Municvie'ji f.'-,» V»* DE Proletari din toate fârile, unifi-vă! 1 (49) ianuarie 1974 LITERARE REVISTA LITERARĂ FONDANTĂ DE SOCIETATEA JUNIMEA DIN IAȘI, LA 1 MARTIE 1867. APARE LA 20 ALE LUNII. PREETUL 2 LEI -• • ...... 124 DE ANI DE LA NAȘTEREA LUI MIHAI EMINESOU inedit : Pompiliu CONSTANTINESCU scriitorii si critica * ARTISTUL DIN NOI De cite ori am deschis cartea lui Homer, mi l-am imaginat pe o- mul acela umil trecind ca o umbră pe străzile cetății. Pe el, dar și pe trufașii și zgomotoșii zei, care-i spuneau: la urmă, bătrine! sau: acolo îți este locul, sclavule! Oprin- du-mă acum din nou la cartea lui Homer, m-a cuprins o mare bucurie : el a fost cel mai mîndru dintre se- menii săi și nici unul dintre ei n-a bănuit cit de liber și de puternic era. Nu prin el oare au ajuns pînă la noi și toate cîte au însemnat cei din ju- rul său? Nu el a ales, după pro- pria-i măsură, să ne vorbească des- pre cele ce-au fost nepieritoare sau trecătoare? Nu el a făcut nepieritor pină și efemerul ce l-a văzut pe chipul lumii lui ?... De aceea cred că umilul sclav ol cetății a fost de fapt unul dintre primii oameni mîndri și liberi ai o- menirii. Că el, un nume ales dintre otite alte nume ce umplu istoria, este un simbol care ne dezvăluie nu nu- mai cît de puternică și rezistentă este arma scrisului - literatura - dar și marea răspundere o celui ce își în- chină viața acestui istovitor mește- șug. Nu pot să-mi închipui că scriitorul s-a considerat vreodată o ființă ex- cepțională. Scormonitorii de biogra- fii, făuritorii de mincinoase legende, ni l-au înfățișat, uneori, în felurite chipuri, ținînd parcă să demonstreze tocmai că nu-i o ființă excepțională. Nu pot să simt dacă scriitorul s-a considerat vreodată astfel, dar că a fost întotdeauna un luptător, un ca- valer al omeniei și frumuseții o sim- țim cu toții, deschizînd miile și zecile de mii de suflete lăsate de la ei ; cărțile. Față de ce scriitorul n-a fost nici o dată un lux pentru societate — chiar atunci cînd s-a încercat să fie văzut astfel - de ce munca lui este totdeauna nu numai necesară, ase- menea apei și aerului, dar și o armă mai puternică decit toate armele. Și nepieritoare : fiindcă s-au prăbușit imperii și cetăți, capete trufașe și vorbe mincinoase, pe cînd Homer, bătrînul Homer vine mereu, mai tî- năr, lingă sufletul nostru, povestin- du-ne despre toate cîte au fost și au trecut... Trăim într-un secol de mare stră- lucire a geniului uman, dar și într-un secol cu cele mai cumplite erori și orori. Sîntem martori ai pașilor pe alte planete, dar n-am înlăturat războaie- le și foametea de pe propria noas- tră planetă. Știința și tehnica ne a- rată în fiecare clipă fața lor umană, dar și hidoșenia unor forțe nimici- toare ce atîrnă deasupra ființei. In- tr-un astfel de secol, mai mult ca ori- cînd, munca scriitorului a căpătat o semnificație deosebită. El, scriitorul, a încetat de mult (și cred că nici n-a existat un astfel de scriitor) să fie doar un cronicar al timpului ci a de- venit un luptător pentru lumea în care trăiește. Nu cred să scrie vreunul dintre noi chinuit de ideea ocupării unui even- tual loc în istoria literaturii naționale sau universale. Locurile acele (nesi- gure ca nisipurile mișcătoare) vin de la sine atunci cînd este cazul. Chi- nuitoare, pentru scriitorul adevărat, sînt numai problemele ce stau acum în fața lumii și a țării sale. La începutul fiecărui an nou, se obișnuiește să te uiți înapoi, peste cele care au trecut în anul ce s-a scurs, sau, moi înapoi, în ceilalți ani. Și întrebarea se formulează de la sine : ne-am făcut noi, scriitorii, da- toria, după măsura timpului pe care îl trăiește țara și după cea a menirii muncii noastre? Afirmațiile categorice sînt totdeauna riscante. Am însă cre- dința că sîntem acum, în această țară, mai mult ca oricînd, slujitori ai a- devăratei arte, mîndri și liberi și pu- ternici. Datoriile noastre rămîn me- reu neacoperite, fiindcă așa este fi- resc. Nefiresc este să ufâm uneori de artistul din noi. Fiindcă mîndria și libertatea și puterea devin inutile atunci cînd lăsăm să ne părăsească, măcar pentru o clipă, ceea ce-am nu- mit aici — artistul din noi — atît cît este și cum este el... Corneliu ȘTEFANACHE Nici un. scriitor nu e mulțumit de nici un critic; fiecare vrea să-și transforme criticul într-un loan Botezătorul, care să vestească venirea lui Messia ; fiecare scriitor vrea să fie apreciat de critic în măsura în care el însuși se aprecia- ză (Atunci ar fi logic să existe o auto-critică a creatorilor, comentîndu-și și elogiindu-șl fie- care opera). Scriitorii neagă sau diminuează critica, dar critica există totuși. Este un corp de critici, care se succed, în timp, sau se manifestă si- multan, după hazardul istoriei ; fiecare critic continuă, corectează, contestă sau conspectează [„completează" — n. red.] pe altul de mai- nainte ; corporația este spirituală și tradiția este a valorilor, a tuturor valorilor unei lite- raturi. O vastă conștiință critică trebuie să posede toată literatura națională, în toate ar- ticulațiile ei, în toate valorile mari, în tot spiritul ei unduios și valabil. De la cronicari la Arghezi și la zi, un critic trebuie să guste, să valorifice tot. Critica este o conștiință o- glindă, desigur ; dar orice oglindă reflectă imagini mai clare, mai confuze; depinde șl de conștiința și de imaginile ce se reflectă în ea. Criticii cei mai mari au fost acuzați de didacticism, de profesionism ; e-n esența criti- cii să fie oarecum didactică (învață, păstrea- ză tradiția și profesorală). Afară de criticii ar- tiști (Baudelaire, Riviere, Gide etc.) care sunt și ei parțiali, care și ei se aprind numai de anume valori și care nu sunt didactici (oare scapă-ntradevăr toți ?) dar care au un gust limitat adesea sau reflectă și ei subiectiv, toți criticii sunt și profesori. Un critic de mare talent (cel mai mare pînă acum) ca G. Călinescu care-a trecut pe planul al doilea lit. veche, Școala Ardeleană (și bine-a făcut) e și el profesor, e și el subiectiv. Criticul e și el un creator, nu în sensul im- presionist, parazitar de visător în marginea operei, ci în sensul de creator de valori, prin interpretarea și prin mijloacele de expunere, cu care-și pune-n lumină interpretarea, o a- dîncește; dar ca și scriitorul criticul, ca va- loare, este-n puterea hazardului, dacă o lit. n-are la un moment dat un critic la-nălțimea creațiilor ei nu este vina decît a întîmplării, dacă are critici opaci care se opun valorilor adevărate, este o calamitate, dacă are critici buni, excelenți, este un bine, dacă are un ge- niu (nu văd decît pe S. Beuve și poate Thi- baudet) este un miracol I Dar literatura nu poate trăi fără critică și nici critica fără lit. Nu e vorba aci de ist. literară, de critica universitară care conservă și transmite bunurile artistice (sunt un fel de conservatori de muzeu acești critici), ci de critica militantă, vie, în sensul de-a reva- lorifica, de-a-mprospăta valorile trecute și prezente. La noi, Călinescu e un astfel de cri- tic ; Lovinescu este și el, parțial ; cei tineri și ei, tot parțial. O pleiadă alcătuită din Via- nu, Ralea, Munteanu (universitari ca spirit, chiar Ralea e un universitar) Dl. Perpessicius, oricît ar fi de amabil și de exclusiv cronicar, Dl. Cioculescu, oricît ar fi fără relief și adîn- cime, Dl. Streinu, oricît ar fi de fragmentar, Dl. Șuluțiu, oricît ar fi de greoi și stîngaci încă, din mine, oricît aș fi cum sînt (și-mi cunosc lipsurile, neîmplinite, fragmentarismul, etc. etc.) este totuși o fericire pentru momen- tul actual. Va veni un alt critic care să-i depășească pe toți (și pe Lovinescu și Călines- cu) cu atît mai bine ! [...] Progresul e vădit și-n frunte cu Lovinescu și Călinescu, p critică de azi, (chiar dacă are un plafon peste care nu va putea trece) este mai bună decît ce-a fost altădată și mai evo- luată decît critica lui T.M., om de gust, dar încremenit într-un schematism pe care nu l-a putut depăși niciodată. Titu Maiorescu este un spirit tutelar al cri- ticii moderne, dacă el însuși nuje#e un mare critic și a-ntemeiat o tradiție valabilă, pen- tru toată critica valabilă de azi. Aș fi vrut să-i văd pe Arghezi, Blaga, Re- breanu, Sadoveanu, H. P. Bengcscu și pe atîția alții încăpuți pe mîna unui Chendi, Gherea, Ibrăileanu, lorga etc. nu pe mîinile celor care îi duc pe scutul triumfului astăzi, cu toate lacunele, neîmplinirile și toate nemulțumirile scriitorilor. Și nici Critica, nioi Literatura, română să nu se plîngă I Poate va fi mai rău după noi, poate va fi mai bine : cine știe 1 Este atît hazard în apariția unui critic va- labil, nu mare, care este un miracol 1 Criti- cul mare e mai rar ca poetul mare ! * Din volumul Caleidoscop în pregătire la editura „Cartea românească" de către soția criticului, Constanța Constantinescu. podul în fața voastră dc mi-aplec spinarea, pentru poet nu-nseamnă un gest umilitor — treceți peste mine, dacă e nevoie ! dar mai bine lăsați-mă podul pe care numai păsări traversează-n zbor iată, am curajul să fiu podul, nici unul dintre voi nu mi-e străin — treceți peste mine, dacă e nevoie 1 nu mă voi prăbuși, pot fi în stare oricîtă greutate să susțin iată, am curajul să fiu podul, în fața voastră mă aplec — dar știu că nu veți trece niciodată și nu veți umili tocmai un pod pe care l-ați salvat de la înec loanid ROMANESCU aici Nu arunca semințe rele-n lut. Ci răsădește mai curînd un pom Și nu uita: respiri că te-ai născut, în matca unui nobil neam, ca om. Căci nu spinări plecate ni se cer Și trista-ngenunchere în cuvinte, Ci flori în suflet și pe lăicer Cu flacăra frumoasă și fierbinte. Și nu te-nconjura c-o grea rușine, Ci ’nalță capul, anii din nisip, Cînd în adîncuri bate-un sînge-n vine, Umbra-i păcat de neiertat pe chip. Da, ce ușor se taie un copac, Cînd ai în mînă focul și secure. Dar puritatea dăinuie în veac Cu sevele de tînără pădure. Aurel BUTNARU condiția criticului tinar (iw- i condiția criticului tînar 9 '---------------argument-------------------------------------------- Celor mai tineri dintre criticii de azi, îndeosebi celor prezenți cu regularitate, prin rubrici mai mult sau mai puțin fixe, in paginile revistelor, li se acordă în ultima vreme o atenție specială. Două lucruri sînt semnificative : 1) intervențiile — în cea mai mare parte aparținind unor colegi cu experiență -și recunoscute merite —- au, multe din ele, un caracter organizat, de dezbatere prelungită și, pare-se, nece- sară : 2) deși referirile la cazuri izolate nu lipsesc, majoritatea discuțiilor nu omit să generalizeze, să dea în vileag un simptom și, prin aceasta, să individualizeze, să contureze o categorie. Cu alte cuvinte, cel puțin în ochii confraților mai virstnici, criticul tînăr nu este singur. Cum opiniile exprimate au fost foarte interesante, am consi- derat că intervențiile celor împricinați pot fi și ele interesante, drept pentru care ne am adresat unora dintre ei. Am dorit să aflăm cum se simte acest critic tînăr atunci cînd devine obiectul unor dezbateri sistematice. Am pornit de la premisa că, în astfel de situ- ații, o intervenție din interior, fie ea și una pro domo, e mai mult decit binevenită. O dorim sinceră, nu mai puțin critică și autocri- tică, situată intre lipsa de complexe și decență, răspunzătoare față de ceea ce sînt azi critica și literatura în genere, cu alte cuvinte ; angajate și fecunde. Formează oare tinerii critici de azi o generație literară ? în ceea ce ne privește, credem că nu, oricum, poate că intervențiile găzdu- ite de revista noastră vor da, direct sau indirect, un răspuns și Ia această întrebare. în inițiativa ei, redacția s-a ferit să limiteze în vreun fel sfera discuțiilor, unica „restricție" fiind enunțarea temei ca atare, deve- nită, de altfel, genericul acestor pagini. Menționăm că nu toți cei cărora ne-am adresat au dat curs invitației noastre. Considerăm discuția deschisă (concluziile urmînd a fi trase mai tîrziu), așteptăm, pentru a încredința tiparului, eventuale noi intervenții. Considerăm normal să respectăm opiniile în litera lor, chiar dacă unele din ele nu coincid cu punctul nostru de vedere. ■ gînd românesc 1. Mai „noi" sau mai „vechi", toți criticii de astăzi sînt contem- porani unii cu alții și (ideal) cu epoca. N-are rost să vorbim despre o generație nouă și una veche (sau învechită) ; mai bine despre problemele noastre. 2. Literatura românească din niște decenii trecute a favorizat apariția unui Călinescu, Vladimir Streinii, Pompiliu Constantinescu, Șerban Cioculescu, Al. Dima, Const. Ciopraga ș.a. 3. Se spune că așa cum arată literatura, așa arată și critica. Cri- tica ar fi un derivat, chiar dacă asta deranjează pe unii „indepen- denți". Mai întîi ar fi fost poezia. Dar întîi de tot au fost oamenii. 4. în deceniul următor, pînă la data prezentei anchete, fără ca trecerea să se fi făcut brusc și nu fără convulsii, au apărut critici ca Matei Călinescu, Nicolae Manoles- cu, Gheorghe Grigurcu (excelînd și ca poet), Marian Popa, Mihai Drăgan (mai pronunțat ca istoric literar), Alexandru George (proza- torul) ; în continuare s-au afirmat Marin Mincu, Dan Culcer, Al. Pro- topopescu, Dana Dumitrîu, Mircea Martin, Mircea lorgulescu, Lau- rențiu Ulici, Valentin Tașcu iar dintre ultimii sosiți capătă relief Dinu Flămînd, Petru Poantă, Da- niel Dimitriu, Al. Dobrescu. Seriile mai sus înregistrate sînt firește in- complete. Nu trebuie uitate unele reapariții salutare (Adrian Marino, Alexandru Paleologu) despre care se va angaja probabil, o altă dez- batere. 5. N-ar fi lipsită de farmec o catalogare a tuturor „numelor cri- tice" care s-au produs în ultimile decenii, menționîndu-se idealul (sau idealurile) de literatură pentru care au pledat, ca și modul cum au făcut-o. 6. Lucrurile nu sînt simple, dar nici prea complicate. O metodă riguros dialectică, de absolută in- transigență, ar putea elucida final- mente eventualele nedumeriri. A- devărul este unul singur. Nu cred, personal, într-un „tribut" care tre- buie sau nu plătit cuiva, cîndva, cumva. O haină dacă nu-ți convine, n-o îmbraci. E drept, trebuie o oarecare tenacitate. 7. Generația nouă (totuși trebuie făcută o distincție), o spun cu strîn- gere de inimă, i-a frecventat, în adolescență, pe „criticii" de Ia nr. 4, în lipea momentană de alte sur- se. Superba demonstrație că- linesciană în jurul Jocului secund am citit-o mai tîrziu (din fericire nu prea tîrziu). Nicidecum vindi- cativă, nici trăind vreun complex de frustrare, foarte realistă însă, învățată a gîndi, sincer, cinstit ro- mânește, generația nouă imprimă evaluărilor estetice, rațiuni etice categorice. Sînt greșeli sau „lipsuri" peste care nu se poate trece cu du- hul blîndeții. Arta este un zeu gelos, și nu suportă palinodia, poate un- de, cum spunea cineva (cu un miez de adevăr, ca toate butadele), se poate trăi și fără ea. 8. Generația nouă a criticii ro- mânești contemporane se exercită C. L. într-un peisaj cu mult mai com- plex decît cel anterior. în primul rînd s-au ridicat vălurile de pe marii români aj secolului XX ; grație ideologiei material ist-dialec- tice și istorice ce ne-am însușit-o, se știe „ce e rău și ce e bine", cum ar spune Eminescu. Au rein- trat apoi scriitorii „cinici" : Geo Dumitrescu, Io de nefirești pentru fiecare dintre noi și chiar pentru condiția zilnică a vieții obișnuite, încît dacă se mai adaugă și durata și constanța lor, îți vine să-ți iei lumea-n cap. .Nimic și nimeni nu mă poate, nu ne poate ajuta să ieșim in vreun tel din insuportabila noastră comuniune, deși Dumnezeu știe că-n fiecare ceas al vieții mele îmi pare că tac totul, cu dis- perarea ultimei puteri, pentru a curma odată aceea ce totuși aș duri sa nu aibă sfirșit. Și pot jura că în felul său, cu fie- care din noi lucrurile stau aidoma. Dar nu despre acestea violam să vorbesc ; se vede însă că e plăcut naturii umane să se lamenteze la orișice pas, iar povestitorului să aducă vorba despre ce-1 doare pe el mai curlnd decît despre aceea ce l-ar ^>utea interesa cu adevărat pe eventualul său cititor. întîmplarea curioasă pe care o voi relata este de dată foar- te recentă ; nici nu sînt încă în stare s-o înțeleg, și cu atît mai puțin să-i prevăd urmările. Fapt este că soții M. mai lo- cuiesc încă la hotel „Paradis", iar eu ocup încă aceeași odaie din singura casă pescărească ce s-a mai păstrat pe plaja aces- tei localități de vilegiatură. Desigur că în numeroșii ani de cînd sînt o umbră, milioane de gesturi, neobservabile sau imaginare, inflexiuni neașteptate ale vocii, chiar cîteva întîlniri accidentale sau situații aparte, sau cîte infinite lucruri în aparență mărunte au avut pentru mine însemnătatea unui cutremur universal... Această ultimă întîmplare însă este o adevărată întîmplare, adică ceva ce are darul de a schimba, într-un fel pe care încă nu-1 pot pricepe, însă de a schimba ordinea de mult pietrifi- cată a existenței „noastre". Mă gîndesc la asta cu exaltare și cu spaimă, ca la o slobozire sau ca la o plecare îndepărtată. Ca la o lungă călătorie pe mare. In seara aceea, la barul „Paradis", unde ne petreceam de obicei serile („ne petreceam" e un fel de a zice, de fapt soții M. veneau aici pentru a face conversație sau a juca „Sekt" cu două familii cu care erau prieteni, iar eu ca să stau retras în- tr-un ungher mai întunecos și să urmăresc cu lăcomie și cu umilință fiecare gest sau cuvînt al doamnei M.), în seara ace- ea la barul „Paradis" a apărut un nou personaj. Trebuie să spun că sezonul era pe sfîrșite, de fapt se cam sfîrșise, și chiar de multișor, așa încît mușteriii se puteau număra pe degete și se cunoșteau între ei. De altfel se simțea apropiata plecare a tuturor, sau în orice caz eu simțeam că „noi" sîn- tem pe ducă. Necunoscutul se așezase în același colț ca și mine, și deși înfățișarea sa ar fi putut atrage atenția, nimeni nu păru a-i băga în seamă prezența. „Bah, îmi spusei, iată unul care s-ar putea să mă plictisească. Sau în orice caz să mă deranjeze prin simpla și inoportuna sa existență". Dar mă înșelam. Ne- cunoscutul nu scoase nici un cuvînt toată seara, și, așa cum părea să treacă neobservat de toți ceilalți, el de asemeni pă- rea că nu vede pe nimeni. Eu mai degrabă, l-am cercetat de cîteva ori cu privirea ; insul făcea impresia că numără într-una ceva, fără glas dar mișcînd uneori buzele ; mă puteam desigur înșela, de altminteri mă interesa prea puțin. în seara aceea idolul meu a fost de o mare voioșie ; o, îi știam de cînd era fragilă și fecioară ca trestia hohotele crista- line, iar în seara aceea a băut șampanie. Sînt umbra ei, am băut și eu șampanie, dintr-o cupă identică. Un soi de voioșie febrilă mă cuprinsese și pe mine, cînd într-un tîrziu, după ce am stat o vreme în stradă contemplîndu-le siluetele ce se proiectau la fereastra apartamentului lor, am auzit încă o dată hohotul ei, mai plin și mai bogat, apoi lumina s-a stins și am plecat, cu o dispoziție febrilă, pe malul mării, cu inten- ția de a mă scălda. îmi place să înot noaptea gol, înot destul de bine și cu o voluptate anume. Marea era încă relativ liniștită, deși emana ceva amenin- țător; a doua zi avea să fie desigur agitată. După ce m-am dezbrăcat am stat puțin pe digul de unde obișnuiam să intru în apă. Pe neașteptate răsări în imediata apropiere o siluetă ; probabilitatea de a apărea cineva la acea oră în acel loc era practic exclusă, încît stupefacția mea semăna mai degrabă a spaimă. Dar îmi ținui cumpătul ; se apropie de mine un bărbat, de asemeni dezbrăcat. Trupul lui, de o mare frumusețe, vădea un vechi și exersat înotător. Se apropie de mine cu un aer ceremonios și îmi întinse ceva ce părea a fi un fel de cunună din plante jilave. „Păstrați-o, doamnă, în amintirea întîlnirii noastre." Eram mut de uimire și neștiind ce să fac cu obiectul pe care mi-1 dăduse, îl pusei pe cap. El urmări gestul cu o privire aprobatoare și liniștită, apoi se lăsă lin și fără efort în apa întunecată. „E nebun, îmi spusei, acum desigur că se va îneca în marea care devine tot mai agitată". Năucit, sării în apă — culme a ridiculului — cu bazaconia aceea pe cap, singurul gînd ce-mi răsuna în minte fiind acela de a nu lăsa să se înece totuși acest nebun, care-mi dădui seama a fi străinul de la barul „Paradis". înotai din toate puterile — se întîmplă arareori să găsesc un rival serios în materia- de hiat — lă- sîndu-mă condus de instinct, dar șansele de a vedea pe cineva noaptea pe mare sînt în principiu egale cu zero. După un timp, eram deja destul de obosit, mi se păru că văd pe cineva înaintea mea ; răsărea tocmai luna, și-n brazda luminoasă ve- deam într-adevăr un înotător, un minunat înotător cu care nu mă puteam compara, înotînd extrem de ușor și degajat, dar cu un spor de necrezut, stilul „delfin". „Nu o va ține mult, îmi zisei, este imposibil s-o țină așa mai mult de 80 de metri". Și continuai, în craulul meu, care nu-i lipsit nici de viteză nici de eleganță și în care pot ține cîțiva kilometri, să urmă- resc paradoxala apariție. Dar vai, sub lumina strălucitoare a lunii putui vedea cum distanța dintre noi creștea vertiginos ; că „delfinul" concurentului meu nu cedează de loc în ritm și energie, ci își păstrează o admirabilă, o uluitoare constanță. Dacă n-ar fi fost dîra luminoasă a lunii l-aș fi pierdut de mult din ochi ; îl urmăream acum cu obida și încăpățînarea vanității — a singurei mele vanități, aceea de înotător — în- frînată în condițiuni atît de neprevăzute. Dar omul meu se tot ducea, abia de-1 mai zăream ; era departe în larg și marea devenea tot mai neliniștită. Mă întorsei frînt și năucit ca după o lovitură în cap. Mă îmbrăcai mecanic, se făcuse frig și marea vuia amenințînd. Pe dîra orbitoare a lunii nu se vedea nimic ; dar această fășie de lumină brăzdează marea în funcție de locul și direcția din care privești, așa că nu mă așteptam să văd nimic. Din cînd în cînd sălta jucîndu-se agil în ra- zele de lună silueta fină a unui delfin. Singurătate, tăcere. „Sînt desigur surescitat în seara aceasta. Totul a fost o sim- plă nălucire." Am căutat hainele necunoscutului, trebuiau să fie undeva pe țărm. Nu le-am găsit. Am așteptat o vreme, cam atît cît socoteam că i-ar trebui pentru a se întoarce. Nu s-a întors. „S-a înecat desigur, îmi spusei, sau se va îneca în orice caz, marea a devenit deja periculoasă." în dîra luminoasă a lunii valurile făceau acuma coame albe de spumă, iar vîntul se întețise. Am plecat cu gînduri confuze spre casa de pescari în care locuiam. De pe faleză mi se păru că văd din nou, în brazda iluminată, jocul grațios de delfini; bineînțeles că nu vedeam nimic, era absurd. A doua zi a fost una din acele zile de un albastru sfîșie- tor, stăpînit de vîntul acela persistent care amplifica senzația de sfîșiere. M-am plimbat îndelung pe plaja pustie, cu gîndul nemărturisit de a afla un semn al în- tîmplării din ajun. Purtarea atît de ciudată a necunoscutului, aerul ceremonios și familiar totodată cu care îmi adresase pa- radoxala formulă și-mi oferise nu mai puțin extravagantul obiect, în fine ciudata și, evident, definitiva lui dispariție mă tulburaseră din reveriile mele monomaniace. Și totuși, ideile dezordonate care mă asaltau rămîneau în continuare un simplu fond pe care se grava și mai adînc o singură pasiune atotstăpînitoare. Aproape că uitasem excentri- cul străin, și nu atît gîndul de a-i găsi veșmintele mă purta pe țărm, cît veșnicele remușcări și calcule fără soluție, întor- tocheatele spirale ale patimii prin care ispășesc probabil cine știe ce păcate obscure. Marea se zbuciuma ca o femeie împă- timită, spume albe țîșneau printre stînci împreună cu hohote demențiale sau vaiere prelungi și imprecații înnăbușite. Un stol de păsări cenușii, mari, scoteau țipete acute în jurul unui cadavru de delfin pe care-1 aruncase marea. Zăcea pe nisip într-un mic golfuleț și părea că se oferă cu un fel de volup- tate festinului aceluia păsăresc, pe care trecerea mea nu avu darul să-1 stingherească cîtuși de puțin. M-am dus cu melancolie la restaurantul „Paradis", unde luam prînzul la o masă vecină cu a soților M. Așteptarea mea s-a prelungit pînă către seară fără ca ei să se arate. întors la mine încercai să-mi trec vremea cu lectura pînă la ora cînd obișnuiam să vin la bar. Am apărut ceva mai devreme ; soții M. împreună cu cele două famili erau deja acolo. Așezîndu-mă în ungherul meu constatai că doamna M. părea trasă la față și cu un aer preocupat. Bineînțeles că nu mă băga nimeni în seamă, dar eu simțeam un fel de curaj neputincios, o putere neputincioasă dacă se poate spune așa, neputincioasă prin per- fecta ei inutilitate. Puțin după aceea se petrecu ultimul lucru la care m-aș fi așteptat : își făcu apariția, cu aceeași atitudine discret-ceremonioasă, necunoscutul din ajun. Aerul său de bunâ- cuviință și de gravitate distona strident cu un exorbitant amă- nunt vestimentar : pe capul cu păr destul de bogat, ușor în- cărunțit, purta un fel de cunună din iederă și alge de un verde intens, încă ude. Pe costumul cenușiu, impecabil tăiat, se prelingeau mici șiroaie provenite de la acest articol de necrezut. Impresia asupra mea a fost aceea de șoc electric, și, ciudat, nu atît din pricina faptului că îl credeam mort, cît mai ales din aceea a obiectului pe care îl purta pe cap. Ni- meni însă nu-i sesiză nici apariția, nici atît de bătătoarea la ochi particularitate. spații Doar în spații edenice ă la Giorgione muzele dansea- ză împreună... E un dans simbolic, mai exact acolo dansează simbolurile, reprezentările, semnele artelor. De altfel, o întinsă istorie a imaginilor urmărește intilnirea artelor : pe câmpii mîngîiate de alizeu, în zăvoaie, lingă șuvița unui plrîu, dar și în locante, pe deal, în dumbrava, gratiile artelor își dau mîna în dans, bucurîndu-se de viață. In tufișuri stau pani ochioși, care beau vin din pocale aurite șl pîndesc pofticioși ... Edenul însă e eden. Intilnirea artelor, dincoace, e o accepțiune pe cît de pretențioasă, pe atît de specioasă. Preluînd formulări iscate în clipe de entuziasm avangardist, ne surprindem adesea etlchetînd manifestări ale timpului nostru cu : interferențe, contluențe, sincronizări, randevuuri, voind a exprima, prin aceasta, întrepătrunderea unor structuri, deși în acele mo- mente nu sîntem prea convinși de rostirea adevărului. To- nul însă este mai totdeauna prezumțios : iată, zicem, un spectacol nou, născut la confluența artelor, nu e nici tea- tru, nici balet, nici operă, e ceva din toate acestea, dar, oricum, e ceva nou. Așa să fie ? E drept, asistînd la astfel de acte, sîntem frapați de ingeniozitatea cu care artele au fost chemate și confruntate, dezbrăcate șl reîmbrăcate, dar dăinuie, după tragerea cortinei, un sentiment tulbure, căruia i-am găsit repede și nume : implicarea spectato- rului. în realitate, deși emoția ansamblului are acuitatea scontată, artele care au colaborat ne apar, fiecare în par- te, devltalizate, destructurate. Atunci, unde este cîștigul ? Se pare că cele mai puține șanse de întîlnire rămîn picturii și literaturii. Sînt naturi atît de diferite. încît nici cel mai confient comper nu va nutri speranța unei ade- vărate logodne. Dacă ar fi să ne oprim, ușor amuzați, la fraza lui Ortega y Gasset ; Istoricul artei trebuie să ur- meze alte metode decît istoricul literar și cel al gîndirii. Și touși, trebuie să spun că oricît de mare ar fi fost ului- rea mea în fața ciudatei arătări, sufletul meu continua de fapt să-și urmărească cu aceeași aviditate idolul ; tot restul, deși îmi dădea o perplexitate soră cu nebunia, avea ceva din in- consistența și amețeala vagă a unui vis. Eram aceea ce eram : umbra, doar umbra statornică și umilită a doamnei M., care a fost cîndva pentru mine pur și simplu R. Și de aceea pot spune că deși nu părea să fi observat ceva, chipul femeii de- venise și mai palid, de o paloare care mă îngrijora. Vocea ei, pe care la orice prilej o J sorbeam cu toată ființa nu s-a auzit nici o singură dată în cursul acestei de a doua apariții a biza- rului necunoscut. El se așeză netulburat în același loc ca și în seara precedentă. Părea că nu mă observă, sau că nu mă recunoaște, se prefăcea mai bine-zis. Șederea lui nu dură mult, căci deodată se ridică și se îndreptă exact spre mine. Trupul lui bine făcut se înclină puțin, cînd cu o voce, o voce stinsă și ușor rugătoare ce nu mai era aceea de ieri seară îmi spu- se : „Iată un mesaj pentru dumneavoastră, doamnă. Vă rog să-l primiți". Nu fac parte din generația în care e posibilă confuzia sexe- lor ; port mustață „Douglas" pe care, spre a-i ascunde cărunte- țea, obișnuiesc s-o cănesc. Mă pregăteam să protestez împo- triva formulei cu care înțelegea să mi se adreseze și să-i spun că refuz orice fel de mesaj din partea lui sau a oricărei per- soane care are vreo legătură cu el, cînd își înălță puțin capul ca pentru a mă înfrunta. Pe gît și prelungindu-se desigur sub cămașă avea o mulțime de răni mici și rotunde, însă adînci și deschise. Nici o picătură de sînge nu se vedea în plăgile to- tuși proaspete și aceasta mă făcu să încerc repulsia pe care o ai față de un cadavru. Pînă să-mi revin omul dispăruse cu mersul lui lent dar energic, avînd ceva majestuos și melan- colic totodată. Urmărit încă de privirea aceea de nuanța albastrului ultra- marin, fixă și totuși imprecisă, deschisei plicul puțin umed și scosei „mesajul", care, trebuie să mărturisesc, cu toată re- pulsia ce o resimțeam, mă făcea curios. In același moment însă se întîmplă ceva nemaipomenit : obiectul adorației mele mă privea, vai, pentru prima oară după atîția ani, (mai precis după 5564 de zile) mă privea fix și cu un interes nedisimulat. Copleșit și neputînd suporta căutai să mă ocup cu ceva, des- făcui orbește hîrtia și citii mecanic, fără să pricep nici o si- labă, „mesajul", pe care îl transcriu mai jos : Cîntecul pe ape al celui înecat. Aegeus, Aegeus, / vino, Aegeus, / dintre atoli. / Sufletul meu este bufnița mării, / cercuri concentrice face uitarea / prelung împrejurul înscufundării. / De jur îm- prejur este Marea. / Aegeus, Aegeus, / corabia noastră / unde pleca ? / Căci roze greoaie pe ea atirnă, / din lemne de rozt. și iasomie / corabia noastră ei o lucrară, / ca să dureze o veș- nicie. .. / Aegeus, Aegeus... / Iată beția de roze a zorilor / clopote clare, glas de opal, / dorul de ducă al călătorilor, / sufletul meu vrea să vie la mal., / Vino, Aegeus, / dintre atoli. / S-a nimerit o fintină acolo, ori crater, / al tuturor lu- minilor loc mai adînc, / concentricul centru adincei străba- teri. .. / In mitul albastru mă-nec și mă sting... / Aegeus, Aegeus, / unde-i, Aegeus, / insula, ta ? O, nefericită așezare a firii mele ! In loc să profit de ines- peratul noroc și să mă înec în ochii iubiți care mă urmăreau, mi se ofereau, eu am citit, dar cum am citit, căci eram orb, eram inexistent, „mesajul" aberant al unui nebun. Chiar în clipa cînd am isprăvit „citirea", ochii ei s-au îndepărtat, cu un fel de regret și repoș, cu o nesfîrșită și inexprimabilă duioșie... Erau aceiași ochi ce m-au privit aidoma, într-o îndepărtată zi a cărei întreagă vină și povară o voi purta mereu. Ca și cum nu s-ar fi întîmplat nimic, soții M. se ridicară urmați de ceilalți. îndată după aceea plecai și eu, neobser- vat și tot adîncit în calcule fără ieșire, purtînd un plic verzui și jilav în buzunarul de la vestă... Mă dusei ca de obicei pe malul mării. Recunoscui pe dată, după stil, cine era înotătorul care abia se îndepărtase cîteva zeci de metri de la țărm. Smulsei precipitat veșmintele de pe mine și încercai cu disperare să-1 ajung. Cînd, după o cursă epuizantă reușii totuși să mă întorc, un fel de lătrat se auzea din larg, batjocoritor și infinit de melancolic în același timp. Un fel de lătrat ca un scîncet de copil și ca boncăluitul de cerb. Am ascultat îndelung, în timp ce luna plină răsărea deasupra mării. Am înțeles că marele voiaj este într-adevăr aproape. „Dacă tu locuiești sub cupolele mării, dacă tu... / Dacă tu te strecori pe furiș dintre valuri la ceasul cînd marea / este mantia noastră de purpură... / Dacă tu ești acela ce bate in zori toaca mării / și marele clopot al mării ii sună-n adine.../ Dacă tu...“. Cînd vocea ei șoptea într-un melodios delir aceste cuvinte ce nu se îndreptau către nimeni, cu ochii închiși... Cînd noi, cei trei, număram pentru ultima oară și calculele se vădeau perfecte... O fragedă fregată, cu inima ușoară ca a unei păsări... Iar marea fu mantia-n care ne-am învelit goliciunea. Trebuie să ne vorbească despre oameni care nu vorbesc. A fi pictor înseamnă a te hotărî la muțenie, atunci am putea crede că literații și muzicienii sînt niște palavragii, dar nu aici vrem a ne opri ; deși diagnosticul filosofu- lui spaniol operează deja o primă delimitare a naturilor. Nu, există destui pictori, mai cu seamă în curentele mo- derne, de o locvacitate impresionantă, justificată, de altfel, de necesitatea explicării noului demers creator, și destui literați zgîroiți la vorbă, dar nu în autori, ci în opere dorim a căuta diferențele specifice. Chiar și atunci cînd pictura Renașterii sau cea romantică urmează trama lite- rară, ne vine greu să confundăm planurile. Această pictură nu este literatură decît în măsura în care literatura ta- bloului este explicată, este divulgată. Altfel, imaginea ră- mîne imagine ca atare. Pictura epocii moderne delimitează fără echivoc cele două naturi : ea se ferește deliberat de Iteratură, urmărind rigori specifice. Cu cît această pic- tură se menține mai departe de literatură, de literaturi- zare, cu atît imaginea devine mai convingătoare, mai spe- cifică. mai autonomă. Orgoliile unei arte care se emanci- pează’, orgolii îndrituite. Cine exersează cele două arte, știe prea bine ce în- seamnă să treacă de la una la alta. Cele două ființe, să- lășluind sub același acoperemînt, sînt două persoane ex- trem de simandicoase, care, ca și Voltaire cu Dumnezeu, se salută dar nu-șl vorbesc. Limbile sînt diferite. încolo, oamenii picturii și ai scrisului se întîlnesc în- tr-un spațiu pe care și-l vor cit mai edenic, întîlnirile acestea fiind realmente profitabile. Val GHEORGHIU 9 — Convorbiri literare Punctul de plecare al acestui articol este tabloul ce sche- matizează procesul comunicării verbale, tablou propus de Roman Jakobson în 1958 (în voi. Style in Language, ver- siune românească în Probleme de stilistică, Editura Ști- ințifică, 1964): CONTEXT MESAJ TRANSMIȚÂTOR--------------DESTINATAR CONTACT COD Transmițătorul, folosind un anumit cod (comun transmiță- torului și destinatarului, ce asigură codajul și, respectiv, de- codajul), controlînd în permanență existența contactului („con- ducta materială sau legătura psihologică" ce permite realizarea comunicării), trimite unui destinatar un mesaj ce se referă la un context (sau, cu un termen pe care Jakobson îl consideră echivoc, la un „referent"). Acești șase factori duc la identifica- rea următoarelor șase funcții esențiale ale limbajului : REFERENȚIAL A POETICA EMOTIVA CONATIVA FATICA METALINGUALA Funcția emotivă (sau „expresivă") este concentrată asupra transmițătorului și corespunde persoanei întîi; funcția conativă este orientată către destinatar (sau „receptor") și corespunde persoanei a doua : funcția referențială („denotativâ", „cogniti- vă") este orientată către context și, desemnînd pe acel „cineva" sau „ceva" despre care se vorbește, corespunde persoanei a treia. Funcția fatică controlează funcționarea circuitului, iar funcția metalinguală pe aceea a codului. In fine, funcția poetică este caracterizată de „atitudinea față de mesaj în sine (Einstel- lung), 'centrarea’ asupra mesajului ca atare" ; în poezie, funcția poetică este deci predominantă, celelalte funcții fiindu-i sub- ordonate. In 1971, la Cerisy-la-Salle, Claude Ollier prezintă comuni- carea Vingi ans apres, reprodusă în volumul doi (Pratiques) din Nouveau roman: hier, aujourd’ hui (col. 10/18, 1972). Romancierul, luînd ca model tabloul lui Jakobson reprodus mai sus, încearcă stabilirea funcțiilor povestirii. Funcției poetice îi va corespunde funcția pe care Ollier o numește deocamdată romanescă; pro- blema care se pune acum este determinarea celorlalte funcții, subordonate, firește, celei deja stabilite. Pentru a desemna „instanța expresiei personale", Ollier pro- pune un termen pe care Jakobson îl avusese în vedere : funcția expresivă. Raporturile dintre ficțiune și realitate definesc funcția reprezentativă. Numind operatoare funcția care în tabloul lui Jakobson era numită conativă, Ollier are în vedere în special rolul creator al cititorului (pus față în față cu „virtualitățile" textului). Funcția semnalizatoare, corespunzînd funcției fatice, include „ansamblul semnalelor dispuse pe pista textului pentru a provoca și ghida descifrarea acestuia, sub formă de interpe- lări mai mult sau mai puțin directe adresate lectorului sau de repere diferite menite să-i îndrepte atenția într-o anumită di- recție". Cît despre funcția metalinguală, ea se dedublează în : metalinguală și metaficțională, prin raportare atît la limbă cît și la codul, retorica ce guvernează procesul narării, această deschidere către diferitele modalități ale narațiunii permițînd izolarea unei funcții suplimentare, numită interficțională. Ollier precizează mai întîi că schema sa are menirea de a sublinia locul subordonat al funcțiilor expresivă și reprezentativă, îneît textul narativ capătă, așa cum vom vedea, o aproape absolută autonomie ; urmărind să conteste două „mituri" impuse de cri- tica tradițională, „mitul autorului" și „mitul realismului", scrii- torul le înlocuiește în fapt cu altele : mitul lecturii creatoare și mitul textului ca sistem autonom. In al doilea rînd, Ollier pre- feră termenului roman pe acela de ficțiune (din rațiuni strict subiective : propriile sale opere ar corespunde mai exact noii denumiri), fapt pentru care funcția romanescă va fi numită funcție ficțională. Re-scris de Ollier, tabloul jakobsonian va arăta astfel : REPREZENTATIVA expresiva ficționala operatoare SEMNALIZATOARE METALINGUALA METAFICȚIONALA INTERFICȚIONALĂ In chip independent, și pornind de la același model, Gerard Genette a încercat în Figures III (Seuil, 1972, pg. 261—265) sta- bilirea unor „funcții ale naratorului" ; deși — trebuie s-o spu- nem de la bun început — tentativa lui Genette nu este la fel de sistematică și de coerentă ca aceea a lui Ollier, ni s-a părut seducătoare ideea comparării celor două tablouri (cu mențiu- nea că Genette, spre deosebire — iarăși — de Ollier, nu sche- matizează grafic rezultatele analizelor sale ; ne vom lua noi libertatea de a realiza această imagine grafică, în primul rînd pentru a facilita compararea pe care ne-am propus-o). După Genette, funcția cea mai importantă a naratorului este aceea narativă, „de la care nici un narator nu Se poate sus- trage fără a-și pierde în același timp calitatea sa de narator" (p. 261) ; naratorul, prin urmare, trebuie în chip obligatoriu să povestească ceva (ideea poate părea teribil de banală, dar vom vedea — prin raportare la accepția pe care o dă Ollier terme- nului de „ficțiune" — că ea capătă semnificații nebănuite). F eseu J de Const. CIOPRAGA FARMECUL „POTRIVIRII CUVINTELOR** La vîrsta debutantului Rimbaud, un adolescent bucu- reștean care mai tîrziu va adopta pseudonimul Tu- dor Arghezi părea cucerit de ceea ce, cu un termen echivoc, se numea „muzica cuvîntului". Macedonski, se știe, cultiva atunci un simbolism sui-generis, foarte atent la efectele sonore, mai exact la armoniile imitative, pe care le recomanda zgo- motos. Lui Arghezi (debutant la o publicație ma- cedonskiană), ulterior frondeur, neconformist, proce- deul îi va apărea elementar și contestabil. Adver- sitatea șî-o argumentează juvenil, în 1904, în paginile unei reviste proprii, Linia dreaptă, afirmînd că dogmele estetice pot conveni doar „saltimbancilor de piață publi- că". Creația, ni se spune într-un eseu sclipitor (Vers și poezie) implică ridicarea într-o zonă a unicului : „o sub- limizare întîmplată nu tocmai des". Punctul de plecare către o nouă concepție este, după toate aparențele, Mal- larme. Punctul de sosire, la care ajunge prin revelații personale, prezumțios, e al unui temerar, obstinat, hotă- rît să sfideze limitele. Conștient de servitutile limbajului, la douăzeci și patru de ani, autorul Agatelor negre (titlu amintind de Baudclaire) propune convergența a două as- pirații : saltul în absolut și geometria formei clasice ; „Poezia sintetizată în versuri, nu știu prin ce misteri- oasă amalgamare, te îndrumă spre un fel de zenit pe care-1 simți adevărat. Versul e cristalizarea geometrică a Poeziei". Nici melos ul brumos, în vogă la verlainieni, nici versul dislocat, enigmatic, incomunicabil, în maniera Mallarme, nu se recunosc în această definiție. Luciditatea și lirismul sînt la Arghezi nu numai ele- mente compensatorii, stimulîndu-se pe undeva reciproc, într-o dialectică proprie, ci coordonatele personalităli. înseși. Dintr-o perspectivă iau ființă psalmii, întrebările paradoxul, revolta existențială ; din alta, ca reacție anti- intelectuală,, bucolicul, poezia materiei, ingenuitățile, voluptatea jocului, reveria idealizantă ori concilierea cu frumosul simplu, de lîngă pămînt. Contradictoriul fiind însăși esența vieții, lirica argheziană, polarizînd între departe și aproape, devine o proiecție în estetic a plura- lității opțiunilor. De aici, ambiguitatea continuă, fluxul și refluxul, sublimul și conștiința imperfecțiunii, suavul și sordidul, diafanul și blestemul, forța minerală și ine- fabilul, verbul-explozie și șoapta abia perceptibilă, — șirul antinomiilor putînd continua cu opoziția materie- spirit, credință-tăgadă, mîndrie-umilință, revoltă socială- izolare și altele, în serie. In acord cu această rotire pe planuri contrarii, de notat diversitatea de tonalități. Pen- tru a se exterioriza, conștiința exasperată cere, în anu- mite momente, tonul incendiar traducînd tensiunea : „Să-mi fie verbul limbă / De flăcări vaste ce distrug"... Altădată, cuvîntul e de velur și cristal, alteori se dema- terializează pînă la iluzie. Poetul însuși vorbea de „cu- vinte fulgi", „cuvinte aer", „ cuvinte metal", „cuvinte în- tunecate ca grotele și cuvinte limpezi ca izvoarele pornite din ele“. Cînd constată că „într-un cuvînt se face ziuă și alte cuvinte amurgesc", Arghezi sesizează într-un limbaj simplu diferențele pe care un Gaston Bachelard le va face la modul savant între „gramatica nopții" și „grama- tica zilei" (La Poetique de la reverie, 1961, p. 162). Să observăm că, diferit de alți moderni, la care cu- vîntul este un semn legat mai degrabă de intelect, Ar- ghezi, deși poet de tip problematic, este un senzual cu voluptăți de explorator naturalist, gata să dea utilizare pipăitului, văzului și altor simțuri pentru a se bucura nemijlocit de concretețea materiei. „Cuvintele scapără ca pietrele — remarcă el într-o suită de comparații — sau sînt moi ca melcii. Ele te asaltează ca viespile sau te li- niștesc ca răcoarea, te otrăvesc ca bureții sau te adapă ca rouă trandafirie". De reținut, din această enumerare, o capacitate excep- țională de a percepe lucrurile de la orizontul proaspăt al copilăriei. Drama celor mai mulți creatori este de a se fi „maturizat" rapid, devenind insensibili la farmecul pri- veliștii cotidiene. Poate fi oare reprezentat universul ma- terial pe o „hartă" făcută din vorbe ? Arghezi nu se pro- nunță, dar crede în utilitatea oricărui cuvînt din depozi- tul limbii. Constatare astăzi general acceptată. Insă „limba nu poate să fie o magazie și un depou de unelte sterpe oa dicționarul, decît în cărțile proaste". Arta începe prin a imprima „vieții materialelor în libertate, o viață esen- țială, concentrată", un „destin" superior, „o iuțire și o abreviere lapidară, un ritm", — deziderat formulat pe marginea romanului Ion (Cugetul românesc, I, 1922). E inclusă aici și problema relației dintre cuvînt și stil, care definește în fond fizionomia unui scriitor. Iuțirea și rit- mul înseamnă construcție, viziune particulară. Nu din examenul statistic privind frecvența arhaismelor, regiona- lismelor, neologismelor, elementele argotice sau nuanțele biblice, rezultă originalitatea lui Arghezi, ci din ritmul propriu, recognosdbil de departe. Incantația din Buna vestire, recitativul alegoric-simbolic din Lingoare, mo- nologul metafizic din Duhovnicească, alte pagini de ase- menea, își trag seva integral din fondul lexical popular. Pendulînd întrebător între pămîntesc și transcendent, Ar- ghezi nu e ceea ce în mod curent numim un poet al naturii, cu toate că această dimensiune nu-i lipsește. Prin urmare, muntele, piscul, vulturii, marea, copacul au un aer simbolic, la fel cu vecia, lumina, taina, cu care coope- rează într-un amplu sistem de analogii. Imaginile pictu- rale, nuanțele cromatice sînt, dacă nu intelectualizate, cel puțin orientate spre rafinamentul citadin, spre un somp- tuos familiar : „Palid așternut e șesul cu mătasă. / Norilor copacii le urzesc brocarte" (Niciodată toamna). Apelul la pietre prețioase, în onoare la simboliști, dar specific toto- dată basmului, devine procedeu. „Pentru negul cartofilor cald", divinitatea „face descîntece, ca pentru smarald" (Har). Lui Blaga îi apar fluturi gigantici, de mărimea u- nor buhe ; Arghezi din Agate negre evocă la modul emi- nescian „fluturi albi, cu ochi de aur". Ne întîmpină mari expoziții de elemente minerale și vegetale : „Ramurile, poamele / Fac mierea, smirna și toate aroamele" (Logod- nă). Cerul e plin de: „Giuvaere, cruci, podoabe. / Cîte trei si patru boabe, / Cu seîntei mai tari, mai slabe" (Bilei in Âldebaran). Un portret de fată, cu caligrafii medievale, învederează aceeași simpatie pentru nestemate : Sînii, ca doi pui de mierlă, / l-aș fi pus în cîte-o perlă. / Și de fiece obraz Ln rubin ori un topaz" (Lingoare). Titluri ca Lumină lină, Buna-vestire, Har, Heruvic, Priveghere vin ca și psalmii, direct din cărțile de cult. Precum Blaga și Sadoveanu, mireasma biblică tinde să creeze o atmosferă de mit autohton : „Nu-nchide ochii, nu adormi. / Ceasul e pc-aproape, pe-aci, / Trebuie să treacă. / Poate cam pe la toacă, / Poate cam între vecernii și utrenii / Cam după amurgul cu mirodenii". In Priveghere, modernul Arghezi stă în apropierea lui Varlaam și Dosoftei. Pre- cum Eminescu, autorul Cuvintelor potrivite nu ezită să Inventeze forme verbale proprii, cînd acestea adaugă o nuanța necesară. Găsim, prin urmare, variante ca ur- mătoarele : „Genele lui Dumnezeu / Cad în călimarul meu" (Incertitudine); ,,O Golgotă șeasă, fără altare" (Ga- lere) ; „Un urs cu belciug, o maimuță paiață / .. .Duși de-o băietană bălană" (Nostalgii); „Li se-aștern ca pîn- zele / Toate dupăprînzele" (Miere și ceară). In ce privește limbajul metaforic, Arghezi care-și spune simplu făurar, nu are egal în poezia primelor de- cenii. Pornind de la posibilitățile „slovei făurite", el as- piră să concureze cu „slova de foc" a naturii. La amîn- două ipostazele s-a referit, de altminteri, simbolic în Testament. Adevărat diable du style, talentul de a găsi echivalențe multiple pentru aceeași idee ține de o ima- ginație prodigioasă. Atelierul e plin de materiale, în fața cărora Mihai Ralea, impresionat, conchidea că poetul „a produs o revoluție în arta scrisului romînesc, și în proză și în versuri", în special „de natură filologică". Influ- ența îi apărea „covîrșitoare în ce privește forma", ascen- dentul său fiind „de natură tehnică" (Viața rom., 1927, nr. 6—7); dar pentru exactitatea judecății de valoare să vedem fenomenul arghezian ca un tot. Privilegiul artis- tului de a pătrunde în lucruri, de a observa dincolo de orizont, se sprijină pe o neistovită forță de plasticizare, dind inefabilului, dacă nu un corp și o carnație, cel puțin culoare, sunet, dimensiuni. Pentru a reprezenta „micșorată, subțirea și nepipăita viață" (Cuvint) a univer- sului mic, se recurge, aparent, la mijloacele savantului modern, posedat de aspirația dezagregării corpurilor; ni se dau chiar asigurări că poetul dispune de : Cintare, cumpeni și măsuri / De prețuit cenușile necercetate / Din, sufletul imponderabilei naturi".. . Declarația din urmă o face însă Vraciul, ceea ce arată că poetul se consideră magician al verbului, în posesia unor „chei" care să descuie „toate ușile-ncuiate". Tehnicile argheziene sînt de fapt împletite, complementare, astfel că incandes- cența vizionară (sau, in limbaj demiurgic, logosul) și slova făurită (adică travaliul artistic) acționează conver- gent, potențînd la maximum capacitatea de percepție sensorială. Transferat din domeniul monologului religios iu acela al esteticului, dramaticul strigăt Vreau să te pi- păi și să urlu ; Este ! — cu care se încheie un Psalm — exprimă un deziderat suprem al poeziei, care pe o di- recție fundamentală țintește cunoașterea. Rezultatele nu satisfac. Intr-un Cuvînt cu care se deschide Cărticica de seară, vraciul cu mantie de alchimist încearcă să fixeze tranzitoriul, clipa fugară : „Parfumul umbrei și cenușa lui. / Nimicul nepipăit să-l caut vrui / Acela care tresare / Nici nu știi de unde și cum"... Despre tenta- ția de a smulge existenței misterul, se vorbește la modul ipotetic : „Farmece aș fi voit să fac". .. Altfel spus, efor- tul poetic ar fi înrudit cu miracolul. Că Arghezi a des- chis perspective noi, o va afirma cu modestie în Caden- țe, unul din ultimele lui volume: „Am tras și eu o brazdă. .Confesiunea se numește întoarcere și comple- tează patetic ceea ce se anticipase în Testament. Pompiliu Constantinescu făcea observația că autorul Cuvintelor potrivite nu e un poet muzical, cu toate că versurile au melodie. „Lirica sa e plastică interioară, vi- ziune, tradusă în plasticitatea figurativă a expresiei. Tipul său poetic face parte din familia de spirite a lui Victor Hugo și a lui Rimbaud. Instinctul de meșteșugar al cuvîntului, oricît ar fi format la estetica verbală sim- bolistă, depășește mistica verbală a poeziei moderniste, așa cum o cunoaștem prin instrumentiști sau pirin Mal- larme". (Scrieri, E.P.L., 1967, p. 137). La Arghezi, copacul „pierde foi de argintărie" (Din drum). Iubirea se infiltrea- ză prin toate încheieturile, ca un fluid : .Cîntecul tău a umpult clădirea toată. / Sertarele, cutiile, covoarele, I Ca o lavandă sonoră" (Morgenstimmung). Ograda „a pu- trezit" (Duhovniceasca) ; la ferestre atîrnă „iarba cerului albastră" (Incertitudine); genunchii sînt „copți ca griul" Creion). Ocnașii poartă verigi la picioare și la „glezna miinii" (Galere). Florile sînt : „snopi de ochi galbeni, cu gene de lapte" (Ținea). Dansul unei tinere țigănci suge- rează stoluri de grădini și catapetesme (Rada). Albinele fură țarină de soare (Miere și ceară); „cartofii sînt le- huzi" (Har); oamenii trec prin „borș de noroi" (Cintec din fluier); „vecia e mare, deasă" (Ora tirzie); iubita e „halucinata științei", vesmintele sînt „dogoritoare" (Mireasa) și sufletul dospit" (Bărăganul); vitele „pasc și rumegă lumină" ; cocorii „ară nămolul tăriilor de ceară" (Logodnă); melcul gîndește la .o sută de vecii întregi" (Abece). E greu de admis că pagini ca Morgenstimmung, Oseminte pierdute, Sfirșitul toamnei, Lingoare și altele ca acestea, multe la număr, nu sînt creațiile unui „poet muzical". Imaginile respiră și joacă, se anată în lumină sau cîntă în depărtări. Noaptea e „groasă și grea" (Duhovnicească). Poetul dorește „o țandără de curcubeie", „scamă de zare", „drojdii de rouă", „pulberi de fum" (Cuvînt). Timpul în- suși devine material, palpabil, fragmentat în „ora de bronz", „ora de catifea", „ora de pislă", „ora de hîrtie", „ora de praf". Transferul de calități de la o categorie la alta, în felul transpozițiilor cultivate de simboliști, nu cunoaște limite. Eminescu aștepta „să cadă nimicul cu noaptea lui largă" ; la Arghezi „nimicul tresare nici nu știi de unde și cum". Printr-o sublimare chimică, de excepție, umbra dispune de arome iar „parfumul umbrei", arzînd, lasă „cenușă". La o statistică provizorie (între- prinsă de Al. Bojin), s-a constatat că peste trei sute de Convorbiri literare —10 adjective au funcție de epitete, cele mai utilizate fiind: greu, mare, sfint, vechi, frumos, viu. De remarcat epitete ale grațiosului, ca zvelt și ușure, ale grotescului și difor- mului (strîmb, scălîmb, pieziș, slut, răscăcărat, gîrbov), epitete ironice, frecvente în special în poemul „1907“. Simple, duble, în serii ternare sau în lanț, epitetele ar- gheziene nu dau niciodată impresia aglomerării arbitrare; un nou epitet adaugă o dimensiune. Iată : „Pustnicii tineri, triști și delicați" (Epigraf), Sau : ,Și mă înghite-ntreg>, în haos, Umil, senin și mulțumit" (Rugă de seară). Sau: „Ascultă, harul a trecut prin ei Virginal, candid și holtei, Dumnezeiește" (Har). Sau : „Strînge-mi încet, un deget, două, trei, Neputincioase, somnoroase, putrede, slute" (Lo- godnă). Frapează asociațiile verbale cu efecte de supriză. In chilia diaconului lakint s-a strecurat o „fată vie“ — „cu, sînii tari, cu coapsa fină, / De alăută florentină". Sfinții sînt zugrăviți „cu acuarelă suferindă" (Mihniri). „Un pă- ianjen, ca un neg / Umblă lung în șase peri" (Seara). Imprecațiile din Blesteme se succed în rostogoliri infer- nale : „Să nu se cunoască de frunte piciorul, / Rotund ca dovleacul, gingaș ca urciorul". Caracteristic argheziene sînt dislocările topice în vederea sublinierii unui efect. „Unde cade accentul frazei să cadă și accentul ideii... Să nu treacă fraza peste idee și nici invers", — nota poetul la bătrînețe (Tinărul scriitor, 1956, nr. 12). Topica e forțată pentru ca lumina să se concentreze asupra unui cuvînt-cheie. Fraza naiv arhaică, în stilul cărților de cult, respiră în Mihniri o ironie fină, încît atenția se abate de la monahul absolvit către propoziția memorabilă din final: „Și Dumnezeu, ce vede toate, In zori, la cinci și jumătate, Pîndind, să iasă, prin perdea, O a văzut din cer pre ea". Iată și prima strofă din Jignire, urmînd aceeași tra- tare • „Neprețuind granitul, o fecioară! Din care-aș fi putut să ți-1 cioplesc, Am căutat în lutul românesc Trupul tău zvelt și cu miros de ceară". Rime noi de tipul: pădure-ușure (Jignire), suris-sacis "• (Ion Ion), clopotnițe-solnițe (Mănăstire) ; „Ce tremură de fin ce-i, / ...Din genele Ilincei" (Puțin); sau „Amîndouă-s ale tale, / Zise Domnul, ia-le, bea le" (Cîntec dc boală) ; sau : „N-aș vrea nici atît să-1 supăr / Cit piperul de ienu- păr" (Abece) — ilustrează o capacitate de invenție excep- țională. Important e că limbajul poetului răspunde celor mai variate nuanțe ale sentimentului, creația sa sugerînd impresia de polifonie. Dintr-o orgă, legată de țevi de tot felul, pornesc, încrucișîndu-se, complctîndu-se, potențîn- du-se, sunete dulci și note grave. Meșterul știe însă și se- cretul altor instrumente. Ne-o spune singur într-un Psalm: „Aș putea vecia cu tovărășie Să o iau părtașă gîndurilor mele ; Noi viori să farmec, nouă melodie Să găsesc — și stihuri sprintene și grele. Orișicum lăuta știe să grăiască, De-o apăs cu arcul, de-o ciupesc de coarde. O neliniștită patimă cerească, Brațul mi-1 zvîcnește, sufletul mi-1 arde ...“. Peste unele poezii din tinerețe a trecut boarea geniului eminescian. Toamna conține un astfel de ecou : „Și dc-am venit ca-n timpuri, a fost ca, înc-o dată, ! S-aplec la să- rutare o frunte vinovată...“. Alte ecouri persistă în Sfir- șitul toamnei, în Melancolie, sau, mai vizibil, în muzica persistent nostalgică din Doliu. Chiar și reproșul vag de aici e tot eminescian : „De-acum străină mîna ta Iți va ședea deoparte, Ca un condei, pe undeva, Alăturea de-o carte. Și ochii tăi, de gura ta. Vor trece mai departe, Decît un nufăr de o stea". înainte de a fi devenit un fenomen poetic, arghezianis- mul a fost un caz litigios, între elogiu și blam. Intr-un comentariu din Viața românească (1910) Arghezi era de- clarat fie geniu, fie dereglat mintal. N. lorga desfășoară, după apariția primelor volume, o veritabilă campanie an- tiargheziană, punînd la index pe autor. După un examen microscopic, Vladimir Streinu contesta originalitatea Cu- vintelor potrivite punîndu-le, cu totul exagerat, în depen- dența lui Baudelaire și Mallarme. Tot atunci, Ion Barbu vorbea de o „poetică măruntă Și manufacturieră, cu care sunetul adînc, eminescian, nu are nimic de-a face". „Ade- vărate potriviri de cuvinte — exclama ironic poetul Jocu- lui secund — : aceasta este poezia Arghezi, așezare mozai- cală după o foarte primitivă preocupare de culoare" (Ide- ea europeană, 1927, 1 noiemb.). In vehementul său Nu (din 1934,) Eugen lonescu crede a descoperi nu numai înrîuriri de la Eminescu sau Macedonski, dar și de la Minulcscu, Cerna, Victor Eftimiu și alții. Negarea continuă în Prole- gomena argheziană (1937) a lui D. Caracostea și în alto intervenții, de cealaltă parte situîndu-se M. Ralea, Șerban( Cioculescu, G. Călinescu, Pompiliu Constantinescu și cei- lalți. Timpul pare a adăuga noi contestări, însă un lucru e sigur. Poet al întrebărilor fundamentale în fața existen- ței, protagonist al unei experiențe origiinale, încrezător că prin cuvînt „totul se va putea face", „totul se va putea spune" (cum afirmă undeva Maurice Blanchot), Arghezi se înscrie pe una din traiectoriile cele mai înalte ale ver- sului românesc. scutul de piatră (urmare din pag. 8) rat 1“ și „Uite, și-a luat numai teaca briciului, goală !“ și „Toate le-a răsturnat!“. Georgina se ridică din așternut și merse tiptil în odaia de dincolo. Aprinse lumina, ca pentru a se convinge că bărbații aceia zgomotoși plecaseră o dată cu tata. Fie și după patul făcut puteai înțelege că plecaseră. Privi înde- lung toate lucrurile acelea nefolositoare, și în timp ce le inventaria îi sunau în minte explicațiile reci, automate, ale unui ghid nevăzut : „De această scrumieră, în formă de barcă, se folosea cînd scria. Iată paharul pentru creioane. Nu-i plăcea nici un fel de zorzoane. Obișnuia să lucreze cu creioane bine as- cuțite, iată și cuțitul de ascuțit creioane. Aparatul de radio. Se rupsese atît de lume în ultima vreme, încît aparatul zace și acum nereparat, cum vedeți. Nu atingeți obiectele. Cînd avea musafiri, nu suferea să-i atingă nimeni lucrurile... Avea să se-ntoarcă vreodată din pustietățile lui de pia- tră 7 se întrebă Georgina. Curînd se împlinea anul de cînd îl luaseră tovarășii, cu mașina. Rareori primeau vești de la el, din pustietatea aceea rece („Parc-ar scrie din temniță ț“, vorba bătrînei), unde plecase să lucreze cu adevărat în pia- tră, cioplind niște stînci dintr-o rocă anume, care aveau să înfrumusețeze cine știe ce ziduri, și sora mea ar fi vrut să recitească, acum cuvintele lui zgîrcite, dar veștile, scri- sorile, le păstra bătrîna. Ii trecu prin minte să iasă din ea, să zboare cu gîndul peste cîmpii și munți și păduri, pen- tru a arunca o privire furișă în cotlonul acelei cariere de piatră, unde tatăl nostru, la ora asta, se odihnea. încercă, dar se izbi de un zid nevăzut și simți o durere surdă ră- cind-o. Pînă acolo nu reușea să pătrundă. Nu-i putea fi de folos cu nimic tatei. Nici măcar un pahar cu apă nu-i putea da — și cît de neînsemnat lucru i se părea să dai un pahar cu apă cuiva ! Georgina stinse lumina și se retrase, pe vîrfuri, în camera ei. în întunericul tot mai subțire din preajma zorilor, gîn- dul îi rătăci, din ce în ce mai slăbit, pe deasupra carierei neștiute de piatră, iar chipul tatei păli, clipă de clipă, to- pindu-se undeva în ceață. Ea avea închipuirea prea slabă pentru a alcătui o pavăză împrejurul tatei. Chinuindu-se să-și amintească în amănunt chipul lui, să-1 mai păstreze în lumina cenușie din cameră, își dădu seama că-1 uitase aproape de tot. înțelegerea acestui lucru n-o bucură, și nici , n-o întristă, ca și cum ar fi fost vorba de un necunoscut I oarecare. Nici figura bețivanului care ieșise din bufet, la i amiază, îndreptîndu-se ca vai de el spre nucul tînăr, nu și-o i mai amintea decît foarte vag. Și doar trecuse o singură zi! Ogăsi pe bătrînă șezînd la masa din bucătărie, în a- celași loc de aseară, cu ochii ațintiți undeva dincolo de lucrurile care se vedeau pe fereastră. Așteptînd să se-aprindă în sobă lemnele jilave, bătrîna cernea în neștire, printre degete, gunoiul rămas pe masă — boa- bele putrede sau stricate, pietricelele și bulgării de pămînt. Părea mulțumită de începutul zilei și încă de multe altele, dar, privind-o cu greu ți-ai fi dat seama ce anume o mul- țumea, sau unde-și ascundea bătrîna, cu atîta pricepere, nemulțumiri firești ale oamenilor de vîrsta ei. Georgina o cerceta în tăcere, mirată. încă nu înțelegea ce amănunt o miră, dar știa că este ceva în legătură cu ase- mănarea cu mama. își aminti cuvintele auzite de mult, în pruncia ei fragedă, din gura neamurilor sau cunoscuților întîlniți întîmplător, pe cînd se afla în tovărășia protectoare a mamei : „îți sea- mănă și la degete!" — spuneau invidioși, și mai ales feme- ile, cu o invidie prost ascunsă. An după an, împlinin- du-se, a auzit aceeași remarcă. De ce erau invidioase ? se întreba acum, privind picioarele bătrînei, butucănoase, brăz- date de vine albastre pe sub genunchi, și mîinile înăsprite de muncă, și obrazul pămîntiu, încadrat de părul cărunt, strîns coc, și pieptul vlăguit, care nu aduceau aminte cu nimic — și nici pe departe — cu picioarele zvelte ale Geor- ginei, cu mîinile ei îngrijite, cu fața netedă și sînii rotunzi. Nu vedea nici o asemănare cu ființa acestei bătrîne. Era cu adevărat fiica ei 7 Nu se mișca nimic în bucătărie, cînd motanul se trezi brusc și-și ridică ușor capul .urmărind cu ochii aprinși ceva nevăzut în aer. („Ca un scamator", gindi Georgina, uitîn- du-se cu teamă la motan). — Cînd pleci ? întrebă stins bătrîna. — I-a intrat in sînge așteptarea asta, își zise sora mea. O săptămînă întreagă mă așteaptă să vin, și de cum apar, aș- teaptă să plec. Altceva nu mai știe". Nu răspunse, însă, nimic. Putea să plece oricînd și ori- unde ar fi dorit. Nu se simțea legată nici de bucătăria cu vasele strălucitoare, nici de odăile „curate" de dincolo, în care știa bine că nu copilărise, din moment ce, după incen- diu, casa arăta cu totul schimbată. Georgina nu se simțea înăuntru cercului de așteptare. Nu mai era copilă sâ crea- dă în cuvintcîe prăpăstioase ale bătrînei : „Pe soldatul așteptat cu credință de cineva, nu-1 atinge săgeata sau glon- țul. Să aștepți cu credință, Georgina ! Acolo n-are alt scut". Bătrîna spunea povești. Sora mea era în afara cer- cului și se uita ce se petrece în cerc ca într-o arenă unde bătrîna — singură printre lucrurile ei femeiești, pedantă cu mintea întoarsă undeva în urmă, adînc, rătăcită — aș- tepta într-una și alegea grîu. „Ca un scamator, își mai zise, privind mirată motanul. Povestește-mi o întîmplare de cînd erai tînăr ca mine !“ îl rugase, într-o noapte de An Nou, pe tata. El zim- bi — în felul lui, gînditor — și începu, la masa săr- bătorește întinsă, demonstrația care ar fi trebuit să dureze un an, exact pînă-n noaptea următorului revelion. Ceru un borcan curat și aduse din bucătărie o pungă cu grîu. Puse un bob mare, sănătos, în borcan. „Uite-așa, îi explică Georginei. Bobul ăsta ar fi ca ziua mîine. Ai tu grijă să pui în borcan, în fiecare zi, cîte unul. La sfîrșitul anului le numărăm. Cîte crezi c-or să fie ?“ „Trei sute șaizeci și cinci", socoti Georgina, nehotărîtă. Nu bănuia ce pune la cale tata. „Zăpăcești copila", spuse cu reproș bătrîna. „N-au să fie trei sute șaizeci și cinci, continuă tata. Au să-ți încapă, toate, în palmă". N-au dus experiența pînă la capăt. în toamna aceea am văzut o dată borcanul, umplut pe trei sferturi, pe dulapul din odaia Georginei. Intr-o clipă de derută am întins mîna să-1 iau, cu gîndul să număr boabele, dar îl păzea cu strășnicie și nu mi-a permis să-1 ating, „Știu ce vrea să dovedească ! mi-a șoptit înfierbîntată, într-o seară. Că nu ținem minte toate întîmplările, și la sfîrșitul anului nu ne alegem cu nimic. Nu se poate ! Eu țin minte totul ! Ai să vezi. Dac-o sâ vrea, am să-i povestesc tot ce mi s-a întîmplat de la începutul pînă la sfîrșitul anului, zi cu zi. Ai să vezi !“ Dar n-a mai trebuit să povestească nimic, nimănui. Bor- canul a dispărut de pe dulap, fără urmă. Bătrîna avea destul grîu în bucătărie, și nici n-o puteam învinui c-ar fi luat ea borcanul. Tata plecase. Iar Georgina n-a mai vorbit niciodată despre asta. Acum, cu bagajul în mînă, pășește spre mine pe că- rarea pardosită cu cărămizi. Nu mă vede, cum stau rezemat de poartă, iar bătrîna, în pragul bucătăriei, o conduce cu privirea lungă și adîncă, pierdută în, abisul ei de așteptare și singurătate. Georgina e înaltă și zveltă, cred că destul de bine alcă- tuită, dar pentru a fi și mlădioasă, îi lipsește ceva. E plă- cută, oricum, la vedere, poate și puțin stranie, cum se apropie : cu privirile în pămînt, înaltă și fragilă în hainele strimte, care n-o mai cuprind. cronica reeditărilor de George PRUTEANU RESTITUIRI 0 serie (cum o numește coordonatorul ei, Mircea Zaciu) foarte utilă, excelent gîndită și realizată este colecția Restituiri a editurii „Dacia". Față de cea analoagă, Res- titutio, e de remarcat — pînă la valoarea intrinsecă a operelor înglobate — numărul superior de titluri, precum și periodicitatea neîmpotmolită a aparițiilor. Chiar dacă nu e cea mai importantă, e, neîndoielnic, una din primele dovezi de seriozitate a acestei întreprinderi de durată. Cînd atîtea ediții, serii și colecții debutează furtunos, pentru a eșua, în relativ scurt timp lamentabil sau alunecă în derizoriu și improvizație (chestiunea a mai fost atinsă în revista noastră), e un spectacol din cele mai tonice desfășurarea tenace și fără hiaturi a unei colecții care și-a păstrat de la primul și pînă la cel mai recent număr apărut standardul calitativ. Res- tituiri, serie ce readuce în lumină, cu toată migala critică ce incumbă, texte nu întotdeauna de mîna a doua ale unor scrii- tori care, chiar dacă nu-s întotdeauna de mîna întîia, nu sînt neglijabili, este o colecție exemplară . Colecția debutează cu o reeditare a scrierilor moraliste ale lui G. Ibrăileanu, sub titlul PRIVIND VIAȚA, ediție îngri- jită, studiu introductiv și note de Valentin Tașcu. E prima ediție care strînge la un loc aproximativ tot ce a produs men- torul Vieții românești în materie de sentințe și cugetări. Ală- turi de Călinescu, Ibrăileanu este cel mai de seamă reprezen- tant al moralismului românesc, în care distingem, în mare, două orientări : una de stirpe montaigne-escă, în care se pla- sează un Zarifopol, un Ralea, un I. D. Gherea — și cealaltă, cu sorgintea în meditațiile asupra moravurilor și firii umane de tip La Rochefoucauld, moralismul de factură clasică (Ibră- ileanu, Călinescu). Ediția lui Valentin Tașcu este judicios în- tocmită, grupînd textele extrase din cărți și articole pe sec- țiuni tematice (Eternul feminin. De dragoste, Viață și moarte. Spiritul creator. Estetice etc.), care definesc, prin ele însele, constantele obsesive ale gîndirii lui Ibrăileanu. Teza studiului introductiv al lui V. Tașcu, îndeajuns argumentată, este aceea a caracterului liric al aforisticii ibrăileniene: „nu există rînd scris de G. I. în care să nu poată fi depistată o nuanță lirică" (p. 6). Sunt relevate straturile de structurare a personalității criticului: iubirea, muzica, natura, „consiliul de trei", triun- ghiul său temperamental. Unele formulări mai puțin contro- late („atracția pe care discursul cogitiv a produs-o asupra lui G. I.“ (p. 13), „ceea ce I. a surprins în sufletul feminin cu permis (?) de «eternitate», rămîne nealterat", p. 25), sau cele cîteva fraze la a căror selectare se putea renunța, ele nefiind deloc maxime („Scriitorul marc place mai mult decît cel mic, pentru că, am văzut, e mai... mare" — p. 182 sau „Lipsa de sinceritate nu poate face impresia. .. sincerității" — p. 201) sînt pasabile. In firească prelungire a travaliului exegetic asupra avan- gardei literare românești. Ion Pop tipărește o culegere bogată din publicistica lui Ilarie Voronca : ACT DE PREZENȚA. Textele, smulse unor publicații greu abordabile sau unor vo- lume cu tiraj intim, sunt desigur binevenite și, multe, agrea- bile la lectură, chiar dacă în privința valorii lor critice sau pur beletristice putem avea rețineri, datorate manierismului imagistic, proliferării desfrînate a metaforei care, în dese si- tuații, pierde orice f uncționalitate și orice raport cu plauzibilul, desprinzîndu-se ca petulante efuziuni, nestructurate nici lo- gic, nici liric. Modernismul urlător al multor pagini e înduio- șetor de... desuet. E aici un implicit avertisment asupra rea- lelor permanențe ale literaturii. Sper deci că nu voi șoca so- cotind net mai profitabil studiul introductiv (Semnificațiile unui «Act de prezență»), datorat spiritului concis, liniar, aca- demic al lui Ion Pop. El observă că poezia avangardiștilor „devine o demonstrație despre felul cum se face poezia (s. IP), un film mai degrabă al procesului (id.) creator, decît o struc- tură finalizată estetic, armonios constituită" (p. 7). Definiția paginilor restituite, „texte fără fizionomie precisă sub rapor- tul genului și al speciei, oscilînd între poem și eseu, între reportajul cu valențe lirice și pamflet" este aceea de „jurnal al creației" (p. 8). Aș adăuga nuanța : e vorba de un soi de jurnal de grup, jurnal de bord al unei expediții în principiu solidare. Studiul Iui Ion Pop își transcende, salutar, obiectul, desfășurînd cu pertinență sugestii asupra universului liric al lui Voronca, „un univers al transparenței și purității, al gene- roasei comuniuni a lucrurilor, atrase unele spre altele de o irezistibilă forță magnetică, într-un flux de vertigii. Insufici- ența unei asemenea poezii nu o dată excepționale rămîne însă, pe mari suprafețe, tocmai labilitatea structurală, mecanica, abuzivă a notației" (p. 11), după cum notele finale ale ace- luași constituie, fără exagerare, o micro-panoramă a mișcării avangardiste de la noi. Ediția lui Ion Pop trezește imaginea unui soclu mai izbutit decît statuia pe care o poartă. Tot o culegere de publicistică este CEASORNICUL DE NISIP, foiletoane literare și filosofice de Lucian Blaga, ediție îngrijită, prefațată și bibliografie de Mircea Popa. Comparti- mentul cel mai revelatoriu al acestei restituiri este acela de Polemici, pamflete, în care verbul aulicului gînditor își dez- văluie o virulență șj, pe alocuri, chiar o cruzime de libellă argheziană. Polemizînd cu Dan Botta, căruia-i respinge cu argumente crîncene insinuările suburbane, Blaga nu se sfiește să zeflemisească „opera de o melodioasă sterilitate" a acestuia. C. Rădulescu-Motru, numit (în pamfletul Automatul doctrine- lor), ad-hoc și trasparent, Constantin Mortu este crunt bat- jocorit, nu mai puțin decît Nichifor Crainic, vizat în Săpunul filosofic. „Capul său cam pătrat e căptușit pe dinăuntru cu o seamă de oglinzi concave, cari au darul să denatureze ireme- diabil toate ideile ce au nenorocul să ajungă din cărți pînă în mijlocul vidului. Vidul este mobilat și cu un creer redus la cantitatea neglijabilă a unei gămălii... Din filosofie, el are darul cu totul excepțional de a nu pricepe nimic" (p. 274). Frazele vituperante frizează timbrul urmuzian. „Acasă, între cei patru pereți ai bibliotecii sale, filosoful are o căldare și-un cățel. Cățelul poartă stindard trierilor în coadă, iar căldarea poartă un nume foarte ciudat. Cultul morților" (p. 275). Prefața lui Mircea Popa, bine informată, corectă în ciuda tonului excesiv perifrasic, expozitiv, consideră publicistica li- terar-filosofică a lui Blaga drept „o etapă de inițiere, ca o școală literară, absolut necesară viitoarelor sale preocupări" (p. 6) ; prin ea, Blaga se vădește „unul dintre întemeietorii I foiletonului filosofic" (p. 15). Semnalez totuși cîteva puncte nemulțumitoare ale prefeței. E îndoielnic că, sub pana unui Blaga, sintagme precum cele ce urmează pot fi considerate „caracterizări sugestive, plastice" (p. 15): Dostoievski „profetul revoluției rusești" ; Freud „tălmăcitorul de visuri" (de ce nu colecționarul de lapsus-uri 7) ; R. Tagore „îmblînzitoirul de șerpi" (7). Unele propoziții ale lui Mircea Popa cad, surprin- zător, în zona searbădă a locului comun : publicistica lui Blaga este „oglinda-mărturie a unei conștiințe vibrante și lu- cide, în permanent dialog cu epoca șl cu spiritul timpului său" (p. 5) sau „lui (Blaga) îi datorăm neprețuite pagini despre Goethe, Rilke etc.“ (p. 23) sau „Blaga știe să aleagă expresia cea mai potrivită, epitetul cel mai caracterizant etc." (p. 25). Limbajul critic e, ici și colo, prețios, bombastic : „arta pam- fletară a lui L. B. atinge maximum de potențialitate în etc." (P. 35). 11 — Convorbiri literare de Adrian MARINO Recurența ideilor literare (urmare din pag. 2) Spectacolul repetiției ideilor, sub emblema nihil novi sub sole (Eclesiastul, I, 10), nu re- prezintă, fără îndoială, o viziune inedită. Insu- ficient demonstrată ni se pare, cel puțin deo- camdată, doar recurența specifică a ideilor literare. Dar acest tip de constantă nu constituie de fapt de- cît o derivație, un caz particular al repetiției idei- lor generale de orice tip, fenomen subliniat în re- petate rînduri. Ne aflăm în realitate în fața încă a unui topos teoretic, de ilustrat doar prin cîteva ci- tate esențiale, unele celebre. La Bruyere are drepta- te și în domeniul ideilor literare : „Totul a fost spus ; totdeauna venim prea tîrziu de șapte mii de ani, de cînd există oameni care gîndesc". Baltasar Graciân este de aceeași părere. Dar ca ironia să fie completă și această poziție scoboară, încă odată, în antichitate : nihil est dictum, quod non est dictum prius (Terentiu), pereant, inquit, qui ante nos nos- tra dixerunt (Donatus). Să mai amintim în sfîrșit și de Goethe : „Toate ideile mari au fost cîndva gîn- dite ; trebuie încercat doar să Ie mai cugetăm o dată“. Este ceea ce a făcut și face, de fapt, istoria tema- tică a filozofiei, care scoate în evidență, încă de la începutul secolului al XlX-lea, fenomenul repeti- ției principiilor („resemblence philosophique", „pa- lingenesie“), în succesiunea lui Vico (asupra căruia vom reveni), pînă la adepții actuali ai concepției philosophia perennis; inclusiv istoria ideilor, un a- nume tip de filozofie a istoriei, de lingvistică („des- coperirea" gramaticii de la Port Royal, carteziene etc). Perpetuarea ideilor în istorie intră prin ea în- săși în categoria truismelor, a locurilor comune, pen- tru a nu mai reaminti de recunoașterea „legilor" și în orice caz a fenomenelor periodice, ritmurilor și repetițiilor istoric obiective. Dar toate acestea ne-ar îndepărta prea mult de analiza simplei condiții re- curente a ideilor literare, preocuparea de bază. Să mai reamintim, fugitiv, de legea psihologică a „repe- tiției infinite" a sufletului uman, de „stabilitatea" sa simbolico-arhetipică, pentru a fixa cadrul general al unei dezbateri orientate doar spre obiectivul care ne preocupă. Orice constantă literară este prin natura sa recu- rentă. Deci totalitatea argumentelor care justifică ambele fenomene sînt în mod esențial echivalente, per- mutabile, solidare, circulare. Observațiile valabile în sfera „constantei" se aplică în mod integral și în aceea a „recurenței" și invers. Orice subliniere a existenței constantelor literare implică recunoașterea implicită a fenomenului adiacent și solidar al recu- renței. O observație ca aceasta : „Cauzele evoluției („revolutions") gustului. . . au fost aceleași în toate epocile" exprimă, în același timp, un proces constant, dublat de unul de repetiție. La fel. în cazul lui Goethe : „Și, cu toată incompletitudinea celor lite- rare, găsim în ele o înmiită repetare a acelorași lu- cruri". Totalitatea studiilor actuale despre „conta- minări", „influențe", „imitații", „plagiate", „izvoare" ale acelorași idei, formule, definiții nu pleacă de la alte premise, de altfel tot mai acceptate, în ciuda obstrucției istoriei literare, tradiționale, de orien- tare pozitivistă, factologică. In ce măsură se poate vorbi în mod riguros des- pre „originalitatea" Renașterii italiene ? Sau despre baroc, cu aspecte atît de „elenistice" ? Sau despre „marinism", cu analogii atît de izbitoare cu „deca- dentismul poetic și artistic italian" ? Sînt chiar atît de întâmplătoare și diletante observațiile de acest tip (chiar dacă mai mult sau mai puțin spontane, mai mult sau mai puțin empirice) despre toate cu- rentele literare : clasicismul, romantismul, expresio- nismul, „barocul expresionist", realismul („un vechi păcat, ca Job, Aristofan, Suetoniu.. .“), ..pop arț și noul realism" ? Ne aflăm, de fapt, în fața unui adevărat truism : etichetele revin mereu ; prefixul neo are capacitate de a întineri orice „vechitură" li- terară. Dar dincolo de orice observație empirică, ac- cidentală se profilează viziunea recurentă a istoriei literaturii și artei, precum Ia Herbert Read, care invocă în sprijinul său pe Worringer, la Ernst Ro- bert Curtis și Gustav Rene Hocke, autori de vaste construcții pe o singură coordonată : manierismul, la alții. Noi înșine am emis ipoteza unei constante a literaturii europene, sub forma unei mișcări pendu- lare între poezie ( —anti-literatură) și literatură ( — cultură literară), între baroc, estetism, idealizare artistică de o parte, „adevăr", „mimesis", „realism", „autenticitate", de cealaltă. Modernul și avangarda prin reformulările lor succesive, neo-moderniste, neo- avangardiste, înscriu în același timp constanța și recu- rența, etc... Acest fenomen se lasă ilustrat nu numai de marile categorii literare, ci și la nivelul de bază al limbaju- lui literar, poeziei populare, „formelor simple", opere- lor individuale, speciilor și genurilor literare, prin investigații ascendente și descendente concordante. Limba și limbajul cunosc de pildă, „constante" semanti- ce, figuri de stil identice în diferite limbi fără contami- nări directe sau indirecte, „cuvinte-cheie", „cuvinte- teme", cu indicii precise de frecvență statistică. Re- petițiile paralele din poezia populară, figurile fonice „reiterative", repetiția „gesturilor verbale din legen- de", duc la aceeași concluzie. întreprindem în acest cadru doar simple sondaje — foarte selective — în sfera unui vast și incontestabil fenomen literar. In- tr-un anume sens, constituie chiar o „banalitate" a insista asupra existențelor și simbolurilor recurente sau corelative. Există prea multe „coincidențe", „suprapuneri", „identități", „similitudini", leitmotive în literatură pentru a se mai putea vorbi de simple în- tîmplări. De fapt, nu acest element reține atenția, ci concluzia teoretică trasă din studiul tuturor acestor fenomene literare: existența „recurenței motivelor", leitmotivelor literare, puse în evidență, prin cerce- tări metodice sau simple observații, de o heterogeni- tate totală (în dramă, roman, etc.) dar tocmai din această cauză foarte semnificative și deci perfect concludente. Esteticieni din cei mai tradiționali ob- servă realitatea „constantelor" în artă, natură, spiri- tul uman. S-a descoperit procedeul „modern" de suspense pînă și în Biblie-.. Se poate propune și o cvasi-,tipologie" a recurențelor literare ? Recurențele lineare (de continuitate directă, într-o operă, sau grup de opere), și intermitente, succesive (în frag- mentele succesive ale aceleiași opere, sau prin re- apariție în epoci diferite, în opere diferite, dar fără nici o legătură directă) confirmă o astfel de ipoteză. Hotărîtoare în planul analizei noastre este însă re- cunoașterea și transferul noțiunii de recurență lite- rară, în sfera ideilor literare, unde constituie încă a premisă a formalizării și modelării. Căci adevărul fundamental este acesta : ideile literare sînt recu- rente ; ele exprimă în mod constant și invariabil acte de repetiție teoretică. Dacă există realități lite- rare recurente, implicit există și definiții literare re- curente. Observația nu este recentă, dar ea n-a pri- mit încă o definiție, explicația și încadrarea cores- punzătoare. Un bun punct de plecare poate fi găsit în teoria „recurenței" ideilor generale, sub forma cunoscută de unit-ideas, capabile să delimiteze spațiul omogen și esențial al unei idei, la limita purității logice in- tegrale. Un altul este, fără îndoială, tipologia, extin- să la soluții, argumentări, definiții literare, formule- cheie. Operația implică o dublă generalizare : la ni- velul individual, al fiecărei definiții (elaborată în baza unui număr considerabil de observații identice sau convergente), definiție supusă la rîndul său unei recurențe superioare, avînd caracterul unui ansam- blu structural teoretic. Calitatea sa constă în a de- păși orice observație care ar înregistra doar contami- nările de idei, influențele directe, simpla circulație ideologică. In felul acesta nu se ajunge numai la un „inventar" de soluții și definiții substanțial iden- tice, „omoloage", ci la o lectură capabilă prin ea în- săși a scoate în relief totalitatea raporturilor con- stante trecute și percepute printr-un astfel de „fil- tru" tipologic. La nivelul textelor vom întîlni deci citații periodice, cu valoare paradigmatică, reprezen- tative pentru o clasă întreagă de relații sau tipuri de relații teoretice. Doar că această „formulă-tip" ră- mîne la stadiul latent al schemei în filagram, cons tituită dintr-un număr de constante interioare și foarte rar. sau niciodată, formulată expressis verbis. Această tipologie generală a relațiilor și definițiilor literare este confirmată și întărită de fapte greu de pus la îndoială. Făcînd inventarul exact al unor probleme literare, observăm că numărul soluțiilor propuse, formulate, este totdeauna limitat. Indiferent de intențiile și veleitățile noastre, problema creației, de pildă, primește — oricînd și oriunde — doar două tipuri de soluții esențiale, de ordinul „inspirației" și al „rațiunii", dealungul a două serii de explicații: iraționalist-naturale/imitativ-artificiale( Literatura a- pare ori ca „produs", ori ca „proces". Ceea ce se constată la o privire atentă este repetiția, revenirea unor definitii vechi, sub etichete mai mult sau mai puțin schimbate. în succesiune. Acest fenomen dă, totodată, posibilitatea dar și iluzia „istoriei" ideilor. Important este și faptul următor : curba istorică a fiecărei idei străbate un număr de faze tipice, nece- sare, înscrise în logica imanentă a desfășurării salo. La diferite etape istorice corespund anumite tipuri de soluții, cu neputință de conceput în alte condi- ții sau în alte momente istorice. De unde rezultă că, în realitate, variația ideilor corespunde tipurilor istorice ale definițiilor și nu formulărilor individuale, doar în aparență irepetabile. Fiecare idee parcurge un număr de etape obligatorii, seriale, periodice, un număr de puncte nodale, unde fiecare nouă situa- ție istorică se cristalizează cu maximum de densi- tate și claritate. Se poate chiar afirma că o idee de- vine cu atît mai limpede, cu cît este mai frecvent reluată, repetată, discutată, formulată și analizată în succesiune. Această repetiție inevitabilă determină în cele din urmă saturația și deci stereotipia ideilor literare. La un moment dat al examenului sistematic-istoric rezultă cu toată evidența că ideea literară în reali- tate doar se repetă, devine „redundantă". Ea devine atît de „bătrină", încît nu face decît să ne „plicti- sească" debitînd mereu aceleași fraze, pe care le-a mai spus odată. Ceea ce atrage o fatală „banalizare", un gen de „scleroză", de decădere inevitabilă a idei- lor la nivelul locului comun. Totul se petrece ca și cum ideea literară s-a lăsat gîndită și a gîndit tot ce putea gîndi. în cadrul său, în funcție de elemen- tele și datele sale de bază. In orice caz, este în afară de îndoială că un număr de idei literare sau este- tice, revin, sînt reluate, spun lucruri spuse : „Meto- da neoimpresioniștilor atît de contestată — observă un critic al epocii — este tradițională și normală; ea a fost în întregime presimțită și aproape formu- lată de Eugene Delacroix". însăși „obiecțiile și cri- ticile adresate neo-impresioniștilor" sînt „nu mai pu- țin tradiționale și au trebuit să fie suportate și de predecesorii lor." Recurența ideologică atrage, în sfîrșit, stabilitatea terminologică. Constantele literare implică denumiri constante, care devin ipso facto constante termino- logice, grație unei remarcabile stabilități semantice, cu punct de plecare în primele atestări lexicale. Toate definițiile literare posibile ale unui „adevăr" literar vin să se înscrie în interiorul unui singur și foarte constant cîmp semantic. Terminologia cri- tică de bază atinge o marc varietate, cu toate vir- tuțile și viciile sale, încă de la sfîrșitul secolului al III-lea al erei noastre. Trebuie reținută și împre- jurarea că orice „ideologie" sau „filozofie" nouă se exprimă în bună parte în limbajul ideologiei și fi- lozofiei anterioare, de unde alte inevitabile repe- tiții terminologice. In sfîrșit, această constanță in constante, a cărei extindere și în domeniul ideilor literare începe, se pare, să fie întrevăzută, se arată indiferentă la modulațiile de frecvență: unele de- finiții și reguli de argumentare pierd din puterea de circulație; altele, dimpotrivă, au tendința să ocupe singure întreaga scenă. Dar niciodată tipurile de definiții date, constituite, nu dispar total unele din fața altora. condiția criticului tînăr ■ sub imperativul sincerității Nu întîmplător inițiativa aces- tei anchete aparține „Convorbirilor literare", revista poate cea mai în- dreptățită să vorbeasă despre exis- tența, la ora actuală, a unui grup de critici a căror vîrstă nu depă- șește 30 de ani. Dacă noțiunea dc generație rămîne discutabilă la ori- ce nivel am privi-o, cert este fap- tul că revuistica noastră literară în- registrează prezența mereu mai ac- centuată a tinerelor condeie criti- ce. Dezideratul oricăruia dintrei noi, fie el tînăr sau „bătrîn", este a- cela de a valoriza opera, textul ne- utru prin natura sa, dar în care investim — prin lectură — modul de a simți și gîndi propriu istorici în curs. Operele clasice devin ast- fel contemporane iar comentariul lor se transformă adesea în comen- tariul procesului complex de recep- tare, de re-creare a faptului literar. Procesul critic are în vedere deci nu numai obiectul său esențial — opera, ci și chestiuni de mentali- tate estetică (și nu numai estetică), fenomen esențialmente colectiv. Op- țiunile criticilor pe care-i am în ve- dere converg astfel către operă, fără să se neglijeze desigur estimarea integratoare într-un curent de idei sau într-un „saeculum" specific. In acest sens, cred că nu greșesc afirmînd că ideea responsabilității față de cuvîntul tipărit, conjugată cu sentimentul de profundă angaja- re civică prezidează numeroase și notabile demersuri critice. O des- chidere dublă, spre valorile clasice ale literaturii noastre — cîteodată văzute din unghiul unui posibil și interesant „recurs" (L. Ulici) —, dar și spre cele contemporane mai ales alcătuiește, credem, o altă coordo- nată prin care cei mai tineri as- tăzi se încadrează în critica româ- nească a ultimului deceniu. For- mele în care se manifestă actul critic se complementează relevînd, cu discontinuitate explicabilă, lini- ile de forță ale literaturii din etapa actuală. Foiletonul, recenzia, croni- ca, dar și studiul concentrat la di- mensiunile articolului, trăiesc prin observația fulgurantă rcclamînd o continuitate a lecturilor, mereu al- tele și intenționind, în același timp, la cuprinderea pe cît posibil totali- tară a problemei. Franchețea opi- niilor lui Al. Dobrescu (Convorbiri literare), pertinența meditațiilor lui Ion Marcoș (Tribuna), subtilitatea crticului P. Poantă (Steaua) „specia- lizat" în probleme de poezie, în- cercările de conceptualizare sem- nate de către A. Goci, introspecții- le „mai vîrstnicilor" M. lorgulescu și L. Ulici în universul literaturii contemporane ș.a., toate aceste cî- teva exemple — atestă diversitatea preocupărilor, pe de o parte, și ten- dința de specializare pe de alta, necesară cristalizării mai rapide a personalității critice. In pofida lip- sei, în unele cazuri, de atitudine critică vertebrată, dincolo de erorile procesului de valorizare datorat și unor lacune de informație, majori- tatea contribuțiilor se plasează sub imperativul sincerității lipsită de menajamente, indiferent de tonul ponderat sau pătimaș al criticului. In virtutea celor afirmate mai sus, cred că nu se poate, cel puțin deo- camdată, să se facă o caracterizare tranșantă a acestei pleiade de cri- tici. Cel mult, există posibilitatea definirii ei din unghiul, așa cum am văzut, al unei etici, comun fiecă- ruia. Ar mai trebui adăugat aici și procesul general de profesionalizare, existent nu doar în stadiu incipient, dat fiindcă cei mai mulți dintre ei sînt cooptați în redacțiile diferi- telor reviste literare. In ce ne privește, sîntem pentru opțiunea constantă a criticului pen- tru un anumit grup dc probleme sau pentru una singură, dar care se transformă prin adîncire și ex- tindere într-una de cultură. Aceas- ta și pentru că a considera, mai precis, a reduce textul literar la o valoare estetică echivalează, după noi, cu o eroare de perspectivă. Sc ridică însă întrebarea dacă nu cum- va se produce o confuzie între cri- tica literară propriu-zisă și critica faptului de cultură. Chiar dacă la un moment dat se petrece o con- vertire în sensul lărgirii cîmpului de investigație, metodele criticului rămîn, în esență, aceleași. Opera își exercită forța de atracție consti- tuind un veritabil și necesar punct de plecare. Foiletonul sau cronica nu reușesc decît în mică măsură să aproximeze o chestiune cum ar fi aceea a expresionismului sau a barocului în literatura (cultura) românească. Lucrul îi reușește însă mai bine celui care, liber de servi- tuțiile unei reviste (dar și respins în multe cazuri prin amînarea sine die a articolului respectiv), este numit, nu fără un grăunte de ne- justificată superioritate, „articlie- rul". Despre condiția acestuia ar fi necesară însă o discuție aparte. Mircea MUTHU ■ „această luciditate neiertătoare...“ Discuția aceasta (inițiată de o redacție formată în mare parte din critici foarte tineri) care vrea să fie actul de înregistrare ofi- cială a existenței de fapt a unei noi generații de critici, mi se pa- re puțin pripită pentru că aproa- pe toți cei în cauză s-au fixat des- tul de recent ca foiletoniști într-un teritoriu și el nu prea larg al con- științei literare. Problema ar fi deci mai mult de perspectivă de- oarece criticii cei mai tineri duc deocamdată campanii de afirmare: sînt contestați încă zgomotos în aptitudinea lor critică, sau igno- rați de suspiciunea firească a ce- lor mai vîrstnici și de lenea de a-și încărca memoria cu nume noi a celor mai mulți, pare-se mulțu- miți cu adularea „monștrilor sa- cri". In anul care a trecut s-au petrecut totuși fenomene vizibile de adaptare, rectificare și respin- gere ce indică cert în cîmp, o no- uă forță. Cîțiva critici tineri (Mir- cea lorgulescu, Al. Dobrescu, C. Ungureanu, Alex. Ștefănescu) au fost dezavuați de persoane dar solicitați de reviste. Cîteva voci uscate de închistare și opace la orice schimbare au pretins (nu știu cui !) repunerea în dreptur i a cri- ticilor vîrstnicd (de parcă cineva, în afară de istorie, i-a frustrat dc drepturi I) retrași în cercetări de istorie literară. Alții, foarte nedu- meriți, au protestat la lipsa de protocol și Ia franchețea comen- tariilor invocînd drept cauză lip- sa de gust, de limbaj critic, de cultură (și alte lipsuri) recenzen- ților. Evident este însă că nimeni nu le-a pretins mai mult spirit critic. Situația e ceva mai complicată. Nu e un secret că pînă prin 1960 critica a avut totuși meritul incon- testabil dc a fi pledat cauza unor înalte idealuri umanitare și în special de a fi teoretizat atitudinea eroică prin care se caracteriza o epocă, dar a manifestat confuzii estetice. Această perioadă a fost și bună și rea pentru că, ignorînd esteticul dar și realitatea valorii, ca s-a lansat — deși complet lip- sită de spirit critic — în visarea unui nobil ideal, al armoniei și perfecțiunii umane, deschizînd cel puțin la modul teoretic, noi ori- zonturi de cunoaștere în fața li- teraturii. Deceniul șapte este deceniul reabilitării dimensiunii estetice. A fost o campanie dificilă dar încu- nunată de succes. Distingîndu-se prin educația rafinată a gustului, prin ex- presia critică elegantă și metafori- zată și concepția estetică destul de modernă (dar nu excesiv de moder- nă), criticii reprezentativi ai acestei perioade au despărțit hotărît apele arătînd ce este și ce nu este litera- tura. Nenumărate mituri s-au e- vaporat ca la un semn magic. Al- tele le-au luat grabnic locul. Incet- încet s-a afirmat frumoasa gene- rație a frumosului.. Criticii pre- cedentei generații s-au reprofilat sau, în tăcere, s-au adaptat. Ta- lente native încurajate în confuzie de sociologismul vulgar au început să se inteleetualizeze. Apar în proză și în poezie stiliștii și foarte rafinații, mitologizanții și bizanti- nii. Cei fără cultură, printr-un e- fort extraordinar, și-o dobîndesc. Se poate conchide astfel, chiar și după o examinare sumară, că ro- lul criticii în conștientizarea este- tică a unei generații, a fost e- norm. Dar la sfîrșitul deceniului șapte, misiunea polemică a acestei generații care a încorporat în ea idealurile umanitare ale celei pre- cedente, a luat sfîrșit. Pledoaria ei se dizolva inutilă în fața unei e- vidențe. Acestei generații preocu- pate să pună în valoare frumosul i-a lipsit însă aptitudinea de a se pronunța asupra gradului dc va- loare estetică. Ca și respectul pen- tru o asemenea diferențiere. Un Convorbiri literare —12 poet ca Dragoș Vrânceană, per- soană culturală dar cu posibilități modeste în poezie, a fost comentat și apreciat de această critică ca și Nichita Stănescu. Sau, un poet ca Fetre Stoica a fost trecut cu ve- derea. Exemplele sînt inepuizabile. Cea de-a treia generație de critici de după război, și cea mai tînără, are ca notă caracteristică lucidita- tea însoțită de spiritul științific și de un exacerbat spirit critic. Năzuința ei este să pună capăt eufemismului și nivelării valorice stabilind dimensiunea cît mai exactă a unei opere sau cărți nu din orgoliu, ci din necesitatea fi- rească a oricărei literaturi de a ști care este reala ei bogăție. A- ceastă luciditate neiertătoare mer- gînd pînă la propria disecție pare agasantă în comparație cu climatul deceniului trecut. Dar este numai o iluzie. La început, climatul și sensibilitatea oricărei generații sînt iritante. Consider, și doresc ca afirmația mea să nu fie amen- -lată ulterior de trecerea anilor, că prin această generație care se pregătește să se afirme plenar se va ajunge la atmosfera fertilă, de lucidă considerare, a deceniului patru al literaturii noastre moder- ne. Este un bun recîștigat după mult timp, care trebuie înțeles ca o fatalitate dialectică și necesară, ca un moment de reafirmare ple- nară a spiritului critic. Cu totul spontan, pentru că nu e vorba de un program al unui grup ci de li- bera înrudire spirituală a unor in- dividualități creatoare ce respiră aerul intransigent al acestui sfîr- șit de secol, se încadrează sensu- lui lucidității prozatorului și ese- istului Petru Popescu, prozatoarea Mana Luiza Cristescu, criticul Marian Popa, prozatorul AL Papi- lian — cîțiva din mult mai mulți. Din cei mai vîrstnici pot fi reven- _ ficați ca înaintași direcți, apropi- ați în timp dar „clasicizați". Aș a- minti de pildă, pe: Marin Preda, Nichita Stănescu. De asemenea Și spiritul modern, sistematic și en- ciclopedist al lui Andrian Marino, foarte interesat de metodologie. Mirela ROZNOVEANU ■ critice și critici O generație de critici tineri, e- vident, există, dar nu cred că se face vinovată de toate neajunsu- rile cîte se pot descoperi în lite- ratura actuală. 1. Nu există un consens asupra valorii ? Dar cine decretează ce este și ce nu este valoare și, mai ales, ce este aceasta dacă nu chiar Manifestarea spiritului critic ? Cî- te mari valori au trecut neobser- vate în ultimii ani, în recenziile și cronicele susținute (întîmpiător?) de tinerii critici ? Se uită oare confuzia de acum cîteva decenii, datorată, în bună parte, celor care dau astăzi sfaturi ? 2. Se pune la îndoială autorita- tea tînărului critic ? Dar să ne înțelegem ! Un poet cu două volu- me de versuri, amîndouă însumînd optzeci de poezii, este scriitor, oficial recunoscut, în timp ce un critic, cu mai multe sute de arti- cole, comentarii și intervenții, ade- seori remarcabile în contextul dez- baterilor actuale, nu este nici mă- car un debutant (pentru alții). De unde rezultă că mărimea unei personalități nu este egală cu nu- mărul de volume tipărite. 3. Se poate pune sub semnul în- trebării calitatea informației tineri- lor critici? Răspunsul este, din pă- cate, afirmativ. însă cine este vi- novat de acest adevăr ? Pentru o lucrare de sinteză, cîți au la dispoziție bibliografia minimă, in- formația absolut necesară, la zi, despre cărți, orientări critice, di- recții filozofice etc. ? Cîte din bi- bliotecile noastre (cu excepția celor din București) sînt abonate la cele mai importante reviste literare din acele țări în care noile for- mule literare și critice își au deja „tradiția" lor ? Citeam cu surprin- dere undeva că, lucru trist, „cri- ticul român trăiește într-un fel de preistorie a criticii". Dacă e chiar așa, de ce nu se iau în con- siderare cauzele susamintite ? 4. Realitatea este că adevărații „bătrîni" ne lipsesc și, din neferi- cire, fiind tot mai rari, nici nu ni-i putem cumpăra. Poate a dis- părut odată cu ei și acea memora- bilă formulă : „sînt elevul lui...". A fi martorul unei experiențe irepetabile, este azi din ce în ce mai mult o șansă și din ce în ce mai puțin o condiție. Biografia tînărului critic are încă goluri, care nu se pot suplini numai prin lec- tura ultimelor apariții editoriale. 5. Orientarea spre istoria litera- "ă poate fi ea însăși simptomatică. Din două motive: o dată, pentru efortul de a afla puncte de reper sigure pe terenul atît de instabil al criticii și teoriei literare și, în al doilea rind, pentru că istoria literară însăși tinde către un nou ideal, pe care mai mulți s-au și grăbit să-1 teoretizeze. Aurel SASU ■ „...se lucrează în flux continuu44 întrebarea lansată de revista Con- vorbiri literare conține o subtilă (și, poate, ironică) anticipare a răs- punsului : este vorba, într-adevăr, de o „nouă generație în critică" și nu de apariția unuj mare critic. Judi- cios repartizați geografic (ca urmare a impresionantului număr de reviste înființate în ultimij ani Pe terito- riul întregii țări), tinerii comenta- tori de azi ai fenomenului literar constituie o rețea a lucidității prin ochiurile căreia, s-ar părea, nu se mai strecoară neatinsă, pentru pos- teritate, nici o carte. Totul este la timp preluat, analizat, interpretat, clasificat și stocat. Ca într-o mare uzină, se lucrează în flux continuu. Volumele rezolvate ies imediat din centrul atenției pentru a face loc celor de dată recentă care, la rîndul lor, după o examinare ex- pertă, vor fi înlăturate și uitate prompt în favoarea următoarelor. Foarte rar vreun critic tînăr se re- trage în liniștea bibliotecii pentru a-și îneînta spiritul cu opere vechi de-o mereu demonstrabilă noutate (Al. Protopopescu și M. Tănăsescu, în studiile lor despre Dimitrie Can- temir) sau pentru a face incursiuni temerare în literaturile străine (C. Pricop, D. Flămând, V. Ivanovici). De cele mai multe ori, fascicolul de lumină al actualității hipnotizează privirile, fapt îmbucurător, dar, în același timp, primejdios pentru spi- ritele lipsite de independență. O trăsătură esențială a ultimei promoții de critici ar fi, prin ur- mare, această febrilitate, nu de vi- zionari, ci de specialiști harnici și concentrați, hotărîți să-și ducă mun- ca la bun sfîrșit. în majoritate, ei sînt de altfel proaspeți absolvenți ai facultăților de filologie, ceea ce explică multe. Obișnuința de a avea în față doar capodopere și de-a înălța în jurul acestora, la seminarii, construcții speculative complicate îi determină să-și păstreze și în pu- blicistică o atitudine gravă care, cînd se raportează la cărți valoroase este binevenită, dar care, atunci cînd are în vedere producțiile mediocre curente, devine ridicolă și uniformi- zatoare (L. Ulici, V. Bugariu, M. Mincu, P. Poantă, A. Goci). Cazul opus este acela în care spiritul uni- versitar se manifestă sub forma unei loiale Și. uneori, gratuite bravade studențești, amintind „ferocitatea" pe care Marian Popa și-o justifica prin „adoptarea unei perspective a absolutului" (Al. Dobrescu). Criticii tineri de azi se consideră în primul rînd critici. Ei cred, cum observa Valeriu Cristea, că sînt, nu „scriitori ratați", ci „scriitori virtu- ali", care rămîn într-o continuă ex- pectativă pentru a nu se arunca și pierde în noianul literaturii. Lite- ratura îi interesează exclusiv ca in- strument de cercetare, iar alte dis- cipline îi rețin doar în măsura în care le oferă sugestii pentru activi- tatea lor bine delimitată. Frumu- sețea operei nu îi absoarbe și nu îi convertește. De la lectura prime- lor rînduri, încep supozițiile, aso- cierile și disocierile, încadrările în diferite genuri. Este foarte verosimil că în același mod sînt tratate și scrisorile intime, reclamele, textele de muzică ușoară. Nimic din ceea ce e scris sau vorbit nu scapă a- cestui demon al discernerii. Luciditatea (de o maximă inten- sitate la M. lorgulescu, de pildă) nu numai că nu distruge, dar învio- rează ca o ploaie rece exemplarele rezistente dintr-o literatură. Aceasta în principiu. Practic însă, de multe orj o prejudecată este mai eficientă decît lipsa oricărei prejudecăți. In- cercînd să înțeleagă totul, criticii care „încă n-au trecut de treizeci de ani" se opresc la fiecare pas și abia ajung să inventarieze un com- partiment ; ei trebuie să învețe să nu înțeleagă anumite lucruri. Și apoi, chiar această conștiință de generație este o dovadă că ei n-au depășit etapa formării. Cel care, cu timpul, va avea sentimentul că se află singur în fața literaturii și că tot ceea ce n-a spus el nu va fi spus de nimeni va merge direct la adevărurile mari, neîngrijorat că nu a luat parte la cine știe ce dis- cuție zgomotoasă. în critică, ca și în literatură, omisiunile unuia nu sînt corectate de exagerările altuia. Critica este operă de autor și nu contribuție, gospodărește parcelată, la realizarea unui mare tratat a- cademic. Faptul că Nicolae Mano- lescu singur oferă o imagine a li- teraturii de azi maj coerentă și mai completă decît cea care rezultă din eforturile reunite ale componenților noii generații echivalează, în acest sens, cu o întreagă demonstrație. Alex. ȘTEFĂNESCU ■ locuri promotorice 1. Nu știu care din criticii apă- ruți în ultimii ani în presa litera- ră au sub treizeci de ani. Nu știu cîți are Dan Culcer, nu știu cîți ani are Al. Dobrescu, cîți Petre Poantă. Nici măcar vecinul meu de cronică literară de la revista ORIZONT, Marcel Corniș-Pop, nu știu cîți ani are. Din felurite zvo- nuri, parcă știu cîți ani au Mircea lorgulescu, Marin Mincu și Valen- tin Tașcu. Dar, în continuare nu știu ce vîrstă au Ion Marcoș, Al. Ștefănescu, George Pruteanu, Mi- rela Roznoveanu, Daniel Dimitriu. Nu știu, și parcă mi-e frică de ziua în care o să știu exact cîți ani arte fiecare. Din teama (naivă) că vor deveni comparatiști emeriți, istorici literari iluștri, dascăli u- niversitari eminenți, oameni cu o- bligații în lumea literară, dar mai ales extnaliterară. Din teama că pătratul de pagină al lor, numit foileton critic, va deveni cordial și ceremonios, echipat diplomatic cu zîmbetul de rigoare. Dar deo- camdată nu știu cîți 'ani au și tea- ma mea (naivă) nu se sprijină de- cît pe exemplele, prea puțin eloc- vente, ale unor predecesori. 2. Și mai e și teama că prea curînd alții vor fi cei ce vor în- locui la capitolul „cronică", aceste semnături. Că alții vor fi chemați să-și facă rodajul de comentatori de carte în spațiul cronicii literare. Șerban Cioculescu a ținut croni- ca unei reviste ani în șir, la fel Pompiliu Constantinescu, la fel G. Călinescu. Mircea lorgulescu cîte un anotimp, la cîte vreo revistă — care s-a nimerit. Dan Culcer și-a restrîns spațiul pînă către pier- zanie. Mi se pare esențială conti- nuitatea cronicarului în timp. 3. Eugen Simion remarca într-un articol din Steaua (și întărea a- firmația într-o recentă „Românie literară") că „controlul literaturii a trecut în mina tinerilor critici". Expresia mi se pare cam birocra- tică (controlul literaturii îl face timpul) dar nu lipsită de un anu- me adevăr, pe care l-am formula cam așa : condeiele numite de noi mai sus au dus în comentariul li- teraturii nota de franchețe absolut necesară unei vieți literare care se respectă : vastele combinații care înfloreau cu un deceniu în urmă, campaniile de lansare sau de desființare a unei cărți, sînt tot mai filtrate de adevărurile unor condeie bătăioase, energice. Și mai ales sincere. 4. Că această sinceritate nu prea convine, se poate observa și din rubricile de note, notițe și intrigă literară a unor reviste. Petre condiția criticului tînăr Poantă s-a bucurat de favoarea, unică, a unui articol în principala revistă a Uniunii scriitorilor cu mult timp înainte de a fi autor de carte. Al. Dobrescu C. Costin, se bucură și ei de muștruluiala cînd mai blîndă cînd mai aspră. Marin Mincu a devenit pentru unii o obsesie, un fel de Cartagină amintită la fiecare dialog siman- dicos. 5. In fine, această trecere în revistă a tinerelor „oi negre" se face prin răstălmăcirea opiniilor. Cine citește dialogul dintre Eu- gen Simion și Valeriu Cris- tea (Era socialistă nr. 22 / 1973) poate crede de pildă că în cronica literară de la revista Orizont nu fac altceva decît să susțin contrariul a ceea ce se afir- mă„de critici cu bună reputație". Citească cine vrea cronica literară a revistei Orizont din ultimii doi ani și va observa baliverna. Mai adăugăm că noi îl considerăm pe Valeriu Cristea un critic cu reputa- ția serios șifonată atît de amurgul oniricilor, pe care i-a însoțit cu laude deșănțate, cît și de polemica — să-i spunem așa — cu Cornel Regman. Am citit dialogul sus-amintit si am avut impresia că e animat de un spirit de răfuială, într-un lim- baj care ocolea, la distanțe astro- nomice, adevărurile. De altfel, ecou- rile din presă au subliniat calita- tea îndoielnică a lui. 6. Că în activitatea tinerilor cri- tici se pot semnala erori, negații grăbite, mi se pare pînă la un punct de la sine înțeles. Și Lovi- nescu, și Călinescu, și mai nou, N. Manolescu, au călcat pe acest drum, în începuturile lor. Dar de aici și pînă Ia refuzul istoric al unor nume, pînă la condamnările globale și la etichetările pamfleta- re, e un drum foarte lung. Am lîngă mine „Modalități lirice con- temporane" de Petre Poantă ,prima sinteză asupra poeziei noastre de azi, și mă gîndesc ce vor mai avea de zis acele persoane autoare dc onirocritică în care se procla- ma lipsa de calificare a cro- nicarului literar de Ia Steaua ... Mi se pare că echipa excepțională formată de Echinox (P. Poantă, Dinu Flămînd, Ion Marcoș, Ma- rian Papahagi, C. Hîrlav, etc. etc.) oameni de solidă știință de carte, precum și echipa din jurul Con- vorbirilor (critici incomozi mereu, și poate de aceea, critici de mare viitor) fixează deja orientări. Și e pentru prima oară cînd, du- pă treizeci de ani de critică lite- rară, condeiele de viitor se plasea- ză și în alte centre decît în capi- tală. C. UNGUREANU a existăm ! Exită, cum să nu, o generație de critici tineri, chiar foarte tineri. Nu uităm, bineînțeles, vorba că vîr- sta criticii este de la 40 de ani în sus. E adevărat, deoarece, prezen- ța desăvîrșită a criticului nu de- pinde doar de talent, ca în cazul poeților, de pildă, și mai ales de cantitatea de informație acumulată în timp. Erudiția criticului este obligatorie, mai cu seamă în con- dițiile „competiției" actuale sus- ținute de un număr destul de mare de opinenți. Trebuie să recunoaștem că o idee critică, o judecată își schimbă aspectul în mod continuu, în funcție de contextul informa țional mereu îmbogățit și, cate- goric, mai favorabil iluminării lor după o perioadă, mai largă de timp. Cum se explică însă faptul că un număr mare de tineri critici în jurul a 30 de ani au reușit să creeze a opinie ca niciodată puternică și oarecum unitară ? Două ni se par a fi cauzele. Mai întîi este năzu- ința creatoare a criticii contempo- rane care a sporit substanțial fac- torul talent în activitatea criticu- lui. Precizăm că acest fapt nu în- seamnă reducerea proporțională a factorului informație, ci dimpotri- vă. Dar, în orice caz, acesta din urmă nu este singurul în măsură să determine existența criticii (ceea ce ar expedia momentul ei de apariție în partea extremă a timpului). Ideile criticii sînt de natură creativă astăzi și în mare parte concurează creația literară propriu-zisă. Nu mai credem în me- diocritatea gîndirii criticului, cum încearcă să demonstreze Al. Geor- ge. Criticul mediocru ca inteligen- ță și ca stil este un simplu docu- mentarist, necesar, dar nereprezen- tativ pentru viața criticii contem- porane. Criticul apelează tot mai frecvent la imaginație, la capaci- tatea de reorganizare artistică a u- nui conținut neprelucrat în obiec- tul observației sale. Un text pri- vit critic devine frecvent un pre- text pentru meditație, pentru di- vagație culturală, ba, chiar pentru plăcerea particulară a criticului de a conlucra la valoarea lui primor- dială, ornamentîndu-1. Astfel se naște discursul critic interior, me- tafora critică și. în general, liris- mul (invocat tot mai des) critic. In această situație criticul se poate desăvîrși mai devreme, configurîn- du-șî participarea afectivă la feno- menul literar, pe care urmează nu atît a o modifica în timp, cît a o reargumenta pe baza unor noi cu- noștințe obținute. în al doilea rînd, critica este obligată aproape de a fi „tînără", dat fiind că în afara unor ra- re excepții mai vîrstnicii critici, care ar trebui să domine noile generații se află într-o stare de oboseală, am zice din naștere. Introduși în critică sub unghiuri deficitare, ei au deviat din start de Ia obligațiile esențiale ale criticii, iar acum efortul lor de revenire este deseori ineficace. Nu ne referim aici la generația cea mai vîrstnică, care din nefericire, își rărește pe zi ce trece rîndurilc, ci la cea intermediară care ar fi trebuit să fie cenzorul practic al activității critice în curs de for- mare. Nu avem, e clar și chiar trist, maeștri întru metodă, întru ordonare și practicare a ideilor. Iată cum se face că tinerii critici încearcă să se învețe singuri, să se stimuleze unii pe alții, mai greșind, mai exagerînd, dar, în orice caz, într-un consens de bună intenție de a scoate critica din sta- rea ei deplorabilă, servilă și inu- tilă. Cine sînt acești tineri ? Vom numi pe C. Ungureanu și Marcel Corniș-Pop de la Timișoara, pe Titu Popescu de la Sibiu, pe Dan Culcer de la Tîrgu Mureș, pe Mir- cea Popa, Aurel Sasu, Petru Poan- tă și Ion Marcoș de la Cluj, pe C. Costin de la Bacău, pe Al. Pro topopescu și Alex. Ștefănescu de la Constanța, pe Aureliu Goci, Mir- cea lorgulescu, Laurențiu Ulici de la București și, desigur pe „cei trei" de la Convorbiri : Al. Dobres- cu, Daniel Dimitriu, George Pru- teanu. Am dat această lungă, dar incompletă listă, nu de dragul con semnării unor nume deja cunos- cute, ci pentru a demonstra un fapt surprinzător, anume că gene- rația tinerilor critici este reprezen- tată în marea ei majoritate de zi- sa „provincie". Nu se poate da o altă explicație acestui fenomen, decît crezînd că tinerii critici din afara capitalei au renunțat la un fel de critică de serviciu, care le- ar anula prezența efectivă, pre- luînd cu seriozitate exemplul de onestitate al criticului neinfluen- țat de avantajele imediate ale su- bordonării unor grupuri de inte- rese. Riscînd chiar a fi dezavantajați într-un conflict aproape inevitabil, pe linie administrativă, cu criticii oficializați, tinerii critici își con- solidează, nu fără multiple efor- turi, poziția de recîștigare a drep- turilor criticii, reevaluînd în ace- lași timp, în termeni îndrăzneți, ideea de generație. Valentin TAȘCU 13 — Convorbiri literare IACOB NEGRUZZI, JURNAL (I) cuvînt introductiv Investigarea fondurilor de manuscrise oferă tot mai numeroase posibilități de corectare a datelor pe care istoria noastră literară le de- ține despre Junimea și despre membrii ei. Se realizează astfel un tablou mai apropiat de rea- litate al grupării ieșene, al principiilor care au animat-o, al scopurilor pe care le-a urmărit. Pe de altă parte, se înmulțesc cunoștințele refe- ritoare la individualitatea junimiștilor, la pre- gătirea lor din adolescență și tinerețe. A fost cazul lui Maiorescu, ale cărui însemnări zilnice, parțial publicate, au înlesnit o mai judicioasă apreciere a lui Maiorescu — omul, gînditorul și criticul. Fără să se situeze cumva pe un plan de egalitate ca interes, este cazul acum al Jur- nalului lui lacob Negruzzi. Plecat în străinătate împreună cu fratele său Leon, la 14 octombrie 1852, lacob Negruzzi s-a stabilit la Berlin, unde a învățat mai întîi la „Deutsch-franzdsisches Gymnasium", stînd în gazdă la Karl Fieweger, conform contractului încheiat în țară, la 29 au- gust 1852, între acesta și Costache Negruzzi. Du- pă șapte ani, la 8 noiembrie 1859, lacob se în- scrie la Facultatea de drept a Universității ber- lineze. pe care o va termina la 27 mai 1862, obți- nînd titlul de „utriusque juris doctor". Cu Leon, lucrurile nu au mers atît de rectiliniu: s-a în- scris la Facultatea de medicină la 19 mai 1858, dar a părăsit-o după nici un an, la 24 februarie 1859, plecînd la Viena. Scris într-o germană suficient de corectă, Jurnalul datează din perioada studenției lui la- cob Negruzzi și a fost început la 1 decembrie 1861, fiind continuat aproape cu regularitate timp de doi ani. Sînt ani de căutări asidue, de sta- bilire a liniilor directoare din viitor, de împli- nire a personalității. Sub acest aspect, însemnă- rile sînt suficient de grăitoare, deși poate nu în măsura în care ne-am fi așteptat. Teluric, fără multe complexe, depâșindu-le ușor atunci cînd le are, viitorului scriitor îi place viața lipsită de complicații și, de aceea, cînd poate, le evită. Se lasă în voia pornirilor tinerești, convins că aces- tea vor trece' de la sine — cînd le va veni timpul. Pînă atunci, nu-și face decît grijile de rigoare, s-ar zice livrești și cît se poate de ino- cente. Duce viața obișnuită a studentului cu oa- recare venit, fără a depăși anumite limite. Frec- ventează corporații studențești, e amator de scri- mă și-i consideră „filistini" pe cei care nu o admiră ca el. Participă la festine camaraderești și se întoarce în zori, cu remușcări, făcîndu-și tot atunci promisiuni pe care seara le va uita. CIntâ la flaut, cumpără transcripții după Tra- viata, Rigoletto, Trubadurul. Merge frecvent la operă, asistă la debutul berlinez al Adelinei Patti, al cărei admirator înflăcărat va deveni în scurt timp. Ii plăcea opera italiană, însă are cuvinte entuziaste și pentru Mozart, ca și pen- tru Wagner. Teatrul era una din plăcerile lui. susținută de interesul constant pentru calitatea jocului actorilor. Viitorul autor al „copiilor de pe natură" apreciază cu deosebire pe interpre- ții la care observă naturalețe și realism. II atrag și jocurile de noroc, unde pierde aproape cu regularitate, notîndu-și conștiincios datoriile și posibilitățile de echilibrare a micului său buget. După interesul arătat ruletei, nu s-ar zice că am avea a face cu foarte meticulosul gospodar de mai tîrziu. E foarte grijuliu față de impresia pe care o produce în societate și față de comportarea sa, urmărind să fie cît mai plăcut colegilor și prie- tenilor. Sociabil și jovial, întreține relații cu un mare număr de studenți români, germani, ruși, ale căror nume împînzesc aproape fiecare pa- gină din jurnal. Cel care la Junimea va fi po- reclit, pentru inepuizabila-i vervă, „carul cu min- ciunile". va fi fost desigur și în studenție un tovarăș plăcut și căutat. Viața mondenă pe care o duce se pare că nu l-a împiedicat atît de mult de la studiu ; totuși, autonemulțumirea își găsește loc de cîte- va ori. îi plăcea filologia greacă, deși mărturi- sește că nu prea o înțelege. Cît despre drept, face traduceri și interpretări, merge la repetitor, își prepară lucrările cu destulă conștiinciozitate, dar fără deosebită tragere de inimă. Ca Și alți junimiști, lacob Negruzzi e și el atras, în tine- rețe, de studiul istoriei. își propune să scrie ma- nuale pentru români, să devină profesor de istorie în țară, să-i studieze pe Hegel, Michelet, Droysen. Ceea ce infirmă ipoteza acelora care susțin că junimiștii nu dădeau atenție punctului de vedere istoric, față de care nu ar fi avut înțelegere. Nici îndepărtat de țară nu era acum lacob Negruzzi și e greu să se afirme, cum s-a făcut, generalizîndu-se supoziții greșite, neîntemeiate pe fapte, că junimiștii erau cu totul străini de cele ce se petreceau în România. Amintim că Negruzzi rostește în 1859, în cercul elevilor și studenților români din Berlin, un discurs înflă- cărat cu ocazia proclamării Unirii. Urmărește în ziare evenimentele din țară, e drept — fără ace- lași interes ca Maiorescu. Citește lucrările lui Costache Negruzzi, stabilește legături de priete- nie cu unii din viitorii junimiști. Rareori artificios, Jurnalul de față adaogă noi trăsături portretului unuia din cei mai expre- sivi junimiști. Dan MANUCA Duminică, 1 decembrie 1860 (eroare a lui I. Negruzzi, pentru 1861). încep cu o zi petrecută în mod obișnuit. Nimic important. Am scris azi o scrisoare lungă plină de tristețe și căldură către cei de acasă, am luat cina la Knorr și Bosco. Pierdut 11 taleri la biliard. Sunt foarte obosit, deci nu mai scriu nimic și, după ce voi fuma o țigară și voi mai studia la istorie, mă voi culca. Ora 10 3/4. luni, 2 decembrie 1860 De asemenea o zi destul de obișnuită. Azi n-am jucat biliard, aș vrea să mă las de tot și nu pentru că aș crede că biliardul e un joc periculos ; nu, dar în primul rînd pentru că e un joc și în al doilea rînd pentru că îți ia mult timp, pe care l-ai putea folosi mai bine și cu mai puține cheltuieli. După o plimbare cu Bosco pînă la Moritzhof ne-am întors acasă. Am repetat cîteva probleme juridice. Am mai cîntat ceva la flaut, am citit din Păcatele tinere- ților ' și (pentru prima oară) m-am dus cu Bosco la „Kaisergarten", un local pe vechea stradă lakobstrasse unde mîncarăm o friptură de gîscă nereușită și ascultarăm muzică proastă. Azi am pus scri- soarea de ieri la cutia poștală, după ce am mai adăugat un post- scriptum. Deoarece e 11 și un sfert și încep să obosesc, mă voi culca după ce voi fuma o țigară. Nu mi-a plăcut că rindurile scrise ieri în jurnal au ajuns în mîinile lui Bosco. Voi căuta să le ascund mai bine de acum înainte. marți, 3 decembrie 1860 Ziua repetitorului. După ce am fost la repetitor m-am dus la universitate și am ascultat un curs al profesorului Ranke2, care vorbește atît de deslînat și de neclar încît e imposibil să înțelegi ceva dacă nu stai în imediata lui apropiere. După-amiază am făcut o nouă plimbare la Moritzhof cu Bosco și Clapazick și din nou am văzut-o pe prințesa Friedrich Karl plimbîndu-se. Ajunși acasă, am lucrat aproximativ trei ceasuri la traduceri din Corpus juris3, apoi la interpretarea citatului „ex loquem quam venandi causa..." din Digestele. Am cîntat la flaut și nu-mi amintesc să fi cîntat vreodată atît de mizerabil. După ce am cinat la Knorr, am citit, ajuns acasă, cîteva scrisori vechi, între care și una adresată de mine către Lockstedt și în care îi povesteam o anecdotă de loc lipsită de interes. N-am să uit s-o includ în aceste rânduri cînd voi dis- pune de mai mult timp. Apoi am studiat iarăși la istorie. Mi-au trecut prin minte planuri mărețe : cum să întocmesc din multe cărți de istorie o istorie în limba română pe care ulterior aș putea s-o public, cu multe adăugiri, schimbări și îmbunătățiri. Abia în- drăznesc să mai gîndesc la acest plan, dar niciodată nu știi ce se poate întîmplă. 11 și un sfert. miercuri, 4 decembrie 1861 O zi care fără îndoială e cea mai interesantă din toată perioada de cînd întocmesc jurnalul. Azi dimineața mi-a parvenit o scrisoare lungă și detailată din partea lui Leon ’ în care printre altele îmi relatează cîteva anecdote studențești hazlii și interesante de la Vi- ena. Le-am citit la mulți cunoscuți și i-am distrat pe de o parte brin conținutul lor, pe de altă parte prin felul umoristic al poves- tirii. După masă l-am vizitat pe Gregoriady5, dar nu l-am găsit acasă. In timpul plimbării de după amiază efectuată împreună cu Bosco și Cari von Scherkmann, refăcut după o boală îndelungată și care va petrece iarna la Berlin, am întîlnit bineînțeles din nou pe prințesa Maria Anna (Fr. K.). In Tiergarten 6, mi-a venit în în- umpinare o persoană pe care o cunoșteam. Oprindu-mă brusc și uitorcindu-mă după el, acest om s-a năpustit asupra mea, mi-a strâns mîna și mi-a vorbit in franceză. Abia acum l-am recunoscut. Era domnul de LacnewsKy, un boier rus. Ii cunoscusem la Cracovia și la Wroclaw. Inițial avea de gând să însoțească pe Eugene Ghyka și pe irune la Berlin. Speriat însă de festivitățile imperiale, ce ur- mau să aibă ioc, a plecat pentru 6—8 zile la Dresda. De acolo tre- buia să vină la Berlin. A ajuns abia după 7 săptămâni. II voi vizita mune. Stă pe Behrenssitasse nr. 11 și precis că mă voi interesa ce a mai pățit intre timp. Pare să se fi schimbat intr-un mod îngri- jorător. Dar să nu mă opresc ia supoziții, căci mune, poimâine voi mspune de jac.a. DucinUu-ma la opera italiană, n-am putut asista azi la Întrunirea studenților organizați în corporații, din „Admiral- •>garien", dedicată problemei contribuțiilor pentru flotă. Opera italiană Lucia di Lammermoor de Belhni (eroarea lui Negruzzi, pentru Domzetti) a fost splendidă din toate punctele de veaere. nnăra cintăreața Patti ‘ (18 ani) a apărut azi cu mare suc- ces pentru prima oară pe scena berlineză. Artista tânără și vestită Frații lacob și Leon Negruzzi, studenți la Berlin, după un desen inedit, de epocă, aflat in Arhiva Muzeului de literatură din Iași. are o voce de soprană atît de minunată pătrunzătoare, splendidă și nemaipomenită și o înfățișare atît de minunată (mai ales ochi ex- presivi), încît m-a fermecat întru totul. Spectacolul nici nu putea ti mai bine prezentat decît au făcut-o ; în acompaniament celebrul tenor Formeo, baritonul Zacchie, basul Agnesi. Minunatele arii ale compozitorului Bellini au fost într-adevăr așa de bine cîntate încît sînt și acum copleșit de efectul lor. îmi răsună în urechi și de aceea sînt într-o stare de încântătoare neliniște febrilă. Publicul s-a dovedit lăudabil de mulțumit. Se afla acolo toată familia regală, regele și din nou prințesa Friedrich Karl; alături de ei erau Trebelli, Brunettâ, frații Taglioni și alți artiști ■lin partea locului. Termin, căci Patti nu mă lasă să mă concentrez, în orice caz, ziua de azi e pierdută pentru știință. joi, 5 decembrie 1861 Neîndoielnic e cea mai tristă zi de la întocmirea jurnalului. Am ajuns acasă la unu și jumătate noaptea, cu dureri de cap. Mă deci- sesem să trec cît mai rar pe la Braun. Deoarece azi am trecut din nou pe acolo, a fost inevitabil să nu joc ruletă cu Krebs, V. Zastrow, Dascalesco8, Raabe și Meyer. Am pierdut 5 2/3 taleri și i-am împrumutat de la Bosco. Azi am avut la acest joc bleste- mat un ghinion și mai mare decît altădată. Nu vreau să spun că așa î bine ; de ce nu mă abțin de la joc ? ! De acum îmi voi propune, și cred că voi fi în stare să mă țin de cuvînt, să nu mai particip în acest sfert de an la nici un joc de noroc pe bani. De asemenea nu vreau să mai trec niciodată, în afară de sîmbătă sau cu ocazia unor festivități, pe la Braun. Dacă aș fi abandonat jocul în acest sfîrșit de an, cecul meu mi-ar fi fost de ajuns. Așa însă stau la fel ca și înainte. Sînt înglodat în datorii și nevoit să mă împrumut de la alții. Sper că asta îmi va fi de învățătură pentru mai tîrziu. în timpul zilei l-am vizitat pe repetitor, pe domnul Laknewski, de care n-am nevoie de fapt, dar pe care l-am întîlnit după amiază în Tiergarten. II voi vizita mîine din nou. După masă am lucrat îm- preună cu Bosco timp de două ore la traducerea unei pagini din Corpus juris. Pe urmă am cîntat puțin la flaut și din nou a mers mizerabil. Toate îmi merg de-a-ndărătelea. De-aș reuși măcar să dorm liniștit ! vineri, 6 decembrie, 1861 Nimic important. Pe Laknewski l-am întîlnit în colegiul Rec- torului Magnus și împreună ne-am dus la „Spergnapani". M-a invi- tat la el pentru seara de duminică. După masă am fost cu Bosco și Pietsch la „Moritzhof", apoi am scris acasă o scrisoare lungă către Bier. Am fost vizitat de Frantz Reclam, care a stat mult timp la mine, și de Pietsch. Nu mai știu sâ cînt la flaut ! Nu știu cum s-^. intîmplat. Nu-mi reușește nici măcar la de la octava de mijloc, cel mai ușor sunet de pe flaut! Am să dau flautul meu la reparat. Poate faptul că clapele nu se închid bine sâ fie cauza greșelilor. Seara am cinat iarăși ieftin dar mizerabil la localul „Kaisergarten". 11 și jumătate. sîmbătă, 7 decembrie 1861 După repetitor, ne-am dus (și Bosco) la H6tel de Pologne și ne-am uitat la duelurile sabrerilor de la corporațiile normanilor și brandenburghezilor. Nu se bat prea bine. Și în general toată arta asta e în declin. După masă am băut o cafea, apoi am tradus diin Corpus juris Bosco mi-a făcut azi o mare bucurie : un bilet de teatru. Am vă- zut 1) Burghez și romantic (Burgerlich und romantisch) o comedie de Bauernfeld ’, în care Liedtke a dat o interpretare foarte bună personajului principal. Interpretarea sa merită toate aplauzele pen- tru că este luată după viață, dar publicul nu l-a înțeles pe măsura meritelor. In aceeași piesă a apărut cu succes și domnișoara Pellet, pe care am văzut-o pentru întîia oară și care mi-a plăcut. 2) Dru- mul prin 16 ferestre e o comedie văzută de mine de 5—6 ori la Meysel și Kroll. Dbring și doamna Tormes au fost excelenți, doam- na Kirschner și Lavallade însă mi-au displăcut. După spectacol ne-am dus la Schultheiss în strada Neue lacobsstrasse unde am spe- rat să ne întîlnim cu confrații și cunoscutii ; dar n-a fost așa. AÎJ? rămas vreo oră acolo, timp în care am răsfoit ziarele. Am aflat că marile puteri au aprobat, la cererea turcilor, unirea Principatelor. Azi, pentru că e foarte tîrziu, (11 și jumătate), mă voi abține să-mi expun părerile politice în această problemă. Cu altă ocazie nu voi întîrzia sâ le notez. Și cu asta s-a terminat prima săptămînâ de jurnal. duminică, 8 decembrie 1860 Am dormit foarte mult. Cu toate acestea, am avut suficient timp să traduc o bună bucată din Corpus juris. Seara l-am vizitat pe Laknewsky. La el am făcut cunoștință cu alți patru tineri (Itissan, Bukowsky, 2 din Livlanda, baronul de S... și de Hulkne și un Dr. Reck, medicinist aflat în plin examen de stat) Rușii sînt oameni foarte drăguți. Animată de șampanie și de un vin bun de Renania. societatea era foarte veselă. Eram foarte bine dispus, am susținut toată conversația și cred că am plăcut la toți. Baronul S... era așa de amețit încît nu era în stare să ne conducă pînă la „Orpheum", Hulkne trebuia să-1 conducă pînă la el acasă. Ceilalți ne-am oprit pînă la 3 dimineața la „Crpheum", însă nu ne am distrat așa de bine cît am sperat. TRADUCERE ȘI NOTE DE HORST-HELGE FASSEL 1 Este vorba de volumul lui Costache Negruzzi Păcatele tinerețe- lor, lassi, Bermann, 1857. 2 Leopold von Ranke (1795—1886), istoric german. A fost iniția- torul cercetării științifice a surselor istorice. A scris o istorie uni- versală, o istorie a papilor, o istorie a Germaniei în timpul reformei lui Luther. 3 Corpus Iuris Civilis întocmit în anul 534 de împăratul lusti- nian. Prelucrat în sec. 11 de școala de la Bologna, este sursa pen- tru recepționarea dreptului roman. Conține Institutiones, Digeste, Codex lustinianus. Negruzzi se va referi și în continuare la aceste probleme. 4 Leon Negruzzi (1840—1890) fratele lui lacob Negruzzi. 5 Mihai Gregoriady de Bonacchi (1841—1898), scriitor și om politic. A studiat dreptul la Berlin între 1861—1865. In prealabil ur- mase liceul tot în acest oraș. 6 Grădina zoologică. Era una din punctele de atracție ale Ber- linului. 7 Adelina Patti (1843—1919), celebră cântăreață de operă. A debutat în 1859 la New York și apoi a fost prezentă pe toate sce- nele mari ale lumii. 8 Nicolae Dăscălescu, focșănean, rudă îndepărtată cu I. Negruzzi. A studiat dreptul la Berlin între 1859—1863 ’ Eduard von Bauernfeld (1802—18901, dramaturg austriac. Pie- sele sale de factură ușoară erau la modă în sec. 19. Convorbiri literare — 14 Un plic doldora de poezie, venit tocmai din Sighetul Marmației, purta semnătura : GHEORGHE BÎRLEA. Sem- ne ale talentului răzbăteau. din fiece filă parcursă. Am ales poeziile cele mai bune Și, iată, le publicăm, cu încrederea că autorul lor nu se va mulțumi numai cu începutul. loanid ROMANESCU Orașul, monoton balaur Scăldat în ploj de licurici Havuz nocturn cu pete mici Și sentimentele de aur. E somnul străzii ud de lună Și scîrție-n iluzii gerul. Șoptim minuni prin întuneric Să-și crape boabele misterul. Se-aud iar palide rumori Și străzile devin fluide, Se Iasă ceața pe oglinda Acestor dimineți candide. PAPASTATE D. CONSTANTIN Numele literar al poetului și isto- ricului literar C. D. Papastopol (n. 26 II. 1907 la Pitești). Licențiat în litere al Universității din București, specializat la Dijon. Fost profesor secundar, doctor în litere (1946), a- poi șeful catedrei de limbi mo- derne de la Universitatea din Craiova. Debut literar în 1925. Co- laborări la „Universul literar1', „Ramuri", „Vatra" etc. Scrieri: Trepte (versuri, 1944) ; Amurguri (versuri, 1946) ; Vasile Alecsandri și Elena Negri (1947, volum premiat de Academia Ro- mână) ; Traian Demetrescu (mo- nografie, 1967). Studii în diverse publicații : Lucrețiu in literatura franceză (1946) ; Pe urmele lui Rebreanu la Craiova (1963) ; Alecsandri inedit (1966) ; Tradem inedit (1966) etc. PAS ION Numele literar al prozatorului loan Marin Pascu (n. 6.X.1895 la București). Primele lucrări litera- re le-a publicat în revista bucureș- teană .Dumineca" (1910). A mai confesiuni ________(urmare din pag. 3)______ Nici perspectivele morale nici cele materiale nu se întreceau în arborarea unor flamuri prea pro- mițătoare. Să ne gînidim la posibili- tatea de a publica volume de poe- zie. Să ne gîndim Ia tirajele de- bile cînd edituri particulare sau chiar cele una sau două de stat se încumetau să publice poezie și mai ales poezie tînără. Nu mai vorbim de drepturile materiale a- i^upra volumelor publicate. Vorbind despre perspectiva unei morți, a unui deces al artei, He- gel ne amintește că cea mai înaltă țintă a artei este aceea care îi este comună religiei și filozofiei. Pentru noi, cei de azi, ne este or- ganic firească acea religie a unei vieți bazată pe adevăr și lumină a existenței. In acest punct nota și filozofia sensurilor, rațiunii de a fi. de a duce mai departe viața își află punctul de contact, de cu- nună. Dar această lume supra-sensibilă așa cum o tălmăcește cum o re- prezintă o parte a literaturii și ar- tei noi, răspunde ea dezideratelor adînc etice intens umane, sociale mai sus pomenite ? Pe de-o parte asistăm la un pro- ces de desumanizare a artei, prin reprezentările cele mai scoborîte sub limita accepțiilor estetice, cre- ată de o psiho-patologie, de vi- ziune sumbră dezagregantă, lichi- datoare a purității umane, a ori- căror urme de ideal în plastică. „Aparența creată de spirit este un miracol' de idealitate, un fel de a face haz, de ironie pe seama lumii exterioare", — spune tot Hegel, —■ dar acest miracol de idealitate, în sensul hegelian, nu poate însuma coșmaricele. degradantele, disolvan- tele apariții, chemate cu scrîșnete apocaliptice din spaimele lui Goya. Cu riscul de a aglomera citate, nu mă pot opri, (ca să nu emit formule asupra sensurilor vieții și artei), de a cita iarăși pe Hegel care pre- fera lapidar, și fără replică : „Arta este viața glorioasă a naturii". Am pledat și pledăm pentru mo- dernitatea artei. Etapele trebuiesc depășite .Dar cum ? Nici prin des- figurarea naturii umane, nici a frumuseții naturii. Nici prin șarla- tani® imposturii literare, artistice, prin acei mîmi penibili, care fac gesturi în oglindă după mișcarea maimuțelor, care vor să evoce chi- purile omenești. Și nici grosolănia nu trebuie instaurată în procesul creației și al ambiției vieții lite- rare. Grosolănia și grosolanii ră- DESCHIDERI Ca o stea ucisă în văzduh se împlintă în genunchii mei durerea. Priviți-mi dar seninul în ochi, deschideri înalte mă vor primi. Și nu veți fi singuri și nu vom fi! CA UN ÎNȚELEPT PESTE FÎN- T1NI Eu ca un înțelept peste fîntîni Visînd etern buchete de candori Cu ochii duși săgeților de somn Prea amăgind semințe de culori diefionar de pseudonime semnat : i.p. ; Th. Constant, P. loa- nid, Ion Pascu, I. Plugaru. A co- laborat la : Șantier, Adevărul, Dimineața, Facla, Libertatea, So- cialismul, Contemporanul, Cuvîn- tul literar, Vremea, Lumea nouă etc. A tradus din : Dostoievski, Tolstoi, Lamartine, Stendhal ș.a. Singur sau în colaborare, a editat revistele : „Omul liber", „Cugetul liber" (Cu Eugen Relgis) și „Șan- tier" (1933). Amănunte autobiogra- fice în „Vatra", nr. 1 (1973 — ru- brica „Dialog", pag. 6). Scrieri: Din lumea celor obidiți (schițe, 1912) ; Lumea celor necă- jiți (1923 );Războiul (prefațată de H. Barbusse, 1923) ; Povestea unei fete (nuvelă, 1927) ; Zilele vieții ta- le (roman, 2 voi. ed. IV-a, 1957) ; Trecut întunecat (schițe, 1958) ; Lanțuri (ed. IV-a, roman, 1961) ; Așa a fost odată (povestiri, 1961) ; Carte despre oameni, locuri, întîm- plări (1962) ; Carte despre vremuri multe (1963) ; Prezențe (1968) ; Evo- cări (1973). nesc sensibilitatea, dar sfîrșesc ex- pirînd. murind în ridicol : în final de act. Diletantismul nu cuprinde în sfera lui numai pe „sancta sim- plicitas", pe nedibaci, pe cei ne- lămuriți asupra actului artistic și legilor lui, ci chiar pe dexteri, pe cei ce suplinesc harul și transfigu- rarea cu adaosul aliaților imperios necesari, cunoașterea, cultura, — prin mimetismul poetic, prin func- ția de oglindă. Deci aceasta, nu după concepția aristotelică!; mi-1 marea realității posibile, realitatea esențială, trecute prin sitele pro- prii ale conștiinței sensibilității și imaginației, ci mimînd universul de gîndire și simțire conceput; vă- zut și simțit de altă inteligență sensibilă. Aici, nu este vorba, ia- răși, de reproducerea mecanică a realității exterioare, în sensul pla- tonician, a concepției despre artă,' ci a reproducerii mecanice, a unor modele care obsedează memoria, fără a face măcar efortul de a re- topi, de a adăuga o măsură din a- cele nuanțe ale personalității noas- tre, dacă ele există. Un atent și cunoscător adînc al fenomenului, liric și universal, poate ușor depista, comparînd re- alizările liricei unei epoci și a u- nor curente cu reeditarea lor în, altă cultură, în altă limbă, la altă epocă, dovedind reluarea unor pro- cedee artistice și modele ce nu se lasă și nu pot fi depășite. Primele sînt daturi care încheie un ciclu și un curent devenit istorie lite- rară,, următoarele, decalcurile, în- cercări fără istorie. Rolul criticei, înaintea justiției imanente a timpului, este să de- finească și să sublinieze autenti- cul, timbrul valoric al poeziei, da- că pot și dacă au sinceritatea s-o facă. Să fac un tablou al genera- ției, să fac un efort evocînd nume și valori. Pentru mine n-ar fi un efort, pentru alții ar fi o datorie. Datoria unora dintre criticii mai vechi cărora viitorul le va con- stata absența în consemnarea și valorificarea unor perioade în care au trăit, au observat și au tăcut. Tineretul actual este mai gră- bit și impetuos. Conduși uneori de un spirit gregar, au înțeleși arta și cu toate procedeele posi- bile. admise sau neadmise, com- portînd judecăți valorice mai mult sau mai puțin susținute de reali- tăți, de valori autentice, caută să ocupe locurile în spațiul istoriei literare, încercînd să facă tabula rasa cu orice le stă în cale în cîmpul literaturii. Nu este ne- voie să dau exemple. Asistăm la fenomene ciudate, nu rizibile, ci, In cerc plutind declin Voi obosi și mă voi stinge, Treptat falsificind un înger Din osul soarelui va ninge. PELERINAJ De-a pururea pelerinaj lumină Semințe grave și oglinzi Sau într-o floare de țărînă Cîn cerul poți să îl cuprinzi. Vai, sunete incerte cînd Fosforescente clipele-n vibrații Metale albe curg vibrînd Diurne cețurile-n spații. Și scurte zilele îmi par Și-n lucruri sînt ca un paing, Sau doar un vaier de silabe Ce azi ori mîine tot se sting. cartea străină de Constantin PRICOP CHIAR DACĂ ... Chiar dacă umbra mă-nfășoară — Pămîntu-i ca o pînză-n jur — Sînt ochii voștri dilatați spre mine, Lumini pentru-un copil mai pur. Gh. BÎRLEA întocmit de Gh. CATANA PAUL I. DANIEL Pseudonimul lui Paul lonescu (n. 15.11.1910 la București). Debut cu schițe umoristice la .Bilete de pa- pagal", (1929). A colaborat la Cu- vîntul liber, Adevărul literar, U- niversul literar, Herold etc. A tra- dus din R. Hali (Fîntîna singură- tății, 1943), Scrieri: Republica Barbă-Rasă (București, 1938) ; Un sătul de viață (1945) ; Stradă liniștită (1958). PĂUN PAUL Pseudonimul poetului Zaharia Zaharia (n. 1915), colaborator la revistele : „Azi", „Alge" și „unu" (cf. M. Straje — Dicționar de pse- udonime, Ed. Minerva, 1973, nas 532). de-a dreptul îngrijorătoare. Se pu- blică cu seninătate în unele re- viste scheme ale unor viitoare „istorii ale literaturii", compuse de oamenii de litere, de critici de fantezie și temperament labil, în care se aliniază ca la fronturile căzute sub pedeapsă disciplinară, unde se elimină pe sărite, din doi în doi, sărindu-se bineînțeles peste cei cărora vor să le fie faști, eli- minîndu-i după bun plac pe cei nedoriți, care stau în cale. Nu mai discutăm despre anumite nuanțe etice .social-istorice peste care se trece. Nu mai vorbim de confu- zii și confuzioniști. Nu mai vor- bim că dacă se joacă acum o ta- blă de șah anarhică în măsurarea distanțelor valorice și a sensurilor normale ale stratificării spirituale, este o greșeală pe care dacă pre- zentul nu o rezolvă, viitorul este de neconceput să nu o revizuiască. Nu este nevoie de sinceritate ca să fabulezi. Fiindcă adesea cînd ni se cere să dezvăluim pentru presa literară proiectele noastre mulți dintre noi, nu mințim, dar fabulăm cu dezinvoltură. Face bine să impresionezi curiozitatea amatorilor de literatură și de miș- care a vieții literare, cu titluri, proiecte, planuri, manuscrise care așteaptă) o nouă retușare, sau din adîncă seriozitate, de conști- ință profesională, lucrul mai ne- cesită reluări, amplificări. adîn- ciri, unghiuri de noi perspective ale problemelor, de lărgire a o- rizonturilor. Desigur, mulți privesc cu seriozitate, acordul dintre ceea ce fac și ceea ce au de gînd să facă. își cîntăresc cu precizie for- țele, își dimensionează duratele dintre enunțarea titlului și reali- zarea lucrului, dînd cu zgîrcenic informațiile necesare. Dar adesea raiul este pavat cu cele mai bune intenții. Gîndești asupra unor vi- itoare lucrări, viitoare cărți. Crezi că le vei realiza. Dar le pierzi pe drum din motive independente de. hărnicie și simțul de răspundere. Oameni de seamă ca Eminescu, Caragiale, ca să vorbesc numai de glorii ale noastre, au proiectat o- pere literare pe care n-au avut răgaz să le ducă la bun sfîrșit, deși martorii timpului știu cît vor- biseră, cît visaseră aceste opere, care au rămas între copertele fără culoare ale gîndului. Să spun că voi mai scoate X volume de poezie ? X volume de proză ? X piese de teatru ? Să lă- săm o margine de inedit și sur- priză pentru o altă ediție antolo- gică decît aceasta. PAUL CELAN *) Puțini trebuie să fi fost, probabil, cei care, citind într-o revistă de mică circulație, din București, cele cîteva poeme de debut, scrise în ro- mânește ale lui Paul Celan, își vor fi închipuit că poetul (născut în Cernăuți la 23 noiembrie 1920) va ajunge unul din marii poeți con- temporani de limbă germană. Și totuși, în privința recunoașterii valorii celui care a scris Todesfuge există aproape un consens — lucru nu prea obșinuit, dacă ne gîndim că de la moartea autorului au trecut abia trei ani. Iar această recunoaștere nu se produce într-un moment de vid, în care alte nume prestigioase n-ar exista. E suficient să amintim cîteva (Hans Magnus Enzensberger, Gunter Eich, Ingeborg Bachmann, Karl Kro- lov ș.a.) pentru a vedea că notorietatea lui Celan a apărut într-un moment de superioară emulație. Grupat de către unii cercetători în cadrul „Grupului, 47“, grup care unește cele mai prestigioase nume ale literaturii de limbă germană post- belică, Paul Celan a primit mai multe distincții între care, în 1958, premiul pentru literatură „Bremer", iar în 1960 premiul „Georg-Biichner", cea mai prestigioasă distincție de acest fel. Celan a trăit în Franța și a profesat ia Sorbona, iar contactele cu grupul — care n-a încercat însă Să impună un program de creație — au fost relativ sporadice. El face totuși parte din acea „generație a anului O", care proclamă o ruptură cu tra- diția germană și o „re-construire“ a ei din noile realități ale_ lumii. De aceea corespondențele între opera sa și această tradiție nu sînt hotărî- toare sau, ele nu au o importanță mai mare decît cele cu alte literaturi. Celan a și tradus cu competență din Block, Osip Mandelstam, Esenin, Paul Valery sau Rimbaud. Apropierile cele mai justificate pot fi făcute însă de suprarealismul francez, cu toate că „mobilurile" celor două modalități lirice sînt mult diferite. Dacă suprarealiștii Iui Andre Breton făceau o „revoluție" în limbaj, distrugînd sistematic modalitățile poeziei tradițio- nale și cultivau un poem „liber" în expresie, Celan ajunge la formulările aparent suprarealiste „constrîns" de universul pe care-1 exprimă. Nu mal e vorba deci de o revoluție plecînd de la limbaj, ci este rezultatul unui univers poetic. Războiul nu e deloc o „temă" decorativă, cum a fost în atîtea cazuri, ci devine o adîncă traumă ; haosul lui transpare chiar cînd nu e numit și obsesia lui din primele volume se continuă și se transformă în celelalte într-o obsesie existențială. In cazul poeziei lui Paul Celan cunoaștem de la început un univers relativ omogen, care se continuă, în alte forme și cu alte nuanțe, pe o întreagă traiectorie lirică. Nu este vorba de o „repetare" sau de o monotonie — pericol de care n-au scăpat destui poeți care s-au anunțat la început deosebit de dotați — ci de o repetiție obsesivă, asemănătoare celei din formulele magice, din exorcisme sau din blesteme, avînd rolul de a inculca, de a menține mereu trează obsesia. Sigur că acestea pot fi cuvinte mari care, dacă nu au acoperire în texte, nu arată nimic dincolo de ele. Insă poetul le ocolește cu obstinație, drama, chiar de dimensiunile cosmosului, trebuie sâ se întrevadă din apropierea atentă de fiecare gest. Sprachgitter (Zăbrelele cuvintului) este o sugestivă formulare pentru convulsiile care au loc dincolo de expresie, dincolo de puterea limitată a cuvintelor. Suspec- tarea puterii de comunicare este o obsesie mai veche a poeților; Ia Celan ea devine o constatare a melancoliei singurătății: („De-aș fi ca tine, pe-ai fi ca mine./ N-am stat noi oare/ sub același alizeu ? Sîntem străini).// Dalele. Deasupra lor,/ strîns unite, cele două iazuri/ cenușii ca inima :/ tăcere/ cîtă încape-n două guri". (Zăbrelele cuvintului, pp. 86—87). Singu- rătatea nu înseamnă o renunțare la orice comunicare, dar aceasta ia altă formă, se metamorfozează într-o revenire sistematică la „glasul" ele- mentelor. Cîteva par să revină cu precădere în poezia sa. Ele nu consti- tuie însă un fnventar, o panoplie, ci devin un nou alfabet. „Piatra", „cu- vîntul". „ochiul", „nisipul", „șuvița", se încarcă de alte înțelesuri decît cele ale cuvintelor ce le numesc. Poezia lui Paul Celan este, în primul rînd, o familiarizare cu un anumit fel de a vedea lumea, cu o anumită re-rostire a ei. Luate separat, unele poezii (puține, e drept), par a nu spune mare lucru, însă și ele sînt o acceptare din același punct de vedere al unei lumi care nu se lasă altfel captată. Pentru lectura lumii sale cititorul trebuie să se supună unor alte legi de a vedea, de a gîndi, decît cele obișnuite. Afirmația e valabilă și în cazul altor poeți cu o structură distinctă, dar textele lui Celan par a cere în primul rînd această operație de „adaptare". Nu e vorba de o „descifrare" a lor, ci de acceptarea unei alte sintactici a cotidianului, de o translație la care poezia sa te obligă. Iar aceasta are alte obiective decît insolitul unor imagini deosebite, sau demarcarea de alte universuri poetice. Limitele depășite sînt cele ale lumii, nu cele ale altor cărți. întreaga operație de „depășire" a acestor limite devine aspectul major, „strategia" sa _ poe- tică. Cînd într-o lume s-au fixat relații atît de exacte între oameni. în- tre cuvinte, Paul Celan le nesocotește, crede în ce se ascunde dincolo de „exact" și convinge că în această „față ascunsă" e ceva la fel de omenesc — sau poate chiar mai omenesc — decît gesturile cotidiene. „NOAPTEA, cînd pendulul iubirii se leagănă/ între Totdeauna și Nici- odată, cuvîntul tău pătrunde în inima — lună/ iar ochiul tău furtunos — albastru/ întinde pămîntului cerul.// Din depărtare, de vise umbrite/ dum- bravă, o boare adie spre noi/ iar ceea ce s-a pierdut ne bîntuie ca o nălucă a viitorului.// Tot ce coboară acum și se-nalță, ține de tainița cea mai adîncă :/ orb ca privirea fugară pe care-o schimbăm,/ sărută Timpul pe gură" (p. 33). Poet al elementelor. Celan este însă complet diferit de acei poeți didactici care au consacrat expresia. Pentru el devine element orice poate aduce aminte de existență, iar în poezie trece doar „aureola" acestei descifrări. Este vorba de o lectură cu ochii ațintiți mereu mai departe, spre origini. Poetul este un „ultim vorbitor", iar rostirea sa e dincolo de granițele cuvintelor, pentru că ea conține sen- surile ce l-au apărat de lumea fără grai a cosmosului. Cuvîntul aduce cu el existența, iar poetul, denunțînd-o cu bucuria revelației, îi acceptă toate contradicțiile ca pe singurul semn al lui a fi : „Vorbește și tu,/ vorbește la urmă,/ spune-ți cuvîntul./ Vorbește —/ dar nu despărți nu-ul de da./ Dă-i spusei tale și tîlcul :/ dă-i umbra.// Dă-i umbră des- tulă/ dă-i atît cît/ știi că se-mparte în juru-ți între/ miezul nopții, amia- ză și miezul nopții.// Privește în jur :/ uite cum totul trăiește —/ în numele morții, trăiește! Adevăr grăiește, cel ce umbră grăiește !// Dar iată că locul pe care stai se chircește :/ încotro acum, despuiat de umbre, încotro ?/ Urcă. Dibuie-n sus./ Te subțiezi, devii mai firav, de ne- recunoscut !// Mai firav ; un fir,/ pe care steaua vrea să coboare,/ ca să înoate/ în hăul unde se vede strălucind :/ în tălăzuirea cuvintelor rătă- citoare" (pp. 71—72). Acest „alt fel" de a vorbi al poetului nu este decît aparent, pentru că dincolo de convențiile obișnuite el vede alte con- venții, cele pe care le poate aduce poezia și de care vrea să scape. De aceea nu trebuie să rămână decît o stare, o vagă stare, o vagă melan- colie a înțelegerii și, totodată, a neînțelegerii celor ce sînt. Poetul rostește-tăcînd, vede-nevăzînd : „Ore, de culoarea lunii mai, răcoroase./ Indicibilul, fierbinte,/ auzibil în gură.// Vocea Nimănui, iarăși.// Dure- roasa adîncime a ochiului :/ pleoapa/ nu mai stă în drum, geana/ nu mai socotește ce intră.// Lacrima, jumătate,/ lentilă mai fină, mai suplă,/ captează imaginile". (Un ochi, deschis, p. 92). S-ar putea face, desigur, (cum s-a și făcut) o analiză „tematică" a poeziei lui Paul Celan. Cum am arătat mai înainte, există motive constante care apar în textele sale. Insă o astfel de analiză ar urmări o dezvoltare a unor termeni, ava- tarurile lor. S-ar constitui o „panoplie", utilă pentru descifrarea, in- terpretarea textelor. Insă adevăratul spirit al poetului pare să se opu- nă tocmai acestei importanțe dată cuvintului. Nu „expresia", forma prin care poezia atinge receptarea noastră are importanță, ci ceea ce ea reu- șește să provoace, să „dezgroape" din adîncurile ființei. Poemele sale „distrug" cuvîntul, dar din cu totul alte rațiuni decît o anumită poezie modernă. Această „distrugere" e adîncă și dincolo de ignorarea cuvîn- tului, pentru că s-ar putea da citate întregi ce-ar putea, figura într-o antologie a imaginilor și metaforelor. In cuprinsul literaturii germane, dispunînd de o limbă capabilă de subtilități, această capacitate e cu atît mai adecvată. în ceea ce privește această antologie — care ar putea fi discutată (din Mohn und Gedăchtnis, de exemplu, lipsesc Marianne, Uns- tetes Herz, Kristall, etc., poate mai reprezentative decît altele) însă aceasta e soarta tuturor antologiilor — trebuie să se remarce imaginea unitară a poetului, dincolo de faptul că traducerile nu aparțin unui singur traducător. Apariția unei antologii care să-1 reprezinte era un gest necesar față de unul din marii poeți de astăzi. •) Paul Celan, Versuri, în românește și Petre Solomon, Ed. Univers, București, de Nina Cassian 1973. 15 — Convorbiri literare cor-fugă din „deocamdată" Măreț este Cezar: a cucerit șapte Imperii. Primul era Imperiul Ideii Abstracte; Azi noapte era Tom, Dick și Harry ; la noapte-s s-uri și p-uri. In loc de Inflexiuni și Accente E Ordinea cuvintelor și Prepoziția ; In loc de Obiecte Aboriginale, ce se exclud între ele, Sînt Specimene-rciterînd un — tip i In Ioc de Nimfe-ale pădurii și satiri, Este doar singur Terenul-necondiționat-al-Fiindului. Măreț este Cezar: aibă-1 în pază cel drept. Măreț este Cezar: a cucerit șapte Imperii. Al doilea a fost Imperiul Cauzei Naturale : Azi noapte erau Șase-ii și Șapte-ii; deseară doar Unu și Doi; In loc do a spune : „stranii sînt toanele celui puternic". Spunem: „dură e legea dar sigură" ; In loc de a construi Temple, ridicăm Laboratoare ; In loc de a oferi Sacrificii, facem Experimente; In loc de a recita Rugăciuni, recităm Anunțuri Publicitare ; Viețile nu ne mai sînt Nesigure, ci Eficiente. Măreț este Cezar: aibă-1 în pază cel drept. Măreț este Cezar : a cucerit șapte Imperii. Al treilea a fost imperiul Numărului Infinit: Azi noapte era regula Dreptei, Ia noapte va fi Spre-T; In loc de O Mulțime, va fi Exact Atîția ; In loc de Doar Cîțiva, va fi Chiar Ăștia ; In loc de a spune : „așteaptă pînă numărăm", Spunem : „iată răspunsul corect" ; In loc de a cunoaște doar cîteva Integrale, Transcendentalele sînt prietenele noastre fidele. Măreț este Cezar : aibă-1 în pază cel drept. ★ Măreț este Cezar: a cucerit șapte Imperii. Al patrulea a fost Imperiul Schimbului de Credit ; Azi noapte era Atît pentru Atît, deseară va fi C.O.D. ; Lind avem un Plus, ne trebuie ceva cu Deficit ; Cind avem un Deficit, ne trebuie cineva cu un Plus ; In loc de grele comori, avem bîrtii cu valoare ; In loc de „plătește pe dată", este „plătește cînd vrei" ; In loc de Vecinul meu, avem Clientul meu ; In loc de Tîrgul Anual, avem Piața Mondială. Măreț este Cezar : aibă-1 în pază cel drept. Măreț este Cezar: a cucerit șapte Imperii. Al cincilea a fost Imperiul Giganților Anorganici; Azi noapte era Hei-ho, deseară va fi Aho-ha ; Cind dorim ceva, Ei nc-o fac ; Cînd nu ne place ceva, Ei ni-1 schimbă ; Cînd vrem să mergem undeva. Ei ne poartă; Cînd barbarii ne invadează, Ei ne fac scuturi impenetrabile; Cind noi invadăm pe barbari. Ei ne fac săbii irezistibile ; Soarta nu mai este o Ordine a Materiei, ci o Libertate a minții. Măreț este Cezar : aibă-1 în pază cel drept. ★ Măreț este Cezar: a cucerit șapte Imperii. Al șaselea a fost Imperiul Piticilor Organici; Azi noapte era Vai-vai, la noapte va fi lu-hu-hu ; Cînd bolile ne doboară, Ei le ucid ; Cînd avem griji, Ei ne scapă de ele ; _ Cînd durerea ne macină. Ei ne salvează ; Cînd ne simțim ca Oile, Ei ne fac Lei ; Cînd ne simțim ca Boii, Ei ne schimbă-n Tauri; Spiritul nu mai este sub Carne, ci deasupra. Măreț este Cezar ; aibă-1 în pază cel drept. Măreț este Cezar: a cucerit șapte Imperii. Al șaptelea a fost Imperiul Sufletului Popular: Azi noapte era „Ordin-ordin", spre seară va fi „Ascultă- ascultă" ; Cînd ni se spune „ești fericit", rîdem; Cînd ni se spune „ești nefericit", plîngem; Cînd ni se spune „este adevărat", credem ; Cînd ni se spune „nu-i adevărat", nu credem ; Cînd ni se spune „este bun", ne place ; Cînd ni se spune „este rău", nu ne place. Măreț este Cezar; a cucerit șapte Imperii. herman melville Către sfîrșitul drumului său, el naviga spre o liniște nesfîrșită Și ancoră lingă casa unde-1 aștepta femeia lui Care-1 conduse în portul de marmoră al mîinii ei; Merse apoi în fiece dimineață spre un oficiu de navigație Ca și cum singura sa preocupare era o altă insulă. Bunătatea exista încă — era o nouă cunoaștere; Teroarea sa trebuia să se spulbere-n vînt, Să-l lase să o vadă ; dar vîntul puternic îl spulberă Mult peste Capul Horn al succesului facil Care urla: „Această stincă este Edenul. Naufragiază aici!". ★ Furtuna îl asurzea cu tunetul și-1 orbea cu fulgerul; — Erou maniac, vînînd, precum juvaerul de perle, Monstrul rar și ambiguu ce-i schilodise coapsa; Ura pentru ură se termina într-un huet, Doar supraviețuitorul de neexplicat îi sfișia coșmarul — Totul era abscons și fals ; adevărul era mult mai simplu. ★ Răul este lipsit de spectaculos și întotdeauna uman, împarte patul cu noi și stă la masa noastră... li facem zilnic cunoștință cu Binele, poet al oamenilor W. H. AUDEN în traducerea lui Al. PASCU Chiar în saloanele unde sînt mulțimi de greșeli; Răul are un nume ca Billy șl este aproape perfect, Doar că-și poartă bîlbîiala ca pe o medalie: De cîte ori se-ntîlnesc, același lucru se-ntimplă: Răul este cel neajutorat asemeni unui amant Ce trebuie să se certe gelos șl cîștigă, Amindoi distrugîndu-se în fața ochilor noștri uimiți. Acum era treaz și știa Că nimeni nu-i iertat, decil în vise ; Deși mai era ceva ce visul deformase — Chiar pedeapsa era omenească — o formă de iubire... Furtuna vuindă fusese tatăl său, Iar el fusese purtat pe pieptul acelui tată. El era cel de-1 lăsase blînd jos și plecase. Stătea acum pe balconul strimt și asculta: Stelele deasupra Iui cintau ca in copilărie „Totul este vanitate, totul" și totuși nu mai era așa, Pentru că acum cuvintele cădeau precum calmul munților — Nathaniel era timid fiindcă iubirea-i era egoistă — Ci atunci el urlă în extaz și capitulare : „Capul zeului e zdrobit în fărîme ! Noi sîntem fărîmele !“ ★ Se așeză Ia masă și scrise flămînd o poveste. poate O, Iubire! însuși dorul pentru cerul fără capăt Face bătaia inimii omenești mai simplă ; în ea. Acolo, în inelul unde cuvîntul întîlnește imaginea li inspiră un dor ce-i face gindul mai viu, Asemeni trilului veșnic de grauri, Plutind fericit peste urzeala grea a pădurii. ★ Aici, pe micul nostru recif, arată-ți puterea ; Pe această cetate cocoțată pe vîrf de Atlantic, Fir de apă între mulțimi de cxili și o Europă, Să ne dăm seama, ca Newton în livada sa urmărind Spre Englitera mărul căzînd, să simțim Legătura eternă între cele două pămînturi. Acum, cind visul ce ne-a umbrit voința — Vreau să spun, visul de a-i uni pe cei morți Intr-un splendid imperiu al cîmpiei fertile ★ Țișnind în furnale la Lancashire, iar Glamoran Ce-ascunde o viață tristă ca bălțile-n văi — Se retrage în umbra-i maternă. Lăsind furnalele să tușească în imposibilul aer, Resturi purtate pe valuri de care Dumbart c avid, Și pe iubitul de vînturi nelovit de ciocane, ★ Ne apar șiruri de cripte — morminte-ale celor Ce creat-au minuni periculos de-nțelepte. Oameni buni cu cruda lor glorie veșnică. Cu priviri de șoim ei privesc într-un alt viitor ; Semințele lor, spăimîntate deși ostile mîndriei. Stau nalte acum, inert așteptînde cu dor. ★ In circiumi, conacuri, pe faruri, Stînd pe-acești acri împovărați de păinînt Doamne și domni prea de tot singuri, Gîndesc la anii ce măsoară începuturile lumii, Virtuoasa împreunare a apei cu piatra. Și totuși, în clipa suspinului fără speranță, Gindesc ginduri proprii dar privesc spre aici, Precum puștii din Chester așteaptă ca Moel să decidă Drum spre pădure sau retragerea coroanei fără păduri. ★ Un vis posibil, strîns intre chingi de-amonlt Stă gata să iasă-n vorbire și-n gînd Cu liniștea sa militară și ideea chirurgului despre durere; Și iar din viitor în istoria noastră reală, Ca Merlin, îmblînzitorul de cai și de lorzi Pentru care Stonehenge este doar o idee. Stilpii Au trecut în oceanul ce-i împinge spre nord, Trecîndu-i prin noapte și stele ce-ascund încă zorii, Spre rada virgină a inimilor noastre, neclintite catarge. W, H. Auden, poet încununat de laurii succe- sului Încă In tinerețea creației sale, a cunoscut treptat recunoașterea din partea întregii lumi literare și extraliterare. Născut In 1907, englezul Auden va face o figură aparte, atît în literatura engleză a primei jumătăți a secolului cit și In literatura ameri- cană a Începutului celei de a doua jumătăți a veacului nostru. Literat caracteristic șl caracte- rizant pentru literatura engleză, prin ceea^ ce se cunoaște sub denumirea de „college witt“, Au- den Ișl va începe cariera poetică in cadrul unei literaturi !n care istoria literaturii, tradiția ei, înglobează star-uri de primă mărime pentru a- proape toate curentele pe care le-a înregistrat literatura universală. Este deci natural ca In poezia unui tînăr al anilor ’30 să existe, pe de o parte, urmărirea îndeaproape a filonului tra- diției literare a poeziei engleze și. pe de altă parte, puțin mai tlrzlu, o Încercare de a de- păși ceea ce aducea a canon poetic pentru mo- dernismul literar. Fie acest lucru, chiar la mo- dul frondă — cum de altfel au fost înregistrate mai toate reacțiile împotriva tradiției. Din chiar acest început, Auden se dovedește a fi un spirit emulant. strlnglnd In jurul său poeți cu aceleași vederi estetice și creind o sec- țiune distinctă In fluxul poeziei engleze, sec- țiune pe care istoria literară engleză o va numi „Cei patru mușchetari de la Oxford“ î ironia este doar aparentă, deoarece „cel patru mușche- tari" vor face o adevărată școală de poezie care nu va lăsa fără urmări actuala poezie a Albio- nului. De la început deci, necesitatea de a releva trăsături estetice distincte de ceea ce se cunoș- tea deja, face ca poezia lui Auden să fie carac- terizată în general de prefaceri și noutăți In do- meniul formei, In modul In care trebuia să vie- țuiască poezia. Mai tlrziu, după ce D’Artagnan-ul mușchetarilor de la Oxford va percepe — ajutat de un real instrument de cunoaștere : marxismul — mersul istoriei sociale, mutațiile care aveau loc pe plan politic și social, într-o Europă fră- mîntată de ascuțirea luptei de clasă, creația sa poetică va cunoaște un alt curs, forma cedînd treptat locul neliniștilor poetului conștient că are ceva de spus cu privire la destinele istoriei. Aderența lui Auden la concepțiile marxiste nu se face simțită numai pe planul creației poeti- ce, dimpotrivă, îl determină pe poet să ia O poziție obștească prin înscrierea In rîndurile membrilor Partidului Comunist. Țara făgăduințelor libertăților omului, socie- tatea care cunoștea la Începuturile secolului al douăzecilea un distinct avînt economic. America, l-a atras și pe Auden așa cum Eldorado îi atră- sese și pe căutătorii de aur. Acolo, ca și marele Eliot în Anglia, Auden va aduce în literatură un suflu nou, pornit din hotărirea sa de a crea o nouă tradiție literară într-o literatură unde istoria se număra In decenii și nu în secole. Peisajul literaturii americane oferea din acest punct de vedere ui teren fertil, o perioadă în care, în ciuda faptului că limba engleză era mijlocul de exprimare iar cultura engleză hra- na spirituală a unei literaturi tinere, s-a ajuns destul de repede la o poezie strict americană, cu reprezentanți iluștri cum ar fl Poe, Whitman sau Melvllle. Poezia americană își afla astfel un drum propriu, nemaifiind un simulacru provin- cial a ceea ce se produsese anterior In Insulele Britanice, deși, Intr-o oarecare măsură, tradiția engleză nu era In totalitate respinsă. Auden se integrează cu destulă ușurință. In acest context, fiind considerat în scurt timp poet american alături de Poe, Whitman, Crane, Cum- mings, Pound sau Frost. Integrarea sa este o in- tegrare tematică și mal puțin formală. Viziunea sa se schimbă In conformitate cu ceea ce sa numește „American Vision" și „American dream". Tonul său se va vrea atotcuprinzător, imaginea va deveni mai obiectuală, va cultiva ironia din- tr-o altă perspectivă. Cultura universală, de e- xemplu, va fi ironizată Intr-un poem ca „Mu- zeul de arte frumoase" sau „Voltaire la Ferney", deși nu în măsura în care ea este respinsă de Whitman sau caracterizată sarcastic, din Interior, de Poe sau Eliot. Oarecum orbit de luciul de- mocrației americane, Auden pare că abdică de la social, de la elementele care dădeau forță ver- sului său, dar această retragere aparentă este de scurtă durată. Celui căruia I se încredințează crearea versurilor imnului Organizației Națiu- nilor Unite, i se recunoaște, și prin aceasta, în- clinația spre social, spre marile probleme ale umanității, chiar dacă mesajul creației sale a fost uneori confuz. ¥ Poemele pe care le-am ales pentru a-1 oma- gia pe W, H. Auden reprezintă, bineînțeles, nu- mai la modul ilustrativ, trei dintre temele și. realizările antologice, care, incidental, fac și do- vada celor exprimate anterior cu privire la vi- ziunea poetului asupra lumii. Astfel, în poemul „Cor-fugă“, Auden se relevă ca un vizionar aparent pesimist al celor „șapte Imperii" ale cunoașterii omenești. Spunem „apa- rent pesimist" deoarece versurile sale trebuie înțelese ca o dezvăluire a ceea ce poate aduce dogmatizarea, închistarea, limitarea cunoașterii umane. Sub semnul ironiei sale nu stă. bineîn- țeles, cunoașterea reală, ci modul în care datele acestei cunoașteri sînt folosite de societatea ca- pitalistă împotriva oamenilor umili, modul în care rezultatele acestei cunoașteri sînt mitizate; și fetișizate. Finalul poemului, prin sarcasmul degajat Ia adresa umilirii și umilinței, este un generos apel Ia a face din cunoaștere un instru- ment In favoarea și spre binele omului. Cezar, simbolizând omenirea, este chemat să umanizeze datele științei și nu să Ie ofere oamenilor înșiși sub formă de tabu-uri. „Herman Melville" este o „ars poetica" spusă altfel, poate mai puțin sentențios decît sînt ex- primate In general crezurile poetice. Așa cum In poemul precedent Auden luptă să demitizeze știința, la fel aici, va arăta că poetul nu este un supra-om, ci un om ca toți ceilalți, doar poate mai chinuit In încercarea sa de a elibe- ra omul, prin literatură, de relele omului. In sfîrșit, poemul „Poate" ne dezvăluie un spirit meditativ și — de ce nu — un sentimental, care, printr-o frumoasă elegie, exprimă sentimen- tul patriotic al exilatului. Nici aici însă, poetul nu uită să demaște ceea ce este racilă socială, mesajul său umanist, cu puternice accente so- ciale, fiind cel al întregii sale creații poetice > dragostea nețărmurită față de oameni. Al. P. i t)\\ l i'fBIHl I 111 R ARI ru.taij ( niuned Scriitorilor din Republica Socialista Roma (lat Iar sul : CORXfUL SHfAXACHE Redacția: lași, strada Palat nr. 1 tel. 16242, 172 87. Administrația: București, Șoseaua Klseieff, nr. 10, tel. 183399. Tiparul: I. P. lași