REVISTĂ LITERARĂ FONDATĂ DE SOCIETATEA JUNIMEA DIN IAȘI, LA 1 MARTIE 186 7. APARE BILUNAR. PREȚUL 2 LEI
BftMvn Mvi^ ' 1 p.,*?
SALA DE LECWfîA
O, tu ce plîngi
in
umbră...
Un cîntec trist, un cîntec atît de cunoscut
Străbate plînsul ploaiei de cine știe unde
Și sufletu mi ascultă și sufletu-mi răspunde,
Purtat din nou in lumea uitatului trecut...
El spune că departe e tara unde vin
în fiecare iarnă, din alte zări cocorii.
Dar unde niciodată nu vin rătăcitorii
Plecati să moară-n largul pămîntului străin.
în ropotul de ploaie răsună dulce, lin,
Se-naltă dintr-odată... coboară iar,.. și moare
Și iar se urcă-n unde încete, plingătoare,
Cînd tace-n depărtare al vîntului suspin.
El spune că grădina și codrul e pustiu,
Că-i plin de jale cîmpul... căminele deșarte...
Că-n van așteaptă mama pe cei plecati departe
Privind în largul zării din zori pînă tîrziu...
De unde vine oare și cine l-a trimis
Să-mi mai aduc aminte de zilele uitate ?
Un cîntec trist.. . ascultă-1 inimă cum bate
‘Și plîngi, sărmane suflet, pe veci pierdutul vis ...
Cu dînsul vin in stoluri atîtea amintiri,
Atitea clipe sfinte pierdute in uitare...
S-apropie cu dinsul a vremei depărtare
Și vălurile vremii le face mai subțiri...
O tu. ce plîngi în umbră și-același dor alini
In cîntecul ce spune de-o tară depărtată...
Nu simți că lîngă tine un piept porni să bată,
Că nu mai ești de-acuma pierdut printre străini ?
Victor EFTIMIU
mîndria unui om
aharia Stancu a împlinit
Z șaptezeci de ani. Să fie
adevărat ? Omul acesta
tînăr, veșnic agitat, veșnic
\ atent la mersul precipitat al
timpului, veșnic în dispută cu
clipa trecătoare, să fi numărat
șapte decenii ? Și totuși... Anii
curg și nu se mai întorc nicio-
dată.
Anii au trecut, dar el î-a
marcat cu personalitatea lui
răscolitoare. A sosit în Bucu-
rești „desculț4, din cîmpia „pă-
durii nebune“, dintr-un sat de
pe uscata și amărita vale a
Călmățuiului, aducînd cu el a-
mintirile unei copilării aspre și
dîrze. „Să nu uiți niciodată,
Darie11, i-a spus mama, cea pe
care a iubit-o atît de mult. Și
Darie nu a uitat.
A trăit o vreme în adincurile
murdare și urîte ale Bucureș-
tilor anilor douăzeci. Apoi, a
început să urce treptele frumo-
sului. A debutat ca poet. Cînta
în el cîmpia de unde plecase,
cu ierburi înalte și grele de
mirosuri tari, cu iepuri șoldani,
cu stele roșii aruncate pe ce-
rul înalt, cu cai nestăpîniți, cu
doruri neîmplinite. Era un poet
tehnic, însă de o mare sensibi-
litate. Temperamentu-i vulca-
nic clocotea în adîncuri, dar
nu ieșise la suprafață.
Temperamentu-i vulcanic a
țîșnit cînd Zaharia Stancu a in-
trat în arena luptelor sociale.
Presa anilor treizeci-patruzeci i-a
marcat prezența. Poate atunci,
în scrisul zilnic, în comentari-
zaharia stancu
la 70 de ani
ile și reportajele care au um-
plut coloanele multor ziare și
reviste s^a făurit prozatorul
de mai tîrziu. In anii aceia,
n-a cruțat pe nimeni. Nu s-a
cruțat nici pe el. Zaharia Stancu
este unul din cei mai prolifici
ziariști pe care i-a avut Ro-
mânia, dar și unul dintre cei
mai iluștri. Verva și verbul lui
au înscris pagini antologice în
presa românească din toate vre-
murile.
A apărut apoi prozatorul, cu
acel uluitor „Desculț“. Ne-am
aflat atunci, deodată, în fața
unui mare scriitor, al unui a-
dînc cunoscător al lumii țăra-
nului, al unui pătimaș iubitor
al acestei lumi, al unui narator
deosebit, neîntîlnit încă în li-
teratura noastră și nici în al-
tele, al unui prozator-poet, cînd
delicat,cînd aspru, cu o limbă
literară de o muzicalitate stra-
nie. De la acel „Desculț“ s-a
construit prin atîtea romane
prozatorul Zaharia Stancu, al
cărui loc este încă de pe acum
bine stabilit în istoria literatu-
rii române.
în ultima vreme, poetul a
revenit la uneltele sale, dar nu
l-a izgonit pe prozator. Amîn-
doi conviețuiesc întrecîndu-se
în a produce valori, nestemate.
Este uluitor cum acest septua-
genar — iartă-mă, prietene al
meu, Zaharia Stancu că am
scris acest cuvînt — are aceas-
tă vitalitate creatoare, rar a-
flată.
Dar, cunoscîndu-1, nu mă cu-
prinde mirarea. Este vitalita-
tea acestui neam al nostru pe
care el îl reprezintă cu mîndrie
și demnitate.
George MACOVESCU
cel de al IlI-lea
festival de poezie
„MIHAI EMINESCU"
Iașul se pregătește pentru marea sărbătoare a poeziei care
este Festivalul bienal „Mihai Eminescu". Noua ediție, a treia,
se va desfășura între 8—11 octombrie 1972. Pusă sub semnul
versurilor „La trecutu-ți mare, mare viitor !“, ea este închinată aniver-
sării Republicii și va constitui o manifestare plenară a dragostei
poporului român față de versul adevărat, un prilej de afirmare a
poeziei tinere, un strălucitor omagiu adus patriei și Luceafărului
literelor românești. Primele două festivaluri au polarizat atenția iu-
bitorilor de poezie din întreaga țară, bucurîndu-se de considerabil
ecou in rindurile publicului celui mai larg ; orașul lui Eminescu a
reunit, in zilele precedentelor ediții, mari personalități ale literatu-
rii române, fiecare	manifestare organizată în cadrul Festivalului
preschimbindu-se într-un moment sărbătoresc, cu largi rezonanțe și
semnificații. Prezență necesară și stimulatorie în peisajul literar ro-
mânesc, Festivalul de poezie se adresează atit scriitorilor participanți
cărora le oferă un excelent prilej de cunoaștere reciprocă, dezbateri,
schimb de impresii, cit și — mai ales — publicului larg, chemat să
participe la ample intîlniri cu poezia, menite a se transforma în dia-
loguri directe scriitor-cititor.
PREMIILE FESTIVALULUI
1. Premiul Uniunii Scriitorilor, pentru cel mai valoros volum de debut.
2 . Premiul revistei „Cronica", pentru cele mai valoroase traduceri
din opera lui Eminescu.
3. Premiul Postului de radio lași, pentru cel mai izbutit cîntec pe
versuri de Mihai Eminescu.
DIN PROGRAMUL FESTIVALULUI
Duminică 8 oct, ora 9 (în sala Teatrului Național) : festivitatea
de deschidere, urmată de un spectacol de poezie românească în re-
gia Cătălinei Buzoianu. In holul Teatrului : deschiderea expoziției
pictorului Eugen Ștefan Boușcă (lucrări inspirate din creația emines-
ciană). Ora 16 : pelerinaj la case memoriale (Dosoftei, Ion Creangă,
Otilia Cazimir, Mihai Codreanu). Ora 20 (sala Filarmonicii „Moldo-
va") : concert coral pe versuri de Mihai Eminescu. Luni 9 oct., ora
9 : întîlniri ale scriitorilor cu studenții (aula Universității „Al. loan
Cuza") și elevii (sala de festivități a Liceului „Mihai Eminescu"). Ora
11 (sala de festivități a Palatului Culturii) : sesiune de comunicări
științifice. Ora 19 (în orașul Pașcani) seară de poezie la Ate-
lierele CF.R. La lași (în holul Palatului Culturii) : deschiderea Salonu-
lui cărții. Lansarea volumului „Lui Eminescu" (Ed. „Junimea"). Seară
de autografe. Recital de poezie. Mărfi, 10 octombrie, ora 9 : deschi-
derea primului sector al Muzeului literaturii (Casa Pogor). Ora 10 :
recital Tudor Gheorghe (salonul Junimii din Casa Pogor). Ora 11 :
masă rotundă („Condiția poeziei contemporane") organizată de re-
vista „Convorbiri literare". Ora 19 (la Teiul lui Eminescu din Copou) :
recital de poezie susținut de poeții participanți la Festival. Ora 20 :
spectacol de sunet și lumină. Miercuri 11 oct. ora 9 (sala Teatrului
Național) : Festivitatea decernării premiilor Festivalului. Ora 10 :
„Scrisorile" lui Eminescu in regia și interpretarea artistului emerit
Dan Nasta. Ora 14 (în orașul Botoșani) : pelerinaj la locul naș-
terii lui Eminescu. Ora 16 : vernisajul expoziției Ligiei Macovei (de-
sene inspirate din creația lui Eminescu). Ora 16,30 : spectacol cu
piesa „Eminescu și Veronica". Ora 19 (la Ipotești) : recital de poe
zie susținut de poeții invitați. Ora 20 : Spectacol de sunet și lumină
la casa memorială „Mihai Eminescu" din Ipotești.
NO TA
Poeții, traducătorii și compozitorii care doresc să concureze pen-
tru obținerea premiilor Festivalului sînt rugați să trimită pe adresa
Asociației Scriitorilor din lași (Palatul Culturii) :
— volumele de debut apărute între ediția a ll-a și a lll-a a Fes-
tivalului „Mihai Eminescu" (oct. 1970— oct. 1972).
Pe adresa revistei „Cronica" (Casa Presei, str. Vasile Alecsandri 8)
— traducerile din opera lui Eminescu publicate în alte limbi.
Pe adresa Postului de radio lași (Bulevardul Karl Marx 54)
- creațiile corale pe versuri de Mihai Eminescu.
1.	Ce sens dați no-
țiunii de public ci-
titor de poezie și în
ce măsură vă simțiți
dependent de acest
public.
2.	Ce vrea cititorul
actual de la poezie ?
Dacă poezia e limba cea mai
directă, mai imediată, dacă
ea a fost poate primul grai
al oamenilor, pe care ei l-au ui-
tat prin timp, atunci e citită avid
de toți cei care țin să și-o rea-
mintească.
Public cititor de poezie ? Mai
larg decît l-ar putea satura numă-
rul actual de exemplare tipărite.
Dovadă că orice tiraj e insufici-
ent pentru o carte bună. La po-
ezie, barem, tirajul e discret ca
o șoaptă rostită la urechea cîtor-
va prieteni.
Public cititor ? Poeții pot fi par-
tizanii unei singure modalități ex-
presive. Publicul însă e curios, re-
ceptiv, sensibil la pluralitatea pro-
teică a poeziei.
Dependența poetului de public ?
Orice om depinde și de mediu, de
plasma vieții lui. Dar de aceea e
primul grai
al oamenilor
om, ca s-o „gîndească" responsa-
bil. In orice caz, în tinerețe m-am
căutat, cum e firesc la lipsa de
experiență nu doar literară, dese-
ori în alții (de unde portretele
lirice, abundente pe-atunci). Cum,
însă, pentru poet e valabil ada-
giul cunoscut : „Eu sînt un altul-',
firește că și alții se pot regăsi azi
în mine. Fiecare entitate e în fond
parte a unui întreg. Unei familii.
Unui timp. Unui ideal. Unui po-
por. Afirmîndu-se pe sine, găsește
calea de comuniune cu semenii.
2. Ce vrea cititorul ? Cititorii sînt
mulți și de multe feluri. Jude-
cind după mine, ca versul să a-
propie pe om de om și de omenia
sa. Cu pasiune, cînd e nevoie, cu
curaj. Ce caut eu însămi la lec-
tură, e acel timbru inimitabil, de
/necontrafăcut, al sincerității.
O parte din munca mea mi-o
dedic tălmăcirilor, și acestea fi-
ind un mijloc, un fel al meu de
a vorbi cu oamenii, de a partici-
pa la înțelegerea lor, la osmoza
spiritelor.
Ce vrea poezia de la cititor ?
Ca el să se apropie de ea, la fel de
deschis cum s-a apropiat autorul
de cititor
Poate și cu înțelegerea pe care o
cerea Brecht „Urmașilor" ... apoi,
s-o aștepte, dacă gestează mai în-
delung, să n-o grăbească, așa cum
făceam eu însămi în anii tinereții.
Să fie un colaborator la lectură.
Să participe la ea, descifrînd tex-
tura internă, nu doar textul.
3.	Dacă aș fi urmat premizele de-
butului („Visele Babei Dochia" au
fost promițătoare, girate chiar în
manuscris , de G. Călinescu, de
Ce vrea poezia dum-
neavoastră de la el ?
3.	Avînd in vedere
fie un debut necon-
cludent, fie anumite
concesii făcute unor
situații de circum-
stanță, care sînt șan-
sele poetului de a se
reabilita în fața pu-
blicului ? Eventual —
exemple.
4.	Pornind de la
Dinu Pillat), nu mi-ar fi căzut din
sită, la cernere, trei volume din
junețe, scrise cu aceeași bună cre-
dință inițială, neacoperită însă de
bună știință. Silnic, n-am scris
niciodată. Căci nimeni nu m-a si-
lit să scriu. Cine n-a vrut, n-a
scris, ceea ce n-a fost totdeauna
ușor. Actul de a scrie, de a re-crea
lumea, e după mine, cel mai li-
ber. mai omenesc. Să dai vina pe
alții pentru ceea ce ai semnat tu,
e o lipsă de răspundere umilitoa-
re. îmi poate părea rău că n-am
știut să înțeleg mai limpede vre-
mea, să-i extrag esența, să-i mă-
sor dimensiunile adevărate, să des-
copăr contradicțiile reale. Asta
da. Căci timpul e compus din
clipe, și orice clipă are o fereas-
tră spre durată. Uitînd să deschizi
fereastra aceasta, devii robul mo-
mentului, al circumstanțialului, al
efemerului. CERC a însemnat pen-
tru mine sondarea timpului pro-
priei mele treceri prin clipe. La
un marcaj de viață. Cernerea cu
sita cea mai deasă. Chiar dacă, în
afara celor 50 de poeme, aș mai
găsi și altele incadrabile într-un
volum. Tot ce am scris, tot ce e
inclus în această ultimă carte, e
fidel crezului meu umanist. în-
cercat, uneori întristat, ca al ori-
cărui contemporan lucid. Dar sta-
tornic. Mă întrebați care sînt șan-
sele poetului de a se reabilita ?
Orice carte din tinerețe e ca un
veșmînt de copil. Nu-1 înjuri. îl
dezbraci, fiindcă nu te mai încape.
Poet autentic care să-și schimbe
fața, sufletul, să se nege pe sine,
mărturisesc că nu prea cunosc.
Care se maturizează, se desparte
de naivitățile unei vîrste, de a-
proximațiile pînă la eroare, ale u-
nor judecăți, da. Unii sînt tentați
să-și refacă înaintea publicului toate
campaniile bătăliei, și s-o dea și
pe ultima, la fel de deschis, în
stare de „Veghe și Vis". Alții,
să-și trieze etapele. în „Scrieri"
edificatoare, în volume bogat-re-
prezentative. Unii, sînt fericiți,
putîndu-și adiționa victoriile. Al-
ții, își lasă morții pe cîmpul de
luptă, treeîndu-și în revistă supra-
viețuitorii. Unghiurile de vedere
sînt felurite, dar aceeași sinceri-
tatea ochiului.
4.	La întrebarea aceasta aș răs-
punde cu cîteva „probe" concrete.
Azi am reintrat în învățămînt. Mun-
ca mea de cadru didactic mă a-
duce de cîteva ori pe săptămînă,
în apropierea cîtorva copii-poeți,
cîtorva zeci de pioneri care sînt la
primele lor încercări literare. Și
acest contact face parte din „cer-
cul" vieții mele. îl închide, așa
cum mi-am început drumul. Ca
institutoare, învățam niște copii de
la periferiile Bucureștilor să scrie
și să citească. 11 sfîrșeșc ca martoră
a versurilor „comise" de școlari
între 9 și 14 ani : surprinzătoare
prin prospețime, prin maturitate
ori mai curînd prin precocitatea
mijloacelor. Copiii aceștia care își
poartă atît de sigur „degetele pe
flautul curcubeului", care simt ne-
voia să traverseze văzduhul, prin-
zîndu-și „a doua pereche de aripi
pentru primul zbor" sînt cititorii
noștri de mîine. Limbajul pe ca-
re-1 înțeleg ei, e al francheții, nu
doar al tandreții. Și, din experien-
ța zilnică pot spune că, ceea ce
le reține atenția, sînt primele și
ultimile noastre poeme, atunci
cind e vorba de poeți din genera-
ția mea : de descoperirea și re-
descoperirea lumii. Nu îi captea-
ză versurile noastre „manieriste".
Căci manierismul înseamnă, în ca-
zul nostru, rutina de a practica
pînă la istovire o metaforă, un
gen, un lanț de aproximații. Să
nu absolutizăm însă momentul de
mîine. Am trăit atîtea negâri ale
vîrstnicilor, ale fraților mai mari
de către mezini, ale mezinilor de
către cei mai tineri decît ei, și atî-
ceea ce considerați
esențial, reprezenta-
tiv pentru poezia ro-
mână de azi, ce cre-
deți că va reține cu
precădere din ea pu-
blicul de mîine ?
tea re-afirmări. Ceea ce putem
face, e să scriem cum ni-e felul,
fiecăruia. Pentru că noi nu trăim
decît scriind, indiferent dacă sîn-
tem „cotați" ori uitați: o pasăre
rfntă fiindcă e pasăre, și inclusă,
și neinclusă în ultimul catalog
ornitologic.
Veronica PORUMBACU
Razele lui Helios, în forum,
sînt dătătoare de energie. Prin
rețeaua do aur a lor, omul
modern aude nu rareori ros-
togolirea aspră a clipelor. Dar coti-
dianul îl absoarbe atît de intens da-
torită necesității prezenței active,
încît nici storul, nici vitraliul nu-i
pot crea, cu toată capacitatea lor de
filtrare a luminii, ambianța necesară
introspecției. Nici promenada vespe-
rală nu reușește a-i estompa contu-
rul semnelor de întrebare. Vine însă
„ceasul de taină" cînd solilocul
începe ; cînd omul, creator prin
însăși rațiunea sa de a fi» încearcă
să privească lumea — cum spunea
G. Călinescu — nu în contigența ei,
ci in absolut. Cum publicul cititor
de poezie e un summum de făpturi
creatoare, mă întilnesc cu el la
confluența actului demiurgic cu
harul fiecărui cititor de „a se
întoarce asupra lui însuși făcîndu-și
obiect de contemplare din propriul
lui subiect".
Mă simt dependent de acest pu-
blic în măsura în care murmurul
și cutremurul meu au putut da
naștere unor ecouri, unor combus-
tiuni, care se reîntorc la punctul
de focar în incandescența căruia
mă bucur sau sufăr și de unde au
teribila
vindicta a lui
cronos este
uitarea
pornit aromele, culorile și sunetele,
asemeni razelor unui cerc care go-
nesc mereu între adîncul centrului
și limanul curbei virtuale.
2.	— Pentru a da un răspuns cît de
cît mulțumitor, trebuie neapărat să
se țină seama de o serie de factori
relevați de altfel de critica noastră
cu destulă pregnanță. Cititorul ac-
tual e un element component al so-
cietății actuale. La intersecția tre-
cutului și a viitorului, cititorul —
permițîndu-și să devină „inactual"
la ceasul de taină — beneficiază a-
tît de propria sa tezaurizare (cultu-
ră, tradiție, rafinament etc.) cît și
de salutarul simț al curiozității de
a cunoaște resorturile intime ale
prezentului, precum și de a afla
ceea ce îi rezervă viitorul.
Cum creatorul (poetul,în speță)
este un mare cititor de poezie, tre-
buie considerată și evoluția ingenu-
ității lui în fața uluitoarelor salturi
înainte ale științei și tehnicii moder-
ne. Poate fi, oare, calificat ca ana-
cronic — mă întreba mai dăunăzi
un confrate — faptul că a fost văzut
undeva și cîndva neoclasicismul sau
simbolismul plimbindu-se nonșalant
cu codul genetic subsuoară ? Sau că
dadaismul și-ar fi putut scoate o-
bîrșiile din melonul unei explozii
nucleare ?
Cititorul actual, homo sap i-
ens, homo humanus, a deve-
nit — în urma ședințelor liber-con-
simțite și prezidate de Micul Ecran —
un autentic homo t ele vide n s.
Putîndu-se afla, în orice moment,
pe toate meridianele globului și
chiar în spațiul cosmic, el se bucură
de privilegiul ubicuității. Pu-
tindu-se afla, în orice loc, pe toate
coordonatele istoriei, poate dobîndi
mai ușor o viziune sintetică asupra
lumii, în primul rind asupra socie-
tății în mijlocul căreia trăiește.
Unii cititori cer să li se aminteas-
că, bunăoară, că au trecut pe lîngă
o floare, pe care n-au văzut-o nici
n-au mirosit-o, sau pe lîngă un gest
eroic ale cărui semnificații sau im-
plicații Ie scapă ; alți cititori cer să
li se numere treptele scării de um-
bră care duce în propriile lor taine
și nemaipomenite uimiri ; mulți cer
versului cadența inimii lor.
Prospețimea uimirii nu este alt-
ceva decît rouă căzută pe vegetația
semnelor de întrebare. Umbra răco-
roasă a acestora nu împiedică miji-
rea răspunsurilor.
Nu pe cîntarul farmaceutic, ci sub
imperiul legilor simetriei poezia mea
cere de la cititori exact ceea ce cere
el de la poezia mea.
3.	— Nu un debut neconcludent mă
mihnește. Marele George Călinescu
spunea : „Din propria mea experien-
ță m-am convins că prevederile a-
supra manuscriselor sînt eronate.
Credința autorului în opera lui este
o motivare suficientă de a scrie".
Alea jacta est nu este așadar
o justificare, ci o simplă constatare.
Mă amărăsc însă profund, amă-
răciunea frizînd uneori revolta, acele
„anumite concesii făcute unori situ-
ații de circumstanță", cum foarte
bine Ie spuneți pe nume. „Situațiile
de circumstanță" presupun perioade
mai lungi sau mai scurte de dimi-
nuare a instinctului de conservare
a unei literaturi vii și viabile.
Criteriul valoric se găsește unde-
va, sus, in ozonul reconfortant al
obiectivitătii, la care ajungi după
ce urci — volens nolens —• povîrni-
șurile prăfoase și fierbinți ale ine-
vitabilei subiectivități.
Pentru a se reabilita în fața pu-
blicului, poetul trebuie să fie el în-
suși. Că, fiind el însuși, acceptă sau
nu constatarea referitoare la „ire-
proșabila economie și arhitectură
care singură dă frazei aplombul și
cadența sa", sau cea referitoare la
„frumusețea ce derivă mai curînd
din scheletul perioadei decît din
carnația cuvintelor", toate acestea
ii privesc pe creator și numai pe
creator, in intimitatea atelierului
său inviolabil, pe întinsul căruia se
bucură de dominium și imperium
Adevărul.
4.	— Publicul de mîine va reține din
poezia de azi, nu cu precădere
ci numai Poezia adevărată a
vremurilor pe care Ie trăim. Teribila
vindictă a Iui Cronos este Uitarea.
Transcriu cuvîntul cu majusculă,
pentru a nu fi uitat. Dar și uita-
rea are legile ei de aramă.
Nicolae ȚAȚOMIR
mi face plăcere cînd văd pe
cîte cineva, necunoscut. ducînd
vreo carte de-a mea sub braț și
sînt foarte tulburat cînd sînt vizi-
tat de oameni care m-au citit și
vin să mă vadă. Mărturisesc că nu
pot asculta pînă la capăt laudele
lor și abat discuția spre altceva.
Mi-e de-ajuns un cuvînt bun. Cî-
te-o astfel de împrejurare e re-
confortantă și-mi place să cred că,
astfel, prietenii mei se-nmulțesc.
Noțiunea de public cititor de po-
ezie mi se pare ușor ciudată. Aș
înlocui-o cu cea de cititor de po-
ezie.
2)	Cei ce citesc poezie sînt atît
de feluriți, ca gust, ca formație
spirituală, încît e greu să găsim
un numitor comun, ceea ce mi se
pare că e foarte bine. Cred că a-
cești cititori vor adevărul, vor să
le spunem ceva adevărat, într-o
manieră care să-i solicite, afec-
tiv și intelectual. Ar fi prea mult
pentru mine, și-n afara firii mele,
să-i cer cititorului vreun lucru
anume. Sînt fericit că el există
și că e posibil să se apropiatele
ceea ce scriu.
3)	In literatură, se știe, nici un
destin nu seamănă cu altul, așa
încît nu văd impedimente de ne-
trecut în afirmarea unei persona-
lități artistice. Mulți au început
neconcludent, mulți au trecut prin
lungi conuri de umbră. Ceea ce
o proiectare
neașteptata
în lumina
timpului
interesează este probitatea, munca,>
este crezul într-o stea, dacă simțr
că ea arde undeva, nevăzută de
nimeni. Mai ales în aceste situații
cred. După cum sînt plauzibile
oricînd traiectoriile spectaculoase,
strălucitoare. Oricare dintre noi
n-ar trebui să uite că drumul poa-
te fi întrerupt oricînd, din varii
motive. Fericiți cei ce-și pot pre-
găti în tihnă încheierea dorită.
4)	Oricum, poezia română de azi
va fi, cum e în firea lucrurilor,
altfel considerată mîine. Acest lu-
cru ni-1 spun și epocile anterioare,
Poeți în vogă au căzut în uitare,
alții, tratați oarecum condescen-
dent la un moment dat, au fost
descoperiți sau redescoperiți ca
mari valori. Nu e cazul să exem-
plificăm, toată lumea e în temă.
In același timp, sînt rare, dacă
nu inexistente cazurile de poeți
unanim contestați în viață care
să fi cunoscut apoi o proiectare
neașteptată în lumina timpului.
Dar nu mă îndoiesc nici de aceas-
tă posibilitate.
Reprezentativ pentru poezia ro-
mânească de azi este spiritul ei
înnoitor, faptul că găsește mereu
resurse pentru a rămâne tînără și
capabilă să exprime ceea ce ne
definește astăzi.
Anghel DUMBRĂVENU
2 — Convorbiri literare
etape în nuvelistica lui
decupaje
gib. i. mihăescu (II)
de M. UNGHEANU
cartea unui „paseist“
Același material epic, scos din experiența mi-
litară a autorului, avea să figureze la polul
tragic abia în nuvela Troița, care marchează
deplina maturizare artistică a unui talent robust
care-și căutase, în scrierile anterioare, modalitățile
proprii de manifestare. Povestirea, care debutează
între limite realiste foarte precis trase, aduce pe
nesimțite personajele în preajma unei lumi halucina-
torii, care-i acoperă cu umbrele ei mari, acapara-
toare, fără să le mai lase posibilitatea întoarcerii în
cea reală. întîmplarea nu are, altfel, nimic extraordi-
nar : oamenii, trei soldați țărani de prin părțile Dră-
gășanilor, vorbesc Și se mișcă firesc, schimbă glume
și amintiri de acasă, grâbindu-se să nu-i prindă noap-
tea Ia o întoarcere banală din patrulare. Treptat,
acest tablou este învăluit, odată cu noaptea care se
lasă și cu certitudinea că s-au rătăcit, cu tot ceea ce
mintea dascălului Pălălaie, împunsă de spaimă și
de lectura apocalipsului, poate să scormonească. Rea-
litatea amenințătoare se transformă într-o pedeapsă
deslănțuită de forțe supranaturale și scriitorul tran-
scrie o excepțională pagină de prăbușire apocaliptică,
folosind elementele naturii răscolite și eresurile
populare : „Zăpada lumina de parcă era însăși ziua,
pe care noaptea n-o mai alunga la asfințit ci o prin-
sese în sfîrșit și o călca acum în picioare, strivind-o
sub greutatea întunericului etern. Prin lumina ei în-
vinsă, cele trei umbre își duceau spaima înghețată
in suflet spre cele șapte stele ale carului mare, că-
zut cu oiștea în pămînt. Totul era căzut, răsturnat,
dărăpănat, totul se dărăpăna încă. Lăzile sfinților că-
deau fără preget, spărgindu-se una de alta cu zgo-
mot nemaipomenit. Dracii cuceriseră cerul și arun-
cau de-acolo cu boarfe cu tot pe vechii stăpînitori.
Dascălul Pălălaie privea încremenit carul ceresc ruPt
^azvîrlit ca o biată vechitură, și ochii îi lăcrămau.
Printre lacrămi vedea cum toate stelele se desprind
de pe boltă, gata să curgă ca o ploaie de petricele.
Iar Tohatinul era șters de pe suprafața pămînlului.
Și toate celelalte sate, orașe și măriri ale lumii,
căci noaptea de apoi venise : noaptea lui Lucifer !
Și era tocmai noaptea Domnului. Și el în zadar
mai aluneca pe covorul de ziuă, împietrită și scîr-
țîietoare prin frigul fără margini. Capul îi înghe-
țase de parcă era al unui om de zăpadă. Poate că
așa se va preface lumea sub noua împărăție a întu-
nericului !* (Nuvele, I, p. 182). în preajma troiței
pe care camarazii lui Pălălaie o aprind nentru a se
apăra de frig, se încinge lupta între cer și oștile
întunericului, sub privirea amenințătoare a lui Crist
în flăcări, ceea ce înfierbîntă și mai mult imaginația
ostașilor care aud trimbițele judecății de apoi. Lu-
mea reală se retrage total în fața celei imaginate.
Această observație, care s-a făcut de mult, trebuie
întregită cu corolarul ei. Procesele sufletești care-1
conduc pe om în preajma halucinației sînt magistral
justificate și amănunțite în Troița, ca și în multe
ț alte proze ale autorului. Am putea vorbi chiar de o
• bază realistă de Ia care se pornește în investigarea
pătrunzătoare a devierilor din conștiința personaje-
lor sale și credem că aici trebuie căutată nota dis-
tinctivă, esențială, a prozei lui Gib. I. Mihăescu.
In lumea reală a lui Gib. I. M’hăescu nu se
petrece, dacă ne raportăm la nuvele mai ales, mare
lucru, cum au constatat încă primii comentatori ai
operei sale (Al. Bădăuță, în „Gindirea", nr. 5, 1929
și Isabela Sadoveanu, în „Adevărul literar și artistic",
nr. 488, din 13 aprilie 1930). Cu toate acestea, s-a
vorbit, pe bună dreptate, în aceleași comentarii cri-
tice, de realismul prezentării orașului de provincie
în proza autorului : în nuvele și în primul său roman,
Brațul Andromedei. Fără îndoială că judecata aceas-
ta era îndreptățită și de contrastul pe care-1 făcea
literatura lui Gib. I. Mihăescu față de proza sămă-
nătoristă. Eroii săi, inadaptabilitatea lor fiind de altă
natură, nu cunosc boala dezrădăcinării, asupra căreia
s-a insistat atîta în literatura credincioasă tradițiilor
rurale, care propunea, voit sau nevoit, o imagine
falsă a orașului. In tîrgul din nuvelele lui Gib. I. Mi-
hăescu. al cărui arhetip putea să fie orașul natal,
Drăgășanii, mici și mari proprietari, negustori și
funcționari se înlîlnesc la mese epopeice, cu grătar
complicat și vinuri de soi, fac dragoste fără compli-
cații idilice, bîrfesc cam în jurul aceluiași subiect,
viața conjugală a prietenilor (La „Grandifiora"), țes
intrigi (Scuarul), mai ales amoroase dar și politice
(Momentul), aleargă între oraș și moșie, joacă, dobo-
rîți de patimă, cărți (Jucătorul), sau se țin de farse
groase (Vin nou). Alături se află altă lume, a micilor
funcționari, care încearcă să-i imite pe ceilalți (Filo-
dor), lumea birourilor igrasioase din orășelele de
provincie sau din capitală (Urîtul), a cîrciumiior afu-
mate, a oamenilor necăjiți, a birjarilor și a prosti-
tuatelor (Coșul cu tîrguieli, în goană), o umanitate
măruntă care se hrănește tot din iluzii. Pentru toa-
tă această lume amestecată, realitatea devine inac-
ceptabilă din cu totul alte motive decît în proza tra-
dițională și interesul scriitorului se dirijează către
analiza stărilor sufletești din care se ivesc fantas-
mele care o substituie.
Concurența dintre vis și realitate în opera lui
Gib. I. Mihăescu se exteriorizează, în special după
1922, mai ales în tribulațiile erotice ale personajelor.
Poate că în nici o nuvelă a autorului ea nu se pro-
duce cu mai multă violență ca în La ..Grandiflora“,
tocmai pentru că personajul central, Sava Manaru,
pare atît de terestru. Insistența autorului în descrie-
rea mediului, a chefurilor prelungite și dezmățate,
plăcerea meselor încărcate, în care mirosurile și cu-
lorile cărnii trimite către un senzualism inferior, ri-
dică, aparent, o barieră de netrecut în calea pri-
virii lăuntrice. Pe acest fundal al vieții de provincie,
într-un orășel de viticultori, pictat în culori groase,
nemiloase, scriitorul imaginează drama căderii lui
Manaru. Bărbat puternic, temut și invidiat de tot
tirgul, Manaru este departe de nevolnicii cuceritori-
cuceriți din povestirile de început, prefigurind, intr-o
formă inferioară, caracterele tari, neînduplecate, ale
Iui Regaiac sau Aspru. Ce-1 tulbură pe eroul nuve-
lei lui Gib. I. Mihăescu, aducindu-1 în pragul dispe-
rării și la crimă ? Sava Manaru face o criză a pu-
terii virile. Bărbăția, pentru aceste naturi neevolua-
te, înseamnă putere absolută, ceea ce se traduce,
in plan erotic, prin posesiune și supunere. De altfel,
pentru toți cei care împărtășesc mentalitatea Iui Ma-
naru, femeia este, după interpretarea. populară a le-
gendei biblice cu privire la păcatul originar, un vino-
vat aprioric. Înșelat de soția sa cu un prieten, Sava
Manaru își propune, pentru a se răzbuna, să demon-
streze practic această credință populară. Bolnav de
orgoliu, Manaru nu suferă atît din cauza adulteru-
lui soției, care nici nu-I interesează, izolată Ia vie,
și în deplina Iui putere. Opinia orașului îi mîn-
gîie, în schimb, sau îi rănește vanitatea virilă, după
cum simte venind de la ea valul de admirație pen-
tru cuceririle sale răzbunătoare sau de compătimire
ipocrită pentru situația sa de soț înșelat: „Ah,
ochiul ăsta scormonitor al mulțimii cum taie și cum
sfîșie, cum doare ! Acum i-a înfrînt tăria, l-a uluit,
l-a înfricoșat". Scriitorul descrie, așadar, un caz de
hipertrofie a mîndriei virile și mai puțin o dramă a
geloziei. întilnind, în sfîrșit, o femeie care-1 con-
vinge prin rezistența pe care i-o opune că și soția
sa ar fi putut face la fel, întreaga demonstrație
cade și Manaru îl va ucide pe înșelător. Cu aceas-
ta, teroarea brutală, depășind limitele realității, pe
care o răspîndește în jur absurda vînătoare a lui Ma-
naru, ia sfîrșit. Există, în nuvela lui Gib. I. Mi-
hăescu, o complicitate egoistă, care-j ține strins
uniți pe acești oameni cu interese atît de diferite.
Manaru n-o compătimește pe femeia care s-a sinucis
din cauza Iui. Ramură, seducătorul soției sale, este
total nepăsător față de victima Iui Manaru, de
moartea căreia, într-un fel, în acest lanț abs ’rd, este
și el răspunzător. Cuceririle lui Manaru îi bucură
pe cei care suferiseră deja această batjocură. La
sfîrșit, uciderea lui Ramură capătă caracterul unei
crime colective. Pentru cei mai mulți dintre acești
„orășeni tihniți și excitați" de aceste evenimente ex-
traordinare, care le tulbură profund existența banală,
crima aceasta devine un mijloc de a îndepărta doi
rivali deodată. Voit sau întîmplător, nuvela urcă
spre satiră și capătă un sens moralizator, crima
fiind urmată de pedeapsă.
O victimă a imaginației este și Glogovan din
nuvela întîmplarea Personajul, un gelos stăpînit de
aceeași tiranie virilă a posesiunii absolute, în care
intră pînă și gîndurile femeii, se rătăcește complet
in propriile sale combinații, care au o foarte slabă
atingere cu realitatea. Construind ipoteza unui viol.
Glogovan își pune întrebarea absurdă, în ce măsură
soția sa s-ar putea face vinovată, prin gesturile și
atitudinea ei față de agresor. în această nuvelă, mai
mult decît în La „Grandifiora". hotarele dintre lumea
reală și cca imaginată au fost complet ridicate. Da-
torită .întîmplării", scena imaginată în timp ce par-
tenerii dramei traversează un codru plin de umbre
mișcătoare și de tîlhari devine realitate, spre com-
pleta confuzie a eroului, care nu mai poate desluși
adevărul de izvodirile minții sale, chinuit de ace-
leași întrebări asupra fidelității soției. Nuvela mai
are un tîlc : întîmplarea ne poate dezvălui altfel de-
cît ne place să ne închipuim că sîntem în realitate,
din cauză că n-am avut prilejul să ne manifestăm
in sensul latențelor noastre, bune sau rele. Curajo-
sul se poate dovedi laș și viteazul fricos, pentru că
numai „întîmplarea le dezvăluie într-adevăr pe toa-
te" (voi. I. P. 38). Glogovan, neconvins de evidență,
tiranizat de orgoliu, își lasă cugetul bîntuit de fan-
tome. Nici Botoran. din Poarta de fier, nu are vreun
motiv temeinic să-și bănuiască soția dc infidelitate
și, cu toate acestea, în spatele unei porți de cazar-
mă, își imaginează, împotriva realității, care devine
plan secund, scenele cele mai absurde ale adulteru-
lui. Sufletul Iui Rărunc din Scuarul este devastat
dc aceeași bănuială. Realitatea dramatică si amenin-
țătoare care-1 pune în conflict cu concetățenii dis-
pare, în sufletul personajului instalîndu-se, uriașă,
ideea fixă, distrugătoare, a necredinței care trebuie
pedepsită pentru mîngîierea demnității virile ultra-
giate. Abia revenit de la hotarele morții, după o
gravă boală, Moinaru din Singuratecii, complet ne-
păsător la suferința de alături, abstras realității spi-
talului, își lasă imaginația turmentată de deliciile
răzbunării înjosirilor, reale sau imaginate, la care
îl supune Geneta. Chirurgul din Mîna. pradă acelo-
rași fantasme, va avea puterea să ierte, dar se va
sinucide, amintind de Radu Șerban din Donna Alba,
gelozia aflîndu-se, de data aceasta, într-o curioasă
complicitate cu orgoliul profesional. Aceste voințe
tari se dovedesc extrem de fragile, ca oțelurile fine,
și se pot frînge cu ușurință cînd li se rupe echilibrul
interior. O linie sinuoasă cîteodată, dar întotdeauna
vizibilă, conduce de la Manaru, la Glogovan, Boto-
ran sau doctorul din Mîna. Toate aceste personaje
sufăr de ceea ce s-ar putea numi complexul lui
Othello.
Al. ANDRIESCl
Dacă am încerca să căutăm o familie de spirite care să cu-
prindă și să definească implicit literatura lui Alexandru
Paleologu n-am face altceva decît să subliniem singulari-
tatea ei. Anunțată de culegerea anterioară, Spiritul și litera, ea
este exprimată de recentul volum. Bunul simț ca paradox, destul
de energic. Al. Paleologu are plăcerea aforismelor, a observației
și portretului moral, scrie epistole și, totodată, note de călătorie.
Mentalitatea este a unui „clasic" și lecturile invocate o arată
și ele limpede. Actualul volum nu face altceva decît să subli-
nieze delimitările. „Paseismul nu are presă bună, dar nu mi-e
rușine să mă declar paseist", ne spune undeva autorul Bunului
simț ca paradox. „Ceea ce numim sentimentul trecutului se ra-
portează nu atît la reprezentările memoriei individuale, cît mai
ales la formele revolute ale societății, adică la reprezentările
istoriei (într-o accepție largă, în care intră și mitologiile, legen-
dele, literatura). Reprezentările acestea ne ridică de la simpla
viețuire naturală la conștiință a vieții cu rang uman". Aspec-
tele distincției umane fac obiectul majorității eseurilor. Inteligența
este calitatea prin excelență umană în viziunea autorului și încer-
cările de a defini inteligența, prostia, snobismul, bunul simț alcă-
tuiesc partea cea mai întinsă a considerațiilor adesea paradoxale
ale cărții. Fără inteligență bunătatea i se pare imposibilă auto-
rului, după cum fără inteligență dragostea rămîne un act în sfera
naturalului și nu a „rangului uman". „Adevărul e că marea iu-
bire nu e un fenomen natural, ci unul de cultură ; acesta mi
se pare a fi înțelesul filtrului din Tristan și Isolda." Și ceva
mai jos : „Spiritul se insinuează, răspîndindu-se ca un venin,
în toată textura somatică a ființei, deviind instinctul de la func-
ția biologică elementară. Imaginația și inteligența sporesc infinit
senzualitatea : fenomenul acesta se numește erotism și e la baza
oricărei mari iubiri".
Predilecția, sau mai bine zis nostalgia după „arta conversației"
nu este decît o altă fațetă a aceleiași mentalități. „Conversația
ca artă și nu ca simplu bavardaj, deci avînd stil, e posibilă
într-o lume în care lupta pentru existență nu domină conștiin-
țele, ci își permite luxul discrețiiei. O lume care se întrece aler-
gînd după bunuri, mereu altele, prea multe inutile, o lume în
care răgazul nu e decît „deconectare", o lume în care „cultura"
e adaos de cunoștințe, dar nu spor de cunoaștere și de conștiință
și se propagă prin „mass media" e o lume în care, desigur, vor-
băria nu lipsește, căci nu va lipsi niciodată, dar lipsește conver-
sația și cu atît mai mult arta conversației. Iar această lipsă e
un neîndoielnic simptom de barbarie". Cu această încheiere Al.
Paleologu ne întoarce la mărturisirea paseismului unde „barbaria
anticipaționistă" era și ea repudiată. Citatele nu au decît rostul
de a arăta că afirmațiile și susținerile lui Al. Paleologu nu sînt
un gratuit exercițiu al inteligenței ci o coerentă expresie a unui
mod de a simți și gîndi. Bunul simț ca paradox exprimă cu mai
multă forță și concentrare ceea ce în Spiritul și litera se făcea
mai puțin vădit : prima carte evidenția intelectualitatea autorului,
cea de a doua definește o personalitate care se exprimă fără
concesia atitudinilor și discursurilor de ocazie.
Opiniile literare ale lui Al. Paleologu poartă și ele marca
„paseismului". Singularitatea pomenită este aici mai evidentă
decît oriunde. într-un moment de refuz al literaturii balzaciene
AI. Paleologu se declară fără înconjur pentru Balzac. Analiza
pe care o face adversarilor literaturii balzaciene merită urmărită.
„Există o alergie antibalzaciană pe care aș numi-o estetism nu
atît pentru că nu poate răbda excesele, retorica și faimoasa lipsă
de gust a lui Balzac, cît mai ales pentru că nu-i acceptă
desfășurarea vizionară, adică literal : teoria. Estetismul e fun-
ciarmente ateoretic, prisma estetică fiind senzorială (termenul
însuși vine de la verbul grecesc aisthanomai = a percepe cu
simțurile). în esență estetismul este o empirie și deci o miso-
logie. Opera Iui Balzac e însă, dimpo‘rivă, propriu zis și în toate
accepțiile, o poliloghie. Vom reveni la aceasta îndată : pentru
moment vreau să spun ceva despre estetismul recent, recte
empirismul cel mai recent și idiosincraziile lui.
De cîțiva ani încoace apare la noi o literatură care se numește
„obiectală" ; ea constituie un curent ce se reclamă ca „școală a
privirii" sau a „constatului" ; această literatură duce mai departe
premizele alteia, ceva mai veche și mai puțin radicală, care s-a
numit „comportamentistă". Lucrurile acestea se știu și nu e cazul
să insistăm ; dar vreau să semnalez încă o dată ceea ce la ști-
ința mea, nu s-a remarcat deajuns, anume că e vorba de un
estetism, deci de un empirism radical, care consideră lumea ca
un dat obiectiv, pe care firește că nu-1 putem cuprinde decît par-
țial și în care conștiința e un accident infim contingent și negli-
jabil. Deci orce viziune totală și finalistă este exclusă și nu mai
pot încăpea în literatură preocupările morale și metafizice cu
crizele pe care le implică (gr.crisis=judecată ; așadar estetismul
radical elimină. în mod paradoxal, tocmai judecata și deci axi-
ologia). De puține ori Balzac și-a găsit în ultima vreme un apără-
tor atît de precis și de expeditiv, și destul de rar, pentru a nu
spune niciodată, proza obiectală nu și-a găsit un adversar atît
puțin dispus să cedeze modei și aparenței. Alături de altele,
cele despre Sainte-Beuve de pildă, paginile despre Balzac pol
fi considerate o pledoarie pro domo. însemnările despre bun
simț, snobism, misoginie, poliloghie etc. ascund prozatorul. El este
denunțat însă fără posibilitatea echivocului de Portretul artis-
tului Ia bătrinețe, fragment memorialistic final, și dc o remar-
cabilă analiză a portretului lui Caragiale în Chipul Iu Caragiale.
Prima bucată cuprinde amintirile copilului despre Pallady, apoi
pe cele ale tinărului, dar ce pricepere a portretului și a tab-
loului de epocă ! Nu este portretizat numai Pallady ci și micul
pictor, copil minune bun de prezentat maestrului, mătușile sale, și
mai ales fante Aline, și un alt personaj cu totul episodic dar
atît de exact prins de memorialist: prietenul pictorului și fratele
tantei Alina. Cu finețe și reținută ironie este surprinsă psiholo-
gia copilului tîrît din motive pe care nu le înțelege în fața unui
maestru pe care nu-1 recunoaște. Argumentul este de bun simț :
marele maestru nu știe să deseneze o masă sau un scaun .Suplețea
stilistică este ceea ce atrage în cele din urmă atenția. Scriitorul
mînuiește un stil apt oricărei tentative investigative, de o elasti-
citate pe care cititorul român n-a mai întîlnit-o poate de la Camil
Petrescu, G. Călinescu și Paul Zarifopol. Adică un stil intelectual
capabil să acopere atît solicitările comentariului literar, cerințele
eseului, ale analizei morale, dar în egală măsură și pe cele ale
prozei. Portretul artistului la bătrinețe este un fragment memori-
alistic de antologie. Pentru a înțelege mai bine, dar desigur sub
specia aproximației, dispoziția de creator în proză a lui Al. Pale-
ologu trebuie să căutăm printre rînduri pentru a descoperi mo-
mentele în care vorbind despre alții vorbește despre sine. Votul
pentru Balzac, în afara actului de delimitare pe care-I cuprinde
față de o literatură „misologică", nu este mai elocvent, decît să
zicem paginile despre Sainte-Beuve. Aici se prețuiește mai mult
decît criticul creatorul. „Sainte-Beuve rămîne regele nedetronabil
al criticii, fiindcă scriind critică a fost genial ca scriitor". Iar
critica atunci cînd e durabilă, ni se spune „e totdeauna mai mult
decît critică".
3 —Convorbiri literare
Vorbind la Congresul al X-lea al P.C.R.
ELEGIE
într-o zi am văzut alt soare,
Frumos era la chip și albastru,
O pasăre l-a luat în ghîare
N-a ținut seamă de el că e astru.
Poate pe alte tărîmuri luna
E tot rotundă, insă de smoală.
Umblă pe potecile cerului
Cu picioarele goale, cu burta goală.
Lintiță grasă acopere balta,
Șerpii foiesc pe dedesubt.
Cînd eram tînăr chiar ca un șarpe
Eram subțire și supt.
In sania lui de platină timpul
S-a aprins, s-a topit și s-a scurs,
într-o zi m-am pomenit gras
Și greoi ca un urs.
Cînd ai aprins flacăra dragostei
Nici tu nu știai cît are să țină,
Nu credeai chiar o veșnicie
Dar cel puțin cîțiva ani lumină.
Cîțiva ani lumină, cîțiva ani .' . ..
Cine pe ei nu ar da veșnicia ?
Acoperită cînd e de zăpadă
E atît de frumoasă cîmpia.
Se uită steaua din cer la mine.
La mine și la fulgii din cer.
Au venit atît de departe
Cad pe obrajii tăi calzi și pier.
DRUMURILE
REVOLTEI
Fără lumea și fără oamenii romanului Desculț, expe-
riența noastră nu numai literară, ar fi fost mult mai
săracă ; fără Darie, copilăria noastră, a multora, ar
fi fost mult mai puțin cunoscută. Fiindcă eroul acesta bla-
jin, de o sensibilitate bolnăvicioasă, rănită la o prea fra-
gedă vîrstă, a devenit în literatura contemporană simbolul
superiorității morale și spirituale, dincolo de o dominantă
tragică față de care se definesc atitudini, caractere și ra-
porturi.
La apariție, romanul cred că se dorea restituirea unui
univers original și dramatic, o lungă mărturisire, ca, de
altfel, toate celelalte scrieri, o eliberare de această obsesie
a purificării prin cuvînt, de unde și multele încercări și
lungile amînări ale „rostirii". Scriitorul purtase, cu sine,
ani în șir paginile nescrise ale cărții și confesiunile sînt
pline de neliniștea unui moment în care, inevitabil, Darie
trebuia să facă această profesiune de credință : „Nimic
n-am uitat. îmi aduc aminte de fiecare fir de iarbă pe
care l-am rupt spre a-mi împleti pe deget un inel. îmi a-
duc aminte de fiecare fir de păpădie, al cărui moț l-am
retezat cu nuiaua, în joacă. îmi aduc aminte de fluturii pe
care i-am prins și de culorile vii și minunate pe care
le-am șters, în glumă, de pe aripile lor. îmi aduc aminte
urmele de bou din care am băut apa ploii în cîmp. îmi
aduc aminte de fiecare vis pe care l-am visat în somn și
de fiecare vis pe care l-am visat treaz, cu ochii deschiși,
îmi aduc aminte de fiecare bucătură pe care am băgat-o
în gură și de fiecare zi în care am flămînzit. îmi aduc
aminte de fiecare sunet pe care l-am auzit, de fiecare cîn-
AHARIA
tec care a răsunat și a plîns în mine, de fiecare pumn pe
care, atunci ori mai tîrziu, l-am primit în coaste, în ceafă,
în obraz. Nimic din anii aceia n-a murit în mine. Au
murit multe din cele auzite, văzute, trăite mai tîrziu. Dar
cum să uit pe mama și pe tata ? Cum să uit pe frații și
surorile mele ? Cum să uit neamurile noastre, și megieșii,
și satul ? Cum să uit plopul, și duzii, și salcîmii, și corco-
dușii ? Cum să uit chipurile și faptele oamenilor ? Nu.
Nimic n-am uitat...“
„— Să nu uiți. Darie. Nimic să nu uiți . .	„— N-o
să uit, mamă", acesta este legâmîntul și sunetul „clopotului
de aur* cu care începe marea călătorie a lui Darie. Fiecare
pas este o certitudine, fiecare popas este o îndoială în plus.
Ultima este acceptată pentru că oferă soluția acelui „mai
departe", obositoare stare de veghe, răspuns nemărturisit
acestor întrebări : _Darie, spui tu drept ? îți aduci tu bine
aminte ? Nu cumva anii care te despart de acele timpuri
au pus între ochii tăi și trecut o pînză cenușie ? Nu cumva
peste cele ce povestești arunci pulberea tristeții tale ?“
La apariție. Desculț paralizase și, mai tîrziu, aproape
doi ani. activitatea scriitorului. Senzația era una de secare,
neputință de a continua, de a relua o legătură firească,
fiindcă experiența era mult mai vastă decît această operă,
și astăzi încă romanul rămîne pentru cei mai mulți, pe
bună dreptate, un punct de referință și chiar pentru autor
uneori, din moment ce motivele fundamentale, deosebin-
du-se prea puțin unele de altele, importantă rămîne numai
reactualizarea lor. încît nimic mai firesc decît această con-
fruntare cu .pulberea tristeții" și această căutare, întrebă-
rii : „Darie, spui tu drept F, a unui răspuns exact în ex-
presia, nu în spiritul său.
S-a observat însă rareori, și atunci doar în treacăt,
dubla ipostază a eroului acestui roman de excepție al lite-
raturii romăne. Este surprinzătoare, la Darie, paralel cu
câștigarea unei experiențe sociale, de viață, o fantastică
dorință de a-și apăra puritatea copilăriei, a amintirilor,
a cuvintelor, mergind pînă în pragul unei melancolii a
cunoașterii și a unei poezii a vieții, născută dintr-o remar-
cabilă forță de interiorizare.
Prea multă luciditate este în următoarele fraze, pentru
ca să nu ne dăm seama că orgoliul e desăvîrșit, observația
existînd deja, înaintea acestui comentariu, tragică în esența
sa, dar filtrată prin această stare meditativă, privilegiată.
„Mă miram că oamenii vorbesc și se înțeleg între ei prin
cuvinte și mă miram că vitele mugesc numai, că păsările
ciripesc. Mă miram că sînt atît de tăcuți copacii, că sînt
atît de tăcute ierburile și atît de minunate florile cîmpu-
lui. Și mă miram că în sat vedeam două feluri de oameni:
oameni jerpeliți, care umblau, de cum se topeau zăpezile,
și pînă toamna tîrziu cînd îngheța clisa, cu picioarele
goale, și oameni îmbrăcați ca oamenii, cu ghete lustruite
chiar în mijlocul verii".
Această aprigă apărare și grija desăvirșită pentru puri-
tatea amintirii, are în ea ceva sublim, molipsitor, pentru
că Darie, intrînd direct într-o existență ostilă, străină nu
numai temperamentului său, ci unor elementare principii
de echitate și dreptate, propriu-zis nu are o copilărie, ci
și-o inventează. își inventează momentele de mare bucu-
rie ale vieții, visîndu-le, o curioasă metamorfoză a visului
treaz în visul visat în somn. Pînă tîrziu, această întoarcere
către trecut va purta pecetea originalei inversiuni a acestor
două stări.
Tradusă, această invenție repetată a realului s-ar ex-
prima prin acel „și pe urmă", greu de rostit dar mal ales
de gîndit. O existență reinventată în termenii poeziei, fără
putința de a face abstracție de realitatea ei tragică, deși,
adeseori, redusă la o vagă uimire („Noaptea stelele coboară
și se scaldă în unde. Pogoară și cerul. Tot cerul. Cînd e
lună, pogoară la scăldat și luna. Sălciile dorm adînc, mai
adînc dorm oamenii. Somnul crengilor, somnul frunzelor,
îl sună vîntul. Sălciile dorm adînc, adînc. Le îndulcește
somnul adînc vîntul. Nu dorm niciodată apele. Niciodată.
Intr-una curg, într-una. Poate nu dorm niciodată nici săl-
ciile"), este în fond o călătorie, o restituire a copilăriei do-
rite, trecutului, și o anticipare, cu cîte eforturi, a viitorului.
„Nici unul din cei ce trăiesc în preajma mea nu-și
dă seama că sînt bolnăvicios de sensibil. Dacă ml-ar spune
cineva o vorbă bună de trei ori m-aș da peste cap de
bucurie cum se dau clovnii la circ. Cu sudalma și cu răul
nimeni nu izbutește să mă înduplece. Mă încăpâțînez, mă
îndîrjesc, cad la pat bolnav de supărare, dar de muiat nu
mă moi. Mă înduioșează salcia cînd o văd cum îi cad
frunzele. Mă face să sufăr amurgul cînd văd soarele galben
și leșinat... Mi se pare că sînt ca o vioară. Ar mai putea
să cînte o vioară în care s-ar bate cuie ? Fiecare cuvînt
grosolan zvîrlit în mine mă jignește, mă doare. E ca și
cum cineva ar bate în trupul meu viu și firav cuie. Rabd
și lac. Pe urmă încerc iarăși să mă apăr, deși știu că o fac
în zadar".
Dar, căutînd alți oameni, alte ținuturi, lucruri noi, ne-
obișnuite priveliști ale unui trup viu și firav fără cuie,
Darie își oferă totuși, sieși, o șansă de apărare „călătorind
cu închipuirea". Nu are importanță faptul că fiecare popas
este o altă deziluzie, există o supremă dorință de a afla
insula Ulala în care desculțul, despuiatul și înfășuratul în
zdrențe era marele demnitar. Avea vreo importanță faptul
că nimic nu exista din toate acestea ? „Mergi înainte, me-
reu înainte. Și nu te mai uita îndărăt. . . Tntr-o zi vei a-
junge, Darie, pe un mal însorit". Nu avea, firește, vreo
importanță, cîndva acest mal trebuia întîlnit, fiindcă dru-
mul, călătoria erau pentru el o formă a revoluției și a
cunoașterii.
„Se afla în noi toți și poate mai ales în mine, din
pricina firii pe care o aveam, aprinsă și iscoditoare, un
fel de dor de ducă neostoit. Poate că prin ochii mei mai
voiau să vadă lumea largă părinții, moșii și strămoșii care
fuseseră prin lege domnească prinși de un petec îngust de
pămînt și siliți să-l muncească veacuri de-a rîndul, din tată
în fiu, așa cum prin gura mea, mai curînd înrăită decît
rea, dar dîrză și deopotrivă de îndîrjită, voiam să-și țipe
suferințele pe care le înduraseră și nădejdile pe care nu
apucaseră să și le vadă împlinite". Plecat de la Omida,
argat și ucenic, umilit, Darie ajunge, în finalul romanului,
să privească lumea de pe prispa unei case de la marginea
Elucureștilor. Singurul lucru care-i aparținea cu adevărat
era acest drum, această experiență unică în felul ei, cu
semnificații mai largi chiar decît toate întîmplările pe
care le-a trăit.
Obosit de atîtea călătorii, expresia îi aparține, pe
vechea prispă, Darie se pregătea totuși, atent la zgomotul
străzii, de alte plecări, convins că ele, călătoriile, sînt o
stare a neprihănirii noastre. O stare de revoltă, de neac-
ceptare, apropiată de această maximă platoniană : „...celui
ce nu-i curat nu i se cade să se atingă de ceea ce este
curat".
Aurel SASU
* n prefafa la primul volum de Scrieri (Minerva, 1971)
I Zaharia Stancu menționează că primele încercări li-
terare datează din anii 1915, 1916. Era vorba de ver-
suri și, deopotrivă, de proză. „Adevăratul meu debut ni
se spune mai departe — îl socotesc publicarea, de către
dramaturgul A. de Herz a cîtorva dintre poeziile mele în
revista săptămînală Adevărul literar și artistic". A citit po-
ezii la Sburătorul. Debutul editorial se numește Poeme sim-
ple, volum apărut la vîrsta de douăzeci și cinci de ani. Au
urmat zece ani de tăcere si apoi alte patru plachete in cinci
ani (1937, 1939, 1940, 1941). Sfîrșitul războiului al doilea
coincide cu publicarea versurilor din Anii de fum, pentru
ca apoi să urmeze un sfert de veac de spectaculoasă ascen-
siune a prozatorului. Nici un volum de versuri in acest
POEZIE ȘI ROMAN
răstimp ; este perioada gloriei lui Desculț, a Pădurii nebune
ș.a.m.d. In 1970, scriitorul aproape septuagenar se întoarce
la prima dragoste. Volumul de poezii se numește Cîntec
șoptit și este primit de critică fără rezerve. Zaharia Stancu
a tipărit în volume peste 600 de poezii. A tradus din Ese-
nin și cîteva poezii din Francisc Jammes. A scos o intere-
santă Antologie a poeților tineri (1934).
Am prezentat aceste date, îndeobște la îndemîna oricui,
din dorința ca, degajate de restul impresionant al operei,
să poată impune cîteva concluzii, fie ele și de ordin pur
statistic. Prima, și cea mai generală, ar fi că poezia ocupă
prin cantitate un loc apreciabil în creația lui Stancu, fiind
departe de a însemna o opțiune pasageră și, spunem noi^
este mai mult ca un violon d’Ingres. Autorul însuși face
prefața amintită o remarcă ce invită la meditație : „Unii
spun de mine că sînt un poet rătăcit în proză ! Nu-mi dau
scama dacă au sau nu dreptate". Dubiul e semnificativ.
Există toate motivele pentru a nu supralicita locul și im-
portanța prozei, și aceasta in detrimentul creației poetice
Poezia ocupă un loc important în însăși proza lui Zaha-
ria Stancu, afirmațiile privitoare la viziunea lirică a ro-
mancierului țin deja de bunul-simț. Cită poezie a introdus
în roman e greu de spus, cert este că tendința de a poeti-
za, cel puțin această tendință particularizează romanele și
povestirile sale, le asigură o șocantă originalitate. Imixti-
unea poeziei in proză este unul din motivele pentru care
Desculț și celelalte au cunoscut o asemenea audiență. După
cum vom vedea, relația dintre poezie și proză nu se redu-
ce însă la acest aspect.
Surprinzător, pînă la Cîntec șoptit poetul este foarte
puțin original sau, mai bine zis, originalitatea sa nu este
atît de frapantă. Nota tradiționalistă a versurilor certifică
înainte de toate un temperament, un potențial afectiv spe-
cific și abia apoi o opțiune de natură estetică (Zaharia
Stancu a făcut parte, se știe, din grupul de la Gîndirea in
care a publicat foarte multe din versurile primelor volu-
me). Sensibilitatea scriitorului este prin ea însăși una îm-
povărată de tradiție.
Viziunea luminoasă, coșbuciană uneori, din Poeme sim-
ple este completată, in alte registre, de meditația din Po-
mul roșu, de pildă. Lumina va scade treptat, patosul de
sorginte folclorică cunoaște o complicată metamorfoză pen-
tru a ajunge, in Cîntec șoptit, greu comparabil cu efuziu-
nile și idilismul primelor texte. Abia acum, în volu-
mul din urmă, tradiționalismul de structură și de factură
este subordonat unei viziuni de o frapantă originalitate.
în Pomul roșu, poetul era încă sedus de pitoresc și, ca
atare, efectele de culoare și lumină apar cumva studiate.
Citez frumoasa Cu pași desculți domnițe : „Cu pași desculți
domnițe ieșeau din mînăstiri / Și clopotele nopții se alun-
gau prin munți. / Purtau făclii albastre in mîinile subțiri.
Și coapsele aprinse sub rochiile de nunți. // Nici un hai-
duc în codru și nici un cavaler, / Doar ursu-n smeurat,
doar feriga, doar brazii, / Doar sfinții-n zugrăveală urîți și
doar un cer / De care luna-n lacrimi își rezema obrajii".
In Cîntec șoptit și, mai apoi, în Cîntecui lebedei o aseme-
nea tehnică este mai puțin folosită. Fără a rupe cu ea,
poetul se desprinde vizibil de amănuntul pitoresc, de me-
tafora încărcată de culori și sunete spre a încerca o teh-
nică mai austeră, în aparență mai prozaică, o tehnică a
stilizării abrupte, scăpată de orice artificiu. Procedeele fo-
losite, in aparență mai rudimentare, se apropie de cele ale
artei naive și ale ritualurilor arhaice. Unul din procedee,
principalul, se numește, cum e și firesc, repetiția. Ea de-
vine osatura întregului poem, un fel de tipar, de matrice
stilistică : „Vino lingă mine, pasăre a paradisului, / Dacă e
pe undeva paradis. / Dacă e sau dacă nu e paradis, / Vi-
no lîngă mine, pasăre a paradisului, / Vino pentru cîteva
clipe și pleacă, / — Toate păsările paradisului vin de un-
deva, / Vin de undeva și pleacă undeva, / Poate pleacă în
paradis, / Poate pleacă în neparadis" (Cîntec pe zăpadă").
Tradiționalismul din primele volume, pitoresc și ornamen-
tal devine de nerecunoscut nu însă și negat în esență căci
noua ipostază a poeziei derivă din vechile structuri.
Am făcut această incursiune sumară și total nesistemati-
că în poezia lui Zaharia Stancu spre a putea acum, în cele
din urmă, reveni la relația dintre poezie și proză și pen-
tru a-i evidenția un nou aspect. Contaminarea prozei de
către poezie este, după cum am spus, un loc comun. Se re-
marcă ușor insă că acel Cîntec pe zăpadă din care am citat
ne trimite imediat la proza lirică din Desculț și celelalte,
ceea ce este poezie în proză devine poezie în poezie. Exem-
plele se pot multiplica, nu are sensul s-o facem, cert este
că prozatorul Stancu, odată întors la poezie, după un sfert
de veac de absență, aduce cu sine o manieră nouă, perfect
adaptabilă poeziei.
Romanele lui Zaharia Stancu au contaminat poezia din
ultimii ani, tot așa cum poezia sa dintotdeauna s-a făcut
simțită in romane.
Dan DRAGOMIR
u
4 — Convorbiri literaro
STANCU LA 70 DE ANI
Hotărît lucru, atunci cînd își redacta paginile sale publicistice,
Zaharia Stancu nu făcea „literatură". Mai mult decît atît, vi-
itorul autor al monumentalului roman Desculț trăda o adevă-
rată oroare față de calofilie. Preluînd aprecierea unui critic, vizîndu-1
pe Paul Celan, putem spune și în cazul care ne interesează că. ..față
de suferința și umilințele omenești, răbdarea de a muta pe tabla de
șah, a prozei, cuvintele, pînă ce-și află locul potrivit, i s-ar fi părut
un simplu joc, dar nu întru totul inocent'*.
De altfel, în „Literatura lașă** (4 aprilie 1935), scriitorul denunța,
în modalitatea-i explozivă, caracteristică, „literatura de văicăreală, cu
eroi frînți de viață, învinși de sărăcie, roși de viții". De ce ? Pentru
y	i ■ . t-*-
Facsimil din manuscrisul „Condițiile de muncă și de viată
ale scriitorilor-
că : „Nici o carte nu zvîcnește de dirzcnie, nu ridică glas adine și
Vibrant, nu pune și nu rezolvă probleme sociale
Literatura română de azi nu c nici măcar un documentar al
vremii.
Lipsește din proza contemporană febrilitatea care caracterizează
epoca, zbaterile claselor obidite".
Or, nefiind „literatură**, publicistica lui Z. Stancu are prin excelență
toate aceste atribute, „zvîcnind de dirzcnie" și ridicînd glas adine
și vibrant, fiind, în același timp, un răscolitor documentar al vre-
mii. Ea este profund străbătută de febra „care caracterizează epoca",
vestejind cu mînie politicianismul veros, afacerismul și spolierea
maselor, profețind, cu fermă convingere, alte vremuri. în care țara
să fie țară și poporul să fie stăpîn pe destinul său. Este atitudinea
civică a unui scriitor militant, pe care nu arabescurile sterile ale for-
mei îl preocupă în primu] rînd, și nici insolitul expresiei, ci efica-
PUBLICISTICA LUI
ZAHARIA STANCU
citatea, puterea dinamitardă a fiecărei pagini, angajată in opera de
revelare a putreziciunii statului burghez și de trezire a conștiințelor
în lupta pentru adevăr și dreptate. Nu lipsesc tonalitățile mesianice,
proprii publicisticii noastre de la Heliade la Eminescu și lorga. Nu
lipsesc accentele poematice, metaforele seînteietoare, comparațiile ni-
micitoare, cuvintele înseși par să se ordoneze, uneori, de la sine, în
formula inimitabilului discurs epic, cu pronunțate, copleșitoare infuzii
dramatice ori lirice, al lui Zaharia Stancu, romancierul. Din cînd în
cînd, ca înaintea unui concert, în ampla orchestrare tematică a pu-
blicisticii sale se pot distinge, obsesiv reluate, leit-motive care vor
fi magistral dezvoltate în proză sau, mai rar, în poezie. Deocamdată
\ însă, după cum am spus, pagina publicistică își subsumează toate posi-
bilitățile expresive (ale pamfletului) unicului, dominantului țel agi-
tatoric. Rezultatul este remarcabil, oferindu-ne, azi, nu numai un cu-
prinzător tablou al epocii, gravat adînc, cu acidul revoltei și tensiunea
gestului rechizitorial, dar și perspectiva care face posibilă sondarea
realităților umane încorporate acestuia, temperamentul autorului
datină textul, așa după cum aparatura modernă datează mineralele
altor epoci, conferindu-le tulburătoare dimensiuni existențiale. Fapt
este că, printre rîndurile volumelor cuprinzind activitatea publicistică
a scriitorului, desfășurată la mijlocul agitatului, dramaticului deceniu
al treilea, se poate desluși, dincolo de un cutremurător strigăt de
revoltă, memorabila chemare, devenită expresiv adagiu contemporan •
să nu uiți, Darie !
Să nu uiți epoca în care „la expoziția canină se dau și premii.
Da. Premii care întrec în valoare pe cele acordate scriitorilor și oa-
menilor de știință de Academia română**. Aceasta, spune Zaharia
Stancu, în timp ce „prin cartierul Grivița, spre barieră, unde lo-
cuiesc, ori pe șoseaua Vitan, pe unde am locuit altă dată, știu cete
galbene de copii flămînzi, rîioși, zdrențuroși, buboși (...)". ..De cc nu
organizează nimeni, în centru, o expoziție de asemenea copii ? Cucoa-
nele noastre nu se pot osteni să-i vadă în colibele lor la periferie.
Să-i aducem și să-i punem sub ochii lor, pe Calea Victoriei, sp.e
seară, cînd trec cu javrele în lanț, venind de la expoziția de cîini!...”.
(Oameni și cîini).
E vorba de Calea „numită în derîdere a Victoriei**, pe care „in-
valizii sînt stropiți cu tulumbele**. Ceea ce amintește faptul că, in
timp ce „Mausoleul (...) de pe linia care a fost de fee a Mărășești-
lor, adăpostește osemintele celor căzuți pentru apărarea pămîntului
nostru**, protipendada patriotardă, rămasă în timpul războiului, „tactic*
la vatră, își însușește beneficiile bazate pe rentabilitatea războiului
sau a exploatărilor miniere de la Anina sau din alte părți, unde
„viermii pămîntului**, din cînd în cînd ,,(. ..) leșinați de trudă, sînt
scoși din adîncuri la aer și duși pe tărgi la spital'* (Viermii pămintu-
lui). „Țăranii au nevoie de medici care să-i tămăduiască de sfrențenie,
de friguri, de pelagră, și de dascăli buni care să le învețe plozii carte**,
iar oficialitățile inițiază liste de subscripție pentru a le dona... fan-
fare ! „In afară de puține excepții, profesorii nu corespund menirii lor“
(Tinereți irosite), și totuși, „catedra universitară e pe viață. Ba în unele
cazuri, destul de frecvente, catedra poate fi transmisă, ca o moșie per-
sonală, fiului, ori făcută cadou de nuntă, ginerelui fercheș**. „Orașele
din provincie** trăiesc în somnolență, sînt cuprinse de la un an la
altul de marasm**, în schimb, guvernul ia colosala inițiativă de a cum-
păra, de la Londra „nouăsprezece pălării** : „pălăriile sînt înalte, cu
fundul tare și cu margini întoarse, fracurile, albe ca pana dc lebădă
și cu nasturi negri, pantalonii, largi, foarte largi și albaștri, iar pan-
tofii roșii.
Roșii ca sîngele / Ca sîngele ce a stropit odinioară peronul gării Sina-
ia. / Ca sîngele ceferiștilor de la Grivița. / Ca sîngele ..
Publicistica lui Zaharia Stancu are O copleșitoare forță demasca-
toare. Ea pulverizează toate aparențele „nobile** ale societății interbe-
lice, dezvăluind spectacolul grotesc, demn de penelul lui Goya, al
realităților sociale și politice în care opresiunea se împletește cu de-
magogia. Ridicolul atroce al situațiilor ajunge la culmi fără egal atunci
cînd, de pildă, un ministru, deplîngînd starea precară a drumurilor
țării, se angajează patetic „să care pietriș cu roaba o săptămînă** ; sau
cînd un fost ministru se disculpă de vina ce i se impută, de a fi avan-
sat în funcție niște delapidatori notorii, spunînd cu o candoare vecină
cu cel mai ticălos cinism : „Ca să nu-i mai văd, i-am avansat și i-am
trimis consilieri la Curtea de conturi".
Este epoca în care moravurile cer o radicală asanare, minciuna,
crima, imoralitatea, întinzîndu-se ca o plagă peste mari întinderi ale
vieții politice, unde „sub masca intereselor obștești", „majoritatea oa-
menilor noștri politici (...) urmăresc interesele personale''. Este epoca
în care, în timp ce închisorile românești „ucid cu zile pe cei osîndiți
să-și petreacă un număr oarecare de ani între zidurile lor, niște bieți
muncitori închiși pentru agitație politică la Jilava, la Doftana**, pușcă-
ria de la Brăila, ca și celebra pușcărie din operetele vieneze, e o
„pușcărie veselă". Delicvenții, seara părăsesc închisoarea. „La poartă
ii așteaptă limuzinele. Pe unii îi duc la neveste, pe alții la amante
Cei fără legături se îndreaptă (...) spre varieteul lui Petre Popescu (...).
Sint unii care folosesc noaptea spre a da lovituri. Dimineața, ca niște
funcționari conștiincioși, se intorc la .celule". Depun, desigur, la in-
trare, pentru portari, pentru gardieni, pentru directori, mici ofran-
de (...)". „Pușcăriașii noștri (spărgători, simpli pești pomădați, direc-
tori de bănci falite, bandiți de rasă, nu flecari) nu se pling". Pentru ei,
pușcăriile sînt „vesele". (Vesela pușcărie). Drept urmare, „Bibi" care
făcea parte din familia procurorului Hariton, „de la înalta curte de
Casație", surprins de bărbatul bucătăresei Ana în flagrant delict, nu
catadixește să scoată revolverul din buzunar și să-i găurească pieptul.
„Pieptul in care și matahala asta avea o inimă.
O inimă mare plină toată numai de făptura Anei".
In sfîrșit, este conspectată presa epocii, din care autorul reține, de
pildă, nu fără malițioase sublinieri anunțul : „Student anul III. caută(...)
linără cultă, sentimentală, idealistă, cu dotă și protecții" (s.n.).
Cronica timpului, nelipsită de asemenea pitorești amănunte, se
structurează însă pe dominante, vizînd marasmul vieții politice, care,
prin lașitate și complicitate, face jocul odioaselor partide de dreapta
și, implicit, al promotorilor urii între popoare și ai măcelului mondial.
Revine insistent în publicistica lui Zaharia Stancu cuvîntul pace, pre-
cum și apelul la luptă împotriva pregătirilor de război, mascate, nu
o dată, de declarații ipocrite (sinistre, apărînd, astăzi, cuvintele lui
Hitler, care, în 1934, exclama isteric: „Am făcut declarații că sînt
pacifist. Să fiu crezut !"). Intr-o asemenea situație, apelul la memorie
e cel mai indicat, astfel încît Zaharia Stancu va deschide „albumul cu
poze", în care : „Schneider Creuzot, Skoda, Bazil Zaharof stau alături
de Bertha Krupp. Profitorii singelui, ai flăcărilor, ai gazelor sufocante**.
F o viziune aproape apocaliptică, comentariul devenind vitriolant :
-Cînd o ghiulea a plesnit la catedrala din Rheims, în poșeta Berthei
a intrat o mină de galbeni.
Cînd torpila unui submarin a găurit pîntccul „Luisitaniei", arun-
cînd apelor înfuriate ale oceanelor cîteva sute de copii, cîteva sute de
femei, Bertha a întins palma și a cules o copaie de galbeni, iar cînd
un glonț rătăcit a trecut prin creierul poetului Charles Peguy, Bertha,
voinica Bertha Krupp, n-a cîștigat decît o marcă".
Războiul apare astfel în toată hidoșenia și absurditatea lui, ana-
temizat cu ură și deznădejde („dar războiul nu poate fi evitat. Acum
sint mai mult de trei bancheri care vor aur", exclamă scriitorul în
pragul celui de al doilea război mondial), această temă însumînd vifo-
roase pagini, de un umanism plin de patos și vigoare. Un umanism
care — considerînd refuzul participării la viață „un fel de trădare" —
nu numai denunță, ci și afirmă. Afirmă dreptul maselor de a parti-
cipa activ la viața politică, dreptul poporului la o viață mai bună,
dreptul la muncă, la carte, la fericire. Revine, ca o preocupare perma-
nentă, problema tineretului, a copiilor, în soluționarea căreia este su-
gerat exemplul Uniunii Sovietice. „Efortul Rusiei e îndreptat, întreg,
asupra tineretului** ; „undeva lîngă hotarele noastre, copii de aceea;,
vîrstă sînt ajutați să afle miracolul învățăturii și să cunoască frumu-
sețea muncii'*.
E vorba de un înaintat umanism, în numele căruia, după Eliberare,
Mihail Sadoveanu se înhăma „tinerește la munca grea și spinoasă a
răspîndirii adevărului*, iar Gala Galaction acționa la fel de „neobosit,
tînăr, înflăcărat, mereu inspirat, mereu cald, mereu nou...". Exprimîn-
du-și admirația pentru mai vîrstnicul său „părinte sufletesc" — Gala
Galaction, Zaharia Stancu îi veștezește (în -Sălcii uscate" din 5 noiem-
brie 1945) pe -ezitanți. — sălcii uscate la marginea unui drum larg
care duce departe", adăugind : _Aș fi dorit să se afle acolo, lîngă noi,
toți scriitorii români, tineri, toți scriitorii maturi sau bătrîni. toți cei
ce dorm de-a-n picicarelea cu capul greu de lene și visuri nătînge, toți
ezitanții, toți precarii. Poate că sufletul lor pustiu s-ar fi aprins de la
această înaltă și curată flacără, care de patru decenii luminează lite-
ratura și cultura românească, deopotrivă, macină ignoranța, acoperă
cu cenușă obscurantismul".
Autorul vibrantelor pagini de publicistica demascatoare a reali-
tăților burghezo-moșierești. evocatorul lui Darie și al multora dintre
aceia care, în timp, au însemnat prin viața și destinul lor, istoria
patriei, era și este el însuși o flacără. O flacără care, arzînd intens
în cadența paginilor publicistice și a celor ale prozei lui Zaharia
Stancu. afirmă continuitatea unei profesiuni de credință, confirmată
integral și magistral în vers și în proză. în verbul plin de energie
care, cîndva. a dinamitat și. astăzi, neobosit, construiește. Parafra-
zindu-1. să spunem și noi : .putea oare Zaharia Stancu. în amurgul
xieții, să-și așeze pe creștet o mai frumoasă cunună?".
Portret de Margareta Sterian
Al. I. FRIDUȘ
Cu Tudor, nepotul, fiul lui Horia Stancu
1902 - octombrie, 5 : s-o născut în co-
muna Salcia, județul Teleorman
(pe valea Călmâțuiului, lingă
calea ferată Roșiori-Turnu Mă-
gurele), Zaharia Stancu, „... tip
de țăran brun, cu ochii profunzi
și foarte difidenți..., e un focos”
(așa îl caracterizeză G. Căli-
nescu in Istoria literaturii).
1911—începe cursurile școlii primare
în comuna natală (avea 9 ani
și era cel de-al doilea copil,
după Ghcorghe, care era dat
la școală).
1915-trece examenul do absolvire a
c'nci clase primare, după care,
din lipsă de mijloace materiale
părinții il duc ucenic la o tă-
băcărie din Roșiori.
1916 — intrarea României in primul
războoi mondial apoi ocupa-
ția germană îl determină pe
Zaharia Stancu să se întoarcă
in comuna natală. In acestă pe-
rioadă scrie romanul Fiii Albi-
onului al cărui manuscris s-a
pierdut.
1917 —este argat pe moșia lui Dinu
Nicodin (scriitorul Nicu loanid
din comuna Lsla), apoi vînză-
tor de ziare în București.
1918—intră ajutor de arhivar la jude-
cătoria din Turnu Măgurele, du-
pă care lucrează ca bibliote-
car la biblioteca „Gheorghe
Lazăr” din același oraș.
1920 - debutează ca ziarist in paginile
gazetei „Victoria" din Turnu
Măgurele cu articolul „Mai pu-
țină ingratitudine". Co'aborea-
ză cu versuri și proză la „Ade-
vărul literar”, „România nouă”,
„Săgetătorul", „Universul lite-
rar" etc. în toamna aceluiași
an pleacă d n Turnu Măgure-
le la Roșiori, înscrlindu se la
liceul din localitate.
1922 — se s'abllește la București unde
cu sprijinul lui Gala Ga'action,
intră slujbaș Ic Eforia spitalelor
civile (dimineața lucra la Efo-
ria spitalelor, iar după-amaza
la administrația-expediția Fun-
dației culturale, care tipărea
revistele „Lamura" și „Albina"),
în același timp frecventa ce-
naclurile lui E. Lovinescu și Mi-
hail Dragomirescu.
5 —Convorbiri literare
z. stancu — ?0
1924- colaborează la „Gîndirea",
condusă de Cezar Petrescu.
1925-se căsătorește cu Nicolina Pă-
un, normalistă. in același an
se naște, la Salcia, fiul lor Ho-
rid.
1925-1926 face stagiul militar la Bălți.
Societatea Scriitorilor Români
ii acordă premiu pentru sonetul
„Vfa/ă“, apărut in „Jara noas-
tră" din Cluj.
1927 —apare volumul Poeme simple
premiat de S.S.R.
1928—trece examenul de bacalaureat
la Pitești, iar toamna se înscrie
la Facultatea de litere și filo-
sofie din București. Traduce și
apare, in Ed. Diecezane-Arad,
volumul de nuvele Zacheu de
Knut Hamsun. In anii care ur-
mează este, succesiv, funcționar
la Ministerul Agriculturii, Di-
recția Presei din Ministerul A-
facerilor Externe etc.
1932 — apare, sub conducerea lui Za-
haria Stancu, in luna martie,
primul număr al revistei „Azi"
(in care sint inserate și intiiele
traduceri din Esenin), suspen-
dată pentru atitudinea demo-
crată, antifascistă, în 1940. Tot
în 1932 își trece liciența în li-
tere și filosofie.
1934 - colaborează la „Credința". A-
par : volumul de tălmăciri din
Esenin și Antologia poeților
tineri (cu sprijinul lui Al. Rose-
tti și Ion Pillat).
1936 — lucrează ca secretar de redac-
ție la ziarul „Tempo",
1937 - apare volumul de poeme Al-
be, iar la 1 iunie face să apa-
ră, împreună cu G. Clonaru,
cotidianul „Lumea româneasca".
1939—apare in Ed. Fundațiilor volumul
de versuri Clopotul de aur.
...Costandina... ,dacă vreți, poate să fie socotită ca un capitol nou
din romanul Desculț. De altfel— este timpul s-o mărturisesc — aproa-
pe toate paginile de proză pe care le-am scris începînd din 1948, cu
excepția romanului Șatra, fac parte din același ciclu Desculț. Oamenii
din Costandina sînt făuriți din aceeași plămadă, trăiesc, iubesc și mor
pe aceleași meleaguri, adică pe lunga, îngusta și săraca Vale a Căl-
mățuiului.
Iată împrejurările în care am scris această povestire.
Trecuseră mulți ani de la apariția lui Desculț. Starea sănătății me-
le se șubrezise brusc, așa că m-am văzut nevoit să mă internez într-un
spital din aproprierea Bucureștilor. Medicii mi-au prescris odihnă de-
plină. Asta însemna să nu citesc, să nu scriu, și, dacă ar fi fost po-
sibil, să nu mă gîndesc la nimic, nici la trecut, nici la prezent, nici
la viitor.
Ușor de spus, dar cum să împlinești o asemenea recomandare ?
Cum să nu lucrezi nimic și, mai ales, cum să nu te gîndești la nimic ?
în capul meu care, după spusele medicilor, era foarte obosit, se iscau
versuri care, alăturîndu-se rînd după rînd, se închegau în poeme. Pe
unele le lăsam să cadă In uitare, pe altele le transcriam pe hîrtie.
Multe dintre cele transcrise s-au pierdut. Mi-a părut rău după un sin-
gur sonet intitulat Cerbul. După o lungă trecere de timp l-am găsit
rătăcit printre niște hîrtii. L-am copiat, l-am publicat în Luceafărul și
l-am inclus în volumul al II-lea din Scrieri, cam către sfîrșit.
Dar ca să nu-1 trimit pe cititorul volumului al III-lea, din Scrieri
în urmă, la volumul al II-lea. voi transcrie aici acest sonet care oglin-
dește destul de bine starea mea de spirit de atunci.
CERBUL
1940— tipărește volumul de versuri
Pomul roșu.
1941—apare volumul de versuri Iarba
ilarelor (Ed. Cugetarea - Geor-
gescu Delafras).
1942 - Editează Revista română.
1943—este internat în lagărul deținu-
ților politici de la Ig. Jiu.
1944 —publică în td. Prometeu volu-
mul de versuri Anii de turn.
1945 — se înscrie in P.C.R. Apare vo-
lumul Zile de lagăr. Colaborea-
ză la ziarele „România liberă"
și „Ultima oră". Traduce, in
colaborare, comedia lui Gribo-
edov, Prea multă minte strică.
1946 - tipărește volumul de publicis-
tică Secolul omului de jos. Este
numit director al Teatrului Na-
țional din București. Lucrează
în conducerea Biroului de pre-
să al B.P.D.
1947 - este ales președinte al Socie-
tății Scriitorilor Români
1948 -este ales deputat în Marea A-
dunare Națională. Apare în
Editura de Stat romanul Des-
culț, tipărit pînă în prezent în
peste 10 ediții.
bibliografie
Pe pajiște-n belșug de înflorită iarbă
Dormea un cerb învins cu fața la apus.
Lumina lin cădea, pe liniștea-i, de sus,
Broboane mari, rotunde i se-nchegau în barbă.
Victorios mi-am șters de udătură spada
Iar calul l-am izbit cu pintenii în pîntec.
Pădurea era plină de freamăt și de cîntec,
Nori rari își destrămau departe-n slăvi, zăpada.
Și-am mers ! Și-am mers ! Cînd seara a pogorît tîrziu,
Cu stoluri de lăstuni și negre ciori nătînge
Mi s-a părut, deodată, că-ntreg văzduhul plînge.
M-a apucat atunci dor aprig, amăriu,
Pe pajiștea de basm ce ruginea în sînge,
Sfîrșindu-mi suferința, în locul lui să fiu.
Dar nu ! Această stare de spirit nu m-a stăpînit numai atunci, ci
deseori, ceea ce se vede cu mai multă sau mai puțină claritate în multe
din poeziile publicate în Cintec șoptit și în Sabia timpului. O, această
sabie neîndurătoare a timpului, care ne taie și ne sfîrtecă fără îndu-
rare, dacă n-ar fi I...
în spitalul de la marginea Capitalei de care pomeneam mai înainte
eram mulți și de toate vîrstele, dar mai ales de vîrsta mijlocie și bătrî-
nă. Sabia timpului — nevăzuta sabie a timpului ! — începuse să ne
lovească pe unii, de alții se apropia numai, dar apropierea era ame-
nințătoare.
Alergasem, dacă pot spune astfel, în spitalul de lux de lîngă Capi-
tală cu vaga nădejde că aci sabia timpului nu ne va ajunge, sau nu
ne va ajunge deocamdată. Acest deocamdată putea să țină mulți ani,
chiar în cazuri pe care doctorii le socoteau disperate. Spaima sfîrși-
tului ne stăpînea pe toți în același grad sau aproape în același grad.
Spusele mele vor fi și mai aproape de adevăr dacă voi arăta că
se temeau de sabia timpului cei mai puțin bolnavi și — lucru ciudat
— aveau și de ce, pentru că moartea tocmai asupra lor se năpustea.
Spitalul nu avea morgă. Dacă murea cineva ziua, mortul era ținut în
camera lui pînă către miezul nopții, cînd se presupunea că toată lumea
doarme. Nu dormea însă nimeni. Se știa de cu vreme cine-a murit,
cînd a murit, cum a murit. Personalul vorbea și nu era chip să-1 con-
vingi să tacă.
Despre morți numai bine 1 Nici pe noi nu ne va cruța moartea.
Și cu noi sabia timpului își va face lucrarea.
într-o după-amiază am stat îndelung de vorbă pe terasa spitalului
c-o bolnavă. Să tot fi avut patruzeci de ani. Suferea de vagi dureri
de cap. Mie mi se părea că e una din acele femei care suferă de
dureri închipuite. îmi povestea cum în tinerețe, fiind actriță, se mări-
tase bine, cu un profesor care și acum era îndrăgostit de ea. Venea în
fiecare zi s-o vadă și să-i aducă flori. în ziua aceea nu venise. I se
întîmplase cine știe ce. Avea să telefoneze. Se făcuse ora opt și nu-i
telefonase.
Peste imensa livadă din jurul spitalului, peste cîmpuri și peste
nesfîrșiri se lăsase albastră înserarea.
— Mai stai puțin cu mine ...
— Ți s-a făcut frică ?
— Da. O frică adîncă.
— De ce ?
— Pentru că în noaptea asta voi muri.
Am rîs din plin, aproape cu hohote.
— Ce v-a venit să vorbiți de moarte ?
— Presimțirea. Cred că voi muri la miezul nopții.
Iarăși a rîs.
— Glumiți, doamnă.
— îmi pare rău că luați totul în glumă.
— Dacă n-aș fi luat totul în glumă n-aș mai fi trăit.
In sanatoriu mureau mulți. Erau luați din odăile lor noaptea
tîrziu, cînd totul se potolea și, purtați pe tărgi, pe coridoarele pustii
pînă la o mașină specială, închisă. Mașina transporta morții pînă la
un spital din oraș unde li se făcea autopsia și unde erau gătiți, dichi-
siți pentru a fi expuși și după aceea îngropați.
Cum nu prea aveam somn adormeam destul de tîrziu. Surorile și
medicii de gardă știau aceasta. Uneori veneau la mine sub pretextul că
mi-au adus un medicament special. Le mulțumeam, luam medicamen-
tul, îl puneam pe măsuța de lîngă pat și le făgăduiam că-1 voi înghiți
ceva mai tîrziu. Bineînțeles că după plecarea lor îl aruncam.
în seara aceea — sau mai bine zis în noaptea aceea — veni să
mă vadă doctorul Genuță. Era un bărbat sub treizeci de ani, scurt,
gros, mai mult decît oacheș. Se spunea — dar cîte nu se spun într-un
sanatoriu în care oamenii nici nu mor nici nu trăiesc ! — c-ar fi
fragment dintr-o
țigan, țigan adevărat, născut la marginea orașului, în cort, printre
înalți nămeți și tăvălit de lehuză gol goluț prin zăpadă, ca să se că-
lească. Nu aveam prejudecăți. Vesel totdeauna, optimist deși se întîlnea
zilnic cu moartea, omul îmi plăcea.
— A murit nebuna.
înțelesei îndată că e vorba de actriță. îmi îngheță șira spinării,
îl întrebai :
— Cînd a murit ?
— Acum un sfert de oră.
—• Dar . .. Dar acum un sfert de oră era tocmai miezul nopții.
— Da, îmi confirmă doctorul, nebuna a murit chiar la douăsprezece.
Atita arăta ceasul : douăsprezece.
— Exact cum presimțise sau cum prevăzuse.
Căzurăm amîndoi pe gînduri și tăcurăm cîteva minute, nu multe,
patru-cinci. Tăcerea o rupse doctorul :
— Deși nu am în urma mea o lungă carieră medicală am mai în-
tîlnit cazuri asemănătoare. Desigur, cazurile sînt ciudate, dar sînt.
— Aveți vreo explicație ? Mă gîndesc la o explicație științifică.
Doctorul Genuță zîmbi. Pe urmă rîse dc-a binelea.
— Explicație științifică ? Nu, nu avem nici o explicație. Faptele
se întîmplă și rămîn fapte.
Văzusem nu odată oameni murind, oameni din familia mea sau
oameni străini. Nu mă emoționa de loc sau aproape de loc pIocare;A
ființelor umane din viață. în schimb mă emoționa pînă la zguduire
venirea pe lume a copiilor, adică a oamenilor de mîine. Dacă în tinerețe
aș fi avut la îndemînă mijloacele materiale necesare nu literatura aș
fi urmat-o la Universitate, ci medicina. Aș fi devenit, poate, un mamoș
celebru. Nimic nu mi s-a părut mai vrednic de făcut în scurta noastră
trecere prin ceea ce numim viață decît aducerea pe lume a noi și noi
oameni, a cît mai mulți oameni. Venim pe lume plîngînd. Aș fi vrut
— medic fiind — să descopăr ceva care să-i facă pe oameni să intre
în viață rîzînd.
Ne-am pierdut așa în vorbe zadarnice cam vreun sfert de oră. La
un moment dat doctorul Genuță a tresărit :
— Dacă vrei s-o vezi pe nebună moartă, să mergem. Dintr-un mi-
nut într-altul pot veni sanitarii s-o ridice. Cum știți, nu ne place
s-avem morți în sanatorii.
— Să mergem.
Ieșirăm pe coridor. Făcurăm cîțiva pași, găsirăm o ușă dată la pe-
rete, ne uitarăm și intrarăm în odaie. Artista, căreia pînă atunci i se
spusese nebuna — nu era nebună de tot, era numai zvăpăiată — sta
înghețată și întinsă pe patul alb ca zăpada. Cineva îi ridicase capul
punîndu-i la repezeală o pernă sub cap și-i închisese ochii. Poate una
din surorile de serviciu, erau două, una oacheșă cu cap de tatarcă și
cu ochii ca măslinele, alta blondă, ușor roșcată. Privind-o, îți venea
să crezi că roșcata, înainte de a fi femeie, a fost capră.
Coridoarele erau acoperite cu covoare groase, moi în care încăl-
țămintea se afunda ușor ca în zăpada proaspătă. Trebuia să ai auzul
foarte ascuțit ca să-ți dai seama că la numai doi pași în urmă vine
cineva. Fusei deci ușor surprins cînd, întoreîndu-mă din întîmplare,
dădui cu ochii de profesor. Deși se uita cu ochii larg deschiși la mine,
îmi făcu impresia că nu mă vede. în spatele lui, speriată, temîndu-se
parcă să nu fie văzută de vreunul din noi, se afla o femeie micuță,
cu obrazul și cu mîinile, atît cît se vedeau, vinete. Purta o rochie
verzuie, cu mari dungi negre, cu croiala ieșită de mult din modă. Pro-
fesorul ne întrebă — pe mine și pe doctor — cu glas repezit, ieșit
din fire :
— A murit, domnilor ? într-adevăr, a murit ?
— Da, a murit !, îi răspunse calm oacheșul doctor Genuță.
Și repetă :
— A murit. Nu poate fi nici o îndoială.
Profesorul se repezi iarăși cu o întrebare.
— Cînd ? Cînd a clipit din ochi pentru ultima oară ?
Doctorul scoase ceasornicul din buzunar — un Omega cum se pur-
ta pe vremea bunicilor noștri — și-1 consultă :
— Acum cincizeci și două de minute.
— Și de ce nu am fost înștiințat mai repede ?
— Ați fost înștiințat acum douăzeci de minute.
— Așa e, Mielule, așa e, dar tu, pînă te-ai îmbrăcat, pînă to-ai
încălțat, pînă ai căutat și-ai găsit vata, pînă ai răsucit-o și ți-ai pus-o
în urechi...
Glasul femeii încetă să se mai audă, însă buzele ei se mișcară mai
departe, cînd încet de tot, cînd repede.
Profesorul Mielu se apropie de patul îmbrăcat în cearceafuri albe
pe care dormea adînc — somn fără trezire — răposata, îngenunche și
se apucă să spună Tatăl nostru, altă rugăciune nu mai știa. Mărunțica
vînătă se duse lîngă el :
—- Mielule, Mielule I Nu pentru rugăciune am venit noi doi aici.
Nu pentru rugăciune. Mielule !...
Profesorul tresări :
— Da, dai...
Se ridică în picioare, vîrî mîinile sub trupul înghețat al actriței
și începu să pipăie salteaua. Peste cîteva clipe chiui, se întoarse cu
fața spre noi și ne arătă o poșetă mare, burticoasă. O deschise. Chiui
încă o dată.
— Sînt aici. Așa cum am presupus de la început, bijuteriile
sînt aici.
— Dă-mi-le, Mielule, dă-mi-le . . .
Profesorul îi întinse poșeta.
— Ține-le... Ține-le bine și ai grijă, dragă... Ai grijă să nu le
pierzi..
Plecară la braț. Călcau pe covorul gros care acoperea coridorul și
treptele multe și largi ale scării. Nu făceau nici un zgomot.
Ne uitarăm după ei. Coborau la braț ca niște tineri îndrăgostiți.
Poate că îndrăgostiți erau, dar tineri nu mai erau de mult. Ieșiră din
clădirea sanatoriului și se pierdură în întunericul străveziu al nopții.
Moarta sta — ca toți morții — nemișcată. Umblînd cu mîinile pe
sub trupul înghețat profesorul Mielu i-1 strîmbase. O pernă îi căzuse
de sub cap și gîtul i se strîmbase.
Profesorul Genuță mă întrebă :
— Pricepeți ceva ?
Nu mai aveam poftă de vorbă, Cîteva clipe tăcui. Pe urmă îi
răspunsei :
— Nu. Nu pricep nimic.
Mă conduse pînă la camera mea și îmi ură noapte bună. Mă dez-
brăca!, mă culcai și stinsei lampa. Afară era cald. Era o noapte de
sfîrșit de vară și parcul din jurul sanatoriului era plin de pomi fruc-
tiferi. Pe fereastra larg deschisă năvălea în odaia în care așteptam să-mi
vină somnul aerul pur al nopții mirosind a fructe și a struguri ce înce-
6 — Convorbiri literare
puseră să dea în copt. Așteptam somnul. El însă nu venea. în schimb
veneau peste mine tot felul de chipuri ale unor oameni pe care îi
cunoscusem cîndva sau pe care nu-i cunoscusem niciodată. Unii treceau
prin fața ochilor mei în goană — era ca și cum i-ar fi alungat cineva
cu biciul din urmă — alții mergeau domol și, odată ajunși în dreptul
meu, se opreau și mă priveau fără nici o mirare. Unul, care purta bar-
bă mare și mustăți lungi, se opri în dreptul meu și mă privi... mă
privi...
Mă privi pînă începură să-i tremure picioarele. Atunci rosti:
— Mă cunoști ?
Vorbea aproape stins, ca din fundul unei gropi răcoroase și foarte
adinei.
Mă cuprinse o frică ușoară. Totuși îi răspunsei :
— Nu. Nu te cunosc.
— Dacă aș mai avea putere să rîd, spuse omul, aș mai rîde. Dar
nu mai am nici putere să rîd și nici să merg. Tu nu ne cunoști, dar
noi toți care sîntem aici te cunoaștem. Te-am purtat în noi și te-am
trecut de la o pereche de oameni la altă pereche de oameni.
M-am ridicat din pat, m-am apropiat de el, am vrut să-i prind
un realism patetic
Ficțiunea, la Zaharia Stancu
e îmbibată de un fior obse-
dant al materiei. Simțurile,
acute, vii, percep ți înmagazinea-
ză intr-un mod extraordinar. Me-
moria copilăriei este la Zaharia
C A I E
carte în lucru
mina, să i-o sărut și să-i cad în genunchi. Dar înainte de a i-o prinde
omul s-a năruit.
In clipa aceea am auzit un zgomot. Era asemuitor unei case care
se năruie.
Am întors butonul. Odaia s-a umplut de lumină, dar nu de lumina
obișnuită, ci de o lumină de culoarea mierii topite. Tot uitîndu-mă cînd
într-o parte cînd în alta am văzut că acolo unde fusese și se năruise,
cu un ușor zgomot omul din alt veac, se afla pe covor un pumn de
țărînă. Fărea și el gălbui, ca și lumina. Pe măsuța de lîngă pat se
afla o sticlă cu apă și un pahar. Se presupunea că în timpul nopții
s-ar putea să-mi fie sete, așa că apa din sticlă mi-ar prinde bine. Su-
rorile, băgînd de seamă că nu mi se face niciodată sete, nu mai schim-
bau apa. Lichidul din sticlă se coclise și nu mai era bun de băut.
Tocmai acum însă mi se făcu o sete cumplită. Intr-o singură clipă
buzele mi se umfiară și plezniră. Vrusei să-mi spun mie însumi cîteva
cuvinte. Nu izbutii. Limba mi se uscase ca iasca.
Apăsai pe sonerie. Undeva, departe, pe coridor se auzi țîrîitul unui
clopoțel. Nu trecu mult și ușa odăii se deschise. Sora blondă și spălă-
cită pe care o văzusem făcînd de gardă lîngă trupul mort al actriței
nebune se arătă în prag.
— Da, domnule ! Ce doriți ? M-ați sunat.
— Da.
Ii arătai grămăjoara de pulbere galbenă de pe covor.
— Asta.
— Ah ! spuse. Femeile de serviciu ! își fac de cap.
Plecă. Se întoarse repede cu o măturică și cu un făraș. Luă pulbe-
rea pe făraș și vru să plece. Ii tăiai drumul și o întrebai cu o voce
aspră :
— Unde vrei să-l duci pe străbunicul ?
Fata se miră.
— Care străbunic ?
Ii arătai pulberea de pe făraș :
— Asta.
— Glumiți, domnule ...
Trecu pe lîngă mine și se duse în camera de baie alăturată. Aruncă
pulberea într-o chiuvetă. Atunci auzii destul de clar un geamăt adînc
amestecat cu un plîns nedeslușit. Niciodată pînă atunci nu auzisem un
plîns mai dureros. Fata trase apa. Nu mai auzii nimic. Fata luă sticla,
plecă iarăși la baie și schimbă apa. Cînd veni îi arătai becul și zisei :
— Lumina ...
Fata ridică sprîncenele :
— Ce e cu lumina ?
Lumina, zisei, lumina și-a schimbat culoarea.
— O fi mai slab curentul.. Curentul care vine de la uzină...
O fi mai slab.
— Dar ...
— Nici un dar. domnule. Nici un dar .. .
Mă apucă de mîini și mă împinse spre pat:
— Culcați-vă, domnule. E tîrziu.
Mă culcai. Fata blondă-spălăcitâ se așeză pe covor în patru labe
și se apucă să sară prin odaie și să behăie ca o capră, ca o capră ade-
vărată. Vrusei să țip, dar iarăși îmi pieri glasul.
Rămasei nemișcat. Auzii cum intră în parc o mașină. Auzii cum
se oprește în fața sanatoriului și cum se deschide ușa de la intrare.
Pe urmă nu mai auzii nimic. Așteptai. Iarăși așteptai, și nu în zadar.
Auzii glasuri pe coridor. Cineva care rămase mai departe pe coridor
deschise ușa și în prag apărură doi sanitari rași în cap care purtau
o targă. Puseră targa jos și se îndreptară spre mine. Pînă să bag de
seamă ce se întîmplă, unul mă apucă de cap și altul de picioare. încre-
menii. II auzii pe unul din sanitari spunînd :
— Parcă era vorba că a murit o femeie.
— Femeie, bărbat, tot una. Asta a murit, pe ăsta îl ducem...
Imi adunai toate puterile, îmi regăsii glasul și strigai :
— Dar nu sînt mort. Mortul, sau mai bine zis moarta, se află la
camera douăzeci și trei. Aici e camera treisprezece...
— Tot aia e. ..
— Ba nu este de loc tot aia. E altceva. Dacă aveți nevoie de un
mort căutați-1 acolo unde v-am spus, la camera douăzecișitrei. Nu mai
întîrziați.
Conveniră că aveam dreptate și plecară. Nu trecu mult și auzii
niște uși deschizîndu-se și închizîndu-se, și apoi auzii mașina pleeînd.
leșii pe terasa care da în parc. Aerul era rece, mai curînd călduț și
mirosea de te îmbăta a piersici și a struguri abia dați în copt. Totul te
îmbăta. Insă eu nu mai aveam nevoie să mă îmbăt. Eram beat de-abi-
nelea, încă de la început.
— De la care început ?
— Ei, de la care ! Bineînțeles, de la începutul începuturilor, de la
începutul lumii.
Timpul trecuse de miezul nopții. Luna se pregătea de scăpătat. La
aeroportul din apropiere aviatorii se apucară să încălzească motoarele
mașinilor de zburat. Da. Așa era. Oamenii nu izbutiseră să înlăture
moartea și nici măcar să prelungească viața dar reușiseră să constru-
iască mașini de zburat. Zburau de la un oraș la altul, de la o țară la
alta, de la continent la continent și se pregăteau să dea asalt stelelor
după ce cuceriseră luna. Clienții sanatoriului se trezeau și aprindeau
luminile. Zarea, spre răsărit, se roșea. Dacă doctorul Genuță ar fi fost
lîngă mine și l-aș fi întrebat cît este ceasul, ar fi scos vechiul lui Omega
din buzunar, i-ar fi privit acele și mi-ar fi spus ferm.
— Patru ... Patru dimineața. Lîngă mine însă nu se afla nici un
doctor. Lîngă mine nu se afla nimeni.
Stancu memoria lucrurilor inter-
zise, a nenumăratelor tabu-uri.
începută într-un spațiu biografic
arid, cu sentimente brutal repri-
mate, experiența infantilă trebuia
să rămînă — literar — fundamentală.
Pe cea mai mare întindere, crea-
ția scriitorului, unul din cei mai
originali ai literaturii noastre, se
dovedește (oricît ar părea de pa-
radoxal) un dar al copilăriei, al
adolescenței dramatice, așa cum
despre Egipt s-a spus că e un
donum Nili. Și vocația poetică
(„Scriu cum cîntă pădurile") se
explică, probabil, tot ca derivat al
vechilor constringeri, care trebuiau
depășite prin fantezie. în pom,
s-au copt merele. Tentația, pen-
tru copii, este enormă, însă mama
le ascunde. „Nu ne dai mere ?
— Nu, nu vă dau. — Nici măcar
să gustăm ?• Fructele urmau să
fie sfințite, în prealabil, la bise-
rică, iar viitorul scriitor invocă,
ingenuu, un miracol: „Soare, Soa-
re, răsări mai repede, nene Soare,
că băiatul vrea să mănînce mere".
La moartea mamei, împietrit, a-
proape absent, tatăl rostește din
cînd în cînd același refren („Ce
mult te-am iubit!“) pe care, pî-
nă atunci, părea a-l fi tăinuit.
Sărăcia grea interzisese, anterior,
efuziunile. Limbajul memorialis-
tic, mereu moft orii, e îmbibat de
amărăciune. Pământ pietros, flori
sărace, oameni aspri, dini slabi,
amintesc dezolarea singurătăților
sidliene. Evaziunea lui Darie,
peregrinările lui în spații re-
ale sau imaginare dau curs, s-ar
zice, tendințelor refulate. înso-
ritul poem care este Uruma, co-
pila tătăroaică din Pădurea nebu-
nă, „pe jumătate sălbatică", epi-
sodul de dragoste, bizar, plin de
uimiri, se integrează unui roman-
tism al iluziei. Fantezia aprinsă o-
pune tragicului un spațiu de vis.
Uruma crede, o clipă, că pe ghia-
urul poposit la Sorg l-a adus ma-
rea „pe valurile ei cu creste de
spumă". Tinărul dunărean, care
nu-și găsește „nid rostul, nici
astâmpărul", are, concomitent, re-
velația mării. în structura lui,
trecutul va persista ca o altă ma-
re, spațiu de retrospective agitate.
Soclul statuilor lui Zaharia
Stancu este — cum zicea Henry
Moore despre statuile sale — pă-
mîntul; fondul lor — o umanita-
te adesea chinuită, într-o încor-
dată luptă pentru existență. Du-
năreni cu un substrat spiritual
arhaic, oameni care-și privesc des-
tinul cu gravitate, morocănoși, în-
chiși, violenți pînă și in gestul
patetic, pe toți îi leagă — cînd nu
e vorba de monștri — o since-
ritate a replicii venind parcă din-
tr-o lume incapabilă de ascunzi-
șuri. Cutare desculț, figură cioplită
colțuros în granit, participă, ase-
menea unui personaj de tragedie
elină, la uciderea logofătului de mo-
șie, cu conștiința că îndeplinește o
datorie etică, un îndemn al desti-
nului. Imprecațiile unei femei împo-
triva hoțului neidentificat descind
din noaptea timpurilor, investite cu
un aer mitologic: „Și dacă o să-l
afli, ce-o să-i faci ? — Nimic, ce
să-i fac ? I Doar așa să-l știu... să-l
știu, ca să-l mai blestem din cînd
in cînd"... Fiicele jelind la cata-
falcul mamei răposate (in Ce mult,
te-am iubit), par, improvizînd boce-
tul, niște contemporane ale Anti-
gonei. „Am fost certată cu tine
douăzeci de ani, mamă (spune u-
na), și n-am vorbit cu tine
douăzeci de ani, mamă, și te-am
dușmănit douăzeci de ani, ma-
mă" ... Alta: „Mamă, mamă, am
născut patru băieți, mamă, și-o
singură fată, mamă. Și moartea
mi-a luat fata, mamă. Caută-mi
fata, mamă, pe lumea de din-
August 1972: vorbind la sărbătorirea lui Marin Preda
colo, mamă, și stai cu ea, ma-
mă, n-o lăsa singură, n-o lăsa
singură...“ Șatra și Ce mult te-am
iubit sînt, în fondul lor intim,
niște meditații asupra morții.
Tragica odisee în contextul războ-
iului, ai cărei protagoniști, în Șa-
tra,sînt un grup de țigani („oa-
menii oacheși"), devine pretext
de sondaj patetic. Procedeul, la
Zaharia Stancu, e obișnuit, pro-
zatorul trecînd necontenit de la
registrul epic la cel liric. Este si-
gur că lirismul acesta, — profund
dramatic — dă vibrație conștiinței
scriitorului. Ii potențează persona-
litatea. Constatarea unei eroine su-
nă simplu: „Mare lucru să fii om !“
Propoziția rezumă, de fapt, filozo-
fia lui Zaharia Stancu.
Reacțiile sînt de alt gen decît la
taciturnii sadovenieni ai munților,
apropiați de o natură comprehen-
sivă. La țăranii lui Zaharia Stan-
cu, suferința, revolta, inocența și
răutatea apar prompt la su-
prafață ; se traduc in vorbe. A-
coîo unde la Sadoveanu ne întâm-
pină taina, visul, amintirea, la
Zaharia Stancu găsim negura, a-
marul, urîtul. O acidulație sarcas-
tică particularizează starea de rău.
ei mască seamănă cu celelalte. Toa-
te, împreună, iau parte la un fel
de ritual trist, în sute de secven-
țe, similare ca substanță, continuind
dintr-un volum în altul. Din co-
pilul Darie a ieșit un raisonneur.
Privirile lui încercuiesc în final,
existența, ca fenomen general u-
man. Viața e un cerc închis, iată
o constatare. Poate cea mai fra-
pantă modalitate stilistică la au-
torul Șatrei, romancier al suflete-
lor simple, este tehnica cercurilor
concentrice. Propoziții concise, re-
zumative, se repetă. Trei-patru
cuvinte simple, banale, reiau mu-
zical un motiv, o constatare, o
concluzie, făcînd ca ideea să dobîn-
dească un ritm. Să vedem în a-
ceasta o tehnică poematică ? Numai
uneori. în rest, repetiția obsesivă,
propoziția-refren exprimă o vi-
ziune inelară a vieții. Vorbele se
repetă, așa cum se repetă zi-
ua, noaptea, moartea. Propoziția-
ecou se opune, parcă, neconteni-
tei invenții a lumii. Viața apare
deci ca reluare; cuvintele luptă cu
uitarea, salvează esențialul din
ceea ce fuge. După zguduitoare pa-
gini sumbre, voința de a învinge
triumfă. Zaharia Stancu nu e un
pesimist.
Un scriitor mare, un destin ro-
tund, adică armonios ca idealitate
umană și estetică. Zaharia Stancu
nu e numai un creator fecund, ci
și unul exemplar.
Const. CIOPRAGA
( z. stancu — ?0 )
1949 — Desculț apăruse cu un an îna-
inte, in 1948, și romanul începe
să circule peste hotare : mai
întîi la Budapesta, Praga și Bra-
tislava, apoi Ia Amsterdam
(1950), Varșovia, Berlin și Paris -
1951.
1949-apare în colecția„Cartea popo-
rului" povestirea Brazdă în-
gustă și adincă.
1950 - tipărește	volumul de note și
impresii	de drum Călăto-
rind în U.R.S.S.
1951-apar: povestirea	Pentru	viață
(Col. Albina) și pași.	nuvela	Primii
1953 —apar :povestirea	Adu-fi	amin-
te și romanul Dulăii
1954 - martie : conduce, aproape 10
ani, Gazeta literară. Este a-
les membru al Academiei.
1955 — editează, în 2 volume, — în-
semnările și amintirile unui
ziarist.
1957 — apar în E.S.P.LA. volumul
Iarbă și culegerea de versuri
Poeme simple.
1958 — este rechemat în funcția de
director al Teatrului Național.
Tipărește Rădăcinile sint a-
mare (al
în 1959).
5-lea volum
apare
1960 — editează selecțiuni din Des-
culț sub titlul .Darie" la E-
ditura Tineretului.
7 — Convorbiri literare
A. CONȚESCU
Caracteristică pentru multe din
debuturile poetice din ultima vre-
me este lipsa de sfială. Lipsă de
sfială înseamnă o surprinzătoare
maturitate expresivă, aer de su-
perioară degajare, ostentativă de-
zinvoltură. Un caz tipic ar fi debu-
turile din anul trecut ale lui Adri-
an Popescu și, mai ales, Mircea
Dinescu (antecedentele nu lipsesc:
Emil Brumam și Mihai Ursachi ar
fi două dintre ele) cărora li se pot
adăuga trei foarte interesante vo-
lume semnate de Aurora Conțescu
(La Eminescu), Cornel Udrea și
Iustin Moraru (la Dacia).
Ecou in nisip (Eminescu, 1972)
pare a fi rezultatul unor prelun-
gite acumulări a căror finalizare a
fost amînată dintr-un exces de
scrupule. Că este așa sau altfel nu
interesează, certă rămîne ținuta
elegantă a poeziilor, deosebitul
efort (subînțeles, deloc vizibil)
pentru obținerea unor sunete pure.
Versurile Aurorei Conțescu sînt, de
fapt, ipostaze literare ale unor re-
prezentări caligrafice și picturale.
Mă gîndesc în primul caz la fermi-
tatea și puritatea liniei : „Aeriene
trestii au desenat pe apă / o cifră,
sau o șoaptă, sau un refuz de-a
fi / și-au botezat amurgul ce-ntîr-
zie să-nceapă / cu nume de durere,
scris cu cerneluri gri" (Cutia de
rezonantă); mă gîndesc, în al doi-
lea caz, la nuanțarea savantă:
„Culorile coboară-n pantă, pînă /
la marginea de noapte, în care se
îngînă / căderile de ape cu liniș-
tea din vînturi / și-și dau sub zi-
duri mîna fîntînă cu fîntînă* (Act
de naștere).
Culorile sînt transparente, irea-
le ; un loc aparte în acest joc fas-
tuos de tonuri și de limpezimi îl
are lumina — infiltrație discretă
sau, dimpotrivă, explozie năucitoa-
re — : „iar țipătul luminii filtrat
prin verzi cristale / adoarme în
abisuri de mari orgii florale-* (Peș-
tera cu păsări).
îndărătul unor astfel de seducă-
toare „formalități* se întrevede o
prezență umană, mai mult, o ati-
tudine. îndărătul veșmîntului de
gală se simte căldura corpului o-
menesc și nu rigiditatea manechi-
nului. Pentru Aurora Conțescu c-
leganța formală este o ambianță,
nu un spectaculos artificiu.
Dar în ce constă prezența uma-
nă a poetei, atitudinea despre ca-
re pomeneam ? Temperamentul e
melancolic, atins pe alocuri de o
superioară blazare. în consecință,
confesiunea caută un ton stins.
Discreția mărturisirilor, voluptatea
insinuărilor, ambiția sugestiei sînt
cîteva modalități eufemice de adu-
cere în prim-plan a unor senti-
mente incomode care, în mod nor-
mal, sînt motive de patetice de-
clarații. Iată — îmi permit la rîn-
du-mi să poetizez — un fel de
„inscripție pe destin" : „Ne zgribu-
lim în cercul nostru tragic, / dea-
supra tragem pînze de paing, / iar
știmele adîncului pelagic / ine-a-
lung cu palma udă și ne strig. / /
Cu luna-nchisă-n clopot, ning și
ning. . (Catedrala scufundată).
Moartea înseamnă o amplă me-
tamorfoză a cărui preludiu este
dramatic iar finalul pantele, de fapt,
ambiguu : „Un început în aer și a-
gonii în ape, / O lacomă cădere și
un cernit surghiun, / Cuvîntul e
de foșnet din ce în ce aproape, /
iar soarele c veșted ca frunza de
tutun. / / E trecerea prin lucruri,
de ritmuri și accente, — ca lebe-
de de umbră prin pîlcă și oglinzi. /
în straturi suprapuse zac seve
somnolente, / iar îngerii luminii
sint vii și suferinzi. // Arterele
lemnoase mă trag tot mai adînc. /
Osmotic seve acre îmi năvălesc
prin pori / Simt cum ader la țărnă
și de sub sinul sting brîndușe vi-
olete mă bintuie cu flori" (Preludiu
vegetal).
Ecou in nisip este expresia li-
nei sensibilități rafinate și a unui
talent exersat inteligent.
Iasomia, volumul care i-a apă-
rut lui Cornel Udrea în acest
an la Dacia, este organizat pe
trei secțiuni în care diferă registrul
nu și maniera. Prima, Portretele lu-
minii, cuprinde versuri de inspirație
patriotică, bine scrise, firești, fără
extazuri false : „Ne trecem dati-
nile fără sfială / ca pe o pasăre
scoasă din cuptor / sîntem ai țării
pîn-la ultima vocală / ce buzele ni
le-o strivi ușor... “ (Cu glasul tare
spun). Portretele luminii se dis-
CORNEL UDREA
ting prin exuberanță, expresie
limpede și ton sincer. Nota gene-
rală de echilibru rezultă pe de o
parte din evitarea prețiozităților,
pe de alta din manifesta alergie
la platitudini.
A doua secțiune, erotico-pica-
rescă, este intitulată Albastru ni-
sip de acasă, un fel de elegie în mai
mulți timpi. Se deschide cu trei
Goblenuri, abile exerciții de cro-
matică poetică, fermecătoare și
desuete declarații de dragoste în
care sînt picurate tristeți trecă-
toare.
Esențială și frapantă este la Cor-
nel Udrea capacitatea de divagație.
Fantezia, de cele mai multe ori
fantazarea, procură îneînlări, re-
suscită, spre exemplu, într-o ma-
tură ipostază imaginile din cărți-
le de aventuri ale copilăriei. Ci-
tez dintr-o delicioasă A doua in-
vitație : „Să ridem foarte puter-
nic de întimplări / printr-un
ochean colorat te invit / la o croa-
zieră peste șapte mări la bordul
unui «Moby Dick» rapid / / De-
sigur Olandezul Zburător ne va /
servi dejunul în cabina mică / iar
seara vom dansa în salon / pe
valsul "Sentiment de rîndunlcă» / /
înmuguri-vor aurore la tribord /
din ordinul cîrmaciului cu pipă /
ne-or aclama vulpi argintii în
Nord / iar urșii vechi vor ține cu-
jvîntări în pripă // Puzderie de
agerpresuri ne-or puncta / cu te-
lexuri dezlănțuite drumul / iar tu
vei cere căpitanului să-ți dea / u-
riașa pipă să-i aprinzi tutunul".
în marea lor majoritate stările
de spirit sînt etalate- cu o calcu-
lată neglijență în direcția viziunii
grave. Ironia, înclinația spre pa-
rodie condimentează și, în același
timp, calmează euforiile sentimen-
tale. în poezia erotică nu o dată
este mimată adulația expeditivă.
Dar totul, la urma urmei, este grav
și ceremonios.
Ultimul ciclu, Iasomia, este vădit
mai solemn deși tentația ironiei nu
dispare. Echilibrul fragil surprinde
prin prematura obsesie a timpului.
Desuetudinea, paseismul, tandrețea
galantă elimină în chip voit accen-
tele încrîncenat patetice. în acest
sens, meditația caută cu o insis-
tență nu lipsită de tîlc latura ba-
nală, ncspectaculoasă a faptelor :
„și era atîta nevoie de un vals /
oricît de simplu, oricît de vechi /
pentru că valsul bătrîn face / du-
minica bună". (Un echilibru). Tot
aici se înscrie și soresciana Scufi-
ța roșie.
Cornel Udrea are ceea ce se
chemă aplomb poetic. Să adău-
găm un spirit de discernămînt in-
stinctiv carc-i servește în evitarea
falselor virtuozități și a falsei pro-
blematizări. L-aș dori în următoa-
rele volume la fel de firesc în ges-
VIRGIL DUDA
Anchetatorul apatic ’) este ro-
manul sau, poate mai exact,
procesul unei stări : apatia,
în sensul pe care volumul
lui Virgil Duda i-1 dă. apatia în-
seamnă imposiblitatea integrării în
ordinea firească, în ritmul firesc al
lucrurilor, o toropitoare indiferență
rațiocinantă (deci conștientă de si-
ne), o vagă dar perpetuă lehamite.
Anchetatorul, personajul central și
in fond nucleul romanului este un
bărbat inteligent și sensibil, în ciu-
da sau tocmai din cauza a-pathiei,
frînat în tot ceea ce întreprinde
de o disecantă luciditate — amin-
tind-o pe a eroilor lui Holban —
și de un exacerbat simț al reiati
vului. Luciditatea îi provoacă o dis-
locare a ființei : trăiește și se vede
trăind, fiecare gest ii produce inter-
minabile reverberații în conștiință.
Cartea lui Virgil Duda poate fi
citită la trei nivele : nivelul faptic,
nivelul moral și nivelul intelectual.
La nivelul faptic, avem de-a fa-
ce cu o monografie a ratărilor. în
partea întiia („Vecini, de jur îm-
prejur"), Anchetatorii,! petrece o
dimineață de contemplație și au-
tocontcmplațic. Tolănit in patul
care nu-i aparține, într-o încăpere
care nu-i aparține (sunt ale Doc-
torului, un fel de alter-ego al An-
chetatorului), el înregistrează cu
acuitate măruntele întîmplărî ale
imobilului, revizuindu-și, concomi-
tent, condiția de, oarecum, para-
zit. Partea a doua ni-I înfățișează
anchetind „Un caz din practică".
E vorba de o arhi-încîlcită coțcărie
financiară, certă în esență, dar chi-
nuitoare în ce privește producerea
dovezilor irefutabile. E un păien-
jeniș de chitanțe, date, facturi, li-
vrări, plăți, implicați, substraturi,
mobiluri, gaz peste foc, survine și
un cadavru (crimă ? sinucidere ?),
toate acestea concurînd la decon-
certarea generală a Anchetatoru-
lui. „Starea actuală a iubirii", ul-
tima și cea mai bună parte, un
mic roman analitic de iubire re-
trospectivă, este o „căutare a tim-
pului pierdut" și o redescoperire
a sa în culori cu totul noi, este
rememorarea de către Anchetator
a legăturii sale cu Mura, legătură
in care abia acum, la derularea
filmului secvență cu secvență, el
observă o marc și frumoasă dra-
goste, apusă. Trăise apatic această
iubire, nu-i simțise sublimitatea,
ce se revelă dureros acum, la re-
constituire.
Nivelul moral al romanului
transmite una din principalele sale
semnificații. Anchetatorul c un
ica prozei
abulic („Dar dorea el cu adevărat
să schimbe ceva ? Dacă i s-ar fi
dat «mină liberă», dacă ar fi avut
puteri depline, ce ar fi ales în lo-
cul nepăsării cvasi abulice pe care
o practica acum și care constituia
căsnicia trudnică a firii sale cu o
profesiune prin excelență activă,
de pîndă continuă și inițiative
spectaculoase ?“), un intrus, un
Străin („Nimic din ceea ce trăia
nu-i aparținea cu-adevărat, asista
apatic la suferințele bunicii anal-
fabete, ca și la necazurile judecă-
torului de instrucție Druk — alt-
fel spus, realitatea nu era pentru
cl mai stimulantă decît ficțiunea,
adevărul nu-i era mai tonic decît
falsul N. GP —, călătorea mereu
în cîte un autobuz în care, pentru
durata unei curse, pasagerii con-
stituiau singura lui familie"...).
Lipsit de pathos. Anchetatorul nu
poate realiza veritabila înțelegere,
adevărata comunicare. El este spec-
tator unic și obosit, într-o sală
goală, al unui film panoramic și
amețitor, dar mut. Un om foarte
singur, fatalmente singur, iată ce
este Anchetatorul. Dotat cu antene
exclusiv cerebrale, nu poate sta-
bili contactul cel mai fecund, cel
mai viu cu exteriorul, care este cel
sufletesc. Anchetatorul aduce in-
tr-un fel, simbolic privit, cu acele
plăsmuiri de science-fiction, „omul
viitorului", ființă macro-ccfală, cap
enorm pe un trup infim, creier ce
și-a extins dominația tiranică asu-
pra întregului organism. Romanul
este astfel, subtextual, o pledoarie
pentru, dacă nu superioritatea, cel
puțin egalitatea în drepturi a afec-
tivității cu cerebralitatea.
I-a nivelul intelectual al cărții
găsim o reflectare a acestei sem-
nificații morale. Prin Anchetator
este pusă, în definitiv, problema
raportului omului cu Lumea. El
alege soluția inteligenței. Singurul
ambasador pe carc-1 trimite uni-
versului (fizic, social, sentimental)
este mintea sa. Este însă un am-
basador eu .joc dublu". Acel simț
exagerat al relativului minează
pactul cu lumea, care îi apare, din
această cauză, sfîșietor de comple-
xă, incomprehensibilă, și în ultimă
instanță, străină, dacă nu ostilă.
în ancheta pe care o efectuează
asupra propriei sale istorii senti-
mentale, personajul constată acel
efect de pulverizare, de nimicire a
realului prin exces de logică. Rea-
litatea, secționată cazuistic, fâfri-
mițată în raționamente reci, își
pierde imperceptibil seva, savoa-
rea, rcctc : sensul. Anchetatorul a
fost imun la iubire, incapabil să
trăiască dragostea tocmai, pentru
că se trăia prea atent pe sine. Dra-
gostea, și, la urma urmei, orice ra-
port cu Lumea, impune un minim
de abandon.
Prin acest roman matur, în ciu-
da cîtorva episoade parazitare, a
unor digresiuni nedomolite și a sti-
lului pe alocuri din cale-afară de
stufos, Virgil Duda se dovedește
un virtuos al analizei feroce, ex-
haustive, infinitezimale ca să zic
așa, un confrate al lui Alexandru
Ivasiuc, atras de partea dinspre
Proust, nu atît prin frazele arbo-
rescente, cît prin fascinația pc ca-
re o excrciiă asupră-i tărîmurile
mirifice ale memoriei.
Cu un excelent Jurnal la Mo-
rile de Vînt intră în literatu-
ră medicul Caius Mihailă”).
Propriu-zis, cartea nu e chiar un
jurnal, episoadele nu se suc-
ced pe zile, sunt menționați
doar anii, și in afară de acest a- /
mănunt formal, e evidentă conden-
sarea și purificarea materiei din-
tr-un inițial „jurnal". Din ceea ce
va fi fost „jurnalul" de bază, auto-
rul a plivit masiv, o dată din ra-
țiunea pomenită in motto-ul cărții
M. GRADINARU
Prolegomene la o poietică
marxistă este o nouă tenta-
tivă de a examina arta din
perspectivă ontologică, sin-
gura — după opinia autorului —
în măsură să permită degajarea
esenței comune oricărei specii de
artă (p. 12). Propunîndu-și a sta-
bili raportul în care gindirea cre-
atorului ei (al operei de artă —
n.n.) se află față de fire (p. 110)
analiza ontologică se dovedește de-
osebit de interesantă prin aceea că
promite obținerea unui singur cri-
teriu de despărțire a artei auten-
tice de produsele artizanale. Cum
se poate intra în posesia lui ? Prin
formularea interogației : Obiectul
supus analizei (....) instituie sau
nu firea intr-un fiind ? Altfel spus:
Gindirea creatorului unui anumit
produs a stabilit sau nu o legătură
cu firea ? Este acel lucru produs
fructul unei conștiințe ontologice,
aparținînd unui om pentru care fi-
rea a devenit vizibilă, sau repre-
zintă rezultatul unei fabricatii des-
fășurată (sic!) in plan ontic ? (p.
110). Dacă răspunsul va fi afirma-
tiv, opera face să se vadă ceea ce
în sine însăși este dezvăluire; da-
că însă va fi negativ, ea posedă
numai o frumusețe neesențială. E-
xistă dar un adevăr, mai presus de
gustul fiecăruia, un adevăr cu va-
loare de evidență care obligă la a-
tribuirea calității de artă unui o-
biect sau altuia ; și el decurge din
înțelesul originar al termenului
(grec, poiesis), acela de aducere
în prezență, punere în lumină,
dezvăluire; arta este deci dezvă-
luire a firii.
Faza următoare a examenului
ontologic, diagnosticul diferențial,
se aplică numai asupra operelor
trecute de selecție și constă în
semnalarea raportului dintre gin-
direa creatorului unei veritabile o-
pere de artă și firea care i s-a
destinat dezvăluindu-se (p. 112).
Cum esența artei este departe de
a fi elementul comun al operelor
artistice, diferențele fundamentale
dintre ele fiind date de specifici-
tatea istorică — esența firii avînd
un caracter temporal —, diagnos-
ticul diferențial înseamnă localiza-
rea gindirii artistului, delimitarea
propriului său loc în sfera artei
autentice, prin opoziție la alte cre-
ații artistice, dezvoltate pe alte
principii, intr-o altă viziune asu-
pra firii, cu care se men(ine intr-o
coapartenență esențială. Studiul asu-
pra dramei grecești, ca și cele pri-
vind poezia lui Hdlderlin, Emines-
cu, Rilke și Trakl au sensul unor
exemplificări ale metodologiei e-
xamenului ontologic. Autorul gă-
sește însă de cuviință a face ilus-
trările numai cu texte ce trec fă-
ră dificultăți primul examen, adi-
că numai cu opere artistice indis-
cutabile. ceea ce mi se parc că
duce la o incompletă evidențiere a
calităților analizei ontologice. In-
teresant ar fi fost ca Mihail Gră-
dinaru să ia în discuție și, bună-
oară, un text bine primit de criti-
că, căruia să-i dovedească frumu-
sețea neesenfială și, implicit, lipsa
de valoare artistică. Validitatea
metodei se cere demonstrată pen-
tru toate împrejurările posibile.
Toate că Mihail Grădinarii o va
face într-o viitoare carte.
Semnificativă mi se pare în
activitatea criticilor de obîr-
șie ardeleană preocuparea de
a evidenția cît mai constant și mai
organizat cu putință contribuția li-
teraților transilvăneni la dez-
voltarea literaturii naționale. Ei
practică azi ca și ieri o critică de
susținere, în clarul înțeles de spri-
jinire consecventă a autorilor core-
gionali. Nu spun, doamne ferește,
că ar fi vorba de vreo premeditare,
de vreun tacit refuz al cărților din
celelalte regiuni ; dar se vădește în
această critică un plus de înțelege-
re pentru scrierile locale, o mai
pronunțată bunăvoință, un spor de
— dacă vreți — iubire. Nu spun,
iarăși, că pînă și această sistema-
tică operație de luminare și prote-
guire a valorilor ardelene n-ar be-
neficia — cel puțin în principiu —
de necesarul spirit critic.
Simptomatic pe linia celor spu-
se mai sus este debutul editorial
al cercetătorului clujean Aurel Sa-
su, Progresii, ocupat mai bine de
jumătate cu probleme ale litera-
turii produse în aria dintre culmi-
le Carpaților. In rest, volumul e
cît se poate de eterogen (preci-
zarea insinuantă a autorului din
prefață — „s-au văzut atîtea volu-
me ale căror intenții au rămas, în
multe cazuri, nedezvăluite sau vag
înțelese" — nu-mi facilitează deloc
deducerea unui criteriu de unitate),
cuprinzînd recenzii la diverse vo-
lume de beletristică, publicistică și
istorie literară și cîteva mici profi-
luri, semnificative în ideea că
traduc preocupările lui Aurel Sa-
su,dorința sa de a-și spune părerea
în diverse chestiuni. De ce atunci
Progresii ? Cumva pentru că „în
ultimă analiză, literatura este o
progresie și, prin urmare, efortul
oricărei cercetări nu poate face
abstracție de elementele sintezei
precedente" ? Mi se pare însă că
8 — Convorbiri literare
turi și sper că nu va fi sedus de
reacțiile (improvizate) de eprubetă,
așa cum se întîmplă cu mulți din-
tre poeții care s-au impus de la
prima carte.
Matur și nespectaculos este de-
butul lui Iustin Moraru. La
poarta pietrelor, titlu care
amintește nu întîmplător de Blaga și
Brîncuși conturează un spațiu liric
autonom, gîndit pînă la amănunte.
Aspectul unitar al volumului am-
plifică senzația de greutate, de a-
dîncime a investigației. Demersu-
rile lui Iustin Moraru merg spre
rădăcina faptelor, la hotarul dintre
viață și moarte. Marile mișcări ale
materiei, curgerea ei în spațiu și
timp, confruntarea decisivă dintre
organic și mineral sînt tot atîtea
motive dificile care pun în discu-
ție probleme de esență. Autorul
are foarte acut dezvoltat simțul hi-
perbolei lirice, reușind conturarea
în cîteva linii a tablourilor de vas-
te dimensiuni, surprinzînd marile
metamorfoze, pulsul energiilor vi-
tale : „Albă-n piatra sedimentară /
își crește tulpina șerpuitoare /
Surpă tu liniștea pietrelor și / Re-
învie în juru-ne fundul de mare. / /
Brazii vor crește trupuri de pești /
Pe scheletul stufos ridicat în pi-
cioare / Și vor dansa în stoluri ce-
rești / Vechi generații trezite în
mare. // Un fum va străbate al-
bastru prin ape / Din pietre iscat
la-nceput /. Și crăpăturile prin-
de-vor pleoape / Spre zarea des-
chisă de străbătut. // Zeii teribili
stăpîni vor apare / în herghelii
din unghere umbroși, / Vie lumina
dintîi o să urle / Redeșteptată în
vechii coloși". (Liniștea pietrelor).
Autentică este obsesia vremelni-
ciei și acută senzația dispariției.
Se încheagă astfel o poezie de at-
mosferă, în care fantasticul și ima-
ginarul impun perspective infinite,
accentuînd sentimentul de mister
cosmic. Revelatorie în acest sens
mi se pare a fi Taină, poate cea
mai bună poezie din volum, pe
care o citez, omițînd prima strofă :
„Și pînă la urmă s-alege-un pă-
mînt / în care-ancorez în tăcere, /
Nici marea, nici vîntul, nici țăr-
mul / Nu simte această durere".
Pînă aici totul este cît se poate de
prozaic, singurul element de ten-
siune rezultă dintr-un procedeu
formal — repetiția din versul al trei-
lea. Remarcabilă este strofa urmă-
toare : „îmi știu liliecii din taină
ai bolții / Și stelele sterpe de
bronz sau carton, / Flămînzii pă-
ianjeni, la pîndă din colțuri / Și
sfinții pe care mi-i rod monoton".
Catrenul final merge pe o antiteză
reală în formă, falsă în conținut:
„Și ochii vremelnici ai mei vor
strimta / Lumea c-o zare topin-
du-se-n undă, / Și lumea în sto-
luri de zări s-o lărgi / Din urmele
mele crescînd mai rotundă“(s.n.)
Adaug drept concluzie că La
poarta pietrelor, are ceea ce se
cheamă fior cosmic, făcînd în dese
rînduri vizibilă pulsația tainică a
materiei și, în prelungire, extazul
individului în fața minunilor lu-
mii.
înainte de a încheia, cîteva cu-
vinte despre poezia de dragoste ; ea
IUSTIN MORARIU
poartă însemnele patimii, ale pus-
tiirii, ale magiei : „Din amintiri să
m-adăp cu pelin, / Otrava pe care
doar tu mi-o poți da". (Regina pus-
tiului) sau : „Și dorul de tine se-m-
prăștie-n carne / Ca un vînt mine-
ral, ca un val" (Vint mineral) sau,
în sfîrșit: „De stai un timp cu o-
chiu-nchis / Se irosește-ntrcgul soa-
re / Și se izbește steaua-n vîrful /
Catargului pornit pe mare". (Peri-
col).
Mă asociez Ninei Cassian care
vede în La poarta pietrelor un mo-
tiv întemeiat pentru o prognoză
favorabilă.
Daniel DIMITRIU
criteriul marxist
în cercetarea literară
uite din orientările din ultimii ani în critica literară
apuseană s-au îndreptat către un criteriu științific, opus
impresionismului foiletonistic. sau ambiției goale a criticii
universitare. Asta nu înseamnă că dezideratul a fost totdeauna
realizat. De multe ori încercările de a constitui un corpus de
principii în cercetare au dus la sisteme false, artificiale, cu
premise eronate. Faptul se datorește atît ambiției de a crea
sisteme personale, cu o paternitate ilustră, cît și (sau ca o con-
secință) unor apropieri nefericite (chiar bine intenționate fiind)
între sisteme de gîndire diferite, uneori opozabile. Lucien
Goldman încearcă, în numeroasele sale intervenții, să formu-
leze o metodă cu adevărat științifică de cercetare, cu un grup
de principii aplicabile în cercetarea literaturii, care să nu poată
fi atacată din acest punct de vedere. Grija lui pentru caracterul
științific al abordării literaturii este uneori chiar exagerată,
eliminînd prin asta alte aspecte, la fel de necesare. Omisi-
unile sînt însă observate chiar de autor, indicînd posibile com-
pletări și ameliorări.
Citind doar cîteva din titlurile lucrărilor sale (Racine, Recher-
ches dialectiques, Pour une sociologie du roman, Structures
mentales et creation culturelle, Marxisme et Sciences huma-
ines) putem vedea universul preocupărilor sale, filozofice și
literare. Filozoful este de orientare marxistă; cercetătorul
literar nu putea lua în considerație alte criterii în abordarea
textelor. Culegerea de articole în discuție este (chiar dacă nu
totdeauna alegerea e cea mai reprezentativă) ilustrativă pentru
poziția lui Lucien Goldmann.
Urmărind principiile sale de cercetare literară nu putem să
nu ne oprim la premizele de concepție ale autorului. Procla-
mîndu-se sociolog al literaturii, el încearcă să introducă în
studiile sale poziția structuralismului genetic. Este știut ecoul
cartea străină
(„Există cineva atît de puternic să
/ nu aibă nimic de ascuns? Să nu
aibă nimic de ce să se rușineze ?
Nimic de ce să se teamă?...'; de
altfel motivul, baudelairean, al
scrutării de sine necruțătoare revi-
ne, denotînd o constantă psihică)
și a doua, din rațiuni net literare,
de fluență și omogenitate.
Rezultatul e remarcabil. Jurnalul
lui Caius Mihailă nu se oprește a-
supra întîmplărilor, faptelor și re-
flecțiilor insignifiante. Au rămas
doar lucruri substanțiale. E adevă-
rat, un „jurnal" regizat, modificat,
compus, pierde ceva din autenti-
citate. Dar, dacă „jurnalul" este
o specie a literaturii de frontieră,
unde interesează autenticitatea pu-
ră, Caius Mihailă a ambiționat
mai mult, anume: să facă lite-
ratură, unde importă veracitatea,
în acest sens, puțin ne pasă dacă
acest volum relatează .intimplări
reale" (așa cum ne avertizează co-
perta a IV a) sau totul e curată
ficțiune, născocită în cabinet. Asta
pentru că, repet, avem în față li-
teratură veritabilă, unde nu „întim-
plările" joacă rolul decisiv, ci crea-
rea senzației de viață trăită, necon-
fecționată.
Două chestiuni sunt cu totul de
laudă Ia acest medic-scriitor. Pri-
, mul este neîntrerupta aplecare în-
spre afară a spiritului său. Jurna-
lul tipărit de editura Eminescu se
ridică deasupra condiției de portret
egocentrist al unei conștiințe ce se
auto-investighează. Caius Mihailă
are, ca autor, tăria de a se uita, în
majoritatea ocaziilor, pe sine. O-
peră a unui ins extrem de lucid,
e cu atît mai apreciabil faptul că
în această carte cronica predomină
asupra jurnalului. Ni se oferă ima-
ginea vie nu a unui individ izolat,
meditativ, sfînt trup și hrană sieși,
ci a unui om între oameni, a unui
om intre instituții, a unui om în-
tre evenimente. în micul sat din
Deltă în care ajunge, personajul
Don are de urnit multe inerții, de
suportat multe inconveniente.
A doua certă calitate a acestui
jurnal este prezența discretă și so-
bră a medicinii. Notațiile sunt ale
unui ochi atent la tilcurile sociale și
psihice ale gesturilor, comportamen-
telor, vorbelor. Nu găsim, ca în car-
tea similară, nu demult apărută, a
lui Dorel Șora, foi de observație
clinică a „pacienților", ci portrete
în toată puterea cuvîntului, în linii
puține și sigure. Majoritatea apa-
rițiilor, fie și episodice, sunt memo-
rabile. De aceea, mă raliez obser-
vației lui Laurențiu Ulici, care re-
greta expedierea cam grăbită a des-
tinelor Iui Siban și Dimistin.
Cîteva hiaturi ale gustului prile-
juiesc pe alocuri stridențe. Caius
Mihailă are o vagă tendință spre
fraza patetică, lunecînd spre pom-
pos sau melodramatic („Pe malul
mării, sufletul crede o clipă în dru-
mul deschis de fluturarea-i spre li-
bertatea nemărginită"). Alături de
inexplicabilele nume bizare (Don,
Ron, Onic, Dimistin, Alrad, Siban,
Matol, Bobal, Calunu, Georun — or
fi anagrame ?), ce duc Ia efecte ca
CAIUS MIHAILĂ
„Ce zici de Don, Ron ? Ion zise"
(p. 105), nume a căror ciudățenie e
reliefată în cadrul realismului ire-
proșabil al cărții — Ie consider niș-
te pasabile accidente. Pentru că în
ansamblu, Jurnal la Morile de Vînt
face proba unei puternice vocații
literare.
George PRUTEANU
•) Virgil Duda, Anchetatorul apa-
tic, ed. „Cartea Românească", 1972,
323 pp.
**) Caius Mihailă. Jurnal la Mo-
rile de Vînt, ed. Eminescu, 334 pp.
cu un portret al autorului.
la mijloc c o neînțelegere : nu li-
teratura (deci nu operele literare
ca atare) „este o progresie", ci
percepția noastră ; nu literatura
progresează, cît receptarea ei. Si-
gur, aceasta din urmă are a ține
scama de nivelele anterioare de
interpretare, care sînt — mai tot-
deauna — punct de plecare al no-
ilor organizări interpretative. Dar
asta e. am impresia, cu totul alt-
ceva. Mai pe scurt și mai exact,
Aurel Sasu vrea să spună prin ti-
tlul cărții că ale sale comentarii
realizează o progresie față de cele
anterioare. Ceea ce nu e tocmai
adevărat și nici n-avea cum să fie,
pentru că metoda și profilul arti-
colelor nu o permit. Acestea sînt,
în esență, „contribuții" istorico-lite-
rare, urmăresc așadar precizări în
sfera faptelor indubitabile. Aurel
Sasu nu interpretează, ci pune în
circulație informații, el cercetează
momente ale istoriei literaturii, nu
le oferă un înțeles propriu : ce pă-
reri formulau ardelenii pînă spre
1867 despre necesitatea și metodo-
logia unei istorii a literaturii ro-
mâne (Critică și istorie literară),
care-i era profilul și cine colabora
la România literară din Aiud (O
revistă de literatură, artă și cul-
tură din Aiud), ce-a publicat Re-
breanu la Cosînzeana și cum a fost
el „făcut" de Ion M. Negreanu să
debuteze ca poet în 1913 (Liviu Re-
breanu la revista „Cosînzeana" și
O farsa publicistică), ce spun e-
pistolele despre prietenia lui Sla-
vici cu Maiorescu (Paradoxul unei
prietenii, ș.a.m.d. Or, din absoluti-
zarea cercetării decurge și incon-
venientul principal, anume excesi-
va relaționare a datelor strict do-
cumentare cu textele supuse ana-
lizei. De aici concluziile întrucîtva
curioase, cum e cea care se dega-
jă din articolul despre Alecsandri,
unde se afirmă că Pastelurile tre-
buie citite „paralel cu coresponden-
ța", pentru că numai astfel se poa-
te observa că ele sînt „reprezenta-
tive", nu „prin determinante stilis-
tice și imagismul idilic, ci prin e-
lementul social, detectabil nu în
concret și particular, ci într-o pre-
existentă formativă și de concep-
ție".
Paginile despre Agîrbiceanu (deși
intitulat Agîrbiceanu și umanismul
prozei, articolul nu-și trage rădă-
cinile din chiar proza acestuia, ci
— fapt demn de reținut — numai
din mărturisirile literare), Bucuța,
Blaga, Bacovia, Eminescu (Aurel
Sasu pledează pentru o nuanțată
precizare a raporturilor poetului cu
romantismul francez, ceea ce — de
altfel — făcuse practic Edgar Papu
în Poezia lui Eminescu), Bacovia,
AUREL SASU
Ciura, Ivasiuc, Blandiana, reiau a-
firmații ale altora (de unde se ve-
de că punctul de plecare în pro-
gresie capătă la Aurel Sasu o forță
covîrșitoare) fără a străluci prin fi-
nețe analitică. Progresii este ne-
convingătoarea carte a unui cer-
cetător pentru care idealul clasic
al criticii își află întruparea în
Ion Chinezu. Și e greu de bănuit
ce ne vor putea oferi volumele sale
viitoare.
Al. DOBRESCU
avut în ultimii ani de analizele structuraliste. Orientarea a fost
de multe ori respinsă în bloc sau acceptată fără discernămînt,
treeîndu-se peste nuanțele diferite ale acestei direcții de cerce-
tare. Goldmann se desolidarizează de structuralismul „static"
(reprezentat pentru el de Claude Levi — Strauss și de Roland
Barthes), acceptînd în schimb structuralismul genetic vizibil
încă din lucrările lui Hegel și Marx, desvoltat mai tîrziu de
Georg Lukăcs și Jean Piaget. Desigur (și Goldmann o subliniază
în permanență), diferențele între acești gînditori sînt conside-
rabile. Apropierile de principiu însă îi unesc în justificarea unei
metode (chiar dacă ei nu o numesc) operante în domenii diferite
de cercetare. Structuralismul genetic este, în ultimă instanță, o
punere a problemei în spațiul dialecticii : „Personal cred că un
structuralism genetic presupune o sinteză între judecățile de
fapt și judecățile de valoare, între comprehensiune și explicație,
între determinism și finalism" (p. 66).
Considerat un continuator al lui Georg Lukăcs, Goldmann
arată originalitatea gîhdirii acestuia, respingînd jn același
timp direcțiile eronate ale cercetării literare sociologice.
„... Lukăcs a fost primul care a efectuat o răsturnare completă
a cercetărilor de sociologie literară, căci toată sociologia literară
anterioară, ba chiar un sector foarte mare al sociologiei con-
temporane a literaturii erau și mai sînt călăuzite de căutarea
corespondențelor între operă și conținutul conștiinței colective.
[... ] Invers, întrucît Lukăcs caută corespondența între creație
și conștiința socială nu la nivelul conținuturilor, ci la acela al
categoriilor care le structurează atît pe una cît și pe cealaltă
și mai ales la nivelul coerenței lor cercetarea de inspirație
lukăcsiană scapă acestor obiecții. Aceleași categorii și aceeași
coerență pot guverna universuri cu conținuturi in întregime
diferite, astfel îneît transpunerea imaginară nu mai constituie
un obstacol pentru existența unei relații strînse între cultură
și societate, și, dimpotrivă. în măsura în care opera reali-
zează o coerență privilegiată, tocmai operele importante și
mai ales unitatea lor interioară se dovedesc a fi cele mai
accesibile cercetării sociologice" (pp. 145—146).
Acest lung citat are menirea de a arăta distincțiile făcute de
autor pentru înțelegerea superioară a materialismului și dialec-
ticii și respingerea aplicării lor fără discernămînt, într-o formă
dogmatică. Pentru Goldmann dogmatică este menținerea unei
structuri perimate, revolute, criticismul exagerat fiind neavenit
în sensul opus, respingînd o anumită structură. Transformarea
continuă a structurilor, procesul, dinamica, sînt constantele struc-
turalismului genetic și nu o anumită configurație imuabilă. In
fapt modificările respective sînt o expresie într-un alt limbaj
a trecerii cantității în calitate din filozofia marxistă.
Pentru Lucien Goldmann descoperirea unei structuri reprezintă
sesizarea unui proces de exprimare coerentă a omului (oame-
nilor) în fața naturii sau în interrelațiile sociale. O operă literară
este deci în primul rînd o expresie coerentă, posibil de a fi
„tradusă" în limbajul critic printr-o rețea de structuri care să
o verifice în cea mai marc parte (spre deosebire de studiul
erudit, biografic sau de psihoanalizarea autorului sau operei
— lucru, în cele mai multe cazuri imposibil sau lipsit de ga-
ranție științifică). Tocmai în aceste distincții subtile Goldmann
își dovedește filiația marxistă prin intermediul lucrărilor lui
Lukăcs—primul estetician care a respins unele vulgarizări și
răstălmăciri în domeniul culturii. Nu trebuie înțeles că distinc-
țiile făcute de autor la nivelul echivalențelor între semnificația
operei și concepția mediului pe care-1 reprezintă sînt o desprin-
dere de motivele esențiale remarcate de Marx în evoluția culturii
— diferențierea claselor sociale : „Adaug, pentru a încheia, că
tocmai viziunile asupra lumii și grupurilor sociale, pe baza
cărora se elaborează ele (și care au fost în timpul unei foarte
lungi perioade din istoria lumii occidentale clasele sociale), con-
stituie factorul decisiv al creației culturale", (p. 139).
Elaborarea unei metodologii marxiste în cadrul valorificării
culturale din occident devine nu doar o metodă de cercetare
adecvată dar și un mijloc de acțiune, așa cum remarcă Eduardo
Sanguineti într-o intervenție publicată drept continuare a unei
conferințe. Cadrul formulat de Goldmann permite o cunoaștere
mai adecvată a textelor clasice, considerate, epuizate din punctul
de vedere al interpretării : spiritul diferit, chiar opozabil al celor
două opere importante ale lui Pascal, tragediile raciniene păgîne.
In articolele incluse în antologie Goldmann revine frecvent la
poziția sa de cercetător literar, încercînd să o limpezească în
toate discuțiile reproduse. Cum am mai spus, metoda sa nu este
fără lacune, mai ales în ceea ce privește considerarea din punct
de vedere estetic a operei, sublinierea complexității sale, a carac-
terului multivalent. El indică însă eventuale direcții viitoare ale
cercetători mai noi — cu direcții oarecum diferite, cum ar fi
Julia Kristeva — sau alte orientări — cea a lui Bahtin. Pasiunea
sa pentru expresia contemporană a materialismului dialectic în
cercetarea literară nu poate fi decît un exemplu pentru oamenii
de cultură formați în spiritul aceleiași concepții despre lume.
	Constantin PRICOP 1
L. Goldmann, Sociologia literaturii 1972, Editura politică, Bucu-
rești ; cuvînt înainte de Miron Constantinescu, studiul introduc-
tiv și îngrijirea ediției : Ion Pascadi.
9 — Convorbiri literare
T. Maiorescu
din
Epistolar ium
(IV)
De acum înainte încep stu-
diul cel adevărat, studiul de
viață. M-am săturat de pro-
pedeutica splendidă’1 — îi scrie Ti-
tu Maiorescu tatălui său la 19 mar-
tie 1861 din Paris.
Acestui imperativ va subordona
Maiorescu experiențele bune și
rele acumulate în ultimul său an
de studii — 1861. Avea în față
„primul pas în viața socială-* și
dorea să calce pe teren ferm.
înregistrase certe succese după
afirmarea în cercurile intelectuale
berlineze. I se propusese redacția
unei rubrici ..filozofico-critice a
unui jurnal pedagogic** german.
Refuză însă în favoarea finali-
zării studiilor filozofice cu un doc-
torat la Sorbona, ca apoi, să obți-
nă o catedră bucureșteană. Reali-
tățile învățămîntului românesc nu
îl descurajează, ci dimpotrivă îi a-
par ca o arenă în care va putea
să-și împlinească vocația pedago-
gică, contribuind Ia propășirea a-
cestui proces de interes național.
„în scrisoarea D-tale îmi spui
că la facultatea noastră nu se a-
flă catedră pentru științele de stat
sau nici pentru filozofia specula-
tivă — îi scria el lui loan Maio-
rescu la 11 ianuarie 1861. Dar eu
nici nu o înțelesesem în acest sens.
Intențiunea mea este de a deschide
un curs de tot liber și public, nu
numai pentru studenți. în modul
cum este aici Colegiul de Fran-
tia (...) nu ține examene, nu dă
diplome. însă îngrijește prin pro-
fesori celebri pentru dezvoltarea
tuturor științelor importante soci-
etății. In acest sens aș vrea să iau
eu inițiativă Ia noi și aștept mult
de la această inițiativă".
Se va întoarce în țară înarmat
eu doctoratul de la Giessen și cu
două licențe obținute la Paris, în
drept și în litere.
La plecarea din Paris, doctoratul
de la Sorbona rămîne un „punct
de onoare pentru viitor", iar pentru
mai tîrziu, o problemă despre ca-
re nu va mai vorbi. Reluăm acest
capitol al biografiei maioresciene
nu pentru faptul în sine, ci pentru
că ne precizează fondul de atunci
al preocupărilor și al gîndirii filo-
zofice a lui Maiorescu, fond de
idei care, așa cum el singur o
spune, intra în contradicție cu fi-
lozofia franceză a timpului ; în a-
cest sens scrisoarea către elenistul
Egger din 8 mai 1861 poate fi con-
siderată o piesă de rezonanță, tot
așa cum este de reținut scrisoarea
din 13 august 1861 în care Titu
Maiorescu se referă la traducerea
în românește a Criticei rațiunii pu-
re de I. Kant.
La fel de semnificativă pentru
gîndirea tînărului care se întor-
cea în țară convins că are „destu-
lă energie pentru a intra în viată",
ne apare și legătura sa cu Ubicini,
istoricul și publicistul francez,
fost secretar al guvernului provi-
zoriu și al locotenentei domnești
de la 1848 din București, sub a că-
rui influență publică în Le Nord
articole în favoarea unirii Tran-
silvaniei cu Principatele. „Arti-
colul meu se află în numărul din
29 August — îi comunica tatălui
său din Berlin la 2 septembrie
1861. După cum scrie Ubicini, fac
senzație în Franța, mai ales, „ă
cause de la chaleur et de la verve
des opimons professees".
încheiem această selecție de
scrisori din 1861 în mod delibe-
rat cu o scrisoare din 1862 (7/19
sept.), trimisă unui coleg la Paris,
atît pentru că ne precizează data
diplomei de licență în drept:	28
noiembrie 1861, dar și pentru că
marcheză consumarea unei etape
de viață, fiind știut că în decem-
brie 1862 Titu Maiorescu este nu-
mit profesor la Colegiul Național
din Iași — predînd concomitent și
un curs universitar, însă, pentru
moment, de istorie și nu de filo-
zofie.
D F.
Paris 13 august 1861
Tatei, la Triest
poște restante
Tată, scrisoarea DTale din 3 Au-
gust de-abia astăzi, în 13, îmi fu a-
dusă ; prin poștă, însă cu un timbru
de 10 centime, va să zică expediată
în Paris. Cine a fost nedoritul care
a ținut-o 8 zile la el fără să mi-o
dea ? Nu știu dacă scrisoarea asta
va ajunge încă Ia Triest, și prin
urmare o mai copiez o dată și o
trămit de-a dreptul Dlui Babeș la
Viena.
Eu o să mai șed dar pînă Ia înce-
putul lui Noiembrie în străinătate.
Cauza decisivă care mă determină
a mai ședea, este că nici teza de
licență juristică nu o putui scrie
atum. La un examen prealabil din
dreptul comercial despre care a mea
teză se va ocupa in parte, îmi opuse
profesorul (cu tot dreptul) că nu
sum destul de preparat din această
ramură a dreptului, spre a fi admis
la teză, și că este mai bine a aș-
tepta pînă la noiemvrie.
Prin urmare plec azi la Berlin
unde mă voi ocupa mai intii vreo
două săptămine cu dreptul comer-
cial, și apoi voi continua mai de-
parte traducerea Criticei rațiunei
pure de Kant, pe care am început-o
de citva timp. Eu îmi promit mult
de Ia această lucrare și o urmez cu
toată căldura cuvenită. Cu acest op
gindesc a debuta in România
ca publicist ; o asemenea traducere
imi este cea mai bună preparare la
profesura filosofică, care spre a
spune terminul adevărat mă entu-
ziasmează. Cu filosofia lui Kant o
să și încep cursul filosofic la fa-
cultatea din București ; dacă nu
există catedra, o voi deschide gratis,
prin cursuri publice, la cari mă
pregătesc acum cu o seriozitate vi-
tală.
In această privință prelungirea
depărtărei mele din București îmi
procură o bucurie din cele mai
fundate.
Te rog, tată, scrie-mi dacă n-ar
fi cu cale a-i anunța eu Eforiei, că
mă întorc in Noiemvre, și a o ruga
să-mi păstreze vreo profesură ? Sau
o faci D-ta asta mai bine la întoar-
cere ?
La Paris strînsei în timpul din
urmă mai intim legăturile cu cea
mai mare parte din românii ca-
pabili, mai ales cu Căpățîneanu,
Polysu și Stolojan. Cu Sturzeștii
stau astfel de bine încît îmi pro-
miseră de mai multe ori a face
orce sacrificiu pecuniar ce I-ar cere
vo publicare literară din parte-mi.
Sturzeștii au cel puțin meritul de a
ține ce promit.
N'am lipsă să mai vorbesc și de
Rosetti (Theodor). Rosetti e în stare
să-și dea viața pentru mine fără a
se îndoi — o amiciție din cele rare
și adevărate. Dar în adevăr că este
caracterul cel mai nobil și inteli-
gența cea mai solidă. deși cam
înceată, ce se află între tinerii ro-
mâni.
Cîteva capacități mediocre, cari
fără a mă cunoaște aud că mă u-
răsc cu un foc imprudinte formea-
ză fundul obscur ce este necesariu
spre a face lumina cu atit mai pă-
trunzătoare.
Din astă parte sunt sigur și nu mă
înșel. Toate păsurile ce le făcui
pînă acum de pasul meu : docto-
ratul în f(iloso)fie, discursul din
București, cartea publicată etc, îmi
reeșiră așa de bine încă a mă au-
toriza a fi liniștit despre viitorul
imediat; despre viitorul mai de-
părtat sper că nu ești nici D-ta
neodihnit.
Astea tată le răspund la ceea
ce zici în scrisoarea Emiliei, că
pozițiunea mea în București, te ne-
odihnește acum mai mult. La ase-
menea gînduri te rog, tată, nu
uita un eleminte esențial, că de
doi ani încoace mă domnește
ideea de a asegura Clarei poziți-
unea demnă și chiar măreață. Acest
soare central al vieții mele m-a
copt; mi-a dat prudința și circum-
specțiunea reală ce altfel mi-ar fi
lipsit. M-am schimbat, tată, și nu
știi cît de mult mă bucur să ne
revedem.
Ubicini fu azi pe la mine să-și ia
adio ; pleacă Ia sat cu pensionarii
lui. S-a plîns mult că Alessandri
șade în Paris degeaba și nu se în-
grijește de fel de opiniunea pu-
blică și de jurnaliști. Mi-a spus că
(din contra) partida lui Catargi fa-
ce încercări puternice și nu cruță
banii a-și cumpăra gazetele france-
ze — pe Nord l-a corupt, a și în-
ceput a scrie în contra lui Cuza.
Jurnal-ul de Francfort l-a refuzat;
Opinion naționale se îndoiește încă.
Astfel Le Nord care mai Priimea
pină acum scrisori in favoarea
p(rinci)patelor de Ia Ubicini le refu-
ză de 6 zile incoace. Totuși in cauza
românilor transilvăneni este dispus
a primi articuli, după spusa lui
Ubicini ; și așa acesta trămise
Nord-ului ieri un articol de al meu.
pe care zice că-1 va primi fiindcă
așa se face scuzațiune. Să înțe-
lege că voi trămite cîteva esem-
plare la Viena de ești.
Eacă deocamdată tot ce știu în
asemenea lucruri.
TITU
tabla de materii
■> - *»•	•' Ai*	-
de
MIRCEA IORGULESCLI
RADU PETRESCU
(fragment)
Berlin 20 aug. 1861
Tatei, la Triest,
poște - restante
Tată, o scrisoare Ți-am scris-o din
Paris în 13 August prin D. Babeș,
neștiind dacă mai treci prin Triest
așa tîrziu. Acolo ți-am anunțat că,
după cum sfătuiești și DTa și cum
mă silesc cercustările esamenului
juristic, rămîn pînă în Noembrie la
Berlin și Paris.
Ceea ce scrii Emiliei despre Ubi-
cini se va esecuta indată ce voi pri-
mi cele două broșuri de Ia Maior.
Lucrul prinicipal ce mă ocupă
acum și despre care te rog să-mi
spui regulele este numirea mea de
profesor la București. Emilia îmi
vorbi de un concurs la care aș tre-
bui să mă supui. Eu asta nu o înțe-
leg ; Concursul în acest caz îmi pare
absurd. Am fost trămis Ia Paris cu
concurs ; Eforia s-a convins (astfel
nu m-ar fi trămis), că acordîndu-mi
favoarea de a mă susținea atîția ani
la Paris mă va recăpăta apt de a
fi profesor. Eu astăzi am obligați-
unea de a servi ca profesor. Dacă
acum vrea Eforia a mă supune Ia un
nou concurs, acesta devine mijlocul
cel mai simplu a-i înțelege dorința
și a mă libera de obligațiunile mele
cătră ea. Eu pot, de-o vrea, să cad
la concurs și să plec la Moldova,
(sub!, n.) unde aș fi primit cu brațe-
le deschise.
Să înțelege că asta n-o să o fac
și că-mi este foarte indiferinte de
a mă supune unui nou examen sau
nu. însă opui numai natura să fiu
obiect a unui astfel de concurs în
specialitatea pentru care am fost
trămis de cătră însăși Eforia.
Alt lucru ar fi, să înțelege, dacă
eu-trămis pentru litere-m-aș apuca
de profesura juristică. însă de a-
ceasta n-am să mă apuc. Țiu a ți-o
spune înainte, tată, ca nu cumva să
te înșeli despre mine. Kremnitz imi
zise că după cuvitele DTale eu tre-
buie să devin profesor de drept.
Profesor de drept nu o să devin, mă
țin de filozofie și dacă e de lipsă,
de limba latină sau de istoria veche
- pe acestea Ie cunosc acum bine.
Filosofia dreptului se înțelege că
aș propune-o, nu fiindcă este juris-
tică, ci fiindcă e filozofie. Jurispru-
dința pozitivă îmi va fi numai bu-
nă pentru advocatura, și poate mai
tîrziu pentru cameră, (subl. n.) A fi
profesor de drept curat, nici n-am
gindit, nici nu voi primi. Poate după
vro 4 ani în cari o să am ocasiune a
intra adînc în dreptul nostru româ-
nesc, poate atunci dacă mi se vor
naște idei originale și sănătoase
asupră-i, le voi propune; dar de
a călca pe calea străcălcată de o
sută și o mie înaintea mea pentru
a espune elcmintele positive și
fățișe, asta îmi repumnă într-un mod
încît de profesura de dreptul roman
sau românesc nu poate fi vorba la mi-
ne. Să fie cît de bine remunerate
aceste profisiune - nu Ie pot pri-
mi ; voi primi două în litere, dacă
mi se vor da ; dacă nu, mă va des-
păgubi advocatura întreit.
Text stabilit și adnotat de
Domnica FILIMON
Dacă la Eugen Barbu și Fănuș Neagu estetismul este orga-
nic, exprimînd natura specială a talentului lor, în cazul
lui Radu Petrescu iubirea de „artă" traduce o atitudine
intelectuală, programatică pînă la ostentație. Cei dintîi sînt
evocatori sentimentali ai unor lumi cu nimb legendar, excentrice
în timp și spațiu, revelînd prin limbaj și pictură de moravuri în
cel mai curat stil realistic sufletul colectiv al unor umanități ru-
dimentare plasate în fabulos determinat istoric sau geogra-
fic, într-o prelungire tîrzie și metamorfozată a sămănătorismului,
ale cărui trăsături distinctive subzistă totuși, prin tendința apă-
sat regresivă	și prin melancolica	reînviere a imagini-
lor unor zone morale situate în afara sau la periferia normelor
etice, înlocuite prin dreptul forței, fie aceasta fizică (Groapa,
Îngerul a strigat), emanație a instinctualității deci, fie spiritua-
list-simbolică (Principele), de natură așadar tot primară și ne-
schimbătoare. Ei posedă — acceptînd o remarcabilă distincție
făcută de Alberes — o „artă a romanului", de factură pronunțat
lirică ; dimpotrivă, la Radu Petrescu (și la fel stau lucrurile cu
proza lui Alexandru George și Mircea Horia Simionescu), esen-
țială este tentativa de a preface romanul intr-o artă. Cerebral
rafinat, el trece viața prin cultură, exilîndu-se voluntar în cre-
dința unui frumos a cărui notă caracteristică o dă oroarea de
natural și pozitiv, de circumstanțializare și document. Intriga și
personajele încetează de a mai fi cazuri, pierzîndu-se deci inte-
resul anecdotic (sau diminuîndu-se), într-o dorință de sublimare
firească pentru un autor obsedat exclusiv de aventura sa artis-
tică. Fiindcă arta devine unică rațiune de existență și, totodată,
posibilitate de salvare, în sensul depășirii unui real refuzat și
negat prin viziunea unui plan de referință esențial, pur uman
în măsura în care forțelor elementare li se opune puterea spiri-
tului și a creației. Realul nu este însă ignorat sau ostracizat, ci
elementele sale vor fi convocate în strictă dependență de funcția
ce li se atribuie : aceea de a marca punctul de pornire, fiind, cu
alte cuvinte, supuse unui proces de interiorizare. împrejurarea
că Radu Petrescu a debutat la 43 de ani trebuie înțeleasă ca un
prim act de adeziune la această orgolioasă estetică, subsecventă
de altfel primei lui cărți, romanul Matei Iliescu (1970) și expusă
aproape direct în două dintre cele patru texte cuprinse în volu-
mul cu titlu voit cenușiu Proze (1971).
Scriere de mare subtilitate și rafinament artistic (ceea ce ex-
plică suficient aparenta divergență a impresiilor pe care le-a pro-
dus — de vetustețe și experimentalism !), romanul Matei Iliescu
nu e la prima vedere decît o banală istorie de iu-
bire. Adolescentul al cărui nume dă și titlul cărții se îndrăgos-
tește de tînăra soție a unui avocat de vîrstă respectabilă, o de-
termină să-și părăsească menajul și constată în final că femeia
adorată este o „străină" — toate acestea pe parcursul a circa 500
de pagini tipărite ! Nici un eveniment exterior nu intervine pen-
tru a tulbura trecerea prin toate fazele pasiunii, de la trandrețea
zbuciumată a primelor întîlniri la voluptatea iubirii împărtășite
și de aici la progresiva neconcordanță a partenerilor suspectîn-
du-se reciproc de răcire a sentimentelor ; dar nu desfășurarea
„naturală" a cursului unei pasiuni a urmărit autorul să „recon-
stituie", căci motivația propriu-zis psihologică are același rol
neînsemnat ca și justificarea epică. Instalați în lumea impalpa-
bilă a pasiunii, căreia îi dau forma aspirației lor către puritate, Ma-
tei și Dora se prefac, ei înșiși, în personaje ale unei ficțiuni : „Dacă
ar fi trebuit să explice în ce constă apropierea de Dora, ar fi
răspuns că poate în acțiunea de a înlătura tot ce tulbura ima-
ginea lui despre ea, și n-ar fi fost prea mulțumit de răs-
puns, iar dacă ar fi fost întrebat de ce, pentru aceasta, proce-
dează așa, ar fi tăcut pentru că de fapt nu proceda în nici un
fel, nu aplica nici o metodă". Act semnificativ, Matei o transferă
pe femeia iubită într-un spațiu în care aceasta încetează de a
mai fi ea însăși, capacitatea lui de a-și subordona concretul prin
transfigurare descopcrindu-și un revers negativ prin efectele
posibile : „ajunsese, spre începutul primăverii, să aibă iar un
atît de ascuțit simț al existenței ei încît existența însăși, a ei,
i se părea că ține mai mult de miracol și improbabil decît de
realitate, observa că rezultatul era condiționat de un spor para-
lel al conștiinței lui de sine, un spor care îl făcea puternic, li-
ber — și de data aceasta îi fură neplăcute puterea și libertatea
pentru că se temu, confuz, că ele îl vor îndepărta la rîndu-le de
Dora, ca un balon care va scăpa din mîinile celui care l-a um-
plut cu oxigen și va zbura spre cer". Incapabilă de spiritualiza-
re, femeia își probează condiția inferioară, comună, fiindcă în
vreme ce Matei vede în Dora o întrupare a idealului său („Ide-
alul meu pînă nu demult a fost să plec din orașul acesta... Acum
însă nu mai vreau nimic... Nu mai vreau nimic pentru că de
fapt, spuse Matei încercînd să-și domine emoția, cred că am și
plecat și sînt acum tare departe, într-un loc fericit căruia nu-i
pot da nici un nume"), un scop, pentru Dora el devine un sim-
plu mijloc („Matei nu mai fu scopul, ci mijlocul acțiunilor ei și
pentru a abuza de acest mijloc, așa cum era împinsă, de pe
chipul ei pieriră aproape toate trăsăturile după care Matei o re-
cunoștea și printre resturile repede consumate apărură trăsături
noi, ale unei ființe străine".). O aventură efemeră cu o prietenă
a Dorei îi întărește bănuiala că în realitate fusese folosit, „cînd
se cunoscuseră, și Dora era liberă și suferea din cauza libertății
ei și dacă nu l-ar fi întîlnit pe el ar fi întîlnit neapărat pe
altcineva și nu fusese pentru ea, în felul acesta, decît o umbră
fără nume, nu Matei Iliescu, ci o ființă depersonalizată și poate
că ezitarea lui de atunci la chemările ei se datora faptului că
presimțea la ce rol îl atrag". Distanța dintre cei doi sporește
fulgerător, ruptura este iminentă, însă chiar și după ce se pro-
duce efectiv pentru Matei figura celei pe care o iubise rămîne
un simbol al lumii de transparențe pe care și-o inventase pentru
a rămîne el însuși : „Vedea frumusețea în Dora. așa cum creș-
tinii văd lumea în Dumnezeu", planului major al romanului —
tensiunea, tipică pentru un claustrat și un frustat, spre univer-
sul fără constrîngeri ai imaginarului —■ adăugîndu-i-se, comple-
mentar, unul de subtextuală opoziție între factorul viril și cel
feminin. Pentru Matei, Dora este o realitate sufletească perpe-
tuă, iar pentru Dora el nu înseamnă decît o experiență moartă,
într-un sens asemănător cu cele notate de Hortensia Papadat-
Bengescu în micul roman Femeia în fața oglinzii („Fantomele
trecutului masculin sînt trupuri îmbălsămate într-o criptă sacră.
Femeia le arde și spulberă cenușa în vînt și forța ființei ei, ali-
mentată de incendii, luminează un singur chip viu, al celui de
acum"). Deși cu un caracter declarat „confesiv", Jurnalul din vo-
lumul de Proze, tipărit antum, după modelul gidian, completează
— fără a fi o scriere ancilară — tema obsedantă a prozei lui
Radu Petrescu : refugiul solitar într-un spațiu sustras determină-
rilor temporale, iar cele două scurte romane cuprinse în aceeași
culegere (Sinuciderea din Grădina Botanică ; In Efes), precizează
o tehnică personală a compoziției, avînd ca mobil realizarea
unui prezent continuu.
10 — Convorbiri literare
imhpmi
HEM i
dera „un prozator autentic de
In toamna anului 1935,
într-o mahala a orașului
Giurgiu se stingea de tu-
berculoză prozatorul N.
Cantonieru (pseudonimul
lui N. Niculescu), unul
dintre cei trei animatori
ai revistei brașovene Fri-
ze. încă în anul 1931, G.
Călinescu îi scria : „Aveți
fără îndoială adevărate în-
sușiri de scriitor și mai
cu seamă un simț al at-
mosferei și o putere des-
criptivă remarcabilă", cu-
vinte pe care scriitorul
le-a așezat la inimă și a-
tunci cînd editura Frizelor
l-a tipărit, în anul 1934
volumul Intîmplări ome-
nești a ținut să le vadă
imprimate pe banderola
copertei. La data cînd îi
scria criticul, N. Cantoni-
eru era la începutul acti-
vității de scriitor. Peste
doi ani, în 1933, revista
Azi, de sub direcția lui
Zaharia Stancu, îl consi-
îndreptățite nădejdi" (Reviste
provinciale, în Azi, Anul II, nr. 4. 1933, pag. 879).
Scriitorul a fost iubit în lumea literaților, cei din boema artis-
tică îndeosebi, la fel ca pictorul capetelor de copii Bob Bulgaru
și el prematur dispărut. Locotenentul în retragere, din anul 1934,
era înalt, cu ochii visători, o figură blîndă, avea ceva nedeslușit
în firea lui ascunsă, ceva din adîncurile misticismului slav de
altă dată. Pînă la un anume punct era misogin, ca urmare di-
rectă a durerii pe care viața l-a obligat s-o sufere, distrugîndu-i
plămînii, așa că a murit aproape fără ei, în singurătatea unei
odăi sărace, lipsit de prieteni și căldură. Amicii au auzit despre
moartea lui abia mai tîrziu deși fiecare dintre ei o aștepta ca
pe o izbăvire a unui suflet îndelung chinuit.
nicolaie cantonieru
Colaborator al Brașovului literar deși în concepție artistică
N. Cantonieru depășea grupul, era în vremea cînd scria simultan
mai multe romane. Regimentul nr. 3 și Amintirile unui copil de
familie proastă au rămas fiecare neterminate. Un altul ar fi tre-
buit să se numească Omule cu inima in palmă. Fragmente din
toate au fost înserate în coloanele revistelor Frize și Pămîntul.
Paginile din Amintirile unui copil de familie proastă, atîtea cîte
se cunosc, relevă priceperea prozatorului de a pătrunde în ne-
bănuitele cute sufletești ale unui copil ce trece pragul adoles-
cenței și simte mirat tulburările erotice, temă predilectă în scri-
sul lui N. Cantonieru. Exact aceeași situație o regăsim și în Re-
nașterea primăverii, cu înfriguratele neliniști ale unei fete înainte
de a deveni femeie.
Intîmplări omenești excelează prin pasiunea pentru observație
realistă și analiza psihologică. Atenția prozatorului vizează tra-
iectoria existențelor umile ale societății, eroii lui sînt oameni din
clasele de jos, care suferă povara unui destin nedrept. Toate nu-
velele lui au un final tragic, aproape gorchian. Povestitorul de-
vine astfel un entuziast al durerii umane, faptele personajelor
lui N. Cantonieru sînt „întâmplări" conduse de soartă, deși me-
reu identificăm o oarbă încleștare cu viața crudă, pe care eroii
n-o pot cuceri și domina, sînt striviți de mediu si alte circum-
stanțe. în această situație elementul de descompunere morală
înflorește acut, se dezvoltă nestingherit de obstacole. Fata din
Intîmplări omenești leapădă mizeria familiei și fuge în lume,
ajunge prostituată și aține profesional calea marinarilor din por-
turi, pîngărindu-și trupul cu netrebnicii lumești, de a căror ade-
menitoare ispită nu se poate despărți.
Aceleași evenimente și cadru în nuvelele Oameni, Bifa sau In
noaptea minunilor.
Oameni pare să fie nuvela care ar reprezenta posibilitățile ar-
tistice maxime ale lui N. Cantonieru. Povestea mecanicului de
locomotivă Stan Ion poate fi pînă la urmă reală sau închipuită,
lucrul interesează mai puțin, primează intensitatea emoției și a
sentimentului. întorcîndu-se acasă, mai devreme cu 24 de ore de-
cît trebuia, mecanicul își urmărește nevasta, mult mai tânără
decît el și pe care se pregătea s-o surprindă în momentele cînd
îl înșela. Bănuielile fiind mai vechi, omul era ros de gelozie și
în cazul unei adeveriri se hotărî pentru crimă. împrejurarea de-
vine critică, în clipa in care se convinge că „ea primește și din
alte părți omagii cuvenite cărnii", ridică pumnul să spargă în
țăndări geamul dar mina i se oprește neputincioasă. Abia de aici
încolo urmează spectacolul, pe care mecanicul il privea înmăr-
murit, din afara geamului. Ceea ce era destinat să se întîmple
s-a înfăptuit într-o încleștare maximă. în aceste pagini N. Can-
tonieru are un condei foarte ascuțit, subțire. Deși îl
pîndea pericolul naturalismului, N. Cantonieru a știut să se
ferească de el la timpul oportun. Poate că renunțarea soțului în-
șelat Ia răzbunare nu este suficient de motivată psihologic, obiec-
ție pe care i-a adus-o mai de mult Octav Șuluțiu
Destin tragic dar de altă natură închipuie și nuvela Domnul
Aurel M. Simionică. Interesant este profilul psihologic al lui Aurel
M. Simionică. Lipsa de contact cu viața socială aglomerată, un
trai petrecut absolut în singurătate, atmosfera de funcționar ru-
tinat, celibatul, o anume lipsă de voință, timiditatea înnăscută,
originalele păreri despre femei, alunecarea într-o presupusă a-
ventură erotică, în care el totuși credea ca într-o minune, toate
laolaltă concură la definirea unui personaj simpatic, naiv, cu
sufletul încărcat de sinceritate, dar inapt să facă față vicleniilor
cotidiene.
Manevre de toamnă are valori descriptive, In noaptea minuni-
lor, dedicată poetului brașovean Ion Focșăneanu este o povestire
duioasă, aproape neverosimilă.
N. Cantonieru era stăpînit de cîteva obsesii : mediul acvatic,
degradarea sentimentului erotic și predilecție spre lumea năpăs-
tuiților soartei. Un univers întunecat, în care crește floarea dez-
nădejdii, a destinului amar ce cutropește existențele, gustul pen-
tru senzațional pe care totuși îl convertește în tragic. Omul su-
ferea alături de eroii săi și deși îi compătimea, nu avea putere
să le schimbe destinul. O imensă durere slavă străbate astfel în
toate povestirile lui N. Cantonieru, o omenie simplă ce se re-
varsă peste ființe și lucruri, un sentiment al umilinței îndurat
pînă la exces. N. Cantonieru ne-a părăsit cu împăcarea și umi-
lința dostoievskiană, căci scriitorul n-a fost capabil de revoltă.
Sufletele demonice au fost departe de el, peste tot a împrăștiat
numai luminile dragostei de oameni. O proză realistă, cu tentă
psihologică, neînchegată suficient sub raportul desăvîrșirii artis-
tice este zestrea epică pe care ne-a lăsat-o N. Cantonieru.
Nae ANTONESCU
DAN ROIȘ — Brăila. Dv. „ați
comis" o singură poezie și vreți
să debutați. Eu cunosc un poet
contemporan de frunte, care a
îndrăznit să publice abia după ce
scrisese cîteva mii de poezii. Veți
fi citit și dv., probabil, declarația
lui. îl credeți ? Eu il cred.
DUMITRU TOLOI — București.
Nu sinteți departe de momentul
publicării. Stăpiniți destul de bine
elementele de tehnică poetică, însă
la capitolul transfigurare mai a-
veți de lucru. Prea explicați totul.
Trebuie să ajungeți la stadiul in
care să-i dați cititorului posibili-
tatea de a re-crea. Sinteți, după
cum spuneți, tînăr. Ar fi bine să
pretindeți de la dv. înșivă, de la
început, foarte mult.
ILIE BOBESCU — Oradea. Nu
ne înșelăm dacă vă considerăm un
cititor asiduu de poezie. Insă prea
multe reminiscențe de lectură e-
xistă în ceea ce ne-ați trimis. Am
descoperit asemenea cazuri și la
Vatra din august continuă an-
cheta intitulată In căutarea roma-
nului prin intervențiile lui Viorel
Știrbu, Cornel Dimovici și Anton
Cosma. Citez din textul ultimului
(Intre comentariul filosofic și dez-
baterea politică) această frază mi-
nunată : .Realismul a fost totdea-
una un mod de abordare a realului
în spiritul realului, ceea ce presu-
pune mai întîi că realismul s-a
caracterizat totdeauna prin năzuin-
ța de a descifra acest spirit al rea-
lului, evoluînd odată cu imaginea
omului despre real, iar în al doilea
rînd că realiștii au privit lumea
ca reală și creația artistică drept o
modalitate da a interveni prin mij-
loace specifice în realitatea ei'1.
Două rubrici se remarcă în mod
deosebit: Viața literară de Dan
Culcer, cronicar ce s-a impus prin
pertinența observațiilor și distinc-
ția exprimării, și Viaticum, în ca-
re Mircea Zaciu încheagă de cîteva
numere un interesant portret He-
liade.
¥
In aceeași revistă și în același
număr un interviu cu D. R. Po-
pescu. întrebat, între altele, ce pă-
rere are despre Vatra. Acesta zice :
„Vatra e un miracol. Nu e un com-
pliment ce spun. Să faci o revistă
foarte bună într-un timp foarte
scurt, e un miracol. Revista a des-
coperit în județ, în zonele apropia-
te, în cenacluri, în școli — poeți,
prozatori, publiciști, istorici, a sti-
mulat pe unii care altfel ar fi mu-
rit, ză zicem, profesori și atît. Asta
denotă că nu numărul de redactori
de la o revistă condiționează ca-
litatea unei reviste ci calitatea re-
dactorilor explică profilul revis-
tei[...]. Sînt reviste în orașe mai
mari, cu mulți redactori, cu puter-
nice asociații de scriitori, și totuși
nu-și găsesc o cale.
Cenaclul G. Bacovia al Casei de
cultură a sectorului 5 din Bucu-
rești editează o publicație, Cadran,
al cărei principal merit este acela
că apare cu regularitate. Insignifi-
ante cu totul în paginile de bele-
tristică și critică, exemplarele ei
pe iulie merită atenția conținînd
două pagini din memoriile lui Sa-
șa Pană.
Excelente poeme în Atelierul Ro-
mâniei literare nr. 37, Generații și
Nocturnă de Constantin Voiculescu.
Reproduc din primul începu-
tul : „Necontenit ni s-a spus,
ni s-a spus / că mai este
ceva între Minus și Plus /
că după bulevardele de cio-
colată / ne-așteaptă cîte-o stradă-
adevărată, / cu tei captivi prin carii
de asfalt, / cu foi de seară adiind a
șpalt / și unde dup-un ultim «pas
de deux» I ne va trăda o umbră cu
pardesiul bleu...// Ni s-a tot spus,
ni s-a tot spus apoi că premiul
Nobel se va da aceluia din noi, ca-
pabil să deducă distanța la concret/
dintre o ghindă crudă și-un embrion
poet... / / Și ni s-a spus, ni s-a mai
spus de — asemeni cum moleculele
se sfîșie prin gemeni / Și cîte nești-
ute anunțuri mortuare / rodesc cu-
minți în zarzării cu floare... “
¥
în niște condiții grafice care de-
pășesc oricare exemplu autohton
(singura revistă care poate rezista
unei comparații este Manuscriptum),
Transilvania consacră numărul ei, 5,
memoriei lui Avram lancu. Arti-
colele omagiale (de Ștefan Pascu,
Liviu Maior, Keith Hitchins, Nicolae
Balotă, Vasile Netea, Gheorghe I.
Bodea, Pompiliu Teodor, Maria Fa-
nache, Titu Popescu), poemele așij-
derea (de Traian lancu, Victor Nis-
tea, George Popa, Ion Mărgineanu,
Titus Andronic, Ion Rahoveanu ș. a.)
și cîteva piese arhivistice alcătuiesc
„case mai mari"; de cazurile res-
pective se va ocupa — dacă nu
acum, mai tîrziu — critica specia-
lizată. Dv. credeți că, la o adică,
ați putea fi iertat ?
MIRCEA CREȚU și PETRE-LA-
UREL STOIAN — București. La
cererea dv., vă vom răspunde per-
sonal.
LORENZO MARTINEZ — Pia-
tra Neamț. Citabilă în întregime
este „Flori și poezii". De ce ală-
turi de o poezie atît de frumoasă,
figurează și altele — nereușite, u-
nele de-a dreptul ridicole — ră-
mine să ne explicăm pe parcurs.
Povestirea, spumoasă de la un ca-
păt la altul; dar nepublicabilă.
sumarul numărului, interesant ca
orice număr omagial. O revistă în
care materialele publicate pot ajun-
ge la nivelul prezentării grafice.
*
Coordonate bîrlădene, culegerea
editată de cenaclul literar „Alexan-
dru Vlahuță" al Casei de cultură a
sindicatelor din Bîrlad, face parte
dintre atît de numeroasele volumașe
în cele mai diverse formate și cu-
lori ce apar în ultimii ani sub oblă-
duirea diverselor foruri locale ce
au a se ocupa de activitatea cultu-
ral-artistică a cetățenilor. Stimabilă
(obiectiv!
ca intenție, antologia cenacliștilor
bîrlădeni rezistă prin textele unor
invitați : Nichita Stănescu, Mircea
Micu, Nicolae Tăutu, Ovidiu Genaru,
Radu Cârneci, Pop Simion, Sergiu
Adam, G. G. Ursu.
De o factură deosebită, vizînd in-
formarea, este lucrarea Personalități
ieșene de Ionel Maftei, publicată de
Comitetul pentru cultură și educație
socialistă a județului Iași. Primul
volum (Omagiu), un soi de dicționar
al personalităților defuncte, de la
Ureche la Sadoveanu, este util prin
datele pe care le pune la îndemîna
cititorilor, dar se resimte deopotrivă
de clișeele pe care bibliografia uti-
lizată i le-a furnizat autorului. Co-
mentînd, bunăoară, Punguța cu doi
bani, Ionel Maftei scrie că „jude-
carea boierului, care, deși bogat ia
«punguța cu doi bani»- găsită de co-
coșul moșului sărac, se face în nu-
mele eticii sătești" ; iar despre Emi-
nescu aflăm că, nici mai mult, nici
mai puțin, „a cîntat în acorduri sub-
lime legăturile de iubire dintre oa-
meni, farmecul comunicărilor suf-
letești bazate pe stimă și înțelegere
reciprocă, pe devotament și idealuri
curate".
♦
O surpriză ne oferă Biblioteca Ar-
geș, îngrijită de Gheorghe Tomozei,
prin publicarea în august a eseului
In căutarea lui Gherea de Mircea
dicționar de pseudonime
BOB-FABIAN VASILE
(n. 31 decembrie 1795 in Rușii Bîrgă-
ului—Bistrița, m. 7 aprilie 1836). Tatăl
poetului se numea Petru Rău. Adoptat
de bunicii dinspre mamă a luat nu-
mele de Vasile Bob, latinizat în Fabi-
an. Intre 1828-1836 a fost profesor la
Academia Mihăileană din lași. (Vezi
studiu și comentarii in Al. Piru : Lite-
ratura română premodernă EPL, 1964,
pag. 318-320).
Bibliografie : Carmen onomasticum
(Versuri omagiale scrise în limba lati-
nă în 1820) ; Moldova la anul 1821
(poem) ; Moldova la anul 1829 (po-
em) ; Geografia țintirimului sau Supli-
ment Ia Geografie (in „Lepturariu" III).
BODNĂRESCU SAMSON
(n. 27 iunie 1840 în satul Voitinel, corn.
Gălănești Rădăuți — m. 18 februarie
1902). Tatăl scriitorului se numea Bod-
nar, dar, după obiceiul din acea vre-
me, la 6.X.1866 poetul și-a schimbat
numele în Bodnărescu. Membru al „Ju-
nimii" din 1866. Doctor în fillozofie de
la Giesen, unde fusese trimis de „Ju-
nimea". A colaborat la „Convorbiri
literare" și „Sămănătorul".
Bibliografie : Din scrierile lui S. Bod-
nărescu (Cernăuți, 1884) ; Scrieri (Edi-
ție îngrijită de Aurel Petrescu, cu note
Veți primi, din partea noastră, un
răspuns detaliat.
încercări în care nu am aflat nici
o sintagmă poetică ne-au trimis ; PE-
TRU ZARGIU — Piatra Neamț, GE-
LU MIHAI — Iași, P.M. — Curtici,
GHEORGHE IVĂNOSCHI — Șiret.
H. IONICA — tecuci, ȘTEFAN
DELADORNA. Față de dv. ne vom
permite să-l parafrazăm pe Picas-
so: dacă vreți să fie considerate
artă „liniile" dv., demonstrați mai
întîi că știți să desenați corect o
mînă. Vă așteptăm, cu toată soli-
citudinea.
ALEXANDRU ZĂLEANU —
Craiova. Manuscrisele nepublicate
nu se înapoiază.
loanid ROMANESCU
( dintre sute de catarge )
lorgulescu, de departe cea mai seri-
oasă cercetare a cazului Gherea din
ultimii 25 de ani. Conceput polemic,
eseul își propune să stabilească mă-
sura în	care clișeele	ce au
înconjurat	critica lui	Gherea
găsesc susținerea necesară în textele
critice propriu-zise. Concluzia aces-
tei operații este eminamente ne-
gativă. Mai mult, analiza unui stu-
diu precum D. Panu asupra criticii
și literaturii conduce spre încheieri
de-a dreptul neașteptate : „Critica li
terară în accepția lui Gherea nu se
sfîrșește cu încadrarea operei într-un
cîmp anumit de relații exterioare ;
urmează o a doua etapă, abia aceasta
specifică, anume interpretarea înțe-
leasă într-un fel absolut surprin-
zător pentru noi ; ca recreare a o-
perei. Ceea ce astăzi se cheamă pre-
tențios «critica creatoare»- a fost
descrisă de Gherea în coordonatele ei
fundamentale și denumită simplu:
critică literară !“ : „S-a spus de ne-
numărate ori că Gherea atribuia a-
nalizei estetice un rol secund [...] Cîtă
superficialitate, ce slabă rezistență
la prejudecăți ! Spunînd că unui cri-
tic îi este necesară «vederea analitică
precisă a detaliilor pentru analiza
științifică » — prin care înțelegea și
cercetarea ideilor autorului — Ghe-
rea o subsuma capacității lui de a
reconstitui un univers distinct prin
«vederea sintetică a totalului», va-
loarea fiind, am văzut, dependentă
nu de atitudinea autorului, ci de
forța talentului său. O precizare se
impune : Gherea nu despărțea me-
canic nici «partea științifică» de
cea «estetică», așa cum s-ar putea
obiecta, ci le vedea ca elemente
componente ale unui ansamblu, ar-
monios, indestructibil ; opera cri-
tică «întrunește într-o armonie su-
perioară și spontaneitatea artistică
și reflexivitatea științifică, ea ne
face în același timp să simțim fru-
mosul și să-1 pricepem», este artă
și știință în același timp, iar Căli-
nescu va defini mai tîrziu istoria
literară drept «știință inefabilă și
sinteză epică»!" Aceste două citate
n-au vrut decît să atragă cititorului
atenția asupra interesului pe care îl
prezintă recenta încercare a lui
Mircea lorgulescu. Dar o stablire
exactă a dimensiunilor pe care le
aduce el în exegetica lui Gherea,
pretinde un cel puțin la fel de
serios și amplu comentariu.
ODISEE
întocmit de Gh. CATANÂ
și comentarii, colecția „Scriitori ro-
mâni", 1968).
BOLINTINEANU DIMITRIE
(n. 1819-m. 20 august 1872). Tatăl
poetului se numea Enache Cosmad și
era de origină macedonean. Poetul
și-a luat numele de Bolintineanu după
cel al comunei natale : Bolintinul din
Vale (Ilfov).
Bibliografie : in G. Călinescu — „Istoria
literaturii române..." (Buc., 1941) ; și
in Ion Roman : Bolintineanu (Ed. Ti-
neretului, 1962).
BRADU G.
(n. 23 iulie 1844—m. 13 ianuarie 1916)
pseudonimul sub care și-a publicat
poeziiile Gheorghe Bengescu, maior,
casierul „Junimii". A scris versuri, co-
medii și librete de operetă.
BRATEȘ RADU
(n. 16 martie 1913 la Ciufud— Tîr-
nava Mică) — pseudonimul poetului
Gheorghe I. Biriș. După studii se-
cundare la Blaj a urmat Facultatea
de litere din Cluj. A colaborat, între
altele, la „Pagini literare", ,Gînd
românesc" și „Blajul".
11 — Convorbiri literare
( z. stancu-70 )
ZEfTUNG
206	80Pf
1962 - apar : Costandina, Jocul cu
moartea și o culegere de
Versuri în colecția .Cele mai
frumoase poezii".
1963 — tipărește Pădurea nebună.
1966 — este ales președinte al Uniu-
nii Scriitorilor (reales in 1968
și 1972).
1968 — apar Șatra și Ce mult te-am
iubit.
1969 - publică Vîntul și ploaia, a-
pare Cintec de bucurie în
voi. .Țara lui Făt-Frumos“.
(antologie de proză contem-
porană, Buc. 1969 Aceeași
proză — Cintec de bucurie
— apare in «Caiet de aprilie",
București, 1970).
1970 — colecția .Lyceum" tipărește in
două volume Pagini alese. Apa-
re in Ed. , Cartea Românească"
volumul de versuri Cintec
șoptit. In culegerea .Veac de
lumină" ii apare proza Fac-
torul pp. 799-848). Ed. .Car-
tea Românească" publică voi.
Povestiri de dragoste in care
este inclusă pentru prima
dată și Uruma, ca episod de
de sine stătător.
1971 — apare volumul de publicisti-
că Pentru oamenii acestui pă-
mînt : 1961—1971 (Ed. „Cartea
Românească").
Editura Minerva publică volumele
1 și 2 din Scrieri, iar în ianuarie același
an este distins, la Viena, cu Premiul
Internațional Gottfried von Herder.
O statistică sumară relevă cifre edifi-
catoare : cărțile academicianului Zaha-
ria Stancu circulă pe 4 continente,
fiind traduse în peste 30 de limbi. Pe
lîngă textele incluse în antologii, din
opera președintelui Uniunii Scriitorilor
din țara noastră au fost tipărite în
diferite colțuri ale lumii 99 de volu-
me penultimul la Paris, Ed. Albin
Michel (1972), în versiunea lui Leon
Negruzzi : Combien je t’ai aimee (Ce
mult te-am iubit), iar cel mai recent
- Desculț — al 99-lea, în Iran (edi-
ția a IV-a, în 3 volume, colecția „Ro-
mane celebre ale lumii", Ed. Ketabe
Zaman, care pregătește și o tradu-
cere a romanului Șatra).
La Moscova, Pekin, Tokio, și Hanoi,
la Roma, Berlin și Amsterdam, Viena
și Lisabona, Ankara, și Buenos-Aires,
Stockholm și New York precum și în
alte orașe, în decursul anilor au apă-
rut : Desculț, (Bosy - in I. cehă ; Bar-
fuss — în limba germană ; De Barree-
voeters - în I. olandeză ; Lo scalzo —
în I. italiană ; Bosoi - în I. rusă ;
Los descalzos — in I. spaniolă etc.) ;
Dulăii (Qentă — în I. albaneză ; Psy
Lahcuchowe — în I. polonă etc.) ;
Jocul cu moartea (Spiel mit dem
Tode — în I. germană ; Le jeu avec
la mort — în I. franceză ; O jogo
da Morte - în I. portugheză etc.) ;
Șatra (Karavăn — în I. maghiară ;
Cingenei — în I. turcă etc.) Rădăci-
nile sînt amare, Costandina, Uruma,
Pădurea nebună etc.
Gh. C.
Pămîntul romanesc I-a dăruit
i bibliografie
Cu anii, fi mai cu seamă intrind intr-o perioadă, hotăritoare, a
vieții, inveți să prețuiețti in mod deosebit pe acei oameni de litere
contemporani cu care, mină in mină, pe meridiane și paralele diferite,
ai mers statornic, de-a lungul unei epoci, cu toate frămintările ei...
Deși ne-am iniilnit rar, imi este plăcută și, mărturisesc, măgulitoare
prezența scriitorului Zaharia Stancu, unul din apropiații mei „tovarăși
de drum“.
Cunoscut in literatura română de după cel de al doilea război
mondial, numele acestui redutabil prozator și poet român a ciștigat,
in scurtă vreme, un binemeritat prestigiu european. Sub ochii noștri,
scriitorul a crescut la înălțimea spectaculoasă de astăzi. Unul dintre^
primele sale romane despre soarta grea a țăranilor, scris in manieră
realistă, aspră și suculentă — romanul DESCULȚ, — a înconjurat
lumea; a fost „in ospeție" și la noi, lăsind un îndelungat ecou in
inimile cititorilor.
Edificiul literar inălțat de Zaharia Stancu are etaje numeroase și
largi; scriitorul a abordat aproape toate genurile literare existente.
Alături de un talent cu totul particular și de o bogată paletă artistică,
pămîntul românesc l-a dăruit pe acest artist și cu o copleșitoare pa-
siune creatoare, ce conferă eternitate operelor sale. La noi, este foarte
cunoscut ultimul său volum, acest excelent „bloc monolit" din edificiul
lui Zaharia Stancu, care se cheamă CE MULT TE-AM IUBIT, o carte
despre viață și moarte, pe care am avut plăcerea s-o prezint cititorilor
revistei „Inostrannaia literatura".
In repetatele mele călătorii la Dunăre, parcă vîntul din Balcani,
cald și bun, aducea un îndepărtat cintec al împilării, și un fel de plînset
de copil, ecoul vremurilor de robie. Țara lui Zaharia Stancu, împăr-
tășind soarta țărilor vecine, a îndurat, nu puțină vreme, multe lipsuri,
suferințe și lacrimi. Prin personajul său, fecior de țărani din stepa
Bărăganului, Zaharia Stancu rămîne, în posteritate una dintre cele
mai proeminente personalități scriitoricești. Din anii adolescenței s-a de-
prins să urască pe asupritorii celor nevoiași, năzuind spre abolirea
nedreptății sociale. Acestea sînt cîteva spicuiri din însemnările mele,
citate anterior despre principalele orientări artistice ale eminentului
coleg și cetățean de onoare al României — scriitorul Zaharia Stancu.
Dintre toate genurile meșteșugului nostru, cel mai puțin am izbutit
în critică, chiar și atunci cînd era vorba de simple urări de salut ju-
biliare. Cu toate acestea, știm prea bine cît de multe sînt, uneori,
exclamațiile emoționale ce se invită singure condeiului! Zaharia Stancu,
acest om înalt și frumos, de o distincție particulară, de o bunătate
caldă și învăluitoare, e înzestrat cu o minte ascuțită și pătrunzătoare,
cu un grai egal și reținut. In privirile lui, se pot citi, adine și limpede,
multe despre țara lui — România.
Leonid LEONOV
U.R.S.S,
Putere și inspirație creatoare
Aniversările bunilor noștri prieteni sint întotdeauna pentru noi săr-
bători plăcute. Ne sînt cu atît mai plăcute cu cît creațiile lor sînt cunos-
cute și mult apreciate și de către cetățenii noștri. Așa este și cazul ro-
mancierului Zaharia Stancu. Opera sa literară - operă de frunte a lite-
raturii socialiste românești și care constituie un punct de plecare al li-
teraturii din deceniile de după cel de al doilea război mondial - este
bine cunoscută cititorilor noștri. Celebrul roman Desculț, știut în lumea
intreagă, a cărui primă traducere a apărut la noi, a făcut cunoscută
viața satului românesc din primele două decenii ale secolului nostru. Nu-
mai datorită acestui roman cît și scrierilor următoare, Dulăii și Florile
pămîntului, oamenii noștri și-au putut crea o imagine adevărată asupra
vieții poporului în condițiile neomenești ale regimului burghezo-moșieresc
din România trecutului. Foarte mult apreciat de către cititorii noștri este
romanul Șatra, apărut recent, în care cu un profund realism și cu înaltă
măiestrie artistică este redată tragica odisee a unui trib de șătrari, sortit
de către regimul fascist la pieire. Apreciem intreaga operă a lui Zaharia
Stancu și ne bucurăm că în curînd vom oferi cititorilor splendida nuvelă
liric-memorială Ce mult te-am iubit.
Cu ocazia acestei însemnate aniversări în numele scriitorilor slovaci
doresc să adresez academicianului Zaharia Stancu cele mai călduroase și
sincere urări de bine, dorindu-i în același timp ca sănătatea, puterea și
inspirația creatoare — cît și buna dispoziție pe care o cunoaștem cu toții —
să nu-1 părăsească nici pe viitor. Roadele muncii sale sînt așteptate cu ne-
răbdare de scriitorii slovaci.
Strîngîndu-vă mîna, dragă tovarășe Stancu, rostesc cu dragoste și cu
un sentiment de frățească prietenie, cuvintele mult cunoscute și cordiale :
„La multi ani ! “
Andrei PLAVKA
Președintele Uniunii Scriitorilor Slovaci
Septuagenarul
Cu puțin timp în urmă am terminat traducerea romanului lui Zaharia
Stancu, Pădurea nebună. Am avut astfel ocazia să cunosc mai bine arta aces-
tui scriitor care, este, fără îndoială, una dintre prezențele cele mai repre-
zentative din cultura română contemporană.
Cunoșteam dinainte opera lui Zaharia Stancu pe care om citit-o He
in original, fie in traducere. La noi a apărut acum cîțiva ani Desculț într-o
excelentă traducere datorată unui foarte bun cunoscător al limbii române,
Giuseppe Petronio. Romanul s-a bucurat de o caldă primire din partea
publicului cititor și a criticii. La tel au fost primite și alte romane traduse
in limba noastră, printre care Dulăii și Costandina. Dintre cărțile citite în
original, pe lingă Pădurea nebună, o impresie deosebită mi-a făcut Șatra,
această odisee a unei colectivități aflate în fața morții.
Din Pădurea nebună splendidă apare figura Urumei a cărei profundă
feminitate este dublată de o energie virilă. Paginile romanului demon-
strează la fiecare pas puternica personalitate a autorului.
In finalul acestor scurte însemnări nu pot să nu pomenesc despre
opera poetică a lui Zaharia Stancu, pe care eu însumi am avut plăcerea
s-o prezint cititorilor italieni prin „II Giornale dei Poeți".
Urez septuagenarului de azi ani mulți și îndelungată activitate cre-
atoare, menită să contribuie la dezvoltarea literaturii române și la râs-
pîndirea ei în cultura internațională.
Mariane BAFFI
Italia
Omagiindu-I pe Stancu
Romancierul și poetul Zaharia Stancu a fost tradus în douăzeci și una
de limbi, A douăzeci și doua este limba olandeză.
Rămîn recunoscător României pentru că mi-a oferit prilejul, acum zece
ani, să vizitez și s-o descopăr ; să-i descopăr priveliștile, cultura, eforturile,
oamenii.
Ori de cite ori citesc cărțile acestora din urmă îmi continui lecția :
mă apropii de sufletul României, un suflet bogat și atrăgător, aflat mereu
in căutarea desăvîrșirii sale.
Două sint sursele creației lui Zaharia Stancu : pămîntul care l-a năs-
cut și căruia îi reface destinul în toate ipostazele sale ; spiritul său, a
cărui personalitate puternică și integră inundă în limpezime oamenii și
obiectele spre a fi scoase din anonimatul lor primitiv sau uman,
A se împărți între natură și propria sa natură, armonizînd cele două
extreme, iată dorința arzătoare a acestui naturalist liric, confundată cu
unul dintre cele mai incintătoare anotimpuri ale spiritului românesc actual,
cel al regăsirii in lume a propriului său chip.
Karel JONCKHEERE
Belgia
Gînduri la o aniversare
Seismograf sensibil al sentimentelor poporului său, Zaharia Stancu
continuă prin creația sa cea mai bună tradiție nu numai a umaniștilor
români, dar și a celor de peste hotare. De aceea eroii operelor sale,
cum sint cei din „Desculț", „Pădurea nebună", „Vîntul și ploaia",
dar mai ales oamenii din „Ce mult te-am iubit" iși pot găsi confrați
in literatura lumii întregi, iar cei din „Șatra" apar in ea pentru
prima dată.
Atît de universal ca om, Zaharia Stancu este — pentru că nici nu
s-ar putea altfel — atît de român : rezistență, răbdare și optimism
izvorite din profundă înțelepciune — iată unele din trăsăturile po-
porului său, pe care scriitorul le-a inălțat la un înalt nivel al întru-
chipării artistice.
La noi in Polonia s-a tradus mai demult romanul „Desculț", una
dintre cărțile de vizită ale literaturii române postbelice, iar recent
acest minunat poem in proză despre atașamentul uman și despre
trecerea timpului, care este „Ce mult te-am iubit".
Mulțumind revistei „Convorbiri literare", care găzduiește aceste
rinduri, îi exprim maestrului recunoștința cititorilor săi polonezi, și-i
urez să-și păstreze încă mulți, mulți ani vigoarea și subtila recep-
tivitate la frămintările și victoriile morale ale poporului român.
Irena HARASIMOWICZ
Polonia
Omului, scriitorului
Era cît pe ce să scriu cuvintele : bătrinul, om mare al literaturii româ-
ne. M-am oprit insă, deoarece Zaharia Stancu nu este bătrîn; cel puțin
pentru noi nu, cei care aparținem aceleiași generații, cei care-i cunoaștem
debuturile, și știm cum înzestratul jurnalist al deceniului al 4-lea. impor-
tantul poet, care a rămas același pină in zilele noastre, se situa, pe la
sfîrșitul deceniului al 5-lea, cu romanul său autobiografic „Desculț", în pri-
mele rinduri ale prozei românești.
Nu vreau să vorbesc despre succesul mondial al acestei cărți care,
tradusă în zeci de limbi, și-a găsit un loc bine definit in literatura univer-
sală. De atunci, Zaharia Stancu a mai publicat o serie intreagă de opere
in proză, cunoscute, în cea mai mare parte, și aici, în R. D. t>„ unde sint
îndrăgite. Una dintre - deocamdată — ultimele sale opere este „Șatra",
un roman despre viața țiganilor și, mai mult decit atit, o carte de o pro-
fundă umanitate, referitoare la o epocă în care se manifesta acut dispre-
țul țață de om. Această carte mi-e foarte apropiată nu numai datorită
faptului că sînt traducătorul ei în limba germană (in R. D. G-, prima ediție
a fost imediat epuizată și o a doua ediție este în pregătire) ci și din cauză
că scriitorul a reușit să creeze, prin șeful de trib Him Bașa, una din cele
mai frumoase figuri ale senectuții din literatura mondială. Marea înțelep-
ciune a virstei, curajului și superioritatea morală cu care luptă împotriva
unor forțe covîrșitoare din afară și împotriva tendințelor de descompunere
care vin din interior, pentru a păstra viața tribului său, constituie — îm-
preună cu lirismul stilului — valoarea acestei cărți.
II rog pe cititor să mă ierte că vorbesc, cu prilejul celei de a 70-a
aniversări a lui Zaharia Stancu, tocmai despre această operă tîrzie a scrii-
torului, dar ea mi se pare a fi, ca și „Ce mult te-am iubit", caracteristică
pentru perioada sa actuală de creație.
Și cu toate acestea, pentru noi toți, scriitorul nu este bătrîn. Cine-I
cunoaște — așa cum il cunosc eu — de multă vreme și in urma unor
contacte personale strinse, cel care este la curent cu activitatea sa multi-
laterală, liteiară, publicistică și socială, trebuie să admire necontenit ine-
puizabila intensitate a muncii sale, și aceasta cu atît mai mult cu cit ușa
președintelui Uniunii Scriitorilor este deschisă oricui și oricine poate găsi
ascultare și înțelegere din partea acestuia.
Prietenului, omului, scriitorului Zaharia Stancu îi doresc sănătate și
ani mulți de forță creatoare.
Valentin LUPESCU
R.D.G.
Dragă prietene,
In această zi de aniversare în care intri, abia acum, in maturitatea
vieții și a gloriei, de pe acest pămînt moldovenesc căruia ii aparțin în
totul și pe care-1 vizitez, pentru a doua oară în timpul celor patruzeci de
ani de înstrăinare, eu iți urez fecunditatea în opere — deși ai scris un
număr impresionant pînă acum — o și mai universală recunoaștere a ta-
lentului dumitale multiform, plenitudine în viața familială și o privire bună,
bine conservată pînă la ultimul rind, în proză sau în vers, pe care-1 vei
așterne pe hîrtie, cîndva, spre limita acestui veac.
Ași fi fericit dacă ai scrie într-o zi, pentru mine, o povestire scurtă
dar adincă, așa cum ai dumneata obiceiul, despre „Jara de dincolo de
cuvinte" mi-ai face o mare, mare plăcere.
Dar să mi-o trimiți, totuși, înainte de a ajunge centenar. Mulțumesc.
Cu toată dargostea și devotamentul îți urez
La mulți ani,
Mihail STERIADE
(zaharia stancu pe meridiane}
CONVORBIRI LITERARE
revista bilunara de literatura editata de Uniunea Scriitorilor din Republica Socialista România
Redactat sef : CORNELII SUFANACHE
Redacția : lași, strada Palat nr. 1 tel. 16242, 17287. Administrația : București, Șoseaua Kiseleff, nr. 10, tel. 183399. Tiparul: I. P. lași
IM	' ----—......1