[1] 1 A]>l'il ie 1883. Ca membru vrednic al acestui viteaz popor şi cu Httl1ejdea măgulitoare dt �i numele meu va fi [nscris eu litere do aur in istoria terii, U10 infl1ţ,oşni dar la ministerul de reshoiu. Directorul (le -pe atuncl, eolonelu1 U ... me 'Primi cu multll. amabilitate şi, la cererea mea do a fi. trecut la eavaieric ea voluntar, imi obscrv0, cu buntW6inţ,ă: "Dn, (l-nulc, hotărirea u-voa,stro este foarte de lrtm1at! avem trebuillţă. (le oam0ni, mai cu samă uc oameni luminaţi ca d-voastl'ă! Dar trebue să ve previn că () să -porniţi de aici deadreptul pe că.mpul ele lupt.ăI �i pr(r!;nl)n�l "Ve rog veniţi in ajutorul nostru, puneţi ;;condiţiunile care voiţi, numa.i pentru numele )jIui Dllmnezeu, veniţi! Causa, ereştinătăţii e "in primejdie 1 « Romănii fără a sta la tocmală asupra con­ diţiunilor, trccnre Dunărea� infrăţire armele 101' cu alo Rusilor şi ishutire in eurend a a­ păsa, prin vit.!'jla lor, cnmpăna no\'ocului in partea armatelor ere�till(;; ind,'ose1)i in lupta memorabilă din 30 August, cănd fie luă reduta II GI'iviţu1 llomănii se ,dlrmal'e ca un popor de o insemnată, valoare militară. voit a 'e adresa cMră oştirea romănă cu o telegramă care avea următorul cuprins: 1877 � ists Din viaţa mea de Vo ll111tar. nONVORBIRI LITERARE. Dup!1. multă chibzuire me hotării insfirşit să mă inrolez şi eu ca vohmtar pe timpul campaniei in armata romănă. PregătindlHn(� deci de resboiu cu cele trebuitoare ca: săpun, 'Perie de musteaţă ş. a·, pornii spre BUCUl'eşti, spre a pune in lucrare această eroică a mea hotărire. - Era pe la mijlocul lui Noembre 1877, pe cănd ochii tuturora erau aţilltiţ,i asupra eve­ nimentelor din Peninsula Balcanică şi mal cu samă asupra dtmpului itltă.rit de la Plevna, unde Turcii prin vitejia lor - dar poate mai ne merit zis, prin nedibăcia duşmanilor lor­ spulberănd in (loue rănduri armiile ruseşti, dovedire Europei că nu sosise ăncă timpul de -Pfohodire pentru imperiul Otoman. După urni­ lirea suferită, Ruşii fure nevoiţi a cerc nj uter de la Romănii, pănă atunci atăt de despreţ,uiţi şi insuş fratele Tarului, marele duce Nicolai, comandantul suprem al oştirii ruseşti a bine� Anul Xvn.-No. 1. ��=_ ... -�---�=-==----=-c==-- - [2] DIN VIAŢA MEA DE VOLUNTAR că sunteţi deprins, incătva, cu călăritul ŞI cu m1muirca armelor. - Negre�it, domnule colonel! respunsei cn trufie, de călărit am ciîlllrit deja ca mic copil! La aceste cu vinte mi se improspetă in găndu] meu temeinica scoală de călărie ce am tre- , cut-o, adică cavalcfldele ce le făceam cu in­ cuviinţarsa viziteului, care, ducend caii la apă" um dădea căteodată deosebita lui favoare de me incăleca pe rabla cea mai blăndă, tiind-o de căpestru şi pe mine de mănă ca să nu mi:! prirnejduosr; dar cu toată băgarea lui de samă, se întâmpla adeseori să incerc cu capul . tăria pămentului ; fără D. pierde insă cătuş de puţin cumpătul prin aceste reamintiri, puţin măgulitoare chemării mele in perspectivă, de călăreţ, urmăi cu îndrăzneaUi: căt despre iscu­ sinţa mea in mănuirea armelor, am dat o do­ vadă strălucită intr'un duel ce ram avut cu nn coleg de studii! "A! ati ucis pe adversarul d-voastrc ? Nu, domnule colonel! De ucis nu l'am ucis, căci in zioa fhatii pentru luptă nu s'a ivit protivnicul, şi in urmă a dispărut cu totul! "Hm! insil aceasta nn dovedeşte de luc isteţ,imea el-voastra il! mălluirea armelor! il1- timpinâ zimbiud eolollelul, dar însfîrşit SUllt ineredin(at că o sti faeeţi bună, iSjH'aYii dincolo de Dunăre, şi cre(1 Cit n'o S�Î, Iri so intăl11plc ceea ce a păţit-o voluntarul M .... eare la intăia manevra călare it rătc1.at nreehilc CH­ Iului ! Şi cu aeeste cuvinte imi strillse HlfilW, tl­ răndu-mi noroe şi isbt1.ndă pc eiimpul de MtHe şi me conduse la un anţ,cl' din odaeil dcnlături, pe ea1"e-l insă,rcimî să illdeplincatic:l formali'­ tăţ,ilo necesare velltrllilltrn]"('a nwa ill ]';'indtt­ rllc armatei ILef,ivc. Trei zile in urmă avui nespusa fericire de a. me presenta lumii in mondir!11 de roşior. Cu tunica roşie ca para focului, pe căciulă nu panaş lung ameninţănd cu verful seu ascuţit zenitul, zingăllind din pinteni şi sdrăngănind eu sabia, st.răbăteam, cu pieptul ridicat şi eu nă­ rile in vănt, stradele Bucureştilor, privind eu un fel de dispreţ pe simplii muritori ce se tărăeau pe lăngă mine in haina lor civilă. De fericit ee eram, imi venea să imbrăţoşez pe toată lumea, şi de neastămpăr alergai prin tot oraşul, hrănind dorinţa tainică de a fi vezut şi admirat de toţi. Şi illtr'adever, cu căt păşeam mai tare, cu atăt me admira lumea mai mult, şi eu căt mEI simţeam mai mult admirat, cu atăt păşeam mai ţanţoş. Dar fericirea netulburată nu e din lumea aceasta, şi acest adevăr cată să-I recunoasdt şi lin roşi OI', fie el căt ele impopoţănat! Pe căud calcam mai apăsat, pe cănd SH bia zăngănca mai grozav, descmnănd cercuri tut mai cutczătoarein juru-mi, me pomenii ca din senin inainte-mi eu un am scund şi palid la faţ.fi, imbrăcat intr'o manta de cauciuc şi eu Ull chipi II lJ caperit cu muşama, răstindu-se la mine: "Hei, soldat! eşti chior, ele treci pe lăngă ofiţeri fără a-i saluta? sau vrei numai decăt sit te hodineşti la garda pieţ,ii! Ce o fi şi nsta! zisei in mine, şi in ne­ dumerirea mca l'cspum:t'i găngăvind: pa., .. pal'dOlll dar n'am putut eunoaşte! "Cum? ce n'ai putut cnnoaşto! clar miinile cum 10 ţ.ii căm] stai faţ,i'î, cu un superior? Din ee escadroll eşti şi eum te chiamă? DoLorit de grcntlltea acestor ameninţ.ătoal'e illh'ch�l'i, simţ,ii păm�iltul fusintlu-.mi de sub r [3] cetorE cu su.lutările melc; unde zăream o uni­ formă, dar Ulai ales o manta de cauciuc sau un chipiu acoperit cu ll111şama, me şi grăbeam a-i face onorurile cuycllite, aşa incăt nici CU� . rierii de paste, nici hUllU'clgii nu sdipure de mine llesalutaţi. Răt�.cilld astfel spăriet din stradă in stradă, ajunsei într'un tărziu la o restauraţ,iune, unde adeseori incercasem, cu deplin succes, să inec necasuri!e mele intr'un pahar de "in. Vădi, a sta mult pe gănduri intrai inl(wlltru �i isbutii, şi de astădată, să-mi iucc lIe\.:asul, uitănd in­ sfirsit si de chipiul, si de llJantaoa cu care-mi , , ' găsisem - mantaoa. Mai cu primblttri, ruai cu inecatul lleca�u- rilor se strecurft pc nesimţ,ite o zi după altii, păn' Ce intr'o hună dimincaţ.ă me trezii cu Plevna luată, fără Cfl să scot m(tca1' sabia, care de illtminteri nu era tocmai primejdioasă, căci de nouă ce era, uiti cii era ăucă asnlţ,îtil. De fridt ca să uu se llllllltuc re:-iuoiu\, fttră ca Sti fiu proclamat eroU, 1118 hoU\,rii dar sr� piec llcilltărziat la luptet. 1 )lIptt ce isprăvii visitele de plecare, Vl'e- sentăntlu-me prin casele oallleJlilor, garnii.'iit fireşte CU toate piesele armăturii mele, luăi drumul Vril1 Pitc�ti şi Caracal, iutovurăşit ele un oftţer lle administraţie, CU ntn) fă.euseJll C\lno�tillţă in tren, şi eu fI.iutorul rechiziţiei fI.iunsci teafc]' �i tivilichin hl Turnll-Mttgurcle. "".cest oraş, ca centrlll de avro\isiollare al arnmtei romăne 'şi caillUtia stflţiune pentru dtutal'ea răniţ.iloJ") ('l'a pc ahll\Cl intr'o fer1lere 1l1'Ilwi pomenitrt. (l::uneni de :tfaceri, adunaţi din t"ate unghiurile lumii, L1odori, ţ.eri:mi \'u (',�ri; (IL; proyisii, tot soiul (le militari �i surori (le <::tritate de toatrt mUlla, fll\'llicnn intr'o a,­ lI\('�t('(:ltllritb:.l.biloni\:(\ pl'lll �tnHkl<' rhl in� ei zise: "Căpitane! da dă-i bună pace băetului 1 este domnul C... deabia intrat in armată şi nu cnnoaşte ăncă obiceiurile voastre 1 Este un tener foarte cun1 se cade, care ele bună voe a părăsit moliciullea vieţii civile ele s' a făcut ostaş, a,pttrător al patriei 1 - Şi amendoi i�i in­ dreptare privirile cătră mine aşteptănd' �i din parte-mi vre-o lămurire; zăpăcit însă CUU1 eram, ingăimai cu sfială: _ Da! apărător al patriei. ... "Te ved eu pc d-ni.ata că eşti un fel de J părător al patriei, respunse \.:ăpitanuJ, dar te sfătuesc cu tot dinadinsul să cauţi a te inde­ lctnicl mai temeinic cu regulele militare, clici altfel o să ţi se iatămple multe neplăceri 1 Şi zicend aceste, luâ braţul apărătorului meu, �l dispăr\l intr' o stradă laterală. Desmetecillelu-me incetul cu incetul din \.mi- 11Iăceala ce me cuprinsese, vamii singur nu �tiu incotro, llorind ea de astă dată stL me admir-e căt se poate mai puţini. Imi venea să crăp ele ciudă si me săturasem de)' a si de , ' , uniformă �i de Yiaţ,ă militară, dur era prea trLl'ziu, intrasem odată in danţ �i nu mai pu- team da inapoi. Intimidat prin ecle păţite, paşcmn acum a- proape in yerful degetelor �i cu sabia aternată in căr1ig, ca nu cumva printr'un mic sgomot să-mi atrag urgia vre-unui superior deghizat. ;\' U 111(1 i eram ro�iorul cel falnic tIe mai na­ 'Înte; smerit cu spaiuHL in sin, nelinişteam tre� "it.in'''''''; nu mai era chip de scăpare şi des� şoptii cu intristare: Ehi, acu-i acu \ Dar tocmai in momentul acest critic il1tel'� din llorocire un cunoscut al meu, care, , cătră omul cel scund �i palid; [4] mN VIATA MEA DE VOI,UNTAH, 4 treţinutc ale oraşului; unii dănd ajutor celor suferinzi, alţii prcgătindu-se pentru lupte nouă, cară alţii păndind cu lăcomie şi speculănd pănă la neomenie nevoile răsboitorilor. Intr'o cărcinmă proastă şi murdară, poreclită "Casino", altfel cea mai de frunte dln Mă­ gurele, era adunată elita acestei societăţi im­ pestri tate. La intrarea mea in acest local, me vezui pe dată incuujurat de o mulţime de curioşi, intrebăndu-me care de care mai cu Insistenţă despre cele petrecute cu ocasiuuca luării Plevnei : "Cum s'au bătut Romănii ? Căţi Turci au perit? Cine it pus Întăi măna pc OSl11:lIJ-Paşa'? Cănd sosesc pl'isonicl'ii?"", Eu, c.ire eram de tot nevinovat in privinta evenimentelor de la Plevua, mă gLcnm intr 'o posiţiune cam falsă, faţă cu aceste întrebări, şi numai printr'o retragere bine esccutată putui scăpa din acest impas, Imi venc.i să sbor ca să ajulJg maÎ in graM la regimentj d;\.l' undcHnÎ era noroclil acela 1 După disloca: ea trupelor dc asediu, llU mai �tia nima pc unde se află staţionăl1d diferitele (,ul'!Juri de annată; eram, prin urmare') ncyoit CI. str\, deocamdată locului, �i a faco pe i1l5pCC­ torul de pavele, pă,llu' la sosirea unor ştiri mai positivc de dincolo de Dnnăre, Mesurănd astfel uliţele tergului dedei peste • un haltol de HllS cu ochii painjeniţ,j de beţie, carc, luptăndu-se din resputeri incontra atrac­ ţillnii piimclltului, inainta numai elI mare ne­ yue, dueencl şi nişte puşti turceşti in spinare, pe care le oferea trec8tol'ilor pc preţ de c{tte u rubliL Fer.Î('it de ilC'eastii intitluire, mi:) I'iipezii t:>pre ti cu braţele deschise şi inrirnpinăndu-l cu strigăte entusiaste: - Servus, servus Ruski l Haholul insii, iuţelegend pesemne altfel ao ceastă efusiune de sentimente priete.lleşti, imi rcspunse cu ameninţare: "A ia tibi servus, ti Maldavanski l Şi desemnănd un cerc la dreapta, se pră­ văll la păment şi adormi in linişte, In curănd i se asociă un dobitoc, anume unul dintre acele eu rubla in bot şi care, cel puţin pănă a nu Ii se a plica legea marţială a Sfăutului Ignat, se bucurii la noi in ţ.ll'ă de neingradita libertate de a se primbla chiar prin stradele Capitalei, necum ale unui pri­ zărit orăşel ea 'I'umu-Măgurele ! Dobitocul se tot gugulea pe lăngă Muscalul adormit, şi-şi csprima mulţămirea sa printr'un profund: i:1t I ,,'i' o, şto t Unsul trezit elin somn, şi crezând că-I in- treabă de preţul pustii, intinde măria mornăind : "redna rublal Şi-şi apucâ rubla de pe botul tovariîşului. Deatullci ei oeoleam căt se poate pe aliaţ.ii 1I0�t.ri ! Intre aceia se stiJrnl şi yjjelia eea cumplită �i atăt de desastroasă pentru prisonieri) �i peste pu ţin iucepul'e a curge biet,ii Turci, lte­ mesiţ.i de foame şi degeraţj pănă 111 măduvă, Pe dtmpul intins de zăpadă, presel'at cu mii de cl'is!aluri sclipitoare, ce se sting şi se aprind la razele soarelui care apullc intr'un Dom' invă.păea.t, inaintează incet şi ill tl'isti:i, tăcere o coloană neagră. Sunt eroii, ce cu braţul lor otelit, biIrbă.teşte apărat-au intări­ turile PIC\'llCi, soarta le-a fost insă fatală, şi rcsiguaţ,j uJ'lucadt ci acullla ilnillg(�tot'j!or, spre a fi (1 mii in. capti\'itak i { [5] PIN VIATA lIfEA j)� vv;uu.'--- =;C"=�====�=��"======�======��=�==��=====" "Bieţ.ii creşti oi! oftâ din adăncul inimii un moşneag lăngă ruine, ferească Sfăntul do aşa. suferinţă mare! Şi scoţend d�)]tr' o năframă păne şi brănză, incepu a le impărţl intre Turci: Na taică, de gustaţi din asta! mai pu­ neţi ceva la inimă! Să fie de sufletul bietului Niţă al meu! ... cine ştie unde i-or fi imprăş­ tiate oscioareledrăguţul ... Dar voi nu sunteţi de vină! adause el eu blăndeţă, pe voi ve mănă impărăţia şi faceti numai ceea ce vi se porunceşte 1 ... mai poftim şi ţie o fărmătură de pită! dănd cea din urmă bucăţică de păne unui Arap ce clămpănea din dinţi de frig şi de foame, şi indesăndu-şi căciula in cap se indrepta incet inspre terg şi dispăru, - Ce om, ce om 1 zisei in mine, uităndu­ me după moşneagul ce-şi împărţise merindele, remăind el insuş poate o zi întreagă, poate şi mai mult nemăncat ; căci ştiut este că rar se intămplă ca omul de la ţară să-şi cumpere demăncare din . terg; chiar când intreprinde un drum ele mai multe septemăni, el işi ia cu sine merindele trebuitoare pentru toată că­ letoria. Fapta miloasă a moşneagului me impresionă aşa de adănc, Încât fără voc incepui a co­ trolJăl prin buzunări, dar negăsind altceva de­ căt tutun, me pusei să impart la ţ.igări intre prisonieri. Când ce să vezi! bieţ.ii oameni nemăncaţ.i şi trudiţ.i cum; erau, cum trasere cMe un fum, li se şi incepure a illvertl creerii il! cap, şi huştiuluc! in zăpadă uIlul după altul ca llişte găini ameţ.ite. - Na, făcui şi eu pomană! zisei cu jUllle­ tate gură, şi plecat me strccurai prillt,re mul­ ţ,imc, şi pe-aici ţ.i-i drumul! Cei diutl'c prbollieri care păreau LI. ti lUai in putere, fure adăpostiţi prin casele oame- Coloana se apropie precedată de un semi- 11'1 pluton de călăraşi, care cu caii lor sprinteni fac ptrte pat drumul trocnit, pe alocurea, de un stat de om. Eată-i intrănd şi in oraş; dar ce trist spec- tacol, _ ce miserie ! Ghemuiţi de trudă şi de frig, deabia se mai miscă sermanii, tremurând sub haina lor sub- , tire şi sdrenţuită, Nu mai samănă a oameni, ci a cadavre, aceşti nenorociţi ; eal' mulţi, foarte mulţi dintre ei, doboriti de frig şi de foame, rernas-au aşternuţi in drum cu pieptul lipit de zăpada, �i peste trupul lor înţepenit şi acoperit incet cu incetul de giulgiul rece al iernii, trec cu nepăsare roţile careler şi ale tunurilor grele. Aceşti din urmă şi-au ispăşit păcatele şi nu mai au nevoe de nimic, dar val ŞI amar cei mai remaşi in viaţă, care, lipsiţi de toate, imploră. mila invingătorului ' Vae uictie! Spitalul din marginea oraşului era menit a primr cu eate ceva demăncare pe bieţii pri­ sonieri. La intrare li se dădu câte o ţuică, o bucată de carne friptă şi un codru de păne. Ti se sfăşia inima privind la aceşti neno­ rociţi cum in imbulzeala cea strivitoare işi disputau eu illYCrşUlHlre unul altuia locul, spre a pute ajunge mai cureneI la uşa intrării, unde se impăi·ţea hrana. La eei mai mulţi moartea era deja in tipărită pe fa ţă, cu toate aceste ochii lor, aţ,intiţ,i asupra bucatelor, se aprin­ deau de o lumină selhatecă, Şi cu o ultimă sforţ,are arnncăndu-se asupra. celor dinaintea 101", şi impingend in dreapta şi in stinga, se incercau sermanii a-şi face drum priI! acest zid de oameni, dar pă,răsiţi in cele din urmă lle putere se prăLuşcau la pămcnt, şoptilJ(l numai: .'1 amall , aman!" pintre dinţii ineleştaţi [6] DIN 'VIATA MEA DE VOLUNTAR nilor, care pe unde putit incăpe, şi după un mic repaus măn aţi mai departe, făcencl loc altor convoiuri-ce veneau in urmă ; car cei de tot prăpădiţi, fure conduşi pe la spitaluri şi daţi in ingrijirea medicală. In unul dintre aceste spitaluri, hnprovisate pentru trebuinţele resboiului, făcui cunoştinţa unui doctor turc, de la care aflăi multe amă­ nunţi mi despre luptele din preajma Plevnei, Intre altele, imi povestea el că asedia ţii de la Plevna nu se nelinişteau tocmai-tocmai de bombardările Ruşilor, căci dcobşte ghiuleaoa işi greşea ţelul; dar cănd se auzea bubuitul tunului din partea Romănilor, toţi se grăbeau a se ascunde prin găurile pămentului, fiindcă numai rare-ori se intămpla ca obuzul să nu fi nemerit locul ocupat de oştire. Asemenea lăuda el şi infanteria noastră, zicend (it, dacă imprejurările al' fi adus ca oştirea romănă să se fi unit cu cea otomană, praf şi cenuşă se alegea din intreaga armie rusească, cu TaI' cu tot! "Să-ţi povestesc, unuâ el cu oarecare mişcare sufletească, asaltul redutei Griviţa, unde a111 căzut şi eu pris?uierl ... Noi stăteam tupilaţi după parapete cu puştilo Întinse �i cu câte o cartuşe Iăngă fiecare. Cănd incepurc a curge movilă de cei cu căciula indoită in vcrf, ne pu­ serem a-i improşca cu foc, de se părea că n'o sii mai remăe nici o suflare; şi schimbam merclI la cartuşe, şi dă,deam la Jocuri de ne durcau miinile, dar ei inaintati eu răpeziciune priu norii de fum şi grindjna de gloanţe ca un pohoin selbatec; cu căt ei invelueam lllai mult in foc, cu atăt se mărea şi iuţ,eala 101'; cănd in cele din urmă. i-am vezut iuainte-ne, al'lUl­ cltnc1u-se ca nişte turbaţi asupra intăriturilor, punend scări la redută �i urcăndu-se pc pa- rapete cu ochii eşîţ,i din cap de inverşunare, ehi, atunci ne-am spăriet şi noi! Tăria ar- . matei române consistă .in rarele calităţi ale soldatului, care, pus odată In mişcare nu mai dă inapoi, ci se luptă cu o oarbă încăpăţinare chiar eliud vede că n'are sorţi de reuşită; ciuruit de gloanţe el tot inainteaza, culegend in sine plumburile menite pentru cei din dă­ rătul lui, şi formănd astfel din trupul seu o pavăză vie pentru camarazii sei! - Bine doctore l el intrerupsei de la o vreme, el-ni ata mi-ai povestit despre bravura pedestrimii şi despre dibăcia artileriei noastre; dar despre cavaleria noastră ce op'uie ai? cum s'au ţinut călăreţii in luptele d'imprejurul Plevnei? "Drept să-ţi SPUll, respunse el, 11'11111 avut fel icirea să admir şi «avaler.a voastră, căci, dupăcum iţi este cunoscut, f.iceam parte dintre asediaţii Plevnei şi nu pot şti ce incăerări au urmat in cămp deschis, unde cavaleria arc un rol important! Deabia acum a inceput a mi se lumina capul, şi intelesei că mi-am ales o armă care n'a putut juca un rol principal 11 asaltul Gri­ viţei. Despre toate imi dete relaţiuni Turcul simpatic, numai despre isbănzile eavalereşti, din care tocmai făceam şi eu parte, nu putui afla nimic, şi aceasta imi intristâ sufletul. Părăsind spitalul me intălnii cu casierul re­ gimentului, care venise de căteva zile ca să cumpere mai multe articule de hranl1. EI ple­ case eu () cărnţ.ă de rechiziţie din Terovina, 5atnl in care brigada ele roşiori trăsese il1 gal'1lisoană., in timpul din urmă, şi acum, dllptt ee terguise cele trebuitoare, umbla şi cI prin uraş ca să afic incotro s'a indreptat brigada dupa dislocarea ei, [7] A. Ch:ibici Revrleanu. ,--, .. -"" (Va nnna). DIN VIAŢA MEA DE YVUU'-' --- ��::��ia::::�::�-=-\·· :=:'int��:��::::�::' Lom- iotăloi\! Ne hotăriren' pe loc să plecăor chiar l'al.nca, ne spuscre vesl.şii de la vaPOI ul a dona zi dimineaţă in direcţ"",ea Vidinulili, \ ,Săgeata", care intreţiilea comunicaţia intre nnnMd malnl stiog al Dunării. In aceeaşi zi ambele maluri ale Donării, că l\oşiorii se afiă mai detere", de un ofiţer, vcnit de dincolo de la Rahova, uude vor sta mai multe ,.ile. Dnnăre, cor' ile incrediuţ.â că roşiorii au luat Ei, ce să ne facem! ioto",e sania, şi poftim drumul spre Lom-Palanca inapoi la Bechet! Căud ajunserem 1" pilrtul A doua zi ciind ne de,tept.rem, toate erau Bechet, brigada de roşiori apucase a părăsi aproape gata de plecare i ,iziteol .şezase in Rahova, inaint�nd spre Lom-palanca. poftim mijlocol c�rnţ.ei o ladă mare incărcată cu de intoarce earăş indărM, şi mai bate odată nlezeluri, tutun şi racl,iori _ provisii, menite drumul spre Rast ' pentru ofiţerii regimentnlu;' Iuaintea căroţei ])in cei trei cai cu care pornisem din Turnu- slllteao trei mărţoage, care de care mai SOIn- Măgurel', ajunser� numai doi la Rast, caci noroas� li mai uscalll. cel de-al treilea preferise ,ă-,i de. sufletul Eu ,i tov.ră,ul meu de drum, dup� ce ne in ţ.ara in care se n�SCu,e li se hrănise cu imbărbătar�m puţ.in cu cogni.c, făc�nd parte r.Mări şi cu bătăi. ,]reaptă li viziteului, ne ingheIllnir�m cum pn- In cele din urmă cată-no imUărcal' pentru tnr�m in căroţă, ,i hait inainte! Lom-Palanca, trec�nd falnic printre uriaşeI. Prin t�rg mer,er�m cum luerscrem, dar sloiuri de ghiaţă .le Duu.rii, li peste pulin treccnd lle l).deră incepurem a ne infunda punend piciorul pe pămcut du,mănese 1 de- a binele, li tre buc a nrun că nu gl1l mii " 1':ra Ve 10 ,fi r\itol In i lh'rc m bre 1877. sa f'coatcm caii �i că1'uţa din troene; mai ales lada cu mezelul'i ne pricinuea zilc amare \ Ne-a trebuit o zi întreagă ca :;1\, stră,lH\'tem pănlt la Islaz, sat depărtat (�a1c d(� do ne ('iasuri de Turnu-:Măgul'ele. Nefiind cu putinţă ti, merge mai departe cu căruţa, l'echiziţionarem la Islnz o sa.nie, �i a­ nume de la sMeanul la eal'e n.m mas, � aceasta fireşte, clrel}t mulţ,ămirc că, nc�n, ospetat omul CU ce avea şi el mai bun 1 Aşezănd căruţa peste sanie şi roţile căruţei lângă lada cu mczeluri, pnrceserem astfel la drum, coEnuăml din sat M1 sat, şi după o septemănă de zile ajunSCl'em, cu chiu FIi vai la satul Rast, carc este situat lăngă 'malu� \ Dunării, faţă in faţă cn T,011\-PalanCfl, ţ.iuta cal�tot'Îci noal::itl'c. [8] FECIOARA DE l,A OR.LEANS. f :1 il ,j I FECIOARA DE LA ORLEANS. tragedie romantică. PERSOANE. Carol VII rege al Franţei. Regilll'. ISlll'CIlU, muma lui. Agnes Sord, iubita lui. Fiiii' Ce! Bun, duce de Burgundia. LIl Htre \ comandanţi in oştirea regulă. Du t hatel J .;, A rehleptseopul de Rheims .Chatltlou, cavaler din Burguudla. Raul, cavaler din Lotringhia. TaI bot, comandantul oştirii Ingleze. Llouel, l l' . . . 1 Fastolf, J genera 1 III oştirea mg esă, )[ontgomeJ'Y, cavaler din ţara Walis, Mai mulţi sfetnici de la Orleans. Un crainic ingles, 'J{hibllut d'Arc, ţaran bogat, J\bl'got, } 1.onlsoll,. flicelo lui. J cana, Etlenue, \ Cluude 1\1.aic, J peţitorii lor. Rnlmond, lIet·tl'lIlld, alt ţăran. Un cavaler negru, (ariltal'e). Un cărbunar şi nevasta lui. Soldaţi, Popor, Servitori ai casei regale, Episcopi, Călu­ gări, Mareşali, Sfetnici,' Curtcni şi alte persoane mute ur­ mănd cortejnl incoronării. P l' O log'. Teatrul infăţoşează Ull peisaj. Pe planul 1 la dreapta un mic paraclis cu o icoană; in stinga un stejar inalt. SCENA I. l'hibmd d' A1"C, Fiicele sale şi Trei tineri păstori, peţitorii lor. .1.hibaut. Dar, dragi VeClnI, noi astăzi suntem ăncă Fraueeji, Suntem cetfl,ţeni liberi, stăpăni pe-acest păment, Pe care l'au lucrat odată moşii noştri. Dar mă ne cine ştie de cine-om asculta? Căci peste toată ţara lnglezul disfăşoal'ii 13iruitoru�i steag şi caii stii sdrobesc CU-�l lin: cop�te�a Franţei căm,pii infloritoare. Parisul 1 a primit ca pe-un triumfător Şi cu-a lui Dagobert coronă-a 'mpodobit Vlăstarul resărit dintr'o străină viţă. Urmaşul regilor franceji trebui să fugă Dismoştenit, pribeag prin staturile sale. Cea mai deaproape rudă a lui, intăiul pair Se luptă imlJl'otiva-i in oastea duşmănească Pe care o conduce chiar muma-i .făr de lege. In dreapta şi in stinga ard sate şi oraşe Din zi in zi pojarul s'apropie mai tare De-aceste văi ce ăncă se bucură de pace. Deaceea, dragi vecini, m'am hotărit cu voea Lui Dumnezeu pe-a mele copile să mărit, Căci trebue femeea in timpurile grele De luptă şi resboae, să aibă un bărbat Care s'o ocrotească, şi dragostea 'nlesneşte Să treci pintre primejdii. (cătl'ă intăiul.teran) Etienne, tu mi-ai cerut Pe 'ntăia, pe Margot; ogorul tău cu-al nostru E'ntr'un hotar, tot astfel ş'a voastre inimo S'au inţeles ; sunteţi in bună potrivire. (cătră al doile taran) Tot astfel Claude Marie ... Tu taci, şi Louison In jos işi pleacă ochii? Cum? doue inimi eu Aş dispărţl fiindcă tu nu ai avuţie? Dar azi cine-i bogat? Coşer, hambar şi casă Pot măni să :fie prada duşmanului ce vine Sau unui foc - şi numai in pieptul credincios Al soţului ai astăzi un sigur adăpost, Louison, Părinte .... Oiaude 111.âric. Louison! LOttison (imbrăţoşănd pe Ioana), O, scump�t soră! l'hiba�tt. Dau Din voi la fiecare căte treizeci pogoane Păment, căte o casă cu locul ei ş'o turmă De oi. Dumnezeu 8făntul m'a binecuventat, Tot astfel şi pe voi ve binecuvtmteze! 1J1arpot (imbrrLţo�ănd pe Ioanu). 1011110\ bucură pe tatăl nostru. Ia [9] FECIOARA DE LA ORLEANH De ce iţ i mustri fata? Raimond. Ce-ţi trece azi prin minte? I I I J ; I Ra,imond (aI'�tăntl icoana din parllclis). IcoHna Hstă sfăntă şi hinefăcetoare Ce pacea 'n aste locuri aduce, ea atrage Pe fiica ta aice, nu vrăji diavol eşti. Thibant. O nu! Eu n'am zadarnic înfricoşate -visuri Şi straşnice vedenii! De trei ori se făcea Că par' că-o ved şezend pe scaunul regal Din Hheims, avend pe fI u nte o mt'tnddi diademă De şept,e stele vii; in ml�nă a.vea Ii(:eptrul lhibatd. Tocmai aceasta mie Nu-mi place. Ea s'ascunde de a surorilor To-vărăşie blăndă. Pe piscurile goale Se urcă, ea se scoală din aşternut 'nainte De a cănta cucoşul, şi 'n eiasul cel de groază Cănd omului ei place aproape să se ţie De-alţi oameni, ea incet, ca buhna cobitoare Se furişeaz' afară in neagra 'mperăţie A duhurilor nopţii, s'aşază la respinteni Ş'in taină şopoteşte cu ventul cel de munte. De ce intotdeauna alege-acelaş loc Şi tocmai inspre, densul işl mănă turma ei? O văd ciasuri intregi cum stă, dusă pe gânduri Acolo sub copacul Druizilor, de care Ori ce om fericit, căt poate, se fereşte. Căci nu-i lucru curat acolo, un duh reu Din timpuri betrăneşti, din vremile păgăne Sub răclrtcina lui locaşul şi-au ales. Cei mai bătrăni din sat îşi spun de-acest copac I Poveşti Infricoşate. Adesa se aud Din negrele lui crengi şoptiri prea minunate De glasuri uentelese. Eu insumi, cănd odată I Troceam dup' asfinţit pe-acolo, am vezut {'in chip ea de femee şezend, şi-mi intindea Din haina ei cea lungă o mană uscăcioasă, F5.c('ndn-mi par'c!t semne. Dar eu mi-am făcut cruce �i m'n.m grăbit mai tarc. Din vale cu mirare, cum stă pe-un vărf de munte, De turme 'ncunjurata şi pleac' it ei privire, Cu fruntea&ganditoare, spre ţerile 'nşirate lAice pe păment. Atunci ca o fiinţă Mai naltă mi s'arată şi-mi parc că-i venită Chim' de pe o altă lume. 'ntreg J'hibaut. Vedeti de pregtttiri. nunta.' Doresc ca satu SCENA II. Thibauf, Raimond, Ioana. Raimoncl. Dă-i pace, moş Thibaut, să facă ce·a vol. Iubirea Ioanei mele e ca un fruct ceresc Care se coace-abie cu vremea, cu incetul. Acum ei place ăncă să şadă sus pe munte, 1-e frică să se 'ntoal'că din libera c!unpie In casa cea ăngustă a omului, ce este Al grijilor locaş, Adesa () pl'ivr.sc O/lin'. Lit. Altul XVII, :N'o. 1 C. 2. '1'hibmd. Vezi tu pe acest tener ') El este cel intăiu flecău din satul nostru, Cu dragoste el ţine la tine, te iubeşte I Cu dor aprins, te cere acum pe-a treia toamnă, Dar tu cu nepăsare şi rece el resping! Şi totuş I • , EI, domnul ce nu piere, din lume să dispară! El care ocroteşte păşunile şi pIugul, Şi face roditoare pămenturile noastre! El care robilor dă libertatea, care Işi incunjoară tronul cu tărguri inflori te, El care-ajută slabii, dănd spaimă celor rei! El care nu cunoaşte invidia, căci este Din toţi acel mai mare, el care-i om deodată Şi ănger de 'ndurare pe-acest pămănt de rele!­ Căci tronul regilor strălucitor de aur E adăpostul tare a celor părăsiţi, Acolo-şi au locaşul puterea şi 'ndurarea, Infiorat s'apropie de el cel vinovat; Cel drept, cu siguranţă jUGii,ndu-se cu leii, Ce tronul incunjoar{t, Străinul domnitor Ce vine din afară :;i lIU are strămof'i , , A căror oseminte aiGi se odihnesc. Ne poate iubi tara. El n'a Gopilărit ClI-a noastră tinerime, el, intr'a eărui suflet Nu intră Iim ba noastră, pute-va fi vr' odată Părinte pentru noi? Thibaut. Piizească Domnul tlf{tlltul Pe Franţa şi pe Hege 1 Noi blll1tem oamolli pacluÎci: Ţărani, care nu ştim să mănuim o armă, Nici să încălecăm pe armasari resboinici. Noi s'aşteptăm plecaţi pe-acel ce biruinţa Drept rege ni-l va da. Isbănda bătăliei E insaş judecata de Dumnezeu rostită. Ştăpănul nostru este acel care s'a uns : Cu sfăntul mir şi care la Rheims s'a'ncoronat. Haidem la lucrul nostru! Găndească fiecare La treaba ce-l priveşte! Cei mari de pe păment, Ei. care-I cărmuesc bată-se pentru densul, Noi vom privi in pace la stricăciunea luptei, Caci nemişcat remăne pămentul ce lucrăm. De-or arde-a noastre sate �i lanurile noastre De le-or călca cu caii, c'o nouă primavară Răsare altă păne şi vom clădi uşor Din !lOU bordeiul nostru. (Es toţi, afară de Ioana), SCENA IV, Ioana singură. O I dealuri, văi iubite, câmpii infloritoare: Poene tăinuite ve zic azi remas bun! Piciorul meu deacuma prin voi n'o să mai calce, Ioana pe vecie ve zice remas bun! Voi cămpuri rourate, copaci ce cu-a mea mănă Am răsădit, să creşteţi şi vesel să 'nverziţi! Şi voi umbroase peşteri, fontăni recoritoare Tu echo, glas puternic acestei blânde văi, Ce respundeai l'a mele cântări de veselie Ioana se porneşte şi n'are să mai vie I Dragi locuri ce-aţi fost marturi petrecerilor mele Eu pentru totdeauna pe voi ve părăsesc, I Ve 'mprăştieţi oiie, prin lunGi �i prin viUcele C(tei vai, deacum nainte n'am si't ve lllai păzesc! Deacum o altă turmii o dată grijii mele, In locul cel do luptă, pe cămpul ostăşesc. \.costfel Arct.al'ea divină mie-mi spuse Căci eu nu de dorintă lumeasd'i. sunt condusii. Acel care elin piscul Horivului odată C,1.tr{t Moisi in� rugul de })ară s'a ivit Şi-i porunci să. meargtl la Faraon indaUl; Cel ce pe credinciosul David l'a hotărit [14] ] . .:t SCENA IL Regele Carol. Cei dinainte. Eată regele vine. Dunois. Era fudul şi traiul cu r1ensul era greu, Căci niciodat' UJI lucru nu-l mai stil'şea. Azi insa El a plecat la vreme de unde nu mai este De căşti gat onoare. Duuois. Un om plăteşte mult in aste timpuri grele Şi eli n'aş vrea să-I pierd cu inimă uşoară. Repele. Spui astă vorbă numai ca să me contrazici. Căt timp a fost aice tu nu i-ai fost prieten. Care-au imbet.l'ănit cu lllonal'�hia. astăzi Intimpina. pe duşman cu cheile cetăţii, Eal' noi in trăndăvis petrecem vremea scumpă In care ne-am pute găti de apărare. -- Aud că-i Orleanul ameninţar, Alerg In pripă din Normandia, găndind căvon, găSI Pe rege pregătit de luptă 'n fruntea oastei, Şi-l aflu 'ncunjurat aice de bufoni, Pai aţi şi trubaduri, găviud la găcitori Şi dănd serbări galante iubitei sale Agnes, I'ar'c'am ave in ţară cea mai adăncă pace, Aud că Conetablul porneşte, neputend Să vadă mai mult. timp această grozăvio. El părăsesc şi eu in plata soartei sale. Du Chatel. Regel!'. Conetablu-rni trimite 'napoi sabia. lui, N evrend să mai romăie in slujba mea. _ .. -. Porneasca Cu Dumnezeu! Mi) măntuiu de-un 0111 supărăcios, Ce vrea in totdeauna să facem voea lui. lle.yele. Eşti bine azi dispm; Şi nu vreau veselia să-t,i tlll'bur; - Du Chatel l,a Curte au sosit (lin partea regelui H.ene:) mai mulţ.i trimişi, toţi trubaduri \'!3Stiţi. ,")-(i{(�ci-E;;T Bun, conte de l'ronm , Ce feEu? Nu ţi-am jertfit. tot ce se -preţuef'te Mult mai presus de aur şi de mărgăritare, Ş'acnnm a� păDtra averea pentru mine \ Vino, sl\ aruncăm podoabele acele Co's de prisos in viaţă l Eu vreu s1\-ţi dau o pildi.\ De alJnegare. Curtea in tabărfl ţi-o Rchimul\, J)il llUl'u1 lJC fier, .iertfe�te tot ce ai Ca Sti-ţi eăştigi corona! 0, vin' să 'mpă.rUlşim Primcjdia şi rpsa! Voin Sfl me suiu c1'tlare Pc calul de 1'(:8boiu şi trupul meu cel gingaş Li\, razele aprinse din soare, să-l expun! Noi vom dormi pe căll1puri, sub nourii din ceduri, eLI capul pe o peatră! Soldatul cel de rî'tlld A tunce eu r{tbdare va suferI nc cazul , Ci.'tnd Vi\, vcde pe rege, pe-al seu st(tprlll, rltbdrmd Şi snfcriniÎ Cit Mnsul. Regele (zimbind). Acum vM impliuiUl, O vechie prol'ode pe carc mi"a făcut-o () maică la Clerlllont. l�a�mi zise e'o femee, M'a face sa inving pe toti vrăjmaşii mei Şi-mi va redoMndl ea singură prin luptă ! Caro' a părintească. Pe-o astfel de femee, O cMtam departe in oastea clu�mănească; Spel'am iniml\ mamei s'o'mpac! Dar nu, aice Se aBtt croina ce 'n Rheims me va conduce, Voin fi biruitor 11t'in dragostea iubitei \ Agnes. Vei pirul ]?rin (I,nw,\'itejilor prir,teni l Duno'is. Nici ea nu are minte, lwecum nu ai mc; tu \ :Ea sverle tot ce are in casa care arde Şi vasul vrea stt-l umple al DanaideloJ'. Ea nu te va pute scăpa, dar se va l)iercle C11 tine imprel1nt,! Şi nici să fie alta decăt iubita mea. Primit-a vre odată un dar mai preţios Dotat o floare iarna, sau vre un fruct mai rar? Nu vrE,a ca să primeasdt nimica de la mine Şi totul imi jiwtfeşte 1 Intreaga-i bogăţie, lnhclWa ei avere le pune l)e-a mea soarU'l, AIllllCC d\ntrii nici Ullul n'a lipsit. Rţ',r;dc. Pe UlllllUl'lell. acclJtl[a e ne lIlai puruolliL! --"'r- II'I€diţia r peru! de aur, La Hire (cătră Rrgc), Chiamă 'napoi pe solii (s'apropie de el �i.1 11l'Î1'e�t(l mai hine), La Hire? Ce insemnează ? Ce xice ochiul vostru? S'a intămplat di n nou vre o nouorocire ? La IIt:I'IJ, Timpul nenorocmr acuma a trecut Ş'a soarelui lum'uă din nou ni se arată. Aţmes. Ce este, ve rog spuneţi! Veniţi elin Orleans, Regele, Dar pentru ce? Ce este? La Hire. Chiaură-i sit vie, Soarta acuma s'a schimbat, A fost o bătălie şi tu ai uimit Aţmcs. Am l/iruit ? O! dulce, incăntător cuvent.' Regele. La Hire, te amăgeşte vr'o veste minciuuoasă, Am biruit! Nu cred mai mult in biruinţa: La Hire. Curend tu ai sit crezi 111 şi mai mari ninuui. Eată veel cit soseşte al'chie}Jiscopul Ş'aducc pe bastard la pieptu-ţi inapoi. Agnes. O! biruinţi.\,! Il1ăndră, f<'irl11echtoare floare! Concordia şi pacea vor fi a tale fruct0! SCENA IX, ('â dinaillle. AJ'!:/,iepiseo}Jul de Blteillls, lh(}wls. Du C/Ur!I1. Raul (cayaler imbriicat in tll'llJUI'il), • -Lrchiepis!'ojl,tl (dllcencl pc D1f.nois ci\tri\ rege �i illl!lI'Pll- ll{mdll-le m{lIlile). ' Illllm"ttoşnţ,i-\'c! ti olli ţ,i miinia yoastrti :;li ori ce supclwe, de vreme ce chiar Cerul b'arat'a fi cu lIoi! (DUllOis illlLl'rqo�ctlz{t pe rcgPl, ArchupieiCUl'ul (duce 1'(' \�,,,,t1n dill;tiull'tJ. r('ge-Iui), 'Vorbiţi ! Reycle. l\16 scoateţi dill aceast(t uilllire, indocala, Cu vintele aceste soleJilne ce-mi vestesc '! .l)e ulllle ville-aceastii nii pril::ini c:i Sc]1 i III bare '? Il II Il Il Il Il II li i [1 1/ 1 '1 " F.l ' , f r.t' j , :1 • Ii#! I Il 1 '>b'. II 1 I • I , ' • � " , ' I /! . � . ,1 I I • ' .' [23] 1. ;j: 1 i j I.�. Rege//< (di\lld 11l;l1'01 .. '1 "l"timii). De UII(le vii �i cine e�ti tn, tiinţ{l 'nalti\.'? (ioţi i�i arată nlirarrn) {OWltea cu 24 feţe plane, eşitc şi intrate, cu privazuri de acoperiş foarte gra· ţios dispuse şi pe care se află nişte arcade maurice, şi se inchee cu un brau şi cu a doua streşinrt. După aceea, turnul trece in formă Qctogonli. Pc fiecare muchie se 'naltă, eate un stălp, earăş impletit, pttnă la cornicele supe� riol'. Intre aceste coloane, pe patru feţe a1e tnrn1l1ui ;-;0 n.Mi l'iî.te () ferea,st.rl)' cn \)u1t.ă , i� i!, · -'-. � -_.- -, e- - - , �. , Y in o�hii tei ';, Tot aşa găndeam de tine, cănd vezutu-te-am intăi, Păn' a nu şti ce acoper prefăcuţii ochi ai tei. Azi cănd te cunosc, - ce cuget, de voeşti să ştii, ascultă: E ciudat s'auzi o gură 'mMtrttnitJt că insultă, E ciudat să vezi moşneagul Mrţ,ăgos, eliUt1îd l)ridnă Lumii �I batjocorind�o, - chiar . dînd ea ar fi de vină, E ciudat sti vezi pe capu-i perul alb că se SblH­ leşte. HeutfLtea şi m1:\.nia l)e betrăn cumplit m�i.nje�te, G11ra lor e pentru s:fat.uri, nu pentru adir] I _.- Cum să. nu te 'nc1lini in faţa unui ",StieI de colos Şi'n genunchi de admirare să nu-i dai smerit prinos, ştiind că pănrt 'ntr'amurgul gărbovitei betrăneti El a răbdat vijelia nestatornicei vieţi! _e_ Dincolo un cadru 'n doliu, �i sub el un vraf de SCfllm.- Intr'un colţ trântit se vaită dorul, abătut din drum. Căte cuiburi goale! Căte, căte falnice porniri Şi ilusii aurite, prefăcute ']1 amintiri! -f I f;1 CO!1V. Lit. ftll. XVII, No. 1, c. !t [34] 84 l'()ESll, In potop de umbră satul, 811 h copaci stufoşi, se pierde. Stăncilo işi scot elin dealuri a lor frunţi imbetrănite ; Eal' pe vale-si duce g[n"la undele-i neliniştite. Stânca zice gărlci : spune-mi, pentru ce eşti tre- cetoare ? Pentru ce �i zi şi noapte, şi pe lună �i pe soare, De al vremii biciu gouită, tu alergi neincetat? Nu vezi eu cum rid de vreme şi de sboru-i ne- curmat? Ea, Jl1() bate cu aripa-i - biciu cu plumb in verf­ şi eu Dorm pe căpătăiu de veacuri, pacmică ca Dumnezeu! Tu, respunde gărla stăncei, tu ai somnul drept ursită, Eu in mine port viaţa, � Dormi. - Eu sunt nea­ dormită l Şi P01t. graiu in a, mea unrlă � şi din leagăn la morment, Merg, � �i 'n mersul meu spun lumii, că-i cumplit al vremii sbor Oit '13 7.iilli\1'l1ieii, 1l imi curi, toate căte 's pe păment, Şi eri totu- i t1'0ci'tol' 1·- Pueioasa. 11 1u110 1881. LUNA ŞI NOAPTEA. Lmw, Noa,pte, tu e�ti sc1a,va neagr5. a, veciei, - cari, eli Sunt regină. - De pe tronul intunericului teu, Hevers valuri de lumină; ş':m popor intreg de stele Furnică 'n razele mele. Fără mine, neştiuHî, veCJIllC ai fi pribegit, Oa un ghem ele intulleric, dat de-a dura 'n nesfirşit. Ull1i1itft, pleaeii.-ţi fl'unten �i 'naintea mea te 'nehinii. NOflVte, :'\11111. It ta reginti. Lună, tl: eşti sclava albă;. fulg ursit in veci să. meargă, Eu, mai veche ele căt vremea, şi decăt lumea mai . largă, N eclintită's, �i nici cuget că'n cuprinsul ţerii mele Furnică popor ele stele, Şi de n 'a� fi eu să'mbrobod fata, ta'n stercar cernit , ',b ., Dacă n'nş fi 'ntunecoasă, tu in veci n'ai fi lucit, Iri genunchi darl a mea poală pleacă-te a-mi 8tH'uta. Lună, sunt regina ta! . Porneşti, 'i August 18SL PE ALBUMUL DOA1\1NEI E. s. Ş'o să se facă noapte in jurul meu şi 'n mine, Ş'o să se spargă vasul dogit, ce-abiame ţine, Şi carnea mea, tu Doamne, la vermi ai s'o arunci; Dar Eu, ce nu sunt carne, unde-o StL fiu atunci?. Muta-mă-vei într'altul? Lua-mă-vei la cer? Ori in văsduh lăsa-vei să rătăcesc stingher?, La voea ta sunt; insă, Pll:crnice Părinte, Sii nu treci cu vederea smerita-mi rugăminte: Induri't-te şi lastl ,,<' pagin ,tceasta, G{wdirea-mi să lJaJpite, c[md semm imi va fi teasta, Inţopeneşte-mi drc ,ta şi 'nc1llde-mi-o'n sicriu, Dar 1111 'ngheta Rfii!)nllP şi venml (�tHti('i Rcrin! .f L \" , r [35] "') Mark Twain este pseudonimul autorului american Sa­ lIluel 1.. CIC111CIlS. Schiţole lui umoristice sunt rcs]Ji.lmlite a:ilhi in toată America �i, f' Jnglitcra. POlle mici Ira(ll1ceri ('l' "tim publica in foaea 1J()<;�t,riî" Y01' 'J\' "'ljuns peJlLrLl a (l;( () prolli\ despre c((riosul' spirit yankcc, domne�lc jl( IDO­ JIl(,lItul de raţii iulre NC\\l-York �i �'ll!-Frilllcioc\I. N. Tr. E�isb o :111ccdol,l pO}Jldari( rOJll�tuci aSemencl.b, accolei bwrioa.re. N R ii'iiilbi§;, ,,'t'::'1,< -zn.:::::: I sntă, cu puţină nădejde de scăpare. 1 n această încurcătură, se 'ndl'cptează spre mine şi mă roa�(t sft-i viu in ajlltor, şi cătc le spune, le spune astfel, incat ar induioşa �i inima unei statui. Ascultaţ.i trista ci istoric: » La versta de şesesprezcce ani, scrie ea, iutălnt şi incepu să iubească, cu toată puterea unei inimi infocate, pe un june din New­ Jersey, pe care-I ehierna William Breebnric1ge Carnthers si care era cu sese ani mai mare , , decăt densa. Se logodire, cu invoirea părinţilor şi prietenilor, şi la inceput părea că viata se va deosebi printr'o lipsă de suferinţe, puţin cunoscută celor mai mulţi oameni. Dar insfirşit se schimbă norocul. Tenernl se imbolnăvt de un versat din cele mai cumplite. Cănd se ridică din pat, faţa-i era ciupi tă ca un dur şi frumusctu in veci pierdută. Ce făcu Aurelia ? Cea d'illtăi pornire a ei se li­ ţ.elege ett fu de-a rupe legătura cu el. Iusă mila o apucă de sănuauul ci adorator şi l'a nu ceru decăt o mică amăIlal'C, pentru a se l'uti� ohiclllUl cu noua illfăţ.oşal'e a lucrurilor. N nnta fu amănată pănă după trei luni. Chiar in ajunul zilei hotărite pentru ser­ bare, Breekinridge uităndu-se la un balon, care trecea, CăZll intr'tm puţ. şi-·şi frănse pi­ ciorul ce trebid. să se taie deasupra genun­ rhinlni. Ce făci't Aurclia? Ne'nţelege că, carăş ei venI găndul de-a rupe toate relaţ.iile cu el; dar carăş iubirea remase lJiruitoa]'c; se măr­ ginI dar a amăna din non llunta, spre a da timp logodnicului de a-şi redolHtlHll sănătatea. Şi earft� nenorocirea se llrtpăstnl asupra bie­ tului bă.iat! El pierc1Lt lJraţul drept la () ex­ plosie de gaz �i dnpfL trei luui o ma�inii. de mCllt llnt ei luâ �i pe col �tillg, IniulJ, Aurelid fu cu de:;ă\'il'�ire sdr()bită prin cele din mma A.V. 'I'crgoviştc, J Mai 1882. llltfllllpliirile ce vi le povestesc, le-am aflat diu scrisoarea nuci domnişoare tinere, care lucueşte in măreţul oraş San-J ose. Această LlOlllllişOLll'[t imi cste cu desăvirşire lICCUllOS­ cută; eal' scrisoarea ei este suhscmnată Maria­ Aurelia, -- atăt şi nimic mai UluIt, Poate că este un pseudonim, dar aceasta nu face nimic: biata domnişoară are inima comită de nefe­ ricit ile ce i s 'ali intămplat; şi apoi părcrile contradictorii a unor prieteni, mai mult sau mai puţ-in tu minte, şi a unor <1uşmani mai lllUlt, sau mai puţ.in rei, au aruncat-o illtr'o a�a confusie, incM nu mai ştie cum să eaSft din )lăsurile sufleteşti de care se simte apă- l'nsurilc sufletesti ale darei Aurclia- , Ce drag mi-al fi să �tiu efI moartea me deslmld\, iusă me lasă viu! Şi 'ngilduc ca gura-mi de ţemit astnpati\, Să cuvcntC1.0 ăncă, şi inima-mi să bată Cănd nu voiu mai ave-o! [36] nefericiri ; nu se putu opri de cea mai adăucă măhuire, vezăndu-şi logodnicul topindu-se bu­ cată cu bucată. Simtea prea bine, că, cu sistema aceasta de scădere, el nu Ulai putea ţine mult timp; şi ea nu vedea nici un mijloc de a-l opri de pe povirnişul, pe care aluneca. In dasperarea ei mai că-i părea reu că nu-l luase din capul locului, inainte de a fi suferit scăderi atăt de insemuate ; se plăngea ca un samsar, care, după ce n'a primit vănzarea mariei cu un preţ destul de bun, vede ofertele scăzend şi pierderea crescendo Dar inima-i puternică şi de astădată romase neclintită: ea luă hotărir ca de-a se supune la risipirea, puţin firească, a teuărului ei. Alldt odată ziua nunţii se apropie şi ăncă odată Aurclia fu iuşelată in aşteptările sale. Breekiuridge fu apucat de un orbalt şi pierdu un ochiu. Atunci, prietenii şi părinţii miresei, eousiderăud că avusese mai multă statornicie decât s'ar fi putut aştepta de la ea, iuterve­ uiră, cereud ca relaţiile să se rupă pentru tot­ deauua intre ei. In să, după căteva momente \10 uehotărire, Aurelia, cuprinsă de-o mări­ llimie, care mult trebue lăudattt, spuse că ea s'a găudit foarte serios la toate aceste, daI' nu vede intrucăt Breekinridge ar fi vinovat. Şi tot el mai aşteptâ; el insă JŞl frănse Şl piciorul celalalt. N enorocitlt fu ziM Hl care sermana fa tă YCZU pe chirurg lnănd, cu dcsprare, sacul plin cu carne omenească, pe care ea prea bine-l ellno�tea. :-limţ,ca că-i lua o bucată mai mult llin Iogoclllicul ci. Nu-�i putea ascllllde, că ouicdul iulJirii sale ::;e micsora illtr'ull mod , llimţ,itvl'. Dar �i de abtădatCt se imputrivi tu� turor dojenirilor familiei sale şi rcmuse ho­ tărită. Insfirşit, toate erau gata spre u�i impreuna. Dar nu! Ăncă o calamitat;.! Un singur om fu scalpat de Indienii sălbatici, in anul trecut si , " acel om a fost: William Breekinridge Carnthers de la N ew-J ersey. Se 'ntorcea tocmai de la o mică călătorie, cu inima plină de incăntare, cănd pierdu pentru vecie podoaba părului cu piele cu tot. In acest cias de inaltă amără­ ciune, el afurisi soarta, care odată cu părul nu-i luase şi capul. Insfirşit, Aurelia se găseşte intr' o mare in­ curcătură sufletească. Ce să facă? Ea mai iubeşte pe Breekinridgiul ci, mai iubeşte, imi scrie cu o gingăşie cu totill femeească, eeea ce-i Ulai remăne elin Breekinridgiul ei. Dar familia se împotriveşte din toate puterile la cununia lor, de oare ce el 11'a1'e avere şi it pierdut ori ce mijloc de a intretine casa prin munca lui. Ce să fac? iutreabă ea cu o in­ grlJll'e care- i stringe inima. Iutrebarea e cam delicată. E vorba de fe­ ricirea vieţii intregi a unei femei şi a aproape trei sferturi dintr'un bărbat. După părerea mea, respnnderea ar fi prea mare, dacă aş po� văţ,ul�o in alt chip, decăt prin llişte propuneri cam pe departe. Oure n'ar trebUI acest june, spre pildă, reintregit? Dacă Aurelia are de unde cheltul, să se incerce a ela iubitului ei invalid brate ŞI picioare de lemn, un ochin de sticlă, o pel'ucă, insfir�it, toate cele ce-i lipsesr. Apoi să-i illCllviinţ,eze o nouă amă­ nare de trei luni, care va ti cea din urmă; şi dactt c1nptt acest timp lin-şi nI, ii spart capul, sau llu-�i va frtwt ÎTC-Ull [llt Jllcmln'u e::;cllţ,ial per::;ouLllitiiţii lui, atunci, ::;;1::;e lll[tl'ite cu vaea lui Duwnezeu. [37] )) Cu acest chip, nu sunteţi prea expusă, dt)llll1iţoară. Dacă domnul Bl'eekiul'idge U1'­ lucazii tristul seu obiceiu de a Se vătămu la, fiecare prilej, atunci la iJlcel'l.:icioal'ele de lemn şi cele­ lalte membre artificiale reruău veduvci. Nimic i .1 lIU perdeţj deciH cea din urmă bucat5, a unui soţ" iubit dar nefericit, care cu cea mai sin­ ccră UUllăvoinţ,ă uu se putu unpotrivt unei aplccări illteresante, dar prilllrjtlioC1,se. Iuccarcă dar, Mario-Aurclio, încearcă. Mult şi adănc m'am gttnc1it, �i numai acest mijloc de scitpare H verI. Brcekinridgc de sigur ar fi făcut utai bine s(l-�i frăugă gătul din capul locului; iusă I 'J7 uu-i poţi imputa că a vrut să tie mai mult timp şi că i-a pHicut mai bine să se piardă bucat-i cu bucată, dccăt cu toptanu'. Trebue intotdeauna să căutăm partea cea bUIIă din imprejurări �i nu trebue să 11e super[Wl }JC oamem. Ve rog să llU uitaţi a-mi trimite şi mie o cartă de inştiinţare, ori ce s'ar in- tămpla. Dar, 01 sermuna mea c10111llişoarrt, acum mi-aduc aminte: dacă s'ar intămplu să avnţ.i ° drouc de copii, supuşi cu toţii acestei cin­ date aplccări a tatălui lor! Chibzuiţ,i rogu-ve. Căci, zeu, aceasta Ule- rită o aMwdi ('11 ibzu in' ! C.A.NTEC}� de 1\11 HIO:LOGII 1. (il o C E T E) acl-unate ,in ]Jfacedonia, \'111. LA UN GIONl:; NElN::iUltAT. Hiliul-a 'i:i.eu, ci ni fe�.esi! Qe fecesi, ei no-adăraşi, Cu curuna in cap fugi�i, ]<'(\1' (le al tu JlIe-alasaşi, Oasft mea '];i inclise�j. , "HEi. laie '];i 11 liiigaşi, Cu catmlle '];j II lăi�j, Uşa eu clnilL '];i n ioclise�i OSlletli 71i li tiilia�i , llareilo 'i:i.i le dlil1l�j , ' Si \'(1 il.il e Jlll le i Il'cuşi. (;illere llll ill\lii0i�i. �e la ]jUli, !le la Llll.d ;\ e cu cU5cri ,uni:-iL\cal, \ 111. LA UN .JL]};E NEINSllHAT Fiul llleu ee ne făcuşi l Ce făcuşi, ce mi-ai dres Cu cunună 'n cap fugi�i, liftr' ele altul mi; lăsa�i, Casa mea mi-o inchise�i. Pecete mare tu-mi lluse�i, l \1 catran mi-o illegri�i, r�a cu cl1tea mi-o iJlchise�i ()aSlleţii llli-i ()llri�i (le-a venI, BUI.:UJ'iile mi le Jliel'lhl�i, ,\mol'uJ'ile lIU Iu trccu�i, (,iUUH' IIU llorlli�i \i<:1 la !ltl�, Itici la Ltrlal.. ;'\id CI, eUi:lcri a11letllecat. [38] i:i si-ni fac fii Olt lais, " , , i)il1gUl'a ca cucuveaon, Vcrnll cale nu-alăsaşi, Pe-a cui guşe nii-arucaşi '? Fără fr.ite, iară soră, N'avui tihe s- ni 1iau noră, (Ji să-ni fac hiliu fără tine, Ca- ni te duseşi ele la mine, Ajutaţi- ni a mele soaţe, �i voi cusurine toate, Mănă de mănă 'snc-acăţăm, Praglu să, treacă, 'snu 1 alăsăm �i e lilicea, Y, \lIJtOlu Intra in Cutti"ot\ domnească glorios, cuviteazul legat cot la cot, tenăr, frumos, cu pletele lungi, cu paturi �i cu ceapcău, la C(l.p legat CII un tarabulos. Caragea se dăduse in capul scării, ea să-l vază; ferestrele erau impăuate cu femeile curtii , domneşti. Jianul impuşcase oameni domneşti, Şl era osîndit la spănzurătoare. Caragca ridică ochii iu sus la fereastră, unde sta Doamna, zicend : ___ Kp'il.J. Ţ� T.::;J, •. y.rJ.p'.! (păcat de voinicl) Auzind aceste cuvinte, lina din fetele casei cadc la picioarele Doamnei. Cnragca o vcdv, Sl' imlJlftJlzeşte şi zice fetei: .� \'1 '':."lOii,·r.; G:' ::'1 i'ypi(uJ. (dactt-I vrei, ţi-l dărucsc). Jianul n'a vrut să se insoarc, �i il lletJ'L'cu!; rc:-stul zilelor flecău, lăllgii plugul ce iubea �i pe care in "iaţ.a sa el nopţii intuneric de ori ce urmărire \;i daClt n'are aripi. vrăjmaşul, nu mi-e frici, De vre-o lovire-a sa. Dar trebui multă paza C(tci ne luptăm c'un duşman isteţ, �'am fost bătuţi. , DaneZ. Dh.tllţi! Aeetls1.i.l, le. :parteţi Ducele. Mylord, nu mai urmaţi ... Căci v'aţi pute citi \ Aş fi lăsat drapelul Legitimului rege, aş fi rabc1a,t să-mi zică crl sunt un trădător, pentru ca de straini Astfel să fiu tratat! Ce treabă fac aice ? De ce lupt contra Franţei? De este 51'1 slujesc La nemulţ.ămitori, prefer ca să ascult Pe domnul meu legitim! l'a/bot. Ati şi intrat eu densul In vorbă, Alli nJlatyo, dar vom gasi mijloace Un, sit, ne aprlr�Ll11 de-o fapUt de trădare. DItCelf, BHist6m �i moarte! Astfel de vorbe-mi adresati! Mergi Chatillon, MI semnul la trupe de pleenre, Ne intllrn(tm in ţară. (ChatilIol1 ese). Lionel. Drurn bun! Gloria no,lstrlt N'a ,fost in veci mai mare, decăt atunci căncl 11oi, Avend incredere in propria putere, Purtam a noastre lupte făr' ajutor străin. Să apere ori cine dreptatea sa el singur! Clici l)entru totdeauna adeverată-i vorba: Că săngele francez şi cel inglez nu pot In veci să se unească cu dragoste 'mpl'cună. Dtlcele. De alianta-mi totuş aveaţi nevoe mare Şi scump mi-a fost plătită de ducele regent. Taluot. Scump am plătit-o astăzi la Orleans, cu preţul Chiar al onoarei noastre. Lionc/. Am face ce-am făcut la Azincomt, atunci Cănd noi am scos-o 'n capăt cu Voi si Franta 'ntreauă. , \ b Dtwel('. Şi dacă mi-aş retrage oştirea, ce v'a li fnce ? , I I \ [49] 1.'ECIOARA DE l,A ORLEANS. 4!) Dur nu pot suferi dispreţul şi măndria Trufaşei Inglitere. Isabcau. Veniţi, nu ţineţi samă De-o vorbă zisă 'n pripă. Necazul el apasă Pe general, şi ştiţ,i cit o nenorocire, Te face-a fi nedrept. Veniţi, ve 'mbrăţoşa\l. Lăsati.me să vindec aceasUt mică rană Păn' 'nu se 'nveninează. Talbot. Cum ve-i părerea, duce '? O inimă inaltă ascultă bucuros Indemnu 'nţelepciunii. Regina a rostit O vorbă prea cu minte. Daţi măna să v'o string Şi sti, indrept o rană pe care limba mea Din prlp� fi, ft'i.cut-o. Ducele. Dar, doamna a rostit O vorbă inţ.eleaptrt şi dreapta mea măulo Se pleacă inaintea comunei trebuinţe. Leobeau- Prea bine. O sărutare frăţeasdt, nlianţa Din nou s'o intărească şi vorbele de venturi Să fie spulberate! (Ducele �i Talbot se imbrăţo�ea7.a). Lionel (in parte, uităndu-se la denşii) Noroc hun unei păei de-o Furie 'ncheiatăl Isabeau. Pierdurem biUtllia aceasta, generali! Norocul astă daU. no-a fost nepriitOl', Dar nu trebue curajul cel măndru sit sli'tueasct't. Carol, no mai spel'Lmd in ajutor ceresc, A c[wtat puterea infernului s'o ail!;!. Dar sufletu·j 1.l1damic peil'ii l'a jortfit. Ct\.ci iadul cu toţi dracii nu pot siVI mh.ntueascii. O tt\nt\ră fecioară conduce victorioasă A duşmanului oaste, eu voiu să duc pe-a voastril, Eu voiu să fin aiee Fecioară si Proroacă. , Lionel. Ve 'ntoarceţi la l)al'is, regină. Noi voim Să biruim prin arme, nu prin muieri. . Talbot. Ve duceţi! 'De c�nd sunteţi alce in ţa,bără., merg tOfitc Cor!'\'. 1Jit., an, XYlI, N'o, 9, c, 7. Pe dos, ,a noastre arme sunt, par'că, blil,stemat.E'. DUCI·le. Plecaţi! Presenţa voastră n'aduce nici un hine Şi superft ostaşii, IsCtucan (uităndu-sc [)(' rltlJ(! la toţi, CI1 mirare. Cum, duce, chiar �i voi In contra mea ve puneţi, ţinend cu ncesf lorzi Nerecuuoscetori ? Ducell'. Porniţi-vă din lag{ll'! Soldaţii pierd curajul cănd pentru causn voastră Găndesc că au să lupte. Isabeau, Abie v'am implicat Ş'acuma ve uniţi cu toţii contra mea? Taluot. Plecaţi cu Dumnezeu! Şi dind veţi fi pornit, Noi nu ne vom mai teme de demoni �i (le vraji\. Isobeau. Nu '8 aliata voastră fidelă? Causa voastră Nu este Ş1 a mea? Tolbot. Dar, insă causa voastră N u este �i a noastră: N' oi facem un r('sboin Şi drept şi onorahil. Duccfe. Eu caut să-mi r("sbun A tatălui omor. Iubirea lllea de fin Sfinte�tc-a mele :-11'1110. 'I'albol. Dar voi, s'o spullmn verde, Purtarea. ce-o aveţi cu Carol nu e dreapt}l, Nici (lUpt" legile UllHtrHi, nici divine. Isabea-u. :!ti blăsU\m păn' in neamul al zecele! A 'ndr[tznit Cu hulă să lovească pe propria Sţl, l11Ulnii ! DtlCclc. El resbul1a pe-qn tat.ă �i pe un soţ. Isabeau. A vrut Sudee�tol' �it ile deî>pt'e purtal'lOla mea, [50] 1"BUlOARA DE LA CHtL"f:AN:-i. SCKNA Jlf. 1 )//1',.(1', 'l'a/hot, Iliill/el. AllIamid\ illuiole! Liol1CI, Acuma, genClrali, Care-i pttrereft voast.ră? Urmăm a ne retrage, i SitU, intorcemlu-ne in grab , e'o lovire I Viteaz:l, indreptăm ruşinea (lstei r.ilc '? Thwc/c. I Suntem. prea slabi. O�tiret1 un este rmci\ strinsă,. Prea ll\'oaspc\Ui e spaima, Taluat. () frid. oal'hi'\ l\\iHwi ne-a. 'nvins. 11l1pl'esiunea l'ulli singu\' 1l101\lCul. \ (':(,ut IIwi (lo ap\'oape, lsaueau (intol'cendu-se), Puteţi �i \'oi si\. fiţi viteji in bătălie, I Amallili iI1S[\ numai Frun('cjii ştiu sTI f'icl A ţi sustinnt eu mare lmtere sufletească. Isabcau. Eu am. cn ori ce alta, pasi uni .. S··,··'.llQ·O � fierbinte S,'i ll.atiL am venit aico ca roaină -o u" Am vrut sit si trăesc Ce i Fiindci blăste J \ .' _" _ u. _ L,I .Jnn Ursitei imi legase juneţa mea vioae, Aprinsă, (le un soţ, smintit. cu Stt mc lepăd De ori şi ee plăceri? Mai mult decăt viata Imi place libertatea. Şi cine mi-o atinge.' ... I Dar pentrn ce discut cu voi a mele drepturi? Incet şi greu se mişcă in trup al vostru sănze Voi nu �tiţi ce-i plăcerea, ei patima brutaIă.·- I Şi ducele acesta ce toată viaţa lui A şovăit, plecat acuma inspre reu, Ş'aeuma inspre bine, nici poat.e· sti nrească Din tot sufletul seu, nici poate să Iubească. �� Eu la Melul1 pornesc. Daţi-mi pe cuvnlernl (n.l'etănd pe Llonel) Acela: el imi place. M'a face Sft petrec, Apoi fnceţi \ e vreţi. Nu-mi pusă de Burgnm1in f:;i nici [le Inglitera! (face I1n semn pajului ijl vrea Hit f'n�il) ?�i01j(·7, lriti bine 'nereclinţnti, Of, noi ve ,'om trimite eei mai fnlmo�i 110·eil\ Din \-'lf1nţa, ce yom prillde, !set!)ca?t. 1\1'a exilat pc miile! 'f'albol. Dar, pentru ca s'asculte a obştiei voiuţă, Isabeau. B1ăstem asupra mea, de-I voiu eita vr'odatiU Şi. ., c1ecăt să domnească pe tronul părintesc ... Talbat. Jertfiţi mai bucuros onoarea mumei sale. Lsobcau. Voi nu ştiţi, 'inimi slabe, păn' unde poate merge Mănia unei mame 1 Iubesc pe-acel ce-mi face Un bine, �i mese pe-acel ce-mi face ren! Şi C11,11<1 n,cesta este chiar fiul meu, . pe caro La sin eu l'am hrănit, cu-atât mai mare-i ura 1 Eu C1tl'e i-am dat viaţă, eu vreau S[I i-o răpesc. Căci, crud şi făr de lege, el n'au avut sfială De-a prigonI chiar s1:\1Iu1, de care�a fost purtat. Voi care-1 reshoiţi, n'aveţi nici o dreptate Să-l despoiaţi. Ce vină are fat·ă cu voi 'r Nu şi-a indeplinit a sale 'ndatoriri? Ve 'mpinge ambiţ.iunea, invidia comună, Dar eu )lol să-I mesc, căci eu i-am dat viaţă. l'edbot. Astfel, va recunoaşte pe-acea ce- i este murnă. Din chipul l'esbunrlrii. Isabeau. l"aţ.al'lliei ee sunteti! mtt ve dis]Jreţ.uesc! voi care vi:i 'n�elaţi Pe voi şi pe ceilalţ.i I Ingleji, cu rea cl'celinţtL Intindeţi braţ.uI vostru sprc Franţa, unde n'aveţ.i Dreptate, nici mtlCar lft căt pttmcnt cnpril1de Copita unui cal. Şi ducele acesta, Ce-i poreclit "Cel Bun", îşi vinde tara lui, Moşia strttllloşeasdt, la du�manul comun, La un stăpfm st.rrtin. Şi t.ot.u� nencetat Purtaţi dreptatea ']1 gmrt. Dar eu dispreţuose Aşa faţăl'l1icie. Po faţ.ă -- precum sunt., M'al'ct li\, ochii lumii. Dncdl'. Ce-i dreptul, asLil. faIrt Lionel. Aceasta nu-i respectul ce treIme Srt ailli'l Un fiu pentru-a s.a mumă ! 5U [51] Găndiţi-vă ,. ])ur:e/('. Ku v(; fiîJiti prea mult! TallJl)/. SCI<�NA 1 \'. . lu�lI/u" cu drapelul in lllt'tn[l, CII coif �i zale, dar altminteri lInbraeaLI fplller�tc, J)/iI/Oi8, La Ilire, Camlcri �i Soldati SI' arata lw "lIlllI03, <'tI" ,,] , t' '" . : . " ' ,l' lIec 01, JeG 1ll t,IGCI'l', Sl apoI reRIJ:Jr 1'" :)ccua. ) Acest fantol!1 nl unei inchipuiri aprinse Curend 5 'a risipi. Deaceea mi -H părerea S(L trecem inapoi cu oastea dincolo De riu, in zori de ziuă, şi să lovim duşmanul. Duccla. Ca1'(�<'HU acoperit tăcutul vostru m&\l'� �j cu strigări de luptă jlJ�tiintat,i }lC duşmuu De apropierea voastră cea iupăimăntătoure, 'i Dumnezeu �i Fecioara!" forma. Cine-i cuteziitoru 1 Cu ·ar Heil s;'i llIi� opl'cascii., ce-ar vrea sit ponm- ceaser� La gellinl cc lli(' 'mmflii'! Nu trehue SiL s1)oa1'o Sii.geata im;pfc ! Înta spre care-a ind reptat-o A r('a�lll ('Il-a sa miinii? lJnde-i perind trehui R,'L fie �i Ioana! N II aslr'izi. n11 !tire Mi-o hotii.rit sit cad. Treimi S{L vecI COl'Olla Pe-a regelui meu fmnte :;;i p(LIl voiu implini Chemarea ce mi-a dat-o chiar Dumnezeu din cOl'imi Nici IlIl YriijlJlu el cată cu 'ncruntare ? Nu-l prinţul acest nobil al Franţei fiu ca tine? Nu ţi-e acest răsboinic compatriot şi sot Şi insămi eu nu sunt a terei tale fiică? Noi toţi, cărora tu voeşti să le dai moartea Suntem dintre ai tei - deschis e braţul nostru Si! te imbrăţoşăm, genunchiul nostru-i gata �aintc·ti RK se plece! Chi:11' sub un coif vriîjmnş ::\oi onorăm figura ee este i11l'll(littl (:\1 scmopul 110stm rege. Duerdt'. (',1 ;'miste r1111d Cl1vinte �l LOli magulitor, Sireno, iLlvoe�ii S<'t jJriul':i a ta victimă! Dar nu J1le�i in�ela, Vicleano, şi pe mine. Ul'cchia-mi e p[lzită De-arnăgitoarea-ţi vorlJii şi razele aprinse Ce-arunci elin ochiul trll alunecă pe zaoa Ce-acopel'e-al llJeu piejJt. La armo, Dunois, Noi 8it ne mesmtl.lt1 eu fierul, nl1 cu vorba! j)11JI(i'i�. IutEti ascultlL vorua, apoi Ul'Hlew ferul. 'Ţi-e fric{l ele euvinto'? S'aceasta-i miselie Şi semn de-o causă 1'0[:' ' IVI/na, Naillte.·p nu lle-aduc:e Necesitatea crudll, Nu mn venit nice Să ne 'ncllin{un la tinc. ---Priveste'lI jurul teu. Cum tabera ingleză schimLaUl-i 'ill eC;1uslL ' Ş'a,t;operit e c�l11pul (le lupt,\tori de-ai �()fitl'i. Auzi tu cU!n rcsunll iTolUlJetelc fl'aneeze?' . S'a hot{tl'it ue cerind: a lloastl'{L e isLi:indn! Dar raUlUm de laur frumoasă ee am l'Upt-o Vroim cu un prietell al nostru S'O'l1lpilrţ.illl. IIlLoill'C('-t,(j kpre uoi, o 11I1IJHlndo fl1;C::ilr, La noi, unde-i dreptatea şi unde-i biruinţa! Eu insumi, ce 's trimisă de Dumnezeu, intind Spre tine măna mea. Eu vreau ca să te măntuiu, Eu voiu să te atrag spre noi, spre causa noastră, Chiar Ceru-.: pentru Franţa. - Şi ăngerii, pe care Nu-i vezi eu ochii tăi, IU crini impodobi]! Se luptă pentr» rege. Aşa e de curată A noastră dreaptă causă, ca steagul acest alb. Ernblema noastră este "Fecioara Preacurată". Ducelr. Fănnecătoare este minciuna şi te prinde uşor in mreja ei. Dat' vorba ei e simplă Cum este-a unui prunc. Dacă vr'un duh din iad uri, Din gura ei vorbeşte, atunci şi-a pus pe faţii, A inocentei mască, Nu vreau să mai ascult l La arme! Să luptăm.' Sirntesc ('ti-mi e urechia ]\[ni slaM dechl bratul! Ioana, Zici cii snnt vrăjitoare, ('ii intrebuinţez Mijloace infernale, dar il 'mpăen pe oarucni Şi ura n o stinge, neoasta-i inferna.l '1 Unirea vine OR din Ve(�lniea pl'iipaste 'f Ce-l mai lIevinovat, mni bun, mai gf;inf pe innw Do('id s(L-ţi aperi tflm iubită, in resboiu 'i n" dllld se lUpUL astfel natura t;U ea illsa�j, 11ll:aL t;a\ls.� cea dreaptil, S{l fie pă,rllsită De cetiul'i, şi să fie de iaduri apărată? ORI" dacii-aceste VOrJlC ce ţi le spun sunt bune De untle le-a� culege de nu de sus, din ceri1ll'i? �i cine-ar fi venit la mine sii lll(' ioe De li'tllgii tUl'llla llloa şi :tl' fi illV(,tat Po-o binUI. pi'lstori(il ('e 's tl'ebi imperiU eşi i'� l�u lt'alll stat nieiodaUi ÎIl fttFt cu lIJOnan:lti, Străine 's gurei mele a vorllei lliestoSuguri, , 'L Dilr a:-;t.iil':i, ci\,n<1 voesc K,\ to cOllVing pe tine, Eu am illteJepeinno, priceperea adiinl'il A lncl'urilor lIaHe; ti. regilor Ursltă �'a torilor le v6d ('u orhi-mi (le copil A�a <10 lirnpede ca soarole flill eeri mi Ş'a eloquontei fnlger El port in gura mea, f)l!('!'le (['OMle milleal, rididl ochii spre dt-Ilsa, �i n pri- I'l'ştl' cn mira." şi f'll1oţiunr). Ce ::;imt ia al meu suHet? Sii fie�ull Dumnezeu Ce 'n piept,nl meu petl'unde şi inima-mi intoarce? ,\ui:n:,:t.ii 'nciilltiH,(ji1l'o inmgino, nu miJlt.I' t [56] FECIOARA DE LA OHLl��AN8 De me in şal' un farmec, el vine ele la ceriuri ; Dar, inima mi-o spune, de Domnul e trimisă! Ioana. Mişcat e al seu suflet. Nu m'am rugat zadarnic. Negurele m�lniei se duc ele pe-a lui frunte Topinelu-se in lacrimi, şi soarele simtirii Prevestitor ele pace, luceşte 'Il ochii 'sei. Sverliţi a voastre arme! Stringeti-vă in braţe 1 El plăuge l E invins! Deacum el e al nostru! (Ea lasi, S�\ cadă spaL1a �i steagul, inaintează spre deusnl cu braţele deschise si-l imbrăţosează cu viocil1ne pasionată. I La Hire �i Dunoie lasă �i ei să le cadă ul'lnelr �i merg să imbl'ă,ţ()�pze pe duce). (Cortin» caut), Actul III. Tabl"l'fl. rogelui la Chnlons pc ;\T:wna. SCENA L :Pll11()'iS, VI uu« Ţ)unOt:s. ?rieteni din junie a)11 fost şi fl'itţi de arme. Am ltl)ărat eu braţul aceeaşi causi\ (heapt�\ Ş'alăture am stat in lupte şi 'n pl'illlejdii, Să nu lăsăm srl sfarme amol'ul--acest lanţ, Ce-a resistat la toate schimMrile u Isitei. Lc(, lhl'e. Prinţ, aseultaţi-me! Dun(l'is, Ştiu c!L iubeşti fecioam Această minunată şi eă aveţ,j ele gănd La rege stt ve duceţi să, eereţi măn a ei. El, vitejiei voastre, nu poate SrL refuze Această resplătite prea blnemel'itată. Să stiţi insă că eu, elecăt s'o ved in bratul , ' Altuia. ,. mai de grabă", La Bi1'C, Prinţ, ascultaţ.i�me! Dnnois, Spre densa nu m'atrage un trecHol' caprieiu Nici o femee 'n lume nu-mi turburase ăncă A sufletului pace, pănfL 'n momentul dmd l�\l am vezul. acensti\, minune hotltl'itfL De Dumnezeu, SrL fie măntui toarea terci Şi dreapta mea soţie l Atunce m'am legat Cu jurăment s'o iau pe densa de mireasă Căci numai o vitează ca densa poate fi Tovarăşa iubită a unui brav resboinic. O inimă vitează vrea să se impreune Cu alta care este de-acelaş foc pătrunsă Şi� poate s'o priceapă. La Iritc. Cum m'aş pute 'ncerca s'asamen slabu-mi merit Cu gloria măreaţă a numelui ee-aveti! Cănd contele Dunois ca mire se presintă Ori.ce alt peţitor trebue să se retragă. Insă o păstoriţă de rănd nu poate fi Soţia voastră, prinţ, căci săngele regal Ce curge 'n trupul vostru, nu poate să pl'imenSdi Un il.strei de amestec. IhlMois. Noi doi suntem de-o sflmh. Ca mine este fiica naturci celei sfinte, Ş'ar fi o desonoare pentru un print, unirea On ea, care-i mireasa ăngerilor luminii ? Cu N-t, fi 6rţ'ei frunte de-o rază-i cuojurat-\ Mult Jllai strălucitoare deeăt ori ce corourl Lu\Ueascft; Ea, ce vede jos sub a ei pidoare Tot ce este mai mare, mai oalt pe-acest prll11ent? elind toate tronurile 1e-[,i pune pe olaltă �i te-ai 8111 la stele, nu ai pute ajunge Nălţimea unde �ede cereascn-i maiestate, lAt I {irI'. gi hine, regele :-;1\ 1l0tărenSClI, IhmoÎ,s. Nu! Ea iusl't9i hot{lreasetl. Ea l<'rnnţei libertatea. l-a dat, in libertate dispuie ele-a. ei Wlln[" La JIirl', Regele vine, SCENA n. Oei rl.inainte, Regele, Agnes 801'e7. A1'chiclJiscnl1ul. Du Ohatel. Ohatill()l1. Regele (cătl'ă Chatillon), El vine? ziceţi voi? vrea să me recunoasd\ Drept rege, să-mi aduca, omojnl dr, vasal? J [57] FECIOARA DE LA OR,L]�ANS. !)i Chatillon. Dar Sir, duca voeşte, aice in Chalons, Oraşul teu regal, să cadă in genunchi Naintea ta. Mi-a spus să mă inchin la tine Ca la al meu stăpăn şi rege; insus el Urmează pasii mei. Aques. El vine! 0, zi măndră l 0, zi de bucurie, de dulce impăcare l Ohati77 011. Stăpănul meu soseşte c'o ceată de călări Şi vrea să se'ngenunche nainte-ţi, dar sperează Că tu nu-l vei lăsa, ci-I vei imbrăţoşa Cn blănd, ca pe o rudă ... Reqel», Eu ftrrl (10 dor fierbint e 81l-1 string la pieptul meu. ChaWlon. PUCft so roagă iinciî Să nu se pomenească la 'ntăia 'ntreveders, pe vechia invrfLjbire.,. Regele, Acufundat in Lethe Deacum va fi trecutul. Noi nu vom mai vedl! Dccăt zile senine ş'un vesel viitor! Chatillon, Acei care-au luptat pentru Burgulldin, Srt ne toţi cuprinşi in astă 'nipăcăciune. Regele. "btfe! supn�ii llloi vOt' fi 'ndoiţi la II U]J) f'J', OludllluJI, Regina Isabeau S[t fadL şi ea parte La pacea asta, dacă voe�te s'o primească. Regflr" l,'a-mi face resboiu mie, eu insă nu-i fac OI, Sfirşită va fi cearta, cănd ea-i va pune capet. Chatillon. Ai sit trimiţ,i zălog doisprezece l'eshoinici Că-ţi vei ţine euventul. Regele. Cuventul meu e sfănt 1 Chatillon. Archiepiscopul să 'mpartă intre' tine CnllY. r,it. an. XVTTj Nî'J. 2, c. 8, Şi densul naforn, ca semn şi ca pecete De dreaptă 'mpăcare. Regele. A�a voiu s'o am parte De măntuirea mea, dacă nu-mi e găndirea, Precum imi e cuventul, Ce altă siguranţă Mai cere ăncă duca? Chaiillon (aruncănd (1 privire asupra lui Du Chatel). E cineva aice A căruia presenţă, intăia 'ntrevedere O poate otrăvi. .. (Du Chatel cse in t,I1'e1'8). Regele. Mergi, Du Chatel, te-ascunde I Păn' duca va pute privi in faţa ta 1 (Regele el urmează cn ochii, apoi aleargă după densn! si-] imhrăţoşei\zlt) O bunul meu prieten 1 Tu ai voit sit faci Mai mult decăt atăta pentru al meu repaos! (Du Ohatol ese) Ohalillon. Sunt celelalte puncte aice insemnate Regele (ditrit Archiepiscnp). Indepliniţi-le. +-Noi le primim pe toate. Nu este preţ. prea mare spre a redobăndi . Pe-un vechiu amic. Dunois, luaţi cu voi o suth i De nobili cavaleri � 'intimpinati pe duce. Să ice ramuri verzi in miîniî toţi ostaşii, Ca sii-�i primeasca fraţii. Oraşu 'ntreg să fie UiîtJt de sărbătoare �i clopotele toate Sit 'nstiinteze lumea că Franta si BurgllI1dia ) , � , Din non sunt aliate! (lln lJaj intră, se aud trimbiţe). Ascultrt 1 Ce vestesc Tl'ompetele aceste 'r Pltjul. Vestesc apropierel:L Ducelui do Hurgundia! (ese) Du.nois (eşind cu La, Hire şi Chatillon). Să 'ntimpinărn pe duce 1 Re(jelr! (cătl'ft Agllf'S). Tu plăl1gi, Agnes? Şi eu aproape n'am putere Să rabd această scenă, O! Căt de multe jertfe ! Au trebuit să cadă, păn' ne intindem mhna Din nou ca buni prictini. Dar ori �i ce furtun� S'astrmpel'ă 'n sfir?ii; nupit o n011pte neagră [58] 58 FECIOA�A DE LA ORLEANS. Afjnes. C1'elUnţa lor se crede A fi t1e�un };Ireţ '/Imi mani1, (Iar ea nu se espune. Begele. Pri Illeşte acest dar I Mi-e indoit de scump Din dragostea ce simt şi din recunoştinţrt! Duce/o (pl'illzc1ll1 () ro,!, de brillant in pl-!'nl el). De ce nu e aceasta a Franţiei coroTItl.? Cu-aceeaşi bucurie ar pune-o m(ma mea Pe-această măndră fmute. (ln!mc1 pc Agnes de măn1't cu grayltate). Cănd veti ave vreodată , Nevoe de-un prieten, in mine ve incredeţi! (Agnes se intoarce plăngeml, regele parc foarte mişcat. Toţi cei !ll'esenţi se uitr\ Clt mi�cal'c la amendoi print·ii. Dn­ cde, după ce a privit de-ar!mdui la toţi, se aruncă in bm- tele reg('ll1i). O! scumpul lncu monare! Pc voi en v'alTI urit! De, voi m'amle)lMatl Ducele. Această erezie găseşte 'n sine insăşi Pedeapsa cea mai aspră. Voi, Sir, sunteţi ferice Căci inima ele vreme v'a inveţat aceea, Ce-o viaţă turburată pe mine m'a făcut Să ved, abie târziu. (El bagă de sarnă pe Archiepiscop şi-i intinde măna). v • • Om bun şi cuvios Dă-mi binecuventarea. Pe drumul datone; Ori ci�e v ve 'ntălneşto. Acel care voeşte Pe V01 sa Ve găsească, urmeze calea dreaptă, A 1'chiepiscOpltl. Deacum mă chieme Domnul, ori cănd ar vrea: vo- E . . ioas� . imma in pleptu-mi I Eu volu muri ferice Căci am văzut cu ochii această zi frumoasă! Ducele (cătră Agnes), Se zice c'aţi jertfit a voastre pietre scumpe Şi că făcut-aţi arme din ele, contra mea. Ce fel? A veţi idei atăt de săngeroase ? Aşa de serios găndeaţi l'a mea peire? Dar fiindcă sfirşită e azi gălceava noastră Toţi trebue să afle aceea ce-au pierdut, Ş'a voastre pietre scumpe s'au regăsit acuma, Ele aveau menirea resboiu să-mi facă mie, Primiţi-le din măna-mi ca dulce semn de pace! (El ia caseta din rnănile unul cavaler din suita sa �i o lllf�\o�ează deschis!\, AgllcS SoreI priveşte pe rege cu Hlmire), I� ==== Regele. calomniază lumea Cfi .nu prea ti ţ' v . ţine 1 sama cea mai insemnată virtute femeească. Ve De Regele. Voi ne-aţi surprins - găndeam noi insine S:l mergem Spre 'ntirnpinarea voastră ... dar caii ve sunt iuţi, Dueeie. M'au dus spre datorie. - Daţi voe, verişoară. (El imbl'ătoşează pe Agnes �i o sărută pe frunte). Stăpănii pe Arras au acest drept din vechi Şi ăncă nici o măndră nu s'a impotrivit La obiceiul nostru. Regele. La curtea voastl'll-Amol'\ll IRi are-al seu 10c1tR. La voi se intitlneste , , , Tot ce�i frumos in lume. Dttccle. Noi suntem un popor, Care iubim negoţul. Tot lucrul preţ,ios Ce creşte 'n ori ce parte a lumii, se espune In piaţa de la Bruges, spre mulţ1uuirea noastr1\. Şi este vre-un lucru mai preţios decitt Frumseţa femeeasc(t? Regele. E bun acest popor. Aprinsă-i e iubirea, cum e ş'a sa mănie, Ce grabnic au uitat că ducele acesta Cu braţu-i le-a ucis părinţii şi copiii! Acest singur moment cuprinde-o viaţă 'ntreagă! Te linişteşte, Agnes, căci poate-o bucurie Prea mâre rar măhni. Nu trebue nimic Aici să-I umilească" SCENA IlT. Ducele ele BU1'.l}unclia. Dunois. La Hire. C7wtWeJ11 şi ăncă doi alţi cavaleri din suita ducelul, (Ducele se opreşte un moment la, intrare. Regele înain­ tează spre dănsul, Deindată ducele s'apropie şi iu momentul cănd vrea să 'ngenuncheze, regele el string« in braţe), A1'I:hielYiscopnl (la fereastră). Cu greu prin îmbulzeală străbate ducele. Din şea vor să-I ridice. Poporul ei sărută Pintenii şi mantaua. S'arată earaş zioa şi, dacă trece timpul, Se coc chiar fructele acele mai tărzii, [59] V.I!.:tlIOAUA m� LA OItLEANt'i. SCENA II'. Cei (hllailltc. Ioana (imbrâcată cu zale, insă in loc de coif poartă pe frunte o ghirlandă de flori). Drept pildă să vc fie aceasta 'n viitOl'! Ve temeţi ele puterea fatal' a armei voastre Na,"Ve de-a o scoate din teacă. Când l'tlsboiul A fo'st dislănţuit, această Zeitate Prea crudă nu s'opreşte la glasul care-I chiamă Precum se 'ntoarce şoimul ce sboară sus in cel' 'Napoi spre vănător la semnul care-i face. Pentru a doua oară nu are să mai vie Un ajutor din ceriuri, cum a venit acuma. cu voi. consacri Ducele. O Sir, aveţi un ănger alăturea Unde-i'( De ce n'o veti aici? Regele. Regele. Tu vii ca o vestală, Ioano, să Unirea ce-ai făcut. Unde-i Ioana'? Cum de lipseşte '11 ciasul acest solemn şi dulce, Ce ei CI datorim ? Archiepiscopul. Fecioara nu iubeşte Repaosul cel mare in care zace Curtea. Cănd Dumnezeu 11'0 chiamă la strălucirea lumii, Atunce sfiicioasă s 'ascunde, se fereşte De-ai lumii ochi profani. De nu se illgrije�te De-a ţerii fericire, desigur că acuma Se 'nehină cătră ceriuri, căci ori ce fapt' a ei E binecuventată, Ducele. Căt de grozavă-a fost Fecioara 'n bătălie, şi căt de graţioasă Şi blândă e acum! - Ţinutu-mi-am cuventul? Eşti astăzi mulţămită şi-mi apl'obezi purtarea? Ioana. Tu insuţi ţi-ai făcut acel mai mare bin�. Acuma străluceşti de o lumintt bIănd:"t, , Pe Călld mai inainte, erai o stea de groaztt Ca săngelc de ro�ii., cc-arullclt săugerate �i 'ntuuecuase raze. (privind in jurul ci) Mulţi nobili cavaleri Regele. Destul! Destul! Tăcere l (Tll aC\lst. l1l?meut c,el tl:ei ca'i�ll:!1'i bllrgtt!ll:Î se l'ăped �. supra Ardl1epl�COpulUl, lui DUllOlS şi La Hire �i se imbră­ ţ.oşeazil. Am�l1doi pl'lnţii stati o vreme in tăcere in braţele unul altuia). Regele. Uitaţi aceasta! Toate Iertate sunt. Momentul acesta şterge totul! Aşa fusese soarta; - o stea nefericită! Ducele. Voiu să-mi indrept greşala şi reul ce-am făcut. Intreg regatul vostru el veţi redobăndi, Şi nici un sat dintr'ensul nu are să lipsească. Regele. Suntem uniţi. Deacum nu me mai tem de duşmanii Ducele. Mc credeţi, n'am purtat resboiu incontra voastră Cu inima voioasă. O, dac' aţi şti ... De ce (aretănd pe Agnes) }10 ea nu mi-aţi trimis-o? Eu n'aş fi resistat La lacrimile ei. - Deacum nici o putere Din iad nu ne-a disparte, căci inimile noastre S'au strins una de alta! Acum eu mi-am găsit Adevăratul loc şi rătăcirea mea Peri in braţul vostru. Duoele. Putui să 'ncoronez pe-aeesf Inglezl Putut-am Să jur unui străin credinţă, să ve 'mping Pe voi inspre peire! ftrc7t'/:ep/:scopul (inaintăud spre deuşii). Prinţi, voi sunteţi uniţi! Azi Franţa ca un Fenix răsare din cenuşă Şi '11 faţă ne s'arată un dulce viitor. A ţerii răni adănci curend 01' să se 'ndrepte, Oraşele şi sate ce zac in pustiire S'or ridica mai măndre şi cămpul cu verdeaFt Din nou s'a coperi. Dar cei care-au fost jertfa Discordiilol' voastre, ei n'au să mai invie Şi lacrimile-acele ce lupta dintre voi Au stors din ochii noştri, in veci remăn pierdute! A sit 'Iltloreasctt lleamul ce vine după Doi, Dar cel trecut fu prada miseriei; norocul Xepoţ.ilor 11U poate sa 'nvic ve pâriuf.i, � . ; "cesta.�J rodul aprig al vrajbeidintre fraţi� � [60] tiO FECIOARA DE LA ORLEAN:S, Aici văd adunaţi, toţi ochii scănteează Acum de bucurie i in cale-am intălnit Pe-un singur intristat, ce trebui să s'ascundă Cănd toţi se 'nveselesc. DtiCele. Şi cine se cunoaste Atăt de vinovat că nu 'ndrăzneşte a crede In indurarea noastră '2 Ioana. Dai voe ca sit vie '? ° spune că dai voe! Fa-ţi meritul deplin. Nu este impăcare, Cănd nu e şters trecutul de tot. ° picătură De urle cănd remăne ascunsă in pahar Preface in otravă cereasca beutură.- Az! duca de Burgundia nu poate să nu ierte Greşala cea mai crudă. DttCele. Ah! Eu te iuţeleg l Ioana. tli vl'eai să-i dai ortare '1 Aşa-i? Tu vrei să-I erţi l I (Ea deschide usa ca să intre Du Cliatcl care se opreşte LI oare care (kpărtare). Azi ducelc se 'mpacă cu toti vrăjmaşii sei. �i ţie Du Chatel el iti intinde m[ma. (Dll Chatcl iuaintcază căţiva pa�i �i caută sii, citca;;cil in uchii l1ncelni). Dueelc. Unde llI6 duGi Ioano, ştii tu ce luel'U-mi eei? Ioctna. Un generos stăp{tn deschide a sa uşă La toţi oaspeţii sei. Pe nimeni nu opreşte. Astfel cum firmamentul imprejmueşte lumea, Hi indurarea trelmi eleorlaUt sit cuprindă I < l)e duşman şi prieten. A soarelui dulci raze Stri'tbat in ori ce parte a universului Şi roua dimineţei se 'ntinde cleopotrivit Pe plantele 'Ilsetate. Tot ce e I!Un şi vino De sus so respftndeşte la toţ.i mr' ose1)ire, J)al' intunericu1 prin unghiuri se ascunde. J)ller'lc. ()! Ea, poate ::iit Ia,cLi lliu miile G� \'oo�te, :-;ii iuilliel Jlli-o ::ichillll)j a�a H�Ol', Clllll l1lilllil ['(dace c('Ma lIlo,t1e. Yill Du Ch"lc], te iud, JllJbl;I(O\'l'ClZ;I-llll;! < ()! llU IllC bb::;Cellla Tu um])r;, pitl"illLea::;c,�) VGZCllll Ct-llll illli!! d lllltlla ... La cel eu te-a ucis, Şi voi, o, zei ai mortii. Să nu me urgisiţi că-mi calc azi in picioare Grosavu-rni jurăment l La voi, acolo jos, In nopţile eterne, acolo inima E moartă, nu mai bate, acolo totul este Etern şi neschimbat - dar altfel e aice Sub razele din soare. Aice omul simte , Şi lesne intămplarea puternică, el schiuibă, Regele (cătră Ioana). Ce mult iţi datoresc, o nobilă fecioară! Ce măndru ţi-ai ţinut cuventut l Căt de grabnic Destinul mi-ai schimbat! Mi-ai impăcat amicii Mi-ai spulberat vrăjmaşii, cetăţile din jugul ' Străin le-ai măntuit : Tu singură făcut-ai Minunile aceste. - 0, spune-mi in ce chip Pot eu să-ţi resplătesc ? Ioana. Fii in prosperitate Tot bun, precum ai fost si in nefericire ; , 9i nu uita in culmea măririi căt de mult Plăteşte un prieten in timpuri de llUVOC. Ai inveţat aceasta, căud soarta te lovea. Fii drept �i 'ndurător cu cel mai de pe unna Dintre supuşii tei ; căci Dumnezeu voi S[t-ţi elee rnăntuir0a o fatii de păstor. Tu sub Ull singur sceptru uui-voi toata l<'raut.a Şi ai sre tii stdimoşul şi trunehiul llluitor dOI�lUi lVlaimari, mai glorioşi uedtt aeei ee-au stat Pe troll naintea ta. Al teu neam va 'ntiorî Oat timp va merita poporul sa-l iubea::;ca. Trufia numai poate s'adue' a lui că,clere Şi din colibele de unde veni ast[tzi Al teu m{mtuitor, o sof:tl'Ui misterioasă AmeninFt ::;'etruJlI:;e in veeJuicl peire Pe strănepo\ii tei plini de vinovii(ie. DucetI'. l<'eeioal'�l prooroacit, ce 'nsuf!ă Duhul Sfănt, De poti ('u-a ta privire strabate viitorul, Şi mie-mi SjHlllC soarta ec-aşteavt{t JlcallJ li I lIJ()ll! Se \it bţ1 elmillldru, Pl'OGUI1l a inceput '? j Olt JI((. ln raml te-ai pus, (1 dllce, cu [1;dui Lt'u gl'ija! 1':1[ \"lIili c',l ";1 i IJ;dl In Fr.w(a
  • i flacăra aprinde UlJ alt pojar mai mare. Nu căutaţi a şti mai mult, Ve bucuraţi De timpul col de astăzi, eal' vremea viitoare Lclsaţi StL o acopt'r. Ioana. Mie-mi aratCt geniul Numai lU'sita mare a 'utregei omeniri, Eal' soarta ta s'asclllldo in illima t'L instLţi. lhIllOI.'i. Dar cal,e it sCt ne ursita tn, Fetioani De cerimi prea iuhiti"t'! Desigur te a�teaptrl Norocul cel lllai maro din IUllIe, fiind tu AUd de cuvioasiL �i sfCtnt;[! [62] Ioana. De hotăreşte Cerul Sti el> iuvingetoare din astă luptă cruntă, Atunci a mea chiemare va fi indeplinită �i fata de ţeran nu va ave ce face In Curţile regale. Ioano; Să nu ne-oprim, căci duşmanii s'aduna Şi vor să-ţi taie calea. Dar eu te voiu cond\\ce Prin chiar mijlocul lor. . Dunois. Cănd insă datoria Vei ti indeplinit-o şi după ce-om intra Biruitori in Rheims-atunci, copilă sfăntă Incuviinta-vei tu .... Regele. A..:i te conduce glasul Unui geniu din ceriuri si inima-ti e mută , , La dragostea lumească, Dar nu pentru vecie Ea tace. Sgomotul de arme va 'nceta, Victoria de mănă ne va aduce pacea, In piepturi bucuria din nou va reveni I Şi sentimente dulci va deştepta in inimi. Ai să simţeşti şi tu, şi ochi-ţi au să verse Dulci Iacrime de dor, cum nu ai mai versat. Această inimă ce astăzi este plină De dragoste cerească, se va lăsa atrasă De alt soiu de amor. Acum ai fericit Pe mii şi mii de oameni scăpăndu-i, dar atuncc Vei face fericirea a unui singur om. Ioana. Esti tu sătul, o Doamne, de nalta ocrotire , Ce ţi-a venit din ceriuri? Tu vreai s'o nimiceşti? Vreai să cobori in viaţa de rănd a omenirii Fecioara cea curată ce Domnul ţi-a trimis? O! suflete orbite şi fără de credinţă, A tot puternicia cerească vi s'arată, N aintea ochilor minuni se desvelesc �i voi tot ce vedeţi e numai o femee.­ Şi-al' ti iIlfâşurat vr'odata o femee Tot trupul iu aramă şi pintre luptători S'ar fi ame�tecat? Vai mie, de-aş purta '" ;, JiegettJ. Sttntem acum pe drumul Spre Rhci11113. Ioana. Nu, Sir! Eu nu m'am inroşit Fiind cutremurată de timidă pudoare. Nimica n'am de spus acestei nalte doamne Ce n'aş mărturisi ori căruia bărbat. Alegerea acestor ilustri cavaleri Prea mult me onorează, dar eu n'am părăsit Cămpiile şi turma ca Sit căştig a lumii Deşertele măriri, şi nu m'am îmbrăcat Cu zale de aramă spre-a-mi aşeza pc frunte Cununa de mireasă. Chemată sunt spre fapte De altfel de natură, ce numai o fecioară Curată e in stare pe lume să 'mplinească, Eu sunt resboinica celui A Tot-puternic Şi nu pot fi soţia nici unui muritor. Archiepiscopul. Pentru a fi soţia bărbatului, femeea Pe lume e născută - ş'atunce ea slujeşte Mai cu credinţă cerul cănd e ascultătoare La al naturei glas. Cănd vei fi implinit A Domnului poruncă ce te-a trimis să lupţi Pe cămpul bătăliei, atunce va fi timpul Să scoţi a tale arme şi să te 'ntorci la sexul Cel blănd ce-ai părăsit şi care nu-i chiemat La cruda meserie a armelor ş'a luptei. Ioana. Cucernice părinte, eu nu ştiu ce poruncă Voiu mai primi din ceri uri; cănd va veni momentul Ei voiu auzi glasul ş'oiu fi ascultătoare, A CHilia el imi spune să-mi implinesc chemarea. A Domnului meu fnllltc lIu-i �tllcă 'nco\'onaUl, Şi ea Jlu-i iim'ii unsii cu :;fiintul mir; păll' astăzi Stăpănul meu nu-i rege. Să fie-aşa. A.gne$. Uimită e Feclouru Şi faţa.-i de modestă pudoare se 'nroşeşte, Lăsaţi-! timp să 'ntrebe slmţlrea, să se 'ncreadă Unei prietene iubite şi să rumpa pecetea Ce ascunde simţirea 'n al ei su1iet. Acuma e momentul cănd eu pot să m'apropiiu De gingaşa fecioară, . ca soră, şi să-i fiu Prietenă discretă. Lăsaţi intăi, secretul Unei femei la altă femee să s'arăte Şi aşteptaţi aceea ce noi vom hotări, Regele (vreud să easă), i ' I I I I I [63] PECIOARA m: l,A ORLEANS. Insuş eu VQht nH�I'�o 'n fnmtcn \'oastr� pe GAle�, glorioi I .. a arme! La arme! Acum de lanţuri e liber pieptul nostru, Armaţ,i-ve de luptă. Eu pregătesc oştirea. (se răpede afară). Cavalerul. A trecut vrăjmaşul peste Marna Şi îşi aşază. oastea pentru resboiu, Ioana (inspirată). Fasto�f. O 1 zi plină de jale! (Lionel intră) In ce moment grozav ajungeţi, Lionel! Vedeţi 1 Lovit de moarte e generalul nostru! Lionel. Sit ne ferească lJomnul de-aşa nenorocire! Sculaţi-ve, Mylord! Acum nu e momentul Ca să cădem in luptă 1 Impotriviţi-ve La moarte 1 Porunciţi naturei CII putere Olt să vii Iese 'n viatit 1 . SOENA VI. (Scena se schimbă şi represintă O cămpie mărginită dt' copaci. Muslca urmează, Ma! mnlţi soldaţi fug răpede prin fundul teatrului.) Ta/bot sprljlnlndu-se de Fasiolf şi illtovără�it do ioldaţi. Indată după den�ii intr'- Lionel, Talbot. Aici sub aceşti arbori puneţi-mă, eal' voi Intoarceţi-vă 'n luptă. Pentru-a muri nu am Nevoe de-ajutor. Şi 'n faţă cu cetatea ineoronării, voiu Ca să-mi căştig corona. Agnes, veni momentul Cănd cavalerul teu iţi zice remas bun. Aqne» (imbrăţoşăndu-I). Nu plănge ochiul meu, nu tremur pentru tine. Eu me încred in voea cerească. Atăte semne De naltă îndurare nu ni s'au dat de sus, Spre-a fi loviţi la urmă. Imi spune inima Că voiu imbrăţoşa curend pe al meu rege Incosonat la Rheims şi plin de biruinţă. (Se aud trimhiţe şi in vreme ce se schimbă teatrul, vuetul intrumentelor se face tot mai resboinic. In vremea schim­ bării decoruluî, orchestrul reincepe subit, acompaniat de in. strumente răsboinice de după scenă.) l'albot. E in zad·ar 1 Sosit' a Momentul cel fatal, cănd trebue să se sfarme In Franţa tronul nostru. Zadarnic am cercat In ]u!)tă disperaUt, ultimele mijloace Oa să .. } mai sprijin ăncă .. Eu cad, lovit de trăsnet, Spre-a nu mI! mai sculal nheims e pierdut, ve dnceţi Oa sii scăpaţi Parisul! Lionel. Pu,l'Îsttl �!B,'ncllilHtt, Regele. SOENA Y. Cei dinainte. Un Cavaler intră pripit, Oe este? Resbunătcarea armă fi ceri ului in mănă Şi 'n inima-mi deşartă eu. aş simţi iubire Pentru vre-un muritor! Atunci ar fi mai bine De nu m'aş fi născut! - Asemenea cuvinte Nu mai rostiţi in veci de nu vreţ.i a 'ntărta Urgia geniului ce inima-mi insuflă! Numai de a privi pe-un om ce mă doreşte Imi pare-a fi o hulă şi-mi dă fiori de groază. Regele. Cllrmaţi, căci in zadar cercăm a o convinge. Ioana. Dă ordin să resune trompeta de resboiu l Repaosul acesta m'apasă, me 'ngrozeşte Eu ard să părăsesc această nelucrare, Spre a-mi indeplini inalta mea chiemare, A soartei aspră voaee urmănd, ce-mi porunceşte. Re.r;ele. La Hire, urmaţi-i paşii! - Vor ei să se mai lupte Pentru corona ţerei la porţile din Bheims ? Dunoi« Pe d�nşii nu-i impinge curaj adevl\rat. E ultima 'ncercal'e It crudei desperl'l,ri. Regele. Credj duce, de prisos să Ve indemn la Juptii, A7.i multe zile rele puteti să indreptat,!. Dueele. Nu-i fi nemulţ,ămit de mine. Regele. " [64] (;4 FECIOAR.A DE LA OR.LEANS. Lui Carol; chiar acuma ne-aduce astă veste Un inadins trimis. Ta/bot (smulgend bandajul rănei). Atunce să se scurgă In valuri al meu sănge, căci nu sunt de folos Mai mult pe-acest păment l Lionel. Eu nu pot sa mai stau. Duceţi pe general, Fastolf, in vre un loc Mai sigur, nu putem să ne ţinem mai mult In acest post. Ai noştri a11 inceput să fugă Şi 'n urmă ei goneşte Fecioara 'nviugetoare. l'albot. Triumfă nebunia şi eu trebui să mor! Zadarnic insus zeii se luptă cu prostia! O 1 Minte prea inaltă! fiinţă luminoasă) Tu care eşti eşită din fruntea cea divinLl, Tu tntemeletoare a lumii, călăuză A stelelor din ceri uri , care-i a ta putere r Legată eşti de coada selbaticului cal Al superstiţiunii şi, ori căt te-ai păzi, Te-atrage fără voe fugarul cel turbat leu densul in prăpaste. - Blăstem asupra celui Care-şi. consacră viaţa la lucruri mari şi nalte, Şi chibzueşte planuri adănci şi inţelepte l A lumii stăpănire o are cel smintit! .. Lionel. Mylord, aveţi puţine momente de trăit. Găndiţ.i la Dumnezeu. Talbot. Dac' am fi fost bătuţi Noi, luptrttol'i viteji, de alţi viteji resboinici, Ne�am rnăngăia cu găndul că asta este soarta Comună, caro vecInic intoarce roata sa. Dar Sft eădel:n, învinşi de-aşa păpuşărie 1 • , Viaţa, noastră gravă şi pliubî de mari fapte Nu merita să aibă un astfel de sfirşit! Lionel (dăndn-i măna). Mylol'd, iţi zic adio! Dacă după bătae Eu voiu mal fi in viaţă, mi-oiu face datol'Îa Ş'oiu pUmge după voi. Acuma insă trebui Să me intorc pe cămpul de luptă, unde soarta In mănă ţine zarii şi vrea ca să-i arunce. Să ne vedem cu bine in altă lume; dupi\' O lungă, amicie, e seurt.ă dispărţirea! (ose). TaZbot. Curend se va sfirşi, ş'oiu da pămentului Şi soarelui cel vecmic atomele 'ndărăt, Ce se unise 'n mine pentru a mea Plhcel'e Şi pentru chinul meu. Din gloriosul Talbot Care cu-al seu renume resboinic umplea lum.ea Nu va mai. remăne decăt un pumn de temă'': Aşa se stinge omul-şi singurul CăŞti� Cu care ne alegem dup' a vieţii luptă, E numai perspectiva neantului ş'adăncul Dispreţ a tot ee-odată ni se păruse mare Şi vrednic de invidie! SCENA VII. Reqele . Dueele de Burţnondia, Dumois. Du (;7/(/io/ �i solrlnţi intră pe scenă, Duceie. Reduta o luată 1 Dwnoie. A noastră este 7.ioft! Regele (băgănd in samă pe Talbot). Vedeţi, cine-i ostaşul colo, ce fără voe Ia vecinic remas bun de la lumina zilei? Nu pare după. arme a fi un om de rănd, i Dati grabnic ajutor de este ăncă vreme! (Soldaţi din suita regelui se apropie de Talbot). Fasiolţ, Staţi! Nu v'apropieţi l Aveţi respect de-un mort, De care ve fereaţi pe cănd era in viaţă l Ducele. Pc cine ved ? Talbot, scăldat in al seu săuge ! (Inaintează spre Talbot care i�i aţ.inte�te ochii asnpl'u lui �i moare.) 'E'asloZj: Fugiţ.i de"aicel duce 1 Privirea cea din mmtL Ce�arunc' acest erou nu fie otrăvită De-o fat,ă, de sperjur 1 Dunois. Grozavule Talbot! N ebiruit1l1e! Ce spaţiu mic iţi trebue Acum, pe cănd odată intreg pămentul Franţei Nu ajungea dorinţei nestinse ce aveai! Abia acuma Sir, eu te salut ca rege; Se clătina C01'ona pe fruntea-ţi, cătă vreme I Era insufleţit de viilţiî a,cest trup. [65] vrWIOARA DE LA ORLEANS. SCENA IX. Teatrul lnfăţo�eazr, o altă parte li cămpului de bătaie, De departe se văd turnurile din Rheims, luminate de S031'l'. Un Cavale1' [mbrăcat cu zale neagră �i ca yiziera pleeftHî. !Ofl1W el \1l'm!ll'eştc pun inalntea scenei, \1U\)r el se opreşte �l o :1�tcaptr\, loa.rut. Eu te mese din suflet . hecum UI'esc şi noaptea a căreia coloare Ti-ai însuşit. Eu simt un dor făl'lt de margini Stt curm a tale zile. Cine e�ti tu, vorbeşte! lUdică-ti viziel'u! Dacii n'aş fi vezut Pe 'nfricosutul Talbot căzend in bi:ttr11ie, 1 Aş 7.ice c�. eşti Talbot.. (Juw{.lm"nl 'JUJ{J1"U. Ce? Spiritul profetie Nimica nu-ţi mai spune? Ioana. Simţ,esc in fi.1 mou sllflet Că SUl, nenorocirea aîce Utngă mino, Cavalerul nf'lP'U. Ioano, ai sburat pe-aripa biruinţei P[ll1ft la zidurile ce inc::i\joară Rhehn8ut AjUl1gFt-ţ,i! Nu dnrl Îl glorie mai Tun:re t Ioona. Fatamlcule 1 Acuma văd viclenia ta. Pri'n fugă mincinoasă tu m'ai atras departe De citmpul bătăliei ::;1 astfel ai scăpat De moarte �j peire pe mulţi fii ni Britaniei. ACUHl insii pe tine sftrşitnl te pilllcle�te. Cavaler'lI? 11('.111"11. De ce me prigoneşti, de ce cu-aşa urgie Tu calci pe-il mele urme? Mie nu-mi este scris Să mor de măna ta. Ducele. Cu toţ.ii ve urmăm! (es toţi in pripă), In mijloc de vrăjmaşi şi că va fi repusă De marele lor numer ' Regele. Grăbiţ.i-ve! Sdtpaţ.i-o! La HI1·('. Aideţ.i! Eu ve urmez! Dunois. Eu' o credeam păzită de voi, dind am flărit Oa să ajut pe rege. Dtwele. Acuma de cUl'(�nd Vezui drapelul ei cel alb cum fălfăea Prin gloata cea mai deasă. a oştii duşmitne�ti, Dwnois. Vai uoue 1 Unde este? Am rele presimtiri. Venlţi! Să alergăm in grabă, s'o sdipiim! Me tem că prea departe s'ar fi Hisflt ÎIl1}li IlS;"L l)e inirha-i sumeaţ,ă, că singură se lupttL Con\'. ll Cred că pe răniţii in neputinţă de a se apăra, i�or fi cl'l1ţat Tnrcii! zi ,ei ingrijat do {'cpa ('1: ill pute stt 111i se intămple şi mie il) D1� YT.\T.\ MEA nE YOI.UNTAR. p:wtnlonii fel'fcniţiţ.i, păn' ce nu rpl!1ase nici llHll1t:tO;� manta, dar nici pantalonii pnntaloni; cu toate aceste el se părea a nu fi prea in­ gri.iat de asprimea vremii, de O:11'e ce işi bătea jor şi de cl'heţ, �i de tovarăşii sei, - care eran tot ceva mai hine inveliţi decăt el ­ zicend că o să fie vai de ei cănd gerul se va infunda in ţoalel!') 10;: pe cănd la el n'are unde să se oprească,-cnm vine aşa trece 1 Cănd se lumină de zi, părăsirăm Arcer­ Palanca 11e un ger ţapăn cu un văntulet sub­ ţire, de par'că-ţi tăia pielea nu altceva, 'l'recend printr'o pădurice, mi se tot năză­ reau pe după huciuri turbane şi fesuri tur­ ceşti, şi neştiind că inaintea noastră a mai trecut o mulţime de oştire, criticam in tăcere usurinta condemnahilă a comandantului trupei, care ne espunea la primejdii vădite, Hlsăndu­ ne să petrundem prin asemenea locuri fără a trimite eclerol'i ilt toate r�rţ.ile, ba ce este mai grav, fără a da cel puţin ordin ca să se llsemenea impre.iurare. deslege carabinele de la şea! Da de cruţ.at! re spun se un altul de a" lntr'un loc deterem de nişte sîrmă imprăş- i lături, om certăreţ de fire, de cărtea şi asupra tiată in drum, şi care se anina pe piei oarele lopeţ.ilor, prin ajutorul cărora scăpase din ne- cailor. Doară nu de florile cucului mi-am voe, susţinend ei\, nu-s de nici un folos pentru V1rit eu nasul şi prin cărţi de ştiinţă militară, călrLrime �i că's bune numai de ingropat morţ,ii C8. să nu cunosc pe dat.ă că aici avenl a face Cll ele. Cine incape pe măna Tm'ciiol', adause cu o cursă duşmăncască, pusă nouc in cale, el l'izelld, acela nu se mai infruptă in această cu scop de a ne incurca şi de a ne căsăpI lume! Cănd te prinde Tnrcul, te schingiueşte apoi fără milă! Vecinul meu din dreapta: un dc�ţ,i ese su:lietul de () IIde de ori, apoi te reservist mustăcios, carc adeseori me povMuca spintecă si te citinteste frllIlluf;cl. si după CE' \ ' ' ; I ; incotro Sft căl'muesc calul după. comanda (laUl tH1i stins din viaţă, te tflic in buc(tţi şi buw era insă de altă pttrel'e, şi ishut't să me COIl- , că.ţ.ele ciocărtite le arllndt ill toate venturile, vingă şi pe mine, că lHlllJai cursu, nu puteau ii de pal"dl plouă ClI carne de ulll ! .... Nu-i vorbtL, acele bucăţi de sî['mă, uitate iei-colea in drum ne l11ai recoriIll şi noi eiind punem măn a Pf' de căt.ră cei insiireinaţ,i cu distrup:cl'ea liniei elite-o liftă (le păgăn 1 .... telegrafice. "Ne reroril11; dar cam rar! el intrerupse un Clt această. ()CUSiUllf imi pOVl)s(l el llcspro . 'tltul. [72] DJN VIATA MEA DE VOLUNTAIl Rar! vezi hine că rar! respunse el ne­ căjit, da te Iasii nevolnicii aceştia de ofiteraşi, care '8 buni de gură numai, dar altfel de nici o ispravă l.. Ai intrat bunăoară in foc, ei dau semnul de retragere tocmai dind ti-e mai draeă , b lupta! Intoarce-te atunci cu spatele spre dus- , man şi lasă-l �ă te impuşte in voe bună pe din dărăt, "Ştii că eşti grozav! ei zise in bătae de joc voluntarul M .... cel cu pricina urechilor. _ M'oiu :fi speriind, zeu! şi de un epure, ca d-ta in noaptea aceea lăngrt. Rahova' fu rcspunsul, şi nn hohot general urmă acestor cuvinte, Acest respuns ţintea la următoarea intăm­ plare : Pe cănd cele două companii de doro­ banţi, aşezate litngli podul de peste apa Schiy tului, ţ.ineau piept trupelor otomane din Ra­ hova, respingănd cu o bravură vrednică de toată lauda încercările repetite ale rlusmannlni , , de a forţa această trecătoare, voluutarul M .. ,. primi, de cum se făcu noapte, ordin de a se răpezî pănă hi acel pod şi de a aduce ştire despre cele ce se petrec de-a lungul riulul. Pornit intr'acolo el se sperie de un lup ce-i eşise inainte, şi rn,tăcind eă.teva ciasuri prin cămp, se intoarse după miezul nopţ.ii cu vestea. imbucurătoare că cele doue eompanii se mănţin la pod şi că toate merg de minune; şi in a­ dever mergeau toate de minune, dar in partea Turcilor, care, ,folosindu .. se de intunericul nopţii şi de feliul aşezării trupelor 1'omăne, coman� date de prevezetorul general S .. ", treceau tocmai atunci, in toată 1iniştea, Schitul mai in sus de pod. I! Voi credeţ,j că, a fost un epure care a băgat spaima in d-nul M .... dar eu m'aş prinde pc nu ştil1 ce, că a fost un ş031'ice! hăgâ de samă un al treile, şi 1'i8etele pornire elin nou. - Ia mai tăceţi G ]' ."' .,. • , ' (111 gura ŞI priviti mai bine intr'acolo! zise vecinul meu 'tV • mus acios, aretănd cu măna inspre soa:c-3·I)1111e 1 las • 11 ace as timp resunare din răndurile intăi mai multe glasuri: "Diul! uite Diul!" Ilrcaserem un deal, de pe care se deschidea vederii noastre o vale intinsă mărginită in partea dreaptă ele măreata Dunăre, pe al cărei mal stă de ani insutiţi nebiruita cetate Vidinul. Din locul unde ne aflam nu se puteau distinge decât numai liniamentele şterse ale cetăţii virginale, După câţiva paşi de inaintare, ni se desvăli şi terenul acoperit pănă atunci de culmea dealului. Eram in faţ.a Tatargicnlui, intăia verigă il lanţului de lntărituri ridicate intr'un semicerc depărtat din stinga Vidinulni, Jos, la poalele dealului, stătea tăhăritrr d()� robăntimea, gata de a intra in foc; numa 1 căteva companii resfirate se pusere in mişcare. () ceată de călăreţi, care se deslipise de }luj de vr'un sfert d!:' cias, apucând inspr!:' valea Dunării, inainta aeum cu paşi răpezi aSllpra Tatargiclllui. Noi scoborirem puţ,in dealul, a­ şezarell1 hateria noastră căIăreaţ,ă la Ull loc potrivit, şi, numai decăt inccpure a curge ()� buzele asupra satului inUîrit. După iuH\.Îa d('tunătură, mi se GH.li1 ridj}lâ căciula in cap; cu timpul imi venI inima la loc, şi Il,ceasta cu atăt mai mult, cu căt Tureii nici nu-şi bQ.tean capul cu noi. Văzencl şi ve� zend di duşmanul nu rcspunde la bombarc1ă,rile noastre, me indărjii in cele din urmă aşa. de reti, incăt 111e induplicăi să părăsesc locul ce mi-l alesesem cu multă precauţiune in dreptul unui c�pa('" şi începui a mit răţa} pintro cei� 1 [73] ])]N Vrk!'A IVII<;A DE VOLUNTAH. laltl, de par'c'aş fi fost cine ştie ce viteaz; sare la un Romăn şi intrebăndu-l de unde o dar copacul ţot nu.:r perdeam din ochi! arc, acesta-i respunse că o samănă şi o eul- Eu credeam că suntem in plină luptă, pe tivă ca ori ce altă legumă; Bulgarul plin de cănd totul era numai o simplă demonstraţiune, bucurie de a vede respăndită, şi in tara lui intreprinsă cu scop de a dibui pc duşman din o asemenea minunată legumă, luă cu sine se- care parte ar fi i.iai lesne de biruit, şi după 1I1enţ,ă de sare şi-şi semenâ ogorul cu ea! De căteva tărcoale date Tatargicului de cătră c'si atunci au şi Bulgarii sare, pe dind inainte in din vale, se retraseră trupele noastre, inde- loc de sare se slujeau cu ardei. plinită fiind sarcina acelei zile. Gluma lui Stan me aduse la convingere că, Vitejia acumulată in mine nu remase insă dacă Bulgarii puture trăi atăta amar de vreme neintrebuinţ,at.ă; o descărcăi toată asupra Bul- făTă a şti măcar de sare, n'o să mă prăpădesc garnlui din Belarada la care trăsei in gazdă. măncănd şi eu o clapă fără sare; şi cogalt, Şi. cum să nu-ti pierzi răbdarea cu un om cogălt 1 alunecă ceapa pe găt. ea acela! De-l rugai sa-ti venz!t ceva. făină, După ceapă şi suhariul cel uscat, imi vent el iţi respundea eu glas plăngetor: "nema!" u sete grozl1vă; in toată casa insă nici o pi- (nu-il), pe cănd camara-i gemea sub gl'clltat('a cătUl'ă de apa.! R.eut.ăciosul de Bulgar ascnn- a tot soiul de făină; să-ţi vănză căteva oue, scse pănă şi cana de heut a11i1, "nemai" lapte sau brănză, vecrnicul "nema! "Dă-mi puţintică apă! (�l rugăi din non pc şi nema!" Dar găinile cot.codăceau in pod) Bulgar. mare poznă! şi ugerele pline ale bivoliţei ce ._- "NemaI" respunse el şi (le astă dată. stătea in curte rumegănd, nu se potriveau de cu glas plăngetor. loc cu acel nema al Bulgarului. Nici cu pa- "Nu fii tu al dracului! şi dă�mi o duşcă rale, nici cu rugăminte nu�l puteai scoate din de apă, să-mi sting pojarul cc me arde! nema al lui. - Nema vodiţă! (nu-i apă 1) fu cară� res- Sub astfel de imprejurări nu-mi remase alta pumml. Aici imi sări ţ,alldera! dc făcut, decăt să iau refugiul la sărăcăciosul I "Dacă aşa mi te porţ,i cu n�i, zisei infuriat, conţinut al burdujilor şelei; scos ei deci un atullci afară cu tine 1 ai de ! cară-te de-aici! pesmete uscat şi o ciapă, şi - poftă buntt! Oa 1 BuJgal'ul se uita la minc ca şi Călld n'ar să taiu tăria copei el rugăi pc Bulgarul să·mi , jnţ,alcge ceea rc-i spun Ctl, dar tălmăcirca. pal- dea uil drob de sare. li Nernct !" respunso el pabilă, a lui Stan el fă,Ci1 să inţeleagă aşa de earitş trăgănat. \line, ineăt se opr1 dincolo de prag. Cewi mai ceri şi sarc'? ZibC Stau glu- "-- Uite, aş4 sunt ei toţ,i! zise sergent.ul!le mind, se vede că ct-ta nu ştii ce greu il1col- pluton, după ce se căl'ăbănise Rulgarul; noi ţeşte sarea pe care o samenă Bulgarii! rti,bdăm toate nevoile l'esboinlnÎ şi ne jertfim �a inceput nu inţelesei nnde lJute vorha lui ca să-·j scoatem pe aceşti tucana-gtava de sub Stan; dar pănă ee se l)otoll rîsul st(�rnit" pril! apăRarea Turcilor, şi ei nu se 'ndură să�ţi dea Q,ceastă glumă, imi I.Hlm;oi aminte de povestea o pielttnră de apn" lllOri de sete! aceea nu Bulgarul, eaT'O 1'07.en(1 intitia tinUt ltelllfl�i :-;ti.L}llilli in easit, ne l1)trnnirem in (JOllV. l,it, 111\, XVTI, NCl, 2, \1, 10. [74] lHN V1ATA l\l.EA DE YOLUNTAlt. mare consiliu de n�sboin, 0i resultatul chil» zuirii noastre a fost: coudcmnarea la moarte a locuitorilor cotcodăcitori diu pOll. ("81"e pe dată şi fur� esecutaţi ' Se mai gthl �i unt, şi brănză, şi. de toate, numai. "in ne lipsea. La crăşmă �i pe la săteni nu era vin de yen­ zare; aşternurem cleei masa şi fără vin. Pe. cănd eram pe la sfirsitul mesei, ne pomenirăm i insă cu slujbaşul sergentului că ne aduce un hărdău cu vin. - Am dat, de vin eftin : zise el, punend hărdăul pe laiţă. )j Şi nnde ai dat de el? intrebâ sergentul. - Ia, la Bulgarul nostrn l respunse el zimbind. In urma tălmăcirii lui Stan se culcase Bul., ga,rul in şopron, unde avea o butic de viu, Soldaţii mirosind aceastn, făcnre încetişor o deschi7,etură in perete, g;ă,urir(' cu suliţ.a fundul butiei, şi introelucend in găul'iee o tl'C stie, ha� buzul era gata! şi curgea vinul gi1rlă" pe că,nd Bulgarul dormea horcăiml cu capul răzemat de butie. Train băet8! De măneat, mănearem 1)in8, vin aveam berechet, .' ehi! a�a r�sboiu imi plăcea şi mi e ! Purtarea mea vitejească, faţii cu stiLpliJ1ul casei 1110 apropie de CaUUll'âZi i mei de arme; vinul netezI şi mai JlÎllC calea illţ.elegerii! Ghiaţ,a sc rupse eu dcsăv(irşirc intro noi, şi 11eîncrederii de pănă acum urml\ o fJl'ietcllie intimă - poate ceva prea intimă! căci de multe ori ermn bun-bucuros să scap de manifestu­ ţiuni prea din cale-afară ale acestui prietcşl1g, Dimineaţă, crtncl se trezI Blllgand, lşi puse mănile in cap, vezelld trehuşoal'a ce�i făeu­ serem. Jntrebălldu-ne unde '8 g}dllil0 din pOlI, uoi ei rCi'pnlldeam: 1/,('1//(/./ Flldei bl'lI,l1;t,l.t t1ilJ putină, tot =-'. Cine i�a măncat untul din oală, carăş: nema! Şi aşa la toate întrebările ei 1'8spt1n(le:llll acum noi cu: nema I Hulgaml sărea in sus de ciudă, şi ţipa tot YiWăllfln-sc: ,,1noie mleko: nioie maslăntl,.' moie scnlJ1({,'" (laptele meu! untul meu! brăn7.a mea !) Drept pedeapsă pentru mincinosul nemti nl lui, e' lăsarem să se vaete pănă nu ni se făci! şi noue milă de el; apoi el intrebarem ca ce să-i dăm despăgubire pentru paguba suferită, La acca-tă intrebare i se lumină faţa. si fi\- ; , căndu-si socoteala pc degete, ne ceru un iC'r� melic, dar pc dată, intoarse vorba şi ne C(']'II in icosar, sub cuveut cii untul era pl'oaspGt şi grlincle de soiu ales ; de vin. nici P011)('111 1 "Fie �i 1111 icosarl ziso sergentul �i-i Ill­ mer{\, hanii. Venea aproape nn frnl1c de ctt­ ciulă! Prill1in<1u-şi Bulgal'ul parnlele, il abltHl gd.lltlul să-şi cerceteze şi vinul dacă lIU cumva .... 1 Dnr nu se poate! şopti el iucet, doară, aHI ţinut strajă la butoiul ' ., Cănd colo, hntoiul golit. pe jumetate! După mult!\' dOl'obol'ulă (i[ jmp�i,t:ar(\rn cu i;O lei tlll'e()�ti. ill c,lI'e "nllltt era Clljll'illS �j jeosarul ec-l primise mal naiutc, �i 1l.8tfel llO c Au i'osirum de cI. De la Bclal'aua tt}lUCill'em spre llliază�zi apus, Hi.siillcl In spate Tatargicul, care după că,teva zile fll luat cu iurt\.ş de ciitră curcan!, A. Ckibici-lU!vneamt. [75] n 1 75 a, se trage ,Jiu lume .lDKAIJlt-3MU ŞI HEALlt:lMU. *) V CUCU] nostru păşeşte cu paşi urieşi cătri1 inchinarea Materiei. Ori in cotro vom arunca privirea vom vede aceleaşi curente, mai slabe sau mai puternice după albia in care {'�lrg, dar toate indreptăndu-se cătră una �i aceeaşi mare: materialismul. Dacă, privim la cea mai inaltă manifestare a spiritului omenesc, filosofia, o "edem impăr­ ţită in doue şcoli: fatalismul şi o formă mai ascunsă a acestuia, pcsitivismul. Ambele insă au drept caracter comun eli se iuteinciază pe studiul materiei şi că ideea nu este privită decăt ca o inflorire a aceleia, Cei c!iţi \"::1 re­ presentauţi ai şcoalelor mai vechi, idealişti sau spiritualişti, sunt ca profeţii' d căror glas se perdea in pustiu, Indreptarea generală a spi­ ritului fiind in sensul şcoalelor noue, numai ele pot ave resunet in mintile mulţimii. Aceste şcoli au desvoltat pănă la uu grad ttscuţit, ulltagollismul firesc ce e.\j�;ta intre fi­ losofie şi religiullc, şi cea d'illtăi s})l'ij ini tii şi pe inriuririle corumpetoare ale vieţ.ii civilizate, a putut (la celei din urmă o lo,it.lIru, \lill care nu se va mai ridica. Religiullea hazat:l, pe credinţ,ă, fără uovezi, într'un secui in care toate se dovedesc) părăseşte cu incetul COll­ ştiillţ,a omenirii, Ea se retrage intăi diu ca­ petele cele mai lHltcrnic cOllstituite) unde este illlol'ttiUt prill cOllYillgcri ce-i put tilll� locul; apoi t:.\clllplul o aluu;·:t �i diu aCl'lc ill ran' del!:m (L1' pute ii tiilJgul'ul elemc!!t (jar0 bit, w:iu­ ţllJa ilJ cumpell;-t puterile ::iuiietqti. l\lI'ii ill� "l --\JnBu�chlll tioci�tA\ij ;,Hominid . .Tun.!". :�I eiilcya hisf:l'ici părasitc şi căzute in ruină, arata cu ingrozirc celor ce mai cred in iuve­ ţt'iturile ci, viitorul i ndepărtat ăncă .� dar nu mai puţin sigur. Arta tinde crltră realislllU in toate mani­ festările sale, in care îşi poate găst expri­ marea: in pictură, sculptură şi roman. Felin­ rite picturi, care infloresc mai ales in zilele noastre, sunt peisajul, janrul şi portretul, toate J nate după natură. Pictu l'a religioasă se 'nţe­ lege cii a trebuit să dispară; şi cea istorică este earăş il! deplină decădere, Invenţiunca a slăbit, ideile sau tocit şi măn a nu mai poate urma liniile şterse ale unei palide inchipuiri, ci ei place mai bine a imita mărgiuile bine Iăm�ll'ite a tigurilo:: aevca. Sculptura a devenit o meserie care produce t1gllJ'i ce slujesc la ornameutarca oraşelor. N li inspiraţia, ci co­ manda dt1 naştere lucrărilor ei. Romanul. acea epopee in Pl'O::ltt, care trebue :,;(t disvă­ lcască jocul pasiunilor omeneşti, a devenit o ',!il 11(t C.\j)('l'imcntnHi in «arc se Imn ţi se des­ ll':lgii llro1J]emc lisiologice, [<;] i�i eulege fi­ gurile ce le jJllne iti miscare dill pu,tmile tut Jllai :jO(l:-;u ale societăţii, uwlp realitatea ayure lilai lTUdii �i lllai puţi'l aro]lcritil, eal' stilul 111 1((1'(, ('ste stris lo\e�te bUIlHl glli-ii şi sparÎ(' nl�illia, 0i ('[1 Il I ar jlUil' fi altfeL int 1"0 so­ speictatn ('llI'lljlt(L patl<1 III mă cupe foarte mult pe filologii rornăui, de oare ce el ne presintă actul din urmă, din procesul de formaţiune al limbii romane, lupta, ce a existat I in epoca veche intre doue curente, sau doue dia­ . lecte, unul conservănd pe anticul n latin, car altul prefăcendu-l in r, (1. e. "unii" dupa limba sau dialectul de astăzi, care:) triumfat, �i "urii" după manuscriptul Voroneţau. Totodată, d-nul Sbiera a mai presentat Academiei şi alte lucrări ale el-sale, din caro amintim aici Viaţa cronicarului G. Urcchi« şi Viaţa principelui Dimitrie Cantemir, O altă chestiune de care s'a ocupat Academia in cursul acestei sesiuni a fost relativă la Dicţio­ narul limhii ?wnânc. Academia a recunoscut aproape in unanimitate, că programa pe care o lUl:J'ase comisiunea lexicografieă, inainte cu n'o G ani, �i anume ca mai intăi sti. se editeze opesctt, ed. II, amendatţj şi amplificn,tă, 1 mic vol. 88 pag. Sihiin, :t 8iS3. La o parte, voi cuceruici, iubitori ai vechei arte, Daţi in lături cu ai voştri idoli, sirnbole deşarte Voi sunteti ta mucegaiul pe-o clădire poleită. Blăstemati să fiti -minciuna astăzi e descoperită! , , Capete fără de creeri, ce-aţi făcut pe om să crează In virtuti in simtiri nalte, care plec ca niste raze , " ' Din a inimii căldură - ce 'n nebună fantezie, Ati căutat frumos şi bine - ca şi cum poate să fie U�'iciune si durere" in măreţul univers . O! poet, totul e vrednic pentru artă Ş 'al teu vers! Fapta crudă, grozăvia, micşorimea şi pecatul, Miselie şi trădare, �i curat şi necuratul, To�te să le ţii in samă, şi pe pănză Sa le-aşezi Ori pe scenă, ori in versuri, ori in Patos si'! sculptezi. Pentru ce S;l. fie'n slavă, numai vorba cea isteată? Numai faptele cinstite: numai fiori şi dimineaţă? Mergi de-ţi oglindeşte faţa in noroiul tulburat, Heeoreşte,ţi in el trupul, ea Sil fii purificat I DIl-ti) sa, npl'inzi Uimăe celui prost şi niit1il'�lU, Vermelui pleca.t te'nchintl., ci'tci e drept strtlbunul teu, Ş'apoi ciîntă-un dl.ntec barb:u, imnul de ))eruşinare, Dă la toţ.i in' cap cu pietre, strigă, sbiar!t 'n gura mare ert li fost niHucă strimbrl, idealul g01e egiptean 'Ituimu», "după spusa lui Plato (Phaedrus LIX), din adănca vechime îşi areta se temerea, dt mare str icăcinne va aduce scrierea intre oa­ meni, slăbindu-lo memoria, desyeţ.ălldu�i de In, propria găndire şi deprinzellllu-i mai mult cu părerile altora despre inţl'lepcilll1C, dccăt cu insaşi inţclcpciunca. La noi, ce o drept, se scrie mai puţin, dar tot se scrie cătc ccva ; şi poate nu se va găSI de prisos, ea SrL ne intrebăm DIlată, intr'un 'lI> mod mal general: pentru ce scriem '? Scriem, pentru a ne resp(il\lll găndirea mai departe decăt o duc(' vorba, Vor1JU, nu POfltc t1'01 mult nici in timp, nici jJl spaţiu. Hostită nrnm, ca amuţcşte apoi; auziti:\. aici, ca so Iliel'de acolo, Une-ori o pl'inl1c cel ce ţI unde �i lşi aduce aminte <)€l ea, o ponrtă chiar j\p1'i1ie ] 78� se l1ă intăia represen- turc a tragediei J,burgeze" a lui Schiller "j{a� (Jale usul Liebe" şi in aceeaşi primăvară se publică tragedia şi prin tipar. Un archeolog şi gramatic foarte cunoscut pc atunci, J(a1'1 Philipp 1J1oritz, Rector la gimnasiul Graues Klosicr �i mai pc urmă Profesor al artelor frumoase la Academia din Berlin, face in Vossisclw Zeitung de la 21 r ulie 1784 o re­ ccnsiune asupra ei, in caro zice intre altele: "Eacă un nou produci, care este o ruşine pentru timpurile noastre. Ce frunte trebue să aibă un autor, căud scrie şi tipăreşte ase­ menea absurdităţi l Şi cum trebue să fie capul şi inima unui om, care se poate uita cu plă­ cere la astfel de cmanatiuni ale spiritului sen! etc." Insă, dup(t \Te-o patru-cinci ani. Muritz illSUŞ ajunge a fi Ull admirator al lui Scllillcr, şi i1/ltăzi nu există nimelli in toat(t lumca li­ terar(t, care ar rol lift suuscrie acele răllllllri ale criticului elin 1784. Cine vrea să inmulţească aliemenea amiutiri literare, găseşte intămplări analoage in viaţa lui Goethe ca şi in a lni JJeethoven, in soarta lui Victor Hugo ca şi in a lui Schopenhauer �i in sute de alte exemple. In toate aceste casllri s'a făcut nn progres ncCăp;ăc1uit al adeverului in opinia publică) şi sarcina !1o[lstrtt este acum de il. cerceta, care sunt formele esenţ,iale de evoluţ,iune, prin care trece acest p]'ugres pănă la a�ezarea lui de­ finitivă. Pelltru iL llU l1lărginl il! illlllrejurăl'ilc po­ ;;ilJik ak pl'upl'it.:i llol\Gln.l ::;tiiri du 1.:1I!tur�LJ le seul l?aysl 0/'1, les theories de Ne/clon OI physique ct ele Boerhaoe en medecinc soieni .1 ccmbaitues. Nous n' aoone pas encore ele bons elements de physique; nous auons pour touie» • , . �-# astronomie le liore ele Bion, qltl n est 'la un ramas informe de quelques memoires de l'a­ aulemie." (Voltaire, edit. Beuchor. vol. G7, corresp. 340.) ::::- Astăzi insă, şi de mai bine de un socul, . nici un om de ştiiuţă, nici in Franta, nici aiurea, lIU mai pune la indoeală legea gravi­ tatiunii lui Newton, - şi progresul adevărului in această privinţă este făcut. La 1 G77 se representa pentru iutăia dată Phedra lui Racine in I-I{Jtcl (le Bourgogne la Paris. In aceeaşi zi şi in acelaş oraş se re­ prcsouta Phedra lui Prtulon. In primul mo­ ment Pradon fu inălţat la cer prin laudele cntusiaste ce i se dau, car Racine se YCzll părăsit şi aproape insultat ele critica contil11- purallă. Dar astăzi cine mai citeşte 1)e Pra­ don? Şi cine llli a citit Phcdra lui Uacine? iutregul llUll1e al lui Pradon s'ar fi pierdut de mult il! intunericul uititrii, dacă nu rar fi atius din cănd in eănd o rază nemilostivă din gloria lui Hacine. Opera lui Mozart "Don .ruan" illcepe a se juea la Berlin in 17!J(), peste trei ani după cea d'intăi rcprcscntare a ei in Praga. Suc­ cesul este mediocrn, critica mnsicalii pi este llefa\·omlJiIă. P�il'crilc momentului se rcslm,ă in următoarele l'ăndul'i (lin "lI1u8ik.;/,eituJlq" de atunci: "Nu am auzit rtne�L pc Hiei un eu­ noscetor al artei musieale zicen(l C�t Mozart este un artist corect, cu atăt mai puţill el l'a llcelar;L o critidt dreaptă de Ull "componist atlCyiTat �j cu illspiraÎiulli frumoase". lhtiizi im,;L llU tiC \'il g�hl iu Eurup[1, lUI S!!lo\ll' cu- [84] l'egllli1 indeplinitii w cercul ei, ori căt do 1'0- 'ţ) strins ar ti, şi ticcarc cap, mai ales cel me- diocru, este convins de sine insuş. Adeverat este pelltru capul mediocru ceea ce s'a obicl­ uuit Stt primească ca adevărat, in acest obi­ cciu işi alHî, indestularea lui, �i ori ce noutate ei apare ca un duşman al liuiştei lui sufleteşti. Impotrivit la ori ce nouă incordare a inteli­ gillţei, nedeprins şi nevolnic la munca intc­ lcctuală (le ::t supune unei pcrpctue examinări f'tul!lamelltlll p(t\'('rilor sale, el îşi arc cercul I illteligillţ.ei inchis, se opune noului aUe\'er şi, fi'lCellrl aceasta, crede chiar a ave in sine o mişcare iu folosul inteligillţ,ei, pc căud in fapt lltl are decăt acea rcsistenţt't ::t incrtici, care stăpâneşte elementele intelectuale ca �i pc cele fisicc. Cel ce este \Ilai viu il! acest SIIII­ ţilllent al iaerţirÎ, cauttt a combate fapta lite- I rariî, el lloului aderer prin o scrierc dc lnpt(t, �i aceast(t scriere g{tseşte cU nccesitate un rc­ SUllet Jlllt.emic ÎIl toţi care sunt de sama lui, auid in marea majoritate a mediocriti1ţilor eontimpurane. - A�'l este şi uu poate sii fie altfel. N li tloul't't, cii ori ce cumbatere ar ii o llo- vadit peutrn valoarea idcci combătute; dar se do\'Cucştc, cii ori ce idee de valoare este la inceput com htttl1tă. Dar ducă inţelegem in moll ohiectil, că este usa si dl a fost si va ii totdeauna :1S3, nu , " ) ]llltt11l priVI d('c�t. C11 cea mai :ulăncă sirnpatie l;t .inllcl(' nlltol' ill aC('ilstii fas�, a \ieţri lui lluLlicc. l\u esk 1I�()1' lilomelltlll, in care i(l('ea cea nontl" Uttscnttt din atliillcimilc unni cap cu- gcUttOl", lneălziti1 la focul iubirii de ade rer, crescută prin cOllcentrareu, tnturor puterilor, prtri1seşte 10c<1şul taillic al formării intelectuale si, aI'Ullcat�, fărtl de \'C!}to in ::>goillotul lumil , " ne inchipuim 1.111 junc autor care, in acele es� cepţionulc condiţii subiective, despre care am vorbit, iş! iualtă coucepţiunea pănă la forruu­ larea unui adevăr nou pentru noi, fie in şti­ inţă, fie in politică, fie in literatură. Nu ne preocupum de insuş cuprinsul acestui adevăr. Ne este destul, ca el să fie isvorit din ontusiasmul curat al autorului şi �tt se l'eCUlloasett in noutatea sa relativă acel clement de bună credinţă impersonală, care ei dtt "a­ loarea permanentă ca unei produceri esentiale a chiar nnturei omeneşti. Odată adevărul conceput, autorul ('i dtt in­ truparea literară şi el aduce in viaţa puhlicii. Presupunem, că a ales timpul oportun şi că nuicsto vorba de o CO)]Ccpţiulle in afară de atmosfera acLualiti1ţii, ci lle o idee, ueşi 1l0ui:'t, ual' născută din chiar mijlocul luptelor illte­ lectuale ale epocei, in care t.răeşte, �i ale po­ porului dill care s'a uăscut. Atund prima intimpinarc llill partea })ulJli- eullli şi totdeodati1 primul simptom natural al evoluţ.iunii spre progres este: combatcrect vio­ lcntâ el in parleet celor mai 1nulţi. Căci ce este o idcc sau o formă nOUtt in mi�carea intelectuală a unui popor dat? Este o idc(', a cărei premise au putut să. existe in caplll mai multora sau a tuturor. dar a cărei conclusiullC, sau cel puţ,in a du'ci formulare mai clară" se naşte numai in capul unuia, care este şi autorul ci. Ins(t tocmai prin acest plus de putere intelectuală, prin care condllsiunea salt formularea se illdliagă numai in inteli­ gellţ.a unuia, acest unul se deosebeşte ele cei­ lalţi şi st(t deasupra şi in afară de orizontul lor momentan. 1 llS(t este o proprietatc cal'acteristidt a fie- cărei iutcligiuţe omeneşti de a se simt,l du [85] drepUi.ţi. inal, cit oamenii inteligenţi sunt de regultt u­ cl1j)n,ţi cu UIl obiect propriu al găndirii lor �i st.nt l'rin r rrnarc mai rctrnşi din agitarca z il­ nicelor intămplăr]. Insii, tocmai aici resistenta mediocrităţilor îndeplineşte, fărtt voie şi fără ştire, o funcţiune folositoare in viata publică. Strigătul 101' de alarmă, repercutat in marea multime a celor ce le scameuă, dă mişc(trii in­ telectuale proportiuni, ce fără de aceasta nu le-al' fi avut, şi o face sit pătruudă eu nece­ sitate in sfera de atellţiune a minorităţii in­ teligente, ori c{tt de retrase ar ti şi ori căt de absorbită prin propriile găJldiri. De aici inainte soarta progresului este aSI­ gurată. Căci adevărata lui picdecă IIU era lgnoranţa, ei ignorarea. Nu era trist pentru autorul idcci de a se arla in faţa celor ce-l eomhătcau; ei de a rem1ine in mijlocul iudi­ ferinţci et'lol' ce l'ar fi putut inţ.(;lcge; trist era de a 1111 auzI reSliIletlll din inimile inrn­ tlitc, (le a nu vede l'esfr(tngerea in capetele congclliale. ri de a silllţL că ideea lui, năs­ eut(t PClItl'l1 a trăi (lin "iaţa tut\lror, era a.­ meninţată de a peri in propria ei singurătate. Dar, pintr'o ironic a soartei, tocmai aecastii picdeet sunt insărcinaţi a o ridica adveri:lal'ii cei uepriecpuţi. (ldatrL ideea njutlsă la CUl10ştillţ,a oamenilor eminenţi, ca este aşcza.Ut in domeniul ei p1'e­ dcstiJlut, �i en ci1t a fost mai yiolellt atacată, p(llltl atlllH'i, ('.Il e{d, a fost nw,i ren inţ.eleasă şi mni CI! ill(ell\ip (knatllraW. CII ată! J'Clla�­ terea ci in capet<·le cele noni'· este acum Hli1i puternică, fiindd se află illLăriUl acolo nil lI11mai prin petl'lllldcl'ea intelectuală, Cl Şl prin acel simţiment de gencl'ositate, care se rididi in ullele illillli olllenesti im,:oll(ra orÎ cărei Ile.., J din afară, iuti11ueştp acea duşmană impotrivire, il cărei cause necesare le-am arătat mai sus. I Scriitorul, care crede n11 flcăpat de munca incordării şi 11 ti. cttştigat acum t1reptul la a recunoastere a :Jctivităţii lui, se ajUt faţii, in , faţ,ii, eu violenta, resistenţă a j ncuujurlmii şi se vede carăş aruncat in starea de Ulai nainte, ciire-i adresează vccmicul apel la sacrificiul de sine insuş. Nu cu pănzcle desftlşurate ei pluteşte vasul spre ma rea cea seu ină, ci ll(� o luntre de scăpare rcintră dinaintea furtuuei in vechiul port al meditaţ,iunilol' singuratice. Aiei insii se l'egllscşte pe sine şi durerea dă acum sufletului seu ultima consacratiune şi u adăucime pănă atunci necunoscută, Din ea trebue să adune puteri HOlle şi un nou sprijin intru indeplinirea mcuiiii sale. Cu in­ rloită cuncentrare j�j reincepe lucrarea, şi J'e­ signaţi unea, ce ele acum illainte npare f(trlt voie in toate manifestările salc, le dă un farmec surprinzetor. In cureml fcliurite alte idei Y;ll in aj lItorul cOl1cepţ,iunii primiti ve, da l' llU mai llăvrdesc acum ca ploaia sgoll10toasă de \adi, ci se aşază lin ca fulgii de zăpadă peste lu­ crarea sa, o acop(�J', o ocrotesc şi-i dau nouă inrot1ire. A venit iarna vieţii sale i:lllfleteşti, timp de amorţire in aparenţ.ă, dar in realitate timp ele lleobosit1i prcgrttire pcntrn renaşterea primtt verii. Şi aceas(,t't ])l'imZlvflJ'ă nu poate lipsl; eyo­ luţillllea l'erl1lloaşterii auc,('nllni intră CII JlC­ cesitntt� in a tlollft f'as;t a Pl'ogl'p;;lIll1i ci. Ci\(:i duet estr, adevC>rat, eli itleea cea llouă intrece prin chiar aceasta capacitatea medio­ crităţilor contimpurane, este tot a�a de ade­ yel'at, dt ca trebue s�t se a!ie iu relatie t1c , illrudire cu millol'itatea mai illteligclltrt a tim­ pulUI ci. Functul t:\:d greu do trecut C'�to lUt" \ " • f t [86] DBSPlm PfWQllBSOL ADEVi!;lWLUr. 1 i � il. i' [.! U Şi chiar atunci, cănd ideea cea nouă nu intră deindată şi fără de luptă in capetele eminente, ci se află şi aici in opositie cu pă­ rerile admise de mai nainte şi trebue sit-şi căştigo pas cu pas locul ce i se cuvine, totuş această luptă este de alt gen şi pe alt terăm dccă t lupi a de mai nainte. Numai este vorba de resistellţ,u oarbă şi instinctivă a inerţiei, ci este vorba de insaşi cumpănirca argumente�or, şi din lumina acestei discut,iuni resu'tă cel mai mare folos pentru intemeierea adeverului. Pc de altă parte toc­ mai acel fapt dă noilor adepţi, pe lăugă pu­ terea convingerii, şi o deosebită, aptitudiuc pentru a conduce ideea mai departe spre suc­ ce- ul definiti v. Căci nimic IlU este Ulai gren i11 lume, de­ căt a inţelege pe altul, şi raruş fără a-l in­ tclcgo este peste puţ.inţi:'t de a-l convinge. A inţelege pe altul însă insemneaza a ave sau a fi avut in sine o parte identică sau ana­ JOilgrt cu gănc1irea lui; cine llU a ayut aceasta, ei remrme străin. Deaceea lulevrraţ.ii llllltiHori pentru progres SUllt cei ce au jmpărt1l�it ei inşii mai l1[liute rechia eroare şi an găsit in chiar Jesyoltarea lu1' internă argumentele pentru Iluul adeYi'J'. Cu aceste argumcnte sunt acum in "tare să a(lapteze adevernl la gral1nl şi Jn felul de in­ tcliginţă al celorlalţi. Din momentul acestei adapUiri, progrcsul a(led"!rnlui illtrrt in a treia. �i cea (lin urmii fasă a evoluţ.iunii lui, in fasa recunoa�terii generale. Şi aici ca in toate formele dc viaţ,ă există lupta pelltru e�\i:stentă. Capul cel cmi­ neut a primit ca ll10ţtellire o Ulai cllcrgidt sti1ruîll\ii i\1 gllndirc) o lllai iJlgclIiuasll illtn> buinţi1l'c iL tutun)),' J.!'gulll\!lltduJ' 0pn: iutill'in':l şi mesurăndu-se zi pe z] cu mediocrităţile ce-l incunjură, resultatul nu poate fi altul decăt supunerea lor sub "autdritatea lui. Pe de altă parte vine un BOU ajutor de la oamenii ncprcveniţi şi ncpărtinitori, deşi de altminteri indiferenţi Acum şi ci se simt puşi in mişcare de vibrarea desbaterilor, şi nu pot face alta decăt a lucra in intelesul ac1everului celui nou. Căci ori. ce adevăr este o fOrl11U­ bre mai clară a rcgulelor ncstrămutate, caro su nt insuş Fundamentul uni versului, şi cores­ pundc direrţiunii vcctnicc a inteligintei ome­ nesti 1'I11'C intinderea cunostiutelor si sporirea , " s " cOlldiţ.iilot bine 1 u i general. '1'< Clllii acel element impersonal in chiar momentul eonccpţiunii nouei idei jşi arată a­ cum valoarea sa ac1c\erafă. Căci persoana se loveşte de altă persoanu, gănd ul egoist se pa­ ralizează de alt gănd rgoist. Dar ceea ce este impersonal, este din patrimoniul comun al o­ menirii intregi, �i, indată ee prin luptă s'a dovedit a ii ele o asempnea naturii, străbate prin toate illdi\idllulităţile yiitual'c ca o parte integrantă a 101'. Atunci lnpta merge spre apus, di:sconlia dispare incetul cu illcetul, autoritatea celor mai maturi se lrtţeşte asupra celorlalţ.i, şi intr'o (I'elleraţ,ie viitoare adevi:.\rtll cel comlJătut oc1i- b ll\oară fljungc a fl ade\'crul primit de toţ,j ca 1111 substras de sinc inţeles pentru cugetarca comuniL Apn a trecut, pietrele au l'i.imas, �i din piatră in piatr[t păşeşte ge!1i \ll omenirii spre viitorul seu nemărginit. T. JJfaiorcscu. l)llC\1rc�ti, D I )l'CC1l1l!l'l' 1882, [87] S'? Actul IV. tlCC'IIi' I'eprescnl[t o salii giîlită pentru (l serhare. Coloanele sunt imporlohitr ('11 ghirlande. In dosul scenei H) nurl ft:ll1lp �i hohrw. SCE::'{A J. Ioan« singură. De-oparte-i pasii arma, resboinica furtUllll A stat si 'Il loc de luptă si I}alos du�mănesc , , l' ' Se ved voioase jocuri şi căntece resună; Biserica, altarul frumos se 'mpodobesc, Oraşul cu ghirlande de flori se Incnnuuă Si arcuri de verdeată se 'naltă. se clădesc. , " I Nu poate să cuprindă cetatea astă maro roporul care curge la falnica serbare. Sunt insuflaţi cu toţii de-aceeaşi bucurie Şi deopotrivă grmduri, simţiri Împărtăşesc. Acei care eri ăncă trăeau in cluşm{mie, In voie bună astăzi şi 'n pace se unesc. Şi toţi, din ori ce parte a Franţiei să fie Cu o mai mare falit Ji'ranţeji azi se numesc. Corona cea strnveche luceşte azi mai viu Şi Franţia se 'llchin[l raI regilor sei fiu. Dar en ce-atrtto fapte fltwi de strălucire, Eu nu ltle simt atras:l de-acest obştesc 11oroc, Mi-e inima schimbaUl, loviti:'t de orbire Din astă sel'lJ['ttoal'e ca fuge spre-un alt loc: Spre tabăra ingledt se 'nclrepL 'a mea privire Şi spre vrăjma::; se 'ntoarce vai 1. ... inillllt-mi cu foc. , Eu părăsesc aceastit voioas;l serlJi:\Joare, Ca stt-mt ascund durerea �i vina mea cea mare. Cum eu? StL port ia inilllit-llli curati'c Un chip h1111eSC, �i sufletu-mi apl'im; De glorie cereascti, el, stL haUt Pentru un om şi sit remăe-invins 'r Cum eu, it patriei măntuitoare l'�\l fi [)tlll'l'1îCr.l;hii lnptrd Oal'li srl nrrl ventru vrnjmaşul ţelii mele'? Pot eu s'o zii! l'a soarelui lnminc Si in păment nu intru de ruşine? , (Musira de 'nrlărătul sC('lwi se �,cIIi1l1hii iutro lllpiolli(' moak- �j i1Hlllio�rltO�l'r)o Vai! Vai mie! Aste tonuri Cum iucăntă pieptul meu! Toate imi aduc aminte De-al seu glas, de chipul seu! Dacă m'ar lua furtuna Şi m'ar duce in resboiu, Poate c'aş găsi in luptă Ah! curajul inapoi. Aste glasuri, aste tonuri Moaie pieptll-mi arzător Şi simţesc a mea putere Cum se stinge in durere Şi in lacrime de dor! (după o tăccio eu mni maro vioiciune). Puteam eu să-I omor, după ce ochii mei Pe-ai lui ci intălnise? Pe dănsul să-I omor! O! Mai degrabă ferul adânc l'aş fi 'mplăntat In insuş pieptul meu! Şi sunt eu vinovatii Fiindcă n'am fost crudă? E mila un pecat?­ Vai! Mila! -- Ascultat-am al îndurării glas Şi al umanităţii, cănd arma-mi repunea Pe celelalte jertfe? De ce nu mi-a vorbit Cănd tenerul Wal iz, acel gingaş copil, Cerca s�l-i clau ,iata? O! inimă vicleanii! , Tu minţ.i cu in(ldLzealrt l'a ceriului lumino! A indurltrii voacc llU te-a oprit pe tine! De co it mea privire a inUt1nit pe-a lui? De ce vai! m'am uitat la nobila sa faţă! Vai mie! pedttonsa, r;u-aceast'a mea privire Mi-a inceput �i crima! -- Te alesese Domnul Ca l)e-o unealtă oarM, tu trelJUeai orbeşte S'n3culţ.i poruncn lui. Dat' tu ai vrut sit vezi, Ş'atunci Dumnezeirea retrase scutul ei, Şi '!1(latrt ai fost prinsă ele mrejo infernale. (Vlf\utr10 rcinc<,l'; TOf\nn, sr, acufnnd[t in IlwianCCllif') H1i'md toiag do ce pc arma no l'('fll!i'IÎH rn j o-n11l �('hilnh[tj, - ,- "'�m.i"r·_ . �"';��c "l�r [88] Ioana. Acum si't-mi lepii.d arma! Acum! - En vreau Stl lupt cu pieptul desvelit! O! Dac� aş ave o zale inzecită De-aramă, să me apăr de-a voastre serbatori �i de simţirea mea! Ioana. Ce cei tu de la mine ? Agn!'s, Depunc-a, tale arma şi zalea ta ele luptă! Amorul se 'nspăimăntrt ile-oţelul cel vertos Ce-ţi infrLşoară pieptul. O, fii femee eilră� ;.d. De mult. imi em fricrt ..• J)wl0is. Ce ;,;,icu\l '? Ioana. Zici drept: e priincios pentru nmicii ţerei Şi respăndeşte groază in rănduri dl1�m:ille?ti. (se aude marsul de incoronaro.j Duno'is. Atunce ia-l in mănă ' Se pune in miscarr; ; Cortejul, nici o clipă nu esto de pierdut! , (l�i dau steagul, ea (;1 apucă mai mnlt frtl'll vor �i est) I Ceilalţi o urmează.) SCENA IV. (Scena se schimbă �i representă o piaţă inaintea Cate­ dralei. Poporul umple fundul. Bertrand, Glande-Marie �i Etienne es din mulţime şi inainteaz{t. Se aude fom'te incet in depărtare marşul incoronării. Bertrancl. Ascultă! :Musica! Ei sunt. S'apropie. Ce e mai nimerit s{t facem? Pe platformă Sti ne urdtll1, sau poate mulţimea s'o străbatem Ca sit vedem mai bine treccnd intreg alaiul? Eticnnc. Nu-i dlip de strftMtut. Sunt uliţele toato Tixite de norod, de cai şi de trrtsm'i. Să ne lipim aice de zidul astor case, Deaice vom pute vede alaiul bine, Trecend naintea noastrii. Claude�JYICl1·ic. Ai zice C(t s'a strins aici trei ptLrţi din I<'ranţ,a. Asa o imbulzeala de mare dt chiar noi /\;n fost atnl�i elill fundul Lotl'inghiei incoace. JJe1'tt'and. Ce om poate sta trfmdav a caSrt in 101'(10in, C:"md fapte-aşa ll1tll'eţe in ţ,artt se petrec! , A fost llestllltt tl'lHlii. ş'a curs Sltllge destnl PiUI nu :1jU\l8 C01'rJl1:t ll0 ft'\mtM cU'/C111ttt. [91] Trebue stăpănul nostru, adevăratul rege Căruia-i dăm corona, să fie insotit De tot aşa de mult popor, ca şi acel " Al Parisianor, ce-a fost încoronat Colo la Saint Denis! Nu-i bun Francez aceb Ce şede azi a casă şi nu strigă cu noi: Trăească Regele! SCEI'\A V. Cei (linain'tft. Jlla1'gof �i .I,OltiSUI/. Louison. Avem să revedem, Margot, pe sora noastră. Inima mi se bate. Mar!)ol. Avem s'o revedem Iu falit şi mărire ş'om zice: E Ioana, E sora noastră! Louisoil. Eu---p{tn n'oiu vede cu ochii­ ne loc nu pot sii cred c'această luptătoare I'utcrnică, ce-i zic "Fecioara din Orleans", E Ioana, sora noastră pe care am pierdut-o! (Cortojul se apropie). JJJargot. Te indoeşti ? Tu ai s'o vezi cu ochii tei, Ilcrtrand. mtgaţi de snruă l Vin! S0EKA VI. Fl(!uti.�ti .�i cănuitori din hautbois deschid cortejul. UJ'­ Jllca7.ă Cupii imbriicaţi in alb Cll crengi in miinii, după ei �loi ('miniei. Apoi o trupii dc haleba1'Clic'/'I:. Apoi JJlagistl'ft(i 111 1'01>0. După ei doi JJhwcşali cu bastoancle 101', Ducele il l' /JU1:gW.ldia ,Purtăm] sabia, JJul10is plIrtăn(l scel/trul, alji ma.n �l ţerCl l:oartr� corolla, f!:loblll �i Jlllllla justiţiei; eal' alill IlJl Cli 1)1'1Il0f\SI,. DuplL acqt.ia vin (�({(((lai jn I'cst­ mil1:,elr Dl'dilllllni lor; copii in slnjhailisrricci CII crI(lclnije, apoI 11111 C)JI,'COJlI PUl't(LIlU Saint.e-Ampoulr, ,:,) .il rchicJliscrll)If/ CII rrllcca. ])upiî, (lenSlll urmcaZlt .Toml(( cu steag-nl. Ea p;t­ �c�Lc cu capul plecat �i CII pa�i ncsif!:uri; \ezeJllI-o su]'o!'ih, ei fac SCJ1llle ele mirare �i de bucnric. Dupii dl:llsa v.ine J:,c­ geJe suh un haldachin ]J1ll'tat ele patru bn.rolli; Il 1'1110aztJ, curt;l1i �iv soldaJi care inclli.il lllal'şnL După, ce cortrjul intr;, 1ll,lJJsel'lca ll111S1Ca se opreşte. ';') SUda eMC cUprili!le Uutdclc!J!llill olttnt t:OJlsc\crat. Wulru 1I11�CI'C,t H'n'ilor Fnll/eJ' "u[·, '1' .. 1 ' � o t ) . ....'1 ,... l .. .t\ .. f-lUENA YIL LlJui1501l, iliW'[lul. mancle-JJiCl)"i!'. Etieuue. Bertraud. JJf((l'!)ot, Văzut-ai pe Ioana '( Clande-Marie. Cea cu zale de aur Care mergea cu steagul 'naintea regelui? Mal'{/of. Era ea, sora noastră ; Louison. Ea nu ne-a cunoscut! �i inima nu-i spuse c{t noi a ei surori Suntem in apropiere! - Avea ochii plecaţi Şi faţa ei era atăt de palidă! Ea păşea tromurănd cu steagul ei in mănă ' Eu 1111 m'am bucurat vezend-o 'Il astă stare. JJiay!)ol. EaUI.! Ne-am vezut sora in străluciri :;>i pompă! Ce om ar fi crezut macar in vis, că ea Care odinioară păştea turme de oi Pe dealurile noastre, va fi 'utr'o zi atăta De falnică şi mare! Lonlson. Se in.plineşte visul ce tata l'a făcut, crl noi naintea ei ne-om inchina la Rheims. Eat{t biserica ce a văzut in vis. Toate s'au implinit. Dar tata a zărit Atunci �i feţe triste. Alt! Eu nu 's bucuroasă. S'o �tiu a�a de mare! Berirand. Ce SUtUl aici degeaba '( Hai iu biseridi s(t tim �i noi la slujbă. JI1Cl1'gol. TIai: poatc-om intiHni pe sora noastru-acolo, JdmisIJ)1, 1 k vreme ce-am V<:Zllt-o sti, mcrgcm cal' a cas;l. lJ[rlJ'(jIJ{. elim', S;I l)[ccilm il easii. �i nici SiL nu-i yorhim? LlJuisIJ17. [,�(t nu mai e a noastră, dtei:pintre prinţi �i regi Acum e locul ei. Ce drept ma av� noi Ca sit ne grii,miidim spre gloria-i cea mare '1 Ett !le cri1 stl�iinlt chiar cZ\m[ tl'�lca cu nul. [92] JJlm·[lo{. Crezi că i-a fi ruşine de noi? Nu ne-a cunoaşte? Ilertrand. Cum ':,�Nu i-a fost ruşine nici regelui de noi. La toţi el se 'nchina, chiar la cel mai do riind.-­ Si ea ori căt de sus să se fi inălţnt, 1 Tot regele-i mai mare. (se aud din biserică trornpetc şi tiiubale). Clauâ e-lJ:farie. Haideţi să 'ntrăm şi noi I (alearg't spre fund, unde se pierd in mulţime). SCENA YlU. Thilmu! vine irubră cat in negru. n((ill/o/ld el urmeazii �i vrea să-I oprcască.) Baimond. :stăi, moş 'l'hibaut, nu merge in grămădeala asta, Aice peste tot vezi numai oameni veseli 9i supărarea voastră DU este potrivită Cu-această serbătoare. Haideţi! să părăsim Oraşul, cu grăbire. 'J'lviuaut. Pe pecătoasa mea Copilă, ai vczut-o ? mlgut-ai lJine sama La faţa ei? Itahnolld. V ro rog, fugiţi j 'l'hiDauf. mlgat-ai sama Cum pasu-l şoviiea; C�lt e1'::t de schimllutft �oi galbcn{\ la faţft·� Nenorocita simte In ce stare se atlă. Aruma e momentul Să-mi llIăntuesc copila. Nu vreau să 11ienl prilejul. (vrea si't easă). Ruimonrl. SUlÎ, ce voe�ti Si'L faci'� TltiIIClUf. Voesc s{\ o surprilld, Voesc sit o restom din goala-i fericire, Eu vren cu silă chiar să o duc inapoi La Dumnezeul ci, de care s'a lăsat. Raimond. ,\ Il! Te giiJlllc�te hine, nu-ţi arunca copila Tu iusuţi in peire! Thiuaut. ;�j Sit peară truoul ei , rupu el Dar sufletul ::;{,-Î scape I (Ioana se răpede afară din blserică, tără stea.gul ei; po­ porul se grămădeşte imprejuru-i, se inclrină ei, ci sărută hainele. Imbulzeula o opreşte in fundul tcatrului.) Ea vine, este ea Ce palidă- i la faţă! De frică-a părăsit Biserica. Dreptatea cerească i s'arată ' Raimond. Remăi cu bine. Eu nu pot sit stau aice l Sperăm! eu am venit �i me pornesc cu jale. Vezui pe fiica voastră şi simt c'o pierd din 110U. (El eso. Thihuut se dcpiî.l'tea�iî, in partea 0Pl1s{t). SCJ�NA L'\. !U!lIW, popor. A1'"i Sunnii« .loa 111'''. Iounu, (striiiJiHcnd prin mulţime innintcaxă in fala >,('('JI('i.) Eu nu utai puteam sta. Fantoma Ille gonesc. Ca tunete-mi păreau a fi n orgăi souuri. A catedralei bol ţi păreau cu. se restonrnă Asupra mea. Simţeam că trebue sft es Sub ceriul cel intins. Drapelul l'am lăsat Acolo in altar, In veri cu mana mea j�u n'am să-Lmai atingi-Mi s'a părut că-mi vcd Surorile iubite slJmand pe l�l1lgă mine Ca pintr'un vis. A fost vai I numai o purere I Departe suut de-aiee, o, nesfirşit departe, Cum este fericirea copilăriei mele Ş'a nevillovt,ţiei! ll/aF!J"1 (ill Această 'nşelăciune in minte i-a venit Sub pomul cel vrăjit, sub care din vechime S'aduna dU�lUri rele să ţie sfatul lor. Acolo işi vendu partea nemuritoare Acelui necurat, spre-a dobăndl in schimb O glorie deşartă aice pe păment. Să-şi disgolească braţul şi veţi vede indatrt Semnul cu care iacIul pe veci. a insemnat-o. Ducelc. Grozav! Dar Slt 1111 credem cănd vine insnş tati't.l Ca Srt mii.rturiseasdt incontra fiicei sale? Dnnoi". Nn trebue s11, credem pe-un om aşa smintit, Ce se batjocnroşte in insa�i fiiea lui. A,fj1!cS (cl\t.J-itIoana). Vorbeşte! Curnlll-aceast(t ti\cere 'nfrico�at{t, Avem 110mtirginittt incredere in tine! O vorbă. spune numai! .. O vorbă ne ajunge! Dar spune, nimiceşte o invinovă,tire Atăta de 'nfiorMoare. -- Zi eit (�Rt{ inoeentil Şi noi vom crede '\1 tine. ' (�oalln, stii, 11f'll1i�r,lltr\, AgilCS ,0 ilnl1>ll'iCll7.lî. do dl'lI% "II �pl\lrn;L) LI{. I liN;. Ea est.o spiltietiL lIîmit'M, indignarea, f.:i iiH',lo�tOit7.lj P;tH'(\. O Î1Yvinoviiţil'O Atăta de cumpllti.'l, face sit tremure Chiar inocenta insas. (se apropie de !03Jl8.) Revine-ţi eal' in fire ]OaIIO; te simţeştc. Acel nevinovat Vorbeşte şi se uită c'un ochiu biruitor Ce fulgeră indată şi sfarmă calomnia. In al ţ[L fruntea ta c'o nobilă mrlllie,"" Itidică-ţi ochii, fă S[l intre in păment Acei ee-aduc prepnsuri nevrec1nice a811p1'a Virtuţii tale sfinte! (Ioana remăne llemi�(,:lli.i, La Hirc dă inapoi ing'rijit: miş- tarea se mr\]'e�te.) DWllol,';'. Poporului i-e frică? Ce? Tremură chiar prinţii '! Ea e llevinovaUl. lV!e prind chizăsul ei , . Cu-onoarea mea domnească. Eată-mi arunc mănnşa De cavaler. - Aştept. ., Cine cuteaz' n xicc Cii ca e vinovată? (Se aude un trăsnet; toţi stau cuprinşi de gron,zi1.) Thibmd. In numele ncelui Ce tunlt 'n ceriuri, spune eri nu eşti vinovntil. Incredinţează-ne că tu nu te-ai venc1ut La duhul necurnt şi dă-me de minciună. (Un al doHe trăsnet mai tare; poporul fnge in toate pftrţilr,) Ducele. Sl't ne păzeasdt Ceriul! Ce semne 'nfricoşate! Du Chatcl (cătră rege). Veniţi, veniti, o, rege, fugiţi din acest loc! J1'chicpisco]lul (cfltl'r\ Ioana), Te 'ntreb in nUlllele lui Dumnezeu. Taci tu Impinsă de simtirea cit esti nevinovat:l, , , San din vinovăţie? Dadt tunetele Ce se aud in ceriud araUi penlrlt tine, Atunci s[u'ută crucea drept semn de inocenţă! (Ioaua stă l1cmişeată. Mai multe triisnete puternice, Rege)(-, Agnes SoreI, ArcJI:cpiscopnl, Ducele de TIul'gullc1ia, La Hire şi Du Chatel cs). :-;UEi\A XII. Jom/a. J)unois. Dnnoi,q. 1'u eşti soţia meu. Eu am crezut in tine La, cea intăi privire şi astfel cred şi astăzi. Mai mlllt f,e erod pe tine, flecl'lt. flMstor semne, [96] Decăt chiar tunetului care vorbeşte 'n ceriuri, In nobila-ţi mănie tu taci, inve�tmentatit In sfănta-ti inocentii, dispreţucşti sit sfanni , \ " Aşa prepusuri negre. - Dispretueşte-le 1- Dar mie te increde! Eu I1U m'am indoit De inocenţa ta. Nu-mi spune nici o vorbă Intinde-mi numai măna, drept semn şi drept dovadă Că. te încrezi in braţu-mi si'n caus a ta cea dreaptă! (El i'i intinde măna, ea se intoarce de la dănsul cu o mişcare convulsivă ; el remtinc incremenit ele groază.) SCEKA XIII. Ioan fi. JJ/t Chate), Dunois La UJ'mlÎ ]]({;II/lI}111. Du ChrdeZ (intorcăndu-sc). Ioana (l'A re, ni voe din partea Regelui S;) părăseşti oraşul, de nimeni supărată. Stau porţile deschise. N'aibi frică de insulte. 're apără 'udurarea regală, Veniţi conte, Onoarea ve opreşte SLt staţi aici mal mult 1 O! Ce sfirşit 1 (1;1 cso. Dunois se trezeşte (lin ncmiscm-on lui, aruJlcă (LIlCii o privire asupra Ioanei �i ese, Ioana stil un moment singndt. Tnsfir�it, H.aimonel apare şi stă puţ,în in dep{trtarr, privind-o rn adăncă durere. Apoi se apropie �i () in ,le m}lnn.) Uctimonrl. lVIomentu-i pl'iincios 1 Sunt uliţele goale. D�L-llli măna. Eu te-oiu duce. (La privirea lui, Ioana elă cel intăi'l semn (10 simţi!'!', se nită, ţintă la di'nsnl, apoi ridică oc,llii 'I'1'C crl'il1: in Ul'mă nOlllle" on vioicinnc l11ftna lni �i eSI'.) (Cortina endc.) Adul V. Teatrul l'epresintă o pădure selbatiC{,. In depărtare se văd bordee ele cărbunari. Intuneric deplin. Tnnete �i fnlgcre a­ m('stccate Cit focuri de arme. SCENA L tin rii·t!iWlili' �i ncvr/s/o 711Î. ('i'h·Zn/nct1'ul. Amamicil furtunii! Tot cerul pare-a fi Numai un riu de foc � zioa 'n amiază maro Ţi; noapte, ş'ai pub\ sti vezi pe ceri uri stele, Fmtlllla lmlJ\lc ca in,dnl (liRW,ntllit. Se clatină pămcntul : betrăni! fagi si frasini Pocnesc �i-şi pl-tlncă./runtea. Acest' resboiu grozav Ce este colo sus,�i care chiar pe fiare Selbatice le 'nvată să fie cu blăndete , , 1 Silindu-le stI-şi eate un sigur adăpost In biz unia lor, nu poate pintre oameni S'aducă earăş pacea macar pentr'un moment. Prin mugetul furtunei s'aud tunuri şi puşte. Ată] de-aproape sunt oştirile-amendouă, C[L le desparte numai pădurea şi ciocnirea Se poate intămpla in fie ce moment. Femeea. :-;[1 ne ajute Domnul! -- Dur duşmanii erau Cu totul sfărâmaţi şi 'mprăştieţi, cum vine Că ne lovesc (lin 11011? Cr!r7mnanI7. Fii:ldrlL nu mai au De rege IlIC) o frică. De cănd s'a dat 1)0 fn.ţii La Rheims CII fata ceea era o vrăjitoare, Şi nu ne mai ajută ducă-set ?}C pnstii, De 'ndoasele merg toate. Femeca. Asculti\,! Cine vine? SCENA II. Cel rlÎiwinte. RaÎmOl1d, .founa. BnimOl1d. Colo "eel o coliM. Intr' ensa vom gasI Un adiipost incontra furtunei furioase. Nu poţi S�L te lllai ţ.ii, trei zile sunt acuma Dec[LIJd suntem pribegi, fugind de ochii lumii, Deatunci nu te-ai hriinit dedt.t cu rădăcini. (furtuna se lil1j�tcşt(', ccriul se insenincază). Ve11i1.i sunt dlrbunal'i, oameni huni, primitori. " . Cârlmncwm. Se vede C�t aveti nevoe de odihnit? Intrati ori ce avem in micaone colibil , , Al vostrn este. ,Fr'iil('ca. Co! O tellhit fetiţ,tt Cn �al() imbl'itcatii'? Dar d('! Vremile 's grele! Azi si femeile ieu armele in mtmrL, Chia�' Doamna Isnboau l'oginn, ni se spune Utl, ;lllllJl/Li Im.rnmt.ti in tnhiil'lI ti IlŞl11illlii t 1 r· • __ . _... • ." -�? '" ��""." li' � � -", � .... ��$) '" - 'Y'-' "" [97] 8'0 H'n(�]'it fcti\ll, fiica unui păstor, A mor" la brtt:tlie pentru al nostru l'e,!:.(f'. vi ( 'ărlntnarul, Ce mai vorbiti degeaba? Mergi, adă un ulcior Cu beutură fetei, ca sit se recorească. (femeea intră in colibă.) j(ai'/JIlJnd (crt!d� Ioana). Toţi oamenii nu's cruzi. Vedeţi, chiar prin pustiuri 'I'răesc sutlete bl{lllde. Inveseleşte-te: Furtuna a trecut �i SOflrele apune In pace �i senin. {'((fii/marul. Vezendu-ve cu arme Socot că ve 'ndreptaţi spre oastea regelui Dar luaţi hine sama! Inglejii sunt aproape ne-nici, şi vin adesa patrnlii prin pfldu!'c. Raimol1l7. Vai! Cum e de scăpat! C[kUUiiarul. Staţi pănă s'a intoarce Băietul meu din terg. El are să v'arote Niste cărări ascunse si n'aveti să ve temeri. ; \ � , Desimile l)ădnri, noi le cunoaştem hine', Raimond. Scoate-ti zalea şi coiful; căci ele dau pe falCI Cine sunteţi, şi nu sunt de nici un ajutor. (Ioana face semn din cap că nu vrea,) Că'J'bunarul. Fetiţa pare tristă. - Tăcere! Cine vine? Pe t:ine o,;pNe%i'� AC(,:ls1a-i vrnjiton.rcn Din Ur!,"nns! ('li r In, 1l11},/I ! �i F'('1JU'I'II. "ai noue! Ne milucnscă liomuul! (i�i f:1,' cruce tot i �i fng') SCt:�A JY, J.'ui/l/OII r/. IOlliflf. IIJIIIW (cu resiguare �i hL'C 10al1;1 se I'l'rc�tc ,p:lriclil.) . Ce "eLl 'i "iiijlilll(,�f(' r;i,pcdc �i Jlrl�('�h\ "1'1'1' Ioana.) lndlinit-te! - E�ti prisonicra mea! IUalw. Jtctimond. Vai llUllC! Vill "\Ttljmaşii! (Soldaţii iliClilitcază, ,(od pc IO·.\I1a �i dau illHl'"j inspăi- JII:111ta(i.) Isobcau. .\ costa este drumul spre tabcra iuglcziî? 1;;al)('(([(. Te-a h:;Quit, re,>plll:-;. JiinLluL tu .!'in .,cu;, [100] il'\!'t ::5CEN.\ VJI. Duuois, .1I'chiejJiscopul. D« C/wl!:l, Raimond. Stăpăne, ea 11U este O neagră vr{Ljitoare! Eu jur pe Dumnezeu Şi pe toţi Sfinţii sei. Poporul e gl'e�it. Ea e nevinovată şi voi aţi surgunit-o, Aţi isgonit ele-aice pe-a Domnului trimeas[t. DUI/oi..,. Vorbc�tc 1 Unde este '2 Raimoutl . Am illtoviiră�it-o 1 II fuga ei Plin muntii Anlenilol'; acolo Ea mi-a discoperit intreg sufletul el. AI·chiCptscopul. VOI'1.Jqt.c, fiul meu! Dlll/.liis. U.IHlc-i Fecioara '( Ilaimond. ! Mulţi ani, inalte prinţ! Sunt fericit că aflu Aici la Yol pe-acest prea cuvios episcop, I Pe-acest om sfânt, pe scutul acelor asupriţi, Piirintele acelor sermani. Unde-i '? Unde-i Fecioara'( Dunois. Adă-l iute l-> Caoalerul. Intreabă uu păstor pe Inălţimea Ta, El cere să vorbească cu tine in persoană. De la Fecioară zice că vine. SCENA VIU. Cei dinainte. Un Cavaler, apoi Raimonâ, I El vine de la densa! (Cavalerul deschide uşa lui Rairnond. Dunois aleargă spre dănsul.) Al"chiepiscopul. Printr'o minune Ceriul �'l şti sit lămurească Acest mister, in care noi nu" putem străbate e'.'{, Cu ochii pămenteşti. - Dar ori şi 'n .are chip Ar ii sit se dislege, noi tot suntem greşiţi Căci sau ne-am apărat cu negre ajutoare Din iael, sau dintre noi am isgonit o Sfăntă, Ş'un cas şi altul trage a ceriului urgie I Şi cruda sa pedeapsă pe biata noastră ţară, Dunois. ne unde vin primejdii? Şi pentru ce din nou Vl'ilJ'rnasul se ridică? Tot era gata, Franta , ' Era biruitoare, sfîrşit era resboiul. Dar voi liberatoarea aţi exilat-o; astăzi Scăpaţi-vă voi singuri! Eu insă nu voesc , . S:i ved mai mult un lagăr, in care ea nu este. u« Chatcl. Luaţi-ve de samă, print, nu ne depărtaţi Cun astfel de răspuns. Dunai::;. Tăceţi voi, Du Chatel Eu Yli uresc ; pc VOI nu vreu să ve mai ved, Ulei voi v'aţi indoit de densa cel intăiu. Archiepiscopul. Cine n'ar ti greşit şi plin ele indneala Nu ar fi fost in zioa acea nenorocită, Cănd toate semnele vorbeau incontra ei '? l limiţi eram cu toţii, cu�';n�i de ameţeala Năprasllic.:a lovire prea mult ne spăil1lăntase. J n oara a,c.:ea c.:l'udii ce Olll era in stare t),t chibzueascil bine? Acuma ne intoarcem Lrt clreaptiL cugetare; o revedem aşa Precum trăea 'ntl'e noi, şi nu putem g}tsi V1"O vină sau greşalii. Suntem nedumeriti, Ne temem c'am făcut o mare nedreptate. Hegele se ciieşte. Ducele se acusă. Nemăngăiat se simte La Hire, şi întristarea l'e toţi ei eoverşeşte. Dwwis. Ea o in�ehltoale '( O! J)aciL A(levcl'Ill al' vrea Slt se 'ntrupeasd 111 \'l'C Ull chip visibiJ, el trebui să aleagil . \tullci figura ci! De etite undeva re lume c1ll'ii(ia de inimă, credinţa �i nevilJovZltia, aceste '�i au locas,'ul � , ' , � urmd pc i)Ui,(1 el �i Il ochii ei cei lilllllezi. A rchiepiscopul. I'riu], stăpăni ţi necazul amal' ce ve apasă, Veniti cu noi ve 'ntoarceti la rege inapoi! � , , Nil părăsiţi acuma comuna noastră causă, Azi cănd primejdii nouă ne [mpresoară.c-uvom N evoe de un brat eroic ca al vostru, �' [101] 1 i�l I'rimeec să UlO\' in CUlme, primesc Stt nu am parte ne viata cea de veci, de nu este curată De ori ce vinovăţie! Dunois. Nici soarele din ceriuri nu este mai curat. . Dar spune, unde este: Raimond. 0, dacă Dumnezeu Schimbâ cugetul vostru - grăbiţi-ve, scă.,''.\ţi-o! E prinsă de Ingleji! Rolnunul. In vreme ce cătam un adăpost prin J111wţi Ne intălni regina, o prinse ş'o dădu Pe măna Ingliterei!-Ea v'a scăpat pe Voi, (').' 1\1" . 1 ăntuiţi-o astăzi de-a moarte 'ngrozitoare i Dwwis. La arme: Daţi semnalul de-alarmă! Bate toba! Sit intre oastea toată in luptă! Franţa 'ntreagă Sit iee arma 'n mănă l Onoarea e in joc! Ne s'a răpit corona, speludiul ţerii noastre! Să dăm al nostru sânge. Voios sa ne dăm via]u l Azi, cat e zioă âncă, ea trebue srăpată. (es) Isaueau. Sunteţi bărbat '1 Lioncl. Ai tei Te-au isgonit; acum de ori ce datorie Eşti dislegată, faţă cu tara ta l1edemn[t. Mişeii peţitori acum te-au părăsit, Ei nu 'ndrăznesc să lupte pentru onoarea ta. Dar eu voiu să te apăr şi 'ncontra ţerii melc, ţ; 'ncontra ţerii tale. Odată m'ai lăsat Sii cred că viaţa mea ţi-e scumpă, şi atunco Ca duşman eu luptam incontra ta, II.CUllI:l Tu nu ai alt prieten decăt pc mine singur. Ioana. Tu eşti duşmanul nicu, vrăjmaşul \ crii mele. Nimic nu poate fi comun intre noi doi. Eu nu te pot iubi, cal' dac' inima ta Se llleadi cătră mine, să foloseasc' aceasta La ambele popoare. Condil-o�tirea ta. Din tara mea afară, Intoarce cheile Cetăţilor invinse, dă prada inapoi, Drt drumul la cei prinşi, trimite un zaloe Cit-ţi vei tine cuventul, ş'atuuci in numele Regelui llleu eu vin şi pacea iti propull. 1 Sttllea1t. In lanţmi ferecată, vrei legi Slt ne didezi': Ioana. :F{t pace căt e vreme, crtci tot trebue s'o fad. In veci n'a purta Franţ.a a Ingliterei lanţ.uri. Nu! Niciodinioară! Mai lesne s'a preface Pentru oştirea voastră într'un ad{lllc morl11ent! Cei mai viteji din voi acuma au căzut Găndiţi s'asiguraţi intoarcerea in ţar[l. Căci gloria vi-i stins{t şi v'aţi pierdut puterea. Isaucall. CUIlI puteţi suferi obr�l:lIIida unei i\ se1l1enea sllliutite t Să elen, asalt, sit strige turbaţi. �i furioşi: Această cetăţue e bine intărită, Mai bine mă îngrop sub ale ei ruine, Decăt să 111C închin la voia lor. - Iouno, Respunde-mi! - Fii a mea, �i cu te voiu protcgo De universu 'ntrcg . O! Nefericita! Dunois. Cel Arcluepiscopul; ::;C.ENA lX. Uu turn deschis in partea superioară. Sus o ferl'olruira. lscdlCCt/{, Fal5tolj'. Ioana. Liol/el. Fa:;tlJl/ (intrăml răpede.) Nu mai putem opri poporul; furios EI cere ca Fecioara să moară; in zadar Ve mai impotriviţ,i! Dati ordin s'o ucidă Şi aruncaţ.i-i capul din' verful istui turn, Numai cu al ei s�tnge veţj împăca oştirea. l:;Ctueau (intră.) r�i vin cu seruL Au gănd să dea asalt. Voi trebui Sit Împăcaţi poporul. Voiţi să aşteptaţi Ca, in milnia lor, să tlee turnul jos �j să nc prăpădească cu densa impl'cun[t'! Voi 11'0 puteţi sc{lpa, dati-o 1 LiUltcl. 1 f , r [102] Fw,lo(f' (gl'ăbilll111-I.) Să mergem, gcucrulc: S(;I';;:\A .\ r. 1,,,11,,'((11. ['11111(1, S,,(I(u!i, ia steagul Inglitrrci t,}l1'oa ti ce CCl' werf:i.J 'n Lidillio "'" lam-iCi. , Curaj poporul IlLUll! E lupta cea (lil1 lIl'Jllii, () singurii j�lJillJ(h �i dU:;lll!Jld/ii/ii (r!''1wtlt') i'] il fid\.Pll.L La spaie lnvc�te ]le iln�1\1f1nl. Viteazul nostru Fastolf străhntc '1\ cetele' l 'ele mai indesate ... Suldal It? Ema! \'idoril' j IOUl1C1. Şi eu sunt o sennani't muicrc fCl'ecath! Sult/lllul. Se sparie-al seu eal şi sa]'o, -- cavHlcml Cade din şea, eu greu sc scoală ... (Ioana ascultă acestr CtlVil!lf' ("11 mi�diri pasionale) Vin ai no�t.Ji ln goanrL.,. el ajung; l'au �i lul:lmjuraL .. ISII/!C/1I1 (1'rt1'n).(1' 1ll1l1111GI'Ul.) Aceasta a rosf it-n Toww (Cii yioi("illlll'.) E regelo! Stăpă.nu-mi 1 1 suluau. E unul dintr'ai noştri, sau este un Frnn loz '1 807dahrl, A! RaUL! ei scot coiful. E contele liunois. So7dll! Id. Dar te ved'? Cillc pom'lit o mantie albnstr:'i 'j'esut[, 'n fi]' de aUl'? J(!(()I(I. Cine fuge? /S!ildalul. Frantojii �l J\ll1'gnnt.il. Cămpin de fugari e toată coperită. Ioana. O 1 ])oamne! intr'atăta tu llU lllt\ plll'hsl! So7datul. Colo, pe-un greu rănit el scot din bătălie, Mulţi sar ca sil-i ajute. -- E unul dintre ]llin1i. ;\ ngcrul tl'll cel bUH, Ei fug! fugl I Soldatul, Cl'ozavlt imbulzeaHl se 'ndeaStL ]{wgă şanţuri, Cei mfLi viteji, mai mari, par a l11pta acolo, Tia/mIII . Se vedc steagnl nosll'1l';' Soldatul. Lord Fnstolf se OPl1lH', Ei au discălccat. Ai ducelui s'ai noştri Sl' luptă piept la piept. Ioana. De-ai fi cu ochii mei sau dac' n� fi eu sus Nici lucrul cel mai mic de ochiu-mi n'ar scăpa. Eu păserelele in sbor pot să le număr Şi mai pre sus de nouri pc soim el oscbesc. Sulau/Il/. ;-\ns fiUf:\io in aer. ISCl!i(YIU. Nu vezi tn ]1C n,lllphin, Nu poţi Sl' recunosti insemnele regale? ,s07da/lIl. E numai colb. Nu pot deoselu niun«. Ioana. Acesta-i Dunoi:,;. Cnrnj, viteaz rl'shoinic 1 Cu tine-i hiruiutn � S()l!7atul. Dueclc (le Burgu1Hlia acum atnC'iL podul. [salil'((1I, J ntra-o-nr zece suliţi in inima viclcflllfl A tr;H1Morului t lU({)ta. O! l'rintr'o cl'ă.ptltnri:'t elin zid, dac'aş pute Străbate cu privireil, cu ochiu-mi as conduce Intreaga hitti1.lie. ' Soldatul, Vai! Ce v('d'? Uenel'alul E 'neulljumt de dll�mani! I,{(7!NI1I (illtlrc'<1jltii pnnlll[\l'lll spre ]Ol\JUL) Mori, 1ll01'i,IiOllOroeito! Ioana. Olt! nu mai sunt in ceriuri rlDgeri de m�iniuile'r' IKa!Jell/t (rizl�nd cu dispreţ.) Acuma e momentul! Acum jiherrt1oareo, Mai scnllii-i, dacii poti 1 [104] Coboară-te! Franţejii stau pe loc, işi l'efol'mea;di OIli11 cn \'ni! Vai! Soldaţii noştri anl1lcii armele . S 1 ' . ., , . 'e Il eac a noa�tre steagur. .... Soldatul. Ea cearcă să pătrundă La rege. 1, 'IIU ajuns ... el scoate cu putere Din bătălie-afară. Lord Fastolt a căzut. � Vni l Generalu-i prins! Lsabruu: Nil vreau s'aud mai mult. Toana (Nule In gCI1Ilnr-hi �l se lncLlnă cu glas iur,- �i nprlns.) O, Doamne! mă ascultă in marea mea nevoie! Cu rugăciuni aprinse se 'ndreaptă al meu suflet Spre cerul teu, spre tine. Tu poţi painjenişul Să-I faci asa de tare ca funii de corăbii; , Şi lanţuri de aramă cu-atotputerea ta Uşor se pot preface in fire de painjen­ De vrei, cad de la sine aceste lanţuri grele Si zidul se deschide. Odată pe Samson L'ai ajutat, cănd orb era şi pus in fiere, :-;i suferea ocara vrăjmaşilor trufaşi.- , Puind credinţa 'n tine el apucă puternic- Ai inchisorii stilpi şi resturnă zidirea- Soldatul. Ura' Triumf' Tri umf! o sigură isbăndă? .IsalJcau. Ce! Vrea stt ne l'l'ipeascrt Isabca«. Ce este? Soldatul. Regele E prisonierul nostru! Toana (sărind iu picioare.) Sit me ajute Domnul! (Apndl putnrnic lanţurile sale cu amăndoue miinile �i le sfarmă. Se aruncă asupra s .hlatului celui mai apropiat, 1·i smulg!' sabia �i se răpede afară, 'I(lţi privesc in urma ci Înrwmrniţi (le uimire.) SCEKA XII. Cei dinainte afară de lu{('tll/, Isabeau (după o lungă pausă.) Visat' am? Ce-a fost asta? Cum, ce feliu, a fugit? Cum a putut sfttrma aşa de grele lanţuri? De m'ar încredinţa o lume 'ntreagă, eu N'aş fi crezut aceasta, dacrt n'aş fi Ve:r.ut-o Cu insuş ochii mei. So7(�(/tI!1 (de pe tm·n.) Cum? E inaripată.? E dnsil. de-a furtună? lS(ţbeau. Spune, sosit-a jos? 801dat'll1. li: in desimea luptei. Mai l'i'tpede-i e fuga Dec{tt vederea mea. E ici, e dincolo. Imi pare că o ved deodată 'n multe locuri! }111, taie cetclej ni noştri se uimesc. So7datu7. llegină, fugiţi! Ei nă \'1I1e8(: J ncoace! Mulţi ostaşi petrund in cetăţue ! Isabea« (scotind snhia.) Mişeilor la. luptă: SCENA XIIT. La Hire, vine eli Soldaţi. La intrarea lui garda I'rginri depune armele, La Hire [apropllndu-se respectuos.) Hegină, ve supuneţi puterilor divine. Ai voştri cavaleri s'au dat.; e de prisos Ori ce impotrivire! - Voios ve 'nfăt,o�e7. Serviciile mele. Daţi ordin in ce loc V oiţ.i să ve 'nsoţ.esc. Tsabcau. Nu-mi pasă in ce loc. Numai să nu zăresc in ochii mei pe rege! ((·i drL sabia şi �l ul'lllează, imlwennă cu soldaţii.) SCBNA XIV. Cltmpul de hătălie. Soldaţi cu steaguri desfăşurate ocupă fundul scenei. Inaintea lor Regele �j Ducele de BUl'gmulia sprijin cu hraţele lor pe Ioana greu rănită, care nu dă uid un semn de viaţă. Ei inaiutează incet in faţa scenei. Agne! S01'el lntrit răpede. .Agnes (al'ullcăndu-se la pieptul regelui.) Eşti liber, eşti in viaţă! Eu te l'cved! Be,qe7e. Sunt liber Dat' vezi cu Cfwe lweţ.! (�.\'1tlrt lHllb1u\Il.,) [105] Agncs. Ioana! Doamne Sfinte! Ea moare! Dueell'. S'a sfirşit l Aşa se duce-un ănger. Vedeţi figura ei, Senină, liniştită, ca un copil ce doarme. O pace ăngerească zimbeşte pe-a ei faţă, Si1111-1 nu se mai mişcă de nici o resuflare, Dar viaţa se mai simte in măna ei cea caldă, Regele. Ea este-acufundată in somnul cel de veci, Şi lumea muritoare mai mult n'o va privi. Pluteşte sus in ceriuri cu suflet limpezit Şi nu mai vede-a noastră durere şi eftinţi\. Agnes. Ea isi deschide ochii; trăeşte ... Ducele (uimit.) Din morment Se 'ntoarce inspre noi? A biruit chiar moartea? Ea se ridică l Eată se ţine in picioare! Ioana (privind in jurul ei.) Unde sunt? DIM;ele. Eşti cu noi, cu-al teu popor, Ioano. Regele. In braţul meu, in braţul celor ce te iubesc! !O{(1W (după ce a privit multă vreme eu ochii a1intiţi spre'" rege). Eu nu sunt vrăjitoare, o, nu! de sigur nu! Regele. Tu eşti aşa de sfăntă ca ttngel'ii din raiu. Ai noştri ochi erau acoperiţi de noapte. Loana (privind in jurul ei cu o zimhirc sonină.] Eu sunt in adevăr pintre poporul meu? El nu me mai urăşte, el nu me mai respinge? Nu mai aud blăstămurl ci toti cu bunătate , , Privesc in faţa mea! Ah! recunosc acumn Pe toţi din jurul meu. - Acesta-i regele!­ Aceste sunt a Frant,ei stallllal'turi! - Inst\' eu Nu vCel drapelul meu. Unde-i? Nu ll\e pot dnec Făr' acest steag, pe care mi l'a incredint·at Inaltul meu stăpăn. Eu trebui stl.-l depun Naintea tronului ceresc. Pot stî,-l aret Cli. hraţ.u-mi l'a purtat cn fală �i cl'eclillFl. COllV. Lit. an. xvn 1'{o. D c. 1l, Tlrilel,· (ilJtol'C(\ndll-�i fuţa.) Dati steagnl ci! (1 se d(t steagul. Ica stii in pidoal'e nesprijinită, ClI steagul in mr\n� - Ccrinl lncc�tc cn o lumină rosatică, trandaflrio.) Ioana. . Vedcţi 111 aer curcubeul? Cum i�i deschide ceriul a S:11e porţi de aur: Ea stă strălucitoare in chorul ăngeresc, Pe fin-i cel etern el ţine l'al seu piept. Şi braţul inspre mine intinde zimbitoare. Ce simt? N auri uşori mI' 'nalţă, greaua zale In haină 'naripaţă se schimbă ...... sus - mai sus Pămentul s'aeufundă, - Durerea este scurtă, Dar vecmică-i plăcerea! '(Ea scapi steagul din mănă �i cade moartă la pămrnt. Toţi stau împrejurul ei in tăcere şi uimire. - După un lllic semn a regelui, toate steagurile se pleacă �'o acoper cu totul.) (Cortina cade - 8fir�it.) Din viata mea de Voluntar. 1877-1878 (Urmare �i sfir�it.) Rogiunea care o străbăteam acum nu era ăndL csplorată ele oştirea romănă, deaceea şi inaintarea noastr(" se făcea sub luarea a tu-, tUI'Ol' mesurilor de precauţiune, spre a prein­ timpina o surprindere vrti.jmăşeasc/i. Fie eii mirosisem deja praf de puşcă, fie că spiritul resholnic al tovaruşilor mei inriu-. r 1 , ! r Il' [106] 1.' &&Jl. te pomeneai cu ziceri ca aceste: "mă,i d-nnle l pofteşti şi tu nitică \{a,l':di?" sall, "la lupta aceea de la Gorni-Dubnik te-'uih1tăml)lat si " tn d-niata?" De vr'o lună de zile nu s'a mai arătat. după spusele Molalieuilor, nici picior de Ture in toată imprejurimea; pesemne işi schimbase găndul şi Bimbaşa din Vidin, care, inainte de a intra oştirea noastră in acţiune, se tot lăuda eă o să treacă cu un regi.ment la Calafat, şi că o să arunce toată armata romană in Dunăre. Căt stăturăm in Molalia uşurarem puţ.in caii de povoara şeilor, Era şi de mare nevoie a­ ceasta, căci in urma necurmatelor recunoasteri , ele la Plevna pănă dincolo de Orchania, spre Serbia şi spre Balcani, executate de multe ori in marş fortat sub comanda generalului rus Gurko, căruia era ataşată brigada noastră) se coapse şi se roase şira spinării a bietelor do­ bitoace de se fă cit numai carne vie. Nu puţin contl'ilmire la această vătămare şi şeile gro­ ;r,'1V de grele cu care este înzestrată cavalerie noastră; trebui să fii voinic hăt colea, ca să fii in stare să-ţi pui şeaua pe cal! Nainte de a porni mai departe, ni se im­ pă,\'ţ,[ la fiecare un număr de patruzeci şi cind dc eaduţc; �emll lleincloios de apropiata in­ trdnire eu duşmanul. In temeiul prieteşugului incheiat la Bela- rada, imi puse sergentul de pluton un alt cal la disposiţ.ie, �i anume un eal balan de o fire foarte hlajilliL Pe căn<1 Bohoc. nu ştht ce vra să hieU, mel'sul in pitS, Balan din cOlltra, cum me in(',l'ct1inţ.ai in eur('lld, nu putea să meargă in treap, aşa dră,gHî ue cal era! 1\!Ie rog, era cal de musică, şi ca atare pierdea nea� pitl'at (lin gramlezza sa, dacă schimba solemnlll 111Crs in pas pc uşura,teclll treap! :PIN VIATA MEA. nn Vor�UNTAlt 1\ f risc incătva şi asupra mea. destul că nu mi se mai năzărcau turbane, nici fesuri turceşti; '1; " ţIi!) cO,ntra� P[ţl"C� me cerca curiositatea să a- sist la o mică escarmuşă - cu condiţiune insă ca escadronul meu sti nu intre in foc, ci să stea in reservă la o depărtare respectabilă de dusman. Nu peste mult avui măngăerea de , a "edea şi o escarmuşă" deşi sub o altă formă de cum dorisem! De-ocamdată nu intălnirem in calea noastră decăt gloate de ţer ani veniţi de prin satele invecinate, şi care ne aşteptau pe la respinteni, pe unde treceam, cu hărdaie pline de vin, Ne mil'arem şi noi de atăta amabilitate din partea Bulgarilor, de această subită schimbare in atitudinea lor, dar in curend ne incredin­ ţarem că acele grupuri de oameni nu erau J \ulgari Li Romăni coada vacii, aşezaţi prin aceste locuri din vremuri de nu se mai ţine minte, şi formănd marea majoritate a popu- 1aţ.iunii din vilaictul Vidinului. La Molalia, sat curat romanesc, unde fă­ curem un popas de două zile, ne primire oa­ menii cu ce le-a dat şi lor bunul Dumnezeu; fiecare cauta sit-şi ridice cinstea casei printr'o bună găzduire a musaârilor sci. In gellcl'e am cOllstat cii Hornilllii din [lLcastit parte a Ulllgariei, par il fi mai eu tlare de mănă. dec{tt Lei dill ltomtmia; casele 101' sunt Illai spaţ.iousc �i mai hin6 ingrijite, vitelc lor mai numeroase �i mai hine J1l1tl'itc) dccM ale S lttc li il 01' (lill Tara-Itomtlllcască. Trebue să mai amilltesc elt , cspresiuuiJc cUl'tclIitoare ca: D-nule, (l�niaia, el-voastră, nu sunt. illtl'ebllinţate in graiul 101') CI pretutindeni inloeuite prill bădăl'ltnosul miii şi familiarul ht; şi dactt te puneai pe capul unuia sau altuia ca să-I deprinzi cu formo mai lustruite ale CH\'Olltttl'ii, tlllPi.\, multă lllUllCtt li 11 \i ,1 II li i, I ! I li I 1, II' il II' II' I II AMI !: [107] 107 cu cremene şi un fes turcesc in cap; vorba ceea: "A tunat de i-a adunat!" Lăngă Novoselo, aproape de graniţa Ser­ biei, intălnirem un pălc de călărime serbească, dar abia ce deteră fratii noştri Serbi cu ochii de noi o si luare la sănătoasa, crezend dc , , , sigur că suntem Turci. Geaba trimiserem căţiva călăreţi in urma lor ca să-i vestească că suntem noi, Itomănii ; cine putea să-i a­ jungă?! Fugeau Serbii de prăpădeau pămăntul! De la Novoselo luarem spre miază-noapte­ răsărit si ajunserăm la Florentin, fără a da , , de Turci in calea. noastră. Instalaţi intr'un părăsit bordeiu turcesc la marginea. Florentinului, aţăţarem un foc de puteai să frigi şi un bou la el. Şi ce bine iţi prinde că, după ee ai degerat toată zioa pe drum, să te intinzi aşa a lene la căldură­ fie şi pe păment goll păcat numai că n'avcain voie să lepădăm cel puţin cureleria de pe 110i ; ce să faci insă? 1 resboiul are şi el rcgulclc sale, şi mai ales căud eşti in rocunoaşteri ; de-i ziuă, de-i noapte, arma cată să fie Ile� deslipită de tine, ca la ori ce mOillcllt să poţi intra in acţiune. Muiaţi de căldul'rt ne pnsesem a trage la aghioase ca in vremea cea bună; dar pe Călld somnul ne era mai dulce, fuserem nevoiţi a pără,sî eulcuşuJ, c�ri. de pus<1eria de scăntei ce eşean prin coş, se aprinsese bOl'dcinl­ mare noroc ă,neă cit ne trezire soldatii nainte de a se prăbuşi acoperişul peste noi 1 Intr'un sfert de cias tot bonleiul se prefăctl in sCl'um; in SCI'um se prefăcu şi cartea mea de notiţe şi m{ulUşile mele de blanii, pe care le aSCUll­ seSClJl duprt uu ciiprior nainte de a IlIe PUIIC la l10diniL Dupa eartca de llotiţe lIU lllC prea durea capul) nu "l'a b�i se imboga.ÎeJ.bd intru ]111'11 VIATA 1\J1<;A VI<; VOLUK'l'AR. /j.' Norocul :'1, vrut ca tocmai plutonul meu să fie menit de a face acum pe tlancheri. Să ! 1I1C fi vezut trecend cu Balanul meu peste măguri şi răstoace, ai fi crezut că 's un al doilea Alexandru Machedon, care merge in cucerirea lumii .... Gravitatea infăţişării Bala­ nului era ăncă simţitor ridicată' printr'o ca­ denţată mişcare, la fiecare pas, a urechilor sale monstruoase; el mai avea ciudatul obiceiu ele a se culca unde vedea zapada mai mare, şi am fost de multe ori nevoit să-I momesc cu căte o bucată de pesmet ca să-I induplcc să-şi părăsească patul moale. Pe cănd brigada urma calea netedă din vale, noi flancherii trebuea să ne ţinem de-a­ lungul crestei dealurilor învecinate, sărind peste ripe şi trunchiuri de arbori, urcând costişuri drepte ca peretele şi scoborind povernişuri primejdioase. Ce servicii imi făcea cu acest prilej Ducipalul meu, po[�te să-şi inchipucască lcsue ori şi cine! La o depărtare ca de-o poştă de la Molalia detereui de cătova pichete scrbeşti, ce erau aşezate ici-colea pe verfurile dealurilor. De la infrălIgerea cea cumplită de la A­ le�illatz nu se mai auzea nimic de Serui, eal' t1upă ce căzu Plevna, le venI earăş pofta de a porni din nou Cit reshoiu asupra Turcilor, despre a căror mai curen<1ă sau mai tăl'zic ingenunchiare nu ma i era nici o in<1oeală. Fiecare corp de strajă, pe lil,ngil, care trecea lanţ-ul nostru ele ftanchel'i, era compus cam ele zece inşi, dintre care nici doi llU se potri­ "l'au la îmbrăcăminte şi la armament; unul Cl'lt îmbrăcat cu salvari turcesti cu cU8ll1ă , , , ., serbeasdi in cap �i inarlllat cu Ull ii1l'tagall, altul âvca \) lJU!ldă austrkcea�dj, il! carl si li . , pu�eă, de sistemul Snyuel') eariiş altul o lm�cLl, � \ [108] ! I j ",iII 1 l 1 � un timp oare-care. Indată după plecarea tru­ pei, veni un ofiţer rus şi-l intrebâ 11,1 cui ci , fenul şi dacă-i de vănzarc. Stau ei respunse că tocmai deaceea stă l�llgiL şira de feu ca , s'o venză. Iuvoircn se făcu lesue şi Stau işi puse banii la chimir. După vr'o jumătate ele ci as se pomeni el cu un alt Rus, care ase­ menea venise să cumpere fenul şi căruia Stan, in vedere ca se indeasă musterii ei făcu un , , preţ mai urcat decăt celui d'intăiu. _ Poftim banii şi aşteaptă aici pănă mă voi II intoarce cu carele! zise Rusul. "Te aştept, n'ai grijă! ei respunse Stan surizeud pe sub muste aţă. Abia ce-şi aşezase rublele şi polii imperiali in chimir, se infă,ţ,işâ inainte-i un al treilea Rus, tot cu dorinţă ele a cumpăra şira de fen. De astă-dată mai sertZil Stau preţul, ca ven­ zarea să se fad căt mai răpede, căci zări iu depărtare venind mai multe care, fără iu­ dueală ale fUl'uisorului ce eumpărase intăi şi 'utăi fenul. Gum se c1epărtâ muştereul, Stall şi şterse putina, w'sănd pe cumperătul'i să se iuţ,eleagă intre sine, cum VUl' putea. Povestirilor lui Stau urmare povestirile ce­ lorlalţi, şi astfel trecil noaptea cum ai bate in palmrt. Locotenentul L... fost ataşat la stabul- major rus, unul dintre cei mai distinşi tineri ofiţeri, şi care la sosirea noastră in Flol'entin fu însărcinat să cutriere cu căţiva călăreţi imprejurimile Florentillului, impingeud recu­ noaşterile sale pănă aproape de Vidin, se ill­ toarse din ex pediţ,iullC De la portile cetă.ţii mai mult moartă (lecflt. vie, Tinerele mele sclnve ingrijite m'au luat. Spune, cum nu ţ'a fost milă să jertfeşti plin do cruzime. Dorul şi iubirea noastră in Senat cu-aUlta ură, Şi n'ai avut duioşie de plăpănd« tinerime, Nici de dragostele sale, de-a amantelor torturii?. Şi urgia Erycinei crezi cit n'a să te lovească'? .. (Lăngă hlonda lydiană ea o statuă să fii? .. ) Clici blăstcmul nostru fire vecinic să te urmărească: Noi pentru iubiţ.ii noştri, Venus pentru ai sei fii!. A. Sawn. [114] �I si!. ne intoarcem car la )j Divanul Adhoc ". Aici, ea in toate adunările de feliul acestora, se făcea vorbă multă; şi era lucru firesc să se facă, fiind in luptă timpul de !aţtt cu cel trecut pentru cea mai dreaptă cauză it nea­ ntului romăncs« l) Unirea \ Sfăn'ta Unire! Bo­ erii cei mai tineri, crescuţi de mici in străi­ uătato numai cu franţuzească şi uemţească, erau cărtitori asupra trecutului, şi cei mai gura Iii totodaă, - Y orba, portul şi apucăturile hetrăneşti nu 10 mai venea la socoteals.v.. Şi din această, pricină, unia, in aprinderea lor, numeau pe cei betrăni : rusini invechite isli- 'J , , cari, strigoi şi elite le mai venea in minte, după cum le era şi creşterea; de! iuveţaţi nu-s ? , , , , Nu-i vorbă, că şi nătăngia unor betrăni ern mare. - Uneori, cănd se măniau, dădeau şi ei tinerilor eate-un ibrişin 1)e la nas, numindu-i: bonjurişti, duelgii, pantalonari, oameni smintiţi la minte şi ciocoi infumuraţi, lepădaţi de lege, stricători de limbă, şi de obiceiuri. - In aşa j mpoucişaro de idei sc aflau hoerii bătrăni cu tinerctul (lill "Di\'uuul Adhoc" al Moldovei; cu toate dj" şi Huii şi a1t,ij erau punt1'u Il lJllirc", .\'IIlIlai atăta, dî, hiJtL'ălJii \'oean "Ullire" cu {uClI/ldt'i, ('al' tinerii ,,[ illirc" fiiră !)UCO/C({/(IJ CUIII ti'a şi !'ileuL -- Toate ca toatele, (Iar lllaJ'(J IlIVt.i\, ayeau imia dintre bocl'ii tiIleri tI! cucollul A/eeu FOl'el-i('u, care, ulla 'l'Ă Şu�a-ii'i te'n vestă, şuţa-I'lHe! :)'ti 'ntrebăm s'ti sburim, Ma s'ti duci nu te-alasăm; Pi cale ne 'nchisişi, Şi curând tine fugişi, De soare si lună te 'lllp�trtisi .� , � , Şi-tinereţ,a loc1ului u de deşi ! CUlIluna Molovistc. XU. LA U N.t:VASTA. Intoarce-te nevastă, intoarce-te! Să te 'ntrebăm şi să-ţi vorbim, Dar să te duci nu te lăsăm, Pe drum tu porni şi Şi curănd tu fugişi, De soare şi de lună te despărţişi Şi tinereţa la morment o dăduşi ! [118] 118 XIII. LA UN AUŞt. CĂNTECE DE xrarctoonr, XlII. NA UN BE'1'RĂN. Sutlt-lii-te lală ! sa te'ntreb ! , , Şuţit-lii-te lală si Iăte-u cua, Că tine va-s fugi de-aua, Pi una cale ci n'o vizuşi, Si vernă-oră nu-u trecuşi. Cum una Moloviste. XIV. LA UN INSURAT. Ce-Iti păţiî laia de mine! Di-ni armaş făr de tine, Casa şi orfanii ne-alasaşi, Ospeţli tuţi Iii -li tăliaşi. Cum va s'crescu fetele, Fetele şi maratele ; Scoală-te şi şezi, Hala tra s'ne vezi, Mine fără hărea ta, Armaş laia-Iii urarata, Ca frunza ascapată. Di vemtu purtată. Comuuu Cruşova. XV. LA 'NĂ FETA MARE. Hilia mea şi scumpa mea! Scumpă şi multu vrufă, Şi de tuti durută, Mine ci-te-avem isusită, Si-tră numtă inchisită, Vrem s'ti ved giucănd in cor, Şi-tora bagată ti ved, lea SOl" Intoarce-te uneniule să te 'ntreb, J ntoarce-te nnchiule şi fă-te incoace, Cit tu ai să fugi de aici Pe o cale ce nu o vezuşi Şi nici odată nu trecuşi. XIV. LA U� INSURAT. Ce-am păţit sărmana ele mine, De-am rămas fără de tine. Casa şi orfani lăsa şi, Toţi oaspeţii i-ai oprit. Cum am să cresc fetele, Fetele şi sermanele. Scoală-te şi şezi, Halul ca să ne vezi. Eu fără de sprijinul tcu Am re mas, s enua II ii nevastă, Ca fruuza ruptă De vent purtată, XV. LA O FATĂ MARE. Fiica mea şi scumpa mea! Scumpă şi mult iubită Şi de toţi dorită, Eu mi te-aveam logodită Şi pentru nuntă pornită, Vream să te vecI jucănd in cor Ş'acum te văd culcată, fa sorioară, [119] c f Ti-alnsa�i gione marnt, Şi-lodu tine luaşi bărbat: 1'1'u loc de' sovon eli 'nvestă Tine-ti bagaşi sovon eli moarte � Sc61{1-i1i-te lea frta mea. ('()ml\n�\ Crusov». XVI. LA UN mO;\'K Ci-IIi fer.eşi, ci-ci fl(lnra�i, Di-;;'i fllgişi si mt-nlasaşt, Ti feciu gione, ti feciu mare Tră-isusire, tră 'usurare. Ma ehi cuta cea laea, Ti-aguni ca cucuveua, Tru loclu şi iru rugină, Iu tuţi acolo va s ghină. De căt �clo tine te ceai, Mai ghine tu ti 'nsurai, Şi pe mumă-tabărsini- Urbea Perlepe. Poesii populare din Moldova. VIWNZA Vl<:lWK .. Frunză verde trei aguzi, Sus in munţi Ia MIte curţi, La părinţi necunoscuţi, Sus in munţii cei de peatră Doamne rău-i fără tată ; Sus in munţii cei cu flori, Tare-I reu fără surori, Sus in munţii cei cu brazi Doamne reu-i fi'trrt frati. Dumnezeu de mila mea M'a ment o }iiiseron, �' , 1 1 . v \1 nl mn (11� a mmCiL-mOU" Ai lăsat june nenorocit Şi tu luaşi pămentul de bărbat. In loc de sovon de nevastă, Tu ţi-ai I)l\S sovon de moarte, Scoală-mi-te fa, fata mea. XVI. I.A CN .HT1'\K Ce-lui făcuşi, ee mi-ai dres j le-mi fugişi si me lăsaşi, Te făcui june, te făcui mare Pentru logodire, pentru insurare, Dar boala cea rea Te goni ca cucuveaua In păment şi in rugină, Unde acolo toţi au să vină. Decăt acolo tu te duceai, Mai bine te 'neural Şi pe muma ta o bucurai. Tit. T. Burat!«. Mămuca cănd me vedea, Mămuca mă hăciea: Fugi pasere, de-acolea! Jale mare m'a cuprins Şi mămucăi eu i-am zis: Maică, mălculiţ« mea, Stiti şi nu 1TI(') hăclca Pănă nu ţ'olu povcst), Cum trăesc eu străinii. Cănd străinii stau la masă Eu le ţin lumina 'n casă; Cănd dau să mc pun �i eu Străinul se uită reu, Cănc1 ieu o imbucMul'l't Ajung lacrimile 'n gud\., [120] i:oî"1 .' \ '1 Frunză verde mărgărint, Teişoru-a inflorit, Florile Ş 'a scuturat, Şi iubita m'a lăsat. Intru 'n casă să mănănc Minţile din cap imi fug: Ridic măna să me 'nchin, Picioarele nu mă ţin; Ies afară Ard in pară; Merg la cămp ca să mă sting Bate vănt, mai reu m'aprind. Frunză verde mer domnesc Am să mor, n'am să trăesc, De cănd pui ca mi s'a dus La inimă foc mi-a pus. Ton te paserile dorm, Numai eu nu mai am somn; N'am nici somn, n'am Il:Cl hodin:', Dacii 's prin ţară străină. Căte păserelo 'n luncă Toate cină şi se culcă, Nuina i eu imi cat de dUC(I. ./':lclllt Scrastos. FJlUNZA VERDE MĂIWARlXT . Frunzuleană lanuri verzi, Vină puică de lOC vezi I'ăn' ce sunt grăele verzi, Că dacă s'or secera, Mult in urmă mi-i căta �\i de urmă nu mi-i da. Să me caţi pe şesurele Pintre cele mormintele. Să ştii puic' adevărat Mormentul mi-i insemnat: Am la cap Un fir de mac, La picioare Lăcrimioare C'am murit in răsboiu mare. Frunzuleană de negară, Colo jos intre hotare Este-un nuc cu frunza rară; In verfuţul nucului Căntă puiul cucului, Mai in jos la rădăcină Cănt' o pasero străină, Ş'aşa cântă de frumos, Toată frunza pică jos, Ş'aşa căută de cu jele Toatlt frunza pe loc piere. FlUJNZULEANĂ DE NEGARk .. B 1 B L lOG R A FIE. FRUNZA VEH.D.E ROMANq'Ă. Frunză verde romăniţă, Ie-te, le-te negnriţă De pe deal, de pe colniţă, De pe ici, de pe colea, De pe inimi oara mea. Colea 'n vale la isvoI' JJlinisfcl'ittl Afacerilor Străine. Divisiunea con­ sulatelor Contenciosului şi Convenţiunilor inter­ naţionale. - Raportttt'i comerciale şi economice a­ dresate Ministeriului afacerilor străine de Miniştrii şi Consu1ii Romăniei din străinătate. 1881-1882. Un vol. in IV'). Bucureşti, 1883. Societatea Geografieâ Romănă. - Buletin publicat prin ingrijirea el-lui Georqe 1. Lahovw'l:. Anul IV. Semestrul :r 1883. Bucureşti, 1883. [121] CONVORBI,RI LITERARE. Anul xvn. - N o. 4. 1 Iulie 1883. Apare la 1 a fie cărei luni. ION ITRDILA. NOVELA. i) I. Dau unde dau ŞI eal' mă 'ntorc la timpul tineretelor mele ... zise Constantin prietenului seu Gheorghe. Amendoi stăteau la gura sobei, adănciţi căte­ intr'un jilţ şi pufăeau din 1111e1e. "Să vedem ce vei desgropa. dintr' ensole ? respunse Gheorghe, care se aşeza mai inde­ mănatic spre a asculta. Constantin tuş), işi drese glasul, se uită un moment gănditor la roţile de fum ce eşeau din lulea, apoi incepu astfel pe un ton me­ lancolic: - O să-mi zici: "Ce-i pasă lumii de tine­ t reţele tale!" ... Asa-i ! ... dar ce să fac dacă , , , mie unuia, acolo imi place să-mi desfătez ,găllduI, dacă numai acolo regăsesc zilele cele frumoase, pline de sănătate, de speranţă şi de voie bună) zile care n'au să se mai întoarcă ... Am ajuns şi eu ca boaatasnl sărăcit căzut in -- �, , ") Almanachul Societăţii "Homănia Jună", COllV. Lit, an, 'XVII No. 4 c. 16. slăbăciunea de a nu mai vorbi decăt de pier­ datele lui averi ... Rescolind deci vraful fiIelor rupte din viaţa. mea, cară că dau peste o isto­ rioară, uitată sub col bul trecutului, care insă se leagă atăt de strins cu inima mea, incăt nici astăzi, că au trecut zecimi de ani la mijloc, nu o pot spune fără un pic de in du­ iosare. , - Aveam, zic, in casa noastră o slugă veche şi credincioasă la care tata ţinea foarte mult; dar era slut, mănia părnentulni. Avea mai intăi nişte ochi fără culoare, fără gene şi fără sprincene. Cănd se uita la mine imi venea să cred că nu me vede. Apoi era ciupit de versat, de nu găseai loc sănătos pe obrajii lui nici căt ai pune UIl verf de ac; şi mai era pleş la cap ca un genunche, avea picioa­ rele haitişe par'c'ar fi fost indoite de călărie şi pe lăngă toate aceste el chiema şi Ion Urdilă. Te las să judeci ce haz făceau fetele de densul. Să nu crezi insă că era om 1110- răcănos, reu sau p.zmătareţ, cum sunt obicinuit oamenii sluţi, Dincontra era. blajin, glumeţ şi cinstit de puteai zidi o cetate pc cuventul lui. Nimic nu făcea tata fără să se sfătuească cu densul. Ioane, oare să, fie vreme de scos la plug? Ioane, oare grăul nu-i de secere? [122] .1 tătorul nostru ele ştafete. Numai ce auzeai. pe tata zicăndu-i : • "Ioane! ţine scrisoarea şi punga asta cu bani şi du-le la Iaşi, la cutare. Ion punea scrisoarea in sin, punga la ('hi-' mir, sub cămeşă, apoi mergea pc jos, trei zile incolo şi trei zile incoace, pe cărările cele mai drepte, pe poticele cele mai neumblate, mergea mai răpede cu picionrele lui haitise , decăt ar fi mers altul cu picioarele drepte şi niciodată nu lipsea nn ban, niciodată nu 1l1- tărzia cu o oară. Toate mergeau bine, numai cu fetele din casă Ion Urdilă nu prea ducea tr.iiu bun caci , nu era zi lăsată de Dumnezeu ca ele să nu chicotească la spatele lui, să nu-i facă, fel ele fel ele şotii: ba schimosindu-i numele, ba ani­ năndu-i petici pe la spate, şi căte şi mai căte. "Taci că te dau pe măna lui Urdilă !" era ameninţarea cea mai luătoare in ris ce se putea face unei fete. Eal' bietul Urdilă, care avea cOllştiinţă despre slutenia lui, le suferea toate, şi faţa-i blajină nu destăinuea nici­ odată vre-o urmă de mănie sau de dor. Tre­ ceau fetele oacheşe şi bălăi pe dinaintea lui, sburdau, se hărjoneau de le săltau sin urile şi el le privea cu ochi.i sei şterşi, ca un filosof ce nu-şi bate capul CII asemene nimicuri.v+ Bietul om! .. Toată dragostea lui se 'ntelenise in lucrul stăpânesc, şi ori ce altă simţire părea stră.ină de inima lui. Dar binele nu ţine eăl lumea.; după senin vine furtuna, zic oamenii; căci aşa ne e dat sit cunoaştem, pe rănd, ambele feţe ale vieţii. Aşa iutr'una din zile, tata, sufletul casei noastre, omul cel scurt la vorbă şi cald la inimă., care ţ,inuse atMa timp, spre mulţ,ămirea tuturor, cărma trebilor in mănă, închise ochii ION URDILĂ. cai, nici era pur- �rau c1l'u- te pă,rţ.ile , ţ]1 _ Ioane, oare cum vor sta preţurile anul acesta? Eal' Ion respundea aşezat şi lămurit .. ca un cărturar. Pe lăngă lucrul cămpului el mai ştia şi multe meşteşuguri, precum: stru­ găria, butnăria, grăclinăria, ba ştia să facă şi vutce şi să coasă, la gherghef. Un fel de om, cum s'ar zice bun 1:1 'toate. Lui ei erau incre- , dinţate cheile ele la cămară şi de la pivniţă, căci nu era hetiv ; el sta la ciuruitul şi datul grăunţelor la cai, el la impărţitul tainurilor in curte. Deşi nu era recunoscut, nici prin leafa ce lua, nici prin hainele ce purta, ca mai mare asupra celorlalte slugi, căci din causa sluţeniei nu ar fi avut indestulă autoritate pentru aceasta, totuş trebile de incredere el le indeplinea. Ş'apoi ce leafă mai avea bietul Ion Urdilă? 30 lei vechi pe lună şi do ne rănduri de r,ăputături pe an! ... cum se dădea pe atunci. " O nimică pentru atăta credinţă cătră lucrul stăpănesc, Eal' hainele lui erau totdeauna aceleaşi şi vara şi iarna: nişte pan­ taloni largi cu prohab, incretiţi la mijlocul trupului in forma şalvarilor şi un surtnc a cărui poale lungi ei cădeau oblu pc genunchi; toate aceste croite vecinic din acelaş soiu de şaiac monăstiresc şi de aceeaşi culoare. De cum m'am trezit, am văzut pe Ion Urdilă in casa noastră, tot aşa de betrăn, tot aşa ele slut, tot aşa imbrăcat, incăt timpul curgea par'că fără să-I schimbe; şi căt :pentru mine n'<19 fi putut inţelege casa noastră fă,ră densul, aşa cum era, dar nici el 'l d. ţe1ege pe sine insuş de altfel f },Ii.�va llecăt la noi. Pe vremea aceea nn telegraf, nici drum de muri bătute; eal' hoţ.i; , ca prin satul lui Cren··· 122 [123] ION URDILĂ. 123 pe neaşteptate, şi la versta de 18 ani rernăsei trist şi orfan sub epitropia unei mătuşe, varga, lui Dumnezeu. 0, Doamne ce schimbare! Cu venirea ei, focul a intrat intre noi. Naltă şi sdravăn.i, cu nişte ochi aspri, bulbucaţi, gata i de pălmuit şi vecmic nemultămită de tot ce . se făcea, eată noua noastră stăpână. Din zioa d'intăi ea luă cheile de la cămară, de la pi\'­ niţă, de la hambar, prinse să grijască, să vă­ rucască in toate părţile, schimbâ mobilele dintr'o odae într'alta, par'c'ar fi voit să nu reinăe nici o urmă de ce-a fost mai inainte, şi toate acestea le făcea intovărăşite de vuet, cu vorbe ca de-al de-aceste, zise in ��ra mare: "Da bine, asta casă de om era? .. Se poate mai mare risipă, mai mare bătae de joc? ... " Astfel ei umbla gura de dimineaţă pănă'n sară ŞI nici că mai obosea. Ş'apoi era evlavioasă, scumpa mea mătuşă, ŞI cu visul Maicii Domnului totdeauna in sin. Mai ales dimineaţa era eu inima plină de u­ milinţ,ă, dind se inchina dinaintea icouasta­ sului: "Tatăl nostru carele eşti in ceriuri, sfin­ ţ.ască-se numele teu, facă-se vooa ta" ... Cioară, ardă-te-ar para focului, striga deodată in mi j­ locul rugăciunii, 1Z1t vezi colbul pe scrin? .. Apoi sărind, ca o leoaică, in spatele slujnicei ce-i eşea inainte, o lua de ureche şi o virca cu nasul in colb, si eal' isi urma inchină- 'J 'f ciunea : "precum in �f)r aşa şi pe păment ; pănea noastră eea de toate zilele" ... etc. Ciudat era, că pentru a ocărI şi a bate nu avea trebuilJţă să-şi easă din firr, ca alţ.i oa­ meni. După o păreche de palme, date de exemplu in timpul mesei, ea mistuea tot aşa de bine ca şi cănd ar fi Mut un pahar de apă recoritoal'e. Ochii ei stă,paniţi de dorinţa de a găsi totdeauna pricini, alergau necontenit prin colţuri, pe mobile şi pe sub mobile, ca doar vor descoperi vre-o aţă de paingăn sau vre-un lucru căt de mic, care să nu fie la 1 Iv' tunci ., , ocu seu, Ş a unei, .. VaI Ş amar .... Incetul cu incetul zimbetul şi voea bună periră din casa noastră, lumea umbla numai pe vărful degetelor, vorbea numai la ureche, slugile fugeau pe-un cap; numai Ion Urdilă, incontra căruia se indrepta cu deosebire ura mătuşei melc, sta nedeslipit de pragul casei noastre. Eu unul abie aşteptam zioa plecării mele in străinătate, spre a-mi urma studiile şi a pune capăt vieţei nesuferite ce duceam. Pănă atunci făceam toate chipurile să văd, căt se poate, mai rar pe iubita mea mătuşă. Me duceam pe la vecini, mă primblam călare prin ţarină, mergeam la venat sau la pescuit cu undiţa la iaz; dar mai des decât ori unde, mergeam la iaz unde intălneam pe Ilinca, o fată de suflet a morăriţei, cu care-mi plăcea să stau de vorbă, nu doar c'aş fi iubit-o sau că m'ar fi iubit ea pe mine, ci pentrucă era ten eră şi veselă, şi eram prieteni din copilărie. Neînţeles insă era că lui Ion Urdilă nu-i plăcea să mă vadă împreună cu Ilinca. Fe­ lurite cuvinte găsea el, care de care mai ne­ potrivite, spre a me impiedeca să merg la moară; ba se temea să nu recesc din causa umezelii, ba Doamne fereşte să nu me 'nec, tot \'orbe fără temeiu, care-mi intrau pe-o ureche şi-mi eşean pe cealaltă; eal' eu, ne­ băgător de samă cum eram, imi puneam pă­ lăria pe ceafă şi me duceam puşcă la moară. De la un timp observăi eă de căte ori me intorceam de-acolo, trebuea să intălnesc pe Ion prin imprejurimi, făcendu-şi felurite trebi, inSel tot mai trist şi mai slăbănogit imi părea. Oare nu cumva ... ? găndii eu in mine ... Ce [124] 124 ION URDILĂ. j'''' �"" QI vorbă! .. Ar pute să-i fie bunic, nu tată! .. E ll!CU neputinţă. Astfel năşteau şi pcreau, rănd pe rănd, prepusurile in mintea mea. Intr'o zi scoborindu-me, după obiceiu, la iaz, vezui pe Ilinca cum sta intr'o mică luntre legată de mal. Atunci, fără să me găndesc mai departe, sării in luntre, o desprinsei, şi din doue, trei lopeţi, o dusei la adănc. Ne­ greşit, n'am avut nici o precugetare cănd am făcut toate 'aceste, căci - precum spusei­ nu iubeam pe Ilinca, nici ea nu nie iubea, ci eram numai ca nişte buni tovarăşi din copi­ lărie ... Dar acum, fiind aşa aproape de densa, legănat pe faţa apei, neauzind alt vuet decăt vuctul măcinişului, neavend alţi marturi decăt bătlanii ce se roteau deasupra capetelor noastre, şi colo sus soarele care ne imbrătoşea in ra­ zele lui, mărturisesc că eram mişcat. ... Da, eram mişcat, şi ăncă atăt de mult, incăt nu puteam să deschid gura, să zic un cuvent ... Ce se petrecea in mine? ... Nu ştiu! ... Ştiu numai că aveam un fel de stringere de inimă şi -lucru ciudat - găceam că in acelaş timp şi ea era cuprinsă de simţirea stranie ce me turbura; şi ea inţelegea că intre noi e ceva care nu fusese mai inainte, că de astă-dată sunase pentru noi o oară ce nu se mai ase­ mena cu celelalte, o oară care in şirul vietei noastre punea hotar intre trecut �i viitor; şi toate aceste mute destăinuiri se preschimbau in sufletele noastre cu iuţ.eala fulgerului, par'că acum pentru intăia dată. ne vedeam şi ne prieepeam. Intr'adever, me uitam acum la Ilinca ca un om ce se trezeşte din somn, şi nu me dumel'eam cum de n'o \'ezusem tot astfel din eapul locului, eu care o cunoşteam de atăţia ani, cum de nu-i vezusom ochii cei mari �i negri, talia subţire, perul cel frumos care despletit i-ar fi atins genunchii,. picio­ ruşele cele mici, făcute la strug, pe care le desmierda apa. Priveam, ce-i drept, cum apa le desmierda, cum, geloasă par'că de privirile mele, tot mai mult le cuprindea; nu băgam de samă insă, in ameţeala mea, că apa se re­ vărsa in luntre peste margini, că luntrea, prea mică pentru a ne susţine pe amend oi, incet, incet se cufunda, şi împreună cu densa ne cufundam şi noi... O Doamne!... Eată-ne duşi pănă la glezne, pănă la genunchi ... eram pierduţi. .. adăncul ne inghiţea. " Cănd deo­ dată Ilinca işi deschise braţele şi se incleştâ de mine. Era palidă ca moartea sărmana, fără re suflare, fără conştiinţă de sine; eal' eu n'am graiu să spun ce-mi fulgera prin creeri in acel moment suprem, in care vedeam pe deoparte că prăpastia me soarbe, eal' pe de alta simteam perul Ilincăi că-mi atinge obrazul, simţeam inima ei cii bate peste a mea. Cu­ getele cele mai ciudate şi mai contrare imi năvăleau in minte, aşa că nici acum nu pot să-mi dau samă ce me stăpănea mai mult in acea clipită de cumpenă : frica de moarte, sau dragostea pentru Ilinca ? Ştiu atăta, că deşi vedeam moartea cu ochii, totuş imbrăţoşaţi cum eram, piept la piept, gură la gură, in in cea d'intăi şi mai caldă mărturisire de dragoste, par' că-mi venea să strig: "deacum, ce-mi pct8ă!" Apoi ochii noştri se inchisere, buzele noastre se atinsere ... �i de-aci inainte nu mai ştiu nimie, eăci eram duşi pe altă lume .... II. Ne-hill trezit in moară cu Ion Urdilă la căp8tăiul nostru. El care nu me pierdea din , l [125] ION UIWILA. 125 ochi, m'a văzut cănd am sărit in luntre, cănd m'am cufundat in apă şi intr'o clipă ne-it scos pe amend oi. Sermanul Urelilă!... Cum era ele palid, cum i se bătea pieptul! Era mai spăriet decăt noi Înşine. Intr'una işi frăngca mănile, se văicăra, ne scutura de apă, ne în­ călzea şi tot nu-şi mai venea iu fire, deşi ne vedea acum deplin sănătoşi. Eal' eu unul, 111e simţeam cuprins de-un fel de ruşine faţ,:l cu privirile lui mustrătoare, aşa că, după ce m'am .'intors a casă, trei zile am stat j nchis in odae, fără să mai dau ochi cu Ilinca. Eram intr'o stare sufletească cu anevoe de lămurit. I'ar'că visasem un vis şi-mi remăsese, oare-cum, inima irnpărţită in două: intre dragostea pentru Iliuca şi recunoştinţa cătră Ion care lllll scăpase viaţa. Insă de astă-dată Ion căuta intr'un chip cu totul vederat să mă depărteze de Ilinca. "Cuconaşule, nm zicea el cII voace tristă şi rugătoare, ce-ţi baţi capul după o biată fată de ţ,eran? .. Pecat şi de a-ta �,i de densa. Ce ar zice răposatul boerul nostru, dacă ar deschide odlii? .. I,as-o in plata lui Dumnezeu s[t-şi caute de nevoi că destule arc, sermana; n'o intoarce de la datina ci, t:ă uici ea nu-i pent.ru el-ta, nÎt:i t1-1;a pentru densa; ş'ar rellJăne llllInai Uli suflet stricat pe lume, de ţ,i-ar fi milă şi d-tale. - Cc-ţ,i pasă de densa? ce drept ai asupra ei? ... ei l'espundeam eu cu eruzimea de ilJimă a unui tener ueştiutor de durerile altora. Ş'atunci Ion se incurca, ingăima vorbe fă.ră noimă şi ochii lui cei şterşi păreau că se sting cu desăvirşire. Surpat acum din done l'ărţ.i de necontenitele biinueli şi urmăriri ale mă­ tuşei mele, care avea ideea fixă ci], el trebue să fi furat multă avere de la tatii-meu Ri de , 'f grija ce purta pentru Ilincn, bietul Ion se usca veze!'d cu ochii, aşa CtL sbărcit, spăn, stricat de vărsat şi plcş cum era, ajunsese de sătnena cu o babă imbrăcată in haine băr­ băteşti. EaUt că. intr'una din zile mătuşă-meu, care nccouteult ferbea de necazul ce avea incontra "hJ(1I1I/i celui mare", precum numea ea pe Ion Urdilă, intră ca o furtună in odae a lui şi prinse să-i răscolească toate lucrurile, ea doar va da de urma averii furate. N'a remas Iadă, saltar, tureatcă de cismă, astnpătoarc de sobă, unde să nu-şi fi .1Jăgat niănile ; şi de ce căuta mai mult, Liră să găsească nimic, de ee ochii ei se iucruutau, ei părea reu sit vază iutemcindu-se nevinovăţia lui. -- Ha! striga l'a, galLi'nă ca şofranul, ui­ tăndu-se ţ,intă in ochii lui. Eşti Olll priceput d-ta! . .. ştii ascunde! ... "Mulţ.ămitiL lui Dumnezeu, respunso Ion fă­ cendu-şi cruce, in neamul Urtlileştilor pănă in zica de astăzi n'a fost nici nu hoţ, cucouită .. - Aşa! .. Vra. sit zicit acum oiei pe mare; te fudnh;�ti eu ne::tlllurile, adause mătllşica la culmca furiei. Apoi să-ţi arct cu, miii badeo, nun ştiu plăti eelui ce se obrăzlliceşte eu mine, şi ... trosc ... plioscf ••• mftua ei gl'coau lovi allH�lldoi obrajii Ilelloroeitu)ui UnliltL Ascmenea lucru nu i sc ÎlltălllplaSC in viaţă. Un1iliî. re­ mase Împietrit, cu gura intredeschisii, fără stt clipească măcar din ochi; eal' ca, recol'ită de ciuda ce clocotise intr'cllsa atiUa timp, eşI din OOfl(' trălltind llŞ:t in urma ei. Atras de Vlwt, intriti la Urdită şi-l vezui, sermannl, stiind ăncă. in picioare nemişcat, cu pn Vlreafhă, ca un om care Ilu-şi poate da samă de cele cei s'au int.iîmplat. Se eUlloşteau ăllCă pe o­ brajii lui urmele vinete ale degetelor ee i-au '" .,·,,�w?� , , , , [126] "Cu cămeşa asta, cusută de măna Ilincăi să me imbrăcaţi după ee-oiu muri. Eal' ochii lui lunecănd de-alungul firelor de altite, cusute de măna Ilincăi, destăinueau o vederată turburare sufletească. Negreşit işi aducea el aminte de ceva, căci sta lung şi cugeta, şi incrctea elin sprincene, par'c'ar fi voit, in gă.ndul lui, să lege prin acele fire ceea ee a fost cu ceea ee este, adică ambele capete ale vieţii sale pftrnenteşti. Apoi adause el după câteva momente de tăcere: "Să-mi puneţi hainele cele ele postav negru, dăruite de bocrul nostru, Dumnezeu să-I ierte, in anul cănd a reposat. Eu, unul, stam uimit şi aseultam cum Ion punea la cale, cu limbă de moarte, toate cele privitoare la ingroparea lui. Era de mirare cu ce sănge rece spunea el care anume preot să-i citeaseă IlI'ohodul, unde să i se aşeze si­ criul, ce icoană să i se puie pe piept, cui să se impartă hainele lui; şi cu căt mai mult spunea şi intr a in amennnte, cu atăt faţa lui • � v • . . .' , , v se insemna; par ca-şI uşura JIU ma , par c o raza imbucurătuare cădea ele sus l)este fruntea lui cea brazdată. de ani şi-i inălţa simţirile astfel, că el acum voios se preş!;ătea pentru ultima căletorie. V cnise preotul să-i dce impărtăşenia. In casa era cea mai adăncă, tăcere. TIn aer oare­ cum solemn, ineărcat cu miros de tamiie, ne impresma şi ne um})lea de si-ială; nimeni nu cuteza s{t sufle; insaşi lumina zilei petrundea nehotărită şi tremurătoare prin perdelele.de cit ale odăei, nevoind par'că să turbure sfin- ION URDILĂ. 1\�POi chiemă pe o slujnică să deschidă o 1 ladă veche braşovenească, ce sta intr'un colţ \ acoperită cu lăicere, şi-i ZIse să, scoată lu- crurile din ea. Aşa el ar, Ion a remas credincios locului de carc-l legau atătea amintiri; dar nu şi-a purtat mult ruşinea, căci indată a şi căzut la pat pentru a nu se mai scula. Cinci zile numai a zăcut; eal' 111 zioa a cincea, cea din urmă, a vietii lui, m'a rugat să opresc ciasornlcul ce efa in odae Şi pe care se deprinsese să citească oarek. "Nu vren să mai ştiu vremea cum curge, imi zise el cu aerul lui răbdător şi hotă,rit la toate. 126 necinstit Mtrăneţele. Petruns de milă, el cu­ prinsei in brate şi-1 sărutai pe amendoi obrajii, in locul unde a fost Iovit. "Ea te bate, eu te sărut!" ei zisei cu voace induioşată. Atunci ochii lui se umezire şi pirrzeodu-şi puterile, el căzu sfăşiat pe un scaun. "Eată ce mi-a fost (ht să primesc la be- trănetă, zise 'el cu glas stins. Dar Dumnezeu nu m'a lăsa să port multă vreme astă ruşine. In cureud toate au să se afirşască. Mi se rupea inima, vezcncl lacrimile betră- nului nostru servitor. Un altul indată ne-ar " fi părăsit şi s'ar fi dus in lume; dar Ion cum era să se deslipească de casa unde, după cum spunea el, a mâncat păne şi sare treizeci de ani dearăndul, unele m'a vezut des('hizencl ochii pentru intăia dată la lumina soarelui, unde a ingropat pe bunii lui stăpăni: pe mama şi pe tata! .. Cum era el să se deprindă la be­ trăuetă să urce alte scări, să nu mai vază acei păreţi văruiţ,i, care-i vorbeau din trecut, acea grădină cu atăţ,ia copaci resădiţi de măna lui, acel lung cerdac de jur imprejurul casei, de unde tata, şezend la vorbă cu el, privea plugurile inşirate pe brazdă?. Toate aceste făceau parte din măruntăile, din inima, din sufletul lui. [127] ION unmŢ,Ă. 127 ţenia momentului; vedeam cu ochii cum abia mai pălpăea, cum se desprindea de trupu-i slaba flacără a vieţei; car el stătea acum tăcut şi liniştit, ca un om ce şi-a luat o grijă, şi-şi pironea vederile cănd pe-un obiect, cănd pe altul, sau se uita aşa in deşert lung şi pierdut, si din ce in ce ochii lui străluceau mai mult " şi se măreau, par'că vedeau tot mai departe, par'că se 'nstrăinau din ale lumii ... : cănd deodată intinzend măna spre mine, me atrase lăngă căpătăiul lui şi-mi zise la ureche incet, foarte incet: ,,!linca e fiica mea! ... Te rog cruţ-o!" Atunci un fer ars imi trecu prin iuimă ; eal' el inchise ochii pentru a nu-i mai des­ chide şi sufletul lui sbura spre plaiurile ne­ cunoscute, de unde cei duşi nu se mai intorc. *- Nici azi DU pot uita acel moment in care Urdilă a murit sub ochii mei, descoperindu-mi taina 'inimii sale, moment in care am simţit adănc că s'a dus cel din urmă suflet priete­ nesc ce-mi mai remăsese pe urma tată-meu, şi care plutea ăucă asupra-mi ea o umbră proteguitoare. Am plăns deajuns pe bietul Ion Urdilă şi l'am ingropat cu toată. cinstea cuvenită unui prieten al nostru, ve chiu şi credincios, şi a voit Dumnezeu ca zioa-i de inmormentars să fie caldă şi senină ca şi inima lui; eal' după. ce mi ·a� uscat lacrimile, nemai ştiind ce să fac in casa părintească., unde remăsescm fără părinţi, sub un acoperement cu reutăcioasa de mătuşă-mea, me hotiirii să plec in străinătate. Dar cum să plec fără să vecl pe I1inca, să-i zic un "relnas bun i(; şi earăş cum să o vcd, cănd acel remas bun avea să fie pentru totdea­ una? Ce să-i vorbesc? .. Cum să o miingăiu? . Căci acum nu-mi era de mine' eu trebuea , , vrend nevrend, să, ascult cuventul lui Ion; dar imi era de densa, sermana, care me iubea la nebunie. O pot spune aceasta, fără să me laud, căci o vedeam in toată fiinţa ei, in felul cum se uita la mine, in tremurul ce o apuca cănd o prindeam de mănă ; car in mine, o Doamne! simteam o mare schimbare. Fie că. vorbele lui Ion rostite pe patul morţii făcuse f intipărire asupra mea, fie ('ă şi eu aveam inima ciudată a celor care obiclnuit fug de ce au la indărnănă şi aleargă după ceea ce nu pot avea; ştiu atăta că acum judecam lucrurile de altfel, inţelegcam căc de dreaptă era grija lui Ion şi ce sfăntă datorie aveam de a cruţa pe nevinovata Ilincă. M'am dus, deci, la Ilinca hotarit să-i zic remas bun şi să curm ori ce legături mai departe cu densa. Dar se vede că aveam ceva infricosat in figura mea, căci in momentul căud deschisei uşa, Ilinca Îşi pierdu cumpătul cu desăvirşire. Me apropiei de densa cu o nespusă stingăcia, incepu! să-i ingăn căteva cuvinte de dragoste, de neuitare, de curendă intoarcere şi altele ... dar ce fals sunau vorbele in gura mea! Aveam simţirea stranie a unui om prins intr' o reţea el in care nu ştie cum să scape. Aş fi voit nici ei să-i fac vre-un ren, nici eu să calc cuventul lui JOII) adică să impac lucruri ce nu se pot îm­ păca; şi in această indoită năzuinţă, fil.ră să vreti, jucam un rol fuţarnic şi me simţeam oarecum injosit faţă cu marea şi uctăgăduita iubire a Ilincăi. Pentru a pune dar capăt in­ curcăturei in care 111e afiam, me inannăi de tot curajul meu, o luăi de mănă şi-i zisei "remăii si1.nătoasă!" hotărît, astă-dată., să nu mai umblu pe căi piezişe, dUlldu-i speranţ.e deşarte ce nu se puteau implini, apoi cu paşi bărbăteşti me indreptai spre uşă, pentru a-mi [128] 128 ;Ş'atullci, sguduit ca de-un trăsnet in adăncul inimii, me retri:tsei iute din braţele ei şi cu ochii sph.rieţ,i me uitai imprejur, ca şi dînd un martur nevezut ar fi venit să turbure dra·· gostea noastră. ;Şi doar nu eram decttt noi doi; nimeni nu ar fi putut să o apere incontra dorinţelor mele insetate; Hici ea însaşi nu se apăra. Totuş, ren,iis-ei in loc incremenit; o luminii mi se H'tcu dinaintea ochilor, care-mi dădll puterea de a me stăpă,ni, sau mai bine zicellcl imi nimici puterea de a mai clorI. ... 1 I fi ş'atunci cu o naivitate copilărească, de care imi vine ş'acum să rid, ei zisei: _ Ilinco l nu fii supărată pe mine! Am fost aşa ele ameţit, că n'am mai ştiut ce fac. Eartă­ mă că n'am voit să-ţi fac nici un reu! Remiii sănătoasăl .. ' La reveelere! ... Apoi de astă-dată stringend-o de mănă, o părăsii de-a binele Şi mă dusei acasă unele me aştepta trăsura cu caii inhămaţi. O oară după aceea eram pe drum, cu capul mai recorit şi oare-cum mulţămit ele mine. Umbra lui Ion n'avea nimic a-mi bănui. Dar cu căt mă legăna mai mult trăsura in mersul ei regulat, intovărâşit de sunetul monoton al clopotului de la oişte, cu atăt mă cuprindea un fel de melancolie şi mi se rcdeşteptau do­ rurile din urmă. Incepui să me uit indără,pt, să mesur in gănc1 distanţa ce me despărţea de Ilinca, şi dind, de pe inălţ.imea unui dămb, zării colo ... departe, la orizon, satul nostru cu casa părintească, cu moara, cu Ilinca care negreşit p1iingea şi pe care cine ştie cănd era s'o mai ved, imi vent o aşa durere in inimă, incăt crezui că me sfîrşesc. De douezeci de ori era să strig viziteului să intoarctt, insă, de atiitea ori glasul mi se stinse in piept şi tră­ sura me ducea inainte, tot inainte. . .. şi nu ştiu de ee .... mi se ptirea tot atiit de nefi­ resc, şi peste puterile mele, de a opr1 mersul trăsurii, precum mi-ar. fi părut de a opri piî,­ mentul din căletol'ia lui.· Ursita care me lua inainte, era mai tare decăt dragostea ce me ţ,inea din urmă. Trecut-au la mijloc zile, septemăni şi. ani, dus-am in străinMate o viaţ,ă plină de furtuni, in mijlocul ispitelor ce intălneam In fIecare pas şi durerea mi se alin Îl , căci timpul in­ dulceşte totul, dar după ce-mi sfirşii studiile � E fii(x� mea, [e 1'O.!J cntţ-o! ... Iasă deodată, in mijlocul farmecului ce me cuprinsese, o yoate tainică, imi şopt1 la ureehe: căuta de drum; cănd insă să trec pragul, fără voe me intorsei ăncă odată spre cH\ns a. , ş'a­ tunel ... Doamne sfinte, ce v8zui! ... Prin la­ crimile ce-i strttlnceau 111 ochi văzui atăta du­ rere ş'atăta desperilre 111 sufletul ei, incăt nu ştiu cum se 'ntămplâ. .. dar deodată me deş­ teptai in braţele ei. Lfi,ni.ureeLsCrt cine poate, cum şi prin ce minune s'a făcut această schim­ bare; eu unul, voiu spune numai că parc'un vertej mi-a luat minţ,ile şi fără nici o con­ ştiinţă, de faptele mele, o stringeam acum la piept, o sărutam de nenumerate ori şi'n gurii ... şi pe frunte şi pe ochi şi pc perul cel lung şi negru care par' că ardea pe capul ei; eal' ea, sermana, era pierdută in hratele mele şi fără nici o impotrivire, şi cu asemene Ioram pierdut, tremuram ca varga Ş1 nu me mai puteam deslipi de la sinul ei. O! (e mai "remas bun" era şi acesta! Unde me mal giillcleam acum la plecare! Unde erau staYl1ile ce se ridicas0, aşa de neinvinse, intre mine şi llinca '? \ i \ \ [129] iON URDILÂ. 12!:! şi se apropie oara intoarcerii in tară, dorul de acasă me incleştâ de inimă cu aşa tărie, iucăt, 111 nerăbdarea mea de-a ajunge mai cu­ reud, aş fi voit să sorb depărtarea. Mătuşă-mea murise; eram acum In versta legiuită, prin urmare singur stăpân pe averea părintească, aveam un titlu de ştiinţă in bu­ zunar, ce-mi mai lipsea ea să fiu om deplin? .. Insurătoarea. .. Da, insurătoarea!... Vine o oară, in viata noastră, in care credem că asta-i tot ce ne mai remăne de făcut. Acea oară se vede că sunase şi pentru mine .... Insă intrebarea era, cu cine? .. Atunci toate figu­ rile femeeşti ce intălnisem in ţară şi in străi­ nătate mi se infăţoşau in inchipuire, le ve­ deam, le cercetam pe rănd, dar dintre toate, trebue să mărturisesc că. figura Ilincăi imi părea mai frumoasă, mai atrăgătoare, Vezntâ din depărtarea copilăriei mele, avea un farmec poetic care intuneca pe celelalte. Ş'apoi ochi mari şi negri ca densa n'avea nici una, nici chip aşa de blănd, nici inimă aşa de bună .... şi adică de ce n'ar fi ea?,. imi şoptea un gănd ascuns şi sfiicios, care abie işi făcea loc pintre celelalte ce se 'ncrucişau. S'au vezut reqi luănd păstoriţe, şi mie unuia, să- mi fie ruşine să ieu pe aceea care-mi place! ... Auzi vorbă! ... Astfel de idei mcolţeau pe nesimţite şi prindeau rădăcină in mintea mea si desi nu ';- ; pot zice că, luasem hotărirea nestrămutată de a me însura, totuş vedeam eu incotro me duce valul. Băntuit de aceste gă.nduri ajunsei insfirşit acasă după mult drum şi necaz, şi cănd me scoborii din trăsură. şi prinsei să urc scările incunjurat de toate slugile ce-mi eşise ! inainte spre intimpinare, imi simţ.ii inima hă­ tend aşa de tare, că abie de-mi puteam păstra Conv. Lit. an. xvn No. 4 c. 17. cumpătul. Căte amintiri nu-mi deşteptau a­ ceste locuri unde se resfăţase odinioară sbur dalnica mea copilărie?.. Locurile erau tot acele, numai eu me schimba sem. Eram acum om, in puterea cuventului, dovadă semnele de respect şi de supunere ce mi se dădea u din tos,.te părţile; eal' cu, urmărit de-un singur ,g;ănd, incepui să, vorbesc cu unii şi cu alţii despre cele petrecute in lipsa mea şi tocmai la urmă, pentru a nu-mi trăda secretul, adusei vorba despre Ilinca, "IUnca? ... imi respuue atunci o slugă, dănd din umere, n'o cunosc, n'am auzit. '- Cum n'o cunoşti? .. Fiica morăriţii din sat. "Me iertaţi, cuconaşule ; pe morar ştim că-I chiamă Ilie şi nu-i insurat. Imi venl atunci o grozavă stringere de inimă" dar me stăpănii. - Intr'adever, d-ta n'ai de unde şti. Uita­ sem că in timpul mătuşei mele slugile nu se prea invecheau la noi. In acelaş moment vezui intrănd pe poarta curţii locuitorii satului, care veneau să ureze pc noul lor stăpăn. Betrănii inaintau in frunte, ţinăud unul un miel, altul o găină, altul o strachină eu oue, pocloane ce mi se aduceau de bună venire. De pe la mijlocul curţii ei îşi luare căciulile şi se plecare adănc indată ee me zărire ; eal' eu, fără să-i aştept mai mult, me dusei grabnic intre deuşii, dădui măna eu cei mai betrăui şi-i intimpinăi (u euvintcle: - Bine v'am găsit sănătoşi, oameni buni! ... Ce mai veste? .. "Biue-aţi venit, cucon3şule! Si) tră.iţj la umlţ,i aui! Intre noi, pace bună. Apoi ei imi dădure pocloanele 111 pnrlllre şi eu, la răndul ll1eu, poruncii să li se împartă căteva vedre de vin. Era lU fericit să me ved, [130] 130 ION URDILĂ. după atăţia ani ele instrăinare, earăş la locul de naştere, intre ai mei. Eată moş Nichifor, vechiu vornic de sat, fruntaş cu patru boi; eată moş Alăută, cimpoierul de la şăzetori şi de la scrănciobe ; eată şi moş Toma venătorul, cel care mi-a pus intăi şi 'ntăi ciubeica 'n g�lră şi puşca 'n ml�nă. Ei revedeam acum pe toţi, insă mai albi, mai gărboviţi de cum ei lă­ sasem la plecare; eal' dintre răndurile lor, ici colea, lipsea eate unul, strins de măna lui Dumnezeu, după cum ziceau ei in limba lor cămpenească. Apoi intorcendu-me earăş la găndul ce me stăpănea, ei intreb ai de neves­ tele, de copiii, de ogoarele lor şi tot aşa ina­ inte, pănă cănd, după mult incunjur, ajunsei pe nesimţite la Ilinca. "He! ... Ilinca! ... respunse moş Toma ve­ nătorul, să fiţi sănătoşi, cuconaşule l cine ştie unde i-or fi strălucind ochii. De cum aţi plecat de la noi, a pribegit din sat şi nime nu i-a mai dat de urmă. - Se vede că nu pre trăea bine cu repe­ sata, mătuşa d-voastră, Dumnezeu s'o ierte! ... băgă de samă cimpoierul. "C'o fi fost pricina asta sau altă pricină, Dumnezeu ştie, adause moş Nichifor. De vr'un bine, de sigur, nu s'a dus ea de la noi. Am căutat-o multă vreme, să-i dau nişte lucruri ce i-a lăsat, cu limbă de moarte, bietul Ion Urdilă, dar n'am găsit-o nicăiri. N'am putut măcar să aflu de mai trăeşte sau nu. Eu unul, nu mai intrebam nimic, nu mal auzeam nimic. Aici Constantin tăcu, se uită lung la focul ce pălpăea in sobă, apoi cu voace cam ine­ cată urmâ: - S'au strecurat mulţi ani deatunci, iubite prietene, incăt am avut timpul să incă.runţesc şi in lunga mea holteie am mai iubit de vr'o trei, patru ori cu multă aprindere, de-mi părea că atunci iubesc pentru intăiaş dată. Am avut chiar certe din pricina femeilor, am fost de doue ori logodit, dar, precum vezi, am remas tot holteiu. Ideea insnratului nu m'a mai putut invinge. Insă toate aceste intămplări ŞI in­ curcături s'au şters, ca şi cum n'ar fi fost, fără a-mi lăsa in amintire nici cea mai mică urmă. Singur chipul Ilincăi mi se infăţoşează ăncă din cănd in cănd, dulce, poetic ca un vis din copilărie. Hotărit lucru! Cea mai curată a mea simţire a fost pentru o fată de ţeran. Vezi dar că nu puteam să-ţi spun această istorioară fără un pic de induioşare, fiindcă prea se leagă deaproape cu trecutul vieţii mele. "Apoi dacă-i aşa, respunse Gheorghe nu mai puţin înduioşat, vei fi silit să asculţi şi tu o istorie din viaţa mea, măni tot la carele aceste, aici dinaintea focului. La revedere, pe măne! ... - La revedere! N Gane. 1 Octombre, 1882. [131] , ; JOCURILE SECULARE. 131 I f JOCURILE SECULARE. Romanii asociau religiunea mai la toate artele vieţii lor publice. Ei aveau grijă de a pune sub ocrotirea Zeilor faptele naţionale şi politice legănd pe popor, cu atăt mai strins de densele, cu căt ei puteau da incredinţarea deplină că o putere cerească a mij locit la in­ deplinirea lor. Cu toată bărbăţia incercata a căpeteniilor sei, poporul Roman indoelnic şi nestatornic din fire, avea trebuinţă de o in­ fluenţă supremă şi netăgăduită pentru a-şi stempera aventurile de multe ori atăt de ne­ mesurate ale caracterului seu. Dacă inţelep­ ciunea legilor şi triumfurile armatelor aduceau ascultarea şi măndria cetăţeanului, cuventul şi invocaţiunea Zeilor impuneau respectul şi adrni­ raţiunea, acelui binecredincios. Colegiul Augu­ rilor era măna dreaptă a Capilor Statului. Un oracul bine nimerit făcea adesa mai multă im­ presiune asupra mulţimii, decăt un şir neintre­ rupt de indemnuri vitejeşti, Era deci o necesi­ tate politică şi socială ca lumea Romană să fie stăpănitâ de două puteri in acelaş timp: puterea publică şi puterra Zeilor. De altfel această trebuinţă este, oare-cum, născută odată cu omul. Fiinţă cu indoit caracter, fisie şi moral, este natural ca ea să fie supusă la doi stă­ păni; aproapelui şi lui Dumnezeu! Puterea de jos ei măsoară şi-i reguleaz[t acţiunile lumeşti, acea de sus ei călăuzeşte, dacă nu-i impune, pe acele sufleteşti. CiJ.t timp se ţ.illll dreaptă cumpena intre a­ ceste doue puteri, Imperiul Romei se intinse I asupra intregulră păment. Deaceea serbătorile sale erau o .ndoită manifestaţiune, politică şi religioasă. Fiecare zeu avend un atribut a­ parte, serbătoarea lui avea menirea de a co­ respunde cu unul din organele vieţii publice. Ornagiurile aduse zeului erau proporţionate cu insemnătataa influenţei ce putea să aibă asupra poporului. Ăncă de la origine, puterea fiind temelia Patriei Romane, cultul ei fu, fireşte, cel mai preţios şi Zeii ce o representau, sub deosebitele ei forme, fure preferiţi celorlalţi. Incepănd de la puterile eterne ale N aturei şi sfirsind la cele vremelnice ale omenirii, fie­ care din intrupările lor aveau preoţii şi ado­ ratorii lor. Lăngă templul lui Apollon se ri­ dica falnic şi templul Cesarelui şi dacă Fla­ minii şi Salienii ingenunchiau pe popor ina­ intea altarelor lui Joe şi ale lui Marte, preoţii DiviZor N eron şi Caligula, el ţineau, in aceeaşi măsură, cu fruntea in ţărînă, orbit de maies­ tatea Imperaţilor Dumnezei! Lupercalia (1), Saturnalia (2), Bachanalia (3), Cerealia (4), Ludi Saliorum (5) şi Ludi Sae­ culares, de care ne ocupăm aici, erau pintre altele cele mai însemnate serbători religioase şi naţionale ale poporului Roman. După datinile oracolelor Sibyline(6) şi pentru a spăsl unele miraculo nefaste Cetăţii, Ro­ manii infiinţare la anul 293 al Republicei (455 ante Chr.) Jocurile Seculare (Ludi Sae­ culares) pe care le consacrară lui Joe, Junonei, Latonei, lui Apollon, Dianei, Parcelor, lui Pluton şi Proserpinei, Ser bători naţionale şi religioase in acelaş timp, poporul avea mare incredere intr' ensele atribuindu-Is gloria şi propăşirea stăpănirii sale. Ele cădeau regulat la fiecare sută de ani embolismici (7) de 384 zile sau la căte [132] " ii i 132 JOCURILE SECULARE. � .1 I 1 n I l' ! I ! !. 1 I I 1 ' 110 am ordinari şi ţineau 4 zile şi 3 nopţi. Astfel ele serveau şi la rcgularea cursului tim­ pului. La vremea hotărîtă Capitala şi pro­ vinciile erau inştiinţate cu mari pregătiri despre celebrarea lor. Quindecemvirii (8) presidau Ser­ bătorile. in sioa intăiet ei impărtcau poporului, sub porticelc templelor torţe de răşină, smoală" pucioasă, bob etc pentru purificaţiune (lus­ tralia), eal' noaptea aduceau jertfe in cămpul lui Marte, injunghiănd, la Inmina tortelor, 3 miei in onoarea Parrelor, pe 3 a ltare deose­ bite ridicate pe marginea Tibrului la locul numit Terenium (9), apoi căntăreţi inălţau imnuri de laudă latineşti şi greceşti, făcute intr'adins pentru serbare. In zioa a doua, Quindecemvirii aduceau jertfe in faţa Capitoliului pentru Zeii locului, apoi se coboreau in Cămpul lui Marte, unde actori jucau deosebite scene intru lauda lui Apollon şi a Dianei. In ziua a treia, care era şi cea d'intăi a lunei nouă, se sacrificau boi albi inaintea tem­ plului lui Apollon, pe muntele Palatin. Două choruri, unul de băcţi, altul de fete, aleşi din familiile cele mai nobile, căutau un imn Zeilor, apoi urmau jocuri scenice pănă sara. Noaptea Quindecelllvirii jertfeau tot la Terentis o scroafă neagră şi un porc selbatec pămentului llpoi îngropau pe loc altarele sacrificiului, care re-; mălleall acolo pănă la epoca următoare a se1'­ bătorilor acestora. Roma celebr,f), numai de zece ori jocurile Seculare intr'o perioadă de 852 de ani, pentru că de dOllţ ori se greşi socoteala lor, COl1- funclăndu-le eu aniversara seculară, a Homei. Sub republicii ele fure deci celebrate la anii �98, 330 (ori 408), 518 şi 605 (ori 608 sau 628). Sub Imperiu August le celebră la 737, Claudiu la 800, Domiţian la 841, Sep­ timiu: Sever la 957, Philip la anul 1000 şi Honoriu la 1157 pentru cea din urmă oară ;, fiindcă Creştinismul incepuse să gonească ere- surile Pagănismului din popor. După ce August intemeia puterea sa şi re­ statornic! liniştea in tot Imperiul, sosind timpul celebrării Jocurilor Seculare el le scrbătort cu o pompă ne mai pomenită pănă atunci. Ora­ cuIele Sibyline hotărind că la această ocasiune să se cănte un imn intru lauda lui Phoebus şi a Dianei, de cătră un chor de băeti şi de fete, August insărcinâ pe Horaţiu cu intoc­ mirea lui. Nemuritorul poet făcu poema nu­ mită Carmen Saeculare, care este cel mai strălucit monument al talentului seu şi una dintre cele mai nobile poesii lirice, ce au ajuns, pănă la noi din antiquitate .. (10) Inspirat de cel mai inalt simţimeut de pa­ triotism şi de incredere iu sine, el invcacă pe Zeii proteguitori ai Patriei sale şi-i roagă a păstra pentru vecie neatinsă mărirea numelui şi a puterii Romane. De trei ori chorul, in­ tocmit din cea mai aleasă tinerime a Cetăţii, incredinţ,ează Zeilor Impărătia Romei şi-i chia­ mă a sta prielnici veghietori asupra gloriei şi menirilor sale! După cum o spune in Oela VI) Cartea IV, HOJ'aţiu insuş inveţ,a corurile să. cănte acest imn al seu: Redclidi Cannen docilis modOl'um Vatis Romti! Carmen Saecnlaf'(', după, aretarea comenta­ torilor nu se compunea numai din Imnul cătră Phoebus şi Diana, ci din trei p&�rţi căntate alternativ ele corul de băeţi şi de fete, avend [133] .JOCURILE SECULARE - NOTE. .� 133 PONTIFEX. Pars secunda (Patru strofe. Lib. 1. Carm. XXI) PWI'S tertia (Nouesprezcce strofe : Carmen Saecnlare) Pars prima (Şepte strofe. Lib. IV. Carrn. VI) Ascanio. Constantinopole, ] 883, Martie. "jrug1,tm ( cămpiile bogate) escitară explosiuni "extraordinare de entusiasm. Această couipu­ n ner�, a lui Philidor pare a fi cea d'intăi in­ "cercare in genul numit Oda-Simfonie, formă "musicaIă, pe care Felicie» David a dus-o la "perfecţiune cu lucrarea sa "Le Desert." "Caterina a II-a a Rusiei a pus Carmen n Saecularc in scenă, la St. Petersburg. Costu­ "murile şi decorurile erau de cea mai perfectă I "asemenare cu epoca jocurilor seculare. Ea "collstruI un templu, anume in' parcul de la "Tzarskoie-Selo, unde mergănd recitanţii, co­ "riştii şi simfoniştii im brăcati in vestminte "Romane treceau printr'o pădure sacră ce in­ "cunjura templul şi duceau căţui, urne şi tri­ "pode in care ardeau parfumuri asiatice şi J>'"smirnă. Toată calea lor era aşternută cu "fiori şi cu frunze verzi." (13) Păstrănd da r i utreagă răndueala acestei dogme, precum o dau iuveţaţii latinişti, am strămutat-o in versuri româneşti şi am 1Il­ chinat-o, cu respect şi recunoştinţă, prea iu­ bitului şi maestrului poet domnului Vasile Alecsandri. Dianam ten ere dicite Virgines Vestra motus agat prece, De la: Phoebe, Sil varurnque potens Diana, pănă la: Dicere Iau des. PROLOGUS (Lib. m. Carm. I) De la: pănă la: De la: Dives proles Niobea magnae, .... pănă la: Laevis Aegigien! Odi profanurn vulgus et arceo! Favete linguis: Carmine non prins Audita, Musarurn Sacerdos Virginibus, puerisque canto! un Prolog de 4 versuri şi un Epilog de 4 strofe. Aşa Heleniue Acron (11) in studiul seu asupra lui Horaţiu şi Jesuitul Noel-Etienne Sanadon (12) in lucrarea sa: les Poesies d'Ho­ race susţin că această splendidă poemă era astfel întocmită. EPILOGUS (Patru strofe. Lib. IV. Carm. VI) POETA. De la: pănă la: Spiriturn Phoebus mihi, Phoebus artern. Vatis Horati. Note la "Jocur'ile Seculare" Sommer şi Aug. Desportes spun că Carmen Saeculare a fost pus in musica de cătră Phi­ lidor şi esecutat pentru prima oară intr'un concert spiritual la Paris, la 19 Iunie 1780. "Cu toate că musicil lui Philidor zic ei e , , "lipsită de vervă, şi de insp,iraţillne, corul Alme "sol (mănos şi falnic soare) şi strofa: Fertilis (1) IAtpe1'calia, serbătorile lui Pan, zeul pă�llJlelor şi al turmelor, se celebl'au la HOll1a in fiecare au la a 15-a zi a Calendelor lui Marte (15 Fevreariel, de cătrăFlaminii lui Pan nUll1it.i: Lupc1'ci. Ei se adunau la piciorul despre apus al muntelui Palatin, unde se afla peştera LU]JM'cal in care se zice că stătuse lupoaica ce 11l'ă,nise pe Romulus şi Hemu8.-Cu trupul gol �i uns cu untdelemn, cu o incinge­ toare nnmai la brau, ei indeplineau misterele ritului lor. Flalll:imts Diahs (cel d'intăi dintre preoţii cultului unui zeu) injunghia o eapră lŞi nn căne. Re.r; 8ac1'Ijicuz.us (un preot eaf'e indeplinea după isgoJlirea Regilor Romei, insarcinarile ce aveau aceştia la sacrificii) atingea ('li un cuţit plin de sănge fruntea fie-cărui Lupercus şi apoi il �tergea cu lănă [134] 134 NOTE. , I II I ! I 1 1. Il 1 ! II l I , I I I il muiată in lapte. Pieile victimelor se dădeau Lupercilor, care tăindu-le făşii se imprăştiau prin ora� in dcue tabere, lovind pe căţi el intălneau cu densele. Femeile mai ales intindeau mănile la flagelare, avănd credinţa că are darul fecundităţ.ii şi uşurării la facere. Lupercalele existau mai nainte de Roma. Ele erau serbători cămpeueşti instituite de Itican.dru. (Un arcadian care la 1300 in. Chr. aduse o colonie de Pe­ largi in Laţiu, fu bine primit de Faunus, regele Aborige­ nilor şi fondâ la poalele Aventillului lăngă Tibrn oraşul Pallantcus numit astfel de la fiul seu Pallus) in onoarea lui Pan pe muntele Palatin. Ele incetare in seculul al VI-lea după Christos din ordinul Papci Gelasie. (2) Saturnalia, serbătorile lui Saturn, zeul Timpului, erau foarte venerate ăncă din cele d'intăi timpuri ale Homei. Ele cădeau in a 16-a zi a Calendelor lui Ianuarie (17 De­ cembre). La inceput ţineau numai o zi, Juliu Cesa. refor­ mănd călindarul le hotări pe trei zile; August le urcă la 4, Caligula la 5 şi in fine unindu-so cu Sigil'lTia (zioa po­ menclor şi a jertfelor aduse lui Saturn) ele ţineau 7 zile. ­ Serbătorile erau publice şi naţionale. Afacerile statului şi ale pilrticularilor se suspendan. Lumea primea visite, işi trimitea darnri şi veselia era oblltească. Pretutinclene mese mari. Sclavii care alergau in toate părţile, erau ca şi liberi, Mnd, măndînd, jucănd şi trăind de una cu stăpănii lor. De multe ori stăpănii şi amicii lor slujeau 1)0 robi la masă. Instituţiunea Saturnalelnr se atribue lui Nnma Pompiliu, lui Tarquiniu Superbul şi consulilor A. Sempronius şi M. Mi­ nucius la anul Romei 258. - O altă versiune arată. că ele da'ează din epoca de aur a lui .Ianus, cănd egalitatea era generală. Ele se celebral! pretutindeni, in Homa, in provincii şi in armată .. Consiliul de la Laodicea interzise prin Canonul 3(,) practica acestor serbători cre!îtinilor. - De la densele ne-au remas totuş tradi\iile serbătorilor Anului nou. (3) Bachanal'ia, serhătorile lui Bachus, zeul Vinului şi al Veseli('i. Se celebl'au in vcchia Homă odată pe an, apoi odată pe lună. Ele se petrecea.u noaptea la lumina torţelor şi la sgomotul tamburelor şi al cimhalelor Phrygiene. La in('eput nnmai femeile luau parte la densele, dar de la 197 ante ehI'. Campanienii �i Etruscii fure şi ei admişi şi adău­ gare pe l:lngă desfrenarea simţurilor şi pe aceea a beţjei. La anul 187 anle Chr. (599) Senatul desfiintâ, .Bachanalele, ajunse a fi un adeverat scandal, dar sub Imperiu ele rein­ cepure cu o mai mare furie. (4) CereaZia, serhătorile constituite in onoarea. Ce'l'e1'ii, zeiţa AgricnJturei, de cătră 1hlltolmn regele Elensiei şi a­ doptate de Homani in seculul al IV al Cetăţii. Matroanele imbrăcate in alb, le serbătoreau in fiecare an in ajunul ide­ lor lui Aprilie (12 Aprilie), priu procesiuni care aretau că­ letoriile Cererii prin lume, pentru căutarea fiicei sale Pro­ serpina răpită de Pluton, zenl Infernl/lui. ]n aceste proce­ sinni se poartă oul o1']Jhic (simbolul cu care se servise Or­ pheu pentru a r0presenta intrnpa.rea puterilor din năuntru şi de fecunditate ale pămentului. Grecii dete1'e pentru res­ pect cătră Orfeu forma ovoiJă pămentului.) Victimele ce se sacrifican erau porcul (duşmanul semenăturilor) harza, be1'­ becul lli o scroafă ingrecată. Edilii drtdean curse şi jocuri equestre in circ. Serbările durau 7 zile. Femeile nu măncau ninJie pănă sara inoptat, intru amintirea postului Cererii pănă şi-a găsit pe fie-sa. (5) Ludi Salim'um, serbătorile date in onoarea lui Mar·te, zeul Heshoiului. Flaminii lui Milrte in număr de 12, păs­ trătorii pavezclor sacre (ancilles). Aceste erau paveze făcute de Numa Pompiliu după modelul uneia căzută din cer. Se făcuse 11 la fel cu densa (pentru ca pe cea adeverată să 'nu o fure tălharii) ce se păstrau in templul lui Ma1.te-G1'a­ divus. Flaminii le purtau prin cetate pc umeri timp de 14 zile. Ei umblau răpede şi săltănd, de unde li se dete nu-. : mele de Sali'i (săltători). In timpul procesiunilor căntan poeme vechi pe care nu le mai inţelegeau nici ei şi care datan din vremea. lui Numa institutorul colegiului acestuia de Fla.mini. (6) Că'rţile sau Oraculele S/:byline erau o colecţinne de prevestiri, păstrate din cea mai inaltă antiquitate Romană in care credeau că sunt cuprinse destinele Imperiului. Si­ byla (un fel de Ursitoare) din Erythrea le compuse şi fiind foarte bătrănă le vendu lui Tarquin Superbul pentru ,;00 Philippi de aur (8000 fr.?) Platon fu cel d'intăi care vorbi despre Sibyla de la Erythrea din Jonia, Solin. şi Ansone cunosc 3 Sibyle : cea de la E1'yth1'ea, de la Sardes şi de la Oumes (in Italia). Alţii mai pomenesc şi despre cele de la Delph'i, Clarcs, AncY1'a, Tibur etc. Cea ma.i celebră din ele fn cea de la Cumes, numită: HCTaphiZa, Demollhd(!, Daphne, .Manto, AmaZphca etc. Oraculele acestea erau eu­ prinse in 3 c{trţi pe care Tarquin le inchise in gropniţa T('m­ plului lui .Joe Capitollinul, sub paza a 2 Patriciani. ]Ilai tă.l'ziu se creă pentru dellsele un Colegiu de Pontifi, in nu­ m0r de 15 (Qllilldecemviri). Aceste oracule se consultau in casuri de calamităţi publice şi după un ordin expres al Se­ natului. Ele era, scrise in versuri greceşti cu doue inţe­ lesuri, obscure, in care ins{t preoţii voeau să găsească jlre­ scripţiuni pentru toate imprejurările. Ele perire la 670 in incendiul capitolului, insă seniltul socotindl1-le atăt de trc­ Illlincioase pat.riei ordonă să se compună altele, care fure adunilte in Grecia, Italia �i Afrien. August le puse in Tem­ plul lui APOJlOIl, zeul oraculelor, de pe muntele Palatin. Ele furc păstrate acolo pănă la 389 după Christos, dind Flavins f:itilicon general lli comite casei Imperatului, le anmcâ in foc, din porunca imperatnlui Theodosin. Se gă­ sesc şi acum diverse ediţiuni ale acestor oracnIe. Betnleins 1545; Castalia (Chateillons) 1555; Ospapoeus (Paris) 1599; Sel'vatu,s Oallus (Amsterdam) 160!J; Reitcmeyel' (Lips('a) 1800; Ale:wnch'e, cu fragmente date de Angelo Mai 1817 şi 1828 şi un Comentar şi o Traducere latină in versuri, Paris, 1841--56, 2 voI. in 8°. (7) An Embalism:ic. Grecii cei vechi se serveau de anul lunar de 354 zile adăogendu-i la fir-s'Lre 2, 3 ani, spre a se apropia de anul solilr de 365 ziIr, Găte o lună ăncă, pe care o numeau e'lll.bolis ?nOel!S. ne aci aumele anului acestuia. (8) Quindecem.v'i1·i Sacrisjac/:/In!ll,s, Colegiu de 15 preoţi insii.l'cinaţi de a păstra cărţile Sibyline. La inceput el fu nnmai de 2 Patridani (cluumviri), dupit intocmirea lui Tar­ quiniu Superbul. La 388 ei fure zece (decemviri), din care jumetate plebei. In vremea lui :::>ylla ei devenire 15 (quin­ decemviri). Tn timp de resboin numernl se urcfL pănă la 60, fii.rlÎ, aii.-şi schimbe numele, apoi scăzure cal' la 15. Ei erau aleşi pe yiaţ[t in Comilii pe triburi, aveau o dtpctenie numit.ă Magiste1' Colegii şi plll'tau toga pl'etexta (toga cu o largă bandă de purpură pe margine). FlIllr(iunca lor cOl1sista. intru a deslega ol'aculele Sibyline, a ordona sacrificiile şi expia- [135] NOTE - ODĂ LUI ALECSANDR1. ias ţiunIs, pentru a intimpina şi alina mănia Zeilor. Ei pre­ sidau jocurile- Seculare. (9) Terentusn un loc din cămpul lui Marte, in vechi" Romă, unde se celebrau o parte a jocurilor Seculare. El era in partea despre Nord a cămpului pe malul riului Tibru. (10) The Wor'ks of Horace with Explanatory N otes by Charles Auihon L. L. D. London 1835. - Epodon Liber. pag. 272. (11) Helenius AC1'on comentator latin, care trăea la fi­ nele seculului al XIV. E cunoscut mai alos prin comen­ tariul seu asupra lui Horaţiu, foarte preţios per.ssu studiul amerunţ.it şi foarte bogat in note a operelor poetului latin. Publicat la Milano la 1474 in 4°. (12) Căl'ugâ,1"ul Jesuit Noei-Etienne Sanadon, născut la Roma 1676, mort la Paris 1733. Profesâ mai intăi retorica, fu apoi Preceptorul Prinţului de Corti �i la 1728 Bibliotecar al Colegiului Louis le Grand. De la dănsul au remas: Car­ minun Iib. IV. Paris 1715 in 12: şi o traducere a lui Ho­ raţiu (Les Poesics d'Horace) 1728 in 4'. 2 vol. - 8 val. in 12. In această lucrare a aşezat el bucăţile in ordin chro­ nologic şi a dat note şi esplicaţiuni foarte fidele, foarte bo­ gate şi ingenioase. Această carte este stimată de cătră in­ veţaţii latinişti. -- Un călugăr Dominic "le pere Matteo Fiavi", mi-a tăcut bunătatea de a mi-a imprumuta, pe timpul stu­ diilor ce am făcut la Constantinopole asupra lni Horaţiu. :f�i aduc aici cele mai călduroase mulţămiri. (13) Horace-« Odes et Epodes. t. 1. Paris. Hachette 1872, Domnului Vasile Alecsandri. ODA II. Ahue sol, possis ni hil Urbe Roma Vf sero ru ajua I C u r m e n S u acu] a re. Latina gi nte e Reglnn r Imnnl Latinitn}iL 1. Era in culme timpul vechiu Al falei strămoşeşti, Cănd Roma sfăntă stăpănea Hotarele lumeşti, Cănd vulturii sei neinvinşi Duceau dintr'un avent , Pe Cesarii nemuritori In cer, de pe păment Şi legile eu braţ de fer Legau de-a ei mărire, In faţa Zeilor păgăni, Intreaga omenire! Atunci, atunci strălucitor Ca 'n zi de serbătoare, Cununi de raze-i impletea Pe frunte măndrul soare Şi de pe dealul Palatin, Din mersul seu oprit, Veghia asupra ei cu drag De farruecu-i vrăjit. Atunci Apollon şi Vulcan, Diana, Zeii mari Luptau alături in resboiu Cu-a ei legionari! Din năsdrăvanul lor fuior Doar Parcele fatale, . I-au tors nemlădiosul fir Al veciniciei sale Şi 'n cartea lor de prevestiri Sibylele i-au dat, In cursul verstolor lumeşti Meniri de Impărat l Oh! timpuri mari, de mari credinţi De fapte şi măndrii In pieptul lumii uriaş A voastre mărturii, Neperitoare amintiri, Puternic le-aţi săpat! Aşa, cu-al vostru nume sfănt Şi faima v'am păstrat, Aşa, din neam in neam, in noi Crescut-aţi cu iubire, Aşa, purtăm cu capul sus A voastră moştenire! In zioa cănd din Capitol Eroica fanfară, Chema-va eal' in jurul seu Pe cei cu dor de ţară, De Iăngă Dun�ire, Balcani �i Nistru, şi Carpaţi, [136] '1 I' I 1 I 1 i 1 ; I I. ! , . iS6- Va alerga intr'ajutor O armie de fraţi Şi va vedea atunci din nou Cel soare cu ochi mari, Că in nepoţi ăncă trăesc Străbun ii legendari; Eal' de pe culmile de munţi Şi mările albastre Reinvia-vor ca 'n trecut Ecourile voast.re Victorii, Libertăţi, Măriri A neamului Latin Şi steaoa-i măndră. va luci Din nou pe cer senin! Sub cerul ei plăpănd şi cald, Pe sin de doue mări Italia, blănd colţ de raiu, E plină de 'ncăntări. Din verful munţilor ei nalţi In codri şi 'n cămpii Mănunchiul e tot mai bogat De flori şi de ochi vii, Şi 'n piepturile de viteji, La zile de furtună, Duioase căntece de dor Şi de iubit răsună! Ca primăvara este ea, Pe plaiurile vieţii, Comoara găndurilor mari, Limanul tinereţii; Căci pare c'a răpit din cer AI măestriei foc Şi frumuseţile pe rănd S'au prins cu densa 'n joc, Aşa pământului uimit Sverlit-a 'n calea ei, Cu mănă largă de stăpăn Eroi şi Dqmnezei, Aşa păstrănd veetmentu-I alb Şi fruntea de virgină, Ducend cu braţul ridicat Făclia-i de lumină, ODA LUI ALECSANDRi. Ca o zeiţă va paşi Prin secolii măreţi Intr'ull cortej strMucit De preoţi şi poeţi! II. Romulae geuti date remque prolemque et decus omn e l Gu r m e n Sa.eculal'e. Sp irf tum Phoebus mi hi , Phoebu a nr-tern Curminfs nomenque dedit poetae! Cart. IV. Oda VI.-Horatiu. Poporu 'n gloate adunat Tăcut stă şi smerit In faţa rugului aprins Al zeului iubit! Quindecemvirii cei betrăni Boi albi jertfesc, pe rănd, Asupra Romei protector Pe ApolIon chemănd, Cu crengi de dafin şi maslin Romana tinerime, ( Băeţi şi fete, stau in chor Departe de mulţime; Horaţiu, maestrul poet, In fruntea lor apare Ţinend cu lyra-i ritmul sfănt Căutării Seculare. - Cu dorul Neamului Latin De vecînice măriri, El poartă păn' la zei in cer A Patriei meniri! Poetul, suflet ari pat, In falnicul seu sbor Le-a inchinat pămăntu 'ntreg Dănd Roma 'n grija lor! ... ­ Acum Pontifii credincioşi Din templu se coboară Şi lăngă Tibru pe Terent Mistreţul ei omoară; Apoi ingroapă in adănc Al jertfelor altar, Ca să remănă drept prinos La alt joc secular! [137] ODĂ LUI ALECSANDRI - CARMEN SAECULARE. 137 Din umbra Ieagănelor vechi Pierdute in povesti, Popoarele s'au ridicat Pe treptele lumeşti, Brăzdăndu -şi largă calea lor Prin dalbe vitejii, La glasul viu şi bărbătesc Al măndrei Poesii! In cerc de Regi şi de Eroi Poeţii merg cu fală, Sunănd l'a nemuririi porţi Căutarea triumfală Acelor fapte omeneşti Ce stau strălucitoare, Inscrise 'n cartea de oţel A vremii viitoare! - Sunt fericiti acei ce nu , Menire pe păment De-a inălţa pănă la cer O lume c'un cuvent ; Ah! dar menire n'a mai stat O alta făr' de preţ Decăt a celui fericit Măestru căntăreţ, Ce, ca poetul strămoşesc, Prin falnica-i căntare Serbătorit'a cu noroc A Ţerii înălţare Şi inchiuănd-o pentru veci Vai Libertăţii Zei, Cu vitejia-i buciumâ Măre] destinul ei! De mult trecut' a faima ta, De-al ţerilor hotar, Cum a trecut pe-al verstei sbor Şi imnul secular; De lăngă Mare păn' la Prut Dili Tisa in Ciahlău Resună 'n piepturi Romănesti j Duios căntecul teu, Precum in Roma, la Sabini Şi la Lucani şi 'n Laţiu COllV, Lit. au. XVII No. 4 c. 18. Gingaşă-odată resuna Căutarea lui Horaţiu l Eal' Doinele-ţi pline de dor, Smăltatele Pastele Şi strălucirele Povesti Au pus cununi de stele Pe fruntea-ţi largă de poet, Pe care 'n zi de maiu Ursita descăntănd sădi Un farmec rupt din raiu. Deatuncea dulcele teu vers Mai tener şi mai blănd, E purtător de măngăeri In suflete intrănd ; Deatunci in jurul tău cu drag Remăn toţi in uimire Şi ascultăndu-te iubesc Şi cred in fericire, Eal' voi, cununi ele raze vii De dafin şi maslin Trimiteţi, Muse elin Olymp Poetului Latin! Ascanio. Constantinopole, 1883, Marte. Cannen Saeculare, rnOLO GUS. Pontifea: Daţi in lături pe nemernici! De multime mă feresc! , Preot inspirat de Muse, O căutare pregătesc Pentru tinere fecioare şi copii nevinovati. Nimeni n'a mai auzit-o, tăceţi dar �i ascultaţi! (1) [138] 138 CARMEN SAECULARE. P ARS TER'J'IA, (21) C01' de Meţ'i, Oh! Phoebus! tu Diană, a cedrilor Regină! Păreche mult iubită, isvoare de lumină, Podoabe minunate ce străluciţi in cer; Daţi rugăciunii noastre prielnică -ascultare Şi impliniţi-o astăzi la sfănta scrbătoare, Cănd in a JOI' scriptură Sibylelc ne cer, (22) Ca tineri fec.orelnici şi nobile \ irgine, (23) La Zeii ce ţin Roma ş'a ei şepte coline (24) Să 'nalţe o căntare l CO?' de /Jdeţi ş'i de fete, Mănos şi Falnic Soare ce zilei dai viaţă, Ce cu-al ten car de aur, pe bolta cea măreaţă Te-ascunzi, luănd lumina, ş'apoi din nou resari Acelaş şi mai tăner, mai bun, ca niciodată! (25) Dea Zeii să nu 'ntimpini nimic, in lumea toată, Mai falnic decăt Roma, cu ochii tei cei mari! Frunţile 'şi impodobesc! Voi băeţi, Tempea (17) slăviti-o fii dati laude mereu' � . \ , Leagănului lui Apolion (18), apoi umărului seu Cel frumos, ce poartă arcul lăngă lira cea fră­ ţească (19), Imn cu toţii inălţaţi! EI, petruns ele ruga voastră, pe popor o să ferească Şi pe Principele Caesar de resl.oiu 'ngrozitor; Ciuma, foametea cumplite le va duce Perşilor Şi Britanilor spurcaţi! (20) Fetelor slăviţi pe Zen, cea cu riuri indrăgită (13), Zina coamelor de codri, cu cari Adjidul(14) umbros, Cragul (15) totdeauna verde, Elymanthul (16) ne­ guros Zeu măreţ! pe care neamul Niobeei (2) sumeţite, Pentru vorbele-i trufaşe te-a găsit resbunător, Tu, ce-ai pedepsit cu moarte pe Tityu (3) cel răpitor Şi pe Achille din Phtia (4), al Troadei strălucite Mai aproape 'nvingetor. . _ Cel d'intăi printre răsboinici, -l'ai sdrobit lup- tănd cu tine! El, deşi fiul Thetidei (5), Zea undelor marine, Cu-a lui lance 'ngrozitoare războit' a in zadar Şi cutremurat'a turnuri pe-al Pergamului hotar; Căci precum un brad puternic cănd securea il loveşte Ori ca chiparosul negru ventul cănd il sprăvăleşte, Astfel a căzut, sub măna-ţi, lung pămentul coperind Şi in pulberea Troiană capu-i măndru odihnind! - El n'ar fi primit să intre in a calului largi şale, Sfăntă danie Minervei dusă de inşelători, Cănd Troianii, vai de dănşii, se aflau in serbători Şi cănd la Priam la. curte desfătările regale Imbătau pe jucători! La lumina zilei insă, - pentru cei invinsi cumplită­ O! durere! O! cruzime! el cu inima 'mpietrită, Ar fi asverlit in flacări, la mănia Grecilor, Pe copii smulşi din leagăn şi din sinul mamelor, Dac' al Zeilor Părinte, inclinănd spre indurare La a Venerii gingaşe ş'a ta rugă de iertare, N'ar fi dăruit Eneei, alte ziduri pe alt plaiu, Ridicate cu menire mai prielnică de traiu!- Tu, ce-ai dat lira să cănte Thaliei (6) armonioase, Tu, ce 'n undele lui Xantho (7), peru-ţi galben re- cereşti, Phoebus, Zeu al tinereţei, straja căilor lumeşti (8), Fă, ca Musele Latine să rernănă glorioase, Tu ce Musele iubeşti! (9) PARS PRIMA, P ARS SECUNDA, 1 ' I 1 I , ! Căutaţi tinere fecioare pe Diana, lăudaţi Voi băeţi pe Cynthianul (10) cu peri galbeni ne­ tăiaţi (11) Şi pe mama lor Latona (12), cea atăta de iubită De Pttrintele Ceresc! CO?' de [etc. Şi tu, ce ('.11 blăndeţă soseşti la timp a nume S{t scoţ.i din sin copii, buni de venit in lume , , [139] CARMEN SAECULARK 13H Ilithio (26), ori dacă voeşti a te numi Lucină, Genitală (27), Zeiţă, ocroteşte Pe mame şi copii cu bine fă-i a creşte Şi dă-le fără număr putere a se 'nmulţi ; Ear legea căsniciei de Senatori dictată (28) Ajut-o, ca să 'nceapă femeea măritată Copii a plămădi! CO'!' de uâeţi şi de fete. Aşa, statornic cercul de ani o sută zece Aduce-va mulţimii ce ride şi petrece, Aceleaşi cănturi sacre ş'aceleaşi serbători De trei ori in zi albă şi noaptea de trei ori! (29) - Şi voi eterne Parce cu vorba neclintită, A căror prevestire odată făurită, Mergend s'adevereşte de soartă necurmat, (30) Adăogaţi acuma la cele căştigate Şi alte bunuri noue l - Cămpiile bogate De holde şi de turme, pe capul nestimat Al Cererii să pună cununi de spice pline, (31) Eal' apele şi ventu 1 să 'ngraşe căt mai mai bine! Apollon, blănd şi dulce, in laturi ateu-ţi pune (32) Ş'ascult' a tinerimii Romane rugăciune! Cor ele [etc. Regină, printre stele cu discul argintiu, (33) Oh! lună tu, ascultă al fetelor graiu viu! CO'!' ele ucteţi şi de [etc. Şi dacă Roma este a voastră aşezare Şi cetele Troiane, sub tainica 'ndemnare A voastră, mănecat' au pe-al Etruriei mal Şi părăsindu-şi ţara şi vetrele străbune, Ilităndu-şi Zeii casei, purtaţi de vănturi bune Venit-au cu Enea, scăpat de-al Morţii val; Şi dacă fără teamă deschisu-le-a el cale Prin focurile crunte a tristei ţerii sale, Pergamului fatal Şi le dădu aicea mai mult decăt perduse; (34) Puternici Zei! (35) junimii cuminte şi supuse Daţi harnice deprinderi, eal' betrăneţel daţi, In Iiniştea-i, odihnă, şi Zei, Imperăţie Poporului lui Romul să-i daţi şi 'n bogăţie Cu gloriile toate, eroi nenumăraţi! - Eal' celui ce se trage din viţă strălucită, Din Venus şi Anchize (36), la ruga lui smerită, Ducendu-ve ca jertfă doi tineri albi juncani, (37) Să-i daţi ori ce v'o cere, căci seamăn el nu are In luptă cu vrăjmaşii, şi-i plin de indurare Cu cei ce cad in măna-i învinşi, dintre duşmani (38). Cor de băeţi. De mult stăpăn el este pe ţermuri şi pe ape! Din braţul lui puternic, cel Parth n'o să mai scape, El tremură acuma de-a Romei largi securi; (39) De mult şi Indianii şi Schi ţii, altă dată Atăt de mândri duşmani, sub măna-i ferecată Ca să-i asculte voea, aleargă din păduri! (40) COl' ele fete. De mult Onoarea, Pacea, Increderea antică, Virtutea şi Credinţa, ce stau ca o nimică, De lung timp părăsite, acum eal' se ivesc Şi A bundanţa varsă din Cornul ei ceresc Pe noi, comoara-i toată! (41) Cor ele Meţi. Eal' Phoebus Augurul, in măna cui luceşte Un arc plin de lumină (42), el care se iubeşte Cu cele nouă Muse (43) şi ştie-a vindeca Cu meşteşug prielnic a trupului bolire; (44) [140] CARMEN SAECULARE - NOTE. f l' i 140 Pe Palatin deasupra să 'ndrepte-a lui privire (45)' Şi cu noroc să ducă, prin bunătatea sa, Romana-Imperăţie şi Laţiul s'ajungă La veacuri fără numer de fericire lungă, La timpuri de mărire! COT ele fete. Diana ce Algidul şi A ventinul (46) ţine Să implinească ruga Pontifilor (47) şi 'n bine S'asculte-a tinerimii glas blănd şi rugător! C01' de băeţi fi de fete. Dar J oe şi toţi Zeii (48) ne-au ascultat căutarea. Aceasta e speranţa, aceasta- i consolarea Statornică şi bună, ce feciorescul chor O ia, plecând a casă, el ce-a 'nveţat să cănte, Lui Phoebus şi Dianei azi laudele sfinte! E]) IL O G U S. Poeta. Apollon mi-a dat scânteia şi aventul Poesiei, El mi-a zis Poet pe nume şi măsura armoniei Versurilor, el mi-a dat! (49) Oh voi, nobile fecioare şi tu dragă tinerime, Care prin părinţi ilustri staţi deasupra de mulţime, Voi pe care v'au luat Măndra Zee de la Delos sub inalta-i ocrotire; (50) - Ea care opreşte 'n goană, cu-a săgeţilor lovire Jclerii, Cerbii alungaţi- 'fineţi ritmul de la Lesbos (51), vechiul rit păs­ traţi-l bine Şi cu degetul pe lir{t cum lovesc pri viţ.i la mine, (52) Cănd o fi să lăudaţi Pe-al Latonei fiu puternic şi pe-a nopţilor Regină, Ce duios ne luminează. cu crescenda ei lumirdt, (53) Care spornică, belşugul el revarsă pe cămpii Şi in calea lor preface paşii lunilor mai vii! - Mărităndu-te copilă (54), poate c'ai să zici odată: "La Serbarea Seculară (55) eu am fost şi am căutat "Zeilor căntecul sacru ce cu drag au ascultat; "Ear măsura poesiei şi mişcarea-i regulată "Chiar Horaţiu m'a 'nveţat l" (56) Ascanio. Note la "Cannen Sacculare"; (1) Oda r. Cartea III. - Quomodo vita beata efficitur. (2) Niobea era, după Homer, fiica lui Tantal (Regele Si­ pylei in Phrygia) �i sora lui Pelops. Ea luă de soţ pe Am­ phion, regele Thebei :şi avu 6 fete şi 6 băeţi. Ingămfată de aceasta, ea rise de Latona care avea numai 2 copii. Apolion şi Diana răsbunare pe mama lor, ucigend cu săgeţi pe copiii Niobeei. Zece zile remasere cadavrele lor neingropate şi Niobea-i plănse amar. Zeii o transformare in stincă de uude lacrimile ei cursore isvor! (3) Tituu, un uriaş care voind să se dea in dragoste cu Latona, fu ucis de Apollon �i de Diana. Aruncat in Tartar intestinele lui, care creşteau mereu la loc, erau măncate de un vultur. (4) Phiia, oraş al Pharsaliei, capitala Phtiotidei la re­ sărit de Pharsale, patria lui Achille. (5) Theiis, o nimfă a mării, fiica Neerei şi a lui Doris, nepoată a Thetidei, Zeiţa mărilor cu care e confundată adesea. Ea avu de soţ pe Pelcu, regele Pbtiotidei şi a fost mama lui Achille. La nunta ei Discordia aruncă mărul, pe care apoi Paris el dete Vcuori i ca preţ al frumuseţei. (6) Thalia, a 8-a musă, care presida comedia şi ospe­ ţele. Ea e representată snb chipul unei fecioare nebunatice cu coroană de iederă pe cap �i ţineud in mănă o mască. Thalia se mai numea şi a doua dintre Graţii (cea de bu­ curie, cea veselă), celelalte dane surori eran Aţjlae (strălu­ cita) intăia şi Enfms'ina (bucuria sufletului) a treia. (7) Kantlio, riu al Lyciei, care curgea pe lăngă un oraş azi numit Etaiesidc. Să nu se confunde cu Xantul (Sca­ mandrul) care isvorea elin muntele lela şi curgea prin Troia. (8) Intre alte atribute Apollon era socotit a fi �i protec­ torul cllrăţ.eniei căilor publice �i paznicul lor: Homanii el numI deei AgY'ieu ele la cllventul grecesc o:'(ul,x=drnm, uliţ.ă. (9) Această primrt parte e inceputul Odei a VI-a din Cartea IV. (10) Cynthus era un munte pc coasta ele reşărit a in­ snlei Dellos, pe v6rful dtruia Latona. născu pe copiii şei. De 3.colo vine numele lui A�)Qllon. [141] NOTE. 141 (2(j) Intre alte atribnte ale Dianei era �i acela ele a a­ sista la na�t.el'ea copiilor, sub această faţii i se Mtdca nu­ mele de I1yt.hia. (27) Luci/ta, nume dat ele Homani Dianei ca zeiţă a lu- mi'1ii, a vietii, din lux. - Ocr'âLalâ tot nume a.l Dianei ca zeiţa facerii copiilor. (28) Legea J nlia, de '1I1C1.1·itancli,; onlinibt!s editată cu căţ.iva ani mai nainte de celebrarea jocurilor seculare ele la 736. Prin această lege se irnpnnea. grave pcnalit[lţi celiba­ tutui, avimil ca lle \'cop a incl1rajn l'c popor la căsătorie, pentra a repara golurile �i sdnmeini'll'ile aduse in familiilc Homane, de cătră măcelurilc resboiului civil. (29) .Jocurile Seculare, rare se repetan după porunca Si­ lly1elor la fiecare 110 ani, ţinean trei zile �i trei nopţi.­ :tIumerul trei, de altfel avea �i o insemnătate mistică, din causa intrcit.ei personalităţi a lui Apollon (A]Jollon, Phoebus, Soarele) a Dianei (diva triformis; Dia11a]le pălllcnt, Luna in cer şi Hecata in infern) �i a Parcelor (Clotlw, Lachesis �i Atropos). (30) Cei vechi credeau că la na:şterea fiecărui om Var- cele i'i regula.n firul dest.innilli lui �i că această menire 1'e­ m,u1Ca totdeanua statornid" de ari calificarea ]Joetnlui de YC'r((CG8 Pm·ccs. (31) Aceea ce se oferea indeohşte Cererii, Ja sacrificiu. lel::!) Apollon tiind i�i avea arcul dest.ins era blăncl, in­ gă,duitot', paGlllit.:, bun la inim't; aC(�asta insemna că el, cles­ urăcănclu-se de calitatea sa l'esboinică, redevcnea Zeul vieţii, a luminii, a tineretii, deci a bunătăţii. Cănd era inslL mă­ llios şi intindea arcul să. arunce săgeţi, atunci el era teriiJil :şi imprr,ştia cinma cu lovitlll'ile sale. Aceast.ă invocare dar este adresatft lui Apollon pentru a-l indupleca �i a-l aVl' Cll lllrtlldeţ.1\ ascultă.tor al rugăciunii ce-i inălţ.au. (33) Jocurile Secularc se celebran totdeauna in cele d'illtăi 7.ilu ale lunei none. Aceasta este o alusinnc la forma ce imbracă Diana. in acele momente. (34) AlusiuJle la cetele Troiane care, după CUIJl oJlun cro­ nicarii, �i-au p[u·{,sit vdrele str:tiJllIll: �i an venit, dup[, s1,,­ tuirea ol'aculnllli lui Apollon, să se st.atornicească in ltalia ===--------- l\� Ima:.;illc a evolnţiunii soarelui pe cer pentru a p1'o: 1 duce zioa oi noapte[t şi a reaptlri' după ce a I,unc pare ca ostenit ma� tenel' �i mai strălucitor decăt niciodată. Dall­ I chet il: Prologul operei sale Hesione (făcută la 1700, pusă \ in mnsică do Ancke'i Onll1Jl?'CI. Hî60-1744), fAc8ncl alusiune la ".Joclll'ile Seculare" zice cu privire la aceste versuri: "Pere des saisono et des jonrs "Fais naitre eu ces climats un siecle memorable; "Puisse ,\ sos ellllemis ce pcuple redoutable ,,:D:t.l'e it jamais heurcux et triompher toujonrs! "Nous avous it nos lois usservi la vidoire; "Aussi loin que tes feux HOUS l'ortons notre gloire; "Fais dans tout l'UnÎvers craincll'e uotre pouyoir "Toi qui vois lOut ce qui respire, "Soleil, ]Juisses tu ne rien voil' "De si puissaut que cet empire!" (11) :Espl'cbinnc aretănd eterna frumuseţă şi tinereţă a lui Apollon. (12) Latona, fiica 'I'itauului Caeus �i a Titanidei Pnebes, e mama Dianei �i a lui Apollon. Ea fu foarte iubită de Joc şi din această causă prignnită de Junona. EfL pribegl pest.e tot pămentul, fără a găsi loc prielnic a naşte �i se opri in insula Dellos, e�ită intr'adins din fundul mării �i spri­ jinită pe patru coloane. Junona totuş trimise asupra-i pe halaurul Pithon pe care Apollon insă - in vel'stă ele patru zile _ el ncise _ cu să.geţ.ile. Cultul Latnnei era foarte res- p{\l1dit la Greci. (13) Diana ca Zeiţa v(�netorilor eri), protectoarea isvoa- relor celor recoroase. (14) Alg/:du.l lanţ. de munţ.i in Laţin, care se intindea de la Tusculum �i Velit.l'<� pănl' la ])renestr, renumit prin pă­ durile şi lJăşU11ile sale. El fu primul sanctuar al Dianei. (15) C1'C(,g/ll, munte in. Lycia la Sud-Ost intre Pat.ara �i Telminus, era un vulcan stins representănd se zice pe Chi­ mera (monstru n{tscut din Typhon �i ]-'ehidna)]lf' care Bel­ lerophon călare pe Pegas, o llcise din ordinul lni Iobates, regele Lyciei. (16) E'i'Y'lJwnthnl, munte intre Arcaclia �i EJida şi-a luat numele de la un fiu al lui Arcas (copilul llli .Joe �i a Ca­ leistei) rege al Pelasgici, care de la densul se �i numi Ar­ cadia. El aVI't de soţie pe Dryada (zeitate a pădurii). Erato, Arcas �i Caleiste au fost schimbate in nr�i, formănd in cer constelaţ.iile Marei �i Micei Urse. El inveţa pe sllpu�ii sei să tom'dt lăna �i să cultivcze pămentul. �17) Tcmpert, o vale d(;licioasă a Thesaliei la Nord-Est intre Olymp �i ()sa pe marginile riului Pcneu. Tempea era �i o vale in Beotia. Acolo era un vestit templu a lui Apollon şi locul de intrunire al Mllselor. (18) Insula Delos, intre Cyclade, azi se nume�te Dili ori Scl'il'i şi se află la Nord de Npxos intre H,hemea �i Mycene. (19) Lira. fu inventată de Mercur (fratl1 CI! Apollon după tatăl 101 Joe) din carapacea unei broaşte ţ.estoase. El o dete lui Apollon in schimbul �tiinţ.ei profetice. (20) Aci nu e vorba de Perşi (pe �ttll1ci Jlecunoscuţ,i) d de PartlJi, care impreună, (:11 Britanii servesc poctului a a­ reta marginile Imperillllli Haman de atunci, la Apus �i Hcsărit. (21) Căntarea. care formează partea a. Tn-a este faimoasa odă numită Ca,r"men Saec'ulare, in edil.iunile Cllrcutc a.le 0- delor lui Horajill. (22) Versurile SiiJylille privi toate la aceste serbători se gresesc conservate in Historia H.omana a lui Zossimus (edit. Reitmeyer-Lipsca, 1781 ido S". şi Varis 1778 in40) rart. 2 6 pag. 109 et scqq. Ele se mai găsesc ăncă intr'o formă mai corectă in comentarirlejasupra lui Horaţiu de Mitchcrlich (ed. Lipsea, 1800, voI. 2). (23) SiLylele cereau ca br,eţii �i fetele care compnneau acest chor să aibrt ăncă in viaţ�, pc amendoi părintii lor, adică să jie pat'l'imi et mat1'l:rm:. (24) Alusiunc la cele RC'lIte dealuri pe care este c1ădită Horna. . ) l' • î � , [142] .� 1 ii li·,t, " u " ...... 1855. BĂILE DE LA SLĂNIC. III. ----='=-=== (49) Poetul fn.ce această rugăciune cătră Zeul Poesiei in faţa corului de fete ryi de băeţi care era pus sub ascultarea lui la eelebrarea serbătorei. (50) Diana era patroana moraJiti'tţ.ii şi a purităţii. (51) Hytmul Saphic, Sapho era din insula Lesbos. (52) Il! textul latin se zice pollicis icturn. pentru a es­ prima acţiunea degetului cu care Podul avea să ţină ritmul căntării sale pe coardele lirei. (53) Alusiulle la diversele patraturi ale lunei. (54) Poetul ti voit in această din urmă strofă să dea un ultim indemn, tinerimii ce se afla imprejuru] lui la această sel'băt.oare, de a se conforma. legilor şi obiceiurilor antice in privirea Serbării Scculars şi a consfinţi printr'o căsătorie norocită participarea sa la densa CWorks ofHorace-London 1835. Cart. IV. Oda VI. Nota 41). -lJcşi această serbare "enea, după datinile Sibyline, la fiecare 110 ani, cu toate acestea era Illl sc numea altfel. I Jifercnţa venea precum vom vedea mai la vale, din intrebuinţarea anilor lunari, care dădea totdeauna o diferelJţrL in minus la socoteală in comparaţie cu anii ordinari. (56) Docil":s j]i[odaru1/l. Vatis Homti, prin modoruni se inţelege aici chipul cum trebuca să cănte poesia, după re­ galata mişcare a ritmului consacrat. SCHIT�j DIN MOLDOVA. *) Dac{t, trăind in Germania, te simţi cam bolnav sau nu mai vrea stom'H;hul să-şi facă datoria cu buna sa regulă obicInuită -lucru de care să fe­ rească Dumnezeu pe ori cine, EI care dărueşte şi păseriIor de prin aer o mistuire bună - atunci ceri un sfat doctorului, şi acesta-ţi răndueşte isvorul de Utmăduire rare te va pune earăş in picioare. Pe li'mgă haine şi rufe mai iei cel mult şi pe au­ torul teu de predilectie cu tine te sui in drumul , , I de fer, pui miiniI\:' in buzunar şi porneşti cu cea *) ��;;;- -6;;nv. Lit. voI. XVI p. 12* şi 305. pe coastele Etruriei. In această irrvocaţiune este cuprinsă �i Diana, care după spusa poetului, a contribuit la intemeerea,(, Romei impreună cu fratele sen. (35) Diana şi Apolion. (36) Cesar Octavian August, despre care e vorba aici se pr,'tindea scobori tor din Enea, care era fiul prinţului Traian Anchise şi al Venerii. (3i) După datinele Sibyline boii antalonilor. Eu insumi nu-mi putui strlpfml risul ctlnd o oglindă o!Jraznicrl iUli a.retft tigUJ'u lI1ea cea caraghioas[t. Dar din toate mijloaeeele ce pot incălzi pe un 0111 uel �i ingheţat, (:el mai hun este o stringere de mfllltL ctllduroaslt. Nu me pot opri de a spune mereu acela� lucru: primitor ca Romănul cu greu mai poate fi altul. Am fost eflutaţi şi ingrijiţi cu neo!Joseală, �i ne simLil't�m in acel !Ilie eel'C intocmai , ca la noi a eas{l. Dupfl o noapte petrecuUi, minunat de bine, ri­ dicai perdelele ee le groase de la ferestrele odttei mele de eulcare, spre a vede ce se petrece afară. Turna mereu cu găleata! Ori c{tt de bine ne-am fi aflat in casa aceea, tot nu ne putea fi plăcut sit ziLbovim prea multă vreme acolo, mai ales dmd ne gflndeam la cutiile cu p(tl{,rii, la sadi de făintL Conv. Lit. an. XVII No. 4.c. 19. şi la saltele. Deaceea d'intăi raze de soare C'( remaserem ăncă a doua cută şi inteligentă, spr să se facă mai omenos, zi ear{,ş la băi, stăpănii şi cu pui fripţi pentru 'c;ia oară �i eu � . Vre-o şesesprezece fălci de pădure mi­ nunată �e pr[tp[tdiseri" cănd veni o ploae mare şi sfirşl toaUi istoria. Dac[, se lIIai gospoclrtreşte (ll1c[t ciiţiva ani iu felul acesta, apoi n'o să mai l'ent{te un singur pom in acea vale stincoasă. Dar e vreme să sfirsesc descrierea vietii de la , , Mile Moldovei. Dac{t s'ar intămpla sti aib,\ ceti­ toml puţin{t plecare pentru lucrurile deosebite, trebue sii-şi zicri: "Tot aş vrea să vecI �i eu odat(t asta. Mie mi s'a inUtmplat ceva �i mai ciudat: cu toate nevoile de care am vorbit aşa pe larg m'a� mai intoarce cu plrlcere la SIănie! Aceasta arat ii adevcrul a trei lucruri pe care trebue Slt le recu­ noască ori cine ar vrea sit facă aceastiî, căletorie: SCHl'P� DIN MOLDOVA. 154 pentru toate lucrurile intristătoare pe care le poartă in sinul ei, şi părăul insoţeşte căntecul cu şoaptele lui. Multe din momentele petrecute in felul a­ cesta mi-au remas neuitate. Bărbaţii găsesc o petrecere plăcută venăud in munţi, mulţi işi aduc cănii cu denşii, mai toţi ţc­ ranii din valea aceea sunt venători, şi se desfă­ şură o icoană resboinică foarte vie cănd se urcă toţi pe munţi in sunetul puştilor şi al trirnbiţelor. Venatul nu lipseşte: ain spus mai sus că urşii se coboară adesa pănă in vale f'i strica urădinile te- '( b , ranilor. In toamna anului lS&& se intămplă un lucru foarte ciu lat. La o mică depărtare de Mi se află un tapşan acoperit cu verdeaţă, unde merg din cănd in cănd chiar persoanele de la Mi; de-o parte se inalţă muntele despărţit de restul lumii print'un părete stincos; locul acesta e intrebuintat de ciobani pentru stănă : turma e lesne de păzit, fiinnc{t nu se poate ajunge la densa decăt dintr'o singură parte. Din cei patru ciobani, trei ll1erg in vale pentru a acluee făină si sare· unul sing'Ul' , , remăne inaărht. Eat,{t că intr'o sară incep c{tnii de­ odată a urla şi a se asvcl'li spre intrarea stănei; ciobanul se ia după denşii şi vede la lumina lunei un urs, sUmd drept ca un par dinaintea lui. El scoate cu hotărire securea din cllimir şi o ridicft in sus ca să lovească, dar in aceeaşi clipi, cI �j apucft 'lighioaua in braţe şi-i vîri unghiile in u­ meri. Acum se incinse o luptă pe viaţ[t �i pe moarte; c[mii apucii in adevcl" orsul pe dinapoi, dll;r ursul căzend, trage şi pe cioban cIupit den­ sul, şi om şi dobitoace se rostogolesc unii peste alţii. Groaznic resună urletele crăucenei lupte, de la un deal la altul. Luptătorii se mai scoam a doua oară in picioare, dar deodaEt simte ciobanul că nu mai are pe ce sa-şi propteasd piciorul, duşmanul seu i�l tărise in fierberea luptei pitnil. pe marginea pr{,pastiei; illcolţit de căni el mai face uu pas inc1{trăt �i all1(�l1floi cad in prăpastie. S'ar lmte oare crede c{t ciobanii, intorcendu-se la stănă au mai găsit pe tovarăşul lor i1l viat,ă? Ursul z[teea cu capul smr:lmat sub dClIsul si-I tillea . , ăncă leşinat in braţe; ciobanul era mrlL indoeal{t sdrobit, dar nu era pc moarte. Dus la spitalul din Tergul-Ocllei, se in;:;ănătosi l)este căteva luni , , in urma c[mtiirii doctorului Baumann. Am veZl1t [155] , �_. scnqE DIN MOLDOVA·- NOTrfĂ DESPRE CRONICA LUI HUR 155 Notiţă despre Cronica lui Hur. (1) D-nlllPhiJippide llU aruncă llumai vellll indoelei, ci GOlltestă in mod absolut alltcllticitatea acestui document. Nota Ited. (2) Fragment i,;toric, scris in limba ltomăuă, dill 1495. Scos la lUlJliJlă in Moldova hL 185G. -laşi, Tipografia In­ stitutului AlbineL (3) bşi, 1881, No. lJ-IO, pag. 393-408 şi 442-45lJ. "Convorbirile Literare" de la ] Octombre 1882, an publicat un studiu al d-lui A. I. Phi­ lippide despre Cronica hti Hur. Studiul d-lui Philippido este al doile despre această Cro­ nică, ­ De secure se tot pleacă Şi isvoarele ei seacă->- 8,trac in ţară săracă] Stefanc, Miî.ria Ta, Tu la Putna nu mai sta, Las' Arhim.uidritului Toată. grija schitului, Lasă. grija Sfinţilor In sama pf,rinţ.ilor, Clopotele s{, le trag:, Zioa '),ltreagă., noaptea 'treag,'i, Doar s'a'ndura Dumnezeu Ca sl,-ti mi.intui neamul tht! , " Tu te 'nalţft (lin morllll'ut 8l' te-aud din l:orn sUlliincl Si Moldova aduniind. l Hedactor: Iacov NegrMJfJi. lGO [163] CONVORBIRI LITERARE. Apare la 1 a fie cărei luni. 1 August 1883. şi pe acesta; pe semne nu a fi ştiut el căt de nesdraven e smeul acela. Impel'aţii cu oştile lor se intălnesc la ritu ineOI'Illlrat, unde iarba creşte, in şepte se 1l11- pleteşte şi unde nu-i nici ziuă, nici noapte, ti vccmic e ceaţJt. Dar imperatului smeiesc atăta i-a fost pănă a suflat odată peste armata imperatului roş, că cum a suflat toate căta­ nele lui s'au prefăcut in steanuri de peatră; eal' el măndru de biruinţă se duce şi ia fără piedecă pe frumoasa imperilteasă a impera­ tului biruit şi pleacă cu ea cătră a sa impe­ răţie, ca Dumnezeu să ne ţ,ie şi ca vorba din pove:;:te inainte mult mai este. Imperatul 1'Oş se intoarce acasă măhnit, că 111e rog pc vremea a((�('a JIU era imperăteasă mai frumoasă d-căt a . lui. nici intre fetele de imperat, decum intre rele măritate. Şi din clipa aceea ochiul seu din stinga ridea, eal' cel din dreapta plăngea. el': trei feviori ai illiperatului se socoteau şi-şi băteau firea să găccascli pentru ee oare la tatăl JOI' un ochiu ride şi unul plănge; vezi bine ei nu şteau nimic despre c('ea ce se in­ tămplase cu mmna lor. Se vorbesc ei numai să-I intrebe despre :J cest lucru şi oda �il, cănd li se părea. t:ttăl lor m'li in \'oe ca altă-dat:"l, intr'ă feciorul cel mai mare la el. Anul XVII. - No. 5. lMPB:HĂTJ�ARA FURATĂ. P()VT'�STK A fost ce-a fost, că dacă n'ar fi fost nu s'ar povestI. A fost odată, intr'o ţară, un imperat ma re şi puternic şi cu atăta stăpăllire de nici el .singur nu ştiea pănă unde se intind 11ot:J1'ele imperăţiei lui; şi căţi crai şi imperaţi erau pe vremea aceea in vecinătate, pe toţi ei bi­ ruise, toţi i se inchinau şi toţi asculta u de poruncile lui. Acest imperat se numea Impe­ ratul roş. Vestea lui străbătuse pănă la mar­ ginile lumii şi mai departe, şi atăt se tinea el de viteaz şi de puternic de zicea că nu se teme nici de Impăratul Smeilor. Auzind imperatul smeilor de aceasta, i-a trimis vorbă de hătauimperatului ros, zid\lldu-i să iasă. la luptă dacă nu-i e frică de densnl. Se găteşte imperatul roş de resboiu, îşi răndueşte oştile cele llWl viteze şi plf'acă trufaş incontra vrăjmaşului cu propus, să-l sf;\răme Conv. Lit. anul XVII, No. 5, c. 21. [164] IMPERĂ.TEASA FURATĂ.. 164 şi acuş carăş te coboară, dar niciodată in loc nu se opreşte. Dar eal' ne luareru a vorbl, şi mai bine ar fi de ne-am vede de poveste, că pănă la capet mult mai este şi cea mai frumoasă de acuma vine. A fost aşa de bine, dt intr'o bună dirni­ neaţă ajunge feciorul de imperat la marginea lumii acesteia si cănd să treacă in lumea , ... smvilor dă peste o negură deasă şi păcloasă de nu puteai face un pas intr'eusa şi-ţi ină­ duşca resuflnrea. Atunci ia el toiagul ce i l'a dat Stuticot şi taie odată păcla ce se lăsase, şi aceea indată se rumpe in dune părţ.i, eal' feciorul imperatului merge inainte la lumina zilei. A mai mers el căt il mers, cănd intr'o zi de rătră -ară ajunge 11) satul unde locuea impăratul smeilor, Ai('i trage la o babă se­ racă in marginea satului şi o roagă să-i dee sălaş pe căteva i'le. Raba bună la inimă şi inilostivă, ca toti betrănii, el primeşte bucuros, că barăm avea cine să-i ţie de urit. Seara, după ee au aprins baba stertul, se pun ei la povesti şi dintr'una într'alta, ştiţi cum vine vorba omului aşa pe nesimţite o intrea bă feciorul de imperat, că tot mai trăeşte impăratul lor. "Tră,eşte, dragul mamei, trăeşte zeu; da ăncă căt e de frumos şi de tare, sti. te tot uiţi la el. Eu ei rnătul' şi-i curăţesc in fie­ care zi casele Illălţimii Sak, avere-ar ăllCă parte de multe zile, di mare bine imi face. Feciorul se milluuează lle vorbele babei şi-i zice: - Apoi daeă-i aşa babă, te-uin ruga de eeva, de un lucru mic, ia lluma aşa de pier­ llel'c de vreme. lVIăne, dînd ei mătma casele inălţatului impărat fă-te că scapi in gunoiu inelul acesta ee-ţi dau. Imperăteasa auzind sdrăngănind te-a intreba că ce-ai găsit, dar dumneata ridică iute inelul .şi-l bagă in sin şi te fă că nu-i nimic. "Bucuros, dragul mamei, zise baba ascun­ zeud inelul; dar vezi bine a fi zis ea in găndul ei: oare ee vrea omul acesta? A doua zi merge baba pănă 'n ziuă la lu­ crul ei, mătură casele imperăteşti şi cănd stringea gunoiul la uşă, zdrăng, scapă fără veste inelul. Impărăteasa auzind zdrăngănitul aleargă iute la babă şi o intreabă, că ce-a găsit. Ba ba astru case inelul şi mătura mai departe, ea şi dud n'ar fi fost nimic. Dar impărătcasa nu-i da pace. - Numai să ved babă, numai să ved ŞI eal' ţi-l dau indărăpt. Baba n'are ce face şi după multe rogu-te arată impărătesei inelul. Da imperăteasa cum el vede indată încremeneşte, că era, mă rog, inelul ei ele credinţă, care bine-l cunoştea. - De unde-l ai babă, pentru Dumnezeu, de unde-l ai? intreaba imperăteasa spărioasă. Baba spune cum a venit la ea un flăcău străin, cum i-a dat inelul şi i-a Z18, să nu spună nimic imperătesei despre el. - Du-te babă a casă, du-te şi-i spune să se ducă incotro el duce ochii, dacă ştie ce-i Dumnezeu, dt cum vine bărbatul meu, cum el prăpădeşte. Aj unge baba acasă şi spune fecioraşului ce-a zis imperăteasa. - N n te teme babă, zice el liniştit, a da DUllmezeu ce-a vrea, că voinţa lui e fără margilli, dar şi bun şi milostiv este c1ensul. Ei face illSă biue şi mă,ne Călld ei mătura ei [165] scăpa alt inel ce-ţi voiu da, şi nu te teme tesei, să intrebe ea pe impăratul, că unde e de nimic babă! puterea lui, şi după ce i-a spune ei veni A doua zi ear merge băbărca la lucrul ei, dumneata incoace de mi-i aduce şi mie veste mătură ce are de măturat şi pe cănd aduna despre acest lucru, că Dumnezeu ţi-a ierta gunoiul la uşă, zdrăng: scapă celalalt inel, păcatele, babă, pentru binele ce-mi faci. ştiţi aşa ca din intămplare, A doua zi se duce baba earăş la lucrul el Imperăteasa iute la babă şi o întreabă, că şi spune irnperătesei cam ru stială rugarea , ce-a găsit. Baba eal' se codeşte, căt �e co- flăcăului. deşte, dar nici intr'un chip nu o poate scoate. I 'I'recure ele căteva zile ŞI cacă numai viile la capăt cu impărăteasa şi iusfirşit ei arată impăratnl smeilor acasă de la venătoaro. Da şi al doilea inel. imperăteasa lui era măhnită, perită la faţă şi Impărăteasa cum el vede incremeneşte şi fără leac de voe bună; şi nici nu i-a eşit in se face cum e păretele, că mă rog era inelul ! cale cum făcea ea alte dăţi. de credinţă al impăratului roş. Şi eal' o in- "Ce-ţi e ţie impărăteasa mea, LI iutrcabă treabă pe babă, că de unde are inelul acesta. smeul ingrijat. Baba spune, că tot flăcăul străin ce se află -- O Doamne bărbate dragă, da mai gău- la densa i l'a dat şi a rugat-o să fa cit cu el dit-am eu oare că voiu ajunge in marea ta tot aceea ce a făcut cu cel de eri. imperăţie aceea ce sunt astăzi ; şi ved eu, vai -- Aleargă acasă babă, pentru Dumnezeu, de mine ved, că nu me iubeşti cum de atătca şi-i spune să se ducă incotro el duc ochii, şi ori ziceai şi-i fi dat tu, pe unde ai umblat, să, lIU aştepte pănă vine bărbatul meu, că in- de o altă ziuişoară Ulai teneră decăt mine, că dată-l prăpădeşte. eu de pe acuma, eacă ma i hetrănă decăt mai Vezi bine, me rog duumeavoastrn, acuma telleră sunt, ea)' zilele cele bune cu tine le-am ştiea împărăteasa că flăcăul cu inelele este petrecut; ştieaw eu că, păuă-i bine mulţi cu feciorul ei şi tot mamă a reuias ea şi in im- tine, dar la nevoi mai napoi, perăţia smeilor, bună şi iubitoare, cum era. Şi incepu impărăteasa să plăugă şi plăngoa, mai nainte ; şi i s'ar fi rupt inima de durere �i plăngea de gJ.ndeai c11 toatii ::;0 t;Otrope�te să-şi vadă pruncul săllgerănd. I şi chiar pe păgănul de Sllleu l'a CUjJl'illl) mila: Destul atăta, că merge baba la coliba ei a strins-o in braţ,e şi a rugat-o sft-i spullă tot impiedecăndu-se sermana de grăbită ce era rnă1tnirea sutletului. şi spune flăcăului ce i-a zis imperăteasa. Dar Iwperăteasa se ştenw la ochi, apoI astfel feciorului nici că-i pasă de spaima babei şi-i vorbi, sUl)pinănd: zice earăş liniştit: - Detănd sunt la tine, bărllUte, mi-ai ::;pus - Nu te spăl'ia babă, că n'ai de ce te eătă oaste ai, mi-ai aretat bogăţiile talc, mi-ai spăl'ia. Voea lui Dumnezeu va fi şi aici ca spus toate tainele dOl11nil'ii tale. numai UII in toate lucrurile, şi Iloi oamenii caca numai lucru bărbate, numai Ull ll/cru el tăinueşti din aşa de azi pe măne şi de ici pănă colea. Dar naiutea mea; uu mi-ai spus, că unde-ţ,i este te-oiu ruga eu maică să spui mălle imperă- puterea. �i cănd găndesc bărbate la aceasta IMPERĂTEASA FURATĂ. 165 [166] IMPERĂTEASA FURATĂ. incep a tremura şi isbucuesc in plănsete, căci tu nu mă iubeşti. Şi imperii,teasa earăş incepu să plăngă. "Da bine împărăteasa mea, o intrcabă smenl mirăndu-se, pentru ce vrei tu să ştii aceasta? - o Doamue bărbate, da cum mă mai poţi intreba. Tu umbli prin multe focuri cu oştile tale şi cine ştie, Doamne fereşte, unde te ajunge .. 'pacostea şi eu aş vrea ca după moartea ta să-mi remăe lucrul ten cel mai iubit, cii, eu l'aş impodobt cu fiori şi cu măr­ găritar, şi zi şi noapte l'aş săruta, "roiu spune dar şi aceasta imperăteasa mea, zise smeul. Apoi se duse de porunci să aurească de sus pănă jos doi plopi frumoşi ce avea inaintea uşii şi spuse nevestei sale, că in plopii aceia e puterea lui. Imperăteasa, ştiţi cum e lucrul. muerilor, el săruta odată de bucurie şi incepu să rîdă ŞI să fie veselă cum era. mai uainte. Va ea 1lJ(� rog spuse aceasta babei pe sub ascuu- b:1 ha duse vorba feciorului de-acasă, dar el zise liniştit cum era pănă acuma: - I<;i babă, drept să-ti SpUlI eu dumitale, ceea ee a zis impăratul c numai minciuuă ; roagă dumneta pe imperăreas» să intrebe ăucă odată pe bărbatul ei despre acest lucru, ş'apoi vinil oară de-mi spune şi mie. lnţ,elt'gimd imperăteasa cllm stă trealJa se face a doua zi şi mai superată, că bărhatul o ilJşală, ei1 llll o illbe�te, că una că alta, cum �tiu ffillerile adică. ,,'roill spune dar drept imperăteasa mea, zist' slllelll l\a)'ă�; :Ipoi eşI �i porunci sit au­ reasei1 dill coarne palla 1I\ tălpi UII taur, ee avea lllai frumos in toată eiunla imperătească şi spuse nevestei sal(\, dt lJuterea tia e il1 taurul acela. Imperăteasa ear se mai inseninâ, apoi spuse pc sub ascuns babei vorbele imperatu!ui, baba le duse flăcăului, dar el tot liniştit ca mai nainte zise ba bei: - Aşa ar fi babă, dacă ar fi grăit drept imperatul , dar te-oiu ruga eu să spui impă­ rătosei să-I mai intrebe pe imperatul şi a treia oară, şi să stăruească să-i spună ade­ verul. A treia ZI muierea imperatului silieirsc era prăpădită ca vai de ea; se sbuciumase mult in viclenia ei, din pricină că bărbatul seu e atât de necredincios şi ascuns faţ,il de densa; şi-I iutreabă pentru cea de pe unuă oară despre lucrul de mai nainte. "A poi ţ'oin spune drept imperăteasa mea, fiindcă ved, că atăt de mult doresti să stii, ) ) Departe, in mijlocul mării, ce spală hotarul ţerii mele, este un ostrov. In ostrovul acela trăeşte un porc năsdravăn , in capul lui este uu bongar, in capul bongarului o albină, şi tot aşa şepte vietăţi, pănă in capul celei de a şaptelea este o flueriţă. III flueriţa aceea este puterea mea şi cine o soarbc din Huc­ riţă a lui e. Imperăteasa îşi săruta earăş bărbatul, apoi spuse pc sub ascuns babei vorbele lui, baba le spuse Hăcăului. Da 1iăcftul cum auzi sări in picioare voios şi zise babei: - Aşa e bine maică; acuma sănătate bUll(t �i mulţămesc pentru sălaşul ce mi-ai dat, că eu plec unde am să merg şi ajute-Ile DUl1l­ llezeu srt ne luai vedem odată. Feciorill de imperat hi luâ paloşul şi plec�t Şi car s'a dus şi s'a lllai dus, Dnllluezell Ulai ştie căt, pă.Ilă au ajuns la apa ce spallt hutarul illlpel'rtţ,iei slllcnlui. Aici dă el peste trei lJui de lllieşi, care plăngeau YaI de ei şi f, e - . [167] " JMPERĂTEASA FURATĂ. 167 Intr'o vreme eacăt-o numai vine ulioaica şi cănd vede dihania moartă incepe a bate din aripi de bucurie şi întreabă pe pui, că incotro s'a dus omul ce i-a măntuit de gro­ zăvenia aceea de balaur. "S'a dus spre miază-noapte, maică, respund puiii intr'un glas. Şi o ia dragul meu ulioaica spre miază­ noapte şi sboară, şi sboară ca paserile adică, dar nu intălneşte nici un suflet de om şi se intoarce la cuibul ei. Şi earăş întreabă pe pui, că incotro s'a dus omul cel eu suflet bun? "S'a dus spre miază-zi, mamă, respund puiii. O ia atunci ulioaica spre miază-zi şi sboară, şi sboară iute ca găndul, mai iute ca ventul, dar nu dă peste nime in calea ce făcu, Viile carăş la pui şi-i mai întreabă, că 111 ce parte s'a dus acel om? "Bag sama s'a dus spre răsărit mamă, dacă pe unde ai umblat nu ai dat de urma lui, zic puiii. Caută ulioaica la resărit, caută la soare­ apune, dar nicăiri nu dă peste omul cel bun. Atunci vine paserea obosită la cuibul ei şi ia puiii de scurt, să-i spună unde au ascuns omul, care i-a măntuit. Puii n'au ce face, şi după ce le făgădueşte maica lor că nu-l va inghiţ), el scot de sub aripă şi i-I arată. Da ulioaica cum el vede se răpede la el şi-I inghita de bucurie; insă iute el toarnă earăş vesel şi intreg, cum era mai nainte. O întreabă atunci feciorul de impăret, că ce ar cere densa de la el pentru ca să I treacă in ostrovul din mijlocul acelei mări. "Să-mi căştigi o mie de boi, o mie de cai şi doue mii de pite de merinde, zice ulioaica, eal' pentru osteneală, n'a ITI să.-ţ.i cel' nimic, ca . să-ţi intorc binele ce mi-ai făcut. se sbuciumau de-ţi era mai mare mila. Fe­ ciorul de imperat ei întreabă că, de ce plăng, ear ei ei respund astfel: "Da cum n'om plănge drumul' bun ce eşti, că eacă tinerei cum suntem, ne sunt numerate zilele. In apa aceasta trăeşte un balaur, că­ ruia in fiecare lună trebue să-i dee mama doi pui; acum a venit răndul pe noi şi nu ştim ciasul, cănd s'a areta. Şi nu se află" vai de noi, nime, care ar pute să ne scape. � Feciorului de impărat i se făcu milă de pui şi le spuse, că-i va scăpa el. Da fiind­ că- i obosit se culcă oleacă, şi ei cănd a fi să se tulbure apa să-I scoale. " Flăcăul obosit de drum au adormit ca pă- , mentul şi eacă numai intr'o vreme se tulbură apa şi se ridică balaurul spurcat şi groaznic de te prindea florile uităndu-te la el. Puişorii se sgulcsc sermanii şi incep a plănge şi mai amarnic decăt pănă acuma, dar nu îndrăznesc să trezească pe flăcău. Şi cum plăngeau ei şi le curgeau lacrimile au căzut doue stropuri pe obrazul crăişorului , da atăt de ferbinţi erau mă rog aceste lacrimi, de el indată s'a trezit şi abia a avut vreme să apuce paloşul, că balaurul intinsese capul să-i inghită pe toţi. Dar cănd l'a lovit odată i-a rătezat capul şi s'a svercolit căt s'a svercolit dihania cea spurcata, pănă a remas ameţită pe vede. Atunci au inceput puişorii să rîdă de bu­ curie şi i-au zis f1ăcăului: "O Doamne omule a lui Dumneze, da mare bine ne-ai făcut şi noue şi maicei noastre; vino insă să te ascundem noi ici sub aripa, că dacă te găseşte mama ştim că te-a inghiţi de bucurie. Şi un. puiu, care era mai mare, (�l ascunde sub aripă. [168] IMPERĂTEASA FURATĂ. 168 Adună el cum poate merindea ce-i trebuea ulioaicei şi intr'o bună dimineaţă ia ulioaica mea merindea in ghiare, el ia pe el in spate şi se ridică pe incetul in văzduh, văjiind groaznic. Şi de căte ori ei slăbeau paserii puterile ei băga in gură feciorul de imperat un bou, un cal şi căte doue pite, şi ulioaica intărită sbura earăş ca mai nainte. A sburat paserea căt a sburat prin vineţia ceriului, deasupra pămentului, de nu se vedea de acolo marea aceea decăt numai ca un lat de pănză, ce-I intind muerile pe pajişte la soare. Dar cănd erau me rog mai ajunşi la pămentul ostrovului se sfirşt merindea, eal' ulioaica slăbeşte din puteri şi -i zice flăcăul ui: "Mai dă-mi ceva să mănănc, că dacă nu e reu! Feciorul de imperat nu se găndeşte mult, ci ia cuţitul şi-şi taie carnea de pe fluerele picioarelor şi o dă ulioacei, care eal' prinde putere şi sboară mai departe. Şi vedeţi d­ nevoastră mă rog de atunci au rămas fluerele picioarelor in partea din dărăpt goale la fie­ care om, că la feciorul imperatului roş acele muşchiuri nu au mai crescut, căt a trăit el. Destul atăta dară, că ajunge ulioaica cu feciorul de imperat in ostrov şi se pun ei Într'un copac nalt, lăngă o mocirlă puturoasă. Flăcăul se tupileşte intre crengi şi aşteaptă cu roata in miini pănă a veni porcul, că me rog uitasem să ve spun, precum că feciorul imperatului roş cănd a plecat din ţara smeu­ lui a luat şi o roată de cal' ferecată ţapăn, drept armă pentru acele loeuri primejdioase. Aşteaptă el căt aşteaptă, cănd colea pe la prănzul cel mare, cănd iţi dogoreşte soarele deasupra. capului, eacă vine numai porenl sfo­ răind pe nas de căldură şi se tăvăleşte in tologlod, recorindu-se. Da feciorul de împărat de colo din copac strigă odată: - U, up! "Aha, oare unde-i spurcăciunea aceea de om, zise porcul uităndu-se in toate părţile ; : şi earăş se mai svercoll de vre-o câteva ori in noroiu. Feciorul de împărat de colo din frunziş eal' ca mai nainte: - U, up! Porcul se uita şi a doua oară in toate păr­ ţile, şi pe cănd işi ridica titva cea năsdraveuă in sus, flăcăul tip cu roata la el in cap aşa de puternic, de pe loc au ameţit. Feciorul de impărat se coboară atunci iute din pom, taie� capul porcului şi scoate din el un bongar , omoară bongarul şi scoate din capul lui o albină şi tot aşa şepte vietăţi felurite, pănă din capul celei de a şeptel ea scoate o flue­ riţă. Pune flueriţa la gură" soarbe din ea puterea şi zice voios: _ Mulţămescu-ti Tie Doamne, că acuma-i bine. Da in clipa aceea, me rog duneavoastră,m impăratul smeilor s'a bolnăvit de moarte, s'a pus in pat şi a grăit nevestei sale astfel: "Aha nevasta mea vicleană, măncatu-mi-ai viaţa; trăeşte deacum cum iţi place, că eu am sfirsit cu toate. Eal' feciorul lui Rnşu-impărat a plecat earăş cătr' a smeului împărăţie, ca Dumnezeu s� ne ţie şi ea vorba din poveste inainte mult mai este. Şi dacă a ajuns in satul smeulni, a tras earăş la baba din marginea satului şi a trimis-o la imperăteasa să intrebe ea pc imperatul de ce moarte voeşte să moară'? Baba spune imperătesei fără sfială vorbele [169] 169 A fost odată ca '11 povesti. A fos t Cit ni ci odată Di11 rude mari impărătesti O prea frumoasă fată .. Din umbra falnicelor bolţi Ea pasul şi '1 îndreaptă Lăngă fereastră, unele 'n colţ Luceafărul aşteaptă, Şi era una la părinţi Şi măndră '11 toate cele, Cum e Fecioara intre sfinţi Şi Itma intre stele. El vede azi, el vede măni ; Astfel dorinţa-i gata; El ear, prIvind de septemăni, f�i calle dragă fata. Privea in zare cum pe mări Răsare �i străluce, Pe ruişcătoarele cărări Corăbii negre duce, Ij U G]j A lr E HUL. *) *) După Almanachul Societăţii "Romănia Jună". C0IlV. Lit. anul XVII, No. 5, c 22. IMP.B:RĂTEASA I<'URATĂ - LUCEAFERUL. J. T. .M.era. curie o masă mare iruperătească, Încărcată cu măncări alese şi cu băuturi scumpe, şi m'au poftit şi pe mine la acea masă şi atăt de bine m'am ospătat şi m'am veselit acolo, de cănd m'am intors acasă veneam sărind intr'un pi­ cior de vesel ce eram. Pe impăratul roş şi pe imperăteasa şi pe feciorii lui i -am lăsa t acolo veselindu-se şi nu mai ştiu dacă au murit sau mai trăesc ăncă ; eal' acum inălecai pe-o şea şi v'o spusei aşa, că ce-au fost şi nu mai este se pomeneşte in poveste, eară ce deacum va fi, Dumnezeu bunul va mai şti. flăcăului şi impăratul de colo din pat nu mai aş .. teaptă să-I intrebe imperăteasa, ci zice: � Spune babă feciorului lui Roşu-impărat, î să mă taie bucăţi mărunţele, să bage bucă- ţelele într'un sac, să puie capul pe murgul meu şi să-i dea drumul in lumea largă, că el siugur- m'a iubit in viaţă! Feciorul imperatului făet'l cu smeul intocmai cum a voit el, apoi lUlt pc mumă-sa, imperă­ teasa, şi după ee multămt babei pentru ajutor, plecare amendoi cătră imperăţio, ('it Dumnezeu să ne ţie. Şi cănd au ajuns acasă, au dat peste J111- păratul roş păzind găştile la ruarginea satului:, atăt de mult imbetrăuisc el in vremea ciî,t a' i umblat feciorul seu prin Jocurile ce v'aiu spus, de nu mai era harnic de alte lucruri. Şi in­ dată ce şi-a văzut nevasta şi feciorul i-a să­ rutat pe amendoi şi din clipa aceea ochiul seu din dreapta a incetat de a plănge, cel din stinga a incetat de a ride şi eal' au fost � ochii lui ca mai nainte, ochi ca la toţi oa­ menii din lume. Si au dat ei mă rog de hu- , [170] Cum ea pe coate-şi razima Visănd ale ei temple, De dorul lui şi inima Şi sufietu-i se umple. Şi căt de viu s'aprinde el In ori şi care sară, Spre umbra negrului castel Cănd ea o să-i apară, * * '* Şi pas cu pas pe urma ei Alunecă 'n odae, 'I'esend cu recile-i scăntei ° mreajă de văpae, Şi cănd in pat se 'ntinde drept Copila să se culce, I-atingc mănilo pe piept, l'nchide geana dulce; Şi din oglindă luminiş Pe trupu-l se revarsă Pe ochii mari, bătend inchisi Pe faţa ei întoarsă, Ea el privea cu un suris, EI tremura 'n oglindă, Cjici o urma adăne in vis De suflet să se prindă. Eal' ea vorbind cu el in somn Oftănd din greu suspinii: -- ,,0, dulce-al nopţii mele Domn, "De ce nu vii tu? Vină ! "Cobori in jos, luceafăr blănd, "Aluneciind pe-o rază, "Petrunde 'n casă şi in gănd "Şi viaţa-mi luminează! El asculta tremurător, Se aprindea mai tare Şi s 'aruncâ fulgerător Se cufundă in mare; Şi apa unde-au fost căzut III cercuri se roteşte, ' Şi din adănc necunoscut Un măndru tenet' creşte. Uşor el trece ca pe prag Pe marginea ferestei Şi ţine '11 mănă un toiag Incununat e11 trestii. I 'f I I I fr j 1 I 1 t [171] Părea un tener Voevod Cu per de aur moale, Un vănet giulgiu se 'ncheie nod Pe umerele goale. Eal' umbra feţei străvezii E albă ca (le ceară -_ VII mort frumos cu ochii vii Ce scituteie 'II afară. "Din sfera mea veuiiu cu greu, "Ca Sit-li urmez chemarea, "Ear cerul este tatăl meu "Şi mumă-mea e marca, "Ca i II cămara ta S{t viu, "Să te privesc de-aproape, "Am coborit cu-al meu senin "Şi m'am născut din ape. "O viu! odorul meu nespus "Şi lumea ta o lasă: "Eu sunt luceaferul de sus, "Eal' tu să-mi fii mireasă. "Co)O 'Il palate de miirgeall "Te-oiu duce veacuri multe "Şi toată lumea '11 ocean ., De tine o s'asculte I,U CEAFERUL. - "O eşti frumos, cum numa 'n vis "Un ănger se arată, "Dară pe calea ce-ai deschis "N'oiu merge nici odată; "Străin la vorbă �i la port "Luceşti fără de viaţă, "Clici eu sunt vie, tu e�t,i mort n Şi ochiul tju mii 'ngheaţă. ·f; Trecn o zi, treeure trei Şi earăş, noaptea, vine Luceafărul deasupra ei Cu razele-i senine; Ea trebui de el iu somn Aminte să-şi aducă, Şi dor de-al valurilor Domn De inim'o apucă; >- "Cobori in jos, luceafăr blând, nAlunecănd pe-o rază, .Petruude '11 casă şi in gănd "Şi viaţa-mi luminează! 171 I , I [172] il 172 LUCEAFERUL. Cum el din cer o aUZI, Se stinse cu durere, Eal' ceriu 'ncepe a roti In locul unde piere; In aer rumene văpăi Se 'ntind pe lumea 'ntreagă Şi din a chaosului văi Un mândru chip se 'ncheagă ; Pe viţele-i negre de per Coroana-i arde pare, Venea plutind in adevăr Scăldat in foc de soare. Din negru giulgiu se desfăşor Marmoreele braţe, El vine trist �i gănditor Şi palid e la faţă; Dar ochii mari şi minunaţi Lucesc adănc chimeric Ca doue patimi fără saţ Şi pline de 'ntuneric, - "Din sfera mea veniiu cu gren "Ca să te-ascult ş' acum fi, "Şi soarele e tatăl meu, "Eal' noaptea 'mi este muiua ; ,,0 vin' odorul meu nespus "Şi lumea ta o lasă; "Eu sunt luceafărul de sus "Eal' tu să-mi fii mireas[l. ,,0 vin', in peru! ten bălaiu "S'anin cununi de stele, "Pe-a mele c riuri să resai "Mai măndră decăt ele. - "O eşti frumos, tUll1 lluma 'u vis "Un demon se arată, "Da.rLt pe calea te-ai deschis "N'oin merge niciodată! "Me dor de crudul teu amor "A pieptului meu coarde, ,,�i ochii mari �i grei me dOI, "Privirea ta llle anle. - "Dar nun ai vrea să lIle cobor ? "Au nu 'nţelegi tu oare, "Cumcă eu sunt nemuritor "Şi tu eşti muritoare? - "Ku caut vorbe pe ales "Niei ştiu cum aş intepe -­ "De�i vorbeşti pe inteles, . "Eu nu te pot pricepe; 1 I f i. t l. \ I f I I [173] "Dar dacă vrei cu crezement "Să te 'ndrăgesc pe tine, "Tu te coboară pe păment, "Fii muritor ca mine. - "Tu-mi cei chiar nemurirea mea "In schimb pe-o sărutare; "Dar voiu să ştii asemenea "Căt te iubesc de tare; "Da mi.) voiu naşte din pecat, "Prilllind o altă lege "Cu vecinicia sunt legat, '1 Ci voiu să me deslege. �i se tot duce .... �'a tot dus De dragu-unei copile, S'a rupt din locul lin de sus Perind mai multe zile. �. �': In vremea asta Cătălin. Viclean copil de casă 1 Ce umple cupele cu vin Mesenilor la masă, LUCEAFERUL. 173 Un paj ce poartă pas cu pas A 'mperătesii rochii, Băiat din flori şi de pripas, Dar indrăsneţ cu ochii, Cu obrăjei ca doi bujori De rumeni, bată-i vîna. Se furişează păndi tor Privind la Cătălina, -- Dar ce frumoasă se făcu Şi măndră, arz'o focul; Ei Cătăliu, acu-i acu Ca să-ţi incerci norocul. �i 'n treacăt o cuprinse lin Intrun ungher de grabă: - "Da ce vrei, mări Cătălin? "la dut' de-ţi vezi de treabă. - "Ce voiu? A� vrea să nu mai stai "Pe gănduri totdeauna, "Să rizi mai bine şi să-mi dai "O gură, numai una. -- nDa} nici nu ştiu macar ce-mi ceri, ., Dă-mi pace, fugi departe -­ "O. de luceafărul din cer "M'a prins lU1 dor de moarte. [174] 174 l' I I �, 1 1 \ Şi-i zise 'ncet: - Ancă de mIC �!' � :. � * J .;.� f" . rTe cuno�,tealI? pe tine, "Şi "guraliv şi de nimic n Te-ai potrivI " cu mine ... "Var uri Iuceafer, răsărit "Din liniştea uitării, "Dit orizon nemărginit "Singul'iităţii mării ; "Dacă nu ştii, ţi-aş areta "Din bob in bob amorul; "Ci numai nu te mănia, "Ci stăi cu binişorul. n Cum venătoru 'ntinde 'Il CI'{Ulg "La păserele laţul "Când ţi-oiu intinde braţul sting "Să me cuprinsi cu bratul c------c=====c-=:=========ro====c=======:==== ., Şi ochii tei netnişcătnri J) Sub ochii mei reruăie ... "Ve te inalţ de su bsuori "Te 'nalţă din călcăie; "Şi tainic genele le plec "C{tei mi le umple plănsul, "Ciille! ale apei valuri trec "CăIetorind spre densul ; "Cliud fala mea se pleacă 'n jos ') In sus remăi eu faţa, ,') Să ne pri vim nesăţios "Şi dulce toată viaţa ; "Luceşte C'UIt amor nespus "Durerea să-mi alunge, "Dar se inalţă tot mai sus "Ca să nu-l pot ajunge, "Şi ea să-ţi fie pe deplin )) Iubirea cunoscută, "C[md sărutăudu-ts' me 'nclin "Tu earăş me sărută, .Petruude trist cu raze reci "Din lumea ce-l desparte ... "In veci el voiu iubi şi 'n veci "Va remănea departe ... Ea 'l asculta pe copilaş Uimită şi distrasă, �i ruşinos şi drăgălaş Mai nu vrea, mai se lasă, . , Deaceea zilele imi sunt "Pustii ca nişte stepe; "Dar nopţile 's de-un farmec sfăut "Ce nu-l mai pot pricepe. j . [175] - "Tu eşti copilă, asta e ... "Hai ş'om fugi in lume "Doar ni s'or pierde' urmele "Şi nu ne-or �ti d� nume; "Căci amendoi vom fi cuminţi "Vom efi voiosi si teferi, • , ! " Vei pierde dorul de părinţi "Şi visul de luceferi, Porni luceafărul. Creşteau In cer a lui aripe, Şi căi de mii de ani treceau In tot atătea clipe. Un cer de stele de desupt Deasupra-i cer de stele­ Părea un fulger ne 'ntrerupt, Rătăcitor prin ele, Şi din a chaosului văi, Jur imprejur de sine, Vedea, ca 'n zioa cea de 'ntăi, Cum isvoreau lumine ; LU:CEAFERUL. . *. 175 Cum isvorind el incunjor Ca nişte mări, de-a 'notul. .. El sboară, gănd purtat de dor Păn' piere totul, totul; Căci unde-ajunge nu-i hotar, Nici ochiu spre a cunoaşte Şi vremea 'ncearcă in zadar Din goluri a se naşte. Nu e nimic şi totuş e ° sete care '1 soarbe, E un adănc asemene Uitării celei oarbe. - J! De greul negrei vecmicn "Părinte mă desleagă "Şi lăudat pe veci să fii "Pe-a lumii scară 'ntreagă; ,,0 cere-mi, Doamne, ori-ce preţ "Dar dă-mi o altă soarte, "Oăci tu isvor eşti de vieţi "Şi dătător de moarte; "Reia-mi al nemuririi nimb "Şi focul din privire, "Şi pentru toate dă-mi Î11 schimb ,,0 oară de iubire ... F [176] 176 "Din chaos Doamne-am apărut "Şi m'aş intoarce 'n chaos .. "Şi din repaos m'am născut "Mi-e sete de repaos. - "Hyperion, ce din genuni "Resai c'o 'ntreagă lume, "Nu cere semne şi minuni "Care n'au chip şi nume. "Tu vreai un om să te socoţi "Cu ei să, te asameni? "Dar piară oamenii cu toţi "S'ar naşte earăş oameni. "Ei numai doar' durează 'n veut "Deşerte idealuri- "C{tnd valuri află un mormănt "Resal' in urmă valuri; "Ei doar au stele cu noroc "Şi prigoniri de soarte, "Noi nu avem nici timp, nici loc "Şi nu cunoaştem moarte. "Din sinul vecinicului eri "Trăeşte azi ce moare, "Un soare de s'ar stinge 'n ceriu "S'aprinde earăş soare. LUCEAFERUL. "Păreml pe veci a răsări "Din urmă moartea '1 paşte, "Căci toţi se nasc spre a muri "Şi mor spre a se naşte; "Eal' tu Hyperion remăi "Ori unde ai apune ... "Cere-mi - cuventul meu de 'ntăi, "Să-ţi dau inţelepciune? "Vrei să dau glas acelei guri, "Ca dup' a ei căntare "Sh se ia munţii cu păduri "Şi insulele 'n mare? "Vrei poate 'n faptă sti areţi "Dreptate şi tărie? "Ti -aş da pămentul in bucăţi "Să-I faci impărăţie. "Iţ,i dau catarg lăngă catarg "Oştiri spre a străbate, .Pămentu ']1 lung şi marea '11 larg, "Dar moartea nu se poate ... "Şi pentru cine vrei să mori? "Intoarce-te, te 'ndreaptă "Spre-acel păment rătăcitor "Şi vezi ce te aşteaptă. [177] In locul lui menit din ceriu Hyperion se 'ntoarse Şi ca şi '11 zioa cea de eri Lumina �i-o revarsă. Căci este Sira 'e asfinţit Şi noaptea o să 'nceapă ; Resare luna liniştit Şi tremurând din apă Şi umple cu-ale ei scăntei Cărările din crănguri, Sub şirul lung de măndri tei Şedeml doi tineri singuri: - ,,0 lasă-mi capul meu pe sin "Iubito, să se culce, "Sub raza ochiului senin "Şi negrăit de dulce: "Cu farmecul luminii reci "Găndil'ile străbate-mi, "Revarsă linişte de veci "Pe noaptea mea de patimi. "Şi deasupra mea remiii "Durerea mea de-o curmă, "Căci eşti iubirea mea de 'ntăi "Şi visul meu din Ul'l1IiL" COIl\'. Lit. anul XVII, No. 5, c. 2:;' LUCEAFERUL. Hyperion vedea de sus Uimirea '11 a lor faţă, "" Abia un braţ pe găt i-a pus Şi ea l'a prins in braţe Miroase florile-argintii Şi cad, o dulce ploae, Pe cre�tetele-a doi copii Cu plete lungi bălae. Ea, imbetată de amor, Ridică ochii Vede Luceafărul. Şi 'ncetişor Dorinţele-i increde: - "Cobori in jos, luceafăr blănd, "Aluneeănd pe rază, "Petrunde 'n codru şi in gănd "N orocu-mi luminează! El tremură ca alte (Ulţi In codri �i pe dealuri, Călăuzind singurătăţi De mişcătoare valuri. Dar nu mai cade ca 'n trecut In mări din tot inaltul: - "Ce-ţi pasii ţie, chip de lut, "Dac' oiu fi en sau altul, 177 [178] LUCEAF:E;RUL-UN LEU ŞI UN 8LO'j'. , I j D-na Trifan. Du singur IUllU imi mai (1;\ pu­ tere .... Mişu, logodnicul teu, e un băiat plin de viitor. Nataliţ«. Da .... E casier la un negustor din Lipscani ..... 2,400 de lei leafă., .. Lina. Şi măucarea. ... Naialiia. Are nişte ochi negri .... D-na Triţan. Focul meu nu este cit remăi f;in\ tine, e că rcmăi singură numai cu tată-reu .... jyrdali(a. Oh! mauiă' D-Wl 1')"1;(((11. ln om pe care l'am luat de bărbat tocmai fiindcă era vesel, sprinten, fă ră nici O grijă.. .. Deodată s'a făcut sfiiicios, posomorit, posac .. , . Lina. Zeu l'ft aşa e.... Mereu s('orm()ne�te 111 toate dulapurilo mele. Nataiiţa: Ce o fi căut ănd? D-I1({ Trlfan. Nil ştiu ... , Ve douezeci de ori l'am intrebat, şi nu vrea să-mi respunză. Liun (prosteşte, punendu-se intre dănsele). Cuconită. .. să nu fi făcut vre-un omor ... mai stii .. , , Nataliţa. Ce, ai iuebunit ? Lina. Mereu mi' intreahă cine a mai fost p'aci.. umblă incălţat cu şoşoui de păslă, ca silo nu fucă sgo­ mot. .. Mai deunăzi a intrat pe furiş in bucătărie, ca o pisică ... Eu, cănd l'am vezut m'am spăriet şi an: sărit căt colo .... Odată m'a inhatat de măuă şi mi-a zis: "De ce trciuuri ? O bucăt.neasă llU tre­ mură, cănd n'are nimic pe suflet! ... c, Pe unni'!, m'a pus de mi-ani scos ghetele şi a căutat in­ tr'ensel�, ca S[t vaz[t dac[t n'a 111 I,SCUllS nimic.,. D-na Jlr�la"l/. Auzi comedie! Nataliţa. O fi pierdut ceva! D-na lhfan. Ştiu cii mereu piindeşte" .. Cănd nici nu-ţi trece prin giind, oelath te pomeneşti cu un cap care ese prin crephtura uşei, şi .. , (in acest moment capul lui Trifan apare la uşa de la stinga. Cc'ite trele (spărietc, lipit), Ah!! ... (Lina merge puţin spre stinp;a in fIInd, dona 'I'rifnn �i Natali(.a trec la dreapta). SCENA II. I,';JI((-l'r({all D-1W l'nfall-NataIiţa. ]\nlan. l�u sunt! Natal7:(rf. Ah tat[t! D-na l't"Uan. Bată-te săn{ttatea, ne-ai spiiriet. SCENA r. L,:!? o. - Nataliţa - D-nrt 'Tr(lall. PER.SOANELE: Erdocl!ie 1'1"1/a!l. ']'asllcl,c Sli,}"' simt "Nemuritor �i rece. Lina (in faţa oglindei la stinga). Am isprăvit ,cu­ coniţii .... Eşti frumu�ic(t ca un iingeraş., .. Natali(c/'. Mulţămim Lino .... Mamă, unde este tata? D-na l'J'/frm. Se 'mbracă. Natalita. Spune··i Slt dea Illai iute. D-Iw l'1"zfan (lăngă cămin'. Avem (lestulrt vre­ me! ". Trebue S{t mergem la ofiterul stării civile la doue, �i nu sunt deci'it unsprezece. (Emotionată) Peste trei ciasuri, am sit remiii fară copiL.,. l\�JtaJit([. Mamă, nu te apuca de plăns, tocmai ast[tzi. Un salon, - U�i in fund, u�i laterale. - Ciimin la drcnpta; oglindă la stinga; masii. jeţmi, eanap�le; pe masă hăl'tie, condeI:', c('l'nra][l; in fllnd la stinga, o masiÎ mai mică. 178 .1·· , �, [179] UN .LEU �I U� :-;LOT. 17!) I 1 t Trifan (eu multă lJ1ăndcţiî.). G ulerile ! ... Imi caut gulerile ... D-na TJ'ljCl11. lVIc duc să. ţi le-aduc eu indată! ... N'aveai nici un zor, să vii cu o mutră de trei coţi şi pe furiş ca să-ţi ceri gulerile .... (ese prin fund). SCE2\A 111. 'l'r(fw/-L·i·/(t-]:{a{uliţa. Natal,'la.Nu mc săruţi tată? Trifan. Ba da fetiţo lin .... tu eşti singura mea veselie ... cănd te (Se apropie pentru a o im- hrăţoşa, vede pe Lina �i se opreste), Ce cauţi aici? .. De ce trcmuri ? .. Lina ... (mişcată). Eu, cuconaşule? Trifun. O bucătăreasă nu tremură, cănd n'are nimic pe suflet! ... Ai inchis bine toate uşile ... Lina. Toate, cucouaşulo l ... Trifon. Cine a fost aci azi dimineaţă? Liua, A venit sacagiul. li'l/au. Sacagiul ăl nou? Lina. Da. " Samănă om foarte cum se carie. (imitând accentul ţigănesc) Mi-a zis: "Siirut ochii, ju­ păneasă !" Tnfa.lt. Hm! S:l bagi de samă, S{t nu laşi uşile deschise ... toţi tiganii sunt pUllga�i. .. Pc urm(l, dne a lllai veni t? Lina. Pc urmă a venit brutarul. Trifall. Cam des \ iuc urutarul '? Lina. De l .. yjne in toate zilele. Trilan. In toate zilele! .. Nu e lucru (urat! Lil/a. Despre p:l] tea Illcn, dacă poftiţi S�L măn- cati pilne rece, poate sh "ie �i la o septernilnă. odată. Natuli(u. PenfJu ce fl1ci atMcn intreMri tatii'? 'Jn.·jcw. Pentru ee? ... N t' l' .. 1 tU l!-,J IPSl'SC ll!CIOC a a parale ţie? Nataliţa. Nu, tatii. 'i'n/ctll.. Ah! ... Dar ţie LilJo, lJu-ti lipsesc nici- odată parale'? Lina. Nu, cucona�llle! 1'/'I/al/. Fericiţi oRmeni sunteţi! Natalita. Ce tie-ti lir)sesc ) '" . TriJill't. Mie?. Da! .. (llitiindll-Sc ,,, Lilw) In casa asta, o mănă nevezut{l.... S(t uu cumva sft spui măti .... are o frică grozav{t de hoţi. ... Incepusem odat{t să-i povestesc ceva in feliul ăsta �i a aJlu- cat-o nişte 'stericale deatunci, am inchis gura ... dar ... uite că vine nici o vorbă. Sft ne prefacem că suntem veseli. SCENA IV. Liu« - JYalaliţa --- 'l'rijan -lJ·}/a Trif au, Il-na Trifau. Poftim; eată-ţi gulerile. Trifan (vesel, luănd gnlerile}. Mulţămim, Tarsiţo dragă ... [I-na Trifun: Ce-ai păţit? .. Sameni vesel. 1'1'I/(ln. Da ... rideam căte trei. .. Ii-ne Trifan, Rideai tu? .. Trifan. Da, din pricina sucagiului care a zis Linci (cu accentul ţigănesc) "S,hut ochii jupăm as it! " A�a e că are haz! Ha! ha! ha! (incet cătră Lina �j Natali!a). Rideţi şi voi! ... Ir-na Trifan (a parte). Mi-e frică să nu inebu­ nească l (turc). Lina, găteşte mai curend pe Na­ taliţa. Lina. Numai decăt, (Lina şi Nataliţa os la stinga). �CENA V. Tl'lfull - V-1/et Tr�ra7l. D-IIa. Tr·ijltn. Ei, da tu, ee faci? Crez că n'ai de gănd să vii la nuntă eu şo�oni de păs){t in picioare? Nn inţeleg, eUllJ iţi vine S{t umbli i11- eă1t,at a�a. 1'1'ifan. Ce să fae! Toate dsmele IIJele sLi'lrţ.ăc ciind umblu, şi nu pot �ă prim: }le lIimeni. D-JW l'rUetn. Pe cine vrei s{t prinzi omule? Tr�fan. Pe nimeni! ... LaSlt-IllC să nlc imbrac ... Vrei srt-mi faci funda la legătur[].? D-na Trifan. Bucuros! 1'1'Ifan. Nu stringe prea tare! ... Mi-e tot S�lI1- gele in cap! .. Ah! .. mai a�tept :)ndt doi musafiri pentru nuntă .... D-na l'}'�lem. Doi! .. (J sit fi!Jl 2:2 la Illnsii �i : n'avem loc decăt pentru 18. l' I Tolan. Nu face nimic; n'ai decăt sit mai stringi scaunele, unul ){lngă altuL .. D nu Tn:('an. Pe cine ai poftit·: ]'n/lln. Doi domni de Ia Ciiurgill, locul na�terii mele .... ci cUl1o�ti �i tu.... pe Tasache Si'triieilă, un prietin din copilhrie, �i pe eiiprarul Topor de la Dorobanţi. [180] UN LEU �I UN S1,O'1'. 180 U-na Trifan. Ce gust, să chemi pe căprarul Topor? Trifan. E de la Dorobanţi, şi in imprejurttl'iIe de fată, avem trebuintă de ceva dorobanţi in casă , , la noi. D-na 'i'n/un. De ce'; Trif'an. Dacă ţi-flş spune de ce, n'ai mai in- chide ochii toată' noaptea. U-na l'rifan. Ascultă-me .... Nu poate sti mai lueargă aşa, mai ales acum că remănem singuri .... Evdochie, trebue să fi păţit tu ceva .... 'l'r�fan. Poate! D-na Trifan. Ceva care te munceşte.... care te saptl.... Iti sunt nevastă, trebue sit le ştiu toate .... Triţan- Nu! ... Nu eşti destul de tare ca să pot să ţi le desţăinuesc toate .... D-na 'l'r�fan. Am ghicit! Eşti zuliar l Trifan: Ei aş! .. Zuliar de cine '/ D-na Trifan. De mine. Trifan. Odoronc tronc, ai găsit-o şi tu. D-;/,a Trifan. Evdochie, iţi jur pe ţărina fetei care se mărită astăzi. ... că niciodată in viaţa mea nici m'am găndit la alţi ochi, decăt ai tei. Trita». Dar nu-i vorba de asta .... D-;.ta 11rifan. Ba da, ba da .... Te găl1lleşti me­ reu la buchetul de flori, care Jni l'a adus un ne- cunoscut in zioa nunţii noastre Intr'ensul am găsit un bilet cu patru versuri . T.rifcţ1I. Versuri! Zi mai bine răvaş de plă­ cintă .. , Stăi, clt-mi aduc aminte de ele: (l'ccitănd) Te rog primc�te-acrst buchet Aranjat cu mult marafet, SUllt flori culese d'amorul meu Să dichisească sinnl teu! D-na J'rlfet17. En, zeu nu sunt de vină! Trilctn. Iţi mărturisesc că la inceput, in zioa nunţii ... m'au cam trecut nMuşelile .... D-na 'l'r·ifan. Grozav erai de zuliar! T1'ijan. Mm e.... nu prea-mi venea la soco- I . tealiL... Insă pe l,ing[t ce am p�1ţit, asta nU-l nimic .... D-no. Trifwl. Ce-ai păţit '/ Ce? O să me ine- bunqti 1 Trifan. Nimic! ... Nu voiu să te . mai apuce istericalele .... Me duc s[\ me imbrac. \csă la stinga). SCENA VI. D-'1w Trifam. - Tcrtipo], Ii-na Trifan. Bietul Evdochie, par'că I'ar mustra cugetul. ... trebue să-i vie din stomach ... ,.(vezenc1 pe Tertipof, care intră pe uşa din fund) Ah! buna ziua domnule Tertipof ' Teriipof. (intrănd) Respectele mele! ... Am venit mai de timpuriu ca să mă inteleg cu ginerele dacă trebue să prevedem in foaea de zestre vre­ un folos pentru bărbat, in cas de moarte a ne- vestei. D-na Tl'ljt{1l. Mişu n'a venit ăncă .... imi pare bine că suntem singuri ... aş vrea să-ţi cer o po­ vaţ.ă ... Te riip o]. N'aveţi decăt să porunciţi! ... D-1W Trifau. Vorbeşte incet, să nu ne auzit Ml'batul meu. Tertipof. Ah! e un socret ? D-na Trifun: Da! ... Domnule Tertipof a� dori să. adaug la zestrea fetei o sumă de 12,7G5 lei vechi ... Tertipof. Ciudată socoteam ... Nimic mai losne ; n'aveţi decăt sfl.-i treceţi in foaea de zestre .... U-na Trifau. Da .... insă nu vreau să afle băr­ batul meu,.'. Nu s'ar pute srt-i dau ginerelui in mănfl.? Tcrt;po./. Nu! ... ::lUlua trebue trecutil in foaea de zestre, altfel se socoteşte ca dar. ... D-na. Trif'an. Ce e de ment? Terfipol' Nu vez clecM un mijloc .... I:,ugaţ�-�e de-o rudă, de-un prietin S[l treacă aceştJ bam Jll contract, ca zestre din partea sa .... D-na Tnfan. O rud1't!... Un prietin! E cam greu de găsit... , . Tm.t'ipo.f. O Srt găsiţi foarte lesne ... Eu mal al�l căte ceva de indreptat in foaea de zestre ... daca sunteti bun(t s{t-mi daţi un condeiu şi cel'11eală ... D-;w Tr'i/an. Te rog intră aici ... in cancelarie. , .• F' ') Multa"ml'lll Ve rOb o' să J C1't�poJ (tJ'ecr la stmga . ,L.. ... nu uitaţi, Srt trimiteti pe d-nul Anesti.... avem ceva de vorbă. D-na Tl'ifan. Bine .. , bine ... (Tertipoi esă pe ll�a de la drcpta). rn; ."'. ' , ," [181] UN LEU ŞI UN" SLOT. 181 '. p,f. ; SCENA Vll. IJ-na Trifun. - apoi lWşlI - apoi Trifun. Ir-na Trifcs: (singură). Un prietin.... o rudă .. , Mi-ar treImi o persoanh care să fie in stare să facă o asemenea danie, şi pintre cunoştinţele noastre nu vez pe duc .... 11rişLt (intrănd prin fund). Mamă soacră .... Il-na lhjan. Buna zioa ... \ Mişu. Am cam intărziat. ... Tocmai cănd era să plec, m'a chiemat stăpănul pră.văliei, unde sunt casier, şi mi-a elat o veste bună .... n-,« Trif"a/l. Ce vest e ? 7Jfi.�u. Mi-a propus să 1ne pue tovărăşie, dacii depui zestrea Nataliţei la densul. ... N'ai grijă. E casă sigură ... dă 15 la sută dobăndă (scoate o căr­ ticică). Stăi, să fac socoteală. (serie): Zestre 80,.000 lei cu 1 G la sută, face 12,000 lei, plus leafa mea de casier 2,400 face 14,'100, plus darurile de pe la neamuri, la anul nou .... D-na Tj'ifct'il. Ce zici? Miştt. Nu iusemnez căt .... Insfirşit, face 'aproape ] ;),000 de lei. .. Cheltuim r),ooo, punem la o parte 10,000 cu cloMnda lor eapitalizat{t 20 de ani .... Stăi, să fac socoteala. D-na TJ'ljan. Lasă .... mai tărziu .... lJfişu. Pentru ce mai tArziu'( ... Eu mi:' inebn­ nesc după socoteali'\. ... D-na Trilwl. Tocmai in zioa caml ai să te .... Cfi]J(t, v(�zclld capul lui Trifan care ltllure prin rrepăt· l'a u�ei din stinga). Ah! lhfan (cu bllllJde(ă). Eu sunt! Nu-mi gilsesc ndt­ nuşile ... Unde-mi sunt mănuşile? .. D-na TrU'an. Ai ajuns nesuferit! ... Le-ai bi.'tgat tu singur in sărtarul mesei .... Da Întra odaUt! lJl[işu. Buna zioa tattt! Tr'ij'an. Buna zioa bhete 1 D-na 1','U'al1. Unsprezece �i jUllletate! ... i\Ie cl�lC să me imbrac .... �!işule, te aşteaptii. avocatul d�ncolo .... nil ştiu ce spunea dt are s{t te intreb" ... (Ese la stinga). Mişn. Avocatul! ... Me duc indaUi! (merge spre dreapta). l'rifan. Mişule! Mişn (intorcendu-se). Tată! Trifa.J? Spune drept! ... Nu-fi lipsesc lliciodaUt parale tie? ' .. lJl'işl.� (eşind) Mie? Ti-ai găsit l .. Sunt casier, şi ar trebui Hti. le pui la loc din pungă, dacă mi-ar lipsi. ... Tri;((tn. Ei bravo l.. Atăt mai bine! (Mişu eşind spre dreapta. SCENA YW. Trifo» - S,irekilii - apoi Lina. Trifa». V In să zică, numai mie mi se fură parale .... uumai mie .... S(Zrdci lii (intră pc uşa din Iund, cu un sac in mană, 61 pune pc un ucaun la. dreapta). Noroc să dea Dumnezeu! ... Bine-am venit. .. bine v'am găsit ' 7'ri(o,ll Sărăcilă l S(lrricild. Chiar Sărăcilă ... plecat din Giurgiu la 7 şi 30 .... Am luat un corn şi un rachiu la Vi­ dra, doue cornuri �i doue rachiuri la Comana ... trei COL ... Ei? azi iti măriţi fata 'r Trifun. Da! . .. La douesprezece iscălim foaea de zestre ... 8ârâcil/i. Noroc să dea Dumnezeu! ... O să fa- ccm chef. ... Eu, dnrI este dttc-o nuntă, sunt bun dc Giumbuş .... T'ri:!cMl. Ai venit singur? .. Unde e caprarul Topor'( 8dditiW. C;\prarul! ... N'a putut Hă. vie, era de schimb! ... 'rri;/itl!. Ce jJ('cat! Numai !Ilie mi se illtrll11p1ii de astea .... S(lrâcilâ. Pecat eft n'a venit! .. E de-ai noştri ... m{mllllc{t şi bea bine ... nu tie 'ncurcă .... Ah! mi-a spus că are de gănd Slt-ţi scrie, ca :-,ă te hereti- sească .... 1'1 'Ifan. Tineam la densul din pricina uniformei ... EL ai să stai la noi căteva zile am pus srt-ţi pregitteasd\. odaea de Emgrt mine . Sânrr-iW. Bravo! ... Seara o să, SUllll de vorbii �i s1\ bem la bere!... Am să-ti istorisesc o gră­ madii de nostimade de pe la Giurgiu .... Ah! bine că mi-am adus aminte! ... Cunoşteai pe Tillcuta .... Tincuţ,a! .,. Nu-ţi aduci aIninte de ea? Tt'ljiul. Da da 1)a da! Sârâcil(L Ei am ingropat-o ... Mercuri ... 1'ri;f'an. Ce spui frate? Sân'icilă. Zeu aşa .... chiar Mercuri! ... Da sUd ... asculUi alta mai nostimă .... Iţi aduei aminte de [182] 1 82 Uj\ LFU 81 UN 8LOT. , (trece la stinga). Are haz istoria asta ... Poftim, numără şi tu.... A reinas 35 �I L II t II I ',1 I '1 �i 11- !I il II ! mosu Vasilache '? .. Moş Vasilache, care s'a insurat la 78 de aui 'u tutungereasa .... Trifau. Cum nu! Siinlcilli. Ei, are un băiat ... Trifau. Ce spui frate ... dă-te incolo... (rizeud] �Ioş Vasilache arc un lJ{tiat! ... Cine botează? Sărăcilâ (resucillllu-�i lllllsleala\. Di' ... se cam sună că eu! ... Trifan. Mare era in mai eşti şi tu .... Zeu, ştii ce bine-mi parc 6t ai. venit. ... imi mai viu şi eu in fire.... Imi aduc aminte de vremurile cănd rideam .... Sr(rr'ici{li. Ce, nu mai rizi acum? Trifan. De loc:! Sărâcilâ. Omul trebue să riză, pănă căud ei I cad toţi dinţii .... Amti:'t dinţii .... Trifom. Ah, dacă ai şti! ... Tie ţi le pot spune toate ... , imi eşti prietin din copi lărie .... Tasache dragă, mi se intămpl» nu lucru ciudat şi plicticos .... Mi') pungăşeşte, iuă fură cineva .... Sânlcilă. E plicticos lucru, insă ciudat lIU ••• Trifa«. Ai dreptate,' insă pe mine nu me fură ca pe toată lurnea.... Ar intra cineva la mine, mi-ar sparge broaştele şi mi-ar lua 10,000 de lei, aş zice: "Bine, işi face omul meseria ... n'are să se mai intoarcă." Insă ca la. mine, la nimeni .. ;' hoţul meu se intoarce in toate zilele ... Sârâcilâ. In toate zilele! Tn/ctl/. Da, in toate zilele ... plllld, ca un func­ ţionar care al' merge Lt cancelarie .... Adeverul e; că llU-mi ia multe parale... un leu �i nn slot pe ziuă ... 8ârâcifâ. Visezi! .. , Un Itoţ, nu fur{t un leu şi un slot. Tri;fel1l. Drag;l, �tii vorba o\'lciului ... picătură cu picăturil faee lit1':I .... Sânkilc'i. Nu-ţi fad poate bille socoteala! ... Trij'an. Cine, eu? Dacii dau un gologan la un simtc cu fla�lleta, el �i tree la catnstif! 111 toate serile adun ce m)) elleltnit �i-Il)i lipseşte un leu şi un slot, regulat pe fiecare ti .... Sârllci1d. Ciudat lucru! lhj'an. Si asta nu de eri. de-alaltiteri! .. Asi! .. ., , , Deeănd se socotea cu lei yechi, de la naşterea fetei .... Sr'irâ6ilâ. Nu cumva bi't1lue�ti pe fiidt- ta .� Trifau. Ei aşi! ... Cum, vrei să-mi iuchipuesc că indată ce s'a născut fata, mi-a �i furat un leu şi un slot .... Sârâcilr'i. Ai dreptate, prea era mică ca să simtă gustul banilor .... Trijau. Intelegi in ce hal sunt! Me fură cineva de 20 de ani in toate zilele... căci, nici măcar Dumineca nu se odihneşte pungaşul... Imi vin alte alea!... Am turbat... am ajuns posac ... nu pot să mai mistnesc.... Nu pot să mai mananc nici varză, nici raei, nici mititei.... Imi stau pe stomach ca peatra .... Sărăcild. Ni-e milă de tine!... N'ai căutat şi tu vre-un mijloc ca să prinzi hoţul?. Trificn. Un mijloc! .,. Am căutat zece, douăzeci, o sută ele mijloace ... Toate au eşit proaste .... Sârâcilâ. Se vede că e pisicher. Trifan. Eri seara, am lăsat punga pe sobă (arătănd-o). Uite-o.. .. nu am pus intr'ensa decăt Ull franc... . Să vedem mai este in pungă?.. (la punga). Sârr(cilâ Trijan. de bani. Sr'iJ'r'iciht. Şi cu un leu şi \111 slot, căt a oprit, face tocmai socoteala ... Trifan. Imi vine să me dau cu capul de toţ,i lJltreţ,ii .... Sârâcilâ. Cel puţin, e pungaş cinstit ... Ti-a dat restul. ... l'ri(al1. Ei, ce zici '( 8âJ:I'icilâ. Ue să zic ... a luat omul un abona­ ment la punga ta ... preţ fix... ca la birt... Nu bănueşti pe nimeni? T'ri:!(ln. Afară de nevastă şi de fatil, brtnuesC pe toat{t lumea ... Ghiceşte, căli sacagiiam schimbat piin{t aeulll? Sr'in'ici1rl. De ce ... TJ'�la'/l. Şesezeci �i trei... Acum am s{t lllC inteleg cu Primăria, să-mi adueil apa in casă .... , 1 v Intorci surubul si c:ma:e ... adicit curge (aca e . � ; '-' apă! ... Dar slujnice, căte crezi ci\, aJll schimbat·( Sârr'icilâ. Nu ştiu. Trl/un. Optzeci �i trei ... 140 de buc{tt{tr�sC . 300 de ;i:'mdaşi... şi asta numai pe al uI �tsta : Juprtneasa care o am acum, o pun de se descalta de dOlle, trei ori pe ziuă ... [183] 183 UN LEU ŞI UN SLOT. omul e tot adică fată! Me prinz c'a ascuns Sân'îcih'i. Pentru ce '! l'r�lan. Ei caut prin ghete, dacă n'are vre-un leu şi un slot ascunşi ... dar tot nu găsesc nimic ... 8ârâcild. Se vede că nu-i fură densa ... Trifan. Hm! Nu se prea ştie! .. Are o mntr[l de tălhar ... Tu ... a�a după chip ... cunoşti ce p1i't- teşte pielea omului? 8iirâcilli. De ! .. Me cam pricep! .. Trifiu«. Stăi, să o chem ... să judeei tu -ingur.> (sună). Fă-te că nu bagi ele samă. Sârâciltl. Lasă-te pe miile! (intrft Lîna din stinga) Eat-o .... (Si:irlleilă cti.l1tii un căntec incet �i 'l'rifan altul). SCENA IX. Tr-(l(tJI - i')â,rliC'ilâ - Linii din stinga. Lina ('ntrănd). !lraţ.i chiemat, cuconaşulc 'r' Trifan. Tu eşti Lino ? .. Uite-te drept in ochii d-nului Sărăcilă, Sârâcilă (11 parte). Nostimă T1"�fan (incet, cătră Sftril.ciIă). paralele in ;;i11! ... 8ăn'icilâ (a parte). N'ar fi rf'm StL căuti\Il\. Tri;faJ1 (dtdt LIna). la satul cuconaşului. ( .. iitl'ii srt- l'{\cilf\). L'ai incueat '( Sărăcilâ. Da. 1'1"1fal1. Du-l in odaea verde ... alrttmi de ialac ... Lina. Am inţeles! (ia sacul �i vrea SIt easrt spre funl]). T-rifan. Lino ! Lma. Porunci ti ! .. 1''l''ifan. Nu ui'ta că pentru ochii lumii, care fură un ou adiciL un leu si un slot , ',' atăt de vinovat ca omul care fură un bou , un milion. Lin(t. Sărut măna... eu ... TTifan. Ajunge!... Ne-anl l'rtţeles (I' . . . . . . ,ma cse prin fund) SCENA X. 8ă,.ââlâ. - TI'�f'IlIl. 1'1'1.:+an. Cum ţi' se p ? A !' • are. şa e, că nu-i plăteşte mult pielea? Sârâcill'. Nil se t' N' Ş le. '. 1.' o cunosc ăndt destul de aproape ... Tr�fan. Asta e viaţa mea din toate zilele ... Mereu cu ari' . . b Ja 111 S1l1 ..• 8r(rr(cilâ: Ştii ce-aş face in locui t(�u '! N'aş lăsa in' .... pungă decăt GO de bani. '1'0)1111. Am făcut-o şi asta, insii. fi doua zi imi lipsea din lltlngit doi lei �i şese parale .... Ce fe­ -riciţi sunteţi voi la (';im�,iu .... Glasul d-nri Trilan. Fvrlochic! vino de-ţi pune fracul. ... t- T14an (strigăm]). Aenm! Acum! ... (cătr(t SlLrădli:i) Aşteaptă niţel Tasache, mI- duc S.1 m(� imhrac .... (esc l:t stiuţra). SCE:\A XI. ,'-{I( J'(lcil/i (singur). Eu venisem :1 i i ca sti petrec t .,. M'a plictisit iS'oria lui Trifan cu leul şi eu slotul. ... Eu, aş trece in catastif, la eheltueli, pe fiecare zi: "Detlo nil len şi un slut pentru hoţul meu ... :; (U�lg;t inăna in l.ozunar}. Ce tot imi mişcă in bozuuar ? .. Ah! E d:11'ul meu de nuntii ... dou(�­ sprrzeee hri\ţ.eri pentru �elVete, cu inscripţia "Poftă bnu[I." (le Dl'atlt) Aveam de găml sit le dăruese o lam::t cu rapiţ[l. .. l1apiţn. nrde incet ... era nn fel de povaţă pentru dragostea blIrbatnl11i ... in ă 11e­ VH:-ita mi-a zis: "Mai bine d;"l ceva care sh nu se strire ... " Am făt�lt �i llişte versuri pentru mireas{t ... a�a e obiceiul la Gilll'giu ... Am să le eites(', crtncl se va iscăll foaea de zestre ... Acliei'l, ei'md ",ic Crt alU făcut versmi. asa v'ne YOlba .. , Le-am luat , imprumut de la căprarul Topor, cnre le făcuse ])elltru nunta men ... Versurile "unt bune pentru toată lumea... Eu le am grlsit nostime �i le-am prescris ... Are să fie 11i�te aplause .... D-na 'l'rifan (gătită, venind de la stinga). Mi se pare că rochia mea este ... $Gt1'lIcilâ. ApelpisiUl. D-na 'l'rifan. Decănd ai venit, d-nule Sări:ici1ă'? 8âl'rlcilă. De zece minute... Am şi imbdlţişat pe Evdoeltie, şi dac.ă-mi dai voe ... D-na Tr((an. Cum nu t (In momentnl dind Si'trăcilii imbrăţo�ca.z[t p'\ (\-na Trifan, rapnl lui 'j'rifan a.pare la o uşii). Ah! 8âr/icilli. Ce este? l'rifall (la ll�a de la stinga). Eu sunt. Sd1'l'icilâ. Iti srlrutam nevasta ... , T1'(fa11. Atele? .. II nde sunt acele cu găm{llie? ])-11((, Tl'Î:lan. In iatac, Iăngtt sobă. (Trifall dispare; [184] UN LEI] ŞI UN SLOT, SCENA XII. Sărăcilă .- D-na I'n/an -- Tertipof=: MI:Ştt - Lina - Na­ taliţo. - Irniitaii - apoi 71'1!a1l, Lina. Cuconiţă, a venit invitaţii. D-na Trif an. Ah! eată �i musafiri. Invitaţii (intrănd şi felicităno pe d-na Trifan), Să Ve trăească l ... Să le dea Dumnezeu noroc!... (Lina pune in mijlocul scenei masa cn călimări, condee şi hărrie) . . B1.iştt (incet ('ă.lrlt 'I'ertipof', eşind de la dreapta). Ne-am inteles .... laşi contractul a�a .... Tertipof. Bine! Iuv//taţii (vrzf\nd c{t intră, Nataliţa), Ah l eată şi mireasa .•. Nataliţa (intrănd). BU11a zioa! Sărăcilâ (imhrăţoşind pe i\ata1iţa). Vino şă te sărut. lJ1iş1/. (a parte). Cine-o mai fi şi ăsta? Sdrdcih'i (cătră Mi�u). O iubesc elin tot sufletn ... lJlişu (sallltU,nd). Iţi mulţămesc domnule. (a parte) Umflatu-i mai este bozunal'll .... /J-na Tnfan. Dar unde este Evdochie'� (In timpul acesta avocatul s'a a�ezat la maSlt). T1'ifan (intrfmd, se pune la. mijloc). Eată-lll(:... me rog, ertaţi-me! ... D-JUt Trifan (incet, cătră Trifan). Vai 1 Ce-ai fii­ cut? .. Ai uitat să-ti scoţi �oşollii? Tnfan (privilldu-şi picioarele). Pi 1 •• Ei ... nu face nimic ... Suntem intre noi.. , (tarc) Ve rog, şedeţi. .. Domnnl avocat are să ne citească. contractuL ... (Toji se a�azft la dreapta �i la stiuga.), Tnfan (cătrft Tcrtipof), Poftim! cerneală ... COI1- de:u .... Acum 110ţi S[l citeşti.... (şede). 1'c1·tipo./ (cetind), Astăzi, anul 1883, luna Fe­ vruarie in 8/intcilâ (a parte). Imi vine să incep acum eu versurile ... şi pe urmă Slt dau banii ... Tertipo./ (cetind). . .. l"evruarie in opt zile .. , 8ân'icilc'i (scull'mdll-se), M(, ertaţi, d-nule avocat. .. numai niteL.. v.'as l'u�a s{t-lni dati voe să citesc , S L , ceva versuri făcute de mine ... ehiar de mine ... pentru mirrasft .. Ii-na Trifan (dăndu-i paralele). Poftim, 12,76G de lei in hărtie şi argint .... 8ârăcilâ (a parte). Acum, eu nu lUai dau nimic ... versurile sunt ale căpraruluiTopor ... banii ai cu­ coanei Tarsiţei .... 184 Scl1'l(cilâ. Me rog, are obiceiu să intre totdea­ una aşa pe neaşteptate? .. Nu vez mireasa.,. aş dori să-i dau şi eu darul meu.......... Oh l nu-ţi inchipui cii i-am adus giuvaericale ... , eu Ull dă­ ruesc decăt lucruri trebuincioase ... Il-na T14an (a parte). Ah! bine că mi-amadus aminte... d-nul Tertipof m'a povăţuit s{\ aleg un prietin ... (tare). Domnule Sărărilă l 8ârâcilâ. � Cucoană Tarsiţo l Ir-na Trifan. Aş vrea să-ţ! fac o rugăciune ... o rugăciune foarte mare ... Sârâcilâ. Mie? D-na Tnfan. Pot ave incredere in el-ta? Sârâcilâ. Mai incape vorbă! Ti-na Trifun. . Jură mai intăi că n'ai sit mi� spui lui Evdoehie! (Merge spre fundul scenei, spre a se asi­ gura că nu ascultă nimeni). 8ărăcilâ. Jur. (a. parte), Sii. ştiţi cit l'a tras pe sfoară. Ir-na Trifa», Am pus la o parte, fără ştirea bărbatului meu, 12,705 de lei vechi. 8ârâcilc'i. Am inţ.eles! Ai ciupit de la coşniţă! 'D-na Trifan. Am f,'icut poate r('u ... InSi\, pe la inceputul cftsătoriei noastre, bărhatul meu avea păcatele reparaţiilor... işi băga toate economiile in zidarie .. Atunci, mi-a venit in gănd să ingrijesc de viitorul fetei .... 8â,n'icilă. Ah, bravo ... bravo! bine ai făcut! D-na Trifan. Insh, cunoşti pe Evdochie ... ştii căt este de bănuitor ... Dacă ar afla, al' fi ill stare să-şi inchipuească cine ştie ce.,. AŞ:l, m'am găndit şi eu, CEt