[506] 506 ÎNSEMN..\!O Din trei pagine de proverbe, notăm pe cele ce urmeaza (1): Bure lemne face bur foc. Carna de la ase ie mai dulce: Ciăsta lume făcută ie cu scale : uri (Unt) merg an sus, a\ţ an jos. Lu Domnu şi lu dr-acu nu se pote sluji oveto (odată). Carle joce far de rnujice (muzică), ie rriunit (smintit). Juri (junii) mai rnund (mult) cavtu la neveste neg o la fete. Ce a făcut maia va face şi fata. Nunta far de ărs (rrs) şi morta far de plâns nu se pote. Aţa se prikine iuve-i mai subţire. Dupa gustu lu at (altul) nu-ţ la muiere. Mora bure macire şi bovan, Ur an spate, ăt an fole. Din cale lu ornu bet şi Domnu se daie la o bande. Bărsa (bar/a) gole nu staie ăn picioafe. Va ben veri ape �i la mora rne. '.[etura nave meture bire. Cire are cap, are si coromac. Cire prose (cerne} tata zia, nu marance pulenta (mămăligd). Cire ântre an ostarie (crîşmă) nu ăntre se ruga. Lase omu beat ke va ăns cade. INVIEREA UNUI SCRIITOR. Opera lui Golescu, "insemnare a călătoriei mele", e primită de toţi cu mare bucurie, e citită şi discutat!', Succesul acesta se explică mai întâi prin interesul cu care Golescu, boierul trnbrăcat în hame turceşti, priveşte cultura europeană. Vapoa­ rele, muzeele, industria, aşezamintele politice sănt apreciate cu o firească ingenuitate. 1 se părea bietului Golescu un mare progres să poţi trimete scrisori prin poştă, sau să găseşti în oraşe trăsuri publice... Ceea ce deşteaptă insă şi mai mult atenţi unea cetitorului nu sănt amănuntele, ci marea unitate de sentiment a scrierii cinsti­ ului boier. O singură notă ese peste tot deasupra: a datoriei de a face neamului său tot binele care îi sta în putinţă ' Urmas al unei familii vechi, cu tradiţii de o rară nobleţe, Gclescu ,( r) Lucrarea din care Imprumutam aceste proverbe e "lIialectele r(l­ măne", de 1 sir Popovici (IX Dialectele române din Istria) Balle, 1909. De la Ioan Maiorescu şi până azi au studiat mai mulţi filologi graiul acestei rarnure răsJeţe a poporului nostru. ŞI ca glosar, şi ca texte, lucrarea aceasta însa e un adaos insemnat Iaţă detrecuf, ia:� autorul.a tacut o faptă vrednică de toata .lauda, adunand cele din urmă ecouri ale unui glas roornaesc ce se stinge departe între strei�i. ,', ' [507] ÎNSEMNĂRI 507 auzea la urechea sa glasul tuturor str-ămoşilor. Era, cum zicea Emi­ ne seu, un "mare ţăran", adecă un om care se simţea cu adevărat lipit de [ăr âna patriei sale. Şi de aceea, fără să se gândească la vre-o poză literară, el suspină ca şi Neculcea, când priveşte starea tristă a sătenilor. Descrierea mizeriei bordeielor va fi, de bună seama, citată de aci înainte în toate cărţile noastre de lectură. j aluiri sincere şi nesincere au mai scris şi alţii. Ceea ce-l ridică pe Golescu Ia înălţimea unei figuri istorice e potrivirea deplină dintre cugetul şi fapta sa. Tot ce i se părea necesar pentru ridicarea culturală a neamului românesc, Golescu cerca să realizeze, ca şi cum ar fi fost o datorie personală a sa: şcoli, cărţi, agricultură, industrie .... Se poate spune că nimeni n'a dorit mai viu introducerea adevărat ei culturi europene în ţările noastre. ŞI atunci, şi azi, el nu are pe nimeni să Î se poată asemăna în nepotolita sa râvnă de a ridica neamul. Dar răspăndirea neobişnuit de repede a interesului pentru opera lui Colescu e un semn că se adaogă mereu numărul acelora care ştiu sa iaca osebirea între apostoli de felul lui Golescu şi între cei ce au condus fără credinţă şi fără ideal destinele culturale şi istorice ale neamului românesc. Laudele şi criticele interesate, care au lăsat în umbră pe Golescu, Bălcescu, Kogălniceanu şi alţii, pentru a scoate la iveală figuri se cu n dare, ele mai târziu, azi nu mai au trecere. Sentimentul public se intoarce tot mai mult spre adevăraţii idea­ !i�ti de odinioară. * P,,\'RĂS1REA CUI1TURALĂ. O revistă rusească din Chişinău releva parasirea in care se află neamul românesc dintre Prut 'li Nistru, in ce priveşte cultura. Calendarul pe o sută de ani, Viaţa llti Til« BullOglindă, Epistolia, Visul Maicii Domnului sănt cărţile cele mai răspăndite printre Români. Boierimea s'a rusificat aproape toată r Cei ce s'au ridicat din ţără· nirne s'au răsfirat in slujbele împărăţiei, peste ţări �i mări, iar satele au rămas tot cum erau acum o sută de ani, Compătimirea streinilor e cea mai bună dovadă. cât de streini de nostru s'au arătat toţi cărturarii CJ� vorbesc din cand in când in numele Basarabiei. CI.1VINTE RARI. Hâ t doacă s. f Bata, ciomag, moacă. (Auzit in comuna Merii-Petchii, cătunul Sudiţi, din judeţul Ilfov. Sc Intr ebuin­ teaza insă şi în alte părţi). Când ţi-oiu da UI/a cu bâedoaca asta, să �'(Zl W111 îţi piere piuitul! [508] 508 ÎNSEMNĂRI Bibâ. s. f. (Auzit în Bucureşti, la jocurile de copii ; popular). Boabă. Când un jucător loveşte ichiul altuia, care s'a lăsat la o depărtare oarecare, se zice că i-a băgat o bibă, Buhâr. s. m. Cel care are boi. (Se întrebuinţează mai în toate ju­ deţele de câmp din Muntenia). Buharul îi tot buhar , IIU ştie să tie nici hăţurile, când mână caii. Căier s. m. Cel care are cai. (Comuna Ludeşti, judeţul Dămbovita) Toţi căierii au plecat cu lemne la târg. ChiOlJeClI1, s. m. (Învechit). Cel care are cai mai mulţi şi face tran­ sporturi depărtate. (Numai în judeţe de câmp, pe unde se întrebuin­ ţează Şi b uha r. Auzit în cătunul Sudiţi, comuna Mer ii-Petchi i, Il fovj. Lui 1011 chioueanul i-a murit doi cai. C��)l�., (adj. Om de nimic, prostănac, motolog. Ba că al de CI�/CllJ. = Niţă e cidiu, ba că al Floarei e ciuciu, apoi pâ cine vrei PU!U de să iei? (Merii-Petchii, Suditi, judetul IIiOv). magar. .. .. Griveln. s. m. 1. (Tâncul, orbetele, căţelul pământului, un fel' de şoarece mare (Ialorniţa, Popeşti.) 2. (Figurat) Locuitor din satele formate de tărlasi. (Comuna Poiana, judeţul Ialomiţa). Hoţi ca grivanii. nici că I;'a mai pomenit! Fofârltcă s. f. Zăzanie, iscoadă, şoaldă. Numai în expresia: a umblă It fofârlica, (Corn. Merii-Petchii, cătunul Suditi, în jud. Ilfov). Folmotăc. s. a. Ghemotoc, legătură, lucru strâns ca un ghem, dar neregulat. (Merii-Petchii, Sudiţi, în jud. Ilfov). Ia aruncă folmo­ tocul ăla de cânepă încoace! Mi-ai făcut toată lâna foimotoc ! Mamârniţă. s. f. Femeie grasă şi mare, urîcioasă, antipatică. (Merii­ Petchii, Sudiţi, în Ilfov). Câtă mamorniţa mai e şi nevasta pandarului.' l. P. Chelteu = coş de împletitură din paie, sau din făşii de lemn flexibil. Dreue = sfărămături le de poame rămase într'o piuă, după stoarce­ rea vinului de mere. Pornea/ei = ducerea cailor la păşune. Mai cu seamă în vrem" de noapte, la pădure. (; L [Din Avrig] . .. [509] CEEA CE NU SE POATE 1) ROt\l\N VII Pe scările otelului umbla lumea forfota. Un miros greu, de sală de mâncare, amestecat cu fum de tutun, se urca până la etaje. Sunetul unui piano, cam dogit, da casei aerul pretenţios dar nestatornic pe care-I au în general toate ote­ lurile şi În particular cele româneşti. La o masă din ves­ tibul vorbeau trei samsari; stăpănul otelului striga la slug i: uşele se izbeau, clărnpănind ca o limbă de clopot ce nu atinge arama; o doamnă, suIe menită, se cobora pe scări, foşnind din rochii cu neonestitatea mătăsurilor false. Peste tot, aerul indiscret al lumei serni-civilizate. Pe când căpitanul se urca la dona Canta, Elena Milescu tocmai eşea. Suavitatea ei înblănzi gânduri le tănărului, pe care le zbarlise doamna ce fosneă din rochii. Elena îi zărn- bea din capul scării: ' Foarte bine că vii. - De ce? Ca să linistesti o criză de nervi. Cornăneşteanu o' privi lung -- Eram sigură că ai să vii. Fireste că trebuia să viu. 1· Jena se uita la tunica lui Dacă Îi vei plăcea, o punem ŞI pe dansa pe listă: şi ea caută un erou ... In fuga impresiilor, Comăneşteanu simtea o trudă as­ cunsă În Elena lui, dar nu pricepea ce. la ascultă, Tanţi dragă, de cătvă timp te depravezi. Şi şade aşa de rău l. .. înălţă din umeri, ca o persoană stăpână pe sine; se inroşise insă până în firele părului. ') A se vedea Conuorbiri Literare din anul 1906 (aI40-1ea), pagi­ nele 254, 601 şi 821. [510] 510 D. Z. 1 , ' r I Mi s'a urît cu drumul drept. Aşi vrea ceva nou. - Fă-ţi pe moşie un drum strâmb ... - Am să-mi văpsesc părul. - Dacă vei face una ca asta, nu-ţi mai calc prin C3S':''1- Dansa miscă din ochi în nestire. El o luă de brat. A vea ceva, o durere ascunsă. " ," - Tanţi dragă, eu pe doamna asta de-abia o cunosc. N'ai vrea să te'ntorci cu mine, ca să mă mai prezinţi odată) Ea stete un moment la îndoială. - Da, pentru un minut. Apoi intra din nou la Natalia. D-na Canta era dintre acele femei părttrute de fire: ce rărnăn cu inima caldă pănă la bătrâneţe, şi păstrează un ră­ tăcit parfum de tinereţe chiar Îl} viaţa lor fizică. De când trăia singură la moşie, se apucase de afaceri, plantase pomi roditori, adusese cuptoare sistematice, rnfiinţase şcoli de me­ şteşuguri, de ţesut, de împletit, de crescut gandaci de mă­ tasă. Averea sa, foarte mare, devenise enormă. Ceea ce o deosebea de semenele sale, cari, când se apucă de afaceri, devin băţoase şi agresive, era o neindemănare firească în socoteli, o sfială poate mai mult aparentă decât reală în pla­ nuri şi hotărâri, ceva ce nu se prinde şi nu se notează în cifre, acea imponderabilă copărtăşie a oamenilor fericiţi şi bogaţi, la nenorocirea şi greutăţile celor nevoiaşi. Venise la Bucuresti să ceară Ministerului de Finante anumite in­ lesniri pentru atelierele ei dela ţară, iar Ministerul refuza Asta era criza de nervi. Elena li prezentă din nou pe Comăneşteanu. - Ţi-a trecut, Natalio 7 ... Iată d-l Cornăneşteanu, pe care ţi l-am mai prezentat la mine. Dacă vrei, să te plângi şi lui, _. M'a întâlnit pe scară şi a ţinut cu orice preţ să-I In­ soţesc până la tine. E un tânăr foarte sfios. Natalia râdea, Elena urmă: ---,. Deşi seamănă cu unchiu-său, eroul, acesta bate mai mult a călugăr. Nu-l iubeşte nimeni, nu se interesează ni­ meni de el. ., N'ai vrea tu să-I adoptezi 7 ... că poate ţi ,,'a urît cu binele. Capitanul se plecase pe mâna Nataliei. Toate, infarne calomnii, doamnă. - Ar fi foarte urît daca ar fi asa. El stărui a nega din cap. • --- încearcă. zise Elena. La revedere. După ce Elena eşi, d-naCantă Îşi puse un ochelar sub- [511] CEEA CE NU SE POATE 511 ţire, cauta soneria în zid şi sună; apoi se întoarse către i:;măr şi se uită la el lung. - E adevărat. Apoi îşi ridică ochelarii, şezu jos şi păru a se gândi. - - Am fost bună prietenă cu mama d-tale, d-le căpitan ;;i .imi aduc foarte bine aminte de dumneata, copil, Ce bi­ zară este viaţa! D-ta te-ai schimbat cu desăvarşire, iar eu am rămas întocmai cum eram acum 20 de ani+-cel puţin aşa cred, zise ea, râzând. -La zărnbetul acela, târziu, Cornăneşteanu înţelese că şi el îşi aducea aminte de dansa, de surăsul ei, de fugara um­ bră a trecutului, te se depărta tot mai mult În uitare. Zărn­ betul ei părea a veni, în amintirea lui, din farmecul ce-l simt copiii precoci pentru femeile frumoase. Intră un fecior şi aduse apă pentru ceaiu. Natalia se uită fa Comăneşteanu, dusă pe gânduri. - Cunoşti, poate, pe Ministrul Finanţelor. El răspunse într'aiuri, mirat şi nedomerit: Puţin. As! avea nevoie de cineva care să-I cunoască bine. Poate oamenii politici din judeţul d-voastre. Sunt toţi guvernamentali. Tocmai de aceia. Natalia servea ceaiul. Se opri un moment şi se uită la el fix. Obţii mai mult prin oamenii însemnaţi din opoziţie. - Da? - Noi avem toate cocheteriile ţărilor civilizate. Eşti li- beral sau conservator '? Nici una, nici alta. -- Vrei lapte sau lămâie? - Nici una, nici alta. Ea se uită la el, domoală . Faci parte din vre-o societate de ternperanţă Y Nu. Sunt dispeptic, Imi pare bine. Poate mergi la Vichy. Nu mai e la modă. Un om modern bolnav stornah merge Ia Polul Nord. Sau la Biarritz. Dacă este cap încoronat. - Aceia merg pe lumea cealaltă. Nihilistă '? Nu. Ceva mai rău. Vegetariană ? [512] 512 D. Z. Si mai râu. Milionară? Mai rău. - Mai rău nu se poate. Natalia începu a râde. �- De ce nu se poate? - Fiindcă, în fond, milionarii sunt fiintele cele mai în- grozite din lume. Toţi fac parte din societăţi de săraci. N atalia rase mai departe: - Eşti plin de contradictii. - Eu!? Tocmai asta g andeă el de dănsa, că era bizară. milio nară si socialistă, cheltuind cu drumul la Bucureşti ma mult decât făceau taxele la Finante. Ea îl privea cu stăruinţă: � -� Am auzit că eşti un om plin de succese ... Comăneşteanu vru să protesteze. Ea îl opri cu o mrş- care a mănii, par'că ar fi zis: "atâta lucru pricep şi eu", Apoi, încet, liniştit: � Nu ai voi să faci odată curte, pentru o operă de bine­ facere? - Cu plăcere. Cui? Graba şi siguranţa cu care răspunse tănărul, părură il întrista pe Natalia. Deşi erau zise în glumă, cuvintele ace lea dovedeau o închipuire-de-sine nesănătoasă, Ea se găndeă, Poti face curte oricui? Pot face curte ori când, dar nu ori cui. - Şi asta e prea mult. / El începu a râde. - Bine, doamnă, îmi ceri un serVICIU ... Să·J fac sau să nu-l fac? - Ai dreptate. Să·I faci. E vorba să străbaţi până la doamnă dela Finante si să obtii o reducere de taxe. El râdea cu hohot. Natalia râdea şi ea, dar cam stangace - Şi e mare taxa? - Câteva sute de Iei. - Foarte bine. Am s'o obţin. Se scu lă si se închină înaintea ei, voind să plece. Ea il retinu. ' � Domnule Comăneşteanu, am Inteles toată filosofia d-tale. Să-mi dai voe să-ţi spun că e ca� simplistă, E vorba să plăteşti d-ta acele taxe şi- să zici că ai făcut o faptă bună. Ba chiar te miri că nu le plătesc eu ... Cornăneşteanu val să protesteze. Ea îl întrerupse. [513] CEEA CE NU SE POATE 513 "- Te rog. Cunosc pe Români; orientalismul a rămas în sângele lor. Ei adrniră pe un pehlivan care din nimic {ace avere şi îşi bat joc de un om cum se cade care se ruinează, - Noi nu suntem nici într'un caz, nici într'altul. - Noi. Adică vrei să zici eu. Şi mai cu seamă vrei să zici că nu mă ruinez de loc. Cornăneşteanu incercă iarăşi să protesteze. - Te rog. Dacă nu abuzez de timpul d-tale, mai stai un moment. Eu nu mă ruinez,- este adevărat. Şi nici nu vreau să mă ruinez. Dar tot venitul meu se duce, iar mie personal imi trebue foarte puţin. E atâta lume care suferă, domnule Comănesteanu ! .. - Suferim c toţii, cari mai mult, cari mai puţin. --" Fireşte. Dar complicaţiile dumitale sufleteşti nu mă interesează. - Cu toate astea sunt suferinte. - Sunt amor-propriu rănit. Eu vorbesc de suferinţele fundamentale ale vieţii: foame neindestulată, boală necura­ risită, tinerete înşelată şi pierdută. - Legendă. N LI oare nimeni de fo arne în ţara rorna-I nească . Natal ia se dete cu un pas înapoi şi se uită la el semeaţă. Se vede că nu ai suferit cu adevărat 1 --- Ce are a face? - Foarte mult. Cine are irreparabuul in inimă, desco- peră seria nesfârşită a durerilor omeneşti. Părea a se înnecă. - Sunt nesfarşite, d-Ie Cornăneşteanu l Era atât de încredinţată de ceea ce spunea, în cât tănărul nu îndrăzni a o mai contrazice. Ea se simţi cam declamatorie şi prinse a vorbi încet. . Oamenii se trudesc în nenumărate feluri, si de aceea e greu de umblat u sufletul lor. Eu am făcut' tot ce-am putut la mine la ţară. Dar nu e destul să dai, ci trebue să şi ştii să dai. Atelierele mele merg cu propria lor pu­ tere. Acolo sunt oameni, cu înţelegere şi cu demnitate, că­ rora nu poţi să le dai de pomană. Ei cred că au dreptul a o scutire de taxă. Prin umare asta îmi trebue, nu 300 de lei. Ciudată era! .. ciudată şi plină de contrazrceri. Dar atât părea de convinsă, în cât tănărul se sculă, hotă rit s' o ajute. - Am să încerc ... fără a face curte nimănui. [514] 514 D. 7. r Ea îl opri un moment, ţinăndu-l de mână. Părea că vo­ eşte să zică ceva. 1 se urnplură deodată ochii de lacrămi. - _. Atât de mult semeni cu mama dumitale! .. " Ai zis "am să încerc" întocmai ca Saşa, VIII . Căpitanul cobora scările, găndindu-se la Timoleon Vucos, mare financiar şi destul de parvenit, ca să aibă dreptul a cere un serviciu Ministrului de Finante. Se hotărî să se ducă numai decât la biuroul lui. o Când să iasă pe poarta otelului, îl apucă cineva de braţ. Era Elena Milescu. - De unde răsari, Tanti? - Te-am aşteptat, ca p� o dornnisoară dela pension, să te duc acasă. Ei, te-a adoptat? \ - Nu încă, dar dacă îi voiu obţine o reducere de taxe de 300 lei, I'affaire est dans le sac. - Să trăeşti ' Incercă să-şi potrivească pasul pe al lui. - Umblă mai domol, ca să mă pot ţine de tine. El Îşi micşoră pasul. Ea sări într'aiuri, fără să găsească măsura. - Ah, Tanti, aşa eşti de stângace şi de nostimă, că-mi vine să te sărut în mijlocul drumului. Ea păru a nu-l auzi. - Va să zică treaba e gata. Printesa Smaranda una: eu, două; Ana, fireşte, trei ... La numele Anei ridică ochii către el atât de comici, in .. cât îi bufni răsul pe arnăndoi, Lumea se uita după dănşii, zămbind. Ea urmă: - Arma, trei; Natalia Canta, patru; Berta Villara, cinci Acesta este fondul de răsboiu, sigur. Fără a mai număra cazualul. Bună-oară? Bună-oară ... Urania Vucos. '-' Foarte bine. Şi cât faceţi toate la un loc? Asta stii tu mai bine decât mine. Tănărul �e opri. - Tanti! Ea ridică ochii către el, râzând: Ce este? - Te-ai făcut o vicleana şi jumătate. Asta te întreb eu?' [515] CEEA CE NU SE POATE 515 - Mă întrebi cât facem toate la un loc. numărăm: Printesa face multe parale ... Ha? ce zici? Pe din afară, da. Vre-o zece milioane, ca mmic. Dar pe dinăuntru? --- Face mai mult decât tine, pentrucă ea nu ar pune asemenea întrebări. Elena Milescu se făcu a nu'nţelege. Pe Arma cu cât s'o punem? Stiu eu! S'o punem în raport invers cu Berta. Adică .? Cu cât punem pe Anna mai mult, cu atât o să pu­ nem pe Berta mai puţin. Dar e mai sigur să facem con­ trariul, potrivit socotelilor lui cumnată-meu. Radeau arnăndoi, Ea urmă: -- Cât să punem pe Anna? Vreo cinci milioane global. -- Ce vrea să zică global? - Adică ea şi cu gloaba ei. Căpitanul se opri din nou. Era umflat de râs, dar 111l!şCa buzele. Elena râdea cu o poftă nespusă. Il strânse usor de brat: Te rog �ă mă ierţ( Apoi, sărind lângă el, ca să prindă pasul: Este adevărat că esti si amantul Bertei Dacă urmezi aşa, te la�. - Nu fii copil, că glumim. Glumeşti, dar îmi strici găndurile. -- Trebue să fie foarte curios să aibi şapte amante ţeJ�g că e pentru scopuri superioare". Fondul războiului.. II strânse de braţ, cu amăndouă mănile, fără a 1 lăsa răspundă' � Alexandre, mais tu es a mOI aussi C fait huit Si cu reverenta nouă, şi scoase chipiul: Te las Tanti. Mă scandalizezi ŞI mă indignezi I Pentru ce '? Pentru că n'ai măsură la vorbă. Ea se uită la dansul: Am la fapte. De aceea mă ŞI iubeşti Egoismul băr­ bătesc este nemărginit, ca văzduhul, Tu ai vrea ca fiecare femee care îţi vorbeşte să fie un înger. Fireste. De ce fireşte? Fiindcă un inger e mal frumos decât o cocotă, [516] 516 D. Z. Ai văzut îngeri vreodată? Te-am văzut pe tine pănă acum. �a c'est gentil. Dar să ne urmăm socoteala. Va să zica: Printesa Smaranda,Io; Anna,5· Pe mine cât mă ta­ xezi? Ştiu eu : ... - - Să zicem tot 5. -- Să vede că ai si tu vre-o gloabă. Elena răse cu poftă: Nici una. -- Atunci să zicem 6. - Să zicem 6. Fac până acum 2I. Pe Natalia cât s'o punem? - Să n'o punem nimic. Ştii că mi s'a' părut foarte cu­ rioasă ... - În. ce fel? -- Preocupată de fericirea universală, adică de himera cea mai absurdă. De ce himeră? Pentru că fericirea este totdeauna himeră. Nu e adevărat! El se uită la dansa. Protestez din toate puterile, zise Elena cu convingere. Curios lucru : ... Căpitanul Îşi aducea aminte de Berta. de amorul ei absolut si de fericirea desăvărsită. Se vede că femeile au facultat�a fericirii durabile. ' Fericirea este o himeră, Tanţi. - Protestez ! - Protestează, dar socoteşte te. Tot ce este, nu mai e. -Si e un noroc că nu' mai e asa, fiindcă altfel sufletul nu ar mai avea avânturi. A dori' pururea e facultatea cea ma! nobilă a omului. Nu si ia femeii. Nu se poate. Femeia este fiica omului. - Este fiica omului, dar e fiică iar nu jiu, ŞI din ferni­ nilitatea ei trage statornicia simţurilor.. Noroc să dea Dumnezeu. Elena bătu din picior. '- Aşa să ştii. Natalia Canta trăeşte de 20 de am cu imagina unchiului tău în suflet ! ... Iar cu a ta trăeşte atâta lume! ... Tanti! Ce �ste? Ţi-e frig, că tremuri. [517] -- Tremur, dar nu mi-e frig. Natalia Canta a iubit pe unchiul tău, a suferit, dar a rămas nestr ărnutată in simti­ rea ei adâncă. A ars ca o flacără curata, iar acum m�i pălpăe din ultimele aclieri ale sunetului ...• ntreabă pe Anna, să-ţi spună. S'a petrecut între ele drama cea mai mişcă­ toare. - Când Tanti? Pe vremea' războiului. El se opri locului: -- Ce rău îmi pare că nu suntem la tine, Tanţi dragă! Vezi, acuma te-am regăsit, dulce ca o mamă tânără, iar nu cucoană cu nervi. - Se'ntărnplă şi aşa. Mi se urăşte să par mamă, când ... n'am fost niciodată. Dar să înveţi să respectezi pe Natalia Canta. E suflet inalt, care ar VOI să facă bine omenirii în­ tregi, pentru purificarea imaginei lui unchiu-tău. - Purificarea lui unchiu-rneu ! ? .. Acela s'a purificat sin­ gur, fiindcă a ştiut să moară. -- Am zis a imaginei lui. Cine n'a avut in viaţă o durere mare, nu pricepe câte lucruri sunt legate de o imagine, şi cum ea poate conduce pe vii în toate hotărîrile lor. - Incepi să semeni la vorbă cu Natalia Canta. Fireste. - Atun'ci te las, fiindcă mă tem să nu ai şi tu vre-o taxă pentru care să fac curte. Elena se uită la el, cu capul pe o parte: - Te·ai învăţat rău, băiţaş ... Sărută-mi mâna şi mai las'o cu făcut curte. Când vii la mine? - Când mi-o fi dor. - Si chiar când nu ti-o fi. Despărţinduse de dănsa, i se păru că se desparte de Printesa Smaranda. Se vede că aceleaşi persoane, în ace­ leaşi împrejurări, fac totdeauna acelaşi lucru. Elena Milescu era pentru el o creatură a parte, plină de poezie, care nu avea dreptul să semene cu Printesa Sma­ randa. Se gândi la maică-sa, şi-i veni deodată în minte imagina Saşei, cu tămplele negre şi ochii albaştri. A vea dreptate Elena: vedea şi el o imagină. Şi, ce e mai curios, îi era milă de ea, ar fi voit să-i facă bine, s'o imblănzească, s'o purifice, s'o găsească în lumea viitoare, surăzănd, aşa cum plecase din lumea prezentă. r I CEEA CE ;-;:C SE POATE 517 [518] 518 D. 7. IX. Timoleon V ucos nu era la biurou. Cornăneşteanu voi să se ducă la el acasă. 1 se spuse că nu era nici acasă şi nici în ţară. Era plecat la Berlin, - ca or ce bancher serios. Asta il incurca. Se gândi să se ducă la Urania. Ii răsări deodată în minte numele femeii tinere, extrava- gant şi nepotrivit cu fiinta ei rotundă şi diminutivă. U ranial.. Sări într'o trăsură, ca să ajungă mai repede. Ajuns la dansa, i se spuse că doamna plecase la ţară. - De mult? - Uite, chiar acum, nu sunt cinci minute. Dacă vrea cu- conaşu, o găseşte la gară, _. zise fecioruL Sări din nou în trăsură. - La gară, şi mână! Birjarul se repezi pe străzile îngheţate, izbind roatele de marginele trotuarelor. Ningea uşor. Comăneşteanu intră în gară din fuga, lovindu-se de ca­ lători, trântind uşile, sunănd sabia. Un tren, pe linia a doua, părea nerăbdător să plece, bufnea pe nări, gălgăia fum, iar roatele, la cea mai mică mişcare scrăşneau pe şinele ln- gheţate. . Tănărul trecu repede pnn dreptul vagoanelor, cerceta cu ochii lumea, se uită de mai multe ori la ceasornic, şi tocmai la urmă îi veni I în minte să întrebe de ora plecării Mai era vreme. Atunci se linişti, par'că turburarea lui su fletească ar fi atârnat de un lucru din afară. Pe când mergea către fundul peron ului, văzu pe U rani a care eşea dela biuroul telegrafic. Ea îl văzuse de departe şi venea acum către el, cu pasul pripit al oamenilor ce nu se simt stăpâni pe sine. - Unde mergi? întrebă ea, veselă, scuturăndu-l de măna .. Nu ştiu unde merg. Ştiu de unde viu. De unde) De la D-ta. Şi unde mergi La Crivina. Serios? Foarte serios. Atunci mergi ClI mine. Îti multumesc de invitatie. Primesc. Ea începU' să râdă. ' .. - Mergi să inspectezi garnizoana? [519] CEEA CE �U SE POATE 519 Tanărul bufni de râs: - Da. Ea tremura de frig. Îl luă de braţ: Nu ştiu de ce tremurăm aici. Haidem În vagon. El o luă voiniceşte sub braţ şi porniră către comparti­ mentul ei. O simţi deodată că-I opreşte locului: Ba zău, serios, unde mergi: La Crivina. ��� La cine? - La Dvta. Ea se plecă sub obrazul lui, râzând cu ghiduşie: Mai intăiu de unde ştii că eu merg la Crivina r Mi-ai spus o dota; m'ai şi invitat. �- Am glumit. -- A tunci mergem la Hălăuceşti. - Ai garnizoane peste tot. .. . .\ poi, pe când se suia În vagon, se întoarse către el: - Asta nu se poate. El o simţise, caldă, rezernăndu-se de el, şi par'că un val de poezie îi inundă sufletul. .,', Cuvântul «nu se poate» nu există în limba noastră. - Ba există, de vreme ce-l rostim. Ajută-mă. Căpitanul pusese deja mâna pe blana ei şi o ajuta să se dezbrace. - Par/că asemenea lucruri n'am mai mirosit pe lume. Ce fel de lucruri? Nu stiu. Imi dai voie: .. Şi fără a aştepta voie, o răsuci pe loc, cum făcuse când o ajutase să se desbrace, şi aspiră din părul el cu putere. Ea se întoarse repede, uitandu-se la el: Ei?l A sân de mamă si a miros de floare. Frumos lucru! ' Nu ştiu cum să spun. Ea se aşezase într'un colţ, Jar el în faţă cu blana el în brate . .: Ce bine ar fi dacă n'ar mai vent nimeni. ea. , El tăcea, liniştit, cu obrazul ascuns în gulerul blănii el - Ai mai găsit ceva? Văd o mulţime de lucrurr iucăntătoare .. Nu găsesc care e anume mirosul. EaL Nu Spune nimic. Vântul aduce miros de grădini. [522] 522 D. 7. Urania rămase încremenită. El se uita la dansa, mirat si trist de a fi fortat o mărturisire. Îi fu milă de ea. ' - Te rog să' mă crezi. Am fost la dota acasă, pentru a-ţi face o rugăminte. Când mi-a spus feciorul că ai plecat, mi s'a părut că a plecat tot oraşul, şi am alergat la gară fără să ştiu ce fac. Sunt însă gata să te ascult: vrei să mă în­ torc innapoi sau să mă duc inainte ? - Tănăra femee se retrăsese în coltul cel mai întunecos al compartimentului. ' - Nu ai nimic cu dota, zise ea încet. - Nu. - Trenul acesta merge în Moldova. El se opreşte la Ploeşti, iar peste două ore vine trenul de Predeal. - Care trece pe la Sinaia. Ea zămbea în manşon. - Unde sper să viu mâine, tot la ora asta, pentru a schimba aerul, după cum mia prescris medicul. Dacă mă lăsai să vorbesc dela început, şi numi răscoleai sufletul cu parfumul, cu Clio şi Erato, era să-ti spun că ţi-e frig şi să-ţi ofer tartanul meu, pe care te rog să-I iai fără vorbă. - E cam puţintel la întindere. - E mai mult decât nimic. Acum te rog să dormi în colţul d tale, fiindcă eu am auns. Visuri plăcute. Apoi, Intorcăndu-se repede: - Cu ce trăsură ai veni la gară? - Cu o birjă. .; I-ai dat drumul? Căpitanul se atinse cu mâna de frunte: - Ai dreptate! Ea zămbi uităndu-se Ia dănsul, cu ochii pe jumătate în­ chişi, îngrijorată, dar cu sufletul plin de lumină. Intr'o clipă înţelesese avântul puterruc ce-l mâna pe tânăr către dansa şi i fu recunoscătoare. D. Z. [523] PROBLEt1E NouA IN CERCETARILE LINGVISTICE H. Hotărît, timpul în care trăim lnsemnează, In cercetările jingvistice, o epocă de transiţie, din care măne-poimăne se V8 cristaliza o direcţie nouă. De curând, am avut ocazie să atrag atenţi unea cetitorilor acestei reviste asupra unor "Probleme nouă în cercetările lingvistice" (1). Atunci luasem ca bază un studiu al d-Iui Meyer-Lubke, - şi nu e numai o tntămplare că astăzi pot intregi acel articol de informaţie plecând de Ia cea mai nouă lucrare a dlui M. G. Bartoli ta), ilustrul elev al marelui maestru din Viena. Intr 'adevăr, fi­ lologia romanică, şi în deosebi şcoala d-lui Meyer-Lubke, indică azi mai mult decat oricare alta căile nouă pe care trebue indrumate cercetările glotologice. Un lucru se accentuează mai ales, pe zi ce merge: re­ cunoaşterea insuficienţii "principiilor de limbă" stabilite de şcoala neogramatica!ă. Aproape toti care au învăţat In şcoala aceasta, începând prin a fi convinşi de existenţa ,,legilor fonetice", au sfârşit prin a li se zdruncina credinţa în ele. Aş putea ZiCE: pe măsură ce metoda de cercetare a neogramaticilor se desăvărşeă. Munca neîntreruptă de­ pusă în aceeaşi direcţie de aproape toţi cercetătorii mari ai deceniilor din urmă a avut drept urmare firească o perfecţionare a mijloacelor de cercetare; s'au stabilit atatea principii, s'au descoperit atâtea influenţe "analogice" care (1) Convorbiri literare, 1910, vol. I, pag. 452� 471. (2) Alle fonti de! neolaiino (Estratto dalla Miscellanea tii stu d! in onore di Attilio Hortis). Tr ieste, 1910, [524] 534 SEXT1L PlJŞCi\RlC pot împiedecă desvoltarea "normală" a unui cuvânt, Încât numărul "excepţiilor" scădea treptat şi "legile" se con­ firmau pe zi ce merge. Şi totuşi! Este o parte mare de exemple care de la început au preocupat pe cercetători şi care azi au rămas tot neelucidate, cu toate că s'au pra­ cticat toate mijloacele de explicare cunoscute. În faţa lor, o parte dintre cercetători, cei optimişti, îşi zic că ceea ce nu s'a putut face azi se va face măne, cred că viitorul va descoperi vreo formă dialectală sau veche, care ne va da zaua ce lipseşte în lanţul deducţiunilor noastre, ne va da arma cu care vom putea subjuga şi pe aceşti refractari. O altă parte însă. şi nu cea mai rea, pusă în faţa acestor cazuri desnădăjduite, au început să fie neliniştiţi tot mai mult de acel imbold care dă naştere progresului în ştiinţă, necredinţa, revol�a împo!riva dogmelor moştenite: tocmai pentru că experienţa te face să nu mai poţi spera prea mult de la aflarea acelei zale ce-ţi lipseşte. Avem o sumă mare de explicări ireproşabile din punct de vedere me­ todic, za de za e prinsă cu cea mai mare grijă, analogiile sant citate de pretutindeni şi, la urma demonstraţiei întregi, nu-i lipseşte decât un singur lucru: puterea de a te con­ vinge (1). Mai cu seamă faţă de astfel de cazuri trebue să-ţi zici, că nu aplicarea ei, ci metoda însăşi trebue să fie greşită, sau cel puţin neîndestulătoare. Şi atunci nu-ti mai ajută că cerci a schimbă numele de "legi" in "regule" sau chiar "evolufiuni" fonetice: îndoeala ţi-a pătruns în suflet şi o răsbotezare nu o poate alunga. Câtă dreptate are bună-oară d. Bartoli când combate reconstrucţiunile "abil combinate", dar fără îndoeală neconvingătoare şi forţate ce le făcuse odinioară cel ce iscăleşte aceste rânduri spre a explica apariţia ne regulată a lui o În loc de It În cu­ vinte ca toamnă, etc! Când bucuria mornentană că ai izbutit, intrebuinţănd cele mai subtile mijloace. să explici totuşi o astfel de "crux phy- (1) Un caz tipic citează d-l Meyer-Lubke în Gerrnanisch-romanische Monatsschrift, 1909, pag. 645 [525] PROBU:ME 1'\00.\ Îl\; CERCETĂRILE LINGYlSTICE 525 lologica" trece, când timpul îţi arată că, fără să faci greşeli de formă, ai rămas atât de departe de adevărul de fond, atunci fireşte nu poţi decât să recunoşti că drumul însuşi pe care ai apucat e greşit, şi neogramaticul îţi pare ca acei medici din nenumăratele stabilimente de-cură de vară, care, a vând fel de fel de duşuri şi combinând băile de soare cu cele de apă, făgăduesc să vindece orice boală, să tărnăduească, prin variarea aceloraşi mijloace, deopotrivă pe cel nervos ca şi pe cel ce sufere de rărunchi, pe cel surmenat de muncă intelectuală ca şi pe cel ce-şi scrăntise un picior. Cercetările din urmă ne-au arătat că fiecare cuvânt al unei limbi Îşi are viaţa sa particulară, cuvintele - şi de si­ gur şi ideile cuprinse în ele - călătoresc (1) având să lupte fiecare cu alte piedici, suferind deci fiecare alte influenţe in evoluţiunea sa. De aceea, astăzi săntern mai de grabă aplecati să individualizăm fiecare caz şi nu mai putem re­ cunoaşte ca scop al ştiinţei tendinţa de subordinare a neogra­ maticilor, care caută cu tot dinadinsul a înghesui o sumă cât mai mare de indivizi în categorii şi subimpărţiri ade­ sea arbitrare. Lucrarea d-lui Bartoli e, înainte de toate, o expresie pu­ ternică impotriva şcoalei neogramaticale. Cu verva care-I caracterizează, el intră în luptă făţişă cu ea şi, ca un pro­ tagonist al şcoalei nouă, căreia ii găseşte şi un nume fericit, el o rupe fără îndurare cu dogmele trecutului. Chiar motto pe care-I pune în fruntea studiului său este o profesie de credinţă; "Legile fonetice nu sărit o descoperire ştiinţifică: sant o invenţie practică, născocită de paleograsnatici şi des­ voltată de neog'ramatici / ele sant şi vor rămăneă pururi insuficiente pentru neoling'uişti", Partea din urmă a acestei afirmări o va iscăli, cred. astăzi, orice lingvist. Partea dintăi însă îmi pare cam exagerată. Recunoaşterea tipicului În evolutiunea istorică a unei limbi ( datorim neogramaticilor. De sigur că fiecare caz de tifos (1) Cfr. J. Jud, în Ar chiu fur das Studiu n« cler neueren Spr achen nn d Literaturen, CXXIV (1910), pag. 83. [526] 526 SEXTIL P(JŞCARH: sau de apendicită diferă în amănunte, şi un medic bun va şti să-i aplice un tratament special. Dar în trăsuri mari, simptomele sănt aceleaşi şi ele ne dau dreptul să sinteti­ zărn tipul boalei "tifos" sau al "apendicitei", care nu-i nu­ mai o numire ce urmăreşte un scop practic, ci şi recunoa­ şterea unui adevăr. Tot astfel neogramaticii, când spun că a latin accentuat trece, înainte de n, în limba română, în â, n'au găsit numai o regulă practică, ci au recunoscut o parte tipică în des­ voltarea limbii române, care cuprinde un adevăr - nu ab­ solut, de sigur, dar totuşi un adevăr. Iar prin sumarea acestor adevăruri s'a durat ştiinţei o temelie, deşi mai mică decât se credea la început, însă tare. Aceasta, în tot cazul, redusă la proporţiile ei reale, nu exclude căutarea adevărului şi în alte direcţiuni. Din această exagerare i se va face d-lui Bartoli desigur un proces aprig. Pe nedrept, căci exagera­ rea e inerentă şi chiar necesară ori de câte ori e să se impună o direcţie nouă. Cel ce are la activul său, ca d. Bartoli, lucrări de o importanţă atât de covărşitoare, precum e stu­ diul său despre limba dalmată, cel ce a dat până. acuma dovadă că in cercetările sale e condus de o metodă atât de excelentă. de o rigurozitate ştiinţifică impecabilă, acela are dreptul să păşască ca un judecător, să exagereze chiară, atunci când voeşte să nimicească un sistem ce-i pare de­ zastros, În cazul de faţă, exagerarea nu isvor ăşte din sete de originalitate, ci dintr' o iubire entusiastă pentru adevăr. Cu cât îmi plac mai mult aceşti îndrăzneţi, sinceri servitori ar ştiinţei, care au curajul opiniei lor, decât cei ce au vecmic în vedere numai reputaţia lor de savanti irnpecabili. Dar dl Bartoli nu se mulţumeşte, ca cei mai mulţi dintre cei ce combăteau şi pană acuma existenţa legilor fonetice, cu citarea unor cazuri, menite să zdruncine în noi credinţa în principiile neograrnaticilor. Nu caută să ne căştige ca adepţi numai prin relevarea părţilor slabe ale şcoalei vechi, ci --- ceea ce e mult mai eficace -, distrugănd prejudiţii, el [527] PROBLEME NOUĂ îN CERCETĂRILE LINGVISTICE 527 mtemeiază credinte nouă. Nu voiu intra în discuţia proble­ melor pe care le deschide din belşug acest studiu, atât de bogat în material strâns cu grija cunoscătorului, în obser­ vaţii fine şi în idei nouă. Va trebui să mai treacă câtva timp până ce ele se vor lămuri ceva mai bine, până când lucrurile vor putea fi văzute mai clar. Voiu alege un singur caz din cele multe, caz care mi se pare deosebit de caracteristic şi de instructiv. E vorba despre rezultatele grupului, qua (şi gua) în limba romană. Precum se ştie, reflexele acestui grup sănt de două feluri: a). ca (qualern » care, quando> cand.quantus » cât, squama "> seamă, quam> ca, quammagis> cam(ai), cfr. şi coagulum > "quaglum > "clagum > chiag) şi b), pa (quattuor> patru, quadragesima> păresimi, equa >iapă, aqua j» apă, adaguo > adap, poate şi dequartare > de­ părtare; lingua > limbă, poate şi interrogare >" interguare > "interbare > întrebare). Pus în faţa unei astfel de evolu­ ţiuni duble, neogramaticul va căuta mai întâi să declare pe una din ele de "normală", iar pe a doua o va consi­ dera de "anormală" şi va cerca să explice "excepţiile". O examinare a cuvintelor după sensul lor nu-i va da, de si­ gur, măsura de a decreta pe unele din ele mai "impor­ tante" decăt celelalte, căci e greu a spune care cuvânt e mai însemnat în limbă, apă sau care, patru sau când? Mai degrabă va ajunge pe cale speculati vă la deslegarea aces­ tei chestiuni. Considerând pe de o parte că u consonantic dispare de timpuriu după alte consonante (februarius >febra­ rius j» făurar, batuo > batto > bat, consuo > coso > cos, fluores >" flores > floriu), mortuus > mortus > mort, etc) şi având în vedere că grupul qu şi l:U au, încolo, acelaşi re zultat în limba română ca orrce eşi g (quod > că, coquo> coc, quomoido) > cum, quid > ce, aquila ,» aceră, quaero > cer, cinque (=guinque) cinci, qu(i)etus încet, neque (1) Cu sensul de "menstruaţie": N. Drăgan, în Transilvania, XL} h9IO), pag. 47-48. [528] 528 SEXTIL PUŞCA RIU mCI, torqueo > torc, laqueus > lat. Janguorem> lingoare, languidus > Ianged, sanguen> sânge. etc) ar urma că e­ voluţia quando > când trebue considerată ca "normală". Cum să explicăm însă "exceptiile", cu evoluţiunea pa? Ori ce încercare cu mijloace neogramaticale e fără rezultat. Cauza bifurcării în evoluţie nu . poate fi nici poziţia ini­ ţială (căci avem quam > ca, dar quattu or > patru), de ase­ menea nici poziţia intervocalică (căci ea ar explica pe equa ';» iapă, nu însă pe quattuor > patru), vocala urmă­ toare şi accentul tot atât de puţin (căci ele sant aceleaşi În quaiiuor > patru şi în qualem > care), analogii din partea unor cuvinte înrudite nu se pot admite, precum e inadmisibilă presupunerea că aceste cuvinte "excepţio­ nale" ar fi intrat în limba română mai târziu din vreun dialect sali din graiul savant (căci toate dialectele române a­ rată absolut aceeaşi evoluţie, şi "apă", "iapă", "patru", "limbă" nu sint cuvinte "savante"). Atunci? Evident că d-I Bartoli are dreptate când zice că "legile fonetice" aşa cum le stabilesc neogramaticii sănt insuficiente. Dar, precum am spus, d-I Bartoli nu se mulţumeşte a da pe faţă neputinţa neogramaticilor de a explica cu mij­ loacele lor astfel de probleme. El priveşte evoluţiunea gru· pului qua ;» 'pa în legătură cu trecerea celorlalte velare în labiale (în grupele ct, cs, gn) în tot locul unde se găseşte: în insula Sardinia, în Italia meridională , în Dalmatia şi la Ro­ mâni. Pretutideni pe acest teritoriu mare găsim labiale în locul velarelor, deşi nicăiri atât de consecvent ca în româneşte, şi nici chiar aici in mod exclusiv. E peste putinţă de a despărţi limba română de cea sardă când vorbim despre grupul qua, căci în amăndouă limbile nu numai că apare labiala în locul lui qu, ci chiar şi repartizarea exemplelor e aproape aceeaşi (sard battoro < quattuor, baranta < quadra­ ginta, abba < aqua, ebba-c'equa, dar: cale-c qualem, cando«; quando, cantu < quantum, cfr. şi carra < quadra, casi quasi ; limba < linqua, dar şi: samben "sânge" < sanguen, ca arnbidda < anquila, cinque '> kimbe), precum e peste pu- [529] PROBI.EME i\'OUĂ ÎN CERCETĂRILE L!i\'GVISTICE 529 tintă de a nu admite o legătură între rezultatele lui agnus, hg�um în limba română (miel, lemn) şi în dialectele din Italia de sud (Apulia: aunu , livene, Calabria: amunu, liune) sau între urmaşul lui octo, coxa în româneşte (opt, coapsă) şi pe litoralul estic al Mării Adriatice (dai mat. guapto, copsa, alb an. cofăe). Concordanta aceasta nu poate fi întărnplătoare, şi cel ce caută să explice în fiecare din aceste limbi sau dialecte cu mijloace neogramaticale evo luţiunea "anormală li, nu e nu­ mai pe o cale greşită, ci aduce chiar un serviciu rău ştiin­ ţei, micşorandu-i orizonturile, dezbinând, de dragul unui sis­ tem artificial, ceea ce e legat Ia o laltă cu legăturile fireşti- D-I Bartoli merge chiar mai departe şi Vede o legătură între aceste ret1exe labiale şi între corespondentele osco­ umbri ce, care au şi ele labială în locul velarei latine: "Cu mulţi secoli înainte, quattuor , quinque şi celelalte cinci forme latine citate mai sus s'au întâlnit în Italia meridio­ nală cu formele osco-umbrice petr- pump- şi altele asemă­ nătoare (sau deosebite), care nu ni sânt cunoscute. Formele latine se asimilară celor osco-umbrice (tuturor, sau numai unora dintre ele) şi astfel se născură forme nouă, de o vitalitate atât de puternică, încât. .... străbătură dincolo de mare, în peninsula balcanică (la Români: patru, apă, miel) şi la Genargentu (la Sarzi : battoro, leimbe, abba). Dar În cursul timpului formele cu I?(u), n, s năvăleau tot mai mult de la nord, cu deosebire în Italia meridională, mai puţin în Dacia şi Sardinia îndepărtată. Astfel s'a ajuns, pentru reflexele labiale, la condiţiuni le de azi în Italia rne­ ridională, unde labiala se mai păstrează in urrnaşele lui agnus şi ltgnuln. Celelalte, şi nu putem şti nici câte, nici cănd, au fost înlocuite. /1 Şi, revendicând fiecărui cuvânt al limbii dreptul de a fi urmărit ca un organism cu viaţa sa particulară, recunoscând că În fiecare vorbă zace o putere de viaţă mai mare sau mai mică, după măsura dragostei ce poate s'o stărnească pentru sine omului vorbitor, d-I Bartoli (pag. 904-905) încheie cu aceste frumoase cuvinte: [530] 530 SEXTJL PlJŞCARll' "Concluziunea ce o putem face e că şi istoria acestor re­ flexe, ca şi istoria limbilor şi a oricărei fiinţe, c o istorie a iubirii şi a morţii". După d-l, Bartoli, însăşi numirea "normal" şi "anormal" este oţioasă şi antiştiinţifică ; ea .ar trebui înlocuită prin "vechiu" şi "nou". APâ e deci reflexul vechiu al lui aqua latin, care-Cqualem presupune o formă mai nouă venită din acele regiuni care n'au sufei it influenţe din partea gra· iului osc şi umbric. Căci-şi în această privinţă el urmează pe Ascoli-principiul fundamental pentru inovatiunile unei limbi îl vede în vecmica tendinţă de a imita limbajul al­ tora (pag. 889)' Precum se întâmplă atât de adesea elevilor maestrului de la Viena, aşa şi de astă dată, ne-am pomenit, fără să ştim unul de altul şi plecând fiecare din alt punct, trei inşi pe acelaşi drum. De odată cu studiul d-lui Bartoli se ti­ părea la Halle lucrarea d-Iui Ettmayer şi o lucrare a rnea '}. Până la un moment, mergem căteşi trei pe aceeaşi cale ; în curând însă căile noastr e se despart. D 1 Bartoli e aplecat să admită nu numai o influentare a limbii latine prin limbile italice şi prin limba greacă-la această influ­ enţă s'ar reduce particularităţile de graiu care caracteri­ zează grupul "apenino-balcanic" al limbilor romanice, a­ vând centrul de ernanatiune în Italia meridională, ci si o influentare a limbii l�tine prin limbile galice-cu cel;' trul de ernanatiune în Galia şi dând un caracter parti­ cular grupului numit de el "alpino·pireneic". D·I Ett­ mayer, dimpotri vă, crede că pronunţări ca faxtu (în loc de factu) în vestul Romaniei "Îşi au originea într'o evo­ luţie naturală a limbii latine, iar nu în felul de articulare celtică-]. Aceeaşi părere o reprezint şi eu, şi, dacă aş cerca (1) K v. Ettruayer, Benătigen wir eine toissensch aftlich deskriptl'1l� Grammatih ? S. Puşcariu, ZUY Rekonstruktion des Urrumănischen, arnăndouă în Omagiul Meyer-Lubke : Prineipienfragen der romani­ schen Spraclnoissenschaft. 1 Teil, Halle, Niemeyer, 1910. (2) op. cit. pag. 9. [531] PROBLEME NOUĂ ÎN CERCETĂRILE LINGVISTICE 531 să motivez aici această părere, ar însemna să repet ceea ce am desvoltat pe larg în lucrarea citată. Ceea ce ne interesează aici În deosebi este explicarea ce o dă d-l Ettmayer fenomenului de care ne-am ocupat, căci şi acesta priveşte înlocuirea velarei prin labială (in anu­ mite grupuri de sunete) ca o evoluţiune care nu poate fi tratată în fiecare limbă separat, ci trebue privită pe întreg teritoriul romanic. D-sa crede') că foarte de vreme se in­ cepuse în limba poporului roman tendinţa de a asimila ve­ larele consonantei următoare: mai întâi se prefăcuse gn în nu (cu "nasală velară"), mai apoi cs şi el în ss şi tt. Îm­ potriva acestei tendinţe a graiului popular lucra însă o a doua tendinţă, plecând din şcoli, care voia să restitue pronunţarea "corectă1' gn, cs, el. Pe timpul celor dintăi imperatori romani se luptau deci cele două forme una cu alta: popularul dinnus, fattu, frassinu cu literarul dig-nus fac-tune: frac-sinus. Astfel ajunge Probus să însemne în carnetul său că pronunţarea sa populară autor trebue inlo cuită prin "corectul" auctor. Din lupta celor două forme, purtată cu şanse deosebite de izbândă în diferitele regiuni ale imperiului, (căci nu pretutindeni influenţa clasei culte şi a limbagiului ei asupra celui popular era aceeaşi), se explică neconsecinţa în reflexele de azi. A vem deci două explicări neolingvistice diferite pentru acelaşi fenomen care a rămas pentru neogramatici o "crux phylologica". Amândouă sănt ingenioase, sărit susţinute cu argumente puternice şi întărite prin analogii bine alese" Care e explicarea cea bună � Cred că, deocamdată, între' barea aceasta n'are să ne preocupe, cel putin nu in mod excluziv. Căştigul ce se alege pentru ştiinţă din astfel de studii nu trebue să fie totdeauna imediat, căci nu elucida­ rea faptelor, ci mai ales lărgirea vederilor prin perfecţie narea metodei de cercetare însemnează un câştig real pentru Ştlinţă. Arnăndouă explicările sănt bune, prin faptul că pun (I\ op, cit. pag. 9-10. [532] 532 SEXTIL PUŞCARIU probleme nouă, deschid drumuri ce vor duce, direct sau indirect, la aflarea adevărului spre care năzuim cu totii. Şi arnăndouă au un punct comun: ne abat de la ispita de a localiza preocupările noastre asupra fiecărei limbi, arătăndu-ne fenomenul lingvistic în toată' extinderea lui; cu alte cuvinte, nu caută cauza - "cazului patologic" acolo unde el izbucneşte, ci îl cercetează la însăşi rădăcina lui, în limba poporului roman. Aceasta incepe să ne apară, in timpul din urmă, tot mai puţin unitară. Preocupările neo­ gramaticilor tind, precum am spus mai sus, a scoate tipi­ eul la iveală şi a-i subordona cazurile "anormale" pe care gramatica istorică le trata în note, ca pe nişte excepţii ce nu pot răsturna regula, "legea" generală. În metoda a­ ceasta de cercetare e ca o depărtare voită de obiectul ce trebue studiat, pentru ca, din depărtare, ochiul nostru sa nu fie retinut de amănunte, ci să se oprească numai asu­ pra contururilor mari, să câştige o impresie totală, să prindă partea tipică. Astfel şi în scrutarea limbii preromane, adică a limbii vorbite de locuitorii imperiului roman înainte de despărţirea ei în grupurile reprezentate prin limbile roma- 11 ice de azi, cercetătorii nu se opreau bucuros asupra amă­ nuntelor şi scoteau În evidenţă mai ales uniformitatea ei Prin compararea limbilor romanice între sine, imaginea aşa numitei "latine vulgare" aparea într'adevăr de o unifor­ mitate uimitoare. Şi, de-oare-ce experienţa ne învaţă că pe un teritoriu atât de vast şi cuprinzând în sine o viaţă in­ telectuală atât de zbuciumată, nu se poate închipui uşor o uniformitate a limbii, explicarea acesteia se căuta mai ales în comunicaţia vie şi grandioasă între .toate regiunile marelui imperiu şi în deplasările dintr'o provincie în alta menite să şteargă diferinţele dialectale ce se Iveau. De fapt însă, această uniformitate a limbii în imperiul roman este un fel de înşelăciune optică. Precum pata mare de ur verde inchis ce se zăreşte seara pe o coastă de deal i se pare dru.neţului a fi o singură pădure de brad şi numai apropiindu-se de ea vede că printre brazi sănt o mulţime [533] PROBLEME NOUĂ ÎN CERCETARILE LlNGYlSTICE 533 de fagi şi de alţi copaci, tot astfel, din depărtarea la care anume ne postam privind înapoi spre limba poporului ro­ man, nu mai puteam distinge elementele deosebitoare ră­ tăcite, adesea în număr mare, printre elementele omogene ce le putem asemăna cu mulţimea aceea de "brazi" care, intr'o anumită lumină, făceau ca ochiului nostru să i se pară pădurea întreagă "de brad". Apropiindu-ne însă de această limbă preromană, cu ochiul scrutător, oprindu-ne, când comparăm între sine limbile romanice, nu numai asupra asemănărilor, izbitoare într'adevăr, ci şi asupra deosebirilor de dată veche, imaginea unitară va fi tot mai mult turburată de amănunte ce nu mai pot fi scăpate din vedere 1). În schimb, vedem adevărul mai de aproape-şi mai bine. Cazul de care ne-am ocupat (labiala in locul velarei în anumite grupuri de sunete) mai are încă o parte instructivă. Precum am văzut, d-l Bartoli admite o influenţă "etero­ glosă il asupra limbii romane şi îi atribue înlocuirea lui c, g, printr'o labială în grupurile qua, gua, ct, cs, gl1. Această inovaţiune, plecând din Italia meridională, pătrunde în Sar­ dinia şi în peninsula balcanică. O tendinţă ce coboară de la nord caută şi izbuteşte în parte a restitui velara în gru­ pul qua, şi a introduce sunetele il şi sîn locul lui gl1 şi cs. In estul depărtat, dintre formele acestea mai nouă nu pă­ trund decât câteva cuvinte cu qua __ il şi s nu mai pot răzbi. Ar fi fost foarte interesant să aflăm cum îşi explică d-sa acele cazuri din limba română care nu arată evolu ţiunea ps, pl < es, ct, ci s şi 1. Consideră d-I Bartoli acest .s şi f ca o evoluţiune românească din mai vechiul ps şipt? Mai lămurit în privinta aceasta e d-l Ettmayer, care în formele româneşti cu ps, pi (coapsă, fapt) vede urrnaşele pro- (I) O astfel de încercare de a reconstrui imaginea limbii străro­ mâne pe baza deosebirilor de dată veche In dialectele române de azi am făcut-o în lucrarea mea din urmă, citată mai sus. [534] 534 SEXTIL PUŞCA RIU nunţării savante (coc-sa, fac- turn) născute prin "desvelarizare", iar în formele româneşti cu 5 (leşie, ţes) vede urmaşe le pro­ nunţării populare (*lessiva, "tesso) (r ). Mărturisesc că această din urmă explicare nu mă poate convinge şi mi se pare că complică în mod inutil o chestie care se poate deslega cu mult mai uşor altfel. Tocmai "ne' regularităţile" evoluţiunii lui el şi cs în limba română se pot explica astăzi, după ce cheia a fost dată de d-I Mayer­ Lubke (Eomanische Grammatii; 1 §§ 460 şi 464) cu mijloa­ cele neograrnaticale atât de bine şi de convingător, în cât nu văd nici o nevoie să ne abatem de la ele: În consonanţă cu desvoltarea velarei în celelalte grupuri amintite şi în unire geografică cu Dalmatia, Albania şi în parte cu Italia de sud şi cu Sardinia, evoluţiunea "veche" - evit anume termenul "normali' - a grupurilor el şi cs a fost, după toată probabilitatea: pt şi ps. Stadiul acesta a fost con­ servat până astăzi, In aceleaşi condiţiuni ca la grupul fi original (pentru ps lipsesc exemple), adecă după accent; dim­ potrivă, înainte de accent p a amuţit în grupurile pt şi ps, deodată cu p din grupul original pt. Exemplele sănt nu­ meroase: a.) coxa> coapsă, toxicum '> toapsec; coxit > coapse. infixit ;» infipse, suxit c- supse, factum> fapt, fructum> frupt, lacte '> lapte, lucta "> luptă, noctem > noapte, octo "> opt, pectus > piept, "pec­ tinem> pieptene, traiecta c- treaptă; coctum> copt, in­ fictum> înfipt, frictum> fript, suctum> supt. Dacă în dialectul dacoromăn avem azi adause etc., acesta nu corespunde latinescului adauxit, ci e o formă nouă şi analogică. Verbul acesta, ca cele mai multe terminate in -c, -g, -nc, -ng a trecut în clasa verbelor cu participiul în os: adaus, iar după acest participiu s'a format şi perfectul: adause. Lucrul acesta s'a întâmplat în toate dialectele la verbele zic - zis: zise (in loc de "zipt, "zipse), şi duc - dus: (1) op. cit. P: 10. [535] PROj3LEME l'\OUĂ Îl'\ CERCETĂRILE LINGVISTICE 535 .Iuse (in loc de "dupt, "dupse), La celelalte verbe - întru cât ele s'au conservat -- dialectul aromânesc păstrează formele vechi: adauxit> adapse, adauctum> adaptu; di­ rexit "> dreapse, directum> dreptu, traxit> trapse, trac­ turn> traptu, adjunxit ;» agiumse (din agiumpse), adjunc­ turn> agiumtu (din agiumptu), cinxit > ţim(p)se, cinctum > ţim(p)tu, linxit > lim(p)se, linctum > lim(p)tu, planxit j» plâm(p )se, planctum > plâm(p)tu, strinxit > astrâ mtp )se *strinctum > astrâm(p )tu, extinxit > astim(p )se, extinctum "» astimtpjtu, unxit > um(p)se, unctum > um(p)tu, "allexit > a­ leapse, allectum > aleptu, "collexit > culeapse, collectum > culeptu, "pinxit > pim(p)se, "pincturn '> pimtpjtu, "vinxit ;» azvim(p)se, "vinctum "» azvim(p)tu. Din aceste forme s'au conservat la noi numai drept, strâmpt, unt (din "umptu), ca adjective şi substantive în afară de sistemul verbal (parti­ cipiile nouă sânt: dres, strâns, uns, cu perfecte le corespunză­ toare drese, strânse, unse), la care se mai adaogă înţelept < intellectus (alături de inteles -- înţelese), vipt < victum (alături de vis -- vise) şi "impunt în derivatul vechiu îm­ puntură (cfr, şi smuit < "exrnulctum). Dialectul istroromăn e, în privinţa aceasta, inovator, ca cel dacoromân. Cel me­ glenit e mai conservativ, apropiindu-se mai mult de cel aromân; totuşi, într'un caz el merge mai departe cu ana­ logia decât noi chiară şi, trecând pe frig' în clasa verbe­ lor cu participiul în - s, are (ris (în loc de frtpt) şi, prin urmare, la perfect frise (in loc de fripse). Întocmai ca In exemplele citate se menţine ŞI pi original după accent: septem > şapte, subtus supt. b], maxilla ;» măsea, lexi va> leşie, întocmai ca baptizo » botez, cap[i]tellum > căţel (de usturoiu). Verbele, care au accent mobil, care deci ar trebui să aibă pt şi ps când accentul era pe tulpină şi t, s, când el era pe terminaţie, au generalizat, precum era de aşteptat, una din cele două forme, şi anume, mai rar forma accen­ tuată pe tulpină: allecto > aiept : aieptare, ejecto > aiept : aieptare ; mai adesea forma cu accentul pe dezinenţă : [536] 536 SEXTIL PUŞCARIU ,. arrectare > arăta: arăt, =directicare > deretica : dirctic, fluctulare > fluturare: flutur, "accaptiare > acătare : acăţ, ,;: in-nocticare > "lnutecâ."> înt unecă : întunec (1), laxare "» lăsare: las, exîre > ieşire: ies, "texutus "> ţesut: ţes. în unele cazuri, dialectele se deosebesc. Astfel e verbul "astecto (= aspecte] > aştept, *astectan� > aştetă. Megleniţii au ge­ neralizat forma din urmă şi în prezent, şi ei conjugă ştetu : ştităm; celelalte dialecte au generalizat forma dintăi şi conjugă aştept: aşteptăm. Pe timpul când se conjuga încă: aştept: aştetăm s'a putut întâmpla ca verbul deştetă < de­ excitare să se iea după aştetă, conjugăndu se mai mtăi : deştept: deştetăm, apoi, prin generalizare, deştept: de, şteptăm (2). Dintre derivate, cele mai multe păstrează, şi când accen­ tul e pe sufix, pe pt, ps prin analogie cu primitivul; astfel, avem cuptor < coctorium, coptură < coctura, făptură < factura, friptură < frictura, .înţelepciune < intellectionem, lăptucă < lactuca, etc. (în loc de "cutor, "cut ură, "fătură, "fritură, "înţeleciune, "lătucă, etc.- din cauza lui copt, fapt, fript, înţelept, lapte, etc., cu care era vie legătura eti­ mologică). Totuşi, avem, alături de săptămână (al cărei p se datoreşte influenţei lui septem) < septimana, la Aromâni şi prin Bucovina, forma "corectă" stă-mână (din "sătămănă) şi alături de luptă, găsim la Dosofteiu o formă ne/Ula/ee. Mai rămăn câteva cazuri care trebue explicate. Alături de formele "corecte" frapsin (la Aromâni şi in Banat) < fraxinus şi fapt < factum, găsim (la ceilalţi Români) frasin (aceeaşi neregularitate apare şi la Albanezi: frasen) şi (la Megleniţi) (at. De-oare-ce comparaţia cu limba albaneză ne arată că et înainte de a ajunge la stadiul pt trecuse prin- (1) Mi se pare că în felul acesta se explică cu mult mai uşor forma acestui cuvânt, decât în felul cum a făcut d-l Giuglea (Cercetări lexi­ cografice, 1909, p. Il), descoper itorul acestei etimologii. (2) Lateinisches Ti und Ki, pag, II. Un astfel de p analogic ln­ tălnim şi în cuvântul indârăpt, îndărăp[tjnic, cfr. Etymologisches ws-u, der rum, Sprache, No. 828. [537] PROBLEME NOUĂ îN CERCETĂRILE LINGVISTICE 537 tr'un stadiu intermediar ft, aceste două exemple se pot explica printr'o disimilare dialectală pe timpul când se pro­ nunţau "frafsin "faft (1). Cuvântul mătase e cu greu ur­ maşul direct al latinescului metaxa sau mataxa, ci mai de grabă un cuvânt nou introdus mai târziu, împreună cu obiectul. Mai rărnăn neexplicate cele două cazuri: supţire < subtilis şi răpciune < raptionem, care arată, amăndouă, păstrarea grupului pt original înainte de accent. Precum vedem, mijloacele neogramaticale sănt îndestu­ lătoare spre a explica bifurcarea în evoluţiunea lui ct şi cs pe teren romanesc şi nu e nevoie a lua refugiu la expli­ carea pe care o încearcă d-l Ettmayer, crezând că migra­ ţiunile Stră-romănilor au turburat regularitatea evoluţiuni­ lor fonetice şi că meglenitul şiită = aştepta ar deriva din 'f. asseditare, care are o mulţime de variante apropiate prin dialectele din Italia meridională şi în Sardinia. E adevărat că explicarea evoluţiunilor duble ale conso­ nantelor din cauza accentului s'a cam discreditat în timpul din urmă, une-ori cu drept cuvânt. Totuşi, în limba română avem şi alte cazuri care ne arată vădit că accentul a avut un rol important în desvoltarea grupurilor consonantice. Şi nu mă găndesc la deosebirea între pretium > preţ (=prets), dar "fetiolius > fecior (=fetsor) --- aici accentul fiind pe o următor a avut de urmare o rotunzire mai energică a buzelor, care, la răndul ei, a schimbat pe s precedent în Ş �., ci tocmai la un caz analog, la grupul nazală + ex­ plozivă, care arată conservarea nazalei atunci când accentul preceda (nazala fiind în silaba pronunţată cu mai multă energie s'a conservat), pe când în cazul contrariu, cand accentul era pe silaba următoare, nazala a amuţit: con­ gyro tncunjur, compare > cumpăr, dar contre-mula cu­ tremur, confunda> cufund, cornprendo > cuprind, etc. Acum mai ales, cănd din toate părţile i se deschid ştiinţei căi nouă de cercetare, mi se pare că trebue păstrat cum- (1) Zeitschrift fiir rom. Phit, XXIX, 632. Concorbiri Literare. An. XLIV, Vol. II. [538] 538 SEXTIL PUŞCARHJ pătul şi să nu părăsim; în entusiasmul pentru noutatea că­ rărilor neumblate, drumurile bine bătătorite şi sigure ale generaţiei trecute. Atunci când ele nu ne duc, vădit, la ţintă, ca în cazul grupului aua, le vom părăsi fără părere de rău; e însă bine să nu ne depărtărn de pe ele când, ca în cazul evoluţiunilor grupurilor ci şi pt, nu avem motiv s'o facem. În felul acesta cred că mergem mai înţelepţeşte, a vând încredere deopotrivă in achiziţiile celor mai vechi şi ştiind apr eţiă avănturile celor noi. Cazul special pe care l-am analizat până acuma ne dă putinţa de a mai face o mică excursie, pe care n'o soco­ tesc nefolositoare. Ca al treilea grup de sunete in care velara e înlocuită printr'o labială s'a citat (pe lângă qua şi el, es) grupul g'J1. Tocmai acesta arată în Italia cele mai mari neregularităţi şi e greu de judecat bine, fiindcă exemplele sărit puţine. Nici în limba română evoluţiunile lui nu-s atât de clare pe cât s'ar părea. Alături de lignum > lemn, signum> semn, pugnus> pumn şi cognatus> cumnat, în care apare rnn­ a vem pe miel < agnellus, care nu se poate explica dintr' o formă "amnel şi presupune mai degrabă un "ag'meilus (1). Dar mai e un alt cuvânt "neregulat", care n'a fost relevat până acuma. [n descantecele noastre populare, întâlnim une-ori cuvântul a (se) sinecă, totdeauna în rimă cu "a (se) măneca : Iată exemplele ce le-am găsit: Cutare a mânecat Şi a sinecat LJe la casă grasa, Grasă şi frumoasă. Când a fost în vale ... (Teodorescu, Poezii pop. 390). Eu m'am sinecat Şi m'am mănecat (1) Ctr. Zur Rekonstntl,tion des Urr urnânischen, p. 37. [539] PROBLEME NOUĂ ÎN CERCETĂRILE LtNGVIST1CE 539 De la zori de zori, Pe la cântători. .. (ibid. 373 h) Sinecatu-s'au, Mânecatu-s'au Cutare, pe cale, Pe cărare, Când, la jumătate de cărare ... (ibid. 589 "). Că eu m'am aflat, Când am sinecat Si am mănecat, Din dos închinată,' Din faţă băligată .. , (Marian, Vrăji, 136). Mărioar'a sinccat, Sinecat şi mânecat... (ibid.65)· Gheorghe-o sinecat, Şi-o rnănecat, De la casă De la masă, Pe cale ... (Mar ian, Descăntece, Il. o sinecat S'o mânecat Sân-Pavel şi cu Sam-Petru ... (Marian, Naşterea, 384). 'Odată găsim şi substanti vul postverbal sinec: Marţi, la mănec, În sinec, M'am pornit... (Mari an, Descăntece, 268) Precum e de aşteptat, dictionarele nu înregistrează acest cuvânt. Dintre culegătorii de poezii populare, G. Dern. Teo­ dorescu îl explică vag prin "a merge" (pag. 390, nota 3). [540] 540 SEXTIL PUŞCA RIU Dimpotrivă, e foarte preţioasă explicarea ce-o dă Marian iDeecântece, pag. 7): "A sinecă, după cum mi-au spus unele descăntătoare, însemnează "a sili desdernineaţă il. S'o sinecai = s'o silit, s'o grăbit. După altele însă, însemnează "a-şi face semnul crucii înainte de pornire sau de lucru". De sigur că sensul acesta din urmă e cel original. în toate dese an te cele unde-I întâlnim e vorba de cel ce pleacă de acasă şi apoi se întâlneşte în cale cu cunoscutele fiinţe mitologice. Pleacă totdeauna desdedimineaţa, "mânecă" , şi, înainte de a pleca, precum e obiceiul Romanului, (se) si­ necă, adecă îşi face semnul'crucii, (Relevarea acestui amă­ nunt se potriveşte cu caracterul mistic-religios al descan­ tecelor). Avem deci a face cu un cuvânt pierdut din limbă ŞI păstrat numai în poezia populară cu caracter arhaic, abia priceput azi. Aproape involuntar ne vine în minte francezul se signer şi un prototip latin "sigm·care. Fireşte, că un respect exa­ gerat de "legile fonetice" ne-ar opri să derivăm pe sinecă din signicare, căci am aştepta "semnecă, (de· oare-ce cumnat o s'a în­ tâmplat abia după sec. III la Romanii de vest. Dacă ad­ mitem însă că toţi Romanii locueau odinioară în peninsula balcanică, care aparţinea imperiului roman mult timp Încă după ce Aurelian evacuase Dacia, atunci e explicabil, că prin comunicaţia ce exista între peninsula balcanică şi ţă­ rile romane de vest, au putut pătrunde, după sec. III, forme cu o din vestul în estul romanic. D·I Bartoli ajunge cu totul la alte rezultate şi vede tocmai în existenţa unor astfel de cuvinte cu o în loc de u o dovadă pentru stăruinţa Ro­ mânilor în Dacia. După studiile sale amănunţite asupra re­ partizării lui u şi o pe terenul rornanic, el ajunge la con- [542] 542 SEXTIL PUŞCARIU cluziunea că inovaţia it > o nu a putut pornt decât din Galia. Ea nu poate fi în nici un caz alăturată acelor fe­ nomene lingvistice care porneau (ca labiala în locul velarei) din Italia meridională şi ajungeau la Români prin peninsula balcanică, ci numai acelor inovaţiuni care treceau din Galia prin Aquileja sp�e est (cfr. pag. 904, nota 2; pag. 918 şi tabelele IV şi V de la pag. 913--914). În întăiul meu articol spuneam că nu a sosit încă timpul de a scrie gramatica istorică a limbii române, de-oare-ce ne lipsesc lucrările pregătitoare. Din cele expuse de astă dată rezultă, că nu e încă nici momentul oportun de a întreprinde o astfel de lucrare, de- oare ce trebue să treacă catăva vreme pentru ca nouăle probleme ce preocupă în prezent pe neolingvişti să se lămurească mai bine. Lucra­ rea d-lui Bartoli va contribui, în mare măsură, prin bo­ găţia de idei nouă, prin problemele ce le deschide şi prin verva cu care combate prejudiţiile şcoalei vechi, la lăr­ girea orizonturilor cercetărilor lingvistice. Cernăuţi, Iunie 1910. SEXTIL PUŞCARlU [543] GRÂNARII SCENE DIN VIATA DE PROVINCIE (Urmare) De cum se oprise carul in bătătura magaziei, baba, ne mai putandu-şi stăpăni "jărăgaiul" ce o răcăiă pe beregată, mşfocase "dirmeau(1" cu turta şi cu merele şi "lipa-lipa", o luă popeşte, pe uliţă, par'că ar fi fost scăpată din puşcă- Afurisita de prăştină îi pusese "unt-de-neft" la tălpi. Drumul nu era lung. Casa lui Stama era pe uliţa mare, în mijlocul oraşului. Dar babei îi păruse o veşnicie pană să ajungă. Când intră "pe gang" era plină de sudori. Puse bocceaua jos; se şterse cu mâneca cărnăşii; îşi drese "testemelul" pe tămple ; înghiţi încă odată în sec şi se în­ dreptă spre bucătărie. Acolo ştia că o găseşte pe jupâneasa Lenta. Şi, o găsi. Era înconjurată de o puzderie de copilaşi, nepoţei şi streini, cari, cum o zăriră, îi săriră înainte ca s'o scotocească. - Ne-ai adus ceva? . Ce ne-ai adus '? .. Baba li mangăe cu mâinile ei zbarcite şi pline de vine inodate, pe capetele lor cele rotunde şi chelite din tuns ca nişte tărtăcuţe şi le zise blând, parc'ar fi plâns: - V'am adus "dovleceii" batii ... ; v'am adus .. ,; şi, se lăsă tărită de poalele pestelcii, ca un pisoiu tras de coadă. jupaneasa Lenţa îi sări într'ajutor. Fugiţi la o parte, diavoli lor, că vă "piersic" ... ; şi le arătă cleştele dela sobă. Copiii se stămpărară, Baba vru să pupe mâna jupănesi [544] 544 M. I. CHIRITESCU Lenţii, ca să-şi ia prilej să-i treacă dirmeaua cu toate că ştia că "n'o lasă", - E frărnăntată cu manele mele, din făină de grâu nou, spălat şi plivit de mine la "uluc", se lăudă ea. - Ce te mai osteneai atâta "daică"? .. _ zise Lenta, luăndu-i basmaua şi răstur nănd-o într'o "sinie" mare de aramă, la "cheremul" copiilor. - Aşa "am apucat" eu dela "alde tăicuţu", Dumnezeu să-i ierte; să fac bucurie copiilor _ .. îngăimă baba, găndin­ du-se: "cât o mai fi până la "prăştină"? Urmă câteva întrebări obsteşti: "cu ce aţi venit?" "ce face bătu Nedu ?" "Cum îi merg păsările ?" şi alte celea. Baba făcea "zâmbre". Dar jupâneasa Lenţa îi ştia "năravul" şi nu o chinui mult. Lăsă "treabali; se şterse pe mâini; o pofti în casă; şi ... "Şi .. ' ": acum era acum ... jupaneasa Lenţa îi aruncă o privire plină de înţeles şi o întrebă: - Cu ce "să te cinstesc"? Cu o "prăştină", hai? .. O prăştină "d'alea bunele" ... Baba se linse pe buze şi zgâi ochii. jupăneasa Lenţa zămbea. Zămbi şi baba şi cugetă: - Poţi să n'o mai lauzi .. , jupăneaso ; o ştiu eu ... Numai ad-o mai în pripă, că mi se mistue sufleţelul ... Apoi, jupăneasa Lenţa deschise uscioara dulăpiorului, pe care îl cunoştea bine baba, cu o chee "sicretă"ce o ţinea atăr­ nată de brău ; scoase "clondirul" verzuiu, ce era întipărit în mintea babii, şi o "cinzeacă" păntecoasă, cu flori, pe care o pipăise de atâtea ori degetele babii, şi începu să toarne Cll băgare de seamă ... Pe biata babă, ai cărei ochi spionase toată astă "manevră", o luară hachiţele, sughiţul, de poftă ... Când, în sfârşit, Lenta se îndură să-i pue cinzeaca in mână, biata babă începu să dărdăe atât de tare în cât fu mai-mai, să o ... verse ... pe jos, şi abia putu să îndruge : -- Cu norocire ... Bine v'am găsit ... [545] GRÂNARII 545 Işi trase putin sufletul, mai privi odată sticluţa ca şi cum s'ar fi minunat de florile ei şi o duse la gură ... ... Faţa i se îndreptă spre tavan; gâtuI i se lungi; buzele i se ţuguiară; "omuşorul" îi se nălţă, ca un încărcător de carabină; privirea îi capătă o lucoare de neţărmurită feri­ cire; şi... îi trăsese o "duşcă" ... Urmă a doua; ... a treia .... şi cea din urmă, cu care "îi suflă în fund" ' .. Se vede, insă, că astă înghiţitură, fusese mai scurtă de cum se aşteptase baba; căci înghiţi în sec, se înecă, tuşî şi. '. lăcrămă ... Lenta o întrebă, par'că în luare de râs: - Fu bună? .. De asta beau numai eu ... când sunt bol­ na vă ... Baba clătină de câteva ori din cap şi răspunse din toată inima; _. Bună, ... bună ... ; dar ... "tare" ... * Tocmai atunci intrară moş Nedu, cu jupan Stam a, iar după ei, un cârd de ţărani, hălălăind ca după nişte "călţu­ nari" la nuntă. Veneau la "socoteaIă". Istoria cu Nencu împedicase pe Stama să facă plăţile la vreme. Mulţi îl aşteptaseră prin curte şi pe gang; alţii, mai cuminţi, se aciuaseră prin cărciumi, Cum îl zăriseră, se luaseră după el. Când Stama intră în casă, Lenţa o şterse la bucătărie; iar baba, rămasă singură, se lipi de moş, rănjind prosteşte şi ştergăndu-şi mereu, cu coada testemelului, lacrimile ce 1 se iveau printre zbărciturile pleoapelor de jos, ca nişte boabe de rouă printre frunze veştede . . � Iar a luat luleaua neamţului, zise moş Nedu către Stama. jupăneasa Lenţa se ţine numai de "comedii" ... Dar Stama păru că nu aude. Luă în brate o masă; o . . scoase afară pe un fel de "terasă", podită cu pietre late ca cele aşternut.e pe., pardoselile" bisericilor; dădu scaune "să stea", lui moş Nedu şi la alţi vre-o doi; apoi, îi lăsă [546] 546 M. l. CHIR'TESCU singuri. Trecu în odaea de alături, descuie şi trase în a­ fară "cişmegeaua" dela un soiu de "teşghea" ce păstra acolo, ca "edec" de pe când ţinea prăvălie; scoase un "teanc" de hârtii şi un "săculeţ" cu argint şi, incuind la loc, eşi pe terasă, le trânti p� masă, şi începu "plata". Se făcu tăcere. Privirile tuturor căzură cu interes pe masă, cum cad privirile rudelor asupra sicriului unui mort când e gata să fie coborit in mormânt. Cel dintăiu se brodi, la plată, Izvoreanul. Dădu biletul scris de misit cu slove "popeşti": -- ... "şai- zeci şi ... două ... de duble ... (scris cu "dd") pă ... nouă-zeci şi opt dă franci ... silabisi Sta ma. Taman atunci sosi Dică. -- Ia fă-te încoace "logofete branză'n bete", ii zise Starna râzând. Ia pun'te ici şi socoteşte ... : Şaizeci şi două de du­ ble pă nouăzeci şi opt de franci cât face ? ... Şi, în aşteptare, se lăsă pe speteaza scaunului, scoase tabacherea şi- şi răsuci o ţigare. Dică incepu să împartă, să imulţească, să "buchisească": - ... treizeci şi cinci în nouăzeci şi opt, ca trei în nouă, ... de două ori, ... plus ; ... doi lei şi optzeci, dubla ... ; a şaizeci şi două de "dd"; opt ori două, fac şaisprezece ; două ori două fac ... Socoteala mergea cam greu. Stama îşi pierdu răbdarea. - Las-o, zise el poruncitor. Ce atâta "poliloghie" ? .. Să ţi-a fac eu din trei condee; Uite: (şi începu să socotească "pe dinafară" din obişnuinţă) Avem 62 de "dd" ? .. Sunt. -- Cât fac ? ... ,,0 chilă şi trei sferturi" ... Aşa e ? ... Acum: o chilă e 98 de "frcs"? ... Da.-Jumătatea e 49 ? .. Sfertul e 24 şi o "băncuţă" ? ... Da.>- Cât fac în tot? Adună: - ° sută şaptezeci şi trei de lei şi o "băncuţă". E "leit" 'r ... Dică, isprăvind calculul lui, făcu semn că: da. Incântat, Stama, Îşi plimbă ochii asupra ţăranilor rămaşi cu gura căscată de isteţimea jupanului, care făcuse "mart" pe fii-so, şi întrebă din nou pe Dică : - Ei, era mare "scofală" ? ... [547] GRÂNARII 547 Dică, ruşinat, vru să se răzbune. Negăsind alt-cum, zise: - păi ... asta e pe "băbeşte" ... Stama zămbi cu blândeţe. La semnalul lui, toti răseră. Numai Moş Nedu, ii luă partea: -- Nu necăji băiatul, jupăne, că e încă "crud" ... Starna, cu chef, plăti Izvoreanului "pă ţanc" : un "cer­ ceaf"; trei "bumăşci"; două "pataşce"; trei "sfanţi" şi o "firfirică" ." - Sănătate bună, zise Isvoranulluându-şi banii. D'acu, sunt "al dumneavoastră", jupăn Stama. Cu ceilalţi plata urmă repede. După ce dăduse, înadins, dovadă de "cinstea" şi isteţimea lui la socotit, Stama începu "să dea rasol". Totul mergea pe "socoteală rotundă". Sferturi le şi jumătăţile de dublă, băncuţele, gologanii şi, uneori, chiar dublele şi francii, erau tăiate ca ramurele uscate. Banii jucau pe masă, cu o iuţeală care ameţea, care nu mai lăsa timp la răzgăndire. Dacă vre- unul crăcnea că i-a tăiat o dublă, două, Stama îndată îi închidea gura cu o glumă: --- Asta e "cadoul" meu ... Şi, cum ceilalţi izbucneau în hohote de râs) păgubaşul trebuia să tacă. Cei mai mulţi aveau "datorii" pe care ŞI le spuneau sin­ guri şi Stama le ştia "pe de rost", fără să mai caute la catastif. Atunci din "suma de plată" se scădea .,tot", sau "se prindea în parte", ca să mai poată lua şi "ceva de cheltuială"; iar pentru "rămăşiţă" urma "să mai aducă", Când, însă, veni rândul Chirnogeanului, cel colţat, să lase "cadoul", acesta se înfurie: --- Păi bine,jupâne, .. "cadou", la "ras"; ))cadoull, la "um­ plut"; "cadou", la "socotit"; "cadou" la "plată" ; .... unde eşim ? ... Dar şi Stama se mânie ŞI 1-0 reteză scurt, ca să nu lase sămânţă de "zâzanie" intre cei de faţă: -- Ia'n ascultă, creştine, rău ai făcut, că ai venit la mine ... [548] 548 M. 1. CHIRIŢESCU Dumneata se vede că nu ai avut "deaface" decât cu tălhari ca alde Mistocli ... Să te duci la ei ... Şi, cu aceste vorbe, .trecu la altul. Toată suflarea, ameţită de dărjenia cu care Stama vor­ bise, il îndreptăţea. - Da ... da ... Să te duci la Greci, intăriră ei. Moş Nedu fu lăsat, înadins, cel din urmă. Trebuea ca jupan Stama să isprăvească, cu "plevuşca", spre a-l însoţi "la aldărnaş". Cu el socoteala fu scurtă, ca o "zicală": preţul oborului, -- o sută în cap -, cu toate că "ţicnitul" de Carabulea îi dăduse o sută şi cinci; cele două duble "sporite", trecea la "sporul" lui jupăn Stama; plata pe două chile: două "cearceafuri /1; unul pentru el; celalt, babii ... Socoteala era isprăvită. Stama îşi adună "mărunţişul" şi luând de gât pe moş Nedu, care la randul lui, trase de mână pe baba; o por­ niră spre "Văncică". Era soarele d'asupra capului. La "comisie", se lăsa "pandera" . În cărciuma lui Văncică nu-ţi mai puteai trage sufletul de lume. Pe la mese, în jurul teşghelei, în preajma man­ galului, pretutindeni,--stând jos şi d'a-n picioarele.v-jărani, negustori şi rnisiţi, laolaltă, rnăncau, ciocneau, rădeau, se infrăţeau ... Mulţi din ei, vănduseră lui Stama; Câţiva erau "rodoveneni" de-ai lui Nedu. De ar fi trecut printre ei, nu ar mai fi putut scăpa. Dar, jupăn Stama, altă- dată gata "să ciocnească" cu ori-cine, voea, acum, să rărnănă numai "al lui moş Nedu". Aşa îi cerea uncheaşul. Vin atât de rar la oraş şi zilele îmi sunt numărate, ÎI1 cât, când am prilej, vreau să mă bucur "în tihnă" de dum­ neata, mărturisea el. Aşa făceam şi cu răposatul Minea ... Şi, cum ar fi putut jupân Stama să lase "mofluz" pe bătu Nedu? ! ... [549] GRÂNARII 549 De aceea se strecurară binişor pe o ulicioară, până subt un soiu de "umbrar", păstrat numai celor "de gazdă". Aci puteau "cinsti" şi vorbi neturburaţi. Moş Nedu porunci o iahnie de crap, pentru el; o varză cu carne pentru baba şi vre-o căţi-va "mititei" cu un "chi· păruş" numai atâticuţ ... Şi moş Nedu arată pe buricul de­ getului cel mic, cât trebuia să fie chipăruşul. Îupăn Stama porunci vinul. Aşa era "datina il. - Intăiul "chiloman" trebuia să-I dea totdeauna grânaru 1 "ca să ude marfa" şi "să fie cu berechet"; alelalte, care mai veneau, se cădeau să fie "in sarcina vănzătorului", că "luase parale". Şi, moş Nedu, ţinea la datine. Când "băiatul" aduse vinul, Stama turnă în pahare, Şl tot el închină: - Să trăiţi, bătule şi lelţo .... -� Şi "dumitale" să-ţi trăească jupaneasa Lenţa ŞI ne. poţeii, zise baba. - ... Şi dumneata, adăogă moşul. Bătrănii ospătară de-a binele. Erau lihniţi. De cu seara nu mai puseseră în gura lor nimic; "nici atăticuţ ", zicea baba, trosnindu-şi cu unghia singurul colţ ce mai avea. Stam a luă numai un "fluştuc", ca "să aibă după ce bea". În schimb cu băutura mergeau d'avalma. Beau mult şi vorbeau puţin; mai mult beau, decât vorbeau. Dar, după al treilea "chil", Stama, care din zori, de când eşise din casă, mai "inchinase" cu mulţi, prinse "la limbă", şi se legă de moş. --- Da de ce te scoseseşi la "mezat" azi, bătule ? Vreai să te vinzi ? .. Cine era să te mai cumpere? - S'ar fi găsit ei berechet: "calul bătrân să-I VInZI, dar omul bătrân să-I cumperi" ... Da vezi, că, vream numai să mai asmuţ ăi misiţi ... Le plăcea grăul, hm ? .. Cum să nu ? .. Ca orezul. Tot bob ŞI bob. Şi, te luase Carabulea, bai? [550] '550 M. I. CHIRITESCU Ca nebunul .. El iea pe toată lumea, din gand ... La urmă Stam a se apnnse . . - Văzuşi ce-mi făcu Mirică? Ci-că să aibi milă de ru­ rnan l. .. Ca de un câine ... ; ca de o năpărcă ... Când îţi vine -bine să-i striveşti capul cu călcăiul.. Moş Nedu clătină din cap. Stama urmă: - Erai, când a venit la mine. Doar că nu plăngea. Să-i dau să-şi mărite fata, că .. j face râs la uşă. Îi măn- jise flăcăii poarta cu păcură ... Eu nu sunt hain la suflet., Când văd câte un "păs", când mi se plâng de câte-o "ra­ cilă", mă immoiu, le dau ... M'am milosti vit şi de el... - Ca şi de Claponea ... , îi aminti moşul, care nu putuse LI ita intărnplarea dela Puican. -- Da, ca şi de Claponea ... , ca şi de mulţi alţii., Şi, acurn, poftim, răsplată ... Tăcu, şi după câte-va clipe adaose trist: - .. .Săracu Nencu ! ... Baba, ajunsă de băutură, icni În plâns, repetând: - Săracul "chir Nencu" 1 ... Stama rămase pe gânduri. Moş Nedu întrebă: Şi, ce s'a făcut cu grâul lui Mirică? Cine l-a luat? Ei, cine ? ... Ei. Şi, dumneata? ... Cum ai rămas? Mi-au "depus" banii în comisie ... Moşneagul oftă. - Rău e, când e omul necinstit ! ... Apoi, întrebă din nou: - Dar "hengherului" ăla de Carabulea, ce i-au făcut? -- Ce să-i facă? Se plimbă cu bastonul la spate şi cu pieptul desfăcut şi zbiară: "Să poftească, cui îi dă mâna, să dea piept cu Carabulea" ... Cum asta, batule ? se miră uncheaşul, -- Cum ? .. Dacă "Zapciul" e d'ai lor !... "Ling-ăulil lui Mistocli ... [551] GRÂNARII 551 Toată noaptea "freacă" împreună "fiţuici!e", răspunse St arna, cu un fel de dispreţ amestecat cu necaz. Apoi, deodată, par 'că înveninat de o otravă ce i-o văr­ sase în suflet numele lui Mistocli, bătu cu pumnul în masă şi răcni: - - Aah! mărşavul ăla de cataon l ... Cum am să-i frang junghetura! ... Numai de pe urma lui mi se trage ... Când ai şti tu, batule, cât venin mi-a făcut mie ăla! . " El a urcat oborul, ca să mă zdrobească, prin "mezat" ; el a pus misiţi] să-mi srnomească şi "să'mi strice" oamenii; el a asmutit pe Carabulea să mă lovească ... Căci pe mine a vrut el să mă lovească ... nu pe Nencu .. ' Nencu a primit bastonul numai "din greşală" ... . . . Şi pentru ce toate astea? Pentru că un vlăstar de român a îndrăznit să se măsoare cu un II venetic" . .. Va veni şi vremea mea, bătule, "să'mi săr inima" ... - ... Sară-ţi-o, batule, arde-I-ar focul de Mistocli, zise moşul caştigat de răzvrătirea lui Stama. -- Uite ... , chiar acum ii am În mână ... Şi, am să ţi-i storc .. ' să ţi-i storc ... ca pe o lărnae ... Le-am zmuls tot grâul din mână ... Şi, am să li-I zmulg ... Şi, am să le zmulg toate: şi grăul, şi porumbul, şi fasolea, şi orzul şi secara şi meiul ... ; a, nu; numai meiuI am să li-I las, ca să şi facă bragă, cănd le-oiu pune doniţele în mâini ... Ai să auzi, moş Nedule ... Ai să auzi ... - Să auz, bătule, să auz ... , întări Nedu, nedumirit. Şi, mai ciocni un pahar. Stama îşi revărsase mama. Acum se făcu blajin. Oftă, -- Numai către tine, bătule, pot să-mi răcoresc "pojarul" ... Răcoreşte-ţi-I, taică, răcoreşte-ti-I, îndemnă uncheaşul, Numai tie pot să mă spovedesc, căci tu eşti ca" tăi­ cutu", fie-i ţărăna uşoară ... - Spovedeşte-te, sufleţeIule, spovedeşte te . ,îl mângâie moşneagul; şi, mai porunci un "chil". Baba "chiallnă", nu mai pricepea nimic din toate astea, ci numai făcea ochii mici şi lăcrămă ... [552] 552 M. I. CHlRq"ESCU Iar, după ce se despărţită de Stama, moşul, încins de vin şi de vorbele ce auzise, îi şopti la ureche: - Zdravăn rumăn ăst jupan Stama; ştiu că o să le vie "de hac" la Greci ... * După ce mai dădură o "raltă prin târg", pe la căldărar i pe la marchidani, pe la bogasieri, pe la mămulari, pe la top­ tangii, şi mai făcură niţel "alişveriş" cu câte un "brăcaciu", un "bal" de bumbac de opt "yarzi", un "zăbun", un "funt" de lumânări de seu pentru sfeşnic de lemn, şi nişte "năut" pentru. " "ronţăit", bătrănii tnjugară juncanii şi porniră înapoi spre Radovan, întinşi pe scoarţele carului şi trăgând "aghioase", cu rândul ... Nu mai simţeau nici praful, nici arşiţa, ci numai legănatul leneş al roatelor. ... Când ajunseră la podul dela Şoldan, soarele se stre­ cura pe după buza pământului, ca un galben zimţuit într'o "puşculiţă", iar luna, uitând ibovnicul de dimineaţă ţinea în poale "luceafărul păstorului" .... . . , Când intrară în sat era linişte, ca în pădure. Un câine ce urla tocmai în cealaltă mame a satului, făcea să pară şi mai adâncă tăcerea ... (Va urma). M. 1. CH1RIŢESCU. [553] MEMENTO V1VERE ... Gătitu-ţi-am fagure dulce Din stupii grădinelor mele; Din viţa brumată, Spre buzele-ţi rosii lsi râd tămâiosii Tot bunul ciorchinelor grele; • Hameie eu umbrele grase Incarca uşiorii Soritelor case) Scăldănd pentru tine pereţii - Voios primitorii- Cu mirosul tainic al florii ... Şi cela ce-i singur în mine Dornic îndreaptă In trează uisare de ei Tânăra-i dreaptă, Ocrotitoare, Cald sirâ ngătoa re, 5z' baterea z'nimiz' si ţine > ' te aşteaptă ... S'" . t I ',,- z ia 'ă, Prin alba odae iicnitâ Conoorbir; Literare. An, XLIV, VoI. n. [554] A, TOMA Porni o cântare înceată De nz'menz' ur sita --- Esti tu Isi' 11, cosita bălae , , , E- un mac ce resfrânge uăpae, Şi ochii ţi-s flori' de cicoare Şz' mugurul rumen al gurz'z' Şz' tu, esti întreagă o floare, Ce ştie, tăcut, să-mi resfire Prin suflet UIt cânt de uimire -� I Laşi fusul acuma . , . El pică; Zâmbitu-mi-ai tainic - : "N' albz' frică, Ce torc eu e trainic .. ,III Tragi furca din brâul cu fiuturi, Tot bOl'UZ tău drag se tnnalţă, Si iia ca bruma , Şi uiţa sprinţarâ din tâmple Tu sprinten odată le scutun'- Cat aur tot sufletu-mi îmPle .1 Şi' ncePi să te por,tz' pnn lumz'nă Cu zor după treburi, doar ştz'z' că Belşugul e'n mâna ta mică 0l harul şi sporul Ori unde ţi-atinge ţnaorul . ! De uoia ta bună ,S'i cheite prins-a» îmbold ,5i.ţi Joacă de tânărul şold Si ciincâne' n soare SZ· sună , . VQ1/' pat/că, sirete, să'mz' spună, Când treci, [555] MEMENTO V!\'ERE Ca una incuie celarul Şi una grânarul Şi alta- atmâri cu pometuri S1' una-r a scrinuiui mare , ('u mândre marămi ;si pâneeten, ,')i una, micuţă, din ele Pe veci-- a l'nimz"i mele! 555 1:: seară ... Sub streasina noastra, de mult tsi făcură Ciripitoru - dulcea lor gură . , . E·o seara de-acele Când trudnica minte n'ajunge, Din darnice arderi de sine, Saprz'ndă'n vecie Vre-o rază uremii ce vine ... Si iată-mă iarăs. 1 • , Cu fruntea in friguri', Bucoaunelor sure tovarăş, Ca'n lungzle veghi de alt'datâ, pn'n isuoade strabune, Vre-un fulger de gârzd pn'n gemtlle ... Pe· un tainic uerset incâlcit Vreau tocmai 5' alunec ?tl1 degd, Dar lampa cu galbenă pară Imi face o mâna de ceara Şi preget, , . O umbră dfalungul podelii Târâs s'a urcat [556] 556 A. TOMA Pe zid, şi Pândeşte' n tavan: E umbra 'ndoieiii / E par' că de-asupra' mi- Satan Stă iarăş plecat ... Citesc: " . .. Şi fi-veţt' în totul asemem Cu Dumnezeu, Ce este binele veţi şti Si ce e rău ... I" > _ "A şti .. , A şti ... /1 -din veşnica lumină O rază de-Adevăr prin oarba tină - / ,,-�A şti ... /" Şi mă gândesc cu- amărăciune Că am' de-atunci sunt - - câte mii? Şi câte încă neamuri vor apune in căutarea raeci de noroc Dar .. , "ce e adevăr-" şi "ce e bine- Il Ah, cine ne va deslega-o, cine ... ? "Ce-i binele ... ?" Aud un pas Nptzi Abiă un foşnet-�} un parfum de-Aprx'l-, .>i simt cum sjiicioasă te îndoi Asupra tr is tu lu z' inirebător � , Pe umerii mei doi Se-aşează lin, uşor, Ca două albe turturele, Ca două mângăioase bune-ueşti.>« Sunt mâinile tele / Se ţese Î1Z juru-mi Un z âmbet, o rază, Cu albele uăluri subţiri [557] I 1 MEMENTO VIVERE fllă'l1Văluz' ca'n arz/n' de pază, Şi simt a ta gură Şz' dulcile-i vrăji de căldură, Şz' sfada duioasei soptiri: ,,-- Cununtele meu cărturar, Sărută mai mult, Citeste mai rar ... /1 Uimirz' �'ii beţii dureroase Din tainiţi de suflet tresar, Surâd . .;;i te-ascult - Las tâmPla·mi spre-a ta să se culce, La ce să intreb în zadar - ? De-i pomul ;;tzi'nţez' amar, Al vieţu' -- e dulce ... A. TONA 557 [558] o SCRISOARE 11 LUI PETRU 1'111IOR (Urmarea 1). Trecu noapte mai nenquiet sii nelin de quot que asi fi fostu in Club la Camensky. 10 ore au sunat t : 4: ) dupo mediul noptei sii anco nique n'am assopit, atăta sunt va­ lurile in anima mea de grosnice, dare quot m'am luptat cu aste ... que quelle quănd me cuprinde somnul, se asiedă sii inquietâ, ieru esti atunque mai fort.it me busuesc (2) de tote partile. Ride o lecă de necasul mieu, que sii io fac asie. Ferice de mine que patiinza ( : a patire:) quare cu limba quam excurtâ luăndo mi dioa bună mi ai cornmendat, nu rne lassă, a quarue prea mare lipsă am de quand lassat arsa Budă, Plecarăm dela Turda cu Tempe sii P[ rotop ]opa Ilie din Sibiu aprope la mediadie, luce sorele, a quarue rad.e calde crepau pamcntul de secetă. Mi cură sud ori pe fatie de caldura, dare a musi le externperă re core inimei, quare o sentiem a inflori si a cresee qua rujile roate de dernăneza quănd Pheb incepe a reschira sii a intinde rad.ele sale peste elle. Gă­ cieşte de unde borea aquea indu1citoare sii revenincioasă ? In Pratul lui Traian am adjuns. Quăta exvorire de desfătăcione, sii mai qu'asi dice sii dexmierdacione in cuore ( : v . curie:) meu!!! Dare cumpănare a trecutelor cu a es­ tor de fatie gua un spine inghimpâtoriu pusse pedeca fericirei, la quare me adussesse tipsuire (3) minţei, sii in tristeză mi adunquii sufletul. La multa mea rugare am luat cale pela Blasiu (1) Numărul din Maiu a. c. în care, la ° notă, s'a tipărit greşit sem­ nul "/u" pentru �. (2) Busurire, 3) A tipus quasi irnago bene h abernus : huug ari a n ob i s kepzelni (Deci Maior crede că forma ung. derivă din cea rom. (chibzui] şi de aceea o latinizează). [559] o SCRISOARE A LUI PETRU MAIOR 559 qua si ved flore romana. Adjungem parte infrurnsezată cu Ro­ mani sii romane, Ternava, înnoptat sosim în Ciufud. Revna mea! si meo la Blasiu qua nopte aquea sii dioa viitore pone que va veni carul si pot privi, sii cercetare tote sii pe toti dupa starile ternpului excurt Quine si vine cu mine pe djos pentru leafa nu se afla. Măhnitului cu aquea ocă­ suiră volie, que me vor astepta in Blasiu quoteva ore sii mai tare anca expunendo mi que aici sunt saltătorii ei ve­ stiti: călusier.ii. Que-e bine si vine feciorii sii cu viora. Tempe omu cum SI cade, de musică liubitoriu qua mine pe tote fu gata. Cresmariza : am o nepota in cosfză, ba­ liata frumosâ"; io "forte bine, mecar sii mai multe si vine" (1). Grăim sii măncarn, quănd ecca ficiori vro 12, fluerasiul, sii 2 fete. Se pusseră la danz, nu-i putem de adjuns mira, cum intra atăte sarituri ei pon la septe într'o mănu de loc cu fustei in mă ni nique pe sine nique pe alti privitori nu ve­ tema. Dupa ea au perrondat ambele fete, rnse pecum nu stim nepreten părtei aeste, mai ales deque's romane, asie mi stau înplăntati ochii la elle quănd le-am ved.ut jucănd qua quand asi fi inlemnit: invăllitura capetelor, ochii la una negri, la alta albastri (: aici însemnesă vinet :) quari pe fu­ risiu quote vro data, da quot cu exmerenie mai mult anca cu dulceză, placere, străbatere pon la inima, trajere quatre sine sii cu un foc qua flăcaratoriu in quoce incolo ierti nu fore rosiire fezei ei cepa. Miscare trupului nu pe maiestrie da pe placere ochiului. Saltul ales cu femei mi a forte placut, Era Sămbată seara, ficiori (: credo a: fiisior (2), i, c. filiisiori diminutif:) ustenin de lucru. Dupa que 12 florinti quăt pe bieutura, quot lor irnpărtiind am lăssat doi [ijnsi, cu atăta bucurie sii liubire ne-am despărtiit, quot vedend quo nu-mi e somnu m'au chiernat afare, sii volieu si mi danzue totâ nopte Ia luna. (1) Intr'aquea fămea obliquindu-me in vesrnente ostenesci, a intrebat de Tempa, ore nu voi face queva bâlietei (N. A.). (2) In multis locis IjIhUOP41U audivi, sicut ferme omnia, v (el) val de multa ubi e[stJ 'II, dicunt wi: KOlUie, troUJe loc o mp04Yf, "Swii lo[eo] nS'Iir CTP:Ml:!Wflţlf etc. [560] 560 G. GIUGLEA Inse n'am premit (: e quidem illir. sed si posset a prae­ miare - bene:) Am dat fetelor quot va de ănele, quănd demăneza, ancă eram în culcusi, hop la portâ etc. etc. Adjungem de unde putem vede Blasiul quasi ar fi in­ grădit cu valuri (: summit. apud nos etiam pro menitio:) asie stă intră munti. Eialalti trec cu coseie (: kotsi, cocie: dela cosiu, în unele locuri dic kowie:) la satul vecin, unde locue un bun preten al D-tale a-nume Simoneti, io intro singur in Blasiu. Era Duminecâ pe tempul biserecei. Cerc ăntea pe Pap Teodor conoscut fiind dela Vienna. Am ve­ d.ut locul que din copillarie tot of tam. Am avut bucurie d'a vedere un loc unde ar ave sii miselii nostri prilegiu de a se lumina sii poli, sii mai multă ănco vedend atâta infloritore junime la olaltâ mecar que erau numai clerici atunque acolo. Dare amar sii jele! Tote renduelele (:a ren­ dre gall:) nu sunt respunsâtore asteptărei sii scopului dăn­ tee, sau nu sunt diresse sii serbitore spre căile quarele ne pot duce la que ni e mai de lipsâ. - Sii quarii nu exu in­ tr'alte parti, sii tieri d'acolo nu socotesc si adjungâ in sta­ tul aquela a mintei au asprimei sii duhului, qua astadi măne si se pote adjuta sii red,ima ghinta nostra de ei, subt a quarora arepi SI astepte măngâere, luminare, polire inderrnnare la lucruri mari, sii revnire spre abatare a 10- cire neamul in extralucie in quare era; au si (1) vor sii fii unii, forte mic va fi numerul aquela, sii tot de una li va exminti (: deerit) queva. Nemica politicesce, statisticeste, historiceste (:au queva numai:) geographesce, juridiceste etc., asi pute dice dupa privinza locului, nemiea spre po­ lire li rnbei nostre. Vor fi med.i-theologi, sii aquea rei. Ar pute amu fi in Silbie in mai mari locuri in tote maiestriile al nostri ăntee, sii negutiaton, quare stari mai mult ar pute face (2). Theologia, retorica sii altele assemene Ioru, ') Dacă. 2) Sii quotiva advocati, de quarii quota hie (rhiatus.) avem, sii quot ni ar pute adjuta vedem din Aron, quarele mai mult adjuta dequot un episcop. [561] o SCRISOARE A LUI PETRU MAIOR 561 quari le sciu latinesce, le vor in intelege, alti ba, nique nu vor si scie de aque. Alte cărti nu si mai intiparesc, Toti Drnni Professori cu Theologia si exparg capetele; intra­ quea sunt omeni vrednici de a i onora. In biserica mai ne­ curat căntă de quot intr'un sat mai de ved,ut, precum sii vorbesc unul ca altul. Alte nu-mi vin in penă - sau in minte si ti scriu. La Sirnoneti am prăndit. Forte, sii mai tare mi au placut omeni de după acolo. Romani intregi, fe­ tele lor mult arătătore, desclise line; vorba loru judeţul molcom it cu asiedărnentul purtarei inpreunat. Aliquid ve­ nerabile: Au multă assemenare cu romani din partile nostre quam pe longe Podgorie, sii cu ei din Marrnatia sii Chiora pecum am vedut, unii de acolo. Portul fămeilor e mai fru­ mos din tote que am obliquit pon'arnu, si te ujti la unele mode de din sus sii la legaturile altora din cap, ai dice: nu sciu el le dela asta, sau aste dela elle au luat. Dupâ prăndiu mai ămblai în unele locuri, unde avem lucruri. M« duc astădi, socotesc in mine, si me Iau sii expel de sudori, lutosie (:a lutos, Iutosire etc:) sii pulberele de quarele eram plin de dupo cale. Amu seosind acasa, ved que am perdut nisce (:credo a: nescio:) scrisori, quarele cuprindeu tote privinzele mele quot despre limbă, sau dia­ lecte, quot ieru despre alte lucruri mai mari de acolo pone aice insemnare. Nu-ţi pot expune jele mea. Dare dupo quote va sute de florini nu-mi asi banui asie tare. Las se trecă dupa elelalte. Da si ti scriu queva de baliile de aice, que apoi le ujt, Quăta desquilinire intra aste sii elle dela noi r Quata assernenare cu elle ale Romanilor vechi! sau mai bine cum de acurat urma in lucrurile comoditate! pe ei de demult 1 Numai, oh durere! que ei dic in tote , gue io le ved a fi adeverat romanesci, aste sunt p(' tur­ cie. Unde intră omu (ihic nunquam pono ! tamquam ar· ticulum, quia est usitatu in passivo, sicut etiarn se, aut ad passivum exprirnendum. Hoc Germani per man, Galli per an exprimunt. Sicut ilJi n[on]duplici nn in fine n. magl1a litera scribunt, ad distinquendum a Mann qd virum de- [562] 562 G. GIUGLEA notat, ita existimo nos oportere om tanquam ad passivum pertiuens, ad distinquendum ab omul sine 1 i. e. articula scribere:) in balie chilie dăntee e, din quarele in tote al­ tele se intră .. Acolo e stâpănul, serbi, foc de'ncăldit, massă de taligere (: credo a taliere v. tali giro, i. e. girum. vide ital, sir» qd in mercatura obtinet, ego caveo dictiouario) de fiole (: aici dic finge:) de dulceze, cafea (1) etc. etc. De o parte scaune de lungul pârietului, lungi su late in tipu de divane, sii queva acoperite. De alta lature intrare in chilirle gole; de al trea parte in balie (: al patrăle dup aquea:) Apa nu e firesce calda, qui prin foc maiestresce. Chilii sunt mai multe una din alta urmatoare: Sunt inalte pe bout sau arc facute, de asupra cu multe gauri, prin quari lucesce dioa sorele, da sunt cu sticle (: glaje :) grose infundate. Ferestre lipsesc. Deque ventul au aerul nu pote de niquari (2) intra sii sufla. Omeni se excaldă goli, da nu qua la noi. Aqui fac mai mult sudore; totusi se Iau sii cu apa. In chilie prima e o albie de petra. In asta se lassa a petrece apa calda antea data, sii aci plateste mai mult quine se excaldă. Dup' aque e un ibric mai mare dequăt un lavur, in quelalte chilii mai multe. Unul au doi se depun longe un lavur, sii au singuri se expelă, au vine serbul, quarele traje pe mănu un săcuezu de panurâ după messura ei facut sii ei la pe tot trupul. Da in chilie dăntee quand vine quineva mai de fatie rernăne la excaldare singuru, totusi trec altii pc acele guli. Quine intra in albie, sii va (3) si-l expele cutaresi do­ mestic, după que a siedut dupa placere destul in albie, exe sii se da djos, unde locul e forte curat. (: Si scii que cal­ dura asie e cumpănată, quot nemica nu senti quand esti in apa sau afară.) Vine serbul sii aduce apâ calda curată din exvorul incaldirei cu săpon turcescu sii nesce rădicini, quarora le dic râd(icz'nzj de mitale aste sunt albe, subtire (Il hic nlon] dicunt cafâ, sed K1./jI-k. ... (N. A.l. (2) Nicari formă dial. alui nicăiuri. (3) Aici insemneză-va vuIt, ex: va si dica, face; nu "va si dee, neon] vuIt dare". [563] o SCRISOARE A LUI PETRU MAIOR 563 qua coma de callu, sii tari. re incepe golu, cum esti, ăntea pe capu a Iare ca sapon, de doă trei ori, apoi te limpedesce; dupo aque pe fa tie, gut (: aici nu dic gurt :) umere, piept sii te frecâ cu rădlcini etc. etc., sii asie pe tot trupul. In tratăta, quot nu te vedi de spumă. Dupo aqllea intrii iert} in albie, sii te Jimped,i. Quăndexi, liei o stergatore, te ex­ curi de apă, te stergi. Apoi vine altu serbu, quarele ti dă o mănstergura (: o mânustergere:) si te stergi pe fatie le invalesce pe trup dela ..... În djos cu una, cu alta pe urnere sii fole, cu al treilea ti face un turban pe cap, sii asie exi, si nu te recesci, Amu intrii in chilie quare e la al patrele parte. Aice vine altu dornestic sii pipeindu-te de toate laturile, lie stergârile, te invesce mtr'altele sici sii te acopere cu vesmentele quare ai. Acolo rernai pene inquiet te usci, sii te petreci cu altii. quarii se află acole tot de cinste. In chi'ie asta e cald. divan lat cu perine fru' mose, stergurâ intinsă pe unde mei la locul facut, que pone la uscie (ab oscia v. ostes) mei cu călzuni. Pe locu insusi e stergura frumosă curata asternutâ. Dup' aque vine domesticul cu o lingura (: lingo:) de dulceza (1) ti da sii apă quam rece, dicend "si fie de bine". Aiste sunt pentru omeni din partile nostre cu foarte mare exfiire (: credo a filio, cui hoc proprimus fuit:) mpre unate, Si io insumi (2) me excaldam fore placere ăntea data, vedeai serbii Iăutori numai cu o stergură incinsi, quănd si quănd golI, alţi ierti trecend in pieile gole, quasi la noi la assentatie (3), prin chilie unde me expellam; da altele assijdere sunt, quare la noi nu le vedem, nique in Baden. Mulierile au desquilinite băli. Intellegend que un leu se platesce pentru balie, am luat numai doi lei cu mine; da aqueia abie mi au fost destul pentru serbitori, caffea, vin (r) Asta va si dică aici ori de que facut dulce cu sau miere, unde te duci dernaneza, ti pun de asta, aii apă. Sera anco, au in­ tr'altul tempu; dernaneza dupo aquea cafea. (2) Circa Corona l= Braşov] dicunt: insumi, insuti, insusi. (3) Recrutare. [564] 564 G. GIUGLEA rosiu s. a. que voliem si ved tote cum merg aICI, sii pre­ cepind nainte de que am intrat que mai mult sî platesce de ossebit, cugetam "amu tot una e". Quănd intreb, que sum detoriu, numai 4 lei, fu respunsul, pentru excaldare. Tare me onora, socoteu, Deu scie, quine sum io, ve­ dend quemaii mult cheltuiu dequot alti, ierti io in mine, si me cunosceti, nu-mi ati face atăte inclinări. "Me excol, sii dic: ai un om si me petrecâ a casa, bucuros Domnule (1). Iordache bre! bre mei! aprinde falinariul (: lărnpasiul ;). 10 me 'utorq u si dic: ti trămit paralelle, que n'am adus cu mine. "Forte bine. respunsă, 6 lei platii, adequă 18 florini pecum ărnblă cursul Iuru, quand eram la Brassieu. 8-le Ia-brie. Scrisoarea sfarşeşte fără iscălitura autorului ceea ce ar arăta că a mai fost o parte care însă se va fi pierdut. Publ. de G. GIUGLEA. (1) La omeni de fati e da extrăini dic domnule - - la ei de aici nu (Nota Aut.). , - I I J I 1 I 1 [565] GUS Tl\ V FRENSSEN Il Am arătat, că Frenssen a căutat un cât mai larg contact sufletesc cu geniul creator al poporului său, atât în poezia populară cât şi în poezia cultă. Mişcarea literară deja sfâr­ şitul secolului t S-Iea şi începutul secolului 19-1ea, care se numeşte în genere «romantică», îl poate considera pe Frenssen, pentru multe părţi în «die drei Getreuen» şi (p. 184). Şi astfel numai de aceia avea Jorn Uhl oarecare respect de Dumnezeu, fiindcă Durn­ nezeu avea ceva «de moda veche». Imprejurări şi oameni cu totul independenţi de biserică au desvoltat şi format sentimentul de Dumnezeu şi religio­ zitatea lui .Iorn Uhl. Biserica şi funcţionarii ei nu numai că nu servesc religia creştină, dar îi strică, prin aceia că vrea să mentie cu mdără tnicie unele forme accidentale si învechite care azi nu mai sunt admisibile, fiindcă s'a lărgit aşa de mult cercul cunoştinţelor, şi oamenii odată cu ac­ cidentalul svârl şi esenţa religiei creştine, care e eternă fiindcă e cu mult de-asupra acelor forme accidentale; şi astfel râzând de tmpărtăşanie şi de învierea din morţi, râd de însuşi Isus Christos pe care-I cunosc atât de puţin. Iar pe de altă parte purtarea nedemnă a miniştrilor religiei sgudue şi ce-a mai rămas din puterea moralizătoare a re­ ligiei creştine ... Şi de aici mare desorientare morală şi mare gol sufletesc: «Cercetarea stiintifică a subminat de tot ambele invătă­ «turi bisericeşti. Su'nt numai schele goale ţinute drept' în «sus. prin tot felul de draperii şi artificii, ca şi când ar trăi «încă. Dar cea mai mare parte a poporului ştie că-s moarte «şi nu-şi mai bate capul cu ele. Şi astfel sunt oamenii fără «religie, şi de aceia fără curaj şi amărîţi, înşelaţi şi rătă­ «ciţi, fără pace, fără bucurie, fără drum şi fără ţel» (Hilli­ genlei, 387). Probleme sociale, probleme economice, pe care Frenssen le atinge adeseori, complică şi mai mult nevoia vieţii şi contribue la acea desorientare şi descurajare morală; pe de altă parte greutăţile ele înşile împing la căutarea de noi soluţii. Frenssen nu discută problemele economice-sociale; le atinge numai. Poate că n'a ajuns la o intuiţie atât de completă încât să i se prezinte o soluţie, o nouă concepţie de stat. Vede însă că se operează o preschimbare şi o înnoire a vieţii sufleteşti sub toate aspectele ei, faţă de care e nevoe de o formulare a concepţiilor religioase pe o bază largă, solidă, trainică, potrivită cu întreaga modernă evoluţie a spiritului. Mai intâiu trebue distrus dogmatismul netolerant şi despotic care vrea să impună o anumită formă a credinţei. Religia nu trebue pusă În serviciul propriei dorinţe de stă- [573] GUSTA V FRENSSEN 573 pănire l Trebue respectată autonomia raţiunei; şi mai mult de cât atât, trebue îndemnaţi şi ajutaţi oamenii ca să fie Îl1 stare să judece cu mintea lor şi să nu primească nimic ce n'au privit mai intâiu cu proprii lor ochi. «Cine se ia după alţii a pierdut cocarda şi e om de gradul al II-lea. Viaţa e un lucru prea periculos şi plin de răspundere, ca s-o hotărîm alergând în urma altor oameni (Hill. 204)>> «Şi acum să dea D-zeu, zice el în introducere la viaţa Măn­ tuitorului. ca oamenii să creadă că raţiunea nu e înşelă­ toarea (Verfiihrerin) lor, ci tocmai lumina dumnezeiască în ei, şi să aibă curajul ca asupra lor şi a sufletului lor sl nu lase să hotărască preotul, nici un alt om, nici eu, ci însăşi puterea eternă care vorbeşte în taină către copiii ei şi-i învaţă ce e adevărat şi pios». Deci foarte largă toleranţă. Frenssen merge până acolo, în cât admite că nu toţi pot ajunge la convingerea de existenţa lui O-zeu; «das ist nicht Jedermann's Sache». lată Faust. Nici Jorn Uhl n'a înţeles multă vreme necesitatea de a ad­ mite existenţa lui D-zeu şi de a lucra în numele Lui. Dacă cineva nu poate ajunge la credinţa În existenţa lui D-zeu, nici nu trebue să se ceară dela el aceasta, ci numai fapte bune, căci asta e esenţa creştinismului. «Am îngropat eri o femee de lucrător» povesteşte pastorul (Frenssen) lui Jorn Uhl. «Venea rar la biserică; dar viaţa ei întreagă a fost arzătoare îngrijire pentru bărbat şi copii. A servi, a se sa­ crifica, sau a ajuta şi a fi credincios (statornic), sau cum vrei să-i zid: aceasta e adevărat regat omenesc. Aceasta e şi adevarat creştinism (Jorn Uhl p. 368). lnsăşi Frenssen nu pare a fi deist. E mai curând panteist, splnozist-schellingian, ca şi Goethe. Intre marea lui iubire de natură şi concepţia lui de Dumnezeu e o aşa de mare apropiere, că e greu de făcut deosebire. Contemplarea naturei în amănunte, sub di­ feritele aspecte, îi umple sufletul de bucurie şi de poezie; contemplarea ei ca întreg armonios şi infinit îl umple de veneraţie şi de infinită dragoste. Dumnezeul lui Frenssen e Dumnezeul filosofilor naturali (Naturphllosophen), în acea intimă legătură cu natura, călăuzind şi ordonând totul. De aceia pentru el nu există conflict posibil între Natură şi Religie, căci «ambele sunt dela Dumnezeu». Sensualitatea nu e o condamnabilă Înclinare spre rău, ci un dar dela Dvzeu, care trebue îngrijit şi păzit cu sfinţenie şi nu înjosit. Tot astfel a înţeles şi învăţat pe oameni şi ls. Christos. Cu adevărată violentă s'a ridicat Frenssen contra moravurilor lngustătoare «duşrnane ttnertmei- , cărora se datoresc toate [574] 574 ELEONORA STRA TlLESeU ororile «moralei duble». Creştinism este strictă monogamie! In natură nu e nimic de condamnat bau de repr obat, ci € mult de înnobilat. Aceasta e o religie de o înălţime morală şi de o putere de viaţă incomparabilă faţă cu asceticele sau ipocritele concepţii despre religia lui 1. Christos. Dacă însă ide ia de Dumnezeu isvorăşte din contemplare, pentru Frenssen ca şi pentru Spinoza sau Goethe, Frenssen ca şi Schleiermacher vede că această idee e mai mult o convingere a inimei, are sediul ei în sentiment şi funda­ mentul ei în morală. Cu alte cuvinte; Ideia de Dvzeu răs­ punde unei nevoi sufleteşti atunci când omul se simte slab şi fără putere-faţă cu forţele externe, faţă chiar cu sufle­ tul său, când bucuria prea mare sau întristarea prea n are îl covărşeşte. In aceste împrejurări ideia de Dumnezeu ia o formă mai precisă, mai personală. Astfel Jorn Uhl, când l-a lovit pe tatăl său accidentul de trăsură care l-a nenorocit pe toată viaţa, în seara când bătrănul Weisskopf le-a is­ torisit zguduitoarele întâmplări din copilăria lui Wieten Penn .. atunci se ivi pentru prima oară în sufletul lui Jorn Uhl sen­ timentul slăbiciunei omeneşti. «Incotro sufletul meu, în te­ ribila ta singurătate şi părăsire». «Şi tot a fost bine că a auzit în şcoală de tatăl În ceruri, căci altfel prea s'ar fi temut în acea oră de prea puternicele înfăţişări (Gestalten) întunecoase care stăteau duşmănoase împrejurul lui în noapte şi poate că le-ar fi adorat. Dar acum alergă cu emoţio­ nată încredere către nevăzute le, tarile binecuvântatele Pu­ teri care sunt în Evanghelie» /Jorn Uhl, 319). A face binele pentru că aceasta e voinţa lui Dumnezeu, pentru că el o porunceşte, e o concepţie necesară pentru în­ săşi perfecţionarea morală a individului: «Dacă faci binele pe propria ta socoteală, zice bătrănul croitor către Jorn Uhl, te măndreşti, devii îngâmfat... şi poate un nebun. Şi nici nu faci totdeauna binele, nici nu nimereşti totdea­ una ce e de făcut, şi nici nu te bucuri cu adevărat de bi­ nele făcut, căci nu l-ai făcut de hatârul binelui în el însăşi, ci pentru tine şi de ochii oamenilor. Dar dacă eşti de par­ tea lui Dumnezeu şi toate le faci pentru Dumnezeu, atunci rărnăi frumuşel smerit, râzi, te bucuri, ştii sigur că faci tocmai cea ce trebue, ai pentru toate înţelegere, înfruntezi şi te bucuri de lumea tntreagă. Inima noastră la Dumnezeu Jor n, şi mâinile noastre contra câinilor, contra tot ce-i rău' asta e creştinism» (Jorn Uhl, 188). ldeia de Dumnezeu e fundament al moralei şi În acest sens, că orice om păstrează convingerea că tot binele vine [575] GUSTAV FRENSSEN 575 dela Dumnezeu. Dar mai mult decât atât: şi răul trebue considerat că vine tot dela Dumnezeu, căci :... «dacă nu crede asta, de unde să ia curaj de viaţă un om serios cu­ getător? lată, se poate recunoaşte lămurit, că tot ce e creat e pus în osteneală şi nevoe, se frământă în întreaga crea­ ţiune în sus şi 'n jos, ca În apa ce fierbe. Dar se poate bine observa că e un înţeles în osteneala şi frământarea asta. Răul cade fără să vrea şi Binele se luptă şi tinde cu greutate In sus. O putere tainică e necontenit activă şi isbeşte şi împinge şi vrea să facă rânduială ca mâna păs­ torului şi a câinilor săi. Bine e de omul care aude prin furtună strigătul slab al păstorului şi ajută lui Dumnezeu în munca sa anevoioasă (Jorn Uhl 503). lată, ar putea cineva observa, o frumoasă explicate în sensul filosofiei naturale. «Was der Gebildete gern !iest und auch der einfache Mann», Căci e o adâncă concepţie de ro­ I ul moral al Dumnezeirei In esenţa sa independentă de o formă de reprezentare exterioară anumită, şi pe care o poate primi omul cult şi luminat ca şi omul simplu. E liber să o simbolizeze cum o vrea şi nu e obligat să o facă. In această concepţie de Dumnezeu, Natura iea locul Su­ pranaturalului, se înlătură personificarea forţelor suprana­ turale, se înlătură zeii şi cu aceasta se înlătură ultimul rest da păgânism din religia creştină, concesii pe care re­ ligia creştină a trebuit să le facă popoarelor primitive pen­ tru a putea să trăiască 1). Căci, ceia ce a fost atunci ne­ cesar a devenit azi imposibil. Pentru spiritul ştiinţific mo­ dern, atât de desvoltat, nu mai e cu putinţă credinţa în zei, nici credinţa În minuni; a voi să le menţii, înseamnă a dis­ credita religia. Sublima personalitate a Măntuitorului tre­ bueşte salvată din acest discret, în însăşi interesul spriji­ nului moral de care are nevoe omul. «Toate popoarele de mai înainte nu s'au sfiit să examineze realitatea zeilor lor şi i-au înlăturat când au găsit că erau oameni înălţaţi de fantaz ie ». Trebue separat ce e adevărat istoric în viaţa şi o­ pera omenească a lui Isus, de ceea ce sunt adaosuri datorite fantaziei unor oameni adesea foarte mediocri, şi care adaosuri nu numai că nu au înălţat personalitatea Măntuitorului, dar au înjosit- o şi au făcut-o pentru unii respingătoare. Se stie că. aceias nevoe de a despărti religia crestina de tot ce' e miraculos' şi supranatural, adi,'ă de tot păgănismul cu care e amestecată, a simţit-o şi Erncst Renan când a 1) Cf. A. Harnae : «Das Wesen des Christentums» 1903, Berlin. [576] 576 ELEONORA STRATILESCti publicat: «Viaţa lui Isus». Nenumăratele ediţii în care a eşit cartea lui Renan dovedeşte plăcerea cu care a fost ce­ tită. E În adevăr o frumoasă si pioasă infătisar e a celei mai nobile vieţi ce-a to st trăită În serviciul 'u�ei idei pen­ tru salvarea omenirei. Şi Renan, ca şi Frensse n, explică nu­ nunile prin influenţa unui popor or iental care credea in mi­ nuni şi infătişează pe Isus ca pe «fiul Mariei (care rămase de timpuriu văduvă) şi al tămplarului Iosif, cel mai mare dintre 6 copii», îl arată în desvoltarea lui, arată evoluţia religiei pe care a propovăduit-o şi o schiţează exact în e­ senţa ei: Adorarea Tatălui in Spirit si Adevăr, înlăturarea şi distrugerea oricărei dogme, oricării forme exterioare a cultului: nici ţ ostur i, nici rugăciuni, nici biserici: Isus nu cere decât: «Iubeşte pe Dumnezeu mai presus de toate şi pe aproapele ca pe tine însuţi», iar forma aderării e ca­ ritatea şi iertarea greşele/or: «să erţi celui ce ţi-a greşit de 70 de ori câte 7\" Renan explică triumful acestei înalte religii, care se adresează celor desmoşteniti şi celor ce su­ făr pe lumea asta: �) prin însăşi valoarea ei morală, prin consolarea ce aduce omenirei: 2) prin înalta personalitate a lui Isus, idealistul pur care a crezut cu cea mai mare putere în realitatea idealului şi a avut prin aceasta puterea de a trezi convingerea şi a câştiga sufletele şi 3) prin o­ biceiul ospitalităţii orientale, care Inle sneă lui Isus şi disci­ polilor săi accesul tuturor caselor şi a oamenilor. Expunerea lui Frenssen conţine în mai puţin de jumătate din numărul pag-inilor mult mai muit decăt expunerea lui Renan. E mai concisă, e mai reală şi În acelaşi timp şi mai dramatică, fiindcă utilizează pretutindeni nu numai datele cercetării ştiinţifice istorice, ci şi momentul psihologic: lup­ tele sufletesti ale lui Isus fată de rezistentele si dusrnăniile ce întâmpină. Drumul lui Isus nu-i aşa de uşorşi rellgia lui nu s'a răspândit aşa de lesne, personalitatea lui n'a fost aşa de mult recunoscută Încă în viaţă cum se pare după expunerea lui Renan. A fost un drum în adevăr spinos: foarte spinos. Sfârşitul lui a fost cea mai mare dramă ce s'a desfăşurat în omenire, pentru a cărei progres e necesar sacrificiul celui mai nobil... Frenssen îl arată pe Isus ca pe un copil din popor, năs­ cut şi desvoltăndu-se În mijlocul naturei şi a credinţelor poporului său şi In cunoştinţa de aproape a tuturor nevoi­ lor de traiu : nevoi grele economice ale unui popor prea stors pe de o parte de guvernatori! străini, pe de alta de preoţi, pe lângă aceasta nemulţumirea şi neîncrederea cres- [577] GUSTA V FRENSSEN 577 « ândă În pretenţiile dogmatice+-materiale ale preoţilor. Erau trei partide În ţară 1) Liniştzjii, locuitorii satului şi ai bă­ răganului, muncitorii care speră în venirea lui Messia ; 2) lz'b era Iii, împărţiţi în două: bogaţii, cu cultură străină, şi cei săraci, mici funcţionari: vameşii, oameni cari doreau să trăiască uşor (Elemente der Leichtlebigkeit); 3) naţionalişti«, partida patriotismului bisericesc, conservatorii îndărătnici în armură politică Învechită, păzitorii mici la suflet a cea ce e «curat» şi «sfânt». «Această partidă stăpăneă şi tiraniză poporul», vamesii si păcătoşii, Ii rezistau liberalii si Iinistitii. Isus e deşteptat' ca predicatorul unei noi religii, a 're'Ji­ giei săracilor şi năcăjitilor, contra puternicilor şi bogaţilor prin Ioan Botezătorul, care vorbea către un popor disperat. 1n contact cu Ioan a simţit Isus chemarea lui. Timid la în­ ceput, dăndu-şi socoteală cine vor fi duşmanii lui, se roagă în pustiu: «er kauert am Felsenhang, ein armer, einsamer von schrecklichen Zweifeln zerrissener Mensch, ein Mensch in allerschwerster Nob) (P. 25) Atunci I-a ispitit Satan: «Amestecă pământ În cauza curată a lui Dumnezeu L. Vii­ torul omenirei întregi atârnă în acele zile de sufletul curat, de curajul şi credinţa unui singur om», Cea dintăiu greutate ca să vie înaintea poporului ca «Măn­ tuitorul» era credinţa populară că Messia e fiul lui David, nu al unui om sărac. Isus se hotărăşte! El e Messia 1 «Căci aceasta e voinţa Tatălui meu 1» Al doilea, nevoia cea mare a oamenilor era de a lecui bolnavii. Si [sus a lecuit pe multi prin ascendent sufletesc; dar ştie că misiunea lui nu e de � lecui oamenii, ci de a atrage omenirea către Dumnezeu. A treia greutate a fost conflictul cu preoţii şi naţio naliştii, care îl acuză pe Isus că face fapte eroice cu ajutorul Răului. Contra lui Isus s'a ridicat însăşt familia sa, mai cu sarnă mama sa, şi au căutat să-I descrediteze în ochii poporului. Astfel e Isus rău primit în patria lui; nimeni nu crede în el şi el nu poate ajuta nimărui. Atunci vede necesitatea se­ paratei şi admite adversari şi caută să-i nimicească, ca să pue capăt răului. Predică curăţia inirnei, bunătate, cre­ dinţă: religie care cuprinde şi întrece poruncile vechiului testament. Predică contra banului, contra averilor şi contra bogaţilor. De împărăţia lui Dumnezem numai să se îngri­ jească oamenii 1 «Impărătia lui Dumnezeu este aproape [» anuntă el. Inc�ederea în el creşte din nou. Sunt câştigaţi prin bu­ nătatea lui. Trăia foarte mult printre păcătoşi; şi pe cine nu putea convertl - a convertit foarte puţini - căuta să-i [578] 578 ELEONORA STRATJLESCU înalţe; şi multe suflete nobile, incapabile totuşi de a lupta contra vreunui vitiu, s'au simtit întărite, ridicate si cu en­ tuziastă recunosti�tă s'au înto;s către ElI Si Frens�en rele­ vează această �titu'dine a lui Isus cu păcătoşii, ca cea mai adânc umană şi singura justă. Dar duşmanii lui Isus uneltesc. în contra lui: «Auziţi, ne distruge singurul nostru bun: biserica 1». «Sie fassten die Menge an der Dummheit und an der Pietăt». Au liberat mulţimea de amar de greua nevoe de a hotărî lucrul prin ei tnsăsi. «Noi suntem preoti, noi stim». Multi nu i-au as­ cultat: '«Ce ne pasă nouă de bise;ică? ce-i 'pasă bisericei de noi? Dar mulţimea cea mare a poporului, acest animal gros, fără ochi şi cu mişcările greoaie, care ridicase puţin capul şi . p ăridise puţin când trecea el pe dinaintea ei cu voce răsunătoare, aceia s'a lăsat adormită. Obiceiurile şi poruncile bisericeşti sunt desigur sfinte. Cum ar fi ajuns altfel aşa de bătrăne > Şi sunt sceptici şi reci cu Mântuitorul pe care-I primiseră cu entuziasm. Isus e trist şi neştiutor ce e de făcut? La un compromis cu cler icalii nu se putea ho­ tărî. Atunci Ioan Botezătorul, din temniţă, trimete o solie către Isus: Să meargă la Ierusalim cu sabia în mână, în fruntea poporului; Dar Isus refuză: Imperiul lui Dumnezeu nu vine cu putere pămăntească ! Continuă a predica noua religie. Aruncă vechile porunci, sacrificiile, leturghiile, me­ tăniile, pelerinajele îndepărtate .... ca invenţii fără sens! inima şi faptele se caută! Clericalii sunt furioşi; reîncep intrigele. Poporul se îndepărtează tot mai mult de Isus ... Isus se retrage la Nord, cu mica ceată a credincioşilor săi. In sufletul său însă din nou luptă! E el Messia fiul lui David ? " Nu, el e regele spiritului înalt, curat! - Se în­ dreaptă iar spre sud, către locul său natal. Mulţimea iar năvăleşte la el. Preoţii îi cer minuni; el le răspunde mâ­ nios : «La ziua judecăţii 1». Dar poporul a auzit întrebarea SI răspunsul; şi începe iar a se îndoi de el. Isus se întoarce iar către nord. In cartile vechi se vorbea de triumful lui Messia, de inima de piatră a poporului, de moartea lui Messia plin de jale, singur. Din nou reîncepe lupta sufletească pentru Isus: el e Messia sau nu? Şi e slab; în îndoială ajunge să întrebe el pe discipoli: «Sunt eu Messia ?» Da, îi răspund ei şi cu sabia în mână trebue să Întemeiezi împărăţia lui Dumnezeu 1» Nimeni nu-l înţelege. el e singur faţă de omenirea întreagă 1 Nici odată om n'a fost aşa de singur! Se hotărăşte să proclame împărăţia lui Dumnezeu şi din [579] GUSTAV FI�ENSSEN 579 nou se îndreaptă către sud: trecând pentru ultima oară prin locul său natal. E aclamat ca Messia cel aşteptat de 800 de ani. .. Tot mai mult năvăleşte poporul la el. Intră trium­ fal în Ierusalim: Messia fiul lui David, întemeietorul irnpă­ părătiei lui Dumnezeu! Purifică templul. Aceasta i-a hotărît moartea. Două zile a fost regele maselor populare. Clericalii sunt învinşi pen­ tru moment. Isus evită conflictul cu guvernul roman. Ceea ce pr opovădueşte el e : iubirea lui Dumnezeu şi a aproapelui Dar iar începe în popor indoiala, hrănită cu iscusinţă de preoţii jidovi. Unia sunt nerncrezător i, alţii indiferenţi. Mo­ tivul contra lui era că nu e din sânge regesc. Poporul ame­ stecă sens şi non sens ... şi învinge. Au fost mulţi naturi slabe, cari îndată ce au venit alţii care le-au spus cu oare­ care autoritate că noua învătătură nu e adevărată si Isus nu e Messia, au fost îndată' «cu totul de altă părere» � i asa unul a fost si Iuda lskar io tul care numai de slăbiciun e d� caracter s'a dat de partea duşmanilor «maestrului» şi câ t s'a căit pe urmă, şi cât de zadarnic L .. Simplu şi adânc mişcător înfăţişează Frerissen ultima luptă sufletească, durerea şi moartea Măntuitorului, moment de puternică şi curată emoţie sufletească, care a fost şi va fi imbold de sublime creati uni artistice. El zisese ucenicilor că se va reîntoarce pe când sunt ei încă în viaţă. Ei I-au aşteptat şi l-au aşteptat. Şi el n'a venit. Era pericol ca discipolii lui să rărnăe o obscură sectă naţională şi piosul, viteazul erou să fi trăit degeaba şi să fie uitat şi opera lui, înălţarea omenirei, să se piardă. In momentul acela religia şi personalitatea lui Isus erau în adevăr neînsernnate. Dar iată apare Paul cu natura lui epileptică, cu arză to­ rul lui suflet. El nu văzuse nici odată pe Isus şi n'a fost clătinat în credintă de ideia că era fiul teslarului. Lui i s'a părut într'un acces de epilepsie că l-a văzut aievea, astfel s'a adeverit pentru el promisiunea lui Isus că se va în­ toarce încă în viaţă discipolilor şi cu rnfocata lui credinţă a trezit din nou ardoare a discipolilor. Paul Însă a modificat religia lui Isus. . Si Isus n'a venit. Si s'au acomodat cr edir insii cu ideia că va' verii după moarte '! Atunci s'a făcut iar loc 'pentru preoţi, cari s'au vărtt încetişor între Mântuitorul ceresc şi oameni. Au adunat «S-ta Scriptură». Această credinţă, de două ori mo­ dificată, deveni suportabilă chiar pentru bogaţi şi prinţi. Toţi indiferenţii au trecut către ea. Atunci credinţa asta deveni modă [580] 580 ELEONORA STRATILESCU şi religie a statului.-Au trecut secoli. Preoţi şi sinoade au in­ ventat dogme şi prescr iptii religioase; s'au născut legende ... şi toate acele noi scrieri s'au adaus la S-ta Scriptură, care aproape Incepu a fi uitată ! ... Luter «CU suflet arzător, spirit puternic, curaj înalt şi cultură s o lidă » a studiat, dar cercetarea ştiin­ ţifică era atunci prea necompletă; el n'a pătruns decât până la Paul, n'a ajuns până la adevăratul creştinism pri­ mitiv, până la Isus om; el a zis: «Omul devine iubit lui Dumnezeu prin credinţă in moartea şi eternul merit al Fiu­ lui lui Dumnezeu». Prin pietatea şi curajul lui bărbătesc, Luter a căştig at jumătate din poporul său. Dar numai 300 de ani au mers cu această învăţătură care conţinea greşala de a considera pe Isus ca ceva supra natural şi care a făcut-o să devie ceva gol, ţeapăn. Şi cu cât mai mult a căzut în puterea capetelor mediocre, cu atât mai mult s'a fu­ dulit că e nealterabilă. Capete strâmte, nebuni, au inventat la urmă că «Cuvântul lui Dumnezeu si invătătura lui Luter nu pier niciodată». " După ce studiază astfel viaţa şi învăţătura lui Isus Christos şi distinge ce e real de ce e adaos şi falsificare -- şi în acest studiu Fr enssen ţine să arate tovarăşii de idei şi de cer­ cetare ştiinţifică: Frederic cel mare, Goethe, Helmholtz şi o listă întreagă de teologi învăţaţi cari au produs opere ştiinţifice de valoare - el merge cu curaj mai departe şi analizează ceea ce în însăşi învăţătura lui Isus e adevărat mare si etern fată de ceea ce e dator it influentei credintelor populare, imaginei despre lume a timpului lui Isus şi ajunge la această concluzie: Asvârle din religia creştină ceea ce e de prisos, invechit şi dăunător: Maica Domnului, Papa, leturghii, trinitate, «fiul lui Dumnezeu», Învierea trupului. Inlătură şi imaginea de Dumnezeu, care pornea din mica imagine de lume a timpului Mântuitorului. «Timpul nostru are altă ima­ «gine de lume, de o mie de ori mai mare decât a Măn­ «tuitorului. E infinit de drăgălaşă (zier lich) şi cu îngrijire «în amănunte; e neauzlt de înspăimântătoare În Adâncimi «şi Depărtăr i ; e neauzit de consecventa în cauze şi efecte, <<În legile ei naturale şi morale. Această imagine de lume, «imaginea de lume a lui Copernic, Galilei, Newton, Galvani, .,. Pentru aceştia a ataca sau a modifica simbolul, Înseamnă a lovi în însăşi religia creştină. Absolută uniformitate de vederi în chestii religioase nu e cu putinţă. Dar nici nu e necesară. Timpul nostru înţe­ lege toleranţa. Numai un lucru e necesar: Să se înlăture din religia creştină ceea ce e învechit, ceea ce e datorit unei imagini de lume a unor timpuri îndepărtate, �i care face pentru unii inabordabilă religia creştină. Căci numai un lucru e dureros şi nenorocit: Lipsa de religie. Ultimul roman, «Peter Moors Fahrt nach dem Sudw esten», povesteşte campania germană pentru a apăra coloniile din [583] GVSTAV FRE1\:SSEN 583 Africa contra negrilor răzvrătiţi. lnfiorătoare scene de sufe­ rinţă' boale, sete, atrocităţile războiului cu sălbaticii sunt prezentate cu aceiaşi extraordinară putere de intuiţie- până într'atâta în cât dela o vreme par'că nu mai poţi suporta lectura acestor grozăvii - şi cu acel larg sentiment de uma­ nitate pe care-I cunoaştem la Frenssen şi care-I face cu tot viul lui patriotism şi calda simpatie pentru ai săi şi sufe­ rinţele lor, să-i fie cu adevărat milă şi de Negri, şi dreptatea nu-l iartă să nu recunoască că sălbatici cum erau, dar erau alungaţi de pe propriile lor pământuri! Atăta-i singura cu­ getare împăciuitoare, de o dreptate superioară, pe care o găseşte, că «acest popor şi-a meritat moartea înaintea lui Dumnezeu şi a oamenilor, fiindcă n'au făcut făntăni», nu-s popor de cultură: O cugetare care cadrează foarte bine cu via lui dorinţă de a ridica pe cât mai sus în cultură propriul său popor şi a vedea ţara lui o grădină, un r aiu pământesc. Pentru un scriitor încă în viaţă, şi mai ales pentru unul care e în toată puterea vieţii şi probabil capabil încă de desvoltare, se întreabă cu legitim interes unii: Oare ce are să mai producă? Ce are să ne mai spue ? .. Pre curnpăni-va artistul sau filosoful în opera viitoare? O întrebare, la care se 'nţelege nu va putea răspunde decât opera ce va mai apare. Din toată desvoltarea de până acum însă două mo­ mente întemeiază, sau justifică, un foarte bun prognostic: e mai întâiu caracterul tăcut, scump la vorbă, profund ca marea a FrizuJui care si-a format sufletul În contact cu na­ tura în vecinătatea mării, caracter adânc, serios şi perfect onest faţă de sine însuşi; şi al II-lea împrejurarea, că cu tot imensul succes de librărie (Jorn Uhl a eşit până în 1906 în 200.000 exemplare, Hilligenlei în 124.000 exemplare, Peter Moor's Fahrt in 126.000 exemplare), şi deşi acum scrierile lui se cântăresc cu aur, Frenssen preferă totuşi o viaţă simplă în modesta lui locuinţă la ţară, pe care o înveselesc primă­ vara răndunelele ce vin să-şi facă cuib sub streşina lui, şi nu e un scriitor abundent. La acestea am mai putea adăugi al lll-Iea moment, cel puţin tot atât de important: adănca şi serioasa lui religiozitate. Frenssen e fără îndoială un om pentru care «adăncimile ascund comori» Bucureşti, Noernbrie, 1907. ELEONORA STRATILESClJ. [584] o l\1"\INTIRE Pe Nutica Vutii am cunoscut-o si eu odată, mai demult, Dela alde Pescaru păn'la ei făc�ai câţiva paşi; iar din' drum dela noi se vedea peste stobor la taică-său, neica Vartolomei din ulita mare. Eram numai cât' o ulcică si cu toate astea în multe va­ canţe am venit acasă pentru' ea. Cum ghiceam că se iveşte 'n negrul uşei o arătare de ceva tânăr, plin de strălucire, ce părea că mă imbie de departe, lăsarn jocul, mă furişam printre băeţii de mâna mea şi m'apropiam de coroana fân­ rănii. Parc'o văd şi-acuma cum venea legănându-şi căldarea de toartă .. ,. Dar ca'n vara aceia niciodată nu mi se arătase în toată lumina. Bluza străvezie de simizet îi lăsa trupul să se mlădie în voie ca într'o cămaşă de păioară, Peste gatul alb, panglicuţa neagră tăia un cap deschis ca o floare de pri­ măvară .. ' Eu stam cu gura legată; uitam să răspund la zămbetul ei tot mai deschis, tot mai cald; numai ochii îmi grăi au cu îndărătnicie şi o învăluiau nesăţioşi toată; parcă vream să-i păstrez pentru totdeauna formele sănilor, ga­ tului, braţelor, ce alunecau uşor pe întinderea funiei. La început căutătura mea par'c'a ingrijorat-o; dar curând, am simţit aceiaşi bunătate nesilită, acel aş surâs nestânjenit, când s'a încredinţat de nevinovăţia pornirii mele. Si vremea ne-a înfrătit asa- Iesea din casă si dacă nu mă' găsea la locul meu,' făce'a mâ�a straşină şi" mă căuta departe, prin droaia băeţilor din uliţă. O simţeam fără s'o văd. Mă desfăceam repede din grămadă, îmi scuturam hai­ nele cu grije şi mă apropiam roşu, tăcut, cucerit de bu­ curia re vederii, şi totuşi cu o greutate uşoară în furca tului. . Dinule, vino 'ncoace, dulceo ... Nu mal stiu ce-mi închipuiam atunci, atâta stiu mă simţeam aşa de bine în braţele Nuţei. Lăsarn pleoapele, îmi rezimam uşor obrazul de sănul cald, întins; ea mai întorcea odată capul spre tindă şi mă înăbuşea sub sărutări repezi. , .. [585] o AMINTIRE 585 Plecam uşor ca o pasăre gata să zboare şi toată ziua fierbeam în mine. Dar cu incetul jocurile nu-şi mai aveau farmecul de până atunci; altă lumină părea că mi se face În minte si mă simteam crescut in ochii mei că nu aveam cui incredinta taina b cea mare a sufletului. Si zilele treceau repede, mai· pline, şi fiecare îmi venea cu ·0 bucurie nouă. Cu cât mă mstrăinarn mai mult de lumea copilăriei mele, cu atât părea că sunt mai aproape de ea, de lumea care mă stăpân ea cu puterea unor lucruri nouă, nebănuite. Şi uite, mi aduc aminte şi de sfârşitul acela de vară. Toamna se apropia încet şi un fior îmi strângea inima, când mă gândeam la şcoală, la ziua plecării, la locurile de cari aveam să mă despart iarăşi. Lumina nu mai era lim­ pede, prietenoasă ca în zilele de vară. Nori începea să se strângă; în toate simţeam o teamă, o ingrijorare de ceea ce avea să vie. Vremea închisă îmi stărneă păreri de rău după ceea ce trece, şi-mi lăsa numai amintiri, doruri, după câte ceva nedesluşit încă şi dulce .. _ . Tristeţea din suflet creştea, îmi năpădeă toate colţurile inimii şi se revărsa peste tot în afară, peste câte un cântec îndepărtat de cocoş, sau un sunet prelung dela vreo fântână .... Am plecat şi n'am mai văzut-o de atunci. S'a măritat chiar în iarna aceia; mai mult de gura lui Vartolomei; căci ei nu i-a plăcut Neculai de când l-a văzut: prea era încruntat şi înflorit la păr ca un cireş. Uneori, când i se intuneca spranceana din dreapta şi-i că ta rău în­ creţitura de deasupra nasului, Nuţa avea tresăriri ca seara, când te ieă cu rece pe la subţioară. Şi numai s'a pomenit singură, în răndul nevestelor, în­ tr'un sat mic, sărăcuţ, ascuns printre colţurile de piatră cenusie ale Esterului. V ira N eculai da tot mai rar pe acasă. Se ducea pe la tarlă, pe la holde, îşi înfunda gluga cu legume şi o lua pe sus printre poiene. Până în Săntămărie 'şi făcea veacul mai mult pe lângă oi. Acasă rămănea soacra, leica Susana Grecului: o babă rea, măruntă, care numai îşi amăra nora iscodind-o. Şi Nuţei îi era urit grozav atunci la Început, dar nu era nimeni care s'o mângâie măcar cu o vorbă legănată. Şi multă vreme le-a fost ca o străină. Cu un fel de teamă aştepta, când ştia că are să-i pice omul flămănd de pe dru­ muri; şi cum îi zărea pălăria mică, oltenească, la poartă, CONvorbiri Literare, An XLIV. VoI II. [586] 586 POMPIUU P ÂRVESCU sărea în sus ca arsă. Trăntea mescioara în mijloc, răsturna in grabă ceaunul şi abia dacă indrăzneă să îngenunche şi ea lângă strachina învăluită în abun. In zori Nuţa rărnănea iar singură, par'că nu avusese niciodată om în casă. Numai leica se ţinea după ea ca umbra, pretutindeni . . - Tu, Nută, da' la viţei gandesc că nu le-ai dat ni­ mIC azI. ... - Ba dat, maică, lasă-mă şi dota, că destul îs eu bătută de sfinţi .... - Dar de dat. .. Las' că vă ştiu eu, cât sunteţi de în­ făşurate astea tinere. l-auzi cobghile cum ţipă ... Si, cu furca în brău, se uita în urma nurorii, cum se de­ pă;ta oftând; se ';1ita fără să-i pese, mestecând Ia guşi de lână, cu ochii reci, ca două pete verzui, şterse, în apele cărora plutea ceva din răutatea unor ochi de pisică bătrână. Dar târziu încolo a văzut bine în ce casă intrase. Atunci a înţeles că de geaba robeă acolo ca o slugă mchisă ; ochii ei nu găseau nici o mângâiere în sprancenele încruntate într'una ale bărbatu-său şi în pri virile de sloiu ale Susanii. Dăduse de mult în primă vară şi nopţile cu lună i-adu­ ceau aminte de acasă. Incepură să o imbulzească gandu­ rile şi întotdeauna când cătă tristă, un văl umed i se punea pe ochi şi-i mişca toată fiinţa. Iar dacă suspina şi ea în vreo noapte, pe când se chinuia să adoarmă singura, din odaia de alături leica se auzea intorcăndu-se nemultumita în aşternut: "Noa, că nu mai adoarme odată, oof.. :". Numai într'un rând s'a simţit şi Nuţa mai bine în pustiul acela de moarte. Dar asta a ţinut puţin şi i-a venit intr'o zi, când din întâmplare un cocor a căzut cu zgomot în curte şi toate cobile s'au împrăştiat lnspăimăntate. Când a ieşit să vază ce-i, a dat peste ceva. întins colo, langă coteneaţă, A vrut s'o pipăie, pasărea .1 înălţat pliscul, a deschis ochii, şi a încercat să se împotrivească. Când l-a apucat de aripă, cocorul şi-a luat vânt, s'a înălţat, dar la câţiva paşi s'a lăsat _ aripele-i erau retezate dela vârfuri. Cine ştie cât se chinuise până să ajung-ă aici. Cercase să zboare, Îşi risi­ pise puterile până când a văzut că nu se mai poate clinti din loc, ca-i degeaba, nu-l mai ajută aripile-i cioambe. Sta deznădăjduit, infiorat, cu ciocul înfipt în ţărănă, părea că muşcă pămantul de durere. Era hotărît să îndure orice, căci a inchis ochii, să nu mai vază nimic. Nuţa s'a uitat intăiu la grămada aceia de fulgi, mult, [587] o AMINTIRE 587 hine, şi par ca a insufleţito un g and. S'a uitat apoi spre uşă, leica Susana n'o vedea. Atunci s'a aplecat, a înfăşurat degrabă pasărea în şurţ, a strâns-o în braţe să nu se zbată, si a trecut cu ea pe din dos, în cămară. Dar odată cu în­ tărnplarea asta, s'a făcut şi în ea o schimbare. Fără să-si deă bine seama, ar fi vrut atunci să vorbească cu toată lumea de bucurie; şi leichii Susane ar fi vrut să-i spuie ceva, dar nu prea nimerea ce ... Se vede că viaţa nu i-a mai părut aşa deşartă ca pană atunci, căci câteva zile Nuta nu s'a mai sculat în silă si n'a mai tulburat o atara nici dorul de-acasă. Altfel de ga�­ duri începură s'o amăgească acuma şi toată ziua îşi făcea de lucru prin cămară. Cand a deschis tntăiu uşa, a gasit cocorul la fereastră. Sta ghemuit cu capul în fulgi,lntre gratii. S'a lăsat blănd să 1 măng aie, fără să se împotri vească ; i a ne­ tezit intăiu spatele lucios, de culoarea cerului tulbure, i-a trecut <1 poi mana pe sub guşă, peste purul neted. alb ca spuma. O răndunică s'a apropiat, s'a uitat odată scurt pe fereastră; a dat un ţipăt şi-a pierit. Cocorul a tresărit nu­ mai decât din toropială, şi-a îndreptat pliscul şi-a clipă a săgetat c'un ochiu adăncul cerului; apoi tot trist şi- a ascuns iarăşi capul sub aripă. Ii svăcneă pieptul, şi Nuţei, nu ştiu cum, i se păru că acolo bate o inimă la fel cu a ei. Si-atunci uită că e SIn­ gură, părăsită; simţi că are un tovarăş bătut de acelaş nenoroc. Se găndia că şi el cunoscuse zile de linişte şi bucurie; o amintire, o falfăire de aripă 'n aer le trezea la amăndoi aceleaşi Irămăntări, aceleaşi doruri după libertate, după locuri cu lumină; şi-atunci îşi dete seama că la amăndoi li-i tăiat orice avânt. că-i zadarnic orice gănd de Impotri­ vire. Tot ce puteau să facă era să tacă, să rabde, să-şi inăbuse tresări rile inimei. . Dar intr'o ZI mancarea a găsit-o neatinsă. Cocorul tre­ mura înfiorat, cu pliscul ascuns în fulgi. Şi n'a mai trecut mult şi-l găsi ţeapăn. Atunci Nuţa a simţit că se rupe ceva din ea, din inima ei. De când trăia singură aici, abia acum pălpăise şi pentru ea puţină lumină mai veselă. Câteva zile durerea i se pă­ ruse mai uşoară. Fusese o bucurie pentru ea, să aibă pe cmeva să-I mangaie cu o privire mai caldă, mai plină de duioşie; fusese o nevoie să aibă în tristeţea aceia un prie­ ten de suferinţă, căruia să i se poată spovedi, deşi n'avea nici o vină. Intărnplarea aceia i-aduse se toată bucuria din [588] 588 POMPILIU PÂRVESCU vremea din urrnă : căpătase un sprijin, de care se agăţase aproape cu nădejdea unei măntuiri, - şi acum îl pierdea ... Iar dacă a rămas singură, parcă şi a perdut orice rost În lumea asta; îi pierise orice vlagă, le făcea toate 'n silă. In găndurile ei se socotea şi ea osândită; văzuse şi mai înainte cat e de streină , dar acum a simtit si mai tare că sufletul ei tânăr are să se veştejască degeaba în pustiul acela, între bătrănii aceia uricioşi. Un dor o încercase de­ mult, să se repeadă aşa din când în când, măcar pentru căteva zile, păn' la ea acasa. Dar era aşa departe şi Ne­ culai nu vrea nici să auză : "Aşa zău, parcă aici ai să mori, dacă-i sta .. il Şi cu toate astea numai la satul ei se găndea ; dacă-şi arunca ochii pe ceva, trebuia să-i vie 'n minte şi căsuţa lor de colo şi 'ncrerneneă aşa gândindu-se cu ochii aprinşi Grâr.ele verzi de pe coastă i aminteau de pajiştea mătă­ soasă dela ei din obor, pe unde adia amurgul şi se clătinau cruci ulitele de scănteias. In vuetul invălmăsit al diminetelor se desl�sea tot căntecul somnoros al cocosilor din �atul ei; în ră·coreala zorilor par'că auzea tot valti'rile de ciripiri gălăgioase din grădină dela ei. Noaptea, nici atunci nu-şi găsea astărnpăr, Luna îi surădea printre şuviţele străvezii de nori, şi-i speria somnul. Se Întorcea pe toate părţile şi ofta până o auzea leica Susana din odăiţă. "Noa, parc'a uitat-o sfântul, nu mai adoarme coabea ... iI Dar într'o zi s'a pomenit cu taică-său, că se dă jos din căruţă. Leica Susana era pe undeva pe-afară. Bătrănul străbătu ograda grijită, luminată, şi când să intre 'n casă, dădu cu ochii de Nuţica. Sta răzirnată de stalpul uşei, cu ochii pe gânduri, tristă ca o tulpină la sfârşit de toamnă. A privit-o lung, adănc, şi deodată Nuţa s'a pornit pe plâns, un plâns să se înăbuşe, - Taică, eu aici mor ... Că nu v'a fost milă ... Mai ghine ... Bietul om n'a mai zis nimic şi-a plecat zdruncinat; şi-acasă nu l-a lăsat inima să-i spuie il Vuţii. Mai bine să tacă, să sufere singur. Tot gandea că s'ar mai indrepta lucrurile. Seara, a aflat şi Neculai al Nuţei, căci leica Susana as­ cultase tot. Dar toată ziua n'a deschis unul gura măcar. Şi de-aci incolo între urşi să fi trăit, şi i ar fi fost mai bine. Ochii muţi ai streinilor o săgetau mai rău, şi ea simţea că rana ii rupe tot mai adânc din suflet... Şi-a mai trecut o iarnă şi N uţa robea mereu la alţii; şi· a venit şi primă vara. Prunii, zarzării, se îmbrăcau în floarea lor de [589] o AMINTmE 589 nuntă; numar mnna ei sta cum e părnăntul ; ochii i se aprindeau tot mai puţin, se întunecau în gânduri de durere. Şi pe la du mineca Tomii aşa, leica Susana a simţit, cu ochii miraţi că nora nu prea i in toate doagele. In revăr­ satul zorilor numai ce se trezea şi da năvală la fereastră, de împingea geamurile. Se aşeza apoi pe-un scaun, şi cu cotul pe umărul zidului, se punea să cante ... Era vremea cănc se scoală omul, când prindeau să urue căruţele pe drumuri, ca un semna] de chemare la muncă. Cate o femeie, cănd ajungea în dreptul casei, holba ochii sperioşi la bărbatul din căruţă. -- Auzi tu? Doamne apără şi ne păzeşte, ce-o fi de muierea asta ? .. Când a aflat Neculai, la început n'a ZIS nrmrc. - Ei, dă-i pace, o hi mâncând o şi pe ea urîtul... Dar încetul cu 'ncetul vocea ei răguşită înfiora de du­ rere tot mai des răcoreala diminetei si n'a trecut mult si Jeica Susana nu s'a mai putut nici înţelege aşa bine cu ea. De aceia intr'o zi Neculai ieşi cu caii de ham, puse coşul la că rută si-o duse îndărăt la taică- său. Când" a 'văzut-o Vuţa, nu s'a putut ţine şi-a căzut gră­ madă. -- Fata mea a frumoasă ... Dar Nuta nu mai ştia de jalea mă-sei Alte alea-i tre­ ceau prin cap acuma. Neica Vartolomei a umblat o vreme ca năuc. Apoi dacă a văzut că se sfarărnă degeaba, a încuiat toate uşi le şi-a inceput să-i citească toată noaptea la acatiste din cartea Maichii-Preciste. Şi 'ntr'o noapte târziu, pe vremea când dorm şi apele, a prins, bietul om, a-1 atarna şi lui capul. Nuta, cum sta pe muchia patului şi! păndea cu ochii ei lucioşi, rătăciţi, l-a văzut S'a ridicat încet, s'a îndreptat spre fereastră, şia făcut loc printre gratii şi s'a pierdut în intuneric. POMI'ILHJ PÂRVESCP. [590] Il\SI, 17 IULIE 1777 , Grigorie Ghika Vodă liber ează pe Constantin Şetrarul din Iaşi din sarcina de suiulgiu (director al apelor) şi-i în­ tăreşte nişte danii făcute lui de predecesorii Domni: 10 Grigorie Alexandru Ghika Voevoda, Bojinu Milos­ tivii Gospodar Zemli Moldavscoi (din mila lui Dumnezeu Domn ţării Moldovei). De vreme ce Constantin Suiul­ giul, şetrar şi cu frate-său Dima, dintru întâi când s'au făcut hasnelele vechi şi s'au adus apele ai ce În oraş, cum şi când am făcut Domnia Mea alte hasnele noao şi s'au adus apele la mănăstirea Svetei Spiridon i la Golie, aceşti doi nu numai cu a lor meşterşug au lucrat la adusul apelor şi la făcutul hasnelelor, ce şi purtătoei de grije in vremuri şi tocmitori a toate aceste au fost, Dima Suiulgiul până la moarte lui, apoi au rămas asupra lui Constantin Se­ trarul Suiulgiul până acum. Deci, acum prin jalobă ară­ tăndu-ne Constantin Suiulgiul şetr ar cum că el se află cu case gre şi cu copii, şi nu poate păzl slujba aceasta ca frate-său Dima, căci cele trebuincioase pentru hrana casii lui se află afară, şi toati se prăpădesc, iar frate-seu Dima fiind că era om cu capul îi da mâna a sta la slujba aceasta aice în Eşi, şi rugandu-ne ca să rămăie slobod de la această slujbă, Domnia Mea am rânduit la domnia lor veliţii bo­ iari de au cercetat şi, înainte domnilor sale. au arătat pe Gheorghe Suiulgiul de om meşter la treaba suiulgilicu lui şi vrednic a purta de grije pentru toati apele şi hasnelele în locul seu, cu cari au şi făcut învoială, şi s'au primit Gheorghie Suiulgiul cum pre larg să arată la anaforaoa dumilor sale veliţilor boiari, cari s'au întărit de Domnia Mea. Şi fiind că, după arătare lui Constantin Suiulgiul şe- [591] l'Il. N. BURGHELE 591 trar, acum toati apele şi hasnelele s'au dat de Domnia Mea supt purtare de grije a lui Gheorghie Suiulgiul iată dar că Domnia Mea ne-am milcstivit asupra lui Constantin Suiulgiul şetrar şi l-am lăsat să-şi caute de trebuinta casii lui, şi să fie slobod de la slujba aceasta, nesupărat nici o dată. Aşijdere locurile de dughene de aice din Eşi ce are danie el şi cu frate-seu Dima, cu hrisoa ve de la Iurninaţii Domni pentru slujba lor ce au făcut pentru acesti ape şi hasnele, îi întărim Domnia Mea, să şi le stăpănească cu pace, el şi feciorii şi nepotii şi neam din neamul său, fără numai locul ce au avut de danie de la Domnia Sa răpo­ satul Scarlat Ghika Voevod pe lângă zidul Curţei gospod pe arnandouă părţile ciasornicului, cu hrisov, care loc I-au dat lui Gheorghie Suiulgiu la învoiala ce au avut. Aşij­ de re şi o dugheană ce i-au dat mai inainte cu scrisoare, şi loc sterp de altă dugheană alăture. La aceste să nu se amestece Constantin Setrar, fiind date de dansul lui Gheor­ ghie Suiulgiu. Aceasta (poroncim) Grigorie Ghika Voevod (L. P.) 1777 Iulie 17 Prim Logofăt S'au trecut la condica divanului de Ioan Necolai condicar Hrisovul reprodus aICI este original, cu semnătura ori­ ginală a nemuritorului Domnitor, din chiar anul tăierei capului său. Pecetea este cu roşu şi poartă stema Moldovei iar în jos anul 1777. Cu bună samă el este dat dm Iaşi, după cum rezultă din cu prins: în oraş", "aice în 1 Irrsovul este insemnat pentru edilitatea oraşului laş! prin aceea că se arată "dintru intă: când s'au "făcut has­ nelele vechi şi s'au adus apele" în Iaşi. ŞI, apoi, pentru Curtea Domnească prin aceea că se arată că la turnul de intrare era un "ciasomic" la J 777. Cuvântul "sulUlgiu" este din su apă, iot = drum, şi (j'i terminatie adjectivala insemnănd o me- serie, l-am tradus cu directorul apelor. Hrisovul este în posesiunea mea, M. N. BIJRGHELE. [592] CRONICA LITERARA DIN LlTER1\TUR1\ NOUĂ: El'1. GARLE1\NU ŞI D. 1\NGHEL ŞI ST. O IOSIF Nu stărui acum intăiaşi dată asupra literaturii d-Iui Găr­ lea nu. Bătrânii, i am intămpininat cu asprime 1); Cea dintâ: durere a găsit calda recunoaştere, plină însă de aşteptări, ce i se cuvenea 2). Nucu! lui Odobac, cel din urmă volum, nui decât o prelungire a celui de al doilea: el se citeşte deci cu aceaş bucurie. pe care o simţim dinaintea lucru­ rilor bine spuse, cu o înţelegere delicată a artei, a potrivirii cuvintelor, şi mai ales cu o sobrietate, cu atât mai pre­ ţioasă cu cât cade într'un timp de risipă de icoane şi de vorbe, - dar pe lângă aceste însuşiri, şi cu unele scăderi, care înainte de a se Implini cu desăvârşi re nădejdele Celei dintăi dureri, ne trezesc bucuria unor nădejdi viitoare. Dela d. Gărleanu se mai adastă ceva, De sub bolta mintii lui aştepţi să se înfăptuiască o nouă operă, care ne eşind din măsura şi firea talentului său, să fie totuşi intrucătva nouă prin izbutita împlinire a darurilor sufleteşti ce i-au fost hărăzite. In mijlocul nedreptăţilor ce i se fac, aceasta să-i fie spre măngăere. Şi acum spună cine vrea, acelaş lucru, şi despre alţii ... .. * Un volum de "Nuvele şi de schiţe" nu e izvorît dintr'o sing-ură inspiraţie; în el se încheagă mai multe momente răzleţe, mai fericite sau mai puţin fericite, dela care nu putem cere aceiaş măsură, aceiaş revărsare deplină a ta­ lentului scriitorului, în forma cea mai bună şi mai armo­ nioasă. Precum e firesc să întâmpinăm într'un mănunchiu ') Paşi pe uisip, v. II. 2) Critice, v. 1. [593] CRONICA LITERA I{Ă 593 de flori, şi obicinuitele fire de iarbă ce împrospătează şi mai mult frumuseţea florilor, tot aşa într'un volum, scris în răstimpuri destul de mari, e firesc să găsim pe lângă bucăţi desăvărşite şi pagini de o mai puţină însemnătate. Despre aceste mai intăi. Genul în care a isbutit mai mult până acum d. Gărleanu e acel al sciiiţe, care prinde din sbor o clipă fugară, sta­ tornicind o in câteva rânduri fine ce luminează o întreagă situaţie sufletească, cu deosebire duioasă. Cele mai bune schite din Băirânii si din Cea dintâ; durere erau de acest fel. Pot;ivit firii neamu"Jui nostru, d. Gărleanu ca şi 1. Brătescu­ Voineşti, e un duios Ajutat de un gust artistic delicat d. Găr leanu a reuşit a prinde în pagini repezi scânteieri de sentimente, ce se şterg iute în noapte, îmbolduri de viaţă şi de dragoste, innăbuşite în frageda Jor încolţire, cea dintăi durere, ca şi cele din urmă raze ale unei iubiri ce palpăe tot mai potolit, tot ce ar vrea să fie, pentru a fi numai o cii, ă, precum şi tot ce ar vrea să piară, pentru a trăi o veşnicie, tristeţea lucrurilor ce se duc spre a nu se mai întoarce, şi atâtea momente duioase ce ne împresoară la fiecare pas În viaţa aceasta nesigură, plină de păreri de rău, plină de fiinte iubite ce ne părăsesc, plină de aderne­ niri zadarnice ... Pe lângă aceste schiţe duioase, d. Gărleanu a încercat chiar dela început şi schiţa humoristicii, pentru care nu ni se pare îndeajuns de Înzestrat; acest humor se încheagă la d Gărleanu într' o anectodă, spusă intre prieteni, dinaintea unui pahar plin, dar îndărătul căreia nu-i nici o observaţie mai ascuţită, De acest fel sunt de pildă Domnul Seneca, Demisia, sau Oratorul. Fireste anecdota cele mai adese e bine şi repede povestită, dar nu străluceşte nici prin prea mult humor, nici nu deschide o privelişte mai largă asupra vieţii sufleteşti. E anecdotă pentru anecdotă, gen cam ză­ darnic, destul de uşor ca gen, şi destul de lesnicios ca înfă­ ptuire. Şi precum sunt înfrăngeri cari cinstesc, tot aşa sunt şi victorii care nu împart prea multă slavă, ceiace se în tămplă şi cu literatura anecdotică a d-Iui Cărleanu. Incă din cele dintăi încercări povestitorul atinsese -- în Punga şi Furnica nuvela, poate că nu chiar nuvela, în in­ teles de mic roman, ce zugrăveşte o viaţă omenească în bogata ei desfăşurare şi sub deosebite înfăţişări, dar totuşi nuvela care, mărginindu-se numai la câteva momente 110- [594] 594 E. LOVINESCU tărîtoare, ştie intregi o viaţă, un om. ştie arunca lumini şi asupra celor trecute sub tăcere. Astfel de nuvele sunt în volumul de fată Hambarul, Nucui lui Odobac, si intru cătva şi Fetiţa 1JIlam'ei, partea cea mai trainică din tot ce a scris până acum d. Gărleanu, In Nucu! lui Odobac găsim Q adevărată măestrie rar a­ tinsă la noi în zugrăvirea unor caractere in puţine cuvinte, dar precumpănitoare. Iată-I pe bătrănul 1eodor Odobac. Il vezi inalt, spătos şi uscat ca un schivnic cum îşi poartă sprinten cei o sută de ani. Acest bătrăn e o figură ruptă din literatura eroică a celor dintăi povestiri ale d-Iui Sa­ doveanu. Poate să treacă măsura VIeţii de toate zilele, dar se bucură de o viaţă mai concentrată, mai puternică, mai ideală. Pe lângă oamenii de astăzi, el e ceia ce ar fi idea platoniciană pe lângă miile de icoane ce o reproduc in chip fragmentar. Intrinsul veghiază o energie nelnfrăntă, şi un imbold de stăpânire asupra a tot ce-l înconjoară; zădărnicit În aceste porniri, nu-i rămâne bătrănului decât să se spanzure În strărnoşescul nuc, care, cu vigoarea cu care e zugrăvit, se ridică şi el, la înălţimea unui simbol, înfătisind icoana vie a neamului cuceritor al Odobăcestilor. Alături de acest vânjos bătrân, şi de nepotul lui, Gheor­ ghe Odobac , o figură mult mai stearsă, mat şovăitoare şi întru cătva fernenină. povestitorul nea mai zugră vit pe Ruja un sunet cu aceiaş întipăritură eroică, cu acei aş voinţă încordată către anumite ţeluri, in slujba cărora mai pune lnsă şi toată mlădierea meşteşugită, si sigură de sine, de care e În stare o femeie. Această Rujă a el-lui Gărleanu, care umblă călare, vlăstar de hoţi de' cai, ea însăşi hoaţă de cai, voinică, bărbată, şi cu toate aceste cu un deosebit farmec femeiesc, cu ceva nelămur it si tainic într' insa, îmi aminteşte pe Malva lui Gorki, minunatul poet al firilor primitive ... Mai mult ca în Punga, mai mult ca în Furnica, mai mult decât in toate celelalte încercări, în Nucul luz' Odobac, d. Carleanu, ne a dat nu o nuvelă de situaţii, ci o nuvelă de caractere, şi de aşa caractere, în cât s'ar fi crezut că depă­ şesc măsura povestitor ului. Nici un nour nu se ridică din zare. Totul e astfel cum se cuvine. Şi trebue să vezi mij­ loacele sobre de care se. slujeşte, felul plastic cum zugră­ veste de pildă pornirea sătenilor împotriva nucului, din ce în ce mai înteţită de uneltirile dibace ale RUJei, trebue să citeşti tablou 1 tragic dela urmă, când nucul se: prăbuşeşte acoperind sub ramurile-i stufoase trupul netnsufleţit al lui [595] CRONICA LITERARĂ 595 Toader Odobac, pentru a simţi că d. Gărleanu a furat măcar de data aceasta, o scânteie din talentul lui Maupas­ sant, atât de sobru, atât de incisiv, atât de clasic ... Acesta e marele cuvânt. După cum găsim pretutindeni în litera­ tura noastră dela începutul veacului întipărirea adâncă a lui Larnartine, tot aşa istoricul viitor va găsi în literatura de astăzi lntîpărirea atotstăpănitoare, covărşitoare a lui Maupassant. Toţi prozatorii noştri n'au alt izvor de inspi­ raţie decât în marele scriitor clasic al Franţei contempo­ rane. Unii au poate mai multă imaginaţie tragică, alţii mai multă poezie, dar puţini au ajuns a fi mai aproape de Maupassant decât el. Gărleanu în această nuvelă, prin vi­ goarea trăsăturilor, dar mai ales prin simplicitatea sănă­ toasa şi a concepţiei şi a stilului ce fac din arta clasică o artă vesnică ... După' Nucu! lui Odobac, dar cu mult îndărătul lui, putem pomeni Hambarul, nuvelă anecdotică, unde se luminează totuşi un caracter, al lui Suhopan, al unui om năprasnic, in care se ascunde vechea rană a unei dragoste neirnpli­ nite. Ajunge ca mana iubită s'o atingă, pentruca rana să se închidă şi ca firea omului să se prefacă. Fără o pers­ pectivă mai îndepărtată, fără o îmbrăţişare de privire mai rotitoare, nuvela, in măsura intenţiei ei, e desă varşită prin seninătatea tonului, Mai încordată, mai patetică, de un pa­ tetic nu cu neputinţă, dar desigur cam căutat, e tragica povestire din Fetiţa mamei, mult mai amănunţită, mai stă­ ruitoare ca observaţie, dar mai puţin sănătoasă şi mai puţin clasică. La un loc, aceste trei nuvele ne arată un nou popas, la care a ajuns arta d-Iui Gclrleanu, de unde nu-s departe culmile senine .. D. Gărleanu a mal atins un gen nou-v nou pentru noi dar ilustrat cu prisosinţă de un mare scriitor francez, mort de curând, J u les Renard, in Histoires naturellrs sau în Bu­ coliques, gen ce se întemeiază pe o observaţie pătrunză­ toare îndreptată asupra lucrurilor neînsufleţite, sau asupra "celor ce nu cu vantă 1/. Lipsit de orice imaginaţie, de orice invenţie, nefiirnd în stare de a îmbină o singură povestire cu fire mal mcăl­ cite, jules Renard îşi indt umă rara lui putere de obser­ vaţie asupra celor mici, asupra dobitoacelor, scoţând scân­ teia de viaţă ce tanjia sub cenuşe, şi redănd'o prin câteva cuvinte, sau mai ales printr'o icoană minunată de adevăr, deşi foarte căutată. Aceste icoane şi comparaţii sunt elin [596] 596 E. LOVINESCU cele mai puternice şi mai nouă. Nu am la îndemână decât câteva si nu din cele mai bune. Aşa, de pildă, iată marea incretită de valuri: - "La mer est moutonneuse. Un invisible et infatigable menuisier lui rabote le dos et fait des copeaux". Un câmp de cartofe e asemănat cu: -" ... quelque peuple de lapins qui broutent et rernuent les oreilles". Câteva fere de calcat înşirate pe masă i se par: - " ... a g-enoux sur leur planche par rang de taille corn­ me des religieuses qui prient voilees de noir et les mains jointes" . Iată toamna zugrăvită într'o imagine: -- " ... une supreme ro se qui se deshabille et meurt" sau: " ... une poire oubliee gui Iache tout et tombe sur son der­ riere". Iată icoana ciocăr liei : - "L'alouette retombe ivre morte de s'etre fourree dans l'oeil du soleil". �j aşi mai departe. Toate animalele curţii, toate păse­ riIe domestice, toate gesturile cănpeneşti au găsit În Jules Renard un Hesiod, fără avânt epic, dar mai scrutător, mai incisiv, si de o rară inventie verbală. Fluturele e un bilet dulce înrloit în două; albjn� e o domnişoară strînsă în cor­ set; plopul e un deget întins ce arată luna plină ... La d-l Gărleanu, fireşte, invenţia verbală e mult mai mică. Găsim totuşi ici şi colo icoane bine prinse. Un iepure ce fuge e "o coardă ce se destinde". Sau aiurea: "Dar în gan­ dul ei toate lucrurile astea se incălciră, se înodaseră, apoi ca şi când nişte degete iscusite ar fi prins capătul firului aşa se lirnpeziră toate şi se depănară potolit". Un fluture În potirul adânc al unui crin e ca un călugăr într'o mănăstire. Cu toată puţinătatea icoanelor, şi mai ales cu toată lipsa de relief, care la jules Renard e de o putere şi de o in­ cisivitate fără păreche, isbutind să prindă chipul unui biet dobitoc ca într'o efigie de impcrator roman, cu toate aceste şi insemnările d-lui Gărleanu din "lumea celor ce nu cu­ văntă" sunt notaţii fine după natură, lipsite de nervositate şi de ac, dar totuşi amănunţite, drepte, transcrise într'o limbă limpede, frumoasă, firească, si în văluite uneori într'o dulce atmosferă de sentimentalism ce la un loc ne vădesc o încercare fericită, dar mai sunt încă paşi de făcut până la desă vărşirea ce zace în natura acestui gen literar. * * * [597] C.RONICA LITERARĂ 597 Oprindu-rnă la d-nii D. Angel şi St. O. Iosif, mă opresc la un vad vechiu ... Asupra acestor poeţi am avut prilejul să scriu de mai multe ori l). Iată însă că acum ne dau, în Cireşu: lui Lucullus, un volum de proză de un cuprins ne­ lămurit, deosebit de cea ce scriu prozatorii noştri, dar foarte obicnuit aiurea. Intreg volumul Dioscurilor pluteşte între literatura ziaristică, asa cum se face în marele cotidiane ale Frantei. si între nuvelă, asa cum se face la noi ca si ori unde: Ai' zice nişte umbre: ce stau în Purgatoriu, aşteptând să se deschiză porţile Raiului dantesc. Până atunci, pentru a le trece de urît, umbrele se prind În jocuri fantastice, is­ păşind CL! veselie păcatele să vârşite în valea vieţii. Iată de pildă Al doilea colonizator ai Daciei, Bullier, Tai­ nele cefebrităţl'i, Un toast, Pietate, Vacanta, care cu toate fioriturile de stil, cu toate arabescuri le unei fantezii, pururi tânără şi sprintenă, nu se ridică totuşi peste literatura de ziar, prin însăşi subiectul lor, prin repeziciunea cu care sunt scrise, şi uneori chiar prin neingrijirea limbii. Nimeni nu gustă mai mult de cât mine stilul acestor doi poeţi, Inari­ pat deşi cu o bătaie a aripei cam scurtă, sprinten ori cum, vioi, plin de icoane neaşteptate, ce se citeşte cu lesniciune şi CLI plăcere, adesea chiar cu voluptate. Cu toate acestea una e stilul şi alta limba, Acest joc de fraze colorate, ce-ti aminteşte jocurile de ape dela fântâna lui Neptun din gră­ dina castelului din Versailles, îţi desfată ochiul, dar dacă te apropii mai mult bagi de seama că unele cuvinte nu's închegate din aurul graiului nostru strămoşesc. In arunca­ rea lor, şi în mijlocul altora ele par frumoase, dar când cad îndărăt, le deosebeşti prin lipsa lor de seriozitate şi de armonie. Atrag luarea aminte a scriitorilor cu atât mai mult cu cât e vorba de un amănunt ce lesne se poate îndrepta. Şi acum iată câteva pilde: "Sau dacă o pismueşti r soarta conferenţiarilor dela Ate neu] cu preţul vieţii tale şi cu riscul de a deveni un bust după moarte [căci nemurirea membrilor Ateneului e garan­ tată după ultima dispoziţie a comitetului], atunci îţi indicăm noi, în mod gratud, un mijloc, care fără multă trudă te va putea pl:l.ne În postura fericiţilor viitorilor petrificaţi". (Tmndl' celebruăţii), ') Asupra d-Iui St. O. Iosif vezi Paşi pe nisip voi. ll. asupra d-Iu] D. Anghel, Critice u. II. asupra operii comune a acestor doi poeti, Critice v. J. [598] 598 E. LOViNESCU Sau: "Acesta insă, zărindul, se ridică brusc şi cu o cspan­ sirme meridională mtămpină pe noul venit, atcntând de-a dreptul la buzunarele lui Tanăr ul ii dăduse o des- tinaţie pentru masa de seară. După ce'şi ,gara7t1ă cu o mană inuiolabiiitatca buzunar ului scoase un manuscris cam moto­ tolit". (lJf(1(strul). Sau in aceias bucată: » Vorbise cu �ministru (sic)care adiniteă in pn'l1u'Piu şi se arăta foarte dispus să-I ni.ur ajeze. Era vorba de traducerea operelor lui Plutarch, o lucrare monumentală care putea să-i asig-ure vieaţa pe cativa ani şi pentru care ministrul era hotărît să sacrifice o sumă destul ele însemnată". Sau în ldolul : "De atunci cred în lucrurile ce mă împresoară şi cu care trăesc; le in pr uinic! virtuţi după intămplări ... [ .. Je Irul' pr âte des uertus _. j .' . Atâtea pilde ajung. 1n al doilea rinel vin schiţele ele amintiri, elin copilărie sau elin tinereţă, ca Povestea unei consolc, La ţara sau Scrisoa­ re veche, cu duioasa evocare a unor lucruri trecute, a unor mobile vechi care au fost strîns legate de toate împreju­ rările familiei, tăinuitoare a atător întâmplări sfinte "cu dulcea rechemare a unei iubiri, din ţara iubirii, Franţa, a­ colo unele am lăsat eate una, noi toţi cari am petrecut anii cei mai buni pe părnăntul ei scump, -- cu reintoarcerea la vechia casă a copilăriei, înconjurată de cerdacur i bătrîneşti cu lărrnuitoarele paseri de curte, cu vantul ce aduce de pe câmpie miresmele ele sulcină, de rornaniţă şi de cirnbru" . '. In acest gen de evocare scriitorii reuşesc pe deplin. Ei au toată fantezia ce schimbă orâneluiala lucrurilor, cres­ căndu-Ie însemnătatea după scurgerea atător ani, invălum­ du-le într'un joc de lumină şi de culori. precum şi toată căldura sufletească ce'i face să-şi iubească trecutul, să-I poată desface din noaptea nefiinţei, pentru a da o nouă viaţă, mai poetică, mai ideală, lipsită de toate scăderile legate ele clipa de faţă. Ei mai au şi pietatea de a îngrădi amintirile ca sub un scut de apărare, ele a nu lăsa să se risipească în bătaia vântului folie acestui trandafir scump, de a cinsti părticica de viaţă ascunsă în ele, adăpostindo împotriva nă velci vremei si a oamenilor, cari mânati de vremea innoirii vor să dărarne totul pentru a ridica pe �uini alcătuiri pr oas- [599] CRONICA LITERARĂ 599 pete şi trufaşe. Din această evlavie pentru ceea ce a fost, pentru bătrân eşti le aşezări şi obiceiuri de odinioară, pen­ tru lucrurile ce au văzut cei dintăi paşi şovăitori, pentru sluga credincioasă, adusă din spate care învârte cu tiranie rostul gospodăriei, pentru cadrele vechi din care privesc bătrănii îmbrăcaţi în işlice şi în giubele, ies şi paginile cele mai duioase, dar şi paginile cele mai biciuitoare împotriva nevredniciei urmaşilor lipsiţi de simţul pietăţii ... Toate aceste însuşiri - fantezie, căldură şi evlavie- ne fac să bănuim că acel gen de proză lirică şi uneori sati­ rică va da mai multă libertate celor doi poeţi să-şi desfă­ şoare întreaga măsură a talentului lor, închegat din fan­ tezie, duioşie şi vervă ... In al treilea rând, şi deci ceva mai sus, a-şi pune două din bucăţile acestui volum, Răsbunarea lui Argilir şi Ci­ resul lui Luculius . __ 'Cea dintăi e o nuvelă, în adevăratul înţeles al cuvan­ tului, care deşi fără perspectivă, fără caractere, fără altă cercetare psihologică, povesteşte o întâmplare dramatică cu o sobrietate desăvărşită. Cea de a doua, împreună eu Răsbunarea lui A rghir, sunt dintr'un alt gen puţin Încercat la noi. Ele sunt frânte din cadru! antichităţii. Cu fantezia pe care le-a cunoaştem, scriitorii erau chemati să trezească si această scânteie de sub cenuşa vremei. Mărginindu-se la datele unui subiect ne­ însemnat, era firesc ca dănşii să le tntregească, să le pre­ sare cu aurul imaginaţiei lor, să le poetizeze şi să le îm­ bălsămeze cu tot parfumul ce se desprinde din antichitate, ca dintr'o grădină înflorită. . Literatura franceză cunoaşte un povestitor, pe Emile Geb· hart, care a dat minunate volume de evocaţie a vremilor clasice, nu în amănuntele vieţii de toate zilele. ci în liniile ei largi, în fermecătoarea ei poezie, în idealismul el mări­ nimos, crescut la depărtare şi de vălul adumbritor al vea" curilor .. , Cireşul Iui Lucullus are aceeaşi putere de evocaţie a Romei glorioase, în putine cuvinte, in puţine icoane, cu un subiect care aproape i1U e un subiect, dar care totuşi te învălue, te farrnecă, trezindu-ţi icoana nimicniciei omeneşti în fata măretiei vesnice a naturii si a cetătii eterne . .t< _� 1:> !J,' * Dar oricare ar fi lucrurile ce se pot întâmpina, oricare ar fi scăderile ce li s'ar găSI, trebue să recunoaştem cu [600] 600 E. LOVINESCU bucurie În d. Gărleanu ca şi in dnii D. Anghel şi St. O. Iosef nişte meşteri ai graiului românesc, ce ştiu căuta cu­ vintele în vizuina lor ascunsă, pentru a le scoate la lu­ mină, şi a le bate apoi cu îngrijire pe o nicovală de aur. Ameninţaţi acum câţiva ani de risipa vorbelor sgomo­ roase, de belşugul colorilor strigătoare, înconjuraţi acum de scriitori nearmonioşi, fără simţ estestic, care nu bănu­ esc bogăţiile de frumuseţe ce se ascund într'o gândire bine chibzuită si bine rostită-si văntul acesta bate din Moldova lui Eminescu şi Alexandri-e o fericire că mai găsim slu­ jitori credincioşi ai Verbului, cari îi înţeleg armonia, îi cu­ nosc tainele, simt dulceaţa invăluitoare a ritmului său. ce răspunde unui ritm sufletesc, şi ştiu împleti dintrinsul o pânză fină, uşoară, străvezie,-deasupra căreia nici părnăn­ tul nu va atârna în greutate, după cum şi ea pluteşte pe deasupra lui, slobodă, nesimtită ca o adiere. Ne2 ilJi Terra gravis fueris, nec [uit illa tibi. E. LOVINESCU [601] CRONICA LITERALA 1) FAPTE. SI STIINTIfICA " , ASTRONOMIE. - In ziua de 27 Aprilie, cunoscutul astronom arne­ r ican, W. P. Lowel, fundatorul obser vatorului din Flagstaff în Arne­ I ica, ţintI la biroul de longitudini din Paris, o lungă comunicare asu­ pra suprafeţelor planetare În genere �i a planetei Marte În special. La întrebarea dece şi alţi astronorni, de Barnard, d. ex. care s'a dis­ tins prin marea agerime a privivrii sale ce i-a dat putinţa să desco­ pere multe corpuri cereşti, nu pot distinge faimoasele canale din Marte, D·I Lowel răspunse cu următoarea justificare: Cea mai mare parte din canalele lui Marte nu se pot vedea decât -cu mare greutate. Trebue o pregătire îndelungată a ochiului pentru a ajunge la un bun rezultat. Se şt ie că nu toţi ochii au aceiaşi agerime eşi mai ales aceiaşi aptitudine pentru observarea unor fenomene. Şi iată de ce: Elementele esenţiale ale activităţii vizuale a retin ii sănt un fel de con uri şi bastonase, cele dintăi mai sensibile ca cele din urmă. Du pă proporţia relati vă a acestor elemente în păturile supe­ rioare ale retinei, ochiul va avea o aptitudine specială perntru a ob­ serva puncte ori linii. Există ochi lineari şi ochi punctaţi. Şi prin urmare astronorni Iineari şi astronomi punctati (!) Cei dintăi văd pe­ suprafeţele planetare toate liniile care există, pe când cei de al do, ilea le vor percepe ca pe un şir de puncte isolate . Aşa în cat dela in. ceput prin organizarea specială a ochi ului trebue să disti ngem astro­ norni indicaţi SPf{� a se ocupa cu problema canalelor din ;'darte !iil alţii cu cercetarea punctelor luminoase din cer. "Et nunc erudimini gentes şi să lăsăm lectorului grija de a con­ chide" sfărşeşte d-l Ch. Andre, directorul observatorului din Lyon notita sa "Un dernier mot sur les canaux de M'1Ys" din Re vue gene rale des Sciences, deja 15 Iunie 19IO. H. FILOLOGIE. - An după an se înşiră Anuarele Insitutului pentru limba română din Lipsea, aducănd o sumă de fapte şi de cc-cetăr privitoare la limba noastră. Ori cât ar fi de inegală v.iloarca deose­ bitelor lucrări cuprinse în cele J6 anuare ale acestui institut, ele stau totuşi În faţa noastră nu numai ca un izvor de informaţie, ci şi ca Conoorbirî Literare, An. XLIV. Vo!. IV. [602] 602 CONVORBIRI LITERARE o pildă şi un îndemn pentru educaţia ştiinţifică a tinerimii noastre universitare, in ce priveşte filologia românească (unde ne lipseşte încă, în Ţară, acea organizare a muncii, ce am început, din fericire, a o avea în alte domenii). Întâi de toate, ele sant o dovadă de acel devotament la studiu, de acea neclintită şi netrnprăştiată stăruinţă, de acea consecventa dis­ ciplină În muncă ce trebue să se afle- la temelia oricărei activităţi ştiinţifice roditoare. Iată un om, un strein, care a săvârşit pentru studiul limbei noastre ceva ce până acum n'a putut, nu s'a gândit, sau n'a simţit dragostea să intreprindă, în această întindere, nici un filolog român (au făcut-o, dintre noi, pe cât ştim, numai un mare poet, un istoric şi un geograf): să cutreere, în scop de cercetări ştiinţifice, toate ţările locuite de Români, de la Maramureş până în peninsula balcanică, din Istria şi Banat până în Basarabia, întrebuinţând spre aceasta lunile de vacanţă a zece ani şi mai bine. O fi făcut-o repede. s'o fi înşelat în multe privinţe-un lucru însă e sigur: cercetări le a­ cestea ale d-lui Weigand alcătuesc, împreună cu "atlasul lingvistic" ce a publicat de curând, baza studiilor-dialect ale româneşti. AI doilea fapt: iată un filolog care a scos elevi - lucru de la sine înţeles în alte ţări, dar aşa de rar la noi. (La noi, putem zice fără exagerarei dacă a ieşit şi iese câte un filolog care să se dedice studiului limbi, române, acela s'a format, mai totdeauna, singur, fără sprijinul devotat al profesorului său, ba poate chiar împotriva voinţei acestuia). D-I \1\1 ei­ gand a avut dragostea de a iniţia la muncă ştiinţifică serii întregi de şco. lari şi de a-şi asocia la cercetările sale pe cei mai buni dintre ei­ prin acea preţioasă activitate de seminariu ce constitue adevărata tărie a universităţilor şi a culturii germane. Printre aceşti tineri în­ văţaţi formaţi de d-sa avem mulţumirea de a afla şi trei Români (semnificativ: doi dintre ei Arornăni), d-nii Puşcariu, Papahagi şi Capi dan, de-bună-seamă jumătate din numărul filologilor noştri de cariera din ziua de azi. Şi e caracteristic pentru spiritul de camaraderie ce domneşte acolo între dascăl şi ucenici faptul că cel de-al Is-Iea anuar al institutului e dedicat de profesorul Weig arid "în semn de prietenie, fostului său şcolar şi colaborator, Dr. Sexti l Puşcariu, cu prilejul numirii sale ca profesor ordinar [=profesor de­ finitiv de universitate]". Vom releva aci câteva fapte din cele din urmă două anuare '1909 şi 1910). Cel de- al Is-lea anuar începe cu un studiu al celui mai tânăr dintre cei trei şcolari pomeniţi mai sus, cu lucrarea d-lui Capi dan despre sufixele nominale în arornăna. Concluziile sale sânt interesante pentru Intreaga psihologie a acestei ramure de munteni a poporului nostru şi pentru istoria întregului nostru neam: şi in formarea sufixelor, dialectul arornăn se arată mai conservator decât cel daco-rornân, [603] CRO:-; CA 603 mai închis influenţelor streine j aproape doua treimi din sufixele sale nominale sânt latine, numai o treime sânt sia ve, şi foarte puţine greceşti, turceşti şi albaneze ; sufixele latine întrec pe cele de origin e streină nu numai în privinţa numărului, ci şi în privinta importanţei înţelesului şi a frecvenţei functiunii lor. Pare ciudat deodată, şi totuşi explicabil, la această rasă restr ănsă şi măndră, de păstori şi de ne­ gustori, că sufixe le nominale diminutive de origine slavăsânt mai puţine în dialectul aromân decât în cel daco-rornăn. Şi încă un fapt important: aceste sufixe sia ve nu sănt de origine recentă, ci moştenite din str a­ româna; astfel, cea mai veche influenţă a limbilor balcanice asupra dialectului aromân nu e cea grecească, ci cea slavă: încă o dovadă că Arornănii, inainte de a se despărţi de Daco-rornâni, au locuit in nordul peninsulei balcanice, pe lângă Dunăre, de unde s'au scobor it apoi spre Macedonia, Epir şi Tesalia. Tot în acest anuar, d-l Weigand reproduce capitolul cel mal llll­ portant din prefata sa la "Atlasul lingvistic al teritoriului limbii daco-romăne" (ati as editat de Academia română şi cuprinzând 67 de hărţi colorate - iarăşi o lucrare ce deschide drum nou pentru filologia românească). Iată propoziţiile în care autorul rezumă lncheierile la care a ajuns: I) "Scopul imediat al acestui atlas lingvistic este cu, noaşterea pronunţării limbii române în gura poporului neinfluenţat încă de limba literară", 2) "Cunoaşterea formelor diaJectale 'şi a ras­ pandiri i lor ajută într'o mare măsură la cunoaşterca evolutiei limbii". Mai toate formele din vechea românească s'au păstrat până azi In dialecte, chiar şi imperativele negative în - areţi, . prezentul sem = sântem, aoristele tari, vechiul dz = e, il muiat (vine = vire, curi = cuiu), vechiul ea = a şi vechiul e = ă (peană, peară, rneasă ; per, mer = păr, măr), ba chiar se află forme dialectale mai vechi decât cele mai vechi forme transmise prin literatură: dedz (din lat. dedi j în vechea rom. dedu, azi dăduiu, dedeiu] ; ca exemplu de reconstituire a evolutiei fonetice a unui cuvânt pe baza formelor dialectale de azi, se citeaza cu vântulfăină: plecând de la lat. farina, el a trecut prin formele fărină /iinină (fonină, Ianină), [ăriiiâ faină.:3) "În dialecte (deci şi pe atlas , se oglindesc diferitele mutari de populaţie" în Serbia Români d ir Banat şi din Oltenia, În Banat trei pături de populaţie românească, in Muntenia colonii de Ardeleni şi chiar de Mararnureşeni, în Ardeal, în Moldova şi Basarabia colon li de Munteni, în Bucovina colonii de Bănăţeni, etc. 4) "După dialect se recunosc adesea elemente streine", asimilate. 5) Prin asemenea atlase se clarifica chestiuni de principiu ale Iing visticei. Pc temeiul stud iilor sale dialect ale asupra limbii române, autorul se crede îndreptăţit a stabili următoarele principii a) Fiecare vorbă are propria sa istorie (o concepţie neolingvistică, care modifică rigiditatea concepţiei aşa ziselor "legi fonetice": cfr. şî articolul "Probleme nouă in cercetările lingvistice" ai li-lui [604] 604 CONVORBIRI LITERARE Puşcariu, din numărul de faţă al acestei reviste). b) Schimbările fo­ netice pleacă de la anumite cuvinte. c) Schimbările fonetice pleacă de la anumiţi inşi. d) Schimbările fonetice devin generale numai dacă se produc în direcţia unei mişcări de articulaţie curente. e) Ceea ce nu este în sensul mişcării de articulaţie curent': rămâne mărginit la un mic teritoriu şi cu vremea se pierde cu totul; acelaşi lucru se întâmplă cu acele inovaţii care fac un cuvânt de nerecunoscut sau care provoacă spiritul de batjocură al vecinilor. f) Schimbările fo­ netice care se Întemeiază pe deplasări de articulaţie aproape neob­ servabile capătă mai uşor o răspândire obştească decât acelea la care schimbarea se poate vedea limpede. Din al ro-lea anuar, atragem luarea a-minte asupra câ.torva etimo­ logii ingenioase date de d-I Weigand. În expresia "în ruptul capului" înţelesul 'cuvântului "rupt" este: pret " "nici În ruptul capului" însemnează dar: "nici cu preţu I ca­ pului [meu]", deci "cu nici un pret". Expresia porneşte din sfera vietei ţărăneşti agricole. S'a zis întâi "a luă pământ [cu arendă) în rupt", adică bucăţi mici dintr'o moşie (cu pog onul, de pildă), nu moşia în­ treagă, şi acestor mici cultivator! de pământ li s'a zis "ruptaşi"; de aci, prin expresii ca: "am plătit ruptul", "rupt" a început a aveâ nu numai sensul propriu de "bucata de pământ luată în arendă", ci, prin extensiune, şi înţelesul de "arenda" sau "preţul" acelui pământ, apoi, în genere, "preţ" plătit pentru ceva, şi chiar "dajdie". Două oraşe ale noastre sănt scăpate apoi de ponosul ce le apăsa. "A-şi găS't hacâul" n'are a face cu oraşul Bacău, ci însemnează "a-şi găsi stăpănul", literal: "a·şi găsi calaul" (ungur. bako == calău), o e­ timologie pe care o indicase de altfel deja Ci hac. Tot astfel "gură de târg-ovişte" n'are a face cu oraşul Targovişte (deşi e acelaşi cu­ vânt), ci însemnează "gură mare, ca a unuia care strigă pe la târ­ guri"; u tărgovişte" (slav, ca şi "târg") însemnează "loc de târg, loc unde se ţine târg (săptămânal)". Cuvântul nu s'a mai păstrat în limba noastră decât în numele vechei capitale a Ţării-româneşti, de­ venit nume propriu; în bulgăreşte msă.el s'a păstrat până azi, alături de "târg". De asemenea expresia "nici în elin, nici în mânecă" (care se află întocmai ŞI În limba bulgărească) trebue adusă iarăşi la intelesul său propriu, spre a fi înţeleasă: "nici In clinul, nici în măneca [căruâşii]", "nicăieri" deci, nu am ceva comun cu cutare. Foarte interesantă e etimologia cuvântului mâlciu : în realitate acest cuvânt e o formă contrasă din meiu laiu = meiu negru (cuvântul laiu se păstrează încă la Aromăni ; la noi, numai în vechile balade po­ pulare: .. Mioriţa laie, Laie, bucălaie ... "). Înainte de introducerea porum: bului în Flrilc româneşti (pe la sfârşitul veacului al q.lea şi inceputnl celui de-al 18-1ea), ţăranii se hrăneau mai ales cu mă.naligă de meiu; [605] CROl'llCA 605 cel mai răspândit meiu era, se vede, un soiu de "meiu negru"; de la plantă şi sămânţa ei, numele a trecut la făina răşnită din ea, şi apoi după introducerea porurnbului, prin mijlocirea "mămăligii" (care se înţelege, multă vreme s'a făcut, când din meiu, când din porumb, ori în acelaşi timp la unii - mai săraci - din meiu, Ia alţii -- mai cu stare­ din porumb), numele a trecut şi la făina de porumb. Prin răspăndirea şi ieftenirea porurnbului, ne mai Iăcându-se decât foarte rar sau de foarte puţini mărnaligă de meiu, înţelesul primitiv al cuvântului "ma. laiu" a pierit cu încetul din conştiinţa poporului, odată cu dispariţia din întrebuinţarea obştească a lucrului numit de el. (Vechiul înţeles însă tot se mai găseşte pe alocurea; cel ce scrie aceste rânduri îl poate atesta, cel puţin pentru regiunea de câmp a judeţului Buzău şi regiunea învecinată din Ialorniţa, unde, în copilăria sa, a văzut încă în unele case ţărăneşti, mămăligă de meiu, de un aspect lntr'adevar negricios, faţă mai ales cu rnămăliga de porumb, şi a auzit încă zi­ căndu-se "mălaiu" la meiul cultivat pe câmp -- ceea ce se părea minţii lui de copil, ciudat şi neexplicabil, ba chiar o falsă lntrebuin­ ţare a cuvântului). În istoria acestei vorbe e un preţios exemplu de efectele asociatiei de idei şi a prefacerilor vremilor şi lucrurilor în viaţa unui popor. (Ca un fel de "contre par tie" la evoluţia semantică a lui m alaiu în Ţara-românească st ă evolutia lui pâne în Moldova: Moldoveanul zice azi "pane" şi la graul de pe câmp). încă o etimologie interesantă: caşcaval, cu tot aspectul lui tur; cesc, e de origine italienească (e răspândit însă în toate Iim, bile balcanice, şi noi l-am luat, crede d, Weigand, de la Bulgari, iar aceştia de la Turci); vine din cacio-cauailo şi-şi trage numele de la obiceiul (uzitat încă şi azi în Italia de miază-zi) de a pune caşii .s ă se usuce legaţi doi câte doi călare pe o stinghie sau o frânghie în­ tinsă numită de aceea "eavallo", cal. r. GEOGI�AFlE. Di)) Sabta - In ziua de 25 Martie 191() s'au pus bazele unei societăţi de geografie cu sediul în Belgrad. sub numele de .,Srpsko Geografsko Drouchtvo" (Societatea sarbcască de gfngrafie)' Această societate, prima în peninsula balcanică. propune un in- do it scop: în primul rând el contribui la desvoltarea geografiei şi �tiintelor anexe şi în al doilea rînd a favoriza \ ulgarizurea re­ zultatelor obţmut e. Societatea este constituită din doua feluri de membri: Acei cari prin Iucrări le lor pot ajuta netăgăduit la pro­ gnsu] ştiinţific şi acei pe care, lhă CI fi specialisti, ii intereseaza cu­ noşt inţele geografîce. De asemenea două feluri de şedinţe sunt prevăzute: unele restranse unde vor fi expuse şi discutate diferitele lucrări originale, celelalte [606] publice în cari, sub formă de conferinţe, publicul va fi pus În curent cu cercetările cele mai recente, Un organ periodic trimestrial va apărea în mod regulat de la 1 Ia­ nuarie 19II- Domeniul studiilor sale se va întinde la toată peninsula balcanică, dar cu preferinţă asupra ţărei şi populaţi unei sărbeşti, Prezident al numitei societăţi a fost ales profesorul L Cvijic, care a fost şi iniaţiatorul ei. N. G, 606 CONVONBIRI LITERARE , HIGIENĂ. - Constatând relativa r ar itate a cazurilor de tubercu­ loz ă la Evrei şi mica mortalitate a coprilor lor, Dr. Ratner din Wiesbaden le explică (Hygienische Run dschau, Iunie 19IO) prin conti i nu a rea tradiţiei de higienă pe care ei au primit-o dela strămoşi. Epi­ tetul de "sordes Iudaei " pe care unii călugări din veacul de mijloc îl dădeau Iudeilor, autorul, - probabil un coreligionar - crede că e nemeritat şi chiar ridicol. Poporul iudeu, zice autorul, este unul din cele mai curate din lume. In Biblie se găsesc foarte multe prescripţii care recomandă cu stăruinţă curăţenia hainei şi a corpului, spălături şi băi precum şi cumpătarea în băutură. "Unde a intrat vinul, de acolo a eşit înţelepciunea ", zice un proverb religios. Marele preot n'avea voe nici măcar să se atingă de vin, căci altfel era pedepsit cu moarte. Biblia a cunoscut chiar şi efectul alcoolului asupra desceri­ denţilor. In cartea judecătorilor, cap. XII, se zice că femeea lui Ma­ noah ar fi primit dela judecător răspunsul, că "dacă vrea ca pruncul ce avea să nască să fie binecuvâtat de Dvzeu, să nu bea nimic din ceea ce se scoate din viţă, nici o altă băutură şi să evite ori ce fel de necurăţenie". Autorul însă nu explică cum rămâne cu proverbialele focare de in­ feqi� care sânt toate "Ghetto" rile din lumea 'ntreagă şi nu vede că preferinta prea isbitoare a Bibliei de a recomanda aşa de stăruitor curăţenia, e tocmai un indiciu că la poporul evreu lipsa ei s'a simţit din cele mai vechi timpuri ... Faptul c ă în cartierul nobil dela Frankfurt am Main mortalitatea copiilor este mult mai mare de cât în "Getto" al aceluiaş oraş, (dev­ pre care Ghetto autorul mărturiseşte că e cel mai murdar din lume), ar ti să ne arate că nu curăţenia este cauza micii mortalităti a copîilo r evrei. In partea a doua a articolului, Dr. Ratner arată că rabinii Evreilor din tote timpurile au avut cunoştinţe foarte bogate de medicină, unii lăsând chiar scrieri de valoare (de ex. monografii asupra tuberculo­ zei). Prin ascendentul de care s'au bucurat întotdeauna, ei au izbutit să le impună Evreilor, dacă nu şi curăţenia, dar desigur o mulţime de alte prescripţii higienice, ale căror efecte se văd azi la urmaşii lor atât cei bogaţi cât şi cei din "Ghetto" I 1 [607] CRONICA 607 Istor ia aceatui ciudat popor este şi aci plină de învăţăminte. Pas­ trătorul tradiţiei. clerul lor a fost şi a rămas plidă şi mântuirea tru- pească şi sufletească a poporului Întreg. S1'. ISTORIE. - Cunoaşterea procesului Fidias este cea mai nouă sur­ pri ndere pe care au adus-o la lumină cercetările papirusurilor. Până acum se ştia că Fidias a avut un proces, după tradiţiile păstrate la Egoras şi Fi lacros, dar nu se cunoştea mai de aproape. După cercetă­ rile lui jules Nicole (Le proces de Phidias, Geneve, 19IO) se stabileşte: că obiectul procesului a fost fildeşul, nu an-ul statuelor: Zeus Olirn­ picul, Atena Partenos, şi că Elenii au intervenit şi au depus 40 de ta­ Ia nţi numai ca artistul să poată liber termina pe Zeus Olirnpicul şi alte puncte de-amănunt (cf. Ktio, Heft 2 19W). E. P. PEDAGOGIE. -- De curind a apărut în editura Alcan, un volum mt itulat : L' am e de l' adolescent, de P. Mendousse, cunoscut şi prin alte lucrări în acelaşi domeniu. S'a studiat des de către pedagogi sufletul copilului, dar nimeni n'a făcut vre-o cercetare mai îndelungată a fisionorniei psihologice pro­ prii sufletului adolescentului, care se distinge prin numeroase carac­ teristice ce P. Mendousse scoate în relief. Contrariu păreri i generale, un adolescent nu e nici un copil mare, nici om tânăr, fiindcă. e mai mult decât unul şi mai puţin decât ce­ lălalt, şi personalitatea sa consta în ceva diferit de personalitatea amândurora. Se urmăresc în această carte modificările mentalităţii copilului care anunţă o transformare a naturii lui, apoi simptomele psihice ale pubertăţii şi facultăţile nouă ce rezultă din această transformare: iubirea, = uisui, adică tendinţa spre reverie, gustul pentru artă, lite­ ratură şi desvoltarea extraordinară a imaginaţiei, - dialectica, adică gustul discutiunilor logice dar abstracte aşa de obicmuite între tineri, curajul -- datorit creşterii forţelor musculare şi vigoarei generale, şi Insotit de multe facultăţi accesorii, vanitatea, tar ia opiniunilor, ernulaţia, orgoliul, sentimentul onoarei etc. Din totalitatea acestor funcţiuni se naşte o viaţă sufletească foarte bogată, în care două curente se manifestă: un anume grad de timi­ ditate şi o mare nevoe de independenţă. P Mendousse punând pro­ blema şi din punctul de vedere al educatorului demonstrează că nu trebue impusă nici un fel de regulă În desvoltarea acestor tendinţe, fiind destul dacă educatorul veghiază ca ele să nu ia o întorsătură greşită, lăsând să se desvolte libere, mvenţiunea şi iniţiativa adoles­ centului. Din ciocnirea de elemente nouă rezultă desigur o oarecare dezordine ce constitue prelungirea crizei pubertăţii în adolescenţă. Ca şi organele care se des voită neegal, ideile, tendinţele, gusturile, [608] 608 CONVORBIRI LITERARE nu sunt stabile la adolescent. Pentru a le da o oarecare cohesiune, adolescentul e de cele mai multe ori nevoit să muncească prea mult şi atunci se surrnenează, pentru evitarea cărui lucru autorul con­ sacră un capitol special relativ la felul cum trebue să fie orga­ nizată munca adoJescentului. Studiul acesta, a cărui tendinţă e strict pedagogică, are o valoare deosebită prin faptul că e documentat- pe observaţii, fie tmpru: mutate din numeroşi autori streini, fie făcute direct de autor şi aceasta îl face de sigur folositor profesorilor de curs secundar, părinţi­ lor şi tuturor celor care vor să dea o educaţie inteligentă şi după eşirea din copilărie celora ce le sunt incredintati. G. L, 2) RECENSII. ALFRED DOMASZEWSKI. Geschichte der r omischen Kaiser, Leip­ zig, 1909. - Din istoria romană a lui Mornmsen lipseşte volumul is­ toriei tnpăratilor romani [vol. IV]; acest gol e menit să-I umple cartea de curind apărută a profesorului dela Heidelbcrg, Domaszewski. Precum cartea lui Mommsen a fost scrisă pentru public, tot astfel şi Dorna­ szewski închină cartea lui "cetitorilor germani" şi de aci urmează o surprindere in literatura istorică actuală din Germania, că in cele două volume (324 328 pp.) nu se găseşte nici-o notă măcar; de altfel şi în istoria romană a lui Mommsen notele sunt, comparativ, foarte rare. O obiecţiune a fost adusă lui Domaszewski: tratarea prea des­ voi tată a istoriei lui Au gust (1, 240 pp.) şi Tiberiu şi cuprinderea tuturor celor 32 de împăraţi în volumul al II-lea (228 pp.). Obiecţia dealtfel e uşoară ţinânnd seamă că aproape nici unul din împăraţii următori lui August până la Diocleţian n'a avut in desvoltarea isto­ riei romane rolul lui August. Cartea e scrisă in spirit tacitesc şi pe lângă spirit, Dornaszewski are stil de istorie. Rânduri ca acele prin care încheie capitolul despre Traian, se întâlnesc deseori în cele două volume. "intreaga forţă a poporului roman şi măreţia culturii antice apare în acest straşnic om într'o ultimă întrupare, precum soarele dispare in aerul senin într'o ultimă strălucire de raze" (II, p. 185). EM. P. VERHANDLUNGEN DER 50 VERSAMMLUNG DEUTSCHER PlH­ LOLOGEN UND SCHULMANNER, B. G. Tcubner, Leipzig, 1910. Intre numeroasele conferinţe care s'au ţinut, la Graz, În toate domeniile filologiei şi pedagogiei la ultimul congres al filologilor şi oamenilor de şcoală germani găsim la secţia Volskunde conferinţa d-lui Fried­ wagner, profesor universitar la Cernăuţi, asupra cântecelor populare [609] CRONICA 609 româneşti (Rumănische Vo lkslieder). D. Friedwagner a reuşit sa adune, cu ajutorul studenţilor şi altor persoane din Bucovina, r o.ooo de poezii populare şi peste roo de forme populare, dintre cari a ce- tit În traducere germană vre- o 30 doine mai alese. E. P. 3) REVISTE. BY7ANTINISC:HE ZEITSCHRIFT, vol. 19.- Cel din urmă voI urn care a fost îngrijit de K. Krumbacher, însă a fost nevoit să iasă la lumină sub conducerea elevilor săi, Aug. Heisenberg şi Paul Maer. Karl Krumb acher a murit la vârsta de 54 de ani şi a lăsat în urma ui înnoirea şi temelia pe care multă vrr rr:e se vor sprijini studiile bizantine. Revista pe care a întemeiat-o "trebuia să servească" şi a servit cercctăr ilor întregului cerc al culturii bizantine: Raporturile culturii bizantine cu antichitatea, cu răsăritul, cu apusul, cu lu­ mea slavă, influenta acestei culturii asnpr a trecutului nostru, toate lucrările în acest e direcţii au găsit îml:old şi loc în Byzantinische Zeitschrift. In acest volum sub initialele Intemeietorului, K. K. se găseşte o notiţă privitoare la lucrarea d-Iui N. Iorga, Der lateinische Westen und der bizantinische Osten în ihren Wechselbezieung wăhrend des Ivfitte1allers. E. P. LA REVUE. - In numărul dela 1 Iulie st. n. se publică Şi ăteva notiţe asupra Eschi moşilor de cari s'a vorbit mult în urma recentelor exploratiuni arctice. Profesorul Lollos afirmă că aceştia sunt reprezentantii rnoderni ai popoarelor pa leo lit ice şi în acest caz, etno­ grafia lor, pe care o studiază indelung, prezintă un interes special. Eschimosii se intind pe coasta oceanului glacial arctic din Alaska până în Groelanda şi chiar mai departe până în insulele Aleutine şi până în nordul Asiei, formand o populatie de ilproape 40.000 lo­ cuitori. Se aseamănă cu totul lutre danşi i prin înfăţişare, prin ol» -eiuri şi prin limbă; n'au nici o unitate naţională şi au realizat idea­ lul unui guvernământ anarhic, dar se supun vrăjitorilor a căror in­ fluenţa e foarte mare. Limba lor nu se aseamănă cu nici una din idi­ ome!e Asiatrcilor sau ale Indienilor din America, cari sunt probabil, primii lor strămoşi. Mici de talie nu ajung nici 1.60 m, - au părul negru, aspru şi zbârlit ca o coamă de cal, pielea neagră bătând în -oşu şi ochii negri. Faţa şi nasul sunt lungi, capul aproape conic, şi capacitatea craniului foarte mare, lntrccănd cu mult pe a Europenilor. Atât bărbaţii cât şi femeile se îmbracă la fel, cu o tunică cu gluga şi pantaloni scurti. Pe deasupra pun uneori nişte haine mai frumoase' din piele de focă. Curios e însă că umblă imbracati numai când por- [610] 610 COl':YORBlRI LITERARE nesc undeva, iar la danşii acasă stau goi de-a-binelea şi invită pe cei cari îi vizitează să se desbrace şi ei, spre a fi în voe. Escrirnosii trăiau fericiţi in simplitatea lor mai înainte de a fi in­ vadat albii, cari le-au adus bolile şi mizeria. Acestea li deci mează şi dacă rasa lor se stinge tinutul nu va mai fi locuit, căci nici un eu' ropean nu se poate aclimatiza acolo. De aceea şi acest popor care dispare de pe faţa lumii subt ochii noştri merită o clipă de atenţie. G. 1. RE\'UE SCIENTIFIQUE din 2 Iulie c. publică şi o dare de seamă a profesorului de chimie Louis-f aques Simon despre nL'E7Jo!ulion d'n ne science : La Cliimie" aparţinând cunoscutului chirnist-filosoj german prof. Ostwald. Dacă citirea unor astfel de cărţi este foarte instructivă, nu fără de oarecare profit este şi citirea recensiilor, făcute de oameni competenţi, care cu obiectivitatea criticului, caută să ni le lămu­ rească pe cât se poate, pe de o parte subliniind unele capitole. pe de alta arătănd scăderi le de cari de altfel nici scrierea Profes: Ost wald nu e lipsită. Principala scădere este lipsa de concordanţă, dela început până la sfârşit, intre titlul cărţei şi conţinut. Autorul pare preocupat nu atât de a scoate în relief fazele importante şi în torsăturile decisive în evoluţia chimiei, cât mai ales a da sub acest titlu atractiv unele din opiniile şi reflex iuni le sale personale. Tot atât de greşită. după părerea chimistului francez, este şi aprecierea prea părtini­ toare, cu care prof. Ost wald cauta să restabileasca valoarea cercetărilor cari ilustrează istoria chimiei. Scoaterea prea mult În relief a lui Richter, Ritter şi Wilhelmy, ca premergătorii chimiei actuale, trecerea, sub tăcere a unor ehi misti de frunte ca Chevreul, Cannizaro, Schonbein, Hoffrnann, Fischer ş. a; scăderea operei altora şi mai cu seamă a lui Lavoisier, asupra valorii căruia se găsesc chiar contraziceri, toate acestea par a fi lipsite ( e irnpartialitatea unei istorii ştiinţifice. Deci cartea "nu pare să fie opera vunui chimist şi nu evoacă în nici un fel evoluţia chimiei" Sunt Însă origmale şi foarte instructive reflexiile ŞI maximele fi­ losofice risipite aproape pe toate paginile, unde cum este cea rela­ tivă la "soarta savanţilor care Imbătrănesc", de o "emoţie într'adevăr cornunicativă", care compensează scăder ile menţionate. 1. 1, N. [611] CRONICl1 SCOLARA , PRIl'lEJDIl\ îNVÎ\ŢÎ\l'l1\NTuLUI UTILITARlST Care este ţinta liceului de astăzi? -- Tinde el la "con­ strangerea individului în vederea unui câştig social"? Sau mai desluşit: ne Învaţă el să punem interesele noastre mai pre jos de cele sociale; ne cere el să ne stăpanim miş­ cările, vorba şi năzuinţele cari ar putea să vatăme pe se­ menii nostri? Nicide �um. Astăzi - aşa ni se spune - important este, singurul lucru important este, să cultivăm în cel mai înalt grad spiritul de individualism, desvoltând "toate puterile incli vidului" . "Acestea sunt- cum spunea Brunetiere --lecţiunile cari se desprind din toate programele şi din toate metodele noastre. Cultura intensivă a Jiului e cel dintăiu şi cel din urmă cu vânt. Programele noastre de instrucţie nu au în vedere decât să ne facă pe fiecare din noi cât mai tare sau cât mai indemănatec în jocul concurenţei vi.ale. Aceasta este tocmai contrariul de ceea ce 'şi propunea educaţia; şi dacă obiectul ei era de a întări puterea mobilelor so­ ciale asupra mobilelor individuale; din potrivă, instruc­ ţiunea, astfel precum se dă, pare că nu ţinteşte decât să asigure victoria mobilelor individuale, asupra mobilelor sociale" , Prin urmare - în CIuda tuturor protestărilor ţinta Ii- ceului de astăzi nu este să formeze nici cetăţeni, nici ostaşi, cari să fie oricând gata să se sacrifice pentru binele ob­ ştesc, -- ci făpturi egoiste, care, incapabile fiind de a'şi subordona mărunta lor personalitate unor consideraţi uni şi interese superioare, - să nu aibă decât o tiranică preo­ cupare: să se ridice cât mal sus, pc ruina şill1 paguba celor mai înalte insusiri morale. Pe această concepţie se întemeiază toti aceia cari cer într'una ca în văţămăntul secundar să de�ie cât mai prac­ tic; - de această concepţie au fost tnrauriţi şi stăp rniţi [612] 612 M. MIHĂILEANU reformatorii noştri, când au dat la lumină actuala in.oc­ mire a liceului nostru, - şi în numele acestei concepţii se pretinde să se alunge din programe tot ce pare că nu aduce un folos evident şi tangibil pentru viaţa practică. Cât rău izvorăşte din acest mod de a vedea, nu e greu de priceput. In primul rând cei cari au de suferit după urma acestei concepţii, sunt chiar elevii. Să mă expli c. Astăzi, după 12 ani de experienţe, s'a dovedit cu pri­ sosinţă un lucru. Anume, că foarte rar se întâmplă ca sin­ gură vocaţiunea să determine înscrierea elevului într'una din secţiile liceului nostru. Aproape întotdeauna, terrni­ nănd gimnaziul, elevul se întreabă cam ce carieră este mai plăcută şi mai bănoasă şi răspunsul la această întrebare hotărăşte alegerea uneia din cele trei secţiuni. Prin urmare, - în marea majoritate a cazurilor, de con­ sultarea aptitudinilor nici vorbă nu e. Nu a putut deci noua organizare nici măcar să împuţineze surmenajul, întru eăt goana după carierele cele mai bănoase, de multe ori face ca în sectia reală o multime de nechemati să-si sle­ iască puterile 'luptândll-se din' greu cu pătrunderea unor calcule cari sunt mai presus de facultătile lor intelectuale. A izbutit însă noul liceu ca încă dela I4 ani să văre în mintea copilului chinuitoarea problemă a vieţii, ceea ce, desigur, că nu contribue la îndepărtarea surmenajului, atât de mult combătut astăzi. Negreşit că nu în aceasta stă răul cel mai mare al în­ văţărnăntului utilitarist. Ceea ce trebue să ne îngrijească mai mult este faptul că invăţămăntul astfel inteles se razernă pe un principiu cât se poate de antisocial: năzuinţa de a parven 1.... "d'arri ver". Această tendinţă - ne spune Brunetiere - "hrăneşte în tinerime nişte friguri sau mai bine, o furie de întrecere ale cărei nenorocite urmări au fost adesea semnalate. Toată lumea ştie că dela optsprezece pană la douăzeci şi citri de ani, tineretul francez lucrează numai pentru a se eli­ mina unii pe alţii din campul "luptei pentru viaţă" ; şi atât mai rău pentru cei nevolnici sau pentru cei zăbavnici! Dar, cum concursul nu are loc decăt între inteligenţe, el nu pune deci în lumină decât valoarea intelectuală a con­ curenţilor; şi iată ceeace e grav. Căci, făcând ipoteza cea mai favorabilă, şi presupunănd că succesul nu este -- cum de altfel s'a văzut uneori - efectul întâmplării sau al no­ rocului, învingătorul concursului este deci "mai inteligent" [613] CRONICA ŞCOLARĂ 613 decât învinşii: este el prin aceasta "mai moral"? El are inteligenţa mai deschisă sau mai vie şi memoria mai te­ nace sau cuvântul mai prompt: are el prin aceasta carac­ terul mai oţel it ? Nici compoziţiile sale, nici "oralul" nu ar fi în stare să ne lămurească acest lucru. Am constatat că a vea oarecari cunostinte din istorie sau din fizică; nu ştim însă dacă are vre-o idee de dreptate sau de caritate. Volumul trunchiului de con sau prepararea fosforului nu mai au mistere pentru dansul: nu ştim însă dacă vreoda.ă a auzit vorbindu-se de devotament sau de abnegaţie". In zadar vor încerca unii profesori să-i vorbească de frumoasele exemple de abnegaţie, de sacrificiu pentru so­ cietate; în zadar, căci înaintea ochilor j se vor înfăţişa luptele crunte dintre oameni şi auzul îi va fi izbit de ţi­ petele şi vaetele celor nepregătiţi. Pentru curmarea acestui mare neajuns, e de neapărată nevoe să smulgem minţile cele tinere din cleştele preocu­ părilor utilitariste şi "să desvoltărn in spiri:e simţul de' einteresării intelectuale". E de neapărată nevoe ca elevului să-i iasă din minte că singura menire a liceului este să-i netezească drumul spre inavuţire şi să-I ajute a răzbi prin gloata acelora, cari cu îndârjire se luptă pentru a-şi asi­ gura un traiu cât mai lesnicios şi înbelşugat, in paguba şi în potriva tuturor obligaţiunilor impuse de societate. Dacă este adevărat că tinta civilizatiei nu se rezumă numai în sporirea şi ingrămădirea de avuţii: ci mai vărtos în cultură si în ridicarea morală a omului, --- nu cred că e bine ca iOn liceu, adică atunci când se plămădeşte şi se formează sufletul, s l se scorrnonească şi să se încurajeze toate pornirile rele si să se ucidă n elev orice a vânt către râ vnirile înălţătoare.Î In liceu năzuinţa de a-şi îmbogăţi mintea trebue neapărat să fie susţi uută de o ră vnirc su­ perioară interesului personal. I?e altfel, la drept vorbind, nu văd intrucat au dreptate acela cari sustin că în vătărnăntul se unda!' bazat pe ştiinţă ar fi de un interes mai j';-uediat şi mai tangibtl în practica vieţii; sau întrucât ar fi el, mai m ilt decât mvăţămăntul clasic, in strânsă legătură cu ocupat a specială a fiec.;:iru�a. "Mi se pune întrebarea: la ce b in cunoaşterea lUI VIr­ giliu sau Omer, - a Retoricei lui Aris'ot sau a lui Cice­ rone, şi eu - ne spune Brunetiere - întreb ce folos va trage fabricantul de lână sau de bumbac din cunoaşterea calculului integral şi consilierul Curţii de Apel sau pro- [614] 614 M. MlBĂILEANlJ curorul general din cunoaşterea anatomiei batracienilor". Nimic mai adevărat ca această argumentare. Dacă nu trebue să învăţăm decât lucruri neapărat folositoare in practica vieţii, întrucât cel care se va devota ştiinţelor matematice, bunioară inginerul, va a vea nevoe să cunoască anatomia celenteratelor, sructura lichenilor, a rnuscineelor şi a tuturor plantelor şi animalelor inferioare, cari se stu­ diază în cele mai mici amănunte în sectia reală. Când va face el aplicarea acestor cunoştinţe în viaţa practică? Cu asemenea argumente nu se poate susţine o discu­ ţie. Eliminâncl tot ce nu ne poate sluji imediat în viaţă, nu ştiu ce studii şi în ce proporţii ar putea rămănea 'în progran.a liceului. Numai a un ci se va putea susţinea că învătământul secundar va deveni cu adevărat practic, când va avea un caracer tehnic şi profesional. In acest caz liceul nu ar mai avea 3 secţii, ci tot atătea câte spe­ cialităţi sau profesiuni sunt. O asemenea organizaţie însă, nu se va mai putea intitula învăţământ secundar. O asemenea organizaţie se numeşte învăţământ profesional şi ea trebue să înflorească, nu in coprinsul liceului, ci în afară de liceu. Liceul trebue să rămănă ceea ce a fost în trecut. Intr 'insul, elevul, nebăntuit de preocupări materialiste, trebue să-si apropie tot ce e în stare să-i dea aşa numita cultură g�­ nerala. In deosebi de aceasta, liceul ca datorie de căpetenie are să infrăneze pornirile rele şi să cultive în viitorul ce­ tăţean spiritul de jertfă şi de abnegaţie, aducăndu-i mereu aminte că mai presus de familie este patria. A vem oameni instruiţi, dar ducem lipsă de caractere, de forţa morală, care mai mult decât inteligenţele scapă noroadele de înfrângere şi nimicire, -- şi această forţă mo­ rală nu o vom putea câştiga decât atunci când vom lupta In potriva spiritului de individualism. M. MlHAILEANll, [615] DE Lt\ ROl'lANII DE PESTE fiOTl\R CEA !YN URMĂ LEr:pE. -- In proiectul de răspuns la mesagiu, d-l T. Mihali, preşedintele clubului parlamentar al deputaţilor naţio­ nalişti, a relevat chiar de la inceput că "trei milioane de suflete au putut trimite în cameră numai 5 deputaţi, pe când numărul Românilor ucişi, cu ocazia alegerilor e 8". S'a jeluit apoi camerei, câ dreptul de aso­ ciaţie şi de intrunire nici până azi nu e garantat în Ungaria; s'a plâns în sfârşit de neajunsurile economice şi culturale, care se aduc neamului românesc. in deosebi a fost luminoasă argumentarea cu privire la limba maghiară, piedica de toate zilele în educaţia coplilor. Ori ai pune pe copiii ţăranilor să înveţe în limba chineză, ori i-ai pune sa studieze lecţiile În ungureşte tot atâta e, lasă să se inrelcaga vorb.torul. Aceste plângeri şi argumentări erau Însă cunoscute. Partea nouă şi în adevăr semnificativă din discursul d-Iui Mihali a fost alta: In zadar ne chemaţi la prietenie cu voi Ungurii! Chemarea voastră n'o credem. Ne trnbiaţi să intrăm în partidele ungureşti! Iată, au intrat Sărbii În partidul lui justh. Nu sunt şi ei numiţi "trădători de patrie"? Cuvintele acestea merită să fie ţinute minte. Două greşeli mari am făcut noi, ceşti din Ungaria şi Transilvania: Politica romantică a pasivităţii, socotind că se va lnduioşă Europa, dacă o vedea că nu intrăm in parlamentul de la Pesta 1 Am lasat astfel să se rugineasca puterile poporului nostru, În loc de a-i da educaţia politică necesară. A doua mare greşeală e cea făcută de câţiva răsleti care cearcă să se apro­ pie de Unguri, vorbind Însă În numele neamului nostru. Din fericire discursul lui Tisza a spulberat orice speranţe în această direcţie. Tisza a. vorbit ca fiul lui Tisz a, iar cei ce credeau că fiind alături de Re­ dervăr y ÎŞI va schimbă părul, aceia s'au înşelat fundamental -'Prin urmare un lucru pare din ce în ce mai lămurit: poporul ro­ mânesc n'are să aştepte nimic de la nimeni. E o singură cale: să lupte pe seama sa şi cu planurile sale proprii. Minoritatea politică, de a tot trage CLI urechia când la răsărit, când la apus sau nu mai ştiu unde, e pe sfărşite. Europa nu s'a înduioşat de pasivitatea noastră. Tisza-Hedervary şi toţi cari le vor urma nu vor ţinea seama de nOI, decât În măsura puterilor noastre culturale şi economice. Alegerile din urmă şi filipica lui Tisza au fost nu o tnfrangere, ci o adevărată fericire pentru noi: de acuma nu mai credem pe nimeni, şi nu mai nădăjduim In nimeni, afară de puterile noastre. Acum va începe adevărata noastră manifestare naţională in politică. Cu ilu­ z.ioniştii dintre Pesta şi Viena am isprăvit. C. ARAN. [616] BIBLIOGRAfIE 1) In Kllinderu, ln drum ări date agenţilor de lie domeniu! Co- roan ei, vol. II, 1909-1910. N. Cartojan, Alexandria În Viteratura rom ănea scă, Buc. 19[0. 'E. St alc u, Roumains el l1ulgare.,·. Paris, 1910. A. Steuerman-Rodion, H. Heine şi 1:.1:,. Grenier, l3uc. 1910. Dl ac. St. Popescu, Câtcu.) ob seruaţiuni referit o are la decadenta Catolicismului .,oV7toAt1:�x6v al lui Aristoteles). Iubirea de sine şi Simpatia se găsesc unite într'un al treilea afect fundamental, care este un fel de frică res­ pectuoasă faţă de necunoscut, este un fel de subordonare sf ioasă şi respectuoasă a conştiinţei sale proprii legilor [637] ISTORIA FILOSOFIEI GRECEŞTI, ETICĂ �I SOCIOLOGIE 637 supreme conducătoare ale lumii, ale naturii, şi societăţii. Limba română şi cea franceză n'au un cuvântcores­ punzător acestui afect; "veneraţia" nu corespunde decât foarte aproximativ devotamentului conştient pe care-I a­ duce voinţa lumii din afară ori unei voinţe supreme ei. limba germană numeşte acest afect aşa de bine: "Ehr­ furcht". Dar, Domnilor, pe lângă aceste afecte sânt şi scopurile pe cari le urmăreşte voinţa, eminent sociale. Prin scop se înţelege Însă şi întreaga serie de mijloace, cari la rândul lor, ca un fel de sub-scopuri trebuesc apli­ cate pentru realizarea scopului mai Înalt. După raportul dintre s-cop şi mijloc se schimbă şi ca­ racterul social al voinţei. Se disting trei raporturi dintre scop şi mijloc, cari formează în acelaş timp trei grade de evoluţie a voinţei sociale. Sânt indivizi (aceasta se observă la popoarele primitive), cari nu ştiu a deosebi între scop şi mijloc cari n'au a­ dică noţiunea scopului, ci sânt prada irn pulsiun ilor mo­ mentane inconsfiente. Sânt alţi indivizi, cari ştiu a alege mijloacele cefe mai bune dintre mijloacele posibile pentru realizarea unui a· numit scop. In sfârşit, sânt indivizi, cari nu numai că ştiu a alege cele mai nimerite mijloace pentru realizarea unor anumite scopuri, dar ştiu a alege şi dintre scopurile po­ sibile, pe cele mai bune şi mai Înalte. Vedeţi, Domnilor, se poate spune, voinţa celor cari nu ştiu a distinge Între mijloc şi scop e mai scurtă', decât voinţa acelor cari ştiu a alege între mijloc şi scop şi cari îşi au un scop. Voinţa acelor cari ştiu a alege şi scopurile şi mijloacele, se poate spune, este mai lungă decât a ace­ lora cari aleg numai mijloacele pentru un scop. Se poate deci vorbi de o lungime a voinţei. Domnilor, o personaiitate (despre care se vorbeşte atât de mult şi în filosofie, caşi În Iirnbagiul curent) JIU poate fi altceva decât unitatea armonică, sintetic concentrată a af ectclor fundamentale ale voinţei (cum sunt: iubirea de sine, simpatia şi "Ehrfurcht") cu cea mai lungă vointă. Cine are cea mai lungă voinţă, adică vede departe, sta­ pâneşte perspectiva scopurilor, ştie a alege dintre scopu­ rile posibile pe cele mai înalte, şi pentru realizarea lor ştie a alege cele mai nimerite mijloace, cine pe lângă această voinţă "lungă" mai arc desvoltat armonie iubirea [638] 638 D. GUSTI de sine, simpatia şi "Ehrfurcht" - acela este o persona­ litate! Cea mai Înaltă datorie etică a cuiva este să d.evie o personalitate! Cea mai Înaltă datorie etică a cuiva care este o per­ sonalitate, este să o afirme, să o desfăşoare. Toate unităţile sociale, orice voinţă, trebuesc să devină o personalitate, căci pot deveni o personalitate. Personalităţile, cari tr ăesc În mijlocul unei naţiuni şi pe cari le putem numi sociale, formează o personalitate mai mare, care este naţiunea însăşi. Naţiunile-personali­ tăţi la rândul lor formează o personalitate şi mai mare, care este umanitatea. Prin desfăşurarea şi afirmarea personalităţii se creează toată scala valorilor culturale. Personalităţile sociale ori naţionale prin activitatea lor În dir ectiunea intelectuală, economică, politică ori juridică creează valorile culturale de ordin intelectual, economic, politic ori juridic. O personalitate poate fi minimal ă, adecă nedesvoltată, numai posibilă, virtuală. Ea poate fi reală, adică mai mult ori mai puţin des­ voltată, ori maximală adică perfect desvoltată. De gradul desvoltării personalităţilor atârnă şi gradul unei culturi. Cultura nu este deloc (este cultura sălbaticilor) când personalitatea este minimală. Cultura este, cum se spune, numai pe jumătate (este serni-cultură, cultura primitivilor), când personalitatea este puţin desvoltată. Cultura este întreagă şi adevărată, când personalitatea este dacă nu maximală cel puţin pronunţat desvoltată. Valoarea personalităţii şi valoarea culiurei (care pur­ cede din valoarea personalităţii) sunt valorile etice abso­ lute. Jdeei personalitătei şi ideei culturei trebue să se supună toate valorile şi scopurile voinţei, toate valorile şi sco­ purile politice. Dreptatea politică este de valoare etică, pentru că ser­ veşte ideei personalitătei şi ideei culturei, căci f ăr ă drep­ tate nu se poate desvoltă nici () personalitate, nici o cultură. Scopurile ŞI valorile sociale, naţionale ŞI umanitare, cu [639] I L ISTORIA FILOSOFIEI GRECEŞTI, ETIC1\ ŞI SOCIOLOGIE 639 categoriile lor sufleteşti economice, politice şi juridice găsesc înterneerea lor ultimă, legitimitatea lor ultimă în ideea personalitatii şi a culturii. Căci într'adevăr, Domnilor, ce ar fi o naţiune fără cul­ tură, fără personalităţi sociale, ce-ar fi o umanitate fără natiuni-personalitati, fără naţiuni cari să aibă cultura lor caracteristică sufletească, economică, politică şi juridică? O naţiune fără personalităţi culturale, o umanitate fără naţiuni-personalităţi ar fi de compătimit. De aceea, Domnilor, nu poate fi un imperativ mai cate­ goric În etică, decât: deveniţi o personalitate pentru a o desfăşura în toată plinătatea ei .desf'ăşurati-vă perso­ nalitatea pentru a crea valori de cultură. Domnilor, Politica şi Etica, aşa cum vi s'a expus până acum, ca ştiinţe normative, au o aplicare practică, sânt şi discipline practice. Ele au a cerceta În cazuri concrete din viaţa socială Întru cât scopurile şi valorile vieţii sociale sânt de acord ori cad În conflict cu norma fundamentală a politicei care este dreptatea, cu ideile etice, cari sunt ideea perso­ nalităţii şi a culturii. Cum Însă În viaţa practică socială scopuiileşi valo­ rile voinţei sunt departe de a se conforma normei drep­ tăţii şi ideilor personalităţii şi culturii, este de o neapă­ rată nevoe o educaţie, o formare a voinţei în aceste di­ recţii. Astfel se iveşte cea mai sublimă sarcina : aceea de a forma şi a ajuta să se realizeze voinţa În sensul drep­ tăţii politice şi al personalităţii şi culturii etice. Aceasta ar fi obiectul unei disci plini nouă, a pedago­ gîei voinţei sociale. Din acest excurs v'aţi convins, cred, Domnilor, de marea importanţă a filosofiei practice, E timpul acum a rezuma des baterea de până aici şi a determina domeniul aşa de imens al filosofiei practice prin câteva cuvinte. Din domeniul filosofiei practice fac parte: întâi, rea­ litatea socială, care este În esenţa ei voinţa socială; apoi, procesul de cunoaştere cauzală al acestei realităţi, care ori este un proces analitic-cauza! obiectul ştiinţelor so­ ciale particulare, ori este un proces sintetic cauzal-· obiec­ tul sociologiei. [640] 640 D. GUSTI Ştiinţele sociale particulare şi sociologia formează şti­ inţele sociale explicative. In al treilea rând avem procesul de aprecia re, de va­ lorizare al realităţii sociale. Şi anume: politica cârrnueşte prin aplicarea normei politice realizarea analitică a valo­ rilor sociale particulare, etica formulează valorile şi nor­ mele absolute. Dacă ştiinţele sociale particulare şi sociologia au de a face cu valori de cunoştinţă, adecă cu valori cari exprimă o explicaţie (lucrul este adecă aşa şi nu altfel), politica şi etica au de a face cu valori de judecată, cari exprimă o apreciate (adecă lucrul acesta care este aşa, cum este, ar putea fi, trebue să fie şi altfel). , Ştiinţele sociale - Sociologia - Politica şi Etica for­ mează o serie riguros logică, fiecare ştiinţă dintre ele este o consecinţă logică a celor cari o precedeaz.ă, după cum fiecare ştiinţă care precedează este ipoteza metodo­ logică a celei ce urmează; - aşa, Sociologia, este o conse­ cinţă logică a ştiinţelor sociale, Politica şi Etica sânt o consecinţă logică a sociologiei şi a ştiinţelor sociale. Sociologia nu este posibilă fără rezultatele ştiinţelor sociale particulare, ştiinţele sociale particulare nu sânt complete fără cercetările sociologice. Politica se fondează pe sociologie şi pe ştiinţele so­ ciale particulare, ştiinţele sociale particulare şi sociologia găsesc completarea lor necesară în politică. Etica este ştiinţa normativă cea mai Înaltă, care Închide seria ştiin­ ţelor sociale explicative şi normative. Care este oare secretul acestei perfecte continuităti la­ gice a acestor ştiinţe? Acest secret se explică prin faptul realizării voinţei! Cu voinţa realizată, adecă cu actualitatea socială se ocupă ştiinţele sociale particulare şi sociologia. Sociologia indică în acel aş timp posibilitatea unei viitoare realizări a actualitătii sociale. .Prin procesul de' apreciare şi valorizare a actualităţii sociale realizate şi realizabile câştigă politica şi etica norme pentru o nouă realizare a actualităţii sociale. Cu această nouă realizare a actualităţii sociale se ocupă iarăşi şti­ inţele sociale şi sociologia. Şi aşa mai departe. Aşa dar faptul de realizare a actualităţii sociale for­ mează principiul care determină desfăşurarea cu necesitate dialectică a continuităţii logice, a ştiinţelor sociale, il so­ ciologiei, a politicei şi a eticei. [641] i 1 ! I ! I I I ISTORIA FILOSOFIEI GRECEŞTI, ETICĂ ŞI SOCIOLOGIE 641 Astfel vor fi înţelese Sociologia şi Etica în cursul meu. Domnilor, din acest repede şi foarte sumar excurs, v'am dat o idee (recunosc o foarte palidă idee !), de cum În­ ţeleg eu, materiile caracteristice ale acestei catedre. Pentru a fi însă complet în această mărturisire a pro­ fesiunei de credinţă academică (care a fost singurul o­ biect al acestei prelegeri inaugurale) mai sunt obligata vă mai întretineă câteva minute asupra modului cum În­ ţeleg eu activitatea academică ex professo. O activitate academică cuprinde două părţi complimentare: o activitate în ce priveşte cercetarea ştiinţelor, o alta în ce priveşte predarea lor. Metoda de cercetare a ştiinţelor filosofice, care dă nota caracteristică acestei catedre, a Sociologiei şi Eticei este indicată de firul care ne-a condus În această expunere, anume de concepţia noastră în general despre raporturile de reciprocitate Între ştiinţă şi filosofie, Între ştiinţele sociale particulare, sociologie, politică şi etică în special. Vom da toată atenţiunea pro�resului ştiinţelor sociale particulare, vom lucra În sensul acestui progres având profunda convingere, că lucrând astfel, lucrăm pentru În­ temeierea unei sociologii şi unei etice ştiinţifice. Vom lupta mai ales pentru organizarea ştiinţelor sociale În învătărnântul universitar (organizare atât de neglijată astăzi ). Ne vom păzi În cercetările noastre de toate defectele aşa ziselor "cercetări" sociologice şi etice de astăzi, cari sufăr mai ales de două mari defecte: de generalizări şi analogii pripite. Pentru aceasta vom inaugura În cercetările noastre rno­ nografiile sociologice ŞI elice. 1 nfreagă munca noastră o vom concentra într'un semi­ nar sociologic. Acest seminar va deveni obiectul celei mai Încordate atenţi uni a noastre. Dacă avem vreo arnbiriune, este să putem Întemeia un seminar de sociologie şi etică, pe care să-I punem în le­ gătură cu instituţiile de cercetare ştiinţifică similare din străinătatea apuseană, cum ar fi, pentru a cita numai patru exemple, Institutul de sociologie "Solvay" din Bruxelles, marile seminare din Lipsea, ale lui Bucher (de ştiinţe de stat), Lamprecht (de istorie universală) şi marele seminar criminalistic al lui von Liszt din Berlin. Dacă avem vreo ambiţie, e să putem Întemeia lin se- [642] 642 D. GUSTI rn i nar de sociologie şi etică aşa cum le-am cunoscut În studiile noastre îndelungate în Germania! Domnilor, În Germania profesorul şi studenţii discută şi cercetează nu numai toate problemele ştiinţelor speciale sub specie aeternitatis, dar mai ales şi probleme de le­ gislaţie actuală ori probleme de însemnătate socială i­ mediată. Imi amintesc de activitatea membrilor din seminariile de ştiinţe de stat din Berlin şi Lipsea, precum şi de ac­ tivitatea seminariului criminalistic din Berlin, pe cari le cunosc bine. In aceste seminare se făcea, fireşte, mai Îna­ inte de toate ştiinţă; dar în afară de ştiinţă "pură" se mai cerceta, ca Într'un fel de parlamente consultative ad-hoc, în mod monografie minuţios şi strict ştiinţific, materialul legislativ de care apoi, în bună parte, se servea parla­ mentul în acţiunea lui de legiferare. Seminariilor le corespund în Germania organizarea tu­ turor specialiştilor în asociatiuni, cari se Întâlnesc anual şi care au organele lor periodice. Aşa, seminarii lor de ştiinţe de stat le corespund în afară de universitate ves­ titul "Verein fur Sozialpolitik", Întemeiat de profesori u­ niversitari de economie politică şi bărbaţi de stat ger­ mani, care Verein a influentat şi influenţează Încă de un sfert de veac politica socială a imperiului german. Seminarului criminalistic din Berlin îi corespunde "Die krirnina listische Vereinigung", o asociaţi e a profesori lor universitari de drept, a magistraţilor şi avocaţilor, a me­ dicilor şi teologilor germani, cari sunt pătrunsi de însem­ nătatea socială simptomatică a crimei şi criminalilor; a­ ceastă asociaţie este inspiratoarea ideilor fundamentale ale reformei codului penal, reformă, care se plănueste astăzi în Germania. Oare filosoful social, care are a constata şi explicit cau­ zai realitatea socială, care are apoi a interpreta normativ această realitate pentru a formula norme, prin a căror aplicare să o schimbe practic, oare poate filosoful social să nu se intereseze de astfel de organizăfi ? Să îndrăznim oare a spera că prin activitatea unor vii­ toare seminare şi asociaţii să se schimbe fundamental în ţara noastră modul îngrozitor de superficial cum se tra­ tează astăzi ştiinţele sociale şi sociologia în general, pre­ cum şi problemele sociale româneşti În special? Este timpul, cred, ca studiul ştiinţelor sociale, studiul problemelor sociale româneşti, să se strămute şi la noi [643] ISTORiA FILOSOFIEI GRECEŞTI, ETICA ŞI SOCIOLOGIE 643 În ţară, ca în Germania, din cornisiunile parlamentare şi din ministere la universităti, Iată de pildă aşa zisa ,,�hestiune ţărănească"! Ce câmp vast de cercetări pentru cine o priveşte din punctul de vedere al ştiinţelor sociale particulare, din punctul de ve­ dere cultural, sufletesc, religios, economic, statistic, po­ litic, juridic ... , ce interesantă ar fi această chestiune din punctul de vedere sociologic-sintetic!, dar ce emotionantă ar fi această chestiune şi din punctul de vedere al drep­ tăţii politice şi al ideilor etice ale personalităţii şi eul­ tu ri i I Domnilor, încheiu această prelegere adresând întâiu un cuvânt domnilor profesori, apoi un alt cuvânt domnilor studenţi. Aduc cele mai calde omagii de mulţumire dom­ n i lor profesori din Iaşi şi Bucureşti,' cari mi -au ară ta t încrederea lor în chip aşa de statornic În două rânduri şi m'au recomandat pentru ocuparea acestei catedre. Găsesc, că În această lecţie inaugurală, este nimerit a asigura pe aceşti domni profesori că-mi voiu da toată si­ linţa să nu-i desmint pe viitor. Cu această ocazie nu pot să nu-mi îndrept gândul către fermecătoarea ţară a Germaniei, das Laud der Dichter und Denker, unde mi-am făcut studi i îndelungate. Şi cum vă vorbeam de metode de cercetare, de seminarii, de aso­ ciaţii, mi s'a deşteptat o mare nevoe sufletească să a­ mintesc numele acelor cari m'au Învăţat că, carieraaca­ demică implică datorii mari şi o mare răspundere. Nu fără emoţie şi înduioşare aduc aci omagiile mele de recunoştinţă profesorului W. Wundt din Lipsea, prea mult regretatului profesor F. Paulsen din Berlin, cărora le datoresc cea mai bună parte din cultura mea filosofică. şi psihologică, profesorilor K. Buclicr din Lipsea, şi G. v. Schmoller din Berlin, cari m'au învăţat a gândi econo­ miceşte, profesorului F. v. Liszt din Berlin, care m'a in­ văta t a gâudi juridiceşte, profesorului F. Tonnis din Kiel o mare autoritate În sociologia ştiinţifică, prietenului meu F. Krueger, profesor în Halle, precum şi profesorului P. Barth din Lipsea, care pentru întâiasi dată la 1903, În­ dată după luarea doctoratului În filosofie, mi-a deschis coloanele bătrânei reviste "Vierteljahrschrift fiir wissen­ schaftliche Philosophie und Soziologie". Aş dori, domnilor studenţi, ca Între noi să domnească la curs şi în seminar aceleaşi raporturi de cordialitate, de [644] 644 D. GUSTI care am beneficiat eu, deşi străin, în Germania, de la aceşti profesori. Aţi auzit, domnilor studenţi, în această prelegere un întreg program de activitate. Vi s'a părut de sigur acea­ stă expunere programatică a concepţiei cursului meu pe alocurea prea succintă şi abstractă. Era şi greu să nu fi fost aşa, dată fiind materia ce trebueă. desvoltată şi timpul pe care-I aveam la dispoziţie. Am ţinut însă, domnilor studenţi, să vă arăt dela început cam în ce directie voiu lucra cu d-voastr ă. In desvoltarea cursului meu caşi mai ales în seminar, voiu avea oca­ ziunea de a vă desvoltă punct cu punct programul pe care vi l'am enuntat astăzi. Dacă În această scurtă oară am putut să vă deştept interesul pentru acest program, sunt mulţumit. Căci Ia urma urmei, acesta este şi rostul unui curs, mai ales de filosofie! Cursul n'are însemnătate atât prin numărul cu­ noştinţelor cari se dau, ori prin frumuseţea expunerii a­ cestor cunoştinţe, cât prin contribui rea la formarea gân­ direiascultătorilor, la deşteptarea interesului ascultăto­ rilor pentru lucrul în sine. Cursul are importanţă prin familiarizarea cu metoda de cercetare, pe care apoi, după curs, ascultătorii să o aplice În cercetăile lor. Fara aceasta parte activa a cursului, cu partea curat mecanică a ascultării şi predării cursului, vă asigur, cel mai frumos şi elocvent curs nu este de nici un folos du­ rabil, este cel mult de un folos trecător, poate de nici un folos. De aceea, domnilor studenţi, marea Însemnătate pe care o voiu da seminarului. Din colaborarea d-voastr ă la curs, şi mai ales la se­ minar, vă mărturisesc, îmi fac o mare illuzie. Noi Românii am putea zice cu Nietzsche (care, !\'or­ bind de Germanii din jumătatea Întâia a secolului al 19-1ea, a spus: Wir haben kein Heute, kein Gestern, S011- dern nur Morgen) n'avem din punctul de vedere cultural nici Eri, nici Azi, noi avem numai un Mâne. Desfăşurarea acestui rnâne cultural, realizarea viitoru­ lui nostru cultura l atârnă în bună parte de a ti tud: nea d-voastr ă, de munca şi ştiinţa d-voastr ă. Căci în lupta pentru afirmarea noastră nationala, ati­ tudinea, munca, ştiinţa ci-voastră va fi o înaltă confirmare. [645] ISTORIA FILOSOFIEI GRECEŞTI. ETICĂ ŞI SOCIOLOGIE 645 Va fi confirmarea, că d-voastră formaţi speranţa etică a neamului, devenind personalităţi şi creând valori de cultură adevărată. fiind d-voastr ă personalităţi, veţi face caşi naţiunea noastră românească să devie o personalitate pronunţată cu cultura ei distinctă în mijlocul celorlalte naţiuni. Domnilor studenţi, dacă în filosofia teoretică în unele privinţi este îndrituit strigătul: 19noramus, (nu cunoa­ ştem), În alte privinti este îndrituit chiar să spunem: Ignorabimus (nu vom cunoaşte), în filosofia practică a­ dr esându-vi-se d-voastră nu se poate spune decât numai: Speramus, Sperabimus, - sperăm, vom spera! D. GUSTI. [646] CEEn CE NU SE POnTE R01"lflN (Urmare) x. Arma Villara nu se "nţelegeă cu Generalul. Ea arendase o moşie, pe care el voia s'o caute singur, şi, după spusa tuturora, o arendase prea eftin. Generalul citea lnde pen­ denţa şi, printre rânduri, îşi vărsa focul pe nevastă. Vai de românul pe care-I duce femeea de nas! Aşa gândesc! El citea încet. --- S'a făcut si ăsta om mare! .. Ea, care se sirnţiă vinovată, vrea să aibă dreptate: In ce te duc de nas? - In toate ... O interpelare în cameră poate s'o facă orice caraghios. Asta e băiatul unui sergent-major dela mine. - Ei, şi?! Fiul unui sergent-major nu poate să devie om cum se cade? Generalul zbârci din nas, par 'că i-ar fi mirosit rău: -- In prima generaţie sunt toţi nişte pehlivani. Vorbă să fie. Aşa cum îţi spun cu. Onorabilul său părinte da bani cu camătă la băeţi, iar ilustrul său fiu interpelează pe Mi­ nistru asupra furniturii ovăzului în armată. -- Poate să aibă dreptate ... -- Ţară de arivişti, în care puţinii oameni cum se cade stau la o parte, iar indrăznetii, ignoranţii şi pehlivanii sunt în frunte. --- Eşti exagerat. Aşa-i peste tot. -. Dar să nu schimbăm vorba : în ce te duc de nas ? EI părea cufundat în citirea ziarului. Deodată se puse să cânte, fals şi fără a-şi ridica ochii din gazetă. [647] CEEA CE NU SE POATE 647 - Connais-tu le pays ou fleurit la crapule ... Anna îşi muşcă buzele, ca să nu râză. El tăcu un mo­ ment; apoi, cufundat În cetire, o întrebă: -- In ce mă duci de nas? In toate, soro. La moşii, la vizite, în politică, În lume. Dumneata crezi că eşti Stana lui Ion. Ei nu-i adevărat! Eu sunt Ion al Stanei. Vorbea aşa de firesc şi de simplu şi părea a nu voi să-i mai repete greşeala cu arendarea moşiei, În cât ei i se făcu milă. Rămase cu capul pe mână, uităndu-se lung la faţa de masă şi din când în când aruncâridu-şi ochii la el. I se păru cam imbătrânit. Cine ştie! Oricât era de uşu­ rel, poate că nici el nu era fericit ... Işi aduse aminte de Berta, care-I înşela, de sigur, şi apoi de Comăneşteanu. De odată, inima i se bătu aşa de tare, În cât îşi duse mâna Ia piept. Tocmai intra feciorul cu cafeaua şi cu o scrisoare dela Porţia. -- Aşteaptă răspuns? - Da. Anna deschise scrisoarea repede, o ceti şi rămase pe gânduri. Generalul nu văzuse nimic. Ea se uită la dânsul, cu o expresie atât de încordată, În cât îl sil) par'că să vor­ bească: - Ce este? - Porţia scrie. -- Ce spune? -- Intreabă de bărhatu-său, care n'a venit la masă până acum. Ochii Annei scânteiau. Era Încredinţată ca În momentul acela, Comăneşteanu petrecea la Bertă. Bărhatu-său i se păru acum mărginit. Generalul dete din mână, fără grije: - Ce-are a face! .. O fi ramas, omul, la vre-o partidă mai serioasă, la club. Pe când Anna se pusese să scrie, intră feciorul diJ111011, cu altă scrisoare, tot dela Porţia, prin care spunea că în ultimul moment primise o telegramă dela bărbatu-său, din Ploeşti, unde se găsea în interes de serviciu. Anna dete din cap: In interes de serviciu! .. Trebue să fie cineva prost ca luna ştirbă, ca să creadă asemenea născociri. Auzi in­ teres de serviciu! .. Feciorul aşteptă. [648] 648 D. 7. Nu este răspuns! strigă Anna. Se primblă de colo până colo, frângându-şi mânile, sco­ tându-şi inelele şi punân du-Ie la loc, mototolind batista. - Porţia asta e o 'nesimţitoare! Cum să poate să nu în­ ţeleagă ea că o înşeală; că acum, în momentul ăsta, el e la masă cu Berta, la Ploeşti ! ., . Căzu pe un fotoliu şi urmă să privească ţintă innaintea ochilor, par'că, În adevăr, ar fi văzut pe Căpitan faţă În faţă cu Berta, zâmbindu-şi unul altuia. Se auziă Generalul tuşind din sala de mâncare. Ea făcu o mişcare, par'că să se ducă spre el, să-I întrebe, să-i ceară socoteală de mo­ dul cum îsi chiverniseă amanta. Un surâs amar Îi flutură pe buze. Rămase unde se afla, mută de durere. Işi r ăsturn ă capul pe spatele fotoliului şi se zări, ca În vis, într'o oglindă. Mişcarea ei proprie îi aminti de gâtuI Bertei, alb şi moale, pe care, probabil, Căpitanul îl cunoştea în toate mlădierile lui. La ideea asta, nu mai putu răbda. Sări de pe scaun, hotărîtă să se ducă la Berta, şi, de va fi fost nevoie, chiar la Ploeşti. Trecând pe lângă oglindă, se opri. Işi răsturnă capul din nou, ca să-şi vadă gâtuI, şi de­ odată îi răsări în minte noaptea fantastică dela Stăneşti, când Natalia Cantă, geloasă ca şi dânsa acum, o picase cu ceară şi o deşteptase din somn. Rămase cu mâna la gât. Geloasă! Va să zică era geloasă! .. Se uită în oglindă şi se recunoscu. Ii fu par'că ruşine de liniile severe ale propriei sale imagini. Este ceva mai degradator decât gelozia? ! Un sirntimânt de demnitate rănită, îi dete o putere extraordinară. 1 se păru deodată că nu se mai intere­ sează de Căpitan, că Berta îi este indiferentă, că viaţa nu o doare. Perdută În contemplatie spaţiului din oglindă, alunecă pe el până departe, la Stăneşti, unde vedea linia plopi lor de pe apă. Era acolo linişte, primăvară, marginele lucrurilor de o suavitate încântătoare, iar ea, în rnij locul farmecului naturii, fată tânără. Se înţelegea atât de bine! li era milă de ea, aşa cum era acum, cu sufletul plin de necazuri. Se întoarse, şi ochii îi căzură pe un portret. Se uită la el de departe, apoi făcu un pas către masă: era portretul Căpitanului. Anna păru că se gândeşte la ceva. Privea lung, dincolo de carton. Il vedea într'o lume ideală, corec­ tat, după Iatazia ei, de toate năzuinţele către alte femei, şi oarecum întărit în singura năzuintă către ea. Ii veni un [649] CEEA CE NU SE POATE 649 moment să zârnbească. O nemărginită libertate sufle­ tească îngăduia făuri rea a tot felul de hipotoze: cum ar fi fost oare, Căpitanul, dacă n'ar fi alergat după .prea multe femei? Cine stie?!.. Ii răsări deodată în minte ascensorul cu care se' lăsase, acum În urmă, într'o salină: groaza şi farmecul prăpastiei, bolta imensă În care plu­ tea, fantasmagoria lurninelor. Sufletele noastre sunt inson­ dabile. Berta era salina, prăpastia; era aproape o necesi­ tate ideală, care nu devenea suferinţă decât în expresia ei fizică. In adevăr, când i se Înfiripau, În minte, braţele, gâtui, sânul Bertei, dânsa, Anna, îşi pierdea liniştea. Va să zică gelozia era, În esenţa ei, animalitate. Dar amorul?. Anna se gândeă cu o tresărire fermecătoare la iubirea ei. Nu era animalitate. Era ceva unic, profund şi personal; o vibrare armonică a individualităţii, care ajunge câteodată să stea de sine, fără legătură cu lumea din afară şi deci cu omul iubit. Astfel, bătută de vânturi, plină de contraziceri, hotărî să se ducă la Berta. De sigur, ea era la Ploeşti, cu dânsul., Se îmbrăcă în pripă, mulţumită că luase o hotărîre. Când ajunse la Berta, găsi casa luminată. Nimic neobiş­ nuit nu apăru ochilor Armei. O slugă discretă îi deschise uşa, iar Anna se găsi deodată faţă în faţă cu Berta, care citea liniştită, Întinsă Într'un fotoliu. Cum văzu pe Anna, Berta sări de pe scaun, îi ieşi În­ nainte, îi sărută mâna, cu o reverenţă grămădită În fuste, plină de graţie şi de smerenie. - Vă rog, doamnă, îmi faceţi prea mare onoare ... O duse la o canapea, o aşeză în colţ, punându-i perne la spate, scăunaş sub picioare. - Trebuia să mă chemaţi. Aşi fi fost fericită să alerg la ordinul d-voastre ... Anna, pornită de acasă cu gând bun, se îudârjise de mdată ce dăduse cu ochii de Berta. -- Vă temeţi să nu vină bărbatu-meu?. Berta rămase locului. O clipă se uită în ochii Annei, Înfricoşată. Ea îi luase şi bărbatul şi amantul, dar îi era dragă Anna, cu simtimântul mizeriei noastre omeneşti, când facem rău fără a fi răi. - In adevăr, d-I General vine câteodată la mine, -- dar nu seara ... Un gând bun de protecţie şi de milă pentru fiica fostului său şef de muzică ... Berta se făcuse mică. Glasul ei tremura. O clipă .'>c Convorbiri 1.;/8"""'.-· An. XLiV. Vol. U. [650] 650 D. Z. simţi, faţă cu Anna, cea din urmă dintre femei, şi ii veni să-i cadă în genunchi şi să-i ceară iertare. Anna părea că înţelege ceva, sirnteă că fiinţa aceea suferă, şi nu ştia cum să-şi iea vorba înnapoi. Se sculă, o luă de mână şi o puse să şeadă lângă dânsa, pe canapea. - Vă fOg ... Am venit pentru biletele de concert ... Vreau să avem o lume nebună ... Am să pun în picioare tot oraşul ... Vă fOg ... Beria stă pe marginea canapelei, cu rnâinele adunate în poală. Picături mari de lacrimi i se inundau În coada ochilor. AI111a îi luă o mân ă : - Te rog ... Nu am voit să te rănesc ... Şi nu aşi avea nici un drept. .. Berta da din cap, cu înţeles că nu a rănit-o. Anna îi ţinea mâna În rnânile ei. O jenă nespusă plutea peste întreaga situaţie. Te rog, domnişoară ... - Vă cer iertare, doamnă, de scena asta. Vă asigur, însă, că e peste puterile mele de a trăi mai departe o iasemenea viaţă ... -- Ce are viata? Berta îşi şterse ochii. - Viaţa cred că nu are n1lTIlC rău, dacă este trăită cum se cuvine. Dar viaţa mea este insuportabil ă. M'am gândit de' atâtea ori să vin la d-voastră, să vă cad În genunchi, să vă cer iertare de răul ce vi'l fac, şi să vă rog să mă ajutaţi să ies din infamie... Mi-a fost frică de ridicol. Acuma, Însă, nu mai pot! .. Berta izbucni în plâns. Tot corpul se cutremura ode violenţă şi dureri. Căzu grămadă la picioarele Armei, să­ rutându-i genunchii. - Nu merit să veniti la mine ... Aici e casa infamiei. . V'a înşelat: 6-1 Gener�l este amantul meu. Nu mai pot! Anna se lupta s'o ridice de jos, mişcată ea însăşi, ne­ dornirită şi tristă. Berta îi luase o mână, pe care i-o să­ ruta cu pasiune: -- Vă rog să-mi lăsaţi mâna asta, care e curată, să mi-o lăsaţi s'o sărut, că poate să mă purifice ... Arma se uită la ea, lung, dând din cap: Crezi că e asa de curată?. - Vă rog, doamnă, eu ştiu ce spun. Mâna asta e cu- [651] CEEA CE NU SE POATE 651 rată. Sufletul, care o face câteodată să tremure, e Iim­ pede. Poate că nici el nu e în totdeauna fericit, fiindcă sunt în lume fiinte ca mine ... Arma dete dir� cap, cu exasperarea celei mai adânci convingeri: dacă nu va fi fost Berta, erau alte femei, Arnândouă se gândeau la Cornăneşteanu, fără să-i ,1'0- stească numele. Berta ridică ochii către Anna : � O-Voastră nu cunoaşteţi setea de onoare, dorinţa aprigă de a simţi respectul altora! .. Nu pricepeţi poate dorul de naivitate, aspiraţia către idilele vieţii, către acele stări sufleteşti pasive, ale femeilor ce muncesc! .. Acele minunate lucruri la cari eu nu pot să ajung nici odată! .. Tăcură un moment amândouă. Anna se simţiă mişcată ncdornirită, căutând par'că o explicaţie acceptabilă acelei situaţii. Ea zise Încet, ca pentru sine: -- Ciudate lucruri. Berta dete trist din cap: Adevărat, doamnă. Vă par poate şi acum comediantă ... Anna incercă să protesteze. --- Vă rog! .. Ar fi fost firesc să mă supăr când aţi po­ menit de d-I General: sunt În casă la mine ... Cu toate astea, sunt atât de sătulă de a minţi, Încât prefer să mă­ um ilesc, Am înşelat pururea, şi nu vreau să mai înşel! Anna se uită în ochii ei, adânc: Dumneata iubeşti pe cineva, zise ea cu voce stinsă. Beria îşi plecă fruntea pe genunchii Armei. Credeam că a fost numai un capriciu trecător ... Glasul Armei, rostind acele cuvinte, era atât de straniu, corpul Întreg i ,se mişcă de un fior aşa de perceptibil, Încât Berta o strânse în braţe, dorind par'că s'o apere de ne­ fericire, care, pentru toată lumea, pluteşte în aer. Beria ridică ochii, cu încetul, către Anna. 1 se Iurninase chipul: A fost un capriciu ... A fost o greşeală ... Dacă, cel puţin I'şi fj iubit! .. Dar n'am avut nici scuza asta ... Pe când Berta vorbea, Anna se uita la un tablou de pe perete. Un zârnbet flutura pe buzele sale, enigmatic. Şi ce aşi putea să fac eu?. Berta zârnhl şi innă ltă din umeri: Nimic. Ceeace mi-ar trebui, nu puteţi să-mi daţi. .. Va să zică n'a fost numai un capriciu?!.. rosti Arma repede. [652] 652 D. Z. Nu vream să zic asta, doamnă. Ceeace mi-ar trebui mie, ar fi să reincep viaţa dela început. - Scoală-te, te rog, şi să vorbim. Berta se aşeză lângă dânsa: - Aveţi oare darul acesta? Anna înclină capul: . - Dacă l'aşi avea, l'aşi începe cu mine. - Nu văd pentru ce. Viaţa d-voastre e curată ca o floare. A mea ar trebui reîncepută ... Şi m'am gândit serios s'o reîncep: m'am gândit să plec în America. Dar ce ştiu eu să fac, decât să dau concerte ... mediocre? Anna vOI să protesteze. - Vă rog, doamnă. Ştiu foarte bine câte parale îmi face arta. Am oarecare putere emoţionantă în timbru, dar vo­ cea e puţină. In toate cazurile, a tr ă] din concerte, Însem­ nează a duce mai departe viaţa de astăzi ... - Foarte interesantă. Berta se uită la dânsa lung: - Oăsiti? Anna 'pricepu, în fugă, că vrea s'o trimeată în Ame­ rica. Se înroşi şi zise repede: - Ca artă, e interesantă; altfel, fireşte, nu e tocmai de invidiat. -- Eu aşi vrea, doamnă, să mă ajutaţi a eşi din pâcla În care trăesc astăzi. M'am gândit să mă duc la o mâ­ năstire ... Anna zâmbl uşor. Berta adăogă: - Vreţi să ziceţi "motanul călugărit", Zâmbiră amândouă, cu nevoia de a se înşela a oame­ nilor ce văd primejdia. - De aceea m'am şi oprit, adăogă Berta, cu toate că viaţa monacală nu m'ar speria ... Şi atunci m'am gândit la o jumătate de măsură, care să-mi permită a rămâneă În lume şi totodată să mă ajute a mă purifică : suroră de caritate. - Ne-ar trebui un războiu. -- In timp de pace. Anna se uita la dânsa, zâmbind. - Va să zică biletele de concert ... - Aşa este: sunt unele vândute. Pătură a se gândi amândouă. Berta era fără voinţă, cam tristă, ca oricine şi-a destăinuit sufletul, poate de geaba. [653] CEEA CE NU SE POATE 653 Anna se sculă. Părea preocupată. - fireşte, zise ea. Nu se poate trece atât de repede dela o stare la alta ... Să renunţăm la concert. După aceea vom examina situaţia din nou. Imi dai voe să mai viu? Berta îi luă mâna cu precipitare. - Cu cea mai vie recunoştinţă. Dacă mi-aţi .perrn ite să vă iubesc puţin, aşi crede că încep să fiu mai buna. Anna râdea. -- Prietena Generalului ... - Să rămân? -- Nu zic asta: prietena Generalului este şi prietena mea. Berta îi sărută mâna şi o duse până la trăsură. Apei se Întoarse în casă zâmbind. 1 se păru Anna încântătoare, fină, caldă, cu un farmec fizic, pe care ea, ca femee, îl înţelegea cum poate nu-l înţelegea Comăneşteanu. La gândul acestuia, se opri 10- eului, se uită innaintea ochilor şi zise incet: -- Il iubeşte, săraca, şi e geloasă. DUILIU ZAMFIR Eseu. [654] R01'1ANTA , Când te-ei ivit, ca floarea ele lumină, Părea un cântec treceree-ţi senină, Dar tu ţineai privirile 'n pământ Şi ochii tăi, eil n 'am ştiut să .... i cânt. Când mi-ai zambit - săgeata aurie Prin multe nopţi mi-u fulgerat târzie, Dar buza ta nu mi .... a şoptit cuvânt, Şi glasul tău, eu n'am ştiut să-I cânt. Când mi .... ai şoptit - misterioasa noapte S'a Inminat de dulci a tale şoapte, Dar tn mi .... ai stăoilit fiorul sfânt, Si fericirea, n'am SUOL s'o cânt ... , , CORNELl U :\f()L()O\, AN li, [655] GRÂNARII SCENE DIN VIATA DE PROVINCIE (Urmare) m. Din toţi trei" tovarăşii ", Radu al Petrini sân Stamate, sau mai pe scurt, cum îi zicea târgui, ,jupân Starna", era "pa­ licarul" cel mai "ceapcân". Aşa "îl taxau" grecii; şi, nu păcătuiau. "Fecior de vădană" aşa se pornenise, în "cătunul" lor: "Vai-de-ei". Pe taică-se, el, nu-l apucase. Fusese răpus de o surpă tură de mal, pe când el era d'abia zămislit. Dintre toţi, treisprezece fraţi, -- opt fete şi cinci băeţi­ era cel mai mic: "prâslea"; dar nu şi "cel mai îndrăgostit" cum e zicala român ului. Din potrivă: după atâta "liotăiI de "godaci", "pârciul:' acesta, picat în văduvie, îi cădeă Petrinei "colac peste pupăză". Dar, pe lângă ăilalţi, crescu şi el. Când fu "de o treabă U iarna mergea să înveţe buchile la "dascălul Drăgan", iar cum se împrimăvăra era luat la câmp, pus la mănat boii ld plug, sau la "rariţă", sau la "copila de păpuşoi", sau la rotit caii în arie, sau trimis noaptea "să pască vitele" la imaş, unde după ce punea "fiarele" la cai luă pe "Grivei" de gât şi adormea cu ochii pe cer ... Mai târziu, mumă-sa, cugetând că cele douăsprezece po­ goane în câmp şi ° casă de "ostreţe", ce lăsase Stamate la moarte, erau "peste poate" să hrănească treisprezece suflete şi părăndu-i isteţ, îl "băgă" băiat în prăvălie la un hangiu din drumul Ciornolesii, "pe îmbrăcăminte şi pe ... pricep­ seală" ... [656] 658 M. 1. CHlRIŢESCU Să-I fi văzut pe Ispas, n'ai fi zis că el "învarteşte" atât ea "daraveruri" . Un uscăţiv gărgăricit, cu firele de mustăţi rămase ne nă­ pădite de duhoarea gurii, lăsate "pe oală", cari când sorbea din bărdacă se înmuiau in udătură, ca vârful sălciilor ple­ toase în unda lacului. Vorbea din gât; şi, când vorbea, se pleca inainte, ca şi cum i-ar fi fost "să dea în nas" ... Dar, în schimb, ce minte ageră şi ce căutătură "de vie. zure" în acei ochi înfundaţi in văgăunele de sub ţeastă � . ,. Ispas făcea "de toate". In afară de negoţul de grânărie, îndeletnicirea lui de că­ petenie, în care întrecea de multe ori şi pe Stam a, dar pe care o făcea "prin alţii",-cam în felul Grecilor,-mai ţinea un soiu de "toptan·bazar" În gura Oborului, la răspăntia cu uliţa mare: cel mai bun" vad" al Lehniţei, unde bătea toată "apa" muşteriilor, dela ţară şi din oraş. Ce nu ai fi găsit în astă prăvălie? Incepand dela sacii dolofani, cu orez, cari păndcau, ca nişte dulăi în prag şi până la "cărticelele" cu foiţe de ti­ gară, toate, le găseai. Lucruri de ale gurii: măsline, stafide, năut, macaroane, fidea, alune, migdale, curmale, candel şi mestică pentru copii. Lucruri de îmbrăcăminte: mintene, scurteici, zăbune, nă­ dragi cu rnalacofuri, ipingele, zeghi, spenţere, brăne, tartane, barişe, dirmele, vălnice, riziluri, ale căror n mostre" erau in­ tinse afară "pe obloane"; papuci "în cuie", bocanci, piei tă· băcite pentru opinci, cu păr şi rară păr, năjite; meşi cu ciucuri la vârf; şi "flori de tinichea" pentru llăcăi şi fete mari. Lucruri de ale gospodăriei: săpun în lespede şi in calu­ puri, aşezat in "pile"; tistele de furci, cu doi şi trei crac! ; lopeţi, săpi, tărnăcoape şi toporişce, cari stăteau întinse pe "trotal" şi până aproape în mijlocul caldarărnului ; coase ar­ cuite, pe cari ţăranii le încercau după sunet, lovind cu vârful în piatră şi ascultând ca la diapason; pluguri de fier, ce stă­ teau înşirate de-alungul caselor, rotilele într'o parte şi "grir:­ deiurile" de alta; "măji" de tablă ele învelit; "şine" şi "drugi'" [657] GRÂNARII 659 de fer aşezaţi în "schelă", în fundul curţii; piroane, "bleauri", "restee" ; şi "ţinte" pentru căptuşit tălpile la cisme "să nu se rupă lesne". Apoi, mărfuri felurite: daniţi, cuţite, ălbii, căpisterii, gă­ vane, ceoane, site, ciururi şi dărrnoane cu "văcălii" de toate mărirnile : dela "ciururile de pitpalacă" până la ciururile de ciurari pentru ciuruit bucatele; chimion, anason, enibahar, cuişoară şi scorţişoară: stambă, madipolon, chembrică, percal tratidan; laviţe de Braşov, cu flori şi, iarna brazi, guri de ham, căpeţele, căpestre de cânepă, smocuri de fişci, împletite şi simple, cari, de ani de zile, îmbrăcau pereţii, sau atârn au de grinzi, cum atârnă, prin muzee, zdrenţele steagurilor luate ca trofee. Intr'o parte a teşghelei lungi, avea lucruri bisericeşti: lu­ mânări de ceară curată, albă şi galbenă; în "topuri" după mărimi, începând dela cele de "cinci la cinci", până Ia făclii de nuntă împodobite cu tăvite de mucava crestată pe măr­ gini; iconiţe muscăleşti ale Maichii-precistii, şi minunile Sfân­ tului Sisoe; prescuri; smirnă şi tărnăe pentru cădelniţe. In partea cealaltă a teşghelei, în teancuri, străluceau cu­ tiile argintii de "mahorcă" pentru uns oile de râie; Sub teşghea. zăceau "roatele de tutun" "de unul şi de doi gologani" pachetul. Iar într'un "galantar" cu geamuri, lucrat "cu dichis", şi încuiat cu cheia, pe care Ispas o ţinea, totdeauna la dănsul. căptuşit, cu catifea "grena", se răsfăţau zămbitoare şirurile de galbeni mari, de "icosari", de lire, de "mahmudele", de "lisfiele", de "napoleoni" şi de "rubiele", cu cari "domnu Pi­ tulice", tnvărteă şi un mic negoţ de zărăfie, un negoţ foarte ciudat, căci mai toate acele "piese" erau "aur de salbă", "aur găurit, sau cu toartă" care se vindea "eftin" sub cost, sub va­ loarea obştească: un icosar trei lei în loc de patru; o "mah­ mudea" cincisprezece in loc de douăzeci şi trei ; o "Iisfiea" patru în loc de şase; şi alteori, cu tocmeală şi mai eftin. Toată astă pestriţătură de marfă, de care .băhăea" co­ prinsul, care la întâia aruncătură de ochi, s'ar fi părut trăn- [658] 660 M. 1. CHIRl'fNSCU tită cu furca, printre care d'abia mai aveai loc să te invăr, teşti, era aşa de bine rănduită prin rafturi şi I,pe categorii" în cât, cu toată înbulzeala muşteriilor, în zilele de Duminică, şi cu toate că nu avea decât cinci "bi3.eţi", cari să slujască, nici un muşteriu "nu pleca din prăvălie neservit". Numai două soiuri de marfă nu ţinea lspas: căciuli şi că} dări. Avea doi "fini": unu] căciular şi celalt că ldărar. Si, trebuea să le lase şi lor "câte o pâine". Alături de "toptangerie" J şi unită chiar printr' o "boltă 1(, domnu Pitulice, avea cărciumă "cu măncăruri" I dar fără han de găzduit. - Cu hanul e "tevatură" mare, zicea el. Aşa era alcătuit negoţul lui Ispas, încât un ţăran intrat cu bucate pe mâna lui, se întorcea acasă, cu de toate, numai cu "bani" nu prea. - Căci, cine iea parale se cuvine să facă şi "dever". Aprovizionarea prăvăliei, lui, Ispas, şi-a făcea cu aceeaşi dibăcie. In fiecare an, prin postul paştelui şi înainte de Cristovul viilor, lua un bilet la" diligenţă" ŞI pleca la Bucureşti, ca să aducă "marfă proaspătă" dela toptangii "din Bărăţie"; cari il cunoşteau "ca pe un cal breaz". Dădea un "acont" iscălea poliţe; trăgea un chef in tovărăşia contabil ului, cu caracudă vie scoasă din heleşteu la "FIoreasca", sau la "Toboc" şi "client ca domnu Pitulice nu se pomenea pe piaţă". Venea cu harabalele gemând. Nu lua, cât îl imbiiau. Când venea vremea IIscadenţelor" şi "voiajorul" Îşi făcea "raita" prin Lehniţa, cine îi făcea "alai" ce "bună sosire"? Domnu Ispas. Ştia el să se poarte şi cu ăştia; un nou "acont"; o "preschimbare" şi, gata. Aşa mergea "domnul Ispas" "din bute în bute", Dar, cine îl ştia cât e de "gaunos", de "gărgăricit"?,. Lumea vedea Duma: "spoiala"; "zmalţul", llcişitul" de marfă, "vaza" de care se bucura ... Domnul Pitulice, era şi un mare pravoslavnic, da pravo­ slavnic, nu glumă ... Cel puţin aşa s'arăta. Să fi poftit săi [659] GRÂNAI�ll 661 cauţi Duminica şi sărbătoarea, de dimineaţă, la prăvălie, oricât de gloată ar fi fost. Iţi strigau băeţii cât de colo: "e la biserică". Şi, acolo era. Se închina la fite-ş'care "Doamne milueşte-ne", ce zicea popa, şi bolborosea şi el: "milueşte-mă dumnezeule pe mine păcătosul şi robul tău". Ţinea "isonul" dascălului din dreapta. Zicea "Crezul" şi "Tatăl nostru", cu o voce mălăeaţă şi cam pe nas, "pe de rost", şi avea o deosebită mlădiere când ajungea la: "spăla· mă-voi cu isop şi mai tare decât zăpada mă voiu albi" ". La miruitul bărbaţilor, cine săruta "cel d'ităiu" mâna "du­ hovnicului" şi icoana, punând băncuţa pe "disc" "? •• Domnul Ispas. In Vinerea Paştelor la )}ocolirea bisericii", când trebuia să treacă lumea pe sub "sfânta masă", cine ajuta popilor să o ţie d'asupra pragului? .. Tot domnu Ispas. Ale cui lumâ­ nări ardeau în zilele de "praznice" mari în "policandre"? .. Tot ale lui Domnu Ispas. Şi în ajunul "onomastisei" lui Sfăntu Ispas, cine irnpărţeă cel mai "apelpisitil ,}artos", dacă nu tot domnul Ispas? .. Domnul Ispas în sus; dumnul Ispas În jos; când îl cătai se afla în trebile bisericesti . . De aceia popii îl rugară să-I aleagă "epitrop". Primi. Ba bine că nu era să primească ... Ajuns la acest grad de sfinţenie, o altă "pacoste", căzu pe capul lui domnu Ispas. Toate "vă.duvele" din târg, îl ru­ gară să le ia banii })în păstrare". Se cam furlandisi domnu lspas Ia început, că de ce să'ş; la pe cap belelele altora, dar, la urmă se înduplecă să facă şi "jertfa" asta. Cum întrebuinţa el banii "de nafură" şi sălbile văduvelor, nimeni nu ştia, căci, nimeni nu-i cerea socoteală. Cel mult, dacă vreuna venea să "puchinească" împreună "cât are de luat"; încolo, toate, se multumeau să "Ia un pic de dobândă '?, ba, unele, o lăsau şi p'asta "ca să meargă dobândă la do­ bândă ... [660] 662 M. 1. CHIRIŢESCU In sfârşit, domnu Ispas, se hotărî să facă şi "ceva de po-' . mină" pentru oraş; dar, tot ceva bisericos. De când se pomenise tărgul, morţii se îngropau "pE: năsălie" . - Asta mergea odinioară, zise "domnu Ispas" popilor şi văduvelor; acum, n'ar fi nimerit să avem şi noi un ... "dric/(, să ne îngroape "mai cu pompă" ... Fără îndoială "ideea" fu găsită minunată. Dar, cum s'o împlinească? Tot d. Ispas îi găst "capacul". Făcu o "societate" in care intrau cu toţii: văduve, popi, epitropi, norod, şi vreo câţiva grânari, între cari şi Stama şi o botezară: "Dricarina" ... D. Ispas era "preşedinte şi casier" onorific, - numai cu optzeci de lei pe lună ... Scopul "Dricarianei", precum îi arăta chiar numele, era ca să aducă un "dric" în Lehniţa, care să fie închiriat ne­ societarilor, şi să slujască "gratis" pe "fondatori". De cinci ani, funcţiona "Dricariana" şi dricul tot nu se făcuse văzut. In schimb "vărsările" se făcuse "integral", şi toţi aveau oarbă încredere că va fi adus "odată şi odată" '" Asta era "domnu Ispas Pitulice". Un om "foarte" detreabă, "foarte" bisericos, dar "foarte" misterios. '. Nimeni nu ar fi putut spune "ceva rău" de dănsul. Numai o ticăloasă de babă vecină, care se îndeletnicea cu "trasul pe oase", ca şi la măsea, povestea râzând, că, într'o noapte, după ce "unul" "îi pusese veriga" la o ibov­ nică, şi îl făcuse scăpat cu o bumbăceală" zdravănă, nevas­ tă-sa, care fusese singură la o "sindrofie", il găsise lovin­ du-se cu capul de podele, înaintea icoanii Maichii-Precistii, bătând mătănii ... (Va urma). M. 1. CHIRIŢESCU. [661] l"\OUNET ... SULLY SI Pl-\UL l"\OUNET , !N ROLURILE OTHELLO ŞI Jl\GO. DESEN DIS BISNJiVllN CONSTilNT. [662] [663] W. SHI\KESPE/\RE l\PARl\REl\ LUI OTHEI,.LO ÎN FATA SENATULUI VENETIAN , , (FRI\Gl'IENT DIN I\CTOL 1) OTHELLO, NOBIL !'II\UR, GENERAL iN SERVICWL VENEŢlEI. JI\GO, S(JBLOCOTENENTUL LUI OTHELLO B/\RB/\NTIO, SENI\TOR TI\TI\L DESDE�lONEI DOGELE VENEŢIEI . . HOL SEN/\ TOR. lI-LEI\ SEN/\ TOR. UN TRIl'lIS. UN OFIŢER. OFIŢERI, GENTIL01'1.I. SCENA H. Piaţa Arsenalului la Veneţia. Noapte Intră Othello, Jago ŞI servitori purtând torţe JAGO Pe cuvântul meu de cinste ... deşi 'n lupte s'a'ntămplat Fără nici un gând de ură, multe vieti de-am secerat, Dar mărturisesc, că totuşi, nu pot fără remuşcare Să lovesc cu moarte 'n duşman, dintr'un gănd de răsbunare. Nici nu cred că e o fală pentr'un nume de ostaş Ca să-i scoată toţi porecla «sparge capete» 'n oraş. Dar pe Roderigo, uite nu zic ba, mi-aşi face placul Ca 'ntr'o bună dimineaţă să-I trimet plocon la dracul. [664] 664 D. NANU OTHELLO Ai fost prea cuminte Jago, că te-ai stăpânit la timp. JAGO A l simţeam flecara-i vorbă cum mă'nţeapă ca un ghimp. Prea vorbea de voi e'o lipsă de. ori care omenie! Cât pe-aci era răbdarea să mi-o perd, - şi de mânie, Tot ce bruma am de milă pentru-aproapele, să las, Şi să-I fac să-şi ia răsplata ... însă ... m'am oprit din pas. Nu uitaţi seniore însă, că e'n joc bătr ănul tată. Şi 'ntre noi rămâne vorba -- cununia e'ncheiată? Vezi ... Brabantio e mândru, e puternic, şi iubit. în senat nu are nimeni a lui trecere ... 'n sfârşit, Ţine 'n cumpănă pe Doge la alegere cu votul ..... O să-ţi ceară 'n judecată, ca să te desparţi cu totul. Şi-o să vezi că nu e lege; nu-i aliniat de fapt Care poate să s' aplice într'o chestie de rapt, Să nu scoată la iveală - chiar din pravili de le-ar scoate­ Numai dreptul de părinte să şi-l apere cât poate! OTHELLO Păr inteasca-i vijelie, nu mă umple de fiori! Căci serviciile mele date 'nalţilor seigruori, Mai departe au răsunet decât oarba lui mânie Şi mai e ceva ... nu-mi place să mă laud cu trufie, Însă dacă e nevoie să vorbesc de cinstea mea, Cât de mandră-i şi curată, fie-care va vedea. Află c'arn strămoşi ce'n vremuri, toţi tncins'au diaderna, Şi calif, prin cobor are, am şi sângele şi stema! M'am urcat deci fără pată, şi fără'ngămfare iar, Păn' la culmea căştigată cu-a mea vrednicie chiar. Şi mai află scumpe Jago, - cumcă numai o femee­ Desdemona.i-- fu în stare a mea inimă să-mi iee, Inima-mi, Ce îndrăgit-a ne-atărnarea mai presus, De cât orice bun ce soarta, la picioare mi-ar fi pus, Şi pe care n'aşi fi dat'o, să-mi fi dăruit Oceanul! Dar când bratu-l pe grumazu-mi, pot să mai desfac colanul ? (Arătând cu degetul departe ••. ) Ce făclii se văd acolo? Se apropie de noi ... Cine-s oamenii aceia? JAGO Este tatăl! Vrea răsboiu l [665] APĂRAREA LUI OTHELLO ÎN FAŢA SENATULUI VENEŢIAN 665 [nsoţit e de prieteni ... fugi seniore-ascultă-mi ruga ... CASSIO (cu mai mulţi ofiţeri cu torţe se văd departe) OTHELLO Eu să fug? cui faci ocara? Nu, răspunsul meu, nu-i fuga. Nu-mi calc eu ca ori şi care vrednicia sub picior. Din puterea mea, măndria Îşi hrăneşte-al său isvor. Il voi aştepta aicea. " vezi, el este colo 'n zare? JAGO Ah! pe Janus l Zăpăceala minţii mele este mare! OTHELLO Cassio şi ofiţerii Dogelui sunt. Bun sosit Dragii mei! (lui Cassio) De unde împreună a-ţi venit? CASSIO Dogele prin noi trimite salutări 'nălţimei tale Şi vă cheamă 'n fată-i grabnic ... lucruri mari s'au pus la cale. OTHELLO Chiar acum? La ceasul ăsta Senatorii sunt În sfat? CASSIO Cred că-i vorba despre Cypru. Pare-mi-se au aflat Că alacerile-s turburi. Tot mereu sosesc la crainici .Spăimăntaţl din partea flotei: Toţi au chipurile tainici. Deşteptaţi în miezul nopţii, sfetnici mari şi senatori, Toţi trnpresură pe Doge lngrijaţi, cercetători, Te-au cătat Întâi pe-acasă; Senioria ta, eşise,­ Hotărî senatu'n grabă să vă cheme, ŞI trimise In trei părţi deosebite prin oraş, iscoade trei. OTHELO M'ai găsit la vreme ... iată ... mergi cu mine dacă vrei, (Arătănd «Săgetătorul») (1). Două vorbe mai am numai ca să las aci in casă Şi plecăm pe urmă ... (intră înăuntru). (1) Sala de arme a Arsenalului, Convorbiri Literare.,-: An. XLIV. VoI. II. 4 [666] t:>66 D. NANU CASSIO (lui Jago) Oare, ce afacere să iasă Din aceasta? Ai vre-o ştire? JAGO (cu echivoc) Da ... azi noapte-a aruncat Un cârlig, şi-a prins o navă ... Şi ca lucru de furat, Ar voi să aibă prada cu temeiu de legi, fireşte Dacă legea-i va da dreptul, pentru veci se-rnbogăteşte t CASSIO Nu pricep ; de ce e vorba? JAGO E'nsurat. CASSIO De când? De-acu? Dumnezeule 1 cu cine? JAGO (la urechea lui Cassio) Chiar de astă-seară CU ... (Se intrerupe brusc văzând pe Othello, pe urmă către acesta, slugarnic:) Noi ce facem generale? mergem oare? porunceşte ... OTHELLO Da. CASSIO (arătănd un grup ce apare În fund) Văd oameni dintr'ai noştri ce ne caută ... priveşte . .lAGO (lui Othello) Nu, nu-s oameni dintr'ai nostri. E Brabantio; păzi ti 1 Uite-I ... fierbe ura 'n sânge' şi în ochii zăpăciţi. ' OTHELLO (înaintilnd spre grup) Staţi ..... opriţi-vă ..... J�ODEIUGO (lui Brabantio) E dansul rnonsegniore. [667] APĂRAREA LUI OTHELLO îN FATA SENATULUI VENEŢJAN 667 BRABAl'\T10 (furios celor din prejuru-i) El? banditul! Doborlţi-l l nu vă scape, JAGO (cu o prefăcută aprindere) A 1 ha! iarăşi lscusitul Roderigo ! foarte bine, foarte bine, - între noi! OTHELLO (ironic) Domnilor! Ce'nsarnnă oare larma asta de răsboiu? Timpu-i umed, prind rugină bunătate de oţele. Puneţi săbiile'n teacă, nu vă mai jucaţi cu ele. (Lui Brabanţio) Rangul, cinstea, bătrăneţea pentru mine sunt un frâu Şi te apără mai lesne decât spada dela br âu l .... HRABANTIO Unde-mi ţii ascunsă fata, urzitor de vicleşuguri? Blesternatule l vorbeşte, prin ce vrajă, meşteşuguri Ai întors copilei mintea? Martori toţi vă iau la ră nd: Un copil curat la suflet, şi ascultător' şi blând Fericit, că nici prin găridu-i nu visa căsătorie - A respins logodna multor tineri mari, din seniorle, Cum puteal- dacă in apă sau in vin n'ar fi sorbit Vre-o otravă-ameţitoare care mintea i-a orbit, Cum putea să părăsească şi căminul şi vegherea Unui tată, ce'n iubirea-i îşi punea toată puterea [ Cum putea ca să mă vândă p'un obraz de Be lzebut, Smoala iadului, ce Iasă groza unde a trecut? Dar să judece ori cine .. , e la mintea ori şi cărui, Prin mijloace ticăloase, trebuit-a tu să stărui, l-ai turnat in sânge flăcări, prin descăntec, ... doar aşa, Sufletu-l curat, şi tânăr, se putea întuneca! A! dar vreau că lumea toată să cunoască şi să vadă Că'n puterea astor fapte pui terneiu, şi-adu c dovadă. Păn'atunci, te voi inchide ca mişel seducător, Ucenic al unei arte tainice, un vrăjitor Blestemat, pe care legea îl şi pune'n urmărire: (Ofiţerilor de noapte) Prindeti-l, legati-I bine, iar de-o face'npotrivire Cu de-asila să-I supuneţi. [668] 668 D. NANU OTHELLO (calm, către ai săi cari au pus mâna pe spadă) Staţi prietinilor .... Staţi! (Către ofiţerii de noapte) Staţi şi voi trimişi din partea Dogelui, să mă chemaţi. Dacă trebuia cu spada să răspund la 'ntărnpinare, Mâna mea putea s'o facă, fără .alte ajutoare. (LUI Brabantio) Unde vreţi să dau răspunsul la aceste 'nvinuiri? BRABANTIO Mergi întâi la închisoare, cum stă scris În legiuiri, Şi la vremea hotărîtă, vei veni la judecată. OTHELLO Bine. Dar poruncei tale dacă m'aşi plecă îndată, Cum pute-voi la porunca Dog elui să mă supui? Vremi de cumpănă-s în ţară, iată vestitorii lui, Spun că fără-întârziere mă aşteaptă 'ntreg senatul. OFIŢERUL DE NOAPTE (lui Brabantio) Da, la ceasul ăsta al nopţii adunatu-s'a tot sfatul. Dogele-a chemat în juru-i pe seniorii din oraş Veţi găsi şi dumneavoastră, chiar acasă, un răvaş BRABANTIO Cum? Senatul să se strângă-aşa târziu? şi pentru cine? Mergem dar cu toţi la Doge! - Aşi voi să mor mai bine Dacă nu-mi câştig procesul, dacă 'naltul magistrat, Cât şi fără osebire fraţii 'ntregului senat, N'or găsi că prin ocara-mi, însăşi 'naitul sfat mănjit el A 1 când faptele aceste de 'ridrăsneli nepornenite, Nu se pedepsesc, atuncea vom vedea curînd, ca măni, Cum păgânii şi toţi robii ne iau fr ănele din mâni! SCENl\ III--Cl Marea Sală a Consiliului.- Senatul În şedinţă prezidat de Ooge.­ In fund ofiţerii de serviciu. DOGELE (răsfoind hârttlle.) Nu e nICI o potrivire între foile aceste. Ce să crezi, când fie-care ne aduce altă veste? [669] Stăpăne, APĂRAREA LUI OTHELLO ÎN FATA SENATULUI VENE"fIAN 669 t, SENA TOR (arătănd o scrlsoare.) Spune-aici o sută şeapte de corăbii ..... DOGELE Iar aici Suta patru zeci Il LEA SENATOR La mine două sute 'n cap. Să ZICI Că se poate să se 'nşele, -cum se 'ntărnplă câte-odata, Mai ales când vreai să măsuri c'o ochire flota toată? .... Asta nu lnsarnnă însă pentru noi, numai de cât, Că din toate, nu răsare un fapt bine hotărît: Tot spre Ciprul este ţinta unde azi, sublima Poartă, Dup'o dreaptă chibzuire, tainic flota ei şi-o poartă. DOGELE Cât e vorba despre asta, pare-a fi statornicit: - Orice număr de corăbii într'acolo s'a zărit,­ Că vom fi isbiti în Cipru, îndoială nu rărnăne. (intră un o liţe r şi un marinar) OHTER VL r vesr ind.) Alt trimis. DOGELE rcătre marinar) Vre-o veste bună ne aduci ostaş? Mi\I�INAf{UL Turcul, vechea hotărîre ce-o luase, şi a schimbat Către Rhodos, nu spre Cipru, flota gata şi-a 'ndraptat Senior Ang elo aleea, mă trimise cu grăbire Ca Senatului, şi vouă, prea plecat, să dau de stire. DO(,ELE (întrebător, senat urii of) Dar această 'ritorsătură ne-aşteptată? Oare ce-i > I SENATOI� Fiind fără nici o noimă, este fără de temei! Turcul, pune 'n tot ce face, veclenia şi amăgirea. [670] 670 D. NANU Scopul lui, e să ne-abată şi de nu mă'nşeală firea, Cipru, pururi va rămâne puntul cel mai de răvnit Iar, de ce voeşte aceasta? lucru-i lesne de ghicit. Pentru el, o 'nsernnătate anumită Ciprul are: Ştie zidurile sale, fără nici-o apărare Poate dar, asalt să-i dee, fără multe lovituri, Când la Rhodos, îl aşteaptă uriaşe'ntărituri. E de-ajuns atâta numai, să nu credem nici odată Cum că Turcu-ar fi în stare de-o greşală ne iertată Ca să-şi părăsească ţinta, unde ochii lui, şi-a prins Pentru alta şi mai mică, şi cu mult mai greu- de-atins. Când uşor i-e să ia Ciprul numai cât ar tinde laba, Pentru ce-ar culege-aiurea, o primejdie de geaba? DOGELE Drept ai spus, şi'mprejurarea, nici nu poate alfel sta, (Intră Un ofiţer urmat de un trimis) OFITERUL Alte veşti ne-aduce acuma un trimis Măria-ta. TRIMISUL Prea cinstiţi seniori .. ştim astăzi Le primejdie ne-aşteaptă, Către care punt anume, flota Turcilor se 'ndreaptă. La'nceput, părea spre Rhodos c'ameninţă ... în sfârşit, Mai 'nainte de-a ajunge, iată 'n drumuri s'a 'ntâlnit C'un alaiu întreg de vase de rezervă; le adună, Şi unite sub acelaşi comandant, merg înpreună. 1. SENATOR (cu satisfacţie, vanitate) Ce spuneam mai adineauri? Câte-ar fi? le-aţi dat de rost? Vorbesc numai de ajutorul de rezervă TRJMISUL Să fi fost, Treizeci. Iar escadra'n urmă, pânzele'ntorcând, le'ntinse, Cârml bordul, şi în goana-a sute de lopeţi, împinse Drept spre Cipru. Dar Montana, bunul meu stăpănitor, Prea plecata voastră slugă, cum aflâ de mersul lor, Mă trimise, şi prin mine roagă-a voastră adunare Ca acestei veşti, să-i dee toată'nalta ei crezare. [671] APĂRAREA LUI OTHELLO ÎN FATA SENATULUI VENEŢIAN 671 OOGELE Lucru-l limpede, nici vorbă că'ntr'acolo se reped. Fie 1 (către Hul senator) Unde este oare, Marcus Lucicos? HUL SENA TOR Eu cred Că se află la Florenţa. DOGELE (către Oflţer.) De-i aşa, să i se scrie Cu întâia poştă, grabnic la Veneţia să vie, I-IUL SENATOI{ A? Brabanţio 1 Othello, braţul nostru-apărător! (Intră Brabanţio , Othello, lago, Roderigo şi ofiţerii de noapie.) OOGELE Vino vrednice Othello, dă-ne bravu-ţi ajutor, Vijeliei musulmane, îndrăsneţe, curmă şirur-I, Ţie cinstea, ţie grijea, să duci luptă şi să birui. (Zărind pe Hrabantlo) A t Brabantio? Ce bine! Monseniore bun venit! Nici nu te' văzusem încă ... Vii la timp. Ce te-a oprit Să fii lipsă, cănd nevoe, eră fără'ntrziere Să ne dai în noaptea asta, luminata ta părere? .. BRABANTIO (cu amară ir onic.) • Am şi eu, nevoe mare, de'nţeleptul vostru sfat Şi de mă'ngrijesc de mine mai întăi, să fiu ertat. Căci la ceasu ăsta-aici, nu afacerile ţării E cuvîntul ce mă'ndearnnă tihna mea s'o dau uitării. Cine'n sufletul lui poartă, vai! un doliu ruşinos, Grija tuturor o Iasă cu o treaptă mai pre jos .. In durerea mea adâncă, lumea piere, se cufundă Cum un fluviu ce se varsă, tot acopere sub undă DOGELE Ce s'a întâmplat? BRABANTIO (tsbucnind in lacrămi) Copila ... ah! .. [672] 672 Nu se poate! D. NANU I-IUL SENATOR Ce este. , ... a murit? BRABANTIO Ba se poate pentru mine ... s'a sfîrşit ... Mişeleşte i-au luat mintea şi pe urmă mi-a răpit'o ... lnsă pentru ca să poată face asfel, au vrăjit'o, S'au slujit fără ruşine de un talisman ascuns, Ticăloase elixire pănă'n sînge Pau pătruns ... Ea, o fire-aşa de blândă, nici odată, nici odată Fără-asemenea otrăvuri, nu'nceta de-a fi curată! DOGELE (sculăndu-se, sentenţlos.) Ori şi cine-ar fi, vai celui ce În chip nelegiuit ln iubirea-ţi de părinte vicleneşte te-a isbit, Inşelând o feceorie castă, lesne crezătoare. Slova legei, îl aşteaptă ne'îndurat, răsbunătoar e . " Iată pravila. Lua-vom din pedepse cea mai grea Ce isbeşte'n făt-de-legea- i. Dau şi mărturia mea Că'nplini-voi hotărîrea fără să mă înfrângă mila Chiar de-i fiul meu acela, ce ţi-a necinstit copiJa. BRABANTIO. Prea plecat măriei tale multumesc. Priviti _. e-aci ! E Othello ce-I chernarăti Între voi, spre-a sfătui In afacerile ţării... ' DOGELE ŞI SENATORII (toţi îu picioare) Cum? chiar Maurul? Isuse 1 DOGELE ştii, Othello, 'n cinstea noastră al tău nume cât de sus e Poţi ghici iubirea adâncă din uimirea ce ne-a prins Dar e greu -- învinuirea ... ne apasă.>- te-a atins ! , Ce răspunzi la toate-aceste? BRAHANTlO Ce răspuns ... un altul nu e, Doar cât drept am eu să-I blestem, singur poate să o spue. [673] APĂRAREA LUI OTHELLO îN FAŢA'SENATULUI YENEŢlAN 673 OTHELLO. Inclinindu-se Înaintea Senatului cu nobletă şi vorbind cu mare seninătate. Dogele şi senatorii sau aşezat pe scaunele lor! Da, prea luminate feţe, prea puternici senatori, Mult iubiţi stăpâni ai ţării, prea cinstiţi şi bravi senior]. A bătr ănului această fiică nobilă, iubită, Drept soţie, cu ursita vieţei mele e unită. Din ocara ce mi-aruncă, iată cât e adevărat: Până-aci. - nu mai departe se Întinde al meu păcat 1 Eu am vorba înăsprită, căci la mine aşa-i: cuvântul Ne'nflorit cum mi-este gândul, tot aşa l-e şi veşmântuJ. Şi-apoi, cum aceste braţe, nu s'au îndeletnicit, Decât numai în răsboaie faţă'n faţă cu duşmanii - Căci abia de-o vreme numai se mai liniştiră anii­ Eu, de lucrurile lumii, am rămas strein de tot. Ce se leagă cu răsboiul, atât ştiu, atâta pot, Nu ştiu arta apărării, decât doar pe cânp de lupte. Deci, să credeţi că mă apăr foarte rău, în fraze ... rupte ....• Totuşi de voiţi, mi-oi spune viaţa'ntregă pe derost, Şi povestea adevărată a iubiri mi, cum a fost. Prin ce vrajă ne'nţeleasă, prin ce farmece nespuse, - Căci aşa e'nvinuirea ce aice mi se-aduse­ Inima copilei sale, l'a! meu suflet s'a deschis! HI�ABANTlO. (viu protestând.) o copilă aşa sfioasă ce trăia supraveghind Ori şi ce pornire 'n suflet, ... ce-o vedeai, de ea roşind, Ea să-şi uite rangul, vârsta, să se'ncarce de ruşine Să' ndrăgească pe acela ce-o 'ngrozea, pr ivindu-l bine? Dar ar fi nebun, or bolnav, cela ce ar socoti Că «desăvârşir ea» însă-şi, poate astfel a greşi 1 Dinpotrivă, -� cei cu mintea sănătoasă pot să Jure, Că doar vraja diavolească uneltind, putea să fure Mintea fragedă-a copilei, . Stărui dar, cu dinadins: Băuturi făcute-anume săngele-i i-a fost aprins, Numai să a tragă'n rnreje, neştiinta-i feciorească .". DOGELE Dar ar trebui o probă ce vădit să dovedească Temelia aste i grele, ne-auzite 'nvinuiri ... Ori ce preţ în faţa noastră au a voastre desluşiri, [674] 674 D. NANU Dar sub grosnica povară care sufle tu v'apasă Ori-ce om, din calea dreptei judecăţi, poate să iasă! I-IUL SENATOR. (blînd.) Spune bravul meu, Othello spune 'n cugetul senin, Nu cumva prin vr'o magie, ce 'ngrozeşte p'un creştin, Ai răpit al Desdernonei, suflet, blând şi feciorelnic? Sau, .. a fost o cucerire, fără mijioc îndoelnic? OTHELLO. Rog chemaţi pe Desdemona, este la «Săgetă torul». Lămurească ea Senatul, -- nu Othello-amăgitorul! Dacă'n vorba ei, vr'o vină va svârli asupra mea, Eu atunci din clipa asta, ca nevrednic voi cădea Din încrederea înaltă ce mi-ati dat'o .,. Să se stie!.,. Plec dar fruntea de pe-acuma' hotărîrei voastre .... Vie' DOGELE Să s'a ducă Desdemona înaintea noastră dar, OTHELLO Mă acoperiţi de bunuri nobil Doge. Aibă dar Bunul Jago osteneala până aci să'i dea însoţire (Jago ese urmat de ofiţerii de noapte) OTHELLO (către Doge) Iară eu în vremeea asta, pot să dau o lămurire ... In povestea mea voiu pune umilinţa de adevăr Cum m'aşi spovedi în faţa cerului" .. de a fir a păr, -� S'arăt mijlocul prin care cucer itu-i-am iubirea Şi cum ea, şi a pus la răndu-i pe-al meu suflet stăpânirea. DOGELE (face semn sănccapă ) OTHELLO Lui Brabantio pe-atuncea îi eram cu mult mai drag. Mă chema să stau cu dănsul .. : vedeam bine că'! atrag Mai ales când din trecutu-mi depănam vre o poveste; Eo magie simplă'n vorbe, când rechemi ce nu mai este! In tablouri fără artă, zugrăvit-am cu răgaz Lupte, asalturi, ce de pieptu-rni s'au tot frănt, ca d'un zăgaz, Ba m'a pus să'ncep povestea tncă din a mea pruncie Căci vrea toată, până'n ziua când ne-am cunoscut s'o ştie. [675] APĂRAREA LUI OTHELLO ÎN FATA SENATULUI YENE1"AN 675 Trebuit să-i spun atuncea, ce primejdii am învins, Pe uscat întâmpinate, pe al mărilor cuprins, Cum luptai pe dunga groapei, cât p'aci să-i umplu golul Şi de câte ori prin farmec, morţii datu-l-am ocolul! Ce'ndurat-arn dela duşmani, chinuri cât nu pot să spun, Cum am fost vândut ca robii întrun lung şi trist surghiun Şi răscumpărat, ce ape străbătut-am, ce pământuri, Băntuit de ici de colo de protivnicele vânturi. O! umblat-am mult, şi toate să desfăşor lin, m'am pus, Tot ce ochi-mi minunată dela răsărit l'a pus : Râpi cu piepturi sfăşiate, mari cascade în văi târîte, Peşteri, munţi pierzând în nouri vîrfure posomorâte Nisipoase, largi pustiuri, depărtate, triste ţări, Unde om pe om mănâncă în sălbatice serbări, Ale nordului popoare, fel de fel, să tot în numeri Cu hidoasele lor gâturi ce le cresc mai jos de umeri; Desdemona, -- la o parte, ca şcolaru 'nfiorat Asculta adânc, cuminte. Ba chiar seama am luat - Aşa mult nu vrea să piardă şirul lungelor istorii ­ Că de se'ntămplă pe-afară s'o mai cheme servitorii Isprăvea cu ei de grabă, şi'napoi vinea curând ... Ochi în ochi, sorbea cuvântu-mi, cu nesaţiu tremurând ... Eu eram uimit, privindu-i dulcea, limpedea icoană Şi'ntr'o-seară - avui prilejul, din fugara clipei goană S'o fac însă-şi să mă roage - gându nostru avea ecou­ Ca, viaţa-mi furtunoasă ne'ntrerupt s'o spun din nou. Incepui supus ... şi lacrămi calde, mari, tăcute picurară, Când necazuri, biruinţe, lupte, sbucium, prinse iară Să se'nşiruie ca umbre! ... Când povestea-mi s'a sfârşit lsbucnl În tihna casei, plânsul ei înăbuşit ... Ea-mi rescumpăra durerea! Gura-i mică, dulce-mi zise' Ce poveste l mă 'nspăimântă ca minuni din ţări de vise Dar mă şi înduioşează! ... O, îmi place-aşa de mult, Că odată auzind'o, aşi vrea iarăşi s'o ascult Ba, aşi fi voit destinul cu-a mea soartă mai destoinic Să mă fi făcut pe mine un asemenea r ăsboinic l " - Aşa-mi zise ea, şi'n urmă mă rugă de s'o 'ntărnplă Vre un tânăr s'o iubească, să-I învăţ povestea mea Să i-o spue ca şi mine, căci, cu preţul ăsta doar Ar putea ca să-i căştige inima, râvnitul dar' Sub sfioasele-i cuvinte pricepui îndată semnul. Să-i destăinuesc iubirea, însă-şi ia mi-a dat îndemnul, CăCI primejdiile mele inlrna-i a fost topit [676] 676 D. NANU Şi'n durerile trecute fără veste ne-am iubit! ... Iată taina mea vicleană, iată-a mea vrăjitorie Dar ... soseşte Desdemona, -- întrebaţi-o ... DOGELE (mişcat.) Chiar şi mie Se putea 'ntâmpla aceasta. Nu mă mir, pe legea mea, lndrăgită de-aşa farmec însă-şi fiică mea cădea. Hai Brabanţio ... cel cuminte, pe mânia iui stăpân e. Dintr'o luptă ce-i pierdută, ia, drept bun, ce-ţi mai rămăne ; Tot nu-i de-aruncat o armă când în mână ţi s'a frânt Pentru cine la 'ndemână n'are alta pe pământ.- BI�ABANTIO Să mărturisească însă-şi Desdemona, dacă poate, --, Că'n tradarea ei, de vină e şi ea pe jumătate 1 Şi voi fi atunci nevrednic, dacă eu am defăimat C'un cuvînt, pe omu acesta, peste ce-i adevărat. Vin'o fata mea. şi spune limpede, în conştiinţă, Cui îi datoreşti tu oare ascultare, cuviinţă Dintre toţi căti vezi ai cea adunaţi în jurul tău? DESDEMONA Datoria mea o tată! martor iau pe Dumnezeu, " Cu începere de astă-zi, are şi ea două laturi: Ţie-ţi datoresc viaţa, griji, vegheri, şi bune sfaturi.­ Jur, că scump îmi vei rămâne, ca'ntrecut şi'n viitor, Fiica ta sunt doar, şi fi-vei, tatăl meu, şi-al meu senior.­ Dar bărbatul meu e-acesta l Precum mama mea odată, Dăndu-se cu totul ţie părăsi cămin şi tată, Astfel sunt datoare-acuma, pentru-acelaşi bun cuvânt Viaţa-mi. bravului Othello, să-i-o'nchin, păn' la mormint. BRABANTIO (cu indignare) Nici O vorbă, îmi ajunge! (Dog e lui ) Serenissime, poruncă Daţi ca treburile ţării să ea loc ... aveţi de muncă. (ridicând ochii spre cer ... ) Când mi-a fost trimis'o Cerul, trni părea cum că visez, Ah 1 cu cât era mai bine, o copilă să'nfiez l ; Lui Othello cu o manie stăpânită) Tu ... ascultă-mă ... Ti-I dărui, poţi să ţi-J păstrezi o 1 maur, [677] APĂRAREA LUI OTHELLO ÎN FATA SENATULUI VENET'AN 677 Bunul ăsta, ... dar pe care nu ţi-I dam cu munţi de aur Dacă nu mi-I luai cu sila, fără veste, În ascuns. (Către Desdemona) 'Iară cătu-l despre tine giuvaere, am ajuns, Mulţumiri să 'nalţ la ceruri, că eşti singura mea fiică. De-aşi avea şi altă fată ... a 1 cum mai mi-ar şti de frică! Ferecată-aşi ţine-o'n lanţuri, fără milă, nici de cum, Numai cugetând la tine !-Doge, sunt al vostru-acum. DOGELE (impăciuitor.) Ci Ingădue-mi în locuţi să vorbesc, căci vezi, din toate, De priveşti cu ochiul rece, un sfat bun se poate scoate. Poate el să-ţi dee pacea inimei, cum o'nţeleg. Tinerilor, să le-arate, cum să te câştige'ntreg. E sfârşit, pe drojdii răul, spuma lui cu cât mai vie-i: Teamă de mai rău, nu este peste culmile mâniei; A te opinti'npotriva unui fapt îndeplinit, Este-a vrea tu însuţi răul să-I aţâţi necontenit. Când isbit în creştet, soarta la pământ te'ngenuchiază, Tu, cu pavăza răbdărei, furia-i mai micşorează. De zâmbeşti când hoţi te pradă, îi prădezi şi tu puţin, Dar te furi pe tine însu-ţi, de-ţi pierzi vremea c'un suspin. BRABANTJO (cu ironie amară) Deci, când Turcii fură Ciprul, dup'asemenea părere Noi să râdem, râsul nostru, e a ţării măngăere ; Poate merge sfatul ăsta pentru cei ce au dureri Doar asa la suprafaţă, si le uită când le ceri l­ Eu vă spun, că el' trezeşte, încă o durere nouă In acel, pe-al cărui creştet, soarta trăsnetele-şi plouă, Şi nu-i dă răgaz o clipă'n svărcoliri, cum n'au mai fost, Decât singura scăpare: resemnarea adăpost. Dar ... mizeriile mele, să le dăm acum uitării, Domnilor vă rog ... să trecem la afacerile tării , .. (La Un semn al Dogelui, senetoril îşi reiau şedinţa şi rămâu atenţi cuvltulul său.] D. NANU [678] o O"r1BRA. Nu ştiu ce anume mi-a trezit amintirea aceasta dureroasă. Poate ţaraitul jalnic al ploii, care, uneori, aduce ca un sus­ pin; poate lumina turbure, mohorîtă, care pluteşte azi în casă ca o ceaţă; poate mirosul de frunze veştede ce-mi vine pe fereastra deschisă,- mireasma aceasta de toamnă care-mi strânge inima ... Cine ştie ce anume mi-a adus azi umbra chinuită a lui Ioan Vameşu. Gimnaziull'am făcut într'un tărguşor din fundul Moldovei. Stam la gazdă la o profesoară, Eliza Vameşu. Bărbatul ei era cu mintea rătăcită de când il dăduse afară din slujbă. Auzisem că-I îndepărtase fără nici o vină, aşa cum se lasă pe drumuri în această binecuvăntată ţară. Şi iată că astăzi, fără să ştiu de ce. mi-a răsărit în minte umbra dureroasă a bolnavului, şi-I văd limpede, ca şi cum ar fi aevea îna­ intea ochilor mei: deşirat, adus de spate, cu o lumină de rugă în ochii albaştri-şterşi, cufundaţi în orbite adănci, cu rnănile atărnănd moi de-alungul trupului; îmbrăcat pururea într'o redengotă roasă, pătată, cu nişte ghete scalciate, cu vărfurile aduse În sus. Umblă, întotdeauna, ca o fantomă: par'că se temea să calce mai tare, şi strecura în lături pri­ viri sfioase. Din ziua în care rămăsese fără slujbă, cucoana Eliza dă­ duse drumul slugii. II vedeam pe Vameşu tăind lemne, în­ tr'un ungher al ogrăzii, ferit de ochii vecinilor, oprindu-se din când în când şi strecurand priviri piezişe, de teamă; Il auzeam spăland vasele in bucătărie, îl vedeam, seara, cinchit pe un scăunaş în odăiţa lui de lângă bucătărie, în [679] o UMBRĂ 679 lumina pustie a lămpii, văcsuind ghetele nevestei, cu ochii departe, în gol. Noaptea, târziu, după ce adorm ea toată lumea din ulicioara noastră, îl auzeam eşind binişor pe uşă, apoi pe portiţă ; ş'atunci ştiam că se duce s'aducă apă dela fântână. Il auzeam, poate, vreme de un ceas, eşind şi intrănd pe portiţă şi turnănd apă În putina de supt pe­ rete; aşa căra în fiecare noapte până când o umplea ochiu şi numai atunci intra in chilioara lui În care nu era decât un pat. Uneori, până noaptea tărziu, vedeam arzănd la el lumină şi venea până la mine un murmur nedeslu­ şit,-atunci ştiam că stă în capul oaselor pe mindirul gol şi hrenţuit şi citeşte biblia, şi, în liniştea adâncă mi se pă­ n'a că desluşesc şi faşiitul filelor. Câte odată se isbeă o uşă, ca de furtună, şi glasul tăios al cucoanei Eliza se innălţă plin de mânie în noapte: "Da până când, mă rog, neruşinarea asta? Auzi să stea cu lampa aprinsă până la vremea asta: par'că eu fur ga­ zul, nu-l cumpăr, .," Şi lampa se stingea repede, iar cucoana Eliza trănteă uşa şi intra in casă bombănind. Intr'o iarnă, l-a dat, de spate, afară din casă, şi o auzii strigând cât ce putea: "Am să te duc la balamuc... Da până când am să-mi stupesc eu sufletul c'un nebun 't Nu ţi-am mai spus să nu-ţi mai calce piciorul în casă, dacă nu te chem eu?" Afară era ger şi viscoleă de dimineaţă; şi 1 văzui aşe­ zăndu-se umilit, numai în redengotă şi cu capul gol, pe o bancă în fundul ogrăzii. Stâ acolo neclintit, cu capul în piept, cu fruntea increţită, cu ochii in gol, cu mănile bătă­ torite, vănoase, pe genunchi; şi fulgii îl împresurau, se în­ treţeseau, roeau şi i se aşezau pe cap, pe umeri, pe ge, nunchi. Şi târziu, când îl pătrunse gerul, se ridică tremu­ rând şi se duse in odaia lui rece. Aveau o fetiţă, Lia, ca de vr'o trei-patru ani. După a­ mezile, când cucoana EJÎza era la şcoală, dansul sta în casă şi-şi păzea fata, [680] 680 N. N. BELDICEANU Toată dragostea lui de om chinuit se revărsa asupra Liei, Când o juca pe genunchi, pe faţa lui osoasă incremenea un zambet de vis. Câteodată, când sta afară, la soare, pe banca din fundul ogrăzii, cu faţa sarbădă şi chinuită ca de un gand amar, Lia venea cu paşii ei mărunţi şi suin­ du-se în brate prindea a-l mângâia pe obraz cu rnănuţele ei grăsulii, Ş'atunci din ochii lui şterşi isvorau lacrimi şi lunecau încet, cu frică par'că, pe faţa brăzdată, Intr'o zi Lia se îmbolnăvi; sta întinsă in pătuceanul ei, cu faţa albă, fără pic de sange, cu ochişorii arzători. Şi dînsul şedea toată noaptea la căpătăiul ei, zugră vindu-se în lumina de amurg a candelei, ca o umbră neclintită de cărbune. După o săptămînă fetiţa a murit. Trei zile am auzit ţi­ petele cumplite ale cucoanei Eliza. Lui, însă, nu i-arn auzit glasul; sta numai ca o stană la căpătăiul fetiţei lui şi din cind în cînd îşi ştergea o lacrimă. Adoa zi, după înmormîntare, îşi începu supus viaţa obiş­ nuită. Il auziam noaptea carind apă; îl vedeam ziua tăind lemne. După amieaza, după Ce pleca cucoana Eliza la şcoală, se ducea în odăiţa in care o ţinea pe genuchi pe Lia, unde fetiţa ii mîngîia cu dragoste obrajii aspri; ş'acolo sta ghe­ muit pe un scăunaş, lîngă pătişorul ei, cu capul în piept; până tîrziu cind ştia că trebue să se întoarcă cucoana Eliza, atunci se strecura afară, ca să nu-l găsească acolo. Intr'o seară, pe cind stam şi priveam pe geam cum se cerneau fulgi mari de zăpadă, isbucniră dintr'odată ţipete!e cucoanei Eliza. In liniştea serii vorbele se înălţau ascuţite, tăioase; îmi cădeau pe inimă ca nişte zburături de schijă: PICe cauţi aici, netrebnicule, nu ţi-am spus să nu ţi calce piciorul, în casă? Afară ... afară, afară ... întinde mina la pod; da nu sta pe capul meu ... " In seara aceea nu s'a mai aşezat ca în alte dăţi pe banca din fundul ogrăzii; a eşit pe portiţă, incovoiat, umilit ca un căne bătut, a eşit aşa cum era, cu capul gol, îmbrăcat numai în redengota lui lustruită; ş'a luat-o încet, prin seara [681] o UMBRĂ 681 tristă, prin ninsoarea domoală, spre cimitirul din marginea tărgului. Mergea parcă mai încovoiat ca'ntotdeauna, cu gatul subţire întins înainte ca şi cum ar fi tras o povară nevăzută; şi fulgii ii tăeau, îi hăcuiau in toate chipurile umbra deşi rată. Când a intrat in cimitir înoptă, şi sus, deasupra mor­ mintelor, ninsoarea părea neagră; se cerneă ca nişte pene din aripele morţii, in fundul cimitirului, Vameşu s'a oprit, în faţa unui mormânt, ş'a îngenuchiat în zăpadă. A doua zi, cînd l'au găsit inghetat, pe un mormint străin, pe care el îl socotea rnorrnăntul fetiţei lui, avea pe faţa osoasă un zîmbet de vis, ca atunci cind Lia îl mtgăiă pe obra i, cu mănutile ei grăsulii şi-i zicea cu glasuşorul lirnpede: "Săracu, tata, săracu." N. N. BELDICEANU. [682] DE DEPARTE ..... t\j�e dor nespus, mi .... c dor, mi-c dor de tine ..... De ce,...s menit să rătăccsc de ... a pururi Din 10<:' în loc, pe ţărmuri depărtate "il 0, spune-mi cine, Cine ne desparte '? f\ânat de \)eşniea-mi slnqorătatc. nereu pribeag, mereu uitai, mereu departe, De ee, in prada -viselor deşarte, Imi {rang eu singur inima în mine? t'\j,...e dor de tine, dor! ..... Zadarnic 1'\ai chiernă sufleterl «nerce 'ntr 'Insul, Zadarnic Câtă să"'Şi înece plănsul Innăbuşitcl plâns, ee mlstrrc amarnic, Ca jarUl sub cenusa ..... , f'\i,...(' dor de tine, dor! In depărtări, In alte ţări, In umştca c:8.mpiilor mănoase, In munţi, în codri umezi, lfmgă mare, In stinal târgurilor sqomotoesc, De .... a pururi, pretutindeni îmi răsare Acelâşi chip, aceeaşi arătare! EM. G. CIOMAC. [683] DIN TRECUTUL 110SNENILOR f\REfENI , A proape de graniţă la vreo 20 km spre miazănoapte de Curtea-de-Argeş se găseşte satul Areful din jud Argeş. Acest sat moşnenesc a avut de înfruntat multe pentru a'şi apăra moşia de poftele cotropitorilor şi a isbutit să şi-o păstreze măcar în parte. Cu hrisoavele În sân, infăşurate ca nişte scumpe odoare, plecau când şi când să se jăluiască şi să ceară dreptate. Nici timpul pierdut, nici cheltuielile, nici osteneala drumurilor lungi şi grele nu le micşora indărjirea cu care luptau pentru a li se respecta neatinse drepturile lor. Şi dacă în unele vremuri dreptatea se îndoia ori veniă prea târziu, recurgeau la un mijloc mai aspru dar potrivit cu împrejurările: cu forţa alungau pe cotropitor şi stăpăneau prin forţă până cand in urma unei alte judecăţi reuşeau să scoată la iveală sfanta dreptate Pare-se că după ei totul le era îngăduit când vedeau că li se răpeşte pe nedrept averea. Cu ajutorul câtorva acte (r ) ce am cunoscut gra�ie bună­ voinţei d-lui avocat C Vasilescu din Piteşti, voiu scrie ceva din trecutul sbuciumat de judecăţi al acestui cuib de moşneni, ascuns intre culmile Carpaţilor. Numele acestui sat azi este Areful, pronunţat Aref şi Haref, Aref şi Haref. Moşnenii se numesc moşneni Arefern dar şi Herişani. Altă dată se zicea satul" Hareşul, (2) "Hareşianilor" (3)"Jareşianilor" (4). In secolul XVII1 găsim: Harefu şi Arefu (5). 1) Aceste acte sărit copii scoase după condica de documente ale mun­ ţi lor Arefu, Iegallzată de Domn, prezentată la Arhivele Statului de G. Stefanescu si sânt colectionate de A. Petrutiu, seful secţiune! istorice. 2) Un doc. elin 1545 Iunie 3 şi 1546 Api-ilie 8. ' 3) Doc. din 1546 Februarie II. 4) Doc. din 1570 Iujie 5· (5) Doc. din 1742 şi 1745· [684] 684 ANDREI RĂDULESCU Moşia Arefenilor la inceput a fost foarte mare. Ea se întindea la răsărit până în hotarul Căpăţănenilor şi Cheia­ oilor, la apus până în hotarul Cărsteneştilor şi al Sălătru­ eului, iar spre miazănoapte până la hotarul Ţărei Făgăra­ şului (1). De când există acest sat nu putem preciza. In actele ce avem din secolul XVI se spune' că era a lor bătrână şi drea­ ptă ocină şi moşie încă din zilele lui Dan şi ale lui Vlad Ţepeş, deci satul exista in prima jumătate a secolului .\V. Este. însă, foarte probabil că în aceste ascunzători - locuri potrivite pentru trai u şi in timpul năvălirii barbarilor - au fost din cele mai vechi timpuri aşezări omeneşti şi că Dan, fie Dan II (q:;w-1424- şi 1427-1431) sau Dan III (1446-1448) (6) Doc. din r606 Iunie 27. In acest document se arată amănunţit hotarele moşiei; "Semnele şi incong iurarca hotarelor Hareşianilor Se Incepe de către Cărstenesti si de către Sălătrucu dela pl aisorul Cărsteneştilor din jos merge" pe' vârful plaiului pe slernnean pănă la plăişorul cel de sus şi de acolo de către Sălătruc merge pe slemne Belituri! şi tae drept şi ţine plaiul în sus la munte până la vârful Greerului şi de acolo peste curmătură până la isvor şi de acelea pe pisc în sus pănă la Cununa brazi lor în plaiul rnuntişorului şi de acelea pe plaiu in sus până la vârful Gruiului Căpătănei la piatra giamină, şi de aco lea pe marginea golului Căpăţânii până la fundul Stiubeiului şi de acelea pe cununa brad ului şi pe poalele Clăbucetului până la stâlpul purcarului şi de acelea pe cununa brădetului pana la cur­ mătura Vulturului şi de aco lea pănă la Modrugatu; şi de acelea pe pisc in sus peste Cornarnice şi pe piscul Oscaruşetului în jos pănă la isvorul paltenului ; şi de acelea pe isvorul paltenului in sus pana la hotarul scaunului Făgăfaşului, şi de aco lea iarăşi pe slemne spre răsăritul soarelui pe hotarul cel vechiu până la obărşiă răului Budei care se numeste Argesiu; şi de acelea pe apa Budei In jos pănă la podul j iurjiovului şi & aco lea tot pe apa Budei adică pe râul Ar­ geşiului In jos până între raur! şi de acelea ese la dreapta şi de aco lea dela dreapta până la gura văii rele şi de acolea pe valea rea în sus pănă la piscul jderului, piscul Călugărului şi de acelea drept până la pleşia pietrii şi de acelea până la valea lui Stari şi de aco lea păna la pleşia Caprioarei şi de aco lea drept până la locşor şi de aco lea drept până la rnlaca stanii şi de acolo In jos pănă la gunoiul hota­ rului şi de aco lea în jos pe hotarul cel vechiu pe vălceaua V ârtoa­ pelor şi pe vălceaua Oolnicelor si până la Caridea la piatra cea mare şi la gruiul Căpăţânii şi pe slernnea Iazului până la Măgurele Iazului şi de acelea până la piatra neamului Dvornicului �i de acelea pe din jos de pădurea Corugoi şi pe secatura lui Monea şi de acolea merge drept la 'pIăişorul Cârsteneştilor şi acolo se împreună încongiurarea hotarului satului Hareşiului de unde se Incepe. După cum se vede 'mai toale numirile sant romanesti. Cf. Radu Rosetti. Pămăntul, sătenii şi stăpănii în Moldova, pag. I32 şi urm. G. Pafolu Cercetări asupra stării tăranilor în veacunle trecute Partea 1 112 ŞI urm. [685] DIN TRECUTUL MOŞNENILOR AREFENJ 685 şi Vlad Ţepeş au confirmat drepturile vechilor stăpâni, lucru ce 1 vor fi făcut - poate - şi Domnii anteriori. Va fi fost această moşie la început, a unuia singur sau a mai multora, nu ştim. La 1545 se ştia că stăpănii ei au fost 7 oameni după care se şi socotea că umblă pe 7 moşi dintre care o parte mai mare pare a fi avut moşul Oprea. Aceşti 7 oameni şi apoi urmaşii lor, moşnenii Arefenii, erau deplin stăpâni pe toată moşia care se compunea din; "satul Hareşrului şi cu toate mostenirile si mosiile si delnitele si morile câte sănt în hotaru'\ lor şi cu tot' cărnpul şi pămanturile şi isvoarele şi rodurile şi pădurile şi muntii şi dealurile şi cu tot venitul din hotar până în hotar." Ca mai toţi moşnenii, Arefenii bătură de multe ori drumul judecăţilor. La început îi găsim judecandu-se cu vecinii, apoi mai târziu între ei şi, cu cât ne apropiem de secolul al XIX, judecăndu-se cu străinii cari voiau să intre în mosia lor. Asupra felului cum' s'au urmat aceste judecăţi vom da şi unele amănunte, cari pot fi interesante pentru Istoria Dreptului Hărţuelile cu vecinii începură încă din secolul XV. Ală­ turi de ei spre răsărit era moşia domnească a cetăţii Poe­ nari pe care se aflau satele Căpăţăneni, Poenari numiţi une­ ori Cheiani, de sigur după defileul prin care trece Argeşul şi numit Cheia Argeşului (r). Se pare că hotarele între cele 2 moşii n'au fost fixate în chip lămurit dela Inceput căci mai totdeauna s'au certat pentru aceste hotare. Pe lângă cărţile dela Dan şi Vlad Ţepeş Arefenii mai dobăridiseră o carte de întărire şi dela Laiot Basarab, după cât se vede, cu ocazia unei judecăţi. In vremea lui Stroi Spatarul (2) şi a Doamnei Băsarăboia, Căpătănenii şi Cheianii incălcaseră "lmpresuraseră" moşia Arefenilor dar fură prinşi de Spătar şi obligaţi să respecte stăpânirea Arefenilor. Nu mai ştim ce s'a întâmplat intre ei până pe vremea lui Radu Paisie (1535' Mart 1545) când Căpăţănenii intrară în moşia Hareşanilor, (1) Sătenii din Capăţineni şi Poenari aveau după cât se vede numai folosinţa rnosiei domneşti, puteau lnsă ba se pare că erau chiar datori să se judece' chiar ei când cineva i-ar fi încălcat hotarele. Mai târziu situaţia li s'a tnrăutăţit. Este posibil să fi fost aşezaţi pe această moşie pentru a face slujbă la cetatea Poenari, a cărei constructie se atribuie lui Tepes. ' (2) Acesta 'trebuie să fie Strol pe care-I găsim la 1496 şi 1501 spătar, (Ia 1496 mare spătar), la 1504 vornic la 1505 mare vornic, la .. 1507 provizor curial" (=mare vornic). vezi Bogdan. L Relaţiile T'ăr ii Româneşti cu Braşovul şi cu Ţara Ungurească, ed .II No, 307. ' [686] 686 Al'�DREI RĂ DULEseu le stric ară hotarele si le luară bucatele. Haresanii jeluindu­ se Domnului. acesta rezolvi afacerea prin Jurdmâni de boeri. Căpătanenii luară "lege" 12 boeri, cari au jurat că n'au intrat Căpătănenii în moşia Hareşanilor. Aceştia insă, luară" lege peste legea" Căpăţănenilor 24 de beeri care au jurat co�tra­ riul �şa în cat Căpăţănenii "au rămas de lege" inaintea acelui Domn (1). Pe atunci autoritatea lucrului judecat nu era luată În seamă. Pierdeai procesul la un Domn, te adresai la cel care veniă, astfel că schimbarea Domnilor era bucuria celor ce pierduseră judecăţile. In prima domnie a lui Mircea Ciobanul (Martie 1545 februarie 1553) Hareşanii Se plănseră că vecinii lor Căpăţăne­ nii şi Cheianii le-ali cotropit din nou o parte din moşie. Domnul judecand "pre lege şi pre dreptate" cu toţi dregătorii săi, după ce citi cărţile bătrăne ale jăluitorilor din care se vedea că mosia in hotarele arătate de ei era a lor încă din zilele lui Dan Vodă şi Vlad-Vodă Tepeş, intăreste prin hrisovul din Il februarie 1546 (2) stăpânirea Haresanilor "câţi sunt judeci ca să le fie lor Hareşul tot cu tot hotarul pre bătră­ nele hotare" pe care le şi arată. Fie că la această judecată nu luaseră parte şi Cheianii, fie că erau nemulţumiţi pe hotărărea dată, în curând îi vedem reclarnand că Hareşanii le-au irnpresurat moşia. Din porunca Domnului merse la faţa locului jupan Vlaicul, mare arrnaş şi cu boerii din trei judeţe in număr de 36. Aceştia umbland pe urma lui Drăghici vornicul şi Secară slugerul "au hotărât şi au jurat cu sufletele lor că n'au inpresurat Hareşanii moşia domnească". lntemeiat pe aceasta, Domnul confirmă din nou stăpânirea Hareşanilor la 1546 Iunie 3, iar Cheianii, şi Căpă­ ţănenii şi de astădată "rămân de lege". O altă confirmare a stăpănirei Hareşanilor "câţi sunt judeci" o făcuse tot Mircea la 1546 Aprilie 8, probabil tot cu prilejul unei judecăţi cu arătaţii vecini, cănd au pre- (1) Iiocum. din 1572 ghenare 19 dat de Atxan dru Vodă si în care se arată şi judecata făcută înaintea lui Radu Vodă, domn anterior lui Mircea Ciobanul, deci a lui Radu Paisie, (2) In actele ce am cunoscut, documentul acesta are data de 7050 Februarie Il, ceeace ar fi 1542 dar cum Mircea Ciobanul venise la domnie în Martie 1535 şi cum din alt document din 1546 Aprilie 8 rezultă ca cel cu data de 7°50 e anterior, urmează că data lui trebue să fie 1546 Fevruar-ie. Acelas lucru se poale spune de un document datat 7050 Iunie 3, care Însă trebue să fie din l545 sau 1546. [687] DIN TRECUTUL MOŞNENILOR AREFENI 687 zintat Domnului si cartea lui Laiotă Basarab Voevod, de sigur pentru a convinge şi mai mult pe Domn de dreptatea cauzei lor. Liniste tot nu fu căci se schimbă Domnul. In timpul nouei domnii' a lui Pătraşcu Vodă (Februarie 1553�Dec. 1557) Căpăţănenii stricară din nou hotarele şi prădară pe Hareşani. Ce se va fi făcut atunci nu ştim; dar în timpul domniei a doua a lui Mircea Ciobanul (Ianuarie 1558 - Septemvrie 1559) - pare-se că în urma unei judecăţi - Hareşanii şi-au întors prada dela Căpătăneni (1). Chestiunea prăzii nu mai fu adusă curând în discuţie, dar se i vi alt moti v de ceartă. Găsinde-se un om mort în aceste părţi Hareşanii şi Căpăţănenii s� acuzau reciproc de omorul descoperit şi pentru care trebuiau să plătească o amendă destul de însemnată, o deşugubină. Ajunsand cu jălbi ina­ intea lui Petru Schiopul Domnulde atunci (Septembrie 1559 - Iunie 1568).Căpăţânenii au jurat cu 12 boeri că amorul e să vărsit de Hareşani dar aceştia juraseră cu 24 de boeri că e săvărşit de Căpăţăneni, astfel că cei invinsi fură tot Căpătănenii (2). Veni alt Domn, Alexandru II. fiul lui Mircea Ciobanul (Iunie 1568- 25 Iulie 1577). Căpătanenii se jăluiră pentru prădarea ce le făcuseră Arefenii şi pentru care se judecaseră în a z-a domnie a lui Mircea Ciobanul. Alexandru le-a dat lege 12 boeri care să jure că nu sărit vinovaţi. Până acum, cum am văzut, tot mai găsiseră boeri care să jure şi pentru ei ; se vede însă că se convinseseră toţi că n'au dreptate căci la ziua fixată n'au putut aduce numărul cerut de boeri şi au rămas de lege şi înaintea acestui domn, care întăreşte stă­ pânirea Hareşanilor prin 2 hrisoa ve: unul din 1570 Iulie 5 (3) şi altul din 1572 Ianuarie 19. După atătea judecăţi se pare că şi Căpăţănenii văzură că nu mai este nimic de făcut şi că trebue să-i respecte ho­ tarele. Jn orice caz nu mai avem ştiri despre niscaiva cer­ turi între ei şi despre o confirmare a stăpănirei Arefeniior, care, astfel, Îşi duseră cătă va vreme viaţa În linişte. Cind sosiră timpurile de vijelioasă vitejie ale lui Mihai Viteazul II) Doc, din 1570 Iulie 5. (2) Doc. din 1572 Ianuarie 19. (3) Cu ocazia dăr ii aceatui hrisov s'a făcut şi o uân sare pe care o constată Domnul tot prin acel hrisov. Nan din Aref a cumpărat dela Radu Scurtul din S,llătruc 8 fălci de pi/dure drtpt lin cal Imn. [688] 688 ANDREI RĂDULESCU desigur că cuibul de voinici dela Aref îşi va fi dat tributul cu trnbelşugare. Intre cei ce au înfruntat cu atâta bărbăţie pe duşman la Călugăreni vor fi fost şi aceşti munteni cu plete lungi, mândri ca brazii munţilor in care trăiau şi deprinşi să lupte cu fiarele sălbatice. Mulţi dintre ei vor fi trecut cu Radu Buzescu şi cu Banul Udrea în Ardeal prin pasul Turnu - Roşu aşa de aproape de ei; şi mai tărziu in Mol­ dova şi poate mulţi vor fi roşit cu sângele lor apele Murăşului la Mirăslău. Unii poate îl vor fi Însoţit când invins fugi la Făgăraş care nu era departe d� moşia lor. Desigur însă că el au luat parte la lupta ce Mihai dete pe lângă Argeş contra oastei lui Simion Movilă, când, după luptele cu Folonii dintre a pa Buzău lui şi Teleajen în care fu biruit, se furişă prin vă­ ile munţilor şi ajunse în părţile Argeşului. La o confirmare a drepturilor ce aveau asupra moşiei nu se vor mai fi gandit fiindcă acum trebuia apărată moşia cea mare, moşia neamului pe care un viteaz voia s'o întregea­ scă şi s'o mărească: După ce eroul se stinse în cărnpia Turdei, venira la Radu­ Şerban sub ale cărui steaguri vor fi servit şi arătăndu-i căr­ ţile bătrăne cerură întărirea drepturilor lor. Prin hrisovul din '27 Iunie r606 Domnul le confirmă stăpânirea asupra moşiei lor de baştină, arătănd în chip amănunţit hotarele iar Arefe­ nii îi dăruiră - după obiceiu - un cai galben, bun şi fru­ mos. * * * Din felul cum au trăit în Sec. XV[[ aflăm ceva, care ne arată ce indurau chiar mosnenii în acele vremuri de restriste. Pe vremea lui Duca-Vodă (Noemvrie Decernvrie 1674- Noembrie 1678) tot satul Arefului fugise, ascunzăndu-se fiecare unde putea spre a scăpa de dările ce li Se cerea. Logofătul Grigore Albescu, care era însărcinat cu străng e, rea dărilor prinzănd cine ştie prin ce mijloc 3 Arefeni le-au cerut să-i dea r oo taleri; desigur aceasta era partea cu care trebuia să contribue tot satul la plata dăjdiei orănduite. Neavănd de unde plăti. aceşti 3 nenorociţi fură închişi şi trataţi cum cerea obiceiurile timpului. Deoarece mijloacele acestea nu puteau produce banii ceruţi de Domn, Logo­ fătul propuse celor 3 închişi să-i vănză lui pentru acea sumă muntele jorjei din hotarul lor. Neputănd altfel trebuiră să primească şi, ca reprezentanţi ai tuturor moşnenilor, făcură [689] I ,. DIN TRECUTUL MOŞNENILOR AREFENI 689 un zapis prin care vindeau acel munte, Numai astfel fură libera ti. Mai" tărziu când furia năprasnica a străngătorilor de dări s'a potolit, Arefenii au revenit în sat" s'au strâns tot Hareful, cum se zice într'un document. Atunci logofătul Grigore trimise cu zapisul pe fiul lui şi pe părcălabul său inpreună cu alţi săteni şi preoţi - pe care îi convinsese să-I recunoască de bun -- ca să se iscălească şi de ceilalţi preoţi şi "megiiaşi" (1) din sat, recunoscăndu-se astfel că numai cei 3 nu puteau reprezenta şi obliga tot Areful. Fiindcă moşnenii recunoşteau numai o parte din datoria trecută în zapis, logofătul spre a se despăgubi de întreaga sumă, procedă la o executare sumară. S'a luat sătenilor 18 vaci cu lapte, 23 boi, 35 oi, 7+ care cu fân, o iapă şi tot ce s'a găsit mai de preţ prin case; acestea, desigur, peste bătăile şi chinurile ce vor fi indurat. Ne putem închipui ce spetacol va fi fost în Aref când se ridica aproape toată averea nenorociţilor săteni, cari de abia se întorseseră din adăncimele pădurilor! Deprinşi să sufere, bieţii moşneni cerură ca să li se dea, după atâta jăfuială, cel puţin zapisul de teamă să nu le ceară datoria a 2 a oară. Logofătul Ie-a spus că-I va da lui Nea­ goe Ciocan, sătean din Aref, care eră sluga sa, dar nu 1 a dat. Arefenii nu mai fură supăraţi până în zilele lui Con­ stantin Brancoveanu, când Marica nora logofătului Grigore, scoţând zapisul, pretindea să i se dea arătatul munte. Arefenii jăluindu-se la Domn, acesta trimete la faţa locului pe Şerban, fost mare Comis, ispravnicul judeţelor Argeş şi Muscel. Mergând În localitate după ce-i strănse pe toţi, trimisul domnesc hotărî ca afacerea să se rezolve prin jurămănt. 10 biserică cu rnăinele pe sf. evanghelie a jurat jupaneasa Marica şi apoi unu câte unul, 6 [urător i, oameni bă­ trani şi anume 3 din partea rnoşnemilor şi 3 din partea Marichi. Pe lăngă jurători a mal jurat tot satul Areful -32 de oameni, că li s'a luat bucate pentru acei bani.jupaneasa Marica mai aduse si o carte a Vlădicăi cu mare blestem asupra vecinilor ca să mărturisească cu dreptate şi au mărturisit şi vecinii că nu sărit datori Hareşanii lui Grigore logofătul Marica văzând că au dreptate le-a dat zapisul, (1) Megiaş nu însemnează veciru, rnoşnean, proprietar om liber nesupus (vezi şi Pariu. o. c. p. 623 şi 624). In actele ce am găsit; "megiaşi din sat", "toti megiaşii din satu Hareşiu", "tutoror megiaşilor Hareşian ilor", ,,<;>amini toţi megiaşi dela satu Hareşiu: deci erau din satul Hareş Jar nu vecini ai acestui sat. [690] 690 ANDREI RĂDULESCU care s'a si rupt iar omul domnesc a dat rnoşnenilor o carte de judecată prin care, după ce arată cum a procedat la deslegarea pricinei, anulează orice alte scrisori ar mai fl pentru acel munte. Astfel Arefenii scăpată muntele. Din timpurile lui Alexandru, fiul lui Mircea Ciob anul nu mai avem ştiri despre vreo ceartă între ei şi Căpăţineni si Cheiani. In acest timp moşia domnească, pe care erau aşezate aceste sate, ajunse -- prin dăruire- în stăpânirea mană stirii Iezerul din Olteniţa (1). Acum Începură din nou judecăţile pentru hotare. Cătă vreme moşia era domnească, în toate judecăţile privitoare la ea se infătisau sătenii, dar de când a devenit mănăstirească se 1nfăţişau egumenii, O judecată pentru hotare între Arefeni şi mănăstire fu terminată în defavoarea moşnernilor prin­ tr'o carte de hotărnicie făcută de 6 boeri hotarnici la 1692. O nouă carte de hotărnicie s'a mai făcut şi în ]212 (1704) (2). S'a întâmplat în urmă "vremi de răsrniriţă /, şi ţara Oltului a ajuns in stăpănireă Nernţilor (1718 - 1739). Moşnenii din Aref au profitat de asta şi s'au Întins in propietatea rnănăstirei, luând venitul după Câţiva munţi ai acesteia. După ce ţara Oltului s'a împreunat cu tara mun­ tenească (l739) Egurnenul rn-rei Vie rosul, care era acum propietarul moşiei, găsind hrisoavele de danie, se plânse împreună cu Egurnenul morei Iezerul-al cărui rnetoh era Vierosul=-c lui Constantin Vodă Mavrocordat, care print'un hrisov stabileste că acesti munti sant ai rn-rei Vierosul. Trirniţand oamenii să înc'aseze venitul, moşnenii s'au opus bătand pe trimeşii rnănăstirei şi i-au purtat legaţi din stană In stană! Mihail Racoviţă, care era domn (Septernvrie I7-F-­ Iulie (1744) trimese afacerea moşiei spre cercetare Arhirnan­ dritului morei Argeş iar chestiunea bătăii oamenilor mănăsti­ rei fu data Ispravnicului de Argeş care pedepsi pe Arefeni. Pentru rezolvarea procesului de propietate Arhirnandritul în urma unei noui jălbi a rnănăstirei, chernă pe ambele părţi la târgui Argeşului (3). Faţă de hrisovul rnănăstirei din 1692 Arefenii în cap cu Gheorghe, vătaf de plaiu, prezentară hrisovul dela Radu Şerban Basarab unde se spunea că hotarul munţilor lor (1) Dac. din 1742 Sept. 6. (2) Se constata din dac. din 1845. (3) Poporul şi ali zice: "Argeş" iar nu Curtea de ,\rgeş. [691] r DIN TRECUTeL ;VIOŞ�ENILOR AREFE�I 691 se întindea până in apa Budei ce se numeşte Argeş şi de aci pe apă în sus până la podul ]iurjului. Chestiunea ce avea să se regulezeacum şi care s'a mai discutat şi în urmă era de a se stabili unde a fost acel pod şi mai ales care e acea apă Buda, ce se numeşte Argeş. Neputăndu-se lămuri lucrul la Argeş s'au transportat cu toţii la faţa lo­ cului. Acolo, după arătările unor oameni din Căpăţăneni şi Cheiani - duşmanii din vremuri ai paraţilor - şi ale unor ciobani, s'a stabilit că 'hotarul Între mosia mănăstirei si a Arefului este pe apa Buda şi că apa Ârgeşului se poate numi Buda numai dela unirea ei cu Buda iar nu în sus si că piscul l/;1z'rcii Vodă aparţine mănăstirei aşa că moşnenii trebuiau să întoarcă venitul luat (1). Arefenii nedreptăţiţi r eclamară Ia noul domn Consantin Mavrocordat (Iulie 'I744-Aprilie 1748). Acesta orandui în Iunie 1745 să se facă o nouă cercetare de către Andrei Strămbeanu, fost mare şetrar şi de Gheorghe, fost mare căpitan de dorobanţi, ispavnicul jud. Argeş, împreună cu 6 boernaşi, aleşi câte 3 de fiecare parte. Cercetarea a vea să se facă, după acte şi după mărturia oamenilor bătrâni, Ia faţa locului unde pronunţandu-se hotărărea, avea să se dea pă rtii câştigătoare cartea ele judecată; dacă o parte rămâne nemulţumită avea să se hotărască o zi pentru ziua când să fie trimise arnăndouă părţile rrnpreună cu cartea de judecată la Divan; cine va rămâne de judecată, cine va pierde procesul va plăti cheltuelile făcute de cealaltă parte cu judecata. Cercetarea din 1742 se bazase pe hotărnicia din r692 şi 1704. Acum în 1745 ambele părţi prezintară din nou actele ce a veau şi moşnenii stăruiră mai ales asupra hrisovului din 1606 dela Radu Şerban Basarab, în care se arată aşa de amănunţit hotarele şi din care se vede că 'piscul Mircii Vodă şi ceilalti munţi din proces sant ai lor. Văzând nedreptatea ce li se făcuse în anul 1742, Arefenii pentru a a vea încă o probă la o viitoare judecată, cerură şi mărturia Rucăreniior din scaunul Sibiului, care mărturie favorabilă le fu trimeasă la 22 Iulie I743 (2). (I) Ca vecinatate a moşiei în partea de miază-noapte nu se mal trece "llotarul scaunului Fugărnşului" cum era în documentele mai vehi ci" hotarul tarii unguresti". (2) lată raspunsul Rucarenilor. 1743 Iulie 22. Isvodu seri sorei ce au făcut Rucărenii din scaunul Sibiului din tara Ardealului săteni lor Hareşanilor, Sănătate şi pace şi milă pohtirn dela Cr istos, noi Ru­ cărenii, din scaunul Sibiului Dumneavoastră Har eşanilor : asta veti ştl [692] 692 A�DHEI RĂDULESCU La ziua judecăţii Egumenul văzând că n'are alt mijloc de probă a adus o carte de blestem a Mitropolitului Ungro­ Vlahiei asupra Arefenilor Ca să mărturisească chiar ei cum numesc isvoarele, ca hotare, si dacă semnele din hrisovul lui Radu Şerban sărit adevărate ori nu. Această probă s'a făcut astfel. In prezenţa a 6 preoţi 3 diaconi şi 15 rnoşneni bătrâni din Aref ale căror nume sant trecute într'o foae iscălită de cei ce făceau cercetarea, s'a citit cartea de blestem în 3 răndur i ca s'o înţeleagă bine; apoi mai întâi preoţii şi diaconii şi în urmă moşnenii, pe rănd unul câte unul, au luat cartea de blestem, au sărutat o şi au pus-o în cap zicănd că de vor fi asuprit ei mănăstirea măcar cu o palmă de loc tot blestemul din carte să cază asupra lor şi asupra copiilor lor. Dovedindu-se prin aceasta că sant bune semnele din hrj­ sovul lui Radu Serban s'a hotărît că piscul M ircei Vodă este al Arefenilor. S'a luat tot odată cartea de judecată dată la 1742 de Arhimandritul dela Argeş "cu greşeala" şi s'a dat Arefenilor iar cartea de hotărnicie din 1704 s'a rectificat scriindu-se în josul ei că piscul e al moşnenilor, Dacă mănăstirea îi lăsă în pace, se iveşte un doritor de a le ocupa nişte munţi, unul Bucşănescu, care a vea moşie prin acele părţi. El îi trnprurnutase cu 200 taleri pe termen de 5 ani iar drept dobândă aveă să pască cu vitele iarba din munţi. (1) Irnplinindu-se termenul de 5 ani moşnenii gă­ sira un negustor, care le da 1000 taleri drept plată a ierbei şi îi mai imprumuta cu 1000 taleri cu dobândă de", zece unul" (10%)' Bucşănescu însă, nu voia să lase munţii pretinzand că nu s'a împlinit sorocul şi că in zapis s'a scris şi un leat mai vechi decât cel adevărat. judecăndu-se afacerea În Di­ vanul domnesc de Către Ştefan lVI. Racoviţă, domnul de ca v ăzan d noi scrisoarea dumneavoastră am socotit cu sufletele noastre pe arnăruntul cum că noi am pomenit din cei bătr ăni care au fost mai dinainte păcur ari şi noi acest mai tineri fiind iar pacurar i şi cu toţi sătenii care ne vom iscali mai jos cum că de unde sa incepe apa Argeşului, cât este despre apus cu vargină(?\> cu tot de Când am pomenit noi toti Argeşenii au luat alcan (?) De aceasta mărturisim noi cu sufletele noastre si sunt isc ăliti : Băcilă Oancea om de 90 de ani, Ioan St ănirnir de 70' de ani, Radu Gerninea de 60 de ani, Ion Dan de 100 de ani, Ion Gerniuea păcurar de 30 ani, Toader Măneasa păcurar de :20 de ani, Bucur Epure de :20 de ani, împreună cu bir âu! si cu tot satul. Si martor Popa Ion din Fucăr. " (1) Era un contract de antihresă. [693] DIN TRECUTUL MOŞNENILOR AREFENJ 693 atunci, Bucşănescu fu obligat la I4 Maiu 1765 să lase munţii şi i se rupse şi zapisul. După 1770 începură să se judece între ei. La 1775 se prezintară inaintea lui Alexandru Ispilante împărţiţi in z cete: Gheorghe vătafu cu cetaşii lui şi Iordache cu cetaşii lui. Cel dintăi sustinea că Iordache cu neamul lui au fost zestraşi şi - ca atare - are parte numai in silişte iar nu şi în munţi; mai pretindea apoi că moşia lor umblă pe I5 moşi o împărţire teoretică-ca mai toate tmpăr ţirrle moşiilor moşneneşti, în familii; o familie da drept (d upă suprafata Inţărcatoarei) la un număr de pogoane. In Barbuş a da drept la peste 10 pogoane, [696] 696 Ai'\DREI RĂDULESCU i-ar fi vândut cu adevărat a 3-a parte, ceeace iarăşi văzu­ răm că ei contestau, Di vanul, nu ia în considerare aceste susţin eri ba, dacă credem reclamatia lor, ar fi trecut în hotărâre altceva decât arătările lor, anume că ei ar fi atacat ca făcute "prin siluire " numai vănzarile dintre r8ra - r8r4 pe când ei atacaseră pe toate dintre 1805 -- 1814. In sfârşit Divanul le respinge jalba şi atunci ei apelează la Inaltul Divan. Aci Filipescu lnfăţişă prin vechilul său ca titlu de propie· tate za pisele de cumpărare dela moşneni. Ele erau dintre anii 1805 -- 1814, erau iscălite de vănzători, de martori şi adeverite de ispra vnicii judeţului şi se găseau trecute într' o condică pecetluită pe toate foile cu pecetea domnească a lui Ion Vodă Caragea având ca adeverire şi iscălitura marelui logofăt şi a condicarului Di vanului. Mai prezintă apoi şi cartea de hotărnicie din 1814 făcută de lene Brătianu şi N. Rătescu. Arefenii nu putură nici aci să aducă vreo dovadă că s'ar fi exercitat vreo siluire asupra lor, fie la facerea vănzărilor, fie la lucrarea sineturilor, sau că nu li s'ar fi plătit preţul vănzărilor recunoscute ca adevărate; nu putură dovedi nici că dela 1805 până la 1833 când porniră judecată, ar mai fi început vreo judecată contra boerului. Inaltul Divan respinse apelul moşnenilor pentru urrnătorele motive: că ei nu dovedită siluirea, pretinsă la van zări şi la luarea sineturilor, aşa cum cerea art. 18 cap. II partea VI din pravilă; că chiar ei în apelaţia către Inaltul Divan sustinuseră că toate vânzările au fost făcute cu silnicie iar mai' pe urmă la judecată recunoscuseră de bune 14 zapise cea ce după părerea înaltei istanţe, dovedea rea credinţă şi netemeinicie, dar care în realitate, poate că era o simplă greşală de redactare a petiţiei de apel, care nu trebue apre­ ciată caşi cum semnatarii ei ar fi fust cine ştie ce pravi­ Jişti; că trebue să li se fi plătit şi preţul vănzărilor pentrucă în condica de zapise a lui Filipescu se găsia trecut că şi-au primit toţi banii şi pentrucă Î- au dat şi zapisele, lucruri ne­ combătute de ei cu nimic, si contra cărora nu s'a reclamat timp de 5 ani, potrivit art '7. cap. 1 part. VI din pra vilă; că nu se cade a li se da originalul hrisovului dela Alex. Ipsilante pentrucă Filipescu are cumpăraţi mulţi munţi ŞI inţărcători aşa că ei trebue să se mulţumească a lua copii. Argumentul hotărîtor, însă, pentru Inaltul Divan fu că chiar dacă ar fi adevărate toate susţinerile Arefenilor, în- [697] \ I " I I DIN TRECUTUL J\lOŞNENILOR AREFENJ 697 tr'u cât au tăcut 28 de ani - dela 1805 până la r833 - şi au lăsat pe Filipescu să stăpânească "cu bună credinţă şi linişte" şi-au pierdut dreptul de a mai reclama ceva "fiind trecute soroacele ce le orandueşte pra vila." Cum se vede şi aci la cea din urmă instanţă li s'a respins cererea tot pe baza pescripţiei, In zadar susţinuseră ei că s'au jăluit mereu, că n'au putut dobândi dovezi despre aceste jăluiri fiindcă adversarul lor era un slujbaş mare. In faţa pravilii neîdurătoare trebueau dovezi şi neputăndu-Ie produce, trebuiră să-şi plece capetele şi să se supue hotărarii prin care se dispunea ca Filipescu să fie neturburat În stăpânirea sa iar moşnenii, dacă cred că li s'a făcut vreo călcare la părţile rămase nevândute, să-şi ia un boer "alegător", hotarnic, care observând cartea de hotărnicie din r8r4 şi zapisele de vănzări ale jăluitorilor atât cele trecute în condica pecetluită cât şi cele ce se vor fi făcut în urmă, prin cartea de blestem, să aleagă părţile ce vor mai fi rămas rnosnenilor. Dacă vor rămâne multu­ miţi să-i dea adeverinţă de mulţumire şi să se pue şi pietre de hotare dănduse ambelor părţi câte o carte de alegere iar de nu se vor mulţumi să se pue numai semne şi să se raporteze Divanului. Tot acel boer prin cartea de blestem a vea să aleagă venitul ce li s'a luat după părţile lor nevandute, La r845, George Filipescu proprietarul de atunci cere la Departamentul Dreptăţii să i se autorize un hotarnic pentru moşia ce avea în Ard şi mai ales pentru a i alege inţăr­ cătoarele şi locurile înfundate dintre moşneni, aşa precum se prevedea in hotărârea Inaltului Divan. Departamentul Dre­ ptăţii autoriză pe Inginerul hotarnic N. G. Chirculescu pe care-I prirniră şi Arefenii. El lucră cătva timp în 1846, apoi fiindcă moşnenii fură ocupaţi cu "strânsoarea" amănă lucrarea în r847 când, murind Filipescu, o suspendă pentru mai mult timp. Voind să se isprăvească odată această alegere, moş' nenii reclamară lui Stirbei Vodă în urma cărei reclamati i inginerul fu invitat prin Departamentul Dreptăţii de căt�e Preşedintele Tribunalului Argeş să procedeze la hotărnicire. După ce primi unele desleg ări dela Tribunal, continuă lu­ crarea şi o termină în 1855, constatând că moşnenii mai au 3 familii în inţărcătoarea Bărbuşa şi 16 În Glodul Stoichii, La 186r partea de moşie a lui Filipescu trecuse prin văn­ zare la Mihail Hagi-Ştefan, Atunci se făcu alegerea defini­ tivă a părţii moşnenilor în inţărcători. După actele pre­ zentate s'a găsit că moşnernii nu mai au în Bărbuşa decât Convorbiri Literare. An. XLIV. VoL Il. [698] 698 ANDREI RADULESCU o familie şi jumătate care dă drept la o stăpânire de r5 pogoane, 28 stănjeni pătraţi, 7 palme şi 'IlO' In glodul Stoi­ chii s'a găsit că vanduseră 5 familii peste ceea ce li se cuve­ niă. Dar pentru a termina gălceava cu ei propietarul a renunţat la ce avea să mai ia În Glodul Stoichi iar drept cea ce a vea să ia mosneii În Bărbusa le- a dat in Glodul Stoichi 20 pogoane, 80 �<;t. p., r8. palme. Cu această ocazie, rnulţumindu-se ambele părţi, s'a impetrit şi alegerea începută in r846. Aflu că tot s'au mai judecat multă vreme cu noul pro­ pietar G. Ştefănescu, până acum câţiva ani când pentru terminarea neînţelegilor au încheiat a pace, care sperăm că va fi sfarsitul atător sbuciurnări. S'au mai ivit si oare cari certuri Î�tre ei tot din pricina proceselor, dar pare-se că acum s'au liniştit. Acestea. sant principalele intămplări din viaţa ArefeniJor pe care OI le desvăluesc actele ce am putut cunoaşte. Aceiaşi îndârjire pentru apărarea moşiei o găsim în se­ colul XV ca şi în al XIX. Mai greu le-a fost la inceputul acestui din urmă secol pe vremea ocupatiei ruseşti r806� r812) când � poate şi din pricina greutăţilor stăpănirei străine. - fură nevoiţi să lase pe un străin să le pătrunză În mOSIe. Multe greutăţi au intampinat şi câte OI' fi acelea pe care nu le cunoastem! De câte ori nu se vor fi ascuns in adăn­ ci mea padurilor ca pe vremea lui Duca Vodă! De eate ori nu vor fi fost găsit adăpost pe "Piscul Băjeniei" din hota­ rul lor! De câte ori nu vor fi fost jăfuiţi ca de Logofătul Grigore! De câte ori şi cate zile nu vor fi stat În aştep­ tare pe la uşile ispravnicilor şi chiar ale Divanului domnesc după ce veniseră - Dumnezeu ştie cum - cale de atătea paşte pe drumuri grele! Şi de căteori nu vor fi zăcut în umezeala puşcăriilor iar cei rămaşi acasă fără hrană nu vor fi jălit pe cei ce nu mai veneau ori se întorceau schilodi ţi : Numai văile şi munţii ne-ar putea spune mai amănunţit cum s'a scurs viata Arefenilor. Orcăt de multe au indurat, totusi le-au infruntat cu băr­ băţie, n'au pierdut tot părnăntul 'strămoşesc pe care I-au iubit mult şi I-au apărat cu atara trudă. Piteşti. ANDREI RADULESCU. [699] CRONICJ\ LITERARA J\ ZECEJ\ nuzĂ: CRlTfCJ\. Buna tradiţie a acestei reviste de a inlesni o discuţie obiectivă asupra tuturor opiniunilor literare, sincere, îmi dă plăcutul prilej de a-mi continua activitatea mea critică în paginele Convorbirilor Literare. Voiu avea deci a cer­ ceta deosebitele manifestări ale literaturii noastre, răsărite în r ăstirnpuri mari sau mici şi sub lovitura aceleaşi soarte nepătrunse care face să răsară aici un stânjinel şi din­ colo un crin. Având a urmări aceste înfloriri, ce nu se bucură de o pricină sigură, având a judeca lucrări de o fire deosebită şi de o măsură greu de hotărît, critica pare lăsată în voia întâmplării, în voia clipei fugare, care acum ne măreşte, acum ne micşorează senzaţiile ce ne vin dela lucruri. In sgomotul acesta de sunete ce ne împresoară, unde e urechea care să prindă fără greş notele armonioase spre a le putea judeca după frumuseţea şi înălţimea lor ? Ele se pierd mai adesea în valurile turburi ale sunetelor nearmonice ce cer dreptul Ia viaţă,-- În conştiinţa noa­ stră care le percepe şi le păstrează. Nehotărîtă, şovăitoare, supusă zarului întâmpl ăr ii şi al unor impr esiuni mijlocite de atâtea împrejurări, aşa pare critica, mai ales aceea ce se îndreaptă spre literatura tu­ multuoasă a vremei în care trăim. Aşa parc, şi, într'o măsură, aşa şi e. Nu cred de prisos de a arăta deci odată pentru tot­ deauna cum Înţeleg critica, ce greutate mi se pare cu viincios a i se îngădui pentru că în mijlocul atâtor În­ semnări ce s'ar crede intârnplătoarc, izvorîte din trcrnu­ rar ea unei impresii prea mlădionse, să dau putinţă ceti­ torului de a găsi şi firul ros care le străbate şi le în­ şiră oarecum Într'o anume ţesătură voită. Orice ştiinţă nu poate fi înţeleasă decât într'un singur fel; a da Iă- [700] 700 E. LO\'lNESCU muriri asupra chipului de a o pricepe ar fi de prisos. Critica Însă nu e o ştiinţă. Necontopindu-se În noţiunea de istorie literară, ea e o arfă. Răsărită mult mai târziu, într'un timp de civilizaţie mai Înfloritoare, ea e cea din urmă Muză care se adaogă pe lângă celelalte nouă năs­ cocite de incântătoarea imaginaţie a vechilor Elini. Ră­ mâne să-i arăt acum Însemnătatea, rostul şi căile pe care îmi pare mai nimerit că trebue 'să se Îndrepte pentru a răspunde adevăratei sale chemări. O voi face cu măsură şi fără acea pornire de preamărire foarte firească de alt­ minteri tuturor oamenilor, care, pentru a creşte În propriii lor ochi, simt nevoia de a innobilă obiectul Îndeletnicirii lor. * * * Nu o singură dată s'a tăgăduit criticii orice rost. Lucrările de artă sunt sămânţa aruncată pe ogor. A­ ceastă sămânţă e bună sau rea; În ea stă virtualitatea unei bogate încoltiri şi rodiri sau a unei peiri sigure. Mâna celui ce-o aruncă n'o ajută cu nimic. Poate deci cădeă ; ea îşi va avea soarta închisă şi tăinui tă în ţesă­ tura ei. Un om poate greş], Însa in masa ce încheagă pătura cultă a unui neam e un gust artistic, un bun simţ care Înlătură dela sine orice rătăcire literară. Şi chiar dacă pentru o clipă, o rătăcire s'ar răspândi, prinzând rădă­ cină în cât mai multe conştiinţi, ea nu va scăpă acestui mare împărţitor de dreptate, ce e timpul. EI, care trece mâna lui uşoară peste toate rănile sufleteşti.tămăindu-le, alege şi ce e bun şi ce e rău, afundă în uitare ceeace printr'o îmbinare de împrejurări se bucurase de o lumină nernentată, scoate la iveală ceace fusese aruncat în Întu­ neric, prin aceleaşi împrejurări neprielnice. Ii cunoşteam cu toţii pe aceşti idealişti, care cred în sănătoasa orânduire a lumii, În nemijlocita biruinţă a bi­ nelui, a adevărului, a frumosului, fără nici un ajutor din partea nimănui; îi cunoşteam pe aceşti optimişti care nu cred că menirea sorocită fiecărui lucru după merit ar pu­ tea fi zădărnicită de împrejurări îrnpotrivitoare. Ei aş­ teaptă totul dela secerea vremii, ce doboară vârfurile tru­ faşe ale spicelor goale. Dar dăcă spiritul public e în deajuns de înarmat pen­ tru a Înlătura tot ce nu e sănătos; dacă binele are În [701] CRONICA LITERARA 701 sine o virtute ce-I face să birue ; dacă minciuna e dela sine supusă risipirii; dacă numai frumosul poate cuceri sufletele şi să le Înalţe printr'o emoţie superioară; dacă urîtul, sub orice arătări s'ar îmbrăca, se desveleşte prin Însăşi Întocmirea lui firească, atunci critica ori nu are nici un rost, ori are un rol destul de vremelnic. Ea cade În rândul lucrurilor de prisos a atâtor zădărnicii de care nu ne cruţă timpurile mai nouă. Această încântătoar e Încredere În biruinta binelui si a frumosului nu ţine seamă de relativitatea lucrurilor ornc­ neşti . Nimic nu se înfăţişează sub o singură formă bine hotărîtă: aici binele şi dincolo răul, aici frumosul şi din­ colo urîtul. Izvoare puternice eşite din însuşi principiul vieţii, ele îşi răspâridesc apele arnestecându-Ie uneori, des­ părtindu-Ie alteori, dar mai totdeauna curgând alături, gata de a se un) din nou în valuri turburi. Trebue să fie cineva care să ştie alege aceste elemente, după un gust mai sigur şi mai încercat, tot aşa după cum e cinevă care alege din marele câtirn i de nisip, Iiricelel e de aur pierdute. frumosul poate cuceri deodată sufletele cititorilor, dar numai arare vine el curat, neÎntinat de alte scăderi mărunte. Operele de artă dinaintea cărora ne în­ chinăm cu toţii sunt puţine, tot aşa după cum sunt pu­ ţine şi operele lipsite de orice merit, de orice scântciore de frumuseţe. Intre dânsele vin în pas grăbit atât ea in­ cercări pe jumătate izbutite, atâtea lucrări cu Însuşiri şi scăderi, atâtea opere cu frumuseţi tăinuite, pe care numai o mână dibace le poate desvă li. Oricât de modest ar fi, rostul criticei În asemenea Împrejurări nu poate fi tăgă­ duit. Ea îşi propune tocmai să facă această alegere uneori uşoară, dar alteori destul de anevoioasă; ea îşi propune să vădească tot ce e frumos, şi, prin mijloacele cari îi sunt proprii şi pe care le vom vedea, să arunce 1) lumina vie, rn ăr itoarc asupra înţelesului infim şi elementar ce se ascunde în fiecare operă de artă. Nimeni nu tăgăclueşte desigur inrâurirca binefacatoare a timpului. El spală şi curăţă toate; el îndreaptă multe nedreptăţi şi doboară multe trufii. Timpul a făcut din o­ pera lui Wagner ceeace e acum; timpul a ridicat În admi­ raţia mulţimii pe Carm en a lui Bizet; timpul a răzbunat Fedra lui Racine Împotriva Fed rei lui Pradon. La noi, timpul a aruncat într'o uitare meritată pc un Bolintincanu şi ii lăsat neştirbită, ba poate a mărit-o, figura lui Emi- [702] 702 E. LO\'INESCU nescu. EI e un Împărţitor de dreptate; el Împrăştie irn­ prejurul oamenilor şi a lucrurilor atmosfera ce li se cade şi le dă o perspectivă cuvenită. Nu e nici o Îndoială. Dar de ce am lăsa ca timpul să-şi facă singur opera lui greoae şi târzie? Pentru ce am îngăduI numai urmaşilor îndepărtaţi de a se bucura de roadele pe care le aduce, În cutele hainei lui? Priceperea artistică, gustul Încercat al unui critic purtat prin multe literaturi, pornit în chip firesc spre tot ce e frumos şi mare, pot fi de folos în această alegere voită şi pregătită cu îngrijire. Şi apoi trebue să ne deprindem cu ideea că literatura omenirii nu se încheie numai la cele câteva genii care se bucură mai mult de respectul tuturor decât de o admiraţie în adevăr simţită. Homer, Dante sau Shakespeare sunt nişte sori pu­ ternici clar îndepărtaţi, ale căror raze nu învălue în căl­ dura lor decât pe puţini. Trebue să ne gândim că în afară de această literatură de zile mari, pentru a cărei înţele­ gere avem nevoe de pregătire, e adevărata literatură a clipei de faţă, literatura care trăeşte, pentru că e smulsă cu mijloacele cele mai modeste începu numai pentru el, ca să se instruiască, cercetările bacteriologice, abia întrezărite până atunci, asupra cărbunelui (dalac). Primele încercări sărit Incoronate de izbândă deplină, dar numai după ce, prin îndem­ nul cunoscutului Prof. botanist, Ferd, Cohn, din Breslau, a cărui mi­ rare, când a văzut la microscop cele descoperite, a fost de nespus, mai ales că veneau dela un medic de ţară - numai atunci, după ce reface de zeci de ori experienţele si adună toate probele ştiinţifice, îşi publică rezultatul cercetărilor; a) descoperirea sporilor, nişte cor­ puşoare sferice, cari se formează în corpul microbului - bacilului -­ cărbunelui, de câte ori viaţa îi este ameninţată, deci forma de re­ zistenţă a microbului ; b) felul de molipsire a boalei, căile pc unde microbul pătrunde în corpul sănătos. Felul cum aceste cercetări au fost argumentate şi prezentate lumii stiintifice îl arată dela inceput ca "un adânc pătrunzător al fenome­ nelor micro-biologice, un experimentator sagace şi un just int�rpret" al celor observate; iar când ceva mai târziu în 1878 îşi publica lu­ crarea "Cercetări asupra cauzei boalelor infecţioase" cu aceiaşi ar­ gumentare bogată, pune în evidenţă existenţa cititor, firişoare .cari dau mişcarea microbilor; iar când în 1881, după ce fusese numit la Berlin consilier sanitar, comunică congresului din Londra, noua sa metodă de investigaţie, cultivarea microbilor pe medii solide şi plăci de gelatină, agar, ser cogulat, astazi zilnic întrebuinţate în orice la­ borator, când insusi Pasteur exclamă: "ah! voila, c'est un grand progres", atunci se' impuse ca cel chemat să dea deslegarea multor probleme de biologie microscopică. Rând pe rând urmară descoperiri strălucite, adăogându-se cum o spune însuşi la o serbare "câte o piatră la edificiul în clădire al bacteriologiei". In 1882, Martie 24, comunică soc. de fiziologie din Berlin "cea mai nemuritoare operă a sa", cum zice lin elev Fraenckel, descoperirea microbului tuberculozei - bacilul lui Koch. cu toate pro­ bele ştiinţifice hotărîtoare, cari explică iuţeala uimitoare, cu care s'a generalizat pretutindeni, căutarea microbului. [719] CRONICA ŞTlINVFICĂ 719 :! li II 'i I It H II j1 1, 1· l' In 1883, în patria proprie a holerei, in India, după o scurtă şedere la Calcula, descopere microbul boalei - vibrionul lui Koch - îl stu­ diază, arată căile de molipsire şi hotărăşte măsurile de preîntâmpi­ nare, aplic<;tte cu izbândă în epidemiile ulterioare şi mai ales în cea din 11392 din Hamburg, Donaţia împăratului de 100.000 mărci, numirea în 1885 la catedra de higenă atunci infiinţată la Berlin dar mai ales trecerea în 189� la directia institutului de b .ale infectioase, i-au pus la îndemână mijloacele de necurmată cercetare şi de prodigioasă acti vitate! atât în ţară, combătând diferite epidemii, cât şi în afară în expediţii prin Italia şi Africa, spre combaterea frigurilor. sau la Bornbai studiind ciuma, fără să părăsească din vedere chestia tuberculozei. In 1890în faţa congresului internaţional de medicină din Berlin anunţă că a gasit leacul ofticei, aşa numita tubercuiină. Fără să fie lea eul specific, cum poate a crezut Koch, tuberculina a rămas in aplicarea practică, fie ca mijloc în punereadiagnozd. fie, în anumite cazuri şi du pă o technica speciala, ca tratament; iar "furtuna de plângeri şi nedrep­ tăti " a in vidiosilor, cari voiseră ca tuberculina să vindece orice caz de ftizie, cat de inaintat, neţinănd seama de consideraţiile înadins făcute de Koch, tutiparira, cum zice distinsul său elev Fraenckel, "o nuanţă de melancolie în privirea maestrului", însă nu-l c1intiră dela cerce­ tările ştiinţei lămurită de el. după cum şi distincţiile sau onorurile de mai târziu, titlul de "Exzelenz", Premiul Nobel, numirea la Aca­ demia de ştiinţe ş. a. "l-au lasat rece". Astfel la 1898 la congresul international de tuberc, ridică cbestia raportului dintre tuberculoza umană 'şi cea bovină, susţinund deosebirea 101' şi lipsa de pericol a celei bovine pentru om. Discuţia şi opoziţia stărnită a fost vehementă iar chestia a reluat-o la ultimul congres, la care a luat parte, în 1908 la VI asingthon, fără ca chestia să fie lămurită pe deplin. In 1902-903 în plina muncă şi în mijlocul elevilor, pe când se ocupa cu studiul şi combaterea unor firiguri în Africa, îşi serbeaza a 60-a aniversare. In 1906 în fruntea unei expediţii germane se duse din nou în Africa si la izvoarele Nilului, pe malurile lacului Victoria Niansa în Eutebe studiază şi combate îngrozitoarea plagă, care ameninţa să se întindă - boala somnului - arătând rolul unor muşte, În transmiterea boalei dela omul bolnav la cel sănătos prin l nţepătur.ile lor - şi având la în­ demână un preparat arsenical - ato.xilul - cu rezultate fericite pentru cei bolnavi. Era ultima izbândă a celui care mai bine de 40 ani se sacrificase pentru omenirea sufer indă, iar cuvintele lui, cu prilejul sărbătorirei sale la reîntoarcerea în patrie: "mă mănaăe gândul că va veni vremea. când şi cele două întinse şi grele plăgi de care suferă omenirea: tuberculoza şi sifilisul vor fi Înt'rânte"-'"răsunau ca un ecou al unui oracol vestitor de vremuri bune". Opera lui întinsă este opera unui titan. Dar Koch n'a fost numai omul laboratorului: "in consiliul sanitar al Imperiului n'a fost în discuţie vre-o c.iestie de higienă generală sau relativă la origina şi profilaxia boalelor molipsitoare, la care să nu-si spue cuvântul hora­ ritor, cu limpezimea şi precizia caracteristică cu care-şi dezvolta ve­ .ler ile sale"; pentru elevi, astăzi bacteriologi de frunte, cu "uimitoa­ rele cunoştinţi ce le poseda si în domeniul St. Naturale, astronomice", era un necurmat îndemn la muncă si luminat conducător. Impreuna cu Pasteur "a creat o lume din ace!' haos al nefintei, din microcosm, din a cărei pricină se întâmplă de nenumărate veacuri atâtea sufe­ r inţi omeneşti, ne-a învăţat cum să-i desvelim tainele şi cunoscăn- [720] 720 1.1. NrrESCU du-le, să le putem stăpâni" iar omenirea suferindă i-a asigurat cu­ nuna veşnic verde de laurii nemurirei. '" De numele lui Koch va sta strâns legată dealungul vremei chestia tuberculozei. Sant 50 de ani, de când ftizia era socotită ca o boală ce lovea anume indivizi sub influenţa unor cauze banale şi fiindcă se credea că se moşteneşte, erau familii, care, ca şi blestemate, se cre­ deau menite peir ii, fără să treacă prin mintea cui-va că se poate găsi mijloc de scăpare. La 1865 WiJlemain, cel dintăiu, arată expe­ rimental, că e o boală lipicioasă, că există un virus molipsitor. Când însă în 1882 Koch probează ştiinţificeşte că virusul molipsitor e un microb, chestiunea molipsirei Itiziei a fost aşezată pe baze ştiinţifice iar problema părea mai uşor de dezlegat: cunoscând cauza, se putea vorbi de o preîntâmpinare (profilaxie) şi de o vindecare rationa lă. De aci şi numărul lucrărilor experimentale în ultimele 3 decenii a crescut considerabil şi o cercetare a celor risipite în numeroasele reviste medicale ar fi aproape cu neputinţă. a) Ca tratament n'avem încă unul specific. Au fost încercate şi întrebuinţate seruri şi vaccinuri, chiar cu multă reclamă unele, fără succesul dorit. Tot tratamentul higenic - repaos, aer şi supra alimentare, cura din sanatorii -- rămâne încă tratamentul cu rezultate mai bune. Aceste rezultate sănt cu atât mai fericite CLI cât cura se face la inceputul boalei şi aici cercetările de laborator prin o mulţime de rea-ţicni specifice au ajutat foarte mult la punerea diagnozei de ftizie, cât mai \ de timpuriu. b) In ceea ce priveşte preîntâmpinarea-profilaxia-se reduce ca si la celelalte boli molipsitoare, la câte-va reguli generale de hig ienă a căror aplicare riguroasă dă rezultate satisfăcătoare. Idealul însă este uaccinarea preventivă, precum se face obligator contra vărsatului ; încercări s'au făcut şi se fac iar Prof, �. Arlving, din Lyon, care mai bine de 20 ani se ocupă de chestie, zice în această privintă: "Studiul complet al microbului ne permite să-i cunoastem felul "de viaţă, chipul de a ne feri sau al distruge, mijloacele de a j micşora puterea şi a creea astfel o rasa de bacili cu o putere vătămătoare bine stabilită şi definitiv fixată, din care se va putea prepara vaccinuri;­ asa în cât bazele stiintifice ale profilaxiei sânt stabitite si suntem poate în ajunul iucoronării lor cu vaccinarea preventivă".' ro 10 NITESCV. [721] CRONICA ECONOtUCA VAHZl\REIl CEREIlLELOR. ROLUL STll.HILUl. DilTORJ1\. flilRILOR ll.GRJC(fLTORI. Chestiunea vănzării cerealelor preocupă din ce in ce mai mult pe marii noştri agricultori cari ar voi să obţie preţuri din ce în ce mai bune şi conditiuni de predare cât se poate mai a vantagiaase. Nu poate fi îndoială că această tendinţă a agricultorilor este cât se poate de leg-itimă şi realizarea ei ar fi de mare folos pentru economia noastră naţională. Din campania pornită de d-l Ion Lahovary fostul ministru al domeniilor a reeşit în mod luminos faptul că nici agricul­ torii nici statul nu au ştiut până acuma să se ţiie In curent cu preturile grânelor din marile pieţe mondiale. Şi cu toate acestea inceputuri in această direcţie au fost oarecum făcute. După cât ne amintim, o dată cu Infintarea serviciului de informaţiuni comerciale de pe lângă Minis'teru! de Domenii se alese o comisiune de supra veghiere care dela inceputullucră­ rilor sale propuse ca Foaea de informaţiuni comerciale să aibă de scop principat să informeze pe agricultorii mari şi mici asupra producţiunii agricole din diferitele ţări şi mai ales asupra preţurilor din marile pieţe din Europa şi America de Nord. Ştim chiar că se făcuseră abonamente destul de costi­ sitoare la marile reviste engleze care se ocupă în deosebi cu mişcarea cerealelor şi preţului lor în lumea întreagă. Bunele intcntiuni ale cornisiunii, ţinute in seamă Ia început. au fost date utării cu timpul; mai mult încă, cornisiunea nu a mai fost convocată decât o dată sau de două ori pe an şi atunci mai mult de formă. Pentru agricultorii noştri este necesitate absolută ca să fie [722] 722 'CH. D. S1". puşi în curent cu suprafeţele culti vate cu cereale În ţările agri­ cole, de starea recoltelor la intervale regulate, de produc­ ţiuni obţinute cantitativ şi calitativ. Ce s'a făcut în această direcţiune însă? Mai nimic. Avem ataşaţi comerciali, doi în Occident şi unul în Orient. Cea dintăiu preocupare a lor ar' trebui să fie pentru co­ mertul de făină care cântâreşte aproape 80% din exportaţiu­ nile noastre. Si dacă unele din tările unde ei îsi au resedinta nu " .:: '" II " sunt destul de productoare de Iăină, ataşatul nostru are da- toria să ne ţie în curent cu roadele acestor ţări în ce pri veşte cerealele în deosebi. Şi inforrnaţiunile ce ar da, să nu se mulţumească să le culeagă de prin reviste şi ziare cari ar putea să aibă un caracter tendenţios, ci să şi le procure prin cercetări propii cum şi le procură la noi de pildă consulii austro-ungari. Agricultorii noştri ar trebui mai ales să cunoască starea semănăturilor, recoltele obţinute şi preţurile grânelor in marile ţări producătoare, concurente ale ţării noastre. To­ tuşi nu avem nici o organizaţiune în această privinţă. Din când in când, revistele noastre economice şi Foaia de informaţiuni comerciale a ministerului industriei şi (0- merţului publică ştiri relative la recoltele din Statele-Unite, Argentina, Rusia, Ungaria, ştiri cari de multe ori nu co­ respund realităţii. Consu1ii noştri din Ungaria şi din Rusia nu cred că e de a lor datorie să comunice guvernului nostru ştiri de a­ semenea natură; sau consulii noştri din Anglia, cari ar fi în măsuri să cunoască mai curând cele ce se petrec în materie de agricultură în Statele-Unite şi Argentina, nu se grăbesc nici ei să dea informaţiuni la timp guvernului nostru. Aşa stănd lucrurile, agricultorii noştri nu trebue să r ă­ măie nepăsători mai ales că mijloacele materiale nu le lipsesc. Ceeace nu face statul să facă ei pentru ei. Consti. tuirea marilor agricultori în sindicate le asigură putinţa de a-şi înjgheba în ţară o organizaţiune serioasă cu rarnifica­ ţiuni în ţări agricole şi in mari pieţe de desfacere a cereale lor. [723] CRONICA ECOl\:OMICĂ 723 După cum în anul trecut sindicatele agricole de Ialorniţa şi V laşca căzuse de acord cu un tânăr negustor român stabilit la Hamburg, în vederea exportaţiunii directe a ce­ realelor în Germania, tot astfellărgind cadrul acestui început de organizare, ar putea cu înlesnire şi fără să facă mari sa­ crificii materiale, să ajungă să creeze o organizaţiune te· meinică de inforrnaţiuni şi de afaceri de pe urma căreia marii agricultori ar putea să realizeze foloase neaşteptate . • -\ vem răspăndiţi În marile pieţe din Europa peste două­ zeci de absol venţi ai şcoalelor superioare de comerţ din ţară cari ar fi bucuroşi, În schimbul unei remuneraţiuni potrivite, să se puie în serviciul unei atari organizaţiuni de mare În­ semnătate pentru avăntul nostru economic. Cu timpul această organizaţiune ar alege dintre aceştia pe cei mai meritoşi şi]i-ar face agenţii ei comerciali proprii, cari specializăn­ du-se ar putea în scurt timp, să fie informatorii cei mai zeloşi şi cei mai sinceri, pe ale cărora comunicări se va putea pune temeiu. Dintre aceşti informatori, o parte a fi ataşaţi pe langă marile burse europene şi ei să comunice zilnic, telegrafic, preţurile cerealelor şi tendinţele fiecărui târg pentru fiecare produs agricol. Agricultorii să nu mai aştepte inforrnaţiuni telegrafice pe cale oficială, inforrnaţiuni cari s'au dovedit că nu sunt complete şi că satisfăceau necesităţile curnpă­ r ătorilor mai ales. :\'e-am dat aceste păreri cu convingerea că vor fi ţinute în seamă. Statul are datoria pe cât mijloacele îi permit să vină în ajutorul agricultorilor, nu mai putin însă şi agri­ cultorii trebue să se organizeze şi ei, să nu aştepte ca Statul-Providenta să le spue când, unde şi cum să-şi vândă produsele de ei recoltate. CH. D. ST. [724] CRONICA SCOLARA ) CHESTIA EXAtlENELOR LA ŞCOLILE PARTICULARE Dcsfiinţ ându-se examenele la şcolile publice, de oarece au fost socotite ca ceva, nu numai nefolositor ci chiar dăunător pentru şcolari, firesc era ca să se ia în discuţie şi examenele de sfârşit de an impuse şcolilor particulare. Căci, acestea fiind un mijloc de control din partea Statului În ce priveşte cunoştinţele câştigate de elevii acestor instituţii, urrn ă dela sine să se caute dacă n'ar fi vreo altă posibilitate de control decât examenele - crezute desigur vătămătoare, de vreme ce la şcolile publice s'au suprimat. Dar cu trecerea timpului pare a se fi constatat că Înlăturarea examenelor nu er ă o măsură bine-venită pentru şcolile Statului. Se pornise lumea şi autorităţile şcolare În potriva lor, Însă În acea­ stă judecare a examenelor ca dăunătoare, nu s'a tinut seamă de un fapt: Ce rost trebuia să aibă examenele? Şi dacă se putea do­ vedi că au unul, Urmarea ar fi fost atunci să se caute unde e par­ tea de lipsă a lucrurilor: În examenele Însăşi sau În felul de pro­ cedare a celor ce examinează? Examenul nu putea fi altceva de cât un mijloc indirect prin care şcolarul să fie silit a-şi pregăti cum se cuvine materia fiecărui o­ biect de studiu; aceasta pentru că, numărul elevilor fiind de multe ori prea mare, n'ar fi cu putinţă ca profesorul să controleze pe fiecare şcolar în parte asupra întregei materii predate. De acolo ar fi urmai ca unii elevi să se poată strecura, ba poate să treacă printre "cei buni", întrebuinţând În acest scop şi unele mijloace nil tocmai onorabile. De aceea poate, prevaz ându-se sau numai i/-lrc­ sirntmdu-se aceasta, au fost introduse şi lucrările în scris bimcs­ tr iale. E drept că asupra valorii ce trebue să se dea acestor lu­ crări n'au fost tocmai hotărîte părerile celor ce luasera acea ma­ sură ; şi aşa se explică de ce, mai Înainte vreme nota lucrării în scris era egală ca valoare eLI media notelor obţinute de elevi pe lin birnestru sau trimestru, iar mai apoi Înscrisul scade ca aprc- [725] CRONICA ŞCOLARĂ 725 I ( I 1 fi eia re la însemnătatea unei simple note dată pentru ascultarea din­ tr'o singură oră. A pune acelaş preţ pe o notă obţinută la o lu­ crare asupra materiei unui birnestru şi nota ce se dă pentru lecţia unei singure ore, nu e o preţuire tocmai logică a lucrurilor. Dar trecând peste acest fapt, rămâne ca ceva sigur că Însăşi introducerea măsurilor mai sus arătate, precum şi susţinerea celor ce sunt în potriva examenelor, că normele expuse mai sus pot fi Îndestulătoare pentru apreciarea elevilor, nu sunt decât o recunoa­ ştere indire ctă a necesităţii examenelor. Numai că elevul, la În­ scris, prin bunăvoinţa colegului sau colegilor de lângă dânsul ori prin ajutorul "norocului" poate căpăta notă de trecere - o mai potriveşte el si la oral şi ajunge În ultimul birnestru când vreo "circulară dela minister" face să se contopească notele de pe toate himestrcle, şi astfel se pomeneşte trecut În clasa următoare. Examenul e însă menit să ţină trează grija elevului că la finele anului are să fie interogat asupra Întregei materii studiate şi, ne invătându-şi lecţiile rând pe rând, nu va fi în stare să treacă proba cerută, prin urmare va fi nevoit să repete aceiaşi clasă. Constrângerea aceasta faţă de elevi e şi foarte firească, de oa­ rece mintea copilului În genere şi chiar a multora dintre cei maturi ca vârstă, e alcătuită aşa, Încât preţueşte ce e de Însemnătate ac­ tuală pentru el, iar nu folosul Îndepărtat rezultând dintr'o str ădu­ inţ ă Îndelungată şi care ar cere concentrarea forţelor mintale mai multă vreme. Şi c iarăşi un fapt de netăgăduit că atunci chiar când o clasă de şcolari au un cât se poate de bun profesor, pe lângă metoda lui ingenioasă, tot trebue să se mai adauge şi imboldul constrângerei pentru ca elevii să-şi facă pe deplin datoria. Prin urmare, dacă se găsesc Întemeiate cele zise mal sus, exa­ menele se impun dela sine. Cum să se facă examinarea? Bine În­ teles că ţinta nu poate fi decât ca aceasta să fie făcută În chipul cel mai înţelept cu putinţă; prin urmare orice modificare ce ar înlesni procedeul de urmat în examinare, va fi bine venit. Dar mai rezultă ceva din cele arătate până acum; e xa mcnele trcbuesc menţinute acolo unde n'au fost desfiinţate, de vreme ce se constată că înlăturarea lor din şcolile statulu i a fost o măsură pripită. Afară numai dacă nu s'ar susţine că desfiinţarea ex arnene­ lor, prin ca Însăşi e o dovadă de lipsa lor de folos. Va să zică un prim argument şi puternic în potriva supruuării examenelor la şcolile particulare. Dar chestia mal trebue pusă şi altfe! : care. sunt mijloacele de in­ trebuinţat acolo, pentru ca rezultatele să fie multumitoare '? De sigur Întâi personal didactic bine pregătit. Cum să se faca aceasta, lucrul va depinde; de direcţia şcolii, de supravegherea [726] 726 A. V autorităţii şcolare În parte, dar şi de preţul plătit de părinţii elevilor ce urmează cursurile În institute particulare. Căci aceste şcoli fiind şi o întreprindere bănească, recrutarea profesorilor va depinde şi de cuantumul veniturilor. Adrni t ând Însă că condiţiile de mai sus ar fi Îndeplinite, răm âne încă o parte destul de grea spre a fi rezolvată: Cum va îndemnă profesorii institutelor particulare pe elevii lor aşa, Încât ei să-şi pregătească lecţiile cât mai conştiincios? Nota dată de dânşii nu e hotărîtoare şi aceasta nu o ştiu numai ei, o ştiu tot aşa de bine şi elevii. Insuşirile pedagogice? Da, În parte şi pentru unii din­ tre şcolari, dar în ce priveşte ceilalţi? ce-i va sili să înveţe? Căci dacă se poate spune despre un 0111 presupus format: facă după CUJ11 crede, - fără Îndoială că nu ace laş lucru se cade a se îngă­ dui copiilor. Presupunând acurn că profesorul ar face singur examenul şi nota data de dânsul ar fi cea hotâritoare. Dacă va da 1I0tă de trecere unora pentru că o merită şi nota rea altora pentru că nu li se cuvine mai mult, nu e de prevăzut că va veni "direcţia" să-I roage Ca să schimbe nota dată? Şi ce va putea să facă pro­ fesorul? De nu se va Îndupleca, se va găSI altul mai "gentil" iar el şi-ar pierde de sigur locul. Dar, admiţând că Direcţia ar fi şi ea severa şi ar primi apreciare a dreaptă a profesorului, vor veni la r ândul lor părinţii elevilor cu intervenţii, iar rezultatul va fi per­ mutarea la alt institut mai îngăduitor. Şi cine nu ştie că mai toţi părinţii vor ca fiii lor să treacă clasa; mai rar de cei cari să le pretindă ca să şi ştie, dacă trec dintr'o clasa Într'alta. - Bine c'« trecut! la certificat sau diplomă - şi asta se cere! -_.- Şi felul a­ cesta de a judeca îl Întâlneşti la mulţi dintre elevi - şi nu numai la cei dela şcolile particulare. Mai adăog ând apoi faptul ca nu prea sunt oameni cari să se Încredinţeze lesne Ca nu le e copilul făurit pentru o învăţătură mai înaltă; precum şi aceia că direcţia ori cărui institut particu­ lar vrea, prin firea lucrurilor, să aibă cât mai mulţi elevi, urmeaza a se înţelege dela sine de ce nu dela direcţia sau profesorul şco a­ lei particulare trebue să se dea apreciarea hotărîtoare la sfârşi­ tul anului. Orice examen presupune desinteresare şi aceasta nu poate veni dela factorii mai sus arătati. Şi tot odată, În asemenea caz, examenul n'ar rn ai constitui unul din puterniccle Îndemnuri la studiu al elevilor. Se va zice însa: Bine, dar acum sunt examene şi tot se pre­ zintă elevi ne indeajuns pregătiţi. De sigur ca sunt. Dar care e cauza � Să nu fie oare În buna măsură şi prea marea indulgenţă a Unor exarninatori ? Pricina acestei îngăduinţe poate fi explicată [727] CRONfCA ŞCOLARĂ 727 prin convingerea ce vor fi având-o cei ce examinează că nu e lucru uşor să-ţi dai seama îndeajuns despre valoarea elevilor pre­ zentaţi la examen, în cele câteva clipe disponibile pentru fiecare elev. Mar e însă câte odată şi un fel de înclinare specifică a exa­ minatorilor de a lua În seamă şi alte glasuri decât pe acelea prin care se arată priceperea şi cunoştinţele căpătate de cei ce vor să treacă examenul. Şi elevii, şi nu numai ei, se interesează şi caută să afle În mod cât se poate mai sigur "dispoziţiile U juriului exa­ minator. De aceia avem credinta că o dreaptă severitate În examinare­ ceeace nu Înlătură nici decum claritatea şi tonul binevoitor în pu­ nerea întrebărilor - ar spori fără îndoială buna pregătire a celor instruiţi în institutele particulare. Dar tocmai această severitate trebue să impună şi o cumpănire cât mai mare în felul de a se examina. 1 ntrebări ca cele următoare, de pildă: Influenţa lui Scho­ penhauer În literatura franceză (examen de el. VII); Foloasele şti­ inţelor pozitive (examen de capacitate el. IV). Taine, ca istoric, filosof şi critic (examen de absolvire cI. VIU) n'ar trebui să fit: prezentate elevilor, caci în cel mai bun caz nu vor face decât să r epr oducă fără control părerea cutărui sau cutărui autor, pe care de sigur nu l'au înţeles fiindcă n'au pregătirea trebuitoare spre a-I putea pricepe. Aşa dar o severitate bine aplicată ar avea ca rezult it o mai mare stăruinţă şi din partea Direcţiei şi a profesorilor dela şcolile particulare şi mai ales a elevilor. Tot odată părinţii elevilor nu-i vor mai păr tini când nu trebue şi nu le vor mai ÎngăduI lenea dacă se va vedea că pentru toţi e aceiaşi măsură dreaptă şi că acei ce nu sunt Îndestul pregătiţi r ărn ân în urmă. Astfel tocmai procedarea celor puşi spre a examina pe elevi, va inlesni, indirect, şi sarcina Direcţiei şi a profesorilor dela insti­ tutele particulare şi fără îndoială şi controlul Statului asupra a­ cestor şcoli. A. V. [728] DELA ROt1ÂNII DE PESTE HOTARE CONVENŢIA COMERCIALĂ CU UNGARIA.- Munca, revista pen­ tru industrie, rneserii, comerţ şi economie, organul oficial al societăţilor de meserii din Blaj, Cluj, Mercurea, Sassebeş şi Sibiu, cuprinde asu­ pra convenţiei comerciale dintre România şi Ungaria unele aprecieri, care merită să fie cunoscute: «In Nr. 22 din 1909 al revisitei noastre am dat un extras mai amănunţit despre cuprinsul acestei convenţiuni, din care se poate vedea cu câtă dibăcie.a ştiut guvernul ungar să-şi asigure necalculabile avantagii fată cu statul român ..... Să ne între­ băm acum ce a căpătat România în schimbul atâtor mari favoruri şi avantagii? A obţinut învoirea de a exporta o cantitate anumită de carne. Partea aceasta a contractului, în felul cum este stipulată, ne pare foarte curioasă şi nu ne putem îndestul mira cum a putut g!l­ vernul român s'o accepteze. Odată i-se concede exportul numai pen­ tru o anumită cantitate, care nu ne-ar ajunge nici nouă, românilor ardeleni, iar a doua oară i-se prescrie modul cel mai nepotrivit şi mai costisitor de transport anume ca vita sau porcul să se irnporteze numai ca carne. Maximul irnportului din România ar fi în ultimii ani ai convenţei, care expiră la I917, 255.000 capete ş. a. 120.000 porci, 100000 oi şi 35.000 vite. Dacă considerăm că prin condiţia de a lăsa peste' graniţă numai vite sau porci tăiaţi, s'a dat o lovitură de moarte locuitorilor români mărgineni, cari se hrăneau după econo­ mia vitelor în România, apoi putem afirma că mărinimoasa concesie a guvernului ungar faţa de România nu valorează prea mult, căci economii mărgineni aduceau şi până acum cu mult mai multe capete peste graniţă cari în mare parte se valorizau aici. Astfel ne spune rapor tul camerei comerciale din Braşov că prin vă mile dela frontiera ungară-română au trecut în anii I876, 1877 şi 1878 câte 517.471 în număr mijlociu, iar cu 25 de ani mai în urmă au trecut tot prin acel iaşi varn i ].025000 capetele de vite la păşunat in România. Aceste vite erau toate ale românilor şi iată că În decurs de 30 de ani ni le-a înghiţit oblăduirea binevoitoare a guvernelor ungare. Nu are mult preţ concesiunea pentru durata acestei convenţii şi din motivul, că România nu posede acum o cultură de vite atât de desvoltată încât să poată exploata barem şi acel drept neănsernnat ce l-a obtinut. Faţă cu acest fapt lmpl init ni-se impune întrebarea: Ce să f;!cem noi, Românii din apropierea frontierei cari suntem mai rău loviţi prin această neănţeleaptă învoială? Sa luăm drumul spre America? Nu. nici odată! Acum a sosit timpul pentru mărgineni de a-şi face noua isvoare de Câştig. Daca nu mai pot face negoţ cu vite în 'vieaţă să se apuce fară întârziere de negotul cu vite tăiate. Până acum nu si-au prăpădit încă capitalurile adunate de pe vitele văndute şi cum au şi spirit de întreprinaere negustoreasă şi cunoştinţe de persoane şi lmprejurări în România ei S1/11t cel mai c/1ema!i a /llt1le mâna pe ex· portul cărnii din România, care altfel cu siguranţa va ajunge pe mâna evreilor, căci in Romania cu greu se vor afla români cari să facă astfel de afaceri rentabile. Mărginen ii mai au şi avantajul acela că ei îşi pot face foarte uşor legături şi aici în patria noastră". Co mentari ile sunt de prisos. Convenţia e ratificata şi va intra în vi­ goare_ In timpul desbaterilor s'a atras luarea aminte asupra situaţiei nefavorabile, creată Românilor prin această convenţie. O intreagă mişcare istorică, pe care s'a Întemeiat în parte şi unitatea etnică a elementului din şeşul dunărean cu cel din Ardeal, e acum slăbită printr'o măsură semnată de rnăni româneşti. R. [729] CONVORBIRI LITERARE No. 7.-Vo1. 2. BUCUREŞTI, SEPTE,MVRIE, 1910. ÎNSEtlNARI Anul XLIV. PRIVITOl1RE Ll1 ISTORI1\ COLTORII RO.l'1ANEŞTI GÂNDURI BUNE. în starea puţin îmbucurătoare a Iaşilor, oamenii cu judecată îşi dau seamă că vechia capitală de odinioara nu se mai poate mâng ăiă azi decât cu rolul cultural. Chernând la sine pe artiştii teatrului naţional din laşi în "templul artistic ridicat cu atătea chel­ tueli şi cu atătea jertfe", d. M. Sadoveanu îi îndeamnă mai întâi să-şi aducă aminte de trecut, pentru ca "vechiul Iaşi care a văzut întâi repertoriul lui Alexandri, care a văzut pe Millo, Pascali, Manolescu şi atăţi alţi artişti, care a avut in fruntea sa pe Negruzzi şi Cogal­ niceanu, să aibă netntrerupta măcar tradiţia aceasta culturală". Tănărul director a invocat apoi In cuvinte pline de sinceră însufleţire vremurile când capitala Moldovei cuprindea cele mai frumoase flori ale culturii româneşti, şi o societate gata să guste plăcerile superioare ale artei, fiind mai pregătită decât oricare altă societate din tot cuprin­ sul pământului românesc. "Iaşul are un prea frumos trecut artistic. încă dela jumătate vea­ cului trecut boierii moldoveni, în frârnăntăr ile prefacerii, în trecerea deja viaţa orientală, la lumina culturală a Occidentului odată cu îm­ brăcămintea, leapădă nepăsarea, ciubucul şi sornnolenţa, şi'şi deschid sufletul unor porniri deosebite, unor gusturi mai nobile "Eram o tară barbară, în sate trăia În amărăciune si ticălosie no­ rodul incult' şi sărac, acoperit de toţi vătăjeii şi zapciil stăpânit-ii, de toti vatavii stăpănilor de pământ; 1n târguri se stingea o clasă ve­ che de meşteşuguri şi negustori şi era înlocuită cu străini şi cu func­ tionari. Nimic din viaţa politică şi socială nu arăta schimbare ade­ vărată, civilizare adevărată, tot era pustiu, spoială �i minciună; totul era asuprire şi nedreptate. Numai In boerirnea acestei vechi capitale a Moldovei, alcătuită dintr'o lume mai subţire şi mai rafinată; pa­ trundeă cu adevărat cultură superioară şi gust artistic. Desigur că oamenii epocei acestia vor rărnăneă o curiozitate pentru viitor! căci In afară de luptătorii dela 48 �i de luptătorii unirii de după zece ani, era o lume întreagă netnţelegătoare a ideilor de regenerare a patriei, Convorbiri Literare An. XLIV, VoI. U. [730] 730 CONVORBIRI LITERARE cu toate acestea lumea asta după ştiinţele pc care le avem acum, era o mare iubitoare a artei; preţuia lumina aceasta care şterge umbra durerilor, în scurta noastră trecere pe pământ. "Tradiţia s'a urmat multă vreme; gustul pentru artă a crescut. Artiştii mari străini şi artişti de-ai noştri mărturiseau că nicăeri nu găseau un public mai înţelegător şi mai fin decât in capitala Moldovei. "Dar lumea aceea e acum o generaţie a morţii. Vechea boerirne s'a părăduit, a căzut in ruina cu toate averile ei; o altă lume s'a ridicat în vechiul Iaşi". Fie ca o lume noua, în înţelesul prielnic culturii naţionale, să se ridice de pe urma străduinţelor noului director în oraşul renaşterii noastre. DĂRÂMA REA OPEREI LUI ŞAGUNA. De multe ori s'a vorbit în această revistă de personalitatea marelui mitropolit. Pentru cei ce simt româneşte, Şaguna e o figură istorică asemenea cu a voevo­ z ilor noştri. Aducănd la fiinţă "statutul organic" I el a fost un "dătător de legi şi datini" pentru toţi Românii de peste munti. Se vor con­ vinge de aceasta acum chiar şi cei ce nu i-au cunoscut faptele şi viaţa, căci opera lui Şaguna a ajuns ţinta spre care curg loviturile Maghiarilor. După multe şi multe încercări de a strivi poporul ro­ mânesc, cei ce ar voi să-I vadă desfiinţat de pe faţa pământului, socot că sprijinul cel mai tare al românismului este educaţia confesională, aşa cum o organizase genialul cleric. Şi pentru alţi Români biserica a fost uneori o pavăză, pentru nimeni însă n'a fost şi nu este atât de mult, ca pentru Românii din Transilvania şi Ungaria. Guvernul unguresc, după ce a încercat să rupă legăturile dintre Români, sărnănân d printre ei colonii maghiare, după ce a închis multe şcoli româneşti, prefăcăndu-le În şcoli de stat, adecă cu limbă ungureasca, acum cearcă dintr'o dată să pună mâna şi pe institutele pedagogice, spre a-şi pregăti Invatători şi institutori potriviţi cu gustul şoviniştilor dela Pesta, Azi pentru învăţători, mâine pentru preoţi. Cum Se va desfăşura lupta, nu e În măsura noastră să profeţim. Atâta ştim că e cea mai grea dintre încercările care au căzut pe capul celor de peste munti. Când zidul confesional ridicat de Saguna împrejurul neamului său va fi dărâmat, urmările vor fi de o 'Însem­ nătate incalculabilă pentru toată desvoltarea mai departe a culturii noastre şi chiar pentru regatul Românilor liberi. PĂCATE COMUNE. De obiceiu mai toţi cei ce vorbesc de funcţie­ narism în ţara noastră, caută să-I motiveze În deosobi prin ademeni­ rea tineretului prin salariile oferite de stat. De aci se afirmă că ar veni îndrumarea celor mai mulţi tineri spre buget şi depărtarea lor de comerţ, industrie etc. • [731] îNSEMNĂ[�1 731 1. P. Cu inceperea anului şcolar, vedem că această plângere se repetă şi peste munţi, unde statul e departe de a irnbiă pe Români la funcţii. Q mare parte a tineretului se Indrumează spre cariera preoţească, spre profesorat etc., iar nu spre negoţ şi alte meserii lucrative. Statul ca factor de funcţionarism la noi, Românii, trebue deci lăsat pe un plan secundar. În primul rând ezle vină starea noastră culturală înapoiată şi mândria de a înainta pe scara socială. Dela păstorie şi agricultură, mulţi sărim la o viaţă care presupune o cultură mai mare decât ne este tradiţia noastră. De aceia, Românii din Transilvania au trecut şi trec pe lângă negoţul şi industria săsească, cunoscută lor de multă vreme, şi sar, dacă pot, la forma de cultură care li se pare semn de aristocraţie. A în văţă carte, la toţi fruntaşii satelor ro­ mâneşti, atât dincolo cât şi dincoace, e o formulă de distincţie so­ dală. Nimic nu doreşte mai mult preotul, învăţătorul, primarul ori chiaburul unui sat, decât ca fiul său să înveţe carte. Cine va lovi superstiţia cărţii, acela va da o mare lecţie de cultură neamului ro­ mânesc. CUVINTE RARE.- Băcănit adj. roşu. Mere oăcănite. Bâr eoăoă s. f. �=, cheutoare, �aică, peleş. Bâegodie s. f. == năbădae. (Mai ales 1n expresia) a băga pe cineva în bâzgodii. Bioă s. f. =, gaură. Iaca mă o bioâ de paiajăn ! Botoboc s. a. �- cumpănă, la zidărie. Bologân s. m. = gologan. Boscăi vb. a horbocăi, a bolborosi. Brădăr \ s. m. c= flăcăii ce se duc cu bradul la mireasă Sâmbătă Brădăş J seara, In ajunul cununiei. Brădiş s. m. ,�. ferigă. Firuită adj. (iie) care e cusută cu fir. Fluturi vb. �= a pune fluturi la o ie, fotă, etc. Prea şi-a jluturi! iia! Fiuturit (Ha, etc.) care are fluturi. Nejlufurită adj, fără fluturi. ) . , . ",fi 'tă di tă fi J (Fragment dintr un cantec): �vej.rttl a a J. care nu e cusu cu r. Foae verde bobarău Doamne, ce să mă fac eu, Că m'a urît neie'al mieu! Nu m'a urît de urîtă: M'a văzut neprirnenită, Cu iia nefluturitâ, Cu fota nefiruitâ, (Culese din Jud. Dămbov iţar. [732] DouA SUFLETE DIN Vm. ŢA. l\ROflÂ.NILOR Omul rămase uimit. Aproape nu-i venea să-şi creadă o­ chilor. De o parte şi de alta case falnice, prăvălii cu fe­ restre mari de cleştar, pe cari jucau razele soarelui şi lume multă şi trăsuri şi ropote sunau pe asfaltul străzilor - o zarvă necurmată, care-i cădea greu pe inimă. Apoi îmbrăcămintea lui făcea pe toţi să-şi întoarcă pri­ virile: cu minteanul alb, ale cărui mâneci lungi fluturau pe umeri, căciula tot albă şi purtând nişte opinci cu ciucuri; umbla încet, din când în când sta locului, căsca ochii şi fără voe cuvinte de mirare îi scăpau din gură. La răscruci se opri. După chip sirnţeai îndată, că-i foarte uluit, neştiind Încotro s'o apuce. Atunci m'am apropiat: - De unde eşti, prietene? EI tresări. De bună seamă, nu se aştepta să-i vorbească cineva în graiul lui de-acasă. Şi o clipă nu răspunse. Dar când l-am Întrebat şi a doua oară: - Din Grabova, zise el, pe lângă Muscopoli, dacă ştii. -- Din Grabova?! Şi cum ai rătăcit pe aici? - Apoi, m'a adus şi pe mine vântuI. Am venit aseară ... Şi începu să-mi spue câte a văzut pe drumuri, cum i s'a părut lui neagră şi plină de o spaimă necunoscută marea şi cum ar dori să-şi găsească de lucru, şi e singur şi nu cunoaşte pe nimeni. Unde să meargă? La poarta cui să bată? - Şi cam ce-ai vrea să faci ? - Ce-o fi ... doar pentru o pâine şi să le mai trimet ceva şi ălor de acasă, că tare sunt în lipsă. Vorbea limpede, cu rnl ădieri de tristeţe 'n glas. Slăbuţ. bălan, avea în ochi o lumină blândă, de bunătate. - Lasă, zic eu, că dacă ai venit aici, n'ai să pieri. Om găsi noi undeva ... Iată avem aici pe Bendul, un om dela noi. N'ar fi rău să-i vorbim lui. Bietul om nici că mai ŞWl cum să-şi arate mulţumi rea. Şi numai ce da din cap, rotindu-şi ochii de jur împrejur. Dela o vreme grăi: [733] DOUĂ SUFLETE 733 "Cuprinşi oameni aici, foarte cuprinşi ... Ce palate şi ce străluciri! Parcă-i un raiu. Unde la noi aşa cevă P! Să­ răcie frate şi necazuri. Altă dată era cum era: ne aveam şi noi gospodăria, rostul nostru, dar azi ... Anii din urmă ne loviră greu, frate, şi pe mulţi ne l ăsară pe drumuri. Uită-te la mine: aveam oi, două sute de capete, şi toate s'au dus, toate ... Şi ce era să fac? Şi aşa m'am gândit eu atunci, că e bine să plec În lume. Şi 'ntr'o zi de bru­ mar, pe când se lăsau caravanele de vale, am coborît cu toţii până Ia Sălcii, cu mama, cu nevasta, cu rudele şi acolo ne-am luat rămas bun·- ei spre Muzichea şi eu încoace ... Şi cum ne-am despărţit, cum i-arn lăsat, un Dumnezeu mă stie ... u , Ochii i se umeziră şi deodată îşi Întoarse faţa, ca să nu-l văd, cogeamite om, cum varsă lăcrămi. BenduI, Vasile al lui Bendu, era din Zagor. De mult ţi­ nea la marginea oraşului o tavernă, unde se băgă şi tâ­ nărul Cota - cum îl chema pe nume. El care colindă munţii, tolănindu-se pe iarba de mătase cu ochii scăldaţi în văzduh - păstorul voinic, deprins cu aerul tare al Înălţimilor, îşi Închise zilele aici, Între ziduri. Şi săptărnâna dintâi a fost lungă, de-i venea să-şi lepede sorţul şi s'o rupă la goană. Tavanul afumat părea că se apleacă, se clatină, enorm, asupra 'lui, gata să se prăbu­ şească. Cu BenduI vorbea puţin; până ce se mai îrnprieteniră, şi o milă adâncă l'a cuprins de dânsuI. Om de vreo patruzeci de ani, Vasile al lui Bendu era scund şi gros, cu obrajii plini ofiliţi. Infăşurat totdeauna cu un şal la gât, umbla ce umbla şi rărnâneă obosit, palid, găfâind îşi ducea mâna la inimă: înţelegea el, că inima asta, care bătea iute şi neorânduit ca un ceasornic stricat, are să se oprească odată, cât de curând. De băutură nu se lăsa. ŞWt că-I strică, dar paharele tre­ ceau necontenit, spumegând, în faţa lui. Şi după ce se aşeza la masă .şi ciocneă cu unul şi ciocneă cu altul, ajungea singur să se căineze: "Iar am băut, şi nu trebuia ... vezi, nu trebuia, nu-i de mine băutura; aşa îmi fac de cap şi o să mă sfârşesc În­ tr'o zi .. ." Şi'n ochii turburi se aduna atâta jale miloasă de om desnădăjduit, par'că vedea cum se apropie moartea; din [734] 734 NI. BElA zi în zi o sinteă mai mult şi se gândeă numai la ea, la întunecata toamnă rece a morţii, care plutea, lăsând în preajma lui, pe toate lucrurile, ceva nespus de mohorît. Ce să-i facă si Cota? Se scula din zori si lucra neîntre­ rupt până la miezul nopţii, când merge;u Împreună cu Bendul să se culce. Treceau alături, pe o uşă care da în cârcium ă, într'o Încăpere strâmtă -la mijloc o masă cu do ctor li, pereţii mirosind a mucigaiu, Lungit În pat, Bendul nu putea să adoarmă. Ofta în­ tr'una. Noaptea e nesuferită pentru bolnavi: soră cu moar­ tea, aduce cu sine fiori, vedenii multe, chinuitoare, cari. toate amintesc de tăcerea din urmă, de golul rnorrnântului. Ca să le gonească, Bendul era În stare să-I ţie şi pe Cota fără somn; avea nevoe de o fiinţă, care să-i spue ceva, să-i povestească orice, numai să-i treacă de urât. Dar Cota Închidea curând pleoapele. "Tu ai adormit, Cota l, .. /I zicea atunci Vasile a lui Bendu cu inima strânsă. Şi dela un timp îl auzea cum horcă e, cum vorheşte'n somn. Frumoase visuri dulci veneau să-I mân­ găe pe Cota: privelişti de-acasă, păduri dese cum le ştia, cu jerigi, cu izvoare albe, unde-şi apleca de atâtea ori ge­ nuchiul şi bea din apa limpede, proaspătă. Ce-i păsa lui acum? Era păstor. Cu zeghea pe umeri, cârligul În mână, umbla după oi şi striga din când În când chernâridu-si câinii: "na, naa Baluca, Ohesuli! ... /I Dimineaţa, la sculare, Bendul îi spunea: "Tu iar ai visat, Cota... Până să te mai obişnueşti : aşa eram şi eu când am venit ... mă visam acasă, toată noaptea mă visam ... dar m'am deprins; şi tu ai să te de­ prinzi ... ; cu toate se deprinde omul ... " După aceea intrau În cârciurnă şi Începeau iarăşi munca aceiaşi şi aceiaşi şi fără nici o bucurie, fără sărbătoare. Cota mergea de colo până colo, purtând sticlele cu bău­ tură, pe câtă vreme râsete, glasuri r ăguşite sunau Îm­ prejur. "Doamne, ce viaţă!" .. ' murmură el. Uneori numai, pe la nărniezi, când lumea se mai răreă, Cota, răzemat de părete, cădea pe gânduri. Fumul de ţigări Se lăsa negru, înecând tot. Geamurile aburite - şiroae de apă lunecau pe ele ca nişte Iăcr ămi ; iar cerul acoperit de afară, vân tul care sufla umed, cu frea­ rnăte Îndepărtate, îi aduceau aminte toamna de acasă, ziua când a plecat. Era tot aşa, ° vreme posomorîtă, caii pier­ duti prin ceaţă şi i se făcea lui că toate plâng: tăIăngile 1 It [735] DOUĂ SUFLETE 735 ploaea ... Şi mă-sa îl ducea de mână ca pe un copil şi numai ce-I sorbea din ochi şi da să-I sf'ătuească, dar no­ duri i se puneau în gât şi plângeă şi numai atâta putea să-i spue : "Dragul meu, să nu ne uiţi, Cota, sufletul meu l" ah! şi ce rnulf i se pare de atunci! oare cum sunt ei acolo 'n Muzichea? Cum o duc singuri, fără dânsul? Aş­ tepta nerăbdător, dintr'o zi Într'alta scrisoare. Şi când i-a venit, după două luni, Cota nu-şi găsea locul de bucuros, o sărută, o strânse la piept şi fuga cu ea la mine. "Carte de-acasă !" zise el, tinzându-rni scrisoarea. Era dela nevastă-sa. Şiruri multe, incălcite, pline de duioşie: "Scumpul meu, Îţi sărutăm ochii, toţi din casă, noi sun­ "tem bine ... doar tu că nu eşti aici şi ne gândim mereu "şi aşa ni-i dor ... Şi copiii întreabă, că unde-i nenea? Şi "mama le spune că-i dus cu turmele nenea şi are să vie "nenea, şi plânge, biata, că tu ştii ce inimă are". Apoi urmau veşti dela rude, prieteni şi urări, mulţumiri de banii primiţi. Printre altele: "Să tr ăeşti, dragă, şi să-ţi dea Dumnezeu noroc. Şi să­ "nătate să fie, că anii trec ei şi o să ne vii iarăşi înapoi "şi o să trăim la un 10c ... 1/ -- Va să zică, le-ai trimes parale! Şi de Bendul eşti mul­ ţumit, nu? El e foarte cum se cade. Cota răspunse: -- a bunătate de om, decât aşa cum este, bolnav ... vezi, tare mi-e teamă. Către seară, într'una din zile, Vasile a lui Bendu se văetă, că are ameţeli. Picioarele nu-l ţineau şi s'a dus să se .odihnească. Trecură două, trecură trei ceasuri ... Bendul nu se mai arăta. Şi când intră Cota în odae, să vadă ce mai este, l'a găsit răsturnat pe duşumele, dus, fără su­ flare. a clipă a stat încremenit, singur cu mortul în faţă. Apoi a strigat la vecini. Câteva bătrâne şi-au făcut de suflet, de-au venit. "A răcit de tot, zise una, apropiindu-se. a fi mult de când nu bate". Hainele de pe dânsul nu eşeau - trupul, rnâinele înţe­ penite, Încât a fost anevoe până să-I prirnenească, cum e datina, pentru călătoria de veci. Apoi l'au Întors cu faţa în sus, i-au lipit la cap câte o lumânare şi aşezându-se a­ lături, bătrânele începură să tăinuiască în fel şi fel de Întrebări: [736] 736 M. BE7A - Oare ce boală să fi avut? Că n'a murit ca lumea ... jos, pe scânduri .... - Săracul ... Şi cine ştie cum i-o fi venit; când şi-a dat sufletul, cine ştie ce va fi simtit >! ... - Poate n'a simţit nimic, adăuga a treia. In clipa când s'a prăvălit, poate şi-a pierdut şi cunoştinţa, aşa că n'a mai simtit. . Cota le asculta, fără să spue cuvânt. Şi nu se mişca de lângă mort. In cârciurnă, unde clipea o lumină singuratică, mesele, scaunele, toate erautstrânse grămadă. Şi încet începu a intra lumea pe uşă. Veneau tăcuţi, u­ nul câte unul, cu capetele 'n piept, cu acea teamă neliniş­ tită, pe care o insuflă moartea, când ne gândim, că toţi vom avea odată acelaşi sfârşit. Se apropiau pe nesimţite, vorbindu-şi unul altuia cu şoapte abia înţelese cari tre­ ceau din gură în gură: - Ştiam eu că nu mai are mult ... - Nu l-aţi văzut? De câteva zile era ca şi dus. Prieteni de-ai lui, tovarăşi de băutură, cari petrecusera cu el zile dearândul, se trezeau acum, că nu-l cunosc de fel, nici măcar din ce loc este. Şi se opreau, uîtându-se miraţi la străinul, care zăcea colo, Înaintea lor, amorţit, cu rnâinele 'n piept, cu burnbacul la gură. Cota, fără să-şi ridice ochii, îi simţea cum păşesc do­ mol, strecurâridu-se, caşi cum s'ar fi ferit să nu deştepte mortul, se aplecau la ureche, întrebând: De unde este? -- De departe, din Zagor. -- Şi aţi scris acasă? .. Trebueă să le daţi de veste, să ştie şi ei ... E Însurat? ' -- Da, Însurat... are două fete. Cota deodată tăcea. Işi aducea aminte toate câte i le spusese Bendul, când stau împreună la sfat. Şi În urmă ca ŞI cum şi-ar fi vorbit sie-şi: Aşa trăi ... ani şi ani tănjind, cu amarui În inimă. Uneori uita, părea că nu-l doare, dar când primea scrisori, plângeă, mă chema lângă sine, şi plângeă ... şi apoi se da pe băutură, şi zile Întregi bea şi bea ... Noaptea îna­ intând, lumea Începea să se retragă. Un miros greu se împrăştia, umplând odaea, amestecat cu al lumânări lor cari ardeau trernurându-şi para ici şi colo, pe obrazul mor­ tului, pe ochii reci deschişi, având un luciu ca de apă stă­ tută. [737] DOUĂ SUFLETE 737 La timp, a venit şi carul, cernit, pe margini cu făşii de pânză, cari atârriau Iâlfâind ca nişte aripi mari, negre. Şi l'au luat pe Bendul. Câţiva l'am petrecut: Cota, eu şi alţi trei-patru. Cădea o ploaie măruntă, de cele triste şi urâte. Carul urca greu, caii purtau mortul pe drumuri lungi ce păreau fără sfârşit, cu bălţi de noroiu, cu arborii goi. Din cerul ca cenuşa, din zările şterse, neguroase jale toamnei târzii curgeau suspinuri mocnite. Cimitirul pustiu. Numai un cârd de cioare sburau de jos, croncănind speriate, când am 'trecut printre cruci - multe cruci de lemn, sărace; pe lângă ele frunze risipite, cununi veştede, muiate de ploi. Şi când preotul tăcu şi sicriul fu coborât în groapă, luă şi Cota un pumn de tărân ă şi aruncându-l: "Dumnezeu să te ierte, măi Vasile a lui Bendu!" zise el, fără să-şi mai poată stăpâni plânsul. A doua zi, când să ies din casă, iată-l şi pe Cota că vine. Gătit de drum, ochii obosiţi, roşii de nesomn. Moar­ tea din ajun l'a sguduit mult. - Cârciuma? Întreb eu. Au închis-o ... Odaea, sertarul, unde păstra banii, le-au sigilat, până să vie cineva din rude. --- Şi tu ai rămas fără lucru ... Să căutăm în altă parte, Cota ... -- Nu, mulţumesc ... că eu plec, eu mă Întorc acasă ... - Te Întorci? Şi acolo ce te aşteaptă? - Nimic, Însă ... Cota se opri, tăcu o vreme, muncit de gânduri; apoi zise încet, cu glasul tremurat: Ai văzut? .. cu ochii deschişi, l'au zvârlit acolo şi nimeni nu l'a plâns ... A stat el, a răbdat şi s'a sbătut, agonisindu-şi ban cu ban, şi la ce i-a folosit? Dacă era acasă, poate nu murea ... Vezi, toată noaptea n'am dor­ mit ... Cum s'a stins omul ăsta! Nu, nu ... eu plec acasă şi dacă mor să ştiu incaltea, că nu mor aici ... Şi de aceea am venit, să-mi iau rămas bun că eu mă duc ..... Ne-am îmbrăţişat, Cota porni şi'n huetul străzii, l'am văzut încă odată cum se depărtează: cu minteanul alb, ale cărui mâneci lungi fluturau pe umeri, căciula tot albă, şi purtând nişte opinci cu ciucuri, aşa cum venise. M. BE7A. [738] tlETODI1 INDUCTIVA A "RAtlAşIŢELOR" . In tabla tradiţională a metodelor inductive se găseşte în genere trecută ca o procedură aparte, foarte utiiizabilă şi utilizată, şi metoda aşa numită a "rămăşiţelor", Regula acestei metode sună: "Dacă scoatem acea parte a unui fe­ nomen Care ştim, din inducţii anterioare, că este efectul unor anume antecedenti, rărnăsita fenomenului este efectul antecedentelor restante". In mod schematic lucrul Se infă­ tisează astfel: Să presupunem că avem inaintea noastră an­ tecedentele ABC şi consecventele abc. Dacă ştim din experienţele noastre anterioare că AB produce, de căte ori apare. pe ab, putem conchide şi de fapt conchidem că porţiunea rămasă a fenomenului cercetat abc, adică ele­ mentul c, are drept cauză rămăşiţa antecedentului ABe, adică elementul C Aceasta este metoda rărnăşiţilor. Logi­ cianii care au formulat-o nu s'au mărginit fireşte să o arate ca pe o procedură ştiinţifică posibilă, ci, cum am afirmat deacapul, că este Ca o procedură urmată de fapt, ca un mijloc prin care s'a cercetat nu arare natura cu succes, şi ne aduc exemple care să sprijine aceasta. Aşa bunăoară e cazul tipic al cometei lui Enche. Orbita acestei cornete se socotea exclusiv determinată de gravitatea ei către soare şi planete. Efectul acestei gravitări, calculat cu exactitate, se deosebea însă de înfăţişarea pe care orbita cometei o avea de fapt. Era - pentru a vorbi în mod schematlc­ numai ab nu abc. Acest c care se adăogă in plus, re­ prezenta, în cazul nostru, o accelerare a rotaţiunii şi, în legătura cu asta, o anticipare a epocii de reapariţie a co­ rnetei. Prin urmare rotaţiunea în chestiune mai presupunea şi alţi factori decât gravitatea, era numai în parte aceiaş cu fizionomia orbitei cercetate. Pentru această rămăşiţă neexplicată s'a recurs Ia hipoteza unui mediu rezistent al eterului, răspândit în spaţiile interplanetare, care scurtează drumul cornetn (r ). Intr'un cuvânt scoţănduse acea por- (1) A Se vedea J. St. MiII. Logique. Trad. L Peisse. VoI. 1 p, 474; Heymans, Die Gesetee und Elemente des unssenschaftiichen Denkens, P·311. [739] AFG -;>- antecedente afg -------� consecvente METODA JNDUCTIV Ă A RĂMĂŞIŢILOR 739 ţiune a fenomenului care se explica prin cauze cunoscute, restul a fost atribuit unei alte cauze, unui alt antecedent, care, în cazul de fată e admis hipotetic, în alte cazuri poate fi observat. Pentru a studia această metodă a rărnăsitelor mai de aproape, a ne da seamă in toate privinţele de foloasele ei, a descoperi cusururile sale şi a ajunge cu aceasta scopul articolului de faţă, trebueşte s'o punem în comparare cu celelalte metode inductive. De aceia este nevoe să le schi­ ţăm în câteva rânduri şi pe ele. Metoda eoneordanţii con­ chide existenţa unei legături cauzale intre un fenomen şi partea comună a mai multor antecedente variate. A vând grupele de antecedente ABC, ADE, AFG şi grupele de consecvente abe, ade, afg, se conchide la relaţia cauzală A-a. Metoda diferenţii stabileşte dependenţa unui fenomen a de 11n altul A, atunci când grupa de fenomene In care se găseşte a diferă, ca antecedente, de o grupă în care nu se găseşte, numai prin prezenţa lui A. Având prin urmare an­ tecedentele BC si ABC cu consecventele bc si abe, se con­ chide la relatia cauzală A-a. Metoda variatizlor concomi­ tante, stabileşte legătura între două fenomene care variază cantitativ împreună, Având antecedentele AB şi AB2 cu consequentele ab şi ab 2 se conchide la' existenţa rapor­ tului B-b. In afară de aceste metode simple, avem şi pro­ cedeuri metodologice mixte, rezultate din combinare de me­ tode. In grupa metodelor mixte există o distincţie funda­ mentală. Sunt combinări în care rezultatele metodelor par­ ticipante se întăresc reciproc, cum este metoda indirecta a dljerenţiz', In această metodă un nex cauzal aflat cu me­ toda concordanţii, conchis prin urmare numai din cazuri în care fenomenul s'a produs, capătă o siguranţă superioară prin intervenţia unei contraprobe unde se cercetează şi c�­ zuri în care fenomenul nu s'a produs, ca la metoda de di­ ferenţă, Existenţa relaţiei cauzale A-a extrasă din exa­ minarea grupelor: ABC ADE abc ade e întărită prin considerarea grupelor PRS VNM ULF ----� antecedente prs vnm ulf>- consecvente prin urmare constatându-se, că acolo unde a lipseşte, A lipseşte şi el. Aceasta este metoda indirecta a diferenţii. [740] 740 1. PErl{OVICl Mai sunt însă şi combinări de metode ale căror rezultate Se infirrnă , şi unde cu toate cercetările făcute nu se poate descoperi vreo greşală sau nesiguranţă în aplicarea fiecăreia din ele. Atunci contrariarea constatată se înlătură prin in· troducerea unei noţiuni noi, singura În măsură a o înlă­ tura. Noţiunea distincţiunei între cauza producătoare şi cauza menţinătoare, rămănănd posibil ca o cauză necesară apariţiei unui fenomen să fie inutilă persistării sale, prin urmare o legătură cauzală recunoscută dintr'un anume -punct -să nu .existe din alt punct. Avand bunăoară' grupele succes: ve In timp AB ABe AB --�-)o- antecedente ab abc a h ----)o- consecvente vom conchide din examinarea primelor două, legătura in­ tre C şi apariţia lui c (prin metoda diferenţii}, iar din con­ siderarea ultimilor două, lipsa de legătură intre menţinerea lui c şi C (prin metoda concordanţii). Această combinare de metode care se infirrnă, şi prin care se stabileşte nu nu­ mai specia de cauzalitate a două-fenomene concrete, ci In suşi faptul existenţii acelei distincţiuni cauzale, care nu e de natură apriorică, am numit o metoda distinctiunii slN­ ct'i/oy cauzate (t). Din cele' expuse până acuma, se poate observa cu uşu­ rinţă, că metoda rămăşiţelor, are ceva deosebit de celei alee metode inducti ve, cu privire la momentul în care se poate aplică, 10 adevăr ea presupune cu necesitate ca ştiinţa să fie cât de puţin înaintată, nu poate ca să intervie decât in momentul când există achiziţii ştiinţifice, pe care �ă se in­ temeieze, nu se poate răzima prin urmare numai pe da­ tele observării aşa cum pot şi cum fac celelalte metode. De n'ar fi decât această considerare şi tot ar trebui să conchidem că metoda rărnăşiţilor e mai puţin primordială. Ea nu poate să creeze ştiinţă numai cu experienţa brută. E o metodă care aparţine exclusiv omului Învăţat. Intru­ cât metoda rămăşiţelor se bazează pe inducţii anterioare, procedeul ei este în parte deductiu, În sensul că atribuirea unei părţi a fenomenului unor anume antecedenţi, se face subsurnănduse acest caz particular unei legi generale d'ina­ inte stabilită. Nu doar că la celelalte metode inducti ve nu ar' participa de loc deducţiunea, Din potrivă deducţie există (1) A Se vedea lucrarea mea «O noua metodă indlicfivă» în Sfttdi'i filosofice. VoI. V. Fascicula 1. J [741] METODA INDLJCTIV Ă A RĂMĂŞI'fILOR 741 in toate, ŞI putem zice variind o vorbă a lui Kant, core afirmase că "este atâta exactitate intr'o ştiinţă câtă ma­ tematică cuprinde" că se găseşte "atâta certitudine intr'o lege inductivă, câtă deducţie conţine". In adevărvirnpasul Iogictn care se găseşte problema inducţiunii, a procedurii mintale care conchide dela particular la general (spre deo­ sebire de deducţie care păşeşte invers), nu poate fi evitat decât numai printr'o deducţie latentă, presupunand- anume­ că o legătură constatată într'un caz numit cuprinde o ne­ cesitate care o face valabilă pentru toate cazurile viitoare. Această necesitate a legăturii observate o introduce prin­ cipiul cauzalităţii şi corolarele sale, care din momentul în care intervin, transformă procesul inducţiunii într'o serie de silogisme regulate, care se înfăţişează cu toată strin­ genţa deducţiunii. �ă presupune.m că am constatat legătura dintre A ŞI B într un caz anumit. Ce ne face să spunem că decâte ori va apare A, se va ivi şi B, ce ne face ca pornind dela judecata câţiva A sunt B să admitem că toţi A sunt B? (Dela tot la parte se poate conchide fără nici o dificultate). Ne fac principiile mintale intervenite: 1) Orice legătură care este, e necesar să fie (principiul cauzalităţii). 2) Aceiaş cauză produce acelaş efect. 3) Dacă e dată cauza urmează şi efectul (principiul continuităţii). Având succesiv ca premise. majore aceste. principii, printr'o serie de silo­ gisme, conchidem o lege generală, plecând dela un caz particular. Fireşte se pune ulterior in discuţie ce bază de siguranţă au acele principii înşile. Oare ele nu sunt la răndul lor generalizări pornite dela cazuri particulare? Pentru unii teoretici ani în frunte cu j. SI. Mill, lucrul se petrece aşa. Deosebirea consistă numai în aceia că acele principii rezultă numai din experienţe particulare nease­ mănat mai numeroase, şi de aceia posedă un grad de si­ guranţă infinit superior. Că numărul mai mare nu diferă în materie de certitudine esenţial, de numărul mai mic, aceasta este însă un lucru usor de sustinut. O certitudine deosebită de acea a experienţii obişnuite trebue să aibă atunci alt izvor. Cunoştinţa noastră probabil se alcătueste pe lângă factorul empiric şi din unul raţional, după cum 'se a1cătueşte apa din hidrogen şi oxigen. Iar 1. St, Mill, pentru a duce compararea mai departe, se comportă ca acela care şi-ar închipui de pildă că sporind într'una porţia de hidro­ gen, poate să obţină apă fără oxigen. In general e plină de merit încercarea acestui însemnat gânditor de a scăpa filo­ zofia de acele veşnice "intuiţii" şi "idei native" prin care [742] 742 1. PETROV1CI se evita explicarea naturală a majorităţii gândurilor noas­ tre. Dar în cazul de faţă Mill a depăşit măsura dreaptă. şi eCu mult mai probabilă hipoteza aprioristă, după care principiile pomenite au la bază însăşi constituţia raţiunii omeneşti. In orice caz această 'parte a problemei, esenţială pentru teoria logică a inducţiunii, e indiferentă cercetării noastre actuale. Pentru noi rămâne stabilită interventia ace­ lor principii în procesul inductiunii, oricai e le- ar fi' acuma origina şi temeiul necesităţii lor. Şi tot aşa rămâne stabilit şi faptul că această intervenire - admisă mai de toţi oa­ menii de ştiinţă în capitolul postulatelur cercetări - aduce caractere deductive înlăuntrul operaţiei inductive. Din cele arătate se poate totuş lesne vedea, că alta e deducatia ce intervine la metoda rămăsitelor si alta dedu­ ctia cuprinsă în celelalte metode. Aci, Ia' acestea din urmă, avem o deducţie latentă, executată cu ajutorul unor pos­ tulate mintale, a unor principii abstracte. Dincolo avem o deducţie din legi empirice concrete, stabilite anterior. Şi afară de aceasta, deductia latentă intervine si la metoda rărnăsitelor ca la celelaÎte metode. Deosebir�a consistă nu­ mai în' aceia, că la metoda rămăsitilor alături de această deducţie generală mai întâlnim şf pe cealaltă specială care lipseşte tuturor celorlalte. Dar afară de această împrejurare metoda rărnăşiţilor nu prezintă caracterul fundamental. al altor metode şi prin aceia că fizionomia ei aminteşte până la a se confunda, pe aceia a metodei de diferenţă, lucru care a făcut să fie considerată ca un simplu caz al acesteia din urmă. La me­ toda diferentii conchidem legătura cauzală dintre douăfe­ nomene A şi a, când la un grup de antecedente B C adăo­ gandu-se A, apărea la consecvente, alături de bc (vechile efecte ale grupului de cauze B C) şi fenomenul a. La me­ toda rămăşiţelor avem o situaţie analogă. Ştiind de mai înainte că bc e produs de B C, conchidem că a, care se intălneşte în plus la grupul consecventelor, e produs de A care e alipit în plus la grupul antecedentelor. Va să zică de o parte şi de alta. consecuentul cel nou e atribuit anle­ cedentului celui nou. Care e atunci deosebirea? Mai înainte de toate e faptul vrednic de relevare, că pe când metoda curată a diferenţii precede deopotrivă dela efect spre cauză şi de la cauză spre efect, metoda rămăşiţelor are mai tot deauna efectul ca punct de plecare de unde derivă şi ca­ racterul adesea hipotetic pe care il are cauza stabilită cu ajutorul ei. Aşa de pildă e o aplicare vădită a metodei de [743] METODA INDUCTlV1\ A RAlVIĂŞITfLOR 743 diferenţă, pornind dela cauză la efect, în tentati va pe care necontenit o facem de a cunoaşte cât mai bine proprietă­ ţile unui corp. Proprietăţile unui corp, care îi dau carac­ terul specific, nu sunt numai acele pe care le cunoaştem prin analiza cât de fină a lui. In cadrul însuşirile sale deosebitoare intră şi reactiunile specifice pe care corpul le produce În contactul cu diferiţi agenţi. In această pri­ vinţă se găsesc câteva rânduri excelente într'o scriere filosofică a omului de ştiinţă, G. Mz·lhaud. Iată ce ni se spune despre proprietăţile apei, care se cred suficient de cunoscute: "Fizician ii şi chimiştii vin cu balanţa, terrno­ metre, maşini electrice, instrumente de optică, reactive şi în măinele lor cele cinci sau şase fire care compuneau idea se multiplică până formează o vastă ţesătură. Dar această ţesătură, or cât de mărită ne-am închipui-o, nu va avea niciodată atâtea fire, câte caractere are obiectul căruia co­ respunde, căci este de ajuns să se găsească un corp nou şi are să mai capete unul. La începutul secolului (al 19-1ea) descoperirea potasiului şi a sodiului a arătat că în contact cu unele metale, apa se descompune la frig. Aceasta era un caracter nou. Dacă am avea la dispoziţie corpurile simple necunoscute pe care ni le indică astăzi, în stele, dungile spectrului, şi dacă am putea supune apa acţiunii lor, fără îndoială că apa ar manifesta proprietăţi necunos­ cute pe care ar trebui să le adăogim în listă. Deocamdată pentru orice obiect, această listă rămâne deschisă" ') după cum se poate vedea, o operaţie ştiinţifică de cea mai fun­ damentală importanţă, observarea proprietăţilor nouă pe care le capătăt corpurile în contact cu diferiţi agenţi. se execută cu metoda diferenţii, dirijată dela cauză spre e fect, dela antecedent, spre consecvent, iniroducându-sc cauze nouă pentru a se vedea manifestări nouă. La metoda rămăşiţelor precedarea obişnuită este acea inversă: dela efecte spre cauze. Intrucât prin această metodă mai lntăiu se atribueşte o parte a fenomenului cauzelor cunoscute, ca apoi să se găsească şi cauza ceilalte părţi.t--se observă îndată că proceda rea de jos în sus, procedarea regresi vă se află indicată în lnsăsi inima metodei. In afară de această deosebire expusă, metoda rămăşi­ ţelor se mai distinge de metoda diferenţii, prin ceeace am văzut că se deosebeşte de toate celelalte, anume că raportarea unei părţi a consecventelor la o parte a ante- 1) Essai sur les condiiions el les limites dela certitude logique p. 7. [744] 744 1. PETROVICI cedentelor, care se face la metoda diferenţii pe baza ex­ perienţii sau a observării, la metoda rămăşiţelor se face pe temeiul unor inductii anterioare. Cu toate- acestea iden­ titatea de structură rămâne frapantă, şi dacă s'a putut a­ firma că lnsăsi metoda variatiilor concomitante nu este de­ cat un caz al' metodei de diferintă. cu atât mai mult afir­ matia e valabilă pentru metoda ' rărnăsitelor, Evident, in esenţă, şi metoda variaţiilor -concomitante se reduce la me­ toda diferenţii, După cum aceasta din urmă pune în legă­ tură o schimbare calitativă a consecventelor cu o schim­ bare calitatiuă a antecedentelor, tot aşa prima metodă, pune în legătură o schimbare cantitativa a unui conse­ cvent cu schimbarea cantitativă a unui antecedent. E acelas sistem de a se conchide de o parte şi de alta. Totuşi ca înfăţişare externă deosebirea se menţine. La metoda ră­ măşiţelor deosebirea nu consistă în forma aspectului eX­ tern cât în antecedentele metodei, în temeiul pe care s'a făcut raportarea unei părţi a fenomenului consecvent la o parte a complexului antecedent. In colo şi ca aspect şi ca sistemă de conchidere, situatia e aceias. Intre metoda diferenţii şi a rămăşiţelor este numai deschiderea locului de informaţie preliminară: pentru cea d'intăiu natura însăşi, pentru a doua ştiinţa existentă. Necontestat acuma că în practica ştiinţei, tocmai locul special de informaţie al metodei rămăşiţelor, îi asigură un loc aparte şi îi dă o importanţă deosebită. Prin întrebuin­ ţarea acestei metode se scurtează drumul cercetării, achi­ ziţiile existente devin piedestalul achiziţiilor viitoare. Aşa se inoadă firul cercetărilor de astăzi cu acel al rezultate­ lor de eri, şi asta e una din cauzele pentru care acel ce cunoaşte o ştiinţă poate mai repede să obţină rezultate în domeniul ei, decât acela care n'o cunoaşte. Tot odată prin metoda rămăşiţelor avem putinţa de a iza/il elementele unui complex intuitiv chiar dacă, în natură, în clipa aceia nu se poate izola. Avem separarea ideală a unui grup obser­ vat în partea studiată şi în partea nestudiată încă, prin acea subsumare a unei părţi din fenomen la o lege cunos­ cută, ceea ce face posibilă raportarea rămăşiţei nesubsu­ mate la antecedentul restant. Iată cum califică însemnăta­ tea acestei metode }ohn Herschei, in nişte rânduri inter­ calate şi în Logica lui Mill. "In adevăr, ştiinţa este îm­ pinsă inainte, cu deosebire, prin acest procedeu. Majori­ tatea fenomenelor naturii sunt extrem de complicate, şi când efectele tuturor cauzelor cunoscute sunt exact deter- [745] METODA INDUCTlVĂ A RĂMĂŞqlLOR 745 minate şi puse la oparte, faptele restante apar întotdeauna subt forma de fenomene cu desăvarşire nouă, care conduc la concluziile cele mai importante". (Logica, vol. şi pagina citată). Pentru a fi şi mai deplin simţită această însemnătate practică, e nemerit să mai aducem câte-va exemple ale­ gând înadins dintre acele care se referă la probleme a căror actualitate nu a încetat. Aşa o pildă caracteristică a explicării acestei metode este desigur raportarea unei părţi a fenomenelor vitale, la o altă cauză decât legile fi­ zice-chimice. Există o parte a fenomenelor vitale - şi de sigur cea mai însemnată-care se caracterizează prin fina­ Iitate, armonie, prin aceia că totalul nu este o simplă sumă a părţilor constituente, ci oarecum le determină, fă­ căndu-le să se desvolte în vederea lui. Fireşte nu lipsesc, încercări repetate de a deduce şi această parte, din legile fizico-chimice. Dar aceste incercări-cunoscute sub numele de hipoteza mecanicistă+tv: au condus la rezultatele do­ rite. Legile fizice-chimice explică mult din fenomenele vi­ tale, nu însă întreaga lor înfăţişare, mai rămâne un rest, asupra cauzei căruia s'au făcut diferite supoziţii unele nai ve, altele ştiinţifice, dar un rest care există, şi care trebue să aibă o cauză diferită. Prin urmare scoţăndu-se de-oparte, fragmentul explicabil din legile fizice-chimice, se atribue rămăşiţa-care e totdeodată partea cea fundamentală - o altă cauză, hipotetic stabilită pentru moment. Tot cu me­ toda rămăşiţelor s'a postulat şi existenţa divinităţii, mai ales când această postulare s'a făcut prin argumentul te­ leologic. Legile mecanice nu lămureau decât o parte din fizionomia uni versului, lăsăndu -i neexplicată armonia or­ ganică pe care o prezintă, progresul pe care pare al rea­ liza. Pentru explicarea acestei rămăşiţe s'a făcut apel la bipoteza unei Inteligenţe carrnuitoare, s'a recurs la Dum­ nezeu. Pentru a aduce unele întregiri doctrinei metodei rămăşi­ ţelor-doctrină pe care in esenţă şi Iără variaţii teoretice insemnate am expus-o în paginele anterioare - trebueşte să distingem prealabil două chestii ştiinţifice care stau în legătură cu ea. O chestiune generală, care priveşte ca­ racterul întregii ştiinţe, şi o altă chestiune, mai specială. care se referă la structura metodei însăşi, la insuficienţele pe care le înfăţişează, la concursul pe care poate să-I ofere altei metode inducti ve. Cea d'intăiu chestiune se referă exclusiv la cazul când Convorbiri Literare, - An. XLIV. VoI. Il. 2 [746] 746 1. PETl{OVIC/ raportarea rămăşiţii neexpIicate a fenomenului cercetat se face, Ia o cauză hz"potett'c stabilită, nu efectiv percepută, E. o chestiune care priveşte un caracter general al hipotezelor ştiinţifice. In aceast.ă privinţă putem să spunem .că aplica­ rea metode! rămăşiţelor, care presupune lămurirea ante­ rioară a unei părţi din fenomen, reprezintă un moment în­ semnat pentru formarea ideii de lege naturală, pentru ex­ cluderea intervenţiei miraculosului. Fără îndoială miracu­ losul a isvorat şi dansul din nevoia explicării cauzale. S'a făcut apel la o intervenţie excepţională, pentru a ne Iă­ muri provenienta unui fenomen, ce părea să rărnănă ne­ explicabil altfel. Cu timpul exigenţele noastre ştiinţifice au făcut un pas mai departe, şi hipoteza intervenţiilor mira­ culoase devenea din ce în ce mai incomodă. Si aceasta din pricina unei incongruente, a unei disonanţe care s'a produs în sufletul omenesc. Paralel cu hipoteza interven­ ţiilor miraculoase care continua să persiste, s'au constatat şi schimbări explicabile pe cale naturală. S'au descoperit antecedente constante pentru multe fenomene. S'a obser­ vat oare care uniformitate în succesiunea intămplărilor-cos­ rnice, uniformitate care a fost socotită greşit de filosoful Hume, ca însăşi baza principiului cauzalităţii. Tot aşa con­ statarea exprimată în cunoscuta propoziţie: causa aequat ejfectus, a fost, cred, .<;le nat�ră, să restrângă .. satisfacţia exigenţelor cauzalităţii numai înlăuntrul naturu, ni veland cauzele cu efectele, va să zică o serie de constatări acu­ mulate, incomoda din ce în ce mai tare interventiile su­ pranaturale: minunele cu un cuvânt. Şi ceea ce m�i sdrun­ cina autoritatea miraculosului era pe de-asupra faptul că faţă de inlănţuirile naturale observate, intervenţiile supra­ lumeşti puteau fi numai presupuse, aceasta în legătură cu rămăşiţa unor credinţe vechi. De apariţii supranaturale văzute, se vorbeşte fără îndoială, dar toţi martorii aceia au dispărut de mult. Miraculosul prin urmare să fie numai presupus, locul lui nu e observat ci numai hipoteză, Spu­ neam că însăşi înjgebarea noţiunii de lege naturală inco­ modează în acelaş suflet noţiunea de miraculos. Dar mo­ mentul cel mai critic pentru această formă, explicati vă, este însă acela când o parte a fenomenului, pe care cauza miraculoasă a vea destinatia a-I justifica, se explică din legi naturale. Şi aceasta trebuie cu necesitate, la un moment să se recunoască faţă de orice fenomen, pentru că ori cât de stranie i-ar fi înfăţişarea, întrucât e introdus în lanţul fenomenelor naturii, e într'o parte cât de mică, dependent [747] METODA INDUCTlVĂ A RĂMĂŞq/LOR 747 si derivabil din legea şirului în care a apărut. Aci se iveşte dificultatea covărşitoare a noţiunii de cauză mira­ culoasă, de oare-ce dacă o parte a fenomenului în ches­ tiune se explică pe baza legilor naturale, e foarte greu să mai atribui restul unui factor supranatural. O colabo­ rare între o cauză naturală şi alta miraculoasă pentru producerea aceluiaşi fenomen, este o imposibilitate care nu se poate accepta. Mintea noastră nu poate să admită ,dacă e colaborare, decât o colaborare de cauze omogene si dacă e vorba ca UI} fenomen din pricina ciudateniei sale să se atribue unei cauze supranaturale, acea cauză trebue să-I producă singură, fără ajutorul factorilor naturali. Ce fel de acţiune supralumească e aceia, care nu poate să producă un lucru fără coloboraţia unor factori naturali? Fireşte la examinarea superficială a problemei imposibili­ tatea nu apare îndată. Pentru ori cine e familiarizat însă cu ştiinţa şi cunoaşte câte- va din problemele mari ale ei, aducandu-şi aminte numai de protestările care se ridică în potriva colaborării cauzelor fizice cu a celor sufleteşti din pricina neomogeneităţii lor (din care pricină s'a şi născocit noţiunea de simplu paralelism psiho-fisic), va inţelege cu cât mai mult e dreaptă protestarea în contra unei cola­ borări de cauze aşa de heterogene cum este cauza natu­ rală şi acea supranaturală. O colaborare de cauze presu­ pune o unitate a lor. Şi dacă e unitate, fie chiar de-o clipă cum mai poate fi antagonismul pe care însăşi denumirea lor îl semnalează? Acea putinţă de colaborare îl face să presupunem că şi cauza rămăşiţei fenomenului cercetat­ fenomen În parte explicabil din legi naturale-este tot o cauza naturală, o cauză omogenă subt acest raport, oricât ar rămâne calitativ deosebită, cu caractere de înfăţişare diferenţiale, faţă de cauza părţii explicate. In decursul ex­ punerii noastre, am citat ca exemplu de aplicaţie a me­ todei rămăşiţelor, postularea divinităţii, pentru a ne explica cu aceasta finalitatea aflată în univers. Acest exemplu intentionat ales de altfel-o-s'ar părea că vine să contrazică concluzia spre care inaintăm, anume că functionarea acestei metode reprezintă un moment fundamental' pentru exclu­ derea ideii de miraculos. Oare cine nu cunoaşte intima legătură între miraculos şi Dumnezeu? Cu toate acestea, contrazicere nu exisiă, de oare ce tocmai constatarea ge­ nerală a legilor naturale face din hipoteza întregitoare a divinităţii, tot o hipoteză naturală, şi numai aşa această hipoteză poate ca să figureze în corpul unei filosofii ştiin- [748] 748 1. PETROVICI tifice. ldeia de Dumnezeu a fost silită să evolueze ŞI in­ trucăt se vorbeste de un amestec al divinitătii in desfă­ şurarea universului, acest amestec nu este 'In afară de ceia ce se chiamă natural. Modul in care notiunea de di­ vinitate se infăţişeaşă oamenilor de ştiinţă, dtodificările la care s'a supus, mărturisesc in deajuns necesitatea din ce în ce mai mare de a se elimina miraculosul cu tot ce are intr'nsul capriţios şi arbitrar. Asupra evoluţiei să vărşite in cuprinsul acestei notiuni supreme. pot cita câteva ran­ duri ale psichologului Ebbnighaus, incidental strecurate În recenta şi răspăndita sa lucrare de Psihologie ..... "Divini· tatea, care dacă i se tăgădueşte intervenţiile arbitrare în lume, e în primejdie să devie cu totul streină ei, este in­ trodusă atuncea in aceasta, în conformitate de altfel CLI o veche dorintă a numerosi credinciosi. Dumnezeu este lu­ mea, adică lumea sezisat� la rădăcina unică a existenţi sale, mulţimea de lucruri sezisate la isvorul lor. Legile după care se comportă lucrurile, nu sunt efectele externe ale acţiunii divine, ci manifestările cele mai personale ale lui Dumnezeu. De asemeni şi legile sufletului, Dumnezeu este în mine, în tine, pretutindeni" (1). Aşa se armonizează exis­ tenţa divinităţii, cu existenţa legilor naturii, Dumnezeu re­ prezentând rădăcina unică a fenomenelor şi a legilor ce le cărrnuesc. Legile naturale sunt, cum spune citatul, mani­ festările cele mal personale ale lui Dumnezeu, cu acesta mi­ raculosul este eliminat. Şi dacă noi neputand explica unele lucruri din natură cu legile naturale stabilite, chiar adu­ năndu-le la olaltă, facem atuncea apel la Dumnezeu, prin acesta nu tăgăguirn că legile naturale n'ar fi manifestările cele mai personale ale sale şi nu atribuim acestuia mani­ festări cu alt caracter de cât al legilor naturale, ci pur şi simplu recunoaştem că acele lucruri nu se pot explica din legile recunoscute de noi, şi semnalăm intervenţia altor legi, tot naturale, pe care fiindcă nu le cunoaştem, le ex­ primăm prin noţiunea izvorului lor, vorbind atuncea de intervenţia lui Dumnezeu. Există legi naturale pe care nu le cunoaştem, şi unele pe care poate nu le vom cunoaşte nici odată. Fiindcă e posibil să existe realităţi suprasen­ sibile=-cum sunt acele "lucruri în sine" de care vorbeşte Kant, care însă să n'aibă între ele raporturi arbitrare. De asemeni se pot închipui rezultate sensibile ale unui sub­ strat suprasensibil, cum admite însăşi hipoteza divinităţii (.1) Precis de Psychologie trad, franc. de G. Raphael, p. 268. [749] METODA JNDUCTlVĂ A RĂMĂŞJpLOR 749 nevăzute ca substanţă a lumii percepute. Şi de aceia se poate atribui unele aspecte ale universului,- cum este teo­ logia lui-unei cauze suprasensibile, fără însă să admitem că acţiunea ei nu ar putea să fie exprimată printr'o lege naturală. De altminteri dacă reflectăm cât de puţin, hipo­ teza unei inteligente cărrnuitoare pentru a ne explica fina­ litatea universului. presupune în mod latent că această fi­ nalitate are o cauză naturală. Cine nu observă că această supoziţie are ca model o lege naturală, legea sufletească a legăturii dintre un fapt material organizat şi reprezen­ tarea anticipată a lui? In rezumat apelarea la divinitate ca în colaborare cu unele legi naturale să explice un feno­ men din univers, însemnează necesitatea supoziţiei altor legi, a altor factori, care din cauză că sunt insezisabili, le trecem subt eticheta Divinităţii, insezisabilă şi dansa, dar ori cum mai cunoscută din celelalte legi stabilite care sunt tot manifestari ale personalităţii sale. In sfârşit pentru a veni la chestiunea noastră. lntrucăt si când se vorbeste de o colaborare a lui Dumnezeu cu le'gile naturale, nu '�e admite câtu-şi de puţin miraculosul, ci tocmai din cauza acestei necesare colaborări cu legile naturale pentru apa­ riţia ori cărui fenomen, divinitatea a cărei noţiune primi­ tivă a trebuit să evolueze, a căpătat şi dansa un caracter natural. a trebuit să însemneze in cele din urmă substra­ tul legilor naturale. Sau cu alţi termeni, prin faptul că Dumnezeu produce o parte a unui fenomen pn:n legi natu­ rale. trebueşte să admitem la §i cea/altă parte o produce tot in chiP natural. După ce am văzut că aplicarea metodei rămăşiţelor re­ prezintă un moment de căpetenie pentru excluderea ideii de miracu os �i cu aceasta, pentru întărirea noţiunii de lege naturală, odată această parte terminată, să luăm in examinare o a doua chestiune, care, cum am spus mai în­ nainte, e de-o natură specială, se referă în întregime la insăsi structura metodei si la limitele ei. Metoda noastră cOl1sistă în aceia, că primindu-I, se scoate dintr'un fenomen dat, acea parte care ştim din cercetări anterioare căror cauze e datorită, şi apoi atribuim partea neexplicată ante­ cedentului rămas, sau presupunem un antecedent, în cazul când nu e vizibil. Să ne închipuim că avem antecedentele ABC, iar fenomenul consecvent se: compune din elemen­ tele abc. Potrivit cu regula metodei, în cazul când cunoaş­ tem din inducţii anterioare că antecedentul AB are ca efect invariabil consecventul ab, vom atribui pe C, antece- [750] 750 1. PETROVICI dentului C. Este acuma absolut sigură procedarea şi con­ cluziunea? Siguranţa nu e absolută, ci este îngrădită de consideraţii foarte serioase. In adevăr, care era punctul nostru de plecare? Era că, pe baza unor constatări ante­ rioare, ah e produs de AB. Să admitem că este absolut indiscutabil că AB produce pe ah. E afară acuma de ori ce îndoială că c e produs de C,' care este antecedentul restant? Acest lucru nu este sigur, de oare ce e posibil ca AB să producă pe lângă ab şi pe c. Din inducţiile noastre anterioare, puteam şti numai că AB cauzează pe ab, fără să ştim numai de cât, dacă afară de acesta, mai produce ori nu mai produce şi alt efect. Fără îndoială că metoda rămăşiţelor ar presupune cunoaşterea deplină a tuturor efectelor grupului AB, Dar în practica ştiinţei, la stabilirea raporturilor şi a legilor, de regulă lucrul nu se petrece aşa. Nu se ia un fenomen şi i se studiază deodată în toate directiunele efectele lui, ci =-întrucât fie care stiintă particulară se constitue făcând abstracţiune de uneJ"e as­ pecte ale unui fenomen-se studiază câte o faţă a lucru­ rilor, câte o singură direcţiune, într'un singur sens, Intru cât simplificarea intuiţiunii şi unicitatea direcţiei cercetării este la un moment dat o condiţie a posibilităţii sale, se înţelege dela sine pentru ce, în practica ştiinţei se cunosc in deobşte numai câteva din efectele unui fenomen, iar cu­ noaşterea totalităţii efectelor sale, e un ideal, târziu reali­ zabil şi niciodată sigur a se fi realizat. Din cauza acestei unilateralităţi a procedurii noi nu cunoaştem, după o cer­ cetare, de cât efectele pe care le produce un fenomen dintr'un anume punct de vedere, şi nici ai cea nu putem fi siguri că le cunoaştem absolut pe toate. De aceia auzim vorbindu-se adesea, că un fenomen a produs alături de efectele lui ştiute, şi efecte lăturalnice, şi coefecte. Atunci în cazul nostru este cu putinţă ca antecedentele AB să nu producă numai pe ab (pe care din inducţii anterioare stiam că îl produce) ci --ca efect lăturalnic, adică ne fixat printr'o lege---:-şi pe c, pe care din eroare îl atribuisern antecedentului restant, C. Aşa să luăm bunăoară un exem­ plu filozofic. S'a stabilit că mirosul, gustul, colorile, au drept cauză nu excitarea obiectivă, ci însăşi subiectivitatea noastră. După această constatare de legătură, cauzală, fă­ cută chiar în antichitate de către Democrit, si afirmată mai cu putere la inceputul epocii moderne de Gal�"teu, Descartes şi Locbc, scoţăndu-se această parte calitativă' a corpurilor materiale şi atribuindu-se subiectului percepător, restul era [751] METODA INDUCTIVĂ A RĂMĂŞIŢILOR 751 atribuit cauzei restante, excitarea externă. Din punct de vedere empiric, care este punctul de vedere al ştiinţelor speciale, distincţiunea a rămas valabilă. Din punct de ve­ dere filozofic, partea corpului material care nu a fost la început aşezată în dependenţă de subiectivitatea noastră, întinderea şi rezistenta +calităţile numite de Locke, pri­ mare, spre deosebire de cele cu originea subiectivă, pe care le-a numit secundare-v-această rărnăsită are si dănsa drept cauză tot subiectivitatea noastră. Ceeace s'� crezut la Început valabil filosoficeşte, acuma nu mai e valabil; acea parte calitativă a corpurilor materiale care la un moment a fost crezută în afară de cauzatia subiectivitătii noastre, cu vremea s'a recunoscut că at�rna tot de ea_ Iată un exemplu din care poate să se vadă dificultatea pe care în mod schematic am arătat-o mai sus. In apli­ caţie practică, metoda rămăşiţelor, întâmpină o limită, se loveşte de o nesiguranţă aşa dar. Este o împrejurare în care această nesiguranţă Încetează, o imprejurare foarte importantă pentru metodologie, din pricina rolului auxiliar pe care poate săl aibă faţă de alte metode inductive. Nesiguranta în chestiune dispare, în cazul când între consecventele care se explică din legi cunoscute şi consecventul a cărui explicare o căutăm acum, există oarecare opoziţie, oarecare contrarietate materială, In această împrejurare e greu să atribuim acelui aş ante­ cedent, consecvente aşa de opuse, calitativ. Dacă antece­ dentelor AB C le urmează consecventele abe, şi cunoaştem din inducţii anterioare că porţiunea ab e produsă de AB, în cazul când rămăşiţa c stă în oarecare opoziţie cu ab, avem o garanţie superioară că ea depinde de antecedentul restant C, şi nu de aceleaşi antecedente AH După cele spuse mai înainte, dacă nu avem nici o opozitie calitativă Între ab şi c, nimic nu ne împiedică să admitem că c a fost produs şi dansul de antecedentele AB, a căror energie creatoare poate că nu e redusă la producerea lui ab, pe când c ar fi cu totul de prisos. De unde suntem cu totul siguri ca AB se consumă în efectul ab? Inducţiile noastre anterioare poate au privit numai o faţă a realităţii. Situa­ ţia e neasernănat mai uşoară când în complexul consecven­ telor date, una din ele - acea a cărei cauză o căutăm - se află în opoziţie materială cu celelalte, a căror cauză o cu­ noaştem din cercetări anterioare. In cazul acesta, cum am spus mai Înainte, a vem toate garanţiile să spunem că ră­ măşiţa fenomenului, are drept cauză nu antecedentele părţii [752] 752 1. PETROVICI celeilalte, ci antecedentul restant. Siguranţa în această lrn­ prejurare P. nemărginit sporită. Acest caz al metodei ră- "rnăşiţelor are şi marea însemnătate de a fi o probă puter­ nică a concluziunelor altei metode, a metodei de con cor­ dantă, care în conchideri nu se bucură decât arare de o certitudine deplină. După cum avem o metodă combinată a concordanţei cu a diferenţei, avem şi o metodă combinată, a concordanţei cu a rămăşiţelor. Din această combinare, concluzia metodei de concordanţă ese foarte întărită, când fireşte aplicarea metodei rămăşiţelor se înfăţişează în cazul acela special. Să avem de ex. grupele de antecedente şi consecvente: PRC prc svc svc HGC hrc vom conchide deci potrivit cu regula metodei de concor­ danţă că C singurul antecedent comun, este cauza lui c. Nesiguranta concluziuni consistă în aceia, că din moment ce un fenomen poate avea mai multe cauze, nu numai pe aceiaş totdeauna, s'ar fi putut ca c al nostru, să fi fost produs într'o ocazie de P în alta de S, În alta de H.-pe când C, de şi comun tuturor grupelor de antecedente. să. nu fi avut de fapt nici o însemnătate pentru producerea lui c, Aicea poate să ir tervină cu succes metoda rămăşi­ ţelor în acea formă specială. Dacă de pildă am şti, în prima grupă, din inducţii anterioare, că porţiunea pr e produsă de PR, şi tot odată că acea porţiune e în opoziţie mate­ rială cu rămăşiţa e, atunci avem curmarea deplină a con­ troversei şi vom atribui pe e, antecedentului C. Un exem­ plu ne va clarifica mai mult. Prin faptul că oricare ar fi condiţiunile de viaţă, şi circumstanţele de existenţă, dure­ rile nu se pot înlătura, conchidem, prin metoda concor­ danţei, că durerea are drept cauză lnsuş organismul nostru, singurul antecedent constant in împrejurări cu totul varia­ bile. Concluzia este sigură şi nu prea. Dar gradul de cer­ titudine nediscutată il ajunge, atunci când unele circum­ stanţe variate ale vieţii, ştim din inducţii anterioare, că produc efecte care sunt în opozitie cu ceeace numim du­ rere. Nimic nu a convins mai tare omenirea că durerea nu încetează nici în circumstanţe de belşug, deci in cir­ cumstanţe a căror efecte cunoscute sunt din potrivă liniştea şi mulţumi rea. Atunci nu mai rămâne îndoială că durerea aşa de constant legată de cursul vieţelor noastre, are drept cauză fundamentală, acel antecedent comun, nici o îndoială [753] METODA JNDUCTlVĂ A RĂMĂŞq"II.0R 753 că rezultatul discutabil al metodei de concordanţă, a căpătat o confirmare definitivă în chipul arătat. Mijlocul de a ho­ tărî în mod netndoelnic, dacă în adevăr antecedentul co­ mun şi nu cele variabile cauzează un anume fenomen, e să arăţi dacă e posibil, că unele din acele antecedente varia­ bile, care intovărăşesc pe acel constant cauzează din po­ trivă fenomene opuse cu acel cercetat. După această con­ statare, dacă le scoatem pe acelea la o parte, şi în grupul antecedentelor examinate, aflăm, ca rămăşiţă, numai pe acel constant, atunci antecedentul acesta e cauza neîndoioasă a fenomenului studiat. Prin urmare metoda rărnăşiţilor, în cazul când e sigură pe concluziile sale � şi aceasta se în­ tâmplă in ocazia specială, analizată - alcătueşte un auxi­ liar excelent, pentru metoda concordanţei. Exemplul de mai sus, arată că acest ajutor remarcabil, metoda concor­ danţei nu numai îl poate cere dar l-a şi cerut. Şi pentru că studiem aci de preferinţă acele procedeuri metodologice, care, fără conştiintă poate, s'au întrebuinţat de fapt, urmă­ rind clarificarea şt formularea logică a lor, am văzut in această combinare de metode, desigur nu o metodă nouă, dar un fapt care trebueşte consemnat ca atare, in doctrina metodei rămăşiţelor. r. PETROVICI. , l' , '! !. II '. ·1 I [754] CEEA CE NU SE POATE (Urmare) XI Eşind dela Berta, Anna merse la Elena. Pe drum, se simţI cuprinsă de frig şi oarecum slăbită în resorturile ei sufleteşti: Berta o dezarrnase cu totul. Elena se pregătea să se culce. Primi numaidecât pe soră-sa, care o sărută din fugă, fără s'o vadă, aşezăndu-se apoi în­ tn'un fotoliu, în faţa sobei. De unde vii, dragă, aşa de tărziu ? Dela rivala mea. - Ai fost la Urania? - Am fost la Berta. Elena îşi desfăcea părul, Încet, domol, cu acel simţimant bizar, de înjosire şi desnădejde, ce-l dau semnele aparente ale bătrăneţii. Soră-sa o interesa foarte mult, dar gânduri le ei alergau pe departe, după lucruri nelegate între ele, cari, totuşi, se adunau într'un punct ascuns al conştiinţei, unde se adăposteă personalitatea. Fusese totdeauna copărtaşe la simtirile altora, pe calea destăinuirilor. A vea o haină largă, pe care o oferea prietenelor sale: - Viens pleurer dans mon gilet. Şi, cum femeile sunt în general trudite de gandul sufe­ rinţei şi al tainelor, mai toate se destăinuiau ei, cu speranţa inselătoare de a găsi măngăiere şi cu încredinţarea sigură de a se mări pe sine, povestind întâmplă riie vre-unui biet amor. Căci aşa e de vast egoismul omenesc, încât toate neajunsurile noastre personale devin calamităţi publice. Anna zări pe soră-sa într'o oglindă, cum Îşi tnvărtea bu­ clele albe in mână. Zădărnicia intipărită pe chipul surorii sale o izbi atăt de puternic, incat fu mişcată ca de o des­ coperire dureroasă. Se sculă uşor din fotoliu şi veni lăngă dansa. O sărută pe umeri, cu insinuarea caldă a unei mame. [755] CEEA CE NU SE POATE 755 Elena tresări, surprinsă par'că intr'o pornire sufletească criminală. - Irnbătrănesc, zise ea, dând din cap. Imbătrânim toate, dragă. Tu mai putin decât noi. Crezi 7 Sunt sigură. Am albit de tot. Nu face nimic: un farmec mai mult. Elena zărnbi. Anna îi măngăiă părul, căutând mijlocul de a risipi tristeţea adâncă ce-i sta pe chip. - Cu atât mai mult pari tânără, dragă Eleno, cu cât te preocupi mai puţin de tinereţe. -- Ceea ce însemnează 7 -- Că dacă n'ai nici un cuvânt de a voi să rărnăi tânără, nu pari nici odată bătrână. --- Eu am o mie de cuvinte pentru a voi să rămăn tânără. Fireşte, ca toată lumea Mai mult decât toată lumea. Da. Insă nu te compară nimeni cu femei mai tinere. De unde stii 7 Ştiu eu. Tu eşti Elena noastra, suavitatea, blăndeţea şi iertarea. Cine zice "Tanţi", zice tinereţea vecinică. - Aşa îmi zice Comăneşteanu. Apropos: ce încurcă- turi mai aveti 7 Anna dete' din cap. - Viu dela Berta. Se opri, şi, dusa pe gânduri: - M'ai întrebat par 'că dacă viu dela Urania. De ce? Ca să zic ceva. Viu dela Berta. Trudă şi la dânsa. De ce 7 Ai crede că femeile uşoare au mal puţine necazurt decât femeile cinstite. Si nu e asa 7 f"emeile usoare doresc să devină femei cinstite. Şi vice-versa, zise Elena încet. Serios? ! La ce serveşte cinstea 7 .. Să-ţi scoată păr alb, creţi­ turi pe obraz şi nume bun. Arma se uita la ea. Elena se grăbi să adaoge: Si ce căutai la Berta? M'am dus să constat dacă e plecată la Ploeşti cu ... el. Cu Generalul? [756] 756 [)(JILllJ %AMFIRESCU Anna innăltă din umeri, enervată: Mult mii interesează Generalul! Cu Alexandru? Se înţelege. . Şi nu era plecată? Nu. Era acasă, singură? Da. Săraca l.. E nrinsă si ea. De unde ştii'? ' SUi acasă, singură; vrea să devie cinstită ... E grav. Femeile astea f!u prea stau singure ... Şi el unde-i? La Ploeştl. - De unde stii? - Mia scris Porţia că i-a telegrafiat de acolo. Să-ţi spun drept: bună fată, dar proastă! Elena se uita la dansa elim îşi frangea rnănile, umblănd de colo pană colo, ca o fiară în cuşca. - Tot ce-i spune, e sfânt. Dacă vrea să vină la masă, vine. Dacă pleacă la Ploesti, e bun plecat. Da de ce? Cu cine? Când? Nimic. ' , Telegrama e din Ploeşti, dar omul e numai la Crivina. - La Urania ! strigă Arma. De sigur. A vea o însărcinare. - Deja cine? - Dela Natalia Cantă, Anna se uita cu ochi mari Ia soră-sa, par ca n'ar fi pri­ ceput-o bine. Tot sângele îi fugise din obraz, arcul sprin­ cenii i Se incordase. Apucă pe Elena de mână. --- Ce-i de făcut '?! Soră-sa o privea cu milă. Par'că o uşoară nuanţă de dis­ preţ se amesteca in sirntirnăntul ei pentru Arma, care, într'o clipă, uitase tot, coprinsă de nebunia ei personală: gelozia. - Ce-i de făcut, Elena?! - Ştiu eu !.. Anna îşi dusese un pumn la gură şi Îşi ridicase umerii, gata să se arunce pe cineva. - La Crivina ! 1 .. exclamă ea. Staţia drumului de fier, pacinică, devenea o grozăvie. - Auzi Să se ducă la Crivina ll., - Da, e foarte primejdios să se ducă un om singur la Crivina. Inţelesul ironic al cuvintelor Elenii exasperă pe Arma. [757] CEEA CE NU SE POATE 757 - Omul nu e singur, zise ea, apăsat. Iar omul acesta e un infam, şi femeea o curcă murată. Elena îşi muşcă buzele. -- Comparaţia nu e fericită. Urania seamănă mai mult cu o presură. - Un porumb gutan, dacă vrei cu orce preţ să rărnăi in ornitologie. -- Eu nu vreau nimic. Tu vrei ceva, si nu stii ce. Anna se găndea, gandurile îi umblau în acelaşi drum, iar imaginele, clarificate de pasiune, deveneau puternice şi evidente. - Sigur. Sunt arnăndoi la dansa. -- Dar dacă OI' fi la moşia ceealaltă ? - E prea departe. Elena se uita fix la Anna. Pune pe Porţia să-i telegrafieze. - Ai dreptate. - Sau telegrafiază-i tu. - Mai bine. Nehotărîte amăndouă, se găndeau, '- Dar dacă or fi rămas la Ploeşti ?. zise Elena, preo­ cupată de problema celor doui fugari. - Se poate foarte bine. Or poate la Sinaia? .. Şi asta se poate. -- Dacă totul se poate, nu-i mmic sigur. - Atunci de unde ştii c'au plecat? - Imi închipuesc. Timoleon Vucos e amicul Ministrului de Finanţe, iar Urania este soţia lui Timoleon. S'a dus s'o roage pe dansa, pentru iertarea amenzilor. Ea tocmai ple­ case la gară, singură. Intr'o săritură el a fost după dansa la gară. Iti închipueşti ce foc ardea în el, în ochii aceia ca diamantele albastre ... E o nenorocire! zise Anna, desnădăjduită. - Sau o fericire. - O nenorocire! O mizerie injositoare! Ajungi să urăşti to t, şi chiar pe el. . . Tăcu un moment, disperata. Apoi păru a găsi firul lo­ gicei lucrurilor - Despre ce amenzi e vorba? - Nu ţi am spus. E vorba de nişte amenzi dela Mini- sterul de Finanţe, pe care Natalia Cantă ar vrea să le reducă, în folosul unor lucrători ai săi. [758] 758 DUILJU ZAMFIRESCU - Natalia Cantă l.. - Da. Anna se uita innaintea ochilor: ce surprinzătoare e viaţa Câte odată! Natalia Cantă !.. Ii trecu pe fundul sufletului, Ca într'o apă adâncă, urma unui nour de amintire tristă : trudise pe Natalia Caută, cu mulţi ani în urmă, atunci când Mihai Cornăneşteanu părăsea pe Natalia, pentru dănsa ; iar acum, ea, Arma, era părăsită de nepotul eroului, pentru alta L. Şi cum, în nenorocire, oamenii doresc să se găsească pe sine curaţi, pentru a putea să strige împotriva soartei, Anna se simţi umilită. De aceea, spre marea ei mirare, Elena o văzu că pleacă fruntea cu smerenie către pământ. �- Câte odată n� mai .înţelegi nimic din rostul vieţii, zise Anna. Dacă trăeşti cuminte, ţi se pare că trăeşti de geaba; dacă nu trăeşti cuminte, suferi. Aşa că, e mai bine să nu trăeşti. -- Peste dela philosophie!.. Arma şezuse pe un scaun, cu bra ţele pe genunchi, cu capul plecat jos şi ascuns în marii. Soră-sa o atinse pe umăr: - Poate tot e mai bine să trăesti cuminte. Ea sări ca o panteră. e - Da ce! eu nu trăesc cuminte!? .. Elena mişcă uşor din cap. Anna izbucni: Eu nu trăesc cuminte! 7 .. - Ba da ... - Fiindcă iubesc pe un om care nu e bărbatul meu 7 .. Elena, iritată, răspunse neted; .'. Fireste. Anna se uită lung la dănsa : - Presupune că ar fi bărbatul meu legitim. Aşi suferi oare mai puţin, când m'ar înşela, ca acum 7 - Ai suferi poate mai mult, fiindcă ai fi rănită ŞI in amorul- propriu. Atunci? - Da. Dar el te-ar înşela mal puţin, sau poate nu te-ar înşela de loc. Anna bufni de râs, într' ai uri : - Aşa gândesc!1.. Priveşte la Porţia. Elena se uita la dănsa, cu o expresie acută de ironie şi de milă. Dete din cap şi tăcu, - Nu'i asa? - Nu .. Anna ridică ochii, mi rată : [759] CEEA CE NU SE POATE 759 - Găseşti că nu-i aşa? - Găsesc că nu-i aşa. Numai, e foarte greu de vorbit cu tine, fiindcă dacă ţi-aşi dovedi că el iubeşte pe nevas­ tă-sa, deşi o înşeală, tu ai suferi şi mai mult ... Anna plecă ochii din nou. Tăcură amăndouă. După câteva minute, sora mai mică Îşi întoarse privirile către sora mai mare, cu atâta expresie de durere, încât păru a o birui: - Spune, Eleno: crezi, În adevăr, că iubeşte pe ne- vastă-sa '?. - Nu ştiu, dragă ... - Atunci cum de o înşală? - Poate că nu o înşală. - Nu O lnsală l ? In ochii An�ei străluci o rază vicleană şi trecătoare ca un fulger de secetă. Ea zise încet, convinsă dar disperată: O înşală. - Se poate. - Atunci? -- Ar trebui să hotărîm care este înţelesul vorbei a insela în amor. "- A nu se ţine de cuvânt; a spune una, si a face alta; a jura, şi a fi sperjur; a minţi; a umbla cu încurcături; a face pe toată lumea să sufere ... --- Amesteci multe Ia un loc. Să le luăm pe rând: când nu s'a ţinut de cuvânt? -In toate zilele, în toate ceasurile şi în toate minutele vietii lui. --"'- Cam mult, zise Elena domol. Dar să vedem mai de­ aproape. - N'ai ce să vezi. Iese dela mine si se duce la nevasta Colonelului; iese dela omida aceea şi se duce la amica mea Berta; pleacă dela Berta şi aleargă după muza astronomiei; se întoarce dela Urania la Natalia Cantă... Toate stările sociale, toate vărstele ... E o plăcere l.. - Uiti pe nevastă-sa, zise Elena râzând. - Pe ea şi pe altele. - Da? Şi pe altele? Arma înnăltă din umeri. Elena urmă: Foarte bine. - Adică foarte rău. - Rău. Cu toate astea m'aşi mira să-ţi fi făgăduit vre-o dată ,}credinţă până la mormânt". Sau şi dacă ti-ar fi fă­ găduit, In amor şi în vis nu se ţine seamă. I I m [760] 760 DUlUU ZAMFIRESCU Frumoasă morală! Elena se uită Ia soră-sa cu coada ochilor: - De, dragă, morala mea este îngăduitoare. A ta e mai severă. - Eu sunt o biată fiintă trudită, Eleno. Nu mal am o­ dihnă, nu mai am demnit�te. Se opri un moment, dusă pe gânduri. - Dar dacă o fi iubind pe nevastă-sa! ... Ar fi o nenorocire... firească. - Firească!? - Neapărat. Acolo şi-a dat cuvântul, ŞI acolo ar fi VI- novat dacă si l'ar călca. Dar dacă o fi iubind şi pe Urania? Nu se poate. Eşti sigură? Sau se poate, cum se poate să muşte cineva dintr'o pară şi dintr'o piersică în acelaşi timp. Dintr'o pară mălăiaţă şi dintr'o scoruşe. Elena zămbi, - Omul este mâncător de fructe. Tu ce-ai fi? - O castană, care mă frig pe cărbuni singură ... şi care mă duc la Porţia să aflu ceva. Nu mai pot trăi în nesigu­ ranţa asta: o fi la Ploeşti, o fi la Sinaia? .. Şi, înălţănd din umeri, eşi. DUIUU ZAMFIRESCU. [761] BALADA Trecea în crâng oolntce l pasarer In tolbă cu săgeţi de \Jânătoare, Cu laţuri pentru păsări cântătoare,­ Trecea. cântând un cântec legendar. Şi crănqul răcoros, fremătător, Cu teinice răsunete .... l primle, Şi pasărea mai dulce piruia Cum nici n .... ar fi zărit pe \?ânător. El asculta ClI ochii in pământ Până târziu, -- când o pornie arar, Cântând mereu eceles cântec rer , Isi risiple săgeţile în \Jânt. Şi se 'ntorceă cu sufletul uşor Cu tolba tot asemeni de uşoară, Zămbindu ... i de departe, către seară, Bătrăne! ce .... 1 aşteaptă în pridvor : - «tlăi păsărer nebun, iar \Jii cântând? Iar mi tc'ntorci târziu, cu mâna goală? tlândreţe de fecior şi nici o fală,- O să .... mi ajungi un biet hoinar flămând 1 ••• Convorbiri Literare, An. XLIV, VoI. Il. :\ [762] 762 CORNELIU MOLDOVANU «l'\ăicuţă -- maică, nu mai lăcrimă, D� mă întorc nerodnic la cămin, --­ Dar sllrl�tCIl de căntece mi ... i plin, Si cânt, si ... s Icricit măicote mea. , , «Cum pot răni eu pasărea din zbor, �i cum s'o prind zălog în colioie Să .... mi csnte zburătoerce numai mie, Când ei i .... e dat să cante tuturor? .. >, CORNELIU MOLDOVANU. • t ! ! I ,Il [763] GRÂNARII SCENE DIN VIATA DE PROVINClE (Urmare) AI treilea tovarăş, Mogăldea, era un om tânăr, în putere, cu o înfăţişare, care, fără a trăda măndria, avea tntr'ănsa ceva de plumb. Diplomat al xcoalei de comerţ; trimis "comptabil" la su­ cursala Băncei "Comerciala"; fusese "luat la ochi" de Starna, - erau, acum, şase ani - ,şi îl făcuse "ginere", ca "să·I aibă "mană de ajutor" la granărie. "Om harnic, peste măsură de harnic" ; aşa fusese �i Ia ... copii. Avea cinci, - "să-i trăiască" -, trei băeţi şi două fete, dintre cari două de "gemeni", şi nevasta îi murise "din fa­ cere". Rămas văduv "ca să nu dea copiilor o mamă vitregă", se aciuoase pe lângă bătrâni. Soacră-sa luă asupră-şi creş­ terea nepoţeilor, măngăindu-se, că: - ... şi cloşcile cresc, uneori, două rânduri de pui ... Pe rât era de aşezat "într'ale lui" pe atât erau de solide şi "vederile" lui in negoţ. Lui, nu-i plăceau nici "speculeleil "slugarnice şi tembele" ale grecilor; nici "făţărnisia", cu care lucrau "alde" Ispas şi Stama. Pentru el, nici Mistocli, nici Stama nu făceau "negoţ in­ cheiat: d� ispravă". Mistocli pentru că nu cumpăra decat "prin" alţii şi "pentru alţii - "dela a doua mână" -; iar Stama pentru că, deşi cumpăra de-adreptul de la "ţăranul producător" J nu vindea, la răndul lui, decât "tot prin a doua mână". - "comisionarii ... " .- "aldell MistocJi. Lui, dacă i-ar fi stat în putinţă, i-ar fi plăcut să "unească" amăndouă negoţurile, şi, cumpărând "din obor" să vândă "pe piaţa Brăilei", sau chiar în străinătate. Astfel căştigul ar fi fost mult mai mare. [764] 764 M. 1. CHIRITESCU Fără îndoială, era aci, urmarea "învăţăturei"; dar, el "credea" intr'Insa şi căuta s'o "în filtreze" şi lui Stama. - Cu capitalul acestuia şi a altor câţiva, s'ar putea face "întâiul pas", îşi zicea Mogăldea. Ani în şir îi bătu capul. Greu, însă, de scos "din prostia 'luill un om ca Starna. Kecunoşteă şi el că gineri-se avea dreptate; dar vezi , nu eră "să facă el gaură în cer ... 11 Dar "ideeali odată semănată, cu vremea tncolţise. Şi, cum, "ce n'aduce anul, aduce ceasul", ceeace nu iz­ butise a face propovăduirea lui Mogâldea, o împlinise "am biţia" ; cearta cu Mistocli şi răvna de "răfuialăIi• Incărcarea unui "calcli J pe seama tovărăşiei", cu toate că fusese hotărîtă, dată În vileag, şi urmărită cu în verşunare de Starna, nu era, în sine, decât "ideea lui Mogaldea". * Lupta urmă crăncenă, "Oamenii" lui Stama nu mai osteneau. Căruţele curgeau gărlă. Şi, magaziile, umplute "până'n grindă", trozneau din tncheeturi. Pe piaţă, preţul grâului sălta. In fitece seară, Stama, primia "lestinulll Bursei din Braila, la care îl abonase Mogaldea, şi cum il prirniă îl aducea "lui gineri-so", ca să-i socotească "nartul" de pe "hectolitri" şi "suta de kilo", cum era scris acolo, "pe chile", cum ştia el; şi, împreună comparau "livrele", gre­ utatea grâulul lor, şi "corpurile streine", cu a celor van­ dute şi probuluiau "cam cât ar putea prinde pe al lor", în acea zi. Şi, de câte ori, Stama, vedea "spor", îi spori a inima de bucurie, şi dorrnia împăcat. Dimineaţa, când se deşteptau răndunelele de sub strea­ şina casei şi începeau să-şi răsucească ciripitul, el era sculat, îmbrăcat şi gata de plecare. Făcea, întăiu, o "inspectie" pela magazii; dădea un tăr­ col pe la "Văncică", unde "Iua în gură" un .fluştuc", aşa, ca: "o fleiculiţă de unde suge ursul", friptă cu sânge; "o [765] GRÂNARII 765 crestătură de pastramă"; un "cap de viţel", la ta vă; sau "un ghiveciu de momiţe" asupra căruia însă trebuia să fie mai mulţi tovarăşi. Apoi, veniă "o stropeală" sau "gargariseală" a măselelor, cu ceva "roşu de Chirnogi". care nu se pomeneşte să fi i ărnas vreodată "vechiu" în Lehniţa. Ragăia de câteva ori, "ca să se aşeze măncarea", eşiă pe barieră şi începea cumpărătoarea "de pe drum", de rând cu toţi misiţii, pană ce se mai adunau căruţe in obor, când îşi muta "câmpul de bătălie" aci. Dela nimic nu se da înapoi: se certa, se înjura, se măscărea, se loviă, cu concurenţii, şi, prin curajul şi trecerea lui, "le zrnulgeă din mâna cele mai frumoase prăzi ", In asta era şi Intăietatea lui Starna, asupra celorlalţi negustori: lucra el însuşi. Nu se lăsa "pe nădejdea altora ". Un Ispas, de pildă, eşia rar la Obor şi chiar în tovă­ răşie, el aducea mai mult "capitalul" şi "creditul". Un Mistocli, un Vretos, nu se vedeâ niciodată. Socotiă ca o "înjosire" să treacă prin obor; ci, sta numai la "ca­ zin" şi lucra "din cantor". Un Mogaldea, era bun la socoteli, dar "domol" la obor; nu ştia să se răstească, să "ia de beregată" pe samsar, când se îndrăceă: nici "să pue mâna în brăul ţăranului" şi să-I tărască după el, la nevoe. Dar, el! Cu el nimeni, nu putea ţine piept la Obor. Nude geaba fusese "vagmistru" la roşi ori ... De obiceiu "OboruJ" începea când se deschideau pră­ văliile în târg, căci d'abiă atunci se puteau aduna carele, şi, într'un ceas sau două, nu mai era nimic de cumpărat. Dar, când era vremea bucatelor, prin "Cuptor" şi "Gustar", se începea şi mai din vreme, şi sfârşi a pe la namiezi, când se lăsa "pandera". De când, însă, incepuse războiul intre Stama şi Mis­ tocle şi, misiţii, răzvrătiseră satele, cum vijelia răzvră­ teşte fundurile apelor, ziua şi noaptea nu mai conteneau carele de pe drumuri, şi "Oborul" dura din zori pană în asfinţit şi doar negura nopţii îl opria. [766] 766 M. 1. CHIRITESCU De câte ori nu "se lipsise" Stama de " prănzul" lui de acasă P! ." De eate ori nu-l apucase Zorile, "dincolo de Puican" ?! ... De câte ori nu descărcase pe întuneric?! .. Rareori, se întâmpla, in vre-o după arniazi, "să mai răsufle Oborul tt, adică să rărnăie fără cară. Atunci, "jupan Starna" şi toţi grănarii, năpădeau în ca­ feneaua din colţ, şi, pe când unii pocneau cu "capsele' tacur ilor, "tărtăcutele" biliardului, şi alţii ţăcăneau tablele cu "ghiulbaharurilel<, dansul, împreună cu "chir Arhondt II, sau cu un alt "Ţugui" oarecare, invărtiă un "tabineet pe o "fisă ", până ce soseau noui muşterii. Cum pica unul, indată, - ca taurii - la vederea bas­ malei roşii, cu toţii, întreaga cafenea, săreau pe el. Se duceau dracului şi "cheglele" şi "pulurile" şi "zgâ·­ rieturile" ... Astfel merse treaba, "ibrişinl', timp de trei săptămâni. Pe la sfârşitul săptărnănei a treia, cam pe la "Preobe­ janie", tovărăşia "sta pe o mie patru sute de chile" şi în­ cheia târguI. Starna îşi vărăse întreaga "starell în grâu; Ispas afară de "căpitălaşulli lui, vartse şi toţi banii văduvelor, şi banii "DricarianeÎ" si ceva "pe credit"; iar Mogaldea tremura de "răspundere". Dar, "îşi făcuseră suma ". In acea seară. Starna se duse la cazin, la braţ cu Ispas şi cu Mogaldea. Intălnind pe Mistocli îi răse în nas. Iar a doua zi, nu mai ieşi in obor. Ca prin minune, atunci, rnisiţii lui Mistocli "intrară în pământ ti , Ca gandacii când se răcoreşte vremea; oborul se potoli; şi ... preţurile scăzură ... * Nici Mistocli nu era de cârpă. Nici el nu pusese de mămăligă. Lui, mişcarea lui Starna, nu'i veniă de loc la îndemână. Nu doar pentrucă cele o mie patru sute de chile, sau [767] GRÂNARII 767 I I j , ( 1 t f mai pe scurt "caicul" lui Stama l-ar fi speriat. Ce era un biet caic spiţelat, pe lângă nesăţioasele "şlepuri", ce în­ cărca el! ... Dar, pentrucă asta însemna: "începutul sfărşitului". Dacă întreprinderea lui Stama ar fi izbutit; dacă acel caic, ar fi fost încărcat, ajuns în docuri, şi vândut "cu câştig"; atunci, «ca de lepră» s'ar fi molipsit toţi ceilalţi grănari, şi «Kalispera. negustorie grecească şi comisi­ oane grase culese numai din «sondele» vărîte prin magazii, şi din «şrachinile. cu «probe» ale «cantorului. ... Din astă pricină, trebuia «cu orice preţ» să împiedice izbanda lui Stama. Văzând, că încercările lui dintăi ­ Nur der Linde Bluten fallen Unauthorlich auf uns nieder". Wirst auf meinen Knien ruhen, Wir sind beide ganz allein, Und der Linde Blutenschauer Wird dein duftig Haar be- [schnei'n, I Societatea literară "Junimea li, în care de aci încolo se număra şi Eminescu, ajunse în vremea când el se afla încă în streinătate, unde îşi tnsuşea o cultură într'adevăr uni­ versală' la o însemnătate politică: in mijlocul unor turbu­ rări interne ale ţării ea luă, în Iaşi, cu energie partea prin­ cipelui strein. Câţiva din capii ei ajunseră deputaţi şi mi­ niştri. Şi astfel se părea că viaţa lui Eminescu, mulţumită acestor ocrotitori, se va putea desfăşura potrivit inclinărilor şi însuşirilor sale. Numit bibliotecar în laşi, se părea că a primit un post sigur. Părăsi Berlinul, unde, în mijlocul tu­ turor cărţilor sale, simtise totusi într'una un usor dor de ţară, şi s� întoarse în Moldova� Întreaga lui avere sta mai ales în manuscrise şi tipărituri vechi. In Berlin, în miezul iernei, îşi van duse pană şi paltonul, ca să poată cumpăra de la un anticar un manuscris vechiu romanesc. Mai lesne se lăsa să tremure de frig, decăt să-i scape din mană o astfel de comoară. Curând însă după întoarcerea lui Eminescu în ţară, se adeveri traditionalul său nenoroc: în viata constitutionala a României un partid luă iarăşi locul ce1uilalt. La schim­ bări de acestea, toţi partizanii celor ce fuseseră până atunci la putere erau regulat daţi afară din slujbe. Pănă atunci, Eminescu nu-şi bătuse capul câtuşi de puţin cu politica sau cu partidele din ţara sa - dar cel mult, ca şovinist, ţinuse în streinătate cuvăntări iredentiste în societăţi studenţeşti Fiindcă însă fusese numit in slujbă de un ministru al par­ tidului conservator, ministrul partidului liberal, imediat după venirea la putere, îl dete afară. Aşa e obiceiul acolo. In anul r876, când Eminescu abia se întorsese în patrie, gu' vernul cel nou nu se multumi numai cu inlocuirea functio­ narilor de mai 'nainte, ci 'introduse împotriva lor şi urmă- [791] UN LENAU ROMÂN' 791 rire judecătorească. Unsprezece dintre foştii miniştri fură daţi în judecată. Măsura aceasta izbi foarte tare pe Eminescu şi pe ocro­ titorii săi, cari nu erau oameni bogaţi. Tănărul poet nu vedea nicăiri vre-un mijloc de a-şi câştiga existenţa. Doar în jurnalistică, ce se afla atunci încă la un ni vel puţin r i­ dicat, era perspectivă de a i găsi vre-un loc, şi acela cu o remuneraţie destul de mică. Puţinele jurnale ale partidului ajuns acum în opoziţiune erau întreţinute cu mari jertfe. Eminescu capătă postul de redactor - la început in Iasi, unde trebui să fie şi corectorul ziarului, mai apoi în Bu­ cureşti. Şi iată-l dar acum pe acest fin cap de învăţat, pe acest poet, trebuind să se lndeletnicească vre-o zece ore pe fiecare zi cu violenta politică de opozitie, şi să scrie arti­ cole peste articole, şi să traducă, spre a umplea coloanele cele multe. Şi toate astea pentru o leafă meschină. Cola­ boratori avea puţini, fiindcă onorarii nu se puteau plăti, iar redactorii ajutători se lăsau în nădejdea răvnei şi a sârguinţei şefului lor celui bun la inimă, care muncea pen­ tru toţi cei ce aveau mai puţin sentiment al datoriei decât dânsul, pentru ca jurnalul să poată apărea regulat. Cât de mult a scris Eminescu in anii acestia -- care au ţinut până la izbucnirea nebuniei sale, deci d� la r876 până la 1883 - e de necrezut. Şi fiecare articol, fie el literar, fie istoric sau politic, purta peceti a fiinţei sale, era un model de stil şi adesea însufleţit de o sgueluitoare putere poetică. El a creat cea mai bună proză românească. Aprinsa lut mânie se înălţa adesea în snopi de foc - şi totuşi adăncul sufletului său nu era nici ură, nici pasiune, ci conternplare a lumii şi iubire ele oameni. Suferea însă grozav de biciul aţâţător al profesiunii de jurnalist ce-i fusese. aruncată in spinare, întreaga lui fire se scula in picioare. Ii era dor de câteva ceasuri de tihnă, spre a-şi mulţumi aspiraţiile lui poe­ tice, creatoare. Rar îi izbutea acum câte o poezie şi niciodată nu era mulţumit cu ea - nopţi intregi lucra la câte una Numai sărbătorile îi rămâneau pentru lucrările lui pro­ prii. Se întâmpla atunci, la Paşte sau la Crăciun, să nu mai iasă câte trei zile din mica si neincălzita lui odaie. Afară de cafea turcească, pe care "şi-o pregătea el însu şi nu mai băga in gură nimic, nu se mişca de la masa de scris, cuprins par 'că de friguri, până ce isprăvea vreuna din sguduitoarele sale "Scrisori il sau "Satire" .... Un surâs plin de fericire îi flutura nnprejurul tinerei sale­ guri, împrejurul ochilor celor negri şi adesea invăluiţi ca [792] 792 D-NA MITE KREMNITZ într'un zăbranic, atunci când după o asemenea retragere din lume eşea iarăşi între oameni. Cât de mult ar fi putut crea, să-i fi fost împrejurările vieţii mai prielnice! Dar ursita şi începuse a întinde mâna spre el, ursita de care de-bună-seamă de mult se temea el însu-şi. Deodată, fără pricini văzute - afară doar de o vară deosebit de căl­ duroasă - fu cuprins de o grozavă aiurare. 1 se părea că trebue să omoare pe un om care altfel îi era cu totul in­ diferent, şi nu-şi veni iarăşi în fire până ce nu i se luă arma din mână .... Prin mijlocirea prietenilor săi fu primit în sanatoriul doc­ torului Leydersdorf, în Viena. Nici măcar unul însă nu mai nădăjduia să-I mai vadă vreodată. Titu Maiorescu, cel mai de seamă dintre ocrotitorii săi, luă atunci hotărîrea să scoată în volum poeziile celui bol­ nav. El însu-şi le insoti cu o prefaţă. Frumosul volum, îm­ podobit cu portretul poetului, îţi deştepta o dureroasă plă­ cere. Ce-i drept, poeziile sale fuseseră mai toate mai 'nainte publicate în Convor biri literare - unele din ele apăruseră şi in traducere germană. Totuşi publicarea lor nu se fă­ cuse niciodată cu deplina sa învoire. Manuscrisul trebuea să-i fie luat dia mână, jumătate cu rugăminte, jumătate fără ştirea lui. Nici un vers nu i părea desăvârşit; tonuri nouă, mai bune, se legănau mereu in urechile lui. Farmecul limbii sale e inimitabil şi puţini poeţi pierd atât de mult în tra­ ducere. In modesta lui politeţe, el spunea, ce-i drept, adesea, că poeziile lui ar fi caştigat în traducerea germană [a au­ toarei acestui studiu]. Când volumul său, "Poezii", eşea de sub tipar - în Ianua­ rie I884-păru deodată că stă să se întâmple o minune. Un prieten al poetului primi o scrisoare de la cel crezut pierdut pentru totdeauna. Cu vechiul lui scris, elegant şi to­ tuşi bărbătesc, fiecare cuvânt par'că sculptat, Eminescu co­ munica prietenului că s'a însănătoşit, că şi dă deplin seama de starea sa şi e cuprins de intristare adâncă În privinta soartei sale: "Grea a fost viaţa mea totdeauna; cum o să fie acum, când, eşind din casa de nebuni, trebue să-mi caut o nouă existenţă?" Un suspin şi o strigare de bucurie trecu prin cercul prie­ tenilor săi. când scrisoarea aceasta merse din mână 'n mână. Era oare cu putinţă '? Se aflau asemenea minuni pe pământ? Se putea oare ca acest om aşa de excepţional înzestrat şi aşa de nefericit, să fie într'adevăr măntuit pentru poporul său, pentru prietenii săi? [793] UN LENAU ROMÂN 793 Ah, fericirea cea arzător-făltăitoare se stinse la iluzia ei! Negreşit, il văzurărn iarăşi, pe iubitul nostru poet, în rnişcătoarea lui simplitate firească, negreşit încercarăm să luăm de asuprăi grozava apăsare a trecutului celui apro­ piat.i.., totuşi nu mai era viaţă aceea la care îl deşteptasern noi. Era o liniştită vegetare, deşi veneau câteodată ceasuri in care sclipirile minţii sale luminau şi aprindeau. Poezia "La steaua" se născu într'un ceas de acestea. Fu cea din urmă : So unermesslich ist die Ferne, Aus der dies Sternbild aulge­ [taucht, Dass, um den Er dball zu errei­ [chen, Sein Licht jahrtausende ge­ [br aucht i Vielleicht ist es seitdern er lo­ [schen In jenem weiten Himmelsblau, Wiewohl ich heut erst seine [Strahlen Auf unsrer Erde klar erschau'. Denn langsarn durch des Him­ [rnels Răume Schickt uns das Sternbild her [sein Licht: Es war, als wir es nicht erblic­ [kten, Nun wir es sehen, ist es nicht I So auch, wenn unser Gluck er­ [storben Im Dunkel der Vergnngenheit , Dringt noch das Licht der toten [Liebe Durch alJe Weiten, alle Zeit 1" 1 se găsise În Iaşi o slujbă uşoară. Mica leafă ce primea ii ajungea tocmai să-şi ducă existenţa. Amară soartă ... Iar în primăvara anului 1889, când venise să stea puţin în Bu­ cureşti, boala izbucni din nou cu violenţă. Lvau dus într'o casă de nebuni din ţară, unde un acei­ dent, o aruncătură de piatră a unui băiat ce trecea pe acolo, care izbi în tărnplă pe bolnavul ce sta in curte îndărătul grilajului, izbăvi de chinuri pe cel mai mare poet al Ro­ mânilor (15/27 Iunie 1889). În multe ediţii sărit răspăndite acum în Romania poeziile sale; Eminescu e sărbătorit în patrie de posteritate. Şi ar­ ticolele sale de jurnal, născute în mijlocul atător chinuri, au fost adunate ŞI tipărite ca modele de cea mai bună proză. Cât a trăit, n'a avut nici măcar o zi slobodă de griji. In scurta sa existenţă pămăntească a suferit de lipsă trupească şi sufletească .... . "Soarta poeţilor", zic superficialii, Omenirea simţitoare Îşi acoperă insa capul de ruşine. MITE KREMNITZ Convorbiri Ldterare An. XLIV, VoI. II. [794] INCERCI1RE l\SUPRA. DUBLETELOR DIN Llt\BA. ROt\ANf\ Inţelegem prin dublete în studiul limbii îndoitele forme năs­ cute în epoci diferite, din unul şi acelaş cuvânt şi cari şi-au căpătat fiecare câte un înţeles. Acest termen a fost introdus de către un francez din suta XVIII, Nicolas Catherinot, care publică în 1683 Les doublets de la ianeue francaise şi unde le defineşte "les diverses traductions du merne norn". Multe din etimologii le lui însă sunt departe de adevăr şi aceasta e uşor de explicat, dacă ţinem seamă de cunoştinţele filologice din vremea aceea. Pe lângă Catherinot s'au mai ocupat în franţuzeşte cu dublete le Turgot într'un articol din Encyclopedie (1753), Butet în a sa Lexicologie (I80I), Fuchs în Les Iangues romanes et leur raţiport auec le latin (I849), Eg-g-erîn Grammaire comparee şi Brachet cu al său Dictionnaire des doablets ou doubles formes de la lang ue fr ancaise Paris 1868 şi SupPliment r87 I. Cu acest din urmă, care le studiază clar şi metodic, ele îşi capătă definiţia cea adevărată. In literatura italiană e U. A. Canello în Archivio g-lottolog-ico italiana din [878 cu g-li allotropi italiani. Această lucrare la inceput ar fi avut alt titlu. Canello o întitulă astfel mai în urmă "sequendo l'esempio dei chimiei e dei fisici, i quali mostrano o pensano che certe sostanze, piu o men diverse fra di loro, altro pur non sieno se non altre ttanti stati altotro­ picz", di un' unica sostanze initiale". La noi până acum nu cunosc pe nimeni care să se fi ocupat în special cu ele, afară de d-l Pht"lippz"de in a d-sale Istoria limbii române. Ca exemple izolate Hasdeu in Etymolog-z'cum la cuvântul altar (1, 927) ne spune: "alături cu romanicul altar, Românii au căpătat prin Slavi du bietul oltar plsv. oltari şi în alt loc "Din latinul angelus ni-a venit îng-er, din grecul [795] ÎNCERCARE ASUPRA DUBLETELOR DIN LlMBA ROMÂNĂ 795 (jyycJ,Of; prin slavicul "rrM�, dubletul Anghel;" exemple ce n� fac să deducem .că. dubl�telor nu le dă aceiaşi origină ŞI socoteşte ca atari ŞI variantele de formă. D-I Philippide explicăndu-Ie cauzele, admite că cuvân­ tul a putut să intre în limbă la epoci diferite ca sărut şi salut .r sau să-şi imulţească formele după faptul accentuării sau neaccentuării, dacă e proclitic sau enc1itic; ori în urma altor fenomene. Dsa mai dă "dublete nediferenţiate" ca sfarm· sfârâm.darm-dărârn, ureau-vrau şi ultima categorie a nume­ lor propirii Medru-Dimitrie (pg. 213. 215.217). In fine d-! Puşcariu în "Studii filologice" tipărite în Con­ uorbirt Literare (anul XXXVIII No. 7'9 pg. 705) făcând etimologia sufixului - ie, ne dă dubletele de formă în limba sIa vă şi similară din română, aşa cum găsim şi în susţi­ nerile d-lui Philippide. Astfel nume propii: Atexe-Alexie, Are-Arie, Ghenar- Ghenarie etc. Comune": copcă copcie, dajde­ dajdie. Urmăreşte apoi sufixul, tot în dublete, în trecerea-i la cuvinte de origină latină, ca aşche-aşchie, [uşte-fuştie, şi apoi la - ie accentuat: căciulă-căciulie. epistolă-epistoiie.faşe fâşie, acest din urmă fiind după definiţia cu care începem lucrarea noastră singurul dublet, prin faptul că are o di­ ferenţiare de înţeles, ceia ce şi d-l Puşcariu o spune. Vom urmări de o cam dată o parte din dubletete de ori­ gină latină şi numai pe acelea ce pleacă din acel aş caz, ca singurele adevărate, păstrănd ca normă de expunere ordinea .al fabetică. Il. FORl'lE SIl"\PLE . Aptitudine-atitudine = aptitudinem. Amăndouă sunt neolo­ gisrne. .Armatură-armură =armatura-neologisme. Littre (Diction­ naire de la langue fr ancaise 1. 194 şi 196) le explică: "arma­ ture -assemblage de pieces ou de liensxle metal pour coutenir ou contenir un ouvrage de maconnerie, de charpenterie", etc. Armure l'ensemble des armes ... surtout... qui couvrent le corps. Intrebuinţarea acestui din urmă în literatură o găsim în Umbra lui Mircea la Cozia a lui Alexandrescu: Este el, cum îl arată sabia lui şi armura. In Hodja Murad Paşa de Alexandri: Optzeci de ani pe umeri şi splendida-i armură Plecau sub grea povară rnăreaţa lui statură, [796] 796 DIMITRIE D1MlU Baier-variu= varius, a, um (Puşcariu -Etymologisches W orterbuch der rumănischen Sprache 1. I4). Bătrân-arom. bQtQrn megl. bitorn, istr. betor-oeteran=oe­ teranus, a um. Prototipul însemna soldatul ce şi-a făcut stagiul militar, pe când În vulgara căpătase inţelesul formei româneşti în exemple ca beteranus, betranus. D-l Ovid Den­ susianu ne citează în Histoire de la langue roumaine (p. 195) chiar un atare exemplu din Corp. gl. lat. veteranus = "antz'quus uel uetustus," Beşicătură - vezicătoare = tip. vesica. Beton-bitumen = bitumen. Littre (1 335- -35I) explică be­ ton "mortier fait de chaux, de sable et de gravier", iar bitumen "substance combustible qui est liquide, huileuse ou solide." Bz'l-bula=bulla-neolog. Biserică-ar. bisearică-baeiiică-basiiica. In antichitatea ro­ mană basilica arăta un tip de monumente din arhitectură, ce serveau ca anexe ale forului, unde se judecau procesele, se strângeau negustorii şi se plimbau cei ce n'aveau nici un rost. (La Grande Encyciopedie V,594). Mai târziu insemna porticul în care se tineă serviciul divin, când bisericile au început să fie mai bogate în cuprins şi podoabe, probă un citat din Hieronymus "basilicas eccle­ siae." Astăzi prin bazilică se inţelege o biserică monumen­ tală (Littre 1, 3a5). A blestema-aram. blisiimar ia blama-blasphemare din gr. �A(J(.Q"qnllJ.€w. D 1 Puşcariu deduce prima formă din blasPhemo + aestimo - * blastimo - blestem, ca şi scintilla +excando=scân­ teie re. L. XXXIX, IV, 307--idem E. W. 17). Bocet - ar. boale - voace = vocem. Bucate - bucăţi = pluralul unui participiu trecut devenit subst *buccata, am. Cadenţă=« şansă = cadentiam. Cihac ne dă cădinţă (Dic­ tiannaire d'etymologie dacorornane. El. latins 33)' Cap - şef = din capus sau capum, ce a înlocuit pe ca­ put. Din capus ieşi al nostru cap, ar. /wP, istr. kqp, prov. cap si fr. chef; din caput sardul /cabadu, kabidu şi and. kabo· (Densuşianu, op. cit. I38). Carte - hartă = charta - am. D-l Seineanu (in Sernasio­ logie, 132) ne spune că, la Arornăni 'carte are înţelesul de cărţi de joc, iar la Istriano- Români de hârtie. Că prima opi­ niune e greşită ne-o dovedesc următoarele citate. Cu înţelesul de carte: "Aduse ună altă sfinduk'e (ladă)! [797] ÎNCERCARE ASUPRA DUBLEl'ELOR DIN LIMBA ROMÂNĂ 797 <:u ună carte." (pericle Papahagi. Basme Aromâne, 1905, pag. 41). "Apoea mpiticător lu g'aea 10 cartea." (Id 178). Cu acel de hârtie: "Tu oară caftă carti ş-cundil'u şi scrie. (Id, 193). Scrisoare, care e şi la noi arhaic: " ... s-nu-ni pitreţi carte" (Id. 6) şi in sfîrşit acel de cărţi de joc: "Z-goacă a cărţi" (pag. 2II). In subdialectul meglen găsim pe carti cu inţelesul ar­ mănesc. Aşa: .. "ali trirnesiră carti alaitchili" (Per. Papa­ hagi. Meg.eno-Rornăniipg I46). CU acel de plămâni: "Mi­ arsiră corţili (di seti)". (ld. 66. T03). Căpefel-capz'tel=caPitellum p. capiiulium, Cărare- carieră+carr aria. Cărbunar-carbonaro =: carbonarius, al doilea cuvânt fiind termenul istoric al celor din societatea carbon ari lor. A căsuna - a ocaziona = occasionare. Căfr; ar. cătră, câtră şi câtă-contra = contra. Căntec-cantică = canticum In Littre cantique "chez les Hebreux chant d'action, de grăces consacre a Ia gloire de Dieu. Aujourd'hui chant d'eglise en langue vulgaire. Style eleve-toute espece de chant". Chiar-clar = clarus, a-um, In vechea românească şi in istrianoromăna chiar are inţelesul latin de limpeae. "Nu zice chiar verhovnicul apostolilor". (Carte sau lumină de prea invăţatul [erornonah Maxim Peloponiseanul-roootn Gaster 1; 330) Centenar-chintal = centenarius. Codru- cadru = "quodrus, "quodr um, "quodro-u: vulg­ quadrus It. clas, In arom. codru, codor are 1) înţelesul de bucată patrată de plăcintă, o asemănare întru cătva cu al nostru codru de pâne; 2) pădure (comp. codrul Cosminului. Povestea cadrului (Eminescu) şi 3) piaţa satului unde se strâng locuitorii. Această din urmă nuanţă e desigur idei a prototipică latină ... "ma nu-l scoase m-codur să-] vindă (Papahagi. Basme aromăne 164). In subdialectul meg leno­ român, îl găsim cu aceleaşi nuanţe (Papahagi, Megleno Rornaniii, 203). A comânda-a comanda =" commandare-commendare. Primul înţeles e a face pomană, a se ruga pentru cei morţi. "Tre­ căndu-se Ierescă'şi siinre de cumăndari şi de sange (Cod. Vor. ed. Sbiera-r88s-pg 32). "Pomeneşte toată comândare tall Psaltirea Coresi ed Ac. r88I, pg. 46). "Nu decumân­ dan'le tale oblici-voiu tineil (Id. 13 [). Credinfă-creanfă = ·credentia, fr. croyance, creance,- [798] 798 DIMITRIE DIMIU acest din urmă prin filiera normandică. (Brachet, Dictionnaire des doublets. pg. 29)' A cumineca, a cuminica, a cumenicar+a comunica = "com­ minlcare, p. communicare. A cumpara, ar. acumţiăr şi acumpru, cumpăr şi cumpru-« a compara=*comperare p. comparare. CumPlit-comPlet şi compled=completus, a. um. In textele vechi cumplit are şi inţelesul lui complet de astăzi. Curând-curent = gerundiv luat ca adverb, It. currendo, currens de la curro, ere. Curte-cohortă-=cohortcm. A custa - a consta = constare. A custa înseamnă a fi. Arhaic avem: "Ku biru reu vai kuszta" (Versu Katra­ nczi in stihuri ălketuit de Petru Furdui 1818. Gaster II 227). A cuveni-a conveni = conuenire. Cuoiintaconueniewtă = conuenieniia. Delectani-diletani. 'Două neologisme ce au Ca izvor It. delectantem, primul fiind francez, al doilea din ital. dilettante. Des-dens = densus, a, um. A desemna - a designa = designare, neolog. A deşerta - a dezerta = * desertare. Doamnă-damă = domina. Echer escadrăsquar = "exquadra. Prima formă e din fr. equerre, a doua it. esquadra, iar a treia engl. square. El l = ellum p. illum. Eşafod-catafalc = "catafalcus. după Brachet (pg. 42) pri­ mul prin scara: cadafand - eschadafand - eschaafand, iar al doilea it. catafalco. Etaj-stagiu = "staticum, cel din urmă venit în fr. prin it. staggio. Fante-infante = infantem. Cihac (1. 87) vorbind de fante ne spune că I'acception du mot vient du ngr. qui le tient de l'it.", Fason-facţiune = factionem neolg. Faşă-fâşie = fascia. Făptură-factură = factura. Tot aici făcător-factor. La Tertulian şi alţi scriitori din primele veacuri ale epocii creş­ tine găsim factura cu tnţeles de făptură deja. (Densuşianu op. cit. 190). Femeie, fa meie , fimeie, femeie, fumeie-familia = "fame­ Ha p. familia. Cihac derivă femeie din femina. La Aro­ mării familia latinesc şi-a păstrat înţelesul original în forma fumeal'e, pe când la noi şi l-a restrâns. Aşa în citatele Basme Arornăne găsim: "Aestă di cîte ori îl'deade Dum- [799] ÎNCERCARE ASUPRA DUBLETELOR DIN LIMBA ROMÂNĂ 799 nizău fumeal'e" (pg. 6). "Un jar de f umeal'e" (pg. 90), unde la singular înseamnă familie şi copii, iar la plural numai copii. In subdialectul meglenorornăn e acelaş înţeles. "Di fărneliă să nu ti za-bucuri" (Papahagi, Megleno Românii, pg. 59). "Sfaca di lui fămeliă" (Id. 69. Fior-febril = "februm p. febris. Foarte-forte = [ortis, e. A frământa, ar frimintu, firmintu, mgi. frimint·a fer­ menta = fermentare. Frupt-fruct ar. frutu, istr. frupt, frut =, fuctiss, iis, Pen­ tru prima formă cp. a se înfrupta. Fund-fond = fundus. Furtună-fortuna 0= fortuna. ldeia de uijelie o găsim chiar în latina medievală. Aşa Du Cange într/un pasagiu din 1224 "circa mediam noctem validissima Fortuna maris et temporis fuit în portu Januae ita quod multae naves iverunt in terrarn". (apud Şeineanu, cit. 93). Ghenă, gheenă·jenă = gehenna. Ghindă, ar. gl'indă, mgl. glindă-glandă = *glandam. Greu grav = �grevis, em p. !{ravis, em. Tot aici greutate- gravitate, unde a a devenit e sub influenţa lui levis şi poate chiar şi a lui brevis (Densuşianu 93). Grotă-criptă = cry pta. A ierta-ar, l'ertu, mgl. liert- a libera = "liberiare. A înclina-ar. nci'in a - închina = inclinare. Tot aici: lnchinăciune, ar. ncl inăciu ne, mgi. ancunăciuni-inclina- ţiune = inclinationen. A încurca-a incalca = inculcare. A îngăima-a îngâna = gannire, devenit ganare. Intreg', ar. ntreg, istr. ontreie-integru=: intt'grum p. in te­ grum. Inuesc inueşt, inuăsc, ar nuetsu, uets, mgl. anuets, istr. (an)vetsu a inuesti = inuestire. Primele forme le găsim numai la participiu şi adiective, zice Cihac (1 312). Cu toate acestea în Tetra vanghelie, cum numeşte Gaster manuscrisul dela British Museum scris la 1574 de Radu dela Măniceşti, găsim: "ca să nu te pos­ teşti, oamenilor să teiveşti (8). In graiul aromân: «]a în­ veşteţi-vă cu giupile- (Cănticlu a puntilei de Narta. W. II. 276)" ' . "şi să 'nvească nu ştia" (Ascăparea ali Dincea di mănile Turceşti. Id. 280). "Se învescu tu straine" (eod. loca). "Tu nveasce tu stran'e mul'eresci" (Muta. Papahagi B. A. 721). [800] 800 DIMITRIE DIMIU Joe-Joi = gen. jupiter sau juppiter. jovis se. dies­ Lacună-lagună = lacuna, ultimul prin it. laguna. Latin-latin = laiinus a, um, primul cu înţeles de eretic. Madamă-madam' = fr. madame. Martur, martor-martir = marty r, Martur e prima între­ buinţare a grec. fLrXptVP de înainte de creştinism. In It. bis. a arătat că acel ce suferă torturi mărturiseşte credinţa crestină. Materie-madera = materia, al doilea din prov. Madeira, nume ce a fost dat insulei ce-l are de către navigatorii portugezi din cauza pădurilor ce o acopereau, cuvânt ce deri vă tot di n It. materia. A măcina a maşina = machinari. Littre (III, 3)9) explică a maşina etablir les machi nes d'un theatre. fig. preparer par des menees sardes, par des intrigues. Chez les cor­ donniers, blanchir le fii avec l'enduit appele machine, etc. La noi se întrebuinţează în netezitul albiturilor. Măestru-magistru = magister. Mărunt-minut = minutus, a, um. Meein-median = medianus, a, um, Miez-mediu = medius: a, um. Minciună-mentiune = mentionem. Mişelie-mizerie = miserîa. In textele vechi mişei, mişelie aveau înţelesul de sarac, nefericit, sărăcie, "mişeii plăngu" (Legenda Duminicii. Gaster 1. 8), "lunilor mişei" (Tălcul Evangheliilor. Coresi I580, eod. 25), "un mişel cu numele-i Lazar, ce zăcea înaintea porţi ei lui" (Ev, cu învăţătură Coresi r88I eod. 80). Mobilă mobil =măbtlis, e Mormânt, ar. mormintu, mirmintu, mgl. murmint-monu­ tnent = monimentum p. monumentum. Exemple cu primul nostru înţeles se mai găsesc în romanice. Schimbarea fo­ netică n = r D-I Densuşianu (op. cit. 80) o explică prin influenţa verbului mor. Meyer-Lubke deşi presupune şi această ipoteză, deduce mormânt din "molimânt, comparan­ du-l cu sicilianul mulimentu, log. muliment(Grammaire des langues romanes, tr. francaise, 1 5I3). Noean, noian-ocean = oceanus. Ci hac deduce forma veche prin proteza unui n şi sincoparea lui c =okeanus-oean­ noean (1, r80) In "Sfânta şi dumnezăiasca liturghie", tipărită la 1709 în Buzău (Gaster I, 343) găsim în Predoslovie "Dmne· zău veacinicul şi a tot putearnicul, den noianul mărirei şi bunătăţii sale" 'cu înţelesul de întindere, nemărginire. Cu [801] ÎNCERCARE ASUPRA DUBLETELOR DIN LIMBA ROMÂNĂ 801 acel de mqre, o�ean '1 găsim in Aravicon Mitologhicon, ms. 1783 ŞI publicat în Gaster (II, 129) "Noi indată am urmat sfatul corăbiiariului, am împins pănzele si am plecat în noian. . Nu-non (ca particulă componentă) = non. Nuea-noueiă-" nouella. Otet-spital = hospital. Paragraf-parafă = paragraPhus- 7to:po:ypO:'fl6� Pastilă-pastel = pastillus. Porabolă-parolă = parabola. Pauză-poză = pausa.In fotografie timpul de poză e acel cerut pentru imprimarea gravurei. Pop. poză = fotografie, tablou. Cp. Ce poză şi-a luat! Părângă-fa!angă = Phalanga. Picior-peţiol = petz"olum dim. lui pes. Plan-piano = planus a, um. Ptăcintă-placentâ = ptacentam. A pricepe-a percepe = percipere. Tot arci , Pricepător-percepător, Procuror-procurator, procurator, em. Pulbere-pudră = "pulberem, cI. pulverem. A purcede-a procede = procedere. Tot aici: Purces şi proces, purcedere şi procedere. Redus-redută = reductus, a, um. A repasa, a răpăusa- a (se) repausa = repausare. Rimă-ritm = rhythmus. Rumân, român, ar. armân, arumân, istr. rumăr-roman =iromanus, a, um. Cu înţelesul de naţiune îl găsim la Co­ resi (Tălcul Ev. Gaster 1. 24) "ce folosu-e lor deaca popa grăeaşte in limbă striină rumănilor sărbeaşte". (e)Pis­ copul românilor, "numai noi românii," "pe limbă romă­ nească" (Epilogul Paliei, Gaster 1. 37). Cu acel de şerbie în două hrisoave din 1650 (Colectia Ac. Române. Gaster 1 134. I35) "cum să s(ă) ştie, că am fost rumân, însă mae de nainte vrem cumpărat pre ban gat de părentel(e) dum­ nelui" .. , "ce am plecat capul la poala dumnelui, să fie iar rumân cum am fost ... In al doilea hrisov : ... să-i fiu dumnielui rumân si coconilor dumnielui in vecie". A săruta-a saluta -= salutare. Primul inţeles e la nOI ŞI în megl. Aromânii au baş, băşoare din basio, are. Scară-scală = scala. SCriitură-scriptură = SCriptura. Simţ-sens = sensus.