[1] 1 Aprilie 1882. ====-- ---�----- ._-"'-,- ----""'�-=- -=--=-=----=-=----=-- ==== Anul XVI, -- N o. 1. Apare la 1 a fie cărei luni. DATINELE POPORULUI ROMAN Moartea prin taina şi necunoscutul ce o incunjoară, a fost privită de la inceputul vea­ curilor ca evenimentul cel mai insemnat in omenire. Omul, neputendu-şi inchipui cum s'ar nimic) esistenţa lui, cum această minte care găndeşte Că1{d e treaz şi visează in timpul somnului, ar pute dispăre cu totul, nelăsănd nici o urmă despre ceea ce a fost, a găsit () măngăere in credinţa nemuririi sufletului, pc care o aflăm la un număr foarte .i nsenmat (1<:' popoare, din timpurile (',810 uiai vechi şi pănă I astăzi. După nceastă credinţă, tuortul nu este o fiinţ.it nimicită, ei un călător caro IH:H1 p�i­ răsit, ca slt nu mai revie ; �i pentru a-I iu­ tălnl, trebue să, mergem şi noi acolo unde s'a dus el. Din această idee fUlldamelltuHl asupra morţii, s'au născut acele uenumăra tu (1 bicciur: tu insoţ,esc imnormelltal't:u,. si care ill ceea ee - . , priveşte p� HOl1lrtlli vor fat(:) ohieet.ul wrtet(�- ri10r el () fat-iL Ohic,()iurile 80 p�t:'ltren:ât luaI (;·u ('!'ediHt·�L lLt � păturile inferioare ale societăţii, pe cănd in cele superioare ele se schimbă mereu, după cum un popor vine in atingere cu elemente străine; deaceea ca la toate popoarele şi la poporul romăn, obiceiurile s'au păstrat mai curate la ţ.erani. Pe cănd clasa superioară a societăţii noastre a fost pe rănd intoarsă, cel puţin in parte, la obiceiuri leşeşti, unguresti, turceşti, gre" ceşti şi in sfîrşit 'franceze, ţeranul a remas statornic in deprinderile şi apucăturile lui, sau dacă, ::1, primit inriuriri străine, aceste au fost mult mai neinsemnate şi aproape nule, mai ales in ceea ee priveşte momentele cele mari şi importante, precum obiceiurile de la. nunti şi inmormăntări. Aceste ubiceiuri sunt U11 amestec de dntiuc Pttgu'!lC şi crestiue, incăt inmorruăntările infă­ tişetlz�t fu"ut:t.Î la noi, 11 combinare a doua ele­ Illeuh\ intrunit«, �:I trebuoşte pentru a da do urrua lur istorică, �ti, le usemănăm cu obiceiu­ rile pe euro tiind-va le avea poporul ltoman. ACUţl;:;t;l, vom căuta sit il facem i11 scrierea du fat,ii) a eitl'l ti matc dai (:stt' ii -����..:;:-�-:=.....-:::::====-�-.:=.-��-::::::;.,-==== I i obiceiul, C�, oala cu care s'a turnat apă in căldare, spre a se scălda mortul, să se ducă inaintea lui cănd el duce la groapă şi să se dee de pomană plină cu apă' proaspătă im­ preună şi cu o lingură nouă, la vre-un om sărac. In multe locuri este obiceiul ca acea oală, să se spargă de păment,ori in locul unde mortul şi-a dat sufletul ori chiar la morment, sau se umple mai intăi cu cenuşă şi apoi se sparge, de aici a remas zicerea: "i s'a spart oala", adică i s'a frănt viaţa, a murit. II. Mortul se line in casă trei zile apoi se duce la groapă cu faţa descoperită, 3) pe măni, pe năsălii, in carul cu boi sau in sanie, eal' in oraşe cei avuţi se duc cu pataşca. In Moldova judeţul Fă.lciu, comunele Bu­ ne şti, Deleni şi altele, precum şi in mai multe comune din judeţul Neamţ" este obiceiul să se ducă mortul la groapă cu sania; fie vară, fie iarnă, pentru ca să-i fie calea mai uşoară şi să nu se sdruncine. Mulţi din cei mai frun­ taşi injugă doi sau patru boi negri. In multe locuri boii se injugă cu jugul răsturnat, arătănd prin aceasta că murind gos- ') Nu inţeleg pentru ce legea impedecă ducerea mor­ tului la groapă cu faţa descoperită. Am aproba in­ chiderea sicriului in cazuri de epidemie sau de di­ formarea mortului, cănd atunci insă, chiar rudele de la sine ieu asemene mesură, acoperindu-i faţa, Pri­ veliştea morţii in faţ.ă, are totdeauna un puternic efect moral, şi acesta slăbeşte, cănd se ascunde de ochii poporului faţa celui mort. Deaceea credem că afară de cazuri anumite acest vechiu obiceiu romăn ar trebui respectat. In Valachia pentru a-l respecta se obicinueşte a se face capacul raclei de sticlă in dreptul feţei. podarul toate au să meargă, pe dos şi fără răndueală, In Transilvania ţinutul Năseudului fetele mari se duc la groapă pe năsălii purtate nu­ mai de fete mari, car flecăii numai de flăcăi şi cei căsătoriţi numai de căsătoriţi. In Basarabia fetele mari sunt duse numai de flecăi care-şi leagă la mănă căte o basma' sau năframă ca şi vorniceii. Năsăliile la cei săraci sunt impodobite cu scoarţă sau chilim, eal' la cei bogaţi cu stofă, din care apoi se fac veşminte la preuţi. In timpurile vechi, ne spune principele Can­ temir, că la moartea vre-unui beer de oaste, caii lui se imbrăcau cu postav negru, şi dea­ supra lor se puneau hainele lui cele mai de preţ" eal' inaintea năsăliei se ducea o suliţă in care era. spănzurată o sabie cu mănunchiul in jos; şi de amăndoue părţile mergeau vre-o căţiva ostaşi inzăoaţi şi incoifaţi, şi in ochii cailor se punea must de ceapă sau praf de puşcă, ca să se arăte ca şi cănd ar plănge şi caii, asemene ca oamenii pentru moartea stă­ pănului lor. Trupul unui boer, el petrecea insuş Domnul impreună cu tot alaiul, şi dacă fusese el unul din cei mai mari, atunci mergea inaintea lui cu semnul cel de boerie pănă la groapă, şi după aceea se ducea semnul earăş inapoi şi se punea in Spătărie sau in Divan, şi locul boeriei lui remănea deşert cel mai puţin trei zile. Năsăliile, la Domnii care mureau 111 scaun, erau purtate pe umere de boerii de starea intăi, şi se schimbau pe rănd, de cătră tova­ răşii lor, cei din stările mai de jos, arătănd că stau spre ascultarea poroncilor Domnului lor atăt in viaţă, căt şi după moartea lui. " [7] DATINELIC: POPOHULUl .l:W1YJAN. 7 Inaintea mortului merge crucea de la bi­ serică, prapurile, fanarele şi sfeşnicele cu ln­ minări aprinse, impodobite cu ţestemele, apoi pomenele sau "naporojne1e" care se numesc şi "raiu", ŞI se alcătucs« din doue colivi, una Ulai mare ŞI alta mai mică, asemiue şi din doi colaci unul mai mare şi unul mai mic, avend infipte in ei nişte bucăţele de şindilă care au puse in. verful lor in formă ele cruce, alămăi, mere, smochine şi strafide, asemine in judeţul Neamţ, pe trestii se pun şi hulubi de aluat. In oraşe la cei mai avuţ] aceste po­ mene se poloesc cu foi de aur. In unele' locuri, in Transilvania, pomenole se mai fac in formă de scară, şi insamnă eli, pe acea scară" are să se urce mortul in ceriu. Pe lăngă sicriu merg, cu capul descoperit, rudeniile, prietinii mortului şi femeile care-I bocesc. 1) In judeţul Neamţ, plasa Muntelui şi mai ales in comunele: Buhalnita, Bicazul, Hangu, Bistricioara, Călugărenii, GaIu, cotunele Chi­ slrig, Secu Buhalniţii, Grintieşul mare, Grin­ tieşul mic şi altele, precum şi in unele părţi a Bucovinei mai cu deosebire in comunele Crasna, Straja, Cupca, Sncevenii, Vicovu de sus şi in altele de prin munţi, s'a păstrat ve­ chiul obiceiu strămoşesc ca mortul să fie dus la groapă cu musica, care se compune din mai mulţi flăcăi, căntănd "Doina (, din tinerele de ingropare. In Transilvania, ţinutul Haţegului, ăncă se află obiceiul că după mort să meargă un betrăn că,l1tănd din fluer, căntece de jale� Numerul acelor ftl1erari nu se urcă peste zece. In unele din comunele mencionate, mai este obiceiul ca inaintea cOllvoinlui funebru să meargă şi doi bucinatori, bucinănd din cănd in cănd cu trimbiţa. In Bucovina Doina ce se căntă la inmor­ mentări, are ceva schimbare de ceea ce se S8 căută in Moldova. La cei ce petrec mortul la groapă, li se imparte testemele şi făclii de ceară albă şi galbenă, 'după starea mortului. Dacă se intemplă ca mortul să treacă peste un pod, atunci unul din neamurile răposatului, aruncă in apă un ban, adică plăteşte podul. Obiceiul mai este 11 se aşeza poduri in calea mortului: 80 intinde pe pragul portii casei o pănză aibă. sau o năframă, peste care trece convoiul funebru; o 11 doua pănză se aşterne la jumătatea drumului şi o a treia pe pragul porţii de la biserică; cănd se trece peste acele pănze se aruncă câte-o monedă peste ele, apoi se dau ele pomană la săraci, pentru sufletul reposatului, impreună cu o luminare, un colac şi monezile aruncate. Aceste poduri alegorice inchipuesc punţile ce are să treacă sufletul mortului ca să ajungă la uşa raiului, eal' mo­ nezile, pentru ca să plătească vămile, de aici zicerea: "plătite să-ţi fie vămile". 1) In Basarabia acest obiceiu, de a se face po­ duri cănd se scoate mortul din casă" se păs­ trează peste tot locul; se pune chiar pe pragul uşei o cergă, un lăvicer sau un prosop şi dea­ supra o pernă şi o strachină cu măn care, atăt perna căt şi strachina se dă de pomană) pentru ca, să aibă pe ce se culca şi ce mănca mortul pe cealaltă lume. Duccnd. mortul la ţ,intirim se prohod.eşte la fiecare respintcne şi se dă de pomană, peste sicriu, haine de�a lui şi alte lucruri; in Vrancea 1) Vezi şi Alecsandri "Poesii pOlJll1al'e". Bueml'eşti, 1866 not!1, 1.O de la pag. 140' [8] lJA'J'INELl!: l'OPOltULUl lWMAN. se dă uoue gulere de cămeşă cusute frumos cu amice şi noue monezi, tot pentru ca să plătească vămile, Mai in toate părţile locuite de Rcniăni, şi mai cu samă in Transilvania, se împodobeşte un brad cu flori, cu năfrămi, cu mere, smo­ chine, nuci, prunc uscate, strafide, şi se pune inaintea casei mortului. In unele locuri se mai increstează in coaja lui diferite figuri. In păr­ ţile unde nu se află brad, se împodobeşte o creangă de mor, sau do prun, sau şi alt pom. In Dobroeia se mai impodobeste si cu canură el , , (1ănă) roşie, ştergare, Lusuloe şi hărtio albă. In Transilvania, ţinutul Hatcgului, pomul sau bradul nu este alta cIocăt o suliFi de lemn do brad, naltă ca ele-un stănjiu, ce se pune nu­ mai la fete mari SiUI flecăiaşi şi se implăntă in crucea ele la mormânt, la f-Iecăi insă acea suliţă e naltă de la doi la trei stănjini şi se implăntă la mormănt lăngă cruce, prinzăndu-se cu cue de cruce. In verful lui se leagă un chişchineu 1) roş cusut frumos cu fir, in care se anină un clopoţel micuţ şi inelele mortului. In comuna Reşinari şi in altele de prin pre­ jurul Sibiului, se leagă la brad şi lănă de la oi, dacă mortul a fost cioban. La fete mari se pune in verful brad ului cercei şi inelul de logodnă dacă a fost logodită sau şi alte inele, şi rernăn acolo. Bradul sau, pomul Ia imrwrml)ntfÎ:rl se fato la flecăi, fete şi urare ori, in unele locuri, şi la tineri insurăţ,ei. Aeest brad sau pom se :PUlH� la, HJonncut la capul mortului. Dacă nu so află brad in apro)Jiel'o de eo­ rnuua unde se află mortul, in Transilvania este obiceiul să S<:1 ducă călăreţi; eăntă,nd din fluere căntece de jale, in locuri depărtate ca să a­ ducă brad, şi cănd trec prin vre-un sat cu el, atunci fetele merg intru intimpinarea lui şi-i căntă pănă trec din hotarul satului aşa numit "cănteeul bradului", care nu se obicinueşte la nime afară decăt la locuitorii din unele co­ mune de prin munţii Transilvaniei. Dăm aei căteva din acele căntece, adunate in co­ muna Demsuş, ţinutul Haţegului, şi de prin alte pă,rţ.i. Brad incetin at 1) De unde-ai tunat�) Din vărfuşor de munte De la flori mai multe, De la loc pietros La loc mlăştinos, Cu capul la vale Fără pic de cale, Şi plin te-or tăeat, '1'0 t 01' fluera t. Tinerelul cel voinic Cum nu-i frică de nimic El a rănduit, El a poruncit, La �epte gropaşi Şi tot călăraşi, Ei să mi se ducă Şi să mi te-aducă, Din verfuşor de munte, De la flori mai multe, Cu nouă topoare Brazii să-mi doboare. Că el a umblat, 'I'eri a 'ncunjurat , . �i nici a aflat, Nici a căpătat Nevastă să-i. placit, Soţie să-şi facă; După ce-a umblat, El a căpătat Nevastă de munte; De ht :flori mai multe, f L [9] DATIN.EL.E POPOHULUI ROMÂN. 9 N altă şi brădoasă Ca el de frumoasă Departe a mers Şi el mi-a trimes Noue sgreb elungi t ) Prin păduri şi lunci, Pe una să-i vie Dor de la soţie, Pe alta să-i vie Dor de la frăţie, Pe una dor de la tăicută, Pe alta dor de la măicuţă. Chişchineu rotat Ciu' te-a hlăst-mat, Vicol să te-ajungă, Omet să te ningă, Văntul să te bată, Soare să te ardă, Să tot albeşti, S� nu putrezeşti, ALT CP,NTEC, Tinerelule, Voinicelule, Cine ţi-a poruncit, De te-ai coborit Din brădui mai mulţi Din cei munţi c ărunţi, Tot mi-au poruncit De m'am coborit La mijloc de ţară, Unde-i ap' amară, Unde-i apă lină Şi earbă sulcină Dar ei m'au minţit Şi m'au coborit, Că eată me duc La cap de voinic, Vent"tu'i să mă bată, �-�-N:;;� plltlltMla ce Insamnă acest cuvânt, poate că stint ;,til'sitele " , o "1 Soare să me ardă Nime să nu-mi creadă. Brădete, brădete I Brad incotinat Reu te-a blăstemnt, Cine tc-a'mpodobit Şi cine te-a cusut, Vănturi să te bată Nime să nu-ţi creadă, Dacă cel cui se aduce bradul are femee, se căntă : Brad incetinat Nu fii supărat, Că nevasta tA. Ea s'a măneca De mi te-a uda, De nu te-i usca. CA.NTEC. Tinerelule Voinio-lule, Ce eşti suparat, Ce te-ai m ăniat ? elim n'oiu fi supărnt, Că vidrl'l. m'a, muşcat, Că J.-J�\ln an de tile Din alean pe mine, 'l'ot mi s'au sfatuit, Ei ca să mă tae Din aste părae, Şi s(t mo tot ducă, Şi �ă mă aducă In mijloc de ţarli, Unde-i apt amară, In gradina lil'i� [10] 10 DATlN�LE POPORULUI l:WMĂN. �î)� DcşiL1Mlilitfenicnl bogat dIn Ili:ul 18ya la. },l'ill1liu,:' eaJa IJogl'ebanid mil'enilor" se zIce: Cit P/'tlutuJ YtlfSII lie$te mort ;;ltlllţel.. saH cClJu�a din cRdellliţă, eu toate) /1C1;l8tl3 nicăll'i nu llIl) aflat eli, Me fllGiî itCeitstl\, ei toarnă vin 1) peste trup in formă de cruce. Vinul, in Basarabia mai ales in ţinutul Soroca, se amestecă şi cu agheazmă. Luănd apoi pre­ utul păment cu lopata, aruncă peste mort, şi ceilalţi oameni, făcănd asemene, zic: "să-i fie ţărina uşoară", "Dumnezeu să-l erte " bau "Dumnezeu s'ă�ifaeă parte din irnpărăţia ee­ riului !" In unele locuri. ai mai ales in Basarabla, - , , tot norodul bate după, aceea căte douăsprezece metanii, zicănd şi "Dumnezeu să-l odihnească". Pe urmă se pune capacul şi se umple groapa cu păment, făcăndu-se deasupra o movilă puţin ridicată. In Bucovina, in unele comune de prin munţi, este obiceiul ca să vină doi bncinatori, şi pu­ nendu-şi bucinele cruciş peste groapă, incep a bucina de jale. In Basarabia este obiceiul, ca inainte de a se lăsa mortul in groapă, preotul să-i pună pe frunte "cul1uniţa ", care l1U este alta decăt o bandă de hărtie sau de mătasă, pe care este zugrăvit Isus Christos, Maica Domnului şi Sfăntul Ioan, avend scris şi rugăciunea "Sfinte Dumnezeule, sfinte tare, sfinte fără de moarte, .milneştene pe noi", eal' pe piept se pune nişte "lllolitfe ce tipărite pe o coală de hărtie. Tot aceste rugăciuni mai inainte erau scrise in limba romănă, aC1Ul1a Însă in limba rusască, IJIt mormânt se impart bani la săraci şi se . J 1 t ,. . v v . " dă peste groapă do sufletul mor unu, o gama neagră sau un cucoş, o OM, U!! miel, o vacă cu viţel, după puterea mortului, eal' dacă mortul it fost holteiu, i se aduce en.lll1 ht JJlorment şi H(;olo so dă de pomawl unul. alt III. Groapa se sapă de ciocli, 1) care nu sunt rudele mortului; in Transilvania insă, mai ales in comunele Bucova, Bouţarii de sus, Bouţarii de jos, se sapă numai de rudeniile cele mai de-aproape. In Valachia, ţinutul Prahova, preutul incepe mai întăi a săpa groapa, dănd de trei ori cu hărleţul in pămănt, Dacă mortul a fost dus la groapă pe năsălii, după ce i se face prohodul se aşază apoi in sicriu. In timpurile vechi, pe la anii 1650-1660, după arătarea archidiaconului Paul de Alep,") inmormentarea se făcea şi fără sicriu. Mai inainte de a se pune mo�tul in groapă, se ie de pe el toate podoabele cele scumpe de aur, precum: cercei, inele şi altele. Cănd preuţii căută "veniţi fraţilor să dăm mortului, sărutarea cea ele pe urmă", atunci copiii şi rudeniile lui, el sărută pe obraz sau pe măni, in semn că-şi ieu ertăciune de la el, eal' prietinii lui şi cealaltă gloată ce s'a fost adunat, oi sărută icoan» de pc piept; apoi i se pune pănza pe obraz, ear cioclii lasă sicriul in groapă legăndu-l cu brăe sau taclite, care apoi li se dan lor de pomună, după aceea preutul tii face 1> pa08u.1 ţ; elaH "apawml « l�clid. �'-Se mai numesc şi "gl'opniced, grojJ[t�j �I�ăI)ăt?l'Î.'· �) Vezi Hajdeu. Archivit istoricii, 18G5, .BllCll1:eŞtl, anlll I, Docum. �o. 310, Cu apă sulcinâ, Venturl să me bată, Soare să me ardă, Nime să nu-mi creadă! \ '1 '" ., .. [11] DATINEI;.J.iJ POPOlWLUI ROlVIAN. �==��-====== 11 m holtelu, La ciocli, in unele locuri, li se mai dau câte ltnşervet, un colac şi. o luminare, sau câte o ulcică; in Bucovina, pe lăngă a� eesto, li se ma: imparte şi căte o bucată de huscă sau sare. In multe locuri este obiceiul, că dacă s'a întâmplat, ca mortul să se fi născut in aceeaşi lună ca şi fratele sau sora lui, care trăesc ăncă, atunci se zice că mortul e lunatic, şi se dă cu puşca deasupra mormentului. Aceasta se face pentru ca să nu se ivească vre-o vrajbă pe cealaltă lume intre frati. Tot acolo la mormânt este obiceiul a se prinde "frati de cruce"; aceasta se face cănd intr'o familie se intămplă de mor doi copii unul după altul; atunci pentru a scăpa de moarte pe cei vii, unul din copiii remaşi se prinde frate de cruce cu un altul, din altă familie, fie de ori ce sex, insă să fie lunatic cu acela, cu care are să se prindă frate ele cruce. Chipul cum se săverşeşte această frăţie este următorul: la ţintirim, după ce s'a dat drumul sicriului in groapă, fratele sau sora copilului mort, se scoboară in groapă pe sicriu, eal' celalalt copil el ridică din groapă şi pu­ nendu-se faţă'n faţă, apucă un colac, unul cu-o mănă şi celalalt cu alta şi-l frăng in doue ; după aceea se sărută şi astfel se fac "frati de cruce". Ei se privesc ca cum ar fi frati buni, fratele de cruce cu sora de cruce nu se pot lua niciodată 1Il căsătorie. In judeţul Olt, mai este ăncă obiceiul a se prinde frate de cruce astfel: fratele mortului lunatic, se pune in fiare şi se prinde apoi frate de cruce cu un altul, aşezăndu-se pe marginea mormentului şi rupend o furcă de strins fen, pe care unul o apucă de-un crac eal' celalalt de altul., 1) La mormănt, la capul mortului lăngă cruce, se infige bradul, care a fost inaintea casei, dăndu-se mai intăi de pomană toate lucrurile cu care a fost impodobit. De multe ori la capul fecioarelor se plantează un fir de ederă care de-a pururc este verde, şi se samănă pe mormentul lor busuioc şi fonfiu sau budiene '1) La cei mai bogaţi se pune pe mormentul lor o peatră, fie culcată fie in picioare, avend săpată pe ea soarele şi luna, şi cuvintele o­ bicinuite "aici zace robul lui Dumnezeu (cu­ tare) ... " şi apoi trecetorilor : "ziceţi Dumnezeu să-I erte!" La cei mai săraci se pune nu­ mai o cruce de lemn, văpsită cu roş, sau un stăIp de lemn, in forma tridintelui lui Pluton. La multe morminte se mai pune şi căte un fănaraş in care se află o candelă, care se a­ prinde in Sâmbăta morţilor şi la alte zile mari, cănd tot atunci se arde tămăe. In unele petre se sapă o bortă in josul ei şi acolo se pune o candelă aprinsă. In multe părţi, la noi, precum ŞI 111 Buco­ vina, este obiceiul ca călătorul să arunce bu­ căţele de lemn, de nuele, strujeni, fen sau crengi uscate peste mormintele celor ingropati la drumuri, incăt de multe ori se fac movili mari, cărora apoi li se dau foc, şi apoi eară se asverl peste morment asemine lucruri. 1) Obiceiul de a se prinde frate de cruce nu se face numai la mormânt; in părţile de munte se sapă intr'o stăncă o cruce, pe care cei ce vor să se prindă fraţi de cruce o sărută, apoi işi fac la măna dreaptă o tăetură, şi amestecă săngele lor, şi astfel se fac "fraţi de cruce." Această datină veche ei leagă a-şi da viaţa unul pentru altul. (Vezi şi Hajdeu, Columna lui Traian anul VIII, tom. II). 2) O plantă ce face fiori galbene care chiar cănd se u­ sucă nu-şi schimbă coloarea. [12] DA'l'mELE POPORUI,UI ROMAN. 12 După inmormentare toţi oamenii se spală pe măni, sau a casă, sau chiar la ţintirim lăngă groapă; dacă se intămplă vre-un isvor SiU apă curgătoare in calea, lor, aleargă toţi de se spală acolo, une-ori, şi pe obraz. In judeţul Olt mai este obiceiu, că cei ce I s'au spălat, să asverle cu apa indărăpt, Intorcendu-se gloata la casa mortului, ei fac comăndarea, ospătănd pe toţi cei ce au fost la îngropare, punendu-se şi pomul pe masă, in locurile acele, unde nu este obiceiul a se pune la morment, Din vechime acea comăndare se făcea in chipul următor: "De cu sară, cănd a doua zi are a se inmormenta răposatul, vine preotul şi se aduce una sau mai multe oi şi berbeci, mai cu samă negri; se face o groapă, şi intorcend vitele cătră apus, răsărite fiind acum stelele, le lipeşte luminări de ceară prin coarne, le citeşte o rugăciune şi apoi venind rănduiţii le tae, punănd se curgă sângele in groapa făcută inadins pentru aceasta, numită "ară". Preotului se dă capul şi pielea, de unde a remas proverbul: "că a dat pielea popei", adică a murit, eal' cărnurile se fac bucate şi se ospătează petrecătorii, cărora mai intăi li se impart căte un colac şi o luminare. La masă punendu-se şi dăndu-li-se căte o cupă de vin, fiecare, luănd, varsă puţin pe păment, 1) zicend : "uşoară să fie ţărina reposatului.' 2) -In Transilvania, in comunele de prin pre­ jurul oraşului Sibiu, comăndul se face astfel: se pune masa, unde stă de mănâncă preotul şi cu fruntaşii; pe Iăngă bucatele ce se află, care de obiceiu sunt supă de tăetei şi friptură, 1) Acest obiceiu de a vărsa o parte din b8utur!t pănă a nu duce păharul la gură - libaţ,ie - se face pentru ca să alunge nălucile morţ.ilor ce sbor prin lume �i se amestecă in faptele oamenilor. (Vezi şi Alecsandri, l;'oesii populare, Bucureşti, 1866, nota de la pag. 6). ') jileulescu, loc. cit. pag. 140-141. se pune un colac mare in care se implăntă un copăcel incărcat cu mere, turte, covrigi, prune şi nuci, şi apoi dind căută preotul "unde UD1- brează darul ten Mihaile Arhanghele, toţi me­ senii saltă şi leagănă colacul cu copacul. In curte incepend de la masă şi pănă la poartă sau şi mai departe in stradă se presară pac şi pe ele se aşază o pănză albă, pe care se pun străchini cu bucate, şi venind oamenii se pun la masă, jos la păment, şi după ce au cspătat li se dau căte un colăcel şi o lumi­ nare de ceară galbenă. Măncările cele mai obicinuite ce se fac la comăndare sunt: borş de pasere, găluşte, sar­ male, plachie şi diferite fripturi, sau şi alte bucate care-i plăceau reposatului fiind in viaţă. In Transilvania, ţinutul Făgăraşului, comăn­ darea se numeşte "sărăcusta " . Fie omul căt de neavut, imparte mesenilor după ospătare eate un colăcel sau o bucată de păne şi o luminare de ceară, eal' feţelor bisericeşti, ăncă şi căte o năframă. In comunele din Banat, Barjovic, Prilipeţ şi in părţile Almajului, inainte de a se aşeza gloata la masă şi de a binecuventa preotul bucatele de pe ea, se impodobeşte frumos cu flori un băţ, pe care se incolătăceşte o lumi­ nare de ceară galbenă şi stă aprinsă căt ci­ teşte preotul rugăciunea mesei, apoi aşezăndu-se cu toţii la masă, se stinge luminarea şi se pune băţul pe un scaun lăngă masă, ţinend astfel locul mortului. Trei seri de-a răndul se aprinde tămăe 1Il­ tr'un hărb, in locul lUlde mortul �i-a dat su­ fletul, şi se pune acolo şi o ulcică cu apă sau cu vin, o bucată ele păne, şi toiagul aprins, care nu este alta decăt o luminare de ceară lungă căt �i mortul. [13] DATINELEl POPOI�UL'tH ROlV1ĂN. 13 Vinul din ulcică şi pănea se dau unui băr­ bat salt unei femei, după sexul. defunctului, de mănăncă şi bea in trei seri de-a răndul, in locul unde mortul şi-a dat sufletul. Acel băr­ bat sau acea femee represintă, in cursul acelor trei zile persoana defunctului, fiindcă se crede că sufletul mortului sboară rătăcind trei zile, apoi intorcendu-se acasă ostenit, se găsească de măn cat şi ele Mut. Toiagul se duce la biserică de arde puţin la icoana Maioei Domnului, apoi se pune a­ prins la morment, la capul mortului. După aceste trei zile se crede că sufletul mortului stă şese săptămâni deasupra uşorului de la uşa casei, deaceea Romanii din Dobrogia, aştern asupra acelui uşor o "pominetă", adică o bucată de pănză albă, tăetă dintr'o trimbă,") pentru ca să aibă pe ce să stea sufletul. In Transilvania, după ce s'a inmormentat mortul, două sau trei neamuri de-a lui se duc de cu noapte la morment, şi-l stropesc cu apă, adusă intr'un ulcior, el tămăează şi apoi aprind "privighitoarea" sau toiagul,") care stă aprins căt fac cincisprezece metanii, zicend că prin aceasta se imblănzeşte căţelul pămentului ca să nu latre pe noul oaspe venit intre celelalte monnenturi. IV. Patruzeci de zile de-a răndul după ce moare omul, se poartă parastasele, adică, se eluc la biserică, in fiecare zi noue covrigi, o luminare, vin şi tămăe, eal' preotul citeşte rugăciunile cuvenite. Se mai pomeneşte şi numele mortului la liturghie in timp ele patruzeci ele zile şi a­ ceasta se numeşte "sărindar". ') Val de pănză. 2) In Valachia se numeşte şi "stat". Patruzeci de 'zile ăncă se mai tămăează in casă, unde a fost mortul, şi se toarnă pe locul unde s'a săverşit din viaţă puţină apă, apoi se duce la morment vin şi tămăe, crezendu-se că pănă la patruzeci de zile cănd incepe a pu­ trezl trupul, pănă atunci sufletul mortului umblă sburănd pe lăngă casă şi pe lăngă mormânt, după aceea trece in cealaltă lume. In Joia mare, care este in a şeptea septe­ mănă a postului mare, se duce la biserică o colivă care se scoate la morment şi se fac rugăciuni pentru sufletul mortului. Asemene se dă de pomană pentru morti, la Moşi sau Sâmbăta morţilor, merinde şi lucruri precum: cofe, cofăele, ulcele, străchini impodobite cu flori, in care se pune vin, păne, carne friptă, lapte cu orez, şi altele, precum şi eate-o lu­ minărică de ceară galbenă. Mortul se jăleşte in curs de un an; in acel timp atăt femeea reposatului căt şi alte ru­ denii, din cele mai de-aproape, nici joacă, nici se desfătează; in Banat, unele femei nu-şi spală faţa şi nici măcar işi schimbă veşmintele ele pe ele in cursul acelui an de jălire, fetele umblă cu părul despletit, şi cănd intră in joc după ce a trecut anul jălirii, atunci se aşterne o năframă la pămănt pe care o calcă cu pi­ cioarele inainte ele a juca. Bărbaţii, care sunt rude de-aproape a re­ posatului, umblă cu capul gol cincizeci de zile şi in unele locuri elin Transilvania şi pănă la un an; eal' flăcăii işi rătează puţin şi perul dinainte. In Transilvania este obiceiul, pentru ca mortul să nu pătimească de foame şi sete pe cea­ laltă lume, să se dee de pomană apă, care o cară eate-o femee in numele lui de la vre-o făntănă, la o casă in timp ele un an. [14] il II i:! j4 . Pe la mai multe case, care sunt la drum, am văzut in călătoria mea prin munti spre oraşul Abrud, acăţate ulcioare HOUe pline cu apă" pentru ca trecătorii să aibă ee bea, şi intrebănd pe bf'îtrăni pentru ce se face aceasta, mi s'a respuns c�, pentru sufletul mortului. In judeţul Olt şi Muscel, femeile sau fetele cară apă pe la case, in timp de patruzeci de zile, insemnănd la răbuş fiecare zi, şi impli­ nindu-se acest termin, lipesc de răbuş o lu­ minare de ceară galbenă căruia ei dau drumul pe o apă curgătoare. In unele locuri se năimesc oameni străini, de cară apă de la isvor cu două cofe nouă la o casă săracă in cursul acelor patruzeci de zile, acele cofe, apoi se dau de pomană; a­ ceasta se face pentru ca mortul să-şi ude su­ fletul cănd va trece prin vărui. Mulţi lasă, cu limbă de moarte, că după săverşirea lor din viaţă, să se facă punţi şi poduri, puţuri sau făntăni pe la drumuri, pentru ca călătorii trecend pe densele sau recorindu-şi sufletul cu apă, să zică "bogdaprosti, să fie de sufletul celui care le-au făcut". In Dobrogia este obiceiul, că eu o zi ina­ inte de Inălţarea Domnului, la Ispas, să se adune femei şi babe, şi să iee azime calde, ceapă verde şi rachiu, şi mergend prin sat, să le dee de pomană, pentru sufletul morţilor, ca să aibă pe drum, fiind credinţa că in acea zi morţii sbor in ceriu. La trei, la noue şi la douezeci de zile se face masă pentru pomenirea sufletului repo­ satului, ear la patruzeei de zile, se chiamă preotul de-i ridică panaghia, făcendu-i atunci şi vecinica pomenire. Pentru sufletul morţ,ilor se mai face sobor, la biserică, la trei luni, la jumetate de an, la noue luni ŞI la anul, dînd se scoate ŞI coliva la morment, care se d{t apoi preoţilor. După ee se implinesc şepte ani de la, moartea reposatului, ')"P"(T rudele ,,:_., descroană l' ,,'ro. \...''''' (''l ... � � LI .J.;' b . .., .. �"'.V �.1. J. .t, _'-\j' (1 (il) IJ\j spăl oasele eu vin şi le pun in biserică, �i stau plină a doua zi, cănd se săverşeşte sfânta liturghie, şi după, aceea prohodindu-i-se remă­ şiţele, se ingroapă earăş in mormânt, eal' dacă mortul se găseşte neputrezit, atunci se zice că-i jurat, adică afurisit, şi se razemă de zidul bisericei, şi archiereul sau preotul ei citeşte rugăciunile deslegării, pentru cei afurisiti, Cănd se intămplă de moare vre-unul din neamul cel mai aproape a mortului, la şese săptemăni, in multe comune este obiceiul că, atunci se desgroapă mortul şi dacă-l găseşte cu faţa 'Il jos, se zice că e strigoiu, 1) ŞI In­ dată i se bate un par de lemn de tisă prin mima, sau i se scoate inima şi cu ea se ung toţi membrii familiei, pentrucă prin aceasta se crede că-i păzeşte ca să moară indată şi nea­ murile remase in viaţă. In comuna Tătarei, judeţul Olt, se mai crede că mortul e strigoiu, cănd el s'a născut cu perde pe cap, deacea cănd moare, trupul lui se leagă cu rug, şi-i pun puţin meiu in sicriu, in gură, • 1'" In OC111 ŞI m nas. Credinţa in strigoi 2) este foarte respăndită ') Strigoi sunt mort,ii acei care se scol din Illorlllenturi �i pornesc cu sicriile in cap, mergend, in noaptea spre flfăntul Andrei, de cerceieazrL ce mai este pe la casele lor. Ei au coadă şi se prefac, in diferite diMnii, lupi, căni şi in alte animale, apl'i inainte de a răsări soa­ rele ei se vÎr earăş in lllorminte. Spre a nu-i lăsa să se apropie de case, se ung ferestrele �i uşile cu usturoiu in ajunul st'{wtlllui Andrei, fiindcă se crede că usturoiul nu le place şi-i alungă. Mai sunt şi alţi strigoi, cari sunt mici şi se numesc "moroi", aceştia sunt copiii cei născuţi de cnrănd, ce mor inainte de a fi botezaţi; spre a-i iJl1ll{wa, mamele lor trebue sA care cu gura aghiasmă mare din ziua de Bobotează, in curs de şepte ani, şi să stropească mormintele lor. (Vezi Alecsandri, loc. cit. nota de la pag. 194). ') In Transilvania se nUlllesc "şiscoi". \ !' .f [15] DA'I'INELE POPORULUI ROlVIAN-DON CARLO�. 15 SCENA 1. Carlos. - Doniinqo. Oarlos. Mumu.! 0, f�tCu Cerul, st� pot Uitit l)e.acell1 Ce rni�a ftiCllt�o llmmn,l Actul 1. Grădina regală elin Aranjuez. Dominqo. Zilele frumoase de la Aranjuez Acuma au trecut şi Inălţimea Voastră Porneşte tot măhnit, Curmaţi odat' această Tăcere nenţeleasă, Deschideţi inima La pieptul părintesc. Nu este preţ cu care Monarcul n'ar plăti a fiului seu pace - A uwiculu1; fiu. (Oarlos pleacă ochii in jos şi tace). Mai este vre-o dorinţă Ce-ar refusa-o cerul la cel mai favorit Din toţi copiii Bei? Eram de faţă cănd Curios primi cu fală omajul in Toledo, Cănd prinţii toţi venire la sărutarea mănei, Ş'aşa se prosternare intr'o ingenunchlere Nainte-i şese ţeri. Am stat şi am văzut Cum săngele seu falnic ei inroşea obrazul, Cum pieptu-i se 'nalţa.. purtat de măndre planuri, Cum ochiul seu aprins sbura prin Adunare Ferice, ca şi cănd ar fi voit să zică: Sunt mulţămit! (Carlos se uită la o parte) Măhnirea ascunsă şi adăncă Pe care o cetim acuma de opt luni In ochii voştri, prinţ, enigma 'ntregii curţi, Ş'a monarchiei spaimă, e causa multor nopţi Ce Maiestatea Sa petrece 'n ingrijire Ş'a multor, multor lacrimi ce vars' a Voastră mumă, Domirngo, Prinţ! (Jewlo8. (!�l 111 l'lipec1o de 8!trn1i, U'(ICena eu mana peste fl'Untc) Prea>Sfinţia Voastrăj :Eu n'am avut noroc eu�a mele mame; fapta Ce am făcut întăi cănd am vezllt lumina A fost sll�llli tlcid tnutna. infant de Spania DON CARLOS tragedie ele Schiller, t1'ad�tsă de Iacob Ne,{j1'1tZzi, PERS OANF�. 1) In lnna lnllll, 18$0, in tot poporul romăn. Aflăndu-me in Transil­ vania, 1) in comuna Zerneşti, mai multe femei din Poeana Mărului, un sat aproape de acea comună, crezend că ploaea care ţinea neincetat de vr'o câteva zile provine a din cauza morţii unei fete, ingropată de curănd şi presupusă de strigoaică, merseră la mormânt şi desgropare cadavrul, şi-l strâpnnseră cu furci de fel' in inimă, in ochi. şi in piept şi apoi lntorcendu-o in sicriu eu fata 'n jos au ingropat-o earăş. Filip 1 I, rege al Spaniei. Elisabeta de Valois, soţia lui. Don Carlos, prinţul moştenitor. Alexandru Farnese, prinţ de Parma, nepot al regelui. Infanta Clara Eugenia, copilă de trei ani. Ducesa de OJivarez, mare mareşală a Curţii reginei. Marchiza de Mondecar, I Princesa de Eboli . doamue ele onoare ale reginei. Contesa Fuentes Marchizul de Posa, cavaler de M1tltit. '" Ducele de Alha, .� Contele de Lel'ma, comandantnl gardei regale) /fî Ducele de Ferill, Ulml i>:d;t de a se şti care ar fi mijloa­ cele menite a asigura infiintarea şi desvoltarea industriei naţionale, arătăndu-se mai întăi (p. 56 şi urm.) că toate industriile puternice au ajuns la desvoltarea lor numai prin sprijinul guvernelor şi astfel cu exemple istorice şi cu invocarea autorităţii economistului List, d-nul Aurelian combate doctrina liberului schimb şi a neintervenirii statului in materie de eco­ nomie naţională şi stabileşte necesitatea unei politice economice bine determinate pe care trebue să o aibă statul român.") Aceasta tre­ bue să înceapă pe baza unui inventar a stării, calităţii şi locurilor noastre de producţiune şi apoi să urmeze aşa cum împrejurările vor re­ clama să fie dirijată. Mijloacele de desvoltare propuse de d-nul Aurelian pot fi grupate in trei categorii: 1) Mijloace prin care să se formeze lucră­ tori industriali şi să se perfecţicneze cei ce există. Pentru acest scop să se il1fiinţeze şcoli pro .. fesionale practice in comunele cele mai im­ portante şi sub conducerea unor maistri străinl. ---_. -- �) Â1lC()a�i tesă fOl'mează obiectul !n'ticnlllhli l'etipă1'it, [48] 48 ECONOMIA NAŢIONALA. ) Apoi după ce se vor inveţa meseriile să se impartă lucrătorilor de cătră stat instrumente perfecţionate pe credit sau. ca premii la con­ cursuri. Acelaş sistem de inveţare a meşte­ şugurilor să se introducă in monăstiri, in şcoa­ lele de fete, in orfelinate şi penetenciare. A­ ceste mijloace fiind bine întrebuinţate, pot a­ duce o Îmbunătăţire in producţiile care există deja in ţară. Pentru toate celelalte insă, care urmează a se întemeia din nou, succesul lor ni se pare indoelnic şi eată pentru ce. Ca să determini pe părinţi a-şi da Motul la un me­ şteşug oarecare, Întăi trebue să-i arăţi exemple de oameni care se hrănesc şi fac stări cu a� semenea cariere. Să intrebe d-nul Aurelian pe părinţii din societatea noastră şi va vede că celor mai mulţi li se pare că a-şi da M� etul la meşteşug este a-i inchide viitorul, incăt se poate intămpla ca şcoalele să fie bine frequentate şi cu toate aceste calfele promo­ vate să treacă pe urmă notari la sat. Defectul tuturor şcoalelor ca mijloace de aplicare la meşteşuguri este că ele dau băeţilor numai ştiinţa de a lucra, ceea ce nu e de ajuns. Maistrii străini numai atunci pot lăsa pe urma lor inceputuri bune cănd vor fi puşi in fruntea unor stabilimente, care să se presinte publi­ cului nu ca nişte institute didactice, ci intocmai ca ori ce alte intreprinderi particulare cu scop de căştig, Maistrii străini ar găsi atunci băeţi sel'luani caro să ItI fie ucenici, şi aceştia [LI' invăţa meşteşugul lor, nu pentru ştiinţ,ă ca la şcoală, ci pentru căştig, pentru acel căştig pentru care eşiţ,i calfe, ar pute intreprinde singuri sau cu sprijine protectoare meseria lor şi ar servl ca model nltOl'a,. Itecul10aştern insă că infiil1ţ,ul'oa unor' asem.ene ateliero tl'ob1HJ s� intimpine mari gl'cutăţ,i, S'a presentat inaintea camerei legiuitoare un proiect de lege in privinţa meseriilor de cătră d-nul deputat P. P. Carp, care se in­ cearcă a intimpina dificultatea practică, intru­ nind pe meseriaşi in nişte comunităţi, numite cu numele de altă-dată "bresle" şi punend fiecărei bresle indatorirea de a infiinţa o şcoală atelier. N ouă ni se pare că şi aceste institute vor folosi numai pentru perfecţionarea pro­ ducţiunii, eal' nicidecum pentru infiintarea ei din nou in ramurile in care lipseşte. Dacă ar fi cu putinţă ca statul romăn să aibă o divislune administrativă economică, con­ dusă de oameni speciali şi de funcţionari care să servească pentru binele comun aşa cum ştie să-I preţuească cel din urmă cetăţean, atunci eată ce credem că s'ar pute face. Statul pre­ gătindu-şi inventarul seu economic ar şti ce industrii şi ce meserii ar pute fi intemeiate la diferitele localităţi ale teritorului seu, ar pute angaja in străinătate prin representanţii şi consulii sei pe acei industriaşi şi meseriaşi care ar voi să vină in ţ,al'ă şi să facă cu statul romăn următoarea tovărăşie: In localurile date de Judeţe şi comune gratis pentru un timp oarecare, aceşti maistri cu credite acordate lor de stat să deschidă un stabiliment din meseria lor. Din căştigul ce s'ar realisa sub controlul agenţilor administrativ], o, primarilor, a sub .. prefecţilor şi a prefectului, maistrii ar ave partea 101' pentru munca ce au pus-o, eaţ! restul al' ti folosul tovarăşului, care a dat ca"" pitalul, folosul fiseului, Dacă controlul agen­ ţil 1" t t" fi banii bli . ,1 OI' ac nm118 l'a IVI al'. sever, a11U pu ICI n'ar pute fi delapidaţi, statul ar pute chia» c�tştiga" eal' ucenicii atelier.ului, al' fi elevii şcoaleij viitorii maistri romănL Pentru ca ase� mena Întreprindere să fie cu rmtillţ,ă, şi s� nh [49] ECONOMIA NA'-fIONALĂ. 49 uşească, se inţelege că ar trebut şterse din bugetul statului o mulţime de cheltueli zadar­ nice, care se fac regulat in fiecare an deşi toţi ştiu că nu aduc nici un folos practic sau intelectual, şi ar trebul- ca agenţii administra­ tivi să fie mai mult decăt Iicenţiaţi şi doctori in drept, să fie buni gospodari cu banii pu­ blici, lucruri care ne fac să vedem că propu­ nerea de mai sus remăne pentru multă vreme ăncă o utopie. Aşa fiind am mai ave ăncă pu­ tinţa de a recurge la alt mijloc şi să, facem ceea ce s'a făcut in toate parţile : să ne pro­ eurăm meseriaşi şi lucrători străini care Srl se stabilească la noi. Asăzi noi nu-i mai putem fura din alte părţi, cum s'a făcut odinioară in unele state din occident, dar am pute, schim­ bănd principiul din Constituţie, să organizăm un sistem restrins de colonizare IL ţerii cu o populaţie de industriaşi, pe care i-am aşeza imprăştiaţi pintre locuitorii români, fără a ave a ne teme că numărul lor va slăbt caracterul dominant al gintei latine, dupăcum nu s'au temut Pruşii că reformatii franceji ei vor 1'0- maniza. In acest chip earăş am pute inte­ meia multe ramuri de producţiune indigenă şi cu timpul naţională. Să, revenim insfirşit la o u. doua categorie din studiul d-lui Aurelian şi care constă 2) "In mijloace pentru a asigura produc­ telor industriei naţionale desfacere prin COll� sumaţiunea particularilor", Să se inflinţeze o societate centrală pentru incurajarea industriei naţionale in capitala, ţerii şi altele afiliit.le prin judeţe. Misiunea lor u,1: fi, pag. b7 "incurajare pe toate căile a producţiunli in­ ,�dustriilor locale. Ele al' da exemplul prefe· "rinţei ce ţl'ebue aconl[tttt 011if)delol' de fa· (io!1'\', Lit. nn. XV',L N'o. 2 c, '1, "bricaţiune romănă, ele ar organiza exporturi "industriale, societăţi cooperative de produc­ "ţiune şi consumaţiune ...... Astăzi cănd camera deputaţilor a primit deja proiectul de lege presentat de el-nul Aurelian, in care este inscrisă infiintarea. acestor societăţi, al' fi de prisos ele a 'mai dovedi că ele nu vor pute face mult pentru infiinţarea producţiunilor nouă In adevăr, deşi există in alte ţeri societăţi pentru incurajarea industriei indigene care se potrivesc in nume şi in scopul ce-l urmăresc, cu cele C(� au il. se infiinţa la noi, totuş se deosebesc ele acestea prin faptul că interesul membrilor ce le compun este ceva mai in­ tensiv decăt acel patriotic abstract de a vede prosperănd industria. In fapt mai toate aceste societă,t;i sunt fundata de însuşi fabricanţii şi meseriaşii care au foloase particulare din pros­ perarea industriei naţionale. Numai comitetele acestor societăţi au in sinul lor ca membri o­ norifici persoane influente, clienţi bogaţi, şi alte persoane neinteresate direct. 3) Insfirşit el-nul Aurelian mai propune o măsură menită a asigura industriei naţionale "o desfacere sigură prin consumaţiile ce le fac statul, judeţul şi comuna" Tot ce se cumpără cu bani publici să se consume de la produ­ cătorii romănt, Această propunere ca toate celelalte ale el-lui Aurelian an fost acceptate de camera deputaţilor şi va deveni desigur in curănd lege. Ea urmează a fi pusă in aplicare cu incepere din anul 1884; şi este formulată numai in privinta obiectelor de imbrăcămlnte şi de locuinţă. S'ar păre că este riscat lucru a impune statului pe nişte pl'Odllcetori eate 1111 o:<.istfi [50] 50 ECONOMIA NAŢIONALĂ-DON CARLOS. ăncă şi despre care nu se ştie dacă vor exista peste doi ani. Dupăcum s'a observat insă in cameră guvernul poate la timp propune o lege de a i se da libertatea să cumpere din alte părţi obiectele, ce nu le-ar găsi la produce­ torii romăni, Această lege insă nu numai că va sprijini la timp industria, clar ăncă va mai ave şi efectul bun de a fi un indemn pentru capitaliştii şi meseriaşii romăni ca să se ocupe de intreprinderi de mai inainte, a­ vend un consumator sigur. Astfel fiind putem considera cartea d-nului Aurelian ca o espunere ele motive mai ame­ nunţită a proiectului seu de lege. Să sperăm că acei chemaţi a indeplini actele a cărora normă legală se va stabili in definitiv) se vor inspira de aceleaşi intenţiuni patriotice ca şi autorul cărţii şi legii amintite. P. 'l'h, JJ1iSSi1'. DON CARLOS infant de Spania traged'ie de Schiller, tr'acl�ts('î ele Iacob Negruzzi. Actul n. In palatul regal din Madrid. SCENA r. RegeZe 1?ilip �elleml pc tron. Ducdo Ile Alb« etib llU departe do rege eu capul fLco:pet.it, 0lwlos. Carlos. Guvernul trece 'ntăi, Dau pasul cu plăcere Ministrului. Acesta vorbeşte pentru Spania Cănd eu.,. !3unt fiul casei. (Se inchină şi vr'el1 să se l'etl'aglt) Regele. Infantul să vorbească Şi ducele remăie! Carlos. Atunci m'adresez, duce, La bunătatea »oastră şi rog să 'ngăduiţi Să fiu ascultat singur. Un fiu poate să aibă De spus l'al seu părinte mai multe, ce-un străin Nu trebui să audă. Nu vreu să-ţi ieu pe reqe Am treabă cu-al meu tată şi pe puţină vreme. Regele. Stă fat' al seu prieten. Carlos. Dar eu am meritat Să cred că-i şi al meu? Regele, Cercat-ai să o meriţi? Nu-mi plac acei copii ce caută să facă Alegere mai bunăldecăt părinţii lor. Carlos. A ducelui mândrie nu sufere de-a fi L'această scenă martur? Pe Dumnezeu! Eu unul De-ar fi ca să căştig un sceptru, n'aş VOI, Ca un supărăcios ce nu se mai roşeşte, Cu sila să mă vir intre fiu şi părinte, 8{t stau infipt pe loc, deşi deplin convins De-a mea nemernicie, Nu! pentru o coroană Acest rol n'aş juca! RegeZe. (eoborlndu-se do 1,1l tron, cu o privire do mănie asupra prinţulul) Retrageţi-ve, duce! (Aem,t,,'t se indrerrptii spre n�a principală prin care a intrat Carlos, Regele ei indidt altă. U�li cu un semn). In cabinetul meu intraţi, păn v'oiu chema. SOENA u. [tot/ele Jti:UJJ. Don CnrliJN. Ca1"loi:J. (IlIclaW, ce a eşit ducele, inaintează spre rege, ingenuncheaaă şi vorbeşte cu espresiuuea celei nud adănci simţiri). Acuma am găsit din nou pe-al meu părinte! De-această indurare iţ.i mulţămesc. DrHni m�1l1al­ O! dulce zi! � Plăoerea �tcef)tei sttrutări [51] DON' OAR,LOS. 51 n De mult fiului teu nu mai fusese dată. De ce atâta vreme m'ai depărtat de tine? Ce am făcut '? Regele. Infante, aceste meşteşuguri Nu vin din firea ta. Scuteşte-mă de ele, Nu-mi plac. Carlos. Ah, inţeleg l Acesta e limbajul Curtenilor. Părinte, nu-i drept, pe Dumnezeu! Nu-i tot adevărat ce spune-un popă" sau A sale creaturi. Eu nu sunt reu, părinte, Un sănge prea fierbinte e răutatea mea Şi crima-mi, tinereţa. Eu nu sunt reu, o nu! Deşi adese ori mişcări inviforate Pornesc in al meu suflet - in inimă sunt bun. Regele. Ţi-e inima curată, eu ştiu, ca rugăciunea. Carlos. Acum sau niciodată! Suntem fără de marturi. Hotarul etichetei ce despărţea pe tată De fiu, s'a dărămat, Acum sau niciodată! O rază de speranţă in mine scănteează Ş'o dulce presimţire pătrunde 'n al meu suflet. Spre noi se pleacă raiul cu-al ăngerilor chor Ş'acel de trei ori stănt priveşte cu mişcare Această mare scenă! - O tată, impăcare! (cade in genunchi) Te scoală! Carlos. Impăcare l Regele (desfăcăndu-so ele densnl}. Această comedie E prea cutezătoare: Carlos. E prea cutezătoare A fiului iubire? Rer/ele. Ce? lacrimi? Al'etare N evrednică i lVIe lasă, te du din ochii mei! Uarlos. Acum sau niciodată, părinte, impăcare l Regele. Te du din ochii mei! De-ar fi chiar să te ved Viind de la răsboae bătut şi ruşinat, Eu ăncă te-aş primi cu bratele deschise. Dar astfeliu, te resping. Numai o mişelie Culpabilă se 'ncearcă să spele fruntea sa In astfel de isvoare. Cel ce nu se 'nroşeşte De-a areta căinţă, nu va fug} de fapte Ce-aduc mustrări de cuget. Carlos (in sine). Acesta cine este? Prin ce eroare-acesta se strecură 'ntre oameni? Simbolul de credinţă etern al omenirii Sunt lacrimile, insă uscat e ochiul seu. Pe el nu l'a născut femeea. (tarc) Te sileşte Să 'nveti de timpuriu a plânge, căci altfeliu, Vei căuta zadarnic o dulce măngăere In lacrimi, mai tărziu, in vr'un moment de chinuri. Regele. Cu vorbele-ţi pompoase crezi tu că-i sdruncina Prepusul meu cel greu? Carlos. Prepus? Voiu să-I dărăm ! Eu voiu sit me atern de inima-ţi de tată Eu vreu cu braţ puternic să rup vertoasa coajă Ce-acopere prepusul in pieptul părintesc! Cine 's care-mi răpire a regelui iubire? Căluzărul ce-ti dă in schimbul unui fiu? >:> , Şi ce dispăgubiro dă ducele de Alba Pentru-o viaţă tristă, lipsită de copii? Iubire vrei? Aice, in pieptul meu resare Un limpede isvor mai viu, mai infocat Decăt s'ascunde 'n balta glodoasă, turburată Din care Filip numai cu aur o culege. Regele. Sumetule, te-opreşte! Acei bărbaţi pe care Ei clefăimezi, sunt servii ce singur mi-am ales. Tu ai să-i respectezi! Carlos. In veci! Eu simt c'aceea Ce-un Alba, poate face, şi eu pot! Pot mai mult! Căci unui mercenar ce-i pasă ele o ţară Ce nu va fi a sa? Ce-i pasă lui cănd perul Cărunt a lui DOI} Filip, cu totul inălbeşte ? [52] Carlos te-ar fi iubit! Mă inspăimănt, cănd cuget Că stai in părăsire şi singur pe un t1'oJ1. Regele. (petruns de aceste cuvinte rade pe gănduri. După o pausă). Sunt singur 1 Carlos. AI; fost singur. O! Nu me mai uri! Eu vreau să te iubesc cu dragoste de fiu, Dar nu mă mai uri, Ce dulce desfătare De-a şti că ne slăveşte un suflet bun şi nobil, Că bucuria noastră pe altul el incăntă, Că frica ce simţim cutremură alt piept Ş'a noastră suferinţă alţi ochi ei umezeşte l Ce măndru-i şi frumos cu fiul seu iubit Din nou de a percurge trandafiria cale A tinereţei noastre, dea visa din nou A vieţei dulce vis! Căt este de măreţ, De-a fi nemuritor prin fiul seu ce poartă, Cu-a lui virtuţi inalte, a noastre binefaceri Spre veacuri viitoare. Ce dulce e să sameni Ce fiul prea iubit va secera odată, Comori ca să-i aduni şi să presimţi ce mare I-a fi recunoştinţa: O tată, de-acest raiu Călugării avure prudenta ca să tacă. Regele (mişcat). O! fiul meu, tu singur rosteşti a ta osindă. Această fericire pe care o descrii In veci tu nu mi-ni dat-o. Oarlos. Atotputernicul Să judece! Tu singur m'ai alungat departe, Atăt de l'al teu suflet, cât şi de lăngă tron! Păn astăzi, păn acuma (aceasta fost-a drept?) Eu, prinţ moştenitor al Spaniei am fost, In patria-mi străin ; am fost prisouier In astă ţar' in care odată voiu domni. Cu drept era aceasta? O, căt de dese ori Eu me 'nroşeam la faţă cănd trebuea să aflu De la ambasadorii puterilor străine Sau din gazete, cele ce-aici se hotăreau La curtea din Aralljuez. Regele. Prea tare c1ocoteşte In inim' al teu sânge. Tu poţi numai sfărma. Carlo«. Ei bine, dă-mi ceva ca să sfiîriUn. Imi fierbe In inim' al meu singe. Ani douazeci şi trei! Şi pentru nemurire nimic n'am făcut ăncă : M'am deşteptat, mă simt! Chemarea de-a fi rege Ca şi un creditor din somn azi me trezeşte. Şi toate carele pierdute din juuie Mi se infăţoşează ca datorii ele-onoare. Sosi acum momentul cel mare şi frumos Când trebui să plătesc dobinzi pe capitalul Ce-am fost imprumutat. Istoria mă chiamă Şi gloria străbună şi sunătorul bucium Al famei i Sosi timpul cind trebui să-mi deschid A slavei bariere. - Ingădue, o rege, Să-ţi spun ce rugăminte aice m'au adus. Regele. O altă rugăminte? Mi-o spune! Cados. . \ Itesvrătirea Creşte-ameninţătoare in Ţcrile ele Jos. Pe indărătnicii rebeli ei poţi supune Cu o impotrivire puternică, prudentă. Spre a sfărma urgia fanatică trimiţi In Flandra cu oştire pe ducele de Alba Şi regele i-a dat putere suverană, Căt e de glorioasă asemenea chemare! Căt e de potrivită ca să-ţi conducă fiul In templul nemuririi! Incredinţează-mi mie Oştirile, o rege! Pe mine mă iubesc Flamanzii. Cu-al meu săuge respund de-a lor credinţă, Regele. Tu imi vorbeşti ca 'n vis. L'această mISIUne Imi trebui un bărbcd, nu un copil ca tine. Carlos. Un om iţi trebueşte şi tocmai insusirea Aceasta n'au avut-o in veci duca de Alba. Regele. Prin ingrozire numai se va sfărma rescoala. A fi cu indurare şi blănd - e nebunie. Tu eşti prea bun la suflet, dar ducele-i temut. Renuntă la aceasta! , Carlos. Trimete-mc in Flandra Cu oastea; te increde in sufletu-mi cel blănd. L ���.�=WW��.�� -= �_ [53] nON CAEtoS. - Regalul nume singur t;0 va sbura 'naintea Drapelelor ce-oiu duce; cu pace va supune Pe-acei ce duca de-Alba cu groază-i va sdrobl, Te rog ingenunchiănd. E 'ntăia rugăminte Ce fac in a mea viaţă. Incredinţează-mi Flandra 1 .flcgele. (cxaminănd pc, infant cu o privire păuunsătoare). Să 'ncred tot de o datLt ambiţiunii ta' e Oştirea-mi cea mai bună? Să dau cuţitul Însu-mi La ucigaşul meu? Oarlos. O, Dumnezeule! Acolo am ajuns! Aceasta este roada Ce am cules in oara această preţioasă Ş'ntăt de mult dorită? (După o scurtă găndire cu ton mai blănd). Vorbeşte-mi eu blăndeţă, N'aş vra sit plec de-alee cu inim' aşa grea. Fii mai indurător. Mai fac cea de pe urmă Cercare desperată, Eu nu pot suferl, In pieptu-mi ele bărbat, să ved că me respingi, Că tot imi refusezi ; că laşi să plec deaice Din toate ale mele dulci visuri deşteptat. Ce! Alba şi Domingo vor :fi biruitori Şi :fiul teu zadarnic nainte-ţi va :fi plăns l O turmă ele curteni, grandezza tremurăndă Şi tagma ele călugări intunecaţi şi palizi Erau cu toţii faţă dind astă audienţă Solemni, mi-a fost dată, ş'acum să es de-alee Cu-această umilire! Nu me răni, o tată, Atăta de adănc, nu m'asverll ca jertfă Obraznicei batjocuri a plebei curtezane l Să nu se zică 'n lume că :fiul teu nu poate Nimic să dobăndească, pe cănd ele-a ta favoare Străinii abusează. Drept semn de a ta stimă Trimete-mă in Flandra in fhmtea oastei tale! Regele. Pe-a regelui urgie! Nu voiu sa mai aud Acest cuvent. Oarlos. Cutez l'a regelui urgie A me espune. Pentru cea de pe urmă oarit Te rog. Increde-mi Flanelra. Eu trebue, eu vreau Din Spania să plec. Aice vieţuesc Ca sub toporul unui calău. M'apasă cerul Madridului ca şi mustrări dup' un omor. O grabnică schimbare de climă poate numai Să vindece-al meu suflet. De vrei să mi;) indrepti, Trimete-mă in Flandra 1 Regele (cu linişte silită), Bolnavilor ca tine Le trebui căutare sub ochii unui medic, Tu ai să stai in Spania, eal' duca merge'n Flandra. Carlos (cu pornire). Acum veghiaţi asupră-mi, o, ăngeri păzitori! Regele (făcend un pas inapoi). Te-opreşte! Ce 'nsemnează această isbucnire '? Oarlos. Nestrămutată-ţi este, părinte, hotărirea? Regele. Ea vine de la rege. Carlos. Mi-e soarta hotărită ! (ese in cea mai mare agitaţie) SCENA III. Regele str. cătva timp cufundat in gănduri sinistre, apoi face căţiva paşi prin sală incoace şi incolo. Alba se apropie cu sfială. Regele. Fii gata să porneşti in fiece moment ln Flandra Alba. Sir, sunt gata. Regele. Scrisorile 's făcute. Acuma la regină te du să iei congediu Şi 'Il oara de plecare te-arată la infant. Alba. Cu gesturi furioase eu l'am vezut eşincl Şi 1I1aiestat.ea Voa str{t arată turburată ţ\d{UlC. Obiectul poate a 'eestei convorbiri. .. .Regele. Obiectul convorbirii a fost duca ele Alba. (Regele se opreşte �i-l Jixează cu aspriJ1lI'). Mi-al' fi pl(tc�lt abi atin că Don Carlos ureşte Pe consiliierii mei, elar cu nemulţămire [54] 54 Eu am discoperit că ei dispreţueşte, (Alba Îngălbeneşte şi vra să respuudă). Nu voiu respuns. Doresc ca să impaci pe prinţ. Alba. Sir ... Regele. Spune-ud cine 'ntăi m'a prevenit de planuri Culpabile ce fiu-mi urzeşte-asupra mea? Pe tine te-ascultai atunci, pe densul nu. Voesc să fac cercarea. Deacum va sta Carlos De tronu-mi mai aproape. - Mergi! (Regele intră in cabinetul seu. Ducele ese pe altă uşă). SCENA IV. Un salon in apartamentele Reginei. Dan (larlos intră prin uşa din mijloc in convorbire cu Un paj. Curtenii, ce se găsesc acolo, se imprăştie prin ca­ merele alăturate la venirea lui. Carlos. Serisoarea-i pentru mine? Şi cheia? Pentru ce Imi dai pe amendoue in taină? Vino 'ncoace. De cine eşti trimes? Pajul (cu aer misterios). Pe căt putui să văd Acea ce m'a trimes prefer' a fi găcită Decăt a fi descrisă. Carlos. Acea? E o femee! (uităndu-se la paj cu mai mare băgare de samă). Cum? Ce feliu? Cine eşti? Paiul. Un paj dintr' ai reginei. Carlos. (răpezindu-se asupra lui şi astupăndu-i gura CI1 măna), Eşti mort! Taci! Ştiu deajuns! (Rupe sigiliul cu grabă şi se retrage in fundul salei spre a ceti scrisoarea. In timpul acesta ducele de Alba intră, fără a fi băgat in samă de prinţ, şi trece pe lăngă dănsul in a­ partamentul reginei. Carlos incepe a tremura şi, schimbănd, a se ingălbeni şi, inroşi. După cetire stă multă vreme cu o­ chii atintiţ,i pe scrisoare. Insfirşit se adresează cătrii paj). Scrisoarea ai primit-o din insăşi măna ei? " Pajnl. Din insaşi măna ei. Carlos. Ti-a dat-o in persoană '( o t Nu me amăgi. Eu ăncă n'am cetit Nimic de măna ei. Te cred, de poţi jura. Dar dacă-i o minciună, mărturiseşte-mi drept Şi nu mă lua 'n ris! Pa)ul. Să ieu in ris! pe cine '? Carlos. (se uită din nou la scrisoare ş'apoi priveşte pe paj cn in­ doeală. Dapă ce a făcut mai mulţi paşi prin sală.) Părinţii tei trăesc? Slujeşte tatăl ten La rege, e Spaniol? Pajttl. C[tZll la St. Quentin. El era colonel pe ceata ele călări A ducăi de Savoia şi se numea Alouzo Conte de Henarez. Carlos. (luăndu-l de mănă şi uităndu-se grav la densul), Epistola aceasta Ţi-a dat-o Regele! Prl;jul (atins). Acest prepus, Alteţă Eu nu l'am meritat. Carlos (cerind scrisoarea). "Deschizi cu-această cheie odăile din fund "Ce sunt in pavilionul reginei, acolo "Te duci tot inainte ş'ajungi la cabinetul "Din urmă, păn la care nu poate să străbată "Nici umbră de spion. Acolo va pute "Amorul să rostească prin vorbe ceea ce "Au arătat păn astăzi prin semne sfiieioase. "Amantul nendrăzneţ acolo ascultare "Va dobăndi, şi dulce resplată-i se va da "Pentru a sa răbdare. "- Nu-i vis, nu-i nebunie. Acesta-i braţul meu, aceasta-mi este spada, Aceste vorbe-a scrise. E drept, e adevăr, Eu sunt iubit, iubit. O t dar, ea meiubeşte t (aleargă priu casă ca nebun cu br chiar astăzi, Chiar astăzi, prinţ. Cum 1 poate voi aţi şi impărţit ? Atunci cu-atât mai bine, Cunosc eu pe această Femee f'ericittt '? C(wlo.9. Vei şti�o; ţie nunmi Copilă, me discopel'. Dar, voiu Bit 111e discoper N evinovatei tale siniţiri, naturei" tale Curate, sfinte tincă. Tu eşti clinastă curte l1!tţ'ea�ăj cea mai tlemlltt, uni cu, cea inUH Ce 'ntreg sufletul meu el inţelege. - Ei bine, Mai mult nu-ţivoiu ascunde. Iubesc 1 Eboli. Vicleanule, Aşa ţi-a fost de greu ca să mărturiseşti? Am trebuit să fiu intăi demnă de jale Ca 'n urmă să mă afli şi demnă de amor 1 Carlos. I Ce-i asta? Ce 'nsemnează? .. Eboli. A-ţi bate joc de mlne N'a fost frumos; chiar cheia să zici că n'ai primit-o? Carlos O 1 cheia! cheia! (după un moment de găndir»). Dar; (Ira aşa... Acum Eu înţeleg 1 0;1 Doamne I Eboli. (TKcere lungă din partea amăndurora. Deodată prlncesa strigă şi cade). Oc/ltlos, (ridicăndu-se cu expresia celei mai violente dureri), Să cad atăt de jos clip. raiul ce visasem! 0, asta e grozav 1 Eboli (ascunsăndu-şl faţa in perine). ° Doamne! Ce discopăr l Carlos (căzăud in genunchi dinaintea' ei). Nu's vinovat, princesă ... pasiunea mea ... o crudă Inşelăciune ... jur, '.' că nu sunt vinovat I EboU (respingăndu-l), Fugi, pentru Dumnezeu !din ochii mei 1 •• 'In veci I In astă turburare cumplită să ve las t EboZi (respingăndu-l cu violenţă). Din generositate, din milă, fugi din ochi .. mi Vooşti rJă 1111.\ omori ?Ul'esc pl'ivÎl'ea taI (Câi'l()iJ Yfă să ,easă) Dă:'lili cheia şi scrisoarea! Scrisoal'ea ceealaltlt. (Jat·los. [64] A cui? Ce sunt! Ce am făcut l O! smintită Eboli. I Nebună Ce sunt! O insfirşit acum! Unde-mi· era Găndirea '! Ochii mei se dispainjinesc ... De mult ei se iubise, nainte ca monarcul S'o iee de soţie. Şi prinţul niciodată Nu m'a văzut pe mine cănd ea nu era faţă. Deci el se adresa la densa, pe cănd eu Credeam că sunt iubită cu-amor aşa fierbinte Cu dor nemărginit! O crudă amăgire! Şi vai! a mea simţire ei am discoperit-o l (pausă) Şi oare o iubeşte de tot făr de speranţă? Nu pot să cred aceasta. Amor făr de speranţă Nu poate ca să ţie in lupt' aşa de mare! Să nu vrea voluptatea i3'O guste, după caro Suspină in zadar col mai inalt monarc Din lume ... Asth jertfă n'o face un amor Ce-i fără de speranţă] - Ce arzător era Sărutul seu! Cu cătă iubire el m'a strins �La pieptu-l infocat! Aşa o incercare Prea mare al' fi fost pentr'o fidelitate Ce nu-şi aşteapUt plaU 1 El, cheia a pl'imit,"01 Convins că i�H trimis-o regina; aşa dar El a crezut Amorul in stare de a face Un pas aşa sumeţ! Şi a venit, dfLr I El .A cntezat sti, vin 1 Deci crede Că soţitt In crudă isolare l Respinsă, părăsită] (Cade pe un scaun. După o pausă) Ba nu, sacrificată! Sacrificată unei Rivale. El iubeşte - nu este indoeală, El mi-a mărturisit-o. Dar cine e această Femee fericită? Atăt e vederat Că dragostea lui este contrară datoriei: Se teme să nu fie discoperit, Ascunde Amorul SE\U de rege. De ce de rege tocmai, Cănd regele-al' dori să-I vadă 'namorat ? Sau poate se ascunde Carlos de Filip, nu Fiindcă-i este tată, ci dintr'o altă causă l Cănd a discoperit proiectele galante A regelui, atunci i-a isbucnit deodată In faţă bucuria, . De ce virtutea lui I Altfeliu atăt de aspră, aCl1111a dis păruse­ Acum, tocmai acum? Şi ce folos va trage Cănd regele reginei necredincios ... (se opreşte deodată surprinsă de o idee subită. 'I'otdeodată scoate de la sin fiongul de cordea ce luase de la Carlos, el priveşte şi-l recunoaşte). DON .CARLOS. Regele Carlos. 64 Carlos. Scrisoarea ... EboZi. Dă-mi inapoi scrisoarea Scrisori ve scrie voue ? Ebal'i. Acea a regelui. Carlos. Ebali. A regelui, pe care ţi-am fost dat-o. Carlos. Scrisoarea regelui şi scrisă cătră voi? Eaali (e!tntruld să-i taie drumul). O Doămne-atotputernic l Pierdută! Sunt pierdută 1 Ecoli. Sunt moartă! Dă-mi acuma ... Ebali. O ceruri! in ce stare grozavă mă găsesc! Dă-mi inapoi scrisoarea, imi trebui. .. In numele-a toţi sfinţii! Carlos. Nu trebuea scrisoarea Să-mi demascheze mie pe oare cineva? Carlos. Deci insuş regele Scrisoarea v'a trimis-o! Aceasta schimbă totul. (ridicând scrisoarea in sus cu mare bucurie) Scrisoarea asta-i scumpă, e grea, nepreţuită! Sunt prea uşoare toate coroanele lui Filip Ca s'o rescumpere l "'_. Scrisoarea·- o păstrez 1 (eso) SCENA IX, lJ1'I;'ncesa Eboli 8illgnr�\. (Ea stii un moment amoţită; apoi, după ce fi, eşit Cados, aleargl'\ după densul şi Yl'it 8�i-l cheme inapoi). Print" ăncă un cuvent; prinţ, ascultaţ,i ! �- Se duce! :P;1 me dispreţueşte 1 Oh 1 ]�at{t·me· lăsată [65] DQNCABL08. 65 m Lui Filip e in stare să ia o hotărire Atăta de nebună! Ar crede el aceasta De n'ar fi fost prin alte dovezi incurajat!­ E dat pe faţă totul! - El este ascultat. Ea el iubeşte. Dar, Pe viul Dumnezeu! Această Sjăntă simte! - Căt este de vicleană l Eu insami tremuram in faţă c'o virtute Aşa de 'nfricoşată, Ea strălucea alături Cu mine, ca o zină, Eu mc stingeam in faţă Cu-aşa lumină mare! Invidiam in suflet Această frumuseţă, această linişte Sublimă, ce nu ştie a inimei umane Adănc mişcate valuri! Ş'această linişte Era numai părere? Ea urmărea deodată Pe ambele plăceri opuse; faţa ei Şi�o'mpre.imuea cu raza virtuţii şi 'ndrăznea In taină ca SlL guste a, viciulul dulceaţă ! Aşa o sumeţie ar fi avut! O faptă Ca asta s'ar urma ş'ar sta nepedepsită, Fiindcă nu s'arată nici un resbunător l Pe Dumnezeu 1 aceasta n'a fi! .. O adoram ... Vreu răsbunare l Vreu ca regele să afle Această 'nşelăciune I - Dar cum?- (după o scnrtă găndire) In acest chip Uşor va merge ştirea păn' la urechia lui! . SU.b;NA X. U 1\ apartament in palatul regal, J)uoele de su« D01n//ngo. Domin.qu. Aveţi ceva a-mi spune? A.lva. Dar, o descol>ej'ii'(� Oe asUî:d am făcut-o şi despre care rtllcii I1Ui trebui Iămtttil'i. Do)//4fi�.90.< De ce· ([iscoIJel'll'fl Vorbiţi? Alba. 1V1'am intiHnit cu prinţul Ourol astiizi In J\utecatnera reginei. El mi�nrunc[t POîl'l'. I,,!t, nil. :XVI, NOi Si O, 'i, Insulte. Ne aprindem. Se face sgomot mare. Ne scoatem spadele. Atunci, la acest vuet, Regina se arată" se pune intre noi, Priveşte pe Carlos c'un ochiu care trada Intimitate strinsă şi mare-autoritate. L'aceast'a ei privire se moaie braţul lui; El sboară l'al meu piept; simţesc o sărutare Fierbinte -, el dispare! Dominyu. Aceasta este foarte SUS1)()ct, duce de Alba. Treziţi in mintea mea Prepusuri vechi pe care de mult eu le hrănesc. Gonisem aste gănduri ce ii,nctt nimăruia Păn astăzi nu le-am spus, Sunt săbii care au Douc tăiuşuri ; sunt prieteni indoelnici De care eu me tem. E greu de a. cunoaşte Pe oameni, insă este mai greu de a-i pătrunde, Cuvinte ce-am scăpat sunt ca acei prieteni Pe care-am insultat. Deaceea taina mea Eu am inmormăntat-o păn timpul o va scoate De sineş la lumină. A face oare care Berviciuri regilor e foarte primejdios, Ca glontele acela ce. dacâ nu loveste • , 1" ii In ţintă, se intoareenapol cătră tintas. , ! Eu aş pute să jur pe evanghelie Că este drept ce zic, clar a ave un martur, O vorbit prinsă 'n sbor, o filă de hărtie, Mai mult se preţueşto decăt cea mai intimă Simţire ce o ai. E o nenorocire Olt ne aflăm in Spania. »u« De ce nenoroelre ? Dominqo. L!lo ori ce altă cUl'te se pot găsi ptilejud In etlJ'e vasiuuea pe sino Sa S�l uit(!. Aici este legată cu legi spăhn�intătoal'e, Reginele spaniole cu greu llot sti gl'eşeascit - Aceasta voin [5\0 Cl'o(l- (lat (lac' ochiti\, lnllU:ll S\U' iutălill)hl aeellfitltj ee billtHMlI lll'ofltn! A.llm. Asculti\' lllai departe. Carlos tt vezut asUt�i Pe rege. Audienţa t,iull un cias intreg. El a centtguvernul Pl'ovinţ,elol' de Jos Cu lllU1Ul Htăl'llinţ,{t. Viu camera ,10(\Hthli'� [66] 4lbet, Hemăne intrebarea cea mai de samă. Cine Va 'nştiinţa pe rege? Zadarnic am cercat trufâşa-i sumeţie S'o moiu prin voluptăţi; El s'a ihipohivit Ispitei: Iti e frică să vezi �şa uh spirit Păzit de-aşa un trup. Ş'iU:um �junge Filip La şesezeci de ani. Domingo! Nici voi, llici eu. Aflaţi Acel proiect pe care, 'qe'llluit cU sîrguinţă Vam pregătit in taină. Azi tLncăIie :1ilfs'eşta Al treile tovarăş, şi cel mai insemnat Din toţi. Inamorat e Fiiipde llrincesa De Eho1i. Hrănesc aceasUt pasiune Ce�mi iuleslleşte plallul.' 111 Însuşirea mea De sol, am pregătit eu Incetul pe prince�iL ,La scopurîle noar;tl'�, Şi (lac� isbuteş;c, Această tCl1erit fernee o vom face A no�stl'ă �lia.tă; vom facEl�Q chţar l'eginiL l�a insăş l.llba trimes respuns să vin aiCi'). Eu am SIlel'!l.uţă bunii. :POMe 'nţr'un singur (lÎas De 'Muptl;), �i;il1ii xM�fidri ai casei de Yîtlols, Ym' fi striV'iţi (l�tll:1plt lmtli ti�nl�i 8p�ni()t().' Dond/ligo. Regina CU d�nstiI e imită. Incet se furi�eltzăill pmpt'ul lordoctrÎiia Cea nouă, deşi ăueă pe':'ItScJfis, pe nesiriiţite. De va lua proporţii mai mari, noi vom vede-o Urcăndu se pe tron. Cunosc astă franceză Din casa Valoia, Dacă-şi permite Filip Să aibă slăbăciuni, această inimică Secretă, resbunarea spre noi Va indrepta-o, Norocul păn' acuma ne este cu priinţă ; Să-i prevenim: c'o cUl'S� să-iprindem pe�a1l1endoL Acum săitlsuflăm lui Fil'ip un prepu:s "- Probat sau neprohat - d�Sttl1c'a îriit60Ala Să între in al Sell suflet. :"vOi: 11U 118 ihdoiin. . . ţi nu-l greu de-a convfiige cănd singur eşti convins. De-aveam Incredinţarea că pu.tem face noue Discoperiri, deslgur v01h !aceăridi. 'inurte� Alba. Departe ve intindeţi Privirile. Eu tot am auzit. Apoi, eănd la eşire Ne-am intălnit, văzul că ochii sei sunt umezi De lacrimi. La amiazi el ved cu o figură Triumfătoare, . vesel că regele pe mine 1\1'a preferit. Imi spune că-i e mulţămitor, Că toate-al' fi schimbate, c'aşa ar fi mai bine.­ El nu ştie să mintă. Cum trebui să desleg Aceste contraziceri? El pare incăntat Cii rugămintea lui n'a fost îndeplinită Şi mie regele imi dă astă favoare Cu semne de mânie, Ce trebue să cred? In adevăr aceastft onoare samănă Mai mult cu 1111 oxil el'ecat cu o favoare. Domlngo. Acolo am ajuns? Acolo? Un moment Să. sfărăme zidirea pe care-am ridicat-o In ani intregi de muncă? Şi voi păreţi a fi Aşa de liniştit? Cunoaşteţi pe-acest tănăr ? Simţiţi ce ne aşteaptă de Va ave puterea? El. .. prinţul. .. Nu-i sunt duşman, dar lllc'ngl'ijesc (le tron, De Dumnezeul nostru; de sfântul seu altar.!. Infantul. .. (el cunosc, pătrund in tţl seu suflet) Lucrează la un plan infricoşat, Toledo ; El vra casă devie regent, să. 'nlătureze Credinţa noastră sfăntă� Aprins e al seu suflet pe o virtute rl0uă ce, plină d!:'l măndrie Şi mulţ[unită 'n sine,l�efusăajutol'ul Ori căl;ei '�;eligiuni. 1J)l ougeta! nl.lnintea�i Hrăneşte (leşallţate chimere. El p'e o'Îr� ltl onQrează� Duce, se potriveşte e� $� �e"al nastl'lj. reg�? .-'�lo(j,. :ţi'l\.ntpll1c. Alt' mmlca� l\HL11dr�a unui juqepe, iloat�, yra !lA jOa.ce Şi el un rol actiina, ehud n'o.i'e nici () treabă. Vor t.reeeoitce�t'e tonte cărid ri'mdnl va velll Ca el Eii\, pOrllneeascli. Dmni,n!/o. Ii:u ţnti 'ndpes(;; e mălîdm Di' libertatoa sa, �tl nu vrll. eli. asculte Şi nu ştie cit altfel tIU meriti a supune Pe altii t.$Mtltării. E bun dewiJ. n pe tl'on? Giganticul seu �fiirit vu t\�P� cu '11eh'ăzlleaHt prztil\llîiîi(IH�ite,i }:l(}Htid \le"�m ţ�Sllt, [67] nQN C4RLOS. ,---,,--�,��-,=- ======�' '=. ======;==========="'==== 61 I - su« Ce-aud? Eu stau uimit. Dominicanule, Te-admir, ne-ai dat isbănda l D01'ningo. Tăcere! Cine vine? Ea este. Insăşi ea. Alba. In camera de-alături M'ascund. De-a fi nevoie ... Domingo. Prea bine. Te-oiu chiema. SCENA XI. Princesa Ebol»: Domingo. Dominqo. La ordinele voastre, princesă. Eboli. Suntem singuri? Imi pare c'am văzut ăncă pe cineva. Domingo. Cum? E{Joli. Cine a eşit pe uşă chiar acum? Dominqo. E ducele de Alba princesă, ce ve roagă A fi primit şi el.' . , Ebol�. '.". Ce vrea, ce poate duca Să vree ? nu ştiţi. .. Dominqo. Eu? -,Nu pot intăi să aflu Din care intămplare am astăzi fericirea Ca săvM dinnou? (pl!:�Să in.care noarea martirisării Imamului Hussein şi a fa­ miliei lui. După denşii vin earăşi trofee, stea� guri, odoare, vestminte rupte şi săngerate, apoi . Ull. cal imhrăcat in negru şi îl1vălit eu şalul'i. scumpe (acesta infăţ,oşeaz{L calullmamului Kas­ sem) şi uu alt cal alb impodobit cu hroderii 8cumpt� şi ct1 cordele de mătasă �i de fiI', in� , [83] ,\ NARA vnar ORIENTALE. ====--=.�-- 8a h hămat la o trăsurică cu două roate, avănd un coviltir verde şi fiind inăuntru bogat aşternută cu alb şi roş. Pe perini de postav alb şi roş cu ceaprazuri de fir şi de mătasă şade un copil îmbrăcat in femee. Aceasta represintă cortul sub care era aşternutul de mire al lui Kassem, nepotul lui Hussein, ucis fără a pute să păşească la patul nupţial, Indată după tră­ sură vin aproape 100 de bărbaţi, îmbrăcaţi in lungi cămeşi albe, raşi pe cap de la frunte pănă la ceafă. In mijlocul celor mai asurzi­ toare şi mai selbateee urlete ei se lovesc pe partea goală a capului cu nişte cuţite lungă­ reţe foarte tăioase numite "cama". Lungi dire de sănge le şiruesc pe faţă şi se intind pe cămeşile lor albe. Cu ochii rătăcit ori, cu nă­ rile deschise, cu brazde vii pe pelea rasă a creştetului, ei se ţin cu măna stingă de in- . cingătoarea vecinului şi inaintează in cerc on­ dulănd la dreapta şi la stinga scrişnind din dinţi şi urlănd ca nişte adevărate fiare sălba­ tece. Acesta işi şterge cu dosul mănei şiroiul de sănge ce-i intunecă vederea, celalalt cu faţa contractată de spasmele durerii,' cu gătul prins intr'un cearcăn de sănge inchegat, _ ridică cuţitul drept deasupra capului şi tot ăncă se loveşte şi-i gălgăe glasul răguşit din fundul pieptului. La lumina roşietică a torţelor şi in mijlocul fumului cenuşiu ce se inălţa din toate părţile, mi se părea că aveam inaintea mea o ceată de demoni siniştri, care la miezul nopţii invărtese hora fărmecată a păcatelor de moarte in mijlocul cimitirelor pustii. O pagină ingrozitoare de Edgard Poe şi nimic mai mult ! Unii pe alţ,ii, aceşti eşiţi din minte se aţiţă, se provoacă cu gestul şi cu cuventul, incăt pentru ca loviturile să nu devie fatale, la spa­ tele fiecăruia din ei stă căte un alt credincios, care cu un baston impiedecă sau micşurează aventul loviturilor celor prea puternice. Cu toate acestea, am văzut doi dintr'enşii prăbuşindu-se deodată de sfirşeală şi de cur­ gerea. săngelui (aceştia sunt, se zice, aleşii 1 Ji Allah) pe care oameni puşi inadins i-au luat pe măni şi i-au dus intr'o cameră lătu­ ralnică, să le dee răpede ajutor. Aci se spunea chiar, că in aprinderea la care ajung, răpiţi de aiurarea lor fanatică, mulţi dintr'enşii işi tae nasurile, urechile şi chiar se ucid, siguri că vor intra astfel in paradisul, atăt de mult dorit, al lui Mahomet. Anul trecut aceşti desmetici, inflerbentaţi de sănge şi de mănie, s'au răpezit asupra tribunelor in care se afla corpul diplomatic şi mai mulţi străini, şi ar fi făcut poate o neno­ rocire, dacă poliţia şi ceilalţi privitori n'ar fi sărit cu puterea inaintea lor. Amendouă cortegiurile păşesc incet, oprin­ du-se din cănd in cănd, In tot timpul tre­ cerii lor cei binecredincioşi plăng cu hohot pentru patimele martirilor. E drept a zice însă, că mulţi dintre Persiani şi mai ales cei localnici, se prefac numai că se bocesc, insă nu emai nici unul dintre ei, care să nu-şi pună rnănile cu măhnire pe ochi, cănd psal­ mediile ajung in dreptul lor. Ambasada Per­ siei asista, in corpore, la această solemnitate şi ambasadorul carele represintă persoana Scha­ hului, este chiar ţinut să plăngă tare şi "cu lacrimi, in faţa tuturor bine credincioşilor sei supuşi. Mi s'a dat incredintare că, mai de mult, cănd toţi erau sleiţ.i de puteri, sCUl'şi de sănge, I sdrobiţi de oboseală şi cănd deabia cu vocea răguşită, mai puteau mormăi căteva verseturi l'ăguşite in mintea lor, pentru a li se imbăl'- [84] băta inima şi It li se incorda puterile, li se aducea un berbec pe care atunci se ră­ pezeau cu cea din urmă furie şi-l rupeau in bucăţi, după ee.mai intăi, ei deschi- (ln>111 Vl'110,lp in patr» părţ! "1 stropeau pe �L\.I(N t. r _ ::0_' 1. ,(,_'J. ,1., �(,\:.' t�' �).! e J .... t '., . toată lumea cu sângele lui, Acest berbec infăţoşa pe Yezed, ucigaşul lui Hussein. Mi s'a spus chiar, aceasta insă in cea mai mare taină şi ca un fapt ce s'ar pierde in negura timpurilor, cii odinioară un copil inlocuia pe berbecul de pănă mai deuuăzi. Nenorocitul era adus legat Pe un cal, in mijlocul acelei turme selbatece beată de sănge şi ele resbu­ nare şi de multe ori, plătea .sermanul chiar cu viaţa, trista soartă de a fi fost ales jertfa vie, tt resbunătorilor Imamului Hussein. Pentru a da o idee deplină, despre gradul de suresci­ tare şi de nebunie la care poate duce prac­ tica unor asemenea manifestaţiuni religioase, imi amintesc o imprejurare ce-mi povestea un călător Frances, care mi-a elat multe şi pre­ ţioase amănunte asupra religiunilor şi nara­ vurilor popoarelor Asiatice. "Sunt acum cinci­ "sprezece ani, zicea el, după cererea con­ "sulului Persian, Kedivul Egipetului Ismail "Paşa, dete voe ca sărbătoarea aceasta să se "petreacă la Moscheea Saidnau-el-Hussein, din "Cairo. Pe cănd se indeplineau, după ritualul "statornicit, c1eosebitele fase ale acestei drame "religioase, sos1 un moment in care, sectarii "Shiiti, se infierbentare intr' atăta de sănge şi "de turbare, incăt perzend ori ce mesură, se "aruncare unii asupra altora şi se uciseră" ca "nişte nebuni furioşi, fără să poată nimeni să "se pună intre denşii, spre a-i opri de la acel " cumplit Ri invenmnat măcel!" , , , In aceste 1 O zile ale lunei Moharrem toţi musulmanii Shiiti sunt in doliu. Aceste ser- bători fiind dintre cele mai insemnata ale lor, toţ.i de la Sehahul păn(t la cel de pe urmă muncitor, poartă, haine cernite, negre sau ce­ unşii. Pe lăngă aceasta, in popor, cămaşa care la Persiani se inchee in mod oblic la dreapta este larg deschisă, incat SEt se vadă goală, partea stingă a pieptului. Apoi in tot cursul acestor 10 zile, ei umblă in quartalurile lor purtănd pe cap panere mari, in care sunt foi şi plante uscate. Se opresc la fie care uşă şi rostesc cuvintele: "Bnkkur el ashurah el mo­ bareck", ca un fel de urare a bine. Femeile mai eu samă au mare credinţă intr' această urare, cu condiţiunea numai ca in momentul cănd i se spune, să aprindă o foae sau o plantă din cele din paner, Serbătoarea "Nevruz" poartă numele şi de "Serbătoarea Persianilor" fiindcă Musulmanii Shiiti sunt mai numeroşi in Persia; insă ea' se practică pretutindeni unde se găsesc Mu­ sulmani de o aceeaşi credinţă cu Persianii. IT. Originea acestor solemnităţi religioase, se urcă la cele d'intăi timpuri ale Islamismului. După moartea lui Mahomet, 1) trei compeţ,i­ tori aspirau la succesiunea Khalifatului; "Aly", care luase de soţ.ie pe Fatima, fiica Profetului 2) 1) Mahomet născut la Mecca in 29 August 570 după I. Ch1', din Abda/laI! (fiul lui Abdelmottalib) şi Amina (fiica lui Wahb urmaş al lui Abdmenaf) muri la Medina, in ziua de 13 rabi, l-a a anului II al Egirei (8 Iunie 632 după 1s, Christos,) intr'o luni. 2) La moartea sa, Mahomet IIU lăsâ nici un copil de parte bărbătească. El avusese 15 soţ.ii din care numai cu 12 a;:usese 1'ela,ţiuni. Afară de U11 băet Ibrahim mort ina­ intea lui, pe care-l avusese cu Maria (din seminţ.ia Coptilor) foastă intăi concubină, apoi soţie, toţ.i ceilalţi copii ai lui Mahomet fure făCuţi de Khadidja, cea d'intăi a lui soţie. , I • I " [85] şi din care avusese doi copii: pe Hassan şi pe Hussein ; " Mohawiah" vicarul Profetului şi mai in urmă mâna dreaptă a lui Abubecru şi a lui Omar (apostolii şi continuatorii in­ veţăturilor sale), in fine "Amru (( deja ilustru prin cuceririle sale şi prin numele măreţ ce a lăsat in analele Islamismului. Aly, om cu o fire dintre cele mai nobile, mai desinteresate şi mai cavalereşti, fu socotit, ăncă de la inceput, de cătră partisanii săi ca un Dumnezeu, şi el, musulman credincios şi neingămfat, luptă şi isbutt a Îndepărta de la sine asemenea oarbe prejudeţe. Duşmanii lui însă, mai ghibaci, reuşiră pentru aceasta chiar, a-l ţine căt mai departe de tronul ce i se cuvenea, căşunăndn-i cele mai mari neajunsuri, prin inverşunata lor persecutare, După lupte săngeroase, in care isbănda re­ mase nehotărîtă, partisanii compeţitorilor la succesiunea lui Mahomet se intrunire şi se hotărire, spre a pune capăt acestor impăre­ cheri, să ucidă pe căte-şi trei pretendenţii la tron. Mohawiah, inştiinţat la timp putu să scape cu fuga; Amru vieţui ăncă după nume­ roasele răni ce primi, insă se linişti cu desă­ verşire; Aly singur se urcă pe tron, insă ne­ putendu-se mănţine perI ucis in lVloscheea de la Kufa, lăsănd de urmaş pe Hussein fiul seu, din. familia căruia, trei sute de ani dnpă a­ cflastă iţlt�mplare, unul fOBiA din�stia 1(ha1i­ filor Fatimiţi, in Egipet. După moartea lui Mohawiah, care se urcase Aceştia fure, Kacim, Taiib, TaM!·, Abdallah (patru băeţ.i) şi Fatmw, (soţia lui Ali), Rocaia şi Omm Kolthum (amen­ doue măritate după Othman care fu Khalif) in fine Zeinab. -Khadiilja (fiica lui Khowailid), A'işa (fiica lui Abubecl'U), Hafia (fiica lui Omar), Omm Habiba, (fiica puternicului Kho­ reişit Abu Safian), Evreica Safia şi.�emab (fi}ca lui Djahch), fure femeile cele mai vestite ale Pl:ofetnluL Noue dintr'ellsele trăire după moartea lui. po tronul Khalifatului fji domnise 19 ani, com­ petiţiunile de mai nainte reincepure şi cu mai putere, intre fiul acestuia Yezid şi Hussein fiul lui .Aly. Partisanii lui Aly, din care cea mai mare parte se trăsese in Persia, după cucerirea ei, nu considerase pe Moha wiah decăt ca pe un usurpator, socotind de drepţi purtători a puterii Khalifilor pe Aly şi pe ur­ maşii săi. - O intreagă sectă de Musulmani, Shiitii, susţin chiar astăzi această credinţă, adaugănd că tronul Khalifatulni se cuvenea lui Aly, chiar mai nainte decăt lui Abubecru, cel d'intăi apostol al lui Mahomet, Cu mult mai inainte de moartea tatălui seu, ferosul Yezid, se proclamase Kalif şi inţelesese că, spre a-şi intărl şi a-şi intinde puterea, trebuea Sft se desfacă, mai intăi, de singurul om care putea să-i pună existenţa şi domnia in primejdie. Acesta era Hussein, care se in­ surase cu fiica regelui Sasanid Yezdegerd şi trăea la Medina cu fratele seu Hassan, cu sora sa Zeinab şi cu copiii acestora: singurele persoane remase ăncă in viaţă din neamul Profetului. La moartea tatălui seu, Hussein, desinte­ resat şi inelecis ca densul, nu remase totuşi nemişcat la sfaturile şi indemnuril,e amicilor sei, ele a lua puterea. 1 se spunea că el singur avea dreptul la Khalifat şi toţi el in­ cunjurau de respectul, ele laudele şi de mu.­ gulirile datorite unui atotputernic, spre a-l indupleca, astfel, mai lesne a aluneca pe po­ vernişul ambiţiunii şi al incetettrilor. Momentul păru chiar, potrivit, pentru a­ ceasta, cănd locuitorii elin Ieufa ruşinaM şi căindu-se de crima comIsa asupra lui Aly, ei trimisere reSPUllS că, dacă ar vOI să vie intre elenşii, ei rar proclama de Kalif şi rar spri- [86] =-== -� .. ��=:;;::=;,::-::--=,:;:,:;:;:;,::.::�=;,'::-=-�--;:'::;:;:;:::;:'�;:;���;'-;:;��'�::::-"':::"'-==-'---'�'�''''-':-:���'::'::':::::::':::::"'�=-"';:'::�����::;;::::'=�...:;:..;:':::;':':::"�;;;:-":":::=.C;:��"'.::-':':::;'���-'--<'�'._-""�' I jin) împrotiva armlilor Sirianului Yezed. Hus­ sein se increde in aceste strălucitoare indem­ nuri şi plecănd de -lăngă fratele seu Hassan, se indreptâ cu intreaga-i familie 1) spre Kufa, Yezed aflărid despre aceasta, luă răpede mă­ suri şi trimise intru intimpinarea lui Hussein o numeroasă cavalerie. In acelaş timp puse stăpănire pe oraşul Kufa, care căzu cu lacrimi de ertare la picioarele noului seu stăpăn, aşa incăt cele 80 de persoane care intocmeau in­ treaga familie a Imamului, se văzură deodată singure şi impresurate de puteri covărşitoare, in cămpia de la Kerbela, la o mică depărtare de riul Tigru in năsipurile Arabiei. Hussein avu abia timpul de a-şi pune corturile la a­ dăpostul unui val de păment, care nu putea insă să-I apere şi de alte neajunsuri. Cu toate aceste oamenii lui Yezed erau foarte strimto­ raţi de propria 101' situaţiune, ca agresori. Intreprinderea la care-i manase furia stăpă­ nului lor, avend de scop uciderea întregei fa­ milii a Profetului, li se părea ingrozitoare; ei se temeau de soldaţii lor, de popor, de vii­ torul necunoscut. In indoeala inimii, ei se măr­ ginire intru a stringe de aproape pe nenoro­ ciţii proscrişi, incercăndu-se a-i indupleca să se supună puterii şi să se intoarcă la Medina. Hussein insă, măndru de naşterea şi de in­ crederea ce avea in menirea- i divină remase ne strămutat. Atunci vrăjmaşii deteră ordine ca nimeni să JlU mai iasă din ingrădirea eor­ turilor şi in faţ,a grabei ee li se impusese de stă.pănul lor spre a eseeuta crima, generalii lui Yezid, luare o atitudine plină de umilinţă eătră impresuraţi, aducencl lui Hussein laude şi inchinăeiuni ipocrite, ca unui sfănt. Inăuntrul 1) Care in stilul pompos aJ Arabilor fu numită neamul cel din corturi. corturilor (unde se aflau mai multe femei şi copii), apa lipsea cu desăverşire, căldura era nesuferită, desperarea la culme. Abbas 1), un tănăr frumos, ager, plin de indrăzneală, vezănd nişte copile venind la dănsul plăngend şi sver­ lindu-i la picioare ulcioarele lor goale, se urcă pe cal şi se indreptează cu ulcioarele spre Tigru. Respins, el cercâ să-şi facă drum cu sabia in mănă, uu arab ei tae Însă măna dreaptă. Atunci el apuce), un ulcior cu dinţii şi eu măna stingă armată lovind pe duşmanii d'imprejurul seu, purcede mai departe; un alt soldat ei trunchiază măna stingă" şi cade in­ sfirsit străpuns in inimă cu faţa pe năsip. Astfel se incepu măcelul. Ali-Ekber, 2) un copil, smulgăndu-se din braţele mamei sale, porni iil fuga cu ulcioarele spre riu. Brăzdat de lovituri de sabie şi ciuruit de săgeţi re­ mase pe loc; cănd deodată Imamul Hussein eşi elin cortul. seu. Ucigaşii remaseră inspăi­ mentaţi vezendu-l călcănd măreţ, cu ochii plini de sângele turbării. El îşi ridică copilul din ţărînă şi-l aduse să moară in braţele mamei desperate, Toţi perire astfel, unul după altul. Hussein şi femeile legaţi, batjocoriţi şi bătuţi fure aduşi in faţa lui Yezid care sugrumâ pe Imam (după ce- i scoase mai intăi ochii) şi trimise pe femei in robie. Aceasta in ziua a 10-a a lunei Moharrem, anul 680 de la Ohr. şi 60 al Egirei. 3) Din toată familia Imamului nu mai remăsese atunci decăt un singur copil de lapte "Zeyd- Alabedc1in ", care fu martirisat mai tărziu. Eată crunta origine a Serbătorii Persianilor. 1) Imamul Abbas era nepotul lui Hussein. 2) Ali-Ekber, el'a fiul lui Hussein. 3) Deatunci numele de Yezid insemnează la Arabi tră­ dător. • [87] NARAVURI ORIENTALE. 87 Ea are pentru denşii, nu numai un caracter religios, sacru, ci ăncă şi o mare însemnătate politică şi naţională. In adevăr Hussein nu este numai cel mai mare dintre martirii familiei Profetului, fiul lui Aly intemeetorul Kalifatului Persian, ci in­ trupează in acelaş timp şi patria Persiană sfă­ şiată, prădată şi robită de cătră Arabi. Dreptul suveran al Statului, călcat in picioare de uci­ gaşii şi persecutorii neamului lui Aly este cu­ fundat cu dreptul naţiunii intregi desbrăcată de intăetatea sa pe treapta supremă a Isla­ mismului. Turcii, Arabii şi Afganii care au recunoscut autoritatea şi legitimitatea Kalifa­ tului lui Y ezid, sunt priviţi şi pănă astăzi. chiar (deşi aceasta nu reese in mod aparent) ca duşmani neimpăcaţi de cătră Persianî, care in zădărnicia lor cea fără de măsură cred că, din această causă nu au fost ei aceia care stăpânesc culmea puterii religioase, peste po­ porul lui Islam. Ei recunosc, totuş, impreună cu toţi musulmanii, ca singur Kalif pe Sul­ tanul din Constantinopole, deşi capii religiunii Shiite, marii Mudjetahezi, se pleacă cu greu la dreptul ce singur Sheik-ul-Islamul f.H are de a indrepta legea Sheri. In fond deci des­ binarea fie ea chiar dogmatică există şi ura ascunsă dăinueşte din neam in neam pănă eănd va suna oara, dupăcum speră ei, cărid ăngeml Gabriel le va deschide porţile lumi­ nate ale Răsăritului şi ale domnirii pământeşti. Dupăcum stau aei lucrurile in Orient, s'ar pute ca ercdiuja 101.' să; se indeplinească ... P(l jumatate. Deaici dar 80 poate inţelege pentru ce credincioşii Persiani care sunt faţă la S(.)1'­ bătoarea Nevruz, sunt măhniţi şi 86 bocesc 1.:0 sau fără lacrimi. Ei iau parte atunci la nu 1'al>t St cal'uht Ul'igiUB trebuie Bă .. i :n�işte llu,,· ternic şi să le inrădăcineze adănc dorul de resbunare. Emoţiunea lor este sfăntă, căci este a Patriei chiar: dăcă ar sta reci şi ne­ mişcaţi, n'ar fi buni copii ai ţerii, n'ar fi Shiiţi adevăraţi, n'ar merita să aibă traiu bun, nici noroc! Cine nu plănge nu este bun Persian, nu este jăluitor contra credinţei şi răutăţii trecute. "Tot pentru lege şi pentru ţară", dacă a fost vre-odată devisă mai cu sfinţenie păzită, apoi ea este in Persia, unde Shahul ca şi cel mai de pe urmă om trebuesc să căineze suferinţa acelora ce intrupează nenorocirile ţerii. Aceasta-ml esplică pentru ce Ambasadorul Persiei, in tot timpul serbătorii trebue să plângă cu lacrimi şi de ce earăş Consiliarul Ambasadei, amic al meu, imi făcea semn să intrerup vorba începută cu densul, ori de căte ori treceau cortegiurile bocindu-se pe dinaintea noastră! (Va urma) Ascanio. [88] 88 DON CARLOS. ----------===-=-=-- = D'ON CARLOS inrant de Spania Regele. Nu? Cum, aş fi visat? Nu poate fi aceasta o simplă intămplare, In aripa aceea nu este a reginei Odae de dormit? tragedie de Sc7âller, tradnisă ele Iacou Nel/ru.>J:c;,:. Lerma. Dar, Maiestatea Voastră. 01 l'ege .. I • Regele (cu priviri turburare). Repaos? O, repaos eu nu voiu mai găsi Decăt in Escurial. Căt doarme un monare Corona şi-o espune ; bărbatul inima Espune a soţiei! - Nu! E o calomnie! Acea care mi-a spus-o n'a fost şi ea femee? Şi calomnia insăşi e a femeei nume. Nu-i sigură O crimă decăt cănd un bărbat O poate-adeveri. (ciadl. paji! Ca!'0 s'au deşteptat in acest timp Chemaţi pe duca de-Alba. (pajii os) Al)1'opie-te, conte. Adevărat sit fie? (priveşte pe conte cu ochi pctrnnzi!tol'i) O t de-aş pute coti in inimi I1UJfUtÎ clipa, Oat bate o pulsare] - Adovol':1,t (�, -" .Turii.! Sunt inşelat ? Regele. Acest vis me 'ngrijeşte. In viitor să puneţi O gardă indoită, indată ce 'nserează, Dar asta să se facă in taină, mă auzi? In cea mai mare taină. De ce priveşti la mine? Aşa pătrunzetor ? ]r,(!!jf!ÎO. Tot rege, VeCInIC rege, Şi cani:;; numai rege 1 N'ai �tlt respulls decăt Cuvinte seci şi goale '? Lovesc in tltil1di, cor SIt"'mi dea li ph\ătnrii da itlJI�i .-C1t Iilll pot, Lerma. Eu ved că ochii voştri sunt roşi şi cel' repaos. Pot, Maiestăţii Voastre să-i amintesc căt sunt I .De scumpe-a sale zile, cu cătă ingrijire, Popoarele�ar vede pe faţa Voastră urme De nopţi fără de somn?. Un cias de dimineaţă Sau doue de repaos ... Actul III. SCENA r. Odaea de dormit a regelui. (Pe masă douo luminări aprinse. In fundul odăei mai mulţi paji adormiţi in genunchi. Regele in imbrăcăminte de dimi­ neaţă stă lăngă masă, lăsănd să cadă un braţ in jos. Di­ naintea lui se vede un medailion �i mai multe hărtii). 8CJj:NA 11. Rt!.gele, Oontele de Lerm«. RegeZe. Cine-ar tăgădui că ea odinloară A fost cam exaltată 1 Eu n'am putut de sigur Să-i inspirez amor. Dar ea părea vreodată Că simte astă lipsă? -Făţărnicia ei E dară dovedită! (Aici face o mişcare care-I deşteaptă din găndurile lui. El se uită cu surprindere imprejur). Unde eram? Veghiază aici regele singur? Luminile au ars şi ăncă nu' e ziuă? Pierdută-mi este noaptea! Primeşte-o drept dormită, Natură! Un monarc nu are timp să 'ndrepte Pierdutele lui nopţi. Acum m'am deşteptat Şi voiu să fie ziuă! (El stinge Iuminărilo �i deschide o fereastră. Primblăndu­ se prin casă, vede C011iii dormind şi se opreşte căt-va timp inaintea lor in tăcere; apoi trage clopoţelul) Ş'in antecameră Dorm oare iillCii toţi? Le1'lIU6 (cu slJailllii, vlJziîml pe regIJ). Sit', nu ve simţiţi bine 'f Beglde, A isbucnit un foc 111 llfwilionul sting. N'aţi auzit Strigălul '1 Lel''!na. NIl; MaieBtdell) Voaf;lttth - _ .. �:W [89] DON CAHL08. Să sting aprinsa-mi sete, şi ea, in loc de apă Dă aur clocotit. Lerma. Ce lucru, Sir, să fie Adeverat ? Regele. Nimica. .. Nimica, te poţi duce. (contele vra să se ducă, regele tiI chiamă inapoi) Eşti insurat? Eşti tată? Lerma. Dar, Maiestatea Voastră. Regele. Eşti insurat şi totuş cutezi să stai o noapte Ungă stăpănul teu? Cărunt iţi este părul Şi nu te inroşeşti de-a crede că soţia Credinţa ţi-a păstrat-o? Fugi, fugi a casă grabnic: Ai s'o găseşti acuma la pieptul incestuos Al fiului teu. Crede pe rege şi te du t Tu stai uimit, priveşti la mine plin de grijă, Fiindcă părul meu acum e alb şi el? Nenorocitule, să ştii că o regină Virtutea nu-şi pătează! Eşti mort de te 'ndoeşti l Lerma. Să me 'ndoesc eu? Cine din toate statele Inaltului meu rege ar fi aşa 'ndrăzneţ S'arunce macar umbra de veninos prepus Pe o virtute-aşa curată, ăngerească ? Regina cea mai bună ... ."Re.(jfJZe. Regina cea mai bumă! Deci dar şi pentru tine ea este cea mai bună? In [uru-ml 'led că are prieteni călduroşi, Ea trebui foarte scump să-i fi plătit, mai. scump Decăt ştiu că-i in stare să dee. Tu poţi merge!­ Să vie ducele ! .Lm'J1w. Chiar el aud af�Ll;it .• Regele (cu ton mai blănd), Ce-ai spus adinioarea e adevărul, conte. Simţesc că-mi arde capul din causa astei nopţi, Trecute fără somn. Să uiţi ce-am putut spune In visul acest treaz. Auzi? Sunt gl'aţiosnl Oonv, I.it. IUl. :XVI. N'o. fi c, 12. Tău rege ca 'nainte. (ei intinde măria spre sărutare. Lerma ese şi deschide ilŞa. ducelui de Alba). ::;CENAIJl. Ducele ele Alba. Regele. Alba (se apropie de rege cu sflala). Eu sunt uimit de-un ordin ce-mi vine la un cias Aşa neobicinuit ... (stă uimit privind pe rege mai deaproape) A Maiestăţii Voastre. Privire ... ]t{!gele. (S'a pus jos şi a luat in mănă medalionul de pe masă. 8r. uită multă vreme la duce in tăcere). Aşa dar, e drept: nu-i credincios Din servitorii mei nici unul,., Alba, Cum? Regele, De moarte Sunt insultat şi nimeni nu me înştiinţează? Alba (cu o privire de mirare). Cum, o insultă care atinge pe-al meu rege Şi eu n'aş fi ştiiud-o ? Re.r;ele (arătăndu-i scrisori). Cunoşti această mănă? Alba .. E a lui Don Carlos. Regele. (după o pausă in caro se tlită la duce Cu ochi petrunzetol'i) Nimica nu prepui? M'ai prevenit odată de ambiţinnea sa. N'aveam să mă mai tem de alt nimic din parte-i? Ambiţ.iunOfL este o vorbă mare, largă Care cuprinde 'n sine uu sens nemărginit! .Re.qele. Şi alta ll'iţl a-mi spune '? [90] nON CARLOS. 90 Alba. (după oare care tăcere, ca şi cănd ar voi să ascundă lucruri ştiute.) Sir, Maiestatea Voastră A 'ncredinţat imperiul sub privigherea mea. Eu datoresc coroanei acele mai intime ştiinţe ce adun şi grija mea întreagă, Afară de aceasta, ori ce găndesc sau ştiu Sau presupun imi este a mea proprietate. Acesta-i un domeniu inviolabil, sfănt Pe care-un rob vendut, ca ş'un vasal, e'n drept A nu-l discoperl la regii pămenteşti. Nu tot ce-mi pare mie că am pătruns cu ochiul E matur pentru rege. Cu toate-aceste, dacă Voeşte ş'in aceasta să-I mulţămesc, el rog, Cănd m'a'ntreba, să uite că el e suveranul. Regele (dăndu-i scrisorile). Ceteşte! Alb« (cetc�te şi se intoarce răpede cătl'ă rege). Cine este nesocotitul care A dat hărtia asta in mâna regelui? Regele. Ce! Prin urmare ştii de cine este vorba, Deşi nu-i nici un nume aice insemnat? Alba (dănd inapoi turburat). M'am prea grăbit. Regele. Tu ştii? A.lba (după o scurtă găndire), Ei bine, voiu vorbi. Stăpănu-mi porunceşte - eu nu pot da 'napoi. Eu nu ascund, cunosc persoana despre care ... Regele. O, zeu 'al resbunării l Ajută-me să aflu O moarte şi mai crudă! Deci este cunoscut, Deci e atăt de bine ştiut de toată lumea Că. ei se inţeleg, incăt fără de alte Mai strinse cercetări, la cea întăi privire Găceşte ori şi cine 1 Aceasta e prea mult! Aceasta n'am ştiut-o 1 Deci eu sunt cel din urmă Ce aflu. . cel din urmă din tot regatul meu! AZb(� (aruncăudu-se la picioarele regelui), nal' Sir, stmt vinovat. Mi'} inroşeÎlc n":HWgMtă > Prudentă mişelească ce m'a'ndemnat să tac; Pe cănd onoarea voastră, dreptatea, adevărul Imi porunceau a spune ... deci, dacă tac cu toţii, Ş'a frumuseţei vrajă inchide ori ce gură, Eu, eu voiu indrăznl ca să vorbesc, deşi Incredinţarea blăndă a unui fiu iubit, Ale soţiei lacrimi şi dulcele ei farmec ... Regele. Ridică-te, iţi dau cuventul meu de rege! Vorbeşte fără teamă! Alba (sculăndu-se). V'aduceţi ănc' aminte De scena din grădină de la Aranjuez, Cănd aţi găsit regina cu faţa turburată Şi fără nici o doamnă, intr'un boschet deoparte ... Regele. Ha! Ce aud? Urmează! Alba. Marchiza Mondecar' Atunci a fost trimisă din Spania 'n exil Fiindc' a fost aşa de generoasă 'n grabă Să se jertfească pentru regina ei. Acuma Suntem inştiinţaţi. Marchiza n'a făcut Decăt a 'ndeplini porunca ce primise. Fusese-acolo prinţul. ,Regele. Ah! El fusese-acolo l Alba. Prepusul s'a născut din oare care urme Remase pe năsip ce, din boschet pornind, Se indreptau spre-o grotă ce nu era departe Ş'in care s'a găsit a prinţului batistă. Uu grădinar acolo pe prinţ el intălnise Mai in acel minut cănd Maiestatea Voastră Intrase in boschet, ltegele. Şi ea It plâns dînd cu Am fLr�tat mirare t Făctt sit mi} 'nroşesc Naintea 'ntregei curţi; să simt de mine insumi Ruşine; inaintea virtuţii ei sii stau Ca şi un vinovat! (Mare �i adăllcii tăc81'e. El se aşazl\ şl.�i acopere faţa), Dar, duce, ai dreptate, AMQ,�bt tnlg,j,' impin€{i) hi hQUi.riri Sl·Ogttvtl. ) r • r ·-iiM )AL [91] ;oO:N CARLOS. = Te du. Vreu un moment să fiu cu mine singur. AZba. Sir, asta nu-i deajuns ... Regele (luănd hărtiile de pe masă). Nici asta? Nici aceasta? Şi mCI acest nămol de probe sdrobitoare ? OI e mai limpede decăt lumina zilei 1 De mult o presimţisem. Păcatul a 'nceput Atunci cănd in Madrid intăi eu- am primit-o Din ale tale măni. Imi pare că ved ăncă, Cum galbenă ca ceara, ea-şi aţinti privirea Pe perul meu cărunt. Atunci chiar incepu Vicleana comedie. Alba. A prinţului mireasă Se prefăcu in mumă. De mult ei se unise In tot acea speranţă; de mult se 'nţelesese In doruri infocate pe care le-osindea Schimbarea intămplată, Sfiala care altfel Intăia declarare o intovărăşeşte, La ei era invinsă ; ispita, intemeiată Pe amintiri plăcute vorbi cu indrăzneală. Uniţi prin armonia simţirii şi a verstei, Din causa 'mpiedicării aprinşi, ei ascultare Cu-atât mai mare foc indemnul pasiunii. Politica lovise in sentimentul lor, Şi poate fi probabil ca ei să recunoască Consiliului de stat un drept asupra lor, Şi umili să se plece alegerii făcute De cabinetul vostru? Ea care s'aştepta La dragoste, primi in loc o diademă ... Regele (atins şi cu amărăciune). Argumentaţi prea bine şi cu fineţă multă, A voastră eleganţă admir ... Ve mulţămesc, (sculăndu-se rece şi mândru) Aveţi cuvent, regina făcu greşală mare De-a nu-mi impărtăşl scrisorile aceste Ş'a nu-mi mărturisi a prinţului venire In parcul elin Aranjuez. O generositate Greşită a impins'o să cadă 'n astă vină. Voiu şti s'o pedepsesc. (trage clopoţelul). In antecameră cine mal este? Duce, Voi nu-mi mai trebuiţi, puteţi să ve retrageţi! Alba. Prin zelul meu prea-mare poate v'am displăeut De-a doua oară, Sir? .. Regele (cătră un paj care intră). Domingo să se cheme.­ Ve iert că cinci minute aţi incercat să faceţi Să-mi fie mie frică de-o crimă ce se poate Comite contra voastră. (Alba ese). SOENA IV. Regele. Domingo. (Regele se primblă căt-va timp prin casă spre a se linişti). Domingo (intră un moment după eşirea ducelui ; se a­ propie de rege şi se uită la el in tăcere solemnă). Sunt mulţămit să ved pe Maiestatea Voastră Atăt de liniştită. Regele. Aceasta te surprinde? Dominqo. Şi proniei cereşti ei mulţămesc că grija-mi Era ne 'ntemeiată. Acuma pot spera ... Regele. Că grija ta ... Ce lucru făcea să te 'grijeşti? Domingo. Sir, nu tăgăduesc că am aflat o taină ... Regele. Dar eu am arătat dorinţa să mi-o spuneţi? De ce mă preveniţi păn eu nu ve intreb? Aceasta, pe onoare! - imi pare prea 'ndrăzneţ l Dominqo. Sir, locul, ocasiunea cănd am aflat; pecetea Sub care mi s'a zis, mă disvinovăţesc. La spovadanie mi s'a incredinţat Ca un pecat ce-apasă pe cugetul acelei Ce o discoperise şi pentru care cere Iertare de la ceriuri, Princesa se căeşte Tărziu acum de-o faptă, de care-i este frică Că va ave grozave urmări pentru regină. Regele. Ce inimă de ănger I Voi aţi găcit de ce Eu v'am chemat. Vroesc să es din labirintul Acest intunecos in care un zel orb M'au aruncat. Eu cel' să-mi spuneţi adevărul, Vorbiţi cu mine sincer; ce trebue să cred? [92] Ce trebui hotărit? Chemarea voastră este A spune adevărul, Dom'ingo. Chiar cănd chemarea mea n'ar cere ca să am Blăndeţă şi cruţare, eu tot aş conjura Pe Maiestatea Voastră, de nu vrea liniştea S'o piardă, a nu 'mpinge şi mai departe ăncă A sale cercetări, a. nu cerca să afle O taină ce nu poate să nu fie amară Cănd va fi cunoscută. Aceea ce ştim astăzi, Uşor e de uitat. O vorbă pronunţată De rege - şi regina in veci nu a greşit. A regelui voinţă, precum dă fericirea Aşa dă şi virtutea; o linişte egală Ce-al' areta monarcul va 'mprăştia de sigur Aceste minciunoase şoptiri ce calomnia In lume-a respăndit. Regele. Cum, şoapte despre mine, Ce-ar fi imprăştiete pintre poporul meu? Domingo. Minciuni, minciuni-eu jur! Dar sunt de-acele ca suri In care o credinţă păstrată de popor Chiar cănd nu-i dovedită, aşa-i de insemnată Cum e şi adevărul. Regele. Pe Dumnezeu lAcum Ar fi aşa un cas! Domingo. Un nume onorabil E lucrul cel mai scump şi singurul in care Regina e silită să fie deopotriva Cu ori şi ce femee născută din popor. Regele. Cred că 'n privirea asta N'avem a ne 'ngriji. (se opreşte şi aruncă o privire de indoeală asupra lui Domingo). Se vede, capelane, C'o veste rea m'aşteapta elin gura voastră=-Bpuneţi, Nu prelungiţi ; ele mult cetesc in faţa voastră O tristă prevestire. Vorbiţi, ori ce va fi I Nu me lăsaţi să sufăr mai mult tortura asta. Poporul ce. găndeşte ? DOtwingo. Repet, Sir, că poporul Se poate inşăla - de sigur se înşală. Aceea ce vorbeşte nu trebue nici cum Să turbure pe rege Dar ... c'au ajuns acolo Să zică aste vorbe . Regele. Ce vorbe? Atăt timp Eu trebui să ve rog să-mi daţi o picătură De-otravă? .. Domingo. L'acea vreme poporul se găndeşte Cănd Maiestatea Voastră era de moarte-aproape: Treizeci de septemăni se trec abie şi el Ceteşte că Regina născuse o copilă ... (Regele se scoală şi trage clopoţelul, Ducele de Alba intră. Domingo turburat). Sir, sunt uimit ... Regele (intimpinănd pe ducele de Alba). Toleelo, te ştiu barbat, me scapă De preotul acesta! Domingo. (El şi cu Alba schimbă priviri nedumerite. După o pausă.) De-am fi putut găci C'acel ce-aduce ştirea va capata mustrări. .. Regele. Bastard aţi zis? Din morţi abia aş fi 'nviat Cănd ea se simţi mumă? Ce I Dacă nu me'nşăl, Aceasta s'a'ntămplat atunci cănd rugăciuni Cetit-aţi prin biserici lui Sfăntul Dominic Pentru minunea care cu mine o făcuse? Ce-atunci a fost minune, acuma nu mai este? Deci voi m'aţi inşălat sau astăzi sau atunce? Şi eu să ve mai cred? Ah! Eu ve pătrund bine. I Dac'ar fi fost complotul chiar de pe-atunce matur Işi pierdea Sfăntul slava. Alba. Complot! Regele. Să ve 'ntălniţi In tot acea părere cu-atâta potrivire Şi inţelegere să nu fie 'ntre voi '? Aţi vrea să cred aceasta '1 Să nu fi bagat sama Cu cătă lăcomie v'aţi aruncat pe pradă? . • I -- [93] !)ON CARLOS. n Cu cătă voluptate ve desfătaţi de chinu-mi Şi cruda mea pornire; să nu ved cu ce zel Aşteaptă clucele să iee el favoarea Ce pentru fiul meu putea fi hotărîtă; Cu cătă mulţămire cucernicul părinte Dorea să inarrneze meschina-i resbunare Cu braţul cel puternic al supărării mele? Me socotiţi un arc pe care l'aţi pute Intinde după voie? Nu! Ăncă am voinţă! De e să mă 'ndoesc, cu voi trei trebui să 'ncep, su« N'a meritat credinţa ce o purtăm coroanei Această tălmăcire. Regele. Credinţa voastra? dar! Credinţa te previne de crime viitoare Eal' de trecut vorbeşte a resbunării sete. Spuneţi-mi, ce căştig mi-aduce zelul vostru? De e adevărat, aceea ce-arătaţi Ce-mi mai remăne alta decăt durerea crudă A unei dispărţiri, sau jalnicul triumf Al resbunării. - Nu! Voi imi aduceţi numai Nesigure prepusuri. Me 'mpingeţi păn la malul Unei adănci prăpastii ş'apoi me părăsiţi 1 Dominqo. Se pot aduce alte dovezi cănd ochiul nostru Nu vede prin el insuş ? Regele (după o lungă pausă, adresăndu-se serios �i solemn cătră Domingo). Eu voiu s'adun pe granzii regatului; şi insumi In fruntea lor să judec. Atunci, de-aveţi curajul, Veniţi, ve 'făţoşaţi naintea tuturora Şi invinovăţiţi-o că este adulteră! Atunce fără milă ea va peri. Infautul Cu densa a să moară - dar băgaţi bine sama­ De este ea in stare să se indreptăţească, Atunci veţi peri voi! Vreţi adevărului Acest omaj s'aduceţi ? Nu vreţi? Tăceţi? Nu vreţi'? Acesta e un zel de minciunos. Alba (care a stat de-oparte rece şi liniştit). Eu vreu! Regele. (se intoarce uimit şi prive�te cătva timp pe duce drept in ochi). Aceasta· e sumeţ! Dar imi aduc a minte Că 'n crunte bătălii voi v'aţi riscat viaţa Pentru mai mici motive. V'aţi pus viaţa 'n joc Precum s'aruncă sorţii spre a pute ave Nimicnicia slavei! Ce-ti este tie viaţa? , , Eu săngele regal nu-l dau pe-acel nebun Care sperează numai a-şi săverşl viaţa In raze de mărire. - Resping jertfirea ta! Mergi, mergeţi, aşteptaţi in sala de-audienţă Alt ordin ce v' aş da! SCENA Y. Regele singur. Acuma dă-mi un om, in altă providenţă! Tu mi-ai dat mult. Acuma un om imi dărueşte ! Tu singură cu ochiul pătrunzi cele asunse. Dă-mi un prieten; eu nu am atotştiinţă, A mele ajutoare le ştii cum sunt. Le-am dat Pentru a lor serviciu resplata cuvenită. A lor greşeli şi viciuri . le-am imblănzit, le-am pus Un freu, ca Sti-mi slujească la scopurile mele, Ca trăsnetele tale ce curăţit pămentul. Imi trebui adevăr. A-l disgropa isvorul Cel limpede din tina glodoasă a greşelei, Nu-i soarta regilor. 0, dă-mi pe-acel om rar, Cu inima deschisă, cu minte luminoasă Şi ochiu pătrunzător ce poate SEt m'ajute Să aflu adevărul. Eu voiu să arunc sorţii Ca dintre mii şi mii ce se ingrămădesc Spre soarele puterii, să aflu pe-acel ttmtl! (Deschide o casetă şi scoate tablete. In ele răsfoeşte căt-va timp). Ved nume, numai nume - nici chiar o insemnare De causa pentru care au meritat să fie Trecute 'n aste table - şi ce-i mai uităcioasă Decăt recunoştinţa? Dar eată, dincoace Pe as tel alte table eu văd ori ce greşală Inscrisă cu 'ngrijire. Cum'( Asta nu e bine. Dorinţa resbunării mai are trebuinţă De-a�a un ajutor':' (cerind mai departe). - Egmont? Ce cată el lAice? Biruinţa ce-avu la Saint Quentin De mult timp e uitată.- El pun pintre cei morţi.� CEi şterge numele ş'il inscrie pe o altă tablă). lVlarchiz de Posa? � Posa? De loc nu-mi mai aduc Aminte de-acest om. -- Şi ved la al seu nume [94] :OON C.A1lL05. Făcute doue semne - dovadă că l'am pus La trebi prea insemnate. Cum? Poate acest om De mine să s'ascundă, să eviteze ochiul Regalului datornic? Pe Dumnezeu! acesta In tot cuprinsul ţerei, e singurul ce n'are De mine trebuinţă. De-ar fi ambiţios Sau lacom de avere, de mult ar fi venit N aintea tronului: Să-mi cerc oare norocul Cu-acest original? Un om care de mine Nu are trebuinţă, va şti in faţa mea Să spuie adevărul! (ese) SCENA VI. Sala de audienţă. Don Carlos in convorbire cu Prinţul de Parma, Ducii de Alba, Feria �i Medina Sidonia, Contele ele Lerma �i alţi granzi cu hărtii in mănă şi aşteptând pe rege. Medina Sidonia (de care toţi se feresc, se adresează cătră ducele de Alba care merge incoace' şi incolo singur �i pe gănduri, Voi, duce, aţi vorbit cu regele, cum credeţi, Cum l'aţi găsit dispus? .su« Prea reu, şi pentru voi, Şi pentru-a voastre veşti. JJl{edina Sidonia. In focul bătăliei Cu flotele Ingleze eu me simţeam mai bine, Decăt in astă sală. (Carlos care it privit la densul cu interes, se apropie si-i stringe măna) , , Ve mulţămesc adănc Pentru această faptă mărinimoasă" prinţ. Vedeţi cum fug de mine cu toţi. Peirea mea Se vede hotărită. Carlos. Puteţi ave speranţă In graţia re gală ş'in inocenta voastră. lJIIedina Sidonia. I-am prăptidit o flotă cum nu se mai ve;,use Pe valurile mării. Ce este capul meu Pus in asen1enare cu�acele şeptezeci Pierdute galioane? Dat, prinţ, cinci fii ai mei Ca voi, plini de speranţă, aceasta-mi sfarmă pieptul! SCENA VII. Regele apare in costumul regal. Cei dinainte. (Toţi işi scot pălăriile şi se aşază in doue linii, formănd un semicerc împrejurul lui. Tăcere.) Regele (aruncănd o privire răpede peste ei). Acoperiţi-ve! (Don Carlos şi Prinţul de Parma s'apropie cei intăi şi să­ rută măna regelui. El se adresează cu bunăvoinţă cătră a­ cest elin urmă, fără a vrea să bage in samă pe fiul său.) Nepoate, muma voastră Doreşte ca să ştie de suntem mulţămiţi De voi la curtea noastră. Parma. Nu 'ntrebe inaintea Intăei bătălii in care voiu lupta. Regele. Nu ve 'ngrijiţi, odată va fi şi răndul vostru, Atunci cănd sfărămato vor fi aceste trunchiuri. (cătră ducele de Feria) Ce-aduceţi? Fer'ia (plecând un genunchi inaintea regelui). Comandorul cel mare-al Calatravei Murl azi dimineaţă, ş'a ordinului cruce Aduc ... Regele (ia cavaleria �i se uită împrejurul seu). In urma lui cine va fi mai vrednic S'o poarte? (face semn ducelui de Alba, care pleacă un genunchiu şi i-o pune la. găt) Duce de-Alba, intăiul căpitan Al meu sunteţi, mai mult sit nu fiţi niciodată Şi nu ve va lipsi favoarea mea. (bagă in samă pe ducele de Medina Sidonia) Ah! eată Şi admiralul meu. JJl{edina Siclonia (se apropie şovăind şi cade in genunchi plecăndu-şi capul). Atăta am adus, o rege, din Armada Ş'a Spaniei junime. Regele (după o lungă tăcere), Deasupra meae DOlllnul! • [95] DON CARL08. 95 • Eu v'am trimis la luptă cu oameni, nu cu stinci Şi cu furtune; duce, ve-urez bună-venire Aice in Madrid. (ei intinde măna spre sărutare). Eu ve mai mulţămesc Oă mi-aţi păstrat in voi un vrednic servitor. Astfel eI recunosc şi, granzii mei, doresc Ou toţi să-I recunoască, (ei face semn să se scoale şi să se acopere, apoi se adre­ sează cătră ceilalţi) Ce mai e? (cătră Carlos şi prinţul de Parma) Prinţilor, Eu ve salut. (Aceştia es, Granzii ceilalţi inaintcază, pleacă genunchii şi infăţoşează regelui hărtiile lor. El se Uiti'1 răpede la ele �i le dă ducelui de Alba). Mi-ţi da aceste '11 cabinet. Sfirşit-am ? (Nimeni nu respunde) Cum se 'ntămplă că pintre granzii mei In veci să nu găsesc pe un marchiz de Posa? Imi este cunoscut c'acest marchiz de Posa Cu fală mi-a slujit. Nu este el in viaţă? De ce nu se arată? Lerma. Marchizul s'a intors Acuma de curend din lungi călătorii Ce a făcut in toată Europa. El se află Chiar in Madrid, ş'aşteaptă o zi de audienţă, Obştească, să depuie adăncele omajuri L'a tronului picioare. Alba. Marchiz de Posa? - Dar, E bravul cavaler de Malta, Maiestate, De care faima spune o faptă mult măreaţă, Cănd maestrul cel mare al ordinului zise La cavalerii săi in insulă să vie (Pe cănd de Soliman era împresurată) Acest marchiz, pe-atunce de optsprezece ani, Dispare de o dat[t de la inalta şcoaliî. De-Alcala unde sta, şi făr' a fi chemat S'arat' in IAL Valette. "Mi-o cnlIlp(jrat�i. crucea" El zise, "dar a��uma eu vreau ca să o lf!(lritlu El it fost unul dintrQ cei patruzeci viteji Ce�a susţinut incontra lui Piali, Ulucialli, Hassall şi Mustafa castelul de Sant Elmo In tnlÎ �t8alturi crunte urmate ziua mate. Oî\,nd 'il1sfiT�it duşmanul (;al;ltelu} il Juli Şi imprejur căzuse toţi cavalerii, el De sus s'aruncă 'n marea şi vine 'n La Valette. Trec doue luni, duşmanul din insulă porneşte Şi cavaleru 'n şcoală se 'ntoarce să sfirşească A sale 'nvetături. , ]i'cJ"iu. Acest marchiz de Posa Descoperi in urmă vestita conspirare Din Catalonia şi conservă Coroanei Prin ghibăcia sa provinţia cea mai măndră, Regele (in sine). Uimirea me cuprinde. Ce fel de om sit fie Acel ce face fapte ele-aceste şi nu are Din trei barbati ce 'ntreb, nici un invidios? Desigur acest om are-un caracter rar Sau nu are nici unul. Din curiositate Eu vreu ca. să-i vorbesc. (cătră ducele de Alba). Chiar azi, cănd liturghia Se va sfirşl, l'aduceţi in cabinetul meu. (Ducele ese. Regele chiamă pe Feria), Şi voi in locul meu să presidaţi consiliul. (eso). FC1'ia. Ce bun e azi monarcul l Medina Sulonia. Spuneţi că e un zeu! Un zeu fu pentru mine 1 F'm'ia Ce bine admirale, v'aţi meritat norocul A voastră bucurie o 'mpărtăşesc Uwul dinb'c {Jconzi. Şi eu, Al do'ilo lJ1'ande. Şi eu nu mai puţin. Al {reil(} /j'i'an(le. Aveam fiori de grijii. . Un general ca voi! () fl intc'Uu.. N'a fost mărinimie Dhi )}3.l'tml regelui, a fost numai dreptate. Lerma, (e�illil, dttră Medinp, Sidoni!l). CIi:t y'an im.bog;iî.ţ,ili <-.>,_._- [116] Ul'!'lil1!OM, . " \ NU :m POPA, lHî mim ... mulţumim din suflet pentru aceasta incre­ dare! Ill1brăţişează�me 1 Ionel. Cu plăcere! (Amendoi se scoală, se imbl'ăţi­ şează. �i eal' se aşează). V'asilachi. Acum iţi sunt dator o mărturisire. Nu este destul aă-mi convii mie; trebue sit placi fetei! .Ionel (a parte), Se vede eli, fata duce toată casa! V'Clstlcu:ld. Pentrucă acum nu mai merge ca mai nainte. Ea trebue să aleagă pe cine vrea, şi la noi nu merge aşa! .. astăzi unul ... măne altul. Ionel (a parte). Vezi, aşa stăpăni inţeleg şi eu. Vasilachi. Cum zice grecul: o keros didascalos, adică trebue să te iei după timp, ... după veac ... dup! progree..; după temperament!.. Iţi reco­ mănd sa te iei bine şi pe lăngă nevasta mea. E femee cam ciudată. Cât pentru fată, o să o chem aici, şi să ve las singuri. Ionel. Singuri? VasilacM. Da, eu nu vreau să mă amestec, ca să zică pe urmă' că reu am ales. Mie-mi placi, insă cum ţi-am spus, trebue să mergem după timp ... după veac ... după temperament. Trebue mai intăi să cauţi să-i' cunoşti gusturile. Ionel. Ce gusturi? Vasilachi. Spre esemplu, ei ei place teatrul. D-tale iţi place? Ionel. Şi ăncă cum! Me 'nebunesc! . Vasilachi. O să trebue as că să mergi cu densa la teatru ... Ionel (a parte). Sfinte Mina, am dat de bine! Vasilaehi. Spune-mi un lucru ... dar spune drept ... La club n'ai fost niciodată? IoneZ. Ba da ..• am fost trei luni, şi n'am Plai stat. Nu-mi mergea bine! VasiZachi (a parte). Tot ca şi mie. Nici mie nu-mi merge bine. (Tare). Ascultă fetul meu ... Nici să nu mergi la club ... Uite, cănd ai poftă de cărţi peste. ziuă. .. vino aici... jucăm un pichet... un ecart6 ... Ionel (a parte). Ăsta-i frate, nu-i stăpăn! Vasilachî. Sau putem face tovărăşie ... d-ta cu capitahil. .. eu cu jocul. .. Nu se ştie ce se poate intimpla ... bun e Dumnezeu! Ionel. Mai tărziu ... luna intăi nu joc, .(aparte) pănă cănd. nu-mi iau leafa. Vasilachi. Bine fetul meu... bine. Mai bine-să fii dupăcum zice gl�ecul exinda veZonis! adică om posant, " Acum stăi niţel. Me duc să ved dacă nevasta mea poate să te primească" Pănă atunci am să vorbesc cu fiica mea. Nu uita ce ţi-am spus; Stt te - iei bine pe lăngă nevasta mea ... Mai sărută-mă odată. Ionel. Cu pli:î,cere. (Se imIJritţişeazli. Vasilachi intl'i.î la sting-a.) S CEN A V. Ionel l'ăbăcel. Ionel (făcănd cruce). Ei vezi. .. aşa casă iuţeleg şi eu... Să merg cu fata la teatru ... la primblare ... Să joc cărţi cu boerul..; să facă şi tovărăşie cu mine, după ce-mi voiu lua leafa... Cum se cu" noaşte căt de colo, că oamenii ăştia nu- sunt ciocoi! .. Nu-i schimba, sfinte Mina ... lasă-i tot aşa! SCENA VI. 'Vasilachi, Ionel. Vasilachi (ţinănd uşa deschisă). Intră şi nu-ţi fie frică. (Ionel intră la stinga). S CEN A VII. Vasilachi. Glasul Ir-iniţei. Vasilachi. Acum să chem pe Iriniţa. (deschide uşa din dreapta şi strigă). Iriniţo l Iriniţo ! Glasul Iriniţei. Ce vrei papa? Vasilachi. Vino iute. Glasul Iriniţei. Acum! Vasilachi. Dacă-l scap şi p'ăsta din mănă, nu mai găsesc alt bărbat pentru fată! Ăsta nu e om, e păne. caldă! ... Auzi d-ta ... să nu vrea foae de zestre! ... cum se cunoaşte căt de colo că e boer de-ai noştri şi nu-i ciocoiu. Cum zice grecul: O tan o jeo8 nieji mtt, �tdis kati ?non, adică cu voea lui Dumnezeu, scapi de multe peripeţii. SCENA VIII. Vasilachi, Iriniţa. Iriniţa (intl'ănd de la dreapta). Ce vrei papa? Vasilachi (luănd-o in braţe). A venit ginerile fe- . 't' tIţo. " avem . Iriniţa. Unde este? Vasilachi. La mă-ta. Iriniţa. Cum el găseşti? Vasilacki. Oreo pragma, Nu vrea zestre, nu vrea aete, nu vrea să meargă. la tribunal, nu vrea nimic; te vrea numai pe I tine ! g' I � I [117] m'rE l�OPA."" NU Il: POPA, 11'1 Iriţ�ifct, Bravo I .. Vezi, ştiam eu că tanta Elena mi-a gă::.dt bărbat cum se cade. Vas'Uachi. Şi cănd te găndeşti că numai după portretul teu s'au făcut toate. Un guvern inţelept şi cuminte ar fi dator să facă o subvenţie pentru fotografi. .. această iustituţiune care conduce la la măritiş I Dacă n'ar fi fost fotografi in Bucureşti, nunta ta nu s'ar fi făcut. Am să le-a spun eu OM dată domnilor de la Senat cănd mi-a veni bine! Iriniţa. Se 'nţelege, Ia spune-mi ce a zis? Vasilachi; Nimic! M'a lăsat de am vorbit toată vremea ... altminterea are reşpect pentru bătrâneţe. Acum are să vie, o să-ţi vorbească ţie... Să nu fii prea măndră, Arată-te femee de casă femee cu cap... cel puţin pănă se va face nunta Vor- beşta-i cum trebue ... după timpul de acum după veac., . după temperament.... Eu me duc sus. (Ese prin fund). SCEN A IX. Iriniţa apoi Ionel. Iriniţa. Mi-e ruşine, nu ştiu ce să fac cănd va intra. (Ia un ziarin mănă şi se aşează pe canapea). Să me fac că citesc! Ionel (intrănd a parte). Cu cocoana merge bine de tot! Dar mi se pare că-i cam lipseşte ceva! Nu prea e sănătoasă la cap ... Am ajuns de i-am făcut chiar curte numărul unu, şi grozavă poftă avea să me creadă. Iriniţa (tuşind), Hem! hem! Ionel (a parte), De, cine ştie! Dacă nu mi-al' fi frică că prinde boerul de veste şi me dă afară! Iriniţa (tuşind), Hem 1 hem! Ionel (văzând pe Iriniţa a parte). Duduca! (tare) Sărut măna! [?'iniţa (sculăndu-se). Ah! erai aici! Ionel. De ... mi s'a spus că 'n măna d-voastre stă toate ... şi că dacă voi avea norocul să ve plac, pot s� fiu sigur. Iriniţa. Sigur '( Ionel. Fie-ve milă de mine! Abia am putut intra in casa d-voastre .... Iriniţa. Poate ... insă trebue să me mai găn­ dese ... Nici d-ta nu me cunoşti pe mine, nici eu pe d-ta ... Ionel. Atunci ce este de făcut? Să stau sau sa me duc? .1 î Iriniţa. Sti stai I Ionel. Să stau 1 Sărut măna I •• Insii să nu ve supăraţi dacă ve cer o mică arvună. .lriniţct. Arvună? Ionel. Da. Iriniţtţ (ruşinăndu-se ăitntinde măna ca sit i-o sarute). Poftim, dar s(t nu spui lui papa! Ionel (Ia măria Iriniţei şi o intoarce. Irlniţa i-o apropie de gurii, Ionel i-o sărută, a parte). In casa asta nu­ mai cu sărutatul te alegi. (Se aude la stinga vocea Serafiţei). Iriniţo 1 Iriniţo ! Iriniţct. Me duc, nu vreau să ne găsească ma­ man împreună. E wozav de ciudată! (Ese fuga prin fund). SCENA X, Ionel, Serafiţa. Ionel (singur). Ciudată! ... Ciudată l.. .. Poate ... dar cum remăi eu, fără sfanţ in buzunar I Serafiţa (intrănd), Iriniţo l Ionel (scuturănd mobilele). Acum s'a dus sus, şi am remas eu aici... scuturam puţin prin odae. Serafiţa. Imi pare bine că eşti om cu răndueală, insă asta nu e treaba d-tale. Ionel (a parte). Se �ede că au un ungurean de scuturat prin casă. (Sc�turănd mai cu foc, trece de la un scaun la altul. Serafiţa el urmează cercănd să-i ia mă­ tura din măni), Eu aşa sunt, imi place să strălu­ cească toate prin casă. Serafiţa. Şezi... lasă.... Cănd vei fi insurat atunci vei ingriji de casă. Ionel (a parte, incetănd de-a mai scutura). Insurat I Să ştii că-mi găseşte şi nevastă cocoana! Serafiţa. Aşa tener! ... Cum te-ai hotărit să te insori? Ionel. Eu? .. Nu m'am găndit de loc la una ca asta! Serafua. Ce zici? .. Nu te-ai găndit de Ioela insu­ rătoare ? .. Atunci ce cauţi aici ... pentru ce ai venit? Ionel. Ce caut?. Ce fel, nu ştiţi?. Am venit ... Serafiţa (pul1end măna la ochi), Ah 1 taci, nu mai vorbi. Inţeleg tot, (a parte) Pentru mine a venit! Ionel (a parte). Grozav aş vrea S[L 'nţeleg şi eu. Serafiţa. Vasilachi care crede că ai venit pentru fiica mea... Vasilachi care grăbeşte nunta. Ionel (a parte). Vrea să-mi dea pe fiica sa! Păi atunci, dacă este a�a, Sfinte Mina, au dat toate noroacele peste mine! [118] lis =��=-==== UITE POPA.; ... NU. E POPA, Serafiţa. Nenorocitule 1 Du-te, pleacă, fugi I Nu mai sta un moment aici, dacă nu vroeşti să faci două victime in loc de unal tonel. Ba nu plec de loc. Am să iau pe duduca de nevastă. Setajiţa (a parte). Ce sacrificiu! Ca să fie lângă mine I (tare). Nu; nu se poate; trebui să pleci. Ionel. Pentru lumea toată nu plec. Serafiţa. Nu pleci? Atunci voiu spune toate bărbatului meu. Ei voiu spune că acest măritiş nu se poate face, de vreme ce me iubeşti pe mineI Ionel (a parte). Pe două 1 .. Bine, e balamuc in- treg casa asta I Serafiia; Te-ai hotărit ? Ionel (zăpăcit). Da, m'am hotăritl Iau pe duduca ... te iubesc pe d-ta ... Nu, ... te iau pe d-ta ... iubesc pe du duca I Mergem la tribunal. .. la teatru . . . la club ... Uf! nu' mai ştiu ce vorbesc. Serajiţa. Te rog pleacă. Ionel. Plec ... plec acum ... Nu mai stau in casa asta, căci inebunesc şi eu. Serajiţa (sărutăndu-1 pe frunte). Iţi mulţumesc şi nu te voiu uita niciodată I Ionel (a parte). Haide! ... s'au făcut trei la nu­ mer l M'au sărutat toţi ! Noroc să dea Dumnezeu! Serajiţa. Me duc să-i chem pe toţi. (deschide uşa din fund şi strigă). Vasilachi 1 ... Iriniţo I ... Ai să le spui singur că nu poţi să te ţii de vorbă că ai de gănd să pleci. .. Vasilachi ! ... Iriniţo I Spune ce vei şti, numai scapă-mă! . " Găndeşte-te că este vorba de viitorul nostru .... Ionel (aparte). Nici aici n'am făcut sat! Sfinte Mina! eal' am dat de reu. SCENAXI. Ionel, Serajiţa, Irinua, Vasilachi. Iriniţa (intrănd). M'ai chemat maman? Serajiţa. Da! Vasilachi (intrănd). Şi pe mine? Serafiţa. Da! Vasilachi. Ce este? Serafiţa (incet). Ginerele are sa ve vorbeasca. Ionel (scuturănd mobilele). Ce are să se intămple, Doamne? Vasilachi (sare la dănsul şi-i ia mătura din miini). Ce faci ? Iriniţa. Ce s'a întămplat de staţi toţi aşa po­ somoriţi? Serafiţa. Ionel pleacăl •.. Nunta nu se poate face. Iriniţa şi VasilcwM. Ce zici? Serajiţa. (a parte) Odată cu capul nu-l las din mănă, Iriniţa. Cine ştie ce i-ai spus? Astea sunt eal' de-ale d-tale, maman, Sercrfiţa Intrebaţi-l, singur să ve respundă, Vasilach (furios). Domnule, cănd cineva se intro­ duce intr'o casă cum te-ai introdus d-ta, nu pleacă aşa. .. fără să ia fata de nevastă!... Cum zice grecul: udis kati, mon, vrei să scapi prin peripeţii ... şi maşina ţii ... Ionel (a parte). S'au incurcat lucrurile! Sfinte . Mina, mi-e frică de bătae! Vasilachi. Respunde I Ionel. .Să vezi, tată! Vasilachi. Zi-mi: boerule, nu-mi ZIce tată . Ionel. Par' că dota imi poruncise şi să-ţi zic tată. Vasilachi. Am uitat ce ţi-am spus inainte; eu ştiu ce-ţi vorbesc acum. - Respunde. Ionel. Să vedeţi boerule cum merge treaba ... (Se aude bătănd la uşă. Ionel se răpede ca să deschidă). Bate cineva (deschide uşa din fund). Serajiţa. Cine este? Ionel. O depeşă, Serajiţa. De unde? Ionel (aducend depeşa luată din măna impărţitorului). De la Craiova. &rajiţa. De la Craiova? .. Ceteşte iute Vasi­ lachi. " vezi ce zice. Inniţa (a parte). Vre-un dar de nuntă de la tanta Elena. Vasilachi (cetind). "Ginerile n'a apucat să plece - a murit. � Elenca. " Serajiţa. Cum a murit? Eu el vez aici. Iriniţa. Ce o mai fi şi asta? Vasilachi. Staţi! (cătrălonel). Dacă ai murit, cum ai venit aici? Ionel. Eu n'am murit de loc! Sunt foarte sa- nătos, slava Domnului. Semfita. Cănd ai plecat din Craiova'? Ionel. Eu? Din Craiova? Vasilachi. Dar de unde vii, lume mincinoasa? Ionel. De la domnu Binder, comisionarul. Vasilachi (apucălldu-1 de guler şi stringendu-l). Ce'?. Un fecior? .. Iriniţa. O slugă! [119] UITE POPA ..... NU E POPA - POESn. Vasilachi. Gaidcl·oS .... Ai venit in casă să-mi ceri fata de nevastă. Ionel (apărăndu-se). Nu ţi-am cent eu fata boerule, sărac de mine! I?·iniţa. O slugă I Serafiţa (a parte). Amorul lui Ruy-Blas! Vasilachi. O ruşine! ... un scandal 1 ... Pi! lume mincinoasă! ... Un fecior in casa mea ca ginere! Ah! imi vine reu ... imi vine reu (cade leşinat pe ca­ napea). Ionel. Boerule!... boerule! ... Serajiţa. Vasilachi!... Vasilachi! . Ir'iniţa. Papa! .. papa! Apă... oţet Eau de Cologne ... (aleargă cu toţii zăpăciţi. Toate îngrijirile sunt de prisos). Serajifa. Staţi! ... lăsaţi-mă pe mine! (luând pe Vasilachi de mănă), Vasilachi! ... Vasilachil ... Pa­ roli de trei! . .. şi cinci mazo I ..• Vasilachi (sărind drept in picioare). Ţiu ! .. (Ionel o ia la fugă. Cortina cade răpede). n. R. Rosrdt?:. POESII. LANG' UN MORM.ENT. Drag prieten ce sub glie De-a pururea odihneşti Şi de-a vieţii răpezi valuri Deacum n'ai să te fereşti! Lăngă tine-oprindu-mi pasul Tl'ist pl00 fl'llutea la pătnl.\nt, Şi me 'ntreb: al tău să fie Singuraticul morment ? Nu vez cruce ... pe-a ta ţernă Florile n'au resărit : Te-au uitat, uitat cu toţii Tu pe care i-ai iubit! Impreună cu-al .aramei Jalnic dangăt ce te-a plâns Şi cu versul de 'ngropare, Suvenirea ta s'a stins. Lăngă ţerna ta uitată Stau cu sufletu 'ne cat, Şi de-a lumii ironie Şi de doru-ţi nempăcat, CODRU 'N ZA.RE ••• Codru 'n zare se prevede ĂncEt trist şi înegrit, Şi cu iarba cea useată Cămpu-i ăncă invelit. De sub vreascurl, de sub frunze, Mult doriţii toporaşi Spre ceriu ăncă nu-şi l'idictj, Och�şorH drâgiila*i, [120] 120 l"OESlI - COltESPONDENŢÂ. Dar s'aud păstori la stăne Doina şuerănd cu dor, In dumbravă păsărele Găngurind încetişor, Şi spre bolta cea albastră, Din livezi �i de prin vii In vertejuri se inalţă Fumurile cenuşii. Ă.nc' o rază călduroasă, Ănc' o zi cu 'cariu senin, Şi copaci '8 plini de frunztt, Şi de căntttri codru-l plin, Anc' o zi I ... fiori plăcute De-al vieţii inceput: Astfel sufletul de gănduri Şi de suferinţi bătut, Simte-un tainic, sfănt cutremur Cănd se vede-apropiat De fiinţa cea mai dragă Ce pe lume au aflat. S'A DUS IARNA ..• S'a dus iarna cu pustiul De pe văi şi de pe dealuri : Riul sburdă, se resfaţă, . Vesel cănt' a sale valuri. Plin e ceriul de lumină, Plaiul de frumoase flori, Crengile de frunze 's pline, Rediul de privighitori. Peste iarba cea uscată Iarbă verde a crescut, Frunzele picate 'n toamnă Sub flori albe-au dispărut. Fericite, dulci prefac eri ! Numa 'n pieptul omenesc Amintiri de vremi trecute Sufletul ne smăresc, M. PmnpiUu, CORESPONDENTA. Dvlul C. C, B. in B, Aceasta nu se chiamă progres, ci regres. D-llli G. Mai aşteptăm alte Încercări. D"lui .,4. C, L NUmai numărul I la ocasiune. Dvlui .,4, P, P. in C. Cuprinsul nu e destul de popular �l chiar" forma nu e potrivită pentru o foae literară. p.lni V, C. C, Pentru ce ne pedepsiţi cu aşa tt11lal'!t ironie? Rea. [121] Anul XVI. - No. 4. 1 Iulie 1882. CONVORBIRI LITERARE. Apare la 1 a fie cărei luni. INFERNUL. (Tt'aducere din Dante de N. Gane). CĂN'I'UJ4 AL TREILEA, "Prin mine se ajunge in jalnica cetate, "Prin mine se ajunge la chinuri necurmate, "Prin mine se ajunge la osindita ginte. "Justiţia mişcat' a pe 'naltu-mi ziditor; "La viaţă sunt adusă de cel intăiu amor, IIDe-atotputex'llicia şi de suprema minte, "Nimica iuainte-ml n'a fost decăt vecie, "Fiinţa mea eternă ca ea e zis să fie; IILăsaţ� ori ce speranţă, voi care-intraţi Rica 1 Aceste vorbe scrise cu 'ntunecat color �rau deasupra porţii, "Măestl'e, noima lor "Ce aspră-I pentru mine! II am prins atunci a-i zice. COllV, .Lit. lin. :XVI. No. 4 c, ltl Eal' el respuns'au astfel ca omul incercat: "Cuvine-se Rica prepusu 'nlăturat, Şi ori ce teamă moartă in. suâetu-ţi să fie. Noi am ajuns la locul de care ţi-am vorbit, Şi unde tu vede-vei poporul urgisit Ce a pierdut in viaţă a minţii avuţie. It Apoi el a sa mănă pe 'măna mea a pus, Cu faţa lui senină curajul mi-a adus, Ş'in valea cea de taine cu el am străbătut. Acolo plăns şi vaet, suspin înfricoşat S'incrucişau într'una in aer ne 'nstelat Şi lacrimile mele se curgă-au inceput. Feliurl de limbi şi grelurl şi răenete cumplite Cuvinte de durere, voci nalte, răguşite, Şi vuete de braţe cu ele hnpreună Se frămăntau puternic f&cend un clocot mare In aerul acela fără de timp, coloare, Intocmai ca ve:rtejuri impinse de furtună. [122] 122 INFERNUL. Ear eu ce de eroare aveam incinsa mintea, 1 -am zis: "ce-aud Măestre şi care este gin tea Ce-atăt de-adânc in doliu se pare cufundată?" Eal' el: "Aceasti't soartă atăt de injosită E-a sufletelor triste ce 'n viaţa lor trăită N'au meritat ocară, nici laudă vr'odată. Amestecaţi se află cu-al ăngerilor chor Ce n'au fost cu credinţă şi nici resvrătitori Dumnezeirii sfinte, ci fost-au pentru sine. Şi cerul nu-i primeşte căci slava-i s'ar atinge, Ş'adăucul iad din si nu-i asernenea-i respinge Nedemni tiind de iaduri şi de cerescul bine. 'l Ş'atunci i-am zis: "l\1ăestre ce suferinţi amare Ei fac pe ei să plângă in glas aşa de tare?" Eal' el: "in vorbe scurte a-ţi spune eu voesc: Aceştia perdut-au speranţa ca să moară Şi viaţa lor cea oarbă atăta-i de amară, Că ori ce altă soartă in lume ei rivnesc. V'ro faptă spre-amintire in lume n'au sădit; Justiţia şi Imla pe ei i-au urgisit. Să nu vorbim de denşii, priveşti-i ş'apoi treci. Şi am Vezut atuncea un steag ce se 'nvertea Şi care-aşa de iute in faţa mea fugea Că par'c'avea menire să nu mai stea in veci. Ş'apoi venea in urmă-i aşa de lungă ceată De suflete de oameni, incăt eu niciodată N'aş fi crezut că moartea pe-atăţi a secerat. Şi cănd putui vre unul din ei să osebesc, O umbră cunoscut-am cu suflet rnişelesc Ce marea-i datorie să facă-a refuzat (1) Ş'am inţeles indată cu multă 'ncredinţare C'aceasta era secta mişeilor pe care Şi Dumnezeu şi iadul la sine nu-i primeau. Fiinţele aceste ce 'n viaţă n'au trăit Erau acuma goale, cu trupul imboldit, De muştele, tăunii ce-acolo se 'nverteau, Obrazul lor de sănge in lung era brazdat, De sănge ce cu lacrimi cădea amestecat Pe care vermii spurcaţi cu poftă el sorbeau, Apoi privind 'nainte vezui alte popoare Ce se 'ndesau cu grabă pe lăng' un fluviu mare. Ş'am zis atunci: Măestre! Să aflu doresc eu Cine '8 aceia oare? Ce datină-i sileşte Să trcac' aşa de grabnic şuvoiul ce-i opreşte? De-abia-i zăresc cu ochiul prin slaba licărire. Eal' el: Aceste ţie iţi voiu destăinui Atunci cănd Acheronul ce-avem a intălnl Opri-va paşii noştri pe malu-i de jălire, 1) Unii comentatori cred că al' fi vorba de papa Celestin Y care Il abdicat. [123] INFERKUL. � -,- ======-- .================================================ :zp , :1 1 1 ) A tund plccăndu-ml ochii, în mine ruşinat De team,�t ca 'ntrebareu-mi să nu-l ii supărat, Eu incetai cu Y01'blL la riu păn' am sosit, Şi cală 'n dreptul nostru o luntre 'naintează C'un om acărui plete de-albeaţă scănteează Strigind: Vai, vouă umbre viclene ce-aţi venit! Nu mai speraţi vr'odată să ve uitaţi la ceriu; Cu luntrea ve voiu duce pe malul de dureri In noaptea cea eternă, in ghiaţă şi in foc. Ear tu ce văd aice, fiinţă ăncă vie Desparte-te de-aceia ce morţi sunt pe vecie, Imi zise el atuncea, vezănd că stau in loc. Pe altă cale-apucă, pe-aiurea te strecoară S'ajnngi pe-aceste ţermuri ; o luntre mai uşoară Pe tine te va trece de cealaltă parte. Eal' călăuzu-i zise: Carou, te linişteşte; Aşa-i voinţa celui ce-acolo 'ndeplineşte După voinţă totul. Să nu 'ntrebi mai departe! S'a potolit atuncea obrazul cel păros A celui ce pluteşte pe riul mlăştinos Ş'acărui ochi de roate de foc sunt cercuite, Dar umbrele ce triste şi goale tremurau, Coloarea şi-o schimbare şi dinţii lor scrişneau Indată ce-anzire cuvintele 'năsprite, Şi-şi blăstemau părinţii şi ceri urile sfinte, �1 timpul de nascare şi omeneasca giute, Şi locul şi seiuenţa din care-au odrăslit Apoi ele 'mpreună spre apa blăsternată Plăngend cu-amărăciune,) retrasu-sau indată Pe �cnllul celor care de ceriu uu s'au sfiit, Cu ochii de jaratic Caron le face semn, Gramada le adună, şi văsla lui do lemn Loveşte pe acele ce 'ntărziete sunt. Precum se vede toamna cănd frunzele uscate Cad una căte una voind anume toate Pămentului să 'ntoarcă a crengilor veştrnent, Tot astfel şi a Evei vicleni coboritor! Ca paserea ce vine la glasul strigător S'aruncă căte unul in luntre cu grăbire. Şi merg aşa 'nainte pe apa 'ntunecată ; Eal' păn' a nu ajunge, o altă nouă ceată ln locul lor s'adună pe ţermul ele jălire. "Copile! 'mi zise Maestrul cu glas de curtenie Acei ce mor in lume de-a ceriului manie, Din ori şi care ţară aici se 'ngrămădesc. , Ş'atăta li-e degrabă să treacă in cea parte, Ş'atăta-i imboldeste a ceriului dreptate Că spaimele lor crude prin dor se 'nlocuesc. 128 '1 ... � -- .. -- -------------------- [124] 124 �"'UL - SCmŢE DIN MOLDOVA, \.�� . � ==-==================================� Vre-un suflet bun să treacă. pe-aici nu-i involt ; Deaceea dacă Carou de tine-a bănuit Tu poţi de-a sale vorbe deacuma să-ţ! dai samă. Abia imi zise-aceste, că apriga câmpie Se clătină deodată cu-atâta vrăjmăşie Incăt me prind şi astăzi sudorile de teamă. Pe valea cea de lacrimi vent mare se stăm}, De fulgeri roşietici văzduhul străluci, A� că eu pierdut-am intreaga mea simţire '\ Şi'n somn adănc căzut-am cuprins de amorţire. SCHIŢE DIN MOLDOVA de W. de Kotzebue. r. MONASTIREA TOMNATICA. (Traducere din limba. germană. *) Cine vrea să călătorească prin ţara Mol­ dovei fără să aibă propria sa trăsură, nu ni­ mereşte bine. Se găsesc in adevăr diligenţe, făcute intocmai după cele austriace, intre *) Cartea originală are titlul: »Aus der Moldau. Bilder und Skizzen" (Lipsea, 1860, la C. B. Lorck). Noi promi­ sesem in "Conv." din 1 Ianuarie 1882 o traducere romănă a ei, şi d. Maiorescu, in articnlul seu despre "literatura romănă şi străinătatea", caracterizează astfel scrierea d-lui Kotzebue: "Bilder und Skizzen aus der Moldail" ne dau următoarele "copii de pe natură" din societatea noastră dintre = Iaşi, Galaţi şi Botoşani, dar locurile sunt prinse, cu mult inainte; ear pentru comunica­ ţiile cu celelalte părţi ale ţerei nu se poartă nici o grijă. Dacă eşti silit să faci un drum in lăuntrul ţerei, nu-ţi remăne alta decăt să alegi intre căruţa de poştă, un' adevărat chin, ce vom descrie mai cu deamănuntul cu alt prilej, şi birjarul (sau harabagiul) jidan. Bir­ jarul jidan nu măna reu, nu face un popas prea lung spre a da grăunţe cailor şi, in zilele de vară, dacă nu va fi noroiul prea mare, el face şese peşte de dimineaţă pănă sara, dar mijlocul intrebuintat pentru călătorie remăne cu toate acestea foarte barbar. Trăsurile (harabalele) jidanilor sunt lungi, inalte şi ănguste, fără rezoare, incăt te sdrun­ cină de ţi se rup toate oasele; in locul per­ nelor lada de drum, şi pureci de toate mă­ rimile ba chiar o specie mai desgustătoare de insecte se bucură de viaţă in paele ce ţi se aştern sub picioare. O invelit oare de pănză murdară acopere trăsura pe jumătate şi abia te apără de razele arzătoare ale soarelui; dar ploaea găseşte lesne pe unde străbate şi de a intrat un nor de praf, călătorul trebue să inghiţă o bună parte din el, pănă poate earăş vede şi re sufla. anii 1852 �i 1856: '0 vănătoare in Moldova; monăstirea Tom­ natica (VaraticuJ); băile de la Slănic ; o istorie ţerănească ; o visitare It bălciului sau a "iarmarocului" din Folticeni. Toate sunt scrise cu vioicinne, cu ingrijire pentru amenun­ tele imprejurărilor reale �i pe Iăngă unele mustrări meritate, cu bunăvoinţă pentru noi. Numai douăzeci �i cinci de ani au trecut de la epoca descrisă acolo, şi deabia ne mai pu­ tem recunoaşte in schiţele d-lui Kotzebne. Viaţ» boercască din povestirea de la inceput s'a schimbat astăzi pretutindeni, categoria a treia a călugăriţelor, de care se plănge autorul cu drept cuvânt (fetele de boer duse cu sila la călugărie), a dispărut asemenea din monăstirile noastre, băile de la Slănic s'au reformat şi "iarmarocul" de la Folticeni a in­ cetat de mult a fi ceea ce era pe atunci. Numai ţeranul romăn in bine şi in reu �i frumuseţa naturei au remas ne­ schimbate şi sunt ăncă elementul statornic in marea mi�­ care a Ţerii romăne�ti." � 1 i [125] SCIDŢE DIN MOLDOVA. 125 Aşa plecai din Iaşi in 11 Iulie 1853 spre a merge in vecinătatea oraşului Neamţ, cale de vre o şese peşte, 'I'recusem pădurea de la Paşcani. Căldura era grozavă, şi eu, ino­ tănd in sudoare, flueram pintre dinti căntecul: Astfel este lumea nu e vina mea", căutând " . a-mi inchipui că mă aflu in drum de fel'. Aşa ajunsei la locul unde trebue să taiu şoseaua ce merge de la Fălticeni la Galati. Căruta trecea tocmai, hodorogind, peste un podeţ dea­ supra şanţului, eănd văd o trăsură cu opt cai de poştă viind in fuga mare pe şosea. Jidanul meu îşi opri cei trei cai, dar unul din prăş­ tieri, care o mai fi păţit-o vre-odată, se sperie de grozava pocnitură de biciu a vizitiului, se veri in ceilalţi cai şi-i impinse inapoi. Atunci o roată a hodoroagei mele eşi luâ ziua bună de la pod şi se lovl de fundul şanţului ; mare minune că nu m'am răsturnat, dar osia de lemn se strică aşa de tare, incăt roata, avend deplină conştiinţă de libertatea ei, se aşeză după mai multe tumbe, căţiva paşi mai departe pe iarbă. Ne uitarem cu intristare unul la altul, vi­ zitiul şi cu mine; a merge mai departe era lucru greu. Dar unde asemenea intămplări sunt zilnice acolo şi mintea e mai ageră in iscodiri. Vre-o sută de paşi mai departe, pe marginea Moldovei, la cărciuma de la Cristeşti, vom pute clesigur inlocul osia cea frentă cu una llouă; numai că era vorba să putem ajunge pănă acolo. De-a lungul şoselei se sădesc pe fiecare an copaci tineri, pe care vitele şi tre­ cetorii ei strică şi taie regulat; jidanul smulse unul din aceşti copăcei din păment şi drese deocamdată căruţ.a in partea unde se frănsese. Dintr'un capăt al copăeelului făcuse un drug care ţ.inea loc de roată şi ne ajutâ să pornim inainte peste un sfert de cias. Eu mergeam incet pe lăngă căruţă căci ne� greşit caii! inaintau la pas, şi peste puţină vreme zărirăm cărciuma dorită. Două caleşte uşoare de drum se oprise ina­ intea uşei, şi alături, la umbra, unor copaci, văzul doi domni. Ei păreau a fi pră nzit bine pe ,)arbă ", căci nişte remăşiţe foarte gustoase se aflau ăncă dinaintea lor. Un al treile domn, care desigur işi luase un cărbune pentru ciubuc, eşea tocmai din casă; - el se uită intăi la mine, apoi la căruţa mea zimbind puţin, şi se apropie de ceilalţi. După câteva minute insă veni inspre mine, re cănd stam ăncă ne­ hotărit pe scară, şi incepu să-mi vorbească cu prietenie: "Vi s'a intămplat ceva? - După cum vedeţi, domnul meu, şi nu ştiu cănd imi voiu pute urma calea. " Nu voiţi să staţi puţin cu noi; in odaea i murdară a cărciumei i nu-i chip de stat mult. Primii fireşte cu. bucurie şi peste câteva minute mă apropiai de ceilalţi salutănd. In­ cepurem neapărat a vorbi mai intăi de căruţa jidanului şi de puţin placuta mea călătorie ; vorbele curgeau cu uşurinţă şi mă bucurai văzend comoara de veselie ce găsisem la aceşti domni. O asemenea descoperire nu mă lasă ni.ciodată nepăsător şi vorbii fără sfială căte-mi trecure prin minte. Peste o jumetate de cias eram ca nişte vechi cunoscuţi ce s'ar fi in­ tălnit după o lungă c1espăl'ţ.ire. Dumnezeu sl1 păstreze Moldovenilor veselia care alcl1tueşte pănă acum cea mai de căpe­ tenie însuşire a lor! In ţ.erile cele de tot civilizate mai nu e eu putinţă să faci cunoş- , . tinţ.a cuiva făl'fL a-i fi mai intăi reeomendat, şi oameni de altminterea foarte cuminţi, pot sta de pildă,· 12 eiasuri împreună in drum de [126] 126 SCHIŢE DIN MOLDOVA. fer, fără a, se folosi de acest prilej şi a face o cunoştinţă interesanta. Aici slava Domnului, este altfel, şi e foar�e plăcut pentru un străin de a se simţ: tratat cu prietenie, fără, a veri mai intăi paşaportul seu in ochii âecăruia. Au ris patru oameni impreuna, şi cum S0 intămplase de astă-dată, au ris din toază inima, apoi S'1.1,11 şi imprietenit, Eu trăsesem cu o� chiul la nişte remăşiţe de "pate-de-foie-gras" fără a-mi ajunge scopul de a pune măn a pe densele. Hotării să-mi cunosc soarta: - Domnilor, le zisei eu, dacă credeţi că-mi veţi stămpera foamea numai cu prietenia d-v., grozav ve inşelaţi, Ored că cuvintele mele sunt destul de inţelese ... "N'am voit să ve propunem rernăşiţele mesei noastre, imi respunsere ei; dar dacă le luaţi fără a aştepta poftire, ne veţi face plăcere, căci la aceasta ne-am găndit de la inceput. După o zi întreagă de post măncarea imi prii minunat de bine; un pahar de vin şi un păhăruţ de vutcă pusere verf plăcerii şi mă simţii indată sănătos şi voinic. In Moldova trebue neapărat .să iei merinde pe drum căci prin hanuri nu se găseşte decăt mâncare proastă. Proviziile pentru drum se fac cu deosebită ingrijire. Am văzut bucatele cele mai alese luate in vase de argint, şi dacă ceri o lămăe o vei găsi şi pe aceea; feciorii deprinşi, iau la drum tot ce cred că ar pute dori stă­ pănul lor. Şezuaem mai bine de trei ciasuri împreună, cănd unul din cei trei domni spuse tovarăşilor sei că e cu neputinţă să me lase aşa, fără că­ păteiu. Se nimerise ca ceilalţi doi să aibă a­ celaş gănd şi-mi propusere cu toţ.ii să zic ji­ danului meu noapte bună, să doresc trăsurei mele bună indreptare şi să merg cu denşii. Tinta c,'l.letoricl mele fiindu-Ie cunoscută, imi fă�3duin3 si), me ducă a doua zi teafăr pănă aC010 i "-- azi Însă sit [ac un mic ocol, care desigur nu era să fi., fără interes pentru mine. Invitaţia imi era plăcută, imi luai numai vcea să intreb, unde vom merge? "Mergem la o monăstire de maici, imi res­ PUIl�fTă domnii. - La o monăsire de maici? Trebue să ve mărturisesc că nu aveam toc­ mai poftă ele asemenea primblare. Se deştep­ tare in mine nişte icoane triste despre chi­ nurile de pe la monăstiri. Nu inteleg să se incue sexul frumos Îndărătul unor ziduri ine­ grite peste care nu poţi trece; mi se şi păru că aud clopotele monăstirii ale căror sunete surde chemau pe tovarăşii mei de drum la groapă, şi făcui băgarea ele samă că vom a­ junge poate prea tărziu spre a pute intra in arhondaric, şi că maica portăriţa va găsi poate venirea noastră prea lumească, pentru a ne deschide porţile monăstirii, Domnii se uitare unii la alţii ca şi cum aş :fi spus ceva foarte ciudat, dar remasere se­ rioşi, şi pusere capet temerilor mele spuindu-mi că cu toată străşnicia lor, monăstirile sunt ca oii ce casă din Moldova, primitoare pentru străini. Se pusere caii; un fecior imi coborl sacul de drum; plătii birjarului şi me aşezaiJ intr'una din caleşte. Este o adevărată desfătare să şezi pe moale după ce te-a sdruncinat o căruţă mai multe ciasuri. Mergeam la trapul cailor. Peste un cias şi jumătate trebuea să ajungem la monăstire. Me cuprinse un fel de spaimă găndindu-me să 'intru cu tovarăşii mei cei veseli şi plini de viaţă, in tăcerea de morment al sfăntului locaş. [127] SCHITE DIN MOLDOVA. 127 J R După căldura zilei incepea să fie mai re­ coare; soarele se indrepta spre apus; un cer adeverat italian da priveliştei pe dinaintea căreia treceam in fugă, un farmec nespus. OI' căt de sătul să fie. omul de plăceri, OI' cat să fi văzut şi să fi umblat prin lume, bucuria la frumusetele naturei rar o pierde, dacă bătăile inimii sale mai sunt in cătva n01'm:11e. Frumuseţa serei me pregătea S�L intru cum se cuvine in locasul sfinteI o!' femei. I . Tot nu se vedea ăncă nici o monăstire, dar nu perdui răbdarea - aplecarea mea pentru frumusetele naturei găsi o nouă hrană � o privelişte incăntătoare se intindea dinaintea noastră. Trăsuraapuci in dreapta şi acum mergeam inspre munţi Ei se inălţau in fata noastră acoperiţi cu păduri tufoase de brazi negricioşi. Maiestoasă e totdeauna o asemenea pădure, dar aci se arăta şi mai maiestoasă prin impotrivire cu frumoasa vale. Incunjurate de fănaţe de curend cosite se inşirau nişte lo­ cuinte pe o mare intindere. Casele şi căruţele umbrite de copaci betrăni erau imprăştiete fără nici o regulă; căte unele se rătăciseră pănă la marginea pădurei, şi ferestrele luccau ca aurul in razele soarelui ce apunea. Garduri de lemn de feliurite chipuri despărţeau grădi­ nele unele de altele; totul se arăta curat şi bine ţinut şi infăţoşa icoana unei vieţi regu­ late duse de o numeroasă şi pacinică colonie. Din mijlocul acestor case se inalţau turnurile a două biserici ciudat zugrăvite cu multe feţe şi sunetele clopotelor pentru vecernie ajungeau -rar şi limpede pănă la noi. La marginea dru� fiului şopotea un mic păreu ee isvorea din munţi; roatele unei ferestrele se invertea, in stinga noastră, in neprecurmattt lor mişcare; răţe, capre, căteva, vaci albe şi pe ici pe colo un ţeran cu carul seu cu boi, eată singurele fiinţe vieţuitoare din tablou. - Unde suntem? intreb ai eu după o lungă tăcere. "La monăstirea Tomnatica, respunse tova­ răşul meu de drum. - Mi'\ sculai şi privii 111 jurul meu. Unde este monăstirea? "Nu vedeţi căsuţele cele multe dinaintea noastră? � Neapărat le văd dar nu pot găst mo­ năstirea ' "Nu fiţi aşa de Îndărătnic; apoi tocmai ce­ sele acele pe care le vedeţi aşa risipite alcă­ tuesc monăstirea. Ce era să mai fac cu zidul cel înegrit al inchipuirii mele? Imi luai de samă, să-I pun la o parte, şi primii realitatea aşa cum mi se infătoşa. Şi făcui bine căci nu isprăvisem ăncă cu lucrurile cel� ciudate. Intăiele case , erau ăncă depărtate,! cănd vezurem mai multe dame primblăndu-se 'pe cămpie. Ele aveau un port foarte ciudat. Peste rochile de mă­ tasă sau de lănă cam închise, aruncaseră un fel de mantilie lungă, cu măneci largi, care ar fi putut sămăna călugărească, dacă n'ar fi avut gulere cusute şi mănecuţe de horbotă puse ca podoabă peste hainele cele intunecoase. Băsmăluţe de mătasă cu multe feţe le fereau gătul de răceala ser ei ; pe cap purtau un mic potcap negru, ce le şedea foarte bine, mai ales celor tinere şi frumuşele, cănd perul scurt tăiat "â l' enfant" şi puţ.in creţ. eşea pe de� desubt. Damele fumau într'una ţigarete de cele mici pe care ştiu să le facă aşa de bine in Moldova, şi sufi�m riz�nd şi glumind norii de fum spre cerul de sară. � Ce femei sunt acele? intrebai eal'�. [128] SCHIŢE DIN MOLDOVA. 128 "Sunt călugăriţe, mi se respunse scurt. De astă-dată mă şi mirai mai puţin. Unde lipseşte clădirea monăstirească cu turnurile sale din veacul de mijloc, acolo nu putea să fie un "parloir", şi locul maicei portăriţa trebuia să-I ţie prin urmare insuş Dumnezeu. Nu isprăvisem insă de tot cu mirarea - căci me­ reu mă minunam. Ceilalti doi domni erau inaintea noastră; trăsura lor se opri şi fu În­ conjurată de patrusprezece maici; una din ele, o fiinţă tenel'ă de tot, sări in sus şi bătu din palme, recunoscănd pe domnul Panaiot unul din noii mei prietini. Şi noi ne oprirăm şi ne dederăm jos, şi peste câteva minute me . af1ai in mijlocul celei mai ciudate adunări, alcătuită din rudele tovarăşilor mei de drum şi din prietenile acestora. După ce se potoliră insfirşit intrebarile şi respunsurils care mai mă asurzise, mi se păru că damele intrebau şi despre neinsemnata mea persoană, Aceasta nu-mi era tocmai plăcut, căci toată scena imi era din cale afară neobicinuită. Domnii bă­ gare de samă căt nu-mi era indămnă şi tocmai de aceasta făceau mai mare haz. "Vreau să te recomand verişoarelor mele, strigA Panaiot şi incepu: domnul cutare­ maica Fevronia -- eu salutai, călugăriţa făcu un compliment: domnul cutare � maica Hel'� miona � eal' o salutare şi un compliment, şi tot aşa de patrusprezece ori pănă. nu mai 1'�� mase lUCI una, Era de nebunit, şi tinerele maici, cum se numesc călugăriţele, se inroşire ca şi mine. După ee Se sfîrşi ceremonia l)resentăl'iij UI'"' marăm toţi drumul pe jos şi aşa intrarăm in monăstire- care neapărat era de tot altfel !ie cum. imi inchipuisem. De aproape casele cu st(;lpii lor cei mici, pal' dacă se POţltc, şi \ _i.': mai plăcute decăt de departe; pretutindeni o mare curăţenie, tinda şi scările sunt ceruite ca parchetele noastre cele mai frumoase, la toate ferestrele sunt fiori; fiori sunt şi la altar şi ori unde li se poate găsi un loc. Maicele se chibzuiră in Ce chilie să ne primească­ fiecare casă cu trei sau patru odăi ae numeşte chilie - şi hotăriră să ne îndreptăm spre 10- cuinţa maioei Teodosia. Cu acest prilej băgai de samă că, deşi nu sunt tocmai ziduri dar tot se afiă o curte a mănăstirii alcătuită din casele zidite jur imprejur, şi că are chiar o poartă ce se poate incuia; aceasta iasă numai de gluma, de vreme ce la spatele fiecărei chilii se află o uşă spre cămp, Maica 'I'eodosia dăduse fuga inainte ca să ne primească - noi o urmarem incet şi in­ trarem in casa ei insotiti de celelalte treispre .. zece calugăriţe. Aşa numitele chilii sunt foarte frumos şi foarte plăcut gătite. Capete de mort şi alte lucruri care ar pute amintll1atura mu­ ritoare a omului, nu se găsesc pe aici; ti se pare că intri in salonul unei dame din lume. Canapelele cele mai feliurite şi de modă sunt aşezate la părete; jilţurile umplute cu lănă dovedesc că legea monăstirească nu cere scaune vertoase ; perdele bogate cu prevazuri poleite nu lasă să intre decăt atăta lumină, cătă tre­ bue spre a nu supăra vederea; mese rotunde, ovale şi in trei colţuri cu ciasornics, figuri de porţelan, tabachere, pe ici pe colo �i căte un roman deschis dan Iocuinţei ceva foarte casnic, şi de n'ar fi potcapurile cele ciudate pe capul damelor, nu şi-ar pute niciodată inchipui cinţlv� că se află intr' o monăstire, Abia trecusem pragul uşel �i venI o sor� pUl'tănd o tavăctt dulceaţă şi cu apti, in chi� sele şi in pahare ele cristal cate�ţi d�deşnţ � hI [129] SCHIt'E DIN MOLDOVA. 129 poftă să te recoreşti. Foarte plăcut lucru este obiceiul dulceţelor ; paharul de apă ce-l bei după o linguriţă de dulceaţă par'că te recoreşte şi mai mult. Numai fierturile de flori mi se pă­ reau ciudate in Moldova, Aici trebui să măn­ căm trandafiri, ear altă-dată mi se dăduse flori de teiu, pe care in alte ţeri le ceri la spiţerie numai cănd vrei să asuzi. Sora merse imprejurul odăei cu tava cu dulceaţă plecăn­ du-se adănc dinaintea fiecăruia. După aceea ni se aduse cafea turcească, ne aprinsersm ciubucul şi ne aşezarem par'c'am fi fost acasă. Spre părerea mea de reu nu inţelesei nimic din conversaţia ce se incepu, dar era destul de vie. Cele patrusprezece călugăriţe credeau se vede de datoria lor de gazdă, să ţie toate deodată pe străini de vorbă, şi aceasta da conversaţiei ceva foarte ciudat, mai ales pentru mine care nu puteam alege din acest haos decăt puţine sunete cunoscute. Unele din dame lepădare potcapul din cap, altele secaseră haina cea intunecoasă ce o purtau pe deasupra, in­ sfirşit adunarea sămăna din ce in ce mai puţin a monăstire. De milă pentru mine care stam ca un mut, mi se trimise o călugăriţă, despre care mergea vorba că ştie franţuzeşte ; incepui convorbirea printr'o cuvăntare bine alcătuită, insă afară de "oui monsiour" nu puteai scoate nimic dintr'ănsa, şi chiar acest respnns venea căteodată la locuri nepotrivite, astfel Îucitt numele ei de poliglotă remase cam pe jos. După ce petrecut astfel câteva ciasuri, ne se aduse cina dar nu in străchini de lut, ci in farfurii de porţelan subţire, şi deaceea şi tacămul era de argint. E�dăcini şi erburi, cu care se, zice că puscllicii din vremea veche şi-ar fi stricat stqmachul, nu se găseau pe aţcl dtJc�t sub chiplll utmaşilor lor clvili� . QOllv. :Uit. 611' XVI. Ro. ,1 Il, :l.'t zaţi: sparanghelul şi anghinarea, Cina era minunată şi veselia cea mai mare domnea in toată adunarea. Masa nu era pusă decăt pentru noi domnii, mai cele stăteau in picioare Rau şedeau împrejurul nostru, ne slujeau glu­ mind cănd se intămpla să lipsească surorile din odae, şi inhăţau pe ici pfl colo o aripă de puiu, o bucată de plăcintă sau un pahar de vin. Trebue să-i vie cuiva inchipuirea in a­ jutor spre a i se pute descrie neorăndueala şi invălmăşagul din toată scena aceasta. După cină ni se pregăti de culcare tot in felul precum se petrecuseră toate pănă acum. Pnind capul pe pernele cele moi, intămplările zilei Incepura a se perde incetul ou incetul din mintea mea şi adormii. A doua zi de dimineaţă un .dejun bun ne strinse earăş pe toţi, apoi ne pregătirăm de plecare, Cu acelaş I alaiu cu care fusesem , primiţi eri, furăm hjsuţiţi astăzi la plecare, şi eu mă depărtat sfrigănd: . - Trăească monăstirea Tomnatica l Viaţa aceasta monăstirească atăt de neaş­ teptată pentru un străin imi atrase aşa de mult luarea-aminte, incăt 111e intors ei mai tărziu foarte des la Tomnatica, şi mă dusei şi la celelalte monăstiri de maici din Moldova. Dar cu căt voiam să pătrund mai mult in viaţa escepţională a femeilor acestora, cu atăt mai des dădeam peste nişte amănunte ale căror umbră. adăncă, foarte adăncă, intuneca toate părţile luminoase din descrierea de mai sus, Eată1'0zultatul cercetărilor mele! Cănd se vorbeşte de călugăritele din MoldQvtj" nu tre­ lme mai ale$ să fie puse toate deopotrivă pe aceeaşi treapţfi,. Se impart in trei categorii uşor de deosebit, In cea d'intăi trebuesc so� cQtitfj f�r4 privire lî1 chts� il1 care s'at�născut� , , 'Oi � � -- .. -- .. ------------------ [130] 130 SCHITE DIN MOLDOVA. -, toate acele care s'au . călugărit din aplecare firească, dinvocaţiune. Numărul lor poate să fie mic, şi se perde in adevăr la o privire numai pe deasupra, pintre cele opt sute de maici din Tomnatica, dar o asemenea categorie tot se găseşte; eu insumi am cunoscut femei vrednice de stimă care se ţin de ea, şi care, fără a intrebuinţa reu libertatea ce li se da, ajungeau tăcute şi smerite la betrăneţe, impli­ nind cu străşnicie datoriile IOl�. Asemenea că­ lugăriţe se găsesc in toate monăstirile din lume. In categoria a doua se află femeile şi fetele din clasele cele mai de jos, care merg Ia mo­ năstire spre a scăpa de viaţa de acasă, ce li se pare prea grea; monăstirea are moşii cu venituri mari, şi le vine in ajutor cu făină de popuşoiu şi cu lemne de foc; mămăliga, ceapa şi alte verdeţuri sunt hrana lor; ele torc şi ţes in chilii şi vend pe urmă lucrul mănelor lor prin vecinătate. E sermană viaţa ce o duc; de aiurări ascetice neapărat nici nu e vorba; fiind ele fără cea mai mică învăţătură, chiar religia li. se perde in nămolul superstiţiei; viaţa lor samănă cu acea a salahorului, si.n­ gura deosebire e că o călugăriţă poate sta şi cu mănile in sin, ştiind bine că chiar de foame nu va muri. La aceste două categorii nu se nimereşte deci descrierea vieţii celei vesele, şi trebue să o căutăm alt undeva. Ajungem la o a treia categorie - la aceasta me dusese intămplarea, petreeusem acea sară plăcută cu maicele, şi spusesem că nu se putea găsi o viaţă mai veselă şi mai lipsită de grijă, decăt a lor. Peste curend fui nevoit să mă incredinţez, că nu este de loc aşa şi că traiul ) lor este semnul unei mari nenorocirl. Adu- I ua,t'on in eare intt'ftilf;)'!l saI':}, ll;(tt�(;îa .. , �i l)ecal'�" I o privesc ca' ţinăndu-se de categoria a treia, e alcătuită in genere de fete din familiile cele mai mari; numărul acestor aşa n,umite călu­ găriţe e de nădăjduit că nu va mai primi nici o sporire din generaţia nouă, căci chipul cum au intrat ele in monăstire este aşa de nepo­ trivit cu ideile din ziua de astăzi, incăt o a­ semenea călugărie trebue să inceteze cu desă­ verşire, Familiile in care se aflau mai multe fete şi care n'aveau avere destul de mare spre a asigura şi viitorul băeţilor, aduceau fetele lor din versta de 10-12 ani la monăstire, Muma stringe a intr'o bună dimineaţă toate lucruşoarele fetei şi o punea lăngă densa in trăsură. Tatăl ei da cu răceală binecuventarea sa. Aşa soseau la monăstire şi copila era in­ incredinţată vre-unei maici cunoscute. Biata copilă se infiora instinctiv la vederea acestei figuri negre. Pănă aci ăncă nu inţelesese că era să remăe in casa cea străină; acum se agăţa fricoasă de maică-sa se ruga şi plăngea zicend: aş vrea să merg a casă la fraţii mei! Are să se obicinuească, incredinta călugăriţa. De sigur, respundea muma şi se urca in tră­ sură. Dar copila se simţea cuprinsă de-o spaimă nespusă - nu vreaa să remăn, ia-rnă I cu tine, striga ea şi voea să oprească roatele cu braţele ei cele slabe. In zadar! Sărmană copilă, vezi tu colo cum se depărtează trăsura? Sprijinul pe care-I poţi aştepta de aci inainte din partea maioei tale, are tot atM preţ ca norul acela de praf pe care-I risipeşte văntul, Acum Însă incepeau vremile cele grele. Poate că nici in casa părintească nu era copila in­ vet,ată cu desmierdări, dar tot avea intrucătva un traiu bun; slugile nu-i lipsise. Acum copila insaş! se făcea slujnica cea mai de rănd ; reu i.mbl'ăcată, trebuea să. mCă,rgă iarna, IlO gerul .@§t [131] SCHI'fE DIN MOLDOV��, z cel mai mare să care lemne şi apă, era in­ trebuinţată pentru muncile cele mai neplăcute; trebuea să inveţe smerenia creştină. Si in ac1ever se smerea . creştineşte in felul acesta pănă se făcea fatti, mare, dar ceea ce se pe­ trecea in sufletul ei desigur nu era creştinesc, Cănd incepea să-şi dea sama de găndirile sale'} cănd putea să judece starea in care se afla, se stringea in inima ei un venin care o fră­ menta pănă la moarte. Inrlesnădejduirea sa sălbatică blăstema părinţii ce-i dăduseră viaţa; nimic nu-i era sfănt, căci lucrul cel mai sfănt - iubirea mamei - o inşelase. Din monăstire nu mai putea eşi, ţinta dorinţelor sale era dar să se călugărească spre a nu mai sluji ca soră. Se călugărea. Tatăl şi muma mişcaţi, erau faţă la această sfăntă ceremonie, ei cum­ perau un loc, puneau să-i zidească chilia şi să o gătească, şi dădeau tinerei călugăriţe un venit pe an. Deacum incepea o viaţă nouă, intra in mijlocul celorlalte maici de rangul ei, care aveau tot atâta plecare pentru călugărie ca şi densa şi care veniseră in monăstire tot in feliul ei, şi o viaţă neinfrenată, ca despă­ gubire pentru nenorocirea ei, inlocuea chinurile şi rugăciunile. Să nu ne intoarcem faţa cu , desgust de la icoanele aceste precum o fac mulţi; grozăviile ascunse ce se petrec acolo, sub velul religiei păngărite, nu se pot nea­ părat numi altfel decăt o adevărată mlaştină morală, dar vina părinţilor este mai mare de căt aceea a pecătoaselor insaşi. Nu aş pute ridica cea intăi peatră, decăt spre a o sverll in capul mamei. Sute de fete care se fac mari fără llici o creştere şi fără supraveghiere aspră şi care sunt legate fă,ră voea ]01' de o astfel de viaţ,ă, puteau ele să apuce o altă cale de căt aceasta? Să nu cerem naturei omeneşti mai mult decăt ne poate da. Poate că nici in mijlocul Germaniei civilizate, numărul Ves= talelor n'ar fi fost mai mare, in asemenea im­ prejurări, Sermanele jertfe o simt foarte bine î pe faţă şi fără sfială aruncă ori ce nouă pă­ cătuire in spinarea părinţilor, �i pănă ce betră­ neta stemperă ferberea sângelui lor. Apoi vine golul inimii, acel gol nesfirşit pe care trebue să-I simtă ori ce natură fie căt de ne cioplită, privind inapoi la o viaţă perdută. Tot ce face betrăneţa fericită lipseşte călugăriţelor: nici o familie nu le înveseleşte apusul vieţii; măn­ găerea religiei nu este deajuns cănd din tine­ reţe te-ai ţinut prin silă numai de obiceiurile din afară, şi inţelesul mai inalt al cuventului lui Dumnezeu a re mas nepătruns! Cu durere se răzemă betrăna in cărjă; se uită cu invidie la tinereţa care mai poate păcătui in plăceri şi veselie, şi moare insfirşit uitată şi ne­ plănsă, Atunci puţin remăne din veselia vieţii de monăstire care me incăntase aşa la intăia " mea venire! Dar dupăcum am spus mai sus, o asemenea căpătuire a fetelor ajunge a fi din ee in ce mai cu neputinţă. Legăturile de familie în Moldova, s'au schimbat foarte mult in cei din urmă 2 O de ani; mai nainte tatăl nu era cu­ noscut copiilor decăt ca stăpân aspru al casei, ei erau lăsaţi de tot pe mănile ţiganilor, şi nu-şi vedeau părinţii decăt la masă, unde şe­ deau cu smerenie şi in mare tăcere; acum s'a, schimbat aceasta. Hespectul a dat iubirii partea ei firească in cărmuirea familiei; mi s'a, in­ tămplat a,desea in unele familii din Moldova, să se deştepte in mine simţ,irile cele mai pUî­ eute, şi acolo unde inima mamei a putut in- [132] ·f w"<1! \} lSIl scnrra DIN MOLDOVA-DON CARLOS, frănge vechile obiceiuri, scene ca cele descrise mai sus, vor remăne in curend ca o poveste din vremile de mult trecute. Re,r;ina. Dar ce-aveţi? Tremuraţi? Negreşit. Eboli. Nimica, Maiestate, DON CARI/OS infant de Spapia Cer voie-a me retrage. Regina. Voi nu mărturisiţi. Sunteţi mai bolnavă Decăt aţi vrea să credem. Ved ca ve oboseşte A sta mult în picoare. Conte să, ajutaţi Princesei, să s'aşeze aici pe taburet. Eboli. Mai bine es la aer. (ese) Reqina: Conte să, o urmaţi tragedie de Schiller, tradttsă de Iacob Negruzzi. Ce curios acces I (Intră un paj şi vorbeşte cu ducesa ; ea se intoarce indată cătră regină). Ac t u l IV. Destule vi site princesa, Oliooree. De sigur au avut SCENA II. l.fctrchizul de Posa. Cei dinainte. (Marchizul pleacă un genunchiu dinaintea reginei care-i face semn să. se scoale) Regina. Să V16, el aştept. (Pajul ese şi deschide uşa marchizului) Marchizul -. Am ordin de-a vorbi Cu Maiestatea Sa Regina singură. (Doamnele se depărtează după un semn al reginei) Olivnrez. Marchizul Posa, Doamnă, El e trimis de rege. Regina. Ce ordine aduceţi din partea regelui? Pot să primesc cu marturi? .. SCENA III. Regina. Marchizttl de Posa. Reqina. Cum? Pot să me incred ochilor mei, marchize, Sunteţi trimis de rege? .. Reqin« (sculăndu-se, cătră ducesă). Nu s'a mai găsit cheea? Atunci trebui stricată Caseta - chiar acum. (Vezend pe princesa de Eboli care se apropie de densa şi-i sărută mănă) SCENA I. Un salon la Regină, Regirta. Ducesa de Olivarez. Princesa de Eboli. Oontesa Fuentes �i alte dame. Bine-aţi venit, princesă. Imi pare foarte bine că sunteţi îndreptată, Deşi tot palidă, .. Fuentes (cu reutate) . . Aceste friguri rele Slăbesc nervele noastre cum nu ne aşteptăm. Nu e aşa, princesă ? Regina. Doream atăt de mult Iubita mea, să vin eu insumi să ve ved, Dar ştiţi, nu mi-e ertat. [133] 18a 11,:feycMzu�. Aceasta, Maiestate, Ve pare curios? Dar mie, nicidecum. Regina. Atunci a eşit lumea elin calea-i regulată, Marchize. .. Voi şi El! ... Marchizul. Nu prea ne potrivim ... Aceasta-i cam aşa. Se pot ăncă vede Şi mai ciudate lucruri in timpurile noastre. Regina. Mai minunate, nu. JJ:farchizul. Să zicem că la urmă Aş fi fost convertit; că m'aş fi obosit Să joc intr' una rolul unui original La curtea lui Don Filip. Ş'apoi ce insemnează Aceasta? Cel. ce vrea a fi folositor Altora, e silit să 'nveţe a se pune In rănd cu ceilalţi. La ce poate sluji Sectarul ce s'arată c'un alt port decăt alţii? Să zicem _. căci �e om ar fi atăt de trufaş De-a nu căta re cruţi pentru a sa credinţă­ Să zicem ca eu ămblu cu găndul să aşez Credinţa mea pe tron? Regina. O nu, marchize nu, eu n'aş vrea mei 111 glumă Să cred c'aţi fi in stare s'aveţi inchipuiri Aşa copilăreşti. Voi nu sunteţi, marchize, Un visător de-acei ce-al' intreprinde lucruri Ce nu pot fi sfirşite. Nu v'aş invinul de neonestitate, De sigur regele n'a vrut prin voi Să-mi spue Aceea ce-mi veţi zice. .11larcMzttZ. Nu. Regina, Poate scopul bun Să scuze reul mijloc? A voastră demnitate � Ertaţi-mi indoeala - se poate ea pleca La fapte ca aceasta? In veci n'as pute crede. Jy[archizul. Nici eu, dac' ar fi vorba pe rege să-I inşăl, Dar nu am acest scop. Eu vreu ca să-I slujesc Mai bine, mai onest, decăt a vrut el insus. l Regina. Acum ve recunosc. Deajuns despre aceasta. Ce face el? Marchizul. Monarcul ? - Curend, pe căt imi pare, Eu voiu fi răsbunat de judecata aspră . Ce-avurăţi despre milie. Acea veste ce eu Nu mă grăbeam prea/tare a v'o impărtăşi, Nici Maiestatea Voastră nu parc a ave Prea mare dor s'o aflr. Cu toate-aceste trebui S'o spun. Monarcul roagă pe Maiestatea Voastră Să nu primească astăzi pe-ambasadorul Franţei. Aceasta-mi fu chemarea. Acum e implinită, Regina. Ş'aceasta este totul, Marchiza, ce aveaţi Din partea lui a-mi spune? . lJ:farchizttl. Aceasta nu se ştie. Ce m'a indreptăţit Marchizul . Cam totul, Maiestate, să cer o audientă. , Heqina; Dar ceea ce-aş pute cel mult să cred, marchize, Şi foarte mi-ar păre ciudat din partea voastră Ar fi ... lJ!Iwychizul. Făţărnicia? Se poate ... Regina. Niciodată Regina. Me 'ncluplec cu plăcere a nu afla aceea Ce trebui să remăe o taină pentru mine. MarchiZ�tl. Aveti dreptul, Doamnă. Ce-i drept, dacă n'aţi fi Femeea ce sunteţi, eu v'aş pute da ştire De oareşi care lucruri ... eu v'aş pute 'nclemna A ve păzi deaproape de oare care oameni ... [134] 134 DON CARLOS. astăzi, Socotiti , • Cu voi însă aceasta nu e trebuincios, In apropierea Voastră re sară şi apue Primejdia, şi voi nu trebui s'o aflaţi. Aceste nu sunt demne s'alunge somnul dulce Din faţa unui ănger, Nici n'am venit din causa Aceasta, � Don Carlos ... Regina. Cum l'aţi lăsat? MarehiZttl. El este Ca inţeleptul antic la care 'n vremea lui, Iubirea de-adevăr drept crim' a fost privită. Precum s'a hotărit acesta ca să moară Pentru a sa iubire, aşa e hotărit Şi Don Carlos să moară pentru amorul seu. Aduc puţine vorbe - dar eată-l pe el insuş, (Dă reginei o scrisoare) Reqina (după ce a cetit). Doreşte să-mi vorbească. JJ![arehizul. :;;i eu doresc aceasta. Reqina. Va fi mai mulţămit cănd va vede cu ochii Că nu sunt fericită nici eu? Marchizul. Nu, dar aceasta Va face ca să fie mai hotărit, mai ager. Reqina: Cum? Marchizul. Ducele de Alba a fost numit in Flandra. Regina. Numit. .. , aşa aud. Marchizul. Să-şi schimbe regele Această hotărire. .. in veci nu o va face. Cunoaştem pe monarc, - Dar pe de altă parte E sigur că infantul nu poate sta aice, Acuma mai ales. Asemenea nici Flandra Nu poate fi jertfită. Ileaina; E mijloc de-a opri? Met1'cMzul. Dar, poate. Mijlocul e mai aşa de reu Cum e primejdia. El este îndrăzneţ Ca insaşi desperarea, Dar alt chip nu cunosc. \ Reqina: Spuneţi-mi-l i I ' Marehizttl. Cutez, regină, numai vouă A-l spune. De la voi, din gura voastră numai El poate auzi Carlos fără de groază .. De sigur numele ce i-l vor da, n'a fi Prea dulce la auz. Regina. O resvrătire ... MarchiZ�tl. Prinţul Va fi neascultător cătră monarc. In taină S'a duce 'n Flandra, unele cu braţere deschise Flamanzii el aşteaptă. Provinţele unite Cu toate se re scoală la semnul ce va ela. Se intăreşte causa cea bună prin presenţa Infantului. Şi tronul spaniol va tremura De-a sale arme. Ceea ce tată-seu in Spania I-a refusat, in Flandra ,ei va incuviinţa, Regina. Voi aţi vorbit cu densul chiar Aceasta cu putinţă? Marchimtl. Dar, pentru c'am vorbit Cu densul astăzi chiar. Reqina (după o pausă). Acest plan mă 'nspăimăntă, Şi farmecă deodată. Socot c'aveţi dreptate. Ideea e sumeaţă şi poate că de-aceasta Imi place. Voiu s'o las in găndu-mi să se coacă. Şi prinţul o cunoaşte? March·izul. Dup' al meu plan, avea Să o audă prinţul intăi din gura voastră . [135] DON CARLOB. 135 � ... =.==================== Regina. Ideea llegr�şit e mare, ... de n'ar fi A prinţului juneţă ... Ma1·chizul. Nimic nu face-aceasta. Acolo va găsi pe Egmont şi Orania, Aceşti viteji răsboinici ai imperatului Carol al cincele, atăt de inţelepţi In sfaturi, pe căt sunt de 'ngrozitori in lupte. Regina (cu viociune). Ideea estemare, e măndră. Prinţul trebue El insuş să lucreze. Simţesc aceasta viu. Nu poate să urmeze să joace acest rol Pe care i l'au dat aice in Madrid. Pe mine 'n locul lui aceasta m'umileşte. Al Franţei ajutor, precum şi al Savoiei, Eu le făgăduesc. Găndesc ca voi, marchize, El trebui să lucreze. Dar va ave nevoe De bani, Marchizul. Stau gata banii. Rcgina. Şi eu găsesc mijloace. Marchizul. Deci pot să-i dau speranţă pentru-o intrevedere? Regina. Voiu mai găndi. Marchizttl. Carlos aşteaptă să-i aduc Respunsul, Maiestate. - Eu i-am făgăduit Să nu me 'ntorc cu măna deşartă. (presenta reginei tabletele sale) Doue linii. .Regina (după ce a scris). Doresc sit ve mai ved l Ma'l"chir;ul. Ori dind veţi porunci, llegina, Ori cănd voiu porunci, .. ori dind .•. cum sit'nţ,eleg AceMtă libel'tate? ) . Marchizul. Aşa nevinovat pe căt puteţi, regină. Ne bucurăm de densa. Aceasta multămească , Pe Maiestatea Voastră ... Reţnna (curmăndu-I). Căt m'aş simţi ferice De-ar fi ca libertatea să aibă adăpostul Acesta in Europa! De l'ar ave prin Carol!­ A mele simpatii ve sunt asigurate. JYIarchizul. 0, eu ştiam prea bine c'aveţi să mă 'nţelegeţi! (Ducesa de Olivarez apare la uşă) Regina (cătră marchiz, cu răceală). Ce-mi vine de la rege, e sacru pentru mine. Marchize, aretaţi-i adăncul meu respect 1 (ăi face un semn. Marchizul ese). SCENA IV. O galerie. Don Carlos. iContele de Lerma. i r Oarlos. i Aice suntem singuri. Ce veste-aveaţi a-mi spune? Lerma. Alteţa Voastră-avea la Curte un prieten ... Carlos (surprins). Pe care nu l'aş şti? Ce feliu? Ce vreţi să ziceţi? Lerma. Atunci Ve cer iertare că am aflat mai mult Decăt trebue a să ştiu. Dar voiu adăugr, Spre-a nu nelinişti pe Inălţimea Voastră Că taina mi-a fost spusă de-un om prea credincios, Căci - pentru a fi scurt - o ştiu prin mine insumi. Oarlos. De cine este vorba? Lerma, E vorba de Marchizul De Posa Carlos. Cum'? [136] 136 DON DARLOS. Lerma (dănd inapoi). Nu, prinţ, aceasta este incontra datoriei. Carlos .. Ciudat! O parte-mi spuneţi şi alta imi ascundeţi. Oarlos. A veţi cuvănt, Lerma. 0' Carlos. E grav,' e foarte grav. cum ati zis c'ar fi fost vorba? , Şi. .. de regină, Lerma, Intăia trebuea s'o spun Alteţei Voastre Dar de-a vorbi mai mult, m'opreşte datoria Ce am cătră monarc. Marchizul E cunoscut de toţi a fi om de onoare. Carlos. L'aţl judecat prea bine. Lerma. ... De ştie despre Alteţa Voastră Mai mult decăt ar fi ertat ori cărui altul A ştI, după cum sunt in drept de a 111e teme ... Ei ş'apoi ? Carlos. Lerma. Mai mult de doue ciasuri, ş'au convorbit in taină. Oarlos. Ve temeţi .... Carloe. Lerma. El a fost la rege. Lerma, N'a fost vorba de lucruri nensemnate, Uarlos. De sigur. Ei bine? Dar; însă ... � I ! [ I i - .-'-� .. _. ----,� Oarlos. Lerma. Virtutea ţotdeauna Remăne nepatată'?păn vine incercarea. Carlos. A sa va remăns in urmă ca 'nainte. Lerma. Favoarea unui rege puternic merită A fi băgată 'n samă. E cao undiţă De aur care-a prins mai multe virtuţi aspre. Lerma. E adesa prudent de a da pe faţă Aceea ce mai mult nu poate sta ascuns. Carlos. Prudent. .. dar precum ziceţi, Marchizul e ştiut A fi om de onoare. Lerma, De este tot cinstit Mai reu nu se va face prin indoeala mea, Ear Inălţimea VoastrE'! căştigăindoit. (Vţ'lt §� �a�ă). Lerma. Dese ori am auzit rostind Al vostru nume, prinţ. Carlos. Sperez că nu va fi Aceasta, un semn reu. Lerma, Apoi, azi dimineaţă La rege 'n cabinet fu vorba de regină, In mod misterios. Carlos (dănd inapoi, surprins) Conte de Lerma! Lerma. Căl1d Marchizul a eşit eu am primit porunca Să-I las deacum să intre neanunţat, la rege. Oarlos, Aceasta 'n adevăr e gravt Lerma. Fără exemplu, ;;;rÎjiMv]ji' [137] pas DON CARLOS. ===.=:..-:::::.:. 137 Carlos (mişcat, el urmează şi-i stringe măna), O! suflet bun �i nobil! Am intreit căştig. Azi m'am imbogăţit cu ăncă un prieten Şi n'am pierdut pe-acela pe care el aveam. (Lerrna ese). Prea bine. Carlos. Şi cum v'aţi dispărţit? Mctrchit:ul. SCENA V. Marehiztil de Posa vine prin galerie. Carlos. JJIarchizul. Carlos ! Carlos l C(wlos. Ce este? Cine mă chiamă? Tu eşti? Prea, bine, inainte alerg la monăstire. Urmează-mă in grabă. (Vra sr� easă). JJlarc7I1:,ţjul. Mai stăi doue minute. Carlos, De-am fi vezuţi. .. JJlarchi.zttl. Nu cred. N'am mult de spus. Regina ... Carlos. Ai fost la tatăl meu? Marchizul. Am fost; el rne chemase. Carlos (cu curiositatc)- Ei bine? JJlarchiztil. Ai s'o vezi. S'a hotărit, Gctrlos. Dar el, Dar regele, ce vrea? JJ,im'chiZ1,tl. El? Prea puţin. Voea Să ştie cine sunt, din curiositate ... Prieteni prea amabili ce, fără ca să-i rog, Voeau să-mi facă bine .. , Mai ştiu eu? - Mi-a propus Să intru in serviciu. Carlos. Dar tu ai refusat ? JJ!larchizttl. Mai este indoeală? COU\'. Lit. nn. XVI. No.d c. 18 Carlos. Aşa dar, de mine n'a fost vorba? JJIetrchizul. De tine? Dar, a fost aşa, in general. (scoate tabletele şi le dă prinţului) Primeşte doue rănduri acum de la regină Şi măne voiu afla, in care loc, şi cum ... 0(I1'l08 (ceteşte distras, pune tabletelc in buzunar şi V1'!\ să easă), Eu merg la mouăstire. l11architml. Mai stăi, ce grabit mare? Nu vine nimeni. Carlos (cu o zimbire silită), Rolul, se vede l'am schimbat Eşti azi aşa ele sigur? ]tI Jt'chizttl. IA' . 1 " i z�... Sigur, ue ce aei f [larlos. Şi ce-mi scrie regina? Marchizul. Dar n'ai cetit acuma? Carlos. Eu? Dar, in adevăr, JJiarchiztil. Dar ce-ţi este? Ce ai? Car-los (rocetoşto tablctele, apoi cu foc şi incăntat), O! Ănger! Dar, voiu fi, voiu fi de tine vrednic 1 Pe sufletele mari, mai tare le măreşte Amorul! - Ce-a fi, fie! Cănd tu imi porunceşti Ascult, - Aici imi scrie ca să me pregătesc La gl'U\'t) hotăriri. Nu ştii? Ce vrea să spuie ? 111.ctnhizttl. De-aş ştl, eşti tu acum dispus SrL me asculţi? Carlos, . Eu te-am atins, Rodrig, Dar sunt distras. Me iartă� b __ � 7 77Z [138] 138 DON CARLOS. M archi.zul. Distras, de ce? Carlos. Fiindcă ... Eu singur nu ştiu bine. Deci sunt a mele aste tablete? Marchizul. Nu de tot. Chiar am venit cu găndul să cer şi pe-ale tale. Carlos. A mele, pentru ce? Marchizul. Şi ori şi ce nimicuri Pe care un străin nu trebui să le vadă; Bavaşe sau fragmente, in scurt: dă-mi portofoliul! Carlos. Dar spune-mi pentru ce? Marchiz�tl. Spre a pre'ntimpina Ori care intămplări. Ce om poate să zică Că-i sigur de surprinderi? - Aceasta e o pază Nainte de primejdii. Eu nu găndecm de loc Că tu ai să te sparii. Carlos. Păzeşte-I l :Marchizul. Negreşit. Carios. Rodrigo, eu ţi-am dat un lucru foarte scump. Marchizul. Tot mai puţin decăt mi-ai dat mai inainte. La monăstire dar avem să mai vorbim Asupra celor ce avem de pus la cale. Acuma - remas bun! (vra să easă). CarZ08 (nehotărit pare fi lupta cu sine insuş. Insfil'şit el chiamă inapoi). Mai dă-mi ănctL odată Scrisorile aceste. E una pintre ele, ee-mi scrise la Aloala, Atunci cănd eram bolnav de moarte. Totdeauna Pe inim' am purtat-o. Imi vine foarte greu Să mă dispart ele densa. Pe-aceasta. Iasă-mi-n Pe-aceasta numai, ie-le pe toate celelalte. (El o scoate şi-i dă inapoi portofoliul). Ma1'chi,'?!ul. Nu-mi place să ţi-o dau. Din toate la scrisoarea Aceasta ţineam mult. Carlos. Remăi cu bine! (El se depărtează incet şi in tăcere, la uşă se opreşte un moment, apoi se intoarce şi-i aduce scrisoarea). Eat-o! (Măna lui tremură; ochii i se umplu de lacrimi ; se aruncă in braţele marchizului şi-şi pune capul la pieptul lui) Aceasta nu-i in stare s'o facă tatăl meu. Nu e aşa, Rodrigo? El nu este in stare I SCENA VI, JJlanhittHl (uităndu-se după el cu surprindere). Să fie cu putinţă? Deci nu l'am cunoscut De tot? In inimă ar fi avut un loc In care păn' acum eu nu aş fi pătruns? Nencredere in mine? Dar nu, e calomnie. Ce mi-a făcut el mie ca să-I invinuesc De-aşa o slăhăciune ? Cad insumi in greşala De care el acus... Că e uimit... de sigur ... Aceasta cred uşor. - Putea să presupue C'amicul seu va fi atăt de-ascuns cu densul ? Că e pătruns de chin? Carlos, nu sunt in stare Durerea să ţi-o vindec. Ba inima-ţi cea bună, Eu sunt silit mai mult, s'o intristez : Monarcul Crezu 'n depositarul care-a primit secretul Intim şi sfănt al seu. Credinţa insă cere Recunoştinţă. Vorba de ce folos ţi-ar fi, Pe cănd a mea tăcere necazuri nu-ţi aduce Ba poate te scuteşte de ele? Pentru ce Să deşteptăm pe omul ce doarme ca să vadă Un nour de furtună pe capu-l aternat ? Ajungă că eu cerc incet a-l depărta Şi cănd te vei trezi senin Va fi deasupra-ţi. SCENA VII. CabInetul regehti. Regele lntr'un jilţ _. Iăngă dllnsnl Illfhllta Olora Eugenia. Regele (după o lungă tăcere). Nu, nu! E fiica mea! - Natura poate ea Cu-atâta adevăr să mintă? Acest ochiu Albastru, e al meu! Me regăsesc in tQat� -- ; ; t , j ăt [139] F"?',,;; �. " wt DON CARLOS. 189 �j ? Aceste trăsături. � 0, clar, tu eşti copilul Iubirii mele. Eu te string la al meu piept­ Tu eşti sângele meu. (se opreşte turburat) Ce feliu, sângele meu 1 Pot să me tem de-un lucru mai reu decăt acesta? A mele trăsături nu sunt şi ale lui? (A luat medalionul in mănă şi se uită cănd Ia dănsul, cănd la oglinda din faţă - insfirşit iH aruncă la păment, se scoală răpede şi respinge pe infanta.) Fugi! In acest abis, mă pierd 1 SCENA VIII. Contele de Lerma. Regele. Lerma. Sir, chiar acum Regina a intrat in antecameră. Regele. Acuma? Lerma. Şi se roagă de rege-a fi primită. Regele. Acum, acum? La astă neaşteptată oară? Nu pot ca să-i vorbesc. Nu, in acest moment! Lerma. Sir, Maiestatea Sa apare in persoană. SCENA IX. Regele. Regina intră. Infanta. (Infanta aleargă spre muma sa şi se aruncă in braţele ei. Regina cade in genunchi dinaintea regelui, care se uită la densa turburat şi uimit.) Regina. Inalte soţ şi rege, eu trebui ... sunt silită La tron să cer dreptate. Regele. Dreptate? Regina. Sunt tratată Nedemn la astă curte. Mi s'a sdrobit caseta ... Regele. Oum? Regina. Lucruri de preţ mare din ea mi s'au luat! Regele. Preţ mare ... , pentru voi? Rer;ina. Prin reaua tălmăcire Pe care indrăzneala unor străini ar da-o, S'ar crede ... Regele. Indrăzneala ... şi reaua tălmăcire ..• Dar ve sculaţi. ... Regina. Eu nu mă scol, inalte soţ, Păn nu ve veţi lega că prin puterea voastră De rege, imi veţi da, drept satisfacere, In miini pe vinovat, sau dacă nu, atunce Să depărtaţi de mine o curte unde află Talharii adăpost. Regele. Sculaţi-ve I In starea Aceasta .... Ve sculaţi! .• Regina. Eu ştiu că vinovatul r de un rang inalt­ Căci se găsea 'n casetă briliante, perle pentru, Mai mult de-un miliob, şi el s'a mulţămit Ou căteva scrisori. I Regele. Scrisori ce aş pute .•• Regina. Ou mulţămire, Sir. Scrisorile-mi erau Precum ş'un medalion trimise de infant. Regele. De cine? Regina. De infant! De fiul vostru. Regele. Voue? Regina. Dar, mie. Regele. De infant! Aceasta-mi spuneţi mie? Regina. De ce, Sir, nu v'aş spune-o? [140] 140 DON CARLOS. Regele. Şi cu a şa o frunte? Regina. - De ce sunteţi surprins? Imi pare că v'aduceţi Aminte de acele scrisori ce don Carlos, Mi-a scris Ia Saiut Germain, fiind indrituit De curţile-amundoue. r lar, dacă �i portretul Ce l'au trimis deodată, era şi el cuprins In astă 'ndrituire, sau dacă o prea vie Speranţă i-a permis să facă acest pas, Eu nu voiu incerca aceasta să disleg.- De-a fost atunci pripire - uşor e de ertat- Me fac chizeşă insami ; - caci nu putea atunce Prin gănd macar să i treacă că scrie mumei sale. (Vede turburarea regelui) Ce este, ce aveţi? Infanta. (care in vremea aceea a luat medaliouul de jos �i s'a jucat cu dănsul, el aduce reginei). Vezi, ce portret frumos! Regina. Medalionul meu! (Ea recunoaşte medalionul şi remăne nemişcată de uimire. Amăndoi se uită unul la altul cu ochi aţintiţi. După o lungă tăcere). E drept, Sir, e' acest mijloc De-a-ţi incerca soţia imi pare foarte nobil Şi prea-regal, Dar eu aş indrăznt a face O intrebare ăncă. Regele. E răndul meu să 'ntreb l Regina. Nu voiu ca inocenta S{t sufere din causa Prepusurilor mele. Deci dacă s'a făcut Această tălhărie elin chiar ordinul vostru ... Regele. Dar. Regina. Eu atunci pe nimeni n'acus şi nici jălesc Decăt numai pe voi, că n'aţi găsit soţia La care-ar fi fost bune asemenea mijloace. Regele. Cunosc acest limbaj, dar pentru-a cloua oarit El nu me va 'nşela, precum m'a inşelat In parcul elin Araujuez. Cunosc pe-acea regina Curată ca un ănger ce-atunci s'a apărat Cu-atâta demnitate. - Azi o cunosc mai bine. Regina. Ce insemneaz' aceasta? Regele. Deci, Doamna mea, Pe scurt şi fără de incunjur, spuneţi adevărat o C'atunci nu aţi vorbit cu nimeni in grădină? Adevărat e, spuneţi: Regina. E drept că eu atunce vorbisem cu infantul. Regele. In adevăr? Atunce e totul dat pe faţă! Aşa iucumetare 1 Aşa puţină grijă Pentru onoarea mea! Reqina. Onoare, Sir? De-a fost Onoarea in pericul, atunci a fost in joc O cinste mult mai' mare, decăt acea pe care Ca zestre mi-a adus-o coroana de Castilia, Regele. De ce-aţi tăgăduit? Regina. Fiindcă nu 's deprinsă Să las a mi se face naintea 'ntregei curţi, Un interogatoriu ca unei acusate. Eu n'oiu tăgădui in veci un adevăr, Cănd el lui se va cere cu blănd şi cu respect. Dar fu acesta tonul, ce Maiestatea Voastră Atunci in Aranjuez cu mine aţi luat? E oare adunarea grandezzei, tribunalul, Naintea cărui trebui reginele să elce, In public, socoteală de viaţa lor privată? Am dat infantului această intălnire Fiindcă mi-o ceruse cu multă stăruintă. , Eu am făcut aceasta, fiindcă am voit; Fiindcă nu primesc ca obiceiul singur Să judece de-s bune sau rele-acele fapte, Pe care eu le ştiu a fi nevinovate. Şi vouă v'am aSCUllS-O fiilldcrt nu eram Dispusă srl discut cu Maiestatea Voastră De-această libertate, naintea Curţii mele. [141] DON CARLOS, 141 ============================== L. 7 Regele. Vorbiţi c'o sumeţie cam, mare, Doamna mea! Rwina. Şi mai adaug ăncă : din causă că infantul Nu află-acea dreptate in pieptul părintesc, Pe care-o vredniceşte. Regele. Pe care-o vredniceste ? , Reqina. Căci, Sir, de ce-aş ascunde? Eu el stimez, iubesc Ca pe un neam prea scump, ce-odată a fost găsit Chiar demn să poarte-un nume mai dulce pentru mine. Eu n'am putut pricepe de ce a trebuit Să-mi fie mai străin decăt ori care altul, Tocmai fiindc' odată el trebue a să-mi fie Mai scump decăt ori cine. De poate 'nfiinţa Politica relaţii, după folos şi plac, De-acolo nu resultă că poate tot aşa De lesne să le sfarme. Eu nu voiu să urăsc Pe cine mi se zice, şi - dacă sunt silită Acuma să vorbesc - nu voiu să simt mai mult Voinţa mea legată .... Reqele. Elisabeto, Voi M'aţi cunoscut in ciasuri de slâbăciuni. Această Aducere a minte ve face indrăzneată, , Ve 'ncredeţi in puterea ce-ades a incercat Voinţa-mi hotărită. Dar cu atăt mai mult Ve fie frică l Tocmai acea ce m'a făcut Să cad in slăbăciuui, me poate arunca In furie grozavă! Regina. Dar ce-am făcut? Regele (luăud-o de mănă). De este Aşa; dacă măsura vinovăţiei voastre Prea plină de pe-acuma, se va mai umple ăncă De greutatea numai a unei resuflări, De '8 inşelat.. . (ei lasă măua) Atunci voiu stăpăni pe cea Din urmă slăhăciune - voesc şi pot aceasta­ Atunci, Elisabeto, vai vouă şi vai mie! Dar ce-ain făcut? .. Regele. Atunce, din parte-mi, curge" sănge ! llegina. Acolo am ajuns! 0, Dumnezeule! RC.lJeZe. Eu nu me mai cunosc pc mine - nu respect Nici legi ,şi obiceiuri, nici al naturei glas Şi nici tratatele cu naţiuni străine ... Regina. 0, Sir, căt ve jălesc! Regele. Tu me jăleşti? Ce! Milă! A unei curtizane l Infanta. E regele 'n mănie Şi dulcea mamă plănge ... (Regele smulge copila de la mumă) Reqino. (cu blăndeţă şi Iclemnitate �i cu glas tremurător). De maltratări eu trebui copilu să-mi păzesc. Vin, fiica mea cu miile. (o ia in braţe) De nu vrea regele Să te mai ştie, eu voiu căuta dincolo De Pirinei prieteni ce drepturile noastre Le-or apăra! (Vru să easă). Regele. Regină! Regina. Aceasta e prea mult! Eu nu mai pot! (vrend să s'apropie de uşă, cade eu copilul la prag). Regele (alergănd spre densa cu spaimă). ° Doamne! Ce-i asta? .. Infanta (strigănd cu groază). Mamă l Mamă! Ah! s'a umplut de sănge l (aleargă afură), Regele (vrend sit o ridice). Ce groznică 'ntămplare l Vai, sănge! Meritat' am Aşa pedeapsă crudă! Te scoală, vino-ţi earăş In fire, te ridică l Avem să fim surprinşi! [142] :bON CARl,OS. 're scoală 1 Toată curtea să vad'acest spectacul l Te jur, ridică-tel (ea se ridică ajutată de rege). SCENA X, Cei dinm'nte, Alba. Dominqo, (intră spărieţi. Urmează mai multe dame). Regele. Conduceţi pe regina a casă. Nu-i e bine. (Regina ese, intovărăşită de dame. Alba şi Domingo s'apropie), Alba .: In lacrime regina şi sănge 'n faţa ei ... Regele. Aceasta ei surprinde pe demonii aceia Ce-acolo m'au adus? Alba. Dominqo. Ce feliu? Regele. Care mi-au spus Destul ca să-mi aţiţe măn ia, dar nimic Ca să me 'ncredinţeze. Alba. Am spus căt am ştiut. .. Regele. Ve resplătească iadul! Acuma I�le căesc De ceea ce-am făcut. Aşa feliu nu vorbeşte Un cuget vinovat! .. Marchizul de Pasa (afară din scenă). Eu pot intra la rege? SCENA XI. Marchizttl de Pasa. Cei dinainte. Regele (mişcat prin acest glas, şi făcend căţiva paşi intru intămpinarea marchizului). Eată-ll - Bine-ai venit, marchize. De voi, duce Eu nu mai am nevoe. Puteţi să ve retrageţi! (Alba şi Domingo, se uită unul la altul cu uimire şi es in tăcere). SCENA XII. Regele. Metrchiztd de Pasa. \ 1Jfarchiz'ul. Pentr'un betrăn resboinic ce şi-a expus viaţa In zece bătălii, e crud de-a se vede Astfeliu indepartat, Regele. Ve şede bine vouă De a vorbi astfeliu, dar eu sunt in tot dreptul Să fac, ce am făcut. Aceea ce-mi sunteţi Voi in puţine ciasuri, el n'a fost pentru mine Intr'o viaţă 'ntreagă. Eu nu voiu să ascund A mea bunăvoinţă; eu voiu să strălucească Pecetea cea re gală a bunătăţii mele, Să strălucească viu. Eu voiu pe-acel bărbat Ce mi-am ales prieten să văd că-I invidiază. 1Jfarchizul. Cum? Chiar atunci cănd velul obscurităţii numai Făcea să vrednioească un nume ca acesta? Regele. Ce-aduceţi ? Marchizul. Cănd treceam prin antecameră, Am auzit o veste grozavă ce nu-mi pare Să fie cu putinţă ... de-un aprig schimb de vorbe De sănge, de regina ... Regele. Veniţi de-acolo? Marchizttl. Eu M'aş ingrozl de-ar fi adevărată ştirea Şi dac' in lipsa mea aţi fi făcut ceva.­ Veşti foarte insemnate ce am discoperit Cu totul schimbă starea de lucruri d'inainte. Regele. Ei bine? Marchizul. Am găsit prilej de-a pune măna Pe-un portofoliu care cuprinde diferite Hărtii de-a prinţului. Sperez că prin aceasta S'a face oare care lumină ... (El dă regelui portofoliul lui Carl os ). Regele (resfoindu-le cu grabă şi curiositate). Un ravaş Ce tată-mic 'rnperatul i-a scris, şi despre care Eu nu-mi aduc a minte să fi ştiut vr'odată ... (el ceteşte, eI pune deoparte şi ia răpede pe celelalte) j [143] ! DON DARL0S. 143 ====-==========================�============================ Cum aţi lăsat regina? Planul unei cetăţi, .. diverse cugetări Extrase din Tacit ... Dar asta, ce-i? O mănă Ce-mi pare cunoscută. E scris de o femee (ceteşte cu luare a minte, cănd tare, cănd incet) "Deschizi cu-aceastăchee odăile din fund "Ce sunt in pavilionul reginei" ... -Ce'nsemnează?­ "Acolo va pute amorul. .... ascultare ... "Va dobăndi şi dulce resplată-i se va da ... ! ­ Demonică trădare! Acuma recunosc E ea, e măna ei ... Marchizul. Regina? Nu se poate. Regele. Princesa Eboli I JYlarchirJul. Atunce adevărul imi spuse mai deunăzi Un paj dintr'ai reginei Henarez, care-a dus Şi cheea şi scrisoarea. Regele (luănd măna marchizului cu vie mişcare). Marchize, eu căzusem pe măni infricoşate l Muierea asta... dar, mărturisesc, marchiza, Ea a deschis caseta reginei cu putere. Din partea ei veni intăia 'nştiinţare, Şi-i inţeles cu densa călugărul de sigur. Eu am fost jertfa unei infame 'nşelăciuni. JYlarchirJul. Atunci e ăncă bine ... Regele. Marchize, mă 'ngrijesc Că poate cu regina am intrecut măsura 1Ylarchizul. De-a fost intre regină şi prinţul succesor Secrete inţelegeri, desigur că aceste Au fost de-o altă fire, decăt s'a presupus. Am sigură ştiinţă că planul prinţului De il. pleca in Flandra porni ele la regină. Regele. Şi eu credeam aşa, M"(I//'fJh!tJul. Regina-i ambiţioasă­ Să indrăznesc a spune? - Ea vede cu necaz Că este amăgită in măndrele-i speranţe De a lua o parte l'a statului putere; I A prinţului juneţă aprinsă el paru Cii este priincioasă la planuri viitoare. Şi inima ei ... nu ştiu de poate să iubească .. .' Regele. O! de-ale ei proiecte politice, nu tremur. Marchizul. De este ea iubită? - De n'avem a ne teme De lucruri şi mai grave elin partea prinţului ? Această intrebare imi pare importantă Şi merită de sigur s'o cercetăm deaproape. Aici o privighere mai aspră-i necesară. Regele. Respundeţi pentru densul l ]lcwchizul (după un moment de reflecţie). De credeţi, Maiestate Că pot indeplini această 'nsărclnare, Ve rog s'o'ncredinţaţi in măna mea cu totul Şi fără ingrădire. Regele. Aşa va fi. 1Ylarchi."J1tl. ! Aş vra Să nu fiu turburat in icele ce voiu crede Că sunt trebuitoare, �rin nici un ajutor, Ori eăt ar pute fi acesta de inalt. Regele. Prin nimeni, ve promit. Aţi fost ăngerul meu Cel bun. Căt de mulţămitor ve sunt pentru ştiinţa Pe care mi-aţi adus-o. (Cătră Lerma care intră in vreme ce pronunţa cele din urmă cuvinte). Lerma. Se simte ăncă slabă, (se uită la marchiz cu o privire ele neincredere şi ese), MarchirJttl (după o pausă). Mai este o măsură ce-mi pare necesară. Se poate ca infantul să fie prevestit. El are mulţi prieteni; chiar poate Inţelegeri In Gănd, cu resculaţii, Din frică al' fi 'n stare Să ia o hotărire chiar disnădejduită. Deaceea ar fi bine, ca să luăm măsuri De pe acum, prin care de 'udată s'ar l)llt� Intimpina iT1" o faptă .•• . I [144] 144 DON DARLOS. Regele. A veţi dreptate, insă ... JJ'la1'ehizul. Un ordin 'de-arestare, ce Maiestatea Voastră Mi-ar da in măna mea, de care m'aş pute Sluji chiar la momentul primejdiei ... (văzend că regele stă pe găndnri). Acesta Ar fi o taină mare de stat păn' la momentul. .. Regele (păşind la masă şi scriind ordinul). Regatul e in joc - primejdiile mari Dau voe să luăm chiar extraordinare Mijloace; eată, ţineţi marchize ; n'am nevoe Să ve mai recomănd cruţare ... )}larehiZttl (luănd ordinul), Este pentru Imprejurări extreme. Regele (puindu-i măna pe umăr), Te du, scumpe marchize Şi adă 'n al meu suflet repaos inapoi Şi somn nopţilor mele. (Es amăndoi in deosebite părţi). SCENA XIII. o galerie. Carlos vine in mare agitaţie. Contele de Lerma eI in­ timpină din altă parte. Carlos. Ve căutam. Larma. Şi eu pe Voi. Ca1'los. In numele Lui Dumnezeu I Spuneţi-mi adevărat e ? Larma, Ce? Carlos. C'a ridicat pumn arul asupra ei; că plina De sănge a fost scoasă din cabinetul lui. .. In numele-a toţi sfintii! respundeţi ce să cred? Ce este-adevărat? Carlos. Nu este Nici un pericul, conte? Respundeţi pe onoare! Lerma. Nu e pentru regină. Dar este pentru Voi. Carlos. Nu e pentru regină! Mărire Domnului! Eu auzisem lucruri grozave: Regele S'ar fi infuriat pe mamă şi copil O taină insemnată s'ar fi discoperit, Lerma. Acest din urmă punct e poate-adevărat, Carloe. Adevărat, Ce feliu? Lerma. V'am dat o 'nştiinţare Chiar astăzi, prinţ, pe care voi aţi dispreţuit-o. Ve folosiţi mai bine de-a doua ce ve dau. Carlos. Cum? Lerma. Dacă nu me 'nşăl eu v'am vezut deunăzi Ţiind un portofoliu de catifea albastră, Cusut cu fir de aur ... Carlos (uimit). Eu am in adever Aşa un portofoliu. Ei bine? Lerma. Pe de-o parte A vea o siluetă cu petre 'ncunjurată Carlos. I Aşa-i Lerma. Adinioaroa intrănd din intămplare In cabinet la rege, imi pare c'am văzut Acelaş portofoliu in măna lui şi faţă Era Marchizul Posa, Oarloe (vin, după uu momentele tăcoro şi uimire). Nu este-adov erat ! I Lerma. Ea a căzut 111 leşin Şi s'a julit puţin, Atăta tot. Sunt un inşălător 1 Lerma. Atunce negreşit [145] DON CAItLOS. 145 Garlos (privindu-l). Dar, eşti inşălător] Lerma. Ve iert I Garlos (foarte agitat aleargă prin casă, apoi se opreşte inaintea lui). Ce ţi-a făcut? - Ce ţi-au făcut a noastre Nevinovate lanţuri, că vrei a le sfarma Prin mijloace-infernale ? Lerma. Respect durerea Voastră Alteţă, ce ve face atăta ele nedrept. Garlos. O Doamne! Doamne! Doamne! păzeşte al meu suflet De-acest grozav prepus 1 Lerma. Chiar imi aduc a minte Cuvintele a nume ce regele rostea Cănd am intrat in casă: "Căt de mulţămitor Ve sunt pentru ştiinţa pe care mi-aţi adus-o I" Garlos. Taci, taci! Lerma. Duca de Alba ar fi disgraţiat, Sigilul statului, se zice, s'a luat Din măna prinţului Ruy Gomez şi dat Marchizului. Garlos (pierdut in reflecţii). Şi mie aceasta mi-a ascuns-o ? De ce mi-a tăinuit?. Lerma, Uimită, toată Curtea :Iti are de pe-acuma de ftt'vorit şi de Ministru preaputernic, Carlos. El m'a iubit. O, dar El m'a iubit prea mult, l-am fost mai scump decăt Chiar sufletul seu insuş, Aceasta o ştiu bine, Mi-a dat mii de dovezi. Dar oare milioane De oameni, ţara lui, să nu-l fie mai scumpi Decăt un singur om? A fost inima sa Prea filal'� pentru un ţtmic, şi fel'icire� OonY. LIt: nil- XVI. .No. 4 o. El Lui Carol mult prea mică pentru amorul seu. El m'a jertfit pe mine virtuţii sale. Pot Deaceasta să me super? - E sigur, dar, acuma E sigur, l'am pierdut! (se intoarce şi-şi acopere faţa). Lerma. O! preinalte prinţ, Ce v'aş pute eu face? Carlos (fări1- a se uita la dănsul). Să mergi de-aici la rege Şi sti me vinzi şi tu. Eu n'am nimic de dat. Lerma. Voiţi Slt aşteptaţi acele ce-or urma? Carlos, (I'ăzemăndu-se pe balustradă �i privind cu ochi! ţintiţi inaintea lui), Eu l'am pierdut 1 Deacuma, de tot sunt părăsit I Lerma. Nu vreţi să ve găndiţl la siguranţa voastră 9 Carlos. La siguranţa mea? Om bun ce eşti! iLerma. Şi altfeliu Nu sunteţi pentru nimeni dator a ve 'ngriji ? Corlos (tresărind). O Doamne 1 Ce-mi aduci a minte! Mumă-mea 1 Scrisoarea ce i-am dat-o, ce nu voeam intăi Să-i las şi tot i-am dat! (se primblă prin casă, frăngendu.şi mănele) Dar ea, cum meritâ Aceasta de la densul ? Era dator pe dlJnsa S'o cruţe. Spune, Lerma, n'a fost dator? (răpede, hotărit) Eu trebui Stt merg, s'o'nştlinţes : trebui s'o pregătesc. Lerma, iubite Lerma ... pe cine să trimet? Nu mai am eu pe nimeni? 1\1ăril'e ţie Doamne ! Mai am ănc 'un prieten. Ş'acolo nu lŢJai est� Nimica do pierdut l (ese rl\pede), Lerma (urmăndu-l şi chemăndu-l). Prinţ, unde alergţtţi? - - ------ - -- - - [146] 146 DON DARLOS. =============�--=--=,_ .. ==== Domingo. Dar. Ce feliu? Alba. In sama noastră? Re.gina. Regina. Ce poate fi ? Aprindeţi Curiositatea mea. Dominqo. E mult timp, Maiestate De cănd caseta voastră n'aţi mai deschis? Regina. Dominqo. Şi n'aţi băgat de samă de nu cumva lipsesc Din lucruri preţioase? Re,qina. Eu nu'nţeleg ce-mi spuneţi, Aceea ce-mi lipseşte o ştie toată curtea. Dar Posa ? Ce amestec poate marchizul Posa Să aibă cu aceasta? Alba. Amestec foarte mare, Căci, Doamnă, ei lipsesc şi prinţului mai multe Hărtii foarte 'nsemnato, ce-au fost văzute astăzi In măn a regelui pe cănd avea marchizul O tainic' audienţă. Regina (după oare care reflecţie). Ciudat, de tot ciudat 1 Găsesc deodat' un duşman de care nici visam Şi pe de altă parte doi alţii ce nu ştiu Că mi-ar :fi fost prieteni. (privindu-i pctrunzetor] Căci eu in adevăr Acel serviciu reu ce mi s'a făcut faţă Cu regele,-l puneam in sama voastră şi Tocmai vroeam să-I ert. Domingo. In sama noastră, duce I Regina. Căt sunt de mulţămită Să ved că fărtt drept avui astă părere 1 _ Dealtminteri, astăzi chiar aveam de gănd să rog Pe 1\1aiestatea Sa s'aduoâ Inainte-mi Ingrijirea Adăncă ce simţim pentru persoana 'naltă A Maiestăţii Voastre, nu iartă să păstrăm Tăcere in privirea unei imprejurări Ce-a voastră siguranţă ameninţă. Regina (privindu-i cu mirare), Cucernice părinte şi voi nobile duce In adevăr o mare uimire-mi pricinuiţi. Eu nu mă aşteptam la un devotament Atăta de profund din partea lui Domingo Ş'a ducelui de Alba. Eu ştiu cum să-I măsor. Vorbiţi de un complot ce m'ar ameninţa ... Pot şti din care parte?,. Alba. Rugăm să ve păziţi De un marchiz de Posa ce-i intrebuintat La trebile secrete a Maiestăţii sale Regina. Aud cu mulţămire că regele-a făcut O astfel de numire. De mult timp mi s'a zis C'acest marchiz al' :fi un om onest, un om De mare 'nsemnătate. Favorile regale Nu s'au dat niciodată, CU-asa dreptate mare. I " Venim Să dăm pe faţă grabnic prin astă prevestire Complotul indreptat contra persoanei voastre. Domingo. -Şi Maiestăţii voastre să punem la picioare Serviciele noastre şi 'ntregul nostru zel. Alba. SCENA XIV. Regina. Alba. Domingo. Alba; De ne daţi voe, Doamnă ... Regin(�. Ce este? Dominoo. Cu-aşa dreptate mare? A vom ştiinţi mai bune. Alba. De mult cunoaşte lumea ce treburi acest om S'�'nduplecat a face., , l.ii 5 [147] DON CARLOS. j • 1 Pe-a�usatl)rul meu. - Deci cu atăt mai bine] � Am SEt invoc ca martur pe ducele de Alb« 3iH11i vie 'n ajutor ... Alba. Eu? - Maiestatea Voastră Vorbeşte serios? Regina. Pentru ce nu? Dominqo. Din causă Că astfel a-ti slăbi serviciele secrete Ce noi v'am pute da. Reqina: Serviciele secrete? (cu măndrie) .Aş vrea, duce de Alba să ştiu ce treabă are Soţia regelui de pus cu voi la cale, Sau cu Sfinţia voastră pe care soţul meu Nil trebue să o afle? Sunt eu culpabilă Ori sunt nevinovată? Dominqo. Ce intrebare! Alba. Insă De n'ar fi regele atăt de drept.cum credeţi? Sau dacă cel puţin acum nu ar fi drept? Regina. Atunci voiu aştepta ca să se facă drept. Ferice cel ce n'are nimica de pierdut, Cănd regele-a fi drept! (Se inchină la denşii şi ese ; ceilalţi se depărtează in altă parte). SCENA XV. Un apartament al princesei de Eboli. Princesa ele Eboli ; indată apoi Carlos. Eboli. Să fie-adevărată acea ciudată veste Ce umple toată curtea? Carlos (intrănd}. Princesă, nu ve temeţi, voiu fi aşa de bliincl Ca un copil. Eboli. O, prinţ! surprinderea aceasta ... 147 ":'I""'=============_="_'''"_'O'�� __ == GCW708. Ve credeţi insultată, - tot ăncă P EboU. Prinţ! Carlos, Tot ăncă Ve credeţi insuitată ? Respundeţi-mi, -'- ve rog! Eboli. Ce e aceasta? Prinţ, se vede că uitaţi. .. Ce căutaţi la mine? Carlos (luănd-o de mănă cu vioiciune). Copilo, poţi tu vecinic Să mă priveşti cu ură ? Nu iartă niciodată Amorul cel respins? Eaoli (trăgendu-şi măna). Prinţ, ce-mi aduci a minte? Carlos. A mea nemulţămire şi bunătatea ta . Ah! ştiu că eu, copilo, te-am insultat amar! Am rupt inima ta, şi lacrime am stors Din ochii tei de ănger +-- şi vai! nici astăzi chiar Nu am venit aice ca sK-mi aret căinta I , . Eboli. Prinţ mă lăsaţi, eu nu vreu ... Garlos. Eu am venit fiindcă Eşti o fiinţă blăndă, fiindcă me incred In nobilul teu suflet. - Copilo, nu mai am Nici un amic pe lume, decăt pe tine numai. Era o vreme '11 care tu binele-mi vroeai. Tu n'ai să urăşti vecinic; nu-i fi neimpăcată 1 Eboli (iutorcăndn-si faţa). Tăcere! O destul, prinţ 1 pentru Dumnezeu! Carlos. Eu vreu să-ti amintesc trecutul timp de aur, Să-ţi amintesc amorul, amorul teu, copile Pe care l'am lovit atăta de nevrednic. Voiu să me 'ntemeiez pe ceea ce ţi -am fost, Şi precum m'ai visat in inima-ţi cea bună. Odată numai, ăncă odată me priveşte Cu-ai sufletului ochi aşa precum am fost, [148] DON CAB,LOS. (ducănd-o in faţa scenei cu aer aspru şi spăriet). Nenorocito, ce ţi-a mărturisit? de Posa. eu. vreu ... SCENA XVII. Ebali. Marohizttl Eboli. lui Dumnezeu! .. Princesa ele Lăsaţi, in numele Să fug! .. :Marchizul L'a regelui picioare, eu insumi să-i dau samă, (cătră Oarlos) Şi voue ; - m'aşteptaţi l Vin prinţ peste un cias l (Carlos se lasă condus 'fără a da semne de vre-o simţire oarecare. Trecend lasă si>, cadă o privire stinsă asupra mar" chizului care-şi acopere faţa. Princesa mai cearcă odată să fugă; marchizul o opreşte de braţ.) Carlos. Mai mare te arată Decăt e sexul tău] Insultele le uită! Fă ce nici o femee n'a mai făcut vr'odată Şi nici nu va mai face I Ceva nepomenit Cer ele la tine, fă, te jur ingenunchiănd, Fă, ca să pot vorbi reginei un cuvent l (cade in genunchi inaintea ei). Cu mine ve jucaţi! Ebali. 0, Carol căt de crud 148 Şi fă acelei umbre o jertfă ce 'n veci mie Nu vei pute să-mi faci! = SCENA XVI. Cei (?inainte. Mar'chi:ml de Pasa (intră răpede, urmat de doi ofiţeri din garda regală). Marchizul (resuflănd greu se aruncă intre ei), Ce-a zis? Nu-l da crezare! Carlos (ăncă in genunchi, ridicând glasul). Pe tot ce-ţi e mai sfănt! .. Marchizul (intrerumpăndu-l răpede şi viu). Nu-l crede, aiurează. El e nebun 1 Carlos, E vorba, De viaţă şi de moarte! Duceţi-mă la densa! Mctrchizttl. (depărtănd pe princesă cu putere de lăngă densul) . . Eşti moartă, de-l ' asculţi! (cătră unul din ofiţeri) Conte ele Cordova Din ordin prea inalt: (arată ordinul de arestare) Alteţa Sa Regală E prisonierul vostru! (Carlos remăne impietrit, ca lovit de trăsnet. Princesa scoate un ţipet de spaimă şi vra să fugă. Ofiţerii rernăn uimiţi O pausă adăncă in care Marchizul de Posa se vede tremurând şi dăndu-şi osteneala de a-şi redobăndl liniştea. Cătră prinţ) Cer spada voastră. - Voi princesă, să mai staţi! (cătră ofiţer) Sunteţi respunzetor că Inălţ.imea Sa Nu va vorbi eu nimeni, nici chiar eu voi; de-aceasta Respundeţi cu viaţa. (mai zice căteva vorbe incet ofi­ ţerului, apoi se adresează cătră celalalt) M0 duc să m0 arunc suu. Nimic, lăsaţi-mă! Nimic! Marchizul. Ce ai aflat? De-aici nu e scăpare. Tu n'ai să repetezi La nimene pe lume! Eboli (uităndu-se cu fiori la dănsul), ° Doamne 1 Ce 'nsemnează ? Nu vrai să me omori? Marchizttl (scoţănd un pumnar). Ba am, in adevăr, Acest gănd, Te găteşte! Ebali. Pe mine 1 Fie-ţi milă! ° Doamne! Ce-am făcut? Marchizttl. (privind cătră cer şi apăsănd pumn arul pe pieptul ei). E ăncă timp. Otrava Din buzele aceste n'a curs pănă acuma. De sfărăm vasul, toate remăn precum au fost. A Spaniei ursită ... ş'o viaţă de femee! (stă in atitudinea aceasta nehotărit). Ebali (care a căzut in genunchi eI priveşte cu ochiu sigur). Ei bine de ce stai? Eu n'am cerut cruţare. Eu vreu şi merit moartea. Marchiznl. (Iăsănd măn a sa cadă incet. După o scurtă reflecţie). Această fapt' ar fi, 1 t J [149] :bON CARLOS. Pe căt de mişelească, pe-atăta do barbară I NUl slavă ţie Doamne! Mai este un alt mijloc! (Lasă să cadă pumnarul şi aleargă afară, Princesa est) răpede pe o altă uşă). SCENA XVII. Un apartament al reginei. Regina. Confesa ele Fuenies. Regina. Ce sgomot in palat! Contesă, ori ce vuet Me 'nfricoşează astăzi. Ve rog, vedeţi ce este Şi me inştiinţaţi, (Contesa Fuentes ese şi princcsa Eboli se răpede inlăuntru). SCENA XIX. Reqina. Princesa de Eboli. Eboli (resufiănd greu, palidă şi schimbată la faţă, cade in genunchi dinaintea reginei). Regină! Ajutor! El este arestat. Regina. Cine? Eboli. Marchizul Posa din ordinul regal Făcu prisonier ... Regina. Pe cine? Dar pe cine? Eboli. Pe prinţ. Regina. Pierdut-ai mintea '? Ebol?:. J!;l duc acuma chiar. Regina. De cine-i arestat '? Eboli. De Posa. Regina. Slavă ţie, ° Doamne, că marchizul l'a arestat, nu altul! Eboli. Regină, spuneţi asta atăt ele liniştit, Atăt de rece ... Doamne 1 Nu presimţiţi, nu ştiţi 1 .. Regina, De ce-a fost arestat? Pentru-o greşală poate Ce este prea firească caracterului' iute Ce are acest june, Eboli. Nu, nu. En ştiu mai bine, Regină! � ° vicleariă �i infernală faptă I � El nU poate să scape 1 El trebue să moară 1 Regina. El trebue să moară! Eboli. Şi eu sunt ucigaşul! Regina. Ce spui, nesocotito ? .. Eboli. Şi pentru ce să moară? O! dac' aş fi ştiut c'a merge păn' acolo! ... Regina. Princesă, sunteţi ăncă in fierbere prea mare. Ve adunaţi întăi găndirile ; vorbiti , ' Mai lin, nu in imagini aşa de 'ngrozitoare Ce-mi dau fiori in suâet, Ce ştiţi, ce s'a'ntămplat? Eboli. 0, nu aveţi, regina această bunătate Cerească pentru mine! Ea arde al meu suflet Ca flame din infern. Nu 's vrednică să 'nalţ Privirea-mi hulitoarc, la raza strălucită Ce ve 'ncunjoară faţa. Striviţi pe-o ticăloasă Ce cade in genunchi şi pleacă fruntea sa Pătrunsă de căinţă, ruşine şi dispreţ! ... Regina. Vai! Ce mărturisire am să aud? .. Eboli. 0, Sfăntă! 0, Ănger de lumină 1 Nu ştii, nu presupui Ce demon ai primit cu atăta bunătate l-s­ Cunoaşte-I azi mai bine !-Eu-eu am fost tălharul De care-ai fost prădată. Regina. Voi? [150] Eegina. Cum, voi, voi aţi putut ... Eboli. Amorul! .. Răsbunarea 1 'Iurbnrsa ... te uream Şi vai! iubeam pe prinţ 1 Regina. Şi pentrucă-l iubeaţi ... Eboli. Lam fost mărturisit-o şi densul m'a respins. Regina (după o tăcere). Acuma disleg totul. Sculaţi-ve ... Iubeaţi. .. Ve iert. Să fie toate uitate! Ve sculaţi! (ei intinde măna) :bON CA.R.LOs. =�========�====�� j 1 t i Cum'? Eboii. Eu ştiu de ce-ati venIt, Ducesă. V'a trimis regina să-m] rost.ţ! Sehtenţa - spuneţi iute i Olivarez. Regina mi-a dat ordin Să ieu a voastră cruce ş'a voastre chei. EbfJli (scoate de ia sin o cruce şi o dă in mănile ducesei). Am voie Să mai sărut odată măna reginei mele? Olioares. In monăstirea Sfintei Maria veţi afla Ce s'a mai hotarit asupra voastră. Eboli (isbucnindu-i lacrimile). N'am să-mi mai veci regina! Olioaree (o imbrăţoşează, intorcendu-şi faţa.) Remăneti fericită! , (Esc răpede. Priuonsa o urmează pănă la uşa cabinetului care se inchide răpede după ducesă. Căteva minute ca stă nernişcată in genunchi dinaintea uşei. Apoi se scoală şi ese acoperindu-şi faţa.) t;;h ain dat la re!tEi Eu am cutezat Eboii. -Regina. 'Voi? EDoU. 150 Scri:soi'iie acele .. ; Să te 'nvmovăţasc! Eb O li. Nu vreu, imi mai remăne să fac o 'nfricoşată Mărturisire ăncă, Nu me ridic, regină ... Regina. Ce am să mai aud? V �rbeşte! Eboli. Regele ... Ispita. " Ochii tei se 'ntorc, in ei cetesc Osinda ... acea crimă de care eu pe tine Te invinovăţeam - eu insămi am comis-o! (Işi apasă fruntea aprinsă de pămănt , regina ese. Tăcere lungă. Ducesa de OIivarez ese după căteva minute din ca­ mera unde a intrat regina şi găseşte pe princesă ăncă in aceeaşi posiţie ; s'apropie incet; la vuetul paşilor sei, prin­ cesa ne mai vezănd pe regină se ridică răpede in sus.) SCENA XX. Princesa ele Eboli. Ducesa ele Olivarez. Eboli. M'a părăsit, o Doamne! Acum s'a sfîrşit totul! Olioarez (apropiindn-se], Princesa Eboli ... SCENA XXI. Regina. Marchizul de Posa. Regina. Ah! insfirşit ve ved, marchize. MarcMzul. (Palid, schimbat la fată, cu glasul tremurănd, in toată scena aceasta pătruns de o mişcare adăncă şi solemnă). Singură E Majestatea Voastră? Nu poate niminea Din camerele-aceste vecine să ne-asculte? Regina. Nimeni. Dece? Ce-aduceţi? (privindu-l mai deaproape şi dănd inapoi spărietă). Aşa, schimbat! Ce este? Imi daţi fiori, marchize, ve-i faţa 'ngălbenită Ca Ia un mort. Marchizul. De sigur, acum veţi fi aflat. .. Regina. Că-i arestat Carlos -şi chiar de voi, se zice, [151] DON CARL0S. 151 ======================================Ţ=======================�=============�= . Deci e adevărat? Eu n'am voit pe altul Să cred ... Momente! Să le cruţe! Chiar astă noapte trebui Să plece din Madrid. De mine. Marchizul. Regina. De voi? March1:zul. E adevărul] Regina. Regina. Să plece astăzi chiar! :Marchizul. Sunt pregătiri făcute. Acolo 'n monăstirea In care a găsit un sigur adăpost Prietenia noastră, aşteaptă caiii gata.­ Aceste poliţe cuprind averea 'ntreagă Pe care 'n astă lume mi-a hărăzit-o soarta. Voi mai adăugiţi aceea ce lipseşte. De sigur aş ave in inimă mai multe De spus lui Carol, multe ce-al' trebui să afie; Dar poate n'oiu găsi destul timp să vorbesc Cu densul despre toate. Voi el vedeţi chiar astăzi Deaceea cătră voi me adresez. Marchize, De vreţi al meu repaos, vorbiţi mai disluşit Şi nu-mi vorbiţi in aste enigme 'nfricoşate ! Spuneţi ce s'a'ntărnplat ? I ]l!fwchizul. Mai am să fac o gravă Mărturisire ăncă şi v'o depun in măni. Avui o fericire pe care prea puţini Au cunoscut-o 'n viaţă. Eu am iubit pe-un fiu De rege; mima-mi la unul consacrată, Imbrăţoşea intr'ensa intregul univers. Cream in sufietul lui Carol paradisul A multor milioane de oameni. O, frumoase Erau a mele visuri 1 Dar nalta providenţă Voi să me ridice 'nainte de a 'mplinl Aceast-a mea chemare. Curend n'o să mai aibă Pe-al seu Rodrig. Amicul deacum trece iubitei Insărcinarea sa. Aici, pe-acest altar, Pe inima reginei, depun legatul meu Din urmă, - cel mai scump! Acolo el găsească Cănd eu nu voiu mai fi 1 (Işi intoarce faţa. LliCrirnile iH inăd\lşă). 1legi1uţ. Aceasta este vorba A unui om ce moare. Sperez că este numai Aprinsul vostru sănge. .. sau care este sensul Cuvintelor aceste '? o cerluri! JJ1 a1'chizul. Şi am pierdut! Regina. Regina. Ce am s'aud, o, Doamne! ]11 archieul, Regină, fiţi pe pace. El e in siguranţă, Eu sigur am pierdut! Marchizul. Căci cine m'a'ndemnat să pun pe-o carte totul? Dar, tot; să joc cu Cerul un joc aşa 'ndrăzneţ ? Cine-i acel om care asupra-i ar lua Sumeaţa hotărire de a ţine in mănă A intămplării cărrnă - el, muritor ce este­ Lipsit de-atotştiinţă l � 0, e dreptate! - In să De ce vorbesc de mine acum? Momentul este At.ăt de preţios ca viaţa unui om. Şi cine ştie dacă din măna marelui Judecător nu cade acuma picătura Din urm'a vieţei 111e1e. Regina. Din măna marelui Judecător 1 Ce ton solemn 1-- Nu înţeleg Ce insemneaz' aceasta, dar me infiorez l Marchizul. El este măntuit! Cu care preţ - tot. una-i ! Dar numai pentru astăzi. ];]i mai român puţine Regina (priveşte cătva timp la dănsul cu indoeaIă). Eu Respect faptele voastre chiar cănd nu le'nţeleg. De astă dată insă - vorbesc cu ingrijirea Ce simte o femee - mă tem că aţi jucat Un joc cutezător. t Z [152] 152 DON CARLOS. Marchizul. (caută să se stăpănească şi urmează cu un ton mai hotărit). Ziceţi infantului Ca să-şi aduc' aminte de jurămentul nostru Pe care l'am făcut in zile entusiaste, Pe nafora cea sfăntă ce-am impărţit in doue. Pe-al meu eu l'am ţinut; căci credincios i-arn fost Păn la mormânt, acuma e răndul seu să ţie Pe-al seu ... Regina. Pănă la moarte? JYlcwchizul. 0, caute ca visul, Cutezătorul vis al statului cel nou .Pe care l'a creat prietenia noastră, Să fie implinit. El pue intăi măna La astă piatră brută. De va sfirşt sau nu, Să nu so îngrijească. El lucrul să-I înceapă 1 Cănd alte veacuri multe vor trece, providenta Din nou va reproduce pe-un fiu do Domn ca densul, Pe-un tron cum e al lui, şi va aprinde earăş, Cu-acelaş entusiasm pe noul favorit. Ziceţi-i cănd va fi bărbat, să respecteze A tinereţei visuri ;şi 'n inima-i, in astă Dumnezeească floare să nu Iese-a intra Al raţiunii vierme atăt de lăudat; Să nu se amăgească cănd cuminţi a plebei S'a pune să hulească entusiasmul măndru, Acest copil ceresc. f-am spus-o dinainte ... Regina. Marchiza, ce 'nsemnează?. Marchizul. Spuneţi-i că depun Pe conştiinţa lui al oamenilor bine, Că in momentul morţi cel' asta de la densul Şi sunt in drept de-a cere. In măna mea era Să fac ca să resară o zi mai strălucită, Asupra astor ţeri.' Monarchul mi-a deschis Inima lui; mi-a zis că eu sunt fiul seu, Mi.a 'ncl'oclinţat pecetoa şi ducele de Alba Nimica numai este. (Se opl'e�te şi sţl uită cttţeva momente la l'egină in tăcere). Voi plăngeţi? Nobil suflet! Crmosc aceste lacrimi! Le face bucuria $� cllrg�· Dţ:tţ' ţtCţUţliţ �'a isprăvit, i3al1 Oaroll Sau eu. Alegerea fu răpede, grozavă. Unul din doi era pierdut şi acel unnl Vroit-am să fiu eu! - Nu me'ntrebaţi mai mult! Reginct. Acuma insfirşit incep a inţelege. Nenorocitule, ce ali făcut? Marc7u;zul. Am dat O scurtă oar' a serei pentru-a pute scăpa ° măndră zi de vara. Eu părăsesc pe rege, Căci regelui ce pot să-i fiu? Speranţa mea Putea să inflorească într'un părnănt uscat? Destinele Europei s'or coace 'n inima Prietenului meu. Lui, Spania i-o las, Va suferi sub măna lui Filip păn atunci. Dar vai, şi lui şi mie, de-ar fi să me căesc l Dac'aş fi ales reu! Nu, nu! Cunosc pe Carol Aceasta nu va fi in veci 1 Căci drept chezăş Ve am pe voi, regină! (după o tăcere) Eu am vezut amorul Acesta incolţind, vezui din pasiuni Pe cea mai jalnică cum prinde rădăcină In pieptul Seu. Atunci era 'n puterea mea S'o'năduş. Insă eu hrănii acest amor Ce nu-mi păru funest. Poate că lumea altfel Va judeca. Nu me căesc. Inima mea Nu me 'nvinovăţeşte. Eu am văzut viaţă Acolo unde alţii ved moarte; intr'o Ramă Lipsită de speranţă zărit'am a speranţei Strălucitoare rază. Şi vream să o conduc La tot ce-i bun, la tot ce este mai frumos. In omenire eu nu am găsit imagini Şi nici cuvinte 'n limbă, Atunce ţelttl acesta l-am arătat şi 'ntreaga mea ingrijire-a fost Să-i tălmăcesc amorul. :Regina. Marchlz, atăt de mult Ve ocupa amicul, incăt voi m'aţi uitat Pe mine pentru densul. In adevăr atunce Cănd aţ.i voit sit fiu lin gerul seu de pază Şi eliud i�aţ.i dat virtutea drept armă, aţi crezut Oă eu aş fi llpsită de ori ce slăbăciune Umană? N'aţi găndit ci'lt este inima A tuncide îndrăzneaţă, dind cu ace$t� vOl'b� InşaUl p!tshmea? [153] DON CARLOS. 153 Mw-chizul. Ea este îndrăzneaţă Pent.ru ori ce femee, dar nu e pentru una. De tma eu respund. Sau poate ve 'nroşiţi De cea mai nobilă dorinţă: de-a 'nsufla Eroică virtute? Ce-i pasă lui Don :Filip Dacă transfigurarea ce-i pusă 'n Escurial Insuflă pictorului ce stă 'nainte a ei Dorinta nemuririi? Divina armonie , , Ce stă ascunsă 'n liră de cine-i stăpănită? De cel ce-a cumpărat-o, şi care, surd cum este Veghias' asupra ei? El are drept s'o sfarme Dar nu a cumpărat şi arta de a scoate Dintr'ensa tonuri măndre şi să le împreune . In armonii divine. Esistă adevărul, Dar pentru intelept, Şi frumuseţa este A inimii ce simte. Făcute 's pentru-olaltă, In veci nu-mi va răpi nici o prejudecată De rănd, astă credinţă. Promiteţi-mi că-I veţi Iubi in veci. Nici oamenii şi nici un eroismu Deşert să nu ve 'mpingă vr'odat'al renega! Aceasta mi-o promiteţi ; regină, imi promiteţi? Regina. Eu ve promit să fie in veci inima mea Judecătorul unic despre al meu amor. Marchizt.l (retrăgăndu-şi măna), Eu mor deacum in pace - chemarea mi-e'mplinită! (Salută pe regină şi vra să plece). Rcg'ina (urmăndu-l cu ochii in tăcere). Ve depărtaţi, marchiza: nu-mi spuneţi când şi dacă Ne vom vede 'n curend ? Marck;zul (revine �i işi intoarca fala). Ne-om revede de sigur. ]leg/,M. Acum v'am inteles. O, Posa I pentru ce Voi mi -aţi făcut aceasta? Mal'chi::ul. Sau el, sau eu! ]legina. Nu, nu! Voi in această faptă v'aţi aruncat, fiindcă V � pare-a fi sublimă. Vil ştiu I Mărturisiţi De mult aţi aspil'at la d�nsa. Mii de inimi Şă p@arA 1 . Ce ve pasă? Mălldda voasţră llU1lIlLl Cllllt� ŢJit� 1ti1. :{:V1 Nil. '" c: �(t Să fie mulţămită! Acum ve inţeleg Voi n'aţi ţintit la alta decăt la admirare I Marchiztd (uimit, in sine). Nu m'aşteptam la asta! Regina. Nu este cu putinţă Marchiz? Nici o scăpare? ]}farchizul. Nici una! Reginei. Nu-i nici una '? Găndiţi-ve mai bine! Nici una? Nici prin mine? 1';farek(/du,l. Nu este nici prin voi. Regina. Deplin nu me cunoaşteţi; Eu am curaj! li! archiZttl. O ştiu. r;Regina. Si nu este scăpare? I ' .Marchi/dul. Nul Regina (se depărtează acoperindu-şi faţa). Mergi, nu mai stimez nici un bărbat! l'rfarchizul. (in cea mai maramişcare se aruncă la picioarele ei). " Reginol- O Dumnezeule! Tot e frumoasă viaţa 1 (Se ridică �i ese răpede, Regina intră in cabinetul ei). SCENA xxn, Un salon la rege, Ducele de Alba �i. Domingo se prlmblă in ti.i.cere fie care de-o parte. Contele ele Lerma ese din cabinetul re­ gelui; pe urmă non }(,aim:md de Taxis, marele maistru al poştelor, Lerma. Marchizul ăncă nti s'au arătat? 4lba! -..n .. [154] 154 Taxis (intrănd}. Me anunţaţi la rege, conte de Lerma! Lerma. DON CARLOS. Alba. Şi cui e adresată? Taxis. Nu vrea Pe nimeni să primească. Taxis. Spuneţi că sunt silit Indată să-i vorbesc. Un mare interes Al Maiestăţii Sale. Grăbiţi-ve, aceasta Nu rabdă 'ntărziere. (Lerma intră in cabinet). Alba. Deprindeţi-ve, Taxis S'aveţi ceva răbdare. Nu veţi vede pe rege! Taxis. Nu? Pentru ce? Alba. Afară de-aveţi cumva 'nvoirea Marchizului de Posa, ce ţine arestaţi Pe ti),tiJ, şi ve fiu. !{'axis. De Posa ? CUUl? Ah dar! Acel care mi-a dat scrisoarea asta tocmai. Alba. Cum, un ravaş ? Taais. Ce trebue să meargă la BruxelIa. '. Alba. Bruxella? � l'ax·is. O depun in mana regelui. Alba. Bruxella P Capelanejiţ! auzit? Domingo. Aceasta Imi pare prea suspect. Prinţului de Orania. Alba. Lui Guilelm? Capelane, Aceasta e tradare I Domingo. Desigur. - La moment Scrisoarea trebue dată in măna regelui. Ce merit mare-aveţi de-a ve indeplini Serviciul cătră rege cu-aşa asprime multă! Taxis. Părinte, imi fac numai o datorie a mea. AZba. Şi bine faci, Lerma (eşind din cabinet cătră marele maistru al poştelor) Monarcul voeşte să ve vadă. (Taxis intră in cabinetul regelui) Tot ăncă n'a venit marchizul? Domingo. Pretutindeni :ItI caută. Alba. Ciudat! Foarte ciudat 1 Infantul E prisonier de stat şi regele nu ştie El insuş pentru ce 1 Domingo. Cum? El ni<;i�'a venit Macar să dee !lamă?' . ,. Alba. Şi.regele ce-azis ? Lerma. Monarcul păn' acum n'a zis nici un cuvent, (S'aude vuet in cabinet) .Alba. Tăcere! Ce s'aude ş Xa.:â,s (e�ind .din el1.b1Ilet). Qontţl de Lenna 1. (j"**,� a��4gH [155] -- .. [DONCARLOS. 155 Domingo. Ce·i? Cu faţa spă.rietă... Scrisoarea astă prinsă •.• Nu e a bine duce. Alba. Pe contele de Lerma. :el chiamă, deşi ştie că voi şi eu suntem Aice in salon ... Domingo. Trecut e timpul nostru! Alba. Nu mai sunt eu acelaş, naintea căruia Aice ori ce uşă se deschidea indată? Căt de schimbat e totul in jurul meu; străine Imi par acuma toate. Domingo (s'a apropiet incet de uşa cabi�etului şi ascultă). Ascultă! Alba (după o pausă). Ce tăcere! S'aude cum re suflă I Domingo. Sunt uşele 'ndoite Şi sonul nu străbate. Alba. Fugiţi lAud viind. Dominqo (depărtăndu-se de uşă). Imi pare-acest moment solemn, infiorător Ai zice că acuma ceva se pregăteşte De mare 'nsemnătate, SCENA xxm. Cei dinainte, prinţul de Parma; ducii de Feria şi Medina Sidonia impreună cu mai mulţi granzi intră. Parma. Se poate 'ntra la rege? Alba. Nu. Parma. Nu? Cine-i la densul ? Feria. De sigur e marchizul de Posa? ..4.Zba. Tocmai el Parma, Chiar acum 'sosim din Saragossa Şi am găsit Madridul intreg cuprins ele spaimă. Adev�rat să fie? Domingo. Dar, din nenorocire. Feria; Dar? A fost arestat de-acest marchiz ? Alba. Aşa e. Parma. De ce? Ce s'a'ntămplat ? Alba. De ce? Nimeni nu ştie Afară de marchiz şi Maiestatea Sa. Parma. Şi făr' a convoca Coh�jii? I Fcria. Vai ş'amar I De cel ce-a luat parte la astă violare A legilor de stat I Alba. Şi eu zic: Vai de densul l $ Medina Sidon ia. Şi eu! Ceilalţi graniJi. Şi noi cu toţii! Alba. Cu mine cine intră In cabinet? M'arunc l'a regelui picioare ... Lerma (răpezindu-se afară din cabinet). Duce de Alba 1 Domingo. Ah! Mărire Ţie Doamne 1 O I in sfirşit... (Alba intră răpede). [156] ----------="''"'- ... ---- .... = __ ....... '''''''' .. : ... ''':J=-:J::=''''" .,.,."" ............. "". """'- ..... ..- ""'_.",""""'= ..... "" .. _* _"""""u Lerm» (abie l'csufllnd �i frtarte m!,eat). De vine marchizul, spuneţi Oă Majestatea Sa acuma nu esingur. El va chema. D01m:n.go. (clitră Lerma in vreme ce ccilalţ! s'adună imprejurul seu cu curiositatc), Respundeţi, ce-a fost, conte? Sunteţi ca un cadavru de galben. Lerma (vrănd să easă). Infernal! Parma şi Feria. Dar ce este? Ce este? Medina Sidonia. Ce face regele j Domin,go (împreună), Ce este infernal? Ce? Lerma, 1 Regele a plăns 1 Domingo. A plăns? Toţi (cu mirare). Regele-a plăns ? (S'audo un clopoţel in cabinet. Contele de Lerma se ră­ pede inlăuntrn], Dominqo (urmăndu-I şi vrend să-I oprească). Staţi, conte ... un cuvent l - S'a dus şi ne-a lăsat Pe toţi, pătrunşi de groază! SCENA XXIV. Princesa ele Bboli. Peria. Medina Sidonia. Pat'ma. Domingo şi ceilalţi grauzi. Bboli (intrăud in cea mai mare turburare). Unde e regele? Eu trebui să-i vorbesc. (cătd Feria) Voi duce, m 'anunţaţi! Peria. El este ocupat Cu lucruri foarte grave. Nu poate intra nimeni. Bboli. Nu iscăleşte oare sentenţa cea grozavă? L'au înşelat, eu am dovezi temeinice Că este înşelat, Domingo (arunclndu-i de departe o privire expresivă). Princesă Eboli 1 Eboli (merg�nd spre dănsul), Şi voi sunteţi aice, părinte? _. Tocmai bine I De voi am trebuinţă, Să-mi daţi un sprijin. (fa ia de mănă şi vrea să-l tragă după densa in cabinet). Domingo. Eu? Veniţi-vEI in fire, princesă 1 Feria. Unde mergeţi? Acum regele nu ve primeşte, staţi! Ebol/,. Trebui să me primească 1 S'asculte adevărul De-ar fi de zece ori un Dumnezeu ... Domingo. Fugiţi 1 Puteţi să pierdeţi totul! Nu mergeţi! Baoli. Omule! Tu - tremură de frica idolului lluternic La care te inchini, Eu nu luai am ce pierde! (vrend să se răpcadă in ca.binet, inUilne�te pe ducele de Alba). Alba. (ochii săi strălucesc. Are aerul triumfător. Se răpede asupra lui Domingo şi-I imbrăţoşează). Daţi ordin prin biserici să cănte rugăciuni Isbănda e a noastră! . Dominqo, A noastră? Alba (cătră Domillgo şi ceilalţi g!'auzi). Domnilor, Intraţi acum la rege! Curend veţi auzi Mai multe despre mine! (Sfîrşitul actului al IV). I 1 I � [157] szr;itnAREA IN ONOAREA SOOIETĂtII JUNIMEA. 151 ======-========-.,..= Şedinţa literară festivă in onoarea "Jum'mci'( elin Iaşi şi a C>l'gamtltâ sett JI Convorbiri, Literare 1(. Estragem din Gazeta Transilvaniei Nvrelc 66 şi 67 din 11 şi 13 Iunie a. c. următoarea dare de samă despre serbarea ce societatea acade­ mică "Romănia Jună" din Viena a organizat in onoarea societăţii literare "Junimea" din Iaşi. 1> Sunt 15 ani impliniţi de cănd societatea "Junimea" din Iaşi lucrează neincetat pentru desvoltarea literat urei noastre priu organ ul seu li Convorbiri Literare". După 15 ani de lucru » Junimea", privind la fructe1 e muncei sale, află măngaere, ear naţia românească bucure-ne, căci, pe cănd literatura noastră se afla in stare chaotică, 1, Junimea " prin critică a contribuit in mod insemnat la renaşterea ei şi i-a dat viaţa prin valoroasele scrieri de tot feliul. Lupta pentru ca să se facă lumină a fost mare, dar eată că din această luptă s'a cristalizat adevărul, şi literatura noastră are opere de valoare recunoscute de popoarele culte ale Europei. Aceste opere fie scrise cu semne, fie fără semne) fie cu litere cirilice fie cu ori ce caractere scrise, vor remăne neperitoare şi vor fi mărgăritare in literatura romănă. Las să urmeze o schiţă despre decursul şedinţei : D. Preşedinte al societăţii C. Popazu a des­ chis şedinţa pintr'o vorbire cuprinzătoare, cam astfel: ,)ntruniţ,i astăzi după 15 ani de esis­ tentă a celui mai important ziar ce posedăm, cred că implinim o datorie ce ne se cuvine noue ca societate literară, de a nu lăsa să treacă o ocasiune, ce ne face a ne ocupa C'Ul1 moment de maro importanţă in istoria litera­ turei noastre. Momentul domnilor e solemn, e prea solemn. El astăzi face a se reproduce in noi o viaţă de activitate energică a unei societăţi, ce a dat o direcţie nouă in literatura noastră. 80- cietatea " Junimea" prin organul seu "Con­ vorbiri Literare" luptă de 15 ani pentru prin­ cipiul : "Semnul adevărului trebue implantat in tot locul cu ori ce jertfă". Astfel s'a in­ trodus la noi cel mai puternic promotor al literaturei, s'a introdus critica. Eată domnilor un progres, şi cutez a afirma cel mai impor­ tant, căci numai critica incurajează adevăratele produse literare şi nimiceşte ori ce produs nejustificat fiîJ';l, formă şi fără, cuprins. Faţă de starea noastră literară inainte de 60, e foarte logică reactiunea, e foarte naturală lupta; şi lupta a fost crăndenă, căci se introducea la noi un ce nou, critiba ca re a dat cursul ade­ vărat literaturei noastre. La acest act de pu­ rificare in literatură au fost mari lupte, dar din aceste lupte s'a făcut lumina şi adevărul a triumfat. - "Convorbirile Literare" , organul direcţiei noue, de la apariţiunea lor au profesat principiul: "literatura noastră, să corespundă stadiului nostru de disvoltare, pururea ţinen­ du-se COJlt de progresul la celelalte popoare. " Sunt 15 ani de cănd "Con vorbirile Literare" r­ cultivă acest principiu cu perseveranţă şi cu abnegatiune ; nouă ne e impusă datoria a sa­ luta pe cei ce fără consideraţie servesc cu credinţă şi cu zel acestui sublim principiu. Salutăm pe membrii "Jllnimei", salutăm pc conducătorii ei, căci salutăndu-i pe ei, salutăm progrese 1 nostru!" Un: Să trăească "Junimea" t a acompaniat sflrşitul discursului. [158] SERBAaEA IN ONOAREA SOCIETĂTII J'O'NIM.EA .. - Imediat s'a citit o epistolă a d-nului Iacob Negruzzi adresată societăţii. Eată cuprinsul ei; Iaşi 3/14 Iunia 1882. Onora'bilei societati aoadelm:ve II Romăwia Juni;'/( din Viena. Scrisoarea societăţii "Romnnin Jună" din 9 Iunie mi-a făcut o foarte mare mulţămire. Ee doveşte, că modestele lucrări ale societăţii noastre literare din Iaşi au fost urmărire cu o statornică luare­ aminte de cătră tinerimea studioasă. Cine ştie Însă, dacă meritam toate laudele, ce ne aduceţi? - E foarte greu de fl fi judecat cu dreptate de con­ timporani ; mai tot aşa de gren, căt este de a se judeca insuş, căci, precum zice Goethe: Mann misst nach eigenem Mass Sich bald zu klein und leider oft Zll gross şi numai posteritatea va rosti o sentinţă hotăritoare. Insă ori cum va fi, sigur este, că perseveranţa şi-a. produs roadele şale, căci principii şi idei, care odinioară (1863) erau restrinso intr'un foarte mic cere de amici, astăzi sunt respăndite şi primite in mai toate provinciile locuite de Romăni. D-voastre aveţi chemarea şi datoria de a le dis­ volta şi a le impinge mai departe. - Aveţi un mare avantaj asupra noastră: sunteţi tineri şi un timp lung vi se intinde inainte. Pentru noi timpul cel mai lung este indărăt, căci numele nostru Junimea astăzi nu se mai potriveşte deplin cu rea­ litatea şi e păstrat mai mult din tradiţie. Voiu impărtăşi scrisoarea d-voastre d-nului V. Alecsandri, care se găseşte in străinătate, d-nului T. Maiorescu, care se află in Bucureşti, precum şi celorlalţi membri ai societăţii "Junimea il., care peste căteva zile se vor aduna pentru cea de pe urmă oară inaintea vacanţielor şi nu me indoesc că toţi vor afla despre serbarea ce proiectaţi cu aceeaşi mulţămire ca şi mine. Ve doresc din inim{t ca ziua de 17 Iunie Srt fie vesem şi să contribue la creşterea şi inflorirea societăţii "Romănia Jună." Primiţi ve rog incredinţarea deosebitei mele t:on­ sideraţiuni. Iacob C. Negrt�zzi. Epistola a fost primită intre aplause şi stri­ găte, de par'că nu se mai sfirseau. S'a cetit apoi telegrame de felicitare, care s'au adresat societăţii "Romănia, Jună." Eată textul telcgramelor: Societatea "Junimea" trimite salutările sale "Ro­ măniei June" şi-i urează traiu lung şi prosperitate. Nc.r;ruzzi, Poqor, Geme, Cvlia»; Naum, Vergolici, P01nl1ilitt, Lambrior, Creangâ, lIfisir. La această telegramă s'a respuns telegrafic din Viena. in chipul următor: Negruzzi Iacob Iaşi, "Romănia Jună" serbăud victoria luminii ce aţi făcut in literatura noastră, ve urează mulţi ani şi ve roagă să spuneţi acelei valorease "J unimi" astazi betrănă prin fapte, că junimea Română din patru părţi o admiră şi o urmează .. Popae« Preşedinte. Gara Tărgovişte, 18 Iunie. Foarte mişcat de salutarea d-voastră, ve rog primiţi şi esprimaţi colegilor recunoştinţa mea. Puţin poate un critic, mult trebue să facă o in­ treagă generaţie de tineri inteligenţi. Am inceput noi in grele împrejurări. Literatura romănă aşteaptă să urmaţi cu mai mare resultat. Trăească" Ro­ mania Jună." Maiorescu. Braşov, 17 Iunie. Salutăm pe cei adunaţi in onoarea "Junimei" din Iaşi. Mai curend sau mai tărziu lumina trebue să easă Învingătoare. Trăească "Convorbirile"! Patia, Voina, Dr. Baiulescu, Prr'lf.1nbescu, 80- cctC'iu, Chelarit�, Budîu, Bărşeam�. Toţi au fost emoţionaţi şi plini de bucuria, ce se esprima in feţele vesele şi in vivatele [159] SERBAREA IN ONOAREA SOCIETAŢII JUNIMEA. 159 ! necurmate. Aplaudau ,'< r. C. Pantiu, după ce a cetit acest important capitul, a "vorbit scurt despre insemnătatee, criticei lui Mcaiorescu, propunănd in fiue a S�. adresa o telegramă de felicitare atăt d-nului Maiorescu căt şi "Junimei". Propunerea ?- fost primită unanim in aplanse necurmate. D. Septimiu. S, Albini citeşte operatul său, (ţin care voiu amintt căteva părţi de tot in­ semnate. Dvlui incepe cam astfel: ,,111 prima jumătate a seculului present poesia romănă îşi făcu inceputul sub cele mai bune auspicii ; Vi1.căreştii, C. Negruzzi, Asachi, Alecsandri şţ Bolintineanu, duc pocsia pe q culme demnă in viaţa ori-cărui popor aspirator la cultură. Lu­ crul bine inceput de bărbaţii numiţi afl� o continuare primeJdipas�. In zelul cel mare, c}p a vede literatura romănă, deodată ridicată pe q nivelă inaltă şi imbqgăţită prin extensiune la un grad, unde au .ajuns literaturi le apusane abia in curs de securi, se disconsidera partea cea mai importantă � productelor geniului o­ menesc, adică intensi'tatea şi valoarea internă a operelor literare. Se făcure mari paşi ina­ inte, fără critică, fără a-şi da samă dacă cele produse imbogăţesc sau numai inăduşesc lite­ ratura. Faimosul" scrieţi băeti" al bine-me­ ritatului Eliad află un mare resunet la toţi scriitorii din acea epocă. Bărbaţi, care ca oa� meni de ştiinţă ne-au adus mult bine, se in­ cercan pe intrecnte a intnuIţ.i prodtl'ctele poe� tice, in cele mai multe casuri :fără urmă de inspraţiune ba de multe ori c'un gust mai mult ea problematic. 'rinerimea cu deosebire află in poesie cal(�a cea mai bună şi mai u­ şoară' de a-şi mesura puterile. Oriwcine, caro vrea să treacă de bun patriot işi incepea viaţa prin poesie. Se intreceau, care de care a a" eltlce mai multe versuri pe altarul patriei cre", g [162] 162 SERBAREA IN ONOAREA SOCIETĂŢII JUNIMEA. =======================�==========���===================================== zend că se imbogăţeşte literatura. Răul era mare, In urma copleşirii totale a cămpulni poesiei cu mărăcini poetice, cu poesii rele in rimă, şi mai rele in cun ţinut, gustul publicului cititor, abia trezit prin doinele si lăcrimioarele lui Alecsandri, prin baladele lui Bolintineanu, prin resunetele lui Mureşianu, ajunse la o in­ ferioritate deplorabilă ; de ael se esplică in­ dulgenţa cu care publicul citea acele versuri. In acest timp de decadenţă, căci aşa el pu­ tem caracteriza, puţini, foarte puţini au fost care in contra curentului vătămător, şi-au păstrat independenţa judecăţii in materie de poesie, Ici colo se ivea căte o voce, care se silea a pune sta vilă curentului de atunci, dar fiind isolată, nu poate opri valul ce inainta răpede. llHomănul e născut poet", devenise un trist ade ver. Astfel entusiasmul acelei epoce vezu visul cu ochii, căci literatura in scurt timp luă dimensiuni mari in cantitate. Foile politice şi literare publicau in abundanţă poesii şi fericitul Pumnul fil in stare a umple şese mari volume cu exemple ele literatura neaoşă românească. Fiind lucrul astfel, nu era departe ca generaţia ten eră crescând in acele impre­ jurări, să remănă fără gust şi inimă pentru artele frumoase şi poesia romănă atăt ele bine incepută se părea ingropată de mult timp. "Ru­ saliile in satul lui Cremene (, ne dă o dovadă , că erau oameni care prin satiră au cercat să indrepte reuI. In urmă venI Titu Maiorescu , care deşi teller, cu o energie bărbătească ob- servănd ager că poesia noastră \ nu corespunde regulelor estetice se opuse spiritului fals ce intrase in scrierile literare; cu deosebire in poesie invaţă a face deosebire intre poet şi poet, şi este primul romăn, care in general da na­ ţiei unele regule de estetică. Titl1 Maiorescu crescut in străinătate, a fost mai puţin influ­ inţat do curentul literal' domnitor in ţerile ro­ măneşti, deaceea mai UŞOi' a putut cunoaşte scăderile acestui curent. D. autor, mai departe, desfăşură ideile din opera "Poesie Romană « ad ucănd exemple de tot potrivite, tracteaza despre condiţia mate­ rială şi ideală a poesiei. Dvnul autor incheie cam astfel: "Mi-am luat voe a arăta in incercarea de faţă, regulele estetice indicate de Maiorescu pentru literatura -, romănă. Insemnătatea acestora se poate vede din resultatele, ce le avem in literatură. Cu satisfacţiuno vedem cum, pe zi ce merge, poesiile bune se imrnulţesc, eal' cele rele din elin ce in ce dispar din literatura noastră, vedem cum tot mai mult străbate in . popor gustul de cetire, D. Nicolau Popovici a căntat cu mare sucses "Hora Griviţei (, şi "Răndunica (( acompaniat fiind de piano, Aplausele au silit pe d. Popo­ viei a repeta căntările eal' pe urmă a căutat doue doine. D. preşedinte Popazu inchee printr'un discurs recomandănd membrilor interesul viu pentru ştiinţă şi iubirea de adevăr. Ănc' odată salutati "Junimea ", zise densul; salutaţ.i pe membrii ei, căci astfel salutaţ,i pro­ gresul. - Strigăte necurmate de "să trăească(( umpleau sala. A urmat apoi partea socială alegendu-se de preşedinte d. dI'. Emiliu Codru Drăguşianu. Banchetul s'a inceput printr'un discurs al d-lui preşedinte şi s'a deschis prin căntecul "Hai să dăm mănă cu mănă .. (' S'au ţinut mai multe toaste pentru naţiunea romănă,' pentru scrii­ torii de la ))Junimea (, şi pentru alţi scriitori romăni. i I -1 .J [163] SERBAREA IN ONOAREA t:30CJETĂŢII JUNIMEA-POESII. J, I Apropiindu-mă de incheerea acestei dari de samă, imi aduc a minte de un capitul elin criticele lui Maiorescu unde zice : !lE uşor a critica, dar e greu a face mai bine. (l ".Ju­ nimea" din Iaşi le-a indeplinit pe amăndouă Mulţămită in mare parte stăruintei "Con­ vorbirilor Literare" astăzi avem un inceput in literatură care promite mult. "Avem un singur bloc de marmoră" scrie d. Maiorescu intr'un pasaj din criticele sale, "dacă vom face din el o caricatură, de unde vom face o Minerva ?" Sul> blocul de marmură avem să Înţelegem limba strămoşească. I. C. Frunză. şî acolo fără minte, De Un farmec viu atras, La a stelei foc Ierbinte El aripele şI"au ars. Ş'a căzut atunci din ceruri Albul flutur c'un suspin, Pe păment şi-au aflat groapa, Dar s'a prefăcut in crin. Crinul e frumoasă floare Albă ca un suflet bun Toate razele din soare Bunuri vii strălucitoare, In el numai se adun! I UNDA. 163 i POE S 1 1. CRINUL. Crinul e frumoasă floare, Imbrăcată 'n străluciri, Albă şi mirositoare Dismerdată de zefiri. o poveste veche spune, Că un flutur alb in sbor Păn' la cer ca prin minune La o stea s'a dus cu dor. Unda merge cătră mare, raza stelei din senin Se impraştie'ntr'o clipă intr'al nopţii tainic sin, Şi a florilor parfumuri se inalţă cătră soare, Ş'in văzduhul fără margini fuge vesela căutare. Astfel undă, rază, căntec şi a florilor miros, Tind, se duc fără 'ncetare şi se pierd in infinit, Dar eterne sunt aice mare, stea şi cer frumos, Şi vibrarea veseliei intr'un suflet fericit! [164] 1114 VOEBll � lH13LTOGHAFlE - COR.I<;Bl'OND.KN':j.1Ă. VE.NŢ[lL SERII .• �. B 1 B L lOG R A FIE. Red. , � 1 j 1 I I j I , JjJocumente prioiioare la Istoria flomănilor culese de f}udo:citt Hurmuzqch/, publicate sub auspiciile Ministeriului Cultelor şi instrucţ.iuniţ publice, Din această însemnată colecţie au apărut acum vol, ŢV. Partea 1 care cuprind foarte interesanta epocă l60Q-1649. - VoI. mure in IV şi 708 pag. Bucu­ reşti 1882. - Este ştiut că păn' acum apăruse ăncă trei volume şi anume volumele V, VI, VII. Deeooltarea primatului papal şi influenţa lui ap supra creştinătăţii, cercetări istorice de Simeon Popescu, profesor de Teologie in Sibiiu, 1 vol, BO, şi l56 pag, .Sibiiu 1882. Tratat de H(.Jrticulttwă, - Florile, ele O. O. P"t�� pule�ctt 1 mare vol. 8°. de II şi 333 pag, precum � 15 gravuri intercalate in text, Hămnlcu-Sărar 1882, ECM/ol1·tţa Naţional,f. Schiţe asupra stării eco­ nomioe a RomţfJ'liei in secalu1 al optsprezecelea. Memoriu cetit in şedinţa Academiei române de la 6 Noembre 1881, de P, S, Aurelian membru al Academiei romăne, 1 vol. 8". mare, f5� pag, Bu­ cureşti 1882. Intre publicaţi unile ce au să apară i11 editura Francisc Vigo din Liverno (Italia) se află şi "Po� esii romăne traduse in limba italiană" şi adnotata de Sigismund Eriedmann şi Ettori Taci, O anto­ logie care cuprinde atăt poesii alese, de la cei mai buni autori, căt şi balade populare, luate din co­ lecţiile tiparite pănă acum. CORESPONDENŢĂ. ---- TipOiSntfil1 Naţională, D-lul 1. U. in V. Prea neinsemnat. - Dell.ltmlntlll'i băgaţi sama la gen: Fulgii purtate in loc de purtaţi. Dvlul Mic. in B. Scrieţi binişor rornăneşts, Daţi.ve oste. neală să fn:ceţi ceva mai de �amă. Noi nu publicăm tot ce se scutură. din mănecă. ' D.lui T. V. P. Micu�mi sinişor ••• Adăna in inimiOQ'I'ă ... �'.' avem a face cu UIt p"et,şor? O-lni M. D. in B. Cănd-va ... la ocasiuue. I Ventul serii venind grabnic Lăngă mine s'a oprit, Şi'ntl'�batu-m'a cu milă Pentn; ce '8. aşa măhnit; DE FE CER •••• Eu atunoi l-am spus durerea Ca el ţie să ţi-o spună, Oa o voace tăinuită O" prin fruu$li şi fiori resuna, Eal' tu dacăd inţeleg", Cea ce lui numai t-am spus, A-h I atunci o măngăere Mi-a renl din cer de I'lU� 1 De pe cer o stea cănd cade Numărul de sori nu scade Nici se simte de-a căzut; Astfel eu trecând din lume Dispăre-voiu cu-al meu nume In neant nestrăbătut I Numai jalea şi amorul, Suferinţels şi dorul Ce nu 'ncap într'un mormănt, Ca eterht'l moştenire Pentru-a lumii pătimîre Remăne-vol' pe păment I L Btd,'i, ----_.- .. - Redactor: lacob Negt·'��tJi1i. [165] Anul XVI. - No. 5. 1 August 1882. ============���� CONVORBIRI LITERARE. Apare la 1 a fie cărei luni. Prodllctiul108, Consumatiunoa si Schilll�ul. 1. Pe că-ţi Temistocli gloria lui Miltiad nu i-a oprit din somn! Oostaehe nu era nici sabios nici limbut, dar ave stomac bun şi cerul gurii subţire; era om cu gust ... la măn care. Aceasta cu atăt mai mult cu căt cincisprezece ani de-arăndul, căt fusese pe la, curţi boereşti, deşi nu se culcase totdeauna cu maţele chio­ răite, graţie tingirii de calabalic, clar dusese jintul iacniilor şi prăjiturilor care-i treceau pe sub nas cănd le ridica de la masă şi le ducea la madama nemţoaica care imbrăea pe cuco­ niţa, sau la doica unguroaica care dtieUtcea pe cuconaşu Bibi ; guri, care nu lăsau nimic pe fundul farfurie! pentru bietele slugi indigene. Ilie Bulgaru, un amic al lui Costaehe, cu care fusese la stăpăn in ma! multe case, dis­ gustat insflrşit de slugărit, deschisese taraba la Filaret in locul unde era odinioară frumoasa făntănă Maurească pe care vestitul Godillot a ridicat-o \lin temelie, peatr� cu lJeatrl+, şi!:t dUlj .. o la demml it casă. Ilie cu (:) s!trmea �l� ()�}l\"" lJlt. �n, :1i,"'fl �fI, IJ IJ, 89, zece galbeni, tot prefăcăndu-i, cănd in cărnaţi trandafiri cu must dulce,· cănd in chiabab şi caltaboşi, in bucătăria din piaţa mică la Amza, ei. inmultise aşa de bine, incăt incepuse a mi­ rost pe la Secţia a Ill-a dar de-o dibut vre-o moşioară chilipir. Eată gloria care oprea pe bietul Costache de-a dorrnl! Om cu imaginaţiune vie, el eşi zicea: -- Unchiu-meu �iculcea din Măntuleasa e văduv, nu are copii, nici alţi nepoţi decăt pe mine. Să zicem o intămplare, o dambla de exemplu, fereşte Doamne! Că prea s'a îngrăşat de nu i se mai vede gătul. Nu e aşa că mi-ar remăne mie acea miişoară de galbeni pe care o tot invărteşte cu poliţe! Aş face şi eu ca Ilie, ba aş face mai hine, că n'aş incepe tocmai de-afară de oraş, nici aş alege Bucureştii unde sunt mii şi sute de birturi, grădini şi comaril, şi unde concurenţa a devenit prea mare, ci m'aş pune într'un oraş de provincie, intr'un port, cum e Brăila sau Galaţul, unde lumea nu a vezut ăncă ce va să zică U11 adeverat birt restaurant j m'aş aşeza tocllHti in centru, in piata cea mai nobilă: dejunuri, prănzur! şi supeuri, O minune! Intr'o dimineaţă, PE! cănd sorbea din cafeftult tU laptp a bOl;lţu1tti, �ns� '\"M:iţ [166] 166 PRODUCŢIUNEA OONSUMAŢIUNEA ŞI SCHIMBUL. ===================_. __ =-- __ -_o. ".==�=_ de era potrivită, eată că intră răpede un băet. "Ai Nea Costache, că moare jupăn Niculceal Costache lasă ibricul şi cratita, pe sama răndaşului, şi aleargă intr'un suflet la Mantu­ leasa. Cănd acolo ce să vază! N orocita in­ tămplare la care tot visase, se realisa. Unchiul seu sta lungit, pescănduri, cu ochii sticliţi ; trei lanţete date de Stefan bărbierul nu scosese nici picătură de sănge ; apoplexia era fulge­ rătoare. A doua zi o căruţă cu coviltir din Cherasca ducea remăşiţele repausatului la CăI­ dărăşani, după cum lăsase cu limbă de moarte. Costache pus in posesie de tribunal, pe toate poliţele găsite in chimirul mortului, le realisa una după alta la scadenţă, tot in gal­ beni Ohesaro-crăeşti, ferecaţi cu zim] şi drepţi la cumpănă ; şi peste trei luni era instalat la Brăila in strada Kisilof, sub casele lui Kir Leonida Spandoni din Samotraca. Ca om de gust, ce era, Costache voea ca birtul seu să fie vestit; să-i fie bucătăria, bu­ cătărie şi camara plină. Jupăneasa Stanca Moldoveanca, care fusese zece ani chelăreasă la vestitul hatman Măsea din Dorohoiu, fu indată orănduită cămărăşiţă, dăndu-i-se deplină putere peste găini, curei, găşte, porci şi purcel, cu drept de viaţă şi de moarte asupra lor, ·lăsănd pe sama lui Grigore bucătarul' fiul vestitului Balaur accibaşa lui Ioniţă Vodă, numai coşniţa, adică carnea de măcolar şi zarzavaturile. Cu o asemenea organisaţiune, Costache, care acum se zicea domnul Costantin Dobrotlneseu, scoate o mie de galbeni din ladă şi ... :i bagă in 'chirie . de prăvi11ie, in cumpărături de farfurii, pahare, tacimuri de masă, tingir] şi tigăi; umple curtefl. de din dos cu fel de fel de plt� �eri şi de rhn4tQri· Jupăneasa Stanca după ce ingraşă bine ne­ vinovatele dobitoace cu fel de fel de grăunţe şi de nuci, intră cu cuţitul in mijlocul lor, . ş'apoi s'auzi vaete şi ţipete! Trei zile şi trei nopţi a urlat tergul de protestări şi de guiţă­ turile victimelor. I-a fost destul Stanchi căteva zile ca să facă cămara d-nului Dobrotinescu un adevărat muzeu de gastronomie.: Disposi­ ţiunea era ceva artistic: In intăiul rănd figurau un şir de talere cu piftii de picioare de porc şi labe de pasere, cu usturoiu şi fără usturoiu ; fiecare răcitură ave la spatele sale căte un rît de porc sau de purcel, cu urechile ciulite şi cu nările des­ chise, curăţite şi făcute dobă, In mijloc se ridica o piramidă mare de pepţi de găscă, destinaţi a fi puşi la fum ca să se facă pas� tramă; apoi in toate părţile festoane de cărnaţl şi cărnăţei, Inşirati şi atărnaţi de tavan şi de păreţi; păreau frănghiile unei corăbii gata de • plecare; in fund o baterie de şunci sfidau măndru Yorcul şi Westfalia. Mezelicuri, măncări şi b�uturi; de tot felul, ave d-nul Dobrotinescu in prăvălie, numai un lucru ei lipsea: muşterii. Se primbla de dimineaţă pănă sara, de-a lungul şi de-a latul pintre toate aste frumuseţi gustoase, şi jalea ei era mare, căci le vede vestejindu-se. In toate zilele arunca la căni elite cinci şase bucăţi; pe care nu le mai putea suferi vecinătatea. Cum să facă, cum să dreagă! Se uita in tavan şi In duşa-mea şi nimic in gănd nu-l venea, In zadar chlema pe zeiţa Insplraţfunf}, c� nimeni nu-I respundea, ar fi Invocat-o pe elineşte ca Omer sau 1)e latinoşte ca Virgiliu, dacă ar fi avut llorodrea să fie bacalanreat. Nici cea mai micii idee. O idee! dar ce este I j [167] _ ,. ,.,:�J:·t1i'7-:�" . :-t:; PRODUCŢIUNEA OONSUMAŢIUNEA ŞI SCHIMBUL. =-. 167 o idee? J deea este fumul care ese din focul frămentării creerilor ş'a pasiunilor, o seăntee electrică care luminează spiritul, precum une­ ori noaptea fulgerul luminează drumul căle­ torului rătăcit. O idee bună cănd iţi vine, te scapă de necazuri, îţi dă avere, iţi dă glorie, te face nemuritor. Să ve dau un exemplu. Aflăndu-me odinioară la Henry Heine, la Paris, servitorul ei' dă o scrisoare zicăndu-i : "Omul cu scrisoarea nu ştie franţuzeşte şi cere să-ţi vorbească. - Faites entrer! Şi intră in casă un neamţ 'nalt, uscat şi ţigărit. Scrisoarea era de la vestitul N estroe. "Amice, ei scria acesta, îţi recomand pe "aducetor, om de ispravă care moare de foame, "deşi ştie să facă cea mai bună păne. Fă ceva "pentru bietul Franţ." - Ce pot face pentru dumneata, mein her, .el intreaba bunul Heine, tocmai aici ai venit să-ţi găseşti traiul? Dar ştii dumneata ce este Parisul? un Cataruaum, adevărată Valea lui Iosafat; mii şi mii de suflări aşteaptă la gura acestui raiu, imbulzeala este atăt de mare in căt mai lesne este cămilei să se strecoare prin urechile acului, decăt străinului să-şi găsească un rost. Ai noroc că cunosc pe colonelul Bourlet directorele manutanţiunii pănei garni­ soanei Parisului, să te recomănd lui, me tem numai de gelosia lucrătorilor franceji, că nu le prea place să vadă străini in atelierele lor. Pustia, de luptă pentru existenţă! "Eşti prea bun Cnediherher, ei respunde Franţ, şi iţi mulţămesc, \dar eu nu ştiu să fac păne. - Cum! glumetul de N estroe imi scrie că eşti brutar. "Sunt brutar, este adevărat, dar nu de păne soldăţească ; sunt brutar subţire, lucrez numai floare de făină: chipfele, semele, câte-odată şi pompernic pentru cafea cu lapte, ca la noi la Viena. Apoi dacă e aşa dragul meu, lasă-mă in pace, că n'am ce-ţi face, Pe dracu l'ai căutat să vii la Paris? Mai bine du-te de unde ai venit, acolo tot poţi găsi să te bagi la vre-o cornărie. Dar stăi. .. ai zis "Ca la noi la Viena" imi vine o idee! Ceva parale ai? "Am un credit de-o mie de franci. -. Puţin, prea puţin, nu ajunge! şi incepe a borborosl din buze: dane mii, chiria prăvă­ liei pe trei luni inainte; cel puţin o mie cinci sute instrumente şi material: albii, lopeţi, sare, făină etc., vre-o trei sute omului roş cu afişe şi reclame; peste tot trei mii opt sute. Scade o mie, ar mai trebut doue mii opt sute de franci. Ţi-i imprumut eu, iţ,i fac şi căteva articule in "Constit4ţ,ionalul'( şi "Farvertr !" i Nu trecuse zece zile de la acea vizită, şi in una din cele mai principale strade ale Pa­ risului, se citea pe tablă cu litere mari de aur: BOULANGEIUE VIENNOISE nemţii toţi din Paris, făceau coadă la uşa prăvăli ei, ca să apuce căte un Kaiser Semel, şi francejii se luau după denşii, ca oile lui PăeaIă. Eată ce minune făcuse un nume bine ni­ merit. După cinci ani, Franţ cel ţigărit, deveni proprietar pe casele sub care işi aşezase bru­ tăria şi astăzi este milionar; are case mai in I toate stradele cele mai vestite din Paris. Nu ştiu dacă o fi plătit vre-odată acei două mii opt sute de franci omului cu ideea, sau [168] 168 PlţODUq'lUNEA OONSUMATIUNKA. ŞI SO!ltMBUL. ======. =- =�=-='=.' .c==c==----·==-====--·-· .... dacă s'o fi gândit să depus vre-o coroană de recunoştinţă pe mormentul nemuritorului Hcine. Independenţa inimii este aşa de comodă, pe cat recunoştinţa ne apasă! Dar să ne intoarcem la strada Chisilef, elin . Brăila, unde lui bietul Dobrotinescu i se albise ochii tot uităndu-se pe fereastră, dar ele-o zări vre-un trecător apucând spre uşa birtului. Stanca zicea că era cleochiat şi că Shaft ote­ lierul de peste drum, ei făcuse farmece, şi-i tot descănta cu cărbune stins şi-l stropea di­ mineaţa şi seara cu apă ne'ncepută .. Intristarea birtaşului era mare, mai ales cănd incheia bilanţul, căci vede că fiecare zi se solda cu căte un galben şi doi deficit. Deşi pripă­ şise căţ.iva muşterii, mai toţi gazetari tineri patrioţi, care veneau la vremea mesei mai mult ca să asculte istorioarele ce povestea Oostache despre cele ce văzuse şi auzise, căt I fusese prin casele boereşti ; dar ce să fie cinci şase guri la un birt! Unul dintre aceşti obicinuiţi, Epaminondas Aivatoglu, cam in glumă, cam serios ei zice: "Ştii c'ai face bine, frate Costantine, să mai schimbi bucatele, că ni s'a acrit tot cu borş şi cu piftii. -- Poate că să le schimb numele, ei res­ punde birtaşul cu lacrimile in ochi, că m'am spetit, nu vezi ce chesat am! "Ar ave haz! zice Epaminondas, ştii că ideea nu e rea. Ai s'o facem! Şi Iuănd condeiul scrie pe lista de bucate: "Aici la g'ura raiului iţi pui patrahir de găt, "te armezi la pălărie cu tacăsn Estudeniina, "te aşezi la o desjătâtoare şi ceri ori ce pof­ "teşti, povăţuindu-te după alaturata spovedanie: ,,lJIila lui Dumnezeu de făină şi mălaiu ),Zamâ lungâ a la Bor,? "BaS"nU6 de nas de tocitoare ".Raei �tmpluţi albi "Raei ierţi roşii ,,(Jctlii de Bagdad "Ingheţcdă de labe "Sâmenţâ de vorbă de Drăgăşani "Gălceava de la Marghiloman "Palavră de Moca. "Acum nene Costache, lipeşte-o la giam, ca să se vază de la uliţă, Din ziua aceea birtul s'a umplut: beeri, negustori şi meseriaşi, tineri şi bătrăni, au alergat, din toate părţile la gura raiului să ia o transparentă de gălceavă, să mănănce roşii ferţi şi albi umpluţi, să bea sămenţă de vorbă şi să soarbă palavră. Din ziua cu Ideea, decănd birtul "Gura ra­ iului « s'a făcut vestit, au trecut deabia zece ani, şi astăzi domnul Constantin Dobrotinescu, alegător şi eligibil in colegiul intăi de Ilfov, este om de patruzeci de mii de franci venit, ş'a cumpărat casă şi moşie, s'a retras in viaţa privată, se resfaţă 1)e canapele de matasă. Işi scoate din capete, pentru tot timpul căt a postit prin casele boereşti, de apă nici nu vrea să' audă. II. Intr'o zi aflăndu-mă la Brăila şi citind la fereastră in strada Chisilef vestita listă de bucate, mi-a venit poftă să intru in "Gura raiului şi m'am aşezat acolo la o desfătătoare liberă, cerend in limbajul stabilimentului o gălceavă, dăndu-mi timpul să studiez spove­ dania zilei. Sala era plină" dar numai la o masă era gălăgie, numai la una era vorbă; patru inşi lS -- 1 I [169] PRODtJdrltJNEA CQNSUM:AŢltr.NEA �t SCnIMBUL. le9 /1Jşezaţj in cruce discutau aprins, ceilalţ! cou­ sumatori ascultau cu gurile căscate. Unul din cei patru, la trup mărunţel şi subţire, un fel de limbric smad la faţă şi uscat) un fel de ovreiu franţuzit, cu ochelari la ochi, esplica cum toate relele provenea numai din lipsa de învăţătură. - A seară tărziu a trecut p'aiei, zicea el, domnul Ministru, venea de la Botoşani şi de la Turnu-Severin, m'a chiemat de-am lucrat împreună toată noaptea. Ce om! Ce om! Bre! Bre!! Bre!!! Este cu totul de părerea mea. Mi-a spus confidenţial, la Ureche, că estimp are să vie dinaintea corpurilor legiuitoare cu o groază de proiecte ca să reorganizeze in­ strucţiunea şi educaţiunea din tălpi pănă 'n creştet; s'o facă piramidă; jos la bază copiii poporului, sus la verf ministru. Bre! Ce om!! Ce om!!! Idee cu totul nouă şi măreaţă, tot­ odată, necunoscută lumii. Drept să ve spuiu, mi-a plăcut şi l'am aprobat. Sunt sigur c'o \ s'o adopte ceilalţi ministri, din Europa, cănd vor afla-o. "Nu mon cher, pardon, răsări visaviul tănăr cu musteaţă galbenă şi lungă resucită ; patriot liber in credinţele şi cugetările sale politice şi sociale, om fără prejudeţe cum s'ar zice, trecut de curend de la un ziar ultraliberal, la organul unui grup de oposiţie, patronat şi in­ treţinut cu spese mari de doi foşti ministri paraponisiţi. Dumneata eşti ideolog, dar eu care sunt un positivist, te pot asigura că la .noi, cel puţin) toate relele ne vin din lipsă de Industrie. O să, mă intrebati poate, că ce fel de mâncare este industria! Să 1"0 spuiu indată: Industria este o manifestaţiune a acti­ vităţii omeneşti, o chestiune mare a umani­ tăţii. Ceea ce ve zic resultă nu numai din etimologia cuventului Inde-strwe căci nu se poate defini decăt prin sine insaş ; ca una ce conţine totodată şi o parte abstractă, nu per .. mite a o determina şi a o limita. Misiunea ei specială este, fericirea omenească şi naţio­ nală, adică inzestrarea ţerii cu fabrici. Să easă fum pe coşuri ca la Lyon şi la Man­ cester, in alte cuvinte să confecţionăm noi la noi prin noi şi pentru noi, obiectele de care ne servim; să cumpărăm numai ele la noi, ca să ne păstrăm banii, ear nu să-i trimitem străinilor cum facem. Să ne imbogăţim, ca să devenim tari inlăuntru şi respectaţi in afară. Astăzi ca şi altă-dată, banul este totul. Sunt doue mii de ani decănd marele orator şi pa­ triot al Atenei striga căt putea in gura mare: Bani! bani! şi eal' bani! deatunci lumea a remas tot aia, nu, s'a schimbat. Dar ca să ne intelegem mai bi�le la vorbă; să părăsim pentru un moment tărămul sintetic şi s'o dăm pe coarda investigdţiunilor, să luăm metoda analitică păşind pe exemple, pe lucruri pipăite, altfel zise naturale sau materiale tangibile şi palpabile. Şi să ne inchipuim că am simţi: trebuinta de a indulci lucrurile, că am ave trebuinţă de zahar cum s'ar zice, pentru ceaiu, . cafea, ingheţate, vutci, cofeturi şi prăjituri. Ce ne-am zice me rog? Ne-am zice, ceea ce ne-am zis, cănd am infiinta Chitila şi Sascut. Ne-am zice un ce foarte simplu: avem pă­ ment cu prisos, ai să-I sămănăm cu sfeclă, sfecla s'o plămădim, s'o prefacem in zamă dulce şi zama in zahar, ea să facem noi la noi şi pentru noi substanţa indulcitoare de care avem trebuinţă. Nu e aşa că am nime­ rit-o? Şi că astăzi acele zece milioane, care se duceau pe zahar nemtesc şi franţuzesc, re­ măn pe tot anul in punga ţerii, Dar voiţi un [170] PRODTJCŢIUNEA aONSDMAŢIUNEA ŞI SCIUMBUIJ. Europa. Ve puteţi inchipul ce ar deveni Ro­ mănia in zece sau cincisprezece ani, cănd s'ar grămădi căte trei sute de milioane pe a11; ar ajunge să aibă, in pungă şase, şapte miliarde; ş'atunci să poftească puterile să vie să stea la vorbă cu noi dacă le-ar da măna, Cum găndiţi că s'a imbogăţit Englitera şi Franţia, clar apoi America ele nu mai au unde-şi pune banii. După consideraţiunile ce avuiu onoarea a ve espune in căteva cuvinte, Industrie va să zică fabrici, manufactură maşini ca la Chi­ tila, ca la Sascut, ca la Neamţ. Intre rachiu şi fleică, tănerul ziarist, a in­ şirat o mulţime de vorbe cu o limbuţie de cinci sute ele cuvinte pe minut, fără să uite nici pe Ludovic XIV cu Napoleon I şi III, nici pe Colbert şi pe Turgot cu Fouche, nici porcelanele de Sevra cu Gobele nurile, des­ voltănd cu o inlesnire rară şi pe nerăsuflate cugetările cele mai intime ale lui Bismarc, Gladstone, Andrassy şi Gambeta şi a terminnat zicend : - Am tratat această chestiune, foarte pe larg, in părţile sale teoretice şi practice in ziarul meu Inţelepciunea Popoarelor. Şi intorcendu-se cătră mine imi zice: - Poate că n'ai citit, domnule, articulii mei din "Inţelepciunea popoarelor", te sfătuesc să-i studiezi, cu băgare de samă, că vei găsi acolo soluţiunea tuturor chestiunilor Economice­ Socialistice care preocupă lumea, de la Lacul­ Sărat pănă in fundul Irlandei şi in verful Uralilor, Remăsesem uimit de-atâta limbuţie. Cum poate vorbi cineva oare intregi, fără idei şi fără raţiune inşirănd numai la vorbe! Cum un om fără inveţătură şi fără experienţă, işi poate permite a tracta chestiunile cele mai alt exemplu? Să ve dau postavul. Ne-am zis: avem oi; ai să le tundem) să le luăm Vîna şi s'o facem postav, nimic mai lesne, şi eată că astăzi, zece milioane care. se duceau in Anglia, in Germania şi in Franţia pe această materie, remăn in ţară. Aşa o să fie şi cu fa­ brica de hărtie, De ce mă rog, să aruncăm in gunoiu sdrenţele, răduiturile de lemn, foile de porumb şi coaja de copaci, şi ,să nu le stringem, să nu le topim in apă şi să nu le facem hărtie de scris, de tutun, de mas­ line ... , Şi o să vezi că şi de-acolo are să ne remăe câteva milioane pe an. Ei bine! ceea ce am făcut pentru zahar, pentru postav şi pentru hărtie, ai s'o facem şi pentru cele­ lalte obiecte care ne vin din străinătate, să le fabricăm noi, la noi, şi pentru noi ,ca să nu mai lăsăm să tot easă bani din ţară; să-i păstrăm la buzunarul nostru, să nu ne vie tot fel de fel de mărfuri de pe la Viena, de la Paris şi de la Londra. Sau dacă nu le putem opri de-a intra de vreme ce avem tratate, cel puţin să le supunem la nişte dări vamale, de-acele cum erau odinioară in Europa, ca să nu mai poată ţine piept la terg cu ale noastre. Nu zic să le proibim, dar să indoim şi să intreim tarifele, incai să se folosească tesaurul, că acum nu mai suntem parte integrantă din im­ periul ottoman, ca să ne mai impue turcul tarifele lui; suntem o ţară independentă, un stat de sine stătător, un regat. Inţelegeţi bine domnilor, nu e aşa? Că urmănd sistemul meu; pe de-o parte ar intra in ţară pe grău, sa­ cară, orz şi rapiţa ce trimitem in străinătate, ca la două, trei sute milioane 'de franci pe an, pe cănd pe de altă parte n'ar mai eşl acele doue sute cincizeci de milioane care se duc pe tot felul de secături ce ne trimite ..) i ti' 6"--TWe';: __ c�. O�"Stfqar'-c- msEztt j� >�; .... " -'._� -@,;=. [171] PR0DUCŢIUNEA DONSUMAŢIUNEA ŞI SCHIMBUL. �1 I I 1 I - vitale ale unui popor! Şi cum bărbaţi maturi care se zic oameni de stat, părinţi ai popo­ rului, foşti ministri, pun in mănile unor băeţi o armă aşa de puternică şi de periculoasă, precum este un ziar, prin care poate propaga eroarea şi strecura prejudeţe in spiritele a mii de inocenţi cititori, care aşteaptă in toate di­ mineţele de la organul partidului, să le spue ce trebue să cugete şi să facă in chestiunile zilei. Şi aceasta intr' o ţară unde nu este permis nimărui să prescrie măcar un grăunte de chinină, fără de a se espune a vede puş­ căria, dacă n'o fi studiat ştiinţa boalelor şi arta de-a le vindeca, intr'o ţară unde legea nu permite omului celui mai inveţat să zică măcar două cuvinte dinaintea unui judecător in susţinerea dreptăţilor unui amic, dacă n'a fi petrecut cel puţin zece ani in colegiu, in gimnasiu şi in liceu, şi alţi patru cinci ani intr'o facultate de drept, unde să fi dobândit titlul de doctor sau cel puţin de licenţiat in drept. Numai ziaristului să-i fie permis să tracteze păsurile şi suferinţele sociale, fără de a fi in stare să le cunoască măcar, şi fără de-a ave cea mai mică idee despre mijloacele de-a le uşura. Acestuia să-i fie permis a seri verzi şi uscate, a propaga eroarea şi a scurge venin in mii de suflete oneste, invăluind min­ ciuna in injurii şi calomnii, să-i fie permis să pue impunit pana sa la discreţinnea şi la ser­ viciul dind a unuia, cănd a altuia; a lăuda astăzi onorabilitatea şi patriotismul omului pe care l'a tratat eri de prevaricator, de concu­ slonar şi de trădător, a bat.jocorl pe bani, in coloanele ziarului său, l�ste destul astăzi ca un teni!r să aibă. fiere la inimă şi niţ,ică limbuţie de condeiu, ca să fie Căutat pe plată bună la eiarele de partid, 1'j11 cu deplină libertate de a Injura şi a calomnia. Cănd cavalerul condeinlui este vre-un străin apelpisit sau vre-un ovreiu franţuzit, plata şi răsplata- i este indoită. Dacă batjocoritul şi calomniatul ar indrăznt să reclame incontra nedrepte lor . atacuri şi a­ cuzări ce i se aduc, atunci să se aştepte a lauzi indoindu-se înjurăturile, şi dacă a avut norocul să aibă a face cu un folicular ceva mai blajin, i se respunde prostindu-l cu fel de fel de invărtiturî de condeiu, zicăndu-i-se că n'a ştiut să citească, că nu inţelege cele scrise pintre rânduri, şi că ziarului nici prin gănd nu i-a trecut a pune la indoeală probi­ tatea şi onorabilitatea reclamantului. O ase­ menea reparaţie trebue să fie considerată' ca un act de mare condescenndenţă, căci nimic n'ar pute să silească pe autorul injurăturilor de-ai acorda măcar arăta! Şi ce i s'ar pute face? Să-I tragă la judecată dinaintea juriului, dar .acolo poate fi sigur că ar intălnl zece avocaţi, care mai de care gata şi voioşi a-i trage fiecare căte-o gură şi mai şi,. decăt in­ jurăturile incontra cărora ar reclama, aceste toate in numele şi in onoarea libertăţii de con­ ştiinţă şi a liberei cugetări, fericit dacă pă­ rinţii repausaţi ai reclamantului nu ar sughiţ-a in mormintele lor. Nimeni şi nimic nu este cruţat, raportăndu-se cineva la Presa noastră, nici un om din cei eşiţi din rânduri nu me­ l'ită mai puţin decăt ocna după unele ziare, şi mai puţin decăt apoteosa după altele; titlul de critic, nu este decăt o mască) sub care se adăposteşte invidia şi gheşeftul. Se pune preţ pe laude şi pe injur�,turi, ţi se spune curat, in ochi, efi dacă nu plăteşti pentru a fi lăudat, ai să fii injurat pănă vei fi dărămat, Cu toate aceste #cf.JUl (j� legile ne ga:ran� [172] treb, unde are să ajungă Presa română, a­ cest paladium al garanţiilor şi al instituţiu­ nilor liberale, dacă deservenţii ei ar persista pe calea pe care au apucat. Unde are s'o conducă nişte servitori care se plătesc, nu după ştiinţa şi seriositatea investigaţiunilor şi a cu­ getărilor, ci după intensitatea invectivelor şi calomniilor ce sunt capabili să asverle asupra acelor care nu impartăşesc opiniunile şi pati­ mile patronilor 101' şi cănd se plătesc cum se plătea odinioară pumnalul bravilor, Presa ziaristică, dacă nu va depărta de la densa asemenea servitori, va fi redusă a nu mai fi decăt instrumentul paraponisiţilor şi refugiul şicarilor condeiului, şi impreună cu prestigiul va pierde acţiunea ce trebue să e ... sercite asupra moralităţii, va inceta de a mai fi apărătorul libertăţilor publice şi a intere­ selor ţării. Remediul reu lui nu-l poate găsi decăt in controlul mutual. Este ştiut că opiniunea se­ menilor, are mult mai mare acţiune asupra fiecărui membru, decăt asprimea legilor. Ziaristica noastră, preocupată, mai mult cu politica militantă, in care mai totdeauna per­ sonalităţile joacă rolul cel d'intăi, a avut şi timp puţin şi spaţiu restrins pentru studiul chestiunilor sociale care interesează şi leagă viitorul ţării. Asemenea chestiuni au fost tra­ tate mai totdeauna cu uşurinţă şi mai mult in treacăt. Dacă multe din problemele in faţa cărora ne-am găsit, s'au resolvat intr'un mod pripit şi nu totdeauna bine nimerit, causs a fJst că ele n'au fost bine studiate; toate lu .. minile ţerii n'au fost. chiemate şi consultate din vreme şi la indelete; de cele mai multe ori chiar corpurile legiuitoare au fost surprinse cănd mesajul, capului statului, �t venit să le ceară PRODUCŢIUNEA CONSUMAŢIUNEA ŞI SCHIMBUL. ]'i'2 tează viaţa, onoarea şi averea; dar ce garanţie a vieţii ar fi aceea, cănd asasinii s'ar primbla ziua in amiaza mare pe strade, cu cuţitele scoase la trecători, şi ce garanţie a averii ar fi aceea, cănd vagabonzii ar pute incasa liber şi impunit chiriile şi arenzile caselor şi mo­ şiilor proprietarilor! Ştiu că nu e lesne a scrie cu mez despre oameni şi despre lucruri, ştiu că pentru a- . ceasta trebue studiu lung şi cugetare sănă­ toasă, ştiu că e lesne de a scrie cum scriu şi că este anevoe a se pune in stare de a pute scrie cum trebue. Să nu se crează din căte am zis, că aş cere să se aducă. vre-o restricţiune căt de mică sau vre-o piedică libertăţii cugetării, dar cred că ar fi de dorit ca presa să găsească ea insaş corectivul şi incetarea scandalului la care asistăm. Aceasta nu prin legi de presă sau prin verdicte ale curţilor cu juraţi, dar chiar in libertatea de care se bucură şi de care trebue să se bucure. O instituţiune ca şi un individ, işi com­ promite posiţiunea şi consideraţiunea ŞI-ŞI pierde acţiunea morală, dacă nu se respectă pe sine. Ce acţiune şi ce putere ar ave ma­ gistratura, baroul, armata; dacă persoanele care le compun, nu ar inspira stimă şi res­ pect şi dacă intre dănsele nu ar exista con­ sideraţiunea aceea ce oamenii onorabili işi da­ torescunii altora, şi dăcă nu ar fi geloşi, unul pentru altul de reputaţiunea lor. Intre ziarişti, ori care ar fi opinlunile şi credinţele individuale, ar trebui să existe un spirit de corp, o solidaritate de credinţe şi de idei, in ceea ce priveşte onorabilitatea şi buna credinţă, să fie o corporaţiune de oameni 1'0sveetabili şi respectaţi 1 căci altfel, lnE} in- [173] PRODUCŢIUNEA CONSUMAŢIUNEA ŞI SCHIMBUl, - DON CARLOS. 173 o soluţiune unei chestiuni importante. Presa străină de multe ori a fost mai din vreme informată decăt ziaristica locală, despre cele ce erau să se propună, şi despre intenţiunile guvernului nostru; aceasta a făcut că Presa guvernamentală, in zelul şi devotamentul seu, nu găsea alta de făcut decăt de-a intona laude inţelepciunii şi prevederii oamenilor de la, pu­ tere; ear presa oposiţiunii, care caută in ori ce vot un mijloc de a resturna ministerul, să strige la inepţie, la incapacitate şi la trădare, incăt publicul n'a putut participa la resolvarea chestiunilor celor mari, decăt numai cu inima şi cu patriotismul fără de-a face şi. partea ra­ ţiunii. Dar aud pe cititor cărtind şi observăndu-mi di la inceput par'că promisesem să-i vorbesc de cu totul alte lucruri. Aşa este! dar ce să fac dacă aşa este na­ tura chestiunilor economice şi sociale; ele se leagă şi se incălcesc, aşa incăt nici una nu este străină alteia, intr' un mod absolut. Să revenim dar la obiectul cu care am in­ ceput! Infocatul ten el' văzăndu-mă uimit in admi­ rarea meal mă apostrofează zicăndu-mi: - Ved că taci domnule, nu zici nimic, par'că n'ai, aproba ideile mele. Eu sunt gata a le discuta şi a te convinge. "Mărturisesc domnule că eu nu impărtăşesc cu totul, felul d-voastră de-a vede lucrurile. - Va să zică nu eşti patrioti nu-ţi iubeşti ţara, nu ai voi s'o vezi fericită! "Sunt romăa şi ca orJ. Of) romăn doresc şi eu s'o ved prospera şi glorIOEI-să, dar nu cred că sistemul ce precaunisaţi �ţt fie drumul cel I mai nimerit ca s'o duc� 4cQla ţmq.e dorim cu toţii; ideile d .. voastre nu S\l�ţ ţtl� ştiinţii 1110" C"tlV, �J\t, liţli. XVI N�, G �' 2�\ . derne, departe de a fi economice, ele sunt anti-economice şi chiar anti-sociale. Sunt con­ trarii principiilor adoptate de mai toţi inve­ ţaţii care sau ocupat cu ştiinţa bogăţiei. - Atăt mai reu pentru denşii, eu ei plăng ! Cu aceste cuvinte, tenerul ziarist, se ridică răpede de la masă şi-şi ia pălăria zicănd : »Opt oare trecute! mă aşteaptă la Consiliu r (Va urma) L Gh. DON C,ARLOS infant de Spania tragedie de Schiller, trhd'usă de Iacob Negruzâ. Actul V. SCENA I. (O sală din palatul regelui. Ea este despărţită prin ostreţe de fer de un mare vestibul prin care sentinele merg incoace ş'incolo). Carlo«. Mat'chiZttl de Pasa; (Carlos şede la o masă, cu capul răzemat pe braţ, ca �i cum ar dormi. In fundul salei mai mulţi ofiţeri sunt Inchişi cu dănsul, Marchizul intră fără a fi băgat in samă de Cal'108, �i zice incet câte-va cuvinte ofiţerilor care se retrag indată, Se apropie 4e Car 10s �i.1 priveşte un moment in tăcere �i cu trisţeţă . .....,Insfirşit face o mişcare ce deşteaptă pe Carlos din ameţeala M. . Oarlos se scoală, vede pe Marchiz �i tre· sare spădet. Se uită la dănsul căt-va timp cu aer pierdut, apoi trece măna peste frunte, >:11 şi "ăp� ar vOl �ă.�i aa\jc(f aminte de ceva.) . M arohjzttl, Eu sunt. Cal'los. [174] 114 DON CARLOS. --=============�======================�======================================� Carlos (intinzăndu-i măna). Vii ăncă la mine, să mă vezi? Aceasta-ţi şede bine. JJfarchizul. Găndeam că poate să ai Nevoe de-un prieten. Carlos. Aşa? In adever ? Tu ai găndit aceasta? Mă bucur foarte mult. Oh! am ştiut prea bine că ăncă mă iubeşti. JJ;Iarch:izul. Dar am şi meritat să ai astă părere. Carlos. Nu e aşa? O dar, noi ne'nţelegem ăncă, Aşa imi place. Astă cruţare, bunătate Şed bine unor inimi atăt de nobile Cum e a ta ş'arnea, Să ne inchipuim Că din dorinţele ce-aş fi avut, e pna Nedreaptă. Pentru asta trebuea să-mi refusezi Şi tot ce este drept? Prea aspră poate fi Virtutea, dar nu crudă şi nici neomenoasă. Tu vei fi suferit prea mult. O dar, sunt sigur. Ştiu căt te-a fi durut inima ta cea bună Cănd pentru sacrificiu iţi pregăteai victima. Marchizul. Oarlos, ce vreai să spui? Carlos, Acum vei implini Tu singur ceea ce eu trebuea să fac, Dar nu am fost in stare. Vei da Spaniolilor Acele vremi de aur pe care de la mine Zadarnic le sperau. Deacum... eu sunt pierdut, Pierdut pentru vecie! Tu ai simţit aceasta. O! dragostea această grozavă, a stricat Prea timpuri a floare a geniului meu! Pentrumăreţele speranţe ce-ai avut Muriaem, Providenta �i\U poate intămplarsa Te�att apropiat de l'ege.�1,)iscop(jrind seeretu-ml l?uneai pe dănsu! măna, ţ�utef.d bunul său geniu Să fii deacum.!. De nu e sct1rmre pentru mine, � ppr.te pentru Spania, Aicţ ah 1 nu-l nimic De condemnat qecM nebuna tnea orbire ::pe�a nu fi qăgat saIQă ��ăl1! itstăzi că tţl e�tJ 1\.tl\t�de mă�eţ l)e cât tl� �l1biţor! Marchizul. Nu, eu nu prevăzusem aceasta, nu găndeam Că generositatea unui prieten poate Fi mai ingenioasă decăt a mea prudentă. Intreaga mea zidire se nărueşte, căci Uitam inima ta, Carlos. 0, dacă ţi-ar fi fost Posibil, cel puţin, pe densa s'O' fereşti De-această soartă crudă, in. veci ţi-aş fi păstrat Nespusă mulţămire. Au nu puteam să sufăr Eu singur? Trebuea sit fie şi ea jertfă? Dar să nu mai vorbim! Nu voiu să-ţi fac mustrări Ce-ţi pasă de regină? Iubeşti tu pe regină? Virtutea ta cea aspră ce are să s'ocupe Cu micele 'ngrijil'i ale iubirii mele? M� iart' am fost nedrept! Marchizul. Acuma eşti nedrept. Dar nu fiindcă-mi faci mustrările aceste. Dac'aş merita una; le-aş merita pe toate. Şi eu atunci n'aş sta astfel 'nainte a ta. (scoţănd portofoliul) Eată vre-o căte-va scrisori ce mi-ai fot dat Ca să-ţi păstrez. Ia-le I Oarlos (privind cu mirare cănd scrisorile, cănd pe marchlz). Cum? Marchi�ttZ . Ti le 'napoiez, Fiindcă 'n măna ta mai sigure vor f Acum decăt la mine. Oarlos. Ce-i asta? Regele I Nu le-a cetit şi nici macar nu lega văzut? Marchizul. Sct'isol'ile aoesfe? Oorlos: r.):''Il nu l-ai aretat Pe toate� March'izul. Ofl1e�H �ice că l-aş fi al'�tat yre una9 I I 1 ; [175] (DON C.ARLOS. 171 = Oarlo$. Contele de Lerme, Marchi�ul. El ţi �a spus? Acum. inţeleg totul. . Dar, tot! Cine putea Aceasta s'o prevaclă? Aşa. dar, Lerma?.. Nu, Acest bărbat in veci nu a ştiut să mintă. Celelalte scrisori sunt in măna regelui. Oarlos (il priveşte multă vreme cu o uimire adăncă). Atunci pentru ce mă aflu 'n "acest loc? Marchizul. Spre o mai bună pază cănd ţi-ar mai veni găndul Ca să-ţi incredinţezi din nou secretul teu Princesei Eboli. Carlos. Ah! Insfirşit acum Pricep! .. Acum se face lumină!" Mw'chizul (mergând spre uşă). Cine vine? SCENA II. Ducele de Alba. Cei. dinainte, Alba, (se apropie cu respect de prinţ, intorcănd spetele marchi­ zului in toată scena). Prinţ, sunteţi liber. Eu am fost trimis de rege Să ve vestesc. (Carlos priveşte cu mirare la marchiz. Toţi tac). Me simt ferice de a fi Intăiul care vine..; Carlos (se uită la amăndoi cu mare mirare. După o pausă • cătră duce). Văd că m'au arestat Ş'apoî mă lasă liber, fără să mi se spuie Macar din care causă? Alba. Prinţ, a fost o greşală, La care, pe căt ştiu, a indemnat pe rege Vre un înşelător. Carlos. Dar me găsesc aice In urma unui ordin regal? Alba. Dintr'o eroare A Maiestăţii Sale. CCWl08. Eu sunt, in adevar De-aceasta. prea măhnit, dar dacă-i o eroare A regelui, el trebui să vie in persoană, Greşala s'o indrepte. (Caută să cete as că in ochii marchizului şi arată dncelui inaltă măndrie). Se zice că eu sunt Al lui Don Filip fiu. Sunt aţintiţi spre mine Ai curiosităţii ş'ai calomniei ochi. .. Nu voiu să creadă lumea că eu aş datori Regalei indurări, aceea ce monarcul Din datorie numai va face; de altminteri Sunt gata să mă duc 'naintea judecăţii Cortejilor - nu ieu din măria voastră spada-mi l Alba. Nu este indoeală că Maiestatea Sa Va 'ndeplini voios o cerere-aşa dreaptă. Dacă-mi ingăduiţi să ve 'ntovărăşesc La densul I Carlos. Stau aice păn ce monarcul sau Madridul mă va scoate din astă inchisoare. Acest răspuns ei duceţi! (Alba se .depărtează, El se mai vede ăncă un moment in curte dănd ordine). SCENA III. Carlos. Marchizul de Posa. Carlos (după ce a eşit ducele cu mirare cătră marchiz). Ce-i asta? Tălmăceşte-mi, Credeam că eşti ministru? Marchizul, Cum vezi, am fost ministru (apropiindu-se de densul cu mare mişcare) O Carol! S'a produs Efectul aşteptat. Am isbutit. Mărire Celui Atotputernic care ne-a dat isbănda l Cm'los, Isbănda? Ce isbăndă? Eu nu te inţeleg. Marchizul (luăndu-l de mănă). Tu ai scăpat, Carlos, eşti . liber ... eu (se opreşte) [176] DON OARLOS, 1 a: Carlo8. Nu, nu, era mişcată! Păn atunce N'aveam nici o greşală. Dar in curend am fost Tradat de strălucirea cea nouă a acestei Favori neobicinuite. Şi faima deindată - Precum o presimţisem- străbate păn la tine. Eu insă, inşelat de-o falsă gingăşie, Orbit de-o vinovată trufie, am voit Să isprăvesc eli singur, făr ajutorul teu Astă sume aţă faptă şi amiciei tale Atunce am ascuns primejdioasa-mi taină. Ce imprudenţă! Mare a fost a mea greşală 1 Ştiu bine: Siguranta-mi era o nebunie! Me iart', o 'ntemeiam pe amicia ta Eternă, neschimbată! (Se opreşte, Carlos trece din nernişcarea sa intr'o vie agitaţie). Se 'ntămplă tocmai lucrul De care mă temusem. Să tremuri de primejdii Scornite ... vezi regina scaldată 'n al ei sănge; Un sgomot se lăţeşte in curtea spăimăntată L, Grăbirea cea fatală a contelui de Lerma­ Neinţeleasa mea tăcere-toate dau Navala impreună in sufietu-ţi uimit: Tu şovăeşti : mă crezi pierdut ..• Prea nobil insă Fiind, spre-a nu te 'ncrede in probitatea mea, Impodobeşti trădarea cu nume ele mărire, Admiţi c'aş pute fi necredincios, din causă Că necredinţa mea ar merita onoare. Atunce părăsit de unicu-ţi amic, Te-arunci in braţele princesoi Eboli.- N enorocitule i - in braţe de diavol! Căci ea te-a fost tradat (Carlos se scoală). Te ved fugend la densa. O presimţire neagră prin inima mea trece. Alerg! E prea tărziu! Tu eşti l'a ei picioare Mărturisirea-ţi sboară pe buze-nu mai este Scăpare pentru tine! Mai mult nu era Vreme ca să te mai justific. Tot ce puteam să fac a fost să me asigur De resbunarea lui şi astfel m'am făcut Duşmanul teu, să pot mai bine să te apăr. Tu nu m'asculţi? Carlos. Ascult, Urmează: MarchifJul. �Marchizul. Noi trebui ziua bună să ne luăm, Carlos. Nu te inspăimenta. O, fii bărbat! Ori ce Vei auzi, promite-mi, că nu-mi vei amări Această dispărţire prin o nemărginită Durere, ce nu-i demnă de sufletele mari. Carlos, ai să me pierzi pentru ani mulţi; nebunii Zic: pentru vecinicie. (Carlos işi retrage măna, priveşte drept la dănsul şi nu respunde) Marchizul. Eu ... Pentru'ntăia oară am dreptul să te string ( Duios la pieptul meu; căci astăzi acest drept L'am căştigat cu tot, cu tot ce am mai scump. O Carol, căt de dulce şi mare-i acest cias l Sunt mulţămit de mine. Carlos. Ce subită schimbare Se vede 'n faţa ta. Eu nu te-am mai veeut Aşa. Mai cu mândrie se 'nalţă pieptul teu, Şi mai strălucitoare e azi a ta privire Oewlos. Ei bine? Fă piept! Eu am avut Incredere in tine şi nu am evitat Cu tine de-a petrece această oară crudă Pe care oamenii, cu groază o numesc Oara cea de pe urmă. Ba, să-ţi mărturisesc? M'am bucurat găndind la densa. Să şedem, Simţesc că 's obosit. (Se apropie de Carlos care tot fără mişcare, se lasă a fi atras de dănsul maşinal). Ce ai? Tu nu respunzi?­ Am să fiu scurt. O zi după 'ntălnirea noastră Din urmă 'n monăstire, am fost chiemat de rege. Urmarea tu o ştii, o ştie tot Madridul. Dar una nu o ştii că taina ta-i fusese Tradată ; că scrisori găsite in caseta Reginei te-acusau, că. eu aflasem asta Din insăşi a sa gură şi confidentul lui Astfel eu devenisem. (Se opreste, aşteptând respul1sul lui Ca.rlos, dar acesta \ll'mează a tăce). Dar numai limba mea Caleâ a mea credinţă. Eu insumi am condus Complotul pregătit pentru peirea ta .. : In faţa faptelor ce'n contra ta vorbeau [177] w ;��-'� )'''-''�-A ; 1}� DON CAIU.OS. 1" Remăi Aiurezi Marchizul. Carlos. Nu mă ţine! Nu! Pentru Dumnezeu I In vreme ce mă 'ntărziiu aicea, el tocmeşte Pe ucigaşi �, Cel el ia de braţ �i se uită la Carlos (inaintează spre densul cu cea mai adăncă mişcare şi-l ia de rnănă). 0, nu! Nu va putea să nu se 'nduioşeze De-aşa mărinimie. Am să te duc la densul l Să mergem mănă'n mănă la densul. Am să-i zic: Părinte. Astă faptă amicul a făcut-o Pentru al seu amic. Şi el va fi mişcat. Me crede, tatăl-meu nu-i fără omenie. Dar, el va fi mişcat, el o să verse lacrimi Carlos (remăne mişcat şi uimit inaintea lui). Cerească providenţă! Marchizul. O! Scapă pentru Flandra, Chemarea ta e domnia. A mea a fost să-mi dau viaţa pentru tine, Marchizul. Carlos, ascultă, fost-am Şi eu aşa grăbit, aşa conştiincios In anii de copii, atunci cănd pentru mine A curs săngele teu? Marchizul. Cu-atât mai preţios e timpul. O! multe avem ăncă a ne mai spune Carlos. I Păn nu va porunci ... !' (Eal' vra să fugă, mal'obizul dănsul cu gravitate), Şi tu eşti prl.îpădit cu mine impreună I Această 'nşelăciune cumplită tatăl-meu In veci nu ţi-a ierta-o l Nu, niciodinîoară! Marchizul. Această 'nşelăciune l Tu eşti distras. Găndeşte I Cine-i va spune lui c'a fost înşelăciune? Carlos (uităndu-se ţintă la dănsul). Intrebi, cine-i va spune? Eu insumi (vra să easă) Marchizttl. Se dau Monarcului in mănă, Cum se vede Taxis s'a şi 'mplinit a sa indatorire. Carlos. O, Doamne! Sunt pierdut! Mal'chizul. Tu? De ce tu? Carlos. Vai ţie I Te 'nşeli.Era, de sigur mişcată, ]}fcwchizul. Atunci noapte Se face '11 mintea mea. Nimic ... nici o scăpare Şi nici un ajutor, nimic ... in tot cuprinsul Naturei ... Desperarea in Furie, in fiară Me schimba, eu ridic spre sinu-i femeesc Pumnarul ... Dar deodată străbate'n al meu suflet ° rază de lumină. "De-aş insela pe rege", De-ş isbutl s'aret că eu sunt vinovatul! Probabil fie-aceasta, sau nu. Deajuns ei este Căci Filip totdeauna probabil crede reul, Să 'ncerc aceasta I Poate un trăsnet ce-l loveşte Atăt de neaşteptat va turbura tiranul, Şi·- ce voesc eu alta? -_.- păn şi -a lua de samă, Carlos câştigă vremea să fugă in Brabant, Carlos. Şi tu ai fi făcut aceasta? Marchi%t�l. Scriu- atunce Lui Guilelm de Orania că de regina eu Aş fi inamorat, că din pricina unui Prepus ce te apasă pe tine cu nedreptul Am isbutit să scap de-ai regelui priviri, Că regele mi-a dat mijloace să m'apropiiu Ori cănd voiu de regină. Adaug că mi-e frică De-a nu fi dat pe faţă; că tu, înştiinţat De-această pasiune, ai alergat să spui Princesei Eboli să meargă la regină S'o inştiinţeze ; Că eu te-am arestat Acolo şi vezend că totul e pierdut Mi-am pus in gănd in Flandra să fug ... Scrisoarea asta Carlos (curmăndu-l spăriet). Doar n'ai incredinţat-o la poştă. Ştii că toate Scrisorile trimese in Flandra şi Brabant ... z [178] nON OA1'tLOS. ,J J 1 Carlos. Natura? Eu nu o mai cunosc! Omorul e acuma parola. Sunt sdrobite A omenirii lanţuri. Tu singur le-ai sfărmat In sfaturile tale. Eu să respect aceea Ce tu ai profanat? Priviţi, priviţi aice! 0, nu s'a comis ănch pe lume pănh asthzi Nici un omor! Nu este un Dumnezeu? lot regii Aşa să-şi bath joc in universul lui? Intreb: nu-i Dumnel!eu? De cănd sunt mume'n lume Ce nasc copii, - un om, un singur a murit In chip aşa nedrept! Ştii tu ce ai făcut? Ştii tu'? O! El nu ştie că a răpit din lume O viaţ{t mult mai mare, rnainobilh, mai s.cumph DElcăt este el insuş cu 'nţreg seculul seu. Begele. Indrepti sabia ta spre mine? Toţi Granzii (scoţeud săbiile). Regicidiu! Carlos, Puneţi armele'n teacă. Ce vreţi? Găndiţi voi oare Că aş fi in deliriu ? Nu, nu sunt in deliriu I De-aş fi, reu aţi făcut că mi-aţi adus aminte Că de-această spadă aternă viaţa lui. Ve rog, staţi mai departe: naturi cum e a mea Cer să fie cruţate. Staţi mai de-oparte, - Treaba' Ce am cu acest rege nimic nu are-a face Cu jurămentul vostru pe care ca vasali 1 l'aţi făcut, - Vedeţi? Cum degetele sale De sănge sunt umplute? Priviţi-l bine 'n faţă Şi ve uitaţi ş'aicea, Aceasta a făcut-o EI, omul mult ghibaciu ! Regele, (cătră granzii care, îngrijiţi, se grămădesc impl'ejurul seu). Uetrageţi-ve toti! De ce ve 'nfioraţi; nu suntem noi, phl'inte .; Şi fiu? Voesc sh vecI păIl la ce faptă neagră Natura-l va .... Regele (I.ntol'celldu-se ra,pede sit casă). Urmaţi pe-al vostru rege. Cat'los. Sir, unde mergi? Nu ai să eşi din acest locI (:E;! ţine CII putere. O mănă intălneşte spada pe care re­ gele au adus-o. O ia şi o scoate din teacă) Mi se pare 1'19 Spre mine (cade jOB). Carlos (cade cu UI1 ţipet de durere lăngă dănsul la pflmellt}. O! Cerească milostivire I Marchizul. \ Este Grăbit. .. monarcul. .. Eu speram ... mai multă vreme ... Găndeşts la scăpare, auzi tu?.. la scăpare .. , Regina-i prevestită ele toate ... nu mai pot ... . (Carlos remăns fără mişcare lăngă cadavrul marchizului. După cătă-va vreme intră regele intovărăşr de mai mulţi granzi şi dă inapoi lovit de-acest aspect. Pausă generală şi adâncă. Granzii se aşază in cerc irnprejurul regelui şi a prinţului şi privesc schimbănd cănd la rege cănd la Carlos, Acesta nu dă semne de viaţă. Uege le el priveşi« mut şi gănditor.) Fierbhlt,i ş'o să ne iel'tejpe tine şi pe mine (Se trage o armă de foc prin ostreţe, Carlos tresare) Spre cine se îndreaptă aceasta? Marchizul. SCENA IV. Regele. Carlos, Duc'ii de Alba, Peria şi )J.[edina Sidon'ia. Prinţul de parma. Contele dc Lerma, Domingo şi mai mulţi granzi. Regele. Infante, rugămintea ţi-a fost indeplinită. Vin insumi să-ţi vestesc cu toţi cei mari ai ţerei Că eşti in libertate. (Carlos ridică ochii şi priveşte in jurul seu ca şi cănd s'ar deştepta dintr'un vis. Ochii sei se aţintesc cănd asupra re­ gelui cănd asupra mortului. EI nu respunde). Primeşte spada ta Aice s'a lucrat cu prea multă pripire. (S'apropie de densul, ei intllJde măna şi-i ajută să se ridice). Nu-i fiul meu' la locul ce i se cade. Vino La tatăl teu in braţe! Carlos (@e Iasă fără cunoştinţă a fi ridicat in braţele regelui, dar de�teptăndu-se deodată, se opreşte şi-�i aţinteşte ochii a­ stipra lui). Tu miroşi a omor! Eu nu te 'mbră,ţoşez1 (El respinge. Granzii sunt mişcaţi). Nu, nu ve spăimentaţ.i! Ce lucru monstruos Fhcut-am? Am atins pe Unsul Domnului? Nu ve 'ngrijiţi; nu 'ndrept asupra-i măna mea! Voi nu vedeţi stigmatul ce este pe-a lui frunte Chiar' Domnul l'a'nsemnat! :-t7=J� ':. _ , ;1 '""'=7'·�1- T [179] -�+,;\"" �E DON CARL03. 179 ==--=-=0= Toţi itz Regele. Dacă m'am prea grăbit ţi se cuvine oare Să, cei tu, pentru care eu fapta am făcut-o Să dau samă de densa? . Carlos. Cum? Este cu putinţă! Voi ăncă n'aţi găcit in ce raport a stat Cu mine acest mort? Spuneţi-i, ajutaţi Adăncii lui pătrunderi enigma s'o dislege. Mi-a fost prieten mortul. Şi vreţi să ştiţ.i şi causa Din care a murit? S'au aruncat in moarte Pentru al seu prieten! Regele. O! Presimţire a mea Gat'los. 0, umbră! cer iertare de-ţi profanez secretul Naintea unor fiinţe de feliul seu. Vreu insă Ca El, - ce se credea cunoscător de oameni Să geamă de ruşine, că mintea unui tăner A inşelat betrăna intelepciune-a lui. Dar Sir, noi am fost fraţi Fraţi printr'un lanţ mai nobil Decăt acel pe care natura-l făureşte, Frumoasa lui viaţă a fost numai iubire. Iiubire pentru mine a fost frumoasa-i moarte! :Ri.'a al meu, cănd tu sperai c'ai dobăndit Inalta-t stimă, cănd uşoara-i eloquenţă, Glumea cu mintea ta gigantică şi măndră, Găndeai că-I stăpăneşti ş'ai fost unealta numai A planurilor sale sublime. Dacă sunt Prisonier, e fapta prevezătoarei sale Prietenii. Cu scopul de-a me scăpa pe mine A scris acel răvaş contelui de Orania. ° Doamne! Asta fu intăia sa minciună I Cu scop de-a me scăpa, el s'aruncâ in moarte Şi o primi. Favoarea i-ai oferit-o ttt- El moare pentru mine. Vroeai ca să-i impui Iubire, amlcie. I-ai dat sceptrul C(HI. fost O jucărie in mănaA. El de la sine-l ElvetIa Şi mO/tre pentl'u mine 1 (Regele sţă nemhciit, CI1 ochii plecaţi la pămllnt. granzii se uită la ţlensul cu fiori şi ingrijire). Cum? Este cu p,utinţă De-a crede o minciună atât de grosolană Oj ce .vut�i� �ţln)ă tţebuea Să fi ttvttt De tine ca să 'ntindă o cursă-atât de simplă. Ai indrăznit să cauţi prietenia lui Şi nu ai fost in stare să te împotriveşti La o ispit' aşa de mică. O, aceasta Nu a fost pentru tine! El n'a fost omul tău! El a ştiut-o bine atunci cănd te-a respins Cusceptre şi coroane. In mâna-ţi de metal Trebuea să se sfărăme o lir' aşa gingaşă. Tot ce-ai putut să faci a fost a-1 omori! Alba. (care n'a pierdut pe rege din vedere un singur moment şi a observat cu o ingrijire visibilă toate mişcările feţei sale, se apropie cu sfială). Curmaţi tăcerea asta de moarte j imprejur Uitaţi"ve l Vorbiţi' cu noi, Sit Oarloe •. Nu i-a! ,fost Indiferent. Privea cu interes la tine De multă vreme. Poate te-ar fi făcut ferice 1 Atăta de bogată era inima lui, Ca să te mulţămească chiar cu prisosul ei. Din minte-ai o scăntee te-al' fi făcut un zeu. Tu insuţi te-ai prădat. Ce-ai da să 'nlocueşti Un suflet ca acesta? (Tăcere adăncă. Mai mulţi granzi işi intorc faţa sau şi-o acoper cu mantalele lor). i 'O voi, care v'aţi strins Aici in jurul nostru şi care staţi petrunşi De groază şi uimire. 0, nu mă osîndiţi Că îndrăznesc deşi sunt tener, a vorbi Astfel cu-al meu părinte şi cu-al meu rege. Eată Priviţi-l ; pentru mine el a murit 1 Sunt lacrimi In ochii voştri? Curge in trupul vostru sănge Şi nu clocotitoare aramă? O priviţi! Aici la acest mort, şi nu me osindiţi l (Se adresează cătră rege cu mai multă moderaţie şi linişte). Aştepţi poate sfîrşitul ce va ave această Istorie cumplită? � Primeşte a mea spadă! Eşti eal' regele meu. Socoţi poate că tremur De fesbunarea ta? Omoară�me l)e mine Precum ai omorit pe·acest pte�t nobil suflet. Eu, ştiu că merit moartea. Dar ce9xul mai este viala? Me lepM azi de toate ce m'aşteptau pe lume 1 . Pintre străini îţi cotă un fiu pe viitor: Aici zac ingropate a mele 'mperăţii! (El cade lângă trupul lui Posa �i nu lllai la nie! o pl\rta 11\ l'Mtul aţeM!. Iti depărtare se nnqp Ull !fim.'m�lţ �e glMU1't [180] 180 nON CARLOS. şi sgomotul unei mulţimi. Imprejurul regelui domneşte tăcere adăncă. Ochii sili se primblă in cerc asupra tuturora, dar nu intălneşte privirea nimărui.) Regele. Ei bine? Nu-mi respunde nimeni? Plecaţi in jos Sunt ochii tutuora? Ascundeţi faţa voastră? Sentenţa-mi e rostită. După tăcerea voastră Eu inţeleg, Ai mei supuşi m'au judecat 1 (Aceeaşi tăcere. Sgomotul se apropie şi se măreşte. Granzii incep a şopon intre dănşii, Işi fac semne unii altora. Insflrşit contele de Lerma se adresează incet cătră ducele de Alba.) Regele. Acolo! Puneţi-ve 'n genunchi 1 Plecaţi-ve 'nainte a acestui rege tăner Ş'infloritor. Eu sunt un biet moşneag căzut. Alba. Spaniolilor, acolo ajuns-am! ... (Toţi se grămădesc irnprcjurul regelui şi ingenunchiază cu săbiile scoase. Carlos rernăne singur lăngă cadavru părăsit de toţi). Regele. Lerma. Toţi grantii (in mare mişcare). Scăpaţi, scăpaţi pe rege 1 o Doamne! Ajutor I SCENA VI. Oarlos (remăne singur lăngă trupul lui Posa. După căteva momente apare Ludovic Mercado, se uită cu sfială im­ prejur şi stă cătăva vreme in tăcere in dărătul prinţului, care nu-l vede.) Cm'Zos. Nil'pica pu�rni m�ti estQ A leşinat. ... Feria. Ce groznică 'ntămplare 1 Lerma. Imbrăcaţi-I Cu mantia regală! Călcaţi-mă 'n picioare Şi peste trupul meu pe densul ridicaţi-l l (Cade leşinat in braţele lui Alba ş'a lui Lerma). Lerma. Alba (lasă pe rege in braţele lui Lerma şi lui Feria). Puneţi-l in pat. Eu păn atunce Fac pace in Madrid, (Ese. Alţii scot pe rege afară intovărăşit de toţi granzii) . Mercad«. De Malestatea Sa regina sunt trimes ... (Carlosse uită intr'o parte şi nu respunde) Eu mă numesc Mercado... al Maiestăţii Sale Medic ... eată aduc ş'un semn de 'ncredinţare, (Arată un inel prinţului dar acosta urmează li tăce), Doreşte mult regina chiar azi să Ve vorbească Trebi foart.e însemnate •..• Aud Aceasta-l resculare 1 Alba (incet). Aşa mă tem Lerma. Viind. Alba (cătră rege care stă liniştit şi nemişcat). Fugiţi, Sir, e pericul, Nu ştim cine 'narmează Mulţimea. Regele (deşteptăndu-se din ameţeala sa ridică fruntea ŞllJă. �eşte cu maiestate in mijlocul lor.) Tronul meu stă ăncâ in picioare? Sunt tmcă regele acestei ţeri 't - Nu sunt, Aceşti mişei plâng tOţ,i mişcaţi de un copil. Semnalul se aşteaptă ca sf\ m� ţl�r4sep,�că, :Rabelii 11+13 tmqeaztt. SCENA V, Un ofiţer din Gardă. Cei dinainte. Ofiţerul (in grabă). E resvrătire! Unde e regele? (Străbate prin mulţime şi ajunge la rege). Madridu 'ntreg in arme. Poporul şi soldaţii . In furie 'ncunjoară cu miile palatul. Se respăndeşte vestea că Don Carlos ar fi Inchis; că in pericul ar fi viaţa lui. Ei vor să-I vadă viu, sau va fi tot Madridul Al flacărilor pradă. .Alba. �il', c� �peh�Pllin;) . . Mercado, E o ins[trcinal'{l ee i�a lăsat marchizul de l)osl\ [181] DON CARIJOS. �."",",="�·:$"··''''�'�··-·--�·S''Y''''·''::::''·:;-'''�·-=�·�' '=-�=,,-.=- =====�====='===========-rr=.-=�""'rr==r===.==== Carlos (ridicăndu-se iute). Ce? Indată! (vra să easă). SCENA VII. Carlos. Contele ele Lerma. 181 Mercado. Acuma nu, Alteţă. Trebuie să vie noaptea. Intrările 's păzite şi sentinelele In numer indoit. Nu este cu putinţă S'ajuungi in astă parte a Curţilor regale Fără de-a fi vezut, S'ar pierde totul Oarlos. Insă ..• 1Ylel'cado. :M[ti e un singur mijloc de incercat. Regina Şi l'a inchipuit. Ea vi-I propune, insă El este indrăzneţ, ciudat, aventuros l Oa1'l08. Oe mijloc? Me1'caclo, Voi cunoaşteţi că după o legendă, Ades in miez de noapte prin boltele adănci A Curţii, se arată umbra lui Carol Quint In haine de călugăr. Poporul crede-această Poveste; gard ele ocupă totdeauna Cu frică acest post. De sunteţi hotărit Să ve 'mbrăcaţi in hainele aceste, veţi pute Uşor şi fără grijă să treceţi pintre garde Păn la apartamentul reginei ş'a-l deschide Cu-această cheie. Chipul cel sfănt ve va păsl De ori ce atac. Dar hotărirea prinţ Voi trebui s'o luaţi chiar in acest moment. Imbrăcămintea, masca pe toate le 'ţi găsi In cabinetul vostru. Eu trebui să alerg La Maiestatea Sa să�i dau respuns Oarlo$, Oe 9!tră? Oţ:ţrlN� Pll-te �i s�llne�i să llllaşt§�te! (Mercado ese). pet;'ţ. ��ţi all' �VI 1'ţp. ţi c. �4 . -Lerma. Fugiţi! E furios Monarcul contra voastră! S'a pus la cale-un plan Incontra libertăţii, de nu cumva incontra Vieţii voastre chiar. Nu mă 'ntrebaţi mai mult. M'am furişat aice sâ ve înştiinţez, Fugiţi fără zăbavă! Carlos, Eu sunt in măn ele Inaltei providenta. Lerma. Precăt mi-a dat regina Să inţeleg, Voi trebui să părăsiţi Madridul Chiar azi, şi in Bruxella s1't ve adăpostiţi, Nu 'ntărziaţi: răscoala ve inlesneşte fuga, Ou acest scop regina au aţîţat-o. Ast(u�ţ Nu vor mai cuteza să Întrebuinţeze Incontra-vă puterea, Stau caii pregătiţi. In monăstire, eată şi arme dac'aţi fi Silit." (el dă un pumnar! şi pistoale), ! Ca1'los. V� mulţămesc, i conte de Lerma, Lerma, Oeea Ce azi vi s'a'ntămplat m'a'nduioşat păn' in Adăncul inimei, Nu-i alt amic pe lume . Care-ar iubi aşa! Ve plăng toţi patrioţii. Mai mult nu ve pot spune. OMZOS. Acel ce doarme-idee A zis, vorbind de voi, c'aveţi un suflet nobil. Lerma, Prinţ, ănc' odată: Mergeţi cu hine! Vremi mai bune Venl-vor, dar atunce eu l1U am să mai fiu, Primiţi omajul meu deacum] (pleacă nn ge!lunchl) (jar/os (hlduioşat, vrănd săd oprească). :,Nu astfel, contE) Nu astfel, sunt mişcat, n'aş vra să p1i �(l !llOfli§ purajul ce�rnţ l'ep1ăn�.! 1 ..................................... ----------- [182] 182 ===========�===== DON CARLOS. Lerma (ei sărută măna cu simţire). Al fiilor mei, rege! Copiii mei pute-vor să moară pentru voi! Eu nu pot. V'amintiţi de mine 'n fiii mei. Intoarceti-vă 'n pace in Spania 'napoi. Pe tronul lui Don Filip fiţi omenos, voi ştiţi Ce este suferinţa. Nu faceţi vre-o 'ncercare De luptă şi de sănge incontra tatălui! Nimic unde e sănge, Filip al doile Sili pe bunul vostru ca să se dee jos De pe-al seu tron şi astăzi el Filip tremură, De insuş fiul seu! Găndiţi la asta, prinţ. Şi Domnul să v'ajute l (Se depărtează răpede. Carlos vra să easă pe alt!t cale, dar se intoarce indată şi se pleacă inaintea cadavului mar­ chizului pe care el stringe ănc' odată in braţe. Apoi ese răpede). SCENA YIII. Un salon in apartamentul rf g'()hti. DuceZe de Alba şi Duee:« de J?eritt intră in convorbire. Alba. Oraşu-l liniştit. Cum aţi lăsat pe rege '( Feria. In stare 'nfricoşată Ori ce s'ar intămpla a zis că nu voeşte Pe nimeni să primească. De cănd a fost trădat De Posa, firea lui întreagă s'a schimbat, Noi nu-l mai recunoaştem. Alba. Trebui să-I ved. Nu pot Să-I cruţ de astă dată. O foarte însemnată Discoperire care acuma s'a făcut ...• Feria. Eal' o discoperire? Alba. Venise un călugăr pe-ascuns in locuinţa Infantului să afle cu o curiositate Suspectă, despre moartea marchizului. El lnsă De gardă este prins şi intrebat indată. A morţii groază stoarce din el mărturisirea Că are-asupra lui hărtii foarte 'nsemnate Pe care-i poruncise marchizul .sii le dea In măna prinţului, de nu va mai veni Păn' la apus de soare Feria. Ei bine? Alba. Din hărtii Se vede că infantu� azi după miezul nopţii Trebuea să părăsească Madridul. Peria. Cum? Alba. CiI in Cadia e o corabie gătită de plecare, Să-I ducă la Flessinga : că Ţările de Jos Pe dănsul el aşteaptă ca să sdrobească lanţul Ispaniei Ce feliu? Oe-i asta? Alba. Mai sunt alte Scrisori care vestesc că Soliman a şi Trimis o Hot' a sa din Rhodossă atace Pe regele de Spania in Mediterana Dup' un tratat făcut. Feria. E cu neputinţă? Alba. Aste Scrisori imi tălmăcesc călătoriile Pe care cavalerul făcuse de curend In Europa 'ntreagă, Voea să 'narmeze Mai toate statele din Nord ca să eăştige Neaternarea Flandrei. Astfel de om a. fost 1 Alba. Maţ e alăturat L'aeeste acte un plan, lucrat cu amănuntul, A'ntregului resboiu ce trebuea pe veci Să dispărţească Flandra de monarchia Spaniei. Nimic nu e uitat. Puterea, apărarea . Sunt bine cumpănlte, sunt insemnata toate [183] DON CARLOS. 193 ti Mijloacele din ţară, maximele anume Ce trebuesc păzite şi alianţele Ce sunt de iucheet, E U11 proiect demonie Dar e inchipuit de-un geniu strălucit, Feria. Ce trădător făţarnic şi nepetruns l Alba. Mai este Un act ce pomeneşte o tainică 'ntălnire Pe care trebui prinţul s'o aibă cu regina In sara pentru care e hotărită fuga. Peria. Cum? Prin urmare astăzi? Alba. Aşa, la miezul nopţii. Am dat de pe acum porunci trebuitoare. Vedeţi lucru-i urgent. Nu este de pierdut Nici un moment. Deschideţi, trebui să merg la rege. Peria. Intrarea e oprită. Alba. Atunci deschid eu singur, Primejdia cea mare imi va justifica Această indrăzneală, (Cum vra să se apropie de uşă, aceasta se deschide şi regele ese). Peria. A! Eată-l in persoană! SCENA IX. Regele. Cei dinainte. (Toţi granzii spărieţi Ia aspectul regelui se dau in lături lăsăndu-l cu respect să treacă prin mijlocul lor. El pare, deşi deştept, ca intr'un vis de somnambul. Trăsăturile şi imbrăcămintca sa arată ăncă nerăndueala in care l'a aruncat lesinul. El înaintează incet cătră granzii adunaţi, ţinteşte ochii dearăndul asupra fiecăruia, fără a cunoaşte pe nici unul. Insfirşit se opreşte pe gănduri, cu ochii plecaţi Ia pă­ ment pănă ce agitaţia sa sbucneşte in cuvinte.) Regele. Dă-mi mortul inapoi. Eu trebue să-I am. Domingo (cătră Alba). Vorbiţi-i duce, voi. .Regele. El m'a dispreţuit. Şi ti murit. Eu voiu să-I am. El trebue Să aibă o mai bună părere despre mine. Alba (apropiindu-ae cu sfiala). Sir ... Regele. Cine-a vorbit? (Se uită lung la cercul granzilor) Uitat-aţi Cine sunt? De ce nu 'ngenunchiaţi nainte-mi? Voiu să văd Supunere. Vor toţi ca să me umilească Fiindcă unul singur mi-a arătat dispreţ? Alba. Să nu mai fie vorba de densul, Maiestate, Un mai primejdios duşman s'au arătat In chiar inima ţerii. Peria. Infantul, Don Carlos ... Regele. Amicul seu primi să moară pentru densul. Cu mine un regat el Iar fi impărţit.- Căt mă privea de sus! Chiar pe un tron nu ai Aşa privire măndră. : El cunoştea valoarea Isbănzei ce făcuse. - Durerea-i areta Aceea ce-a pierdut. O! Astfel nu se plănge De o nenorocire ce-i numai trecătoare] Eu India aş da-o să fac să mai trăească! O căt de ticăloasă-i atotputerea noastră Ce nu este in stare să plece braţul ei Măcar intr'un morment, ca să indrepte-o mică Pripire intămplată cu viaţa unui om! Nu mai invie morţii! Cine mi-ar pute zice Că eu sunt fericit? Acel ce-i in morment Nu vru să me stimeze. Ce-mi pasă de cei vii? Un geniu, un om liber veni in acest veac, Dar m'a dispreţuit pe mine ş'a murit. Alba. Atunci trăim zadarnic! Spaniolilor, cu totii Să coborim in groapă. In sinul morţii chiar Ne fură acest om a regelui iubire! Regele (se aşază jos cu capul sprijinit pe braţ), 0, dac' ar fi murit astfel pentru mine 1 [184] DON CARI.OS. '1 Mult l'am iubit, prea mult! Mai mult decăt pe-un fiu. Cu densul alte zori mai măndre-mi resăreau, O! multe-i pregăteam. A fost intăiul meu Amor. Europa 'ntreagă 111e poate blăstema, Dar el recunoştinţa imi dotarea ... Dominl]o. Ce farmec l., Regele. Şi cui a făcut el această jertfă? Unui Copil, fiului meu? Nu cred. Nu, niciodată. Pentr'un copil nu moare un Pasa. E prea mică A amiciei flamă pentru-a umple un suflet Ca a lui Posa 1 Pentru intreaga omenire Bătea inima lui. Iubirea-i s 'intindea Asupra 'ntregei lumi, ş'asupra tuturor Acelor generaţii ce-odată 01' să vie. Şi ca să mulţămească aceast' a' lui iubire Găseşte-un tron şi trece alăturea cu densul! O· astfel de trădare a omenirii; Posa Şi-ar fi iertat-o? Nu! Eu el cunosc mai bine. El n'a jertfit pe Filip lui Carol, ci pe unul Ce-acuma e betrăn, jertfi unui mai tener ; Şi ucenic al' seu. Părintele era L'al soarelui apus şi nu mai promitea O zi destul de .lungă pentru lucrarea care Era acum să 'nceapă, Aceasta o păstra Pentru al fiului luceafăr ce curend A vea ca să răsară, O! Ved prea lămurit. Mi se aşteaptă moartea! Alba. Scrisorile aceste Vor confirma mai bine această 'ncredinţare, Regele. Dar el s'a inşelat l Trăesc, dar, trăesc ăncă Iţi mulţămesc, natură! In nervii mei simţesc Puterea tinereţei! Voiu ca să-I ridă lumea! Virtutea lui s'apară in nălucirea goală A unui visător, şi el să fi murit Ca un nebun! Căderea-i sdrobeasc 'al seu prieten Şi veacul seu. Să ved ce-or face fără mine. Al meu e universul pentru o' sară ăncă, Voiu să mă folosesc: de-această sară, voiu In zece generaţii să nu mai incolţească Nici o sămănţă nouă pe-acest păment uscat. El m'a jertfit pe mine idolului ce-avea, Ideei omenirii; vreu deci ca omenirea Aceasta să-mi plătească. - Şi am să 'ncep cu-acela Ce-a fost păpuşa lui. (eăn-ă ducele de Alba) Ce-ai zis despre infant? Mai spune-mi ănc' odată, ce este scris in aste Hârtii? .. Alba. Scrisorile aceste, Sir, cuprind Voinţa de pe urmă a cavalerului De Posa cătră prinţ. Regele. (citeşte scrisorile in vreme ce ochii tutrora sunt aţintiţi a­ supra lui. După ce a citit o vreme, le pune deoparte �i se primblă in tăcere prin casă). Să cheme cineva pe Cardinalul, mare Inchizitor. :11:1 rog să-mi dăruească un cias. . (Unul din granzi ese. Regele ia din nou hărtiile, urmează a citi, apoi le pune eal' de-oparte.) Deci chiar in astă noapte? 'l'axis. La două oare caiii Trebueau să stee gata la poarta monăstirii. Alba. Trimişi de-ai mei vezure cărăndu-se obiecte De drum, spre monăstire, avend steama regală. Feria. Şi sume insemnate de bani s'ar fi versat In numele reginei, la nişte zarafi mauri, Cu scop de-a fi trimise de dănşii la Bruxella. Regele. Unde-aţi lăsat infantul? Alba. Remase lăngă trupul Marchizului. Regele. E ăncă lumină la regina? Alba. E totul in tăcere. Azi mai de timpuriu S'a dispărţit de doamne. Ducesa de Arcos Care-a eşit la urmă, a părăsit regina Dormind cu somn adănc. (Un ofiţer din gardă intră, chiamă de-oparte pe ducele de Feria şi-i vorbeşte incet. Acesta se intoarce cu mirare [185] spre ducele de Albtt. Mai mulţ] alţii se grupează apoi �i se l·idicli un fel do murmur.) Peria. l'axis. n01�tingo (impreî.m�,). Ciudat! Regele. Păndarii l'au iăsât respectuos să treacă Prin chiâr mijlocul 101' Regele. Ş'a dispărut fan tom It 111 camera reginei ? Ce este? Feria. Sir lOveste care-aproape Reginei. Ofiţerul. In antecameră (toţ! tac). Nu este de crezut. .. Dominqo. Doi Sviţeri care-acuma vin de la postul lor Spun ... insă e de ris să se mai repeteze, Regele. Ei bine? Alba .. Că 'n aripa cea stingă din palat Le s'ar 'fi arătat umbra 'mperatului Şi că ar fi trecut cu pasul hotărit Şi falnic lăngă denşii. Aşa incredinţează Şi celelalte garde ce sunt împrăştiate Pe tot pavilionul zicănd că arătarea, S'ar fi pierdut in partea saloanelor reginei. , Regele. Şi care este chipul in care-au apărut? Ofiţend, Cu tot aceeaşi rasă de chieronimit Pe care la Ban Just in urmă a purtat-o. Regele. In haină de călugăr? Deci gardele in viaţă L'au cunoscut, căci altfel ele unde puteau şti Că este impăratul? Ofiţerul. Că el e impăratul Le dovedea din sceptrul pe care-I avea'n mănă Dominqo. De-am crede o legendă el sub această formă S'ar fi vezut mai des. Regele. Şi nu-i- a vorbit nimeni? Ofiţerul. Nimeni n'a indrăznit, Spuindu-şi rugăciunea Regele. Voi ce spuneţi? Albă. Sir, noi tăcem. Reqelf! (după o mică cugetare cătră ofiţeri.) Daţi ordin Să se 'narmeze garda şi să păzească toate Eşirile acestei aripe din palat. Am gănd ca să vorbesc o vorbă cu strigoiul. (Ofiţerul ese, Un paj intră). Pajul. Sir, Mare-Inchizitorul! llegele. i Lăsati-ne l ! ' .. (CardinalnJ Mare-inchizitor, betrăn de nouăzeci de ani �l orb, intră, răzemăndu-se pe nn toiag şi condus de doi Do­ minicani, Cănd trece prin mijlocul granzilor, aceştia pleacă un 'genunchiu şi ating poala hainei Sale. El ei binecuvăn­ tează. Toţi se depărtează.) SCENA X. Regele. Mare-inchizitorul. (tăcere lungă). Mare-inchieitorul. Me aflu Naintea regelui? Regele. Dar. Mare-inchizitorul. Nu me aşteptam Că me vei mai chiema. Regele. Eu repetez o scenă Din vremile trecute. Infantul Filip cere Ca să-I povăţuească inveţătorul seu ... [186] E fără pildă 'n lume ... Rc,qelc. O 'nşelăciune care ]Jlare-ineh:izitorttl. Eu ştiu de ani, aceea ce voi ştiţi Abie din astă sară. lILare-1:ncJiiziforţtl. Ăcecaş] intrebare Eu o intorc. De ce Voi nu m'ati intrebat I Atunce cănd v'a\;! dat pe măria lui.·� Ştiaţi Cu cine-a veţi a face. O singură pri vire Voi aţi discoperit că este 1111 eretic. Ce V'11 'ndenmat această victimă s'o răpiţi De la oficiul sfănt ? Ve bateţi joc de noi? Cănd regii se 'njosesc de-a fi tăinuitori, Cănd ei s 'ascund de noi şi se 'nţeleg eu cei Mai mari duşmeni ai noştri, atunci noi ce ne facem? Dacă ertaţi pe unul, cu ce drept aţi jertfi Atăte mii şi sute? Regele. Şi el a fost jertfit? ]Jfarc-inckizitorul. Nu! El a fost ucis: pe-ascuns şi mişeleşte, Un sănge ce t.rebuea să curgă in onoarea Bisericei eu fală, zadarnic a fost scurs De măne ucigaşe. Al nostru era el. Cine ve 'ndrituea s'atingeţi bunuri sfinte De-a ordinului nostru? El trebuea să moară Prin noi. - După nevoea acestor timpuri, Domnul In dar ni l'a dat noue, eu noi sfărmănd un geniu Precum era al seu, să putem da 'n spectacul Fudula raţiune. - Acesta mi-a fost planul Preeugetat. Acuma stricată e lucrarea Atător mii de zile. Biserioa-i prădată Şi voi aţi remas numai eu măni pline de sănge. DON CARLOS. Ce ştiţi? Prin cine? . JJf are-inchi.� i tor ul. O ştiu. Regele. Regele (eu surprmdere). Voi aţi avut ştiinţă lt:1G De cănd ? De-acest om? 1I1arl�-iiu;hi/d'it(l1'ul. In voci nu an avut şcolarul meu Carlos, . , Mrt.rele Vostru tată, nevoe (h' poveţo, Be.gele, Cu-atât mai fericit era. Eu, cardinale Am omorit UI1 0111 şi pacea am pierdut-o ... JJfaJ'e-inckiz itorul. De ce ai omorit? JYIare-inchizitorul. Viaţa lui de la 'nceputul ei Şi pănă la sfîrşit, e scrisă in registrul Cel sfănt al Santei Casa. Regele. Treeuse de hotarul imperăţ.iei mele. Marc-inchizitorul. Frănghia era lungă Care-I ţinea legat, dar nu se putea rupe. Umbla in libertate? Regele. Şi el, cu· toate-aceste Regele. Pasiunea m'a impins. Me iartă! Mare-inchizitorul. Pasiunea? Cine-mi vorbeşte? Filip Infantul ? Mam făcut Betrăn, Pasiunea! (clătinănd din CiI.p cu nemulţămire). Poţi să dai in staturile tale Găndirii libertate, cănd insuş eşti legat, De lanţuri aşa tari? Mare-inchizitorttl. Ori unde ar fi mers mergeam şi eu. Regele (se pl'imblă llrin casă cu llemulţămire). Ştiaţi In care măni că.zusem. De ce aţi zăbovit De-a me inştiinţ,a? Regele. In luerurile-aceste Abie sunt ucenie. Fii răbdător cu mine. Mare-inchizdOt·ul. Nu! Nu sunt mulţămit de tine. Să desminţi Intreaga ta domnie trecută. Unde-a fost [187] DO"{ CAHLOS. L - Atunce acel Filip, al cărui suflet tare Ca steaua cea polară nestrămutat şi vecinic In juru-i se intoarce'? Trecutul tău intreg S'a năruit deodată? N'a fost atunce lumea Aceeaşi ca 'nainte, cănd măna i-ai intins? Nu mai era otrava, otravă? Zidul care Disparte binele de reu şi adevărul Disparte de minciună, atunce dispăruse ? Ce este hotărirea, cuventul bărbătesc: Statornicia, dacă intr'o minută slabă O regulă păzită şeizeci de ani, dispare Cum trece un capriciu ce are o muiere? Ilegele. In ochii lui privisem .... Me iartă de-am căzut In slăbăciuni umane. Inchis il, este una Din cai spre al teu suflet. Lumina ta e stinsă, Mare-·inchizitor7fl. Ce trebuinţă-aveai de acest om? Putea el Să�ţi dee ceva nou ce n'ai fi cunoscut? Nu ştii ce foc aprinde pe cei entusiaşti Si novatori ? Limbajul reformatorilor I Ce vor să 'ndrepte lumea aşa-ţi era străin '? De-li cade edificiul credinţei inaintea Unor cuvinte goale, intreb cu care frunte Puteai să iscăleşti sentenţa celor sute De mii de inimi slabe ce-au fost sverlite in foc Tot pentru-această faptă? Reqde, Doream să am un om Acest Domingo ... Mare-inehi:dforttl. Oameni? De ce? Ei pentru tine Sunt numai numere, atăta tot. Sau trebui Să mai repet odată cu vechiul meu şcolar, Principiile ştiute acestor de-a domnl ? Un zeu de pe prnnent trebue să se disveţe De a dori un lucru ce nu poate ave. De eşti nenorocit că nu poţi insufla La alţ.ii simpatie, atunce mt da pe ±'aţ�L Oă eşti d�Hiceeaşi fire Cit oftmenH ceilalţi, Atunci ce drepturi aislt-i stăr>ă;18Şti pe di:\nşi? :Regele (aruncăndu-se pe jilţ), E"\l SUl�t un IrmritQl' cU slăbăciuni, simţesc. Cei de la creatură, stL fie creator. ISI' JJla)·e-'inr:h1:zitor'ul. Nu Sir, nu me'nselati ' Sunteti pătruns] De noi , \ \ Va ea ţi a ve disface. A ordinului lanturi , Sunt grele şi v'apasă .. Doreaţi s'ajungeţi liber Şi neaternat de noi. (Se opreşte. Regele tace). N oi suntem resbunati. , Să fiţi mulţămita!' bisericei că ea Ca mumă iubitoare cu blănd ve pedepseşte. Alegerea aceasta ce v'a lăsat să faceţi Cu mintea rătăcită, a fost pedeapsa voastră. Acum aţi priceput. Ve 'ntoarceţi eal' la noi. De n'as sta eu aşa 'nainte a voastră astăzi, Pe dumnezeu! Voi miine 'nainte-mi aţi fi stat. llegele. Nu-mi vorbl astfel, popă, Iti cumpăneşte limba. Nu sufăr acest ton, JJIare-inohizitm"ul. De ce invocaţi umbra Lui Samoil ? Am pus doi regi pe tronul Spaniei Ş'in urma mea. speram să las o temelie Puternică, Acuma eu ved că am pierdut A vieţii mele roduri, Don Filip cu-a sa mănă Cutremură zidirea-mi. -4 Acuma, Sir, spuneţi-mi De ce am fost chiemat ? Ce trea1.Jă am? N'am' gănd . I Această visită s'o mai repet vr'odată, Regele. Mai e o intrebare, cea de pe urmă- apoi Te poţi retrage 'n pace. Trecutul să-I uităm Şi pacea incheetă să fie intre noi. Ne-am împăcat? Mare-inehizUorul. Dar, dacă pleacă fruntea Don Filip umilit 1 Regele (după o tlîcel'e). Infantu!j fiul meu Urzeşte un complot. M at'e�'lnchizitM'ul. Ce hotăreşti si\. faei? RegeZe, Nimic sall tot! Mare-inchil/itorul. Aice ce insemnează tot? [188] 188 nON CARLOS. Regele. El las să fugă, dacă nu pot să-I fac să moară. Mare-inchizitorul. Ei bine, Sir? Regele. O nouă religie poţi tu Să-mi iscodeşti, prin care se poate 'ndreptăţi Omorul unui fiu? 1Jfat'e-inchizitontl. Spre-a pute 'mpăca Dreptatea cea eternă, fiul lui Dumnezeu S'a răstignit pe cruce. Regele. Vreai tu credinţa asta S'o respăndeşti in toată Europa? Mare-inchizitorttl. Ptl.nă unde Se crede 'n sfănta cruce. Regele. Eu improtiva firii Pe{lătu�sc, Vreai tu să porunceşti să tacă Puternica ei voace? .M are-inchititorul. In faţă cu credinţa Natura n'are glas. Regele. Depun in măna ta . Puterea ca să-I judeci. Pot la această faptă Să n'am niciun amestec? Mare-inchizitorul. Mi-I dă pe măna mea. Regele. E unicul meu :fiu. Eu pentru cine 'n viaţă Aş :fi lucrat Mare�inchtzltoruZ. Decăt să fie libertate l\faibine piară totul! lleg/37e. Ne-am inteles, Să mergem I lffqr-e�irteMi;itorţt7� Jn ce loc? Regele. Să primeşti din măna mea victima (lH conduce). SCENA XI. Un apartament la Regina. I Car-las. Reqina apoi Regele şi Suita lui. Carlos. (in haină de călugăr, cu o mască pe obraz p!' care o scoate intrănd, sub braţ o sabie goală. E noapte. Se apropie de o uşă care se deschide. Regina ese in haină de noapte cu o luminare aprinsă. Carlos pleacă dinaintea ei un genunchiu.) Elisabnta! Regina (privindu-l căteva momente cu melancolie.) Astfel ne revedem? CarZos. Astfel Ne revedem Regina (căutănd să-şi dea curaj). Carlos, ridică-te, nu trebui Să ne 'nduioşăm, Neputincioase lacrimi Nu trebue să serbeze pe marele bărbat Care-a murit. Să plăngem pentru mai mici dureri. El ţie s'a jertfit. Cu scumpa lui viaţă Rescumperâ pe-a ta. Şi săngele acesta Pentru-o nălucire s'ar fi versat? Carlos Eu am respuns de tine şi pe temeiul astei A mele chizăşii el a murit voios. Ai vrea să me disminţi? Carlos (cu entusiasmu) . O peatră de mormânt Am să-i ridic precum nu s'a mai ridicat Nici unui rege 'n lume. Şi din cenuşa lui Va infiori un miu. Regina. Aşa eu te-am dorit! Aceasta fu inalta idee-a morţii sale. Pe mine m'au ales ca să indeplinesc Voinţa-i de )?f.l urmă, Şi de indeplinirea Acestui jUl'ăm�!:lt eu am' SLt Îngrijesc. Mai este un legat pe care l'a depus Murind, in măna mea, Lam dat al meu cuvent Şi. .. de ce să nu spun? El mie mi-a lăsat Ipe scumpul, seu Carlos, Deacuma părerea lumii Eu o desfid, :pe Pameni eu nu mai tremur. Voiq - - -----� -� --- --- ,,-- -�- - - -- -�- -- <'--- - [189] DON OARLOS. �.��- .. ,--�==,��y�'�,==-=}�=-======================= 189 Sfil'şlt. Regina. N'aud decăt grozavul orologiu care sună Al dispărţirii cias, Regele. Cea din urmă! (Regina cade leşinată, Carlos se răpede asupra ei �i o primeşte in braţe.) Regina. 0, Carol nu cutez Să mă inalţi la astă virtute bărbătească Dar pot să te 'nţeleg şi să te-admir I Carlos. Nu am Eu datoria mea am implinit-o, Acuma pe [1, voastră] Carlos. O ceriuri şi Il ămănt, e moartă! Regele (rece şi liniştit cătră marele-inchizitor). Cardinale, f�tceţi (ese) Putere-Elisabeta? Te ţin in braţul meu Şi nu mă pierd. Din locul acesta, ăncă eri Nu m'ar fi smuls, chiar moartea de-mi arătau in faţă. (Se depărtează) Aceste sunt trecute. Acum nu mă mai tem De-ori ce loviri a soartei. Eu te-am ţinut in braţe Şi n'am avut fiori. Tăcere. Ce s'aude ? (Bate un cias). Carlos. Remăi cu bine, mumă l Din Gand ai să primeşti intăia mea scrisoare, Prin care s'a cunoaşte de toată lumea taina Raporturilor noastre. Acum merg să provoc La luptă pe Don Filip. Nu vreau ca să mai fie Secrete intre noi. Căci tu nu ai nevoe I De lume-a te ascunde. (luănd masca) Aceasta-mi e minciuna Din urmă. (Vra să puie masca, regele înaintează cătră dănşii), Să fiu aşa sumeaţă cum este un prieten. Deacum se va rosti inima mea. - Virtute Numi amorul nostru? Eu vreu să-I cred ş'in suflet. .. Carlos. Regină, nu sfirşl l Eu am visat un vis Lung şi apăsător. Eu am iubit. Dar astăzi M'am deşteptat. Trecutul deacum fie uitat. Eată-ţi scrisorile! - Le rupe şi pe-a mele. Din parte-mi nu te teme de vre-o pornire nouă. E sting al meu amor. ° pară mai curată Mi-a luminat fiinţa. Acufundat imi este Amorul in morminte. Şi deci un dor lumesc Nu intră 'n pieptul meu. (Luăndu-i măna după o tăcere) Eu am venit să-ţi zic Adio insfirsit văd cii pe astă lume , , Esist' o fericire mai mare, mai înaltă Decăt de-a te posede. ° noapte-a fost deajuns Să 'naripeze cursul trăndavilor mei ani, Din tenăr, să mă facă bărbat 'naintea vremii. Alt scop nu am in viaţă, Decăt aducerea Aminte despre densul. Nu voiu să secer alta ... (Se apropie de regină care-şi acopere fala). Nu-mi spui nimica, mumă? Regina. . Nu te 'ngrijl, Carlos De lacrimile mele. Eu nu le pot opri. Te cred şi te admir .... Carlos. Tu singur' ai ştiut Despre unirea noastră. Deaceea imi remăi Ce am mai scump pe lume. Precum eri nu puteam Să dau amorul meu la o altă femee, Astfel nu pot să-ţi dau prietenia mea. Dar văduva lui Filip imi va fi sacră, dacă M'a pune providenţa vr'odată pe-acest tron. (Regele, intovăl'ăşit de Mare-inchizitornl şi de granai 11_ llare in fundul scenei tăr' a fi văaut.) Eu mă pornesc din Spania şi nu am să mai ved Pe tatăl meu in veci. Eu nu-l mai respectez, Natura este moartă deacum in pieptul meu. l!'ii eal' soţia lui. El a pierdut un fiu, Intoarce-te din nou la datoria ta. Alerg să măntuesc poporu-mi asuprit De miine de tirani. M'a revede Madridul Ca rege, sau nici cum I Acuma bun remas Pentru ultima dată 1 (o imb1'6ţoşcnll�!l OQl*V'. Llţ. alt. :XVI Nil. /j 0, 2n. [190] 190 NARAVURI ORIENTALE. / ' NARAVURI OInJ�NTALE. (Urmare). III. N etăgăduită este am zis, influenţa şi pu­ terea religiunii asupra popoarelor musulmane. Ea constitueşte pentru densele legea morală, socială şi politică, după care se indreptează in relatiunile lor cu lumea din afară. Aplicarea dogmelor credinţei la viaţa prac­ ticii' a poporului şi, interpretarea lor fără ele margini pentru ori ce trebuinţe, au făcut ca Koranul *) să se intemeeze ne strămutat şi ne­ peritor, ca .lege ele stat. *) Cuvântul 7coran sau kur'a», insemnează cetire. Cu articulul al, cetirea, cartea, cartea cea cu deosebire de cetit. Koranul se mai numeşte şi el7citâb (cartea) lcitab-ullali (cartea lui Dumnezeu) kelimei-ulloli (cuventul lui Dumnezeu), el ieneil (cartea venită de sus), el dhilcr (sfătuirea), el forkom (alegerea intre bun şi reu) el mos'ho] (codul). Korauul e o adunătură fără formă şi fără legătură de proverbe morale, religioase, civile şi politice, amestecată cu poveţe, făgăduinţe, amerinţări pentru viaţa viitoare şi de povesti luate cu mai multă sau n�ai puţină bună credinţă din, anticitatea biblică, din tradiţiunile Arabe şi din istoria celor d'intăi timpuri ale Crestinismului. Tradiţiunea povesteşte că la 40 de ani de vărstă numai, Mahomet simţi chemarea sa de a da o nouă religiune Arabilor. In vremea lui, rasa arabică nu forma o singură naţiune. Pel'sianii şi Romanii aveau o preponc1eranţ!i insemnată asupra Ambilor locuitori in apropiere de hotarele Persiei ş'ale impetiului Homan; Arabii elin pustie trăeau intr'o ncatăl'l1al'c deplinlL, nc:ivend nici un centru de Anto­ ritate Naţionalft, Toţ,i Arabii apoi, nu profesau aceeaşi 1'0- ligiune; aşa cei de la Nord şi de prin oj'a�e erau ori creştini ori mosaişti, marca majoritate Însă a celorln.lţ.i era dodată la idolatrie. Faimosul templu de la Caabtt, clădit după tra. diţia Arabilor de Însnş Avraftm (mai vochlu decM ol'i1�tll Mecca) rLjunsese a ft centrul indrinătodJol' de !doli. Fiecare trib avea un Dumnezcn, un idol al seu, insă jncleob�te Arabil erau foarte toleranţi şi admiteau tot felul de idoli in l'an­ the01l111 lor religios. Superstiţ.il1ni1e erau mai tari decăt chinr preceptele vechi, ignol'anţa, dcsfrănai'eIt, desilltel'eSl1l'B de ori. ce c1l1tudi şi de ori ce alte octlpaţ.iuni c1eeăt rcsboiul şi vll�tm[1,roill tnrrnelol', poJygania dusii lit Oi'1\�, btigamliljul, ,io" Indeobşte principiile lui isvorite din unica găndire a mărirei şi a intărirei neamului mu­ sulman, pe căt au măgulit tendinţele esc1usi­ viste ale Islamismului,. pe atăt au indreptat aspiraţiunile lui, cătră idealul urmărit, domi­ narea universului! Se poate zice, cu drept cu­ vănt, 'că mai nici o lege nu a prevăzut şi nu a regulat de la inceput fiecare . pas şi fie ce pornire a poporului său, precum a făcut legea lui Sheri, care acum de 1298 ele ani se men­ ţine supremă şi neatinsă in numa şi in de­ prinderile unei uriaşe adunături ele noroade. In adevăr toate cerinţele sufleteşti ori 'lu­ meşti ale musulmanului, găsesc o deplină sa­ tisfacere in verseturile Cărţii de S�tS, pentru ca el să nu mai alerge la o altă sfătuire, să nu se mai ostenească cu alte găndiri omeneşti in afară de densa. Eată pentru ce acest aşe­ zăment moral şi politic, nu a fost primitor de curile ele noroc, beţia, răsbunările personale �i prădăciunea devenite stăJpul ospeţiei, acestea erau patimile sub care se aplicau Arabii in timpul lui Mahomet, Nimic nu putea dar duce naţiunea aceasta afară, fie cu activitatea, fie cu avăntul minţii, avănd ea mai ales trebuinţă a fi ruănată, a fi Îndem­ nată la aceasta. Creştinismul şi judaismul aveau puţini pro­ seliţi, preceptele lor erau discutate şi produse mai pretu­ tindeni acolo cu o mare pornire de scepticism şi de indi­ ferenţă. In astfel de condiţiuni, cea mai mare parte din scriitori, dau lui Mahomet naşterea chemării sale de a pro­ voca o schimbare radicală a lucrurilor. Serios. şi plecat la găndire de multe ori Profetul umbla singur imprejurul Meccei, stăpănit de ideea că Dumnezeu i se va arăta şi lui, ca lui Moisi, despre care auzise vorbind intr'o călătorie ce făcuse in Syria ; in sfătuirile lui jidovii şi cu creştinii sau cu un Arab foarte cunosefîtor ele Sf. Scripturi anume Warake, fiul lui J\'owf"l, văr al khndidjei soţia lui Mahomet. :Profetnl avea obiceiu să petread'l luna ramadhimului (August) retras do lume pe muntele Hira, alături de Mecca, Intr'o noapte (in Decembre sau Ia1l11uric, allul 611 de la Ohl'.) khadidja ne. aflăndu,l Iăngri densa, trimise sluglle si'i-l cante, Mahomet intorc8ndu,se in cortul soţ,iei sale ei povesti că: "dormind "foarte, un (mger mi se n'!'f\ti't in vis, ţinend in mitni o bu" "cată de rnătasă coperit1i de litere. El mi-o dete ziceudu.mi i "C!I eşte. Eu ei respuuseiu: Ce 'vom citi? el eal' zice: Citeşte! "In numele lui Dumnezeu, caro a făcut toate, cal'e a făcuţ "pe om din sî'mge inchegat, in numele Domnului. teu care "este generos; el hlSU'i a intocmit scriptura �i a itweţat pe "om' !iceen ee nu �tia". (Aceste cuvinte se gi.lsesc la ince­ putul cnpitohtlUl XOVI itI I(Ol'mlnlui). "h'l'llltmţahl ctlylntelp [191] NARAVURI ORIENTALE. evreeşti. Arabji auzise pe evrei vorbind ele un Profet, de un Mesia aşteptat şi fure dispuşi a primi favorabil toate cele ce se spunea de Mahornet. .Ei se duserc la Mecca văzur« pe Pl'ofet,şi astfel oraşul Yatlirib deveni un centru ele sec­ tatori a noue-i religiuni. In anul al l Ivle al misiunii, 12 per­ soane venite de la Yathrib avură cu Mahornet lJe muntele Akaba o intălnire in care el �i indemna S{I-! urmeze. Ei jurară, primire propunerea lui şi această primă intrunire de Apostoli ai nouei credinţe fu numită: primul jtwăment! In anul următor signr fiind de oraş111 Yathrib şi persecuţiunile devenind din ce in ce mai violente, Profetul indemn;], pe mulţi din sectarii sei ele la Mecca a fugi acolo şi el insl1ş aflăncl că i se ameninţiî chiar viaţa insoţit de Abubekr, eşi pe nesimj,ite din cetate şi fLlgi pe Ia inceputul lui Iunie anul 622 ele la r. Ohr. De la această fugă, hidl'jet, din care s'a făcut hegira incepe era Mahometanilor, dar ea n'a fost pusă in aplicare clecăt 17 ani mai tărziu de cătră Khaliful Omar. IndaUt după sosirea sa la Yathrib inc8}Jll clădirea unei moschee şi se aşezfl definitiv cu locuint,a in cetate care ele atunci luft numele ele .1![edinet-en-nabi (cetatea Profetului) sau de el-medineh (cetatea) azi Mrdina. - Parti sanii lui Ma­ homet fugiţi ca densul din Mecca, luare numele de rnuhadjlri (emigraţi) şi cele doue triburi arabe din Yathrib acela de ausar (ajutori) eal' impreuniî se numire toţi ashab (tovarăşi). Pentru ca inveţătul'a cea none a Profetului să poată să se statornicească �i să se intindii asupr:a tuturor, ave nevoe de a fi pecetluită şi printr'o victorie asupra duşmanilor sei. Aceasta-i renşi la anul 62·1, după I. Oh1'. al 2-le al Egirei in 16 Ramadhan bătendla Bedl' cu 314 oameni o caravană d) ;)': i îiţi CUg V3:l'J:J. din Syria la M:eFca in nume!' de variante prin comentarii; eată cum tălmăcirea dată) după dănsul, de ulemale şi de sheiki a fost necontenit un instrument dibaciu şi mă­ nuit cu folos de cătră cei ce guvernau şi eată trunchiul de care s'au legat strins interesele de rasă, aspiraţiunile şi viaţa zilnică a intre­ gului popor musulman. N ovatorii şi ereticii au fost rari intre fiii lui Mahomet ŞI atunci cănd s'au arătat, persecuţiunea Şi streangul le-a fost unica resplată. In Persia, insă, lucrurile deacum vre-o 60 de ani nu se mai petrec tot astfel. O nouă doctrină se agită, de-ocamdată pe sub ascuns, care sub forma iscoditoare şi subtilă a cerce­ tării filosofice, indrăzneşte să pătrundă şi să descopere intemeeciunile vechei legiuni, căutănd prilej a o zădărnici odată şi a-i lua fireşte locul. Această doctrină, care are martirii şi apostolii săi, este aceea a Babys1n�thâ, (despre după ănger şi se depărtă , me deşteptai şi eşiiu să me aşez "pe coasta muntelui. Acolo auziiu deasupra capului meu o "voce zicend : O Mohamed, tu eşti trimisul lui Dumnezeu "eal' eu sunt Gabriel!" Ridicăi ochii şi văzui ăngerul , re­ "măseiu nemişcat, cu privirile aţintite asupra lui, pănă cănd "se făcu nevăzut. "-KhaeUdja fu foarte mişcată de această "povestire, ea o impărtăşi vărului seu Waraka. Deatunci Mahomct intorcăndu-se la Mecca avu adeseori visiuni de acestea in care i se arăta ăngerul Gabriel. Khadidja fu primul seu adept, apoi Ali (finI unchiului seu Abu- Talib) bărbatul Fatimei, fiica Profetului, apoi Zeid şi .Abdelcaaba supranumit el-Atk (cel nobil), om foarte respectat pintre korcişiţi (un trib din care se trăgea familia lui Mahomet, foarte putrrnic, păzitor al marelui templu Oaaba) care după mai tărziu lun. numele ele Abdallah (sluga lui Dumnezeu) şi cănd clete pe fiica sa Aişa de soţie Profetului, luâ numele de AbulJc7cr (tatăl fecioarei); acesta fi! cel cl'intăi urmas sau kalif al lui Mahomet. După trei ani de practică in s�cret a dogmei celei nOlle, JI.1ahomet după ordinul positiv al lui Dumnezeu incepi! să-şi predice religiunea in public. Luat in ris la inceput, apoi insultat, ameninţat şi chiar bătut, Ma.homet nu se discurajâ şi cu toate sfătuirile, ameninţările, fă,găclninţele şi chiar darurile koreişiţilor, el nu voi să p{t­ rksească Mecca deşi la anul 615 după I. Ohr. (al cincile al misiunii sale), Profetul vezu goniţi o mare parte de sectatori ai, sei din Mecca, fugind in Abysinia. La 620 după I. Ohr. murind Khadidja ŞI Abu-Talib (unchiul şi apărătorul Profe­ tului), Mahomct fu persecutat mai aprig de Koreişiţ.i şi deci voi să caute un sprijin aiurea. Acest sprijin el găsi la Ya­ thribe, oraş locuit de doue t.riburi ele arabi idolatre şi doue 191 care imi propun a intretine pe cititori. cu o altă ocasiune) care e menită a preface poate intreaga faÎr� a lucrurilor, in mijlocul cărora se desfăşură cu incetul. E de mirat insă, cum in epoca noastră plină de neajunsuri şi strim­ torări politice de tot felul, intre popoare mo­ Ieşite, putrede, condamnate de toţi la periciune, se iveşte deodată o scăntee de lumină, care ar pute Set crească, să se întindă şi să cu­ prindă in mărimea ei o lume intreagă spre a o indrepta pc cărări mai nobile şi mai o­ meneşti. Babysmul, această scăntee menită a goni intunericul din suflete şi din năravuri, nu a avut ăncă putere să pătrundă adănc in . temeliile scorburoase ale vechilor dogme şi preoţimea, fanaticii, prigonitorii civilisării bie­ telor popoare Asiatice, au şi ridicat zăgaz pu­ ternic improtivă-i, redeşteptănd intre copiii Iranului practica crudă şi săngeroasă a tai- r lIP .. [192] NARAVURI ORIENTALE, ============-�=���==�===== nelor religioase do altădată. Părăsirea lor, ar fi putut aduce inflorirea nouă-i învăţături, ro­ intemeerea cu mai zeloasă ardoare a lor, va intărzia strecurarea ei şi in sufletele celor de jos, celor mai mulţi l Un duel dogmatic, o luptă filosofică azi, in mijlocul Asiei! Cine ar fi putut vre-odată să, se găndească, ne cum să creadă un astfel de ne mai pomenit anahro­ nism !? De-ocamdată însă, poporul aleargă mai bucuros la l'eazyehele pompoase, dccăt la in­ veţătura adevărului lipsită de ori ce velfă in­ şelătoare! Teazyehele *) sunt mistere religioase, produse inaintea publicului sub forma concretă *) Ou ocasiunea unei Conferinţe ce am ţinut in Bucureşti la Atheneu (Fevruarie 1877) asupra Teatrelor, am vorbit şi despre aceste mistere, mărginindu-mă insă, a trece atunci răpede asupra lor şi a mentiona despre vechile mistere nu­ mite Tosien, care infăţoşează tocmai patimile neamului lui Aly şi martirisarea Imamului Hussein. 1500 de oameni. Puţin căte puţin puterea şi influenţa sa crescu. Choreişiţii sunt de mai multe ori infrănţi şi aduşi la neputinţă, astfel că la anul 629 după 1. Chr. al 7-le al Egirei, Mahomet făcu cel d'intăi pelerinagiu la marele templu Caaba de la Mecca, care se afla ăncă in măna Khoreişiţilor. El trimite apoi soli de pace şi alianţa la regele Corroes al Persianilor, la regele Abysiniei şi la guvernatorul Egipetului. Apoi la 20 Rarnadhan 630 d. 1. Chr, şi al 8-le al Egirei intră cu puterea in cetatea sfăntă, sdrobi idolii din templul de la Caaba zicănd : "adeverul apăru şi se nimici minciuna"! . Bătu toate triburile ce-i erau duşmane şi intinse hotarele domniei sale pănă la nordul Arabiei, luă Yemenul, Hadra­ matul, N edjdul şi in anul al lO-le al Egirei, 631 de la 1. Chr. simţindu-se slab şi betrăn, făcu un pelerinagiu solemn la Mecca, insoţit de peste 90,000 de oameni adunaţi la cu­ ventul seu din toate părţile Arabiei; alţii zic 114,000. Acolo după indeplinirea tuturor ceremoniilor şi a rugăciunilor se duse adoua-zi după sosirea sa pe muntele A1'ofu,t unde făcu o cuventare, pe care un khoreişit cu glas puternic o repetâ mulţ.i­ mii. Această cuventare cuprindea principalele precepte resu� mate ale Koranului, comand{md dreptatea, umanitatea, buna­ voinţă cătră aproapele, friiţia intre mllsulmani (muslim, om supus' voinţei lui Dumnezeu), buna purtare cătră femei, prohi­ tatea in raporturile vieţii civile şi osindea foarte embolismul (oLiceiul de a intercala zile pentru a corija lunele lunare). "Ve "las o carte, zice apoi Mahomet, o lege care ve va feri de "greşeli, o lege lămurită, positivă, o carte trimisă de sus", �i ridicănd ochii la cer strigă: ,,0 Doamne indeplinitu-mi-am "menirea?" toţi ei respullseră "da, ai indeplinit-o l" - Astfel ajunse Koranula fi legea domnitoare a Musulmanilor, astfel din simplă adunare de precepte morale şi civile, ajunse el a fi, prin geniul şi norocul lui Mahomet, cartea sfăntă a unui popor, a unei lumi intregi l a unor representatiuni teatrale. Ele işl iau isvorul din chiar intămplările ori preceptele cuprinse in cărţile legii. In Persia aceste re­ prcsentaţiuni pentru a se înălţa şi a se măn­ ţine împrotiva Babysmului au luat, deşi sub formă teatrală, un rang suprem in credinţa şi in deprinderile poporului. Cercetănd vechile mistero şi mecanismul ce­ Iora ce se represintă astăzi, vom pătrunde in literatura dramatică a Iranului, care nu este tocmai cea mai inapoiată faţă chiar cu acea a popoarelor Europene. Un călător, carp- a trăit şi a umblat mult in mijlocul popoarelor Asia­ tice, mi-a povestit multe asupra acestor ma­ nifestaţiuni esterioare ale castei Shiitilor. Aşa, el imi spunea că in cele d'intăi zece zile ale lunei Moharem, nimeni nu trăeşte şi nu-şi dă activitatea sa, decăt pentru aceste tazyehuri. De e cineva bolnav, ori e hotărit a intreprinde o lungă călătorie, sau năzueşte cătră un lucru mult dorit, pune să-i represinteze un mister, care deşi imbracă forme deosebite după cerere, ori trebuinţă, păstrează in să acel aş fond de morală. De multe ori nu om bogat care vo­ eşte a da o petrecere oaspeţilor săi, sau o familie care doreşte a sărbători cu mare pompă o intămplare norocită., au recurs la asemene representaţiuni. Cu toate că filosofii şi mol­ lahii se opun la acest abus al misterelor, care după cum zic, le va micşura puterea lor de binefacere, ele totuş urmează in linişte calea incepută şi tind a deveni de nu o manie cos­ tisitoare, dar cel puţ,in un cult ferbinte şi ne­ mesurat, in curs de zece zile. - Unitatea nll domneşte in tot cuprinsul unei drame religi­ gioase, in ceea ce priveşte textul ei chiar; căci se poate intămpla că intr'o teazyeh să placă unele părţi, unele cănturi, atunci acele !,1 , i� '. [193] -:t,� - " NARA VUlU ORIENTALE. "gaşul Imamului Hussein, plini de desgust şi "de groază el batjocureşte şi-l afuriseşte, apoi "ei ordonă să-i aducă pe unica lui fiică: fru­ "moasă Get o zi de uară d�tpă ce a scăpătat "soarele ccUră apus. Văzănd-o Emyrul, imbră­ "cată ca şi tată-seu in haine scumpe, ei zice "cuvinte de umilire pentru crima comisă de "strămoşul ei in cămpia de la Kherbela şi "după ce pe tată-seu el ucide, o ia pe densa "in cort la dănsul să-i atărne de umeri o "greutate mai mare şi mai strivitoare decăt » păcatul: Ruşinea! Apoi o lasă slobodă să "rătăcească prin pustii! Dar toate aceste au "intristat pe Teymur, cel intru toate drept, el "plănge, geme şi nu poate dormi. Vizind, slugă "supusă şi credincioasă, ei spune cu glas blănd "şi umilit că singura alinare 1'1 durerii sale ),sIăvite, va fi să vază cu ochii patima Ima­ "milor sfinţi şi deci să poruncească un tazieh, )) pentru aceasta. Teymur ei dărucşto o sabie "de aur şi. cinci cai albi de Misir şi Vizirul "ordonează inceperea sărbătoarei, II Sărbătoarea după aceasta incepe. Pe cănd insă Ruzeh-Khanul cuvintează Pro­ logul, publicul vede intr'adever scenele petre­ căndu-se intocmai, inaintea sa. Vede deci pe Teymur, pe Sheikul Damascului, pe fiica lui, pe credinciosul Vizir, insfirşit vede tot ce este îngăduit ochilor să vadă, in potrivire cu po­ vestea ce aude. Aceste prologuri mai au şi avantajul de iL introduce un element nou, necunoscut intr'o dramă a CăI'ui fond e îndeobşte cunoscut, 1'e­ mă1l8nd totdeauna acelaş. Am zis că in vechime taziehurile nu aveau decăt unul sau cel mult trei interpreţi, pe 1.ăng� confl'erii şi popor; ,aşa că 1'01uriie erau reduse numai la dEînşii. Astăzi rolul'ilo s'au inmultit şi pentru fiecare rol este căte un actor a parte. Aceşti actori intocmesc o trupă deo­ sebită de ceilalţi agenţi ai dramei, care se află pusă sub ascultarea unui director. Indeobşte aceşti actori vin din oraşul Ispahan, unde po, porul vorbeste frumos si este din fire inclinat , , cătră cântec şi declamaţiune. Trupele actorilor se compun de copii şi de bărbaţi Bărbaţii joacă rolurile femeilor be­ trăne, ale ăngerilor, ale Profeţilor, in care casuri nu au nevoe să-şi radă barba fiind după lege şi după buna cuviinţă cu faţa aco­ perită. Copiii au insă rolurile cele mai insem­ nate şi mai ales pe acele a victimelor. Aceasta produce o mare induioşare in public. Fiecare actor e plătit după potriva talen­ tului. Aşa un căntăreţ bun, poate căştiga in cele zece zile ale Moharemului pănă la 300 tomani (3480 fr.) � Se vede că deprmderile i actorilor sunt menite! a fi aceleasi in toate . , părţile lumii, de vreme ce şi in Persia, actorul care căştigă mai mult, pune pe dănsul tot. şi aruncă banii in toate părţile fără a se găndi şi la ziua de măne. Ceea ce-i face insă mai cu deosebire să se asemene cu ai noştri, sunt capriciile şi pre tenţiile ce fac atăt cu cama­ razii căt şi cu directorul lor. Aşa mi se spunea că un băiat de 15 ani, care acum cătva timp era cel mai bun căntăreţ din trupa Schahului la Teheran, de nu i se dădea cele mai scumpe veştminte şi cele mai frumoase juvaeruri per timpul representaţiei, sau dacă i se refUiila cel mai mic lucru, plăngea, ţipa, Mtea pe cei mai mici decăt densul, pălmuea pe insuş directorul, avea atacuri de nervi şi i se treceau toate cu vederea, fiindcă Cll vocea lui incănta pe toată lumea. Inst\. dintr'Q scen� de acestea, j se intămplă să peatdă vocea, şi atunci i Sţ;l [196] NARAVURI ORIENTALE. 19ti intoarce cu prisos toate loviturile şi capriciile suferite in trecut. Directorul este acel care conduce şi privi­ ghează tot in timpul representaţiunii. El se amestecă chiar in cursul acţiunii, spre a sus­ ţine sau a ajuta pe unul din ai sei. El este indatorat a pune in scenă, a repeta şi a in­ văţa căntecele şi. rolurile pe fiecare actor. E un fel de regisor-di.rector de scenă din ziua I de azi. Actorii stau in scenă cu rolurile in mănă spre a-şi aduce aminte ce trebue să spună, (ce bun lucru ar fi să se introducă şi acest obiceiu la noi, n'am mai ave cel puţin neplăcerea . de a auzl suflorul l) cu toate că cei ce-şi cunosc rolul de rost sunt, de altfel cu drept cuvănt stimaţi şi apreciaţi mai mult decât ceilalţi! Teazyehele incep in Persia la 5 oare de dimineaţă, şi se reproduc de 7 şi 8 ori intr'o zi; aşa incăt după cele zece zile de sărbători, actorii sunt cu desăverşire sdrobiţi. Nici noaptea chiar nu se pot odihni, trebuind să-şi inveţe rolurile, să cutriere căntănd prin localurile publice, să facă orgii, sau să cănte prin moskee. In deobşte inveţaţii şi mollahii nu pot să sufere pe actori, socotindu-i nişte agenţi pe­ riculoşi a unei rătăcite deprinderi; poporul insă ei iubeşte şi-i ajută şi de sigur dacă cumva ar fi constrins a face altfel, s'ar in­ toarce mai degrabă incontra popilor decăt a actorilor. Drept aceea, bine vorbeşte I(etab-el .. Euklcam (cartea invăţăturilor) a lui Bab : "poporul ca li şi copilul, bate pe dascăl şi aleargă nebun ( "dqp� sgomot şi jucărie 1" De multe ori chiar Seyzii, cu toată obîrşia lor cea sfăntă, se fac aetori, SPre li> atrage asupra lor mai mult dra .. �Qste� mulţimii! '\ Din punctul de vedere al artei, aceşti actori nu au nici un fel de merit. Nici infătoşarea pe scenă, nici credincioasa intrupare a per­ soanei, nici imbrăcăminte, nici mişcarea, vocea, schimbările şi prefacerile rolului nu au pentru denşii vre-o insemnătate; aşa incăt bunăoară e de ajuns ca unul din ei să poarte UIl turban,' spre a se crede că infăţişază pe un Arab, ori să aibă o pănză pe ochi spre a fi luat drept femee. De se mişca reu, de va vorbi mai reu şi de se va ţine fără de nici o măsură, aceasta ne­ intrănd, nicidecum, in deprinderea şi in meşte­ şugul lor, nu are nici un fel ele însemnătate. pentru nimeni. Oeea ce se cere insă, este ca îmbrăcămintea lor să fie căt mai bogată. A� ceasta, după denşii înalţă rolul şi aruncă o strălucire mai mult asupra sărbătoarei, Oei ce sunt hotărîţi a infăţişa pe Imamii Hussein, Abbas, Aly etc, poartă lungi caftane de Khashe­ mir, au pe cap turbane scumpe de mătasă verde şi se invălesc in mantale cu fir şi prinse la găt cu paftale de aur. Oei ce represintă pe femei, sunt incărcaţi de cele mai bogate juvaeruri şi de stofele cele mai precioase şi mai rare. Cănd spectaculul se petrece la Curtea Shahului, luxul îmbrăcă­ mintei şi bogăţia odoarelor intrece ori ce mă­ sură. Cămările, gherghirurile şi hasnalele im­ perăteşti dau cele mai nestimate a lor po­ doabe. Haznatorul palatului are de datorie a pune tot la disposiţia actorilor, incăt covoare şi şaluri de zecimi de mii de franci, Vase de aur şi de argint, tablale incărcate de pietre scumpe, pahare, sfeşnice, juvaeruri, mărgări­ tare, perosele, smaragduri, rubine, coroane ele zaphyr şi căciuli cu surgiucuri de strălucitoare bri1i�llte! trec in mănile lor. C�ef!, ce esţ(J m�i l' " ................................... j � [197] NARAVURI ORIENTALE. r i , plăcut şi mai de folos pentru actori sunt 11e­ numeratele tipsii cu bucate şi vasele de scump porcelan pline cu cofeturi, prăjituri şi dul­ ceţuri de tot felul, pe care ei singuri au drept ale măn ca, pentru a prinde inimă şi limbă; căci toate celelalte bogăţii ce le pun pe denşii, le sunt grabnic luate inapoi, deîndată ce trec peste pragul care despărţeşte fatalmente vi­ surile dramei, de realitatea lumească! Pus faţă cu publicul care-I priveşte din toate părţile (scena fiind in mijlocul amfiteatrului), actorul Persian nu are datoria ca prin gest, cuvănt, atitudine, ori mişcare, să dea o idee concretă despre caracterul persoanei ce infă­ ţişează. Publicul nu-i cere atăta rafinare, căci pătruns împreună cu densul de simţimentul unic al măririi şi al sfinţeniei lucrurilor ce se desfăşoară in dramă, el pierde cu totul noţi­ unea adevărului exterior. Amendoi infăşuraţi de farmecul ilusiunii şi aventaţi intr'aceeaşi neinţeleasă aiurare, se confundă cu impreju­ rările şi cu personalităţile tainelor sfinte, incăt trecănd peste măsura dreaptă a lucrurilor, se ridică adese la înălţimi in adevăr sublime de pasiune. Groaza, mila, admiraţiunea, extasul se intipăresc de-arăndul in sufletele lor. Publicul deci, este şi el actor pe lăngă cei ce joacă pe scenă, face şi el parte elin dramă. Fără dănsul acţiunea ar fi mai fără de nici un in­ teres şi nu şi-ar atinge scopul, acela de a impresiona mulţimea. Aşa actorul cănd strigă şi se oţereşte improtiva celor rei, poporul se invrăjbeşte cu densul, asupra lor; dind i se vorbeşte despre patimile şi chinurile sfinţ,iloI' Imami, el plănge şi se vaetli din fundul inimii, Poetul tragic are astfel, cea mai deplină saw tisfacţlune; aceea adică de a reuşI in totdeauna sr� impresioneze pe auditorii siHj lucru ele care Con\". r,it. an. XVI No. )J c. 2(j. 19'1 ei abusează şi cu drept cuvent, căci alt-ceva nu li se cere. Fericiţi, aceia care pot să si111- ţească mulţămirile sufleteşti inalte şi curate, prin lucrări ce nu sunt crescute la umbra aripei ăngerilor artei! De trei ori fericiţi oamenii care nu:�i tocesc inima subţiind-o peste măsură şi nu-şi fărimiţează plăcerea gustănd-o cu dramul l N oi vcare ne croim firea şi ne modelăm simţirile după calapodul dascălilor de frumuseţă, am increţt din sprin­ cene şi am ridica, C'UB zimbet ironic din u­ mere, in faţa acelor nevinovate isbucniri ale vănjoaselor şi intregilor simţiminte ale nea­ mului de la Iran, care nu a muşcat ca şi noi din mărul cunoştinţei] Ce va să zică legea Progresului! - Vocea este unicul organ care pricinueşte aceste răpiri sufleteşti; fără densa ori căt de multe meşteşuguri ar intrebuinta actorii, nu produc absolut nici un efect. Fie , I căutate, fie declamate,' dramele Persiane sunt scrise in dialectul pOl�orului. Fiind intocmite spre a impresiona şi rescolt inima mulţimii, ele nu cuprind cuvinte sau locuţiuni neînţelese ori străine de densa şi toate frasele meşteşugite şi subţiri, aducendu-i nedumerire, mai că nu-i produc vre-un efect 1 Lim ba teatrului este limpede şi curgătoare. Versurile lirice sunt scurte, mlădioase şi mai cu samă uşoare ele inteles. Eleganţa şi gin­ găşia metaforelor şi a imaginilor; coucisiunea şi energia asemănărilor ori a imprecaţiunilor nu lipsesc totuş dintr'ensele ; d'improtivă ele resar in tot locul, fără ca înt,elesul general sti sufere şi unitatea subieetului să se schimbe. ElisÎLuli, greşeli de gramatică1 jocuri ele cu.., vinte &lunt foarte multe, ele au meritul insi:\, de a stringe şi 1ll!J,i mult legMurile �lilltl'� dramă şi public,fiind Q dovada vie clesl)f0 � n s .. [198] 198 NARAVURI ORIENTALE. <� li ,i zugrăveala caracterelor astfel precum le cu­ noaşte şi le inţelege poporul, pentru care Tea­ ziehele . sunt intocmite. Versurile sunt căutate in totdeauna. Ariele sunt triste, insă bogate in cadenţe şi in mo­ dulaţiuni ; tinzend toate a aminti căntecul pri- � vighitoarei Persiane, care se imperechează foarte bine cu vocea omenească şi merge apoi, schimbăndu-se din două in doue tonuri, să formeze o melopee duioasă şi melancolică. Sunt şi căntece pentru două şi mai multe voci, niciodată însă altfel decăt la unison. Legea armomei şi a acordurilor le este deei ăncă necunoscută. Efectul acestor cănturi este atăt de puternic in căt, imi spunea un Persian că este peste putinţă ca cel ce le aude să nu fie mişcat pănă in adăucul sufletului şi să nu fie induioşat. EaUL pentru ce căntecul a fost şi este in mare onoare la mai toate popoarele asiatice şi influenţa sa se zice că era atăt de mare in unele locuri, incat mulţi elin con­ demnaţii la moarte, aveau dreptul inainte de esecuţiune să cănte un căntec, doar auzind dregătorii să-i ierte de osîndă. *) Allah J De-aş ave glas blănd ca Bulbul 1) Ce sboară ca smeul cel alb de Misir; 2) Eu, astăzi, un biet feradj 3) din Mossul,') Allah! Aş ajunge chiar mare Vizir! Aşa căntă pănă in ziua de azi poporul A� siatic şi trebue să fi ajuns cineva, vre-odată Mare Vizir cu puterea căntecului, in 1;al'iL unde vocea omenească nu se poate ridica atltt de *) A. Gobincau Philosophies et religieus de l'Asie centrale. 1) B'ulbul privighitoarea. (2) ]}Bsif Egipetnl. (') Ji'eradj sold.at cit! l'ănd. (4) M08Si�l Ul! ()ra� din Mesopotol1J.ia de jos. sus, decăt pentru a incănta, fireşte, lumea. Ce fericită ţară t Indeobste numai persoanele cu rol simpatic căntă şi cu căt rolul este mai important şi mai plăcut publicului, cu atăt şi greutăţile mu­ sicale sunt mai coverşitcare. De pildă rolu­ rile Imamilor şi ale Profeţilor sunt mai in­ cărcate de modulaţiuni şi de cadenţe, decăt acele ale ăngerilor şi ale femeilor. Persoanele cu roluri criminale sau uricioase, nu au drept să cănte. "Este cuventul lui Dumnezeu, ce se rosteşte "prin puterea căntecului, zice Imamul Abbas "in Teazieh numită N�mta lui Kassem, şi cei "rei nu-l pot grăl, fiindcă nu au chip să-I "audă, fiind surzi şi împietriţi pentru bine şi ,,�entru adevăr!" - Aceştia se mărginesc nu­ mai intru a declama. Ce fericire cănd s'ar pute strămuta această regulă şi pe Teatrul nostru, cu deosebire numai ca rolurile să fie schimbate; copiii de la 3 pănă la 10 ani a celor mai de căpetenie familii persiane, iau mai in totdeauna parte, de bună-voe şi ca un semn de mare cinste, la aceste sărbători, Pă­ rinţii cred că astfel copiii le aduc binecuven­ tarea şi harul lui Dumnezeu in casă. In scenă ei au un loc a nume hotărît unde stau ne­ mişcaţi, ţiindu-se de mănă şi nici strigătele, nici ferberea mulţimii din jurul lor, nu-i fac să intoarcă măcar capul, de la Imamul Hus­ sein ori de la Abbas, la care trebue să pri­ vească şi pe a căruia binecuvăntare ei o pri­ mese cu genunchile plecate şi cu cea mai mare smerenie. Una din trăsurele cele mai caracteristice a acestor drame, insă este că nimeni aproape nn cunoaşte şi nici poate să cunoască pe au" torul sau pe autorii lor, Jntqcmite cele mai [199] » NARAVURI ORIEI�TALE. 199 - de multe ori elin bucăţi deosebite şi despăre­ chiate, presărate adesea cu amintiri din alte teazieh iubite de popor, ori cu prologuri şi incidente diverse; ele ajung a nu mai fi un intreg compus de la inceput pănă la sfîrşit in aceeaşi ordine ele idei şi cu o aceeaşi unitate de acţiune, ci se prefac intr'o ciudată ames­ tecătură fără formă, fără măsură şi mai tot­ deauna fără nici un gust, avend cu deosebire insă ţinta de a mişca prin toate chipurile inima mulţimii, ori a intipărt in mintea ei un şir de intemplări cu totul fără de legătură intre densele. Ce e dreptul, cu toată puternica in­ riurire ce au asupra intregului popor, aceste drame, din punctul de vedere literar, se bu­ cură de o foarte puţină stimă şi considerare. Mai intăi mollahii şi filosofii le despreţuesc ca pe nişte lucrări primejdioase şi stricătoare de cuget; apoi mulţi elin acei chiar, care-şi varsă comorile şi se ostenesc sbuciumăndu-se in curs de 10 zile pentru represintarea lor, nu au indestule cuvinte de ciudă, de desgust şi de indiferenţă in privirea formei literare a acestor teazieh, care le absoarbe şi activitatea, şi mintea, şi inima, cu toate acestea. Causa pare a fi puţinul interes, pe care curentul literar el dă unor astfel de produceri, mărginindu-se a admira numai căt scrierile religioase, filo­ sofice sau istorice mai cu deosebire. Acei ce preţuesc lucrările dramatice la Imn, nu fac din norocire parte din curentul acesta literar şi este deci firesc ca obiectul dragostei lor să fie dispreţuit de dănsul. O gens irritable criticum! Nimeni, prin urmare nu are indemn de laudă spre a se da ca autor; căci mai intăi nu căştigă nici un ban, ş'apoi nu i se recu­ noaşte nici un merit. Filosofii şi preoţii găr- boviţi de povoara interpretărilor speculative, se mărginesc la credinţa că poeţii dramatici sunt nişte minciunoşi şi nişte eretici, şi că prin urmare scrierile ca şi numele lor nu merită decăt dispreţul �i blăstărmil celor bine­ credincioşi. Noroc numai că toată lumea nu crede ca dănşii. De multe ori cănd actorii sunt prea gră­ biţi, ori nu s'au deprins bine cu rolurile, au bunul obiceiu de a tăia, a schimba a adăuga ori a plăsmui scene şi cuvinte fără ca publicul să fie mai puţin mulţămit, ori mai altfel im­ presionat, din această imprejurare. Sunt totuş, teazieh, oare-cum naţionale trecute in mintea şi inima poporului pe care nimeni nu indrăz­ nesc să le atingă, acestea sunt : Nunta hti K(�ssem, Copila creştimtlui, Trimisul hti D�tm­ nezea Jocul cu păme:nt, Capul 11namul�ti Hus­ sein, Copiii lui Zeynrb, Moslem şi chinuo-ile copiilor sei, etc. I ! Privite din punctul de vedere psichologic, popoarele de la Iran ca toate acele ce trăesc in Resărit, sunt contemplative şi fataliste. Re­ ligiunea, clima, creşterea şi deprinderile lor sociale, le fac a fi astfel. Literatura lor tea­ trală, oglinda sufletului şi a societăţii, trebue să resfrăngă şi ea aceleaşi trăsături caracte­ ristice. Pretutindeni forma lirică şi admirativă, inlocueşte pe acea dramatică, povestirea unui fenomen sufletesc sau a unui fapt, ia locul acţiunii insaşi şi simţlmentul religios invălueşts ca o sublimă aureolă toată ţese tura tainei, lăsănd să cadă pe fiecare persoană a dramei căte o rază din strălucitorul seu focar. Nu doar că pentru aceasta, teaziehele persiane sunt nu­ mai nişte bucăţi ele poesie ori ele musică cu­ ventate ori căntate; căci ei imping meşteşugul şi realismul scenic mult mai departe, decăt l'am [200] 200 NARAVURI ORIENTALE. pute impinge noi. Aşa in drama: Trimisul lui Dumnezeu acel care joacă rolul lui Aly� S'dier (fiul Iinamului Hussein), trebue să iasă pc scenă cu o secure de fer infiptă in creş­ tetul capului, de unde curg părae ele sănge, Deosebirea intre Tea trul lor şi al nostru este mare; căci pc cănd noi formăm caracte­ rele din ciocnirea pasiunilor şi simtirilor, cu legile sociale şi intămplările de toate zilele, ei işi crocsc l1e ale lor, negreşit măreţe şi totdeauna extraordinare, din combinarea im­ presiunilor din lăuntru cu intrupărilo din afară. Persoanele dramei noastre sunt semenii noştri, acele ale Teaziehelor persiane sunt afară din omenire şi in nepotrivire cu densa. Cele d'intei sunt reale, cele de-al doile sunt mistice. Acţi-, unea pe scena noastră trebue să aibă o in­ doită putere: aceea a adevărului representa­ ţiunii şi a desfăşurării sau a producerii nor­ male a impresiunii. Public şi actor sunt două personalităţi deosebite la noi; cel d'intăi caută şi primeşte impresiunile şi cei de-al doile le produc şi le statornicesc. In Teatrul persian, acţiunea este mişcarea ce se pricinueşte in sufletul fiecăruia la auzirea celor ce se căută sau se povesteşte pe scenă. Acum, dacă acel care căntă partea unui Profet, este in adevăr Profetul insuş cu mănia, resemnaţiunea ori extazul lui puţin interesează; ceea ce se cere este o sumă oare-care de stringeri de inimă ori de oftări adănci, cuvintele şi musica fiind îndestulătoare a le produce, factorul dramatic este un lucru de a doua uiănă, pe densul pu­ blicul nu-l bagă in samă, poporul de la Iran inchide ochii, se leagănă de la dreapta spre stinga, plănge şi se bate cu pumnii in piept, eată cum inţelege el simţimăntu] mişcării in arta dramatică, eată ce influenţă are acţiunea w e ce teaziehei asupra sa. Representatiunl şi im­ presiuni ce confundă intr'o singură simţire nepăsarea ori pasiunea estremă, precum po­ porul se amestecă cu actorii spre a juca im­ preună acea măreaţă dramă a patimilor celor jertfiţi pentru buna şi dreapta credinţă! Adăugend şi lenea firească a Răsăritenilor, tabloul va fi complect. Nu este insă mai puţin adevărat că toate aceste se petrec in mijlocul unei adevărate feerii. Bogăţiile nestimate şi cheltuelile cele mai nebuneşti, fac ca aceste mistere sfinte, menite la inceput a da o in­ trupare simplă c'Uvent-ului şi adever'Ului lui Dumnezeu (precum zice Imarnul Aly), au a­ juns a fi astăzi o infăţişare groznică de rea­ lism şi de pompă lumească care impune cre­ dincioşilor, prin ochi şi prin minte, să creadă astfel precum se cuvine, sau după cum se cere. De aci se poate inţelege ce destinată pot să aibă aceste spectacule pentru cărmuirea pati­ milor şi pentru punerea in mişcare a puterilor omeneşti! In vechime Teazyehele erau icoana sublimului, abstractului legii şi al moralei; astăzi ele tind a intrupa in măreţia simţi­ mentelor religioase, nenorocirile şi aspiraţiunile patriei şi a Intocmi, alături de credinţa cea mare, o nouă credinţă, pentru ca intr'o zi norocită, să producă asupra Persianilor ace­ leaşi efecte pe care tragediile lui Eschgl şi ale lui Sophocle, le-au produs asupra Grecilor. (Va urma) Ascanio. [201] -{ poe: S I 1. LOCUt. NASTERII. [( Imitaţie). Eată valea cea frumoasă, Locul unde m'am născut, Unde zorile vieţii C'antr'un raiu le-am petrecut. Satul par'că-i plin de-un căntec, Căntec lin, adormitor Ce s'a scurs de mult acuma: Nani, nani puişor! Dragi prieteni din pruncie Unde sunteţi voi acum? Să ne alungăm prin ploae, Mingea să jucăm in drum, Pănă cănd de la portiţă Un glas dulce, plin de dor Să ne strige, să ne cheme: Hai acasă, puişor! ... Pe un băţ de-alun călare Fug căt satul e de lung. "Haide murgule băete, Hai căci altii ne ajung!" '" ) Tatăl meu se uită'n urmă-mi Şi grăeşte zimbitor: Ce voinic, priviţi la densul, Dragul tatei puişor! Murgu-mi e sătos, in baltă !tI adăp, şi l'asânţit Cu-ai mei fraţi de călărie Vin acasă obosit. Maica 'n braţe mă cuprinde Şi la sinu-i iubitor Mă adoarme cu-al ei căntcc: Nani, nani puişor! ... Eram ten el' ca o floare Cănd de-aice am plecat, Dar de-atunce cu erni multe Fruntea-mi s'a impovărat. Cum trec anii l-mi pare-un secul De cănd maica 'ncetişor Sara murmura la capu-mi Nani, nani puişor! DUS PE-A TINERETEI VALURI. Dus pe-a tinereţei valuri Ca o pasere in sbor, Steua mea era speranţa, Lopătar blăndul amor. Ceriul strălucea de-asupra-mi In lumini trandafirii, Dulce-mi imbăta simţirea Nepătrunse armonii. Şi departe pintre piscuri Un palat frumos lucea, [202] �======================== Dalb al. fericirii mele Minunat locaş era. Fără teamă, fără grijă Lunecam din val in val; Me credeam trecut de piscuri, Me vedeam ajuns la mal. Vai! Dar cine să cunoască Că 'n văzduhul neclintit Al furtunei vajnic spirit Sta la păndă nesimţit, Cine să-şi inchipuească Că palatul sclipitor Era numai nălucirea Unui suflet visător? '* '* '* In noean adănc ascunsă Doarme barca mea acum, Eu pierdut pe-un ţerm sălbatic Fără ţintă, fără drum. Indărăt ilusii moarte Şi credinţe sfărămato, Inainte-mi intuneric Şi trista singurăte. 110ESU, In dărăt viaţa-mi juna o grămadă de ruini, Ş'a mea cale inainte Numai cămp uscat CU spini! M. Pompiliu. ALECSANDRI in Penacoteca Universităţii din Iaşi. In repaosul serbării, care vieţii dă putere Lume multă s'adunase spre-a gusta sfânta plăcere I In al frumuseţei templu -la al muselor altar,­ Unde tot ce-i bun şi mare, deşi trecător din fire Dar divinizat prin artă tinde cătră nemurire­ Cătră lumea ideală fără fine şi hotar; Unde 'n piatra lustruită vieţuind vezi o idee, Din ea sculptorul puternic a făcut o blăndă fee, Surizend Venus alături stă de-un ănger strălucit, Căci Olimpul şi cu Raiul sunt in bună armonie Chiar pasiunile divine neputend aici să vie Obosite lăngă templu ca şi timpul s'au oprit. Lumea-atrasă de un farmec lung priveşte cu'ncăntare După statui, la tablouri inviete prin coloare Din natură'mprumutată ; - cole vezi un domn betrăn Stănd pe tronul seu cel falnic şi de-ai săi incunjurat­ Dincolo o horă măndră lăng'un scrănciob inălţat­ Toţi sunt veseli de'nviere, toţi jucănd se string de măni: 'T.·· .' =-z: . . "'" , ) > t I 1 , '" I [203] POESII. 20� .:'t - Ear pe-un iaz ce scânteiază albăstrind in depărtare Pintre stuful nalt şi galben vezi cum luntrea plu­ titoare Cătră mal inaintează cu puşcaşul obosit,- El se 'ndreaptă spre pădure unde toate-i par mai � blănde Unde umbra şi căutarea sufletul de vis pătrunde, Unde aeru-i cu miros, şi cu flori cămpu 'nflorit, Dar din contemplarea dulce unde totul ne apare Numai ca'ntr'un vis fantastic care ride şi dispare, Incăntănd mai mult privirea decăt tainica simţire, De odată ne atrage o magnetică putere Cătr' alesul zeităţii, bardul cel de măngăere, De căutări, de dor, de visuri, de nădejde şi iubire. Plin de-o sfăntă maiestate ce respect adănc inspiră, Liniştit, inaintează prin mulţimea ce-l admiră-s­ Cu-ai sei ochi negri şi ageri unde geniu se simţeşte, La tablouri şi Ia statui şi el cată cu 'ndrăgire Ins' aceea ce el simte cu 'nfocata sa simţ-ire Ne arată ce departe de la noi la densul este. Căci lui floarea drăgălaşă de pe malul şoptitor :Iti suride intinzendu-i mirosul desfătător, Văntul trece cătră ceruri ce 'n albastru e deschis, Codru '1 incunjoară 'n umbra răcoroasă şi verzie Incăntăndu-i blănd auzul de-o plăcută armonie Dulce ca o desmierdare - ca un cănt din paradis. Cine ştie '? l.. DaI' se poate ca in Venera divină El să vadit şi să simtă in fantastică lumină Pe acea dulce fiinţE't ce-a iubit şi l'a iubit, Care ca'ntr'un vis de groază din a sale calde braţe In a vieţii primăvară, in plăcuta dlmlneaţă, Amăgită de un ănger cătră ceruri 8'8; suţt, Eal' el plin de desperare prin poetica magic Cătră ceelaltă lume, cătră neagra vecinicie, In a stelelor graiu tainic traducend durerea sa Şi schimbănd tristele lacrimi in duioase lăcrimioare, Un buchet din ele face şi pe-o rază călătoare, Ca drept semn de-a sa iubire le inalţă cătră ea. Din lăcaşul nemuririi zina lui nemuritoare Versănd poate şi ea lacrimi pentru Raiul de sub soare, Ca divina Beairice pentru dragul ei poet, Roagă Cerul să-i trimită, ca drept viaţă şi putere, Inspiraţie divină şi divină măngăere, Şi vlsări de fericire, şi căntări din sfănt concert, Apoi singură ea insaşi pe-a lui cale aurită Conducendu-l de la ceruri ca o umbră tăinultă Impărţlnd cu el din lume al seu tainic dulce dor, ! In a focului scăntee, iTi a stelelor lucire Pe sub masca Cosinze�ei ei suride o clipire Aprinzăndu-i fantasla c'un pastel nemuritor, Şi 'ncă căte alte scumpe şi duioase suvenire Nu deşteaptă amintirea in aprinsa sa gândire, De nopţi dulci Veneţiene lacu-i spune surizend, De minunile Florenţei ce-admira odinioară Şi oftănd dorea mărire pentru draga-i dulce ţară, Mulţămit îşi aminteşte vezend doru-şi inflorind. 1. B�ttit. [204] 204 POESII - BIBLIOGRAFIE. DUP' O STJNCA •••• Dup' O stincă'n foc scăldată, Măndru soarele-apunea, Dintr' o vale 'ndepărtată, Jalnic doina s'auzea, Eal' in lunea 'ntunecată, Glasul tău mă măngăea, Ş'a ta mănă 'nduioşată, Un inel imi dăruea: "Poartă-I, spus'ai, mă iubeşte "Şi al pierde te fereşte, "Căci pierzendu-l voiu muri. .. ! PE LAC ..•• Pe lac barca lin pluteşte Şi se leagănă uşor, Pe cer luna o păndeşte Lunecănd după un nor. Pe lac barca, eal' intr'ănsa Fără griji şi fără dor Ea cu mine, eu cu densa Şi cu noi blăndul amor .... Lopătarul stă; Ia stele El se uită cugetănd : Eu, in ochii măndrei mele Mai frumoase văd Iucind .... A. I. Castor. Eu inelul el port ăncă, Dar tu - zaci in noapte-adăncă.,; Doină! - taci. .. nu m'amărl l ... M. GrigorialZi-Bonachi. B 1 B L 1 O (i R A FIE. Elemente de poetică remănă pentru usul tinerimei gimnasiale, de Ioan Lăzărici·u, un vol, 80. in cuprindere de 90 pagini. Editura librăriei W. Krafft, Sibilu, 1882. Datfuele POpol'tIIui romăn Ia imnOl'mentăl'i· de 1'eoclor 1: Burada, un volum 8°. 158 pag. Iaşi, 1882. l'ipograna Naţională. �======�==��==========================================� . �edactol': iacob Negt·uzzi. ••.• '-"'�-';c' Tipografia .Naţional�! [205] Anul XVI. - N o. 6. 1 Septembre 1882. CONVORBIRI LITERARE. Apare la 1 a fie cărei luni. ORĂIŞORUL ŞERPILOR. Poveste. Era odată un om şi omul acela era betrăn, că implinise mulţi ani. Şi omul cel betrăn era fript de sărac, că nu avea decăt o babă slăbănoagă şi o colibă de căsuţă in o margine de sat. Moşul, adică omul cel betrăn mergea in fiecare zi la lucru şi lucra pe bani, şi din ce căştiga trăia şi el şi baba. Şi moşul avea o biceiul, că cum se intorcea sara de la lucru mergând cu ochii in păment, ridica ori ce-i venea in cale şi băga in traistă. Şi apoi ştiţi că traista săracului e traista ţiganului, Aeuş găsea o ruptură de potcoavă, acuş nişte aşchii de lemne, mai eate un ban rugenit şi insfirşit ce dădea Dumnezeu. Şi baba stringea bineşor tot ce aducea moşul, c'apoi mai căpăta căte ceva pe ele; că săracii, atunci ca, şi acuma, numai cu mare greutate puteau tră), Odată, cănd venea moşul de la lucru şi se ducea obosit la conacul lui, eacă numai că vede in cala un puiu de şerpe svercolindu-se Ci "" [238] 238 PRODUqIUNEA OONSUlVIAŢIUNEA ŞI SCHIMBUL. practic, a ridicat reclamări din partea arma­ torilor şi negustorilor granari, care necunoscend de mai inainte taxa la care era să fie supus grăul lor la sosirea lui in Englitera, nu mai indrăzneau să facă cumpărături de producte. Comerciul cerealelor devenea periculos, un fel de joc la noroc, care deşi putea da une-ori bene­ ficii foarte mari, dar altă-dată devenea ruinător, In faţ.a lipsei şi scumpetei de păne care a causat in ani nenorociţi viaţa a sute de mii de oameni, opiniunea publică, avend in capul ei pe vestitul Cobden şi strigănd mereu in contra foametei, a silit pe guvern a suprima cu totul dările fiscale asupra cerealelor. Şi astăzi ele sunt admise in Anglia fără plată de taxa vamală. Şi minune! Cultura pămen­ tului nu a suferit cea mai mică sminteală. Cu toată spaima ce inspira agricultorilor En­ gleji, grănele Americane mai ales, producţiunea agricolă s'a desvoltat şi mai mult şi renta pămentului in loc de a scăde s'a suit. Un alt exemplu conchizetor este cea ce s'a petrecut in Franţia cu ferul şi cu cărbunele de pămănt : Se credea că dacă s'ar permite intrarea ferului şi a cărbunelui de păment englez şi belgian fără o taxă mare, . ferul francez nu s'ar mai pute vinde şi esploatorii indigeni s'ar ruina, guvernul francez intimpina cea mai mare impotrivire, ori de căte ori se incerca sit scadă taxa asupra acestor doue obiecte şi Franţia remăsese cu totul inapoi de Englitera şi de Belgia, in privinţa fabricării maşinelor mai cu deosebire. In ziua cănd gu­ vernul, trecând peste consideraţiunile esploata­ torilor de fel' şi de cărbuni, a luat asupra-i de a reduce taxele astfel că intrarea in Franţla a cărbunelui şi a fontei (tuciu) englezeşti şi belgiani Sfb devia posibi It1" acesta nu a minat nici cuptoarele de fer, nici minele de cărbune franceze şi toate industriile ferului, precum fabricile de maşini, de trăsuri, cutităria, lăcă­ tuşărie, unelte, drumurile de fer şi sumă de alte fabricaţii s'au infiintat, s'au desvoltat şi prosperă. Dacă am chiema pe tab aci să-i intrcbăm ce taxă le-ar conveni să se pue asupra pieilor argăsite venite din străinătate, putem fi siguri că ar propune o taxă aşa de mare, incăt nici cismarii, nici curelarii nu ar mai pute să se serve de pieile străine în lucrările lor de în­ călţăminte şi de şelărie, ca să fie silită lumea să cumpere pieile tabacilor noştri şi să plă� teasoă scump încălţăminte de calitate proastă. Dar totodată să întrebăm şi pe ceilalţi Romani care nu sunt tabaci şi putem fi siguri că vor fi de o părere cu totul alta, şi că le-ar cu­ veni mai bine să găsească in terg incălţăminte, hamuri şi alte obiecte de piele, eftene şi de calitate bună, fie ele de piele argăsită in ţară sau in străinătate; a se Insa pielăriei străine libertatea de a veni in ţară fără platii. de taxă. Cea ce zic aici pentru tabaci, o putem repeta pentru toate celelalte meserii. Numai croito­ rilor le cuvine ca hainele- venite din străinătate să fie greu impuse, eal' toată cealaltă lume este interesată ca hainele să poată intra liber fără taxă, ca să şi le poată procura mai eften. Fiecare corporaţiune cere taxe mari, dacă nu şi prohibiţiuni, pentru obiectele din afară similare cu cele ce produce, cismarii pentru cisme, croitorii pentru haine, .lăcătuşii pentru broaşte, tămplarii pentru mobile, dar totodată cere Iiheră.fntrare pentru toate celelalte o� biecte ; incat, dacă ne-am inchipui populaţiunea . împărţită intr'o mic de meserii de căte o mie de membri in fiecare corporaţie; din toată populaţiupea numai o mie de familii ar vot [239] PR(}�.UCŢJUNEA· CONSUlYlAŢIUNEA ŞI SCHIMBUr" () Imposlt asupra hainelor venite din străinătate, numai o mie ar fi interesate să fie hainele scumpe eal' celelalte nouă sute de isnafuri sau noue sute de mii de familii, ar fi interesate să nu fie impuse ca să ],3 poată cumpăra căt mai eften. Taxa de vamă asupra hainelor este nu' numai un imposit indirect asupra tuturor celor care nu sunt croitori şi care sunt de o mie de ori mai numeroşi, dar este totodată un privilegiu, pentru că acel imposit profită numai croitorilor care intr'un mod indirect in­ casează acel imposit prin scumpetea hainelor. Adversarii sistemului protccţionist nu tăgă­ duesc importanţa muncei ca factor al bogăţiei statului, dar cea ce voesc ei este ca ea să fie bine întrebuinţată, întrebuinţată cu spor, apli­ cănd-o la lucrările acelea pentru care popu­ laţiunea are mai multă aptitudine şi pentru care condiţiunile in care se află sunt mai fa­ vorabile. Intr'o ţară agricolă, de exemplu, care are pămenturi intinse,' păşunări bogate, ar fi o economie reu inţeleasă a fabrica pos­ tavuri şi mătăsării şi a cumpăra din străinătate vite, unt, brănză şi ouă. Ei cred că drep­ turile protectoare nu numai că nu aduc nici un folos producţiunii indigene, dar merg şi mai departe, cred că impedică desvoltarea generală a industriei indigene, a comerciului şi a agri­ culturci şi că aduc adevărată vătămare des­ voltării şi înaintării bogăţiei publice. Ideile protccţioniste au avut mare trecere in seculul trecut; pe atunci pe cănd transpor­ tarea, de la un loc la altul era scumpă, anevoe şi de multe ori imposibilă; dar de la ince­ putul secolului al XIX-lea ştiinţa economică in Franţ.ia, in Italia şi mai cu deosebire in Anglia s'a ridicat in contra lor. Zolvereinul le-a, dat o lovitură de moal'tej areUtnd într'un 239 mod pipăit, că Iăsănd trecerea liberă de la un stat german la altul, acele state nu numai că n'au suferit nici o pagubă, dar au simţit o uşurare, un bine, precum va fi. un bine şi mai mare cănd se vor des tiinţa acele vămi dintre Germania şi Franţia, dintre Italia, Spania şi dintre toate statele mici şi mari. Zolvereinul a dovedit pănă la evidenţă că buna stare a populaţiunii se măreşte cu căt se intinde mai mult cercul liberei circulaţiuni a productelor, Ideile de liber schimb au făcut şi fac pe toată ziua proseliţi, deşi intălnesc o opunere foarte mare atăt din partea guvernanţilor căci ved o dificultate n. inlOCUI prin alte dări sutele de milioane ce figurează in bugete ca venit vamal, precum şi din partea celor interesaţi in unele fabrici, in care au angajat capitaluri foarte insemnate şi care s'ar simţi foarte loviţi, de 11U şi ruinaţi, dacă ar fi abandonaţi li­ berei concurenţe. Cu toate acestea insa, nu I este mai puţin adevărat că in ţerile cele mai I industriale chiar cel� mai luminate, in Frantia, in Germania şi mai' ales in Anglia seprocede treptat la realizarea acestei idei prin scăderea continuă a tarifelor şi prin admiterea tuturor productelor. A restringe comerciul unei ţeri cu celelalte, dănd avantajuri, fie prin proibiţini, fie prin tarife, unor industrii a căror viaţă, nu depinde decăt numai de sacrificii naţionale, este a im­ pedeca desvoltarea bunei stări a poporului şi a precipita decadenta economică a terei. Nu se ridică bogăţia naţională prin taxe vamale, ea se ridică printr'o aplicaţiune inteligentă şi perseverantă a muncei, dănd protecţiunea legii industriilor care pot prospera prin natura lu­ crurilor, prin climă" prin calitatea pămentului, prin posiţiunea geografică şi prin indemănarea [240] f' PRODUOTIUNl';A CO�SUI\iAT11JNgA ŞI SCHIMBUL. locuitorilor, căci numai acele pot prospera producend mult, bine şi eftcn, şi numai acele pot realiza beneficii adevărate, car acelea care nu pot prospera dccăt numai prin ajutorul tari­ felor asupra similarclor, nu fac »Ita decât să impuţincze relaţiunile de schimb, să isolczc naţi­ unea şi să apese ca uu imposit asupra uaţiunei. Este foarte de insemnat cum cad in con­ tradicţiune cu ci insasi, acei care cer protec­ ţiunea industriei lor prin dări vamale! Fa­ bricanţii de stofc de lănă de exemplu: cer ca stofele de Lină similare străine S:1 fie supuse la o dare căt s'ar pute mai mare, dar cor totodată ca Iăna străină să nu fie impusă, o pretind şi o cel' cu toate că in sistemul 101', libera intrare a lănei ar împuţina beneficiile şi ar aduce pagubă crescătorilor de oi, prin scăderea preţului lănei, De aci lupta intre aceste doue industrii şi nedumerirea guver­ nului cum să combine şi să mulţămească pe amendoue grupurile de interesaţi. Fabricanţii de ferarii cer pe de-o parte ca ferăria străină să fie oprită sau cel puţin greu impusă şi pe de alta pretind ca fanta străină întrebuinţată la fabricarea ferului) cu care se servă ei, să fie liberă de-a intra fără taxă; producătorii de fontă, cer ca fonta străină să fie impusă şi cărbunele de pămănt să intre fără taxă. Intr'un cuvent fiecare industrie cere protec­ ţiune vamală pentru obiectele ce produce şi liber schimb pentru obiectele cu care se servă la fabricarea productelor sale. Gnvernele, legănate intre aceste dane exi- ' genţ,e contradictorie, a imaginat un slab paliatif sistemul numit D}'((Iuuack adică a inapoia fa­ bricanţilor, ciind exportă productele lor, părţ,ile taxelor percepute aSl�pra tuturor materiilor cu care s'au servit la fabricare; sistem şi anevoe de practicat şi păgubitor Ilscului totodată i sistem care s'a înlocuit mai pretutindeni cu un altul numit aquit ct condition. (plătit condiţi­ anal); el constă intru a se admite intrarea liberă a unor materii pe un timp determinat, CIl condiţiune ca in acel interval să se exporte , ' o cătime de articule la fabricarea cărora să I fi servit o parte analogii de acele materii. Lumina se face din zi in zi mai mult a­ supra acestei chestiuni şi lumea incepe a in­ ţelege că restricţiuuile vamale, protecţionismul şi prohibiţiunile aduc vătămare producţiuuii naţionale, in loc de a folosi, şi că sistemul libertăţii ei prieşte mult mai bine. Fiecare inţelege că adevărata prosperitate constă in inlesnirea de a-şi pute procura productele, că condiţiunea de căpetenie a prosperităţii este ca munca să poată da maximum posibil de producte de schimb şi că trebue aplicată mai cu deosebire la industriile acelea pentru care populaţiunea are mai multă indemănare, mai multe inlesniri şi mai multe mijloace, car nu la industriile care nu pot trăi decăt cu sacri­ ficiile contribuabililor. Deşi interese politice, reu inţelese, fac pe unii să creadă că se poate reveni la ideile cele vechi de protecţionism, dar lumea merge păşind pe toată ziua cătră liberul schimb, căci legile raţiunii sunt mai presus de ori ce voinţă individuală. Un om puternic poate im­ pedeca şi intărzia, pentru un timp, mersul na­ tural al lucrurilor, dar a-l oprI niciodată! Misiunea omului de bine, a cugetătorului este de a descoperl legile adeverate ale intereselor sociale şi misiunea omului politic este de a aplica acele legi,. de. a supune acestor legi toate voinţ,ele individuale, de a oprl pe ori cine de a-i" impune altele. Oamenii care se 1 I t 1 � 4 • _ '" . .4, _"-,-,-- _ .�."'-'--.-_� � - �- ." [241] ! I � bucură de increderea poporului �i care .. j vocsc binele, dat caro nu ştia sau nu inteleg cum trebue cumpănite interesele generale ale popo .. rului, Iac une-ori un reu mult mai mare decăt cei reu .. cugctători, căci poporul avănd toată increderea in patriotismul şi in sentimentele lor ele iubire, ei urmează orbeşte şi se face cam­ pionul ideilor celor mai greşite şi vătămătoare. A VOI să, se infiinteze o industrie naţională este o cugetare mare şi folositoare, dar a vOI să se infiinţeze prin protccţionism şi prin sub­ venţiuni este un reu foarte mare, a cărui con­ secinţi sunt incalculabile, Regulamentele şi restricţiunile la care co· merciul a fost supus, n'a făcut decăt a aduce piedici desvoltării industriale. Reformele ope­ rate int'accastă a doua jumătate a seculului prin tractatele şi convenţiunile doganale n'au avut alt scop decăt de-a ridica comerciului unele din piedicele care-I incnrcau, Mai toate acele tractate au avut tendinţa de a face po­ sibilă trecerea productelor dintr'o ţară intr'alta. In materie de schimb, ca şi in modul de a conduce toate celelalte interese sociale, ar fi de dorit ca guvernul să-şi concentreze acţi­ unea numai intru a măţine ordinea publică, a opri pe cei indrăsneti de-a oprima pe cei slabi, şi de-a ingriji de sănătatea generală. S'a zis de unii economişti că. ar fi unele obiecte, pe care străinii neputend să le gă­ sească dccăt numai intr'un stat, precum este guano, care nu se află in ahondanţă decăt in Peru, pucioasa care nu s;e găseşte esploatahilă dectU in Sicilia, daiul care piină in anii din urmă nu se putea produce decăt in China, ar pute să se impue căt de mult la eşirea lor, pentru că străinii sunt siliţi să le cumpere ori cM de scumpe ar fi, negăsindu-le aiurea.. Poate il aici o aparenţă de adevăr, dar este positiv că lucrul nu trebue impins prea departe, fiind că. atunci acei care se servesc cu acele pro­ ducte au să caute toate mijloacele de-a le inlocui ClI altele, precum se fsce cu ciaiul, pe care Englejii au inceput al cultiva, cu mult succes, in Indii, cu ingrăşările artificiale, cu fulmicotoma şi cu dinamita, care o să inlo­ cucască pucioasa) ca material de resboiu. Taxele asupra importului sunt pur fiscale cănd se pun asupra productelor care nu se pot produce intr'acea ţarii, precum sunt cele asupra ciaiului, pucioasei, cafelei şi asupra tuturor colonialelor şi zaharului, in ţerile unde nu se poate cultiva nici cana, nici sfecla; ear cănd <;e pun asupra productelor care au si­ milare şi se pot produce in ţară, şi totodată acele produse in intru sunt sau scutite de tot, sau supuse la o taxă mai micâ.. atunci acele taxe au un caracter protector, astfel ar fi de exemplu taxa pusă �supra lănri străine la intrare, pe cănd lăna, indigenă ar fi scutită. Taxa asupra incăltnmintelor aduse din străi­ nătate, pe cănd cele indigene ar fi scutite; in asemenea cazuri consumatorul plăteşte mai mult decăt suma ce intră in casa statului, pentru că acele taxe sue preţul şi al lănei străine, şi al lănei indigene; şi al incăltămin­ telor străine şi al celor indigene. Ca să pre­ cisez mai bine voiu pune cifre. Să ne inchi­ puim, de exemplu, că intr'o ţară consumaţiunea lănei ar fi de 10,000,000 de chilograme şi că din str,'\inătate ar venl 5,000,000 chilograme, eal' celelalte 5;000,000 ar fi lănă indigenă; să zicem că lina străină ar costa la fruntarie un leu chilogramul şi că i se pune o taxă de IOla slltă, la admiterea ei la vamă, gu­ vernul ar percepe 5,000,000 lei vamă asupra [242] P1�ODtJCŢJUNJi:A C01SU!\1"Al'IU�EA ŞI SCInMBtJL, lănei străine care un s'ar pute vindcdecăt pe 1 leu şi 10 bani chilogramul, dacă lIU şi mai mult. Lăna indigeuă s'ar vinde tot Pe 1 leu şi 10 bani, adică cit publicul ar plăt: 1,00v,OOO lei mai mult pe lănă, decăt dacă ar fi lipsit vama. Dintr'acest milion pe care-I plăteşte publicul peste cea ce ar fi plătit dacă lâna străină al' fi intrat fără vamă, numai 500,000 ) lei intra in casa statului eal' ceilalţi 500,000 lei se plăteşte producătorilor de lănă, cu alte cuvinte statul supune pe locuitori a plăti cătorva producători de lănă un import de 500,000 lei pe tot anul. S'a calculat că in Franţia poporul plăteşte o dare de 30,000,000 lei pentru cărbunele de păment, pe cănd din această sumă numai 2,000,000 lei intră in casa tesaurului de la taxa asupra cărbunelui venit din străinătate, eal' ceilalţi 28,000,000 lei este in favoarea exploatărilor de cărbuni, fără nici un folos pentru Franţia. Impositele asupra obiectelor manufacturate, venite din afară, au totdeauna un caracter mai mult protector decăt fiscal ; numai atunci se pot considera ca pur fiscale, cănd productele . similare naţionale ar fi supuse la o dare in­ terioară equivalcntă, Sistemul protecţionist este combătut pe faţă de toţi acei care ţin samă de interesele ge­ nerale, mai mult decăt de cele individuale sau de grupuri, şi este combătut, intr'un mod in­ direct şi ascuns, de chiar acei care sunt pre­ ocupaţi numai de interesele unui grup. Şi eată cum: De vom considera mai cu samă fa­ bricatele, grupul care produce un obiect, in­ strumente de fer să zicem, pretinde şi stă­ rueşte a dobăndl că similarele venite din străi­ nătate să fie cât de tare impuse, dar totodată, pretinde şi stărue ca materialul cu care SEI Benă el la fabricarea lor, precum sunt fenta, i cărbunele etc., să tie admise fără, taxă. Ceea ce face că interesele se impung :;d se contra­ luptă. In casnl citat aici, fabricanţii de obiecte de fer cer şi pretind un lucru, care fiindu-le 101' de folos, ar fi păgubitor fabricanţilor de fontă şi exploatorilor de cărbune etc, cele mai multe gru puri de fabricanţi sunt tot intr'acest caz. Acest antagonism a avut un resultat bun, a adus reducerea şi chiar suprimarea dărilor de intrare asupra celor mai multe materii brute, ceea ce a necesitat incheerea a mai multor tratate de comerciu intre state şi face că in statele civilizate sunt astazi do ne tarife: unul general şi altul convenţional, cel d'intăi lăsat la discreţiunea acelui stat şi celalalt spe­ cial numai pentru proveninţele din ţerile cu care are un tractat. Sistemul tractatelor de comerciu este o pă­ şire gradată cătră liberul schimb şi o lovitură dată protecţionismului. Cănd un principiu e­ ronat este lovit pe de-o parte de instituirea Zolvereinului, pe de altă parte printr'o lege ca legea cereale lor şi prin tractatele de co­ merciu, momentul dispariţiunii lui nu este de­ părtat. Chiar putem zice deacum, că dările protectoare nu mai există in Englitera; venitul cel mare doganal al Marei Britanii provine mai in totalitate din dările asupra colonialelor din 464,000,000 lei, venitul vămilor de astăzi, darea asupra zaharului fiind suprimată, 81,000,000 fr. provin din darea asupra ciaiului. 5,000,000 " de la cafea 134,000,000 " de la spirtoase 45,000,000 " de pe vinuri 183,000,000 " de la tutun ___ o ._". __ 448,000,000 Incat numai minima sumă de 10/00°1000 [243] PUO DUCŢIlJNEA CONSUMAPUNEA ŞI SCHIMBUL - POESII. 24:5 t I I provine de la producte, fabricate, şi aceasta mai mult ca represalii in contra Frantiei care nu poate renunta la unele taxe puse asupra proveninţ.elor Engleze. Cine n'a avut a face cu practica formali- tăţilor neplăcute a vămilor şi n'a văzut de aproape pagubile simţitoare ce se pricinuesc cornerciului cu sistemul vamal, nu-şi poate face o idee de o asemenea calamitate. Adeveru] este că nu există şi nici nu poate exista imposite plăcute, care să nu atingă mai mult sau mai puţin liber­ tatea individuală; dar nu e mai puţin adeverat că nici unul nu se poate compara in vexaţiuDi ahusuri şi arbitrar cu impositele vamale. Ori cine a comandat de-a dreptul obiecte din străinătate pentru trebuinţele casei, fur­ nituri din Viena, din Paris sau din Londra, cunoaşte numeroasele greutăţi şi neajunsuri ce intimpină cu vama şi cu vameşii noştri. Deosebit de darea legiuită cătră stat, calculatft de zelul prepuşilor serviciului, foarte adesea pe o valoare mai mare decăt cea reală" cănd alte consideraţi uni nu fac si se preţllească pe 50 sau pe 60 la sută mai jos de valoare; deosebit de descărcat şi reincărcat la maga­ ziile vămii, mai există pe ici pe colea căte o mică vămueală in natură. Cui nu i-a lipsit o o cămaşă sau şi două din duzină, mai multe servete dintr'un asortiment de masă, dar pa­ hare sparte, farfurii ştirbite, pălării turtite şi rochii ghemuite. Lăzile bine aşezate şi închise de la locul pornirii ajung neatinse la Brăila) la "Giurgiu, la gara 'I'ergoviştei sau la Filaret, acolo se deschid, se caută una căte una, se aruncă una peste alta in ladă, lada se in" chide in grabă, CU111 dă Dumnezeu, incăt ajung la destinaţie intr'o stare ea vai de ele. Acei care nu le stiu acestea n'au decât să intrebe , -. ) . ,..' pe negustori ŞI vor afla că ar fi mai bucuroşi să, plătească 10 şi 15 la S�1U în loc de 7 jum. la sută numai să nu li se pricinuească neajunsurile şi pagubile ce încearcă din causa revisuirilor la vărui. Ni se va zice poate că de ce acei vătămaţi şi păgubaşi nu reclam şi nu cer indreptare şi despăgubiri? Causele tăcerei sunt multe şi multiple. Particularii tac fiindcă obiectele aduse de-adreptul, fără intermediarul negustorilor şi comisionarilor sunt de-o valoare puţin însem­ nată. şi nu VOI' să-şi bată capul a-şi procura dovezi, a alerga pe la procurori şi judecători, şi a-şi face vrăjmaşi pentru câţiva franci ce li s'a luat mai mult, pentru câteva feligene sparte sau o păreche de cisme furate. Ne­ gustorii şi coniisionarii tac pentrucă cei mai mulţi au un interes major de-a trăi in pace cu impiegaţii vămii, care-i au totdeauna la mănă cu fel de fel de fraude şi contrabanda, , . cu deolaraţiuni inohipuite şi cu facturi eco- nomicoase, acte cu care in tot momentul ar pute să le causeze pagubi insemnate. (Va urma) 1. oi. POE S I 1. Si O L ( A. Din răsăritul depărtat Vii blăndă rază călătoare, Solie dulce aducend De la a� primăverii soare. [244] POESII-BIBLIOGRAFl. Şi eată l toate se trezesc Din somnul lung şi greu de iarnă Şi saltă vesel, că deacum Norii zăpezi n'o să mai cearnă. Păr eul curge, şopotind Povesti sub ghiaţă aseultate ; Tresaltă ţermul fărmecat, Vezănd pe mult doritu-i frate. Şi măndrul vis al bietei fiori Deodată nimici. * Aşa-i şi pieptul omenesc! .. Cănd visu-i mai frumos, S'aruncă criveţul turbat Şi-l sfarmă nemilos. .Ancl1·ei Bâr'seantl. I I Braşov, Martie 1882. 1 B 1 B L lOG n A FIE. Poveştile Peleşului de Carmen 8!Jlva 1 vol. 8° 236 pag. Bucureşti 1882. Logiea compusă de I081f Fericcan; profesor la gimnasiul romăn din Braşov. 1 vol, 8 mic 431 pag. Braşov 18111. Elemente de drept admiuiatrativ de Chri«. todul L S/'bliotis, 1 vol. 8° 263 pag, Bucureşti 18S1, Elemente de drept constituţional de Chris­ todul I. Bulloiis 1 voI. 8° 367 pag. Bucureşti 1881, Resultatul Anquetelor la cele patru corpuri de portărei, Bucureşti, Iaşi, Craiova şi Focşani 1 mic vol. 111 pag. Bucureşti 1882, Analele Academiei Române, Seria II, Tom IV, Bect, II fasc, III, Observaţiuni meteorologice făcute la Ferestreu in anii 1879 şi 1880. A nalele Academiei Romăne Seria II, Tom. IV, Secţ. II Fasc. II, Observaţiuni meteorologice făcute la Iaşi in anii 1879 şi 1880. Personalstand und Ordnung der Offentlichen Vor­ lesungen an der K K Franz-Iosefs-Universităt zu Ozernowitz în Wintersemester 1882/3. Ozernowitz 1882. Direeţlunea generală a vămilor. Tabloul ge­ neral al cornerciului României cu statele străine in cursul anului 1880. Bucureşti 1881. Miuisteriul afacerilor străine. Raporturi co­ merciale adresate Ministeriului afacerilor străine de miniştrii şi cousulii Romăniei din străinătate, 1880�1881. Bucureşti 1882. L I. Nacianu elev al şcoalei superioare de COs merciu din Paris. Romttnia şi liberul schimb. Ploeşti 1881. VOIOS ESISE ..• Priviţi! un verde firicel , Culcuşul negru părăseşte Ş'un mic găndac frumos gătit De el cu drag se alipeşte. Steluţa măndră de pe ceriu Ou drag ei suridea, Eal' păserica 'n dulci căutări Mereu el desrnierda. "Oăntaţi voiosi, căutaţi mereu!" Indeamna măndra păserică, Vl:lzcnd cum muguri! răsar Pe 'ncovăiata rămurică ... Voios eşise din păment Frumosul brebenel Şi socotea că nime nu-l Mai fericit ca el. O, multe daruri ai adus Prea scumpă rază mult dorită; "Bine-ai ve uit, bine-ai venit!" Iti zice inima 'ncălzită. Dar într'un cias nenorocit O brumă grea '9'e111 Redactor: lacob }{��;�;;i:-----Co--_._-_.�"" ... , . .;:c"''"''-'''''�'f.c;':''''_'''''�'"",� .. =,. o,",,' ====:'.;;�=.=,r---=--==l'ip�g;�fi�-N;-ţi�'��li� [245] Ap.ui XVI. - No .. 7. ==================== 1 Octombre 1882. CONVORBIRI LITERr\R��@ Apare la 1 a fie cărei luni. CRONICA LUI HUR. In anul 1856 George Boldur Costachi, "şeful oastei Moldovei II, descopere un manuscript vechiu şi necomplect, scris in limba romă­ nească de la sfirsitul veacului al XV, un mo­ nument nepreţuit atăt in privinţa limbistică, fiind scris de pe la 1495, căt şi in privinţa istoriei naţionale de oare-ce in trăseturi scurte, dar destul de cuprinzătoare, ne face cunoscută starea ţerilor româneşti intre anii 274, şi 1274. Nici un istoriograf romăn, ca să nu mai vorbim de cei străini, nu l'au cunoscut. In tot cursul cronic'ului seu principele Dimitrie Cantemir se sileşte să probeze numai că ţ(�rile noastre n'au fost niciodată complect părăsite de vechii colonişti Romani, şi că locuitorii de fi,stiJ,zi sunt urmaşi in linie dreaptă a acestora­ Şincai o in culmea fericirii cănd găseşte prin imensa colecţiune a lui Cornides sau aiurea vre-un document in care să se pomenească ceva de istoria noastră. Şi cu toate acestea fragmentul istoric al lui 1301dtu' Costachi ne Oonv, Lit. an. XVI :N'o, � o, am. arată chiar căptuşeala hainelor şi făliile mă­ ciucelor cu care erau investiţi senatorii ce guvernau ţerile romăneşti - in acele timpuri vechi. Lucru curios insă, abia apărut (şi cu multă pompă) zisul fragment a şi fost cuprins de intunericul uitării: se vorbeşte despre ori-ce, numai despre cronica lui Hur nu. Şi totuş, cum am mai zis, ea ne face cunoscută istoria ţerii in perioada sa c�a mai interesantă, şi ăncă sub ce trăseturi ! Intr'un timp cănd Eu­ ropa toată era o adunătură de barbari ce treceau şi se răstăgoleau unii peste alţii, ţara noastră era o republică aristocratică, cum de­ abia astăzi s'ar găsi un exemplu: administraţie civilă separată de cea militară, diregători aleşi prin votul tuturor proprietarilor, o ierarchie foarte inţeleaptă intre aceşti funcţionari, in fruntea lor un consiliu suprem compus din oameni bătrâni, care trecuseră prin diversele grade ale functiunilor civile şi militare, armată permanentă, gardă civică, apoi acele glorioase nume de consuli, de prefecţi, ..... Pentru ee această ULCOl'C, acest dispreţ? Dansa este feliul ciudat al faptelor relatate de cronica in chestiune. Acestea sunt atăt de­ curioase şi de neaşteptate, incăt, chiar Hira să , cercetezi motivele pentru eate nu poţi crede, - - - - ---� - -' - -- ---.. - �� - - ,- � -- - - - [246] 246 CIWNICA LUI HUR. ===== iţi vine să nu crezi. Stigmatizată astfel de la inceput cu epitetul de apocrifă, unii ştiind pentru ce, alţii fără să ştie, cu totii au incetat de a o mai cerceta sau de a mai vorbi despre densa. Aproape e1'2, uitată, cănd pe ici pe colo s'a inceput astăzi un fel de reactiune contra, judecăţii trecute: » Cine ştie, poate să fie au­ tentică !" Aceste vorbe, pe care le-am, auzi t de la oameni foarte inteligenţi, sunt prea fon­ date, de oare-ce mai tot ce s'a zis despre falsitate a ei au fost numai nişte afirmaţii iso­ late, de multe ori date de oameni care nici n'o vczuser� vr'odată (1). Aceasta m'a, indemnat să me opresc ceva mai mult asupra acestui monument istoric, care, dacă ar fi adevărat, ar fi tot t�e 8'11,1' pute găsl mai preţios pentru istoria noastră naţională. Intăiaş dată" cănd l'am luat in mănă, cel intăi lucru care mi-a lovit vederea a fost (1) Este adevărat că d-nul Gr. L Lahe"wy intr'un lung articul publicat in "Arhiva romănă" din J 861 p, 583 sqq, s'a incercat cel d'intăi a arunca prin mijlocirea criticei pu­ ţină lumină asupra acestui document; iasă afară de o es­ plicare a textului foarte lămurită, care dovedeşte elin partea autorului multă pătrundere �i mai ales multă răbdare, lu­ crarr-a d-sale ne Iasa in mare nedumerire asupra chestiei celei mai importante, adică dacă textul insusi este sau nu autentic. Pe Iăngă că el-nul Lahovary arc multă credinţă, in adevărul celor spuse de Hul' �i de Arbore - J!1111ct tocmai de unele noi am scos probele cele mai puternice asupra falsităţii lor, -- chiar acolo unele u-sa băl1lleşte mima falsa­ mlui, anume in limba peste lllesmă de incălcită pentru timpul ciine! a fost scrisă, argumentcaz:\ pr8a slah pentrn ea să aibă cineva incredere in conclus!iJc el-srele, --,""tfel, (tacă IăstllU afară pn;ba, că sprd.aru] Cladlu nu s'a HCl'vit de alfabetul intl'ebuinţ.at prin voacul al XVI ci ele un altul cu mult miii modem, cnmparaţ.ia ce o f::tee autorul cu schimb11rile aduse de timp in lirnbu. fl'n .. ncez�i, sau cea E�errnană; (,8tl� fără im,.. portanlă, pentrucă numai at.unci nc putem aştepta la Bchiw hări analoagp in limbi, cănd vom ave �i o perfectfl ilnalogie iL impl'Pjurărilor ce influenţează limbih�; proba istol'ic:i. r.t]loi ce crede cE, p,c1uce intr'un hriscv Ecris l'omăne�te de In 143() este UUItI, pentrucă llm ha rOmfllt0aScă din acel hrisoy esto cel :puţ,in cu (10ueveacnri ]Josterioal'i\, c1ad nu ţi Illai tă.!·�ie j eal' conclusia, d-sale cum că este cu putjnţ-ti. ca sptttal'ul Clanău să fi scris pc la 1495 �i e}'t scrisoarei, m Sil Ii fost schimbată mai tăl'z;n de niscai -j))voţaţi slavoni, care nu )?ricepean bine J'OJ)li1neştr, c:,t�, (1 lpotGsii prea l'lefo'ndatii l)(�ntl'l1 ea s�i, lil.prH(l b�gaJ'('tI, lil f.1tl!uiî. Boldur, judele cel mare ele Berlad, scris cu litere mari. in mijlocul unei pagnu. Acest Boldur, mare j ude pe vremea lui Dragoş- Vodă, confruntat cu cel din prefaţă mi-a făcut un trist efect. N li cumva dorinţa de a-şi trage neamul ăncă de la infiintarea ţerilor a făcut pe capul oştilor dela 1856 să se amestece in publicarea acestui cronic? Fu o reflexiune, din multe cauze nu prea cutezătoare, pe care, ca o conjectură fără basă am lăsat-o indată ŞI m'am apucat de cetit. Eată ce am găsit: "La anul 274 Aurelian, pierzănd nădejdea de a mai pute apăra Dacia contra barbarilor, ordona legiunilor şi tuturor funcţionarilor să treacă in Mesia. Numai Iegiunile compuse din mercenari se supuseră : ele trecură Dunărea, după ce dedere foc curţilor Împărăteşti' din Iaşi şi dărămare trei cetăţi, cele mai puter­ nice, Capul Boului, Chilia şi Tira. Diregătorii însă cu proprietarii de moşii s'adunare la Iaşi pentru a se sfătnt ce este de făcut, şi in unanimitate luare hotarirea să remănă in locurile căştigate cu săngele stră­ bunilor. Ei rupsere ori ce legături cu imperiul şi se constituire in republieii. Din punct de vedere administrativ ţara toată fii impărţită in trei regiuni: una de la munţi pănă la Siret cu capitala Roman, a doua de la Siret pălltL la Prut eu cn.pitala Bedad, u. treia din Prut păni11a Nistru Cll capitala J-Jă� puşna.Fiecare din aC0ste oraşe era residenţa unul mc.(;re jw{e, administratol'ul civil şi ,iuro deciar a.l regiunii respective. Marele judo, ad .. ministra cu coneursul a doisprezece consilieriI numiţ,i pretariani. Aceşti treisprezece oameni erau Uli fel de plTlfect de astil,zi cu comitetul [247] tot timpul administraţiei lor. Aceşti funcţionari superiori se numeau ,,!cokii vea ehi " (cu ochii vechi?) (1) Armata era ele două feluri: o ar­ mată, permanentă şi salariată care sta prin cetăţi şi prin oraşe, şi un fel de gardă civică, compusă din locuitorii satelor, sub comanda moşuenilor. Locuitorii ele la Cămpu-Lung, Vranşova şi Chigheci erau lipsiţi de dări şi făceau ser­ viciul militar gratis. Funcţionarii se alegeau de toţi proprietarii de păment, care aveau un cens hotărît şi se numeau moşneni. Durata serviciului era de cinci ani. Cei care-şi făceau conştiincios datoria, treceau intr'o funcţiune mai inaltă aj ungend astfel pănă la demnitatea ele "kokil v�chiu", pe care n'o părăsea pănă la moarte. Insemniele funcţionarilor erau aceste. Cochii vechi purtau togă al�,'.t cu şirete negre, căp­ tuşită cu 1'0Ş şi cu nasturi de argint, eal' pe cap purtau cunune de stejar şi la găt un guler (prohas) de aur. Marii juzi purtau togă albă cu şirete negre şi nasturi de argint, la gi1t guler de aur, in mănă toiag aurit, fără coroană. -- Pretorienii erau imbrăcaţi cu su­ mane albe, cu şireto negre şi nasturi de argint, in mănă toiag argintar, - Consulul, prefectul şi ducele campestra aveau togă albă ),şeretită (1) Se giisoşte la N eculcea acest cuvent (Letop. Cog. e(l: I, tom. II, p. 315). Vasluienii acusau pc Mihai Racoviţă ht Poartă el! aceste ClIvintr.: "Vencbtu-ne-ai, \'elldutll-Ile-ai, vellClutu-n8-a.i la "kokii-vcchi" ciocpilor ea 118 mascuri ?i ca pc oi." Cnventu! "coehii�vechi" este surbese �iillsarnlli.l "lilf'zat". Prin ce imprejurare a căpătat in cronica lui HlIl' insemllarea lle "cu ochii vechi '2" De sigur că asKtmenarea foneticD" re produs aeeast:l ridicnL"L aS�:l1lCllare de sens in mintim Lie\.ulnl falsificator, CeI,re nu c\lno�tea - nu zic limba serhească" pe care mulţi n'o cunosc -- dar nici m.ăcaT pe cea rorniln8a�cii.,fiinc1di inainte de intI'oducerea vorbei turceşti "mezat" 8 .. cei:\ de "cochiivochi" era de ob�te intrebuinţată in ţara nOti,F4t,t�ă, CRONICA LUI HUR. permanent r,:î in acelaş timp o curte de apel. In fiecare oraş era un consiliu municipal; compus dintr'un şoltu» cu 2nwgarii sei, care a vcau pe lăngă puterea administrativă şi pe cea judeciară in prima instanţă. In fiecare sat era un jude de văi (de viii gil.,tde) cu consilierii sei avend exact aceleaşi atribuţiuni cu ale şoltuzului şi purgarilor, Ţara se împărţea din punct de vedere al organizării militare in trei regiuni, care se intretăiau cu cele d'intăi, Capitala primei re­ giuni era Baia, a celei de-a doua Iaşii, ti celei de-a treia Chilia. In fiecare din ele era un diregător superior: cel din Baia se numea consul (cons), cel din Iaşi prefect (prefeacs) şi cel din Chilia campodu» (sic). Sub ordinele lor in fiecare oraş mai mare era căte un părcalab şi -in fiecare oraş mai mic căte un căpitan, un fel de comandanţi de garnizoană. In afară de aceşti funcţionari civili şi mi­ litari mai erau alţi trei, independenţi ele toţi ceilalţi şi care uneau in mănile lor ambele , guvernărninte; ei şeeleau la Vranşova (Vrancea), la Cămpu Lung şi in codrul de la Chigheci, administrănd tot ţinutul de prin prejur. Cel din Vranşova şi cel din Cămpu-Lung se nu­ meau comici, eal' cel de la Chigheei mare clîpitan. Cetăţile, care erau toate aşezate pe la locuri tari, aveau o administraţie curat militară, eran nişte castre stative puse in diverse puncte strategice pentru a apăra ţara C0l1tra bar­ barilor. In fl'Ulltea acestei ierarhii era un eon8i1iu suprem, un senat, eompus dii1 funcţ.ionarii inalt.i, cărora li se implinise timpul ele serviciu şi care nu făcuseră, nici o abatere de la datorie in .J.. � �� [248] CRONIOA TJUI HUR,. măndru" tot cu şirete negre, nasturi de argint, gulere de aur, măciuci mari in fălii ferecate şi paloşe la coapsă; etc." Astfel se organizâ Moldova după retragerea legiunilor şi intr'un mod analog se organiză şi Romania de peste Milcov, despre care insă abia pomeneşte cronicarul. In acest loc cronica se intrerupe şi reincepe într'un moment, a cărui dată nu se poate pre­ cisa, cu lista diregătoriilor din acel timp. In această listă cetim de patru ori numele lui Boldur. Se arată apoi cum barbarii treceau prin ţara noastră fără ca republica să sufere vre-un neajuns de la dănşii ; cum impreuna cu ei Ro­ mănii prădau de multe ori imperiul bizantin; cum câte-odată se retrăgeau locuitorii la munţi şi apoi earăş veneau in bună regulă pe la vetrele lor. Cronicarul vorbeşte şi de Romănii ele peste Dunăre, cum se sculare contra Imparatului de răsărit, cum el invinseră sub conducerea a trei fraţi, Petru, Asan şi Ioan. Cel întăi se in­ coronează imperat ele Papa, Ioan ăncă dom­ neşte cu glorie. După moartea fiilor lui Ioan insă, imperiul Roman ele peste Dunăre se des­ binâ elin cauza ambiţiunii marilor demnitari ai statului, care-I sfăşiară in sute ele bucăţi, usur­ pănd fiecare titlul de rege sau ele domn. Din contra, republica română din Moldova infloreşte pe zi ce merge. Ba chiar, supăraţi otlată de barbari, Românii, care trăiseră pănă atunci in bun�l in'ţelegere cu denşii, se scoală cu toţ.ii contra lor, ei alungă şi se hotăresc a nu mai primi limbi străine in patrie. Pănă aici scrie Arbore, un campodux care a trăit intre 1230 şi 1280. Naraţiunea sa se continuă de Hur, cancelarul lui Dragoş-Vodă. Ungurii intărindu-se incep StL � nelinişteascâ pe Romanii din Transilvania şi Maramureş ; ei inving in mai multe rănduri pe Romanii din Galiţia (Muntenia). Ducele Neqr« trece' ele la Făgâraş peste mtmţi, se 'il1jrăţe.;te cti bawu; Severinuhti şi cu moşnenii ţ(�rii şi este (des Domn (sic). Romanii din Maramureş, necontenit supăraţi de Unguri, se scoală in număr de 4352 de moşneni, avend in frunte pe Dragoş, fiul lui Bogdan, Domnul Mureşului, şi pe Băliţă fratele lui Dragoş, nepoţii lui "Ion Alexe, impăratul cel mare" şi trec munţii in Moldova. Dragoş avea socru pe marele jude de Bedad Boldur, (eal' Boldul' 1) Acesta stringe adunarea o bştească, care in unanimitate primeşte pe refugiţi şi le imparte pămenturi. Aţ,iţ,aţi de fugirea Romănilor din Maramureş in Moldova, Ungurii impreună cu Leşii, se scoală in două rănduri cu resboiu asupra Republicei şi in amendoue rândurile sunt invinsi. In al doile resboiu chiar (1283) Romănii alungă pe Unguri pănă la Buda, pe Leşi pănă la Cra­ covia, peste Nistru ajung pănă la apa Buhului. Ca resplată pentru bravură, căt şi pentru mai buna apărare a ţerii, Dragoş, care fusese numit mai inainte kokil vechiu fu ales Domn, dăndu-i-se ca semn o pană albă la căciulă, rnăn.drită cu cap de bou şi cu petre scumpe (1288). Dragoş domni patru ani, şepte luni şi trei zile şi muri il! verstă ele 87 ani. In domnie-i urmâ fiul seu Sas." Aici sfirşeşte Hur cronica. Această povestire istorică, scrisă de doi bărbaţi, Arbore Cam­ poelux şi Hur Cancelarul, fu găsită de Petru Clanău, spătarul lui Ştefan Cel Mare la curtea unui boeI' leşesc, Vişnovschi din Lemberg. Era [249] CRONICA ]jUl llOR scrisă in latineşte. Petru Clanău o traduse in româneşte, in Vasluiu, leat 1490, luna Aprilie 13. Traducerea sa este documentul aflat de G. Boldur Costachi la 1856. S'a pierdut însă, nu multă vreme după ce s'a publicat. (1) Cetind aceste mi-a venit in minte, fără Sit vreu, un loc din prefata lui Dimitrie Cantemir, la Oronicul Romăuo-Moldo-Vlahilor. "Aceştia aceiaşi Romani sunt, zice el, care (precum sin­ gura Letopisiţele Sclavonilor spun) pre neamul slovenesc in scurtă vreme de pe malurile Du­ nării gonindu-i, pănă la apa Vistlei i-au impins, şi acolo boţindu-i, incepeturile stăpănirii lor pe acel aş loc aş da i-au asuprit. Aceştia a­ ceiaşi Romani sunt, care pe Polovţii şi pe Picinighi, vrăjmaşi a impăl'ăţieiRomanilol', nepriatini i-au făcut să-şi cunoască hotarele pustiile cele de peste Nistru; aşijderea cu cursul vremilor (precum la Striicovschie se află) ori ca pe nişte supuşi i-au dămolit, ori ca pe nişte soţii i-au avut, (căci acestui lucru curată ştiinţă nu avem) pe căt putem cunoaşte cu indelungată a lor slujbă arăta s'au slujit, căt şi din limba românească cătva să se fie im­ prumutat şi cea vărbărească a .101' cu densa nu puţin să o fie tocmit (2) .... etc." Pe acelaş ton urmează Cantemir aretănd cum Romănii s'au inţeles cu Carol Cel Mare insusi asupra marginilor ţerii, cum au ajutat pe Conrad III cănd mergea să se lupte contra ptl,gănilor, cum au infrent puterea lni Isac Angel şi Il Frăn­ ciIor, rănd pe rănd asupritori şi apă,rători ai Grecilor, insfirşit cum ei singuri au pus o· (1) Argumentul cl-nului N. Ionescu, cum c{t ar fi vezut el-sa acel document sub forma unui mannscript vechiu, ce illfrtţ.o�a toate semnele vetusUtţei, n'are nici o putere, pentrn că toate mannscl'iptele apocrife an acest aer de velustate. (2) Cronienl RomrLllo-Moldo-Vlahilor. Iaşi, 1835, torn. I, pag. XXXIX. stavilă nesfărmată cotropirii turceşti. Negreşit cu multă tărie de judecată şi mai ales cu multă erudiţie se Încearcă să probeze el aceea ce afirmă in prefaţă, insă atăt afirmaţiile sale căt şi tonul pompos al acestora, asăuienăndu-se '�-' după cum lectorul singur poate să judece ­ cu datele extraordinare ale fragmentului de la 185G, m'au făcut să confruntez ambele scrieri şi cată la ce resultate am ajuns. Cronicul Romăno-Moldo- Vlahilor s'a publicat intăiaş dată la 1835 de acelaş Seulescu, care +a descifrat şi Cronica lui Hur. Prin urmare nimic nu era mai cunoscut bărbaţilor noştri inveÎ�aţ.i la 1856 decăt Cantemir. Istoria lui era o autoritate infailibilă, aşa incăt Şincai, publicat la 18:5 3, cu toate că Îndreaptă căteva erori mari ale principelui Moldovei, era a­ proape necetit sau, mai bine zis, nu era băgat in samă, Cantemir de exemplu u'a cetit pe Georqiu Acropolitul M nu ştie că Ioan, impă- I ratul Romănilor de peste Dunăre, a murit la 1207, lăsând următor in domnie pc nepotul seu Boriit; (1). El el confundă chiar cu vărul seu Ioancu, supranumit Loan-Alexa, care, după ce ucisese pe Asan, fugise la Constantinopol şi-şi schimbase numele in Alexa. Faptele stră­ lucite ale acestui Ivancu, mai intăi pentru Greci şi apoi contra Grecilor, lipsa de preei­ siune a scriitorilor bizantini, necunoaşterea bu­ lelor papale date lui Ioan, impăratul Romăno­ Bulgarilor, t.oate aceste c011tribuil'e ca Cantemir si], fac!\' CUnf\l8iullea de Inai sus şi să sehimbe mm,ele lui Ioani,tiu in J,oan-Alexa (2). Inşelat apoi tle Uil loc din Nicetas Choniates, intr'un moment dmd acesta intrerupe a firul istoriei R,om[tnilor de-a dreapta Dunării, Cantemir cu (1) GeOl'gill Acropolitul op. Şincai sub an. 1207. (2) Cronic. tom. II, passim. [250] etto:NrC.A UII I1utt. II 11 I <,'. 1 (1) Cronic. t0111. II, p. 333. astăzi ci ţara rornănească cătii se intinde de la Marea-Neagră pănă in Tisa, (1) Hur, şi el, intocmai acest nume dă ţerii româneşti. Ce va trebui silo găndim in faţa acestora? De unde această potrivire intre Cantemir şi intre autorii fragmentului istoric de la 1856, tocmai in nişte greşeli atăt de mari, incăt, dacă se pot ierta unui om, care a trăit cu 500 de ani in urma unui eveniment,' nu se pot ierta unui contimpuran? După cele zise, dacă ne vom uita la cu­ prinsul cronic ei noastre, vom descoperi şi alte lucruri nu mai puţin importante. Şi mai inainte de toate, această republică in mijlocul anarhiei Europei din suta a III, a IV, a V şi a VI ce extraordinară impre­ siune face! Dacă ne-am lua după Hur,apoi veacul de aur al Românilor a trecut de mult şi astăzi ne aflăm in cumplită. decadenţă. Un timp cănd un consiliu de betrăni inţelepţi gu­ verna o ţară bogată, plină de cetăţi, de oraşe mari, ele cetăţeni bogaţi, inconjuraţi fiecare de ţeranii satului seu ca de-o imensă familie, fără sclavi, fără vecini, fiecare mulţămit cu soarta sa, şi fără teamă de duşmanii care-i ocoleau şi nu cutezau să se apropie de denşii, era un timp atăt de fericit, incăt ne vine greu să credem in el. Cum s'ar pute ca nimeni să nu pomenească de acest colţ de păment, singur plin de toate bunătăţile in mijlocul mizeriilor veacului de mijloc? Şi cu toate aceste nicăiri o vorbă, nici la Lesi, nici la Unguri, nici la Ruşi. Din invidie poate vecinii noştri n'au vrut să scrie. Dar Românii, pentru ce n'au scris ei? Pe acele vremi atăt de frumoase, literele au trebuit să înflorească in patria noastră mal mult decăt in vechia Rornă .... (1) Cronic. tom. II p. 367 şi 369. (2) Cronic. tom. II, p. 383. o uşurătate neexplieată susţine că după moartea lui Ioan sau chiar in timpul seu, Romanii fure nevoiţi de Greci să treacă Dunărea in ţara noastră cu impăratul lor in frunte. (1) Aceste greşeli, destul de mari, a le vede trecute intr'o carte de istorie a lui Asald sau a lui Seulescu, nimic curios; dar a le găst intr'o cronică autentică scrisă de un contim­ puran al lui Ioaniţiu este cu neputinţă. Şi cu toate aceste se găsesc. Hur in adevăr face pe Dragoş nepot lui Ioan Alexa, impăratul cel" mare, şi Arbore spune că după moartea lui Ioan, prin intrigelc dircgătorilor, imperiul seu s'a desmembrat intr'o mulţime de domniate­ De unde au luat Hur şi Arbore, ambii COIl­ timpurani cu evenimentele, aceste două mari neadevăruri? Cantemir, plecând de la ipotesa că fiii lui Ioan, dacă nu Ioan însuşi, au emigrat peste Dunăre, şi combinând această credinţă cu o tradiţiune populară de pe vremea sa din Tran­ silvania, cum că in timpurile mai de mult un oarecare Bogdan ar fi domnit in tergul Bogdan, aşezat la împreunarea Mureşului cu Tisa; a­ firmă (insă cu toată reserva putincioasă) că acest Bogdan este poate vre-un fiu de-a lui Ioan Alexa (2). Ei bine, aceea ce era o pre­ supunere pentru Cantemir - şi o presupunere, mai greşită decăt care nu este cu putinţă alta - devine un fapt constatat pentru Hur, can­ celarul Moldovei, care numeşte pe Dragoş ),jiul lui Bogdan, Domnul Mureşulu'i(( şi nepotul lui Ioan-Aleaa. Cantemir, după mărturia unui oarecare Sam­ butius, istoric unguresc, susţine că Galiţia din diplomele regilor ungureşti nu era Galiţia de 't ,1 '1 " ,1 II li ,1 r J .......................... ------------------ ... �... .. [251] CRONICA LUI HUR. 251 Ori cine insă va cerceta cu atentiune această republică, va vede că este un fel de mosaic compus din tot felul de aşezăminte de la tot felul de popoare. Astfel se ved in ea instituţii romane anterioare formării sale: consul, pre­ fecţi, senat; instituţii romane posterioare for­ mării sale: separarea administraţiei civile de cea militară, (lucru care de-abia a venit in mintea lui Diocleţian cu douăzeci de ani in urmă); instituţii feodale: doi vornici şi un mare căpitan, care administrau trei provincii măr­ ginaşe, inzestrati cu toate puterile, civilă, mili­ tară şi judeciară (nişte adevăraţi marchizi) (1); instituţii bizantine: bumbi, şirete şi pene pe la căciuli, pentru a se distinge funcţiunile unele de altele; insfirşit şi instituţii tărzii moldo­ vene şti : părcălabi, şoltuzi, părgari. ... (2) Ce caută şoltuzul şi purgarii pe la, 274? Erau tare naivi oamenii pc vremea lui Seulc8cu! Nu este trebuinţă să fie cineva prea căr­ turar pentru a vede cii, şoltuz şi purgar sună prea nemţeşte la ureche, sau, dacă voiţi, prea moldoveneşte, pentru ca să fie curat latineşti. Atribuţiile acestor funcţionari municipali nu sunt ăncă bine cunoscute, căt despre originea lor un singur scriitor a pomenit ceva, Miron Costin, intr'o poemă leşaseă asupra descăle­ catului in tăi şi al doile al Ţerilor-Romăneşti, dedicată regelui Poloniei şi publicată in Arhiva istorică a d-lui Hasdeu (3). "Oraşele aproape toate, zice el, s'au infiinţat de cătră Saşi, care impreună cu Ungurii introduseră cele d'intăi crăşme, " � )jDin toate documnentele, spune u. Hasdeu, vedem că municipalităţile romăne se (1) De altfel Eliade le t.lce "mi1l'g'e�i" (!) (2) Şi nu se poate zice d'� Petru Clanu,lt ar fi schimbat in nume none alte numiri mai vechi, el eal'c iL conservat neatinse pe ::Lcele de "comiLll", de ,;prefeel,", de "enmpodnx" nud td()�, etc. (8) �t'(Jli'l.:i, )Hwt, 1, p, 15:';, compune au de căte treisprezece membri, doi­ sprezece purgari şi un cap, numit in Moldova eolcue, ear in ţara romănească sttdţtt sau fudeţ. Aceste numiri justifică afirmaţiunea lui Miron Costin; căci cuventul purgar e ungare-săsesc, modificat din cuventul german bU1'ger; cuventul şoltuz e de asemine săsesc, schultheiss; cu­ ventnl sudţu e serbesc, incăt chiar numai după aceste cuvinte se recunoaşte elementul saso­ sărbesc al municipalitătilor munteneşti şi ele­ mentul sase-maghiar al municipalităţilor mol­ doveneşti. Documentul de la Alexandru-Vodă Iliaş din1453, Ianuarie 12, dovedeşte in adevăr saxonismul municipalităţilor moldovene: el nu­ meşte lămurit saş1, pe şoltuzul şi pe purgarii de la Baia." (1). Cu toate că din etimologia a căteva cuvinte şi din datele necompleete a cătorva documente nu poate nimeni pretinde să afle istoria unui aşezăment oarecare, 'nu este mai puţin ade­ verat că Saşii şi uri gurii au contribuit cu ceva la formaţiunea muni,cipalităţilor moldoveneşti, sau cel puţin a purgarilor şi a şoltuzului, şi nu resultă cu mai puţină evidenţă din cele arătate mai sus că falsul Hur-Arbore trebue să fi fost vre-un om cu mult mai apropiat de timpul nostru, care a cunoscut constituţiile a multe state şi a făcut din ele cu o naivitate copilărească, o curioasă amestecătură, bote­ zănd-o cu numele de "Hepublica Romănilor" din veacuri trecute. La un document atăt de ve chiu trebuea şi o limbă corer