REVISTĂ LITERARĂ FONDATĂ DE SOCIETATEA JUNIMEA DIN IAȘI, LA 1 MARTIE 1*67. APARE BILUNAR. PREȚUL 2 LEI J V V tinara veșnic Înțelegi și iubești întotdeauna mai mult cele de care ești lipsit. Cum poate fi absența șt depărtarea un miraculos ochean al adevărului! Ceea ce era vag și abstract devine palpabil și dureros de necesar. Ideea de patrie, te în- soțește pretutindeni și cu atit mai mult in străinătate: fiecare amă- nunt care cheamă amintiri, fiecare asemănare, oricît de depărtată, sînt pretexte pentru un dor imediat și chinuitor, neîntrerupt și fizic, ca o foame. Știam din școala primară că sînt român și că vprbesc românește. As- ia mă descria, dar nu mă definea Definitiv și îmbogățit ca român am fost brusc cind am trecut prima oa- ră o graniță românească, spre o altj zare. Om tînăr, simțeam in țară a- cea detașare, libertate, inconștientă lipsă de trecut tipică vîrstei. Și pes- te graniță, deodată, o curioasă demnitate mi-a îngreunat mișcările, ca un plumb, o responsabilitate, o nevoie de ținută. M-am simțit Plin și greu, plin de un trecut, de o civilizație, de o continuitate, de o țară. M-am regăsit definitiv și inex- portabil român. Omnia mea mecum porto — dar ce poate fi mai al meu decit, cum se zice nobil, patria? Singele apă nu se face. M-am sim- țit bătrîn de bătrînețea unui popor, și am încercat o mîndrie aproape cochetă — eram, în văzul tuturor, mai mult decit un singur om, eram un simbol al unui neam, al unui s at, și mă incovoiam de atîta sens, ne care îl căpătasem pe neaștep- Ste. familia mea e bucureșteană. muntenească, și străveche. Eu m-am născut la sfirșitul războiului, odată cu o altă civilizație românească. Și n-aș putea să mă despart, dacă aș incerca, oricît aș încerca, de pece- tea aceasta. Dacă te naști odată cu o epocă, și generația mea s-a năs- cut odată cu o epocă, coincidența a- ceasta va modela viața noastră, va stăpîni destinul nostru, atîta cit vom trăi. Și in această coincidență poate a și început să se vadă mai mult, adică o menire. Patria, veche și nouă, de la înce- puturi și de Ia începutul istoriei sale noi, e înfiptă adînc in carnea noastră. E viscerală și biologică, a- șa cum sînt iubirile întregi și pă- timașe, în care se amestecă trupul și sufletul, și ne lipsesc cuvintele. Și e veche, de la începutul înțele- surilor, însă nu îmbătrinește, îmbă- trinim doar noi, cîte unul. Cum e și firesc, la urma urmei, doar singur ți-e dat să îmbătrînești, iar ea nu e niciodată singură, e mereu înconju- rată ca o adolescentă. Ca scriitori, la asta trebuie să ne și gîndim: cum să ne păstrăm tinerețea, pe măsură ce anii ne împing deopotrivă spre viitor și spre trecut, cum su nu im- bătrînim prea iute lingă trunchiul mereu verde, lingă unda mereu limpede, cum să nu ne pierdem pe căile scrisului, în hățișul paginilor, urmărind ceeace ni se pare chema- te și se poate dovedi uneori, odată ajunși la lumină, doar ecou. Orice operă mare e cu siguranță patriotică, chiar dacă acest patrio- tism e de o factură mai deosebită, mai complicată, chiar dacă nu e bă- tător Ia ochi — dar timpul strînge in jurul operei generații, le îmbo- gățește din ea, le face să trăiască ceeace la început a fost doar litera- tură, doar închipuire de creator vi- zionar. Și opera patriotică e tinără prin structură, și înțeleaptă ca un sfat bătrînesc prin efect. Nu ne ră- mîne deci decît să ne întoarcem la modele, și la folclor, și la clasici, ca să învățăm de Ia ele lupta cu timpul- Petru POPESCU (din expoziția deschisă la Sala „Victoria11 din Iași în cinstea aniversăm Republicii) ț republica — 25 ) pămîntul meu Pămîntul meu visînd eternitate. Memoria neamului tău o sărut Cu aripa nașterii, primește-mi această Nevoie de adevăr absolut. Știu că pentru mine timpul e numai O rază-n care fulgeră-al memoriei fir, Dar pămîntul acesta e fără de moarte Și prin legea Iui lumina respir. Solară pace ard pe zare munții Și rîurile toate și cîmpia, In legea luminii pururea tînăr Acest pămint numit România. O, vatră cu fruntea de stele, ființă Eternă a dorului, neatîrnată Urmele acestui pămînt nu se pot pierde Nu, nu se pot pierde niciodată. Pămîntul meu visînd eternitate. Memoria neamului tău o sărut Cu aripa nașterii, primește-mi această Nevoie de adevăr absolut. Vasile CONSTANTINESCU romantică Trecură peste veacuri voievozii, Bărbați fără pereche, cu armură Prin visul tău, tot legendari, trecură, Cum i-au slăvit, în oda lor, rapsozii. Poeți frumoși prin somnul tău s-au scurs Cu teii din voievodalul Iași; Inalterabili, din vechime, pași Mai răsunau pe uliți, intr-ascuns. Umil venii și eu fără de nimb Un vis să-ți cer, în veșted anotimp ; Vag teii irizau cu foi neclare. Tîrziu te chem, cu turlele, veghind... Vreau să ghicesc prin brumele de-argint De-mi vei rămîne pururi o chemare. Al. JEBELEANU umanismul artei Ț n artă, ca și în viață, există I probleme eterne, pe care fie- care civilizație, epocă ori școală, fiecare generație sau individualitate le rezolvă, în parte, de la început, de la capăt, practic în alt fel, iluzionîndu-se chiar, une- ori, asupra descoperirii din nou a primăverii, nașterii și morții, iu- birii și urii, durerii și sărutului, re- voltei și împăcării de sine, medita- ției cu privire la sensul cunoașterii și acțiunii. Redescoperind realita- tea umană, în esență aceeași dar mereu alta, realismul ca adecvare a reflectării artistice Ia ansam- blul lumii omului așa cum este, în- țeleasă și transformată în limitele acțiunii istorice, Intr-un context de cultură bine determinat, face parte din tezaurul de preocupări perpetue, inepuizabile, ale gîndirii estetice. A fi radical, activ, în rezolvarea problematicii omului înseamnă și pentru omul de litere, pentru artist în general, a participa angajat cu mijloacele specifice, în transforma- rea revoluționară a socialului, acolo unde se clădește condiția umană. Vitalitatea unei literaturi, a arte- lor în ansamblul lor, a fost me- reu determinată de măsura în care umanismul concret-istoric al unei epoci, clasic, renascentist, socialist, a găsit mijloacele plastice adecvate talentele apte să exprime, fixeze și transmită, valorile intrinseci vremii și oamenilor ei. Evoluția idealului uman și a celui estetic, dependent de o axiologie generală, au fost me- reu în funcție de dezvoltarea reală a socialului, iar arta și literatura, o- perele cele mai de seamă, au reflec- • „CREȘTEREA LIMBI\ ROMÂNEȘTI Șl A PA- TRIEI CINSTIRE", sem- nează : Ovidiu Genaru: Totdeauna acasă ; Vasile Băran: Stema țării; Icn Chiriac: Poetul și repu- blica Cpag.2) Q un dialog cu ȘERBAN CIOCULESOU Cpag. 3) • la opt seara, după ceasul meu..., fragment de ro- man de PETRU P O- PESCU Cpag- 6-7) tat acest complex raport dialectic dintre subiectivitatea umană și o- biectele acțiunii sale. Clasicii ideologiei proletare au fundamentat axiologia umanismu- (continuare in pag. 5j Radu NEGRU • scrisori inedite, XENOPOL - MAIORESCU Cpag. 1O) • cronica literară la volu- mele semnate ds: A N A BLANDIANA, PETRE STOICA, ROMULUS GUGA, VICTOR PRUN. ZÂ, ȘERBAN CIOCU- LESOU • Literatură vietnameză, în romînește de FL. MIHAI PETRESCU Cpag. 12) „crește rea limbii române ști I^ntr-o bună dimineață ai văzut totul : odaia și lucrurile fără nume, curtea cu vietățile, strada, dealurile, norii, cerul și soarele zilelor, Te-ai născut uimit din voia și dragostea părinților și umbli singur. Pretutindeni fotografii, sînt cei din care te tragi, șirul de umbre din urmă. Abia înveți să-ți strigi tatăl și într-o altă bună dimineață te auzi tu strigat astfel și uimirea ta de la început se-ntreiește. Cî- te zile să fi trecut pe plai, cîte nopți, cînd totdeauna acasă Ovidiu GENARU ai trăit, ce-ai înfăptuit tu, pe unde-ai um- blat ? Ce credeai că nu vei uita niciodată se topește încet, nu mai poate fi luat cu ti- ne înainte, alte întîmplări bărbătești te cu- prind în viitoare, prezentul și viitorul sînt puternice. Iți pregătești cu disperare pri- lejul de-a revedea tot ce-ai pierdut și te întorci. Timpul a lucrat asupra locurilor na- tale, asupra părinților, oamenii de pe stra- da ta sînt bătrîni, pe cei care îi cunoșteai, au îmbătrînit, alți copii și tineri s-au ri- dicat în vîrstă, pragul caselor îți este atît de cunoscut, geamurile sînt ușor strâmbe, cli- nii de care te temeai au răgușit, au murit, alți copii se joacă în pulberea aceleași străzi care pentru mine se va numi mereu strada Ardealului. La periferie, au trecut buldozerele, totul este nou, proaspăt. Mahalaua mea are însă privilegiul de-a fi rămas aproape aceeași, doar pe scheletul unor case vechi s-au pus alte varuri, alte acoperișuri. Din fiecare o- gradă unul sau doi bătrîni au plecat, cu mîinile pe piept, în trecut. Mama cunoaște bine orice schimbare, ea este centrul lumii aceleia, cine s-a mutat, cine a mai născut, ce-a ajuns fiecare din cei plecați. Răsfoiesc cu melancolie maculatoarele din liceu, caut cu privirea pe fereastră piesajele de odi- nioară, deschid aceleași sertare cu aceleași mirosuri. în grădină doar, alte frunze din aceiași copaci. Tatăl a cules merele de la poale dar tot eu, fiul, pe cele din vîrf. A- nul acesta încă am fost sprinten și dacă nu m-ar vedea nimeni, la primăvară, aș avea chef să mă cațăr în pomi înfloriți, să colind colinele verzi iar la toamna viitoare să-mi înfing dinții într-un harbuz, să-mi fac că- mașa leoarcă de sucul răcoros și dulce. Ei bine, despre această alianță aș vrea să scriu, despre cum cădea lumina în grădina și cîmpiile copilăriei, despre acea sfîntă pe- riferie a Bacăului în care, din fericire pen- tru noi, și Bacovia a fost mic. Ceea ce pen- tru alții este capătul lumii, pentru mine este începutul și izvorul mirării că exist. Și nu sînt nici azi sigur dacă îndemnul se- cret de a scrie nu mi-a venit într-o seară cînd, departe fiind de casă, mi s-a făcut din senin dor de salcîmii și plopii bătrîni înși- rați pe marginea pîrîului Negel, care trecea ca o potecă de argint chiar prin mijlocul raiului. Aparțin acelor locuri de străluci- toare curățenie, acolo e casa mea și a pă- rinților mei care, slavă domnului, încă pot munci și bea un pahar de vin sub stele, și dacă cineva mi-ar propune să le preschimb în aur și nestemate aș face totul să le apăr așa cum sînt: copacii de lemn, florile de flori, iarba din iarbă, strada din pulbere, pasărea din pasăre, ograda o fărîmă de pa- trie. De aici și pînă la înălțimile spirituale ale neamului acestui pămînt românesc se întinde patria mea. Pentru ea scriu, pentru ea îmi jertfesc zilele, viața. Fără ea n-aș putea să exist. Soarele, stelele aerul, totul și toate ar fi inutile. Acum, am întemeiat o altă familie și co- piii mei vor crește în același spirit. Și așa mai departe; cu dragoste de ne- înlocuit pentru acest pămînt românesc, pentru această țară socialistă. Iată — mi-am spus — că începi să ai amintiri. Și atunci ? N-ai decît să te așezi — mi-am spus — pe un scaun, intr-o seară, și să privești in urmă către viața ta cu ochiul cel viu. Și mai ni- merit ar fi — mi-am spus — să te lungești pe pat și să stai singur și să nu te gindești deloc ci numai să asculți. Și vei simți (de îndată ce îndepărtata larmă a vieții se va stinge) cum vor veni spre tine vechile pă- duri cu păsările transformate-n cîntec. Pî- nă și lucrurile neînsuflețite din juru-ți în- cep atunci a murmura; căci într-un modest colțișor ți-au rămas primele viziuni despre lumea țării tale. Ele se mai găsesc încă unde le-ai culcat tu, și tot acolo sînt și oamenii și scenele cu care ai pornit la drum. Și ții minte mai întîi ziua, aceea cînd pe cerul de început a răsărit un soare ce părea să fi fost o șină de căruță scoasă de fierar de sub cărbuni și aruncată în văzduh să-l în- călzească. Era un sfîrșit de an și de epocă ; era pe vremea cînd umbrele oamenilor în- cepuseră să fie vii, țîșnind peste grădini și fiind de zece ori mai lungi decît lungimea lor în sus; era pe vremea cînd, deși că- deau primele zăpezi, tunetul de primăvară alerga dintr-o parte în alta a cerului făcînd să-și dea colții pe margini și șanțuri firele de iarbă iar, mai tîrziu, în cîmpuri, să se coacă griul; cînd din știubeie și fîntini se înălțau aburi și broaștele scoase la supra- față de lopețile sondelor mîriiau ca și lupii goniți de noua faună a văilor. Pe acea vreme a copilăriei mele, jucam într-o piesă de teatru (scrisă, după cum am .... nu mi-am propus să vă spun — de altfel niciodată nu am făcut-o — cum să scrieți și ce anume subiecte să abordați. Sînt atît de multe subiecte în viața poporului nostru incit fiecare are posibilitatea să aleagă. Realitatea socialistă oferă mii, zeci de mii de evenimente și subiecte care pot face obiectul unor opere literare. Sînt poate, de asemenea, sute și sute de feluri in care puteți descrie și reda, cît mai divers și cit mai frumos, desigur, aceste evenimente și fapte. Depinde de fiecare dintre dumneavoastră. După cum vedeți, tovarăși, există deplină libertate de alegere ! Cerem un singur lucru : faceți ca operele voastre să servească poporului ! Dorim să putem spune : iată, scriitorimea din România face tot pentru a se bucura de încrederea poporului, a partidului, merită pe deplin această încredere". NICOLAE CEAUȘESCU din cuvîntarea la Conferința națională a scriitorilor aflat mai tîrziu, într-o singură noapte de învățătorul meu) în care era vorba de o moară de foc ce se construia, dar ale cărei ziduri aveau să se dărîme (precum străve- stema țării Vasile BARAN chea mănăstire) dacă nu se va zidi la teme- lie o creangă de brad măsurînd cît umbra tuturor oamenilor. Nu oamenii, precum o- dinioară Ana lui Manole, ci numai umbrele și visurile lor. Cu toate astea, trecind pe șosea,ei se uitau încă în dreapta și în stin- gă, încolo și încoace — dacă ți se zidește umbra te-ai zidit pe tine, dacă n-ai umbră nici nu exiști! Atunci — se povestea în piesa învățătorului meu — a trecut pe a- colo o fată ai cărei ochi erau la fel de mari ca și lumea pe care o vedea — ochi limpezi și senini și fără teamă. Mergînd, umbra ei din flăcări se alungea pe arbori și cînd a ajuns in dreptul construcției, fie- rarii și zidarii au oprit-o privind-o uluiți dar mai apoi, trezindu-se, i-au cuprins imaginea între cărămizi. Și a fost, mai întîi, o călă- torie de ape apoi, cum se spunea, un cîntec de flaut, apoi o bătaie scurtă de aripi și pri- mele sunete ale morii de foc care a înce- put să-i adune cu sacii lor de griu și de porumb pe toți cei care cultivau pămîntul. Acesta era subiectul piesei; dar se întim- plase că in satul meu chiar se construise o moară de foc și ori de cîte ori am trecut pe-acolo am văzut răsărind din zidurile ei frunzele crengii de umbră sacrificată. In primăvară m-am întors acasă cu cîțiva pomi în brațe și i-am pus în grădină în gropi făcute cu sapa, în gropi adinei pînă la ge- nunchi. Și nu aveam răbdare și îi scoteam din rădăcini să văd dacă s-au prins. Cel mai sigur semn ar fi fost mugurii, dar mu- gurii nu apăreau încă. Toată viața mea din zilele acelea avea acel țel al înrădăcinării și uneori, pînă și noaptea, împins de vise, intram pe furiș în grădina din spatele ca- sei pipăindu-le crengile încă fără frunze. Curînd au venit alte întîmplări și aproape că uitasem de moara de foc și de pomii a- ceia răsăriți parcă dintr-un simbol. I-am revăzut tîrziu, după mulți ani. A fost ca o întilnire neașteptată : pomii erau înalți, pu- ternici, cu totul alții și poate că nu i-aș fi recunoscut dacă nuielele acelea de început n-ar fi rămas zidite in mine, ca niște vene ale sîngelui, ca propriile mele vene. Le pri- veam coroanele atingind diamantul unei ste- le ce fugea mereu ca o pasăre spre cuibul ei strălucind între vîrfurile munților de deasupra satului meu. tntilnirea avea loc după mulți ani, brazii nu mai erau nici ei copii și îmi dădeam seama că n-ar fi pu- tut crește așa decît ocrotiți cu inima băr- baților țării, a celor mai bărbați, a comu- niștilor. Nu bănuiam acum 25 de ani, cînd se născuse Republica și cînd abia ter- minasem cu deprinderea meșteșugului de a zugrăvi chipul simplu al fiecărei litere din alfabetul român, că intrasem cu suflet cu tot sub porunca a două nețărmu- rite posibilități de a încerca să dobîndesc veșnicia. Momentul însă acum descoperit e- chivalează cu nașterea adevărată a sufletu- lui meu. Cîntasem — în cetele de teatru popular — toată întîia mea vacanță de elev; și, după Anul nou, vocea astfel dobîndită — pe care o știam forțată de regulamentul șco- lii să intoneze Tatăl nostru — a fost deo- dată liberă să cînte imnul patriei născută pentru a aduce libertate tuturor. De-atunci, din ziua în care s-a produs schimbarea imnurilor, din ziua în care ru- găciunea a fost înlocuită firesc cu imnul țării, păstrez în mine sentimentul bogat și bucuria că mă închin Republicii. Altarul propus să fie-n ceruri de pe care pentru mine nu străluciri ci flăcări amețitoare țîș- neau din salva pedepsei se prăbușise ; mi se-nălța în privire, acum, trupul țării mele, unul și același cu tulpina urmărită prin poetul și republica Ion CHIRIAC basme și povești istorice a neamului din care întregul fel de a simți recunoșteam că-mi vine prin naștere. De-atunci, din ziua în care s-a produs schimbarea imnurilor, m-am închinat, cu adevărat, Republicii ; și, în rostirea acestui imn pe care-1 spun mereu ca pe o împăr- tășire a încrederii totale în destinul trebu- rilor publice, sînt mîndru în necontrola- ta-mi modestie că nimic și nimeni n-a re- ușit să-mi strecoare-n suflet șoapta îndoielii. Poetul ce se naște în fiecare zi în mine, mai bine zis ispita lăuntrică de-a fi poet e mugurul unei astfel de seve, prelungirea fi- rească a acestei obișnuințe de-a cînta. Ce poate fi poetul pentru republică și ce poate fi republica pentru poet ? Răspunsurile sînt în bună parte date, for- mulate-n fapte. Dar, pentru că întrebarea aceasta a răsu- nat în gîndurile lumii mai bine de două milenii de ani, e bine — socotesc — să în- cercăm pios a formula răspunsurile pe ca- re s-a priceput să le rostească însuși timpul. Ei bine, poetul este omul în trupul că- ruia devine statuie veșnică și grăitoare în- treaga ființă a republicii. Pentru aceasta, chiar ca om, poetul se lasă dăltuit ca piatra și suferă tăișul dălții care adesea pătrun- zîndu-i greșit și prea adînc esența îi lasă urma cicatricelor pe suflet. Pentru aceasta, chiar ca om, poetul își seamănă semințele încrederii în rană ; și-n loc de o încredere strigată, rodește bobul încrederii depline, persistente, păstrat anu- me în cristalul maturității. Republica devine nemuritoare în poet șl, fericit în sine, ca formă de veșnicie a re- publicii, omul — în trupul căruia se întîlnesc patria și poezia — trudește nesilit de ni- meni la ctitoria țării lui în nemurire. Răsplata unui astfel de gest este mai mult decît copleșitoare. Lor, datorită poeților cu treburi publice în suflet, omul de azi poate vedea prin timp, pînă la începutul lumii, țări și oameni vil, poate să se îneînte de strălucirea sim- țirii și înțelepciunii așa precum privind în spații se îneîntă de strălucirea soarelui și a stelelor. E o răsplată și o răspundere copleșitoa^ Căci, iată, armatele spartane și flotele a-, teniene au pierit — și după biruirea lor de- finitivă au biruit prin timpuri doar poeții Greciei, cei care-au înțeles de pe atunci ce-nseamnă poetul și Republica, cei care au aprins în amfiteatrele de piatră ale țării focul purificator al tragediei, la lumina că- ruia a înflorit tot spiritul grecesc și Grecia a devenit nemuritoare. Poetul n-are ce să caute-n Republică — conchidea Platon — confundîndu-1, într-un moment cînd ochiul rațiunii i se pregătea să doarmă, cu falsificatorul. Fraza spusă atunci se cere limpezită. Falsificatorul, im- plicit acela de sentimente și idei n-are în- tr-adevăr ce căuta-n republică. Și, fără în- doială, nici bunele intenții nu pot să scuze falsul — după cum nici cel care nu poate a cînta, omul pe fruntea căruia s-a ascuns doar din greșeală stropul cernelii, spălăcit, din peana poeziei și nu însuși mirul p^tic născut în duhul paitriei nu poate să fieSn- fundat cu-adevăratul cîntăreț. Republica e, prin urmare, nu numai su- biectul de imnuri al poetului, nu numai conținutul nemuririi sale ci și modalitatea de verificare a acestuia. Folclorul nostru creat anume pentru a sluji în spiritul unei republici definite prin cele mai înalte și mai nobile virtuți demo- cratice e o dovadă unanim convingătoare și pentru o asemenea idee. Și pentru că poetul care l-a creat, poetul nostru antic, medieval, modern și contem- poran a înțeles în toate timpurile sensul pă- truns de omenie al republicii, poporul și-a făcut un obicei din a-i rosti poemele la geamul gospodinelor în noaptea de înnoire — a anilor. Anume parcă Republica, a cărei aniver- sare o sărbătorim s-a născut în ziua de ve- cinătate cu Anul nou, cînd la noi se spun poezii lîngă fereastră. Acum un sfert de veac, copil fiind, am mers cu plugușorul, cu sentimentul că aș șopti o poezie la geamurile patriei ce se născuse, patrie al cărei leagăn se afla în sufletul oricărui gospodar ce pentru prima dată în istoria pămîntului acesta ținea în casa lui luminile aprinse nu numai pentru a primi cu ochi deschiși și pe lumină veni- rea anului cel tînăr ci și pentru a veghea asupra patriei lui tinere. Astfel de sentiment, al descoperirii legă- turii între propriu-mi suflet și Republică, am și acum. Și, ca atunci, cînd presimțind ce va să fie, îmi aflasem tăria mare a sincerității unui dor și vocea potrivită pentru a face cunos- cută o urare, spun și-n anu-acesta de ani- versare ultimul vers al urăturii strămoșești. Duios și sincer, românește : La mulți ani ! SI-A PATRIEI CINSTIRE» 9 2 —Convorbiri literare — Discuțiile în contradictoriu nu-și au rostul întotdeauna, și nici interviurile agresive. Aș vrea să vă rog, astăzi, să-mi vorbiti despre oamenii care au jucat un rol im- portant în viata dumneavoastră, și vă promit că am să vă întrerup cît voi putea de rar. Sinteți de acord ? • — Să încercăm — Firește, ar fi bine să începem cu părinții... — Tata era inginer, fiul unul moșnean din județul Mehedinți, dintr-un sat unde statistica răze- șilor. a lui Petre Poni, arăta că aproape nu existau țărani fără pă- mînt. Din cele două sute și ceva de capete de familie, nu erau de- cît patru sau cinci împroprietăriți : ceilalți avuseseră cu toții pămînt înainte de Cuza. Prin urmare, era proprietar de pămînt ; și tatăl lui fusese. Totuși, pentru că a învă- țat foarte bine în clasele primare, a fost, în liceu, bursier al statului, iar după ce a terminat studiile medii, a căpătat o bursă la poli- tehnica din Zurich. Tîrziu, acum ' zece sau cinsprezece ani, un cobo- rîtor dintr-un alt absolvent al ace- leiași serii a politehnicii din Zu- rich, seria 1888, mi-a dăruit un tablou al promoției. Prezența ro- mânilor e surprinzătoare. Au fost șaisprezece absolvenți : șase elve- țieni, șase români și patru din alte țări. De ce Zurich ? Pentru că era școala către care își îndreptau privirile toți românii doritori să facă studii inginerești. Dupâ ter- minarea facultății, a mai dat o diferență de inginer hotarnic ; e o profesiune care i-a adus cîștiguri destul de frumoase. Și-a început cariera la docurile din Galați, unde erau atîția greci, îneît se învîrtea numai printre ei, iar colegii au început să-i spună în glumă Cio- culidis. Pe urmă a fost șeful șan- tierului naval la Turnu Severin, unde a cunoscut-o pe mama. S-au logodit, s-au căsătorit. Apoi, tata s-a mutat la București, în centrala Ministerului de finanțe, unde și-a sfîrșit cariera ca inginer, șef de serviciu, printr-o moarte timpurie, — La ce vîrstă ? — La patruzeci și opt de ani. Am scris și niște amintiri despre el, în- tr-un articol în care am pomenit și despre înclinațiile Iui literare. Un amănunt în plus : într-o revistă a lui Fontanini — ultimul dintre la- tiniștii noștri, membru al Academi- ei vechi — tata a apărut cu cîteva poezii. Scria versuri ; avea deci în- clinații literare mai precise ca ale literatură și so mele. De altfel, elev încă, se fă- cuse celebru la liceul din Craiova printr-un imn ale cărui cuvinte le-a compus cu prilejul întoarcerii biruitoare a armatelor române, în *78, după războiul de independență. _De la munte pin-la mare / Să cîntăm cu mic, cu mare: / V isul nostru s-a-mplinit". Această poe- zie s-a cîntat pină în 1916, deci a avut un destin fericit Nicolae Ciocul eseu, astronomul, dind un răs- puns revistei -Arhiva Olteniei", a profesorului Constan in D. Fortunes- cu, a povestit despre tata și despre succesul acestui imn. Muzica a fost compusă de George Ștefănescu, fie fondatorul operei, fie un omonim al său care, în acel moment, era profesor de muzică la Craiova. Evi- dent, cariera de inginer l-a făcut pe tata să nu stăruie în direcția li- teraturii, dar avea darul cuvântului, era un foarte bun povestitor. Dacă mi se găsește un oarecare dar al povestirii de la el l-am moștenit. Mama era severineancă. Mama ei, doljeancă. Tatăl ei, fiul unui preot din satul Miluda, de la nord de Strehaia, își luase numele Milodea- nu. Urmase școala de medicină a lui Davila înainte de întemeierea facul- tății de medicină, după care Davila îl trimisese la Paris. In timpul ase- diului Parisului, bunicul meu a ser- vit intr-o ambulanță franceză. Ne spunea nouă, copiilor, că era o ma- re sărbătoare cînd prindeau un șo- bolan sau doi și reușeau să-și facă o friptură. Așa că despre asediul Parisului am luat cunoștință din a- ceste amintiri familiale. In 1914. murind și mama, și eu avînd un- sprezece ani și jumătate, bunicul meu dinspre partea tatei m-a cedat bunicului dinspre partea mamei, care mi-a devenit tutore. Mi-am fă- cut liceul la Turnu Severin. Un li- ceu serios, unde l-am avut profesor pe George Oprescu, viitorul acade- mician și critic de artă. Școlaritatea era foarte severă ; pînă și servito- rii liceului ne inspirau o spaimă sa- cră. Nu eram un elev rău, fără să fiu tocilar. La materiile literare a- veam note foarte bune. La cele ști- ințifice consimțeam să iau califica- tive proaste. — Ați avut un frate... — Fratele meu Radu, spre deose- bire de mine, a avut, încă d n co- pilărie, o mare înclinare către mu- zică. Devenit student, a frecventat întotdeauna opera, iar spre sfîrșitul carierei a fost numit inspector al artelor. Imediat după eliberare, a plecat la Cluj pentru a pregări re- deschiderea operei de stat din oraș. Avea o foarte frumoasă cultură muzicală. In fiecare vară pleca la Saizburg, să asculte concertele sim- fonice de acolo. Dar atunci cînd A- ustria a fost anexată de Hitler, Ra- du, care era un anti-nazist înfocat, a hotărît : „Atîta vreme cît Austria va fi sub dominația fascistă, nu mai calc la Salzburg“. Și s-a ținut de cuvînt. Oroarea împotriva fas- cismului și a nazismului ne era co- mună; nu și dragostea pentru mu- zică. In calitate de critic muzical, a fost primul care a scris cu entu- ziasm despre Ionel Perlea. îmi spu- nea — prin 1928, dacă nu mă înșel — că Perlea are stofă de mare di- rijor. Odată mi-a dat un bilet de favoare la .Aida", unde m-a furat somnul. M-a întrebat cu indignare: dialog cu SERBAN CIOCULESCU 9 .Cum se poate? De ce-ai adormit?" Iar eu, știind că va fi revoltat, i-am răspuns: .Pentru că n-am înțeles acțiunea". Vezi deci că eu veneam la operă cu criteriile criticului lite- rar. Muzica nu mă interesa de loc. El, dimpotrivă, a rămas legat de lu- mea muzicii toată viața; de aceea, poate, s-a și căsătorit cu Eugenia Babad, care era contraltă la operă. Fără îndoială, avea și cultură lite- rară, insă pasiunea lui dominantă a rămas muzica. Eu nu m-am folosit prea des de biletele lui de favoare. Puteam dormi și acasă. — In anii de formație, ați avut vreun maestru ? A existat vreun Aton Pumnul, la moartea căruia să scrieți o poezie (sau o orație fune- bră) ? — Nu, cred că maestru n-am a vuL Intrind în universitate, de la Mihail Dragomirescu n-am învățat nimic, pentru că m-am situat din capul locului într-o postură de opo- zant. Criticul nu era lipsit de cali- tăți. Am arătat, bunăoară, că in a- naliza unei nuvele, a unui roman, a unei piese de teatru, se pricepea foarte bine să surprindă sensul evoluției logice și psihologice a personajelor. In ceea ce privește poezia rămăsese. Insă, absolut închis față de fenomenul nou, in timp ce eu, prieten cu Vladimir Strein u șt alți poeți tineri, eram un adept în- flăcărat al înnoirilor. Mi-am luat li- cența in literatura franceză și li datoresc lui Charles Drouhet intro- ducerea în această literatură. Dar el se oprea la romanul naturalist (cu teatnil mergea mai înainte), iar problemele propriu-zise ale litera- turii moderne nu și le punea. Cred că in ce privește recepția fenomenu- lui modern am datorii mari față de regretatul meu prieten Vladimir Streinii. Am însă maliția de a crede că, dacă el mi-a fost de folos pen- tru lărgirea receptivității lirice, la rîndul meu am reușit să-1 determin, deși era, la început, un adversar al istoriei literare, să devină un om interesat de problemele ace.tui do- meniu. Mi-aduc aminte că am fă- cut o comunicare la .Prietenii isto- riei literare", prin 1942, despre „Pe- regrinul transilvan", pe care l-am și reeditat înainte de a-mi auzi conferința, s-a dus la Biblioteca A- cademiei, a luat ediția-princeps și a citit-o. Deci, a vrut să fie în mie- zul problemei, dueîndu-se la textul autentic, și nu la textul pe care îl pusese lorga în circulație, modifi- cindu-1 și pe care, dintr-un senti- ment de jenă că intervenise prea frecvent în modernizarea prozei, îl atribuite unui tipograf, Onciul. Eu am încercat o soluție medie, pentru câ o reproducere exactă a ediției din 1875 era imposibilă. Dar asta e o altă problemă. Intre mine și Streinu a existat, timp de cincizeci de ani, un dialog permanent, de pe urma căruia cred că am profitat a- mîndoi. Ne opuneam în păreri și numai după discuții interminabile cădeam pînă la urmă de acord. El a scris odată că mari poeți pe care-i ad- miră sînt Rilke, Arghezi, Esenin c i e t a t e marea mea șansă? nu am obosit niciodată la masa de lucru" și Valăry. La aceștia patru ajunsesem noi după lungi colocvii. Aveam un fond comun de convingeri. Din a- cest dialog au ieșit și studii ale lui, șl studii ale mele. Chiar „Viața lui Caragiale" trebuia să fie scrisă în colaborare. Insă cum, în interval, el n-a pus mîna și n-a cercetat ni- mic (nici pe Caragiale nu l-a citit în întregime), m-am apucat eu, am terminat cartea, iar el, cînd a vă- zut-o, a fost foarte mirat. Nu reușise să se facă sudura între noi ; nu-1 gusta pe Caragiale, cum îl gustam eu. De aceea cred că a abandonat. Pentru mine, editarea lui Caragiale a fost o voluptate. Am scris cu plă- cere studiile despre el; o plăcere a fost și depistarea articolelor și a schițelor lui nesemnate, pe care le-am identificat uneori, în perio- dice care nu mâi fuseseră cercetate. — In editarea operelor lui Cara- giale s-a petrecut la un moment dat un schimb de ștafetă între Paul Zarifopol și dumneavoastră... — Cred că am mai spus undeva că Zarifopol, pînă la apariția .Re- vistei fundațiilor", unde a fost re- dactor-șef, mă considera un foileto- nist superficial. Cînd fratele meu i-a devenit secretar, i-a spus să mă invite să scriu. Radu, care avea mîndr.a lui, i-a răspuns; _Eu nu-mi invit familia". Și atunci Zarifopol mi-a trimis el însuși o invitație și i-am dat un studiu lung de două- zeci de pagini despre ediția Emi- nescu făcută de Constantin Botez. Cînd a citit in manuscris articolul (după colaționări de texte, găsi- sem lecțiuni greșite și propuneam restabiliri oe texte), a exclamat: _Nu-l știam pe domnul Șerban filo- log! De azi înainte va fi colabora- tor permanent pe n.v.!" JPe n.v." însemna .pe nevăzute". Și în- tr-adevăr am publicat în per- manență. Din nefericire, la numărul al cincilea, în ziua in care a trebu- it să apară și a apărut numărul cinci, Zarifopol a murit subit. In noaptea respectivă, fratele meu îl întrebase cînd va apărea volumul patru al operelor lui Caragiale, iar Zarifopol ii spusese : „Nu, volumul patru n-o să-1 scot eu". Și cum fratele meu a rotit niște ochi mari, a adăugat: .O să-1 scoată domnul Șerban". „Cum, adică?" .Ei da!" Și a făcut un gest, arătând spre i- nimă. Într-adevăr, peste cîteva ore, inima l-a lăsat. Fără îndoială, mi- am luat ca model ediția Zarifopol, dar am avut față de critic o anu- mi;ă superioritate, nu de ordin inte- lectual. II întrebasem într-o zi: „Domnule Zarifopol, dumneata ești un om de o politețe desăvîrșită, un mare civilizat și nu mă miră că la siîrși.ul fiecărui volum, din cele trei pe care le-ai publicat, aduci mulțumiri călduroase lui Barbu Lă- zăreanu. Dar nu cumva exagerezi?" La care, el mi-a răspuns: „Nu. Pen- tru că iată ce este: eu, sînt neuras- tenic și nu pot citi în bibliotecă — și mai ales nu pot răsfoi reviste — mai mult de o oră sau o oră și ju- mătate, fără să-mi dea o puternică migrenă. Ei bine, Barbu Lăzăreanu, care e mai în virstă ca mine și e un vechi tuberculos, poate să stea cinci, șase, șapte ore, înghite praful, s-a învățat. Mi-a dat un ajutor ne- prețuit în cercetarea unor materiale pe care eu le bănuiam că există în anumite colecții, dar n-am avut răb- darea să caut." Ca și Barbu Lă- zăreanu, am avut o mare rezistență la lectură și o adevărată pasiune de a răsfoi periodice. Și cum n-am suferit în viața mea de migrenă, cum am avut și am un sistem nervos foarte bun, mi-am dovedit superiori- tatea biologică față de Zarifopol. Cînd am citit corespondența dintre el și Ibrăileanu, m-am cutremurat. Amîndoi, mari intelectuali, mari critici, au fost în același timp mari neurastenici și au avut de luptat împotriva unui organism șubred, care îi împiedicau în lucru și în lecturile lor. Zarifopol, deși mergea la limpiditate, dînd impresia că-și stenografiază un discurs interior, în realitate scria colosal de greu. Era în permanență torturat de ne- urastenia lui, nu putea sta la birou două-trei ore în șir. In acest sens, el a fost un erou. Cine e ajutat de un fizic viguros, nu se poate lăuda. Marea mea șansă? Nu am obosit niciodată la masa de lucru. O zes- tre biokigică pe care nu mi-o bă- nuiam. — „Să ucidă critica mai repede decît viața pe scriitori? Un Goethe, un Hugo al criticii nu e cu putință." Sînt cuvintele lui Pompiliu Cons- tantinescu (le citez dintr-un articol pe care I-a scris, la aniversarea dumneavoastră, Mircea lorgulescu). Intr-adevăr, cu excepția lui Maio rescu și a Iui Gherea — care, in ultima parte a vieții lor, nu s-au mai preocupat atit de activ de cri- tica literară — criticii români au murit relativ tineri. Inclusiv Pom- piliu Constantinescu... — Pompiliu Constantinescu a fost un cri.ic de mare talent. întîi, cred că era cel mai bun analist literar al momentului respectiv. Călinescu, Stremu, eu însumi, cercetând o lu- crare, ne legam de două-trei as- pecte ale ei. El epuiza toate aspec- tele. In privința asta, ne era supe- rior tuturor. Scria bine, suprave- ghiat, ca elev al lui Lovinescu, dar la o avant-premieră — dintre ace- lea pe care, în timpul celui de-al doilea război mondial, le iniția Re- breanu, ca director al Teatrului na- țional — a vorbit despre o piesă a lui Alexandru Kirițescu. A fost ab- solut magistral. Scrisul Iui pare ce- nușiu, pare monoton, dar in orice caz e substanțial, e dens, dă o idee exactă și obiectivă asupra operei co- mentate. Omul era fermecător: ve- sel, spiritual... Cînd a murit, cu pu- țin înainte de a împlini 45 de ani, toți prietenii lui am rămas conster- nați. Deși știam că a suferit de un reumatism poliarticular, nu-i cunoș- team vreo boală de inimă și se pa- re că a sucombat la prima criză. A fost o mare pierdere pentru cri- tica noastră. Era cel mai „exhaus- tiv" dintre cr.ticii generației, cel mai puțin superficial dintre noi toți. Iar în legătură cu observația pe ca- re o făcea despre lipsa de longevi- tate a criticilor români, aș vrea să-ți povestesc (de altfel, știu că in- terviul de azi e destinat „Convorbi- rilor literare") o întîmplare din Ia- și. Cînd am fost numit profesor uni- versitar în acest oraș, la vîrsta de 44 de ani, aveam 44 de kilograme. I-am făcut o vizită de politețe rec- torului, care era un medic, și a cre- zut că am venit la Iași să mor. M-a determinai să-mi fac anaLzele, m-a supus unui interogatoriu, m-a în- trebat cîte ore pot sta la birou, s-a interesat dacă sînt în stare să urc dealul Copoului și, pînă la urmă, a constatat că sînt un om perfect să- nătos. Nu oboseam nici ureînd dea- lul Copoului, nici ureînd piscurile literaturii românești. Nu știu cît de sus ajung, dar de obosit nu obosesc nici acum. Florin MUGUR 3 — Convorbiri literare Pomii au cercuri Pomii au cercuri. Cunosc din o mie de frunze copiii Și-i strig cind mă tem, Să am certitudinea scoarței. Prin pietre și came Mă țin melcii în coarne ; Pe-un umăr port scut De nisip de piatră de lut Vers de noapte Din care lumi coboară Cu mersul lor aparte. Cu frunțile-nghețate De-un dor incendiar ?... Cînd trec din lună Lingă moarte Ca zîmbetul bărbaților Femeile dispar... Pădurea mea de păsări Cit de greu mă deprind Cu pămîntul Flămindul 1 Femeia mea, lumină fără arbori. Să nu te mai aud plingind ! Unde-i pădurea cu păsări, Dragostea mea ? Pădurea mea de păsări. Fructele arbori usucă. Greu mă deprind cu pămîntul! In scoarța Iui se prelinge Ultimul șarpe... Femeia mea fără arbori. Pădurea mea de păsări. De-acum nu mai plinge : Pămîntul e-aproape. Vers pe sticlă Dc-ale voastre spaime noaptea Ca de sticlă-s pruncii-aceștia. Arcuită peste lucruri Ca de sticlă-i umbra miinii. Ca de sticlă pare-ntreagă Patima din ochii lacomi. Veșnica alunecare... Pe frintura unei clipe Totul pare vers de sticlă. Teama rotirii Doar luminile și spaima între tine și patima cerului ; Lumina și teama prelinsă Discret în orbite. Urcat pînă-n teiul dus. Din cărare, Tu rupeai trandafirii Să mă-ntîmpini cu-n zîmbet : Teama rotirii, frigul Topindu-se lacom, Intre tine și cer. Intre tine și patima cerului. George D AMI AN despre „nebuniile" otiliei (i) „Sînt o nebună, Felix, nu trebuie să te iei după mine“... Intr-o sagace pagină din corespondență, Flaubert recunoștea, explicîndu-se, că în Madame Bovary faptele sînt precare, însă adăuga că „ideile sînt japte“ iar „operele cele mai frumoase sînt acelea în care se află mai puțină materie*. Prin urmare, un ideal clasic. Flaubert nu ajunge, se știe, la situația de a confunda personajele cu ideile, care sînt și instrument și substanță. La nivelul anului 1938, cînd publica Enig- ma Otiliei, G. Călinescu reținuse din metamorfozele ro- manului universal, ca exemplară, formula balzaciană. Dezvoltarea logică, subordonată unui plan, caractere semnificative, un ethos generator de dialoguri, în plus o anumită detașare de lucruri pentru a sesiza esențele, iată la Călinescu, în momentul respectiv, un program ce revalida experiențe verificate, în timp ce alții, vi- zind sincronizarea cu limbajul contemporan, erau proustieni. Nimic nu e neglijat la Călinescu din tehnica marelui realist. Fiecărei reacții exterioare i se caută un mobil intern ; o simplă privire este un act, ceva ce soli- cită explicații Motivări reclamă faptele de ordin econo- mic, social sau erotic, totul. Tehnica enunțiativă, desti- nată să facă palpabile lucrurile, să le fixeze în spațiu, pregătește pe cititor să asiste, ca martor ipotetic, la vi- itoarele explorări psihologice. Strada bucureșteană din Enigma Otiliei, în care descinde de la Iași, cu un aer dezorientat, Felix Sima, e descrisă în maniera unui re- portaj : „Intr-o seară de la începutul lui iulie 1909, cu puțin înainte de orele zece, un tînăr de vreo optsprezece ani, îmbrăcat In uniformă de licean, intra în strada Antim, venind din strada Sfinții Apostoli, cu un soi de valiză în mînă, nu prea mare, dar desigur foarte grea, fiindcă, obosit, o trecea des dintr-o mînă în alta*... Detaliile de aspect topografic, precizările cronologice și celelalte au aici aproape un sunet de roman-foileton, țin- tind să capteze de la început curiozitatea. Fragmente ca acesta, strict descriptive, oarecum atone, constituie elemente de substructură, dar nu limbajul neutru e ge- nul lui Călinescu. Insistența amănuntelor, cînd ni se prezintă, documentar, filmul casei Giurgiuveanu („ciu- bucăria ridicolă prin grandoare, amestecul de frontoa- i es e u ne grecești și chiar ogive, făcute însă din var și lemn vopsit* ; zidurile crăpate, grilajul înalt și greoi de fier, aerul sordid și întunecat) intră într-un necesar sistem de referințe, anticipînd prin analogii și sugestii pri- mul contact cu proprietarul. Numai la un Matei I. Ca- ragiale, anterior, astfel de elemente de cadru erau des- crise cu erudiție și voluptate, cu convingerea funcției lor în punctarea unor caractere. La originea viitorului conflict epic stă, precum o co- loană ruinată, bătrinul avar Costache Giurgiuveanu, po- sesor al mai multor case de Raport, rentier personaj cu mască stranie, taciturn, retractil, cu spaima continuă de a fi prădat Existența i s-a concentrat în cîteva au- tomatisme diabolice, toate urmărind să distragă atenția clanului Tulea, manevrat de Aglae (sora avarului), a- tunci cînd Stănică Rațiu, ginerele acesteia, nu lucrează pe cont propriu. Ca roman al unui mediu burghez, cu scene de interior și consilii de familie. Enigma Otiliei rezistă prin congruența optimă a mijloacelor ; mecanis- mele desfăcute în amănunte, decupajele etice, piesele a- parent uitate se regrupează cu un instinct sigur în an- sambluri ; participă la un edificiu coerent Moralist in- cisiv, pishologul se ridică de la substructuri la mobiluri complicate, la structuri etice jalnice sau feroce, specifice cadrului dat. La Dickens sau la Glasworthy, nu numai la Balzac, situații ca acelea din romanul călinescian sînt obișnuite. Casa Aglaei (vecină cu a fratelui ei) poate pă- rea, la prima vedere, un pașnic home bucureștean, cu mo- bilier eterocllt. Simion Tulea, soțul, e însă un bătrîn de- crepit, — lucrează perne pe etamină, „ca să-și omoare timpul* fiind internat, în cele din urmă, la ospiciu; Titi, fiul, imbecil, degenerat, pictează, reproducînd în culori cărți poștale ilustrate sau se leagănă ca un prunc ; cele două fiice invederează o densă mediocritate, una înverșunată să-și păstreze soțul, cealaltă, obsedată ero- tic, în căutarea unui logodnic. Stănică Rațiu, cabotin, cinic, avocat fără procese, își deplînge tactic nenorocul în căsnicie, se lamentează, sau homo duplex, practică, în afara căminului, o existență de epicureu. Galeria a- ceasta ă la Daumier, în al cărei centru stă un Giurgiu- veanu en garde, i se relevă lui Felix ca o mixtură de „indiferență și dușmănie*. „Nici un elan, nici o since- ritate*... Hortensia Papadat-Bengescu ar fi apăsat pe la- tura clinică. G. Călinescu preferă ironia. Și în construcția romanului, și în dialectica internă a personajelor se distinge o bipolaritate continuă. De re- marcat, întîi, un conflict în ordine strict materială, în cadrul căruia partida Aglaei Tulea, în ofertă, scrutează intențiile rentierului privind moștenirea. De altă parte, o acțiune a contraria, aparent ideală, cu suport erotic. Interferențele sînt multiple, încît, rareori, o acțiune e pusă în paranteze, în avantajul celeilalte. Orfana Otilia Mărculescu, fiică vitregă a lui Costache Giurgiuveanu, face legătura, polarizînd atenția grupului Tulea (ca po- sibilă moștenitoare unică) sau întreținînd demersurile sentimentale ale celorlalți. Nici o neliniște de ordin me- tafizic, la nimeni : toți, cu excepția Otiliei, sînt oamenii unor calcule precise, explicite sau voalate. Calculul, le- gat de sentimentul posesiunii, ocupă la Costache Giur- giuveanu, neîntrerupt, obsedant, întreg cîmpul conștiin- ței. Calculul grupului Tulea se bazează pe o încercuire a avarului, pentru a-i forța mîna. Calcule felurite, pe cont propriu, face impertinentul Stănică Rațiu, simu- lînd a fi excedat de „prea multă simțire și dor de tot ce e frumos în viață*... Fiindcă perspectiva moștenirii e nesigură iar conviețuirea cu Olimpia îl agasează, Stă- nică se aproprie de Georgeta („fată faină*), curtezană în stil mare, întreținuta unui general bătrîn. Intre timp, nu-1 pierde din ochi pe unchiul Costache : „ca să obser- ve, ca să ia măsuri“... Puerile sînt calculele matrimo- niale ale Auricăi, sora Olimpiei. Perfect homme du monde, moșierul Pascalopol, scutit de probleme materi- ale (îndrăgostit de Otilia) pare că plutește deasupra lu- crurilor, adoptînd un comportament neutru. Manierele alese, generozitatea discretă — care-i asigură simpatia clanului Tulea și a unchiului Costache sînt armele sale Tip balzacian este și Felix, în fond „suflet limpede, in- capabil de disimulație*, la care voința dirijată sever către un scop, nu cunoaște ezitări : „Era așa de ambi- țios, încit nici nu putea să-și închipuie că n-ar ajunge a fi cel dintîi dintr-o ramură de activitate*. In litera- tură, în arte, raționează el, succesul „e adesea o ches- tiune de întîmplare*, în medicină una de perseverență, liar calculul său e să ajungă, prin efort organizat, un „doctor mare'.. Nu prin ce este balzacian atrage atenția Călinescu în romanul din epocă, reprezentat de Rebreanu, de Camil Petrescu, de Hortensia Papadat-Bengescu și ceilalți. Toa- tă mișcarea psihologică rezultă din coliziuni, directe sau ascunse, între caractere contradictorii, în descifrarea pa- radoxelor și incompatibilităților, romanul are, evident, un stil călinescian. Sîntem, de fapt, într-un cadru de comedie, dacă prin comedie se înțelege dislocarea apa- rențelor în vederea descompunerii fondului autentic. Rîsul nu trece, în roman, dincolo de anumite limite, dar însoțește permanent expoziția de măști. Moșierul Pas- calopol, de pildă, rafinat, generos, e o imagine răstur- nată a lui Costache Giurgiuveanu, avarul maniac. Lui Felix și „nerușinatului* Stănică Rațiu voința de a-și crea o situație solidă le este, într-o măsură, comună, dar caracterele sînt categoric opuse. Aceeași opoziție ireduc- tibilă o separă pe Otilia, „floare rară* (cum o definește incidental Pascalopol), de fiicele Aglaei Tulea. Nici o mască fără perechea ei, ca termen de comparație. E- xistă, desigur, momente grave (sfîrșitul lui Giurgiuvea- nu, exodul Otiliei), pulverizate în țesă*ira întregului, care stă sub semnul ironiei. De remarcat și o tripartiție a personajelor, fie pe baza caracterelor comune (Aglae cu fiicele : Olimpia, Aurica), fie sub influența crosului (Otilia, Felix, Pascalopol), ori, mai puțin evident, sub semnul enigmei : Otilia, Felix, Costache Giurgiuveanu. Toți aceștia, plus alții, în serii triale, apar precum în- tr-o Cină de taină, de aspect profan, cu fizionomii di- ferențiate puternic. Reuniți, întimplător, la un restau- rant, cîțiva dintre ei formează un tablou de o „hibri- ditate caricaturală*, elocvent sub specia ethosului. „Moș Costache, avarul care vînduse localul, mînca la masa cumpărătorului. Stănică și Olimpia, hiene avide de moștenire, făceau pe moraliștii. Georgeta, curtezană, și generalul, stricat bătrîn, îl ocroteau pe el (Felix) care avusese legături cu Georgeta*... Romancierului, de struc- tură realistă, îi convin sondajele psihologice destinate să pună în lumină diformități și reacții revelatoare. Nu e numai enigma Otiliei (cum precizează titlul), ci și e- nigma lui Costache Giurgiuveanu, bătrinul de vîrstă in- certă, atins de „calviție totală*. Susceptibil la extrem, totdeauna „întrebător și vădit contrariat* (ca bufnițele „supărate de o lumină bruscă*), negarea devine do- minanta unui caracter, mecanism de apărare protejînd un fond bizar, ascuns sub mai multe platoșe. La cel dintîi contact cu avarul, cînd Felix întreabă dacă acol< șade unchiul Costache, acesta răspunde la modul defen- i siv: „Nu — nu — nu știu... nu — nu stă nimeni aici, nu cunosc...* Existența lui s-a identificat atît de mult cu substructură NU, ca mod de reacție, încît nu mai poate ieși din mecanismul ei, prăvălindu-se pe versan- tul patologicului. Intre conștient și subconștient, nici o discriminare nu e posibilă. Din perspectivă psihiatrică, s-ar zice că aceste două stări se confundă într-o per- manență aberantă. Față de ermetismul constant al ren- tierului, Aglae adoptă, la rîndul ei, un spirit detectiv, schițînd ipoteze, imaginînd planuri de tactician care a intuit mișcările posibile ale adversarului. Cînd medicul, chemat la căpătîiul lui Giurgiuveanu, constată că atacul survenit poate declanșa o paralizie, planurile se în- curcă. Reacția imediată traduce deruta : „— Doamne ferește — se închină Aglae — mai bine moartea decît așa ceva ! Poate un om paralizat să trăiască mult Mai descumpănit încă, Stănică Rațiu, ginerele Aglaei, vrea de la medic un răspuns precis : „Tu ce crezi, o duce sau moare ? Să știm ce facem !“ In momentul a- goniei rentierului, întrebarea-cheie e : „dacă a făcut testament*... Felix este un caracter fixat prematur unilateral (în această privință, ca și unchiul Costache), fiecare nou amănunt etic polarizînd concentric în jurul unui dat fundamental. Există atunci o enigmă a lui Felix ? Dacă răspundem da, nu greșim, totuși enigma lui de intelec- tual abstract e oarecum previzibilă : „Voia să desco- pere ceva, să dezlege o enigmă științifică, să contribuie la progresul medicinii*... In cadrul tripartiției persona- jelor, de care vorbeam Felix e studiat cînd de Otilia, cînd de Georgeta, demimondenă perspicace. „Dacă un tî- năr ar avea răbdarea și bunătatea lui Pascalopol (decla- ră, aluziv, Otilia) cum l-aș iubi Și tot ea comple- tează : „Sînt o nebună, Felix, nu trebuie să te iei după mine*... Lipsit de ingenua nebunie a Otiliei, Felix ac- ceptă plat o situație echivocă : „Vei fi sora mea, dacă vrei așa*. Din altă perspectivă, curtezana Georgeta sesi- zează, la partenerul cu porniri frînate rapid, aceeași ab- sență a unor aripi întinse spre aventură. „Eu te văd făcînd o căsătorie strălucită, cu o fată bogată, intrînd în politică, ajungînd deputat și poate mai departe*. Diagnostic moral exact. Temperament liniar, trăsăturile lui de caracter nu se contrazic, încadrîndu-se într-o ti- pologie clasică. Felix nu e nici temerar, nici cinic, cum cu bonomie îl văd colegii de la medicină. Nici triste- țea lui nu evoluează spre tragic. Legăturile pasagere cu Georgeta, în timp ce Otilia era cu Pascalopol la Paris, le dezavuează el însuși, sincer. Graficul sentimentelor lui oscilează, dar niciodată nu se produce curba spre extraordinar. Const. CIOPRAGA 4 —Convorbiri literaro puncte de vedere asupra realismului Nu există decît 3 mari struc- turi umane, 3 moduri exis- tențiale distincte : romantic, clasic, realist. Criteriul fun- damental de a le deosebi este ra- portul dintre Eu și Lume. Iau aceste trei moduri-de-a-fi, precizez, drept feldeințe ale omu- lui (după vorba lui Cantemir) sub toate aspectele trecerii, sale pe sub soare: social, moral, intelectual, in acesta din urmă intrînd, firește, și modul literar de a exista. Găsim astfel, în orice veac, indivizi cla- sici, indivizi realiști, indivizi ro- mantici. Romantic înseamnă predomina- rea Eului in balanță cu Exteriorul, hegemonia subiectului asupra obiec- tului. In acest sens, poezia poate fi și clasică (realistă nu), dar li- rismul va fi întotdeauna romantic, intrucit el este o in-fringere a rea- lului de către viziune. Clasic înseamnă triumful total al Exteriorului asupra Eului, pînă la „anihilare", înseamnă deplina in- vadare a subiectului de către o- biectul său. Cea mai clasică disci- plină e geometria. Cea mai realis- tă e politica. Romanticul e o agitată prezență, clasicul o demiurgică absență. Ei bine, al treilea termen, care închide seria, este modul realist. El constă într-o perfectă echilibra- re a Eului cu Lumea, a subiectului cu obiectul adoptat. Clasic, romantic și realist sini componente externe ale sensibili- tății și acțiunii umane. Clasicul clădește categorial, arhe- tipic (arhi-tipic!), gindește in u- niversalii, detectează îndeobște imuabilul, se ascunde pe sine (se dizolvă in faptă, în operă), în ac- țiune tinde spre un schematism superior, iar în simțire, spre un decent raționalism... Romanticul caută individualul, excepția, raritatea, jiberantul', e biniuit de schimbare, curgere, de- venire (Ecleziastul vorbește clasic, in schimb .panta rei" a lui Hera- clit e un postulat romantic), se o- feră (impune) pe sine cu grandi- locvență, patos, umilință, în acți- une tinde spre gratuit, spontan șt chiar anarhic, iar afectivitatea ii este dominată de învolburări, sfi- șieri, antagonisme... Realistul percepe individualul ca exponent al categoriei, excepția care prin ricoșeu trimite la tipic, el simte deopotrivă eternul și cli- pa, nestrămutatul și transforma- rea ; trăiește cu pasiune ideile ; extrage lucid idei din clocotul pa- siunilor și al faptelor; realistul îmbină cerebralitatea sistematică cu fervoarea afectivă. Se-nțelege că aceste trei moduri sînt niște absoluturi, inexistente în stare pură, ci numai în diverse grade de intensitate și interferare mutuală. De altfel, nu pot subzis- ta decît in relație. E de neconce- put clasicul fără masive elemente realiste: ar însemna abstractizare pură, tipizare pînă la concept. De asemenea, fără seva realistă, ro- manticul ar degenera în fantastic absurd sau in narcisism paroxistic. Să observăm ceva: se vorbește de .clasicismul francez", „clasicis- mul englez", .romantismul german", .romantismul rus" — dar n-am a- uzit niciodată spunindu-se „realis- mul francez", „realismul german" etc. Aceasta pentru că clasicismul și romantismul sînt moduri de di- versificare, pe cînd realismul, mod de unificare. (Ceea ce nu exclude particularizările geografice: realis- mul rusesc e mai psihologic, cel german mai filozofic, cel englez mai didactic, cel francez mai mo- ralist etc.). In plan literar, realismul nu este un mod alături de altele: roman- tism, expresionism, naturalism etc. Realismul perfect e un conglome- rat de moduri estetice, armonizate sub imperativul adevărului. Intră, în marele realism, și romantism, și baroc, și fantastic. Realismul ideal înseamnă imitarea structurii lumii. Or, lumea nu e strict rea- listă. Numai o viziune umană coa- gulantă îi conferă acest atribut. Trebuie să completăm concepția realismului literar ca mimesis. Mi- mesis-ul, fie și excelent, duce abia la naturalism, la verism. Realis- mul e mai mult, el implică, întru cît pune chestiunea Adevărului, o filosof ie (despre aceasta, mai tir- ziu). In lipsa unui Weltanschau- ung ferm, e necesară cel puțin o viziune coerentă, pentru a putea vorbi de realism. Realism înseam- nă deci mimesis plus viziune (sau mai exact, mimesis prin viziune). Altfel, romanul Roșu și Negru pu- tea să se termine la pagina 83, prin îmbolnăvirea și decesul lui Julien Sorel, lucru foarte plauzibil și veridic, dacă judecăm sub lumi- na mimesisului. In ultima sa carte, Al. Ivasiuc relatează o intimplare, pentru su- biectul nostru foarte semnificati- vă. „Un prieten străin îmi povestea iarna trecută o istorie veche de do- uă decenii, și nu mă pot opri să n-o povestesc aici. «Fusese desco- perit un pictor popular, complet lipsit de educație, însă de un e- vident talent. Pictura sa, ce se ma- nifesta nestăvilită, era limitată ca subiect. Pînze după pînze erau a- coperte de pitici expresivi, închi- puiți în toate felurile. Oficialitatea a hotărît să-l sprijine, însă i-a propus alte tematici. Pictorul a ac- ceptat, a pictat furnale (era chiar muncitor metalurgist), case și po- duri, șantiere. în toate însă intro- ducea și piticii veseli, plini de umor. Oficialul l-a lăudat pentru progrese, însă a obiectat la existența omuleților. „Vedeți, nu sînteți re- alist încă, pentru că piticii nu exis- tă in realitate". „Cum nu există — s-a indignat pictorul —, dar atunci, ființele acelea mici cu barbă Iun gă și tichii colorate — ce sînt ?“ Pictorul amator — mi s-a spus — a ajuns unul dintre artiștii majori ai unei țări». Credea în viziunile sale ca în existențe aievea, și așa și erau, pentru că plăsmuirile noas- tre afective sînt autentice și lu- mea noastră interioară e tot atît de reală in ciudatele ei aranja- mente ca și lumea exterioară" (Radicalitate și valoare, p. 229). Vom reveni în numerele viitoare. Petru Eugen GORA umanismul artei (urmare din pag. t) lui socialist și comunist, încă din manuscrisele anului 1844, afirmîn- d-o ca o cucerire superioară a con- diției umane prin înlăturarea pro- prietății private și a exploatării o- mului de către om. Ei au demons- trat apoi, prin întreaga operă, ca- racterul istoric trecător al formați- unii capitaliste și eficiența mijloa- celor revoluționare de realizare a noii orînduiri, bază a unui umanism superior. Praxiologia marxistă a e- pocii noastre este verificată în eta- pele succesive ale realizării coinci- denței dintre idealul comunist și u- manismul în fapt al orînduirii so- ciale. De la acest nivel ideologic es- te firesc și necesar ca scriitorii să caute mijloacele artistice cele mai adecvate exprimării noului, pentru a crea o artă pe măsura cerințe- lor spirituale și a problematicii A: scria „Perieră", dar înăuntru nu se vedea nici o perie. Ra- finamente rurale. Un dulap cu cărți de școală și cu niște romane în B.P.T. : lecturile generației mai tinere (pe unde-or fi fost reprezentanții acestei generații, semenii mei, te pome- nești că la Mamaia !). O masă cu un vas cu flori artificiale. O oglindă în ale cărei margini s-au îndoit niște fotografii. Ju- mătatea cealaltă a cuptorului mare de dincolo, pe el niște per- caii dimineții Caii dimineții albi Aleargă fără zgomot peste dale’e albastre ale cerului Plopii verzi au părăsit de mult privirile mele înstrăinîndu-se Eu însumi am plecat pe niște drumuri străvezii Și mă las în voia unor lacrimi ușoare Mă las in voia luminii Care-mi sărbătorește întoarcerea La izvoarele inalte și fără prihană Victor FELEA hirtia albastră Hîrtie albastră la geamuri incepînd să se deschidă la culoare incepind să se vadă prin ea 6 — Convorbiri literare ne, un animal cusut din cîrpe colorate (cevia între porc și pi- sică), două-trei bibelouri de bîlci, niște brazi de lemn „suvenir de la Sovata", (poate un cadou de la un fost chiriaș) tot felul de fleacuri de ghips, porțelan și lînă colorată. Pe jos scînduri strălucind curat, brun-roșu și un preș foarte tocit. O marină executată de vreun pictor de firme : un pachebot părăsește un port iar în urma lui, complet singură pe un chei pustiu, o fe- meie flutura o batistă. O masă tare mică, cu sertar, un scaun de circiumă. Și un pat nu prea larg, cam scurt, destul de înalt. In el, învelit cu plapuma pînă la gît, un om. Parcă de patruzeci de ani, purta părul blond lung, i se ră- vășise în somn și îi acoperea jumătate din obraz. Dormea cu gura deschisă, arătîndu-și dinții cam sparți. Individul își ți- nea pe plapumă o pereche de mîini pămîntoase, ieșite dintr-o pijama roșie, ștearsă la spălat. Avea sub unghii nisip, ca și cum s-ar fi tîrît prin curte pînă la pat. Spre capătul celă- lalat îi ieșeau de sub plapumă picioarele, care în contrast cu patul alb, păreau aproape negre. Nici pe mîini nici pe pi- cioare, asta am băgat de îndată de seamă, n-avea pic de păr. Cum nu-1 supăra becul aprins, proptit drept în față nu pu- team să înțeleg. Am stat o clipă, privindu-1. Firește numai privirea mea nu-1 putea trezi. Intra fata cea mare, își făcu loc între mine și pat și îl zgîlțîi de braț. — Nene Alioșa, scoală-te ! A venit cineva ! Nenea Alioșa căscă gura și mai tare. Fata îl mai zgîlțîi o- dată, iar el căuta s-o îndepărteze cu mîna, încă adormit. Fata îi mai țipa odată la ureche. Nenea Alioșa deschise ochii, duse palmele la ochi instantaneu, le depărta, se uita printre gene, părînd foarte mirat că becul de deasupra arde, se frecă la seara, după ceasul meu... de PETRU POPESCU f ochi și se ridica în capul oaselor. Dădu cu ochii de mine. A- vea o privire căpruie și blîndă, filozofică aproape. Tudor ! (ca și cum ar fi spus : „Uite că nu mai plouă !“). Da atunci cine-i ? — Pentru cameră, nene Alioșa ! făcu fata. — Pentru cameră, aha, bine. Ai vorbit cu Marusia ? Am avut o inspirație : — Am vorbit. — Atunci e bine, uite că eu am să plec, mai am un pic de treabă, (spunea asta de parcă l-aș fi găsit lucrînd), și poate vrei să pui ceva aici, să odihnești, bagaj să aduci... se uita critic în jur, parcă ar fi vrut să-și dea seama dacă într-o a- semenea cameră încape și ceva bagaj. Pare mulțumit de exa- men și se dădu jos din pat. — Și unde-i camera, vă rog ? — Camera ? Da ce nu vezi, băiat așa tînăr ? Camera aici, da unde ? — Păi aici nu-i a dumneavoastră ? Se scarpină zdravăn în cap și își începu fraza într-un căs- cat, dar pe un ton foarte logic și profesoral. — Aici camera în care nu stăm, numai iarna stăm, că are sobă. Da acum e pentru tine, dacă ai vorbit cu femeia. Vine ea repede, să aștearnă patul, să culci. Adică (se uită la cercea- ful pe care tocmai îl părăsise) poți să culci și așa, e curat, azi a pus femeia nou, și eu numai m-am odihnit puțin, eram obosit, curat este. larg brațul și dădu plapuma la o parte : se culcase îm- brăcat în bluza de la pijama. își trase în sus pantalonii pe el și ieși cu un pas puțin șovăitor, închise ușa. Parcă nici n-ar fi fost cu o clipă înainte. Am avut efectiv senzația că mi se păruse. Numai patul rămăsese desfăcut, ca o dovadă. Rămăsesem singur cu fata. M-am uitat la ea și am văzut-o prima oară. O fată de optsprezece ani poate. Era foarte slabă, avea părul castaniu, decolorat natural, de soarele mării, niște o cameră fără pereți o cameră desigur mult mai mare și dinafară înăuntru începînd să se vadă trupul meu ca Ia Rontgen chiar ziua ca Ia razele Rontgen și noaptea la mijloc hîrtie albastră pe care cu albastru îmi desenez mina și ochiul sting și fruntea în întregime pe linia desenului se vede și mai bine dinafară și dinăuntru ■a mijloc desenul subminează hîrtia albastră pe care am pus-o la geamuri Nicojae PRELIPCEANU poem pentru mine Aceasta e piatra pe care mușchiul o ocolește pe care păsările nu poposesc și vîntul o șlefuiește zilnic in așteptarea timpului. — Ai venit, domnu' Tudor ? întrebă el cu un accent slav foarte pronunțat. Se mai uită o dată la mine, își dădu seama că eram străin și relua, foarte egal : — Ia uită că nu-i domnu’ sprîncene dese, îmbinate la rădăcina nasului drept, și niște ochi foarte mari de cafea, nu 1 se mai vedea fața de ochi. îm- binarea sprâncenelor și mărimea ochilor îi dădeau o încruntare serioasă, savantă aproape, ca și cum ar fi studiat totul, foarte adînc, într-un moment critic pentru umanitate, premergător u- nei catastrofe. Părea de-a dreptul supărată, și mă privea atît de intens îneît m-am cam pierdut. — Ei, îți place ? — Cît cere pe cameră ? — Vreo șaizeci cred. E cea mai bună. — Voi cît dați ? — Douăzeci fiecare. Stăm împreună. — Ce dracu să fac ? Să dorm în patul ăstuia ? — Du-te și adu-ți mașina. Pînă atunci vine Marusia, și schimbă ea patul. — N-o fi promis Marusia camera altcuiva ? — Chiar dacă. N-a venit pînă acum, nu mai vine, azi. Fata cealaltă punea ceva în două farfurii. — Toaleata unde e ? Le-a apucat iar, pe loc, un rîs monstru. S-au potolit după un minut. — Cabina spațială e în fundul curții, spuse solemn cea mică. După florea-soarelui. Numai că n-o să nimerești acum, e prea întuneric. Mai bine faci în floarea-soarelui tot nu te vede nimeni. Rîdeau probabil de cine știe ce poznă a lor, de care le amintisem fără să vreau. — Și ăsta, cum îi zice ? Alioșa ? — No el tot acolo face, explică fără intonație cea mare. Dacă vă înțîlniți, nu-i nimic, numai că acum doarme pe un- deva, numai umblă el pe-afară, s-a dus în pod, ori în magazie. — Așa face mereu ? — De băut bea mereu. Da-i blînd. Nemaiștiind ce să spun am ieșit. Am trecut pe sub bec, am cotit pe o cărare, prin floarea-soarelui. Era o grădină serioasă. După floarea-soarelui am dat de niște legume, pe urmă de porumb și iar floarea-soarelui. Am reperat și cabina spațială : cam povîrnită și vopsită în alb, o să vedem mîine mai îndeaproape. Mai era și o sperietoare, și salcîmi. Sosi cîinele mititel, și mă pregăteam să țip la el, dar acum era foarte prietenos și de treabă, încerca discret să mă miroase, și tropoia vesel și mărunt în jurul meu. Sus, stele. Iar am dat capul pe spate să le văd, și de oboseală mi s-a pă- rut că se rotește cu mine, se dă peste cap, pică infernal, în abis. Vînt prin frunze, ca un urcuș. M-am întors, am dat să intru. — E tare caraghios, spunea fata cea mică. Cred că avea gura plină, și ea nu vorbea ardelenește deloc. — Mai bine tont decît ca bețivii ailalți, răspunsese cea mare (și ea părea să aibă gura plină). Ai uitat ce au făcut a- tunci, duminica, cînd i-au dat și lui Alioșa să bea ? Cu prostul ăsta o să fie liniște. Am împins portița și am intrat imediat. Cea mare întorcea liniștită capul și mă fixa, apoi spuse : — Nu ți-i foame ? Poți să mănînci ceva cu noi. Mai avem niște papară, dacă-ți place. Pronunța de-a dreptul „foame” m-am uitat să văd ce înseamnă papara : era o omletă mare, înl care se vedeau roșii tăiate, și parcă niște brînză. — Păi n-ați gătit pentru trei. Vouă ce vă rămîne ? — Noi de-acu sîntem sătule. Mi s-a părut că cealaltă nu-i chiar sătulă, nici chiar de a- cord, dar nu îndrăznea să conteste autoritatea celei mari. dacă nimic Dacă nimic nu se clatină dincolo de fereastra tăcerii, dacă mi s-a părut și dacă-am ieșit pe cărare s-aștept o umbră ce s-a născut doar în mine, sfeșnicul nou pregătit pentru-o cină tirzie își va coborî pleoapele pe nedrept înnegrite. perpetuum Rămîn după ei pașii, voci suspendate, ecouri și continuu vibrează un vis în arbori. O, chipul cheltuit de o țărină generoasă, atît de blind ne iartă pentru uitare, și săpînd î! regăsim de fiecare dată. Eugenia ZAIMU Ei, fie ce-o fi. M-am așezat hotărît, am mîncat, am șters far- furia cu pîine, m-am uitat după apă. Cea mică mi-a pus în- tr-un pahar de circiumă niște apă minerală cam răsuflată, și mi-a explicat că apa de-aici nu e prea sigură, mai bine să nu bei din fîntîni. In niște pahare la fel de mari, și-au pus amîndouă pînă la jumătate dintr-o sticlă cu un lichid roșu, adînc. Mi-au oferit și mie. Era o vișinată tare ca un rachiu. Pe urmă și-au aprins cîte o țiagră, și au tăcut, uitîndu-se una la alta și une- ori la mine. M-a silit să nu mănînc prea repede, nici prea lacom. Am terminat și le-am mulțumit. — Mă duc să-mi aduc mașina. (Mă simțeam dator, după masa asta, să le dau socoteală de mișcările mele). — N-ai sâ vezi drumul. Mai bine să se ducă Ina cu tine, să nu dai în vreo groapă, zise cea mare și se întinse mai bi- ne pe scaun, și trase un fum zdravăn. — Mulțumesc, am spus eu. Cea mică se și ridicase : — Hai, că se face tîrziu. Ne-am dus iar pe drumul întunecat, ea în frunte. Am în- trebat-o pe drum dacă sînt surori, și mi-a răspuns că sînt verișoare. Altceva nu ne-am mai spus. Ne-am întors în ma- șină, foarte încet, dar fără nici un accident. Ina m-a pilotat perfect. O dată s-a dat chiar jos și a mers în fața mașinii. In lumina farurilor am văzut că de fapt nu e un drum chiar atît de mizerabil, ba chiar că exista un fel de pîrtie, pe care se aventuraseră alții, înaintea mea. In a doua, mișcînd foarte or- ganic volanul, ca să potrivesc mașina, că toate sinuozitățile drumului, se putea merge foarte bine. Am parcat pe pie- trișul curții, folosindu-mă de lumina farurilor mele, pentru că becul cel mare acum era stins. Ina, dindu-se jos a spus deo- dată, ca pentru ea : — Ia uite, Ioana încă nu s-a culcat ! Cea- laltă era într-adevăr așezată pe treptele intrării principale. Mi-am scos geamantanul. Fetele își spuneau ceva scăzut. Am trecut cu geamantanul pe lîngă ele. Cea mare era acum în cămașa de noapte, și mi-a spus montan, cînd urcam, că dacă vreau să mă spăl pe dinți, în curte sub becul cel mare e un lavoar, iar becul se aprinde de la un buton în perete, în dreap- ta ușii bucătăriei. înăuntru, am desfăcut cîteva lucruri, mi-am scos periuța de dinți și m-am pregătit să-i ascult sfatul celei mari. Ina și Ioa- na. Curioasă pereche. Am ieșit pe trepte, cu periuța într-o mînă și prosopul în alta, și cît pe-aci să mă împiedic iar de ele. Pe treptele de piatră, se așezaseră una lîngă alta, se țineau îmbrățișate foarte strîns, și parcă se și legănau ușor. Num-au luat în seamă. Am găsit lavoarul (^easupra era un bidon cu apă' cu un robinet înverzit), m-am spălat, m-am întors, le-am găsit la fel. Mi-am dus lucrurile în cameră, m-am decis să mă plimb nițel înainte de culcare, am ieșit iar, le-am găsit tot acolo. Le-am urat noapte bună. Abia mi-au răspuns. Trebuia să fi apărut între timp stăpîna și fata cea mare o lămurise în legătură cu mine. Patul îl găsisem într-adevăr schimbat, iar pe masă erau așezate o cană plină cu apă, un pahar, o cutie de chibrituri și un capăt de luminare (Proba- bil pentru vreo expediție nocturnă pînă la cabina spațială). Am luat-o iar spre mare, firește, încotro m-aș fi putut duce. Numai că acum mi-a fost mai ușor. Se stîrnise o briză care ducea norii, ieșea cînd și cînd luna, și cînd ieșea se vedea bi- nișor. Am ajuns în bună stare în șosea. Se rărise lumea, dar de la restaurantul dobrogean se auzea un_ vuiet și mai mare. Am trecut prin fața lui și m-am decis să intru să văd des- pre ce e vorba. Bine că acceptasem invitația fetelor, aici n-aș fi putut să mănînc nimic. Nu era loc să arunci un ac, și chelnărițele treceau cu greu printre mese. Taraful cînta de săreau ploștile și maramele de pe pereți. In dialog muzical cu taraful era o masă imensă cu nemți care cîntau un cîntec al lor, și se legănau ținîndu-se de umeri în jurul mesei. Cape- tele lor blonde se aplecau cînd într-un sens, cînd într-un al- tul, ca un lan sub vînt bogat, copt. La celelalte mese erau români și străini veniți în vili- giatură, teribil de veseli mîncau mititei, beau vin și votcă, se sărutau, răcneau, erau îngrozitor de veseli. Picioarele în sandale ori desculțe li se amestecau sub mese, pe cimentul ud de vin vărsat, presărat cu mucuri de țigară, dopuri, scobitori, fărimituri de pîine, resturi de mîncare. Printre picioarele astea uneori băteau tactul muzicii, alteori se căutau pasionat, se strecurau niște pisici, vreo patru am văzut, grase de tot. Ge- nunchii se atingeam se desfăceau, umerii se îmbrățișau, subțio- rile se apucau, omoplații se frecau, stomacurile se întîlneau. In partea „modernă” se dansa. Cîteva perechi dansau cu pahare în mînă, ori chiar cu sticle. Era fum, nu se înțelegea nimic, iar în fața tarafului apăruse un țigan borțos care dirija. Di- rija cînd foarte pedant și sever, cînd transportat de romantic, ba se pierdea de formație, ba îi pîndea fiecare greșeală. Mă rog, mare clasă. Am ieșit pe mal, am ocolit niște perechi chicotitoare, și a trebuit să merg nițel ca să fiu singur pe plajă. Cu pantofii plini de nisip, am ajuns într-un golfuleț unde nu era nimic, și m-am lăsat în genunchi pe nisip, cu fața la mare. Acum erau nouri, nu se vedeau decît crestele valurilor, crescute de bătaia vîntului. Intre prăbușirile lor, vag, chiotul depărtat al localului. Fiind foarte întuneric, apariția crestelor albe avea ceva diabolic. Spargerile fosforescente mă făceau să-mi țiuie urechile. Fiecare făgăduia că e ultima, fiecare min- țea. Uneori, un val se ridica, mai alb și mai plin decît cele- lalte, și deodată se îneca în sine, își topea creasta prea de- parte de mal, murea ca un om cu zile, înainte de soroc. A- tunci era o clipă de liniște, o liniște pustie, de dinăuntru, un strop de moarte. Pe urmă ieșea aj,tul, și respira. Cînd set stingea cîte-un val, mi se părea că se oprește lumea. Negrul era profund, geologic, zbaterea apei preistorică, primordială, și, copleșit de ea, nu m-aș fi mirat să apară deodată, luminînd din ochii mon- struoși, cine știe ce reptilă a începuturilor .Era frumos, și mă simțeam foarte uscat, mi-am trecut mîna prin păr și părul îmi foșnea electric. Natura era plină de sine, gata de explozie, trosnea de propria ei încărcătură, de propria ei putere. Mi se părea că în mine fiecare organ e treaz pînă la durere, dar în același timp pierdut, ineficient, înecat în oceanul trupului, fără glas, fără viitor. Pîlpîi o clipă pe mare un vas, și am știut unde-i orizontul. Se stinse iute. Poate se scufundase? Și doar nu era o lumină, ci un vas întreg, cu mașini, cu trupuri, cu instincte care se caută. De aici se văzuse nevolnic, minuscul, o clipă înainte de sfîrșit. Dar acolo, pînă la împlinirea necru- țătoarei sorți, fusese el miezul, el totul, el universul. Simțeam la genunchi răceala nisipului. Briza trecea prin mine. Nu știu cît am stat, la un moment dat s-au ivit stelele. Se retrăgeau iar norii. M-am culcat pe spate în nisip. Era un cer foarte vechi. Calea lactee mi se părea foarte îmbătrânită. Și era deja un cer de toamnă. Nu știu cum am simțit asta. Fără umbră de îndoială, totuși era un cer de toamnă. Era tomană în cer, curgea de sus, pe tot, și pe mine. Mi se părea că simt o înclinare uriașă, o încovoiere a genunchilor și spi- nării, o plecare a grumazului, de la un anotimp la altul. 7 — Convorbiri literare ■ ■ : TT ANA BLANDIANA Octombrie, noiembrie, decem- brie mărturisește o criză sen- timentală de tip special, un fel de maladivă denunțare a a- propierii erotice, de unde, prin re- flex, viziunea deformată a acesteia. Avem de a face cu o situație rară, delicată, marcată de un platonism sui-generis, capabilă, prin caracterul ei de excepție, să eșueze în abstrac- țiuni dacă nu penibile, cel puțin sterile. Nu se întîmplă așa, senza- ția cunoaște rezolvări deconcertante, demascarea ei poartă amprenta pa- teticului, a febrilității uneori exa- gerate: „Miros de trup pe care / Carnea crește, / In care sîngele Bol- borosește /Și într-un fel de harnică furtună / Celulă cu celulă se-mpre- ună... /Nu te apropia, nu mă atinge, /Amar mi-e trupul și otrăvitor, / Cu soarele prelins la subsuori, / Cu fluturi beți de mine răscoliți / Din larve sfărîmate de dorinți / Pe ca- re nu pot să, le-ncap. Fugi!“ (Trup amar). Se denunță tot ceea ce în- seamnă vremelnicie în dragoste, în- cercîndu-se, cum bine observă Lau- rențiu Ulici, o ritualizare a eresu- lui prin sublinierea unei angajări sufletești aparent incredibile. Poetic însă, faptele conving și, ca atare, ele se așează în linia reușitelor cărții. „Starea de dragoste" despre care pomenea același Ulici, stare obținu- tă prin extirparea totală a „nervi- lor", capătă rotunjime și complexi- tate (necesară), autonomie și legiti- mitate. Judecată din unghi liric, es- te, repet, absolut verosimilă. Octombrie, noiembrie, decembrie oferă o lectură palpitantă, pînă la un punct o lectură tulburătoare, de o seducție bizară. Am reținut ca reprezentative patru texte din mul- te altele posibile, ele se numesc: Iți mai aduci aminte plaja?. După felul în care alunecă luna. In mine e înalt și Exil. 11 citez pe cel de al doilea: „Simt că te apropii întotde- una / După zăpăceala mestecenilor / Care-ncep să s-agite Și să foș- nească-n neștire, / După felul nesi- gur / In care alunecă luna, / Tu ești atît de înalt și de subțire / Și ți-e atît de frig. / C-o mină peste ochi / Și tremurînd desferici / Pă- dure fără frunze, /Sate fără bise- rici... / Intoarce-te, / Intoarce-te mai repede, / Spune zilelor să te lepe- de, / Apelor să te lunece, / Stelelor să te-ntunece. / închide ochii, flori- le / Pe care le privești se sting, / Păsările pe care le privești apun / Apele se fac mai mici. / Nu e vina ta că nu ești aici./ închide ochii, / Nu e vina ta, limpedele meu mire, / Tu ești atît de înalt și de subțire..." Semne de întrebare (nu puține la număr) apar atunci cînd. în virtu- tea unei funciare orori de intimitate, se încearcă problematizarea crizei, transferarea ei într-un plan larg, de- cisiv al existenței. Dacă ambițiile sînt, să zicem, justificabile, efectele sînt mai puțin concludente, însăși armonia formală a textelor are de suferit: „Nu lungului șir de sufe- rinți prin care / Am fost ucisă din părinte în părinte / Pînă la mine?/ Pot să mă-ntorc / In moarte prin- tre ei / Să le spun / Că n-am lă- sat în locul meu pe nimeni? / O, da, / Cum aș putea să mulțumesc / In altfel / Pentru liniștea care m-așteaptă / Decît ducîndu-le defi- nitiva liniște, / Decît spunîndu-le: S-a terminat,/ Părinți și veghetori ai mei, / Nimic nu vă mai leagă / De viață, / Sînteți liberi!" (Am dreptul). Tot ocazional metafizice sînt Toată liniștea din univers și Am fost învățată, un fel de medita- ții ce se vor grave, In fond obo- site și — un fapt nu tocmai lipsit'de importanță — inutile în economia cărții). Poeta face uneori și un al doilea pas către artificiu, e vorba de un pas foarte discret, imperceptibil: Octombrie, noiembrie, decembrie este în multe privințe o carte spec- taculoasă deși mizează pe interiori- zare, pe nuanțe afective dintre ce- le mai subtile. Nota de spectacol se datorește în primul rînd preocupării autoarei de a regiza în amănunt fiecare secvență, în al doilea rînd, eforturilor (aparent invizibile) de mascare a acestei „înscenări". Mul- tă luciditate (ca să nu spun calcul) cu toate că este vizată sinceritatea desăvîrșită. Ana Blandiana nu reu- șește astfel să suprime o anume a- fectare, nu poate, pînă la urmă, as- cunde complet grija pentru efecte. Efectele înseși o trădează : găsim în dese rînduri metafore stas care nu aduc în nici un caz a obsesie ci a ticuri : „Doar tălpile goale / Câl- cînd în lumină de lună / Scoteau un sunet ușor", spune poe)a undeva, pentru ca, în altă parte, să întîlnim: „Ascunde-te de lună — / Iți va a- minti / Cum am mers prin lumina ei / Cu picioarele goale". Să-mi fie iertată pedanteria, consider că nu avem de-a face cu simple acciden- te. Talentul poetei, puternic sublini- at și de această din urmă carete, a pare împărțit între inteligență și experiență, apare contaminat de autocontemplare, capabil de perfor- manțe minuțios pregătite. Pentru ceea ce este biografie fascinantă a unui sentiment, Octombrie, noiem- brie, decembrie se impune cititoru- rului de la prima pagină. O „jucărie" la prima vedere ino- fensivă se dovec ește a fi vo- lumul din urmă al lui Petre Stoica, intitulat fără echivoc Bunica se așează în fotoliu. Este în foarte mică măsură un veritabil muzeu de relicve sentimentale. Re- veriile romantice ale poetului îmi par foarte puțin ornamentale și a- ceasta în ciuda preocupărilor evi- dente pentru conturarea unei atmos- fere de epocă. Divagația are un tîlc ce se precizează pe parcurs. înainte de a ajunge la el, să-i vedem premi- sele. Poetul încearcă să se convin- gă singur de splendorile trecute, tabloul pe care îl înfățișează este idilic și burlesc totodată : „Inutil să mă convingeți că n-a fost așa / domnișoarele cultivau plăcerile sportului / încă din timpul lui Ri- chard Coeur de Balanțoire / insta- lat în donjonul Academiei de Lite- ROMULUS GUGA Romancier de resurse încă ne- bănuite. Romulus Guga se „schimbă la față" cu al doilea roman1. Nebunul și floarea era o parabolă lirică. Viața post- mortem este un bun roman politic — și regret că nu pot spune „un ex- celent roman politic*, din cauza u- nui artificiu de tehnică literară a- doptat de autor, care complică și slăbește această carte curajoasă și vehementă. Scrisă sub forma dialogului unui ins cu propria sa conștiință, ea des- crie ascensiunea socială și, întrucit- va, politică, a unui bărbat submedi- ocru care, pro fi tind de erorile și confuziile unei epoci in care fluxul revoluționar, înoitor, progresist, era umbrit — prin oameni ca el — de abuzuri și incompetente, face ceea ce s-ar putea numi „carieră". însuși autorul dă o corectă interpretare a viciului social pe care s-a bizuit parvenirea eroului său (pînă acum zece-cinsprezece ani, „un erou al timpului nostru*): „Orice mare elan începe cu o uriașă lipsă de expe- riență ! Singurul ideal ar fi ca a- ceastă experiență să se obțină fără jertfe umane, dar istoria trebuie să- și urmeze cursul', p. 144. Pentru a-și crea o situație, perso- najul lui Guga își reneagă tatăl („origine nesănătoasă", deținut pen- tru motive așa-zise politice, chit că ulterior totul se va dovedi o odioa- să înscenare), pe care îl blamează in gazete și-1 declară mort, apoi so- ția, care, prin ascendența ei îi îm- piedică trimiterea la studii într-o țară vecină ; în consecință, persona- jul iși azvîrle ostentativ verigheta demascindu-și necruțător nevasta ca „dușman al poporului'. Asta în a- fara josnicelor delațiuni pe care le practica față de un individ care, sub pavăza apărării intereselor sta- tului, iși permitea samavolnicii. Cum spuneam, ascensiunea aces- tei, în ultimă instanță, lichele, este proiecta'ă de Romulus Guga pe fun- dalul erorilor unei vremi în care noua orinduire, umană și dreaptă, era al- terată de „contribuția" nefastă a unor intruși, în cel mai bun caz oportuniști și demagogi, dacă nu chiar răuvoitori care, firește, n-a- veau nimic comun cu esența ei. Cu adevărat excelentă este în car- tea lui Guga tocmai creionarea, din date fragmentare dar sugestive, a- cestei epoci de grandioasă revoluție. Relatarea destinului acestui arivist împreună cu al tatălui său, al Rozei, al soției sale, ar fi constituit — și constituie, luate separat — un ro- man fără cusur. Dar Romulus Guga face o greșeală. N-aș avea nimic împotriva formu- lei de dialog al eroului cu un alter- ego al său, conștiința („In fond sunt un medic pus să disece un cadavru"), deși e puțin forțată, literaturizantă. Aș trece și peste asemănarea de stil cu La Modification a lui Bu- tor, narația la persoana a doua, pentru că este funcțională, relevan- tă, dind impresia unui implacabil proces cu acuzat și acuzator (rechi- zitoriul fiind mult superior apără- rii). Ceea ce insă am regretat, din punct de vedere literar, este încil- cirea cărții cu inutilul contrapunct in actualitate. Romanul alternează două planuri: acțiunea anilor 1950 —1960, și prezența eroului într-o circiumă bizară, alături de o anume Zizi (simbol, probabil, tot al conști- ințele sale) și un anume Fred, chel- ner. In contrast cu realismul rece, vituperant, de veritabilă intransi- gență comunistă al planului princi- pal, acesta secundar are o alură nebuloasă, vag parabolică și total lipsită de aport epic sau psihologic. Din fericire, el nu estompează liniile ferme ale romanului social, ba chiar, oarecum, îl potențează prin suspens : abia aștepți ca pa- ginile „intermediare" să ia sfîrșit pentru a ajunge iar la miezul via- bial și interesant. Prin curajul și claritatea cu care este tratată epic o temă atît de „spinoasă", Viața postmortem, în ciuda imperfecțiunii prin surplus, este unul din bunele romane de factură politică ale timpului nostru. VICTOR FRUNZĂ Nuvelele și schițele pretins u- moristice ale lui Victor Frun- ză 3 sunt în majoritate pue rile și rudimentare. Revi- zorul, de pildă, făcută pe o idee foarte originală, anume confunda- rea unui simplu particular cu un mult așteptat și temut revizor, de unde plecăciuni, servilisme, gudu- rări, depășeșește, în jos însă, schi- țele Iui Sădi Rudeanu din Urzica. O veche cunoștință este vorbărie goată, care trezește rîsul numai pentru că e dată drept literatură. Un mesaj din infern își bazează comi- cul pe găselnița pseudonimului poetei Țuca Bulencea : Beatrix Alighieri. In Procesul unui șoarece este con- damnat la moarte un șoricel care a mîncat untul. Vînătorul Sa-a-a este personajul schiței Fapt divers in preistorie; el desenează ceva, și un altul comentează : „Bîra- bîra-bîra-bîra, prefectura...1', pentru ca al treilea să conchidă: ,,-Liru- liru... Liru-Iiru, crocodilu". „Criticul Bu-u-u“ delcară : ,,-Ham-ham-ham ! Ș-ș-ș!“ și apoi „făcură haz, sărind în sus, ținîndu-se cu mîna de buci". Sub titlul Reflecții sunt înșirate glumițe ca : „Un purece: De ce oamenii dorm pe perne și nu per- nele pe ei ?" sau „Un poliglot: Ci- tesc spaniola fără dicționar. L-am pierdut". Nuvelele mai întinse sunt imitații. Ursul cel mare de pe perete loca- lizează pe Salinger, iar montajul patetic Privegheați lîngă privighe- tori e pe deplin îndatorat manierei lui Radu Cosașu. în acest context este absolut neînțeles reușita unei nuvele fanr Sc/fa/A (. lOC/iU'Si U ASPECTE LITERARE CONTEMPORANE 0 ȘERBAN CIOCULESCU Indiscutabil, septuagenarul a- utor al Vieții lui I. L. Cara- giale, al studiului despre Ar- ghezi și al mai puțin știutei cărți închinate lui Anghel, este fi- gura reprezentativă a criticii noas- tre contemporane. Și asta cu toată contrazicerea pe care pare să o nas- că o constatare precum aceea că, în ultimul sfert de veac, Șerban Ciocu- lescu n-a mai conceput nici o lucrare originală, ci numai culegeri de ar- ticole recente ori mai vechi (Va- rietăți critice, Medalioane france- ze). Criticul care după experiența din 1944 cu Istoria literaturii româ- ne moderne și după laborioasa ac- tivitate de eronicar al producției interbelice se arăta, prin perspec- tiva estetică adoptată, prin rațio- nalism, onestitate și franchețe, a fi nimerit pentru scrierea u- nei istorii a literaturii naționale, a renunțat la ambițiile sintezei, ră- mînînd devotat Iubirii sale dintot- deauna, publicistica. Sau, poate că tocmai tentativa la care a colabo- rat cu Streinu și Vianu și, mai a- poi, Istoria lud Călinescu îl vor fi determinat să renunțe. Să mă explic. Șerban Cioculescu proceda- se în Istoria amintită la o evalua- re estetică, de pe urma căreia din primele 7 decenii ale veacului tre- cut nu reținuse decît 14 autori. Că numai aceștia meritau spațiul e drept, dar una dintre obiecțiile fundamentale aduse lui Călinescu era tocmai aceea a ignorării „cul- turalilor". Pe de altă parte, res- pectiva cronică trăda, prin chiar a- titudinea ei critică, o bună știință a alcătuirii istoriilor literaturii, ne- fructificată din păcate nicăieri, probabil dintr-o inaptituline fun- ciară, trădată și prin deviza cheie a criticii sale : attention ă l’unique I Marian Popa avea totuși dreptate : „cercetările parțiale, miniaturale și ocazionale, sînt de fapt cele în care criticul și istoricul străluceș- te, căci, îndatorate unor resorturi fenomenologice, ele nu pretind vi- ziuni de ansamblu". Dar să revin. Tocmai publicistica în care s-a a- rătat statornic îi asigură criticu- lui această valoare reprezentativă, Șerban Cioculescu reeditînd la al- tă scară cazul lui Pompiliu Con- stantinescu, autoritatea critică fă- ră cărți capitale. Așa îneît, cine s-ar aventura într-o definire a cri- ticului plecînd numai sau mai ales de la cele trei monografii ale sale ar ajunge la o imagine, dacă nu falsă, atunci sigur vicioasă în a- mănunte. Nu cred că ele nu păs- trează spiritul autorului, dar rigo- rile actului monografic au un se- rios cuvînt în această privință. A- poi, cronicile lui Șerban Ciocules- cu, atunci cînd nu-s vădit polemi- ce, se dovedesc monografii in nuce, dar permit în schimb o urmărire în timp a activității criticului, mult mai semnificativă decît concepția datată cu exactitate din monogra- fii. Pentru că cel care se lăuda în 1941 că nu a evoluat, suferise to- tuși mutații pe care, culmea !, sin- gur le recunoscuse, iar convingerile sale intime — nu totdeauna conforme cu cele exprimate oficial — răbuf- neau uneori printre rîndurile din gazetă. Masivele Aspecte literare contemporane, selecție de cronici iș articole publicate între 1932—1947, oferă de aceea un fericit prilej de semnalare a resorturilor criticii lui Șerban Cioculescu și a locului unei opere desfășurate pe întinderea li- nei jumătăți de secol. încadrat de Lovinescu într-a tre- ia generație postmaioresciană, cri- ticul ar fi, după părerea aceluiași, „un apărător al intelectualismului împotriva misticismului și al (sic !) ortodoxiei, raționalist, dialectic, spirit vioi și clar, tot polemic, fi- rește, fără a fi pamfletar, informat, luptînd pentru inteligență și dem- nitatea ei și tinzînd, lucru sur- priză tor, spre obiectivitate" (Me- morii, II, XXIX). Intr-adevăr, Cio- culescu exprimase în repetate rîn- duri această idee : „perspectiva noastră critică, obiectivă și axiolo- gică își revendică o detașare față de opera literară și o privire ex- terioară, cu obligația judecății ex- prese de valoare" (Asp. lit. cont., p. 558 ; vezi și p. 608, 646 etc.). Criticul să n-aibă preferințe per- sonale, iar cînd le are să și le stă- pînească, făcîndu-și publice numai „iubirile" estetice, lăudînd adică „și opere care s-au impus judecății sa- le, chiar dacă nu i-au măgulit gus- tul strict personal" (p. 646). Este imaginea unei critici ideale, la ca- re visa pînă și Lovinescu („din nefericire, [critica] poartă încă ur- ma caracterului subiectiv al emo- țiunilor estetice". Critice, VIII, p. 4) și pe care, fapt demn de atenție, nici Cioculescu nu o vede realiza bilă întru totul, de vreme ce în 1941 precizează : „Ca relativist n-aș vorbi de obiectivitate pură a criti- cului impersonal, nici de subiecti- vitate curată la criticul impresio- nist. [...] ceea ce importă e disci- plina și deprinderea criticului de a se voi obiectiv sau subiectiv, du- pă cum crede în prioritatea obiec- tului supus judecății literare sau a subiectului căruia îi supune opera literară" (p. 639 ; la fel într-un ar- ticol anterior putem citi : „credem în demnitatea unui stil critic pe cît se poate impersonal", s.n. p. 608). El va fi făcut eforturi seri- oase pentru a fi cît mai obiectiv cu putință, drămuind cu spirit de răspundere laudele ca și criticile, refuzîndu-și orice pornire pe care o bănuia a fi subiectivă. Clasic prin formație și pasional prin tem- perament, Cioculescu a îmbrățișat și susținut cu luciditate mișcările înnoitoare din poezie și proză, con- știent de propria îndatorire în fa- ța unor fenomene de rezistență. Și-a făcut datoria cu prisosință, respingînd însă violent orice de- pășire a măsurii și bunului simț, întrebarea e dacă a crezut cu a- ceeași hotărîre în ele și dincolo de obligația profesională. Și asta pen- tru că cel care pretindea criticii „mortificarea subiectivă, înfrînarea temperamentală" și-a trădat uneori propriile ambiții. Comentînd în 1944 romanul Sfîrșit de veac în Bu- curești, el lăsa să-i scape o pro- poziție semnificativă : „în momen- tul actual, întoarcerea la creație o- biectivă, neinfluențată de false prestigii științifice, e o adevărată binefacere" (p. 442). Că nu e vorba de o simplă scăpare, ci, dimpotri- vă, de o intimă convingere, se poa- te vedea și din interviul recent a- cordat revistei Argeș (10/1972) : „De ce prejudecata împotriva versului clasic ? Da, în tinerețea mea am și sprijinit mișcările înnoitoare îm- potriva unor dascăli mari — și nu vreau să cad în păcatul lor, să mă iorghizez sau să mă pisanizez la o vîrstă ca aceasta. Insă am impre- sia că se abuzează". Și asta după ce în O privire asupra poeziei noastre ermetice proclamase liber- tatea poetului de a-și alege o „in- strumentație corespunzătoare? Pur- tînd în scris o mască de sorginte maioresciană, criticul își ascunde structura, făcîndu-ne să tînjim du- pă alte însemnări zilnice. Incompatibilitățile între critica lovinesciană și cea preconizată de Cioculescu sînt evidente, dar punc- tul lor de plecare este același Ma- iorescu : „O operă de artă, vred- nică de acest nume, există după legi proprii, care resping criteriile utilitare", (p. 492). De aici înainte încep deosebirile. Căci, pentru cro- nicarul de la Revista fundațiilor, „legile proprii" nu sînt legi univer- sale ale creației artistice, ci parti culare, iar rolul criticii este de a „distinge realizarea de sine a scri- itorului, nu după criterii estetice generale, aplicabile tuturor scrii- torilor, ci în raport cu propria al- cătuire sufletească a fiecăruia" (p. 418—419). Așadar o pledoarie pen- tru unicitate în sens thibaudetian, împotriva inserierilor, istoria artis- tică a omenirii ori a unei nații în- fățișîndu-se ca o istorie a irepc- tabilităților. Mediocritățile și „e- sențele inferioare" nu interesează 8 —Convorbiri literare re / eu însumi arbitrasem o parti- dă de tenis / ce lent ce lent ce lent se deplasau păunițele / și min- gea trece de la rachetă la rachetă / cu grația unui salut adresat în grădinile publice / toamna spre- amurg, după fiecare meci oferea/ cîte-o cupă umplută cu dulceață de coacăze / seara pe terasă domnișoa- rele primeau complimente / din partea barbișoanelor cu decorații și ordine / pierdute sau cîștigate la Waterloo păcat / că n-ați asistat la discuție" (In donjonul Academiei de litere). Toată această feerie de- suetă, tot acest extaz paseist rostit ceremonios, gestica vizibil galantă, degajată sînt în aparență doar sem- nalele unei ambiții rîvnite retros- pectiv. Fără a ocoli reveria volup- tuoasă, poetul încearcă, de fapt, cu o ingenuă perfidie, trimiteri dintre cele mai puțin euforice la situații imediate. Astfel, ca revers al „crinolinelor și malacoavelor" semnele civilizației moderne (aici dorea sâ ajungă poetul) sînt privite cu scepticism și ironie : „O civili- zație cu clămpănit de conserve / umblă pe plaja fiarelor de nisip s'recurate ușor / printre site pro- gramatice în timp ce copitele for- jate / colindă printre coapse mai lent suavii delfini / vise molcome sau duc în largul încă romantic / sughițul poetului /în rest sînt me- lodii ambalate în celofan grațios" (Cu miez de sîmburi secați). Ironia devine vehementă atunci cînd ținta ei este poetul însuși: „în tastico-polițistă ca Hitchcock se a- muză. Este atît de palpitantă, atît de filmică, de curat scrisă îneît, iertat să-mi fie, mai că te bate gindul că a compus-o altcineva. Numai pentru ea merită cumpărată cartea. Emil Bunea cunoaște foarte bine lumea satului despre care scrie. Paginile sale sunt pline de observații bine prinse și. in afară de asta, au mult haz, pen tru că autorul are în mod deosebit nu numai simțul limbii, dar și pe cel al umorului. Narațiunea e aler- tă. cartea se citește cu ușurință și curiozitate. Mi se pare însă că acest roman2 este, în ansamblu, o parodie, în în- țelesul bun, dar mâi mult în cel rău al cuvintului. Este o parodie a prozei tradiționale țărănești, cu știutele ei clișee, idilice sau anti-i- idilice (știm bine că clișeele au o devenire dialectică), o parodie a romanelor despre colectivizare, des- pre țăranii năstrușnici. Un critic (C. Cubleșan) a considerat volumul „o farsă la adresa abuzului, a for- malismului, a demagog ei“. E a- proape adevărat. Eu aș fi spus un vodevil. De ce ? Pentru că vrînd să persifleze, Bunea cade el însuși în groapa pe care o sapă. Scutu- ra' ă bine, din cartea lui Bunea nu cămin decît portrete, și replici a- muzante și vioaie. Pentru că con- flictul este de-a dreptul buf, mij- dintr-o asemenea perspectivă, („de- cît dacă ele ar reuși să treacă în opinia literară ca niște valori po- zitive"), ci numai „acei cîțiva scri- itori cu personalitate organic deo- sebită, care nu pot fi confundați între ei" (p. 417, vezi Istoria lite- raturii române moderne), la care criticul are a determina măsura în care opera finită este expresia structurii proprii sau o contrazice, îneît, a face critică înseamnă a sta- bili gradul de compatibilitate a două structuri, autor și operă, și chiar o reconstituire biografică, precum Viața lui I. L. Caragiale, sfîrșește cu semnalarea inadecvări- lor la forma proprie („Prin excep- ție, artistul reușește în magie, în fantastic, în subconștient și în cu- loarea locală, prin care variază, ieșind în afara spiritului său", ed. III, p. 411). Această teorie „orga- inicistă" urmărește degajarea „a- devărului structural" al operei, la care se ajunge printr-o operație „de natură explicativă sau descrip- tivă" (p. 578). Cu alte vorbe, opera poate fi explicată, este deci o or- ganizare inteligibilă, în cuprinsul căreia fiecare element are o justi- ficare precisă. Coexistență de „va- riante, ca și invariante ale perso- nalității, încadrabile uneia și ace- leiași structuri, numai în aparență neîmpăcate" (p. 418) ca impune criticului repere obiective, de care acesta nu poate face abstracție. Interviul din care am mai citat ne relevă intactă această poziție după 32 de ani : „...din moment ce poetul are capacitatea să exprime orice, și criticul trebuie să aibă capaci- tatea să judece, să analizeze, să descrie fenomenul literar. Nu să-i pună eticheta «inefabil» și să nu mai explice nimic". Creația litera- ră nu e nici taină, nici mister, de vreme ce esența ei ultimă poate fi descrisă și definită. Chiar și po- prezent sînt un biet poet premiat / cu frunze de urzici" etc., „în epilog vă arată cum să fugiți din fața ho- lerei / cînd vine poetul cu caleașca lui de cuvinte" sau: „o de cîte n-am vrea să scăpăm bunăoară de că- mășile / murdare de poeți de amin- tiri și chiar de libărci". Volumul lui Petre Stoica este vo- it inconsecvent în tonalitate, fina- lul său accentuează nota de gravi- tate înserată cu dibăcie insinuată într-o primă parte. Splendorile di- vagante erup mai rar, o anume ne- liniște tinde să se impună ca re- flex necesar, dramatic. Nu e aici o simplă cochetărie, un demers for- țat, dimpotrivă, noua ipostază (dacă într-adevăr o putem numi nouă) completează în mod firesc ceea care precede. Lui Petre Stoica îl place comedia tristă, nu însă melodrama. De un dramatism accentuat sînt Rămine în urmă, Unde urzicile cad copleșește, Cu umbrele tale și, îndeosebi. Vesele schije de nuci: „Constituite în negre escadrile cio- rile ocupă treptat / grădinile de la marginea orașului un smeu de hîr- tie / atîrnă de crengi vîntul ti ci- tește poemele banale / publicate de mine însumi cîndva în chipul acesta și eu / m-am integrat în natură șl vesele schije de nuci / se împrăș- tie cu parfum de frunze idilice". Față de volumul anterior — O casetă cu șerpi — cel de față este mai rafinat, trădează o vocație ten- loacele cu care este obținut fiind în fond schematice. Vechiul anta- gonism net: cei buni-cei răi, pozi- tivii-negativii, duce la o tramă pre- vizibilă, cu rezolvări involuntar hi- lare. Dar cea mai patentă carență a cărții este moromețianismul ei... nedisimulat. Nu ezit s-o consider pur și simplu o fermecătoare pas- tișă după modul de a vedea și a scrie al lui Marin Preda. O pastișă largă, o delectabilă mimare, la toate nivelele : stil, personaje, scene, com- poziție, atmosferă. Intr-un fel, E- mil Bunea dă o veritabilă probă de virtuozitate: iți trebuie un ta lent ieșit din comun — și i-1 recii nosc — ca să-l îmiți atît de ma- siv, atît de corect, atît de plauzi- bil pe Marin Preda. Firește, se poa- te obiecta că e vorba poate de o consonanță organică, nu de in- fluență. Similitudinea nu e mai pu- țin regretabilă. Pentru că, subliniez, nu avem de-a face cu tangențe pa- sagere, ci cu o miniaturizare, cu o calchiere — mutatis mutandis — a Moromeților. De aceea sunt de părere că acest prim roman, admirabil prin ceea ce nu-i al său (adică moromeția- nismul), dar onorabil prin virtuo- zitatea cu care a reușit să și-1 a- propie, este un debut aproape ratat, dar și un foarte promițător semn unui, deocamdată, talentat epigon. ezia, care „șoptește uneori cîte ce- va din tainele subiectivității", „nu vorbește sentimentului" și recepta- rea ei presupune educație intelec- tuală adecvată. Sau în versiunea 1972 : „Fiindcă și eu sînt de con- vingerea dumneavoastră [...] că nu oricine poate înțelege poezia. Dar dacă cei care s-au exercitat de a- tîtea zeci de ani s-o înțeleagă a- jung în fața unei poezii care nu le spune nimic, înseamnă că nici nu spune nimic". Raționalism ti- pic, constant în activitatea criticu- lui și în numele căruia el exempli- fica , posibilitatea „descifrării" poe- melor ermetice, pretindea epicii lo- gică interioară, iar criticii „jude- cată lucidă, criterii raționale, al- cătuire intelectualistă, dialectică strînsă" (p. 589). Cu valoare de do- cument al mutației suferite de Șerban Cioculescu, transcriu în con- tinuare cîteva pasaje dintr-un ar- ticol din 1938, surprinzătoare prin contrazicerile formulate la adresa ilustrărilor anterioare: ,.De cîtva timp însă, a trebuit să-mi ies din dogmatismul cam strimt al susți- nerilor și să recunosc că alcătuirea spiritului meu nu reprezintă tota- litatea chipurilor pe care le îmbra- că duhul. Și mai ales, a trebuit să-mi impun, ca o constrîngere de rectitudine spirituală, o schimbare sau, dacă preferați, o lărgire de perspectivă [...] In atingere cu prospețimea lirei argheziene, am învățat a ghici structura secretă a duhului poetic, care e frăgezime, înminunare, farmec și în ultimă a- naliză — mister. Din analiză în analiză, criticul ajunge 'a un ire- ductibil, Ia o esență ce nu mai poate fi captată în formulă, ci nu- mai presimțită și recunoscută. De bună seamă, evoluția mea înceată și firească nu m-a dat legat unui nou obscurantism, de care mă fe- resc ca mai înainte. Dar m-a fă- t PETRI; [ STOICA f BUNICA |t SE . ® ASEAZA « y ÎN 1 I FOTOLIU i PETRE STOICA MEra o mare piață deschisă și mirosea a existenta** *) tată de virtuozitate, dar nu și co- pleșită de aceasta. Petre Stoica cul- tivă o frondă spumoasă, subtilități- le, neglijența studiată, toate vin din. tr-o pornire firească, definesc o mo- dalitate de exprimare organică și nu sînt. așa cum se întîmplă la case mai mici sau mai mari, exer- ciții de stil pitorești și, pînă la urmă, ultraconfortabile. Daniel DIMITRIU __ iscursul poetic, atunci cînd e cu adevărat, nu poate fi I \ niciodată rezumat în limbajul prozei, nu poate fi expri- | J mat altfel. Cu alte cuvinte e „intraductibil". Singura cale de a ajunge la o „explicare", dacă o putem numi așa — este transferarea limbajului metaforic, transferarea lui în termenii comentariului, fără a pierde însă prin aceasta sta- tutul poeziei. Asta nu înseamnă a trăda critica și a o transfor- ma în poezie, înseamnă pur și simplu a o aduce la dialectica subtilă a relațiilor firești dintre textul poetic și cititor. Iată de ce am ales, pentru aceste rînduri titlul de mai sus care e un vers dintr-o poezie a lui Vicente Aleixandre. în felul acesta ne apropiem de o metodă critică riguroasă dar în același timp elastică, adoptată în mod deosebit genului liric. Iată încă un argument constînd într-o afirmație a unui cunoscut — și recu- noscut — cercetător consecvent al fenomenului poetic : „Faptul că, în artă, semnul constituie în același timp și un model, un anolog al obiectului (al realității obiective, al obiectului repro- ducerii), oricît de abstract ar fi modelul respectiv, anulează pro- blema caracterului arbitrar al corespondenței dintre semnifica- tiv și semnificant" (I. M. Lotman, Lecții de poetică structurală). Toată construcția de pînă acum nu ocolește deloc lirica lui Vi- cente Aleixandre, ci îi pregătește firesc discutarea. Pentru că poemele sale sînt un bun prilej de confirmare a celor afirmate la modul general. Metoda amintită mai sus, de folosire a mij- loacelor poeziei, a metaforei, pentru momentul critic al poeziei este desigur o metodă generală însă ea se dovedește mai ușor de urmărit în unele cazuri, mai greu în altele. Autorul Umbrei paradisului face parte din prima categorie. Revenind la versul din titlu, să-i arătăm „deschiderea", înțelesul pentru poezia pc care o discutăm. „Era o mare piață deschisă și mirosea a exis- tență" este o metaforă reprezentativă. Poezia lui Vicente Alei- xandre se prezintă într-adevăr ca o poezie deschisă, cuprinză- toare a unor elemente foarte diverse, aparent eterogene, cum se va vedea mai departe. Fără a fi lipsit de un univers speci- fic, asemeni tuturor poeților adevărați, poetul cuprinde totuși în discursul său realități mult diferite. în același timp poetul este posesorul unei incisivități în realitate atingînd adesea ele- mentele sociale, fără nici un fel de reticențe -*• cum se întîmplă cartea străină EMIL BUNEA 1. Romulus Guga, Viața post- mortem, roman, ed. Cartea românească, 1972, 197 pp. 2) Victor Frunză, Privighe- ați lîngă privighetori, nuvele- schițe, ed. Cartea românească, 1972, 212 pp. 3) Emil Bunea, Am lăsat iarba să crească, roman, ed. Dacia, Cluj, 1972, 259 pp., cu o prezentare (entuziast cir- cumspectă, n. gp) pe cop. a IV-a de D. R. Popescu. George PRUTEANU cut mai apropiat de un izvor de creație, pe care-1 credeam prea mult de ordinea rațională a spi- ritului. Am înțeles că sita, în e- sența ei, e un produs complex al conștiinței, în care străfundurile împing ca niște efluvii, valuri-va- luri, și altceva decît coordonatele inteligenței discursive; că inteli- gența e o ordonatoare și o unifi- catoare a formelor spiritului, dar fără să fie totul ; și că, în sfîrșit, datoria criticii este de a ieși din propria ei structură, ca să oglin- dească fenomene cît mai diferite de alcătuirea ei însăși" (p. 590—591). Lovinescu avea dar, ca In atîtea alte rînduri, dreptate să vadă în Șerban Cioculescu un nepot spiri- tual al mentorului junimist, par- tizan declarat al esteticului, critic raționalist vizînd obiectivitatea. Retușurile pe care am încercat a le aduce portretului lovinescian prin apelul la texte sînt ca urma- re în primul rînd o validare a a- cestuia și regret numai lipsa de spațiu pentru a ilustra cît mai e- locvent efectele aplicării metodo- logiei critice. Voi adăuga totuși că, mereu atent la judecata de valoa- re ca esențială îndatorire a comen- tatorului, criticul a excelat în a- nalize memorabile prin puterea de pătrundere și dialectica strînsă a demonstrației, al căror interes se păstrează neștirbit și azi. Polemist de temut, meticulos pînă la pedan- terie, malițios dar drept și cu cel mai înverșunați adversari, încrezător în misia criticii de înrîurire a conști- inței cititorului, nu și în aceea de schimbare a destinelor literaturii, raționalist exemplar prin pasiune, consecvență și corectitudine mo- rală, Șerban Cioculescu este ulti- mul reprezentant al generației de aur a criticii noastre. Al DOBRESCU uneori cu acest domeniu : „Voi cei ce orele vi le petreceți / în trudă fericită și-i cereți luminii doar iubire calmă, / zi de zi vă irosiți puterile, iar binevoitoarea noapte, 1 vă stă de veghe nu- tritoare și-n zori iarăși creșteți întregi". (Fii ai timpurilor). Sau, în aceeași ordine a adaptării realului, elementul citadin : „Și-a- icea am trăit, aici, oraș profund, oraș grațios, / Aicea, unde ti- nerii pe piatra binevoitoare lunecă I și unde strălucitorii pereți mereu îi sărută / pe cei ce trec mereu, clocotitori, în schipăt" (Oraș al paradisului). Mai exact, imaginea unei piețe, a unui continuu sentiment al trecerilor, al transformărilor cotidiene, nu este deloc deplasată pentru universul poeziei lui Vicente Alei- xandre : „Frumos, minunat de umil și dătător de încredere, în- suflețitor de profund / e să te simți în bătaia soarelui, printre ceilalți împinși 1 purtat, amestecat, tîrît viitor" (In piață). Este aici declarat sentimentul unei participări, al conștiinței rolului de moleculă în permanentă mișcare printre ceilalți. Dar în acest punct al raționamentului poetic autorul trece la partea de nu- anță mai adîncă a metaforei, la „mirosul existenței" : „Cînd, în după-amiaza încinsă, singur la biroul tău, / cu ochii stranii și întrebarea pe buze, 1 ai vrea să afli ceva de la propriul tău chip, // nu te căuta în oglindă / într-un dialog stins în care nu te auzi, / Coboară-ncet, coboară și cautăte-n ceilalți, 1 Aco- lo-s toți și printre ei și tu / O dezgolește-te și contopește-te și recunoaște-te“. (In piață). Pentru că gestul poetului de a se a- propia de cotidian are drept finalitate atingerea ascunzișurilor celor mai intime ale existenței. Existența devine astfel ca o a doua natură, ca un holou al lumii, al lucrurilor, al gesturilor, al cuvintelor. Fără a depăși contururile exacte, fără a le neso- coti în favoarea unei transcendențe nedeterminate, poetul vede totuși dincolo de ele, atinge sîmburele plin de rezonanță al esențelor. In acest sens momentele esențiale ale existenței ating adîncurile cele mai sensibile : dragostea, nașterea, moartea. Dar ar fi inexact să formulăm un „dicționar" de motive. In poezia lui Vicente Aleixandre aceste tensiuni se contopesc; iubirea devine un apocalips cosmic : „Se — apropie clipa-n care ferici- rea 1 e să despoi de piele tot ce e trup de om / cînd ochiul cerului, biruitor, / vede-va doar pămîntul ca sîngele-n rotire. Pajuri de metal răsunător, 1 furioase harpe cu glas aproape omenesc, / cîntă mînia dragostei de inimi, / a dragostei cu ghea- re storcind din ele moartea" (Pajurile). Ordinea celor firești nu mai există, dragostea nu mai are nici o legătură cu moartea, ea există dincolo de ea și o ignoră : „Pururi înlănțuiți de iubire, fără iubire, morți 1 și respirind argila trudită, orbi, nătîngi, / ne prelungim existența, de mult deveniți lut stins, / confuz, pă- mînt greoi, pe cînd deasupra, libere / își cîntă libertatea mati- nală frunzele vii, 1 nori trecători / și-o briză clară ce sărută alte buze / dc goi, despovărați și puri îndrăgostiți" (Amanții îngro- pați). împletirea iubirii și a morții, cu rezonanță baudelaireană pentru mulți, nu mai are nimic grotesc de o amărăciune inci- sivă, ca în cazul autoruluiFZorilor răului, totul devenind de astă dată firesc, o acceptare prin înțelegere a inevitabilei treceri, în acest sens, portul spaniol se întretaie cu răspunsurile poeziei populare românești. Și pentru că tot am vorbit despre întîlnirea, dincolo de spațiu și de timp a marii poezii, iată o altă „ipos- tază" a Luceafărului eminescian : ,.Nu vreau să trăiești în mine cum trăiește lumina, / cu-nsingurarea unei stele împreunate cu lumina ei I și căreia iubirea i se refuză-n spațiul / dur și al- bastru ce desparte fără să unească / și unde fiecare astru-inac- cesibil / e o singurătate care, gemînd tristețea radiază. V Sin- gurătatea scapără în lumea fără dragoste" (Vino mereu, vino — și titlul are o stranie nuanță eminesciană). Desigur, alt ton poetic, altă concepție asupra poemului, dar aceeași tristețe de neconfundat a spațiilor. Fără a ocoli universul care se prezintă oricui printr-o falsă lume transcendentală, cuvintele poetului Vicente Aleixandre reușesc, după întîlnirea lor cu lumea, să ne arate, cu altă pri- vire, adîncurile ci. Prin străduința lui Sorin Mărculescu, el în- suși poet distins, poezia în limba română își lărgește astfel aria de sensibilitate. Constantin PRICOP * Vicente Aleixandre, Umbra paradisului, Notă intro- ductivă selecție și traducere de Sorin Mărculescu, Ed. Uni- vers, București, 1972. 9 —Convorbiri literare Raporturile lui A. D. Xenopol cu Junimea sînt, in genere, cunoscute. Studiile lui I. E. Torouțiu, D. Bodin, E, Lovi- nescu, precum și cîteva comentarii mai noi, au clarificat în mare mă- sură evoluția lor, valorificînd în- deosebi prețioasa corespondență dintre Xenopol și lacob Negruzzi (Studii și documente literare publi- cate de I. E. Torouțiu, voi. II, 1932), precum și asidua lui colabo- rare la „Convorbiri". Decisivă, din acest punct de ve- dere, este contribuția lui Lovinescu, care a examinat din aproape vi- cisitudinile relațiilor dintre cel ce XENOPOL - MAIORESCU scrisori inedite (I) avea să fie autorul primei sinte- ze integrale a istoriei noastre și mentorul Junimii. Lovinescu nu cu- noștea însă — la data cînd tipărea T. Maiorescu și contemporanii (voi. I, 1943) — decît o scrisoare a celui dinții către fostul său elev, comu- nicată de Torouțiu (op. cit. V) și nici una din scrisorile lui Xenopol către spiritul rector al „Convorbi- rilor". Din această ultimă catego- rie, Biblioteca Academiei posedă un lot de unsprezece scrisori care com- pletează „diagrama" raporturilor dintre Xenopol și Maiorescu. De aceea, socotim utilă reproducerea, in atenția comentatorilor, a celor citeva scrisori. Se va vedea din cuprinsul lor nu numai fervoarea intelectuală a studentului de la Berlin, observată și de Maiorescu in scrisoarea din 2114 dec. 1867 (To- rouțiu, op- cit, V, p. 23—24), ci și stima ce o nutrea față de fostul său profesor de la Institutul Aca- demic, multilateralitatea preocupă- rilor, marea lui perseverență in re- alizarea proiectelor. La 15/27 apr. 1867 el îi încredința lui Maiores- cu un caiet cu „mici încercări poe- tice", puse — timid — pe seama „u- nui amic", dar care erau, aproape sigur, propriile-i exerciții, poate u- nele din acele versuri, cugetări, traduceri etc. aflate mai tîrziu de Torouțiu „intr-un carnet gros pe care A. D. Xenopol l-a purtat cu dînsul din 1866 pină după 1900‘ (op. cit., IV, 1933, p. 312). Dacă lu- crurile stau astfel, propria-i mărtu- risire din Istoria ideilor mele (To- rouțiu, op. cit., IV, p. 396) care plasează în 1871 „cea dintîi încer- care de versuri de care imi aduc aminte", trebuie primită cu rezer- ve. Ce îndemnuri îi va fi dat atunci Maiorescu, nu știm, dar ele ar pu- tea fi deduse din faptul că ucenicul a continuat să se manifeste în a- ceastă direcție, chiar dacă minor și la adăpostul unor pseudonime. Căci, va mărturisi mai tîrziu, „mi se pă- rea că nu era potrivit a mă avinta sub numele meu pe un tărim în care vorbea inima, dar din care nu era să culeg roadele cele mai alese" (Ibidem, p. 397). Lăsind la o parte scrisorile din 18 sept. 1867, 22 iul. 1871, 9 nov. 1877, 19 oct. 1878, 23 mar. 1883, care atestă sprijinul ce l-a primit Xeno- pol, ca atîția dintre colegii săi de generație, din partea lui Maiorescu, să reținem încă interesul deosebit al scrisorii din 26 oct. 1367, in care studentul de la Berlin făcea o a- mănunțită dare de seamă asupra si- tuației sale financiare și asupra cursurilor pe care le urma. Ea tre- buie pusă in legătură, desigur, cu răspunsul destinatarului, survenit la 2/14 decembrie (Torouțiu, op. cit., V). Mai interesantă încă, pentru cu- noașterea ideologiei lui Xenopol, este scrisoarea din 19 oct. 1869, care trebuie raportată la corespon- dența din aceeași epocă cu lacob Negruzzi (Torouțiu, op. cit., II), pentru circumstanțierea căreia stu- diul lui D. Bodin, A. D. Xenopol și ...Junimea" („Convorbiri literare", 1937) este indispensabil. Scrisoarea din 29 apr. 1874 arată, intre altele, că pentru colaborarea la Konversantions Lexikon Maio- rescu a apelat nu numai la Emi- nescu, ci și la Xenopol, care răs- pundea — ca întotdeauna — conști- incios și prompt. Unele știri de ordin literar, pre- cum acelea privitoare la V. Alec- sandri, N. Gane, I. C. Negruzzi, se cuvin, de asemenea, scoase in evi- dență, ca și cele privitoare la fra- tele emitentului, Nicolae, viitorul adversar al lui Maiorescu. Neputind stărui aici asupra nu- meroaselor informații de interes li- terar sau cultural cuprinse în aces- te scrisori, le reproducem, în ordi- ne cronologică, după autografele am Biblioteca Academiei. Al. ZUB B.A.R., Fond T. Maiorescu S 85 (2)1 XVIII Domnule Maiorescu, Venisem la domnia voastră cu o rugăminte a căreia obiect cred că I-a(i cunoscut deja cătînd la caietul aice alătu- rat ; aceste mici încercări poetice sunt ale unui amic al meu care ar dori foarte mult să fie judecat cu toată sinceritatea de înalta d-voas- tră critică, pentru ca să poată lua o determinare în cariera ce trebuie să urmeze. Mă scuzați, vă rog, da- că-i tăinuiesc numele, fiindcă aceas- ta este rugămintea sa espresă deo- camdată. îmi ieu permisiunea de a vă ru- ga ca una din zilele aceste să-mi dați voie a mă prezenta Ia domnia voastră atît pentru rezultatul ches- tiunii de față cît și pentru oarecare consultări personale pe care aș do- ri să le ieu de la înaltele domniei voastre lumini. Sunt, cu adine respect, a domniei voastre prea supus elev. A. Xenopol 15/27 aprilie 1S67 B.A.R., Fond T. Maiorescu S 85 (1), XVIII Iași, în 18 septemvrie 1867 Domnule Maiorescu, Vă rog să mă scuzați dacă ieu îndrăzneala de a vă scrie fă- cindu-vă o rugăminte. Supli- ca alăturată, adresată către înălțimea Sa \ vă rog să i-o înmî- nați. Despre cuprinsul acesteia, de- și am avut onoarea de a vă vorbi odată, totuși cred că nu e de prisos de a vă spune cum am fost adus a face acest pas. Cîteva zile după pornirea d-voas- tră am aflat de la demnul Culia- nu2 că onorabilul comitet esami- natoriu ceruse o bursă pentru mine. Tot atunci și domnul minis.ru de culte3 sosi la Iași ; mai multe per- soane i-au vorbit pentru mine, fără a me știre și resultatui era, după cum auzisem, că, cu toată bunăvo- ința statului, fiind în mare lipsă, cererea lor ar fi imposibilă, cel puțin deocamdată. Pentru a avea un răspuns pozitiv, am rugat pe dom- nul primar Tăutu4 care a vorbit pentru mine, apoi însuși tatăl meu a fost la domnul ministru, care s-a arătat cu cea mai mare bunăvoin- ță, însă răspunsul fu acelaș. în ori- ce caz, domnule Maiorescu, am re- cunoscut că speranța mea nu este decit în d-voastră. De aceea, con- tînd pe promisiunea d-voastră, ieu libertatea de a vă ruga să binevoiți a trece această suplică Măriei Sa- le ; prin influența d-voastră și prin buna recomandațiune ce s-a făcut despre mine domnului ministru, cred că cererea mea va avea un rezultat favorabil și astfeliu veți a- dăugi, domnule Maiorescu, la recu- noștința ce vă datoresc. Sunt, cu respect, al d-voastră Prea supus servitor, A. D. Xenopol P. S. Dați-mi voie a vă aminti despre diplomul mei de „bachelier" B.A.R., Fond T. Maiorescu, S 85 (41/ XVIII Berlin, le 26 octobre, 1867 Monsieur Maiorescu, Si je n’ai pas eu 1’honeur de vous ecrire jusqu’ă present, c’est que je voulais pouvoir vous rendre un compte exact de tout ce que j’ai fait, iant pour mon installation que pour mes etu- des; je suis d’autant plus content de pouvoir le faire maintenant, que je briilais de vous remercier pour l’aimable reception que vous avez eu la bonte de me procurer dans votre honorable familie. A- pres avoir accomplj ce devoir, je prends la liberte de vous exposer ce qui suit. Je me suis fait imscrire ă l’U- niversite quelques jours apres mon arrivee pui j ai pris mes colleges aide des conseils du doyen, Mr. I... /?], homme des plus charmants ; ils se composent de la maniere sui- vante : Priva uri ; Encyclopedie — Heyde- mann 5 Rdmische Rechtsgeschi- chte — Rudorff6 Institutiones — Eck 7 Publice : Geschichte des Rom. Sta- atrsechts — Rudorff Privaturi ; Lateinische Grammatik — Hiibner 8 Asthetic — Hotho 9 Publice ; Uber drama'ische Kunst — Werder Gothes Faust — Althaui Pour ce dernier je doute si je le suivrai, car on m’a dit qui’il elait tabla de materii de MIRCEA IORGULESCU ALEXANDRU GEORGE insupportable ; dans ce cas je pren- drai Lepsius w, Agyptische Ges- chîchte und Erklărung der ăgyptis- chen Denkmălem (publice). Si je n’ai pas pris Werder pour la Psy- chologie durant ce semestre c’est qui’il m’aurait fallu laisser l’Esthe- tique, mes finances ne me permet- tant pas de Ies prendre ensemble et pour le moment je prefere pren- dre l’Esthetique dont je n’ai qu’une bicn faible idee et qui me serait si necessaire pour pouvoir appre- c>er d’une maniere scientifique tant de belles choses qui s’offrent de tous cotes aux regards et en parti- culier Ies collections du Museum. Je desirais de tout mon coeur que mon choix rețu votre approbiation Voici maintenant l’etat de mes finances: pour le voyage, comme pour divers frais d’installation j’ai eu ă ma disposition une somme ă part ; mon trimestre etant de 36° = 114 thalers ă peu preș. Sur cela j’ai paye 6 th. l’immatricula- tion, puis pour chaque college pri- vaturi 5 th. 21 gros, plus ZVz gros pour l’auditoire, en fin pour Ies colleges publice 5 gros chacun-total 29 th. 12 gros plus Ies 6 =35 th. 12 gros. Mon logement, nourriture, chauffage etc. etc. me revient d’apres Ie compte que vous m’avcz fait et que j’ai pu realiser ici, ă 25 th. par moi ; pour 3 mois — 75 th. ; total 110 th. 12. Reste donc 3 th. et quelque chose. Les cours n’ont commence que hier le 24 et il y en a qui ne com- mencent qu’au mo:s prochain. J’ai deja ecoute une le^on ; j’ai essaye de tirer des notes et cela m’a ete moins difficile que je ne l’avais cru. J’espere me tirer assez bien d’af- faire et meriter dignement votre estime. J’ai l’honneur d’etre, avec le plus profond respect, votre tout devoue. A. XENOPOL Presentez mes tres respectueux compliments ă Madame et aussi ă M-Ile Livia qui est l’objet de qucs- tions continuelles. Mes respects â M. Pogor 11. Mon adresse : Hotel Hoth. Margra- fenstr. 35. Je n’y demeure pas, mais comme je veux quitter le logement oii je me trouve pour le moment et que je n’en ai pas encore trouve un autre, je ne puis vous donner mon adresse veritable. Intîia carte semnată de Alexandru George a văzut lumina tiparului cînd scriitorul avea 40 de ani, situație din care se poate bănui cu facilitate o ambiție nefirească, întrucît la mijloc nu era o tardivă descoperire a vocației literare. Dimpotrivă, totul în activitatea ulterioară lasă să se ghicească o îndelungă preparație în vederea pasului decisiv. Numai un mare orgolios este capabil de lungi reprimări pentru a irumpe, ia momentul socotit, cu o forță sporită de compresiunea la care s-a supus. în doi ani, Alexandru George a publicat patru cărți simetric distribuite, două de proză (Simple întîmplări cu sensul la urmă, 1970, Clepsidra cu venin, 1971) ; și două de critică (Ma- rele Alpha, 1970 ; Semne și repere, 1971), tot de atunci fiind prezent, cu regularitatea și siguranța unui vechi combatant, în paginile diferitelor reviste literare. Adept, în critică, al formu- lărilor decise, tranșante, mînuind cu abilitate logica, evitînd sis- tematic divagația ornamentală in „încercarea de a ajunge la o evidență simplă și clară a propozițiilor sale critice" (Semne și repere, prefață), Alexandru George face de obicei figură de mare polemist, deocamdată specializat în lămurirea vehementă a unor încurcate chestiuni de istorie literară, pe care le atacă avînd aerul că lucrurile sunt așa de simple încît nu merită de fel dis- cuție, dar că o face totuși pentru a împrăștia cu un ceas mai devreme cine știe ce confuzie de moment. Fără a fi cu adevă- rat un polemist sau un contestatar, Alexandru George țintește întotdeauna să înlăture prejudecățile depozitate în jurul unei opere ; iar cînd acestea lipsesc ori sunt prea de tot mărunte, le inventează sau le amplifică, din pura plăcere a efectuării unei demonstrații. Natural, datorită formelor spectaculoase ale unei asemenea poziții, prozatorul a fost eclipsat de critic. Dacă nu sînt cu totul necunoscute, povestirile lui Alexandru George trec drept produsul unei îndeletniciri secundare și bovaryce. Jude- cata aceasta este însă pripită și nedreaptă. Respinsă în proza lui Radu f’etrescu prin poetica unduire impalpabilă de forme și culori reflectate în oglinda unei sen- sibilități care transformă totul în imagini ale propriului conți- nut, reproducerea plată a realității imediate este refuzată la Alexandru George prin inversarea relației obișnuite dintre pozi- tiv și imaginar. Faptele cele mai prozaice sunt împinse într-o 'perspectivă amețitoare, căutîndu-li-se justificări extravagante prin factori ce țin de sfera imponderabilului. Mediocră, uneori sordidă, cel mai adesea curat burgheză, realitateaa povestirilor lui Alexandru George — plasate de regulă în perioada interbelică sau chiar într-un mai îndepărtat trecut — este tratată în stilul solemn și retoric al Marilor Istorii („ecrire la vie ordinaire comme on ecrit l’Histoire ou l’epopee" — Flaubert), această în- nobilare deloc bufonă stînd la baza puternicei impresii de in- solit, fiindcă unor întîmplări de tot comune li se atribuie în modul cel mai neașteptat o dimensiune de misterioase profun- zimi. Reluarea unor titluri celebre sau cu rezonanță fastuoasă — După douăzeci de ani, In căutarea timpului pierdut, Dureri înă- bușite, Visul unor nopți de vară, Vino și vezi!, Supremul sa- crificiu, Viața și opera — nu este, de aceea, un indiciu al gus- tului scriitorului pentru pastișă. Efectul de perplexitate este do- minant și rezultă din modificarea unghiului de observație : în loc de a privi cosmosul de pe pămînt, scriitorul privește pă- mîntul din cosmos. Procedeul este utilizat cu precădere în lite- ratura ironică, unde inversarea raporturilor este simulată însă și are scopuri distructive ; nu este cazul povestirilor lui Alexan- dru George, fiindcă prin substituirea termenilor se ajunge con- stant la dezorientare, la aberație. Referindu-se permanent la zona aflată dincolo de granițele lumii reale, pentru a explica eveni- mente cu un frapant caracter terestru, de o banalitate ucigătoare adesea, scriitorul oferă cheia unor enigme inexistente, gest ab- surd care, paradoxal, stupefiază mai mult decît provoacă ilari- tate : ironia trece în fantastic. Dar fantasticul prozei lui Alexandru George este mai puțin f expresia unei înclinații naturale către sondarea necunoscutului și în primul rînd produsul unei atitudini artistice, definită ca atare prin efortul de a depăși stricta înregistrare a materiei co- mune și concrete, într-o specifică tensiune către spațiul imper- ceptibilului, poziție similară cu aceea a lui Radu Petroscu. în vreme însă ce autorul Iui Matei Iliescu transfigurează, Alexandru George dezvăluie, ambii avînd identică preocuparea excesivă pentru ritm și compoziție. Diferența de esteții senzuali este ime- diat vizibilă, fiindcă pentru aceștia fabulosul nu există despăr- țit de real, universul are o singură dimensiune, ce poate fi su- pusă prin simțuri, ceea ce explică punerea exclusivă a accentului pe materia lingvistică, opulentă și somptuoasă. Cu o desfășurare narativă surprinzătoare și precipitată, po- vestirile lui Alexandru George sînt construite prin suprapune- rea inedită a două șiruri logice de fenomene, unele ținînd de planul verosimil și altele de o ordine transcendentă, intersecta- rea producînd invariabil sentimentul dereglării. Episodul bur- lesc al morții unui Colonel care iese noaptea în stradă să îm- puște un cotoi și e călcat de un camion se preface în pretext al unui comentariu despre capriciile fatalității. Grandilocvența și patetismul nu sunt facile mistificați! prin care se urmărește compromiterea unui stil. Gesturile teatrale și declarațiile retorice ale personajelor din povestirile lui Alexan- dru George corespund unor structuri care nu se întemeiază pe simulare. Inițierea în imaginar și enigmatic este autentică, dar este vorba de un imaginar degradat. Eroii lui Alexandru George nu mimează un stil care nu le aparține deoarece stilul nu mai are nici o semnificație, păstrîndu-și doar capacitatea de a ilu- ziona. Lumea de dincolo de real este depreciată printr-o co- rupție a planului miraculos, s-au conservat doar ritualul, forma, stilul. Substanța s-a alterat on a dispărut, perpetuîndu-se în schimb aparențele, sub protecția acestora fiind posibil orice. Sti- lul este parcă în stare să primească orice conținut. Iată de ce Stilul nu mai e omul (titlul unei povestiri exemplare) : fiindcă stilul are o valoare independentă de omul care l-a inventat. Cele zece povestiri din volumul Clepsidra cu venin au spe- cifică aceeași situare la interferența dintre real și imaginar, ilus- trată printr-o gradație pe care o putem considera fie ascendentă (dacă se ține seama de creșterea progresivă a primului element), fie descendentă (dacă observăm, dimpotrivă, doar treptata dimi- nuare a fantasticului), acest principiu constructiv fiind sugerat și de titlul cărții. De la predominanța elementului supranatural se ajunge, printr-o treptată modificare de proporții, asemănă- toare cu trecerea nisipului dintr-o parte în alta a unei clepsidre, la triumful realului pitoresc și sordid. De fapt, „scara" volu- mului are trei trepte — miraculos, fantastic, hazard. In Poveste fără sfirșit, întîia bucată a volumului, iluzia capătă înfățișarea unei apariții de basm : ..Și Ea venea. Se furișa prin urzeala Realității, trecea pe deasupra zidurilor îngenuncheate, scăpa din robie și lanțuri, căci asculta poate de un neștiut descîntec. Și stătea dreaptă în fața prințului, și mai aproape, pînă cînd între ei nu mai încăpea nici măcar o șoaptă, iar umbrele lor se fă- ceau o umbră". In D-ale Bucureștilor protagonistele unei intrigi de amor în manieră mahalagească sunt o servitoare și stăpîna ei, ambele amante ale domnului Bombonel lonescu ! 10 — Convorbiri literare t a n g e Moralist prin vocație, aparținînd familiei spirituale a scrii- torilor transilvani și trădînd o formație intelectuală de influență franceză, Ion Dodu Bălan demonstrează în ulti- ma sa carte („Ethos și cultură". Editura Albatros, Bucu- rești, 1972) cum poate fi dezvoltată o întreagă antropologie, o estetică și un sistem normativ educațional din celula germina- tivă unică a preocupărilor etice. Primatul eticului derivă la el dintr-o anumită concepție des- pre om, înțeles ca ființa a cărei esență constă în activitatea în mediu social. In virtutea acestui postulat — niciodată enunțat ca atare, dar infuzînd toate paginile volumului și implicat în fiecare luare de poziție, făcînd să derive fiecare idee dmtr-însul — etica avansează pe primul plan, în calitate de cod ce regle- mentează relațiile interumane, decide asupra tuturor tipurilor de comportament și pune în fața oricărui lucru ce este un ne- înduplecat ce trebuie să fie. Ion Dodu Bălan procedează, în degajarea eticii sale, prin- tr-o veritabilă descripție fenomenologică a portretului moral al poporului nostru, printr-o reducție a lui la el însuși. Ceea ce rezultă, și este denumit de dînsul „omenie" românească, repre- zintă un ideal etic și uman, deopotrivă, o scară de valori și o formă de umanism, cu antropologia filozofică fatal implicată într-însul. Pentru a-și contura prototipul, Ion Dodu Bălan apelează la eroii simbolici ai poporului, alege paradigme nobile din gale- ria figurilor de legendă, personaje de basm și atlele reale, iposta-. ziate grandios în conștiința urmașilor, împrumută literaturii noastre gnomice proverbe, zicale și vorbe cu tîlc, din care anu- mite trăsături de caracter se degajă și care permit recompune- rea unui profil moral cu specific românesc, pe care el îl adap- tează conștiinței socialiste, normei actuale de conduită, înglobînd tradiționala omenie românească, „bunele noastre tradiții etice", moralei comuniste. Este un fel de a moraliza, bogat în resurse, capabil să se dispenseze de fundamentarea teoretică a unei atitudini, un proce- deu care pune în locul speculației confirmarea dată de tradiție și de comportamentul celor mai mulți dintre oameni. Sentimentul solidarității cu istoria și cu prezentul întregului popor dă autorului siguranță și intransigență. Afiriuațiille lui sînt tranșante, lipsite de ezitări, uneori aspre, dar întotdeauna drepte, curajoase. Registrul expresiv este bogat; de la preluarea LOTH MUGUR — București. In lungul poem „Cîntec de trimis în zare" există multe lucruri reușite. Iată cîteva imagini frumoase : 1) „cel mai bogat veșmînt ce-ți voi dărui / va fi privirea mea" ; 2) „mă adun în palmele tale / ca marea în cochilii"; 3) „vreau să fii pajiș- tea / pe care să o ocrotesc de arși- ță j cu ploaia mea răcoritoare". Dar tot dv. sînteți cel care dimi- nuează aceste sclipiri; spre exem- plu : după ce ați spus „cel mai bo- gat veșmînt ce-ți voi dărui / va fi privirea mea", ați adăugat „scăl- dată în nebunie". Credeți că era cazul să aduceți o asemenea... com- pletare ? Mai așteptăm. OTTAVIO NISINI — Iași. Greu lizibile, textele dv. Am reușit să citim integral numai poezia „Tran- ziție". Interesantă l Dactilografia- ți-le și pe celelalte și treceți pe la redacție. Poate, în drum spre noi. aforismelor populare pînă la formulări aforistice personale, care pot circula libere, desprinse din context, el cuprinde, între aceste două limite, evocări tipologice, modele de virtute și simboluri împrumutate tradiției, explicităn analitice de categorii morale, imaginări de dialoguri pe teme ce revin obsedant și schițarea unor portrete, în cel mai bun spirit călinescian, cu ton cînd confesiv, cînd caustic și malign. Bun cunoscător al literaturii române vechi, Ion Dodu Bălan o citează cu venerație, revenind deseori la izvoare pentru a găsi acolo confirmări și încurajare, sugestii și o nesecată sursă de putere. Dar tradiția etică este, constant, văzută ca parte inte- grantă a umanismului nostru socialist. Apetitul pentru concret și actual este atît de viu, ancorarea în contemporaneitate atît de viguroasă, îneît tot ceea ce el culege, în căutarea unui ideal de viață, din întreaga noastră cultură, este imediat adaptat crea- tor la dimensiunile conștiinței socialiste. „Noi nu clădim viitorul pe umbrele unui vis, ci pe fundamentul trainic al bunelor tra- diții, pe care le descoperim cu pietate și le așezăm cu lucidi- tate științifică la temelia vieții noastre de azi și de mîine", își mărturisește el crezul. Viața de azi și de mîine, viața — aceasta este veritabila lui pasiune. Virtuozitatea scriitorului se dezvăluie pe deplin atunci cînd considerațiile etice se revarsă în domeniul estetic. Aici o barie- ră trebuie trecută, o stîncă sub apă, pe care o presimte oricine frecventează, într-un sens și în altul, hotarul dintre aceste două zone, fără a prejudicia cu nimic magnificența moralei și fără Jț- a proclama autonomia esteticului, se pune totuși întrebarea dacă ' fenomenul artistic nu trebuie gîndit plecînd de la el însuși, dacă nu are un specific al său care trebuie pus între paranteze și privit așa cum este, nealterat de tenta cu care etica, în „impe- rialismul" ei, colorează toate zonele în care își face simțită imixtiunea. Diviziunille cărții (prima parte: „Univers etic" ; a doua parte : „Univers estetic") par să îndreptățească teama că „esteticul" va fi considerat un fenomen derivat, secund, în ra- port cu „eticul", care își va asuma atributul de manifestare pri- mă și fundamentală. Dar lectura volumului face superflue toate aceste griji. Omul uman pe care autorul îl vizează, prototipul său uman, este determinat de o manieră etică — aceasta face ca etica să capete aparența de disciplină privilegiată. Ion Dodu Bălan recunoaște caracteristica fundamentală a poporului nostru în simțul ascuțit al valorilor etice și îi definește umanitatea printr-un concept de proveniență etică, inspirat denumit de dînsul „omenie" : „De-a lungul unei istorii viscolită de vicisitudini și apăsată de exploa- tarea internă și din afară, poporul român și-a structurat viața pe solide principii etice, sintetizate într-o sublimă formă de umanism, pe care a găsit de cuviință s-o numească OMENIE", spune el. Din gruparea atributelor de bază ale poporului, el recon- stituie nu numai principiile unei morale vii, autentice, cerute nemijlocit de viață, nu numai prototipul uman specific româ- nesc, ci și comandamentele pe care se orientează și se structu- rează fenomenul literar : literatura și arta au „nobila sarcină de a contribui cu mijloacele lor specifice — prin intermediul este- ticului — la formarea morală a omului de azi". Arta are o sar- cină de care trebuie să se achite : modelarea conștiinței socia- liste, ceea ce, în înțelegerea autorului, reprezintă formarea mo- rală a omului de astăzi și, pe această cale, realizarea unui ideal umanist. Mai poate surprinde pe cineva titlul celei de a treia secțiuni a volumului : „Glasuri ale patriei" ? Umanismul românesc a fost întotdeauna împletit cu patriotismul, istoria lui a fost indiso- lubil legată de istoria patriotismului românesc. Pentru români, umanismul, care este prin excelență militant, s-a tradus prin lupte ideologice și social-politice, fără a constitui niciodată un scop in sine, ci numai un mijloc pentru propășirea neamului, pentru unificare națională și desrobire socială. Pentru Ion Dodu Bălan el păstrează aceeași semnificație. „Glasuri ale patriei" constituie ilustrarea mozaicată, realizată prin juxtapunerea me- dalioanelor unor spirite ilustre, a dezvoltării atitudinii și idei- lor umaniste la noi — un veritabil tablou sinoptic a] fenome- nului umanist în cultura română, dintr-o întinsă perioadă a sa. Fidel lui însuși. Ion Dodu Bălan își plimbă privirile, îm acest panteon, peste personalități de primă mărime ale litera- turii noastre, căutînd patriotismul în umanism și umanismul în artă. Căci, să nu uităm : patria și patriotismul sînt pentru el coordonatele întregii noastre vieți spirituale. Patriotismul și ati- î adinea socială militantă, aceasta este ceea ce vrea el să exalte; și o face vorbind despre artă, deoarece, așa cum întregul vo- lum o afirmă, arta trebuie să servească educației morale a po- porului, prin care se obține un anumit tip uman, deci se rea- lizează o anumită formă de umanism, care este pus să militeze pentru apărarea intereselor naționale, prin afirmarea și apăra- rea demnității umane. Mihai GRĂDINARU OARE ? „Revistele existente la ora actuală nu mai atrag prin rubricile lor de critică", susține Aurel Gurghia- nu în Steaua, 21/72. Nu suntem de aceeași părere, ba tindem chiar spre cea contrarie, anume impresia că zo- na cea mai vie, mai căutată a unei reviste literare e confruntarea criti- că, paginile de cronici, polemici, re- cenzii, discuții. Pentru că în ce pri- vește poezia, numai avizii, marii gur- manzi citesc în periodice, majorita- tea așteptînd volumele. La fel, frag- mentele de roman. Critica e azi par- tea spectaculoasă a unei reviste. • O ANTOLOGIE. A apărut, în limba ma- cedonă, în traducerea poetului Tașko Sarov, cunoscător devotat al literatu- rii noastre, Antologia poeziei româ- nești. Deschisă de o sintetică Intro- ducere, Antologia parcurge un secol de poezie, de la Bolintineanu la Blan- diana. E păcat totuși că lipsește Mio- rița. Și ne-a părut rău că au fost uitați cîțiva poeți, printre care Uie Constantin, Dan Laurențiu, Adrian Păunescu, Mihai Ursachi, Gabriela Melinescu. Și așa însă, Antologia n* face cinste și nouă, și celor care, în țara vecină, au realizat-o. • EXPLI- CAȚIE. „... Doi, trei sunt cronicarii care n-au obosit să iasă *la drumul mare», expunindu-se oprobiului con- fraților" — continuă Aurel Gurghia- nu. Ideea cu „drumul mare" nu e rea ; salutară tilhărie ! Cifra însă e zgircită. Să socotim : Virgil Arde- leanu, Nicolae Manolescu, Dan Cul- cer, Grigurcu, Mircea lorgulescu, Va- leriu Cristea, Ulici șa. Dar Aurel Gurghianu are perfectă dreptate cînd regretă că „au dispărut aproape cu totul notele, scurtele comentarii vi- rulente, acele sublinieri cu creion ro- șu ale erorilor" din reviste. Ele e- rau sarea în bucate. • ISTORIA IME- DIATA A UNOR REVISTE. E cu to- tul apreciabilă larghețea și atenția cu care Tribuna își consacră spațiul unor „compendii* de istorie a revis- telor noastre actuale (pînă acum, Ateneu și Familia). Împreună cu me- sele rotunde ce le completează, ele oferă schița clară a unor destine li- terare colective. Așteptăm cu inte- res următoarele. • IN ESEU TENE- BROS. Cu regret trebuie să notăm aici. In ciuda simpatiei pe care o avem pentru poetul Șerban Foarță, câ din eseul său, „Poezie sau Des- tin" publicat în Echinox 10/72, nu se înțelege absolut nimic Intr-o abra- cadabrantă manieră tipografică, sui- generis, Ș-F. vorbește obscur ba des- pre „numerele apocaliptice", ba des- pre „etimoane", „citirea paragrama- tică", loan din Pathmos, exorcizări și alte lucruri de groază, fără a lăsa să se întrevadă măcar o idee, o ob- servație despre Nerval. Colac peste pupăză, „eseul" e ilustrat cu tradu- ceri declarat „personale" („traducerea îmi aparține, pentru atmosferă o prefer originalului"), în care „gal comme un sansonnet" devine „vesel ca graurele șui", care rimează cu lui și nu-i. Celelalte rime ale traducerii sunt : „multe rînduri / două rîn- duri", „tot pe gînduri / sta pe gin- duri" și „ușa lui" cu „trupul lui". Cu așa interpretare și așa rime, avea dreptate Nerval să se plingă : „Je suis ... l’Inconsole 1“ • MANUSCRIP- TUM. Numărul 4/72, la fel de grațios și acribios în paginație, la fel de bogat în Icocnografie, parcă ceva mai inconsistent decît cele precedente în ce privește textele propriu-zise, ine- ditele revelatorii. Se publică o tra- ducere din germană a lui Eminescu, grăitoare pentru finețea preocupări- lor și a vocabularului său filosofic ; în schimb piesa lui G. Brăescu e cu totul banală, mediocră. Dense șl spi- rituale monologul lui Demostene Bo- tez și întreruperile lui Șerban Cio- culescu. Maximele lui Vinea, prea puține ca să ne facem o idee. Ver- surile Iui Pallady sunt penibile'; cele ale lui Ionel Teodoreanu, dezlănțuire liberă a tensiunilor lirice din mult- alintatul romancier, sunt demne de interes. O istorie a unei iubiri opri- mate este Jurnalul lui Al. Davila. • ERATA. Ne facem o plăcută dato- rie a semnala două mărunte erori strecurate în paginile interesantului nr. 20/72 al revistei Steaua. La p. 36, col. IV, rîndurile 14—18 a apărut > „La Convorbiri literare s-a adoptat soluția de punere la punct a tuturor problemelor literare". Firește, din ca- uza distanței se poate confunda une- ori claritatea unui punct de vedere cu violența de limbaj. De asemenea, în rîndurile 29—35 de jos a apărut : „Tot astfel, au devenit iritante ne- sfîrșitele discuții asupra utilității sau inutilității cronicii literare, a căror ultimă răbufnire o mai susțin cu în- verșunare, încă, cei de la Convorbiri literare". Aici sunt mai multe, invo- luntare, erori. Prima e de exprima- re. Nu se poate spune „susțin... o ultimă răbufnire". A doua e de stil. E vorba de formula „cei de la Con- vă amintiți ce nume ați avut. TEO MANUL — Iași. Decît să dați banii pe timbre, luați tram- vaiul sau autobuzul pînă la Pala- tul culturii. E, aproximativ, ace- eași cheltuială, însă răspunsul pe care-l așteptați ar fi mult mai efi- cient (și pentru dv., și pentru noi). N. GRANEL — Curtea de Argeș. Printre foarte multe jocuri am a- flat și o poezie; „Culmi". Pentru alte ocazii: înainte de a ne solici- ta, am dori să efectuați o triere a manuscriselor; nu se poate să nu aveți cît de cît simț critic. Și-apoi, dacă vă veți fi născut cu acea su- ferință frumoasă și nobilă care se cheamă poezie, la ce să faceți caz de niște zgirieturi la degete ? N. DUMITRU—Hîrșova. Scrisoarea dv.: Vă trimit și eu cîteva poezii, care îndeplinesc condiția de artă (s. n.J, cu rugămintea de a fi pu- blicate, dacă spațiul revistei dvs. vorbiri" ... A treia e de adevăr. Nu s-a discutat în paginile C.L. despre utilitatea sau inutilitatea cronicii, ci despre cu totul altceva. A patra e de principiu. E o iluzie a semnata- rului notei (care face, nevoit, o glu- mă fără poantă) că asupra vreunei discuții literare există discuții închi se sau cărora li se poate cere în- chiderea. • PETRU POPESCU DES- PRE ... 1) ... Petru Popcscu : „Drum în penumbră, un film foarte bun spune foarte multă lume și spun și eu“. „Am jertfit deci o carte pe al- tarul strălucirii cinematografice". „Știu despre mine că sunt un scrii- tor «de mase largi», deși mă flatez cu ideea că nu sunt un scriitor co- mun". 2) ... Critica de film : „Și apoi niște oameni atît de învățați, care știu întotdeauna ce lipsește și unde, de ce nu scriu nimic pentru film ? De ce nu oferă idei, scenarii, dialo- guri ? De ce nu sugerează teme ? De ce nu participă activ ?“ etc. Aici un mic comentariu nu strică. întîi, ne miră că un scriitor ale cărui in- tervenții erau mereu pline de ele- ganță ca P.P. scrie acum pamflete nervoase, negativiste și prea evident pro domo. In al doilea rînd. ne miră și mai mult, la un dialectician atît de subtil al ideilor (în eseurile sale), lipsa de logică. Toate întrebările de mai sus sunt gol retorice și fără sens. Adică, pentru a-și dovedi competența, criticii de film ar trebui să scrie sce- narii ?! Raționament pueril. Criticii cinematografici i-ar putea-o întoarce așa : Dacă dvs., Petru Popescu, ve- deți că critica de film nu-i bună, de ce nu scrieți imediat un Manual de critică cinematografică pentru uzul nostru ? De ce nu traduceți repede marile cărți despre film ? De ce nu înființați un Institut de elevare a noastră, din punct de vedere moral și profesional ? De ce nu ne proiec- tați în fiecare zi multe capodopere ? • BĂIEȚII DE LA UNIVERSITATE . . . sunt puși pe fapte serioase, așa cum o dovedește și nr. 5 al Almei mater. Revista lor, sub direcția Iui Al. Călinescu, nu mai e de „uz in- tern", ci, fără a neglija cele studen- țești, se impune și-n afara amfitea- trelor. Din paginile de literatură se dicționar de pseudonime CONSTANT PAUL numele literar al poetului, prozato- rului și dramaturgului Paul Cons- tantinescu, născut la 30 ianuarie 1895 la Craiova. Scrieri : Amurg în în vitralii, Litanii pentru cei uitați și Idoli de humă — versuri (1926); Ceasuri ostenite (1930); Măști pentru muzeu (1933); In litera legii (Sibiu, 1933); Zugrăveli (1935); Mărturisirea unui inculpat (1936); Rîia (roman, 1936, premiat de Academie); Oa- meni cu cioc (1939); lancu Jianu (1940); Colivia cu sticleți (Ed. Cuge- tarea); Haiducii (1957); Tudor Vladi- mirescu (1960); Slîlpi de foc (poves- tiri 1967). CONSTANT SAVIN numele literar al scriitorului Dumi- tru Constantinescu, născut in anul 1902 la Craiova. După absolvirea Facultății de litere și filozofie din București a funcționat ca asistent al profesorului Mihail Dragomeris- cu. A colaborat Ia Ramuri, Flamura, Năzuința, Adevărul literar, Ritmul vremii etc. A murit la 25 octombrie 1928 în urma accidentului de cale ferată de la Recea. Scrieri : Schițe vesele (Arad, 1926); Pata de cernea- lă (versuri, Craiova, 1926): Autentice (schițe umoristice); Comoara ferme- cată (piesă pentru copii reprezenta- tă în 1927 la Teatrul Mic din Bucu- rești); Alexandrina Mihăescu-Nigrim (viata și opera poetei) — lucrare premiată de revista „Clipa" din București. Bibliografie despre Sa- vin Constant: note și culegere de versuri în „Antologia poeților ol- teni" editată de I.C. Popescu-Poly- clet, Ed. Ramuri, Craiova, 1929, pag. 35—38. dintre sute de catarge permite aceasta și pentru amatori, mai ales că sînt scrise în stil cla- sic". Răspunsul nostru: nu publi- căm texte de muzică ușoară. Do- riți o mostră chiar din poeziile în- deplinind... ? Nu ne face plăcere, dar trebuie să vă convingem defi- nitiv : „Grădină fermecată, Cișmi- giu / Cuib al iubirii, ești veșnic viu,... / Oricine vrea să te cunoas- că bine / Dacă privește mai atent la tine / La pajiștea-mbinată de culori... / Va-nțelege că florile nu-s flori / Ci lacrimi ale fostelor iu- biri / Ce s-a (?!)-nchegat din tai- nice simțiri". loanid ROMANESCU detașează versurile semnate de Mir- cea Dinescu, Mara Nicoară, Nicolae Manea și Marcel Popa, ca și cronica literară a lui Val Condurache. Echi- librată e pagina de film ai cărei au- tori sunt A. E. Winkler și G. G. Chi- pail. Se citesc cu plăcere însemnările Iui A. Corbea și C. Pricop reunite sub genericul „Parisul în două ano- timpuri". • SOLIDARITATE MORA- LA. Este emoționant, ca gest de so- lidaritate intelectuală și afectivă, fi- nalul articolului lui AI. Paleologu despre ultimul volum de versuri al lui Eugen Jebeleanu : „Spună alții ce-or vrea. In ce mă privește, după nu puține tribulații, la vîrsta la ca- re am ajuns, și care începe să de- vină crepusculară, fac această decla- rație poate emfatică și poate pentru mulți perfect indiferentă : opțiunile mele morale și politice sunt și știu că vor fi totdeauna acolo unde e Je- beleanu". ■ FRAZEOLOGIE. Intr-o revistă 'atît de fastuoasă ca aspect și academică în ținută, e foarte dis- tonant un articol ca acela despre Car. tea Oltului a lui Geo Bogza semnat de Pamfil Matei, cu fraze precum : „Cartea Oltului rămîne nu numai o valoroasă și plină de farmec și poe- zie descriere a peisajului. ..“ sau „La aceste motive trebuie adăugate inte- resul permanent al scriitorului pen- tru viața poporului nostru etc." sau „Complexa valoare a acestei creații, indiferent dacă este considerată poem în proză, epopee, roman liric, basm sau dramă alegorică și filozofică . Ceva straniu se-ntîmplă aici... Cartea Oltului — roman liric ?... basm ? . . , dramă alegorică și filozo- fică ?? Păi dacă ne jucăm așa cu ge- nurile, de ce să nu spunem că Răs- coala lui Rebreanu e o epigramă, Ce te legeni codrule un pamflet, iar ar- ticolul lui P. Matei, o tragedie ? ■ GLUMA LUNII. Gluma lunii o reali- zează însă Steaua (21) prin publica- rea poeziei lui Grigore Popa, Laudă lui Villon, din care ne pare rău că nu putem cita decît parțial : „Pe multe a iubit Francisc / Șl gureșe, și dulci la plisc. / Dar ca Margot, cea fără stemă / Iubirea Iui a fost poemă" și „Și pentru lacrima-i ama- ra / Pe pieptul ei, mărgăritară, / Iertat-a fost Francisc mereu, / Chiar de măritul Dumnezeu". Gr. Popa însă nu va fi iertat de Villon, care, acolo unde e, îl va aștepta și se va răz- buna. । ODISEU întocmit de Gh. CATANĂ CONSTANT TIBERIU numele literar al scriitorului Tiberiu R. Constantinescu, născut la 21 octombrie 1880 la Vădeni- Brăila. După studii de drept a practicat avocatura, apoi a devenit ziarist, colaborînd la „România mun- citoare", „Adevărul" și „Dimineața", „Minerva", „Universul" etc. După 1915 s-a stabilit Ia Slobozia. Scrieri: Suflete ciudate (1911); Publicul și presa (1913). CORDUN MIRON numele literar al poetului George Cristea Nicolaescu, de obirșie arge- șean. A mai semnat versuri și cu numele lui adevărat. Scrieri: Edict (versuri. Biblioteca „Argeș", octom- brie 1970). Scrieri despre M. Cordun: Gh. Tomozei, revista „Argeș", nr. 10 — 1970. CORNEA GEORGE numele literar al poetului Gh. I.N. Popa, născut în 1892 la Bîrlad. S-a sinucis în anul 1925.. Scrieri ; Sim- fonia morții (București, 1920); Ne- bunia lumii (roman, București, 1924); Referințe și antologie despre G. Cornea în G. Ursu și G. Nedelea: Antologia scriitorilor bîrlădeni, Bîr- lad 1937, pag. 69—71. CORNELIA DIN MOLDOVA pseudonim folosit atît în „Viața ro- mânească", cît și în alte publicații, de poeta Cornelia Kernbach-Tatu- șescu, născută în 1867 Ia Botoșani. A mai colaborat la Românul, Lupta și Revista nouă. 11 —Convorbiri literare ’ OM LITERATURĂ VIETNAMEZĂ TRAN QUOC TUAN (1213-1300) Mai cunoscut sub nume- le de Tran Hung Dao, nepot al regelui Tran Thai Tong, a comandat începînd din 1257 trupele. Numit generalissim de regele Tran Nhan Tong, a fost sufletul Rezistenței vietnameze în timpul in- vaziilor mongole din 1285 și 1287. Regelui, care în 1284 îl întrebă : «N-ar fi mai bine să ne predăm pentru a salva po- porul ?», îi răspunde: «în- țeleg perfect sentimentele de umanitate care animă inima Majestății Voastre, dar ce se va-ntîmpla cu pămîntul strămoșilor noș- tri, cu templele străbuni- lor ? Dacă vreți să vă pre- dați, întîi luați-mi capul». Din 1285, datorită lui, toată țara era eliberată. Apelul înflăcărat pe ca- re-1 adresează soldaților săi și pe care-1 publicăm mai jos reflectă clar sen- timentele ce-1 însuflețeau. proclamație către ofițeri și soldați față de femeile voastre și copiii voștri nu vă va fi de nici un folos pentru națiune și pentru armată. Cu banii voștri, nu veți dobindi adversarului capul, forța ciinilor de vînă- toare nu va putea să-1 respingă pe inamic, vinurile gene- roase nu-1 vor putea să-1 predea beat mort, cîntecele ero- tice nu-1 vor face surd. Atunci, stăpîni și servitori, toți vom fi prinși. Ce nenoro- cire și asta 1 Nu numai că feuda mea îmi va fi ridicată, dar avantajele și privilegiile voastre vor trece-n alte mîini, nu numai familia mea va fi risipită, dar femeile și copiii voștri vor fi capturați de inamic, nu numai dîmbul cultului ridicat de strămoșii mei va fi călcat în picioare de străini dar mormintele părinților voștri vor fi și ele pingărite. Nu numai eu voi indura, viu, umilințe fără nume, și după moarte, oprobriul etern, rușinea niciodată ștearsă, dezonoa- rea perpetuată pentru totdeauna, dar reputația propriilor voastre familii ar fi întunecată de infringere. Atunci v-ar mai fi cu putință să vă lăsați iarăși plăcerilor ? Astăzi, v-o spun sincer, fiți conștienți de pericol ca și cum ați fi culcați pe o grămadă de vreascuri aproape de foc. Fiți vigilenți chiar dacă ar trebui să faceți ca acela care, opărindu-se o dată cu o supă fierbinte, suflă pe vii- tor și în legume reci. Antrenați-vă soldații, exersați-vă sin- guri cu arcul. Fiecare om să fie egalul lui Bang Mong •, fiecare familie să fie familia lui Han Nghe3 capabilă să spinzure capul lui Hot Tat Liet de poarta citadelei la Cao Nhai4. Astfel nu numai feuda mea va cunoaște mereu liniștea, dar avantajele și privilegiile voastre ar fi asigurate pen- tru totdeauna, nu numai familia mea ar avea parte de un trai pașnic, dar femeilor și copiilor voștri le-ar fi hărăzită o viață lungă în unire și bucurie, nu numai memoria stră- bunilor mei ar fi venerată veșnic, dar spiritele strămo- șilor voștri ar fi deasemenea, nu numai că eu îmi voi fi realizat idealul vieții mele, dar numele voastre ar fi la fel gravate de-a pururi în amintirea oamenilor. Nu numai numele familiei mele ar deveni nepieritor dar și ale voastre ar rămîne celebre în istoria țării. In ziua aceea, vă veți putea permite să vă bucurați de fericirea vieții. L Y THAI TONG (1000-1054) Regele Ly Thai Tong a inspirație budistă, lăsat cîteva poeme de elogii bonzului dhyanist Vinitaruci Prea cinstite! Ați venit în ținuturile Sudului. Am auzit că îndelung ați practicat Thienul, Propagînd credința în budism, Pentru ca mulțimea tuturor, chiar în regiuni îndepărtate, din unic izvor să soarbă: inima umană. Peste-un discurs filosofic rostit de Sakyamuni, luna strălucește; Lotușii înțelepciunii-și răspîndesc mireasma. Poate întilni-ne-vom cîndva S-atacăm împreună misterele Universului ? VAN H A N H (? ■ 1018) Dintr-o familie budistă de generații, Van Hanh (numele religios) se face bonz. Este consilier al re- gelui Ly Thai To — înte- meietorul dinastiei Ly —> în politică internă și di- plomație. Am auzit ades vorbindu-se de Ky Tin care și-a sa- crificat viața, dindu-se drept Împăratul Cao pentru a-1 salva, de Do Vu care proteja cu trupul său pe regele Chieu împotriva unei lovituri mortale de lance, de Du Nhuong 1 care înghiți cărbuni aprinși ca să răzbune moartea stăpinului său, de Than Khoai care-și jertfi un braț pentru Regele său, de tinărul Kinh Duc care, cu riscul vieții sale îl eliberă pe regele Thai Tong încercuit de trupele lui The Sung, de Cao Khangh. man darinul unui post îndepărtat, care-1 insultă pe uzurpato- rul Loc Son și refuză să-1 urmeze. In toate timpurile, supușii fideli și cavalerii loiali care se sacrifică pentru patria lor n-au lipsit. Dacă acești eroi ar fi ales o existență liniștită ca o fe- meie la gura sobei, pină în ziua morții lor, oare cum le-ai fi putut fi înscris numele in istorie și să dăinuie asemeni cerului și pămintului? Voi care sinteți din rasa războinicilor, mai puțin cunos- cători ai umanităților clasice, puteți să aveți îndoieli asu- pra ttMtdr fapte; deci să nu mai vorbim de acest tre- cut îndepărtat, ci de intîmplările recente privindu-i pe Tong și Nguyen. Ce om era Vuong Cong Kien ? Ce om era și ofițerul Nguyen Van Lap, subordonatul său n-au apărat ei fortă- reața Dieu Ngu, mare ca un oboroc, contra a o sulă de ori zece mii de suliți ale lui Mong Kha, proteguind populația Tong care din pricina acestui fapt Ie-a închinat o recunoș- tință eternă. Și Cot Dai Ngot Lang cu Xich Tu Tu sub or- dinele sale care înfruntară intemperiile și climatul nesănă- tos, străbătură zeci de mii de poște, și zdrobiră in citeva săptămini pe Nam Chieu, pecetluind astfel pe veci faima ge- neralilor mongoli. Așadar, ne-am născut intr-o epocă tulburată, am crescut in mijlocul nenumăratelor greutăți, avînd sub priviri, în fiecare zi, spectacolul emisarilor inamici, niște bandiți de rirumul mare fudulindu-se cu obrăznicie prin piețele noas- tre publice. Cu limba lor otrăvită de bufnițe și de corbi, ei insultă în chip deschis Curtea ; capre și cîini, ei îndrăz- nesc totuși să disprețuiască pe marii noștri demnitari. Ei invocă autoritatea lui Hot Tat Liet pentru a ne goli viste- riile de aur și de bani. A ceda pretențiilor ar fi s-arunci carne tigrilor în speranța de a le potoli foamea nesățioasă și să se creeze astfel precedente periculoase pentru viitor. Voi care serviți sub ordinele mele, care aveți in mîinile voastre comandamentul armatei, dacă aveți trebuință de haine eu vi le dau ; aveți nevoie de provizii, vă dau de asemeni. La gradele inferioare, ie asigur avansări, la solde nesatisfăcătoare, acord alocații. Pe apă, aveți bărci, pentru drum, cai. Eu împart cu voi aceleași riscuri de viață și de moarte pe cimpul de luptă, aceleași bucurii în relațiile noastre particulare ; vă tratez tot atît de bine precum Cong Kieu îl tratase pe tovarășii săi de arme și Ngot Lang pe colaboratorii săi. Totuși, voi asistați astăzi la umilirea stăpinilor voștri fără cea mai slabă indignare, la dezonoarea Patriei fără cea mai mică rușine. Șefi militari ai unei națiuni indepen- dente, și voi vă siliți să serviți inamicul fără să vă simțiți ofensați, ascultați muzica regală cintînd în banchetele ofe- rite trimișilor lor fără cea mai palidă mînie. Fie că luptele de cocoși vă înveselesc, fie că jocurile de bani vă pasio- nează, fie că v-ați dedat la cultivarea grădinii sau la blîn- dețea vieții de familie, fie că nu vă veți mai fi gindintd de- cît la a vă îmbogăți în pofida treburilor Statului, sau că an- trenați de plăcerile vînătorii, ați părăsit exercițiile militare, fie că vinurile bune vă îmbată sau că melodiile erotice vă subjugă, în ziua în care bandiții Mong That vor năvăli pe pămîntul nostru, nu sînt pintenii cocoșilor de luptă aceia care vor străpunge armurile dușmanului, priceperile jocu- rilor de noroc care vor servi de strategie militară, bogă- ția grădinilor voastre și a orezăriilor care vă va salva viața la fel de prețioasă ca o mie de taeli de aur. Atașamentul Du Nhuong : Pentru a-și răzbuna stăpînul ucis de Trieu Tuong Tu, Du Nhuong se deghiză în cerșe- tor și înghiți jar ca să-și schimbe complet vocea și să afle astfel mijlocul de a pătrunde în curtea lui Trieu Tuong Tu. Nu reuși totuși să-1 omoare pe acesta și fu suprimat. 2 3 Mari arcași ai mitologiei chineze. 4 Cao Nhai : Reședință rezervată regilor vasali ai țărilor denumite «barbare» cînd veneau la Curtea împăratului Chinei. îndrumări pentru discipoli Viața omului — fulger de-ndată ce-i născut, dispare, Primăvara-nverzind, copacu-n toamnă se despoaie. Măreție și cădere, de ce sperie? înflorire și declin sunt doar bobi de rouă desăvîrșind un fir de iarbă. NGO CHAN LU’ (959-1011) Originar din satul Cat Loi, studiază clasicii confu- cianiști înainte de a urma calea budismului. Reputat pentru aprofundarea doc- trinei T h i e n : sectă a budismului (chineză: Ch'an, — japoneză: Zen, — san- scrită: Dhyana, de la ră- dăcina Dhya : a gîndi). Este numit Tang Thong U (Șef suprem al clerului bu- dist) și i se decernează titlul de Mare Maestru, A- părător al Țării Viet pen- tru participarea sa în cali- tate de consilier la aface- rile de Stat. Regele Le Dai Hanh îi dă misiunea, în 987, să primească o delegație di- plomatică din China. lemnul și focul Lemnul conține în esență focul Și-acest foc uneori învie. De ce să spui că nu-i acolo, Dacă foc țîșnește cînd sapi lemnul? V I E N CHIEU (990-1091) Mai Truc, pe adevăra- tul nume, originar din sa- tul Long Dam, (perife- rie a Hanoiului de azi), pe lîngă versuri, e autorul a numeroase lucrări budis- te, dintre care culegerea Douăsprezece predici ale lui Buda Duoc Su este foarte prețuită de b onzul superior al pagodei Tuong Quoc din China. povețe către adepți Aproape de-a muri, corpul, ca zidul șubrezit, se surpă, tn fața morții, nimeni nu-și poate stăpîni o suferință imensă. Totuși, dacă, pătruns de adevărul că atingind golul sufletul.ii, orice lucru înțeles apare van, Se va-mplini marea lege-a evoluției care domină totul, real sau ireal, vizibil sau invizibil. MAN G I A C (1052-1096) consilii discipolilor Cînd primăvara trece, florile cad nenumărate, Cînd revine primăvara, ele se deschid belșug. Viața lunecă înaintea ochilor. Deja bătrinețea albește părul. Nu mai spune că-n apusul primăverii pier toate florile. Astă noapte, o ramură de cais s-a luminat în curte. HO SI M I N 9 (1890-1969) borna kilometrică Nimic măreț, neobișnuit, împărătesc sau princiar : Nimic decit o simplă piatră Pe marginea șoselei. Oamenii te-ntreabă drumul Să nu se rătăcească ; Tu arăți fiecărui calea. Lungimea spațiului. Nu-i nimic, mică piatră! Nimeni nu te va putea uita. BACH LIEN 19 El trăiește-n munții noștri Și-n flori O Vietnam Din Nord în Sud In luptă Cu aceeași speranță El trăiește In ochii copiilor Voința mîinilor încrederea inimilor EI va fi dimineața orezăriilor mai Liniștite Cn fum de fabrică Norilor asemeni Sandalele, seara înaintea porții Prietene O carte deschisă... Cîntecul iubirilor Regăsite Lucirea unei lămpi Și vasul de orez alb. 18 mai 1970 în românește de Florin Mihai PETRESCU literatura i CONVORBIRI imnARf revista bilunara de lileratura editata de Uniunea Scriiturilor din Republica Socialista Romania Redactor set ; CORNII IU ȘTIFANACHI dHMRistraU’a: București, Șoseaua Kiseleff, nr. 10, tei. Redacția: lași, strada Palat nr- i tel. W242. 17287. 183399. Tiparul: I. P. lași