[1] CONVOI\:-;i'" 1)(' 11.', 11 altul \�elll din li\. Înq),\citL'luJ. /,r'l ( njl, I :-;, jr'(� \'(/1'!,PI !JIllf' 1'0111 ti 1(\ ,LI' .l 1'\ 1 ÎI 1'",) !\ i 1 1., I() 110(!vLl (l {'!'d, lUI u �a!l {'li 'Il ;(' !'il;! Il,. VI ni Poli, eL1' 1 'id) it ,,;1111,111 i'il 1 ! oill !j(lnj 11\1 III ,/'111 iu un 11("IIi! 1',\1'11 1.1' ,1 li !I", �(' Ih! '/ orruu '[l! ,,([ "'! \'1>11(, i i, l' IIS(' .1"1\('\,'(1' " P(' () lli'j'OiiLI ':' Ii liS!.,' (l1'.()MPhli"1 ("II'" ,1:111\1 \ I'lli'L!, li .l 11i \ 1 I iliii ill III Tal',1 [2] .) N, Iorga Domnier, strîllgeri de d�lrL După ce eşi din familia doru. I\ea"(';t munteană �i din Divanul unde stătuse �i el pănă aLUll(·r. Maririi trecu În Moldova, unde Petru- Vodă, un­ «hiul lul Mihnea, primi bine pe acest străin vorbăreţ si dibaciu, eăruîa-t îllerţloinţ:'î vărnile sale. Cînd bătrînul 1 romu fugi în Apus, Ioan avea încă iwe,lsttl rnmură .l venitulut Soaunuluî �i, sim\,in(ll1�se î�';;olat sau., mit! Cl1- 1'(1)(1, voind el :-iU. înşele pe un Urerb:ttrin Cl' nu şLi;] s 1-':'1 sputo dreptatea, el culese recom.mdaţit în dreapta �i în "tlng;a �i veni cu jalbă în T'irol, untle i se adă­ ]l08Li;-;e prctinsnl datornic Banil nu f:'i-'î SCO,l�\\ cu toL proce-sul e'l' dc-chisc Împotriva lai, clar 01 îl1[,t'chllinFl "'8(181'1';], lut în străinătate �i pentru a unelti alte lucrurt (lin e;11'C se putea hrăni. Se Iăcu mîna ,lecal,!'tl a SLlI'­ dulur pribeag Ştefall,��l,pOJ, pe urină, venind la Praga, el incepu sit dez vălueaseă sfetnicilor împărătestt, C11 auto­ ritaton pe caro 1-0 (Helea originea 1U1 răsăritoană �i mul­ Lele lr,�ătl1rI C0 le avea în ţ('rile noastre, 111<11'1 pl.ruur: ,le răscoală a crestiuilor supuşr Forţ.ii, c;tertlueitoare t;1- blollr1 de înehipuire mal puţin sinerr /::ugrăvite derît ,11e lllJi11 Komlllovi':;, buni"wat',l. Ajungea, firoşte, la pro PllH0fC-:t ea luI Si"l i se d8il grija ele a plll1e .la naln lu­ t'l"ueih' -,;i do a le snpr·;wog'hial). ÎI ('rOZUri!, pe o veeme cînd toatrl lumoa Ol'H oro­ ;,nt,1. �i, ele exemplu, toţI Italienii cari se cl18mall Cig;aLt puLe,l Il s,l. 80 în [',ltiso/::o ca ntde <1.1 e vesti tlllui ren egat (;igaJa-zadi' �j 8t1' IlrilDeastă puţin coslisitoat'p1 1-. 3Uii: XI, 1'. 42(i, n" ])11. 2) J)aro\'ius. 1'. U!l 'ii UIIll.; W. Bf'lltlell, IIT. iJjl. 18 I :2:2.-' �I IIt'li}. [5] Istoria l\lÎ -"lihul Vrteaz ul ], \:;j,tl'l O r,Y, I in sol al lut Sigismund mersese, cu tol felul �h' asigurari, la dieta german�l (lin Hegensburg:), Murini ceru principelut ardelean să ajut« pe Aron �l,î ttlf'ui 00h1, plint de jale pentru comorile ;lmOllilltate: nu prerdeaii granita răsăritcană, care ascundea mişcă­ riIe Tatarilor. Cilpijj�L pentru dînsul 10.000 de osta�T, ('Llrj t.rebuinu să. plr-co cît lllal Iute, �i trimeterea pricepu­ tulul luptator l\lllgratie Seuuyei ];1, pasurile d\' ;-;pl'P Moldova. pentru a sta ; .. !;ata (l(' orice îm]ll'Pjnmf'f'. J\laT nult ,ml1.ii. eu părere ele rilO eit nu poate faCi'. Iiiud ll(�it tim]! ÎI] loc de reaua voiuţă a oposiţiot sale tul.i­ tr.>are de liniste scump plătită. Crezînd CCl a venit vre­ nwa sa sprijine cu fapte viteaza miscare a :--lîl'bilor din ihnal. 1111iţ,i eu l.onl.lll rominl, 01 mal ellf'maSO o elieL,!, in ec,]n .lintăiri zi!« ale lut Iunia, �i pentru it gT,-tbi lliJ­ r,ărîn·;1. ;10" cum o dorin al, ap.iruse lncunjurat (le stră­ juri (';11'1 putoafl duel' In temniţă p« dusmanit politicr-l rouă. f:trtl S:'L ghsew.;ci\ ÎnS:L măcar Lt (wo�LiH :Isclllta- !'�:I CI n ea,re a vea tlevoe. l�fj 1I1i\seSf', cu toat.C! aeo,lsttl zadal'nid clJeltneahl (le amoninprI, ea [1IC;\ o diet:1, îll Iulie. Sil desha,t;"t ;ilpgeroa între o linie de purtaTe �i "eahlt;:î: Iar pall;-l, atlUlcf Sig-ismul1(l, !ierblud f1c ner[tb­ dare, cîlld pretutilldcnî :i.l'tllO erc':,'t.ine hinlitoare ÎI Z,\ll- 1!1mnMl la hotare. :-;0 Ullguia amar În potriva supu::;ilor -::îL faţ;1 laki, lll', la �nr�iilll II, l:,H�: >!'.tI'ol" uarathc citate. [6] '\ N, Iorga .,. ." căruia ar fi dorit să găsească pe �Lefan l log.lan. 1 h� sigur cu acest gînd se coborî el pănă la Brasov, unde) Re găsi a încă dela 27 Iunie. Dar, înuaiutc de a ",c clinti de aier, ÎI sosiră două stir! foarte neplăcut», care 11 opriră în loc. Una era: strivirea Sirbilor do către Turcl. O bu­ cată ele vreme, aceşti» făcuse ce le era voca. cerciud o cetate turcească după alta, ducînd, eu puţină 1';\1 lllU , dar cu mult folos, lupta începută eu Turciî. Pentru ,L SI" pnne un C:1piU indrăz neli) lor, un nou Pa�J., l Iassan, ,,8 numi la Timisoara /şi, strîngînd ce putert avr-a Li îndo mînă, el se îndreptă împetri va Bec'fcJlGrecnlltL ('C' ;Iju ll­ se se a fi cuibul acestor hărţuitor). Neapărat \',,! el fură lăsatt ffl?ft nicI un ajutor de aceia cari-) iutcti-«, 'ii .. art , . . 8e mulţămiră a l)ri vi de la hotare nimicirea supusilor sîrbe�tI al Craăulul din Bălgracl: Pa�a 11U invinso lH� aceşti sătern �i pastort, abla îunarruatr, ci-I �till"e IU dos;lvÎr'şÎre I). Pe de altă parte, eu toate (j,,"l Trimesul punLiliei.;[ socctia sa le fj taiat calea prin Cazaci) ph1tiţ.T de dînsul. 'I'ătaril rupseră slabul zăgaz co 10 .sLiltea îunuinte. 1 le ce z;lbvvisor<1 asa de mult. de cu �u miscară llUI1wI , . , atunci, de ce trecură Îl1l1ainte f;:Î,r,�t să risipeaSO'-I. (î Sill- gunl săgoatit In trup de dLl�Jllall, llU se poate l;lllluri cu totul. Zamoyski, Canceladul polon, rluşmallul j t;lrrt n] orJ-c;'ireI eaUBe pe care o rCIH'osillta CIl.;-i'L d!� Austda, a fost Învillovăţit C�l el ar fi llHloll111d.(, pC' I'.;',� hlreţi'f Hanulu'f SiH;;l la avîntul spre �esurjle ungure:-;:l1, (';1 le-ar fi daI, clJiar c�tlăuze, dintre oamtmi} �(lj' :;;i dintre ('rediTlcior;;il lui Petru Şeldopul, earcHil tr;'lia ultimE;l ceasuri din. '.;ttta sa În Tirolul oe-1 eru, o t(,ll1nit�t; lu, aceste învilf'ltirI: ca �i la, altele de acela::;] fel, priJllllU;>-· tern] său condeitl şi prîn cuvîlltul Sftll dibacitJ, Canee­ lariul :-;:tiu să r<1spum1<1, f[lr�l s�i poat�l îllsit ('onvillge. Li;' J) W. Bethlull, !Il, p. 2HJ �i llt'IlJ, [7] Istoria lUI MihaI Viteazul imputarile lU1 Kumulovic, trimes tocmai pentru ;1 Opri o nenorocire ca amestecul Tătarilor în luptă. Cazaci) se desvinovătiră că n'a.rlj avut uicr () Îndatorire fată , .., de Arou, la care invinsese :0gîrcellia, \.t'ile;tl "0 desle�('a pe o (�alo sîllg'ermtsa P[,OI>II'1l1eL ilil'f'('(ipl ee trehnia 8<1 :-;P l1t'lllC'ZC în viitor. 111 [ulii:. ��igi8mul1Cl mal d<1,dnsc oe,lti] eu Jl<'su[Ju::;il 1l1,1!�'11;tţ\ ;r[/\rdeaJl1lul. (';Irl \'elliri.!. ('II Il!1 sprijill anual (',.1,1'(' sil-l pontii api'il'cl, ia intllllplan' cit; tn- 1, ,")e['l"oat'ua l'oulllU1l'Ol'allă din .,"Lde :�i ,/1'11[1'111 .. Il, Pjl_ ,gl-�: npOl'Ll1! 1111 Marini, în JllU'lliu",aki, TiP; ştirjle ardelene din Illlrmll' ".aki. XI[: po\,o:;tirea din Barovius sa tI W, Uetlden, ei \-, si !Joc, ]-:'ist'l'i(I'!, 1, VP- 1.:2, Il" Il. [9] Lstorin lur ,\ilihur Viteuzu! :1 \ liticit (T(��till!': îl pi\r,l,sinl ;t,.;lftd, dînd încă 10,11 mare 1I1dr;Î,znoală partisanilor vochir stări ele Iuerurî, cauoela­ rin l l\:O\iwsiies,\, orlinio.n-n n�gcllt pe timpul minorităţij In] Sigismnnd. nn,]tazar B:il,11 Ol'Y, vărul acestuia şi bu­ nul cavalnll !'l'H';4till eli' pantt atunci. Se ajunse însf'irşit 1<1 r';lkjlllWoi11I ('[1 ki' \';1 lucra după voinţa prinoipelut F;i ,1 Senatnll'!. e<1r'! Si' Înt,eleg'pan foarte, răli între sine, (�înd kl.' adună, dup.i votul de MunCI, oastea proviuciet în lag';'ll'lJ! (]p!a Turd.r, oa lUI trebuia :să-şT canto peste hotare I1U,':'III'lIll11. eu'!' pea şi gtlsit în persoana lut Si­ !.!:ismllllfl, .\('osta Si' ÎneJlisolll capitala sa, uude-i veni -;;til'P.'l, C,'l snpuxir ";;11, »proape făţiş In stare de răscoală. ali (L'�'illd s,�-I (](1,1 pc mina TLl rcil 01', puind În 100U-1 pic' I Liltn/,;H' : :-;:tiillldl1-sn <'Îi, poate crede tînărul �i uşn­ rate-eul principe, oonspiratoriî trimesoră la el pe vărul lut. 10,111 miu. ('ii "il-! spUJe prieteneste ee RP te RO în UUlllI�('1 i mpotr-i v.: lut. I,ul Sig'Îkll1un(l i se păru atunct. (;1 lllllli viLp:!/, de \'oC'a[.ii'. NI Alba-l ulia nu o destul eli' sig'llt'i-[ �;i SLI'f'<;t}l'ÎIl!i\l-se. el S(1 ad;'lpoRti la, Chioara, nWI clill ('el!' lIl;t! hinl' Îllli\rite coL,1ţI dela ;!.1:ra.niţă. (';IITii]o Îlltern'ni PI'lltrtl ('il sit scap" situaţi;!' PC Si' ]lull';) erec]c pÎp!'fllltii, l'�l aduse pe nroul cre:::tiwlUiţil ilol:\ CI!Îoara b Cluj si !lrH1u :,uvÎnL do pllngerll �j (]p !J(!UIlIII SII'flhw·ÎlO,]\'Îr1;:li fapta pe care Rir6:-;- 1l111nd Îll(lr;izl1it->l! În sl'it',,;,it a () POJ'lllWÎ. VMnl Baltazar, ('t'. visa \lI" eÎ1.eva :-;;I[lI.;1I11Îlil eOt'uallil, i\loxalldru, Fr(Lu­ ('lS(' ::;i (lahriel !\f)IIP acel timp: Radu Buzescu Cluecrul ti. Acest Radu, un tînăr, 1111 f;leea parte ÎllC;, (lin Di­ vanul Voevodulul, alcătuit În Iulie tot (lin ve'ehi'f su­ ]lll:;;} �m credinţă. ai 811ltanulnP). lnoepătorul vechiulut neam al! iUi:O:;;Lilot' trebui;\. Sil Jie, 1'<1[':1 ÎndooaJfl, na Huzea, �i HacllJ, solul elin F)DI, cr;l. în adev[lr, nu! luI H.adll !)auul Buze;!, Iar bunicul si\f! du pe tati"! se chema - clupi:i cît !Ii s" spuno -- \'Ltd Banul de lSupL Domnia Inl nasarub 0J(Ja.�'(It· Al'lna�lll d1lses(' Tn tilll�Jllrile sale o viap LuHmmtit �i-l atillse:-;c mînia 101 Miroea CiobaJllll, silindu-] Srt-::;lo:\uLo Ull :ld:lposl (1(' ') Barovimi şi \V. I:lethlen, puvestil'ea, roafLe lllq.iU l'fl,c-isr\, dp altmintrelea, din itlon. Com. '1htn8., ITI,.!,. \);3-8. 2) Magw3in, lV, p. '2.77. 3) Bibl. Ac. Hom .. DOI:. episcopulni (,l!enadie i dupa noua ,lregiHorio ee căpătase : "Hatil! Arrnasul din Ceptu­ roaia", Prin îndelung-ata lU1 petrecere într'o ţili';-' elE' o oultur,1 superioară, el ajunsese a ClltlOftf;'t.O limhile străine ':li me�te�ugulllegociedlor Cli ;wela cari le vot'­ hian, f;li, prin mo;;ştenireet p;lrinte;tc;Cft ri'nişt;iga.W. ('1 ('l'a UlIUl eli!! marii sti'ipillitor'f de rari!lo: prîll e;'isJLol'Îa lu] eu Htanc1 prin dibfwia i3a, eOmlll1[t (',Il a fraţilor s,n lip altmintrelea, de ;J, cumpăra oeinilo ţeranilol' strîll�T de birari f:>i împresuraţ] de datorii, - (lI :tj1lJI:-;PCi(' lH' ÎllC'etnl unul din ee) ma.T marI oameni el in Tara-HomÎunai-w;-t, făr:1 sA fie îno�l �l lin boIer mare] 1. 1) Uf., pentru Hu:r.e!)tl, Ilotiţall1J AL Odoboseu în An. Ac. Rom, Hor. I, X Z, p. 301 şi Ul'lII.: Col. lUt f1rnian po 18'72, p. 291; rroci­ IoseH, Jlrisovul Buzei}tilol", în Tinerimea I'rnnZnă, soria nouă, 1, Jl. ':\J, ,�j Ill'OlJ" ŞteflllesC'll, TfI-gu-.lili, J" 43 fii llrm.; 56 Ilot� 1. [12] 12 ". Iorga Radu veuia ca un Trimes particular ::;i secret al luî Mihai, ce nu se inţelesese cu ţara �i cu bolerit pentru rascoala. l��l se destăinui Însă lui Maririi, care-I spuse f;'i el pentru ce a venit, arătînd !';li scrisorile ÎU1- pClrătc:-;tl pentru Domnul muntean: rămase Înţeles între dinsi). 'eii pe:-:Le putiu. el, omul Împăratului, �a lua cu sine pC! omul Papeî, care avea, 1i el, pentru Mihai, set'i­ serile ce le cunoastem, ;;;1 vor veni pentru a vedea în Tară pe Voevodul însus). Pănă atunci, S(:\ îucheiă de I �adl! 1111 tratat lămurit cu "Q!�allll" vecin, pe caro-l �i jură îl] numele stăpînulut s:lfî. "MihaI va ridica armele împotriva dusmanllor, împreună cu principele ardelean si :1,] Moidovot, f:'i eu totit vor tl uniţi �i aliaţI cu Îrn­ paratul e;:i 1,0 a/,;'1 ()n�:;:tin;ltatoa". ae;:a resumă Maririi 1) cu­ prinsu] leg;2t1,ul'iL Care I:WOPf;iL ('arii�!',t (10 luptă a 1\11 ?-likll- V odă. Aron-Vorlă l,rind :-;;i 01, in aeelae;: timp :-;:i în a()(·('(l.�l însusirc, pe Stnw, I'mLl'lo Jur l tadu, \,i fricosul LflPll�- 110<1n nu putu .lecit S�t 80 arate e;:i 01 foarte ..Im­ f'llt'qs" c1(� pl'Opnlwl'0: 01 .itlr�l "rmLelnl" Să]'l de l)l�st.(' ?llil('()v, �i kimes(' �i (,1 pe ullul elin hoieri] s,lI, l'omini sMI geecI, C;I S�t-r lea jUl';llllÎllt,UI. llal" cind aceste a]ÎIJlirea Tu ['('ilor 3). 'l CI, HHG],i �i J'jerlillg. L:cieUajiIilitvoi, p, �j 'îi arm, e) IJufml1:caki, XIl. "j 111lI'JI1\Eaki, 111" : rapoarto Vf'neţiene din Viena; Xli: ra­ l"l:nlde JlUI1CinlUI. [15] " Istoria lUI Mihai Viteazul 1,) , LI 'onstautinopol se ;:;t.ia încă de mult C;'I Afon arc îl! jurul lul o Irurnousă oaste cu plată, �i aceasta zguduia f,li puţin» înoredere oe mai aveau Tureiî În­ trînsul. l) in Septembrp se răspîndise zgomoLnl c;1 i11llÎnc1011;'t principatele s'ar li răsculat împotriva Mul­ tanulut. e;;i se vorbia (ip măsurile eu ar ii fost Pl'OV()­ «ate de această veste neplăcută. Dar numai pe la sfît', :citul lut Nocurb rie - intitu] 'raport (le ambasador În ;\C'enst<1 privinţa e elin 2:) se afla i n f\C1pitala turcească ;'Hloviiraia răsco.ilă : După cît înţelegfalî Trimeşii străiul. �:-).OOO (le Cazacî intrase 11\ tarfl. cu UII Domn pe placul lor. Aro n fugise la Mihal-Vodă ::;;i-r spusese ceea ce se des1J,'\tea de mal mult timp la Constantinopol, eli Turci] VI'(,�IC! '-'.il-l Reoat:l din Scaun j)E'Jltt'u 0LeJ'an Surrlul, can­ didatul luI' SilliLU, 8�ln pentru Bogdan 8a811l, lui Iu i Yel'ltael-!'aş(l. duşmannl de {,;"iprlenic al Marelut Vi- ;;;il'd�liha'f ar �i aflat" lu('!'uL ,ar' fi tt\!:tL �[011.i('('r.l ';ii (! L'('�1 la o laltă : apoI amînd ot Domnii lll:\ rrleal. di' unde vin trupe ullgnt'8şll, rmrE',lrnpl'8UllfiJlt! Cazaci). :-:t;1pîm::-;c acum }lÎILlla DUllttre. Nu so Încl!pht inl);t înR:L 'ci ade\:lrnl era rloseopcrit, în LO:lt;). în ,�i lim lJl'l.iciulJea luI "1. Lucrurile so întîrnplasl' ,\8t-I'('1, In:tî ['(;at dc' ('ÎL cum s',lr pnLea cred!' .. dar nu a.::;il 118 illcu!'eat. cum lilPrse:-:e ·zvonul. IV" "",,,al ') f-lUl'llltlZab, .lIl' p. 4-(;1) ::-i 111'1lJ.: l V', la ace�( ali. '; Haport H)IHl!iall, 1, (;. ::larga [18] j, un rorn.i m V un strai ne ';1 con- «'il elin ?,!lelt vodul Petru Mll 11 "rn('O;l,,'[ li))' •.. mtoa::;i! VI C ca odioasă, aşa că Târnova 1) Nu ortodox ŞI ca s;; sub ste contra Ii?S ilului turcesc. venind din BUl "juIT'r;;psilv;:n NIcu! l' ,ufen în LdoJllI\:t; r nlr N '1 sub scutul căreia un t se făcuse muit pe partea domnului român ostilita tea tra misionanlor catollci;e m mifestâ du, .,pre pe Vl<.dbl,l\. pent, Sr;c'pllI nesti 'j;ş1:t n1t'�'!)ndil Dar tolica lndigenn I"lil lnsuşl trimese voevodul TI::",,,,,,,n verinul propaJ'HwL; CJ !ughrilo! ;;ik: au iost .id hnnllnes prntcip!;;; Tn vnovic-n:«. sun: con vers: 000,1111 sq ::'(1, 13(jf\ mmoriti în ({ BU!f:'ari:l" �,�1 Busm;-J?J, unde în t;o tiţi mUI mult. de 200,000 dt� onmcni ; pentru spm'lfc,' ten, ei cereIl Ul.J) Inll!,eit: 7000 de frnţ:, �) CkFOlll(()!l (}!}.f(!'/f(JRIiJ pro7JÎnriae jfosllae cÎ.\'(i .... )·cJ"fJP/ââ. �tarine XXII, pag1 r o 1 r . - La luptele întâmţIa c pe atunci În lllligana raport diploma hu Ludovic .hu 22 lume]' ,,69, Itcjcr IX ,1 172 X.! '735 ") han de /( iihi/lu cap. 38 (În cronica lui 'I'huorcz) - Chruliiam Du!,· /ricens«, e«, Florranus .U 11 � 1)t> 3(l. '� Ckron/ton 8Ut!C1lSC, [19] banatul unguresc al Bul fusese urut: lui ca In litlu] 1,H\ Mircea ust er;? sub să Tie ltl! al cu Ludovic pace-i lui VLdislav m domnie ave mamte de s a distms pnn 1,�!JICfdrl�i I ... a di:',la dm ::;1 la 1 S Iul«. rude: 'Oaie Ladislau de In ciniit re mase sub fostul Ban ce<, comite Vlaclislav păstrâ Ieudele banatul �)t;vermuiui �l duc.at nl ! conle VILcj 'j Hn! 1" ), \.,1 l. ii mu n 1 ţ {Li Il r (1 ţ Hl '.il> IH II S(I) VI, C)· l' Y'Îq-'VO( vodul {o.an [,la'J (32) UJ locul hu �1 }'.fI ocol lu: ,1 el ru !\ /'IH 1:-;7U) "(Ieri ,'('1'" l.Ji!), 11:2{) 1UlîH r r ), \\ )lI 1 nl)lll re"!Olll 111 1'u'rt, Il c. p, {jo'i c1'. ioo1! { It [20] D.Onciul Ladislau de Dobok i o posesiune a S<1 lâng:1 Hoghiz in p:lr­ ţile Transilvane . i) Intervenţia couventului la facerea actului de vânzare şi determinarea « in părţile Transilvau e » pentru aceasta posesiune din teara F;jg!iraşului o presintă ca nern.u fiind în legătur;i cu Ţeara-Rornâneasca. Deasemenea şi Severinul, unele la 19 Iunie J 376 g'âsim iar!':şi un Ban unguresc, trecuse în stăpânirea Un rurilor.v) Tot aşa teritoriul de lângă l\ mlaş, constatat la 1366 în po­ sesiuneo. lui Vlp.disli-lv şi unit cu ţeara F:igăraşului ca ducat, se află la 1383 î� stăp;i;lirca coroanei ung-urcşti, c.i teritoriu L\epCl1 lent de posesiunea l�ga\;l Arnlaş."] La l6 Martie 1373, când regele ordona să se oprească la Orsova imporrarea sării din Ţeara-Românească, Severi nul era încă in stăpanircă domnului româu.v) Dar acest ordin denotă deja l'a porturi încordate cu vasalul de peste munţr."j In acelaşi timp (la J Aprilie), castelanul dela Orşova primea ordin "",} veg hieze zi şi noapte asupra lucrurilor dela hotar care ating regatul, şi să semnaleze ori ce noutate s'ar întâmpla acolo sau despre care ar auzi 1;).» Iar pap \ Grigore Xl cerca 1, j)(J('/U!t. i 2, :22:2 �l!, ,.1 iobsk a s tr el.ue cuit negreşit- j)j/'f'!'fl. e, DoCIl!!!. 1 7, 236 a. 1376: Joh�nnes Tre wt y! Bani el r- Zewrino JbiJ. p , 311 a, 13KS: j ounne 'jllonrlam \Va�voda Zeurinen] si]. - Numele este Trcutu! (nu lhllil/!;' (1, Crlum(,;tt!mdl Il, 343-345 a. l370: Johann's de Trcutul , 3\ (-rllllld,n/!lId/ l I, 575 sqrl. I)O(l1l1l 12, :::7S. CL ace-st l1diu.p3g'. 743 n, j din '902 . .j) !J{I(::lJl. 1 2, 213. ()rd;nnl este adresat suţiei COlHlielu! Tî!1l.l�enn l�elledict :�i lraţi!or sei Petru �i Nicobc, can-,�i \ine;t lOCUl, I}enedict tiind la o"stca lrJmea," alunci în Italia, CI. ,)cazurl,,/; 1. c p. 013. :J) Oastea 'lJlohili;.:al� pe alllnci (contra (plosdnm CHl1l10\) nu eJ'l con1.r'l Jui Vl;Hli':>lav, cum se pl'esllpune.(IJcJc/ll/l. 1 2,213 2J4. Iorga, CIlTn.t. J,it. X:\XIV, ova. este J37:; Aprilie 1 (dtnd cadf:' vinerea în­ aInte de dtuninecn V a p;iresimilt)r din ;H�el an , pe Glod fr;df:!e seu nencdicl era cu uastea în italia �i din carf� 1 imp :-;unt dale dela Buda:-;i rdte dnCUlTI('nk "1,c regelui. ') /)0, um. 1 2 2°7. 2) SzCtzado/.: 1. c_ p_ 614 Sj\. Unul din !ugari, nunul ,)Stoykall ! lLlgmcril fiiii Voynn de LaysLu·, eritionpe rllI1oe, original (lin LOH'v1ea, care În 131I Încă era considerată ca lJarle a Trans!lv�niei. (Traduclia [23] J itml lui I , lUI Radul jo,lt I J \li "J II 'li el) tai c' Ca martur.e trtlul dcc-;tU! dom,] 11' d , neta Gul\/llonetd I R L fRANS '\1�Plmll Il Documente "elA! nu au dela ') fitlui re' « d.unn a toat a ��:arrt Romaneasca h " atriburr rr.itelui lui \I);1(1IS!&\!, I cât titlul iutrebuintat incă pc "I\,!- "Acesta este t uulusul tuturor domnilor, ,1 1, " ti ,1 'I/,', A, 11, Dup'; l{,'\);t'I "'1 \', 1 L\sdell , ! t n ţ '; 7t, ::.in H:ldnJ Vud 9,1 .u ., /:;1!1'{!/li, Nt:grul VO('V(I\! S111 !";;:r(luJ dii anul C>k02 nvgrc':,!!. m !(J':: .n encr . a iu urrt -l!W.fH;�' dE' ;,1 � Jl J 3('\ S [24] i ). Oncir.l du-se până acu ma, precum adevărat se vede (<1 este scrrs la toate hrisoavele ţerit.» 1) La inceput, titlul exprima o stăpânire reală. Pe timpul lui Radul (între '374 şi 138S). feudele ungureşti ale prede­ cesorului seu nu mai era unite cu' Teara-Romanească, arătată pe atunci (1377) ca independentă de Ungaria. Ele nu pot fi admise nici In titlul lui, precum �i fiul seu Dan, care i-a ur­ mat În domnie, îşi dă numai titlul de e dornn a toat.t Ung-ro­ vlahia (3 Octobre 1385). Neavând cu Ungaria rclatiun i ele vasal 111 CI 111 bine nic: în reu, Radu] n'a lăsat urme in istoria acelei ţeri, cum prc­ decesorii şi ur maşi: sei, De aceea şi do nmiu lui nu c.st e cu noscută decit din prea puţinele mărturii indigene, care-I prc­ sintă numai ca pios Iundator de mănăstiri, in special al nu­ năstirilor Tisrneana, Cozia �j Cotmeana. Glorificat mai mult de-cât predecesorii sei ca tundat or bisericesc, numck- lui a trecut curând în domenrul legendei, care i-: dat şi nimbul de fundator ai statului. Descălccătoru l Radu! Negru al cronicarilor nu este altul decât Radul, fratele lui Vladislav : aşil îl arată Vieata lui Nicodim dela Tismeaua (primul egumen), scrisă în acea mănăstire;") cum şi mai multe chrisoave domneşti pentru T'ismeana, începând dela r 369. ") 1) l oan id, ls/or/i/ ;y( 1\', �.).". "!) Viea/a lrel"t("It<;l;t>Su!1Ii IV!., iillt'/ui nostr-u }\ii(odim .�jin!;II/! an/fi· ///tlll-dF/!"! ltn!reÎ tlil! :j� IJlt?lIr'fsure Tis/liano" (:(1. l ost l Bobuiescu, Bucnre:;-f1 ISS3.AicJ de',:.;călec.:'1.turd Rad ul Negru Vo�\'nr1 este numit ca lund,i (necno n ) al I'eru-Româneşu Severin); chiar actul respectiv se raporta la ordinaţiunea unui cleric in mănăstirea catolicii dela C>l'llpulung. 1) lj"klmdenbudt Il, 6('4. La I Manie 1387 eSle deji\ Emcric scoţ> al Transilvaniei. Ibid p. 608 �) IJocmn. 1 2, 27('. [28] ]). Onciul Inainte de a fi sub episcopul Severinului, catolicii din Ţeara-Românească ave a un episcop la Argeş, în capitala ţerii. La 25 Noernbre 1369 Vladislav recomandă preutilor latini din toată Ţ'eara Românească şi din du catul Făgăraşului pe episcopul (nenumit) trimis lor, În urma cererii lui, ca sufragran al episcopului Transilvaniei, « căruia ei sunt supuşi din timpurile predecesorilor şi tatălui J) lui. 1) La 139° şi 1404 atlăm 8pOÎ, din doue bule ale papei Bonificiu IX, că unele P i rochii ale episcopatului Transilvaniei apartinuse mai înainte < diocesei de Arege;; » (olim Argt!llsi reconstituită ele acelaşi papa tu 139° Maiu r6, când fu numit «episcop de Arg'q 'I'n Valahia» (Eţ;isco/Jlls Jl rKintsis m Valochia) Francisc de S. Leonardo.�) Părţile transilvan", ce se tinea mai mainte de diocesa d,; Ari�e); era invederat ducatul Făg�ira:;;ulllj ţinutul Am lajului). aratat În diploma lui Vladislav ca fiind deaseme nea sub episcopul sufragan cel adus :11 Ţeara-Românească. Ne­ g'reţ>it M�est episcop, al CJrUl nume nu-j cunoaştem, el fo·,' \.d dintâiu epISCOp catolic de Argc:;;.") Episcopul Severin ului din 1302 fiind şi episcop ,ti ii ') (/rlau;denbul'lj 11, 334 _::::. /'II(UIII, [ 2, Lţ.S SI!. ") j)"C/tllt. 1, 526, unde bula din 139D (anul 1 al ponWic"I,dll: lui n\,ruLtciu IX) este pUl�ii, Mişcat fără vre re Pe-lin �yol de mormînt ,-, . Tăcere! Tacere I IL Amurgu arunca cea din urmă pară Şi-un vint mişca lin nuferii de ceară, Uriaşii nuferi cu feţe ofilite, Lucind printre stuhuri pe ape-adormite. [32] ]1. Anghel ,i SI. o lo-if Eu rătăceam singur, plimbîndu mi năcazul Sub plete de sălcii ce 'rnprejmuiau iazul Peste care ceaţa 'nchipuia o mare Desnădăjduită, alba arătare, Şi unindu-rni plînsul 'cu-al larilor vaer Ce bătînd din aripi se chemau prin aer, Printre sălcii triste, unde singura tic îmi plimbam năcazul, şi giulgiul noptatic Intinzind asupra-I umbra-i mortuara, Veni ca să 'nnece cea din urma para Şi nuferii veştez! cu fete ofilite, Uriaşii nuferi pe ape-adormite 1_ • Pe cale Nenorocul, un calăret mascat, [n inima-mi bătrîna, trecînd, m'a săgdat. Din ea un val de sînge sbucni pe cirnpu 'n floare Si-apoi din flori 111 aer s'a ridicat în soare, Răcnit, -- şi peste ochii mi căzu un vă] Şi inima-mi se stinse Într'un fior salbatec. Atuneea călăreţul degrab�i a descins .'-li dîndu-se aproape, cu mîna m'a atins . .';li degetu-l puternic de fier l'a 'nfipt în rană Rostind o vorbă aspră. cu glas plin de dojană. Atunci ca prin minune a prins vioiu să bată O inimă în mine, mai mîndră şi curată, [33] Pin Verluine Bătea inrinerită o inimă fecioara, Mai bună şi mai stintă decît odinioara. Năuc stam, prins de-un tremur şi nu-mi venea a crede Ca omul care 'n slava pe Dumnezeu îl vede, Dar Călăreţul darnic din nou a 'ncălecat ii dînd din cap spre mine din goană a strigat, De parcă-i aud inca al glasul li! ee ali : < Măcar de-acu 'nainte să nu te pnnz din nO(1). 1 rad. de J). fingher şi SI. D. Josij . .. [34] POESII TRISTIA ştii'! ce o trist.t cuget3re, bieturni suflet prinsă) îl apasă bruma toamnei rece; nemiloasă ve:ştf'le:�te o floare. Afară-i noapte şi prm o bură trist C;f' cerne una [35] Poesit OCTOMVRIE Din ramurile fără foi Arar curg picurii de ploae , Sub cerul SUf, copacul trist Profilul nt'gru îşi indoae. De-o aripă de vînt, ca 'n V1S, O frunză vestedă tresare : O biată pasare, de frig, S'ascunde 'n pene - parcă moare. 'ntoarsă mîna mea f\ ncrernem mult uitată, hr gîndu 1111 rarăceste n gol: Pe mari o barcă. sbuciumară. [Il taina i mă 'nfăsoară 'ncet trist crepuscul ul de 1 pretext ca nu '1 nemai reşte sa i:t CIte \ ( dar nici o o juma tate de portie, strapatuind cit zece care numar eli nu se alege de pe urma u 1 ... ' --« ,1st,[' replica pr na o taranca chipeşă, cu înfăţişare trufaşă, ce venea spre ele în splendid costum naţional. O vezi cum calcă: parca s'ar trage din Por Împărat şi n'ar fi Rîţa chioşcului, dasupra căruia filfiea drapelul naţional, sta pe loc sau circula în mici grupuri, unde predomina elementul ferneesc. Unii, răsturnaţi pe băncile agreste ce primaria le pusese la dispozitiune, vorbeau afa­ cerile lor; alţii, privind, ascultau muzica; cea mai mare parte făceau aprecieri rauvoitoare asupra treca­ torilor, cu cari, CII un moment inainte, schimbaser saluturi politicoase. -- «Şi cind te gîndeşti, draga mea, zicea incet catre amica linga care era aşezată, o profesoara, ara tind din ochi pe o doamnă trecea urmată de o doică şi de mai mulţi copil, cînd te gîndeşti c ă şi aceasta face pe marea şi pe bogata, îţi 'v să iei cimpii şi nu ştii ce să mai crezi in toate ocaziile, t::a se arata pretentioasa, o ia de sus cu parc ar ii de viţă nobilă !ji nu numi madam Pepenel, şi nu vorbeşte decit veniturile şi de moşiile sale. Cu toate acestea, aSC'I1t�\ cum Copiii şi-i în otelului, - la Matei. -- unde, de calicie, îl hrăneşte numai cu pme ŞI cu IJOlca "il o i ',a • Ea ',ingllr,,). se duce birt , [44] C. Oeconomu Niţă Cotoiu din Dragoslavele! Mă prinz că ruei n'are sa ne salute! Totuşi, în tinereţe, - şi nu e aşa mult de atunci, - ea a umblat în opinci, cu fata îrnpete­ "ata şi cu cămaşa ruptă sdrente. Pe atunci, ar fi fost iericiră ca persoane ca noi să-I zică macar bună ziua. Tată!·sătl n'a avut decît cîteva dramuri de pămînt în moşia comunei, care se intinde pînă la graniţă. AZi Însa, el stăpîneşte munti, pădurI, livezi, de mii de l'0goan�, dobindite prin jaf, cotropire şi înşelăciune. Acestea nu sÎM. - pare-mi-se. -- titluri destul frumoase ca să te mîndreşti cu ele, şi, avindn-le pe suflet, Jîlca lui ar trebui să fie mai puţin îngîmfată I �- da priveşte, mă. rog', la Elena lui .ştefan Caponea. şoptea, pe banca de alături, soţia unui militar către o damă in vîrstă, C11 care sta dF" vorbă, cum face ochi dulci locotenenrului Francisc Vaja, azi I-ar vedea pentru intiia oară 1 Cu toate acestea .ea îl cunoaşte destul de bine, - - prea bine chiar. -­ spun g-urile rele, căci, de multe ori, noaptea, pe cînd bietul Caponea erei dus să-şi inspecteze varnitel: tînărul ofiţer a fost zărit strecurindu-se în casă, furiş, Cii rărnîind acolo pănă la ziuă 1 •. ' _.-- (Dar de Aneta Ming-hiruş ce zici? răspundea interlocutoarea ei, neputiudu-şi ţine rîsul. Dacă e vorba de ofiţeri, apoi nimeni nu are mai multă aplec-an: pentru ei decit dinsa, şi aceasta in ciuda bărbatului s;lu, care, el, nui poate suferi, şi cu drept cuvînt, sarmanul! O vezi ce Iute a făcut cunostinta cu cel doi căpitani; veniţi, azi-dimineata, din Cîrnpulunv ? Parcă i-ar ji pascut decînd lumea' Nu e chiar de mirare să-i fi poftit la masă, mai ales că e singur;1[ [45] acasă, bărbatul-său fiind dus la Bucureşti după dara­ verile sale � .. » (Grozav s'a mai dichisit, azi, Emilia Oarcă ' observa o damă in negru, plecindu-se la urechea unui domn scurt !'jÎ gros, de care umbla. vecinic insotita. Al zice că voeşte să sperie lumea sau că aşteaptă pe cineva'. --- Ce ţi-e, frate, şi cu dăscălitele astea: relua ea, dup.i o scurtă pauză, inveluind pe aceea despre care vorbea într'o lunga cautatura. AtI ajuns să se ia în serios şi să crează că totul le e ertat. Uită-te la aceasta. Deşi eşită din opincă şi măritată cu un negustoraş d'aici din sat, fiindcă a trecut prin Azil şi a fost in urmă numită într'un orăşel de pro­ vincie, se socoteşte dintr'un aluat superior şi-şi ia aere de prinţesă. Cu toate acestea, ea n'are nimic, nici merite, nici moralitate, pc care sa se spriJine, afară, poate, de protecţia cîtorva funcţionari din mi­ nister, cărora le împarte favorurile sale. Şcoala şi-a ţine ca vai de lume, deoarece numai la cursuri nu-t e mintea. Pe bărbatul-sau îl vede odata pe an, în timpul verei, cînd vine să-şi treacă vacanţele la munte, şi atunci pentru a-r face viaţa amară şi a-l acoperi cu dispreţul sau, cad ea se crede nedreptăţită de soarta care ia dat un om modest drept soţ. Singura-i plăcere e să se gătească, să eate a place barbatilor, să lege cunoştinţă cu dînşii, nesfiindu-se de a trimite pe chiar fiică-sa cu bilete pe la aceia din ei cu cari se afla în intimitate! .. Azi, ea a mirosit vre un vînat nou; de aceea s'a îrnpopotonat, ca o păpuşă, şi a eşit la ţ.indă, ca o pisică ce umblă după vrăbii! .. ) - (Tot cam în felul ei, şi făcindu-i grozavă [46] 41i C Oeconomu concurenţă, e şi moaşa diplornată din Urlati, răspundea domnul cel scurt şi gros, gentila domnişoară Sevastiţa \faghirescu, venită şi ea în vilegiatură la părinţi, în Rucăr , şi pe care o zăreşti, fericită, în grupul cela de studenţi, cari se întrec să i facă amabilităţi, După C,:01 poţi b5ga de seamă, ea e prietină cu fiecare dintrinşii, ceea ce nu o împiedică de it cultiva şi cu­ noştinţa altora, a acelui Izidor Umbertovicf spre esern­ plu, ce-i zimbeşt« de pe banca din ia t;;'l , unde s'a asezat cu un aparat fotografic în mîna... Apropo acest j.dan, ştii care 'i e boala De a bălăci mai toată ziua în apă, subt pretext de. pescuit şi de a nx a fotografie tot ce. 'j ese inainte, chiar lucru- rile mal neinsernnate. D In) !!1C:lţ:! , cum se scoală, isi ia insrrurner-tr-lr- ci] pompe Dî Încotro vede Cl] OI s.e d părt- ază cit po.rte mai mult sat, Lele m.ii rctrase, stă ceasuri udă tură, i .ro: (de lami iruper rneabile ce, ŞI nu jnce nu.l mit. cînd a prins vre o ii de păstrăv s;:.qj a f\ a suta oara au],";\ lucruri, ce nil rnii prczjm�ll\ld un interes. j\ pUI, prrnz , cînd el c:(' cii' f' "Pf"(" ;�\·.�,i Ita lle o C�l meră pace ce, '1. ;;i 1)(' le I)J!d(:�1 ti: cea mai pe lllfl1c! Zicea, într'un grup tineri, tocmai, tre 'eel, însoţit un domn în ŞI cu iufătişarea galeşă şi cu vor ha rnălăeată. Mincărimea vorba şi presumptiunea omului acestuia întrec orice [47] Din Rucăr 47 mea, căci , prin ,Il ne- ", lot ce-i ;1 III d11 t, atît [1 2 P I} t il Închipuire, fii el nu se poate desbăra de dinsele, deşi a păţit multe neajunsuri ele pe urma lor. El se crede universal, e gata să discute aS\lpra 01 icarui subiect, posedă o solutiune la problemele cele mai dificile, îşi dă opiniuuea, fără jenă, pe toate cestiunile, chiar pe cele de cari vorbindu-se pentru întiiaşi dată, şi plicriseşte lumea prin pr etentiuuea ce are de a trece drept in orice materie. eli toate acestea, n'a citit în 111 studiile ŞI a făcut pe sponciu !şI n'a căutat nici odaia sa ŞI le comple- teze, b-inul iar Întreg baga . i »ce -b [lut prinse de prIn ZIare, il ')a, l!'t, b . . h �H. in "�ci parte, denaturate, naţiune un sa 1 V1C, din na tura 1 SI şi SUCCt trece ( Il t ' ('d.re , 1 1.1i \ t .(, d.re 1 ,1 n- .. <.I' cu un 11' \\ era- sorat, \ha' m critica [48] C. Oeconomu literară) agăţîndu-se de pulpana marilor noştri poeţi şi crezînd că, prin îngenllchierl, va reuşi să fie măcar băgat în seamă. Vană speranţă! Scrierile lui nu stirniră nici chiar dispretul, pentru cuvîntul că nu fură citite de nimeni. Atunci, el recurse la o alta tactică. Subt pretext de a sprijini o publicatiune cu preten­ tiuni literare şi artistice ce, fie zis În treacăt, n'are valoare decît prin luxul tiparului ce i se dă gratis, el se adresa saloanelor, unde ţinu CÎteva conferinţe, cerşind votul cucoanelor şi puindu-se subt protectiunea de fuste. Izbinda insa fu şi aci problematică, deoare­ ce nu reuşi decît să-şi plictiseasca auditorul prin miorlăiturile anoste la cari îl făcu să asiste. În des­ perare de cauză, văzînd cj totul îi merge pe dos, chiar politica, în care ciută asemenea să se vîre, el veni aci ca să se gîlldească la noi cornbinatiuni spre a înving'e piaza rea ce-l urmăreşte, ferice, de alt­ mintrelea, de a fi întîlnit pe Bilureată, cu care poate discuta, pe îndelete, despre toate din lume, şi căruia nu-i e oprit să $ptle orice, chiar că e un scriitor de merit! .. ) tJiru Oeco nomu , [49] DIN VIATA LUI PAPIU ILARIAN După terminarea revoluţiei dela 1848, m care Papiu luase parte ca tribun alăturea cu Avram Iancu prefectul şi cu Buteanu 1), În toamna anului r 849) el îşi dă demisia (de diregătoria de inspector al Cercului Blaj 2)) şi se pregăteşte să plece la Viena, pentru a-şi continua acolo studiile de drept intrerupte odată cu izbucnirea revolutiei. Dar părăsind postul de 111,,­ pector care i se dăduse după pacificare, el, rm­ preună cu familia sa rămînea făr,l nici o resursă: Ioan T'op. tatal lui Papiu, fusese, deşi preot, spînzu­ rat la Turda de Unguri în ] 849, în Martie, averea il fusese distrusă şi soţia şi cei patru copii ai săi, Alee­ sandru şi trei tft'e. rămaşi pe drumuri ii). Atunci, în toamna lui 1849, Papiu, călcăndu-si pe inimă, căci era foarte mîndru, şi mai mult de du­ rerea de a vedea pe mama şi pe surorile lui prm ') lapiu l lartan . lst. Rom. d m Uacia Super. II, p. 100 urm (" lh,.i\;u, ['::IrI" alese din ha. Transilv, Il , 1" 100 ;;i unu. ") In Bariţ, Corcsp. 5, Ms. 996 dela Academic, 1. 90 -- 1) t' lOaU f,Hi\Îu de demisiune, in extenso , r) Uariţ. COl CSIl. S. Â1s. ,),)6, r 88 verso , [50] V. Pirvan uşile oamenilor, facu o petitre către Francisc Iosif 1. prin care cerea o gratificare 1) pentru dînsul, mama sa 'şi surorile. Această petiţie pe care din fericire o avem in copie (scrisă de însuşi Papiu) e plina de cea mai cumplita durere unită. cu cea mai nobil;" demni­ tate. Papiu nu cere «mila» ci «r ăsplată s . El moti­ veaza petiţia sa prin moartea tatălui său, Iară care lucru el n'ar fi cerut! nici-odată deja împărat vreun • Gnaden-Geha/t» ; el arată În petiţia sa că. tatăl său a luptat pentru tron şi monarhia Habsburgică emit W ort tind That», dar inirnosul preot (căzu în fine în mînile lor (ale Ungurilor) şi trebui sa moara moartea martirilor s . «El (preotul) lăsa Însa «o văduvă nemin­ �.îiata şi patru copii lipsiţi de pîne şi adăpost, dintre cari copil unul Iei cel ce stă plin de respect la picioa­ rele sfîntului tron al Maiestătii Voastre». De aceea el cere acordarea unei gratificaţij pentru mama şi su­ rorile sale, iar pentru dînsul aprobarea unui stipendiu din fondurile private ale Consistoriulni liceului acade­ mic din Blaj, pentru a-şi putea continua în pace stu­ diile juridice la Universitatea din Viena :l). In adevar, aceasta petitie a lui Papiu avu un rezultat satisfăcător, caci În 23 Ianuar 1853, într'o scrisoare adresata lui Vasile Pop, fostul paroch al Du­ diului-de-Cîrnpie, cumnatul lui Papiu, de către Ion Faur, profesor din Blaj, se vorbeşte de bursa acor­ dată de Consistoriul din Blaj lui Papiu la Viena şi de ') Baril. Cor esp. 5. Ms, 996, f 115-6: Petitia lUt Papiu (copia j;î. cută de el insuş1) in-extenso. 2) Ibidem, f. 116 [51] " continuarea ei la Padua, unde viitorul nostru istoric se gasea în Ia nuarie 1853 1), dar unde nu i s'a continuat. Odată cu petiţia însă, Pspiu înaintă împăratului şi o adeverinţă, una dintre cele mai dureroase care s'atl văzut vr'o dată, şi al carei text îl avem atît în romÎneşte, şi acesta e originalul, cît şi in traducerea nemţească i) făcută de Papiu pentru a o alătura la pe­ tiţia sa către Francisc Iosif. Într'adins în scurtele no­ tiţe de mai sus am lăsat neexplicate unele lucruri pentru a 11 văzute chiar din • Adeverz'71(a » ce urmează, Ea este importantă nu numai pentru a arăta rolul lui Papiu şi al tatălui său la #48, dar şi pentru cum­ plitele suferinţe ale poporului romîn credincios Împă ratului din Viena, îndurate dela adevăraţii stăpînitori din Pesta. La 1 Octornhre 1849, protopopul tractului'] Pa­ gacsa, George Crisan, împreună ClI bătrînii satului Budeiul-de-Cîmpie (MezoBodon), dau o adeucrinţă vă­ duvei preotului Ioan Pop din Buddul-de-Cîmpie, des pre «nefericita sa, a barbatului său şi a toatei familii petrecanie, sub decursu rebellului -- şi ticaloasa sa start de acum, vrînd a face destul dreptei cereri a acestei sarrnane văduve». « 1, De obşte este cunoscut că În a. tr. 1848, cind Încă Ungurii începuseră a da numai semne de rebeliune, feciorul preotului din Budeiul-de-Cîmpie, Alee- ') Lnirca dela BlnJ,-1"um6rul jubilar din Ii) Septernbre J900, 1"0.311 1" 3J2, Articolul 9G f. 61. ;J \. raportul ohcial în original 'in HarÎ1,� «>1, 5 !vls. qq6J L ! 0.1-. [56] r· ";1) V. I'îrvan La 28 Septernbre st. n 1850, Papiu scrie lui Barit în Ardeal de hotărîrea pe care a luat-o impă ratul 'de a medalia pe • mal bine de 60 inteligenţi Romini din Transilvania), «pentru meritele Jor catre tron), Şi Papiu îndeamnă pe Barit ca şi pe toţi cei­ lalţi să nu primească medaliile e dară nu pentru aceea ca ar 11 prea mici, pentru că dacă sînt deja Împă rarul pfntru merite, nu facem deosebire Între mici şi mari) dar nu ie jl'ril'tlim pentru cel noi ne-am batut şi ne-an'! varsat sîn,gele pmtru Î11tjaratul şi pentru drepturile nafI-unei, iar nu pentru stele şim(Jnede� 1), La 26 Noernbre 1850 Papiu îşi făcu răspunsul pe care avea să-I dea cuvîutării Rectorului În ziua de 9 Ianuarie 1851. El efa în latineşte :li. Papiu îşi schim­ base puţin forma refusului de a primi medalia - el o primea. dar IlU vroia şi nu putea s'o poarte: < Primesc, zice el, cu cea mai mare mulţămire crucea de argint cu coroana pentru merite, ca un semn al prea inaltei graţii a Maiestătii sale Sacra­ tisime, dar, -- pentru că trebue să plîng soarta politică a natiunii mele, care nici după atîtea sacrificii aduse pentru Monarch nu e mai bUI1ă,- pentru ca trebue sa plîng pe tatal meu, preotul, ucis de Unguri, pen­ tru că a aparat causa cea dreapta a Monarchiei. -.­ pentru ca trebue să plîng jalnica stare a mamei şi a micntelor mele surori lipsite de ori ce ajutor ome­ nesc, '-- în fine pentru că trebile să plin� trista ursită 1) Harif, Coresp. 5 _ iVI s. 99u, 1. 18-9· 2) Originalul lariu al dispunsuiul lUI Pnpiu în ilHi\. Corexp. 5- Ms, <1';6 f 1°3, [57] a mii de alţi orfani, ai caror părinţi' parte au căzut luptînd pentru imparat, parte, pentru ca au stat pen­ tru Cesar, aă fost zmulşi prin felurite chipuri de moarte şi naţiunea !1(,?astră, după cum inainte de războiu, tot aşa şi acum neînsemnată, e lipsita până acum de băr­ baţi cu autoritate politică, din sînul său, cari să poarte grija unor aşa fel de orfani şi a natiunei intregi,­ nu pot sa port acest sernti de bucurie, prea graţios mie acordat, pănă atunci cind, fiind îndreptată. starea naţiunii mele, voiă avea motiv să mă bucur s , Iar în ultima redactiune a acestui răspuns, alcă­ tuită. tot in latineşte 1) în ajunul solemnitătei, Papiu schimbă pe: «nu pot sti p01-tacest semn» , în: a fost teruuna .. 'i După cel din urmă r Va urma. na ma, urmat nimic. De ce va fi Întrerupt Alecsandri publicaţia, nu se st rc­ �) Articolul lUI Negri" apărut În NO""llia iiterară, 1855, .6 Februa r re 73--74. [60] G. B(>gdall-Du\c� ştiinţa de limbt a lUI Conachi, el arăta cam În ce ordine cronologică a produs logofătul poeziile sale; amintea de oda dela 1802 şi zicea: . A. Papadopol-Calirnach confirmă pe Sion, scriind 2) că .aceasta carte este foarte rară astăzi», Ce-a SPll� Sion se poate confirma şi cu o dovadă literară din cele mar interesante, ce se pot închipui, cu dovada că însuşr părinte­ lut Iiteraturiî rornîne, lUI 1. Eliade-Rădulescu, îl scăpase din ve­ dere acea ediţie, publicată într'o vreme, in care el insuş! era luptător În învălmăşelile despre care vorbeşte Sion. Anume: Eliade cunoştea de mult, din auzite, pe: Zori de zm;) se: revarsă SI cii ochi! nU'1\1l i nchiz . Cum s 1-1 Inchiz, cind CI y:\rs?t l'lro';" de foc aprins. se cînta la Bucureşti. Traducind din Sapho, Eliade duce aminte de aceste va .urî, le citează intr'o notă ţii, cre zindu le poporane, zice: « Este un cîntec naţional, al căruia autor nici nu crez ci va fi ştiut ca s'a aflat vre-o Sapfo in lume; se poate vedea însusf din rima /nchi:; cu aprins că l) Revista cOlltimporană, 1873. p. 24, ::) Con?'",;,;,.?' lilerdrt\ ,SXh. ,\,!�, P qz(}. [62] 1"" '- ne) ştia nict cum se face un vers şi cu toate deestease ex­ prima mai înfocat decît Sapfo » Apo'i Eliade citează cele patru versuri, şi continua: � Cine şi-a pus în minte vr' odată să pure o mină sacriJege pe aceste versurI şi sa schimbe vre-o vorbă! Nici odată 1» Pentru că. toate sînt rornîue ... I) Ediţia a doua il • Curierului de arnbe sexe>, dela 1862, este posteri­ oară ediţiei d-lut Neculaf Ionescu şi totust ea susţine greşala din ediţia întira, dinnainte de 1848, că poezia lUI Conachi ar fi un «cîntec naţional». Mar mult, la I868 Încă Eliade citează rarăşi cu plăcere 2) versurile lUI Conachi şi zice: «Ne aducem aminte de nişte asemenea versurî ver/t'l popa/aN, al căror autor nu este cunoscut, dar care «î�l spune focul din inimă, din care ca o lavă apr insa îi es lacrimile». Şi poate că Eliade a murit fără să afle din a cUI inimi cur­ seseră! Dacă lUI Eliade i s'a putut întîmpla aceasta, trebuie să credem că pe logofătul Conachi mulţr nu-l vor fi citit din cet' ce ar fi fost dat orf să·1 citească. Trecură dar alţi cîţiva ani, trebuiau să treacă anf piuă ce se vorbi elin nou despre Conachi. Notiţe scurte, apre ţierr fugitiVf� se găsesc, fireşte, citeva şi pină la 1R73. dar abia la 1873 se vorbi Iarăşf mar pe larg, aducîndu-se cîteva date nouă despre viaţa şi operele lur. La 1873 vorbi G. Sion in sala Ateneulut şi vorbirea lUI se publică în «Revista contimporanas ." ŞI Sion vorbi, ca şi Negri, despre cunoştinţa de limbl alo­ gOfi1tulul, deosebi nelu se Întru cîtva de C. Negri; )ii Sion arătă că «versurile lui făceau gloria Iăutarilor », spuind că l,e la 3 I tutaru din Moldova cîntau încă pe Zori resar şi îUC3�S treaz Ah! n icf somn nu-f la necazl) dar Sion se opreşte şi la copilăria lUI bolnăvicioasă. ştire 1) C"rient! de amot se>e, ediţia Il, P"g.164. <} Curs intregu de i'oc.\it generale, vol. 1. p. LI] L ") Sub titlu SII1/wil't ,((sl'n PN/U! Conac/ii, p. 14 şi 89. ') Inedite. [63] " 1.ogofătul Costache Conachr os ce' devine interesanta dacă o alăturărn la cele ce ni le-a spus Vogoride-Conilchi despre verir logofătuluI 1); Sion se opreşte şi la Zulnia; şi aceasta-f mat de preţ - Sion vor­ beşte şi despre autorii ele predilecţiune al lUI Conachi, pe CC1re el, Sion, pe atuncf copist ia Iaşr, îl cunoscuse. � Conachi pe atuucea trecuse de şease-zecf de anî, Era nalt de statură, uscăţiv la corp �i la fig-ur;'î. Ochif săr negTi,înfundaţ\ răspîndeau scîntei de inteligenţă. Avea barbă lungă,' rară şi căruntă. Portul său era oriental », Mal trecu un timp, pînă la anul 1886, cînd luă cuvîntul A_ Papadopol-Calimach 2). Multe ştiea acest bătrîn şi nu se putea să nu spună şi despre Conachi ceva nou. Calimach face începutul cercetărilor serioase despre vieaţa celebrului log o Iat, El a cercetat ;;i izvoarele traducerilor Iur Conac:hi. dind citeva dovezr, cii influenţele străine din opera acestuia t rebuesc urmările mal intiiii în anticitate. Din propriile sale a mint irr Papadopol Calimach întregeşte lista cîntecelor ce-ali devenit populare, pe care din copilărie le-am auzit cintîndu­ se de lăutart». Afară de cele citate la Negri, el mal numeşte' De-acum nădejdile toate dela Bune l'C muncit oni.)1' J le cind se ţine socoteală de numărul muncitorilor străni ca s:î lucreze moşiile mari lor noştri proprietarr, se con ',rţlf m.u I\!,.' poate a) a',;uJlra m unct ti}!"!! Il'! n o-stru il e m! I'crspcct iv., unei s.iraci. ŞI m.u l1(',,:re ,ect'lv;:t un it 111r:acran ;"li n-,�'Voltc nevoca ;iI se examinez" cu seriositatc -hesuunea muncitorik» agricoli chestiune atît de strins leg'ata cu populaţiei '�l l!l r u chestiunea [69] Oameniî nu au rntirzint s}i latea de braţe străine in ţară, şi de acum zece an! gu \lernul de pe vremurî a căutat să impiedice introducerea muncitorilor cel puţin in localităţile, în care se Lrate indigene în număr mdestulător. Jurnalul cousiliului de miniştri din Iunie 1892 prevedea În adevăr ca sa nu se au­ i orize nici o de muncitor"! străini a intra in de­ cit ba ea II1U1 mic/uit. care trebue a făcuta în localitatea elt destmaţie a muncitorilor, spre a se constata dacii acolo .Iaii in nu se găsesc muncitort m numar suficient, si numar in casul uner reale lipse d� să se permitil Introducerea străinilor. Efectul al acestei hotărm nllHhtt.rnk fost nul . , \ [71] ('1icstiune;1 muncitorilor agricoJY �t6tinl � 1 şi Între numărul muncitorilor străini introduşi 111 acel judeţ. Un judeţ de cîmp ca Vlasca, avînd numar 37 de locuitori capabilî de munca (dela 15 anr în sus) la o suprafaţă eul, tivată de JOO hectare, ar urma să introducă un număr d-. muncitor! străini cu mult mar mare decit judeţul' Puma, de exemplu, care dispune de 76 de locuitori valizt, la 100 hec­ tare cultivate. În realitate se intimpla tocmai din potrivă: în 9 ani (Il-l93-190r) În judeţul Putna se introduc 2I.844 de muncitorr agricoli strâmt, pe cind În Vlaşca, in acelaşf interval, se introduc numar 6.674 asemenea muncitori. Ta' bloul ele mai jos arată bine că acest exemplu nu este o ex­ cepţiune şi că În realitate nu este rucr U11 raport statornic intre numărul muncitorilor agricoli an;,;ajaţl Într'un judeţ ,;,i între densitatea maf mica sali mal mare el populaţiei rurale din localitatea respectiva. Mu.ncitorii agricoli străini şi densitatea populaţiei rur-ale Deusue.tea l")PU!. rurrle (de 11, 15 ani în sus) Y'-' ., I .-Il 43 44 4f 5° 33 la 100 hectare culrivut e Judeţul Muncitori] �tr;l1nl {l893 J 901 I Teleorrnan J 7.671' Vlaşca 6674 Re-Sărat 930 'Futova ::l.G33 Ilfov 13.602 I'ecucf 9.39h Iaşf 23.227 Dorohoiu 44.868 Hotoşanf 66.799 Mehedinti 1 1.054 Roman 8-435 Putna ::> I ,844 76 Neamţu 6.015 7g Astfel în general judeţele cu o populaţie rurala mai raid. dela 33-48 de locuitort la 100 hectare cultivate, introduc 61 cornisiunea agricolă din Teleorn'l'lllf era de părere ca numai «stcnetu] este mare de munca locuitorilor, dar se vor­ beste de acela cari n'au experientă ac '] Astăil stă în cre­ dinţa multora că şapte romint abia lucrează cît trei bulgari ;"i că sînt munct, cum e de pildă săparea şanţurilor, pe care ţclranul nostru refuză să le facă, oricît de bine i s'ar plăti "i ua de muncă. Sînt aceste plîngert intemerate şi în ce mă­ sură; O ancheta pe la proprietarii �i arendaşiî cari Între­ buinteaz.ă alăturt de rornînt şi muncitori' straini ar face să se v.i dă pănă la ce punct puterea de muncă a tăranulur nostru este mal mică decît il rutenilor , a bulgarilor sau a altor muncitori străinî, Dacă această inferioritate dinamică este reală, după cum ;,e poate admite cu mare probabilitate, se justifică destul de bine introducerea braţelor străine la ţară, dar în acelaşt timp �e impune o intervenţie din cele mar energice din partea statului, intru cît priveşte stirpirea cauzelor care micşorează puterea de muncă a ţăranulut. î Il sfirsit inlocuirea indigenilor prin muncitori agricolI strâmt poate să provină din eftinătatea muncel acestora, cart vrind .. 1) V. Analele statisuce �l economice pe anul 1 S61 / pag, 76 [74] 74 Dr, (;, Proca nevrînd se mulţumesc cu o plată mai mică decît romîni'f. 10 acest caz avem a face cu o chestiune de salarir ;,i Ctl un procedeu cunoscut care tinde la micsorarea salarielor mu [J­ citorilor indigenl. Cornisiunile de anchetă cerute pentru st u­ diarea uner chestiuni atit de importante ar stabili cu toată siguranţa rolul salarielor în importarea muncitorilor străin], �i cu această ocazie s'ar constata poate şi condiţiele defec­ tuoaseJn care se face plata muncitorilor noştri agricolr. Dacă nu este posibil să se fixeze un minimum de salariu, s'ar pu tea regula Însă ca salariile muncitorilor agricolT să nu mal tie subt dependenţa directă a secetei sau il ploi lor, ci S;'! atîrne numai' de munca !;lcllt;L Dintre cauzele enumerate: lipsa reală sali factice de braţe, oo.litatea inferioară a muncel ţăranuluf nostru sau în­ sfîrşit eftinătatea relativă a muncel străinilor, unele pot să silească, altele să indemne pc cultivatorf a importa ele peste graniţT :;ii aceasta marfă ",pe picioare», Anchetele agricole locale, cerute din toate p:lrţile, vor aduna elementele rrebuin­ cioase spre a hotărî care din cauzele examinate aic: sint nu numai probabile, ci şi într'adevăr active. [n acelaşi timp vom putea aprecia Întrucît practica de a se recurge LI munca braţelor strai ne,' este o practică dăunătoare pentru muncitori! ;lgrico!l indigen! şi pentru interesele superioare ale Statulu! Pănă atunci chestiunea rămîne deschisă şi discurabilă. Un singur fapt ni se pare Insii a (1 bine luminat de practic" arendasilor -saii a proprietarilor noştri, Întrucît priveşte an­ gajarea muncitorilor străini. Cînd se lasă la discreţlunea par­ ticularilor alegerea intre romînf ŞI străint, considernţiunile de ordine superioară IlU opresc pe nici up particular de a-şl ve­ dea de interesele sale mornentnne. Ocrotirea muncitorilor indigem ramine şi trebue sa rămîe în sarcina Statulu! Ş! il organelor sale. j)r. (i. )?roca. [75] Corespondenţa din tinerete a lUI Mihail Cogălnieeanu ;'L Scrisori din Berlin '). Il. Că/re 81U'u!'l. NO.88. Votre lettre Jatl�e du lr)/ll de(:pmure 1:-'8;) m'a f(jit ueaucoup de joie, Je vom; ai ecrit que je me suis enuuve it ma fete: cela est vrai, CM qui voulez-vous qUI vînt me teliciter ?' Je me plais el, Berlin mieux qu'ă Luneville, mais .ie me plairais mieux si j'etais a lassy. fei je suis occupe du matin juqu'a 10 heures du soir, 0' est-a-dire 10 neures «uropeennes. Ici nous jouissons d'un teinps superbe. Un IH"1l de pluie seulement de temps en �mps nous tornbe. Si vous n'avez pas de nouvelles chansons moldaves, alors 811- voyez- moi des auciennes. Cependant je sais lJue, lorsque j'etais encore eu Moldavie, Roczinsk; avait publie dans l ini­ primerie de l' Abeille une collection de ehansons moldave-, valaques et grecques. Je crois qu'ils coutent un ducat. fhtt"s alers it mon pere que je le nrie de l'acheter et de prier PI1" suite Michel Daniel de me l'envoyer ;\ Berlin quand il aura, l'occasion; d'autant plus qu'il y aura r;ans doute beaucoup de juifs de la lVloJdavie qui viendrollt ,] l>aques �l LI foire de Leipsie, eL de h\ an peut trc;+vite rn'ellvoyer ces chansons iL Berlin, car Leipsic n'e;lt separee de Berlin que de vingt·quatre heures. Depuis que je suis it Berlin, j'ai (ite el dnq bal,,: les deux derniers et:'tienL cllf'z deux riehes banquiers. Je !ne sUis beaucoufJ amuse. Il y avait El l)eaucoup de }i'ra[l(iuis8S et,'de Belges; en general, tont le monde y parlait. le frall- ') Vazl No, dm Sept Il102, 1'. S2H, [76] J'e!'>pere que serai invite encore il d'autres bals peudant cet hiver, et puis les grands bals de l'Opera com­ inenceront bientot, et je ne manquerai pas d'y aller. Vous 1Ie m'ecrivez pas si vous allez aussi aux bals et si VOU8 etes contentes des nouveaux acteurs, s'ils donnent de bellef', pieces, et s'ils font bien 1eU1'8 arlaires ; enfin si vous (�tes; abonnees au theatre et quolle Ioge avez-vous ? !';st-ce que t' Abeille moldave n'a pas envie de reparaitro, ou bleu t',,(; elle morte a jamai8 '? Adieu, je vous embrasse, ainsi Il IW ,'> ivtitz» et A. et suis votre fri're lJites a urou JI{)H� qU'JI iucnvoie par Mi('hef DaniHi ,\uCisI tableux de I'histoire moldave, car rai grande fmvin li", Jeg voi!' dans ma chnmbre NO.89. ,/';li j'('(,U avp( hil"ll de phtisil votre lettre du 1 �i�;j ,i, .nvier 1 Ki:W. Je suis hieu eoutent de ce qUG vous vous portez ()IO{]. Je jouis aussi d'UOf' !Jonllo sant î. ,le suis hien aj�.;e 'Jue meH ']ivres I'lout arrjV(:'s tI et qu'ils VOUk font IGcrivez·moi s'Us ne se sont pas An voY,tge rEilill la liste qno vous m'avez I'X;rive:r: moi si vous pn ;1 V ei: trouVI' aussi UlHJ da.ns les l;�crj ve:r; nlOi St vous y avez 1;rouv(; Il"" gl'iIVlln�S ponrl,ord Byron, car je crniH 'jll'il y eu aVdît; SIrlOIl, 1% ai Jaisseu8 Of) f·'ranCEi. (�uaflt, ;l. la. Hibliotheque d()� voyagei;. les volumes qui manqllont, n'OlIt PClH encore paru, cal' il faut /ju'U v eu nit quaranteeinq, 'lingi (jue ,uaneoup d'au Lre" cartes. l,a Maison mst.iq ne non plus )1' f'kt paH' cornplbte. Est-ee Cjue vous avez ete fl la noce de H.asou. (71, aVAl: ui s'est.,il mari(\? ,1(, n'ai pas ul.lcote relill la i. ttr(i de Momliour' fuenim. pent·dTC' iJ ue ,le la rucevrai dort\na V:1nt .. Ie suis allc Ilornkt"emel�t au hal de r0l'(,ra. c'est it y mourir d'omlUl. J:o li 'irai plUk r!ol'i'ioa \'allt, qnund nH�me an me payeraiL Dem}!mlez:' mOI1 pero sile prinGH !l(" melera pas biontCJt lieutenanL, eal' quanci E retol1rnerai 1l!1 Mnldavie qUG suis atl moins eapiLaine. 1'; "t- [77] (�f, que ma bibliotheque est assez grandu pour conteuir tau" rnes hvres, car j'en ai encore en France et Berlin ,\V,;,' moi, Mamtenant j'achete des livres allemands, car 1l Y Pl\ il aussi de fort bons, surtout Schillf,r et, Goethe. Mes Jl, Madarne Wimmer et h Monsieur Cuenim. J'emi,ra"s, Aleco el, SavUt:;;ii. Envovezmoi des noh'", de U". I\dipu: ji' vous «rnbrasse pl. snls 111, NO·9 .rai vos lettres du vie)" dYH' , ,le charrne qne vous vous uort--z bWI! (01, f 1l1; vous amUSG:!., I re��rpte unssi dp n'et.r« pas «n jci rn'clHmie a mourir. Ci" n'p,,\. pas CI Uerhi il oa�.\ une \iil]n ou on IlH pUf; s'umuser , lJlillb .It dUH:: dt pwl!" me trmv» r(� Rui" (\\7(' diable . .)0 suis t dan� nu 1,)'C8 r-uvmont I't" m'otre (' aver lUI \ 'i,,::>l soutlre de la poitrine. JI' tacne Jll'I1I!l("IlWII qî!P,II Ol\ ii tI.' de nR1lh" "[; qr v st ce 'Ii.i> li' (lt."lJlHII'I, \l0 J ]lIP U A Il "Il q li 1 L!.il,ij t 'o \1\ U!le' j'e";J.is' irUl il Il'3 fevrier ((j mars) . Je suis bien aise de ce que vous N,es (All I)OnDe sant e. Moi, je me porte bleu, sf'ulemollt je souffre beaucuup de lei poitrine et des y eux. Vous me dites ClUO je vous ecris bien peu , c'est vrai, puisque je ne sais rien qui pui:;sA Vous interess.er. Je ne lis qu'une gazette, qui ne parte que t/,'illlaires publiques. De la guerre, je n'ai rien entendu. l\Ltis est·ce que les deux parties de ma blbJiotbeque sont pleines? Je n'aclJeLe malllterli:lnt (Jue Lei conlinuatjOll de messouseriptiolls. Qu'est·ce que mon rere a dit "aussi((,car vous ecrive7.: );il CI dH; np l'et.udo d(Jl) languos nrir'IlLak:,,; m'a prii:' pour cela, Informez-vous si Gennano ;1 dejil Illlbiie son histoire de la Moldavie. :-)'11 l'a dejil, publice. elite" �t. rnou pbre que .le le prin de nie l'envoyer auss. qua .. d il nura l'occasion. Maintenant les imis out fini: toute la jonr- 1l!0A je t ravaille, aprcs diner .ie SO)';-; urle heur« h 11\. P1'01111'­ nade, puis le soir je vais a11 tht':â,Lre ou 1'lIe% lI' princ« ciI" rumberland. Vous ne m'ecrivez pas Cl' que vous faitvs, ce qu« vous apprenez ; moi m'a ppliqu- heaucoup a I'an:..;­ lai:, et ii l' italien ; lorsquoje retournorai ('11 Mcldavie, JI' vous en donnera i des JPf�OllS, Dites �l mou li're que ]r." ieunes Prinoes sont tr-s inquiets de .'(0 queMadame Pala(ly 'Îl'; leur (:crit pas depui;,; hlllt;Lemp", .I'erubrasse f)avut%i:l Pl A leco. .Mes complimente �i MaJc.me YV1Jlln�r ('!, it :Mom;I!-;Ut' Cuenim, Mesamitie" tt nWi-i c'Jusins, Dites-IDoi Ijl>'est ·",1' qU(' tait Leondari, et ou e"t-(�e s.' t.rouvp. Adinl1; .Ît' vous "!fJbrat4sl� pt :- juin) m'a fait beaucoup de plaisir. Grăces a Di-u maintemant je me parte bien et je suis diablement content, parce que vous vous portez aussi bien. Je vous rernercie bien des mots cigains que vous m'avez cnvoyes, Le prince de Cumberland vous s-n rernercie aussi, pitice que c'est pour lui que je vous les avais d-mandes. Vous ne me dites pas di:lns quel pays de l'Europe [P,3t] Monsieur Constantin Maurocordi:lto. Quand done est-ce ({!le Mr. Cuenim finira sa lettre '? Je suis bie o cootent des llvres que mon pere veut m'envoyer. Remerciez·le de ma part, et tâehez de m'envoyer Laut ce que vous trollven"z 4ui se rapparte a ]'histOlre et a Ia poesie de la Mo1da vie. Pauvre Procope FIOl'eseu, pourquOl diable a·t,·jll'eIlvie d'cpomer M·]]e Cavacou? Est-eefjuol1otre jar­ din ele Copoii est ahl1ndonne maiotenant, pUJsque tout le monde va dans celni de R(gner8bour-g? .J'embrm-se Alecou et Sav­ titZ1, et qu'Alecou m'envoie par un8 lettre un de ses des· . sin,,: j8 suis curieux ti'en VOIr. .Te n'ai pas le temps au­ joun]'hui paUl" vous envoyer avpc (etle lettre une deserip­ tioo eJ'un des edifil es de Bnlin, muis je vous on envernll par ma pn'nliele. Millo ne m'a jamaJs eCTit; il j'arl:Jît qu'tl m'a oublie; c't 8t un faux "mi, ('ar il ne se souvient ras (le moi. Mes compliments :1 M-nle Wimmer. Adieu, lflf'S chere::; smurs;,ie vous embrasse, et suis votre lrere affectionn() JJiJ. KogalnitsfhrJn. [84] NO·97· Le juif il qni mou pere li rlonne ce fiU 'il voulait m't'il vover n'est 11;\:-; eIlco!"e arrive il Berlin, et cependant il ,'Il t t;"L tvmps .. ll' snis bisn f[âelhl:'i de ce que Monss-ur Cueniem .. ' S'e::it porte mal; HWi:,; ;1t!eisi ,ie sui", doublernent content dA ce que maintenaut il se porta Lien, et de ce que il m'eerir» l' un« Iettro 1.11' tj uat re l'HW's. .i le' Il!' puis Pt�:-; vous dire ahs('· • Iurnent coinbien de Lle'll1jl� .ÎI" r-steru: il Berlin : peut-ătre n'� ter.ii-je tJ ois am; ou lH'!It·{'ll'l' jp retournerai ă Iassy dans u an. Maintenant. nous alrous logpr chez OII autre pasteur; 'il je J1Vn,vr i­ qV.eJt{Ut:' (;110:-;8 ,:t B\�rlill, dile:-;-lui I.jue je le pr.ie du w'env(I'y11 deux paires de :-;oulien, de da!ll(-)s qu'nll fait il. Constalltinop],': vuus SHve:r; dp COl1X ilui ::-iont broues avec de ]'01' et ,\Vhe de per:es . .le vel1X el] fali rei cadeau ii la prince:ssH ele ClHll­ herla.nd, le iour de la nonveJle annee, parcI'> qu'elle H biiHl tlţ'S bontes pour moi. Tâ';hez, 111fS chere::; ::;03U1':-;. 1.I',:,ngagr·t mon pf;re it me faire ce petitplaisir et craye;t,·moi que VOll� m·obligere7. beauconp. Maintellant,.ie m'ellTIuie terriblemellt il Berlin: 1. paree que je souf'fro beal1coup de la poitritw; .� pareo tjlW tout mes amis BonL t.i. Je vou::; prie, mes chures smun:i, '"llvoyez-moi le plus tot possible dans vas lettres IH ballarle de la mort Lie GtJica; 011 Jue la demallde de tous c()L<�.:i. JI; vait; fa\re imprimer lei les chansons muldaves. T,)pllrz nu,,� (le m'envoyer les paroJes ile cps cham;;onl'. Addio, carissin1P. �t:'" WkPPCL::; il, Ma-dame Wimmer. li\Il,.; Rog. r, f. 185.) [87] ('ure<;pondt:f1ţtJ. din tinereţe a lu'f Mihail l\.()gAIHj;�eanH H'7 No. 100. 3 octo hrc .: f �;eptt�,..n 1)"'(:' 1 ii 3'-' .le Il 'a.i jlHH I'n repoudro �l vetre aimable lettre plu . ..; t ot., PilfCP qne nous avions ehange de logement.: nous demeu­ rom; main tenant chez MI'. le Pasteur Ionaa ; nous sommes hien Ioges : j'ai maintenant une chambre il, moi il, part, Les bains ne mer m'ont et.c' d'une grande utilite; maintenunt je suis tout ii. fait bien Vous 1l(1 pouvez pas vous imaginer. weB chere- srours, q uel plaisir j'aurais �t vous revoir ; vous rne ilites de reveni}' eu Moldavie ; mais qu'y Ieruis-je '? qu'y snnlis·je, un samesse dans II n district, ou un otlicior <1 LI dnsHous d'un Miclesco, d'un Croupensky, au dessous .I'uu ignorant."? Non, mes cher: S SCBllrs: .in veux m'mstruu», voux retourner eu Moldavie riclre en couuaissances. Alon, merne si je n'ai pas uue !>oune place, Je �('1?1 moi; il' sl�rai t.oU,Îours aU-de:-lSllS des ;lu!.re,.; par mes l,alellj,k; pal' mOll illBtrucUnlJ. Ain,.;i f, Ta! li Il !lnmd plai:·l!l' elr' vous OIIVO vei ilIe" "on· VlJfllrS tiI' moI. Me:,; a :H·mr 'lHlW! el ;1 Mr. ( \wn im, JI, Envoyez moi dOllC, .le vous pi ie, la ll1xllatÎe de la mort Ullika; ai nxtrfH1V'ment ))('soin iJ'Ih Kog. ) L J1'l7) [88] .. No. lOI . . le vom; remercie . bien des details que vous mo donnez IÎans VOt1'8 Iettro du 2'( septembre (9 octobre) flt je suis bien Wl1LenL de ee qu« vous jouissez d'une bonne s:iute; moi, gracp il. Dieu, je mo porte aussi bien, Il faut, m6S cheres »oeurs, I/IW vouz m'airnlijez bien peu, pulsque d=puis six liJois.ie vous prie de m'envoyer la hallad« de Ghica, YOUN ne rnel'envoyez pas. Dans votr« dernier« lettre, "ClUS nl'ecrjvp�: nou» '!;OW'l enVOI/Ofl8 la hallacle de lo mort tii' ahi';(1 et (;f'pI:,mhnt elle n'et1Î.il, pas dan:,; lH Iettre. J'1 vous prre dOflC. mos cheres sceurs, pcnsez un peu il mri et envovezmoi cette rnalheureuso ballade : vous m'obligerez innnimeut, croyez-rnoi. Presentez 1l1t1::; complirnents :'1. mo n cousin Constantin, et rlites lui que je le prie du VOUi'! n' inettre pom rn 'envoycr tont ce qu'il aura de joIi des vers rnolduves, tel que l� 8:::ttyre 1r'Menson[j(' 1'1 tu I'eritl', f'l. l'uis la prise tit> CilOcz:in (ji$.II"k X"'l'ÎIli$,\Şj/, illtlsi qne (j' 'Int.ret-\ ChORE:\S de ce gt:mre. Ce n'('st pns Jp f'rirlCi�, mais l,) I "ela qu'ls ne ffif1 verront jamuis dans leurs ;mtkhambr�;8 [90] Adieu, rnes cheres so-urs, J'ernbrasse SavUtza el, Aleco, ainsi que vous. V otre anectlonne frere Kogalnit8chan. l\:1ps respecte ii. MI'. Cuenirn et ,'t M·me Wimmer. (M.�. Kog. 1. i nî3) p V. f(ane�. [91] Dare de seamă. I[},a!jom;rescil lillill, Poeme: Poxesu. J.'101"'1 moarte. 11'10,i ,tl1!a.�t,.,; Bncnreşt! Flml. 1 hr de RO pp. -- \ tn primăvara trecută apărea in capitală o revistă literară. Pe afişul ce-o anunţa in fiecare Durninecă puteai să citesu trtlurf ca cStingere' neatinsă», «Cu sufletul nopţii>"Zcîa morţii • «Amorul sîlige ", "Amantul rnortit » şi altele. Treca­ rorir, văzînd acest registru ·de titlurt macabre. dădeau din umăr ; ziarele, cari astăzf nu mai anunţă cuprinsul revistelor decît in ca sur! de interese speciale, aii tăcut ; criticii, bărbatf cărora nu le place a se preocupa decît de opere marr şi lumi­ noase, au tăcut si el, si astfel d-lut Iuliu Dragomirescu nu mi-ar fi re­ amintit cuprinsul apocaliptic al rcposatei reviste, al că ref spirit haotic şi forme incoherente inrudesc dea l inele cu .. florile moarte '. din lumile astrale ale visionaruluî nostru autor. Să nu se supere ci Dragomirescu (Iuliu) de această CI.lI1- statare , cacr nu e singur la părinţi. Lxistă o familie întreagă «nordianăs , care ar merita sa fie privită odată de-aproape sub .specie aeterni, arătîndu-se toate firele ce-r leagă Într'o \.mogenă adunare de .indivizj intelectualt, Fiecare individ in [92] parte nici nu ar merita de alttel o atentiune deosebită, ci Il umat Întrucît se completează reciproc �i Întrucît cu toţir irn preună constituesc un fenomen social, un curent ascuns, Chiar acest volum de poeme nu are altă importanţă decît aceea pe care o - oferă orice simptom caracteristic orice dovadă mal mult pentru înlesnirea unei diagnose. Aşa de pildă, cînd rnisteriosul No�da Ile asigură Cu toată seriositatea cii «n'alll scris pentru lumea din ziua de astăzî ; cel puţÎn deacum pt""!e sece gellN/llir dacă voi fi pn· e,jm/, jar dacă HU, lot lina mi-ar fis ; -- sau cind acel aş IŞI apostrofează cetitorii cu vorbele «a curn nimenr nu mă c u noaşte, dar strigaţi În tot poporul că a fost un Norda şi aş teptaţt cu toţiî ziua de 23 Februarie 1<)06>1.. nu stăm .11 faţa unui cas Tsolat. Aci sbîroăj'e aceeaş coardă, pe care a îdntat dl Macedonskj într'un «epigraf, din volumul sau -Excelsior , : Jl,lt, Gilld patru gennl,1iil ill.I!," ll]o!\(leil. )I1·'il. VI): Ir'-),:'J Cind vor ti de-un vo.u .iproape O('I.I, MI-oI' oorooi În t.atu ii. d in sfintele obez'! Ce pline-of' fi de lacrenu trecute ŞI f'erbtun De cînd dram nemernic şi plin de nizuiuţt. în torentul acesta de vorbe late abîa zăreşti cîte-o ful gerare de ider poetică în «Sila umbra», care Însă are partea umbroasă În faptul că e tarâş inspirată din Eminescu, pe icI pe colo textual, ca in următoarea inversiune: Apa apă călătoare Unde "f,orI tu oare, Cum tu inima bolna va NUlJl' port) prin dumbrnva ? Val de gindurile mele p!lltitoi1re'n stele, Vai de ochişorit rnet Plutitort şi el. Droqomirescu, fi ,,O. Val de picioarele 1l1�'II" Pe-unde umbla ele. Val de ochişorll met Pe-unde umblă er t Inima'n mine-I bolnav" Floare de dumbrava Şi vai lacrimile mele Cum le vărs cu jale ... EmiiICSCU, Opere compl. I, p. l30 [95] Dare de seamă Originalitatea în genere nu e partea cea tare a poeţi. lor de genul d-lul Dragomirescu, ci mar mult căutarea origi­ nalităţi'f. Fie în rimă sau In realitatea cuvintelor, fie în contraste indrăsneţe şi în simbolurf mistice, fie în juxtapunerea culo­ rilor şi a sensaţiilor, el caută mereu originalitatea, dînd ast­ fel versurilor acel caracter de evidentă neainceritate şi de ar tificialitate, care te lasă rece chiar faţă de cele mal reuşite producte ale lor. Să exemplificăm Iarăş prin o «floare moartă» de-a autorului nostru: Mereu imI sosea: Mira' Mirasilva Pe drum visătoare AZI eşti fără grai Ce arhanghel oare Mira Miraailva 'I'e-a răpus spre stele Ori în larga mare Ti-al urzit din alti Mira Miraailva l'ohte sfinte s+em« De văpăt rebele. Vintul Iar le geme Mira Mlrasilva Pe ciud tu te porti Poxte in p061n8. Cine-mi stă la p0rii Mira Mirasilvu Noaptea 'ntotdeauna Silit cchu tfli m ot ti ') Oh. e luna, lunu Mim, Mirasilva. Dar ea Lot de tine Îmi plinge nebuna. Observaţi această Înlănţuire de rime, această cintare de musică dulceagă din «Mira Mirasilva, apof duhul misterios ce Învăleşte întreaga bucată, Îndrăsnitr a vă apropia cu grama [96] cu de aceste CtlVH1!c. Confllctnl mtn: autoru P"� h'll',dl'''l 'li ltîl0rp;J echillbr;tt (ll 11 il) idei .',1 forme, chiar" un pilS Inainte în ni n"'.11 Irrt tS,;'OH:!lI I li 'H'rl' 111 pol nt·d.etlUliBl Pl' (It de Hl8ete pe sine 1 Aşa cînd se exprimă mal energic: Regim al forţelbrutale, aveţi ea fllllhlemă bîta. V'aţ: slujit de dII1Sil. foarte e pietrele f)i sa anunto ruina si desolaţill:10a, Oile! LOr::t.':ului [107] israelu« 1 c hrdniiH I .lUI I'q onJl!l(- urmare noastre Sa-Li nu CI. "T-PlI11.1' din Rorninia rr er 1 II Il j 8 /' ,- l � J\ \ li r., I j.i ,'( nll UI )()I,d 're;' ,'" J (:'1 :1' 1) il; c\ 1"-, j (-. �_ 1 lI el Cel!'! 1\_( l-r eli l'ţl 'L l r c'!_ lf Iri r c oo.,! , 1, 'Clt i " li 1'1. 1 I k , 1 n, 1 '1 j( �:I l il l t d 'o]ll Î: t r 1 1 P \,'\ i(1 1 c, Î lIn 'H"Y;, ()(tOlll l � j ( ) i\1 a [108] 108 1[1 Istoria diplomatică a chestiunet israelite ln Romiuia - .. din Bucureşti ce organizare internă voiau să aibă Romînii, Divanul răspunde că organizarea intel/'na urmeaza să se (aui prl1Z chiar Adunarzle legislative ale ţarei. Prin lovitura de Stat de la 2 Maiu 1864, Principele Cuza şi ministrul său Kogălniceanu au înlăturat una după alta toate acele dispozitiuni ale Convenţiunei dela Paris ce nu erau conforme cu linia Iimitativă intre dreptul public extern şi organizarea internă a tărei. Aşa dar rămîne ca puterile garallte să reguleze Iegăturile Principatelor Unite cu Imperiul Otoman) să se ocupe de tractate etc. etc., iar întru cît priveşte administraţia lor internă, numai puterile constituite ale StatuluI sînt în drept a o exercita şi a o preface. Conventiunea dela Paris, in art. 46 zice: «Mol­ dovenii şi V alachii de orice rit creştin se vor bucura de drepturile politice. Exerciţiul acestor drepturi se va putea hztl'nde şi la ce/elalte culte» Iată prin urmare anunţat pentru întîia data prin­ cipiul întinderii drepturilor politice şi la Evrei. Dar cum se va aplica acest principiu r Pe calea dzspoziţiunilor legzslatz'zJe z'ntenle ale ţărei) zice Conventiunea. Atunci vine codul civil aplicat Ia Decembrie 1865 şi aplică acest principiu, dind Evreilor, prin art. 16, posibilitatea de a dobîndi naturalizarea individuală, cerînd-o Camerei, ca orice alt străin. Prin urmare iată geneza acestui : .rincipiu. El face parte din dreptul nostru public intern, şi nici atunci cînd eram sub suzeranitatea Portii şi sub garanţiea puterilor, ou ne-a fost contestat! Dar în Constituţia dela 1 Iulie 1866, principiul acesta înţelept este necunoscut şi prin art. 7, devenit celebru în dreptul nostru constituţional, se admite res- trictiunea religioasă, . Aşa că) În momentul cînd Brătianu şi Kogălni­ ceanu erau primiţi la Congresul de Berlin, în şedinţa dela 1 Iulie 1878, şi cînd vorbeau de tot felul de [109] Istoria diplomatică a chestiune] israelite în Rominia 109 drepturi ale Rominiei, rana aceasta era deja deschisă în corp şi nimeni n'o simţea. Peste puţin avea să i se absoarba veninul şi să devină singura cauză serioasă care să împiedece pentru cîtva timp. recunoaşterea in­ dependenţei noastre. II. Odată aşezată linia de despărţire intre dreptul public extern şi intern al Romîniei, să examinăm cu luare aminte tractatul dt Berlin şi faimosul său art. 44. Independenţa Romîniei a fost desbătută în şedinţa dela 1 Iulie 1878. Toţi actorii de căpetenie ai scenei au dispărut şi 3(1 rămas numai protocoalele reci. E curios cum cititorul de astazi, examinînd aceste protocoale, nu poate găsi textul pe care se înterneiau cancelariele Europei spre a impune tărei admiterea în massă a Evreilor la dreptul de cetăţenie sali chiar numai admiterea lor pe categorii. Şi pe cît este de curios faptul acesta, pe atîta e de îmbucurător faptul celălalt, că în faţa unor pretentiuni absurde ale Europei, ţara, ca un singur om, s'a sculat drept picioare şi Cu hotarire bărbătească a primit din tractatul de Berlin numai ceea ce este acolo, iar nu ceea ce era în intenţiile lui Beaconsfield. Admirabiiul sens politic cu care s'a Învîrtit Bră­ tianu în dedalul artificial al acestei chestiuni este un titlu de glorie al său. Prin urmare: În protocolul No. 10 al tractatului din Berlin, re­ cunoaşterea în dependenţei Rorninie] este astfel pusă. «Preşedintele, rezumînd rezultatele discuţi unei, constată ca unanimitatea înaltei Adunări recunoaşte independenţa Rornîniei cu aceleaşi conditiuuea ce au fost impuse Ser­ biei şi, mai mult, cu conditiunea că Rominia primeste, în schimbul Basarabiei, Dobrogea.» [110] Istorin C1iploliJaUci a chestiune' ISraelite În f{oHllIila ŞI lll(j"peilderita următoare, prumt-o u Congresul) : (>C'{f c Urmeaza deci sa 1. discutat chestiunea e-vree asca protocol admite ClI �a este v / '/.I"I(}·1/il t. "/ ( f III )1. 1ji1 l' j, j }!�n { r Î! 1 ( 1, Il 1 Ci fI t 1 � I f· l ( l' �- \ t ,j I 1 j t � \- t I n1 Il!;!' v' I {', dd!J i.trv .:d irul ni , ft <'i l' I ti, P!", tI 1. , I 1 1 t Il! l II I -<1 [111] lst{Jrl" drp lornaucă a chcst iuuer vsra elite 10 Romtuia IJl este aşa 11131 1 tuil lot cu mva re numar nr mează să d- osebire şi-a străine slă rnnue-i pnl!!!" () c-, ,U 1)1)< rta i dtnJrrnatO;;!H3 de­ din 28 mal ('u m rnassă. \- 1. mal va '( Cii Il ÎI ci fi (,orele1 C()W :)ceasta Si) Şi i/', 1 eontrJ A jf"r{nlSln�:_l LI ram 1111 por [1 {'el'Vl este intel" se texte ŞI îl' Ci .. li 1 ti li ţ 1 \ j n lI! r fJl ,j 111 1" /'[1 : li (1 \ \ � f! J!J j , , 1 " in' il \ I r, Il iu ti Il rnce [112] lI:: Istoria chplomaticd li chesriunej' israelite îl! Kom inia serie et la reconn aiss ance Aşa dar ceea ce admite Congresul este nexul in­ tim Între recunoaşterea z"lZdejJendellţei ş: recunoaşterea libertatit relz/;ioflse. se găseşte în nici un act, prin­ cipal, suplernentar saf] adiţional, al tractatului de Ber­ lin (afara de propunereaWaeldington), un text care să vorbească de admiterea Evreilor în rnassă sau pe categorii. Cancelariele Germaniei, Franciei ŞI Angliei, În co­ respondenţa lor diplomatica, au Încercat să interpreteze altfel mai cu seamă după ce Serbia a admis de o data pe toţi Evreii la cetatenie, adică vre-o 5 mii de divizi în tot. Această este insa, rerea noastră, n umai aşa se ex succe- sul dennn.v al rornrn 1" I pentru u- noaşterea luarea fier; in fine mediocru la [113] f-lC \/ eli ,""Il anunt» (../cllnCf 'l)"'} (-")1 Il ti (1(" mlt,d l�l il" ti (. (dr, \"Iani, JlI ' ). 1 -P il mai are alun' Iii Depreus, miniel, u( -,p' e cel n el cu cel" 1\ 1 dlj[ '1 J este 1\ tu " nu: COI1',1. il 13:j \ f. j l, j ce năt 1 1 !l OI 1\ fi! 1 t n. 1.:1 r I i tf � .. 111 v 1 t ! t r f , t i" ! 'fi :t I 1 \ , I 1 j> .� , LI ,,1 rat. la h, la il 'l LI 1 � tjJ î (- 1 ÎI. I , \i ,t \ I (- i P;', \" Il 1.' .1 i II \ t LI 1 I J lU ',. [114] 11 Istoria diplomatic:l a cl.estiun e. isrnelue ln ROlHlllJa mrnu rl -rnen- IfU\ cu deles; vor crede de 1) lul 1Vlaiore­ Il Ll- înştiinţa confidential recunoscuseră încă Hl o (amenl, să :71 prIn urmare al p arerrlor trt, cea acel proiect n[;'1'I;'/l1)(' U!lrlJZz-J/z1talea ?IO-- cînd se ce nn ;j I Altele erau cuvintele care să spuna lui Maiorescu că răsunet in strainatate [n ziua de 3 Iulie I�79, zentantul austro-ungar în Bucureşti, Brătianu că puterile care nu ,>cu, [115] c 1 1 poate Inll I 11 trurntc r )!lCld '11 ':le, !intrĂ, f iq 1,; li.,\! (jL, '. jt 1'57Q »n.m: C�l ,1 n t r !,,-,'ţ 1 Innl,fPl1atu1 1)1' ,oi ('-el m.tm tVTH,1"U lernn qU t , .1. ne-ntu OPl)!j i, , ,1 l! r' f, I: a.n.me au bme. hotărîte sa :� 1 .�. I \! , ., '1 )1' , , f·, r- i 0il lUl'l,HH nu 1 ti j Il c ,.1" cii li,l l' l' () 44, 1) ( 1, 1, ,1 ,: aCf\.t r t ! L)(' docurn- nt cl! Il' rrr ne [116] rnemona """.I"i străine 1,) lulie exact ca 1 timp ranoartete indată ce 'o facem, Sti cu « Ministrul Italiei de toate nu este tirnul moment cu 1 Iotărif în cipielor liberale, care ne-aii sească, cu toate ca şi cel din Berlin, Ca noi ministrative necesa /llZZfi ir, � P Iti; } j ( t I , f lt/ r.r COW,ldlrf di il t ' l nu t' VOI l! �-)� rl-! {Jlil� IU! , UU'H.u" lutle (le le fIu, 1 nUn111 p, ŞJ cu cit I fj lnSU'H Il trar t [117] 1 , lint} (i lan rtllll(; �-�cl net,' .r nen- r , nI' ",t'" '!II r I lIi votu i -t , v il\ r){'1 u i i I j Y j { )H i{ , \ I I ilO i' I �P , 1 i .: f-<'j , J . il f: jl lÎ , , , , l ]. Îl tl1 ! c , 1 n !\,.( il 11 I I ,j '/ , r I � 1 i ( Î: , Lt Il t c.1 , , t • J 1'1 (' 1.1 , , 1'i ( t 1. r r"1 t.t 1 jl el j �'I '( { If· s: 1 , 1 II ti (-' Il l' /11{)j(1 ! ) I / , 1; li l " { tI· l,j I'XLfflli 1 Î,' ( cun' :,t lil ,,{,U [118] astăzt le, Calf" Şi văzut led pp Ministrul Străin« au cornunrc.u conndential D·lui Bort ŞI nue că (Andrassy) n'ar li tocmai dispus să 11.t'!1>J cererei noastre şi clnunle '+1 ,11 tracia tului de Berlin în statutul rornin ; observînd Cii 'Intr 'o constitutiune, act curat intern, nu S(' menuune straini etc trei tăşind şi el o asemenea opinmne, va proceda la o schimbare radicală salt cel puţin o modificare a propunerei Engliterd, dacă insuccesul notet mai argul11cntaţiunea mai toate cazurile, era autorul unui diplomatic purtînd data de 9 Iulie 79 şi comunicat Puterilor prin tărei, document care nu se poate ce ti ernotiune, -- este inima celui ce scrie; ca atare trebuia debarcat Dar acum tianu nu mai vorba. programul Came.rilor în şedinţa m 23 Iulie, el zice «Guvernul ("(�de ca rnatiei Europei, cit şi preocupatinnilor tărei, cind pe de o parte priI taţii religioase şi al libertă.ţil Jar pe admite şi SUSţl pentru 'ut. 7, III sa relativa Ia interesele noastre interne. o bazata pe principiul îrnpămintenirei exclude oric« rn trictiunilor speciale nAnh'H dobîndirea proprietătn r Noi ştim astăzi că deşi Contele Hoyos se la Bucureşti, trei strînoă de e:Ît. b c> J drassy, o lăsa comun ;:t] un [119] ! 1 �l ll! J.. i 1'1 ) lit f\ L:llctt t<:1 u al I Il ( J ,ti t.. F il J. J l' f }jJ (- I i r_ 1 -ran li' l1L1l il il " If l {I ,I'!: I 1 f .(J i 1,'lt. )b"t dt ÎLl U. conveni ti qr"O[H \, Ci { u "!Iorrn�'" (I()l \ l\" I C"-)( \ j j Vcl impune tnnp * .' [121] H o M E f�: Il) 1 A DA CÎNTUL VJJr Zorile 'n văl şofraniu pe 'ntregu! pămînt "e resflră Chiamă dar Zeus VOIOS trăznitorul zeeasc'adunare 'I'ocmaî pe creştetul cel mal inalt din piscosul Olympo­ ÎDSU�j le ţine cuvint, '(ar zeiî cu tOţI îl ascultă: - "Zel şi zeiţe vot tOţI laolalt', auzitr-ml cuvîntul, 5 Carul voiu spune cum sufletul meu dela sine mă, 'ndeamnă. Nici macar unul din 7.pil olympicî, orî zeu ori zeiţă, Nu mal cu teze sa-mi calce porunca ; ci tOţI împreună Gata cu vrerea să-rnl fiţi ca Sf1 mmtuiu mal repede planul. Care simti-volti cumva că de zel pe furiş se desparte 10 Şi-umblă s'ajute pe-ostaşiî Danaf orl pe cel dela 'I'roia, Plin de ocară 'napot în Olymp �i bătut va 'ntoarer OrI do-l voiu prinde, zvîrli-l-voiu in bezna 'I'artarulul negru, Colo de tot, sul! pămînt în adinca genune, Unde sint porţI neclintite de fler şi cu de-a rarnă ; 15 Jos rntratlta sub Hades pe cit e pămîntul sub ceruri : Şti va pe urmă cît eu covirşesc în puter! jYl �GiL Dar de vi-I voea, cercau, o vot zel, ca să fiecare' Dacă de aur UD bH1ţ aLîrn:-1veţl dH':1 cerului boltă Şi vă veţI pnnde de acesta 'uipreună vot zel şi Nu putea spre cîmpie să trageţi din (;I)!" pe Col mal înalt domnitor, cît de multă v'ar f straduinta. Însa cind eu iutr'adins mă V01Î1 PUllH �i tragu voiu lanţul, Sus vă voiu zrnulge spre Ger cu pamintul şi marile toate [122] (�, Murnu Şl de-a Olyrnpulul culme 'mprejur priponi-voiii eu lanţul, 25 Astfel că totul atuneea plutind o să spînzure 'n aer! lată cît eu dar întrec 111 puterr omenirea şi Zeit". Zise, Iar zen cu toţJ amutiră 'n adîncă tăcere Plini de utmire-ascultind, căci straşnic vorbitu-le-a Zeus. Agera Pallas A thene'ndrăzni mal tlrziti să răspundă: 30 - "Fiti al lUI Kronos, al nostru părinte, tu vîrful puteri]! Bine cunoastem si nOI că ne'nfrintă e 'n tine tăria; Însă nl-e j�le de 'bIeţi] Dana], Juptătorit războlniol, Care de-apururea pier unplintndu-şi ursita cea crudă. Dar negreşit ne-am feri de războiu, dac'aşa ţI-e porunca, 35 Numar cu sfatul voim pe Argi) să 'ndrumăm la bătae; Ni-l Sa nu piară cu toţii de-a ta 'nverşunare cumplită". Zinel Athene răspunse zimbind furtunosul Kronion : - "FiI liniştită, copila mea scumpă, tu 'I'rltogeneia 1 Nu cuvintez intradins, ci blînd voiti să fiu cătră tine". 40 Zise, şi-aduce sub ham dol zmet cu copita de-aramă Aprigi în zbor, ţii pe coardă, cu falnice coarne de aur; Halnele-i de-aur pe trup el î�I pune �i 'rnpumnă-apot biciul De-aur şi bine 'mpletit, �i 'n teleagă suindu se dînsul Zmeil plesnit-a din biciu ; VOJOS el zburau în văzduhurt 45 Între cîmpii pămintene şi-a cerulut boltă cu stele; Iată-] în muntele Ida cel plin ele izvoare şi fiare, Sus pe Gargaros, pe unde I-e templul şi-altarul cu jertf«, Zmeil pe acolo 'şt-opri ziditorul de zel �i de oam8111 Şi dela car deshărnindu-I I-ascunse 'ntr'o negură deasă. 50 8tete pe-o culme şi el după asta 1'ăl08 de mărire Ochi! plimbind spre cetatea troiană şi vasele achee. 'I'ocmal şi-Acheir, pletoşiî oşteni, din merinde gustară Iute prin corturt ; apol l::le gătiră cu arme viteze. Dar �i 'I'roenil la rtudu-le-atunct se 'narmau în cetate; 55 Gata stăteau, deşi mult mal puţinI, in războiU a se bate Pentru copil şi femer, căcI erau lmholdiţi de nevoe. Por�ile toate-au deschis, �i curgeau călăreţ1 şi pedeştri, Cit răsuna durduind de·al lor zgomot şi tropot pămîntul. Dacă sosiră 'ntr'un loc împotrivrt păşind a lor taberY, 60 [123] l louier : Iliad», Cintul VIII � Pave�e-atund 'i8 izbiră şi lăncl şi putei î de războlnicî TarI în de-mama, veşmînt, �i frumos rotunzitele scuturl S'apropiara de- olaltă şi 'Il vuet prelung se ciocniră. Gl-'111ete·au fost mestecate 'ntr'aceea cu giăsul izbindeî De-onJOrîtorI �i murinzl, ş,i scăldat era 'n singe pamintul, 65 Cît erau zorile 'n cer şi 'Il cre�t�:re ziua cea sfint ă, De-ambele prtrţl se băteau cu f:rlgeţl şi cădeau luptătoru ; Dar mal pe urmă cind soarele 'n cruce de-a:::;uprrt-!e njuuse, Cumpăna 1 de-aur distinse cu mina-I stăpînul olyrnpic, Două din sortile jalnioel rnortt el în talgere puse: 70 Una Troenilor şi alta 'nzelateî oştirî din Achaia Curnpău'a prins ele mijloc, Iară talgerul cu ursita OasteI de-Ach-I atîrna spre pămîntul atot hranitorul , 'J'algerul oaste] troene spre cer se urca
  • Ino.ljTe, nîni\. : eul tea indellJ Jj si pal Il S1 t_�,r'l'h 'n "i II III li il dev I�ltl'n se sn ngea ţii pn Lere SI j cupn nse Ţii" Il pt palaria albă iraz ul dadaca a poi acasa cum 11 ulrtă ca sa SE. uite 1;:, ŞI cu ce copilul care sta de vorbă cu el' noscut de mult Era minunat felul lui de a se împrie­ teni Iară sfiala cu toată lumea Poate că din Cit Duceau O viaţa retrasă, liniştită ŞI aşa de mulţu­ mită, încît nu s'a căit niciodată că a luat de nevastă pe Americana cea frumoasa şi săracă; căci era aşa de încîntătoare, îi era aşa de dragă) şi îl iubea aşa de mult! Era în adevăr o fiinţă deosebită, şi baetelul le semăna la amîndoi, şi lui şi el. Deşi se nascuse într'o casa mică şi dosnica, n'a fost pe lume copil mai vesel şi mai fericit. Inainte de toate era sănătos, avea fire blajină şi le era tu tulor ; apoi era frumos de-ţi placea să te uiţi el ca la o cadra, şi în loc să vie pe lume chel ca toţi copiii, se născuse cu o pădure de păr blond şi subţire ca mătasea, iar şase ii era capul încărcat de zu lufi. Ochii îi avea mari şi negri, genele lungi şi un obrăjel de mîncat, la 9 luni începu să umble şi se purta aşa de un copil, încît mal mare drag să sta cu Cînd îl plimba cu caruciorul, se uita la oamenii ce se opreau să-I mîngîie şi le suridea. era vecin băcanul din colţ, deşi trecea ursuz, �- care sa nu fi fost incintat _."G,l el ş; să i ('ti [142] F IL Ilurnctt firea blajină ce o avea, din dorinţa să fie toţi aşa de mulţumiţi ca el, şi de aceea pricepea repede' cum îl era la inima fiecăruia. Poate că. se desvoltase astfel fiindcă. trăia merei] cu tatal şi cu mama sa, care erau blînzi şi bine crescuţi; riu auzise nici o vorbă aspră în casă, fusese totdeauna Iubit şi mîngîiat, şi astfel în inima lui frageda încoltise bunătatea şi se desvoltase caldura. Pe mamă o desmierda copilul cu nume pe care l� intrebuintase şi tatăl faţă de dînsa; văzuse pe tata Cum îl purta de grij şi invatase şi el să 111- grijească de ea. Cînd pricepu că tata nu se va mal întoarce nici odata şi simţi cît de nenorocită era mama, i se furişa In inimă gindul ca trebuia să facă tot ce putea ca să fie mama lui iarăşi fericită. N li era decît un băetel, dar gîndul ăsta îl îndemna, d se suia pe gemlI1chli el. să o sărute şi şi lipea capul buclat de gîtul el, cînd se ghemuia binişor lîngă dinsa pe canapea aduelndu-l ju­ căriile şi cartea de icoane ca să se uite la ele; aşa mic cum era nu putea să facă altceva, făcea ce putea, iar mîngîierea pentru dînsa era mai mare decît îşi chipuia copilul. «O Mary s , zrse ea într'o zi către servitoarea cea bătrîna, «sînt sigură ca încearcă să mă ajute în felul lui, se uită Ia mine cîte odată cu o privire aşa de duioasa par'că ar avea grijă de mine, şi apoi vine şi mă mîngîie, sau îmi arată ceva. E aşa de desvoltat, 011 se pare că pricepe tot». Cînd se facu mai mare, avea fel de fel de glume cu care petreceau, şi ştia aşa de bine să ţie de urît pe maica sa încît nici nu avea nevoie de o altă 50- .""',! [143] Lordul cel mititel 143 cietate. Se plimbau împreună, se jucau .... şi vorbeau amîndoi. Invăta să citeasca de mic şi apoi se aşeza pe covoraşul dinaintea sobei şi citea tare... basme, cîteodată chiar carti groase din care citesc numai oa­ menii în adesea ŞI gazete; Mary auzea de multe ori din bucătărie pe Errol cum rîdea de «lumele băiatului. <::> (Ce e spunea Mary băcanului, nu te poţi ţine de aşa e de hazliu M'am pomenit cu el la mine în bucătărie în seara cînd s'a ales Preşedintele ăl cu în buzunarele hainei, s'a aşezat dinaintea cu o faţă ser.oasă ca un ju.lecător , şi a sa mi ă:« grozav mă interesez de alegere, că eu sînt publican şi «draga� e publicană ; şi tu eşti publicană, nui aş.. Mary ? Imi pare rău, răspund eu. cam partidul celălalt. Să-I fi văzut cum uitat şi mi-e, . Mary, şi mie-mi pare rău, că ceilalţi duc ţara la peire I Şi n'a trecut zi dela de rn care să nu încerce să mă. facă. să trec- la partidul republican» Mary era încmtată şi de băiat. Slujea în casă pe vremea cînd se nascuse copilul, şi dupa moar rea bucătăreasă, ŞI toate trupul lui vajnic şi mlrdios, mai ales de zulufii ca aurul c;'re umeri Muncea mulţumită de dimineaţa pană seara, ajuta mamei la cusutul hăinute- şi să curate. e Ristocratic, nu-I asa? avea ea obiceiu să Aş vrea să-I văd pe băiatul din Fifth A venue *) care ") Strada bogatllor din New-Y ork [144] I �"I 1. 11 Eurnet t a ca nn I nu scutura ŞI UL,. da.> c.u i) CCl se-ama n P 0-·1t"1,",,, ni lm :;1 cocoanei, dar .n zulufii, nu să aibă se uita tifea ma Il al( , 1 rl , i ca 1 r 'oelJV' It lf{: JP II c, ! ·'ll r lI ce c J III c \ I r l« , , i) Il s-r asrur­ ci" băiatul era totdeau Ud n,aI domnul 1 credea 0,T1 multe li, 1'"1 ar ') vr: � pe lăptar , utar, 1)( îl n l' i ţt I ,1 li j 1 neam la 4 Iulie nu mal rere t) t,r l " K1.,{ .hU !j( a.Şi i 1. {1t 11 }��tra,\,' IJt h ljar f!; td, acasa ,1 ,nlile <:lr� ! ! 11 " , H (,;! d , , � f J (1 c �'l tUlh n ,1 j 1 1 '1 l' I , IJ!jf.) 11(·, rut ndependcnle lle [145] r.rrlu] cel mititel umeri îşi eşiră amîndoi din ŞI fără IIobbs duse băiat la retra cei cari uri barbat cu un băetel il sus ŞI r..tea ('Il mare D. astfel ammte sub un lelmar care' ŞI arunca ne, gura. se 'O� Lel tOC111t1 în se , , 1 ')IJ '1 aceea , II f/e 1ta lui ) r.orzuo. ,1 1 ,p il case. {�, ',I � r I v ; 1, li(1012 l!l rellr .�. ).t f) J rt rn, f . 1 I 1, ,L, , .Il< r I lu, oJ " H f ( j i Cd,1 , Il 1< ](.1 ! S )d 1 ,.)/ rn=r- b 1, , {t-. n j'J. ,1 )ţ 111 buzunare. ;.,)I}! III j e '.!\ t!U ti (f:', [146] arşiţa F. H. Burnett lucruri ciudate la nOI «draga», o doare capul 14ti «Ai cunoscut mulţi marchizi, domnule Hobbs î s întrebă Cedric. «Dar Conti î» (Nu», răspunse d. Hobbs indignat; , se o poezie d« patru strofe Afrodita 'lniristrdrl, care a fost tipărită, dar lD- de A Pann, Poezii de,'\'(bite, )1;37, p. 4+ Poezia este de UIl Vile" r escu I Alecu snu Nicolae), {:are o declar" " lor in manuscriptn! Academie! cu 1\r. 287, fila 3. Cum a "juns trunchiate. în Conaclll, nu putem şti, -, 2. cartea IUl CLnuehl (ed ţJa 11, p. 224) dHi'idt sut poezia Un 6 l/a 1848 strofa' j'recuIll şliY că este·u ilunre Ce se 'ntoarce după ;."oare1 Asemene Îrvan. cu data de 29 Aprilie 185°, spune: e Mocioni au sosit alalra-ert, si nOI vom începe terminologia în 1 Mai". Hormuzache încă n'au sosit, nicî Florianu, dară 11 aşteptăm s , (Coresp, Papiu-Hodoş, din posesia Dvl ut Nerva Hodoş). 1) V. Gazeta Transilvanie! pe 1850 No. 6 şi urm. şi No, 12. [180] NOAPTEA INVI f + ! t:l { suf n adinca In templu d,','.,unct toţi cu umilire Mareţul cor ce lauda aduce Acelui care Ci. murit pe cruce 1 il rr Cînd cace l 'e Cll în Vt"Cl de veci () ( Iubire, (J 1 e-au hJllH�d. asta '/1 1 \ l' I 1 f I [181] Hecensiunl .. iVI Codrearm lJiajatl.f versnrr, laş!') Goldner edr , ICV'Y � i)(jrtretnl şi iscălitura autoruluî). «Diafanele» d lUI Codrearn. au fost. in mare { .. tn , in dt ar'1 ni] C7q Ans;e-, adunarea lor în vOLUm ar constitui un « eveniment literar loc! Cititorul de altfel este încunoştiintat de mo- destă c. însuşt autorul are numitele iţ Diafune � pin, rsurile cu t�art est termină OOfZld p1'( j 1�� 1 f\ (�"i'YJhr( {\ Dill tol 1 [u/.iilUJ Jl( vorbrr ;lrl dIS 1 'ltq, 1),,' 1· ! 1 ((' ( iluzn versificate j)U1Hit lS�Aibr-\lra.\ p tJflf.il {'!\. >.. .in,,- LfJf v ti:: .1 li c.xtr.io rdma l stîrnit H i ,.1(1\, (' \( ': un <"f'f de vf r";unk Prima mdoea[,l 'ItI ;"urisuJ îndenmnă morţi i c:\ casta ochilor Hii lnnpez\" [182] îar : ; ],1 ci \..IUd! li!<, de aprIns, pc cal,' ,)1 poetul e atît de convins }"1111, ":;'[ o mar Natura ! ce .loapiea 0.( stati singn1'; r jl (.(� n do Ill�tf ciCCU1!.C aui cit bolna sau ata ele lI" Il irdi.« !'JJ.l ,)( :;�nl ";'. Î\ 1 I r 'jlt( '1) j'll c itt, Ii.h }Jun:;),; t ; t : tcu j })(I rtra ·y(.ntJ {l1(':1"lt l11Să t li ( el umcut tn "'1' \ .. j iru .... �j ti'; , atit de ciudat dlrJ daSiClt,,,tc,, ( rUt dh,', � l,'HH.lgpr1jd nordica �I credinţele asiatice .ombiuatiunt " nu îns;) [184] 184 ŞI. Orăşanu am văzut ŞI In Endymion către Diana, unde e vorba de o «mater dolorosa », şi se mar poate admira şi în alte e Diafane »­ în Ruga păgînii, de exemplu, poetul intervine în favoa­ rea JUI Christ, pe lîngă Saturn, cărula se adresează cu multă familiaritate: Oă-I, tu linişte, Saturn, şi îndurare 1) Cunoştinţele poetulut merg Însă şi mai departe, dovadă bucata întitulată : Tuast (sic), unde sînt descrise nişte vfeţui­ toare de tot ciudate: La un banchet, într'un sicriri , un uîerme-a n'dira! paltarul, - Abstracţiune făcînd de modul cum acel vîerme intern perent- a putut ridica paharul, luast-ul d-luf Codreanu rămîne caracteristic prin nota sa macabră, notă ce ne arată izvorul inspiraţiunir junelui poet. -- Si jeune et de;a macabre! - E poesia decadenta franceză şi în special Charles Baudelaire, care figurează în «Diafane» cu zece bucăţi traduse. Cum sînt traduse? Cîteva exemple: Plîng-erile unUl Icar (Les Plaintes dun Icare) se ter mină la d. Codreanu prin strofele : in van, 111 spafiii vru] odata sfirşrt să aflu şi mijloc de nu ştiu car] ochf de foc îmi simt a rtţja '71/7ăCiI1'tl!iÎ ... şi ars de-o Ilf)stalgie oarV{l de .frumuseţi, recad sp,e ",,'arte­ Jl.icl 1l-Z/IJlele-!IIl n'o ,sti si!·1 poarte jf/(JFIJlÎ1Ztul care-o să m/i saaroă f + • 1) Cf, şi versul : Pe-o o(()/J/allrl stau trîntit. eri :::ei!' (111/')1, ' [185] Recensiune pe cînd Baudelaire spusese; , En "ain j'ai voulu de {esfllu Trouver la fin el le milieu : SOllS je ne sais quel o-il de Ieu Je sens mon aile !r In t .r (i J L ClIvH!C ,cl,rez' lse,tln L ld ( /;-1 t ('Ort,'dnu 'l'enlruH este In;-{j am.. îl nCfd,)'ln iLd (d d,sa!e, Poate (hnr pr • nr.a dere pre. Da! eLe;, ,1 oclr este () legrune, poe!,I" ro m me a sr! (if de tris: tIU J ci IU1 (' odreanu. drcanu Jiterară. Ind''-Ull [188] Duiliu Zamfirescu, in război». Ilo». an, Editiune 1902. Pretul i lelI, 25 baui). cu ""hr,n"llh a Un roman Vi! fi de 0 calitate cu atît mal nobila mal cu cît va reprezenta mal multă viaţă internă �i mai pU' ţină esterioară Acest raport va ca o notă caracteristică, toate felurile de romane, dela 'f nstrarn ::-'hand\ ŞI terminînd cu ce] mai brut �l mal bogat în faute roman cava leresc sau haiducesc. 1 rrstrarn Shandv n'are, nici o acţiune; dar ce puţină este 'lc(:1l\11ea în NouaEJi)iză si 'n Wilhelm Meister! Chiar şi Don "re relativ acţiune şi mal ales are o foarte neînse-mnată cauUî . luma, ac' romane smt floarea lor (an rezerve ;lstăz(, numarul a. 1 J, dar care merge la luptă cu acelaşi curaj ca şi Şar,ţu Merg parcă ar deschide uşa unei griiullll cu flori, nu palat.urile mohorîte ale morţii. Şi n.or de aceeaşi salva duşmană. Cornăneşteann are misiunea să exprime ca rănit tot rostul acestut sfîrşit de acţiune; «S�j vi! regenerdţ1 prin lacrămi, cum ne-am regenerat nOI prin sînge,» zice el femeilor, Aner, care 1 priveşte şi 1 mîngle in­ ainte de a Închide ochiI. [191] F/,:censiuI1( razborur, a sortn unor oameni descrierrle sterrcarr sint mat spre această dur eroasa nota de durerf ind uto sătoare , BautllMicul dm stins ŞI ca fond Romanul destul de această armonie fidel, nu Ce-a ce-a .easta se Acesta Y romanul cum trebue ne N LI mulţimea i individul se ridică din ea, nu ei .ufletele ce trec au să. al.călucds,.ă 'înd lin cînd tulburată a actiunii; nu exactitatea orl arheologica- care nu-I Însă de 'J refacerea vieţii mterne în care o trecută întinde ult unul său apus şi cea nouă mijeşte Cum bine zice ŞI autoruluf : «Iru portant este de a sirnţi adînc a avea încredere In poporul care s'a stre-urat timp neatins ŞI a -ăsarit În războrul eh..1a 1 cu toate ! uf strămoseştt, ascultător, simplu şi eroic» Dorim acestui roman cetitori M [192] Bibliografie Pe basa material tip;1.l'it ŞI a unel culese în felurite archive, cerce Late mult timp cu ingrijire, un tînăr învăţat ungur d Ar,dreJ Veress, în Deva, expune îl! cele mal nuc; amănunte Istoria vieţiI şi domniel regiuel Isabela � Leabell« liiralyne, 1902 Lucrarea nu are mal puţin de Glll P[l� format în 8° mare '.)J e cu nenumărate portrete, verl"rl Iacslmile, care-I cresc încă mal mult Daca, l:inuL să menţionăm aceasta însemnată În revista, mouvul e frec> venta şi însemnătatea relatiilur de fiece zj ale ŞI MoldoveI In\: Mircea Ciobanul, Petraşeu cel Bun familieI Harel:, fii lUI Alexandru cu Ardealul. in car« duva lu: I08n regele D"Uomd a! Ungariel. îil vreun grele. Fetraşcu şi Alexandru fură '90 şi nu incă deplin înlăturată în momentele de faţa. i:)eeetă, recel trl rea s' a upomelll t de mal III uite ori în rornlnească ; coincidenta hr cu o situaţie anevoloasă a ţel financiare din Europa nu va f fost nicl ea pentru prima oară tie constatat : dar grad ul exceptional, la care aii Hltt ns aceste nenorocite Ienom-ne în docursul an ulur I 89\), adaosul aJt�T coincidente din politica noastră internă . căderea unul guvern liberal compromiti �i instalarea nnul guvern COll::;P]', vator insuficient toate aceste aD'adus Unărul stat suveran la mnrginea unul al)js, unde î�I puLea pierde onoarea ",i cart' în 01'1 ce ca:;, îl amellllJţa c1elllni daCri nu !)şurinţa cu care piuă atnud se putuseră. conLracta;,l 11\ parte risipi imprumuturile :-;t::ttuluL trecuse limite" deablft prin o ultimă. 0l·intim:-;e găseşte o ',lre monWH· [207] ,llJ cel I'HI :;i gUVf ill at.uncl nu mrilirea Cf' \ UIl avr.nturier ln:3nl tudarăt.ul pro­ asetlllde (1 viitoare f" ,';iÎ ciI vorb(�!e ros! itI.' ulIeor\ carE: (jIeil 1)8 mult SI" izolate contra dirpc- LI!'] 'le astazi a culturei .' f.ll nu studiu din Conror 1Ie Literare de la 1 violent în atrăf;('8(� lud! de atunci luarea aminte asupra rormeloi ale de sus", car] nu se vor mal din zilnica de La 189\.) catastrofa s'a ivit , ,1. 1\ it numai Ji[� CăcI în tutulor oamenilor politieI :.ti noastre, de la cel mal neinsemnat ministru pînii la cel mal însemnat tit conservator Jte s'a arătat Idată cu snntimmt.ul du datorie �i hotărîrea dA fi onoarea ;";Latulul. Toate f:krutt'. reduceri �i su pn Hll fost ad use In ti m I:el mal scurt. \?i acum, după &lea ula patru Hll'î. () el c;e redoblndi ",i u a ulm credit a se restahili a rost amara, şiputîul oameni vor ti rămas Rommia, cad să nu jj suferit direct sau indirect de I1E­ criză Dar �i efectul experienteî asupra în care s'a iutnnplat. spertlm ea va fi pentru uu de an1 din cele Ula] salutare Judecata a'e( t mcat intru cîtva' ticianilor intim f'n8, ln"l multa vire, Gflrerea uneî conducen il "ta 'Ii 1 partA;' oamenilor dev: 'il' ŞI toată manifestarea Li eri va fi e/( exarninată rezu'ti serioasă; s'a ŞI disoursurilor II safl (1 viitoan surerin ",rpUl ile L(';l!'\:, se ;,rad llC lUHsc [208] 1'. Maiorescu După această nouă măsură se judeca acum şi oratori a : discursul DU mal are trecere decit în măsura competenţi} şi autoritătiî celui ce-l pronuută ; imbelşugatele lnflorirf literare, afirmările nemoti vate, necum frazele înşirate fără rost DU mal pot întîmpina vechia favoare, poate nici vechia in­ dulgenţă. �i astfel nOI, publicul, am ajuns să simţim mal exact deosebirea valorilor parlamentare: ascultăm pe oratori, su­ rîdem la retort şi rîdem de limbutî. :Tifu jYiaiorescu. [209] TITLUL LUI MIRCEA CEL BĂTRÂN ŞI POSESIUNILE LUI v Stăpânirea feudelor ungureşti Urmare !) Când Mircea veni la domnie În 1386,2) Ungaria era În o stare de anarchie ca cea din timpul interegnului înainte de Carol Robert. Partidul neapolitan, care ţinea la pretendentul Carol de Neapole ca cea mai apropiată rudă bărbătească a lui Ludovic, reuşise să-I aducă în ţeară şi să-I Încoroneze ca rege (I385). Carol fiind ucis apoi (1386) de partizanii fiicei lui Ludovic, fiul seu minor Ladislau fu proclamat ca rege� iar regina Maria împreună cu muma sa Elisabeta căzură în mâ nile adversarilor ŞI fură închise Într' un castel. 1) Vezi COIlV. Lii. 1 Ianuarie 1903. ') Anul 6864 (=1356) din cronică pentru data morţii lui Dau, fratele lui Mircea, nu poate fi decât o transcriere greşită în loc de 6894 (= 1386) iar anul 6891 (=1383) din cronică pentru Iuudaţiunea mănăstirtlor Cozia şi Cot­ meana, pusă în domnia lUI Mircea, ar putea să fie, dacă 11U deasemenea o tran scriere greşită, data fundutlunii lor sub Radul, tatăl lut Mircea, numit în chri sovul nepotului seu Mihail din 1418 (MlletiiJ-Agura p. 121) ca fundator al acestor mănăstiri, împreună cu Mircea. Cf. Hasdeu, ist. crit, a R01J/. p. 12& sqq, despre existenta ambelor mănăstiri sub Radul şi Dan şi despre noua fun­ daţiune a lui Mircea, care a zidit biserica dela Cozia şi a unit cu această ma năstire pe cea dela Cotmeann ca schit subordinat. 6877 1 14 [210] ue Duce OS( -runil. cand atele neaporitan 1 urCJloi, cărr.ra deja c onfincle »ordice ŞI j Rusia n) rU111;1 'UI'I unuuresu reap;,r In titll,l 1 )li 1j,- 11. d 1 S( ('-'li .h J tn ar east» sn uaue :rhlCd, .JITI!(]" dom ltn NI Iri 1 Il' 1) t t. c)( tr uisrlva.« ! au [os •. c eclat e ni lui aliatul pericolul din partea Serbie" devenise t. ibutară (1 , iai POIOfllC1 lOVI în interesele ung 1 F( rI' verhc! deo(1)(1, sale ver.nuhu rt urrrrt t.r.msrlva uc, cart [euel!: al AmI ;;,) episcopul GoblJn n. Onciul care pană atunci, ca ma rgrav de' Brandcu­ mar mult in Germania, fiind exclus deh afa r eri'c de guvern;; ment din Ungaria, vern 1386 in urme, celor intâmplate, sale relative la guvt',rn�lrea tt rii şi să şi libereze rege şi incor-r.at la 31 Martie 1387, soţiei în Iunie următor (reginamumă fusese zugrnmat;î în închisoare), cu succes contra partidului neaţolitan, ale ccîrui ultime positiurn ins�i nu fură luate decât in 1394'), In aceste restabilirea bunelor relauuru ct ROillâr,ca,;: '.-:sillIu:a lui l\11r<,:ca. Lh HlIill;d{ {l j,nu �d "il;vcrioHlui (Hai Vi va timp, pellliu C!L 1 d!o lî:1n\ uIJ�-Ure1scl :a Banatului, pe unn�l, lîjJsa îllSf'lllIl?t 'in d(J( Jlllcn1t prin fJrHluLl ,dluHon Banalus Zewrinh�'lsis v�lcanle�. J){)(1tJII l (î _� e':;98� ]421) t, I)(Iatlll 1 2) 3; 9 [212] flux de Fogaras et Banus de Zewrill», presentă pe domnul român mai mult ca aliat al regelui, amicul lui binevoitor, Pentru ajutorul lui Sigismund contra Turcilor, Mircea se obliga să-I ajute deasemenea, mergând în persoană în contra lor când şi regele va merge În persoană, sau trimeţând oastea când şi regele va trimete numai oastea; iar victualiele necesare ce ei se îndatora să le dea pentru oastea ungurească, când ea va fi În ţeara lui sau în părţile vecine de lângă Dunăre, vor fi plătite. Acest tractat al lui Mircea cu Sigismund, incheiat în momentul cel mai critic al domniei lui, arată cum trebue sa înţelegem vasalitatea lui pentru feudele unguresti. Negreşit, pretenţiunile de suzeranitate ale Ungurilor era mai mari decât Mircea le-a recunoscut vr'odată. De aceea el căutâ să se asigure contra unor eventuale încercări de a face să prevaleze aceste pretenţiuni, şi Încheie o alianţă de­ fensivă cu regele Poloniei, noul suzeran al Moldovei. II .1 l I I I 212 D. Onciul Polonia, după unirea ei cu Ungaria sub Ludovic (1370 (382), remase moştenire celei de a doua fiice a acestuia, Ed­ viga, căsătorită cu ducele Iitvan Vladislav lagiello, care fu Încoronat ca rege al Poloniei (4 Martie 1386). Pe când Îl} Ungaria Sigismund lupta contra partidului adversar, Vladislav ştiil să căstige, prin extensiunea dreptului de moştenire a! soţiei sale, terile mai mult sau mai puţin dependente de CO� toana ungurească la miază-noapte şi la resărit de anexând Rusia-Roşie şi induplecând pe domnu] Moldovei, Petru Musat, să recunoască suzerarntatea coroanei (1387). Această întindere a puterii polo ne în sfera de auto ritate anterioară a coroanei ungureşti trebuia neapărat să pro voce în Ungaria măsuri de revendicare ce mai curând sau mai târziu urma să fie luate. Dar turburările dmlăuntru im piedeca deocamdată pe Sigismund dela ori ce întreprindere În afai ă ; el încheie deci in 1388 un aruiistiţiu pe un an tembre 1388 1389) cu regele Poloniei 1) [213] r I Tit lul lui Mircea cel Bătrân şi posesiunile lui 21B Doue luni după expirarea armistiţiului, solii lui Mircea ŞI al lui Petru veniră la Radom în Polonia spre a încheia, În numele lui Mircea, un tractat de alianţă cu regele Poloniei ro Decembre J 389), ratificat de Mircea la Lublin in 20 Ianu arie J 390 şi reînnoit la Lemberg in 6 Iulie 13911). Prin ace­ ste tractate, cei doi aliaţi se îndatorară a se ajuta cu toată puterea unul pe altul, ca amic pe amic, contra regelui Cngariei, dacă, În casul unui atac din partea acestuia, unul va cere .aj uterul celuilalt; iar contra altor duşmani, ei îşi vor da ajutor dupe bunul lor plac, Prin o convenţie amplifica- incheiata de solii lui Mircea şi ai lui Vladislav Iagiello la Suceava în 17 Martie 1390, s'a mai stipulat ca regele Poloniei să nu Înceapă resboiu contra regelui Ungarei Iără instiinta mai întâiu pe Mircea causele resboiului, şi lac ci Se va incheia o legătură de pace sau de concordie Între '\Iircea şi regele Ungariei, nefiind exclus regele Poloniei, Cel, ,ă {le aprobată, şi primită de acesta 2). Alianta polono-româna, al carei tradat prelinnnar a fost lncheiat�i de solii lui Petru alăturea cu solii lui Mircea şi am- plificat apoi prin convenţia încheiată la era de o alianţă t riplă Între Polonia, Ţeara-Rornânească şi Moldova. Domnul Moldovei făceă parte din ea în puterea actului prin recunoscuse suzeramtatea coroanei cum şi ne, »reşit c CI aliat al lui Mircea Mai cu seamă pnn mijlocrrea in urma leg'ăturilor ce avea �i cu 1'010111<1 şi cu s' a făcut această tot atât in 1l1- '.cresul Moldovei cat şi al celorlalţ: aliaţi. In urma recunoaşterii -uzerauităţil polonc contra prctenuunilor de suzeranitate ale �oroanci Petru trebuia S3 la un atac dJll partea UugaricJ: aljanţaromana, uicheiată prin mijlocirea lui şi îndreptată mai ales contra avea În 'edere nu mai puun ŞI această cventuainuu 3' 75, în Spomenik l l l (189°). 126, 132, 14°, ehu' data 10 Ocrobre 6903 =1394J pentru bătălia dela Rovine, unde ar li cazut M arco Cralevici, Conslantin�i Drag-aş. Dupe analele serbe-ti cunoscute lui Ma uro Orbini (111"'/['1<' degli Slavi, Pesaro 1601, p. 27") lui Luccari (COPIOSO ris/reuo 1Î(r;li anu al, (Ii Nau."'_ Veneţia 16°5, p. 72), b�.lăi;a în care a c.izut Mar co Crcllcvici (Con staruin şi Dragaş nu sunt numiţi aci) a Ios l «lingi orasul Craio va s , In căntecc ser� besti, locul morţii lui Marco este numll ,Urvina> (Ilasuen, Originile (1'ilio:,ei Column'l lui Traian VIU, 668J, în care recUlloa"lern Rovinele. Despre CO!l' stantin şi Dragaş se ştie că au murit în 17 l\1ain 139'5 (Sliklosich, jj;mulJl. Serbiea p. 227), negreşit în lupta reluată atunci de Mircea în unire cu Ungurii_ (Vezi mai jos). Deci data 10 Octobre 1394 nu se poate raporta decât la moartea lui Marco Cralevici la Rovine. Alte versiuni ale analelo]' serbeşti, cum şi [216] :!16 D.Onciul In acelaşi timp Sigismund, găsind momentul oportun spre a' restabili suzeranitatea coroanei ungureşti în Moldova, abia ce terminase lupta contra adversarilor dinlăuntru, treci! munţii pe la începutul lui Ianuarie J 395 şi Înainta până la Suceava, unde sin pe Stefan să j se închine."] Intorcându-se din Moldova, el încheie la Braşov cunoscutul tractat cu Mircea pentru lupta contra Turcilor (7 Martie 1395). In Maiu urmă­ tor, el trecu munţii În Ţeara-Româneasca, ajutând pe Mircea să-şi reia tronul. cronica lui Moxa (Hasdeu, Cuvtllte Iim blitrâni 1, 402) pun bătălia elela ]'0, vine la 6903 f"ră lună; iar croruca bulg-ăre�scă (ed , Bogdan, în Archiv f. slav. Phil. XIII, 530) nu dă nici anul, punând. o Între evenimente elin 1389-1395. Dupe această cronică, Mircea, cu toată învingerea repurrată , a fost nevoit să se retragă În L'ngnria, după ce Baiazid 'a pus pe unul dintre principi să gu· verneze leara s , Cronicele turceşti, care pun greşit acest resboiu la 1391, arată pe Mircea Ca învins, Iar bătălia a pun la Argeş (Leunclavius, Historia Musulmana, Francorun 1591, cal. 320: in loco quem Turci tam Arcas, 'luam Artzes norninaut) sau în loc muntos (Seadeddin 1, 165: ad una Montagna), Dupe aceste date, trebue se. admitem o victorie a lui Mircea la Rovine (10 Octobre 1394). unde a căzut Marco Cr alevici ; apoi o înfrângere la Argeş. după care Mircea s'a retras în Transilvania; în fine o victorie a lui Mircea în unire cu l.'ngurii la 17 Maiu 1395, când au murit Constantin şi j)raga�, CL Litzica , Din dOlJlllia lui iflilcta I 'urlri [Conv. Lit. XXXV, 366 sqq.), unde victoria dela Rovine e pusă la 17 Ma iu J 395 (ef. �i Hasdeu 1. c. p. 669), iar la 10 Octobre 1394 înfrânge.ea dela \rge�. 1) Docutn. 1 2, 362. 364 'q. 382 'q, 412 s'I'1' Thurocz IV, cap, 5 pune exped iua în Moldova în anul al patrulea (1390-1391) după încoronarea lui Sigismuncl; dar din di pl omele lui Sigismllnd reiese că ea s'a făcut du!", recucerirea Dalmaţiei în 1394. La 26 Decembre 1394 Sigismund se află la Turrla În 'I'ransvilvania : apoi urmează o lacună în diplomele lui până la 18 Februarie 1395, când el l i berează la Bra�ov 0 diplomă prin care resplăteşte serviciele cetăţenilor Brasoveni ,în expe-dltia de mnÎlld făcută contra lui Ste­ fan, voevodul Moldovei s , Deci resboiul a avut loc între 26 Decembre 13'l4 şi 18 Februarie J 395. (Cf. Huber, Die Cejaute1mehlllmlg etc. p. 541 sqq.). Despre acest resnuiu are şlire şi cronica Putneană, care zice că :tStc,� fan a băwl pe Jigrnom, craiul unguresc, la Hill(lău,. (Bogdan. Vechile cri!' niu !IIoldovenel\'!i pog. 143). Du!,,, m,\rturiele ungm<:ţti, Stefan a opus o re, sistenţă putemid. pilnă când, în cele din urmă, el a fost nevoit sa se închine. lnchinarea s'a făcut probabil după 6 Ianuarie 1395, ,lata actului omagial către regele Poloniei. [217] Titlul lui Mircea cel Bătrân şi posesiunile lui 217 I După retragerea lui Mircea în Transilvania în urma În­ frângerii dela Argeş, tronul Ţerii-Româneşti a fost ocupat de usurpatorul Vlad ca vasal turcesc, care i-a fost opus de Turci ca rival."] Spre a ţine ţeara în ascultare, Turcii au ocupat pe malul stânga! Dunării cetatea Nicopolea-rnică (azi TumuMăgurele] în dreptul Nicopolei din Bulgaria. Sigis�und, du pe cum spune în diplomele sale, bătu < pe Vlahi (pertizanii lui Vlad) şi pe Turci», luâ Nicopolea­ mică din mânile Turcilorşi «reinstitui pe Mircea în dornnie.s 2) Intracestea prîmind veste de moartea soţiei sale (17 Maiu 1395), el se Întoarse în Ungaria, trecând pe la Câmpulung, de unde este dată o diplomă a lui din 6 Iulie 1395.3) La intoarcere, el fu atacat de «V!ahi » (partizanii lui Vlad) în munţii dela Posada (langă Rucăr),. de ale căror «săgeţi otră­ vite» şi «crude lovituri" cu anevoie scăpâ peste munţi. 4) In diplomele lui Sigismund relative la această expediţie, Mircea, numit Vaivoda noster T ransalpinus sau jamifiaris noster, este arătat ca vasal unguresc; iar" Ţeara-Rornânească, numită partes nostrae Trausalpinae, este considerată ca de­ pendentă de Ungaria. De fapt, raportul de vasalitate, reînnoit ') Doczo»; I 2, 374. Wenze.l, Stioo« Vapla (Ertekezcsek a Wrtemelmi tudomanyok korebo! IV), Budapesta 1874, pag. 99 sqq. CI'. Cronica bulgă­ rească, ed. Bogdan L c. Z) Docum, I, 2, 382 slJ<]. 394 s'l' 412 sq<{. 430 5'1, 456 s'l'J.475 sq. Code.x diploma/ieus ;hatrim VII, 437 SfJ. CL Thurocz rv. cap. 6. a) Fejer X 2, 277' Datum campestri nostro in doscensu prope villam Hozyumczeu (=Câmpulung) vocatarr, ... 4) Do cum, 1 2, 395 a. 1397; 460 a. 1408; 476 a. 1411. Cod. tlipl. patr. VII, 438 a. 1406. ! n diploma din 1408 se zice cii alacul ar fi fost fă­ cut din partea lui Mircea, pe când celelalte (din 1397, 1406 şi 14II) nu­ mesc numai pe e Vlahi s . FAd îndoială, ace�ti Vlahi era partizanii lui Vlad, cornbătuţi de Sigismund chiar în interesul lui Mircea. Diploma din 1408, re­ producând dupe diplomele anterioare aproape 'intocmai pasagiul relativ la acel atac, adaugă pe Mircea În desacorcl cu celelalte mărturii, cum şi cu relaţi nnile lui următoare cu Ungaria, aşa că acest adaus nu are deloc probabilitate. Locul luptei, numit Pazzata, Pasata sau Pozata, Între Câmpulung (ultima statiune la întoarcere) şi grBuiţă, este învederat Posada de lângă Rucăr, [218] 218 D. Onciul odată cu recăstigarea părţilor de peste munţi la începutul domniei lui Mircea, nu era decât pentru aceste posesiuni ca feude ungureşti. Pretenţiunile de suz eranitate asupra Ţerii­ Româneşti înseşi, Mircea le-a recunoscut atât de puţin după 1395 cat şi mai înainte, când luase măsuri de apărare contra lor prin alianta cu Polonia. 1) In anul următor, el luâ parte la nenorocita bătălie dela Nicopole (28 Septembre 1396), conform tractatului din 1395. Legăturile lui Mircea cu Ungaria au continuat să fie întreţinute prin posesiunile de peste munţi până la sfârşitul domniei lui (1418). După 1395 părţile de peste munţi se află În titlul lui la I403 (pe sigiliu), 1406, 1409, 1411 (pe sigiliu), 14I3 şi în câte- va documente fără an. Ultimul lui chrisov da­ tat în care găsim acest titlu este privilegiul comercial pentru Braşoveni, din T 4 1 3 2). După acesta nu cunoaştem decât un singur document cu dată, din 1415, având titlul cel scurt. 3) Părţile de peste munţi din titlul lui Mircea neaflându-se în acelaşi timp în stăpânirea Ungurilor, posesiunea Jor este în afară de Îndoială. Ca suzeran al domnului Ţerii-Româneşti pentru părţile de peste munţi, Sigismund se considera şi ca suzeran al prin­ cipatului, dupe vechile pretenţiuni de suzeranitate ale coroanei unguresti, Spre a susţine aceste pretentie ni contra încercării de a impune suzeranitatea turcească, el a făcut expediţia din 1395. Şi în anul următor, când Mircea, după bătălia dela Ni­ copole, fu din nou atacat de Turci, Sigismund îi trunese in ajutor pe voevodul Transilvan Stibor, care prinse pe preten­ dentul Vlad, aliatul Turcilor, şi-l duse în U ngariet. 4) Dease­ menea în 1400, o oaste turcească făcând o incursiune 10 ') CL diploma citată din 1408, unde Mircea, negreşit în urma nerecu- noaşterii pretentiunilor ungul'c;;ti. este acuzat de trădare. ") MiJetic pag. 47. �:) Archiva Stat. Docum. Coziei. 4) Wenzel, Stibor Va/da pag. 99 sqq. CL Iorga, Studii istorice asup"" Citi/iei ţi Cetăţii-Albe pag. 67. [219] Titlul lui Mircea cei Bătrân �i posesiunile lui, 21',) Ţeara-Românească, Mircea a fost ajutat de Ungur-i să res­ pingă pe duşman 1). In urma acestor ajutoare, pretenţiunile de suzeranitate asupra Ţerii-Roinâneşti au devenit, negreşit, cu atât mai pro­ ; nunţate. Aceasta pare a fi determinat pe Mircea să reinno­ ească, prin un act dat la Giurgiu În 16 Septernbre 1403. alianţa cu Polonia, dupe stipulaţiunile tractatelor anterioare 2). Pe lcîngi'i acest motiv, noua apropiate de Polonia era favori­ zată şi de schimbarea urmată În Moldova. Causa neînţelegerii provocate prin detronarea lui Roman, după care relaţiunile lui Mircea cu Polonia şi cu Moldova (sub Stefan şi Iuga) fusese rupte, a fost înlăturată prin venirea la domnie a lui Alexandru, fiul lui Roman. Ajutat de Mircea să ocupe tronul părintesc după înlăturarea usurpatorului Iuga Ko­ riatovici (I400), ") Alexandru a restabilit legăturile din timpul lui Petru şi al tatălui seu cu Ţeara-Rornânească. Prin mijlo­ cirea lui, probabil, a fost reînnoită şi alianţa polouo-r ornână, precum prin mijlocirea lui Petru ea fusese încheiată. Reinno­ irea s'a făcut numai după ce Alexandru, prin actul omagial din 12 Martie 1402, a recunoscut suzeranitatea coroanei po· lone şi a restabilit astfel bunele relaţiuni cu Polonia, stricate in urma împrejurări lor in care el luasa domnia. 4) Această 1) Iorga, "lele "i j+oglllCllfe IJl 1, 4. CI. j)OCUJII. 1 2, 429. �) Docum. 1 2, 824. Actul, fiind din Septernbre, ar putea să fie şi din 1402, socotindu-se inceputul anului dela 1 Septembre, ca în documentele in­ terne. Acest mod de datare, cu anul d, Chr., se ami şi In documentele lui Si­ gismuIld pentru mănăstirile Vodita şi 'I'ismeana, citate mai jos. �) Cronica dela Bistriţa, ed, Bogdan, Cronice inedite pag. 35. Cronica lui Ureche cap. 3. Cf. Hasdeu, /st. cru, I, 89 S'],1. Onciul, (;c,I'cIlidtte der Bu­ k,'w;na (Die ostcrrcichisch-ungarische Monarchie in Wort und Bild, Bukowina) pag. 76; 01'ig. Primii'. Rom. pug. 234 s mănăstiri posesiunile şi liber. tăţile ei, între care şi cele ce le avea ele mai înainte , de bună seama Severinul era deja în stăpânirea Un­ gurilor. iar de când sunt rege al ţerii Ungurcşti anul 34, Iar . ln Octobre 1420 Sigislllund era In Boemia, unde in ,)1 se află la Kunraditz. / Aschbach l Il , 89. Regesten und Itinerar p. 435). La Vodiţa el nu putea sCi fie decât în 14[9, când cu dane zile mai înainte se afl" la Porţile de Fier. Data 1420 In loc de 1419 este socotită, incepânclu-se anul dela 1 Septernbre. Acelasi mod de datare şi In documentul dat la Oradea­ Mare, 29 Septcmbre 1420 1419), lui I"op AgathoJl dela Vodiţa şi 'I'is­ meana (Venelin p. 49 Si]. ; originalul în Arch. SI., docum, Tismenei), pe când Sigismund mai este constatat la Oradea-Mare În rOeI. /419. IAs�hhach IL Regesten und Itinerar 1'. 483.) ') lluher, (;C$[;'. i),,,,!. Il, 530. ") 'I'hurocz IV, cap. t 7, unde Mihail este numit :\lircea. xtefan Lo­ soncz , comandantul trupelor ungure�ti, despre care cronicarul zice că a căzu] în acest resboiu, erâ în vieaţă încă in J .P7. Totuşi resboiul, menţionat fără an Inainte de Încoronarea lUI Sigismund ca rege al Boemiei (28 Iulie 1420), treime pus pe la 141'1 1420. Cf, Analele serbeşti, Glasnik LUI, 81 a. 692<} (= 1421 J var. 6927 1= qrq), Spomenik III, 133, 140, 149, li. 6929 (-= J 421). Ducas ed, Bonn p, 20!. Stefan LOSUIICZ, care ÎII J 427 se allă În oastea trimeasă în Ţeara-Rornânească să susţină pe Dan II contra lui Radul lf (C/'do; tii!,!. fatdus III, 352 sq.), poate să fi căzut 1n această expediţie, COI1- fundată la Thurocz cu cea anterioar •. :lJ Searleddin 1, 344. LeuncJavius, INsI. co!. 473. [226] 1). Onciul Spre asigurarea posesiunii din nou ocupate, castelul renovat i'n anii următori. în 1424 se lucra incă la . recon­ struirea, :;;i restaurarea, lui. J) El fu apoi dat, împreună cu districtele Iinutrofe din Banat ce i-au fost subordinate, o r­ dinului Teuton din Prussia, .al carui .nagistru Nicolae de Red­ 'witz îl lua în posesiune 111 1430 cu titlu de Ban al Severinului, Teutonii, aduşi la Severin pentru apărarea graniţei ame· ninţate, n'au putut sa se menţină aci. Deja în 1432 ei fur;;. atăcaţi de Vlad Dracul în unire cu Turcii �i suferira o grea înfr;lngere.') Magistrul ordinului se mai află apoi numit ca Han al Sever inului în 1434 şi 1435 ;�) dar în 1416, ca ,ii în anii următori, găsim act Bani ungureşti.5) După incercarea lui Vlad Dracul de a recăştiga Sev e" rinul cu ajutorul Turcilor, nu mai aflăm despre o ase- mene revendicare din partea domnilor romaru, In luptele rnătoare dintre Turci �i Unguri, castelul, fiind cuprins de Turci în 1524, a fost În parte derămat şi apoi lăsat în parasire.") Astfel Severinul a fost unit cu Românească, se afla în J 580. ') Langă ruinele vechiului castel, numite Tur­ nul Severinului, s'a in tnupu. mai nou, oraşul a­ celaşi nume Pe când Severinui, nemai fiind in poseslUllea români feud unguresc, gura excepţie din 142 r Radu! , . , 5) ]('id. ") ru«; PP 5)3, 5!'4, S'"i Jur:;", Seor';f1l'i Rallslt" 1, 276 3) I J ;11/(,(/" /)a. 1\ p 1. d' deutschen Vorzeit , Xvt-.s JahrhJ car ! 2'1' 4i DoCil (2, i) l)iHum j:r 4-,s8��4Sq ") !)(){!I!!I, \,1) 643 Si.J. Turcii voh pe Ţeara-Kornânească ţ.j să-I prefacă în raia , din mouv toriu deosebit. neaparţinân.! [erii-Româueşu. [227] continuat să titlu lneci acestor posesiuni. Ducatul transilvan n'a fost retras de Ungun odată cu Severinul, El a rernas unit cu Ţeara-Roruâuească in prima domnie a lui \ Iad J epeş 1456 1, uitnuul voevod in a cărui stăpanirc se mai gi\seştc. După Mircea, fiul seu Mihail, continuând s� mtretină bune relatiuni cu Ungaria, a păstrat părţile de peste munţi, Amlaşul şi F:igăra�ul, cum şi Severiuul, ca feude trele numite în titlu! din chrisovul citat mai sus. Stil. pânirea asupra posesiunilor transilvane o arata şi diploma lui din 5 Iunie 1418 pentru i (/tospitibus) din Cisuădia. ca­ Iora le confirmă pri \ ilegiuJ, acordat de tatăl seu, de EI, paşte v-tele lor în 111U de Se b stăpânirea lur. ) ,\ trebue. ac, mal ales din ţinutul Arnlaşului, cu care Cisnădia se hotărea şi asupra cărui teritoriu urmaşri lw Petru de Cisnădia făcea pretenţiunt Înainte de Mircea. "i Mihai! fiind resturnat de Dan li cu ajutorul Turcilor, Unguri] au luat ca punct Dar Amlaşul şi Făgăra.�ul n'au fost luate atunci. Deja în cel din tâiu document cunoscut dela Dan II, din 10 1421 ca .�i in cele din urmă,") g-ăsim titlu) de herteg al Arnl« sulu: şi Făg'iraşului > făr;t ce.l cit: li ",1 .Vd.JWiCllllli Severm s Prin titlu ( t. suprimarea Severinunu se de fapt asupra r:elor drntai Pentru <.ceste posesruur, Dan rCnlOOS( C;l .dlgure;,c In care calitate el a fost apoI de '11 contra !> Recunoscâneu-i-se în Ungaria acest titlu, cu preten­ ţiunile la domnia Ţerii-Rornâneşti, i se recunoaştea şi dreptul la posesiunile transilvane ca părţi apartenente. In luptă cu Vlad, Dan fu prins şi omorit În 1460 ;2) iar în August următor, Vlad năvăli peste cesorul s lui li avuse e c lIla,gmjiCi' IIlad Vaiuoda» , prin care trebue să '''te· Iegem pe ultimul domn cu acest nume care a stăpârut peste munţi. 1) Iorga. Lucruri riou« lie.,pre Vlad 7tpt .... Conv, Lit. XXXV, 158. Dela acest Dan mai sunt cunoscute trei scrisori către Hr asoveni, fiid an. (:Vl i· letic p. 68 S'l' Bogdan p. 67 s'lq.) In doue din ele, el se numeşte Jiul lui Dan Voevod, fost domn, zise el du-se plin de grijă la băiat. (Căldura e prea mare! te simţi? Te doare ceva? De cînd ai inceput S�1 tii în starea asta?" ÎŞI plimbă mîna lu: cărnoasă pnn parul hăiatulut. Acum era şi mai gre(l de tălrnacit decit ori cînd. « îţi mulţumesc, mie bine», zise Cedric.. Asta aface cu capul meu. Imi pare 1'ă(1 sa-ti spun că e vărat, li·le Hobbs. De aceea a venit Man sa mă ia acasă. D. 1 Iavi-ham a spus-o marnii, şi el e advocat. > D.Hobbs căzu pe scaun şi-şi şterse năduşala cu batista. « Unul din noi doi a atins insolaue zise «Nu» răspunse Cedric « nici unul, Trebue sa , . cum s'o scoatem mai bine Ia cale, el-le Hobbs D 1 Iavisham a facut drumul din ('" să ne-o spue, l-a trimis bunicul» D. Hobbs privea ca trăsnit la copilul cu serioasă. şi gingaşă. «Cine e Lunicul i s întrebă el. ( edric mîna în �tA d. pe care sta scris ceva de mîna «Mi-era frică să nu uit �il de aceea am pe hîrtia asta. > Apoi citi respicat «Iohn neu Errol, Conte Dorincourt. ASia îl chiamă şi locueşte Într'un castel sau trei nu 'W p. e .şi papa al IlWIJ care :1 murit, era fiul saf] IPd tînăr, şi dl n 'aşi fi Iost lord sau conte daca nu mur." papa) :;;i papa 11 ar fi fost conte, " murit cei doi fraţi ai sei înaintea lUI. Dar au toţi şi n'a mai rămas nimeni .. nici un băiat . __ . ŞI aCUITI [239] Lordul cel miure: cu dU ci » 1 era vorba ci-lui tata mare i tr im i" FI nu trâise în lume ca sa mplase ceva pe lada cu vedea ochii sfioşi lui simpla cu aceleaşi haine de roşie ca de obiceiu, nobilă îl ameţea şi mal tare, Era cu CI era mai neschimbat, par că nsernnătatea lucrului, rnart mct 1 se mrra de ceva sali cînd se necăjea, acum aşa t iudată II foarte potrivita. d. l lavisham, Cind am intrat în ouae, a În lui \; Şi băcan uimit CIl neagră �îl cu leagă ca se băietelul copil, trebue sa nu eu conte mine sa ma Hobbs i se suise smgde fruntea şi chelia şi răsufla m sa la nu e aşa ) " răspunse ci, mai râu», ZIse Cedric. (Poate n vreme. Mi-e gre(l cind ma ! multă mama a';' te [240] 240 F. H. Burnett (Cei mai buni prieteni sînt cîteodată. siliţi să. se despartă» , zise d. Hobbs. «Da, nu e aşa, sîntem prieteni de mult P» (De cînd te-ai născut», respunse d. Hobbs, «erai abia de şase săptămîni cînd a început să. te poarte cu caruciorul pe ulită». . c Ah», zise Cedric suspinînd, c pe vremea aia nici nu mă. gîndeam că. am să fi u conte vreodată». «Crezi că nu e chip să. scapi de pacostea asta), Întrebă d. Hobbs. c Mi-e teamă. că nu, mama crede că ar fi fost şi dorinţa lui papa. Dar dacă trebue să fiu conte, un lucru pot face, să încerc să fitI un conte bun. N'am să fiu tiran. Şi dacă s'ar mai naşte un războit] cu Ame­ rica, aşi încerca să-I năbuşesc.» Convorbirea lui cu d. Hobbs fu lungă. şi serioasă. După ce trecuse peste prima spaimă, d. Hobbs se arăta mult mai imblinzit decît s'ar fi putut aştepta de la dînsul, şi înainte de a se despărţi, facu o mulţime de întrebări, Iar Cedric nefiind în stare să răspundă la toate, d. Hobbs, aşa de cunoscător în privinţa con­ tilor, marchizilor şi domeniilor acestora, îşi respundea tot el la în trebările puse de el însuşi. Dacă l-ar fi auzit d. I-iavisham, ar fi fost foarte mirat de născocirile lui ciudate. D. Havisham se şi mira de multe; el îşi petre­ cuse viaţa în Anglia şi nu era obicinuit cu oamenii şi felul din America Advocat de 40 de ani al contelui Dorincourt, cunoştea toate proprietatile, Însemnătatea averei şi importanţa numelui acestuia; şi ca om de afaceri avea interes sa cunoasca şi pe viitorul conte [241] Lordul cel mititel Dorincourt, pe baeţeJul chemat sa moşteneasca averea şi numele. Ştia cite necazuri avusese bătrînul conte cu băetii cei mari, cunoştea furia ce-I coprmsese la că­ sătoria capitanului în America, şi ştia că ureşte şi acum pe frumoasa văduvă şi că nu vorbeşte decit cu dispreţ de dînsa, crezînd că. Amencana nu era decît o femee de rînd care prinsese în laţ pe tiu-seu fiind că e băiatul umil conte. Chiar şi bătrînul advocat era convrns d� aşa ceva. Văzuse în viaţa lui mulţi oameni interesaţi, iar despre Americani nu avea opinie bună Cînd SOS! în ulita strîmtă �i se opn cu trăsura na intea casei celei sărăcăcioase, fu copnns de E şi lucru greu să-ţi închipueşti că viitorul proprietar al Castelelor Dorincourt, Windharn T owers şi Charlworth s'a nascut şi a fost crescut într'o cascioară dintr o uliţă dosnică, avînd o băcănie la colţ. Se intreba cum are sa fie copilul, ŞI ce creştere va fi primit? Rămase în mărrnurit cînd îl văzu pe amîndoi. A vea un mândrie pentru familia cu a cărei afaceri era msărcmat de atîta şir ani, şi i-ar fi să se delicat cu o femee de rînd, hapsină de bani ŞI respect pentru numele şi patria bărbatului el} nume vechiu şi la care se inchina chiar bătrm ad vocat hîrşit în afaceri. Cînd intră salonaş pe urma servitoarei, SP UItă. de jur împrejur şi-i plăcură mobilele simple care fă­ ceau din odae un fel de cuib cald fără irnpodobirt viale sau cadre vulgare atîrnate pe pereţi; totul se pre· zintă discret; multe lucruri frurnuşele de mînă de femee. «Pănă aci nu e rău de loc, dar astea toate pot fi alese după gustul căpitanului.s 6877 r , (î [242] F. l-l. Burnett Cînd intră Însă dona Errol în odae, i se păru de odată că a putut ea însăş să fi gătit casa cu C' tita discreţie. In rochia ei neagră, cu talia subţire de' fată mare, cu chipul de copil nevinovat şi frumos, cu ochii mari căprui şi melancolici, câştiga toate inimele. Cedric era obicinuit cu privirea ei trista, care îi pierea din vreme în vreme din ochi cînd se juca el cu dînsa, ori sta de vorba, ori ii povestea ceva caraghios sau rostea vre-un cuvînt lung de un cot pe care-I prinsese de prin gazete ori din convorbirile lui cu d. Hobbs. li plăceau grozav cuvintele lungi şi se bucura cînd făcea pe mama să rîdă, cu toate că nu prea pricepea ce era de rîs, căci pentru el aceste cuvinte aveau înţelesuri foarte se­ rioase. Advocatul prin experienţa lui cea mare se În­ văţase să citească omului firea din ochi, şi intelese în­ data ce văzu pe mama lui Cedric, că bătrînul conte se înşelase crezînd ca e o femee vulgară şi inte­ resată. D. Havisham nu era însurat, nici nu fusese amorezat vreodată, dar ghici numai decît că tînăra femee, cu glasul dulce şi cu ochii trişti, luase pe căpitan numai din dragoste de bărbat, şi nu se gîndise să dobindeasca vre-un folos dela viţa cea nobilă. Simţi că mama n'o să aducă multă supărare şi că mititelul Lord Faunt­ leroy n'o sa dea mult de lucru nobilei familii din care se trăgea! Căpitanul fusese om frumos, tinara mama era încîntătoare, deci avea cu cine semăna băiatul. Cînd istorisi d uei Errol pentru ce venise, ea se îngălbini. c Vreţi să ne despărţiţi, şi noi ne iubim aşa de mult. EI e singura mea bucurie, e tot ce am. Cred [243] Lordul cel mititel 243 că am fost mamă bună». Glasul ei dulce tremură, iar ochii i se urnplură de lacrimi. «Nu ştit! ce a fost copilul pentru mme,» mai adăugă ea. AdvocatuJ îşi dregea glasul «Sînt silit să mărturisesc că bătrînul conte nu e tocmai - nu e bine dispus pentru d-v. E om bătrîn şi prejudecăţile lui sînt straşnice. A urît America şi pe Americani, Iar căsătoria fiului său l-a Înfuriat. Imi pare rău că sînt insarcinat să vă aduc veşti neplncute, trebue să vă spun că bătrînul e hotărît să nu vă vadă. Planul său e ca Lord Fauntleroy să fie crescut sub ochii lui, să locuească la dînsul. Inima contelui e Te gată de Castelul Dorincourt şi-şi petrece mai toată viaţa acolo, Sufere de podagră, şi cu Londra nu se împacă de Joc. Prin urmare Lord Fauntleroy are să locuească la Dorincourt. Contele \ ă pune la dispoziţie Court-Lodge foarte plăcut situat şi nu departe de Castel, vă mai asigură şi o rentă. Lord Fauruleroy va veni să va vadă, dar D-v. nu vi se îr,gădue să mergeţi la Castel, nici măcar sa treceţi <}J ncolo de poarta gradi­ nei, După cum vedeţi, Doamnă. nu veţi fi despărţită de tot de băiat, ŞI va put asigura că condiţiile puse nu sînt .aşa de grele, fiind dat.i iirea clientului meu. Avantagiile 1 -iei cresteri ingnjlt(� vor ii foarte mari pentru . vijtor�J Lordu'ui Faun: - , dupa cum singura veţi înţ{-·lege». Era cam plict sit advocatul , C;lC! se aştepta să o vada isbucnind in lacrimt d11llâ obiceiul femeilor, şi nimic nu-i era mai neplacut decît să vadă o femee plîngînd. [244] F H, l+urnett (, pr 111 t '?) tot ce 1 ve-nea o durere să traească e Şl de numere reastră casa lui. tătoare din Iii il n arc să fie stru.a unt va , are iubi , ŞI vrenle ne fil'j d sa 1 facă recunoscăto. vă. l. o. sînt că pentru copilul ci stră ar llH e.rca dşa cev cu tatal sau, ca Set caldă ŞI curată Lot atîta matur, o va o ce poate creştere potrivită cu sau» Apoi se Întoarse spre CI picioare, cu copil. aşa de Şi prea o nurnă 1 ui ca şi el stră. e Nadăjduesc,» adăuga ea cu glasul stins, că [245] ;t I, l' ! ,1 \ 1» IL j( r.: nu ŞI :;.1 nI ur- . lui ai1./ er;:t 'Il mteres\!! \ l ll Iii 'T" lat fi 0, t n I Li! \ a I ului Sdt' e1 (nt ca. 11 o Il dr- , J , , nc.i i Sau uIti (l ('-',1 "ed l J("!d r(' dUlliI de hJ!nin:ifl spre mai SI arnă- Il ult .101 '.a ( ,n ngh· ni oarnenu in " IJllV1P J • -Iiu ar avea aplecare [246] 24fj F. H. Burneu mari ai lui le plăcuse să trăească cu oamenii de rînd. Se poate ca acest copil sa fi moştenit asemenea obi­ t . ceiuri rele' dela unchii lui, în loc de însuşirile cele bune ale tatălui său? Işl frămîntă gÎlldul în felul acesta pănă sa sosească băiatul, şi cînd se deschise uşa, nu-i venea să se uite la copil. Le-ar fi părut curios celor ce-l cunoşteau pe advocat, dacă ar fi ghicit ce se petrecea în sufletul d-lui Havisham, privind la Cedric care se asvîrlise în braţele mamei sale; el însuşi era uimit de schimbarea ce se întîmplase în firea sa. Dinaintea lui sta copilul cel mai frumos şi mal delicat pe care-I vazuse vre-odată. Frumuseţea băia­ tului era cu totul neobicinuită : trupul înalt, subţire şi mlădios, chipul mic şi plin de viaţa, iar mişcările lui din cele mai graţioase, o asemănare de necrezut cu tatăl SăLI; avea părul blond al tatalui şi ochii căprui ai mamei, din care lipseau Însă tirniditatea şi tristeta. Erau ochi nevinovaţi şi fără sfială, ochi cari nici nu se îndoiau nici nu se temeau de nimic pe lume. ' «E copilul cel mai bine crescut Şi cel mai frumos pe care l-am văzut,» Îşi zise d. Havisham. Tare spuse numai: «Va să zică acesta e Lordul Fauntleroy s , Şi cu cît îl vedea mai mult pe lordul cel mititel, cu atît descoperea lucruri neaşteptate. Despre copil nu ştia multe, cu toate că vazuse destui în Anglia şi băeti rumeni şi frumoşi de care îngrijeaLl dădacile, unii din ei erau cam sălbatici, alţii gălăgioşi, dar el, advocatul bătrîn şi înţepenit, nu-l privrse nici odata cu simpatie. Poate că interesul deosebit pentru lordul cel mititel îl făcea să se uite mai cu luare aminte la ca- [247] l 1 \ L' Lordul cel m ititel 247 pilul acesta decit la alţii; ori cum ar fi, advocatul îşi dete seama că privea la băeţel cu un fel de dragoste Cedric, neştiind că se uită cineva cu tot dinadinsul la el, se purta ca de obiceiu, Strînse de mînă pe d. Havisham şi răspunse la toate Întrebările cu mare simplicitate, cum răspundea şi d-lul Hobbs. Nu era nici timid, nICI obrasnic, şi advocatul băgă de seamă că pe cînd vorbea el cu mama, copilul asculta cu viu inte­ res ca un om mare. «Seamana foarte serros- , zise d Havisham către d-na Errol. € Da», răspunse ea. «lllvaţă uşor ŞI a mereu cu oameni maturi A re un fel prea haz.liu a În- trebuinţa cuvinte lungi şi expresii citite cărţi, sau auzite pe Ia alţii, dar îi place şi sa iiv ca copii. II inteligent, adese-ori e 1ăr05» . un pICior Ajungînd cu băeti foarte alergat, unul mai mare ven această stradei. Z:·f' o ceată din ei se întreceau mititel, care Sta In pornească. îl văzu d r Iavisham data SI' rînd I 'I rel D. trăsurei aminte, sa il cu felul cum celui mititei !» comandă ! • se pomel1l cu capul la mai Vlll interes. N văzut vreodata ceva care să se se repezI seră picioruşile roşii in urma semnalului, cu mînile ucea asemene lordului lipIte [248] F Il. Burnett trup şi capul plecat la pămînt, Iar coama aurre Iîlfiia în vînt. «Ura, C:ed b.rrol '» strigatI băetii bătînd din palme. «Ura Billy WiJliams' Ura Ceddie' Ura Bill! Ura -ra-·ra!» «Zău'că o 5:'1 castig'e» îşI d. Havisharn care urmărea mişcat picioruşele roşii, însoţite la distanţă îngrijitoare de cele cafenii ale lui Billy , «zău că aşi dori să cîştige,» adaugă advocatul, In acel moment se ridică un strigat asurzitor; vii­ torul Conte Dorincourt se asvîrli cu o săritură uriaşă asupra stîlpului de felinar şi-l apucă în braţe înainte de a fi ajuns Billy Williams care sufla ca nişte foi. «Trăească Ceddie Errol ! ') strigară băetii. «Ura' Ceddie Errol !» D. Havisharn viri capul în trăsură ŞI se rezi- mă în fund surîz înd. «Bravo Lord Fauntl eroy '» zise el. Cînd se opri trăsur a la poarta cinei Errol, în­ \ iogatorui şi învinsul se apropiat] de casă însoţiţi de stri­ gătele copiilor. Cedric umbla alătur: de BtllyWilliams şi-r vorbea mereu. Obrăjiorii il erati foarte aprinşi, pă­ rul îl pe fruntea năduşită, iar mînile le ţinea în buzunar (; Vezi» zicea vroind să uşureze rivalului neis- binda. « ELI cred ca 'un cîştigat fiindcă am picioare ceva mal lungi decît tine, sigur cal asta. �i apoi sînt cu trei zile mai mare şi asta face mult. Sînt cu trei zile mal mare.s Billy Williams se 'nveseli iar) şi începu să su­ rîdă la lume parcă nu pierduse) ci cîştigase el prin- [249] Lordul ce! mititel soarea. Ceddie Errol avea un fel al lui de a se purta cu oamenii. Chiar in prima inferbinteală a isbîndei, îşi aducea aminte de. cel Învins care nu putea fi mul­ ţumit ca dînsul, inchipuindu ŞI de sigur că ar fi putut fi învingător în loc: de învins) in împrejurări schimbate. În ziua aceea d. Havisham avu o lungă. C011\ or­ en cîştigătorul alergarii -- o convorbire care-I sa suridă şi săşi frece barbia cu rnînele osoase mai multe rîndurf. D-na Erro] Iipsind din odae, advocatul rămăsese cu Cedric, La început se cam d Ha- visham ce ar săi spue rnititelului. 1Ş1 închipuia că ar fi bine să-I pregateasca puţin pentru întîlnirea cu bunicul, şi pentru schimbarea cea mare, care era să se întîmple în copilului. El îşi dere indată seama că lui ruei nu-l trecea prin minte de ce anume lucruri va da sosind în Anglia, nici ce fel de casă şi de farrulie va trăi acolo. Nici nu ştia că. maică-sa nu va locui în aceeaşi casa cu dînsul, Cre­ zuseră de cuviinţă Sa-J ascundă deocamdată această dureroasă D, Havisham pe un jeţ lînga fereastra des- iar la capat al ferestrei şedea Cedric tot un Jeţ mare ŞI privea la d. Havisham. Copilul era cu capul rezemat de fundul jetului, cu picioarele În­ crucişate, Iar mînile vîrîte în buzunar, ca la d. Hobbs uitase cu atenţie la d. Ha \. isharn cita vreme fusese maică-sa odae, şi după ce plecase ea, tot se uita gînditor şi plin de respect la advocat. O mică tăcere ; Cedric părea ca studiază figura advocatului, iar acesta de sigur că o studia pe a copilului. Nici nul da în [250] �5() F. H. Burnett gind ce ar putea vorbi un om în vîrstă cu un băetel care cîştigă prinsori Ia alergat, poarta pantaloni scurţi şi ciorapi roşii pe nişte picioruşe . care nu erau destul de lungi pentru a ajunge pănă la pamint, cînd şedea în fundul unui jeţ mare. Dar Cedric vîi veni în ajutor începînd el con­ versaţia. «Dumneata ştii �, Întrebă el, «ce e un conte? căci eli habar n'am � . «Nu ştii r» zise d. Havisham. «Nu. Şi cred că un băiat ce are să devie conte, ar trebui sa ştie, nu e aşa î» «Aşa e>, răspunse d. Havisharn. «Ti-CIr fi grelh, zise Cedric plin de respect­ «ţi-ar fi grell să mă desluşesti ? Cum ajunge cineva conte �» « In primul rind Regele sau Regina numeşte pe cineva conte. Aceasta se întîmplă oamenilor cari au adus servicii Suveranului sau au săvîrşit vre-o faptă mare». «Ah 1» striga Cedric, tocmai ca Prezidentul.» « Ce?» intreba d. . < Astfel se alege zidentul ?» « Da», răspunse un om e foarte bun şi sne o gramada de lucruri) se zident. Atunci se fac manifestatii cu facle ŞI şi toti ţin discursuri. M'am gîndit eu de multe ori că aşi putea ajunge Prezident, nici odata nu mi-a trecut prin cap să conte. nume conti,» adaugă el repede de teama să. nu 1 g;:lsească d. Havisham nepoliticos că nu a dorit aşa ceva. «Dacă ştiam, de sigur că aşi fi dorit să fitI.» [251] Lordul cel mititel 251 «E cu totul altceva ca Prezident s , zise d. Ha­ visharn. «Da? nu sînt manifestaţii cu torte î» D. Havisham Îşi incrucişă picioarele şi-şi lipi vîr­ furile degetelor unul de altul. Poate venise vremea să-i desluşească lucrurile mai cu deamănuntul, «Un conte e- e o persoana foarte insemnata,» începu el. «Tocmai ca Prezidentul �» întrerupse Ceeldie. Ma­ nifestaţia cu torţe e lungi de o jumătate de poşte , se trag focuri de fiţil, cînta muzica, D. Hobbs m'a luat cu el ca să văd şi eu.» « conte.» urmă d Havisharn, sirntindu-se pe un teren nesigur, «e de obiceiu de viţă vechc.» «Ce-l asta viţa>, intreba Ceddie. Lk neam vechiu, vechiu. «Ah?» zise Cedric vîrîndu-şi iar mînile in IIJar, «cam aşa trebue să fie care vinde mere dina publrcă ; e de neam vechiu. E aşa de batrina în • cît te prinde mirarea cum se ţ,t1e 1 re- bue sa suta şi tot sta afara ploae \1î�f' rn de şi relorlalti BilJ:.r arns a avut aproCi.pe un dollar şi i am să ( pe fiecare zi cîteva mere ,,1-0 cheltui coate lar el] uns 'vreo' ) r�( zile. o se acrise men roc ca mi a darurt mie un domn 50 Ş! apor am eu mere în locul lui. Ţf-e omul sarac şi de neam aşa de vechiu, Ea zice că i s'a coborît viţa în picioare şi că pe vreme de ploae o chinueşte mai rău». [252] 202 li. 11. llurnett D. Havisharn nu ştia ce să zică) privind la chi­ pul nevinovat şi serios al copilului. «Mi·e teamă că nu m'ai înţeles bine,» încerca el să explice. «Cînd am vorbit de viţă veche, n'am Înţeles «vîrstă înaintata s , am vrut' să zic că numele unul ase­ menea neam e cunoscut de mult, poate sînt sute de ani de cînd există persoane purtînd un asemenea nume şi de care e vorba În Istoria tării.» «Ca George Washington», zise Cecldie. «Am auzit vorbindu-se de el de cînd m'am născut, şi el era cu­ noscut cu mult mai nainte. D. Hobbs zice ca n'are să se uite nici odată. Asta-t pricina declarării Inde­ pendentii, --- ştii, la 4 Iulie Vezi, el a fost un viteaz !» (; Cel dintiiu conte Dorincourt,» zise el. I Iavisharn cu solemnitate, «a fost ridicat la rangul de conte acum patru sute de ani.» «Da, da l» zise Ceddie � Asta e foarte mult! l-ai spus «dragei» istoria asta? Are s'o - int'reseze , gro­ zav. Să i-o spunem cînd o veni. Ii place să audă lu­ cruri ciudate . Şi ce mai face un conte alta, decît să primească titlul P» {( Mulţi din el au fost mmrştrr Anglia; au fost viteji, şi s'au luptat în războaele din vechime.» «Mi-ar plăcea şi mie să mă lupt. 'rata a fost soldat foarte viteaz, ca George Washington de viteaz. Poate fiindcă ar fi fost conte, dacă nu murea. bine îmi pare că sînt oameni viteji toţi conţii, E mare lu­ cru să fii viteaz, Inainte mi-era cam frică ştii în întuneric, dar gîndindu-mă mereu la soldaţii din vre­ mea Revoluţiei şi la George Washington, m'am lecuit.» «Mal e şi alt folos cîteodată să fii conte.» zise [253] Lordul cel mititel 25B d. Havisham respicat, si-si îndreptă ochii eu luare aminte asupra băetelului, Sînt conţi care au foarte mulţi bani.» Se uita a; :el la copil, voind să afle dacă 1111 eul său prieten ştia ce putere are banul. «Asta-I ['lucru bun,» zise Ceddie. «Aşi vrea să am bani rnulti.» «Da?» întrebă d. Havisharn, «ce al face cu el?» « Apoi sînt �şa de multe lucruri de făcut cu banii. Vezi, e femeia cu mere. Dacă aşi fi bogat, l-aşi cum­ păra un cort în care să-şi aşeze marfa, şi o sobă' iaşi mai da un dollar în zilele ploae ca să poata sta acasă. Ah! x-aşi şi' o broboadă , şi n'ar mai durea-o oasele. Oasele ei nu sînt ca ale noastre; o dor toate cînd se mişcă. E foarte greCI CÎnd te dor oasele. aşi fi destul de bogat ca să-I dau atîtea lucruri, sigur că n'ar mai durea-o mrnic.s «Ei, şi ce aî mai face daca ai fi bogat î» «Fireşte că cumpăra pentru «draga» tot ft de cutii cu ace, apărători, degetare, inele de aur. un dicţionar ŞI o trăsură ca să. nu aibă nevoe să trarnvaynl. i-ar plăcea rochile de matase lua una, el îi plac numai ale negre:. ro duce cu ea la prăvăhile mari şi aşi pune-o aleagă tot ce vrea apoI e şi Dick.» «Cine e D1Ck ii» «Dick văcsueşte cismele, e cel mai minunat cură, ţitor încălţăminte. Stă la colţul stradei în de jos a oraşului. Îl cunosc de mult. Odată, pe cînd eram încă mic, m'am dus să mă plimb cu «draga. şi mi-a cumpărat o minge care sărea aşa de sus încît a [254] j;. 11. Burneu ha1101 eu ; imi mers vorbim cu dinsul. deodată prin mijlocul stradei pe unde erau caii ŞI trăsurile-, eu am început sa plîl1,(! eram foarte mic, purtam rochită ca retele -- ,Dick ( ciSITfe1E unul domn, dar le din 111111;1 ŞI printre ai şi trăsuri. de pe o şterse de noroi haine ŞI mi-o zicînd: «nu mai plinge, că e bine, » , Draga şi mine am fost incin- el. atunci, de ori ne in cum îi urma .. " de ;nEjaL ine ',i �1 i 1, IaeL --ntru Il III ce al vrea sa frecîndu ŞI bărbia ŞI surîzmd. \."{tIfl efl partea k.» Dar Cl11e lack > <1:< ŞI 1 , ŞI oara la el jJdrte;' lUI LI ';1 , el ZIce r ă un cumpăra I Ş1 11 om ajutor şi lucrurile merg ar fi unse. ' Mititelul povestea cu foc peripeţiile văcsuuorului CISl1le ŞI amesteca în lui cu cea mai naivă [255] Lordul cel mititel nu cu mere cit felul buclat aşa plin lUI, şi care sa :-;;1 luare ŞI a acestui băetel sa asculte cu începu Istoria ;d credinţă ca bătrinul prietenul de ,8 fl uitat 1 entru de visham tocmai \ să Şl zrce .u 1_lî)fl L ce n' ŞI cumpăra: dar mal 'intlll1 1 da ban! Bridget - sora (1 1 art' doi zc c( I cr. fi m coş, ţI D zel:. 1111 o (Hnl',dll(-' j' , V , l} I 1 , . 1 , , I 1 , " � t il Î P , , i fl �>� I I I ( I , II 1, (\>c.i!' \lf'·!}.ll I . l\f U ),1 ! 'n na , , '��'lf Il Il, 1 j -� î i dt )j 1 ! !( 1< " il t , Il ( u il I ,1 h 1)( l. .i(! e '.111 ti il H 11'\(',,( 1, 1 J Zl,>, el Il [256] F. 11. Burneu Errol ; . CU ea am vorbit în bucătărie. E foarte supă­ rată acum, bărbatul ei are reumatismul articular ». Cedric alunecă jos de pe jeţul cel mare. « Mă duc s'o văd şi .s'o întreb cum îi merge. E om bun, cînd e sanatos. li sînt recunoscator fiindcă mi-a făcut odată o sabie de lemn. E om foarte în­ demănatec s . Eşi fuga din odae, iar d. Havisharn se scula de pe scaun. Se vedea că vrea sa spue ceva anume, dar că. nu prea ştia cum, In sfîrşit se hotari: «înainte elI" a părăsi Castelul Dorincourt, am avut o convorbire cu contele care mia dat cîteva instruc­ ţiuni. Ar dori ca în sufletul copilului să se nască oare­ care nerăbdare pentru momentul de a ajunge În An­ glia şi de a se întîlni cu bunicul său. Spunea că tre­ bue să-i dau a înţelege baiatului că va avea bani mulţi şi toate plăcerile de care se bucură copiii; să-I împlinesc ori ce dorinţă şi să-i spun că tata mare e gata să-i dea tot ce va cere. Cred că batrinul conte nu se aştepta la ceea ce am găsit aici; dar daca i-ar face plăcere Lordului Fauntleroy sa in ajutorul acestei femei, ştiu că bunicul Săli ar fi suparat că nu-i împlinim dorinţa». Pentru a doua oară nu re produsese exact cuvin­ tele Coutelui. Acesta-i spusese' ( Fă pe băiat să priceapa că-i pot da tot ce do­ reşte. Fă-I să 'nteleagă ce ;a să zică să fii nepotul Contelui Dorincourt. Cumpără-i tot ce-l place; umple-i buzunarii cu bani, şi spune-I că vin dela mine), Mobilul acestei mărinimii nu era tocmai curat, şi dacă n'ar fi avut a face cu un copil aşa nevinovat [257] Lordul cel mit ite l :2;)( şi cu O inimă plăpîndă. i-ar fi putut face mult rău. Nici mama lui Cedric nu prevedea vre-o primejdie, ea credea ca bătrînul care trăise ca un pusnic dela moartea copiilor săi, caută să ciştige dragostea şi încrederea băetelului prin tot felul de mijloace. Si-i părea bine că Cedric va fi În stare săi vie lui Bredget în ajutor. Era mulţămită văzînd că primul rezultat al neaşteptate! schimbări în viaţa copilului va fi putinţa lui de a veni în ajutorul celor nevoiaşi. «Ce bun e contele şi ce fericit are să fie Cedric ! A ţinut totdeauna la Bridget şi la Mihai, şi în ade­ văr că sîqt vrednici de milă! Mihai e lucrător bun cînd e sănătos, d�r a fost bolnav multă vreme, si acum are nevoe de doctorii, de haine calde şi de hrană mal bună. Nici el nici Bridget ri'aă să cheltuească fără so­ coteală banii ce-i capătă). D. J Iavisharn îşi vîrî mîna În buzunarul dela piept şi scoase un portofoliu îndesat. Avea o expresie stra­ nie, se gîndea la ce va zice contele, cînd va afla care fusese cea dintiiu dorinţa împlinită a nepotului său, Se întrebă ce gînduri vor trece prin mintea bătrînului egoist şi ursuz. (Nu Ştill dacă va citaţi seama de bogăţia Contelui Dorincourt, el poate să cheltuească cît vrea, şi cred că-i va face plăcere că Lordul Faunt1eroy a exprimat o dorinţă care j s'a împlinit îndată. Te rog chiamă pe copil, şi dă mi voe Să-I înrnînezi o mică sumă de bani, pentru oamenii aceia). (Douăzeci şi cinci de dollari ! � strigă d-na Errol ; . 17 [258] d� foarte adevărat>, zise d. Havisharn cu sun sul sau obicinuit) s'a intimplat o mare schimbare 111 viaţa fiuluj (hale, multa putere Il va da bogătia !» «�i el e aşa mic, . aşa de mic. De l-aşi putea invata sa o întrebuinţeze bine! Par'ca mie frica 1 Mi­ titelul Ceeldie al meu l- Advocatul lŞl drese 1 se muia inima cea , rece şi bătrîna pri , ind la ochii ei blînzi şi speriati. - Cred, Doamnă, daca pot judeca după ce am aflat azr dimineaţă din convorbirea mea cu Lordul Fauntlero , , ca Dorincourt se va gîndi la altii ca :;;i la ei Ie_ copil, ne În- meI" Mama se duse apoi sa aduca pe Cedric 111 naş D lIav îl auzi zicînd inainte de a In oarte putea să intre la chiria neplătita şi Bndg'et ŞI Ind! ar re o prăvălie dacă ar avea haine, i�l dCl'ulloarte unt! am rau. �i apoi se gmdeşLe la zice ca asta-t iace la ,1 a. momente ! r ;u se uită ru ,2"rOza '\,7 j) II C'�!''' .. lH·! .. lu:;'l .u untr, c.t fualll", lu S]'U't un băeţel Io.irte nuc odae Il d na li Mama lordului mititel îngenunchia lingă el şi-l cupnnse [259] t.J ta Iu: i:' \ Isnaln Cl.all,('ctld , te lUbeşte şi ar băeţii lui au murit şi !Je alţi! iericiţi tot ce .cum şi i a Încredinţat o mulţime POţI să 1 dai ceva să .şi' ! n"'L(ca.on. <, i.urre SI nta c 1](1 L1 mam.. papa ai tău. F dori să-I IUbeşti si tu pe el fiindcă toţi Doreşte să fiI ŞJ să faci E bogat vrea sti ţi dea ci lui rora tocmai să care bani poţi sa i lur "rihaI tot .�i nu asa că e foarte , ( 1 ,{}Jlr j 1, lj 1 j ,{ I ( nt ) ff ( )h 'urn l'lk" '. IV�Cdt rn 1 , "lI ,are 111 marea bogata Clar trista bJ bJiotecă a Castelului. bolnav ŞI smgur. inconjurat ;:;.1 1 1 ' nelU [260] :]60 F. II, Burneu meni, fiindcă nici el nu iubise pe nimeni cu ade­ vărat, se iubise numai pe sine; fusese egoist şi vio­ lent, se gîndise aşa de mult la plăcerile şi dorinţele Contelui Dorincourt .incît nu-i rămăsese vreme să se gîndească la alţii; averea şi puterea, numele şi ran­ gul i se păreau lucruri de Întrebuinţat numai pentru plăcerile şi petrecerile Contelui Dorincourt ; şi acum că îmbătrînise, din toate plăcerile trecute îi rămăsese boala şi neplăcerea pentru lume, căreia nici el nu-i mai plăcea. Cu toată splendoarea lUI, era cel mai impo­ pular bătrîn din nobleţe şi rar s'ar fi găsit unul mai oropsit. Şi-ar ti putut umplea castelul cu musafiri, ar fi putut da mese şi vînători; dar ştia bine că oamenii poftiţi de el s'ar fi speriat de faţa lui gîrbovită şi de vorbele lui răutăcioase. Avea o limbă straşnică şi o fire ciudată, îl plăcea sa necăjească oamenii, să le facă viaţa nesuferită cînd putea, mai ales celor susceptibili, mîndri sau sfiosi. D. Havisham îl cunoştea toate cusururile, şi se gindea la ele privind pe fereastră la uliţa strîmtă şi liniştită. Şi în mintea lui se înfăţişa apoi copilul nevi­ novat şi vesel; ce contrast 1 Băetelul sezind pe jeţul cel mare şi istorisind despre prietenii lui Dick, şi fe­ meia cu mere, în felul lui drăgălaş. Apoi se gîndi Ia venitul cel mare, la moşiile întinse, Ia averea şi la puterea de a face binele sau răul; avere ce mai curînd sau mal tîrziu va trece în mînile cele miel pe care Lord Fauntleroy le vîrea în fundul buzunarului, (Are să fie deosebire mare, deosebire mare! � Cedric veni Înapoi dimpreună cu mama lui; era foarte excitat. Se aşeză pe scaun Între d-na Erro1 şi [261] Lordul cel mititel 201 advocat în atitudinea lui de predilecţie, coprinzîudu-şi genunchii cu braţele. «Plîngea)! zise el. «A spus că. plînge de bucurie. Ce om bun trebue să. fie tata mare; n'am ştiut că. e om aşa bun. E mult, mult mai plăcut să fii conte decît aşi fi crezut. Ce bine-mi pare, grozav de bine­ mi pare că am să fiu conte) : {Va urma [262] • I Noua îndrumare a învăţămîntuluI nostru superior ştiinţifie U chestiune de mare insemnatate se discută în facultatea noastră de ştiinţe din Bucuresti. Este vorba , ele a se alipi pe lîngă unele cursuri teoretice, cursu- rile aplicate corespunzătoare, care vor servi ca să com­ pleteze învăţămîntul dat în facultate şi să deschidă ab-' solventilor ei şi alte cariere ştiinţifice, în afară de cea a profesoratului. Este vorba de o îndrumare nouă a învăţămîntului superior ştiinţific, de o lărgire a cîmpului cercetarilor celor ce se ocupă' cu ştiinţa teoretică, -- făcînd ca acele cercetări să aducă şi foloase practice imediate. De vre-o 25 de ani universităţile mari elin strai­ nătate al] înţeles trebuinta aceasta de a lărgi cadrul învăţămîntului universitar, îndreptînd pe o parte din cei ce se ocupă cu ştiinţa superioară spre lucrari ştiin­ ţifice care corespund �i unor aplicatiuni practice, mai cu seamă aplicattunile cerute de trebuinţele locale, de trebuinţele tărei. Este în de-obşte cunoscută aceasta îndrumare nouă a învăţămîntului superior din Germania. Din con­ tra, se cunoaşte mult mai puţin că acel aş lucru s'a petrecut şi în universităţile din Francia, Elveţia, Ru­ sia. - Italia şi Belgia au mers chiar mai departe, ali- [263] .:\'ona îndrumare a învătăruintuluf nostru superior ştii nt ific �G3 pind CU totul şcoalele lor technice superioare pe lînga facultatile de ştiinţe, La noi nu s'a facut încă mai nimic în acest sens 'Acum doi ani, ministrul 'instructiune! publice d. C. C. Arion a hotărît alipirea t Institutului central ele chimie aplicata), condus pînă atunci cu multă. compe­ tintă de D-rul Bernath-Lendway 1), pe lînga labora­ torul de chimie organică al facultăţii de ştiinţe din Bucureşti. Cu această ocaziune nu numai s'a realizat o foarte Însemnată. economie în cheltuelile acelui in­ stitut, (reducîndu-se acele cheltueli ele la suma anuală colosala de 108,430 lei, care figura în budgetul anului 19°0- 19° 1) la stima ele 47,940 le1)- dar, s'a rea­ lizat şi un Însemnat cîştig pentru învăţămîntul nostru superior ştiinţific. Stujlentiî facultăţii de ştiinţe fizice­ chimice şi cei ai şcoalei de farmacie pot găsi, de atunci, 1lZ lttti'[·e".,;z·tate, Iaboratorii cari le permit sa faca lucrări foarte interesante de chimie industrială, agricolă si alimentară. Tot odată cel dOI subdirectori ai Iabo­ rarorului de chimie aplicată ali fost însărcinaţi să fara, fiecare, CÎte un curs liber asupra chimiei ag-ricole şi asupra chimiei alimentare. Acest din urmă. curs este cerut studentilor scoalei Je farmacie ŞÎ d. Dr. Poltzer, fost subdirector al Institutului central de chimie, se o cllpase mal de mult Cll asemenea lucrări în acel in­ stiwt,·· in afară. de universitate. Cursul de chimie agricolă, pentru intifasl dată acum, era profesat in tr 'un laborator universitar. D. Dr. Zaharia a fost în sărcinat cu acest curs Cu ocaziunea publicărei în Monitorul Oficial il) a raportului prin care se propunea alipirea institutului '} lJ. l ir. Jlern:tliJ·Lendwuy părăsea direcţiunca msututulut central de ,·him:c, .Iu p.i o îndelungat:i acti vuate, regulîlldll��r drepturile la peusiune. 2) Jl. ministru Sp, Hnret , care a urmat d-luf C. C. Arion la ministerul iusuucţiuuer publice, a aplicat aceste măsur" iiotririt e de I'redece""uj s"li, prin budgetul a nuluf 190I-I�)02. "\ se vedea Monitorul Oficial Xi'. �39 rji n 26 Ianuar 1901 (p. ')(,27 [264] E. �-\. lJangraL de chimie aplicata pe lînga laboratorul de chimie or­ ganică şi crearea, astfel, a cursurilor libere de chimie technologică. şi de chimie agricolă, -- am avut oca­ ziunea să. aud de la persoane autorizate, chiar de la' unii vechi profesori universitari, obiectiuni cu totul ne­ aşteptate şi cari dovedeau ca este cu desă vîrşire ne­ cunoscut, la noi, ceeace au facut pînă. acum universi , tătile din Germania şi Francia pentru crearea şi des­ voltarea învăţămîntului superior de chimie aplicată, An auzit zicîndu se că. «un curs de chimie agricolă n'are cuale execute analizele df' !I;ls:-un:lr le ]Iel.rcoală de studiY inalte (1 ÎI ca facultatea ;) 11 adf.�menn de reformele acestea, dm contra .. 'l apcre facultatea de elementde carf nu sînt nece" (fI prestigiul :;;111, melqiIllnd-o şi Înzestr'ind-·o 'lll �pirill\l rrilor �c()a]e din (;ennania �i Franciaf> __ TocmaY �\sta propulle :;'1 lacuit�:le,\ "le :;-;tlllqe. ÎnfiJn�aren unor cursurI care aiî fost create pre!utJndenY În dar D. este illlpărţită ma teria În Sorbona. De Jlmpul\ia studenţilor înscrişi', acolo �ii aici, nicf vorba' far. piniî auiY trecuţr, nu exista în universitaţile noastre nicIo catedră, de Iiml.u romin.i, -, pro babil lot pentru motivul că asemenea catedră nu există în Sorbona. Atirmaţiunen aceasta nu este o simplă glum:1, Se ştie că in legea noastra a invăţăruinu.lui, de la 1864, nu se prevăzuse limba romină nict în scoalele secundare, pentru că în legile după care fusese tradusă legea noastră nu figura, fireste, limba rornină. [268] C0l111Smne specială 1) cu studiarea acestei chestiuni. Autorul acestor rînduri a întocmit, În numele acelei • cornisiuni, un raport care cuprinde expunerea chestiu-" nei din toate punctele de vedere şi arată tot o dată, în mod precis, ce s'a făcut· În această privinţă, în uni­ versităţile celorlalte ţări, care sînt catedrele în fiinţă şi cari au fost chiar titularii lor În ultimul an şcolar. Socotesc că. acest raport nu va fi lipsit de interes pentru citi torii c Convorbirilor li terare > �i pentru toţi cei cari se ocupă de chestiuni universitare. [n afară de partea specială privitoare la învăţămîntul chimiei, acest studiu cuprinde şi unele consideratiuni generale asupra stă rei actuale a învăţămîntului universitar şi a necesi­ tăţii de a i se da o nouă Îndrumare. Facultatile de litere şi de ştiinţe, facultăţi teoretice prin însăşi na­ tura lor, trebue să examineze mai de aproape această chestiune şi să. se preocupe de el. deschide absolven­ tilor lor alte cariere, în afară de cea a profesoratului. dacă nu voesc să şi vadă populatiunea studenţească scăzînd din ce în ce mal mult. II Reproduc mai jos «Memoriul asupra introducerei «Învăţămîntului chimiei aplicate (technologică şi agri. c cală) în facultatea de ştiinţe din Bucureşti) 2). Voiu completa acest studiu discutînd, la sfîrşit, părerile opuse propunerilor noastre şi voiu dovedi completa lor netemelnicie. Catedra de chimie anorganică de la Facultatea de ştiinţe din Bucureşti rămînînd vacanta, prin Încetarea din viaţă a re- 1) Această comisiune a fost compusă din l r-rrif profesor! Dr. C. Istrati. J ,. Voinov, L. Mrazec ,i E. A. I'angrati. 2) Vezr : Buletinul Societăţif de ştiinţe din Bucureşti. an :\1 No. 5 �i 6, pag. 496-5°7. [269] ��!)IlX ln drumarc a invâţă mlntuluj nostru superior :;;timţific 209 gretatulul nostru coleg Petricu, sîntem de părere că este fo­ lositor sa se facă o modificare în cursurile de chimie ale fa­ cultăţif', pentru a se atinge următorul dublu scop: J. A se crea un învăţămînt general de cJrimic teoretică potrivit atît studenţilor sectiunet de ştiinţe fizice-chimice, cît �i celor din secţiunea de ştiinţe naturale, - cart pănă acum sint nevoiţi să audieze cursuri de chimie prea desvoltate pentru trebuinţele lor. 2. A se crea, alăturî de cursul general de chimie teo­ retică, cursurile clesvoltătoare teoretice şi practice, necesare pentru a da învăţămîntul complet al c1tzmiel studenţilor sec­ tiuner de ştiinţe fiz ico-chimice. Acest dublu scop se poate atinge fără a ne impune sarcine nouă budgetare. Propunem ca învăţămîntul chimiei să fie împărţit în ur mătoarele trei catedre: a) o catedră generală de clti1ll1e teoretică; b) o catedră specială de clzimie analiticli şi tecicnologică , c) o catedră specială de dtilllZC ag ricoiă. Astfel organizat invăţămîntul chimic al facultăţif noastre ar satisface şi trebuinţele ţărei, şi cerinţele unuf învăţămînt universitar complet, aşa cum este stabilit în universităţile din Fra ncia, Germania, Rusia, etc. Întroducerea cursurilor aplicate, pe lîngă cursurile teo­ retin: cuprinse în învăţămîntul superior, se impune pretutin­ deni în mod netăgăduit. Nu numar ţările care nu aii şcolî speciale politechnice (in înţelesul dat în Germania acestuf cuvînt), au fost ne­ voite să creeze cursurt aplicate pe lîngă facultăţiJe lor, _.- aşa cum a procedat Francia, Rusia, etc.; - dar chiar Germania, care posedă asemenea institute technice superioare, a simţit trebuinta să creeze şi În uni versităţr cursuri aplicate. Vom indica mal jos unele dintre aceste cursurf, ocu­ pate de profesorr renumiţi, în cele mar insemnate universităţi. Este imposibil să se susţină că numar acele părţi ale [270] 2i(1 E, A. Pangran "tiinţei care nu alt aplica(iulZî' practice ar constitui adevarata ştiinţă superioară. Cîmpul lucrărilor ştiinţifice deschis noilor cercetătorr trebue negreşit să cuprindă atît chcstiuni!« jur teo­ reticr, - C;Jr" şi ele conduc uneorf la foloase practice insern­ nate, - cît şi chestiunile' de apliea(iuilc imediată la tre'lJlfill· tele practice, în special la trebuinţele practice locale (ale ţaret). Asemenea chestiunr nu sînt lipsite de importanţa ştiinţifică pentru simplul motiv că sînt imediat folositoare, practice. Şi nu se poate cere ca asemenea chestiuni să fie lăsate numar pe seama celor cu o pregătire ştiinţifică mar puţin completa. Din contra, este vădit că aceste chestiunt vor fi tratate mar ştiinţific şi vor da astfel deodată şi foloase teoretice şi foloase practice mal însemnate, atunci cînd vor fi studiate de oameni cu o pregatire ştiinţifică cit mat completă. în Germania, marele Liebig a susţinut cu tărie că cursul de chimie agricolă nu poate fi tratat cum se cuvine decît in universităţr. Şi astfel s'au creat in cele mal însemnate un i­ versităţr din Germania asemenea cursuri de chimie agricolă, care sînt audiate şi de studentii cart urmăresc obţinerea unui grad universitar, şi de alţl studenţi cari nu caută decit fo­ loasele practice foarte Însemnate ale unor asemenea cur surr, pentru o ţeară agricolă. cum este Germania. Aceea;;{ trebuinţă a Început să fie simţită şi în Francia, de vre-o :2:; de an î încoace. La n01 această trebuinţă este netăgăduită. Chestiuni foarte importante ştiinţificeste, dar ,1'1 mat importim/t' tim pll1lctul de vedere practic, pentru teara noastră, sînt chestiunile de chimie as-ricoIă, precum sînt analizele ele păminturî, i!lgră. semintele, nutreţele, industriile agricole şi altele multe. De altă parte industria propriu zisă începe abia it se fc.ema în RomÎnia,·- şi trebue creată în 1110d raţional, ştiinţific, pen tru ca să poată trăi şi să se desvolte temernic, pentru folosul tuturor. Technologia chimică În general :;>1 mal cu seamă tech­ nologia produselor aflatoare în ţară, sînt cunoştinţe indispe n­ sabile unuf chimist. Aceste chestiuni de o importanţă vitală nu sînt studiate [271] Noua indrumare a învătnmîntulu'( nostru superior stiinţific 2Îl mcairt la nor, în chipul larg şi ştiinţific, care singur dă re­ zultate însemnate. Sînt unir cart nu tăgaduesc importanţa unor asemenea chestiunf++ importanţă imposibil de tăgăduit, -- dar cari se mar­ ginesc a crede aceste chestiuni străine cadruluf universitar şi, atunci, îndeamnă să se crees:e un polzteclmlc unde îşi vor g-ăsi locul toate stiinţele aplicate. Să examinăm şi această părere. Mal întîiă nu toate ţările au sistemul de organizare al învăţămîntulur technic superior grupat în marI scoale poli­ technice. Francia nu a avut nici odată şi nu are acest sistem Italia şi Belgia au alipit scoalele lor technice pe lîngă uni­ versităţt. Dar, presupunînd că sistemul scoalelor politechnice se impune, - încă trebue să se ştie că un politechnic 1/71 se crea să de odată. Ar trebui cheltuelî colosale, mijloace foarte bogate �i materiale si intelectualc. pentru a crea din întregul un asemenea institut cultural complex. în realitate singurul mers înţelept a fost În trecut, - acolo unde s'a urmat această cale, --- de a gl upa într'un politechnic diferitele şco ale spe" ciale, secţiunt technice, cursuri aplicate, car] îşI aveau deja fiinţa lor �i o desvoltare suficientă, dobîndită elin trecut. Tot astfel se va procede şi în viitor, acolo unde se vor forma P? ' litech nice. Pentru a ajunge la o asemenea gTupare posibilă, diferi­ tele elemente ale viitorulur politechnic trehucsc create mă­ sura Irebuiuţdor ŞI a mijloacelor de (are disţJUlleJll, acolo unde crearea lor se poate face mal bine. Trece �j peste nnj loacele noastre materiale, �i peste puterile noastre ca personal ştiinţific, ca să creăm un institut politechnic de odată. Sîntem dator]', însă, să creăm acolo unde putem şi unde trebuinţa se impune mar imperios, elementele care ar putea înjgheba, odata, viitorul nostru institut de ştiinţă aplicată, Nouele cursuri create nu pot fi lăsate ele sine stătătoare, Este natural, prin urmare, să le alipim pe lîngă institutele de învăţămînt superior care îmbrăţişează într'un chip mal larg [272] E .. \. Pangrati ştiinţa sub toate formele sale, adică pe lingă universităţile noastre. Î 11 facultăţi le noastre de ştiinţe se simte din ce in ce ma 1 rnu It trebuinţa creăref UllU.1 învăţămînt aplicat, care se deschidă studenţilor alte cariere decît cea a profesoratului. Această din urmă carieră este deja aproape închisă. În timp de aproape 10 ani nu se ţinuse concursuri pentru ocuparea catedrelor secundare vacante. Numărul locurilor neocupate crescuse mult, sporit încă prin creărf de nOI gimnasii, prin creărt de clase divizioriare şi, în ultimul loc, prin trifurcarea în­ v ăţămîntuluî liceal, introdusă prin legea dela 1898. Erau astfel în totul aproximativ 350 -400 catedre vacante, pentru toate specialităţile din învăţămîntul secundar. Tinerele generaţi uni de studenţI credeau că nict odată nu va fi lipsă de catedre pentru cel ce se vor destina profesoratulur. Dar prima sesiune de examene de capacitate, ţinută în anii 1901 - 1902, a dat rezultate în măsură de a ocupa cu titulart, - bine pregătiţr şi din puntul de vedere ştiinţific şi din cel pedagogic, -- peste 120 ele catedre, adică peste a treia parte din locurile vacante. în licee mal toate catedrele lş! au titularii lor. Cele mal multe din locurile rămase neocupate sînt la girnnazir, ele unde o parte din ele, cel puţin, vor dispare prin reducerea nurnă­ ruluî gimnaziilor. Cele rămase vor fi ocupate de candidaţii cart vor reuşi la examenele de capacitate în sesiunea extra­ ordinară anunţată deja pentru luna Octombrie 19°3, şi apo î in sesiunea ordinară (legală) dela Octombrie 19°4. Dacă aceste două sesiunt la un loc, ne vor da cel puţin atîţf reuşiţi cit prima sesiune, se poate socoti că catedrele secundare vor fi complet ocupate de titulari. în adevăr, din numărul total de ore vacante, o parte va rămîne totdeauna să se distribue ca ore suplernentare la titularii altor catedre, fiindcă nu vor putea fi înjghebate în catedre unitare pentru o specialitate sau cel mult două. Iată dar cum, Într'un viitor apropiat, stu­ denţit facultăţilor de litere şi ştiinţe nu vor mal putea aspira decît în mod escepţional la cariera ele profesor secundar în [273] i, pe lîngă una din specialităţile pentru care se publicase deja examen la 26 Sept. lr. 1R [274] .. care are menirea de il pregăti altâ cariera bine definită). Acele locun vor putea fJ ocupate mai bine de liceu­ ţiaţi] in ţ:tiinţele fizico-chimice atunct cind aceştia, pe lîngă pregătirea ştiinţifică solidă ce. li se dă în facultate, vor mal avea şi cunoştinţele practice, de cerute pen­ tru asemenea Reforma ce propunem, făcută fără sarcine nouă budge­ tare, va satisface trebuinţele studenţilor, şi trebui71ţele mal in­ semnat» ale agnmlturâ şt industriei' naastrr : va deschide tot de odată 11n cîmp mal larg cercetărilor ştiinţifice în vederea gradulUl de doctorat. Vom urma astfel indicaţiunilor ce ne -int , date de marile universităţi străine �i in acelaş timp vom sa­ tisface trebuinţele noastre imediate, pe care cladi nu le-am băg'a în seamă, facultatea noastră al fi să răl11'nă fără studenţi. 1n cele ce preced am justificat. in tema generală, În­ drumarea spre a lipirea invăţărnintuluj aplicat pe lîngă învăţămîntul teoretic. Dar, chiar dacă s'ar mal ivi pe unelocurf discuţiunî în privinţa altor stiinţe aplicate, în ce priveşte catedrele de cliimit' şr este fapt netăgăduit că acest îl1vă/ămflll taUe illtl�!.}ra1Z1iY dln in- văţămîntul al În toate marr, cu un strălucit trecut universitar. în Francza ultima reforma a cută prin decretul dela 22 ianuarie I de licenţiat in stiinţe se conferă după obţinerea �l t.rc: cert: Iicate de studil superioare. Spe. ialităţile pentru care se pot libera asemenea certificate aii fost stabilite, fiecare el cultate, după propunerea consiliului profesoral ';'1 avind III vedere cursurile deja existente în facultate. Prin deciziunea minist-, rială de la J Iulie J ti deejzlllc,je 1" 10 )ii 31 Iulie I ,s'a fixa t ele minister « hsta mat ernk» 1)1, tind da Joc la liberarea de certificate de studif in facultăţi» j! 1) I'rogramme des COIH:itioI1s d'admisswn Ia licence \;'5 scieuces el au doctorat cs scienccs (Pari:.;. l relalaiu freres), �lag. [275] in această listă, din cele 15 din Frun eia Si ut / I care Iibenază de dU1lth afu c{liit)il anume, cu menţiunea" chimie N Paris 1), Horcleaux (aeo Lille , Mont pellier, Nancy, Rennes )ii Toulouse, Ia' cu menţiunea ,e1' A lher j'l 1 il)O l' [276] K A. Pongratl ficatul superior de chimie aplicată, acest invătămînt cuprinde o adevarata şcoală specială de chimie aplicată, pusă sub di­ recţiunea ilustrulut prof. titular 1-J. Moissan, care are ca sub­ director pe d. Chabrie, «charge ele cours» la Sorbona �i 3 �efî de lucrări practice.'). Învăţămîntul acester scoale de ehi mie aplicată. Împărţit În trei ani de studiu, cuprinde chimia analitică, chirnia industrială şi chimia alimentară. Absolvenţi! acestuf învăţămînt capătă o diPlomă de cltimist. lată cum caracterizează acest învăţămînt « Le lz"vrd de l' dudiallt de Paris» publicat sub auspiciile consiliulut universitar al Sorbonet : «Distinct il la fois et de I' enseignement preparatoir'e «il la Iicence et des laboratoires de recherches organises de­ «puis longtemps dans la Faculte, le nouvel enseignement s'a­ « dresse particulierement aux jeunes gens qui ont besoin dune C que Its tilula/;t',\ dela c/rain dt' tI/iml·p şi l'p. J 14---'[ 15. ') Livret de l'<'lndiant del'aris, p. 115. r) L'UniversJtl: ,le LiJl" en 1900 iL,]Je, l.e I\jgot Ireres, 1900), p. 153 [277] Noua îndrumare a învi1Uî.mîntului nostru sup<.;rjnr �tijn\ifjc -est evidetnment provisoire et, d'rci peu , a la chaire de chimie (,industrielle on ajoutera urie chaire de chimie agricole, appelee «a rendre des grands services il l'agriculture du Nord. Un 410r:al special est tout pret pom recevoir le nouveau titulaire. L'electro'chimie dans ses rapports avec l'industrie n'a pas etc oublice et est actuellement en organisation. L'enseignernent "sera fait tres prochainernent par un maître de conferences ') La Bordeaux chirnia industrială fif!ureaza printre eate drele fundamentale ale facuitătit (chaires magistrales) �i titu­ larul el il fost în timpul din urma d. Joannis, actualmente în sărcinat cu un curs la Sorb, '11a. Dînsul, este înlocuit la Bor­ deaux de d. Vigouroux, rar, pe Ungă facultatea de ştiinţe, ca anexă, găSI!D o şcoală de chimie aplicată sub direcţiunea prof. titular de chimie d. Gayon li). La Remzes mvăţămmtnl clunnei aplicate, ŞI în cel al chimie! agricole, este puternic organizat şi a fost înt e merat cu mai bine de 50 de am în urruă « La preparation au certificat ele clurnie apph. est fortemcnt , elle CI m,,,p'l1<1 « L Un cours de clumic agricole. Cet enseigrnent est donne depuis plus de 50 ans d la (acultc par les de chimic; .. o Un cours de chrnue. Ilj(lq�trjt lk le, industrres m'r1{�rcdt industries quan des prinCipali' pn par cummerc!.lUX < , Trav,lux � dont 1 duree n 1,(' certll!cat de ChlllllC appli, est e, ""nlr'tr" :!e VSI(!ue 1] 1,'U1I1Versltc de i 111<: cilat), !I 17u y.) L/lIrJh'ersiu�_ de Borde::u1\ eu J noo (1)onleallxi \' i)�- 1 L 1 '�" [278] E. A. Pangrat: Iată destule date ca să fie dovedit în chip neindoros im­ portanţa dată cursulut de chimie aplicată în toate universită­ ţile Francier, b facultăţile de filosofie din Germania găsim tot aşa de bine reprezintate cursurile de chimie aplicată 1). La Berlin cursul de technologie chimică este tăcut de praf. extr. H. Wichelhaus, alăturf de cursul de chimie technică al prof. extr. 'Wilhelm Will. - Un laborator special de tech­ nologie este pus sub directiunea profesorulut Wichelhaus. Trebue să nu se uite că lingil Berlin, la Charlottenburg, există o şcoală superioară technică (Polytechnicum) care are şi o sec­ ţiune de chimie, prevăzută cu toate catedrele necesare de chi­ mie aplicată. Cu toate acestea universitatea din Berlin a găsit necesar să creeze două cursurf de chimie technica în facultatea sa de filosofie. La Breslau găSIm cursul de chimie agricolă al prof. ord. Th. Pteifter şi cursul de rechnologie chimică al prof. extr. F. Ahrens. Un institut special de chimie agricolă �i unul de technologie chimică sint alipite universitătit. La Halle cursul de chimie agricola şi technologică a fost ilustrat pănă anul trecut de prof. orcl. Maxirnilian Maercker. La Bonn găsim un curs de technologie chimică' şi altul de chimie technică făcute de dd. T. Heusler şi A, Binz, privat-docenţr. La Giittillgen cursul de chimic agricolă este făcut de prof. extr. B. ToJlens. La KâlZigsberg. cursul de chimie agricolă �i bacteriologie este făcut de prof. orei. Albert Stutzer. La Strassourg: în facultatea de şuinţe matematice şi naturale, gcisim cursul de technologie chimică făcut de prof. extr, T. Rose. Lt ll'iirzbltrg cursul de technologie chimică este făcut 1) , anuarul 'nv. superior editat de Dr. K. Trubner , Strass­ hurg, anul 19° 1- [002. Mal cu seamă în ce priveste universităţile germane, acest anuar cuprinde date complete şi exacte. [279] Xoua Indrumare a invăţă mintului nostru superior -.r.iinţific :279 de prof. ord. L. Medikus, care conduce şi un institut tech­ no!ogic anexat universitatir. La Erlang en; cursul de chimie analitică .?i technologică este tăcut de prof. extr. Max, Busch. La Jena, cursul de chimie agricolă este făcut de prof. extr. H. Immendorff Am enumerat mal sus numar catedrele magistrale, ocu­ pate ele profesori titulari, lăsînd la o parte numeroasele cur­ suri făcute de profesori liberf (privat-docenţr), Ca şi În Francia, universităţile elin Germania sint înzes­ trate cu cursurr complete de chimie technică şi agricolă a�)2IZd în vedere mat: Cit seamă trebllinţele speciale ale jiecăruz centru uniurrsitar, în Rusia găsim acel aş lucru. Catedrele de chimie aplicată sînt considerate, în toate universităţile mar)', drept catedre funda­ mentale şi ocupate de profesorr ordinar! (titular?), in facui­ tlijile de ştiinţe fieico-matematice 1). La Petersburg găsim catedra de technologie şi chimie technică a prof, ord, A. 1. Favorski La .JloscoZlil, catedra de technologie chimică el prof. ord. N. N. Liubavin. La Varşo uia, catedra de chimie technică şi speciali CI prof. ord. 1 T. Wagner. La X�iev, catedra de chimie technologică a prof, o r d, emerit N. Bunge. La Odessa, catedra de technologie chimică a pr»f orei. V. M. Petriev. în asemenea condiţiuni; a continua să lăsăm invăţămintul nostru superior lipsit de catedrele speciale de chimie techno logică şi de chimie agricolă, -- ar ti nu numai să ne ferim de o îndrumare spre care netăgăduit merge intreg invătâmintul 'Superior din alte ţăn; .- ar fi, încă, s,'( condamnăm invăţămîntul nostru chimic să r unină ncco mplct, chiar din punctul de vedere propriu zis ştiinţific. ') «:llinerva deja cirat.». [280] 2RIl E, .\. PHngrnt i Prin urmare, propunem a se organiza învăţămintul chimic al facultăţii noastre în chipul următor: 1. O catedră generală de cltz'mie teoretică care se va obţine prin alipirea cursului de chimie anorganică pe lîngă catedra de chimie organică ocupată actualmente de d. praf. titular D-r. C. Istrati, care consimte la aceasta. 2. O catedră specială de chimie analitzcă şi tec!zn o logică , creată in locul actualet catedre de chimie anorganică.r--> din care va păstra partea chimiei analitice. 3. O catedră specială de chimie agricolă, care de fapt este înfiinţată pe lîngă una din secţiunile institutulur de chimie aplicată, cu ocaziunea alipire] aceluf institut pe lîngă laboratoru 1 de chimie organică 1). Cursul general de clti1ltie teoretică va fi obligator atit pentru studenţi) secţiune! de ştiinţe fizico-chimice, cît ?i pentru cer ar secţiune! de ştiinţe naturale. Cursurile de ::/limie analitică şi tec!znologică şi de c!limie agricolă vor fi obligatoriI numar pentru studenţii secţiunef de ştiinţe fizica-chimice, cum le prevede şi regulamentul facultăţiI "). Pe lîngă laboratorul de chimie aplicată mai este infiinţat si un curs de c!zilllie 'llimoztară necesar şi impus de reg'ulamen� studenţilor şcoalet de farmacie. Acest curs, ca şi cel de chim ie agricolă, este făcut de sub-directorul secţiune! respective, care este plătit prin budget cu acel aş sular ca un agregat universitar (430 le! lunar). Ar fi bine ca şi acest curs să fie legal Înscris între rur­ surz'!? şcoa/c] de farmacie. Cu aceasta s'ar comoleta reorganiza­ rea învăţămîntuluI nostru chimic superior, Într un mo-i temeinic. 1) j\ se vedea asupra creăref cursurilor de (!Ullt!t it,dll.drialr'i aJ!,1'!r'f!ld raportul prezinta: polul Ministru al instrucţiune' publice de E. Pangrat!, inspector general al inv. secundar, însărcinat şi cu inspectarea institutelor şi laho­ ratoarelor de pe lîngă Iacultăţt, - Monitorul oficial No. 239 din 26 Ianuarie 1 ().) 1. 2) Regulamentul faclllU"\ii ele ştiinţe sanctionat prin decretul Nu. 2945 din 1900. - An 10, Jl. (Auul ](1). [281] Noua îndrumare a învK\omlntulul nostru superior �tiin\ilîc 281 III. Ca sa completez expunerea chestiunei Îmi ră­ mîne sa arăt obiecţiunile care s'au ridicat, în facultate, contra propunerilor cuprinse În memoriul nostru şi să dovedesc - dupa cum am dovedit şi senatului univer­ sitar - că acele obiectiuni nu erau justificate. Ca un act de deferenta, sînt dator să discut în chip amănunţit părerile autorizate ale colegilor mei, D-l decan Gr. Stefanescu şi D-nii C. Miculescu şi D. Negreanu. Dnii Miculescu şi Negreanu nu au luat parte la consiliul profesoral în care s'a discutat memoriul;­ au prezintat Însă mal tîrziu D-lui decan următoarea propunere, care diferă puţin de hotărîrile facultăţii: « Ne putînd lua parte la sedinta consili ulul facultă ţir ci e ",;,tiinţe din 17 Decembre 1902, cînd a luat în discuţiune ces­ e tiunea catedrei de chimie an organică dela această facultate; «citind atît memoriul prezintat de cornisiunea Însărcinată de «facultate a raporta asupra cazului, ale cărer concluziunt au «fost admise de majoritate, precum şi părerea rninoritătit, subsernnaţif sîntem de părerea următoare: «[. A se menţine catedra de chimie anorganică cum a «fost mat înainte, la care să se adaoge ;;i cursul de chimie "analitică, precum ';ii a plicaţiunile technologice care intră în cadrul CllrSUJUI de chimie anorganică. «2. A se crea pe lîngă cele două catedre de chimie deja existente, o catedră de chimie aplicată la industrie sau ntpellier, deja citat, p. 1 16). Mai este un maestru de conferinţe cari face ehi­ mia pentru medicinişti (Certificat P. C N.-�d. Giran). E inutil să. mai prelungesc citatiunile, Am exa­ minat organizarea îuvătărnîntului chimiei în cele mal însemnate universităţi ale Franciel ._- după. Paris -- ŞI am văzut că o singură catedră. ele chimie generala există mai peste tot locul. Deci, un singur profesor poate face un CZt1�S 1tJtiverszia1� de chimie generală. [285] Xoua îndrumare a învăţămltuluf nostru superior stiinţitic :28;-) La Paris, natural, nu este tot aşa. Acolo avem o grămadă de catedre de chimie: 1. Întiia catedră de chimie minerală (d. Moissan, studiază metaJoizil); 2. A doua catedră de chimie minerală (d. Ditte, studiază metalele); 3. Catedra de chimie organică (d. Haller); 4. Catedra de chimie biologică (d. Duclaux); S. Catedra de chimie analitică (d. Riban, prof adj.) ; 6. Catedra de chimie aplicată (d. Chabrie, charge de cours); 7. Catedra de chimie fisică (d. Perrin, charge ele cours). Pe urmă, doi profesori însărcinaţi cu cursul spe· cial ele chimie pentru medicinişti (certificat P. C. N. - d. Joannis, prof titular la Bordeaux şi d. Pechard) şi doi maeştri de conferinţe, unul pentru chimia mi­ nerală şi altul pentru chimia organică, d. d. Matignon şi Bouveault (Livret de I'etudiant de Paris, 190I-I902, deja citat, p. 14-22). «Aşa este la Paris, -- şi aşa trebue să fie şi la nOI», - cred mulţi. S'ar putea oare ca universităţile noastre, şi cea din Bucureşti, şi cea din Iaşi, să fie înzestrate cu mal puţine catedre de cît Sorbona? In Germania mal la fiecare universitate găsim un număr nesfîrşit de cursuri de chimie 1), cele mai multe făcute de privat-decenti, retribuiţi de studenţi. Dar totdeauna un profesor ordinar face un curs ge­ neral de chimie teoretică, de obiceiu în cinci pre­ legeri pe săptămînă, fiecare de trei sferturi de oră, ceea ce ar face echivalentul a 4 cursuri de o oră. Prin urmare se va putea face şi la noi un curs 1) A se vedea ,Chel1liko' /:eitung', pentru semestru! de vară 1<)02, An. XXVI, N-ri"î 24 şi 28 (p. 265-270 şi 303). Iar, pentru semestru! de ear nă 1902-1903. An XXVI, N ril 66, 73 şi 75 (pp. 773-778, 859-86°, 881). I i II [286] 21)(; general de chimie de catre un singur profesor şi fap­ tul că. programul liceal de chimie este acum mai des­ voltat vine ca o înlesnire în această privinţă. Obiec­ tiunile d-lor profesori Miculescu şi Negreanu sint ast­ fel Înlăturate. Sa examinăm acum părerile d-Iui Gr. Ştefanescu, decanul facultăţii de ştiinţe, care este singurd adver­ sar hotărît al reformei propuse. Iată opiniunea osebită a d-Iui Ştefănescu: «Subsemnaţij recunoaştem utilitatea pentru ţară a i.J110r s cursurj de chimie technologică şi de chimie aplicată la agri­ «cultură; Însă înfiinţarea lor, dacă mijloacele ar permite, să «fie numa î ca anexe ale facultăţii de ştiinţe, rar nu ca cur­ «su rf principale universitare s , «Cuvintele noastre pentru aceasta sînt cele următoare: 1. Că, prin desfiinţarea catedrei de chimie anorganică şi «anexarea ei la cea de chimie organică, nivelul studiilor ehi­ «miel ar scădea în universitate, după cum o mărturiseşte în­ «suţ;i cornisiunea cînd zice: A se crea un îmlăţămint ,;;clIera! « de chimIc teoretică, potrivit atît studenţilor secţiune) de q,tiin/e (t.ziwc!zz'11lice, cit şi celor din secţiunea de ştiinţe ua­ «tura!e, cart pîllă a cu tn sint nez10zţl să audieze cursuri de «dtimie jJrta desuoltate jJC1ltru trebuinţele lor: - de unde « urmează că cursul se va face mult mal elementar şi astfel « nu ar mar merita numele de curs universitar. « 2. Că, ar fi incompatibil cu nişte cursuri şi examene «ele universitate ca .tinerif cart ar dori să depună examenul «de licenţă în ştiinţele fizica-chimice, să fie obligall a depune «e xamen de cum se fabrică berea, apele gazoase, sau ingră· :;;âmintele şi asolernentele pentru agTicultur;i. « 3. Că, dacă asemenea cursuri există la unele univer «sităţt secundare din Europa, cauza este că ele au fost ce­ «fute de mediul industrial al regiune] �i că, În general, cu [287] Noua indrumar« a invăţ.tmlntulut nostru superior stiintific :.:S� « asemenea cursuri II u sînt însărcinaţr decit profesori extra "ordinarT sau privat-decenţi, Iar nu profesort principalr sau « ordinar}; dar în universităţile principale nişte asemenea CUf­ «surI, chiar cînd există, nu sînt obligatoare pentru studenţii «care se prepară la licenţă. «Pentru aceste cuvinte sîntem de părere: «1. Să se menţină catedra de chimie anorganică, C0111- «plet ată, cum trebue să fie un asemenea curs, cu chirnia ana­ " litică. « 2. Dacă mijoacele vor permite, să se înfiinţeze acest e cursuri de chimie aplicată la industrie �i la agricultură, dar «numaf ca cursurr accesoril ale facultăţiI. « 3. Că tinerilor care vor urma aceste cursuri să li se dea, nu o diplomă de licenţă, ci .o diplomă specială de ab­ ţi solvent sau de maestru în chimie technologică sau ag-ricolă «ŞI că aceste cursurr vor fi numai facultative, far nu « obligatoare pentru tineri! car! vor dori să la diploma de «Iicenţa în ştiinţele fizico chimice. � « CI'. Stefănescu", «N, B. În ziua de 23 Decembre am convenit asupra re­ «dactariî opiniunei separate cu regretatul nostru coleg Al. « Vitzu "i il. rămas ca s'o transcriu pe acest proces verbal, s'o csnbsernnez eu şi să o trimit şi luf ca să o subsemneze ; să "ştie că la 25, în ziua de Crăciun, dinsul a repasat, aşa că « opiniunea separată a rămas subscrrsă numai de mine. « Gr. Stej'ăl1i'SCli in urma lămuririlor cuprinse în memoriul Iacul tăti: şi în urma celor arătate mai sus, cu ocaz iunea eliscuţiunei obiectiunilor el-lor Miculescu şi Negreanu, îmi rămîne puţin să aelaog relativ la părerea el-lui Şte fănescu. Motivele pentru care el sa se opune propunerilor facultăţii se reduc la următoarele: lntîiij, fiindcă se va scădea nivelul Învăţămîntului [288] 1,. A. I'angrati chimic, - • după cum o mărturiseşte însuşi comisiunea s - zice el. Stefănescu, reproducînd de la începutul me­ moriului nostru numai unul dintre cele două puncte care rezumă propunerea noastră: 1. « A se crea un l11vdţdmhtt ,::rellera! de c/zz'mz'c «teorciic« potrivit atît studenţilor sectiunei de stiinte .fiz.ico-chimice, cît şi celor din secţiunea ele ştiinţe na­ «turale, care pînă acum sînt nevoiţi să audieze CL1r­ -suri de chimie prea elesvoltate pentru trebuinţele lor. ' 2. «A se crea, alături de cursul de chimie teo­ .retică, cursurile desvoltiitoare, teoretice şz' practice, ne­ «cesare pentru a da învătămintul complet al chimiei «studentilor secţiune! de ştiinţe fizico-chirnice » Dacă d. �tefănescu ar fi examinat şi al c .lea ar fi văzut netagaduit ca comisiunea nu ruărtu­ riseste ceea ce spune d-sa ; -- ci, din contra, voeşte să completeze învăţămîntul chimic, punînd în sarcina pro­ fesorilor de cursuri aplicate si părţile din chimia teoretică care vin în legătură cu cursurile lor. Aceasta este o uşurare mal mult a profesorului de chimie generală, pe lîngă celelalte pe care le-am enu­ I11�Hat mai sus. Al doilea motiv al d-lui .)tefănescl! este C;1 'H fi z'JZ(()mpahbzl cu nişte cursuri şi examene de umversi- tate, ca studentii se prezinta la licenta fizico ehi m ice sa fie interogau sau a apelor gazoasc, etc Asupra acestui motiv nu am S�l insist. tibilitatea văzută. de el, Stefănescu este (1 in , echită. Sînt cursuri universitare, b medicină si chiar la ştiinţele naturale, care se ocupă de sigur cu lncrurt mult mal puţin agreabile decit berea saf] apele ga zoase şi prin aceasta nu mcetează de a h cursuri uru­ versitare. Al treilea motiv al el-lui Stefănescu este ca cur­ surile de chimie aplicata se g-asesc în universitatile se- [289] o diplomă jar nu obli­ Cf'If'I::llte ruruia»:« din li,uropa. Cu vîntul secundar este sub] iniat de d, Ştefănescu. Memoriul facultăţii, pe care d-sa ca decan, l-a avut în mînă, cuprinde enurnărarea tutulor cursurilor de chimie aplicată din toate universităţile /n'ilzdpale ale Europei, iar nu din cele secundare, cum zice d. '<-1tefănescu, In asemenea conditiuni motivul al treilea al d-sale dispare. Adaog că vorbele d-lui Ste­ [ănescu (cursuri obligatoare pentru licenţă), care se referă Ia vechea organizare a licenţei franceze, nU-�1 mal alI locul astăzi. Dela 1896 Francia a reorga­ nizat Iacultătile sale de ştiinţe şi a lăsat liberă alegere studenţilor asupra celor trei materii cu care lşl vor obţine gradul de licenţiat. În (Jennania se ştie că există acelaş sistem, care permite fiecărui student s;\ înveţe ceea ce vede că îi va folosi pentru cariera sa viitoare, Restul propunerilor el-lui ,CjtefăneScll cuprinde mă­ surile care ar trebui luate după d-sa, pentru ca chiar în cazul cind s'ar înfiinţa cursurile de chimie aplicată, cerute de marea majoritate a facultăţii. acele cursuri să 1111 poată aduce nici un folos: Acele cursuri săhe numai accesorii. «Tinerilor car! le vor urma să li se absolvent c;all m aestr«. (1) «Aceste cursuri să facu!latz';!(, , adaog;\ el. Şt<:f;\.nescu, şi Am discutat pe ile celor trei colegi '�ar i nu uni t cu Iacul 1110 tivul că asupra lor se spnjma cel ce Incearca să com­ bata reforma propusă de racul tate In doua articole publicate în ziarul «lipom> sub semnaturile« sorbonist» ŞI Ignotus» 1 se vorbeste ClI insistentă despre aceste păreri ale profesorilor din minoritate. S'a văzu: (';1 singl1nd, dintre cei 13 pro 1'1 [290] 290 Iesori ai facultăţi, hotărît opus propunerilor n oastre , a fost d. Gr. Ştefănescu. Să viu acum şi la părerile exprimate în afară de facultate. Soroonistu] scrie în Epoca dela I Fevruar : 1) «Propunerea aceasta a fost: făcută de d. dr. Is­ -trati, la care colep'z sei dela şti/Il/de jizz'(t', Îl! jruute