(
Mtr *
IN/ DE UCIURA
REVISTA LITERARĂ FONDATĂ DE SOCIETATEA JUNIMEA DIN IAȘI, LA 1 MARTIE 1 86 7. APARE BILUNAR. PREȚUL 2 LEI
„faceți ca operele voastre
să servească poporului!“
Conferința națională a scriitorilor ți-a încheiat de curind lucră-
rile. Sinteză a puternicii efervescente spirituale consonante cu
perpetua devenire socialistă a societății noastre, dezbaterile am-
ple din cadrul Conferinței și, in primul rind, cuvintarea secreta-
rului general al Partidului, tovarășul Nicolae Ceaușescu. au reafirmat
cu pregnanță realizările de prestigiu ca ți sarcinile ce stau mereu in
fața scriitorimii române. Exemplul marilor creatori dintotdeauna vine
să Întinerească ideea indisolubilă a legăturii ce există între artist și
realitățile materiale și umane în mijlocul cărora trăiește. O literatură
despre și pentru acest popor, o literatură care să ilustreze efortul con-
structiv al oamenilor acestor ani, incriminind erorile și tot ceea ce se
opune mersului ascendent al societății. Noi dorim — a spus tovarășul
Nicolae Ceaușescu — o literatură care să înfățișeze viața în toată com-
plexitatea ei, cu toate frămîntările și contradicțiile ei, cu înfruntarea
legică dintre vechi și nou, o literatură și o artă care să contribuie la
lupta împotriva mentalităților înapoiate, a rămășițelor concepțiilor vechi
în conștiința oamenilor, la afirmarea valorilor morale noi, a umanis-
mului socialist, a principiilor de viață socialiste și comuniste. în aceas-
tă privință, libertatea scriitorilor este deplină, nici o „directivă" nu
vine să limiteze în vreun fel sau altul alegerea subiectelor și, mai
ales, a modalităților artistice. Fiecare va scrie pe măsura propriilor pu-
teri și despre ce îi dictează conștiința. Partidul — cum spunea tovară-
șul Nicolae Ceaușescu — cere creatorilor un singur lucru : „faceți ca
carele voastre să servească poporului. Dorim să putem spune : iată
«jO^orimea din România face totul pentru a se bucura de încrederea
petrului, a partidului, merită pe deplin această încredere". îndatoririle
criticii literare sporesc pe măsura exigențelor momentului actual. Criti-
ca trebuie să dea dovadă de mai multă principialitate și obiectivitate,
să-și susțină cu fermitate valorile autentice, dar și să combată deschis
scrierile mediocre, încurajind ceea ce este intr-adevăr nou în literatură.
Numai în acest fel, ea va contribui Ia instaurarea unui climat sănătos,
sincer. Climatul vieții noastre literare se cuvine sincronizat cu cel al
întregii țări, care este unul dinamic, îndreptat continuu spre progres.
Aici, ca oriunde, nu atmosfera călduță, nu gindirea modestă iși au lo-
cul, ci spiritul critic, de înaltă exigență artistică și ideologică, opinia
deschisă, chiar polemică, atunci cînd împrejurările o cer. Revistele li-
terare, principalii factori în făurirea unei atmosfere propice creației,
sînt chemate să facă totul pentru a răspunde acestor sarcini, fără a
uita însă că prestigiul social nu-1 pot avea decît acele publicații care
țin cu consecvență la opiniile lor plecate, bineînțeles, de Ia concepția
noastră unică, marxist-leninistă. Țelurile comune pe care fiecare din-
tre ele le au în față nu exclud, tocmai de aceea, diversitatea, distincta
personalitate a fiecărei publicații. După cum o revistă literară nu-și
justifică existența dacă se arată refractară față de cei tineri și foarte
tineri, talentelor autentice, iar nu celor care își închipuie că scriind
o poezie devin scriitori. Secretarul general al partidului a subliniat în
cuvintarea sa această idee: „Este necesa» să fie sprijinit^ tineretul
pentru că, pînă la urmă, viitorul literaturii românești stă în mîinile
tineretului pe care îl formăm astăzi. Să ne ocupăm cu grijă de pre-
gătirea forțelor literare din rîndul tineretului'1.
A Conferința națională a constituit un moment de analiză, lucidă față
de ceea ce am realizat și, în același timp, o scrutare a viitorului. Cu
siguranță gîndurile exprimate în Conferință, îndemnurile conducătorului
iubit al Partidului, tovarășul Nicolae Ceaușescu, se vor transpune în
opere literare de prestigiu, pentru faima acestui popor.
D. GAVRILEAN	„ÎNTEMEIEREA MOLDOVEI”
OGLINDA
LUI
Ca pe tăblițele
de lut
Ca pe tăblițele de lut,
In litere necunoscute
Anume parc-a fost făcut
Sâ-ți fie vorbele trecute.
Nu știu ce cimpuri ai păscut
De porți atîtea gînduri mute,
Ca pe tăblițele de lut
in litere necunoscute.
Din viitor și din trecut,
Ingînă vrute și nevrute.
Cind n-ai purtat nici steag
nici scut
Ți-s bătăliile pierdute.
Ca pe tăblițele de lut...
Din cugetări,
din scăpărări
Din cugetări, din scăpărări,
Ca peștii lunecînd pe ape,
Din depărtări în depărtări
Și din aproape-n mai
aproape,
Pe bărăgane ori pe mări
Același gînd o să te sape
Din cugetări, din scăpărări,
Ca peștii lunecînd pe ape...
Aceleași drumuri și cărări,
Imperii în aceleași mape,
lluziile-n fluturări
Și ciocîrliile pe clape -
Din cugetări, din scăpărări...
CARAGIALE
Figură contradictorie în
viața cea de toate zilele
de la sfîrșitul veacului
trecut și începutul celui pe care
îl trăim, Caragiale rămîne cel
mai mare dramaturg al litera-
turii române. în ianuarie s-au
numărat o sută douăzeci de ani
de la nașterea lui, iar la 22 iu-
nie se vor împlini șase decenii
de la moarte, dar pînă acum
nimeni nu s-a apropiat de înăl-
țimea soclului pe care l-a așe-
zat opera.
S-a spus, s-a scris, s-a argu-
mentat că dramaturgul Cara-
giale este cel mai penetrant și
mai neîndurător artist-critic al
societății trecute. A rîs de o
lume și a făcut și pe alții să
rîdă. A creat tipuri nepieritoare,
caracteristice unei societăți, ri-
nei etape de dezvoltare a unei
orînduiri. Dacă ele au trăsături
specifice burgheziei și micii
burghezii din România de altă-
dată, aceasta nu înseamnă că
sînt valabile numai pentru Ro-
mânia. M-am întrebat cîndva
dacă Teatrul lui Caragiale poate
fi înțeles, poate fi gustat în
alte țări. Răspunsul l-am găsit
în reacția publicului din tea-
trele străine, l-am văzut pe fe-
țele unor tele-spectatori elveți-
eni care priveau transmisă „O
scrisoare pierdută1*.
M-am întrebat, de asemenea,
dacă opera dramatică a lui Ca-
ragiale mai este actuală, înțe-
leasă actualitatea într-un sens
complex. M-am întrebat dacă
succesul de astăzi, crescînd, al
spectacolelor cu comediile lui
nenea lancu nu se datorește u-
morului lor — (Caragiale ar fi
protestat, deoarece nu sc soco-
tea umorist) și mai puțin satirei
lor. în definitiv, Tipătescu nu
mai conduce, Farfuride nu mai
trage sforile politice, Rică Ven-
turiano nu mai scrie, „Vocea
patriotului naționale** nu mai
apare, conu Leonidia nu mai
există. în adevăr, toți au dispă-
rut odată cu lumea în care au
trăit și în care s-au format, dar
stafia lor >a rămas, duhul lor
plutește încă deasupra lumii
noi. Năravurile și mentalitățile
nu se spulberă așa de ușor
cum am crezut. în sălile de
spectacole, rîdem de persona-
jele lui Caragiale, le renegăm,
le disprețuim, dar ele constituie
încă o oglindă în care, vrem,
nu vrem, ne uităm și ne ferim
să nu cumva să ne recunoaștem.
De aici, marele rol social al
operei lui Caragiale și în vremea
noastră, de aici continua vibra-
ție a publicului față de specta-
colele caragialești.
Marx spunea că ne despăr-
țim de lumea veche rîzînd, iar
Caragiale a afirmat într-o îm-
prejurare că nimic nu are mai
mare tărie decît rîsul. în ade-
văr, ne despărțim de lumea cea
veche rîzînd, însă să nu ne sfiim
să rîdem și de noi atunci cînd
ne surprindem în postura oa-
menilor vechi, aparținînd prin
atitudinea noastră lumii vechi.
Să rîdem, dar... unde este
Caragiale al vremurilor noastre?
Nenea lancu își așteaptă par-
tenerul modem.
George MACOVESCU
Un Interviu Inedit
cu ARQHEZI
g Poeme de Adrian
PĂUNESCU]
g O nouă pagină în
istoria spiritului eu-
ropean CUI) de
Constantin NOICA
Alt jurnal IneditCV)
de N. D. COCEA
Poetul in primăvoro lui 1967.	Foto. Baruțj T. Arghezi
din întîlnirile cu scriitorii:
TUDOR ARGHEZI
Am ajuns la Tudor Arghezi prin Gala Galaction. Cole-
gul său de la Sf. Sava și prietenul de toată viața a
fost de la bun început, din ziua întîlnirii lor în cena-
clul lui AI. Macedonski, cel mai devotat admirator
al celui ce avea să fie poetul Cuvintelor potrivite. „I-am
dăruit din primul moment acestui camarad de visuri și de
speranțe nemărginite — a destăinuit Gala Galaction — toată
încrederea mea. Convingerea că Ion Theo va fi într-o zi
marele poet al veacului nostru ne stăpînea și ne urmărea
mai stăruitor decit teoremele Trigonometrici". Ca unul carc-I
cunoștea intim și cu unele afinități literare, a formulat des-
pre camaradul său de condei cele mai judicioase și nedez-
mințite caracterizări — a semnat 10 (zece !) articole despre
Tudor Arghezi. L-a numit „gheizel, mistreț superb, o revo-
luție și o epocă nouă în lirica și în limba literară". Reco-
manda atenției și lecturii studenților pe poetul Psalmilor
în felul următor : „Tudor Arghezi este cel mai original, mai
paradoxal și mai controversat scriitor al veacului nostru,
dar și cel mai interesant. E dificil de citit, dă dureri de
cap, însă și satisfacții literare. Uneori e nițel într-o parte,
diform și ciclopic. Proza și publicistica lui Tudor Arghezi
sînt o hazna, în care un hoț grăbit a aruncat comorile lui
de nestemate și s-au amestecat cu moloz, cărbuni și alte
impurități".
Am urmat îndemnul profesorului. Am făcut din Tudor
Arghezi scriitor preferat. I-atn citit poezia și proza, i-am
urmărit articolul de ziar ; i-am luat cărțile, i-am scris, mi-a
răspuns. După o aniversare biografică mi-a creionat o pa-
gină de scrisoare, stropind rindurile cu piatra vinătă a
satirei ,cum obișnuia. „Zi de naștere (brrr!), bilei de ipo-
crizii amicale, felicitări primite (prea puține dintre cele
plăcute), boli recidivate, tratamente, oboseală majoră și alte
numeroase mizerii...“.
Am urcat de cîteva ori pe Culmea Piscului, la Mărțișor.
Însoțit de un Smena, am prins, în clișee de foto-amator,
imagini din universul domestic arghezian care i-a inspirat
poetului poezii și i-a furnizat personaje literare — Cîinii,
Cireșii, Tipografia, Castelul, Poarta, Caprele, Iezii... L-am
întilnit și pe proprietar, ospitalier și dornic de oaspeți fără
condei și curiozități literare.
Tudor Arghezi vorbea altfel de cum scria. După vehe-
mența articolelor sale, îndeosebi a pamfletelor, s-ar crede
că avea vorba încrîncenată, cu tunete și fulgere, un Jupiter
tonans... Nimic din toate acestea. Vorbea parcă în surdină,
stins, suav, dulce, puțin intonat in semitonuri, în vîrful
limbii și cu o impresie de cochetărie și nuanțe de ironie
ușoară.
Am vorbit cu Tudor Arghezi, într-un fel de spovedanie,
in ultima Iui toamnă. Din cauza frigului de la Mărțișor, se
mutase în oraș, într-o casă cu încălzire centrală, mai priel-
nică bătrînețelor octogenare, de pe strada Arhitect Cher-
chez. în octombrie 1966 fiind în București, am stăruit să-I
văd. Primea foarte greu. Era într-un riguros regim medi-
cal și de viață. M-a onorat cu o excepție de favoare deo-
sebită. Cît pe ce s-o pierd. Mărindu-i-se tensiunea și făcind
ceva temperatură, a amînat ziua și ora fixată cu 48 de ore.
M-a primit.
Stătea intr-un fotoliu, la o masă rotundă, cu țigara în
gură, înconjurat de fum, ca un stup căruia i se scoate mie-
rea. Ne-a intimpinat Ia ușă doctorul Cameniță, ginerele
poetului, care m-a condus și m-a anunțat. Doctorul Came-
niță I-a ajutat să se ridice în picioare. M-am dus hotărit
să repet ceea ce a făcut public, la Ateneul Român, Geo
Bogza : să-i sărut mina — dreapta condeiului. Am încercat.
N-a acceptat. A tras-o energic și a ținut-o în jos.
— (T. A.): Nu se poate. Doar nu sînt cucoană sau preot.
Ia loc, să stăm de vorbă. Am dorit să te văd...
“ T
Mă așez într-un fotoliu din fața sa. Privesc Ia acest
soare în amurg. Tot soare este. Are aparențe de vigoare și
dc vitalitate, însă și ruina inevitabilă a bătrînețelor nona-
genare este vizibilă. Cel ce a fost gheizel este o făclie care-și
pîlpîie ultimele rezerve de flacără. Este îmbrăcat în haine
călduroase de casă. în picioare șoșoni. Pe cap basca-i pre-
ferată. Lîngă el bastonul. Vorbește mai greu, cu efort, tără-
gănat, cu întreruperi prelungite, obosit. Lucid total, fără
poticniri de senilitate, cu memorie promptă și fidelă. Ii tre-
mură vizibil mîna stingă. Dreapta mai puțin. Poate unde
a fost mai mult sub acțiunea și controlul voinței pentru
scris. La urechi aparate acustice. Are ochii vii. Privesc
scrutători și atenți, prin ochelari cu rame late, parcă voind
să prindă și să înțeleagă cuvintele și cu ei. Fumează mult.
Aprinde țigară de Ia țigară. Vîră țigara mult în gură și
trage din ea cu sete. Este încontinuu în fum, ca o cîrpă
care arde. I se aplică un sever regim de viață, fiind mena-
jat și supravegheat cu maximă grijă de familie — soția
Paraschiva și fiica Mitzura — ceea ce nu-i prea convine,
rămînind același rebarbativ Ia constrîngeri. Am fost mar-
tor la un incident amuzant dintre el și Mitzura. Terminase
țigările și a rugat-o pe Mitzura să-i aducă cîteva țigări.
— (M.): Ai fumat toată rația, tată...
— (T. A.): Nu toată, Mitzura. Mi-ați dat numai opt
țigări. Le-am numărat bine. Mai am două țigări.
— (M.): Să văd...
S-a dus în camera vecină și a venit cu două țigări.
— (M.): Nu vă potriviți la numărat cu mama. Ea zice
că ți-a dat zece țigări...
— (T. A.) Nu-i adevărat, Mitzura. Numai opt. Opt țigări.
Mai am două.
Mă gîndesc : Tudor Arghezi să fumeze țigări cu rația...
Este o mică dramă, cu ecouri de ironie...
— (T. A.): Nu pot să nu fumez. Este nărav vechi. Am
început să fumez de la cinsprezece ani ; poate de mai
înainte___
— (Gh. C.): Ați fumat și călugăr?...
— (T. A.): Da. Fumau aproape toți călugării. Era păca-
tul cel mai inofensiv. Dacă ar fi fost numai acesta, eram
și astăzi cu mătănii. Medicii și casnicii mei îmi spun să nu
fumez și cred că-mi vor binele. Dar nu pot fără țigară. De
cafea m-am lăsat ușor. De fumul de țigară insă nu.
M-am dus Ia Tudor Arghezi și cu cîteva întrebări „sub-
versive". Una privea copilăria sa. Leagănul și copilăria poe-
tului sint învăluite în mister și constituie pete albe in bio-
grafia sa. El însuși a ocolit, cu o grijă suspectă, să vorbeas-
că de ele .' S-ar părea că nu-i convine ceva!... Gala Galac-
tion, care cunoștea tainele prunciei prietenului său, I-a
numit „copil al suferinții". Unul din primii biografi (Vic-
tor N. Popescu) a observat că împrejurările extrem de vi-
trege ale copilăriei lui Tudor Arghezi s-au repercutat asu-
pra caracterului, dar și asupra creației Iui literare. Biografii
și comentatorii au început să stăruie asupra acestei pro-
bleme. Am lansat, pe ocolite, prima întrebare.
— (Gh. C.): La moartea pictorului Jean Al. Steriadi ați
scris că ați fost frați de lapte.
— (T. A.): Da, așa am scris și așa am fost.
— (Gh. C.): Cum trebuie înțeles frați de lapte, în
sensul real al cuvîntului sau în sens figurat, că ați fost de
aceeași vîrstă ?
— (T. A.): în înțelesul real al cuvîntului.
— (Gh. C.): Cum adică ?
— (T. A.): Adică am supt amîndoi, și Steriadi și cu,
țîțele aceleiași doici. Iar doica era mama mea.
— (Gh. C.) : Cum s-a ajuns la această situație ?
— (T. A.): Foarte simplu. Mama Iui Steriadi, cucoană
mare, mă rog, din familia franțuzească Houel, cînd I-a năs-
cut pe Jean, nu I-a alăptat ea, așa cum făceau toate cucoa-
nele. L-a dat la laptele mamei mele, care mă avea și pe
mine, de cîteva luni (Tudor Arghezi s-a născut Ia 21 mai
1880, Jean Al. Steriadi în octombrie același an — n.n.).
— (Gh. C.): Mama dv., risc întrebarea esențială, era din
familia părinților lui Jean Steriadi ?
Dindu-și seama că l-am apropiat de zona interzisă, s-a
oprit. N-a răspuns imediat. S-a gîndit o fracțiune de timp
și a evitat răspunsul direct.
— (T. A.): Biata mea mamă, făcea și ea ce putea și pe
unde putea, pentru eopilul ei, cam nedorit, care eram eu.
In Gimnaziu, pe care l-am început și I-am terminat îm-
preună cu Jean Steriadi, purtîndu-ne de grijă aceiași nași
de botez, simțeam unul pentru altul o atracție frățească, de
sînge. Aveam amîndoi ușurință Ia desen. Făceam Ia fel de
bine, cu creta, pe tablă, în recreații, portretele, în carica-
turi hazlii, ale profesorilor, îneît directorul nu știa pe care
din doi să-1 pedepsească. ■.. Steriadi, avînd bani mai mulți,
a ajuns pictor. Eu, copil sărac, m-am făcut scriitor. Nu tre-
buiau atiția bani. Hirtia și cerneala costau mai ieftin decît
culorile. Nu aveam nevoie nici de atelier, ci de un colț de
masă pe undeva-
Doream să elucidez și problema călugăriei poetului, des-
pre care se scrie în diverse feluri, întreb :
— (Gh. C.): Cunosc că ați fost prieten intim cu Gala
Galaction...
______ (T. A.); Da, prieteni dintre cei mai buni și de o viață
întreagă, și mai mult, căci continuă și acum cînd Galaction
nu mai este cu noi...
______ (Gh. C.): A avut vreun amestec Galaction în călu-
găria dv., căci odată ați făcut același pas, dv. ați intrat în
mănăstire, la Cernica, Galaction a trecut de la Litere și
Filozofie la Teologie, clecis și el pentru călugărie ?... Au
fost hotărîri deliberate împreună ? ...
— (T. A.): Nu-mi amintesc precis cum s-a întîmplat.
Ne-am legat prieteni din liceu, de la Sfîntu Sava. După
terminarea Gimnaziului, tot împreună cu Jean Steriadi, am
trecut la Sf. Sava. Galaction era cu o clasă mai mare. De
dragul meu, ca să fim colegi de bancă, Galaction a făcut
nebunia că s-a lăsat repetent de bună voie ! EI pare să fi
avut o chemare religioasă. Umblam împreună pe la biserici
și pe Ia mănăstiri. Citeam împreună Biblia. Eu o duceam
greu de tot.
— (Gh. C.): Aveați doar tată și mamă ?
— (T. A.): Aveam și nu aveam. Tata nu era cu mama.
O părăsise după nașterea mea. Am terminat și eu cu el la
11 ani. Mama avea necazurile ei. Nu puteam să stau Ia ea.
Mai avea un copil.
Gala Galaction a notat în Jurnalul său particular că
Arghezi i-a .detaliat" mizeriile ce i le prepara mamă-sa
într-o cupă blestemată. Copilul nu dormea nopțile acasă și
nici aiurea. Umbla pe străzi.
— (T. A.): Lucram pe unde găseam de lucru și trăiam
cum puteam. Am găsit o bucată de pîine mai altfel la Fa-
brica de zahăr din Chitila. In acest timp Galaction a lăsat
Literele și Filozofia și s-a dus Ia Teologie. Am lăsat și eu
fabrica de zahăr și m-am dus la mănăstirea Cernica. Aveam
nevoie de o barcă de plutire mai sigură și de o amăgire
mai de prestigiu. Am crezut să le găsesc în călugărie. Am
luat călugăria in serios. Am cîștigat simpatia mitropolitului
primat losif Gheorghian. M-a luat sub aripa lui protec-
toare. Mi-a dat numele. In călugărie m-am numit losif, ca
și el. M-a luat la Mitropolie, m-a făcut diacon, m-a lăsat
să predic din amvonul Mitropoliei, ca preoții. Predicile mele
aveau succes. Vorbeam mai mult din viață decît din Biblii.
Și să-ți mai spun dumitale ceva ce puțini cunosc. Mitropo-
litul primat losif Gheorghian m-a făcut un fel de secretar
particular al său, și mi-a dat pe mină arhiva secretă a Mi-
tropoliei. De acolo am luat eu nume și fapte pe care, mai
tirziu, cind n-am mai fost călugăr, le-am folosit în articolele
melc anticlericale. Cele ce arătam erau adevărate. N-a putut
să-mi facă nimeni nimic.
— (Gh. C.): Ați avut barbă și plete ?...
— (T. A.) : Barba nu prea mi-a crescut. O mai rotun-
jeam cu foarfecă. Coamă însă am avut ca femeile. Nu pu-
team să mi-o tai. Mi-a dat-o jos Nicu Cocea, cînd am ple-
cat de la Mitropolie și din călugărie. Era în București, m-ay
dus la el, mi-a tăiat chica și mi-a dat un rînd de
civile, un fel de veston. Mi-au plăcut totdeauna hainele
simple, închise pînă sub bărbie.
— (Gh. C.): De ce ați ieșit din călugărie ?
— (T. A.): Era imposibil să mai stau. Călugării dc Ia
Mitropolie, mari și mici, mă urau de moarte. Se uniseră cu
toții împotriva mea. Au născocit fel de fel de acuzații și au
început cu pîrîle. Stăteam nopțile și citeam. Ei m-au pîrît
că fac drăcovenii. Scoteam împreună cu Vasile Demetrius
o revistă literară, Linia dreaptă. Călugării nu aveau voie să
scrie și să tipărească literatură. Mitropolitul știa că eu scriu
și public. Cind mă întîlnea, mă întreba : Ce mai scrii ? Scrie
mai departe. Nu te lăsa de scris. Nu te potrivi la cei ce te
vorbesc de rău. Eu nu iau în seamă cele ce-mi spun... Mitro-
politul era de partea mea. Ar fi dorit să rămin în călugă-
rie. își făcuse cu mine unele planuri. Dar n-am mai putut
răbda. M-au amenințat cu bătaia și m-ar fi bătut. Am ple-
cat de la Mitropolie, din călugărie și din țară. L-am făcut
și pe Galaction să renunțe la călugărie. Vedeam cum sînt
călugării și ce fac eu. începusem să-i cunosc în măruntaiele
lor. Galaction venea la mine, la Mitropolie. în convorbirile
noastre ii arătam cum se prezintă călugării și călugăria or-
todoxă. Nu s-a mai călugărit. A continuat teologia, dar s-a
căsătorit.
M-am dus Ia Fribourg, în Elveția. Aveam cu mine o
scrisoare de la abatele romano-catolic Baud, de la catedraljk
Sfîntu losif din București. Se cunoștea bine cu mitropolitul
losif Gheorghian. S-au înțeles ca să mă trimită la Fribourg.
— (Gh. C.): S-a scris că dv. ați fost trimis la Fribourg
la studii teologice...
— (T. A.): Da de unde ? Am fost trimis acolo, pentru
că n-am mai vrut să rămin la Mitropolie, nici în călugărie.
Nici vorbă de studii teologice !...
Drept că scrisoarea era adresată arhiepiscopului Domi-
nique Jaguet, rectorul Universității catolice din Fribourg.
Fusese arhiepiscop catolic la Iași și arăta multă bunăvoin-
ță românilor. Dar nici prin gînd nu mi-a trecut ca să fac
teologia catolică ! Doar nu plecasem din călugăria ortodoxă
ca să intru în cea catolică. Arhiepiscopul Dominique m-a
primit bine și m-a găzduit în mănăstirea Cordelicrilor, unde
stătea și el. Mănăstirea avea o bibliotecă bogată. Am citit
mult. Am întilnit acolo preoți misionari de pe toate conti-
nentele. Arhiepiscopul Jaguet Dominique era generalul Or-
dinului Iezuiților. Am stat la Cordelieri pînă ce am simții
că se fac încercări să mă influențeze catolic. Am plecat de
la ei. M-am dus Ia un armurier, Teophile Buse, cu care
mă cunoscusem întimplător. Avea un mic atelier. Lucra bine.
Armele Iui erau căutate. Avea o copilandră, Linely. (Se
poate că aceasta să-i fi inspirat poezia Romanță, publicată
în anii bătrineții, datată însă Fribourg 1906 — n.n.). Am
stat la el cîtva timp. M-am dus la Geneva, unde am ră-
mas cîțiva ani. Am lucrat în ateliere de ceasuri.
— (Gh. C.): Cît ați stat în Elveția ?
— (T. A.): Fină în vara anului 1910. Atunci am fost
chemat în țară pentru situația mea militară. Nu mai eram
călugăr și trebuia să fac milităria. Am venit. Nicu Cocea
scotea o gazetă bătăioasă. Facla. M-a luat în redacția ei. Am
rămas în țară pentru totdeauna, era doar pămîntul și su-
fletul meu. Aici...
Gh. CUNESCU-LUIERU
2 — Convorbiri literare
* tentația
narațiunii
Const. CIOPRAGA
Povestirea e antimodel. Pe o mare întindere, proza ro-
mânească este narativă, ceea ce înseamnă că farme-
cului „vocii", gestului sau măștii, rostirii stricto sensu,
li se caută echivalențe scriptice. E ca și cum am spu-
ne că pictura parvine, prin valorificarea potențelor ei, să
dea iluzia mișcării, sau că muzica nu-și refuză un anumit
mod al descripției. Nimeni sau aproape nimeni nu mai păs-
trează în memorie timbrul vocii lui Creangă, insă farmecul
persistă în dicțiunea artistică de neconfundat, așa cum iro-
nia voitairiană stăruie în scinteietoarele „rotnans moraux
et philosoptnques", făcînd să ne imaginăm sunsul satiricului.
Clasicismul evocă imediat, oricui este familiarizat cu rigorile
lui, ideea de retorică, de reprezentare echilibrată, de ordo-
nata și esențializare, în spiritul unor convenții. Viața cia-
si<™ afirma Ortega y Gasset, constă din locuri comune (La
viaa classica se compone ae topicas), de unde ia epigoni im-
presia de repetiție, dacă nu de manierism. Povestitorul, in
sens larg, nu e preocupat de norme și, necrezind in modele
eterne, își cauta originalitatea de fiecare data altfel, inte-
resat de coeziunea vie dintre fapte. Perseverența pe o sin-
gură coardă îl irită, de aceea, degajat, el practică opoziția,
polemica discretă, mțelegînd să promoveze ineditul, para-
doxul chiar. Creatorul de tip clasic era atent la construcție
și proporții ; povestitorul se mulțumește — cu efecte ime-
uiate, cuiuvina mai degrabă lucrul pe porțiuni reduse. Ar-
monia întregului la tragicii francezi ai celui de al șaptespre-
zecelea veac era, precum la cei vechi, de natură canonică,
vizind adecvarea acțiunii la exigențele din afară. La Crean-
gă și Sadoveanu, unitatea verbului e, în genere, de ordin
interior, ținind de personalitatea povestitorului : individua-
litate, în primul rina.
Dar conceptul ae povestire fiind ambiguu, acela de
povestitor nu poate fi, la rîndul lui, mai precis. Boccacio
și Rabelais, ca povestitori, diferă categoric de Hoffmann,
ae Turgheniev sau de Sadoveanu. Fondul naiv și popular,
referințele livrești, realul și fantasticul, moralismul și spi-
ritul licențios, sunsul și groaza se amalgamează, ia poves-
titori diverși, in mii ae ipostaze, care sint tot povestiri,
cupă cum scrieri cu etichete felurite intră în supla cate-
gorie de roman. Mulți romancieri sînt în realitate, niște
povestitori, fără ca prin aceasta romanul lui Cervantes să
fie mai puțin genial, iar „întîmpiănle extraordinare" ale
lui Poe inferioare, sub specia valorii, unui roman de Flau-
bert. Primordială în povestire rămîne, cum a demonstrat-o
timpul, capacitatea de a articula fapte în structuri semni-
ficative, putința de a integra într-un continuum, sensuri ale
Vieții. Cu toate progresele scrisului modern, ale cărui teh-
nici s-au multiplicat, povestirii i se recunoaște, funcția ma-
joră, căci, deși vorbim de antiroman, de antimemorii, de
antimit, modul narativ durează. „Cartea trebuie să curgă,
zice Roland Bartnes, pentru că în fond, în ciuda secolelor
de intelectualism, critica ține ca literatura să fie mereu o
activitate spontană, grațioasă, protejată de un zeu, de o
muză, și dacă zeul sau muza sînt cumva reticenți, trebuie
cel puțin „să ascundă travaliul ei" : a scrie înseamnă a tur-
na cuvinte în interiorul acestei mari categorii a continuului,
care este povestirea ; orice Literatură, chiar dacă e impre-
sivă, sau intelectuală (trebuie să tolerăm desigur cîțiva
părinți sărmani romanului), trebuie să fie o povestire, o
fluență de cuvinte în serviciul unui eveniment sau al unei
idei care-și „urmează drumul ei „spre deznodămîntul sau
concluzia sa : a nu-și «recita» obiectul, înseamnă pentru
Carte, a se sinucide" (Essais critiques, 1964, p. 177). Balta-
gul este o prelungire a baladei spre epos, iar Răscoala
eposul în viziune contemporană, dar la baza lor stă poves-
tirea, sugerînd ordinea vieții.
Conștient de libertățile ce-și arogă, povestitorul se sus-
trage timpului măsurat, comportîndu-se ca un martor ima-
ginar, transcende sistematic momentul și spațiul, e uchro-
nic și utopic, știe totul, partioipă direct la fapte, teatrali-
zează, cultivă mitul și iluzia, glosează grav sau rîde și,
nefixat într-o formulă, trece mai departe, solicitat de oa-
meni și întâmplări. Andromaca, în versiunea Racine, e tra-
gicul condiționat de regulile teatrului. Povestirea e decon-
diționarc. Sociabil, iubitor de prieteni, povestitorul nu poate
fi imaginat vorbind de unul singur. Fără parteneri. Creangă
nu există, de aceea, scriind, el se adresează constant unui
auditoriu fictiv. Nici Creangă, nici Caragiale nu trăiesc în
natură, ci în societate. Ce devine, în acest caz, Sadoveanu ?
Trebuie să se facă o disociere, fiindcă sînt doi Sadoveanu,
unul .pars naturae", solitar, taciturn, îmbibat de mister,
altul comunicativ, jovial, povestitor de „divan oriental",
adică de grup. Pentru povestitor, în multe razuri, tragedia
sufletească subterană și himericul, se integrează aceluiași
context; nu tragicul intim (uneori insesizabil), ci deriva-
tele acestuia, ieșite la suprafață și devenite intimplări vizi-
bile, capătă, un înțeles fundamental. Nu se găsește o ex-
plicație dramei ? Faptul nu are importanță. Cind Proust
„narează", reconstituind mii de reacții psihologice, refăcind
la rece circuitul de la senzație la sentiment, textul unde
să fie o țesătură de explicații. Aproape un proces științific,
pe un alter ego. „Balcanicul* Matei 1. Caragiale practică
sofisticarea, visul treaz, în marginea basmului oriental; cău-
tător al „timpului pieraut", Proust este In fond un rațio-
nalist.	____|
La moldoveni, în special, vocația narativă este aproape
generală, conversația bazată pe rafinament și subtilitate
fiind altceva deeît taifasul oriental. De la Neculce pînă la
Sadoveanu, prozatorii moldoveni sînt povestitori, dar po-
vestirea implică o arie de preocupări variate. Sinteză a
ethosului popular, Creangă naică povestirea la nivelul anei
universale, iar Sadoveanu se abale de la rigorile romanului
făcînd din Nicoară Potcoavă o „povestire istorică*. Creangă
e folclorul însuși, transfigurat ae un artist.
In reacțiile eroilor sadovemeni se gnicesc trăirile scri-
itorului, care din povestire face o fabulă la modul supe-
rior, Înnobilată prin reflecție. Eposul românesc mai vechi
l-a constituit baiaaa, in caorui careta autorul anonim se
comporta ca rapsod ; istorisea isprăvi, comenta mumplari,
pe marginea lor se entuziasma, devenea duios sau tragic.
Era concomitent observator și participant, narator și filo-
zof, epic și liric. Din toate aceste ipostaze, Sadoveanu a
reținut modul general, in actul creației, el trăiește (o ates-
ta un interviu din iy5o, consemnat ae Rerpessicius; „in-
umplârile eroilor", ia parte, „necontenit*, la episoade ale
existenței lor. „Aș putea spune că ei îmi dictează. Alie îmi
rămme sa cumpănesc cuvintele"... Pictor al munților Aeam-
țuiui, in cadru estival, călătorul Hogaș e, in realitate, un
povestitor în peisaj. Prin calități de povestitori, C. Stere,
Al. O. Teodoreanu, u. Braescu șt ceilalți aparțin unei seni.
Naratori suculenți sînt insă și muntenii, dovada romanul iui
Filimon, scrisorile iui Ion Ghica, povestirile caragialiene sau
nuvelistica lui Galaction. Nu pot fi lasați deoparte transu-
vanenii, am rmdunle cărora, in trecut, s-au aesprins ola-
vici, Rebreanu, Agiroiceanu, ca șt înzestratul Pavel Dan
(autorul lui Urcau bătrmul), care parca destinat să aevina
un clasic, sintem un popor ae povestitori, apropiați, in pri-
vința comunicauvitațu, ae italieni. Un nou-venn ia Hauu-
Ancuței e întrebat înoată ; „Dar istorisiri știi sa spui r. bi
răspunsul sună categoric ; „Știu, ca oricare om, — de ce
sa nu șuu !". Hanu Ancuței, fermecătoarea capodoperă sa-
doveniana, simbolizează pe pian național nevoia psinologică
a destăinuim și conversației. Influențat de Saaoveanu, un
prozator bulgar, Iordan lorkov, dădea un volum analog,
nopți la nanui din Antimovo, in care oaspeții, reuniți la
un loc, evoca legenae din Stara Pianina.
Există un sul al povestitorilor români, care substituie
aventurii picarești sau isprăvilor de capă și spadă plăcerea
pentru legendă și balada, amestecul de realism și magie,
participarea lirică și reflecția. Vibrația lirică e, cum remarca
oadoveanu, „una din notele distincte ale literaturii noastre
(Opere, XIX, p. 476). După ce publicase primele volume,
fundamental lirice, Hortensia Papadat-Bengescu se considera
inaptă pentru reprezentarea obiectivă. „Vreau să spun Eu*,
„să scriu la persoana întîi", se confesa ea lui Ibraileanu .
In ultimele decenii asistăm la o nouă înflorire a povestirii
de nuanță lirico-epică, în spirit modern, de astă dată, cu
participarea mai vie a muntenilor. In prelungirea lui Gala)
Galaction, V. Voicuiescu din povestirile postume excelează
în împletirea arhaicului, magiei și absurdului. Nu odată, la
prozatori reprezentativi ca Zaharia Stancu, Marin Preda,
Eugen Barbu, sau la mai tînărul Fănuș Neagu, ca să ne
mărginim la nume de circulație, povestirea trece în primul
plan. S-a observat, în genere, că oralitatea exprimării este
la scriitorii români o altă notă comună, ca efect al carac-
terului popular ai limbii, de unde „impresia trăirii intense
a faptelor și a zugrăvirii vii a personajelor, care (remarcă
Al. Dima) par a ne vorbi direct, alături de autor, conferind
astfel tuturor genurilor literare o trăsătură ce aparține, prin
excelență, dramaturgiei" (Conceptul de fit. universala și
comparată, p. 206).
Suflete prinse în ceață și brume, nordicii sînt solicitați
de mister, de aici constatarea că basmul și eposul, produse
ale nopților lungi, tind spre supranatural. Romantismul e
plin de fantome, privirile fiind întoarse spre interior. Ham-
letieni și personaje faustice perseverează în monologări
grave ; în momente de fantezie tenebroasă, Eminescu în-
suși, înrîurit de romanticii germani, e un nordic. Naratorii
români se revelă ca mediteranieni, solari, improvizatori,
anecdotiști, nu departe de tehnica lui Boccacio, avînd afini-
tăți, în același timp, cu povestitorii orientului feeric, cu
care se regăsesc sub cupola aceluiași cer înstelat. Un pro-
tocol al spunerii delicate, amintind de caiigrafiile persane,
atrage atenția în basmele lui Creangă ca și la Sadoveanu,
în Hanu Ancuței, în Divanul persian sau în Soarele in
baltă. De farmecul acestui orient fabulos, cu psihologie di-
ferențiată, și-a dat seama, printre alții, Montesquieu, în ale
cărui Lettres persanes, dincolo de moschei și palate con-
venționale, se simte o ironie rafinată. Nu retorica latină a
propulsat arta de narator a iui Neculce, ci fondul popular,
care, depozitar și filtru verificat, a dat impuls celor mai
reprezentativi scriitori români.
Cei doi Caragiale (Ion Luca și Matei) sînt structural
naratori, ambii foarte atenți la fraza, unul lăsînd impresia
perfectei spontaneități, celălalt de bijutier migălos. Sponta-
neitatea nu exclude la naratori clișeul, discernabil atît de
frecvent la Creangă (în formule de tipul: „Dar să nu-mi
uit vorba...“), la Caragiale în felul de a reproduce dialo-
gul („Mă întîlnesc cu amicul.. •“), la Sadoveanu chiar, a
cărui operă, în totalitate, este un triumf, în sensul cel mai
înalt, al narațiunii. Romanul de tip balzacian presupune
un eșafodaj, o construcție de proporții. Este o arhitectură.
Dintr-un unghi de vedere ca acesta (pe care romanul mo-
dern, proteic, îl infirmă), Rebreanu este romancier prin ex-
celență, arhitect, ridicînd etaj peste etaj, după un plan minu-
țios, iar Sadoveanu, fluviu în curgere lentă, prin definiție
povestitorul. Să se vadă la Rebreanu, în roman, aspirația
spre formule noi, iar la Sadoveanu cristalizarea în timp a
unei structuri, în sensul că lucrări din tinerețe sînt reluate,
adîncite, duse spre esențe. Nici o ruptură între vîrste la
autorul Baltagului; eroic, elegiac sau surîzător, povestitor
clasic, Sadoveanu trăiește și visează într-un timp circular.
Un adevărat miraj este
pentru poet trecutul ca-
re-i arată un chip în-
cîntător, ascuns de vă-
luri : „Ca o odaliscă, cu fața
acoperită, vine trecutul și mă
cheamă". Dacă dăm la o parte
vălul care este densitatea o-
parcă a timpului dar care e, în
aceeași măsură, cenzura inti-
mă a poetului, îndărătul lui
aflăm obrazul matern al Eri-
filiei. Farmecul deosebit al u-
nei realități pierdute decurge
din farmecul primei iubiri
pierdute, care a dat copilăriei
sensul unei patrii sufletești,
veșnic regretată, niciodată,
după aceea, regăsită. Casa de
la Cornești cu grădina ei fe-
erică asupra căreia veghea
zlna bună a Erifiliei, a im-
siuni pe care poetul le dă u-
nei simple dar mișcătoare
povești omenești, povestea iz-
gonirii omului din rai, a dez-
amăgirii care urmează și a
tristului exil pe care numai
moartea îl încheie.
Pentru un temperament de
artist, iradierea paradisului
infantil e și mai puternică,
„în lumea noastră de artiști
și de vagabonzi, nostalgiile
acestea de locurile părintești
sînt mai puternice deeît la
alții, căci fantazia și imagina-
ția pulsează mai febril în noi,
și deci, și suferințele sau bu-
curiile ce le încercăm trebuie
să fie mai intense".
Și totuși, poate că mitul nu
e deeît un mit — Anghel e
destul de lucid ca să desco-
pere și forțele demistificatoare
în el însuși. Atunci întoarce-
rea nu e deeît un pelerinaj
zadarnic, Meca nu mai există:
„Regretă mulți locul pe care
l-au părăsit, și-1 închipuie mai
frumos și mai tihnit printr-un
joc al perspectivei, pentru că
sufletul nu vrea să uite. Dar
de multe ori reîntoarcerea e
o deziluzie, căci timpul în ur-
ma noastră crește, năruie și
schimbă, și fața locurilor pe
care le-am lăsat și pe care o
vedem adesea în mintea noas-
tră, nu mai poate fi așa ca a-
devărul"...
Mai mult deeît atît, călătoria
extraparadisiacă a îngerilor
sădește în inima unuia dintre
ei o dragoste pămînteană ca-
re-1 împiedică să mai fie fe-
ricit în împărăția veșniciei.
Reversul mitului face însă și
mai evidentă obsesia unui tre-
cut irecuperabil, a unei gră-
dini neuitate, a unei vieți sim-
ple și fericite petrecută sub
mitul grădinii
în opera
lui anghel
Georgeta HORODINCĂ
primat poetului nostalgia u-
nui eden primordial din ca-
re viața l-a izgonit, împiedi-
cîndu-1 să mai afle vreodată
fericirea dispărută cu peta-
lele împrăștiate de vînt ale
altor vremuri. în jurul a-
cestei obsesii se organizează
un adevărat mit al grădinii,
pe care o poartă cu sine, pe
care o reconstituie mereu în
imaginație și spre care rîv-
nește mereu să se întoarcă.
Amintindu-și cum a scris
primul volum de poezii, al
cărui titlu este In grădină,
poetul arată ce legătură strîn-
să și tainică păstrează cu e-
denul copilăriei, domeniul
frumuseților plăpînde și efe-
mere din care făcea parte și
mama : „Eu mi-alesesem lu-
mea florilor, căci in lumea
lor mi-am petrecut copilăria.
Mi-aduceam aminte de gră-
dina minunată unde am tră-
it, de murmurul sonor al și-
potului, de freamătul arbori-
lor, de toată risipa de petale
ce o împrăștie necurmat vîn-
tul. îmi aminteam simpati-
ile ce le aveam pentru u-
nele flori și antipatiile neju-
decate pentru altele. Pentru
mine miresmele erau gîndu-
rile tainice, felul lor de a
vorbi, și eu aș fi putut ghi-
ci pe întuneric, noaptea, cînd
e mai puternic mirosul lor,
ce floare anume mi-1 trimite
și mai tîrziu toate amintirile
acestea s-au redeșteptat și
m-au chinuit. și asemuirea
strălucirei lor am căutat_o în
cuvinte, iar alcătuirea minu-
nată a petalelor ce formea-
ză o roză, ori un crin, am
căutat s-o redau în strofe"
(Intîiul volum).
Mitul grădinii organizează
structura nenumăratelor ver-
raza iubirii materne. Poetul a
fost toată viața realmente ne-
consolat de pierderea acelui
loc întru toate privilegiat care
este casa părintească, după
cum se poate vedea din frec-
venta revenire a subiectului
sub pana sa.
Nostalgia după locul șl
timpul pierdut al copilăriei a-
re totodată un substrat reven-
dicativ împotriva prezumtivu-
lui vinovat de destrămarea lui.
în mod cu totul semnificativ,
poetul vede în femeie sursa
unei legende biblice inverse.
In timp ce bărbatul e mereu
supus tentațiilor, mereu che-
mat de alte orizonturi, mereu
atras de alte himere care-1 fac
să disprețuiască bucuriile sim-
ple dar adevărate și să goneas-
că după o veșnic iluzorie nou-
tate, femeia rămîne locului,
paznic credincios al casei și al
florilor. Ea are înțelepciunea
statorniciei. După o îndelun-
gată și dureroasă înstrăinare
Teofil se întoarce la casa și
grădina părintească, unde îl
așteaptă dojana mută a lucru,
rilor vechi și singurătatea. Ca
o întrupare a vechii legende
care pretindea că la temelia
casei fusese îngropată o fată
pentru a da zidăriei trăinicie,
îi apare de-a lungul aleei bă-
tute de lună, Adina, dragos-
tea lui uitată. Ea este „umbra
casei", este zîna bună a unul
paradis care poate fi regăsit.
Deși semnată împreună cu lo-
sif, Umbra casei aparține cu
siguranță mult mai mult Iul
Anghel, ceea ce se vede din
structura mitului care-i stă la
bază și din melancolia poetu-
lui a cărei întoarecre în țară,
„după ani de pribegie", s-a pe-
trecut puțin altfel.
(continuare in pag. 11)
3 —Convorbiri literare
CORNELII! OSTAHIE-COSMIN
Dacă-am ucis parfumuri
sensuri majore
în publicistica Iul călinescu
Zadarnic mă privești ; cind tulbure-i lumina
o pulbere albastră e trupul meu in seară
și incă mai aștept sub pleoape sâ se scalde
intirziatul mugur al lacrimii de ceară.
Neprețuită vină vom legăna de-acum
noi, care mai visăm grădinile polare
și pajiștea mătăsii pe-nchipuite șoapte
și umbra picurind făpturi de somn in soare.
Dacă-am ucis parfumuri imaculind esențe,
dacă-n oglinzi de fum am fost incertă pradă
desigur numai pasul iluziei pe suflet,
voința unui astru, sau firea mea nomadă...
LELIA MOSSORA
Și fostu-s-au numite Ane
Mă doare carnea ta iubite,
apusă-n golful tristelor icoane
ți degetele tale ți umbra buzelor livide,
mă dor ți cele ce-au trecut pe-aici
pe umărul rotund ți gol de soare
ți fostu-s-au numite Ane...
De ciutura fintinii mai spinzură o clipă,
prinosul cerbilor la adăpat spre seară
ți e atit de albastră a cerului aripă
că pină ți vintul abia intors din lume
a inceput să moară.
In unghii se nasc boabe-mătănii dezlegate,
ți-n Calea Lactee e urma celui dus,
aș vrea să port eu singur tristețea din agate
in poarta amintirii, cind domn eu te visam, numai de
taina-mi uns.
Nescrisele arpegii de fluturi orbi spre ziuă
se mai rotesc ți-acum in jurul orei albe,
ceasornicul s-a spart demult ți zace intr-o piuă
împodobind miresele uitate cu aurul de ieri
in salbe.
CRENGUȚA DIACONESCU
în iluzia
cu toate acestea sint nopți spui
curind vom mărturisi despre viața acelora
călărind pe șei necurate, sint prea multe ore tirzii
pentru cină. Nu vei țti nimic cu toate acestea nici
un viscol în ape freatice nici o metropolă în
adincul serii de iarnă ți iarăți copilul cu cearcăne
va sui scara privind golul zăpezii în ceasornice.
Va fi cu siguranță răpit in iluzia unei grădini
cu migdali ți șopirle, spații răsăritene și dulci
căci totul in anticele-i reverii era viziune
cu toate acestea nu dormi ți pure iasomii
înseamnă o esență mult mai stearpă
ori nu vei țti nimic decit simpla taină
EMIL NICOLAE
Ultima elegie
Și mă închide lumina
in sine precum e purtat
golul seminței în trupul
unui secret element
veșnic sperind înflorirea
lespedei care mai ține
aripa să nu rotească
peste sublime priveliști
dar cu o altă podoabă
intru in singurătate
să regăsesc iar tărimul
vag tremurat din cuvinte.
VASILE MIHÂESCU
O floare de crin
Vulpea divină va fi fost vișin
și vintul ei însăți mușcind
din florile-i dulci se născu
zeul cu aripe albe de sfint.
Vulpea divină o sting lingă trup
cu rouă secată de struguri,
eu sint ți zeul sint ți fiară fierbinte
cu astru in frunte de muguri.
Vulpea divină adorm sărutind-o
botul ei parcă-i o floare de crin
cu fluturii morții mă mușcă
pura ei carne în care mă-nspin...
Concepția criticului literar, a
scriitorului despre ziaristică
este diferită de optica auto-
rilor de articole efemere, fă-
ră sensuri majore, înserate în pre-
sa timpului : „Un ziarist este nu
valorizarea estetică
a artei populare
Valorizarea estetică este im-
portantă în oricare moment
istoric al evoluției artei. Iar
în condițiile în care crearea
unor genuri sau specii ale artei se
află în descreștere, importanța va-
lorizării în sensul conservării este-
tice, crește cu atît mai mult.
Valorizarea și conservarea sînt
concepte care nu se suprapun în-
tru totul dar nici nu se resping.
Două sînt sensurile principale ale
conservării obiectului de artă: u-
nul de păstrare materială, de apă-
rare fizică împotriva intemperiilor
și a unor agenți nocivi, Acesta ar
fi sensul conservării fizice, obiec-
tive. Cealaltă accepțiune este con-
servarea subiectivă, în sensul esti-
mării estetice. Se ridică pentru
obiectul de artă următoarea în-
trebare simplă : de ce-l conservăm
în muzeu ? Care este mobilul e-
scnfial care ne îndeamnă s-o fa-
cem ? Evident, estimarea estetică.
Însăși conservarea fizică este lip-
sită de rațiune, de finalitate în
cazul obiectului de artă, dacă ea
nu se justifică din perspectiva ne-
cesității valorizării estetice, care
este primordială.
Conservarea muzeistică a obiec-
tului de artă populară — fie că
acest obiect nu se mai creează, fie
că el se află încă în plină ascen-
siune — este necesară nu pur și
simplu pentru a înfățișa acest o-
biect ca un dat ontologic oarecare,
fără personalitate, ci pentru că el
posedă calități estetice specifice pe
care Ie estimează ca atare, pe a-
ceastă cale. Ceea ce justifică și
face necesară conservarea fizică,
obiectivă, este conservarea subiec-
tivă, valorizatoare.
estetica unica
Poetul delicat, cu profilul ma-
cerat și ochii obosiți de
lumina liniștită dar tenace a
cărților, a plecat ducînd cu sine
ultima icoană a boemei literare de
la început de secol. Din imaginea
perisabilă a omului, ascuns parcă
Îndărătul unei melancolice lavali-
ere, va rămîne probabil, dincolo
de sistemul teoretic pe care a
năzuit să-1 închege, acel fermecă-
tor «amestec de erudiție, de pro-
funzime, de sensibilitate ferventă
și castă", surprins de ochiul admi-
rativ al lui Tudor Vianu în „Papi-
llons" de Schumann. Deceniile scurse
de La întîiul contact cu publicul
(1934) n-au slăbit spontaneitatea u-
nui condei exersat în poezie, psiho-
logie, teoria artei sau memorialistică.
Intre „Frumosul ca înaltă suferință"
(1921) și .Mic tratat despre valori"
(1942), breviarul său de estetică, con-
un simplu tilcuitor de articole, un
„articlist", ci un cetățean care a
meditat asupra chestiunilor la or-
dinea zilei și le-a găsit soluția fie
singur, fie prin alții mai pricepuți.
El scrie pentru a chema pe cititor
In cazul acelor obiecte de artă
populară a căror creare în mediul
rural se află în descreștere mai
ales pentru că ele s-au perimat sub
aspect funcționalist, se impun u-
nele precizări aparte. Anacronis-
mul funcționalist diminuează este-
ticul obiectelor respective numai
sub raportul creării, dar nu și din
perspectiva valorizării, a estimării
lui intrinseci. Dimpotrivă, grija
pentru puritatea valorizării estetice,
în sensul conservării, sporește cu
atît mai mult cu cît crearea unor
obiecte de artă populară în mediul
rural este un proces în descreștere.
Intr-o primă ipostază, conserva-
rea implică, prin definiție, un as-
pect întrucîtva static. Valorizăm es-
tetic obiectul, pironindu-1 locului,
„fixîndu-I în ramă“, pentru a fi
expus privirii și a ne incinta ca
atare. Acesta și este cazul îndeo-
sebi al obiectelor de artă populară
plastică. Dar — în alte comparti-
mente ale artei populare — valo-
rizarea estetică se realizează nu în
primul rînd printr-o conservare
statică ci printr-un neîncetat pro-
ces de reprezentare. Conservarea
are aici un înțeles mai ales activ.
Ne referim îndeosebi la producțiile
folclorice ; dansurile, cîntecul vo-
cal și instrumental, poezia popu-
lară, unele obiceiuri. Pentru a pu-
tea fi estimate estetic și conserva-
te ca atare, dansurile trebuiesc ne-
încetat jucate, cîntecul exprimat
ca atare, poezia citită sau recitată,
obiceiurile interpretate. Ampla ac-
tivitate care se desfășoară în țara
noastră în ceea ce privește varia-
tele manifestări folclorice, de artă
populară în general, capătă, astfel,
o întemeiere estetică în sens știin-
țific. Este adevărat că o serie de
ceput ca replică multiplană la cu-
noscutul „Laokoon" al lui Lessing,
este și prelungirea declarată a unei
tehnici artistice mozaicale, ce face
deliciul lecturii lui .pscudokineghe-
ticos." Dacă punctul de convergen-
ță al istorioarelor și comentariilor
din scrierea lui Odobescu este vî-
nătoarca, aici întîlnim o „concepție
vitalistă a frumosului", cum o nu-
mea Al. Dima încă din 1943, re-
levat de către opera de artă sau
existența cotidiană. „Papillon"-urile
romanticului german constituie un
pretext și un cadru, pentru a ni
se demonstra — cu dezinvoltura
eseistului — sentimentul apartenen-
ței tuturor domeniilor de activitate
spirituală aceluiași cosmos bio-so-
cial, unifiant. „Estetica e o biolo-
gie", afirmă subliniat autorul, în
virtutea conceptului pe care se clă-
desc ambele discipline : simetria,
la reflexiune, spre a-l familiariza
cu sensul problemei și cu argumen-
tele, spre a solicita toate luminile
lui naționale. Vn articol nu trebuie
să fie o piesă de retorică, ci o de
monstrațic suficientă care să oblige
mintea la contribuție". (Lupta prin
rațiune, „Națiunea", 26 martie 1946).
încă din vremea primelor sale
colaborări la ..Adevărul literar și
artistic" se ridică curajos, însuflețit
de o justificată indignare împotri-
va nedreptăților comise în legătură
cu premiile acordate scriitorilor.
Asupra imposturii în literatură a-
trage atenția în Moravuri literare
(„Adevărul literar și artistic" din
25 februarie 1934). Obtuzitatea în
ce privește perceperea fenomenului
arghezian, epitetul de „trivial" a-
plicat autorului Florilor de muci-
gai dc către iluștri agramați pose-
dînd titluri academice, dar comi-
țînd confuzii condamnabile în do-
meniul artei literare, apare în Teo-
ria puricelui („Adevărul literar și
artistic", 12 iunie 1932).
O altă epocă îi impune o altă
optică. în „Tribuna poporului" con-
damnă ororile legionare cărora
le-au căzut victimă unele din per-
sonalitățile proeminente ale cultu-
rii noastre: N. lorga și Virgil Mad-
gearu (Am visat pe Virgil Mad-
gearu, nr. 39 din 23 octombrie 1944).
în primele luni după Eliberare
cînd domnea încă confuzia cu pri-
manifestări folclorice continuă să
aibă răsunet deoarece atît in me-
diul rural cît și în cel urban, gus-
tul publicului îndeosebi pentru cîn-
tecul popular — vocal și instru-
mental — are încă vigoare, solici-
tînd aceste manifestări. Dar aceas-
tă amplă activitate se justifică și
altfel, într-un sens mai special, de
întemeiere științifică în jipostaza
valorizării și conservării estetice.
Ample acțiuni de reprezentam^ a
datinilor și obiceurilor — însoțite
de analiza și comentariul lor —
un proces în creștere de înființare
și emulație a muzeelor sătești de
etnografie și artă populară, după
criterii mai riguroase, constituie în
ultimii ani fenomene care afirmă
și un spor de preocupare și ținută
științifică în conservarea unor stră-
vechi creații.
In această ordine de idei, pro-
blema purității și impurității în
valorizarea estetică a artei popu-
lare este una reală și nu inventată.
Ne referim la puritate in sensul de
a respecta cît mai profund cu pu-
tință autenticitatea, acuratețea ar-
tistică interioară, de nuanță, a cre-
ației populare, in lipsa cărora ori-
ginalitatea acestei creații se anu-
lează, devine un non sens. Impuri-
tatea în valorizarea estetică a artei
populare înseamnă denaturarea u-
nor nuanțe de fond și formă, e-
sențiale pentru definirea consensu-
lui originalității creațiilor tradițio-
nale. Uneori, impuritatea este
scuzată de cei ce o comit, sub aus-
piciile argumentului că pentru a
fi prezentat în scenă, folclorul
trebuie supus unor intervenții re-
gizorale. Firește, reprezentarea sce-
nică a folclorului solicită în mod
necesar și o intervenție regizorală,
calificată, specială, capabilă să a-
sigure procesul adecvat al acestei
reprezentări. Dar puritatea valori-
zării estetice poate fi asigurată nu-
mai dacă o astfel de intervenție se
desfășoară în consensul punerii cît
mai pregnante în relief a înseși
calităților intrinseci ale creațiilor
ca esență a frumosului. Constituti-
vă organismului uman, proceselor
vitale, de la liniile generale de
evoluție ale umanității, pînă la
zborul în aparență dezordonat al
micului fluture, simetria trece, su-
blimizată, în faptul de artă. Iată
de ce, „întreaga poezie este o ex-
ploatare tipică a simetriei : este ur-
mărirea vicisitudinilor pe care le
suferă fondul unitar și viu al
unui conținut mintal, care se sub-
stituie pe sine însuși, se prelun-
gește în forme proteice (ca specie
organică asupra accidentelor filo-
genezei etc.) luptîndu-se, și ea, ca
și organismul viu, să-și mențină
cu orice preț unitatea sa biomor-
fică". Observația de mai sus vali-
dează opoziția lui Eugeniu Speran-
ția față de teoria lui Lessing, aceea
privitoare la .divorțul artelor".
Astfel, în consonanță cu unitatea
„biomorfică" a artei, procesul de
percepție al acesteia „pornește de
la o sinteză pur formală, precon-
cepută", deși în totalitatea sa esta
4 —Convorbiri literare
vire la evaluarea națiunilor poli-
tice, cînd termenul „democrație"
era interpretat după cum conve-
nea diferitelor grupări politice, Că-
linescu face o precizare rezultată
din atașamentul sincer față de po-
por : „Căci nimeni n-are să mă con-
vingă că țăranul cu un pogon va
trimite liber in adunarea deputați-
lor pe moșierul cu 84.000 de pogoa-
ne și muncitorul de fabrică mînjit
pe față cu funingine, pe patronul
albit de pudră". Ce este democrația,
„Tribuna poporului" din 13 decem-
brie 1944.
Călinescu își exprimă convinge-
rea în posibilitățile intelectuale ale
oamenilor muncii, dreptul incontes-
tabil al acestora la cultură : Sint
sigur că nu se va obiecta că e d
utopie să sperăm că frămintătorii
de aluat vor citi „Critica rațiunii
pure" după ce se vor fi spălat pe
miini. (Lucrătorul, „Tribuna po-
porului" din 27 septembrie 1944).
Purtînd In suflet nostalgia lașu-
lui în care copilărise, unde ilustra-
se cîțiva ani conferința de critică
ți estetică literară și pe care-1 pă-
răsise de curînd, Călinescu publică
în paginile „Tribunei poporului"
un reportaj literar inegalabil In ca-
re contrastul dintre luxul aristo-
cratic și mizeria ulițelor înguste,
întortocheate și sordide amintește
de Iașii in 1844 a lui Vasile A-
lecsandri. Descrierea călinesciană
este realizată însă cu o paletă mai
bogată în nuanțe cromatice : lașul
se întinde în albia făcută de cîte-
va dealuri rotunde, dar mai ales
intre povîrnișurile Copoului și va-
lea bătută a șerpuitului Bahlui...
Intrat deodată intre aceste dealuri
sau ridicat pe un dimb, călătorul
se află in fața unei priveliști mă-
rețe. In jurul celor patru turle ale
Mitropoliei ce par colosale, un oraș
feeric se lungește in patru labe.
Din cauza ripilor zidul cel mai
scund pare fortăreață, turla unei
bisericuțe turn șnedieval. Mănăs-
tiri cu clopotnițe țuguiate încon-
jurate de forturi se albesc pe dea-
luri înconjurătoare. Cind te cobori
în oraș năluca se spulberă... Ca-
sele nu sînt mărețe cum par dar
sint nu rareori de o eleganță re-
marcabilă, adevărate hoteluri aris-
tocratice uneori îngrădite de ziduri.
Sălile se întrevăd enorme, înalte,
puțind conține la serate, sub lumi-
na rămuroaselor candelabre, un ma-
re număr de invitați...
Pe o uliță răsare o lungă construc-
ție de un rînd, destinată în chip
vădit dughenelor și proptindu-se In
stil italian pe un portic de pilaș-
tri — Coloane mari venețiene țin
porticul unor mari prăvălii care au
un aer prea vast. dezolat" (lașuL
„Tribuna poporului*, din 23 noiem-
brie 1944).
Majoritatea articolelor din -Na-
țiunea" și din „Contemporanul"
sînt o vibrantă trecere în revistă
a realizărilor înfăptuite în patria
noastră la care scriitorul cetățean
a participat cu entuziasm. în arti-
colul Două universități („Națiunea"
din 19 noiembrie 1948), Călinescu
asociază două evenimente aparent
fără legătură găsindu-le o surprin-
zătoare semnificație : pelerinajul la
mormintele eroilor căzuți la Dofta-
na și .Săptămlna internațională a
studenților" : „Doftana a fost în
sensul ei o școală în dureri a de-
mocrației în vederea războiului ne-
contenit pentru pacea productivă
și folositoare celor ce muncesc.
Studenții de azi continuă spiritul
celor de la Doftana".
în același spirit cere eliberarea
eroului grec Manolis Glezos, care
a smuls de pe Acropole crucea în-
cîrligată a cotropitorilor hitleriști :
^Manolis Glezos pe care hitleriștil
l-au condamnat la moarte cu 18
ani înainte este astăzi condamnat
la moarte chiar de un tribunal
grec" (Libertatea eroului, „Contem-
poranul* din 10 iulie 1959).
Mișcat de amintirile primilor am
de școală scriitorul aduce un vi-
brant omagiu învățătorului, acest
erou anonim al culturalizării po-
porului : -Copia fiind mici îl văd
uriaș fi fizicește fi moralmente și
raportul acesta de dimensiuni ră-
mine nemăsurat fi mai tirziu. De
aceea învățătorul se bucură de mai
multă stimă decît profesorul uni-
versitar și eu dacă l-aș vedea acum
treoind pe al meu l-aș saluta cu
cea mai mare și sinceră stimă"
(Cuvinte către învățători, „Națiu-
nea" din 12 iulie 1946).
Profesorul militează pentru drep-
turile cetățenești și politice ale stu-
denților (Politica studenților, „Na-
țiunea" din 27 martie 1946) și sa-
lută congresul studențesc din apri-
lie 1948 entuziasmat că acesta a a-
vut loc la Iași, centru cultural al
României unde au profesat Titu
Maiorescu, G. Ibrăileanu, C. Stere
și unde el însuși și-a început ca-
riera universitară. (Congresul stu-
dențesc, „Națiunea" din 17 aprilie
1948).
Elogiul muncii creatoare, al uti-
lizării fecunde și raționale a timpu-
lui, idee fundamentală a concepției
călinesciene despre viață, atinge o
forță de o grandoare unică în răs-
punsul dat unui pretins prieten ca-
re II ține de vorbă motivîndu-și
vizita cu expresia: ,.am venit ca
să mai omorîm timpul".
— Imaginea ta sîngeroasă, i-am
zis, e culpabilă într-un grad de
care nu-ți dai seama. Să omori
timpul pentru ce ? Cît timp ai tu
inainte-ți individ ușuratic ? Să tot
mai trăiești încă 30 de ani : cinci-
sprezece ani dintre aceștia tu ii
dormi, ba încă la drept vorbind și
mai mulți fiindcă tu ațipești și du-
pă masă. Oricum ar fi, au mai ră-
mas cincisprezece. Cinci ani îi
pierzi mîncînd, somnolînd, îmbră-
cîndu-te, mergînd hai-hui pe dru-
muri. Mai rămîn zece și pe aceștia
tu vrei să-i omori. Dar pentru ce ?
Ce rost are pentru noi românii
care avem atîtea de făcut oroarea
asta de vreme, setea asta de somn :
„Să mă cule cu fața-n sus / Și să
dorm dormire-aș dus". Dar îți dai
seama cîte avem noi de făcut ?
Avem de dărîmat orașe mizerabile
și de construit altele ca lumea,
vrednice de țara și de epoca noas-
tră, avem de construit sate, școli,
spitale, teatre, biblioteci, muzee,
fabrici, tractoare, pluguri, medica-
mente, statui, tablouri, cărți". (Să
omorim timpul, „Națiunea" din 6
ianuarie 1947).
A utiliza epitetul de „ziaristică"
pentru acest sector al operei căli-
nesciene ar însemna o diminuare
a valorii proteicului scriitor. El este
un gigant creator care a transfor-
mat publicațiile periodice în tri-
bune de luptă și a militat în nu-
mele dreptății și a omeniei ca Emil
Zola în J’accuse.
Viorel ALECU
respective și nu prin adaosuri ex-
terioare și inadecvate. Adeseori, in-
tervențiile scenice contemporane ale
folclorului promovează o falsă sti-
lizare, prin supraadăugare estetică,
printr-o „modernizare" care, în
fapt, denaturează spiritul, ritmul
interior al artei populare.
Nu se poate trece ușor peste ade-
vărul că orice reprezentare sceni-
că, spectaculară, a folclorului, pre-
supune prin sine însăși, ab initio-
dacă vreți, ca o mică fatalitate ce
nu poate fi ocolită — o anumită
doză de artificialitate. Acest ade-
văr nu poate fi eludat, deoarece
mediul natural, firesc, ontologic,
al afirmării folclorului, prin în-
săși geneza sa cea mai intimă, a
fost întotdeauna viața cotidiană.
„Scena" folclorului a fost viața în-
săși, pe toată întinderea ei, pe cînd
în reprezentările contemporane,
viața adevărată a acestei creații u-
mane se reduce tot mai mult la
scena sălii, la scena de spectacol.
Cu alte cuvinte, firescul, naturalul
dansului, cîntecului, al obiceiurilor
populare, pentru a putea fi astăzi
conservate activ, prin reprezentare,
este necesară o transmutare a lor
în scenă, deci într-un mediu, în-
trucîtva, artificial în raport cu sta-
tutul ontologic inițial, genetic. In
acest sens, intervine în mod obiec-
tiv, inevitabil, un anumit aranja-
ment, o „corecție" spectaculară. Dar
tocmai aici, pe acest făgaș, se cre-
ează și pragul primejdios al impuri-
tății în valorizarea estetică. Ceea ce
constituie element de tranfigurare
firească, interioară, a folclorului în-
suși, este supus în intervențiile de
scenă unei a doua transfigurări,
care, în loc s-o facă pe prima cît
mai pregnantă, mai expresivă, o
denaturează din perspectiva unei
stilizări inadecvate, lipsită de in-
spiraț’e. „Corecția" spectaculară este
speculată în toate sensurile, se a-
buzează de ea, devine un fetiș al
exagerărilor pînă acolo îneît inhi-
bează vocea originalității firești a
folclorului.
Reușitele în sensul purității în
valorizarea folclorului nu sînt pu-
ține. In această privință, contri-
buția cea mai prețioasă o aduc nu
formațiile profesioniste ci cele ne-
profesioniste, cît și interpretii in-
dividuali neprofesioniști. In această
ordine de idei, subliniem contri-
buția remarcabilă pe care o adu-
ce în prezent emisiunea T. V. „Floa-
rea din grădină" tocmai în sensul
respectării și accentuării purității
procesului de valorizare estetică a
cîntecului popular.
Dar nici impuritățile nu sînt pu-
ține și ele nu pot fi trecute cu ve-
derea, cu atît mai mult cu cît își
aduc partea lor de contribuție ne-
gativă în ansamblul educației este-
tice. Nu intenționăm să enumerăm
aceste impurități „cu bucata", ci să
încercăm o categorisire a lor, cu
speranța că în felul acesta studiul
de față — alături de observațiile
altor cercetători — ar putea aduce
o contribuție modestă în impulsio-
narea unei atitudini critice față de
ele.
L’nul din aspectele impurității în
valorizarea estetică a artei popu-
lare se referă la un anumit gen de
profesionalizare a acestei arte.
Pentru a nu da naștere la reacții
nedorite, ținem să precizăm că nu
vizăm acele inspirații ale unor o-
pere de artă cultă din creația popu-
lară și nici existența unor „profe-
sioniști" ai artei populare, deși —
cum sublinia recent Mihai Pop —
noțiunea de „artist popular profe-
sionist" constituie „un non sens.
Poate fi cineva artist popular și
concomitent profesionist ? Folclorul
nu a fost niciodată profesionist".
Aici, avem în vedere mai ales a-
ccle intervenții profesionalizante
în mod exagerat, unilateral, asu-
pra artei populare — nu rareori
de o totală incompetență și igno-
rare a nuanțelor — care sărăcesc
și inhibează parfumul specific, in-
flexiunile inefabile ale multora din
piesele acestei arte. In această or-
dine de idei, îl vom cita din nou
pe Mihai Pop care observa cu în-
dreptățită acuitate că „există mulți,
foarte mulți „profesioniști*, „făcă-
tori" de folclor, mai ales în cazu-
rile ansamblurilor artistice jude-
țene, care inventează melodii, tex-
te, in căutarea unui succes facil.
Pe acești „profesioniști" nu-i pu-
tem accepta pentru că la ei, de
cele mai multe ori .avem prilejul
să vedem „reviste-folclorice* sau
„operete-folclorice* al căror pericol
este acela că dau naștere unor mo-
de, unor modele supărătoare".
Pe lîngă aceste contrafaceri la un
mod brutal, dominate de incompe-
tență și de o lipsă de simț artis-
tic, există și un alt gen de inter-
venții profesionalizante, mai puțin
șocante, mai „subtile" dacă vreți,
pentru că nu sînt sesizabile din-
tr-odată, la prima vedere, dar nu
mai puțin nocive. Ascultînd sau
vizionînd un timp mai îndelungat
ansamblurile, formațiile „profesio-
niste" de artă populară, începe să
te preseze treptat sentimentul că
imensitatea de nuanțe ale folclo-
rului dispare undeva în spatele u-
nei rigle standard care aliniază mai
toate interpretările. Nu poate fi
ocolit adevărul că pînă și în cele
mai prestigioase formații „profe-
sioniste" de interpretare a artei
populare, corectitudinea primează
prea des asupra parfumului tul-
burător, linearitatea asupra infle-
xiunilor inefabile. De aci sentimen-
tul de insatisfacție al ascultătoru-
lui, al spectatorului, că se află in
fața unei aplatizări. Dacă în unele
din compartimentele artei populare,
crearea acesteia nu mai are nici
ponderea nici vigoarea de altă da-
tă, atunci nici nuanțele artistice nu
se mai pot regenera cu aceeași in-
tensitate și continuitate ca altădată.
In aceste condiții, cu atît mai ne-
cesară este reliefarea în procesul
valorizării estetice actuale, a nuan-
țelor folclorice tradiționale.
Adeseori, însă, cînd se încearcă
o „nuanțare", aceasta înseamnă mai
degrabă efectuarea unui proces la
polul opus unei veritabile nuanțări,
eșuind în făcătură stridentă. An-
ca Giurchescu observa că „mai a-
les în coregrafie se introduc mo-
tive ad-hoc numai de dragul spec-
tacularului, se modifică costume, se
mărește viteza de execuție, îneît
dansul ajunge să nu mai exprime
nimic altceva decît un mare efort
de a reproduce mecanic niște miș-
cări. Consecința ? Publicului îi este
prezentată o imagine deformată
asupra folclorului, „împachetată"
într-o ploaie de paiete, fuste, exce-
siv de scurte, piruete și chiuituri".
Rapsozii populari autentici și nu
interpreții regizați în mod strident,
individualitățile artistice pline de
farmec și candoare care — din
fericire — încă mai există în sa-
tul românesc, au întotdeauna un
ascendent față de „profesionist"
tocmai pentru că păstrează Și co-
munică nealterate nuanța și infle-
xiunea intimă a creației de artă
populară. Dacă existența unor for-
mații „profesioniste" de artă popu-
lară își are justificarea sa într-un
amplu proces cultural ce tinde la
o cît mai cuprinzătoare emulație
spirituală a valorilor acestui popor,
tot atît de importantă este grija
— uneori ignorată — de a nu
profesionaliza arta populară pînă
Ia o sălcie schematizare a ei.
O altă categorie de impurități
în ceea ce privește valorizarea
estetică a artei populare, se con-
stituie la extrema opusă unor in-
tervenții profesioniste exagerate —
aceea a stricării echilibrului unor
unități folclorice, prin amestecuri
eclectice, lipsite de orice exigen-
țe. Cine a avut, de pildă, prilejul
să observe constant, în ultimii 10—
15 ani, tradiționalele tarafuri ru-
rale, poate constata că echilibrul
lor estetic se află în declin prin-
tr-o „urbanizare" rău înțeleasă a
^armonizării instrumentale și vocale,
j Una din categoriile cele mai ac-
> centuate ale impurităților estetice
este aceea care intervine în pro-
cesul serializării industriale a obiec-
telor de artă populară. Firește, co-
mercializarea obiectului de artă
populară de proveniență industrială
își are justificarea și necesitatea sa.
Insă în acest domeniu, lipsa de
exigență estetică este încă deosebit
de frecventă și de pronunțată. Aceas-
tă lipsă de exigență — și adeseori in.
competență — se manifestă, pe de o
parte prin denaturarea în sine a mo-
tivului estetic popular iar Pe de
alta prin aplicarea inadecvată a
obiectului estetic pe obiecte ce nu
solicită în nici un fel acest motiv.
Am spune că acest gen de dena-
turare constă într-o desfuncționali-
zare estetică dizgrațioasă a obiectu-
lui de artă populară. In spatele for-
mulei „în stil popular", de care se
face exces, se operează o asociere
artificială și scolastică între obiec-
tul industrial și motivul ce i se
aplică. O astfel de denaturare a
fost semnalată încă acum o jumă-
tate de veac de către Francisc Și-
rato care observa că „adaptarea
motivelor poporane, mecanizate,
prin stilizare, după cum s-a încer-
cat, nu constituie decît o sterilă
pastișă și nu va duce niciodată
la crearea unui stil. Avînd la în-
dcmînă materialul folcloristic, pu-
tem studia spiritul care le-a creat
și, pătrunzîndu-1, să creăm forme
noi. Stilizarea scolastică a ele-
mentelor de folclor nu duce la ni-
mic". Stilizare fals modernizată și
stilizare scolastică, iată două extre-
me pe care actuala valorizare este-
tică nu le poate ignora dacă vrea
să-și păstreze acuratețea pe toată
întinderea ei.
Grigore SMEU
analitic, percepția artistică este
deci simultană în plan audio-vizual,
excluîzndu-se criteriul succesivită-
ții, ca în cazul lui Lessing. Teoria
Gestaltismului, conjugată cu vita-
lismul bergsonian, imprimă un ac-
cent tributar concepției estetice a
autorului nostru. Ce rezultă de
aici ? Faptul că viața operei artis-
tice face parte din universala „sfor-
țare către unificarea multiplicității,
sentimentul că această sforțare reu-
șește. ..“ (subl ns.) prin urmare,
arta, ca și oricare lucru, primește
conture biomorfice, întrucît traduce
și fixează în egală măsură actul de
„afirmare" și „perseverare" a „Uni-
tăților vii", bio-psihologice. In acest
context, concluzia că procesul de
creație artistică „e un proces vital
care se realizează prin diferite mij-
loace organice și psihologice" este
firească, în pofida amendamentelor
opuse justificat de către diversele
direcții ale esteticii moderne. . In
numitul „proces vital' se descifrea-
ză de altfel unitatea artei,
precum și legitimitatea „monogeis-
mului" estetic, prin care se reduc
toate artele la una singură, ca și
viabilitatea doar, a unei singure es-
tetici. Convertibilitatea tragicului în
comic, după teoria genurilor ela-
borată de Volkelt, este unul din-
tre exemplele ilustrative ale mono-
geismului estetic.
Această concepție vitalistă despre
artă, ca sâ preluăm un calificativ
consacrat, a suferit revizuiri atente
pentru că, să nu uităm, lucrarea
de față se încadrează într-o vastă
mișcare de idei, cu rădăcini vizi-
bile în mult discutatul psihologism
german. Frumosul vitalist al lui
Eugeniu Speranția corespunde pe
undeva cu „energetismul" filosofic,
critic și estetic profesat de către
Ibrăileanu, este contemporan cu
critica simpatetică, intropatică ș.a.,
cu estetica „Einfilhlung“-ului lui
Theodor Lipps, precum și cu siste-
mele de morfologie și filosofie a
culturii (Wbrringer, pornind de la
A. Riegl, la noi, L. Blaga), toate
aceste direcții fiind centrate pe
același concept al voinței creatoare,
al „năzuinței formative" (L. Blaga),
al acelui „will-to-form“ preluat de
către englezi ș.a. Și în cazul de
față opera artistică este fructul
voinței formative, privită însă nu
ca putere absolută, ci integrată so-
cialului, colectivității.
Construit pe încrederea lucidă în
posibilitățile creatoare ale omului,
acest virtual sistem de estetică ge-
nerală rămîne o lecție de fină mo-
rală (ca și mai recenta „Inițiere
în poetică". Editura tineretului,
1968), dar și un mod exemplar de
abordare a unei problematici teo-
retice, cu rostul de a o face cît mai
accesibilă. Opțiunea pentru simetrie,
pentru universalitatea acesteia, este
în realitate cultul gînditorului pen-
tru valorile clasice ale culturii. Pe
acest traiect, el se întîlnește cu
Tudor Vianu, care vorbea despre
„permanența Frumosului" înțelegînd
conceptul atotcuprinzător al armo-
niei. „Dacă adevărul este armonia
ideilor, frumosul este armonia as-
pectelor sensibile. Cît despre bine,
el pare a nu fi altceva decît armo-
nia faptelor și a tendințelor, per-
fecta lor încantenare în planul mo-
ral al sufletului individual și în
acela al societății" („Filosofie și
poezie", E. E. R., 1972, p. 84). Pur-
tînd această marcă, profund uma-
nistă, contribuția lui Eugeniu Spe-
ranția cu toate limitele sale merită
un loc de cinste într-o necesară
istorie a esteticii românești.
Mircea MUTHU
5 — Convorbiri literare
Cînd în dimineața aceea de decembrie, tata s-a oprit
în prag și mi-a spus : „mama ta a murit acum cîteva
ore“, cuvintele mi s-au părut absurde și într-atît de
inutile, încît n-am simțit nici un moment nevoia să
le trăiesc sau pur și simplu să le comentez.
Știam că atunci cînd oamenii mor, trebuie să-ți impui
o anumită solemnitate, în fața măreției care dispare, dar
habar n-aveam cum ar fi mai logic să procedez atunci cînd
e vorba de o pierdere ce se produce în sufletul meu. „Iată
un prilej de meditație", mi-am spus și mai apoi mi-am
amintit, că de regulă, mă opream pe străzi la trecerea cor-
tegiilor funerare, contemplam înșiruirea de negru, înaintînd
cu pași mărunți, grup în care întotdeauna cineva era tîrît,
cu o cruzime, ce nu-mi scăpase niciodată, spre acel capăt
presupus al umilințelor umane.
Amintirea aceasta nu-mi spune nimic in dimineața a-
ceasta timpurie ,nu-mi deschide nici o cale a comportării
mele posibile, în acest moment cînd, aceea pe care o iubi-
sem nespus s-a urcat încet pe talerul judecătoriei și acum
s-a unit pentru totdeauna cu albastrul de nedescris al eter-
nității.
Privindu-1 pe tatăl meu loan, am simțit că e necesar
să plîng, cel puțin pentru sufletul lui, doar el părea de
neclintit din mijlocul ușii întredeschise, după rostirea acelor
cuvinte care, însemnau de fapt primul semn că în iubire
nimic nu e veșnic pe lume.
Tăcea.
Tăceam, oarecum încremenit pe scaunul de bucătărie,
cu ceașca de lapte aburind, ridicată în aer, și în adîncul
Fragment din romanul
,,Sărbători fericite"
VERA, DRAGOSTEA MEA
loan mă privește în timp ce-și umple gura cu o felie
de brinză, mă întreabă :
„Vrei să-ți spun cum a murit ?“.
„Mă gîndesc ce să răspund. Oare trebuie să știu din
moment ce nu se mai poate face nimic 7
„Nu“. Răspund și continui să mestec.
„Trebuie să mergem să dăm o telegramă".
„Cui".
„Lui Constantin".
„Bine".
loan se ridică, își suflă cu putere nasul în batista lui
mare roșie, cînd voi fi mare, voi avea și eu așa batiste
mari, mi-a spus mie odată. Vera, pe urmă își aprinde o ți-
gară și intră în dormitor. Eu îmi mai tai o felie de pîine,
o ung încet cu marmeladă apoi mușc cu putere. îmi simt
ochii scăldați în lacrimi, așez felia de pîine pe masă, mă
bucur din tot sufletul că sînt din nou om, că pot să plîng
în dimineața aceasta de iarnă, cînd Vera, dragostea mea,
unică și de neînlocuit s-a urcat sus în talerul judecătorului
și a migrat ca o pasăre ciudată în lumea albastră. Nici nu
l-am auzit pe loan cînd s-a reîntors în bucătărie.
„Hai să mergem".
Mă ridic și îl regăsesc îmbrăcat. îmi șterg fața, îmi
pun fularul făcut de Vera în anul trecut, îmi iau lodenul și
șapca, mănușile mele de lînă galbenă și cînd ieșim, totul
e cuprins de zăpadă. Continuă să ningă cu fulgi mari.
„Luăm tramvaiul ?“.
„Cum vrei".
„De fapt mi-ar fi făcut mare plăcere să mergem pe
jos. De ce nu i-am spus asta lui loan 7 Nu mă mai stră-
duiesc să găsesc nici un răspuns. Doar mă simt din nou
bine, și ziua e atît de frumoasă, și am uitat totul, totul".
Zăpada rămîne în urma pașilor ușor răvășită și trezește
în toată ființa mea o neasemuită bucurie, o neverosimilă
plăcere că pot să mă bucur de toată lumea aceasta, în care
m-am născut și o stăpînesc.
E o zi de decembrie.
întunericul mai persistă, felinarele continuă să ardă.
In stația tramvaiului nu e nimeni.
Traversez strada să văd dacă nu cumva tramvaiul se
apropie.
Dar totul e pustiu, liber în fața zăpezii, ce se leagănă
dintr-o parte în alta, a lumii, ca un leagăn în care copi-
lăresc eu.
îl privesc pe loan cum stă puțin aplecat, cu' gulerul
cojocului său ridicat, cu șapca adînc coborîtă pe frunte,
și cu mîinile aproape pînă la coate în buzunare, și nu se
pare că el este acum unul din mulții semeni ai mei, care
habar n-au încotro s-o pornească, unul din mulții călători
ce-și așteaptă aici într-o stație de tramvai împlinirea spe-
ranțelor pe care sufletul său le-a scornit și i le-a dăruit cu
prisosință în prima clipă cînd ochii lui au îmbrățișat lumea
aceasta, atît de frumoasă.
Strig : „loan !“, și alerg spre el. Aș vrea	în	clipa	aceasta
să-1 îmbrățișez, să mă strîng la pieptul lui	și	să-i	spun	că
eu îl iubesc mai presus de orice, și voi fi alături de el în-
totdeauna. Și în timp ce merg spre brațele	lui,	care	ar
trebui să se pregătească să mă primească,	îl	văd	cum	își
ridică capul mă privește lung și-1 aud cum rostește rece,
mai rece decît iarna ce ne înconjoară :
„Ce-i, vine tramvaiul ?“.
Nu mai alerg. Stau în mijlocul străzii și nu pot să în-
țeleg cum de nu a avut nevoie de mine, cum de nu a sim-
țit, că am putea fi mai aproape ca niciodată unul de al-
tul. ..
Nici nu știu cînd a venit tramvaiul, nici nu știu cum
a fost drumul pînă la poștă. Poate loan mi-a povestit ceva,
sau poate numai eu am auzit cuvintele luă. Aș vrea să-1
întreb dacă e adevărat, dar acum nu se poate să-1 întreb,
căci el cere un formular de telegramă, străbate sala cea
mare, cu ciment pe jos, se așează la o masă lungă, cu
tocuri și călimări, și începe să scrie.
Unde am zburat și cînd m-am reîntors ? Cine mi-a dat
acea putere și de ce mi-a retras-o 7 Ii voi putea spune lui
loan că am fost o clipă deasupra tuturor întâmplărilor pă-
mîntești 7 Și mai ales că de acolo nu se vede nici un sen-
timent omenesc oricît de devastator ar fi el 7 N-am să-i
pot spune lui loan, și n-am să înțeleg niciodată de ce...
„Trei, douăzeci și cinci lei", zice femeia de la ghișeu.
loan se caută prin toate buzunarele și, cum se întîmplă
în asemenea cazuri, banii mărunți lipsesc.
„N-am mărunt, tovarășe".	1
„Tovarășa" plictisită dă restul.
Stăm în fața poștei. Lumina acidă a soarelui parcă ne
roade ochii orbindu-ne. Unde e soarele 7 loan își suflă
nasul cu putere și-apoi plictisit zice :
„Să mergem acum să comandăm un sicriu".
Știam că atunci cînd oamenii mor sînt culcați în niște
cutii mari de lemn, vopsite în alb sau în negru, cutii îm-
podobite cu tot felul de motive florale, decorative, bătute
în alamă, și abia după aceea sînt coborîți în pămînt, sau,
pentru cei cu bani mai mulți, în așezări din beton spe-
cial amenajate, deasupra cărora tronează o placă de beton
și ea, pe care se lăfăie într-un medalion fotografia de- P
functului, și sub care stau scrise versuri ce se rosteau o
dată cu plăcere.
Știam toate acestea, le cunoșteam din ziua cînd desco-
perisem moartea, și fugisem acasă îngrozit să-i povestesc,
să-i spun Verei că nu mai vreau să văd așa ceva niciodată,
și că ceea ce eu vreau de la ea, ar fi ca dînsa să-mi in-
firme, că asemenea lucruri se petrec și cu oamenii. Ea s-a
așezat atunci într-un fotoliu, eu am îngenunchiat în fața ei,
mi-a spus să mă liniștesc și să-i spun tot, tot. Iar eu atunci
i-am povestit cum eram la școală într-o oră de matema-
tică și cum ea bine știe că eu stau într-o bancă lîngă geam,
și nu pot să sufăr matematica, așa că privirea mea rătă-
cea afară, atrasă poate și de începutul de primăvară, și că
eu simțeam că nu voi mai putea să aștept sfîrșitid orei,
că nu mai am nici un pic de răbdare, că trebuie să mă
dărui naturii renăscute, să sorb licoarea aceea, care trece
asemeni unui uriaș fluviu peste toată lumea aceasta, cînd
vine vremea dăruirii orgisiace. Și atunci, i-am spus eu, s-a
așezat un porumbel sălbatic, pe marginea de tablă a fe-
restrei, și eu nu mai conteneam să mă bucur de griurile
măiestrit aranjate pe drumul lui, și el atunci și-a întins
calm aripile, și ele au rămas așa zvîcnind peste lume, ca
într-o clipă supremă a fecundității, și era atîta măreție în
priveliștea aceasta, și atîta putere și dăruire, încît zvîrco-
lirea ce o urmă, stărui mult în mintea mea drept o scor-
nire stupidă și netrebnică.
L-am privit surîzînd, convins că totul e un joc ce l-a
făcut pentru mine, cum zace pe spate cu aripile strînse sub
el și cu piciorușele sublim de subțiri scurmînd din ce în
ce mai rar în spațiu, și aștepta din clipă în clipă să se
ridice, să-și potrivească din nou mersul, să se rostogolească
în albastrul fără nici o teamă... Dar el nu s-a mai ridicat,
a rămas așa pentru totdeauna ...
„Ce s-a întîmplat cu el, Vera 7“
„A murit, dragul meu"
„Dar bine nimeni nu i-a făcut nimic, și atunci 7 de ce ?“
„De ce, de ce, așa a fost firesc"
„Și noi oamenii, Vera 7"
„Dar ce e moartea 7"
„Eu cred că e măreție, dragul meu"
„De ce ?“
„Pentru că totul e în tot, și eu nu cred că ceva va
sfârși vreodată"
„De unde știi tu asta Vera 7“
„Uite m-am gîndit și eu"
„Și fiecare se gîndește în felul lui 7“
„Fiecare".
„Și atunci de ce mai trăim, Vera 7“
„Pentru că ne naștem"
„Și de ce ne naștem 7“
„Pentru că totul are un scop în lumea asta, pînă și sen-
timentele"
„Eu atunci de ce te iubesc 7"
„Ca să mă pisezi tu acuma la cap"
„Și după ce ne naștem ce se întîmplă cu noi 7“
„Unii devin oameni"
„De ce unii 7“
„Pentru că a fi om înseamnă a-ți împlini rostul"
„Și care e rostul 7“
„Sînt mai multe"
„Nu vrei să mi le spui 7"	4.
..Trebuie să le descoperi singur. Să crezi cu tărie In ele,
altfel...“
„Altfel, ce Vera 7"
meu cu o foame năpraznică, ce-mi alunga fără încetare din
eul meu, orice sentiment de suferință.
Deci, Vera, mama mea, murise la spital în această di-
mineață de decembrie ! Oare cum arăt 7 Ce exprimă chipul
meu 7 Pare imposibil ca semnele mîhnirii pe care le simt
să nu se fi materializat într-un fel, copleșindu-mă ! Desigur,
un semn exterior, dar un semn. M-am ridicat încet — nu
îmi mai puteam stăpîni curiozitatea — am așezat ușor ceaș-
ca de cafea pe masă, în timp ce eu am continuat să rămîn
înțepenit în mijlocul ușii, și fără nici un cuvînt m-am re-
pezit în baie.
De cîteva minute mă privesc în oglindă, constat cu
stupoare că din luciul impasibil mă privește o față sănă-
toasă, puțin roșcovană, cu un nas destul de mare, întins
între ochi albaștri spre verde, din care privirea mă cople-
șește fără nici un pic de amărăciune.
Sînt revoltat 1 Doar am iubit-o enorm pe Vera ! Ea a
fost totul pentru mine. Poate indiferența de acum se dato-
rează gîndului acela strecurat mai demult în sufletul meu,
și care spunea fără încetare că într-o zi Vera mă va lăsa
singur pe marele drum al lumii. Și cu toate acestea acum
mi-aș dori să fiu asemeni tuturor oamenilor. Ca atare mă
așez pe marginea vanei și încerc să plîng, dar nici vorbă
de lacrimi, ci acea foame stupidă mă chinuie din nou.
încep atunci să sughiț, așa fără nici un pretext Se aud în
bucătărie pași, văd clanța cum se mișcă, loan bate cu pumnii
în ușă...
„Luca, nu mai plînge ! Hai și mânîncă !“
Atunci îmi vine ideea salvatoare, mă ridic și deschid
robinetul încet, ca nu cumva loan să audă ce fac. îmi stro-
pesc ochii cu apă, pe urmă restul feții îl șterg cu prosopul Mă
privesc din nou în oglindă și mi se pare mai mult decît
onorabil. Oare de ce oamenii simt nevoia să vadă ce su-
fletele noastre pot simți 7 Ies.
Mă așez la locul meu și simt o satisfacție ciudată, că
pot în sfîrșit mînca liniștit din moment ce și loan face a-
celași lucru. Din cînd în cînd îl văd cum se oprește, rămîne
cu sendvișul suspendat în aer, se uită pe fereastră, cum
ninge cald, de parcă toată lumea și-a pus în gînd în dimi-
neața aceasta să se contopească cu o solitudine zeiască, co-
pleșitoare prin simplitatea ei.
Laptele e cald. Pîinea negricioasă dar proaspătă, atît
de proaspătă că marmelada se topește și curge pe degetele
mele lungi neasemuit de albe. „Mă bucur că pot să mă-
nînc", gîndul acesta îmi revine mereu ca un val alunecat
ușor pe malul înalt al întîmplării, cotropit încet de briza
dimineții.
Cai pe cîmp
Pe cimp trece timpul prin caii de lemn,
O, caii de lemn, o, caii de ceară I
E urma aceasta intiiul venit ? Bunăoară,
Trec caii de lemn pe cimpul cernit,
Primit-au probabil indemn ca să moară.
Spre unde se duc, trist convoi liniștit,
Intiia, a doua, sau ultima oară ?
Miroase pe cimpul uitat a mărar,
Miroase o cinepă, a floare de ceapă,
Și pămintul sub tălpi de milenii se crapă
In nevoia arzindă ți scumpă de apă,
Cind pe aici plouă tot mai rar.
Pasc pe cimp cai de lemn și de ceară,
Bunăoară de unde-au venit, către unde-au plecat ?
Cețuri groase și reci cu pămint înfășoară
Ochiul vinăt lucind, lacul stins, nemișcat,
Negru, neagra lui apă de neguri
Zeci de guri o descintă ți lasă
Linițte-n cimp, cailor tot mai aleasă.
Pasc pe cimp cai de ceară ți lemn.
Toamna-n bibliotecă
In camera aceasta prăfuită,
Timpul trece prin albeață de lumină de neon,
Gaz vag ți trist ți inert.
Lipsa lui de viață ți de realitate imi împăienjenește ochii.
Tovarășă de la serviciul de alături,
Cu siguranță la fel de tinără ți fericită ca ți mine,
Răspindindu-te imprejur prin pârul brunet ți scurt,
Prin mireasma trupului subțire
(Și fremătind, te rog, ți fremâtind I),
Afară soarele latră nebun ți șters pe ziduri ți pe străzi,
Zbâtindu-se cu incăpătinare
In ultimele zile ale acestui septembrie.
In colbul bibliotecii trebuie să taci, să nu cazi
Prin iarba ce se incolăcește pe miini, pe picioare
Și pe cap,
Cu chirilica ei creață ți involburată.
Cern zăpezile
Cern zăpezile stratul lor gros de-ntuneric,
Cerne ploaia stratul ei gros de sudoare ;
Peste miinile mele albastre de moarte,
Trece viul fior ți le arde ți frige.
Singur pe tavă capul mi l-aț duce,
Ochii să vadă ți gura să spună
Linițtită durerea mea sfintă ți mare
Celor care nu cred in ea,
Să le fie mai bine in ultima clipă.
6 —Convorbiri literare
„Altfel nu-ți va aparține niciodată nlmic“
„Ce ciudat, să te așeze într-o cutie în pămînt**.
„Nu e de loc ciudat, e un omagiu“
„Omagiu cui ?**
„Omului, dacă a fost om”
„Și dacă n-a fost ?“
„Atunci ideii".
„Poți să îngropi o idee ?“
„Uneori da, dragul meu"
Am căutat atunci o cutie mare de pantofi, am fugit
la școală, porumbelul nu mai era pe fereastră, cineva îl
aruncase în lada de gunoi a școlii. L-am scos de acolo, l-am
pus în cutie, am fugit pe urmă acasă, am făcut o groapă
mică în fundul grădinii noastre, am așezat cutia acolo și-am
acoperit-o cu pămînt. Nu știu de ce, dar pentru mine po-
rumbelul acela fusese cu adevărat un porumbel.
Și iată acuma mergem să cumpărăm un sicriu. Zăpada
se împrăștie din fața pașilor mei, loan și-a coborât capul
în piept, și am impresia că ascultă cuvinte ce le-a rostit
de mult, în tinerețea lui.
„La ce te gîndești loan ?“.
„La Vera”.
„De ce la Vera, loan ?”.
„Ei îi plăcea să se plimbe prin zăpadă”.
„Ca și acum loan ?“.
„Aproape ca și acum”.
„Ninge”.
N-am fost niciodată pînă acum într-o prăvălie, unde
se confecționează sicrie. Și în toată copilăria mea, m-am
ferit să mă opresc în fața acestei vitrine, plină cu praf și
muște uscate, în mijlocul căreia tronează parcă un sicriu
mic de argint, de fapt o ciudată jucărie, în care n-ar fi în-
căput, să-și găsească liniștea cea veșnică, deeît o simplă
bucurie, din acelea care ne încearcă atît de rar, și după
care alergăm câteodată o viață întreagă.
Nu mă gîndisem în dimineața aceea, la toate acestea,
atunci mai degrabă îmi era frică, și nu știam ce să fac
eu această frică, cum să reușesc s-o ascund, s-o stăpinesc.
doar loan spusese că de acum sînt bărbat, și asta înseamnă
că am rămas singur pe lume.
loan a intrat primul.
M-am strecurat în urma lui și am rămas în apropierea
ușii. Jos, cît vedeai cu ochii, într-o încăpere mare spre care
coborau cîteva trepte se găseau sicrie de toate mărimile,
așezate ca păpușile rusești unele într-altele. Cele mai multe
purtau semne de aramă bătute pe lemnul dat cu lac și
lustruit. Mai la o parte într-o grămadă mare se aflau al-
tele, vopsite mult mai ordinar și fără nimic decorativ pe
dînsele. Mi se părea că tavanul se sprijină pe mulțimea
aceasta de sicrie, ce așteptau gata, proaspăt vopsite, să-și
găsească întrebuințarea... „Dumnezeule, mi-am spus, ce
mulți oameni vor trebui să moară !“. In mijlocul odăii era
o sobă de fier din care urca un burlan pînă în colțul mai
îndepărtat al camerei, în dreapta și stingă erau așezate
două scaune, din acelea mici, fără spătar, lucitoare, bă-
nuiesc, de cîți s-au perindat pe ele. în jurul unuia din
scaune se făcuse o grămadă de mucuri de țigări strivite
pe podea. Cum ușa sobei atârna într-o parte se vedea
focul pîlpîind stins, așa cum se aud respirînd bătrînii seara.
Sub sobă era o grămadă de cenușă îneît îți făcea impresia
că totul înăuntru e astupat și de aceea fumul iese din
toate părțile, ocolind parcă burlanul, răsucit ciudat spre ta-
van din mijlocul camerei.
Era frig, nemaipomenit de frig.
„Hei, nu e nimeni aici ?“ a strigat loan, așezîndu-se pe
unul din scaune și arătîndu-mi-1 pe celălalt. Nu s-a auzit
nici un răspuns o bună bucată de vreme, pe urmă parcă
cineva a răcnit din beznele magherniței :
„Vin acum”.
loan se tot uita la sicrie căutînd parcă ceva. Am auzit
atunci un fîșîit de frunze uscate și de spaimă mi-a făcut
impresia că inima mi s-a urcat în gîtlej. Strîngeam cu pu-
tere din dinți de frică că mă va părăsi, că va fugi de mine,
și în ultima clipă a vieții mele pe pămînt voi vedea prin
vitrina aceasta murdară, cum încolonată între fulgii mari de
zăpadă va pluti și ea încet spre pămînt. Vedeam în masa
aceea de alb un bulgăr de zăpadă roșu. loan a surîs — pro-
babil eram foarte palid — într-un fel trist, apoi s-a întors
la cercetarea lui și a mormăit spre mine așa peste umăr.
„Nu-ți fie frică”.
„Cum o să-mi fie”.
Cred că am zis asta de ciudă, pentru că în clipa urmă-
toare am văzut ieșind dintre coroanele metalice, un motan
mare și alb, ce s-a arcuit ușor în spațiu și a căscat pre-
lung. L-am urît în clipa aceea pe loan pentru că în sufle-
tul meu eram convins că el a văzut drăcovenia înaintea
mea și tocmai de aceea, rostise cuvintele acelea cu supe-
rioritate.
S-a deschis atunci în fundul sălii o ușă, și-a venit spre
noi un om neverosimil de înalt, slab și curbat, cu un nas
rotund azvîrlit în mijlocul feței, cu părul pe cap sîrmos, ce
stătea parcă în picioare, și se legăna ca o pădure de pini
copleșiți de zăpadă, deasupra frunții sale înalte. Cînd i-a
zîmbit lui loan i-am văzut gingiile roșii, fără nici un dinte,
și mi-a venit să rîd, căci omul acela părea un uriaș mu-
șuroi în mijlocul căruia doar el rămăsese singurul ca-ntr-un
mormînt acoperit cu pămînt. Și din cînd în cînd din mu-
șuroiul acela lunganul acesta se ridica și se schimonosea
la toate arătările cerului și eu eram sigur că în buzunarul
lui are o praștie și că el o păstrează acolo și-așteaptă doar
clipa s-o poată folosi.
„Bună, Anton !“ a zis tata.
Lunganul i-a întins mîna, pe urmă ca și cum ar fi fost
surprins de stăpînul vreunei femei peste dînsa, și-a dus
brut mîna la gură, s-a cliizit cu toată fața spre noi și a
mormăit cu gura închisă :
„Oh, mi-am uitat dinții... Știi loan — acum vorbea
fără nici o jenă, cu gura larg deschisă — eu îi scot atît de
rar, doar să-i spăl, și de cîte ori îi spăl, îi uit sub li-
ghean ! O clipă !”.
Anton se răsuci pe călcîie și în clipa aceea motanul
se întinse din nou căscînd fericit. Atîta i-a trebuit lunga-
nului, că dînsul ne făcu semn cu degetul dus la gură, să
stăm liniștiți, și o porni cu pași tiptili spre bietul animal,
și o dată ajuns în dreptul lui, îi arse una cu laba picio-
rului, de biata jivină ieși ca o ghiulea, de spaimă sau de
lovitură, prin geamul mic din peretele din spate ce aveam
să aflu că dă în curte. De plăcere Anton își frecă una de
alta palmele, scuipînd cu putere în palma dreaptă și pu-
nînd-o deasupra pe stînga. Deși ar fi trebuit să fie ne-
mulțumit căci geamul se dusese dracului, o mare fericire
îi cuprinse fața întunecată pînă atunci de pungile ochilor,
atît de mari de ziceai că acum se vor sparge, și va curge,
ca din vișine cînd sînt stoarse o licoare neagră.
De zborul motanului, un șir de capace, stivuite cu grijă
începură să se clatine, gata, gata să se prăbușească, și a-
tunci Anton sări ca ars și în timp ce le sprijinea cu umă-
rul, zbieră către odaia din spate
„Maria, hai că mă omoară I”.
Ne-am ridicat și noi să-i dăm o mînă de ajutor, dar
el ne făcu semn că nu e nevoie. îmi venea să rîd, abia mă
stăpîneam. Asta era deci omorftorul de pisici, despre care
în orașul nostru se povestea că oriunde ar fi întâlnit o ase-
menea lighioană, se repezea după dînsa, de numai cîinii
orașului îl mai întreceau în isprăvi. Se povestea astfel, des-
pre el, că alerga pe stradă după cîte o jivină, răcnind de
credeai că se află în junglă, în timp ce bietele animale
se salvau pe burlane sau în copaci. Veni atunci Maria, ne-
vastă-sa, se uită la el, și începu să rîdă.
„Iar te-au cotropit jivinele ?**.
Negro spirituals
(In avion, deasupra Marilor Laciri)
Nu, nu existâ milă pe pămint
Nu, nu există cinste pe pămint.
Nu, nu există oameni pe pămint
Nu ,nu există oameni pe pămint
Am auzit oceanele gemind,
Am auzit negresele cintind,
Am auzit duratele trecind.
Am auzit guvernele căzind.
Furnicile in treabă : pină cind ?
Studenți cretini intreabă : pină cind f
Sinucigașii pleacă : pină cind I
Copacul chiar se miră : pină cind I
Vată de sticlă - fiecare gind
Din țeasta luminatului pămint
Nu, nu există oameni pe pămint
Am fost și am văzut : mă-ntorc plingind.
Intii ei au făcut ce-a fost mai greu,
Intii l-au omorit pe Dumnezeu,
Pe urmă și pe oameni, pină cind
N-a mai fost nimeni, nimeni, pe pămint
Acum echipele de teatru vin
Din trista lume animală vin.
Și joacă piese despre noi și țin
Rizindă gura regelui cretin.
Nu mai există nimenea sub cer,
E numai tiuit și numai ger,
Mormintele-ntre ele schimbă fier,
Sau foc pentru lumina morții cer.
E o civilizație de cruci ■
Oriunde ai norocul să te duci,
Și niște șobolani jucind năuci
Roluri de inși, sub chelele peruci.
Nu mai e nimeni, nici vreun biet olog
Și vintul a ucis ultimul foc,
O, nu mai țineți soarele in loc,
Oamenii toți sint morți ; stingeți, vă rog.
Căpătuiala unor
poeți tineri
Și tot vorbind despre nedreptate,
iată că am ajuns să o facem noi inșine.
Tot supârindu-ne pe cei înstăriți
astăzi noi sintem cei cu impozite mari.
Multe din văicărelile noastre devin ridicole,
astăzi avem mai mult decit predecesorii.
Mereu mai greu vorbim despre libertate,
acum cind avem miînile pline de chei și de cifruri
pentru miinile cu cătușe din lume,
de mult rivneam să înțelegem aceste cătușe.
Mereu mai greu vorbim despre piine,
acum cind gurile ne sint pline de piine,
iar noi sintem bine crescuți și nu vorbim
cind avem gurile pline.
lată am ajuns in punctul pe care-l detestam
ce facem noi, incoruptibilii de ieri ?
lată-ne pe virf
de-acum încolo vrem liniște, totul e rezolvat,
și nu-nțelegem ce-i larma aceea din valea
unde se nasc - spumegind - generațiile.
Casa bunicilor
Și ce vor face păsările lumii
Și ce vom face noi ? Și-acești ochi puri ?
Vezi, toată casa are-o comportare
A frunzelor lovite de nervuri ?
Plecăm spre casele intemeiate
Abia, sau niciodată, și absurde.
Lăsăm un plins al norilor pe lucruri
Și vitele ling sarea de pe curte.
„Cotropit, necotropit, ține aici că se dărîmă pe mine !“.
Ea îl ajută atunci. Era o femeie grasă, cu fundul pînă
la pămînt. O vedeam întotdeauna vara, stînd pe laviță în
fața prăvăliei și croșetînd. O dată cînd loan și cu Alexan-
dru s-au șprițuit, după întoarcerea noastră în oraș, nu știu
pe unde, l-am auzit pe loan spunîndu-i Verei, care pro-
babil îl întrebase cu cine s-a mai întâlnit. „Atîta e de
grasă, dragă, că eu dacă aș veni noaptea beat, n-aș mai
ști unde e capul și unde e coada !”.
Au rîs cu toții atunci. Intre timp capacele și-au recă-
pătat echilibrul, și, poate tocmai de aceea, Anton eliberat
de griji răcnește în toată splendoarea sa :
Au rîs cu toții atunci. Intre timp capacele și-au recă-
pătat echilibrul și, poate tocmai de aceea. Anton eliberat
de griji răcnește în toată splendoarea sa :
„Dacă-i mai lași în casă te sugrum !”.
„Cred că ar fi momentul, rîde ea și pornește spre
ușă.
„Bestie, nu mi-ai văzut dinții ?“ continuă Anton.
„Bestie e măta”, ți-am mai spus hodorogule, n-ai deeît
să ți-i cauți” îi dă ea replica trântind ușa.
Scena se petrece atît de fulgerător, de rămîn ca un pe-
rete în mijlocul camerei, și parcă tot eu sînt acela care mă
caut cu disperare pe mine. Maria ieșise și Anton o urmase.
Și atunci deodată i-am auzit vocea rugătoare, plîngăcioasă:
„lartă-mă suflețelule ,tu știi că atunci cînd eu mă enervez,
devin inconștient, zău suflețelule, unde îmi sînt dinții...?”.
Nu reușesc să-mi ordonez noile date ale situației, cînd
Anton reapare vesel, freeîndu-și fericit mîinile. își amintește
Plecăm imbrățișindu-ne intr-una.
Cind ei ne-au dus spre părți ca prin inel
l-am sărutat pe frunți, pe supărare,
Și ei ne-au sărutat, murind astfel.
Rămîne gardul gol ca un văzduh
In care poarta fără rost se-nvirte...
Din ciuturi cade apa inapoi
Și vitele ling sarea de pe curte.
Iov
Aici și drumurile-nseamnă
Răni, ale pămîntului
Erori ale văzduhului copacii,
Vătămături ale vidului stelele
Nu renunț la nimic,
Sub mine, in pămint,
Dorm rudele mele indepărtate,
Cu aur in sicrie ;
Sint plin de răni, sint traversat de răni.
Ca de meteoriți,
Respir rănit, iubesc rănit,
Eu, Iov, de mii și mii de ani rănit
Și credincios de mii și mii de ani.
Și dintre toate lucrurile lumii
Cred in rănile mele de-acum.
Vie la Dunăre
In via de la coastă au fost cuibare calde
De rațe înșirate în galbene cascade.
Veneau țințarii seara din fructele lor proprii,
Orbindu-ne ca faruri, privindu-ne ca ochii.
Era și-o ridicare a nurilor parcă,
Precum ar fi o sete a apei după barcă.
Se întețea răcoarea dind focuri stinse frunții.
Și, luminați de struguri, simțeam pe-aproape munții.
Și pe aproape nave se însoțeau cu aur,
Din fruntea priponită a ultimului taur.
Sălbaticele rațe, spre navele de mare,
Cuibarele din vie și le duceau in ghiare.
adrian păunescu
parcă dintr-o dată ceva, devine solemn și începe să-l în-
trebe pe loan, cu toate că eu simt că ceea ce el face nu e
deeît un simplu ritual, un ritual care a devenit meseria lui.
„Ce înălțime avea ?“
„Cred că 1,55 m.“
„Bun”, să căutăm atunci”
Și-o pornește spre o stivă din cele decorate, pe drum se
oprește și-1 întreabă, așa parcă de formă, pe loan :
„Din care ?”
„Din ălea mai ieftine”
„Din ălea ?“
„Da”.
Se strâmbă oarecum nedumerit — sau mi s-a părut mie
— pornește plictisit, tîrîndu-și picioarele, așa cum fac co-
pii, cînd încalță bocancii mari ai părinților; cotrobăie o
vreme acolo, pe urmă scoate în față și așează lîngă noi
partea de jos și capacul sicriului. Ia o perie și șterge toate
petele lemnului, care devine oarecum mai luminos. Ridică
pernița pentru cap, o scutură, apoi o reașează la loc. Se
uită la loan.
„Vreți și o coroană ?“
loan se codește o clipă, de parcă în gind și-ar nu-
măra banii, pe urmă zice un „da” stins.
„Din care ?“ — întreabă Anton — din „nu te voi uita
niciodată” sau din „dormi în pace suflet blînd ?”.
Din „dormi în pace suflet blînd1', zice loan.
Anton scoate dintr-un dulap o coroană de flori me-
talice, pe care atârnă o panglică pe care stă scris textul
cerut de noi. Ne desprăfuie coroana, și o așază pe sicriu.
7 — Convorbiri literare
Virgil Caria; »opol
Viorile
vlrstei
— - — ...........
VIRGIL
CARIANOPOL
Poetul aflat altădată pe bari-
cadele avangardei pare acum
integrat definitiv unui tradi-
ționalism expansiv și în mul-
te privințe tonic, variat ca tematică,
destul de consecvent în tonalitate.
Gestul e larg iar rostirea mi-o în-
chipui voit nesofisticată. Optimis-
mul lui Virgil Carionopol este rare-
ori întunecat de incertitudini și, în
consecință, apare adesea cruțat de
pînda obsesiilor. Seninătatea vizi-
unii este întreținută cu ardoare și, aș
spune, cu o anumită candoare ca-
racteristice spiritelor lipsite de com-
plexe.
Erotica, deși atinsă de tristeți,
este lipsită de impasuri. Evocările
au nu o dată ceva din spiritul nota-
ției de album : „Mă uit privind foto-
grafia / In care chipu-ți stă cu-
prins / Și de pe care vitregia / Nici-o
lumină n-a desprins. // Ești tot așa
ca altădată, / Precum erai și te-am
visat / De ramă veșnic apărată. /
La tine timpul n-a intrat". (La o foto-
grafie)
Nici vîrsta ca atare nu creează
probleme insolubile, acceptarea mai
mult sau mai puțin resemnată a
curgerii timpului se face de la nive-
lul unei nostalgii înțelepte. Sînt re-
gretate spiritul activ al tinereții, un
anume eroism atotbiruitor. Ideea es-
te transpusă alegoric în Moartea fa-
gului sau în Dorință. Citez din a-
ceasta din urmă : „O cit de dor îmi
este, c-un curcubeu încins, / Sâ mă
întors în seară, de truda zilei frînt, '
Cu pălăria lunii pe ceafă și să cînt".
Lirismul din Viorile timpului este
fluent, ușor declamatoriu, voit expli-
cit. Aici metafora nu susține, ci
punctează doar o topică firească și
o comunicare simplificată la cîteva
date principale. Obscuritățile lip-
sesc, așa cum lipsesc și limpezimile
desăvîrșite care să înlesnească per-
ceperea unor profunzimi reale. O
incontestabilă sinceritate, pe alocuri
o pitorească naivitate și, fără îndo-
ială, o pornire firească spre confe-
siune animă versurile din volum și
acestea îmi par a fi deopotrivă note
distinctive și calități esențiale.
Reușitele țin de două direcții te-
matice. Poezia patriotică, îndeosebi
cea cu referiri la datini și obiceiuri,
are culoare și un netăgăduit simț a
ceea ce este specific românesc. Vor-
bind despre omenia poporului, poetul
face un cald elogiu unei binecunos-
cute ospitalități : „Ți se întinde luna
unei mese / Pe trei picioare, ca pe
raze mici Și ți se pun bucatele a-
vute / Pe-un cer cusut pe margini
cu arnici // Pe urmă gospodarul te
invită, / Cu graiul blînd și neschim-
bat de ani, / La taina unui vin cum
critica poeziei
e rubinul / Care-a copilărit la Dră-
gășani. // Tîrziu femeia îți așterne
patul / Cu un cearceaf ca Jiul, răco-
ros / Și-ți pune-o pernă doldora de
vise, / Să-ți fie somnul dulce și fru-
mos" (Obicei). Același ochi atent sur-
prinde (în alte contexte) gesturile
mici, spațiile restrînse, detaliile con-
crete (a se vedea Poeziei și însem-
nare). Corzile poeziei intimiste sună
plăcut. In această zonă a emoțiilor
simple poetul devine cu adevărat
personal. EL știe să confere farmec
derizoriului și detaliului anodin,
dînd astfel banalului virtuți expre
sive „îmi aduc aminte, iar se face
rece. 1 Nu maf pot rămîne dacă în-
tîrzii, / Stau și-acum în strada
Mierlei, cinsprezece, / în aceeași
curte cu argintării" (Poeziei).
Iulian Vesper este un mora-
list al cărui scepticism (mo-
derat) evită totuși resemna-
rea. Are simțul dramaticului
ți al grandorii. Nu manifestă in-
teres pentru parabolă și nu încear-
că obsesia dilemelor fără ieșiri. îi
plac sentințele ; Ascultînd nopțile
este în bună măsură (dacă nu în
totalitate) o culegere de sentințe, de
unde și aspectul de vast poem di-
dactic. Sînt enunțate pilde sau, și
mai des. sint impuse precepte. In-
vestigația ține foarte puțin de o
intimitate afectivă, de acel subiec-
tivism propriu lirismului în gene-
ral ; toate observațiile sînt extin-
se la scara speței umane. Modul
verbal preferat este imperativul.
Citez la întîmplare: „Nu bleste-
mul, ci perle-n vorba ta să pui, '
Să-i cîntărești lumina, tăria și mă-
sura, / Fii totdeauna reazim, pa-
văză oricui, I Și nu striga chiar
dacă te-a-ncrîncenat arsura" (Cu-
vinte la un drum lung). Tonul apo-
dictic predomină; schimbările de
registru lipsesc și acest lucru con-
feră volumului coeziune și mono-
tonie. Poetul este un lucid, fapt ve-
rificabil atît indirect, la nivelul e-
moției deplin controlate, cît și di-
•ect, prin texte explicative : „Să nu
ne amăgim cu geana unui vis, /
Armura unei zile s-o facem să
seînteie, / S-avem în față cîte-un
ocean deschis, 1 Pe mările-nspuma-
te sj-aprindem curcubee" (Lucidi-
tate).
Poezia lui Iulian Vesper are ce-
ea ce numim fior cosmic. Senti-
mentul spațiilor vaste este cel mai
puternic și cel mai convingător
„Azururi se cunună cu irișii sub-
țiri, I De înălțimi pierdute se-ndoa-
ie trandafirii, / Simțim că ne-ncon-
joară doar zboruri și plutiri, /
Cresc spații pe măsura aripilor
gîndirii. // O clipă doar petrecem
IULIAN VESPER
în lumea de tăceri / Și-n galaxii
trimitem nestinse întrebări < / Poa-
te ne-au dat răspunsuri planetele
de ieri, / Și poate noi sîntem lu-
mina dintre zări" (Noapte). Regă
sim același ecou eminescian în „Și
clipa cade dulce ca lunga ei ve-
cie" — după părerea mea, cel mai
frumos vers din volum.
Moartea este văzută din unghi
eroic. Tragicul este anulat de ges-
tul opoziției : „îmbrățișăm un cîn-
tec ce nu-1 vom auzi, / Ne doare
o durere ce nu ne va durea, / Cu
prețul dărîmării începem a zidi, 1
Cu un surîs al morții înălbăstrim
o stea" (Miraj). Ideea de destin es-
IOSIF PETRAN
Discutam zilele trecute cu cole-
gul de deasupra acestei ru-
brici ; n-avem încă romanul
scriitorului sau, în mare, ro-
manul artistului român. Prozatorii
care au introdus creatori de frumos
in roman au... dat arta pe alții, ca
să zic așa : pe pictori (Marin Pre-
da), sculptori (Horia Lovinescu, Ion
Omescu, Corneliu Ștefanache), ac-
tori (Omescu), cîntăreți (Mircea Cio-
banul, arhitecți (Călinescu, losif Fe-
tran). Un poet apare în Camil Pe-
trescu, dar nu ca poet, ci ca sus-
pinător boem și ratat după o femeie
ușoară. Romane cu un poet în cen-
tru a făcut Lovinescu, slabe. Și —
iată un fapt interesant ! — de fie-
care dată cînd un scr itor a dat să
prezinte lumea cea mai intimă lui,
cea a colegilor de breaslă, a dera-
iat, voit ori nu, în caricatură. Să
ne uităm cum apar literații în ro-
manele lui Petru Popescu, Eugen
Barbu, Marin Preda. Romancierul
nu-și poate expune confrații decît
vîrîndu-i întîi în smoală și pe urmă
în puf. (Singura soluție sobră, folo-
sită Pînă acum, de a înfățișa mun-
ca scriitorului într-un roman c a-
ceea gidiană. Rezultatul e „romanul
unui roman", adică mai curînd un
Jurnal de creație. Vezi, la noi. Radu
Petrescu). Explicații ? Unu, că, vor-
ba lui Grigore Alexandrescu, cele
mai multe rele nu vin de dinafară,
ci ni le fac cei apropiați — confrații.
De aici, psihanalitic vorbind, anti-
patia reciprocă și defularea ei prin
„încondeiere", prin ridiculizarea
personajelor ce reprezintă breasla
sau o fracțiune a ei. Alt motiv e
acela că pentru creație e nevoie de
detașare, de o anume seninătate
fără de care iese pamflet, dar nu
roman.
Dar să revin. Vedem dar că tema
creatorului dc artă a chemat pe ro-
mancieri, dar ei au preferat artele
a căror exercitare e mai spectacu-
loasă ; sculptura, actoria, pictura,
arhitectura.
Un arhitect e și protagonistul ro-
manului lui losif Petran, Moartea a
doua *). El se numește Simion Răcă-
șan, i se spune Sim, și concepe
proiectul unui edificiu neobișnuit,
în formă de sfera. Ca să-l poată
definitiva, cere concediu, dar Valen.
tin Nacu, directorul Trustului 1 și
oarecum prieten cu Sim, i-1 refuză,
e sfirșit de an, trebuie îndeplinit
planul etc., așa că arhitectul e si-
lit să-și dea demisia. în casă la Na-
cu a cunoscut-o pe Mara, sportivă
degajată, nonșalantă, „fată bună“,
cu care începe o vagă legătură, pînă
ce Mara trece la Dorin, fratele lui
Răcășan. Lucrează febril la proiec-
tul în care-și pune, firește, speran-
țe enorme. Printr-o împrejurare bi-
zară — flagrant delict de adulter, la
care e martor — face cunoștința
Verei, fenjeîe ardentă, rafinată și
frustrată în feminitatea ei de pla-
ciditatea unui soț incomplet, pe care
tocmai îl înșela, din pur capriciu,
cu un băiețandru mucos. Vera îi
devine lui Sim amantă Și sprijin,
îi dactilografiază lucrarea și-i pu-
ne o „pilă" la Limbeșan, fost subal-
tern al soțului ei, actualmente su-
perior („ — L-am scăpat un mo-
ment din vedere, și-a răsturnat bar-
ca. Acum e el deasupra. — Grea,
știința navigației. — Nu-i ușoară,
ai dreptate"). Totuși, nu Sim e o-
mul care-î trebuie, și, plictisită de
bovarismul de pînă atunci al vie-
ții ei, Vera îl părăsește, plecînd în
provincie pentru a se reface sufle-
tește prin muncă. Despărțirea îl ră-
nește pe Sim și rana se adîncește
cind află că premiul întîi carc-i
fusese anunțat nu-i aparține, fusese
o treabă quasi-fictivă aranjată de
Limbeșan. în realitate, proiectul a
fost respins, ca „utopie irealizabilă,
... nu ne putem juca cu banii sta-
tului, .. .ești prea tînăr, nu cunoști
diferența dintre o bătălie teoretică,
de pe o hartă de Stat-Major, și una
reală, pe teren etc.“. Cu totul zdrun-
cinat, Sim încearcă o evadare în
simplitate, un revelion la Predeal
în compania unor oameni normali,
banali și cumsecade, dar o ratează,
pierzînd trenul. Singur în Gara de
Nord cu cîteva ore înaintea miezu-
lui nopții de Anul Nou, dă un te-
lefon Iui Nacu, acesta îl invită, dar
și această soluție eșuează. Romanul
se încheie cu imaginea unu om sin-
gur, pășind vlăguit, „dincolo de colț
se întindea pămîntul nimănui, o
stradă pustie, un vid absorbant".
Moartea a doua este romanul
unui eșec. (însuși titlul o sugerea-
ză, a doua moarte fiind moar-
tea prin ratare, ratarea acțiunilor
și a speranțelor). Este vorba de
un eșec profesional și un eșec su-
fletesc. Munca lui Sim sfîrșeșțe
în zădărnicie și la fel nostalgia
după dragoste. Pasiunea sa inte-
lectuală se dovedește ineficace, du-
pă cum pasiunea sa afectivă nu-și
găsește corespondent. în ambele
planuri, al cortexului Și al cor-
dului, Simion Răcășan este descen-
dent al unui personaj .clasic" în
proza noastră: inadaptatu]. El este
un om obsedat, un chinuit, poate
chiar un complexat, ființă în genul
lui Pavese. (După cum în genul lui
Pavese este și scrie însuși Petran).
Eșecul său sentimental vine din a-
ceea că își apropie greu o feme-
ie și n-o poate păstra. Și-o apro-
pie greu pentru că e misogin și
n-o poate păstra pentru că e slab
și egocentric ca toți vizionarii. Eșe-
cul profesional vine din ceea ce
s-ar numi simplu idealism, adică
refuz patetic al unei realități con-
strîngătoare în favoarea unei fic-
țiuni sublime. Proiectul său pare
o sfidare a utilului cu mijloacele
frumosului. E adevărat, noi nu știm
dacă aici e chiar un eșec abso-
lut. Sunt două posibilități : pro-
iectul poate fi o sferă nepricepută
de capete pătrate și strict pragma-
tice ; dar poate fi și, dimpotrivă,
un delir arhitectural, străin nece-
sităților și putințelor construcției.
Epica lui losif Petran este o a-
bilă compunere și descompunere a
faptelor. Găsim la el „spiritul de
observație și spiritul de invenție,
a căror armonie dă naștere roma-
nului" (A. Thibaudet). Intriga sa
este fluentă și esențială, iar carac-
terele viabile și net diferențiate.
Și, așa cum stă bine unui roman,
notația socială și psihologică exac-
tă, realismul care-1 guvernează, nu
împiedică o lectură simbolică. Bie-
tul Sim e un neo-Ioanide. Zbate-
rile sale intelectuale și pasionale
sunt o luptă cu inerția, cu propria
inerție și cu inerția unora din ex-
terior.
In privința construcției, Petran
e un romancier al cuplurilor sime-
trice. Fiecare personaj are un com-
plement. Pentru Simion, acesta este
Dorin Răcășan, fratele său, băiat
simplu dar nu prost, descurcăreț
în materie de parale și iscusit la
D.POKVICI
STUDII
LITERARE
D. POPOVICI
Remarcabilă în toate privințele
este inițiativa editurii Dacia
de a tipări scrierile lui D.
Popovici, inaugurate cu Li-
teratura română în epoca „lumini-
lor". De la versiunea franceză (1945),
lucrarea și-a așteptat cu răbdare
tipărirea în românește Și dacă ea
a întîrziat aproape trei decenii, din
această împrejurare au știut să tra-
gă foloase destule persoane, a că-
ror comoditate depășea cu mult
ambițiile cercetării propriu-zise.
Am avut ocazia în cadrul acestei
rubrici să semnalez atari situații și
dacă revin asupra lor e pentru că,
fără a fi majoritare, ele definesc —
totuși — un viciu intolerabil al
criticii și istoriei noastre literare.
Și, culmea !. el este întreținut fără
voie de editori prin chiar amînarea
(din motive care îmi scapă) reedi-
tării unor cărți fundamentale din
perioada interbelică. Lipsa de cir-
culație a aeestor texte (ce cu greu
pot fi găsite pînă și în biblioteci)
lasă unora dintre cei care se află
în posesia lor impresia că-și pot
clădi prestigiul din meticuloase
„împrumuturi" și compilații. în fa-
ța aparatelor critice kilometrice ori
a ideilor „extrase" din cărți pe ca-
re n-a avut cum să le parcurgă,
cititorul (uneori și criticul) se inti-
midează și nu poate decît să scoa-
tă exclamații de sinceră admirație
din care, cu timpul, se va închega
prestigiul mult visat.
De ce nu avem încă o ediție de
circulație a Istoriei lui Călinescu,
atît de copios „valorificată" de au-
tori despre care cu greu poți gîn-
di altfel decît în limitele aprecie-
rilor unanime, autori care n-au alt
merit decît acela de a-1 fi citit și
însușit pe Călinescu ? De ce lipseș-
te la această oră din bibliotecile
noastre Istoria literaturii române
vechi de N. Cartojan sau Istoria li-
teraturii române contemporane a lui
2- Lovinescu ? Dar operele lui lorga?
Sînt întrebări la care se așteaptă răs-
punsuri grabnice și concrete, pentru
că e absurd a crede că se poate mer-
ge mai departe fără o cunoaștere
temeinică a predecesorilor. Cînd, în
sfirșit, vom avea la îndemînă a-
ceste lucrări (și altele) surpriza va
fi dintre cele mai neașteptate. Se
va vedea atunci cu deplină clari-
tate care dintre criticii și istoricii
noștri literari contemporani au a-
vut ceva de spus și care nu. Pri-
mul criteriu de examinare va tre-
bui să fie, drept urmare, acela al
onestității, căci de la un lorga, Po-
povici sau Cartojan avem de în-
vățat, înainte de orice altceva, cin-
stea parcurgerii și folosirii refe-
rințelor bibliografice. O dată ope-
rația încheiată, vom putea trece și
la aprecierea valorii contribuțiilor
rămase deasupra sitei.
le justifică deci actualitatea studiului
lui D. Popovici ? Că faptele atît de
numeroase pe care se sprijină de-
monstrația din Literatura română în
epoca „luminilor" și-au păstrat ne-
știrbit interesul pe care îl suscitau
acum 30 de ani, ne-a dovedit-o cu
prisosință un mai mult decît onest
profesor care, reluînd analiza ace-
leiași perioade pe urmele lui D.
Popovici, s-a văzut obligat de rea-
lități să nu iasă din litera și
spiritul ■ lucrării de față. Chestiunea
este însă dacă și concepția generală
a cercetătorului clujean asupra is-
toriei literaturii se poate bucura
astăzi de un credit similar.
O observație se impune : pentru
D. Popovici cercetarea literaturii
„trebuie să fie orientată de puncte
de vedere sigure, de o concepție li-
terară bine definită" (Poezia lui E
minescu, Albatros, 1972 p. 10).
Faptul că autorul însuși s-a abă-
tut de la acest principiu ferm (de
la Poezia lui Cezar Bolliac la Ro-
mantismul românesc, modul său de
înțelegere a literaturii a suferit
destule modificări) nu este de na-
tură să preocupe în acest spațiu.
Ceea ce interesează aici este dacă
„punctele de vedere sigure" ce stau
la baza Literaturii române in epo-
ca „luminilor" și-au păstrat vala-
bilitatea. Istoria literaturii — pre-
cizează D. Popovici — este „în
primul rînd o disciplină istorică"
(op. cit., p. 16) și scopul ei nu poa-
te fi altul decît acela de a studia
procesul de dezvoltare al literatu-
rii prin stabilirea elementelor ce
condiționează această desfășurare,
adică „puterile lăuntrice ce-i deter-
mină cursul și-i stabilesc ritmul".
Prin ortodoxie, ale cărei limbi de
oficiu erau greaca și slavona, po-
porul român pierduse suportul tra-
diției latine. „Timp îndelungat, cul-
tura română avea să se zbată în
căutarea propriului destin ; numai
revenind la tradiția latină ea își
putea cuceri autonomia în comple-
xul ortodox din sud-estul Europei,
numai îndelungata sa practică or-
todoxă constituia nota specifică a
sa în cuprinsul popoarelor de ori-
gine latină. Spre a ajunge la a-
ceastă conturare a propriei fizio-
nomii era nevoie de o serie de re-
nunțări și, privită din punct de ve-
dere cultural, istoria poporului ro-
mân este pentru o durată de seco-
le. istoria eliberărilor sale spiritu-
ale". Paragraful, citat din Introdu-
cerea (p. 10) la Literatura română
in epoca „luminilor", sintetizează
poziția lui D. Popovici vis ă vis de
istoria literaturii române. Chiar
dacă evoluția literaturii noastre fu-
sese concepută pentru prima dată
ca o suită de negări și afirmări
artistice de către Mario Roques,
meritele istoricului literar român
nu sînt cu nimic diminuate. Ele
rezidă, evident, în strădania pe ca-
re acesta o depune întru dovedirea
aserțiunii conform căreia cultura
noastră străbate un drum sinuso-
idal. Fără a intra în amănuntele
demonstrației, remarc doar că ide-
ea este frapantă prin coincidența
pe care o realizează cu cea formu-
lată de un alt cercetător al forme-
lor culturii românești, Lucian Bla-
ga. In Spațiul mioritic, fundamen-
tînd metafizic specificitatea noastră
etnică, Blaga definea ondulația mi-
oritică drept „melancolia, nici prea
grea, nici prea ușoară, a unui su-
flet care suie și coboară, pe un plan
ondulat indefinit, tot mai departe,
iarăși și iarăși, sau dorul unui su-
flet care vrea să treacă dealul ca
obstacol al sorții, și care totdeauna
va mai avea de trecut încă un
deal și încă un deal, sau duioșia u-
nui suflet, care circulă sub ordinile
unui destin ce-și are suișul și co-
borîșul, înălțările și scufundările
de nivel, în ritm repetat, monoton
și fără sfîrșit" (p. 125). Analizînd
devenirea literaturii (care este „un
aspect determinat din viața sufle-
tească a unui popor" — Poezia lui
Eminescu, p. 16) ca formă particu-
lară a culturii naționale. Litera-
tura română în epoca „luminilor"
se transformă într-un solid argu-
ment în favoarea teoriei blagiene.
Că nu e vorba de o incidență în-
tîmplătoare, cum ar fi tentați mulți
a crede, se poate susține și cu pro-
be din alte sfere ale culturii. Bu-
năoară, o cercetare a brâncușienei
Coloane a infinitului în secțiune ar
arăta că ea se încheagă din inter-
secția a două sinusoidale. Mai mult,
o porțiune a acestei reprezentări
nu e decît o secțiune prin Oul dog-
matic sau Pasărea măiastră, două
întruchipează Sărutul, ș.a.m.d. Să
fie la mijloc tot „simple coinciden-
țe" ? Greu de admis ! Oricum, pro-
blema ar trebui serios discutată, e-
liminîndu-se de la bun început ori-
ce prejudecată. Și perspectiva pe
care o deschide Literatura română
în epoca „luminilor" va avea, sînt
convins, un greu cuvînt într-o ase-
menea dezbatere.
După indicațiile furnizate de au-
tor în prefața la ediția franceză,
lucrarea cuprinde „substanța unui
curs ținut la Facultatea de litere
8 — Convorbiri literaro
te prezentă, omniprezentă chiar,
fără ca aici destin să însemneze re-
ducere la neant. Un superior in-
stinct de conservare vine să impu-
nă valorile umane dincolo de efe-
mer.
Lectura volumului este pe alocuri
obositoare ; de Ia jumătate se îna-
intează greu. Teme epuizate sînt
reluate exact în același spirit. Va-
riantele nu aduc nimic nou, afară
de imagini răzlețe, un fel de fru-
museți de o clipă. Tonul nu se
schimbă, cu cîteva excepții pro-
zodia se supune unui tipar unic.
Cantitatea este în cazul acestui vo-
lum un defect.
Citez din Tăcere : „Sub cuvin-
te mă zbateam sufocat, / Sufe-
rind ca într-o baie fierbinte /
De ulei vîscos cu duhori im-
posibile. / Nu puteam deschide gura
să dau un nume lucrurilor, / Lichi-
dul de moarte mă lasă fără grai".
Există deci la George Timcu o dra-
mă a exprimării, dramă enunțată
și susținută ilustrativ și de alte
texte precum Trădare sau Cuvinte fi
lucruri. Li se adaugă — în chip
de glorificare a jertfelor creației
— Dăltuitorul. Din ea se reține,
drept concluzie a demonstrației, i-
deea din final : „Genunchii, a rugă,
vor sîngera / Pe lespedea aspră, /
Presărată perfid 1 Cu cioburi smul-
se de daltă4*.
Contrar dramei invocate, majo-
ritatea textelor din Ritual merg pe
o simplitate totală în expresie.
Ambiția este mare. Poetul preferă
expunerea clară (expozitivismul es-
te flagrant), diluată metaforic. Teh-
nica — indiscutabil incomodă —
femei, pe scurt, insul „fără pro-
bleme". Valentin Nacu, directorul
cu veleități aristocratice, ahtiat
de putere care e pentru subcon-
știentul său răsplata unor amără-
ciuni suferite în primele vîrste, e
completat antitetic dc Dima, „e-
tern soț“, impotent sufletește și nu
numai, parvenit cu dedesubturi
vulgare. Adriana, femeie „de ca-
să", colată quasi-marital cu Na-
"* cu, e în cumpănă cu Ștefania, o
defunctă iubire a acestuia, femeie
pură și inefabilă. Simetric sunt
dispuse, de asemenea, Mara și Ve-
ra, una fiind camaraderia tandră,
cealaltă refugiul pasional. Căpita-
nul Rovența, personaj excepțional,
apariție și prezență oarecum dia-
bolică, un fel de Javert ca-
re cade, ca un deus ex machina
în destinul tuturor personajelor
centrale, face pandant cu Necunos-
cutul care, ca într-o nuvelă a lui
Băieșu, îi tot iese în cale, ca din
pămînt. Iui Sim. Ambii pot fi lu-
ați ca alter-ego al arhitectului,
primul simbolizînd tinjirea după
claritate, ordine, liniște, celălalt
aspirația întrucîtva anarhică spre
libertate și auto-flagelare.
Prin acest roman, așezat în li-
nia investigației sociale cu mijloa-
cele disecției psihologice, roman în
care o tehnică ireproșabilă a îm-
pletirii unor destine surprinse în
momentul semnificativ al crizei se
* împerechează cu o subtilă pătrun-
dere în mecanismul unor tempera-
mente torturate de putere, sex ș>
idee, losif Petran se plasează,
cred, într-unul din locurile de mi-
na întîi ale prozei noastre de azi
din Cluj în 1938/1939**. Și mai de-
parte : „în comparație cu forma pe
care ar trebui să o aibă o ediție
românească, anumite citate sînt
prescurtate și unele discuții sim-
plificate** (p. 5). Așadar. D. Popo-
vici intenționa să publice ulterior
textul românesc. Dar cursul litogra-
fiat datează din anul 1938, așa îneît
forma franceză, ieșită din teascuri-
le tipografiei sibiene la 5 mai 1945,
este singura tipărită cu avizul au-
torului. Precizez aceste date pentru
că textul publicat sub îngrijirea
Ioanei Em. Pctrescu conține, curios,
fraze a căror turnură stă de-
parte de exprimarea curat româ-
nească. Iată două mostre : „Pe
toate planurile stării sociale, preo-
cuparea de căpetenie se îndru-
mează către popor, sub care (sic !),
este drept, nu se înțelege exact
ceea ce se înțelege astăzi" (p. 40) :
„Cea dintîi dintre aceste lucrări
(De jure naturali et qentium a lui
Pufendorf — n.n.) este socotită,
pentru societatea burgheză din se-
colul al XVIII-lea. de aceeași im-
portanță pe care (sic !). în secolul
al XlX-lea avea s-o aibă manifes-
tul comunist pentru muncitorime"
(p. 47). în ambele cazuri textul
francez este corect și clar (p. 30—31
și 38). Concluziile pot merge para-
lel : sau ne aflăm în fața unei im-
perfecte traduceri a formei france-
ze (cum pare să indice, mai ales,
a doua mostră) sau textul româ-
nesc, pe care îl reproduce ediția
de față, este imperfect. Că mai
plauzibilă e ultima supoziție se
poate afirma în baza acelui „la
forme que devrait avoir une edi-
tion roumaine" (s.n.), care sugerea-
ză că, la acea dată (1945), textul
românesc nu era încă definitivat.
Că varianta publicată la Sibiu este
reușește în cîteva rînduri să se im-
pună ca stil. Cu alte cuvinte, pro-
za se convertește în poezie. Agre-
abile la lectură sînt notațiile de at-
mosferă, cu precădere pastelurile :
Nocturnă stelară. Autumnală, Pas-
tel lucid, Ultimul bal. Aceasta din
urmă, laconică, dovedește mînă si-
gură : „Cădeau frunzele / în ploi
ruginite, / Șiroind molcom / Ca la-
crimi prelungi, / Ironic scrobite. //
Frunzele aveau demnitatea căde-
rii, / In fracul lor / De ultim bal
de provincie. // Lumea se culcă
devreme. / S-a închis sezonul. /
Iarnă. / Timp mort**.
Sentimental—desuetă este Ele-
onora, un soi de romanță â la Mi-
nulescu, rafinată și ironic decla-
matorie : ..Eleonora, / Nu mai plu-
ti peste clapele albe / în rochia-ti
de bal, 1 Albă și lungă ca o so-
nată. // Eleonora, / Omoară toate
muzicile pure, / Lasă planul prin-
tre mobile vechi / Și-nalță-te vie,
ritmînd doar cu mine. // Eleonora.
iubește-mă deplin muzical / Și o
să zvîrlim toate pianele. ' Tu o să
cînți în surîsuri / Și șoapte inter-
zise de dragoste".
Poezia de idei, vag speculativă,
se sprijină pe două piese deosebite
ca factură : prima, fals interpreta-
tivă. se intitulează Hamlet și în-
cearcă să fixeze chipul ilustrului
prinț în eternitatea legendei : a do-
ua. interesantă, — Egocentrism —
este o meditație pro domo asupra
împlinirii tardive și inutile : -Cer-
cul se împlini rotund și mulțumit I
Ca o perfecțiune în afara mea. /
Poate puțin în afara mea, /Poate
mai tîrziu deeît ar fi trebuit, / Pen-
tru că eram de mult plecat / De
și, prin ceea ce va oferi in conti-
nuare, dc mîine.
Cine fuge după doi iepuri, nu
prinde nici unul. Cartea lui
Vicențiu Donose pățește ce-a
pățit măgarul lui Buridan :
sucombă din nehotărîre. Autorul a
vrut să facă roman cu mijloacele
basmului și basm cu mijloacele
romanului, și ceea ce a ieșit ”) e
o povestire prea vîscoasă pentru a
fi gustată ca basm și prea puerilă
VICENȚIU DONOSE
pentru a fi gustată ca roman. (De
altfel, nu numai pentru un roman,
dar și pentru o poveste, unde în-
deobște acceptăm stereotipia, ca-
racterele și conflictul sunt prea
răsuflate).
Stejar (făt-frumos), iscoadă cre-
dincioasă și arătoasă a unui Dom-
nitor minunat, ideal, o va salva Pc
Ana Dragoslav (Ileana Cosînzeana)
din miinile lui Radu Hondru
(zmeu), fiul boierului divanit Hon-
dru (căpcăun Și lichea politică).
Dar in schimb va fi răpit tatăl
fetei, vor mai fi și alte peripeții,
răpiri, șantaje, urmăriri, caii vor
alerga foarte mult în această nara-
țiune și nimic mai simplu ca finalul
cart e plin de voioșie, echitate și
optimism. All’s Well, that Ends
Well (sau, poate, Much adoe about
Nothing). Dreptatea și amorul în-
ultima formă revăzută de autor se
vede și dintr-un alt amănunt. Bi-
bliografia din La litterature... nu
depășește anul 1944 (cf. p. 177. un-
de este amintită ediția operelor lut
Naum Râmniceanu. îngrijită de Șt,
Bezdechi, Sibiu 1944). limită păs-
trată și în versiunea tipărită la
Dacia. La p. 121 (117 în textul fran-
cez), referindu-se la învățăturile lui
Neagoe, D. Popovici notează : „ul-
timul examen al problemei în V.
Grecu, învățăturile lui Neagoe Ha-
sarab. Domnul Țării Românești
(1512 — 1520), București, 1942". De
unde urmarea că textul n-a fost
revăzut după mijlocul anului 1944,
altminteri ar fi fost menționat stu-
diul lui P. P. Panaitescu, Autenti-
citatea „învățăturilor lui Neagoe
Basarab“, din Convorbiri literare,
nr. 7, 1944 (vezi notele editorului,
p 138).
„Diferențele mai importante" —
între cele două versiuni — scrie
în Notă asupra ediției — „le-am
semnalat în note" (p. 6). Intr-ade-
văr, la p. 307, nota 29 și la p. 308,
nota 33 se indică absența din vari-
anta franceză a două paragrafe
privind Răspunsul... lui Șincai la
Notele lui Eder, „ceea ce ar putea
însemna — crede Ioana Em. Pe-
trescu —, eventual, că existența
Răspunsului... nu mal constituia
pentru D. Popovici o certitudine
absolută" (p. 308). Dar dacă, even-
tual, explicația rămîne valabilă, se
chealmă că suprimarea pasajelor
traduce o convingere a autorului
și de tipărirea lor acum nu este
răspunzător D. Popovici. Acestea
sînt, de altfel, singurele diferențe
semnalate de editor ca „mai im-
portante**. Tn realitate, ele sînt ce-
va mai numeroase. Nu mă refer la
paragrafe precum cele de la p. 157,
tabla de materii
de
MIRCEA IORGULESCU
GEORGE TIMCU
ALEXANDRU IVASIUC
pe locul unde acul străpunse încă
o groapă. / Intrasem undeva mai
adine, / Dispărînd sub propria-mi
greutate1*.
Ritual ne dezvăluie resurse. Mai
multă forță ar putea impune sem-
nele unei vocații nu lipsite de o
anume originalitate. Dacă aceste
semne sînt sau nu simple acciden-
te ne-o vor spune volumele viitoare.
Daniel DIMITRIU
ving cu surle și trîmbițe. Avem
plăcerea unui happy-end, în ca-
drul căruia, cu binecuvântarea
Domnului, într-o atmosferă cor-
dială, se celebrează cununia dintre
cei doi juni primi.
Romanul (sau basmul) se dorește
fabulos (sau istoric). Dar nu e nici
una nici alta, pentru că valurile
fierbinți ale istoriei noastre hăr-
țuite nu-1 umezesc, după cum nici
apele calme și maiestuoase ale bas-
mului pur nu-1 ating. Nu istorică
(în sensul epopeic, legendar) și nici
fabuloasă (în sensul invenției mi-
tice) e cartea, ci doar anacronică
și vag detectivistă.
Din intenția istorică vine și sti-
lul, ecou șubred al celui sadove-
nian, calchiat cu multe scăpări
care-1 alterează : „Ploaia îi pă-
trunsese prin haine... O simțea
rece și imposibilă...“ ; ..Soarele
care urca cu puteri sporite pe sca-
ra nevăzută a cerului" ; Le ve-
nea să chiuie de o bucurie inex-
plicabilă, numai boierul etc.“: „...Cu
urechile făcute căuș ca să nu piar-
dă nici un cuvint din caracteriza-
rea etc.“.
Unele calități, precum cursivita-
tea, îndemînarea epică și un anu-
me simț liric ne fac să sperăm că
Vicențiu Donose va produce lucruri
superioare acestui onest hibrid.
George PRUTEANU
•) Moartea* a doua, roman, ed. „Car-
tea Românească", 1971, 329 pp.
*•) Cetatea, roman, ed. „Junimea",
1972, 205 pp.
158	177,	275,	350,	386,	390,	391,
396,	398.	400,	414,	423,	429.	430.
446—449, 456, 457. 459. care sînt
simple adăugiri de citate. Mă gîn-
desc însă la cele de la p. 153—lo4.
210, 387—389, 399, 403. 422 și 460.
care conțin date și interpretări al
căror interes impunea cuvenita
semnalare. Și încă ceva : în cîteva
locuri textul francez conține frag-
mente în plus. La p. 380 și 388 gă-
sim citate noi din Alecu Văcârescu
și, respectiv, Matei Milu, pentru ca
la p. 190 și 432 să fie vorba de
propoziții întregi de comentariu.
P. S. : textul francez cuprinde
104 subcapitole și cel românesc tot
atîtea. Deci nici o diferență 1 Șl
totuși ea există ! Căci. La littera
ture ... are, paradoxal, 105 subcapi-
tole. Cel numerotat 94 (p. 413) este ur-
mat tot de un 94 (p. 416). Greșea-
la e clară. Cum a fost atunci po-
sibil ca forma românească să aibă
104 subdiviziuni? Nimic mai sim-
plu ! Subcapitolul 102 din varianta
sibiană (în realitate 103) a fost în-
corporat (din ce cauză ?) în 101 (dc
fapt 102), așa îneît la sfîrșit au ie-
șit tot 104 1
Al. DOBRESCU
ERATA : în numărul trecut ultima
frază a cronicii la volumul lui C.
Stănescu se va citi : „Dacă C. Sta-
ne seu ar dovedi întotdeauna fer-
mitate pină la capăt in exprimarea
punctelor de vedere și dacă ar
opta pentru cărțile construite
premeditat, ne-ar putea oferi, in-
discutabil, adevărata probă a vo-
cației sale autentice-
Drept actual campion al prozei intelectuale trece Ale-
xandru Ivasiuc. Este întîia falsă și foarte răspîndită
opinie asupra acestui autor. O alta, nu fără legătură
cu aceasta, a fost formulată de către Cornel Regman,
pentru care Alexandru Ivasiuc este „un scriitor premiat"
și .un scriitor comentat", dar nu e „în aceeași măsură și
un scriitor citit".
Că Alexandru Ivasiuc este un scriitor premiat, lucru-
rile sînt în afara oricărei bănuieli : trei din cele patru ro-
mane ale sale au primit importante distincții.
Că Alexandru Ivasiuc este un scriitor comentat, iarăși,
nu putem avea îndoieli. în cei cinci ani care au trecut, de
la debutul său i-au fost închinate numeroase articole, studii
și eseuri, îneît este de presupus că, așezate cap la cap, co-
mentariile aproape egalează opera propriu-zisă.
Tn ce privește însă ultima afirmație a lui Cornel Reg-
man — că Alexandru Ivasiuc ar fi un autor necitit — se
impune o totală desolidarizare. Fiindcă Alexandru Ivasiuc
este un autor citit, aproape tot atît de citit ca și un autor
de romane polițiste. Dar în vreme ce lectura unui roman
polițist nu este deeît arareori un motiv de mîndrie, lectura
unui roman de Alexandru Ivasiuc este întotdeauna. Deose-
birea vine din diferența de mobiluri : dacă un roman poli-
țist este citit, cum spunea cîndva Camil Petrescu, fiindcă
„produce iluzia inteligenței", fiindcă „prezentînd personaje
imbecile drept model de deșteptăciune, dă fidelului său
cetitor iluzia, prin comparație, că și el e deștept, că și el ar
putea face la fel", în schimb un roman de Alexandru Ivasiuc
este citit pentru că dă iluzia intelectualității, pentru că oferă
cititorului — mon semblable, mon frere ! — satisfacția că
ia parte la un îmbelșugat ospăț cu idei înalte și subțiri,
digerabile nu oricum, ci printr-un ceremonial elevat, care
presupune o îndepărtare de banalul cotidian.
Succesul incontestabil al romanelor lui Alexandru Iva-
siuc nu are altă explicație deeît bovarismul intelectual. Prin
lectura unui roman semnat de el se creează iluzia unui acces
lejer în lumea fascinantă a ideilor ; scriitorul nu este indi-
ferent față de cititor atunci cînd își preface romanele în
..pretexte pentru înscenarea unor idei" (Mircea Martin), ci
le cîștigă stima și bunăvoința, îi seduce prin chiar această
aparentă indiferență : care este în fond semn de totală în-
credere în posibilitățile astfel măgulitului cititor. Lectura
invită la o palpitantă aventură, la un western cu idei —
și cine rezistă tentației ? Căci scriitorul nu pune nici un
fel de condiții, în afară de aceea de a fi ascultat — ro-
manele lui Alexandru Ivasiuc nu pun probleme, ci dezlea-
gă probleme, nu cer explicații, ci dau explicații, nu inven-
tează, ci demonstrează, nu propun, ci dovedesc, nu tulbură,
ci lămuresc.
Ceea ce se cere, așadar, cititorului este nu să fie activ,
ci pasiv ; el este transportat în arena unde se înfruntă acerb
ideile, dar în calitate de spectator al luptei, pe care o diri-
jează autorul. Scriitorul nu solicită participarea — el do-
rește numai să fie asistat. Romanele lui Alexandru Ivasiuc
seamănă de aceea cu miște exerciții de prestidigitație, iar
cititorul este transformat într-un suporter. Dificila escala-
dare a Everestului care e fiecare roman este întreprinsă
confortabil cu o cabină teleferică ; literatura, ca orice altă
artă de altminteri, are nevoie de o inițiere, presupune de-
prinderea unui alfabet, îneît lectura unui roman de Ale-
xandru Ivasiuc devine o probă indubitabilă a inițierii ; și
cine la urma urmelor, acceptă că este profan în chestiuni
de artă și mai ales de literatură ? Fiindcă nici o dificul-
tate serioasă nu stă în fața receptării subtilelor idei aflate
în competiție : autorul le nuanțează pînă la ultima fibră, le
răsucește înfrigurat pe toate fețele, le exemplifică și le ex-
plică laborios.
Dacă romanele lui Alexandru Ivasiuc sînt înțesate de
idei, dacă sînt, de fapt, dezbateri teoretice — este posibil
să se obiecteze — cum oare am putea spune că nu sînt
.intelectuale" ?
S-ar ignora însă că e vorba de artă. Pe Alexandru Iva-
siuc nu literatura îl interesează, ci o anume caracteristică
a literaturii : capacitatea de a sugera sau conține idei, capa-
citatea pe care o exploatează excesiv și unilateral pînă la
a o transforma în trăsătură definitorie a literaturii pe care
o practică.
Alexandru Ivasiuc ignoră — deliberat sau nu - speci-
ficul literaturii de a fi in primul rind	creație : el
se servește de literatură. Iată de ce s-a spus des-
pre romanele lui că sînt „tezite". Prin personajele sale
nu se revelă un adevăr uman particular, ci se ilustrează un
adevăr abstract. Tipurile, caracterele dețin un rol subal-
tern — acela de a transporta o încărcătură ce nu le apar-
ține, ce le rămîne exterioară, străină și îndepărtată. Sumar
conturate, schematice în ultimă instanță, personajele lui
sînt lipsite de consistență — simple vehicule, docile mij-
loace de tracțiune, ele au valoare numai în măsura sarcinei
ce li s-a încredințat. Narațiunea, la fel, nu este deeît un
ambalaj, o formă de expunere a unui conținut pe care nu-1
influențează și care nu o influențează. In prim plan se
află o uriașă desfășurare speculativă, o enormă masă de
reflecții ; intuiția profundă a vieții și puterea de a revela o
existență și un sens în concretul lor sînt aproape absente.
Scriitorul încearcă în fond să însuflețească literar o con-
strucție teoretică prin convertirea într-un bloc de materie
epică, însă transformarea nu este niciodată totală ; efortul
de travestire se vede pretutindeni (creația înseamnă desco-
perire). Imaginației epice, autorul încearcă să-i substituie
rațiunea, ceea ce, cu alte cuvinte, înseamnă că romanele
sale sînt produsul unei deliberări.
La apariția primei sale cărți (Vestibul, 1967), Alexandru
Ivasiuc s-a distins frapant de context tocmai prin aceste
însușiri, care îl situau la antipodul unei proze inundate de
evenimentul brut, neprelucrat în sens artistic.
(continuare in pag. 11)
9 — Convorbiri literaro
N. D. COCEA
Războiul va mai dura incă un
an cel puțin, dacă nu doi sau
trei. Rolul nostru militar e
sfîrșit, sau ca și sfîrșit. Ce-ași face
dacă aș fi în fruntea guvernului,
în afară de propaganda nebună pen-
tru cauză [,] pe care imbecilii noș-
tri n-o fac [...]?
•
[. ..] Dacă războiul ar fi să
tină încă 2—3 ani, s-ar pu-
tea tipări in Franța, într-o ediție ca
a lui Nelson, 20—22 volume care să
poată fi distribuite in tară imediat
după încheierea păcii. Jumătate ar
fi opere originale, jumătate tradu-
ceri. Ele ar constitui începutul vii-
toarelor biblioteci sătești. Pentru
traduceri, de vorbit cu scriitorii
noștri mai de seamă cari de la răz-
boi încoace scriu oribil, cari nu
scriau mai bine înainte de război
și cari ar putea fi in sfîrșit și ei
utili la ceva pe calea aceasta. O
asemenea bibliotecă ar fi o feri-
cire [...]
Ion Creangă 2 voi.; Eminescu 2
voi.; Alexandri [sic !] 1 voi.; Poe-
zii popul [are] 1 voi.; Ispirescu 1
voi. ;Bălcescu 1 voi.; Galaction 1
voi. ;Sadoveanu 1 voi.; Vis [s] arion
1 voi.; Brătescu-Voin [ești] 1 voi.;
Balzac 3. voi; Daudet 1 voi.;
Maupassant 2 voi.; Flaubert 1 voi.;
A. France 2 voi.; Mirabeau
2 voi.; Tolstoi 2 voi.; Dosto-
ievski 1 voi.; B. Ibanez 1 voi. etc.
Volumele să fie legate în pînză.
Prețul 1,50 lei. Pentru corectură 2—3
profesori universitari. Prima ediție
40—50.000 de exemplare.
•
Se va alcătui imediat un Calen-
dar al războiului nostru [,] ilustrat,
cu colaborarea tuturor oamenilor
mai răsăriti și care să se complec-
teze paralel cu mersul războiului,
pînă la pace. De tipărit tot în Fran-
ța.
•
[...] în programul pentru clasele
primare trebuie să se ție seamă în
primul rînd [...] să se folosească
memoria copilului ca să i se incubc
un număr dat de noțiuni elementare
dar sigure, cari îi vor constitui mai
tirziu capitalul moral. în loc să se
supraîncarce memoria copilului cu
lecții învățate pe de rost și tot așa
de repede uitate, în loc să i se atro-
fieze inteligenta cu cunoștințe inu-
tile și cu altele absurde, ca religia,
să se profite de frăgezimea memo-
riei lui, ca încă din clasa I-a pri-
mară, prin intermediul abecedarului
să i se imprime un număr dat de
adevăruri care constituesc baza ci-
vilizației omenești.
*
La cursul de istorie va incepe cu
istoria satului sau orașului unde e
școala, va continua cu istoria locuri-
lor mai de seamă din împrejurimi
și va sfirși anul școlar cu istoria
județului.
La geografie, la fel. Copilul va
aplica ca să zic așa pe teren știința
geografică, studiind satul, împrejuri-
mile și județul în care s-a născut.
Nu i se încarcă memoria cu nume
și date inutile. Atît istoria cit și
geografia locală ii vor servi ca să
cunoască datele, obiceiurile locuito-
rilor, producția solului și a indus-
triei, frumusețile naturale, numele
oamenilor mari cari au văzut lu-
mina zilei pe același colț de pămint
cu dinsul și trăsăturile principale a-
le operei lor.
Cursul de morală va fi într-o mi-
că măsură ceea ce învățătorul va
găsi în cartea de școală, adică ma-
rile principii care trebuie să călău-
zească pe om ca individ, ca mem-
bru al familiei omenești și ca făp-
tură față de forțele oarbe ale na-
turii ; și într-o măsură neasemuit
alt jurnal inedit
CV)
mai largă, ceea ce sufletul și inte-
ligența învățătorului vor fi în stare
să facă din cea mai aridă dintre
științe. Morala nu se învață în
cărți. Un dascăl nedrept și brutal va
încerca zadarnic să insufle elevilor
lui noțiunile justiției și ale blînde-
ței. Pentru superiorii Iui, cursul a-
cesta de morală va trebui să fie pia-
tra de încercare a dascălului.
în orele de știință, copilul va re-
peta cele 4 operații în ora de ma-
tematică, amplificate și amestecate.
I se va atrage îndeosebi atenția
asupra faptului că în aceste ope-
rații cantitatea cifrelor nu trebuie
să-1 sperie. Cifra e individuală. Cel
care știe să adune 7 și cu 7 va
ști s-adune și 3 cu 3, sau 9 cu 9,
sau ori cîte cifre s-ar înșira una
lingă alta pe tablă sau pe hîrtie.
In afară de aceasta va învăța
să cunoască instrumentele de mă-
surătoare și de cîntărire și va face
aplicații cu ele in clasă sau pe
teren.
Cursul de botanică va da prilej
dascălilor să îmbine frumosul cu
utilul. Cum cursurile încep toamna,
va studia împreună cu copiii flora
locală. Ierbarele vor fi de rigoare.
Fiecare copil va avea caetul lui,
în care va presa frunze și flori.
De cîte ori va îngădui vremea,
cursurile vor fi ținute în aer li-
ber ,în grădini sau Ia cimp. Sub
fiecare frunză sau floare presată
copiii vor scrie numele ei, și vor
rezuma în cîteva cuvinte calitățile
esențiale ale plantei și utilitatea ei.
In lunile de iarnă se vor studia
plantele păstrate in odăi și se va
face analiza diferitelor esențe de
arbori.
Primăvara se va continua cu ier-
barele și cu cunoașterea tuturor va-
rietăților de ierburi, arbori și flori.
In ora de higiena se va învăța
numai asupra higienei aplicate. 1
se va arăta copilului de ce trebuie
sa se spele zilnic și să ia baie cel pu-
țin odată pe săptămină. de ce tre-
buie să se culce seara devreme și să
se scoale dimineața, de ce e bine să
iacă gimnastică, să-și perie capul,
să se spele in gură șt pe dinți,
[...] să-și schimbe albiturile săp-
tăminal, să nu-și mănince unghiile,
și de ce nu e bine să se scobească
in dinți, și în nas, să scuipe pe
jos sau să-și sufle nasul cu miinile,
să mănince cu degetele etc. etc.
Zoologia îl va învăța pe copil, să
privească animalele și viețuitoarele
din jurul lui cu interes, să profite
cu inteligență de ele și să le iu-
bească. Lecția se va face totdeau-
na cu animalul viu sub ochii ele-
vilor. învățătorul se va duce de
pildă cu toată clasa in jurul lui
în ogradă, unde e vaca și va cău-
ta mai ales să învețe punind în-
trebări. [...] După fiecare oră de
zoologie copilul trebuie să plece
cu mintea mai bogată de cunoștin-
țele practice și cu sufletul mai bun
față de animale.
La cursul de desen, copii vor de-
sena după natură plantele studia-
te in ora de botanică și animalele
arătate la ora de zoologie. [...]
•
Luptă împotriva spiritului îngust
de economie, de sgîrcenie firească
oamenilor mediocri sau inculți [...].
Dar tentații de ordin ceva mai su-
perior, care dezvoltă gustul omu-
lui pentru o stare materială mai
bună și mai luxoasă. In afară de
cărți, fel și fel de gravuri, cadre,
statuete, obiecte inutile de etajeră,
dar cari împodobesc casa, scoarțe,
olării, podoabe pentru gospodării
și pentru femei. Să nu privăm pe
țărani de toate satisfacțiile astea.
Să nu-1 silim să-și caute mulțumi-
rile sufletești sau fizice, de care
tot omul are nevoie, numai în
simțurile inferioare. Cînd eram re-
lativ sărac, de cîte ori n-am re-
nunțat la o masă mai copioasă ca
să-mi pot cumpăra o carte sau o
estampă japoneză. Cîți n-au făcut
ca mine ! Cîte sticle de șampanie
stupidă au rămas nedesfundate pen-
tru că librarul din colț sau antica-
rul de lucruri vechi de artă ne-au
aținut calea cu 5 minute mai de-
vreme. Sufletul și temperamentul
țăranului nu pot fi făcute din altă
stofă. Cită vreme circiuma e sin-
gurul loc de distracție în sat, ulti-
o nouă pagină
în istoria
spiritului
european
semnificația istorică
a operei lui
Teofil Coridaleu
(III)
Lipsea într-adevăr, în cultura europeană, această ul-
timă versiune a aristotelismului, care este o versiune
a culturii europene ea însăși. Simplul fapt că doctrina
gînditorului antic se prelungea pînă în secolele XVII
și XVIII — în cadrul învățămîntului superior impus de
Coridaleu în Sud-Estul Europei — este un veniment de în-
semnătate europeană. Căci dacă e adevărat că Occidentul
deschidea, în numele rațiunii și al științei, un alt capitol
al culturii sau chiar o altă cultură, dominată în același
timp de fizică-matematică și istorie, ba pe deasupra anti-
iristotelică, nu e mai puțin adevărat că Sud-estul Europei
venea să dea mărturie că tot rațiunea și tot un tip de ști-
ință sînt adevăratul chip al aristotelismului încă. Numai
că. la acesta din urmă rațiunea și știința sînt pe bază
de reflexiune directă, nu prin intermediul laboratorului și
al matematicilor.
Ceea ce a lipsiti lui Aristotel spre a putea supraviețui și
dincolo de cei 2.000 de ani ce i-au fost rezervați în cultura
noastră, nu a fost spiritul științific, ci laboratorul. Primele
două milenii ale culturii noastre reprezintă singura cultu-
ră rațională posibilă la începuturi, aceea pe bază de natură,
fie că e vorba de natura umană, adică a ființei natural na-
ționale, fie că e vorba de natura ca obiect de in-
vestigație. Cultura pe bază de laborator, experiment și ma-
tematici — a noastră — nu face decît să înceapă. Dacă nu
s-ar invoca decît rațiunea și cunoașterea științifică, Aris-
totel ar putea fi actual încă ; și el a fost actual pînă în sec.
al XVIII-lea, tocmai datorită ultimului său interpret. Aris-
totelismul nu se stingea decît în ziua în care apărea labo-
ratorul.
Lucrul acesta s-ar putea prezenta sub un chip încă mal
sugestiv : aristotelismul era sortit să se stingă (ca ansam-
blu al științelor iar nu ca propedeutică filozofică) în mo-
mentul precis în care se năștea prima știință ce nu mai
purta un nume grec. Era „chimia", știința tipică a labora-
torului. Toate științele de pînă acum purtaseră nume gre-
cești — dacă se exceptează „algebra" arabilor, care însă și
ea e subsumabilă științei cu nume grec a matematicilor —
și dealtminteri științele cele noi. din zilele noastre, nu în-
cetează să adopte nume grecești, de rîndul acesta artificial
și ca un omagiu adus limbii lui Aristotel. Dar prima știin-
ță cu nume străin care se ivește înscrie sfîrșitul aristotelis-
mului, lucru ce se întîmplă la finele sec. al XVIII-lea.
Să ne fie îngăduit de a o sublinia printr-un eveniment
care, oricît de modest ar fi, nu e mai puțin semnificativ.
Către sfîrșitul sec. al XVIII-lea, la o Academie coridalea-
nă din Sud-Est, cea din București, învățămîntul aristotelic
cedează brusc terenul în 1774, atunci cînd Domnitorul Yp-
silante comandă aparate de fizică în Occident și reformea-
ză în același timp programul de învățămînt al Academiei.
Era invazia laboratorului ! Dar pînă atunci aristotelismul
putea supraviețui, și o făcuse cu adevărat.
Această stăruință legitimă de supraviețuire, care poate fi
viață autentică încă, este cea care dă semnificație corida-
leismului. în istoria culturii europene.
mul refugiu al dorinței omenești
de fericire, țăranul va căuta uita-
rea relelor într-un pahar de ra-
chiu. Cînd va lipsi circiuma, fatal
nevoia imperioasă de fericire că-
reia îi suntem supuși cu toții, va
căuta să satisfacă pe alte căi, și
datoria omului de stat e să pre-
fragment dintr-o scrisoare inedită din
1933, către un ainic gazetar.
vadă lucrul și să așeze Ia răspîn-
tiile cercetate de populația săraeă
localurile care pot oferi o fericire
sau cel puțin o mulțumire binefă-
cătoare și utilă.
Text stabilit de N. FLORESCU
Un ansamblu istoric încheiat
Dacă filozofia lui Coridaleu reprezintă legitimația extro»
mă a aristotelismului, ea ar putea fi efectiv cheia de bolm
— într-un sens modest dar propriu — a exegezei grecești.
Ea o face să țină în ansamblul ei. Iar odată regăsită func-
ția lui Aristotel de-a oferi primul model de cultură știin-
țifică, exegeza ea însăși va căpăta o investire mai largă.
într-un sens, simplu fapt de-a închide un prcces — în
cazul de față un proces istoric — reprezintă un lucru bun.
Se întîmplă în viața spiritului ca în natură : orice sistem
și orice organism sînt închise. Dacă viața spiritului are de
obicei atît de puțină identitate încît trebuie să se obiecti-
veze în opere spre a obține, cît de cît, un contur, și dacă
istoria e atît de insesizabilă, atît de puțin semnificativă și
cîteodată chiar vană, pricina stă în faptul că nu există o
întoarcere a spiritului asupra lui însuși, decît în sensul
prea larg de „societăți umane", „culturi" sau „eoni". Totul
pare a se desface în istorie, — dacă nu ai înțelesul unei
istorii științifice.
Dar iată ceva care ține. De la Alexandru din Afrodisia
pînă la Coridaleu din Atena, trecînd prin Porfir din Tyros
și prin toți acei neo-platonicieni, alexandrini, creștini și
liber gînditori, trecînd prin Ammonius și școala lui, prin
Psellos și școala lui, prin Blemmides și Sofonias Bizantinul,
aristotelismul își menține substanța, stilul — ființa, vom
spune. Specialiștii vor fi surprinși să vadă în „Comentariile
la Metafizică" ale lui Coridaleu același tip de analiză și
același ton ca în „Comentariile" Iui Alexandru din Afrodisia.
In 1620, așadar, se scria și se gîndea nu numai ca în jurul
anului 200, dar și asupra acelorași teme. Trecuseră 1.400 de
ani fără să se întîmple ceva nou. Dar putea să se întîm-
ple ? în Răsărit, Metochites se revoltase împotriva lui Aris-
totel, iar în Apus un Petrus Ramus o făcuse cu și mai mult
răsunet ; dar toate acestea se petreceau în interiorul cul-
turii științifice edificate de Aristotel și dominate de el. Nu
se putea ieși din aristotelism cu simpla rațiune, pentru că
în cele din urmă însemna să se aducă o confirmare aris-
totelismului încă. Era mai bine să se rămînă la el, după
unii. Iar ei au și rămas, timp de 1.400 ani.
Constantin NOICA
10 — Convorbiri literare
limba
. a Studii de limbă lite-
I rară și filologie, II,
I București, 1972 (apărut
recent) eminentul ling-
vist clujean Mircea Borcilă
publică studiul Despre lexi-
cul poeziei lui Lucian Blaga
(p. 95—124), unul din cele mai
temeinice și mai importante
ce s-au scris la noi vreodată
despre limba unui scriitor.
Autorul începe (p. 95) prin-
tr-o critică, după noi numai
în parte îndreptățită, a mo-
dului în care s-a studiat în
țara noastră limba scriitori-
lor. El critică pe drept (p. 95)
faptul că „studiile de acest
gen ne oferă, de cele mai
multe ori, simple inventare,
de regulă incomplete
și fără să țină rigu-
ros seama de ierarhia
elementelor lingvis-
tice în text, ale unor se-
rii de fapte eterogne“ (Spa-
țierea aparține textului ori-
limbaj în loc să le considere
realități deosebite de limbă,
de limbaj, care, după păre-
rea noastră, se identifică nu-
mai cu ceea ce învățatul
elvețian a numit „semnifi-
cante".
Studiul lui Mircea Borcilă
rămîne cel mai important
studiu despre universul poe-
tic al lui Lucian Blaga des-
pre elementele constitutive
ale acestui univers, despre
elementele constitutive aie
viziunilor artistice ale lui Lu-
cian Blaga, un studiu exhaus-
tiv, care a cerut o îndelun-
gată și migăloasă muncă de
fișare a lexicului din opera
poetică a scriitorului (auto-
rul s-a limitat la fișarea ma-
terialului din volumele pu-
blicate de însuși Lucian Bla-
ga, renunțind, cred eu. fără
motive întemeiate la opera
publicată după moarte) Avem
a face, deci, cu un studiu a-
principiile studierii
limbajului poetic
ginal). El critică însă (p. 95—
96) și faptul, după părerea
noastră îndreptățit, că în a-
ceste studii, se urmăresc ra-
porturile limbii scriitorului
cu limba literară, fără a se
integra limba scriitorului 'n
unitatea imediat superioară
ei și intermediară față de
limba literară, adică în lim-
bajul poetic sau stilul artis-
tic. Conform cu cele spuse
pînă acum in articolele noas-
tre publicate în această ru-
brică — vezi de exemplu ce-
le spuse despre limba lui A-
lecsandri. în Convorbiri lite-
rare. nr. 7, 15 aprilie 1972 —
ca și In studii publicate mai
înainte, noi am susține că
limba unui scriitor cuprinde
atît elemente ale stilului nos-
tru, lipsite de valoare poetică
(artistică), deci elemente din
ceea ce Borcilă numește lim-
ba literară, cît și elemente
ale stilului poetic, mai exact
ale diverselor stiluri poetice,
și că primele trebuie rapor-
tate la limba literară ca a-
tare (stilul pentru al ei), iar
celelalte trebuie raportate la
limba poetică (românească,
franceză etc.) în evoluția ei.
Ca și mulți alți cercetători,
Borcilă pleacă, desigur, de
la faptul că opera literară
(poetică) a unui scriitor e
în întregimea ei artă, că vor-
birea (textul) din care constă
o operă literară este poezie,
nuvelă, roman sau dramă, că.
deci, nici un element al ei
n-ar fi considerat ca exterior
limbajului poetic. Și, într-un
fel, așa stau lucrurile, mai
ales cînd e vorba de versuri
și de proza ritmată și rima-
tă. Dar oare, sub acest ra-
port, nu la fel stau lucrurile
și cu multe din operele ști-
ințifice, filozofice, politice
etc. ? Nu se observă adesea
și în ele o puternică afecti-
vitate, o puternică trăire inte-
rioară, care le dă și lor un
caracter de artă ? (Pentru a-
cest motiv, Benedetto Croce
identifica, în Estetica sa și
in alte opere ale sale, limbajul,
— orice limbaj, — cu arta).
Ar trebui deci, să facem
abstracție, atunci cînd căutăm
să stabilim limitele limbaju-
lui poetic, de faptul că lim-
bajul (vorbirea) are adesea
un ritm, că forma sa fone-
tică este adesea perfect adec-
vată conținutului exprimat
etc. ; sau ar trebui să consi-
derăm, aceste aspecte ale lim-
bajului (vorbirii) drept o altă
categorie de limbaj poetic.
Dar, ca de altfel și unii cri-
tici și istorici literari, Mircea
Borcilă merge mai departe :
el consideră orice fapt de
limbă din opera unui poet
drept limbaj poetic numai
pentru că, în acest caz, fap-
tele de limbă sînt expresia
unui conținut poetic. După
părerea mea, limbajul rămî-
ne, totuși, numai un mijloc
de expresie a conținutului
poetic și are în primul rînd
valoarea bronzului sau mar-
morei în sculptură, a pînzei
și a culorilor în pictură. Dar
ca să se poată înțelege aceas-
tă afirmație a mea, ca să
poată fi considerată ea jus-
tă, ar trebui să părăsim con-
cepția actuală, aproape uni-
versală, despre limbaj, con-
cepție care integrează sensu-
rile cuvintelor, deci „semni-
ficatele" lui F. de Saussure,
în fenomenul numit limbă,
supra unor aspecte ale stilu-
lui artistic al lui Blaga, căci
alte aspecte ale acestui stil,
ca de exemplu caracterul
simbolist și expresionist al
operei poetice a lui Blaga,
rămîn nediscutate de autor.
Studiul stilului poeziei lui
Lucian Blaga, ca și al orică-
rui alt scriitor, pune și alte
probleme, pe care mulți sti-
listicieni contemporani nu le
văd. După părerea noastră,
întrucît e vorba de stilistica
zisă lingvistică, studiul stilu-
lui unui scriitor trebuie să
se întoarcă la conceptele sti-
listice ale antichității și ale
secolelor al XVII-lea și al
XVIII-lea, pe care trebuie să
căutăm a le înțelege și a ni
le însuși. Stilistica lingvistică
contemporană e în situația
paradoxală de a nu înțelege
mai nimic din stilistica an-
tică și a epocii clasicismului,
care după părerea mai mul-
tor lingviști (și eu mă raliez
la ea), au identificat și defi-
nit stilurile fundamentale,
valabile pentru toate epocile,
valabile pentru că sînt de-
terminate de atitudinile inte-
lectual-afective fundamentale
ale omului față de realitate
și deci, și ale scriitorului fa-
ță de realitatea despre care
tratează el în opera de artă.
De aceea un studiu asupra
stilului lui Blaga trebuie să
se ocupe și de alte aspecte
ale operei lui Blaga decit ce-
le pe care le studiază Borci-
lă. Autorul urmărește, cuin
spune singur (p. 96), să sur-
prindă „cîteva aspecte parti-
culare ce privesc încadrarea
poeziei lui Lucian Blaga in
limbajul poetic românesc".
Dar încadrarea sa nu este
singura posibilă : aspecte in-
teresante ale limbajului poe-
tic al lui Blaga, conceput,
bineînțeles. în alt mod. i-au
rămas străine, și aceasta, nu-
mai din cauza doctrinei sti-
listice de la care a pornit.
Punctele de vedere la care
ne referim au fost expuse de
noi în articolul Limba poeti-
că românească. Limbă și li-
teratură, II, 1956, p. 197—
224, pe care autorul îl cu-
noaște (îl pomenește în no-
tele 4 și 5 de Ia p. 96 și în
nota 18 de la p. 101 și pe ca-
re îl apreciază favorabil (p.
96), ca „singura încercare dc
sinteză asupra limbajului
poetic românesc", fără însă a
atrage atenția asupra impor-
tantelor deosebiri dintre con-
cepția expusă de mine acolo
și concepția sa. Este curios
cum punctul de vedere sti-
listic expus în articolul po-
menit și reluat de mine în
alte articole, printre care și
unele din această rubrică,
nu mai face parte din con-
știința omului din secolul al
XÎX-lea și a omului contem-
poran. Înclin să cred că, în-
trucît privește secolul nos-
tru, aceasta se explică nu nu-
mai prin influența exercita-
tă de stilisticieni ca Ch-
Bally și K. Vossler, care au
disprețuit stilistica antichită-
ții și a clasicismului, dar și
prin lipsa unei opere întinse
și cu răsunet mondial de re-
abilitare a stilisticii clasice,
deși, pe mai multe căi. ling-
vistica actuală revine la Idei-
le fundamentale ale acestei
stilistici.
G. IVĂNESCU
alexandru ivasiuc
(urmare din pag. 9)
iiarefierea epică, abundența de speculații, retorica superi-
oară a scriitorului au impresionat, și noul autor a devenit
curînd un termen de referință, fiind acceptat în felul unui
element care umple un loc gol in tabelul lui Mendeleev. Nu
s-a urmărit însă reflexm in plan literar al acestor însușiri,
toată discuția purtindu-se in realitate in afara domeniului
propriu-zis literar. Incapacitatea de a trece dincolo de fap-
tul nud a unor prozatori care prefăcuseră romanul intr-un
expozeu jurnalistic, denotă aceeași insuficiență a puterii de
creație pe care o evidențiază romanele lui Alexandru Iva-
siuc în neputința sa de a vedea viața altfel deeît sub forma
unor probleme abstracte. Intr-un caz se pune accent numai pe
facultatea comună a reproducerii, in altul este valorificată
numai inteligența, dar forța creatoare lipsește de fiecare
dată. Important este, deci, nu a nega sau afirma o formulă
pe considerente exterioare (criteriul noutății fiind unul din-
tre acestea), d păstrindu-se riguros ia timpul realității lite-
rare a operei să încercăm a-i stabili specificai și viabili-
tatea.
Romanele lui Alexandru Ivasiuc sînt, sub aspectul con-
strucției, atît de asemănătoare între ele, incit dau impre-
sia că scriitorul se repetă de la o carte la alta, dintr-o
dificultate de a ieși din cadrele unei scheme date. Vestibul,
Interval, Cunoaștere de noapte. Păsările, sint toate niște re-
memorări : un personaj suferă un șoc puternic, datorită că-
ruia se declanșează un mecanism al retrospecției. In Vestibul
această întoarcere înapoi este provocată unui virstnic pro-
fesor neuromorfolog care se îndrăgostește neprevăzut de o
studentă; in Interval, un bărbat și o femeie refac, după
multă vreme, traseul unei excursii comune, prilej de evo-
care, firește: in Cunoaștere de noapte un înalt funcționar.
Ion Marina, execută aceiași sondaj in trecut sub influența
morții soției sale; in sfirșit, in Păsările, procesul e cata-
lizat, cam neîndeminatic prin introducerea a două personaje
feminise care fie il obligă pe inevitabilul depozitara! aminti-
rilor să-și înceapă expunerea (fără nici o introducere, i-a
cerut : „Povestește"), fie îl determină prin acțiunea mira-
culoasă a iubirii. Dar nu un timp trăit, este refăcut, ci un
timp gindit; toate aceste personaje nu-și amintesc, pur și
simplu, de existența lor anterioară accidentului (care nu e
deeît un pretext, se înțeiege) prin care se apleacă obliga-
toriu asupra trecutului lor, ci confruntă o idee asupra vieții
cu o alta. Eroii lui Alexandru Ivasiuc nu iubesc și nu su-
feră, iar retrospectiva nu este o spovedanie : ei raționează,
confesiunea nefiind altceva dedt un examen la rece, o cer-
cetare clinică. Sigur, aceasta poate fi o calitate, pe care nu
o negăm.
Viața reală nu conține nici un adevăr care ar putea fi
revelat prin rememorare ; importante sînt ideile, față de
care faptele trăite, sentimentele sînt numai simboluri. Spe-
cific pentru romanele lui Alexandru Ivasiuc nu este un
concret semnificativ, ci un semnificativ concretizat; din ar-
hivele memoriei personajele scriitorului nu scot nici o în-
tîmplare fără sens, nimic din ceea ce ar putea sugera hao-
sul unei existențe. Tot ceea ce nu conține un simbol al
lumii dincolo de pămîntesc, al unei lumi abstracte și or-
donate, este suprimat. Bucuria, spaima, durerea — iată ce
lipsește frecvent din cărțile lui Alexandru Ivasiuc.
Problema pe care autorul o pune în ecuație prin aceste
romane este mereu aceeași: care sînt normele necesare
pentru evitarea eșecului 7 Vestibul, Interval, Cunoaștere de
noapte, Păsările, au aparența unor discursuri exemplificate
despre ratare și succes. Atitudinile posibile sînt, printr-o
caracteristică simplificare, cele extreme: riscul și confor-
mismul ; dar, încă o dată, nu sub aspect etic ori psihologic
se desfășoară romanele lui Alexandru Ivasiuc, ci exclusiv
în plan cerebral. Asistăm nu la drame, ci la confruntări
teoretice în care sînt dezbătute diferitele modalități de com-
portare, grație cărora un individ se poate realiza ori nu în
plan social. Aspirația personajelor din romanele lui Alexan-
dru Ivasiuc este aceea de a descoperi ordinea în care să
se integreze pentru a fi astfel propulsate de a deveni oa-
meni puternici : „părea că își găsise într-adevăr un loc, în-
tr-o ordine dată, o ordine nouă și foarte dinamică, în care
se simțea bine" (Păsările); în Interval întreg romanul poate
fi redus la o dizertație despre „eșecul celor care nu res-
pectă regulile, care nasc mereu probleme, și sînt pînă la
urmă sfîșiați, capul li se desparte de trunchi"; la fel în
Vestibul — „nu sînt motive de panică, dacă te conformezi
anumitor reguli" ; din nou în Interval: „Cei ce nu se con-
formă regulilor umane, adică respectării unor principii, u-
nor condiții, determinisme, nu există" ; eroul din Cunoaștere
de noapte, „un fel de profesionist al înțelegerii totale", ceea
ce și explică probabil și poziția lui de înalt funcționar în-
tr-un minister—cheie, reușise „să-și făurească un echilibru
stabil, bazat pe calm și certitudine". Asemenea formulări,
simple locuri comune expuse într-un limbaj pretențios, au
dat naștere unor prelungite stări extatice ! Din asemenea
teritorii înghețate, drama umană este, desigur, exclusă. Sur-
prinzător ar putea fi doar faptul că toate aceste făpturi
care cunosc atît de bine mecanismul liniștei — fericirea
este necunoscută în lumea romanelor lui Alexandru Iva-
siuc — eșuează Nu putem remarca deeît că, in conformitate
cu nobila ținută conferită vîrstnicului îndrăgostit de o ado-
lescentă și pînă la excursiile în doi, desigur în locuri mai
puțin umblate, fără a fi evitată declamația de versuri (în
Păsările se citează din Apollinaire în decor montan).
Tezistă, sufocată sub o avalanșă de exerciții teoretice
ale unui spirit febril, cu articulații rigide literatura lui
Alexandru Ivasiuc este suficient de agreabilă.
mitul grădinii
în opera lui anghel
(urmare din pag. 3)
In Casa albă, lot femeia este elementul statornic, cre-
dincios micului climat uomestic și intimității cu florile in
timp ce bărbatul, împins de ambiții deșarte, umbhnd după
bani și glorie, distruge farmecul oazei dc iubire. In aceste
temei stapine pe un paradis floral și credincioase unui de-
licat eden intim, poetul reface necontenit portretul Erifiliei
care a imprimat un caracter tip imaginii feminine om opera
lui și care constituie—după cum încă o dată se vede—nu-
cicul unui mit intim pe care l-am numit al grădinii. Dom-
nul și doamna Vuia din Dușmanul fiorilor sunt in mod abia
deghizat chiar părinții poetului, însăși perechea primordială
care a slujit ca model tuturor celorlalte. In timp ce doamna
v uia este sufletul micii republici a florilor, domnul Vuia,
dușmanul ei neîmpăcat, meditează in permanență o „lo-
M.ură dc stat" care să distrugă frumusețea costisitoare a
grădinii, căci: „Era un om, pe care, desigur poveștile bibli-
ce nu-1 incintaseră niciodată, o ființă in sufletul căreia ne-
vinovata legendă a raiului pierdut, după care plingem cu
toții, nu-i lăsase nici o nostalgie".
Mitul grădinii este deci nu numai o formă transfigu-
rată a iubirii față de Erifilia și lumea ei, ci și o revanșă
impo.riva tatălui.
Dc la micul nucleu paradisiac care este casa cu gră-
dina, poetul a extins lesne la orașul copilăriei sensul vîrstei
de aur a trecutului. Culegerea de scurte bucăți in proză in-
titulată Fantome, in fruntea căreia poetul a așezat nu toc-
mai intimplător portretul liric Mama, recompune imaginea
unui oraș sufletesc pierdut, scufundat într-un trecut fabulos
ca un oraș legendar înghițit de ape. Imaginea aburită de
nostalgia a lașului in care a copilărit apare mult mai înde-
părtată de prezentul poetului decit era ea în realitate. La
apariția volumului un recenzent local remarca oarecum in
spiritul dreptății că lașul nu a pierdut pină intr-atit stră-
lucirea de altădată, că o lume tot atit de elegantă, de mon-
denă și de parfumată coboară din echipagii care nu rămîn
„mai prejos ca număr și eleganță" la intrarea noului teatru,
mult mai impunător decit vechia clădire de ia Copou, o
improvizație nu întrutotul proprie artei spectacolului. Dar
pentru poet, orașul actual nu avea farmec decit în măsura in
care era locul geografic al unei patrii sufletești definitiv
scoborite in adincurile amintirii de unde el însuși urcă cu
greu la suprafață, adică la viața prezentului:
„Și nu știu de ce, lașul, in serile de toamnă umede,
cind clopotele încep să sune de vecernie din nenumărate
turnuri, in negură, mă face să mă gindesc la un astfel de
oraș scufundat și să-mi închipui că trăiesc intr-un afund de
apă, unde lumina de abia mai străbate și din care mă
lupt cu toată dragostea mea de viață să ies, să mă ridic
la suprafață ca să respir și să-mi umplu plăminii de aerul
curat și binefăcător al cerului, și să mă încălzesc din nou
la lumina fericită a soarelui". (Clopotele).
Nu evocarea lașului a fost adevărata intenție a poetu-
lui, ci regăsirea acelui fragment de univers în care mira-
rea ingenuă a copilului a făcut cunoștință cu lumea, și care
a rămas impregnat de caracterul fabulos al descoperirilor
infantile. Realitatea care îl interesează este o realitate su-
fletească, o inocență pierdută, un paradis din care a fost
izgonit : „Căutătorul de amintiri pe el singur se căuta, de
viața lui i-a fost dor"... lașul fantomelor nu este altceva
decit dilatarea micului univers al grădinii la proporțiile u-
nui oraș, orașul copilăriei. Aici ar fi însă locul să observ
că nimic nu este mai frecvent in mitologia poeților ca ob-
sesia edenului primar al copilăriei petrecute sub soarele
fierbinte al iubirii materne. O foarte frumoasă poezie a lui
Leonid Dimov incepind cu versurile : „Sintem cu toții niște
negri cai / De dimineață izgoniți din rai", nu e decit un
exemplu foarte recent. Ca o reacție împotriva timpului is-
toric care e spațiul luptei, al eforturilor, al victoriilor difi-
cile și al dezamăgirilor frecvente, poeții, dar nu numai
poeții, își fixează asupra trecutei copilării nostalgica lor
reprezentare a unei existențe libere și fericite. Fascinația
deosebită pe care o exercită asupra cititorilor o literatură
pătrunsă de ramificațiile mitului copilăriei se explică și ea
prin faptul că răspunde unei obsesii comune multor oa-
meni. Dar pentru ca o reacție psihologică atît de răspîndită
să fie fecundă din punct de vedere artistic, ea trebuie să
depășească valoarea unui sentiment comun spre o viziune
originală asupra realității. Aș putea spune că la Anghel a-
ceastă viziune originală, izvorită din mitul pc care l-am
numit al grădinii, este un fel de subțiere pînă la fantoma-
tizare a realității. Nostalgia trecutului este o chemare a go-
lului, a absenței, a unei forme ideale în dauna unei pre-
zențe reale.
CORNELIU CORNEA — Ră-
dăuți. Dumneata folosești vor-
be mari, și totuși nu-ncape-n
ele poezia. Știi. în adevărata
poezie cuvintele sunt așa de
mici (ca moleculele parfumu-
lui de tei) îneît nici nu se
văd.
PETRE PAULESCU — Bu-
curești. Mulțumim pentru o-
magii. Vă felicităm pentru
faptul că ați colaborat la C.l.
seria Torouțiu. în ce vă pri-
vește actualmente : la aproa-
pe talent — aproape poezii.
Mai așteptăm.
DAN FLORIN POPESCU —
Iași. Poeziile tale n-au încă
maturitate. Au exact și din
plin vîrsta ta : 16 ani. Pentru
„vîrsta" lor. n-arată rău. Su-
nă-ne la 16242 sau 14368.
IOAN BRATESCU CALA-
RAȘI — București ne trimite
o scrisoare șl. „anexat la pre-
zenta", cum zice d-sa, „două-
sprezece poezii în «Acrostih»
cu rugămintea de a fi publi-
cate în revista «C.l.»“. Toată
duzina nu-ncape. dar încap
cele 12 acrostihuri. lată-le :
Sandi Brătescu Calarși, Sandi
Brătescu Calarași, Miron Ra-
du Paraschivescu, Miron Radu
Paraschivescu, Violeta Zamfi-
rescu, Ecaterina Adamescu,
Lala Costescu — Lala Costes-
cu, Popescu Angela, Oancea
Gina, lacobescu Eugenia, Po-
pa Otilia, Lucia Călin. Pe
Oancea Gina. Lala Costescu —
Lala Costescu, lacobescu Eu-
genia le cunoaștem, dar M.R.
Paraschivescu și V. Zamfires-
cu cine sunt ? (Ca exercițiu de
virtuozitate, vă propunem să
faceți un acrostih pe numele
Cleopatra Țintirimiuc — Xen-
ghenache).
PORȚI DE LEMN — Hune-
doara. Chiar cel pe care spu-
neți că-1 „urmăriți etc." vă
răspunde. Poezia dv. e cam
vorbăreță. E cu tilc că-i de-
dicați un poem lui Whitman.
Acela punea o avalanșă de
spaime și elanuri într-un po-
top de cuvinte, dv. agățați un
gogoloi afectiv de coșcogea ba-
lon de vorbe, plivind cuvinte,
la dv. rămîne poezie destulă.
h. IONICA — Tecuci (așa
semnează Ionică, cu h mic).
„Ochii, n-au încetat să vadă, /
Și ard pe culmi, / Iar, sinii
zimbesc, / Printre ramuri".
Păi Ia atîtea virgule, cine dum-
nezeu n-ar zîinbi ?
ANDY BREABAN — Șiret.
Cele mai magistrale nâzbîtii
pe care le-am citit în viața
mea. aparțin lui Andy Brea-
băn. Sunt așa dc tralala și
așa de brambura îneît regreți
că omul n-are decit o splină.
Reproduc copios, homeric, cum
am și rîs, în vederea unei vi-
itoare Antologii de Antipoezie.
„Ideile stoarse, răcnesc înfu-
riate". „Izbiri multicolore me-
reu se reînnoiesc / Și umpl’
fără-ncetare golul format în
creier / Producînd fraze ce-n
versuri se-ntregesc". (Chesti-
unea asta cu golul și cu izbi-
rile e o artă poetică). „Cine nu
cunoaște șahul ? / E un joc
frumos / Ce distrează cîteo-
dată / Și omul mînios / Așa
e și cu viața — o partidă de
șah I Dar adversaru-ți este Na-
tura-n acest caz". (Ți-ai găsit,
te pui cu natura ? Ea te face
pat cît ai zice șah). „Se strîng
la piept și își șoptesc / Dulci
vorbe de iubire / în jurul lor
a început / Să fulgere și tune /
însăși Natura / Vrea să curme/
O dragoste — așa mare". „Aud
progresul cum tresare-n vea-
curi / Pășind încet cu pași
micuți de melc (!)... I-un ie-
puraș născut din neantul /
Materiei oarbe, dezorganiza-
te" (Ei, dacă și progresul e un
iepuraș, atunci înseamnă că
nemurirea e o coropișniță și
absolutul un nagîț). „Un copil
mic de trei anișori / Se-mbol-
năvi pe moarte / Mama sa îl
duse pe la doctori / Să-1 sca-
pe, poate, poate". „Vino Spe-
ranțo vino I / Pompează-mi
mai departe / în inima-mi cu-
rată / A dragostei fiori". (Ne
închipuim cum veni Speranța
cu o pompă de flit. Că pompă
de fiori, de unde ?). Ș.a.m.d.
Onorabile Andy, ritmările tale
sunt un iepuiaș născut din
neantul materiei oarbe, dezor-
ganizate. Poate că dacă vei
citi pe rupte, vei reuși să faci
din coadă de iepuraș sită de
mătase.
G. URSU — Brașov. „Ți-s
umezi ochii, Doamnă, de plîns
itît de aproape / Ci bună dimi-
neața să-ți spun, sau noapte
bună ?“ sunt versuri plăcute.
Dar restul e tăcere.
OPTIMIST
11 — Convorbiri literare
dialog cu tzvetan todorov
4$:
litterature
'	et
signification
Dialogul pe care îl prezentăm
aici a început într-o zi de ia-
nuarie, la Centre d’Etudes des
Communications de masse, de pe
lîngă Ecole Pratique des Hautes Etu-
des. Am relatat această primă în-
tîlnire cu Tzvetan Todorov în „Cro-
nica" (din 18 februarie a.c.). Ideea
unui interviu a fost acceptată fără
ezitări și el s-a închegat din discu-
țiile avute la Paris precum și din
corespondența purtată ulterior.
In „Cronica" spuneam că activi-
tatea acestui foarte tinăr cercetător
este de pe acum impresionantă. Du-
pă studiile de filologie slavă de la
Sofia (marcate de influența exerci-
țață de profesorul Janakiev, autor
al unui tratat de versificație), Todo-
rov studiază la Paris, unde lucrează
sub conducerea lui Roland Barthes ;
colaborează la numărul special al
revistei Communications (1964) con-
sacrat semiologiei, număr realizat
de Barthes și de studenții care ac-
tivau în seminarul lui. Urmeqză tra-
ducerea și prefațarea lucrării Teoria
literaturii (1965) care relevă publi-
cului francez pe formaliștii ruși. Teza
de doctorat, „de troisieme cycle",
condusă de Barthes, va apare, re-
maniată, sub titlul Litterature et sig-
nification. Este autorul capitolului
Poetique din lucrarea colectivă Qu*
est-ce que le structuralisme ? Con-
duce, împreună cu Serge Doubrovski,
colocviul de la Cerisy-la-Salle pe
tema : Poate fi predată literatura ?
(lucrările colocviului s-au materiali-
zat în cartea apărută anul trecut sub
titlul L’enseignement de' la litteratu-
re). Alte scrieri : Introduction â la
litterature fantastique, Grammaire du
Decameron, Poetique de la Prose.
începutul anului 1972 îl găsește pre-
zent în librării cu un Dictionnaire
encyclopedique des Sciences du lan-
gage scris în colaborare cu Oswald
Ducrot. Numeroase participări la con-
grese internaționale, turnee de confe-
rințe la universitățile din Rio de Janei-
ro, Sao Paolo, Columbia, lowa, Am-
sterdam etc. ; timp de un an — pro-
fesor invitat la Universitatea Yale. A
lucrat și la Centrul universitar expe-
rimental de la Vincennes, conduce
acum i
que..."
cetători
un seminar la „Ecole prati-
“ Din tînăra generație de cer-
structuraliști, Todorov
are
„programul" cel mai limpede și mai
riguros definit. Limpede și riguros dar
deschis și perfectibil, în măsura în
care poetica - știința la a cărei con-
stituire Todorov încearcă să contribuie
rămîne, în continuare, o știință des-
chisă și perfectibilă, sau, mai exact
spus, o știință care așteaptă să fie
irecunoscută ca atare. Chiar de aici
am socotit că e bine să începem dis-
cuția noastră.
-tANaue st
am

Qu’est-ce que
le structural rime ?
Theoric
de la
litterature
Tzvetan Todorov
Podtique
de ia prose
i
- iii®
* ; «

ki Dudei
DkrHonnaire
des Sciences
dukmgage


4?/

cîteva
din cărțile
semnate de

Vocile care contestă posibilitatea de a con-
stitui o știință a literaturii nu lipsesc.
Contestarea aceasta nu este proprie doar
„vechii critici" ; există sceptici chiar printre
structuraliști (Roland Barthes, de exemplu, își
exprimă îndoielile in ceea ce privește realiza-
rea unei gramatici generale a povestirii). Ben-
veniste afirmă, în Semiologie de la langue „(Se-
miotica", nr. 1—2, 1969), că fiecare artist (fie-
care operă de artă )își creează propria ei semio-
tică ; faptul e valabil, ne sugerează autorul,
pentru „artele ce figurează". S-ar putea extinde
această afirmație și asupra celorlalte arte ?
Trebuie să conchidem că o semiologie generală
a artelor (și a literaturii, evident) nu e decît
o utopie ? Care este, domnule Todorov, poziția
dumneavoastră ? împărtășiți acest scepticism ?
Cum s-ar putea demonstra că el nu este înte-
meiat ?
cetători lucrează la Constance, sub conducerea
lui H. R. Jauss, pe niște „structuri vaste și
complexe" ale literaturii europene din secolul
al XlX-lea.
— Cum explicați interesul crescînd arătat
astăzi retoricii ? O nouă retorică este oare po-
sibilă ?
Retorica clasică acoperea un cimp pe care
lingvistica modernă l-a lăsat la o parte : acela
al cunoașterii discursurilor, sub toate aspectele.
Cînd, în zilele noastre, se încearcă analiza
discursului (povestire, poezie, dar și orice dis-
curs non-literar), e normal să ne interesăm de
această moștenire lăsată de trecut, chiar dacă
nu totul este perfect în activitatea autorilor
de retorici.
este un fenomen nu se poate mai specific, spe-
cie unică în genul său, și avem tot interesul să
apărăm această specificitate în folosirea ter-
menului.
— Conduceți, Ia Editions du SeuiI, o colec-
ție și o revistă intitulate Poetique. V-aș ruga
să prezentați cititorilor români obiectivele și
activitatea (de pe acum bogată) a
să menționați cîteva titluri pe care
să le publicați în cadrul colecției.
Colecția și revista Poetique sînt
revistei, și
intenționați
imaginea și
Ideea unei științe a artei, fie că se folosesc
termenii de „semiotică", de „gramatică" sau de
„poetică", întîlnește întotdeauna rezistențe nu-
meroase. Ele sint, în general, de două feluri:
1) Se refuză științei dreptul de a se ocupa de
artă pentru că arta este diferită de știință.
Ceea ce reprezintă doar o neînțelegere episte-
mologică : știința studiază magia, de exemplu,
ceea ce nu înseamnă că magia este știință. 2)
Același refuz poate fi întemeiat totuși pe o
altă rațiune: importanța specificului, a indivi-
dualului în artă, în fața căruia știința este ne-
putincioasă. Dacă aceasta ar fi adevărat (lucru
contestat puternic de I. Lotman în ultima sa
carte, „Structura hudozestvenogo teksta") ar in-
tra în sfera științei artei genurile, perioadele,
temele, procedeele, stilurile, dar nu operele in-
dividuale. Or, eu am prezentat dintotdeauna
programul poeticii tocmai în acest fel. Astfel
— In intervențiile din cadrul colocviului de
la Cerisy-la-Salle pe tema predării literatu-
rii vorbiți, în mai multe rînduri, despre „expe-
riența de la Vincennes". Ați putea preciza ce a
însemnat această experiență pentru dumnea-
voastră și care sînt consecințele ei asupra mo-
dului de a înțelege predarea literaturii ?
stînd
există
există
Ia un
cluzia
lucrurile, trebuie să recunoaștem că nu
încă o știință a artei bine elaborată ;
încercări care vor ajunge poate într-o zi
rezultat. Nu trebuie deci să tragem con-
că știința este neputincioasă, judeeînd-o
după acești primi pași, chiar dacă ei sînt șo-
văitori.
— Intr-o carte recentă, Roman și societate,
Michel Zeraffa încearcă să reconcilieze „socio-
logie" și „formalism", sau, mai precis, vrea să
arate că aceste două maniere de a aborda fe-
nomenul literar sînt mai puțin opozabile de-
cît se crede de obicei. Corespunde această afir-
mație ideilor dumneavoastră ? Cum ar putea
sociologul să-1 ajute pe poetician ?
— Predarea literaturii la Vincennes (astăzi
Universitatea Paris VIII) a fost organizată, pen-
tru prima oară în Franța și poate pentru pri-
ma oară în lume, într-o perspectivă sistema-
tică și nu istorică sau geografică. Căci, tre-
buie să o recunoaștem, faptul că un roman a-
parține secolului al XlX-lea sau al XX-lea, că
este francez sau german, fără a fi lipsit de im-
portanță, este totuși mai puțin semnificativ
decît faptul că este roman. Decupajul predării
literaturii se făcea acolo pe metode critice, pe
genuri, pe probleme teoretice și nu după țări
sau secole. Aceasta înseamnă a recunoaște au-
tonomia literaturii și a studiilor literare (ceea
ce nu e sinonim cu izolarea, desigur).
— In cursul discuțiilor de la noi în jurul
structuralismului, obiecția principală ridicată în
fața „noii critici" punea în cauză conceptul de
valoare : noua critică nu ar putea, pare-se, să
disceamă și să facă explicată (manifestă) valoa-
rea unei opere. Acest reproș a fost formulat
în același timp instrumentul reînnoirii actuale
a studiilor literare. Ne propunem (împreună cu
Helene Cixous și Gerard Genette care conduc,
alături de mine, colecția și revista) să contri-
buim la elaborarea unei viitoare științe a lite-
raturii, și chiar, pe un plan mai general, a
unei științe a discursurilor și a simbolicului.
Publicăm, în revistă, autori francezi și străini,
cu singura condiție ca lucrările lor să se situeze
în această perspectivă a cunoașterii literaturii
(și nu numai a operelor individuale). In ca-
drul colecției publicăm de preferință cărți de
teorie literară sau din domenii înrudite. Au
apărut pînă acum: „Eseu de poetică medie-
vală" de Paul Zumthor, remarcabilă sistema-
tizare a literaturii Evului Mediu : două eseuri
ale mele („Introducere în literatura fantastică"
și „Poetica prozei", n.n. Al. C.) și două tradu-
ceri : „Morfologia basmului" de Propp și „Teo-
ria literaturii" de Wellek și Warren. Alte lu-
crări originale vor apărea în curînd, sub sem-
nătura lui Gerard Genette, Nicolas Ruwet etc.,
precum și noi
de poetică" de
ple” de Andre
Weinrich etc.
— Știu că, în
și în Franța ? îl considerați intr-adevăr
portant ?
Incompetența în materie de valoare a
rareori reproșată în Franța „noii critici";
im-
fost
fără
traduceri, cum ar fi „Eseurile
Roman Jakobson, „Forme sim-
Jolles,, „Tempus" de Ilarald
prezent, vă interesează în chip
deosebit folclorul. De ce ? După Litterature et
signification, după Poetique de la prose.ee
oferi studiul folclorului căutărilor unui
cian ?
— Studiind folclorul (formule magice,
poate
poeti-
ghici-
tori etc.) explorez o ipoteză a lui Jolles, și anu-
me aceea că formele folclorice reprezintă un
intermediar între limbaj și literatură. Mi se
pare important să arăt, pe de altă parte, că
procedeele reputate drept „literare" se întîlnesc
în afara literaturii: trebuie să desacralizăm
această veche prejudecată.
— Nu există, în chip evident, nici o incom-
patibilitate intre „sociologie* și formalism" ;
pentru simplul motiv că sînt două entități in-
comparabile. Societatea poate și trebuie să fie
studiată ca un sistem; literatura, sau arta, își are
locul ei in acest sistem (or formalismul nu cere
nimic altceva decît să abordeze fenomenele în
sistemul lor). Această afirmație se găsea deja
în tezele pe care Jakobson și Tinianov Ie pu-
blicau în 1928 în revista Novîi Lef.
îndoială deoarece, în zilele noastre, se vorbește
mai rar de „valoarea" sau de „frumusețea"
unei opere. Aceasta s-ar putea explica prin ab-
sența actuală și locală de criterii general admise,
prin absența unui cadru de referință unic, care ar
permite judecarea operelor. După opinia mea,
problema valorii, în chip indisolubil legată de
aceea a gustului, ține mai curînd de sociologie
decît de științele artei.
— în cîțiva ani ați desfășurat, la Paris, o
activitate considerabilă. Mulți spun că Parisul
devine din ce în ce mai mult „invivable", că
ritmul vieții pariziene a ajuns „effrayant". Cum
reușiți să vă sustrageți acestui ritm ? De fapt
încerc acum să evit întrebarea devenită clișeu:
cum scrieți 7
clișeu:
— Barthes spune undeva că, în ceea ce prl-
vește teoria povestirii,
lucreze pe un „corpus"
gur text...
e preferabil să nu se
de texte ci pe un sin-
— Bine ales.
— In Litterature et
signification ați plecat
de la analiza unui singur roman. Dar îl voi
cita din nou pe Zeraffa .. lucrările formaliș-
tilor asupra „textualului" au luat cel mai ade-
sea drept obiect, pînă acum, ansambluri lite-
rare restrînse : basm, nuvelă, povestire. Aceste
lucrări pun în lumină mai curînd fapte nara-
tive decît totalități romanești cu structuri vaste
și complexe". Credeți necesar (și posibil) să
respingeți acest reproș ?
— Remarca lui Zeraffa este justă dar nu are
valoare principială : evident, e mult mai difi-
cil să lucrezi în chip sistematic asupra unei
întregi perioade, sau asupra unei literaturi na-
ționale, decit asupra unui text individual. Dar
aici este o dificultate cantitativă, contingență.
Am încercat de altfel în Introducere în lite-
ratura fantastică, să examinez un gen în ca-
drul său istoric și ideologic ; și un grup de cer-
Redacția: lași, strada Pakt ni
— O întrebare legată de foarte utilul și siste-
maticul Dictionnaire encyclgpedique des Sciences
du langage. In capitolul ce se ocupă de Semn
afirmați (la pagina 138) că tonurile muzicale
se combină după anumite reguli precise, dar
că nu formează paradigme ; ați lăsat să se în-
țeleagă că reluați aici o ideea a Iui Benveniste.
Or, Benveniste afirmă, în articolul pe care
l-am citat mai înainte, că, dacă muzica nu are
o semiotică, ea are o sintaxă, și că notele nu
au valoare decît în gama ce fixează para-
digma lor. Aș adăuga că Barthes, în Introdu-
cerea la Elementele de semiologie, admite că
„semiologia are (...) drept obiect orice sistem
de semne, oricare ar fi substanța și limitele
lor : imaginile, gesturile, sunetele melodice (...)
constituie dacă nu niște „limbaje", cel j
niște sisteme de semnificare". Există aici o
vărată divergență de puncte de vedere
pur și simplu, o inadvertență ?
puțin
। ade-
sau,
— Nu cred că este util să se vorbească
des-
pre muzică ca despre un sistem de semnificare ;
căci ea nu semnifică decît în mod excepțio-
nal, ca în cazul muzicii cu program. In artico-
lul „Semn" din Dicționarul nostru mă strădu-
iesc să dau acestui termen un sens mai spe-
cific, mai precis ; ce avem de cîștigat numind
semn orice asociere a două unități, sau limbaj
— orice sistem de relații ? Limbajul verbal
— Greu de
același timp
febra.
— Ce știți
nească ?
Mai nimic.
spus. Parisul te obosește
te incită să lucrezi; e la
despre literatura și critica
— Ce ați dori să știți ?
Totul.
și în
fel ca
româ-
Paris, ianuarie 1972 — Iași, martie 1972.
Al. CĂLINESCU
meridiane „convorbiri"
CONVORBIRI III f RARI
revista bilunara de literatura editata de Uniunea Scriitorilor din Republica Socialista Romania
Redactor set : CORNELII ȘTEFANACHE
IAȘI
UZINA
METALURGICĂ
Primul trimestru al anului in curs
s-a incheiat cu noi succese ob-
ținute de colectivul de muncă
al Uzinei Metalurgice lăți. S-a fa-
bricat peste plan cantitatea de 700
tone țevi sudate ți 1100 tone profile
îndoite, iar planul la export a fost
depățit cu 500 tone țevi sudate.
Printr-o mai bună folosire a fon-
dului de timp ți a capacităților de
producție există condiții ca ți in tri-
mestrele următoare să fie indeplinite
ți depățite sarcinile de plan la toți
indicatorii.
Anul 1972 pune in fața colecti-
vului uzinei sarcini de mare răspun-
dere. Pe lingă o substanțială crețtere
a sarcinilor de plan pe acest an, in
comparație cu realizările anului 1971,
vor fi puse in funcțiune două noi linii
de profile îndoite, ceea ce va spori ca-
pacitatea de producție la aceste in-
stalații cu peste 15%.
Produsele Uzinei Metalurgice lăți
sint solicitate la export in peste 24
de țări din Europa, Asia, Africa ți
America Latină. Calitatea superioară
a produselor, caracteristicile tehnice
deosebite, condițiile bune de prezen-
tare ți livrare au condus la primirea
unui număr tot mai mare de comenzi
din partea unor beneficiari interni ți
de la numeroase firme din străinătate.
Colectivul de muncitori, maiștri, in-
gineri ți tehnicieni ai uzinei, acordă
o atenție deosebită calității produse-
lor, asimilării ți introducerii in fabri-
cație a unei sortimentații tot mai va-
riate, noi tipodimensiuni de țevi su-
date ți profile indoite, care să sa-
tisfacă cerințele ți exigențele benefi-
ciarilor interni ți externi.
Uzina Metalurgică lăți produce ți
livrează :
- Țevi pentru instalații de apă, gaz,
abur cu filet ți mufă sau fără filet,
negre sau zincate, cu diametrul de
3 8 inci pinâ la 4 inci ;
-	Țevile se livrează in următoarele
lungimi :
-	lungimi normale de fabricație
a)	pentru țevi negre (nezincate) 4-
8 m.
b)	pentru țevi zincate 4-7 m
-	lungimi aproximative, cuprinse in
limitele lungimilor normale :
-	lungimi fixe 4-7 m.
- lungimi multiple ale lungimilor fixe
numai pentru țevi cu capete, netede,
cuprinse in limitele lungimilor nor-
male.
- Țevi pentru construcții de preci-
zie obițnuită, laminate la cald sau
la rece cu diametrul de 10-114 mm,
cu grosimea de 1—4,5 mm.
- Țevi pentru construcții de preci-
zie inaltă, trase la rece cu diametrul
de 8-60 mm., grosimea de perete de
1-3 mm.
- Țevi profilate pătrate, pătrate cu
jgheab, dreptunghiulare, dreptunghiu-
lare cu jgheab ți ovale cu perime-
trul secțiunii de 80—220 mm., grosi-
me de perete de 1-2,5 mm.
La recepția in uzină, ținind cont de
categoria de execuție ți de cerere a
beneficiarului, se execută următoarele
verificări ți încercări :
-	verificarea aspectului, dimensiuni-
lor ți rectiliniatății.
-	verificarea masei,
-	încercarea la tracțiune,
-	încercarea la aplatizare, indoire,
răsfringerea ți îndreptarea,
-	analiza chimică
-	încercarea la presiunea hidrauli-
că
-	încercarea la duritate
-	verificarea macrostructurii
-	Tuburi de protecție pentru con-
ducători electrici tip PEL 9-48 (pant-
zer).
-	Profile deschise formate la rece
din bandă de oțel cu lățimea des-
fățurată de 30-500 mm., grosime de
perete de 1-5 mm, cu utilizări diverse,
-	Profil cornier cu aripi egale ți
neegale, profile U, profile Z, profile
Omega, profile T, profile V, profile
cu aripi întărite,
-	Profile speciale diverse.
Produsele se livrează ți la export
conform cererilor beneficiarilor după
norme, standarde (STAS-uri), norme
germane (DIN TGL) sovietice (GOST),
engleze (BS) etc.
U. D.
Foto : L. STRATULAT
„convorbiri
literare11
publicitate
UZINA
MECANICĂ „NICOLINA“
„convorbiri
literare11
publicitate
Drumul parcurs de Uzina mecanică „Nicolina"
lăți se caracterizează prin succese remar-
cabile care s-au amplificat an de an.
Dintr-un atelier de reparat material ru-
lanț cu un nivel tehnic destul de scăzut, azi, noua
Uzină mecanică „Nicolina" a căpătat un loc im-
portant in producția industrială a țării.
Pornind de la realitățile concrete ale dezvol-
tării industriei socialiste, partidul □ acordat o
atenție deosebită dezvoltării ramurii constructoare
de mațini, din care face parte ți Uzina mecanică
„Nicolina".
Prin schimbarea respectivă, a fost posibilă tre-
cerea pe noul profil, ți anume, construcții de ma-
țini și utilaje pentru construcții industriale ți dru-
muri.
Ritmul de creștere al producției in plină ascen-
siune, an de an, a fost posibil prin înzestrarea
treptată a uzinei cu noi mașini și utilaje de mare
productivitate.
In anul 1972 uzina continuă să fabrice :
- Instalații transportabile pentru preparat mix-
turi asfaltice - cu o capacitate de 35-40 tone/h,
care are o mare utilitate pe șantierele de con-
strucții de drumuri, datorită atit productivității spo-
rite, cit și calității superioare a mixturilor asfal-
tice.
De asemenea, screperele tractate de 3 m.c. și
8 m.c. montate pe tractor S-651, respectiv Ș-1 500,
au o viteză sporită de excavare in albiile nu-
rilor, executind lucrări de bună calitate.
— încărcătoarele cu cupă de 0,8 m;c. ți 1,6 m-c'
se utilizează cu succes pentru manipularea mo
Foto : L. STRATULAT
terialelor de construcții ca : pietriș, nisip, balast
etc.
Tot dintre utilajele terasiere se mai fabrică :
-	Scarificatoare montate pe tractor S-651 ți
1 500.
—	Turbofreze pe tractor U-650.
Pentru unitățile din construcții :
—	Silozuri de ciment de 35-81 ți 250 tone,
—	Centrală de beton de 60 000 m.c./an.
-	Centrală de beton de 30 000 m.c./an.
—	Parte din centralele de beton de 30 000
m.c./an sint expediate in Cuba.
-	In planul tehnic sint prevăzute, de aseme-
nea, următoarele produse :
—	Repartizator finisor mixturi asfaltice CU lăți-
mea de lucru de 2,5-5 m.
-	Betonieră cu amestec forțat de 1 200 litri cu
injecție cu aburi.
-	Betonieră cu amestec forțat de 750 litri.
—	Autoscreper 11—14 m.c. cu 2 motoare Diesel
de 215 CP.	...	,
In afara acestor produse care intra in profilul
uzinei, se mai fabrică boghiuri de diferite tipuri
ca :
-	Boghiuri gondolă.
-	Boghiuri — R.D.G.
-	Boghiuri - U.R.S S, in colaborare cu fabri-
carea vagoanelor pentru export.
In procesul de transformare ,prin trecerea la
noul profil, uzina ține seama de cererile diferitelor
întreprinderi care solicită produse specifice _°5CS'
tui profil, în vederea asimilării sau modernizării.
B. GH.
Q
F
EDITURA
r,>«S
JUNIMEA 100 titluri
*****
„convorbiri
UMBRE
convorbiri
2.000.000 exemplare
au



IN PREGĂTIRE
CONST. OIOPRAGA; „Personalitatea literaturii române"
NICHITA STĂNESCU; „Măreția frigului"
CHRISTIAAN BARNARD; „Inima nu trebuie să moară"
FĂNUȘ NEAGU; „Peștii mureau sub ghiață"
TEOFIL SIMENSCHY; „Un dicționar al înțelepciunii" Cvol. III)
CORNELIU STEFANACHE; „Așteptarea
publicitate
uzina de
publicitate
SINTETICE
IBRE
bărbă-
cu lenjeria de corp, costume
sportivi, sau elegante costume
Producția fibrelor și firelor sin-
tetice s-o dezvoltat ia noi pe
de o parte datorită valorifică-
rii superioare a bogățiilor țări*,
pe de altă parte, pentru că proprie-
tățile lor specifice sînt asemănătoare
fibrelor naturale ți le pot înlocui cu
succes, atit in domeniu] textil, cit ți
«tehnic, dind o gamă variată de pro-
duse. Fibra poliesterică este una din
cele mai „tinere" fibre chimice cu-
noscute in prezent. Născută din ne-
cesitatea imperioasă de a se înlocui
fibrele naturale deficitare, fibrele po-
liesterice au cunoscut o mare dezvol-
tare. Noul tip de fibră s-a introdus
surprinzător de repede pe scara mon-
dială fiind fabricată in unele țări și
cunoscută sub diferite denumiri : Te-
lylen, Tergal, Terital, Diolen etc.
La începutul anului 1969 o nouă
fibră poliesterică și-a făcut apariția
pe piața mondială, fibra TEROM,
produs al UZINEI DE FIBRE SINTE-
TICE IAȘI.
„TEROMUL", noua fabrică polies-
terică oferă un sortiment variat de
articole elegante, și plăcute la pur-
tat, cu un colorit viu, rezistente, ne-
țifoivabile și cu posibilități de între-
ținere extrem de ușoare.	_ .
Datorită deosebitelor sale cahtați
.TEROM", noua fibră poliesterică,
poate înlocui cu succes fibrele natu-
rale - lina, bumbacul ți inul, ți este
superior țesăturilor din alte fibre sin-
tetice prin calitățile igieno-fiziologice
deosebite ce le posedă.
Țesăturile pe bază de fibră polies-
terică trezesc un interes tot mai viu
prin gama largă de produse ale in-
dustriei ușoare ce le oferă, incepind
pentru
o ma-
tești și de damă.
Fibrele poliesterice constituie
terie primă importantă pentru indus-
tria textilă, deoarece datorită proprie-
tăților lor completează și pot înlocui
parțial sau total fibrele naturale.
Deși compoziția chimică și proprie-
tățile lor sint diferite de fibrele na-
turale, ele au o mare asemănare cu
fibrele naturale.
Dacă înainte industria textila tre-
buia să se resemneze cu neregulari-
tățile date de natura fibrelor natu-
rale si era obligată să schimbe ma-
teria primă pentru necesitățile cahta-
tive impuse (o lină fină sau una
grosieră) azi producția de fibre sin-
tetice are posibilități mult mai mari
in ceea ce privește finețea, lungimea
de tăiere, ondularea, alungirea, rezis-
tența, etc.
Fibrele poliesterice au o rezistență
bună la tracțiune ți la frecare, un
tuțeu moale asemănător cu al linei
naturale, capacitate mare de men-
ținere a formei după fixarea prin tra-
tamente termice, contracție mică ți
sînt stabile la acțiunea diferiților a-
genți chimici (acizi ți baze), rezisten-
ță la lumină.
Datorită acestor proprietăți, fibrele
poliesterice se utilizează în amestec
cu lina, bumbacul, celofibra și inul.
Domeniul de utilizare a fibrelor
poliesterice cel mai cunoscut ți mai
larg răspindit îl constituie produce-
rea stofelor in amestec cu lina in
filaturile de lină pieptănată. Din a-
cest amestec rezultă un sortiment va-
riat de stofe. De asemenea, se pot
obține stofe ți din fibră poliesterică
100 la sută.
Costumele din aceste stofe sint
frumoase, rezistente, practice Și uȘ°r
de întreținut. Fibrele poliesterice tip
bumbac se folosesc in amestec cu
bumbac sau celofibră.
Din asemenea amestecuri se obțin
poplinurî pentru lenjerie de corp, ca-
re nu sînt transparente, după spălare
se usucă cu uțurință Și iți păstrează
forma datorită rezistențelor fibrelor
poliesterice, iar fibrele de bumbac
conferă materialului o higroscopicitate
mai mare. Fibrele poliesterice se pre-
lucrează, de asemenea, în amestec
cu inul iar țesăturile obținute au
rezistență la frecare mai mare ți
capacitate mai bună de menținere
formei.
sS
Foto : L. STRATULAT





L. GH.