au/oyr,a/'" IANUARIE 1983 SUPLIMENT EDITAT IN COLABORARE CU COMITETUL JUDEȚEAN DE CULTURA ȘI EDUCAȚIE SOCIALISTA SUCEAVA Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie, Tînărâ mireasă, mamă cu amor! Fiii tăi trăiască numai în frăție Ca a nopții stele, ca a zilei zori, Viața în vecie, glorii, bucurie, Arme cu tărie, suflet românesc, Vis de vitejie, fală și mîndrie, Dulce Românie, asta ți-o doresc! DOCTRINA CEAUȘESCU Dintotdeauna poporul nostru a răzbătut către marile imperative ale epocilor avind în fruntea lui destine care au luminat cerul patriei, nume de eroi care i-au cana- lizat aspirațiile și de care-i sînt legate împlinirile. Intîiul nostru stat centralizat antic îl numim al lui Burebista, marea epopee a luptei pentru neatîrnare se confundă cu numele lui Ștefan cel Mare, prima mare unire a tuturor românilor se cheamă Mihai Viteazul, după cum cea mai strălucită perioadă de devenire socialistă a patriei este denumită de noi și de întreaga lume epoca Ceaușescu. Opera teoretică a secretarului general al partidului nostru — impresionantă prin dimensiune, profunzime, clarviziune și multilateralitate — cuprinde peste 2 500 stu- dii, articole, cuvîntări, analize. Prin conținutul ei știin- țific această operă a dobîndit valențe universale, autorul ei fiind recunoscut astăzi, pe plan internațional, ca o ma- re personalitate a științelor sociale contemporane. Nume- roase țări din Europa, Asia, Africa și America i-au pu- ■ blicat lucrările. Prestigioase foruri internaționale au orga- I nizat dezbateri avind ca temă contribuțiile sale. Importan- l te universități și instituții de peste hotare i-au conferit titlul de doctor honoris causa sau alte înalte distincții. Denumită de către opinia publică internațională „Doc- trina Ceaușescu-', această valoroasă operă integrează or- ganic și original elaborări de însemnătate excepțională despre trecut, prezent și viitor, clarificări deosebit de im- portante în domeniile filozofiei, istoriei, economiei, polito- logici, relațiilor internaționale. Ea explică și soluționează o multitudine de probleme de foarte mare importanță teo- retică și actualitate practică cum ar fi : elucidarea rapor- tului dialectic dintre general și particular, național și in- ternațional, în dezvoltarea socială ; natura și modul de manifestare a contradicțiilor in socialism; legile generale și unitatea procesului istoric în lumea contemporană ; func- ția activă mobilizatoare și dinamizatoare a conștiinței so- cialiste ; rolul statului și evoluția funcțiilor sale, împle- tirea activității de partid și de stat; rolul națiunii și im- portanța statului național in epoca noastră ; rolul partidu- lui în societatea socialistă, integrarea sa treptată în struc- turile sociale ; dezvoltarea și instituționalizarea democrației socialiste ; definirea și caracterizarea științifică a etape- lor revoluției și construcției socialiste; conținutul și di- recțiile de dezvoltare ale epocii contemporane ; necesita- tea imperioasă și fundamentele unei noi ordini economice și politice mondiale ; principiile care trebuie să guver- neze relațiile dintre state, dintre partidele comuniste și muncitorești și altele. Analiza atentă a contribuției teoretice a președintelui Nicolae Ceaușescu ni se dezvăluie ca un sistem închegat. Cunoașterea factorului istoric permite stăpinirea procesu- lui continuității, înțelegerea liniilor de forță ale sensu- lui obiectiv al istoriei. Economicul și politicul, intercon- diționarea lor dialectică, oferă măsura cantitativă și cali- tativă a nivelului atins la un moment dat, locul și rolul ocupat în concertul celorlalte națiuni. Iar concepția des- pre om și umanism dă contur chipului in care es limita de vîrstă sentimentul istoriei (urmare din pag. 3)’ cil de forță, dictat și asuprire, că : „Omenire a acunoscut, de-a lungul existenței sale milenare, mari și puternice imperii, care au invadat și subjugat alte popoare, dar care, ca urmare a luptei dîrze, cura- joase a acestora, au dispărut ca imperii pentru totdeauna de pe fața pămîntului." Fetișizarea, denaturarea istoriei trebuie respinse cu intransigență. Este necesară capacitatea de a înțelege că „istoria este făcută de oameni, cu calitățile și defectele lor11. Și tocmai de aceea istoria nu poate fi o simplă proiectare a dorințelor noastre asupra trecutu- lui, prezentului și viitorului: „Istoria trebuie să prezinte întregul pro- ces al luptei revoluționare în complexitatea sa, să pornească de la a- naliza științifică a realității sociale, să înfățișeze faptele nu după do- rințele subiective ale oamenilor, nu după nevoi politice de moment, după criterii de conjunctură, ci, așa cum s-au petrecut ele, corespun- zător adevărului vieții." Sînt toate acestea cîteva din gîndurile, din convingerile, din în- demnurile ce călăuzesc vrerea și activitatea neobosită ale celui ce veghează și conduce destinele României socialiste, scrutînd viitorul luminos, comunist, al țării și dorind deopotrivă progresul, bunăsta- rea, pacea și fericirea întregii lumi. istorie și lumină (urmare din pag. 1) ceptorului, ci își găsește expresia în primul rînd în condiția crea- torului însuși. Scriitorul de azi nu poate fi rupt de contingent. El este un „contemporan", o realitate socială în primul rînd, modificînd prin muncă umană această realitate, creîndu-se pe sine, devenind astfel expresia ten- dinței de depășire și autodepășire, iar prin aceasta descoperindu-se capabil să făurească istorie. Participare nemijlocită la actul de cultură prin intermediul pre- sei, al radio-televiziunii, ori prin valorificarea disponibilităților ar- tistice în cadi-ul Festivalului na- țional „Cîntarea României", în- tr-un cuvînt accesul la artă al întregului popor, oferă dovada celei mai profunde democrații, o democrație care îi unește pe toți creatorii, indiferent de naționali- tate, indiferent de modalitatea de exprimare, sub același generos semn al umanismului revoluțio- nar. „Festivalul național „Cînta- rea României" s-a transformat într-o puternică mișcare cultural- artistică a maselor largi populare. Am obținut rezultate minunate ; oamenii muncii, masele populare de la orașe și sate sînt și crea- torii, și participanții, și benefi- ciarii direcți ai activității cultu- ral-artistice de masă. Festivalul național „Cîntarea României" a pus cu putere în evidență talen- tul și forța creatoare specifice poporului nostru" — spunea to- urmare din pag. 2 de neprevăzut — cea a lui Sebas- tian Georgescu. Dincolo însă de această deosebire, în care opți- unea personală joacă un rol cu totul minor, ele au un factor co- mun : subsumarea la necesitate, și aici decizia celui în cauză este hotărîtoare. Legenda, mitul, ge- nerate de episoadele spectacu- loase ale vieții lui Grapini, nu-i adaugă, de fapt, un plus de va- loare socială. Autorul constru- iește aici cu finețe psihologică și epică într-un fel de tehnică a contrapunctului. Suprapunînd in- trospecția analizei, comparînd fe- bril, Sebastian Georgescu trăiește o inocentă nedumerire în ceea ce privește diferența dintre el și ilegalist. Chiar și atunci cînd mobilul inițial al cofesiunii — obsedanta CARTE — dispare, în- trebarea rămîne, căci bilanțul existențial nu poate fi lăsat ne- terminat. Intervine aici și un alt motiv : erosul, dacă nu cum- va el va fi existat de la bun început. Alături de inerta, pla- în așteptare urmare din pag. 2 tînă, îi zicea „sărumîna" și n-o scotea din „mamă Leno“. Sărea de unde era s-o ajute să scoată ciutura, că fîntînile pe la ei sînt adinei și apa se scoate greu, dar apa e limpede și rece, nu sălcie și tulbure ca în alte sate. Ii du- cea găleata pînă Ia poartă și nu uita niciodată s-o întrebe : „Ce mai face George, cînd mai vine pe-acasă George ?“ Dar degeaba, n-a fost ăsta norocul lui, că nici Lena n-ar mai fi plecat din sat și nu și-ar mai fi vîndut căsuța făcută cu mîinile ei și-ale omului ei, în veci n-ar fi plecat din Bre- benești, nu și-ar fi stricat rostul, că dacă Lisandru ar ști, s-ar scula din mormînt s-o certe și s-o mustre că s-a risipit și s-a năpăstuit cu bună știință și de bună voie și l-a înșelat, pe el varășul Nicolae Ceaușescu în cu- vîntarea de la Plenara lărgită a Comitetului Central al Partidului Comunist Român din 1—2 iunie 1982, subliniind tocmai valențele acestei democrații a artei. Oamenii de cultură din Buco- vina, implicați cu toată ființa lor în această mare operă de transformare revoluționară a tă- rii, își pun și ei întreaga ener- gie în slujba omului, asumîndu-și în primul rînd misiunea de edu- catori, de oameni care înțeleg sensurile majore ale istoriei noastre contemporane, fiind con- știenți că literatura și arta sînt chemate și ele să realizeze o nouă calitate, să aibă o eficiență pe măsura dezideratelor impuse de însăși evoluția societății. Iar în cida Vivi, Sebastâan trăiește marea, trista și singura iubire a vieții sale. Repetînd, deci, mu- tatis-mutandis, experiența simi- lară, la fel de nefericită, a lui Grapini. Și, fiindcă veni vorba despre iubire, singurul fir narativ fără justificare în economia ideatică a romanului, care introduce chiar o notă de artificialitate (de unde și nevoia de soluționare prin happy-end) este legătura fiului cu odrasla minoră a primului se- cretar. Ca scriitură, Limita de vîrstă este, categoric, o carte de virtuo- zitate. Să întreții, pe patru sute de pagini, un monolog în care se împletesc cîteva zeci de mo- duluri epice mai mult sau mai puțin independente, fără ca edi- ficiul să se prăbușească în mo- notonie sub propria lui greutate, ba, mai mult, să realizezi un sub- til crescendo stilistic, iată o per- formanță rară. Ea ne conduce la ideea că Plafon Pardău a urmă- rit astfel o meta-temă a actului creației artistice în starea lui genuină. l-a înșelat în primul rînd, dar s-a înșelat și pe ea, că altceva ce a făcut, că n-a făcut nici o scofală ! De-aîa nu s-a mai dus în sat și nici n-o să se mai ducă vreodată. Cînd o fi să moară, c-o să moară și ea, n-ai grijă, n-o mai duce mult, ai să vezi !, s-o îngroape copiii aiurea sau, mai bine, s-o ardă, s-o ardă așa cum a auzit că îi arde pe morți la „cremator", cum o mai fi și asta ?, de nu mai rămîne din tine decît o ulcică de cenușă, atît și nimic mai mult. Dacă ai no- roc să mai bată și-un vîntișor, o suflă și pe-asta în patru zări și-n patru vînturi. I-auzi, nici măcar o palmă de pămînt unde să-ți odihnești oasele, bătrîne și os- tenite, nu ți se mai cuvine. Ba ți se cuvine, dar... ! ----- CONSEMNĂRI ------------------ „Știința în Bucovina" Recent, a apărut, editată de biblio- teca județeană, sub egida Comitetului județean de cultură ți educație socialis- tă Suceava, o nouă lucrare din seria ghidurilor bibliografice, „Știința în Bu- covina11. Precedat de un alt volum de- dicat muzicii, noul ghid se înscrie ți el pe linia afirmării contribuțiilor oa- menilor de știință din această parte a țării la îmbogățirea tezaurului gîndirii românești. Valoroasa inițiativă (redac- tori Ion Pînzaru și prof. Petru Froicu), beneficiind de un studiu introductiv semnat de Traian Cantemir, înglobează peste 60 de sinteze ce oferă o imagine amplă a inițiativelor și realizărilor în promovarea și dezvoltarea științei ro- mânești în spațiul bucovinean. (P. D.) Expoziția de afiș politic a Cenaclului U. A. P. Manifestare tradițională, expozi- ția anuală de afiș politic a avut loc în atmosfera de înaltă eferves- cență prilejuită de Conferința Na- țională a Partidului Comunist Ro- mân. Contribuția artiștilor plastici suceveni adusă graficii militante s-a concretizat într-o bogată suită de lucrări izvorîte din generosul pei- saj al construcției socialiste. Urmă- rindu-și scopul mobilizator, afișele prezente în Galeria de artă din Su- ceava au abordat, într-o diversitate de stiluri și tehnici, comandamentele epocii contemporane, constituindu-se, totodată, într-un larg ;evantai de posibilități de adecvare artistică a propagandei vizuale din unități e- conomice. înscrisă firesc în linia re- 1 ușitelor, expoziția de afiș politic a I cenaclului U.A.P. se dovedește a fi un binevenit prolog la manifes- tarea ce încununează întreaga acti- vitate a plasticienilor suceveni. „A- nuala ’82“. Dintre expozanți amin- tim numele graficienilor și pictorilor Ion Carp Fluerici, Veronica Gridi noc, Mircea Dăneasa, Elena Bardă, Dumitru Rusu, Mihai Pînzaru ale căror lucrări, cu un profund carac- ter mobilizator, se constituie într-o suită de imagini ce definesc strînse legături între artistic și social. P. D. Centenar S-au împlinit recent o sută de ani de la înființarea primei biblioteci publice din Botoșani. Presa vremii consemna că evenimentul inaugură- rii s-a petrecut la 14 noiembrie 1882 în localul Școlii primare de băieți „Marchian", după ce Con- siliul comunal al orașului aprobase o subvenție de 1.000 lei în acest scop. Astăzi Biblioteca județeană de aici, căreia prin Decret preziden țlal i s-a atribuit denumirea de „Mihai Eminescu", reunește un fond de carte de peste 200.000 de titluri, colectivul bibliotecii desfă.șurînd o amplă activitate pentru atragerea spre lectură a noi cititori. Sărbătorirea centenarului acestui prestigios așezămînt de cultură a prilejuit organizarea unei suite de manifestări din care am reținut: o o consfătuire a cenaclurilor literare din județul Botoșani, o nouă ediție a acțiunii „Scriitori pe meleaguri natale", vernisajul unei expoziții do- cumentare jubiliare etc. La manifes- tări au participat și scriitorii suce- veni Ion Beldeanu și George Da- mian. I. B acest început de an, iluminat de evenimentele esențiale din viața partidului, sufletul lor se recu- noaște mai mult ca oricînd în- veșmîntat de chipul patriei, pă- truns de incandescența unui ev al adevărului și al luminii. Și cum s-ar putea descrie, altfel decît invocînd aceste cuvinte, suprema frumusețe cu care se topesc — într-un singur fluviu al iubirii de neam — țară și om, gînd și faptă, vis îndrăzneț și dreaptă înfăptuire ! Și cum s-ar putea descrie acest mănunchi de energii, altfel decît rostind deo- dată, ca pe un același cuvînt, ca pe o aceeași ființă, numele Țării, numele Poporului, numele Conducătorului ! REALIZATORI : Ion BELDEANU, Constantin BLĂNARU, George DAMIAN, Viorel DÂRJA, Ion CARP FLUERICI, Mihail IORDACHE, Gh. LUPU, Marcel MUREȘEANU, Ion PARANICI, Mircea TINESCU, Alexandru TOMA. Tehnoredactare : Valentin MILICI Pagini bucovinene - IV