[1]
-------- .......... �
Anul XLIV.
CONVORBIRI LITERARE
No. 1. BUCUREŞTI, IANUARIE, 1910
----
ÎNSEMNĂRI
PJUVITOAf�E LA rSTORIA CPLTUlUj ROMÂNEŞTI
UNITATE \ CULTUHALĂ. Prin aceste cuvinte, înţelegem unitatea
de limbă şi, pe cât este cu putinţă in obştea unui neam, unirea în
gânduri şi sentimente cu pri vire la toate chestiunile de care atârnă
viitorul naţiunii.
Sfârşitul anului 1909 aduce în discuţie, pentru noi Românii, toc ..
mai această unitate.
D. O. Goga, într'o scrisoare publicată în Lupta din B.-Pestil, şi
apoi reprodusă de unele ziare din ţară, constată că ar fi scăzut în
timpul din urmă prestigiul regatului român în faţa connaţionalilor
noştri de peste hotare.
"Noi, cărturarii din Ardeal, în toate zl'ârcolirile grozave din ulti­
mele decenii, aveam o credinţă care ne mantuia, un razim care ne
înviora şi ne zmulgea din ghiarele deSnădejdei, era încrederea în
Ţara românească.
A venit insă d. Iorga cu "Neamul Românesc" şi această revistă,
în doi-trei ani de zile, a zdruncinat cu totn! credinta noastra.
intr'o critică exagerată li se înfăţişează a lor noştri o ţară putredă
din temelie, in fnmte eu un Rege izolat de durerile ei, cu o regină
al cărui sentimentalism bolnav alintă doar pe caţiva o vrei la "Vatra
Luminoasă". O tară cu nişte politiciani perfiizi şi lacomi, care trag
cu r.fu.�ca în ţărani şi despoae vădllvile. o ţară ridicolă, o ţară pe
povârnişlll căderii " etc."
N'avem să cercetăm în ce mi'isurâ revista el-lui N, lorga va fi con
trihuit să !lască desnădejdea in sufletul Romanilor de sul! stăpaniri
strell1e. Nu cercetăm do asemenea, în ce proportie simpatia sau an.
tipatia pentru unele partide politice din Romania îngreuiază jUdecata
pllbliciştilor de peste grani�ă asupra oamenilor şi întamplănlor din
regat. Reţinem atâta: credinţa d-Iui O Goga în Statul românesc (;
cu totul zdrllncinată şi, afirmă d-sa, tot aşa de zdruncinată ar fi şi
credinţa celorlalti cărturari din Ardeal (1).
Relevâm această martunslre, pre:um şi cauza invocata. CăCI ele
Sunt un simptom îngrijitor. Se dovedeşte că unitatea culturală e o
operă pentru cal'e se cere mai întai de toate o sinceră impersonalitate
în tot ce zicem sau scriem, Criticele exagerate, ori dela ei ne ar porni
şi ori cui ar fi adresate, nu pot duce decât la ştirlJirea unitătii. Şi
Ci! cât cineva este, sau se crede mai talentat, cu atat., in i1ceastă di­
recţie vinovăţia sa este mai mare.
Convorbiri l-iterar»; No. 1, H)IU.
[2]
2
CASA DE EDITURĂ A SCRIITORILOR. D. Alex. Vlahută, cu O
generoasă preocupare de soarta scriitorilor mai tineri, a luat iniţia­
tiva pentru intemcerea unei case de editură spre a scăpa pe autori
de exploatarea unuia şi altuia. Pe de altă par te "Societ:ltea scriitorilor
români", printr'un comunicat publicat în ziare (25 Dec. 1909), arată că
urmăreşte acel aş scop, dar fară legătură cu intiativa d-Iui Vlahută-
Oricum ar fi, mişcarea aceasta e îmbucurătoare şi pare a însemna
o reactiune contra mer cant ilisrnului celor ce rnjo seau munca artişti­
lor, silind pe literaţi să sene şi să publice .. cu termen" pentru inte­
resele tipografice ale unei edituri sau reviste oarecare.
POLITICA îN LITERA TURĂ. Cu ocazia unei legi contra sindicali­
şti lor, vechii colaboratori ai "Contemporanului" şi-au discutat în public
meritele. Unul din ei a 111;1t ca arbitru pe d Gherea, să spună dacă
vechii socialişti merită unele epitete mjur ioase, adresate de fostul
lor tovarăş, d·1 C. Miile.
Cu acest prilej, d-I Gherea face şi o constatare de oarecare irite­
re, ... literar. Observa anume că proiectul ele lege contra muncitorilor
sindicalisti a fost i udulcit "ele un membru influent al partidului ve­
chilor con serv ator i", pe când foştii socialişti s'au aratat nernitoşi
pentru muncitori. Asta ar Însemna că foştii socialişti, care ar fi avut
vreun talent literar, au devenit, după d-sa, incapabili de hter atură, ca
unii ce au Inmorrnăntat vechiul lor "irleal social" (atât de necesar
scriitorilor, dupa criticile LI lui Gherea) ; iar pe de alta ar Insemna
că un conservator din vremea noastra ar fi mai capabil de creati�ne
artistica! '
Fără să ajungem la această încheiere, socotim totuşi ocazia nime­
rită, ca să punem înaintea criticului contem poranist de odinioară
următoarea afirmare care altădată l'ar fi sur prins : Nil numai că nu tre­
bue să judeci valoarea artistică a unui scr-iitor în raport cu idealul
său social, ci dimpotriva, eşti mult m li aproape de adevar, dacă vei
porni dela capacitatea artistică a CUI va, ca să judeci apoi idealul
său în societate; dela un ideal polirico-social până la artă este mult
mai departe, decât dela artă până la un ideal superior de umanitate.
Azi, când în scr isor i publice, şi în chestie de fapte, nu de idei,
ucenicii "Contemporanul.lÎ" şi ai d-sale ii spun de repeţite ori, nu e
adevărat ce afirmi, d-le Gherea, d-sa nu ne va lua a-nume de rău,
dacă îi vom observa că felul cum critica odinioară operele de artă
nu pare a fi fost destul de aproape de adevăr.
Vicisitudini ale criru.ei inspirată de politica 1
[3]
ÎNSEMNĂRI
3
MEMENTO. Cu ocazia sărbătoririi d-Iui T. Maiorescu la Iaşi, un
scriitor străin de cercul "Convorbirilor", într'un ziar lipsit de sim­
patii politice pentru autorul "Criticelor", reaminteste o pagină în a­
de văr vrednică să fie recitită:
In "Contemporanul" din 1886, d-l Gherea scr ieă astfel:
"Intr'o ţară unde în privinţa literară nu era făcut mai nimic, putea
căpăta influenţă şi un cerc mai puţin numeros, mai puţin talentat de
cat al ,.Convorbirilor literare", Aşa dar acest cerc literar ar trebui
să aibă nespus de mare înrâurire în ţară şi judecănd a priori ar tre­
bui să dea tonul întregei mişcări literare, să aibă mii de proseliţi, să
producă mulţime de opere însemnate, să fi. prins rădăcini in toate un­
ghiurile tării, să fi făcut educaţia unei generaţi uni întregi. Cât de
mult însă se deosebeşte tabloul a ce ar trebui să fie de ceeace este
în adevăr!
, " De unde urmează oare această mare deosebire între ceea ce
trebuia să fie şi ceeace este in adevar? După noi, una din pricinele
de căpetenie este cea următoare. Pentru a căp.ita o înrîurire aşa de
mare cum am zis, ar fi trebuit o acti vitate energică, plină de jertfe,
.uv inte pline de for, care să meargă drept la inimă, jertfe materiale
si toate aceste se puteau face numai în numele unei idei mari, toate
se puteau numai când c-rcul însuşi ar fi stat la mare înălţime ideală,
când prin conrepţiunile sale ar fi. putut lumina şi tnnobrlă pe oameni,
pe concetăţeni, numai astfel ar fi putut câştiga inrăurire adâncă şi
statornică. Pentru a sta însă aşa de sus, ar fi. trebuit "idealuri sociale"
inalte; în privinţa aceasta însă cercul era junimist-conservator;
luminătorii, dacă nu erau săraci cu duhul, dar erau mai săraci în
idealuri măreţe de cat chiar concetăţenii lor; iată de ce mai toti
membrii s'au dus din literatură şi au ajuns, cel puţin în mare parte,
b.ugetivori, gheşejlmacheri, agonisitori de avere; iar cel mai sincer
cel mai impresionabil şi poate cel mai talentat dintre ei, un poet in
toată puterea cuvăntului, care s'a încrezut cu tot sufletul în idealurile
retrograde, în idealurile trecutului, acest poet s'a ru inat psihicamente."
E un sfert de secol de atunci. Pe atunci "Contemporanul", condus
de V. G. Morţun şi 1. Nădejde serba triumful efemer al unei popu
larităti întinse. , ,
.. .Astăz i după un sfert de veac, entuziastul Gherea poate oare privl
îndărăt şi să nu se mire de cele scrise în acele pagini ale "Contem­
por-anului '2" Poate răspunde oare de creditul cerut pentru cercul de
entuziaşti, de idealişti şi de." trrchinători ai idealului? Poate oare
să-i recunoască între "bucJgetivorii" şi "gheşeftmacherii" înfundaţi în
politică, în slujbe ori în mormintele tăcerei care a luat loc răvnei
zgomotoase de altă dată? Intrebări care evocă dureroase impresiuni
[4]
4
şi cari dau un viu interes răspunsurilor date în treacăt de septua­
genarul Maiorescu de pe tribuna Universităţii ieşane".
Radian, Ordinea II Dec., 7909.
REVISTE NOUĂ. Incepănd cu acest an miscarea literară s'a îm­
bogăţit cu două reviste: Cumpăna şi Fa!�ng;, conduse de scriitori
bine cunoscuţi publicului. Tot in timpul din urma s'a reluat obiceiul
şezătorilor literare prin oraşele din provincie şi pe la Românii de
peste hotar. Acti vitatea aceasta e pentru susţinerea unităţii noastre
culturale un sprijin real şi vrednic de laudă.
O NouA RUBRICĂ. Sub ochii noştri se aduce la împlinire o operă
de însemnătate istorică. Marele dicţionar al Academiei progresează
an după an. Dorinţa tuturor ar fi să se adune în el toată bogăţia de
expresii a limbei noastre. In acest scop, deschidem aci o rubrică în
care vom Inşiră cuvintele mai rari, asupra cărora ne vor atrage luarea
aminte cei ce se interesează de mersul acestei lucrări filologice.
La sfârşitul acestor notiţe, menite a înregistra pe scurt faptele mai
însemnate privitoare ICI direcţia culturii româneşti, vom tnşira şi unele
greşeli de limbă. Sub influenta streinilor care au năpădit în ziaristică,
unele vorbe şi construcţii încep a fi scălciate chiar de Românii ade vă­
r"ţi. Acelaş lucru se întâmplă peste munţi sub tnr-ăurirea germană şi
ungurească. Astfel limba noastră capătă uneori o înfăţişare slută Şi
trivială.f Ziarele scriu: "un pungaşi ", "anul vechi" şi alte ciudăţenii;
i ar pilda gazetelor din regat a fost urmată şi de foile de peste munţi,
unde se mai adaogă în scris şi pronunţare o mare bogaţie de z (conz is­
toriu, univerzitate, conzervator, conc!uz, etc.) care înăspresc în chip
supărător pronunţarea limbii noastre.
Dacă în alte priviri unitatea e mai greu de atins, cel puţin in
scris-urmând regulele Academiei şi în pronunţare, apropiindu-ne toţi
de limba literară, să inlesnim circulaţia aceloraşi forme In tot cu­
prinsul pământului românesc.
CUVINTE RARI (1). Tarcintu e numele unei culori. Acest cuvânt
(jud. Putna) designează un fel de violet foarte inchis, bătând aproape
în vânăt.
Inuâltoare e Jocul şes unde se ,Jnvoalbe" pânza, adecă mai exact fi­
rele de tort, după ce au fost urzite. (Urzeala e întinsă straşnic, apoi
încetul pe Juretul e înfăşurată împrejurul unui sul de lemn).
(1) Rugăm pe cititori să ne comunice astfel de cuvinte rari, înso­
ţite de explicari şi exemple. (N. R.).
[5]
LA INCEPUTUL ANULUI
CU I9JO, "Convorbirile literare" păşesc în al 44·lea an de
existenţă.
Socotim drept bun augur, să începem anul acesta, punând
înaintea cetitorilor cu vintele prin care d-l Maiorescu a rea­
mintit de curând, în aula Universităţii din Iaşi, vremurile
dela intemeierea revistei.
"Au trecut 47 de ani de când mi-a fost dat să vorbesc
pentru întâia oară de pe o catedră a Universităţii din Iaşi,
şi 38 de când, în urma unor vicisitudini politice, am fost
considerat ca demisionat. Eram foarte tanăr când am in.
ceput aici profesura, şi nu împlinisem nici 32 de ani, când
am fost silit s'o părăsesc.
De vechia Capitală a Moldovei, de cea mal înaltă a ei
instituţie de cultură mă leagă dar aducerile aminte din ti­
nereţe. şi vă puteţi închipui cu ce recunoştintă am primit
invitarea Marelui Colegiu universitar, de a mai veni odată,
acum la bătraneţe, in mijlocul d-voastră, şi cu ce adâncă
miscare am ascultat cuvintele rostite, care mi-au reinviar
tot' farmecul trecutului.
Am fost numit profesor la laşi spre sfarşitul anului ,862.
In lipsa de atunci a oamenilor pregătiţi pentru şcoală, n'am
venit din Bucureşti numai ca profesor la Universitate, ci
şi ca director al internatului liceului din Iaşi, vechi a Aca­
demie Mihăileană, de unde am trecut apoi la şcoala nor­
mală dela Trei Sfetite.
(Se cu vine să adaug, că În primul Anual' ce l-am publicat
după examenele del a 1863 . .1111 însemnat şi numele elevilor
premiaţi din toate clasele liceului. Acolo se constată că
premiatuI dintăi al el, VIa fost ele vul intern Petru Răşcanu,
şi un premiat al el. V II elevul intern Constantin Climescu,
acum profesori ai acestei Universităţi).
Dar tocmai in acel an 1862, când am sosit în Iaşi, se
făcuse deplina unificare administrativă a Moldovei cu Ţara-.
a
[6]
6
SPECTATOR
Românească: un singur Minister, un singur Parlament, şi
reşedinţa lor în Capitala României. Pentru a treia ani ver­
sare a alegerii lui Cuza- Vodă .. pentru ziua de 24 Ianuarie
1862, miniştrii şi deputaţii Moldovei plecaseră toţi la Bu
cureşti. Viaţa Iaşilor părea că se oprise în loc. Ii mai ră­
măneau, pe lângă o Mitropolie şi o Curte de Apel, Uni­
versitatea, fundată abia de 2 ani, si câteva scoli secundare
şi primare mai vechi. V'a descris' adineaOl:j d-I Răşcanu,
cu claritatea şi competenta celui cunoscător în ale Istoriei,
starea Iaşilor de atunci. Golul lăsat trebuia Implinit printr'un
alt fel de mişcare, dacă Iaşii nu vroiau să fie osăndiţi la o
şi mai crudă amorţire. Acest simţirnănt pare a fi fost aşa
de puternic la un nou venit ca mine, în cât din primul
moment nu m'am putut mărgini numai la îndeplinirea în­
datoririlor oficiale ale invăţămăntului, ci am inceput să ţin,
para el cu ele, conferinţe libere pentru publicul cel mare.
Conferinţele au prins; încetul cu încetul a venit să le
asculte mai toată societatea din lasi, iar în anul al doilea
a sporit şi numărul celor ce le ţineau împreună cu mine,
printre ei în curănd şi vechiul meu elev d-l Alexandru
Xenopol.
Acesta a fost intămplătorul Îndemn pentru închegarea
unei năzuinţe preexistente m cugetul Ieşenilor celor culţi.
Singur n'aşi fi putut face nimic; dar m'am văzut îndată
imbrătisat de sufletele înrudite ale unor tineri ca Vasile
Pogor, 'Petre Carp, Teodor Rosetti, fraţii Negruzzi, Nicu
Gane, Nicu Scheletti şi Gheorge Racoviţă (Sorăneşti) la
cari s'au adăogat apoi mulţi alţii, al căror nume nu va fi
uitat de istoria culturii romane. Lor le revine meritul, că s'a
putut alcătui această societate fără statute, numită - după
fericita noastră vârstă de atunci --- ".1 unimea ", despre care
s'a vorbit atât si în cuvăntările de astăzi.
Cum orce fenomen în lume este stăpânit de legea evo­
luţiunii, mişcarea intelectuală, începută la laşi într'un cerc
intim, a fost prin chiar natura îndeletnicirilor ei îndemnată
să se Întindă mai departe şi să se transforme. Citirea şi
discutarea scrierilor române ne-a adus la oarecare întele­
gere asupra regulelor pentru judecarea adevărului şi' fru­
mosului, unii din noi s'au pus să aştearnă pe hârtie pă­
rerile lor, iar când aceste notite au devenit mai numeroase,
ne-a părut justificată înfiinţarea unei reviste, "Convorbiri
Literare", a căror redacţie a primit-o d-l Iacob Negruzzi
şi a condus-o cu o exemplară stăruinţă peste un pătrar de
veac, mcredinţând-o apoi generaţiilor mai tinere.
[7]
LA ÎNCEPUTUL ANULUI
7
Spre a publica o revistă cu dorinţa de a înfăţişa în ea
gradul relati v al culturii din acea vreme, ne trebuia mai
intaiu o limbă in stare de a exprima pentru înţelegerea
tuturor cuceririle cugetării, şi apoi o ortografie, cu care
să se poată scrie o asemenea limbă, Astfel din cercetările
estetice si stiintifice s'au născut cercetările limbistice, si a­
cestea au produs cercetările ortografice, a căror repercu-
tare, după o îndelungată luptă, a pătruns şi in Academia
Română.
Dar revista cerea şi un substrat material, cel puţin pen­
tru simpla tipărire a ei. Dealtminteri toţi colaboratorii "Con­
vorbirilor Literare", dela infiinţarea revistei până astăzi,
în al 43-lea an al existen ţei ei, au ţi nut la onoarea de a
nu primi nici un onorar pentru articolele lor. "Convorbi­
rile Literare" au fost şi au rămas o operă curat ideală.
Tiparul însă trebuia in orice caz procurat. Atunci membrii
"Junimei" s'au cotizat, o rudă a d lui Pogor din Basarabia
ne-a venit in ajutor şi nu numai că s'a înfiinţat o tipografie,
ci ea s'a pus îndată (vezi "Apelul la autorii români", pu­
blicat in primul număr al "Convorbirilor Literare", dela 1
Martie 1857) la dispoziţia scriitorilor romani, fără plată, cu
rezerva scoaterei cheltuelilor din vanzarea volumelor.
Cel dintăiu, care s'a folosit de această dispoziţie a so­
cietăţii "Junimea" şi a tipărit o traducere a Astronorniei lui
Arago, a fost distinsul nostru matematic d-l Spiru Haret.
Mai ales importantă a fost insă Înlesnirea tipografică pen­
tru românii de peste Carpaţi, şi doi eminenţi profesori ai
gimnaziului din Braşov, Gavril Munteanu şi Ioan Meşota,
şi-au tipărit la noi cărţile lor de şcoală
In scurta pri vire retrospecti vă ce o fac, caut şi eu să-mi
explic astăzi efectul relativ mare ce l-a avut activitatea
culturală a Iaşilor din acele vremuri. O parte a explicărei
este cea dată la inceput şi confirmată de d-l Răşcanu: go­
lul lăsat prin strămutarea capitalei, gol ce se vedea îm­
plinit într'o mică măsură. dar totuş intr'o măsură simţită,
prin acele străduinţe intelectuale.
Insă această explicare atinge numai partea oarecum ne­
gati vă a faptului. Trebue să fi fost şi un element pozitiv,
cu puterea de a se inrădăcina în generaţiile următoare.
Acest element care leagă, ca un fir roşu, feluritele mani­
festări ale activităţii noastre impreunate, fie prelegerile din
şcoală, fie conferinţele populare, fie. articolele din Revistă,
îl pot exprima cu un singur cuvânt, care încetează de a fi
banal îndată ce este luat în adevăratul lui inţeles : ldealis-
[8]
8
SPECTATOR
mut, de a cărui biruinţă finală eram şi am rămas convinşi.
Aci era pentru mine îndeosebi isvorul optimismului, care
nu m'a părăsit nici odată, şi m'a ajutat să trec peste toate
greutăţile nelipsite din viaţa unui om.
Am auzit multe despre pretinsul meu pesimism: dar cine
mi l-a atribuit, nu m'a cunoscut, şi n'a cunoscut nici pagina
publicată acum 20 de ani, În care combăteam anume pe­
simismul. Eu, domnilor, numai pesimist n'am fost nici odată,
si toată activitatea noastră din Iasi dovedeste o netărrnu­
;ită incredere in vitalitatea şi prin urmare' in progresul
poporului românesc.
Asupra cazurilor exacte ale unui asemenea progres este
o mare controversă În lumea de astăzi, a atins o Intrucătva
şi d ,1 dr. Riegler. Cei de tot moderni susţin că numai in
teresele economice invărtesc istoria popoarelor. (Când aţi
şti, domnilor, câte modernităţi ele aceste am văzut eu de­
venind vechituri !). Alkii sunt incredintaţi, că alături de ele­
mentele economice şi deasupra lor. trebuinţele sufleteşti
hotărăsc soarta oamenilor. Această din urmă credintă a
fost a noastră, a bătrănilor de astăzi, cari au fondat '"Ju­
nimea" de atunci. Cu acest idealism am putut câştiga inima
Iaşilor, căci ei, care aduseseră jertfa Unirei, simţeau ce
însemnează idealul în istoria unui neam.
Religia pentru cei mulţi, arta frumoasă pentru mai pu­
ţini, meditarea filosofică pentru câţiva, în vremile din urmă
idea naţionalităţii: iată Ierrnentul cel mai activ În vieaţa po­
poarelor. Esenţa lui este sentimentală, însă emoţiile sunt
mai puternice decât reflecţii le, inima e mai presus de minte.
Dar trebue să sfarşesc, domnilor, să rup farmecul aduceri­
lor aminte, să mă despart încă odată de Uni versitatea laşilor.
Vă mulţumesc din inimă pentru neasteptata onoare ce
mi-aţi făcut, pentru cuvintele de nemeritată laudă ce mi-aţi
adresat, mulţumesc Îndeosebi reprezentantului studenţimei
pentru raza de căldură, cu care m'a Înviorat. Cum aţi al
cătuit această sărbătoare, ne aţi înălţat pe toţi într'o lume
ideală, şi dacă poet este acea la, care dintr'o lacrimă face
un mărgăritar, dvoastră aţi ştiut să faceţi dintr'o despărţire
o măngăiere sufletească.
Vă mulţumesc".
Azi, după trecerea atâtor zeci de ani şi după ce au văzut
pierind atătea "modernităţi", "Con vorbirile" sunt încă În
mâna cetitorilor, supra vieţuind tuturor publicaţiilor similare în
[9]
LA ÎNCEPUTUL ANULUI
9
limba română. Şi n'au fost puţine. An după an, au apărut
mereu reviste nouă; iar unii s'au rnăngăiat cu gândul că, ală­
turi de această înnoire tipografică, au scos la iveală şi nouă
îndrumări, menite să arunce vălul uitării peste opera "Juni­
mei". Cele mai multe au dispărut însă repede; sau, dacă n'au
dispărut, au căzut în umbră, şi împreună cu ele au căzut
şi "direcţiile", dovedind astfel că au fost simple năzuinte
fără un substrat sufletesc mai adânc.
Au dispărut mai intii periodicele care aşteptau isbănda lor
dela' versificarea patriotică, rărnănănd patriotismul �- cum
e şi religia, meditarea filosofică şi arta -ca ferment rodnic
numai pentru cugetul şi simţirea scriitorilor sinceri.
A căzut apoi şi curentul contrar, acela al versificărei şi
prozei ne-patriotice. "Contemporanul", condus de d nii 1. Nă­
dejde, V. Morţun, C. Dobrog eanu-Cherea ş. a. pusese înaintea
scriitorilor. ca subiect de inspiraţie artistică, cu deosebire fe­
cundă, proletariatul universal. "Din caetul roş" (1) şi alte
încercări de acel aş nivel au fost rodul acestei direcţii, pă­
răsite acum mai de toţi şi aproape de toţi uitată. - Ca un
răsunet întârziat, avem doar azi scrisul fără nici un relief al
celor câţiva poporanişti. In locul proletarului internaţional,
o seamă din colaboratorii de odinioară ai "Contemporanului"
şi ai altor publicaţii socialiste s'au înduplecat în timpurile din
urmă, paralel cu oarecare evoluţii politice (2), să iea o "ati
tudine mai simpatică" faţă de ţăranul roman. Atitudinea a­
ceasta. ca orice atitudine voită, e insă propriu vorbind o poză,
adecă negarea spontaneităţi] pe care o presupune arta.
Prin urmare, şi prelungirea "Contemporanului" sub for­
matul de azi al "Vieţii Româneşti" nu va putea duce decât
la aceiaşi inevitabilă sterilitate.
Dela Creangă, care În "Moş Ion Roată şi Unirea" cu-
(1) De d-I C. Miile.
(2) Cum au evoluat socialiştii români şi alti socialişti din Ro­
mânia dela "semi·anarhism" spre situaţia de azi, a arătat d-I 1. Nădejde,
fostul şef al socialiştilor, într'una din sedintele Camerei (Dec. 1(09),
iar d-nii C. Miile şi G. Diamandi în ziarele Adevărul şi Viitorul.
[10]
10
SPECTATOR
prindea într'o aureolă de adevăr şi firească simpatie pe
plugarul obijduit, până la cei ce transpun azi impresii de
club politic în proză cu intenţii novelistice, e tot atăta de­
părtare, cat e dela arta adevărată, pană la ori ce surogat
de ocazie. De aceea şi vedem moda poporanistă scăzand
repede, şi de sigur va dispărea in curând, lăsănd doar Iim­
bei un barbarism mai mult, ca amintire a unei rătăciri tre­
cătoare.
Nu departe de "Contemporanul", şi nu fără oarecare legă­
tură cu atmosfera creată împrejurul său, a mai fost şi o
altă modă: a zolismului. Cele dintăi trivialităţi mai îndrăsneţe
(Feciorul poPii, ş. a.) au fost tipărite, în paginile acelei re­
viste. Dar şi acea modă a trecut, după cum a trecut dea­
semeni, fără să lase vre-o urmă. apreciabilă, direcţia deca­
dentă, reprezentată prin n Literatorul" d-lui Macedonski.
In schimb, faţă de atatea "modernităţi devenite vechi­
turi", tradiţia sănătoasă a iubirii pentru limba vie a popo­
rului şi insufleţirea pentru ceeace este original în manife­
stările artistice ale neamului a durat la toţi scriitorii noştri
de seamă, în tot acest răstimp. Epoca Alecsandri - Emine­
scu - Creangă ne luminează încă, dovedindu-se astfel în
faptă dreptatea principiilor pe care s'a întemeiat direcţia
dela "Convorbirile literare".
*
După aceste constatări, pe care ni le sugerează obşteasca
serbătorire la Iaşi a unuia dintre fundatorii revistei, ne soco­
tim lndreptăţiţi să afirmăm că anul 19IO se inaugurează sub
bune auspicii În literatură. Credem că toţi scriitorii de real
merit, după învăţătura interneietorului criticei române, îşi
vor da seama că, alături de talent, lucrul de căpetenie e
să-şi apere fiecare impersonalitatea creaţiunii sale faţă de
toate modele trecătoare.
a dovadă de bună indrumare e şi faptul că america­
nismul, o altă modernitate care mâna pe unii scriitori (cu
[11]
LA îNCEPUTUL ANULUI
11
voia sau fără voia lui Apollo) spre tipografie, a căzut şi el
În discredit (1).
Tineretul român dela universitatea din Viena a făcut de
curând o declaraţie care nu mai lasă nici o îndoială asupra
Indrumării din ziua de mâine. "Dacă ne uneşte ceva pe
noi, tinerii din diferitele provincii româneşti, ne uneşte ho­
tăr ărea de a infrunta moravurile rele .. .americanismul", pe cel
social, ziaristic, literar etc., care nu poate fi altoit în viata
poporului nostru simplu şi sărac (Lupta, din B.-Pesta ... ).Iar
pe de altă parte, scriitorii din regat au pus la cale o organizare
proprie, ca să-şi apere autonomia lor de oameni şi artişti.
E drept că cea mai mare parte din scriitorii de seamă
şi-au manifestat totdeauna neatârnarea lor faţă de politică
şi mercantilism, acordănd colaborarea lor spontană revis­
telor din regat şi de peste hotare, "fără plată il, cum pome­
neşte mai sus d-l Maiorescu, şi fără nici opri vire ia alte
consideraţii streine de literatură.
Din această dezinteresată colaborare s'a împărtăşit şi
această revistă. Răsfoirea tablei de materie o dovedeşte
pe deplin, spre cinstea scriitorilor care vor să lase "revista
renaşterii" noastre drept moştenire generaţiilor viitoare.
Cu această preţioasă colaborare, "Convorbirile literare"
-- mai răspândite decât oricând în trecut - îşi păstrează
Direcţia pe care le-au dat'o dela inceput întemeetorii şi se
silesc să contribue, potrivit nevoilor timpului, la înaintarea
culturii naţionale în toate părţile unde se vorbeşte şi se
scrie româneşte. Sprijinul atator bărbaţi ele seamă şi aiator
scriitori tineri e o dovadă că şi în generaţia de azi, simţul
iubirii de adevăr ŞI frumos e destul de puternic pentru a
birui orice interes leg-at de clipa ce trece sau de oamenii ce
trec împreună cu dănsa. SPECTATOl�
(1) Ca o ironie a soartei, cei ce ! uptasera ca socialişti în contra
capitalului, au cercat tocmai ei să introducă În literatură organiză­
riie capitaliste, cu toate urmările lor de încătuşare a libertăţii in
dividuale.
[12]
VIITOAREA HARTĂ MURALĂ A ROMÂNIEI.
Hartografia unei ţări progresează treptat cu nevoile Sta­
tului şi ale poporului; de aceea se poate considera drept
una din cele mai sigure măsuri ale culturii. Un popor din
timpurile noastre arată prin hărţile sale cât ştie Să-şi pre­
ţuiască ţara şi cum vrea ca ea să fie apreciată de vecini
săi. Pe lângă aceasta, hărţile mai invederează în ce mod do­
rim ca copii să-şi intipărească în minte chipul patriei. Cu
cât această icoană va fi mai plăcut colorată şi incăntă­
toare, cu atât se va deştepta in fragedul tineret iubirea şi
entusiasmul pentru origina lui strămoşească.
Cercetând acum hartografia română din punct de vedere
al relanunilor internaţionale sau al educaţiunii din şcoalele
publice, trebue să constatăm că ea este relati v cam inapoiată.
Nici industria privată, nici institutul militar-geografic n'au
alcătuit pan'acurn nişte hărţi, care să arate în chip frumos,
'natural şi intuiti v suprafaţa României. Marea noastră hartă
rnurală pentru şcoli nu ne înfăţişează ţara intr'o haină lru­
rnoasă, ci mai degrabă într'o îmbrăcăminte sdrenţeroasă, ce­
nuşie şi pătată. Pe de o parte bălţile şi delta Dunării ni se
prezintă tot aşa de negre ca şi munţii cei întunecoşi. iar
pe de alta această hartă cu reproducerea defectuoasă şi şo­
văitoare a terenului nu se mai potriveşte pentru localele lu­
rpinoase şi senine ale noilor noastre şcoli. Şi harta generală,
care dă funcţionarilor deplină desluşire asupra împărţirii
administrative, a căilor ferate, a şoselelor şi a cursurilor
apelor, e la locul său in birouri, dar nici de cum nu co­
respunde cerinţelor unei hărţi murale moderne.
[13]
VIITOAREA HARTĂ MURALĂ A ROMÂNIEI 13
Ceeace ne lipseşte deci, este o hartă murală, care să nu
fie prea încărcată cu detalii, dar să înfăţişeze lămurit ca­
racterul ţării. Munţii şi văile trebue să fie reprezentate în
tonuri de relief atât de palpabile, în cât să vezi cu ochii
cum păraele şi râurile curg de pe înălţimi Ia vale; podi­
şurile să poată fi recunoscute dela întâia privire şi să aibă
caractere vădit deosebite de ale şesurilor, unde apele se
tărăsc a lene. Cu un cuvânt, harta trebue să fie o imagină
după natură, o quasi fotografie a ţării.
Cât de conform cu natura şi bogată În colorit poate să
fie o hartă in ziua de astăzi, aceasta o dovedeşte Elvetia.
Cu drept cu vânt ea se consideră de cea mai frumoasă ţară
a Europei, de oarece Intr'insa, pe o regiune restrănsă, se
află împreunate toate frumuseţile imaginabile ale naturii :
munţi şi văi, gheţari şi lacuri. Mândru de ţara sa, El veţia­
nul a năzuit pururi să o reprezinte În hărţi cât se poate
de frumoase. Nicăeri hartografia n'a serbat triumfuri mai
mari; şi totuşi ea nu s'a bucurat de un ajutor Însemnat al
Statului, ci a rămas în sarcina străduinţelor şi a muncii
private, sub imboldul exclusiv al simţărnintelor patriotice
De acum 50 de ani, EI veţia poseda în atiantele lui Dufour,
cea mai frumoasă hartă din lume. Succesul se datoreă mai
Întâi de toate reliefului in adevăr caracteristic, care eşea
bine la iveală prin curbele de nivel şi lumina de nord-vest.
Odată acest scop ajuns, hartografii elveţieni se trudiră să
dea scheletului gol şi uscăţiv al curbelor, spre a zice ast­
fel, carne şi sânge, şi a le înzestra cu efecte ele relief prin
tonuri de culori. Rezultatul încercărilor de zeci de ani îl
vedem intrupat in harta murală pentru şcolile Elvetiei, apă­
rută de curând, în scara de 1: 200.000. Di n depărtare se arată
figura unui inalt relief pipăit, din care se întrezăresc numai
formele terenului, munţii şi văile, colnicele, păraele şi râu­
rile. De abia din apropiere se văd detaliile pană la curbele
cele mal fine de nivel. Efectul hartii este rninunat : cu toate
. ,
acestea sunt topografi cari pretind, că în ziua de astăzi s'ar
putea produce ceva şi mai frumos.
[14]
14
R. N.
Ar fi de dorit foarte mult şi ar fi de cea mai mare im­
portanţă pentru ţară, dacă am avea şi noi o hartă murală
a României (poate în scara de 1: 350.000) lucrată analog cu
cea a Elveţiei.
Să nu se obiecteze, că România s'ar pute-a potrivi mai
puţin decât Elveţia pentru o imagina hartografică desăvăr­
şită, Noi cutezărn a susţinea dinpotrivă, că ţara românească
oferă hartografilor un obiect cu adevărat clasic. Frumuse­
ţea şi vioiciunea unei hărţi moderne cu caracter de relief
se datoreşte, precum de altminteri e cazul şi la pictură, con­
trastelor şi împărţirii rlrepte de lumină şi umbră. Dar unde
găsim o ţară, a cărei teren să prezinte contraste mai is­
bitoare şi variaţiuni mai bogate decât România? Ca o linie
rnlădios mcovoiată se întinde de a curmeziş lanţul Carpa­
ţilor cu piscuri le sale înalte şi crestate şi cu pră păstioasele
sale văi. Spre nord-vest se anină podişul Ardealului, ocolit
de munţi, din care podiş unele ape, spărgând zidul puternic al
stâncelor, se cobor pe calea cea mai scurtă spre Dunăre.
In Moldova şi în colţul sud-vestic al României munţii se
prelungesc într'un br ău de dealuri. Pentru ca varietatea
terenului să fie şi mai pronunţată, avem în mijlocul ţării,
între Moldova şi Muntenia, şesul măreţ al Bărăganului. Apoi
mai trece prin ţara noastră cel mai mare fluviu al Euro­
pei centrale, purtând in albia sa numeroase ostroave, în­
grădind cu ramificatiile sale regiuni băltoase enorme şi
forrnănd la gurile sale o deltă croită cu preciziune mate­
matică. In fine mai avem o porţiune de mare mărginită de
un mal cât se poate de schimbător.
Toate aceste elemente felurite se pot întruni hartografic
într'o icoană plină de variaţie clar ŞI de unitate. Hartogra­
fia dispune astăzi de mijloace, cari îi permit nu numai sa-ti
dea iluzia că te urei din vale spre vârful 'unui munte, d;r
şi să învedereze podişuri le şi şesurile după deosebite le lor
niveluri. Chiar şi munţii se pot reproduce cu structura lor
caracteristică după caracterul lor geologic. Nu se mai ală­
tură deal lângă deal, ci lanţul muntos cată să formeze un
[15]
VIITOAREA HARTĂ MURALĂ A ROMÂNIEI 15-
tot continuat ca în natură, din care se ridică piscurile şi
în care se taie brazda adâncă a vălcelelor.
Reprezentarea Carpaţilor pe o viitoare hartă murală a
României nu se poate limita la hotarele ţării, căci masivul
muntos se prelungeşte mult mai departe peste graniţa Ar­
dealului. In genere nu prea are Inteles să se atarne de
pereţii şcoalei nişte hărţi, în cari desernnul topografic în­
cetează cu frontiera patriei, căci astfel se deşteaptă în co­
pii concepţia greşită, parcă dincolo de hotare totul ar fi pus­
tiu şi gol. Pentru România însă o asemenea restrânge re
este cu totul greşită, căci fără de podişul ardelean Jiul,
Oltul şi mai multe răuri ale Moldovei rărnan pur şi simplu
enigme geografice neeleslegate. Dacă harta murală a Ro­
mâniei se prelucrează uniform până la marginea foii, atunci
vom avea intransa şi acele părţi ale Basarabiei, ale Bu­
covinei şi ale Transilvaniei, cari stau în cele mai strânse
raporturi cu regatul român elin punct de vedere istoric şi
cultural.
Dar cănd cerem o nouă hartă murală a României în formă
de relief, atunci trebue să ne punem dela capul locului in­
trebarea, oare există condiţiunile necesare pentru o ase­
menea întreprindere, cu alte cuvinte, posedăm de pe acum
materialul geodezic, trigonometric şi topografic pentru
construirea matematic exactă, adică pentru aşa zisă pla­
nimetrie a hărţii? La această întrebare putem da un răs­
puns afirmativ, nu numai pentru ţările învecinate la nord­
est şi nord -vest, dar şi pentru regatul României. Institutul
geografic-militar din Bucureşti a ridicat topografic cea mai
mare parte a ţării şi a publicat hărţi de detaliu foarte bine
executate. Ni velmentul de preciziune e tras mai pretutin­
deni şi lucrările de triangulaţiune au rămas în urmă numai
pentru partea sud-vestică a Romaniei, unde se va face
juncţiune cu baza măsurată la Gărla mare. Daca nu ne în­
şeală aparenţele, topografii vor isprăvi harta ţării în cel
mult patru ani. Considerănd acum, ca pentru desemnarea
[16]
16
R. N.
şi tipărirea unei hărţi murale se cere cam tot atâta timp,
atunci mica regiune, care nu s'a ridicat Încă topografic,
nu poate fi un motiv hotărîtor pentru ca harta să fie ince­
pută de abia după terminarea sus numitelor lucrări topo­
grafice. Cât pentru executarea tehnică şi artistică, ne aflăm
in poziţiunea favorabilă, că nu trebue să ne batem capul
cu forma cea mai potrivită a reprezentării, ci ne putem
folosi de rezultatele obţinute de alţii, spre a poseda un cap
de operă desă vărşit,
O hartă murală, lucrată cu preciziune matematică şi exe­
cutată cu atâta măestrie artistică, încât să pară mai degrabă
un peisagiu decât un desemn geometric, ar fi pentru Ro­
mânia de un folos inculcaJabiJ. Copiii ar in văţă geografia
ţării cu mai multă râvnă decât după hărţile de păn'acurn.
Şi să nu se creadă, că o hartă În formă de relief e prea
scumpă şi prea frumoasă pentru o şcoală şi că tineretul
se poate aduce la cunoştinţele dorite in geografia patriei
şi prin hărţi sau desemne schematice. Unde e vorbă de a
întipări chipul patriei în inima fragedă şi mlădioasă a co­
pilului, acolo' numai imagina cea mai bună este "destul de
bună ". Bine inteles că desemnul schematic al muntilor sau
o ,
al sistemului idrografic are deplina sa îndreptăţire în cursul
lecţiunii pentru explicarea noţiunilor geografice. Dar ase­
menea scheme să se facă numai pe tablă, unde se pot şterge
cu o singură trăsătură. Chipul patriei, care să rărnănă in
mintea copilului, trebue să atărne pururi la perete şi acest
chip nu poate fi decât frumos ŞI atrăgător. Faţă cu această
icoană, care ne Înfăţişează atât de intuitiv muntii, văile şi
şesurile, istoria patriei capătă colorit şi viaţă şi ne incăntă
legendele şi poeziile băştinaşe.
Insă o hartă a României, precum am descris-o, nu ar
rărnănea limitată la şcoli primare, gimnazii şi licee; ea ar
fi cea mai frumoasă şi potrivită podoabă a birourilor, a 10-
calelor de lectură, a sălilor de aşteptare şi a gărilor. Pre­
tutindeni ar deştepta şi nutri simţăminte patriotice, căci
neclintit stă cuvântul marelui geograf IZ. Ritter: "Iubirea
[17]
VflTOAREA IlARTĂ MURALĂ A ROMÂNIEI 17
patriei Îşi are rădăcinile în cunoştinţa ei". In cancelariile re­
prezentanţilor noştri din străinătate o atare hartă va inspira
de bună seamă admiratie pentru România, iar în saloanele
luxoase din vapoarele noastre maritime va invita la o vi­
zită sau la o sălăşluire mai îndelungată in mijlocul mănoasei
noastre ţări.
Suntem convinşi că executarea unei hărţi murale a Ro­
mâniei în formă de relief ar fi o faptă naţională.
R. N.
[18]
ALFRED DE MUSSET
NADEJDEI-\ IN DUl'lNEZEU
r ât timp prin slabu-rni suflet o primăvară-adie
� Şi tot mai am iluzii, . aşi vrea să beau mereu
Ca din isvoare limpezi, din vechea cuminţie
Când viaţa era cumpăt, iar Epicur, -un zeu!
Mi-e dor de joc, de cântec, de oameni, de iubire,
Ne'ncrezător In «bine» spre el să năzuesc,
Să fac, ce fac şi alţii, să fiu ce-am fost din fire,
Şi fără să mă tulbur, la ceruri să privesc.
Nu pot! Nernărginitul mă soarbe, mă frărnântă,
Cu teamă şi nădejde tntr'tnsul mă cufund,
Ori cât s'a spus- gândirea, în faţa lui e frântă :
II văd, îl simt, 11 cuget,- şi totuşi nu-l pătrund!
De ce mai vii pe lume, când pentru-a fi in pace
Ar trebui c'o pânză tot cerul să'nveleşti?
'" Dar. .. poţi privi tn ţărnă ca turma care tace,
Să-ţi târâi soarta astfel şi tot s'o mai râvneşti?
O nu! ar fi a stinge a gândului schintee!
Svârlit din întâmplare pe-al vieţei mele rug,
Ferice-ori nu,- ştiu numai: născut sunt din femee
Şi-afat din omenire nu-mi este dat să fug.
I
1
t
[19]
NĂDEJDEA ÎN DUMNEZEU
«Te bucură»," şopteşte păgâna'nţe!epciune-­
«Petreci şi mori, căci zeii dorm somnul fără zori.»
Iar Crist : «nădăjdueşte, te 'nalţă 'n rugăciune,
Căci Cel de sus te vede, şi tu nu poţi să mori! »
Oprit sunt la răspântii, şi caut cu sfiire
Pe drumuri ocolite, mai fragede livezi,
«Nu vei află !» - îmi spune ascunsa glăsuire ­
«Sub Cerv--ori negi minunea, sau orb te'nclini şi crezi h
Văd suflete muncite de flacăra ideii,
Pe-o cale, când pe alta, s'asvârlă rând pe rând ...
Nepăsători statornici pot fi numai ateii,
Căci şarpele 'ndoelii nu muşcă al lor gând.
In frâul resemnărei aştept: fiindcă tina
Trezeşte 'n mine pofte de care rnă'nspăimânt,
Genuchi-rni se'ncovoae: nădăjduesc lumina ...
Ce vreai să faci o Doamne c'o mână de pământ?
Şi iată-rnă-s în voia Stăpân ului Puternic
Mai groasnic decât toate pedepsele ce dor;
Pierit mă simt şi singur! un biet infrânt cucernic
Sub veghea unui martor cu ochiu cercetător:
Se uită, mă păndeste ... când inima mea cântă
Jignesc dumnezeirea înaltei măreţii.
Genuni se cască'n fată-ml.; un pas de mi s'avântă,
(şi ispăşeşte clipa cu chinuri de vecii!
O cursă pretutindeni întinsă văd În Fire:
In dragoste-i o vină, o crimă 'n fericire
Calău ce 'nşală prada e pus Judecător
Şi-alcătuirea lumei un laţ ispititor. ..
Nimic nu-mi mai rămâne din firea omenească
Şi nu mai simt în mine nici remuşcări, nici har,
Trist, ocolind pedeapsa, răsplata-aştept cerească,
Mi-e spaima călăuză, iar moartea, singur far 1
Aud că'n fericire de-apururi se resfaţă
Aleşii ... dară unde-s P s'ascund în ce mister?
De-s înşelat, au cine-mi redă pierduta viaţă?
De-oi merge 'n aspra cale, voi moşteni vr'un cer?
Făgăduita ţară din vechea profeţie
De-o fi acolo, trebue să fie un pustiu,
19
[20]
20
D. NANU
Căci prea curaţi la suflet vrea oamenii să fie
Şi dulcea-i rnăngâere, soseşte prea târziu!
Nu, nu cobor pe scara mândriei mele-o treaptă [
Sunt om, -r- dar nebunie-i' d'asupra mea să sbor.
Şi când din biblii, gândul nădejde nu aşteaptă,
Afla-voi deslegarea la cel ne crezător ?
Când obositu-rni suflet de visul ce-I munceşte,
Se'ntoarce la viaţă în veselul ei cor,
In cupele plăcerei atât desgust găseşte
Că mă'nfior de scârbă". şi-atunci aş vrea să mor.
Chiar când din zodii negre, respir nelegiuire,
Când nu mai cred nimica, de mine când mă'ndoiu,
Donnia de-aş! avea-o atunci pe'ntreaga fire,
Plăcerile vietei de mi-ar veni în roiu,
Putere, sănătate, comori să mi se dee,
Iubirea, bunul singur din câte-aci r ărnân -
Din Grecia păgână chiar blonda Astartee
Cu braţele deschise de m'ar chema la sân,
Pământului de aş smulge a rodniciei taină,
Şi ţărna de-aşi preface-o după voinţa mea,
De-aşi sfăşia cu geniu-mi a «numenului» haină
Şi p e ntr u mi..e singur o lume aşi cre ea,
Când Epicur, Lucreţiu, Horatiu, lângă mine,
M'ar crede fericitul ce ştie-al vieţei preţ,
Când toţi indr ăgostitii din insule HeIine
Cânta-mi-ar veselia şi-al Zeilor dispreţ,
- La toţi le-aş spune: sufăr! mi-e chinul fără nume,
E prea târziu! Dorinţa în mine împietri, -
Fioruri de nădejde cutreeră prin lume,
�i vrem sau nu, privirea la cer va'ncrerr.enl l
Ce-mi mal ,1 amane dară? Gândirea răsvrătită
lncearcă'n van să creadă. In inirnă-i tumult.
Creştinul mă'ngrozeste, iar vorba ce-i rostită
De-ateu, nu-mi dă odihna, şi nu pot s'o ascult.
In calea mea pioşii îmi spun; blas.ematorul l
Nesirnţitorit vietei Îmi zic: un biet zmintit.
Spre cine mă voi duce? Cine-i Mângăetorul
Când vlpera'ndoelii in suflet te-a rănit?
Spun unii, se mai află o 'naltă 'nvăţătură
Ce descifrează-adâncuri fără cereşti şoptiri,
[21]
NĂDEJDEA ÎN DUMNEZEU
Şi ne găseşte-o cale prin tainica natură,
Ce nu-i nici nepăsare, nici biblice urziri.
Dar unde-s ziditorii faimoaselor sisteme
Ce ştiu fără credinţă să smulg'un adevăr?
Sofiştii fără vlagă ce nu ştiu a se teme?
Au depănat ei lumea pe'ntreg, de-a fir'ă păr?
Unu'n stihii ne-arată două puteri în luptă
Ce rând pe rând învinse au duh nemuritor 1)
Iar altul mtrevede în cer, prin ceaţa ruptă,
Un Zeu ce nu vrea rugă, şi-i nefolositor. 2)
Ascult, şi trec 'nainte p e trista mea cărare:
Visând il văd pe Platon, gândind pe Aristot,
Asupritori de neamuri au Zeul lor despo ,
Republica. mai blândă, şi ea un Zeu îşi are!
Cu Lelbnitz, Pytagora, fiinţa mea renaşte,
Descartes mă las} 'n sânul «vâltorilor» inchis.
Montaigne se uită 'n sine şi nu se mai cunoaşte,
Pascal se 'nfricoşază de propriul său vis!
Orbire-mi cere Pyron şi Zenon nepăsare,
Voltaire răstoarnă lumea cu zâmbetu-i amar,
Iar obosit Spinoza de-a căuta 'n zadar,
Dumnezeirea 'n toat o simte cum tresare!
Un Locke-abia de vede în oameni, jucaria,
Când iată, retor meşter, din neguri ese Kant,
Cu propria ei faclă arzănd filosofia,
Pustiu găseşte cerul, iar omul,-un neant!
Ah iată care-i rodul, când seceră ştiinţa !. ..
Şi după şir de veacuri de drum fără POPIS,
In muncă-având tovarăşi răbdarea, suf rinta,
Cuvântul cel din urmă, nimicul a rămas I
O! minţi nefericite, orbite de misteruri,
Ce 'n tel- de fel de chipuri în umbră-aţi rnigălit,
V ă trebuiau doar aripi să vă 'n'nalţati la ceruri,
Aveaţi dorinţa numai,-credinţa va lipsit.
Vă plâng! rnândria voastră, tot din dureri răsare.
Ca şi pe mine-aceleaşi furtuni v'au bântuit.
Simţit-aţi şi voi spaima gândrrilor amare,
Ce-ţi freamătă prin suflet când sbori prin infinit.
Rugămu-ne 'npreună! Să lepădăm departe
A mintei voastre slabe, deşerte-alcătuiri
1) Sistemul Manicheilor.
") Deismul
21
[22]
22
D. NANU
Şi-acum, că trupul vostru topitu-s'a în moarte,
Pioşi, genuchi pleca-vom spre-a voastre amintiri. ..
Veniţi voi doctori meşteri, voi cărturari de samă,
Creştini din vreni apuse, şi visători de-acum,
O! credeţi-mă, ruga, nădejdea ne-o recheamă;
Inalte-se gândirea la cer c'al jertfe! fum ...
Şi Domnul ne-o r ispunde, căci drept şi bun el iartă;
Am suferit cu toţii, ce-a fost se va uita.
Pe nimenea jigni-vom de-i bolta sus deşartă,
Sau mila 1'0 cuprinde, de-i colo Cine-va:
O! Tu, ce nimeni nu te-a cunoscut
Şi n'a tăgăduit fără să rnint.i,
Prin voia cui din haos m'am născut
Şi-oi trece pragul iar in nefiinţă,
De ce cu indoiala ne cutremuri
Şi 'n umbra ta mereu te ţii ferit?
Ce crudă bucurie ai de vremuri
Să vezi pe om în chinuri ispitit?
De cum priveşte 'n cer nemărginirea
li pare că te vede printre nori:
Un templu uriaş s'a rată Firea:
Prin bolţi îi ard făcliile de sori.
De cum coboară 'n sine-şi, te zăreşte
Din tronul conştiinţei strălucind.v-
De plânge, dacă suferă, iubeşte,
E pentru că te-aude poruncind.
A mintei cea mai 'naltă iscusinţă
Şi cel mai de pe urmă-al ei cuvânt,
E să străvadă marea Ta finţă
Şi să rostească numele tău sfânt.
Ci dee-ti muritorii orice nume:
Fii Brama, Jupiter, sau fii Isus,
Ori cumpăna dreptăţilor în lume
- Se 'ntind spre tine braţele in sus!
[23]
NĂDEJDEA ÎN DUMNEZEU
Te laudă întreaga omenire,
Şi 'n cuibul ei chiar pasărea cântând,
Şi pentru-un strop de ploae 'n risipire,
Te bine cuvintează mii plângând.
In totul ce-ai făcut e o minune,
Nimic din ce-ai urzit nu s'a pierdut,
Spre tine, frunţi se pleacă 'n rugăciune
Surâzi doar, - şi 'n genuche am. căzut!
De ce atunci, stăpâne-a tot Puternic
Tu răul ne-adormit ai semănat,
In cât, dintre profeţi, cel mai cucernic,
Văzându-l, otărit s'a spăimântat P
De ce 'n Împărăţia ta cerească
Nepotriviri, alături de-armonii,
Şi boalele trimiţi să bântuiască,
Să secere cu moarte printre vii?
De ce sub sfinte raze, călăuze.
Să înflorească mii nelegiuiri
Ce 'nghiaţă pân' şi ruga-ne pe buze
Şi dragostea o schimbă 'n răsvrătiri P
Ce milă a trebuit să te 'nfioar e
Când binele şi răul ei târind,
Cu unda-i blestemată din isvoare,
Eşi din haos lumea ta plângând 1
Ci pentru că durerilor drept pradă,
De-apururi s'o supui tu ai purces,
Nu trebuia s'o laşi să întrevadă
Pe ziditorul ei ne înţeles:
La ce sub cruda soartei biciu ire,
Să 'ntrezărim în van un Dumnezeu,
Când a 'ndoelei tristă pustiire
li scade şi-! întunecă mereu?
23
[24]
24
D. NAl\:U
Ci dac'a fost făptura-ne firavă,
Nevrednică s'ajungă pân' la tine,
De ce-ai lăsat din stralucita-ţi slavă
Ca mir, pe frunţi, să picure lumine?
Ti-ar fi rămas măreaţa ta putere
Şi tot ca azi, sub biciu ne-ai fi 'njosit,
Dar orbi În noaptea fără rnângâere,
Duceam mai bine jugul, liniştit.
Ah! dacă nici dureri, nici ruga vie
Nu sgudue a tale bolte reci,
Păstrează-ţi solitara ta domnie
Nemărginirea 'nchide-o-ne de veci!
Iar de cumva neliniştea de moarte
Ajunge pân' la îngerii tăi cruzi,
Din mările semnului, departe,
Adesea ori, gemând, de ne auzi,-
Sfărârnă-atuncea bolta ce te-ascunde,
Să cadă peste falnica-ţi zidire,
Ridică vălul nopţilor profunde,
Şi-arată-te În plină strălucire !
Şi-atunci, din patru unghiuri ale lumei
Un murmur isvorî-va de credinţă,
Şi desrobiţi de lanţurile humei
Cădea-vom În genuchi CU pocăinţă ...
Iar lacrime de eri, istovitoare,
Sclipind l'ai nemurirei tale zori,
Spre cerurile limpezi, zâmbitoare,
S'or risipl ca roua de pe flori.
Cântări atunci, nu plângeri răsuna-va
Prin somnul ne createlor vecii,
Asemeni heruvimilor, ce slava
Ti-o umple-acum cu vesele-armonii,
[25]
NĂDEJDEA ÎN DUMNEYElJ
Şi 'nvinse, pentru turma pocăită,
In nemai-pomenitul Ossană,
Blestemuri şi 'ndoeli s'or prosterna,
Şi Moartea chiar, de vieţi desrnoştenită,
Alăturea de noi te vă cânta!
D. NANU
25
[26]
LUPTĂTORII (1)
Soarta, se vede, cal menise aşa: să fie VeCInI ŞI să fie
dusmani. Si amăndoi cucosi frumosi.
b.!> .�:J
U nul negru, -- cu toate luci riie pe care negru le poate
da În măngaierea luminei. Gulerul, şi penele subţiri - moi
ca mătasea, ce-i atârn au de pe spate spre pinteni, băteau
în verde ca fierea. Aripele negru-aspru, ca mangalul. Pieptul
luciu, cu ape tăi oase, uneori sure, ca oţelul. Şi penele lungi,
mlădioase şi intoarse ca nişte arcuri, ale cozii, cu sclipiri
albăstrii, ce se stingeau indată. Numai de-asupra capului
cu ochi neliniştiţi ca nişte gâze, creasta plecată, ştrengă­
reşte, roşie, aprinsă ca para focului.
Celalt alb. Alb pieptul, - cu unde brumate, ca argintul
odoarelor vechi; albe aripele, un alb moale, ca al ornătu­
lui de curând căzut; alb gulerul, cu vărfurile penelor
puţin-puţin gălbui. ca suflate cu aur; albă coada bogată'n
pene, uşoară, resfirată. Şi de-asupra capului cu ochii gal­
beni, plutitori în mărgeanul pleoapelor, creasta cărnoasă,
bătută şi roşie ca o garoafă.
Nu se puteau suferi; îşi aruncau priviri tăioase printre
spărturile gardului; fiecare se silea să trâmbiţeze mai nainte
zorii zilei. Şi totuşi prilejul nu-i adusese încă faţă 'n faţă,
să se măsoare. Astăzi însă, clipa dorită de amăndoi sosi
pe neaşteptate.
Cucoşul alb, cu găinele lui, ieşise pe tăpşanul ele dindo-
(1) Din volumul "Nucul lui Odobac" ce apare zilele aceste în edi­
tura "Minerva".
[27]
LUPTĂTORII
27
sul casei, la scurmat. Era o zi frumoasă de primăvară; pă­
măntul era jilav, plin de mustul din care se şi hrănea cea
d'intăi urzeală a lăvicerului erbei. Cum scurmă aşa, cucoşul
îşi auzi tovarăşele şoptind. Ridică, semeţ, capul şi, drept
înainte, de partea cealaltă, vrăjmaşul negru, se proptise gata
de luptă. Găinele se opriră ; înţeleseseră că aveau ceva de
privit.
a scăpărare şi s'au repezit. S'au oprit faţă 'n faţă, cu
gâturile întinse, cu penele gulerelor sburlite, cu aripele
puţin desfăcute şi date 'napoi. Cel negru bătu odată din
pinteni, şi se loviră piept în piept; apoi se deslipiră repede;
cu capetele pe spate, se avantară din nou, prinzânduse în­
ghiare, isbindu se scurt, aprig, cu aripele 'n coapse.
Erau groza v de voinici arnăndoi : cel negru ceva mai iute;
cel alb mai cumpătat.
Şi Iarăşi se deteră 'napoi, cu gâturile întinse de mai să
se desprindă din trup. Ca şi cum i-ar fi suflat, odată, van­
tul, aşa s'au ridicat dela pământ. Se îndesară pene'n pene,
căutând să se apuce cu pliscul, să se sfăşie cu ghiarele.
Se feriră pe urmă în lături, săriră unul de-asupra celuilalt
ca şi cum ar fi vrut să se răpească 'n văzduh; şi 'n sfârşit,
se ţintuiră locului. Cel negru prinse creasta duşmanului în
ascuţişul plisc ului ; cel alb îi infipse ghiara 'n gât. Plini,
amândoi, de sânge, tremurând, stă tură aşa, până când du­
rerea îi învinse; atunci se smunciră înapoi, păndind clipa
când să se răpue. Sângele clocoti deodată în trupul amăn­
dorora; ochii le vedeau roşu; turbaţi, se năpustiră, de astă
dată pe viaţă şi pe moarte. Strânşi în ghiare ca'n nişte
cleşte, cu pliscurile inplăntate unul în carnea celuilalt, se
rostogoJiră la pământ şi iar se'nălţară, aprigi, În picioare.
Să pară părnăntul cu pintenii, şi ţărna sărea, îrnprăştiată.
Penele, negre şi albe, sbărlite, smulse, resfirate, se arneste­
caseră 'n lupta abraşă, că trupurile lor se topiseră, alcătuind
par'că o floare ciudată, o floare chinuită de furtuna ce-i
împrăştia petalele 'n vânt.
[28]
28
EM. GÂRLEANU
Dar puterile li se sleiră ; şi nici unul nu biruise; se mai
incordară odată, şi se descIeştară doborîţi, insangeraţi, ră­
suflănd cu greu. Din creasta celui alb se prelingeau pică­
turi de sânge. Pe pieptul celui negru se aşternuse o dungă
roşie, de care se li pise o pană albă din haina potri vnicului.
Şi cum stăteau aşa, găinele se apropiară, mulţumite şi
mândre, par'că, fiecare de stăpănul lor; îi inconjurară ; iar
luptătorii, după ce se mai priviră odată, ca şi cum şi-ar fi
zis: "Pe măine !" se depărtară, ţanţoşi, fiecare în mijlocul
alaiului său.
EM. GÂRLEANU
[29]
1
1
CARACTERISTICA SOCIETĂŢII BIZANTINE (1)
Domnilor,
Unii dintre d-v. îşi mai aduc, poate, aminte că, în anul
trecut, deschizând în mod regulat acest prim curs de filo­
logie bizantină la Universitatea noastră, după ce am deli­
mitat, în timp. epoca de care ne preocupăm, admiţând ca
punct iniţial domnia lui Constantin cel Mare, iar ca limită
extremă anul 1453. şi după ce am cercat să vedem care
este alcătuirea sufletească a poporului, am stabilit apoi o
împărţire in trei perioade a intregei epoce. Spuneam atunci
că prima perioadă, care merge până la mijlocul veacului
al VII, ar putea fi rrumită perioada luptelor sufleteşti. a doua,
până in veacul al XI, este perioada măririi teritoriale, iar
a treia ar fi a deciinului, Din aceste trei perioade nu am
putut studia În anul trecut decât pe cea dintăi ; rămâne ca
în anul acesta să completăm această schiţate a vieţii bi­
zantine.
Totuşi, până a nu intra în studiul însuşi al perioadei ur­
mătoare, cred necesar să dau aici o vedere sumară a so­
ci etăţii bizantine, aşa cum se desprinde din cele expuse
in prelegerile anului trecut (2).
In această societate se pot uşor recunoaşte patru cate­
gorii sociale.
Sus, in spre vârful piramidei, întâlnim întâi clasa nobi­
lilor, care mai ales în Bizant îsi are origina in functiunile si
!l !l !I �
(1) Lecţia de deschidere a cursului de filologie bizantină la Univer­
sitatea din Bucureşti.
(2) Vezi Ch. Diehl, Etudes byzantines, p. 107 sqq.
[30]
30
C. LITZICA
dernnităţile înalte. Nobilii ocupă într'adevăr toate locurile
de seamă în Stat, şi sunt orănduiţi într' o ierarhie foarte
severă şi bine hotărîtă; graţie situaţiunii lor sociale, a pri­
vilegiilor de cari se bucură şi a avuţiilor imense pe cari
le adună, ei sunt puternicii (01 ouvcnol), stăpănitorii ; din
cercul lor şi numai din acest cerc Impăratul îşi recrutează
pe toţi demnitarii Curţii Sale, fie că ocupau adevărate func­
ţiuni publice, cum sunt prefecţii preioriilor; În special al
Orientului, un adevărat prim-ministru, prefectul oraşului,
comitele tezaurului, diverşii logotheţi, strategi etc .. ", fie că
ocupau numai functiuni palatine, fiind în serviciul special
al Impăratului, vestiari, cubiculari, kzroniţi, chartulari, do­
mestici, scholar i, spătari etc ....
Toţi aceşti Înalţi demnitari duc o viaţă din cele mai lu­
xoase; locuinţele lor rivalizează cu palatul Imperial: pe
afară numai colon ade de marmoră, pe dinăuntru numai mo­
zaicuri scumpe, mobile bogate, tapiţerii grele; ei se im­
bracă numai în mătăsării şi purpură, în stofe ţesute cu fir
de aur, se împodobesc � bărbaţi şi femei _. numai cu pie­
tre de preţ; într'un cuvânt, acea înrâurire orientală, de care
vă vorbeam în anul trecut, se manifestă foarte puternic în
această parte a vieţii bizantine, In sfârşit, traiul acestor oa­
meni fără multă ocupaţie este numai de petrecere, de sport,
de jocuri de circ şi de ceremonii bisericeşti sau curteneşti,
Fată de această aristocraţie din Capitală, cea din pro­
vincii se constitue de timpuriu într'un fel de feudali tate.
Ce-i drept, această feudalitate bizantină nu s'a desvoltat aşa
de puternic ca cea din apus; dar şi aici găsim familii mari,
foarte bogate, cu domenii întinse, unde întreţin o armată
proprie, unde lucrează mii de colo ni aserviţi pământului,
şi unde zilnic mici proprietăraşi renunţă la avutul lor, se
recomandă marelui senior, devin vasalii lui, căci numai aşa
puteau scăpa de birul greu către Stat, de stoarcerea şi
mai grea a marelui senior. Ca ilustraţie este, cred, destul
să pomenesc numele unor familii ca Bryennii, Dukas, An­
gelii, Comnenii, Paleologii, care au ajuns până la tron, ca
[31]
CAI�ACTERJSTICA SOCIETĂTH BIZANTINE 31
să-şi poată cineva lesne face o idee de toată puterea acestei
feudalităţi, precum şi de marea primejdie pe care o pre­
zentau nobilii pentru siguranţa Statului.
Cea de a doua clasă socială - ori cât de stranie ar pă­
rea această afirmare -- este clasa bisericească. Lucrul însă
nu trebue să surprindă. După victoria oficială a creştinis­
mului în veacul al IV-lea, a urmat fireşte o lătire grabnică
a noei credinţe impuse de sus; lupte făţişe în contra ră­
măşiţelor păgane a avut puţine de purtat; în schimb, chiar
în sănul bisericii s'au ivit toate acele erezii, arianism, mo­
nofisitism, monoteletism etc .... care veacuri întregi au zgu­
duit imperiul bizantin. Combaterea tuturor sectelor eretice
era pentru Stat o chestiune vitală: mult impestriţata îm­
părăţie bizantină, lipsită de orice unitate etnică, n'ar fi pu­
tut dăinui, dacă n'avea cel puţin această unitate religioasă,
oricât de slabă şi de artificială era ea. Iată pentru ce ches­
tiunea religioasă capătă în aceste vremuri proporţiuni uriaşe
şi aşa se explică faptul că activitatea oamenilor se rezumă
aproape numai în teologie şi religie. Biserica joacă un rol
extrem de important; patriarhul, deşi numit de Impărat, are
şi el dreptul să ungă împăraţi, şi nici un despot bizantin
nu s'a sustras dela această formalitate, pe care o simţea
absolut indispensabilă; în fine, prin numărul respectabil de
episcopi şi mitropoliţi, dintre cari mulţi au fost oameni de
prima mână, biserica are o înrâurire directă asupra trebi­
lor Statului şi o autoritate netăgăduită asupra oamenilor.
Toate acestea nu ne indreptăţesc însă să facem din cler
o clasă socială distinctă. Dar aci intervine un alt factor,
asupra căruia pare că nu se poate in deajuns stărui. E vorba
de monahism, de tagma călugărească, adevărata forţă a bi­
sericii creştine în Orient.
ln sec. IV S[ Vasilie pentru prima oară stabileşte în mod
aproape definitiv normele vietii ascetice şi îndată vedem
că în Orientul întreg se porneşte un curent foarte puter­
nic, un adevărat entusiasm pentru viaţa monahală şi asce­
tică. Şi in Capitală şi pe toată întinderea imperiului se fun-
[32]
32
C. LITZICA
dează sute de mănăstiri numai il! Constantinopol existau
la 536, adică după două veacuri, 67 mănăstiri pentru călu­
gări >- iar călugării se numără cu zecile de mii; aşa de
pildă, se ştie că în anul 518 Sf. Sava se prezintă la Ieru­
salim în fruntea unei adevărate armate de 10.000 de călu­
gări şi sileşte astfel pe patriarh să respecte dogma orto­
doxă. Lumea toată este atrasă de viata monahală ; unii prin
credinţa lor sinceră. alţii din dorinţa de ispăşire, alţii din
cauza dezgustului pentru cele lumeşti sau căutând un azil
contra loviturilor soartei. Irnpăraţi, prin ţi, malţi demnitari
şi chiar oameni mai de rănd se silesc din toate puterile să
întărească puterea monahală, fie clădind mănăstiri nouă,
fie dăruindu-şi averile la vre-una din cele existente. Este
lesne de Înţeles că puterea, şi aşa destul de mare a cleru­
lui, sporea tot mai mult, în aceiaşi măsură în care creştea
pe deoparte numărul călugărilor şi călugăriţelor, pe de alta
avuţia mănăstirilor.
Dar mai e ceva, de care trebue să ţinem seamă. Popo­
rul de jos, mai ales cel din Capitală. era compus În mare
parte din oameni săraci, fără ocupaţie rnărturisită, trăind
din expediente sau din mila împărătească, avănd drept sin­
gură petrecere procesiunile religioase �i jocurile din circ.
In ceasurile libere - şi erau multe - această plebe inactivă
ascultă cu delicii toate discuţiile, prevestiri le, minciunile pe
cari şarlatami şi ghicitoru le debitau pe strade sau prin
pră vălii. Nu cred să fi existat undeva un popor mai cre­
dul şi mai superstitios, decât poporul din Constantinopol în
Evul Mediu. Pretutindem vedea numai semne şi mmuni ­
un cutremur, o eclipsă, o cometă, o stea care cade, toate
erau prevestiri; pană şi statuele din For sau din Hippodrom
Îşi a veau legendele lor min unatc sau purtau semne, după
care se putea ghici viitorul. In special insă, calugării şi că­
lugăriţele, care renunţaseră la cele lumeşti ca să îmbrace
haina ingerească şi să deschidă, prin rugăciunile şi ascesa
lor, drumul raiului şi pentru cei păcătoşi, inspirau poporu­
lui de jos lin respect fără margini. Ignorant pe cât era de
[33]
CARACTER1STlCA SOClETkpl BIZANTINE
fanatic, acest popor devenea o unealtă docilă în mâna că­
lugărilor, în cât În nenumărate rânduri, mai ales În perioada
pe care o vom studia-o, statul va trebui să cedeze faţă de
furia elementară a poporului care, inconştient, făcea jocul
călugărilor.
Cea de a treia clasă socială era a burgheziei, a comer­
cianţilor şi industriaşiior, cari prin munca lor neîntreruptă
şi curagioasă au fost, poate, factorul ele căpetenie al progre­
sului şi vieţii bizantine. Fireşte că nu poate fi vorba de o
comparaţie între industria medievală a Grecilor şi industria
modernă; mai întâi, fiindcă industria bizantină avea, în cea
mai mare parte, scopul să producă obiecte de lux: mătă­
sării, ţesături de purpură şi de fir, broderii, podoabe de
pietre scumpe, smalţuri, mozaicuri, etc .... Pe de altă parte,
după cum s'a spus foarte bine, Constantinopolea era patria
monopolului, a privilegiilor .şi a protectionismului " munca
nu era liberă, ci reglementată până în cele mai mici amă­
nunte; bresle le el au închise hermetic, organizate şi supra­
veghiate din toate punctele de vedere, ca recrutare, muncă,
salar şi aşa mai departe. Dar nu trebue să uităm că toate
aceste măsuri vexatorii aveau şi o parte bună: desfiinţau
concurenţa străină, asigurau muncitorilor un Câştig însemnat
iar claselor culte o serie de obiecte, cari deveniseră de
prima necesitate, graţie etichetei impuse de sus.
In schimb, comerţul devenise un factor de o importanţă
covărşitoare Grecii moşteniseră dela vechiul imperiu ro­
l111n o stare comercială infloritoare, dar îi dăduseră un
a vănt necunoscut până atunci, graţie, poate, unor aptitu­
dini de rasă mai potrivite cu negoţul, clar, fără îndoială,
mulţumită situaţiunii neintrecutc a capitalei lor. Constanti­
nopolea se găsea într'adevăr la întretăerea drumurilor ma­
ritime dela Nord la Sud şi a drumurilor de uscat, cari, prin
Via Egnatia, legau Occidentul Europei cu Orientul AsiatJc.
Toate căile de comunicaţie convergeau spre acest focar şi
a fost uşor pentru Roma Nouă să de vie, În foarte scurtă
vreme, antrepozitul universal, fie pentru mărfurile nordice,
Conuorbirr Literare, No. 1, 1910.
[34]
34
C. LlTZICA
fie pentru cele orientale. Dacă mai adăogăm că toată miş­
carea de import şi export era exclusiv in mâna Grecilor,
graţie întinsei lor marine comerciale, că toate blănăriile
nordului, grânele pontice şi africane, aromatele şi mătasă­
riile Orientului se strângeau întâi în Constantinopol spre
a fi apoi împrăştiate în lumea întreagă, este evident că ne­
goţul a fost pentru Bizanţ o condiţie esenţială de existenţă.
In sprijinul acestei afir mări mai vine, poate, şi considera­
ţiunea următoare: Comerţul bizantin a avut de înfruntat
- până în sec. X - două mari primejdii: Perşii la Răsă­
rit, Arabii la Sud; dar uneori dibăcia diplomatică, alteori
succesele armelor, destul de des renumitul foc g·recesc, au
reuşit să asigure negoţului libertatea şi supremaţia. Când
însă, paralel cu cruciadele, occidentalii se înfiltrează tot mai
mult în Orient, când republicele italiene, Pisa, Genua, mal
ales Veneţia, cuceresc Încet, încet teren, se stabilesc chiar
în Bizanţ şi întind ramificaţii le lor până la extremitatea
nordică a mării Negre, pe ţărmii Crimeei, comerţul trece
din mânele Bizantinilor intr'ale Occidentalilor, aurul, care
mai inainte făcea puterea impărăţiei, merge să întărească
republica Lagunelor, iar imperiul bizantin apucă şi ei, pe
urma comerţului său, povarnişul decăderii. -,- Ori cum ar
fi însă, un lucru rămâne sigur: Clasa inc1ustriaşilor şi ne­
guţătorilor formează unul din factorii de căpetenie ai vieţei
bizantine.
Cea din urmei. clasă socială, a oamenilor săraci, întocmai
ca şi cea dintăi, a nobililor, prezintă o înfăţişare dublă.
după cum o privim în capita.ă sau în provincii.
In Capitală ---- şi in câteva oraşe mari - avem plebea ce­
tăţenilor liberi, fiindcă toti creştinii sunt cetăţeni, adunătura
oamenilor fără lucru, scutiţi de bir, şi care aşteaptă hrana
şi petrecerile dela mila împărătească. Linguşitoare până la
josnicie, când simte că frănele sunt într'o mână vănjoasă,
această plebe devine insolenta şi nemiloasă în faţa slăbi
ciunii, ba uneori furia ei dă naştere la răscoale săng eroase.
cum a fost de pildă răscoala Nika din timpul lui justinian
[35]
CARACTERISTICA SOCIETĂ'pl BIZANTINE 35
Nu se poate, cred, închipui o clasă socială mai antipatică
decât a plebei din Bizanţ, şi tot odată mai primejdioasă
pentru existenţa unui stat. Prin chiar firea ei această plebe
este lipsită de orice sentiment de datorie, de orice ideal,
de orice voinţă, şi devine unealtă de presiune când în mâna
impăr aţilor contra bisericii, când în mâna clerului ori a
uzurpatorilor contra dinastiei, dar în totdeauna este o unealtă
de răzvrătire, deci o continuă primejdie.
In provincii, Înfăţişarea lucrului se schimbă cu totul. Aci
avem mai întâi pe ţăranii liberi, puţini la număr, consti­
tuiţi în comune agricole, stăpâni, fie individual fie colectiv,
pe o bucată de pământ, totdeauna prea mică, muncind şi
luptând din greu spre a-şi câştiga existenţa şi mai ales
spre a putea lupta cu succes în potriva cotropirii marilor
proprietari sau a bisericelor. Alături de ţăranii liberi, ve­
dem şi un număr mult mai mare de ţărani robiţi pămân­
tului, de coloni, cari muncesc pentru stăpân, cu sistemul
dijmei şi al prestaţiilor. Viaţa lor în genere este foarte
gTea şi în epoca urmatoare vom vedea sforţările uriaşe
dar neisbutite ale împăraţilor, ca să scape de mizerie pe
aceşti oameni, care ţin pe umerii lor întreg edificiul statului.
Acestea sunt, pe scurt, clasele din care se compune so­
cietatea bizantină. In varful acestei piramide se află impă­
ratul, în persoana căruia sunt îmbinate cele patru elemente
--� roman, grec, oriental şi creştin -- din care vă spuneam
altădată că este constituit substratul sufletesc al întregului
popor bizantin, El este într'adevăr impcrator, adică şeful
războinic şi legislator, urmaşul direct al împăraţilor romani;
dar în acelaş timp este şi reprezentantul ellenismului, după
cum îl arată cel dealdoilea nume, �o:(nh:u<;;, pe care-I poartă;
este stăpân absolut şi nediscutat ca orice autocrat oriental,
unde şi numele-i de oWTC6cYjr; sau cx,ln:oxprX1,;WP; in fine,
tot el este şeful religiei şi reprezentantul lui Dumnezeu pe
pământ, tie unde numele-i de lC1!XTC6'J'toAor;, egal cu apostolii.
Totuşi această autoritate, în aparenţă nemărginită, are
şi ea în realitate marginile ei. Prima îngrădire stă în însăşi
[36]
36
C. L1TZl\.A
nestabilitatea împăraţilor; nici o lege nu fixează dreptul
de succesiune la tron, aşa încât oricine putea întinde mâna
după diademă: impăratul era oarecum la discreţiunea po­
porului su perstiţios şi credul şi rezultatul acestei stări de
lucruri este că, după calculul făcut, din cei 107 împăraţi
cari s'au perindat pe tronul Bizantului, numai 42 au murit
sau in război sau de moarte naturală, iar 65 au pierit de
moarte silnică sau au fost siliţi să abdice.
Afară de aceasta, mai sunt în stat institutiuni cari în­
grădesc puterea absolută a împăratului. Poporul, după cum
am spus, este o forţă, care poate deveni primejdioasă în
anumite împrejurări, încât trebue menajată. Biserica poate
lupta cu succes contra împăraţilor, graţie armatei de că­
lugări şi autorităţii pe care o are în faţa poporului. In fine
senatul, chintesenta clasei aristocrate, cu toată decăderea
lui, este încă o forţă: el judecă procesele politice, el con­
firmă alegerea împăratului, într'un cuvânt este un factor
destul de însemnat, de care se ţine seamă.
In definitiv, împăraţii ar J1 putut să se sprijine pe clasa
industriaşilor şi a neguţătorilor; dar e probabil că aceste
două categorii de oameni nu se prea amestecau în luptele
politice, unde riscau să-şi primejduiască şi avutul şi viaţa.
Mai era apoi poporul dela ţară, şi vom vedea că împăraţii
iconoclaşti s'au silit din toate puterile să îmbunătăţească
soarta acestor oameni; dar după două veacuri de lupte,
incercarea lor a rămas fără succes, fie pentrucă ţăranii
n'au înţeles, fie că n'au fost capabili să corespundă che­
mării care li se adresa. Mai rărnănea un singur factor, pe
care se puteau bizui împăraţii, anume armata. Dar aici era
o mare primejdie, căci armata care intronă pe un împărat,
putea tot aşa de lesne să 1 detroneze şi să pue în locul
lui pe un altul: şi, de fapt, toate revoluţiile de palat, care
au sbuciumat continuu impărăţia, au fost făcute sau de ar-
. mată sau cel puţin cu sprijinul ei.
In rezumat, împăratul bizantin, acest autocrat absolut şi
atotputernic, era prizonierul propriei sale puteri şi se putea
[37]
CARACTERISTICA SOC!ETkpI BIZANTINE 37
aştepta, în ori ce moment, să fie detronat, omorit, sau cel
puţin mutilat şi trimis să mediteze, în fundul vreunei mă­
năstiri, la nestatornicia lucrurilor omeneşti; încât cu drept
cuvânt un istoric german spune că siiuaţiunea unui monarh
bizantin nu prea putea fi privită drept cea mai mare 11'­
ricirc pâmâJ1tcască (1).
Cât pentru împărăţia însăşi, dacă în sânul ei se găsesc
destule elemente de putere şi progres, în schimb alături
de ele vedem chiar dela început germenii decăderii: lipsa
unităţii etnice, mizeria clasei de jos, puterea covarşttoare
a bisericei şi feudali lor, pronunciamentele militare, şi mai
presus de toate rivalitatea şi subminarea reciprocă a xli­
verselor elemente sociale. Şi când, la toate acestea, mai
adăogăm loviturile duşmanilor din afară, nu putem fi decât
adănc surprinşi de dăinuirea milenară a acestui imperiu.
C. LlTZICA
(1) Hertzberg, Geschichte cler Byzant. p. 24.
[38]
GRÂN A.R 1 I
SCENE DIN VIATA DE PROVINCÎE
,
1.
Când slomniră zorile, carul lui bătu Nedu din Rodovanu,
fu prins la podul urnblător de peste Argeş.
Firea era încă arornită de pacea somnului dimineţii.
Nici pitpalacul nu se trezise; nici faţa holdelor nu se
desbrobodise bine de vălnicul nopţii; iar luna, pălită de
durerea apropiatei despărţiri, sta, încă, la sfat cu luceafărul
porcilor.
Mitocul podarului, un soiu de magherniţă, era pe cellalt
mal, în vadul Şoldanului.
Podarul dormea pe prispă acoperit cu iping eaua. Ca să-I
trezească, moş Nedu făcu palmele pălnie în jurul gurei şi
strigă:
- Hăi podar. '. Nu mai dormi; că- ţi doarme norocul.
Glasul lui hăuli pe matca răului.
De sub ipingeă, podarul răspunse:
- Ho ... hoo ... ; că n'o fi dat turcii.
Apoi, se sculă, Îşi frecă ochii şi se scărpină pe după
ceafă, ca un om căruia nu-i prea vine la îndemână.
Tot tu bătule ? ..
D'apoi, cine? zise unchiaşul de peste gârlă.
Iaca, pornesce de isnavă.
Vorbind, pod arul îngenunchie pe marnea răului, luă
apă În pumnii făcuţi găvan, şi, cu un "ptruu" ... scos de
pe buze şi-o improşcă pe obraji, ca o bură de ploaie
In urmă deslegă priponul podului dela streajăn; sări pe
punte; se propti ca o beldie în mâl, ca să-i facă vânt; se
aşeză la cârmă; Îşi infurcă picioarele, ca o gură de cort; şi
[39]
GRÂNARII
39
incepu să urle din pieptul lui de zăplan, cântecul lui,­
cântecul Jianului, către podar - :
"Trage podul mai la vale,
Că-ţi reped un glonţ în şale;
Trage podu mai d'a dreptu,
Că-ţi trântesc un g loţ în pieptu" ...
De pe cellalt mal, moş Nedu şi cu baba lui, care sta
cocoţată în moţul carului, ca o mireasă, urmăreau cu bă­
gare de seamă, trupurile cătrănite ale şei ci lor gemene, ce
formau podul. Le vedeau cum tăiau apa, pe o coastă, ca
nişte gâşte sălbatece ; cum alunecau, ca pe ciripie, dealuri­
gul odgonului de sârmă întins ca o râmă uriaşe, între ure­
chile a două "capre", de pe maluri; şi, cum scripetele se
ţinea scaiu de ele, şi, ca un copil răzgaiat, când pornea
înainte când rămaneă de codir lă.
Şi, precum le urmăreau cu privirea, astfel le îmbrăţişau
cu sufletul; astfel şi le apropiau .....
- Bun sosit, grăi Nedu podarului, când acesta ajunse
la cestlalt mal.
- Bună să vă fie inima, răspunse podarul, ca de după
casă.
Urmă o tăcere. Podarul legă podul de un ţăruş. Moş
Nedu luă boii de funie, coborî măluşul şi .Jrop" cu carul
pe punte.
Pod arul trânti câte o "pană" de buturugă la roţi, ca să
le împiedice, zise moşului să stea lângă "restee" ca să nu
se sperie boii; şi dădu drumul ăicilor înapoi.
Scriptele porni, funia se întinse şi, curând, fură la
larg.
Cerul se lurninase ca un clopot de cleştar pus d'a­
supra lămpii.
Din susul Argeşului, soarele, aprins la faţă de drumul
ce făcuse, pe sub pământ, ca să vie din apus la răsărit,
se i Ve2\, roşu, ca o muşcată uriaşe. Razele lui burniţau
asupra undelor, abia clătinate, o pulbere rurnenă, făcând
din ele o gărlă de vin profiriu În care boturile luntrilor
[40]
40
M. 1. CHIRITESCU
se afundau să soarbă cu nesaţiu, Pe sub podiş apa cipciia
molcum şi se rănduia în dungi răşchirate în urma plutelor.
O boare înrourată adiia, lin, ca o doină frernătată printre
dinţi, aducând cu ea mirezme de sulcină, de fân cosit şi
de pământ reavăn. Din răsta VIJ 1 de borceag copt o ciocârlie
se înălţa în sucală. Câteva berze flămănzite, veniră în zbor
tiptil, şi foarte preocupate şi posace se aşezară la pândă
pe marginea reniei. Nişte nouri subţiri, ca horbotelele de
arniciu, tiveau geana cerului, daur ită ca şi nisipul neted
al prundului .....
Dar, cei de pe pod, păreau că nu iau seama la nimic din
toate astea, ca nişte oameni învăţaţi cu ele.
Podarul, stând mei eu la cârmă fluera printre dinţi; baba
îşi tot scotoceă în poală; iar moşul, proptit de jug mân­
gâia bourul proţapului dela tânjală.
In urmă podarul rupse tăcerea :
- Ce dracu, măi moşule, de v'aţi sculat, cu noaptea
în cap! ...
- Ei, taică, cine se scoală de dimineaţă, departe ajunge;
- O-ţi fi ajung and voi, cari mergeţi pe drum; dar, eu,
cu podul! ... ; toată ziulica îl p'imb ca p'o suveică printre
iţele apelor, fără nici un spor.
-- Deh! ... Fiecare cu meşteşugul lui, zise baba, ca să
se amestece în vorbă.
- Ba să vă ia aghiuţă de unchiaşi, se mciudă podarul. ...
că v'a pierit somnul ... se vede "un's'apropie bălţata"; vă
e frică să daţi prea mult ochii in gene ... să nu vă înşfoace
cu nepusă masa ...
. - Ai scrănteală, tăicutule, Noi ne scoatem din capete
fiindcă aţipim de cu vreme.
- ". Cu pasările cerului, , adeveri clonţul habii, adu­
căndu-şi aminte de prin "ale popeşti".
Zi, mai bine, cu curcile ... ii curmă pod arul.
Baba se mânie şi iar incepu să'şi scotocească in poală,
ca şi cum ar fi numărat mărgele.
Moş Nedu surăse blajin:
[41]
GRÂl'\ARlI
41
Te pui cu Păcală ...
Din aval se auzi un plescăit scurt, ca o lovitură de palmă
dată în apă. Un crap zgobiu simţind razele soarelui se
zvărlise, ca o coardă, deasupra undelor, ca şi cum ar fi vrut,
şi el, să se bucure de frumuseţea dimineţii, din afară de râu.
Din locul unde pică, ţăşnir., smocuri de stropi încărcaţi cu
nenumărate curcubeuri cari se intretăiau şi se resfirau, ca o
coadă de păun.
Toţl trei priviră într'acolo, vrând, par'că, să spună ceva :
dar, neputănd închega nimic in mintea lor, tăcură iarăşi;
şi, podul îşi urmă alunecuşul lui domol ...
Ajunşi "dincoace", batu Nedu împinse, cu piciorul, la o
parte, penele, de sub car şi eşi pe mal.
- Taxa diseară; acum n'am "mărunte" zise el.
Fie, mormăi podarul, moşmonindu-se sa lege podul
la streajăn ; dar să nu te intorci pe la CIăteşti.. Moş Nedu,
negăsind cu cale să-i mai răspundă, luă boii de funie şi în­
demnă pe lunea Soldanului, spre linia dintre "pământiri",
drept prin prund.
Dar, n'apucă să se depărteze bine şi, de dincolo, ele peste
garlă se auzeau iar chemări le :
-- Hăi -- hăi, podar ...
:;i vocea dogită a podarului ;
Staţi, hoo ... lua-v'ar dracu .; nu's de "zestre" ...
-- Vrednic "rumân" şi podarul ăsta, cugetă moşul către
baba; păcat, că e cam lovit cu leuca.,.
-- Ia ar face mai bine "Chir Mistocli' să dureze un pod
.,ca lumea", stătător ; măcar "pe plute", să ne scape de ji.
godia asta, răspunse baba, căreia tot nu i se potolise arţagul.
- Bine ar fi; dar unde poate să 1 \ie, aci, în propta ăstei
mănii de Argeş! .. '. Cînd şi-o umfla odată bucile primă­
ara, ţil suflă ca pe un pospai de păpădie .. ,
Baba, inpotriva obiceiului, nu CrâC111 ; CI, cu degetele
dreptei, făcute "puică", bătu o cruce lată, din creştet, în
poală şi pe amandoi umerii.
... In depărtare, străbunele turle ale mănăstirei Neg oe-
[42]
42
M. 1. CHIRITESCU
ştilor, invelite de curând cu tablă cositorită, scânteiau se­
meţe, peste ruinele chiliilor, cufundate, încă, în taina um­
brei, a somnului, şi ... a uitării.
Luând seama, batu Nedu, făcu la fel.
*
După ce trecu renia şi lăsă in urmă pământurile, ţinând
părtia bătută, pe lângă grădinele "Sârbilor", carul lui moş
Nedu eşi in şosea.
Aci, drumul era altfel. Nu mai erau cotituri, nici vărto­
puri, pe care trebuia să le ferească. Şleahul mergea neted,
"ibrişin" până 'n bariera Lehniţei.
Pe moş Nedu îl c1ureau tălpile. De acasă până aci, fusese
o postaţă bunicică. Şi apoi: "la vârsta lui, cu purdalnicile de
bătrănete în cârcă"! .. '0' Milăi eră şi de juncani, că erau
cruzi şi târau povară, nu fleac, dar, ce să-i faci .. ? Aşa-i
rumanul : tot pielea lui e mai de pret ... "
Hotărî să se urce şi el alături cu baba.
Opri boii lângă un muşuroi de pietriş să-i răsufle. Le
şterse cu maneca sumanului fruntile lor incărlionţate. Le
gadilă cu unghiile boturile lor umede şi cărnoase. Luă pă­
mătuful din dihoniţa cu păcură ce atârna nedespărţit În
coapsa carului; îl trecu prin buccelele roţilor "ca să nu se
aprinză". Şi, împăcat în sine, se prinse cu mâna de dricul
carului, puse piciorul stâng pe lambă ; icni odată, şi îşi făcu
vânt d'asupra. Ajuns aci, întinse mâna babii care i-o dudu
pe a ei, sprijini piciorul pe drug, se opinti de două-trei ori
in deşert şi, în cele din urmă, izbuti să se urce lângă ea.
- Grele sunt pustiile de bătrâneţe, arză-le ar focul ... ;
oftă el văzânduse la odihnă. De acu, rnăi băbătie, iea tu
seama la drum. Juncanii sunt cuminţi Tin drumul. Abat
singuri.
Cu aste vorbe se tolăni de-alungul carului pe mindirul
de grăunţe, cu mâna căpătâi, cu faţa în sus Şi se lăsă
în voia tihnei ...
[43]
GRÂl'\ARII
43
In răcoarea dimineţii boii îndemnau în pas măsurat. Ca­
rul uns îi urma, cu tanjala întinsă, ca un mânz smomit cu
zahăr. Din când în când, baba, ca să se arate vioae, scoate a,
de geaba, câte un "hăishăis", cea-cea" .....
Iar uncheiaşul sub încropul razelor de soare picotea.
Aşa mergeau ei, "cu bucate" spre schela Lehniţei.
(Va urma)
M. 1. CHIRITESCU
[44]
o CARTE CARE NE PRIVEŞTE
ŞI
UN OM CARE NE INTERESEAZĂ
"iN MOLDOVA" (1855 -1856) DE EDOUARD GRE1\JER
(Urmare)
"Era O Franceză, dona L ... a cărei cunoştinţă o făcuse
"la Paris, în cea din urmă călătorie a lui - nu ştiu bine în
"ce împrejurări. Ea, povestea amănunte romantice despre
"inceputul iubirei lor, în cimitirul lereLachaise lângă mor­
"mântul unei prietene a amănduror a .... O dată pe tron,
.,Principele o chiemă la Iaşi. Din aceste relaţiuni născură
,,2 băcti, După sfârşitul domniei, se căsători cu dansa şi
"copii fură recunoscuti Inrăur irea ei nu se dovedi
"totdeauna fericită, precum se întâmplă cu "Doamnele de
"Maintenon" în orice ţară.
"Dar să revenim la familia legiuită. Basile Alecsandri mă
"potfi la Prinţişori-- Prinţişori era cuvântul potrivit. Erau
"toţi foarte micii' - Grenier descrie pe Beizadelele - Con­
stantin, in vârstă de 27 ani, cu nevasta lui, Catitza, născută
Balş - Ioan - (24 ani)- arnăndoi aghiotanţi domneşti, Ale­
xandru, cel mai tânăr (22 ani). "Tustrei aveau părul cas­
"taniu, şi erau oacheşi la faţă; Ioan părea singur frumuşel
"dar, şi el, prea mic la stat -_.; inteligent şi harnic, avea
"însă un cap de fier, făcând numai ce'i plăcea" ; "era vorba
"p'atuncea de căsătoria lui cu fiica arhirnilionară a Baro­
"nului Sina ; nici nu vrea s'audă de un atare proiect" ....
Grenier trece la descrierea Dornniţelor ... "Tovarăşul meu
"îmi spusese cat de frumoasă era Domniţa Aglae. _o Ră­
"măsei totuşi uimit. Toate cele ce se puteau spune erau
"întrecute la cea d'Intai privire. Era cea mai strălucită şi
"cea mai desă vărşită frumuseţe ce am întâlnit. Oacheşă ca
"şi tatăl său, ale cărui trăsături fine şi regulate ale obra­
"zului le avea la fel, te privea cu nişte ochi mari şi falnici,
"împodobiţi cu gene lungi, şi mai ales încununaţi cu sprin­
"cene minunat incondeiate. Rafael n'ar fi putut să desemneze
[45]
«ÎN MOLDOVA» DE EDOlJARD GRENIER 45
"ceva mai perfect. Şi toată fiinta ei era de o potrivă de
"frumoasă. Mai înaltă decat fratii săi, era mlădioasă şi le­
"gănată. Inteligenţa îi era desvoltată, cultura întinsă, Însă
"cu câteva lacune. Se innebuniă după muzică. Cânta mult,
"dar nu tocmai în ton. De! ..... ca si frumusetea avea si
"vocea .. , păunuJui ... Era măritată 'cu Răduc�nu Rosetti
,,(ministrul justiţiei) un adevărat burduf, bondoc şi păntecos,
"straşnic la mâncare" .. ' urmează despre persoana acestuia
nişte aprecieri puţin măgulitoare; nu le reproduc aicea ... «
"Primirea Domniţei fu binevoitoare, precum fusese de altfel
"primirea fraţilor săi" .
...... "Doll1niţa Natalia, cea mai t2111ăr21, o mare frurnu­
"seţe şi ea, însă de un fel cu totul deosebit de sora ei. Bă­
"laie, cam grăsulie, având, cu ochii mari verzui, o faţă ruptă
"elin soare, --- veselă, răzătoare, zburelalnică; copilăroasă ca
"o copilă răsfăţată mai ales, dar ca o copilă fermecătoare.
"Nici 18 ani nu avea. - Era măritată de 3 ani cel putin,
"cu un alt copil, bietul Costică Balş (r )" -. '. "Domniţa Ca­
"tinca, sora sa cea mare, căsătorită după Nikaki Mavro­
"cordato, avea. ochii negri, un obraz smead şi gălbuiu, o
"fizionomie plină de farmec; ar fi fost socotită frumoasă
"într'o ţară mai puţin fericită în frumuseţi decât Moldova.
"Bărbatul ei era nesu ferit tuturora.
"Eticheta ele Curte nefiind preâ severă, fuseiu repede tra­
"tat cu familiaritate" ., .; se făceau chiar din partea Prin­
ţişorilor şi a Dornniţelor fel de fel de ghiduşii, pe care
Crenier le povesteşte cu plăcere. "Căsii dealtmintrelea
"ori-unde aceiaşi prietinoasă primire. Datoream aceasta, in
"mare parte, poziţiei mele, o datoream Întru cât-va modu­
"lui meu de a fi, dar o datoream mai presus de toate ţărei
"căreia aparţineam, sunt fericit să o spun. In nici un colţ
"al pământului n'am văzut Franţa atât ele iubită. - Aveam
"acolo comori de simpatii. - Nu ştiu ce s'a făcut cu dan­
"sele. - Dacă le-am pierdut, suntem foarte vinovaţi. - Ni­
"mic nu era mai lesne decât de a le păstra în veci. Strânşi,
"aproape innăbuşiţi între aceşti doi coloşi, Rusia şi Austria,
"ameninţaţi la orice moment de îndoita lor lăcomie, în ciuda
"îndepărtă-rii (şi chiar acuma (r88r) cu toată prezenţa unui
"Rege de obârşie germană-încă o născocire a lui Napo­
"Ieon al III-lea! (2), Românii pornesc către Franţa cu un
(1) "Bietul", Grenier face aluzie la sfârşitul tragic al tănărului sot
- sfârşit ce'I povesteşte indelung mai departe.
(2) Grenier are 2 "betes-noires" Napoleon al Il l-lea, şi Austria.
[46]
46
V. r, GHlKA
"avânt neinchipuit, cu toată puterea educaţiunii lor, a gus­
"turilor, a firei, a dorinţelor, a visurilor, a mentalităţei lor.
"Ei sunt adevăraţi Francezi ai Răsăritului. - Să nu uităm
"aceasta nici odată ",
"Printul Ioan fu însărcinat să mă prezinte miniştrilor,
"boerilor de frunte, şi oamenilor de seamă ai Iasilor. -- In­
"deplini foarte bine însărcinarea lui, însă îmi făcu gluma
"de a mă duce, ca cea d'intăi vizită oficială la .... iubita
"lui .. ' In toate apucăturile sale era un fel de duh de is­
"teţime şi de zeflemea, mai mult sau mai puţin învăluit",
Gr enier povesteşte incurcăturile neplăcute ce le găseşte
în dedalul rudeniilor moldovene cu cornplicarea divorţuri­
lor şi a mora vur ilor cam uşoare ale timpului ;-- după or­
dinea logică şi cronologică, mai înainte de a intra în arnă­
nuntele vizitelor vorbeşte pe larg şi cu digresiuni despre
oraşul străbătut de el în vederea acestora.
"Iaşii au toată înfăţişarea unui oraş răsăritean, Când îi
"priveşti de pe Repedea (dealul care se ridică lângă ei spre
"amiazăzi) cu palatul lor domnesc, cu bisericile lor, cu ca­
"sele lor înconjurate de copaci, împodobite cu coloane şi
"cu portice, ochiul rămâne încântat. -- Decepţia începe când
"te apropii. - Fenomenul e de regulă în Orient, chiar la
"Constantinopol. Nişte cocioabe se megieşesc cu palatele şi
"cu bisericile. Palatele şi bisericile însăşi, ca şi aceste fru­
"moase colonade, aceste portice nu sunt deseori decât clă­
"c!iri ele lemn, de cărămidă sau chiar de lut, acoperite cu o
"tencuială mincinoasă. Străzile sunt nepavate; .- glod şi praf
"ori·unele .. ' şi ce glod! ce praf! în ţările noastre n'avem nici
"închipuire de aşa ceva. Când sosii, o singură stradă era pavată,
"artera de căpetenie a oraşului-v-Curtea Domnească chiar nu
"era decât o baltă nesfârşită sau ° văgăună de nepătruns. Stă­
"ruiiu atâta şi atâta pe lângă Principele domnitor, în cât
"avuseiu plăcerea de a o vedea şi pe ea pa vată la plecarea
"mea dela laşi. Să mai vorbim despre locuinţe. Orice casă
lIe precedată de o mare curte Iungăreată, care îngădue tră­
"surilor să se apropie de peron şi să staţioneze binişor pe
"amândouă părţile, E loc de obiceiu pentru 12 trăsuri, cel
"puţin.-Curtea, în afară de locul acesta liber, e tixită de
"căsuţe, ele bojdeuce, de bordeie, de şandramale chiar une­
"ori, locuite de servitorirnea care totdeauna e foarte nu­
"meroasă. Cutare boier dintre prietenii mei avea nouăzeci
"şi şase ele slugi, de orice fel. Fiecare casă se bucură de
[47]
«ÎN MOLDOVA» DE EDOUi\l�D GRENlER 47
toate în împrejurimile sale si n'are a căuta ceva aiurea.
:' Astfel, boerul are la îndemână lângă locuinţa lui nu nu­
.;mai grajd şi şopron, ci şi pe vizitii, carnerieri, feciorii de
.r= c<l:pră,. co�vreu: i�(aşa nur!1esc pe acela care a�e grija
,de sticlă ne ŞI argmtane - ŞI pune masa), răndaşi, bucă­
, tari, cafegii, brutari, casapi chiar, grădinari etc., etc. O
::grădină însoţeşte adesea aceste locuinţe măreţe. In pri­
"vinţa interiorului, nu poţi să vezi nimic mai confortabil şi
.,mai luxos, Acolo găseşti din nou toate bogăţiile civiliza­
"ţiunei noastre, împerechiate cu uzul atât de comod aldi­
., vanului turcesc, care înconjoară salonul. Stăpâna casei te
"primeşte cu cuvinte din cea mai cura.ă limbă franceză,
,,'lrătând manierile cele mai distinse. Toaleta fie dela Pa­
" ris, fie dela Viena, este de un gust de să vărşit şi de o ele­
"ganţă rară, şi cu toate că educaţia şi mai ales instrucţia
"uneori nu sunt pururea la înălţime, nota generală e cât
"se poate de aleasă. Poţi să adaogi la program, aproape
.,totdeauna frumuseţea. N'avearn dreptul să mă plâng, Imi
.,aduc aminte de balul la care am fost de faţă, puţină vreme
.,după sosirea mea, în Palatul domnesc. Rărnăseiu ameţit
"de atâta lux, de atâta eleganţă, de atâta simţ estetic, de
.,atâta frumuseţe ... Treci prin toată Germania, prin Austria
"intreagă ca să te trezeşti .. ' la Paris, şi deseori mai bine
�decât la Paris, în ce priveşte frumuseţea tipurilor şi lu­
"xul. - O altă serbare dată de Ma vrogheni, ministrul fin an­
., ţelor, într'un mare şi frumuşel salon, lungueţ şi rotunjit
"Ia colţuri, spori mirarea mea şi întări impresia cea d'tntai.
" Toate femeile erau frumoase, chiar cele ce erau mame şi
" ... bunice. - Căci erau şi bunicele la bal. -- Acestora le
"rămânea ceva, un nu ştiu ce măreţ in veştejirea trăsătu­
"rilor care te silea să te gândeşti: "cât de frumoasă a tre­
"buit să fie aceasta!" Cel mult 3-4 chipuri neplăcute: asta
.,nu se vede la Paris ... Boierimea se compune de vre-o
,,20 de familii: Ghiculeştii, Bălşeşti. Sturzeşti, Cantacuzineşti,
'1 Roznovăneni, Muruzeşti ... Toată acea lume aristocratică
.,trăeşte cu mari cheltueli şi, fireşte. face mari datorii. Co
"conaşul şi cucoana au fiecare crăsurile lor deosebite - copiii,
"cate odată, tot aşa. La prănz, în toate zilele anului, sunt
'1 vr'o şase tacâmuri mai mult decât trebue, pentru priete­
"nii nepoftiţi. Lista de bucate e întocmită în consecinţă, ca
'lsă se potrivească cu acest obiceiu. IIVatel"-ul e vecinic
IJgata la ori ce întâmplare. Invitatiile nu se fac decât pentru
"prânzuri de ceremonie. Neprevăzutul şi toana sunt răn­
},duiala normală a acestor existente uşoare şi fără griji ".
[48]
"Doamnele tinere seamănă, ca fire, totdeodată cu "creola"
"cu italianca şi cu odaI isca -- Viaţa lor într'un cerc restrăns
"le face să se intălnească familiar ori-unde - nu numai acasă,
"ci şi în prăvălii, în magazinele de modă, la giuvaergii, în
"băcănii" unde stau ca la club. Urmează nişte anecdote de
putin interes asupra modului cum Dornniţele şi Prinţişorii
mergeau CL! Crenier de năvăleau într'o zi într'o băcănie,
ca să facă o orgie de mezelicuri, altă zi într'o altă prăvă­
lie, pentru o altă fantazie. "Seara, iarna, aveam teatrul ita­
"lian, în care orice lojă devenea un salon, unde se primeau
"vizite. -- Vara, când era mai răcoare, toată lumea se ducea
"la Copou (o esplanadă afară din oraş pe înălţime, lângă
"o pădure-Ia sfârşitul acesteia era. o grădină publică).­
"Acolo caretele şi călăreţii se opreau şi stăteau pe rânduri,
"ca la "Cascine" din Florenţa sau la "Bois de Boulogne".
"Domnii se coborau din trăsură sau descălecau şi iarăşi,
"ca într'un salon, vorbeau cu doamnele. Acolo şi numai
"acolo, era. îngăduit să umble cineva pe jos. In oraş, ar fi
,,fost o mare necuviinţă -- Desculţii şi jidanii singuri puteau
"să meargă aşâ. Fără a mă mai îngriji de această interzi­
"cere a modei, incepuiu să umblu pe jos în toiul Iaşilor.­
"La sfârşitul şederii mele în Moldova, ajunsesem chiar să
"convertesc întru cât-va pe Prinţese şi obiceiul meu fu pri­
"vit cu mai putin dispreţ. O altă prejudecată: ar fi fost o
"adevărată necinstire să te fi suit, dacă erai un om cum
"se cade, într'o droşcă cu un singur cal, - 2 cai cel putin
"erau absolut necesari ca să fie onoarea teafără",
"După prirnblarea la Copou (asta când teatrul Îşi sfăr­
"şise sezonul) se făceau supeuri, când la unii, când la alţii,
"şi se jucau cărţi".
"Mi s'a spus că Iaşii s'au schimbat tare acuma -- că au
"amorţit şi s'au prăpădit după "Unire" şi după stabilirea
"capitalei la Bucureşti. Bietul Iaşi! Nu 1 am mai văzut şi
"nu'l voiu mai revedea. Dar niciodată nu'l voiu uita! Am
"a vut acolo ceasuri atât de frumoase şi fericite! Şi dacă
"am suferit acolo arnărăciunele cele mai mari ale vieţei
"mele, nu numai că nu era el vinovat întru nimic, ci m'a
"şi ajutat să le biruesc" !
Principele domnitor fără zăbavă dă lui Crenier de lucru­
"A doua zi după prezentare, Îmi Incredinta redacţiunea unei
"depeşi urgente. Consultănd dosarul afacerei, văzuiu că
"l1u'mi era. greu să fiu la înălţimea predecesorului meu.­
"Eram şi obişnuit cu treburi diplomatice. Vodă se arătă
"mulţumit; inlocui numai catevă cuvinte din ale mele, ca
48
v. 1. GHIKA
--
}\ doua 1H'\)11�1i'l a kii GriţJoriC' Ghik
I1Nl\ C}\TJ\r�(Jl
(Dori} o nunlatnră).
[49]
«ÎN MOLDOVA» DE EDOUARD GRENIER 49
"ori-ce "şefi' care se respectă. Locuinţa mea în Palat nu
"era gata, dar Măria Sa nu mă lăsă totuşi la otel, ci după
"poruncile sale Alexandri mă luă în gazdă în casa fratelui
"său, care era încă la Paris. Jumătatea casei era ocupată
"de o bătrână cam într'o parte, Contesa S '" Făcui cuno­
"ştinţă cu ea. Să ştii vârsta oamenilor e o problemă foarte
"grea uneori ; - în Moldova d'atunci, era şi mai grea.­
"Mi se păru că vecina mea avea vre-o 60 de ani. -- Tre­
l)bue să fi fost frumoasă - şi nu putea să uite că fusese
"aşa. Era o femeie eroică în genul său. - A vea pistrui pe
"faţă şi ca să facă să dispară aceste pete, în ori-ce lună
"cel puţin se făcea că e bolnavă, se culca în pat, şi' şi aco­
"perea obrazul cu nu ştiu ce alifie corozivă. - Rărnăneă
"astfel câtă va vreme nevăzută: după aceasta, vindecată,
"cu pielea nouă, apărea pe orizont timp de 15 zile. - Şi
"iarăşi începea de iznoavă. ° femeie cu minte şi cu haz,
"în ciuda acestor ciudăţenii. - Totdeauna ruinată, şi totuşi
"cu mijloace, se primbla când la Viena, când la Constau­
"tinopol, când la Paris. - Titlul ei era Austriac.
"După o săptămână mă atlai la Palat, spre cea mai mare
"bucurie a mea - Prinţul Constantin, ca majordom al Curţei
"prezida la instalaţiune. - Instalaţiunea aceea, precum se
"va vedea mai jos, era minunată".
"Palatul, clădit la începutul veacului, într'un stil indoios,
"avea o înfăţişare măreaţă doar prin dimensiunile sale. Cori­
"ţinea o lume întreagă-- cel puţin toată lumea guverna­
"mentală a Moldovei. - In catul cel d'intăi, era locuinţa
"Principelui şi a celor trei fii ai săi - sălile de mare cere­
"monie, saloanele de recepţie, capela, ministerele cu birou­
"riie lor.·- In catul de jos, la stânga, când intrai, mi se
"dăduseră acele săli mari, unde fusese cancelaria Rusească
"în timpul "Ocupaţiunei" celei din urmă. (Acuma, Austriacii
"ocupau" ţara şi ajunseseră a lăsa păreri-de rău de pleca­
"rea Ruşilor! Dar asta-i politica ... să lăsăm astfel de lu­
"cruri pentru mai departe). Aceste săli, ridicate cu câteva
"trepte mai sus decât pămăntul, dedeau spre piaţa cea mare,
"de care am vorbit mai sus. Priveliştea era partea cea
"slabă a locului: aveam pentru plăcerea ochilor, când
"deschideam ferestrele, numai birjele care staţionau acolo
"în noroiu - şi faţadele caselor cari înconjurau această piaţă
"puţin atrăgătoare. Mai spre fund se zărea uliţa mare, pa­
"vată, care străbătea oraşul întreg, şi se sfarşea, pe ne­
"simţite, la Copou. - Aş fi dorit mai bine să locuiesc in
"aripa clădirei unde şedeau Prinţii, în aripa ce avea fatada
Convorbiri Literare" No. 1, 191:>.
4
[50]
50
V. 1. GHlKA
"spre amiazăzi, unde ochiul se bucura de o panoramă in­
"tinsă, cu dealul Repedea -- cu Socola la dreapta, - cu
"Bahluiul (pârîul care trece prin mahalalele Iaşilor). - Dar
unu poate omul să aibă toate! Intrând, deschiseiu fereastra:
"un "dobitoc" enorm îşi căuta hrana zilnică, cu trudă mare,
"în balta pieţei. - O idee miloasă; însă nechibzuită, mă im­
"pinse să'i arunc o bucată de pâine. - A doua zi, recunos­
"cător, sosi cu tot neamul lui, pe care-l poftise. -- Ce ar
"fi fost în ziua a treia l l Inţelegându-mi imprudenta, îi go­
"niiu, dărj, pe toţi. - Porcul apare ori-unde în Moldova; ...
"o privelişte de care îmi amintesc, ... un porc cu un corb
"pe spate ... şi amăndoi mâncând, horribile dictu ! .. Dar
"să ne întoarcem din nou în Palat. Aveam o instala tie cât
"se poate de frumoasă, - mare, curată şi elegantă. Lo­
"cuinţa mea era alcătuită mai întâi dintr'un mare vestibul,
"din care o parte cu geamuri - un fel de "seră" - era
"locul unde se culca feciorul meu; - cealaltă parte forma
"birou şi servea copistului meu (nu îndrăznesc să spun se­
"cretarului meu, fiind eu însumi secretar, şi, dealtmintrelea,
"acest biet individ, un Francez numit Cavaroc, nici nu era
"demn de titlul de copist - veţi vedea de ce - ; toată viata,
"înnota in greşeli ortografice sau linguistice, şi în încurcă­
"turi de cuvinte). - Vestibulul acela ducea la locuinta mea
"propriu zisă --- o sală pătrată, imensă -- A vea 15' metri
"lungime, cu un tavan potrivit de înalt, susţinut prin 2 arcuri
"cu nervure gingaşe; aceste 2 arcuri formau 3 bolţi deco­
"rate cu arabescuri zugrăvite ca în Italia. O mare perdea
"albastră şi albă armonizată cu faţa, tot albăstruie, a pe­
"reţilor, deosibeă bolta cea din urmă de celelalte 2, alcă­
"tuind cea mai încăpătoare dintre alcovuri, unde se găsea
"o odaie întreagă de culcat cu toate mobilele şi cu tot con­
"fortul de dorit. Celelalte 2 părţi ale acestei mari săli -­
"erau prefăcute în cabinet de lucru şi in salon. . Mobilie­
"rul era mai mult decât complet - 12 scaune, 2 canapele,
,,2 birouri, 2 măsuţe Intre cele 3 ferestre nişte mese, jil­
.,turi, mai ştiu eu ce ... Şi când ridicam perdeaua din fund,
"dat fiind lungimea camerei, aveam un minunat "promenoir".
"Mă trezeam la 7, mă sculam la 8; la 10 venea dejunul
"pe o tavă de argint: 2 cotle te sau un puiu fript rece, mic
"ca pumnul; cafeaua, în cel mai frumos ibric turcesc ....
"din Paris. La 12, luam ordinele Principelui. - Aşteptam
"în marele salon de lângă cabinetul său - împreună cu mi­
"niştrii, cu aghiotanţii şi cu colonelul de serviciu. Con vor­
"beam prieteneşte cu danşii. Toată lumea aceasta devenise
[51]
«ÎN MOLDOVA» DE EDOUARD GRENIER 51
,repede binevoitoare cu mine. - Când îmi venea răndul,
,;găseam pe Vod.ă în. picioare, fuman? ciubucul, şi îi înmă­
,nam lucrarea din ziua trecuta; Măria Sa îmi dădea atunci
;,lucrarea zilei, indicandu-rni sensul depeşilor. - Deseori,
"chiar îmi dicta cele ce. aveam de scris, urnblănd de colo
"până colo În odaie. Mă aşezam la birou, luând note sau
"transcriind cele dictate. Inteligenţa lui era întinsă, şi spi­
"ritul lui mlădios şi ager, dar îi cam lipsea metoda. Nu
"ştia totdeauna să înceapă cu începutul şi să sfărşească cu
"sfârşitul. Vedea toate unghiurile unei chestiuni şi atingea
"toate punctele de căpetenie. Vorbele lui sau dictarea îmi
"dădeau toate elementele împrăştiate ale unei bune lucrări.
"Aveam de pus numai mai multă simetrie în acest "ghiveciu
"diplomatic" - Astfel înzestrat cu proviziuni de muncă, mă
"coboram din nou la minepănă la ceasul prânzului,lucrând
"necontenit afară de cazul când mă găseam întrerupt prin
"sosirea miniştrilor sau a consulilor cari veneau să fumeze
"o ţigaretă, şi, vănănd veste, să vorbească cu secretarul
"Domnitorului. -- Prânzul era de obiceiu la 4 ceasuri. Când
"se întâmpla să fie mai înainte, Vodă mă prevenea prin unul
"din pajii săi, - Mă îmbrăcam "în mare ţinută" şi mă ur­
"cam în salonul unde erau intruniti cornesenii, adică Bei­
"zadelele, aghiotanţii, colonelul de serviciu, una sau două
"din Domniţele cu bărbatul lor, şi din când în când, Bibica,
"secretarul grecesc, un om ciudat, de care voi vorbi mai
"la vale, Lumea intra în sala de prănz numai când era în­
"cunoştiinţată că Domnitorul şedea întrănsa, Locul meu era
"totdeauna lângă una dintre Domniţe - Bucătăria era fran­
"ţuzească, ca şi vinul (Chăteau-Laffitte ). - Un singur de­
"taliu cam oriental: un fel de paj stătea drept la spatele
"Măriei Sale cu un evantaliu uriaş, făcut �u cozi întregi
"de păun şi lucrat in mănăstirea Văratic; mişeăndu 1 regu­
"lat alunga muştele cu o neştirbită seriozitate. - Prănzul
"se sfărşeă repede.·- Vodă mânca iute şi în tăcere. - Nici
"unul nu cuteza să ridice glasul înaintea lui, Domnitor şi
"tată: şi el ne-având nimic nou de spus, tăcea. - La înce­
"put, voind să fac ca ceilalţi, - tăceam. - Dar după ce m'am
"convins că tăcerea Principelui era datorită plictiselei, că
"tăcerea comesenilor era pricinuită de timiditate precum şi
"de sărăcia minţei lor în lucruri de povestit, căn d m'am
"asigurat pe deplin că toţi, mari şi mici, ar fi fost fericiţi
"să nu se plictisească atât de "domneşteli, rupsei tăcerea
"şi fără a interoga niciodată pe Vodă-(căci niciodată nu
"e voie să interogi pe un cap încoronat -) indrăznii mai
[52]
52
Y. I. GHlKA
"întâi să dau la lumină nişte anecdote vesele - A vusei ideia
"de a face aşa ca să fiu eu întrebat despre Paris, Franţa,
"Impăratul, călătoriile şi incidentele vieţii mele. _'0 Vodă în­
"veselit, incepuse a mă cicăli; apoi căpătă plăcere la
"jocul acesta ca un copil, şi nu mai vru să mă lase să pran­
"zesc în oraş. --o După prănz, sindrofia trecea în salonul de
"lângă odaia de culcat a Principelui. - Potrivit cu orăn­
"duiala Curţii, a vea loc atuncea o ceremonie: sărutarea
"mainii Se servea cafeaua şi tutunul cu ciubucele turceşti. 0-
"Tinerele domniţe aprindeau ţigarete "Grenier făcea ca ele
cle obiceiu. "Indată ce se isprăvi a ciubucul Domnitorului,
"adunarea se scula în picioare; -- una din Domniţe dădea
"Măriei Sale halatul lui - Vodă ne spunea la revedere, şi
"intra la el ca să facă siesta. La IZ se trezea şi se ducea
"la D-na L ... ' S'Intorceă la palat la 3-4 ceasuri de di­
"mineaţă. - Acesteai erau obiceiurile cotidiane. După dis­
"pariţia Principelui, toată lumea se năpustea la Copou, la
"Operă, sau la Teatrul Italian, sau în serată. Eu, deslipin­
"du mărepede de fracul nesuferit. alergam să sfarşesc ziua
"Ia Consulatul Francez sau la Rolla, cumnatul lui B. Ale­
"xandri - mai târziu la Cantacuzino (Zizin) - sau mă du­
"ceam să fac o primblare singuratică in pădurea de lângă
"Copou, câteodată chiar în valea până la Iazul Mitropo­
"Iitului".
Când Tastu s'intoarce dela Bucureşti (I Aprilie I855),
găseşte pe Grenier ca in elementul său=- cu o poziţie bine
dobândită şi mulţumitoare faţă de Gregorie-Vodă şi de so­
cietatea moldovenească. Grenier povesteşte cum făcuse cu
noştinţa lui în familia Chazal la Paris, în I8471 când era
întrebuinţat la Minister. - Face portretul tatălui său şi mai
cu seamă al mumei sale, vestita Doamnă Amable Tastu,
atât de cunoscută prin poeziile sale şi operile pedagogice
ce le·a scris. Dar aceste portrete deşi bine zugră vite cam
es din cadrul nostru.
"Eug. Tastu, el, nu semăna nici tatălui nici mumei sale.-­
"Lucrul care i zbiă pe toţi la cea d'ăntăi privire, era părul
"lui alb, care nu se potriveâ de loc cu figura lui încă ta­
"nără (avea vârsta mea 35-36 de ani). Ochii lui, de un al­
"bastru închis, aveau de obiceiu o expresiune foarte blândă,
"dar de când în când, ştiau să se facă nepătrunşi şi cumplit­
"lucioşi ca oţelul. Era o prefacere desăvărşită şi năpraznică.
"Pretindeam că atuncea mcărcă ochii lui ca pe două pistoale.
[53]
«ÎN MOLDOVA» DE EDOUARD GRENIER 53
"Intrase tânăr in cariera diplomatică ;--elev-consulla Smirna,
"consul la Sf. Sebastian, la Cipru, la Iaşi - mai târziu fu
"numit consul general la Belgrad, la Bagdad, în Egipet.:
"Duh ager şi original, foarte învăţat, şi cu însuşiri de tot
"felul, ar fi avut o carieră strălucită dacă n'ar fi fost mo­
"leşit prin mediul oriental, şi dacă nu şi ar fi stricat rostul
"singur, arătăndu-se prea, ., cinstit în Egipet, la epoca oa­
"menilor ca 1\1"" B, .. " P" 1\1, " Cel puţin, după retr a­
"gere, ar fi putut să-şi dea măsură, . '. să scrie, . _ nu vru se,
"Desgustat, se îngropă viu la ţară cu mama sa. După
"moartea acesteia, care-i era viaţa, s'a stins in .etinel întru
"uitare. In 1855, era în toată puterea firei sale; avea o
"mare inrăurire asupra tineretului boeresc moldovean în
"partea cea mai sănătoasă şi cultă a lui. Ducea pe aceştia
"către Vodă, ca ajutori În lncercările sale patriotice - în
"locul unei opoziţiuni trândave şi ironice singură primită
"de modă până atuncea - Grigorie Vodă avu astfel entu­
"ziaştii săi, şi nişte entuziaşti sinceri cari nu erau nici lin­
"guşitori nici interesaţi. - Războiul din Crimea insufletise
"din nou iubirea de neam: se nădăjduia, cu sprijinul Franţei,
"să scape ţara de asuprirea stăpănilor din afară. Se aştepta
"cu ° nespusă nerăbdare sosirea soldaţilor noştri, - Ce
"efect ar fi produs asupra neamului aceluia apariţia dra­
"pelului tricolor! Ceva de netnchipuit.>- Aud încă acuma,
"par'că, pe unul dintre tinerii mei prieteni 1. (Zizin) Can­
"tacuzino, făgăduind sărbătoreşte o rentă de 2.000 franci
"celui d'antai ostaş francez care ar fi pus piciorul pe pă­
"mântui Iaşilor : ce vis! .. , un vis numai. Austria era acolo
"şi ne tăia drumul. --- Vulturul cu două capete juca jocul
"său indoit. Ruşilor le spunea: "Opresc pe Anglo Francezi
"să intre" - Francezilor: "Opresc pe Ruşi" şi intru sine:
"Am venit şi voiu rărnănea". Slavă Domnului! cel puţin
"s'a dus, şi nu s'a mai intors 1"
"DUpă prănz ele obicei găseam la consulat, pe Cancela­
"rul, Castaing, fire bună şi amabilă, mai înceată şi mai p:.l­
"ţin cultă de cât noi. ,. ;. era tradiţiunea întrupată a Con­
"snlatului - pe doctorul Bassereau, medicul-şef al spitalului
"om de seamă, isteţ şi vesel, precum sunt deseori oamenii
"graş! şi cocoloşiţi - pe nişte ingineri trecători sau nişte
"speCIalişti, implinind ° misiune, ca Bontoux. - Ne puneam
"pe divanuri, cu ciubucuri aprinse. --- Puţină vreme după
"sosirea mea, socoteam acolo un oaspe mai mult, [ (Zizin)
"Cantacuzino, francez de inimă, de suflet si de maniere atât
"ca şi noi, Crescut la Topfer, făcea cinste' educatorului său,
[54]
54
V. 1. GHIKA
"Mai învăţat şi serios de cât majoritatea cornpatrioţilor
"săi, arăta, cu toată valoarea şi distincţiunea-i, o oarecare
"sfială ruşinoasă, iz vorită totdeodată din modestia lui şi
"din rnăndria lui firească, sfială ce nu era fără farmec. Sus­
"ceptibilitatea lui era mare şi se deştepta lesne II cuceri­
,)sem, prin manopere indemănatice, atât de bine, în cât a­
.junsesern chiar a'l critica (prieteneşte într'adevăr) fără a'l
,)supăra. Făcui cunoştinţa lui prin Tastu; prin mijlocirea
"mea intră în relaţie cu Alexandri. Ţineam, toţi împreună,
,)convorbiri nebunatice - pentru cea mai mare uimire a lui
"Castaing. Afară de cercul nostru intim, mai venea şi
"Sachellaric1es, consulul grecesc, fiinţă nesuferită, dar destul
"de deşteaptă subt un înveliş grosolan; primea toate vor­
,)bele inţepătoare cu care îl străpungeam -- cu nădejdea de
"a afla câteva ştiri diplomatice dela consulul francez sau
"dela secretarul Domnitorului In orice caz era fericit să se
.,familiarizeze gratis cu limba noastră şi să încerce a pă­
,)trunde în ascunzisurile glumei franţuzeşti Imi aducea
"aminte de Daoud-Oglou care îşi dădea aceiaşi osteneală
"la ambasada franceză din Berlin în 48, lucru ce nu l'a irn­
"piec1icat să devie un mare personaj, paşă, şi guvernător
"al Siriei".
"Dar să ne întoarcem la Iaşi .. , Nu petreceam toate se­
"riIe la Consulat, nici Tastu el insusi. Tastu mergea dese
"ori la Boissereau Eu la Alexandri, la Zizin Cantacuzino,
,)la d-na Rolla, şi Vodă mă poftea cu insistenţă. Văzând că
"eram chiemat in mai multe părţi îmi dădu în glumă, po­
"reela de "coureur". Trebue să spun că am contribuit să
"acreditez acest calificativ in împrejurările următoare: Am
"povestit obiceiurile Mariei Sale, siesta şi celelalte. Noaptea,
"îi lipsea adesea somnul, şi atuncea se pr imblâ în halat
"pană când osteneala îl trănteă pe pat":
Odată, puţină vreme după încercarea lui Grenier de a
da Ceva viaţă convorbirilor dela prănz - fu chemat prin
poruncă domnească, la 3 ceasuri, în toiul nopţei. Sculat
în grabă, soseşte în odaia Domnitorului cu mari ingrijiri,
crezând că era vorba de ceva grav ... Lipsa de somn fiind
rncăpăţănata, Vodă vroia numai să con vorbească cu Grenier
ca să-i pară timpul mai scurt.
Con vorbirea avu loc - această dată. Dar Vodă vroind
să încerce a doua oară aceiaşi reţetă pentru potolirea ner­
vosităţei sale, Grenier dă ordin feciorului său să spue În
[55]
«ÎN MOLDOVA» DE EDOUARD GRENIER 55
atari împrejurări că nu se găsea la Palat, ci petrecea în
oras cu femei, Astfel isbuti să se păzească de capriciul
domnesc - însă cu adaosul la numele lui al unui calificativ
care părea bine nimerit.
*
* *
Cap, II al cărţei începe cu o descriere a stărei spiritelor
în Moldova. Pentru politica externă: aşteptarea îngrijată a
deciziunilor Franţei, Pentru politica internă: ori unde stăn
jeniri: prea multă lume de menajat ca Vodă să ajungă lesne
la împlinirea dorinţelor sale. Crenier face în această pri­
vinţă despre ţara noastră de pe atunci un tablou cam în­
cărcat, dar întru cătvă îndreptăţit: în unele părţi s'ar ade­
veri şi pentru starea de acuma.
"U n suveran nestatornicit pe scaunul domnesc-nici o re­
"prezentaţie naţională serioasă, - o administraţie fără con­
"trol şi traditiuni -� un cler fără cultură şi fără nici o in­
"fluenţă - o magistratură pururea mişcătoare cu sentinţe
"pururea casabile - puterea concentrată în mâinile unui sin­
"gur om, stăpân pe vieaţă şi pe moarte al fiecăruia, (tot ca
"şi pe onoarea tuturor) - fără vreun alt recurs decât opinia
"publică şi vre-o altă chezăşie decât blandeţea moravurilor­
"proprietatea, aproape în întregimea ei, în mâinile unei boe­
"rimi impovărate de datorii, fără datini şi fără virtuţi ostă­
"şeşti, deschisă la toate fanteziile, şi spoită cu idei "moderne",
"plutind ca dintr'un Olimp pe deasupra sărmanei turme a
"ţăranilor, rămaşi înapoi cu mai multe veacuri, şi îmbrăcaţi
"după 18 secoli ca Dacii din Coloana Traiană - unii chiar
"robi (1) - neam bun, naiv si voinic care mai târziu la Plevna
"a dovedit tot ce preţuia. I'ntre aceste două extreme nici un
"fel de clasă mijlocie, nici un fel de "tiersetat" inteligent
"şi muncitor ca să strângă împreună pe aceste elemente
'Jprea deosebite şi să formeze legătura bine închegată a for­
'Jţelor naţionale. In locul acestei burghezii părnăntene, care
'Jdin nenorocire lipsea, nişte venetici, jidanii, ce se îndelet­
"nicesc cu toate meseriile, dela corsetele femeilor până la
"giuvaere şi la înaltă bancă, unii jos sugand vinele ţăra­
'Jnului prin camătă, ceilalţi ruinănd pe boieri prin împru-
(1) inexact. Cei din urmă robi, tigani, nu ţărani, de altmintrelea,
fuseseră desrobiţi in I855, precum' se ştie, 'de' către Grigorie Ghika
al X-lea.
[56]
56
V. 1. GHIKA
"muturÎ cu dobânzi copleşitoare. Şi de ar fi putut Vodă
"să aducă un leac atător rele! Dar atotputernicia lui era
"iluzorieîn această materie. Nici Suzeranul musulman, nici
"Ocrotitorul pravoslavnic, nici Vecinul catolic nu i ar fi în­
"g'ăduit cea mai mică veleitate liberală (I). Era covarşit cu
"greutăţile externe şi interne. toate mari şi straşnice; in­
"trigi şi pretendenţi : unii, Sturzeşti, Balşeşti, Rosnovăneni,
"Ghiculeşti alcătuiau faubourg ul 'St. Germain din Iaşi şi
"erau puternicii locului, alţii erau sprijiniţi din afară şi bo­
"gati, aşa Muruzeştii, Cantacuzineştii, Catargeştii şi Vogo­
"ridi __ . Acesta din urmă avea două cărţi frumoase în jocul
"lui: tatăl lui foarte bine văzut in Ţarigrad şi nevasta lui,
"cea mai avută moştenitoare din România. Mai erau şi ne­
"mulţumiţii de toate felurile. Mai erau şi nerăbdătorii (Co­
"gălniceanu şi Rosetti). Trebue să menţionez un alt "partid"
"ce'l rănduisern sub rubrica puţin respectuoasă a "Cara­
"ghioşilor" -- va fi comedie după tragedie. __ o Să înveselim,
"prin catecevă, această politică ... Era pe atuncea la Iaşi un
"boer bătrân care cu o încăpăţânare duioasă vroia să fie
"chemat "general" fără ca să fi fost el nici odată aşa ceva.
"Il făcusem fericit numindu-I după placul lui; mai pe urmă
"văzând succesul meu, mersei mai departe chiernandu 1 pe
"eL D,le mareşal, dle seneşal, sau orice cuvânt cu "al" cu
"un succes şi mai mare "Ambiţios se svărcolea in anticamere
ca să intrigheze ... "N'avea decât un singur păr pe cap,
"însă atât de lung incăt intortochiăndul cu grijă îşi făcea cu
"el ca o peruca întreagă" . '" "Franţuzeasca lui ameţitoare
"ne deschidea o mină neistovită de cuvinte necunoscute şi ele
"imperechieri verbale îndrăzneţe". _ .
V. J. GHIKA
(1) Măntuirea prin liberalism 1 Cum au trnbătr ănit fraze şi idei ca
acestea! Iluzia liberală trăia încă în 55 ... ; mai păstra prestigiul ei
de "vindecă-toate" a societăţilor omeneşti. Nu liberalism ci reforma
morală a ţării (reforma care nici până acuma nu s'a faptuit) ar fi fost,
precum şi rămâne, singurul leac al "bolilor naţionale".
[57]
POEZIILE LUI CERNA
Volumul mult aşteptat al -poetului Cerna a ieşit de subt
tipar luna trecută (1).
El ni se prezentă, de la inceput, simpatic: coperta, datorită
pictorului A. M urnu, ii dă, prin sobrietatea desenului şi a
colorilor, o înfăţişare distinsă.
Volumul acesta e cel dintăi al tănărului scriitor. Pentru
cei mai mulţi cititori cle literatură românească, Cerna
era insă de mult- ca şi Brătescu- Voineşti înainte de adu­
narea laolaltă a schiţelor şi novelelor sale - un nume
scump; se putea zice despre amăndoi, mărginindu-ne la
ţara noastră, ceea ce s'a zis despre jose-Maria de Heredia:
erau celebri şi inediţi. De la cele dintăi poezii ale sale pu­
blicate în "Sămănătorul", Cerna a atras asupră-şi luarea­
aminte a celor mai autorizaţi oameni de gust din lumea
noastră cultă, iar în curgerea acestor cinci şase ani s'a im­
pus în cercuri din ce in ce mai largi, cu puterea unui bi­
ruitor. Şi, poate, pe lângă alte câteva împrejurări de na­
tură mai mult personală, aceasta explică, într'o oarecare
măsură, primirea rezervată ce au vrut să o facă noului
volum unii scriitori de pe la revistele noastre.
E neindoios însă, că neamul nostru are în Cerna un mare
poet. Din versurile lui, se ră varsă în sufletul cititorului, cu
o bogăţie suverană, toate darurile unui scriitor binecuvăntat:
o înfăţişare nouă a marilor motive ale artei, o nouă melodie
a vieţii; o simţire adâncă, de o putere de furtună adesea,
şi totuşi conţinută şi idealizată; o caldă, umană, frăţească
privire a lumii; un accent de bărbăţie ce se ridică până la
(1) P. Cerna, Poezii, 1 val. in 8", 168 de pagine, Bucureşti, "l\li­
nerva", 1910.
[58]
58
I. A. R.
revoltă, spre a se înălţa însă pururea deasupra ei, în sfera
ideală a iubirii şi a meditării; un larg avânt de cugetare,
până la acele tnnălţirni în care poezia se întâlneşte cu ma­
rile întrebări ale religiei şi ale filosofiei; o expresie con­
centrată şi plastică, o limbă armonioasă şi plină de energie,
şi -- mai pre sus de toate şi impreunăndu le intr'o formă
desăvărşită, variată, de o noutate surprinzătoare- puterea
aceea rară de a arunca peste lume şi vieaţă acel văl de
tatnă, care dă lucrurilor firii şi momentelor trecătoare ale
sufletului omenesc o perspectivă îndepărtată.
O parte din poeziile cuprinse în volum, şi anume mai
toate cele vreo douăsprezece de la urmă, sânt cunoscute ci­
titorilor "Convorbirilor literare". Şi, dacă acestea sant din­
tre cele mai puternice ale lui Cerna şi dintre cele mai fru­
moase ale literaturii româneşti, mai toate celelalte au ace­
eaşi tărie.
Căci Cerna apare, de la 20 de ani, aproape cu aceeaşi ma­
turitate şi vigoare de cugetare şi cu aceeaşi stăpânire a
formei, ca şi Eminescu acum 40 de ani, cu a sa Venere şi
Madonă.
În această scurtă dare-de-seamă ne vom mărgini numai
Ia bucăţile ce n'au fost publicate în această revistă.
lată, cea dintăi poezie din volum, Isus. Prin concepţia lui
îndrăzneaţă, modernă, păgână aproape, dar de o profundă
umanitate, Cerna innoeşte acest vechiu şi vectnic subiect de
adorare al omenirii crestine : Isus e asa de sfânt si mare
:. � e
- tocmai fiindcă a fost un om; căci, pentru un Dumnezeu,
ce poate însemna ori-ce chin şi ori-ce jertfă. chiar şi aceea
a vieţii? Dumnezeu e mai pre sus de aceste forme ale măr­
ginirii omeneşti; prin îndurarea lor, el n'ar fi schimbat ni­
mic in fiinţa sa a-tot-cuprinzătoare. Un om însă să se ridice
la atâta înălţime morală - aceasta tocmai constitue excep­
ţionala putere a blăndului, divinului Isus.
Dar Tu ai sângerat. _ ...
Subt urnilinti ce nu le ştie cerul:
Tu ai gemut, când te pătrunse fierul. _ ..
I
°I
[59]
POEZIILE LUI CERNA
Şi ochii tăi cei blânzi se înnoptară,
Si gura ta s'a 'nveneţit de chin,
Şi duhul tău, ce nu putea să moară,
A· smuls din trup suspin după suspin .....
Un om, un om, prin patimile tale!
Şi totuşi cât de sus .... !
..... Adancul lumii să se înfioare,
Iar Tu - să ai privirea iertătoare,
Un om să fii -- şi tot să nu blestemi! .. : ..
. . . . . AI nostru eşti: al celor slabi şi goi -­
Pământ ţi-e trupul şi'n pământ s'ascunde,
Dar umbra ta rămase lângă noi,
Şi inima-mi te simte orisiunde :
De sufletul ce-a întâlnit mizerii
Şi cu obolul său l-ea vindecat,
Te-apropii lin, prin negura tăcerii,
Şi strângi, în t amă, mâna care-a dat;
Apostolului răsplătit cu ură,
Tu-i spui: Mergi, nu eşti singur în durer.. 1 ...
59
Aceiaşi adâncime şi noutate în concepţie, cu o amploare,
o căldură şi o putere ce te cuprinde şi te înalţă dintr'o dată,
e în splendida rugăciune Către Pace. Cine nu doreşte
pacea? Şi, mai ales, se poate să n'o chieme un poet? O
chiamă şi Cerna, din adăncul sufletului: dar - nu pentru
ziua de azi. În această epocă de propagandă romantică
pentru pacea universală -- sentiment aşa de vag şi ade­
sea aşa de superficial - sufletul său cel tare are simtul
necesităţilor istorice. întâi, pentru vieaţa neamului, faţă de
alte neamuri. În cugetul său, se ridică icoanele trecutului,
aspiraţiile viitorului, sentimentul de dreptate şi de bărbăţie:
nu a sosit încă vremea păcii: .
[60]
60
1 •• \. R.
0, zee!
Nu-i printre noi un suflet, să nu poarte
Dorin ta pă măn tescului tău raiu.
Spre tine'ntindem dreapta toţi, dar, vai!
Trecutul plin de lacrămi ne desparte;
Tot fulgeră, de dincolo de moarte,
Însângerata spadă-a lui Mihaiu ...
Iar la lumina ei, cetirn deodată
Si slava si durerea noastră toată:
Măreţ, fulgerător, dar fără ură,
Veni - şi s'au plecat supuşi Carpaţii.
El a căzut .....
Şi-ai lui s'au risipit tăcuţi, în cete;
Dar măni le ce s'au atins odată
Se caută şi azi, cu vech ia sete.
El a căzut, dar visul lui nu moare:
Din groapai tăinuită, creşte-o floare,
Mereu se'na ltă floarea'nlăcr ămat ă,
Şi-a ei mireazmă umple ţara toată ...
Ia-ţi sborul inapoi! În fiecare,
Trecutul plin de răni e încă viu:
Dornneste'n toţi un duh de răzbunare,
Vii prea de timpuriu:
la-ţi sborul către cel'!
Iar, când vom vindeca străvechea rană,
Căn-I visurile fi-vor lntrupate,
Iar nedreptăţi de veacuri - răzbunate :
Noi cei dintăi din lumea pămănteană
Cu flori te-om aştepta,
Cu dorne vom chema cereasca mană:
0, zee ! Vie'mpărăţia ta,
Să ne păzeşti a neamului icoană ...
Dar nici înnăuntrul vieţii neamului nu a sunat încă ceasul
blăndei păei. Mulţimea muncitoare trăeşte încă cu sentimentul
unei robii sociale; In sufletul ei e răzvrătire; ar potoli-o
dacă, în suferinţele sale, ar fi intărnpinată de o inimă de
frate; căci, şi pentru ea,
Ni riie nu pretueşte cât un fior de milă
Cât clipa stantă'n care o mană de argilă
A măngăiat o rană şi-o lacrămi'! a şters ...
[61]
POEZIILE LUI CERNA
61
Legea de fier a desvoltării vieţii popoarelor cere însă
şi aici luptă şi rătăciri, pentru multă vreme încă. Şi aici,
alcătuirea contradictorie a fiinţei omeneşti duce la pace prin
jertfe de sânge. Cu accente care ne chiamă în minte Anul
1840 şi Împărat şi proletar, ni se evocă acest al doilea
tablou:
o, zee! dacă sceptru-ti va fi să'ncrernenească
În formele de astăzi vieata părnăntească,
Rămăi mai bine'n lumea visări i ne'mplinite !
Ce bine-aduci tu, oare, mulţimii oropsite.
Cruţănd-o de popoare asupră-i ridicate,
Când îi rărnăn acasă călăi în chip de frate ...
Vii prea de vreme. Omul e Încă slab sau rău,
Nedemn de raiul tău ...
Dar vor apune zeii t irani, de la o vreme,
Şi nu va fi pe lume nici sclav, nici domnitor,
Ci pân'atunci părnăntul, visând de viitor,
Asemeni unui suflet ce de păcate geme,
Va trebui să-şi facă osănda'n Purgator:
Cu torţe-aprinse, robii, sburănd din loc în loc,
Vor îmbrăca părnăntul într'un vestmânt de foc;
Vijelioase flăcări vor mistui palate,
Vor şterge ori ce urmă din vechea nedreptate,
Şi pănă'n bolţi vor creşte, cercănd la cer intrare ...
În lupta aceasta fatală, vor pieri multi apostoli ai păcii
şi frăţiei. Moartea lor însă, şi a sa însu-şi în rândurile lor,
poetul n'o plânge:
Ce este o durere, şi-o lacr ămă ce'nseamuă,
Când tănăra nădejde la luptă te îndeamnă?
Şi ce-i să cazi, când viaţa n'o pierdem în zadar.
Când trupurile noastre sant pietre de altar,
Când fiecare ştim,
Că făurim o lume ce o vor primi ca dar
Acei ce nu sănt încă şi totuşi îi iubim?
Cititi apoi sonetul Spre Bucovina, de un efect aşa de
profund, prin concentrarea ŞI discreţia sentimentului:
[62]
62
1. A. I?
Ducând în inimi cântec şi 'nchinare
Călătoresc în sfant convoiu pioşii.
În drum i-adast ă codrii vechi pletoşii ,
Dornind minuni din vremuri legendare ...
Suceva 'n znr i s'a luminat deodată".
Învă luiti în slava ei curată, .
Ei merg cântând, cu frunţile senine.
Tăceţi adânc! Păşi ţi ca'n sfinte-altare;
Să nu-L treziţi din visuri seculare,
Să-şi vadă sfântul cuib pe mâini străine ....
Unde culminează însă manifestarea acestei puternice per­
sonalităţi de artist e În căntarea iubirii. Poeziile lui de dra­
goste au par'că ceva din măreţia psalmilor. De zeci de ori
să le citeşti; amplitudinea şi ritmul cel nou al simţirii, Iru­
museţea imaginilor, armonioasa legănare a versului, înce­
putul aşa de neaşteptat şi totuşi si mplu, şi sfărşitu 1 tot­
deauna lapidar, te cuceresc din nou, ca la lntăia lectură.
Stăm la îndoială, pe care s'o alegem dintre toate.
Iată splendida Noapte. Gingăşia firească din tabloul de la
început, puterea cu care poetul prinde sentimentul ce-i co­
tropeşte sufletul, avăntul grandios din partea de la urmă
fac să treacă prin ea suflul marei poezii. O cităm aproape
în întregime. (Tot aşa am face cu Chemare, Şoapte, Din
depărtare ... , de ne-ar îngădui locul). •
N'ai somn, în astă noapte de· aşteptare 1 ...
Ţi-i inima numai de visuri plină ...
Ca 'ntr'o biserică strălucitoare,
Când se aprind făcliile la denii,
Aşa, deodată, s'a făcut lumină,
În sufletul neadormit pe care
Se scutură un stol de dulci vedenii ...
Era 'n amurg. Pe drum, nici o vieaţă ...
Doar doi lnfioraţi, În pasuri line
S'au strecurat subt plopul cel innalt -
[63]
POh7IlLE LUI CERNA
Ş'atât de-aproape se priveau în faţă,
Că fiecare se vedea pe sine
În ochii celuilalt.
Dar ochii ei curând în jos căzură ...
Întâi a sărutat-o el pe gură:
De-a-pururi gura dulce, ca de-albină,
S:1 înflorească 'n z ărnbet de lumină! ...
Apoi -- din nou pe gura ce sta mută:
Să spuie numai vorbe dulci şi glume!
Apoi pe ochi: să nu mai vadă 'n lume
Decât pe fericitul ce-i sărută! ...
Pe urmă? N'a fost vis, ci o furtună
Ce sgudue adânc, adânc răsună ...
0, suflete! DOIneşte şi tresaltă!
Tu, tu eşti fericitul din poveste!
Iar răzatorul chip cioplit de daltă
E visul tău ş'a ta dornniţa este ...
Tresaltă, suflete al meu, şi cântă!
C'un zărnbct, cu o vorbă spusă-a-lene,
Ea dete somn durerii pământeşti;
A dat vieţii glasuri de sirene -­
Umplu intreg părnăntul de poveşti ...
0, suflete al meu! Tresaltă, cântă!
*
* *
Când fu să plece, ea-mi şopti; Pe măne !
Dar mâna mea 'n a ei mult timp rămâne ...
Nici un cuvânt n'a rupt tăcerea sfântă
Doar de departe a răspuns şoptirii
Prelungul fluer al priveghictorii -
Pe măne 1 Iată şcapta fericirii,
Ce mână clipele şi mişcă sorii ...
Pe măne ! Ori-şi-ce ungher al firii
Îmi pare că repetă-aceste şoapte.
Destramă-te mai repede, o, noapte,
În drumul veciniciei !
lle ce n'am âripele vijeliei
Să mă tnnalţ la pulberea de stele
Şi să le sting pe rând,
Subt falfăirea ăripelor mele ---
Să vie sfântul "mâine" mai curând! ...
63
[64]
64
l. A. I� •
. . . Dar zorii rumenesc: Norocul vine
El poleeşte vârful, brazii, coasta,
Şi plin de vis s'apropie de mine ...
De ce nu sănt un zeu, în clipa-aceasta!
Ori-ce dureri de pe pământ aş stinge:
Aş izbucni în cântece di vine,
Să 'mpart la toată lumea care plange
Salutul unei fericiri ce vine ...
Fii tare, inimă! Norocul vine ...
Acest suflet proaspăt, cu atâta splendoare În cântecul
lui, vine din acel pământ străbun dintre Dunăre şi mare,
asa de vcchiu si asa de nou al nostru. Peste atâtea vea-
� � !l
curi de la vremea când pe ţărmurile lui jelea bătrănul Ovi-
diu, se ridică iarăşi, acum, din vălmăşag ul acela de nea­
muri între care neamul nostru n'a încetat niciodată de a
a vea fiinţă, glasul unui poet.
Şi, dacă pămăntul Dobrogei l-a născut şi l-a înzestrat
cu atâtea bogate daruri, cultura vechii patrii l-a format şi
i- a dat a vânt.
Rara energie a acestui suflet bărbătesc trebue să-i vină
de la tată - om din margine de ţară, revoluţionar poate, ve­
nit din lume la ţărmurile Dunării, şi găsindu·şi o moarte
tragică în plină tinereţe; de la el, agerimea minţii, setea de
învăţătură mai înaltă şi curajul în lupta vieţii. De la mamă,
de-bună-seamă, duioşia, căldura, jntensitatea iubirii, pri vi­
rea în adânc, interpretarea simbolică, aproape mistică adesea.
Însuşirile lui de rasă au supt însă putere din cultura
noastră mai înaltă. După terminarea studiilor secundare În­
tr'un oraş dunărean, cu via mişcare ce o are totdeauna
vieaţa unui port, Cerna a făcut strălucite studii la univer­
sitatea din Bucureşti. Aci, pe lângă atâtea irnpulsiuni ce le
dă îndeobşte v ieaţa universitară, el a a vut norocul de a
se împărtăşi încă, din plin, de la prelegerile de filosofie şi
de la îndemnul şi convorbirea familiară a acelui mare pro­
fesor, deşteptător de cugetare în tineri mea românească.
Această cultură mai Înaltă, căpătată în mijlocul vieţii
[65]
POE7HLE LlJ! CERN A
65
academice, dă poeziei lui Cerna, ca şi celei a lui Eminescu,
acel fundament mai adănc şi acea perspectivă infinită ce
lipsesc adesea multora dintre scriitorii noştri de talent.
Negreşit, un spirit critic va putea găsi şi părţi de mai
puţină strălucire în opera de până acum a lui Cerna, fie
în fondul, fie în forma ei.
Este însă vre-un scriitor pe lumea asta, Ia care să nu
se poată afla nimic de criticat? Şi Cerna de- abia a trecut
peste vârsta de 25 de ani; un talent în plină desvoltare
nu şi-a dat încă toată măsura puterii sale.
Dar chiar numai cu această operă a sa de până acum,
Cerna răspăndeşte peste vieata noastră acel farmec al artei,
despre care zice SchilIer: "Cum pe faţa lină a unui pârâu
plutesc, danţănd, ţărmurile impestriţate, amurgul şi cărnpia
de flori, aşa pluteşte, peste vieaţa noastră săracă, vesela
lume de umbre a poeziei".
I. A. R.
Convorbiri L{!trar�J No. 1, 1910.
[66]
CĂRŢI DE BUNĂ CUVIINŢĂ
ÎN LIMBA GREACĂ ŞI ROMÂNĂ
(Urmare) (1)
VIEAŢA ŞI SCRIERILE LUI A. VIZANTIOS
Despre vieaţa lui Antonie Vizantios avem foarte puţine
ştiri. Că la 1710 era profesor la şcoala patriarhală din Con­
stantinopol, ne spune el Însuşi În Panoplia dogmatică a lui
Zigadinos (ed. princeps Tărg ovişte 17 ro); publicănd acolo
trei epigrame iscăleşte (pe verso titlului): ) A nwvto(; 6 OL­
oacrxal,o\; 'tij<; EV Kwvcr'tav'ttvOtJ1t6),€t crXOAY6 xal AoyoOhr)(; y€vLxoli
'tij<; fL€y,xA1)<; ExxAr)crta<;. Dimitire Procopiu Moshopolitul ne
spune că a murit foarte tânăr (2).
Daponte (şi după el Papadopulos-Kerameus 'lepocroA. B'�AL­
oO�xrJ 3,122, (3) «'A nwv[ou Bu�av't[ou 'tou L1to:v'twvij XPY)G'tO�OeLO:
aV€1t[ypacpo<;») confundă pe Antonie Vizantios cu Spandonis
Vizantios ; Daponte în Catalogul lui istoric (Cronicarii greci
ed. Erbiceanu p. r8S) printre elevii lui Alexandru Mavro­
cordat Exaporitul numără şi pe Spandonis: 01tOU �m,xOY) Ol­
McrXO:AO<; e(<; 't�v 116AtV .. Vorbind pe urmă (ibid. p. 201 şi urrn.]
de Antonie Vizantios îl numeşte: ' Av'twvto<; �1to:V'twvYJ<; Bu­
�,xV't:o<; ... Ao'to<; dVIXt 'tou E� , A1topp�'twv o f.J.O:OY)'t�(; 01tOU Eypat/Ja.
Dar mai nainte n-a pomenit decât de Spandonis! Atăt Span­
donis cât şi Antonie fiind supranurniţi Bu�<iv'tw<; (ca origi­
nari din Constantinopol) şi amăndoi fiind contimporani şi
profesori la şcoala patriarhală din Constantinopol, Daponte
ii confundă şi din două persoane face una. Dar pe când Span­
donis era dicheofilax (pe urmă hartofilax) şi profesor de
ştiinţe (�1tavowvij<; (; OtXo:tocp6AO:� 't?it; fLey,xA1)<; €.x'XJ.1)cr[IX� xal
OtO,xcrXIXAO<; 'ttOV E1ttcrnJIJ.('lV 'tY/<; EV Kwvcr'cav'ttvoU1tOAet crXOAYJ<;} (4),
Aotonie Vizantios era ),oy00':'t1)<; yeVLXOU, precum am văzut
mai sus, şi profesor la aceeaşi şcoală pentru partea literară'
(1) Vezi No. precedent.
(2) Sathas, Bibliotheca medii aevi 3,491.
(3) Ibid. în indice sub v. Spandonis trimite la Antonie Vizantios.
(4) Aşa iscăleşte o epigramă adresată lui Constantin Brâncoveanu.
v. Bianu-Hodoş, Bibliografia românească veche 1, 300.
[67]
Cum se cuvine
a se purta
cu prietenii
CĂRT' 'DE BUNĂ CUVIINTĂ ÎN L. GREACĂ ŞI ROMANĂ 67
·6 1:'�� EV J{wvcr1:aV1:lVOUnOl-cl crxoA1i� 1:WV YrJap'flomxwv f.La67JfllZ1:wV
xa6YJY'lJ1:fJ�' se numeşte în titlul Hristoitiei. Cantemir îi po­
meneşte pe amândoi ca două diferite persoane (1), iar D.
Procopiu Moshopolitul, care a scris a sa Numărare a în­
văţaţilor greci la 21 Iunie 1721, pe Antonie îl pomeneşte
printre cei încetaţi din viaţă, pecând pe Spandonis Vi­
santios îl trece printre cei cari Înfloresc acum (2).
Pentru celelalte scrieri ale lui Vizantios v .
Zerlendi 1. c. p. 251. In câteva mss se
atribue lui Antonie Vizantios si o altă
scriere : IIw� XP7Jcr1:S0V 1:0f� �D,Ol�, aşa de pildă
în ms Bibliot. Sf. Mormânt din Costantinopol (3), descris
de Ciril Atanasiadi în 'Epfl"f)vetC( el.� 1:0U� avapaO�wu� 1:iJ�
'OX1:W�XOU (Ierusalim r862 p. '1s) de pe care ms el a şi publicat-o
(tot acolo p. 'Ia' - ve'). Ciril Atanasiadi, şi M. Ghedeon (4)
după el, cred că lucrarea TIWt; XP"'1cr1:S0V 1:0[<;; cpD.Ol<; e o
scriere aparte; în cele mai vechi şi mai multe mss însă,
În ms de pe care Daponte a făcut prelucrarea lui in 177°
(v. Convorb. lit. 43 !I909) p. 1317), în toate ediţiunile Hristoi­
tiei IIw� XP7Jcr1:S0V 't0[� 'P[AOl� figurează ca al 9-lea capitol al
Hristoitiei şi nu ca o scriere a parte. Asemenea în traducerile
române făcute de Naum Rărnniceanu (Cum se cade a se purta
fiecare către prietenii săi) şi Anton Pann (Cum se cuvine a
se purta cu prietenii) face parte integrantă din Hristoi tie
(1) Geschichte des osrnanischen Reichs, Harnburg 1745 p. 143 n.
(2) In Sathas, Bibliotheca medii aevi, 3,503. 491. 498.��lJar acel Span­
donis pe care actul Patriarhului Alexandriei din 1732 [desr-r is de Pa­
padopulos- Kerameus în 'lopo::!. nL�Awl). 1,309) îl numeşte mare orator
al tronului Alexandriei nu poate fi aceeaşi persoană nici cu Antonie
Vizantios, cum hănueşte Papadopulos-Kerumeus (ibid, 1,3°9), căci An
tonie Vizantios la 1721 c numărat de Proeopiu Moshopolitul printre
cei incetaţi din vie aţă, precum am văzut mai sus, nici cu Spandonis
Viz antios pentru simplu motiv că Spandonis Vizantios nu putea să
fie numit mare orator la 1732 (dacă data e exactă) căci murise deja
la 1726 precum se vede din inscripţia sa rnorrnăntală pe care o reproduc
.din KO"lcr�an[n!) A'. 'Ei.io'Jo)n<; O'JHpiJ.'f'"l, Constantinopol 1866 p, 355:
'F,vO&lh: 1<2i�at �b -roG �1t""laWY-i] �"Jf'A
"O, �[O(), )..6'(no &ps'tac, I)VJ.1tp3·�IX'
.. hM.o1<'J.:,0, > ,Zy€'to 't:?, K�'I(nav�iyOl)
Xap1:o<yo),a; ,8 p.qo."·rl; n."I"�(J:a;.
Bafjo o' d; r-i]pa; n&aa.<; p.8't,J, a6�"fj�
TaviW IHticrt·� ltpO; IL0YU<; rJ.(wvLoOC;.
(J,'�'<C p.·�vl �S1t'tsp.0p[qJ.
(3) Asemenea în �a;tltsA[w'l, IIrJ.'tp.w,,''l �L�ALO(j·�,,·'l p. 245,
(4) XpOY\"U IIa.tptapXL"-i]<; 'A"rJ.i)"lp.[a�, Constantinopol r883 p, 147 notă.
[68]
68
D. RUSSO
CHESTIUNEA DIGLOSIEI
Tălmăcirile şi răstălrnăcirile Hristoitiei din 1. greacă mo-
o. dernă în cea veche şi viceversa, despre cari am vorbit mai
sus (v. Convorb. lit. 43 (1909) P: I3II- [3), ne desvăluc o
stare de lucruri foarte importantă pentru chestiunea limbii
greceşti ('to y),wcrcrtXOV ��'tY)p,o:), ne arată un fenomen care nare
pereche în nici o altă literatură, un fenomen strigător pentru
existenţa diglosiei pe care o combat cu atâta înverşunare
foarte mulţi-de altfel distinşi-filologi, care însă n a fost luat
în seamă: ori de câte ori apare o carte bună în 1. greacă po­
pulară purz'ştii o traduc în limba aşa zisă curată" xo:(japeuoucra".
şi viceversa. Exemple avem multe şi procedeul acesta e
foarte vechi Dioptra lui Filip Solitarius scrisă în 1. popu­
lară. a plăcut contirnporanilor, şi a fost foarte mult citită;
după câtva timp vine Dionisie Euzoitos care traduce Di­
optra în limba aleasă şi traducerea lui o numeşte notop6w­
at<;". Această diortosă nu atinge de loc fondul, cum se In­
tâmplă cu prelucrările cărţilor populare, - cari ni se pre
zintă sub diferite redacţiuni - ci pur şi simplu are forme
sau cuvinte mai vechi mai neobişnuite, mai atice în locul
formelor barbare, înţelese de toată lumea (r).
Diferitele redactiuni ale multor monumente literare bi­
zantine şi neogrece, de multe ori, nu sărit altceva decât
prelucrări în limba mai populară sau mai atică, după con­
vingerea autorului că limba populară sau cea literară tre­
bue preferată. Dar să lăsăm la o parte exemplele mai vechi,
să trecem peste literatura populară aghiografică- pe care
Simeon Metrafrastul şi semenii săi desbrăcănd-o de rasă
simplă şi sărăcăcioasă au îmbrăcat o cu imation ţesut de
lână atică - şi să ne oprim la exemple mai recente.
Meletie Mitropolitul Atenei scrie O Istorie bisericească
in 1. greacă veche; Polizoi Larnpaniţioti considerănd că
(1) In loc de: ,.at a"p�(;w, ay�pwvq,<; 1tW; (f,[,,,,)" x,,�op(J(;'J8l<; îndreptă­
torul pune: xa: p 1tovOaV,) oaxpoOt "w; av ayucr',,�; �"tit·�y [v. 7) j in loc
de: €1tOO Ao�lt6y pune: xwpwj.Ley ăp't� (v. 511 în loc de: ăv ltSp E:f"'T0Jto.
't�oo:c;; 1tB�',.,WY'tt:(:; y.u� IJt'fw',1'tCG<; pune: (Xv s8p- �'A.'; A�P.(;)'tt:OY"C'h:;j sn:oncrr.l.; ��'"
tjlWY'l:C<; (v. ror ), în loc de: nOailCi� pune: 'l:�Oi,""Jt (v, 99) j cu vintele: xpa!)-
6aw, (v. 22). a�2},'fo� (2:;), l(},alw (24), oa;,poytC<� (24), Ail1tYJ (29), fH,a'lo'�crw
(30), E'tOlttOY (77), €j.Lani-roov (78), !Se preschimbă in cele mai neobişnu­
ite: xÂb�'l' xC(a�'ry�'rot, oaXpUOYt2C;, 'X.WXU0Y't�:;, xorcz'tr,lY, P.ZT(Ă"(VW'/C(!, E1tatOY,
ho"ati},tCOY etc., procedeu, pe care cu atâta măestrie l-a persiflat Lu­
cian în A�;"ritY"1]"
[69]
c:ĂRTI DE�UNĂ CUVIINTĂ ÎN L. GREACĂ SI ROMÂNĂ 69
, , ' ,
1, [creoptX� YV(Dcrt; 'tYjr; 'Exx)'1)cr[etr; (iv�'>tst 0!-L0[w; sir;; o),our; 'tour;
opOo06ţour; � .. Ota va XP1)crtp.sucr\l cer; eOV XIXOEVet s-a îngrijit
p. � cpst06p.Evor;; sţ60wv Xetl x6rrwv o�a va p.E'tetY),W'tetcrO·!J €X 'tijr;;
fXAY)VlXf)r;; y),wcrcr'l)r;; Str;; 't�v &rrAYjv Ott%AS'X'tOV, orroO VtX YEvŢ) EU)'1)­
"TOr;; 00 !-LCVOV Etr;; 'tO!jr;; StOceetr;; ta E),.)'1)vtxa o.ua Xet: Str;; 'tour;; ft�
d00'"CiX; (cunoaşterea istoriei bisericeşti se cuvine de o potrivă
tuturor ortodocşilor spre a fi de folos fiecăruia (s-a îngrijitl
n=crutănd cheltueli şi muncă ca (Istoria lui Meletie) să fie
tradusă din limba greacă în limba vorbită, spre a fi inţe­
leasă nu numai de cei cunoscători ai limbii greceşti vechi
ci şi de cei neştiutori), şi aşa tradusă a tipărit-o. lată însă
cum critică acest procedeu puristul C. Eutibulis în prefaţa
Istoriei bisericeşti a lui Meletie pe care a retradus o el
mai târziu cum vom vedea.
'Aj),·x ydp E6oo:�-�XOVTiZ rrEpirrou -1)01) ETWV rretpd'Y)),1)90eWV !-Lsd
'"C'0v ec),EU'�V eO') aEqwf)atol) rr'XtpOr; lHE),EtlOU, sxp[6'Y) su),oyov
t-r/v sll'na/5j C'.:JtOU auyypxc.p�'1 'PXXEV0UttV cer;; ta ol)p.6crwv sxoo­
&-r,VXl, o:Jxi XXtcI. f.HXPO') SV'l)niXn�EV'Y)V str;; tO &rr/.o"(xwtEPoV, xo.l
crilSolJCJav 0,,000'100'1 toO apxet{ou xt%Uour;, aU' 3p.opc.po'l rrxVtŢj
ZX: oucrdXI xxi ou::;olayvwCJtov 'X 0:1 &rro xopucpf)r;; f12XP" rroowv
'"Ci/r;; ��(J)),satiŢY); i:lso')CJxv Xuoxl6eY)'t0c;, 7jv dxx rtou XCG;. 6 ysv­
V-(leWP &'1 lowv arrEx'!,pUţEV €'X cpt),Oeqlto:r;;. (Insă după trecere de
aproape şaptezeci de ani dela incetarea din viaţă a în veci
neuitatului părinte Meletie s-a crezut de cuviinţă ca chipeşa
sa scriere să fie dată ia lumină îmbrăcată în zdrenţe, nu puţin
preschimbată în limba populară nici păstrând ceva din fru­
musetea veche, ci informă cu desă varşire, urâtă si de ne
recun'oscut, şi din cap pan în picioare gr'ozav mirostnd a tri­
vialitate, astfel in cât insusi autorul ci dacă ar fi văzut-o
n ar fi recunoscut·o C"I. un copil a' lui, dintr-un sentiment de
demnitate. 1\1S),8e[OU, 'Exx),rlCi. [CieOp[X, 1853 Constantinopol p. ),').
Iar Adamidi editorul traducerii lui Eutibulis, spune: €ţE
Coco os el; n:&:AX( ".)'1 EOCiSO(DV ILEeXY ),(j)'C1;[(Jt%ltE\lO� . . . . rr), �V oao'l
iVTI ,16 rrpWeOeurrou x(X,� S!LIts/,o')\: SUCPPXOslets; mxpilWJCia ,E 'Xo:l
XC(jtamstYj s�libl.l'1;s6EVO!Xl 'X!Xel)VriyXXCisv, EX r�a(n),dou rropr:p6pa;
Ci"CO),�'1 p.SelX;tcplsaa; i)r.sppwyu:!Xv xal mvxp:xv (a ti părit·o odinioară
un credincios după ce a tradus·o .... numai că în locul stilulUl
armonios şi original, a tălmăcit·o într-o limbă trivială şi fără
cel mai mic simt al frumosului, în loc de purpura regală,
îmbrăcând o în haină murdarrt şi zdrenţuită ibid. Dedicaţie).
La [853 C. Eutibulis în urma stăruinţelor Marei Biserici
din Constantinopol retraducc Istoria lui Meletie (ms conţi·
nând textul în L greacă veche rătăcindu-se), în limba aleasă
căci rrtXves; alti) p.ta; YVWfLYj<; Yjl7S/,OY S'i 'XX�o:p(j)e2pq) UcpSl &xo')(j-r/'/(Xl
[70]
70
D. RUSSO
t�V totopirxv, art1)HaYfJ.EvYIV 't* SX 'tpt6oou xuoator"ljto, (toţi erau
de aceeaşi părere vroind ca istoria să se tipărească într-o
limbă mai aleasă, curăţită de trivialitate ibid. p. ),y').
Se ştie că din această nouă traducere a lui Eutibulis, nu
sa publicat decât numai un volum (Constantinopol 1853
dedicat lui Grigore Ghica), căci găsindu-se originalul lui
Meletie s-a oprit publicarea traducerii lui Eutibulis.
Acelaş lucru se întâmplă şi cu Aritmetica şi Algebra
Abatelui De la Caille, traduse din limba franceză în limba
greacă modernă de Spiridon Asani, pe cari însă Ionas Spar­
mioti le retr aduce în limba greacă veche! Titlul cărţii sună:
�tOtXaa 'A pt0fJ.YI'ttxYj� te: xal ' A),YEOp"lj'; CJuyypacpEVta fJ.sv (ce),­
),totl 7tapa 1:0U ' A66a Lld& K&'ine:, 6 EY la'tpocpt),o06cpot� }27tupi­
owv ' Acr&v'�,; Ke:cpaAHI'/ e:l'; 't'(IV xex,00p.t),OUfJ.EV"ljV &7t),oe:)):r;VtX�V
fJ.e:'t1)VEyXce'tO, xd 'tEAE:U'ta[ov EX 'taur�� c1� 1:�V 'EH "ljviQa ILe:0EP­
P.1IvEUcrce'tO 'lwvGY.� 'le:pop.ovaxo� 6 �7tapp.tw't'Y)�(I) (Elemente de Arit­
metică şi Algebră, scrise în limba franceza de Abatele De la
Caille, traduse de medicul filosof Spiridon Asani din Cefalo­
nia in 1. greacă vorbită, şi în urmă retr adusă în limba greacă
veche de către leromonahul Ionas Sparrnioti, Veneţia I797).
Scrierea lui Dimitrie Cafargi (2) intitulată: 'EYXWI.110 'WU
cptAocrOcpOU !-1axap:crl.lb� 'tOU 6p0oooţou, r.J;6yc� 'tOU cWeou, 1:a),&vtcrl.la
'tOU oe:tcrtoo;[!-1wv (lauda filosofului, fericirea ortodoxului, mus­
trarea ateului, deplângerea superstiţiosului) şi scrisă în
limba greacă vorbită aflând-o în ms profesorul N. Lo­
gadi la 1794, o găseşte admirabilă ca fond, dar foarte
(1) Papadopulos- Vretos N €O,I,A'�V. <1n).o),oi[iJ. 2.103, No. 275.
(2) N, Logadis, traducătorul acestei cărţi presupune că autorul ei
e D. Catargi: Ean 00 €lltslV mr!ayw;, on 80n ltovo<; 'too '(Io'� jWY.o.p''too
Â"tJfL"tJ�P'�1J �0D Ko.'to.pr'-fj, o.yOpo<; 'ttl. 'tt fi�i,o. 1'.8'(0.).0'1'000;, 'l.a! 'tU (J€i6: 't8
Y.U.l '%P1.0SY l'.arj-rlfLO:'t'" hlt2:ta,osofLsyo()' oilto; '(it.p tY.2jjV2t jlu.),tna, S'l1'tSP
'w; fino<; lt€pl 't'�v �"p6o.poy XOO(J.tO),O"(liJ.V, xr�l ,j),w; 8ltro'lJ'to ltpOC; r'l-iv a·
iPOVOjWY Ilcc'Î,8'l.'tOY, "pslnw 't;'iJ; &::;TOY.'�; o.ltood�o.t 'f't),oltp.o6j�€'o<;. napa),.
A"tJ),OY 'ft),ooo'f'la<; 2'l.Il, N. 1\.o)'aooo, 8Y 'EpfLOOltol.€t 1869 p. t2' (e probabil
că e o scriere a răposatului Dimitrie Catargi, bărbat talentat şi cu­
noscător al invăţăturei bisericeşti şi lumeşti; căci el a fost admira­
tor mai mult ca Ol'care altul al vorbirii barbare şi pornit din tot
liufletul către limba moji ă, străduinduse a dovedi pe aceasta su­
perioară limbii literare). Că Logadi a ghicit pe autorul cărţii şi că
scrierea de mai sus e într-adevăr a lui Catargi rezultă clar din ceeace
lle spune Iken în Leukothea II, 1l (Leipzig 1825): COllstanta fobte:
vorzugsweise drei Reden van ihm (Catargi), din care una sub titlu:
"A820;, .Da.�'�; y.al attotOo.lfLW'l care cu siguranţă e scrierea de mai sus,
(2) Despre această chestiune, foarte importantă şi pentru istoria
limbii greceşti, a scris o carte întreagă cu vederi luminoase K. Krum­
bacher, Das Problem der neugriechischen Sprache, Munchcn 1902.
[71]
CĂRTI DE BUNĂ ClJYIlNTĂ ÎN L. GREACĂ ŞI ROMÂNĂ 71
urâtă ca formă: (xpa'tijpa 'trX p.Ev SţW�EV eţ'{)xpEtW/l'SVOv xal xxa).­
Asc)'tcnov 'trX o'scrWIJEV aihoXP'Y)p.a vh'tapo� {}EtO'tCX'tWV VO'Y)P.ChUlV
xa'tarc),Ewv (ibid. p. r') .... OOOE ).SţEWV xal cppacrEwv xal (OlW'tl­
crp,wv ""v xa�apEOov "Co yp&p,p./X, O�VE[WV xed 'tptcr�ap�&pu}V xal xa'ta­
rc'tucr't!J}v exdvwv, p.Ep.[aVl:O OE %0:1 OOWOEt 'Xa'Xocrp,la� &'torcou AE­
'X't�XG)�, xai vcw't(o:s; 'toi� Euatcr��'tOt� �v &ywYOy xal Ep,hou au'tou'
xcd ['1' O!XEto'tSPrp xp�crwp.at napaodyp,a'tt, x&xocrp,o� �v OI'-'f!cXVYj
xa'ta 't0'1 xwp.txov, p,upov rcoAU'tCWIJ'tO'1 EVrcEmcr'tEUp.sv'Y)l crede că
merită să fie publicată. se pune pe lucru şi o traduce îm­
brăcând-o în haine frumoase: Ep.ol OE 06ţav �shtcr'tov dvat 'tCi
cruyypap,p.cx 0)ci"CE xct./ XO('I!JV ysvscrOat 'toiS; ·�ftE'tSPOl� OlrX 'tWV 'turcwv,
ioaXEl ai) OUX (f.V cl.UW'; YEvscr0ca 'tOlOO'tOV, fJ p.E'tap.cptccr0Ev d,; ,o
EUcrX'Y)!tDVScr'tEPOV YJ crEftVO'tEPOV 'tou ).Oyou, M.I El1tE:p EUOcr!.tO'tEPOV
xa'tacr'taCY) 't1) EX 'tij'; 'XaUt),oylct.� moi) xrxl 't,z(; EVVO[rxr; ofhw )"rxp,­
rcpO'tSPOl(; €CGU"CWV npo:pCG[vot, 'Ko:t npocr'lJvccr'tSpOll(; 'tCG�� em�ou),o:x�
'tou v06�, şi aşa îmbrăcată în purpur atic, vede lumina la r829!
Din aceste câteva exemple se vede îndeajuns prăpastia
care există Între limba puriştilor şi acea a poporului (2);
COl. să înţeleagă unii pe ceilalti trebue să se traducă! Tra­
ducere dintr-o limbă în .. , aceeaş limbă!
D. RUSSO
[72]
RĂSPUNS UNUI RECENSENT
Asupra rezultatelor lucrării noastre "Biserica şi Româ­
nismul", diaconul N. M. Popescu a socotit că trebuesc făcute
unele rezerve.
Mai Jntâi ni se aduce învinuirea că am citat izvoare fără
autoritate. Dacă Gion şi G. M. Ionescu n'au în genere irn­
portanţă istorică, socotim totuşi că materia! ullor, mai ales
cănd e vorba de documente, hrisoa ve, fapte, nu e pagubă
să-I folosim. Cănd dia conul N. M. P. se miră că intrebuin­
tărn şi calendare, cu părere de rău ne vedem nevoiţi a-i
explica că: "Le nouveau calendrier oecumenique" par lani
Papaiani, nu e un calendar, ci o operă istorică, Întocmită
după documente oficiale. D-sa poate n'a citit-o şi, de aceea,
luandu-se după titlu, Îşi închipue că e un calendar.
Tot atât de neintemeiată e si mirarea că întrebuintăm
cărţi didactice ce se predau în 'cursul secundar, sau pe' C.
Bolliac.
In al doilea rănd diaconul N. M. !) aduce obiectiunea
gravă că: "pe istoricii noştri seriosi de multe ori îi 'silesc
să spue aceeace n'au avut în gândi/o
Cum dovedeşte aceasta r Citim: "citează anume pasagii
întregi, une-ori fără a indica citatia (p 30 nota 1 ; p. 97 ;
p. 87-8), alte-ori greşit (p, 30)".
Oare să tie siliţi istoricii noştri serioşi să spue ce n'au
a vut în gând, fiindcă se citează pasagii intregi? Ori fiindcă
criticul nu vrea să vadă izvorul '? Căci citatul dela p 30
nota 1 se găseşte la începutul operei: "Din Istoria Roma­
nilor" a d lui Onciu, citată la fiece pas de mine, în pri
mele pagini, cu expresa arătare că "s'au întrebuinţat, ele
cele mai multe ori, chiar cuvintele istoricului" (1). PasagiuJ
hrisovului lui Matei Basarab dela pag. 87-8 ori-cine îl poate
găsi în cartea lui G 1VI. Ionescu "fnf1uenţa culturei gre­
ceşti", citat chiar în josul paginii; aşa că, iarăşi, numai cine
nu vrea. să vadă nu vede.
Cât pentru pasagi ul dela pag. 97 al cărui isvor îl ştie
(1) Biserica şi Românismul p. 12.
[73]
RĂSPUNS UNUI RECENSENT
73
prea bine ŞI diac. N. M. Popescu, e nedrept să se spună
că aşi "iJlsinuâ" "pentru folosul românilor" această "învă­
ţătură creştinească" publicată în Bucureşti "în greceşte şi
turceste"
De' se 'vor citi din nou cu atenţie şi bună- voinţă paginile
noastre se va vedea expres că am voit doar să arătăm:
"ce fel de creştini erau aceste feţe bisericesti" cari scriau
protectorilor: "Bucură te Măria Ta, fiu de Nobi 1, o stăpă­
nul meu cel vestit, mai bine făcător decât Duinneeeu" şi
cari scriau "în vătătură creştinească II "către toţi creştinii
ortodocşi II "pentru bucuria crestinilor şi pentru mărirea re­
ligiei lui Mahoined. U!!!) Semnele de mirare, şi aici ca şi
în lucrarea "Biserica şi Românismul" de sigur că le vor
pricepe şi aproba cititorii cari, desrobiti de influenţa bizan­
tină, nu mai cred şi nu mai învaţă că protectorii pot fi mai
bine făcători decât Dumnezeu, şi că "învăţătura creştinească II
e "pentru mărirea religiei lui Mahorned" (r).
Tot pentru a arunca umbre asupra adevărului istoric c.ar ,
diaco.iul N. lVI. P. pretinde că "erezia romană" din VI ahia,
starpită de bulgari prin sabie, ar fi bogomilismul. Dar cine
nu ştie, că bogomil.smul este eresul prin excelenţă slav,
provenit din amestecul miturilor slavone cu creştinism.­
Cunoscând că bogomilismul e erez sla von, cine ar putea
pretinde că pentru stărpirea bogomilismului sla v s'au tăiat
limbile" Vlahiilor cari pe atunci citeau limba latinească, să
lepede legea romană, şi să nu citească în limba romană,
ci în cea bulgă rească " '?
Mai ales că acest fapt se petrece în veacul IX, iar bogo­
milismul apare cu două veacuri mai târziu, desigur că e cu
.lesăvărşire nedreaptă insinuarea diaconului N. M. Pope­
scu, că această eroare a sa, ar fi credinta istorică a el lui
Onciu pe care l-am fi trunchiat ca să nu 'spunem adevărul.
Obiectiunea că este interesant !" si că as sili pe autor
"să spună ce n'a avut ;'n gând" când "se citează pe larg
din el! Iorga foloasele adus: Romanilor prin unirea cu Roma,
dar se trece cu vederea calificarea dată Mitropolitului Ata­
nasie 11]00) ca "român fără simt de neamul său", are aceeaşi
valoare.
In adevăr, III faţa faptelor cari dovedesc mari binefaceri
culturale pe urma actului lui Atanasie (noo) desigur că
liPsa unei asemenea calificări Îlltregeşte adevărul.
(r) Vezi Biserica şi Rom mismul studiu istoric de C. Cernăi anu şi
"Bibliog. rom. veche" tom II, fas. Il, pp. 184 -188.
[74]
74
C. CERNĂIANU
Afirmaţia că aşi trage elin .,probabilităţi istorice II "con­
cluzii temeinice" este tot atât de riscată ; căci "probabili­
tatea" că patriarhii Constantinopol ei au vrut să impună mi­
tropoliti Moldovei, e un fapt istoric aşă de cert, în cat se
găseşte chiar în cărţile de istorie pentru uzul elevilor de
curs secundar, dacă le admitem şi pe acestea ca temeiu
de argumentare.
Diaconul N. M. Popescu nu găseşte în ce loc din istoria
Bisericii Române vol, II a el-lui Iorga se poate vedea că
prin părţile noastre erau la început numai episcopii cato­
lice. Il rog să deschidă la pag. 321 şi să se uite CLI băgare
de seamă şi peste paginile următoare.
Dacă nu. găseşte ce e de găsit, în schimb însă criticul e
sortit să alle că "folosesc în mare parte, fără să mărturi­
sesc, lucrarea "Pravoslavia română, faţă cu dreapta cre­
dintei romană" ele elr. Nerset Marian- Cernăut i 1886. Ieleile
fundamentale ... sunt imprumutate din lucrarea amintită mai
sus. Pasagii întregi sunt copiate aidoma şi date ca ale mele
proprii. Nu cităm in paralelă căci am Pierde vremea".
Cu alte cuvinte, recensentul merge până acolo, încât mă
acuză de un mic plagiat. Mă mulţumesc săi improspătez
memoria că eu singur i-arn spus că in lucrarea mea m'am
servit de Nerset Marian În două note, şi că, printr'o eroare
a celui ce mi-a făcut corectura pe vară s'au şters semnele
citaţiei, care se g/isesc Î/1 manuscrisul dela Uniurrs ita te. Şi
tot eu lam spus că la a doua ediţie voi restabili semnele
datorite, arătănd izvorul. De altfel, cum spusei, aceste îm­
prumuturi din Nerset Marian nu fac o jumătate de pagină
şi atâta tot. Notă la pag. I56, nici nu există.
Din toate acestea se înţelege desigur pe deplin însemnă­
tatea obiecţiunilor diac, N. M. Popescu.
Şi desigur aceeaşi valoare are şi obiecţiunea ce mi se
face din faptul că nu am amintit că, la hirotonia sa în Bu­
cureşti, i s'a dat voe Mitropolitului Atanasie a ceti evan­
ghelia şi a predică româneşte: pentrucă această in voire nu
are nimic caracteristic. Pe cind caracteristic este că a fost
oprit a să varşt sf. leturghie româneşte în Ardeal, oprire pc
care ia ridicat-o Papa la unire, obligândul să nu mai slu­
jească decât româneşte.
Ii pare rău criticului că n'am vorbit mai mult despre
marii erarhi, cari, din când in cand, au stat în scaunele mi­
tropolitane şi episcopale din ţările romane. Ne pare şi nouă
rău de aceasta, dar nu buna- voinţă ne-a lipsit ci putinţa de
a spune alt-ceva decât ce am spus. Dorim Însă elin suflet
[75]
RĂSPUNS UNUI RECENSENT
75
ca diaconul N. M. P. să poată documenta roadele pe cari
le-au adus si cari au rămas dela acei mari si rari erarhi,
Probabil le 'Va fi arătat in lucrarea d-sale, prerniată de Fa­
cultate şi a cărei tipărire o aşteptăm cu nerăbdare. Tot
acolo, desigur, autorul va dovedi că Melhisedec n'a fost
sufletul reformelor anticanonice din 1865 şi că "miile de
manuscripte cari aşteaptă încă să li se sufle praful de pe
foile cinstit gândi te şi frumos scrise It au inrăurit viu rostul
cultural si national al trecutului nostru bisericesc.
Până ce recensentul va face mai bine decât mine, am
dreptul a crede că ce am spus nu a fost zdrobit de nimeni
şi prin urmare nu poate Încăpea nici o "părere da rău".
După toate cele spuse nu se poate încheiere mai natu­
rală cu diaconul N. M. Popescu, decât propriile sale cuvinte,
pe care lea scris la sfârşitul recenziei : "A face critică,
ca şi a scrie istorie, e, fără îndoială, lucru onorabil; dar şi
critica ca şi istoria nu poate fi culti vată cu folos decât în
marginile onestităţii intelectuale care te sfătueşte să spui
totdeauna adevărul şi numai adevărul".
*
De s'ar mărgini discuţia aceasta numai ca să dovedească
netemeinicia unor învinuiri ale diaconului N. M. Popescu,
desigur că ar rămane fără vro deosebită importanţă, mai
ales că obiecţiunile chiar aşa nedrepte, n'au trezit în discu­
ţie vr'un adevăr nou, ceva deosebit ori necunoscut.
Pentru interesul discuţiei, lăsând trecutul aşa cum s'a
desfăşurat şi pe care nimeni nu-l poate schimba, mărturisim
că nu numai trecutul ne-a fost ţesut prin biserică, dar şi
starea prezentă românească se leagă de biserică şi, de a
ceea, făurirea viitorului românesc atârnă de biserică.
Când dI N. Dobrescu se întreabă că "dacă lumina e în­
tunerec, ce trebue să fie Întunerecul în biserica noastră '?" .
când ştie ori-cine că, din punctul de vedere al culturei ŞI
literaturei, biserica românească n'a făcut, măcar pentru
Biblic, mai mult decât ce avem dela 1688; când teascurile
tipografice bisericeşti ale noastre se mărginesc la repro­
ducerea stereotipă ori schilodită a cărţilor de ritual; când
e clar ca lumina zilei că biserica la noi nu trezeste curente
nici creştineşti, nici culturale, nici naţionale, în cât d-l Iorga
se întreabă: "unde-i centrul ei de activitate, unde-i cen­
trul ei de activitate creştină?"; când, în sfârşit, biserica
la noi nu este cum ar trebui să fie, o instituţie de ridicare
sufletească desigur că e cu desăvărşire greu să vorbeşti
[76]
76
C. CERNĂIANU
de rolul bisericii si să arăti adevărul cum se leagă de bi­
serică starea prezentă românească.
Dacă situaţia s'ar mărginl măcar aci, greutatea n'ar fi
totuşi dureroasă În ultimul grad. Dar romanismul pe cât a
avut trecutul de sbuciurnat, pe atât a rămas împărţit şi ră­
sleţit şi În grele cumpene.
Astfel nu e neam pe lume care să aibă ideal mai greu
de realizat şi lupte mai grele de suportat la care biserica,
desigur că e chemată să ne ajute în primul rând.
Din nenorocire Însă se stie cum în numele bisericei, lan­
ţurile se strâng tot mai 'încătuşător din partea streinilor
asupra trupului românesc. Se ştie că În Macedonia preoţii
cari slujesc româneşte sunt prigoniţi până la moarte de
bande cari nu numai nu sunt condamnate, dar sunt chiar
comandate de arhiereii bisericei greceşti. -- Se ştie şi ce
fac Ruşii în Basarabia, unde numai libertatea creştină pro­
povăduită de Hristos n'o au Românii. - Se ştie apoi cum,
prin biserică, rutenismul se ridică tot mai apăsător în Bu­
covina, iar În Serbia şi Bulgaria se desnaţionalizează ne­
contenit nenumărate suflete româneşti. Faţă de aceste fapte
nu trebue să fim nepăsători nici de lupta confesională care
se duce în Transilvania între Românii cari au nevoe numai
de frăţie, înţelegere deplină şi dragoste.
Când un neam e atât de împărţit si strâns în lanturi
duşmane şi biserica nul poate uni, 'mă/ar ca, şi nu poate
contribui să facă a bate în toate părţile romanismului ace­
laş suflet, care prin virtute şi lumină se ridică biruitor şi
sigur de sub orice asupriri - desigur că legătura dintre
neam si biserică e dintre cele mai triste. - Cind însă ve­
dem d biserica nu numai nu uneşte, dar apasă şi prigo­
neşte - osănda veşnică stă ameninţătoare şi groasnică,
Şi totuşi gravitatea faptelor nu se mărgineşte aci.
Prin desfasurarea rolului bisericei în trecut si azi, nu s'au
putut înlătur� conflictele sociale cari tin nenorocirile la uşă
şi primejdia în permanenţă
Necultivându se creştinismul, nelurninăndu-se şi nelmblăn­
zindu se sufletele, nu s'au înfrăţit nici oamenii, nici clasele,
chiar dacă îi leagă aceleaşi aspiratiuni şi nevoi.
S'a măcinat credinţa şi nădejdea şi s'au îndepărtat oa­
menii de biserică şi de mijloacele creştine,
De aceea în parte a răsărit în primăvara anului I907
acel cumplit vifor � şi tot de aceea s'a putut vedea, în zilele
din urmă, răsărind alt pericol. tot aşa de mare, în rându­
rile rnuncitorirnei dela oraşe, care se agită pentru idealuri
[77]
RĂSPUNS UNUI RECENSENT
77
socialiste Şi anarhice, idealuri streine cari tind să rupă ză­
gazurile şi ale nationalitătei romane şi ale rnăntuitoarei
credinte crestine.
Şi Îl; acea·stă situaţie biserica nu stăpâneşte nici un suflet,
glasurile apostolilor creştini nu se aud, lumina invăţăturei
evangheiice stă închisă intre file care nu mai au nici inţeles
şi nici viaţă adevărată pentru Români.
In faţa unei asemeni situatii îngrijitoare răspunderea bi­
sericei romane autocefale este, fără îndoială, nemărginit de
mare.
Biserica la noi, mai mult ca ori unde, este chemată să
aducă cu adevărat mântuire de pe marginea prăpastiei,
problema românismului nefiind în mare parte decât o pro­
blemă de cultură prin biserică.
C. CERNĂIANU.
[78]
CRONICA LITERARĂ ŞI. ŞTlINTJFICĂ
1) FAPTE
ASTRONOMIE.-Cine s'ar fi aşteptat ca opera lui Dante să ser­
vească ştiinţei de astăzi drept confirmare a calculelor astronomice?
Periodicitatea de 76 ani a cometei lui Halley pe care o vom vedea
strălucind pe cerul nostru peste câteva luni, a fost determinată de
astronomul englez în 1682. Dacă lăsăm la o parte informaţiile din
izvor chinezesc, care nu pot fi cu siguranţă intrebuinţate din cauza
deosebirii calendarelor, aveam până astăzi ca dată sigură păstrată în
istorie pentru cea mai veche apariţie a astrului rătăcitor, anul l378.
Se pomenea deci în istorie despre opt treceri ale cometei pe lângă
noi. Iată acum că cu ajutorul lui Dante se stabileşte cu siguranţă o
nouă apariţie istoric cunoscută a ei. In Conuito, Dante vorbind de
turburările politice ale anului 1302 care i-au adus exilul, observă:
"Şi in Florenţa la începutul distrugerii ei, se văzu pe cer, ln forma
unei cruci, o mare cantitate de aburi cari alergau după planeta lui
Marte". Pentru cei ce au văzut în revistele astronomice forma co­
metei ce ne va vizita, nu mai încape îridoial ă despre exactitatea datei
arătate de Dante: era, socotind de astăzi înapoi, a noua apariţie a
cornetei lui Halley, Cu extraordinarul său geniu vizual, il poeta so­
urano păstrează şi ne dă şi forma cornetei astfel cum o vom vedea
şi noi.
BIOLOGIE.--Ca un fel de răspuns la articolul" Tr ansformism şi
realitate" publicat de d 1 F. le Dantec în "Revue Scientifique'' şi in
care se afirmă că Biologia trebue să fie un capitol al Fizicei, - Prof.
Grasset ia apărarea doctrinei vitaliste într'un articol publicat în "Re­
vue des deux mondcs" şi intitulat "La doctrine sritatiste de la vie".
D-I Grasset nu se ocupă de problema filozofică a vitalisrnului, ci
priveşte chestiunea numai din punct de vedere ştiinţific: 'IVitalislllul
nu este o explicaţie sau o incercare de explica tie, ci un principiu de
clasificare a ştiinţelor" - zice d-l Grasset. E adevărat, că (după cum
a dovedit mai ales CI. Bernard) fiinţele vii se compun din aceleaşi
elemente ca şi corpurile neorganizate şi se supun tuturor legilor fi­
z ico-chirnice, ClI toate acestea este "ceva" care deosebeşte organismul
[79]
CRONICA
79
de inainte de moarte de organismul de după moarte şi care nu se
poate reduce la legile fiz ico-chirnice. Acel "ceva" face ca digestia să
nu fie o simplă osmoză, ci un act vital în care celulele prin ajuto­
rul unor prelungiri, asemenea pseudopozilor amebelor, prind alimen­
tele între ele şi le modifică. Tot aşa la respiraţie, gazele cari se
schimbă nu sunt supuse unei simple dituz iuni, - care ar fi un fapt
fizic, ci provin dintr'o adevărată secretiune, fenomen fiziologic şi vital,
a vand legile sale fixe, dar deosebite de cele fizice.
In sfârşit, tot aşă rinichii sunt un filtru, dar un filtru viu: Dintre
elementele pe cari le el iminează, acidul hippuric, s. e. nu se găseşte
în sânge, ci e fabricat de rinichi.
Deşi un organism viu are o mulţime de organe diferenţiate, totuşi
unul dintre caracterele specifice ale vieţii este unitatea. "Fiinţa vie
este complexă şi mobilă rărnanand totuşi una şi individuală".
Pentru păstrarea acestei individualităţi viaţa mai are încă două
caractere specifice: reproducerea spetei şi aniixenismul ( = lupta con­
tra aceeace este străin organismului, fie lupta contra vartatiilor de
temperatură prin ajutorul aparatului termo-rnotor fie lupta contra mi­
cr obilor prin fagocitoză). Ceeace aduce unitatea în complexitate, pu·
nând în acord felurite funcţiuni vitale, aducând ordinea în mişcare
şi unitatea de scop în mobilitate este sistemul nervos pus în mişcare
de o idee directoare (cum o numea CI. Bernard) sau o idee forţă (cum
îi zice Fouillee) - anume ideea conser văr ii individuale şi a conservă­
rii speciei.
Toate acestea fiind însuşiri caracteristice numai vieţii, concluzia
profesorului Grasset e, că, lăsând la o parte chestiunea filosofică, ce
e în sine viaţa, "după minunatele descoperiri ale fiziologiei şi ale fi­
z io-chimiei, este ştimţificeştc permis să menţinem vechia teorie vi­
talistă, după care fenomenele vitale nu pot fi identice cu fenomenele
fiz ico-chimice", biologia rămănănd o ştiinţă diferită cu totul de fi-
zice-chimie. �T. ST.
CHIMIE. . Descompunerea analiza deci pătrunderea in struc­
tura intimă a substanţe lor organice naturale !�i reconstituirea artifi­
cială - sinteza in vitro, a unora din aceste substanţe au fost căile
urmate de chimia organică în secolul trecut, ,ăi diferite prin mijloacele
întrebuinţate, convergând însă spre unul şi acel aş scop. Dar succesul
ce a urmat prin obţinerea pe cale sintetică in laborator a o mulţime
de compuşi organici naturali - alizarina, indigo, corpi graşI, alcaloizi,
zaharuri s. a. m. d.·- introdusi si în apl icarile industriale, nu putea
mulţumi s'pirltul cercetătorilor. 'Gr�Lltăţile, mijloacele întrebuinţate de
cele mai multe ori indirecte şi complexe, foarte adesea ori penibile,
i-au făcut să c.iute "un drum mai scurt direct, care să ducă la ace­
leaşi rezultate cu mai puţine greutăţi şi cu o mai mare economie".
[80]
80
COI\'VORBIRI LITERARE
Şi tocmai despre noua cale de urmat vorbeşte prof. din Roma Pa­
terrio, într'un articol "noi orizonturi ale sintezei în chimia organicâ",
Numai când se va tine seamă şi se va studia anumite fenomene, nu­
mai când se va sti rolul si tra nsformări le datorite iuminei si diferi­
ţii OI' aşa numiţi' catnlieori, precum micro-organisme, jp'l':Zen!i so­
lubili sau en ei me şi care de sigur joacă un rol însemnat în sinteza
naturală, numai atunci se va putea săvar şl sinteza organică artificială
mai directă, mai repede şi mai apropiată de condiţiile naturale.
"Nu mai există nici o îndoială astăzi de rolul ce-I joacă lumina ca
agent al sintezei chimice" şi procesele de ox idarc şi de reducere re­
ciprocă într'un amestec de mai multe substanţe sunt dep-dreptul su­
puse Iurninei.
Paterno a putut obţine sub influenţa luminei adăogări între alde.
hide şi cetone şi deci obţinerea unor compuşi mai superiori şi fapt
mai important - a obţinut o serie de rez ine bine definite, cu o mo­
leculă relativ simplă. - De acl posibilitatea de a pătrunde felul
cum au luat naştere .şi constituirea rezinelor naturale atât de nume­
roase. Paterno a obtinut chiar produşi azotaţi : acetona cu amoniac
dă un alcaloid complex sub influenţa luminei. Cămpul cercetărilor
devine şi mai larg, când e vorba de acţiunea ca!alizorilor - corpuri
cari produc combinări şi descornpuneri prin prezenta lor, fără să se
modifice ele însăşi - acţiune zisă de contact. Toate fenomenele de
nutriţie, de absorbi ţie şi de asimilare sunt datorite catalizorilor nu­
miţi fermenţi soluoiti sau diastaze a căror actiune, cea mai bine cu­
noscută, e actiunea hidrolizantă si deshidratantă - de descompunere­
fără ca actiunea sintetică să fie exclusă, numai că ea va trebui să
fie studiată de aci înainte. De asemenea foarte importantă e actiunea
catalizor ilor numiţi ferrnenţi organizaţi sau microorganistne, cari
dela Pasteur sunt agenţii producători ai numeroaselor fenomene nu­
mite ferrnentaţii ; prin micro-organisme s'a putut opera în labo­
ratorii adevărate sinteze; "dela ele sinteza organică va trebui să ob­
ţină strălucite rezultate" când cercetările vor arăta în deajuns acţiu­
nea lor.
Evident că, prin aceste orizonturi noi, se deschide un larg teren
pentru cercetări. Numai când se va cunoaşte bine "mecanismul intim
al proceselor datorite acţiunei de contact, a enzimelor, a microbilor,
a lurninei: când se va putea explica şi fenomenele datorite capiiar i­
tăţii, osrnozei, dializei ş. a. numai atunci se va putea pătrunde mi­
sterul care prezidează la elaborarea substanţelor organice din plante"
- adevărate Iaboratorii sintetice ale naturii. 1. I. N.
GEOGRAFIE. - Au mai rămas astăzi zirnbr i în America de Nord,
la Alt arnira în Spania, în Perigord, la Bielovej în Litwani a şi în
Caucas,
[81]
CRONICA
81
Aceştia din urmă trăesc pe clina de miază noapte, de unde, când
cade zăpadă prea multă, se scoboară în văile apusene din spre Marea
Neagră. Acum 20 de ani erau vre-o 400, azi peste 600, pe o suprafaţă
de 5°0.000 hectare, proprietatea marelui duce Sergiu Michailo vici care
singur are dreptul să-i văneze. Numărul bisonilor ucişi nu trece de 12
pe an. Fernelele sunt cruţare In acest chip zimbrii nu pier decât
de iarnă grea şi din pricina fiarelor precum: lupul, ursul, lynxul,
pantera. Nu sufăr omul şi la apropierea lui fug până în regiunea
gheţarilor. Se zice că bisonul ucide puiul atins de mână de om.
In nopţile de vară pasc în poenile Caucasului în preajma isvoa­
relor sulfuroase, iar ziua se coboară în cete de câte 4 ---:- IS, în văile
adăr.ci, păduroase, pe malul raur ilor unde găsesc iarbă îmbelşugată
din cauza ploi lor ce vin din spre Marea Neagră. Se mai nutresc şi
cu scoarţa ulmi lor şi a altor copaci. Fân nu mănâncă chiar când le
e foame. Nu beau apă din i svoare, ci alături de cerbi, ling pietrele
umede, acoperite de un deposit mineral, precum şi bolovanii de sare
gemmă ce se pun într'adins în calea lor.
Aristccrati printre celelalte animale, zimbrilor le trebue anume
condiţii de trai, mai ales de singurătate. Odinioară, întinsele păduri
ale Europei erau pline de ei; şi tradiţia noastră, asa cum e transmisă
de cronicari, ne arată că, în timpul descălecătoarei lui Dragoş, z irn­
brii păşteau în voe pustiet ăţile păduroase ale Moldovei. De atunci
pădurile s'au tăiat, locurile s'au luminat, satele sau indesit şi zimbrii
au rămas abia in câteva insule izolate. Şi dacă n'ar fi venit o grijă
deosebită a omului care să pue stavilă păr ăduir ii sălbatece a pămân­
tului de frumuseţile sale, de mult şi aceste insule ar fi dispărut. c, n.
HIGIENĂ. - Instructive sunt cercetările ştiinţifice ale lui Sarlory
şi Filassier asupra florei microbiene de pe unele fructe vândute pe
străzi sau chiar în băcănii şi în destul de căutate, precum: cireşi,
coacăz e, struguri, fragi, căpşuni ş. a. Astfel la o primă spălătură, cu
apă sterilizată, a unor struguri f. prăfuiţi, s'au putut lnurnără până
la 3-200.000 microbi pe c. m. c.; după a doua spălături s'a redus
simţitor numărul, la I20.000; după a treia 27.000 microbi pe c, m. c.
DUpă prima spălătură a unor fragi mai bine îngrijiţi dintr'o băcănie
s'a găsit 85.000 pe c. m. c.; după a doua spălătură I4.000, iar după
a treia 3.900 pe c. m. c. Deosebirea după felul întreţinerii şi influenţa
chiar a simplei spălături cu apă e destul de elocventă. Intre microbii
găsiţi sunt: microbii puroiului - stafilococi şi streptococi -- al ftiziei
şi poate chiar al frigurilor tifoide. De unde şi. posibilitatea de molip­
sire. Numai pe o asemenea bază ştiinţifică se poate cugeta la o dreaptă
şi chibzuită reglementare a vănzăr ii fructelor, iar, ca măsura cea mai
înţeleaptă de profilaxie, fierberea, coacerea sau în extremis, simpla
spălare cu apă curată, se impune. 1. 1. N.
Convorbiri Literare} No. 1, 1910.
[82]
82
CONVORBIRI LITERARE
LITERATURĂ. - In Iulie trecut, Germanii au îndurat o nenorocire
naţională. Detlev von Liliencron, cel mai de seamă poet, al vremii dela
Bismarck Încoace, autorul vestitelor volume de versuri întitulate:
.Kampf und Spiele", "Nebel und Sonne", "Bunte und Beute" ; al scăn­
teetoarei pceme satirice "Poggfred"; al povestirilor din războaiele,
pe care le-a văzut el însuşi "Kriegsnovellen", - şi al romanului a'
proape autobiografic "Leben und Lug e ", unde el îşi amestecă viaţa
cu trăsături de minunăţie şi ideal j v-- acest zugravitor plin de săna­
tate al omului şi naturii văzute prin ochi moderni, a murit acum
cinci luni de zile, fără veste, răpus de o boală fulgerătoare, lăsând
o familie strămtorată şi un doliu nemărginit in sufletul întregului
neam german. Era numai de vre-o şaizeci de ani. Născut pe la mij­
locul veacului al nouăsprezecilea, Liliencron luptase de partea regel ui
Prusiei în cele două războaie, cu Francisc I de Habsburg şi cu Na­
poleon al treilea, începuse a scrie târziu, abia la patruzeci de ani, în
plina bărbăţie a vietii şi a talentului său de stăinuit deodată. Price­
pând că este o datorie de cinste naţională să îngrijească de urmaşii
poetului mort, Germanii, au deschis în Octomvrie o subscripţie, la
care'şi vor da de bună voe obolul toţi membrii neamului teutonic şi
admiratorii lui Liliencron din ori ce parte a lumii. L.
MED1CINĂ.-De curând Bier, cunoscutul chirurg, propune o nouă
metodă de anestezie regională, pentru operaţiile, destul de numeroase,
făcute pe membre. Experimental s'a constatat, că injectăndu-se o
substanţă colorantă într'o vână superficială dela braţ sau coapsă s.
ex. ea pătrunde până în profunzime şi foarte repede în toate seg-
. mentele membrului, dacă probabil s' a făcut ischemia-golirea de sânge­
a membrului prin- compresie şi se împiedică circulaţia print'o strânsă
legătură circulară. Acel aş fenomen se petrece, când în locul substan­
ţei colorante se injectează substanţa anestezică.-Pătrunderea se face
până În măduva oaselor şi sub învelişul nervilor venind în contact
cu fibra nervoasă-de unde anestezia unei regiuni întinse chiar cu o
mică cantitate de anestezic. Substanţele întrebuinţate sunt anesteziile
cunoscute: cocaină, novocaină, stovaină ş. a. Bier injectează novo­
caină în soluţia de 1/200 şi timp de doi ani a făcut peste 140 de ope­
raţii: amputarii, coasere de muşchi, tendoane, oase, scoatere de va­
rice etc ...
Procedeul pare bun, tnlăturănd anestezia generală pentru operaţii
nu aşa mari şi mai ales pe membre; dar are inconvenientul că, cărn­
pul apărător fiind exang pot scăpa unele artere nelegate, cari să dea
o hemoragie, când se ridică legătura circulară; ar fi deci o greutate
în facerea hemostaeei, 1. J. N.
[83]
CRONICA
83
STATISTICĂ. După cel din urmă Buletin lunar ce publică serviciul
Statisticei Bulgariei, populaţia acestei ţări era în 1888 de 3.169.671
locuitori şi în 1909 de 4.252.86r locuitori, adică ea a sporit în 21 de
ani cu 1.083I90 de suflete. In mijlocie face peste 51.000 suflete pe an.
Prin deosebirea dintre nasteri şi morţi creşterea a fost în 1908 de
66.939. De fapt vedem că populaţia a crescut numai cu 63.248 suflete.
aşa dar al' urma că în 19°8 au emigrat din Bulgaria 3.691 locuitori;
Sofia are, după numărătoarea din 1905, ° populaţie de 82.02r 10'
cuitori.
După acelaşi recenziment lipseau din ţară în 19°5: 15.999 supuşi
bulgari, cari se găseau duşi în alte ţări. Din ei, 2774 erau în România.
In 19°0 erau în Roriiăia 2947.
Comerciul Exterior (Import şi Export la un loc) al Bulgariei a tre­
cut în răstimpul r879-1908 dela 52.23°.654 lei la 242.5°7.639 lei, adică
a sporit cu 19°.276.985 lei în 29 de ani.
Despărţit găsim:
Anii
1879
1908
Spor În 29 ani
1 mport
32.137.800 Iei
13°.15°.642 "
98.012.842 "
_�xport _
20.°92854 lei
II2·356·997 "
92.254.143 "
In acest răstimp, în vreo câţiva ani acest comerciu exterior a fost
chiar mai mare: în 1904 de 287.308.491 Iei; 1909 de 279.210.627 lei şi
în 1907 de 29°.255.786 lel. Nu se arată în Buletinul lunar comerciul
cu România aparte.
Obiectele de căpetenie ale Exportului Bulgar sunt Grâul, Porumbul,
Făina, Esenţa de trandafiri şi Ouăle. In Octomvrie 1909 s'a exportat
ouă pentru 8.168.447 lei. In aceeaşi lună anul trecut numai pentru
6.693.736 lei. KR.
2) RECENZII
EM. DE MARTONNE, Traite de Geographie, Paris, Armand Calin,
1909. - Eminentul geograf care ne este mai de mult cunoscut prin
lucrări privitoare la ţara noastră a dat de curând la iveală un tratat
de geografie fizică. O analiză amănunţită n'ar putea fi urmărită cu
interes decât într'un cerc geografic. Aci ne vom mărgini la câteva
indicaţii mai generale asupra operii.
Lucrarea d-lui de Martonne îmbrăţişează următoarele părţi: clima­
tul, hidrografia, relieful scoarţei şi biogeografia. Autorul mărturiseşte
dela început că, faţă de varietatea aspectelor sub care se prezintă ma­
terialul geografic, e aproape imposibil să urmăreşti în acel aş timp
[84]
84
CONVORBIRI LITERARE
cercetări personale în morfologie, hidrografie, climat, biogeografie şi
antropogeografie. De aci rezultă nu numai pentru începător, dar şi pen­
tru cel ce se specializează în vre-una din ramurile geografiei să cheme
în ajutorul sau, de câte ori are nevoe, un tratat general, unde să poată
găsi ultimele rezultate şi coordinarea lor Într'o disciplină unitară a
geografiei. In această direcţie, lucrarea .de faţă, alături de Grundzii,ge
der physischen Erdeunde a lui A. Supan, Lehrbuch der Geograph;«
ale lui H. Wagner şi S. Gunther, Lecons de geograPhie phisique a lui
Lapparent, e o operă de fericită sinteză.
Meritul unor astfel de sinteze nu numai didactice, ci şi ştiinţifice,
nu poate fi simţit în destul decât de aceia care î�i amintesc starea
geografiei în secolul al r8-lea ţi începutul sec. 'al 19·1ea. Cu naşterea
tinerei ştiinţe care s'a numit geologie / cu înfiriparea meteorologiei,
după iniţiativa societăţii palatine ; cu abaterea antropologiei către
metoda ştiinţelor naturale, individualitatea geografiei era aproape
compromisă. K. Ritter reinvie abia partea antropogeografică şi isto­
ri că. Humboldt înfăţişează în Cosmos un mare tablou al naturii, cu
foarte mult conţinut geografic, dar fără o legitimare filosofică sufi­
cientă a geografiei ca ştiinţă de sine stătătoare. De aceia, afară de
opera lui F. Hoffmann, Physikalische Geographie (Vorlesungen ge­
ha lten an der Universităt zu Berlin in den Jahren 1834 und 1835) apă­
rută în 1837, nici în Germania, nici în Franţa, nici în Anglia nu găsim
opere, unde materialul geografic să fi fost închegat în mod unitar.
Operele mai sus citate, aparţin abia mişcării literare geografice din
ultimul sfert al veacului al 19·1ea.
Abia în această vreme, geografia se învredniceşte de tratate clasice,
care să excludă o factură literară personală, cum era cazul în Cos­
mos şi Vergleichende Erdbunde a lui Ritter.
Opera d-Iui de Martonne face un pas mai departe decât a răposa­
tului Lapparent care abia spre sfârşitul carierii sale se apropiase de
geografie. Ea este pentru literatură geografică o întărire mai mult a
direcţiei de sinteză şi ca atare e indispensabilă tuturor celor ce vor
sa-şi dea seama de problemele, de îndoelile şi soluţiunile ştiinţei
noastre în momentul de faţă. Din acest punct de vedere, ea este irn­
portantă nu numai pentru începător şi specialist, ci şi pentru ori ce
om de cultură care vrea să se informeze despre unele cestiuni geo­
grafice.-In deosebi în ţările latine, unde limba franceză e mai r ăs­
păndită, publicarea acestei lucrări e nu se poate mai bine venită pen-
tru toţi cei ce au raport cu geografia. s. M.
EUGEN BROTE, Orgmtizaţittnea creditului prin băncile româneşti,
pag. 105, Arad. 1909, preţul cor. 1,50.
D-l Brote, care a fost şi în România mai mulţi ani în viaţa prac-
[85]
CRONICA
85
tică ne procură o lucrare de folos, in deosebi pentru specialişti, cu
privire la institutele noastre financiare din Ungaria.
Autorul cunoaşte technica băncilor comerciale, analizează cu pă­
trundere starea financiară şi scoate la iveală însemnătatea lor naţio­
nală. In capitolul introductiv, găsim note şi obser vatiuni asupra cro­
nologiei şi răspăndirei geografice a băncilor, iar în cele ce urmează
se tratează despre forma juridică şi comercială, despre capitalul de
operaţiune despre cheltuelile de administraţie, profit net şi profit
brut şi, în sfârşit, se arată unele scăderi ale organizaţiei de credit
în raport cu chemarea ei publică (cap. VII), şi se indică (cap. ultim:
VIII) câteva măsuri de îndreptare. Critica d-Iui Brote, aproape în
intregime, ni se pare întemeiată.
Constatările sale asupra disproportiei ce există între capitalul
propriu şi capitalul strein - luat prin depuneri spre Iructificare mai
ales - sunt serioase şi trebue tmpărtăşite de orişicine, - în principiu
chiar de către conducătorii institutelor financiare, unde nu se poate
păstra cu sfinţenie norma riguroasă a l iquidităţi i capitalurilor lu­
crative.
Adevărate sunt de asemenea observaţi unile d-lui Brote asupra
proporţiei mai mare a cheltuel ilor de administraţie la băncile mai
mici decât la cele fruntaşe. Şi "spiritlll boeresc" de care se plânge auto­
rul că se înfiltreazâ In administraţia instituţiilor �i "principiul spe­
cui ati v" stăpân in majoritatea cazurilor, trebue să ne Îngrijească.
De acord suntem cu părerea autorului, c ă băncile româneşti au
datoria să ţie seama mai mult, cel puţin de aci Înainte, de interesele
tmprumutaţilor, că ele au de îndeplinit un rol naţional, nu numai co­
mercial-şi că o organizaţie mai puternică şi naţională, excluzând con­
curenţa dintre bă nci.v--o federaţie, cum se infatişează plăpând în "So­
lidaritatea", care a luat fiinţă în 1907 la Sibiu--poate să le ducă iute
pe calea progresului.
Datele cercetate de autor sunt acele dela sfârşitul anului 1906. Acum,
în ultimul Anuar [al XlIea] apărut de curând, avem înaintea noastră
situaţia băncilor noastre din Ungaria şi Ardeal pe anul [908.
Aci e locul să arătăm că prin noua "Banca Ceutra'a" din Viena,
întemeiată de băncile Româneşti din Austro-Ungaria, la sfârşitul
anului trecut, noi avem credinta că organizaţia financiară a institu­
ţiunilor noastre de credit, prin directă legătură Cli piaţa Vienei, va
putea dobândt multe foloase. r. R.
TRAIAN BRATU. - Creaţiunea poetică, cu deosebita privire asu­
pra clasicilor germani, Iaşi, 1909.
Simtim totdeauna că artistul e o individualitate apar te. Citim ope­
ri!e unui scriitor) le adrnirărn, le criticăm, dar rare ori ne întrebăm:
[86]
86
CONVORBIRI LITERA RE
în ce stă puterea deosebită care l'a făcut pe scriitor să scrie. Şi ce e
scrisul? Care e în concrete modalitatea naşterii unei opere de artă?
Autorul, un bun cunoscător al literaturi germane, îşi propune să
răspundă Ia această întrebare, cercetând mai de aproape mărturisirile
marilor scriitori ai clasicisrnului german. Lucrarea cuprinde urmă­
toarele capitole: Fantazia şi geniul poetic, creaţiunea poetică (concep­
ţi unea elaborarea internă, naşterea şi forma exterioară) şi sfărşeşte
cu amănunte despre "Modul de a lucra al lui Schiller", urmărit după
manuscriptul unei drame neispră vite, Warbeck .
Lucrarea el-lui T. Bratu e ele un netăgăduit folos. Ea pune în con­
tact pe tinerii cu ideile despre artă, aşa cum au fost clarificate de
o lungă traditie literară în Germania. Alături de critica franceză,
preocupată de stil şi de "spirit" mai mult decât e necesar, lectura
rezultatelor criticei germane e un minunat corectiv pentru toţi cei
cari jertfesc prea mult fondul în folosul formei în care scriu. Chestiuni
grele cum este "genialitatea", "arta pentru artă" şi altele sunt lumi­
nate prin fapte şi păreri aduse din câmpul experienţei artistice a ma­
rilor clasici. Cetirea pe îndelete şi rneditarea unei astfel de lucrări
e de mai mult folos decât toată critica gazetărească a multor neche­
maţi care socot că operile geniului şi talentului pot fi apreciate de
cei lipsi ti de talent. s. s.
ARH. SOFRONIE CRAIOVEANUL. - Noul testament, Bucureşti,
Minerva, I909.
Minerva a editat "evangheliile". De cătvă timp se aud mereu gla­
suri pentru o ediţie populară a bibliei într'o bună limbă românească.
Initiativa e vrednică de laudă. Pentru o astfel de operă se cere însă
o deosebita atentiune. Poporul românesc n'aşteaptă o operă de critică
literară şi filologică a bibliei, ci o biblie de citit, adică o simplă
carte de lectură.
Facem observarea aceasta, fiindcă în ediţiunea Noului testament
pe care ne o dă P. S. Sofronie Craioveanul vedem cu mirare şi câ­
teva pagini despre autenticitatea evangheliilor!! Asta e chestia pe
care editorul a voit să o aducă în faţa cetitorilor săi? Unde încep
astfel ele discuţii, efectul lecturii evangheliilor devine foarte proble­
matic. Biblia are nevoe să fie cetită, iar nu supusa controveselor care
pot rărnănea pe seama celor deprinşi cu critica textelor. P. M.
3) REVISTE
JOURNAL DE LA SOCUhE DE STATISTJQUE DE PARIS, August
1909, cuprinde darea de seamă asupra celui de al XII -l ea congres al
Institutului internaţional de statistică şi, printre altele, "cercetarea
[87]
CRONICA
87
asupra preţurilor alimentare, în decurs de un pătrar de veac în 70
licee", pe care marele statistician, bătrânul E. Leuasseur, a intreprins-o
în Franţa, şi un prea interesant studiu asupra "mişcării efectelor pu­
blice ale marilor state" de A. Neymark.
Levasseur a urmărit preţurile câtorva articole alimentare In 70
licee (internate) în diferite regiuni ale Franţei dela 1880 până la 1908.
Concluzia la care ajunge cercetarea este: că preţurile au scăzut
până la 1900 şi dela 1905 până la 1908 s'au ridicat considerabil. Această
constatare corespunde tendinţei generale ce s'a putut observa în os­
cilaţia preţurilor din celelalte ţări.
Alfred Neymark evalueaza datoriile publice europene la cifra de
155 miliarde, - ° crestere colosală, faţă de anul r866, când erau nu­
mai de 66 miliarde franci.
Urmărind cursul diferitelor efecte publice -.- şi pe al rentei române­
ajunge la concluzia că urcarea sau scăderea cursului se explică prin
2 categorii de cauze:
r ) războaie externe, crize lăuntrice, situaţia economică, comercială
şi industrială; crizele toate au influenţă deprimantă.
2) pacea în afară şi înlăuntru, dezvoltarea paşnică şi regulată a
relaţiilor comerciale şi industriale între ţări au, în toate statele, °
influenţă de urcare.
Intrucât ne priveşte pe noi, Neymark dă ° tabelă grafică separată
a rentei române, urmărind cursul rentei de 5"10 şi 4 % dela 1875 până
la 1908.
Din acea tabelă, reiese că nivelul cel mai jos al cursului a fost în
1877 - în vremea războiului ajungând la 28, iar cel mai ridicat se
arată În J893, când a atins IIO franci.
Din cele 20 de ţări, ale căror efecte publice au fost cercetate, Româ­
nia ocupă locul II, dacă totalul împrumuturilor de Stat se raporta
la cap de locuitor, şi locul al 14, dacă se clasează statele după curs
şi mărimea procentului plătit rentei.
Neymarck face multe alte observaţiuni temeinice. România, întru­
cât priveşte - rangul de care se bucur ă creditul public pe piaţă, e
trecută în a 3-a categorie a statelor. (. R.
REVUE SCIENTIFIQUE No. 22. 1909. Publică şi o comunicare la
Academia de Medicină din Paris a Dr. Mosn y asupra Tuberculozei
traumatice şi legea relativd la accidentele muncii.
Incă de mult se cunoaşte şi astăzi în ştiinţă e un fapt bine stabilit
prin observaţie, influenţa ce ° are un traumatism ori cât de uşor, asupra
tuberculozei ivite la locul traumatizat sau în apropiere. Intrebarea e
acum: care este conduita medicului expert, faţă de prejuditiul adus
lucrătorului prin apariţia leziunilor tubercuJoase în urma accidentului?
[88]
88
CONVORBIRI LITERARE
si care conduită va avea rolul decisiv in hotărărea dată de tribunal
�a indemnizare victimei. Medicul, zice 1I1osny, chemat in atari cazuri
spre a aprecia prejudiţiul adus lucrătorului, victima unui accident,
va trebui să stabilească in primul rând dacă leziunile tuberculoase
ivite sunt consecinţa directă sau in directă, mediată sau imediată a
traumatismului şi numai in al doilea rând, dacă există o invaliditate
temporară sau permanentă, totală sau parţială, deoarece se ştie in me­
dicină că manifestările tuberculoase ivite la locul traumatizat pot da
loc: a) la o inoculare directă cu virus tuberculos b) la o deşteptare a
unei tuberculoze latente, cazurile cele mai frequente de altfel şi c)
la o agrava re a unor lez iuni preexistente sau la ivirea leziunilor, la
un individ, care avea tuberculoză In altă parte. De aci rezultă că,
in primul caz tuberculoza este consecinţa directă şi imediată a trau­
matismului ; în al doilea caz se poate spune acelaş lucru, dacă ante­
rior victima nu a prezentat nimic, fiindcă fără traumatism tubercu­
loza lui latentă s'ar fi vindecat sau ar fi evoluat foarte încet. In al
treilea caz chestiunea e mai grea iar Mosny dă "ca o echitabilă eva­
luare a prejuditiului adus lucrătorului, compararea capacităţii la lucru
după accident cu cea imediat inainte. Ca inchiere mai propune me­
dicului expert o oarecare rezervă în hotarărea sa, dat fiind mersul
leziunilor tuberculoase, care adesea scapă prevederilor şi mai ales
tinand seamă că şi legea dă dreptul la o cerere de revizuire timp
de trei ani, aşa că un al treilea expert va judeca aprecierile primului
iar timpul "va arăta dreptatea prevederilor lui». 1. 1. x.
«LEHRPROBEN UND LEHRGĂNGE AUS DER PRAXIS DER HO­
HEREN ANSTALTEN», Numărul pe Ianuar d-l P. Tietz, profesor la
Charlottenburg, publică un articol (intitulat "Las vom Buch") prin
care arată foloasele pe care le-ar trage învăţământul limbii latine,
dacă profesorii cari o predau ar imita pe cei de limbile moderne şi
s'ar depărta din când în când de manual.
Autorul nu cade în exagerarea acelora, cari cer ca să se desfiin­
ţeze cartea, dar crede că temele şi mai ales exercitiile puse în ma­
nuale pot fi cu succes înlocuite prin exerciţii libere cu privire la con­
ţinutul bucăţilor citite şi chiar prin încercări de con versaţii în la­
tineşte asupra obiectelor înconjurătoare. Lecţiile făcute în spiritul
acesta vor însufleţi pe audiţori, zice d-I Tietz şi vor face pe şcolari
să simtă cum, "dintr'o limbă moartă, limba latină devine din nou o
limbă vorbită". Autorul e mai puţin optimist, când e vorba de apli­
carea acestei metoade la tnvăţărnăntul limbii greceşti, deşi crede că,
Iăcută în linii mai mici, încercarea ar putea da roade şi ocolo. ST.
[89]
CI�ONI.CA.
89
MERCURE DE FRANCE.- In No. dela 16 lan. I910 st. n., criticul
de artă M. Montandon, publicând un necrolog al profesorului Gr. To­
cilescu, face câteva constatări pe cari cr edem interesant a le repro­
duce aci. Ele întăresc criticile întemeiate ce s'au publicat de revista
noastră, contra cărora însă deşi pc nedrept, s'au formulat la timp
numeroase obiecţiuni.
După unele consideraţiuni generale, d-I Montandon adaogă:
... Dar el (Prof. Tocilescu) s'a străduit mai ales sa-şi lege numele
de descoperirea monumentului dela Adam-Klissy şi dela săpături le
dela Troesmis şi e regretabil că procedeurile sale n'au fost mai pre­
sus de orice reproş. In amăndouă cazurile, meritul său personal-de
altfel constatat-apare fuarte redus. D-I AI. Tzigara·Samurcaş a sta­
bilit, cu ocazia trofeului lui Traian, (Conv. lit, lan. I907), că opera
apărută la Viei la în 1895, poartă drept numele autorilor, pe al ilus­
trului O. Benndorf şi pe al lui G. Niemann şi că numele d-Iui To­
cilescu, nu figurează decât ca "editor"; că traducerea română, facuta
după acel text german "trece cu multă abilitate peste partea de cer­
cetări ştiinţifice care revine d-Iur Bendort şi Niernann şi elevului a­
cestui din urmă d-I Dreger"; că deci face foarte rău ca în catalogul
Muzeului National de Ant ichit ăţi, la pag. 5, spune . ă Monumentui
dela Adarn-Klissi a fost "descoperit şi studiat de către directorul
muzeului".
Cât despre descoperirea dela Troesrnis, şt iu=-fiindcă am avut do­
sarele afacer-ii în mână-că meritul de căpetenie revine unui iginer
Franc-corntez, răposatul Desir e More. Pe propria sa moşie dela 19liţa­
o donaţie a sultanului pentru serviciile semnalate - acest modest
pionier al civilizaţiei, într'o regiune încă cu totul barbară, recunoaşte
(Oct. 1860) urmele şi descifrează numele uitat al citadelei romane pe
care o menţionează încă primele hăr-ţi ale Cenovez i lor şi Holan­
dezilor.
Insa, departe de a-i produce vre-o satisfactie cat de mică, la care
avea şi dreptul, această descoperire otrăvi vieaţa eminentului om şi i
grăbi sfârşitul. De abia săpăturile incepute, el trebue să se apere
contra prădăciunilor jefuitorilor Turci, cari crez ăndu-I in căutarea
unor comori imense, il atacă şi dau foc instalaţiunii sale. Ceva mai
rău i se întâmplă încă, când primele monezi şi inscripţii anunţate
prin Moniteur francais, au atras atenţia archeologilor din Occident
şi a guvernelor lor.
More este năpădit de curioşi; primele sale inscripţii abia culese,
sunt copiate, uneori mai bine-alte ori mai rău, câte odată pe ascuns
de către consulii elin Galaţi şi trimise, lui Mommsen, lui Romer,
Academiei din Vicna; delegaţii oficiali francezi, Baudry şi Boissiere,
se poartă faţă de dansul cu o aroganţă şi nedelicateţă, cari ar face
[90]
90
CONVORBIRI LITERARE
într'o zi să fie povestite şi cari obligă pe More să recurgă la autori­
tatea turcească pentru a face să înceteze acest nou jaf; el e fortat.
să reclame cu mare sgomot sumele con venite, cari însă deabia acopăr
cheltuelile lucrărilor pe cari le. făcuse cu proprii săi lucr-atori, şi
cari îi sunt imputate ca beneficii mari într'o afacere bună; ca culme
a nenorocirii, trecerea unui corp de armată rusească in r877 îl pune
la doi paşi de ruină, şi în' fine guvernul .rornăn, devenit stăpânitor
al Dobrogei îi contestă titlurile sale de proprietate şi More e ne­
voit să sustie un lung proces, pe care nu-l căştig ă -- căci totuş mai
sunt judecători la Bucureşti - decât după nenumărate oboseli 'şi tă­
gădueli cari îl epuizează. In acest timp, discuţiile pe tema desco­
peririi s'au potolit încetul cu încetul, monume.itele epigrafice s'au Irri­
prăştiat şi More se găseşte frustrat de rodul moral şi material
al ostenelilor sale, în aceleaşi proporţiuni în cari architectul italian
Fossati a fost frustrat de Salzuberg, de meritul de a fi luat copii încă
din r849 de pe mozaicurile Hagiei Sofia din Stambul. N'ar fi drept dacă
am uită completă desinteresare pe care el a pus-o ca să profite atât
ţara lui natală cât si ţara sa adoptivă, de una din cele mai frumoase
descoperiri arheolo zice ale secolului; numele lui Desire More merită
să rămăe legat de o operă care l-a costat averea şi vieaţa, şi care a
fost ultima sa pasiune de om de ştiinţă.
[91]
CRONICA ARTISTICĂ
ARTA ÎN 1909
Cu expoziţia Steriadi s'a încheiat şi anul 1909.
Să ne mulţumim că cel puţin sfârşitul i-a fost mai vesel,
căci altfel puţine urme va lăsă în desvoltarea artistică anul
ce s'a scurs. Nu aceasta este însă părerea oficială. Căci
lntr'adevăr nici odată nu s'a reglementat mai mult arta ca
în anul acesta. Incă o dovadă că nici cele mai bune re·
gulamente în chestie de artă nu sunt de mare folos, acolo
unde lipseşte sentimentul şi priceperea adevărată pentru
asemenea chestiuni. -- Dacă în alte ţări regulamentele, isvo­
rite din învăţămintele unei experienţe îndelungate, pot folosi,
la noi traducerea unor asemenea măsuri par stranii când
nu corespund unor realităţi. Am croit haine frumoase, mai
înzorzonate chiar decât modelurile după cari ne am luat,
fără Însă să avem totdeauna ce îmbrăca cu ele. O pildă:
S'a elaborat în anul trecut un "Regulam,en! al ExjJoziţiunei
oficiale a artiştilor în uiată", - cei morţi fiind deocamdată
scutiţi de asemenea îngrădiri. Se aşteptau minuni dela acest
regulament, care întrecea în rigoare ori ce alte dispoziţii
străine, prevăzând solutiuni chiar şi pentru cele mai infime
detalii. Autorii lUI îşi închipuiau de sigur că în baza celor
21 articole trebuia să se obţină o expozitie, cum nu a mai
avut această ţară. Efectul pare se însă a nu fi fost tocmai
cel dorit. S'a dovedit mai întăi că regulamentul nu se putea
aplica şi a trebuit un comunicat oficial prin care să se re­
vie asupra unor părţi. O primă desamăgire, deşi fatală, pen­
tru partizanii regulamentului. O altă constatare mai gravă
a fost slăbiciunea expoziţiunii, cu tot caracterul ei oficial
şi cu toate promisiunile băneşti ce s'au trâmbiţat. Şi în fine,
o a treia experienţă, care încoronează pe celelalte, este
[92]
92
AL. TZIGARA-SAMURCAŞ
imposibilitatea în care juriul s'a aflat de a putea decerne
premiile şi recompenseleprevăzute de acel regulament. A
trebuit să se permită juriului o interpretare mai largă de
cat cea din proaspătul regulament, pentru ca să se poată
face o distribuţie a gratificaţiilor oficiale. La toate aceste
per ipeţii reglementare se mai adaogă şi neîmplinirea ho­
tărârilor juriului: nefiind fonduri suficiente nu s'au plătit,
pare se, toate sumele propuse.
Pentru a ajunge la asemenea rezultate, aveam oare
nevoe de un regulament? Şi chiar de nu vor fi nici În anii
viitori opere de expus, va trebui totuşi să se repete ace­
leaşi triste constatări de mai sus, numai pentru a satisface
art. 1 al numitului regulament, care prevede că "Ministerul
cultelor şi instrucţiunii publice dese/ude in fiecare an, in
luniţe Apriiie şi Mai, o expoeiţiune oficiala a artiştilor in
viaţă, pentru pictur ă, sculptur«, gravl/ră, architectur ă ŞI
arie decoratiue", Nu ar fi fost oare mai bine ca, voind să se
vină efectiv în ajutor artiştilor meritoşi, ministerul să cum­
pere regulat câte una sau mai multe din operile expozi­
ţiilor particulare? Nu ar fi acesta cel mai bun stimulent?
O dovadă ele inoportunitatea noului regulament e însăşi
nemultumirea artistilor, cari nu văd tntrinsul vre-o încura­
jare Nici publicul' nu va avea vreun profit dela asemenea
exhibiţiuni periodice, cărora le va lipsi elementul primordial.
Căci e timp să ne convingem că pentru a face o expozi­
ţie, trebue mai întâi să avem ce expune. Şi deşi fără re­
gulamente, totuşi am avut expoziţii, atunci când au fost opere.
Amintim numai de ultimele expoziţii ale maestrului Grigo­
rescu, care, deşi neoficiale, au fost adevărate evenimente lă­
sând urme binefăcătoare atât pentru stimularea noilor gene·
raţii de pictori cât şi pentru educarea artistică a publicului.
Nu e absolută nevoe ca Statul să provoace expoziţii
oficiale şi cu caracter periodic. Ar fi de dorit numai ca el
să ştie să prindă ocaziunea ne merită de a veni în ajutor
artiştilor rneritoşi, atunci când ei se manifestă. Şi chiar dacă
la viitoarele apeluri oficiale sălile Ateneului se vor umplea
cu pânze şi sculpturi, tot nu vom fi convinşi de eficacitatea
acestor expozitii. Căci in artă mai mult ca ori unde .. nu
numărul ci calitatea e hotărîtoare. Nu toti cei chemati vor
putea fi aleşi. Dar participarea artiştilor ia asemenea che­
mări oficiale nu trebue considerată ca o aprobare, fără re­
zerve. din partea lor. S'a afirmat aceasta dealtfel foarte
clar de DI. Mirea, preşedintele activ al juriului ultimei
expoziţiuni, în discursul său de inaugurare. "Exj!oziţl'unca
[93]
CRONICA ARTISTICĂ
93
este, şi după dsa, mai mult rezultatul dorinţei ce am avut
al toţii de a răspunde bineuoitorului apel al autorităţei su­
perio·are, decât o probă a stă rei de propăşire în interval de
40 de ani, de când s'a inaugurat prima expoziţie oficială".
Să ne multumim cu atâta?
Dar la ce bun să mai criticăm! Cine oare va da ascul­
tare artiştilor sau ori cărei alte critice? Regulamentul fiind
publicat în Monitor, va trebui să se aplice. Ce ne mai pasă
dacă arta, în favoarea căreia ar trebui să fie conceput,
trage vreun folos după urma lui. Esenţialul este că avem
un regulament, iar cei cari îl critică sunt revoluţionari sau
necuviincioşi cari nu respectă, fără altă cercetare, litera
scrisă. Şi pentru a nu fi rele gat şi eu în categoria aces­
tora, mă voi feri a mai vorbi şi de celelalte regulamente
cari au văzut lumina oficialitaţei în decursul acestui an,
căci nu asi vrea să se zică că mă răzvrătesc contra ho­
tărârilor �ficiale. Regulamentele decretate trebue să fie
excelente, chiar când sunt făurite de oameni cu totul streini
de specialitatea respectivă. Mă închin dar înaintea celor
tipărite, lăsând viitorului grija de a ne lumina.
Alte evenimente oficiale cu caracter artistic, despre cari
să pot vorbi aci, numai sunt Căci despre noile numiri la
scolile de arte frumoase - SI ele din nou reglementate-­
şi mai ales despre peripetiile la cari am luat parte în co­
misiile de recomandare îmi interzic de asemeni să spun ceva.
Trecem dar la evenimentele artistice ce scapă de sub
răspunderea oficialitătei. Dintre acestea, expoziţiile ce se
ţin şir în tot anul în aceiaşi sală aşa de puţin potrivită
a Ateneului sunt singure de semnalat. Totuş ele nu merită
o analiză amănunţită, căci nu au adus nici o notă nouă în de­
cursul acestui an. Aceiaşi pictori bine cunoscuţi au dat a­
ceiaşi notă, chiar când au expus opere întru cătvă altele
decât cele din anii precedenţi. Iar clasificarea lor nu se
schimbă. După d-l Mirea, succesul "Toamnei" de Verona ii
asigură lncă nediscutat locul de frunte printre artiştii "Ti­
nerimei il, iar ultima expoziţie a lui Steriadi confirmă numai
în mod şi mai evident puterea reală a acestui talent.
O clasificare a reprezentanţilor sculpturei nu s'a schim­
bat in urma încercărei la care au participat cu toţii în ve­
derea Monumentului Unirei ce s'a propus ca subiect de
concurs. Toate proectele au fost egal de slabe. Iar dacă
în afară de această probă s'ar ţine seamă de lucrările din
trecut, nici aici alegerea oficială nu s'ar părea cea mai nerne­
rită. Dar ca orice hotărâre luată, ea este inviolabilă, deci bună.
[94]
94
AL. TZIGARA-SAMI;RCAŞ
In prrvinta Congresului c'e desen, aşteptăm publicarea
promisă a desbaterilor pentru a pune în evidenţă proble­
maricele mari foloase ce vor fi decurs din acele discuţi uni.
*
Dacă profitele artistice ale anului 1909 nu se pot încă
bine preciza, nu asemenea e cu pierderile suferite În acest
răstimp. Ele sunt ireparabile.
In primul rând se cuvine să menţionăm răpirea dintre
noi a venerabilului Constantin Stăncescu care a fost incon­
testabil În domeniul belelor-arte figura cea mai populară.
Artist, pictor, profesor de estetică şi istoria artelor la şcoala
de Bele- Arte şi membru aproape neintrerupt în comitetul
Teatrului Naţional, Stăncescu a fost un fel de Mentor al
generaţiei sale.
Deşi inră urirea pe care a avut-o a fost foarte trecătoare,
nelăsănd nici o urmă mai adâncă, totuşi personalitatea sa
merită să fie fixată mai bine decât se poate face în această
revizie de încheiere de an. Stăncescu a fost, incontestat, o
inimă de elită şi o fire pe care misterele artei o ademeneau.
Părăsind cariera juridică, el reuşeşte, graţie diplomelor
sale, să obţie bursa pentru studiul picturei la Paris, la care
aspirase şi Grigorescu, cel fără nici un titlu academic. In­
tors în ţară, Stăncescu a practicat mai puţin pictura şi a ocu­
pat timp de peste treizeci de ani catedra de estetică şi is­
toria artelor la scoala de arte frumoase, al cărui director
a şi fost mai m�ltă vreme. Prelegerile sale, în spiritul ro­
mantic al epocii studiilor sale, erau mai mult retorice decât
ştiinţifice. Irnpreună cu Tătărăscu şi Arnan, Stăncescu a fost
dascălul întregii generaţii de artişti de azi. In afară din şcoală,
dansul a mai luat parte la toate expoziţiile de artă, la înte­
meierea Ateneului, şi mai ales la propăşirea teatrului naţional.
Stăncescu a trecut prin viaţă lăsănd impresia unui om foarte
bun şi bine intenţionat în favoarea artei; din pricina prea
marei ingăduinţi însă faţă de sine şi de ceilalţi, nu a reuşit să
lase urme hotărătoare În desvoltarea artistică a acestei ţări.
Un alt bătrân amabil care ne-a părăsit e pictorul Eugen
Voinescu, Un simplu amator care, entusiasmăndu-se în timpul
consulatului său la Odessa de marinele lui Aiwasowski, s'a
încercat să se specializeze în acest gen, ajungand chiar, pen­
tru puţin timp numai, profesor. de pictură la şcoal!l no�str�
de arte frumoase. Dacă nu ca pictor, dar ca unul din cel mal
plăcuţi bătrâni sfătoşi ai generaţiei trecute ne va rămaneă
scumpă amintirea lui.
[95]
CRONICA ARTISTICĂ
95
1
Inainte de vreme şi in mod cu totul neaşteptat a fost
răpit dintre noi tănărul artist Baltazar, despre ale cărui
merite, a mai fost. vorba in această revistă.
Un alt gol a lăsat moartea neaşteptată a directorului mu­
zeului de antichităti, care, în afară de eventualele merite
ce va fi avut în diferite alte ramuri, a exersat si o activi­
tate artistică a cărei valoare a fost, cu drept cuvânt, atât
de divers apreciată.
De mortuis .....
*
Pentru a nu da acestei reviste de sfarsit de an un ca­
racter aşa de mohorit, se cuvine, spre incheiere, să cităm
şi puţinele manifestări îmbucurătoare ce-şi poate revendica
anul 1909, Acestea sunt publicaţiile artistice ce au apărut
in acest răstimp.
In fruntea lor vin publicaţiile societăţii "Arta românească"
care a dat la lumină o primă fasciculă din "Monumentele
din România", cuprinzând zece reproduceri după principa­
lele noastre monăstiri, însoţite de mici notiţe explicative,
Numărul al 3 lea din seria publicaţiunilor aceleiaşi Socie­
tăţi constitue o splendidă monografie asupra Monăstirei Pro­
bata, datorită dlor N. Ghika si G. Bals.
Prin aceste foarte interesante şi admfrabil executate pu·
blicatiuni, societatea J)Arta românească" contribue in mod
foarte simţitor atât la popularizarea vechilor noastre monu­
mente cât şi la justa lor apreciere.
"Albumul de crestături" publicat de dI D .. Comşa din Si­
biu merită de asemenea o deosebită mentiune. S'au scos
la iveală nepreţuitele tezaure de ornarnentaţie populară ce
ascund măndrele furci, cauce şi prisnele ale muntenilor noştri.
Obiectele reproduse in albumul d-Iui Comşa se află astăzi
în mare parte in posesia muzeului de artă naţională din
Bucureşti. Dar atât aceasta lucrare cât şi "Colecţia de
cusături naţionale româneşti din diferite judeţe, adunate
de d-na Maria I. Panaitescu şi publicată de Casa Şcoalelor
merită să revenim asupra lor, pentru că, pe lângă incon­
testatele lor a vantagii, sa se indice şi lipsurile ce s'ar putea
ocoli pe viitor în asemenea publicaţii, mai ales când ele sunt
esecutate cu cheltuiala Statului.
In momentul de a incheia această listă enumerati vă, pri­
mesc eleganta şi interesanta broşură a E. S. Archiepisco­
pului R. Netshammer, asupra "clădirii bisericii române unite
din Bucureşti". In afară de satisfactia foarte legitimă ce s'a
dat fraţilor noştri de a avea un Templu al lor in Capitala
[96]
96
AL. TZIGARA-SAMURCAŞ
României, trebue să ne mai bucure, din punctul de vedere
special al acestei rubrici, şi faptul că Bucureştiul s'a îrnbo­
gătit cu un monument care-i face cinste. Bisericuţa clădită
de dl architect N. Ghika, desi foarte mică si din material
foarte ieftin, este însă foarte plăcută prin simplicitatea sa şi
prin fericita armonie a proporţiilor. E una din cele mai feri­
cite reminiscenţe a splendidelor biserici ale lui Ştefan cel Mare.
Sub această înviorătoare impresie, Închei darea de seamă,
în care intentionat s'au omis de astă dată toate acele eve­
nimente artistice, a căror enumerare nu s'ar fi putut face
fără a fi însoţite de o documentată şi întemeiată desapro­
bare. Cedănd însă stăruitoarelor indemnuri ce am primit,
am incercat şi eu odată să las in umbră toate greşelile,
pomenind numai faptele bune. Deşi rămăn adânc convins
că nu aceasta este calea adevărată ce duce spre indreptare.
Numai Infierănd abaterile, de ori unde ar veni ele, şi sem­
naland fără preget greşelile putem tinde spre mai bine. A
tăcea în scop de a menaja susceptibilităţile şi a se feri de
urgia celor puternici, atunci când ei greşesc, mi se pare o
laşitate. Să o lăsăm pe seama acelor caractere servile, cari
numai prin linguşire şi încălcarea conştiinţei lor- când o
mai au-ajung la situaţii la cari cornpetinţa lor singură nu
i-ar ridica. Asemenea inrăurir i oculte au fost fatale în multe
imprejurari mişcărei artistice a anului ce s'a scurs. Să nă­
dăjduim că in anul cel nou se vor clarifica multe situaţii
compromise prin amestecul unor asemenea nechemaţi.
Convinsi că o reactiune În bine trebue să urmeze unei
stări anormale, noi vom continua să preferim drumul mult
mai spinos, dar cu totul senin, al adevărului, cel care singur
mână spre progres. AL. TZIGARA-SAMURCAŞ
Prisnel din Transilvania
(din Albumul de crestături).
[98]
98
TEOHARI ANTONESCU
Cercetările interesante din volumul său "Lumi uitate"
precum şi mai ales lucrările sale asupra archeologiei pă­
mântene au pus în evidenţă înaltele calităţi de care el era
înzestrat.
Spirit speculativ, T. A. se avântă. în deslegarea celor
mai grele probleme ale istoriei artei şi din domeniul încă
puţin pătruns al preistoriei. Marea sa operă asupra Colum­
nei Traiane, în care concentrase opiniile sale asupra în­
răurirei romane in ţările dunărene, va aduce desigur con­
tribuţiuni noi pentru istoria şi archeologia poporului român.
Prin stingerea lui T. A., atât in lumea universitară cat
şi mai ales în cercul Convorbirilor literare, se produce un
gol foarte simţit. El făcea parte dintre cei mai statornici
amici ai acestei reviste.
Renumele său ştiinţific va străluci cât timp va fi o ştiinţă
română, iar figura simpatică şi dulce a amicului Teohari
Antonescu va rărnăneă veşnic scumpă prietenilor şi cole­
gilor săi.
Ca un omagiu adus memoriei lui Teohari Antonescu, pu­
blicăm o parte din ultimul său manuscris trimis revistei.
E un fragment din Raportul său asupra lucrărilor d-Iui
G. Murnu, prezintate în vederea ocupărei catedrei de ar­
cheologie. Despre acestea Teohari Antonescu scrie:
"Lucrările d-lui Murnu sănt :
1. Lipsite de originalitate, 2) pline de greşeli de fapte
şi judecăţi, un semn vădit că d-sa sau nu cunoaşte pro­
blemele pe care le tratează, sau le-a studiat pe jumătate;
şi in fine 3) reproduce uorbă cu uorbă in iucrăriie sale cu-
[99]
99
vintele altor autori, fără a-şi da osteneala să-i citeze. crezând
să ne lase cu modul acesta în suflet simţimântul că el ar fi
adevăratul autor.
Lucrările d-lui Murnu sunt lipsite de originalitate. Lucrul
acesta nu este greu de probat. Una din lucrările sale şi cea
mai voluminoasă în acelaş timp, «monumente antice din
Roma», este, după cum spune singur autorul "un fel de
introducere la răspăndirea cunoştinţelor în direcţia mani­
festaţiei artistice greco-romane". "Paginile, adaogă dansul,
sunt scrise anume pentru cititorii români, intăiu pentru ti­
neri mea studioasă şi apoi pentru un public mai mare".
Aşa dar, lucrarea aceasta urmăreşte răspăndirea cunoştin­
ţelor privitoare la arta popoarelor clasice şi nici de cum
nu are scopul să lămurească şi să deslege pentru totdeauna
părţi întunecate din ştiinţa archeologiei.
Cea de a doua lucrare,- Portretul elin, - după cum se
rosteşte însuşi autorul în prefaţă, are pretenţii mai inalte.
"Problema aceasta o urmăresc, zice dansul, de căţi va ani. O
muncă trudnică şi migăloasă de studiu comparativ, pentru
care se cere în adevăr o răbdare şi o stăruinţă de care
Putini isi dau seamă mai ales la noi". Autorul cu oarecare
" ,
modestie spune, e drept, "că nu are pretenţiei să fi des-
legat definiti v întreaga problemă complexă a portretul ui
elin; o asemenea pretenţie n'ar a vea o poate nimeni în starea
de faţă a studiilor iconografice". EI s'a mărginit numai să
dea unele păreri ale sale pe lângă ale înaintaşilor săi.
Din nefericire însă pentru d. M aceste din urrnă cuvinte,
mai ales "m'am mărginit numai să dau unele păreri ale
mele", -sunt tn vădită contrazice re cu cele ce descoperim
noi din studiile celorlalţi cercetători asupra portretului elin.
Problema portretului până in momentul cind apare lucrarea
d-lui M. steteă astfel: Inainte de descoperirile mari archeo­
logice, privitoare la opera ar chaică elenă, mai toţi învăţaţii
credeau că portretul elin nu a putut să apară decât în epoca
tărzie a desvoltărei sculpturei grece: "Arta monumentală
greacă, zice Forster, care rezumă vederile archeologice pănă
[100]
100
TEOBARI ANTONESCU
la 1882, cănd apare lucrarea sa,-Das Portrat in der grie­
chischen Plastik +nu a cunoscut în timpurile mai vechi în ce
priveşte figura omenească, decât imagini tipice, fără nici o
asemănare cu persoana şi aceasta în opoziţie cu portretele
de mai tăr ziu".
Winter, în "Die Griech. Portratkunst" 1894, folosindu-se
de marele descoperiri făcute de Cavvadias pe Acropole, a
schimbat felul de vederi asupra acestui punct.
"Mersul artei, zice dănsul, a fost acel aş la Greci ca şi la
popoarele cultivate din timpul Renaşterii: la început în pe­
rioada archaică apare portretul şi apoi mai târziu când
arta este stăpână pe toate mijloacele sale de exprimare,
trece şi la înfăţişarea mai ideală şi tipică a figurilor.
D. M. găseşte că această elin urmă părere este greşită.
Revenind la vechea concepţie, el crede că ideia aşa cum
a fost rostită ele Winter e falşe şi se întemeează pe şti­
rile înşelătoare ale tradiţiei. )) Arheologii văd portretul a­
colo unde nu sunt decât tipuri sau variante de tipuri"
scrie d-l M.
Fireşte nu am să discut aici această părere, nu am sa-t
cântăresc acum greutatea argumentelor pe care ea se în­
temeiază. Este destul să spun, că ea se află desvoltată cu
o bogăţie rară de argument şi fapte in lucrarea lui 1. Lange,
Darstellung des Menschen, publicată în traducerea ger­
mană încă dela r899; iar d-I M. reproduce în opera sa
ceeace i se pare că este mai interesant. Uneori până Şi
notele din josul paginilor din opera lui Lange sunt copiate
cu neinsernnate schimbări în textul lucrării d-lui M.; şi le
copiază chiar cu tot aparatul de citate in limba greacă,
latină sau italiană de care se foloseşte şi invăţatul german
Iar când el-sale i se pare că Lange a fost îndeajuns
folosit îşi îndreaptă privirile şi către alţi autori, ca Furt­
wăngler (Meister werke pp 273,274) Helbig (Fuhrer I, p. r80)
Winter (Silanion), Bernoulli (Griech. lkonographie) şi alţi,
pe care uneori îi citează în josul paginilor, alteori însă şi
aceasta mai des, îi trece cu vederea, deşi le răpeşte ideile lor.
[101]
101
Metoda de cercetare a d lui M. este deci foarte simplă.
In fiecare capitol caută de obicei o idee generală con
ducătoare, pe care încearcă s'o înfăţişeze şi s'o desvălue
pe o sumă de fapte şi de argumente.
Ideea conducătoare însă caşi faptele şi argumentele sunt
uneori împrumutate dela un autor străin; numai rănduirea
lor este alta decăt le găsim la imprumutător. Dacă din în­
tărnplare asupra aceleiaşi idei îşi rostesc g8.ndullor mai mulţi
autori În acel aş timp, atunci d. IVI. potriveşte în totdeauna
ca ideile şi chiar frazele unuia să fie întreţesute cu ideile
şi frazele altuia, aşa încât ne este cu desăvârşi re cu ne­
putinţă să-I Învinuim de plagiat sau copiat în desfăşurarea
problemei sale, cu toate că nu este idee) nu est.e argu­
ment care să nu fi fost imprumutat.
Faţă cu acest fapt înţelegem uşor cat adevăr cuprinde
fraza d-Iui M. din prefaţă că in întreaga sa lucrare el "s'a
mărginit să-şi dea unele păreri ale sale in această chestie".
Dar dacă lucrările d-lui Murnu, sunt lipsite de origina­
litate, ele au în acel aş timp şi ncajunsul că sunt pline de
greşeli de fapte Şl judecăţi, un semn vădit, cum am mal
spus) că. elsa sau nu cunoaşte problemele pe cari la tra­
tează sau le-a studiat pe jumătate.
exemple. Lucrarea "Portretul elin" cuprinde la
autorul caută Srl
n'a ve it ŞI
anumite
nerea 'lI1Cl a serneuea VJ;LlU. jJ,1l
\llr,t(,lip el lui adică n,OI"y)c:lr
oric. adă t xtern'i .
fac! mei mod-lulur VlU, ICI pe baza \ re-
une: mărturisi scrise".
cu toate acestea cinen1J cât de strânsă tUL!.
i\ mărturisesc, este proprie autorului nostr:
ea In or.1CC C2Z n 8 [fost ro )i"lltt d : nimerii
[102]
102
TEOIlARI ANTONESCU
era 10 Egipt între sculptură şi credinţa unei vieţi - dincolo
de moarte. Acestei credinţe, care o găsim deplin formată
încă mai înainte de clăditorii marilor piramide. se dato­
reşte concepţia unei reproduceri exacte a figurii mortului
în acele numeroase imagini, săpate in piatră, în bronz sau
în lemn, imagini care se depuneau în groapa celui dispărut.
Credinţa era că sufletul mortului, acea scânteie dumne­
zeească sau dublul, cum îl numeau Egiptenii, după ce se
despărţea de trup şi trecea printr'o nesfârşită înlănţuire de
peripeţii, ajungea În fine înaintea scaunului lui Osiris, în
palatele de aramă, unele putea să se bucure mii de mii de
ani de liniştea neturburată a fericirilor din raiul ceresc.
Din cânel în cânel Însă, dublul, cuprins de nebiruita sete de
a-şi revedea trupul cu care el a pătimit şi s'a Înveselit pc
părnănt se coboară din înălţimile cerului şi Îşi caută cada
vrul său.
Şi era o nenorocire infiorătoare pentru toate rudele ră­
mase în vieată dacă dublul ar fi fost nevoit să rătăcească
veşnic pe pământ în căutarea tovarăşului său de altădată.
Din această credinţă s'a născut nu numai îmbălsămarea
mortului, nu numai înălţarea acelor năprasnice pirarnide,
nu nymai a acelor ganguri subpărnăntene ascunse, menite
să înşele pe cei ce obişnuiau să desgroape şi să fure morţii
din morminte, dar :;;i a acelui obiceiu de a se reproduce
în mai multe exemplare imaginea cât mai desăvârşit ase­
menea cu mortul. Iată cum s'a născut nevoia ca artistul să
redea în piatră fără nici o idealizare, şi fără nici o schim­
bare chiar trăsurile cele mai caracteristice ale mortului.
Acest adevăr l'au proclamat fără înconjur toţi archeo­
logii, căti s'au ocupat cu arta egipteană, până şi Lange
pe care d-l M. i'l alte privinţe îl urmează cu atâta credinţă.
Singur dI M. este ele altă părere; un semn de câtă nein­
destulătoare pregătire are pc acest teren. Dar sunt gre·
şeli şi mai grave, pe care d-J M. le face. Vorbind despre
ruinele frumoasei Basilice Iulia din For, d-I M. ne adaogă
următoarele cu vin te; "Greul acestei clădiri cu bolţi crucişc
[103]
103
şi cu încă' un rând de arcade asemănătoare îl purtau 114
pilastri tari de cărămidă îmbrăcaţi în marmură" etc.
La cuvintele de "bolţi crucişe", nevoit am fost să caut o
lămurire. Această lămurire n'am putut-o afla decât punând
faţă în faţă cuvintele din opera d-lui M. cu cele din lucra­
rea lui Huelsen, Das Forum Romanum p. 59, de unde au­
torul nostru copiază cuvânt cu cuvânt descrierea sa.
Aci în loc de "bolţi crucişe" găsim expresia germană
de "Tonnengewolbe". Se ştie însă că Tonnengewolbe ger­
manul nu este altceva decât expresiunea franceză de "voute
a plein cintre", adică pe româneşte, boltă în semicerc.
Această greşală ne dovedeşte până la evidenţă că d 1 M.
n'are habar de expresiunile întrebuinţate În architectură, cu
atât mai puţin despre alcătuirea formelor architectonice.
De asemeni, mai departe descriindu-ne basilica lui Con­
stantin, după ce se înfiinţează cu o precizie uimitoare planul
şi întreaga întocmire a clădirii,-descriere copiată de ase­
meni din Huelsen, p. 216,-el adaugă următoarele cuvinte:
«simplitatea şi mărimea planului architectonic executat cu
grandiosul sistem al arcadelor cu bolţi albiate de câte trei
sau patru pilaştri», sunt aşa de ciudate şi aşa de lipsite de
sens, în cât fireşte, a trebuit să mă îndrept din nou către
autorul german, de unde dl M. împrumutase şi această de­
scriere. In adevăr, aici am găsit lămurirea pe care o căutăm.
«Nur vier măchtige Pfeiler, scrie germanul, stuttzen die
Tonneng ewolbe der Seitentschife, und die Kreuzgewolbe
des Mittelschifes; cler uberdeckte Flăchenraurn betrăgt 6000
q. m.» dar, ceeace d 1 M. traduce prin «bolţi albiate de
câte trei sau patru pilaştri, nu sunt în fond decât acele
«Kreuzgewolbe», care în limbagiul arhitectonic se
prin francezul voute a arete, sau pe româneşte bolti încru­
cişate, care tăindu-se perpendicular una pe alta alcătuesc
:1 triunghiuri cu 4- muchi care în partea de jos se
reazimă pe 4, şi numai pe 4, pilaştri iar nu pe 3 sau 4 pi­
laştri, cum din neştiinţă traduce d-l M. Fireşte s'ar părea
că aceste observări sunt de mică însemnătate; In realitate
[104]
104
TEOHARI ANTO;\;ESCU
i
1"
il
I
q
I
însă ele ne deschid de odată perspective largi în sfera cu­
noştinţelor d-l M. şi ne fac să ne dăm seamă foarte bine de
insuficienţa studiilor sale.
De asemeni, d. Murnu în precuvântare ne spune că fie­
care «autor trebue să trateze lucrurile din punctul său de
vedere sau după cerinţele cetitorilor către care se adre­
sează şi care sunt ai patriei sale în primul rand».
Când vine vorba despre Columna traiană, un moment cu
adevărat naţional, căci intr'Insul se înfăţişează trecutul stră­
moşilor noştri, nu găseşte să spue decât foarte puţine lu­
cruri, de obiceiu reproduce cu unele schimbări spusele lui
Thedenat, le Forum rornain, asupra aceluiaşi lucru.
Insă fiindcă subiectul era naţional, dsa s'a găsit înda­
torat să mai adaoge ceva. Şi acest ceva il împrumută dela
lucrarea lui Cichorius, die Reliefe el. Trajanssăule,
Dar Şi cu acest prilej se vede din nou nepreg ătirea sa
ştiinţifică; căci toate greşel ile, pe care acest în văţat germa 11,
de altminteri în alte privinţe foarte însemnat, le-a făcut, le
reproduce şi d-sa, fără să ştie că multe din ele au fost în­
dreptate de către E. Petersen, a căruia lucrare asupra ace­
leiaşi columne de sigur n'a cercetat-o el. iVI. Erau alăturări
de facut între scenele de pe columna traiană şi cele de pe
monumentul din AdamcJissi, alăturări, care de sigur pentru
un cititor român, ar fi fost mai ele pret, decât toate descrie
rile acelor monumente şi ruini lăsate de antichitatea romană
si Roma, şi asupra cărora d. M. stărue Cil atâta arnănun­
tirne. Dacă dsa insă nu spune nimir asupra acestui
să nu credem ca esle de vină convingerea sa despre ne­
însemnătatea acestor două monumente pentru trecutul no-
stru, ci mai mult faptul că autorii du care
copiază, nu spun nici ei nimic, fiindcă nu le găsea:.i rnsern­
nătate ::;;i interesante pentru cititorul f�-anccz, german sau
englez, către care ei se
Dar să trecem la cel de al [redea punct al criticilor
noastre: operile d! M. reproduc vorbă ''::U vorbă cu vintele
altor autori, fără a-şt ela osteneala să-i citeze. Am avut
I
1
[105]
05
prilejul mai sus să arăt asemănările pe care le aflăm între
ideile d-I M. şi cele înfăţişate în lucrările invăţatilor Lange,
Furtwăngler, Winter, Bernoulli sau Helbig. Aş putea uşor
să reproduc pe două coloane şi faţă în faţă cuvintele d-lui
M. şi acelea ale scriitorilor după care dansul copiază. Aş
putea uşor arăta până la evidenţă că şiruri intregi, nu mai
vorbesc de idei, sunt copiate cuvânt cu cuvânt din scrierile
diferiţilor archeologi, germani şi francezi. Dar mă opresc aici.
Acest procedeu al el-lui M. procedeu pe care îl credeam de
mult lăsat în părăsire de rnvăţatii noştrii ::ii îngropat de
discreditul public, trebueşte desaprobat cu toată energia.
In asemenea condiţii, se înţelege dela sine, că nu poate
fi vorba despre o recomandare a el-lui IVI. la catedra vacantă,
pe care o suplineşte".
'fEOHARI î,TONESCC
[106]
CRONICA ŞCOLARĂ
Două opere pedagogice: CojJiii CII rele porniri �i
scoalele de tndreptare de C. Meissner, şi Leonhard si
Ghertruda de 1. A. Rădules cu-Pogonearur.
Din 1903, d 1 Meisner, o personalitate pedagogică re­
cunoscută, a atras atenţia asupra necesităţii de a educa in şcoli
deosebite pe copiii care pot fi primejdioşi pentru morali­
tatea camarazilor lor. De atunci încoace răul a făcut pro­
grese. In anii din urmă s'au petrecut în şcolile noastre
fapte, pe care ne abţinem de a le cita, fiind prea triste.
Ele sunt notate pe scurt chiar În pagina întăi a lucrării
dIui Meissner,
Pornind dela astfel de constatări, autorul. însărcinat de
corpul didactic din Iaşi, a cercat să facă o anchetă mai largă
asupra stărei morale a tineretului şcolar ŞI a dus în cele
din urmă cestiunea în faţa congresului societăţii pentru în­
naintarea ştiinţelor, în sesiunea din I909. Problema a fost
pusă cât se poate de incisiv: După lege, un copil, ori cât
de stricat, nu poate fi eliminat din şcoala primară. Ce te
faci atunci cu cei răi şi primejdioşi? Şi încă şi mai grav'
cu ce drept iai copilul dela casa unui om de treabă şi-I
pui alături cu copii innără vi ţi care să-I molipsească ?
Cum vedem, chestiunea şcolari lor cu apucături rele pri­
veşte nu numai siguranţa socială, căci aceştia lăsaţi in pă­
răsire sunt îndreptaţi spre puşcărie, ci, prin obligativitatea
invăţământului, e o chestiune care priveşte tot tineretul ţării,
silit până acum să trăiască în promiscuitate cu aceste pilde
ele imoralitate fizică si sufletească.
Autorul arată mai jnU\i însemnătatea şcoalelor ele îndrep­
tare. Relevă absurditatca că statul ţine jandarmi şi clădeşte
închisori luxoase (una a costat J 1/2 milion) pentru a îngriji
de criminali, în loc să se îngrijească dela început de copii
cu rele apucături. Observă apoi că numărul delicvenţilor
minori e în creştere, şi arată în ce fel s'a procedat în ţările
mai culte, pentru stavilirea răului; la sfârşit se dau şi în­
drumările potri vite cu ţara noastră.
[107]
CRONICA ŞCOLARĂ
107
Cartea d-Iui C. Meissner e opera unui pedagog, nu a
unui umanitarist dulceag care, în lipsă de alte ocupaţii, ar
vrea să fericească omenirea pe hârtie. Cestiunea e discu­
tată până şi din punct de vedere juridic. Şi ca dovadă
de real interes pentru deslegarea ei sunt propunerile pri­
vitoare la adunarea mijloacelor spre a se face un început
pe calea faptelor. Imprejurarea insă că la ancheta pedagogu­
lui n'a răspuns din toate oraşele dela nord de Milcov decât
două, arată că nici lumea şcolară nu e destul de pregătită în
această direcţie. Independent de aceasta, opera d lui Meissner
e una din cele mai însemnate manifestări pedagogice din
ultimul deceniu şi suntem siguri că însemnătatea acestei lu­
crări va creşte pe măsură ce vom trece dela fantezii la rea­
litate. Sărnănta a fost aruncată de un bun semănător si
roadele nu vor întârzia. •
'"
* *
A doua operă pedagogică spre care se îndreaptă acum
ochii corpului didactic e IlLeonhard şi Ghertrucla" de d-l
I. A. Rădulescu- Pogoncanu. Intercalăm aci o recensiune so­
sită tocmai la timp:
"Leonard şi Ger truda, o rade pentru popor", de d-I A. Rădu'escu­
Pogoneanu. este mai mult dccat o operă folositoare: este o Iapt ă buna
şi la noi cu atât mai de preţ, cu căt acest fel de cărţi ne lipsesc
aproape cu totul. Pentru a umplea acest gol, dI 1 A. Ră dulcscu-Po­
goneanu a facut cea mai fericită alegere ce s'ar fi putut face din li­
teratura universală, .- tr aducănd renumitul roman ţărănesc al lui Pesta­
Iozz i, "Leonard si Certr uda". A seri 1111 roman bun pentru poporul
dela ţară este mult mal greu decât a seri un roman cult, căci cel ce-si
lea aceasta sarcină, trebue nu numai să fi trăit si să ti simtit viata
pr-imitivă dela sate, aşa de deosebită de a noastr.; dela oraş, dar in
acelaşi timp să �tic sa ,\leagă din ea părţile - ari să intereseze şi po
porul dela t ar a, ce! C\l atentia a:il de greu de cucerit. Pest alozzi il
avut aceste in suair i în cel uiai înalt grad si de aceea romanul lUI
in ace laşi tim p şi intereseaza şi Ina l \:1 su net�,?te, In tereseaza, fi in dea
în el se ilustreaza problema de căpetenie, care se pune in orrco tară,
ridicarea morala ŞI materială a populatiei dela sate, şi înaltă sufleteşti,
fiindca dovedeste cu prisosinta ca cea mai scurtă s'i ruai sigura cale
pentru ajungerea »cestui S op,'este pilda sturuitcare a muncii, a Cll111-
pătăr ii, cinstei si a iubirei de aproapele. Romanul lui Pestalozzi nu
este o opera art ist ică propriu zisă. Cu toate că autorul evoacă foarte
bine seniuătatea şi nobleţea rege'aseă a Gertrudei, cu toate că el de:
scrie adesea cu mare succes cutare întrunire a obstei , mer-itul cII
mai mare al romanului este tol. a ce la de a fi prin excelenţă morali
z ator. O atmosferă de iubire frăteuscă pentru cei umiliti si buni, de
iertare plină de îndurare pentru 'cei pocăiţi, de îndemn 'la' muncă şi
la voc bună străbate toată desfăşurarea acţiunii.
[108]
108
Cartea este în deosebi potrivită pentru tara noastră. şi traducănd-o
d-I Pogoneanu a încetă tenit-o complet.
Traducerea este mai presus de orice laudă.
D sa stăpâneşte o limbă românească de o rară bogăţie de termeni
si nuante. E limba familiară si totusi asa departe ele vulgaritate}
căreia d�j Pogoneanu îi dă nu numai căldura intensă} dar şi şlefuirea
artistică de care avea nevoe pentru a face din această traducere una
din cele mai bune din căte există în limba românească.
D;j Pogoneanu însoţeşte traducerea de o ,,introducere" mai lungă}
în care se povesteste viata lui Pestalozzi în legătură cu soarta între­
prinderilor sale pedagogice, arătăn dn-se însemnătatea lui în istoria
Pedagogiei. Despre această introducere s'au scris cuvinte foarte elo­
gioase şi de alţii,
Prin bogăţia materialului de informatic, prin căldura stilului simplu
si comunicativ si prin admiratia justificată pe care reuseste să ne-o
�ucerească pentru acest ).genil] mara 1" care a fost Pestaiozz i, ea este
într'adevăr un model de biografie. Trebuia afinitatea sufletească a
unui pedagog idealist} cum e d-I Pogoneanu, pentru ca opera marelui
Pestalozz i să fie astfel reflectată în biografia sa. In deosebi, penrru
noi traducerea el-lui Rădulescu Pogoneanu mai are şi o însemnătate
de actualitate. Problema care o pune romanul "Leonard�i Gertruda"
-riclicarea morală şi materială a tărfinimii-este acum la ordinea z ilei.
Iar soluţia pe care o .la romanul este o discretă, dar elocventa pr o­
testare contra rătăcirilor de tot felul, cari au apărut mai ales In timpii
elin urmă.
De aceea siî nădăjduim, că răspăndirea pe care această carte me­
rită sa o aillă atât jos cât şi Sl1�, 1111 va Întârzia să aduci"! pe lângă
înălţarea sufleteasca şi o limpezire spiritului public dela noi.
ST.
Ceiace ne-a făcut să punem la un loc aceste două opere
pedagogice e adănca seriozitate a punctului lor de plecare
cultivarea reală a maselor. De CătV3 timp, lumea noastră
şcolară suferă de o adevărată manie, pe care ne luăm voe
să o numim "mania alfabetisrnului". Din Septemvrie 1909 şi
până în Decemvrie 1909, de două ori a circulat prin ziare
şi publicaţii ac! hac notite despre numărul celor ce ştiu a
scrie şi ceti, despre raportul intre alfabeti şi anallabeti la
noi şi la vecini, despre progresele al i şi chel­
tuielile necesare spre a-l întări, etc, de. Iti vine uneori să
crezi că pedagogia chineză a scrisului şi cetitului a ajuns
idealul scoalci romanesti.
O sinÎ?--ură întrebare" ar fî de ajuns S2l 11e; dcsrneticească .
Nu curn va în puşcării numărul celor ce ştiu a ceri .
e mai mare decât el! celor ce nu stiu ',' Nu cum va ar'ne'''-·)!
f!'iră scris şi cetit ''.CUITI 40 &: ani era
decât generaţia de azi în care cel mai mulţi ştiu să scrie -?l
să citească? Ne dispensăm ele orice răspuns. Adăogărn însă
că sincer �i drept nu vor putea răspunde, decât acei care
[109]
CROr\!CA ŞCOLARA
109
în cestiunea educativă vor fi cetit cu luare aminte viata si
operile întemeietorului pedagogiei moderne, Pestalozzi. '
Şi d-l C. Meissncr şi dll. A. Rădulescu-Pogoncanu pu­
nănduşi înainte problema ridicării maselor şi-au dat seama
că lucrul de căpetenie nu e coaja instrucţiei adică alfabetismul.
A scrie şi a ceti e o indemănare oarecare, cum e jocul ele
arşice, invârtirea la trapez, danţul, etc. Lucrul de căpete­
nie, în înţelesul înţeleptului Pestalozzi, este educaţia care
porneşte dinăuntru în afară şi cobora rea învăţătorului la
toţi cei mici şi umiliţi, să-i facă pe toţi vrednici, nu de a cetl
şi scrie, ci de a-şi făuri ci priu ei viitorul lor. De aci inte­
resul pentru cei desmoşteniţi la d-I Meissner: de aci frumo­
sul studiu despre Pestalozzi al d-Iui Pogoneanu.
Din acest punct ele vedere, )J Leonhard şi Ghertruda" cu
studiul de introducere ni se pare o lucrare atât de importantă,
Încât nu ne sfiirn a afirma că preţueşte singură cât o şcoală
şi chiar cât mai multe şcoli şi private şi publice. Ea e menită
să producă o reactiune însemnată în sufletul tuturor celor
ce au suferit si sufăr de: mania alfabetismului. Cetind acea­
stă carte pătrunzătoare de suflet -- pentru oricine iubeşte
masa cea mare a neamului său+-ne gandeam că ea va de­
veni indispensabilă tuturor învăţătorilor din şcoalele începă­
toare dela sate şi oraşe. Stăruind şi mai mult în citirea ei,
ni se pare însă că o astfel de operă e necesară tuturor pro
fesori lor de toate gradele; e necesară tu tu rar părinţilor care
se gândesc la educatia copiilor lor; iar dintr'un punct de
vedere mai general e poate opera cea mai necesară medi­
taţi�nii celor ce au răspundere faţă de menirea istorică a
unui neam.
In deosebi pentru Românii de peste hotar, unde viata
şcolară se apropie de apostol atu! luiPestalozzi, cartea a­
ceasta, care e şi un model de Il rubă românească) va fi o
binecuvântare;- lăsăm la apreciarea urmaşilor, dacă ea
nu va deveni începutul unei ere noi in desvoltarea invăţă­
măntului românesc din toate tările locuite de Români.
Cu ajutorul acestei opere, toţi învăţătorii inimoşi vor pu­
tea trece lesne peste iluzia alfabetismului, dând toată ateu­
tiunea sfintei lor sarcini de a fi educatorii maselor - cu si
fără alfabet. .,
s, M.
[110]
CRONICA ECONOMICĂ
Cooperaţia orăşenească.
Proiectul de lege prezentat de Ministrul Industriei şi Comerţului,
prin care se netezeşte (alea adevăratei cooperaţiuni la oraşe, nu gă­
seşte, în principiu, decât aprobare unanimă. Acest proect poate În­
semna un act de mare importanţă în politica socială a ţărei.
Intreaga legislaţie privitoare la cooperaţia sătească se estinde acum
asupra societăţilor cooperative ale me seriaşilor, muncitorilor şi, în
anumite condiţii, ale micilor negustori dela oraşe.
Astfel, coopera ţi a orăşenească primeşte botezul oficial, - după o
propagandă în favoarea ei, care, mai ales în ultimul timp, a cerut
necontenit, ceeace azi se poate spune că e fapt împlinit: înlesniri
legale, ca scutiri de formalităţi, impozite, şi impunerea controlului
Statului (1).
Potrivit proiectului de lege, instituţia de stat Casa Centrală a băn
cilor populare şi cooperative săteşti va fi, pentru cooperaţia orăşe­
nească deasemenea, organul de control şi izvorul de credit.
Şi prin art. Il. din proiect se dă putinţa societăţilor cooperative
"a cumpăra irnobi le nu numai pentru trebuinţele lor, dar chiar şi
pentru pl asa rea economiilor lor". E o normă bună, din mai multe
puncte de vedere.
Intrebările ce ni se pun acum sunt: care e starea cooperaţie! oră-
şene şt i şi în ce mod va influenţa intervenţia Statului, mersul ei.
Cooperaţia în oraşele noastre azi este o plantă plăpândă.
Mesertaşii au apucat, În mare parte, căi greşite.
Diletanti sau politiciani au exploatat şi exploatează naivitatea lor.
Instituţia corporatiunilor (2), să o spunem fără înconjur, a dat un
faliment moral dezastruos. Şi gestiunea lor financiară nu e de invi­
diat (3). "Mişcarea" din ultimul timp, îndreptată împotriva "scumpirei
(I) Vezi spre pildă "Calendarul Touărâşiilor Săteşti" pe anul I91O,
pg. 7 - 8 şi 22-28.
(2) Vezi Cronica economică: In chestia meseriaşilor din "Convor­
biri Literare", No. r 1. Anul XLII.
(3) Vezi Partea II-a din Ancheta Cit privire la meseriaşi. 1909.
[111]
CRONICA ECONOMICĂ
111
traiului", adică În bună parte, în potriva cartelurilor, are la bază
motive serioase, dar ia o înfăţişare îngrijorătoare, cu un caracter de
aţâţare anarhică - în una din întrunirile meser iasrlor, acum 4-5 săp­
tămâni, unul din comitetul celor ,,400" a ameninţat, nici mai mult nici
mai puţin, cu reinvierea lui 1907 la oraşe-şi astfel rezultatele practice
ale mişcării cu întruniri şi protestări nu sunt în majoritate decât ne­
gative.
Pe pe altă parte, lucrătorii industriali, se ştie cât sunt de buirnă­
ciţi de sindicalismul adăpat la izvorul cel roşu al internaţionalizrnului.
Intr'o asemenea atmosferă, mişcarea cooperativă, lipsită de avan­
tagii legale, nesusţinute de propagatori serioşi, - era prea firesc să
rărnănă în faza incercărilor fără importanţă. Câteva societăţi coope·
rative pe acţiuni, societăţi, în fond, capitaliste "cu aperitive", nici
decum cooperative, s'au ivit cu deosibire in ultima vreme, pe la oraşe.
Foarte multe din acestea nu pot, nu au dreptul, după părerea noastră,
să se bucure de avantagiile legale. Dacă s'ar bucura, ar însemna să
falşificărn cu totul noţiunea cooperaţiei. ...
Şi totuşi, teren prielnic există pentru o mişcare cooperativă oră
şenească.
Din datele ce ne stau la îndemână, meseriaşi înscrişi in cor por a­
[luni, la 1 Aprilie 1908 erau în număr de 127.841 (r), dintre cari
73.730 (sau 56.67%\ români, 25.184 evrei (19.70"/0) şi 28,927 din alte
naţionalităţi (sau 2363"/0), iar lucrători întovărăşiţi în 61 sindicate la
1 Iulie 1907 se găseau 8-470. Numărul acestora în prezent nu cred să treacă
peste ro.ooo.
Meser iasli din corporaţii şi lucrătorii sindicalisti (2) reprezintă ei
singuri probabil o populaţie ele 500 până la 550.000 suflete.
Proectul de lege nu lămureşte dacă ori ce meseriaş sau lucrător,
independent ele naţionalitate, poate deveni membru "li societăţilor
cooperative.
Faţă de felul aratat »l alcătuirei clasei meseriaşilor, e ° cer-irită
naturală să se acorde întregul sprijin numai cooperaţie! curat ro­
mâneşti.
Meseriaşii şi lucrătorii români alcătuesc o pătură socială destul de
mare ca să formeze obiectul preocupărilor serioase ale oamenilor de stat.
Şi această pătură socială, azi, ori ce s'ar zice, trăeşte în condiţii
grele De aceea, se explică uşurinţa cu care izbutesc să stăpanească
(1) Din acest număr, în comunele urbane sunt 106·50r iar în cele
rurale 21.340 meseriaşi. Fireşte, proporţia Rornănilor faţă de st.reHll
În meser ii, e mai mare la sate decât la oraşe - ŞI la sate mulţi me­
seriasi fac parte din băncile populare.
(2) 'Sunt unii lucrători, de sigur, care figurează în sindicate şi
în acel aş timp - forţaţi în corporaţiuni,
[112]
112
r, VORNICU
spiritele muncitorilor, ideile bolnave, ideile menite să lnrădăciueze
ura de clasă şi neîncrederea în stat.
Aci, intervine cooperaţi a ca operă de pacificare şi consolidare
socială.
Şi mutuaiitaiea, (grupul societăţilor de ajutor reciproc) despre care
se ştie atăt de puţin (1), a cărei valoare e aproape necunoscută, - şi
care totuşi se desvoltă modest în clasele de jos ale oraşelor, - şi mu­
tualitate poate contri bui în aceiaşi direcţie, ca şi mişcarea cooperativă.
Prin cooperaţie însă, mai ales, vom plămădi �i întări clasa de mijloc
naţionala dela oraşe, precum, tot prin cooperatie, se menţine şi pro­
gresează mulţi dintre micii producători dela sate.
Prin cooperaţie, muncitorii, Infi inţănd în deosebi magazine de con­
sum, vor putea să.si ridice salariile, aprovizionându-se mai ieftin de
cât ar face-o individual (2).
Prin cooperaţie, clasa meser iaşilor romani, se va ridica, tinănd
piept concurentei marilor intreprinderi în majoritate streine, din in­
teriorul ţăI ii chiar.
In deosebi, băncile populare şi tovărăşiile pentru cumpărarea în
comun (a materiilor prime şi instrumentelor) vor fi în stare să re­
genereze patura meştcşug arilor noştri.
E nevoe însă, Întru Înfăptuirea acestei opere grandioase, de o ln­
drurnare chibzuită, e nevoe să se propovăduiască ideia cooperaţiei atât
în rânduri le lucrătorilor siudicalişti cât şi în rândurile mcşteşugarilor
corporatişti, dacă vrem ca proectul de lege actual să fie de un real
folos.
Şi, în această privinta, suntem datori să facem unele observatiuni.
Este, nelndoeluic, un bine, că s'a dat tot Ccntralei băncilor popu­
lare rolul de propagator şi organiza tor al cooper a ţiei orăşeneşti, dar
trebue să se ţie seamă de două lucruri foarte însemnate:
1) Că nevoile mişcării cooperative la ora�e sunt cu totul deosebite
de acele ale mişcării cooperative săteşti.
O singură pildă: banca populară, aparţinând rneseri asilor, are alte
norme de administratie, alte operaţiuni active (un credit deosebit
(1) In scurtă vreme vom da date complete asupra acestei chestiuni,
(2) Conducătorii sindicalismului, nu Împărtăşesc una şi aceiaş părere
cu privire la mişcarea cooperati vă. Astfel pe când Dr. C. Racovski
în decedata revistă "Vilforul Social" ca şi în "CaleNdarul Muncel
pe 19IO", pag. 6!, se exprimă cu multă neincredere Întrucât e vorba
de băncile populare săteşti, alţii propagat! coopera ţi a, prin grai,
prin scris - în "România Ml/lIcitoare"-�i chiar prin fapte, alcatuind
societăţi cooperative, spre pilda "Bazarul Muncitorilor", magazin de
consum, şi "Viitorul" societate CIlOp. de producţie a lucrătorilor ciz­
mari, amăndouă cu sediul În Bucureşti.
[113]
CRONICA ECONOMICĂ
prin scopul la care corespunde, de acel din agricultură) decât băncile
populare săteşti.
2. Că Instituţia de Stat, Casă Centrală, să se ferească a amestă,
a contopl cooperaţia sătească cu cea orăşenească, din punct de
vedere al administraţiei şi al controlului mai ales. Casa Centrală, aşa
cum e, se mfaţisează cu prea multe atr ibutiuni şi ca un organ prea
centralizat al cooperaţiei săteşti. In faţa nouei sarcini foarte delicate,
întrucât mentalitatea orăşeanului e prea diferită de aceea a plugaru­
lui, nu rămâne decât să se împartă lămurit, dacă nu formal, de
fapt, - munca În sănul Casei centrale.
Sperăm că aceste adevăruri vor fi ţinute în seamă.
Si astfel salutam cu bucurie zorile cooper-aţie! la oraşe.
J. VORNICU
Conoorbiri Literare, N'o. 1, IDio.
[114]
CRONICA DRAMATICĂ
TEATRUL NATroNAL
Viforul
Piesă În 4 acte de d-I R. Delayrancea
Până la cea din urmă suflare a vietii, bătrânul Ştefan a luptat
ca să i să împlinească cuvântul şi a orănduit înainte să moară toate
câte să se întâmple după el, ca nu cumva nedestoinicia vre-unui urmaş
să dărăme ce el clădi se in patruzeci de ani. Şi cei din jurul lui, care
ioan urmat povata, au trăit ca şi cum l-ar mai fi avut viu printre ei,
atât de mare le-a fost evlavia şi atât de mare i-a fost lnrăur irea lui
asupra lor.
Si acum, după atâta amar de vreme, după ce a domnit Bogdan,
şi suntem în toiul domniei lui Ştefanută- Vodă, ei mai păstrează eu
o înduioşătoare sfinţenie amintirea lui Ştefan-cel-Mare; şi dacă evlavia
aceasta se sădeşte şi mai adânc în inimile lor, e pentrucă după acel
jalnic apus de soare, s'a năpustit pe ţară VI/arul năprasnic şi pă­
rnăntul Moldovei încălzit de cele din urmă raze ale soarelui ce apune,
înghite săngele boeri lor ucişi, sub pri virea pătimasă a lui Ştefanuţă.
"Acestil Stefan- Vodă întru totii semăna cu firea moşu-sâu, lui
"Şlefal1- Vodă celui b/lnu; că la resboie îi mergeâ cu nor octi, că totu
"isbândia şi lucru] seu î/ii sciă a-tt; purta, măcar câ era lenerli de
"rfile şi era omi) 111nl1iosiÎ şi prea lesne versă/orii de sânge."
spune Cronicarul.
Amintirea lăsată de moşul său, celor cu care domneşte el acuma
il întărîtă mult pe Ştefănută. Se uită in ochii tuturora dar nu-l vede
decât pe El/ iea o hotărâre dar se isbeşte de vointa boerilor crescuţi
în cuvântul Lui, din care nu vor să iasă,-şi atunci caută să-şi înnece
necazul în betie alături de Mogărdici sau în sărutările Contesei
Irrna ; de Doamna lui nu se poate apropia: miroase a tămâie. Ade­
vărul e altul. Doamna lui e Stana fiica lui Neagoe Basarab, păstrătorul
de pace şi c1ăditorul de biserici şi al Despinei care'şi vinde sculele
[115]
CRONICA DRAMATICĂ
115
pentru luălţarea M-tirei Argeş şi Stana e îngrozită de faptele Dom­
nului şi aude din gura Oanei cine a fost Ştefan cel Mare şi o îm­
presoară şi pe ea o neţărmurită evlavie pentru EI, ca pe tot omul
când i se povesteşte de viaţa şi faptele celui care a rămas viu în
amintirea tuturora şi el nu l'a cunoscut.
1/ Aşa îşi scutura pletele albe.
,.paharul la gură ..... şi mâinele
.Loşulu] şi de [râele lui Voitiş."
aşa răsuciă mustata, aşâ aducea
îi erau inăsprite de mănerul pa-
Vrea să domnească Ştefănuţă, dar nu cum vor ei, ci cum vrea
dânsul şi se izbeşte în calea lui de voinţa lui Arbore care i se pune
stavilă, şi ucide pe Cătălin sotul Oanei, al Oanei care '1 a alintat
când era în leagăn, ucide pe Arbore care l'a crescut dar de învăţă­
tura căruia nu s'a folosit, ucide pe copii lui Arbore, care îi erau sol­
daţi credincioşi, ucide pe boerii ce s'au răsvrătit şi în sfârşit rămâne
singur, să domnească, alături de Oana, nebună, care îl blesteamă şi
de Doamna îngrozită care îl otrăveşte.
In "Apus de soare" acţiunea era internă; conflictul isbucneă în su"
fletul eroului. In "Viforul" acţiunea e externă; conflictul isbucneşte
în afară şi iea naştere din ciocnirea celor două vointi : a Domnului
şi a boerilor. Caracterul lui Stefănuţă e foarte interesant. Elnu ucide
numai din patima de a vedea sânge, d prin omor vrea să alunge
toate piedicile ce-i stau în cale ca să domnească şi ca să semene lui
"Ştefan cel Mare" Icoana acestuia pe care o vede pretutindeni: în
ochii curtenilor, în vorbele Tanei, în povestirile Oanei, îl urmăreşte
şi pe el. Vrea să-I ajunga şi pentru că se simte neputincios şi şters
în faţa strălucirei lui, atunci îl necinsteşte, îl batjocoreşte ca omul
care neputăndu-se sul până la înălţimea celui pe care îl răvneste,
caută să 1 coboare pc acela până lu el.
Domnul Delavr ancea s'a îngrijit mult de data aceasta, de par­
tca tehnică a piesei şi a isbut it să scrie un act, al treilea, măreţ şi
foarte puternic. Interesul actiunei creşte dela act la act �i e o gra­
daţi« in sentimente dela Început până la sfarşit, ee ea ce lipsea mult
In Apus tie soare. Sunt replici frumoase, replici cari te înfioară, cu­
vinte asvarlite In di,tlog în care se ascunde o cugetare adâncă, sunt
imagini nouă, scene de un dramatism puternic cum c aceea din actul
al ::J-I"a intre Domn �i Luca Arbore şi mai ales ceeace încânta mult
la reprezentarea piesei este acel a v.mt de poezie eroică de care sunt
Insufleţire cele patru acte.
[116]
116
HERZ
Decorurile au fost nu se poate mai frumoase şi se cuvine să lău­
dăm şi Directiuuea Teatrului şi pe dI Costin Petrescu căruia i se
datoreşte cadrul în care s'a reprezentat II Viforul". Bună a fost şi in­
terpretarea. D-I Liciu (ŞtejăJtu!ă Vodă) a jucat corect cum trebuia
să joace un actor comic, un rol de tragedie. Nu s'a râs şi acesta e
un merit. E o legătură însă între starea sufletească a lui Şterănită
care vrea să fie Ştefan cel Mare şi starea sufletească a d-Iui Liciu
care vrea să fie tragic şi mă gândeam la neputinţa amăudurora, de
a'şi ajunge ţelul.
HERZ
RECTIFICAI{E cu PRIVIRE LA MONEDELE ISTRIOTE
Afirmaţiunea dela p. 1170 şi 117I că stema oraşului Istros nu se
întâlneşte şi pc monedele batute de a est oraş în timpul împăraţilor
romani nu se poate susţine, căci s'au găsit monede de aramă de ale
lui Mare Aureliu (Suţu, Bulet. Societ. numism. rom I907 p. 6), de
ale Tranquilinei (Kneciue', idetn, 1908, p. 38 + 39) şi de ale Iuliei Domnu
i Colecţ, D. G Ionescu, Tulcea) cari au pe avers capul pcrsonagiului
imperial, iar pc revers marca oraşului (V. şi Pick o. c.).
CO:-;ST. MOIS!!.
l
[117]
DELA ROMÂNII DE PESTE HOTARE
t AU(;USTIN BU[\:EA
In floarea vârstei, la 52 de ani, în mijlocul unei activităţi
de o nemaipomenită vigoare şi varietate între Romanii cei
atât de necăjiţi de peste Carpaţi, s'a stins pe neaşteptate Ca­
nonicul Augustin Bunea în căsuţa care i se dăduse ca locuinţă
în .frumoasa piaţă a Blajului. Acel trunchiu de om puternic,
plin de sănătate, care părea destinat a trăi încă pe cat a
trăit, a căzut fără viaţă tocmai din cauza prea marei încrederi
ce a vea in sănătatea şi în puterea pe care o simţea în sine.
Ştirea despre moartea lui a lovit ca trăsnetul în toate
părţile romaneşti, pentrucă mulţi îl cunoşteau personal, mulţi
îi cunoşteau activitatea lui puternică, şi mai mulţi îl cuno­
şteau din renumele lui strălucitor, cum puţini romani au
mai avut între Tisa si Săcele.
In viaţa contemporană a neamului nostru mai cunosc
numai două momente, în cari durerea a unit într'un cor de
jale toate inimile; când s'au stins două vieţi scumpe neamu­
lui. întreg, una la Mirceşti, cealaltă la Florica.
Ca şi atunci, la moartea celor doi străluciţi fruntaşi lu­
minători şi conducători ai neamului, Alecsandri şi Brătianu;
aşa şi acuma jalea adâncă a cuprins inimile tuturor mun­
citorilor pentru înălţarea vieţei noastre naţionale.
Deşi nu este de asemănat modestul Canonic dela Blaj
cu cei doi mari bărbaţi ai neamului, totuşi durerea pentru
perderea acestuia se poate asemăna CLI cea pricinuită de
plecarea spre altă viată a acelora, ba peste Carpaţi ea a
intrecut o în intensitate.
Blajul însuşi nu a fost aşa de adânc îndurerat nici la
moartea marelui Cipariu, cea mai strălucită glorie a ace­
lui orăsel de scoală si de biserică românească.
Şi este natu�al să ri'e aşă : Cei adormiţi la Mirceşti ŞI la
Florica ca şi Cipariu îşi trăise veacul, au fost fericiţi a-şi
desă vărşi Întreaga muncă pentru neamul lor şi a se bucură
de roadele ei îmbelşugate. Fată ele dănşii sirnţirnăntul puţ>li.c
era recunoştinţa, speranţe nu se .mai clădeau pe activi­
tatea lor viitoare. Cel îngropat acu 111 la Blaj era tocmai în mij­
locul activităţii, în mijlocul desvelirii energiei şi a talentelor
sale ne muncă: de aceea pe dansul se lntemceau ca pe un bloc
[118]
118
J. BlANU
de granit turnurile de speranţe ale milioanelor acelora, cari
au atâta trebuinţă de a fi susţinuţi prin credinţă şi speranţă.
In Bunea era incorporată una din cele mai puternice ener­
gii naţionale cari s'au ivit între Romanii de dincolo; era
fiul unei familii militare din Intăiul regiment românesc de
graniţă, înfiinţat de împărăteasa Maria Tereza pe la mij­
locul secolului XVIII şi însărcinat a păzi hotarul de miază-zi
al Ardealului; era nepotul Baronului Colonel Ursu, eroul
dela. Solferino în r859 şi dela Lissa în 1866. .
Mintea lui ageră a fost setoasă de învăţătură; ea I-a ara­
tat limpede multele şi grelele trebuinte ale neamului său,
pe cari inima îl indemna să le studieze in trecut şi în pre­
zent. De aceea Bunea s'a făcut istoriograf, mai ales al fră­
mântărilor Românilor pentru ridicarea din mizeria adăncă
- culturală, politică şi economică _. în care se găseau la in­
ceputul secolului XVIII. In cele două volume ale sale despre
episcopul-martir Ioan Inochentie Klein (1728-175I) şi despre
episcopii Petru Pa vei Aron şi Dionisie Novacovici (r751-
r764) se arată, cu pătrunderea erudiţiei şi cu căldura dra­
gostei de neam, care aprinde durerea pentru suferinţele lui,
frărnăntările şi năzuintele stăruitoare pentru a scoate nea­
mul din întunerec Ia lumină, dela robie la viaţă egală în
libertate cu a celorlalti locuitori ai tării lor.
Prin studiul muncei şi a luptelor ace'lui greu trecut şi-a fau­
rit Bunea caracterul lui cel de otel neînfricat inaintea celor
puternici şi neatins de nici o slăbiciune. Prin acele studii şi-a
căştig at el hotărîrea neinfrantă cu care a apărat autonomia
bisericei sale româneşti unite în potriva atacurilor catoli­
cismului unguresc, care voia şi voeşte mereu să o absoarbă
în organizarea sa.
Iacă pentru ce clerul unit vedea în Bunea cea mai pu­
ternică energie de apărare a autonomiei bisericei sale.
Bunea a mai fost intâiul şi cel mai puternic orator bi­
sericesc al Romanilor, Cănd adănca lui credinţă religioasă
se împreuna însă cu iubirea sa de neam, elocuenţa lui se
ridica la lnăltimi nemai văzute in clerul românesc. Discur­
surile lui funebre vorbite la moartea multor fruntaşi ai vieţei
româneşti de peste Carpati sunt monumente literare de o
putere atât de mare, În cât cetirea lor sgudue adânc, iar
auzirea lor a făcut impresie covărşitoare, care s'a întins
departe dela locul rostirii. Aşa a vorbit el lângă sicriul lui
Iacob Mureşanu, Gheorghe Bariţ, Baronul Urs, Ioan Raţiu,
Axente Severu tribunul dela /848, Aurcl Mureşanu şi [1
altora mulţi buni români.
[119]
AUGUSTIN BUNEA
1 11)
Cuvăntările funebre ale lui Bunea au fost cele mai pu­
ternice si mai inălrătoare lectiuni de virtute omenească si
de datorie românească. ' ,
Iacă pentru ce Bunea era nu numai cea mai de frunte per­
sonalitate a bisericii unite ele peste Carpaţi; - persona­
litatea lui trecuse de mult şi cu mult peste marginile bi­
sericii sale: el era de mult al tuturor Românilor. Din această
cauză doliul pe care l-a pricinuit ştirea mortii lui Bunea nu
a găsit hotar decât acolo unde încetează limba şi viaţa ro­
mânească; ba a trecut şi peste această graniţă, pentrucă
Bunea era nu numai o nobilă personificare a energiei nea­
mului nostru, dar era şi ca om înzestrat cu calităţi de ca­
racter, În cât ori cine îl cunostea - chiar si inimicii si ad­
versarii pe cari îi combătea CU energie demnă -- păstrau
pentru dansul cea mai înaltă, stimă.
Am mers la Blaj la înmormântare! Atâta jale n'am mai
văzut! Amutise oamenii incremeniti: bătrănii cari se uitau
cu atâta mangăere la Bunea, văzând că are cine continua
munca şi lupta mai tare şi mai sus decit dănşii, - tinerii
cari se uitau Ia el cu mândrie si cu acel simtimănt cald si
întărîtor pe care Îl dă increder�a nemărginită în învăţăto­
rul de astăzi, care va fi conducătorul ele mâine. Unii au
venit de departe ca să-i dea cea din urmă cinste: a durerii
despărţirii. Toţi aveau inima strânsă.
Lângă sicriul lui a răsunat glasul puternic şi sfaşietor
de trâmbiţă de durere al deputatului Goldiş dela Arad, gla­
sul blând şi adânc jalnic al tănărului Lupaş, profesor de is­
torie dela seminariul din Sibiiu; şi pe deasupra lor, ca clo­
pot de durere, a răsunat grav şi solemn glasul d-lui Istrati,
care vorbea în numele Academiei din Bucureşti,
Cei din localitate, ai casei, deabia au putut vorbi şi ei :
durerea le oprise glasul în gât, le impietrise gandul în cap.
Deputatul Maniu, puternicul şi neînfricatul orator din Ca­
.mera din Budapesta, care zilnic vorbia şi se sfătuiă cu lu­
mina care era Bunea, acuma stătea amuţit lângă sicriul lui
ca lovit de trăznet 11
Multe lacrămi s'au vărsat în Blaj în acele zile amare;
ele vor rodi însă în sufletele celor mahniţi, în suf1etele ti­
nerimii, şi vor oţeli caracterele, fiind fecundate de amintirea
aceluia care pleacă lăsând în urma lui amintirea celei mai
curate vieţi de cel mai deplin devotament pentru neam.
1. BlANU.
[1]
l
1
1