[3]
APare la 1 a fiecărei /mzz'.
CONVORBII{I LITERARE
No. 1.
Bucuresti, 1 Aprilie 1889. Anul XXIII.
MITURILE LUNARE: VIRCOLACII
STUDIU DE ET:\OLOGIE ŞI DE MITOLOGIE COMPARATĂ
(Conferinţă ţinută la Ateneul romăn la 14 Aprilie 1888)
�q)omni s: !Doamne)
11[@j]he e atăt de frumoasă şi de plăe�tă ca di''':? De
cand e lumea, ŞI căt va fi vreodata, ce mima tine.
rească nu i-a spus şi nu-i spune tainiceJe-i focuri? Care poet
n'a desmerdat-o cu cele mai dulci epitete? Una e puternica
zină a pădurilor 1) şi singurătăţilor, una regina astrelor 2) fă­
clia şi podoaba nopţii 3) cu faţă albă ca ninsoarea, cu priviri
duioase, cu raze de argint pe-o frunte de mărgăritari 4). Căţi
nu i s'au inchinat, căţi n'o adoră ăncă, chemăndo in ajutor,
1) e Silvarum potens », Horaţii Carmen seculare.
z) « Siderum regina bicornis s • Idem eod. loco,
3) Lucidum cccli decus s , Idem eod. loco.
4) Carul soarelui era considerat ca de aur, din causa razelor 1 ui fo­
coase ci gillbui, asernenate aurului, pe dind dulcea şi bălaia lumină a lunei
s'a asemănat cu argintul. In ghicitorile noastre populare, găsim oarecare amin­
tiri despre aceste vechi credinţe, căci soarele este simbolizat printr'un s bu l­
gilre de aur» (care <joacă p'o piele de tatir s ], pe dind Luna-Ecată, care
rătăceşte noaptea prin toate locurile, se ascamenă cu o «vaâf bătaie», care
«umblă noaptea prin gunoaie». A se vedea culegerea mea de Poesii pot"1m'c
romă n« (Bucureşti, 1885).
[4]
4
MITURiLE LUNARE
unii pentru iubire, alţii pentru sănătate, mulţi pentru nease­
menata-i frumuseţă?
Şi, cu toate astea, i se găsesc pănă şi ei oarecare nea­
junsuri: ba că are pete 1), ba că prea e schimbătoare, ba că
o latră cănii, ba că uneori o mănâncă vircolacii ! Nemulţumiţi
de noi insine, dorim perfecţiunea in tot ce ne inconjoară,
uitănd adesea să ne perfecţionăm propria-ne fiinţă!
Mi-am luat dar voia ... şi ve rog a-mi da şi buna d-voastră
voie ... nu să ve plimb prin lună, ci cu toţii s'o privim de pe
intunecata noastră sferă, făcend cunoştinţă cu feluritele mit u ri
sau povestiri, legende şi credinţe superstiţioase, inchipuite
despre lună de cătră mai toate generaţiunile trecute şi ac­
tuale.
Conformandu-me obiceiului romanesc dea incepe orice
lucru cu «Doamne ajută» şi potrivind versurile căntăreţului
nostru popular 2), voiu face următoarea invocaţiune:
Luniţă Iurninătoare
,i stele strălucitoare
licăriţi mai cu tarie
prelungita-mi vorbărie.
Daţi lumini mai infocate
conferinţei incurcate,
să vcd calea spre-a ajunge
la conc1usiunea dulce,
pe care lumea deşteaptă
de pe-acuma o aşteaptă.
1.
Insemnătatea etnologiei şi etnografiei
Primii oameni, abia scăpaţi de starea-le primitivă, n'au
putut avea mai mare frică decăt groaza ce le inspiră ploaia
1) Cel dintăi astronom al anticităţii, care a susţinut că petele lunei
sunt văi şi munţi, a fost Anaxagora (născut la Clazornena din Ionia pe la
anul 5°0 inainte de era noastră). A se vedea Origene, Philosopll. I, VII cit.
ap. Hoefer, Hisroire de l'astronomic (Paris. 1873, pag. 103).
2) Anton Pann, Spitalul amorului.
[5]
MITURILE LUNARE
şi frigul, vijiitul ventului, urlătul torentelor, sgomotul tunetu­
lui, sclipirea fulgerului şi arzetorul foc al trăsnetului. Ca nişte
copii, decurend eşiţi din măna naturii, s'au infiorat de intu­
neric şi s'au inveselit de vederea luminii. Singura lor petre­
cere, unica-le privelişte era universul, cu nenumeratele-i can­
dele, unele mai resărite, altele mai merunte, schimbăndu-si
locul şi intorcendu-se fără incetare.
Era dar in firea lucrurilor ca aceşti indepărtaţi strămoşi
să fi fost impresionaţi cu putere de cele doue mari globurJ,
dintre care unul le da căldura şi viaţa, altul le aducea ri'!
coarea şi, prin blănda-i lumină, gonea umbrele nopţii. Ce zei
mai binefăcători putea să conceapă mintea lor ăncă şovăitoare �
Deaceea soarele şi luna au fost primele divinităţi ale omenirii.
Popoarele inapoiate le adoră pănă in zioa de astăzi.
Cu timpul, dind imaginaţiunea incepu să li se desvolte,
cănd din selbatici ajunsere in starea de venători şi de păstori,
atunci adrnisere esistenţa unor puteri creatoare; personifica re
-- după chipul şi asemănarea omului - forţele şi fenomenele
naturii, recunoscendu-Ie puteri supraumane şi dăndu-le atri­
bute deosebite. Intinzend această procedere la tot ce vedeau
şi închipuia», ei detere naştere unui şir ordinat de credinţe,
şi de mituri, care au format mitologia, apoi unor sisteme
artistice de religiune şi de filosofie.
Multe dintrinsele au dispărut cu totul, multe nu se mai
găsesc decăt in basme, in ieresurile populare, in vechile le­
gende care se uită pe toată zioa. Deşi recunoaştem că ele
nu representă realitatea, totuş noi modernii nu le ştergem
nici din cărţi, nici din memorie, pentrucă ne incăntă spiritul,
pentrucă printr' insele i ntrevedem adesa faptele care le-au
produs odinioară. Astfel le intilnim pe alocurea c"prese cu
inţeles real, fără ca termenii intrebuinţaţi pentru dinsele să fi
devenit metafore sau locuţiuni glumeţe.
Continuăm a zice că «s'a suptraf sfintul 1lz"C>J, ori de
căte ori tună cu trăsnete, reinoind credinţa greco-romană,
care atribuea lui Joe asemenea fenomene, pe care Australianii
le dau ăncă lui Baiama.
[6]
6
:\ilTllRILE LUNARE
Zicem despre cineva că 1< are peri de lUp», cănd e reu
vezut şi huiduit de pretutindeni, intocmai ca lupul.
«A pune la muşcătură per de la cănele care te-a muş­
cat» nu e numai o simplă zicetoare, ci o adevărată reţetă
medicală, in vigoare nu numai la ţară, ci şi prin oraşe, păs­
trănd ăncă in aplicaţiune doctrina omeopatică, multe secule
practicată şi după care «similia similibus curantur» 1)_
Intrebuinţarea verbului suflare cu inţelesul de «a lua
răpede şi far' de veste» (ca in frasa «i-a suflat punga») amin­
teşte practicele vrăjitoreşti şi intrebuinţarea suflării peste par­
tea bolnavă, care iea boala ca prin minune, ca in descănte­
cele noastre_
A-şi «pune măna in foc» pentru cineva, cu înţelesul
de a-i garanta onestitatea, nevinovăţia, şi «a lua foc in gură»
ca incredinţare despre spunerea adevărului, amintesc nu nu­
mai povestirile lui Titu Liviu despre Muciu Scevola, dar şi
practicele din evul mediu, cunoscute sub generica numire de
«judecata lui Dumnezeu 2)_
Studiul acestor moravuri, datine, credinţe şi povestiri
face obiectul etnologiei şi etnografiei, care - ajutate de ar­
cheologie şi filologie comparativă - a realisat cea mai pre­
ţioasă cucerire: demonstrarea că mai toate moravurile, dati­
nele, povestirile şi credinţele basate pe superstiţiune sunt
remăşiţele unor idei determinate, unor fapte reale, care au
avut insemnătate la nişte societăţi de mult disparute şi pe
care popoarele şi le-au transmis (adesea in mod inconscient)
din generaţiune in generaţiune.
Eată din ce ramură fac parte cercetările ce voiu avea
onoare a espune.
1) Espresiunea e perul cănelui ii vindecă muşcătura » se giîseşte ŞI 111
Eddas scandinave. Hămavu! v. 138 apud. M. Edward B. Tylor, Civilisation
primitive, trad. par M me Pauline Brunet (Paris. 1876, tom. I, p. 99).
2) <Adesea unele datine, care odinioară au avut un obiect determinat
şi practic, au ajuns să fie amintite printr'un proverb, printr'o vorbă, pentrucă
- dispărend cerernonia-i primitiv" - au ajuns un obiceiu absurd, fiind trans­
portat intr'o nouă stare socială, in care i s'a perdut cu totul insemnarea ori­
ginară». Tylor, ibidem.
[7]
MITURILE LUNARE
7
Ş'acurn, mai nainte de-a intra in tratarea multiplelor ces­
tiuni, ce subiectul presentă, eu unul - care ca şi colegii mei,
consider Ateneul ca instituţiune menită să aducă publicului
nu numai petreceri, ci să-i infiltre şi cunoştinţe folositoare­
nu stau la indoieală să proced in mod cam didactic, incu­
noştiinţănd că voiu espune miturile lunare din trei puncte de
privire, reportăndu-se la:
IO Luna considerată singură.
IlO Luna ca dualitate, in relaţiune cu soarele.
IIIo Luna in diferitele-i fase şi in eclipse.
II.
Luna considerată singură
Mai toate popoarele, prin urmare şi cele clasice, Grecii
şi Romanii, au adorat luna sub trei diferite acspecte:
a) ca divinitate celestă,
b) ca divinitate terestră,
e) ca divinitate infernală.
Din causa acestor intreite funcţiuni, i s'a dat porecla
de «tripla zeiţă», «zina Cll trei forme», Trivia.
Pare-se că această credinţă fusese moştenită de la Fe­
nicieni, care considerau luna, sub numele de Astartea, ca
divinitate bună (bona coelestis] şi ca divinitate rea (z'1lferila
coelestis) 1).
a) Luna ca divinitate celestă.
Ca divinitate cerească, Grecii o cunoşteau sub numele
de Se/ma 2) şi Artenuda 3), Romanii sub numele de Luna 4),
Diana 5) şi Fcba 6).
1) Ferd. Hoefer, Histoire de l'astronomie. (Paris. 1877) pag. 78.
2) J/�'E).I;J'lf'
3) ,t('TEfU';'
4) <Luna oicarnis» e numitii de Oraţiu Carmen seculare, fiindcă im
nul acesta se cănta in primele zile ale lunei. Dacier.
5) Despre numele soarelui Di-ianus (la Romani ianus) şi al lunei
Di-iana [Iaria} 5;( se vada in ale mele «Incercări critice asupra unor credinţe.
datine şi moravuri ale poporului rornăn s (Bucureşti. 1874). Greceşte "// iLO';
("fI},w).
6) Soarele sau Apolline </)oft10'; ('{oi,ll;). - Numirile de F'ebus şi Feoa,
[8]
MITURILE LUNARE
8
--------�------------------------------------
Fiică a lui Joe, ea fusese născută, cu frate-seu Apoline,
Jl1 insula Delos 1), Vezend durerile mumei sale Latona, mito­
logia spune că s'a hotărit a cere lui Joe darul să remănă
pururea fecioară şi să ocrotească pe femei in momentul de-a
naşte, ceeace i se dărui fără impotrivire.
Conservăndu se castităţii, Diana işi alese venătoarea, ca
ocupaţiunea cea mai in stare s'o ferească de privirile profane.
Inconjurată de nimfe, care trebueau s'o urmeze şi s'o imiteze
in toate privinţele (căci cele mai mici abateri, chiar involun­
tare, erau aspru pedepsite), ea deveni zeiţa virginităţii. Nicio
fată nu se mărita fără să-i aducă sacrificii 2).
In satul Bravron din Atica, se ţineau -- in onoarea
Dianei -- serbările numite Bravonii, celebrate de fete in etate
de la 5 pănă la 10 ani, toate îmbrăcate cu rochii de coloarea
safranului. Acest obiceiu provenise dintr'o imprejurare curi­
oasă. In menţionata localitate, se găsea un urs domesticit,
consacrat Dianei. Intr' o zi o fetiţă vru să se joace cu dinsul:
animalul se'nfuriâ şi o făcu fărîme, ear fraţii ei, infuriaţi, il
omorire. Imediat se ivi pestilenţa, care desolâ intregul ţinut.
Oamenii alergare la oracul şi -- din ordinul lui -- mai multe
copile fure nu sacrificate, ci consacrate Dianei. Apoi o lege
opri ca fetele să se mărite mai nainte de-a fi indeplinit func­
ţiunea de preotese in templul zinei 3).
purtate de Apoline şi Diana, pentru lumina ce respăndesc asupra pămentului
veneau de la murna Latonei, fiica pămentului, numită Feba, de la care moşle­
nisere un oracul, aflat la poalele muntelui Parnas. D'aci profetiile lui Apo­
line in templul de la Delfi.
1) De unde şi epitetul de <Delia>, ca pentru Apoline «Deiius»:
2) Fetele, care se măritau, spre a se concilia cu Diana, ii consacrau
incingetoareu, de unde i se şi dete numele de Tisifona (Tw,,!(wI), descinge­
toare). Mytltologie compm-ee auec l'ltistoire pag. 196. - Preller, Les dieu:x etc.
pag. 208.
3) Arabesques 1!lytltologiques pag. 95. - Diana avea un templu măreţ
la Efes, de unde i se şi da porecla sfesia sau efesiana. Acest monument peri
in z ioa dînd se născu Alexandru-cel-mare, dar amintirea ii remase nemuritoare,
ca şi numele incendiatorului Erostrate. Deşi un decret dat de popor oprise
pronunţarea numelui desonorat al criminalului, totuş istoria, inregistrănd fap­
tul, l'a transmis posterităţii ca tip de perversitate. Arabesques 1ltytliologiqztes
tom. 1, pag. 97. - Un alt templu, in onoarea Dianei, se afla in Chersonesul
taurie (Crimea de astăzi), unde poporatiunile barbare ofereau zinei chiar vic­
time umane.
[9]
MITURTLE LUT\ARE
9
Devotarea pentru casti tate se făcea cu oarecare cere­
monii mistice. Numai la implinirea funcţiunii - adică la
versta pubertăţii - tinerii puteau să-şi tundă perul. Această
epocă coincida, pentru fete, cu versta căsătoriei: deaceea,
in ajunul acestui pas, işi tăiau cosiţele, cferindu-le Dianei şi
Parcelor, pe cănd băieţii işi consacrau chica lui Ipolit, devo­
tat Dianei, care niciodată nu se căsătorise. In Siciona, perul
tăiat se oferea Igdiei, zina tinereţii şi a bunei sănătăţi; in
Argos şi Atena, obiceiul era să se consacre Minervei. Prin
alte localităţi, aceeaşi onoare se făcea lui Apoline, lui Bachus
sau lui Esculap 1).
D'aci se născu credinţa că tăiarea perului e un act in­
semnat pentru durata vieţei, pentru puterile şi pentru starea
socială a persoanei care se supunea tunderii. Istoricul şi fa­
sele acestui obiceiu pot forma subiectul unui anume studiu:
deaceea me limitez să amintesc că tăiarea perului şi unghii­
lor, in anticitate, erau modelate după credinţe superstiţioase.
Intr'o corabie, ele se tăiau numai in momente de pericol;
pe uscat, numai in momente de doliu. Femeele işi depuneau
coadele tăiate pe morrnentul părinţilor, soţilor sau amicelor,
bărbaţii pe urmele funerare ale fiinţelor iubite 2).
Aceleaşi credinţe ne-au rernas şi noue, in mod incon­
scient poate, Şi aci trebue căutată originea obiceiului de a se
tăia perul celor ce intră in diferitele grade ale clerului, mai
cu seamă in schisma monacală, precum şi ceremoniile tra­
diţionale practicate la tăia rea «moţulzci» (perului din fruute)
al copiilor la implinirea verstei de trei ani.
Ca toate divinităţile vechei mitologii, conforme stării
primitive a societăţilor de odinioară, Diana ni se presentă,
sub toate formele, ca zină crudă, resbunătoare.
Nenorocitul Acteone, condus de inimica familiei ei ju-
110na, petrunde fără să vrea in peştera retrasă, unde Diana
1) Arabesques 1IlJ'tlwlogiques pog. 97, tom. I.
2) Ibidem. P: 97, tom. 1.
[10]
10
�IITUR ILE L':--N i\ 1,1:
se scălda impreuna cu nimfele. Maniată, ea il metamorfosează
in cerb, ca astfel proprii lui căni să-I sfăşie 1 l-
Apoi, deşi frumuseţa erea un atribut special �i esclusiv
al Venerii, totuş Diana nu se credea mai puţin frumoasă,
(ca toate fetele nemăritate) ea, căreia toţi muritorii ii recu­
noşteau această calitate. Fiindcă dar Chiona, fiica lui Deda­
lione 2), cutezase a se da ca mai frumoasă decăt dinsa,
nemiloasa zină o ucise cu săgeata 3), intocmai cum in bas­
mele noastre muma vitregă persecuta şi omoară pe fiica vi·
tregă a bărbatului, a cărei mare vină este de-a fi mai frumoasă
decăt SIUUl copilă a nemiloase! babe.
Un alt mit spune că, Diana ar fi iubit pe Endimione,
simplu păstor din Caria după unii 4), rege al Elidei după
alţii; că in toate nopţile se da jos din caru-i argintiu, ca să-I
vază in peştera din munţii Cariei. Aceasta se explică prin fap­
tul că lui Endimione, inclinat cătră astronomie şi in special
cătră observarea mişcărilor lunei, ii plăcea să se retragă in
Latma, o peşteră din munţii Cariei, unde adesea petrecea
nopţile, ceeace a dat naştere mitului cu visitele Dianei. Apli­
carea-i constantă la studiu şi nesimţirea cătră plăceri făcu să
se zică că dobăndise de la Joe darul de-a dormi in eter­
nitate 5).
Legenda Pasifaei 6), fiica soarelui �i soţia lui Minos,
1) Araoesoues lllytllOlogiques par 11 ITIe de Genlis (Paris. 1810 tom. I,
pag. 93).- L. Preller, Les dieux de t'allc2eme Fome, trad. par. L. Dielz.
(Paris. 1866, rag. 208.)
2) Fiul Venerii (representată pe cer de steaoa numit" a serii şi il
«iminetii, la Romani Lucifer, luceafer ).
3) Araoesones mytllOlogiques ed. cit. pag. 94.
4) Ibidem. pag. 96.
5) Mythol. comp. au, I'his!. pag. 198. - «Princeps omnium Endymion
siclerum conternplai ioni operam c1ec1it, quamobrem noctu vigilabat, plurimum
donniebat iruerd iu atque iclcirco ejus amare Luna capta esse dicebatur. Ita
etiam Apollod. De diis lib. I; Tzetzes Clli/iad. 2 v. 877; Fulgent. Mythol.
l i b, Il cap. uit. ; I-lesychius pag. 325 - ,Quae singula in tuna cleprehendit
horninurn primus Endymion el ob ici amore ejus cap tus fama traditur ». C.
Piinii secundi Nis! uatu r, lib II, cap. VI (eclit. Lemaire. Paris. 1827, voI. 1).
6) Despre Pasifae să se consulte Virgilii Aineid. lib, VI, v. 24, Bucoiic­
VI v. 46, nota 46, 111 torn. I, pag. 60 edit Benoist (Paris) - Ovidii J1:feta·
1Jlorph. lib. VllI vers. 136.-PreJler, Griec/), jl.{),tlw!. tom. II, p. 136 ap. eumd.
[11]
:.tlTl'f{[LE LUNARE
11
care naşte pe aşa numitul Minotaur, e un mit lunar, care ne
arată cum oamenii primitivi au imaginat felurite naraţiuni
din constanta contemplare a cerului. De oare ce cuventul
grec xEvrave0i; - un/aur, monstru jumetate om şi jumetat e
cal, sau jumetate om şi jurnetate femee nu insemneaza de­
căt «nor goj" după etimologia espresiunii sanscrite cauau­
tara, e probabil că minotaurul şi mitul Pasifaiei nu repre­
sentă decăt cuprinderea lunei de cătră nori, in mersui apa­
rinte pe nemărginitul firmament.
Aci e Jocul, cred, să amintesc un fapt neindoios; că
omul de ştiinţă, indată ce-a putut să facă vre-o prevestire
- mai cu seamă despre eclipsele soare şi de lună - a trecut
in ochii mulţimii inculte ca un semizeu, ca fiinţă superioară
capabili să cunoască trecutul şi viitorul. Astfel s'a intimplat
cu Chaldeianii, preoţi babilonieni, consideraţi ca părinţi ai
astrologiei şi ca cei mai renumiţi prooroci ai anticităţii 1).
Aprofundănd arta ghicitoriei, basată pe mersul stelelor şi pe
influenţa ce le atribueau asupra destinelor umane, ei posedau
(spune Diodor Sicilianul) ştiinţa augurală, mijlocul de-a inter­
preta visele, semnele şi arătările de tot felul, prevesteau
viitorul şi prin espieri, sacrificie sau descăntece, se nevoeau
să alunge nenorocirea şi să o schimbe in fericire; căci, prin
indelunga observare a stelelor, prin esacta cunoaştere a miş­
cării şi influenţei fiecăreia dintrinsele, cu care covirşeau pe
toţi muritorii, prevesteau oamenilor multe din căte aveau să
li se intimple 2).
Dar cea mai mare consideraţiune şi eficacitate o atri­
bueau celor cinci astre, zise planete, cărora le dau numele
de «inrerprete » ale voinţei divine. Inaintea tuturor insă pu­
neau pe Eliu, Saturn, de Greci numit Chronos, pentrucă,
1) «]fEÎ'ioTfj/J oo�,,·v EXOJ/TES Sti �wrl!0J.()yi(r' Diod. SICUI. lib, Il ţ:;. 29.
2) «'At'Te/OPT(!.t �"hTt '7TO?LI %Ut /I(('}}rt%l�g, 'JTOI01.�pc'/fOI :r('o�J�I/I"El�'
7f1-:�{' T(!�V I{{S)JOJVl:fIJ'Jl, y.r_d TU)II Il);,}) y.rt.(J'a{!,uoli; .• 'Tu"}'v ()';; 8'v(JirUt;, TnÎp J'(7)J.(1(ţ
TlOIJ/ /;;U!}()'fl.l� (�.lOTf!07r('t.� %((,%(1)" �ud TE}.fl{/;aFf� (�Y(l..r"l;;J1 7TEI()I;JJ'TfI.l 'J(0ei­
ţElJ" '1:"�(UrElf,ia.t-' (i''}JI,OtIOI r.al T� S ()'/rt7(1)/' altol'V)" /{((J'T(;{Î/.,;, E/'F:T'J'i(rrJ' TE
Jud TBf!f(7:{lJJ! e;rn";OE"':: (}7UH/U(,.U1TUI), Diod. Sicul. lib. II B 29.
[12]
12
MITCR1LE LC]'\RAE
Şl mai nu me­
le dau numirile
fiind mai aparinte, prevestea lucruri mai mari
roase. Celorlalte, ca şi astrologii posteriori,
de Marte, Venerea, Mercuriu şi Jupiter.
Căt despre porecla de «interprete», le-o dau pentru
motivul că - pe cănd mai toate celelalte stele, fără să rătă­
cească in spaţiu, au constant una şi aceeaşi circumvoluţiune,
printr'o regulată mişcare -- ele singure, urrnănd un drum
propriu, revela viitorul şi anunţă sau interpretă oamenilor vo­
inţa divinităţii; de oare ce unele prin resărirea, altele prin apu­
nerea, altele earăş prin colorile lor prevestesc intimplarile vii­
toare, vijeliile aduse de venturi, mărimea ploilor şi schimbările de
temperatură, uneori ivirea cornetelor, eclipsele de soare şi de
lună, cutremurele de păment, infine toate prefacerile produse
de aerul ce ne inconjoară, fie bune, fie rele, atăt pentru po·
poare şi ţări, căt şi pentru domnitori şi particulari 1).
Astfel se născu astrologia, amestec de falsităţi şi de
adeveruri, de oare ce Babilonienii atribueau fiecărei planete
o mişcare proprie, afirmănd că influenţează in bine sau in
reu asupra naşterii oamenilor, hotărindule o soartă rea ori
bună. Chaldeanii ghicisere viitorul mar multor regi, care-i
consulta sere ; apoi lui Alexandru-cel-mare 2), care infrănse pe
Dariu, şi urmaşilor lui, Antigone şi Seleuc Nicatore. Reali-
1) «Tiu,' J' aUT!.)(r}'Jl Jl'o},V/'(J0"'[fYlII,;,' J((J.()rl.71;'(rr;uuF 'JTBJtOUJ_tiJ'Ol i/'�l, r a ;
/%/ oro» 'XlP';OUS T8 'Yv(lf ()'t!"(lP8/� J'Y.!?l/J!:UT((Ta 11'fXI'TfO}' (lJ'l9'((()'T((f)1' [_7[:)','{0-
}:';TE�, ;ro)},! T(;;'}1 luJ}.i'}''Tu)'}J Ullfi/laiJ'E/J' 'JT!?O}'/)'OVO! TOrs /J.p (l'!?((rJTOI lc'. jllt­
;:/O"T'1111 OSTflOt'l' l!Trfll :JE{V!?la'}' Y.fl.l (Yt;j!flp-t1, ']([;!yt TO:;;� nEJlTE rloTE[!({S TO't:S
'JT}.rÎ.rlrCB.S 'Xtl}.o'V!ti'J10J'q, o{�S' ty.l!lJlOI 'Y.Ot'll!� f'EI< !::('fUll'Ett,; (),J/o,ur;';ovuu', h�i'f s:
70'1/ 'l(''ltO T(;;,/, (E})"l'lJ('!1! 1((>0'1'01' (�l'o/((J.ţOl'EPO'l', tntr!(!.1I{;UTfJ.TOJ' {)''E Aal nlcZI1T{1,.
'Xrl/, ,ulyuvra ,-Jt(!OO'Jl/ln.iJlo"J'T(/., %fI.J.O'VOl'J' '1:}./ov TOlJ{." o' i;)),,,r}'lIS TBTTf!'(J{I.S (/I(}!rf}S
TOZ:: 'Jt{l�} 'lIPl'J/ r�oT(!oJ",â)'Btţ OJ'o,llrlţovul'l' J'A(HOg, J AV(!oSiTliS, Ee/ro''!;, ;1/�:::.
di(( TOVTO S'rJ.'l�TO';f' lf!!1I11JE:Z'i; Y.a.}.01-;0f11, aTI 7(;;"/' ljJ.An)'JJ riiJTE!?fIJ"}, ({;rlru";;'JJ
O"Tr�}'/J %(1.(, TBTrlY!IE'I'fi nO(!Ei ,( la!rt'}' 'J'tE(JI'f0f(rxJI "1.0'l'T(I}1' O-l.JTO/, :lIl'J10f 7ro�Il·I(J.'J'
1 (Yirt.'JI 7rOfOl;/U1IOl Te';. !,i}J01JTfl yh'EUI9'{t.( (y'<'{'Xl'l;(JOI'U{.I', i[!/1l/,7'n;011TE>::' To7�'
(�J' 8'eo)n;ou; T01J-' T(;-:n' ,()'B/;�F t"J"}JOlfl.'l'. T'ri (ll iJi I )'(I.p (�i(:(. T'�S (�I'rt.TOZ'�S, 7:;1. (\f.
ola T�ţ Vl;Of(I}S, Tt:J'rl.. oE via T�b 1.(J( as 7fpOUltprd1'ElI' f{r/.(Jl1' (1.'l�7:rn\:; TOrS
rr,>01I8%EI1' r'''I!,fJiv,; (JOVJ.l;.?·['lII/>. Diod. SicuJ. lib. H § 29 tom. I, pag. 104
ed. Didot. Paris. 18. - Hoefer, Histaire de i'ostronomie, pag. 75·
2) Mort in anul 324 inainte de era creştinl'l.
[13]
MiTURILE LU�AI,E
13
sarea acestor prevestiri, precum şi ale celor spuse la mulţime
de particulari, respăndire credinţa in astrologie şi deterc as­
trologilor o nediscutată reputaţiune in tot orientul, ştiinţa lor
fiind considerată ca o minune mai presus de orice bănueală 1).
Fenicianii, asociănd cultul soarelui cu al lunei, institui re
celebrarea, la inceputul fiecărei luni, a unor serbări religioase
- numite la Greci neotnette (VI;OW�jJW 2) - şi atribuire lunei
felurite influenţe asupra oamenilor, unele rele, altele bune,
după diferitele-i fase.
Fiindcă dar astrologia tuturor vechelor popoare orien­
tale atribuea planetelor şi in special lunei, enumerata printre
dinsele, o decisivă şi inevitabilă inriurire asupra persoanelor
născute sub auspiciele lor, deterrninăndu-Ie durata vieţei, cro­
indu-le o soartă rea ori bună. De aci işi luare originea cre­
dinţele in zodii şi despre lunatici.
Pănă azi zodiaşii işi esercită arta de-a ghid trecutul şi
viitorul, de-a pune la stele, de-a descănta şi vindeca pe cei
ce cred intr'insa. Arătăndu-i-se anul, luna şi zioa dînd s'a
născut o persoană oarecare, astrologul ii caută zodia sau
planeta corespunzetoare şi, prin calcule curioase, ii spun mai
intăi numele, apoi ii arată evenimentele insemnare din tre­
cut, infine ii prevesteşte viitorul, spuindu-i că la etatea cutare
va zăcea de boală, că-i convine îmbrăcămintea de cutare co­
loare, că va trăi pănă la atăţea ani, că are cutare inclinări
sau particularităţi.
In special pentru lună, chiar de la inceput astrologii
imprăştiare credinţa - devenită cu timpul generală - că
persoanele născute in zodia ei sau in zioa de Luni vor avea
caracterele atribuite lunei ca divinitate: vor ti oameni cănd
buni, cănd rei, cănd blănzi şi liniştiţi, cănd irascibili; sfiiciosi
ŞI schimbători ca luna; vor evita căsătoria, preferind a trăi
1) Diod. Sicil, lib. II, cap. 31. - I-Ioefer .!:lis!. di! i'astron, pag. 76.
2) După Feniciani şi Greci, soarele era representat ca fiind purtat in­
tr'un car tras de patru cai, ear carul lunei inhumat cu boi să se compare nu
mcrul cailor ele 4 cu cele 4 seprernăni ale lunei, cu cele 4 stagiuni ale a­
nului �i cu cele 4 epoce ale virstei omului. -I-Ioefer. Hist. de l'astrou, pag. 78.
[14]
14
�nTURILE LUNARE
ca misantropi si misogeni, de-o fire melancolică, c'o tendinţă
pronunţată spre poesie, spre contemplare.
Apoi, fiindcă luna n'are o continuă durată sub. una şi
aceeaşi formă, de aci se deduse că persoanele născute sub
influenţa lunei vor avea o viaţă nu numai sbuciumată, ci şi
foarte scurtă.
La Romani, această superstitiune, alterăndu-se, dete
naştere credinţei că luna influenţează asupra facultăţilor men­
tale: deci cuventul lunatieus deveni sinonim cu estravagant,
sărit, smintit, neinţeles in purtare şi schimbător ca luna. Sub
influenţe biblice, termenul de lunatic insemnâ nebun, cuprins
de spirite rele, ind răcit. Evangelistul Mateiu confirmă această
insemnare, cănd citează cuvintele unui nenorocit părinte, care
zice lui Christos: « Doamne fie-ţi milă de fiul meu, care e
lunatic» 1). Chiar la noi, despre un om ciudat se zice că e
«cam Iunatic», «se schimbă după lună»; «are luna in cap"
. sau « e cu capul in lună».
Superstiţiunea astrologică despre influenţa lunei asupra
ursitei şi vieţei oamenilor s'a intemeiat la Greci, apoi la ve­
chii Romani, prin autoritatea faimosului medic grec Ipocrate,
care - basăndu-se pe credinţe in influenţa lunei asupra noi­
lor născuţi - conchidea că doi fraţi, care s'ar fi bolnăvit
deodată, trebueau să fie gemeni 2). Astrologul Posidoniu, dis­
cutănd aceeaşi teorie, susţinea că cei doi fraţi trebueau să fie
IU1Iatici, adică născuţi in aceeaşi lună, sub aceeaşi constela­
ţiune.
Aceste vechi credinţe s'au păstrat şi au dat naştere, la
noi Romănii, datinei despre lunatici.
Sub această numire, azi se inţeleg fraţii care se nasc
in aceeaşi lună, şi obiceiul e că, la actele însemnate, precum
naştere, căsătorie şi moarte, fratele să se deslege, să se des-
1) Evangeiia Sf. Mate iu, XViL 14. - Littr e Dirtionnaire de la lallgue
franiaise. tom. III p. 359 (Paris. 1877).
2) Cicero, De diuinatione 1; Lucian, De astro!ogia; Cornelius Agrippa,
De occulta pl/ilusoplLia; Sibly, Ocml/. sciences ap. Tylor ibidem pag. 152,
not. 2.
[15]
MITURILE LUNARE
15
l'
'00;
r
I
r'
facă de fratele sau de sora-i lunatică, alegendu-şi un frate sau
o soră dintre străini. Deaceea, in asemenea ocasiuni, cel doi
fraţi născuţi in aceeaşi lună sunt legaţi c'un lanţ, ori c'o
frănghie ale cărei capete se incuie c'un lacăt; apoi un tener
sau o teneră cam deaceeaşi etate intervine să-i deslege, ş'a­
tunci lunaticul zice: «lue leapăd de fratele ori de sora mea
(cutare) şi in locu-i iau pe (cutare) ca frate ori ca soră» 1).
Aceasta se numeşte, in genere, frăţia de cruce.
Tot ca divinitate cerească, luna - prin mişcările şi fa­
sele ei - a servit la mesurarea timpului şi la stabilirea divi­
siunilor principaie 2).
Perioadei de 30 de zile 3), căt trece de la o lună nouă
sau plină 4) i s'a dat numele lunei, cum se vede din mai
toate limbile: greceşte fl/IP' (rU3V); latineşte meu-sis; engleze­
şte şi germăneşte montlt, Monaz din MOOJl, Mond lună; fran­
ţuzeşte mois şi itcne ; lună atăt pentru intervalul de timp,
căt şi pentru corpul ceresc.
Dar chiar subimpărţirea perioadei de 30 zile era de
sine indicată prin trecerile lunei noui la primul pătrar, deaci
la lună plină, apoi la ultimul pătrar şi de la dinsul earăş 'Ia
lună-nouă. In decursul celor 30 de zile, erau dar patru divi­
siuni naturale şi ecuale. Fiindcă Însă numărul 30 nu se putea
împărţi esact cu patru, se adoptâ nurnerul şeapte ca resultat
al divisiunii, din causa celor şeapte planete. Prin urmare, din
cea mai adăncă vechime a patra parte a lunei de zile se
1) Despre Frăţia de cruce a se vedea Hasdeu. BIII. insir, publice.
2) < Mişcările lunei pe cer au format d ivisiunea timpului in luni, enră
ale soarelui au format anul; căci, din cea mai adăncă anticitnte ambele astre
au fost obiectul unor studii constante, fiindcă ele au fost şi sunt minuturale
marelui orologiu al universului, arătănd tuturor muritori lor trebumta de-a mc­
sura timpul>. Hoefer, Histoil'e de l'astronomie (Paris. 1883 rag. 133).
3) Acest numer s'a adoptat pentru fncil itarca calculelor, căci in reali­
tate o revoluţiune lunară se efectuâ in 30 zile şi căteva ore.
4) Revoluţiunea lunară, care avea ca punct de plecare luna-nouă, s'a
numit neomenia (lună-nouă); cănd se admite luna-pl ină, revolutiunca se zice
sinodică, ear cănd se iea ca punct de plecare o stea oarecare, se zice revolu­
\iune sidera!d,
[16]
16
\HTURILE LUNAl�E
nurnl după nurnerul şeapte : greceşte t/30o{tccq, latineşte septi­
mana. Eată pentru ce in toate. limbile romanice intilnim ace­
eaşi espresiune derivată din latinul septimana 1): italierieşte
settitn a na , franţuzeşte sesnaine (pentru sept-maille), româneşte
sZ'pteIllănă, etc.
Şi fiindcă de la inceput se admisese o strinsă relaţiune
intre planete şi zilele septernănei, deaceea fiecărei zile i se
consacrâ una din aceste deosebite stele, şi i se dete chiar
numele, incepend cu cele mai strălucitoare, soarele şi luna,
şi terrninăndu-se cu Saturn, considerat ca cel mai din urma
in spaţiu. Astfel se zise:
I. Soiis dies (in limba germană SOIZ-tag, englezeşte
SUIl-day). Sub creştinismu, numele soarelui se inlocui cu al
Domnului, devenind Domini sau douuruca dies, de unde ita­
lieneşte Domcuica, româneşte Du minecă, franţuzeşte Diinauch».
2. Lunar dies, zioa Lunei (Luni) fr. Lun-di, it. Lune-di.
3. 1I1artis dies, zioa lui Marte (Marţi) fr. Mar-ai, it.
lJ1arte-di.
4. iJ1ercurii dies, zioa lui Mercuriu (Mercuri) fr. Mer:
cre-de, it. lVlercole-ai.
5. 'Jovis dies, zioa lui joe (Joui) fr. 'Jeu-di, it. Giove-di.
6. Veneris dies, zioa Venerii (Vineri) fr. Ven dre-di, it.
Veuer-di.
7. Saturni dies, zioa lui Saturn (englezeşte Satur-day).
Insă pentru această din urma zi, s'a adoptat termenul ebraic
Şaouali z), care desemna perioada regulată de şeapte zile, şi
astfel zioa a seaptea s'a numit sabbatlt, (greceşte ffcCtJţJe(T o 1') ,
1) In greceşle (H/jvopas i)vopa7:0;;).
2) Şabuah (Schabouah) era la Ebrei septernana, adică perioda regulată
de seapte zile. Siimbiitiî dar insernncază "ioa a ;eaptea>. Deşi aveau dese
relatiuui cu Chaldcanii, totuş Ebreii au rernas mai cu totul străini de cuno­
ştinţele astronomice. Calendarul lor, basat mai cu seamă pe observări agrono­
mice, era cu totul imperfect. La dinsii, divisiunile orare ale zilei şi nopţi J
nu erau constante, perioadele lunare foarte defectuoase. Căt despre vechia-l e
cunoştinţă, relativă la împărţirea anului in 365 zile, e foarte probabil cel ca
era de importatiune egipteană. - F. !-Ioefer, Histoire de l'astronomie (Paris.
1873) pag. 81.
[17]
MITURILE LGNARE
17
----
de unde rornăneşte Sălllbătă, italieneşte Sabatto, frantuzeşte
Sa7lle-di 1).
Infine, din aceeaşi rădăcină, din care s'a derivat luna,
limba latină posede un insemnat nurner de cuvinte, multe
adoptate şi păstrate in limbile romanice 2).
b) Luna ca divinitate terestră.
Ca divinitate terestră, luna purta' numele de Dictea sau
Dictina, de Trivia, Artemida şi Diana, de Proserpina (Per­
sefona ) şi de Libera, de I1itia, de Lucina.
Prima poreclă ii venia de la o nimfă mult iubită de
dinsa, pentrucă adusese omemru căteva importante servicie,
inventănd arta de-a ţese şi de-a face plase, adică mijlocul
de-a se îmbrăca şi de-a se nutri cu pescuirea 3).
Ca Trzuia, era onorată de vechii păstori, care-i puse­
sere imagina pe la repantiile satului (tr cs uiae), unde se adu­
nau cu toţii, spre a-i cănta imnuri, insoţite de flaut mulţu­
mindui - ca şi Cererii - pentru fertilitatea og oarelor O.
Ca zină a venătoriei, Arteniida Grecilor şi Diana La­
tinilor trecea drept o falnică fecioară. Cu arcul in mănă, cu
1) Ferd, Hoeter, Histoire de l'astrolZolllie. (Paris. 1873, pag. 38).
2) Din rridccina luc (noţiunea de lucire) s'au dcr.vat : verbul !u"cre
(lucire) cu cornpusele şi derivatele lui (coUl/cere, eluccrc, illttcere, reiuccrc, lu­
cescere şi il/ucescere), substantivele LUlZa (pentru iucna, Iucitoarea) �i Luci""
(divinitatea ce presidă la naşterea copiilor, care vcd pentru prima oari lumina).
apoi vorbele lUltaris, iursare, IUlia/icus, lltllula etc., lu.:r (lumina soarelui .zio:!
ţ>Î a lunei noaptea), lucerna {Iampă, luminare), Iurner: (pentru !uCJl1cn, Iumin. 1
de unde romănescul !l!llle), lu(:ubran: (a lucra lu Iumin ă, a Zacus (duru-
bravă cu nrbori rari , prIli care străbate lumina}: luridus (lucitor)
din care apoi luciditas (insusirea de-a fi lucitor), Zubricus a fi lucios,
alunecus), lubricare (:1 netezi, lustrui, face alunecos) şi lu.h,·jât,·" (pn)jll-iel.at,ca
d'a fi alunecos), lllofer de lumiIl�i., rOlnlinc:,;,te luceaj!!r, lllHlle
Venerea, zis" de Lalini divin{/, �i lustrtt1ll (sacrillciu şi
ani),lus/rare (a vedea la lumina a curăţi. prin sacriGcie),
(le punll"'are) etc. Comparăm1 dîcliicina ZiLe cu prin urmare pc
Cli Z.UCpltS, se pare ctl lupas ar insemna animal cu ochi lucilori $.
3) Jl)'thologie (olJlparee avu l'/Iistoire p,u' 1''11)1)(; de Tressan (Paris 1803
tO!ll. r, I93).
4) de viJ;,ile par E. lknoisl (Paris. 1876)E'glog IIf, jl:Jg.26
nota 26 vol. I).
C. L. XXIII. �I. �28,5oI.
[18]
18
MiTURILE LUNARE
--------------�----
tolba de săgeţi pe spate, însoţită aci de o ciuta selbatică,
aci de un căne (emblema tovarăşului riedespărţit al venă­
torului),
ea poartă 'n frunte o stea divina: t )
cornul Junei noue, şi era urmată de 60 nimfe, fiicele Oceanu­
lui, şi alte 20 fete, care-i ingrijau carul de regină, tras de
ciute selbatice 2).
Nemiloasă ş� sub această formă, mitologia reportă mi­
tul unui venător din Posidonia, care promisese, printr'un fel
de jurărnent, să consacre Dianei capul şi picioarele tuturor
animalelor ce-ar putea să veneze. Intr'o zi, omorind un mare
mistreţ, oferî Dianei numai capul, pe care-I agăţâ de ramura
unui arbore şi se culcâ de desubt ca să se odihnească. Zina,
supărată, desfăcu capul mistreţu1ui, care, căzend peste venă­
tor, il ucise. Să nu ve grăbiţi, domni şi doamne, a consi­
dera pe Diana ca prea supărăcioasă. Din această nenorocită
imprejurare - datorită intimplarii - preoţii, cu nepricepuţii
noştri strămoşi, traser e o conclusiune caracteristica şi invăţă­
rnentului folositor că omul nu trebue să caute a inşăla nicio­
dată pe zei, fiindcă plăteşte scump o asemenea incercare.
Arternida la Greci şi Diana la Romani, considerată ca
zeiţă a venătoriei, avea pe cani sub irnediata-i protecţiune 3),
fiindcă de la inceput omul pare a-si fi asociat acest animal
pentru domestici rea, prinderea sau uciderea altor vieţuitoare.
De-aci resultâ o serie de mituri şi de credinţe religioase.
Mai intăi, Dianei i se aducea ca victimă un căne ne­
gru şi in toate operele artistice era representată avend lăngă
dinsa pe credinciosul tovarăş al omului.
r) V. Alecsandri, Imllul g/71tei latine.
2) L. Peller, Les dieux de l'allciemze R01Jle trad. par Dietz (Paris.
1866, pag. 208).
3) E. Benoist, CElIvres de Virgi!e (Paris. 1 S76, vol , I, pag. 30, EgI.
III 110t. 67.
[19]
MITURILE LUNARE
19
De căte ori apoi .se ivia vre-o iarnă aspră, cănd bieţii
cam, lihniţi de foame, lătrau ridicănd capul spre cer, se zicea
că se adresează ocrotitoarei lor, spre a-i cere demăncare. E
adevărat că acea protectoare era prea departe ca să-i audă,
insă credinţa populară s'a mănţinut in decursul veacurilor.
Cănd azi noi zicem, ca şi alte popoare «latră ca cănii la
izmă}» proferim o zicetoare, prin care dăm a se inţelege că
y cel rugat sau injurat n'aude vocea celui ce-l roagă sau injură.
Proverbul insă are drept origine o veche legendă, in care
anticitatea a crezut tot aşa de sincer, cum betrănele noastre
cred ăncă in puterea descăntecului, in minunile moaştelor, in
eficacitatea semnului crucii.
Ca Libera şi Proserpiua, luna asigura oamenilor abun
danta şi prosperitatea.
După o lungă experienţă, primii oameni băgare de
seamă că această lumină a universului, departe de-a usca şi
arde ca soarele, aduce cu sine recoarea, umiditatea. Ea fli
dar la inceput considerată ca principiu, ca sorgintea acelei
reveneli, care invioreaza şi fără de care plantele, in special
cele nutritoare, nu se pot desvolta şi coace.
Deaceea, cu timpul, se imaginare doue divinităţi femi­
nine, propice agriculturii: Proserpiua (Persefona), răpită de
Plutone (zeul avuţiei şi al infernului) şi Cererea, regina in­
ventatoare a sernenării cerealelor. Cea dintăi representă forţa
misterioasă, ascunsă sub părnent, care face ca iarba şi plan­
tele să incolţească şi să fie mănate afară. Odată apoi ivite
la suprafaţa solului, ele treceau sub ocrotirea Cererii, muma
Proserpinei. Era dar natural ca luna să fie considerată, de
o potrivă cu soarele, ca simbol de norocire, de abundanţă,
de sănătate 1).
V roiţi probe din credinţele populare? Am păstrat şi noi
căteva resturi, ca să nu mai amintesc despre alte popoare.
Il Miturile antice o dau ca resbunătoare şi sub această formă. Astfel
un oarecare Eneu neglesese să-i ofere premiţiele ogoarelor, şi atunci zina,
supărată, ii scoase inainte din pădurea Calidon uu mare mistreţ, care devastâ
tot ţinutul. Arabesques lIlythologiques pag. 94.
[20]
20
MITURILE LUNARE
Cine n'a auzit despre invătămentui ce nea transmis
vechimea, că e bine să se pună cloşca pe oue numai la in­
ceputul lunei, cel puţin intre luna nouă şi primul pătrar, dar
că scoaterea pomilor şi a buturugilor e priincioasă cănd luna
dă indărăt şi totdeauna după amiazi?
Cine, avend aface sau vorbind c'un grădinar de la ţară,
n'a aflat de la dinsul că resadurile, butăşirile, altoiurile şi
alte mijloace de propagarea plantelor merg bine, cănd au
fost practicate la inceputul lunei?
Cine nu ştie earăş obiceiul, aflat ăncă in toată vigoarea,
de-a se rupe căteva ramuri de vişin, zarzăr, per, mer şi alţi
arbori fructiferi, care - puse in apă in zioa sfăntului An­
dreiu - infloresc pănă la 1 Ianuarie r)? Aceasta se basează
asemenea pe influenţa lunei asupra fiinţelor vieţuitoare, prin
urmare ş'a planteJor, fiindcă zioa sfântului Andreiu, 30 N 0-
emvrie, coincide in genere cu sfirsitul septemănei de lună
nouă şi inceputul primului pătrar,
Cine nu cunoaşte vechia datină (pe care mulţi dintre
d-voastre o practicaţi ca şi mine) de a-şi atinge fruntea cu
monete, cu bani de argint ori de aur, la ivirea cornului sub­
ţire al lunei noui, cănd il zăreşte pe cer cu oare-care bucu­
rie? In asemenea ocasiuni, mii de voci resună de trei ori,
cu ochii tintiţi spre dinsa:
Sănătoşi ne-ai găsit,
săniroşi să ne laşi;
cu bani ne-ai g;1sit,
eli bani să ne la,i!
Pentru ce?
Pentrucă superstiţiunea populară afirmă lucruri foarte
grozave: ca-l merge bine toată luna omului pe care luna
nouă l'a găsit voios şi cu bani, că-i merge reu in casul con­
trar 2 l-
r) A se vedea ale mele /ucercdr! o-dia.
2) Apoline şi Diana erau dii averUlzci (,lJc!;i%wwt, alungatori de rele);
deaceea Virgiliu ii in voacă in favoarea agriculturei, ca pe cele mai străluci­
toare lumini ale lunii (ciarissi.na llt1lZitta ?/lltlldi) in Ceorgice (cart. I). - A se
vedea Dacier in notele lui Oraţiu, edit. Alfr. de \Vailly (Paris).
[21]
MITURTf R LUNARE :21
Ştiţi că mai acel aş lucru se spune despre căntecul cu­
cului, pe care nu trebue să-I auzi pentru prima oară pe ne­
măncate, şi cu oarecare modificări despre vederea unui fluture
alb ori roş, unui miel alb ori negru, in timpul primăverei.
Şi de oare ce ne aflăm tocmai in stagiunea primăverei,
apoi cel puţin cu atăt siliţi-ve să cornpensaţi timpul ce per­
deţi ascultăndu-me, ca să profitaţi de amintire la prima oca­
siune, cănd veţi auzi cucul, cănd veţi vedea miei şi fluturi!
Ce să ve mai spun? Ştiţi toţi cătă adoraţiune a pro­
vocat luna nouă la vechile popoare orientale şi cum Turcii
au adoptat-o ca simbol religios, ca emblemă naţională.
In mitologia greco-romană, cornul lunei incepetoare era
cornul abundanţei 1), asemănat cornului caprei Amaltea, nu­
tritoarea lui Joe pe muntele Dicteu din Creta. Au dar mare
dreptate copiii Rornănilor să i se roage şi să-i zică:
Lună, lună-nouă,
taiă pănea'n douc
şi ne dă şi noue :
ţie jumctate,
uoue sănătate 1 2)
Tot ca divinitate terestră, luna mai aducea ornerurn şi
alte binefaceri.
Intre miturile lunare, Diodor Sicilianu! inregistrează pe
cel următor: Joe, părintele zeilor, impărţind fiilor şi fiicelor
sale diferite puteri şi atribuţiuni asupra universului, a dat
Ilitiiei (/!,lÂsi:)VHt 3) misiunea d'a ingriji pe femeile insărci-
1) In Carare» seculare, Horat iu o numeste «luna bicorn in , lună cu
doue coarne. Imnul acesta, afirmă Da cicr, se cănta, la Romani, totdeauna la
inceputul lunei.
2) La caracterul lunei de protectoare a cerealelor, de zină a păstoriei
şi agriculturii se re poartă credinţele noastre populare despre petele lunei,
Astfel unii ved, in acele pete, un cioban răzemat in caţă şi inconjurat de-o
turmă de oi, alţii vcd un I'r;((}f!Yos, un agricultor, pe care creştinismul l'a
transformat in Sf. George. A se vedea nota 2 de la pag. 2.
3) Să se compare termenii I'Î.fOS şi ];).(0:;, tiu!. şi <,;),la ,:2Î.U-NlJUI..
[22]
22
MITURILE LUN,\PE
nate, uşurăndu-le greutatea şi durerile, in momentul cănd vor
fi să nască, ear Dianei, ajutoarea ei, arta d-ea căuta şi vindeca
pe copiii mici, precum şi producerea alimentelor potrivite cu
frageda-le virstă I).
Acum ne explicăm căt de antică este deprinderea ca
copiii să adore luna, de oare ce sub auspiciele ei se năşteau
Şl creşteau pănă la adolescenţă.
La inceput Ilitiia nu era tot una cu Artemida.
La Romani Junona e nu numai deosebită de Diana,
dar chiar inimica-i neimpăcată. Cu timpul, ambele divinităţi
se confundă, rernăind diferite prin nume 2); Grecii o numesc
Jlitiia, Romanii «Diana genitalis» 3) şi pe amendoue femeile,
care aveau să nască, le invocau sub numele de Lucina 4).
Mitul acesta nu era cu totul neraţional, şi eată pen­
tru ce.
Primii oameni, neavend alt orologiu pentru măsurarea
timpului, decăt soarele şi luna - astrele care minunau prin
aparenta lor regularitate - după lună calculare intervalul de
la concepţiunea pănă la naşterea copilului. Observaţiunea CO\1-
statănd că această durată e de noue luni, imediat se născu cre­
dinţa că luna are o puternică influenţă asupra noilor născuţi.
Dacă lipsea din acest termen, copilul se considera ca inC0111-
plet, ca ceva fenomenal sau monstruos, ca sterpitură.
Ştiţi că pănă azi poporul nostru crede că toţi copii de
opt luni n'au o viaţă lungă, pe cănd celor de şeapte luni le
atribue deşteptăciune şi multă putere de iniţiativă. Despre
cei arţăgoşi şi estravaganţi se zice că «nu sunt deplini» , că
« le lipseşte o luna s I
Astfel luna (Luciua) presida nu numai la prosperitate
1) Din această causă şi era nunntă e nurricea copiilor> (Diod. Sil, Iib,
V, § 73, pag. 3°0).
z) Femeile, in momentul de-a naşte, invocau arăt pe Junona, c.it �i pe
Diana, sub numele de Lucina. i1lytllOlogie companie avec l'histoire pag. 196.
3) E. Benoist, CEuvres de Virgile tom. I, pag. 40, vol. 10.
4) e Ilithiya sive tu LuCÎlla probas vocarr seu GenitalÎS!>. Horan i Car-
1!lelt secu/are.
[23]
MITURILE LUNARE
------------------
23
şi abundanţă, CI chiar la reinoirea genului uman şi la a lui
conservare 1).
Strămoşii noştri Romani adoptase re de la Etrusci nu
numai numele, ci şi credinţa in puterea Lucinei 2), din causa
dulcei lumini a acestui satelit şi a influenţelor ce vedeau că
esercită asupra apei, deterrninănd fluxul şi refluxul mărilor,
asupra vegetaţiunii şi asupra intregului părnent, in timpul
repausului intremător al nopţii. Incetul cu incetul, filosofii
academiei Şl stoici din Roma 3) admisere împărţirea vieţei
universale 111 trei epoce, puind pe cea dintăi sub auspiciele
lui Saturn (timpul), pe cea de-a doua sub ocrotirea Lucinei
(luna), pe cea de-a treia sub puterea lui Apoline (soarele) 4).
c) Luna ca divinitate subterană.
Ca divinitate subterană, luna era numită Praserpiua
(Persefoua], dar mai cu deosebire Ecata ş).
Sub forma dintăi, ca regină a infernului, ea simbolisa
1) Arabesqucs mythologiques pag. 94.
2) Din LucÎ7Za pare a se fi derivat Lucna, Luna. Vezi pag. 19 de
mai sus not. 3.
3) Cultul soarelui şi lunei, ca Apolinc şi Diană, se intăr i la Roma
intăi prin adoptarea de la Etrusci, apoi prin introducerea-i de la Cume, irn­
preună cu credinţa in oraculele acelei Ioca lităti şi cu l'rcyestirile cuprinse in
cărţile sibiline, atribuite sib ilei din Cume, sau sibilei Eritrea. A se vedea E.
13enoist CEU7'res de Virgile, tom. 1. Eglog. IV, pag. 59 noi. 4.
4) Aceste divisiuni corespund cu cele trei epoce de căpetenie ale etriţii
umane; epoca concepţiunii pănă la 15 ani, că nd omul e scutit de griji, trec­
ind ca in epoca de aur a lui Saturn; de la 15-40 ani, etatea pasiunilor şi
viţielor, dind omul, inclinat spre furt �i plăcere, fuge de 1 umină şi prefere
noaptea; in fine etatea de la 40-100 ani, maturitatea şi betrănetea, care iu­
beşte lumina şi caldura, artele şi ştiinţele, munca continuă pentru tot ce e
bun, frumos şi folositor.
5) Sunt doue opiniuni despre etirnologia acestui nume. Unii il derivă
de la H"ayoJl (sută), sau fiindcă Dianei i se orfeeau, ca sacrificii, ecatombe
(100 de boi) sau pentrucă, in calitate ele reginet a infernului, ţinea dincolo
de riul Stige timp de-o suta ani umbrele celor ce IlU primiserc onorurile in­
iuormentării. Alţii il derivă de la !.,,(lUl'l' (a lovi in departare), exprimănd
astfel răpejunca cu care razele-i sosesc din cer pănă la pămcnt, raze numite
«sifgeţi», ca şi ale soarelui. - Arabesq nes 11Ij1tJ/Ologiques pag. 95 şi 199.- La
Atena, Ecata mai era supranumită EpipJl1'gidia (inaltă ca un turn), după sta­
tua de-o inălţime extraordinară ce i se ridicase. Ibidem pag. 9s.-Anticii dau
numele de petteh-alia I:lecates ('E"'/'Y'1S in'i;(}'P ,,(dou,,) petei celei mari din
lună, unde credeau că locuesc sufletele devenite genii. Plutarch, -:re(J{ TOU
:r�iO(}[/no/i 7:1/f; Oei-'ll!}}:;, cap. XXIX.
[24]
24
M1TUhILE LUNARE
luna invisibilă, acoperită de nori sau nearătată pe orizonte,
intunericul, frig-ul, moartea. Sub forma de-a doua, era depo­
sitara misterelor de tot felul, presidănd sacrificiele magice,
descăntecele, farmecele şi vrăjitoriile 1), care pănă azi se fac
numai in timpul nopţii, de la resăritul pănă la declinarea
constelaţi unilor.
In prima zi a fiecărei luni, după apusul soarelui, mai
multe popoare din Grecia şi puţine din Italia ii ofereau oare­
care măncări, constând din păne, fructe şi oue. Acest ospet,
cunoscut in mitolog-ie sub denumirea de «cina Ecatei», se
depunea fie sub streasina ori pe prispa caselor, fie la drumul
mare şi la respantii.
Deşi in realitate acele alimente serveau săracilor, căle­
tarilor, poate chiar cănilor - care, cu modul acesta, nu in
zadar lătrau spre lună, de oare ce ea făcea să li se dea căte
ceva de măncare - totus exista credinţa că Ecata trimitea
nişte şerpi invisibili, care imbucau merindele cu cel mai mare
nesaţiu 2).
Căt de puternică s'a crezut influenţa Ecatei asupra des­
tinelor umane, se vede din porecla de Persefona 3), pe care
luna o împărtăşea cu una din furii.
Grecii, cu toată superioritatea spiritului lor, nu s'ar pu­
tut pune la adăpost de superstiţiunile altor popoare orientale.
Arta magilor din Persia, numită mag-ie, unită cu astrolo­
gia Caldeilor din Babilona, se infiltra in mintea popoarelor
greco-trace. Astfel Iberia din Asia-i), Iolcos din Tesalia,
ţările Sabelilor 5), Marsilor şi Peliguilor din Italia 6) fure cu­
prinse de credinţa in farmece.
Vrăjitorii şi vrăjitoarele de pe acolo se glorificau, ca do­
vadă despre atot puternicia artei lor, cu faptul că pot scobori
1) Horatiu Epod. V in Canidiam.
2) Arabcsqucs 7l/ythologiques pag. 96.
3) ltR('Of'f(xJ"I'
4) Ţinut dintre Armenia şi Colchida.
5) « Sabella carmina desilire capul». Horaiii Epod. X in Canidiam.
6) «�larsa nrcnia», «Anus pelign",' Id. cod. loca.
[25]
MITURILE LU;\T Alm
25
luna din cer prIn descăntccele �l legaturile lor infloritoare.
A face să se « scoboare luna din cer » pare a fi o glumă
pentru spiritul muşcător al poporului rornăn daca vom judeca
după imprejurarile că dinsul numai cănd a vrut să satiriseze
prostia cuiva a inventat anecdota celui ce «a scos /nna din
pul" şi numai despre cei săriţi are zicetoarea că «aruncă cu
barda in izmă» ori că « dă cu barda in DmlZ1zezCII».
Cu toate astea, păgăna antici tate a crezut că in adever
luna se scoboară pe păment, prin puterea descăntecului, ne
putendu-i explica altfel intunecimile numite eclipse. Poeţii
greco·romani mărturesc, in dese ocasiuni, despre această cre­
dinţă 1). Mai cu seamă păstorii din Thesalia şi Arcadia se
lăudau că pot scoborl luna prin descăntece, susţiind că atunci
cănd era eclipsată, - ea se afla jos şi la ordinile lor 2).
(\'a urma)
TEODORESCU C. DEM.
1) «Cannina vei ceelo possunl deducere lunam.
Carminibus Circe socios mutavit Ulixi :
Fngidns in pratis cantanclu rumpitur anguis» Virg. Bucolis, Eglog.
VIII, v. 69'71.
«Quce sidera excantata voce thessala lunamque co-lo deripu » Horai.
Epod. V. v, 45.
« Canuina sauguincre deduc unt cornua Iun.e Ovicl. lJfdaJII. X[]. 263,
Amores IL 1. 23.
- Corup. lJ:!yt/1o!og. COlii/,. auec !'liis!. P: 194 tom. 1, E. Bmoist.
Edit. Virg. tom. r, pag. 79.
«Lunamque ccelo deripit» Horat. E'pod. V - «Refixa crelo devocare
sidera» Horaţiu, epod. XI.
2) <Grecii, cu poetica lor imaginatiune, creare indată un mit, o eglogil
amoroasă din eclipselc lunci. DIana, inamorata de Endimione, venea uneori
noaptea, sub figura de Febă, set vază pe iubitul ei in peştera muntelui Lat­
mos. In cele din urmă, observănd u-se că o asemenea explicare despre dispa­
riţiunea astrului nu se irnpăca cu constanta fenomenului, se căutâ in altceva
causa eclipselor. Şi ill găsit in pretinscle descăntece, prin care se credeau că
pot vrăjitoarele fănneca luna. Aceste vriîjitoare, prin puterea desdintecelor �i
farmecelor, o făceau să se scoboare din cer şi o aduceau pe păment, ca prin
ajutorul ei să opereze lucruri miraculoase, fapte rele. �'atunci se făcea - re­
poartă vechii autori � un sgOlllot asurzitor, pentru ca luna să n'audă strigă­
tele vrăjitoarelor>. Abel Souchon, Traiti d'astroJloll/ie pratiql!C (Paris. 1883,
pag. LXXXVII).
[26]
. 29,835,196
19,215,300
10,619,896
BARBU ŞTIRBEI CATKA KISSELEFF
_6 ----------�---------------------
RAPORTUL tur BARBU �TIRBEI Cà fRà K[���lEfF
ASUPRA STĂRII V ALACHIEI IN A. 1882
Sflrşit -
Desuoltarea comerciuiui in 183:2.
I��i 1 1832' ... '" . f' . it t
lsil.\ IiiJ � nu 'Incepu in imprejuran renci e, se pur ase
('/k� grijă de trebuinţele cele mai urgente; belşugul din
anul 1831 §i provisiile asigurate satelor prin stabilirea ma­
gasiilor de reservă, detere un mare avent comerciului. Abia
in 1832 Valachia incepu să �tie ce insemnează libera dis­
punere a produselor pămăntului, singura bogăţie a unei
ţari, lipsită de orice industrie. Pentru intăia oară, simţI
munteanul că are ceva ai lui, pentru intăia oară se putea
bucura de bunurile cu care natura inzestrase această ţară,
�i pe care administraţia vi�ioasă părea că vrea să le nimi­
cească.
In anul 1831, Exportul se urcase la .
Importul la .
Balanţa in favoarea Principatului a fost de
La 1832, Exportul se urcase la. _ .. . 37,851,050
Importul la.. .' -. . 31,892,950
Balanţa in favoarea Principatului a fost de. 5,908,100
[27]
27
BARBU ŞTrRBEl CĂTRĂ KTSSELEFF
---- --- -�._--�---�-
L8, 1833, Exportul S'8, urcat la. . . . .
Importul la
Balanta in favoarea Principatului a fost de
. 44,235,569
::l9,053,560
----
15,]81,999
La sfirşitul acestei lucrări se află tablourile B. b �i C.
c. aratănd balan�a comercială pentru obiectele de export
�i de import pe aceşti trei ani, precum �i valoarea lor
aproximativă. Se va vedea u�or ce desvoltare poate lua
comerciul la noi, după resultatul obictnuit in această primă,
incercare.
Caletoria preşedintelui in interiorul târii. Generalul
Kisseleff hotărt să meargă in mai multe judeţe; el pleca la
2 Iunie 1832; se dedesere ordini de-a se lăsa oricui dreptul
de-a aduce vre-o plângere.
Generalul merse in districtele : Ilfov, Vlaşca, 'I'eleor­
man, Olt, Romanaţi, Dolj, Mehedinti, Gorj, Vălcea, Arge�,
Muscel �i Dămbovita,
Această călătorie aduse cel mai insemnat resultat,
Fiecare �ef de district, avend in vedere mai ales lucrurile
care se ţin de atribuţiile lui speciale, nu poate imbri?tţi�a
toată administraţia, este deci important, mai ales in mo­
mentul reorganizării, SR vie un om cu cunoştinţe esacte
in afaceri spre a cuprinde intr'o singură privire deosebitele
părti ale guvernului pentru a le compara, a le cumpănt �i
a le raporta unele la altele. Trebuea văzut cu ochii pănă.
la ce punct ajunsese punerea in esecutare a Regulamente­
lui, ce se zicea despre nouele instituţii, daca funcţionarii
inteleseseră spiritul lor �i ce era de făcut pentru a inde­
plini lipsurile, pentru a indestula trebuinţele urgente �i a
face să dispară pe viitor orice nedomirire in deosebitele
părţi ale administraţiei, coordonăndu-le intre dinsele.
Pl'esenţa şefului administraţiei făcu cel mai bun efect,
mărind increderea locuitorilor. 'I'ăranului ii plăcea să vadă
,
deaproape autoritatea superioară pe care o priveşte ca pe
un protector natural; se imbulzeau to�i spre a auzi din
gura lui care-i erau datoriile, �i ce drepturi avea; un sin-
[28]
28 BARBU ŞTIRBET CATRĂ KISSELEFF
��-----
gur cuvănt al generalului Kisseleff ajungea pentru a-l con­
vinge �i a nimic] toate bănuelile.
Se luare multe măsuri de indreptare. Nimic nu carac­
terizâ mai bine sentimentele de umanitate de care era
msufletit generalul Kisseleff ca instructiile scrise de mana
lui pentru consiliul administrativ, relativ la măsurile ce
trebueau luate pentru a u�ura soarta arestantilor din doo­
se bitele inchisori ale Statului. Aceasta lucrare, scrie el, o
privesc ca un act de con�tiinţa pe care colaboratorii mei
mă vor ajuta sa o indeplinesc inaintea plecării mele din
această ţară, spre a mă putea duce cu inima impăcată �i
fără teamă de-a purta vina unei negligenţe pe care nu
mi-aş putea-o ierta niciodată.
Soarta lucrătorilor intrebuintat; la scoaterea sării din
saline il preocupă mai in deosebi, vroia să, o asigure intr'un
mod definitiv; �i in acest scop dete el insu§ instructiile
n=cesare : mai tărziu se numi o comisie spre a merge la
fa ţa locului să cerceteze trebuinţele acelor lucrători vred­
nici de interes şi a�a de trebuincio�i prin munca grea la
care sunt supuşi. Se făcu asupra acestei .materii un regu­
lament foarte preţios prin amănuntele conţinute intr'insul.
Lucru important pentru această călătorie, - e faptul că. din
doue mii de petiţii pe care le primi preşedintele in nici una
nu erau plăngeri incontra administraţiei: ce schimbare in
moralitatea funcVonarilor obicInuiţi pănă aci cu un sistem
ele impilare 1
Regulament poliţienesc. După toate cele zise pănă aci,
nu va fi nimeni cuprins de mirare, aflănd că nu exista nici
un regulament poliţienesc ; era important a indeplint de
grabă. acest gol, prin urmare se luare dispositii pentru for­
malitătile la care se vor supune călătorii sosind in Valachia.
O asemenea măsură era cu atăt mai de trebuinţă cu căt
această ţar�t ajunsese locaşul tutulor celor pe care-i isgonea
Europa din sinul ei, fiindcă oricine putea intra cu uşurinţă
in ţară �i o putea cutreera fără să aibă nicio hărtie.
Secţia prouisorie a Dioanului judecătoresc. O mulţime
de procese trecănd din vechea organizare a tribunalelor in
[29]
BAEBU ŞTIRBEI CATRA 1(lSSELEFF
cea, nouă, produsesere o mare incarcare ele lucrări. Intărzie­
rile aduse in espediarea afacerilor curente erau prea dău­
nătoare pentru păr�ile interesate, ca guvernul să nu ia
măsuri de indreptare. Se făcură multe imbunătăţiri la dife­
ritele tribunale �i se adăoga o secţie civilă provisorie pe
lăngă Divanul judecătoresc din Bucureşti: ea fu insărcinată
să ia cunoştinţă de pricinile cele vechi pentru a inlesni
espediarea afacerilor curente. Cu mijlocul acesta justiţia
căştigâ un mers mai activ �i interesele particularilor nu
mai fure supuse la trăgăniri nesfîrşite.
Pentru a putea judeca resultatele nouei organizări a
tribunalelor, va fi ele ajuns să facem aci relevarea pricinilor
judecate la trei diferite epoce.
Pe vremea domniei lui Vodă Grigore Ghica: de la in­
ceputul anului 1823 pănă la 1 Mai 1828, momentul ocu­
pării, au fost judecate 8,970 procese civile �i criminale.
De la această epocă �i pănă la Septemvrie 1831 s'au
judecat 4,500; �i de la 1 Octomvrie, dind se instalare tri­
bunalele după noua organizare, pănă la 1 Octomvrie 1832,
in decursul unui singur an s'au espediat 17,024 procese
din 25,976 remase penc1inte de la vechea organizare sau
intrate din non.
Venituri :li cheliueli după bttclget�tl din 1832. Pentru a
preţuî tot binele adus de nou ele instituţii, trebue conside­
rat mai ales resultatul obtinut in sistemul finanţiar. In
acest scop s'a alăturat pe lăngă lucrarea de faţă tabloul D
ropresentănd budgetul veniturilor şi cheltuelilor anuale llJ
urma introducerii Regulamentului organic, copiat in parte
după budgetul anului 1832.
Conoocarca Adunari; genemle elin 183.'3. Sosind epoca
pentru sesiunea anuala a Adunării generale pentru 1832,
da fu deschisa la 1 Noeinvrie.
Esperienţa timp de optsprezece luni, precum �i obser­
vările pe care pre�edjntele plenipotenţiar le-a putut face
prin sine insuş, mergănd in diferitele districte, arătaseră
golurile de implinit �i desvoltările ce mai trebueau date
nouelor iustituţii.
[30]
30
BARBU ŞTIRBE[ CATRĂ KlSSELEFF
Pre�edintele, dorind să fie pătrunsă Adunarea de in­
sernnătatea acestei sesiuni, atrase in deosebi atentia mem­
brtlor ei asupra. obiectului misiunii sale, care era de a
completa opera Adunării generale estraordinare de revisuire,
spre a consolida ordinea socială in ţară, desă virşind prin
disposiţii suplemontare punerea in esecutare a Regulamen­
tului organic.
Legea şcoalelor, Educaţia tinerimii a�a de strins legata
cu soarta �i fericirea unui popor, fusese totdeauna lăsată
uitării in Valachia. Scoalele primare· erau părăsite. Abia
căţiva preoţi invăţau pe unii copii să silabisească �i să
măsgălească literele.
La Bucure�ti in adevăr că a fost totdeauna un colegiu,
dar cursurile fiind toate făcute in limba greacă veche, lec­
ţiile erau perdute pentru cea mai mare parte dintre �colari.
Acum căţiva ani guvernul trimisese pe cheltuiala sa
un număr de tineri spre a invăta la universităţile străine;
ei erau meniţi să fie profesori la şcoalele publice. Scopul
guvernului se indeplinise in parte, mulţi din aceşti tineri
au respuns la aşteptările ţării, �i instrucţia a putut fi in­
trodusă de la 1824 in limba rornănă in şcoală.
Dar mijloacele restrinse ale acestui colegiu nu perrni­
teau lncercări mai intinse şi slabele resul tate obţinute nu
treceau peste Bucureşti ; trebue adăogat pe lăngă aceasta
că mai mulţi ani in �ir ciuma, alte epidemii �i nevoile res·
boi ului impedicaseră cursurile publice; instrucţia era indi­
catii prin urmare ca unul din primele obiecte de solicitu­
dine ale guvernului.
La 1831 se institut sub numele de Eforie un oomitet u)
pentru instrucţia publică, insărcinat cu organizarea şcoale­
lor �i cu inspecţia studiilor; se alocasere sume convenabile
�i in decursul anului 1832 instrucţia fu stabilită după prin­
cipiile urmate de naţiile cele mai luminate, se deschiseră
�coale primare in principalele capitale ele judeţe, două �coale
1) Era complls elin vornicul Alexandru Filipcscu, !ogofe(ul Ştefan Bă·
lăceanu şi logofetul B. Ştirbei.
[31]
BARBU ŞTIRBEI CĂTRĂ KISSELEFF
---
31
I
.r
centrale, una la Craiova, alta la Bucureşti, �i ăucă o şcoală
complementară in acest din urmă ora�.
Mai tărziu Eforia călăuzită de experienţă, redacta un
regulament pentru şcoale, care primit de Adunarea generală
�i sancţionat, că,�tigâ puterea unei legi. Şi astfel instrucţia
publică i�i lua rangul seu printre instituţiile fundamentale
ale Statului. Sub aceste auspicii se deschise re clasele la 1833.
In decursul acestui an instrucţia a primit mari imbu­
llătăţiri. Mai intăi la clasificarea cursurilor mai conformă
cu natura studiilor �i cu gradarea firească a cuuoştintelor,
S'R avut in vedere întărirea �i desvoltarea minţii �colarilor,
�i mai ales intinderea studiului limbei părinteşti �i a lite­
raturei limbelor clasice. Apoi s'a adus o mare inlesnire in­
văţămentului tipărindu-se cărţi de care erau �coalele cu
totul lipsite, astfel că lecţiunile se predau după manuscrise'.
Tinerimea putea de aci inainte să intrebuinţeze pentru
studiu tot timpul preţios ce-l perdea copiind.
Evangelia in limba romănă era cea dintăi carte care
trebuea tipărită pe cheltuiala şcoalelor , şi acest cod Dum­
nezeesc de ceR mai curată morală, se află azi in măinele
tinerimii noastre şi este cel mai preţios manual al ei.
După ultima clasificare a cursurilor, şcolari! urmează
in doi ani trei clase elementare in care invaţă cetirea �i
scrierea, elemente de gramatică �j oatechlsmu, cele patru
operaţiuni aritmetice, �i mai primesc �i căteva noţiuni de
geografie. Afară de aceste trei clase, s'a mai stabilit o a
patra pentru a completa in mod relativ cuno�tinţeJe �cola­
rilor care din lipsa de mijloace, nu-�i pot urma studiile
mai departe.
De la clasele primare se trece la cele umanitare (gim­
nnsiale, stabilite in colegiul din Bucureşti �i Craiova, care
sunt in număr de �ase �i ţin fiecare căte un an. �colarii
se perfectionează in scriere, urmează cursuri complecte de
geografie, de chronologie, de istorie universală �i de reto­
rică. Invaţă in acela� timp limba greacă, latină �i franceză.
După clasele gimnasiale vin cursurile complementare �i spe­
ciale; morala, dreptul �i matematicele. Câteva cursuri ca
[32]
32
BARBU STfRBEI CATRĂ KISSELEFF
cele de drept, algebră, geometrie �i trigonometrie an �i in­
ceput, celelalte vor fi introduse progresiv.
Cu această organizare a scoalelor instrucţia publică va
putea ajunge la toată intinderea dorită. Părinţii nu vor mai
fi siliţi să-�i trimeată copii in străinătate, intr'o virstă fra­
gedă, �i fără a fi fost pregătiţi prin studii prealabile ca să,
poată profita de �ederea costisitoare prin universităţile
străine.
E chiar de nădejduit ca dacă urmează scoalele noastre
1 '
mersul lor progresiv, tineri mea va putea găsi peste curenei
fără să părăsească casa părintească, o instrucţie completă.
Dar resultatul cel mai insemnat al organizării actuale
a §coalelor, e faptul că toate cursurile se fac in limba 1'0-
mănă, resultat nepreţuit care poate da el singur un caracter
de naţionalitate invăţămentului.
Numerul scolarilor cari au frequentat �coalele publice
in decursul anului 1833 se urcă la 3.000, dintre cari 1.600
au fost in scoalele primare din judeţe, 560 in colegiul elin
Craiova §i 890 in cel de la Bucureşti,
Legea asupra drepturilor §i datoriilor reciproce ale pro­
prieiarului şi lucrătorului ele pârnent. Aruncănd o răpede
privire asupra dărrl de seamă de mai sus, se vede că deo­
sebitele părţi din Regulamentul Organic fuseseră puse in
lucrare; dispositiile privitoare la drepturile �i datoriile pro­
prietarului �i ale lucrătorului de păment erau singurele care
merseseră mai incet.
După vechea legislaţie, fiecare familie stabilită pe ()
mo�ie trebuea să facă proprietarului in decursul anului 12
zile de mături, un transport la o îndepărtare de �ase poşti:
�i să-i dea zsciueală de Ia grăne sau fen. Această legislaţie
era vătămătoare proprietarului ca �i ţăranului, neprecizănd
ele loc drepturile �i indatoririle lor reciproce. Era nedreapta
pentru ţăran căci după lege, ajungea ca el SEt fie stabilit pe o
moşie pentru ca proprietarul să-I poată sili la indatoririle
arii tate mai sus; În ceeace priveşte micul loc unde se afla
locuinţa �i grădina sa, proprietarul nu era indatorit de nici
[33]
un text din lege să-i dea mai mult păment, nici să se in­
grijească de celelalte trebuinţe ale ţăranului.
Ea era tot atăt de dăunătoare pentru proprietar, căci
pe moşiile cu intindere mare, ţăranul dispunea de tot pă­
mentul care vroia, �i de ar fi avut o sută de capete de
vite pe care le hrănea pe moşie, �i de ar fi muncit treizeci
de pogoane ele păment, el nu era silit să plătească alta
decăt indatoririle ce le avea �i cel fără nicio vită, �i care
nu muncea decăt unul sau două pogoane; legea neregulănd
nimic in casul acesta, proprietarul nu putea cere mai mult
decăt zeciueala din produsul net al livezi lor �i al ogoarelor
muncite.
Aceste inconveniente erau cu atăt mai simţitoare, cu
căt cămpiile cele mai mănoase, aşezate dealungul Dunării,
erau aproape nelocuite din causa deselor invasiuni, care
goneau pe locuitori in partea muntoasă a Valachiei ; �i in
aceste locuri ţăranii erau supuşi la aceleaşi indatoriri fără
ca proprietarul să aibă pământ să le dea. Această stare de
lucruri, cu toate că era viţioasă, totuş produsese prejudi­
ţi uri ce aduceau piedici reformelor �i cari trebueau mai întăi
inlăturate.
Hospodarii străini, neputendu-se atinge totdeauna dea­
dreptul de proprietate �i voind cu orice preţ să, sporească
tesaurul Statului pe care-I priveau ca proprietatea lor, in­
chipuisere acest sistem ele prădare infierat cu drept cuvent,
Vorniciile ele pripas, vărnile interne percepute in unele lo­
calităţi in favoarea cătorva familii cu greutate, socotelnicii,
postuşnicii, veniturile legate ele deosebitele posturi �i cari
se urcau la sume nepomenite, �i o mulţime ele alte privi­
legii nehotărite �i prin urmare cu atăt mai supuse la pre­
tenţii odioase pe tot minutul, erau un fel ele amăgire pusă
in locul adevăratelor interese ale proprietarului.
Hospodarii păstrasere pentru ei toate beneficiile pro­
prietăţii, remăind amăgitoare drepturile legate de ea, sub
cuvent de-a vent in ajutorul ţăranilor pe care-i apăsau. A­
verea bogatului trebuea să treacă prin această sită spre a
cădea in prăpastia care inghitea tot. Deaceea drepturile
c. L xxm.- [--2S,50I. 3
j'
\!
L
I
BARBU ŞTIRBEI CĂ TRĂ KISSELEFF
83
----
[34]
BARBU ŞTIRBEI cA TIzA KISSELEFF
proprietăţii nu se reclamau decăt foarte rar, dar tot ce
privea fiscul §i abusurile ce se făceau in această materie,
se cerea cu o rigoare adeseori selbatică.
De aci venea cit ţăranul, apăsat de biruri �i ele inda­
toriri ele tot soiul, se supunea la ce j se cerea in numele
guvernului �i era indărătuic fitţă cn datoriiile sale cătră
proprietarul pămentului elin care se hrănea, mai ales cănd
il ştia slab §i fără autoritate. Sistemul hospodarilor cu pro­
prietarul se resuma in aceste puţine cuvinte: "Votaţi, dar
lăsaţi-ne să ve despuiem" sistem al căror urmari funeste
au fost simţite chiar de aceia care păreau la inceput să fi
profitat mai mult de elinsul.
O nouă stare ele lucruri, intemeiată pe dreptate, il
inlocuit aceste neelreptăţi. 'răranul muntean, odinioară cea
mai nenorocită fiinţă, este astăzi omul cel mai fericit poate
elin cei elin clasa lui. N'are decăt să plătească mica taxă
de 30 de lei pe an �i e scutit ele orice rechisitie, §i ele an­
garea; eal' proprietarul a perdut tot ce i se oferise ca des­
păgubire pentru putina grijă ce o avea guvernul la respec­
tarea drepturilor lui, §i trebue s'o spunem spre lauda sa,
el a făcut de la sine jertfele ce i se cereau.
Intr'un sistem de regenerare unde ordinea legală tre­
buea să inlocuească abusurile, �i drepturile positive să se
puie in locul privilegiilor, într'un sistem unde nu era vorba
de-a favoriza o clasă, ci de-a da tuturor ceeace prescrie
dreptatea, §i ele-a garanta interesele fiecăruia, drepturile
sfinte ale proprietăţii nu puteau remănea uitate.
Regulamentul Organic, recunoscend proprietarului că G
stăpăn pe mo�ia sa, §i ţăranului că poate dispune de in­
treaga lui libertate, a stabilit principiul arendării prin inţe­
legere intre proprietar §i muncitor, §i a pus astfel chestia
pe adevăratul ei terem.
Dar spre a inlătura confusia �i perturbări le ce se pu­
teau produce pe de-o parte prin pretenţiile exagerate a
unora §i pe de alta prin indărătnicirea altora de-a primi
condiţiile cele mai moderate, era de trebuinţa să, se aduca
spiritele la această nouă stare ele lucruri incetul cu incetul,
[35]
13AItBl' ŞTIl\BEI CATRA KISSELEFF
35
de-a le pregati prin dispositii transitorii �i de-a da vreme
intereselor sa intre pe calea lor fireasca.
Prin urmare legea i�i lua sarcina să reguleze aceste
tocmeli hotărindu-le proporţiile, luănd drept punct ele ple
care, după principiul unei reciprocităţi juste, indatoririle ţa­
ranului �i avantagele adevărate de care se bucura. Astfel
proprietarul e ţinut să dea 9 pogoane de păment fiecărui
�aran stabilit pe moşia lui �i a vend 5 capete de vite de plug.
Numerul acestor pogoane scade după numerul mai
mic al vitelor, �i daca ţăranul nu are decăt o vacă, n'are
drept la mai mult de 4 �i jumătate pogoane.
In schimbul acestor avantage el e silit să lucreze 12
zile pe an cu numărul vitelor cărora le asigură proprietarul
hrana; dacă n'are vite el e silit să muncească eu braţele
�i să dea �i zeciueala din producte ca in trecut. Fiecare fa­
milie se mai indatoreşte la o zi de arătură �i la un tran­
sport la distanţă de (] po�tii; totuş e scutită de aceste in­
datoriri daca proprietarul nu ar putea să-i dea cel puţin
4 1/2 pogoane. S'a luat ca bază pentru fixarea indato­
ririlor sătean ului cătră proprietar, raportul intre o intin­
dere de păment arendată �i analogia ce există totdeauna
intre urcarea �i scăderea preţurilor arendei, �i a zilelor de
muncă; stă cu toate acestea in putinţa proprietarului �i a
muncitorului, in casuri specificate de-a plăti munca in bani
după preţurile obicinuite.
Cu felul acesta, punănd la dispositia muncitorului o
intindere de păment care-i ajunge pentru a·�i hrăni familia
�i vitele de trebuinţă la muncă, Regulamentul ii asigură
existenţa care pana ac] era foarte indoioasă. Pe de altă
parte indatoririle cătră proprietar sunt socotite in proporţie
dreapta cu intinderea pămentului pe care acesta o pune la
dispositia ţăranului.
Cat pentru cel ce ar dori să aibă mai multe vite sau
să muncească o intindere mai mare de păment, trebue să
::se inţeleagă cu proprietarul. Intr'un cuvănt există recipro­
citate intre indatoriri �i drepturi.
Această lege, consfinţind in mod neclintit drepturile
[36]
36
BARBU ŞTIRBEI CĂTRĂ KISSELEFF
------
proprietăţii, va remănea ca un model de inaltă in�elepciune
care a presidat la redactarea ei, §i o probă pentru senti­
meritele desinteresate de care era insufleţită Adunarea.
MunicipalităJile. Pintre instituţiile introduse in prin­
cipat una din cele mai preţioase este fără indoială cea mu­
nicipală, �i se inţelege indată trebuinta de-a inlOCUI dispo­
siţiile speciale aplicate la deosebitele localităţi, printr'o lege
generală. Prin legea nouă adoptată de Adunare, drepturile
§i datoriile consilielor comunale au fost mai clar precizate,
s'a inăltat felul atribuţiilor lor �i s'au adus noue garanţii
unei clase foarte interesante a societăţii, aceea a locuito­
rilor din ora§e.
Deosebite legi relative la partea judecdioreascâ. Justiţia
e�ind dintr'o incurcătură nespusă, in copilărie ăncă pentru
cuno§tinţe §i experienţe, mersul seu pe-o cale nouă §i ne­
cunoscută, a trebuit să fie nesigur �i incet, era dar lucrul
esenţial de-a o regula, deaceea diferite proiecte de legi fure
adoptate in decursul acelei sesiuni. Obiectul lor este: 10 hotă­
ririle Divanului suprem �i formarea inaltei CurJi ele reoisuire;
2° competenţa divanurilor §i a tribunalelor in materie cri­
minală §i corectională ; 3° datoria procurorilor in materie
civilă §i penală; 4° imbunătătirea inchisorilor �i a regimu­
lui lor interior; 5° căteva rectificări esenţiale aduse in legea
licitatiilor; 6° regule precise cu privire la emanciparea
după virstă.
Insârşit interesele orfanelor care pănă aCI nu aveau
decăt o slabă garanţie, sunt puse sub scutul legilor spe­
ciale, redactate cu toată ingrijirea cerută de-o materie de
atăta insemnătate, §i cu toate desvoltările găsite trebuin­
cioase prin experienţa trecutului.
Inchiderea Adunarii generale ele la 1832. Durata acestei
Adunări care s'a distins prin lucrări importante, se pre­
lungi de la 1 Noemvrie pănă la 25 Martie 1833, zi in care
fu pronunţată inchiderea.
Intervalul intre inchiderea Adunării generale ele la 1832
şi deschiderea celei ele la 1833. Vremea care trecu intre se­
siunea de la 1832 §i cea de la 1833, nu fLl perdută de ad-
[37]
BARBU ŞTIRBEI CĂTRĂ KISSELEFF
37
ministratie, care işi urma lucrarea pentru consolidarea noue­
lor instituţii, completarea §i desvoltarea lor progresivă.
VăI' satul incontra căruia nu se lua aici nicio măsură,
mărea totdeauna numărul victimelor pe lăngă acele ce le
făcea adeseori ciuma cu miile. In zioa de azi, după ce Re­
gulamentul organic a pus in prima linie sub solicitudinea
guvernului salubritatea publică, această boală incepe să
dispară mai ales din ora�ele cele mari unde prejuditiile
populare sunt totdeauna mai uşor de desrădăcinat. Chiar
pe la sate binefacerea altoi ului se respăndeşte şi se pre­
ţue�te din zi in zi mai mult. Numărul copiilor altoiţi timp
de doi ani in toată intinderea Principatului se urcă la
14,221.
Pe de altă parte măsurile sanitare introduse in ca­
pitală au micşorat in mod foarte simţitor boalele şi mor­
talitatea; mănj�inerea acestor măsuri trebue să facă dispară
cu totul epidemiile de care populaţia avea să sufere aşa de
mult in trecut.
Organizarea cordon ului sanitar de la Dunăre a fost �i
dinsa perfecţionată prin construcţii noue �i importante.
Acele făcute la Călăraşi după un plan potrivit cu destina­
rea lor sunt gata de tot.
Cu toată suprimarea torturelor, �i imbunătătirea soar­
tei arestantilor şi fără a se fi aplicat timp de patru ani
pedeapsa cu moarte, numărul crimelor a scăzut in mod
considerabil; e deja al treilea an de cănd se bucură toţi
de-o siguran ţă desă virşită, �i de cănd proprietarul poate
locul fără frică la moşia sa şi vedea de munca pămentului.
Partea bisericească care in mijlocul propăşirii gene­
rale remăsese singură inapoi, deveni obiectul ingrijirii par­
ticulare a guvernului. Ceeace caracterizează mai in deosebi
vremea dintre cele doue sesiuni ale Adunarii sunt măsurile
importante luate pentru a regula administraţia bisericească,
lucrările preparatorii sub formă de proiecte de legi care
erau menite să se reguleze in mod definitiv, precum �i im­
bunătătirils aduse in aşezamintele de binefacere.
[38]
3S
BARBU ŞTIRBEI CATIL,\ KISSELEFF
Adunarea geneTillă ele lo. 1833. In timpul acesta se
intrunr Adunarea pentru sesiunea din 1833.
Glasul generalului Kisseleff era să resune pentru cea
din urmă oară. El resumă in discursul seu faptele princi­
pale ale administraţiei provisorie, atrase atenţia Adunării
asupra deosebitelor proiecte de legi care erau să fie aduse
in deliberarea ei, �i părea că-şi ia remas bun de la dinsa,
recomandăndu-i �i ei �i guvernului hospoclarilor viitori, să
urmeze cu sirguintă pe calea deschisă, acesta fiind singurul
mijloc de-a păzi ţara de calamităţile de care a suferit a�a
multă vreme, �i de-a o ml1nţine in prosperitatea de faţă.
"Clasa muncitorilor de păment, zise el sfîrşind, incre­
dinţată ingrijirii guvernului �i membrilor acestei Adunări,
aşteaptă de la dreptatea d-voastră, păzirea drepturilor sale;
numai cănd disposiţiile legislative sănătoase care s'au luat
in privinţa lor, vor fi aplicate tot atăt de conştiinţios pe
căt au fost căntărite de imparţial, numai cănd măsurile
incontra irnpilărilor vor fi strict mantinute, numai atunci
ţăranul ve va resplăti prin muncă, bogăţie �i linişte, ceea
ce-i daţi făcăndu-i dreptate".
Proiectul cel mai insemnat supus deliberări lor acestei
Adunări este cel privitor la gestiunea averii bisericeşti.
Aproape un sfert din teritoriul Principatului, in urma
daniilor in favoarea monăstirilor a intrat sub stăpânirea
bisericei (1). Aceste danii se făceau pentru binele obştesc,
testatorii impunănd obliga�ia de-a intretine a�ez�lmintele
monăstireşti �i ele-a contribui la acte ele binefacere dupa
cum cere evanghelia; dar scopul instituţiei fLl perdut din
vedere.
Obştea bisericească trimite la rnonăstirile incliinate
sfintelor locaşuri preoţi sub numele ele egumeni, eal' in
celelalte monăstiri direcţia e incredinţată tot egumenilor,
care sunt însă numiţi de hospodar după recomandarea mi­
tropolitului �i a marelui logofăt. Gestiunea proprietăţilor
1) Tabloul E conţine numărul monăsurilor principale precum ŞI nu­
mele districtclor in care se afl ă.
[39]
39
BARBU ŞTIRBEI cAn:.A KISSELEFF
--------------------
acestor a�ezamillte incetul cu incetul fu lăsată pe mana
egumenilor , fără nicio contabilitate sau vreun control.
Ace�ti functionari bisericeşti n'au mai păzit la urmă nici
regulă nici disciplină, nici indatoririle impuse de testatori.
Cei mai mulţi, pentru ca să nu se găsească nicio hărtie
care ar putea fi incontra lor, au sustras chiar �i actele
rnonăstirilor. De unde a rosultat că cea mai mare parte
din aceste monăstiri, avănd adesea un venit de 150 pănă
la 200,000 ele lei sunt cu totul in ruina. Bolnavii nu mai
găsesc in ele un asil, săracul nu prime�te nici un ajutor,
sufletele cuprinse de evlavie sau obosite de valurile lumii
nu-şi pot găsi acolo un loc ele adăpost. Păsările selbatice
locuesc singure in aceste pustiuri. Binocuventată monăsti­
rea in care se mai găse�te căte-o candelă aprinsă inaintea
altarului 1 Binecuvăntată biserica unde mai ard căteva fă­
clii, �i unde un preot sdrenţuit �i fără leafă mai vine să
cetească liturghia. S'a vezut chiar la unele monăstiri bise­
rici dărămate de tot. Se in treabă cineva in faţa acestor
ruine ce se fac veniturile de la asemenea aşezăminte ? Cum
de e preot pentru o biserică dărămată ? Şi asta nu e totul:
e
egumenii nu s'au mulţumit cu delapidarea veniturilor celor
mari, ei au mai impovarat monăstirile cu datorii, in urma
dreptului ce şi-l insuşisere ele-a face datorii in numele mo­
năstirii. Pentru a putea plati aceste datorii s'a V'i3ndut
mai multe moşii monăstireşti. Era o violare a actului pios
care constitui se dania, se lua obolul văduvei �i al orfanu­
lui. E greu de crezut că această stare de lucruri a putut
fi tolerată, dar nu trebue să uităm că in vechime se inchi­
deau ochii �i se deschidea măna pentru a apuca.
Monăstirile, episcopiile, demnitatea de mitropolit ajun­
sere toate un isvor nesecat de bogăţie pentru hospodarii
străini. Demnitatea de egumen, de episcop, de archiepiscop
erau puse in venzare �i date celor ce plăteau mai scump,
�i totu� numirea nu era definitivă; ameninţările de desti­
tuire era mijlocul sigur de-a umplea mereu punga hospo­
darului �i a celor ce-l incunjurau ; pretextul de destituire
[40]
BARBU ŞTIRBEI cA TRĂ KISSELEFF
era uşor de găsit din causa hotiilor ce cu drept cuvent se
puteau totdeauna constata.
Această stare de lucruri era fără indoiala să înceteze
pe dată ce nu mai existau causele care o pricinuisere,
Regulamentul organic, punend capăt la toate abusurile,
nu putea sa treacă cu vederea un lucru care se ţinea a�a
de tare de religie, de morala unlversală a tuturor popoare­
lor, �i de interesele de căpetenie ale Principatului. Se simţi
trebuinţa de-a se respecta dorinţa testatorilor �i de-a ljnj�tl
umbrele acestor oameni evlavio�i care văd că partea de
avere ce ei o luaseră din moştenirea copiilor lor pentru a
o hărăzi aşezămintelor pioase, săracilor �i bolnavilor, a
ajuns prada impilatorilor.
Articolul 363 din Regulamentul organic s'a ocupat de
aceasta, hotărind să se insărcineze o comisie cu esaminarea
titlurilor �i cu redactarea unui proiect de lege.
Adunarea generală din 1832, chemată 811 completeze
Regulamentul, voind să lase deliberărilor toată maturitatea
cugetării cerută de-o chestie atăt de insernnată, luase unele
disposiţii care trebueau să slujească de basă legii definitive
pentru gestiunea averilor bisericeşti. Această lege presen­
tată in sesiunea actuală, a fost primită �i sancţionată. Ea
hotărt organizarea monăstirilor in modul următor:
Irr obilele monăstireşti care pănă aci erau arendate
numai de egumeni, la fiecare trei ani sunt scoase in licitaţie
in presenţa mitropolitului \i a logofetului bisericesc. Prin
aceste dispositii s'au intreit �i impărţit veniturile monăsti­
reşti chiar de la intăiele contracte încheiate in felul acesta.
Monăstirile au fost clasate j utr' o oarecare categorie
in raport cu mărimea veniturilor lor. După ce s'a cheltuit
din venit suma necesară pentru intreţinerea lor, restul tre­
buea să slujească la fundările de binefacere.
Afară de aceasta, fiecare monăstire are un fond de
reservă pentru trebuinţe neprevăzute, care fond capitalizat
servea la imbunătătirile interne ale comunităţii.
Această lege regulănd serviciul intern al monăstirilor,
�i punend gestiunea veniturilor sub o supraveghere u§or de
[41]
BARBU ŞTIRBEI CĂTRĂ KISSELEFF
41
esercitat, fereşte fundările pioase de abusurile vechi care
le ruinasere ; �i prin prisosul veniturilor pe care il intre­
buintează in favoarea aşezămintelor de binefacere, aceste
aşezăminte sunt puse la adapost, căci le sunt asigurate
sumele trebuincioase pen�ru intretinerea lor.
Suntem fericiţi de-a putea spune că astazi toate mo­
năstirile bisericei romane sunt scăpate de orice datorie.
E greu să vezi pe cele ce se �in de comunitătile gre­
ceşti romănănd in afară de orice imbunată�ire, §l prada
vechilor neorăndueli, atăt de contrarii propriului lor interes,
interesului comuni taţilor de care se �in, �i a moralei pu­
blice, cu toate că sunt in aceeaşi �ara �i in faţa monăsti­
rilor noastre, care incep sa se bucure de binefacerea unei
administrări regulate �i sunt in ajunul de-a recăştiga prima
lor prosperitate.
Toate mijloacele au fost intrebuin�ate pentru inceta­
rea unui contrast atăt de intristator, dar aceasta chestie
importantă n'a putut fi ăncă deslegată.
Seminariele şi veniturile asigurate preoţilor ele mir.
Printr'o alta lege se hotări ca mitropolia �i cele trei epis­
copii să intretină fiecare căte un seminar, ca să nu se mai
poata hirotonisl pe viitor preo�i care nu vor fl facut mai
i ntăi studiile trebuiucioase.
Pe lăngă aceasta, pentru a inalţa preoţimea de mir �i
spre a o pune in stare sa se indeletnicească in special cu
datoriile sale religioase §i cu imbunătătirea morală a eno­
riaşilor, s'a ingrijit de intretinerea ei, hotărindu-se protopo­
pilor �i tutulor preoţilor un venit sigur. Această parte a
preoţilor nu numai că nu avea nicio leafă dar mai era �i
supusă la diferite taxe.
In momentul cănd toate dispositiile noue i§i vor da
roadele, se va fi ridicat in această ţara indoitul monument
al credinţei �i al moralei.
Codul criminal şi codul ele comerciu. Pană să se poată
face un complex de legi se presenta numai codul penal in
aceasta sesiune a Adunarii care-I trimise comisiei insărci-
[42]
BARBU ŞTIRBEI cATRA KISSELEFF
nate cu examinarea codului ele comerciu; comisia trebuea să
se ocupe ele aceste legi in restimpul dintre cele două se­
siuni spre a fi redactate conform cu trebuinţele ţării �i
apoi aduse in deliberarea sesiunii viitoare.
Leqea pentru punerea sub interdicţie a risipiiorilor. Spre
a pune un freu cheltuelilor nebune �i spre a irnpedica pră­
pădirea averilor, se vota o lege pentru punerea sub inter­
dicţie a risipi torilor.
Revizuirea §i incheierea socotelilor pentru serviciul anului
1832. Socotelele visteriei �i ale celorlalte casierii ale St,l­
tului pentru serviciul anului 1832, treceud prin controlul
general fure aduse inaintea Adunării, care numi o comisie
spre a precede la revizuirea lor. După o cercetare serioasă,
socotelele fure incheiate �i definitiv hotărite. Adunarea prin
scrupuloasa atenţie ce ad use la această cercetare, arăta
cătă Însemnătate avea pentru dinsa exercitarea unei pre­
rogative care resuma in ea pe toate celelalte. Dee Domnul
să urmeze după acelea�i principii �i să jertfească orice con­
sideraţie străină de interesul ţării 1
Conclusie. Aceste au fost evenimentele care au sem- li
nalat anii 1830, 1831, 1832 �i 1833 �i cari vor face din
acea perioadă o epocă memorabilă in analele Valachiei.
Din cele spuse mai sus resultă, că o reformă in ad­
ministraţia Principatului era indispensabilă, �i că bineface­
rile ce le datoreşte ţara Cur�ii elin Rusia sunt din cele mai
Însemnate; ele nu pot fi pretuite in toată intinderea lor,
decăt de cei ce sunt chemaţi să se bucure de dinsele, şi
care simţeau toată povara trecutului; poporul rornăn multă
vreme calomniat �i cunoscut reu n'a avut altă. vină poate,
decăt aceea, de-a se fi dat prada celor ce aveau interes să-I
injosească, �i nu a aşteptat decăt o mănă puternică care
să-I scoată din starea despretuitoare in care ajunsese ; in­
sfir�it Provic1enţa pare a fi hotărît vremea in care regene­
rarea Valachiei se putea indeplini fără sguc1uire; toate au
fost calculate cu seriositate �i curnpenire : corabia Statului
pluteşte cu pănzele deschise sub un cer senin, pe o mare
[43]
BARBU ŞTIRBEI CĂTRĂ KISSELEFF
43
splendidă, dar care nu e lipsita de stinci; numai sa o căr­
muească un cărmaciu dibaciu �i priceput �i ea va ajunge
la port.
S f i r Ş i t.
[Tabelele M vor publica in numerul uiiior},
[44]
44
DESPRE ORIGINEA DACILOR
FOST-AU DACII DE ORIGINE CELTICĂ?
(U r 111 a r el
II.
II�Ub acest titlu am publicat," « Convorbiri Iiterare»
B' li· ""'�, de la 1 Fevruarie al anului curent un articol, in care
am constatat, că fonologia limbii romane esclude in mod
categoric posibilitatea alcătuirii naţionalităţii poporului rornăn
pe un teritoriu celtic, de unde resultă ca consecinţă logică,
că dacii, cari au cedat părnentul lor coloniştilor lui Traian,
străbunii poporului romăn, n'au putut fi de origine celtică.
Faţă cu acest resultat nise obiectează, că valoarea unei
conclusiuni, basate pe un fenomen fonetic din istoria limbii
romane, se anulează prin un pasagiu dintr'un articol filologic
al d-lui B. P. Hasdeu, in care autorul dă «unul din exem­
plele cele mai elocinţi despre semi -celtismul dacilor», o ori­
gine, care resultă deadreptul din lesicografia limbei dacice,
comparată cu aceea a limbii celtice.
In vederea acestei obiecţiuni, cred, că nu va fi tără in­
teres ştiinţific pentru deslegarea cestiunii etnice de faţă, dacă
ne vom ocupa şi cu partea lesicografică a acestei intrebări.
Pentru acest scop vom supune unei analise critice acel
pasagiu cu toate dependenţele sale, ca să vedem, intru căt
proba lesicografică afirmativă alterează dovada fonologică ne­
gativă despre originea celtică a dacilor.
Eată ce scrie d. Hasdeu cu privire la originea dacilor:
[45]
DESPRE ORIGINEA DACILOR
45
« Dacii din zilele lui Traian nu mai erau un neam cu­
rat tracic ca fraţii lor de peste Dunăre, ci o naţiune traco­
celtică» .
«Să dăm aci unul din exemplele cele mai elocinţi des­
pre acest semi-celtismu al dacilor».
«Dioscoride şi Apuleiu ne spun, că planta quznque­
folium, adecă «cinci foi», se chiamă in limba celtică pom­
pedula» .
« Eată in adever o vorbă esclusivamente celtică, căci
pănă astăzi in dialectul celto-cimric pimp, in dialectul celto­
comic pymp, in dialectul celto-arrnorican pemp, in forma cea
mai vechie penp, adecă cu IZ, precum resultă din compara­
ţiunea cu elenul rcein:«, slavicul pente, Jatinul quznque, Iitva­
nul penlei şi samscritul pancia, vrea să zică «cinci»; apoi
earăş in dialectul celtocimric dalen , in dialectul celto-cornic
delen, in dialectul celto-arrnorican delien şi in dialectul celto­
irlandez duillt'lz, din samscritul dala, vrea să zică «foae s ; şi
infine chiar in composiţiune aceeaşi plantă in dialectul celto­
cimric poartă pănă in momentul de faţă numele de pumdalen
şi in dialectul celto-arrnorican de pempdeil, din punct in punct
identic cu pompedula».
«Tot Apuleiu şi tot Dioscoride ne spun despre qUZ1l­
qzte-./olium, că se chiamă in limba dacică propedula, m�o­
nirJov1a».
« Afară de r in loc de nasală, intre dacicul pr(}pendltla
şi celticul p(}mpedula nu esistă nicio umbră de diferinţă».
«Este celtismul cel mai pur in limba dacică, caracteri­
zat insă prin inlocuirea nasalei cu r, un fonetism tracic foarte
marcat in limba albaneză şi pe care de la daci l'au moştenit
rornănii, făcend din l1WlZumelltUlIl-l1ZOrment, din fencstra :«­
fereastră etc.» 1).
Esemplul, care ni-l dă d. Hasdeu in acest pasagiu ca
dovadă despre «semi-celtismul » dacilor şi prin daci al rornă­
nilor, se găseşte ca glasă in opul «nE(![ lc(7;(!tx�<; 1)11/<; (despre
materia medicală) al lui Ped. Dioscoride, un medic şi bota-
I) Vezi Columna lui Traian. Anul V, No, 5, pag. 702.
[46]
1) Vezi L. Diejmbadl, Die aite» VJ!ker Ellrofas. Frankfurt am Mai"
J S61, pag. 295. - ;: Grilll 111 , Geschichte da deu!scllL'lI Sprache. Dritte Auf­
lage. Leipzig 1868, pag. 14,6. - Ef. Leo, Ei"ig,: bemerkltll.',"eJZ iiber die Spraclie
der Geten in Zdtschrijt fiiI' vergieicl;emle Spracliforsdl1tl1g, herausgegeben von
Dr. Ati. lillli", Driter Hand, BerllJ1 1854, pag. 192. -.1. G. C1I110, ForschllJlg'en
im Gehete der ailm VOIkerlul7lJe, J. TlIei!. Di,; SerthUI. Berlin 187', p. 341.
nist renumit din Anazarb in Cilicia, care a trăit pe la ince­
putul secolului intăiu al erei creştine, şi in tractatul (de ilir­
ttttibus Iterbarzt7Ji» (despre proprietăţile plantelor), o corupi­
laţiune făcută mai cu seamă din Dioscoride şi Pliniu pe la
sfirşitul secul ului al patrulea sau pe la inceputul seculului al
cincilea după Crist de platonicul şi retorul L Apuleiu din
Madaura in Africa.
Aceste doue glose, una in limba greacă, alta in cea
latină, sunt următoarele:
«lh'lnapv}.),olJ, J Ptoţicâou ;aYXEg()ÂWI'f1, rei}),OI lTEfl.ni­
dovla, JC'Y.Ol n(?o7TEd'ovlll». Diosc. IV, cap. 42.
«Pentaphyllon, Gal1i pOlllPedulo71, Daci propedula, alii
droaia, ltali quinquefolill1Jl». Apul. Mad. cap. II.
Precum se vede din aceste glose, numai Apuleiu ne
presentă forma galică sau celtică pompedulon cu o in silaba
iniţială; la Dioscaride planta aceasta se numeşte JfE,H7Ti­
J'ovla cu 8.
Dar această deosebire de E şi o nu constitue o piedecă
fonetică pentru identificarea acestor doue forme, cănd o va­
riaţiune vocalică şi mai mare ni se infăţişează in acelaş cuvent
din limbile celtice moderne.
De aici toţi scriitorii, cari s'au ocupat cu explicarea
numelui galic al plantei «cinci foi», convin a admite in una­
nimitate, că nE,un{;J'ol'},a sau pompedulolt este identic cu ar­
moricul pempdeil şi cimricul pU11ldaien şi se compune din
Jr8,HTr8 sau pompe, armoric pelllp, cimric pi771p şi pltlnp, in
composiţiune pum, cornic pymp (cinci), şi din oOl,la sau
dulou, cimric daleu, deilell, comic dazi, dt/eu, armoric de­
lye7z) irlandez du ilie, duillell (foae 1).
Piedeca fonetică esenţială insă esistă in idendificarea
etimologică a cuventului dacic 7reOnEf}'IJl'},(1 sau f1ropedulo1Z
4U
DESPRE O!ZIGLt\EA D.\CILOIZ
----------
[47]
DESPRE ORIGINEA DACILOI,
47
cu cuventul galic. Aici părerile scriitorilor, cari s'au incercat
se esplice forma şi originea acestui cuvent, sunt cu totul
desbinate şi reslăţite. Toţi insă, afară numai de d. Hasdeu,
sunt de acord a vede mai mult sau mai puţin o corupţiune
oarecare a formei originale.
Astfel 1. G. Cuno susţine, că «multe din cuvintele"
dacice, galice, punice, egiptene etc. din gloseJe botanice ale
lui Dioscoride şi Apuleiu «au ajuns pănă la noi intr'o stare
cu desăvîrşire coruptă, parte prin insuş autorul lor, care
adeseori a inţeles greşit cuventul străin, pronunţat parţial
prin sonuri de asemenea străine, parte prin copiatori». Des­
pre cuventul din cestiune observă invăţatul german că «da­
cicul JT(!om,rJov}�cC nu poate cu nici un chip să corespundă
cu forma adeverată ; căci afară de imprejurarea, că OOIlAa ar
trebui să aibă aceeaşi insemnare in doue rarnure atăt de de­
părtate una de alta ale tulpinei noastre linguistice (ceeace la
urma urmei este posibil), nu-şi poate de fel inchipui cineva,
că pro/Je in vreuna din limbile indogermanice ar putea in­
semna cinci: dincontra este mai aproape de adever, că JT(!O­
JTI?oodl( s'a produs prin o eroare a copiatorului din JT15ţtrd­
oouAa» 1). Va să zică, forma daci că a acestui cuveut nu ne
este cunoscută.
Ceva mai tolerant se arată a fi R. Rosler cu originea
şi forma cuveritului dacic. Acest scriitor îşi esprimă părerea
sa in modul următor: (un razim de esplicare dintre toate
cuvintele» dacice notate de Dioscoride pare a ne oferi nu­
mai propcdllla, in care propc se poate recunoaşte ca « cinci);
şi dtiia ca «foae». In loc de propc, care trebue să fie o gre­
şală de scriere sau cetire, presupun forma p1l0p6'. Această
formă, provenită prin metatesă din p07Zpe, corespunde dintre
limbile europene mai mult cu limba celtică» a).
L. Diefenbach pune de asemene la indoeală veracitatea
1) Vezi 01" c it , p"g. 341.
2) Vezi Dacie!' UI/d ROllldIlCJl. Eine gescltiddlic!lc Studie, publicat in
Sitzu1Igsberiddc der .KaÎsedidtw A/cad. d. l Viss, ZlI TYien. Philos. - Hist.
CI. II!. \Vien 1867, r=s 85 sq.
[48]
formei cuventului dacic, dind zice: «Noi nu ne incredem in
numele plantei propedula» ca nume dacic şi il considerăm ...
ca variat din cel galic sau cel puţin ca amestecat cu dinsul»;
şi această indoeală sporeşte, cănd numitul filolog işi dă pă­
rerea, că «Daci, JC()(Ol poate ar trebui să stea inainte de
droei/a» 1). Astfel din glosele citate ar dispare cu totul atăt
7rf207HiO'OV},[( căt şi propedu/olZ şi ar rernăne in locul lor nu­
mai droaia.
Părerea lui r. Grimm se apropie in parte de aceea a
lui Diefenbach. Acest mare filolog german se pronunţă astfel
in cestiunea de faţă: "Aici am fi aşteptat alt cuvent » in loc
de 7rf207rEdOvAa. « De oare ce in nici una din limbile euro­
pene numărul e cinci » nu se esprimă prin prop nici prin pro»,
urmează, că «in cuventul dacic trebue să existe o eroare
netăgăduită de scriere, care se vădeşte şi prin repetarea scă­
pată din vedere a celor trei silabe din urmă ale cuventului
galic 2).
W. Tomaschek inlocueste chiar forma ordinară 7rf2on E­
o'ov),c( prin varianta 7r(!OTrE(1tAa şi forma propedulolZ prin va­
rianta propedila; apoi in vederea, că «in nicio limbă indo­
europeană propo nu poate insemna cinci» şi că « cuventul dac
prin urmare nu poate insemna « cinci foi» ca cuventul galic»,
află cu cale de-a crede, că «noi avem aici o pronunţiaţiune
intunecata» a unei forme "pra-patlila, picior de inainte», pe
care o derivă « de la sanscr. pra-pada, cu terminaţi unea
traco-dacică la, z"la» 3).
Numai d. Hasdeu nu se sparie de forma bănuită din
toate părţile de corupţiune a cuventului dacic, ci elincontra
silabele incurcate prope ele la inceputul cuventului ii sunt
chiar binevenite, pentrucă, descurcăndu-le in feliul filologiei
el-sale, să poată injghieba elin fenomene fonetice admise in
moei arbitrar teorii cu totul imaginare etnologice şi filo­
logice.
48
DESPRE ORIGINEA DACILOR
1) Vezi op. cit. pag. 395 sq.
2) Vezi op. cit. pag. 146.
3) Vezi Les restes de la IG1zglie dace. Extrait du JlfLtseo1t. Louvain 1883,
pag. 7 sq.
[49]
])Esprm ORIGINEA DACILOR
49
Să procedem insă la analisa critică a pasagiului citat.
D. Hasdeu, pentru ca să facă să dispară deosebirea fo­
netică intre forma cuventului dacic şi aceea a cuventului
galic, ne spune pe deoparte prin o frasă confusă din causa
lipsei verbului predicativ r), că formele celtice moderne a nu­
meralului «cinci», adecă cimricul Pimp, cornicul pJ'lIlp, ar­
moricul fJemp se reduc la « forma cea mai vechie pe7lp,
adecă cu 7Z, precum resultă din comparaţiunea cu elenul
,TivL8, slavicul penti, latinul quinque, litvanul penki, şi sarn­
scritul pallâa»; eară pe de altă parte, prefăcend in forma
dacică prope din propedulon consonanta linguală « r »; care
după d-sa stă "in loc de nasală» , in dentala u, ticlueşte in
felul acesta o formă originală dacică pnope. Chiar dacă aceste
reduceri şi prefaceri ar ave o raţiune filologică bine interne­
iată, totuş d. Hasdeu s'a prea grăbit să esclame, ca «afară
de r in loc de nasală, intre dacicul propedula şi celticul
pompedula nu există nicio umbră de diferenţă»; căci redu­
cend cuventul galic p01llPedulo71 după chipul şi asemănarea
lui penp la forma ponpedulOiz şi cuventul dacic propedula
dupa rhotacismul inventat al lui Jl la forma jmopedula, ne
rernăne ăncă o pătură de umbră destul de neagră de dife­
renţă intre ambele cuvinte, incăt nimeni nu va putea vreo­
dată crede, că pon}e este identic cu Pllope şi Pllope identic
cu pOllpe.
Dar in reducerile şi prefacerile arătate ale el-lui Hasdeu
lipseşte tocmai temeiul acelei raţiuni filologice, fără care am­
bele cuvinte rernăn etern isolate.
Renumitul filolog G. Curtius, după ce a comparat for­
mele principale ale numeralului «cinci» din limbile indoeuro­
pene, stă la indoeală, dacă trebue să admită cu Schleicher
pentru acest numeral o formă indoeuropeană primitivă !WII
ean 2), din care colicul TC�[t7T8 s'a format prin un duplu la-
1) Ve la cuventul <căci, pănă la cuvintele «adecă cu 11>, cari cuvin;e
formează o [rasă, Iipsesie orice verb predicativ sau copulativ.
2) Vezi Aug·. Schleicher, CompeJtdiuilt der vergleic!tendw ,�ra1ll1/la!i/';
de!" indogcrlllalZicllw sprachcn, Zwoite Aullage. Weimar 1866, pag. 497·
C. L. XXIll.-I.-z8,50l.
[50]
50
DESPRE OIUGl:--lEA DAC_l_L_O_l_{ _
bialismu, ori o formă originală pallka71, care s'a păstrat mai
fidel in forma pmla" din limba Jitavică, şi care in limba la­
tină, asimilănd labiala iniţială p guturalei q din silaba urmă­
toare, a dat forma qui71ql/e 1).
De aici formele galice JTEţtJTt şi pompe din JTcf.tn�-âoVAa
sau pompe-du Ion se reduc după Schleicher la formele xpsv-xg c
şi kvollkve (lat. quinque), eal' după Curtius la formele JTcJ'xpc
şi po!il"ve, in cari lJl sau v constitue acea consonantă parasi­
tică , care se produce in unele limbi de la sine după conso­
nantele guturale. Acest p sau 7/, care este o labială moale,
a trecut mai tărziu, cănd a fost precesă de guturala vertoasă
k sau q, in labiala vertoasă p, şi apoi guturala k sau q in
unele cuvinte s'a asimilat labialei p, eară in altele s'a perdut
cu totul s), Cănd in să inainte de guturala le sau q din kv
sau qzt se găseşte guturala n, atunci după o lege fisiologică,
foarte lesne de inţeles, acel 12 trece in acelaş moment in la­
biala 1Il, in care şi kv sau qu s'au prefăcut in labiala p, o
asimilaţiune, fără care pronunţarea la un Joc a gnturalei 7l
şi a labialei p, cari se produc in cele doue estremităţi opuse
ale organelor lirnbei, nici n'ar fi fisiologiceşte posibilă.
După acest fenomen fisiologic forma peup cu 72 inainte
de p, după cum o presupune d. Hasdeu «din comparatiunea
cu elenul rcsvt:«, slavicul penti, latinul quillqlle, litvanul peu!.:i
şi samscritul paucia, nici n'a existat căndva, nici n'a putut
să existe vreodată.
Ba, ce este şi mai mult, in cele cinci exemple, din cari
d. Hasdeu crede, că este posibil a reconstrui forma pe7lp,
ni se representă trei feluri deosebite de 11, şi anume: in
JT81'U un 7t dental, fiindcă se produce intre dinţi, unde se
produce şi dentala '/,; in quillqzte şi pell ki un Îl guturaI, fiindcă
se formează in găt, unde se formează şi guturala q sau /,:
şi in pallela sau mai bine pa7Zca un tz palatal, fiindcă se na­
şte in cerul gurei (lat. palatium), unele se naşte şi palatala
1) Vezi G. Ctrrtius, CFlil1d:.JfgC dc:}" griecili.fe/le!z EI}'lIlo/(lgie. Driue
AuAage. Leipzig. r869, pag. 424 s'].
z) Vezi C. CIIJ'/ius, al" cit. jJag. 415 sq.
J
I
[51]
DESPRE ORIGINEA DACILOR
51
-----
ct sau 61); eară in pent!, care se transcric mai bine prin
p�ti) ClI e şi sedilă, IZ n'are nici măcar o valoare consonan­
tică, ci serveşte numai de a arăta, că vocala precedentă e
este o vocală nasală, care in alfabetul slavon ve chiu se Înfă­
ţişează prin litera .lJ\ 2). In limba greacă 7Z dentai se scrie cu
v, eară iz guturaI cu y; limba sanscrită, care posede patru
feliuri ale lui 11, representă pe IZ dental prin litera llr, pe 1l
guturaI prin �, pe Il palatal prin lj:, şi pe 11 lingual prin IU 3).
Despre un Il Iabial - căci in forma penp, născocită
de d. Hasdeu, Il urmat de p nu poate fi decăt labial - tace
orice gramatică, intocmai după cum este musă şi orice filo­
logie comparativa despre posibilitatea de-a reconstrui din corn­
paraţiunea a trei Il de natură fisiologică diferită, a unui Il
dental, unui Il guturaI şi a unui IZ palataI, precum şi dintr'o
vocală nasală, un IZ palatal, care nu există decăt numai pe
hărtie.
De aici incercarea, de-a identifica forma rcsţin e sau
pompc din cuventul galic vechiu 7fl!,ltnidov).a sau pompeduloll
cu cuventul dacic prin torma imaginară pcnp, cade de la
sine, şi cu dinsa se pune la indoeală şi existenţa celtisrnului
celui mai pur in limba dacică, un celtismu, care n'are altă
probă de esistenţă decăt numai identificarea acestor doue
cuvinte.
Trecend acuma la esaminarea incercării de-a identifica
cuventul dacic propedula cu cuventul galic prin o formă in­
termediară pltope, trebue să constatăm din capul locului, că
această identificare nu dispune de alte probe filologice decăt
numai pur şi simplu de afirmaţi uni subiective ale autorului.
Mai intăi se cere, ca să observăm, că din forma da
1) Vezi Ea, Sicuers, C'rumiziig(' der LautfliysÎologie. Leipzig 1876,
pag. 56 s'I.
2) Vezi FI'. llfiklosicl/, Vergleic!ltIzde lautle/zn dcr s!twi,dtw s;brad/en.
Zweiie Ausgabe. Wien 1879, vag. 32 sq.
3) Vezi Max fofidler, Sauskrit- GmlllJ/latil, in De7Ja1lâgarÎ litui lateilli­
sdwz lhu/zstabm. Aus den Englischen ubersetzt VQn Dr .. F A"ie/zlhortt und
o.. C. Ofpert. Leipzig 1868, pag. 2 511.
[52]
52
DESPRE ORICINE.\ DACILOR
cică propc cu « r in loc de nasala ') 71 nu resultă nici "un fo­
netismu tracic», pe care romănii rar fi «moştenit de la daci,
făcend din llzolzumcntu7lZ-mormelZt, din fenestra-fermstră
etc.». Fenomenul fonetic presupus in limba dacică, adecă
prefacerea unui Il după o altă consonantă in v, se g?îseşte "
aplicat tot aşa de bine şi in alte limbi, mai cu seamă in
limba spaniolă, in cea franceză, in limba provensală şi in
dialectul ţaconic al limbei greceşti, precum span. sa71g-re din
smzg-lZe = lat. sallg-II(z)nem, nomhr« vechiu 7zo/mze 1) = lat. 7l0-
men, llOmbre din h011Zne = lat. llOm(t)llcm, franc. coffre din
coffness» cafne = lat. coph(Z)llus, dia cre vechiu diacne c.= lat.
diac(o)nus, orare din ordne = lat. ord(t)nem, timbre din ti1ll­
bn« sau timPlZe = lat. tymp(ă)mtm, pa11ZPre din pa7lZpne=lat.
pamp(z)ultS, prov. cofrc din cofne = lat. cOplt('t)1ZltS, dombre
din domne = lat. dOl!Z(i)mts, diacre din diacn e = lat. dzac(d)­
nus 2), pc. Lcapol.a din A eapd a 3) = gr. OCcffv"l, n(!iyyov din
nviyyov = gr. n1Jiyu), Vn(!li din Vn1Jli = gr.vnvo,; ş. a.4).
Urmează oare din aceste exemple, că "inlocuirea nasa'
lei cu r » după consonante este «un fonetismu tracic foarte
marcat in limba albaneză, pe care de la daci l'au moştenit»
spaniolii, francejii, provenţialii şi ţaconienii, facend cele trei
popoare dintăi din cOph(z')7llIS-cofre sau coffre, eară ţaconienii
din vrrvo,;-vnr:li etc ... ?
De sigur că nu, şi pentru acest adever il putem cita
ca probă pe insuş d. Hasdeu.
Domnia sa admite cu cinci ani mai tărziu, că «trecerea
lui Il in r .. , atunci cănd 11 urmează după o altă consoană .. ,
nu constitue niciodată o transiţiune individuală independentă
1) Intercalarea unui 1lt eufonie intre 1/1 şi r este ° particularitate Ca­
racteristică cunoscut" a limbilor romanice de la vestul Europei.
2) Vezi Fr, Diez, G7'allllllatic der romanisc/ic» .-"prade1Z. Erster Theil,
Dritte AuOage. Bonn r870, pag. 216 şi 2r8.
3) Consonant" ), din ),,,,/,,[,, este formată din S ca şi! din lat. /illgua
din d; comp. W. Corssen, Uve1' Ausspracăe, Vokalisl/tlls mzd Betoltu71g der
lateiu;schm .Sprache_ El'ster Band. Zweite Aulbge. Leipzig r868, pag. 223 sq.
4) Vezi Devil/e, Etude du dialecte tzacon;eJt. Paris r866, pag. 79.
[53]
DESPRE ORŢGI�EA nAC1LOR
53
a lui Il in r, ci numai o acomodaţiune de grup conso­
nautic» 1).
Din aceste cuvinte se vede destul de clar, că «trecerea
lui JZ in r, cănd n urmează după o altă consoană», intocmai
ca r din prope in loc de p7Zope, nu este un fonetismu străin
produs prin influenţa unei limbi asupra alteia, ci «numai o
acomodaţiune» a lui 1Z cu consonanta precedentă, un feno­
men fonetic intern al limbii, care n'are de-a face nimic nici
cu influenţa dacilor, nici cu aceea a tracilor, nici cu a alba­
nejilor.
Numai in privinţa rhotacismului lui 1Z din esernplele
lirnbei romane, puse in cornparatiune cu fenomenul respectiv
din cuventul dacic, se comite o eroare nu tocmai mică;
căci prefacerea lui n in r din cuvintele romăne a avut loc
intre doue vocale, prin urmare in mod "individual» şi cu
totul « independente» de influenţa unei consonante prece­
dente.
Şi chiar d. Hasdeu face la 1879 o deosebire esenţială
intre ambele moduri de prefacerea lui 7Z in 1', cănd zice in
oposiţiune cu fenomenul citat mai sus:
« Singurele limbi ario-europene, unde r = 1Z ni se pre­
senta ca ceva regulat, normal, scutit de orice influenţă a so­
nurilor invecinate, anume intre vocale, sunt romăna ŞI al­
baneza» 2).
Insă cu constatarea acestei deosebiri d. Hasdeu işi
schimbă şi părerea de mai inainte in privinţa modului de
identificare a cuventului dacic cu cel galic, fie că chipul de
esplicare din «Columna lui Traian» de la I874 nu i-a mai
convenit in « Cuventele din betrăni» de la 1879, fie că nu
s'a putut indura să jertfească prea lesne «fonetismul tracic»
al limbei, pe care l'a indrăgit atăt de mult, incăt pe basa
acestui «fonetismu» nu mai numeră limba rornănă intre lim­
bile «neo-latine » sau ,r0111aJ1lCe», ci intre limbile «neo­
traci ce .. 3),
1) Vezi Cuvenle den ve/răni. Tom 11. Bucureşti 1879, jl8g. 10 SCJ.
2) Vezi op. cu. pag. II.
3) Vezi «Colu1Itlla tu! Traian» din Ianuarie 1876, pag. 1.
[54]
54
DESPRE ORIGINEA DACILOR
----------------------
Eată cum glăsueşte d-sa la anul 1879:
« Cănd Dioscoride in glosele sale botanice pune ca
nume dacic al plantei « quinquefolium» propedula, ear ca
nume celtic pompedula, forma dacică se poate esplica numai
printr'un tip intermediar p01Zopedula, trecut in poropedula» Il.
Acest «tip intermediar» este intr'adever un adevărat
tertip filologic, pentru a găsi pe deoparte cu orice preţ
«căteva licăriri » tracice de schimbarea lui Il intre vocale in
r, care caracterisează intrun mod atăt de indiosincrasic pe
romăni şi pe albanezi» 2); ear pe altă parte de-a incurca şi
mai tare limpezirea originei cuventului dacic, incăt din forma
intermediară «ponope, trecută in porope», doară numai prin
sărituri filologice de ţap s'ar putea scoate prin cornparaţiu­
nea cu celelalte limbi indoeuropene numeralul « cinci».
Ca să scurtăm această discuţiune sterilă şi să ne con­
vingem pe deplin, că toate formele şi tipurile intermediare
ale d-Iui Hasdeu sunt cu desăvîrşire arbitrare, şi că incer­
carea, de-a stabill originea celtică sau semi-celtică a dacilor
prin probe lexicografice daco-celtice, este numai o imagina­
ţiune deşartă, ne arată lămurit, toate limbile indoeuropene din
toate unghiurile tuturor continentelor prin eomparaţiunea di­
feritelor forme ale numeralului »cinci».
Astfel de forme, ale cărora numer s'ar pute lesne du­
plifica, sunt:
sanser.
palZta
prov.
cmc
zend.
pa1lra
franc.
cznq
hind.
pall(,
rom.
cinci
ţigăn.
panc
got.
Jfimf
mahr.
paneea
1 fim
pehl.
Palzg
germ. v.
fimf
curd.
penc'6
germ. m.
fiin!
pers.
peug
nord. v.
fi11l1ll
osset.
fondz
sved.
fem
tagaur.
fiindtas (ord.)
danes.
fe1ll
1) Vezi
Cuvenle delt betrălti.
Tom.
Il, pag.
18.
2) Vezi
Cuvente de" bl'trc/lli.
Tom.
IT, pag.
17·
[55]
DESPRE ORIGINEA DACILOR
55
păstrat nicăiri inainte de la­
qu) neschimbată in m, după
osc.
grec
eolic
lat.
armen.
ltilZk litav. penkz
n/'vrs borus. pihzcts (ard.)
rceţcne r ns[tns-
gal. v'l
qZttlzque \ pompe-
pomptis (ord.) 1. pimp
cimr.
itaI. citiqice \ pump
span. anca corrnc pymp
port. CZ1ZcO armor. pemp
Din toate aceste forme diferite, vechi şi moderne, ori
căt le vom scrie şi le vom intoarce omeneşte pe toate părţile
posibile, nu vom căpeta decăt aceste trei respunsuri unanime,
cari sunt decisive:
a) că guturala ti nu s'a
biala p (formată din kv sau
forma arbitrară celtică penp;
b) că acest IZ, respectiv 1/Z, n'a suferit nicăiri metatesă
inainte de vocala precedentă, după forma imaginară dacică
pnope in loc de prope; şi
c) că această nasală n'a existat niciodată intre doue vo­
cale, după tipul intermediar dacic inchipuit POIZOPC, trecut in
porope.
Deci avem credinţa fermă, că cuventul propedula, care
nu poate fi decăt o formă coruptă a numelui dacic adeverat,
de azi inainte nu ne va mai supera nici la cercetările etnolo­
gice despre originea celtică a dacilor, nici la constatarea filo­
logică despre originea dacică a fenomenelor fonetice din limba
romănă.
Dar acest cuvent a fost numai «unu] din esemplele cele
mai elocinţi despre semi-celtismul» poporului lui Decebal.
D. Hasdeu trebue să aibă prin urmare o reservă de
multe alte exemple de toate categoriile, de exemplu «elocinti»,
«mal elocinţi» şi de «cele mai elocinţi».
Şi care oare este acea reservă atăt de bogată in tot
feliul de esemple pentru « serni-celtismul» dacilor?»
Să intrebam pe Dioscoride şi Apuleiu. Dacă aceştia nu
vor şti, apoi va fi greu şi poate imposibil de căpetat de aiu­
rea un respuns suficient.
[56]
56
PESPRE ORIGINEA DACILOR
La Dioscoride se găsesc treizeci şi cinci de numiri da­
cice de plante. La acestea se mai adaug alte noue numiri
botanice de aceeaşi origine, cari lipsesc la Dioscoride, dar pe
cari le citează Apuleiu.
Din aceste patruzeci şi patru de nume de plante, citate
ca dacice, sunt numai cincisprezece, la cari se găseşte ală­
ture menţionat şi numele corespunzător galic sau celtic.
Afară de glosa cu propedula, celelalte numiri sunt;
1. gr. alJU)faV,i,q aQI;?,TJlJ, XdlOO/'lOJl, gal. o ait avcc, dac.
;a5QxsQu!jQUJ1' (un manuscript are râ).),Ol x/i(!xsQ, .J axo» TOV(!CI:
altul PWfWlOI r oîioa ; man. vienes xiQxsQ, <1rpQoi x, T. A.)
Diosc. II, cap. 209.
2. gr. XbAI,JOJJtOJl ţtEyu, roman. rpâ{hovf,t, gal. {fiiii 'li ,
dac. xQoVO'T(XJl11' Diosc. II, cap. 211.
3. (cQIO'ozoAoXiCl, roman. uQQat fHtACI j gal. .(}S�I!WJJ, dac.
a'I/Jill,'hov XUJQIX01J. Diosc. III, cap. 6. La Apuleiu, cap. XIX,
se găseşte in loc de dac. cIljJiv:JtOJl XWQIXO/!, cari nu sunt de
căt cuvinte greceşti, cuvintul scardia.
4. gr. aQu/1.u1IU, roman. o/;ClAfV[W, gal. rulvsţ», dac.
ţOV06T,,/. Diosc. III, cap. 17. După Apuleiu, cap. X: «Artemi­
siam, Galli jonem, alii titlt1JZE7Z, Daci zyred, alii eonusten,
Itali serpilu1lZ majzcs»,
5· gr, 2H/),uJVt01J, roman. OVSQrC'IQOli,U l'iYQoufl, gal tovu­
{JaQoIJţl, dac. OtcxlVCl. Diosc. IV, cap. 16.
6. gr. 1�06X/;Clf,tOq, roman. lI'6âl!CI, osvTaQw, gal. li/Jel'
rouruicc, dac. OI!i2SlU. Diosc. IV. cap. 69.
7· gr. nwcClfwysierwl', roman ('hjt'U/ gaJ,loll/l, gal. TI'IIQ(J/:x
dac. xomJ(,(f,tCI, Diosc. IV, cap. 99.
8. gr. aWI'Ij, roman. O'CI/1j:lO/JXO/I,lt, gal. O'xoj:li,,/v, dac. O'Ioj:JCI.
Diosc. IV, cap. 171.
9. Gr. XU/1UlCCXT,,/, rom, gj:l01,20VfI, gal. oovxow/i, dac
o2/w. Diosc. IV, cap. 172.
Ia. gr. cissos melas, roman. ltederam 7Zigram, gal. bollls
serrou, dac. arborriam. Apul. cap. XCIX. In loc de gal. bolus
serrou se găseşte la Dioscoride, II, cap. 2 ro: râV.OI 60vj:liTr;<;
11. gr. chamaemZto7Z, campan arnaiociam, gal. oua/r­
diam, dac. amalustam. Apul. cap. XXIII.
[57]
DESPRE ORIGINEA DACILOR
----------------------
57
12. gr. myriopftyllos, roman. millefoliu17Z, gal. bellico­
ca1Zdium, alii vigentiam, dac. diodcla. Apul. cap. LXXXIX.
După Dioscoride, IV, cap. 113, forma cuventului galic este
(/;; Lcou Ă d1J Geti;.
13. gr. prosopites, roman. pers01Zatiam, flal, betitolen,
dac. riborasta. Apul, cap. XXXVI.
14. gr. arnogiosson, roman. plantaginern latasn, gal.
tardos, lotios, dac. simpea x. Apul. cap. 1. Discoride, II, cap.
152, are rdUot 'rae(J"IAodd:J801J, de unde cuvintele galice
ta.rdos, lotios ar trebui poate să se cetească mai bine lotios 1).
Acesta infine este restul cuvintelor galice alăture cu
cele corespunzătoare dacice din operele lui Dioscoride şi
Apuleiu, şi intre aceste nume botanice trebue de sigur să se
cuprindă acea reservă de "exemple elocinţi» ale d-lui Hasdeu,
cari sunt menite la cas, cănd dacicul propedula nu s'ar găsi
vrednic de inrudire etimologică cu galicul n8(1nioovAa sau
pompedula, să intre la răndul lor in luptă filologică pentru
măntuirea « semi-celtică» a neamului lui Decebal.
Insă din nenorocire aceste cuvinte, oricăte forme şi
tipuri intermediare s ' ar inventa pentru identificarea lor,
sunt şi remăn atăt de diferite şi chiar străine intre dinsele,
incăt, in loc să ne procure noue probe intru susţinerea teo­
riei «semi-celtismului s dacilor, se opun din resputeri oricării
teorii de feliul acesta.
Iaşi in Fevruarie 1889.
V. lJI IJURLA.
1) Vezi I. Grinnu, op. cit. pag. 141 sq. - L. Diejenbac!t, op. cit.
pag. 253 sq. - c-. G. Tocilescu, Dacia inainte de romani. Bucuresti 1880,
pag. 564 sq. A. Papadopol-Ca1imolz, Dioscoride fi Luciu Apuleiu (Botanica
daco-getică). Bucureşti 1879, pag. 13 sq.
[58]
58
ZEFLEMELE
ZEFLEMELE
REVISTĂ POLITICĂ SI UMORISTICĂ
IN TREI ACTE
DE
1. C. NEGRUZZI si D. R. ROSETTI.
SUMARUL ACTULUI III.
o cercetare. - Judecători persecutati. - Un aprod cu ştiinţă
de carte. - Instructie fără educaţie. - Curtea de Focşani. - Rifca
Toboşereasa. - Respunsuri turceşti şi Turci naţionali. - Fortifica­
ţiile. - Achitare generală. - Căntecul Zeflemelei.
PERSOANELE:
Aprodul Ţurcă.
Edgardo.
Axenief.
Grefierul.
r-tui judecător.
2-lea judecător.
2-1ea judecător.
4-lea judecător.
I-iul Focşănean.
Suliman-Cabaslăc.
Meremet-Havale.
Abdulah-Bei.
Catîr-Paşa.
Focşăneni.
Cucoana Frosa.
O fetiţă.
O Focşăneancă.
Rifca Toboşoreasa.
I-ia fortificaţie.
2-a fortificaţie.
Focşănence.
[59]
ZEFLEMELE
ACTUL III.
59
Cabinetul unui judecător de instrucţie. - O masă la stinga,
invelită cu postav roşu. - Cărţi pe masă. - Un jet in faţa meset.>­
In faţă altă masă cu mai multe dosare pe dinsa şi un scaun in
faţa mesei. - Uşi de intrare, in fund, la dreapta şi la stinga. - Un
scaun răzemat de uşa din fund. - Alte scaune lăngă jeţ.
SCENA 1.
Aprodul Ţurcă, Grefierul.
(Cind se ridică cortina, aproclul Ţurcă dormitează pe scaun, răzemat de uşă).
Grefierul (care coase dosarele la masă strigă)
Tănase ... Tănase ... Ţurcă !.. me Turcă me l. .
.A.produl (sărind in picioare)
Poruncă.
Grefierul
Au venit martorii?
Aprodul
Care martori?
Grefierul
Martorii m procesul cu omorul din Calea Moşilor.
Aprodul
Martorii sunt. Ii am toţi aici pe listă. (scoate o lisă şi ceteşte).
Axenief, Abdulah-bei, Meremet-Havale, Catîr-pasa, Suliman­
Cabaslic.
Grefierul
Ce amestec au toţi turcii ăştia III proces?
[60]
60
ZEFLE\TELE
r
Aprodul
Sunt din Dobrogea. Ei ştiu tot, tot, tot in afacerea
omorului din Calea Moşilor.
Grefierul
Alţii cine mal sunt pe listă?
Aprodul (cetind)
Mai e o femee, ţaţa Naftalina şi o betrănă, jupăneasa
Rifca Toboşereasa.
Grefierul
Bine ... dar ce facem că n'avem judecători, me Ţurcă?
Aprodul
Trebue să sosească unul, d-le grefier, trebue să sosească.
Pănă acum au venit mulţi, dar toţi s'au dus cum au venit.
Pe zioa de astăzi aşteptăm altul proaspăt, (se aude batcnd la uşă).
Grefierul (strigcnd)
Intră!
SCENA II
Grefierul, Aprodul Ţurcă, I-iul judecător.
r-iul judecător
Me rog, aier este cabinetul judecătorului de instrucţie?
Cabinetul No. 9?
Aprodul
Chiar aici.
Grefierul
Ce pofteşti?
[61]
61
ZEFLEMELE
----------------------
I·iul judecător
Poftesc să-mi iau locul; sunt numit judecător aici.
Grefierul (sculăndu-se)
Scusaţi ... scusaţi ... că nu v'am cunoscut.
l-iul judecător
Nu face nimic.
Aprodul
Şi la mai mare, coconaşule ... să ajungi ghenerar! (ii ia pă­
lăria din mănă şi o pune pe masă).
l-iul judecător
D-Ie grefier, să mi daţi grabnic dosarul cu omorul din
Calea Moşilor. (se aşează la masa de la stinga). Afacerea trebue
luată in cercetare de urgenţă. Au venit toţi martorii?
Aprodul
Da.
l-iul judecător
Chiamă-i pe rănd. (aprodul ese).
Grefierul
Mi:: duc să-i aşez in camere separate ca să nu comu­
nice impreună.
I-iul jUdecător
Aveţi destule odăi separate pentru toţi?
Grefierul
Cănd nu sunt destule, mai băgăm unii martori prin
pivniţi, grajd, şopron, bucătărie ... {ese).
[62]
62
ZEFLEMELE
--------------------
SCENA fII.
I-iul judecător, 2-lea judecător.
I-iul judecător
Insfirşit după trei luni de adăstare, după trei luni de
insistenţă din partea a trei deputaţi, trei senatori şi cucoana
d-Iui prefect, eată-me in slujbă ! ... Afacerea cea dintăi ce am
de instruit e delrcată... dar... (se aude bătend la uşă). Cine e?
Intră!
2-1ea judecător (intrănd)
Me rog, aICI este cabine tul judecătorului de instrucţie?
Cabinetul No. 9?
I-iul judecător
Chiar aici.
2-1ea judecător
Şi cu cine am onoarea?
I·iul judecător
Aveţi onoarea chiar cu domnul judecător.
2-1ea judecător
Adică cu fostul) pentrucă deacum inainte sunt numit cu.
I-iul judecător (sărind in sus)
Ce zici?
2-1ea judecător
Chiar aşa e!
I-iul judecător
Ei, şi eu, eu ce me fac?
[63]
ZEFLEMELE
63
2-1ea judecător
Permutat... eşti permutat. Eată decretul. (ii arată o hărtie].
l-iul judecător
Aşa e! Poftiţi de-mi luaţi locul. Imi dai voe să me
odihnesc puţin?
2-1ea judecător
Cum nu ... binevoeşte de ia un scaun. (sed ameudoi)-
I-iul judecător
Foarte mulţumesc 1
2-1ea judecător
Poate ţineai la postul dumitaJe?
Hul judecător
Ei, ca orice bun magistrat ...
2-1ea jud.ecător
Inchipueşteţi că eu după şease luni de adăstate, după
şase luni de insistenţă din partea a şease deputaţi, şease sena­
tori, cucoana d-lui prefect şi un director de bancă, abia am
isbutit să fiu numit in slujbă. (să aude bătend la uşă). Cine e?
Intră!
SCENA IV.
I-iul judecător, 2-1ea judecător, 3-lea judecător.
3-1ea judecător (intrănd)
Mi:' rog, aici este cabinetul judecătorului de instrucţie?
Cabinetul No. g?
[64]
64
ZEFLEMELE
I·iul �i al 2-lea jUdecător
Chiar aici.
3-lea jUdecător
Şi d-voastră sunteţi? ...
I-iul jUdecător
Eu sunt fostul judecător.
2-lea jUdecător
Eu sunt actualul judecător.
3-lea jUdecător
Adică aţi fost, pentrucă deacum inainte sunt numit eu.
2-1ea jUdecător (sărind in sus)
Ce! Ei, şi eu ce me fac?
I-iul jUdecător
Ce m'am făcut şi eu.
3-lea jUdecător
Permutat... permutat ... Eată decretul. (ii arată o hărtie).
2-1ea jUdecător
Aşa e I Poftiţi de-mi luaţi locul. Imi daţi voe să rne
odihnesc puţin?
3-lea judecător
Cum nu! Binevoe.;;te de ia un scaun.
2-lea jUdeCător
Foarte mulţumesc.
3-lea Judecăro­
Poate ţineai la postul dumitale?
I
j
[65]
ZEFLEMELE
2-1ea judecător
He, he l ca orice bun magistrat.
3-lea judecător
Inchipuiţi-ve că eu, după noue luni de adăstare, după
noue luni de insistenţă din partea a noue deputaţi, noue se­
natori ... şi cucoana dIui prefe ct, cu care eram foarte bine ...
abia am isbutit să fiu numit in slujbă, dar acum nu me mai
scoate nici dracu. (se aude bătend la uşă). Cine e? Intră!
SCENA V.
I-iul, 2-1ea, 3-1ea şi 4-1ea judecător.
4-1ea judecător (intrănd)
Me rog, arci este cabinetul judecătorului de instrucţie?
Cabinetul No. 9.
1, 2, 3-lea judecător
Chiar aici.
4-1ea judecător
Şi d-voastră sunteţi? ..
t-iut judecător
Eu sunt fostul fost judecător.
2-lea judecător
Eu sunt fostul fost, după d-Iui.
3-lea judecător
Şi eu sunt actualul.
4-1ea judecător
Adică aţi fost, precum d-sa a fost fost şi d-sa a fost,
fost, fost, pentrucă deacum inainte sunt numit eu.
C. L. XXIII.-I.-zS,sol. d
[66]
66
ZEFLEMELE
3-lea judecător
Ei, şi eu ce me fac?
2-1ea judecător
Ce ne-am făcut şi noi.
Toti
·
Permutaţi... per-mu-taţi 1
r-iul judecător
1.
Dacă nu lucrez şi fac
Marelui meu şef pe plac,
Prin depesă imediat
In alt Joc sunt permutat.
Halal, judecător permutat.
Din judeţ in judeţ alungat!
Toti
·
Halal, judecători permutaţi
Din judeţ, in judeţ alungaţi!
2-1ea judecător
II.
Dacă vreau să judec eu
Cum m'ajunge capul meu,
La moment disgraţiat
In alt loc sunt perrnutat.
Halal judecător permutat
Azi la Neamţ, măni la Calafat I
Toti
·
Halal, judecători perrnutaţi
Azi la Dolj, şi miini la Galaţi!
3-lea judecător
III.
Cînd intr'un proces pocit
Cu politică stropit,
Eu merg după paragraf
[67]
ZEFLEMELE
Să nu dau legii perdaf,
De prefect, senator, deputat
La moment me trezesc per mutat I
De prefecţi, senatori, deputaţi
La moment ne trezim permutaţi.
SCENA VI.
I-iul, 2, 3 �i 4-1ea. judecător, Aprodul Turcă.
67
Aprodul (intrănd prin fund)
O depeşă, O depeşă foarte urgentă pentru d-l judecător.
Toti
,
Adu!
Aprodul
Staţi că e pentru cel din urmă. Care e cel din urmă?
4·1ea judecător
Eu, adu depeşa.
Aprodul
Poftim. (toţi intind ruănile].
4·1ea judecă tor (ceti nd)
Prin decretul cu numerul, 4389 sunteţi permutat la R.­
Vălcei, porniţi indată.
Toti judecătorii
(Vin căte patru in faţa scenei se string de mănă cu părere de reu
şi pleacă căntănd in cor):
Halal, judecători permutari
Din judeţ, in judeţ alungaţi!
[68]
68
ZEFLEMELE
SCENA VII.
Aprodul Turcă, Cucoana Prosa., O feti�ă .
.Aprodul
Ce ?... pleacă toţi? ear am ajuns eu singur şi fără mCI
un judecător? Cum rernăne cu afacerea din Calea Moşilor
care trebue cercetată astăzi? Dacă e vorba aşa, am se fac eu
instrucţia. Me fac eu şi aprod şi judecător, tot nu s'a votat
ăncă legea in contra cumulului. (Să aşează la biurou şi strigă). A­
prod, aprod, Ţurcă! (dă fuga la uşă). Poruncă! (se intoarce liniştit la
biurou). Aprod, introdu martorii. (se duce iute la uşă). Numai
decăt.-Ştiţi că nu e lucru greu cumulul? (deschide uşa şi strigă).
Ţaţa Naftalina! Ţaţa Naftalina! Ţaţa Naftalina! Nu respunde.
(ii ese inainte cucoana Frosa cu o copiliţă imbrăcată in haine de examen)
Ah! Cucoana Frosa 1
Cucoana Frosa (intrănd)
Chiar eu, d-le Ţurcă ... eu cu fetiţa .
.Aprodul
(inchide uşa şi se intoarce in scenă cu el).
Ce vent v'a adus aici? Ce intimplare? Eşti şi dota mar­
toră in faimosul proces?
Cucoana. Prosa
M'a ferit Dumnezeu, ci-le Turcă. (face cruce). Nu me
amestec eu in buclucuri, Am venit cu Evgheniţa la examen.
Aprodul
La examen?
Cucoana Prosa
Da, negreşit... nu e aici instrucţia?
Aprodul
Ai făcut greşală vecinică, ai făcut greaşală... Aici e
[69]
ZEFLEMELE
69
instrucţia, dar altfel de instrucţie ... fără educaţie, pe cătă vreme
d-ta trebue să te duci cu fata acolo unde este instrucţie şi
educaţie.
Cucoana Frosa
Crede-mă că imi perd capul, nu ştiu incotro să mal
apuc. Umblu cu Evgheniţa in toate părţile, dor, dor să dea
unul din cele 15 examene care sunt intr'un an, şi nu nime­
resc nicăeri. Acolo unde e local nu este profesor, acolo unde
este profesor nu e local. Insfirşit am dat peste un local
cu odăi mari şi o cameră asupra căreia sta scris: «sală de
aşteptare!» Dau să intru inauntru ca să aştept, pentrucă
acum, trebue să ştii, plătim pentru inscripţiile copilelor. Dau
să intru Înăuntru ca să aştept... geaba, uşa e închisă cu cheea,
pesemne ca să nu strice lacul de pe scănduri! Aşa intrebănd
eu mereu unde e instrucţia, unde e instrucţia, am nimerit
aici. Ei, bată-te sănătatea să te bată d-le Ţurcă, nu ştii ce
bine imi pare că am dat peste dota aici... Acasă toţi sunt
bine? Cucoana Agapiţa, cucoana Smaranda, cuconu Lache.
Toţi bine?
Aprodnl
Toţi bine. Sărut mănele.
Cucoana Frosa
Ia spune-mi frate, cum ai făcut de ai ajuns 1U slujbă?
Par' că făceai oposiţie la toartă astă vară?
Aprodul
Astă vară da, insă m'am botezat la Noemvrie cu oca­
sra alegerilor comunale cănd s'au mai botezat şi alţii.
Cucoana Frosa.
Bravos Bibi. o •• licule!
Aprodul
De, ce să faci! Stam prost de tot, numai cu o păreche
[70]
70
ZEFLEMELE
de cisme rupte in picioare şi cu altă păreche şi mai rupte
a casă.
Cucoana Frosa.
Ei, me duc! Aide Evgheniţo! Me duc să ved dacă voi
dibui un local şi un profesor ca să treacă fata examenele.
La revedere, d-le Ţurcă. Sărutări de mâini la toţi pe a casă!
Am să viu intr'o zi să stau mai mult la taifas.
Aprodul
Să pofteşti. (cucoana Frosa ese cu Evgheniţa pe uşa din fund).
SCENA VIII.
Aprodul Ţurcă, A:xenief.
Aprodul
Cu istoriile astea am intărziat. N'o să mai isprăvesc
cercetarea. (scoate lista). Al cui este răndul acum? Axenief!
(merge la uşa din fund şi strigă), Axenief! Axenief! Axenief!
Axenief (intrănd)
Present.
Aprodul
Vino mai aproape! (se aşează la biurou). Ei, n'auzi?
A:xenief
Eată-me.
Aprodul
Eşti citat ca martor principal in afacerea cu amorul
din Calea Moşilor.
Axenief
Sunt.
[71]
ZEFLEMELE
Aprodul
Să spui tot ce ştii.
Axenief
Am să spun, d-le judecător.
Aprodul
Spune I
Axenief
Spun.
Aprodul
Spune, fără să zici « spun» .
A s errief'
Spun fără să zic spun.
Aprodul
Ei, ce ştii?
Axenief
71
Ştiu tot, tot, tot. (scoate un ziar). Nalt-spăn-blond, imbră­
cat cu haine de pahonţ. (arată hărtia). Am semnalamentele.
Aprodul (scriind)
Bine. Pănă acum am adunat probe sdrobitoare incontra
acusatului. Alta ce mai ştii?
Axenief
Altă nimic. Restul cum s'a intimplat stă scris la gazetă_
Eu ştiu: nalt, spăn, blond, imbrăcat cu haine de pahonţ. (arată
jurnalul). Am semnalamentele.
Aprodul
Foarte bine; dar ele vezut ce ai vezut.]
[72]
72
ZEFLEMELE
Axenief
Am vezut semnalmentele. (vrea să cerească). Nalt ... spăn ...
Aprodul
Ho 1 (ap). Mi se pare că e cam tirnpit; însă probe de
culpabilitate sunt, nu e vorbă (tare). Unde ai "ezut pentru
intăia dată pe acu sat ?
Axeuief
La gazetă ... era trecut la gazetă ... după semnalamente ...
Aprodul
Bine, bine, ajunge.
Axeuief
Dacă e aşa, eu am isprăvit. Pot să me duc! Ve rog, nu­
mai să regulaţi pentru cele doue mii lei recompensă şi slujba.
Aprodul
Slujba ... ce slujbă?
Axeuief
Slujba făgăduită descoperitorului cnmei.; că de, şi eu
sunt de-ai noştri.
Aprodul
O să ţi se dea. Deocamdată, lasă-mă să scriu actul de
acusare. Treci dincolo in camera dealături. .. Mai tărziu vei fi
confruntat cu acusatul.
Axeuief
N'ar fi bine să stau ascuns intr'un dulap?
Aprodul
Nu ... nu, asta intră in atribuţiile magistraturei. (il bagă in
camera de la dreapta).
[73]
ZEFLEMELE
73
-----------------------------
SCENA IX.
.ă p r o d ul Tur -.ă.
Aprodul (se aşează la masa judecătorului)
Acum trebue să me apuc să scriu actul de acusare.
(scrie). Act de acusaţie! .. Nu? (rupe hărtia). Act de acusaţiune.
Nu j (ear rupe). Act de acusare! Cum o fi mai bine 1 Sare,
saţie ori saţiune? Ca să merg la sigur, le puiu pe toate 1
(scrie). Act de acusaţie şi acusaţiune sau acusare! (sculăndu-se
şi stergendu-se cu batista pe frunte să plimbă prin odae). Ce vine acum?
Asta e asta 1 un greu la deal: e cald aici. (ear se pune la masă).
Să găsesc o formă nouă cel puţin pentru inceput!.. (scrie).
D-Ior magistraţi! Probele sunt sdrobitoare 1 Culpabilul este
vinovat, sau, acordăndu-i circumstanţe uşurătoare, se poate
zice: Vinovatul este culpabil ... acum ce mai spuiu? (scrie).
Infine, avem semnalamentele ca dovadă, şi le avem nu numai
noi, le are şi martorul pe hărtie, le au chiar şi gazetele! De
unde le-ar avea gazetele, dacă culpabilul nu ar fi vinovat? (vorbit)
Ei, vezi că sunt bune gazetele ... te dau de gol! (scrie). A doua
probă sdrobitoare ... şi mai sdrobitoare.-Care e a doua probă?
O să o aflu cănd voiu cerceta pe ceilalţi martori. Deocam­
dată, o să scriu ca la foiţe: «Va urma.» (vine in scenă), Pănă
acum, aşa e că e bun actul meu de acusare î Ce, nu e bun?
N li ve place? Adică, mai bun era cel de deunăzi? (se aude stri­
gKnd in culise, ţine mai pe dreapta ha! ha! păzeşte slî nu cază dosarele).
Ce e găIăgia asta? Ear me intrerup!
SCENA X.
Aprodul 'furcă, Focs,ăneni, Focs,ănence.
Focsăneni
.,
(intrănd prin fund ducend curtea de apel 111 spmare I
Staţi, staţi, incet! Lăsaţi o jos!
[74]
74
ZEFLEMEL E
----
Aprodul
Ce caută ăştia?
Focsăneni
•
Asta-i o blăstemăţie
Suntem toţi infuriaţi
Curtea noastră pe vecie
Să ne-o mute la Galaţi!
Ce ocară, ce ocară,
Suntem foc şi pară! (bis)
Aprodul
Ce poftiţi d-voastră? Ce e namila asta de casă pe care aţi
adus-o in spinare.
I-iul Foc�ănean
E curtea de Focşani care se mută la Galaţi.
Aprodul
Pentru ce o mută la Galaţi?
I-iul Focsănean
Fiindcă dreptatea din zioa de azi, numai Dunărea poate
să o spele.
Aprodul
Asta e cam aşa. Dar ci-voastră Focşănenii trebue să fiţi
uriosi ?
I-iul Foc�ănean
N'ai auzit căntecul nostru? Suntem foc şi pară.
o B'oosărrean că
Şi noi Focşănencele suntem furioase! (cochetănd). Ce ne
facem fără curte?
1..produl
Ei, parcă numai judecătorii ve pot face curte! S' or mai
,1
[75]
ZEFLEMELE
--------------------
75
găsi şi alţi oameni, că sunteţi vestite de frumoase 1 (cătră Foc­
şăneni). Dar d-voastre n'aţi protestat? Ce aţi făcut?
I-iul Foc�ănean
Ne-am dus la Bucureşti cu miile. Numai ajungeau va­
goane.
Aprodul
Intocmai ca la trenurile de marfă.
I-iul Focsănean
�
Ne-am plăns, am ţipat, la Cameră, la Senat, la Casaţie,
la Academie, la Banca natională, la Teatru naţional, la Băile
eforiei, la Iordache, la idee ...
Aprodul
Insfirşit, pretutindeni ... Ei şi?
I-iul Focsănean
•
Nimic! Atunci ne-am indrăcit şi am spus deputaţilor şi
senatorilor noştri să-şi dea dimisiile... De geaba, tot ne-a
şters curtea!
Aprodul
Dar deputaţii, senatorii?
I-iul Focsănean
•
Erau aşa de furioşi .. incăt şi-au retras dimisiile.
Aprodul
De ... dacă erau furioşi 1 Ei, şi acum?
I-iul Focsănean
•
Acum ... avem de gănd să facem o revoluţie incontra
guvernului.
[76]
76
ZEFLEMELE
Aprodul
Ps 1 Nu vorbi aşa tare ... N II ştii că dulapurile au urechi
In zioa de astăzi?
I-iul Foc�ănean
Deocamdată, pentrucă vin alegerile comunale ... lasă pe
noi.; Ii invăţăm noi minte pe domnii de la putere.
Aprodul
Pentru cine aveţi să votaţi ?
I-iul Focşăriean ( furios)
Pentru cine? Mai intrebi ?... (muiat). Pentru guvern.
Aprodul
Ei, bravo!
I-iul Foc�ănean
V'aţi odihnit deajuns? Acum aide inainte,
To�i
Asta-i o blăstemăţie
Suntem toţi infuriati
Curtea noastră pe vecie
Să ne-o mute la Galaţi!
Ce ocară, ce ocara,
Suntem foc şi pară I (es cu curtea 18 spinare).
SCENA XL
Aprodul Turcă, Rifca Tobo�ereasa.
Aprodul
Aşa voinicoşi inţeleg şi eu! Gură mare, ţărăboi, ear la
fapte: oameni moi! Aoleo, mi-am uitat instrucţia. Al cui este
răndul? ca să isprăvesc mai iute cu cercetarea. (scoate lista).
[77]
ZEFLEMELE
77
Rifca Toboşăreasa, (merge la uş"( şi strigă). Rifca Toboşăreasa!
Rifca Toboşăreasa l Rifca Toboşăreasa I
Rifca (intrănd]
Prizent, chicoane.
Aprodul (aşezăndu-se la biurou)
Cum te chiamă?
Rifca
Cum ai spis dimita.
Aprodul
Ei, spune şi dumneata.
Rifca
Rifca, si rut muna,
A.produl
Ce profesiune ai?
Rifca
Vus prifisiune? Ce-Î aia prifisiune?
Aprodul
Meserie, ce meserie?
Rifca
Vus misirie? Ce-i aia misirie ?
Aprodul (ap)
Să te la dracul! (tace). Ce gheşeft faci? ai inţeles? Ce
gheşeft?
Rifca
Ah! gheşeft! ia! gheşeft l Fac di toate. Pricum vezi
[78]
1.
II.
Rifca
ZEFLEMELE
Mi' duc la chiconiţe
Ce au boieri sgirciţi
Şi 'ntreb de nu doreşte
Mai bine-a fi gătip.
Pentru aşa 'ntimplare
Eu am un leac probat ...
Dar de vre-o crimă mare
Merg la boieri a casă
Ce au soţii uri ţi
Şi 'ntreb dacă de mine
Nu vor a fi slujiţi ...
De au aşa plăcere,
Fac treabă minunat ...
Dar de vre-o crimă mare
Nimic nu am aflat!
Asta poate s'a ficut
Dar eu nu şti, n'am vizut.
Aprodul
Aprodul
Prin urmare, trebue să ştii multe In afacerea cu omo
rul din Calea Moşilor. Spune ce ştii?
Uite ce ştii:
Dar ce ştii?
Rifca
Vus Calea Moşilor? Ci Calea Moşilor? Eu nu şti numai
acolo. Eu şti şi la Calea Griviţa şi la Pitar-Moşu şi la Ma­
hala la Dudescu.
78
domn prizident, sunt fimee butrun. Stau şi la purtiţă jumi­
tate vreme, merg şi prin turg jumitate vreme, şi la bueri şi
chicone acasă jumitate vreme. Şi undi mi chiamă şi undi nu
mi chiamă, eu tot mi duc jumitate vreme.
[79]
ZEFLEMELE
Nimic nu am anat!
Asta poate s'a ficut
Dar eu nu şti, n'am vizut,
III.
La tineri şi fetiţe
Ce-'n lume es acum
Merg să le-arăt in taină
Al garduri lor drum.
De găsesc ascultare
Şi-l sar... e minunat
Dar de vre-o crimă mare
Nimic nu am aflat!
Asta poate s'a ficut
Dar eu nu şti, n'am VIZUl
Aprodul
Bun, bun de tot. Dar alta ce mai ştii i
Rifca
Tot ci pifteşti dimita mai ştii.
79
Aprodul
Tot? Mi:! voiu folosl de această mărturisire. Probele de­
vin din ce in ce mai sdrobitoare. Poţi să te duci.
Rifca
Si rut măna domn prizident. Mi ricomand şi la dimi­
voastră dacă aveţi nevoie aşa cum am spus la chintec. Pof­
tiţi şi adresa. (ii dă o cartă de visită şi ese la stinga).
Aprodul (ce tind)
«Ritca Toboşăreasa. Face de toate. Preţuri moderate».
Bun! - Ei, acum e răndul Turcilor din Dobrogea. (se duce la uşa
din fund şi strigă după listă). Abdulah - bei !... Merernet - havale 1..
Catîr-paşa !. .. Suliman-Cabaslăc, (se intoarce la loc şi se aşază la biu­
rou. Turcii intră).
[80]
80
ZEFLEMELE
SCENA XII.
Aprodul Ţurcă, Abdulah-bei, .Mcremet-havale,
Oatîr-paşa, Suliman-Cabaslăc.
Aprodul
Suliman-Cabaslăc! Care e? (nimeni nu respunde). Ei, Suli­
man-Cabaslăc, bre 1
Suliman
EhI
Aprodul
Ce ştii? Dă-te incoace... Mai aproape. Aşa... mai a­
proape 1 Ei! acum vorbeşte. N'auzi rrie, vorbeşte! Ce, eşti surd?
Suliman
Dalac-d uiu m-dabăz-dandana-d l1şumea.
Aprodul
Cum ai zis?
Suliman
Dalac-dabăz-duşumea-duium-dandana.
Aprodul (scriind).
Ha! ha! S'au dus cu duiumul de au făcut dandanaoa. Probe
sdrobitoare!.. Dar nu inţeleg bine, bine de tot ce dracu spune ...
Poate să am mai mult noroc cu Meremet-havale. (strigănd). Ei,
.. Meremet-havale, dă-te incoace,
Meremet
Salamalăc l
Aprodul
Nu-ţi fie frică! (Turcul face temenele). Ia spune bre, ce
dandana duium?
[81]
ZEFLEMELE
Meremet
Cabăz-calăp-chefir cumis-Caciarma,
Aprodul
81
Ah! ah! bine, bine. (sculăndu-se şi făcend semnul unui om care
fură ceva). Caciarma 1 Caciarma ... (desnădăjduit). De la ăsta n'am
inteles mai nimic. Să vedem ce spune Abdulah-bei 1... Ei,
Abdulah!
Abd.ulah
Tatir! Tatir! loc! loc!
Aprodul
Dă inainte şi tu... Ce ştii despre crima din Calea Moşilor?
Abdulah
Tarac-tarpuz-tandur-tarhon-tamazIăc!
Aprodul
Tarnazlăc ... Asta evită !. .. du-te dracului! Poftim şi tu
Catîr-pasa.
Catîr
Salamalăc!
Aprodul
Vino incoace.
Catîr
Fistic- fitil- filigran -farfara - fişi c.
Aprodul (sărind)
Ha! ho! bun, bun! Fişic, fişic Napoleon, da?
Catîr
loc, ioc Napoleon-fişic-fistic , fitil farfara-filigran-ghiur­
dum ... ghizel·ghiveci-ghiordap.
c. L. xxm.-I. 28,501. G
[82]
82
ZEFLEMELE
Aprodul (apelpisit)
Aoleo! O să turbez! Asta numai e instrucţie, e bala­
muc! De unde naiba i-a adunat şi pe ăştia? (cătră turci). Ce
profesiune aveţi?
Cei patru turci
Re! he 1 loc! ioc l
Aprodul (strigănd)
Ce meserie? meserie?
Cei patru turci
Re! he l loc! ioc !
Aprodul (turbat sarind in sus)
Ce meserie, ce meşteşug, bre, meşteşug!
Suliman
Ah! meşteşug, meşteşug! Membrii partidului liberal na­
ţional din Dobrogea. (toti turcii fac temenele).
Aprodul
Bre! bravo! intins partid!... Ăstia trebue să fie din cei
aleşi astă toamnă la alegerile comunale! .. Ei, cu plecăciune ...
salamalec! saJamalec efendi.
Su liman (face semn că vrea să vorbească)
1.
Ziafet-darac-pilaf-papuc­
Ciair-kiuftea-perdaf-tuzluc­
Kărrnăz-rahat-zuluf-satîr­
Dărmăr-conac-stam bul-hatîr.
Toti
•
Ciapcăn.salcăm-calabalăc­
Kabăr-tacăm-caragb ioslăc.
[83]
ZEFLEMELE
Catîr
II.
Şaic-huzur-fustan ciubuc­
Ghiaur-şalvar-fişic-uucluc­
Tertip-sarrna-sacăz-cabîr­
Teşghea- peşches-kabăz-cat ir.
Toti
•
Mofluz-musluc-matrapasllc !
Zulum-kiulaf-mascaralîc 1
83
Aprodul
Bine, bine, aide, cărăţiti-ve l (le face semn să easă). Să staţi
aICI, in odae, unde ve pun eu! De ăştea nu-mi e frică că
au să comunice cu cineva! Plecăciune!
Turci (eşind)
Zulum-kiulaf-matrapazltc !
Mofluz musluc-mascaralîc !
SCENA XIII.
Aprodul, Edgardo, I-ia for tiflcaţde, c-a fortificaţie, Axenief.
Aprodul
Nu mi-a mai remas de cercetat decăt pe acusatul Ni­
colae! Să-l chem. (deschide uşa din fund şi strigă). Nicolae! Nico­
lae! Nicolae!
Edgardo (intră intre fortificaţii)
Bine c'a dat dumnezeu să-mi vie răndul.
I-ia fortifica�ie
Nu vorbi.
2-R fortifica�ie
Nu deschide gura.
[84]
84
ZEFLEMELE
Aprodul
Dar d-voastră cine sunteţi?
roia fortifica�ie
Noi suntem fortificaţiiIe capitalei. Pentrucă �costăm mult
şi nu putem servi Ia nimic, ministerul justiţiei a luat hotari­
rea să ne intrebuinţeze ca să impedicăm pe acusaţi să comu­
nice cu ori şi cine chiar cu advocaţii lor.
Aprodul
Minunată idee! Poftiţi de şedeţi... Acusatul la mijloc ...
intre d-voastre ... Aşa! Acum să procedăm la interogatoriu.
Nicolae! N'auzi acusatule, te-am strigat.
Edgardo
Nu me cheamă Nicolae .
.Aprodul
Nu tăgădui... sunt probe... probe sdrobitoare... Sunt
semnalamentele şi declaraţiile Turcilor care au mărturisit că
au vezut dandana, duium, şi fişic. Stă scris aici!
Edgardo
O fi stănd 1 Dumneata ai scris ce-ai poftit. Pe mine
nimeni nu m'a ascultat (se scoală).
I-ia fortificatie
•
Nu mişca.
2-80 fortifica.�ie
Stai neclintit.
Aprodul
Ca să nu poţi tăgădui, ai să fii confruntat cu denunţă­
torul dumitale.
[85]
ZEFLEMELE
Edgardo
Să poftească!
Aprodul
(deschide uşa de la dreapta şi introduce pe Axenief)
Priveşte-l bine, il cunoşti?
R5
1
1 '
!
Axenief
Cum nu! Priveşte şi dumneata. (arată ziarul). Uite e in­
tocmai cum scrie la gazetă.
Aprodul
Aşa e \ Ei, ce ai de respuns pentru apărarea ta, Ni­
colae?
Edgardo
Mai intăi, nu me chiamă Nicolae. O spun pentru a o
suta oară. Mi:: chiamă Edgardo.
Axenief
Nu e adeverat I Pe Edgardo il cunosc eu bine, bine de
tot. Lipseste din ţară şi are perul negru, musteţile mari.
Edgardo
Aşa am fost şi eu! (se scoală).
l-ia fortificaţie
Nu mişca!
z-a fortificaţie
Nu curnunica cu martorul \
Aprodul
Aşa ai fost \ Prin urmare te-ai schimbat la faţă?
Edgardo
Ei! bravo! Parcă aş fi cel dintăi! Eu cel puţin, m'am
I
I
f
t
I
[86]
86
ZEFLEMELE
schimbat numai la faţă, nu şi la fapte. Am fost odinioară,
Voivodul insulei Zeflemea.
Axenief
Voivodul insulei Zeflemea! Ah!
Edgardo
Da !-Cănd s'a intimplat revoluţia, am fost nevoit să me
schimb, să-mi raz musteţile, să me imbrac cu haine de pa·
honţ şi să pun perucă. (o arunc"). Şi astfel am isbutit să me
intorc in ţara mea! (scoate un portofoliu). Eată paşportul meu.
Aprodul (ce tind)
Să vedem! Edgardo Dimitrescot căletor cu şambelanul
seu Axenief.
Axenief (căzend in genuchi)
Cu mine! Edgardo stăpănul meu, eartăme. Eu sunt
Axenief.
Edgardo
Tu Axenief? Nu e adevărat.
Axenief
Şi eu mi-am ras musteţile ca să scap! - Burn l bum 1 Nu-ţi
aduci aminte toba mare cu care făceam salve de artilerii.
Aprodul
Ei?
Edgardo
Aşa e. Axenief, te ert, vino in braţele mele!
Aprodul
Bine frate, cum remăne cu duium dandana, fişic al Tur­
cilor! De ce nu spuneai nimic de la inceput!
[87]
87
ZEFLEMELE
-----------------------------
Edgardo
M'a lăsat cineva să vorbesc? Uite, m'a băgat de la In
ceput intre fortificaţii.
Aprodul
Ce se face actul meu de acusare dacă culpabilul nu
este vinovat? Ştiţi că-mi pare reu! Dacă e aşa, amnestie ge­
nerală fără judecată şi foc bengal ca semn de bucurie!
Axenief
S'a dus pe copcă recompensa de 2000 de lei şi slujba
mea. Ce ne facem?
Edgardo
Noi ne intoarcem in insula Zeflemea ca simpli cetăţeni
fără gărgăuni. Tot mai bine se petrece acolo.
Aprodul
Inainte de plecare, să ve urăm drum bun cu toţi.
(deschide uşa). Veniţi, veniţi toţii! (vin toate persoanele din scenele X,
XI şi următoarea).
Axerrief
Plecăm de sigur?
Edgardo
Da.
1.
Decăt sCi mai fiu aice
Prigonit şi tratat prost
Mai bine mI' 'ntorc ferice
In ţara in care am fost!
Nu, viaţa nu e grea \
In insula Zeflemea. J (bis)
II.
Viaţă cu arna [:l ciune
E ţesută nesfirsit
Dar un om cu 'nţclepciune
Nu st(l trist şi necăj i t.
[88]
88
ZEFLEMELE
Ci
făr'
de
inimă rea
\
(bi
la
viaţa
'n
zeflemea!
J
III.
Cei
din colectivitate,
Dacă sunt bărbaţi de
SOI
Să nu aibă reu tate
Ură şi
necaz pe
noi,
Ci
mai bine să ne ia
)
(bi
Şi
pe noi
in zeflemea.
f
IV.
De
v'a
făcut mulţumire
Piesa,
şi
v'a desfătat,
Noi
rugum
cu
umilire
Publicul cel
luminat,
Să se
intoarca să mai
ia
\
(bi
Un bilet la Zeflemea.
j
(Cortina cade).
[89]
POESII
POESII
NOAPTE DE IARNĂ
89
Stele albe de ninsoare cad din ceruri, cad mereu,
Miaza noapte cea bătrână scarmănă fuiorul seu;
Iarna searbădă la faţă friguroasă călătoare,
Ca sl:\.-§i incălzească sinul a smuls razele de soare
Şi pe zarea intristată §i pe cămpul cel pustiu
A intins vestmentu-i rece, veştejit §i cenuşiu.
Crivetul crainic de moarte, buciumă tot a furtună,
In plărnănii Mărei Negre crunte răcnete resună
Eal' Bosforul cu mănie bate peptu-i amorţit ! ...
Unde e§ti tu cer albastru, aer cald de resărit? ...
Ah! §i cum mai plănge văntul l lacrimile lui şiroae
Curg pe tristele-mi ferestre vinete de frig �i ploae,
Eal' la u�a mea inchisă, sbuciumăndu-se din loc,
11 simt par'c'ar vrea să intre ca să stau cu el la foc.
Eu cu văntul bun tovarăş fost'am din copilărie,
El imi da răcoarea blăndă �i eu dulcea ospetie.
Ventule, cată-ţi de cale, oricăt de'ngheţat ai :fi
Azi a�tept pe-a mea iubită §i nu pot a te primi!
Ea mi-a scris azi dimineaţă. Mi-a făgăduit că vine,
Parfumata ei scrisoare o păstrez in sin la mine
Căci in via-mi nerăbdare nencetat o tot cetesc
Şi bătendu-rni, peptul simte cănd la draga mea găndesc.
O nimic nu e mai dulce, decăt dulcea a�teptare
A iubitei L. Aud pasuri ! ... Trece viforul călare!
[90]
90
POESII
Pentru scumpa-mi serbătoare am pus pretutindeni flori.
Ai luminelor aprinse ochi rotunzi, scănteetori
Respăndesc in toată casa o duioasă. bucurie.
Am fiori de nerăbdare 1 Deacum trebue să vie 1
Focul credincios tovară� arde vesel in cămin.
Ah 1 de că te ori cu dinsul singura tec �i străin
Nu am impăr�it măhnirea �i necazurile mele,
Căte rnăngăeri �i sfaturi nu mi-a dat in ciasuri grele,
Căte doruri, căte taine �i vedenii din trecut
Intrupate vii in flacări lăngă dinsul am văzut 1
Aide dragul meu tovară�, pări' la ora de'ntilnire,
Fă-mă ca visănd la dinsa, sa visez la fericire 1
Zori de zioă 1 Frig in casă 1 Ventul geme nencetat 1
Gănduri negre me'mpresoară! Am dormit ori am visat?
Singur? N'a venit iubita! Oh l femee-amăgitoare!
N'a venit? Respunde'n locu-i tu faţal'llică scrisoare!
Taci 1 făgăduinţa unde-i, unde-s vorbele cu drag?
Trimităndu-te ea oare ţi-a zis sa le uiţi pe prag?
Ascunzendu-�i amagirea sub un vel de măngăere
Fost-ai tu dar o minciună, o ispită de plăcere
Ce venea cu braţe'ntinse să me ia de după găt,
Ori ai fost o jucărie spre a-mi ţine de urit?
Ce pustiu in patru ziduri! Cănd �i cănd abia tresare
Singuratec o lumină obosită de-aşteptare
Ca �i cum ar vrea sa-mi spuna c'a veghiat necontenit,
Lăngă mine păn'acuma §i că nimeni n'a venit?
Focul părăsit sărmanul doarme searbăd in cenuşă,
Ea, ea n'a vroit să vie! Ventul nu mai e la uşă l
Bucuria mea de-aseară dulce, rurnenă la fa�ă
Prefăcutu-s'a in grija neagră pană dimineaţă
Dar in inima-mi pustie, ca'ntr'o mare fără. fund,
Desgustat a mele lacrimi pline de amor le-ascund,
[91]
POESII
Blănd isvor de mangăere nu vreau să se risipească
Pentru-o şubredă credinţă ş'o zimbire femeească!
Aide văntule prieten, tu statornic doar să-mi fii
Daca amăgirea este legea firii, cea dintăi!
SER E 1V A D A (1)
E�i la fereastră, cu părul ten
Fă-mi scară moale s'ajung la tine,
Ochii albastri deschide-i bine,
Noaptea e neagră ş'a lor lumine
Povăţui-vor blănd pasul meu!
Calul de vale mi l'am lăsat
Naibi nicio grijă cu el sunt frate,
'I'ainele-n codri bine-s păstrate
Şi cu hangerul imi fac dreptate
De-o zice lumea că te-am furat!
Oacheşa fata ese furiş,
In noapte crede cine iube�te,
Părul in valuri se despleteşte
Haiducul tener o drăgosteşte. ..
Flueră mierla, in cătini�!
D. C. ()LL.fA Eseu.
1882 ConstantinopoJe.
1) Căutată pe gusla de Albanezi.
91
[92]
92
POESII
LA UJl COPIL
Hai la joc �i veselie! Las moşnegii guri bogate.
Cine ţine de ei samă? �i de ţin, ţie ce-ţi pasă?
Cănd in tine porţi o lume �i in lumea ta se lasă
Toate visele'ntrupate.
Blănd copil cu faţa zilei §i cu părul smuls din soare,
De ce azi atăt de tristă- i ăngereasca ta privire?
Haide vin ca altă dată cu gurita ta din fire
Guralivă, zimbitoare.
Rizi acum căt ăncă vremea te ingădue, copilă,
Căt la tine ris cu plan sul, se'ntilnesc pe-aceeaşi cale,
Căt n'ai doruri ne'nplinite, cat la sinul maicei tale
Mai găseşti iubire, milă.
Rizi căt sbori mai sus de lume cu-aripa copilăriei
Pănă cănd in tina vieţii n'ai infige-adănc piciorul,
Pănă cănd nu simţi durerea; cănd dori-vei viitorul
Să 'ntre'n noaptea vecîniciei.
Căci curănd din iarna vremii fulgi pe tine s' 01' a�terneJ
Troenind pe rănd simţirea §i visările-ţi nebune.
Ce-ai să fii tu blănde ănger, cănd pe fruntea ta s'a pune
Bruma grea a albei erne?
Ai s'ajungi o babă slută din copila cea vioae.
�'ai să caţi scurtendu-ti anii, să devii din nou fetiţă.
Da'n zadar găndiţi, voi babe, că'n dantele �i rochite
Betrăneta nu ve'ndoae.
[93]
POESII
In zadar hrăni�i voi vise; ce-a murit nu reinvie,
Caci apusu zilei noastre resărire nu mai are,
�i supt masca tinere�ii mai betrăne veţi apare.
Ai trecut copilărie 1
Hai la joc �i lasă cartea. Lasă buchele să pasca.
Vin ş'om face inmultirea cu guriţi ce mi-ai da mie
Ear de alte socotele, las de grija lor să �tie
Cărturarii gură-cască.
1. r. Bleu.
Bacău, 17 Decembre J 888.
93
[94]
94 POESIILE DOMNlŞOAREI IULIA B. P. HASDEU
-------
POE�IILE DOMNI�OAREllUUA B. P. HA�DEU
Elle etait de ce monde ou les plus bel les choses
Ont le pire destin,
Et rose elle a vecu ce que vivent les roses,
L'espace el'un matin!
Malhel'be.
w�
� rJk � iciodată nu mi s'au părut mai adevărate �i mai
� adănc simţite aceste tănguioase versuri aşa per-
fect mlădiite de cel dintăi poet liric al clasicităţii franceze,
decăt atunci cănd colegul meu, crunt-incercatul Hasdeu,
mi-a dat, in diferite rănduri, să cetesc graţioase versuri
franceze, compuse in taină dar cu o minunată măestrie,
de biata copilă pe care dinsul, acum căteva luni numai, a
perdut-o in virstă de abia nouăsprezece ani.
Deatunci incoace, Hasdeu, laboriosul �i eruditul Hasdeu,
pe care de un sfert de secol �i mai bine ne invătasem a-I
tot vede scormonind �i rescolind cu neastemper �i adeseori
chiar cu arţag, documentele �i elementele istorice �i Iim­
bistice ale Tă,rii Romăne�ti, Hasdeu §i-a cercuit minţile �i
lucrarea in pietoasa adunare, regulate �i tipărire a incerca­
rilor literare �i a poeticelor cornpuneri, lăsate in limba
franceză de fiica sa iubită.
Ar fi un om lipsit de orice cu noştin ţă a tainelor ini­
mei omeneşti, acela care n'ar inţelege o aşa intreagăiab­
sorbire a unui spirit, - oricăt de energic a fost §i este el
ăncă, - intr'o simţire unică acum, intr'o durere ce covir­
�ea�te totul, intr'un dor fără ţermuri, intr'un adevărat cult
inchinat numai �i Il umai tiin �ei dispăru te.
[95]
POESIILE DOMNIŞOAREI IULIA B. P. HASDEU 05
NefericituJui părinte i-a remas totuş un singur fel de
măngăere : este aceea de-a arata lumii că jalea lui e inte­
meiată pe o perdere, in care i§i are a sa parte, orice om
capabil de-a preţul. zorile unui adevărat talent literar. Do­
vezi despre aceasta ne dă volumul ce prin cuvioasa ingri­
jire părintească, a ef;]it acum la lumină din Operele postume
ale Iuliei B. P. Hasdeu, �i care cuprinde o primă serie de
compuneri poetice, sub titlul primăvăratic de Bourgeons
d' Am-il, Fantaisies et Reoes.
Nu mă voiu cerca să spicuesc aci dintrinsul. Cetească-l
şi-l vor ceti cu plăcere, toţi cei de la noi f;]i din străinătate
cari �tiu căt preţuesc idei f;]i simţiminte pornite din cugetul
limpede §i nevinovat al unei copile, imagini vii �i bine
curnpănite de-o inchipuire juvenilă, dar spornică §i frumos
cultivate; infine, cătă valoare invederează deprinderea pre­
matură de-a scrie, cu cea mai fericită corectitudine §i ele­
ganţă, versuri intr'una din limbele străine cele mai �capri­
cioase §i mai exigente.
Acei cetitori, - ca �i mine de căte ori mi se intimplă
să resfoesc gingaşul volum, - acei cetitori vor incerca, de
sigur, o intimă §i invietoare, dar tot de odată §i melanco­
lică mulţumire, asemenea cu aceea pe care, chiar in acest
moment al omului, sub primele adieri ale austrului din
Aprilie, le resimte tot omul cănd aude, prin dumbrăvi abia
mugurite, ciripirile dulci ale unei sermane păserele călătoare,
care indată i�i iea zborul §i se duce, se perde in veclnica
Tărie!
A. J. ODOBESCU.
[96]
96
BIBLIOGRAFIE
BIBLIOGRAFIE
CĂRŢI APĂRUTE DE CUREND ŞI TRIMISE DIRECŢIUNII
"CONVORBIRILOR LITERARE"
Dr. Orest Popescul. Istoria catechumenatului istoriei veche sau
Educarea religioasă morală a Catechumenilor, 1 vol. Cernăuţi 1889.
lJ!Iathei M. Drăqhiceanu, Situaţiunea ştiinţei oficiale in Rornă­
riia, 1 broş, Bucureşti 1880.
Respuns acusărilor făcute administraţiunii Eforiei spitalelor,
1 broş, Bucureşti 1889.
Emile Ma». Febra puerperală monografie; 1 broş. Bucureşti
1889.
Iohan Urban Iarnik. Neuer vollstănd.ger Index zu Diez ety­
mologischen W0sterbuche der rornanlschen Sprachen, 1 vol. HeiJbronn
1889.
Bucureşti. Stabilimentul grafic Socec 0: Teclu. - 28,501.
I
1
,
[97]
APare la 1 a .fiecărei luni.
CONVORBIRI LITERARE
NO.2.
Bucuresti, 1 Mai 1889.
Anul XXIII.
v
ROMANII DIN BULGARIA
DUP Ă "CALETOHIILE" LUI C. JIRECEK
(DARE DE SEAMĂ)
mlOmnUI C. Jirecek, profesor de istorie la universitatea
� cehă din Praga, a publicat nu de mult o scriere
asupra Bulgariei sub titlul "Căletorii in Bulgaria" (Cesty pa
Bulharsku, N o. XXVII din N ovoceskă bibliotheka, v Praze,
1888. 8°. 7]0 pp.). Autorul e cunoscut de mult in litera­
tura istorică a Slavilor de sud prin pretioasa "Istorie a
Bulgarilor" e�ită la 1876 in nem�e�te �i boemeşte, tradusă
de mai multe ori in ruseşte §i scoasă in o a doua editie
rusească la Odesa 1879. Deatunci distinsul cunoscător al
peninsulei' Balcanice a petrecut in Bulgaria cinci ani ca se·
cretar in ministeriul de culte al principatului �i a avut oca­
sie să facă in conditiuni favorabile o mul�ime de călătorii
in intreaga Bulgaria. (V. Introducerea călătoriilor, p. 1).
Despre călătoriile, �i descoperirile sale archeologice d-sa a
scris mai multe articula in jurnale boeme, bulgare §i ger­
maneu), ear după aceste lucrări fragmentare ne-a dat in
1) Din acestea mai insemnate sunt: in jurn. boem eOsvâta » ortic. Z
vychodni Rumelie, an. 1882. Rylsky Klăster, an. 1883. Na makedonskych
hranicich, an. ) 886; in jurn. museului ceh < Casopis ceskeho musca» pe 1887
C. L. xxm.--JI.-z8,555.
7
[98]
98
ROMĂNH DIN BULGARIA
volumul de care ne ocupăm aci o descriere completă a lor.
Cartea cuprinde patru părţi. Intăia ; intitulată "pe ambele
părji ale Balcanului", conţine Sofia §i imprejurimile ei, de la
Sofia la Plovdiv �i Plovdivul, Stara Zagora, Kazanlyk §i
Gabrovo, Trnova, părţile Dunărene (poduuaji) , Rusciuk ,
Svistov, Nikopol, Vidin §i celelalte localităţi de pe malul
drept al Dunării. Adoua parte l)Sredna Gora şi Rhodope"
cuprinde aşa numitul Cămp de aur (Zlatice pole) sau Ar­
cad ia bulgară, Sredna Gora, Gjopsa §i Rhodope in două
capitole: istoria §i geografia lui. Partea a treia l)Hulgaria
vestică" cuprinde părţile Trn-ului, Breznik §i Radomir, Kys­
tendil, munţii Osogov, marea de Kystendil (Kystendilske
Krajiste), Dupnica, munţii Ryl-ului cu monăstirea de la Ryl
§i Samokov. Partea a patra ne descrie infine teritoriul de
lăngă ,,lil�area neagră": Iambol §i Tundza de jos, Sliven �i
Kotel, Karnobad �i Aitos, sinul de mare de la Burgas,
Anchialos §i Mesembria, Vama §i Kaliakra, Provadija �i
Sumen, drumul de la Preslav la Sofia. Cartea e insoţită de
un escelent index al numelor geografice �i proprii, de un
index rerum §i verborum �i de-o mică chartă geografică a
Bulgariei.
Publicaţia d-lui Jirecek este deci o descriere a Bulga­
riei dunărene �i vestice, cu alte cuvinte a Bulgariei istorice
per excellentiam. Ea nu este insă, cum s'ar putea deduce
din titlul ei, o simplă descriere de călătorii, cum sunt mai
toate publicaţiile ce poartă acest nume; ea nu este nicio
carte de geografie pură, nici de archeologie; publicaţia d-lui
Jirecec este o carte ce cuprinde aproape totul despre Bul­
garia; pe lăngă descrierea entusiastă a solului �i a naturei
artic. Cernomorske pobrezi na vyhodnîm konci prisma Balkanskeho ; in jurn.
societăţii bulgare de ştiinţe. e Pcriodicesko spisauije s , an. J 884 artic. Peotni
belezki za strednja gOl'a i za rodcpskitâ planini; in Archaeologisch-epigra­
phische Mittheilungen din Viena, an. 1886 artic, Archeologische Fragmente
aus Bulgarien, ear in Monatsberichte der legI. Akademie der WissenschalTtcn
zu Berlin, 1881 artic. Beitrage zur antiken Geographie und Epigraphik von
Bulgarien und Rumelien. Aceste din urm" publicate şi in limba bulgar" in
Periodicesko Spisanije, an. 1882.
[99]
ROMĂNII DlN BULGARIA
99
1
(d-l Jirecek se arată me�ter in aceste descrieri �i se deosi­
beşte mult de ceilalti jnvăţa�i turi�ti, cari in dosul păturilor
geologice, pietrelor epigrafice sau fragmentelor archeologice
nu mai văd nimic din ţara in care le găse�c), ea cuprinde
istoria tuturor localităţilor, prin urmare o bună parte din
istoria Bulgariei, ea ne dă particularităţile etnografice ale
populatiunii �i caracterele feluritelor dialecte bulgare, ne
inşiră la fiecare ocasie credinţele, superstiţiile �i amintirile
istorice legate de fie ce localitate: de ora�e, stănci, punţi,
drumuri �i celelalte. Cu un cuvent, publicaţia d-lui Jirecek
este un fel de enciclopedie geografico-etnografico-istorică a
Bulgariei moderne �i vechi, ceeace inseamnă : a unei insem­
nate păr�i din peninsula balcanică. Valoarea acestei cărţi e
cu atăt mai mare, cu cat pănă la dinsa n'aveam nicio
scriere aşa de detailată �i aşa de conştiincioasă, scrisă cu
atăta competen�ă nu numai in geografia dar �i in istoria,
etnografia �i chiar dialectologia bulgară. Autorul ei, după
ce s'a ocupat mulţi ani CII istoria Bulgariei, a avut ocasia
a studia �i etnografia acestei ţări la faţa locului; d-sa n'a
cruţat nici oboseli nici muncă pentru a arunca căt rse poate
mai multă lumină asupra unei ţări, ce are o insemnatate
capitală pentru desvoltarea istorică a tuturor popoarelor
din Orientul Europei. Ideea d-lui Jirecek de-a da o descriere
erudită a călătoriilor sale a fost o idee fericită; lucrarea
d-sale conţine cu mult mai mult decăt călătoriile sale �i,
după modul cum e scrisă, ea este destinată pentru un cerc
strimt de specialişti in istoria �i etnografia Balcanului �i
mai mult ăncă pentru specialiştii slavi�ti. Cine va căuta
intrinsa "voyages" de ale lui Laveley sau chiar descrieri de
ale lui Kanitz o va găsi greoaie �i fără interes, cine va
căuta insă o descriere temeinica a ţării, oamenilor �i vieţii
acestor oameni o va găsi cea mai interesantă din eate s'a
scris pănă acuma asupra Bulgariei.
Iată un exemplu de modul cum tratează Jirecek is­
toria locurilor mai însemnate. In capitululdespre Soţia din­
sul incepe cu vremurile an te-romane, cănd prin acele locuri
trăiau Sardii �i Odrisii lui Herodot �i Tucidid (p. 2), trece
[100]
100
ROMANII DIN BULGARIA
la cucerirea romană §i infiintarea Ulpiei Serdica de Traian,
ne vorbe�te apoi de capitala Daciei mediterane din sec. 3
(p. 3). de Sredec al Slavilor din evul mediu gr. Teia ot'f'a
(p. 5), urmăreşte aceasta localitate in monumentele de limbă
bulgara din sec. 12, 13 (p. 6) §i ne arată cum de la numele
bisericei Sf. Sofii pe la finea sec. 14 Sredec a inceput a 88
numi Sofia (p. 7, 9); după acestea ne descrie biserica Sf.
Sofii, amintită intăiaş! dată la 1329 (p. 7) făcănd o escur­
siune asupra bisericilor §i monăstirilor bulgare din evul
mediu (p. 11); trecend la epoca luptelor intre St.racimire§ti
�i Şi�manizi pentru posesiunea Sofiei ne dă tabloul trist al
căderii sub Turci �i al transformării Sofiei in residenta
beglergegilor de Rumelia (p. 13). Sofia i§i păstrează însă
importanţa comercială in sec. 15 �i 16, cănd găsim intr'insa
colonii Ragusane; ea cade ca totul numai in seculul trecut.
Descriindu-ne după aceasta Sofia de astăzi, autorul ne co­
munică statistica amănunţită a locuitorilor: Bulgari, Turci,
Greci, Albaneji, Ţigani �i Cercheji; ne dă o icoană a posi­
ţiunii �i aspectului oraşului, a modului de clădit casele, a
palatului princiar, a climei (p. 33), a societăţii, a vieţii pu­
blice, pănă �i a rnăncărilor din Sofia (p. 37) �i sfir�e�te cu
mişcarea literară ce s'a inceput intrinsa după regenarea
Bulgariei de azi.
Oricăt de curios s'ar părea cuiva un articul, ce incepe
cu irnpărtirile administrative ale Traciei romane �i sfir�e�te
cu lista bucatelor de care se indulcesc Bulgarii moderni,
acest articul este atat de instructiv, e scris cu o intuiţie
istorică a�a de remarcabilă incăt, după ce l'ai cetit, ai ina­
intea ochilor un tablou al variatelor destine prin care a
trecut Sofia �i cu ea Bulgaria intreaga; ai, nu o serie de
numiri personale �i geografice, ci un tablou al vieţei ce a
existat intr'insa, A�a se tratează toate localităţile istorice
din Bulgaria. Astfel se descrie cu multă vioiciune (p. 161
sgi) Trnoua, a cărei positie naturală, după mărturisirile
unanime ale turiştilor, n'are seamăn in Europa, se dă is­
toria bisericilor dintr'insa, intre care biserica Sf. Dimitrie
Soluncanul, ce a jucat un rol atăt de mare in mişcarea
.�
,.
j
[101]
lW�L\1\ll D1N BCLGARL\
101
I
I
I
i
.�
,..
j
bulgarorornănă din sec. 12 �i 13; trecăndu-se la Istoria ei
se incepe cu vecina lYt.){OnOAtt; din epoca 'romană, se arată
rolul Tirnovei in rescoala de la 1186 �i se duce istoria ei
pănă la căderea sub Turci, 1393; deatunci pănă astăzi se
dau notiţe asupra vieţii comerciale din Trnova in evul
mediu �i modern (p. 172-] 79); despre Meeembria avem o
admirabilă monografie istorică din timpurile lui Darius �i
pănă azi: foarte preţioase sunt notiţele din epoca bulgare­
bizantină (p. G92-594); tot a�a despre Anchialos (p. 583)
patria familiei bizantino-fanariote a Cantacuzineştilor, asu­
pra cărora se dau căteva notiţe incepend din sec. 15; tot
a§a despre Preslav (p. 642 sgi) �i toate celelalte localităţi
insemnate prin ceva in istoria Bulgară. Se caută chiar �i
urmele localitătilor neistorice in vechile documente bulgare
sau in scriitorii bizantini �i identificarea lor cu cele de
astăzi. Cercetări de acest fel sunt imprăştiate in toată car­
t.ea �i au un interes pentru geografia istorică a peninsulei
balcanice, incepută cu m ult succes de Tomasek.
Nu mai puţin interesante decăt escursiunile istorice
asupra localitătilor sunt. �i escursiunile etnografice asupra
feluritelor grupe de eeminii: vulgare, ce constituesc azi po­
parul bulgaresc, pe departe nu atăt de omogen precum �i-l
inchipuesc cei ce ştiu numai atăt că in Bulgaria trăesc
Bulgarii �i nimic mai mult. Astfel escursiunile asupra :20-
pilor (p. 63), asupra Poniacilor (p. 2gU·302), asupra Gaqau­
eilor, o seminţie curnano-bulgară de lăngă Varua (p. 607)
�. a. m. el., se' dau in scurte conspecte particularităţile elia­
lectelor buiqare, de pildă dialectul Ru,J.7cilO1' din Rhodope
(p. 290-301), dialectul de la Solia (p. 78, 210), din Sredna,
Gora, din Macedonia ş. c., bogute SUlJt fragmentele din
miioloqia bulgară şi superstiţiile po pulare : despre Samoelive,
Vile, Rusalii, Capi de căni, Vampiri, Vircolaci �. c. Infine
partea ce pe noi ne interesează mai mult sunt notitele
asupra popoarelor conlocuitotire cu Bulgarii, intre cari se
află �i Românii. Fiindcă această parte a pulJlicaţiunii d-lui
Jirecek ne intereseaza direct �i fiindcă intreaga publicaţie
este neaccesibilă celor mai mulţi dint.re noi din pricina
[102]
102
ROMANII DIN BULGARIA
limbei in care e scrisă, cred că nu voiu face un lucru ză­
darnic să comunic pentru cei ce nu pot ce tI original ul ceh,
aproape cu cuvintele autorului, mai toate notiţele ce le-a
împrăştiat in capitulele cărţii sale asupra populatiunii ro­
măne din Bulgaria. Aceasta mi se pare a fi cu atăt mai
folositor cu căt autorul in stabilirea faptelor ce ne dă. s'a
servit de date oficiale �i de scrieri publicate in limba bul­
gară �i sărbeascău), tot a�a de puţin cunoscute intre noi
ca �i cea cehă. Afară de aceasta despre Romănii din Bul­
garia se �tie cu mult mai puţin decăt despre Romănii din
Macedonia, de cari ne-am ocupat şi noi mai deaproape �i
despre cari d-l Caragiani a inceput un studiu foarte pe larg.
Iată ce ni se spune mai intăi despre coloniile romă­
neşii de lăngă malul drept al Dunării. Colonisatia rornănă
dealungul Dunării nu a pătruns departe in Bulgaria. Ea se
poate impărţi in trei părţi incoherente. In tăia parte cu­
prinde ţermul Dunării de la Silistra. la 'I'utrakan, cam intre
Călăraşi �i Olteniţa. De aci pănă la Nicopol, afară de căţiva
Romăni in Svistov, colonii române nu se mai intilnesc.
Adoua grupă de colonii se intinde de la gura riului Osem
(lăngă Nicopol) pănă la gura riului Ogost, cam de la Turnu­
Măgurele pănă la Pichet, vis-a-vis de Rachova ; numirile
acestor colonii sunt mai mult bulgăreşti şi turce�ti. Pe
lăngă Lom, impotrivă de Lornpalanka, se găsesc Romăni
sporadic. Cele mai numeroase colonii romăne sunt in colţul
format de Timok, Dunăre şi Vidin, care afară de-o nein­
semnată peninsulă de Bulgari spre nord de la Vidin, este
curat romănesc. Aci sunt 36 de sate. In intreg principatul
bulgar se află 49,070 Rornăni, din cari jumătate pe lăngă
Vidin şi anume: in ţinutul Vidinului 23,846, al Lornului
1,494, al Rachovei 8,054, la Pleven �i Nicopol 6,077, la
Svistov 1,260; de la Iantra pănă la mare 6,663, in ţinutul
Silistrei 1,629, pe lăngă Tutrakan §i Ruscuk 3,403, ear in
1) Safarov in Periodicesko spisanije, vol, 5 şi 8; Milicevic in GOdlS­
nica Cupica, fascil, 4; Iliev, Siarozagorskij okreg v marado-i konomicesko
otnosenie, 1885-
[103]
ROMĂNII DIN BULGARIA
108
'I'utrakan 2,804. După părerea d-lui Jirecek to�i acesti Ro­
măni sunt colonii relativ nouă: cea mai mare parte din ele
au trecut din Romania in Bulgaria in timpul sec. 18-1ea �i
la inceputul sec. 19 din pricina jafurilor fanariote. D·sa ci­
tează căteva �tiri din sec. 18 �i 19, unde se spune lămurit
ca locuitorii de care e vorba au fugit de dări. Aceasta a
auzit-o de pildă Boskovic in 1762 la Ienibazar, unde el cu­
noscu "uoa famiglia valacca venuta la da un anno" din
pricină că "estorsioni incredibili forzano i villani ad aban­
donare i lor o paese". De-o colonisaţie veche nu poate să
fie vorba după d-l Jirecek. V. p. 197-198.
In capitalul despre Sredna Gora �i Rllodope d-l Jirecek
a introdus o notiţă generala asupra Homănilor păstori din
Bulgaria. In pă�unile inalte ale Srednei Gore �i Rhodopei, zice
d-sa, trăesc Romanii păstori �i nomazi. Ei se impart in doue
grupe: cei ce vorbesc romăne�te �i cei ce vorbesc greceşte.
Oulovlachi'i români �i Coracaciamii greci nu numai că nu se spri­
jinesc unii pe al�ii, dar trăesc adeseori in duşmănie. Aceşti din
urmă se numesc in Macedonia §i Caraeolciami §i se deosibesc
in Români albi, ce pasc oile �i Romani negri ce pasc caii.
In Grecia ii numesc Coraqunidee, in Serbia Crnoounci (cit.
1'jrnovun�i): toate analoge cu numirea Maurovlachilor, azi
Morlacilor din Dalmatia. In �inutul Kotlen ii numesc §i
Arnăuii ; Bulgarii pe lăngă celelalte numiri le zic §i Iuruii
de la turc, jurumek, umblu. Vlachii i�i pasc vitele lor in
toată in tinderea Starei planine, incepănd din Serbia pănă la
Marea neagră. Păşunile le arendează de la vecinii lor, de la
comune §i de la Stat. Mulţi se sue in Sredna Gora, Rho­
dope �i Ryl, mai pu�ini in mun�ii Osogov, in părţile de
Iăngă 'I'rn, §i pe langa Pirotul din Balcani. Ei nomadizeazl1
cu familii cu tot �i traesc eate 1000·1500 de metri dea·
supra mării, in colibi de lemn neacoperite cu tinciu; aceste
au ferestre din lemni�oare ce reman deschise �i in timpul
iernei; inainte se pare că trăiau atăt in colibi (v chatrcich),
cat �i in corturi de nuele (v stanech z rosti) �i in bordeie
(v chaloupkach) de jumetate sapate in pament. Locuinţele
lor sunt incăpetoare, de oare ce ei trăesc in tovara§ie de
[104]
104 ROMĂNII DIN BULGARIA
�-----------------
mai multe familii, 60·100 de oameni la un loc avend un
singur şef', ce se chiamă pe turce�te kehaja, in Macedonia
ceinik, in partile greceşt, de lăngă Olimp §i Pind celingas
(din celnik-as. Sunt. intre dinşii bogaţi �i saraci: turmele
lor sunt de oi §i cai; turme de vite cornute n'au. Via�a
le e primitivă §i selbatică. Bărbaţii poartă turbane vinete,
cum purtau §i Grecii după mărturia lui Kuripesic din 1530
�i haine de lănă, albe sau negre, tăiate in felul celor ma­
cedonene, cusute in găitane negre, cu brău roşu, răsucit
de căteva ori in jurul trupului. Trăsăturile feţei lor sunt
aspre �i grosolane; ele poartă urmele unei vieti seculare in
munti �i la venturi. Intre bărbaţi iutilneşti de multe ori
făpturi frumoase; femeile sunt urite, căci de mici incepend,
toată munca casnică cade pe spatele lor. Vlachii se nasc
�i mor pe mlll1ţi. In casuri de nun�i ori botezuri ei se co­
boară la �es in bisericile cele mai apropiate; ei au felurite �i
curioase obiceiuri. A§a la munţi de pildă ei ung cu unsoare
colibele �i aruncă grău, l1rj�că �i mazere pe dinsele. Ocu­
paţia lor principala e mulsul �i pregătirea untului �i a
brănzei; apoi tund de două ori pe an oile, lucru ce se in­
cepe totdeauna cu veselii. Foarte lăţita este intre dinşi:
intrătirea de cruce, ceremonie săvîrşită in biserică. Vlachii
ce se hotărăsc a incheia o astfel de legatură se pun in
rănd in biserică, se leag�L cu o funie unii de alţii �i ascultă
rugăciunile obicinuite ce le căntă popa peste capetele 101',
Această procedură se face de pildă in monăstirile din Ca­
lofer �i 1:\yL De altmintrelea ei sunt foarte pioşi: certele
dintre clin§ii rar ajung la sănge.
},ce�ti Vlachi au contribuit foarte mult la pustiirea
pădurilor in Bulgaria. Nutrimentul lor, ce constă mai ales
din lapte �i brănză, �i·l indulcesc câteodată cu fag alb pră­
jit (belern bukovym) �i cu cojile luate de pe tulpina tine­
rilor arbori, Spre sfir�itl11 toamnei ei aprind iarba pă�unilor,
ca in vreme ele un an să crească �i mai bogată; de multe
ori ard \i arborii tineri. In munţii Zlaticei ei petrec de la
Sf. George (23 Aprilie) pănă la Zioa crucii (14 Septemvrie).
Duprt aceea işi incarcă femeile, copiii, aparatele de lăptărie
[105]
ROMĂNII DIN BULGARIA
lOG
�i tot ce au pe cai �i incep a măna vurmele la iernatic.
Obiceiul de mii de ani �i nestatornica lor natură ii face să
nu ierneze in �esurile de sub munţi: ei se tăresc incet cu
incetul, două luni căteodată, pănă la locurile tradiţionale
de iernatic. Păstorii din Balcani pănă mai deunăzi mergeau
să ierneze in şesurile de la Adrianopol �i Constantinopol,
ba pănă la litoralul Egeic �i Enos, pe lăngă gurile Moricei.
Cei din Rhodope ierncază in litoralul cald de lăngă Gju­
murdzina, cei din Ryl, Osogov �i de pe Morava se duc pănă
la Salonic; tovarăşii lor din Pind se scoboară in 'I'esalia �i
in peninsula Cassandra, Spre primăvară se tăresc din nou
la munte. Vămile impuse cu infiinţarea de nouă frontiere
in imperiul turcesc �i zeciuelile au dat o lovitură grea a­
cestei vieţi nomade. Din timpul Turcilor ăncă Vlachii ince­
pusere a se mi�ca intre mărgini mai stimte �i a ierna in
vecinătatea păşuuilor de vară. De cănd au inceput a se
opri in Bulgaria �i Rumelia ei petrec iarna pe litoralul
mării lăngă Burgas �i in Rumelia, alţii in şesurile de la
Vidin �i Vama, alţii chiar in apropierea Balcanilor in pod­
goriile de lăngă Vraca, Lovea, Trnova, Sumen �. c.
Vlachii din Vitos iernează in Pleveu. Iernaticele lor de
lăngă Vraca au indus pe Sejean in greşala de-a insemna pe
charta geografică a 'I'urciei europene in aceste părţi o insulă
de Romăni. Satele indicate de dinsul ca romaneşti, sunt
insă curat bulgare �i Romănii petrec in ele numai iarna;
o greşală analogă face Sejcan cu satele bulgare din �esul
de la Muzakja in Avionul Albaniei: aci locuitorii sunt AI­
baneji �i Bulgarii iernează numai in ele, venind din Strnga
�i Ochrida. In vremea statisticoi făcută in iarna anului 1881
se afla in principatul bulgar cam 3000 de Itomăni in ier­
natice, din cari 2300 vorbeau rornăneşte, 700 greceşte; ei
locuiau prin sate in tovărăşii de ::'0-70, in locurile mai fa­
vorabile pănă la 163. In noile teritorii alo Serbiei Vlachii
din Pirotul Balcanului, de la Vrunjska �i pănă la Copaonica,
după socoteala lui .M:ilicevic, numerau 134 de familii cu
33,000 de oi �i 1,800 de cai. Prin inmul�irea pămentului
de arat �i mic�orarea p8�unj]or de la �esuri gospodăria
[106]
lOG
R01L:l.NlI DIN BULGARIA
nomadă a Vlachilor fu adusă in nişte dificultăţi analoge ca
a păstorilor ambulanti din Italia sudică �i Spania: ei mai
găsesc ăncă mult teren pentru păşunile de vară �i iarnă,
dar trecerea prin păr�i de păment arate ca să ajungă la
păşuni se ingreuiază tot mai tare. De mult au inceput să
se plăngă Bulgarii din sate incontra trecerii turmelor pe
pămănturile lor; ei n'au nici un folos de la aceasta, afară
doar de gunoiul ce-l lasă oile. Afară de aceasta creşterea
de vite mărunte se mic�orează cu incetul lâi locul il ia in
parte creşterea porcilor �i vitelor cornute, v. p. 220-222.
După acestea d. Jirecek atinge in căteva vorbe pe Ro­
mănii chirigii, pe me�te�ugarii �i mai ales proprietarii ele
hanuri, cunoscuti in toată Bulgaria, precum �i in restul
peninsulei balcanice. Despre deşteptarea uaţională a Romă­
nilor din Pind §i infuntarea de şcoli prin ajutorul regatului
nostru, d-sa observă că resultatele la care ne-am aşteptat
noi nici pe departe nu s'au ajuns. D-sa crede că propaganda
romănească in mijlocul unei populaţii pe jumătate grecisata,
pe jumătate bulgarisată nu va avea nici un efect in sensul
desvoltării unei con�tjjnţe naţionale sau al unei conştiinţe
de aceea�i origine cu Romănii din nordul Dunării. Influenţa
culturei grece�ti pe deoparte (dintre păstorii simpli sunt
mulţi cari �tiu cetl �i scrie greceşte, p. 222) �i masa popu­
laţiei bulgare pe de alta, vor fi pedicile neinvinse ale acestei
tendinţe (p. 223). Căteva notiţe asupra Vlahilor din evul
mediu după autorii bizantini �i documentele serbeşti nu dau
nici un material nou afară de cel cunoscut de la Vasilijev­
skij �i Tomasek. Pentru explicarea numirilor de locuinţe
ale acestor Vlahi medioevali, 7âetiste �i katun nu se dau ma­
teriale noue. Notez că d. Jirecek admite deducerea cuventu­
lui "c�ltun" din italianul "cantone", dovedind in tot casul
(dacă chestiunea aceasta se va resolva in altfel) un simţ
filologic mai bun decăt Cihac, care derivă cuventul romă­
mănesc, ce vine in seculul al 13 §i al 14, de la turcescul
"gouthoun" in loc să o facă deandoasele.
Mai interesante decăt aceste notiţe, mai mult sau mai
puţin cunoscute, sunt căteva notiţe irnprăştiate asupra no-
1
1
[107]
ROMĂNII DlN BULGARIA
10;-
menclaturei româneşti din Bulgaria. Această nomenclatură,
găsindu-se in virfurile munţilor sau la poalele lor, dovedeşte
că este veche, dacă nu din epoca intăia a evului mediu, cel
puţin de prin veacurile al 12, 13 �i 14. Datele adunate de
d. Jirecek in călătoriile sale sunt puţine; de bună seamă cii
ar fi putut aduna mai multe, dacă ar fi putut da mai multă
atentiune acestui lucru. Locurile principale unde se găsesc
numiri de localităţi româneşti sunt intre colibele de la Ga­
brovo �i Kazanlik, in Sredna gora, in Rhodope §i 'I'rn.
Intre colibele elin Gobrouo şi Kaeanlulc găsim următoa­
rele numiri geografice rornăneşti : Fărtuni (fortuna) §i Cos­
tel (castellum). Acestea dovedesc urme de populaţie romană
veche, intocmai cum Armenite, Arrnjankovci , GEn'cite,
Urucite, Serbe, Komanite, dovedesc existellţa de odinioara
peacolo a Cumanilor, Armenilor §. c. V. nota 24, p. 158.
Mai multe numiri româneşti se găsesc in Sredna gora:
in Koprivstice o pă�une se chiamă Ureuiiţa, citată §i la p.
238) un verf de munte Grecul, o vale, Delboki vCÎl (= valea
adâncă), o altă vale Cerbul in padurea de la Klimase. A­
proape de Paragjuriste se află vălceaoa Merul, intre Bul­
gari din aceste localităţi se intilnesc destul de des numele
proprii Neaqul, Dragul, Tancul; Radul �i altele de acest fel.
Numele proprii §i numirile de localităţi dovedesc CrL odată
impreună cu Bulgarii au trăit peacolo multă vreme §i Ro­
mănii, de la cari au remas acele numiri §i sufixe rornăneşti.
V. p. 249.
Prin verfurile Balcanului, in Ailzor, se află o parte a
locului ce se numeşte Vlaska mahla, mahalaua Romănească ;
aceasta ar putea sa fie insă de origine cu mult mai noua
decăt celelalte. V. p. 271.
In munţii Rhodopei se găsesc de asemenea urme vechi
de Rornăui: aci ei sunt pomeniţi de scriitorul bizantin Can­
tacuzen la 1322 (un Şerban, �'vlprâl)o<;). Pe cursul sting al
Mestei sunt căteva sate de Mahomedani bulgari cu nume
romănoşti ca S'ingu1-, Cirbul §. a. V. p. 293. Faptul că
ace�ti bulgari sunt rnohamedani se explică a�a că ei au
fost intăi Rornăni sau amestecaţi cu Romăni, apoi ca Bul-
I
[108]
108
ROMĂNIl DIN BULGARIA
gari au primit Mohamedanismul in timpurile mai noue (sec.
17 �i 18), au păstrat insa numirile vechi rornăneşti, pre­
cum �i-au păstrat �i limba 101' bulgărească.
Lăngă Pestera, 1 oare departe de Tatar-Paeardeik; sub
a�a numita ),pestersko kale" se află două isvoare din care
unul se chiamă Capu de §op. V. p. 323. Intre satele de
lăngă Dospad găsim sate cu numirile Cirbul, Guştir, Sinqur,
V. nota 61, p. 337.
Despre Valachii din �inutul Trnului d-l Jirecek ne
spune că printre ace�ti Vlachi au văzut frumoase tipuri
de femei brunete, de rasă romană. O mare parte din munţii
Nisava, deasupra Strumei �i Iskeru-lui, de la Balcan pănă
la Vranjska au căpătat numirile de la Vlachi. In ocolina
(= plasă) Iskrec din Balcan este un sat Cercel, in Visok
satul Bukorooci (din Bucur), in Burel satele Oârnul, Oiorul,
Gurguljat, Cacurouci, Radulooci. Pe cale d-l Jirecek a intil­
nit un sat cu numele Vlasi §i intr'insul o stincă Mumul.
Intre virfurile munţilor de lăngă Trn se află Circilat-ul.
Prin munţii dintre Trn �i Radomir sunt una lăngă alta
doue sate cu nume romăne�ti Herul (sau Erul?) �i Banişor.
Alte căteva se află mai departe spre vest in Krajiste : co­
liba Orecul (o parte din Ujna), Barbulooci (o parte din Resen)
�i Viturc; (o parte din Cesljanci). V. p. 360. 368. Astăz:
Romanii au dispărut din aceste locuri afară de căţiva păs­
tori ce se coboară iarna la marea Egeică.
In ţinutul Kystendilului, nu departe ele frontiera Ser·
bească, se află satul M�isul. V. p. 440.
Acestea sunt aproape toate notitele asupra Romănilor
din Bulgaria introduse de d-I Jirecek in publicaţia sa: multe
dintr'insele sunt date pentru iutăia oară §i cele din urma
mai ales sunt foarte interesante. Ele ne privesc direct pe
noi �i trecutul nostru din Bulgaria. Ele ne intăresc conclu­
siunile ce le putem trage din documentele vechi Bulgare �i
Serbe asupra poporului roman din evul mediu din acele
locuri, unde s'au păstrat urmele ei pănă azi. Publicaţia a­
ceasta insă e plină de alte �tirj, ce se rapoartă indirect la
istoria noastră: ea ne dă. mai cu seamă un material bogat
[109]
ROMĂNU DIN BULGARIA
109
----------------------------------------
�i sigu?' de comparaţii topografice slavo-romăne, zic sigur,
căci rare sunt cărţile pe care te poţi intemeia pe transcrie­
rea esactă a numirilor geografice. Cartea d-lui Jirecek e una
din aceste laudabile escepţiuni. M'am silit să atrag aten­
�iunea asupra celor mai de căpetenie fapte din conţinutul
ei; sunt multe altele ce nu le-am amintit, E de regretat că
o publicaţie a�a de preţioasă e scrisă intr'o limbă, atăt
de puţin respăndită ; dintr' o comunicare a autorului insu�
ştim că ea va e�I in curend �i in limba germană, va fi
insă presentată �i scrisă pentru un public mai larg: intere­
sul �tiinţific al ediţiei va scădea, lăsănd mai mult loc ce"
lui turistic. Ediţia boemă prin bogatul material istoric �i
bibliografic serve�te pe lăngă altele, �i ca o completare a
multor părţi din istoria Bulgară a autorului, care in urma
descoperirilor �i studiilor făcute in cei din urmă zece ani
va trebui inavuţită �i in parte chiar refăcută.
iOAN BOGDAN,
[110]
110
�lITUR[LE LUNARE
MITURILE LUNARE: VIRCOLACII
STUDIU DE ETNOLOGIE ŞI DE MITOLOGIE COMPARA'fĂ
(Conferinţă ţinută la Ateneul romăn la 14 Aprilie 1888)
- Urmare şi sârşit -
nI.
Dualitatea Soarele şi Luna.
1�liU lunga contemplare a cerului, din constanta apa-
riţiune a fenomenelor §i din impresiunea ce au
produs asupră-le, oamenii ăncă de la inceput, au ajuns la
ideea de dualitate, formănd un nurner de părechi cosmice
consecutive. Cea dintăi a fost Cerul �i Pămentul (Ohr'onos
sau Saturn �i Rhea, Oibela sau Tellus); a doua Soarele §i
Luna (Apolo �i Diana), dănd naştere Zilei §i Nopţii, Luminii
§i Intunericului. Insăşi Biotic ne presentă, de la creaţiune,
părechi succesive, (Adam §i Eva, Abrarn §i Sara etc.) ca
influenţă a unor idei anterioare despre cOllstanţa dualităţii,
basată pe dualitatea sexului omenesc.
"Animismul, oricărei doctrine ar aparţinea, conduce
in mod a�a de inevitabil la personificare, incăt selbatecii
�i barbarii pot să atribue fenomenelor naturii, fără nicio
silinţă făţi§ă, o viaţă cu totul reală, cum noi numai cu
multă osteneală ajungem să le esprirnăm prin ajutorul
metaforei. Ideea despre respăndirea in natură a vie�ei �i
[111]
MITURILE LUNARE
111
a voinţei intr'un grad cu totul altul de cum nu ni l'am
putea imagina astăzi; credinţa intr'un suflet individual,
care ar anima chiar ceeace noi numim corpuri inerte; doc­
trina transmigrării sufletelor, in viaţă ca �i după moarte;
părerea că există o mulţime de fiinţe spirituale, aci plutind
prin aer, aci locuind prin arbori, in stinci �i in căderile de
ape; toate aceste conceptiuni, prin care omul atribue obiec­
telor materiale propria-i personalitate, se presentă sub ată­
tea forme in mitologie, incăt e anevoe să se constate ac­
ţiunea isolata a fiecăreia dintr'insele. Originea animistică a
miturilor naturii apare lămurit in marea grupă cosmică a
soarelui, lunei �i stelelor. Pretutindeni, in filosofia primitivă,
soarele �i luna sunt fiinţe vii �i, ca să zicem astfel, o fire
omenească, Opuşi unul alteia ca bărbat �i femee, se deosi­
besc prin sexul ce li se presupune �i in relaţiunile lor re­
ciprocetu.
Intrebarea este: in ce relatiuni de rudenie fost-au
adorate cele două mari astre ale universului? Fost-au con­
siderate ca străini �i inamici, ca frate �i soră, ca soţ �i
soţie, sau �i una �i alta impreună?
La poporatiunea Mbocobis din America de sud, luna
e bărbat �i soarele femeea lui, ba ăncă se poveste�te că, a
căzut odată �i că un Indian a ridicat-o ca să se sue in
cer, că deacolo a căzut pentru a doua oară �i c'a ars pă­
durea c'un deluviu de foc(z).
După credinţa lndianilor algonquini, luna este o fe­
mee, avend soarele ca bărbat �i posedend un copil cu din­
sul. Cănd il iau in braţe, atunci lumina li se pare Întune­
cată �i se produce ceeace se chiamă eclipse.
O celebră legendă mitologică a aceleiaşi rase, istoria
lui Iosco, dă soarele �i luna ca frate �i soră. Se spune că
doi Indiani se suiră in cer printr'o deschizătură �i se po-
1) Tylor, Civilisation primitive loc. cit. pag. zz9 -230.
2) Lejcune, RelatioJlS des ]'esuites dam la NOII�'dlc-F"allce (1634, p.
26) apud Tylor loc. cit. pag. 330.
[112]
112
MITURILE LUNARE
menire intr'un loc foarte frumos luminat de luna, pe care
o vezure apărend de dupa ci colina �i inaintănd spre dinşii.
O cunoscure indată. Era femee in virsta, cu faţa palidă �i
cu infătişare plăcută. Adresăndu-li-se cu bunătate, ii duse
la fratele ei soarele, care-i lua cu dinsul şi-i trimise acasă,
promităndu-le viaţă fericita (1). .
La Peruviani, soarele �i luna - ca �i Osiris �i Isis,
identificaţi cu soarele �i luna - erau tot deodată fraţi �i
soţi. Astfel căsătoria dintre frate �i soră, practicată de
Incas, era explicată �i justificată de rehgiunevo.
In Ceylan se găse�te o poporatiune, re masă inapoi de
civili sarea modernă, aproape in stare selbatecă, vorbind un
dialect arian �i fiind -privită ca un tip pre-arian in �tiinţa
etnologiei. Ei se numesc Veddas sau "venători", pentrucă
se hrănesc cu venatul paserilor �i pe�tilor; locuesc in scor­
buri sau in colibe de scoarţe. La această poporaţiune s'a
păstrat ciudatul obiceiu ca fratele să ia de soţie pe pro­
pria-i soră sau pe cea mai mică, cănd are mai multe.
Daca ne vom găndt că Înmulţirea genului uman nu era
posibilă altfel, la primii oameni care, trăind ca fiarele, n'a­
veau idee despre ce insemneaza păcat sau ru�ine; daca
vom adăuga că �i la Singalesi căsătoria dintre frate �i
soră este admisă in familia regalăts), vom recunoaşte: 10 că
soarele �i luna au fost consideraţi, la inceput, ca frate �i
soră, dar in acelaş timp ca soţ �i soţie; 2° ca obiceiul s'a
măntinut seculi intregi �i că rarele practice de astăzi sunt
la căteva popoare inapoiate, resturile care supravieţuesc
(eupersiitee, supersiitio) epocelor preistorice.
E probabil că aceste moravuri s'au practicat la toţi
locuitorii primitivi din Asia �i din Egipt, care populare
1) Schoolcraft, Alg. Researcltes, vol, II, P: 54 etc. ibid, pug. 331.
2) Prescost, Peru, vol. 1, p. 86; Garcilaso de la Vega, Comm. Real,
1, c. 4 ap. Tylor ibid, p. 331.
3) e Une remarquable coutume matrimoniale des Vcddas est cel le de
prendre pour epouse sa plus jeune sceur (non I'ainee). Le mariage cntre frere
et sceur existant chez les Singhalais, mais seulement dans la familie royale » ,
Tylor, Ciuiiisation p"imitive, (Paris. 1876, vol , I, pag. 58).
[113]
MITURILE LUNARE
113
8
Greciatr) §i Tracia. Astfel mitologia greacă ne presentă pe
Joe ca fiind fratele f,ji in acelaş timp soţul Junonei, ear pe
Edip ca luănd de femee pe propria-i murnă Iocasta. Deose­
birea e numai că acum, civilisaţiunea fiind inaintata, acest
fapt fu considerat ca o crimă incestuoasa, comisă fără voe
�i fără, ştire, sub irnpulsiunea fatalitătii. Asemenea cre­
dinţa păgănă că Apoline �i Diana, adică Soarele �i Lu na,
născuseră ca soţi celelalte astre mărunte, se puriflca sub
influenţa dogmelor cre�tine, admiţenclu-se mitul că Diana,
zina castitiiţii, nevoind a se mărita, sile�te pe fratele seu
Apoline s'o urmărească in eternitate, ca in legenda noastră
populară, despre care voiu vorbi indata.
Locuitorii americani din Cumana credeau ca soarele
§i luna, ca soţ §i soţie, trăeau reu impreună �i că atunci,
cănd se intimplă o eclipsă, ei se ceartă §i se bat, prin ur
mare ca soţul ranit ori ameţit apare fără viaţă, adică fără
lumină.
Mexicanii, speriaţi, ajunau in tot timpul eclipselor,
eal' femeile se maltratau căt puteau, certăndu-se cu băr­
baţii, in credinţa că "luna fusese bătută de soare, intr'o
sfadă casnicăt»)".
Ojibwii se sileau să le potolească cearta �i să-i des­
partă: in scopul acesta, făceau cel mai asurzitor sgomot.
La Sumatra, există noţiunea că o eclipsa depinde de
acţiunea reciprocă a soarelui �i lunei unul asupra alteia;
deaceea fac larmă cu instrumente de musică, spre a-i opri
d'a se sfăşia unul pe altults).
In Africa se află respăndită credinţa că intunecimea
soarelui provine din imprej urarea că e prins de lună.
Diodor Sicilianul ne raportează, in această privinţă,
următorul mit din superstitiunile vechelor popoare din
1) Ca frate şi soră, Apoline �i Diana pedepsesc pe Nioba şi pe cei
12 copii ai ei) pentru marea cutezanţă ce avusese de-a se măndrl cu aceasui
progenitură, prefcrindu-sc Latonei.
2) Al. Souchon, Traiti d'astronomic pratique, pag. LXXXVIfr.
3) Marsden, in Sum atra p. 1<)4 al' Tylor op. cit. pag. 378.
C. L. XXUl. -IL - z8,555.
[114]
114
MITURILE LUNARE
--------------------
Libia. Vasilea O), fiica Cerului, ocupănd regatul părintesc
ancă de fată, se mărita cu Iperione, unul dintre {raiii ei,
pe care-I iubea foarte. Din această căsătorie se născure doi
copii, Eliu (HAtaC;) �i Selena (.I:dfj1JTI), care uimeau pe toţi
prin casti tate �i frumuseţe. Fraţii ei insă, parte din invidie
pentru o aşa de neasemănată progenitură, parte dln teme­
rea ca nu cumva să le scape domnia, omorire pe Iperione,
eal' pe copilul Eliu il înecară in riul Eridan. Tenera Selena,
cuprinsă de groază şi de măhnire, se aruncă de pe virful
casei şi muri indată. Pe cănd nenorocita mumă işi căuta
copii pe marginea apei, eată că Eliu ii apare ca in vis, in­
demnănd-o să nu se mai tăngueasca, căci - printr'o pro­
vidintă divină. - atăt el, căt �i soră-sa vor fi schimbaţi
in firi nemuritoare, astfel că ceeace pănă atunci s'a numit
"focul sacru al cerului" deacum inainte se va numi soare,
�Atar; (Helius), eal' ceeace se zisese t-t�V'l (Mene, lună) acum
se va chema 1-'cA�1Jr; tSelene; Lunăt»). Vasilea fU apoi cu­
prinsă de un delir sacru, dispăru de pe păment �i poporul,
mirat de această minune, a�ezâ pe Eliu �i Selena intre
stele, ii adora ca Soare �i Lună, ear mumei ii ridică altare
�'o consideră ca divinitate (3).
1) Numită de Latini Regina şi lJfagtza-mater.
2) A se vedea nota I de la pag. 102.
3) «rBVO/l8V0111 o" rJ.�Ţii (ivo T8ifJ!(rJl', (II}jov %Ul SSÂ';7Jr;S, xrd {)'av,lla­
�Ofl/;v{!J'lJ sni T�;; XaÂ)"1l uat Ttl OWT(!OO'l.)11/l, raa't TOt'S aSr:Ârovs T(n)TT/ Il Ei!
ih-/ 131vl'F.'Xl'iq rp{)'O}Jo'uvrcas, TO}/ (f YnEf!io'lla ro{Jrrlh§vTas IlIi7TOT8 7:171' Baor­
J.Elrx:p el:; a'l�T;n/ 7tE(![(l'J(rY.U?J, 7t(?âguJ 6'7flTfÎ.,{;tav()'ru na'PT82cus dl'OSlOl'o 2:vvw­
POOlUjJ )'e' (! nOl't}U'(l/l8'I'O'lJS TOP flSI' (17nl:(?io'l'a xrrca(f(Ja�cl.l, 7()'V J' lJ}�tnl'
rJ'/JTa natUrI 'l'1;'lJ l}l.ndal' eie T6'lJ lI(!u�{/.vOJJ nOTa/lov lp(Ja}",o'lJTfl.s aJ1-o'lT'I'l�(u:
�a:r({Cfa')Jovs (Yi ye'l'OpliJ'l;S T�S a7:'ux,ias, T'�1J' ţlE.JJ :':t},.,;rII'Jl fjtJ.rllirJA/,ol1 01�Oa1!
'X(/",(I"unee(30A'I/V ano �-OV TerO/ls ea'vT'Ill' {(tIpat, rCI1'Jl lil: fl17TB�)(f. jJ17TOUO('.(ll Ta
Orâf.-la 'Jta�ia '[:(,'11 7tOT((POP O"'I;YXOJ'tO'Jl ye'JJEUCJ'rX1, 'XfXt Xrl.-T8VrxEJot.:turt/v el..,' :lJ'J(,'JlOJ!
"SeLJ! (H/,U'J xa{),J�'I' }J()'oţcv lJnUl7:U'J!ca TOV il).to1) naf?axu),,,ElV (f.:�7:;J1J /07
.[}(!11ve'l'l' TOV TlUV 'C8X'lJW/' {J'avaTO'l', B(J,VTOV ya(J uat T'IJV (�/jcÂr�1' elS aD'a­
'JJaTOVS fj1;Ol3t[.; p8ra(}X.JlpaTta(h;(J8a:J'at /J"tJl(f TU't 'Jr:('O'lJOlq, lJ'J)Ofutu{l'luco()ra
YU(J 'una Trup av/I(wJnflJ'lJ ;p..tOV flEV 7:0 7t(lOT8(!O'lJ EI) o/J(!a1Np J'tvf! 'if(}(�P Urt-
20Vfl8'lJOt', oc2/;V1)'lJ Se 'Cifv 11/;'lJl)1' rf!{o(Jl<YO(!W,u{PljP... Tovs c)" o,/).ovs {)'(XV­
/l(;aav7:as �'f)'J/ 7fE[!lni'TEta'J/ TOV {lE/.' 7-IJ.(01) :%(1) rnl-J! �E).I;'J"llJ Ti} 7Cf!OUIJ)'Of?lr;.
[115]
MITURILE LUNARE
115
Astfel cultul soarelui �i lunei trecu din Asia �i Africa
ls Greci, apoi se introduse la Romani parte prin Etrusci O),
parte prin influenta ora�uluj Cume, împreună cu credinta
in oracule �i cu prevestirile cuprinse in căr�ile sibiline.
Putem dar afirma că superstiţiunile relative la dinsele au
produs diferite mituri de caracter filosofic şi astronomic,
apropiate de causele reale care aduc eclipsele, de oare ce ad­
mit că arnendoue astrele i�i causează intunecimi reciproce.
Aci e locul, domni şi doamne, să ve atrag aten�iunea
asupra frumoasei balade din poesiile noastre populare, in­
titulată "soarele §i luna", interesantă din mai multe puncte
de vedere.
Ea ne presentă un fond de credinţe păgăne, ameste­
cate cu ideile noue ale religiunii cre�tine.
Voind a se căsători, soarele umblă mereu
noue ai
pe noue cai,
călătoreşte peste toate ţllrile şi marile din lume, dar nu
găseşte fată mai potrivită cu dinsul şi mai frumoasă decăt
soră- sa
Ileana
Sinzeana
doamna florilor
ş'a garoafelor,
sora soarelui,
spuma laptelui.
Găsindu-şi la argea pe cele nouă surori, soarele alege
pe cea mai mică, după cum vezurem că a fost �i e ăncă
obiceiul la câteva din popoarele primitive.
Cănd ii vorbeşte apoi şi-i propune căsătoria, naraţiu­
nea poetică ii atribue oarecare idei cre�tine, ele insa nu
uaL -ralr; 7:ljualg fleraya}'8tp J1nt ?:a 'X(I.7"ov�r/"JJ�'J' aOT(!a, 'T�JI 1J�' 11IJ7;{;(!lX
To-(rrfV'}J {l'E30'J' 7:8 'FOldorl.,{ :xrtt ]](O,l(u'VS to!?vaao/)-o.p. Diod. Sicul. l ib, III.
cap. LVII (Paris, 1842, edit. L. Dindorf, vol, 1, pag. 170).
1) Care-I adoptasere ele la Feniciani,
[116]
116
MITURILE LUNARE
-------
sunt efi caci. Ileana admite posibilitatea unei asemenea in­
sotirl, in să cu oarecare condiţiuni, după ce va fi dat probe
de vitejie, după ce va fi esecutat - ca un alt Ercule ­
căteva lucrări grele �i supraumane. Conform acestui ele­
ment romantic, pe care-l intilnim la tot pasul in basme,
tenărul de insurat face un pod pestel\1are, avend la capăt
cam de-o monăstire
chip de pomenire,
�'o scară pănă la Dumnezeu, tot de fer §i de oţel. Zice­
toarea afirmă că trei lucruri sunt cu neputinţă in lume:
scară la Dumnezeu nu e,
nu e punte peste mare,
ferul măduvă n'are.
Dar ce e cu neputinţă oamenilor era cu putinţă năsdrăva­
nului tăner, care putea să topească ferul §i oţelul, spre a-i
da orice formă.
Aci poema presentă din nou idei păgăne, modificate
de creştinismu. Ne arată pe eroi suindu-se pănă la Dum­
nezeu �i acolo visitănd raiul �i iadul. Descrierea locurilor
păstrate unei vieţe viitoare nu El a�a de răpitoare ca a lui
Virgiliu, in cartea VI din Eneida, dar e fidelă vechilor in­
chipuiri �i apropiată de cele ce ne spun Varnile vâzduhului,
Apocalipsele �i scrierile bogomilice.
Deşi vede iaduJ, chinuirile deacolo nu-l inspăimăntă, ci,
intorcendu-se earăş la soră-sa Ileana, stărue din llOU să-i
devie sotie. Ea din nou ii respunde :
- Frate, frăţioaro,
puternice soare,
spune mie: oare
cine-a cunosout,
cine-a mai vezut,
cine-a auzit.
cine-a pomenit
să ia sor pc frate
şi frate pe sor?
Dar eu te-oiu lua,
[117]
MITURILE LUNARE
viteaz dacă-i fi
şi te-i bizul
pănă'rj zori de zi
i"
mie să-mi croeşti
şi să-mi isprăveşti
peste Marea-neagră
un pod de aramă
să nu-i bagi de seamă,
eal' la cap de pod
cam de-o monăstire
chip de pomenire,
chip de cununie
să-mi placă şi mie.
117
Toate se esecută indată �i amend oi pornesc pe punte
cătră monăstire, spre a se cununa, cănd .. mireasa observă
că nu merg după regulele �i ceremonialul nunţii. Il lasă
dar să treacă inainte, ear dinsa, făcendu-şi cruce, s'aruncă
in mare, ca să scape de-o asemenea căsătorie. Divinitatea,
induioşată, o transformă mai intăi in mreana, insă e scoasă
cu năvodul din apă. Atunci sfinţii intervin, ii poleesc solzii
�'o aruncă in cer, spre a străluci sub numele de lună. �i
dinsa, ca odinioară Diana inaintea lui J oe, ingenuche la
Dumnezeu, cerendu-i să-i acorde o eternă virginitate.
DOl1l11U-O asculta
din gură imi grăea
şi mi-i osindea:
- Lumea căt o fi
şi s'o pomeni,
IlU ve-ţi intilni
nici noapte nici z't!
soare ca 11 d o "ta
cătră resarit,
luna s'o vedea
tot r;ilLm sfin �it ;
] una de-o luc)
cătră re sărit,
soare] e mi-o fi
tot cătră sfinţit!
0i deatunci se trase,
\ii deatunci remase,
[118]
118
MITURILE LUNARE
lumea căt o fi
şi s'o pomeni,
că ei se gonesc
şi nu se'ntilnesc:
luna cănd luceşte,
soare] e sfinţeşte j
soare cănd resare,
luna intră'n mare (1).
Astfel, pe cănd soarele strălucea singur pe firmament,
in timpul zilei, acum i�i are �i noaptea regina ei lumină­
toare, căci foasta Ileana, sora lui Ilios (�AW�) devine Lună (2),
precum tineri! fraţi Eliu §i Selena din mitul libic devin
soare şi lună.
In resumat, legenda Vasileei ne ofere două puncte de
comparatiune.
1. Ea pare apropiată de legenda Latonei, care na�te
cu Jupiter, zeul suprem al universului, pe Apoline �i Diana,
adoraţi ca soare §i lunăts). Insăşi numirile de "HAtO� §i J:8-
A�V1'/ substituite acelora de llve l8eOV �i JJ[�V1'/, denotă etatea
legendei grece, posterioară celei raportate de Diodor Bici­
lianul.
II. In basmul nostru popular, cunoscut sub titlul de
"Inşir-te mărgărite", eroina naşte �i dinsa - ca Latona �i
Vasilea .- o fată �'un băiat "cu părul �i cu totul de aur",
care trec prin mai multe metamorfose, pănă ce redevin
oameni şi, povestindu-şi persecutările la şezetoare pentru
insirarea mărgăritarelor, resbună pe martira lor mamă.
A�a dar, incepend de la epocele preistorice, de la po­
poarele remase mai aproape de natură, pănă in timpurile
noastre, la popoarele cu oarecare grad de cultură, găsim
urmele teoriei animistice , odinioară admisă pretutindeni,
Il A se vedea a mea culegere de < Poesii populare rornăne » (Bucu­
reşti 1885).
2) Să se compare L:dJ)'JnI cu .fIelenc şi cu numele popular Ileana.
3) Persecutarea Latonei de cătră J un ana şi fuga ei in insula Delos,
spre a naşte in ascuns doi copii, luminile universului, să se compare cu fuga
Sf. Marii şi naşterea in ascuns a lui Christ, urmărit de cătră Efod.
[119]
MITURILE LUNARE
119
ear acum păstrate sub forme legendare, in credinţele super­
stiţioase, ca vechi documente despre o străveche mitologie.
IV.
Eclipsele lunare. Vircolacii.
Credinţele superst.itioase au mai dat naştere la mituri,
la povestiri fantastice despre eclipsele de soare f;li lună,
mituri foarte respăndite la toate popoarele f;li păstrate pănă
astăzi in diferitele parţi ale globului.
Se f;ltie că atunci, cănd luna se află esact intre pă­
ment �i soare, pe aceeaşi linie dreaptă, noi nu mai vedem
soarele, căci luna if;li proiectează umbra asupra-ne. Aseme­
nea �i pămăntul, cu umbra lui, ne ascunde vederea lunei,
cănd se află interpus intre dinsa �i soare. Aceste adumbriri
reciproce s'au numit eclipse: ele s'au observat din cea mai
adăncă vechime, producend credinte, obiceiuri f;li practice
foarte ciudate (1),
Pe cănd, pentru oamenii culţi, ele sunt fenomene de
domeniul �tiinţei, care probează nestrămutarea legilor na­
turii, pentru popoarele inculte sunt nişte semne aproape
sicure despre nenorociri estraordinare. La noi Romănii, afară
de persoanele care au trecut prin şcoale, indată ce ai vorbi
despre eclipse unui bătrăn sau unui tener de la ţară, va
zimbt cu compătimire �i-ţi va explica că, in momentul
acela, pe lună o mănăncă oircolacii.
1) Anticii ştiau şi dinsii că eclipsele provin din interpunerea pamen­
tului şi lunei in dreptul soarelui sau din reciproca adumbrire a celor dintăi,
căci eată cum se esprimă bătrănul Pliniu: « manifestum est solem interventu
lume occultari lunamque terrre obiectu, ac vices reddi eosdern solis radios
luna interpositu suo auferente terrre terraque lunze». C. Piinii Secundi Historire
naturalis lib. II, cap. VII. Insel numai timpurile moderne, prin metoadele lui
Woolhouse şi Hansen, au putut ajunge la toată esactitatea dorită, in ceeace
priveşte teoria eclipselor. F. Hoefer, Histoire de l'astronomie (Paris. 1873,
pag. 135'148).
[120]
120
MITURILE LUNARE
Ce sunt dar aceste fiinte, pe atat de rele, pe căt de
puternice?
Cuvântul bulgar oikolak (vir-kolak) (1) a dat espresiunea
Vilkodlak, care - in mitologia paleoslavă - representă un
spirit reu, vărsător de sănge, ca emeii din credintele noas­
tre populare, care intră noaptea pe coşi la femeile ce su­
fer de lipitură (2).
Termenul de Vilkodlaci se intilneşte in curiosul glosar
latin, intitulat "Mater oerborum", manuscris in forma enci­
clopedica de pe la inceputul secuI ului X, atribuit lui Salo­
mon, episcopul Constantei, recopiat in seculul XIII, apoi
sporit cu glose cehe §i publicat la 1840 de Schafarik §i
Palackyts).
După "Dictionnaire mythologique(4)", Vikodlaci (lati­
ne�te incubi) ar fi spirite reufăcetoare, ce se presupun că
vin noaptea la femeile devotate casti tatii , apăsăndu-le cu
greutatea corpului lor §i năbuşindu-le, ceeace corespunde cu
aşa numitii zmei (frantuzeşte lutin, cauchemarş.
"Lexiconul" din Budats) spune că despre Br.paoaaun
(Vircotaci) "birfe�te norodul cel nepriceput a fi niscai zidiri
insufletite, care ar mănca luna; insă nu sunt alta decăt
intunecimea lumii: ecclţrpsis luna;".
Grecii moderni, adoptănd termenul slavon de unlkolak:
au format vorba BeVXOAcxxac;, substituind-o clasicului },VX(�I'­
(}ewrroc; �i astfel au dat Pricolicilor numele ele Vircolaci.
Confusiunea a mers §i mai departe. 8'a dat chiar
striqoiior numele de uircolaci , precum resulta din titl ul
1) Care pare a insemna şearpe rotund, incol ăcit.
2) Latineşte incuoi,
3) In Die (elteste" Den/mt,,'!er der boemisclteJt Sprac!te. Al" L. Leger.
Cyri!!e el lJf,jtltode (Paris. 1868, pag. 24).
4) Edit. Paris. 1823 pag_ 203.
5) < Lexicori valacltico-lati1to-ltungarico-germa7tic1t1Jl" (Budae. 1825, pag.
750). < Glosarn/» Academiei romăne, la pag. 572, reproduce - in prescur­
tare - aceleaşi noţiuni.
[121]
MITURILE LUNARE
121
ŢTrykolakas(I), dat de Passow celebrei poesii populare des­
pre "căletoria mortului", din care se găsesc variante la
Serbi �i Bulgari, la Albanejii de pe lăngă Italia, la Grecii
din Chios, la locuitorii din Macedonia (2).
La noi Romănii s'au păstrat distincte nu numai nu,
mirile, ci §i caracterele, atributele fiecărui spirit de felul
acesta. Stafia e umbra unei fiinţe ingropate, a cărei măsură
va fi f-ost pusă intr'o zidire chiar de pe cănd se afla in
viaţă; Strigoiul e mortul care s'arată cum era pe cănd
trăia �i care vine să cheme �i să ia cu dinsul fiinţele iu­
bite; Pricolicii sunt oameni transformaţi in lupi; Vircolacii
dihanii care mănâncă, prin urmare intuneca pentru cătva
timp, cănd soarele, cănd luna. Şi fiindcă li s'a presupus
multă agerime �'un neastimper continuu, deaceea - prin
analogie - limba a format căţiva termeni derivaţi, ca pir­
colire �i suircolire, soircoliciu. (3), a se răsuci, a se intoarce
răpede, a nu se astempăra,
Revenind acum la eclipse, putem adăuga că vechea
lor doctrină n'a perdut tot interesul ce comportă. ?IA o
studia de la primele trepte ale stării selbatice pănă in mo­
mentul cănd deveni de domeniul astronomiei; a observa
conflictul ivit, in această privinţă, intre teologie §i §tiinţă,
luptă terminată azi in parte, dar care se continuă ăncă la
popoarele mai puţin civilisate, este a deschide un capitul
1) ClI intelesul de strigoiu şi luat din scrbescul vukodlak, per de lup,
ceeace s'ar raporta mai mult la licantropie. Din această poemă populară şi-a
luat naştere balada Leonara de lluerger.
2) «Acest titlu (Vrykolakas) e Lir" tcmeiu, pe cot cred, fiindcă nici
causa, nici scopul invierii aparinte a lui Dimitri sau Constantin (eroul leg'en­
dei) n'are intru nimic a face cu deprinderile strigoi ului vulgar, această stafie
mai reutăcioasă decăt ale noastre>. Aug. Dozon, Cl"msofts populains serbes
(Paris. 18 ) pag. XXIV. Prefata, - Ant. Matzenauer, in Cizi Slova ve slo­
vanskYc/t rececl: (1870) la pag. 86 explică cuvi-ntul vamPir prin vllwdlak
germ. Wenvocf, pricoliciu.
3) In popor vîrcolaci; se pronunţ" şi svircolaci (zvircolaci). « Lexiconui»
elin Duda scrie suirgolire (CB'/'I'l'Oill!P8, se Jcutau, pnyicere, pag. 691) şi cu
acela? inteles vl'1-ptf!ire (m,I'U'LJIIII'8, pug. 751) din vcrsipe!is (Protcu s},
[122]
122
M�TURILE LUNARE
al istoriei cugetării umane, in care cei ce caută viitorul in
studiul trecutului vor putea găsi invă�ăminte ţserioase.O)"
Amintind monumentele scrise, ne vom putea forma
in parte ideea despre impresiunea naturală, dar puternică,
pe care aceste arătări au produs-o asupra spiritului uman,
atunci cănd locuitorii pămentului erau lipsiţi de multe no­
�iuni, necum să aibă vre-o idee despre fenomenele astro­
nomice.
Profetul Ioil zicănd că "soarele se va schimba in in­
tuneric �i luna in sănge", esprirna, in termeni figuraV �i
amenintători, o mare catastrofă a naturii. Astfel erau eclip-
e
sele, care se considerau - spre ingrozirea muritorilor - ca
prevestiri despre apropiatul sfir�it al lumii sau despre alte
calamităţi necalculabile; căci nu e spectacul mai măreţ,
mai neexplicabil, decat să vadă cineva dispărănd soarele
ori luna de pe un cer senin, unde pănă atunci luminase cu
toată splendoarea (2)_
Nu �tiu daca cineva dintre noi a fost martur la o
eclipsă totală de soare, Eată insă cum se esprimă un băr­
bat de �tiin�ă, cunoscător in asemenea materii:
"Lumina zilei se micşorează, din toate părţile o lică-
I) Tylor, Ciui/isatio» primitive, ed. fr. r=s 379-
2) « Cănd in mijlocul unei frumoase zile, pe-un cer curat şi fară nori,
discul strălucitor (eblouissanr) al soarelui, ros de un dragon invisibil, se mic­
şorează puţin că te puţin in intindere, ajunge la un subţire fir de lumină slă­
bită (blafarde) şi dispare cu totul, cum n'ar fi cineva impresionat de această
stingere rnisterio asă > Daca cineva ignoră causa, cum să nu se teamă de pre·
lungirea acestei nopţi estraordinare; cum s'" nu imagineze că e opera unui geniu
reufăcetor, CUlTI nu s'ar teme de manrtestarea măniei divine? Ş'in adever,
aceasta este impresiunea generaEi, ce se observă la toate popoarele ignorante
ş'in laţi scculii : pentru cea mai mare parte dintr' insele, un dragon invisibil
mănăncă soarele. lmpresiunea causată de-a eclipsă de lună e de-acelas ordin,
intru căt pare că şi dinsa manifestă oarecare sdruncinare in armonioasa regu­
laritate aparentă a mişcărilor cereşti. Eclipsele, ca şi carnetele, au fost totdea­
una interpretate ca un indice de calamităţi inevitabile, Vanitatea uman" vede
degctul lui Dumnezeu făcăndu-ne semne, sub cel mai mic pretext, ca şi cum
noi am fi scopul creatiunii universale». Camille Flamarion, Astronomie popu­
laire (Paris_ 1884, =r- IX, r=s 229)_
[123]
MITURiLE LUN ARE
123
rire slabă, �i sinistră inlocueşte strălucitoarea lumină, care
inveselea natura, �i o intristare nemărginită se scoboară
pe lume. Peste puţin, din astrul radios nu remăne decăt
un strimt arc lucitor, �i totu� speranţa pare că nu vrea
să sboare de pe acest păment, de atăta timp luminat de
părintescul soare. Viaţa se pare ăncă legată de cer printr'un
fir invisibil, cănd ... deodată se stinge ultima rază a zilei
ş'un intuneric - cu atăt mai nepătruns, cu căt e mai
neaşteptat - se respăndeşte pretutindeni, aruncand intreaga
natură in spaimă �'in tăcere... Stelele lucesc pe cer (ca
noaptea). Omul, care ăncă vorbea �i i�i comunica impresiu­
nile, urmand fenomenul cu atentiune, scoate un strigăt de
mirare, apoi devine mut �i stă in inmărmurire. Pasărea,
care cănta, se viră cu fior sub frunze; cănele fuge Iănga
picioarele stăpănului : clo�ca i�i acopere puişorii sub aripe.
Natura vieţuitoare tace, amuţită de spaimă. A sosit noap­
tea, noapte uneori adâncă �i prelungită, dar mai adesea
ciudată, neobicmuită, căci pămentul remane oarecum lumi­
nat de-o licărire roşeatică, resfrăntă din inrlepărtatele re­
giuni ale atmosferei, aflate dincolo de umbra lunară ce
produce eclipsa. Temperatura aerului scade răpede cu mai
multe grade (1)".
Cătă uimire n'a cuprins omenirea, la vederea unui
astfel de eveniment! Cum puteau să-I explice altfel mili­
oanele nenumărate de fiinte inconştiente, decăt prin cause
supranaturale, printr'o luptă intre soare �i lună cu nescaiva
monstri sau ca efect al unei mănii divine pentru păcatele
celor de pe păment ?
E verosimil că omenirea ajunsese la oarecare civili­
sare, fie căt de inapoiată, cănd a imaginat mitul că eclip­
se le se datoresc unor monstri invisibili, Această credinţă a
remas stationară la selbatecii din America, pe cănd la ma­
rile naţiuni din Asia s'a păstrat numai ca rest din vechile
credinţe.
Indianii sunt convinşi, că demonul Răhu sub forma
1) Camille Flarnarion, Astronomie populaire (Parls, 1884. pag. 254).
[124]
124
MITURILE LUNRAE
de balaur (dragon) - strecurăndu -se in adunarea zeilor,
unde gustase din băutura nemuririi amreia'») - fusese
decapitat de cătră Vişnu §i că acel cap al lui Răhu, deve­
nit nemuritor, urmăre�te necontenit soarele §i luna, pen­
trucă numai privirile lor a tot vezetoare descoperlsere pe
Răhu in divina adunare (2).
Acela� mit, printr'o altă, variantă, narează că doi de­
moni, două spirite rele, Răhu cel negru §i Ketu cel roşu,
mănăncă soarele �i luna. Spre a-i speria �i goni, poporul
face sgomot, de§i, capetele fiindu-le fără corpuri, prada le
scapă, indată ce-a fost inghitită,
După o a treia variantă, Răhu §i Retu, au capetele
§i corpurile lor de demoni tăiate in două, ceeace explică,
in mod ingenios cum eclipsa atribuită monstrilor se potri­
ve�te progreselor astronomiei, de oare ce capetele §i coa­
dele lor representă nodurile ascendente §i descendentets).
Indienii dar i§i puteau da seama pentru ce soarele §i
luna reapar in a lor intregime, indată după eclipsă, de oare
ce admiteau că ele nu puteau fi inghiţite �i nimicite de
nişte capete de monstri care n'aveau stomacuri.
Din această causă alergau să intre in apă pănă la
găt - ceeace la din�ii e semnul celei mai mari devotiuni=­
ca să roage monstrul a nu devora astrul nopţii, pe cănd
alţii scoteau strigăte ca să-I sperie �i să-I facă a-�i lăsa
prada (4).
In tot casul, menţionata credinţă este păstrată de
brahmani, ca fiind basată pe cărţile sacre Vedas �i Puranas,
a căror sfăntă autoritate nu poate fi pusă la indoeală de
nici un credincios (5).
1) Cu amreta să se confrunte amorosia.
2) <Ştiinţa Indian ilor constă numai din inspiraţiune sau mai bine din
imaginaţiune. Astfel eclipsele sunt, zic dinsii, ocasionate prin intervenirca
monstrilor Rehu şi Ketu». His). de i'astron, par Ferd. Hocfer, pag_ 61.
3) Tylor op. cit. pag. 380.
4) Al. SOUChOll, Tmit. d'astr. pmt. p. LXXXVIII.
5) W. Jones, Rec/lerc!tes asiatiques vol. II, pag, 290-293.
[125]
1
MITURILE LUNARE
120
Sub influenţa budismului, popoarele asiatice, adoptănd
mitul despre eclipse, l'au amplificat �i mai mult.
Mongolii fac sgomote spăimăntătoare, ca să gonească
pe Arachu (Rahu), care atacă soarele �i luna.
O variantă budistă a acestui mite!) representă pe
Indra (cerul) urmărind pe Rahu cu trăsnetele lui �i spirite­
candu-i păntecele, pe cănd acesta inghite corpurile cere�ti
�i le varsă indată (2).
Credinţa popoarelor mai civilisate din partea de sud-est
a Asiei in demonii Răhu �i Ketu, n'a fost cu totul sgudu­
ită de �tiinţa ce posed străinii de-a prevesti eclipsele, ba
nici chiar prin deprinderea ce au dobăndit �i dinşii de-a le
prevedea intr'un mod aproape esact; atăt e de adevărat că
superstitiunea e indărătnică, chiar in fata adevărurilor
evidente.
In China, eclipsa de lună se anuntă oficial cu cătva
tim p mai nainte. Atunci Chinejii i�i pregătesc clopotele,
tobele �i dairalele, ca prin sgomotullor să sperie monstrul,
�i recită oarecare rugăciuni, privitoare la asemenea cir­
cumstanţe.
Siamejii, vezend că in calendarele europene eclipselo
sunt de mai nainte calculate �i prevestite, zic că străinii
cunosc chiar ora �i minutul cănd monstrul i�i incepe os­
păţul, ba că pot �ti chiar daca e sau nu le�inat de foame,
adica cat de lunga va fi eclipsats).
1) Citată de doctorul Bastian, Oestl. Asien val. II, p. 344 ap. Tylor
ibid. p. 38 1.
2) Caslren, Fimi, Mytltolog. p. 63 apud eumdem p. 381.
3) Klemm, C. G. vol. VI, p. 449; Doolittle, Caincs«, val. I, P: 308;
Turpin, Richard el Borr i in Pinkerton, val. IV, P: 579, 725, 815; Bastian,
Oestl, Asien, val. II, p. 109, val. III, p. 242; Eisenmenger, Eutdccktes :fu­
denthusn, val. I, p. 398, omnes apud Tyior, op. cit. p. 381 not. 2.
[126]
126
MlTURILE LUNARE
Aztecii aveau cunoştinţe §tiinţifice mai inaintate decăt
alte popoare, �i totuş păstrau �i păstrează ăncă un rest
din vechile credinţe, continuănd să vorbească, in stil mito­
logic, despre monstrii care sfăşie soarele �i luna O),
Scandinavii cei vechi aveau un mit putin deosebit de
al Indianilor, dar tot atat de estravagant. După dinşii, doi
lupi enorrni - pe care-i numeau Skăll §i Hati - urmăreau
fără incetare soarele §i luna, cel dintăi silindu-se s'apuce
soarele, cel de-al doilea luna. Eclipsele erau dar atribuite in­
căerării �i luptei ambelor astre cu lupii persecutori (2).
Asemenea credinte superstitioase n'au dispărut nici
pănă in zioa de astăzi.
Chiar limbile au păstrat urme dintr'insele, precum
vedem din probele următoare:
III dialectul' tupt, eclipsa de soare se anuntă prin cu­
vintele că njaguarul a mâncat soorelets)", �i cum că aceşti
selbateci cred in realitatea celor ce spun e faptul că chiar
azi scot strigăte de jale §i aruncă cu săjeti aprinse spre
cer, ca �i cum ar vrea s'ajungă pe monstrul sfă�ietor spre
a-l hotărt să dea drumul prăzei (soarelui).
In America de mează-noapte, mai multe triburi sel­
batece cred că un dulău mare inghite soarele; deaceea a­
runcă cu săgeti spre cer, ca să-I apere de inimicul care-I
inhată.
Ideea despre prevestirea vre unor nenorociri insote�te
1) J. G. Muller, Americ, Urre!ig. p. 53-420; Manius, Ethnogr. Amcric,
vol. I, p. 329-585, vol. If, p. 109; Southey, s-s,u, vol. I, p. 352, voI. II,
p. 371 ; De la Barde, Caraibcs p. 525 ; Dobrizhoffer, Abipo?tes, vol. II, p. 84;
Smith and Lowe, JOU1'1u)' frollZ Lima to Para J.l. 230; Schoolcraft, Indian
Tribes of N. A. partea I, p. 271; Charlevoix, Nouvel/e-Fra1lce, vol, II, p.
149; Granz, Crotnland p. 295; Bastian, Mmsdl, vol. III, p. 191; Eady
Jiistory of ma1l1dlld, omn. al'. Tylor, ibid. p. 378, vol, 1 ..
z ) Abel Souchon, Traiti d'astronomie pmtique (Paris, 1883) pag.
LXXXVIII.
3) « Oarasu jagum'etÎ' ui)» Tylor oI" cit. pag. 377.
[127]
MITURILE LUNARE
127
totdeauna fenomenul eclipselor �i dă na�tere la mituri cu­
rioase.
Siquito�ii din America merinoptială cred că luna e
fugărită pe cer de nişte mari căni, care-o ajung �i o sfăşie:
săngele ce-i curge din rane, ii ro�a�te lumina. Atunci ei
strigă căt le ia gura, plăng �i aruncă in cer cu mii de
săgeţi, ca să apere �i să gonească monstrul.
Caraibii cred că soarele �i luna sunt sfă�iaţi de cătră
demonul Maboya, inimi eul oricărei lumini. Deaceea, prin
jocuri �i urlete in tot timpul nopţii, caută să-I sparie.
Peru vi anii admit că există un spirit reu, care ia
forma de fiară selbatică : deci, in tot timpul eclipsei de
lună, sbiară, căută din tot felul de instrumente �i bat pe
bieţii căni, ca prin urletele �i lătratul lor să se mărească
sgomotul menit a spăria monstrul.
Ca mituri particulare, se pot menţiona �i cele ur­
mătoare:
Caraibii explică eclipsa lunară prin imprejurarea că
astrului ori ii e foame, ori că e bolnav, ori că are să moară.
Peruvianii susţin că, daca s'ar bolnăvi, luna s'ar in­
tuneca cu desăvîrşire, ceeace ar aduce sfîrşitul lumii.
Huronii admit că luna se poate bolnăvi, ca orice fi­
inţă vie, �i numai pentru a ei vindecare sbiară cu toţii �i
bat cănii ca să chelălăească.
Unii locuitori din insulele mării-sudice cred că, o divi­
nitate supărată înghite soarele ori luna: deaceea, prin 0-
frande �i sacrificie, se silesc a-i potolt furia �i a o face să
dea afară cele doue corpuri luminoase. CI).
Fără a intra in amănunte despre eclipse - căci un
asemenea studiu aparţine istoriei astronomiei - nu pot
trece cu vederea căteva popoare insemnate din antici tate
�i credinţele păstrate ăncă la naţiuni cu mult mai inain­
tate decat noi in cultură,
Chinejii, a căror vechime a devenit pentru moderni o
1) Ellis in Pol)'lZes. Resch. val. I, p. 331, ap. Tylor.
[128]
128
J\HTURILE LUNARE
adevărată fabulă, inregistrează in analele lor o mare eclipsă
de soare, intimplată pe la ecuinoctiul de toamnă, cu 2155
ani inainte de era creştină, adecă acum 4044 de ani. Se
spune că ea a costat viaţa astronomiJor oficiali Hi �i Ho,
care nu ştiuseră s'o prevadă �i s'o inscrie in almanachul
imperiului. După alte aserţiuni, aceşti doi bărbaţi, care
erau in acelaş timp guvernatori de provincii, ar fi fost
ucişi pentru resbunări personale ale imperatului de pe a­
tunceato, Adevărul e că mentionata eclipsa a fost calcu­
lată fixăndu-i·se data de 12 Octombrie anul 2155 inaintea
erei cre�tine(2).
1) «Astronomii IIi şi Ho, in acelaş timp guvernatorI de provincii, işi
implineau reu sarcina de matematici 'li imperiului; neglesesere se incunostiin­
ţeze pe imperatul Tchong-Kong despre o eclipsă de soare, care se ivi in
toamna anului 2159 inainte de era creştină. Cufundaţi in desfrcnări, nu se
mai gă.ndeau decăt la plăceri. Cu drept cuvenr măniat de purtarea lor, impe­
ratul ordonă unui general să se ducă, in capul unei armate, ca să-i pedep­
sească, Generalul le ţinu această cuven tare : «In prima zi a lunci de toamnei,
«pe la 8 oare dimineaţa, s'a intimplat o intunccime dc soare dincolo de 20-
«dia Fang (Scorpionul): orbii (locuitorii) au bătut in tambure; mandarinaşii
«şi popoarele, nefiind prevesti ţi de mai nainte, au fost cupri nşi de spaimă,
«IIi şi Ha, ca nişte nesimţitori, s'au prefăcut că nu stiu nimic. Ignoranţi in
«cunoaşterea mişc.trrlor cereşti, ei trebue să sufere pedeapsa prescrisă prin
«legile primilor nostri irnperaţi. Aceste legi zic: <fic că tilllpui rire Itluti (7Ji­
«?li/Ilozi IZia fost bine insemnat, fie că tl-ia fost bille prev'i!zltt, o 7legligell/ă fi
<alta trebue să jie pedepsiti! Cu moartea jădi alllr7tzaro. Ceeace se şi esecutâ.
Aceasta. lege era, trebue s'o mirturisim, foarte severă pentru serrnanii astre­
norni, care nu aveau probabil nicio idee despre para laxă nici despre inegali­
tă\ile soarelui sau lunei. CUIU se găsisere tor us oameni destul de îndrăzneţi,
ca S:1 iinplinească oficiul de matematici ai imperiului Chinei? De la 2159
pănă la 779 inainte de Christ, nu mai e vorba nici despre astronomie, nici
despre eclipse. Soarta lui ni şi Ho depărtase pe Chineji de-o ştiinţă aşa de
periculoasă». F. Hoefer, Histoin de l'astroJJolllie (Pans. 1873, pag. 56);
De/am bre, .fI/stoire rle f'astronomie allciol7lc ihid.
2) Ea ar fi fost observată pentru a 222 oară la 28 Iulie 185 L Din
acea,ta resultă llU că Chinejii cunoşteClu eclipsele intr'o epocă aşa depărtaU1,
aproape diluvian�, şi că erau in stare s� le prevestească intoarcerea cu oare­
care sicuran\ă (fiindcă observările lor ştiinţifice nu se probează prin nici un
docuI1!ent neindoios), ci 1l1:ti mult dorinţa de a·şi atribUI o fabuloas" vechime.
A se vedea Ab. Souchon, Traiti d'astro71olllic pratique pag. LXXXiX; G. S.
G., .!/tventaire historique des decouvertcs et institu/io"s (Versailles. 1856, pag.
118, I23).
[129]
MITURILE LUNARE
12�l
Obiceiurile chinese in asemenea ocasiuni, constă in
procederile următoare: 1)In momentul cănd se zărea că
soarele ori luna incepea să se intunece, to�i mandarinii că­
deau in genunchi �i loveau pămentul cu fruntea. Indată
apoi se auzea ridicăndu-se din tot oraşul (Peking) un sgo­
mot asurzitor de tobe �i dairale, rest din vechea credinţă
că, prin acest vuet, astrul suferind era ajutat �i impiedicat
de-a fi sfăşiat de balauri cereşti, Pănă �i azi, de�i oamenii
culţi ştlu că eclipsele sunt intimplări naturale, ei tot con­
tinuă să observe anticele lor ceremoniitr)".
O adoua eclipsă de soare, cunoscută in mod neindoios
�i controlată prin calcule posterioare, se găse�te menţio­
nată in operele celebrului filosof chinez Confuciu �i intim­
plată la 16 Septemvrie, anul 776 inainte de Christos, adecă
tocmai in epoca fundării olimpiadelor grece (2).
Babilonienii. Caldeanii, prin lungile observări astrolo­
gice la care se deprinseseră cunoşteau adevărata causă a
eclipselor. Deaceea prevăzute cele două intunecimi lunare,
1) Histoire de la Chim torn, XlII, pag. 733 apud Hoefer op. cit.
pag. 58.
2) «In seculul II şi III după Christ., invătaţii Chinei, nesocotind ade­
verul, admisere o strinsă corelaţiune intre acţiunile principilor şi fenomenele
cerului, crezend c.i cei dintăi puteau schimba rn işcăr ile astrelor prin faptele
lor bune sau rele. Această absurdă credinţă se aplica mai cu seamă eclipselor,
pe care nn le ştiau calcula. Se zicea că «la inceput nu erau nici eclipse, nici
retrogradiiri; că numai relele acţiuni ale principilor au pus pe astronorni in
neplăcuta necesitate de-a calcula aceste fenomene». Şi nstronornii de sub dinas­
tiile mai recente afirmare in unanimitate că 'numai in timpul lui Lieu-Hong
(pe la 209 al erei noastre) s'a inceput a se avea principie fixe pentru calcu­
larea eclipsclor s , Cănd o eclipsă anunţată nu se realisa, principele era feli­
citat cei virtuţile lui il feriscre de-o mare nenorocire. Ignoran\a s'acoperea cu
mantia linguşirii. O eclipsă de soare in prima zi a primei luni era privită ca
o rea prevestire; dar, cu ajutorul unei i ntercalări eclipsa sosea la ultima lună
a anului, ceeace nu era semn reu>. Hoefer, Ehst. de Pastro/ro mi«, pag. 37.
c. 1,. XXlU.-II.-28,555.
9
[130]
130
MITURILE LUNARE
ivite in anii 721(r) §i 720 inainte de Christos, ambele repe­
tate in luna lui Martie (2).
La Greci, toti marii poeti lirici (Pindar, Mimnerrnu,
Cidia, Archiloch, Stesichor), chiar betrănul poet epic Homer
menţionează despre eclipse, atribuindu-le prevestirea de eve­
nimente grave (3).
Istoricul Tucidide raportă că prima eclipsă totală de
soare a fost prevestită Ionianilor de cătră celebrul filosof
milesian 'I'aletet-), care - călătorind in Egipt - aflase me-
1) Această eclipsă a servit la fixarea erei lui Nabonasar (faimos rege
al Babiloniei), care datează din anul 747 inainte de Christos. Ea incepe cu
primul an al regnului menţionatului domnitor şi coincide cu 26 Februarie
747 inainte de era noastră, precum resultă din aserţiunile lui Berosiu. Eclipsa
s'a ivit in al XXVI an al domniei lui Nabonasar. Ferd. Hoefer, I:listoire de
i'astronomie (Paris. 1873, pag. 67).
2) Cea mai veche observaţiune chaldeană , despre care vorbeşte faimo­
sul Ptolomeu - cel mai erudit astronom al anticitătii - e relativă la o
eclipsă de lună, intimplată la Babilona in 29 din luna egipteană tllOtl" care
coincide cu r 9 Martie din anul 72 r an te Chr. Această eclipsă totată incepuse
după o oră de la resăritul lunei şi durase 4 ore şi 6 minute. Adoua eclipsa
lunară, a carei observaţiune a fost transmisă de Chaldeani, se intimplâ in
anul următor, in noaptea de la 8 spre 9 Martie anul 720 inainte de era
noastră. Chaleleanii ştiau, prin traditiune, că luna străluceşte de-o lumina im­
prumutată şi că eclipsele ei provin elin umbra pămentului. La vederea acestor
tenomene naturale nu puteau dar să fie cuprinşi de frica superstitioasă, care
făcea pe alte popoare din Asia să creadă că un balaur işi intinde ghiarele-i
negre asupra astrului eclipsat, căutând astfel s'o inghită. Deşi nu posedau
ă ncă un lung şir de observări astronomice, ei totus puteau prezice eclipsele
de lună printr'o metodă particulară, care se aplica in acelas timp şi soarelui.
F. Hoefer, I:listoire de "astronomie (Paris. 1873. pag. 69); G. S. G. IlZventain
historique etc. des decouvertes et imtituti01u (Versailles. 1856 pag. 123).
3) «O{;ro'b TOP jl!i,(I'J'E�j/(OV E7(a�Et ual, TOI' 1(ttJ'f.wl' %rd '7 r)'J/ 5i(J.%[)o,%oJ',
7t!!()s (il: To/rrolb TOF 2,'T'fla[XOeop %O't Te)} I IIi'J.'IYrJ.(JOJ', bJ '[als t'Y.ltil!'!;(u'J'
(�ÂOVV(!O,Il/;J!OVS (TO'V f['fX'JJ[(!o'7:a.:ro't' ([)'lJ()1J) ,.d.E7tT/Il!J'l'O'J!» 'Y.,f4,[ «!180f{J a/fOTI
'JIV'XT(( Î'f'l'Ofdv1jP'Jt ual 7:/>' (�'XTl'''f1 TO'U 1:}.iocU «((lXO'l'OVS' ({'l'f.!(c:rol'» VaO%O'J1TfXS.
LTâ Jtaa" ;'ie '1:()'J! ''Ofl11f!OV «'lJVy.rl ;�râ ZO'/W 7;/ nea' oom:a y.fXT8xsa{l'ru Tai!'
rlJJB'(!(V1T{1)'l'» }'/;YOPTU». Plutarch. in IIf:�)' ro'; 77'(J(vU{!;rr011 TI}<:,' UEl/tI' S (De
(acie in orbe Iunae} cap. XIX.
4) Tales, unul din cei şeapte inţelepţi şi care trăi intre anii 638 - 548
inainte de Christos, căletorise in Egipt, oprindu-se mult timp la Naucratis şi la
[131]
MITURILE LUNARE
131
toda calcularii eclipselor cu ajutorul perioadei chaldeane
numită soros, după care aceste fenomene s'ar repeta la in­
tervale de eate 18 ani �i 11 zile(l).
Anaximene din Milet(2), Anaxagorajs), Eudoxiu din
Cnid (4), Conon (5) �i Aristarc din Samos (6), Seleucu(7) ,
Memfis. Era inaintat in virstă, cănd se intoarse in patrie, ş'atunci prezise
eclipsa totală de soare, care-I făcu celebru. istoricul I-lerodot narează că deo­
dată zioa se prefăcu in noapte şi că, prin frica inspirată celor doue armate,
se puse capet luptei ce tocmai atunci se afla in furie intre Ciaxare 1, regele
Mezilor, şi Aliate II, regele Lizilor. După calculele lui Riccioli, Kepler,
Newton, Manfredi şi altor astronomi moderni, ea s'a intimplat la 16 (28) Mai
anul 585 inainte de Christos, 169 de la fundarea Romei şi al IV din a 48
Olimpiadă. Unii cronologişti ii dau o epocă cănd mai veche, cănd mai apro­
piată, raportănd-o la anii 581, 583, 597, 601 etc. Prin calcularea esactă,
inscrisă in «Tablele, recente ale soarelui şi lunei, se poate afirma ca eclipsa
in cestiune s'a intimplat la anul 610 inainte de era noastră, A se vedea
Herodot, Ciio, l ib. I, 74; Diogene Lucatiu, Thales ; Endemu ap. Clement.
Alexandriu. Stromat, lib. 1, p. 302; Plutarch, De placitis pMlosoplt. lib_ Il,
cap. 24; Ab. Souchon, Trait. d'astr, praf. p. XC; Hoefer, Hist, de Pastra­
nomie pag. 94, 95.
1) "Perioada de 18 ani şi II zile, numită sa ros (greceşte or,(JOs, de
la vorba chaldeană sa/tara, luna), fiI descoperita şi intrebuinţată de Chaldeani
şi apoi de Ptolomeu. Ea fII cunoscută de unii filosofi greci, anume de Talete •.
Hoefer, Histoire de r astronomie (Paris. 1883, pag. 73).
2) Anaxirnene din Milet. născut la 568 şi mort la 499 inainte de Christ.
arătâ cel dmtăi că luna işi primeste lumina de la soare şi făcu cunoscută causa
ec1ipselor lunare. F. Hoefer, Histoire de l'astronomie (Paris. r877, pag. 207).
3) Anaxagora, care inflori ca filosof pe la anii 506 inainte de Christ.
a scris cel dintăi despre eclipse, căutănd sa le explice ca usa. Operele lui, pu­
ţin conforme cosmogoniei din timpul cănc1 trăea, i-au atras persecutări neme­
ritate din partea elevilor lui Socrate �i astfel faimosul filosof ionic, ca un
prim Galileu, a expiat in fiare temeritatea ele-a fi voit sa ispitească cerul, spre
a-i smulge secretele. Ab. Souchon, Traiti d'astrouomie pmtique p. XC.
4) Despre Eudoxiu elin Cnid, care se distinse pe la anii 360 inainte
de era noastră, să se confrunte Cicerone in De divina/iom, lib. II, §. 42.
Ca şi următornl (Conon), scrisese culegeri de observiiri despre stagiuni şi
schimbetrile timpului, sub titlul ele (]JwJ'{),ltE-l'(1, Archimede şi Aratus profitare
de asemenea noţiuni, anterioare epocei lor.
5) Conon, celebru ast!'Onom grec, originar din Samos, inflori intre
anii 260-220 inainte de Chrisl.
6) Aristarc din Samos, ca şi Eueloxiu, ajunsese să cunoasca causa
eclipselol' solare. F. Hoefer, Hist. de l'astro1t_ ed. cit. p. 135, 148.
7) Seleuc, printr'o fOl'ţă genială, se incercâ să explice originea fluxului
[132]
132
MITURILE LUNARE
Iparcu (1) �i Ptolomeu sunt citaţi ca filosofi §i astronomi,
care au explicat, cu multă. putere de geniu, causele reale
care produc eclipsele.
Cu toate acestea, poporul grec urma să măn tină mi­
turile anterioare: fabula cu Endimione, influenţa vrăjitorii­
lor etc. Sbierau �i făceau sgomote asurzitoare, bătend in
vase de aramă pe tot tot timpul eclipselor, pentru ca luna
ori soarele să nu poată auzt disoăutecele ce li se făceau §i
astfel să scape de influenţa farrnecelor : "existimabant an­
tiqui quippe idcirco deficere lunam, quod magicis sagarum
incantationibus cogeretur in terram descendere; lunam vero,
ne devocaretur e coelo, tum laborare ac reluctari, sed vinei
tandem carminibus, nisi ceris tinnitu et incondito strepitu
ad carmina sagarum o bs urdesceret (2)" •
Mai mult ii impresionau însă intunecimile lunei, fiindcă
ivirea lor credeau că anunţă nenorociri inevitabile, de oare
ce vechile credinţe, raportate de Pîndar, confirmau că ase­
menea fenomene prevestesc felurite calamităţi, precum res­
boaie, grindină, inundări, sterilitate §i alte asemenea de­
sastrets).
Generalul Nicias, cuprins de spaimă la vederea unui
asemenea fonomen, nu vOI să scoată flota greacă din por­
tul Siracusei: fu dar incunjurat de inimici, perdu succesul
şi rell uxului mării, atribuindu-I influenţei lunare, combinată cu mişcarea de
rotaţiune şi de revoluţiune a părncntului. Pluiarch, De placit;s philosopl,01-u",
lib. III. §. 17; Plaltmicae quaestio1les ap_ F. Hoefer, Histoire de l'astro1lomie
ed. cit. pag. 15 I-
I) Ca sa. intilnim primele noţiuni ştiinţifice despre calcularea eclipse­
lor, trebue să ne adresăm astronomului Iparc şi scrierii intitulate Almagestul.
Aceste regule au fost intrebuinţate pănă in timpul lui Kepler, care le-a per­
fecţionat şi mai intăi de toţi s'a servit cu dinsele, spre a determina longitu­
d inca terestră, Hoefer, loc. cit.
2) PIinii IIistoriae naturaiis lib. I, pag. 257 edit. Lemaire (Paris. 1827).
3) «�IUTtS' dE}�io'u .• n:OÂt/IOF o',;; aal'Cl repBts Tt'VOS, 11 Urt[!7TOV cp{}i­
ati', 17 1/lT8T(}'V a{J'e.'l'Of; 'lnrif/r'aTol', � (j7(;(1I-'11 ov}.oţ.lh)'1I'J.' etc.», Dionisiu din
Alicarnas in opuse. De Demosthenis gravitate in dicendo pag. 167 ap. PIinii
Histor. natur, tom. 1. p. 256 not. 13 edit. Lernaire (Paris. r827).
[133]
MITURILE LUNARE
133
intreprinderii �i astfel această superstiţiune ii causă moar­
tea, infrăngerea armatei din Sicilia �i aduse inceputul deca­
denţei A thenei O).
In ajunul luptei de la Arbella, Alexandru cel mare nu­
mai printr'o tărie �i o perspicacitate exemplară putu linişti
teroarea ce-i cuprinsese armata, la vederea unei eclipse
lunare (2).
Romanii nu erau mai inaintati ca Grecii, dar §tiure
profita de orice §i mai totdeauna.
In prezioa bătăliei de la Pidna (3), unde fil invins Perseu,
ultimul rege al Macedoniei, Caiu Sulpiciu Galu (4), tribun
militar §i loeuţiitorul lui Paul Emiliu, prezise soldaţilor
ivirea eclipsei de lună ce avea să se intimple in noaptea
următoare, dănd-o ca prevestire nenorocoasa pentru ini­
micts), Pe cănd dar soldaţii romani mergeau la luptă cu
incredere, Macadonenii, din contra - neştiind nimic - in­
terpretare arătarea ca o infrăngere sigura pentru din�ii,
ceeace se �i intimpla. "Din acest fapt se poate vedea ne­
meritul profit ce oamenii luminaţi ştiu să tragă din frica
poporului, spre a-l face să le serve planurile in cutare sau
cutare ocasiune memorabilă (6 )11.
1) Tucidide, lib. VII, cap. 50, Plutarch Nicias; Quintilian, lib. 1, cap. 9.
2) Ab. Souchon, Tmiti d'astronomic pratique, pag. LXXXVIII.
3) In anul Romei 586 sau 168 inainte de era noastră. Eclipsa incepu
in seara zilei de 21 Iunie, la 5 ore 59 minute, şi ţintI pănă la orele 10 şi
5 minute.
4) Consul in anul 588 de la fundarea Romei.
5) Iată propriele cuvinte ale istoricului Titu Liviu: « Castris permunitis,
C. Sulpicius Gallus, tribunus militum sccundae legionis, 'lui praetor superiore
anno fuerat, consulis perrnissu, ad concionem miliubus vocatis, pronuntiavit
nocte proxima, ne quis id pro portento acciperet, ab hora secunda usque ad
quartam horam noctis lunam d efeci urnm esse, nec trahere in prodigiurn de­
bere. Nocte, guam pridie Nonas Septembris insecuta est dies, edita hora,
Luna quum defecisset, Romanis militibus Galli sapientia prope divina videri s .
Titu Liviu, Histor. lib. XLI\-, cap. 37; PIinii Histor. natur. tom. 1, p. 254;
Val. Maxim, lib. VIII, cap. II; Frontin, Stratagematicon lib. r, cap. 2;
Quintilian, lib. r, cap. X § 347; Pluiarch, in Pauli Acmili: vita.
6) Ab. Souchon, 7i'aiti d'astronomie tratique, pag, LXXXVIII.
[134]
134
MITURILE LUNARE
Religiunea �i mitologia populară intretineau la Ro­
mani ca §i la alte popoare, ideea despre o luptă a soarelui
§i lunei cu nişte inimici cereşti, despre o boală sau un
leşin al acestor astre. Deaceea, ca să le scape, sbierau din
gură, căutau din trămbite §i din cornuri, băteau in tingiri
§i in alte vase de aramă, infine - daca era noapte - a­
prindeau făclii �i felinare, apoi aruncau cu tăciuni aprinşi
spre cer, ca să dea ajutor lunei suferinde ilaboromii 8UCCUT­
rere Iunae) §i să-i redea lumina perdutău).
Istoricul Tacit narează, cu obiclnuita-i vigoare, cum o
revoltă, plănuită de soldaţii lui Tiberiu, fu inăbuşită prin
ivirea unei eclipse lunare, pe care dînşii o interpretare ca
semn divin §i ca desaprobare a crimei ce meditau:
,,0 intimplare potol) noaptea cea ameninţătoare �i
care avea să erumpă in nelegiuire, caci deodată luna se
vezu stingendu-se pe un cer senin. Soldatii, necunoscănd
causa, luare aceasta drept o prevestire a imprejurărilor pre­
sente, asemenănd intunecimea astrul ui cu ale lor suferinţe
�i crezend că cele ce intreprindeau le vor e�i cu bine daca
zinei i-ar reveni sclipirea §i lumina. A§a dar făceau sgomot
cu zornăitul arărnurilor, cu suflarea in trimbiţe �i in cor­
nuri; se inveseleau ori se intri stau, dupa cum dinsa deve­
nea mai lucitoare sau mai intunecată. După ce nişte nori
iviti o ascunsere vederii �i se crezu (de toti) că fusese cu­
fundată in intuneric, atunci - precum mintile, odată im­
presionate, sunt pornite spre superstitiune - se văitau
de prevestirea unei suferinţe eterne �i că zeii i§i intorceau
faţa de la faptele lor criminalet>l".
1) Ab. Souchon, T,aiti d'astro7tOmie pratiqzte, pag. LXXXVII.
2) «Noctern minacem el in scelus erupturam fors lenivit; nam luna
clara repenle coelo visa languescere. Id miles, rationis ignarus, omen prae­
sentium accepit, ac suis laboribus defectionem side rrs assimilans praspereque
cessura quae pergerent, si fulgor et claritudo eleae redderetur. Jgitur aeris
sono, t ubarurn cornuumque concenlu strepere, prout splendic1ior obscuriorve
laetari aut rnoerere. Postquarn ortae nubes offecere visui creditumque conditam
tenebris, ut sunt mobiles ad superstitionem perculoae semel mentes, sibi ae­
lernum laborem portenc1i, sua facinova aversari eleos lamentantul">. C. Taciti
[135]
MITURILE LUNARE
-----------------
135
Ca �i istoricii, poe�ii latini inregistrează aceleaşi su­
perstitiuni, aceleaşi practice. Satiricul Juvenal, descriind tipul
femeei cu instrucţiune superficială, cu pretenţiuni de cu­
no§tinţe literare, la [emme savante a lui Moliere, ne-o arată
că atăt de mult flecăreşte pe tot timpul mesei, incăt in­
trece pe advocat, pe telai �i pe orice altă femee. Nimeni
să nu mai făcă sgomot cu trimbitele §i cu arărnurile, căci
singură e in stare să sparie vircolacii, care chinuesc luna (1).
Committit vates et comparat. Inde Maronern
atque alia parte in trutina suspendit H0111e1'u111.
Cec1unt grarnmatlci, vincuntur rhetores, omnis
turba tacet Nec causidicus, nec praeco loquatur,
altera noe mulier: verborurn tanta cadit vis [
Tot pariter pelves, tot tintinabula clicas
pulsari l Jam ne1110 tubas, ne1110 aera fatiget :
unii laboranti poterit succnrrere lunae (1).
Sub creştinismu, credinţele păgăne nu se puture dis­
truge. Maxim, episcopul 'I'urinului, intr'o omilie, mustră pe
credincioşi că sbiară �i se ceartă intre dinşii cu ocasiunea
eclipselor de lunăt=). După acest exemplu, clerul din occi­
dent intreprinse o propagandă activă de-a indemna lumea
să nu mai strige "vince, luna" §i să nu mai creadă că,
prin asemenea indemnuri, o vor putea ajuta să easa din
periculul ce-i presupuneau. Pentru cătva timp dar credinţa
i§i perdu vigoarea �i amintirea despre rnăncarea lunei de
fiare selbatice ajunse un proverb ironic, zicăndu-se "sc'i (e­
rească Dumnezeu luna de lupi", ori de că te ori era vorba
despre veun reu numai imaginar. Tot astfel am văzut că
credinţa despre scoaterea lunei din mare, unde se aruncase,
a devenit la noi anectoda populară despre ))scoatm'ea lunei
Alt/Ia/ium lib. 1, cap. XXVIII. s Drusu intrebuinta aceeaşi procedere, ca să
potolească o violcntă rescoală, ce se ivise in arma la de sub dinsul» Ab. Sou­
ehon, Traiti d'astr, p,-at. p. LXXXVnT.
1) J uvenalis Satir. V 1. vers 337-444.
2) S. Audoenus, Vitae S. Eligii lib. II, cap. 15; Piinii Ifist. natur.
lib, II, cap. IX, voI. 19, edil. Lemaire. Paris. 1827, voI. I, pag. 257,
[136]
]36
MITURILE LUNARE
elin pur, menită a satiriza prostia oare caror vecini, mai
pu�ini iste�i in unele privjn�e.
Seculul XVI. - Cristofor Columb, care era expus să
moară de foame la Jamaica, impreuna cu mica-i armată,
din causa indărătniciei indigenilor, profita de eclipsa lunară
ce avea să se intimple la 1 .Martie 1504. El ameninţâ pe
Caraibi că, dacă nu-i vor da alimentele necesare, le va
stinge luna pentru eternitate. Abia fenomenul incepu însă
la 6 ore seara, �i indată selbaticii alergare să-i cadă in ge­
nunchi, rugăndu-i să-i scape de nenorocire, că-i vor da tot
ce le va cereti).
In Francia, cana se anun�â eclipsa solară de la 21
August 1564, unii susţineau că preveste�te o mare invăl­
mă�eală intre state �i ruinarea Romei, alţii că prezice un
nou diluviu universal; o a treia categorie se aştepta la aprin­
derea globului; cei mai cumpetaţi mergeau numai pănă la
impestarea aerului. Spaima insii era atăt de respăndită,
incăt, după ordinile medicilor, mulţime de oameni se inchi­
sere prin pivnite bine incuiate, bine incălzite �i bine profu­
mate. Cănd momentul decisiv s'apropie, consternarea era la
culme. Un popă de la �ară, ne mai putănd prididr să-şi
spovedească enoriaşii, care alergau cu grămada, se mărgini
a le face numai molitfă �i le spuse să nu se prea imbul­
zească aşa, fiindcă - in considerarea căinţei ce arată ­
eclipsa s'a amănat peste 15 zile. Bietii enoriaşi, multumiti,
nu stetere la indoeală să, creadă amănarea eclipsei cu aceeaşi
înlesnire, cu care crezuseră in nefasta influenţă ce-i atri­
buiserău).
Seculul XVII. Sgomotele �i strigătele produse cu
ocasiunea intunecimilor cereşti se practicau in Englitera
pănă in secolul XVII. .Mai cu seamă locuitorii din Galia
�i Irlanda alergau de colo pănă colo, lovind cu putere in
I) Cam ilie Flamrnarion, Astronomie p�p"laire (Paris. 1884, pag. 230).
[137]
MITURILE LUNARE
137
!
I
I
b
I
tingiri �l III oale, ca să ajute Juna prin vuetele lor O).
Eclipsa totală de soare, văzută la 1654 in cea mai
mare parte din Germania, produse o groază fără seamăn
asupra locuitorilor din N uremberg, 'I'ergul se inchise, biseri­
cele incepură să tragă clopotele �i oamenii s'alerge la ru­
găciune. Faptul e atestat chiar prin tipăriri din timpul acela,
prin care s'aduc multumiri lui Dumnezeu c'a scăpat lumea
de-o aşa mare nenorocire.
Despre aceeaşi eclipsă Fontenelle poveste�te că, indată
ce fu anun�ată la Paris, un mare număr din locuitori se re­
fugiare prin fundul pivniţelor, ca să scape de desastru O).
Secolii XVIII �i XIX. Cu toate progresele �tiinţei, cu
toată respăndirea calendarelor �i almanachurilor, care anunţau
de mai nainte eclipsele, secol ii XVIII �i XIX tot au simţit
căteva spaime la aparitiunea acestor fenomene.
In anul 1764, anunţăndu-se o eclipsă solară pentru
zioa de 1 Aprilie, un preot de sat, care cunoştea numai
eclipseJe totale, trimise ziarului deatunci La Gazette de France
un articul publicat in modul acestats):
"Există temerea ca nu cumva oficiul de dimineaţă,
care trebue celebrat in diferitele parochii Duminică, la 1
Aprilie viitor, să nu fie turburat prin spaima �i curiosi­
tatea ce poate s'aţiţe in popor eclipsa inelară de soare. S'a
crezut dar că n'ar fi nefolositor s1'1 se publice următoarea
in�tiinţare: "preo�ii, atăt din oraşe, căt �i din sate, sunt
"invitaţi s1'1 inceapă mai ele vreme ca de obiceiu oficiul celei
"d'a patra Duminici din păresimi, din causa eclipsei totale
"de soare, care, pe la 10 oare dimineaţa, va readuce intu­
"nericul nopţii. Sunt rugati ca, in acelaş timp, să inştiin­
,,�eze poporul că eclipsele n'au asupră-ne nicio influenţă
"nici morală, nici fisică, că nu prevestesc �i nu produc nici
"sterilitate, nici contagiune, nici resboiu, nici vreun accident
1) TyIor pag. 38z.
2) Fontenelle, Entretiens sur la Pluralite des snondes cit. op. Ab. Sou­
chon, Traite d'astronomie p,-atiljlte pag. LXXXVIII.
3) In numeru-i de Luni, 19 Martie 1764.
[138]
13'3
MITURILE LUNARE
"funest �i că sunt ni�te urmari necesare ale mişcării cor­
"purilor cere�ti, tot aşa de naturale ca resăritul �i apusul
"soarelui sau al lunei".
Ştirea fu desmintită de autorită�i, spuindu-so că o
eclipsă inelară nu poate s'aducă "intunericul nop�ii". Cu
toate astea, rumoarea ce se respăndise in toată Francia
făcu ca oficiul religios să se indeplineasca mai de vreme,
in cel mai mare număr de parochii �i chiar la Paris. Odată
ce frica cuprinsese pe to�i, nu se mai �inea seamă de ni­
mic. Ba ăncă, peste 20 ani in urmă, se aduceau imputări
astronomilor că se amăgisoră, prevestind eclipsau).
Monier, vorbind despre tradi�iunile populare din Francia,
declara c'a auzit cu mirare, pe timpul unei eclipse de lună,
zicendu-so cu of'tări : "o doamne, căt sufere lt«)". Şi, cerănd
explicarea acestor cuvinte, află că, după credin�a poporului,
luna era in prada unor fiare invisibile, care căutau s'o
sfă�ie(3).
Ăncă câteva fapte.
"Cănd cu eclipsa din 18 Iulie 1860, in Africa s'au ve­
zut femei �i bărba�i unii incepănd să se roage, al�ii fugind
cătră locuinte. Asemenea s'au vezut animale indreptăndu-ss
cătră sate, ca la apropierea nop�ii; ra�ele adunăndu-ss in
cete strinsa; rondunelele Iăsăndu·se răpede pe case; fluturii
ascunzendu-se; florile, �i mai cu seamă cele de hibiscus
africanus, inchizăndu-şi corolele. In general pasările, insec­
tele �i florile părură mai mult influenţate de intunericul
datorit eeli psei".
In timpul eclipsei parţiale din 6 Martie 1867, direc­
toarele unor şcoale de fete din Francia �i·au pus elevele la
rugăciune, ca astfel să inlăture urgia cerului.
1) Ab. Souchon , Traiti d'astro1Zolll;e pratique (Paris, 1883, pag.
LXXXVIII) �i Camille Flammarion, Astronomie populaire (Paris. 1884, p. 230),
2) « Mon dieu, qu'elle est souffrante l »
3) Monnier, TraditiolZS populaires comparees pag. 138 ap. Tylor pag.
383. In anul 1779, abatele Boscovich scrise o poernă latină in VI cănturi,
dedicată lui Ludovic XVI, căruea ii prezicea o domnie fără eclipsă. Flamrna­
rion, ibid. pag. 248.
[139]
MITuRILE LUNARE
lH9
r
j
Cu ocasiunea eclipsei din 18 August 1868, indigenii
din India engleza - spune Janssen, care se dusese acolo
pentru observări astronomice - alergare sa se scalde, căci
ritul religios le comanda sa intre in apa pana la gat, ca
să depărteze influenţa spiritului reu.
Cănd se ivi eclipsa din 15 Mai 1877, Turcii făcură
o adevărată resvratire, cu toate pregătirile de resboiu in­
contra Rusiei, �i trăgeau cu puştile in soare, ca să-I scape
din ghiarele balaurului care-I sfă�ia(I).
O mulţime de alte casuri dovedesc că, pănă acum 10
ani, din India pănă in Africa, din Constantinopole pănă la
Paris, superstiţiunile s'au manifestat c'o inexplicabilă per­
sistentă.
De ce?
Fiindcă chiar azi, deşi �tiinţa a făcut destule progrese
spre a permite astronomilor să prezică, cu ani mai nainte,
reintoarcerea eclipselor, totuş teroarea de altă dată s'a mic­
�orat numai, insă n'a dispărut; căci apari�iunea unei eclipse
inspiră un simtiment natural de o vie �i legitimă curio­
sitatere).
Şi ce conchidem din toate acestea?
Ca respăndirea pretu tindeni a credinţelor supersti­
ţioase �i păstrarea lor cu atăta cerbicia sunt cea mai in­
vederata probă despre regularitatea �i logica imaginaţiunii
urnanets),
Domni �i doamne, recunosc că prea v'am obosit aten­
ţiunea. In schimb insă ve promit că in anii viitori, la
prima ocasiune, să ve spun căte ceva despre strigoi, smei,
pricolici, stafii �i alte iesme spăimăntătoare.
'!,'in să ve pun la incercare �i să văd daca sunteţi a§a
tari de ăngeri, incat să infruntati frica, nu pentru cele ce
1) Camill e Flamrnarion, Astronomie jojmlaire (Paris. 1884, pag. 256).
z) Ab. Souclion, Ii-ai!! d'astronomie jratiljue, pag. LXXXVIII.
3) Tylor pag. 376.
[140]
140
MITURILE LUNARE
v'aş spune eu, ci pentru desfătarea ce ve va causa frumu­
seţa acestui edificiu, la inălţarea căruia am contribuit §i
trebue să mai contribuim cu toţii.
Ş'apoi.. cunoscend pe strigoi, pe smei, pe stafii, pe
de o parte vom §tl să ne ferim de dinsii, pe de alta ii
vom putea gont mai cu inlesnire din mintea, din locuinţele
�i din relatiunile noastre.
TEODORESCU G. DElI!.
I
I
I
j
t
[141]
SCHW ARZFELD
ALECSANDRI
141
SCHW ARZFELD SI ALECSANDRI
'"
(OCHIRE CRITICĂ)
� ouezeci şi doi de ani de cănd d. V. Alecsandri a
�� scos la lumină insemnata sa colecţie de «Poesii
populare ale Romanilor» şi pănă acum nu s'a incercat ni­
meni a o supune unei cercetari critice serioase».
Cu aceste cuvinte pline de modestie un nou cntrc, un
critic imparţial, un critic plin de iubire pentru poporul romăn
D-I M. Schwarzfeld, autorul Apropourilor lui Cilibi Moise şi a
Istoriei evreilor in Romănia, incepe, insfirşit, după douezeci
şi doi de ani a supune poesiile d-Iui V. Alecsandri, unei
critice serioase.
Şi eată cum procede acest autor:
Mai intăi spune in treacăt şi ele paradă căte-o părere
a el-lui G. Dem. Teodorescu, a el-lui A. D. Xenopoi, a d-lui
Hasdeu elespre Poesiile populare ale el-lui V. Alecsandri şi
apoi, ca pe nişte critici puţin serioşi, ii lasă ele oparte şi in­
cepe el-sa:
Intăi in chip de erudiţie, le spune, intr'o notă, titlul cărţii
de care este vorba: Poesii populare ale Romanilor adunate
şi intocmite de Vasile Alecsandri, Bucureşti 1866, etc. apoi,
ca şi cum nici n'ar fi scris şi corectat şi subliniat insuş
d-lui cuventul intocmite, elin notă, aleargă intrun suflet, dă
busta la d. Alecsandri, şi pe neresuflate, incepe să-i facă o
lecţie lungă, nesfirşit de lungă despre foi/dor şi despre in-
[142]
142
SCHWARZFELD ŞI ALECSANDRI
semnătatea /olkloruluZ, şi apoi pe baza acestei lecţii, fără să
ţină seamă că din spusa d-lui V. Alecsandri insuş, resultă că
in această colecţie nu s' a avut in vedere cerinţele folklorului;
fără să ţină seamă că d-nul Alecsandri numai ca amator de
poesii populare şi-a adunat poesiile din popor; fără să ţină
seamă că d-nul Alecsandri, ca artist, n'a putut să le lase să-i
easă de sub pană incorecte şi cu neajunsuri precum le găsise;
şi mai mult, fără să ţină seamă că autorul, dacă a făcut adao­
suri pe un fond popular, neapărat că adaosurile le-a făcut
in chipul cum vedea, cum inţelegea şi cum ii plăceau lui să
vadă găndind pe popor; şi fără să vrea să ştie d-I critic că
şi ceilalţi culegetori de poesii populare, ca de exemplu Anton
Pann, şi alţii au intocmit poesiile pe care le-au cules - căci
obiceiul intocmirii este vechiu şi datează ăncă de pe la ve­
chii cronicari - d-l critic serios incepe un intreg rechisitoriu
pe seama d-lui Alecsandri spunend ba că a şters, ba că a
adaos, ba insfirşit că nu s'a ţinut de regulele folklorului. Eară
pentru a dovedi toate aceste pune faţă in faţă bucăţi, cănd
luate din doue diferite ediţii ale d-lui Alecsandri, cănd poesii
de ale d-lui Alecsandri cu ale lui Anton Pann, etc.
Şi ce face cu aceasta?
D-I Alecsandri spune insuş că le-a intocmit, şi dacă in­
suş spune, ce nevoe mai este de dovedit că le-a intocmit?
Sau dacă le-a intocmit, de ce n'ar fi putut să le şi reiutoc­
mească ? Care dintre folklorişti ar fi dorit să aibă ediţia 1
n'avea decăt să şi-o ia, sau care poftea să aibă poesii nein­
tocmite n'avea decăt să se adreseze la popor cum a şi făcut
d-l Hasdeu.
Prin aceea că se pun faţă in faţă doue poesii din doue
ediţii diferite de ale d-lui Alecsandri nu se aduce nici un folos
deosebit. Un adeverat serviciu, ar aduce o colecţie populară
neintocmită; căci dintr'un studiu paralel al d-lui Alecsandri
cu o colecţie folkloristă s'ar vedea numai personalitatea d-sale :
ce idei are despre popor, sau cum il simte, cum il vrea; ear
din comparaţia a doue ediţii proprii nu ese decăt un studiu
asupra d-lui Alecsandri deatunci şi a d-lui Alecsandri de astăzi.
Şi dacă criticul pune o poesie intocmită de d-I Alecsandri
[143]
SCIIW ARZFELD ŞI ALECSANDR_I 143
faţă cu alta întocmită de Anton Pann (căci şi acesta le-a
intocmit) iarăş el nu face mai mare folos decăt criticii ne se­
rioşi din cei douezeci şi doi de ani trecuţi.
De exemplu, Anton Pann zice:
"Am iubit un logofăt
"Pe nume sâ viol arăt
"Numele lui Trandaţi«
"Duşmanii mi-I pun la bir
"El de frică s'a răzuit
"Şi s'a dus n'a mai venit".
Ear d-I V. Alecsandri zice:
Am iubit un trandafir
Duşmanii l'au pus Ia bir
El de frică s'a răznit
Şi s'a dus la haiducit;
Adică, precum se vede, intr' un loc e un log-ofet in alt
loc e un trandafir şi cu toate acestea Anton Pann are drep­
tate, căci dacă log-ofetul s'a dus şi n'a mai venit, e foarte
natural, şi era ăncă şi mai natural pe vremea aceea, ca lo­
gofeţii feciori de prin curţile boereşti, adică oamenii deprinşi
a sta la umbră şi a lene, logofeţi de cei care erau iubiţi prin
sate de cătră nişte fete de aceeaşi tagmă ori cel puţin cu
aceleaşi dorin ţi dacă se vedeau cam strimtoraţi işi luau fru­
muşel intr' o seară catrafusele şi se duceau in alt loc să-şi
caute un alt stepăn mai bun şi mai puternic care nu numai
să nu-l pună la bir ci ăncă să-I apere; şi d-l Alecsandri are
de asemenea dreptate căci un trandafir, un flecău sdravăn
plin de viaţă şi de putere, un flecău iubit de-o fată care ad­
miră şi căntă puterea, curajul şi indrăsneala, un aşa flecău
dacă se vedea strimtorat, dacă nu putea trăi in satul lui şi
era nevoit să se ducă, nu putea să se ducă decăt la haiducit.
D-I critic, insa, nu voeşte să ţină samă de asemene lu-
[144]
144
SCHW ARZFELD ŞI ALECSANDRI
cruri ci trage mereu din arcuş pe acel aş ton: că d-l Alee­
sandri viră totdeauna patriotism in poesiele populare, că face
pe romăn sfănt, viteaz, etc., şi cu un suris de-o modestie ca­
racteristică urmează:
«Romănul e născut pentru vitejie; mama ce-fi ado 11'ă
copilul, căntăndu-i: Nani, nani are drept singură ţinţă de
a-fi vedea odrasla ajunsă un mare viteaz; Romănul nu
poate cănta şi osăndz pe hoţi, el, de căntă, apoi trebue să-şi
cănte ftaiducii fi nu să-i osin.dească pentru faptele lor cri­
minale, ci să-i ridice in slava cerului; - fi nici se cade,
ferească sfăntu l, a spune că un romăn se doseşte, fug-e de
povara birului, el se poate cel mult necăji pe ciocoi fi a se
face haiduc; mâ pisme fi nici dUfmănzi intre Romăni nu
pot incăp ea ; de e vorba de dUJmalZi aceia cată să fie Leşi,
Tătari, Unguri, Turci; şi apoi, Romănul «născut poet» nu
poate cănta orice dragoste, nu poate iubi pe oricine, el tre­
bue să aibă znainte-i idealuri măreţe, trandafiri, viorele ... »
Aşa căntă d-I critic. Şi deşi inainte de căntec ar fi tre­
buit d-lui să se informeze dacă nu cumva pentru a face teorii
ştiinţifice despre psihologia populară trebuesc cunoştinţi ceva
mai multe decăt colecţiunea Apropourilor lui Cilibi Moise,
şi să inveţe singur ce trebue să ştie; totuş, pentru a lămuri
pe alţii care n'au ăncă păreri cristalizate in această privinţă,
putem să-i spunem că in adever :
RomănuI e născut pentru vitejie şi nu pentru ghişeftării
şi linguşitorii. Trecutul lui istoric o dovedeşte aceasta, căci
nu rătăcind şi vagabondănd, şi bătend laturele ca cerşetori,
ori negustori de piper şi de per de porc şi nici cu fuga ori
cu preţul aurului au putut să-şi stepănească ţara pe care o
au astăzi, ci prin armă, prin sănge, prin vitejie. E născut
deci Romănul viteaz, căci dacă nu din leu se va naşte leul,
negreşit că din epure nu se va naşte!
Romănul căntă pe haiduci şi nu-i osindeşte pentru fap­
tele lor criminale, pentrucă, după părerea poporului, haiducii
nu sunt criminali, din contra sunt sinteza sentimentelor şi
idealului popular: curaj, virtute şi indrăsneală, şi ei fac in
particular, intr' un timp, tot ce poporul ar face in masă.
[145]
SCHWARZFELD ŞI ALECSANDRI
-----------------
145
Romănul, deci, fiind viteaz nu e mişel, nu se doseşte,
nici nu fuge de povara birului. Se poate foarte bine ca un
Gheorghe sau Năstase să se fi dosit, dar pentru aceasta nu
urmează că tot poporul este aşa, că tot poporul este animat
de aşa aplicări şi că tot poporul poetizează şi căntă asemenea
purtare.
Apoi duşmănii in popoare pentru ce erau să fie? Şi
ăncă duşmănii aşa de mari ca să le şi cănte şi să le poeti­
zeze? Ura in contra acelor ce veneau să-i jăfuească şi să le
ia şi puţinul ce I mai aveau, ura in contra străinilor, da;
căci ce altă exprimă căntecul aşa de cunoscut, căntecul po­
pular:
"Ungurean cu suman scurt
"Nu şedea 'n Moldova mult
"Ci te du la ţara ta
"Şi·ţi mănăncă slănina ?"
Apoi ca viteaz, Romănul se'nţelege că e «născut pod»
şi «nu poate cănta orice dragoste», nu poate iubi decăt :
trandafiri, viorele... etc. căci ce iubeşte el trebue să fie după
chipul şi asemănarea lui. Căci trebue să se ştie că in popor
iubirea rar se vinde pentru interes. Calităţi ca voinicia şi des­
toinicia joacă cel intăiu rol, şi numai pe treapta a doua vine
frumuseţa fisică, care se simte, se pipăe, şi numai arareori
se căntă.
Căt despre aceea că d-I Alecsandri a dat afară doue
versuri pe care Anton Pann le pusese in poezia citată mai
sus, d-lui a făcut foarte bine, ori cel puţin n'a făcut nicio
greşală, căci aceste versuri se ved căt de colo că nu sunt
populare; le subliniez, iată-le:
"Am iubit un logofăt
"Pe nume să viol arăt
"Numele lui Trandafir
"Duşmanii mi-I pun la bir". (V. pag. 6)
Poeţii greci din perioda Alexandrină au cules, au in­
tocmit şi au imitat vechile poesii populare grece, şi le-au
C. L. xxm.-Il.-28,SSS.
10
[146]
146
SCHWARZFELD ŞI ALECSANDRI
imitat foarte bine, cu toate acestea un, lucru a remas neirm­
tat - stilul.
Stilul poeţilor erudiţi oricât de simplu şi de natural era
tot n'a putut se ajungă la simplitatea şi la naturaltei stilu­
lui popular -- stilul poeţilor ciclici de exemplu - căci stilul
ciclic este uu stil vorbit, căntai, popular pe cănd stilul sa­
vanţilor este un stil erudit şi măestrit.
"Pe nume să vi-l arăi
"Numele lui Trandaţir"
se vede căt de colo că e măestreală, căci poporul nu vorbeşte
aşa; şi de oare ce nu vorbeşte aşa nici nu putea să intru­
puze ceva de felul acesta.
D-l critic mai citeasă ăncă şi alte exemple de omisiuni,
care in multe casuri sunt tot nepopulare aşa că, fie de ale
d-lui Alecsandri fie de ale altora, tot atăt e a le ţinea sau
a le omite: Aşa de exemplu la pag. 23 din critică:
"Ci să me trudesc pe lume
"Necasuri să me sugrume.
"Ochii nu mi se mai usucă.
"De iubit eu nu am pute.
Ce se mai vorbim insă de omisiuni şi neomisiuni? Cănd
e vorba că sunt intocrniri, orice discuţie e fără folos. Sunt
intocmite: sunt prefăcute şi pace bună.
Dar d-l critic mai zice:
«Şi nici se cade, ferească sfantul, a spune, că un ro­
măn se doseşte, fuge, de povara birului, el se poate cel mult
necăji pe ciocoiu şi a se face haiduC>l.
Ear in a treia pagină d-lui insuş reproduce următoarea
poesie a d-lui Alecsandri:
"Mult mi-e dorul nempăcat
"Şi me'ndeamnă la pecat
[147]
SCHW Al\ZFELD ŞI ALECSANDRI
"Sa me las de cătăriie
"Şi să fug la ciobănie
"Ori ce-a fi cu mine fie",
147
Şi sperăm că. ciobănia nu e, 1ZZt cel mult CI nici cel
puţin măcar: haiducie.
D-I critic insă e abil, el urmează mereu cu dovezile,
arătănd de zece ori acelaş şi earacelaş lucru, şi insfirşit cu
multă autoritate se pune pe făcut teorii.
«Poporul nefiind bogat in plăsmuiri - zice d-lui - nu
«poate uita şi perde aşa lesne din nestematele sale, şi pre·
"cum se desfată ades cu aceeaşi privelişte a naturei, tot
« astfel isi leagănă auzul şi simtimentul cu acel aş vers cu
«acelaş tablou, cu acelaş subiect incăntător ».
Dacă lucrul ar fi aşa, neapărat că d-l critic ar avea
mare dreptate; din fericire insă, nu pentru d-sa, ci pentru
popor, lucrurile sunt altfel.
In adever, poporul işi leagănă auzul cu acelaş vers, ace­
laş tablou şi il repetă şi il păstrează; insă il păstrează nu
pentrucă este sărac in plăsmuiri, căci nu ştiu zeu cine e mai
bogat decăt poporul, care e depositarul unor amintiri, unor
experienţe, de secule.
D-l critic a crezut că cine are numai un ban, il pă­
zeşte mai bine decăt cel ce are o sută: d-sa uită proverbul:
"C'un rac
"Tot sărac
"C'un pitic
"Tot calic".
D-sa uită socoteala aşa de comună: cu un ban n'am
să me inbogăţesc, şi basmul, ori observaţia populară - deşi
după d-lui poporul e aşa de sărac - observaţia că sgărcitul n'a
inceput a fi sgărcit şi a stringe bani decăt cănd a căpetat
nu ştiu de unde o sumă rotundă - mărişoară,
Nu trebue numai decăt să fii sărac pentru ca să păs­
trezi, şi poporul nu e sărac, ci bogat. Şi nici acesta nu este
ăncă un motiv destul de tare. Adeveratul motiv este că po-
[148]
148
SCHWARZFELD ŞI ALECSANDRI
porul iubeşte aceste creaţiuni ale sale, le inţelege, le simte
şi ţine la dinsele ca la ceva organic al seu. Aceste creaţiuni
ale lui representă sinteza dorinţelor lui, representă idealul lui,
il representă insuş pe dinsul aşa cum se vrea şi cum se aş­
teaptă. Eată de ce poporul işi conservă creaţiunile sale.
Apoi vine d-Iui la teoria ţiganilor:
La apariţiunea colecţiei de « Căntece populare de pe
valea Prutului, culese şi corese de N. A. Caranfil (Huşi
1872) d-I Xenopol zice:
«Mai toate aceste căntece sunt departe de-a fi la acea
«inălţime la care ne aşteptam... Mai multe indicii ne fac a
«crede că căntecele din colecţia d-Iui Caranfil au fost culese
«din gura Iăutarilor ţigani. Aceştia, insă, au talentul de-a
«poei tot ce le cade in gură, fie poesie, fie arie de musică.
«Exagerarea, afecţiunea şi in fine acel «gust ţigănesc- care a
«trecut pănă şi in proverb sunt causele pentru care multe
«din baladele ce le auzim de la ei au pierdut cea mai mare
« parte din farmecul lor poetic».
La aceste cuvinte, modestul CrItIC după ce ofere d-lui
Xenopol un brevet de neştiinţă adauge că ţiganul lăutar are
«u»: simţ poetic» superior mulţimii.
Mai intăi d-lui, cu tot folklorul d-sale, uită că poesia
populară este datorită unui popor intreg, este, mai mult,
datorită activităţii şi simţirii de veacuri a unui popor care
plecănd de la un inceput poetic, mai mult ori mai puţin bine
nimerit, tot şterge şi adauge pănă cănd ajunge la urmă să
ne dea capodopere de plasticitate, logică şi energie de stil,
de cugetare şi de sentimente. Deci dacă poesia populară nu
este datorită unui individ, ea nu poate fi datorită nici unui
ţigan, fie el căt de poet.
Şi adică la ce ne-ar fi bună poesia ţiganului?
Dacă ţiganul este aşa de meşter de-a croi poesii, şi
dacă poesiile populare sunt croite de ţigani atunci ele nu
sunt ale poporului romăn. Sau dacă ţiganul cu simţul lui
poetic numai le drege şi le face frumoase, atunci ce privi­
legii deosebite au ţiganii inaintea d-lui critic, de le permite
a schimba poesia populară? Ori poate simţul poetic ii ajută
[149]
SCHW ARZFELD ŞI ALECSANDRI
149
pe ţigani ca se reproducă poesiile altora? Aci d-l critic se
inşală reu, căci nimene nu le poate reproduce mai esact
decăt cel ce simte, şi ţiganul nu le simte, ori cel puţin, nu
le simte ca romănul, le simte ţigăneşte, le simte pocit cum
zice foarte bine d-l Xenopol, şi tigăneşte le simte şi ţigăneşte
le spune.
După d-Iui deci, sunt bune numai acele poesii populare
care au fost pocite sau ciorite sau ţigănite, aşa că folklorul
după d-lui este o intreagă cioritură.
Altă teorie:
«Este un fapt mai presus de orice indoeală că suferinţa
e un isvor nesecat de poesii», zice d-l critic.
Adică după d-lui, cu căt miseria e mai mare cu atăt isvo­
reşte şi mai multă poesie, aşa incăt cele mai mari elanuri poetice
trebue să se găsească la sclavii cei mai asupriţi, la turmele de
oameni cele mai ingenunchiate! Aceasta se potriveşte foarte
bine cu părerea d-sale despre poesia ţigănească, lucru despre
care d-lui trebue să fie incăntat şi s'o fi crezend, de sigur,
indreptăţit a oferi un brevet de neştiinţă şi lui Juvenal care
zice că chiar lui Virgil, oricăt de modest trăia, dacă i-ar fi
lipsit acea modestă locuinţă, sclavul care il servea etc. i-ar
fi sărit şi toţi şerpii din capul furiilor, şi că chiar Horaţiu,
dacă ar fi fost flămănd n'ar fi avut cănd să se inspire.
La un necaz mare omul poate să lovească, să muşte
ca o fiară, să înjure, dar nu se cănte.
Dvlui confundă poesia cu injurătura. Aceasta insă poate
fi pentru ţigani sau pentru alte naţii. .. dar faptele istorice
in general nu ne indreptăţesc să credem nimic de acest fel.
Apoi pe lăngă acestea şi multe alte păreri curioase şi
folklorite, d-lui pentru moment ajunge numai la incheierea
destul de modestă, că d-I V. Alecsandri are meritu] unui
meşter drege-strică.
Ce să zici? Te intrebi numai de unde şi pana unde
atăta interes din partea d-lui Schwarzfel pentru poesia noas­
tră populară? de unde atăta durere de inimă şi devotament
pentru păstrarea producţiunilor geniului popular romăn ,
fără nicio urmă de sentiment patriotic?
[150]
150
SCHWARZFELD ŞI ALECSANDRI
------
Te intrebi şi intrebarile se indesesc cu atăt mai mult
cu căt treci mai multe pagini, pentrucă mai la fiecare pagină
se ved acusări peste acusări că d-i A iccsaruir: uiră cu in­
tenţie pn'a mult patriotismu in poesia populară Romănă.
Dar toate au un sfîrşit. Pagina 37 ne aduce lumina
Aci găsim un căntec in care sunt versurile:
"N'am Jeţcae la chimir
"Să 1118 pot plăt; de bir
"Şi de foi şi de soldat
"Şi de Iuda blăstemat".
Eal' după aceste versuri d-l critic zice:
«Acest căntec, combinat din doue, nu conţine, .. versul,
"Şi de Iuda blăstemat
«Şi totuş, .urmează d-Iui, tocmai la acest vers, figurează sem­
« nul ce te duce la, o notă, a d-lui Alecsandri, care sună;
«In toate satele Moldovei crişmele sunt ţinute de Evrei,
cari ca nişte lipitori sug; avuţiile ţăranilor indem7tăndu-i
la beţie.
Apoi urmează d-l critic:
« Cine nu ştie ura cea inverşunată ce d-sa ca om cult
«şi umanist o poartă evreilor, fără deosebire de loc şi clasă?
'(N'a rernas o calomnie, o insinuaţie, un mijloc de intaritare
'( a maselor impotriva evreilor, fără a-l fi incercat cu acea
"plăcere şi mulţumire sufletească care e inerentă actelor mari
«şi generoase ... Un fapt caracteristic ni-l presentă literatura
«populară rornănă : pe cănd ea; zice d-I critic, mişue de căn­
«tice şi znoave, in cari se condamnă şi se blăsteamă pe
« Greci şi alte neamuri străine, nu găsim un singur cântec
"snoavă sau poveste in care să se descrie in culori negre pe
«Evrei».
Eată motivele care explică durerea de inimă pe care o
are d-l critic pentru literatura populară romană. D-Iui şi-a
dat toată osteneala deocamdată ca să stabilească că poesia
[151]
SCHW ARZFELD ŞI ALECSANDRI
151
populară e săracă, apoi că ţiganii sunt poeţi şi insfirşit că
Ovreii sunt ăngeri.
«Nu găsim un singur căntec, snoavă sau poveste in
«care să se descrie in culori negre pe Evrei, aşa zice d-l
« Critic. Cu ţoate aceste proverbul, foarte popular ziee:
"La jidan să mănănci
"Dar să nu dormi singur noaptea".
Căt despre povestiri sau snoave pe seama Ovreilor nu-i ne­
voe să spunem că sunt foarte multe, insă aşa de indecente
că e peste putinţe a le reproduce, dar să amintim numai ur­
mătorul fapt care e foarte popular şi crezut indeobştie.
Acest fapt, e credinţa populară că ovreii intreouinţeasa
sănge omenesc. Şi căte povestiri nu sunt pe această teză?
Oare mai pofteşte d-l Schwarzfeld vre-o culoare mai
neagră?
In urma acestora ca să sfirşim vorba, incheiem,
Acuma după douăzeci şi doi de ani de cănd d-l V.
Alecsandri a scos colecţia de poesii populare, lasă-ne in
pace d-le Folklorator cu iubirea d-tale, ocupă-te mai departe
cu Istoria evreilor in Romănia, cu apropourile lui Cilibi
Moise, etc. Lasă-ne să ne cătăm noi de nevoele noastre,
căci cănd care-va dintre noi va lua lucrul pe mănă, chiar şi
mai tărziu de douezeci şi doi de ani, el va string'c »eate­
rialul din capet şi dacă nu-i va ajunge ceva, atunci prin o
analisă strictă va scoate şi din întocmirile d-lui Alecsandri
şi din ale altora, tot ce va fi al poporului, căci in privirea
producţiilor populare pe Iăngă mărturia oamenilor sau con­
fienţa in persoane, mai este şi analisa ştiinţifică, comparaţia
exegetică, etc. care ne pot servi cu multă siguranţă.
Considerănd că, fie din punct de vedere estetic, fie nu­
mai din plăcere sau din sentiment, şi d-l Alecsandri şi alţii
şi chiar cronicarii care au cules materialul popular, oricăt
ar fi adaos şi intocmit totuş, ne-au conservat urme, ne-au
păstrat ceva din trecutul nostru, suntem de părere că decăt
[152]
152
SCHWARZFELD ŞI ALECSANDRI
nimic mai bine ceva şi cerem să se lase intreagă libertate
şi acelora care vor să culeagă şi să intocmeasca, ca şi ade­
veratilor folklorişti ; ear pe cei ce au cules şi intocmit pănă
acum, fie cronicari, fie Anton Pann, fie d-I Alecsandri, fie
oricine, să nu-i injurăm, ci să le fim recunoscetori, Aşa se
face la noi, la Romăni.
A. caZMA.
[153]
TABELE COMPARATIVE A CHELTUELILOR 153
TABELE
relative la Ra�ortullui Barou �tiroei catră Kisseleff.
(Vezi "Convorbirile" de la 1 Aprilie 1889)
Lit. A.
Starea comparativă a cheltuelilor comunelor inainte �i dUpă Regulamentul Organic.
Districtul Ialomiţa (şes)
Satul ',Jureşti, I68 familii, plătind:
La 1827, 63 Socotelnici a 80 lei fiecare şi o
chilă de orz pe an. . . 5,040
La 1830, Idem idem . . 5,040
La 1827, 29 Posluşnici a 50 lei fiecare. IA50
La 1830, Idem idem . . . . . . 1 A50
La 1827, 76 Contribuabili impuşi cu II ludii
a 98 lei de ludie pe an. . . .. . .. 2,178
La 183°, Idem idem . . . . . 2,178
La 1827, Dijmăritul sau taxa pe porci, albine
şi tutun. . . .. 289
La 1830, Idem idem . . . . . . . 672
La 1827, Vinăritul sau taxa pe vinuri .
La 183°, Idem idem . . . . . . . 1,233
La 1827, Oeritul sau taxa pe oi şi capre 483
La 1830, Idem idem . . . . . . . 6,000
Total pe 1827 şi 183°. 9A40 16,573
[154]
154 TABELE COMPARATIVE A CHELTUELILOR
Report .
9.44°
r6,573
La
r 827,
Rechisiţii pe socoteala
satului
3,000
La
r830,
Idem
idem
4,000
La
r 837,
Deosebite cheltueli ale satului.
2,000
La
r830,
Idem
idern
Indatoririle cătră proprietarul
moşiei:
La
r 827,
rO
Douesprezece
zile
de
muncă
de
familie pe
an
cu
un leu
pe
ZI.
2,016
La
r830,
Idem
idem
2,or6
La
r 827,
2°
O
zi
de
arat
pe
deasupra soco-
tită pe
3
lei
5°4
La
r830,
Idem
idem
5°4
La
r827,
3°
O
căruţă de
lemne
socotită
ase-
menea
3
lei.
5°4
La
r830,
Idem
idem
5°4
La
1827, 4° Doue
găini pe
an de
familie
252
La
1830,
Idem
idern
252
Total
pe
r827
şi
1830 .
17,7'16
23,849
La r832, Capitaţia de 30 lei ce trebuea plătită de
orice familie pe an. . . . . _ . _ .
La 1832, 3 lei de familie pentru casieria satului
Indatoriri cătră proprietar:
La r832, rO 50 familii primind fiecare aproape 9 po
goane de părnent trebue să muncească 12 zile pe
an cu două părechi de boi, zioa e preţuită 3 lei.
La 1832, 2° 100 familii primind 61/2 pogoane trebue
să lucreze r 2 zile cu o păreche de boi; zioa e pre·
ţuită 2 lei . .
La r832, 3° 18 familii primind 41/2 pogoane trebue
să muncească r 2 zile cu braţele, zilele sunt pre­
ţuite 11/2 Iei
La 1832, Cele 168 familii trebue să mai facă peste an
o zi de lucru preţuită 41/2 lei şi să care o căruţă
de lemne preţuită tot 41/2 Iei.
Total pe r832
r ,800
1,512
11,580
In 183°, Dijmăritul şi oeritul fure luate pe un preţ mult mai mare.
[155]
TABELE COMPARATIVE A CHELTUELILOR 155
Districtul Buaeu (şes şi munte)
Satul Stilp«, I70 familii care plălesc:
La 1827, 35 Socotelnici a 80 lei fiecare şi o
chilă orz pe an
La 1830, Idern idem
La 1827, 75 Posluşnici a 50 lei fiecare.
La 183°, Idem idern
La 1827, 57 Contribuabili. impuşi cu 6 ludii
La 183°, Idem idern
La 1827, 198 lei 8 parale de ludie pe an .
La 183°, Idern idem
La 1827, Dijmăritul sau taxă pe porci, albine
şi tutun.
La 183°, Idem idem
La 1827, Vinăritul sau taxa pe vinun.
La 183°, Idern idem
La 1827, Oeritul sau taxă pe oi şi capre
La 1830, Idem idem
La 1827, Rechisiţii pe scoteala satului.
La 183°, Idem idem
La 1827, Deosebite cheltueli ale satului.
La 183°, Idern idern
Indatoririle cătră proprietarul moşiei:
La 1827, 10 12 zile de lucru de familie soco­
tită zioa pe 1 leu.
La 183°, Idern idem
La 1827, 20 O zi de muncă pe deasupra so­
cotită 3 lei.
La 1830, Idem idem
La 1827, 3° O căruţă de lemne socotită ase-
menea 3 lei.
La 1830, Idem idern
La 1827, 4° Doue găini pe an de fiecare familie
La 183°, Idem idem
Totalul pe 1827 şi 1830
2,800
2,800
180
180
1,283
1,283
80
268
40()
1,100
1,200
800
1,200
510
510
S10
510
255
�
14.,908 19,991
[156]
156 TABELE COMPARATIVE A CHELTUELILOR
[,800
5,100
510
1,080
La 1832,
tească
La 1832,
Capitaţia de 30 lei pe care trebue să o plă­
fiecare familie pe an .
3 lei de familie plătiţi la casieria satului. .
Indatoririle cătră proprietar:
La 1832, 1° 50 familii primind fiecare 9 pogoane de
părnent trebue să lucreze 12 zile pe an cu doue
părechi de boi, zioa e socotită pe 3 lei. .
La 1832, 20 60 familii primind 61/2 pogoane trebue
să lucreze 12 zile cu o pereche de boi, zioa e so-
cotită pe 2 lei. . . . . _. 1,44°
La 1832, 3° 60 familii primind 41/2 pogoane trebue
să facă 12 zile de muncă cu braţele, zioa e soco­
tită 11/2 lei. . _ .
La 1831, Cele 17° familii trebue să mai facă pe dea­
supra căte o zi de muncă pe an socotită pe 4 1/2
Iei şi să care căte o căruţă de lemne socotită pe
4 J /2 lei. . . . . . . . . . . . . . . . . ., 1,53°
Total pe 1832. 11,460
La 1830, Dijmăritul, vinăritul şi oeritul fure supuse la taxe mult mai mari.
Jude�ul Muscel (la munte)
Satul Conţeşti, 73 familii care plătesc:
La
1827, 2 Socotelnici a
80
lei
fiecare
şi
o
chilă de orz pe an.
160
La
183°,
Idem
idem
160
La
1827, 4 Posluşnici a 50
lei fiecare.
200
La
1830,
Idem
idem
200
La 1827, 5
Slujitori a 50 lei.
25°
La
1830,
Idem
idem
25°
La
1827, 62 Contribuabili
impuşi
cu
6 ludii
socotite
198 lei şi 8 parale de ludic pe an
1,485
La 183°,
Idem
idem
1,485
Ii>'
La
1827, Dijmăritul sau taxă asupra
porcilor,
albinelor şi tutunului.
5°
La
183°,
Idem
idem
160
--
Total pe
1827 şi
1830 .
2,145
2,255
[157]
TABELE COMPARATIVE A CHELTUELILOR 157
Report .
Vină ritul sau taxa asupra vinurilor .
Idem idem
Oeritul sau taxă asupra oilor şi ca-
La 1827,
La 1830,
La 1827,
prelor
La 1830, Idem idem
La 1827, Rechisiţie pe socoteala satului pre-
cum şi deosebite cheltueli ale satului.
La 1830, Idem idem
La 1827, Vornicie de pripas.
La 1830, Idem idem
Indatoririle cătră proprietarul moşiei:
La 1827, 1° 12 zile de muncă de familie pe an
socotite un leu pe zi. •
La 183°, Idem idem
La 1827, 2° O zi de muncă pe deasupra so­
cotită 3 lei
La 183°, Idem iuern
La 1827, 3° O căruţă de lemne socotită ase-
menea 3 lei.
La 183°, Idem idem
La 1827, 4° Doue găini pe an de familie
La 1830, Idem idem
Totalul pe 1827 şi 1830 .
2,145 2,255
10
53
1,600
4,500
40
4°
219
219
219
2J9
IlO
!IO
5,209 8,272
La 1832, Capitaţia de 30 lei pe care trebue să o plă­
tească fiecare familie pe an. .
La 1832, 3 lei de familie pentru casieria satului . .
Indatoririle cătră proprietar:
La 1832, 1° 50 familii primeau 61/2 pogoane şi tre­
bueau să muncească 12 zile cu o păreche de boi,
zioa e socotită pe 2 lei . . . . . . . . . . .
La 1832, 2° 23 familii primeau 41/2 pogoane şi tre­
bueau să muncească 12 zile cu braţele, zioa e so-
• v 1/ l'
cotită pe 1 2 el. . . . . . . • . _ . .
Total pe 1832
2,19°
219
1,200
414
4,023
[158]
158 TABELE COMPAH.ATIVE A CHELTCELILOR
---
657
4,680
4,023
Totalul pe 1832
La 1830, Dijmăritul şi oeritul fure pE((ite mult mai scump.
Report .
La 1832, Aceste 73 famIlii trebue să mai muncească
ăncă o zi pe deasupra pe an, zi socotită 41/2 lei
şi să care o căruţă de lemne socotită asemenea
41/2 lei. . . . . . . .
Resultatele obţinute in favoarea satenilof, a tesaurului pII1Jlic �i a �roprietarullii
fOllciar in urma aisposiţiilor Regulamentului Organic,
Districtul Ialomi�a (şes)
Satu.! JUreştl� z68 falllilzi, a plătit:
2,950
5,000
3,276
17,7Î6
Total.
In decursul anului 1827:
Pentru socotelnici, posluşnici şi slujitori. .
Pentru fise, socotind şi dijmăritul, vinăritul şi
oeritul.. .....
Che1tueli pe seama sătenilor.
Indatoriri cătră proprietar
In decursul anului 1830:
10,000
· IO,OOO
· 3,276
· 29,760
Total.
Pentru socoteInici, posl uşnici şi slujitori
Pentru fisc socotind şi dijmăritul, vinăritul şi
oeritul. .
Cheltueli pe seama sătenilor .
Indatoriri cătră proprietar.
Luănd jurnetate din sumele plătite in anii J 827
şi 183°, media este paralel intre indatoririle
impuse sătenilor inainte şi după Regulament.
5,°40
In decursul anului 1832:
Pentru fise, socotind şi dijmăritul, vinaritu: şi
oerituJ .
[159]
TABELE EOMPARATIVE A CHELTUELILOR
-------
159
Report.
Chel tu eli pe seama sătenilor .
Indatoriri cătră proprietar.
Total.
Paralel intre indatoririle impuse sătenilor ina­
inte şi după Regulament .
Diferenţa in favoarea satului. .
5,040 20,782
5°4
6,036
11,580
11,580
9,202
Districtul Buz€m (şes şi munte)
Satul Stîlpu, I70 familii, il plătit.-
In decursul anului 1827:
Pentru socotelnici, posluşnici şi slujitori.. 6,730
Pentru fise, socotind şi dijmăritul, vinăritul Şi
oeritul 2,863
Cheltueli pe seama sătenilor . 2,000
Indatoriri cătră proprietar. 3,31 Ş
Total. . T 4,9°8
1 '.�
In decursul anului 183°:
Pentru socotelnici, posluşnici şi slujitori
Pentru fise, socotind şi dijmăritul, vinăritul ŞJ
oeritul . .
Cheltueli pe seama sătenilor .
Indatoriri cătră proprietar. .
Total.
6,161
3,71)5
3,315
19,991
Luănd jumătatea sumelor plătite in anii 1827
şi 1830, media este paralel intre indatoririle
impuse sătenilor inainte şi după Regulament.
Pentru fise,
oeritul .
Cheltueli pe
In decursul anului 1832:
socotind şi dijmăritul, vină ritul şi
seama sătenilor .
5,100
510
[7,449
[160]
160 TABELE COMPARATIVE A CHELTUELILOR
T
Report.
Indatoriri cătră proprietar
Total.
Paralel intre indatoririle impuse sătenilor ma­
inte şi după Regulament.
Diferenţa in favoarea satului.
5,610 17,449
5,850
11,460
1,535
1,64°
1,424
5,2°9
1,698
4,540
1,424
8,272
Districtul MU8cel (munte)
Satul Con/eşti, 73 familii, a plătit:
In decursul anului 1827:
Pentru socotelnici, posluşnici şi slujitori. _
Pentru fise, socotind şi dijmăritul, vinăritul şi
oeritul. . . . . . . . .
Cheltueli pe seama sătenilor .
Indatoriri cătră proprietar. .
Total.
In decursul anului 183°:
Pentru socotelnici, posluşnici şi slujitori.
Pentru fise, socotind şi dijmăritul, vinăritul şi
oeritul . .
Cheltueli pe seama sătenilor .
Indatoriri cătră proprietar. .
Total.
610
610
Luănd jumătatea sumelor plătite in anii 1827
şi 1830, media este paralel intre indatoririle
impuse sătenilor inainte şi după Regulament.
In decursul anului 1832:
Pentru fise, socotind şi dijmăritul, vinăritul şi
oeritul. . . . . . . . .
Cheltueli pe seama sătenilor .
Indatoriri cătră proprietar .
Total.
Paralel intre indatoririle impuse sătenilor ina­
inte şi după Regulament
Diferenţa in favoarea satului.
2,19°
219
2,271
4,680
6,740
4,680
2,060
t
[161]
TABELE COMPARATIVE A CHELTUELILOR 161
lit. B.
Tabloll care arata balanţa comercială re anlll 1831.
Impor-t.
Felul mărfurilor.
Mărfuri care se vend la băcani
Mărfuri de la Lipsea şi Viena
Aba şi galoane de lină
Piei şi marochinuri din Rusia şi din Turcia, lucrate
şi nelucrate
Fier din Rusia, Turcia ŞI Austria, lucrat şi ne-
lucrat . . . . . .
Blănuri din Rusia. . .
Alte mărfuri din Rusia
Mărfuri de la Braşov, precum frănghii, lăzi, etc.
Bumbac brut şi tors
Stofe din Turcia
Balanţa in favoarea Principatului
Total.
Eyport.
Felul milr!urilor şi preţul eu mperării.
Seu ŞI ciriviş, ocale 2,250,000, a 2 lei şi 30 aspr.
ocaua
Brănzeturi, ocale 300,000, a lei 1 şi 60 aspr. ocaua
Unt, ocale 100,000, a 3 lei ocaua
Miere, ocale 100,000, a lei 1 şi 60 aspr. ocaua.
Lănuri, ocale 1,500,000, a lei 2 şi rio aspr. ocaua
Cai, capete 4,000, a 300 lei de cap .
Bivoli, capete 1,5°0, a 200 lei de cap.
Catiri, capete 1,5°0, a 5°0 lei de cap
Măgari, capete 20, a 80 lei de cap .
Oi, capete 60,000, a 15 lei de cap .
De reportat .
C. L. XXIII.-II.-z8,555.
Lei
3,973,25°
6,752,800
1,150,000
489,900
1,353,5°0
1,012,000
2,380,5°0
472,650
869,400
10,619,896
29835,196
Lei
5,062,000
45°,000
300,000
15°,000
3,750,000
1,200,000
3°0,000
750,000
1,600
9°0,000
12,863,600
11
[162]
16J
TABELE COMPARATIVE A CHELTUELILOR
Report
Porci, capete 3°,000, a 60 lei de cap
Piei de bou, bucăţi 60,000 a 30 lei bucata. .
Piei de vaci pentru Turcia, bucăţi 30,000, a 22 lei
bucata . . . . .
Piei de bivoli, bucăţi 3,000, a 60 lei bucata .•
Piei de capre, bucăţi 30,000, a 9 lei bucata
Piei de oi pentru Austria, bucăţi 120,000, a 4 lei
bucata . .
Boi şi vaci, capete 11,111, a 100 lei de cap
Grău, făină, orz, oves şi meiu
Per de porc, ocale 20,000, a 8 lei ocaua
In, sementă de in, mere, nuci, prune, tutun din
ţară, păcură, vin, rachiu, piei de iepure, ceapă,
fasole şi alte asemenea lucruri pentru Austria
şi Turcia .
Sare, ocale 24,000, a 24 lei 100 de oca. . . .
Preţul diferitelor mărfuri cuprinse in import şi apoi
exportate, cele din Europa in Turcia şi cele
din Turcia in Europa . . . .
Total
12,863,600
1,800,000
1,800,000
660,000
180,000
27°,000
480,000
1,111,100
350,496
160,000
2,000,000
5,760,000
2,400,000
29,835,196
NB. Sumele sunt socotite după cursul galbenului imperătesc care era de 311/2Iei.
lit. C.
Tablou representand balanla comerciala pe anul 1832.
. . .. 1,125,850
De reportat 18,870,350
Import.
Felul mărfurilor.
Mărfuri care se vend la băcani . .
Mărfuri de la Lipsea şi din Viena
Abale şi galoane de lină
Piei şi marochinuri din Turcia şi Rusia, lucrate
şi nelucrate. .
Lei
4,692,000
11,017,000
2,°35,5°0
[163]
TABELE COMPARATIVE A CHELTUELILOR
Report
Fier din Rusia, Turcia şi Austria, lucrat şi ne-
lucrat . . . . . .
Blănuri din Rusia. . .
Alte mărfuri diu Rusia
Mărfuri de Braşov, precum lăzi, frănghii, etc.
Bumbac in fuior şi tors . . . .
Stofe din Turcia . . . . . . .
Balanţa in favoarea Principatului
Total.
2,015,95°
1,417,95°
649,75°
3,197,000
4,062,95°
1,679,000
5,958,100
37,851,050
Export.
Felul mărfurilor şi preţul lor pe loc.
Lei
1,100,240
62,880
9,282
181,848
612,753
234,892
41,354
1,190,690
34,810
3,000
3,008,7°0
1,710,750
53°,000
10,160
1,121,176
1,963,080
Seu şi ciriviş, ocale 1,°58,977, a 2 lei şi 60 aspr.
ocaua . . . . .
Carne sărată, ocale 101,015, a 90 aspr. ocaua •
Caşcaval, ocale 393,221, a 2 lei ocaua
Brinză, ocale 121,232, a 1 leu şi 60 aspr. ocaua
Unt, ocale 2°4,251, a 3 lei ocaua. . . . . . .
Miere, ocale 134,224, a 1 leu şi 90 aspr. ocaua.
Peşte sărat, ocale 20,677, a 2 lei ocaua . . .
Lănă, ocale 476,276, a 2 lei şi 60 aspr. ocaua
Ceară, ocale 3,27, a II lei şi 60 aspr. ocaua.
Var, ocale 40,000, a 9 aspr. ocaua . .
Cai, capete 10,028, a 3°0 lei de cap .
Bivoli, capete 6,843, a 250 lei de cap.
Catiri, capete 1,325, a 400 lei de cap.
Măgari, capete 127, a 80 lei de cap
Miei şi oi, capete 80,084, a 14 lei de cap
Porci, capete 32,718 . . .. . ...
Piei de bou şi de vacă, bucăţi 27,506, a 40 lei bucata
Piei de bivoli, bucăţi 1,048, a 60 lei bucata . .
Piei de capră, bucăţi 1,547, a 6 lei bucata ...
Piei de berbec, de oae şi de miel, bucăţi 71,133,
a 4 lei bucata ..... ..... 284,532
De reportat .. 15,947,950
[164]
164 TABELE COMPARATIVE A CHELTUELILOR
2,400
140,000
460,800
254,25°
7,77°
16,160
2,542,540
1,204,840
44,°4°
1,296,945
1,753,400
9,075
1,259,956
6,750,000
Report . . 15,947,95 °
Piei de iepure, bucăţi 27,710, a 2 lei bucata ., 55,420
Piele zisă de Cardovan, bucăţi 38,400, a 12 lei
bucata . . . . . . . . . . .
Piei de capră de calitate inferioară, bucăţi 50,850,
a 5 lei bucata. . . . . .. .
Piei de oaie argăsită, bucăţi 1,1 ro, a 7 lei bucata
Piei pentru tălpi, bucăţi 202, a 80 lei bucata.
Boi şi vaci, capete 19,558, a 130 lei bucata
Grău, chile 17,212, a 70 lei chila ..
Mei, chile 1,468, a 30 lei chila
Porumb, chile 28,821, a 45 lei chila.
Orz şi oves, chile 70,136, a 25 lei chila.
Spirt de vin, vedre 363, a 25 lei vadra
Ţuică, vedre 3°0, a 8 lei vadra
Vin, vedre 12,997, a 5 lei vadra
Păcură, vedre 6,713, a 8 lei vadra ..
Tutun indigen, ocale 70,000, a 2 lei ocaua.
Per de porc, mere, prune uscate, bitum, fasole,
linte, serninţă de in, cănepă, in, ceapă, uleiu,
slănină, lănă de capră, boabe de lemn căinesc,
scumpie, (graine d'Avignon) coajă de tei, fu-
nie de tei, căpestre, nuci, scănduri de brad,
duşumele, aţă, pănză, osii, sgiaburi şi doage .
Sare, ocale 27,000,000 a 25 suta de oca .
Preţul deosebiteJor mărfuri, făcend parte din im­
port şi apoi exportate, cele din Europa in
Turcia şi cele din Turcia in Europa . . .. 5,200.000
Total. 37,851,050
NE. Sumele sunt socotite după cursul galbeuului imperătesc care era de 3II/2Iei.
[165]
TABELE COMPARATrVE A CI-IELTCEULOR 165
lit. ce.
TaO[oll re�resentand balanţa comerciala �e anlll 1833.
Import.
Felul lIIărfun1o;·.
Mărfuri cari se verid la băcani . . . . .
Diverse producte de manufactură şi comestibile .
Mărfuri de Lipsea şi de Viena. .
Abale şi galoane de lănă. . . . . .
Piei şi marochinuri din Rusia şi Turcia lucrate şi
nelucrate . . . . .
Fier din Rusia, Turcia ŞI Austria lucrat ŞI ne-
lucrat . . . . . .
Blănuri din Rusia.
Alte mărfuri din Rusia.
Piei lucrate şi nelucrate
Bumbac in fuior şi tors
Stofe din Turcia . . .
Mărfuri de Braşov, precum lăzi, frănghii etc.
Balanţa in favoarea Principatului. . .
Total
Export.
FeilIl mărfurilor şi preţul lor.
Seu, crrviş, săpun ordinar, ocale 1,63 I ,657, a 2
lei şi 90 aspr. ocaoa .
Carne sărată, ocale 7 J, 130, a 1 leu ocaoa
Caşcaval, ocale 326,664, a 2 lei ocaoa .
Brănză, ocale 184,314, a 1 leu şi 30 aspr. ocaoa
Unt, ocale 392,913, a 3 lei şi 30 aspr. ocaoa
Miere, ocale 1 i 3, 162, a 1 leu şi 96 aspr. ocaoa .
Peşte sărat, ocale 215,659, a 1 leu şi 42 aspr. ocaoa
De reportat. .
Lei
2,107,677
543,148
12,948.839
196,524
551,628
3,191,33°
859,106
279,522
806,031
949,754
2,348,216
4,27 I,785
15. r 8 r ,999
44,235,559
Lei
4.487,056
71,13°
655,328
23°,392
1,276,967
203,691
291,139
7,215,7°3
i
. �
il
il
II
[166]
166 TABELE COMPARATIVE A CHELTUELILOR
Report
Lănă, ocale 873,520, a 2 lei şi 87 aspr. ocaoa
Ceară, ocale 3,385, aii lei ocaoa
Var, ocale 1,600, a 9 aspr. ocaoa
Cai, capete 7.436, a 280 lei de cap -
Bivoli, capete 4,731, a 3°0 lei de cap
Catări, capete 345, a 360 lei de cap .
Măgari, capete 120, a 80 lei de cap
Oi şi berbeci, cap. 60,745, a 15 lei şi 30 aspr. de cap
Porci, capete 43,090, a 63 lei de cap __ ...
Piei de bou şi de vacă, bucăţi 13.436, a 53 lei bucata
Piei de bivol, bucăţi 83°, a 76 lei bucata . . .
Piei de cal, bucăţi 215, a 15 lei bucata
Piei de oaie şi de capră, bucăţi 89,394, a 3 lei buc.
Piei de iepure, bucăţi 173,625, a 2 Iei bucata .
Piei de miel, bucăţi 3,232, a 6 lei bucata _ . _
Piele zisă de Cordovan, buc. 64,548, a 14 Iei buc,
Boi şi vaci, capete 15,928, a 23° Iei de cap
Grău şi făină, chile 33,8°4, a 100 Iei chila. . .
Meiu, chile 6,179, a 42 lei chila . . . . . . .
Porumb şi făină, chile 31,695,a61 lei şi 45 aspr. chila
Orz şi oves, chile 39,050, a 50 lei şi 60 a spr. chila
Spirt de vin şi rachiu, vedre 139, a 30 Iei vadra
Ţuică, vedre 4,118, a 30 Iei vadra .
Vin, vedre 81,091, a 5 lei vadra . . . _ _ _ .
Păcură, vedre 8,098, a 10 lei vadra _ _ . . . .
Tutun indigen, ocale 52,806, a 1 leu şi 30 aspr. ocaua
Per de porc, mere, pere, prune uscate, bitum,
fasole, linte, sernenţă de in, cănepă, in, ceapă,
uleiu, slănină, lănă de capră, ţiplă, piele, boabe
de lemnul cănelui, (g'raine d' a.uignon), nuci,
coarne, şireturi de lănă, harnuri, butoae, bo­
loboace, aţă, pănză, reşină, doage, funii de tei,
vutci, oue, şele de lemn, rogojini, scănduri,
şi altele. . . . _ . . . . . . .
Sare, ocale 21.498,143, a 30 aspr. ocaoa
De reportat .
7,215,7°3
2,380,342
37,235
2,082,080
1.419,3°0
124,200
9,600
926,361
2,714,67°
712,108
63,080
3,225
268,182
347,246
19,392
903,672
3,663.440
3,38°.4°0
259,518
1,945,280
1,972,025
4,17°
41,180
4°5.455
80,980
66,007
1.496,420
5,374,535
37,913,926
[167]
TABELE COMPARATIVE A CHELTUELILOR 167
Report
Mărfuri trecute la import şi apoi exportate, cele
din Europa in Turcia, şi cele din Turcia in
Europa
Total
6,321,633
44,235,559
lit. ce.
Tablou! im�ortului pe anul 1833 91 locurile pe unde trece.au marfurile.
Lei
Focşani, mărfuri din Lipsea, 660 Iei; mărfuri din -----
Turcia, 1,644 lei; mărfuri din Rusia, 112,589
lei; mărfuri de la Braşov, 66,600 lei; Blănuri,
19,752; bumbac lucrat şi nelucrat, 90 lei;
mărfuri de piele, 2,316 lei; fier lucrat şi ne-
lucrat, 12,°52 lei; aramă lucrată şi nelucrată,
14,012 lei; mărfuri cari se vend la băcani,
12,779 lei; diverse obiecte, manufactură şi co-
mestibile, 60,049 lei .. .... Total 242,543
Brăila şi Vădeni, mărfuri din Turcia, 747,500 lei;
mărfuri din Rusia, 136,937 lei; blănuri, 16,238
lei; bumbac lucrat şi nelucrat, 217,722 lei;
abale din Turcia, 26,923 lei; mărfuri de piele,
17,658 lei; fier lucrat şi nelucrat, 65,830 lei ;
aramă lucrată şi nelucrată, 11,2 IO lei; măr­
furi cari se vend la băcani, 517,745 lei;
diverse obiecte, manufactură şi cornestibile,
177,304 lei Total 1,935,067
Piua-Pietrei, fier lucrat şi nelucrat, 90 lei; mărfuri
cari se vend la băcani, 21,548 lei; diverse ma-
nufacturi şi comestibile, 1,020 lei Total 22,658
Călăraşi, mărfuri din Turcia, 14,407 lei; mărfuri
din Rusia, 6,001 lei; blănuri, 2,723 lei; bum-
bac lucrat �i nelucrat, 7,660 lei; mărfuri de
------:--
De reportat. . 2,200,268
[168]
168 TABELE COMPARATIVE A CHELTUEULOR
Report
piele, 8,873 Iei; fier lucrat şi nelucrat, 7757
lei; aramă lucrată şi nelucrată, 90 lei; măr­
furi cari se vend la băcani, 39,524 lei; di­
verse obiecte, manufactură şi comestibile,
19,877 lei. . . . Total
Olteniţa, mărfuri din Turcia, 10 lei; bumbac lu­
crat şi nelucrat, 450 lei; mărfuri de piele,
7°° lei; fier lucrat şi nelucrat, 37 lei; aramă
lucrată şi ne lucrată, 24 lei; mărfuri cari se
vend la băcani, 13,570 lei; diverse obiecte, ma­
nufactură şi comestibile, 2,I9I lei ... Total
Giurgiu, mărfuri din Turcia, I,I6I, I25 lei; măr­
furi din Rusia, r6,I I2 lei; blănuri, I24,987 lei;
bumbac lucrat şi nelucrat, I7o,694 Iei; abale
din Turcia, 48,484 lei; mărfuri de piele, 84,264
lei; fier lucrat şi nelucrat, 43,905 lei; aramă
lucrată şi nelucrată, 33,564 Iei; mărfuri cari
se vend la băcani, 867,533 lei; diverse obiecte,
manufactură şi comestibile, 44,007 lei . Total
Zimnicea, mărfuri din Turcia, 182,630 Iei; blănuri,
100, r 27 Iei; bumbac lucrat şi nelucrat, 79,598
lei; abale din Turcia, 49,800 lei; mărfuri de
piele, 46,862 lei; fier lucrat şi nelucrat, 94.456
lei; aramă lucrată şi nelucrată, 274,849 lei;
mărfuri cari se vend la băcani, 25 I,879 Iei ;
diverse obiecte, manufactură şi comestibile,
46,760 lei. . . . . . . . . . . . . Total
Turnu, mărfuri din Turcia, 95,947 lei; blănuri,
431, I 84 lei; bumbac lucrat şi nelucrat, 281,328
lei; abale din Turcia, 35,825 lei; mărfuri de
piele) 89,825 lei ; fier lucrat şi nelucrat, 173.424
lei; aramă lucrată şi nelucrată, 3 I ,544 lei;
mărfuri cari se vend la băcani, I 57,269 lei;
diverse obiecte, manufactură şi comestibile,
9,643 lei .. .... Total
De reportat .
2,200,268
106,912
1,3°5,989
7,35I,787
[169]
TABELE COMPARATIVE A CHELTUEULOR 169
Report. . 7,351,787
Bechet, mărfuri din Turcia, 70,495 lei; blănuri,
37,158 lei; bumbac lucrat şi nelucrat, 28,567
lei; abale din Turcia, 8,122 lei; mărfuri de
piele, 14,77 5 lei; fier lucrat şi nelucrat, 10,112
lei; aramă lucrată şi nelucrată, 52,692 lei;
mărfuri cari se vend la băcani, 76,172 lei;
diverse obiecte, manufactura şi comestibile,
5,763 lei Total 313,856
Calafat, mărfuri din Turcia, 35,962 lei; mărfuri
de la Braşov, 434 lei; blănuri, 14,21 8 lei;
bumbac lucrat şi nelucrat, 16,370 lei; abale
din Turcia, 11,248 lei; mărfuri de piele, 46,067
lei; fier lucrat şi nelucrat, 184,77 5 lei; aramă
lucrată şi nelucrată, 10,492 lei; mărfuri cari
se vend la băcani, 123,232 lei; diverse obiecte,
manufactură şi cornestibile, 19,113Iei .. Total 461,911
Cerneţi şi Virciorova, mărfuri din Lipsea, 74,087
lei; mărfuri din Turcia, 37,549 lei; mărfuri
din Rusia, 2,652 lei; mărfuri de la Braşov,
509 lei; bumbac lucrat şi nelucrat, 12,969 lei;
abale din Turcia, 15,965 lei; mărfuri de piele,
10,374 lei; fier lucrat şi nelucrat, 132,614 lei;
aramă lucrată şi nelucrată, 93,587 lei; mărfuri
cari se vend la băcani, 14,307 lei; diverse obiecte,
manufactură şi comestibile, 15,2061ei Total 4-09,819
Isvoarele sau Cladova, mărfuri din Turcia, 447 lei;
mărfuri de la Braşov, 327 lei; blănuri, 157 lei;
bumbac lucrat şi nelucrat, 48 lei; abale din
Turcia, 57 lei; mărfuri de piele, 301 lei; fier
lucrat şi nelucrat, 389 lei; aramă lucrată şi
nelucrată, 1,683 lei; mărfuri cari se vend la
băcani, 6,100 lei; diverse obiecte, manufactură
şi comestibile, 22,753 lei Total 32,262
Vulcan, mărfuri din Lipsa, 2,543 lei; mărfuri de
la Braşov, 8,594 lei; blănuri, 147 lei; bumbac _
De reportat 8,569,635
[170]
170 TABELE COMPARATIVE A CHELTUELILOR
Report .
lucrat şi nelucrat, 5 lei; mărfuri de piele, 470
lei; fier lucrat şi nelucrat, I06,732 lei; aramă
lucrată şi nelucrată, 72,360 lei; diverse obiecte,
manufactură şi comestibile, 815 lei Total
Căineni, mărfuri din Lipsea, 6,427,237 lei; măr­
furi de la Braşov, 125,959 lei; blănuri, 2,411
lei; bumbac lucrat şi nelucrat, 19,544 lei; măr­
furi de piele, 26,118 lei; fier lucrat şi nelucrat,
381,264 lei; aramă lucrată şi nelucrată, 60,200
lei; diverse obiecte, manufactură şi cornestibile,
88,761 lei. . .. .... . Total
Dragoslavele, mărfuri din Lipsea, 348,332 lei;
mărfuri din Rusia, I05 lei; mărfuri de la Bra­
şov, 1,046,970; blănuri, I ,66 1 lei; bumbac lu­
crat şi nelucrat; 78,301 lei; mărfuri de piele,
181,570 lei; fier lucrat şi nelucrat, I,013,684
lei; aramă lucrată şi nelucrată, 83,955 lei; măr­
furi cari se vend la băcani, 634 lei; diverse obiecte,
manufactură şi comestibile, 6,566 lei . _ Total
Cămpina, mărfuri din Lipsea, 6,095,980 lei; măr­
furi din Turcia, 5°0 lei; mărfuri de la Braşov,
2,997,302 lei; blănuri, 1°7,948 lei; bumbac lu­
crat şi nelucrat, 28,956 lei; mărfuri de piele,
IO,56o lei; fier lucrat şi nelucrat, 962,098 lei;
aramă lucrată şi nelucrată, 61,588 lei; mărfuri
cari se vend la băcani, 3,3 8 5 lei; diverse obiecte,
manufactură şi cornestibile, 15,251 lei. Total
Văleni-de-rnunte, mărfuri din Rusia, 5,126 lei; măr­
furi de la Braşov, 85,090 lei; blănuri, 400 lei;
bumbac lucrat şi nelucrat, 7,452 lei; abale din
Turcia, IOO lei; mărfuri de piele, 895 lei; fier
lucrat şi nelucrat, 2,111 lei; aramă lucrată şi
nelucrată, 4,181 lei; diverse obiecte, manufac­
tură şi comestibiIe, 8,069 lei . Total
T otal general. .
191,661
10,285,568
113.424
29,053,560
[171]
TABELE CO�ll>.\IUTlVE t\ CHELTL'EULOR 111
lit. D.
Tablou aratănd veniturile �i clleltuelile dupa introducerea Regulamentului Organic,
copiate in parte de pe blldgetul de la 1832.
Venituri.
Lei
Capitaţia de la 259,245 familii de muncitori con.
tribuabili, locuind prin sate, 30 lei de familie.
Capitaţia de la I 3,71 3 familii de muncitori con­
tribuabili, locuind prin oraşe şi terguleţe, 13
Iei de familie.. .....
Contribuţia de la mazili, 45 de lei de familie
Patente de la comercianţi şi meseriaşi, 240 pa­
tenta de clasa 1, 120 de clasa II şi 60 de
clasa III la comercianţi, ear 90 lei clasa 1 şi
50 Iei clasa II Ia meseriaşi. ....
Capitatia de Ia 4.453 familii de ţigani ai satului,
30 lei de familie, şi 50 de la aurari.
Oeritul şi văcăritul de la străini.
Arenda salinelor O) .
Arenda vămilor .
Venit din domeniile Statului Brăila, Giurgiu şi
Turnu şi de la locurile şi insulele de la malul
sting al Dunării pănă la thalweg .
Taxa exportării boilor şi cerealelor. . .
Venituri din bunurile bisericeşti pentru seminarii
şi casele de binefacere. . . . , , .
Total
552,650
140.477
74,9°8
4,000,000
I.4°5,05°
455,[5°
33°,000
400,000
15,697,074
1) Arenda salinelor este de 4 milioane şi e redusă cu '/2 milion pe
anul 1833, atăt din causa feluritelor cheltueli de esploatare, căt şi prin sporul
salariului lucrătorilor de la ocne, cari, anterior Reglementului Organic, se bu­
curau de diferite privilegii acum desfiinţate. Va fi greu să se mănţină această
arendă la ţifra de 4 milioane pentru cătiva ani, fiind lipsă de numerar in
Turcia, unde se trece cea mai mare parte din sarea Principatului.
[172]
172 TABELE COMPARATIVE A CHELTUELILOR
Cheltueli.
Retribuţia anuală plătită Inaltei Porţi.
Lista civilă a Hospodarului. . ... .
Lefurile tuturor funcţionarilor şi impiegaţii ar pu-
blici in toate ramurile administraţiei.
Cheltueli de tipar
Miliţia. . _
Dorobanţi ...
Chiria pentru diferitele cancelarii şi tribunale.
Incălzirea diferitelor cancelarii şi a tuturor tribu-
nalelor . . . .
Carantina. . . . _
Intreţinerea paştelor
Taxele postale plătite intreprenorilor pentru dife
ritele expediţii ale guvernului. .
Cheltueli pentru curieri. . . _ . . . _
Poduri şi drumurile mari in Principat. .
Anuitatea pentru stingerea datoriei contractate
de Stat pentru pavarea şi intreţinerea strade­
lor principale din Bucureşti . . . . . . .
Repararea temniţelor şi intreţinerea arestanţiior.
Doue seminarii ....
Şcoalele publice. .
Mile la săraci de serbători
Intreţinerea cerşitorilor .
Asilul copiilor găsiţi.
Spitale . _ . . . .
Ajutoare bisericelor şi schiturilor sărace.
Pensii şi indemnizări şi compensaţii pentru soco-
telnici . . . . . . .
Cheltueli estraordinare pentru diferitele servicii.
Casa de reservă pentru chel tu eli neprevăzute
Total
Lei
439,500
1,200,000
4,107,060
26,800
2,75°,000
847,320
73,465
60,000
600,000
947,418
100,000
5°,000
200,000
I47,71O
9°,000
15°,000
35°,000
5°,000
5°,000
JOO,OOO
I50,000
IO,OOO
1,5°0,000
297,801
1,400,000
15,697,074
[173]
TABELE COMPARATIVE
173
J
I
Lit. E.
Tabela Mitro�oliei, episcopiilor, monastirilor sufragaue �i ob�tiilor că[lIgăre�ti.
Monăstiri dependente de sfintele locuri:
Ierusalim
Sfăntu Gheorghe cel nou, Bucureşti; St. Sava, Bucu­
reşti; Resvanu, Bucureşti; Văcăreşti, Ilfov; Plătăreşti, Ilfov;
Negoeşti, Ilfov; Comana, Vlaşca; Caluiu, Romanaţi.
Monăstiri sufragane: .
Prahoviţa, Prahova; Gruilu, Ilfov; Ungurelu, Huzeu ;
Stela de Tergovişte, Dămboviţa; Arsenechioaia, Slam Rim­
nic ; Barbul, Buzeu ; Tenganu, Ilfov; Drăgueneşti, Teleor­
man; Ţinţărenii, Mehedinti.
Muntele Sinai
Sfănta Ecaterina, Bucureşti; Mărgineni, Prahova; Rim­
nic, Slam Rimnic.
Monăstiri sufragane:
Verbiţa, Secueni ; Biserica St. Nicolae, Slam Simnic.
Muntele Atos
Radu-Vodă, Bucureşti; Mihai-Vodă, Bucureşti; S-ţii A­
postoli, Bucureşti; Spirea din deal, Bucureşti; Plumbuita,
Ilfov; Cotroceni, Ilfov; Slobozia, Ialomita; Căscioarele, Vlaşca;
Clocociovul, Olt; Slatina, Olt; Jiteanu, Dolj; Baia de aramă,
Gorj; Roaba, Gorj; Cotarani, Romanaţi.
Monăstiri sufragane:
Stelea, Bucureşti; Tutana, Argeş; Beşteleu, Argeş; Is
voreni, Buz ău ; Perlita, Dămboviţa; Budişteni, Muscel; Văleni
de Munte, Secueni ; Apostolaca, Secueni,
Alexandria
SIătari, Bucureşti.
[174]
174
TABELE CO:\lPARATlVE
Monăstiri sufragane:
Chegarcea, Dolj; Stăneşti, Vălcea; Archanghelu, Vălcea.
Antioc/aa
Sfăntul Spiridon vechiu, Bucureşti.
Dependente de monăsmrrle din Rumelia.
Ton Pateron
Sărindari, Bucureşti; Mislea, Prahova.
Monăstire sufragană:
Balamuc, Ilfov.
Zzja
Stăntu Ioan, Bucureşti.
Sgura
Stavropoleos, Bucureşti.
Pogonzanis
Hanu Greci, Bucureşti.
Monăstire sufragană:
Cod reni, Ilfov.
Ianiua
Valea, Muscel.
St. Stefan (Meteora)
Butoiu, Dimboviţa.
Frica/a
Nucetul, Dămboviţa.
1I1et[ora Var/am
Golgota, Dărnboviţa ; Bucovetul, Dolj.
MolivosccţJasti
Bradul, Sccueni.
[175]
TABELE COMPARATIVE
Caţica din Iauina
Deduleşti, Slam Rimnic.
Si. Anastasie
Sfăntu Ioan din Focşani, Slam Rimnic.
Monăstiri sufragane:
Udricani, Bucureşti; Goleşti, Slam Rimnic.
Velas din J .anina
Băbeni, Slam Rimnic.
Monăstire sufragană:
Bordeşti, Slam Rimnic.
Duşca din Ianina
Banul, Buzeu.
175
Archiepiscopia �i Episcopiile cu arătarea monăst. sufragan e.
Mitropolia Bucureşti
Mitropolia de Tergovişte şi Vălcanu, Dămboviţa; Ani­
noasa, Muscel; Balamucul, Ilfov; Ruptura, Ilfov; Dideşti, Te­
leorman; Ghelmeile, Olt; Comani, Olt; StrihăreţuJ, Olt;
Greci, Olt; Zamfira, Secueni ; Iordăchianul, Secueni ; Buliga,
Argeş; Gavanul, Argeş; Cetăţuia, Vălcea; Vărzăreşti, Slam
Rimnic; Fusea, Dămboviţa.
Episcopia Ri17l1Zicll- Vălcea
Sfăntu Nicolae, Craiova; 40 Mucenici, Bucureşti; Dră­
găşani, Vălcea; Dobrusa, Vălcea ; Sărăcineasca, Văkea; Ie­
dera, Vălcea; Strimba, Vâlcea; Crasna, Gorj .
Episcopia Argeş
Antim, Bucureşti; Brătesti, Argeş; I3redetul Argeş.
Episcopia Btt::;eu
Sfăntu Dimitrie, Bucureşti; St. Nicolae din Focşani,
[176]
176� 1_'A_B_E __ L __ E __ C_O_�_'iP_A._R __ A_T_I_V_E ___
Slam Rimnic; Vintilă-Vodă, Găvanele, Berea, Cislău, Aluni­
sul, Pinu, toate Buzeu.
Monăstiri dependente de Principat
Rincheciovu, Muscel; Vieroşu , Muscel; Cămpulung,
Muscel ; Mărcuţa, Ilfov; Znagovu, Ilfov; St. Spiridon cel nou,
Bucureşti; Dealu, Dămboviţa; Bistriţa, Vălcea; Horezu, VăI­
cea; Cozia, Vălcea; Tismana, Gorj; Motru, Mehedinţi; Brăn­
coveni, Romanaţi; Sadova, Dolj; St. Pantelimon O), Ilfov;
Colţeatz), Bucureşti; Arnota, Govorats), Vălcea; Clavaciocu (4),
Vlaşca; Strehaia (5), Mehedinţi.
Monăstiri sufragane:
Meneileşti, V ălcea; Polovraci, Gorj; Soţi Apostoli, VăI­
cea; St, Stefan, Vălcea; St. Ioan, Vălcea; Cotmeana, Argeş;
Serisoara, Argeş; Trivalia, Argeş; Scăuneni, Argeş; Seaca,
Vălcea; Topolniţa, Mehedinţi; Cioclovina, Gorj; Teisul, Gorj;
Moşirliţa, Gorj; Fedeleşoi, Argeş; Cornetu, Argeş; Berisle­
veşti, Argeş; Brebu, Prahova; Lespezile, Prahova; Tersoru,
Prahova; Poiana, Prahova; Şerbăneşti, Moringlavu, Vălcea;
Cobia, Vlaşca ; Măxineni, Slam Rimnic; Găiseni, Dămboviţa;
Grejdana, Buzeu ; Sinaia, Prahova; Slobozia, Prahova.
Ob�tii de călugări a monăstirilor.
Căldăruşani, 273 călugări, Ilfov; Cernica, 235 călugări,
Ilfov; Poiana-Mărului, 64 călugări, Slarn-Rimnic ; Dă!hăuţ, 96
călugări, Slam-Rimnic; Ghighiu, 68 călugări, Prahova; Pre­
deal, I9 călugări, Prahova; Lespezile, 9 călugări, Prahova;
Ciolanul, 80 călugări, Buzeu; Isvorul-tămăduirii, 58 călugări,
Buzeu; Nifon, 46 călugări, Buzeu; Fundătura, 12 călugări,
Buzeu; Isvoarele, 32 călugări, Secueni; Cheia Teleajenul, 20
1) Ţ'inend de spitalul St. Pantelimon, in virtutea disposiţiilor funda­
torului.
2) Ţinend de spitalul Colţea, in virtutea disposiţiilor fundatorului.
3) Ţinend de spitalul Filantropia, in virtutea chrisoavelor domneşti.
4) Dat şcoalelor publice, in virtutea chrisoavelor domneşti,
5) Dată asilului de orfani, in virtutea chrisoavelor domneşti.
[177]
TABELE COMPARATIVE
177
călugări, Secueni; Chărnu, 28 călugări, Secueni; Isvoranul,
20 călugări, Secueni ; Susana, 20 călugări, Secueni; Roboaia,
15 călugări, Argeş; Turnul, 17 călugări, Argeş; Brăteşti, 18
călugări, Argeş; Sgheabul, I3 călugări, VăIcea; Petrunsa,
călugări, VăIcea; Păpuşa,. călugări, Vălcea; Lăinici, 30
călugări, Gorj; Mărculeşti, . . călugări, Muscel; Peştera,
călugări, Dămboviţa.
Peste tot 1873 călugări.
Ob�tii de călugăriţe a mănăstirilor.
Ţigăneşti, 198 călugăriţe, Ilfov; Pasărea, 117 călugăriţe,
Ilfov; Samorcleşti, 46 călugăriţe, Ilfov; Răteşti, 121 călugă­
riţe, Buzeu ; Rogozia, 39 călugăriţe, Buzeu; Sf. Gheorghe,
37 călugăriţe, Buzeu; Mănăstirea dintr'un lemn, 54 călugă­
riţe, VăIcea; Surpatele, I6 călugăriţe, Vălcea; Mamul, 15 că­
lugăriţe, Vălcea; Sletjora, . . călugăriţe, Vălcea; Coteşti, 69
călugăriţe, Slam Rămnic; N eleni, 54 călugăriţe, Argeş; Os­
trovu, 21 călugăriţe, Argeş; Bediceni, 16 călugăriţe, Argeş;
Corneşti, I5 călugăriţe, Argeş; Bascovu, I4 călugăriţe, Argeş;
Viforita, 40 călugăriţe, Dămboviţa; Nămăeşti, I7 călugăriţe,
Muscel; Ciocanul, 9 călugăriţe, Muscel; Valea-mare, 8 călu­
găriţe, Muscel; Dobreşti, 5 călugăriţe, Muscel; Dupăteleajen,
I4 călugăriţe, Secueni; Popinţeleşti, 8 călugăriţe, Romanaţi.
Peste tot 933 călugăriţe.
C. L. XXIIL -II. - 28,555.
12
[178]
17B
LA
POESII
POESII
UN PRIETEl\T
(Properţi«, Cart. li, Eli:;'. Vlli)
f*'� �
I \1 iri copilă de mult scumpă mi se smulge-acum din braţe,
l .',1 _� Şi tu vrei din ochi-mi lacrimi să nu vezi şiroiu curgend?
Ca ura iubirii alta mai amară nu-i in viaţă:
Ucide-rne chiar pe mine, şi-ţi voiu fi duşman mai blănd,
Se poate' 11 braţe străine eu pe dinsa s' o ved oare?
N'au să zică, ca eri ăncă : ea este iubita sa?
Toate se schimbă: de sigur şi iubirea-i schimbătoare.
Perdere sau biruinţă: roata dragostei l-aşa.
Au căzut viteji de frunte, domni cu mare vază '11 lume:
Teba nu mai este; Troia altă dată a trăit.
Căte daruri 1 S'in ce versuri eu căutat-am al ei nume!
Ş'impetrita, niciodată «te iubesc» nu mi-a şoptit.
Aşa dar ele ani atăţia veCInIC tine- a mea orbire,
Ca să te sufer, vicleano, pe tine şi casa ta?
Arătatu-rn'am vreodată liber de a ta vorbire?
Pănă cănd tot vorbe măndre in cap tu-mi vei arunca?
[179]
POESII
Vei muri dar, o Properţiu, cănd e virsta mai frumoasă?
Insă mori, şi de-a ta moarte in pept bucure-se ea.
Rugul meu batjocorească, calce chiar pe· a mele oase,
Scoată sufletu-mi din groapă, urmărească umbra mea.
Ce? Beoţianul Hernon, cu inima greu rănită
De-a lui sabie, pe groapa Antigonii n'a căzut?
Nu şi-a unit el cenuşa cu cenuşa mult iubită,
Fără care el la Teba a se'ntoarce n'a mai vrut?
Dar nu vei scăpa: se cade cu mine să mori odată;
De acelaş fer va curge al meu sănge şi al teu.
O astfel de moarte fi-va pentru mine neagră pată;
Fie Însă căt de neagră: vom muri şi tu şi eu.
179
Cănd i se raplse draga, chiar Achil, cel plin de faimă,
A lăsat să-i ruginească armele in teaca lor.
EI vezuse cum fug Grecii inspre term, cuprinşi de spaimă,
Cum ard vasele aprinse de făclia lui Hector ;
El vezuse pe Patrocle in naslp culcat cum zace,
Hîd la faţă, şi cu perul de sănge şi praf mănjit ,
Pentru draga sa Briseis nu avea In suflet pace.
Atăt de grozav e chinul pentru un odor răpit!
Cănd Însă tărziu căinţa inapoi iubita-i dase,
EI tîrt pe curajosul IIector după carul seu.
E mirare că de Amor peptul meu invins remase,
Cănd prin mamă şi prin arme cu mult mai pe jos sunt eu?
[180]
180
POESII
----------------------
CATRA BACUS
(Tibul. Cart, III. Eleg. vI)
Bacus, inimă deschisă, vină; de frunză de vie
Pururea şi de ederă capul teu să fie-incins.
Adă leacul care poate dorul să-mi aline mie:
De-ale tale daruri Amor ades a remas invins.
Scump copile, vinul nobil toarnă-l iute in pahare.
Fă intr'insele să fearbă Falernul cu măria ta.
Ear voi, ceată neplăcută, inlături dureri amare;
Zeul de la Delos verse peste noi lumina sa.
Şi voi, scumpii mei prieteni, gănd in gănd să fiţi cu mine;
Nimene să nu refuze a fi tovarăşul meu.
Ear de ureşte vre unul luptele vinului line.
In ascuns insăle-I draga, cel mai scump odor al seu.
Inimile 'mbogăţeşte Bacus; pe cel rnăndru-I face
Blănd, punendu-l sub al dragii sale jug fărmecător.
Tigrii, Leii asiatici, cu dinsul trăesc in pace.
El dă celor fără milă suflet induioşător,
Amor e şi mai puternic. Dar voi de Ia Bacus daruri
Cereţi; dintre voi cui place un pahar ce nu e plin?
Amendoi se' mpacă bine: Bacus varsă-a sale haruri
Peste amorejii care iubesc veselul seu vin.
[181]
..
I
\ I
i
POESII
Aspru-i numai cu aceia ce lui nesupuşi s'arată ;
Bee dar cine se teme de urgia zeului.
Ce pedeapsă il aşteaptă şi căt e de nendurată,
Regele Penteu ne-o spune, sfăşiat de muma lui.
Departe de mine-această frică: cerce-a mea iubită,
Dacă am, ce-i intărtarea unui zeu adănc jignit.
Dar ce zic? O nebunie! ruga mea nesocotită,
Fie ca s'o risipească ventu'n cerul nesfirşit!
Fii ferice, o Neeră, fie soarta ta voioasă,
Deşi in a ta iubire eu nu mai am mCI un loc.
Noi să ne intoarcem earăş la mult drăgălaşa masă:
După multe zile rele, abia-i una cu noroc.
S7� G. V ĂRGOLlCI.
181
[182]
182
POESII
DE LA VILLA TUSCULANA
Tristele umbre se lasă pe văi de sus de pe dealuri
Singure, palide, pline de-a lume vie de basme:
Bradul, umbrela şi-o'ntinde pe muchea arsei coline;
Mierla şagalnică ţipă prin grase tufe de lauri.
Cicero, vechiule stilp al acestor clasice locuri,
Scoală din pulberea vremilor. Uite: colo, pe valea
Tibrului, urmele Romei antice tremură ăncă.
Umbro-Sabellii şi Quirium, Taţiu, Numă Pompiliu;
Zeii, pontificii, fraţii Arvali, lupercii şi Salii;
Piatra şi lancea, şi focul din vatra Vestei fecioare,
Toate sunt ăncă şi azi m fiinţă. Timpul şi forma
Par că se schimbă.
«Plin de un dor fără 'saţiu de lumea vremilor duse,
Timpul şi forma de astăzi rne lasă rece ca ghiaţa.
Toate sunt ăncă'n fiinţă şi totuş toate sunt moarte.
Ochi-mi, o nobile Marcu Terenţiu, cată spre tine».
Astfel grăeşte un glas din ruine. Nimeni n'aude.
Braţe venjoase intind Apeninii cătră cetate.
Roma din vale priveşte pe gănduri coamele runse.
Soarele moare prelung in adăncul mărilor Tusce.
DUILIU ZAMFIRESCU.
[183]
NOTIŢA LlTERAR.\
v v
NOTIŢ A LITERARA
1. omnu Alexandru Philippidi, colaboratorul nostru,
(�_�4 a publicat la sfîrşitul anului 1888 scrierea sa in­
titulată "Introducere la Istoria limbei �i literaturei romane",
pe care am anunţat-o intre căr�ile apărute. Această, operă
foarte mult apreciată de Academia Rornănă fusese admisă
la premiare de comisiunea specială, in urma căr�ii de isto­
rie a d-lui A. D. Xenopol. Numai imprejurarea că acelaş
premiu nu se poate acorda la două căr�i, a făcut ca să
remăie această scriere neincoronată. Vedem cu plăcere că
scrierea d-lui Philippidi a făcut foarte bun efect �i in străi­
nătate după dările de seamă ce găsim despre ea in "Litte­
rarieches Centralblati", in "Romania", precum �i intr'o revistă
acum de curend apărută la Lipsea .Da« Archio Biblioqra.
phische Wochenschri(t". Ne grăbim a comunica in traducere
cetitorilor noştri aceste deosebite recensiuni:
I.
"Litterarisches Oentralbatt" , 15 Decembre 1888.
Această introducere in studiul Iim bei �i literaturei ro­
măne discută in primul capitul istoria limbei romăne�ti
dinainte de sec. XVI. Mai intăi este vorba despre romani­
zarea Daciei, pe urmă despre chestiunea ce influen�ă a avut
limba autohtonilor asupra limbei coloniştilor. Putinele is­
voare ce există, pentru cunoa�terea limbei dace �i a limbei
latine populare sunt enumerate. Un alt paragraf tratează
pe scurt despre cunoscuta chestie controversată, dacă adecă
[184]
184
NOT1ŢĂ LITERARĂ
Romănii de la al III pănă la al XIII veac şi-au păstrat
vechia lor locuinţă in Dacia, §i despre colonizarea Transil­
vaniei, Macedoniei �i Istriei. Apoi sunt înşirate particulari­
tăţile limbistice fonologice �i morfologice ale dialectelor
rnacedonean §i istrian �i sunt date isvoarele pentru stu­
diul acestor dialecte. După citarea celei mai importante
literaturi asupra influenţei pe care limbile străine au avut-o
asupra limbei romăne�ti, este inşirată literatura Romănilor
in limba slavonă dinainte de sec, XVI.
Aceste texturi slavice ne conduc la acele opere in
care, deja inainte de inceputul literaturei româneşti, se gă­
sesc urme de limbă rornănă. O bibliografie sfir�e�te intiul
capitul. Al doilea capitul dă o istorie a scrierii �i ortogra­
fiei romăne. Cele trei următoare cuprind o privire generală
asupra istoriei limbei §i literat urei romăne�ti din seculele
XVI, XVII �i XVIII pănă la anul 1821. Fiindcă fragmen­
tul istoric din anul 1495, pe care ăncă Diez il considera ca
autentic, este numărat printre apocrife, apoi literatura ro­
mănă incepe pe la inceputul secul ului al XVI, �i anume
cu scrieri luterane �i cal vine, prin care s'au făcut incercări
de propagandă pentru reformaţie. Scriitorilor li s'au făcut
biografii destul de detaliate. Istoria limbei consta in in�i­
rare a particularităţilor fonetice, morfologice, sintactice, lexi­
cale §i locale, pe care le posede literatura fiecărui secul.
Mica clar cuprinzetoarea carte i§i ţine cornplect ioollkommen)
făgăduinţa din titlu: ea este in cursul desvoltării Iim bei �i
literat urei romăne un călăuz sigur.
II.
"Romania", Ianuar 1889.
Această mică carte, destinată a servi ca introducere
la o istorie a limbei �i literaturei romăne, i§i indeplineste
complect (pa1!aitementJ scopul. Autorul dă o listă cornplectă
de toate operele apărute in rornăneşte pănă la anul 1821,
cu date biografice asupra autorilor, pe lăngă cari adaugă
observaţii asupra modificatiilor succesive ale limbei.
[185]
NOTiŢĂ LITERARĂ
185
o bogată bibliografie permite lectorului să complecteze
�i să controleze aserţiunile c�rţei. In introducere d.l Pht
lippide expune pe scurt diferitele sisteme susţinute pănă acum
asupra originii Romanilor şi asupra centrului de formaţiune
a lirnbei romane. Intre dinsele el nu ia o posiţie hotărită ;
observaţia (p, 27) cum că in afară de Romania numai Un­
gurii au admis părerea lui Rosler, nu pretinde, aşa voim
noi să credem, a avea o valoare �tiinţifică.
III.
.Das Archiv Bibloqruphische Wochenschriţt" herausqeaeben
van
Iulius Steinsc/meiucr.
Verlag van Julius Wiesenthal, Leipzig. Redaction : Berlin, C. Rasenthalerstras. 60
No. 2. � 1889.
Ca o complectare a cărţilor mai sus descrise (Aron
Densuşianu, Istoria limbei �i literaturei romăne, Ia�i, 1885;
Ioan Nădejde, Istoria limbei �i literaturei romăne, Ia�i, 1886)
poate fi considerată cartea lui Alexandru Philippide, pe care
el o numeşte "Introducere in istoria limbei §i literaturei
rornăne". Cartea modestului autor nu este in adevăr a�a
de voluminoasă ca cele de mai sus, mai cu seamă nu ca
acea a lui Densu�ianu, dar posede o bogăţie de cercetări
ale isvoarelor, pentru care cineva trebue să fie foarte re­
cunoscător scriitorului. Densuşianu a arătat in opera sa
cele mai multe din isvoarele sale, insă Philippide face a­
ceasta cu o deplinătate care într'adevăr te uimeşte. Datele
sale asupra istoriei limbei �i literaturei (pănă la 1821) sunt
scurte, dar excelente; datele sale bibliografice precum �i
descrierea numeroaselor rnanuscripte vor presenta cercetă­
torilor următori posibilitatea ca ei să-ş facă lucrările lor
cu temeiu �i cu puţină greutate.
Philippide incepe cu o introducere asupra literaturei
�i vieţei pentru ca apoi să expună originea limbei romă­
neşti, limba locuitorilor originari ai Daciei, resturile limbei
[186]
186
NOTIŢĂ LITERARĂ
lor �i latina populară din Dacia, patria Romanilor dupa
retragerea legiunilor romane �i elementele barbare din limba
romana. La urmă se intinde asupra scrierilor slavoneşti ale
Romanilor şi asupra urmelor de limbă românească dinainte
de veacul XVI.
Partea următoare, a doua, se ocupă cu originea alfa­
betului chinlic, cu particularităţile �i întrebuinţarea lui la
Romani, cu ortografia imprimatelor chirilice la Romani.
Istoria altabetului latin pănă la al XVI veac, inceputurile
de scriere sistematica cu litere latine ale lui Samuel Klein,
scrierea etimologică �i fonetică a limbei romăne�tj cu ca­
ractere latine, rolul J unimii in Iaşi �i implintarea alfabe­
tului latin la Romăni incheie această parte. A treia incepe
cu un studiu asupra scrierilor autentice din seculul XVI
§i asupra apocrifelor din acest veac §i de la sfîrşitul celui
al XV. Dupa aceea autorul expune fenomenele caracteris­
tice ale limbei romane din veacul XVI in Dacia şi aiurea;
datele biografice asupra autorilor din acest secul formează,
incheierea.
A patra parte aduce mai intăi o mulţime de date
bibliografice �i de isvoare §i discută limba română din Dacia
in seculul XVII, fenomenele locale de limbă, limba vorbită
�i limba scrisa din veacul XVI §i XVII, �i autorii de
la 1600 -1700.
Partea a cincia �i cea de pe urma incepe iarăş cu
date bibliografice �i analisează limba romaneasca de la
1700 pănă la 1821. Particularităţile limbei din seculul X VIII,
arătarea cărţilor eli Il această perioadă de vreme, insfirşit
limba vorbită de la 1700-1821, precum şi datele biografice
ne conduc la sfirşitul acestei opere pline de valoare.
I
tr·
I
I
[187]
187
f
I
•
J
v v
ACADEMIA ROMANA
SESIUNEA GENERALĂ DIN 1889.
1(- /�
I� �i nteresul publicului pentru lucrările Academiei Romăne
� pare a se lăţi din ce in ce mai mult, dacă judecăm
după donaţiunile in bani, documente, monete vechi, cărţi
şi diverse manuscripte, care se fac in fiecare an acestei in,
vătate societăţi. Mulţi din cei ce au găsit in archivele lor de
familie, sau care au strins cu sirguinţă vechi documente de;
tot felul, vin astăzi şi le depun la Academie. Ei au incre
dinţarea, pe deplin îndreptăţită, că in biblioteca societăţii,
totdeauna deschisă publicului, acele documente, adesa foarte
preţioase, vor putea fi consultate cu inlesnire şi cu deosebit
folos de cătră scriitorii din toate părţile care se ocupă cu
studiul istoriei române. ,-- Donatiuni in bani s'au făcut, in
cursul anului 1888 89 de cătră trei persoane: Intăi, priuc« sa
Aliua Stirbei, fiica reposatului domn Barbu Ştirbei, a dăruit
Academiei, cu o deosebită liberalitate, insemnata sumă de
200,000 lei a cărui intrebuintare a regulamentat o singură cu
toate amenuntimile prin chiar actul de donatiune. A pai a mai
dăruit d-nul A. C. Bodescu, romăn din Besarabia suma de
2,000 ruble şi reposatul bancher 1. Neuschots: 20,000 lei.
Intrebuinţarea acestor sume, impreuna cu legatul lăsat mai
dinainte de reposatul Iancu Fetu, a fost regulamentată de
Academie in sesiunea aceasta, conform dorinţelor exprimate
de donatari in testamentele lor sau in actele lor de dona­
tiune.
[188]
188
ACADEMIA ROMĂNĂ
Trei premii avea să acorde Academia in anul 1888-89:
Premiul numit La sar de 5000 lei avea să se dea acelui au­
tor care va fi tratat mai bine subiectul: « Studiul vinurilor
in Romănia din punct de vedere economic şi al composiţiunii
lor cltimzce». La acest premiu nu s'a presentat nici un con­
curent, aşa incăt acelaş subiect s'a pus din nou la concurs
pentru anul r893. - 2) Premiul Heliade Rădulescu de 5,000
lei şi 3) Marele premiu Năsturei-Herescu de I2,000 lei care
se acordă numai odată la patru ani. Premiul Heliade-Rădu­
lescu s'a dat d-lui Alexandru Xenopol pentru I-iul volum al
cărţii sale «Istoria Rornănilor », apărut in cursul anului I888.
Scrierea pare că va fi impărţită in şese mari volume ce vor
apărea succesiv. Premiul acordat va inlesni această publi­
caţiune.
Căt despre marele premiu Năsturel-Herescu de I2,000
lei, el se acordă numai atunci dind s'a tipărit in ultimii
patru ani o scriere destul de insemnată pentru a merita
această măgulitoare resplătire. Deşi au trecut mulţi ani, de
cănd s'a făcut donaţiunea lui Năsturel-Herescu, premiul cel
mare s'a incuviinţat numai odată pănă acum şi anume lui
Vasile Alecsandri, vrend Academia prin aceasta să incoro­
neze lunga activitate literară a marelui nostru poet naţional.
De astă dat'! autorul indicat pentru acest premiu era invă­
ţatul nostru colaborator d. Alexandru Odooesc« care de cu­
rend a retipărit toate scrierile sale rornăne, stringendu-le in
trei volume, sub titlul: Scrieri literare şi istorice. De indată
ce Academia nu primise propunerea d-lor Maiorescu, Urechia,
Negruzzi şi alţii, făcută in una din sesiunile precedente, ca
să nu fie iertat de-a se premia vre unul din membrii activi
ai Academiei, nici un obstacul nu se mai infăţoşa pentru
incoronarea operelor d-Iui Odobescu, acest insemnat autor,
atăt de călduros recornendat de d. V. A. Urechi a in raportul
ce a făcut cătră Academie; acest fericit prosator cum l'a
numit d. Maiorescu in discursul ce a ţinut in favoarea
sa. Aproape unanimitatea societăţii s'a pronunţat pentru
[189]
ACADEMIA ROMĂNĂ
189
această premiare, Aducem şi noi d-lui Odobescu felicitările
noastre pentru distincţiunea dobăndită.
Pe Iăngă aceste premii, Academia a mai incuviinţat o
recompensă de 2,500 lei d-lor Teofil Frăncu şi George Can­
drea pentru cartea lor «Romănii din munţii Apuseni».
*
In locul reposaţilor membri T. CiPariu şi M. Fonsanin,
ambii din secţiunea literară, Academia nu s'a putut uni nici de
astădată ca să numească alţi doi membri activi. Ca şi in anul
trecut, ca şi in anul penultim, secţiunea literară şi-a făcut re­
comendările sale unanime in conformitate cu regulamentul ei
interior şi după o uşoară şi unanimă inţelegere intre membrii
ei, dar Academia in adunarea complectă nu a admis propu­
nerile secţiunii nici in acest an, precum nu-l admisese in anii
trecuţi. Pe cănd propunerile celorlalte doue secţiuni se pri­
mesc fără greutate şi cu multă bunăvoinţă de cătră Academie,
recomendările secţiunii literare şi nu numai acele relative la
alegerea de membri activi, dar şi acela ce se rapoartă la
membri corespondenţi intimpină o indărătnică şi foarte ciu­
dată impotrivire care se manifestează pe ascuns, la voturile
secrete. Care să fie causa acestei urmări puţin inţelese? Se
cred membrii secţiunilor istorice şi ştiinţifice tot atăt de com­
petenţi in materie literară ca şi in ale lor; recunosc ei o
mare superioritate secţiunii literare de pun tocmai pe alegerea
acestor membri o mai mare greutate decăt pe alegerile ce se
fac in celelalte secţiuni, sau - ceeace pare mai probabil - se
ascund indărătul acestor voturi secrete numai chestiuni perso­
nale şi pasionale, cere, ori cum le-ai privi, sunt totdeauna foarte
regretabile, căci alegerile făcute de Academie ca şi premiarea
deosebitelor scrieri se pot uşor aprecia şi judeca cu deplină
nepărtinire de intregul public inteligent din toate provinţiele
locuite de Romăni şi prin urmare demnitatea şi prestigiul
Academiei va căştiga sau va perde după hotărîrile drepte sau
părtinitoare ce va lua societatea tocmai in aceste chestiuni. Să
sperăm că sesiunea aceasta va fi cea din urmă in care se vor fi
[190]
190
ACADEMIA ROMĂNĂ
manifestat sentimente atăt de puţin compatibile cu marele
scop ce trebue să urmărească Academia Romănă.
Membrii corespondenţi aleşi in această sesiune sunt ur­
mătorii: I) Pentru secţiunea literară: dnii Apostol Mărgdrz't
(Macedonia) şi Ionescu Gi01Z (Bucureşti); II) pentru secţiunea
istorică: 1. Onciui (Cernăuţi); A. D. Xenapol (Iaşi); P. Broş­
teanu (Reşiţa in Banat); III) pentru secţiunea ştiinţifică: dr. C.
Istrati şi V. Babeş (Bucureşti) şi N. Cnlian (Iaşi). - President
a! Academiei pe anul curent s'a reales cu unanimitatea vo­
turilor d. Mihail Cogălniceanu.
S'au ţinut in această sesiune (de la 7 Martie pănă la
4 Aprilie) patru şedinţe publice, din care cea din urmă din
31 Martie a fost presidata de MiJ!!. L.L. Regele şi Regina.
In aceste şedinţe publice s'a cetit de cătră membrii Acade­
miei următoarele lucrări:
G. Bariţiz«. Proiecte de tractate intre Irnperatul Leo­
pold I de o parte şi intre principii Transilvaniei şi ai Mun­
teniei de altă parte.
V. A. Urec/ua. Edilitatea Bucureştilor sub Ipsilante
Vodă.
Episcopul Melcltisedek. Viaţa Sfintei Paraschive cei noue
şi istoricul sfintelor ei moaşte. (Vom publica această scriere
in revista noastră).
G. Bariţiu. Epigrafia ceramică din Dacia şi Panonia
după publicaţi unile d-iui C. Tornea.
Gr. Cohaicescu, Analisa memoriu lui d-lui Zapalovicz in­
titulat «Schiţă geografică asupra Carpaţilor estici ai Pocuţiei
şi ai Maramureşului.
G. Bariţiu. Proiect de exilarea Romănilor locuitori pe
un teritoriu cu Saşii şi strămutarea JOI' in Valachia mică din
seculul trecut.
Gr. Cobalcescu. Observaţiuni asupra faunei neocomiane
din basinul superior al Dămbovicioarei.
[191]
li
ACADEMIA ROMĂNA
Hll
Al. Odobescu, Figurile de patrupede androcefale in an­
tichitate şi in biserica Sf. Nicolae din Dorohoi
Gr, Stefanescu, Dare de seamă despre lucrările Aso­
ci aţi unii Britanice pentru inaintarea ştiinţelor in sesiunea
din 1888.
G. Gr, Toeileseu. Un decret (psefisma) al Senatului şi
poporului din Torni privitor la regularea apărării cetăţii des­
coperite la Constanţa. Masca de bronz descoperită la Hirşova.
Tesaurul de bronz preistoric descoperit la Şopălnaca şi bucă­
ţile de aur cu stampile de la Buzeu.
Precum se vede sesiunea Academiei din acest an, in
afară de lucrările ei de administrare interioară, a fost destul
de bogată şi in lucrări ştiinţifice. Un singar punct al progra­
mei a remas nedesbătut �i nehotărit şi se tot amănă din an
in an şi din sesiune in sesiune, acesta este chestiunea măn­
ţinerii sau depărtării vocalei u mut de la sfirsitul cuvintelor,
in ortografia admisă de Academie. Deşi chestiunea se tot
pune din nou la ordinea zilei, părerea generală pare a fi că
momentul nu e ăncă venit pentru a se lua cele din urmă
hotăriri in privinţa ortografiei şi se preferă, cu drept cuvent,
să se mănţie starea provisorie de astăzi, in loc de-a se rein­
cepe discuţiunea nesfîrşită şi nedeslegată intre principiul eti­
mologic şi cel fonetic. Deodată s'a incheiat un fel de com­
promis care se pleacă mai mult spre fonetismu; timpul singur
va hotărl punctele grele remase ăncă controversate.
DIR.
[192]
192
BIBLIOGRAFIE
BIBLIOGRAFIE
CĂR'!'I APĂRUTE DE CUREND ŞI TRIMISE DIRECŢIUNII
"CONVORBIRILOR LITERARE"
Comtantin Gabrieleseu. Natura Jurămentului şi jurămentul more judaico. 1 broş.
Craiova, 1889.
Academia .Romănă. Documente relative la anii 1800- 1831, L-a Serie, cornu­
nicaţiuni de V. A. Urectzia. Estras din Analele Acad. Rorn., Seria II,
Tom. X, memoriile Secţiunii istorice, Bucureşti 1889.
Documente dintre 1769 -1800, idem, idem, Bucureşti, 1889.
Pe file de ciaslov, note istorice cle V. A. Urce/da, id. ido Buc, 1889.
Sigilul tergului Petrei (jud. Nearnţu), notiţă istorică de V. A. Ureei/ia,
ido ido Bucureşti, 1889.
Documente referitoare la limba românească, comunicatiune de V. A.
Uree/sia, ido ido Bucureşti, 1889.
Archimandritul Vartolomei Măgăreanul (1720 - 1780), notiţă biografică
şi bibliografică de V. A. Uree/tia, ido id. Bucureşti, [889.
Miltai Grego"iady de Bonaclti. Anacreon, căntece lirice. Text şi traducere cu
note explicative, precedate de un Studiu asupra vieţei scrierilor poe·
tului etc., I vol. Galaţi, 18g9.
Constantin Goglt. Scrisori asupra regulelor iutrebuinţate pentru găsirea zilei
Paştelor, 1 broş., Iaşi, 1889.
Bucureşti. Stabilimentul grafic Socec & Teclu. - 28,555.
[193]
APare la I a jiecărd lUnl.
CONVORBIRI LITERARE
No.3.
Bucuresti, 1 Iunie 1889.
Anul XXIII.
PRIMUL BAL
COMEDIE INTR'UN ACT 1)
PERSOANELE:
Robeanu medic.
Lia soţia lui.
Mitică Zornescu.
Simion, sluga lui Robeanu.
Catinca, fată in casă la Robeanu.
Teatrul infăţişază o elegantă sală de măncare, - Masa e pre­
gătită pentru un mare supeu de bal. - Scaune dealungul mesei. ­
La dreapta un cămin cu o mare oglindă. - Lăngă dinsul un fotoliu,
un scaun şi o masă pentru fumat. - La stinga un bufet mare cu
argintării şi cristaluri. - Coşuri cu fructe şi bomboane pe masă. ­
Uşă in stinga, uşă in dreapta. - Fundul scenei arată, printr'o arcadă
o seră de iarnă luminată. - O draperie bogată decorează intrarea
serei. - Două lampe ard pe cămin. - Candelabrele de pe masă nu
sunt aprinse. - La ridicarea perdelei pendula bate 9 oare.
1) Scena se petrece iarna in casa lui Robeanu, in Bucureşti.
C. L. An. XXIII. No. 3. - 28,653.
13
[194]
194
PRIMUL BAL
SCENA I.
Simeon (cu mănele in şolduri inspectând masa).
(Livrea neagră cu şnururi galbene, vestă albă de postav cu fir, culoţi
de catifea roşie, ciorapi albi, pantofi de lac) - 10, 15, 20, 25, 30, 35,
40, 41, 42, 43, 44 p .. a .. tru .. ze .. ci �i cinci! Bun! de s'or
mai stringe ceva boierii, incap tocmai 50 de tacămuri. (Cău­
tăndu-se prin buzunare). N a! că ear am prăpădit-o! De cănd cu
balul ăsta, mi-am perdut minţile �i pace! Ba bine că nu
le-aş fi perdut! :Me rog să te pui dota bun, teafăr, sănătos
�i să restorni o casă intreagă, ca să faci loc gol pentru
rnvertttul cucoanelor �i să strămuti lucruşoarele , să le
stinghereşti, ba să le �i mai fărămi, ca de! om e�ti, numai
�i numai să-ţi faci treabă �i să aduni o sumedenie de lume
ca să bea, să mănănce �j să ridă pe socoteala ta .... asta n'o
pot eu inţelege odată cu capu! A! Să mergi bunăoară la
alţii, asta mai vine la socoteală, că stau frumuşel la odihnă
cu hainele boierilor in braţe �i după ce m'am săturat de
privit �i de somn, mai dau o revisie pe la bufet! Chef pe
socoteala altora, vezi bine! Dar de opt zile să mă muncesc
eu, să n'am nici masă, nici linişte cum se cuvine, prea e
prea! adică vorba ceea: nu face că ţi se face! Căinasem din
cale afară pe bieţii feciori din alte case, trebuea să-mi cadă
�i mie beleaoa in spinare! Şi tot n'ar fi nevoea a�a de
cumplită, daca m'aş mai putea recorr cu vre-o vorbă bună
de la boieri ori de la 'I'incuta - o bălăioară cu ochii căt un
ban mare- care mă joacă mai de hai decăt pe un titirez!
A�! ţi-ai găsit, tot ce fac nu e bine, ba uituc, ba nerod,
ba gură cască, ba eate alea toate, de nu mai �tiu cum să
deschid gura măcar �i diavolita de fată me hărtueşte in­
tr'una, de me mir cum n'am pus tacămurile pe dos, atăta
m'au zăpăcit de-o septemănă cu afurisitul ăsta de bal.
D'apoi fie! halal 1 nici la Printesa care dă de 40 de ani ba­
luri in toate Vinerile, n'are să fie a�a de frumos ca la noi!
Cănd te uiţi la salon pe care l'am lustruit sticlă, de mi-e
[195]
milă să calc pe scănduri �i mai ales supeul (inghite).... cu
fel de fel de bunătăti.. .. dacă nici acum nu mi-o mări leafa
cuconita, apoi nu mai e dreptate pe lumea asta! (Deschide
uşile dulapului şi aşează catere de argint pentru şampanie). Pecăt nu­
mai că 01' să se bea vinurile cele bune! Eu ziceam Tincăi,
să mestecăm §i de cel mai prost că boierii nu mai bagă
de seamă in fierbinteală, dar mi-am aprins pae in cap, că
m'a auzit cuconita .... ba nu m'o auzi vorbind? că eram
intr'un virf de scară �tergeam policandru §i Tinca era in
celălalt cap al salonului .... a strins tot vinul cel mai a�a,
l'a inchis �i a luat cheea la d-ei l Adecă ce mă amestec
eu? daca singuri d-lor vor risipă, apoi vina slugilor este?
Iii!! �i că mult mai e fără astămpăr.... n'aş fi crezut
niciodată, cucoană ten eră �i purtată doar prin lume, cum
n'a mai fost alta �i taca, taca, toată zioa, nu-i mai place
nimic, nu-i mai intră nimeni in voe, vrea, nu vrea, intră,
ese, scoate, a�ază, jos, sus, in toate partile, ar osteni o
sută de oameni de s'ar potrivi firii d-sale, dar ăncă pe noi
căteva biete slugi! Noroc că nu ne mai vin �i mosafiri,
c'atăta ne-ar mai lipsi .... (eal' se roteşte in jurul mesei). Păi! cănd
zic eu! Nici la Printesa nu-i mai bine! Le-am a�ăzat colea,
de la me�te�ug! (Catinca intră cu doue coşuri de flori). Eaca �i bă­
lănica mea! Bine că te-ai indurat �i de mine sufletul meu J
PRIMUL BAL
195
I
1
Catinca (puind cosurile pe bufet)
�tii că te găsesc nostim? Ce, era să mă tin de d-ta?
Fără sindrofie nu-ti merge bine? Abia scăpai din iatac
acum, pănă am îmbrăcat pe cuconita am crezut că turbez,
nu alt ceva. E �i mai avană decăt inainte! (Se uită in oglindă
şi se găteşte). Uf! imi hueşte capu de atăta cicăleală. ...
Simion (apropiindu-se cu dragoste de dinsa)
Tocmai ca mie, puişorule l �i ăncă eu tot mai am
răgaz cănd te ved pe tine, pe cătă vreme tu.... (vrea s'o ia
de talie) ....
[196]
196
PRIMUL BAL
Catinca (dăndu-i peste mănă)
Ia te mărgineşte! te poftesc ca să nu ne stricăm
prieteşugul l.. .. Mie nu-mi plac glumele astea 1. ...
Simion
Vai de mine! că amarnică mai eşti l Bine, bre omule!
dacă te iau de nevastă ? Uite, să e�im doar cu cinste de
la balul ăsta �i lucru-iisprăvit! Popa Stoica ce treabă
alta are?
Catinca
Se poate! Tocmai deaceea nu te pripi! Vom vedea
măne l Multe baluri am mai trecut �i vorba d-tale tot fă­
gădueală a remas!
Simion
Care baluri?
Catinca
Cele pe care mi le tot puneai soroace.
Simion
Cine iţi vorbeşte de alea! Baluri pe la străini! Eu j�i
vorbesc de balul nostru de astă seară. Cum e cel dintăi
bal ce-l dau boierii noştri de cănd s'au luat, ăsta e ăl bun,
alelalte erau a�a de-o �mecherie de dragoste §i de gură
dulce 1. ...
Catinca
Apoi vezi că tocmai de aia, te �i poftesc să te măr­
gine§ti.... auzi d-ta şmecherie ?... bine-ţi ziceam eu că e�ti
un nerod .... gură dulce? ii vedea tu gură dulce, cănd or
inflori căpşunele in căşlegi, băete .... dacă e vorba a�a! (Simion
vrea să-i ia măna) ia vezi·ţi mai bine de masă! C'acum incep
să pice musafirii!
[197]
PRIMUL BAL
Simion (privind-o cam de sus)
197
Masă? Se cunoa�te că numai cu de ale gătelei iţi faci
dota seamă, căci altfel ai fi văzut ee fel de masă mi-am
injghebat! Poftim dudue �i priveşte, nici la Printesa .....
(cu ironie) ce-ţi vorbesc eu de Prinţese d-tale, mai mult decăt
la Dobrotin care e becher, �i la cucoana Luxiţa Simizeanca,
care tot prin sat mănăncă, ai mai văzut dota mese? Eaca uite-te
de vrei să cunoşti ce va să zică o masă boierească ... doar
de geaba nu m'am plimbat eu 7 ani cu cuconaşul pe la
toate băile din năuntru, am invăţat �i noi ceva, aşa s'o
�tii dota, madmuzelo.... (invertindu-se intr'un picior) peacolo nu
ajunge fitecine, bălănico l
Catinca
Ia te mărgineşte !. .. atăta iţi spun eu! (pausă) Cuţitele
de argint le-ai adus de la cucoana a mare?
Simion (cătănd in buzunare)
Dacă am perdut ţidula .... Ba nu voiu perde-o l... a� vrea
să te văd pe dota in locul meu! (găsind o hărtie) Ah! (moto­
tolindo şi svirlind-o in sobă) A�! hărtie de ţigară! Da fără ea
nu mi le-o da.
Catinca
Le-ai cerut? du-te de le cere! Ba mai bine trimite pe
cineva... pe Vasile vizi tm!... ci neo să deschidă u�a cand o
incepe lumea să vie .... uitucule! (ride).
(Simion se lot cauta prin buzunare).
[198]
198
PRIMUL BAL
SCENA II.
Cei de sus, Lia (in rochie de bal rosă cu o cingetoare lată de panglică.
Foarte elegantă. O horbotă aibă pe umerii goi.
Vine din fundul scenei, din seră).
Lia [incheindu-şi o brăţară)
Catinco, ce face domnul?
Catinca
Adineaori cetia in odae la d-lui.
Simion
Lam pregătit toate pentru Imbracat. Nici tărziu nu
e, abia că bătură nouă!
Lia (rnergend să se privească in oglindă)
Să aduci o hărtie mare care e in seră Catinco §i vezi
daca n'am uitat mănuşele pe pian o in salon! (Catinca ese prin
fund, cătră Simion) Regulat-ai cum �i-am zis, covorul pe scară
�i lampele? (Vorbeşte răpede şi scandăm! vorbele. E visibil nerăbdătoare
şi nervoasă).
Simion
(aprinaend că te-o luminare pe dind din candelabre şi apoi stingend-o)
Fiti fără grijă, cuconiţă! Toate sunt la Jocul lor. Lam­
pele strălucesc par'că ar fi la luminatie l Asupra băetilor
să n'aveV nicio bănuială, sunt de-ai noştri. E Mihalache
verul 'I'incăi §i nepotu-meu care slujeşte la Dobrotin, ăl
ce s'a dus la Paris. Sunt spilcuiti ca nişte cuconaşi l
Catinca (aducend o hărtie in formă de pungă)
N'am găsit mănuşele nicăeri. Le-am căutat §i in iatac
�i pe la domnu (vezend mănusele intr'o cută a cingetoarei rochi) eaca
mănuşele erau aici (i le dă).
[199]
PRIMUL BAL
Lia
199
Bine zici, le uitasem. Me găndeam la altceva. Dă· mi
cosurile cu flori. A�ează-le dearăndul prin vasele cele mici
de sticlă. (Deschide punga de hărtie şi scoate mici bilete pe care le a­
şează impreuna cu un mic buchet pe talere) Cum o incepe să vie lu­
mea să aveţi grijă de-a lăsa draperia de la seră �i să nu
o ridicaţi pănă ce n'oiu veni eu aici. Catinco, după ce vei
isprăvi, să pui fierul cel mic de frisat �i o cutie de ace de
cap lăngă oglindă in odaea mea. S1\ infigi bolduri la pan­
glicutele de cotilion ... o să le găseşti in coşul meu de lucru.
Catinca
Prea bine cuconită ' (ese).
SCENA III.
Cei de sus, Robeanu (in jachetă cenuşie scurtă, cu perul cam
in neregulă, cu cravata colorată cam strămbă, cu o
carte in mănă intră din stinga)
Robeanu
Dragă, unde mi-ai pus biuroul, că nu-l găsesc nicăiri.
Lia (din capul mesei)
Biuroul? (g1ndindu-se puţin privind la Simion) Ah! Ştiu! L'am
pus deasupra lăzilor sub scară. Era să-l a�ez in odaea de
bae unde am grămădit celelalte lucruri, dar Simion a zis
că poate să ai nevoe de dinsul �i l'am pus mai la in­
demănă .....
Simion
E după perdea cucona�ule, in dosul dulapurilor cu
ierburi, �i cu chipurile cele de ipsos.
[200]
200
PRIMUL BAL
Robeanu
Şi asta vrea să zică la indemănă ? .. Mi-aţi mutat �i
dulapurile? Bine dar o să mi se prăpădească colecţiile!
Cine ştie cum le veţi mai fi trăntit acolo unele peste al­
tele! Intru ce strica daca le lăsai unde erau la locul lor?
Lia
Dar bine, cheri, cum era să le las? se stricau de tot
atunci, am trebuit să fac odae de fumat in biblioteca ta.
Inţelegi că, nu le-ar fi mers tocmai bine. (apropiindu-se de dinsul)
Ce fel? Nu te-ai irnbrăcat ăncă ? Uite sunt aproape de 9
�i 1/2, o să inceapă lumea să vie. N'o s'o primesc doară
eu singură! Du-te răpede de te îmbracă �i lasă biuroul §i
colecţiile in pace, că stau ele bine unde le-am pus.
Robeanu
Da, de bine! ai resturnat cu desă virşire casa intreagă
cu balul tău. Nu ştiu dacă imi voiu mai putea găsi �i ca­
pul cu regula care mi-ai făcut-o aici.
Lia (irnpingeridu-I spre use]
Du-te mai bine de te imbracă �i lasă imputările pe
urmă. Acuma nu am vreme să le ascult. Nu vezi cătă
treabă este ăncă de facut? Aide, fămi-te frumos, daca vrei
să nu incep eu a cărti! (il duce de braţ pănCî la intrare).
SCENA IV.
Cei de sus, a.fară de Robeanu
Lia (cătră Simion)
Asta e vina d-tale l Daca lăsai biuroul unde ţi-am
spus eu să-I pui la inceput, nu avea domnul nevoe să-I
caute peste tot locul �i ar fi putut să fie gata de mult.
[201]
PRIMUL BAL
201
Simion (a parte)
Poftim, tot eu vinovat, ce ve spuneam? Imi zisese
să-I pun in magazia cu lemne, (tare) Am socotit că e mai
la indemănă acolo �i daca cuconaşu me intreba de el, că,
deabia azi după prănz l'am mutat, rar fi găsit numai decăt!
Lia
Bine, bine! du-te de-ţi caută de treabă mai bine, decăt
să tot respunzi,
Simion (plecănd spre uşa din stinga, a parte)
N'am noroc �i pace bună ....
Robeanu (intrănd)
Unde mi-aţi pus cheile? Biuroul l'am găsit, cu vai
nevoe, dar n'am putut da de chei nicaeri. Ve foarte mul­
ţumesc de cum mi-aţi a�ăzat dulapurile. Unul era resturnat
pe-o coastă �i celalalt e cu geamurile uşilor sparte ....
Lia (impacientată)
Cheile? Cheile? Ce să faci cu cheile? Mi se pare că
le-am strins eu undeva. (cătră Simeon) Du-te de'ntreabă pe Ca­
tinca ce le-a făcut?
Simion [esind prin stinga, a parte)
Adică .... numai eu sunt uituc? Acum fuga după cu­
ţite, că nu e chip!
Lia
Me rog, �i fără de chei nu poţi? Unde o să le găsesc
acum? Ce-o să faci cu ele?
Robeanu
Imi trebuesc pentru notitele ce am in biurou. Nu am
măne curs la facultate?
[202]
:2,02
PRIMUL BAL
Lia [rizend)
Ai de gănd să ţii cursul măine. Frumos curs are sa
fie, după ce vei sta pănă la 8 ciasuri dimineaţa in bal,
căci \tii, că dăm invitaţilor �i cafeaoa cu lapte, dupa ga­
lopul final.
Robeanu
�i cafeaoa cu lapte?... bieţii oameni!
Lia
Mai intăi eu nu inţeleg balul decăt cănd se sfirşeşte
a douazi cu soare. Apoi noi avem �i datorie să-I prelungim
cat mai mult .... cel dintăi bal ce dăm dupa căsătoria noas­
tra ... e foarte natural dar să ţie cel puţin, pănă la 8 di­
mineaţa ....
Robeanu
Cel dintăi bal! �i pănă rnăine dimineaţă la 8, cel pu­
ţin! Ai nişte orizonturi foarte intinse, drăgută l Dar cu
sănătatea ce facem, doamna mea? ....
Lia
Sănătatea ? Foarte-ţi mulţumesc e nu se poate mai
bună, domnule profesor ...
SCENA V.
Cei de sus, Catinca (intră din stinga)
Catinca
Cheile de la biurou nu's nicăiri.
Robeanu
Atăt mai lipse�te!
[203]
PRIMUL BAL
Catinca
203
I
J
i'
I
I
j
r
Să nu fie cumva in co�uleţul cu lucru, pe cara l'am
inchis in garderobe.
Robeanu
�i garderobul unde l'aţi aruncat?
Catinca
L'am urcat in pod, din pricina oglinzei. (Ciasornicul bate
9 şi jumătate),
Robeanu
In pod, prin intunerec �i cine �tie ce veţi mai fi pus
primprejur,... mai bine me duc să me imbrac. VM eu că
cu voi nu o pot scoate la capet i
Lis
A�a, cheri ! �i vino degrabă in salon. E foarte tărziu,
Catinco! Ia prinde-mi corsajul la spate că se tot ridică
in sus. (Catinca se pleacă şi o aranjează).
Catinca
Fără de oglinda cea mare nu ve puteţi vedea bine
cuconită, că intr' asta de aici deabia te vezi pe jumătate,
Lia
Ba mă văd mai bine decăt in cele din salon. Nu cade
prea in părnent jupa din faţă (se intoarce) imi pare că tot
calc pe ea.
Catinca
Numai bine vine. Am prins-o cu ace �i nu se mai
lasă acum. (se aude afară un sunet de clopoţel).
[204]
204
PRIMUL BAL
Lla (tresărind)
Eaca cineva. Aproape 10. Au inceput să vie. Dă-mi,
dă-mi mănuşele : Unde e Simion? Ia vezi cine e? Pofteşte
in salon. �i George nu e gata. O! cursul d-lui mai tre­
buea acum! (ese Catinca in dreapta).
SCENA VI.
Acela:gI, CatInca, Mitică Zornescu (in haine de drum cenuşii,
cu o pălărie mică moale, mănuşi groase de piele englezească)
Lia (pornind spre seră)
Poate să fie mama (işi trage o mănuşă).
Catinca [intrănd)
E domnul Mitică Zornescu.
Lia
Zornescu! Pofteşte-l aici. (coboară).
Zornescu
(vesel intră răpede, apoi vezend masa intinsa şi toaleta Liei se opreşte mirat)
Sărut mana, cuconiţa mea. Da bine, ce e asta? Ce
aveţi banchet, ori daţi un praznic? (privind pe Lia) Rochie
rosă decoltată .... n'o fi bal cumva? Bal? �i mie nu-mi spu­
neţi nimic? Frumoşi prieteni sunteţi! (Catinca ese).
Lla [intinzendu-i măna pe care Zornescu i-o sărută)
Ce fel? n'ai primit invitarea? Eu ar trebui să mă mir
de dota, văzendu-te că vii in starea asta (arătăndu·i hainele) sunt
10 oare �i o să inceapă să vie lumea la bal. Balul nostru ...
cel dintăi bal ce dăm după căsătoria noastră. Cum nu �tii?
Nu se poate? 'ti-am trimis invitarea de 10 zile.
[205]
PRIMUL BAL
Zornescu
205
1
I
!
Tocmai pentrucă mi-aţi trimis- o de 10 zile, nu �tiu
absolut nimic. Viu de la ţară. Am plecat a douazi dupe
balul Printesei ... �tii cel cu pricina. Azi tocmai doue sep·
tămăni ' Me ierţi acum că am indraznit să viu in costumul
acesta? Viu de la gară �i eram atăt de nerăbdător să de­
pun omajele mele de admiratiune la picioarele frumoasei
dăntuitoare, care m'a scăpat dintr'o mare primejdie, incat
am călcat peste regulele bunei cuviinte �i am venit cum
eram de pe drum!
Lia (rizănd')
Bine! bine! domnule Flutura�! te iert, cu o conditiune
insă. Să te presenţi căt mai degrabă inaintea noastră in
mare ţinută de ceremonie ....
Zornescu
Fluturaş, eu? D-ta mi-o spui ?... Glumeşti ca in tot­
deauna! Ce face Iorgu? me prind că stă cu nasul in vre-o
carte!
Lia
Ba nu. Se găteşte, cam cu sila dar am isbutit. Inchi­
pue�te·ti că vroia să-şi caute ni�te notiţe, acum la 10
aproape, pentru cursul lui de măine la �coaIă ..... Ce zici de
asta? Să se găndească la asemenea lucruri in seara pri­
mului nostru bal... .. E bun de zugrăvit l. .. (se plimbă).
Zornesou
Ce-o să-i faci! Bal ori nu, omul de �tiinţă, bărbatul
studios, principele artei medicale nu e ca fiecare muritor?
Nu se imbracă la vreme �i cănd e imbrăcat nu seamănă
cu toată lumea. N'o zic asta tocmai pentru dinsul, dar a�a
sunt �i nu d-ta ai să-i poţi schimba... �tiinţa trece inain­
tea tuturor balurilor �i chiar a .....
[206]
206
PRIMUL BAL
Lia (intrerupăndu-I)
Şi chiar a nevestei! Zi-o .... poate ca să ai dreptate ....
Zornescu
Mă iartă, d-voastră face�i esceptie ... dovadă că se gă­
te�te. (privind'o) Ce rochie strălucită, �i căt i�i �ade de bine
cu dinsa! Sper doamnă. că-mi vei acorda favoarea de-a juca
cotilionul cu mine (se apropie de Lia)
Lia
Cu mare plăcere.
Zornescu (l uăridu-i măna)
Şi intăiul cadrill...
Lia
Fără indoială!
Zornescu (sărutăndu-i măn a şi privind-o galeş)
Şi primul vals? ....
Lia
Şi primul vals! Numai să ai vreme să le joci pe toate,
căci nu cred să intri in salon astfel.
Zornescu
Nu, nu. Me duc indata. Sunt gata in 20 de minute.
Ş'apoi la noi, dupa binecuventatul obiceiu lumea ne sosind
decăt peaproape de miezul noptii, am ăncă bună speranţă
de-a fi eu cel dintăi dintre invitaţii d-tale. Vrea să zică
ne-am inţeles: primul vals, primul cadril �i cotilionul!
Lia
Da, da.
[207]
PRIMUL BAL
Zornescu
Dar ce-o să zică Iorgu de asta?
207
Lia
Cum, ce-o să zică? Nimic, ca in totdeauna. Lucrul e
foarte natural, mi se pare.
Zornescu
Nu te mira, eu in locul lui poate că nu a� găsi lu­
crul tocmai atăt de natural. Dar el.... ai dreptate d-ta de
sigur.
Lia
Nu te inţeleg.
Zornescu
Me rog imi dai voe să fiu franc �i să ve intreb ceva?
Lia (privind ciasornicul care bale 9 8/4)
Ai auzit?.... N'ai vreme de perdut, spune răpede ce
ai de spus.
Zornescu
Vezi, deaceea zic eu că e�ti un ănger (cu pasiune) bună!
bună! ....
Lia
(ii arată ciasornicul).
Zornescu
Voiu fi foarte scurt. Zece cuvinte �i isprăvesc! Nici
că mai poate fi vre-o indoială că Iorgu te iubeşte. Dar a
iubi pe· o femee, pe oricare femee �i a iubi pe-o femee ca
dota este oare acela� lucru? Omul care celor dintăi le-ar da
atăta căt sufletul �i inima ii pot produce �i pot simţr, dă
[208]
el indeajuns aceea ce se cuvine, ce e dator să dea celeilalte?
(Lia suride) Nu ride. Ajung indată la conclusiune. Cunoşti,
sau mai bine zis n'ai vrut să iei cuno�tinţă de principiele
mele asupra iubirii, căci ai fi inţeles foarte u�or aceeace
vreau să-ţi dovedesc. Ştii căt de mult mi's dragi trandafirii
�i cu ce pasiune ii cultivez. După o îndelungată experienţă
am ajuns la credinţa că din rnărăcin selbatic nu poţi scoate
o centifolie, oricât de nobile altoae ii vei face �i cu ori cătă
răbdare te-i ocupa de dinsul. Şi totuş originea lor este co­
mună. Ce deosebire insă intre floarea cea albă, mică" plăpăndă
�i pare că timidă a unuia �i coroana strălucită, catifelată a
celeilalte! Pănă �i ghimpii lor nu se aseamănă. Cei dintăi
te rănese, iţi rup carnea ca nişte ghiare, cei de-al doilea te
impung - ca un cuvănt de spirit, - te fac să tresări ca
o sărutare! A�a dar ....
Lia (privindu-l surizend)
A�a dar din această ingenioasă comparaţiune, eu a� fi ....
Zornescu
Centifolia, doamna! Rosa centlfolie! pe care Iorgu are
fericirea s'o poseadă �i nepriceperea, nedreptatea poate de-a
nu o recunoa�te �i a nu o preţuL. ..
Lia
Cu alte cuvinte bărbatul meu .... acest principe al §ti­
lnţei, precum il numeai, cu toata reputaţiunea sa de om
invăţat, are după dota, slabe, foarte slabe noţiuni de bota­
nică �i in ce se atinge de rose, ar putea cu multă sigu­
ranţă să ia Iectiuni de la dota ? ....
Zornescu
Cum se cunoa�te că e§ti femee? Şi anca ce femee?
Ai numai decat la indemănă, acel "nu �tiu ce", care ne
farmecă §i uneori ne convinge chiar fără să vrem! Ai acel
dar nepreţuit al paradoxului gingaş �i calitatea rară a iro-
[209]
PRIMUL B.\L
----------------
209
niei spirituale cari intetesc �i mai mult focul, ce atăt de
lesne aprinzi cu privirea �i cu cuvăntul : Infine tot ce te
incunjoară sau vine de la d-ta .....
Lia
Ghimpii, domnule Zornescu, ghimpii mei de ro să cen­
tifolie! (ride) Ideea este originală, �i forma cea lirică in care
o inveleşti, ii dă o dulcea�ă, mult ademenitoare, de care ai
avut, nu me indoesc de multe ori ocasiune de-a fi mulţu­
mit! Nu e a�a?
Zornescu
Po�i să ZlCl ce-i vOI doamnă, ghimpii el-tale cei dră­
gălaşi nu te vor impiedeca de-a fi cea mai adorabilă femee
�i cea mai preţioasa., (Lia il priveşte lung) �i cea mai pre�i­
oasă (apăsând pe cuvent] amică.
Lia
Imi pare reu că nu e �j George aici, căci s'ar bucura
foarte să asiste la o adevărată schimbare la fa�ă a bunului
seu amic, carele de sigur nu pentru intăia dată �i in favo­
rul meu provoacă asemenea surprinderi ! ....
Zornescu
Oh l n'am nicio grabă, Robeanu imi este cel mai scump
�i mai călduros prieten, cătră care nu numai amintirile
copilăriei �i ....
Lia (intrerupend)
�. ?
�l .....
Zorcescu
Şi acelea ale tinereţei noastre me leagă, ci ăncă o
adăncă �i neperitoare recuno�tin�ă!
C. L. An. XXIII. No. 3. - 28,653. 14
[210]
210
PRIMUL BAL
L ia (s urpri nsă)
Cum aşa? D-ta datoreşti lui George recunoştin�a? Nu
�tiam nimic despre aceasta. Ăncă o calitate. Discret cănd
e vorba de cele mai nobile sim�iminte, deşi nu eşti tot­
deauna astfel in aventurile d-tale cavalere§ti!
Zornescu
Doamnă!
Lia
o perfec�iune aproape rară in lumea noastră ... (privinc1u-l)
aceasta nu trebue să te pună pe gănduri, nici să te facă
a lua un aer melancolic, fiindcă din toate căte imi spui,
eu cred aceea ce se cuvine să cred!...
Zornescu (Iuăndu.] măna)
Doamnă, po�i crede aceea ce in�elegi, mai cu dinadin­
sul, fiindcă nu disperezi că vei sim�i căt adever şi cătă
sinceritate cuprind cuvintele mele. Şi oricăt sarcasmu ai vrea
să arunci asupră-mi credin�a ce am eu despre dota nu o
vei schimba-o niciodată. E§ti un caracter, da, un caracter
doamnă! Numai cel care te cunoaşte, te poate pre�ul §i
numai cel ce te iubeşte �i se poate supune ... (ii sărută mana).
Lia (serioasă trăgendu-şi măna)
Şi acela eşti numai d-ta !
Zornescu
Nu zic aceasta. Robeanu poate foarte bine să fi des.
coperit lucrul, insă nu are aerul nici de a-l lua in serios,
nici măcar de a-i da aten�iunea ce merită şi..; daca ai
vrea .... (Lia il priveşte Jung) ai putea foarte uşor să-I faci să
in�eleagă aceasta.
[211]
PRiMUL BAL
211
l
Lia
E�ti galant, domnule Zornescu, insă dă-mi voe a-ti
spune că filosofiia d-tale nu e adănc pătrunzătoare. Cele ce
vezi aici iti dovedesc aceasta. Balul de astă seară este
opera, este vointa mea. George dorea ca cel putin in anul
intăiu să nu ne deschidem casa lumi. D-ta ne e�ti prieten
�i pot să-ti spun tot. �tii căt imi place lumea. Educatiunea
sau firea m'au făcut astfel. Sunt vioae, imi place dantuI,
musica, sgomotul �i lumina multă �i nu inteleg că dacă
m'am măritat, să imbrac haina gravelor matroane �i mă
ferec intre patru ziduri, pentru a-mi da aere de falsă serio­
sitate in nepotrivire cu caracterul meu �i a-mi pleca cu
ipocrisie fruntea - precum fac cele mai multe femei - la
cerinti sociale care mă stingheresc sau la nişte zădărnicii
care m'ar revolta!
Zornescu
Te inteleg foarte bine!
Lia
Eu sunt francă. Imi place să spun ce simt �i să fac
ce-mi convine. Nu voesc a fi nicio pagină comodă" pe care
ori cine şi-ar putea scrie turburările inimei, nici un vas
armonios, care vibrează fatalmente la orice atingere!
Zornescu
Ce foc 1 ce vervă! ce ochi! �i ce frumoasă e�ti cănd
dai aceea ce nu vei primi niciodată de la nimeni: sfaturi,
daca nu lecţiuni l Nu aveam eu dreptate să-V spun că eşti
un caracter! Aceasta nu me va opri cred, de-a mă bucura
de ce mi-ai acordat �i de-a danta ca nişte buni prieteni,
valsul, cadrilul l'Ji cotilionul impreună!
Lia (privind ornicul dupe cămin)
Negreşit, numai să nu scapi prilejul. Priveşte 1 ....
[212]
21ll
PRIMUL BAL
Zornescu
In 20 de minute sunt inapoi! (sărută măria Liei, işi ia pă­
lăria depe fotoliu şi porneşte spre dreapta) Stringe măna lui Iorgu.
La revedere (ese).
SCENA VII.
Lia (privind puţin după dinsul)
Indrăsneţ, dar ... are inimă bună! Cel puţin a�a imi
pare, judecăndu-l după căte spune, �i mai ales după cum le
spune! (pau să, se priveşte in oglindă) O centi folie eu! Asemăna­
rea e delicată, de§i ar avea par'că, un parfum de linguşire,
de nu un ghimpe de ironie! Ori cum ar fi insă, e destul
de măgulitor că �i-a dat osteneala să o găsească pentru
mine �i să mi-o presante intr'un chip atăt de discret ....
Are intr'adever calităţi Zornescu �i cu căt il cunosc mai
bine, cu atăta il găsesc mai plăcut, mai gentil, mai.. ..
(se duce spre slinga) ce va fi putut George să-i facă, pentru a-l
fi robit intr'atăta cu recunoştintă ? Ş'apoi dan�ează ca un
ănger 1.... Cănd eram la pension visam, oh, nu numai eu,
ci toate camaradele mele mici �i mari, la tineri eleganti,
distinşi, amabili, veseli §i mai ales cari să danţeze valsul
in perfecţie. De căte ori in 'recreaţiune, incunjuram, jucănd
cu o amică, aleele cele largi ale parcului, inchipuindu-ne că
suntem la bal �i că una din noi - �i fiecare pe rănd, ca
să nu fim geloaso - era acel, atăt de mult visat cavaler
frumos, din care ne făuream idealul nostru in viată..; in
căsătorie! La nimic nu găndesc fetele cănd sunt la un loc
�i de nimic nu vorbesc mai cu drag împreună, decăt de
căsătorie! Necunoscutul, misterul in care se invelueşte,
simţimintele neintelese insa ce ele ne deşteaptă in suflet,
ne domină, ne atrag, ne răpesc? Şi totu� de căte ori reali­
tatea este amăgitoare! Pentru mine ea a fost chiar ne­
dreaptă. George numai elegant cavaler, perfect dăntuitor
[213]
PRIMUL BAL
213
ori ginga� curtenitor nu este. Totdeauna gănditor, serios,
distras chiar, a�a că de multe ori mi-e teamă, să nu uite,
cănd suntem in lume că avem o legătură impreună! A�a
n'ar fi in stare să bage de seamă, că voiu juca, astă seară,
atăt de mult cu aceeaşi persoană 1 Ah! avea dreptate Zor­
nes cu să spună că am un caracter, că sunt un caracter!
Şi fiindcă lucrul este cu adevărat astfel, apoi voiu trebui să
prefac multe din cele ce nu se invoesc cu acest caracter al
meu! (arni cui bate la ore) Zece! �i George tot nu e gata. E
mai incet �j mai cochet decăt o femee, invătatul meu!
(privind impacientă imprejur) �i m'a lăsat singura să primesc lu­
mea .... dar care lume? căci pănă acum nu văd pe nimeni 1
Ce deprindere neplăcută să vie a�a de tărziu ! (se aude un lung
sunet de clopot) Ah! insfirşit vine cineva (isi aşează rochia şi işi
pune o mănuşă, aruncănd ochii in oglin H, şi apucănd spre fund prin dreapta).
SCENA VIII.
Lia , Robeann (eşind din stinga in haine de bal, cu pălăria in mană)
Robeanu
Ai trimis tu pe Simion undeva? Nu pot da de dinsul
nicăeri.
Lia (intorcendu-se)
Insflrşit ! Ia să te văd! (ii drege crav.ua albă) Bine c'ai
isprăvit, desperasern, mai ales că auzii suuănd ; a venit de
sigur cineva. Tu n'ai auzit?
Robeanu
Nu! caci am sunat eu, pentru fecior. Inchipue�te-ţi
că nu-mi găsesc mănu�ile �i doar bal fără manuşi.... �i
mai ales balul teu 1 ....
[214]
214
PRIMUL BAL
Lia
Cum? tu ai sunat? Vrea să zică nici la 10 trecute,
nimeni 1 (se plimbă impacientă) Asta-i prea _ mult 1 ....
Robeanu (priv.nd-o foarte serios)
Nu-i aşa? Asta ziceam f;1i eu dincolo cănd me imbră­
cam: Noroc că lumea e mai cuminte decăt noi f;1i nu in­
cepe să ne năvălească decat de pe la 1l incolo, ca să pot
avea eu indeajuns vreme sa fiu gata .... căci tu drăguţă, in
nerăbdarea de a-ţi inaugura balul, te-ai gătit de 2 ci as uri
�i mai bine ....
Lia
�i oare am făcut reu poate ? ....
Robeanu
Dincontra. Eu nu me plăng, dar zic numai că lumea
ar fi trebuit să ţie socoteală că la primul bal ce dai, tu
vei fi natural mai nerăbdătoare �i deci că ar fi făcut foarte
bine să vie mai devreme. Obiceiul de-a veni tărziu, comod
pentru musafiri, e de multe ori tortură pentru gazde, acum
me pot incredinţa �i eu 1 (Lia il priveste lung) Lasă dragă, că
ne vom resbuna �i noi pe din�ii! Altădată nu ne vom duce
de loc, sau ne vom duce foarte tărziu la balurile 10r. ... căci
despre noi, nu cred ca să mai aibă, a�a de curend prilej
de-a ne pune răbdarea la probă.... au �i nebuniile astea
un capăt l.. ..
Lia (din ce in ce mai nervoasă, cu căt vorbeşte)
Ce nebunii, ce capăt ? Nu inţeleg ce vrei să ZIC]. Ce
crezi că numai balul acesta va fi deajuns pentru a ne
. achita faţă cu lumea 1 Dragă George, cănd te aud vorbind
astfel, tu un om cuminte, imi vine bănuiala că vrei să
rizi de mine 1
[215]
PRIMUL BAL
215
._--------------------------
Robeanu
Eu? ferească Dumnezeu!
Lia
Ce reu, ce nebunie este să fim veseli, să petrec cu
lumea din care facem far te ? Eu să dantez dacă imi place,
să adunăm imprejurul nostru pe to�i cei cari găsesc o plă­
cere de-a fi cu noi �i la noi? (cu duioşie) Aceasta te pune in
posiţie de-a pre�ul, de-a iubi.... poate din ce in ce mai mult ...
pe aceea care prin vioiciunea sa, prin succesele netăgăduite
de care e incunjurată, pe care �i tu le recunosti din cănd
in cănd, cu intreagă fiinţa sa (se apropie de dinsul) duioasă,
blândă, iubitoare �i bună, bună, cum zici tu.... sau imi
ziceai mai de mult ... te va face elin ce in ce �i mai fericit,
�i mai al ei, �i mai bun �i mai iubit ... (il ia de măn") Nu
e aşa ? .....
Robeanu (sărutănd-() pe frunte foarte serios)
A�a e! Dar a� inţelege mai lesne cănd ai desra�ura
această strălucită serie de calităţi �i ele avantaje in casele
altora �i ăncă aceasta din dind in dind; eal' nu in casa ta.
Mă rog aruncatu·ţi-ai ochii imprejurul tău? Pe mine me
cuprinde jalea că nd pri vesc prin casă. Toate lucrurile sun t
aiurea decăt la locul lor, sau zac grărnădite cine ştie unde,
odăile goale impodobi te cu oglinzi şi cu lumînări aprinse,
frig pretutindeni, nu ai un singur colţ unele să te poţi
odihni.. .. �tii că după bal ai să fii silită să te culci pe di­
vanul din sala de bae ŞI eu pe vre-o canapea undeva, ori
in pod, sau la otel? Slugile sunt prăpădite de oboseală,
căci de 8 zile nu le-am dat pas un minut. 'I'u eşti ener­
vată �i nerăbdătoare �i eu parcă aş fi intr'o moară de
vănt l Tot ce avem e pe mana altora, la voia intirnplării.
Ne strimtorăm noi in toate chipurile; pentru ce? pentru ca
să adunăm o ceată de pretinşi prieteni, cari vor petrece
in socoteala noastră �i ne vom fi prăpădit liniştea, odihna,
[216]
216
PRIMUL B.-\L
vremea �i multe altele, pentru a auzi măine, pounane, cum
unii ne critică, eal' alţii ne vorbesc de reu ! .... Daca ţie iţi
place să petreci cu pretul acesta, i�i fac complimentul meu 1
Ai nervi de oţel �i inimă mlădioasă drăguţs? Ah! nu zic
să trăim isolaţi �i să ne petrecem viaţa într'un perpetuu
dialog, care oricăt de dulce �j de interesant ar fi, s'ar sfjr�l
printr'un solilog impovărător sau făţarnic. Nu! suntem ti­
neri, vioi, cum zici tu, trăim cu oamenii �i suntem ai lor,
cum sunt �i ei ai noştrt., dar măsură draga mea, măsură,
căci altfel ne ducem de ripă ! ....
Lia (cu umoare)
Eal' ai inceput cu teoriile! Vremea nu e tocmai bine
aleasă, cheri, pentru astfel de predici �j pe mine nu me
vei convinge cu dinsele pană acolo incăt sa-mi inchid viaţa
�i tinereţa intre patru pi'ireţi, spre a deveni o matroană
demnă de dat ca exemplu urma�ilor sau de subiect pane­
gericului ori epigramelor contimporanilor noştri) Rolul acesta
este prea greu pentru umerii mei şi eu nu pot fi altfel
decăt aşa cum sunt!... Daca găseşti casa asta prea nepo­
trivită pentru serbători, n'avem decăt să ne facem o alta,
in care după convenţia d-tale vei regula lucrurile cum vei
crede mai nimerit, ca să nu aibi a suferi intru nimic de
incomoditătile ce ţi-ar putea pricinui a�a numitele mele ne­
bunii! (se aude un sunet de clopot afară).
Robeanu
Insfnşit vine cineva! Aceasta te va distrage �i te va
mai linişt) poate. (işi ia pălăria şi-şi cat t mănuşile) Nu's .nicăeri !
Pot să primesc �i fără de mănu�i, nu e a�a? (se îndreaptă
spre fund). Aide 1 domna primeşte, doamna trebue să fie ve­
selă! Vino in salon! (Lia it urmează cam incet).
[217]
217
PRIMCL BAL
---------�--------------
SCENA IX.
Cei de sus, Simion (intrănd cu un pachet).
Robeanu
Cine a venit?
Simion
N'a venit nimeni.
Lia
A sunat cineva insă ?
Simion
Eu am sunat, cuconiţă; am fost la cucoana mare de
am luat cuţitele de argint, pe care le uitasem. Mi-a zis
cucoana mare să-i trimiteţi respuns cănd 01' incepe s11 vie
boierii, ca să poftească �i d-lor.
Robeanu
Bine. (se intoarce in faţa scenei) Ia vezi unde-mi sunt mă­
nu�ile. (Lia se intoarce in fala scenei. Simion pune pachetul pe masă, apoi
ese prin stinga).
SGENA X.
Lia, Robeanu (apropiindu-se de dinsa şi luând-o de mănă )
Robeanu
Ia te uită la mine! E�ti supărată tare?
Lia
Nici de cum. Ţi-am spus ce am trebuit s11·ţi spun,
[218]
PRIMUL BAL
de ce să fiu supărată? Daca nu me cuno�ti ăncă, nu e
vina mea!
Robeanu
Nu, fireşte, e vina mea. Da, �i tu e�ti atăt de ane­
voe de cunoscut, nu e aşa ?
Lia
Poate!
Robeanu
A�a zic toate femeile, cănd le stai irnpotrivă la ceva.
In ce priveşte însă petrecerile �i plimbările nu cred să aibi
a te plănge intru ceva de mine. De un an acuma, de dind
ne-am luat, afară de cele �ease septernăni petrecute in
Italia �i de cele doue luni cat am fost la ţară lăngă pă­
rinţii tăi, nu �tiu ele ne-au scăpat trei zile de-arăndul să
nu le petrecem afară din casă.
Vrei să �tii de la inceputul lunei, �i - azi suntem in
14, - ele căte ori nu ne-am dus nicăeri ? De trei ori. Am
avut patru prănzuri, dintre care două urmate de a�a zisul
ricevimento deschis, care s'au prefăcut in sera te danţante;
un concert vocal �i instrumental, unele am căscat impreună
la partea in tăia �i am dormit eu singur la partea a doua;
un concert de binefacere la care ai căntat o romanţă foarte
bine �i două arii de operă, împreună cu un tănăr subtiratec
�i găngav ca un dascăl de biserică; două baluri mari din­
tre cari al prinţesei s'a sfir�it la 8 ciasuri dimineaţa; un
botez cu musică militară �i şampanie care ţi-a dat o groas­
nică durere de cap; o represel1ta�ie de amatori la teatrul
cel mare §i o inmorrnentare la Schit la Căldăru�ani ! .....
Daca soeote�ti ea nu ne-a fost deajuns §i că nu am pe­
trecut destul de bine, ai toată dreptatea să fii supărată că
la balul teu, la primul ten bal, din care visai să, faci ade­
veratul eveniment al Carnavalului, lumea nu ţi-a sosit ăncă
la 10 ore trecute �i bărbatu tău j�i face teorii, predici �i
morală supărătoare, ca să-ţi ţie de urit ! ....
[219]
PRIMUL BAL
Lia
219
Urit? Nu mi-a fost de loc urit, căci J)Uţin inainte
de-a veni tu, plecase Zornescu de aici.
Robeanu
Zornescu? �i pentru ce a plecat? A crezut oare c'a
venit prea de vreme?
Lia
Ba nu. Dar nu era imbrăcat, Venea de la mo�ie �i
a§a in treacăt de la gară, s'a abătut, fără să �tie despre
balul nostru, să ne stringă măna. Cum mi-a cerut �i i-arn
dat un vals, un cadril �i cotilionul, l'am expediat de grabă
să-şl pună fracul. Mi-a zis că peste 20 de minute va fi
inapoi aici!
Robeanu
�tiu că ai să fii, cel puţin, de dinsul mulţumită, căci
este perfect dăntuitor §i are spirit. Nu puteai face o mai
nimerită alegere, chiar daca eu, presupunend că a§ juca �i
a� vorbi tot a§a de bine ca dinsul, a� fi venit să-ţi cer
valsul, cadrilul §i cotilionul ce l-ai acordat. E fericit
�trengarul !
Lia (după o pausă )
De mult cunoşti pe Zornescu?
Robeanu
De cănd eram copil. Casa noastră era lăngă a lor,
ne-am jucat, am Învăţat la �coali\ împreună, am fost la
Paris odată cu dinsul, am locuit chiar, in aceeaşi casă cu el.
Lia
Vrea să zică sunteţi foarte buni prieteni?
[220]
220
PRIMUL BAL
Robeanu
A�a cred. Cel putind i-arn dat toate dovezile unei
sincere �i călduroase prietenii �i el niciodată nu mi-a lăsat
vre-o indoeală despre iubirea �i increderea lui. Pentru ce
me intrebi asta '?
Lia
A�a, voeam să �tiu. Dar ce recuno�tjnţă are el cătră
tine? N'a vrut să-mi spue nimic, dar am inteles că un
simtiment mai puternic decăt acel al amiciei il leaga de
tine. I-at făcut se vede vreun serviciu, vre-o indatorire
insemnată?
Robeanu
Hm! nimic! Un lucru foarte natural mai ales intre
amici ca noi.
Lia
L'ai scăpat din vre-o incurcătnră ? l-ai servit de mar­
tur la duel, i-ai fost confident al nenumăratelor lui succese?
Ce a�a de mare serviciu a fost ca să-ţi datorească el, mai
ales, o astfel de recunoştinţă ? ...
Robeanu
Exagerează, precum face el in totdeauna 1 L'am căutat
de-a boală destul de serioasă ce a avut, nimic mai mult!. ..
Lia
Apoi atunci multă lume trebue sa·ţi fie recunosce­
toare! Dar nu era numai atăt, mai trebue să fie ceva ...
Robeanu
Ce curiosi tate ! - Ti-aduci aminte cănd ne-am văzut
,
noi pentru intăia dată?
\
'1
t.
[221]
PRIMUL BAL
Lia
221
Da. La noi la ţară, cănd era tata a�a de greu bolnav,
sunt doi ani.
Robeanu
Ştii că an că deatunci te-am iubit �i cred că �i tu
simţise§i căt imi erai de dragă? Ve făgăduisem să viu in
fiecare săptămână să ve văd, pănă la insănătoşirea tatei
�i-mi propusesem să ţiu cu sfinţenie acea făgădueală, căci
o indeplineam mai mult in folosul meu. Eram egoist.. ..
eram amorezat 1 Ştii că două luni am venit regulat �i din
ce in ce mai adănc imi intrai in inimă �i făceam totul
pentru a strecura intr'a ta, o parte din focul ce mă cu­
prinsese pe mine. Credeam in fericirea la care mă inălţa­
seşl tu �i rn'aş fi luptat impotriva oricui spre a nu o
perde. Deodată insă incetai de-a mai veni pe la voi §i �ease
luni, inţelegi tu, �ease luni mi-a fost peste putinţă să te
mai vea ....
Lia
Da, imi aduc aminte! Căte lacrimi am plăns eu atunci,
niciodată nu le voiu putea şterge din minte. Eram perdută,
credeam că mă uitaseşi.; cănd mi s'a spus că plecaseşi din
ţară, am crezut că ai fugit de mine, că..... dar nu-ţi mai
spunl ....
Robeanu [sărutănd-o)
Dragă 1 Drăguta mea 1 1'iam spus, cănd m'am intors,
că avusesem o insărcinare �tiinţifică �i ai crezut. Nu era
adevărat. Am fost, in starea sufletească in care mă aflam
atunci, §ease luni departe do tine, fără putinţă de-a §ti
nimic alt despre tine, decăt aceea ce lumea indiferentă pu­
tea să-mi spună, am fost cu inima §i cu sufletul frămen­
tate de dor, de indoeală, de gelosie, de desperare, fiindcă
Zornescu era pe patul mortii �i numai o minune l'a pu­
tut scăpa!
[222]
222
PRIMUL BAL
Lia
Cum se poate 1 Bietul băeat! Dragă George 1 (ia un scaun
şi se pune Lîngă fotoli ul unde sta George).
Robeanu
Zornescu se afla in Ungaria la venătoare! In urma
unei imprejurări, in care se zice că nu al' fi fost tocmai
corect .... Un ungur l'a acu sat că cercase să-i curtenească
sau să-i ia nevasta ....
Lia
Da? De asemenea fapte e bun d-lui i
Robeanu
Nu �tiu, nu-l acus!. .. ş'apoi pare-se că nu era numai
vina lui. Ungureanul urit �j betrăn, făcea un contrast
groasnic cu amicul nostru frumos, şmecher la vorbă �i
gratios cu damele precum e. - Infine me pomenesc cu o
telegramă prin care me chiamă acolo numai decăt. Plec
seara chiar �i adouazi la 6 ore il asist într'un duel, aprins
de ură �i de resbunare, in care Zornescu primeşte o lovi­
tură de spadă care-i pătrunse capătul de sus al plămânului
eşindu -i prin spate!
Lia (acoperind ochii)
Ce grozăvie !
Robeanu
Intelegi posi�ia mea! Vezăndul aproape perdut, m'am
jurat să nu-l părăsesc o clipă pănă ce ultimele mijloace de
a-l scăpa de moarte nu vor fi sleite. O Jună am crezut că
voiu inebunt 1 'I'ot ce �tiinta mi-a lăsat să ghicesc sau să
inţeleg din misteriele ei, n'am cl'l1�at nimic de�i eram la
ţară, fără cele trebuincioase de multe ori, dar susţinut de
credinta mea şi îmbărbătat de curajul şi devotamentul fe-
[223]
PRIMUL BAL
223
J
I
meei care-i pricinuise peirea, am luptat �i după o luna am
putut spera că nu va muri. La trei luni după duel am
plecat cu dinsul in Italia, unde �i-a recăpătat puterile �i
la o jumătate de an abia, după nenorocitul cela de duel,
m'am putut intoarce cu dinsul in ţară, fără să-mi fie po­
sibil de a-l părăsi un singur moment. - Daca vezi, dragii
Lio, peri albi in capul meu, ei sunt vrednice dovezi despre
am suferit de răul lui §i de dorul tău atunci!
Lia (apropiindu-se din ce in ce cu scaunul, il ia de găt si-I sărută)
Dragă, dragă Iorgule, cat de mult te iubesc! Vrei să
mă erţi de toate nebuniile ce ţi-am spus adineaori? (se aude
un clopot afara, - surprinsă) Sună 1
Robeanu (sculăndu-se răpede)
De astă dată incepe balul! Aud pe cineva!
Lia (punendu-si mănuşile a lene)
Zece �i jumătate trecute! Cam tiirziu!....
Robeanu
Ce bine eram amendoi ! ...
t;CENA XL
Cei de sus, Simion (aducend mănuşile).
Bimion
Coconaşule, au sosit doi domni, unul ca să dinte din
clavir �i altul a adus o vioară §i un sul de hărtie.
Robeanu (cătră Lia)
Orchestra! (lui Simion) Bine, bine. Roagă-i să poftească
[224]
224
PRIMUL BAL
in salon �i de le va fi cumva prea frig, piinii ce va veni
lumea, dă-le ceva cald de Mut.
Simion
Prea bine, coconaşule ! (ese).
SCENA XII.
Lia (lăngă cămin uităndu-se in oglindă) Robeanu (in planul al doilea
bătendu-şi mana stingă cu mănusele).
Robeanu (surizend)
Musicanti avem! demăncarea e gata, luminările's a­
prinse, numai mosafirii nu au sosit. (coboară) Ba nu, adică,
mie nu-mi pare tocmai lucrul politicos. Aşteptarea-i cam
lungii. Nu e a�a drăgută ?
Lia (intorcendu-sc)
Ce e drept, mi se pare ciudat, ciudat de tot. Acum
damele ca damele, dar măcar bărbaţii ar fi putut veni mai
de vreme să nu ne lase aşa de singuri ....
Robeanu
Singuri? noi singuri? Te inşăli amar draga mea 1 Din
potrivă suntem in cea mai aleasă �i mai plăcută societate.
O mulţime de amici scumpi �i adevăraţi sunt imprejurul
nostru �i nu aternă decăt de voinţa noastră pentru a-i pune
in mişcare, pentru a-i face să apară, acum aici, plini de
viaţă, de o viaţă trăită cu noi dimpreună ....
Lia (ciugulind nn strugure)
Nu te inţeleg. Devii liric 1... Este oare un mijloc pen­
tru a-ţi ascunde sila, ori a-ţi arnăgt nerăbdarea?
[225]
PRIMUL BAL
Robeanu
225
Nerăbdarea mea? Ce are a face? Daca vrei să �tii
adevărul, a� fi foarte bucuros să nu mai vie niminea, ca să
pot sta lăngă tine singur, singurel, aceea ce nu mi se in­
timplă de multe ori cu viaţa ce ducem. - Dimineaţa eu mă
scol de vreme, tu, obosită de bal uri, concerte, petreceri,
te scoli tărziu ; ne intilnim la dejun, măncăm răpede,
vorbim §i mai răpede §i abia cafeaua sorbită, eu plec la
bolna vi, tu te pui la irnbrăcat �i cănd la 5 mă intorc acasă,
CD să primesc clienţii, tu e�ti pornită de 2 ceasuri la vi­
site �i abia ne vedem la masă. După aceasta, el! imi im­
brac fracul, tu rochea decoltată �i pornim in lume ca să .. -.
petrecem pănă la zioă, cănd ne intoarcem sdrobiţi de obo­
seală pentru ... a reincepe a doua zi acela� lucru ! ... Cănd vrei
dar să pot găsr eu vreme mai potrivită pentru a-ţi spune
tot ce am pe suflet, pentru a-ţi vărsa in poala comoara de
desmerdări §i de simţiri ce stau veduvite de dorul teu, as­
cunse colea in piept ... cănd �i cum putea-voia mai bine a
ne aduna amintirile din trecut, amicii noştri buni, pare-mi­
se amicii cari nu ne părăsesc niciodată, despre cari i�i ver­
beam. Cănd, cănd, cănd? Daca nu acum la 11 ore noaptea,
căud a� vrot ca toate ciasoarnicele din tirg să sune 8 de
dimineaţa pentru ca mult comozii noştri invitaţi să nu se
mai deranjeze de a veni să ne turbure liniştea, �i vorba, �i
dragostea §i povestea cea cusută cu fir de aur a amintiri­
lor noastre ! ...
Lia (privindu-l cu drag)
Ce schimbare! ce dulceaţă de vorbă, mon cher cheri !
intru atăt mi te arăţi, altfel de cum me deprinsesem de a
te vedea, incat e o surprinzătoare dar dulce revelatiune
pentru mine. Vorbeşte! vorbeşte! Ai dreptate, nu suntem
singuri, pentru că ne iubim §i toţi ceilalti imi sunt supă­
rători impiedicăndu-mă să te ascult �i să mă simtesc bine,
bine aproape de tine 1 (se aşează pe un scaun lăngă fotoliul de la cămin,
incingenduse cu dantela albă peste umerii goi).
C. L. An. XXIII. No. 3. - 28,653.
15
[226]
PR[MUL BAL
226
--------------------------
Robeanu (pe fotoliu)
Iţi aduci aminte de prima noastră intălnire, după in­
toarcerea mea din Italia? Lăsasem pe Sinescu, in care a­
veam toată increderea, să continue cura tatălui tău. Indată
sosit, me duc să iau nuvele despre dinsul §i era să sbuc­
nesc in lacrimi de bucurie cănd imi spuse că, sunteţi cu toţii
in Bucureşti �i că in acea seară chiar ve duceţi la teatru.
Era opera italiană. Se dedea Lucia. Cum am trăit pănă
seara iţi poţi inchipui, arzend de nerăbdare. In fine la 81/2
me instalam intr'o lojă priveghiănd fiece uşă ce se deschi­
dea, căci nu sosisereţi ăncă. Se cănta tocmai duetul dintre
Edgard §i Lucia din actul 1 cănd ai intrat in sală. Albă �i
palidă, cu ochii mari trişti, eată cum te-am văzut prin pănza
lacrimelor oare-mi jucau in ochi. Abia după căderea cor­
tinei m'ai putut zări §i mi�carea ce ai făcut de surprindere,
de temere, de dorinţă §i de părere de reu totdeodată, mi-a
spus intr'o clipă tot ce se petrecuse in sufletul tău, de cănd
nu te vezusem. Ti-aduci aminte? ..
b
Lia
Cum să nu-mi aduc aminte, mai ales că neputăndu-mi
opri lacrimile, am fost silită să me scol din faţă §i să mă
aşăz pe un scaun in fundul lojii, ca să nu me vadă lumea
că plăng. Noroc numai că incepuse actul următor §i că
tata arătăndu-me, zicea incet mamei că: "nemuritoarea rnu­
si că a lui Donizetti", rne impresiona atăt de tare incăt nu-mi
mai puteam stăpăni plănsul. Ba chiar mama surprinsă de
atăta sensibilitate - m'a infruntat zicendu-mi răstit că: ce
fac atătea fasoane! Şi mie, pe lăngă altele imi parea reu
să nu crezi cumva că din pricina ta fugisem din faţa lojei...
Robeanu (tăindu-i vorba)
Dar după aceasta, la balul de la teatru, cănd sub pre­
text că nu e�ti bine, refusai pe to�i dăntuitorii ca să pu­
tem sta la vorbă, §i cănd un ofiţer a vrut să-mi caute găl­
ceavă, din pricină că il refuzaseşi de mai multe ori �i abia
[227]
PRIMUL BAL
227
l'am putut face să inţeleagă că, o domnişoară bolnavă care
merge la un bal de binefacere, poate foarte bine juca cu
medicul seu, fără ca pentru aceasta un june �i briliant ro­
şior să se poată formaliza; fiindcă cu medicul cadrilul de­
vine o plimbare higienică, pe cănd cu ofi�erul ar fi o evo­
luţiune militară negre�it superbă dar... obositoare... (rid
arnendoi).
Lia
Dar venătoarea de lupi, la care am mers impreună in
ajunul logodnei noastre!
Robeanu
Niciodată n'am tremurat mai mult decăt atunci!
Lia
De frig sau de frică?
Robeauu
De frig pentru tine �i de ernotiune pentru amendoi,
căci era intăia dată cănd ne găseam singuri.
Lia
Iţi aduci aminte de mo� 'I'oader padurarul care ne-a
intimpinat cu cele doue căprioare, urandu-ne fericire �i no­
roc, căci ne e�ise cu plin inainte ...
Robeanu
Şi noi tot cu plin l'am trimis acasă, fărmecat de bu­
nătatea ta �i incălzit sărmanul de vorbele bune �i de Cot­
narul ce i-l turnase�i mereu in timpul mesei? ..
Lia
Dar călătoria noastră in Italia �i nerăbdarea ce aveam
de a pleca dintr'un loc intr'altul? Nu mai pot uita nunta
fetei celei a de pescar de la Porto d' Anzio, cănd am trebuit
[228]
228
PRIMUL BAL
să măncăm la masa mare �i să joc cu invitaţii mirelui �i
ai miresei, cari din ce in ce mai aprinş! de danţ �i de vin
me tot inăltau pe scara nobletei, după fiecare căntec: (imi­
tănd gesturile şi vocile) grazie tan te contessina! servo umilissimo
Eccelenza! bella rnarchesina incantati siamo ! ... Illustrissima
Principessa, tanta felicita per noi... §i poetul bătrăn care
abia i§i mai putea deschide ochii ingreuiaţi de băutură, mă
tot lovea cu cotul spuindu-rni : non e ver' la festa piace
molto alla Sua Altezza ? .. �i nu §tiu unde s'ar fi sfir­
§it acestea daca nu tocmai nesimţitoare la ochiadele invăpă­
iate ce-ţi aruncau prea cu dărnicie sora �i verisoara Mari­
quittei, nu am fi plecat, smulgăndu-te din colţul unde ri­
deaţi căte trei, spunendu-le nu �tiu ce, dar de sigur nimica
priincios pentru curăţia inimelor lor prea săltăreţe i
Robeanu
Nu §tiu daca erau săltăreţe ori nu, insă ce ştiu bine
e că, in barcă la intoarcere ai stat aproape o oră fără să-mi
spui un cuvănt, �i de la port pănă acasă am simţit cum
iţi tremura braţul �i doamne iartă-mă! pare-mi-se că m'ai
�i ciupit de vreo două ori! Asta a fost prima dată cănd ni
s'a ascuns luna de miere in nori! Noroc insă că eram la
Neapole §i că cerul Italiei ca �i sufletul tău nu poate să stea
posomorit multă vreme 1. .. Cănd ai §ti cătă plăcere mi-ai
făcut atunci �i ce fericit am fost, vezăndu-te cum te plim­
bai a§a preocupată, ca �i cum ai fi fost împovărată de
treabă, prin casă. Tu credeai că eu nu te vedeam, cum mă
fulgerai cu ochii câteodată �i din dărătul jurnalului după
care mă ascundeam, ca să nu-mi vezi bucuria, te observam
§i-mi părea a�a de bine in căt te-aş fi luat in braţe să te
sărut, daca nu mi-ar fi fost teamă să intrerup �irul me�te­
�ugitei drame ce-ţi frământa mintea!
Lia
Vrea să zică rideai de mine?
[229]
PRIMUL BAL
Robeanu
Şi tu erai geloasă?
Lia
229
I
I I
I
�
Geloasă? Şi pentru ce? Pentru ochii dulci ai unor
pescărese ! ...
Robeanu (tăindu-i vorba)
A unor femei frumoase! La voi conditiunea socială nu
face nimic, pentru că in pieptul tuturor femeilor ard ace­
leaşi doruri, precum in ochii �i in vorbele lor se ascund
aceleaşi şiretenii.;
Lia
V rea să zică ele ar fi fost in stare să te distragă de
la mine, chiar după trei săptămâni de căsătorie! Frumos,
domnule Georges ! ... frumos ! ... Acuma in�eleg eu pentru ce
vorbeai cu atăta entusiasmu de Neapole, de mare, de lun­
traşi �i de pescari !... U n ora� plin de cerşetori, de praf �i
de străini curio�i �i obrasnici, o mare totdeauna albastră �i
netedă, pare c'ar fi templele vopsite ale Cucoanei Luxiţei
Simizeanca, o mare searbedă, fără nici un fel de caracter
impunător, cum zice foarte bine Zornescu, o căldură nesu­
ferită, nişte otel uri unde nu poţi dormi din causa sgomotu­
lui şi n'ai ce măna dacă nu-ţi plac macaroanele, untul de
lemn şi smochinele, o lume desrnăţată şi trăndavă, eal' căt
despre pescarii şi pescăriţele el-tale, uite cu toate genele lor
lungi şi creţe şi ochii lor galeşi şi vicleni ...
Robeanu (intrerupănd-o}
Nu sfirşr, căci ai să fii, ori nedreaptă, ori reutăcioasă
şi nu ar fi bine să ne stricăm seara, filosofănd pe socoteala
altora ... Ce curios copil eşti tu? Draga mea, sufletul nostru
e ca şi o grădină, la inceput e selbatecă, in care cresc toate
felurile ele flori şi ele burueni la un loc. Cu timpul, versta
[230]
230
PRIMUL BAL
ori împrejurările cultiva pe unele �i smulge pe celelalte,
croind drumuri largi şi bătătorite printre dinsele. Apoi pasiu­
nile, nevoia, durerile vieţeî prăpădesc pomii şi usucă flo­
rile ... noroc doar că inima omului trage spre dragoste cum
trag isvoarole la mare. Mersul insă nu este acela', unele
curg a lene printre maluri verzi şi inflori te, altele se pră­
vălesc ca şioiul care răstoarnă tot in cale-i ... (Lia ride) Ce
rizi? Nu me pricepi ? .. ai dreptate! (o ia ele găt şi o sărută) Te
iubesc 1 (se aude un violent sunet ele clopot afară, amendoi sar deodată in
sus. Robeanu işi ia pălăria şi rnănuşele. Lia isi scoate dantela şi-şi pune re­
pede mănusa dreaptă) ...
Lia
Unsprezece ceasuri! Deacum a sburat visul! Amintirile
fug pe fereastră, cănd intră mosafirii pe uşă 1. .. Ah! ce bine
eram impreună. Me crezi Georges că şi uitasem că avem
bal astă seară ? ..
Robeanu
Dar eu 1. ..
SCENA XIII.
Cei de sus, Simion (intrănd cu o tavă pe care sunt căteva ziare şi o
telegramă).
Simion (lui Robeanu)
Să iscăliţi chitan�a, coconaşule '
Lia
Ce, n'a venit nimeni?
Simion
Nimeni! Am aşteptat eu intr'o părere la scară, apoi
m'am dus la poartă, m'am uitat in dreapta, in stinga ... pre-
[231]
PRIMUL BAL
231
tutindeni intrau trăsuri in ogrăzile dealături, numai la noi
nu. Ba că Vasile zicea, nu cumva n'or fi nimerind casa
noastră boerii ? ... de, ce să mai zică şi el, că aşa lucru an că
n'am apucat!
Robeanu (după ce a cetit)
Eaca, vezi, vorbeam de Neapole şi Neapole se găndea
la noi.
Lia
Cum asta? (Simion ese cu chilanţa).
SCENA XIV.
Robeanu, Lia (Irăgendu-şi nervoasă mănuşa din mănă],
Robeanu
Ştii sculptorul care ţi-a făcut bustul? Uite, imi tele­
grafiază că a reuşit de minune şi că după ce a fost admi­
rat şi premiat la expositia de frumoase arte, azi l'a expe­
diat cu mare iuţeală la Bucureşti,
Lia
Bravo! imi pare foarte bine. Am să-l pun in biuroul
teu ! Pană acum toate ne-au mers după voe ... numai (privind
imprejur) nu vine ăncă nimeni şi pregătirile noastre sunt de
geaba.
Robeanu
Atăt mai reu pentru cei ce nu vin să se folosească
de dinsele. Intradevăr că masa e superbă şi ai impodobit-o
atăt de frumos că o fi şi păcat (dă ocol mcsci) să nu guste
cineva dintr'insa. (ia o cartă după şervet) Mitică Zornescu! (ia alta
Lia Robeanu (ia pe cea dealătur i) Maiorul Florin ... Bine te-ai po­
trivit! Dar pe mine unde m'ai pus?
[232]
232
PRIMUL BAL
Lia (arătăndu-i locul din faţa publicului)
Acolo, intre cucoana Luxiţă Simizeanca şi contesa
Lavardoff.
Robeanu (trecend răpede la locul indicat)
Protestez! E O trădare. Intre două contimporare a lui
Kisseleffl Asta nu se poatel Frumos! D·ta te aşezi intre
cei mai eleganţi şi mai primejdioşi tineri din Capitală şi pe
mine me surghiun eşti intre două rnomăi sbircite şi dărăpă­
nate! Bine dragă, dar cu ce ţi-am greşit de me pedepseşti
astfel? De ce nu-l pui pe Zornescu intre ele, căci tot are
Contesa o pasiune nenorocită pentru dinsul l, .. Auzi cucoana
Luxiţa L.
Lia
Dragă Georges cheri 1 Nu puteam face altfel ca să pot
impăca pe toată lumea. Inţelegi că pe Maiorul şi pe Zor­
nescu am preferit să-i pun lăngă mine, decăt să-i las să
flutureze pe lăngă fete, ori să se f'urişeze printre femei ti­
nere, din causa mamelor şi a bărbaţilor. ştii că toată lu­
mea fuge de cele doue momăi, cum le zici tu, una fiind
vorbăreaţă peste măsură şi Contesa surdă, pretenţioasă şi
fudulă 1 Pe cine puteam oare să pun intre dinsele, care să
nu găsească pricină sau să, se scoale, sau să nu se pună
la masă. Vezi bine că noi ca gasde am trebuit să ne sacri­
ficăm 1. .. 1'i -am elat locul de onoare!
Robeanu
Foarte.ţi mulţumesc de aşa onoare 1. .. Ş'apoi sacrificiu
e numai elin partea mea, caci tu ... adică ce mai e şi moda
asta cu numele scris pe tacăme, inserunănd locul fiecăruia
după vointa gasdei? Eu ştiam că la supeuri, nu se urmează
regula asta, bună cel mai mult pentru prănzurile ceremo­
nioase. Ai văzut şi tu la Princesa moda asta şi n'ai avut ni­
mic mai bun decăt să mi-o aplici şi mie... Lasă oamenilor
[233]
PRIMUL BAL
233
libertatea să se pună unde le-o plăcea, ce, noi avem să le
impunem şi locurile, după cei condamnăm sărrnanii să se
obosească jucănd o noapte întreagă. Eu protestez şi pledez
pentru libertate (vrea să ridice biletele].
T ... ia (inaintănd)
Nu, nu Georges! daca me iubeşti!
Robeanu
Atunci pune pe alt cineva in locu-mi, căci altfel de­
sertez L ..
Lia
Nu se poate, lasă aşa cum am pus eu la cale 1 Mai intăi
supeul nostru este assis şi fiecare trebue să-şi cunoască lo­
cul dinainte, pentru ca să nu se facă in curcă tură, apoi nu
vreau ca in casă la mine să se plăngă lumea că n'a avut
indestul ori n'a putut mănca cum se cuvine, şi daca nu
pastrăm regula asta, atunci ce deosebire ar fi intre noi şi
ceilalţi de care am ris poate Nu uita că noi dăm un bal,
iar nu o serată aşa pe picior .
Robeanu (turnăndu-si vin in pahar)
Mi s'a uscat gatul de pe acum, numai găndindu-mă
la ce m'aşteaptă 1 ...
Lia
Ce faci Georges, imi deranjezi paharele 1
Robeanu
MEi iartă dragă 1 daca asta e locul meu, apoi mi se
pare că am cel puţin dreptul să usez de dinsul şi să-mi
torn vin in paharul meu, din care n'are să mai bea altul...
şi asta e o consequenţă a fixării locurilor anume, poate
singurul bun ce are, căci altmintrelea eşti silit să bei in
paharul vecinului.
[234]
234
PRIMUL BAL
Lia.
Vezi că am avut dreptate?
Robeanu
Mă rog, toate bune, dar ce o să fac eu intre aceste
două venerabile ruine ale Regulamentului Organic? Daca aş
şti măcar ce să le spun ca sa nu prea bage de seamă căt
imi sunt de nesuferite. De-mi spuneai asta mai dinainte,
resfoiam cronicele vechi, ca să am sare la vorbă ... mai ales
cu cocoana Luxiţa!
Lia
Ei, vorbeşte-le şi tu ce te-i pricepe ... Cercetează-le de
sănătate de pildă ...
Robeanu
Negreşit! să te pomeneşti cu nebuna de Contesă că-şi
desface corsajul in mijlocul oamenilor, ca să-i ascult palpi­
ta�iile! Inchipueşte-�i că are preten�ie să sufere de inimă
şi să creadă că are să moară de anevrismu! O fi suferit ea
acum 40 de ani de inimă, că mult a mai palpitat in toate
felurile. dar acum i s'o fi urit şi ei să mai bată intr'o pe­
şteră de piept ca al ei, pe care s'a restătat zece generatii
şi vreo căteva invasiuni l
Lia
Il.. că 1im bă rea mai e�ti!
Robeanu
Eu? Spun �i eu ce zice lumea �i doar o fi CUDOS­
cend-o ea mai bine de atăta sumedenie de ani de cănd o
tot trudeşte, cu chipul ei de brezae sulemenită �i cu pre­
tenţiile-i ridicule de coboritoare din neamul lui Por-Impe­
rat ! .... Dar cucoana Luxiţa ? A jucat hora cu Tudor Vladi­
mirescu la Cotroceni, a mâncat Imam-baildi cu paşalele
[235]
PRIMUL BAL
235
turceşti la Giurgiu, s'a gudurat pe lăngă cazacii lui Nicolae
Pavlovici, a luat in casatorie pe un postelnic moldovean,
pe care l'a in�alat cu un honved unguresc, de la care a
fugit cu un Tanzmaister vienez �i cănd s'a intors in ţariL
de-a luat pe reposatul Andronache Simizeanu de bărbat,
colindase toate părţile lumii, ceeace face pe bietul tata sa
zica mamei, cănd o vedea ca vine la noi la visită : "paza
soro, că eaca vine Calendarul lui Karkaleki, cel in 40 de
limbi"]. ....
Lia (rizend cu hohot)
�tii că nu te-a� fi crezut a�a de hazliu, George dragă!
De cănd ne-am luat azi e intăia dată de cănd te văd a�a
de vesel �i această vervă plină de umoare vioae şi comică .....
Robeanu
Vezi draga ce vrea sa zica sa trăeşti pentru altii eal'
nu pentru tine? ajungi că nici nevasta nu te mai cunoa�te
�i nu-V inţelege firea 1 (bea) Ah 1 pare că m'am mai răcorit!
(dănd o sărutare in vent] Hm ! asta e pentru voi bunii �i iubiţii
mei mosafiri, cari aşa de discreti �i de politicoşi sunteti in­
cat, simtind cat de greu imi stă pe suflet balul acesta,
faceti tot ce puteţi pentru a-mi scurta supliciul �i a-mi
micşora povara. (Intorcendu-se la dreapta) Nu-i a�aj nobila �i gra­
cioasă contesă? Ah! cănd ati �ti ce placere mi-ati face
cănd nu aţi veni sa-mi stricati cheful ce am cu infăţişaroa
d-voastră acra ca agurida şi increţita ca un mer desghetat
pe sobă 1 (cătd Lia) Ştii, ii vorbesc astfel fiindca e surda de
poţi sa dai cu tunul lăngă dinsa! (vorbeşte eal' cătră dreapta) mai
ca a� consimt] sa ve dau acea atăt de mult solicitată doc­
torie care v'ar linişt; pentru totdeauna toate bătăile supă­
rătoare ce ve sbuciumă a�a de cumplit inima..... mititica!
(ciocnind paharul cu acel al persoanei presupuse din dreapta) Sa ve tră­
ească 1 ... Aţi mâncat bine? Sunt foarte bucuros! (se intoarce
la stinga) cred �i eu că s'o fi saturat, hai? ce zici cucoana
Luxito 1.. .. ca de cănd s'a pus la masa nu şi-a mai dat rănd
gurei! Ce zici? e surda ?.... asta trebue s'o �tii dota mai
[236]
236
PRIMUL BAL
bine decat mine, fiindcă nimenea nu te ascultă mai cu drag
vorbind, decat dinsa! (luănd o bucată de friptură) Poftiţi fasan!
(tae şi gustă) De minune! Nu e af;la ?... Cred �i eu, nevasta
mea l'a crescut cu măna ei f;li l'a ingrăşat numai cu mig­
dale dulci §i cu rum Jamaica de la UJmeni! (cătră Lia) Ba
fără glumă dragă, e bun de tot! Nu guşti �i tu o bucăţică?
(tae si-i dă) ... daca me iubeşti!
Lia
Bine dragă, daca te pui să mănănci de pe acum o
să-mi strici tot rostul mesei ! ..... Mi·e§ti drag de tot aşa l
Robeanu
Dar altmintrelea nu?
Lia
Ba da, in toate felurile. Dar intre cucoana Luxiţa §i
contesa te-ai desvelit atăt de mult, incăt pot zice că astă
sară te cunosc f;li eu pe deplin §i te pot preţul intr'ade­
VeI' a�a precum e�ti. Nu poţi să-ţi inchipueşti căt sunt de
fericită de această descoperire!
Robeanu
Vezi că aveam dreptate, că numai fiind unul lăngă
altul, singuri singurei, voiu putea să-mi desfăşor talentele,
căci altfel mărturisesc că mă luai drept un om posac, dis­
tras, poate chiar §i răutăcios §i dorinţa ta de-a merge ne­
contenit in lume era numai temerea de-a remănea singură
cu mine .... ca să mori de urit? ... Spune drept, nu e aşa ? ..
Lia (cu indoeală)
Nu, cum poţi crede una ca asta? Tu §tii că te iu­
besc, că te-am iubit in totdeauna atăt de mult!
Robeanu
Da, dar deacuma §i mai mult poate! (intizăndu-i măna)
[237]
r
PRIMUL BAL
237
Vino incoace, să pecetluim pactul cel nou de viaţl1. Să trăim
pentru noi �i prin noi mai intăi �i atunci dind ni se va uri,
oricănd vom fi sili�i de datoriile sociale ori de împrejurări,
s11 trăim �i pentru altii! Vrei? (toarnă un pahar Liei) Aide cioc­
neşte : In sănătatea ta, dragă nevastă!
Lia
In sănătatea ta, scumpul �i iubitul meu George! (se
săruta peste masă).
Robeanu
Anca odată! (se sărută) Şi acuma Iasă-mă să in chin �i
cu invitaţii no�trij, pănă cănd sunt ăncă in vervă. (dregen­
du-şi glasul) Doamnelor �i domnilor! Nu sunt vrednic să ve
mulţumesc de distinsa onoare ce ne-aţi făcut adunăndu-vs
(apasă) CU atăta graM măgulitoare in saloanele noastre �i
măncănd din minunatul acesta de supeu, cu o poftă atăt
îmbucurătoare pentru starea sănătăţii d-voastre! Ea, pot
a zice, este o probă elo quentă, că intrănd aci, aţi uitat că
veniţi la un medic, a căruia cea mai sfăntă �i mai lucra­
tivă datorie este de-a se devota pentru omenirea suferindă!
Eată pentru ce să-mi daţi voe a ve ura multe �i fericite
succese de asemenea natură in cariera d-voastre de invitaţi
la baluri cu supeuri, reservăndu - mi totdeodată dreptul
de-a ve căuta chiar gratis pe fiecare, cu conditie numai să
nu aveţi prilej de-a ve inbolnăvl in casa mea. Să ve fie
de bine! Şi nouă asemenea! (işi bea paharul.
Lia
Imi pare reu că nu e Zornescu să te audă, căci
nebun de bucurie, vezăndute a�a de bine dispus ..... A'
dar găsesc că �i d-lui e in intărziere.... A trecut r
ori 20 de minute de cănd mi-a promis că se va ir
Robeanu
(venind Hlngă cămin şi privind ornicul pe care il controleaz
Unsprezece trecute! Dragă, nu e lucru Cl
[238]
238
rl�IMUL BAL
gluma la o parte Du-mi pot inchipui cum să nu vie nimeni,
nici cel mai mic ofiţeraş, pănă acum. Trebue să se fi aprins
oraşul sau că mai sunt baluri pe undeva, căci altfel nu-mi
explic o asemenea nemai pomenită necuviintă, Acum pen­
tru mine lucrul nu este de nicio importantă, dincontra, dar
pentru tine e nu numai un reu augur pe viitor, ci chiar o
probă vădită că lumea nu vrea să ia in seamă invitarea ta 1
Lia
Şi doar am făcut-o in toată regula, cu opt dacă nu
cu zece zile inainte, nu-mi aduc aminte bin. Am scris eu
�i cu mama invitaţiile dupe lista ce mi-ai făcut tu �i le-am
dat lui Simion sa le împartă. Nu poate fi nicio neregu­
laritate 1
Robeanu
Le-ai dat lui Simion să le impartă el singur?
Lia
Nu, sa le puna la po�tă.
Robeanu
Atunci fără indoeală că au ajuns la destinaţie de
atăta timp. In ora� se face distribuţia de 4, 5 ori pe zi.
Ia sa cercetăm lucrul mai deaproape .... (sună).
SCENA XV.
Cei de sus, Simion.
Robeanu
In ce zi ţi-a dat cuconiţa biletele de invitaţie pen­
tru bal?
[239]
PRIMUL BAL
Simion
239
Sunt pe semne vre-o zece zile deatunci, cuconaşule,
(găndind) da, sunt zece zile.
Lia
�i cum ai făcut cu ele?
Simion
Cum să fac? Le-am luat a�a pachet cum mi-le-a�i dat,
le-am pus in buzunar �i m'am dus eu singur de le-am pus
in cutia po�tei la coltul uli�ei, lăngă pu�ca�.
Lia
In ce zi a fost asta?
Simion (găndind)
Azi suntem Sămbăta .... Miercurea trecută. Cum m'am
intors cu d-voastră de la cucoana mare, cu trăsura, mi-Ie-a�i
dat �i a�a cum eram cu mantaoa de blană, m'am dus de
le-am turnat singur in cutie.
Robeanu
Miercuri zici?
Simion
Da, Miercuri.
Robeanu
La ce eias?
Simion
Pe la cinci trecute dupe prănz.
Robeanu
Cănd era focul la puşcaş ?
[240]
PRIMUL BAL
Simion
Tocmai. Atunci ve intorceati �j d-voastră pe jos acasa
�i v'aţi oprit la foc, ba ăncă am intrat amăndoi in lăuntru
că zicea lumea ca nevasta. neamţului fusese rănită de nişte
earbă de puşcă �i zăcea plină de sănge in odaea din fund.
Ştj�i c'arn intrat �i eu cu d-voastră '?
Robeanu
Da, imi aduc aminte. Dar nu erai cu mantaoa cu
blană mi se pare. (giîndind) N u.Erai cu capul gol şi cu spen­
terui cenuşiu. Eu cel putin nu te-am văzut imbrăcat cu
mantaoa. Apoi daca zici ca ai plecat imbrăcat, ce ai făcut
mantaoa, căci acum imi aduc foarte bine aminte că nu o
aveai.. ..
Simion
Păi, nu fireşte, nu o aveam. Fiindcă ajungend la colt
am vezut lumea alergănd �i pompierii �i incepuse să arunce
lucrurile de pe ferestre jos, cum le e obiceiu �j striga la
oameni să se ferească că e sarbă de puşcă in prăvălia
neamtului. Ba chiar m'a imbrăucit un ofiter �î mi-a zis de
ce nu pun măna �i case gura.... eu nu căscam gura că
abia ajunsesem. Tocmai atunci treceati �i d-voastră §i m'ati
mănat să v'aduc ghiosdanul cel mic ro�u de pe biurou, Am
dat fuga acasă, am lăsat pălăria �i mantaoa �i v'am adus
ghiosdanul de grabă acolo.
Lia
Dar biletele le pusese�i in cutie ori nu?
Simion
Fire�te le pusesem 1
Robeanu
Deatunci te-ai mai imbrăcat cu mantaoa ?
\
[241]
PRIMUL BAL 24)
---
Simion
Ba nu. Mi-a strins'o Catinca in dulap �i nici n'am
avut cănd s'o mai imbrac, din pricină e'am regulat prin
odăi pentru bal. De eate ori am fost in terg, am fost in
ţivil.
Robeanu (striga in dreapta)
Catinco! Catinco!
Catinca (din culise)
Porunciţi!
Robeanu
Ia adu-mi mantaoa de blană a lui Simion incoace.
(se aude afară o trăsură).
Lia (enervată)
Răpede Simioane. Vine cineva. (Simion ese].
SCENA XVI.
Cei de sus, afară de Simion, Catinca (aduce blana).
Robeanu
(c'tutănd prin buzunare el:î ele un pachet cu bilete de invitaţie ---- ceteşte)
Domnul �i doamna Robeanu, au onoare de-a ve ruga,
să binevoi ti a asista la balul ce dan in seara de 14 Fe­
vruarie 1889. (svirlind biletele in sus) U fa! ura l! s'a deslegat
enigma!
Lia (cu părere de re u)
E O nemai pomenită prostie!
Robeanu (Iuăndc de talie)
Lasă draga, balul ten nu e perdut ... (cătră Catinca) Spune
C, L. An. xxm. No. 3. - 28,653. 16
[242]
242
PRIMUL BAL
musicantilor să dinte un vals! (Catinca ese prin fund răpede) Din
contra! Masa e intinsă, musican�ii vor incepe să cănte.
(ceremonios) Doamna binevoe�te a-mi acorda, primul vals,
prima polcă, primul cadnl-şi cotilionull
Lia (cu dragoste plecând capul pe umerul lui)
Din tot sufletul meu, Georges cheri l
SCENA XVII.
Cei de sus, Simion.
Simion
A sosit domnul Zornescu pentru bal l (se aude valsul in fund).
Robeanu (incepend jocul)
Spune d-lui Zomescu că a sosit prea tărziu �i că ba­
lul nostru, primul nostru bal va fi de azi peste opt zile!­
(merge spre fund jucănd val sul).
(Cortina cade).
ASCANIO.
1889 Fevruarie, Bucureşti.
[243]
r
CAPUL LUI MIHAI VITEAZUL
-----------------------
CAPUL LUI MIHAI VITEAZUL
1
243
1
f
1
I
VULTURUL LUI BATORI
OO�
' 'upă ce Mihai invinse pe Turci la Călugăreni,
� Cu viteaza sa armată, -- şaisprece mii de oşteni,-­
Se retrase cătră munte, căci, deşi lovită tare,
Oastea lui Sinan la numer era ăncă foarte mare,
Şi eroul, inainte de-a da pept din nou cu ea,
Aştepta pe craiul ungur ş'ajutorul ce-aducea,
In acelaş timp, Batori, cu oştirea secuească,
Venea peste munţi in ţară cu Mihai să se unească.
Cănd SOS! 'n vale la Rucăr, acest fapt surprinzetor
Deşteptâ nedomirirea şi mirarea tutulor:
Intr'o zi, -- de dimineaţă, -- pe cănd tabăra'n mişcare,
Subt al brazilor lung freamăt, se gătea pentru plecare,
Un vultur negru, -- mai mare decăt sunt obicinuit, ­
Luănd sborul de pe piscul Peatra Craiului numit,
Pluti un moment in aer. Dup'aceea, fără frică
Nici de oameni, nici de larma ce din lagăre s' ardică,
S'aşezâ drept Iăngă cortul lui Batori, ăncă'ntins,
Şi, cu multă uşurinţă, se lăsâ să fie prins.
Prinţul ungur vezu'ntr'ensul un trimes al Provedintei :
[244]
CAPUL LUI MIHA[ VITEAZUL
Deci, el lui Mihai il dete ca simbol al biruinţei.
Mihai avea pentru fiare un deosebit amor,
Şi-i plăcea să-şi treacă vremea irnblănzind natura lor.
El, in ochii lui de flacări, arşi de focul din resboaie,
Purta darul fascinării, care turbură şi moaie,
Dar teribil ce, 'n adăncu-i, firea ţine incuiat
Şi-l acordă cu greu numai vr'unui rar privilegiat,
Căci el dă celui ce-l are acea straşnică 'nsusire
D'a smeri omul sau feara printr'o singură privire.
Astfel, in contact cu dinsul, lighioana cea mai rea
Se'nvăţa să se supuie, in scurt timp, la tot ce vrea.
Ca dovadă, cronicarul Baltazar Valter citează
Un fapt ce la mulţi se pare necrezut, - căci minunează.
EI, in cartea lui, vorbeşte de doi cerbi domesticiţi
Cari se ţineau pretutindeni de Mihai nedes!ipiţi.
La Călugăreni, sermanii l plini de dragoste, '1 urmare
In virtejul luptei, unde secera moartea amară,
Infruntănd puşti, săbii, tunuri, păşind leşuri de păgăn,
Ca s'alerge după bunul şi viteazul lor stăpăn.
Cătră seară numai, unul ucis fiind de-un nescine,
Celalt fugi şi s'ascunse in pădurile vecine.
Aşa dar, Mihai fu vesel de vulturul dăruit
Şi făcu din el indată soţul seu nedespărţit.
Acel brav fără păreche putea singur a-şi alege,
Drept tovarăş, p'acest falnic al vesduhurilor rege,
Arnendoi avend măndria de-a simţi că sunt fruntaşi,
Unul printre sburătoare şi cel lalt printre ostaşi.
Ei făcure, uniţi astfel intr'un cuget de frăţie,
Multe drumuri insemnate prin isprăvi de vitejie.
La Nicopoli, 'n Moldova, in Ardeal, in ori-ce loc,
In resboaie norocoase sau lipsite de noroc,
La nevoi sau la succese, ei mereu fure 'rnpreună,
Impărţindu-şi deopotrivă soarta rea şi soarta bună.
Era 'ntr'adever un lucru de vezut cu totul nou
Dragostea acelei paseri pentru marele erou,
[245]
CAPUL LUI MIHAI VITEAZUL
-------
24ii
Ş'acea trudă neadormită, ca de mamă şi suroră,
Ce-şi dedea ca să vegheze peste el in ori-ce oră.
La Tărgovişte, 'n palatu-i, sau subt cortu-i de resbel,
Mihai n'avea mai bun paznic ca vulturul seu fidel.
El sta, noaptea, lăngă patu-i, ascultând ori-ce mişcare,
Asista, 'ntrun colţ, la prănzu-i, il urma chiar la plimbare.
Dar, in lupte, mai cu seamă, şi'ntral armelor tumult,
Vedeai ăncă şi mai bine căt ţinea la el de mult.
In asemenea momente de aprindere, supreme,
Cine, 'n focu 'nvălmăşelei, să-I privească avea vreme,
Peste cămpul de bătae il putea zări, sburănd
Unde scumpul seu tovarăş se lupta in primul rănd.
El, prin ţipetele sale, in sinistra 'ncăerare,
Voia par' că să-I aţiţe şi să-i dea curaj mai mare;
Sau, cănd toiul mezii-zile scănteia, ii sta in drept
Ca să-i facă o umbrire protectoare cu-al seu pept;
Sau, mişcănd uşor din aripi, pe arşiţa de la soare,
Se silea ca să-i usuce fruntea udă de sudoare ...
Atunci nu ştiai la cine să te uiti, caci, cu prisos
Păreau mândri, şi viteazul, şi vulturul credincios! ...
II
TURDA
Cănd Romanilor, odată, vorbeai de Pompeu-ceIMare,
Apărănd legalitatea, ucis totuşi prin trădare,
Işi acopereau figura, suspinănd inabuşit,
Căci Republica cu dinsul ei simţeau că a murit!
Viaţa naţiilor astfel are pagini ce se'nchee
Cu jertfirea vr'unui geniu intrupat intr'o idee,
Care sufere, şi umblă, şi se luptă necurmat
Ca să'mpingă a sa ţară spre mărirea ce-a visat.
Pentru noi, Rornănii, Turda este locul cel de jale
Unde s'a'ngropat atătea mari nădejdi naţionale
[246]
246
CAPUL LUI MIHAI VITEAZUL
-------
Şi de unde, scoşi din drumul dinainte-ne deschis,
Am intrat in acea besnă care duce la abis!
Oh l cănd zici numele-acesta, par'că simţi că ţi se frănge
Ceva'n pept, şi, luănd capul intre măni, incepi a plănge!
Ş'apoi blăsterni, blăstemi ziua şi minutu'nfricoşat
Cănd s'a săvîrşit in umbră acel laş asasinat!
Blăsterni locul, şi unealta, şi ocasia, şi totul!
Blăstemi mai ales pe omul, George Basta Castriotul,
Omul fără conştiinţă şi cu sufletul de fer,
Mercenarul intimplăr ii, generalul candotier,
Ce unea 'ntr'a lui natură, eroismului duşmană,
Reutaţei albaneze, viclenia italiană,
Şi, prin fapta cărui, pentru doue veacuri de lung dor,
Se tăie, in floare-i ăncă, bietul nostru viitor! ...
*
::: *
Pe cămpia verde-a Turdei, ce spre Cluj treptat se sue
Şi se perde colo'n zarea depărtării albăstrue,
Se ridică, subt frunzişul unui gros stejar betrăn,
Aşezat pe o 'nălţirne, cortul Domnului romăn.
Este faptul dimineţei şi e zi de serbătoare.
Mihai şade la o masă şi citeşte o scrisoare.
El suride. Lăngă dinsul, aninat de al lui jeţ,
Stă vulturul şi nu-l perde din vederi cu nici un preţ.
Ear, in fată-i, blond şi rumen, şi frumos, măre, de pică,
Ii vorbeşte in picioare feciorelnicul Mirică,
Un băeat drăguţ de casă, şoim sburat din cuibul seu,
Subt aspectu-i de copilă purtând inimă de leu,
Şi pe care Mihai-Vodă, pentru rara-i vitejie,
Il iubeşte ca un tată şi-l prefere dintr' o mie.
Şi Mirică tot repetă c'un viers blănd şi'nduioşat :
- "Acest vis nu-mi place, Doamne! acest vis m'a spăimăntat!
[247]
CAPUL LUI MIHAI VITEAZUL
247
t-
i
l
I
I
I
Oh! ajunge-i-ar necazul şi părnentul nu i-ar ţine
Pe vrăjmaşii tei l căci, Doamne, acest vis nu e spre bine 1. ..
Par'că-i vez _ .. erau o sumă ... incoifaţi şi'mpIătoşaţi ...
Tu-i primeai, nebănuindu-i, vesel ca pe nişte fraţi .. _
Insă ei te'nconjurar e şi cu toţii incepure
Să lovească ... Vai! ce groază! ... Vedeam sângele-ţi cum cură
Şi cum trupu-ţi se mlădie prins d'al morţii lung fior,
Fără ca să pot, sermanul l să-ţi aduc vr'un ajutor!".»
- «Visuri, visuri, măi Mirică! ii respunde, glumind, Domnul,
Fumuri ce pe mintea noastră grămădeşte, noaptea, somnul
Şi ai. căror uşori aburi, ca vedeniile, per
Cum s'arată dimineaţa cu luminele-i pe cer." _»
..
Dar Mirică nu-l ascultă, şi, urmând a sa găndire:
- «Visuri? poate; dar, o Doamne, de ce nu şi prevestire?
Vezi vulturul cum se uită şi cum stă neliniştit:
De-ar vorbi, şi el ar spune că cevas a presimţit!."
Doamne, Doamne, un pericol te ameninţă, rne crede.
Care-anume, cum şi ce fel, şi de unde va purcede,
Nu pot şti, insă, de sigur, prevezendu-I, nu me'nsăl,
Şi de-aceea-ţi zic: aibi grijă şi păzeşte-te de el! _ , .
Doamne, suntem prea departe şi puţini, afară d'asta,
Şi mi-e frică de trădare, cunoscend cine e Basta!
Cum te'ncrezi in asa oameni cari într'una se prefac?
Ai uitat că pe amicu-ţi credincios, Baba-Novac,
EI a pus de viu să-I ardă chiar cănd, după irnpăcare,
Se dusese 'n Cluj din parte-ţi cătră el c' o 'nsărcinare?
S'apoi nu simţi cătă ură roade sufletu-i cel reu
De cănd cu acele steaguri ce-ai luat la Gurusleu
Şi pe cari vrea să le ducă el pesches la'rnperăţie,
Par' că lui se datoreşte biruinţa, ear nu ţie!
Doamne, Doamne, cumpăneşte toate câte-ţi amintesc,
[248]
248
CAPUL LUI MIHAI VITEAZUL
Şi, de 'ţi-e de ţară milă şi de cei ce te slujesc,
Nu mai sta .... »
El nu sfirşeşte şi afară se răpede;
Apoi, revenind cu spaimă:
- «Doamne, eată-i ! ... vin ! ... se vede
Cum s'apropie o ceată de ostaşi! ... Oh! nu ţi-am zis 1 ...
Ii cunosc! ... Sunt chiar aceia ce-am vezut intr'al meu vis!
Fugi! fugi, Doamne! sau indată după ajutor trimete! ... »
Mihai insă, dojenindu-l:
"Potoleşte-te, băete!
Căci catanele aeele ce sosesc nu sunt vrăjmaşi:
Ele vin să me'nsotească cănd voiu merge'n Făgăraşi,
La părdalnicul, Mirică l te ştiam mai cu tărie;
Azi, te sperii chiar de visuri ! .. , Ia vezi Basta ce ne scrie ...
Ii cerusem să-mi trimeată vr ' o trei sute de valoni
Ca s'aduc pe Doamna Stanea, soaţa mea, ş'ai ei cuconi,
. Şi, printrasta, el rri'anunţă ca pe loc ii şi porneşte:
Sunt, de sigur, acea roată de soldaţi ce se zăreşte ....
Oh! de cătă bucurie peptul meu se simte plin!
Dragii găndurilor mele, am să-i ved peste puţin 1
Am să-i string cu dor in braţe dup'atăta despărţire!
Am să satur al meu suflet insetat d'a lor iubire! .. ,
Ei, din parte-le, cu cătă nerăbdare n' or fi stand,
Aşteptând zioa şi ceasul ca să scape mai curend,
Căci, d'un an de cănd sunt singuri, fără ştiri, nici ajutoare,
Făgăraşii pentru dinşii s'au schimbat intr'o 'nchisoare!.,. ­
Insă eată că coloana de resboinici a sosir ;
Să-i intimpinăm, amice, cu onorul cuvenit,
Şi, fiindu-ne prieteni din oştirea 'mperătească,
[249]
CAPUL LUI MIHAI VITEAZUL
-------�
Să'ngrijim să fie bine şi nimic să nu lipsească 1 - .. »
:;:
:;: :;.:
La-vro căţi-va paşi d'acolo, trupa'ntreagă, pe din dos,
Fără sgomot, se oprise şi pusese arma jos.
Erau trei sute de oameni din miliţia valonă,
Mercenari, gata la toate, inchinaţi cui le ordonă,
Ce'nsoţisere pe Basta intr' o mie de'ntimplări,
Luptănd subt el impotriva chiar a propriei lor ţări.
Veselul soare de August, ce pe cer treptat s'ardică,
Ii isbeşte 'n ochi c'o rază săngerăndă şi oblică.
Ei au portul după moda brabanţonă de resboiu :
Pălării de păslă sură, cisme cu carămbii moi,
Şi peptare tari de bivol, decorate cu cocarde,
Spre a resista lovirii de lănci şi de halebarde.
Ei vin pentru atentatul cel mai laş ce s'ar descri.
Şeful lor este, de sigur, un bandit: Iacov Bori. 1)
*
::: :/:
Mihai, urmat de Mirică, dinainte-le apare
Şi-i primeşte, ca pe nişte aliaţi, c'o salutare.
El intinde a sa mănă, - neştiind cugetu-i reu, ­
Comandantelui, şi-l roagă să poftească'n cortul seu.
Dar Bori rernăne rece, şi, c'un ton semeţ, ii spune
Ca venit să-I aresteze: - cată deci a se supune,
Căci e ordin de la Basta să-I aducă mort sau viu.
Vai 1 atunci numai eroul inţelege, - prea tărziu, ­
Că nu sunt amici aceia, ci tălhari veniţi la pradă,
Şi, 'ncruntăndu-se d'odată, pune măn a p'a sa spadă.
El isi dă prea bine seamă că minutul e grozav,
Totuş, după cum trăise, vrea să moară ca un brav.
1) In Iim ba francesă, să scrie Beaury.
249
[250]
CAPUL LVI MIHAI VITEAZUL
---�---
250
Abia insă ŞI apucase arma, cănd, pe furişate,
Un soldat cu ha1ebarda il strepunge pe la spate.
Bunul Domn cade. Mirică şi alţi cincisprece ostaşi,
Ce-alergare, dau năvală in infamii ucigaşi,
Luptănd fără să se uite, in durerea lor nebună,
Şi 'ncercăndu_se să-I scape sau să peară impreună.
Inimi mari! Ce poate insă toată vitejia lor
Impotriva unui nume- aşa de covirşitor!
In van ei se bat, sermanii! c'un curaj ce nu descreşte;
Braţul lor in van cadavre pe cadavre grămădeşte,
Căci victoria remăne pentru cei mai numeroşi,
Şi ei mor pănă la unul, mulţumiţi şi credincioşi!
Atunci, dup'această scenă de măcel ingrozitoare,
Se vezLI eşind vulturul de subt cort plin de oroare,
Ş'aruncănd apoi un ţipăt prelungit, sfăşietor,
Cătră cerul fără margini luâ liberul seu sbor ....
ALBA-IULIA
Alba-Iulia se'mbracă in vestminte1e_i de gală,
Şi, zimbind, infăţişează o mişcare colosală,
Căci, din Lugoş pănă'n Tuşnad, din Muncaci pana n Sibiu,
A pornit lumea să vie ş'a rernas locul pustiu.
Şi de ce se cară oare in oraş atăta gloată?
Ea se cară căci vrea Basta să cunoască mintea toată
Ca scăpat pentru vecie de protivnicu.i romăn
Şi că dinsul este singur in Ardeal aCUm stepan
Ca s'arate şi mai bine căt puterea-i e de mare,
El a pus să se'ntocmească o năprasnică serbare,
După care va aduce şi va face, cu alaiu,
Dinainte-i să se'nchine capul bravului Mihai.
Şi, voioasă, capitala s'a gătit de dimineaţă,
Decorănd stradele sale cu buchete de verdeaţă,
Aternend, pe la ferestre, printre vasele cu flori,
Steaguri, flamure, covoare, stofe cu mii de culori.
[251]
CAPUL un MlHAI VITEAZUL
Nu departe de palatul lui Batori, in mijlocul
Unei pieţe, George Basta a venit ca să şi iea locul.
El luceşte ca un soare, cu figura lui de sbir ,
In costurnu-i splendidisim de mătasă şi de fir­
Imprejurul lui, magnaţii, adunaţi in numer mare,
După cum e obiceiul in aşa imprejurare,
Prin trufaşele lor chipuri şi prin rangurile lor,
Fac trimisului Crăiei un ocol strălucitor-
Ei aruncă pretutindeni o privire ce provoacă,
Mulţumiţi de dinşii insă-şi şi de rolul trist ce joacă,
Şi părend cu toţii veseli de uşorul lor noroc
Şi de causa nedemnă ce-i aduce 'n acel loc.
::: *
Ora douesprece sună. In acelaş timp, de-odată,
La bisericele toate clopotele 'ncep să bată;
Ear pe poarta Săntul-George, de mulţime admirat,
Se strecoară 'ncet cortejul şi apucă spre palat.
Mai intăi, luănd auzul, intrun vuet de fanfare,
Şi de imnuri, şi de arii, şi de marşuri militare,
Eată musicele toate la un loc, căntănd in chor,
Şi, voios, deschizend drumul, insoţite de popor.
Dup'aceea, vin seizii. Fie-care de freu poartă
Căte-un cal de preţ lui Basta dăruiţi de'Nalta Poartă.
Cu drag lumea ii admiră, şi privirile s'aţint
Pe bogatele lor şele numai daur şi d'argint.
Apoi, clerul in odăjdii, - intrunit acolo pentru
Acea zi 'nsernnată, - trece, cu episcopul in centru.
După el, turiferarii, sacristanii, şi, la rănd ,
Seminarele din gură Pange lingu a căntănd.
Imbrăcate după braslă de la cap păn' la cioboate,
In alain, acum succedă corporaţiile toate.
Dinaintea adunării, ele vesele păşesc
Intrun freamăt ş' un amestec de stindarde pitoresc.
251
[252]
252
CAPUL IXI MIHAI V(TEAZUL
Priviţi ăncă acea măndră şi bogată cavalcadă!
Este floarea nobilimii ungureşti, strinsă grămadă,
Intrecendu-se s'atragă admirarea tutulor
Prin costurnele-i superbe şi prin luxu-i strigător ...
Dar, tăcere! căci oştirea defilează.
In vestminte
Stacojii, merg călăreţii din SiJesia 'nainte.
Toţi sunt tineri, unul s'unul, toţi frumoşi şi toţi voinici:
Capul lor este viteazul Melchiore Rottovici.
Pe cai mici, vioi şi sprinteni, după ei, trec suliţari
Din Ardeal, duşi de Ragozi şi de bravul Propostvari.
Spectatorii scot un murmur de mândrie cănd zăresc
Ale lor mintene albe ş'al lor umblet bărbătesc.
Călărimea poloneză, purtănd Iănci cu fanioane
De postav multicolore, ii urmează pe coloane.
După dinsa, sosesc Nemţii şi turbaţii de haiduci,
Inarmati cu săbii, arcuri şi topoare şi măciuci.
Cine sunt acei năprasnici cu căciule mari de oaie?
Sunt Secuii! şi-i conduce Moise vestit in resboaie t
Dar acei voinici cu flinte, ce stau drepţi pe ai lor cai?
Sunt catanele lui Lugoş ş'al lor ban, Andrei Barsai
Comandaţi de Stefan Lazăr, un oştean cu mare vează
In Ungaria, Saxonii, ca un zid, inainteaza.
Stirienii şi Croaţii din Agram şi de la Gratz
Vin indată subt comanda lui Iohan-Baptist de Petz.
Eată garda pretoriană, trupă'n lupte renumită,
Zisă ăncă şi albastră după haina ei civită.
Ea purcede c'un pas sigur, nici prea iute, nici prea 'ncet,
Şi ascultă de semeţuJ Matei, graf von Pereset.
Apoi trece pedestrimea de la cărnp şi de la munte,
De la Bistriţa şi Gherla, cu Francisc Turi in frunte;
Apoi piota maghiară, smirna, 'ntinzend din picior,
Avend in cap pe moravul Prunitz drept conducător ....
[253]
CAPUL LUI MlHAI VITEAZUL
Dar, colo'n popor, acuma pentru ce acea mişcare?
De ce lumea se'rnbulzeşte şi şi ţin toţi a lor suflare?
Cespectacul mai simpatic, mai teribil sau mai rar,
Pune'n ferbere mulţimea?
Sunt Valonii ce apar!
253
P'un cal mecklemburghez venăt, plin de foc, cu nări profunde,
Decorat numai cu ciucuri, cu pompoane şi cu funde,
La pas, Iacov Bori trece, superb, insă repulsiv,
Cu figura lui roşcată şi cu nasu-i de beţiv.
La distanţa cuvenită, valonimea mercenară,
In vestminte de paradă, după urma lui se cară.
O privelişte grozavă! o spectacol blăstemat l
Acest corp de oaste poartă drept drapel un cap tăiat!
Şi toţi ochii cătră dinsul se'ndreptează cu uimire!
Şi, de spaimă, cei ele faţă au uitat ca să respire!
Şi, in guri, limbele toate au r ernas fără ele graiu!
Căci toţi au cunoscut capul valorosului Mihai!
Dar Valoni 'naintează, nengrijaţi de una c'asta ;
Ei fac planul să soprească, cănd vor fi 'n faţa lui Basta,
Şi s'arunce la picioare-i capul Domnului măreţ
Ca un semn de umilinţă, ele necinste şi dispreţ.
Abia căţi-va paşi de elinsul ii despart, cănd, tot el' odată,
Peste soare se aşează, din senin, o neagră pată,
Şi, din fundul adăncimii, pe al cerului azur,
Cletinănel uşor din aripi, eată vine un vultur.
El de-asupra defilării un moment sboru-şi opreşte
Şi puternica-i vedere pe Valoni o aţinteşte,
Cătănd par'că să-şi dea seamă de ce fac, intelegend
Noua crimă ce medită, miserabilul lor gănd.
Apoi, iute ca un fulger, se răpede, smulge'n ghiare
Capul lui Mihai din lance şi cu el in cer dispare.
[254]
254
CAPUL LUI MIHAI VITEAZUL
lV
MONASTIREA DEALULUI
Ioil, arhimandritul mănăstirii de la Deal,
Petrecendu�i in rugi zioa, după ritul monahal,
Pe la toacă, - cănd se Iasă marea pace peste fire, ­
Din chilia sa eşise un moment ca să respire.
Se'nmurg·ea. Soarele roşu, cu luciri de bronz topit,
Apunea după profilul munţilor nemărginit.
Nici o şoaptă. Cărnpuri, dealuri şi pădurile profunde,
Colo'n zarea depărtată, incepeau să se confunde,
Pe cănd cerul, de un galben lernăiu, aşa de pur,
La zenit, lucea'n abisuri de safir şi de azur.
loiI indreptâ, 'n treacăt, o smerită rugacIUne
Spre biserica ce'n fată-i scănteia ea o minune,
Apoi merse să s'aşeze pe un trunchiu, la căţi-va paşi
Mai departe, subt frunzişul unor palti ni uriaşi.
El stătu câtă-va vreme cu privirile-aţintite
Spre Tergoviştea ce'n umbră dispărea pe nesimţite,
Privind ţarinele, crăngul şi livedea de subt mal
Unde lalomiţa trece ca un şarpe de metal.
Iasă găndurile sale rătăceau intr' altă parte,
Spăimăntate de urgia lumii ăştia deşarte.
El aflase, printr'un frate ce venea de peste munţi,
Drama sumbră de la Turda, crima Ungurilor crunţi,
Şi plăngea inima 'ntrinsul prevezend ce se prepară
Prin această faptă laşă pentru scumpa biată ţară.
De opt ani, mereu, Romanii, de victorie flămănzi,
Alergasere 'ntrun suflet din isbăndă in isbănzi,
Fără ca din a lor cale un minut să se clintească,
Fără'n urmă să se uite, fără să se odihnească.
[255]
t
CAPUL LUI MIHAI VITEAZUL
Ei făcuseră mari lucruri, ridicasere la cer
Fala neamului in lupte glorioase ce nu per ....
Dar, vai! in aceeaşi vreme, isi simţisere sleite
Ori-ce forţe, prin escesul muncei lor necontenite.
Ei aveau acum nevoe de odihnă, 'ncrezetori
In acela ce-i dusese la succes de-atăteaori,
Aşteptând tot de la dinsul năzuinţa, spre a-i face,
Dup'atăta incordare, să se bucure de pace.
Insă, eată că trădarea retezâ, in floarea lor,
Toate-aceste scumpe visuri şi speranţe 'n viitor!
Ce era, vai! să devie biata ţară, sfaşiată,
Obosită, fără sprijin, fără cărmă, 'nconjurată
De vrăjmaşi, ce păndeau locul şi prielnicul minut
Ca s'o facă să plătească toată slava-i din trecut 1
Şi, pe lăngă toate-acestea, ca supremă grozăvie,
Mai erau nemulţumiţii, peţitorii de Domnie!
Ei urzeau pe-ascuns zavistii, unelteau necontenit
Ca să poată să apuce tronul patriei rivnit.
Chiar acei căpitani falnici, cinstea armelor din ţară,
Ce, 'n resboae glorioase, subt Mihai se ilustrare,
Câştigaţi de reul spirit, uitau pe-al lor Domnitor,
Şi, in intrige meschine, terfeleau trecutul lor ....
255
ill
loiI trecea intr'insul toate-aceste negre gănduri
Pe cănd stelele 'mprejuru-i s'aprindeau in rănduri, rănduri,
Şi luceaferul Arcturus, ca un ochiu plin de mister,
Scănteia, in taina serei, p'adancimile din cer.
Fără veste, un lung freamăt, sernenănd a o bătae
De mari aripi, veni trista-i meditaţie să tae.
Şi, 'ntorcendu-se, monahul tresări, înfricoşat,
Căci, cu drept, ce vezu 'n faţă-i părea lucru necurat.
Era, 'mpins nu ştiu de unde, un vultur, - dar mult mai mare,
Fioros intr'ale serei vagi lumini crepusculare.
El ţinea ceva in ghiare, şi, pe turla din mijloc,
[256]
256
CAPUL LUI MIHAI VITEAZUL
Sbura, fălfăind cu sgomot şi 'nvirtiridu-se in loc.
loiI crezu că-i dracul, preschimbat in sburătoare,
Şi'ncepu să zică'n minte-i o moliftă 'ngrozitoare.
Dar vulturu, 'n loc să fugă, fără cel mai mic habar
D'ale lui afurisanii, se lăsâ Iăngă altar.
Aci, puse jos cu grijă ce ţinea 'n ghiare, şi, iute,
Apoi ear sburâ spre munţii cu cărări nestrăbătute;
Ear călugărul remase ca trăsnit şi fără graiu
Cănd, duccndu-se să vază, gasi capul lui Mihai ....
Eată ce fel se aduse, după-o veche povestire,
Capul lui Mihai-Viteazul in prea sănta mănăstire
De Ia Deal, unde cu cinste de ai sei fu ingropat,
Intr'al una-rnie-şease-sute-unulea veleat.
v
CAPULUI LUI MIHAI-VITEAZUL
o Mihai! ilustre Doamne! Cine-aude, 'ntr'astă lume,
De isprăvile-ţi superbe şi de falnicul teu nume,
Ş'apoi vede, 'n mănăstirea din Deal, craniu-ţi albit,
E cuprins de-o mare jale şi de-un chin nemărginit!
Cum! atăt numai Romanii au crezut că se cuvine ­
O eroică figură! - ca să facă pentru tine I
Pentru tine care-atâta strălucire aruncaşi,
Incăt astăzi chiar cu dinsa se măndresc ai tăi urmaşi!
Dacai fi trăit aiurea, Ia popoare mai pioase,
Oh! CU căt respect şi cinste s'ar păstra a tale oase!
Ce locaş pentru odihna-ţi mila lor ar fi creat,
Demn de tine şi de ţara ce, domnind, ai ilustrat I
[257]
CAPUL LUI MIHAI VITEAZUL
._----
Insă noi, credem că suntem apăraţi de datorie
Cănd am pus să se inchiză capul teu intr' o cutie,
Ş'am permis să se'nsernneze al teu nume glorios,
Chiar pe fruntea ta cea săntă, de vr'un cleric pecătos 1
Vai 1 atăta nepăsare a 'ntrecut ori-ce limită!
Şi ruşinea te cuprinde, şi-ţi simţi inima măhnită
Cănd găndeşti că din puternici nimeni ăncă n'a ştiut
In ce chip se onorează gloriile din trecut!
Numa, 'n zile de restrişte, cănd nevoia n uşă bate,
Şi cănd sufletele toate trebuesc imbărbătate,
Ei şi-aduc pe loc aminte d'al strămoşilor alaiu,
De eroii dealtă dată, de-un Stefan sau de-un Mihai.
Şi, 'ntr ecenduse virtutea ce-au avut a recunoaşte,
Din istoriei desgroapă şi invoac'ale lor moaşte;
Apoi ora de pericol cănd s'a dus, earăş remăn
Părăsite aceste umbre, fala neamului romăn!
:}"o
::: :1:
o Mihai! odinioară, cănd, pe calu-ti de bătae,
Cu securea ridicată, aruncănd din ochi văpae,
Ca arhangelul peirii, dai năvală in duşmani
Şi, din goană, sburai capuri de Hasani şi Caraimani;
Cănd, in luptele 'ndoioase, ca un vent de vijălie,
Strebăteai oştile tale ce 'ncepeau să se mlădie,
Băgai inimă in ele, intorceai pe nevoiaşi
Şi sileai astfel isbănda să se ţie de-ai tei paşi;
Cănd, in nopţile-ţi, cu fruntea locuită de-o găndire
Uriaşă, visai numai a Romănilor mărire,
C. L. XXlIl.-lll.-z8,653. 17
257
[258]
258
CAPUL LUI MIHAI VITEAZUL
Şi puneai deja la cale acel măndru şi scump plan:
Rentocmirea vechei Dacii de pe timpul lui Traian,
Puteai tu să crezi, o Doamne! că o zi o să sosească
Cănd, lipsit de frumuseţa şi podoaba lui firească,
Arătend tot ce cuprinde in el omul mai hidos,
Gol, uscat, rinjind intruna din măselele-i de os,
AI teu cap, -- capul teu sacru, - dat pe mănile de clerici,
Va fi pus in tinda unei singuratice biserici,
Unde, fără de emoţii, rece şi nepăsător,
Il disecă cu privirea cel din urmă trecător I ...
Dumnezeule I
o sfetnici, ce-aţi primit greaoa povară
De-a-i menţine demnitatea ş'a veghea p'această ţară,
Dacă nu puteţi să faceţi ce s'ar cere de la voi,
Respectaţi măcar ţărina strărnoşeştilor eroi!
Nu permiteţi, o puternici, să se spurce cele sfinte!
Lăsaţi moaştele 'n cosciuge, lăsaţi oasele 'n morrninte l
Nu stricaţi odihna celor ce-au luptat şi pătimit,
Şi au dreptul, prin urmare, ca să doarmă liniştit.
Din bărbaţii cei iluştri, nu daţi lumii să privească
Partea goală şi urită, trista parte omenească I
Tăinuiţi-i, dimpotrivă, ori-ce fel de slăbiciuni,
Şi lăsaţi-i neatinse ale ei ilusiuni!
Oh I lăsaţi să vedem ăncă pe Mihai in strălucire,
După cum ni-l represintă dulcea noastră 'nchipuire,
Plin de foc, cu cuşma-i neagră şi costumu-i legendar,
Străbătend cămpul de luptă pe-un sburdalnic armăsar!
[259]
CAPUL LUI MIHAI VITEAZUL
Nu mai daţi clerului voie săntul craniu să deţie
Şi biserica s'ajungă un museu de-anatomie!
Ridicaţi-I şi'n misterul unei cripte-'] aşezaţi,
Căci, batjocorindu-l astfel, ţara chiar desonoraţi I ...
:;:
:[: :i:
Ear tu, cap august, o! ţeastă venerată, preţioase
Remaşiţe ale unei esistenţe glorioase,
Ce, subt invelisul vostru, aţi dat loc de adăpost
Unui suflet, cum pe lume aşa mari multe n'au fost,
Oh! ertaţi orbirea noastră, caci o zi are să vie
Cănd Romanii, plini de simţul de respect şi datorie,
Invăţănd prin ce se 'nalţă şi trăeşte un popor,
Vor cinstl, cum se cuvine, ilustraţiile lor! ....
Tcrgovişte, Iulie 1886.
CIRU eECONOll1U,
259
[260]
260
HĂRTII VECHI
HĂRTII VECHl
u v
DlJMARIl OERIT SI VINARICIU
(1802, 1820, 1826).
[7?Y��
- �)), u este in intenţia mea de-a face aci o disertaţie
� - t?; asupra diferitelor dări, sub tot felul de numiri, care
in cursul veacurilor trecute, se luau din spinarea bieţilor con­
tribuabili.
In o lucrare precedentâ O) am arătat in treacet, dăril«
ce apăsau pe ţară la sfirsitul veacului al XVII-lea, ele erau
in nurner de vre-o douezeci,
- �,.Unul din cele mai vechi imposite a fost sfertul sau
sferttcrile ; aceasta era o capita ţie, dare directă, care se per­
cepea de cătră ispravnici anual in patru căşti uri (sferturi). Re­
forma lui Mavrocordat fixâ această capitaţie la zece lei pe an,
şi după catagrafia făcută in anul 1739 produse pentru pri­
mul trimestru, un venit de 367.5°0 lei (2).
Dar lăcomia hospodarilor nu se mărgini aci; peste doi
ani (I 741) Michail Racoviţă adăogâ un al 5 -lea sfert, şi hos­
podarii următori, in ciuda ştiinţii, care nu admite ca un in­
treg să aibă mai mult de patru sferturi, mărire succesiv nu­
merul sferturilor pănă la 12 şi se găsire domni care sporire
1) Vezi <Convorbiri literare> No. 3 din Iunie 1887, pag. 297.
2) Vezi Mernoires historiques et geographiques sur la Valachie par M.
de B'" (Baur), Francfort, 1778, pag. 72.
[261]
lIĂR TU VECHI
261
sferturile unut an chiar la 24! Dar cu căt sferturi le se in­
mulţeau cu atăt scădea totalul sumelor incasate prin băjenia
locuitorilor care erau striviţi de acest imposit.
Resultatul Încasărilor nefiind in proporţie cu lăcomia
hospodarilor, aceştia avute recurs la dări noue sub numire
de lipsă sau de ajutorinţă, pe urmă veni poclonul, snuca erul,
bairamu] etc. care se altoi re la dările primordiale şi sub
deosebite numiri aveau acelaş ţel, de-a stoarce adecă căt se
putea mai mult materia imposabilă.
De astă dată, ne vom ocupa numai de trei imposite :
Dijmărit, Oerit şi Vinăriciu ; pentru care publicăm mai la
vale cărţile domneşti din 1802, 1820 şi 1826 pentru stringe­
rea lor in ţară.
Aceste dări erau la inceput percepute in natură, pe
urmă să schimbare in dări băneşti.
Dijmăritul era darea impusă pe stupi şi mascuri şi se
urca la inceput la 41/2 parale de fiecare stup sau porc, peste
care se mai lua şi obicmuitul POclO7Z de 80 bani de nume;
acest i mposit se urcâ in urmă la 13 bani pentru 1 pănă la
3 stupi sau porci; la 14 bani de la 3 pănă la 10 şi de la
10 in sus căte 13 bani. Monăstirile cu metoaşele lor, boierii
de orice treaptă şi mazilii erau scutiţi de această dare. ­
In anul 1766 dijmăritul dete 55.800 lei şi in anul următor
1767 se urcă la 60650 lei O),
Oeritul se plătea la inceput asemenea in natură, in
urmă s'a preschimbat in bani.
Acest imposit era mai Întăi de trei parale dar s'a urcat
iute la 4, la 5 şi chiar la 6 parale sub Constantin Mavro
cordat (1748). - Grigore Ghica (1752) şi Ştefan Racoviţă
([765) luare acest imposit in do it. - Sub domnia lui Grigore
Vodă Ghica (1826) oeritul era de 21 parale de fiecare oaie,
plus 4 parale de numărătoare şi căte doue parale de răvaş
de nume, osebit poclonul pe taleri doi de la zece oi in sus.
Monăstirile, boierii şi mazilii erau scutiţi la inceput de
acest imposit, mai in urmă fure obligaţi a-l plăti numai din
Vezi Baur, loco. cit.
II
1 �
[262]
262
HĂRTII VECHI
trei in trei ani şi mai tărziu il plătire in toţi anii ca şi cei­
lalţi supuşi Implinirea acestui imposit se tăcea intre Sf. Du­
mitru şi Sf. Gheorghe; afară de' asta se mai plătea şi obicî­
nuitul poclon care varia de la 1/2 para la zece oi pănă la
27 parale.
Mocanii din Transilvania plăteau asemenea intreg acest
imposit cu toate silinţele făcute la Ţarigrad de cătră amba­
sadorul austriac de-a reduce cel puţin impositul pentru mo­
canii ardeleni, tot ce puture obţine fll a li să scuti căte doue
oi la zece. - Oeritul a produs in anul I766 suma de
2I5.900 lei şi in anul I767 s'a urcat la 218.500 lei(I).
Vinăriciul sau impositul asupra vinului se percepea la
inceput in natură şi in urmă s'a schimbat ca şi celelalte dări
in bani. Să plătea o para de vadră şi obictnuitul poc/on.
Monăstirile, boierii şi mazilii erau scutiţi de această dare. ­
In unele localităţi şi in unele vremuri darea vinăriciului se
lăsa pe seama monăstirilor, poclonul insă se preleva pe seama
hospodarului. - Darea vinăriciului s'a urcat in anul 1765 la
36.992 lei şi in anul 1766 la 4S .900 lei.
Infine Regulamentul Organic veni şi desfiinţâ , intre
celelalte, şi aceste imposite.
Art. 61 de la Cap. III secţia I, se rosteşte l!1 modul
următor:
«Se strică şi se desputernicează pentru totdeauna:
«5. Resumaturile, adecă dijmăritul, vinăriciul şi oeritul
« pămentenilor» (2).
Regulamentul Organic stabilea următoarele dări şi irn­
posite.
1) O dajdie personală sau capitaţie de 30 lei pe an de
fiecare familie;
2) Capitaţia asupra ţiganilor Statului, căte 50 lei pen­
tru aurari şi căte 30 lei pentru toţi ceilalţi ţigani;
3) Dăjdiile asupra mazililor căte 4S lei pe an pentru
fiecare;
1) Vezi Baur, loc. cit.
2) Vezi Regulamentul Organic, ediţia din 1847, pog. 25.
[263]
HĂRTII VECI-II
263
4) Patenta neguţătorilor şi meseriaşilor ;
5) Oeritul şi văcăritul străinilor, pentru dobitoacele ce
VlU de păşunează in Valachia;
6) Parte din veniturile averilor nemişcătoare a Mitro-
poliei, episcopiilor şi tutulor monăstirilor fără osebire;
7) Dare asupra diplomelor de ranguri;
8) Venzarea prin contract a Ocnelor;
9) Venzarea prin contract sau cărmuirea vămilor;
10) Plata pentru scoaterea peste hotar a boilor şi vacilor;
1 r) Veniturile Brăilei, Giurgiului şi Turnului din pescării,
din poprirea corăbiilor etc.;
12) Venitul domeniilor Statului.
Mai tărziu Convenţia şi Constituţia au schimbat in parte
aceste dări şi mai ales le-au inmultit şi le-au urcat.
Ar fi interesant a se face un studiu comparativ asupra
diferitelor dări la diferite epoce şi aceasta va fi obiectul unei
lucrări speciale ce ne propunem a face in curend,
Bucureşti, 31 Ianuarie 1889.
George Ioan Lahovarl,
1. - Ca.rte domnească a lui Mihail Constandin Suţu din
anul 1802 pentru stringerea «Oeritului» in Sud Valcea.
Voevod
din toată ţara pe anul
• • . (1) lui Mihail Constandin Şuţu
. (2) fiindcă slujba oeritului
acesta cu leat 1802, s'au vendut
. (3).
Am dat această domnească a noastră carte .
1) Formula slavonică din capul tutulor cărţilor domneşti.
2) Uurrnează foamula finală slavoneascâ.
3) Loc lăsat in alb in cartea originală.
4) Asemenea acest loc este lăsat in alb in original.
[264]
264
HĂRTlI VECHI
ce s'au orănduit de boierul cumperător tacsildar la Sud
Vălcea spre a căuta şi a stringe venitul slujbei acesteia, ur­
mănd intocmai ponturi lor ce se coprinde mai jos:
A. (1) Mitropolia, episcopiile şi toate monăstirile, domnii
veliţi boieri şi jupănesele veduve de orice treaptă şi toţi de
obşte să plătească oerit, de oae pe bani zece şi poclon după
obiceiu pănă la zece pe bani unu, şi de la zece in sus pe
bani optzeci de nume, dar cari se va face de cătră Domnia
mea ridicătura, i se va ţinea in seamă suma ridicăturii, după
pecetluitul Domnii Mele; aşişderea şi cei cu chrisoavele
Domniei Mele, ce se coprinde de oerit, făcendu-li-se pecetluit
Domnii Mele, vor scuti suma chrisoavelor.
B. Toţi ceilalţi locuitori ai ţării şi străinii ce se vor
afla cu oi in ţară, oricare, să plătească oeritul deplin, de
oae pe bani zece şi obicînuitul poclon, şi nimeni scutit să
nu fie.
C. Pentru oile ce se cumperă din ţară prin Casap­
Başa pentru mirie, cum şi pentru oile ce curnperă gelepii
din ţară pentru mumbaiaoats) Ţarigradului, slujbaşii să ur­
meze intr'acestaş chip, adecă căte oi se va găsi cumperate
de gelepii pănă in zioa ce va incepe a scrie, pentru acelea
să nu fie supăraţi saegii şi gelepii de plata oeritului, ci să
le ia numai inscris ale căruia saegii sau gelepii sunt ele care
facend catastih curat, in ce loc anume sunt, şi sub a căruia
vătaf purtare de grijă se află şi căte, să le trimită Domniei
Mele acele catastişe, cum şi pentru căte oi va cumpera sae­
gii şi gelepii in urma scrisului, fiindcă acelea urmează a fi
plătite de venz etori, earaş să nu se supere saegii şi gelepii
pănă la orănduita sumă, dar şi pentru acelea să facă slujbaşii
catastih precum am zis mai sus, osebit să trimeaţă Domniei
Mele; ear pentru caprele ce string neguţătorii zalhanişti, de
tăiat la zalhanale, căte va găsi cumpărate de neguţitori pen­
tru de tăiat la zalhanale pănă in zioa ce va incepe a sene,
1) In original împărţeala paragrafelor este după alfabetul slavon, noi
am inlocuit cu litere latine.
2) Murnbaia = nego\ de oi (Lazăr Şaincanu),
[265]
HĂRTII VECHI
265
pentru acelea să nu fie supăraţi neguţătorii orhanagii, ci să
le ia numai inscris ale căruia zalhanagiu sunt. De care făcend
earăs catastih curat in ce loc anume sunt şi sub a căruia
vătaf purtare de grijă se află şi căte, să trimită Domnii Mele
acele catastise.
D. Să aibă orănduiţi slujbaşi şi tot ajutorul de la
Domnia Mea la tacsis banilor ca de la toate oile străinilor
oricăte şi ori ale cui se vor afla in ţara Domniei Mele la pă­
şune, să ia orănduitul oerit pe deplin fără deosebire, prin
silinţa zabiţilor judelui.
E. Birsanii i Ţuţuenii Ardeleni, sudiţi nemţeşti ce vor
avea vite mari in ţară, cai, boi, vaci, bivoli, să plătească vă­
căritul străinilor ce este obicmuit, adecă de vită mare căte
bani treizeci şi trei şi de vită mică pe jumătate. Insă cu acest
cuvent de vită mică, să nu supere slujbaşii pentru sug etori,
făcend adecă toţi şi cai mari şi sugetorii vită mică, de la
care să ia văcărit jumetate, adecă doi drept unul, eal' cu su­
getorii să nu aibă a face; ear ceilalţi străini să plătească toţi
de vită căte bani şaizeci şi sase după obiceiu.
F. Toţi locuitorii de orice treaptă să aibă a arăta
toate oile lor la boierii slujbaşi fără de a-şi le tăinui, căci
oricare se vor dovedi că au umblat a-şi ascunde şi a-şi tăi­
nul oile cu gănd ca să păgubească vistieria, pe unul ca acela,
nu numai că-I vor da de a-şi plăti toate oile indoit, ci ăncă
il vor şi pedepsi după treapta ce va fi, şi fiecare părcălab in
fiecare sat, să fie dator a arăta la slujbaşi oile săteni lor, ăncă
şi pe străini, ce se vor afla in preajma satului; căci de se
va găsÎ vreun părcălab, că au ştiut oile sătenilor şi nu au
indreptat pe slujbaşi, ci le-au tăinuit, acel părcălab se va
pedepsI.
G. Slujbaşii să aibă a se ferl de-a nu face vre-o pagubă,
nedreptate sau cheltueală locuitorilor, cu a le lua cevaş pen­
tru hrana lor şi a cailor lor, fără de plată, căci oricare ne
vor înştiinţa că nu au urmat, după porunca Domniei Mele,
după ce il vor pune de va plăti acea pagubă, il vor şi
pedepsi
Poruncim Domnia Mea şi dumnealor ispravnici lor, i za-
[266]
266
HĂRTII VECHI
-----------------------
biţilor judeţului să daţi tot felul mănă de ajutor slujbaşilor
spre a putea săverşi slujba fără de cusur, ca să nu se in­
timple sfeterismos, ci pentru orice pagubă se va intimpla din
pricina neajutorului dvoastre veţi fi respunzetori, cum impo­
trivă cănd vor fi locuitorii supăraţi de cătră slujbaşi cu vreun
fel de nedreptate, earăş veţi fi respunzetori, (Urmează for­
mula slavonească).
1802, Martie 10.
Urmează semnătura cu roşu:
Mihail Constantin Suţul, Voevod.
I Pecetia I
gospod
După condica,
Raducanul,
Biv treti logofet
Condicar.
Altă semnătură tot cu
roşu: VeI logofet.
2. -- Carte domnească a lui Alexandru Nicolau Su�u,
Voevod pentru stringerea «Vinăriciului» in
Sud Vălcea pe anul 1820.
. . . .. . (1) re;) Alexandru Nicolau Suţul,
Voevod . . (2) fiindcă pe anul acesta cu
leat 1820, dumnealor boierii cumperători ai Vinăriciului din
toată ţara, au orăneluit pe. . . . . (3) tassildar
la Sud Vălcea, cu care să aibă a orănelul slujbaşi in toate
popoarele acestui judeţ, să caute venitul slujbei cu urmare
după ponturile ce se cuprinde mai jos, carele foarte să se
ferească spre a lipsl cu totul acel din anii trecuţi catahrisis
şi nu numai acea incărcătură la zece doue cu nume ele obi­
ceiu să nu se mai facă, ci nici alte nedreptăţi i năpăstuiri şi
1) şi 2) Formula slavonească.
3) Numele lăsat in alb in original.
[267]
HĂRTII VECI-II
267
pagube locuitorilor intru nimic peste dreptul visterii să nu se
facă, ci să se urmeze, precum se cuprinde mai jos intocmai.
A. (1) Mitropolia, căte trele episcopiile, monăstirile cele
mari cu metoaşele lor, dumnealor veliţii boieri al doilea şi
al treilea pănă la boierii cei mai după urmă, ce se face cu
caftan, şi feciorii de boieri i jupănesele veduve, ce vor fi
stătut bărbaţii lor pănă la cea mai după urmă boierie cu
caftan, vinăriciu să nu plătească, precum şi postelnicii, i nea­
murile, i boierinaşii mazili �i alţi ce vor avea hriso .• ve i cărţi
domneşti de scuteală earăş vinăriciu să nu plătească, insă
numai cele ce vor fi invoite.
B. Toţi ceilalţi locuitori de obşte, cum şi pandurii din
judeţele ot preste Olt, să plătească la orănduiţii slujbaşi vi­
năriciul drept, căte cinci bani de vadră şi obictnuitul părpăr (?)
şi căte doue parale de răvaş, pentru fieştecare nume, iar
plata de cramă şi cu altfel de numire cu totul să lipsească,
spre a nu se face nici un fel de incurcătură locuitorilor, şi
afară din cele mai sus numite, nicio para să nu se ia de la
nimeni.
C. Monăstirile i bisericile ce vor avea miii de vinăriciu
prin hrisoave i cărţi domneşti, să aibă a-şi lua milele pe de­
plin după coprinderea chrisoavelor i cărţilor ce vor avea şi
le vor arăta la vinericeri, insă mesurătoarea să se facă de
orărrduiţii slujbaşi, dar să fie faţă la mesurat, la scris, la lua­
tul banilor şi omul monăstirii, şi făcend doue catastişe ase­
menea, iscălite şi de tacsildar şi de omul monăstirii, partea
de bani a monăstirii indată ce se vor implini de la aceia ce
are monăstirea vinăriciu, să·j şi dea dimpreună cu un cata­
stih ca să-I aducă la monăstire, fără de a se opri de către
tacsildar vreun ban din partea monăstirii cu nume de zeciu­
ială sau cheltuială pentru ei, bez zeciuiala cutiei podurilor, care
sunt indatorate monăstirile cele ştiute de o plătesc.
D. Toţi cei ce sunt subt priveleghiu de a scuti Vina­
riciu, foarte să se ferească a nu amesteca sau a face mijloc
să scutească vinăriciul vreunuia din cei ce plătesc vinăriciu;
1) Liter ile slavone din original s'au inlocuit cu cele latine.
[268]
pentru că oricarele se va afla intr'o faptă ca aceasta i se va
lua privileghiul de la mănă, cum şi cel ce cu meşteşuguri ca
acesta va umbla a-şi scuti vinul, dovedindu-se de boerii vină­
riceri, să-I apuce să plătească vinăriciul indoit.
E. Mesurătoarea să se facă dreaptă cu cotul infierat ce
s'au dat slujbaşilor de la vistieria Domniei Mele, care mesu.
rătoare să se facă ori mai nainte pănă a nu incepe a fierbe,
sau mai pe urmă după ce va fierbe şi se va aşăza vinul, ear
cănd fierbe vinul să nu se mesoare, nici să strămbeze cotul
intr'o parte sau intralta, ci să-I pue drept in vas, cum şi la
lungul doagei ce este afară din fund să nu se pue in meSII­
rătoare, ci lungul să se pue din fund pănă in fund, lipsind
precum am zis mai sus acea incărcătură la zece doue, a nu
se face niciodată.
F. Răvaşele de plată ce se dau la măna celor ce plă­
tesc vinăriciu să se facă cu desluşite, adică să se scrie intr'in­
sele aşa: atăţea bani au dat cutare vinăriciu pe atăta vedre
intr'atătea vase, care fac taleri atăţia; şi earăş asemenea ră­
vaşe să se puie in fieştecăruia fund al vasului CLI suma ve-
. drelor ce au fost intrinsul, cu suma banilor ce au plătit şi
cu numele stăpănului vinului, să-I lipească in fundul vasului
spre a fi ştiut. Pentru care aceste răvaşe să nu ia vinăricerii
nicio para, să se dea şi la măn a scăunaşului din fieştecare
popor foaie iscălită de insuş tacsildaru, in care foaie să arate
pe toţi poporanii dintr' acel popor, fieşcare căte vase au avut
şi in tot vasul căte vedre au fost şi căţi bani i s'au făcut pe
suma vedrelor ce au plătit - care foae nimeni să nu fie vol­
nic a o lua de la măna scăunaşului, ci să stea la densul,
avcnd datorie să o păstreze scăunaşu pănă cănd din porunca
domnească i se va cere ca sa o arate la vreme de trebuinţă.
G. Făcendu-se rriesurătoarea şi plătindu-se vinăriciul ,
indată să dea slobozenie slujbaşii a-şi ridica vasele nepoprit,
fără de a cere vreun avaet cu pricină căci l'au slobozit mai
nainte decăt pe alţii, după cum se nărăvise de la o vreme
incoace; decăt pentru răvaşul ce-l va da de slobozenie cătră
scăunaş să ia vinăricerii numai doue parale; dar nici locuito
rii să nu se indrăznească să ridice vinul mai nainte pănă nu
268
HĂRTII VECHI
II'
]
l'
li
'1
II
[269]
HĂRTII VECHI
269
va trece slujbaşul cu mesurătoarea cotului, cum şi neguţătorii
ce vor cumpăra vinuri, pănă nu vor plăti locuitorii vinăriciul
domnesc, să nu ridice vinurile.
H. La scaunele de carne monăstireşti sau boereşti, şi
cele ce sunt scutite cu cărţi domneşti, să nu aibă nici un fel
de amestec tacsildarii şi slujbaşii a le face vre-o cerere cu
nume de avaet.
1. Căţi suditi ai străinilor Curţi vor avea vii aici in
ţară să plătească şi ei vinăriciu ca şi locuitorii ţărani, ear care
dintrinşii vor avea sineturi de neamuri sau de altă stare, cu
care subt chipul Raielii voesc să scutească vinăriciul, slujbaşii
sunt datori să ia acele sineturi din măinele lor şi să le tri­
miţă la vistieria Domniei Mele, şi pe dinsii, adică pe sudiţi
să-i indatoreze şi prin inchisoare a plăti vinăriciul intocmai
cum plătesc şi ceialţi locuitori ai ţării.
J. Pricinile şi judecăţile ce se va intimpla intre potgo­
renii popoarelor de la acest judeţ, să se caute de boerul tac­
sildar, insă ferindu-se de a globl sau a jăfui pe cinevas, iără
de numai să le caute dreptăţile intru adever, iar slujbaşii să
nu se indrăznească fără ştirea şi porunca tacsildarului dea
tace cevaş, cum nici ispravnicii să nu se amestece la judecă­
ţile potgorenilor, iar cănd tacsildarul şi slujbaşii vor face nă­
păstuire şi jafuri, atunci să fie datori ispravnicii a da in şti­
rea Domniei Mele.
K. Pentru măncarea slujbaşilor şi pentru hrana cailor
lor, ori ce le va trebui să cumpere cu bani fără a supera pe
cinevaş măcar cu căt de puţin.
L. După aceste mai sus numite ponturi, au să urmeze
tacsildarii şi slujbaşii la căutatul acestei slujbe, ear care va
urma in potrivă la cel mai puţin lucru, să vie omul acela ce
va fi superat să dea jalbă Domniei Mele, şi dovedindu-se vi­
novat acel tacsildar sau slujbaş, nu numai să plătească indoit,
ci să se şi pedepsească.
Pentru care straşnic se porunceşte de cătră Domnia Mea
tacsildarului de la numitul judeţ să caute să fie următor in
tocmai după mai sus numitele ponturi, atăt insuş căt şi sluj­
başii sei, ce-i va orăndut prin plăşi, cărora să li se cerească
[270]
270
HĂRTII VECHI
şi lor aceste ponturi, ca să le auză şi să le inţeleagă spre a
nu cuteza a încărca la mesurătoare cu căt de puţin pe cine­
vaş, ori a umbla cu alt fel de cot sau cu coturi vechi din
anii trecuţi, ori a face veri-ce nedreptate vre unuia cu vre
un fel de meşteşug, ori naiscavai cheltue1i locuitorilor pentru
conace fără de plată, ci cu totul să se ferească de acel cata­
hrisis ce se urma mai nainte in treaba vinăriciuIui, căci ho­
tărire avem neschimbată pe unul ca acela de orice treaptă va
fi, nu numai să-I punem a intoarce indărăt, ci să-I şi pedep­
sim straşnic,
Poruncim Domnia Mea şi d-v. ispravnicilor ai judeţului
să daţi mănă de ajutor tacsildaruIui şi slujbaşilor cu slujitori
indestui, precum şi zabiţi după la judeţe earăş, să le dea aju­
torul cel cuviincios spre a nu se pricinui vre o pagubă huz­
metuJui din pricina aceasta a neajutorului, căci inşi-ve veţi fi
respunzetori, cum şi in potrivă cănd veţi vedea că slujbaşii
nu urmează ponturilor ci fac lucruri nedrepte, nu numai să
nu-i ingăduiţi, şi să şi inştiinţaţi Domniei Mele. (Urmează for­
mula finală sIavonească).
1820, August 20.
Urmează iscălitura domnească:
«Alexandru Nicolau Suţul».
Biv vei logofet.
I Pecetia
domnească
Răducanul, serdar.
3. - Carte domnească a lui Grigore Vodă Ghica pentru
stringerea «oeritului, dijmăritului �i vinăriciului»
pe anul 1826 la Sud Văleea.
Voevod.
1) 2) Formula slavonească.
(1) IUJ Grigorie Dumitru Ghica
. (2) fiindcă pentru neajungerea
[271]
HÂRTII VECHI
271
la plata datoriilor ţării, cu sfat de obşte a părinţilor archierei
şi a dumnealor boierilor, s'au hotă rit ca şi pe acest următor
an cu leat 1826, să se urmeze căutarea şi implinirea la căte
trele huzmeturile ţării, oerit, dijmărit şi vinăriciu cu adau­
sul ajutorinţii la plata datoriilor ţării, după urmarea anului
trecut, care huzmeturi cumperăndu-se de d-lui cinstitul şi cre­
dinciosul boierul Domnii Mele biv veI dvornic Dimitrie Bi­
bescu.O) şi pentru slujba oeritului s'au dat această carte a
Domniei Mele cu ponturile ce .se arată mai jos, la măna
. . .. (2) ce sau orănduit de dlui boierul cum-
perător tacsildar la Sud Vălcea, ca să aibă a căuta in anul
acesta slujba oeritului acum pe vremea primăverii, incepen­
du-se de la zi intăi a lui Aprilie cu urmarea intocmai pon­
turilor ce mai jos se arată.
A. Mitropolitul, episcopiile, monăstirile cu metoaşele
lor, i schiturile i dumnealor boierii de la vel ban pănă la veI
cJucer de arie, i jupănesele veduve de această treaptă nu au
să plătească oerit pe dreptul vitelor ce vor avea, după cum
s'au urmat mai nainte, ferindu-se insă privilegiaţii de-a nu
amesteca sau a tăinui oi de ale celor ce plătesc oerit, in oile
lor, că vor cădea la invinovăţire.
B Toţi cei ce sunt supuşi din vechime la plata oeri­
tului, au să plătească de fiecare vită căte parale douăzeci şi
una după obsteasca hotărire, pe suma ce va avea fiecare in
fiinţă vii la vremea scrisului; să nu se ceară oerit şi de la
miei, i căpăţini de la simigii, precum se făcuse catahrisis mai
nainte; au să plătească şi căte patru parale de numerătoare
şi căte doue parale de răvaş de nume; ear cei ce vor avea
de la zece in sus, să plătească şi poclon po taI eri doi.
e. Preoţii i diaconii i preotesele şi diaconesele veduve
au să plătească oerit după vechiul obiceiu, fără de nici un
fel de adaus, decăt numai respunderea au să facă tot acum
in primăvară, care plată a vechiului obiceiu este să dea de
1) Tata Domnitorului George D. Bibescu. (1842-1848).
2) Numele lăsat in alb in original.
[272]
272
HĂRTII VECHI
fiecare oae i capră de Ia una pănă Ia zece, căte unsprezece
bani fără poclon, ear de la zece in sus, căte zece bani şi
poclonul că te optzeci de bani de nume, şi căte patru parale
de turmă pentru numerătoare, şi căte doue parale de răvaş,
ce se dă pe fiecare nume de plată.
D. Sudiţii străini, adecă Ungurenii, Ţuţuenii ce sunt
şezetori in lăuntru şi vin cu oile numai la păşune aici in ţară,
au să plătească oeritul şi văcăritul străinilor după vechiul
obiceiu, şi are a se căuta pe vremea. • .. şi a se face
tacsilul cătră inceputul lunii lui Decemvrie, care oerit după
vechiul obiceiu este cum s'au zis mai sus la tagma preoţilor,
ear obicinuitul văcărit al străinilor sudiţi este că te treizeci şi
trei de bani pentru vita mare, eal' pentru vita mică pe jurne­
tate, care vită mică se numesc şi mănzaţii, eal' sugetorii nu
au să se supere; asemenea şi ori căţi alţi vor fi străini să
plătească vinăriciul străinilor căte bani şaizeci şi şase de vita
mare după obiceiu; şi sudiţii foarte să se ferească a nu
amesteca oi de ale locuitorilor in oile lor, cu gănd să păgu­
bească cămara domnească, pentru care să fie datori suditii
a-şi arata reghiile Jar şi paşaporturile ce au, pentru suma
vitelor lor Ia orănduiţii slujbaşi, şi cănd cinevaşi se va do­
vedl că au ascuns oi de ale locuitorilor ţării, unul ca acela
să plătească oeritul indoit.
E. Sudiţii ce sunt locuitori aici in pămentul ţarii au
să plătească oeritul ca şi ceilalţi locuitori pămcnteni po parale
douăzeci şi una de oae i capră j poclonu de Ia zece in sus,
po taleri doi, j parale de numărătoare şi de răvaş, precum
s'au zis mai sus.
F. Haslăi (?) după la serhaturi ce se vor gasI cu oile
şi caprele lor la păşune aici in pămentul ţării, fiindcă unii
ca aceia sunt popriţi a nu intra şi a ţinea vite in ţară, după
prea inaltele imperăteşti firmanuri, să se apuce ca să plă­
tească oeritul şi văcăritul străinilor după vechiul obiceiu,
acum in vremea primăverii şi să se isgonească, care oerit au
să-I plătească cum se arată mai sus la tagma preoţească,
eal' văcăritul ca ceilalţi străini de vita mare bani şaizeci şi
şase, şi pentru aceştia să nu. . . . . cumpărătorii niscareva
[273]
HĂR TII VECI-l[
273
,
ti
1'"
J
pncim cu a se scadea din suma căştiurilor huzmeturilor ce
are a respunde la domneasca vistierie.
G. Pentru oile şi caprele ce se string cu orăndueală
de cătră Gelep-Paşa pentru miria imperătească să nu plă­
tească oerit.
H. Gelepii cei ce string oi şi capre cu rizapazar (?)
pentru mumbaiaoa Ţarigradului, i neguţătorii ce string capre
pentru zai han ale şi macelarii atăt cei din Bucureşti căt şi cei
de pe la oraşele judeţelor pe suma vitelor ce vor avea strinse
la vremea scrisului oeritului, adică in soroc de patru-zeci de
zile, de la Aprilie intăiu pănă la Maiu in zece, să plătească
oerit ca şi ceilalţi locuitori căte parale doue zeci şi una de
vită şi cu poclonul căte taleri doui; iar pentru căte va avea
cumpărate in urma scrisului, adică de la zece Maiu inainte,
fiind că acela să plătească de cătră locuitorii venzetori, sa nu
se supere numiţii pentru oerit.
L La cercătura acestui huzmet să se caute după cărţile
Domniei Mele ce se vor da de cercătură cu soroc de la Av­
gust viitor pănă la sfîrşitul lui Fevruarie cu leat 1827, ca să
caute cercătura pămentenilor deodată cu a străinilor ungu­
reni, care se locuesc aici in ţara şi sa ia căte doue parale
de răvaş, de nume, iar cercătura ungurenilor sudiţi care sunt
musafiri, să se facă in vremea ei cum s'au urmat din vechime,
după ce vor plăti oeritul earăş pănă la acel soroc, la sfirşi­
tul lunei lui fevruarie; pănă cănd este slobod a face cerca­
tura şi celorlalţi şi aşa se vor da şi cărţile Domnii Mele.
J. Slujbaşii să fie datori ca la primirea banilor ocritu­
lui să dea răvaş pe la măinile fieşcăruia cu coprindere ca cu­
tare au dat atăţia bani pentru atătea vite şi care ii va plăti
_şi poclonul, sa se arate şi banii poclonului intr' acelaş răvaş
cum şi leatul i luna şi ziua intru care au plătit.
K. Slujbaşii să aibă a se feri de a nu face vre .. o pa­
gubă, nedreptate sau cheltueJi locuitorilor cu a le lua ceva
pentru hrana Jor şi a cailor lor, fără de plată, ci toate ori
căte le va trebui să cumpere cu bani gata, căci de ori-care
ne vom înştiinţa că au urmat împotrivă, nu numai il vom
pune a plătl paguba, ci il vom şi pedepsi.
C. L. An. XXIlL No. 3. - 28,653. 18
[284]
284
DON QUIJOTE DE LA MANClIA
rească cu acea princesă, şi să fie cel puţin rege peste Mico­
micon. Il scărbea numai găndul că acel regat era in ţară de
negri, şi că oamenii ce i se vor da lui ca vasali erau să fie
toţi negri. Dar la aceasta găsi indată un bun leac in inchi­
puirea lui, şi şi zise in sine: « Ce-mi pasă mie că vasalii mei
au să fie negri? Nu-mi va fi uşor să i incarc şi să-i aduc in
Spania, unde ii voiu putea vinde, şi mi se vor plăti in bani
peşin, şi cu banii de pe dinşii voiu putea curnpera vre un
titlu sau vre o dregătorie cu care să trăesc liniştit in toate
zilele vieţii mele? Socotiţi că dorm şi n'am eu cap destul de
priceput ca să mi fac treburile şi să vend opt sau zece mii
de vasali, căt ai clipi din ochi? Zeu, a111 să-i culeg, cu mic,
cu mare, cum voiu putea şi ori căt de negri ar fi ei, am să-i
fac albi sau galbeni in pungă la mine. Veniţi să vedeţi daca
dau in gropi! Cu astfel de gănduri, Sancho mergea aşa de
preocupat şi de mulţămit, incat uita necazul că era pe jos.
Toată această scenă Cardenio şi parohul o priveau de
după nişte tufe, şi nu ştiau ce să facă ca să se ducă la din­
şii, Dar parohul care era mare şmecher, aflâ indată ceeace
trebuiau să facă spre a-şi ajunge dorinţa: cu nişte foarfeci ce
purta intr'o cutie, tăie barba lui Cardenio cu multă indernă­
nare, il imbrăcâ cu o manta sură ce avea el, ii dădu un gu­
ler negru, ear el rernase in nădragi şi in pieptar. Cardenio
se deosebi atăt de mult de ceeace părea inainte, incăt el sin­
gur nu se mai cunoştea, chiar de s'ar fi uitat intr'o oglindă.
După aceasta, fiindcă ceilalţi trecuseră inainte, in vreme ce
ei se schimbau, cu uşurinţă amendoi eşire la drumul cel mare
inainte de dinşii, pentru că tufăriile şi trecetorile grele de
prin acele locuri nu ingădueau ca să meargă tot atăta cei
călări ca şi cei de pe jos. In adever, ei se aşezare pe şes, la
poalele muntelui, şi cum eşt Dori Quijote şi tovarăşii lui la
lumină, parohu] se puse a-l privi ţintă, făcend semne că are
să-I cunoască, şi după ce stătu multişor privindu-l, se indreptâ
spre dinsul cu braţele deschise şi strigănd in gura mare:
« Bine te-am găsit, og-linda cavaleriei, bunul meu compatriot
Don Quijote de la Mancha, floarea şi spuma galanteriei, spri
jinul şi tămăduirea celor nevoiaşi, miezul cel mai curat al ca-
[285]
DON QUIJOTE DE LA MANCHA
-------
285
I
I
f
valeriei rătăcitoare!» Zicend aceste, el ţinea imbrăţişat genun­
chiul piciorului sting al lui Don Quijote, care, uimit de ceeace
vedea şi auzea că spune yi face acel om, incep!'! a-I privl cu
băgare de seamă. La urmă il cunoscu, şi remase ca inmăr­
murit vezcndi, 1. El işi dădi! mare silinţă spre a descăleca,
dar parohul nu se invo). şi Don Quijok ii zise: «Lăsaţi-me,
graţia voastră, domnule licenţiat, căci nu este cu cale ca eu
să stau pe cal, şi o persoană aşa de vrednică de respect Cum
e graţia voastră, să stea in picioare.-Aceasta nu voiu ingă­
dulo eu nici i ntrun chip, zise parohul; stea măria voastră
c!îIare de vreme ce stănd călare isprăveşte cele mai mari vi­
tejii şi aventuri ce s'au vezut in zilele noastre. Căt pentru
mine, nevrednic preot, imi va fi de ajuns să me urc pe spa­
tele unuia elin măgăriţele pe care căIăresc aceşti domni, ce
ciiletoresc cu graţia voastră, dacă nu au cu superare, şi voiu
socotl chiar aşa că merg călare pe calul Pegaz, sau pe zebra
ori armăsarul pe care călărea acel faimos maur Muzavache,
care şi pănCi azi ăncă zace fărmecat pe marea coastă Zulema,
aproape de marele oraş Compluto (I).-Nici la asta nu Con­
simt, domnule licenţiat, respunse Don Quijote, şi eu ştiu că
princesa, doamna mea, va fi bună, pentru dragostea mea, să
poruncească sLutierului ei ca să dea graţiei voastre şeaua ca­
tirei sale, căci el va putea să se indemăneze dindărăt, numai
catira să 1 sutere.--Da, sufere, după cum cred, respunse prin­
cesa, şi ştiu de asemenea că n LI va fi nevoe să dau poruncă
domnului scutier, pentru că el e atăt de politicos şi de cre
ştin, incăt nu va consimţi ca o persoană bisericească să meargă
pe jos, cănd poate nlerge călare, -- Aşa este, respunse băr­
bierul, şi descălecănd la moment, pofti pe paroh Ia şea, şi acesta
priml fără să fie mult rugat. Dar pecatul fu că suindu-se băr
bierul dinapoi, catira, care in adever era năimită, ceeace e
de ajuns spre a zice că era rea, ridicâ puţin picioarele de
de dindărăt, şi dădu doue svirlituri in aer, pe care dacă leal'
1) La sud-vestul oraşului A!cala de Henares se află un deal numit Zu.
Ierna, pe al căruia verf se crede că a fost odinioară oraşul Compluto (Com­
jlutum).