[1] No.1. BUCUREŞTI, IANUARIE 1907. ... CĂ TRĂ CETITORI Anul XLI. Convorbirile literare trec sub o nouă direcţie. La 1882, aruncănd o privire asupra literaturei noastre, d-I Maiorescu se exprima astfel: "N Ll ne putem ascunde părerea ele rău, că numai prin poezii şi novele ne-am ma­ nitestat viaţa intelectuală şi că nu am avut şi nu avem din toată viaţa noastră publică ele vreo treizeci de ani încoace aproape nici o lucrare, pe care să o fi putut arăta oame­ nilor luminaţi din Europa ca dovadă a activităţii noastre ştiinţifice". Şi se releva În eleosebi lipsa de progres în stu­ eliile istorice şi filologice. De atunci a trecut un sfert ele veac şi s'au petrecut schim­ bări însemnate. Azi, istoria nu mai lipseşte. Avem opere în adevăr remarcabile, iar direcţiunea el-lui I. Bogdan a re­ prezentat în viaţa revistei noastre o epocă de reală înflo­ Tire a studiilor din această specialitate. Paralel apoi cu pu· blicaţiunile Academiei şi cu scrierile istoricilor ajunşi la maturitate, au mai ieşit din seminariile el-lor D. Onciul şi N. Iorga multe schiţe şi chiar câteva lucrări mai întinse, care dovedesc mai pre sus de orice îndoială, că în istorio­ grafie am intrat definitiv pe calea cea bună.s-- Convorbirile au căpătat ele pe urma acestor studii o însemnătate nouă, iar pretioasa colaborare a d-lui Bogdan şi a celorlalţi is­ torici e o garanţie că revista va resfrange şi de aci înainte această lature a mişcării noastre literare .. In filologie de asemenea, am eşit de mult. din perioada incertitudinei. După lucrările lui Lambrior şi ale d-Ior Hasdeu, COllvorb/r/ Literare, aII. ,XL!. [2] 2 IlEDACTIA A. Philippicle, O. Dcnsuşeanu, S. Puşcariu ş. a. suntem aproape de a spune un cuvânt hotărîtor prin publicarea dicţionarului Academiei, operă încredinţată d-lui Puşcariu ajutat de colaborat-ea mai multor scriitori competenţi. E vădit apoi, că şi în alte ramuri de cercetare: în ştiin­ ţele descriptive, experimentale etc., material preţios s'a a­ dunat şi se adună pe fiecare zi, ceea ce îndreptăţeşte spe­ ranta că activitatea noastră stiintifica va contribui si ea din :> :: ,:,. :J ce în ce mai mult la progresele culturci contemporane. Convorbirile vor reprezenta, se înţelege, mai mult partea literară, ca şi până aici; vor căuta insă, pe cât se va putea, să cuprindă cat mai mult şi elin latura ştiinţifică propriu zisă ceia ce este indispensabil de r unoscut pentru orice om de cultură. Criteriul alegerei între colaboratori va fi insă cel vechiu : desă vărşita libertate în marginile talentului şi onestităţii ştiinţifice. Ca şi în trecut, va putea scrie la această revistă, oricine are ceva de spus şi o poate spune cu demnitatea literară cuvenită. Talentului trebue să i acordăm prerogativa de el fi fără rezerve, totdeauna şi cătră toţi. Prin urmare, revista, în care au scris din vremea lui Alexaudri-Creangă-Eminescu şi pănă azi aproape toţi lite­ raţii noştri mai de seamă, va fi gata să primească pe toţi cei ce dau la iveală o vocaţie literară îndestul de simţită. Iar ca garanţie a imparţialitătii în apreciere, pe lângă cu­ noscutele regule ale Convorbirilor, vom mai aminti şi cu­ vântul, cu care Alexandri a răspuns de dincolo de mor­ mânt celor ce-l comparau cu Eminescu spre a-l pune mai pre JOS: '" .Ia răsăritu-i măndru, se'nch i nă al meu Apus. Fiecare adecă cu răsăritul şi apusul său. Să fii însă, ­ aceasta este esenţialul. Căci fiecare, dacă e "cineva" Îşi are locul şi rostul său deplin în armonia creatiunii artistice. Prin urmare, cei ce vor purta aci condeiul, cu dragoste [3] cĂ TRĂ CETITOm 3 de adevăr în ştiinţă şi cu sincera iubire a frumosului în artă, ştiind că valoarea operelor şi epocelor e relativă, vor considera cao datorie de etică literară să-şi aducă aminte cât mai des de acele cuvinte ale lui Alexandri :;:;1 să fie tot­ deauna gata la o mărturisire ca aceasta: Nu ne temem de umbra nimărui şi nimărui nu vrem să-i ţinem umbră. Ştim bine că cultura modernă - şi chiar toată cultura de pănă aici - va rămanea puţină şi umilită faţă de bogăţia nemăsurată a ştiinţei, filozofiei, literaturii şi artei veacurilor şi mileniilor ce vor să vină. O stim. Si tocmai de aceia: multumiti, dacă vom fi fost '" ., �!! t la înălţimea datoriei de fiecare zi, suntem gata să primim chiar de pe acuma cu o salutare de bucurie pe cei ce stau să răsară mândri din zarea tain icului viitor. _ .. atât mai bine tărci, şi atat mai bine lor ... după cum a adogat tot de dincolo de mormânt, poetul care pri vea viaţa literară apoporului S:lU slIb specie artcrnitatis. Şi nu putea-şi nici nu poate cugeta altfel, ori ce om care atinge o măsură de o reală superioritate sufletească. Invidia, mărturisită ori nu, e totdeanu semn de inferioritate. Cu deplină nepărtinire, aşteptăm cleci nu numai un răsă­ rit ci multe altele, cat de strălucite, spre a ne bucura de toate. Convorbirile au fala de a fi servit după vremuri ca or­ gan de manifestare literară tuturor scriitorilor de seamă, din toate hotarele pământului romanesc. Ii va intimpina şi pe viitor cu aceiaşi neştirbită dragoste. Intemeetorul criticei literare romăne, eg;11 totdeauna cu sine însuşi, a primit, după cum se ştie, cu un viu entu­ siasm tot ce a fost un adaos real la cultura poporului nostru. Când Cojbuc a trimis NUl/Ia Zatnfirri, ea a fost salutată cu o nestăpănită bucurie de toţi cei ce stau pe atunci în prejurul Convorbirilor. Mai târziu, un sfios tânăr elin Banat pentru o nuvelă-ce e drept, nepretuita nuvelă "În lume" . a căpătat drept biograf pe Titu Maiorescu şi va trăi astfel [4] 4 REDACŢIA în istoria literaturei, cat va mai răsuna graiul nostru ro­ manesc. Iar de curănd, Goga, şi mai tănăr încă, a fost adus de mană în faţa Academiei şi deci în arena renumelui literar, tot de acelaş N estor al criticei întemeiate în această revistă. Dacă nu altceva, măcar această imparţialitate va fi garan­ tată şi în viitor. Şi o voim cu atăta mai mult, cu cat dorim ca revista a­ ceasta să nutrească şi să menţină pe cât e posibil, unul şi acelaş sănătos curent literar în toată intinderea graiului românesc. Iar la unitatea cugetelor şi .simţirilor nu se poate ajung'e fără o serioasa imparţialitate. In perioada marilor � discuţii estetice de acuma treizeci­ patruzeci de ani, Convorbirile erau aşteptate de Romanii de peste hotar ca un dar, ca o adevărată binefacere. Azi şi pe acolo, foile literare s'au înmulţit - numai în Ardeal sunt şase--- iar Convorbirile, potrivit cu progresele vremei au devenit in parte un organ oarecum universitar şi aca­ demic, adresăndu-se în laturea lor ştiinţifică la un cerc cu o cultură ceva mai superioară. Ar fi insă un păcat şi o greşală neertată, dacă revista, care a stabilit cea dintăiu armonie de vederi literare între toţi Românii, n'ar căuta mai mult ele cât oricare alta să contribue la continuarea acelei bune tradiţiuni şi "dincolo" şi "dincoace". Neertat ar fi, căci pentru nici un popor vorbele acestea: dincolo şi dincoace n'au un înţeles mai grav. Poeţii cu dreptul divin al inspiraţiei ne-au spus'o de mult. Princepele lor (pelerinul în spaţiu şi în timp al întregului neam românesc, dela Nistru până la Tissa) s'a rugat în genunchi: Ştefauc Mâria Ta ... Alt poet a auzit în doină plănsul nemăngăiat al unui popor întreg, şi ne-a înfiorat cu deznădejdea lui; iar cel mai tânăr, cel din urmă venit, îşi ridică şi el mănile la cer: Dă-mi tot amarui, toată truda atător patimi fără leacuri dă-mi viforul În care urlă şi gem robiilc de veacur i. [5] CITRĂ CETITOm 5 Păstrarea şi întărirea unitătei de cultură e deci mai ales acuma, şi mai ales la noi, o necesitate de un ordin superior. Căci cultura, ştiinţa, filosofia, literatura şi arta, pentru ori ce om cu minte, presupun mai întăiu ele toate poporul, care le face pe toate posibile. Şi nu mai e o taină pentru nimeni, că neamul nostru a ajuns într'o fază, care poate fi decizivă dintr'un moment în altul. Acuma deci, mai mult decât ori şi când, e vorba de a fi, de a persista ca indi­ vidualitate etnică, spre a putea da, cănd va verii timpul, toată măsura puterei noastre ca popor de cultură. "Ai un singur bloc de marmură; dacă îl Întrebuinţezi (sau îl între­ buinţează alţii) pentru o figură caricată, de unde să mai scoţi o Minervă ?". Acestea sunt preocupările noastre. * Iar dacă ne-ar fi ingăduit, am mal expnma şi o altă speranţă. După ce am trecut de timpurile naive, când scrisul ori cui era considerat ca operă de preţ literar, numai pentru bunele sale intenţii cu privire la poporul românesc, am ajuns, cred, la destulă maturitate, spre a inţelege că literatura şi politica sunt două sfere de activitate deosebită. E un adevăr caş­ tigat, că literatura trebue să fie liberă de ori ce amestec cu ale politicei; iar dacă unii mai vanează Încă interesul politic sau alte interese personale tmbrăcandu-se în haina literaturei, acesta e o rătăcire, care se va pedepsi dela sine, ca orice atitudine dubioasă. Din contra, a sosit vremea să înţelegem că nu numai literatura trebue să fie liberă de jugul politicei, dar chiar politica trebue să fie definiti v emancipată de sub înrlur irea organisărilor obişnuite ale partidelor şi de tot balastul lor tradiţional. O singură politică e vrednică de acest nume: acea care inspiră şi se inspiră dela o "atitudine istorică li. In acest înţeles, cu cea mai mare libertate, revista noastră [6] li REDACTIA Va căuta S2l atingă şi elin latura cugetări politice asupra statului românesc, tot ce poate veni cu demnitate în dis­ cuţie, abstracţie făcând de ori ce spirit de partid. Şi credem că va fi posibil.i--După vremuri, Împrejurul Convorbirilor, s'au intălnit : liberalul D. A. Sturdza cu con­ servatorul P. Carp; conservatorul naţionalist Eminescu cu socialistul Conta; iar de curand, introducerile la discursu­ rile el-lui T. Maiorescu au fost în paginile acestei reviste o pildă de consequentă obiectivitate. Tradiţia va fi deci urmată şi întărită în toate direcţiile potrivit cu nevoile timpului. Acestea sunt speranţele noastre. Şi cu acest gand, revista ale cărei începuturi de acuma +0 de ani se depărtează tot mai mult în domeniul liniştit al istoriei, CLI credinţa în viitor, adresează tuturor scriitorilor care nu atarnă de nimeni decât ele talentul lor, indemnul ele a o sprijini printr'o colaborare desinteresată şi de a transmite astfel urmaşilor nu numai un organ de o deplină libertate literară în marginile frumosului, dar şi de o ele­ săvăr şită libertate a cugetărei ştiinţifice, filosofice şi politice în marginile adevărului. REDACTIA. [7] ACTE 4 IN JV\AJV\Ă DRAJV\Ă DE ION G. r; I eLE seu ROLURILE: D-na ELIZA RAREŞ MARIA, fiica D-nei ELIZA RAREŞ D-na ZOE BUHUŞ D-na A. GOLEA, mama E­ LENEI ELENA, vara i\L\.RIEI LEXAGRARIA VLADIMI­ HESCU lVIISTRESS BRANDPHOOF IOSEFINA IORGU 1'OLPAN, fostul soţ al ELIZEI GRIGORE GOLEA Dr. STANCIU CONTELE PITTI ARBORE LASCARIS COSTIN Un domn foarte decorat Administratorul Hotelului Caraiman Un servitor. ACTUL 1. o sală-tera să J Î1tchisâ cu geamuri, din otelul Caraituan, la Sinaia: - Câteva mese cu scaune. imjrr:fttr şipuse gata, pentru cine ar veni să mănâncc, ara/li că sala-terasă slu­ jeşte şi de sofragerie o ote!ului.- [8] ION U. �'lICLESCU SCENA 1. IORGU TOLP AN (in haine de călător}, îNGRIJITORUL OTELULUI. ÎNGRLHTORUL (tol lu ând uot e pe condicuţa 11tI) Aşa dar, aţi oprit tot apartamentul. Şi mai opriţi şi camera aceasta (aratân d spre .stâl1ga) care desparte a­ partamentul de terasa unde ne aflam. IORGU TOLPAN Da. Ca să avem sofrageria noastra. ÎNGRIJITOHUL Oh! dacă e pentru sofragerie, puteţi lua masa chiar aici, pe terasă. TOLPAN Foarte mulţumesc! Aici, împreună cu tot musafir­ lacul otelului, în zanganitul tacămurilor si'n tărăboiul convorbirilor'? In toate zilele'???. Dar am tncbuni, eu şi copila mea, după o saptamana. ÎNGRIJITORUL Mă rog, cum poftiţi! Eu îmi f�1C datoria. Şi va asi­ gur că aici n'aţi fi supăraţi deloc. Nimeni nu vine aşa la o parte. Toţi se'nghesuesc în sofrageria cea mare, unde ai pe cine vedea şi de cine să fii vazut. Apoi asta [9] MAMĂ e totul la Sinaia. Rar, prea rar daca punem câte un tacâm şi'n această sala. Avem o singura societate,­ nişte boieri ieşeni cari, când vin de iau masa la otelul nostru, o vor aici, tocmai pentru C�lIlU mai întâlnesc pe nimeni şi că sunt cu totul slobozi. Ah! nişte per­ soane foarte vesele! Nu cauta public. Nu umbla să sperie lumea. Sa petreacă bine, atâta le trebue. ZăU, nişte boeri foarte mari ... şi nu va'nchipuiţi ce galan­ tomi!! ... IORGU TOLP AN Ba-mi tnchipuesc, numai ascultând cum îi lauzi. Insa asemeni tovarăşi de masă, şi mai puţin îi doresc. Prin urmare, ramăne cum am zis: masa noastră în odaea noastră. ÎNGRIJITORUL La arniazi veţi lua dejunul. Seara la 8, masa. Dimi­ neaţa veţi cere, după voinţa.cafea.ciocolata, ori ccaiu ". TOLPAN Ceaiul Set ştiu acum şi ... preţul care va fi? ÎNGRI.JITORUL Apoi, cum plăteşte toata lumea. TOLPAN Aceasta nu se chiamă un preţ. [10] .1 il ION G. MICLESCU ÎNGRIJÎTORUL Veţi plan 95 lei pe zi. TOLPAN Nici acesta nu e un preţ. Asta se chiamă două preţuri. Prea scump pentru punga mea! ÎNGRIJITORUL Ei! să am eu punga d-v.l TOLPAN Te văd ca vrei sa pui mâna pe ea ..... Tocmai de aceea nu dau 95 lei pe zi. ÎNGRI,lITORUL Să mor pe loc) daca nu pot lua suta plină dela alţi boeri! TOLPAN Te rog, nu mai murl : spune numai să nu mai dea jos lăzilc din trăsură ; să caut în altă parte. ÎNGRJ.JlTORUL Par' că se g;1scşte aiurea? _ .. Dar mă rog, să ramae cu 80 lei! TOLPAN Eu nu dau decât 70. Ori vă place, ori rămaneti să­ nătoşi. [11] MAMA ÎNGRIJITORUL Mă rog, cât timp aveţi să ramăneţi aici? TOLPAN Apoi ... două luni ... Poate trei ... Atârnă. ÎNGRI.JITORUL ]1 Două persoane ... trei luni ... Haide, să nu fie nici cum am cerut eu nici cum aţi dat d-v, şi să rarnaueţl cu 75 lei ... TOLP AN (plictisit) Eh! fie şi 75 acum! ÎNGRltTITORUL. Nu mă pot pune cu un boier ca Dv. Dar mCI un boer ca Dv. n'ar trebui să se puna pentru câţiva lei. Era o vreme când boierii ..... Dar unde sunt aşa bo­ . .? ? ieri .. ,. TOLP AN (a parte) Da. Da. Unde sunt? Sunt unde au ajuns. Şi au ajuns unde i-aţi dus cu socotelele voastre. Nu s'au pus, doamne fereşte, pentru caţiva lei .. , .. şi acum cara apă laJidani pentru câţiva gologani (tare). Dar se vede ca banii curg binişor la Sinaia? ÎNGRIJITORUL Apoi de 1 Dacă e Curtea Regala aici şi stau toţi mi· [12] 12 ION G. MICLESCU nistrii în permanenţă, nu are să fie lume şi nu au sa curgă banii? TOLP AN (Privind pe fereastră}. S'apoi ce e drept nu e păcat:' frumoasa e valea aceasta a Prahovei! Frumoşi aceşti munţi! Ohi munţii ca munţii, valea ca valea! Curtea regala şi miniştrii: iată munţii cei de sarna. Acolo e vârful cu spor. Muntele a rămas Vârful cu dor. Dar să spun să va urce Iazile la odai, nu e aşa? TOLPAN Negreşit. Şi încă ceva. O regulă, odată pentru tot­ deauna. Cât timp voiu fi aici, dacă întreabă cineva de mine, ori cine ar fi, să răspunzi că nu sunt acasă. Ai înţeles? ÎNGRIJITORUL Cum nu? Ori cine întreabă dacă d. lorgu Tolpan este acasă, noi răspundem: "nu! a eşit! Il (Tolpo.n se îl/­ dreaptă spre 1/.';d). SCENA II. Aceiaşi, GRIGORIE GOLEA. GOLEA (Îngnjitorului) Mă rog, d-l lorgu T olpan este acasă? [13] ÎNGRIJITOR UL Da! Cum nu! Acasa l ' ... (arătâud pe Totpa») ..... E domnul care merge spre uşă ..... acolo ... '. vedeţi? TOLP AN (a parte) Poftim, ... mai fă-le recomandaţii, şi mai bizui-te pe cuvăntul lor l. " (se'ntoarcc şi recunoaşte 'pe Golea. Tare). Ah: Grigore! ... Şi eu care crăpam de ciudă că te lasă să intri! Tu eşti, Grigore? GOLEA Eu! Mă mai cunoşti, Iorgule? ... După 15 ani! TOLPAN Cum să nu te cunosc. Doar n'ai tntinerit aşa straş­ nic încât să-mi pari altul! Dar cum ai aflat că am sosit? GOLEA Eram la fratele meu Alecu, tocmai când fiica ta a intrat acolo. TOLPAN Aşa c Mi-au luat-o din tren cumnata ta şi copila ei. Au fost aşa de bune! Ne aşteptau la gară şi nu era chip să nu le dau pe Maria. Dealtmintrelea eu tot aveam de alergat otelurile şi vilele de tnchirieat şi eram mulţumit să nu-mi mai trudesc fetiţa. Dar iată, [14] ION G. �nCLESCU am gasit iute, şi m'am aşezat aici, la otelul Caraiman. Mai stau puţin şi ma duc sa-mi iau copila dela Alecu. GOLEA Numai daca-ţi vor da-o! Nepoata-mea şi părinţi] iei staruesc să-ţi laşi fiica acolo, la dansi, pe vara. TOLPAN Aceasta nu se poate Maria nu s'a despartit de mine niciodată. Stiu bine cat ar rasfata-o fratele tau si cum- , ' , nata-ta. Dar nu cred că ea s'ar deprinde fără mine. In tot cazul eu nu mă vad fara dansa. De 15 ani suntem doi tovarasi nedeslipiţi. GOLEA Ghicesc cât ai alintat-o! TOLPAN Eu am alintat-o pe dansa, ori ea m'a alintat pe mine Şi cum sa nu ne fi alintat unul pe altul? Ce a mai avut ea în viaţă, afară de mine? Ce am avut eu, de I5 ani, afară de dansa? Da. Am alintat-o poate. Pentru că şi ea a fost alintar ea, .... alinar ea mea Dar vei vedeav-­ desmerdările mele nu i-au stricat dulceaţa de copilă blândă şi iubitoare ..... Numai dus de mana iei am ras­ bătut atâta neagra noapte care mi-a tnvăluit viaţa 1 Deie-i măcar Dumnezeu ..... eate mi le-a luat mic! GOLEA Dumnezeu ţi-o va face fericita, Iorgulc ... Ai drept [15] la această răsplată. Dar mai spune-mi, ce ai făcut, cum ai trait aşa 15 ani, departe de ţară, departe de toţi şi de toate?? TOLPAN Cum am trăit? Oh! n'am trait, Grigori, fii sigur. Am privit cum traiau alţii ... şi am lasat anii să treaca. Uf! încet trec omului care sufere! Dar n'ai ce face. Omul trebue sa rabde. Din ocncle vieţei, când crezi în Dumnezeu - şi eu cred în Dumnezeu! - nu ai voe sa fugi. Şi apoi aveam pe Maria de îngrijit ... Tu ştii în ce hal eram când am plecat din ţară. C�l11d fuga de-acasă a femeii mele m'a lasat, dupa trei ani de că­ satorie, singur cu o fetiţa de doi ani de crescut. La început am fost ca nebun. Parcă mi se năruise paman­ tul sub picioare. Parca mi se prabusise cerul peste cap. Nu am mai vrut Să ştiu nimic. Iubisern, iubisem mult, adânc, cu o iubire care o credeam pentru veşnicie, pe femeea care acum mă facea de ras şi mă parasea. Pentru ce?? .. Pentru cine ? ? .. Dar cunoşti sfarsitul caraghios al frumoasei ispravi ... Treaba ei ..... Eu, pentru mine, nu am mai vrut atuncea decât un singur lucru: femeea care ma traduse să nu-mi vada durerea să nu-mi audă oftările, ca să nu-şi facă din ele o pe­ trecere mai mult. S'apoi am mai vrut sa-i dau sin­ gura pedeapsa ce imi sta in mana : i-am luat copila pe care o parasise cu atâta nepăsare şi de a cărei îngri­ jire, astfel, se facuse nevrednica. Chiar tribunalul ho­ tartnd desparţcnia, dupa plangerca mea, imi lasase copila mie. Am cerut atuneea, eu care fugisern Întot­ deauna de zgarda funcţionarului, un loc în diplomaţie. [16] ION G. MICLESCU Fratele tău, Alecu, s'a tntamplat-s ca şi acum-mini­ stru al afacerilor străine. Îmi era prieten de şcoala, precum ştii. Mi-a dat numai decat legaţiunea delaHaga şi Stockholm. A fost apoi poate un efect al milei ce nenorocirea mea o deştepta în 'toţi, dar guvernele s'au tot schimbat, de mine însă nu s'a atins nimeni. Am fost lasat I5 ani pe loc. Am avut măcar această rnangaere să-mi pot duce necazurile în pace) şi creşte fetiţa în voe. Nici astăzi nu mă vedeai aici, dacă nu mă chema Alecu pentru cestiuni de serviciu mai gin­ gaşe, isvortte din schimbarea de regim în Norvegia. GOLEA Ah! da! .. Şi-au trimis regele la plimbare! Şi cu o eleganţă în forme care a facut pe toată lumea să râdă, nici unul să nu poată cârtl măcar ... TOLPAN Poate ... Insa pe mine şi pe Maria, iata, ne-au pus pe drumuri! GOLEA Si rnurna Mariei nu a mai vazut-o de atunci? > laRG U (CII energie) Negreşit ca nu. Atâta mai lipsea, GOLEA Murna nu a întrebat de fiica? Nu a scris? [17] 17 IORGU Scrisorile ei aprindeau tigarile mele. GOLEA Dar fiica nu a întrebat de mama? 10LPAN Nici că ştie macar dacă are o mamă. GOLEA Ce fel? l-ai spus că mama ei e moarta? TOLPAN Aş fi minţit, şi cu nu mint. Lucrurile s'au petrecut numai cu adevar şi dealtmintr elea foarte uşor.De mica, Maria a fost deprinsă S2l nu vada pe lângă dansa de cat pe ta ta 1 ei. Muma nu ş' o văzuse de cănd a vea doi ani; prin urmare, o uitase deabinele. Aşa de bine, Că lipsa mamei i s'a părut ceva firesc. Crezi ca omul care se naşte fara ochi, îşi da sarnă de ce-i lipseste? Tot aşa copilul rămas de mic fara murnă: duce lipse multe, de sigur; se loveşte de multe greutăţi, da; însa CZI aceste ii vin pentru că n'are ma111,1 şi cel ar trece dacă mama ar veni, de unde sit ghiceasca .:;i sa sim­ ţasca ? Mai târziu, cand Maria s'a făcut mai mare, m'a întrebat poate, da ..... , odata SdU de două ori, în privinţa mamei sale, dar a văzut pe faţa mea, ori cat ma stapaniam, şi a priceput cu instinctul pătrunzător al copiilor cari le pricep "toate, că tntr ebarile ei 111<1 [18] li) ION G. llHCLESCU tntristau, mă turburau. Şi gingaşa ei Iubire s'a ferit de a mai cerceta. Anume, cum a potolit curiositatea ei, nu am ştiut nici odată în chip precis, dar mi-am închipuit că în mintea ei presupunea ce era mai firesc de presupus, adică o moarte prematura care mă f�l­ cuse pe mine văduv şi pe dansa orfană. Nu am pus eu ideea aceasta in capul ei. GOLEA Dar i-ai lăsat-o. TOLPAN Ce puteam face?? GOLEA Ori cumi e crud lucru ca un copil sa creada moartă pe mama lui care trăieşte. TOLPAN Si nu e mai crud lucru să stie că fiinta ce nu si-o j j � > poate închipui decât ca o sfantă, e o rea? Daca des- amagiarn pe Maria şi îi spuneam ca mama ei trăieşte, trebuia să-i mai spun şi pentru ce traieste departe de noi. GOLEA Ah! Cum să-i fi spus? Făceai rău! Veştejiai din radacina toată floarea vieţii ei! [19] l!i TOLPAN Eram nevoit sa o fac. Nu aveam încotro. Altfel, copila <;lI' fi vrut să-şi vada muma, m'ar fi chinuit în­ tr'una cu amintirea ei, s'ar fi îndoit de mintea ori de inima mea vazand ca nu pricep ori nu ascult dorinţa ei. Inţelegi bine că nu puteam primi asemenea situa­ ţiune. Mama care Îşi lepadas« copilul, lucru ce nu face o haită cateilor săi, nu mai avea dreptul sa-I vadă 1 Atâta mai bine pentru memoria ei, dacă o credea co­ pilul în fundul mormantului. GOLEA Dar spuneai, mi se pare, că au fost încercări din partea mamei de a-şi vedea fata! TOLPAN Au fost. Catva timp. Pana cand le-am tăiat aşa de bine ori ce nădejde că am scapat de ele. Abia mă - asezasem la Haga.m'am pomenit cu o lunga scrisoare. Imi cerea, nu să o iert -- rnar turisia macar atata ca iertare nu incapea, dar sa o plang: mişelul cu care fugise o parasise, se vedea ocarita şi ocolita de lumea cinstită, lasata fara nici un sprijin, şi ma ruga să o las să vină la Haga pentru a-şi vedea copila. GOLEA S" . ? ,laI răspuns că ..... IORGU Nici am raspuns măcar. După două luni, a doua [20] 20 ION G.MICLESCU scrisoare cu aceiaşi rugaminte. Fraze dramatice! Ju­ răminte patetice! Rînduri întregi şterse, spălate de lacrirnele, zicea ea, cari îi curgeau scriind! Intelegi bine ca lacrimele acele tărzii şi faţarnice nu mă puteau înduioşa pe mine, de ale carui lac rime nevinovate nu se 'nduiosase dansa nici odată. GOLEA Pentru că lacrimele ei veniau în urma unei greşeli, nu poţi zice, Iorgule, ca nu erau sincere. Plansetele vinovatului nu sunt numai decât prefacute ; sunt mai amare: atâta tot! IOHGU ;\lnărăciune cuvenită! Ce fel? Cinstea casei mele batjocorită, viitorul copilei mele jignit, primejduit, au să ma mai lase să cornpătimesc pe o femee desfr anata, pe o mama fara suflet? .... Dar iată că iar 1112l tntaratl Cinsprezece ani au trecut, şi parcă e de ieri! Mă crezi Grigore? Astazitncă, dupa atăta timp, când mă gân- dese numai, îmi vine sa turb! să o Văd, aş face o nenorocire! !! Atara o urăsc ! . GOLEA Imi pare rau, Tolpane, că ţi-am renoit durerile. Dar hai! Eşti om cu minte. Ai ajuns în vrrsta .... TOLPAN Nu sunt cuminte. Vrîsta nu m'a învăţat. Atata am [21] 21 ca să mă mangaie şi ce sa rabd: pe Maria mea! Bu­ curia că am putut-o creşte eu singur, şi ca ea mie îmi datoreşte totul, mi-e de ajuns ca sa ma 'mpace cu toată urgia unui trecut scărbos. Imi mai zic, - ce vrei? omul ranit vrea şi razbunare! - ca daca pun alăturea de bucuria ce am dela Maria, bucuriile cu cari se des­ fata dansa fara Maria, apoi tot este ceva dreptate pe lume, şi păcatosiile ei tot au primit o răsplatăl l .... Dar spune-mi, fiindca vorbim de aceasta femee, ce s'a inai făcut? Ce s'aude de dansa ? GOLEA Oh, rău! Rău de tot 1 A căzut cat se poate de jos. Dupa ce a fost parasita de Mitiţa Bour, o luna abia după fuga ei din casă, a trait un timp în strainatate. A umblat pe la Monte-Carlo, Aix-les-Bains, Ostende, mai stiu eu? In toate locurile în sfarsit ele viata vesela ,� . , şi uşoară. Vro trei ani, poate patru, �I stat aşa. TOLPAN Trei ani ori patru ? Tocmai timpul cat Îmi scria la I !aga. Căci ele la al patrulea an, s'a lăsat de stăruinţe dovedite zadarnice. GOLEA După patru ani a venit iar in ţară. S'a aşezat la Iasi. TOLPAN Locul ei de naştere! Raiul matroanelor zburdalnico ' [22] 22 ION G. NIICLESCU Sarmanul Iaşi] Leagănul unei Uniri ... dar a cator el esparţenii 1 GOLEA Odata la Iaşi, biata femee s'a pus să o facă lata. Dispunand de bani, a mobilat cu gust casele ei cele mari ... rămase dela marele logofăt Rar eş. Eu nu mă duc prin Moldova, dar caţi se'ntorc de-acolo nu mai contenesc povestinc1 primirile, jocurile de cărţi, mesele din casa Elizei Rareş.Şilegaturile arnoroase se schimbă în fiecare saptămana. Nu se mai împiedică de nici o consideraţiune. Nici o ruşine de oameni nu o mai opreşte 1 TOLPAN Apoi nu am avut dreptate să zic că e mai bine să creadă Maria pe muma ei moar ta ? Nu e moartă pen­ tru lumea cinstita? E mai mult decat capacul unui si­ criu între acea femee şi noi. Bine macar că stă la Iaşi. GOLEA Dar nu stă la Iaşi. Acolo îşi are reşedinţa obicinu­ ita. Dar pleacă de acolo într'una, ca o matca besrne­ tica manand un roiu de trantori după dansa şi um­ blând, vara mai ales, când la Slanic, cand la Constanţa, când la rnanăstir i, când la Sinaia .... Ştii ca acum se afla tocmai la Sinaia. Sunt două zile, am zarit-o mân­ când la otel aici, ba chiar pe această terasa, cu taraf de lăutari ! [23] MA1VrĂ TOLPAN 23 La Sinaia? Si vine la otel aici? Pe această terasă? , GOLEA De vre-o 10 zile s'a pripaşit aici. Locueşte vila de­ functului efor Lascaris, ştii vila cea mare despre Buş­ teni ... Lascaris îi era unchiu, mi se pare. TOLPAN Ce spui? Ce spui? Dacă e aşa, nu-mi rămâne decât să plec eu îndată din Sinaia! GOLEA Sa pleci? Abia ai sosit. Te-ai aşezat acum la otel aici .. , La minister, au nevoe de tine. TOLPAN Nu sc'ncape otel, nici minister, nici nimic. E Iinis­ tca mea, e liniştea copilei mele la mijloc. Eu nu ştiu alta. Imi trimet dernisiunca numai decât şi fug. GOLEA Fugi, unde? Dar nu înţelegi că ori unde ai fugI acclaş lucru se poate întâmpla. Nu poţi scăpa de even­ tualitatea unei tntalniri cu o fiinţă care trăeşte, care nu e oloaga, care are dreptul sa umble şi care umbla. Doar nu ai să te închizi într' o mănăstire. Şi apoi şi manastir ile le calcă, manastirile fiind în România mi­ lostiv deschise tuturor chefurilor. [24] 24 ION G. MICLESCU TOLPAN Dar ce să fac? Nu 1 .. N li! ... E hotărtt l Plec! NLl stau aici. Nu e cu putinţă să stau. Nu e cu putinţă s'o văd. Nu vreau să o ştiu macar în apropiere de mine. In apropiere de Maria 1 Mă duc la Alecu sa arăt îm­ prejurările ... Numească pe altul în locul meu, dar eu imi caut de drum ..... Să ştiu că nu voiu avea ce mânca ... GOLEA Tu ... dar Maria ... Iorgule, nu fii aşa iute. Iţi sunt destul de vechiu prieten ca sa-ti pot vorbl cum îţi vor­ besc. Cand te-ai despărţit, crezi că nu ştiu cum ai îna­ poiat soţiei tale în 24 ore zestrea ei Întreagă, risipind într' o lichidare pripită de om mânios Iararnaturile propriei tale averi, fara a te gcll1di la viitor, nici la viitorul tau nici la viitorul copilei tale. Cum vrei să laşi din mână situaţiunea ta de ministru la Haga 1 Ar fi o nebunie! Ar fi o crima ! Nu ţi-ai iubi pe Maria. TOLPAN Ah! Maria, Maria! .. Va răbda cu mine stramtorile nevoei materiale mai degraba decăt chinul moral al unui amestec odios. .. Sa'ntalncasca ea pe femeea asta şi să-i zică mama ... nu 1 în ruptul capului nu ... Plec, plec ... Ori ea, netrebnica, ea să plece. Da 1 .. Aşa s'ar putea ... Colea. Vrei să rarnan ? Tu o cu­ noşti. Ai fost prietenul casei noastre. Ai fost priete­ nul ei ... Mergi la dansa. Spune-i tmprcjurarile. Fata- 1 f [25] litatea care mă ţine aici în acest moment. Spune-i ca-i cer, eloi pretind să se depărteze ea deocamdată de Sinaia. Va fi şi singura dată, căci la toamnă iar mă perd pentru un şir de ani în fundul str ainătătii. Dar taci! Văd pe Maria el vine cu nepoată-ta. GOLEA Linişteşte-te ... Eşti schimbat la faţă ... TOLPAN Mă liniştesc numai dacă îmi făg:1dueşti ca faci ce te-am rugat? GOLEA Ei! Voiu merge! Voiu merge! Numai linişteşte-te. TOLP AN (strângâlldl/·i mâna ) Esti un prieten nepreţuit. Iţi mulţumesc. SCENA III MARIA, lVIISTRESS BRANDPROOF, ELENA, PRE­ CEDENTII. MARIA Frumos, aşa ai venit să mă iei, tata. TOLP AN (recout ăndaud-o lu! Golea) M'a ţinut cu vorba vechiul meu prieten, unchiul prietenei tale. [26] �(; ION G. JVIICU';SCU ELENA (Întrerupând) Dar ai văzut, Marie, pe moşul Grigorie acasă la noi, cand ai venit. TOLPAN Din cauza rntarzierei mele s'au ostenit ca să te a­ ducă aici domnisoara Elena şi domnisoara .... _. MISTRESS BRANDPROOF Eu nu domnişoară. IORGU (corectâud) Iertaţi-mă .... domnisoara Elena şi doamna. MISTRESS BRANDPROOF Yes. Eu a vutchiar trei bărbaţi. Yes Unul după altul. GOLEA (necăjind-o) Mai bine că i-aţi înşirat ... impreuna, mai ştii, poate nici s'ar fi înţeles. lVIISTRESS BRANDPROOF Oh! Shoking! Dumnia-ta nu aveţi respect pentru nmuc. ELENA Dar, Domnule Tolpane, să nu credeţi că v'am adus .j \1 I [27] MAMĂ 27 pe Maria ca să v'o las. Nu mai stăruiesc să locuiască la noi, căci m'a primit foarte retu când am deschis vorba, dar în schimb a făgăduit că tot timpul ei îl va petrece cu mine. Spuneţi-mi, prin urmare, la care ceasuri pot veni iar ca să o iau . . TOLPAN Dar nu e nevoe să veniţi. Am 8;1 v' o aduc eu îndată ce se va fi aşezat în odaea ei (Maria arată odaea) şi va schimba rochia de pe drum! .. MARIA Aşa e. Am nevoe de un ceas, cel mult, şi sunt gata. Oh l eu sunt o harnică şi jumătate. Am adus hărnicia Nordului! ELENA Te-ai facut holandeză. Am să vad. Te las şi te aştept peste un ceas (o sărută, Intinde mâna Ini Tolpan): Vă salut, domnule Tolpan .... Mosule, vii cu noi? GOLEA Nucu tine. Cu Mistrcss Brandproof. Numai cu Mistress Brandproof ... s'o apăr de ispitele Sinaci. Ea te apara pe tine, eu pe dansa. MISTRESS BRANDPROOF Yes. D-ta să aperi. D-ta primejdie, nu aparare. Oh! nu pentru mine primejdie. Eu avut trei barbati .... (Ileana, Colea, Mistress Braudproof Pleacă), [28] 28 ION G. l\llCLESCU SCENA IV. IORGU TOLPAN, MARIA.-(TOLPAN acă,",ulpegâlldllri. MARIA, care era să l nirc Îll odaea ei, năsrtndtt-l astfel, s'apropie de el). lVIARIA Parcă nu ţi-e bine, tata. Ori ai o supărare? IORGU o suparare ? .... clar ce supărare? .... MARIA Oh 1 degeaba te ascunzi de mine Eu să nu cunosc dacă tatei i-e bine ori nu! Ce ai? IORGU Dar nu am nimic. MARIA Ei?? .. ?., IORGU Te asigur. MARIA Degeaba gura asigura, când ochii t[tgăduesc. Spune- . . ? nu ce al, ta ta . [29] MAMA IORGD Lasă-mă ..... daca ţ'arn spus odată ca nu am nimic. MARIA N LI vrei sa-mi spui. Se vede ca e ceva rău, căci altfel, ţ'ai deschide inima La Haga nu-mi ascun- deai nimic ..... (se duce slipifrală spre I/!}if). IORGD Nu ştiu ce gând m'apucă! 1Vb 'ntreb, Doamne, daca poate n'ar fi mai bine ..... decât să o expun la cine ştie :ce surprinderi ..... O vorba stângace aruncata te miri cum de cine ştie ce guraliv ..... Sa-i spun mai bine eu îndată totul, sa cunoască adevarul şi să fie prcga­ tita pentru ori-ce întâmplare ..... Mario 1 MARIA (a!ear�ii inapoi) Ah 1 ••• ştiam bine că n'ai să mă laşi să mă duc aşa manioasă. IORUU Oh! manioasă, s'a maniat Maria pc tatăl j.rapădit lumea, nu e aşa? JVIAIUA . , el, sa S'a prăpădit. Lumea mea, în tot cazul, căci lumea mea e tata şi apoi nimic. Ce-mi pasa de celelalte toate ? [30] 30 ION G. JIUCLESCU I ORG U (riesnrierdând-o) Draguta tatei (O saruta) MARIA Şi acum spune. IORGU Să spun? MARIA Apoi da, Să spui! IORGU Ei, iată spun ..... Cum îţi place la Sinaia? MARIA Asta era? .. Ma'nşeli ! Sinaia Imi place foarte mult, tată. Mai Intaiu pentru ca ori unde mă iai cu dota, îmi place. Imi placea la Haga pana acum. Imi place aici astăzi. Munţii aceia, cari se ţin aşa lanţ, ce frumosi sunt l Ai zice un şir de vulturi uriaşi cari stau şi P�l' zcsc ... Cu brazii lor ca nişte pene care le Imbraca poalele şi cu capul lor pleşuv care se loveşte de cer ... Şi apoi prietena mea Ileana tare c drăguţă. Şi mama ei cum o iubeşte 1 Tare e bună şi pentru mine mama Ilenei. Mi-a zis că ţine la mine ca la fiica ei, şi ca toate prietenele Ilenei să mă iubească şi ele ... [31] MAMl IORGU 31 Aşa că vei scapa de a fi iubită tot şi tot numai de tatăl tău .... , MARIA De ce vorbeşti aşa, tată? Ce are a face iubirea lor cu iubirea dumitale ? Iubirea lor e o plăcere vrernel­ nica. Iubirea dumitale e bucuria vieţii mele întregi, e însăşi viaţa mea. TOLPAN (o săruta) Da, te iubesc cât poate iubl un tată pe pământ ... Nici că am eu putinţa să fac altmintrelea, căci pe alt­ cineva de iubit nu am. Nu voiu avea nici odată. Pe când tu? MARIA Eu? Dar pe cine am să am afară de tatăl meu? Ah! am să am pe bărbatul meu. Da. Şi pe copilaşii mei. Da. Ei! dar tarziu ! Am sa-i duc pe toţi la Haga cum m'ai dus, şi au să şadă şi ei cu noi, nu e aşa? Dar pănă atuncea mai c mult. Multul acela să nu aiba sfarşit, tată, şi să tot ramanern ani şi ani noi doi aşa cum sun­ tern şi suntem foarte bine şi foarte destui! Va să zica .. vezi, nici eu nu am pe altul de iubit rlccat pe bunul meu tata. TOLPAN Nu ştiu .. [32] :32 ION G. lI11CLESCU MARIA Cum nu ştii? Nu te mai înţeleg. TOLPAN Dar dacă ar mai fi cineva în drept ca şi mine sa-ţi ceară inima ta. MARIA În drept ca şi dota ?? ..... Ha! ha! Dar care ar fi acela? Sa-I văd şi eu! Dar de unde şi pana unde! Cum aşa răsărit într'o bună dimineaţă? Tată, de ce mă necajeşti aşa? Ce ţi-am făcut? Vorbele acestea nu mi le-ai spus nici odata: cum vine ca mi le spui as­ tăzi? Mă doare sa le aud. Aş fi o fiică fara simţire dacă aş putea tmparţt iubirea ce-o am catra dota care m'ai crescut, m'ai îngrijit, m' ai iubit cum m' ai iubit, şi 1�1- sân du-ţi numai o jumatate din ea să duc cealalta aiurea. TOI�P AN (o sărută) Mario, Maria! Nu te necăjesc. Nu ma'ndoesc de iu­ birea ta. Dar este ceva la care nu te gandeşti, nici nu te poţi gândi, şi de care trebue să-ţi vorbesc. Şezi aci ... şi ascultă-mă. MARIA Iata şed. Ascult Dar, Dumnezeule Doamne, ce ai să-mi spui? TOLP AN (după o ja/lsii) Marie, m'ai întrebat câte odata, când erai mica, \ 1 1 I t t \ 1 [33] MAMĂ 33 cum de erai fara mama. Ştii că tare de mult nu mi-ai pus acea întrebare? MARIA Ca Să-ţi stric inima tată? Ca să-ţi tulbur liniştea? Pentru a-mi satisface curiositatea să-ţi deştept sufe­ rinţele? TOLPAN Suferinţele mele nu mă pot scuti de a-ţi spune, dacă rna'ntrebi, cum ţi-ai perdut mama. MARIA (astujândll-i ,gllra) Nu. Nu te-întreb nimic, tată. Dacă Dumnezeu ni-a luat-o, fie voea lui, precum în cer aşa şi pe pămant ! Dacă nu muria ... TOLPAN Eu nu ţi-am ZIS nici odată, Mario, că rnuma ta a murit. MARIA Nu nu-ai spus, pentru că nu ajungeam cu vorba noastra aşa departe. Numai ce începeam cu tntrebă­ rile, te vedeam îndată tremurand, ochii aprinşi, vorba tnganata ... Ce-mi trebuia mai mult? Pricepusern şi-ţi vorbeam îndată de altceva, pentru a-ţi împrăştia gan­ durile îndurera te. CoJt'l}orbiri Lîterarr, asr .. YLf. [34] ION <1, :MICLESOU IORGU Inca] vezi bine, eu nu ţi-am zis mCI odată, Mario, că muma ta a murit. MARI A (Se /litri Î/I ochii tiI/tine-sâ/l) Iar vorba asta, tata ? Nu mi-ai spus, nu. Dar de ce te uiţi aşa la mine? .. Negreşit se petrece ceva, ceva nou, ceva neaşteptat. (ÎI ia de mâna) Ce este, tată? Ce este? Spune-mi. Oh � da, este ceva. Văd că este ceva. De ce nu-mi spui? IORGU Maria, ceva este, În adevăr ..... Este că nu prin moarte muma-ta s'a depărtat de noi. MAHlA Cum, nu prin moarte? Atuncea mama n'a murit? Mama traeşte ? Am eu o mamă: 1 ! Şi nu o cunosc? ." Şi nici ea nu mă cunoaşte??. De ani si an i, ea nu ştie nimic de mine, eu nu ştiu nimic ele dănsa ? ? ... Nu se poate! Nu se poate! Mamele nu se duc aşa în­ tr'o parte şi copiii într'alta .. , Au doară mama să fie, .. bolnavă? Dar dacă era aşa, nu o lăsai el-ta, tată. Te ştiu ce bun eşti, Nu ai fi parasit-o bolnavă. Dar­ atuncea ... ce să fie? Celei, îmi spui, nu e aşa? ca mama trăeşte ? ? ... IORGU Da. Traeşte. [35] J\IAi\L\ MARIA Trăeşte 11 Cum se face, daca trăeşte, spune-mi, tata, ce s'a întâmplat, ce i-arn facut.noi, ele ne-a lăsat pe noi? IORGU Marie draga, eu nu am SZt vorbesc de rău pe mama ta ... dar negreşit înţelegi numai din aceasta impre­ jurare că ea şi cu mine trăim despărţiţi, că unul din doi el greşit ceva fata de cellalt ... Marie, îţi jur că nu eu sunt cel greşit! M'as fi jertfit pentru murna ta, cum m'aş jertfi pentru tine, numai sa fi stiut că o făceam fericită. Cu toate acestea ... într'o zi ... nu ştiu pentru ce ... erai ele eloi ani abia, ma dusesem pe două, trei zile la ţară, şi cand m'am întors acasa nu am mai gă­ sit pe muma ta. Plecase lasandu-mi o scrisoare (scoate din buzunar un portofoliu, din care ia o iuirtie intr'ro: Plh) ..... aceasta scrisoare. O port ele atuncea cu mine, cum port de atuncea şi rana ce mi- a facut-o În suflet (Jidâ scrisoarea]. MARIA Tata, ce aud? TOLPAN Cctcştc, Maria ... MAnIA TaU't 1 Ce nevoe? TOLPAN Ba ceteste. Eu te rog, Mario. T12ebuc sa cete5ti. [36] ION G. lII1CLESCU .MARIA (ce/ind) "Iorgule, nu mai pot fi soţia ta. Imi pare rău că ţi-cun încurcat viaţa, dar cine putea sa prevadă ? Ai fost întotdeauna pentru mine bun, prea bun: fii şi acum; iartă pe aceea care te paraseste pentru un al­ tul şi care, în viaţa necunoscuta în care s'avanta, îşi va aduce aminte, cine ştie cu cată părere de rău, de legătura ce o rupe astazi. Nu mai puteam face altmin­ trelea. Eliza. Ii (Tarc) Şi scrisoarea aceasta este a ma- ') l'Il C] ... TOLP AN (Ii/ând scrisoarea Îlldefr{ft) Aşa s'a despartit de noi 1 MARIA (cade ÎIl braţe!« tatăiu] său) Ah l Tată! .. Acum înţeleg totul ... acum numai Imi dau sama cât îţi datoresc. M'ai primit În braţele tale când mama m'a aruncat dintr'ale sale. M'ai crescut, când mama m' a lăsat. Mi-ai fost şi tată şi mama! (Plânge) Îmi eşti şi acuma şi tata şi mamă. TOLPAN Maria, de ce plangi? Sunt lucruri jalnice, dar sunt lucruri vechi. Ar trebui să fie lucruri uitate l Eu ţi le-am spus toate astăzi pentru că m'am temut ca aici, la Sinaia, le vei afla din guri străine, şi atunci cine ştie ce prepusuri ai fi avut. Astăzi ştii că nu eu am fost soţul rau. [37] MAMĂ MARIA Parcă poţi fi rău vreodata, tată. TOLPAN 37 Trebuia să cunoşti ce s'a petrecut. Dacă s'ar fi des· chis dinaintea ta vorbă, cum se deschide adeseori fara rost şi fără adevar, ce te faceai în neştiinţa trnpre­ jurărilor ? :MARIA Bine ai făcut, tata, că mi-ai spus. TOLPAN (după o paltză) Se mai poate întâmpla, Mario, ceva ... să o rntal­ neşti ... MARJA Pe mama? TOLPAN Ce ai să faci atunci'? MARIA Cum ce am să fac '? Ce am să fac '? Dar ai dreptate, ce am să fac? Am să-i zic cât ai fost de bun pentru mine. Am să-i zic ... TOLPAN Mario, nu fii copilă. Asculta bine ce am să-ţi vorbesc [38] 38 10'1 o. MICLESCU acum. 1\1<1 doare sa-ţi spun ce am sa-ţi spun, dar nu am ce face. E ceva care nuse poate mlatura. Hotă­ rîrea atarnă dela tine. Eu te las slobodă sa faci cum vei crede, dar tu trebue să te hotarasti într'un fel ori într'altul. De ce vei face, atârnă existenţa noastră pe viitor. Asculta-mă.Cand murna ta ne-a parasit, am pri­ mit o lovitură care nu se uită şi care nu se iarta. Un fir de ata al ei nu am lăsat 5,1 ramana în casa mea. Si , , astazi daca aş gasi asemenea fir, sa ştiu ca e legat de vinele inimei mele, l-aş smulge, l-as rupe, ori ce ar fi, oricine s'ar pUlle la mijloc ... Nu fii tu asemenea fir! MARIA Ce vrei să zici, tată? TOLPAN Cand muma ta m'a parasit, se pUllea o întrebare: daca tu erai Set mergi cu dansa, ori să ramai cu mine. Tu erai mică atuncca şi nu te puteai rosn. M'am ros­ tit eu pentru tine, şi fiindcă HlUl11a ta te lăsase şi pe tine nu numai pc mine, te-am luat la mine, te-am ţinut cu mine. Te-am crescut. Te-am privit ca pe a mea ... MARIA Tatel. TOLPAN Numai el mea, Mario. Căci nu mai pot avea rumic în tovarăsie cu mama ta. Ce este al ei, este numai al ei. Ce este al meu, este numai al meu. Impărţeala nu [39] primesc. Apoi, Maria, nici iubirea ta nu dau voe să fie imparţita între noi. Daca ar cerc mama ta să te întorci iar -nu zic la dansa, dar măcar spre dansa, eşti acum mare, copila mea, te las stapana pe voinţa ta, vei face cum vei crede ... dar sa ştii: ori acolo, ort aier. MARIA Aici, tată, aici răman. Aici mi-e bine, aici mi-e cald, aici sunt deprinsă, aici am să ma ţin ... spui că mama mea nu a vrut să ştie de mine ... cum are să creadă 111::1car, ca eu acum am să te schimb cu dansa. TOLPAN Mario, gandeşte-te bine. La murna ta care e mai bogată mult decat mine, poţi avea o viaţă mai plăcută, mai veselă, mai în belşug ..... MAHLA Tată, cum poţi vorbi aşa? TOLPAN Trebue să-ti arăt toate împrejurările; nu voiesc să surprind nevinovăţia ta. Un singur lucru sa ştii: orice semn de iubire vei arunca în partea aceea, pc mine m'ai pierdut pentru totdeauna. SCENA V. ACEIAŞI (u» chelner Cit Îl1grUitorll1 uinc şi a!jca,:;â tacâmnrilc la o masti). [40] 4.0 Dar ce este? ION «. l\UCLESCU TOLPAN ÎNGRI.JITORUL· Mi-a telefonat dela vila Salcamilor să pregatim o gustare pentru 12 persoane. E societatea ieşana de care va spuneam. TOLPAN Nu vă tmpiedecam. (Ciitrâ Maria.) Dealtmintrelea e timp să plecăm la prietena ta. Are să te aştepte. Nu aş vrea să vina iar dupa tine. MARIA Mă 'mbracrntro clipa, tată, şi mergem (se duc atnândoi). SCENA VI. ÎNGRIJITORUL ŞI MAI l\iUI ŢI CHELNERI, cari alt utai venit şi C/lripull masa. ÎNGRIJITORUL Aşezaţi scaune. 12 scaune. Şi flori pe masa. A�a. Ne da ele lucru, nu e vorbă, cucoana Eliza Rares la otel, şi ne face vuet şi neranduială, ... dar ne mangaie apoi bacşişurile, care şi ele nu sunt ele rand. (5' aud lautarii. Intri! Eliea la braţlll lui Mitică Arbore, şi ceilaiţi): [41] SCENA VII. ELIZA RAHEŞ, l\HTICX ARBORE, ION COSTINI DOC­ TORUL STANCIU, ION LASCAHIS f}i alti 7 domni nruurţi de' un taraf de la/dari. ELIZ A ÎI/grijitom/tli Repede ceaiu, şi ceva mancări reci, şi mai ales Cot­ nar şi şampanie. Nu mai putem de foame şi de sete. Venim tocmai din Valea Cerbului. AHBORE Şi cerbul mi-a trecut toate poftele lui! ELIZA Numai să nu-ţi fi trecut şi coarnele 1 ARBORE Aici cuconasu împlineşte: Conasul trage nădejde r COSTIN un ce rău m'a scuturat calul Munteanului. LASCARIS Nu vi-e ruşine să fiţi aşa de trudiţi? Cine c VOll1JC să joace o căzaceasca l (Îl1cepe să joace, lautarii cântă), ELIZA îl opre:;fe Nu se mai joaca cazaceasca în ziua de astăzi. De [42] ION fi. lIUCLESCU la Mukden încoace, cazacii s'au intr oienit. Acum e jocul engleze-sălbatec Cakewalk, care are trecere. God sa ve theCakewalk ! (se pllm ;:i joacă 111/ incepu] dt Ca J.. e iva 11.·). DOCTORUL ST ANCIU (oprind-o) Ce faci, doamna Rares ? Nu te obOSI aşa mult. Iar ţi-a veni rau. Chiar plimbarea de azi era prea obosi­ toare pentru dumneata. Cine are batai de inimă, trebue sa se mai cruţe. Şi acum te pui să joci, şi ee joc 1 ELIZA Bine, doctore, d'apoi la ce mai învăţaţi voi medio ema, dacă nu pentru ca noi să putem juca fara grij[l? ÎNGRIJITORUL Poftiţi la masă. ELIZA Ai noroc doctore. Iată ne unpaca poftitul la masă. (Toţi SI! duc ::fi .';-'rr':!cazlI la nt asă. lV/aria se arată ('1/ spatele 11/ Ilşa apar!f/I/lelltul,,! Ilii Toljfl1/) ARBORE E bine la deal ... _. dar nu c rău nici la masă. Doamnă Elizo, văd sunci nemţeşti, vad vinuri franţu­ zeşti, mă rog, glumele dela care neam să le luăm? [43] 43 ELIZA Apoi sa facem ceva şi pentru neamurile urgisite. Propun glumele să fie ţigăneşti. TOp Da, ţig;lneşti. (Ha! Hal Ha 1). (Uşa lui Tolpan se deschide. Ta/plin iese din odăi!« lui. Etisa se 'ntoarce, îl cnnoaşte : a parte:) Iorgu! (il ur uuir este CIt oehiiplÎl/ii ce dispare ÎI/cel, (fi cineua ClII:e mai (f�teapfă pe altul). Oh! cât e de schimbat! Tu, Elizo, l-ai schimbat ! (Pe ll:;:a rămasă deschisă Maria frece. Etisa o uede ), Dar copila aceasta 7. .. Ea e l .. _ EMaria! .... E fiica mea l l! /rănuine incremenita, abia se ţine În Picioare, i�i ş1erl;B ochii cu l;atisfa,pâl1i1 ce Maria dispare). COSTIN (rare ll/t a observat nimic şi vorbind .!igâlleşte). Doamnă Eliza,cer cuvântul. Ce-mi dai, şi-un malaiu, să povestesc una lată de tot? (Eliza tace) ..... Doamna Elizo ! Dar vino acasă 1 Vino la masă! Pare că ai plecat dintre noi (o ia de tnrină], E LIZ A (snumcindu-se) Nu-mi plac aceste apucaturi! ... Ştiam că sunt aici numai cu oameni bine crescuţi! COSTIN (mirat) Nu inţeleg mania aceasta .... 'Iertaţi-mă, glumesc şi eu cum am mai glumit de atatca ori ... Nu pricep. [44] 44 ION G. ;IHCI,ESCU ARBORE Dar nu e nici o mânie, numai pretenţia ta de a fi cel dintăiu cu povestea lata, a nemulţumit pe Doamna Rares, care nu admite să-i fie luată mtaietatea. Fe­ rninismul ei nu iartă asta. Aşa e, Doamnă Eliza? ELIZA Ţ are sunteţi CU duh astăzi, toţi ..... dar tare mă plictisiţi! ARBORE Puţină şampanie, poftiţi, doamnă Elizo ? ELIZA Când voiu pofti, voiu şti să cer (se scoală dela masă). LASCAIUS (iili Arbore) Dar ce are? Veselia de odinioară s'a schimbat de odată în posomorîre 1 Cakewalkul nu e de samă � ELIZA (se pune pe UJI scaun de o parte). Fiica mea! ! STANClU (vine la ea) Ce aveţi, Doamnă Elizo ? Vă o rau? Dacă nu ma ascultaţi, v'am spus sa nu urcaţi dealurile pe jos? V'am spus S2l nu jucaţi. .. Aveţi mănile reci .... le simţiţi? [45] lIf.uIA ELIZA 45 Ce nu simt? Uf..!! Tare mi-e rău! negreşit trebuia să te ascult, doctore! Poftim, iată acum ce păţesc! (Se scoală. Tare, co meseuilor cari s' alt sculat :;i ei dela masă din cauza piecărei ei). Ierta ţi-mă ... Eu mă duc. .... Numai pot sta. Nu mi-e bine. TOp V';l petrecem! ELIZA Nu. Nu primesc. Ma supar chiar, daca cineva mă urmează. Acela să ştie dela mine că nu-i mai vorbesc de astazi Înainte ... Nu-mi trebue nimenea, (AParte plecând}. Când Maria e aici, S2l ma arăt pe strada cu alaiul lor! (Sfarşitul actului 1). (CORTINA). [46] HOTARNICA BĂRLADULUI DIN 1495 Documentul prin care Ştefan cel Mare statorniceşte ho­ tarele oraşului Băr lad era cunoscut pană acum elin două copii ale unei traduceri ce nu pare să fie mai veche decât sec. XVIII: una e publicată de el. Gh. Ghibănescu în bro­ şura "Din domnia lui Stefan cel Mare" (Iaşi 190��, extras elin "Arhiva "), pp. 59 �6I, fără o indicaţie bibliografică mai precisă, alta de el. N. Iorga in "Stuelii şi documente cu pri­ vire la istoria Românilor", vol. VII (Bucureşti 1904), pp. 206-208, cu indicaţia "copie de pe Ia 179°" (elin hartiile familiei Canta). Că ambele copii au acelaş izvor, se vede atât din titlu care este aproape identic în amăndouă, cât şi din text care, cu toate deosebirile, presupune aceeaşi traducere primitivă. În nici una nu se dau boerii martori Originalul acestui document l-am gasit printre hărtiile obştii oraşului Bărlad, ce se păstrau pană acum un an în casa obştii, într'o lădită ale cărei peceţi nu fuseseră desfă­ cute de multă vreme Il). El va intra în colecţia de docu­ mente interne ale lui Ştefan cel Mare, pe care o pregătesc. Aci dau numai o traducere cu câteva note necesare pentru înţelegerea ei, deoarece traducerea cunoscută prin publica­ ţiile el-lor Iorga şi Ghibănescu nu e nici exactă, nici completă' (i ) Al. Papadopol-Calimach, care a scris o monografie asupra HUL Iadului x Not.iţă istorică despre Bărlad, 1889), n'a cunoscut cuprinsul acestei lădiţe. [47] 1I0TAflNICA B,\HLADUl.Ur Nefiind completă, ]i lipsindu-i mai ales boerii martori, pe cari traducătorul nu i-a putut ceti în original, ea n'a putut fi datată precis; nefiind exactă, ea ar putea să dea naştere la interpretări greşite asupra unor fapte interesante din organizaţia noastră municipală veche, dacă cineva s'ar In­ cerca să scoată tot ce se poate scoate dintrînsa. D. Ghibănescu nici n'a încercat s'o dateze : d. Iorga, găsind între martori pe Bogdan- Vlad, fiul lui Ştefan, a pus-o cu drept cuvânt în ,,148r sau anii următori". Avănd acum o parte din lista martorilor (Duma părcalabul, Holdor vornicul, Hăr­ mall, Şteful, Muşat şi Toader părcalabul de Hotin : restul nu s'a păstrat, deoarece documentul e rupt la sfărşit] noi putem preciza mai de aproape această dată: ea trebue să fie 1 +9:1, deoarece numeroase documente ale lui Ştefan cel Mare din acest an, mai ales din Ianuarie, Fevruarie şi Martie, au întocmai aceeaşi listă de beeri (1). În .Ianuarie 1496 (2) această listă prezintă oarecari schimbări, ce se mentin şi în documentele ulterioare. Afară de aceasta, toate documentele din 1495 "Citează printre martori, ca şi hotarnica Bărladului, pe cei doi fii ai lui Ştefan, Alexandru şi Bogdan­ Vlad. (1) Vezi de pildă în colecţia Academiei Române doc. dela IJ, ]2. . . 1 4- 64 12 II)' l7 ŞI 22 Ianuar-ie (No. LXXIII, LI, LXXXVII, Pecetea r r o, XL,XL ' dela 4 Fcvruaric _�iI9 Martie 1495 (No. {�}. .\��\,), in care marto­ rii sant înşira�i In chipul nrrnător : Alexandru şi Bogdan- VIRd, Duma părcalabul, Boldor vornicul, Hărman, Şteful, Musat, Toader părcala­ hul de Holin, ş. c. Aceeaşi listii In doc, dela J2 lan. J495 clin colecţia ci-lui D. Creceauu dela Iaşi (Stânca); In doc. dela ] 7 Martie 1495 al răzăşilor din satul Grajduri (după copia d-Iui G. Ghibăncscui; în doc­ dela Il Ian., 12 lan. şi 15 Martie ,[495 dela IrllTp1>lIW, 'lep'Irre); ne dă ştiri asupra neamului lui Petru Tudor şi Coste Danovici, boeri cunoscuţi din vremea lui Alexandru cel Bun şi Ştefan cel Mare, ş. a. m. el. In sfârşit, documentul acesta e important şi prin faptul că e cea mai veche hotarnică de oraş, păstrată În limba slavă, şi cel mai vechiu act privitor la viaţa municipală a Bărladului (v. N. Iorga, Studii şi documente cu privire la istoria Romanilor, voI. VI, p. 12 şi 531; un act dela 1590), dupăce! publicat de mine în "Documente moldoveneşti din urh. Braşovului", Bucureşti 1905, p. 6o�61 (c. 1434-1437) Din traducerea noastră se va vedea cât de nesigure sant traducerile vechi şi CL! câtă precauţiune trebuesc ele utili zate, în lipsa originalelor. t Din mila lui Dumnezeu noi Ştefan voevod, domnul Ţării Moldovei, facem cunoscut prin această carte a noa­ stră tuturor celor ce se vor uita la dansa sau o vor auzi cetindu-se, că aceşti adevăraţi şoltuzi şi pârgari şi toţi tăr­ goveţii noştri din targul Bărladului, aşişderea şi toţi oa­ menii săraci din toate satele ce· se ţin de acel târg' şi sânt (1) Unul în funcţiune şi ceilalţi foşti şoltuzi. [49] lJOTilBNICA BĂRLADllLUI aşezaţi pe hotarul lui, au venit înaintea noastră şi înaintea tuturor boerilor noştri moldoveneşti şi ne-au rugat pe noi să le cercetăm hotarul lor cel vechiu, care din veacuri s'a ţinut de acel târg al Bărladului (I). Deci noi le-am cerce­ tat lor şi le-am însemnat pe unde a fost şi (cât) s'a ţinut lele ei) din vechime: începând din sus din malul Bărladului, dela o salce şi dela o movilă săpată şi peste şes la dea­ lul cel mare, la movila săpată; deacolo peste câmp la mo­ vila săpată şi iarăşi peste câmp la altă movilă săpată; de­ acolo la marginea dumbrăvii, la doi stejari ingemănaţi (2) şi însemnaţi; deacolo tot prin dumbravă, din stejar în stejar, căti sănttnsemnaţi, până la marginea Iăgetului (3), în vâr­ ful dealului din faţa Lipeneştilor ; deacolo elin vârful dea­ lului în jos tot prin ţarină (4), prin făg et, dealungul opci­ nci (5/, pănă la drumul ce trece dela câmpul lung la Tres­ tiana, apoi peste acest drum la răspântie; apoi iarăşi pe drumul ce merge între Brădeşti şi Între Lieşti, în jos până la marginea pădurii lângă dumbravă, unde este o groapă săpată ; şi apoi iarăşi peste dumbravă şi peste drumul ce merge dela Brădeşti la Lieşti, până la un stejar însemnat; deacolo tot pe lângă dumbravă şi mai jos de Susneşti spre câmp până la un stejar ce este singur; deacolo drept peste câmp la movila săpată ce se află mai sus de Cehani (6); (1) 1, 1'0<\1: ,\I'kl y TjfH) "1'1d:l.(): Mt,!'!"\) şi TI!'h!' au aci acelaş înţeles Tra­ ducerea publicată de cl-l Iorga are intercalat aci pasagiul ce lipseşte în original: "Cuscallii ce au fost �i vamă a târgului Bărlaclului"j cf mai jos Cehouii. (2) Orig. Ha )(1111< ;\)<;jll ,i.lIt.1'iI/iItI/; cf În ruseşte şi în maloros. U.i111:11l1ITtl gemeni. (3) Orig. ,(II irpan 0YI;<""lfIIH, trad. veche "în margine pădurii "; 0YI;OHIIII,j înseamnă (in maloros.) "pădure de fag", nu orice pădure. 14) Orig. b" :J sora ei (r) Muşa, fetele lui Mihăilă Tudor, fiul lui Petru Tudor, şi nepoţii lor (2) Ivanco cu surorile sale Oliuşca şi Drăgălina, copiii lui Jurja, şi verii (3) lor Isaico cu fra­ tele său Silion şi cu surorile sale Neagşa şi Drăgălina, copiii lui Ivanco, aşişderea şi vărul lor Cărstea cu suro­ rile sale Podoleanca şi Stana şi Nastea şi Neagşa, copiii lui Coste Danovici, toţi nepoţi ai lui Petru Tudor (4), de bună voea lor, de nimenea nesiliţi nici asupriţi, şi şi-au vândut dreapta lor ocină din uricul lor cel drept, din uri­ cul rnoşului lor Petru Tudor şi din hrisovul (5) ce a avut acela dela moşul nostru, dela Alexandru voevod, o selişte pe Tutova, anume Ivancea dela Tătarca, care selişte e aşezată în afară de hotarul târgului (6) mai sus scris, şi au vândut acea selişte însăşi domniei mele pentru Ioa zloţi tătăreşti, Şi am plătit domnia mea toţi aceşti IOO zloţi tă- (1) Orig. "H râgălina. Afară de aceasta în loc de veri, uar se zice nepoti, nepot, o greşeală ce o far; multe traduceri vechi .�i nouă şi care poate da motiv la multe genealogii grqite. (5) Orig. npinnr.iio privilegium, hr isov. 1\1' putea fi tradusşi cu "pl"i­ v il ic". Cuvântul se gă'3eşte şi în documentele vechi galiţicnc; ef. IIW' Jo1'05. llpllBlI,rcii, (6) Orig. oy Bl,If·J;T!n;,J;,,- o formaţie din adv, In,Irl. afară şi subst. col. TfYl';W' [rpi.r-ţ-suf colectiv ije)j în alte izvoare n'am mtalnit acest cu­ vănt. Trae!. vcchiu a Inteles dcandoasele acest pasaj: "cari acea să­ listi tot innăuntru întru' acelas hotar di mai sus scris" (Iorga), "care , , ali săliştl tot în nou(n)tru într'acelaş hotar de mai sus scris" (Ghibă­ nescu), Numele seliştei e greşit în arnăndouă copiile: Într'una "Ivasce dela T�Hărca" (Torga), în alta "lvanu dela Tataria" (Ghi­ b.\nescu). [52] 52 1. BOGDAN tă.reşti . In mănile tuturor celor ce-i scriem mai sus, înaintea tuturor boerilor noştri moldoveneşti. Şi după ce am plă­ tit tot deplin, domnia mea am dat şi aC,ea selişte, ca să se ţie de tărgul nostru al Bărladului. Iar hotarul acelei se­ lişti să fie după hotarul cel vechiu, p� unele din veac au lăcuit. Şi intr'aceea ne-am mai găndit şi am miluit pe şol­ tuzii şi pe pârgarii şi pe toţi oamenii săraci din târguI nostru din' Bărlad şi le-am întărit obiceiul lor cel vechiu, ca nici unul din oamenii ce trăesc în Bărlad să nu plătească vama cea mică (r ) acolo la Bărlad, dela nici o marfă (2), afară de cei ce vor căra peşte; aceştia să dea dela o maje un peşte, iar dela o căruţă tot un peşte (3); altceva nimic. Şi spre aceasta este credinţa domniei noastre mai sus scrisului Ştefan voevod şi credinţa prea iubiţilor fii ai domniei noastre Alexandru {:i Bogdan- Vlad şi credinţa boerilor noştri, credinţa dumnealui Duma părcalabului, cre­ dinţa dumnealui Boldor vornicului, credinţa dumnealui Hăr­ man, credinţa dumnealui Steful, credinţa dumnealui lV/uşat, credinţa dumnealui Toader părcalabului de Ho[tin] ..... (restul e rupt). 1. BOGDAN. (1) Orig. '\la,�li)() :l1f.rro; în trad. veche greşit "nici un fel de vamă" (2) In trad. veche "nici un fcl de arisveriş (alejveriş)": orig. JlH IVI {':·\iIJ!OII 'l'FbJ'lVIlJ]If. (3) Orig. "WT emlY M,rd;�· e!(IlY PIfOY, a IVI ennn BO;J\IJK TnAGUi� VRE}!ILOl: NOUĂ (17(j() ---1830) (i\) mai toţi boierii fruntasi ai Olteniei trebuiau sa-şi ţie case în Craiova. Între ele se mseamna.tnaintea marelui foc din 1801: ale Brailoilor, ale Glogoveanului, ale Bengescului, ale jiianului. ale lui Farfara, ale Prascoveanului, ale lui Ştirbei, ale lui Geanoglu, ale Cocei, ale Tircăi, ale lui Manu, care scapara de prapădenie. Cele mai multe din ele se arată cu pietate şi mandr ie de localnici şi până astăzi. Careva auscapat de pr efacerilc în urat pe care le aduce moda de astazi: ar fi o datorie a mos­ tcnitorilor să nu le strice un rost aşa de potrivit CLl adevaratele poveţc ale artei de a cladi ca şi cu ne­ voile cerului şi vieţii noastre. (Ya urma). N. lom:.\. [70] o Ît'\BUNAT A ŢIRE IMPORTANTA DE' IHTI'\ODUS II"l AGR1CULTURA ROtt\ÂNIEl' Puterea ele mişcare, forta motrice, cum se zice în termeni tccnici, e la temelia progreselor uriaşe, săvarşite ele omc­ nire în aceste elin UrJ1l�1 două veacuri. Nu numai locomoti­ vele reţelelor ele drum ele fier, care cutreeră continentele, şi vapoarele colosale, care spintecă valurile năprasnice ale oceanelor, dar nu c in lume industrie ceva mai răsărită :;;i unele forta motrice să IlU fie unul elin principalele elemente de viabilitate .:;i ele progres. Fără încercările luiPl7pill -- nutruuia lu] PaPl1l - când pentru prima oară s'a dat la iveală în mod conştient ener­ gia calorică, şi fără genialelc modificări aduse ele I Wntt maşinei cu vapori, prin care omul pLine adevărată stăpa­ nire pc puterea extraordinară a aburului ---- toate invenţi­ unile şi cercetările elin domeniul chimiei, mccanicci, fisicci, -5i ştiinţelor naturale, care în veacul al XIX-lea deschiseră omului mijloace ncinchipuitc de viaţă, toate acele cuceriri :;;i aserviri ale naturii in serviciul omenirii, fără taina stă­ pănirii CJlcr/;t"ei caloricr, ar li insemnat foarte puţin şi (le multe ori nimic, în seria prog rcsclor realizate azi de şti­ inţă şi de tecnică. Cheea progreselor economice, mari şi positive, stă clar necontestat în crearea şi dobăndirea de forţă motrice icf­ tină, cu care trebuia să se înlocuiască puterea ele muncel . [71] AlTmCULTUHA ROMANIEI 71 ca milioane de brate omenesti si mai cu seamă a milioane de vite de povară: primele °tov:l.r�işe ele progres ale omului, Din cele mai îndepărtate vremi se vede bine, că bietul om a căutat veşnic să-şi aservească când puterea vântului, -căud puterea căderii apelor, cânel p'arnăndouă d'odată, N'a avut insă inspiraţie în adevăr binecuvăntată, decât în ziua când intămplarca l-a făcut să încerce CllcJ-g-ia calorică, adică căldura ce se naşte prin ardere. Căci această energie ca­ lor ic/i s'a putut transforma, prin diferite aparate şi dispo­ sitive, sau direct în cnerg-ic motoare, sau în CllCrl_ril' IU1IIi­ ll,Oasii, sau în cJlcr,<;-ic electrică, care la răndul ei se poate iar retransforrnă în energii: luminoasă, motoare, calorică, 'CLI marele căştig însă, că pot fi astfel transportate acele energii, cu multă înlesnire şi fără pierderi însemnate, la mari. distanţe de locul de producţiune. Odată pe urma unor aşa de minunate mijloace ele progres omul a început pe deoparte goana după forţa motrice ef­ tină, adică în special după materialele combustibile, care căpătau din această cauză o colosală însemnătate; iar pe de altă parte după veşnicilc îmbunătăţiri a mijloacelor el'a utiliza cât mai bine şi mai cu economic energia calorică el in di versele combustibile. Încă ele mult pădurile fiind dovedite ca neîndestulătoare, omul a început să cutreere continentele şi să găurească părnăntul pănă la adancimi considerabile în căutarea diver­ selor varietăţi de cărbuni, după petrol şi după alte bitumi­ noase : iar în alte direcţii mii de capete se Irărnantă în lume, pentru a născoci noi mijloace, prin care să nu se piardă, de va fi cu putinţă, nici măcar o calorie din energia calo­ rică a diverselor cornbustibilc. Maşina cu abur a fost şi este In civilisaţia actuală un straşnic instrument de progres şi omenirea îi datoreşte ei în această privinţă foarte mult; dar altfel, din punctul de vedere al unei bune şi economice Infrebuinţări de energie «Iisponibilă, ea e incă un foarte imperfect mijloc cl'a trans- [72] 72 CONST. ALIMĂNIŞTEANU i "1' ':' forma toată energia calorică din combustibile în energic motoare. În adevăr, cele mai bune maşini cu abur consumă azi J kilogram de cărbuni cardiff, pe cal şi oră. Majoritatea şi în special maşinile mai rău întreţinute, cum sunt mai CL� seamă cele dela noi, consumă mult mai mult, din diverse consideraţiuni asupra cărora nu e locul să mă întind în acest articol. Dar chiar luând pe cele aşa zise perfectionare, iată cum stă consumatia lor În energie calorică. Un kilogr;lln de cărbuni are 8'500 calorii, iar o calorie transformată în forţă motrice - traualiu --- reprezintă 425 kilogramometri (1). Avem dar prin arderea unui kilogram de cărbuni cardiff 8.500 calori i X 425 kilogramometri=vg.Srz.goo kilogramometri disponibili. Un cal oră represintă: 75 kilogrametri (2) X 3.600 se­ cunde (3) = 270.000 kilogramctri, adică o utilizare de 270.000- kilogrametri din 3.612.500, căţi conţine un kilogram de cărbune, abia deci 75 "l«: încât, în cele mai bune maşini cu abur se pierde 92.50/0 din energia teoretic disponibilă. La noi se pierde 97% şi chiar mai mult în unele cazuri­ E dar azi în lume o colosală risipă de energie calorică, ceeace a şi îngrijat serios foarte multe minţi gânditoare. Această slabă utilizare a căldurii prin maşina cu abur să. nu mire pe cei cari nu sunt în curent cu asemenea chestii" fiindcă, chiar în maşina cea mai perfecţionată, transforma­ rea căldurii în travaliu nu poate da, după ciclui Iui Carnot, ° utilizare mai mare ele 280/" elin căldura desvoltată prin ardere. Acesta este coeficientul experimental admis dupa c 1 di d i � Ti- To . rormu a 111 termo mamica ---+--' r[' în care practic TI nu 273 1 se poate ridica peste un oare care număr de grade, fiindcă (1) Kilogramul-metru reprez intă puterea ce trebue, ca si se ridice o greutate de un kilogram, Intr'o secundă, la înălţimea ele un metru­ (2) 7S kilogrametri reprezintă puterea unui cal. (3) 3.600 sunt secundele dintr'o oră. ! II 1 f [73] AUlUCTJLTUHA HO;VL\NIEI 73 nu ne mai poate folosi în coudiţiunile de întrebuinţare a <1- burului în maşinile actuale. Maşina cu abur ne fiind încă perfectă, ea are şi multă risipă. E ° pierdere dela cuptor: prin ardere necornplectă, prin căldura care se pierde pe coş, prin pereţi ş. a. şi care face că numai 6% din căldura teoretică a cornbustibilului între­ buinţat şi degajată în cuptor, este utilizată efectiv pentru transformarea apei în abur şi încălzirea aburului. La această pierdere în cuptor se mai adaogă pierderea provenind din faptul că aburul în cilindrul maşinei, din cauza mijloacelor imperfecte de care mintea omenească dispune azi pentru a-l aduce elin cazan în cilindru şi a-l întrebuinţa, nu lucrează În bune condiţiuni nici chiar după ciclul lui Car­ not şi nu dă astfel practic decăt 5°"/0 din energia care teo­ retic o are el in căldare. Adică elin cele 60% ale căldurci disponibile nu rămâne prin această pierdere ca efect util în cilindru decat jumătate, adică numai 30% din căldura teo­ retică a combustibilului întrebuinţat. La aceste două pierderi se mai adacgă o a treia,--- pu­ terea efectiv obţinută pe pistonul cilindrului nu se trans­ mite elin cauza frecărilor la arborul maşinei, unele se poate întrebuinţa, dccăt cu o reducere de circa 20"/0' In cat elin valoarea transformată in puteretravalilf - a caloriilor degajate pe grătarul cuptorului, nu am avea efec­ tiv decăt 0.2+ la o 27, la care dacă mai introducem şi pier­ derea ce neo arată ciclul lui Caruot.eveva 0.26Xo.28=o.0728,. adică 7,3"/0 coeficient ele utilizare a căldurii teoretic con­ ţinută în combustibili. Aceasta ne arată ce risipă enormă ele calorii c azi, cu mijloacele obicinuite, în obtinerea forţii motrice şi ce im­ portanţă are pentru omenire şi găsirea de combustibili, dar mai ales şi econornisirea celor pe cari Ii avem, aparatele ac­ tuale ele întrebuinţare fiind foarte imperfecte şi de-o mare risipă. Mii de capete se trudesc acum în lu ruc unele pentru [74] CO:\ST ALliIL\NIŞTEi\XU a putea întrebuinţa pe o scară mai mare puterea vântului, a căderii apelor, a fluxului şi refluxului oceanelor --- al­ tele pentru a găsi cantităţi din ce în ce mai mari de com­ bustibili --- foarte multe pentru a perfecţiona diversele ma­ şini de Întrebuinţare a combustibililor, de care dispune şi va mai găsi omenirea. Preocuparea e dar azi, la minţile care urmăresc departe viitorul, adâncă şi încordată, pentru a puteă obţine forţa motrice eftină, în special pentru a se economisi şi a se pu­ tea întrebuinţa mai cu profit toate cal/Ni!ile de combustibili acum cunoscuţi. In această ordine ele preocupări, încă dela 1860 Lcnoir şi mai cu seamă Otlo şi Laugcn dela Dmh lăngă Colon ia, în J 867, dau industriei primele motoare cu gaz, cari veneau să. dispute rolul maşinei cu abur, în întrebuinţarea mai pro­ fitabilă a cornbustibilului consumat pentru crearea forţei mo­ trice. Concurenţa a fost, este şi va fi foarte mare, fiindcă în cea mai mare parte din motorii cu gaz: cuptorul, unele se arde combustibilul, vasul, în care se încălzeşte gazul inflamabil, şi cilindrul, în care căldura şi puterea de expansiune a ga­ zului e întrebuinţată, liilld toate reunitc la 1411 loc, în ase­ menea condiţiuni agentulmotur, pistonul, primeşte aproape, toată căldura, care, prin dilataţia şi sporirea de tensiune a gazului, e transformată pi' loc, illledial.';ii dl/Pil cidut lui COI­ not 111 forţa motrice-travntill. Economia teoretică e astfel Însemnată, iar în practică ea variază: cu felul motoarelor, cu natura şi calitatea cornbus­ tibilului şi cu diferite alte considcraţiuni generale sau par­ ticulare fiecărui caz în parte, Această economie fiind însă sporită considerabil în toate cazurile, prin caştigul de com­ bustibil .';ii de timp ce îl realisează motorul CLI gaz ori cu petrol sau cu benzină asupra maşinei cu abur, elin faptul că motoarele se pot pune numai decât în mişcare şi opri oricând fără pierderi ele combustibil şi de timp, pe cănd la [75] AGnIC)ULTUl:A ROMÂl'\)E! 75 maşina cu vapori, pentru a o pune sub presiune şi în mis­ -care, trebue combustibil şi pierdere de vreme înainte d'a fi efectiv în lucru, iar la oricare oprire se pierde iarăş multă energie calorică; lncăt la masinele cu vapori cel mai mare profit il dau, pentru orice tip de maşină, unităţile care lu­ -crează continuu, fără intreruperi şi opriri. A intra, fie căt de pe scurt, În cercetarea superiorităţii fiecărui fel dintre principalele varietăţi ele motoare, ar fi să ies prea mult elin cadrul unui articol scris pentru agricul­ tori şi economişti, nu numai pentru industriaşi şi specialişti, şi CLI intenţia de a face să se simtă, şi de cei mai puţini iniţiaţi, importanţa foarte mare ce o are azi în lume orice combustibil, fie chiar pae!«. Convingere, care sper că reese îndestul _şi numai din cele arătate, poate deja prea pe larg, mal Sl1S_ Mă opresc clar la brevetul D-Ior Rlclil; şi Brătăşiauu, ale cărui avantaje m'am hotărât să le fac cunoscute şi s'arăt importanţa, ce cred că trebue s'o aibă în economia noas­ tră, agricolă mai ales. Modificările, căci în acest brevet nu e vorba de inven­ tiuni, consistă într'o scrie de dispozitive foarte fericite, ce s'au adus gazogenului obicinuit, cu care se fabrică .r.:-a;:;ll! să rar şi prin care pcrfectionări se foate într cbnmţa fa fo­ bricare« acestor <�-(/:I' s/ir acc fut /dlll de combustibiie, ehiur paele :::i tot fdlll t1ll l'illlli'l�jţC eOlllhnstihile. In asemenea condiţiuni se obţine gazul sărac foarte citin ?i din materiale păn'acum sau absolut nelntrcbuinţabile sau utilizate într'o foarte slabă măsură, adică necăutatc .şi din această cauză fără preţ urcat. Şi dispunănd astfel de i:a::';ld sarac, după voie şi eftin, el poate fi întrebuinţat În creare din sistemele de motoare cu gaz sărac, dobândind deci forţa motrice în condiţiuni mult mai puţin costisitoare, prill nr ntarr 1lI0t eltil/li decât PriI! oricare din celelalle sisteme cunoscntc. [76] 70 CONST. ALDL�NIŞTEANU " 'j Gazogenul Ii-lor Ric!te & Brătăşianu, în foarte marea lui simpli citate, se compune elin. următoarele aparate. Un cuptor sobă, care, după felul cornbustibilului, se În­ carcă de trei pană la zece ori în 24 de ore. Cu lemne, lignit, pac prcsate, nu e nevoie de încărcare decât ele 3'-+ ori pe zi. Cu paele în vrac, adică nepresate, cum le aduce din şiră, trebuie să se încarce cuptorul de 7 __ o 10 ori pe zi. In cuptor combustibilul arde închis ermetic, distilând, sub presiunea unei cantităţi îndestulătoare ele aer, ce v j ne dela un ventilator. In imediată legătură CU cuptorul urmează o a doua sobă, CLI o coloană de coks incandescent, prin care trec gazele ce distila din cuptorul- sobă. 1 n coloana de coks, gazele în prezenţa unui exces de cărbune incandescent pierd din acidul carbouic, pe care îl au, transforrnăndu-I prin fixare ele molecule de carbon în o xid ele carbon - prin străbaterca co­ Ioanii ele î�i micşorează iuteala )i astfel se depun şi se ard necurăţeniile cu care vin din cuptor iar printr'un fel ele sementaţiune cf;'udroallde, pe care le ţin în suspensiunc gazele la eşire din cuptor, reg enercază prin cărbunele 101' coksul, Care altfel pierde continuu din cărbunele lui: şi prin trans­ formarea acidului carbonic în oxid ele carbon şi prin ar­ dere. Astfel, coloana de coks serveşte ca un volant chimic, pe de o parte prin molecule de cărbune în exces ea îm­ bogăţeşte gazul sărac CLi cantităţi mai mari de oxie! de carbon, iar pe ele altă parte prin serncntatiunc ea se regc­ nerează, fixănd moleculele ele carbon dela gudrcanele din gaze. De aceia şi consumaţiunca in coks a acestui gnzogcn e minimă. Din coloana de coks gazele trec în al treilea aparat, care c un fel de "pălâtor, unde, printr'un dispozitiv special, ele trec de 4-5 ori prin apă, spălăndu-se astfel ele necu răţcnii. Părăsind spălătorul gazele trec într'un liltrlt de par, unele mai lasă ultimele necurătenii şi guelroane, ce le mai au cu ele. \ I I ') i [77] AGllTCULTURA nOM.\NlEl 77 Din filtrul de pae ele merg şi s'adună într'un rezervor obicinuit de inmagazinat gaz, cum se văd la toate uzinele de gaz, şi căruia i-se pot da dimensiunile trebuincioase fiecărui caz În special. Aceste cinci părţi constituesc gazogenul Riche & Bră­ tăşianu, aparat d'o evidentă simplicitate. El poate fi condus de oricare elin ţăranii mai indemănatici, fără multă pregă­ tire şi fără niciun pericol, fiindcă nu există nici unul. Natura gazului extras din pae este un amestec: de acid carbonic (C O,), de oxid de carbon (CO), de ethylen (OH-I), de methan (C H 4), de hidrogen şi de azot. 1 'uterea calorică a acestui amestec e ele 1000 calorii la metru cub, iar 1/11 ;"ilO,.gFi711l de pae da intre IOOO şi I500 iitri dE; /{G.s'. Dac2l admitem ca echivalent al unui cal oră, efectiv ob­ ţinut in motor, cifra În general admisă de 3000 calorii, consumaţiunea în pae ar fi de 2 3 kilograme pe cal efectiv şi pe oră. Adică ° maşină ele 100 de cai putere poate să meargă 10 ceasuri cu 23 mii de kilograme ele pae. Sau altfel, cn Pilde cam de ;/){' două Po.gOfl 1/(' de ,�râll se /)01.111' obţine forţa de re! pllţin o sută de rai, pe ti/lll' de :::1'((' 0/,(. Acest rezultat egalează şi e superior chiar rezultatelor ce dau motoarele ore tntrebuintează combustibilul direct, f;irii a-l mai transforma în gaz, cum sunt motoarele cu pe· trol şi cu benzină, ceia ce pare un paradox. Dacă ţinem insă seamă .- că combustibilul intrebuintat în gazogenul Brătăşianu c foarte eftin- că aparatul e foarte simplu şi se conduce c'o minimă cheltuială -- că gazele acestui ga­ zogen, oricare ar fi combustibilul din care ar preveni, pot fi imbogăţite la nevoie c'o neînsemnată cheltuială, prin în­ trebuinţarea a foarte mici cantităţi de reziduuri de petrol­ că motoarele, ce primesc combustibilul direct, au nevoie de un ulei special. care este scump·,.şi din care unele consumă cantităţi destul ele mari, 111 special Disd-ul-- atunci [78] CO"8'1'. ALBL\i'\IŞ'fEANU se explică mai marea eftinătate a motoarelor cu gazul Riche &: Brătăşianu asupra celorlalte. Aceste modificări aduse g-azogenului obicinuit îmi erau cunoscute de mai bine ele trei ani, am aşteptat însă până acum, urmăr indu-le şi în aplicările lor practice, Au fost În­ trebuinţate, alci în ţară, întâi la moşia Bârca, în Dolj; apoi la Văleui, în Olt, la d-l C. Colăbişeanu, In aceste două În­ cercări rezultatele au fost mediocre, lucrul fiind la început. Instalaţiunile noui : una de 60 cai putere la Coşoucni, lăngă Craiova, alta de 15° de cai la .Şopărliţa, în Rornanaţi, şi o a treia de 50 de cai la Şcoala ele Meserii elin Craiova, sunt însă modelele perfecţionate, în special cea ele la Ca­ şoueui şi cea de la Şojti rliţa. cari dau arcui posibilitatea să poată urmări şi vedea cu ochii marea importantă a a­ cestui gazogen în economia noastră, agricolă mai cu seamă. M'am crezut obligat să expun elementar şi sumar teoria fortei motrice şi a cornbustibilului, pentru ca să reiasă şi mai limpede, chiar fată de cei cari nu sunt tocmai În cu­ rent cu asemenea chestii, importanţa ce o arc pentru noi gazogenul Riche & Brătăşianu, ca aparat producător de forţă motrice cftină. Această importanţa provine elin următoarele considera­ tiuni. Economia noastră industrială în general arc mare trc­ buinţă de forţa motrice eftină, Agricultura, la randul ei şi în special ea, simte o şi mai grabnică nevoie ele forta motrice cftină şi la îndemană, cu cat ea evoluează spre cultura intensivă a solului .)i spre o mai rentabilă întrebuinţare a produselor ei. In fine, se petrece azi cu paele în agr icultură ceea ce se petrecea, nu sunt decăt IO-IZ ani, cu benzina în indus­ tria petrolului. F'atunci ea se asvărlea în gropi pe câmp sau se amesteca în mod fraudulos cu reziduurile groase, [79] AGUICULTUf:A nO�LÎ.KLEI 7!) pentru a falsifica petrolul lampant : cu alte cuvinte era o marfă fără valoare şi adesea o belea, căci nu se ştia ce să se facă cu ea, iar azi constitue unul elin produsele foarte rentabile ale industriei petrolului. Tot aşa e şi în agl�icultură azi cu paele. Ele sau se distrug arzăndu-le tocmai acolo unde e mai mare necesitate de forţă motrice, sau se întrebuinţează într'un mod foarte puţin rentabil. Soluţia viitorului cred c'o aduce deocamdată gazogenuJ' Riche & Brătăşianu, iar măne cine mai poate prevedea care alte perfecţionări se vor mai ivi. Trec însă peste nevoile industriei noastre şi mă opresc la marile neajunsuri ce se simt în agricultură. În această mănoasă cultură, afară de alte nenumarate lipsuri, două mari neajunsuri stau piedică în timpul ele faţă treceri i noastre la o cultură în adevă r sistematică: întâi e imposibilitatea in cari' se află cultiuatorii, mai ales cei mari, d'« putea lucra bine pănui ntu]: ca arătură, fie ogor, fie arătură definiti vă, ca grăpat, semănat, tă vălugit, r ăritat, boronat : al doilea vine tuarrn /;rculate, dacii uu. imposibilitatea, de-a putea stnill,!]"!' rccoltclc cit pc câmp r c­ jmi/' şi la timp. Intrunul ca şi în celalalt din aceste două mari neajun­ suri, adevăratele piedici stau în IiP8a de braţe şi liPsa de 'uiti' bnnc. Asupra situaţiunii lor reale, a modului d'a le inţelege şi il explicării acestor lipsuri, precum 'li a mijloacelor el'a le putea înlocui cu succes ori complccta. trebuie insistat ceva, mai cu seamă că literatura noastră agricolă e azi foarte săracă în studii, care să încerce cel puţin o îndru­ mare către desluşirea unor aşa de complicate chestii. (Va urma) C. i\LIMĂl'\IŞ'l'EANF. [80] ARTA ÎN ROJV\ÂNIA I. Trecem printr'o fază ciudată în aprecierea artei din �ară . . După ce atâta vreme am nesocotit-o cu totul, acum săntern elin contră porniţi să-i exagerăm însemnătatea din punct de vedere naţional. Cădem dintr'o greşeală într'alta. De păcatele trecutului nu ne rămâne decăt să ne ruşi­ năm, plangand, fără nădejde ele a le recăpătă vreodată, toate monumentele şi bogăti ile artistice, ce din cauza nepăsării şi nedestoiniciei noastre s'au prăpădit sau au trecut graniţa. Pe cele rămase însă avem datoria să le îngrijim pe cât mai bine şi să le scoatem la iveală, după importanţa ce n au. Această obligaţiune nu îndreptăţeşte însă abuzul ce se face cu termenul ele artă naţională. Nici intenţiunile cele mai bune chiar nu pot servi drept scuză. Căci arta nici nu ,câştig-il prin acest adaos, după cum nici nu pierde din va­ loarea ei, când nu-l arc. E simplă chestie de curent. Azi sub firma naţională se strecoară mai cu înlesnire marfă şi păreri de cele mai multe ori dubioase. Astfel şi în dome­ niul artei: se dă o deosebită atentiune a tot ce se prezintă sub această etichetă pompoasă. De unde, până nu de mult, nici vorbă nu era de artă românească, azi unii se opintesc să scrie pagini elocinte, ca să ne convingă că toate monu­ mentele ridicate în hotarul ţ�lrii sant produse curate ale geniului romanesc. De vremea necesară evoluţiei oricărei arte, ele inrăuririle străine ce ar fi putut-o influenţa, el nu [81] ARTA .ÎN ROMÂNIA SI vor să ţie socoteală. După ei, arta naţională s'a născut de odată desăvărşită şi de sine stătătoare. Dela început ea ne dă opere perfecte. Şi printr'o serie de argumentări foarte puţin fundate se ajunge lesne la concluzia,' că nici nu există un popor mai artistic ca al nostru. Zicătoarea: Romanul se naşte poet, e interpretată azi în favoarea artei. Pentru a dovedi întemeerea acestor aserţiuni, se para­ frazează teoriile cele mai ştiinţifice. Ţara şi poporul român sant arătaţi sub colorile cele mai splendide, pentru ca şi arta ce stă în legătură să poată f declarată superioară, Astfel, spre marea noastră surprindere, aflăm că: "Fondul etnic Necesar 71('-a fost mai bog'at ca oriunde. Am avut o ţară cu caracterul ei propriu. Pămăntul românesc şi rasa care-I locueşte, au fizonornia lor aparte şi nu pot fi confundate cu pămăntul şi rasa altor ţări. Munţii, dealurile şi mai ales cămpiile ţării noastre au poezia şi culoarea lor proprie, care diferă de alte ţări; rasa noastră are tipul bine definit ca în­ făţişare, ca port şi ca limbă, In ce altă ţară veţi găsi văile adănci ale Carpaţilor cu apele lor repezi şi clo­ cotitoare ce sparg sălbatice perspective; întunecate ele desirnea brazilor? În care parte a lumii veţi găsi co­ loritul cald, variat şi intens al podgoriilor româneşti, când părgue frunza de viţă şi-i galbenă frunza de nuc'? Unde şi în ce tărămuri ucuăcutc ÎI/cii dc ochiu 01 Il 1'­ uesc veţi găsi mările acele nesfarşite ele aur sclipitor, stră veziu şi fantastic de colorat al cărnpiilor noastre arse ele dogoreala verelor fecunde, lungi şi mănoase? Însufleţiţi toate astea de duhul acela, blând şi Îndu­ rerat la cliip, poetic şi îltj!âcrlrat ia fapt, a celui ce-şi trage opinca pe drumurile CLI colbul de argint a mo­ siei noastre si veti află ceva din fiinta extraordinar '" .::>"' ,:, de nouă şi frumoasă a scumpei noastre ţări. Cu fondul acesta etnic de o bogăţie şi de un pi­ toresc puternic şi la adăpostul uriei desvoltări eco­ nomice care multă vreme a fost înfloritoare în Ro- Conrorinrr fIltrare, a n, "XL!. [82] AL. TZIGARA-SAMURCAŞ mania, era imposibil să nu se nască �i să nu se des­ volte o artă proprie a ţări: noastre. Din aceste simple consideraţiuni, e.\:isfen!a 1(1/('1 arte naţionale apa re indiscutauilâ". Ce convingătoare argumente, vor zice nationaliştii exai­ tati de atatea vorbe frumos sunătoare. Curată bejt'(' de cuvinte vor spune toţi aceia cari nu se mulţumesc ClI o simplă inşirare ele vorbe fără de nici un înţeles. N LI e nevoie, cred, să mai insist asupra, inexacti­ tătilor, contrazicerilor şi exagerărilor cuprinse în citaţie, elin cari unele numai au fost subliniate. Argumentele ele mai sus nu apar izolate. Imeeliat după acea tiradă patriotică urmează o alăturare între "sintetica frumuseţe a Partenonului şi nobilele proporţii alt Cur!e/­ de Argeş". Nu ne putem mulţumi cu termeni ele cornpa­ raţie mai modeşti, căci ni se spune aiurea: "Opere ele artă asemănătoare în frumuseţe cu catedraicte înflorite în piatră şi palatele zăcute in flori /1 ale streiuilor avem şi noi în belşug. Oricât de frumoase ar fi monumentele noastre, şi de si­ gur ca multe elin ele merită admiraţie sinceră, totuşi tre­ bue să protestez contra "nobilelor proporţii" ale bisericei din Argeş şi comparăr ei ei cu Partenonul. Proporţia toc­ mai îi lipseşte Curtii ele Argeş, destul de importantă şi frumoasă în alte privinţi, pentru a nu fi nevoie să i se atri­ bue şi ce n'are. Biserica păcătueşte tocmai prin dispropor­ ţia evidentă atât între cele două trupuri de clădire cât şi intre turle şi restul clădirei. Este destul să fie clasată ca' monument naţional- în realitate are caracterul oriental cel mai pronunţat - pentru a fi pusă alăturea de Partcnon ! Şi mai precis, deci şi mai convingător devine savantul autor, când e vorba ele zugră virea bisericilor noastre: "Un Giotto, un Orcagna ori un Taclcleo Gaeleli, mari prernergători ai renaşterii italiene şi contimporani cu meşterul nostru, n'au ajuns să zugră vească aşa de bine graţia divină a sfintelor figuri ..... ca anonimul [83] ARTA ÎN RO�L\Nr A H3 autor al frescurilor dela Cozia, venit cine ştie de unele sau poate chiar roman. Şi nu mi se pare a trece mă­ sura spunănd că una măcar din frescurile lor nu se apropie de cele dela ('ozia; iar ca să le g�isim echi­ valenţă, trebue să ne coborâui la Fra Angelico, Luinj şi chiar Leonardo da Vinei, cari au venit mult mai târziu" . Sărmanul Leonardo! Nimeni, dintre toţi genialii maeştri ai artei, nu se putuse încă ridica pănă la inăltimea artei lui; şi iată că ni se descoperă un zugrav anonim, presu­ pus roman, căruia spre a-i găsi un echivalent, trebue să ne coborăm pănă la acel Leonardo da Vinci l Oricât de măgulitor ar fi elin punct de vedere patriotic, ca un ano­ nim român să întunece gloria lui Leonardo, totuşi, cu ris­ cul de a fi tratat. de ne patriot, am crezut necesar să rele­ vez enorrnităţile acestea. Simpla lor enunţare e suficientă, cred, pentru a face să reiasă falşificarea de adevăr ce cuprind. Asemenea capod'opere de naivitate ar merita să fie ig­ norate, caşi multe altele de acel aş soiu. Citaţiile de mai sus sant Însă neprocluse dintr'o scriere cu pretenţii ştiinţi­ fice. A apărut întâi în revistă şi apoi in broşură sub ur­ mătorul titlu: "Monăstirea Cozia, studiu archeologic de architect Petre A. Antonescu, profesor la şcoala de Arte­ frumoase" (r). În asemenea condiţiun i brosura merită o atentiune mai deosebită decât altele, fie ele şi în limba franceză. Asupra celor cuprinse despre mănăstirea Cozi a ,,;unul din primele monumente naţionale", voiu re ven l cu altă ocazie. De astă dată am căutat numai să degagej tendinţa ce anirnă pe cei ce se ocupă de arta elin ţară. Se creiază () atmosferă CLI totul falşă prin exaltarea calităţilor naţionale şi prin ignorarea inrăuririlor străine. In tot studiul despre (1) O placheta elegantă, in 4°, 37 p., Bucureşti, 1903, Tipng:nlila Basiiescu. Vezi pag. 4,15, 6. [84] AI�. TZiGARA-SA:\!UHCAŞ Cozia, ele pildă, nu se spune UD cuvânt despre influenţele architectur ei din Serbia, ce predomină totuşi în acest mo­ nument. O asemenea tendinţă, contrarie adevărului, trebue distrus21 înainte de a fi prins r;dăcini prea adanci. Căci tocmai in vederea unei îndrumări viitoare a artei într'un sens a­ devărat naţional, e necesar ca dela început să se diferen­ ţieze bine ce este importatie streină şi ce e adaos al spi­ ritului românesc, în fiecare operă ce analizăm. Numai după ce se va fi făcut o asemenea clasificare, se vor putea des­ prinde firele cam des intrerupte ale unei tradiţii artistice in ţară. Pentru o asemenea operaţiune trebue să fim ani­ maţi de spiritul cinstei şi al dreptătei, iar nu orbiti de pa­ triotism rău înţeles. E mălţător desigur, şi cu toţii îl ono­ rărn, sentimentul iubirei de patrie; cu conditiune însă ca la baza lui să fie adevărul. �i să se ştie că nici monumentele nu pierd nimic din valoarea sau din calităţile lor, nici cinstea neamului romanesc nu e ştirbită, dacă se constată adevărul în desvoltarea artistică a acestei ţări. Lipsa unui stil unitar dela început în architectura bise­ ricelor noastre, este de altrnintreli în concordanţă cu situaţia ţării şi desvoltarea istorică a neamului nostru. Şi chiar dacă aceşti factori n'ar corespunde, teoria artistică n'ar fi sdrun­ cinată. Căci deşi relaţiunea dintre istoria politică şi cea ar­ tistică este foarte strânsă, totuşi dovezile celei din urmă sunt mai sigure. Monumentele ne dau adesea o oglindă mai perfectă a stărei culturale a unei epoce, decât relaţiile scrise. Ele ne vorbesc in mod mai sincer şi mai direct. Pe cand istoria utilizează în mare parte sorginţi de a doua mănă->­ cronici şi relaţiuni cari sunt o primă traducere a faptelor şi deseori o alterare a lor, prin interpretarea prea subiec­ tivă a scriitorului s-, istoria artelor se serveşte de document sub forma originală sub care a eşit din mâna autorului. Deseori prin urmare istoria poate să fie corectată prin con­ cluziile ce se pot trage din studiarea unui monument. Şi aceasta chiar în cazul când clădirea n'ar fi fost conservată in forma ei primitivă. Căci elin schimbările suferite ele un [85] ARTA î:-l BOi\f.\NIA monument, întocmai ca şi din diferitele forme ale unui cu­ vânt, putem să aflăm starea sufletească şi culturală a di­ feritelor epoce.)ntocmai ca şi fluctuaţiile limbei noastre, au variat si formele de artă după curentele diferite ce au pă- truns Îl; tară. Succesiunea variată a acestor influente a si o ' o Împiedicat formarea unei tradiţii cu caracter unitar. Căci pentru ca o artă să dobândească unitate, să poată imprima caracterul propriu tuturor manifestaţiunilor ei, să elevie cu alt cuvânt o artă naţională înţeleasă şi întrebuinţată de toţi, trebue să se bucure ele o epocă ele desvoltar e intensă şi neîntreruptă. Asemenea r ăstimpuri ele linişte şi la adăpost de schimbări şi influenţe venite din părţi diferite lipsesc în istoria culturală el României, mai ales la începuturile ei. Ţara noastră a fost mereu expusă invaziunilor popoarelor şi influenţelor vecine. Din vremurile cele mai vechi ea a servit, după faimoasa expresie a lui Odobescu, drept pălnie prin care s'au scurs hordele barbare dela Răsărit spre Apus. Dela aceşti trecători nu ne-au rămas decăt unele monumente, din care căteva foarte importante. De altfel nici dela stră­ moşii noştri Romani nu ne-am ales decât cu monumente, fără a moşteni şi vre-o tradiţie de artă, vre-o technică sau stil particular. "Din cuvintele latine transmise în limba noastră lipsesc termenii privitori la artă" ne asigură d-l O. Densuşianu (Il. Orice urmă de tradiţie dela ei e astfel exclusă. Primii Voevozi părnănteni au găsit deci, din punct de ve­ dere al artei, terenul cu totul liber. N'au fost legati de nici o tradiţie, de nici un stil. Animaţi de dorinţa de a sădi monumente, Domnii români au adus meşteri străini şi anume fiecare din ţara pe care o cunoştea mai bine sau cu care era în relaţiuni mai strânse. Şi de oarece Domnii .se urmau destul ele repede, tot aşa se succedau şi stilurile. Nu aveau vreme să .se natioualizeze, să prindă rădăcini şi să formeze începutul unei tradiţiuni, Monumentele se premeneau im- (1) Limba noastră ca icoană a vietei culturale. Viaţa nouă T. p. 535. [86] AL TZHL\RA-SAMUHCAŞ preună CLI Voevozii, şi fiecare avea predilecţiile sale; toţi luăndu-se la Întrecere să facă cât mai frumos. Astfel numai se explică, cum elin deosebitele stiluri avem eate unul sau chiar mai mulţi reprezentanţi de toată frumuseţea, fără însă ca în nici un stil să avem o serie de monumente la cari să se poată urmări o desvoltare succesi vă. Avem exemplare splendide în stilul curat bizantin, ruine de vechi clădiri în forma basilicei occidentale, biserici În fel L1l clădirilor din Serbia, un model splendid al influenţei byzantine din Ar­ menia, avem în fine şi frumoase produse ale artei go­ tice. Mai toate însă apar fără antecedente în ţară, şi fără chiar de multe ori să lase imitaţii. Pentru că mai toate erau importate. Maeştrii I1U erau români, şi de cele mai multe ori şi materialele erau străine . .In asemenea condiţi­ uni nu se poate vorbi ele un stil naţional, ci numai de stilul particular al fiecărui Voevocl. La aceia dintre ei, cari au avut fericirea să domnească timp mai îndelungat şi deci să clădească mai mult, se vede o oarecare continuitate În arhitectură, dandu-ne iluzia unui stil naţional. Insuş d-l Iorga, care desigur că nu poate fi suspectat de nepatriot, abundă în acest sens. "Pclnă la 1496 nu fusese în Tara Românească des voita rea firească a unui stil ar­ chitectonic propriu, care să-şi gi'lsească forma definitivă in anumite clădiri il (1). Această limită se poate admite pentru Moldova. In Muntenia cre el că numai la începutul secolului al XVII-lea s'au contopit elementele diverse ale diferitelor intluente străine, dănd tipul de biserică ce intălnim pe urmă pe întreg pămăntul romanesc, cu mici variante, şi pe care îl putem numi stil naţional. Stiluri străine, cel italian mai cu seamă, nu încetează de a avea înraurire în Romania, fără însă să reuşească a şterge faţa nouă ce capătă bise­ ricele din �ară. Cu Impămăntenirea unei anumite forme de artă incep să apară şi numele de meşteri români. Arhi­ tectura bisericească începe să se naţionalizeze. Prin aceasta tr) Istoria Romanilor în chipuri �i icoane, \'01. 11, pag. 4- [87] ARTA ÎN ROMÂNIA Însă nu devine mai interesantă nici mai frumoasă ca ma­ nifestările anterioare. Toate de o potrivă au dreptul la in­ teresul şi grija noastră. A preciza mai de aproape prin exemple teza generală aci schitată, va fi rostul studiilor următoare. Scopul lor nu este, după cum vor fi tentaţi să însinue unii, să desmintă existenţa oricărei arte naţionale. Voiu căuta să precizez Il umai în ce măsură epitetul se poate aplica şi la arta monumentală a trecutului. Căci alături de aceasta, în manifestările casnice, arta şi-a păstrat dela ince­ put şi neîntrerupt caracterul naţional, pe care nu l'a putut a vea architectura dintru început, pentru motivele arătate mai sus. In afară dar de arta mare, cu caracter internaţional, am avut dela inceput şi paralel cu ea o artă curat naţională. A fost arta poporului roman, manifestată prin produsele acestuia, cu­ noscute în genere sub numele de industrii casnice. Aci tradi­ ţia a fost neîntreruptă, ca şi productia de care e strâns legată. In toate timpurile ţăranca a trebuit să ţeasă iar Romanul .să lucreze lemnul şi olăria. De aceste îndeletniciri e strâns legată şi arta populară. Ori cari ar fi influenţele ce a su­ ferit la început, această artă a avut însă o desfăşurare pro­ prie şi continuă, diferenţiindu-se în urmă după ţinuturi şi nevoile mediului în care s'a desvoltat. Deosebirile locale, totdeauna foarte precize şi nestrămutate, fac farmecul şi marea varietate a artei populare. Persistenta ei pană în zilele noastre, în unele regiuni, ne dă speranţa că ClI înles­ nire ca va putea fi redeşteptată şi În tinuturile de unde a fost isgonită de concurenţa mai Ieftină a produselor mai urăte ale fabricei, Acestea sunt primele probleme ce trebue să preocupe pe cei ce doresc caşi mine redeşteptarea unei arte naţro­ nale. Această În viero (' mai naturală şi de o actiune mai ge­ nerală. Odată acest punct căştigat, se va putea purcede mai lesne si la nationalizarea artei monumentale. Aci trebue create tipuri noi 'pentru cerinţele noul ale vieţei moderne. Căci a da de pildă unei gări sau altei clădiri moderne as [88] 88 AL. TZW,\llA-SAMURCAŞ pectul unei mănăstiri, nu însemnează a face architectură În stil naţional. Infăţişarea unei clădiri trebue să fie în strânsă legătură cu destinaţia ei internă. Până azi întreaga mişcare de reinviere a architecturei româneşti se reduce la adopta­ rea tipurilor monăstireşti la clădirile cele mai variate. A continua într'acest sens, ar fi o dovadă a sărăciei de inven­ ţiune el architecţilor noştri. Trebuesc căutate şi utilizate şi alte elemente ale artei romanesti. Pentru aceasta însă mo­ numentele trebuesc bine studiate. E cu atât mai curios dar, când în loc de a ne da studii bine documentate şi cât mai bogat ilustrate, architecti, ca d-I profesor P. Antonescu, se îndeletnicesc CLI exerciţii de retorică patriotică, respingătoare prin banalitatea ei. Un model demn de imitat ca publicaţie documeritară ne dă dl architect Ilie Popescu în studiul său asupra morei Dealului, publicat în NI'. 2 al Revistei Ar­ chitectura. Originalele c1esenurilor ar fi trebuit mai puţin reduse. În loc de vorbe, fie ele ori cât ele frumoase, ne trebuesc documente. Ana se judecă nu numai cu inteligenţa ci se percepe şi prin văz. Istoria artelor tinde elin ce în ce mai mult a se reduce la albumuri cât mai bogate ele reproduceri, în cari textul va avea un loc din ce în ce mai mic. Numai prin mtrebuintarea unor asemenea metoade, cari singure sunt în stare să ne dea rezultate exacte �i la adăpost de fluctuaţiile judecăţilor şi sensaţiilor personale, istoria artelor Îşi poate asigura locul ce tinde să ocupe în ierarhia ştiinţelor. Numai atunci termenul de ](/IJ/sfzv;'ssellsc!tajt adoptat în Germania va putea fi aplicat şi încercărilor de studii artistice dela noi. Mulţămită luptei dusă cu atâta măestrie şi autoritate acum vre-o treizeci de ani în această revistă, betia de (U' niute în literatură a cam fost stărpită, Să ne ferim de ea Şi în critica artistică! În legătură cu rândurile ce preced, aleg deocamdată ti­ pul cel mai popular azi al architecturei din ţară. Cula trece I ( I ---'---- [89] ARTA ÎN RO:\[.\N['\ drept reprezentantul cel mai caracteristic al architecturei nationale. Ea a si fost reprodusă în materiale durabile la Expositia dela F'ilaret. Cunosc mai multi proprietari cari îşi propun să o ridice pe moşiile lor. Ei sunt convinşi că fac astfel o faptă patriotică. Căci numai practică ca locuinţă 'modern;:i nu poate să fie tipul culei. Marele ei merit e de a fi "naţională". Nicăeri, în afară de Romania, ea nu se mal întâlneşte. Aşa e credinţa generală: Cula din Curtişaara, Garj. "L'architecture civile se manifeste originale dans la conception dela maison forteresse, dela cula, construite suivant les necessites du climat et dont la forme, la Iigne geometrique, ne se retrouvent a 1110n a vis nulle part ailleurs, ne rappellent ancune autre bătisse connue" (r ). Aceeaşi eroare s' a repercutat şi în diferitele dări de seamă, oficiale sau nu, asupra Exposiţici. Singur d-l Iorga ne spune că e un împrumut dela Turcii dunăreni. În adevăr, departe de a fi de origină românească, cula, atât ca nume cât şi ca formă, e importatie străină. 1.n ţară chiar, Între- (1) A. Sturdza: La terre et la racc rournaincs, Paris, 1904. P: 66i [90] �)U A r.. TZ!GAHA-RAMURCAŞ buinţarea ei e restransă exclusiv la Oltenia. E dar un tip provincial, ce nici odată n'a fost de o întrebuinţare gene­ rala. In Muntenia chiar şi sensul primordial al cuvântului s'a pierdut. A trecut în forma legendară. "In Buzău, culă este o casă cu totul şi cu totul de piatră, de crezi că-i dintr 'o bucată. La uşa casei un lacăt cat hărdăul. Inăuntru 'saci cu galbeni şi pietre nestirnate. Dar lacătul şi cu cei doi soldaţi de piatră ce stau la uşă nu te lasă S2 intri: numai cu iarba fiarelor at putea să deschizi lacătul ŞI să Cula din satul Ku!a, Bulgaria, pătrunzi înăuntru, dar dacă nu eşti bun la Dumnezeu. sol­ daţii de piatră închid poarta şi acolo putrezeşti" (1), Sensul primitiv al cuvantului este turn, Ku]« pe turceşte cat şi în vechia slavonească, caşi în greceşte, XOD),IX, în limba albaneză, pe bulg ărcşte şi sărbeşte are acel aş înţe­ les, cu deri varele lui, Astfel prin extensiune însemnează şi 1) boltă, turn circular, 2) turn la palatul domnesc în care se păstra haznaua, 31 visteria ÎnSrlŞÎ,4) loc întărit pe la mo- (I) Ştefan Popescu: Din carnetul unui pictor, Sămănătorul din 29 Septembrie 1902, [91] A llTA IN RO)! '\1\ IA şii de demult, locuinţă strategică de patrulă, 5) suterană boltită, apărătoare ele hoţi. Predominător e înţelesul: casă fortificată; casă de ţară În afară eli n ora? sau din sat. Astfel ni-l redau şi textele mai vechi: "Boernaşii olteni, căti mai rămăseseră, văzând primejdia ce-i aşteptă se în­ chiseseră în cuiele ce avea pe la moşiile lor" (J). Caşi numele, se găseşte şi tipul clădirei în ţările din ju­ nil Balcanului şi până În ASia mică, de unde a fost adusă Culă din Bulgaria. de Turci. Peste tot cu aceeaşi întrebuinţare: casă de apă­ rare. In luptele bandelor de insurgenţi, cula e şi azi des menţionată. In Bulgaria, Macedonia şi Serbia sant 111că (rl Cit atii le şi difer-itele sensuri ale cuvant u lui simt Iuate după L. Săincanu : !Ilj!uw!a orient.aia Ils,,}rr! limbei :;'i ruituri, ro ut â ne 1, p. 148. Vezi şi Cihac, l rirtio», d·r'l)'III. daco-ro nranc. E!('/IIellls iurcs ... p. 569. Singur d-] Puscariu, Conv. Literare, X�XVHI, p. 251, crede că avem "face cu un omc-ouop. �i pc IcÎngă cuvântul turcesc presu­ punc şi un cuvânt latin vulgar, pentru a explica sensul ele "cuib de hoţi, loc ascuns", deşi cred că şi acest sens derivă În mod natural elin primul. E firesc ca o culă În ruină să clcvi« cuib ele hoţi, etc. [92] 92 AL. TZJi;AUA-SAMUIlCAŞ foarte numeroase. Din această din urmă ţară trebue să se fi adoptat şi la noi, ceeace ar explica existenţa ei numai în Oltenia, singura parte în contact mai direct cu Sărbii. In Bulgaria cuIele se ridică în genere pe ruinele vechi­ lor castele romane. Astfel există chiar lângă Vidin o lo­ calitate numită Kula, pe vechile ruine ale cetăţei romane Castra Mar tis. Alături de vechile ziduri se văd, în desenu­ rile lui Kanitz, eule moderne cari au mare asemănare cu cele elin ţara noastră (1). Şi la noi, în genere, culele se află pe locuri mai înalte. Cea dela Curtişoara e În apropiere de castelul roman din Bărleşti-Bumbeşti, Locurile pe cari se ridică celelalte eule n'au fost încă explorate, mai toate insă se găsese pe înălţimi. Tipul culei în formă de turn abia se mai regăseşte azi În Oltenia. Cele mai multe fiind părăsite au căzut în ruină. Mai bine s'au păstrat acele cari au fost transformate în lo­ cuinţe. Cuiele elin Borascu şi Mosculeşti nu mai există (2). Cele din Poiana şi Rovinari sunt în ruine. La Rovinari nu mai sunt în picioare decât crămpeie elin zidurile pătratului de peste TO metri Înălţime ce constituia vechea culă ce se vede în fotografie. Acoperişul e cu totul dispărut, iar în văzduh mai atârnă câteva bărne groase ce formau catul superior, aci format dintr'o gdlerie circulară cu stalpii de lemn cioplit. Ferestrele lipseau, pare- se, cu totul şi In zid s'au păstrat numai urmele meter ezelor "nişte deschizături mari înăuntru iar pe dinafara zidului abia perceptibile, de unde trăgeau cu armele" cei asediaţi în culă. Uşile, pe unde au mai rămas, sărit ,,(oarte groase de stejar, legate în pente sau drugi de fier şi se mişcă cu greutate". In beciul C1.1- (1) Kanitz, Donau, Bltfgarim 1/. aer Balca n, Leipzig, J882., p. 57 şi 80. (2) Citaţiile toate despre cuiele din Cor] sunt luate din mult do­ cumentata şi interesanta lucrare a d-lui A. Ştefulesctl, G'OIjll! isto­ ric şi pitoresc, 1 vol., +2 [ pag. şi 43 ilustraţii j Ji'UITIOS tipărit în Tăr­ guI-Jiu chiar, la N. Miloşcscu, I904. Lucrarea d-lui Stefulescu e o splendidă monografie a Gorjului ; din nefericire e unică 111 felul ei în toată ţara. [93] ARTA Î:� HOlVL\l\L\ lelor se aflau de obiceiu fantăne. O altă culă de acest soiu păstrată mai bine, căci a fost transformată în locuinţă, e cea dela Pojogeni, al cărei plan, ridicat pentru mine în vara anului I90-+, de către d-l architect 1. Busuioc, îl dau aci alăturat. "După sgripţor111 austriac cu 2 capete, ce se allă în mijlocul boltei de zid din catul al 3-lea, originea culei s'ar putea pune în timpul ocupaţiei Olteniei de către Aus­ triaci (I718-I739)". Lungimea culei e de 7.20 111., lăţimea de 5.80 m., iar înălţimea de II metri. De către locuitorii actuali, cari au o intrare şi pr intruna din ferestrile catului intăiu, meterezele au fost mai toate transformate în fere­ stre largi. Un tip deosebit de culă avem la Groşerea şi la Curti­ şoara. Se deosibeşte printr' o galerie deschisă de forma unui pridvor cu arcuri susţinute de stâlpi groşi şi scunzi, ce se întinde pe o lature sau chiar pe două feţe ale pătra­ tului, la catul superior. Partea de jos a clădirei păstrează încă aspectul turnului de apărare, cu uşa ferecată şi me­ terezuri în loc de ferestre. Catul ele sus e amenajat pentru locuit,?i oferă avantajul foişorului, prin care se capătă lu­ mină destulă, în afară ele ferestre. Cula lui Cocoş Crăsnaru din Groşerea datează )) proba, bil după 173°. Ea este aşezată pe povărnişu! unui deal. . şi are o înălţime, până la straşină de aproape 10 metri", cura din Curtişoara a dlui Tampeanu este, după d-I Ste­ fulescu, "cea mai frumoasă şi elegantă culă din Corj". Deşi, după mine, mai puţin reuşită ca proporţii, ca oferă desigur tipul cel mai modern şi mai complect. In partea dinspre Răsărit e legată de clădirea pătrată, printr'o scurtă galerie de zid acoperită, o mică încăpere ce formează paraclisul culei, Un asemenea adaos se află şi la cula dela Filaret. La Curtişoara pridvorul catului al treilea e întrerupt la mijloc printr'un mic balcon în paiente susţinut de stalpi, Pe frontonul balconu lui se rcliefează în tencuială două. fiare stilizate, iar deasupra se citeşte 1841, data penultimei reparatiuni Înainte de r88a. Data precisă a clădirei nu se ştie ; "ele pe la 1785 [94] a apartinut Logofătului Cornea din Targu-jiului". A fost tare transformată: meterezurile s'au păstrat în puţine 10- '"' I h : I I �-� fi anul Culei din Pojogeni. cun; mai toate au fost prefăcute în fereşti. "Inainte ele [95] 1840 avea un coperiş adevărat munte de şindrilă, iar stra­ şina odinioară era eşită mai inalt de un stănjen". Azi, această podoabă, care de sigur da un aspect altfel impunător aces­ tei eule, e înlocuită printr'un acoperiş de fier, cu o straşină foarte îng·ustă. Desvoltarea mai recentă a culei se rezumă în reducerea măltimei : se suprima cu vremea un cat, conservandu-se însă pridvorul catului superior. Cuiele devin mai mult case pentru locuit, decât turnuri de apărare. Astfel sunt culele­ case din Vâlcea, Gorj, Mehedinţi şi Dol]. Dela acest tip până la casa obişnuită, cu cerdacul cu stalpii turtiti la intrare, nu mai e decât un pas. Imprumutănd dela acestea cerdacul, cula orientală a luat aspectul architecturei româneşti. Chiar sub forma aceasta însă ea a durat puţin timp. A imita în zilele noastre cula, care nu mai corespunde deloc cerinţelor unei locuinţe moderne, e efectul unei mode" ce sper că va fi trecătoare. Caracter mult mai naţional decât cula, importată şi de o existentă efemeră în ţară, are casa cu pridvor care se poate amenaja într'o locuinta a timpului nostru. A face însă din culă un Muzău, a fost o greşală, care să sperăm nu se va mai repeta. Căci sau se păstrează caracterul propriu, culei, menţinăndu-se metere­ zele, şi In acest caz nu poate servi drept Muzău, fiind mult prea obscură ; sau se sacrifică forma tradiţională, deschizăndu-se ferestre destul de mari, pentru ca să se vadă obiectele ex­ puse. De aceste consideraţiuni va trebui să se ţie neapă­ rat seamă, în destinaţia viitoare a culci dela Filaret. [96] STUDII BIZANTINE Dintr'un anume punct de vedere au dreptate aceia cari vorbesc despre uiaţa cuuintelor : nu doar că gra­ iul ar fi având într'adevăr o viaţă proprie, ci fiindcă în aşa numita evoluţie a graiului se observă uneori asemănari curioase cu ceea ce se întâmpla în viaţa oamenilor. Vedem şi în societatea Iinguistica, întocmai ca şi în cea omeneasca, indivizi bogaţi şi indivizi să­ raci, indivizi cu familie Întinsă, iar alţii uitaţi de Dum­ nezeu şi de rudele lor, pripăşiţi pela case străine, vedem pe unii plecând de jos, dela trepte umilite ca să ajungă în situaţiuni înalte, pe când alţii, cari avu­ seseră în F1�t11;1 totul, îşi perd avutul şi ajung de hula si ocar d lumii. . Era, acum două mii şi mai bine de ani, în latineşte, vorba darus (limpede), cu o destul de bogata familie (claro.clareo, clar esco, clarigo, claritas, claritudo, etc.); din el a rămas în româneşte doar o singura formă adjectivala, dar şi aceea izolata şi stinghera, încât ca să nu piara, s'a alipit, nu de adverbul ei Înrudit chiar, cu care pen tru mintea romaneasca n'o mai lega nimic, ci de un alt cuvânt românesc. cu care semăna puţin la forma, dar deloc la înţeles; şi numai aşa ni s'a P�lS­ trat adjectivul "cluară sub forma chioară în expresia aPd chioară, cu înţelesul de apă curata (1). Liber/lis (I) Cf şi expresia para chioară cu un înţeles apropiat. [97] STUDII BIZ ANTINJ, 97 la Romani era sclavulliberat; libertare însemna a li­ bera din robie; azi iertare a caştigat mult faţă de pro­ totipul său, caci inseamna a libera nu numai din robia trupeasca, ci din robia oricărei greşeli sau oricărui pacat. Nimeni dintre noi, când iarta, nu se mai gân­ cleşte la robii Romanilor. In schimb, alte vorbe şi-au str amtat înţelesul: peto însemna a cere, a cauta; peţesc la noi înseamnă numai a cere soţie. Mai curioasă a fost soarta unor vorbe ca răeboi, cal, copil. Cabailus pe latineşte era marţoaga : calul romanesc e ceva mai mândru; copi! în paleoslava însemna bastard, la noi e copilul legitim, şi apoi copilul în genere; războinic în aceeaşi limba însemna tâlhar, ucigaş, la noi e un ca­ lificativ onorabil. Dar cuvintele cari au avut parte de o astfel de soartă sunt puţine; în schimb mult mai numeroase sunt acelea cari au urmat calea contrară. Crai însemna rege: la noi a ajuns să fie un cuvânt trivial pentru a desemna pe omul stricat; misel era omul nenorocit, mârşav cel slab de constituţie. Cata deosebire în rău dela senzul de azi pana la cel de o­ dinioară! Cui se datoresc oare aceste schimbări curioase? Este o lege de fier care le guverneaz�\ ori numai soarta pizmasa Îşi râde de viaţa vorbelor ca şi de a omului? Grammatici certant .... Ne mulţumim deci să relevam faptul, fără a-l explica. * * S'au Implinit 25 de veacuri de când o mână de oameni, din viţa tntreprinzătorilor energiei a Dorie­ uilor, plecând din Megara în lume, după noroc, au dat la capatul unei strâmt ori care leagă două mări întinse, peste o limba de pământ, tnconjur ata de trei părţi de apă, dominand împrejurimile, cu golfuri şi golfuleţe Corn-oroiri Literare) au. �YLl. [98] 98 C. LITZICA adănci, adapostite şi prielnice. Cu ajutorul zeului mă­ rilor, zice legenda, au fundat ei aici o colonie, care mulţumită netntrecutei situatiuni pe care o avea, s'a desvoltat repede şi 'a ajuns obiect de pizmă pentru vecinii puternici. Dar ceea ce făcea bogăţia îndepărta­ tei colonii, îi dădea în acelaş timp şi puterea să reziste poftelor străine de cotropir e, fara ca totuşi să sefi ridicat candva la vre-o deosebită putere. Noua sute de ani se scurseseră dela înfiinţare, când un mare 1111- parat din veacul al 4-1ea după Hristos, in luptele ce avea de purtat cu cel care-i disputa mtaietatea, ajunge la Cornul de Aur. De mult doria el Să-şi cladeasca o nouă capitala; se zice că-şi alesese chiar valea şi locul unde a început a înflori astăzi Sofia. Colonia doriana îi tintueste însă atentia: dintr' o sinzura privire isi da � j i <...J i seama de bogăţiile pe care firea le-a îngrămădit aici; hotartr ea lui e repede luată: la 326 el. C. se pune piatra fundamentală a zidurilor de apărare, iar la 330 Constantin îşi inaugurează capitala - în locul vechiului Bizanţ-cu toată pompa cuvenita Romei NOU2L Numele stravechiu al coloniei dispare cu încetul, ca numire topogr afica: ramane doar un adjectiv format din el, care serveşte de calificativ imperiului milenar, a carui capitală a fost Constantinopolea: numele de bizantin. Dar - fie lege de ner, fie soartă pizrnaşă-> astăzi bizantin şi-a schimbat înţelesul, şi l-a largit pe de o parte, şi I-a strămtat pe de alta, a trăit, el evoluat. Astăzi, bizantină e o discuţie complicată, o cearta lunga pentru formule goale, pentru lucruri de nimic; bizantin este parlamentul care-şi pierde timpul cu dezbateri nefolositoare, pentru chestii mărunte; bizan­ tină este eticheta rafinata, care nu mai corespunde cu spiritul timpului; bizantina e politica de mşelaciune. de vorbe goale, de otravă sufletească, de capatueala personala: în fine bizan tin e servilismul abject şi tarttor: [99] S''!'UDH BIZANTINE 99 iata cortegiul de idei pe, care, pentru foarte mulţi, le tărăste după sine acest adjectiv de trei silabe, Suntînsaşioameni- puţinila n umăr încă - în mintea cărora acest cuvânt deşteaptă cu totul alte imagini. Mai întâi un oraş unic în felul lui, la gram/a Ci două continente ;o'i la incrucisarea a două â7Jllzza/z'z': oraş frumos, măreţ, artistic, tocmai pe când în Occident centrele mari de azi abia erau orasele mici si fara viaţă; oraş de lumina şi civilizaţie, pe 'când Occidentul întreg era în întunerec şi barbarie. De aici plecau mă­ tasariile grele, pietrele scumpe, argintăria fin lucrată, fildesurile şi smalţurile fara pereche, într'un cuvânt toata arta rafinata din Evul Mediu, Aici se înălţă sf. Sofia cea trufaşă, în bisericile Bizanţului straluciau, pe fund de aur, mozaicuri ca acelea din giamia Kahr ie, În faţa cărora şi azi, ori cât sunt de şterse, simţi fiorii frumuseţei vecinice, La Bizanţ visau barbarii dela Nord ca şi cei dela Sud, trubadurii Provenţei şi bancherii Lagunelor. - Apoi o împărăţie mare şi puternică, aşa de puternică, încât a trăit o mie de ani mai mult decât cea apusana: şi în ce condiţii! Toţi barbarii cari au năpădit în Europa, la porţile Bizanţului au bătut întâi. Persi F?i Arabi, Coţi şi Huni, Avari, Slavi, Bulgari, Pe­ cenegi, Cumani, Ruşi, Unguri, Cruciaţi şi Turci, vin să stirbească, rând pe rând, câte ceva din puterea împărăţiei. Mai în fiecare secol părea ca această ju­ matate răsariteana ti imperiului roman va fi inghitita de valul vremei; dar tot mereu a găsit în sine forţa spre a birul furtuna care se sfarmă fără putere de în­ treita întăritură întinsă din marea de Marrnara pana în fundul Cornului de Aur. In timpul lui justinian O­ rientul încearcă şi reuşeşte să restaureze pentru vreo două secole vechiul imperiu roman pe ambele ţărmuri ale Mediteranei: subt împăraţii din familia macedo­ neană vulturul bizantin falfae biruitor dela Dunăre pana în Siria; domnia Comnenilor este epoca de rc- [100] 100 c. LITZICA naştere artistica şi literara, cu tot jaful barbar al Cru­ ciatei a 4-a; în sfârşit, chiar murind - subt sdrobitoarea lovitură a Turcilor - împărăţia bizantina trimite lumii apusene germenii Renaşter ei. Să ne gândim în fine ca numai în Bizanţ mai era artă şi literatura, pe când Apusul se zbătea în obscu­ ritate; ca Bizanţul a păstrat-e-pe cât l-au iertat pute­ rile -lumina civilizaţiei; ca el, cel dintăi, a căutat sa rezolve marile probleme sociale, a raporturilor dintre Stat şi individ; că ceea ce se numeşte cam în dispreţ l1!pta pentru icoane (iconodulii şi iconoclaştii), este de fapt lupta pentru stabilirea raporturilor dintre biserică şi stat; că în această împărăţie s'au aşezat întâi prin­ cipiile legislaţiei civile, pe care Apusul abia mai târziu le-a adoptat; SZI luam în consideraţie că numai prin activitatea, prin lupta, prin moartea Bizantinilor Eu­ ropa întreagă a putut ajunge ceea ce este azi, şi atunci vom recunoaşte CZl poporul care a avut acest rol în omenire n'a fost compus numai din idioţi flecari, cum li numeşte Taine, şi CZl nu ne este permis, nouă celor din Rasarit mai ales, nici să-I uitam, nici sa-I dispre­ ţuim. * * Aceste consideraţiuni au fost suficiente pentru ca rnvăţaţii apuseni să înceapă a studia cu râvnă viaţa bizantină, Mai ales de vreo 15 ani încoace s'a lucrat şi se lucreaza fără preget la desgroparea trecutului milenar al Bizanţului. Nu-mi propun să arăt aCI amă­ nunţit tot ce s'a făcut în această direcţie; voesc Set indic numai în trăsuri generale faza În care se află azi studiile bizantine. Istoria medievala a orientului grec a început a fi studiata încă de prin mijlocul veacului al r y-lea ; dar interesul pentru această istorie a fost de scurtă durata. [101] • STUDII BIZANTINE 101 Tot veacul al r8-lea n'a adăogat nimic la munca uriaşă a unor Ducange, Labbe, Valois. In secolul XIX s'a legat din nou firul rupt timp de aproape I50 de ani, dar abia de vre-o I5 ani, cum am spus, istoria, arta, literatura, civilizaţia bizantină au intrat in randul preo­ cupărilor ştiinţifice propriu zise. Este eviden t că, pentru rnţel egerea istoriei bizantine, prima condiţie este să avem la indamana, bine publi­ cată,literatura greacă medievala, mai ales cea istorică. Colecţia din Paris a fost o lucrare foarte însemnată pentru timpul ei, dar azi e insuficienta : nu mai vorbesc de Cor pus din Veneţia ori de Patrologia lui Migne, cari sunt simple copii: dar însuşi Corpus din Bonn, început de Niebuhr, este o colecţie care, cu excepta­ rea numai a catorva volume, e mai prejos de orice critică. Lucrat in pripă, fără nici o preocupare pentru stabilirea textului, cu o negligenţă fără pereche, mer­ gând până acolo încât s'au alipit indicii ediţiei Pari­ sine la cea din Bonn, aşa că nu se mai potrivesc nici pagin ele nici capitolele, Corpus din Bonn nu poate fi luat ca punct de plecare pentru cercetări ştiinţifice cu pretenţia de a fi durabile. Reeditarea textelor bizan­ tine se impune şi a şi fost tnceputa : avem până azi ediţii excelente pentruProcop, Anna Komnena, The­ ophanes, Georgios Monachos, Georgios Akropolites şi încă 2-3 scriitori. Grosul istoriografiei bizantine aş­ teaptă însă editori. Dar câtă lumină vor mai arunca asupra vieţei bizantine scrisorile, poezioar elc, memo­ riile, documentele intime, din care abia o mică parte a văzut lumina zilei! Ne mai lipseşte o colecţie definitivă şi completă pe de o parte a documentelor, pe de alta a inscripţi­ ilor greceşti medievale. Ambele lucrări s'au proiectat, o parte din material este adunat) dar cine ştie cată vreme va mai trece pana sa le ·vedem ispra vite. ln orice caz, publicarea textelor, a documentelor şi a [102] 102 C. IITZICA inscripţiilor, iată prima serie de probleme ale bizari­ tinologiei, care cer o cât mai grabnică soluţie. O a doua serie de probleme se rapoartă la modul cum a fost scrisa istoria bizantină ele moderni. Mai tntai, o istorie generală, amanuntita şi riguroasă a mileniului bizantin, putem spune că nu există. Gibbon, Finlay, Hopf sunt prea vechi; Hertzberg e frumos scris dar puţin independent, iar restul sunt mai mult manuale decât cărţi de ştiinţă. In schimb, avem destule monografii de o mare va­ loare, au-ţi în felul lor definitive; a lui Diehl pentru Ţustinian, a lui Rambaud pentru Constantin Porfiro­ genetul, ale lui Schlumberger pentru Phokas, Tzirni­ sches şi Vasile Bulgaroctonul, a lui Chalandon pentru Alexie Comnenul, şi o serie de lucrari privitoare la Cruciata a IV-a. In al doilea loc vin monografiile ora­ şelor: Cregoroviusr ernviaza Atena) PapageorgiuSer­ r es, Gelzer Pergamul,DiehIRavenna. Numai când prin aceste lucrări de amănunt se va fi cercetat fiecare colţ al Evului Mediu grec, se va putea incerca sinteza de­ finitivă : şi cât mai e de facut, se poate vedea chiar din enurueraţia de mai sus, oricat este ea de incom­ pleta. O a treia serie de probleme priveşte istoria internă a imperiului grec. Pana azi se ştie foarte puţin despre natura puterii imperiale, despre raporturile împăra­ tului cu aristocraţia şi cu biserica, despre ierarhia şi atr ibuţiunile diferiţilor demnitari ai curţei, despre administraţia provinciilor, despre impozite, şi o suma de alte chestiuni, de sigur tot atat de interesante ca şi vicisitudinile prin care a trecut împărăţia timp de o mie de ani. In fine, pentru noi în special, studiile bizantine pre­ zintă tnca o faţă: contribuţia pc care o pot aduce la luminarea vechei istorii r0111[\nc. Scriitorii bizantini au fost de multe ori puşi la contribuţie de istoricii [103] STe'DIl nI%Al\ TINE 103 . noştri. Dar cred ca şi în această direcţie nu lucrările mar i, ci monografiile mărun te vor fi de mai mult folos. Inceputul a şi fostfacut tn acest sens de el. C. Murnu cu scrierea sa: Din Nichi:a .Acominatos Honiatul (A. lulele Acad. Rom. Seria II, Tom. XXVIII. Mernor. Secţ. Istor. Bucureşti I906). D-sa după o scurtă privire a,supra literaturei istorice şi istoriei bizantine, ne da apoi extrase din Niketas şi anume părţile privitoare la ..:\55anizi, însoţite de o foarte izbutita traducere ro­ mană, aV�U1d un parfum de veche cronică romaneasca. Lasănd la o parte modul cum şi-a conceput d-l Murnu lucrarea precum şi micile neajunsuri care s'ar putea releva (r ), voiu stărui puţin asupra neajunsuluide ca­ petenic al scrierii. D-l Murnu a plecat dela textul din Bonn; am aratat mai sus valoarea acestei colecţii, din punctul de vedere al textului. Este evident că pe texte publicate în astfel de mod, nu se poate pune mare preţ, mai ales pentru o lucrare istorică şi Într' o chestie destul de complicată cum este imperiul Assa­ nizilor. Se impunea prin urmare o prealabilă cercetare critica a textului; lucrul era cu atat mai imperios ce­ rut la Niketas, cu cât în biblioteca imperiala elin Viena se păstrează un rnanuscript care pare că este scris de lnsăsi mâna lui Niketas. Cei ce s'au ocupat vreodata cu critica textelor şi mai ales cei ce cunosc de aproape Corpus din Bonn, 1:;;i dau seama de însemnătatea a­ cestui manuscript original. Colaţionarea lui arnanun­ tita este condiţia prima a oricărei cercetari asupra Un singur exemplu, poate cel mai de seamă: La pag. 23, unde ,.;p vorbeşte de profeţii cari prevestesc Românilor şi Bulgarilor seu­ iurarea jugului grecesc, vorbele 2; i'l,a�&po" 'r2'IO'l� au fost tradusebăr- 'li lemei, dând vorbei ',2'1'); înţelcsul de sex, aşa cum se traduce de obicei. Dar aici, fără nici o îndocală, traducerea exactă era: din ambele neamuri (Vlahi şi Bulgari) i că vorba '(2'10; are şi la Honiates acest sens, se vede câteva rânduri mai jos. (Ţo'i Ţ,UY lloo)"(up"n '1.'/' ni,', I:i,u/.OJ') '(2YO'l;). Pasagiul este foarte important, ca argument pcntru amestecul Vlahilor in răscoala Assaniz ilor, de aceia l-am şi relevat. [104] 10i C. UTZICA lui Niketas. De aceea cred că lucrarea d-lui Murnu va trebui refacuta, cel puţin întru cât priveşte textul grec. In orice caz 111S;1, este un mare bine că s'au început şi la noi astfel de lucrări; când fiecare autor va fi fost cercetat În parte, când fiecare pasagiu va fi studiat il, text şi în context, cand mult puţinele lumini, deo­ camdata ascunse prin cronici, prin scrisori şi prin vie­ ţele sfinţilor, vor fi fost scoase la iveală, atunci abia va veni timpul pentru lucrarea de sinteza. C. LITZICA. [105] VORNICUL GROZAV Prin rândurile de fată n'am intentia să scriu biografia acestui mare boer al luI Petru Rare�. Voesc numai să do­ vedesc că meritul celebrei biruinti dela Feldioara (22 Iunie 1529), nui al lui Rareş însuşi, ci' al acestui boer, fapt care a scăpat din vedere istoricilor noştri. Izvorul cel mai autorizat e însuşi panegyristullui Rareş, Macarie. Cronica lui e oficială, scrisă "la indemnul" (1) Vo­ ivodului însuşi. Ea a fost terminată la anul 1542 (2). In acest an Rareş era în scaun şi nu putem admite că Cro­ nicarul să nu fi pus pe Domnul său, care a dat porunca să se scrie, în cunoştinţă cu cuprinsul ei. In alte cazuri o cronică cu cât e mai oficială cu atât inspiră mai puţină încredere. In cazul acesta, fiind vorba de un merit atribuit nu Domnului, ci unui boer al său, faptul că cronica e ofi­ cială contribuc în măsură şi mai considerabilă a ne inspira încredere. De altcum rar se mai găseşte vre-o cronică, în care faptele să fie atât de precis confirmate ele alte izvoare contimnorane : "Intl�'acelaş an, luna lui Iunie (3) - scrie Macaric __ o. la rugarea craiului Ianăş _ ... _, după ce-i făgădui Bistriţa, .. trimese Domnul Petru Voevoel pe cel d'intăiu dintre boe­ rii săi, pe Grozav marele Vornic şi dandu-i o parte din oameni le porunci' să iasă în faţa Braşovului pe drumul de jos, iară altora le porunci să meargă tot acolo pe drumul de sus al Sucevii", Tot ce scrie cronica: timpul (Iunie], rugămintea şi făgă­ duclile lui Zapolya, armata de jos şi cea de sus, sunt fapte confirmate de celelalte izvoare. (1) L Bogdan «Vechile Cronici Moldoveneşti pănă la Ureche, liuc.. 1891, p. 71, (2) Ibidem p. 72. (:q In traducere s'a strecurat la tipar Iulie, în loc de Iunie, cum e în textul slavon (155), [106] 106 r. URSU La 10 Mai (r) 1529 îşi părăsia Soliman Capitala, pentru a lua drumul spre Viena. Rareş, care până în anul 1529, urmase o politică habsburgică, de teamă ca furtuna să nu se îndrepte şi contra lui, ascultă de sultan şi întră în re­ laţii cu Zapolya. La cererea acestuia (2) trimise pe Mitro­ politul Ţării la Curtea Zapolyiană dela Lippa Aci se făcu Învoiala dintre Rege şi Domn: Regele îi confirma cetăţile şi îi dăruia Bistriţa şi Rodna (3) (fireşte, dacă Rareş le va putea lua cu armele). Imediat după aceasta Rareş po­ runci Săcuilor (4) şi Saşilor (5) prin trimişi speciali să treacă pe partea lui Zapolya. Partizanii lui F erdinand insă au omorât pe unul dintre răspănditorii poruncii lui Rareş, pe părcălabul Toma de Ciceu. Ei au izbutit pe lângă acea­ sta, să pună mâna pe cele 2 cetăţi moldovene din Ardeal, Ciceul şi Cetatea de Baltă (6) (Iunie 1529). Faptul acesta a trebuit să enerveze pe Domn şi de sigur lui se datoreşte că învoiala dela Lippa a fost atât de repede pusă în exe­ cutare. Domnul a trimis atunci 2 armate: una, care avea să meargă spre Braşov şi care a zdrobit, cum ştim, ar­ mata Ferdinandiştilor la Feldioara (22 Iunie), alta, "cei de sus", pe care o găsim la 19 Iunie mergând în marş forţat spre Ciceu. Comandanţii acestei din urmă ne sunt cunoscuţi din documente: erau Portarul Sucevei Barbovski si Pâr- călabul Danciul (7)' ' Astfel toate afirmările cronicii noastre se confirmă. Cro- 11) W. F. A. Behrnauer «Suleiman des Gesetsgcbers Tagebuch auf seinern Feldzuge nach Wien», Wien ]858, p. 9. (2) Szeremy Gyi.\rgy .Epistola de pendicione reglli Hungarorum» in MOIl. Hunz. Hist. II, Script. v. 1: «Mox Ioannes de Lippa misit precur­ sores. Primurn unum au l'etrum vaiv. Mold. cum epistolis suplicans et petens etc.s ; conf. Ostermayer in «Quellen d. Stadt Brasso» 1 V, 498: «hat Pcter , ", auf Ver heiss des loani K0nig scinen Hofrichter ... geschickto• (3) Raportul secretarului lui Zapolya din Lippa, 17 !\lai 1529 pub1. de Fr. Schuller -Urkundliche Beitrage zur Geschichte Siebcnburgenss in -Archiv des Vereins f. sieb. Landeskunde» 26 No. 63 p. 656 Conf. Os­ termayer 1. c. «Hat der Hans K0nig ... mit dern Peter Wayda und dcrn Thurken sein Practica (invoiala) gemacht, ibm vie! verheisscn, als Nosen (Bistriţa) samt der Rodna und andere Schlosser». (4) La 5 Iunie. Barabăs «A szekely Kronika» in «Tiirt. 'far». 1880, 634. �5) Raportul lui Gercndy către Fcrdinand din Turua, 31 Mai 1529 la Schuller 1. c. No. 70 p. 665. Referitor la somaţi a către Bistriţa, din l\'1ai, v. Iorga «Indreptări şi intregiri. 33. (6) Raportul cpiscopu:ui Sza!ahazycătră Ferdilland. Buda 2tlunie 1529 publ. de Schullcr No. 72 p. 669. (7) Copiile Ardelene din Bib1. Ac. Rom. Wolfgang de «Zezerma> cătră [107] VOHNICUL. GROZAV ... 107 nica vorbeste mai departe numai de două expediţii arde­ lene, condl{se de Domn în persoană : cea de iarnă şi cea de toamnă. In ce priveşte conducerea în persoană a expediţie] de toamnă toţi istoricii noştri sunt ele acord, faptul fiind incon­ testabil, dovedit prin scrisorile Domnului "de lăngă Braşov". Conducerea în persoană a celei ele iarnă a fost însă con­ testată.Analizând însă izvoarele mai noi, vom vedea că si de data asta Cronicarul are dreptate. Din fericire izvoarefe sunt precise şi pe baza lor se poate urmări expediţia con­ dusă de Domn zi de zi. La 30 Ianuarie. Domnul se afla încă în "Balovia" (I). La 30 Ianuarie trecuse el însuşi, - "în persoană", aminteşte un raport (2)--, în fruntea armatei celei mari, munţii. La 3 Februarie amăndouă armatele erau concentrate (3) sub co­ manda Domnului şi supunerea Scaunelor Săcueşti era ter­ minată. Rar eş se îndreptă atunci spre Braşov. După ce 0- cupă o pal'te elin Tara Bărsii, fu întâmpinat de o deputa­ tiune a Brasovenilor, cari cu cuvinte umilitoare - si de si­ gur nu fără' daruri - implorară pc Vodă să se ît;toarcă. "Domnul Moldovei cu toată oastea sa a luat drumul lntoar­ cerii spre casă părăsind teritoriile noastre, pe cari le ocu­ pase" _. scriau Braşovenii la 8 FebruarieSibienilor (4). Există însă un isvor, care vorbeşte şi mai precis de pre· zenţa lui Rareş, E o notiţă din socotelile Branului, în care se spune că s'au trimes Domnului, în dar, PE' când se afla în /abiir/i, in Sccuuuc, peşti. (51. Dacă datele cronicii cu privire la expediţia de iarnă şi \.:Irigore Erdely. «Datum ex Zczerma Sabbatho ante nativitatis Iohannis baptistae (19 Iunie 1529): ad Castrum [Ciccu) intrandum festinant. .., ipsis pracesse Danchiol Porkolab et Barboczky Zwchwa» cf. Iorga. Duc, din a rch. Bistriţei- p. XXII. (1) Copii ardelene in Bibl. Acad. -Datum Baloviae ipso die Fabiani et Scl.astiani martyrum» (20 Ian.] J .529; cf. Iorga «Bistriţa» XXI. ('2) Schuller No 50 p. 637. Raportul [udelui din Braşov cătră Ferdin. Braşov, 5 Fevr. 1529 • Petrus . " in proJiia persoana» (30 lan) erupit » • '.:l) «herl sibi unitis-. Scrisoarea llraşovenilor către Sibieni. Braşov 4 Fevr. 1529 publ. de 1. K. Schuller in «Archiv fur Osterr. Geschichtsquel­ len» 1859 v. 21, p. 279, (4) Eder «Scriptores rerum Transsilvanioarum», p. 68. Scrisoarea Ju­ delui din Braşov către Sibieni. (Braşov 8 Fevr. 15:29), (5) ;i noi cum se face această schimbare.t--ndăogau ei, Tocmai atuucea, Napoleon intrase în Egipt, iar savanţii francezi cer­ cetau documentele egyptene. Conclusia acestor savan ţi era: de 3000 dc ani acolo, nici anirnalele, nici plantele nu s'au schimbat. Bucuroşi, partizanii potopului folosuă indată aceste cercctări spre a combate şi înfunda pe Lamark. Acesta însă le răspunclen foarte li­ niştit: ce sunt 2 -3000 de ani în istoria globului 1 l iacă ar fi trăit până să vadă şi rezultatele ccrcetărilor de azi, bu­ curia n'ar 11 rost tocmai pe par-tea celor ce ţin la teoria potopului ,�i altor cataclisme, lbis a trecut pe partea lui Larnark ,�i I inrwiu, mărturisind pentru ei, GcogTaile. Până la pol, au mai rămas 322 klrn. (cam ele la Con­ st anţa până la Câmpina). Rob, Peary [inginer în marina americană) a rnnaintat cu corabia Roosevelt până spre Crant-Land, apoi cu sănii [115] CL{ONICĂ trase ele căini până la 8i 6'. A întrecut pe .Nansen aproape cu r" (pe Cagni numai cu 32'). I iupă o călătorie de u6 zile cu sania, a a­ juns iarăşi unde lăsase corabia în gheţuri. Fără sacrificiul a 8 căni, ar fi murit de foame. Ce caută la poli, aceşti indrăsneţi călători '? Acuma +0 - 50 de ani, se credea că, dacă treci de ghctur ilc dintăi ale mărci polare, gă­ seşti la mijloc o întindere de ape albastre. Eschimoşii spuneau lui Ross (1818) că neamul lor vine dinspre Nord, de unde se vede o "mare fără ghiaţă". Fantoma aceasta a unei mări fără gheţuri, bo­ gată în ba lene şi alte animale ele variat, a durat până în timpurile noastre. Un ocean fără gheaţft n'ar fi fost însă mare lucru. O altă himeră era şi mai ademenitoare. Groenlancla insăsi, între ţilrmurile acoperite de gheţuri, trebuia, după credinţa unui însemnat geograf (Nordenskjold) să cuprindă la mijloc o grădina verde: erburi şi poate chiar păduri. Trebuia să se adeverească numele său de Groenland - griines 1 and - tară verde! Nanscn a spulberat toate aceste ilusii. A trecut Grocnlanda pe patine (1888) şi a văzut ca insula cea mai mare a lurnci e acoperită cu o pătură de ghiaţă de aproape 2000 rn. grosime.--· O icoană încă vie a vremurilor când gheţurile acopereau tot nordul Europei. Tot el [judecănd după drumul făcut de Iarimăturlle unei corăbii naufragiatc] s'a lăsat să fie prins cu corabia de gheţuri �i abia după 3 ani, trecând nu departe de pol, a eşit cu vasul său Fram iarăşi la lume, dovedind astfel că nu e nici un paradis ascuns nici la pol, nici În Groenlanda. Şi totuşi, în fiecare an, se fac noui încercări �i foarte costisitoare expediţii spre a atinge polul. � Ce e rar atrage, ia pe pământ sunt numai două locuri, unde acela care va ajunge, va putea si1 spună că nu mai e nici răsărit, nici apus, nici miază zi sau miază noapte. Privind deasupra crcstetului steaua polară, se va putea odihni acolo, după cum şi cerul cu toate cele cereşti i se va părea că stau neclin­ tite deasupra capului său. [ se va părea adcvărnt CUVMllUI poetului: ,.Timpul mort. ... " !:It. Natural«, O societate, cum sunt multe din Germania, pus in gânc1 să urmărească În Hohenzollern, Badcn şi Wurrcrnberg răs­ păndirca geografică a plantclor. Pană acuma au fost cercetate plan­ tele alpine, adecă cele ce cresc pe varlul munţilor, mai sus de limita pădurei. La IOO krn. de Alpi sunt insule întregi de iloni alpina, De unde au venit? Să fi sburat văntul xcmanta ') S.I (j fi adus pă­ sări le? . Parerea mai probabilă e di aceste insule sunt resturi din vremea când clima tiind rece, flora alpi nn era mult mai întinsă [116] 116 CONVOHmTII LITElU nE decât astăzi. A venit apoi căldura, şes urile au fost uăpădite de alte plante, iar pe vărfurile munţilor s'a păstrat tot vegetaţia cea veche. Foarte interesante -şi relativ uşoare-ar fi astfel ele studii şi la noi. Sunt spere, care stau să piară. Juniperus Sabina de ex, - do o rară frumusete ca plantă de ornament. Harta răspandirei sale de azi, ar remănea ca document preţios pentru viitor.v-Mai necesar Însă ar fi un studiu asupra răspândirei fagului 'ii corectarea graniţei sale spre răsărit, aşa de interesantă elin punct ele vedere climatologie. Botanica e o scieu tia a mabilis. S'ar putea apropia de ea nu numai specialiştii. Teolllg·ie. Tocmai acuma s'a ridicat foarte viu în universităţile străine cestiunea: întru cat religiunile pot fi studiate ca simple fapte istorice în facultă tile ele teologie. Graba celor ce porniseră pe această cale, se pare că a stricat în loc să foloseasca. Au găsit un cod clia ldcan, îndată s'au grăbit să afirme că tot judaisrnul şi crestinismul e veni t din Baby lon. De aci un fel de rezerva a teologilor ..... Părerea generală e însă că me­ toda istorică nu va suferi nici o rcstrictiune. Ea se va impune peste tot. ::;i tocmai aici e momentul psicholog ic. Teologii prudenţi sunt gata de la început să dea istoriei ceeacc e istoric, păstrănd teologiei numai ceeace e teologic. Astfel, un abate (E. Lefranc) în scrierea sa: les conflits de la science et de la bilue, atinge cu abilitate astfel clecestiuni interesante. Lăsând la o parte problema metafisica a relaţiei dintre cunoscut şi necu­ noscut, el se mărgineşte În sfera cercetărei istorice şi mărturiseşte ca Apologetica trebuie folosită cu mare prudentă. Examinează cos­ mogonia iudaică; atrage atenţia asupra părtei legcndare �i cere ca biblia să nu fie judecată din punctul ele vedere al ştiinţei moderne. Tema e desigur interesantă pentru cercurile noastre teologice. Cât pr i veste istoria naţională a diferitelor biserici, aci discutie nu Încape nicăeri : ea e o parte a poporului în ccst iunc �i ca atare se impune ele la sine programci facultăţilor de teologie. 2. R e c e n z ii. I. Irrăghlcescn. Din ţrsicoloria poporllliti rom-in, voI. de :\11+569 pagini, Bucureşti, 1907. Primele 120 de pagini tratează, după autor, despre valoarea ce au factorii sociali ';ii istorici în explicarea psico. logici neamur-ilor. Toată această parte se ocupă aproape numai cu En­ glezii şi cu Francezii şi e luată după Fouillce şi Boutrny cari sunt citaţi şi pentru lucruri ce n'au nevoie ele nici o mtăr ire prin texte. Aşa stă lucrul la pag. 17, 18, 2+, 33,39, 45, +6, 48, 49, 50, SI, 53, 59, 73, 74, 89, 91. 9't. 95, 0 de lei, după contract, pe când proprietăţile a­ rendate la Romani sunt numai in număr de 38 cu o intin­ dere de 4I.50C> hectare şi un venit de J.006.000. Media de­ arendă la Români e de 26-470 lei, la Ovrei e de 23.88+, pentru c'au arendat aci şi multe proprietăţi mici. Arenda la hectar e din partea Românilor de 20,60 lei În judeţul Botoşani şi de 2+ lei in Dorohoi, iar din partea O· vreilor de 26 lei în Botoşani 'ii de 24 lei în Dorohoi, di­ Ierentă n 'ar fi clar decât în Botosani. In Dorohoi, durata contractelor e de: 1 d .. R ··f 5 ani 6 ani 8 ani 10 ani 12 ani 7 ani .a aren asu omani; [ , \ f9 " 3 ,. -+." 5 ,,3 " ), " Ovrei 3°" 12 " 9.. 7" 5 ,. 3 .. [128] 12S RIRON Mai este căte o mosie arendată la Ovrei cu termen de I5. de ro şi de 25 anf. Iar în Dorohoi sunt şi trei moşii arendate la străini crestini. Dacă numărul arendasilor ovrei ar fi egal cu al mosii­ lor arendate, ţăranii ar 'putea-_· mai mult în teorie - 'să aibă condiţiuni ele muncă variată şi ar putea în oare care limite strâmte, să aleagă. Dar nu este aşa, ci unul şi ace­ lasi sau mai multi membri ai aceleasi familii au în arendă pană la 10 sau 1'2 moşii, pe cari SU;1t grupuri întregi de sate silite a primi conditiunile ce li se impun. O situatiune ca aceia dela Botoşani şi Dorohoi, care e­ xistă însă. În măsură aproape tot asa de mare şi în alte ju­ deţe din Moldova, e anormală şi dăunătoare din toate punc­ tele ele vedere. Recenta scriere a Domnului Radu R Rosetti ne dovedeşte că la începutul veacului al XIX starea de lucruri nu era mult mai bună. In Gorj, În Vâlcea şi în ge· nere în judeţele de munte din Muntenia sunt puţini aren­ daşi. In Gorj nu sunt decăt 18 arendaşi, toti ROHz(rnt', şi n'au în arendă în total decât 4.600 de hectare. In Vâlcea sunt 26 de arenda şi, toţ« R011lâni, care ţin în arendă vreo 9.000 hec­ tare, printre arenda şi fiind şi două obşte cari ţin în arendă dela Stat pe 10 ani Govora (vatra mănăstirei) şi Prundeni. Marea majoritate a judeţelor are o situatiunc mijlocie între aceste două extreme. Dacă arendaşul ar exploata intensiv părnăntul ce ocupă si si-ar scoate folosul legitim din plusul de productiune ce poate să scoată din pămant, regimul acesta chiar o aplicat prin străini, ar tntărnpina puţine critici. Toţi ştiu Însă că eul­ tura ce face arendasul nu se deosebeste mult ele aceia ce face ţăranul şi mai �les că arendaşul" face puţină cultură directă. constând a ela cât va putea mai mult pământ ţăra­ nilor si că folosul lui ese din modul cum face si mai ales cum ap li C21 tocmelile agricole. Intinderea prea n;are a arel�· dării şi concentrarea pămănturilor arendate în câteva măini în fiecare judeţ, sunt clar primejdii economice pentru clasa cea mai numeroasă a populaţi unii româneşti. In curând o statistică va arăta proporţiunile şi localizarea răului. Cu a­ ceasta va fi isprăvit rolul ci, căci ea nu poate decăt să constate şi să lămurească fapte pe cari nule poate schimba! Trebue însă ca economiştii şi bărbaţii politici să dea o soluţiune problemei expuse aci. I1n:ON. [129] DE LA ROMÂNII DE PESTE HOT AR 1. Asociaţiunea pentru literatura şi cultura poporului român în Transilvania şi Ungaria. Urzită la 1861, în epoca redeşteptării naţionale, prin concursul a tot ce Ardealul românesc a avut atunci mai luminat şi mai bun, A· sociaţiunea a ajuns astăzi, după o viaţă de 45 ani, cea mai insemnata institutiune culturală a Românilor de peste Carpaţi. Multă vreme, aproape trei decenii, această instituţiune a trăit, am putea zice, mai numai prin activitatea neobositului G. Bariţiu.i-- se­ cretar (186I -1888) şi mai apoi preşedinte al ei (1888-1893). Căci pe când lucrarea mai tuturor contirnporanilor săi era îndreptată spre o­ pere de consolidare naţională, mai ales pe terenul vieţi publice, ­ G. Bariţiu închină partea cea mai bună şi aleasă a sufletului său mai ales institutiunilor de cultură. Prin "T1'ansavania" (organul Asociatiunii), prin fundatiuni cultu­ rale şi prin adunări generale anuale, Bariţiu putu întreţine inleresul connaţionalilor săi pentru Asociaţie. Şi fericitul Român aVLI parte la bătrâneţe să vadă Impletindu-se cununa stăruinţelor şi jertfelor: la centru, în Sibiiu, Asociaţiunea intretinea o şcoala secundară (cu in­ ternat) pentru creşterea fetelor române, o reuistd periodică, tipărea apoi lucrări literare şi istorice, creia o bibliotecă şi administra o serie de fundajiltni din venitul cărora se ajutau şcolari, studenţi, meseriaşi, ucenici şi chiar şcoli întregi; iar în afară, despărţămintele (secţiunile) tncepuseră a activa de-a binele opera încredinţată lor: răspăndirea culturii în mijlocul poporului dela sate. Aşa se găsea Asociaţiunea Ia moartea lui G. Baritiu (2 Maiu I893); calea era deschisă, iar rodul jertfei oamenilor de bine şi de inimă era asigurat! E de înţeles dar cum de atunci, Asociaţiunea a făcut acele fru­ moase şi temeinice progrese, pe cari mulţi dintre noi ceşti ele din­ coace de Carpaţi le puturărn vedea încoronate de succes în timpul mernorabilclor serbări organizate de Asociaţiune la Sibiu, în toamna Convorbiri Literare, G1J. �YL1. [130] 30 CONVORBIRI LITERATIE anului I905, cu prilegiul inaugurării Casei Naţionaie şi a Mu seulu! său istorico-etnografic. Atunci văzurăm că Asociaţiunea posedă la Srbiiu o "Casă Naţională" in care se adăpostesc cancelariile, biblioteca şi muzeul) întreţine o şcoală secundară de fete (cu internat), e pe cale de a înfiinţa un in­ ternat pentru elevii români ce frccuentează şcoalele secundare �i ad­ ministrează o avere de peste 700.000 lei (în realităţi funduri şi fun­ daţi uni) al cărei venit e destinat pe deaîntregul operilor de propăşire culturală românească. Tot atunci, constatarăm că Asociatiunea îşi mai are la Sibiiu "sec_ ţiunile sale stiintifice-literare", menite a îndeplini În marginele tre­ buinţelor, lucrări literare istorice, ştiinţifice, şcolare ŞI economice, ră­ mănănd totusi ca scop principal; răspăndirea culturii în mijlocul po­ porului sătean. Secţiunile sunt în număr de 46, răspândi te pe întreg teritoriul lo­ cuit de români în Transilvania şi Ungaria. Lucrarea lor a început a se îndeplini cu un adevărat zel apostolle prin prelegeri populare de tot soiul, prin biblioteci satesti ambulante, prin publicaţii acomodate împrejurărilor prin premii în bani şi în cărţi, în sfârşit, prin toate mijloacele pe cari ni-le pune la îndemână totdeauna buna înţelegere, dragostea şi jertfa. l\1.-N. Din Bucovlnn-> Eată cu ce cuvinte descrie noul profesor de Jit. română dela universitatea din Cernăuţi, impresia ce i-au făcut Româ­ nii de acolo " ..... sufletele sunt coplesite de decepţiuni prea mari, în ochii aceia inteligenţi, pe care îi văd zilnic, nu zăresc focul încrederii de sine, nu văd scânteia energiei, decât doar atunci, cănd e vorba a se apăra principiile uneia dintre partidele care ne desbină. S'au făcut atâtea încercări neizbutite de Împăcare, în cât orice tentativa nouă ar fi compromisă azi chiar din clipa când s'ar începe! S'au fost dat, în patima luptei, dintr'o parte şi din alta, răni atât de adănci, cu arme muiate în venin aşa de tare, încât ele sângeră şi acuma, chiar când te apropii cu mâna nearrnată". S. Puscaria, Junimea literară, No. I, Ianuarie 1907.-Aşa i se înfăţişează Bucovina, tănărului profesor ce-şi începe cariera profesorală la Cernăuţi şi care nu poate fi dccat imparţial, de oarece nu are nici un amestec cu partidele de acolo. Din Macc(louia. - Dela început, limba de predare în scoalcle din Macedonia a fost dialectul arouiănesc. Şcoala şi poporul vreau să se identifice in lupta pentru redeşteptarea naţională. In dialect vorbea poporul, în dialect vrea să-I lumineze şi şcoala. In 1865, la un an după deschiderea primei şcoale arornăueşti, apa- [131] CRONICĂ 131 rur ă cele dintăi cărţi didactice în dialect. La 1882 apare şi un abecedar pentru adulţi.--După cum în Principate fusese o mare silă la început schimbarea literelor cirilice, aşa şi acolo: mare greutate era înlocuirea literelor greceşti cu latine. Ba greutatea era acolo şi mai mare, fiindcă relaţiile comerciale şi lungile peregrinări ale Aromănilor făceau ne­ cesar tocmai scrisul pe greceşte. Dar, ca şi cum n'ar fi fost de ajuns atâta, dela o vreme profesorii au găsit de cuviinta să lase dialectul aromânese tot mai în umbră si să , . impună în scoli limba din regatul românesc. Cauza a fost "acea obiş­ nuinţă ajunsă la noi aproape istorica, de a ne ţine de vechiul sistem de Învăţământ din ţară, indiferent dacă s'o potrivi ori llU cu scopul îndoit al şcoalelor noastre, care n'a fost şi n'are să fie altul decât să-i rocă pe Aroruăni in primul rând Arornăni În toată firea". De vină au fost iniţiatorii curentului �i lipsa lor de entusiasrn. Singură apa­ ritia de CăI-ţi nu era de ajuns. Tiebuiă convingerea că "numai prin dialect putem scăpa de ruşinea situaţiei în care ne găstm. Insă cea mai mare parte (dintre profesori) era lipsită de această convingere. Din multimea tinerilor adusi de Averchie în Bucuresti ..... mare 1> � " parte din ei Îşi găsiră culcuşuri bune în ţară". Apoi veni şi dualis- mul în limba de predare, care a pus vârf nevoilor. "Cu înfiinţarea celei mai înalte instituţiuni culturale din Macedo­ nia -"Liceul Român" _.j se dădu dialectului lovitura de moarte i iar odata cu prima serie de institutori eşiţi din această institutiune, dia­ lectul a fost decapitat, fără să fi fost condamnat la moarte sau mă­ car judecat. Acuma el este dat afară pe fereastră cu cărţi cu tot, chiar de cătră susţinătorii lui cei mai convinşi, iar în locul lui se introduce limba română vorbită de cărturari .,?i tncă până azi nepricepută de popor. ';'i cu aceasta se pune peatra fundamentală a dualizmului limbei ro­ mâne la Aromăni, De aci înainte, copiii cari or mai apuca să înveţe la scoalcle romanesti, în clasă vor vorbi I"omlÎnesfe--însă cu dasila în �urtea scoalei si' acasă aronuineste=-iuiv de b�năvoe- iar în tărg ,," .� greceşte-de nevoe". Gr aiu Bun, Decernvrie, 1906, :J: [132] BIBLIOGRAFIE G. Antonescu, Studii asupra filosofiei ,germane contemporane, C. Găb], Buc. G. Murnu, Omer, Iliada, (traducere). Budapesta, Edit, Luceafărului. R. Rosetti, Păm ântui, sătenii şi stăpâniiîn Moldova. Bucureşti, Socec. 1) N. Iorga,' Două conferinţe craio oene. Craiova, Socec. G. 1. Ana, Florica, dramă în 5 acte. Bucureşti, Minerva. G. Weigand, Rumânen u . Aromunen in Bulg-arien, Leipzig. B. Kanner, La societe littcraire Junimea et son influence sur le mouvement inteIlectuel en Roumanie, Paris (Bonvalot). Vintilă 1. Brătianu, Menirea partidului naţionai-liberat, Bucureşti. A. Procopianu Procopovici, Caracterul genera! al florei de pe moşia r egală Broşteni. Buc. C. Gobl. A, Popovici şi G. T. Kirileanu, Descrierea moşiei regale Broşteni, Bucureşti, C. GăbJ. C. Alimane!?teanu, Proprietatea mare şi chestia ţărănească, Buc. Minerva. Ştefan Meitaui, Jnvă,jărnânt şi educaţie, Buc. C. Gobl. A. Rădulescu, Din uiaţa şi activitatea lui. Andronache Donici. Buc. (Eminescu). A. Nora, Ciipe trăite, schiţe şi novele. Biblioteca pentru toţi. Moliere, Doctorul fărâ voe (trad.) Calendarul săteuilor alcătuit de mai mulţi feciori de săteni. 1) Numărul viitor, între alte recenziuni, va cuprinde şi una asupra însemnatei lucrări a d-Iui Rosetti, datorită d-Iui profesor 1. Bogdan. [133] CONVORBIRI LITERARE No.2. BUCUREŞTI, FEVRUARIE 1907. P REF A TA (i) Anul XLI. După nouă ani dela publicarea în volum a romanului V/ata la lan" apare, iarăşi în volum, urmarea sa, Tănasc .Sratn«. Această lungă curgere de vreme ar trebui să zdrun­ cine credinta mea în puterea de viata a literaturii noastre, în cetitorii români şi înmulţirea lor, în desfăşurarea spre mai bine a întregei noastre vieţi naţionale, aşa cum o ve­ deam în prefata romanului V/a/o la (arii. Fiindcă însa nu imi este iertat a măsura mersul lumei cu succesele mele personale, trebue să cred că deocamdată publicului român nu'i plac romanele mele, sau că n'are cine să se ocupe de publicarea şi împrăştierea lor. Sper însă că va veni o vreme în care Românii vor înţelege cu câtă sinceritate, cu câtă dragoste şi înălţare sufletească a fost scrisă Istoria Comit­ ncşteuilor, I� vdda şi celelalte lucrări ale maturităţii; \ 01' in­ ţelege cât e de greu sa plăsmueşti fiieţe vii, simple şi ade­ vărate, când trăeşti departe de ele; vor inţelege în fine, năzuinţa către creaţiuni fundamental româneşti, care însă să împrumute din "specia eternităţii" adevărul sufletesc şi simplicitatea clasică. Dar, ori care ar ti judecata viitorului asupra unui sin­ gur om, el, viitorul, se prezintă Într'o scară ele creştere ce nu se poate tăgădui. (') JJiblio!era jJcl/lrtt toţ], va publica în curând romanul el-lui Du il iu .Zarnfirescu, Tănase Sratiu (apărut pentru tntaiaşi dată 1n re-vista .,Convorbiri Literare" din 1895), cu prefata de astăzi. (N. H.) [134] Dl7ILIU Z A )lFl UE;:;C U In anul jubilar al domniei Regelui Carol, s'a Intămplat jubileul caracteristic al revistei "Convorbiri literare". A trăi 40 de ani, spre a publica literatură, este o virtute chiar pentru ţări cu totul civilizate ; pentru noi, este o glorie, o ° dovadă covărşitoare ele energie. "Convorbirile literare" au trecut din mănă'n mână, dar n'au căzut; iar astăzi, sub direcţi unea unui om de talent vor merge mai departe. O altă întâmplare fericită şi caracteristică este înjgheba­ rea unei societăţi de editură ca "Minerva" sau ca "Bibli­ oteca pentru toţi", cari publică, în exemplare eftine, litera­ tură românească. Poate că alegerile lor nu sunt totdeauna bune, iar gustul artei grafice lasă câteodată de dorit. Cu toate astea, ele răspund unei adevărate nevoi a vieţei noastre intelectuale: trebuinta de a ceti, O a treia împrejurare, doveditoare de progres, ar fi toc­ mai înmulţirea peste măsură a revistelor şi ziarelor lite­ rare, unele bune, altele mediocre, altele rele, reviste şi ziare uneori indiscrete, ce se vară în sufletul omului, cu o lipsă de cuviinţă ce atinge animalitatea. Toate acestea pornesc din aceeaşi energie virulentă, din aceeaşi tinereţe sălbatecă, ce umple arăturile de holde, vi­ ile de struguri, gardurile de nebuna vegetaţie a pădurilor. Românii sunt risipitori şi fanfaroni; mai toţi sunt bogaţi; cei ce nu sunt bogaţi îşi inchipuesc că sunt; nimeni nu cu­ noaşte adevărată mizerie; nimeni nu se însoară definitiv; nimeni nu urăşte sau nu iubeşte cu putere; ţăranii invăr­ tese carul cu patru boi prin curte, şi cer pământ; targa­ veţii nu ştiu să iscălească, dar cer drepturi; femeile nu ştiu să coasă, dar ştiu sit stenografieze : un an, guvernul e gata să dea faliment, iar anul al doilea are excedente extravagante. O învălmăşeală, şi un zgomot, o lipsă de rănduială, par 'că lumea noastră ar trăi pururea într'un hi­ pod rom roman, aşteptând să încununeze pe Neron. Şi, cu toate astea, dacă un sens de orientare se desfă­ şură sus, în lumea chemată să guverneze ţara şi poporul acesta, toate relele se tărnăduesc dela sine, pentru acelaşi [135] PHEFAŢA cu vânt pentru care merge înainte tot ce este organic: con­ diţionarea prielnică a mediului. Ceeace condiţionează existenţa orcărei literaturi, este fru­ mosul. Acesta este mediul ei prielnic. A spera vreodată că alte cauze pot sa înrâurească durabil literatura şi artele, este o eroare grosolană. Laude, subvenţii, critici interesate, nimic nu poate salva o epocă antiestetică sau pe un om lipsit de talent. .\:;<1 dar, revistele ce trăesc sunt bune, prin chiar aceea că sunt. Frumosul în artă este iluzionarea realităţii. Orce colţ de natură, orce scenă din viaţa trăită, arce sentiment, dacă este trecut din realitate în suflet şi de acolo redat în reali­ tate, devine artă. Pare un lucru foarte simplu. Totuşi, nu­ mai oamenii de talent au puterea de a reintegra în feno­ menalitate ceea ce se transpusese în reprezentaţiune. Obştea se emoţionează în mod pasiv, primeşte în suflet ceea ce vine din afară, dar nu mai are mijloc de a sensibiliza elin nou emoţiunea, Cei ce nu au talent şi totuşi încearcă a ilu­ zionă realitatea, aceia fac monştri, oameni de lemn, simţiri false, - şi aceia trec. O amabilă zeflemea invălue încă totul, în această ţară tânără şi iertătoare. f)UJLTf' ZAMFITIRseTJ. [136] fLOARE SI GENUNE , fllături de genuni răsai, o floare Şi pari a fericiri lor icoană .. , Ce mână te-a sădit, încrezătoare) Pe rnarqini de prăpastie duşmană? Din adâncime ielele 'ţi cântară Chemări ispititoare ca 'n povesti . Şi rîd fermecător - şi cântă iară . Tu le asculţi, senine, şi 'nflore şti. Asupra ta prin neguri şi furtună fii morţii duh adese a trecut- Ce farmece te-au ocrotit? ce scut? De n'a putut nici el să te răpună ... Ca un răspuns al lumii pământeşti La zâ rnbetul de stele al tăriei, Tu te ridici din lumea vijeliei, Priveşti văzduhul, cerul şi 'nfloreşti ... o floarea rnea l Cu tremur şi urrmre Salut avăntul tău spre fericire. [137] FLO.\HE �I GENUNE De unde 'I-ai desprins, din ce lumină) Surâsul dulce plutitor În vânt? Cum ai putut rămâne tu senină, Nesocotind prăpastia vecină Ce pentru muritori ar fi mormânt? Noi, dela rob la purtătorul sternei, Trăim mânaţi În veci de dor aprins; Dar cea mai slabă iâllâire-a vremei Ne zbate facla vieţii pân'la stins ... . . ' Noi alergăm, sburăm spre-o rază sfântă, Pe care-am vrea s'o coborâm În viaţă; Dar cea mai slabă piedică ne 'nqhieaţă Şi numai gândul luptei ne 'nspăirnăntă ... Şi ne 'nturnărn În propria ruină, Cu inima 'necată de suspin- Nebuni şi orbi! De teama unui spin Lăsăm să moara roza pe tulpină ... Noi prea mărim umana 'nţelepciune Şi care 'i este rodul? .. Făurim fltâtea umbre şi 'ntrebări nebune Prin care-a vieţii spaimă o mărim: Ce 'i moartea? Pentru ce împărăţeşte? Ce ne aşteaptă mâine? mai târziu? Ce 'i taina care pururi izvoreşte De dincolo de leagăn şi sicriu? Şi astfel viaţa ni se risipeşte: In mâna care tremură de teamă Paharul darului ceresc se varsă Şi) până să-I lipim de gura arsă, 137 [138] 13ti P. CEHN.\ E 901-- yau plin de-a lacrămilor vamă .. Nebuni şi orbi! Nepricepuţi ca vântul l Noi singuri) noi ne adâncim mormântul . . '. Ci tu rămâi deapururi zârnbitoare Netulburată d-al qenunei glas Sălbatică şi neştiută floare! Surâsul tău În suflet mi-a rămas ... Aş vrea să mă avânt În I�mi senine) Dar ţelul este sus şi drumul greu; Ce mult aş vrea să te răpesc cu mine-­ Să te sădesc adânc În pieptul meu ... Ţ ovarăs drag! Când voi păli de jale, Străbate-mi gândul cu mireazma ta; Când inima va tremuri! 'I'n calc, lndină-te, tovarăşe) spre ea Şi spune-i taina fericirii tale •.. lnvaţă-rnă dispretul de primejdii Şi voi aprinde candela nădejdii Pe marginea mormintelor ilărnânde ; Dă'rni tu un cer spre care să privesc, Când deasupra inimei plăpânde Jli suierinţii vulturi se rotesc: -Şi'ncrezător in ziua care vine) Din orice lacrimă mi-aş face-o stea ... fîş înfiori) aş străluci ca tine Jlş fi Însuşi norocul) floarea mea! 1'. CJ·:r:t\.\. [139] TREI SCRISORI l\LE LUI Nl\POLEON l\L lflHleU C}\.TRE Gf<.IGORE GHICl\, PRINŢUL f\0l:DOVEI (1) Jai ete bien touche de la lettre que vous m'avez ecrite pour me feliciter sur mon a venement au trâne Imperial, ou j'ai ete appele par le voeu presque unanime de la nation Francaise. La tăche que la Divine Providence m'impose en me confiant les destinees d'un grand peuple, est assu­ rernent bien lourde ă supporter, mais je puiserai des forces dans mon ardent amour pOLlr mon pays et dans mon dcsir ele contribuer de toutes mes forces ă la prospcrite des na­ tions amies de la France, Pour atteindre ce but, j'aurai con­ stamment a cceur de maintenir cette pai x bienfaisante dont J 'Europe recueillc chaque jour les fruits et sans laquelle les progres des arts et de I'industrie seraient partout pa­ ralyses . .le SLllS heureux de voir que mes dispositions soient parfaitement d'accord a vec vos sentirnents, et je vous pric de croirc que je saisirai toujours avec plaisir les occa­ si ons de vous donner des marques ele mOI1 estime et de (') în istoria renaşterii noastre politice, numele împăratului Napoleon al l Il-Ica revine deseori. Simpatia acestui monarh ne era căştigată încă de pe vremea venirii sale la cârma statului francez, după cum ,.;e dovedeşte elin aceste scrisori, pe care principele Vladimir Ghica CI avut amabilitatea să ni le comunice din arhiva familiei sale. [140] 1-10 TREI scmsour ALE LUI NAPOLEON III ckrrm (lRWOTW l;HICA ma bienveillance. Sur ce, je prie Dieu qu'il vous ait, Prince, en sa sainte garde. Ecrit a Paris le 20 Janvier 1852. L. Napoleon. xo. +73. Priucr, Elysce 25 YevrÎcr 18S:.!� (:n uotă : «rcpondu la .=; m ar-s s , de mâna prinţulu i, în margine autograf cu creionul). Le sentiment avec lequella l\Ioldavie paraît avoir accueilli l'acte du 2 D-bre et l'appreciation flatteuse que vous en faites me causent une satisfaction sincere; je serais bien heureux si l'influence que vous lui attribuez s'etendait reellernent comme vouz voulez bien rne le dire, jusque sur le pays confie it Votre autorite eclairee. Cette pensee donne plus de prix encore el vos voeux et it vos felicitations . je Vous en remercie. Agreez, Prince, l'assurancc de mes sentiments tres-dis­ tingues. I,ollis-NatIOleoll. 1\0. '194 ar (în notă: re pond u le 23 mars) j'ai recu la lettre pleine d'effusion que vous m'avez ecrite a l'occasion des nouveaux pouvoirs que m'a conferes la confiance de la nation francaise, je suis particulierernent sensible aux bons sentiments que vous y ternoignez paul' 1110n pays et pour ma personne. Mon charge d'affaires, M, Poujade, qui connaît toute ma pensee a cet egard, en a deja etc, je n'en doute pas, I'interprcte aupres de vous; mais .i'ai voulu vous l'exprimer moi-meme. ])ieu m'avait donne pour mission de sauver la France des menaces ele l'anarchie, j'ai rempli cette granele tâche; et j'aime a esperer [141] TItEI SClUSORI ALE LUI NAPOLEON In C.\TRE GHItWRE (mICA lH que la ma in de Ia Providence continuera a me soutenir . je tiendrai surtout a honneur de maintenir la paix au de­ hors et de rendre plus intimes les relations qui existent deja avec les gouvernernents etrangers. Je rne plais sur­ tout a vous adresser ces paroles, a vous qui etes un prince juste et de noble cceur, et qui vous montrez l'ami de Ia France qui vous airne. Croyez bien qu'Elle prend vive­ merit a coeur ce qui touche au bien-etre, et a la prosperite des Pr'incipautes du Danube, et qu'Elle est constarnrnent disposee ă Leul' donner des preuves de son bon vouloir et de tout l'interet qu'Elle Leur porte. Sur ce, Princc, je prie Dieu qu'Il vous ait en sa sainte et digne gardc. , Eerit au palais des Tuiler ies, le 29 Fevrier 1852. [142] RAPORT CII privire la STUDll PEDAGOGICE ŞI DISCURSURI DE D r. V ASI LE BOL O G A (') Micul volum cuprinde câteva disertaţii de pedago­ gie Herbartiana, cărora li se adaoga în ultimile 69 de pagine vreo 13 discursuri, ţinute la sfârşitul anilor şco­ lari şi la deschiderea conferinţelor didactice. Conştiinţa, cu care dl Bologa, directorul scoalei superioare de fete a Asociaţiunii din Sibiiu, dă în fie­ care an samă de mersul institutului Incredintat direc­ ţiei sale, şi zelul cu care iea parte la conferinţele di­ dactice, sunt demne de toată lauda, şi în această pri­ vinţă el-sa, ca şi mulţi alţi membri ai corpului didactic de dincolo de Carpaţi, poate servi de model. (1) Sunt 39 de ani de când a apărut în "Convorbiri literare" memo­ rabilul articol al d-Iui Maiorescu despre "limba română În .i/�YJW­ le!o din AI/siria." De atunci, chemarea pe care o făcea d. Maiorescu scriitorilor români de peste Carpaţi, de a părăst construoţiunile false de cuvinte, stilul grcoiu anti-romănesc şi mai ales monstruoasa ger­ manizare a limbii, a găsit din ce în ce mai multă ascultare. Astăzi unitatea limbii literare româneşti e aproape de a fi desăvărşită, cel putin în ce priveşte limba operelor propriu zis literare: talentele adevărate s'au scuturat repede de acea haina greoaie şi pedantă, apro­ piindu-so ele limba scriitorilor elin "ţară" şi de graiul sănătos al poporului. In jurnalistică progresul a fost ceva mai încet, totuşi destul de simţit; Jn ce priveşte însă limba întrebuinţată în şcoalele mai inalte :;;i în [143] RAPOllT cu PIUYlRE LA STUDII J'EVAGOlllCl, şr ruscnnsnm 1-W Dar noi nu avem sa judecăm meritele profesionale ale dlui Bologa, ci cartea prezentata de d-sa la pre­ miul Adamachi, şi aici fără a mai cerceta valoarea ex­ punerii ideilor Herbartiane, a căror tratare ne pare pe alocurea prea abstracta şi a căror importanţă in ochii autorului ne pare exagerată, este destul să dăm câteva exemple despre forma limbistică în care au­ torul Îşi exprima cugetarea. Scrierile române de peste Carpaţi mccpusera sa aiba o limbă mai curata şi mai tndemanatica ; însă car­ tea d-lui Bologa ne surprinde prin stilul ci greoiu, prin expresiile neobişnuite şi prin cele mai supărătoare germamsme. "Acesta este potecul signat noua de istoricul G. Bariţiu ii (pag. 14I), adecă: poteca arătată noua, dar nemţii zic: der lI1lS vorgeeeichnetc Pfad. "Arnăsurat scopurilor" (pag. 65), nemţeşte p;eJllt'iss! romaneste conform, potrivit. "Ţanta sfanta ce-i palpita inima ii (pag. J 19), nem­ ţeşte das Izellz��'e Zici, das i/nn das Her z bc'ZUcgl,' dar romaneste nu se poate zice JI ţanta sfanta ii c şi o rimă ridicolă, iar verbul j palpita' nu este tr ansitiv. D-l Bologa intrebuinţeaza mereu advcrbul "necon­ diţionat ", el. c. "se reclama neconditionat' (pag. 1 J 51 operele didactice facut« pentru ele, se pare c;t spiritul timpurilor din urma n'a pătruns Inca destul de adănc �i la toţi cei chemaţi a 1 umina mintea gcncraţiunllor tinere ale neamului. E, credem, o datorie de cultura naţională ca şi in gimnaziile romane-ti de peste Carpaţi şă se vorbească si să se scr-ie de către toti limba cea vie si limpede a �uturor Rom{l�ilvl'y si să nu mai stăn;iască în greseJcl� dela 1868 nici unul din cei ce "treiese in veacul ele fată. In int�resul acestei Iu­ crar! de cultură reproducem acest raport al d-lui Maiorescu. (Rr-d.) [144] 141 T. MAIORESCU tot aşa pag. 20, 85, etc.), nemţeşte uubeduigt, roma­ neşte neapărat, numai decât. "Nu putem absta" (pag.II3), nemţeşte abstcltcn, româneşte renunţa. "Împintenare la munca" (pag. 70), nemţeşte .lu­ SpOrlllt1tg/ "puncte de tncopciar c" (pag. 78), nemţeşte Anlmfip'/lIllgspmzNc,' "S�l inceapa de nou" (pag. 91), nemţeşte uon ucucm. "Aderenţii acestui curent disputa puterea de con­ trola a examenelor publice" (pag. IlO), nemţeşte bc­ sfredeli, româneşte contesta; căci "a disputa ii în acest înţeles nici nu e transitiv şi însemnează pe nemţeşte: abel" etivas streitcn, nu cttoas bcstrciteu, asemenea fe­ mininul "controlă" e un germanism inadmisibil, ca şi "rolă". Nemţii zic dic Koutrolc, dt'e Rolle, Francezii le coutrole, le rolc, şi noi trebue sa luăm genul cuvan­ tului dela consangenii Francezi şi nu dela eterogen ii Germani. • D-l Bologa, întrebuinţând ortografia fonetica, scrie "intenziv" cu z (pag. (46), "dispel1zcVi (pag. 148), "conzultămi' (pag. (33), "conzervare, conziderabila", (pag. 7J), etc, scrie asa fiindcă pronunţă aşa, dar rău face că prol1un ţ;1 aşa şi comite iar aş un german iSIl1 inadmisibil. În toate aceste cazuri trebue zis ?i scris s curat. Numai Nemţii pronunţa aici e, Francezii, Ita­ lienii precum şi Romanii, a căror pronunţare n'a fost viţiata de germanism, pronunţa s. S'ar putea îmmulţi exemplele de felul acesta din cartea d-lui Bologa; sunt prea multe şi cele citate, dar cel puţin ne dispenseaza de a mai formula concluzia. T. 1IIAJORESC1T. [145] IN fRIG ... (Copie) Ein r,;) In sfârşit am ajuns! Numai cu ajutorul tău, Zue. Fără tin-: cădeam, cred, în mijlocul uliţei. Imi pare rău numai că ţi-am făcut atăta supărare. ZOI-: Supărare .�.� .. ELIZ \ Apoi da : te-ai abătut din drumul tău, ca să m'aduci pană la mine, ZOE Ah! că mare lucru, chiar! Am apucat strada în sus, unde [160] 160 ION G. MICLESCU ce e drept nu am nici o treabă, în loc să o apuc în jos. unde iar nu aveam nici atâta. Am eşit şi eu, cum eşim toate la Sinaia: ca să scot o rochie' nouă ... ce mi-a venit dela Redfern. O singură supărare am, deci, dragă Eliză: aceea ele-a te vedea necăjită ... Ce ai? Cum te-a găsit slăbiciu­ nea aceasta) ele odată '? ELJ;r;A Nici eu nu ştiu. Aşa ... din senin! ZOE Nu mai vine rurruc din senin. Trebue să te fi turburat ceva. Ştii că m'ai speriat, când te-am văzut cum înaintai ele greu, urnblănd când intr'o parte când într'alta, ca o fe­ mee beată ... zău că mă'ntrebam dacă nu cumva ... ELIZA Nu, Zoe. Pănă acolo tot nu merg. Oh! că merg departe, o ·ştiu. Prea departe, Dar tocmai de aceea nu e nevoe să mai adăogiţi încă pe deasupra şi darurile ce nu le am. Am a vut o slăbiciune ... nimic alta ... cum poate avea oricine ori când! (cade pe /rândun). ;r;OE Pă ! pă l pă! pă! Am să am atuncea ?i eu o slăbiciune, Elizo dragă, .. aceea de a nu putea crede într'a ta. EUZA Nu mai cerceta atâta, te rog (/,lfÎlip',. ZOE Apoi vezi? Nu-mi spui tot. De ce nu-mi SpUI '( Mie, ru­ dei tale. Doar suntem vere bune. # [161] Am fost. MA�Ii\., J)RAMAi� ± ACTE ELIZ.\ ZOE 1 li 1 V rei să zici că am fost, dar că nu mai suntem, pentru că te-ai despărţit de vărul Iorgu ? Mă rog, să nu aud ase­ menea vorbă. Despărţirea ta de lorgu nu mă pri veşte .pe mine. Eu nu am primit nici o hârtie dela nici un tribunal: prin urmare, nu mă ştiu despărţită de nimenea. Şi apoi, prietenia noastră a început Înainte de căsătoria voastră: li poate deci supravieţui. Nu primarul a legat-o. Nu jude­ cătorul a putut-o desface. ELIZA Ah! Zoe, Zoe, tare sunt nenorocită! ZOE Ce este'( Ce ţi se'ntămplă ? Vei fi făcut iar o nebunie? Te vei fi potrivit iar cine ştie cărui perde-vară '? Aştept să te spovădueşti ca să văd ce sfat să-ţi dau. ELIZA 011! nu, Nu e vorba de nici o nebunie, vară. E păcatul v echiu care se ridică, tocmai acum, asupra capului meu. ZOE Nu pricep. ELIZA Ascultă. Te ştiu bună, cuminte, tăcută, .. ZOE Oh ! tăcută '? Care femee e tăcută .� [162] 10:'\ U. �I1CLESCU ELIZA. Zoe! Iorgu e la Sinaia şi Maria e cu dansul. ZOE Ah '? ... Şi de unde al aflat? ELIZA l-am zărit acum un ceas, la otelul Carairnan. ZOE Şi ţi·au spus ceva? ELIZ.\. Ei nu m'au văzut. ZOE Atăta tot, atuncea ? ELlZA Dar ce vrei mai mult'? Maria, Maria mea, pe care nu am mai văzut-o de când m'am despărţit de Iorgu, pe când abia începea să vorbească, am văzut-o --- acum un ceas­ crescută mare, frumoasă, femee desăvărşită, plină de viaţă ŞJ ele farmec. ZOI� Are cui samana, Fata Elizei să nu fie plină de viaţă ŞI de farmec '? ELIZA Va feri-o Dumnezeu să-mi semene! ZOE Dar spune-mi cum s'a întâmplat! [163] �IAMA, DIL\:IL\ Î:\ J ACTE ELlZ.\ lG3 Luam ceaiul la otel cu nişte prieteni, cănd de odată, fără să mă fi aşteptat la aşa ceva, pe cine văd trecând prin sofra­ gerie? lorgu! şi după dansul, Maria ..... ca un mieluşel după mamă ..... După mamă? Nu ..... Data aceasta, mielul, nu mergea după mamă. Muma sta de o parte. Muma se as­ cundea de miel. Nu avea voie să se apropie de el, să-i zăm­ bească, .. ' să-I sărute şi să-I dezmierde. Vin lucrurile uneori în lume, între oameni, cum se'ntărnplă la dobitoace în pădure. De I5 ani eu nu am fost lăsată să-mi văd odată copila, copila mea!! ... Sânge din sângele meu, carne din carnea mea, suflet din suf1etul meu! Când am zărit- o aşa, de o dată, eram să cad în genunchi Mi s'a făcut ro] di­ naintea ochilor ... pe urmă galbăn ... apoi negru şi atuncea am crezut chiar că mor! Dar nu am vrut să mor! Singura dată cănd m'am temut să nu mor. Mi-am încordat puterile, am împrăştiat ameţeala care mă copleşise, am spart nourul care-mi întuneca vederea şi-mi ascundea copila şi iar m'am putut uita ..... şi am putut privi ..... şi am privit lung, lung, cum bucuria îmi trecea pe dinaintea ochilor! ... A tre­ cut! .... Fără să ştie nimic nici de fericirea ce lasă după dansa, nici de binecuvantarea care o întovărăşiă din urmă! Ah ! Am sorbit fericirea aceea cum soarbe drumeţul însetat paharul de apă, ce o mână milostivă dă buzelor sale arse!' . Dar la paharul meu, vai! ce arnărăciuni în fund! După ce am mai vazut pc Maria mea, după ce ca s'a dus, iar eu am rămas, atuncea mi-am dat sama de durerea singurătăţii mele, si nu am mai putut sta unde eram. Am fugit acasă .... , Veniam acasă cănd m'ai întâlnit. .. ZOE Bine mai veniai! ELlzA Veni am să mă 'nchid între păreţii mei, Între gdndurile [164] 101\ U. llHCLESCU mele, să-mi mai adun minţile risipite, să mă pun faţă'n faţă cu visul zărit, . .. şi să mă sfătuesc ce am de făcut pe viitor. Căci înţelegi, Zoe, ce a fost până acum nu mai poate dăinui şi'n viitor. Odată ce Maria e in ţară, chiar lorgu nu-şi va închipui să primesc mai departe starea de lucruri de până astăzi. Destul am răbdat atâta timp! ZOE Cum s'a putut opune Iorgu ca să-ţi vezi copilul'? Ii re­ cunosc ş'aici habotnicia puritană şi dirja severitate. ELIZA Severitate '( Severitate? Dar se poate încăpea severitate dela învăţător la ucinic, dela judecător la .acuzat, Eu nu mă ştiu astăzi pusă la şcoala nirnănuia, nici trasă la vre-un tribunal. În tot cazul, nu lorgu mă poate dăscăli ori judeca. Cel puţin, îi dai dreptul de a-ţi duce dorul. ELIZA Dar nici dorul lui nu-mi trebue. Nu-i cer, după ce l-am lăsat, decât să mă uite. ZOE Dar ... dacă nu te poate uita ': ELIZA Atuncea să mă chinuiască, nu e aşa ? ZOE -Ca să nu-l uiţi mCI tu pe dansul. l [165] MAMĂ, DRAl\IĂ ÎN 4 ACTE ELIZA 165 Apoi, şI-a nimerit ţelul, căci nu, nu-l uit. Nu e zi lăsată de Dumnezeu să nu blastăm singurătatea mea de mamă oprită, tăiată dela copilul ei, şi să nu pomenesc calăul care îmi face aceste chinuri sălbatice. ZOE Cunosc îndărătnicia lui lorgu. Ştiu cum a respins toate rugămintele ŞI stăruinţele tale. La tribunal nu ai vrut să cerci? ELIZA Ce poate tribunalul faţă de un om care nu vrea şi care pentru a nu fi silit s'a mutat peste nouă ţări şi nouă mări ? Apoi tribunalul când a hotărât despărtenia stabilise că eu aveam toată vina -lucru pe care nu l-am tăgăduit nici o dată - şi atuncea, pentru că aveam vina eu, hotărăse de la început că Jorgu să aibă copilul, el. - O fetiţă în în­ grijirea tatălui, nu a mamei. Judecata bărbaţilor l ZOE Se vede că aşa e făcută legea ..... ELIZA Legea e şi ea a bărbaţilor! Parcă legea are voe să ho­ tărască ori-ce ori-cum! Rostul ei nu e de a da oamenilor porunci noi, acolo unde sunt porunci vechi şi vecinice date dela început, de sus, prin legile fiireşti, ele cari ascultă toate vietăţile pe pământ. Apoi legea firească, singură sfîntă, nu rabdă să se ia copilul dela mamă. Oamenii nu pot încu­ viinţa ceea ce Dumnezeu n'a incuviinţat l Legile lor nu pot nesocoti legea lui Dumnezeu! Şi cănd oamenii, pretinşi legiuitori, fac asemenea legi, când alţi oameni pretinşi şi ei Conoorbn-i Literare, an. XLI. [166] lGG ION G. MICLESCU judecători dau apoi hotărâri la fel, cănd in sfarşit mai vine un incăpăţinat ca lorgu, spre a da unor legi şi unor ho­ tărîri aşa ele neomenoase o aplicare şi mai barbară, iti inchi­ pueşti, Zoe, grozăvia situaţiunii la care ajunge nenorocitul mpotriva căruia se fac asemenea executări. Ei bine, a­ ceasta e situaţi unea, în care lorgu mă ţine de cinsprezece ani! ZQE Ştii, Elizo, cât te iubesc şi cât aş vrea să-ţi împlineşti. dorinţa. Dar ca să-ţi ajut, ca să putem izbuti, trebue să ne dăm seama bine ele toate greutăţile cari ne stau în cale, ele toate răspunsurile ce se vor arunca cererilor noastre. Apoi au să răspundă numai decât că degeaba vorbeşti de legile firei, căci tu cea dintăiu le-ai înfrânt părăsăndu- ţi copila. ELIZA Al' fi o minciună. O făţărnicie! Ce fel? Pentru că lăsarn copila în casa tătăni-său, apoi însemna că nu mai voiam să o văd niciodată? Copila rămasă cu tatăl ei, era o co­ pilă părăsită? Văd acum şi eu că era părăsită, dacă acela sub îngrijirea căruia am lăsat-o, trage acum din acea incrc­ dinţate vremelnică dreptul unei stăpân iri exclusive, ... drcp­ tul de a sechestra un copil care nu poate să se apere, de a-i face muma sa indeferentă, ba poate, .. , ba de sigur o­ dioasă. Ce va fi cugetând, în adevăr, sărmana copilă '? Ce gânduri, ce păreri poate avea despre mine? Mă va fi soc cotind o femee fără suflet, fără inimă, .... în mintea ei ne­ vinovată sunt pusă alăturea de toate răutăţile, .. , ,. şi 'nlă­ turată dela orice iubire, dela orice respect, dela orice compătimire ... " Ah! nu pot trăi astfel.. ... Nu pot.. .. , Nu pot.. .. , Vreu copilul meu! Vreu copilul meu !l,;ia"wrJ, w· ZOE Şi dacă plăngi aşa, şi te pui in starea în care te pui, ce ai căştigat ? Iţi face numai rău. [167] MAMĂ, DRAMĂ ÎN ,4 ACTE ELIZA 167 ah! ce bine ar fi să-mi pot face rău! Să pot scăpa de o viaţă ca aceea care-mi este lăsată. Ori moartea, ori co­ pila! (Plâllgcj. SCENA Il ACELEAţ;I, UX FECIOR. FECWHUL D-I doctor Stanciu întreabă dacă primiţi. Doctorul Stanciu ,intreabit dacă-l primeşti. ELIZ,\ Nu primesc pe rumenea. Să poftească. (j';uorn! '" ! SCl��A III 1:r,fZ\ De ce nu? Stanciu c cel mai bun prieten al tău, Om cu ştiinţă, lucru ce nu se 'ntălneşte în toate zilele. Om cu con [168] Hit:; ION U. ::\1lCJ�ESCU ştiinţă, lucru ce se 'ntalneşte şi mai greu. Când eşti în aşa înfrângere şi risipire a tutulor puterilor tale, un om ca Stanciu nu poate decât să-ţi ajute. SCENA IV . ACELEAŞI, Sl'ANClU STANCIU Am venit să-mi văd bolnava..... Neastărnpărata bol­ navă ... (mbÎlul},' Zoe) Ah! vă sărut mâna, d-nă Buhuş, Văd că mi aţi luat înainte ŞI că d-voastră aţi dat d-nei Rareş cele dintăi în grijiri. ZOE Apoi doctorii şi pompierii sosesc intotdeauna aşa de târziu, încât ne-am deprins să mai căutăm şi singure de nevoile noastre. Aşa va fi câtă vreme nu ne vom face pompieri şi doctori, noi femeile! Sl'ANCIU Da, vorbiţi-mi de femei! Dar cine m'a oprit ca să vin? N'aţi auzit ce poruncă straşnică am avut dela dona Rareş, ca nu cumva să se arăte cineva ..... Nici acum, după ce luasem hotărărea să calc lozinca şi să vin, nu ştiam dacă voi putea intra, sau dacă voiu fi frumuşel dat afară. ZOE Auzi, Eliză, ce spune doctorul'? Dar şi dota, doctore, să asculţi ce spune o femee când e bolnavă! STANCIU Ce? numai când va fi doctor să o ascult? [169] lI'IA1\L\, DRAM.\. ÎN 4 ACTE ZOE Eu am găsit pe Eliza bolnavă în stradă, şi cu toate că-mi spunea şi mie cum ţi-a spus d-tale, că nu are nevoe de nimenea şi că să-i dau pace, nu i-arn dat pace, i-am dat braţul meu şi am adus-o aici. Abia am adus-o. STANCIU (Flhd) , Şi tot nu vă este mal uşor, d-nă Rareş ? (Eli;a tace) ZOE Dar 111Cl un mai uşor, doctore, Şi de unde i-ar fi mai uşor? Prafurile pe cari nu i le-ai dat, nu i-au făcut mai mult efect decât acelea pe cari mi le-ai dat mie astă primăvară .... Şi nici se 'ncap prafuri aici. Prietena noastră are sufletul bolnav. Fă-o numai să-ţi spună adevărul, altfel ştiinţa d-tale, doctore, umblă ca baba oarbă şi nu ajunge la nimic. Spune, Eliză, doctorului Stanciu ce se petrece, tot ce se petrece. Ori, dă-mi voe să-i spun eu? ELlZA Poţi să-i SPUl. Stanciu e un duhovnic. STANCIU Cum e dator să fie orce doctor. ZOE Chiar deaceea, doctorii ne pregătesc la moarte tot atăta ca şi duhovnicii, Dar el-ta, eşti duhovnic, nu pentru că doctor, ci pentru că eşti prieten bun şi cald. Ei bine, doc­ tore, Eliza e în starea în care o vezi, pentru că la otel, astăzi, unele, mi se pare aţi mâncat împreună ..... STANCIU Apoi da, eram ŞI eu acolo ... [170] 170 ION G. lVIICLESCU ZOE S'a pomenit de odată cu copila ei, pe care Iorgu Tol­ pan, tatăl, nu o mai lasă de 15 ani, măcar să-şi vadă mama. STANCIU (Elion) Şi nu mi-aţi spus nimic? ELIZ.\. Când să-ţi SpUI, doctore ? Avut-am cănd ? STANClU În loc de a pleca singură din mijlocul nostru, mi-aţi ii dat voe să vă petrec până acasă şi-mi descopereaţi necazul care vă turbura ... Am cercat să-I ascund, să-l inăbuş în fundul inimei mele. M.'am crezut tare ... puterile m'au trădat. ZOE Ei! Acum ştii boala doctore: să văd care-ţi este reţeta STANClU Oh! Foarte uşor! 1\ II e decât una: doamna Rareş să-şi vadă copila! ZOE Brava doftorie}. _ . Dar arată-ne, doctore, ŞI drumul la .spiţerie, Aici e aici. STANelU În tot cazul rog pe dona Rareş să aibă până atuncea [171] MAiVIĂ, TlHAl\IĂ ÎN 1 ACTE 171 ceva răbdare, stăpânire de sine. Nu cred că d-l Tolpan va stărui într'o rea voinţă care se'nţelegeă poate într'un ceas de mânie, dar care, prelungindu se, nu ar găsi decât. des­ aprobarea obştească. ELIZA Nu-l cunoşti, doctore, pe Tolpan. Nuc omul măniilor, E omul supărării. Ce face, far e cugetat şi când a hotărît ceva, nu-l muţi din hotărărea lui cum nu muţi o piatră de hotar. STANClU Dar se mută pietrele de hotar. Vai! O ştim noi Românii! Dacă nu s'ar muta, nu ne-ar fi la Sinaia graniţa aşa de aproape. Totul însă e cestiune de timp. ELlZA De timp? Apoi alţi 15 ani de acum înainte, doctore, nu mai am putere să aştept. SCENA V ACEIAŞI, FECIORUL. FECIORITL (adUCt' fi carte de z'i:::i!ii fi' () l/rli/11 ,1" (! dâ RH':;cl) Un domn întreabă dacă Măria- Voastra binevoiţi să-I primiti. ELIZA (ia [{/rlur Grigore Colea! ... Grigore Colea! .. , nedespărţitul pri­ eten a lui lorgu, care îşi avea tacarnul pus în toate zilele la noi ... Dar ce i se'ntămplă că-şi aduce tocmai astăzt aminte de mine. De 15 ani nu a mai. dat ochi cu mine şi dacă mă'ntălncă, fugea repede în altă parte. O carte de [172] 172 ION G. JVIICLESCU vizită nu s'ar fi îndurat să arunce pentru mine, atât de mult voia să-mi arate că'n neînţelegerea mea cu Iorgu se punea de partea lui Iorgu. Parcă-I ruga cineva să se pună de partea mea. ZOE Ce să fie atuncea că vine la tine astăzi? " Ceva tre­ bue să fie! Chiar am o presimţire: vizita lui, acum când Iorgu e la Sinaia cu Maria, trebue să aibă o legătură cu lucrurile despre cari noi vorbim aici şi cărora ... cine ştie? Va da Dumnezeu! Iată poate Colea le aduce dezlegarea dorită. Dar omul aşteaptă afară. Te lăsăm, Elizo, să poţi vorbi în toată liniştea. Haidem, Stanciu! Vii cu mine până lel lawntennis ? ELIZA Ba să nu vă duceţi. Treceţi numai alăturea În salonaş : după plecarea lui Colea să vă spun îndată ce mi-a vorbit. ZOE Şi mai bine aşa. Altfel aveam să fiu din cale afară cu­ rioasă! Şi curiozitatea mea ca a mea, dar a doctorului ce avea să fie? Curiozitatea bărbaţilor, pe lângă a noastră a femeilor ... (Zoe rz' Stan cin iesi' ÎJI sa Iou aş i'n s!li1iga). SCENA VI ELIZA, FECIORUL. ELIZA Să poftească l (Iec/vrul ies" Rlt':-;a dillat:n/i'a f(IlO' oglin:;z 1}'1 iUlie }/irul in or­ dt uo, D//jd câtrr:a IWJlJiculcJ fecioru.' /nlrodut{! it! Colea, a.f'o/ iese), [173] MAMĂ, DRAMĂ IN J ACTE SCENA VII ELJZ.\, GOLEA. G-OLEA (lhti/î Ce a s:Jrllla/ mâna Flisf:l) 173 I I , Sunt bucuros, doamnă, că am prilejul de a vă arăta respectcle mele. ELIZA (eli iro1l1') Bucuria e din amăndouă părţile. Imi amintesc întotdea­ una cu simpatie vechile noastre legături. De mult, foarte de rnult.> prea de mult !-nu v'am mai vazut. (JOLEA Nu merg la Iaşi niciodată. ELlZA Apoi, da: Muntenii nu aţi făcut Unirea ca să mergeţi ])c la Iaşi. Dar venim noi, Moldovenii, la Bucureşti Am fost nu odată la Sinaia. Aş fi avut plăcere, măcar aici, să vă pot întâlni. GOLE.\. Sunteţi prea bună _ .. ELIZA Dar nu v'aţi adus aminte niciodată de mine. Aţi cunos­ cut, ce e drept, pe d-na Eliza Tolpan şi nu pe d-na Eliza Rareş ... Dar, ce afacere vă aduce cu de a sila pe la mine: GOl,EA Numai decăt o afacere să mă aducă? Şi încă de-a sila? Mă credeţi incapabil de dorinţa foarte simplă de a vă aduce mchinările mele. [174] 174 IOl'\ n. MJGLERCU ELIZA Oh! Fratele ministrului diplomaţiei noastre! ... Dacă v'aţi crede capabil de asemenea dorinţă măgulitoare pentru mine, oare nu ru'aş arăta numai pe mine capabilă de ilusii te­ merare? GOLEA N'am dreptul să prelungesc nerăbdarea d-voastră de a cunoaşte ce se petrece ... Prin urmare nu vă mai ascund. ELIZA Că se petrece ceva. Vedeti ce bine am ghicit. GOLEA Da, aţi ghicit. La vizita mea au fost două scopuri, cari au hotărît-o. Unul de-a vă arăta respectele mele, celălalt, de a îndeplini dorinţele altui cuiva ... M'am supus stăru­ inţelor lui .. _ ELIZA Oh! ce vorbe cu chei! Dorinţele şi stăruinţele altui cuiva -� 'f _ . _ Ale cui? Care este tainicul X care vă trimite la mine şi cu care am să stau de vorbă prin mijlocirea el-voastră 'f GOLEA lorgu este la Sinaia de ieri dimineaţă _ .. a sosit cu fiica sa. ELI ZA (rcdlfC"'Id) Cu fiica mea. GOLEA Cu fiica ... domniilor voastre. ELIZA Prietenul lui Iorgu! Numiţi pe Maria fiica lui lorgu, [175] MAMX, DRAMA ÎN 4 ACTE fără ca vorba să vă pară nepotrivită, dar mă'ndreptaţi numai decât dacă eu îi zic fiica mea şi atunci repede, repede, găsiţi cuvintele exacte: fiica domniilor-voastre. Nedreptatea nu vă jigneşte câtă vreme mă ajunge numai pe mine! ... Pc Iorgu să nu-l ajungă! ... Dar fac rău că vă'ntrerup. Vă ascult. GuJ.E,\ Iorgu e foarte schimbat. L-am găsit într' o nervozitate pe care nu o avea altă dată. " A venit În ţara numai silit de împrejurări: nevoi de serviciu foarte grele! Numără cu nerăbdare zilele, pănă cănd va putea iar pleca în străinătate .. ELlZA Nu înţeleg, omul care îşi revcde ţara cu părere de rau şi pleacă din ea cu plăcere. GOLE.\ Când acelui om, în ţara lui, i-a fost sfărâmat tot ce în' făţişează norocul! Tara tot rămâne ţară. Ea mai înfăţişează şi altceva decât norocul. Adică ce? Pentru că Iorgu s'a despărţit de mine, despărţenia să se întindă asupra ţării Întregi. GOLE.\ Sunt bărbaţi cari lŞI iubesc femeea lor atâta, încât, dacă o perd, nu mai voesc să ştie de nmuc ... ELIZ.\ Hău fac! Dau femeii o parte prea mare. Dar oare cre­ deţi că'n adevăr Iorgu face ce face 'pentru că-mi dă mie {) parte prea J11arc r( Ori, mai de grab21, a plecat atuncea [176] 17G ION G. MICLE'3CU şi ar vrea să plece iar, pentru a mă lipsi până şi de par­ tea care mi se cuvine. Dar iar vă'ntrerup..... Iertaţi-mă. Ziceaţi că Iorgu s'a făcut nervos. Vedeţi: nici nervii mei nu stau mai bine! GOLEA Nu trebue tăgăduit că despărţenia a fost pentru Iorgu o lovitură cumplită. Nu sunt toţi oamenii la fel. Iorgu avea un temperament deosebit. Despărtenia nu a fost la dansul numai perderea după trei ani, a unei iubiri anume, dar perderea într' o clipă a orice iubire în veci. Nu a fost nu­ mai stricarea unei case cu putinţa de a reclădi alta mai târziu: a fost nimicirea pentru totdeauna a întregei cetăţi a tuturor visurilor sale de dragoste, de credinţă şi de jert­ fire. În cetatea aceea el făureă, încorda puterile sale. De acolo îi porneau toate avânturile; acolo Îşi aducea, Îşi aduna toate măndriile vieţei, toate izbănzile l ... Negreşit, pentru că soţia îl lăsase, nu a vea la ce să fie supărat pe toată ţara. Dar par 'că ele ţară căuta să scape pribegind � Căuta să scape de sine însuşi. Se vedea mort; îi trebuia deci pacea mormăntului, şi de aceea s'a dus de s'a îngro­ pat între străini şi le-a cerut lor mediul de tăcere şi de rece nepăsare, care să invălue moartea ce o avea în su­ flet. Norocul lui că mai avea' cu dansul pe copila sa .. , Copila mca! . ' . GOLE.\ Copila domniilor-voastre ... ELIZA Atuncea, dacă e a noastră, pentru ce a hotărît că eu nu aveam să o mai văd! Şi mie Îmi trebuia măngăierile ei 1 Cât l-am rugat! Căte scrisori nu i-arn scris! Am umblat dru- [177] MAMĂ, DRAMĂ ÎN 4 ACTE 177 murile pana la Haga! Degeaba. Toate rugăminţele mele s'au sfărâmat de piatra indărătnicei sale neomenii. GOLEA Si aICI Iorgu aplică tot nişte idei ale sale. ELIZA Ideile sale să le păstreze pentru lucrurile sale! Când bărbatul va putea avea copii singur şi fără de femei, a­ tun cea va putea zice că copiii sunt lucrurile sale şi va pu­ tea a vea în privinţa lor ideile sale. Dar încă n'am ajuns acolo! Copilul are doi părinţi. Maria este copilul meu cât este al lui Iorgu. GOLEA Mai poate fi vorba?? .. ELIZA A poi, de aceea, lorgu nici nu a stat de vorbă. A ZIS: "nu!" şi acel "nu" a rămas de 15 ani neschimbat. GOLEA Judecata l-a dat copila. ELI/a Judecata nu l-a oprit să mă lase Şl pe mine să o văd din când în când. GOLEA S'a lăsat în socotinţa personală a lui lorgu. ELIZA Socotinţa personală! Dreptul meu de mamă, o cestiune de socotinţă personală a lui Iorgu : Apoi socotinţa aceea [178] ION G. J\IICLESCU a nesocotit dreptul. De I5 ani îl tot nesocoteşte şi mă ţine îngenuchiat�t sub aşa barbarie!... Ah! Puteţi spune 1 ui Iorgu că dacă i-arn pustiit viaţa, a ştiut să se răzbune. Amar s'a răzbunat ... Dar, s'a răzbunat, sper. E lucru fă­ cut. Isprăvit. Şi văd că'n sfarşit are acum alte gânduri, are ceva nou de spus de oare ce-mi spuneţi că el vă tri­ mite la mine. Aştept şi eu o vorbă mai bună, mai creştină. GOLEA Doamna mea, e drept 6'\ am o însărcinare şi a sosit timpul să mi-o îndeplinesc. Sunteţi, cred, bine încredinţată, fără să o mai spun, că nu mă amestecam într'o cestiune atât de gingaşă, care nu mă priveşte şi unde singuri pă­ rinţii ar trebui de-a dreptul să pună la cale pretentiunile lor reciproce ... Dar Iorgu era cât pe ce să facă ieri o nebunie ... care se resfrangeă şi asupra lui şi asupra co­ pilei domniei- voastre. Ca să şadă binişor am primit acea­ stă solie şi am consimţit să vă aduc o cerere ce arc sa vă facă. ELI?:.\. Iorgu are să-mi facă o cerere? Credeam că numai eu aveam ceva de cerut dela dansul. Oricum să fie, eu sunt gata să fac orice, dacă îi pot aduce vre-o mulţumire. Vă ascult. GOLE !\ Iorgu nu cunoştea prezenţa ci-voastră la Sinaia şi a aflat-o prea târziu, numai după ce se aşezase la otelul Caraiman. Dacă ar fi ştiut ceva, se feria de a crea ° situaţiune atăt de displăcută : căci vine greu, foarte greu, după cele pe­ trecute, să vă găsiţi în acel aş moment în acelaş orăşel. Ce orăşel? ..... Un sat! Iorgu deci, cum a văzut nepotrivita coincidenţă, n'a stat pe gânduri şi a vrut să plece imediat. Ce se 'ntămplă Însă? Nu poate pleca. Nişte chestiuni di­ plomatice anevoioase cer neapărat să stea. Ori să-şi dea [179] 1 MAMA, 'DRAMĂ ÎN ci ACTE 179 demisia. Iar demisia nu se poate da, căci un om conştiin­ cios nu-şi dă demisia când greutăţile serviciului reclamă muncă şi luptă. Iorgu, prin urmare, e dator să stea ..... Cu toate acestea, nu sta. se ducea, demisiona, călcănd toate datoriile lui, sfărămăndu-şi ori-ce viitor, ba şi al copilului domniilor-voastre ..... căci ştiţi că Iorgu nu are altă avere decât leafa lui. ELfZ.\ Am pus la dispoziţiunea Mariei şi îi pun şi astăzi venitul cel mai larg ..... de ce lorgu îl respinge? (;()LE.\ Dar nu e vorba numai de ajutorul material ce Iorgu îl trage dela slujba lui. Mai trage ele acolo altă hrană: hrana lui morală, prin care Îşi mai amăgeşte golul sufletesc, îşi îndeletniceşte mintea, Îşi mai intartă activitatea şi energiile. Deaceea n'am lăsat pe Iorgu. l-am pretins să nu stăruia­ scă În proiectele lui nefaste. Iorgu s'ar înduplecă ..... Însă rnia pus o condiţie. Mi-a pretins să vin la el-voastră, să vă arăt toate împrejurările si să vă asigur că fără voea lui a venit la Sinaia tocmai cănd vă aflaţi şi el-voastră, că ar vrea să se ducă, insă nu se poate deocamdată. Peste puţin are să se poată, şi atunci va pleca, va pleca îndată, iar pentru un lung timp. Pănă atuncea însă .... :ci pentru o sin­ gură dată, ..... ci vii roagă să-i faceti () concesie .. ELIZ.\. o concesie '? ('OLE.\ Iorgu neputănd parasI Sinaia, rar aflarea d-voastră ,,)­ multană aici fiind ceva prea penibil, prea dureros, stăr nind numai curiozităţi nesănătoase, vorbe de prisos, apoi \ a roagă ar fi să daţi incidentului' dezlegarea cea mai nemerită să primiţi, pc un timp care l'a fi foarte scurt, [180] 11'0 ION G. lIIICLESCU de a vă 'ndepărtă, şi'n curând, peste câteva zile, veţi putea veni îndărăt la Sinaia, fără nici o grijă de a vă mai întâlni cu dânsul. ELIZA Ce spuneţi??., Ce aţi spus? ..... 1\ mă 'ndepărta ? '??, .. Cum ati îndrăznit să-mi veniţi CLI asemenea propuneri? -( '? GOLEA Nu e o propunere: e o rugăminte. Rugămintea lui Iorgu. Nu puteam să-I văd scăpând din mână pânea lui de toate zilele, care e totodată şi o mântuire a sufletului său. EUzA Mântuire a sufletului său P! Dar sufletul meu, ce faceţi cu el??? Nu, ce femee sunt eu şi care femee este în toată lumea căreia i s'ar putea face asemenea batjocură, ca să mi se ceară ca şi unei ciumate să dispar de dinaintea oame­ nilor? Nu poate cineva sta în Sinaia, dacă stau eu! Şi acel cineva, cine e? Omul care ţine la dansul copila mea '? Trebue să plec eu din Sinaia, pentru că e copila mea la Sinaia! Pen­ tru ca ochii mei să nu intălnească ochii ei! Pentru ca bă­ tăile inimei mele să nu răsune în inima ei! Ah, nu! nu aş il crezut să poată intra asemenea grozăvii într'o minte de 0111. Şi s'a găsit Iorgu ca să le conceapă! Şi v'aţi găsit d-voastră ca să mi le notificaţi l Apoi nu! Ce e prea mult e prea mult! Auziţi! Eu să plec! Eu să nu mai am voe ele a eşi pe stradă! Mi-au furat copila. Acum vor să-mi fure şi lumina soarelui! Zoe l Zoe! Stanciu l Veniţi! Puteţi veni, să auziţi lucruri frumoase.' (D,'sc!tid" "fII F u"de se rctritscsc /:o, ar �)/a;;c//!. El inlră). SCENA VIII ACEIAŞI, ZOE, STANC1U. ELIZA Veniţi. E păcat să staţi departe ŞI să nu fiţi faţă la con- [181] MAMĂ, DRAWIĂ ÎN 4 ACTE un vorbirea minunată dintre mine şi d-I Colea. Ştiţi ce a ve­ nit să-mi spună din partea fostului meu soţ? Să plec din Sinaia! Fiindcă Escelenţa sa nu poate da ochi cu mine! Nici copila mea cu mama ei! Iată cu ce cavalerească solie a venit la mine domnul! Dar nu luaţi un scaun, domnule Golea? Sedeti, vă rog. Eu nu alung oamenii, nu-i dau , o afară! GOLIM Nu e dreptul meu şi nu voiu face greşeala ca taina cas­ nică ce mi s'a incredinţat fără voea mea să treacă dincolo de cercul familiei. Dealtmintrelea dona Buhuş şi doctorul Stanciu mă cunosc. Au Înţeles că eu nu am putut avea decăt un rol de împăciuitor şi că dacă nu am adus aici pacea deplină, pe care aşi fi dorit-o personal, este numai pentru că nu am izbutit să o capăt. Am venit cu o rugă­ minte care să'rnpiedice măcar zdruncinări noi peste toată nenorocirea de mai nainte ... Doar a'fost destulă nenorocire. ZOE o ştim, domnule Golea. O ştie şi Eliza. Mania ei este însă prea firească, pentru ca să nu o înţelegeţi. Nu bănu­ eşte niminea intenţiunile d-tale. Dar ... şi Iorgu, cum nu-şi dă seamă că merge prea departe! Prea întinde coarda, cre­ deţi-rnă l ELIZA Pentru că bărbaţii îşi închipuesc că faţă de o femee toate se pot! Nu mai e nici o regulă, nici un drept. numai atâta drept cât binevoiesc ci a-i lăsa. Nici mamă nu am drept să. fiu, după Iorgu, decât cu voea lUI, în măsura perrnisiu­ nei lui! Ah! Dar această tiranie nu va merge asa. Sufe­ rinţele mele au trecut peste toate marginele răbdirii ome­ neşti. Imi voiu lua copila mea, da! Imi voiu lua-o cu de-a sila dacă nu mi-o dau de bună voe l O voiu lua-o, oricât îmi vor sta împotrivă legile voastre, judecăţile şi prejude- Convorb'iri L#erare, alt ... YL1. [182] 1<'l2 ION G. MICLESCU căţile voastre. Cum? Zestrea nu mi-ar fi luat-o Iorgu. Şi cănd e vorba de copilă, mio ia fără nici o ruşine ? ? Nu! nu pot fi oprită de a-mi săruta copilul. În pântecele meu a fost zămislit, a crescut, s'a mişcat când s'a mişcat întâi. S'a născut cu bucuria şi cu durerile Inele! Nu poate fi o putere în lume care să mă oprească să o văd, să îi vor­ besc, să o întreb ce-i trebue, ce găndeşte, ce doreşte. Nu, nu este 1 Şi dacă Iorgu îşi inchipue că va avea, el, aseme­ nea putere, apoi spuneţi-i că se'nşală şi că am să-I dez­ amăgesc! GOLEA Nu vă pot da sfaturi, doamnă. Am isprăvit cu solia mea şi mă retrag. Iertaţi supărarea ce v'am făcut. Nu doresc decât un lucru: dea Dumnezeu bine! ELlZA Ca să dea Dumnezeu bine, oamenii să nu cugete rău! Duceţi lui Iorgu răspunsul meu şi mai spuneţi-i încă un lucru: Nu numai nu plec din Sinaia, dar voiu rămăneă aici cât va rămăneă el. Va pleca de aici? Voi pleca după dăn­ sul, şi îi voiu merge În urmă ca umbra după trup, ca mus­ trarea după suflet!! ... Nu numai atâta! Mai odinioară, ne­ bună ce sunt! Nu am mai vrut să-mi. mai văd prietenii ... pentru că-mi văzusem copila şi credeam că-mi ajunge cu dansa. l-am îndepărtat ca să mă apropii de ea ... Apoi, poftim răsplata}! ... Iorgu mi-a dovedit că făceam numai o prostie. (Sună. U" fecior intră) SCENA IX ACEIAŞI, FECI01WL. ELIZA (jecioYltl",) Du-te pe la d-l Arbore ŞI-I spune că-I a.� tept pe el Şi [183] MAMĂ, DRAMĂ ÎN 4 ACTE 11)3 pe toţi musafirii de aseară, la masă ... Treci pe la Cio­ lac: numai decât să avem lăutarii . .. (feciorul iese) SCENA X ACEIAŞI (afară de fecior). ELI?:" Ah! Să plec din Sinaia'? Cred că ştiţi acum dacă plec din Sinaia, domnule Colea! GOLEA Doamna mea, primiţi respectele mele (iese). SCENA XI ELIZA, STANCIU, ZOE. ELIZA (se ar uu câ pe tNl'{w) Ah! Nenorocită! Nenorocită ce sunt! Ce: Pentru o gre şeală de o zi, o osăndă pe toată viaţa! NL1, nu se poate. Vreau să-mi văd copila! Vreau S;'t ° vad ! SZt o văd (j>/ânge). ZOE Elizo, fii cuminte! EUL\ Zoe, să-mi văd copila, ori S2l mor r ZOE Eliză, al să o vezi! [184] 184 ION G. MICLESCU ELIZA Dar unde? Dar când? Nu pot trăi aşa 1 ZOE Lasă-mă pe mine. Golea, din prietenie cătră Iorgu a pri­ mit o însărcinare crudă. Eu, din prietenie către, tine iau a­ supl'a mea sarcina creştinească să te fac să-ţi vezi copila. ELIZA Cum, cum? In că odată! 7.0E E treaba mea. Ai să vii cu mine mâine la serbarea dela legaţiunea italiană. \Ta fi Maria de sigur acolo. Cum să nu fie poftit Iorgu Ia un coleg? ELIZA Dar eu nu sunt poftită. Eu nu sunt ministru plenipotenţiar. ZOE Te poftesc cu. ELTZA Lcgaţiunea italiană (' casa ta '? ZOE Mâine va fi casa mea. Am primit să vând acolo pentru săracii lor. Apoi am dreptul să-mi iau o ajutoare. Te iau pe tine. Dar aşteaptă ... Italianul e burlac . " Tot ai masă cu lăutari pe deseară. Pofteşte-lIa tine. Nu-l cunoşti de loc? [185] )J AMĂ, DRAMĂ ÎN 4 ACTE ELlZA Mi-a fost prezentat deunăzi, la Buşteni, unde ne-am în­ tâlnit ... ZOE Apoi e de ajuns. Si dacă-I pofteşti pe deseară, cum nu are să te poftească la răndul lui pe mâine? ELIZA Ai dreptate (se junc la masă fi scrtr, ti .}{Tiiud si/iJli' fu gura mare scrie). Doamna Eliza Rareş roagă pe Excelenta sa, contele Pitti să-i facă plăcerea de a lua ceaiul în astă seară la vila sal- cămilor l ... (jJltllf' (ar/l'a tit- n°.::ită fu plic it' suna Jc fcc�or) SCENA XII ACEIAŞI. UX FECIOR ELIZA feciorului Să duci această scrisoare la ministrul Italiei (ildâ scrisoarca ş, ZOE Ha! Ha! Vere lorgule! Ne cereţi să părăsim Sinaia. Jţi vom arăta noi! (Cortina cade). - s!',\W;llTUL ACTUI,U l II [186] o ÎMBUNAT A ŢIRE IMPORTANT A DE INTRODUS IN AGRICULTURA ROMÂNIEI (Urmare din Na. trecut), Anul acesta lipsa de braţe a fost foarte mult simţită, dar de sigur numai din causa abundenţei recoltei şi mai cu seamă a intensităţii culturii, decât din alte consideratiuni. În adevăr: Populaţia rurală s'a menţinut în proporţiile ei de creş­ tere obişnuită, iar de molimă mare în vite ne-a ferit Dum­ nezeu în anii ăştia. Din afară ne-a venit în ţară lucrători, după datele dela Ministerul de Interne, in g'rupuri, mai mulţi decât anul trecut (31.081 în 1905 şi 33.717 numai pe 9 luni din 1906), iar indiuidual, cam tot atăti căţi anul trecut, dacă nu şi ceva mai mulţi. Lipsesc încă datele pe cele trei luni din urmă, dar probabil, după anuarul celor intraţi pe cele trei trimestre (89,933 în tot anul 1905 şi 76.729 pe cele 9 luni din 1906), că cifra intrărilor anului acesta va fi ceva mai urcată ca în trecut, deşi toţi credeam contrariul. Întinderea culturilor de grâu, orz, ovăz şi secară a fost în adevăr în 1906 superioară anului 1905, cu circa 13o.000 hect., dar dacă ţinem seamă şi de cultura inului şi a rapi­ ţei, atunci anul 1906 este cu 1°5.000 mai redus ca întindere dc culturi de uară decât anul 1905. Nu am încă întinderea culturii în porumburi, dar dife­ rinţa nu va fi aşa de mare, dacă va fi în favoarea anului [187] o ÎMBUNĂTĂTIRE ÎN AGRICULTURA ROM'\NJEI 187 J906, ca să intre ea cu un mare coeficient în marea lipsă de braţe ce s'a simţit în vara aceasta. Rămâne vădit, cred, în urma constatări lor enumerate, că lipsa are o explicate reală şi în abundenta producţiunii anului acesta, dar ea trebue să stea mai mult în imburui­ Nilirea adusă, din ce în ce mai mult, muncii agricole, atât la proprietarii mai mari cât şi la mici cultivatori, amelio­ rare care cere cu atât mai multă muncă, cu cât ea se ac­ centuează mai bine. Cu cât înaintăm dar în îmbunătăţirea culturilor, cu atăt lipsa de braţe şi de vite bune vor deveni mai greu de indurat şi mai păgubitoare în efectele lor, dacă nu ne vom pregăti din vreme. E nevoie dar să cercetăm mai cu deamănuntul şi să ve­ dem dacă, la urma urrnii, numai tniprcjurarca că populaţia. !Zirz'i c tncă-prea rară şi numărul vitelor prea mic, cum o spun şi o cred cei mai mulţi, poate să justifice lipsurile şi neajunsurile de care începem să suferim atât în agricultură. Pentru ca să putem însă aprecia situaţiunea în cunoştinţă de cauză şi mai în complexitatea ei, am întocmit alăturatul tablou din diferite isvoare statistice, în special din publi­ catiunile d-Iui Colescu, unde, profitand de clasarea ce face intre ţările care dela r898 I902 exportau cereale şi cele care importau, şi de rolul ce-l are România În această ela­ sare, am căutat să-I complectez şi cu alte rubrici, decât cele care figurează în clasarea el-lui Colcscu, în special cu repartizarea numărului de cai şi de boi pe r ooo de locuitori şi pe kilometrul pătrat, astfel ca să se vadă mai clar ade­ vărata importanţă a populaţi unei şi a numărului vitelor în progresul efecti v al agriculturei, Un asemenea tablou era cu atât mai indispensabil că mulţi, dacă nu marea majo­ ritate a agricultorilor noştri şi mai cu seamă a celor cari se ating de chestiile economice, fin foarte pufin seama şi de ceilalţi factori, cari, în afară de desimea populaţiei şi numărul ridicat de vite, intervin în desvoltarea agriculturei.: [188] 188 c. ALIMĂNIŞTEANU TA De întinderile cultivate cu cereale, de cantitătile obţinute, exportate, importate pe cap de locuitor, în secară orz grâu Cantitatea de recoltă ce re la hectar în hec Popula\iamedie intinrlerile wilivale ou: grâu. serară.un, ovăz şj porumb şi dela 1898--19°2 proportiJ la IlOpulatie '[AR.-\. 1--= I Ţ ă r I e X 4.858.9°0 2.473.7°0 49 9.570.4°0 3.680.000 32.9 289.393-4°0 4.7'94.200 1.6 488.87T.300 93.407'70°[19.7 67.493.200 0.721 942.0°7.200 76.043.700 7.6 72.034.3°0 o·9·ţ 1I.S 0·°3 "."ll.0? II(). 7" 0.92 1:1 (j.;ldlll.� 1.1� 11.41°.13 8.40.41 12.61°<77 13· 7 0.98 9.51- •. � - J.38 1.611 -roc 2.94 45 4.688.40iJ 0.7.'1 1:3.111;;.:500 5.H91.r.OH Ungaria .. Austria Rusia din Europa. St.UniteAm.cle Nord ltom:tu in . , 1 Serbia ... I Bulgar-ia . Argentina. i m Germania. I ,tall� . Spania Austria Anglia Belgia Suedia Olanda Danemarca I 54_065.800 S6.276.oof!1 y6·7 3°,0<)1.3°0 85 6.281.100 ', .. '14 Ţ ă. r i 4.,00.82121.3111, 81 284 3.07 '7- 40.63 4·37 I·SI IO 10.051 2.71 r.�;J3 9.50.331 s.:;:' ,;.:: :::: ::.: :�F: ",e I I �--�============���--------------------------------------�� [189] BLOU o hmUNÂTlÎ:pRE ÎN AGRICULTURA HO;vrÂNIEl 189 şi consumate, de numărul de boi şi cai şi de repartitta de cereale şi de vite câteva ţări mai importante. =-��=-==��==========�==========�========- ov�z \ porumb I I� � iJâ I Il.) :.... .. '"' r-e .s t 1:1 � la::; '5 (.) " 5 o .<:; " " " " c, Q. Q. o. TARA portatoare 2.46 \15.1 0,l6 12,l 0.271 () T5 0.2210 17!0 °71 7.31 71 13':J� Rus ia din Europa 13.78 0.08Io.2clo.8714.60 I r6·9 �·45 20.8 0921 o UJ 61 18';J9 St.UnitcAm.de Nord ,0·95 16.9 2,1:2 15·8 0.91 018 03' 1°260.22 5.20 21\ r8:;5 Ungaria I �Ol O.S:I 17.1 4 .• 1 m.:J 1.171 0.27 O U4 H.M J.S2 !(jUI, Itomâniu 1 0.5' 1'35 1.7< n. 0.38 o.oc o 0l' Il o.x 21 3S1:) 19 18:15 Serbia 0.69 [8.3 '0 0.62 0"0" o "("'" o "1 5341 1) J8;.::; Bu1garia '''1 i 71 J 5 5.43 21 3.14 1-1224 1�42SI I0:-J5 Argentina 1- 0.0041 )0.2< o ()� OJll, ··1 Austr-ia por t a t o are 0.191 o.2<11() 2Y!O.17!O -Fi! 7.50 ° 22 0.00) 0.06/0.,21°.141716 o )fJ 0.003 o ()1!') 0,) () 09 369 ! 35.4 I 12.36 23.60.92 1°,201].6 fJ·3'2 lio. ro 7 1.67 23.J 1'·5' 11.33 35·5 14�:!6 20.5 II"," 4.\.7 5.67 31.4 , Î 15·9 J.6:; I z 65 0,1 j r,47 o,u5 0.6r 0,24 4·37 6.1.3 711 7-,1 I 231 I 65! 50! 4,1 '1 104! 561 '::1 ': Franţa It.al ia Spania Austria Anglia Belgia Suedia Olanda Danemarca Elveţia [190] 190 C. ALIMĂNIŞTEANU Am nădejdea chiar, că cei cari au în seama lor ches­ tiile statistice, nu numai că vor prelucra aceste date, cu­ lese de mine repede şi în vederea unui scop anumit, şi că vor căuta să tină la curent cu noile publicatiuni sta­ tistice rubricile din tabloul, ce am întocmit, dar că VOI" complecta cu rubrici noui şi cu alte tablouri complimentare şi că vor căuta să-I întindă şi la câteva decenii din urmă. E singura cale să putem înlătura din discuţii impresiile personale, de foarte multe ori cu totul unilaterale, şi să putem urmări în viitor, pe baze în adevăr temeinice, ches­ tiile de economie naţională. Astfel, chiar numai din datele tabloului alăturat, se poate cu înlesnire intrevedea, pentru cine are obiceiul asimilării şi aprecierii datelor statistice, cam ceia ce ne lipseşte nouă 'în raport cu celelalte state. Anume cred că reese mai clar: ce rol are omul, ce rol au vitele, ce rol au maşinile şi forţa motrice în general în agricultură. Cifrele din tablou deşÎ se referă în mare parte la peri­ oada 1898--1902, concluziunile, ce rezultă din ele, sunt totuşi convingătoare, pentru că, dacă am face să intre în calcul anii dela 1902 încoace, cari, prin întinderea cultu­ rilor, prin producţia şi rezultatele obţinute, au fost nişte ani buni în mijlociu, ele confirmă şi ar întări şi mai mult concluziunile, la care ne duc datele perioadei 1898 1902. Urmărind rubricele din tablou şi cercetănd însemnătatea economică a fiecăreia, avem următoarele observaţiuni de consemnat. Mai lntăiu ca întindere cultivată cu: grâu, secară: orz, ovăz şi porumb, din suprafaţa totală a ţării, se vede că noi ocupăm primul loc şi între ţările exportatoare ca şi cele importatoare de cereale. Dela 1902 întinderea cultivată cu cereale la noi a mai crescut şi de e ceva de observat la această rubrică, ar fi că se pune cu siguranţă întrebarea: dacă cea mai bună rentabilitate a pământului e cultura acestor plante şi nu [191] o Îl\1BUNĂTA'PRE ÎN AGRICULTURA lWl\L:\l'\IET ]91 alte culturi? Dacă noi nu am trecut astfel ele limita unei mal rentabile mtrebuinţări a solului, mai cu seamă când ţări, mai culte decât noi şi în care părnăntul are o mai mare valoare, fac altfel, orcât am pretinde că în această întrebuinţare intervin climatul, natura solului şi alte con­ diţiuni mai mult sau mai puţin particulare fiecărei ţări"( In această ordine de comparaţii, dacă repartizărn pe cap de locuitor suprafeţele cultivate cu grâu, secară, orz, ovăz şi porumb, vedem că dintre ţările exportatoare numai două: Argintina cu oh95 şi Statele Unite cu ob94,--pe cănd la noi revine numai 0.78 hectare de cap de om -adică ţări cu o populaţie mai rară ne intrec ca întindere muncită de cap ele locuitor. Fapt de altfel normal, dar de reţinut faţă de părerile celor cari la noi susţin că numai in mulţimea de braţe e nădejdea unor adevărate şi întinse culturi, mai cu seamă când tocmai acele câteva ţări, cu o rară populaţie, sunt cele care ne fac cea mai zdrobitoare concurenţă şi ca cantitate şi ca calitate de cereale, puse în comerţul mondial. Asupra ţărilor importatoare nu e de insistat în această privinţă, findcă în ele, din cauza desimii populaţiei, suprafaţa cultivată cu cereale, -ce revine de cap de locuitor, e mult mai mică-fie că luăm ţări de nord şi cu mari întinderi de păsciuni, ca Anglia cu 0.08 h. de locuitor, - fie că ne ra­ portăm la ţări din latitudini mai potrivite şi chiar cu re­ putaţie de ţări c'o agricultură întinsă, ca: Belgia cu OhIO, Germania cu Oh25 fie că luăm ţări mai de sud, ca: Italia cu Oh23, Franţa cu oh36, Ungaria cu 01'49_ Ceia ce mai reese din examenul acestor rubrici, ar fi că agricultura nu-şi poate lega viitorul numai de creşterea populaţiei, fiindcă dela o limită de număr de locuitori, ce variază în fiecare ţară cu condiţiunile speciale fiecăreia din ele, agricultura cerealelor propriu zise nu mai c rentabilă şi îndestulătoare şi, dela aceâ cifră, trebue să i-se alipească alte culturi şi alte cămpuri de acti vitate, în special industria. Această observaţiune reesc şi mai evident, dacă exa- [192] 192 C. ALIMĂNIŞ'l'EANU minărn şi rubricele care dau proporţia de producţie a acestor diverse cereale pe cap de locuitor. Şi e lucru na­ tural, căci cu cât populaţia creşte şi deci se înmulţeşte numărul de capete pe hectar, sau cu cât un om lucrează o mai mică suprafaţă, orcât ar lucra de mai bine şi orcăt ar creşte producţia prin o mai îngrijită cultură, cum însă sporul de productie nu e în acelaş raport şi aceiaşi pro­ gresie cu sforţările depuse, ci adesea mai depinde şi de alţi factori, de multe ori în afară de stăpânirea omului, ajunge fatal un moment, când numărul de capete, ce tre­ buesc n utrite cu producţia de pe un hectar sau a căror muncă trebue fructificată ori plătită din producţia unui hectar, devine prea mare, şi dela acel moment, rentabili­ tatea rămâne tot mai mică cu cât numărul de capete creşte, dacă n'ar mai fi şi alte mijloace de muncă productivă decât agricultura. Ca productie la hectar în grâu, ocupăm, în această pe­ rioadă de cinci ani, un loc bun printre ţările exportatoare, căci singură Ungaria cu o mijlocie de 13.2 hectolitri la hectar, ne întrece cu ceva, noi avem numai 13 hectolitri Acest rang s'a mai îmbunătăţit încă prin abundenta anilor de la 1902 încoace. Faţă cu ţările importatoare, care toate ne întrec, afară de Spania şi Italia, şi cu diferinţe mari - Danemarca de pildă. are 32t4 hectolitri la hectar-stăm în adevăr mult mai jos, dar rezultatul se înţelege. Ca producţie în porurnburi pe hectar ne întrec cu dife­ rinţe mari toate ţările exportatoare, afară de Rusia, şi suntem egali abia cu Serbia. Dintre ţările importatoare care culti vă porumb ne intrec în producţie toate, afară de Spania, care are o producţie egală cu a noastră. Ceea ce e foarte semnificati v în producţia de porumb la hectar, e că stăm în general foarte slab, şi că ne întrec nu numai ţări cu o populaţie mai deasă, dar şi cu cantităţi mari, şi multe ţări c'o populaţie mai mică. [193] o Îi\1BUNĂT.\PRE ÎN AGRTCULTUItA IWLVL\NIEJ 193 Dacă luăm însă produc/ia pc cap de locuitor, rezultatele se prezintă astfel. Dintre ţările exportatoare, la grâu nu ne întrece decât Argintina cu 5.46 hectl., pe când noi avem numai 3.41, iar Statele-Unite vin după noi cu 2.94. In secară ne întrec: Rusia cu 3.02, Ungaria cu 0.72 şi Bulgaria cu 0.77, noi n'avem decât 0.38. In orz, cu o productie de 1,15 hectolitri de cap de lo­ cuitor, în trecem pe toată lumea. In ovăz ne întrec Statele-Unite CLI 3.78, Rusia cu 2.46 Argintina cu 1.73 şi Ungaria cu 0.95. In porumb ne întrec: Statele-Unite cu 9-45, Argintina cu 5-43. noi n'avem decât 4.71 hectol. de cap de locuitor. Dintre ţările importatoare în grâu, Franţa singură se apropie de noi cu 3.07, celelalte fireşte sunt mult mai pe jos. In secară ne întrec mai multe, începând cu Danemarca, Germania, Suedia ş. a. fiind până la o proporţie oarecare şi climatul, care intervine în această superioritate. In orz ne întrece numai Danemarca cu 3.23, împreju­ rare explicabilă atât prin climat cât şi prin interesul ce i se dă în vederea creşterii vitelor şi al fabricatiunii berii, In ovăz, afară de Italia şi Spania, ne întrec toate ţările importatoare, ceea ce denotă marea desvoltare ce o are acolo chestia furajelor şi deci a creşterii şi bunei intreţi­ neri a vitelor. Avem însă in această privinţă o mică com­ pensaţie în producţia porumbului, căci dintre ţările impor­ tatoare de cereale marea majoritate nu culti vă porumbul. iar cele care îl cultivă sunt mult mai jos ca noi în pro­ ducţia la hectar. Din urmărirea coloanelor care arată cantităţlle în hecto­ litri pc cap de locuitor exportate din diferite cereale, în cei cinci ani, vedem, că în grâu şi porumb numai Argentina, ne întrece, adică ţara cu cea mai mică populaţie la km ; în secară şi orz întrecem noi pe toate ţările exportatoare; iar în ovăz ne întrec toate pe noi. [194] 1\)-1 C. ALIMĂNIŞTEANU Aceste proportii ar fi foarte semnificative din punctul de vedere al rentabilităţii pământului şi mai cu seamă al con­ sumatiunii în grâu şi porumb, din productia ce se obţine la hectar, dacă n'am avea şi rubrica consumaţiunii în ce­ reale pe cap de locuitor, care să prezinte împrejurările sub adevărata lor importanţă. Coloanele repartieării cailor şz' boilor, atât pe IOOO de 10- cuiiori cât şz' pe Km», ne dau rezultate foarte interesante, din punctul de vedere al locului ce-l ocupă România în con­ certul celorlalte ţări. Ca număr de cai pe 1000 de locuitori ne întrec: Argin­ tina cu lUI cai, Rusia cu 207 cai şi Statele Unite cu 182 cai, noi n'avem decât 144 cai; iar din ţările importatoare de cereale numai Danemarca cu 19I cai, Ungaria cu 126 cai vine după noi. Ca număr de cai pe Km2 suntem, împreună cu Ungaria, cei dintăiu, cu 7 cai pe Km2; iar din ţările importatoare de cereale ne întrec: Danemarca cu 12 cai, Olanda şi Belgia cu câte 9 cai şi Germania cu 8 cai pe Km2• Ca număr de boi pe 1000 de locuitori ne întrec: Argin­ tina cu 1425 boi, Statele-Unite cu 590 boi şi Bulgaria cu 534, noi n'avem decât 431 boi; iar dintre ţările importa­ toare de cereale ne întrec: Danemarca cu 741 boi, Suedia cu 513 boi şi Elveţia cu 427 boi. De remarcat e că toate aceste ţări afară de Elveţia, au o populaţie la Km2 mai mică ca noi şi ar fi deci o compensaţie la ele, a rărimii popula­ ţiei, pentru unele munci, dacă n'ar mai interveni şi expor­ tul urcat în vite. Ca număr de boi pe Km2 ne întrece numai Ungaria cu 21 boi, noi venim imediat după ea cu 20 boi; iar dintre ţă­ rile importatoare de cereale nu întrecem decât pe Suedia şi Italia, toate celelalte ne întrec şi cu medii adesea îndoite de a noastră. Din examenul repartizării vitelor, mai ales al cailor, căci carnea lor nu se mănâncă, decât în câteva ţări, pe când cea de bou în toate cele examinate, vedem că din punctul de [195] o IMBUNXTĂŢIIm ÎN AGRTCULTURA ROMÂNIEI 195 vedere al nu mărului vitelor, auxiliare în munca axrieoli'i, noi ocupăm printre ţările exportatoare şi importatoare de cereale un loc de frunte; iar dacă printre cele importatoare avem un loc dela coadă ca număr de boi la Km2, explica­ ţia trebue căutată mai mult in creşterea boilor în acele ţări pentru măcelărie, decit în vederea tracţiunii agricole. Astfel că, dacă ar fi numai numărul care ăr decide, a­ tunci şi din punctul de vedere al numărului vitelor, com­ parativ cu alte ţări, nu lipsa lor ar fi care să explice su­ ferinţele, ce le îndură agricultura în culturile şi lucrările ce sunt de executat. Am mai calculat şi cantitatea totala de.' grâu, secară, orz; ovăz şi porumb consumată, pe cap de locuitor, in fiecare din ţările din tablou=+Ia ţările exportatoare scăzănd exportul din producţie, iar la cele importatoare adăogand importul la producţie. Din ţările exportatoare numai Statele Unite consumă mai mult ca noi, căci revine acolo 14,60 hectolitri de cap de locuitor, desigur că e la ei o mare consumaţie industrială; iar din ţările importătoare numai Danemarca, care con­ sumă de altfel mai mult ca oricare ţară din lume, 15h1,98, şi Olanda cu 10h1,57. Toate celelalte ţări şi exportatoare şi importătoare consumă mai puţin, şi cu diferinţe dela 2 până la 6 hl. de cap de locuitor; cum e Italia, care con­ sumă. 3h\69, mai puţin decât orcare din celelalte ţări. Şi în această privinţă dar, dacă statisticele sunt adevă­ rate şi cladi numai CIfra cantităţiior ar da nutriţia efectivă, noi, cu 9h1,78 consumaţie de cap de locuitor şi spre marea surprindere a multora, ocupăm un rang din cele mai sa­ tisfăcătoare, oreare ar fi partea altor plante ce, în afară de grâu, secară, orz, ovăz şi porumb, intră în nutriţia oamenilor �i a animalelor şi ore are ar fi partea ele cereale, care, după ţări, intră şi în consumaţia industrială, nu numai în alimentaţia omului şi a animalelor. " " [196] ]!)(l C. ALIMĂNIŞTEA NU Am combinat cifrele statistice în diferite feluri şi am stăruit asupra situaţiunii ce-o ocupăm noi ca naţiune agri­ colă printre celelalte ţări, tocmai pentru a dovedi celor mulţi că nu atât rărimea populaţiei şi numărul restrâns de inte sunt cauzele elective a lipsei' de braţe şi de mijloace de irac­ ţiune, de care în adevăr sufere foarte adesea agricultura noastră. Sunt dintre cei cari cred, şi din adâncă convingere, că trebue să facem mari sacrificii şi În prima linie, ca să ne sporirn populaţia, dacă vroim a însemna ceva ca popor. Cred deasemenea că trebue să dăm o mai încordată atentiune şi o mai mare desvoltare creşterii vitelor. Dar, chiar cu populaţia care o avem şi cu numărul de vite de care dispunem, situaţi unea noastră economică ar putea fi cu siguranţă mult mai bună - dacă am putea şi ne-am da silinţa să întrebuinţăm în condiţiuni mai bine concepute braţele, care ni le-a dat d-zeu -- dacă am vroi şi am şti să ne folosim mai cu chibzuinţă de vitele care le avem- dacă in fine am căuta cu tot dinadinsul, nu numai cu vorbe, să profităm în agricultură şi de alte mijloace mecanice, pe care tecnica şi cultura modernă ni le poate pune Ia dispoziţie. (Va urma), C. ALIMĂNIŞTEANU; [197] SOARTA UNEI REVISTE LITERARE IN 1844 .. F R O F AŞI R E AH Neamul românesc, cuprins dela obârşie în zona culturei orientale, venind în sec. XVIII şi XIX în contact cu sa­ peri oara cultură apusană, a suferit inrăur iri deosebite de ambele laturi ale Ca rpaţilor. In principate fiii de boeri şi tărgoveti, rnsuşindu-şi prin dascăli francezi, pripăşiţi la noi, limba franceză, se străduiau să tălmăcească din această limbă, operele frumoase de care fuseseră atraşi. In Ardeal msă, unde fierbea ura între naţionalităţi, feciorii de ţărani sau preoţi, crescuţi în şcolile catolice îndureraţi de soarta neamului lor şi ispitiţi de măreţia originei romane+-se stră­ duesc, ca, din cercetarea trecutului şi a Iim bei, să scoată în plină lumină această origină romană. In atmosfera acestor 2 preocupări, deosebite de o parte şi ele alta a Carpaţilor, se accentuează cu vremea 2 di­ recţiuni unilaterale. In principate, activitatea de traducere absoarbe cu totul viata culturală; iar cei mai multi tălmăci­ tori, lipsiţi de orientarea unei temeinice culturi, nu ne­ rncresc din literaturile streine de cât opere de puţină în­ semnătate (Harito şi Polidor, Estela, Clotilda şi Edmond, etc.) In Ardeal apostolii neamului, după ce au înlăturat in­ fluenţa elementelor etnice străine în formarea poporului românesc, jicniţi de sumedenia cuvintelor străine, furişate în limba română, se Încearcă să cureţe limba de aceste "pete" şi să o apropie pe cât mai mult de făptura lirnbei mame. In potri va acestor 2 direcţiuni, se ridică în Moldova o nouă direcţiune, care în ce priveşte literatura, năzueşte să prindă în formele artei viaţa, pe care o trăim noi pe acest petec -de părnănt ; iar în ce priveşte limba, să îndreaptă spre graiul T, [198] ios N. CARTOJ ANU popular, .care mai puţin supus trecătoarelor inrauriri stră­ ine, era Î!1 acelaş timp mai unitar în toate cuprinsurile 1'0- mănesti, Această încercare, legată de numele lui Kogălniceanu, Negruzzi, Alexandri şi Russo, se manifestă prin 3 reviste: Dacia literară, Propăşirea şi România literară. In rândurile următoare vom urmări numai" Propăşirea" arătănd împre­ jurările în care a apărut şi a dispărut. * * Doi ani după suprimarea Daciei literare, Kogălniceanu se învoise cu V. Alecsandri si 1. Ghica să scoată îm­ preună o nouă foaie literară. Iri scrisorile lui Grigore A­ lexandrescu către prietenul său din Iaşi, Ion Ghica-scri­ sori păstrate în biblioteca Academiei române şi publicate în Viaţa românească D-I Bogelan Duică - găsim în repe ţi te rânduri inforrnaţiuni despre proectul acestei foi literare. "A�­ tept cu nerăbdare numărul I al jurnalului vostru, dar îmi pare rău că o să văd şi versurile mele, care aţi fi făcut mai bine să nu le tipăriţi, căci nu plătesc nimic" scrie A­ lexandrescu lui Ghica la 23 Noemvrie 1842. "Poienaru mi-a spus asemenea că, dUp21 ce va lua sfârşit frămăntările poli­ tice, se va apuca a seri câte un articol pentru jurnalul vos­ tru, elin care nădăjdueşte că-i veţi trimete câteva exemplare ca să le tmparţă, Aş vrea să ştiu când o să iasă acel jur­ nal, căci mi s'a urit aşteptând, apoi am şi nerăbdare să văz critica poeziilor mele din care sunt sigur că voi pro­ fiti mult" (era vorba să io facă Alexandri) scrie la IS De­ cemvrie etc. Imprejurări neprevăzute=-moartea mamei lui AJexandri intărnplată în acest timp= împedică pentru mo­ ment apariţiunea foi. Abiel. în 20 Noemvrie 1843 Ghica, Ko­ gălniceanu, Alexandri şi P. Balş înaintează secretariatului de stat petiţia, prin care cere cuvenita împuternicire pentru a scoate "o foae ebdornadară sub nume de Propăşirea", şi îm­ preună cu această petiţie înaintează ca probă şi primul nu- 1112lr al noii reviste. Secretariatul de stat. după ce face abiel. în 29 Decernvrie indreptările cuvenite în prospect şi în nu­ mărul de probă însărcinează, după sfârşitul sărbătorilor la 13 lanuarie, pe spătarul Procopie Florescu să cerceteze "cu cea mai mare luare aminte articolele, ce i se vor trimite de redacţie, pentru a nu se fi abătut dela principiile prospcctu­ lui Întărit". In aceeaşi zi Secretariatul Înştiinţează şi pe ma- [199] SOARTA U�EJ HEVlS'J'E 1.ITERAHE ÎK 1844 199 iorul Kogălniceanu că foaea "ueabătându-să dc la pre11ţ,.­ Piile prospcctuiu:" Întărit "îşf va avea slobodă urmare pu­ blicarii ei după ce inat Îl1kiiu pruba ce ar urma a să pu­ blica set va cerceta şi să va adiveri de dutn. SpatfarulJ Procope Florescu", Cum a scăpat primul număr al Propăşirei din mâinile cenzurei ? Ştersături le făcute în program şi în cuprinsul pri­ mului număr, necunoscute pe cât ştiu, aruncă o lumină vie pe de o parte asupra scopului, pe care-I urmăriă revista, pe de alta asupra împrejurărilor neprielnice, în care era sortită să apară. Foaia purta titlul "Propăşirea"; cenzura l-a şters. a şters de asemenea din cuprinsul numărului articolul" Unirea Vâ­ uuior dintre Va/ac/zia şi i/doldovail de Ghica; iar din pro­ gram a şters următoarele şiruri începătoare: "Romănii aLI început a preţul face rile de bine a publi­ cităţii. Deosebite foi politice şi litterare, subt deosebite numiri si cu deosebite tendinte, s'au infiintat în tustrelele provincii a vechii Dacii. Fieşte care din ele îşi împlineşte scopul mai mult salt mai puţin; însă toate aii greşala căpi­ tală că prea se mdeletnicescu cu cele de afară, şi prea pu· ţin cu cele din lăuntru. Cele politice cuprindă numai un ex­ tract uscat al intărnplărilor de zi, scoase din jurnaluri stră­ ine, şi care multe n'au cel mai mic interes pentru Romăni; cele litterare nu se ocupă pentru cele mai multe dăţi de căt cu litteratura usoară a Frantezilor si a Germanilor; rare ori ele cuprindă un' articul original romanesc, mai rare ori ăncă un articul de stiinte salt de interesuri a terilor noas­ tre. Lipsa dar a un'ei f;i care lăsănd deoparte 'toate noută­ ţile din afară şi discusiile politic ei de zi, precum şi toate acele rraducţii de articule uşoare şi de anecdote franţuzeşti şi nemţeşti s'ar îngriji numai cu adevăratele interesuri mate­ riale şi intellectuale a Romănilor, lipsa unei asernine foi publice, zic, este obşteşte simţită. Această lipsă, intr'atăt in căt împregiurărilc din afară o vor ierta, se va sili a îm­ plini Propăşirea". Urmează apoi neşters. "Lepădănd din coloanele sale tot ce se înţălege subt strîn­ sul cuvănt de politicii, neocupăndu-se nici de cum cu dis­ cusiile şi noutăţile politice din afară şi din lăuntru, precum ,;>i cu intămplările zilii, isg onind orice traduceri elin scrieri străine, care neavănd nici un interes positiv pentru noi nici nu ne pot îmbogăţi litteratura, foaia noastră nu va cuprinde: [200] 200 1\. CAUTO.JANU de căt cornpuneri originale romăneşti împărţite în trei secţit". Apoi vin urmatoarele rânduri şterse: ,,(1. Ştiinţele exacte, 2. ştiinţele morale şi politice şi 3. litteratura romănească, silindu-se prin toate aceste a de.?­ tepta un interes mai vin pentru ştiinţă şi naţie.}" ln program vine apoi o mai deplină -lămurire a cuprin­ sului celor 3 secţiuni. De aci s'a şters la secţiunea II-a pun­ ctul 2 cuvintele "comentare asupra codicelor de legi a Va­ lahiei şi Moldaviei lipsele şi îmbunătăţirile driturilor civil ,şi penal" şi tot punctul 4 ,,4. în sfârşit felurite articole de un interes social precum învăţătura publică, despre reforma temnitelor". La răndul 25 în loc de "tendinţa de căpetenie a foiei noastre fiind îndemnul şi răspăndirea ideilor şi li­ teraturii nationale" s'a îndreptat astfel "tendinta .... fiind în­ demnul şi răspăndirea cunoştinţelor şi literatt1.11�ii ii. (1) Aceste stersături nu trebuesc luate ad litteram. Dacă luăm în seamă �elelalte publicaţii contirnporane, scăpate de sub foarfecele cenzurei, dacă alături de părţile şterse exami­ nam şi pe cele păstrate cum şi articolele învoite mai tă rziu să se publice în foaie, nu e greu să pătrundem în gându­ rile de care a fost stăpânit censorul, în ştersăturile făcute. In 1852 cenzura învoise publicarea poeziilor lui Gr. A­ lexandrescu cari coprindeauîntre altele şi anul 1840; în 1843 învoise "Cuvânt introductiv la istoria Românilor de M. Kogălniceanu", în 1844 "Puterea armată la Români" a lui N. Bălcescu, apoi de şi şterse se din program pretutindeni "proPâşirl'l'" şi "idei naţionale", păstrase totuşi la secţia II punctul 3, "istoria naţională sau privire asupra aualrlor patriei, bio/.{rajia celor tuai î nscnuiaţi Români, ÎJl:fâţişan'a lntâniplăriior celor mai slăuitc, obiceiurile, prejuditiile, in­ stitutiunile vechilor noştri strămoşi". Ca atare invoeşte spre publicare în foae "Cuvântul introductiv rostit de Kogăl­ niceanu la deschiderea cursului de istorie natională în A­ cademia Mihăileană ... II "Puterea armată la R;mâni" de N. Bălcescu, ,,0 privire ele peste Carpaţi" a lui Mureşeanu. La lumina acestor fapte, intcnţiunile ccnzorului în .5ter­ să turile făcute se stră văd, cred, destul de limpede. Era pă­ rintească Îngrijire a guvernului de a nu provoca nemulţu­ mirea celorlalţi directori de reviste. între aceştia era şi Aga G_ Asachi: era apoi teama ca nu cumva noua revistă, a­ apropiindu-şi chestiunile desbătute cu patimă în obşteasca adunare, să le dea o solutiune nefavorabilă guvernului; şi (') Vezi dosarele ccusurii elin Moldova anii 1832-1847, vol, l, foile 233-24°. [201] SOAHTA liNEI REVISTE LITERARE IN ltHJ 201 era în sfârşit îngrijirea de a înpedica răspăndirea în scris a năzuinţelor partidului naţionalist de a reface pe temelii nouă viaţa de stat a celor 2 principate -- îngrijire cu atât mai mare cu cât acest fapt ar fi pus în conflict Cărrnuirea cu Curtea protectoare. Astfel năzuinţa redactorilor de a se ridica peste pati­ mele mărunte şi interesele meschine ale politicei de zi şi de a adănci problemele naţionale de interes obştesc, este din capul locului inăbuşită şi ei se văd nevoiţi a restrânge ca­ drul revistei la o foaie stiintifica si literară. O pregătire serioasă pentru cadrul primei secţiuni (şti­ inţifice) o avea numai I. Ghica, care făcuse studii serioase sub conducerea lui Elie de Beaumont, Berthier şi Dafie­ moz în şcoala ele mine din Paris, şi care din 1842 preda. în Academia Mihăileană geometria şi mineralogia. Activi­ tatea lui ştiinţifică în această revistă se reduce la puţin: un articol asupra măsurilor şi greutăţi lor, o scurtă ochire asupra ştiinţelor. Cea mai însemnată parte a activităţei lui în Propăşirea o formează un proect de învăţământ, Ca pro­ fesor şi inspector al celei mai înalte instituţiuni de eul­ tură din Moldova, el a fost ispitit de problema reorgani­ zării invătămăntului în conformitate cu cerintele culturale ale vremei şi cu năzuinţele naţionale. Proectul, conceput cu vederi largi şi scris cu multă limpezime, a fost cuprins In coloanele Propăşirei No. 2, 3, Ia, 24 şi 25. Ca o. satis­ facere a aspiraţiunilor naţionale, el propune organizarea invătămăntului pe aceleaşi temelii în amăndouă principa­ tele: cu aceleaşi programe, cu aceleaşi metoade de pre­ dare, cu aceleaşi cărţi didactice, hotărîte de o comisiune centrală stabilită în Focşani. Apoi recrutarea corpului di­ dactic din insisi feciorii de tărani, educati în scoli normale; alipirea şcolilor normale pe lângă ferme model, pentru ca viitorii învăţători, deprinzând în ele metoadele de cultură sistematică a pămăntului, să le poată răspândi la sate,' in­ troducerea noţiunilor de agricultură în invăţămăntul rural; înfiinţarea unei biblioteci pe lângă fiecare şcoală rurală care pe lângă cărţi referitoare la interesele generale ale clasei ţărăneşti, să coprindă şi o publicaţiune periodică cu îndrumări pentru vremelnicile ei nevoi; � acesta erau în linii generale proectul lui 1. Ghica. A doua secţiune a (ştiinţelor morale) cuprindea 3 sub­ împărţiri: I) economia politică, 2) jurisprudenta şi 3) isto­ ria naţională. Pentru prima subimpărţire (economie politică) [202] :202 1'. CATTO.JANlJ 1. Ghica dă O serie de articole asupra importanţei econo­ miei politice; pentru a doua secţiune colaborează Panaioti Balş cu câteva articole asupra ministerului public şi o serie de comentarii clare asupra cap.Lldin codica civilă a Moldovei ,Dintre toţi tinerii Moldoveni, cari primiseră cultură in şcolile apusului, singur Kogălniceanu avea o temeinică pre­ gătire pentru cercetări istorice. Ei îşi făcuse studiile în Ger­ mania, preocupată atunci pe tărămul cultural de problema adăncirei vieţei naţionale prin cercetarea trecutului şi cule­ gerea poeziei populare. Ind de pe când se afla în Berlin, Kogălniceanu' publicase o istorie a Românilor, iar dela În­ toarcerea lui în ţară se îndeletnicea între altele cu culegerea cronicelor şi actelor vechi. Din bogatul material istoric, pe care-I strânsese Kogălniceanu alege pentru secţiunea istorică a Propăşirei: legenda alegerii ca Domnitor a lu: Petru Rareş (visul lui Petru Rareş), legenda intemeerei mă­ năstirei Putna (Ştefan-cel-mare arhitect) .?i 3 zile din istoria Moldovei. Prima zi era : 25 Februarie, în care Bucovina, a clică ,,178 mile de pământ strămoşesc, a fost smulsă din trupul Moldovei", a z-a zi : 1 Octomvrie, 1777 sguduitoa rea tragedie, uciderea lui Grigore Ghica pnn urzirile vi­ c1ene ale boerilor săi ; a 3-a: :r8 August 1778, ornorarea boerilor cari puseră la cale peirea lui Ghica, de către insus: domnul adus de ei, Cea mai bogată dintre secţiuni a fost însă secţiunea li, teraturei. Pentru această secţiune au lucrate. Negri, D. Ralet, M. Cuciuran si cu mai mult succes fosti colabora­ tori ai Daciei literare: Negruzzi, Doinici ş{ Alexandri '\'eg-ruzzi, care prinzănd în formele artei câteva momente dramatice din trecutul Moldovei, fusese alături ele Kog-ăl­ niceanu sufletul Daciei literare, are în această revistă o activitate mai restransă. Câteva scrisori mărunte-vre-o 3 asupra limbei româneşti, o bucată de versuri "Gelozie", o Pri­ vire istorică asupra călătoriei în Moldova a patriarhului arab Macarie şi povestea plină de umor a năzdrăvanului jucător ele cărţi, Toderică : la atât se reduce activitatea lui Negruzzi în Propăşirea. Al z-lea colaborator al Dacii literare, Donici, con­ tinuă să dea şi aici câteva locali zări după fabulele lui KriJof într'o curată şi plastică limbă românească. Cea mai deplină in­ făptuire a năzuinţei către o literatură isvorită de-a dreptul elin sufletul neamului românesc o dă de data aceasta V. Ale xandri. Alexandri debutase în Dacia literară cu "Bu- [203] SOARTA UNEI REVISTE LITEIlAHE ÎJ\: 184.1 chetiera din Florenţa," în care zugrăvise cu un colorit ro­ mantic câteva icoane, pe care le prinsese într'o călătorie ce o făcuse cu un an mai înainte, în Italia. Intre 1840 şi 18.Hse săvărşeşte însă o prefacere în sufletul lui Alexandri. In 1842 moare mama poetului şi 'ndurerat, el se retrage din viaţa sgomotoas�l de oraş în viaţa patriarhală de sat �1) Călătorind mai ales prin satele resfirate la poalele mun­ ţilor, el se îndeletniceşte în deosebi cu culegerea poeziei populare, a cărei frumuseţe fusese desvăluită de Negruzzi în Dacia literară. Dela o bucată de vreme furat tot mai mult frumuseţea-v-plină de farmec în simplitatea ei-s-a poe­ ziei populare îşi împrumută din ea sămburele, pe care 1'0- dindu-l în propriul său suflet şi intrupăndu-l în o formă cât se poate mai apropiată de forma poeziei populare, scoate: Baba Cloanţa, Măndrulită dela munte, Făt-logofăt, Doina (întreg şiragul de poezii cuprinse mai târziu în volumul "Doine şi lăcrămioarel". Aceste creaţiuni poetice, citite în câteva serate literare la Alecu Balş, au fost publicate mai întăi în Pronăsirea, Alături de aceste lucrări originale traduceri din cele mai însemnate publicaţii străine, însă cu subiecte referitoare la ţările noastre, au îmbogăţit această secţiune literară. Astfel l(ogălniceanu traduce după Gazeta de Augsburg impresii dintr'o calătorie făcută la mănăstirile Văratec, Agapia, Secu si N eamtu, de un german stabilit în Moldova; Donici ,,?i Negruzzi traduc din ruseşte nuvela Tunsu publicată Îl1 alrnanahul Odesei pe 1840 şi satirele lui Antioh Cantemir, fiul invăţatului domn moldovean, rătăcit între străini, Di­ mitrie Cantemir. Ceace a dat însă si mai multă însemnătate acestei re­ viste, a fost pretioasa colaborare a scriitorilor munteni, Animozităţile dintre Eliade Rădulescu, multă vreme con, ducătorul miscăr ei culturale din tara Rornănească si unii dintre foştii s'hi colaboratori pe de·'o parte; pe de altă parte legăturile de prietenie ale lui Ion Ghica cu mulţi din frun­ taşii culturei în Bucureşti, au înlesnit colaborarea acestora Ia foaia ieşeană. Astfel întâlnim în coloanele Propăşirei pe Bo­ lintineanu (în No. 2 La o vergură, Plăceri în NQ. 19, Bar­ carolă în No. 20, O noapte la morminte No. 27) apoi pc (') Vezi Olănescu : il, Iexandri discur-. ele receptie Acadern. romana. [204] 201 N. CARTOJANU Boliak (Muncitorul în No. 15) pe 1. Văcărescu (Roma (cum este) în No. 14, La Eliza în No. 25) şi pe Voinescu. Cel mai viguros însă dintre scriitorii munteni şi în ace­ laş timp un bun prieten 3,1 lui Ghica, Grigore Alexan­ drescu, după ce dăduse pentru No. 2 o poezie "Ceasuri de rnăhnire", amuţeşte cu totul. Câteva luni după apariţiunea foi, Ghica pleca la Bu­ cureşti, ca să petreacă vacantia de Paşte în mijlocul nea­ murilor. Cu acest prilej Alexandri, ca să-I scuture de lene pe Alexandrescu îi trimite prin Ghica o scrisoare glumeaţă. ii povestea păţenia unui prieten, care după ce a stat câtva timp intr' o cancelarie, s'a trezit scriind pentru iubita lui versuri ca: "Aşa precum în predmentul dragostii ce ăţi păstrez Pomeniielc'mi dOJl08UYl', haino nu vrei să crezi Drept acea cu respect inc'o dată 'ţi pomenescu Că 'ţi sant pre plecată slugă şi din suflet te iubescii" (1). apoi îi cere pentru Propăşirea, ca dovadă că sufletul lui n'a fost atins de aceiasi nefastă lnr ăurire a vietei de can- celarie-o "frumoasă bucată ele versuri. il ' Ca răspuns Gr. Alexandrescu ii trimitea după vacanţii prin Ghica 2 bucăţi. Una era descrierea unei călătorii, fă­ cută în 1842 cu Ghica la mănăstirile oltene, ascunse În fru­ museţile sălbatice ale munţilor; cealaltă era cea mai plină de avânt din bucătile lui lirice: evocarea umbrei viteazului Voevod Mircea îl� decorul de sumbră măretie al Coziei. Odată cu aceste lucrări ale lui Alexandrescu, Ghica aducea şi cea dintăi manifestare a L:nui viguros talent istoric. Era "Puterea armată la Romani," pe care autorul, N. Bălă­ cescu, o citise într'o seară în casa maiorului Voinescu IL Intrunind astfel cele mai însemnate personalităţi ale eul­ turei româneşti din Moldova, sprijinită de cei mai buni seri­ itori munteni, urmând calea indicată în program, revista devenea cea mai curată oglindire a literaturei româ­ neşti elin I-a jumătate a secolului trecut. După [Q luni însă dela apariţiunea sa, în 13 Noemvrie 1844, foarfecele nemiloase ale cenzurei îi currnară firul vieţei. Va urma N. CARTO,JANU (1) V. Luceafărul 1904 pag. 229i Ms. No. 803 Acad. Rom., pag. 5 .. Subliuicrile făcute de Alexandri. I I I [205] ADEVĂRURILE O-lui FHILlFFIDE D-l Alexandru Philippide scrie într'un articol publicat în' "Viaţa românească II (Anul I, pag 496 sqq. şi anul Il. pag. J5 sqq.) sub titlul: Sţrecialistul rON1tÎn,' contribuţie la istoria' culturii roiuâncsti in sec. XIX, următoarele: ,,'" Sextil Puşcariu a imprumutat dela mine 22 de eti­ mologii (aca] - captiare, adăţiost=« ad + depositum, amâii-« a măne, arunc - averruncare, au::; - avus + -ş, cal/l-- quam + magis, deretic -« directicare, dcsmicrd -- des +- merda, despic - despicare, răspicat - "despico a fost considerat ca de + spico, de unde a rezultat râspic II , le '-- ilia, il' li­ neC1, minciună - mentio, rtină (rtilă ) - ren, sarbăd - exal­ bidus, său - "sou, stric-- extricare, supsuoarâ-sub + sub + ala, tău --- " tous, urez = orare, uşor' le vis, uită - vita); pe care le-a publicat ca pe ale sale proprii ... II. De oarece nu mă simt în drept să cred, că d-l Ph. scrie acestea mănat de vreun sentiment de răzbunare, de oarece d-l Ph. nu e un oarecine pus la cale ca să-mi găsească gre­ şeli într'o materie pe care n'o pricepe de loc şi de oarece mă invinueşte pe faţă. de plagiat, ţin să-i dau, tot pe faţă, răspunsul cuvenit. Cartea din care aş fi putut "împrumuta II eu ctimologiile citate se numeşte Principii de istoria limbii (VoI. 1 din Is­ torta limbii române, Iaşi, r894). Se ştie că această lucrare este o localizare neisbutită după H. Paul, În care se găsesc atătea vederi greşite, etimologii şi explicări linguistice atât de copilăreşti, o lipsă atât de desăvarşită de cele mai ele­ mentare noţiuni ele filologie romanică, încât nu cred să existe om pe lume, care respectănd timpul, să o fi cetit întreagă. Ca student universitar am început s'o citesc atunci am dat peste etimologia ridic < cradico (pag. I91--dar văzând că pierderea de timp nu stă în nici un raport cu folosul ce l'aş putea avea elin cetirea cărţii, în care se vor fi găsind pe, [206] :20(; SEXTJL PlJŞCARIl- t ! aICI pe colo şi căte un lucru demn de luat în seamă, am pus'o la o parte şi n'am mai reluat'o, ])-1 Ph., care are o părere atăt de bună despre "Prin­ cipiile" d-sale, încât afirmă că d-l O. Densuşianu "a îm­ prumutat tot ce a găsit în volumul acesta" (11,43), nu mă va crede. Pentru d-sa toţi filologii români sânt plagiatorii d-sale, iară criticii care i-au desapr obat sau nu i-au băgat în seamă, în timpul din urmă, lucrările, sunt nişte oameni lipsiţi de scrupul. L. I-Javeteste un "rău crescut", pentru că n'a suferit ca d-I Ph. "să-i scoată cam în glumă nepri­ ceperea la iveală II (I, 5°0-'-5°1), G. Paris a dat "un tip ela­ sic" de "recenzie fără scrupul" (1,5°4), la adresa lui Mr)'rr· Liibkr se face o ironie (Il, 42), /.Bogdall .face recenziuni care nu spun nimica asupra lucrului, ci înşiră numai fraze goale" (1, 502), E. H(,1�ZO/{ şi Sclrucltardt sunt nişte "recell' zenti fără scrupul", (II, 43), dar mai ales e trasă la îndoială autoritatea şi obiectivitatea lui ToU/o- (1. 524- II, 27). Pentru ce '( Pentru că aceştia din urmă, în loc să laude pe dl Ph .. au lăudat pe d nii O. Densuşianu, H. Tiktin şi pe mine I.Dadl munca şi priceperea lui T[iktin] au fost în stare să provoace osanale din partea lui Tobler, d'apoi dacă ar il cunoscut Tobler munca şi priceperea mea (adecă a d-lui Ph.)? Lăsând orice modestie la o parte. eu (=d·l Ph., sj nimeni altul pe lume) socot că aş merita să. capăt în ochii celebrului profesor dela Berlin proporţiile unui ... , nu gă sesc un termin de comparaţie ". Pân21 acuma d-l Ph. a tăcut şi a înghiţit toate nedreptă­ ţile; azi însă măsura e plină şi crede că a sosit momentul să dea vinovaţilor peste condeiu. Noi credem că d-l Ph, a făcut rău că nu şia descărcat necazul în porţii mai mici, căci atunci nu s'ar fi adunat atât venin in sufletul său, în­ cat să poată scrie un articol atât de nedrept şi atât de re­ gretabil. Dar să ne întoarcem la "plagiatele" mele. 1) Chiar dacă aş fi cetit mai mtăiu în cartea el-lui Ph. cx­ pl icaţiile ce se dau lui aUij şi lui răspicat, ele m'ar fi con "ins atât de puţin încât nu le-aş fi putut reţine. De când am început să fac filologie am ştiut că un - Ş se poate a­ d210ga la aci verbe şi la pronume (acuş, acelaş), nu însă la substantive ("avus + ş"). Tot astfel, un schimb al prefixelor de- şi răs- (1'(/2') e Ceva fără analogie în limba română. In Dicţionarul mieu se spune subt 11 umerii. 173 şi 524 cu totul altceva: se arată anume vechia şi adevărata explicaţie: [207] AlIEvĂnUIULE D-l.UI l'HILIl'PIDE Ifl/ş=avus+(sufixul diminutival) -uş, şi se presupune ca Jl1 răspicat avem a face cu schimbul, de sigur vechiu i căci îl aflăm la Istrorornăni regulat, iar la Megleniţi într'un caz ca d/,,,dilior = ri'i.şc/lz·tor, îr care râs- aparţine trupinei) :;i obişnuit, al prefixelor des- şi râs-- (răe-}. 2) D-l Ph. îmi bagă de vină că etimologjile lui adăpost, dC5pieCt, ură şi deeuucrda le aş fi elat drept ale mele. Cel ce caută în dicţionarul mieu subt numerii 21, 524, 1830 şi 522 va vedea că am citat anume ca autor: ai etimologiilor aces­ tora pe d-nii 1-1. Tiktin, O.' Densuşianu şi A. Candrea­ Hecht (acesta din urmă a dat, ceeace era greu, explicarea semantică a lui deeuuerdăş. Chiar faptul că citez pe altii, trebuia să-I facă pe d-I Ph. să creadă că nu i-am cetit car­ tea; căci atunci l-aş fi citat pe d-sa. 3) D 1 Ph., care scrie: "Negreşit, este imposibil, ba chiar ridicol, ca un lexicograf să arate paternitatea tuturor eti­ mologiilor şi să zidi ele pildă 0711 > homo (Cihac), le/! > 11�.r;·0 (Buda), bat < battuo (Hasdeu)" (II, 41), presupune despre mine că atunci când n'am citat pe descoperitorul vreunei etimologii, aş fi avut gândul ascuns să-mi dau aere, că le-aş fi găsit eu. Dar lucrul pe care îl spune d-I Ph. l'am spus şi eu în introducerea cărţii, unde am mai adăogat: "Das Ideal ciner wissenschaftlichen Forschung ware, wenn nach der vollstandigen Losung eines Problems auch die in den Hintergruncl rucken wurden, die es gelost haben und clas erworbene Resultat ganz einfach der Allgemein­ heit geschenkt wurde. So weit sind wir aber nicht: im Ce­ genteil stosst man gerade in dieser Hinsicht auf leicht er­ klarliche Empfindlichkeiten. Die Lage eines jungen A utors wird aber dadurch sehr erschwert. El' kann mit Leichtig­ keit diescn personlichen Gefuhlen Rechnung tragen, wenn es sich um solche Probleme handelt, die in eine Zeit zu­ rllCkreichcn, da el' sie selbst sozusagen erlebt llat. Abel' die alteren Errungenschaften der Wissenschaft hat el" mcist aus neuen Biiehern und zum grossten Teil in den Vorlesllll­ gen seiner Professorcn kennen gelernt, so dass sie sic11 I'nr ihn nicht mehr an bestimmte Namen knt'!pfen. Um nul' ein Beispiel anzufUhren, konnte ich nicht mehr berausfinden, wer der crste war, cler dic Etymologien femeie < fam/ha und Vrlr < verus an Stelle von Cihacs lat. fellll1J(/ und ung. v/r gegeben hat. Ich kenne sie aus Weigands Vorlesun­ gen und habe sie immer als so selbstverstandlich betrach­ tet, dass sie mir in der Lectt'!re nie aufgefallcn sind, se> [208] 208 SEXTIL PUŞCARIU dass ich jetzt in der grt\ssten Verlegenheit bin, clie Schrift: auszukunclschaften, in welcher sie zum erstenmal ausge­ sprochen worden sind. Die Zeit verhilft uns dadurch, dass, sie die Vergessenheit uber Namen ausbreitet, zu clem Stand­ punkte zu gelangen, den ich fruher als ideal bezeichnet. habe, und sollten sich die Autoren der zwei angetuhrten Etymologien noch unter den Lebenden finden, so măgen sie sicli uber das Fehlen ihrer Namen in meinem Buche damit tr osten, dass sie in bester Gesellschaft sind, habe ich doch auch Diezens Namen, soviel ich weiss kein einziges. Mal erwăhnt !" Mai curios e însă, că d-l Ph. susţine că aceste etimologii, atât de evidente, încât n'am crezut necesar să citez pe au­ torul lor, sunt luate din cartea d-sale Dar pentru Dumnezeu! Etimologia lui subsuară a dat 'o. Cipariu, pe când d-I Ph. nu putea avea încă "principii," de­ retica, iie, uşor se g-ăsesc în dicţionarul lui Cihac (1, 83" u8, 147), tipărit la 187°, acestea două din urmă, dcenucrdă şi acăţă şi la Miklosich (Beitri(r;e, Consonantisurus I, 40, -1-4, II, 32, 21 Volealistuus II, 8), într'o publicate din 1882,. despre sarbăd ştia să ne spună Schuchardt "cel fără scru­ pule", la anul 1878, că vine din cxalbidus (în Sup!t'mclltc la Cuvinte din bătrâni XXVI), "tous ("0501105) e prototipul dat de Meyer-Lubke în Romanische Grmnmatib, II, § 86, la anul 1894, ete. Astfel de etimologii nu se mai leagă, pen­ tru generaţia de azi, de numele autorilor lor; ele sunt atât ele evidente incăt însuşi d-l Ph. le cita, fără să spună dela cine le are, în cartea sa scrisă la 1894. Din două una, Ori d-l Ph. işl rnchipue într'adevăr că e­ timologiile acestea le-a descoperit d-sa, şi atunci se află într'o stare sufletească îngrijitoare, ori, ştiind că mă învi­ nueşte pe nedrept, spune neadevăruri din rea credinţă. Si'ntr'un caz si în altul d-sa nu va fj în stare s�i se ridice la acea seninătate a omului ele ştiinţă, ca să poaUi admite că doi in,,;?i pot ajunge, în urma aceloraşi cercetări în mod independent, uneori la aceleaşi rezultate; mai ales când şti. inţa e atât de tânără şi neexplorată, ca filologia română. Articolul d·lui Ph. va urma nu însă pentru mine. Cel'llăllţi, 30 Ianuarie 1907, SEXl'lL PUŞr:AHlU. [209] F Ă JV\  N T U L. S ĂT E N II ŞI STĂPÂNI! IN JV\OLDOVA DE RADU ROSETTI "Tom , 1: Dela origini p e n ă la H134.-- Bucureşti 1907,1 val. de 555 p p, In-8l'. Dela aparitiunea "Istoriei poporului romăn " de d-l K larga, acum doi ani (Geschichte des rumănischen Volkes im Rahmen seiner Staatsbildungen, Gotha, Fr. A. Perthes, [905, :2 vol.), istoriografia romană n'are de îrrregistrat o lucrare mai importantă decât lucrarea de care vom vorbi aci a el-lui R. Rosetti. Pe cănd însă cartea d-lui Iorga re­ zumează cercetările de până acum asupra întregului dome­ niu al istoriei române si povesteste evolutia prin care a trecut poporul român ş{ statele romane dela închegarea lor şi până în zilele noastre, cartea d-lui Rosetti se mărgineşte în a expune transforrnările prin care au trecut clasele agri­ cole şi clasa stăpanitoarc într'un singur principat roman, în Moldova. D-l Rosetti nu este lin cercetător nou pentru cei ce s'au ocupat cu chestiunile istorice cărora el-sa le-a consacrat o viaţă întreagă: el-sa a început să suie despre ele sărit acum aproape 20 de ani, când a publicat în "Revista Nouă" a el-lui Hasdeu studiul "Despre clasele agricole în Moldova" (vol. 1 1888, p. 468 şi urm., val. 11 1889, p. 70-72, 102- 1 [O, J85 [94). Tot de atunci datează ideile fundamentale din 1 ntroducerea cărţii el-sale "Despre alcătui rea neamului ro­ mânesc"; ef. "Invaziunile Slavilor în peninsula balcanică si forrnatiunea nationalitătii române", în aceeasi Revistă, ;1I1. Il, p.' 337 şi ui-m. Asupra acestei din urmă' chestiuni [210] ::10 1. BO(;DAC>I r I \ d-l Rosetti Îşi menţine aproape integral părerile dela 1889, deşi le schimbase - într'o direcţie mai greşită -- în memo­ riul recent din Analele Academiei Române" Despre originea şi transformările clasei stăpănitoare elin Moldova" (Extras din Anal. Acad. Rom., seria II, tom. XXIX, Mern. Sect. istor. Bucureşti 1906, p. 2-3). Asupra teoriei d-lui Rosetti despre alcătuirea neamului românesc, pe care nu o admi­ tem, nu ne putem pronunţa aci; ar trebui să intrăm in des­ voltări prea mari, ce nu s'ar potrivi cu o dare de sarnă, care vrea să releveze numai în câteva cuvinte importanta publicaţiunii celei mai nouă a d-Iui Rosetti. o Despre aceasta se poate zice că ea constitue un însemnat progres în încercările de resolvare a chestiunilor de care se ocupă. D-I Rosetti era mai pregătit ca oricine să aducă această nouă contributie istoriografiei române. D-sa este un bun cunoscător nu numai a stării de astăzi a tărănimii mol­ dovene si a trecutului ei, ci si a istoriei cl'asei boieresti elin Moldova; d-sa a studiat, cu' multă pricepere şi bun simţ, o mare mulţime de documente vechi referitoare la pro­ prietatea boierească, răzăşască şi ţărănească din diferite părţi ale Moldovei; rezultatul studiilor sale este depus în parte în monografiile "Cronica Bohotinului" şi "Cronica Vas­ canilor" (Analele Acad. Rorn., vol, XXVIII şi XXIX) şi e rezumat acum în "Pământul, Sătenii şi Stăpănii în Moldova". Publicaţi unea aceasta, care îşi propune să urmărească într'un alt volum istoria clasei ţărăneşti dela Regulamen­ tul Organic încoace, tratează în cele patru cărţi ale sale 1) dreptul vechiu românesc 2) evoluţiunea lui dela întemeierea voevodatului moldovenesc până la 1742, adecă până la aşe­ zămăntul lui Constantin Mavrocordat, 3) decăderea drep­ tului românesc în epoca fanariotă şi 4) desfiinţarea lui prin Regulamentul Organic, decretat de o putere străină şi al­ cătuit exclusiv în profitul boierirnei oligarhice dela începutul sec. XIX. în c. l, pornind dela ştirile cele mai vechi şi mai si­ gure ce ni le dau documentele ungureşti şi galiţiene din sec. XIV-XVI asupra aşezărilor săteşti după "dreptul ro­ manesc" din cuprinsul statului ungar şi din Galiţia -- docu­ mentele galiţiene sânt cele mai bogate în amănunte asupra lor - D-I Rosetti arată modul de alcătuire a acestor sate, in ce priveşte pămăntul stăpânit de săteni în devălmăşie şi din care fiecare avea dreptul la o făşie egală cu a celorlalţi (o jireabie) şi în ce priveşte îndatoririle lor faţă de admi- [211] R. ROSETTl.-p.blÂ.NTUL SĂTE:I\II :;1 sTAp..\:sm ÎN ;)lOLDOVA 211 nistratorul satului, fie acesta un cneaz ereditar, fie un j ude sau vataman, numit de domn pe un timp mărginit. Aceasta este deosebirea ce o face d-l Rosetti intre cnejii şijuzii (sau vatamanii) din Moldova, mergând mai departe decât am mdrăznit a merge eu în Memoriul despre "Cnejii români" (Anal. Acad. Rom., vol. XXVI). Deşi părerea d-lui Rosetti are multe probabilităţi pentru sine, deşi d-sa caută s'o jus­ tifice prin argumente judicioase, eu cred că nu e încă pe . deplin dovedită. Consider însă ca neindoelnic că în tim­ purile cele mai vechi, atât înainte cât şi după constituirea voevodatului moldovenesc, cneazul sau judele satului, care se bucura, ca şi ceilalţi săteni, de una sau de mai multe iirebii si care fată de domn avea îndatorirea de a aduna 'dările şi a duce pe săteni la războiu, iar faţă de săteni avea dreptul să-i judece, - nu primia dela aceştia, în schimbul serviciilor lui, decât dijma (a zecea) din roadele pământului :;;i trei zile de slujbă; el mai a vea dreptul sa ţină moară şi crăşmă, cum se constată şi din privilegiile boiereşti, cari au inlocuit mai târziu privilegiile cneazului sau ale judelui. D-I Rosetti admite că drepturile ce le conceda domnul boierilor când le dărui a sate erau, în fond, aceleasi cu cele ce le aveau înainte de constituirea statului cnejii şi juzii. Boierii căpătau numai judecia satului, adecă stăpânirea lui în anumite condiţii, care respectau totdeauna drepturile mai vechi de folosinţă ale ţăranilor; cu alte cuvinte, ei nu căpătau o proprietate deplină, alodială, asupra satelor. Aceasta reese din toate dispoziţiunile şi legiuirile domnilor, începând cu Vasile Lupu şi terrninănd cu cei din urmă domni fanarioţi, Ţăranii n'au fost aşa dară consideraţi niciodată ca simpli usufructuari ai pămănturilor pe care le lucrau, ei n'au fost chiriaşi ai stăpâni lor de pământ, cum credea autorul la 1889, Stăpân pe pământ era acela care îl lucra, iar boierul care prirniă în dar dela domn sau câştigă prin cumpărătură, moş­ tenire sau alte mijloace un sat, prirniă şi câştiga numai dreptul de a lua zeciuiala din roadele pământului şi de a cere trei, mai apoi şase zile de lucru dela săteni. Dreptul ţăranului fiind însă un drept tradiţional, pe când al cneazului şi apoi al boierului era un drept scris, consa­ crat prin hrisoavc, legitimitatea celui dintăi începe din vreme a se uita, iar a celui din urmă a se întări din ce în ce mai mult, până ce pe la sfârşitul sec. XVIlI şi Începutul SeC. XIX marii stăpănitori de moşii se socot îndreptăţiţi de a contesta dreptul ţăranilor cu totul, ŞI izbutesc a introduce, [212] 1\. IORGA prin Regulamentul Organic, o nouă formă de proprietate în Moldova, proprietatea alodială. D-l Rosetti arată cum au contribuit la această transformare: 1) turburarea vechiului sistem de ţinere În jirebii a hotarelor satului, turburare pri­ cinuită prin depopulaţia satelor în urma necontenitelor răz­ boaie şi pustiiri; 2) creiarea de numeroase colonii străine sau slobozii, ai căror locuitori, aduşi de' boieri, era firesc să considere pămăntul pe care se aşezau ca proprietate a bo­ ierului, pe care îl cunoşteau de singur stăpân, ei neavănd nici un contact direct cu domnia; 3} prin împuternicirea cla­ sei boiereşti, care încă din sec. XV caută să acapareze în mănile sale întinderi tot mai mari ele pământ. Boierimea a fost în mod natural adusă la tendinţa de a aser vi pe ţăranii liberi, transformăudu-i în vecini, şi ele a despoia pe micii stăpănitori de pământ, adecă pe răzeşi, pe care îi depose­ dează prin mijloace permise, când aceştia îşi vindeau pămăn­ turile siliţi de datorii şi alte nevoi, şi prin mijloacele neper­ mise cari n'au lipsit niciodată boierilor puternici şi influenţi la curtea domnească. Transformarea tăranilor liberi în vecini, adică în tărani cu libertate limitat�l (căci vecinii, a căror origine nu � bine lămurită, sunt nişte "glebae adscripti") şi împuţinarea pă­ mănturilor răzăşeşti, care îşi are începutul în imbucătăţirea celor boiereşti, a înlesnit formarea, pe la sfârşitul secolului XVIII, a acelei oligarhii puternice boiereşti, care era gata să aducă anexarea Moldovei la imperiul rusesc, care însă, elin fericire pentru neamul romanesc, n'a putut aduce decât, pentru scurtă vreme, legiuirea Regulamentului Organic, Inrăutătirea definitivă a stării tăranului moldovean se da­ toreşte "acestei legiuiri. De atut;ci el nu s'a mai putut ri­ dica, şi se află astăzi într' o stare şi mai rea decât atunci. C. 11 şi III din publicaţia el-lui Rosetti arată toţi factorii ce au contribuit la această evoluţiune, iar c. IV dă un re­ zumat si o caracteristică exactă a acelor părţi din Regu­ Iamentul Organic care pri vesc pe ţărani şi boieri. Această din urmă parte, fiind bine cunoscută, nu prezintă aşa mare interes; c. Il şi III conţin însă o sumă de amănunte din viaţa sătenilor, răzăşilor şi boerilor noştri, pe care d-l Ro­ setti le scoate întăiaş dată la lumină. Teoria el-sale asupra origiuei răzăşilor (p. 168 ]i urm.) este singura admisibilă : aşa trebue explicată şi originea moşnenilor din Tara Roma­ nească, cum observă cu drept cuvânt d-sa. Publicaţia d-lui Rosetti conţine o sumă de fapte nouă şi [213] R. lWSETTI.--PÂUÂNTUL, SĂTENII ŞI STĂPÂNIT Î1\' MOLTlOVA 213 D sumă de explicări personale asupra unor aşezărninte vechi asupra cărora istoriografia noastră nu a ajuns încă la so luţiuni clare şi admise de toţi specialiştii. Nu putem intra în discuţia lor amănunţită; ele vor fi luate în considerare de toţi cei ce vor voi să contribue mai departe la lămuri­ rea acestor aşezăminte. Astfel sunt: inmunităţiie, sloboziile, birurile şi angariile, posluşnicii şi scutelnicii, dreptul de protimisis, începuturile imigraţiei evreeşti şi a arendăşiei mosiilor, si altele mai mărunte. Nu voiu insista nici asupra tuturor punctelor de detaliu în care nu sunt de acord cu d-I Rosetti: voi aminti numai câteva. Intelesul ce d-sa dă cuvântului Iw<\\rmll 1. Fapte. Alltrollologie. Un anat om din Basel, Kollman, a emis ipoteza că r asele omeneşti de azi au eşit din alte rase mai pitice. (Se ştie că în pădurile Africei trăesc şi azi Pitici). G. Schwalbe (in Studien sur Vorgeschichte des Mcnsction) respinge această părere. Mărimea corpului c ceva mtarnplator, atârnă de hrană, de izolare etc. Iar craniul Piticilor de azi e întocmai ca la homo su.piens. Nu e nici ca la homo primi/{enius, necum să se apropie de Pithecanthropus găsit de Dubois în Tava. Prin urmare nu f' de loc probabil ca razele de azi să fi eşit din soiuri de oameni mai mici. De altfel, nu e de loc o regulă că spetele animale devin cu vremea mai mari la trup. Unele, din contra, scad. Lernur ieuii din Madagascar erau în era terţi ară de mărimea omului. S'au găsit schelete foarte bine păstrate. Cei de azi însă sunt cu mult mai mici. Arheologie, Zilele acestea trebue să apară-c de nu \ a ti apărut chiar până Ia publicarea acestor rânduri -- un volum, al Xl-lea, din colecţia (Izvjestija) institutului rusesc dr- arheologie din Constantinopol. Acest volum, pe langa textul, scris de Th. Schmidt, aduce un mare număr dl' fototipii, după minunatele mozaicuri bizantine din micuta geamie Kuhrie, situată îutr'o mahala depărtată si murdară a Stambulului aproape de Edirne Kapu (Poarta Adrianopolei) Vestea publicăr ii a­ "('stui volum este, de rrnbucurătoare pentru toti iubitorii de artă; prin sobrietatea coloritului, libertatea şi uneori chiar nvăntul mişcărilor, prin graţia amănuntelor, prin sinecritatea emotiuuilor, aceste mozaicuri ale veacului a] XIV-lea stau mult mai sus deca; ce-le din sec. VI-lea ori al X lea. Dar mai I.� ceva. "Când la 1267 Cimabue 'profesorul lui GioLto) a pictat acea Madonă pe care Florcntinii au transportat-o în triumf dela atelierul pictorulu i până la Sănta Maria Novclla ..... le părea Italienilor din acel timp [216] 2J(j CONVOIlBIHI LTTEHAftE cii o nouă artă se născuse, şi că după o noapte mtunccoasa, viaţa şi natura ca nişte zori luminoase reintrau în artă". Azi însii când privim operele lui Cimabue, Duccio, Giotto, ne pare că izvorăsc direct din modele bizantine. Multi au crezut că mozaicuri ca cele din Kahrie s'au născut subt directa mrrurire a renasterei italiene. Dar Gind ne gândim că Kahrie nu e singurul monument strălucit din veacul al XIV-lea, că pe lângă aceste mozaicuri se m'ai adaoga frescur ile splen­ dide dela Mistra (în sudul Peloponezului), dela sf Munte şi din Tr a­ pezunt, toate din acel aş timp, atunci ni se lămureşte că nu avem a face cu ° simplă imitaţie trecătoare, ci cu o renaştere puternică a artei greceşti. Aşa numita chestiune bizantină (byzantinische Fragc), adică întrebarea dacă şi până la ce punct arta orientului a influenţat pe cea apusană, capătă ° nouă faţă: devine tot mai probabil că, şi în artă, ca şi în literatură, germenii renaştere! au plecat din Bizanţ Jbtl'ollomic. Themis, ultimul dintre satelitii lui Saturn, e inuisibi', Diametru] său e de 60 km. iar Încăpea între Bucureşti şi Plocşti), iar depărtarea dela pământ la Saturn e de 1 miliard 400 milioane de kilometri. Fotografiile cu lungă durată au relevat acest mic satelit, după cum ajutaseră şi la descoperirea altor mici corpuri cereşti. Pe acelea însă am isbutit dela ° vreme să le vedem în telescop i pe Thernis nu-l putem zări nici cu telescoapcle cele mai puternice. Placa fotografică stand timp îndelungat în faţa cerului, vede mai bine, adecă mai de­ parle, decât ochiul celui ce priveşte în telescop. E prima dată când vorbim cu siguranţă despre un astru invisibil. Se poate vorbi azi de o astronomic a cerului "nevăzut" încă .. Drept şl Ecouomlc politlcă. In Franţa, ministrul agriculturei, caută sit tntindă creditul 8gri"ol la grupe de agricultori reuniti în societăţi cooperative şi să organisezc pe langă creditul individual, pe termen scurt, şi "un credit colectiv pe termene lungi". (Rcv. dccou politique, J907 l). Sunt aCUlT1 unde ridică un templu zeului omniprezent "creator" şi "tat<'i al tutulor oamenilor" al barbarilor precum şi al Egiptenilor. El însuşi a compus inainte de a se fi născut Moise, un simbol de credinţă şi a făcut un palat, care trădează influenţe artistice străine. Şi numele si-! schim­ base în Akh-en-Aten. Dar reforma regelui a dispărut cu el şi reac­ tiunea religioasă a fost violentă. Mumia reformatorului a fost făcută bucăţi, aderentii lui au fost persecutati, templele au fost pângărite sau dărîmate, numele regelui a fost ras. Morrnăntul reginei arată furia preoţi mei din Teba. Poarta pecetluită. cu pecetia regală a fost sfărîmată în parte, catafalcul a fost făcut bucăţi, murnia însăşi a fost întoarsă ca să se rază numele lui A kh-en-A ten, săpat pe plăcile de aur găsite alături. Cei cari au violat mormăntul n'au fost hoţi, căci au lăsat neatinse bijutcria reginei şi plăcile de aur, CU car:- mor­ măntul este plin literalmente. Unde călcau săpătorii călcau pe plăci şi pe foi de aur. Figura regelui e distrusă dar a reginei î.n spatele lui stă neatinsă. Preoţii Tcbei llU vor fi crezut că trebue să poarte rasboiu cu femeile, sau poate că recunoşteau reginei dreptul de a nu adora pe zeii Egiptului, ca străină ce era, Cosciugul, operă superbă de aurăr ie, este intact. Lemnul este îm­ brăcat în aur mcrustat cu lapis Iazuli, eu cornalină şi cu sticlă verde. M.umia era învelită dela cap până la picioare in foi ele aur Pe braţe brăţări, la gat o salbă ele mărgele şi de podoabe de aur încrustate cu pietre preţioase, iar P" eap purta ceva nepretuit şi unic, coroana imperială a reginelor din Egiptul vechiu. Simplă, Iuciată cu măestrie, ea reprezintă vulturul regal ţinănd în ghiare pccctia-inel. Totul est" de aur solid fără incrustatic sau alt ornament accesoriu. In mormânt s'au găsit cutii, vas", vase de sticlă, agrare, un vas grec sau egcean, (> păpuse reprezentând o fată cu un vas cu apă, operă ele artă gre­ cr-asca clasică, s'ar putea zice, dacă n'ar fi fost găsită unde s'a giisit. Un potrr-t ce reprezintă capul reginei cu un nas delicat aproape ac­ v ilin dă ele bănuit că Tr-ia va fi fost dr- origine europeană nu africană. Lipsa de olărie şi de proviziuni funerare cst-: o probă că J'egina (T�I «rctică ,?i străină. 1. S. F. Geografi!'. La 15 Dr-c. 1906, apele Pacificului au început să se verse în Oc. Atlantic prin faimosul canal dela I'anama, D{' milioane de ani, occa­ nele acestea fuseseră despărţite prin puntea ingustă, care leagă A­ merica boreala de cea australă. Acuma omul le uneste din nou. [218] :?lS CONVOHBIHI Ll'n:RAHE E al 4-lea mare canal de felul acesta. Cele mai vcch i încercări SI' făcuseră pentru unirea Atlanticului cu oceanul Indian} legând Medi­ terana CLI marea Rosic. Dela Dariu Hystaspe şi până la Lesseps, idcia aceasta a revenit de mai multe ori. Se credea însă că oceanul Indian e mai plin decăt Mediterana şi că, tăind canalul, oraşele de pe lăug a Mediterana vor fi innecate sub valurile marei. Nu mai departe de cât pe vremea lui Napoleon l, inginerii însărcinaţi de el cu săparea unui canal, găsiseră că apa mărci Roşii stă cu 7 m. mai sus dccar faţa Meditcranci. Lesseps a dovedit grqala. A urmat apoi tăerea canalului dela C()· rint şi a celui dintre Baltica şi M. Nordului. Nici UIlU! însă nu va avea mai mare msernnătate pentru corncrţul lurnei ca cel ce se deschide acuma sub ochii noştri. E În calea pc care o căutaso Columb spre a ajunge in India, apucand spre apus. 2. Recenzii. Aurel C. Popovici. "Die Vcreiniglell Staatcn VOIi Gross - r}s(er­ rcicii", Leipzig I906. (527 pag. şi o hartă). Discuţiunile din presa st rcină dovedesc din ce in ce mai mult in­ scmnătatea deosebită a cărtci ci-lui A. Popovici. Lucrarea e împărţită în două părţi. Autorul ne arată mai intâ iu cauzele, cari au produs boala, de carc suferă monarhia vecina care nu e alta decât dual isrnul. "Chestia naţionalităţilor c o chestiune el, constituţie" (p. I39). Dualismul a monopolisat puterea pentru 2 11;J­ tiuni, Ungurii şi Nemţii, iutroducăud astfel acolo "principiul cclo! mai cr asse privilegii de rasă (1'. 167). Nu c deci de mirat că popoa rele exploatate şi-au făcut un ideal din distrugerea acestui monopol. De altfel, însăşi naţiunile priYilegiate sunt ncrnultumito cu el. Un­ gurii în deosebi prin ţinuta lor au adus monarhia in n astfel de star. in cât (> singură scânteie, e de ajuns şi drama (' gata. Liacul ? "tre. buie l ichidat trecutul" (p. z r i, tre-buie ştearsă cu buretele coustitutia actuală. Imperiul arc nevoie ele haină noua .... de () "constitutie impr-ria!» fcdernlista pc temeiul horărnicir-ii nati ona l ita tilor " (p. 22) nu dupa aşa zisele "dreptUl·j istorice" şi după graniţele actuale. Partea a Il-a a cărţii o putem numi constr uctiuă. Aici ni :"e fi" "rcţeta", după carc- trehuie să se refacă din temelie noua clădire. ]1\ Jocul celor 2 state confederate, po]iglotc, vom trebui să avem atât"C! state autonome naţionale, câte naţionalităţi cu teritoriu compact sunt în imperiu. Vom avea astfel I5 state Intre care uilui ar fi românesc. Acestea ar fi: "Statele unite ale austriei Mari". "Fiecare stat i1i dil [219] (,R01\'IC.\ 219 singur constitutia" şi "îşi stabileşte limba sa dc stat". Afacerile co­ mune le-ar conduce Impăratul cu un cancelar, numit de el, împreună cu lin "guvern imperial" compus din rcpresentantii - după o anu­ mită proporţie-ai tuturor naţionalităţilor, având de president pe can­ celar. Dar cine să aducă la îndeplinire acest proiect mântuitor? "Un judecător imparţial", ne răspunde autorul, şi acest "judecător impar­ ţial poate şi trebuie să fie numai Impăratul", (p. 318) căci "el singur are şi puterea şi datoria să facă lovitura de stat a tutur or popoarelor" (P' 329). Şi autorul îşi sfarşeste frumoasa şi documentata expunere in modul următor: "Oara înaintează, imperiului trebuie să i se dea ajutor; toate po­ poarele sunt în tabăra Austriei şi asteapta e libcrnrca de sub jugul dualist, aşteaptă fapta mântuitoare a Irnpăratului lor". Cartea d-lui Popovici, prin o lămurită descriere a stărilor din monarhia vecină, pune pentru prima dată situaţia de acolo in a­ devărata ei lumină; ea e una din acele rari opere, cari sunt desti­ nate sa aducă schimbări în spirite. Nici un român cult nu se poate: -dispensă de a ccti această operă. 1. Uns". Istoricul Epar hiei Rdllllzlm!ui-Nou! Severin. J vol. de CXXX]V 687 pagini, Bucureşti, 1906. Din "închinare" şi din "cuvânt înainte" se vede că autorul este părintele episcop Atanasie al Râ mniculu«, Cartea se alcătueşte dintr'o introducere şi mai multe părţi de o va­ loare diferită. Introducerea de CXX pagini expune istoric viata noastră religioasă în formele sub care s'a prezentat dela început şi până azi �i cu deosebire în legătură cu eparhia despre care e vorba. Expu­ nerea nu pleacă direct dela isvoare, ci, în general, dela cartile cele mai bune ale literaturii noastre istorice. E de ajuns să amintim C,} drept călăuză are pc d. N. Iorga (în deosebi Gesclrirlrt e des rum ani­ schen Volks, Cotha I905). Totuşi, câte odată, autorul să intemeiaza pc lucrări cari astăzi nu mai pot avea nici o valoare istorică ut il i­ z abila [do p. F. Aaron, Idcie repede de istoria prinţipatului Tării Rumăncşti pp. UIl, LXVlT, LXXI, CXIV, 1. I {eliade. Prescurtare de Istoria Românilor p.p. LXl, LXXII]. Sunt şi Încercări în această in­ troducere cari nu SC' pot susţine I d. p. nu se poate sustin« că "Ru. munii n'au fost în dependintă ierarhică" p. LX, şi tot aşa JlU se poate susţine ea "Românii n'au fost în depcndinţă bisericească de Roma" p. LXXlr!, fiind eontrarii adevărului căstigat şi care nu mai poate 11 supus interpretărilor. Lucruri noi nu sC' pot scoate din această in­ troducere. In primele părţi ale c(trţiJ însă se urilisează şi se publ ică în parte uu bogat matcrial inedit uneori cu oare carr- critică. Eparh ia Răm- [220] 220 CONVORBIRI LITERARE nicului - Noul Severin, numele îi arată genesa, Mitropolie la Severin în a doua jumătate a secolului XIV, dispărută după 14°1, apare ca episcopie în vremea lui Radu cel mare. - Şirul cronologic al epis­ copilor cari s'au succedat în acest scaun, expus după pomelnicele vechi - prima grupă de 20 - şi după "condica sfântă" dela I668- a doua grupă de 20 - formează prima parte a cărţii. Procedarea au­ torului e simplă: la fie-care episcop - data alegerii, activitatea gos­ podărească şi culturală - dacă a fost. - Redactarea e limpede şi u­ şoară, rar Însă insufletită (d. p. episcopul Ştefan p. 43). Urmează o expunere descriptiv - istorică a clădirilor, - biserici paraclise etc. -- a odoarelor,-icoane, antimise de o deosebită valoare artistică şi istorică [v. d. p. "Antimisul" de pe vremea lui Matei Vodă Basarab p. 219). Insirarea - după condica episcopiei -- a pro­ prietăţilor şi privilegiilor avute de episcopie, publicarea pornelnicelor episcopiei, aduce la lumină un bogat material istoric. - Tipografia, seminarul, şcolile de căntărcti ale cparhiei şi-au găsit istoricul, aşa cum se cuvenea, în cartea de faţă. In capitolul despre "Schiturile şi Metoccle cpiscopiei Rămnicului" pe lângă date noi se publică în întregime multe documente din con­ dica episcopiei. - Intreaga această parte a cărţii - 458 pagini - e trnpodobită cu chipuri de domnitori şi episcopi, vederi de biserici, mănăst ir i, schitur i, ornamentaţii după picturi muralc, după cladir-i şi cărţi de ale episcopiei, în mod foarte îngrijit. Aşa să prezintă cartea părintelui episcop Atanasie al Ramnicului,. care singur ne spune în prefaţă (p. XII) "că lucrarea departe de a fi completă, reclamă încă un studiu mai îndelungat al isvoarelor"­ şi ° critică mai disciplinată însă. Ultima parte a cărţii o formează un fel de invcntar al parohiilor, cu preoţii, căntăretii şi cpitropi i lor, care ar putea să se presintc sub o formă mai ştiinţifică, într'un fel, ca o lucrare geografic-istorică. (v d. p. "Şematismul" pe J900, dela Blaj, lucrat de canonicuI Augustin (Bunea). Cartea rămânc însă utilisabilă numai cu mare greutate, Iipsindu-i indicele - element indispcnsabil oricărei lucrări ştiinţifice. EM. r-. Frotu Carpatnian 10 Pindus, pictures of rournanian country lire de Teresa St.ratil escu, un volum de 379 pagine (London: T. Fishcr Unwin Adclphi Torrace, I9Q6) având ca motto: "Tara1tÎ!� partea cea ma, numeroasă ş'i mai interesantă a poporului ronuinesc" (Al. Lahovari}. Volumul compatrioatei noastre, tipărit la Londra, ne aduce aminte de timpurile bune, când oamenii de seamă ai ţărei căutau prin scri­ eri în limbi străine, să atragă atenţia apusului asupra ţărilor roma- [221] r CUONIC.\ 221 I I , II neşti, Acea bună traditie slăbise de câtva timp cu totul, desi ne aflăm după cum zic diplomatii, in Wetterioiuhe], adecă în colţul de unde pot eşi mai pe neaşteptate furtunile politicei europene. Apariţia a­ cestei opere în limba engleză e deci o fericită împrejurare, căci tocmai acuma, poporul englez pare a se ocupa din ce în ce mai mult de afacerile peninsulei străbătute de Balcani.--Pentru anul viitor a Invitat la Londra la o "expozitie balcanică" pe toţi împricinaţii,.-să depună oarecum un examen de capacitate în ce priveste facultatea de a se civilisa, Ne-a invitat şi pe noi, dar am respins cu o dreaptă răceală o ast­ fel de invitaţie, ca unii ce nu putem fi confundaţi între statele acestei peninsule. Publicului englez, doritor de a ne cunoaste, ii putem insă prezinta această operă ca informaţie asupra unei parţi "a celei mai numeroase şi interesante" din poporul nostru. După o scurtă introducere istorică, urmează 8 capitole asupra ţă­ ranului în legătură eu: statul, religia, pămantul, streinii etc. Dela început o calitate preţioasă: dcscricrca în aceste "pictnres" nu e În gennl eftiu şi inutil al impresionişt ilor. care încarcă paginele lor de multe culori şi multe detalii a.�a zise pitoreşti. Autoarea a avut ideea originală de a descrie pe tăran, pe cât se poate, prin el însuşi, adecă prin poezia populară. Pentru publicul engle» aşa de cunoscător în ce priveşte descrierile ele călătorii, maniera aceasta de a descrie va fi, suntem siguri, foarte apreciată. Urmează apoi descrierea pământului românesc �i ocuparea acestui pământ de neamul românesc. Colonisarea, eclipsa perioadei năvăli. r ilor, coborărea din munti, intemeiarca principatelor :;:Î tuate luptele de mai târziu sunt ilustrate prin aceiaşi pocsie populară, care amin­ teşte luptele noastre cu vecini dinspre toate hotarele. Pas cu pas, povestirea se apropie apoi de timpurile mai noui. Dările, serviciul militar, şcoala, biserica sunt descrise prin expresia plastică dictată de imaginaţia poporului. In totulu i tot, lucra rca el-rei Stra t ilcscu face i mprc:"in unei pic! uri curate; nici trista cu intentie, dar nici luminoasă din pnrtinire. Lipsa totală a notelor subpuginelc, arată ca n'a voit sa fie o opera de eru­ diţie, dar c o încercare originală de a presenta poporului englez o icoană sinceră a \ ietc-i noastre Şi credem că scopul ;1 fost dcpli Il atins. N LI numai oamenii "dc societate", dar şi literaţii, oamenii politici, folkloriştii.; vor putea lua informaţii preţioase asupra neamului românesc .�i anume asupra acelei părţi, care (' cea mai numeroasa şi interesantă, dupa cuvantul bar­ batului de Stat citat la început. Ca atare, opera D-rei Stratilescu e dintre cele mai vrednice d« laudă �i merită toată recunostinţa din partea publicului romanesc. 1I'l. [222] 222 ('Ol\YORl3IHI LITERAl-a: 3. Reviste. din rornă, J. S. F. Deutsclre Iluudschnu. Herniann Freiher r v. E,fj-loffstcill raportează pc scurt despre con­ gresul ţinut în Bucureşti pentru protecţiunea proprietăţii intelectuale Spune că "tănărul regat s'a ridicat din profundă decădere la treapta culturală de azi, în timp de 40 de ani, prin munca flirtl încetare a poporului său activ şi în creştere necontenită". Despre Bucureşti zice C2'i este oraş "populat şi cu aspiratiuni mari, foarte original şi inte­ resant prin amestecul de Orient şi de mic Paris." Despre expoziţie' "în interior atrăgea prin arihitcctura veselă şi plăcută, inspirată elin motive naţionale, prin gruparea cu gust. ... Nu mai puţin oferi a con­ \inutul ei interesul cel mai multi lateral." Aminteşte de Curtea dc Argeş şi de Sinaia, ele Constanta şi de Dobrogea. lonică, o istorie de anul nou de M. Sadoveanu, tradusă neste. Zu ku uf't, Articolul întitulat ,,Trenri!: Ibsen" reproduce cuvantarea comerno­ rat iva a proCesorului Gerhart Gran din Cristian ia. - Lipsa ideilor preconcepute a fost principiul calăuzitor al activităţii lui Ibsen, care astfel dovedeşte apropiata sa înrudire cu adevăratul om de ştiillţJ.. Liber de prejudicii şi luptând pentru alungarea lor din viata sufle­ tcască a omenirei, marele scriitor norvegian se găseşte a lături de fruntaşii mijlocitori ai progresului. -- Deplina obiectivitate estetic" .şi adănca subiectivitate psihologică a operei sale îl apropie de Sha­ kespeare şi ele Goethe. Mulţumită bogatei sale vicii intcrioare şi da­ rului său de observator înzestrat cu multă pătrundere, personagiile lui au un relief nespus de puternic şi dobândesc realitatea unor fiinţe aevea, care interesează pe cititor fiind că trec în viaţa acestuia. Cu toate micile slăbiciuni ale sufletului său iubito]' de bani şi renume, ţinta adevărată a. vieţii sale de scriitor a fost numai perfecţionarea necontenită 11 operei) pe care a produs o . . Japonia modernă nşa elim o nrată statlstlcelc sale. --- Un articol în Reune scientifiqne, 16 F,'vrier, 1906. Autorul, MI'. Lo wenthal, un fer­ vent partisan al statisticei, "se poate afirma ca ln cifrele "ii tablou­ rile statisticci generale se reflectă cu cea mai mULT precisic, adevar "ii imparţialitate viata materială şi morală a unui poporv.T'ublicatiil.' şi documentele statistice ale Japoniei se deosebesc printr'o rară in­ geniozitate de concepţie, condensănd într'un spaţiu rcstrans cele mai variate date. - Stat isticclc criminale au date cari nu se găsesc în statisticcle similare nici ale unei tăti i se poate vedea din ele şi m o­ elul în care au fost crescuţi criminalii şi chiar situaţia familiei 101'-' Tabelele pe cari le publică autorul în comparaţie C\I a unor ţări elin [223] Rusia CIWNICĂ Europa -- Franţa 'ii Rusia mai ales - sunt referitoare la conditiil,' demografice. Populaţia Japoniei, afară de insulele Forrnosa si I'['�­ cadore, intre 20-44 ani, cea care poartă armele, este de 7.724.660 faţă de Franţa cu 7.°36.000. - Starea sanitară a Japoniei, după cifr o aseaza între tările cele mai civilizate. Din statist icclc refr-ri toaro ... " - la instructia publică: Japonia cheltueştc pentru instrucţia publică în [902, J ro,7 milioane din care 77,5 pentru Jn văţămă ntul primar; o comparati« cu Rusia e aici foarte instructivă �i dă o cxplicar« vie­ toriilor japoneze: Numărul elevilor la un milion de copii dela 5--1S3ni 553.5+0 120.000 Numărul şcolilor pe ].000 km. . . . 6+5 3.5 Chcltuel ilc pentru un milion de Iocuitnri (în franci) 1.550.000 500.000 Datele pentru comerţul Japoniei sunt tot a�a de instructive, Comer­ ţul exterior de export şi import se ridică in 1893 la +6714 milioane de franci, iar în 1902 la 1.5 [4,7 milioane ceeace înseamnă o creşteri de 250 la 100. - Aceste date spun de bună seamă mai mult c!ec{lt multe Gîr�i scr is«, pentru modă, asupra Japoniei. E:lI. P. 4. N o tit e . () "Ilisertaţie inuug nrulă" despre Eniinescu, La Uni versitatca din Marburg a L., tunarul romanist DI'. W. Suchiel' o;i·a inaugurat, ca Privat-Docent, activitatoa-i universitarii printr'un discurs de deschidere [Antr ittsrcde] asupra poetului Eminescu. 1'1"1'­ lcgcrca, cu interes urmărită de zece profesori 'ii cinzeci studenţi pr". zen ţi, a durat o oră. De 'vV. Suchicr e Jiul cunoscutului rornanist s i profesor din Balle a. L.. Hermann Suchier care, după cum se şti,', [cornp. Literaturblat.t, XV 93J, ţine din când 111 când la universitatea ele acolo prelegeri asupra limbei şi Iiteraturci 1'0111<1 11 C. Un curs de­ spre Eminescu) ţinut mai anii trecuţi, il fost �i la no t amintit t n re- vista Archiva dela la�i. c. 1>. U. Expozitii de picturii. i\nul ce! vecliiu s'a incheiat cu interesanta expoziţie a d-lui Stcriadi. i\cum s'a deschis la Atencu () altă ('xP(1- zitie demnă dc a fi văzută, a d-Iui G. Pătrascu. 'Din toate picturile cele bune vom g::ISI UJ� mănuchiu la Expoz iria Tinerimci Artistice ohicinuita prevestitoare a primaverei. Atunci va fi vorba de toate lucrările la olaltă AL. T. ,.,. In numărul viitor, vom puhlică un foarte interesant studiu asupra lui Carducci, datorit pcnci d-lui Dctanrancca, cel mai autorisnt s{i ill formeze publicul românesc asupra marelui ]:loct italian. [224] CRONICA ARTISTICĂ MUZEUL NOSTRU NAŢIONAL Chestiunea Muzeelor preocupă din ce în ce mai mult spi­ ritele. O ultimă dovadă este şi raportul senzaţional al d-lui dr. Istrati (1). In calitate ele Comisar general al Expoziţiei, el-sa hotărăşte, in ultimă instanţă şi cu toată autoritatea situaţielor sale oficiale, asupra soartei diferitelor institute ar­ tistice din Capitală. Voiu lăsa cu totul la o parte învinui­ rile aduse şi chestiunile ele polemică rielicate ele el-sa. La acestea a răspuns ele altfel, tot pe cale oficială, d-I G. Ste­ rian, administratorul Casei Artei (�). Mă voi ocupa numai în mocI cu totul obtectiv ele partea relativă la crearea şi instalarea muzeelor propuse de d-l elr. Istrati. În rezumat, el-sa hotărăşte ca toate colectiunile noastre artistice să fie mutate la Filaret. Cu toată depărtarea şi izolarea acestei părţi a oraşului, nu aşi a vea nimic ele zis contra unei asemenea propuneri, dacă Expoziţia ne-ar fi lăsat acolo nişte clădiri proprii pen- (') Muceete noastre, Raport al d-lui dr. Istrati catre Ministerul Cul­ telor şi Instrucţiunii publice, publicat În Cronica din 20 Ianuarie J907, şi în alte ziare. Un al doilea raport al el-sale cătrc Îlinistf'l'ul Dom", niilor ctc., a apărut în acelas ziar din 26 Ianuarie. (') Mueeele noastre, Referat al el-lui arhitect G. Sterian, adminis­ tratorul Casei Artelor, la raportul d-Iui dr. Istrati către d-I Ministru al Instrucţiunii publice pentru crearea de Muzee în localul Expoz.i­ ţiunei. 1 brosura, 23 pagini. Carol Gobl, 1907. [225] cnONICA A WrrSTIC.\ 'tru a adăposti colecţiunile noastre artistice. Din nefericire insă, clădirile existente nu corespund de loc unei asemenea intrebuinţări. Astfel, Cula, în care d-I dr. Istrati decide să se instaleze Muzeul bisericesc, este cu totul improprie pentru aceasta. Am arătat în No. trecut al acestei reviste o parte din clesavantagiile inerente clădirii. D,I Sterian deasemenea -confirrnă, în referatul său, că cele trei săli mici cari o com­ pun sunt întunecoase şi insuficiente; iar apoi adaogă: "Dacă am vrea să facem un Muzeu religios cu toate bogăţiile cari există numai în Muzeul nostru ..... ar trebui douăcezi de eule". Acestor argumente puternice le mai vin în sprijin şi altele. Cula nu poate servi drept Muzeu, lipsită fiind cu totul de spaţiul necesar pentru circularea liberă a vizita­ torilor. Cele trei odăiţe suprapuse comunică pintr'o singură scară; fiecare încăpere e deci înfunc1ată, forrnănd cunoscutul "cuI ele sac" de care într'un muzeu trebue să ne ferim. Şi asemenea defecte sunt iremediabile. Dar mai presus de toate, ar fi de o uşurinţă ncertată, ca să îngropăm în culă odoa­ Tele cele mai scumpe ale străbunilor noştri, cxpunăndu-Ie astfel la o distrugere sigură, în caz de incendiu. Pe când aiurea se eau toate măsurile imaginabile contra focului, noi am expune tezaurele noastre într'o clădire cu acoperişul în­ treg de lemn şindrilă, cu o singură scară, asemenea de lemn, şi cu podelelc tot de lemn. Clădirea are o singură eşire numai şi câteva ferestre mici. A instala de bună voe un Muzeu în astfel de condiţiuni, ar fi o adevărată crimă. Să fim fericiţi că am scăpat cu faţa curată astă vară, şi să nu ne mccrcăm din non norocul Am putcă plăti prea de tot scump o asemenea încăpăţînare. Căci la reparaţii In vederea înlăturării pericolului, nu trebue să 11e g�lJ1clim. S'ar -cheltui cu totul în zadar încă câteva zeci ele 11111 peste CCI 6r.8J8 lei, cât a costat clădirea. Nu vom avea însă, în urma preschimbărilor, nici culă propriu zisa şi nici Muzeu în adevăratul înţeles al cuvăntului. Pentru aceleaşi motive, cred că nu se vor putea instala .alte colecţii nici în "constrllcţiunea prouisoric în care a fost [226] 22G CRONICA ARTISTICĂ pusă secţiunea etnografică ce coprindea Transilvania, etc." ,;>i din care d-l Dr. Istrati vrea să facă acum "un admira­ bil lapidariu". Un Muzău nu este un simplu hambar în care se adăpostesc obiectele de ploae : ele sunt şi trebue să fie şi un loc de studiu. Un lapidariu mai ales, cu colecţii epi­ grafice cum sunt ale noastre, trebue să "fie continuu acce­ sibil studenţilor. Numai atunci el are raţiune de a fi. Nu prea văd Însă cum, în afară de marea distanţă ce ar des­ părţi Muzeul de Universitate, studenţii ar putea lucra pe timp de iarnă într'o vastă hală construită în paiente şi ne­ incălzită. Un Muzeu archeologic se mai compune în mare parte din copii în gips; şi acestea s'ar deteriora curând din cauza umezelei şi a schimbărilor de temperatură pro­ vocate de condiţiunile defavorabile ale clădirei. Inutilizabil ca Muzeu mi se pare de asemenea chiar şi aşa zisul Palat al Artelor. El este, după părerea architectului G. Sterian, "o clădire zidită în pripă în timpul iernei, cu ziduri prea groase, cu săli prea mici, cu spaţiuri enorme perdute. Planul acestei construcţiuni, conceput de asemenea în pripă, nu prevede nici o destinaţie specială. Cele două săli de jos sunt întu­ necoase şi înguste. Sălile de sus, în număr de trei, sunt iarăşi înguste şi primesc o lumină din cele mai defectuoase : de sus, dintr'un tavan cu geamuri insuficiente, şi o altă lu­ mină laterală, falsă, dela învelitoarea unui "halfl" prea înalt, prea mic în raport cu înălţimea lui şi inutilizabil. Pe un timp puţin acoperit acest palat este absolut întu­ necos; nici una din săli nu e degajată printr'un coridor, nici una nu poate fi închisă sau izolată. Prin faptul că clădirea a fost zidită iarna şi că are zi­ riuri exagerat de groase, tencuelele au închis în ziduri o cantitate enormă ele apă, care nu va eşi decât dărămăndu-se tencuelele şi lăsând zidurile să se usuce vre-o doi ani. A pune obiecte de artă şi de valoare în localul actual, aşa cum este astăzi, ar fi a le expune la o pierzanie sigură, căci experienta s'a făcut în timpul verei trecute: o mare [227] CRONICA AHTISTIC.4. 227 r parte din lucrurile expuse acolo au fost stricate de ume­ zeală, şi a trebuit o îngrijire permanentă şi o supraveghere neîntreruptă în tot timpul Expoziţiei, pentru a prezervă de o stricăciune desăvărşită toate tablourile cari ni se în­ credinţase pentru a fi expuse acolo". De halul în care se află Palatul A rtelor, nu trebue în­ vinuiţi arhitecţii. E laudabilă, din contră, sforţarea ce au pus, terminând într'un aşa scurt timp şi în atari condiţiuni o aşa colosală clădire. Planurile le-au fost desigur impuse. Nimeni de altfel nu s'a preocupat în mod serios de des­ tinaţia viitoare a clădirei. Iată de ce, acum e imposibil ca să Se facă dintr'insa un Muzeu. D·I Comisar însuşi cere "un credit de maximum 300.000 lei pentru mărirea loca­ lului". Adăogaţi la cei 621232 lei cât a costat Palatul, am avea un total de aproape un milion! D-I G. Sterian, ar­ chitect, estimează la 500.000 Iei, suma necesară pentru re­ paraţii. '1 Cu această sumă, adaogă însă d-sa, oricine se poate în vrednici a clădi un Muzeu cumsecade şi în sensul ade­ vărat al cuvântului, chiar în centrul Capitalei". Această afirmare e prea categorică şi justă pentru a fi trecută cu vederea. Trebue neapărat să se ţie seamă de ea. Să nu ne angajăm din nou în cheltueli de reparaţii şi cărpeli, cari niciodată nu vor da un rezultat bun; mai ales însă când cu aceiaşi bani se poate face o clădire nouă şi în condiţiunile speciale unui Muzeu. Convins de acest adevăr şi de necesitatea unui Muzeu, încă de astă vară am conceput ideea clădirii unui local pro­ priu, în care să se instaleze în mod demn trecutul nostru artistic. In acest sens am şi adresat mai multe rapoarte autorităţii şcolare superioare. Primul raport find aprobat, d-l architect N. Ghika a fost oficial însărcinat, prin adresa No, 1.2IO din 19 Septemurie 1906, Cel alcătuirea planurilor, din cari o parte sunt reproduse aci. Noua clădire presupunea totdeodată şi o altă împărţire şi organizare a tuturor colectiunilor noastre de artă. Toate propunerile, ce am făcut pe urmă în 'acest sens, au rămas I II [228] 228 AI.. TZIGAIlA-SAlIWllCAŞ însă fără răspuns din partea Ministrului. Iar dacă aZI, ur­ mând exemplul d-lui Dr, Istrati, mă hotărăsc să dau pu­ blicităţei unele părţi din acele rapoarte, o fac cu speranţa 'că poate pe această nouă cale ele vor ajunge şi Ia cuno­ ştinţa acelora, către cari au fost dela început adresate. Un prim punct, asupra căruia cred necesar să insist şi aCI, este cauza neexistenţei unui Muzeu românesc. In ge­ nere ea se atribue lipsei de fonduri. Este însă absolut ne­ exact. Căci de fapt s'au cheltuit sume cu mult mai mari, decât ar fi fost necesar ca să fim cel puţin la nivelul ve­ -cînilor noştri Sărbii şi Bulgarii, cari ne-au întrecut cu mult. Am dovedit aiurea (1) cum, în răstimp de şeapte ani numai, s'au risipit în socoteala Muzeului peste două tniiioane, fără să ne fi ales cu ceva. Starea tristă de azi e rezultatul lip­ sei de control în cheltueli şi mai cu seamă a liPsei unei di­ rective in lucrări. S'a cheltuit orbeşte în trecut după cum şi azi se propun noi cheltueli, fără ca să existe un plan hotărît şi bine chibzuit. Dacă urmăm iar cu sute de mii pentru reparaţii şi cărpeli, ne vom deştepta iar peste câţiva ani .cu milioanele cheltuite şi fără de Muzeu. Căci rămâne bine hotărît: nu orice clădire, fie ea oricât de scumpă, poate servi pentru păstrarea şi expunerea operilor de artă. Mu­ zeele, mai mult ca orice alte clădiri, au cerinţele lor cu totul speciale şi ca materiale de construcţie şi ca amenajare. Conform acestor cerinţe au fost alcătuite de d-l arhitect Ghika-schiţele de plan (2) ale Muzeului ce urma să se ridice la şoseaua Kiselef, unde se află azi Muzeul ele etnografie şi şcoala de arte frumoase. Clădirea e concepută în stilul românesc, adaptat însă sco- (') Muzeul nostru naţional, In "Viaţa românească", an. I, No. 4 .�i No. 10, 1906. (') S'au mai făcut şi altădată planuri de Muzee. Nimeni nu le-a văzut; ştim numai că statul le-a platit, poate inainte chiar ca elc să fi fost ·concepute. Tin să declar că planurile de faţă nu costă nimic. Vor fi cleei ele sigur în contra lor, aceia ce caută în executarea unui plan prilej -de căştig ncavuabil. [229] CRONICA ARTISTICĂ 22�1 pului special. Materialele de construcţie prevăzute sunt: piatră, cărămidă aparentă, tencuită numai în interior, beton. armat, fier şi sticlă. Infăţişarea exterioară a clădirei e condiţionată, după cum se vede din ilustraţie, de ferestrele mari de care are ne­ voe în primul rând Muzeul. Turnul pătrat d'asupra intră­ rei ar întrerupe pe deoparte simetria lung-ei faţade, făcând posibilă în acelaşi timp bolta din interior a secţiunei bise­ riceşti. Faţadele laterale vor fi cât mai simple: cărămidă .aparentă cu chenare de piatră la ferestre. Din schiţa de Planul JY\uzeului Naţional. plan se poate vedea economia clădirei. Muzăul era conce­ put forrnănd un corp cu şcoala de arte frumoase, care e deasemenea lipsită de local (l). Se destina de o camdată Mu­ zeului corpul principal dinspre Şosea şi jumătate din ari­ pele laterale, iar cealaltă Jumătate rămănea şcoalei. Cu timpul, mărindu-se colecţiunile, urma ca şcoala să se mute; (1) Şi în acest procct am întâmpinat lndăr'ătuica �j puţin cuvi in­ cioasa opoziţie tocmai din partea Directorului Scoalei. După el-sa lo­ cul artei national- c în Muzeul ele zoologic. Prin raport oficial el-sa a cerut "înlăturarea vccinătătii supărătoare a, Muzeului pentru şcoală" Tarc suntem înapoiaţi. 7 [230] 2:10 atelierele putând de indată servi drept săli de exposiţie. In caz de lipsă de fonduri, s'ar putea executa numai partea Muzeului deocamdată. Ambele clădiri sunt legate printr'un amfiteatru centrat servind atât pentru conferinţele Muzeu­ lui, cât şi pentru cursurile şcoalei. VOiLl analiza aci numai planul Muzeului. Catul de jos al corpului central e destinat administraţiei, Bibliotecei şi să­ lilor de studiu şi de copiat. In sălile boltire din etajiul su­ perior s'ar instala arta reliligioasă, care constitue secţiunea cea mai Însemnată a Muzeului. Incaperile sunt într'adins croite mari şi largi, pentru ca să se poată subirnpărti în urmă prin ziduri mobile, conform cerinţelor colecţiunilor, Cu ajutorul tâmplelor şi mobilicrului din bisericile dispărute �i cu toate celelalte frumoase !';i scumpe odoare ale cultului se poate alcătui o sală de onoare a 1\1 uzeului, în care să se găsească o parte cel puţin din splendoarea dispărută a rno­ năstirilor şi bisericelor strămoşeşti. Una din aripele laterale ar servi pentru colecţiile etnografice şi de artă decorati vă, instalate de pe acum în trei săli, ce s'ar conserva în clădirea nouă; iar în cealaltă aripă s'ar pune jos antichitatea şi sus galeriile de tablo.iri. Intracest scop s'au prevăzut mijloacele combinate de luminat (lateral �l de SUSI după cerinţă, In mijlocul clădirei se deschide o prea frumoasă curte ' pătrată, imprejmuită de pridvoarele cu arcade, după cum se vede în desenul acl alăturat. Aceste galerii au un în­ doit scop: să adăpostească unele obiecte de piatră, cari au nevoe de o lumină directă şi tot odată. să serve ca dega­ jare pentru fiecare sală. Prin verdeaţa ce o va orna, curtea va procura un placut loc de repaos ji reculegcrc pentru vizitatori. lnstalat în asemenea conditiuni şi adăpostind toate 1';[­ maşiţele artistice şi culturale ale popoarelor car j au locuit ţara rcrnăncască, elin vremurile cele mai vechi şi pană azi, Muzeul ar constitui istoria cea mai veridică şi vorbitoare a Romaniei; ar prezinta interes chiar pentru călătorul străin jl ar fi de folos pentru cultura generală a l�omânjJor. [231] f'!W,\ICA AHTISTIC;l Muzeul dela Şosea ar cuprinde numai originale; repro­ ducerile tn ipsos sau altfel, necesare studiului artistic (1) --- te miri cum se poate face archeologie la Universitate fără de ele - ar avea locul lor aiurea. Mulag iile 'ii chiar colec­ ţiile pur epigrafice ar trebui să formeze seminariul archc­ ologic universitar. A zi toate aceste colecţii se află într' un haos de nedes- ris. Alături de di Dr. Istrati "putem spune fără incon­ j ur că ţara noastră nu are nici un Muzeu în înţelesul ade­ varat al cuvîntului". Aceiaşi constatare tristă au făcut-o şi alţii mai înainte. Astfel d-l Haret, incă din I903, scria în i după cum propune si d-l Dr. Istrati, atunci însă. în sensul planului aci alăturat şi după normele aci indicate. Căci în clasarea şi diferenţiarea Muzeelor trebue să fim călăuziţi de valoarea şi interesul pen­ t r u studii ce prezintă fiecare colecţiune. Potrivita acesteia trebue să. fie şi clădirea. D-I Dr. Istrati însă porneşte dela un punct de vedere cu totul contrar.Acî e greşeala fundarnantală a raportului d-sale. Căci nu pentru că au ră­ mas pe urma Expoziţiei nişte clădiri scumpe şi greu uti­ lizabile altfel, noi 5<1 imprăştiem colecţiile noastre după .ncăperile disponibile, creind atătea Muzee, câte luri avem. Din contră, aprcciind insemnătatea colecţiilor neamului, să căutăm, să le punem în loca- luri anume construite. făcând să reiasă întreaga valoare să aducă serviciile dorite. i ') Incă din 1896 am insistat pentru creerr'a unui asemenea iIlUZUl limgă cel de anticlutăţi. Incercarea făcnt,\ mi-a atras însă urgia edor interesaţi. Până .12:; n\l�Ja adaos nimic la f�lcllj de răposatul ·Odllbe;lcll. ,. , ii [232] 23� AL. TZlUAHA-SAMUltCAŞ r I Nu forma exterioară, nu haina, sau în cazul de faţă clă­ direa, ci fondul, adică 111 speta noastră tezaurele artistice, trebue să aibă precădere. După întinderea ce ele vor lua trebue să se prevadă şi localurile de Muzee, iar nu vice-versa. Salvarea şi buna utilizare a colecţiunilor trebue singure să pr eocupe pe toţi aceia, a căror judecată dreaptă nu e tur­ burată de greaua răspundere a soartei clădirilor dela Ex­ poziţie. lată de ce d-l Dr. Istrati se găseşte izolat cu pro­ punerile d-sale. S'a comis imprudenţa -- explicabilă poate prin grabă -- de a se ridica nişte clădiri costisitoare, fără a li se da dela început o destinaţie bine definită. Să nu agravărn gre­ şala, inmormăntănd acum în ele comorile artei româneşti. Să se destine Parcul de la Filaret cu clădirile din el nu­ meroaselor şi prea potri vitelor intrebuinţăr i ce d-l. Dr, Is­ trati însuşi arată în al doilea raport al d-sale, adresat Mi­ nisterului Agriculturei, Industriei şi Cornerciului. Să se în­ tcmcieze grădini botanice şi zoologice, şcoli de horti,-api,-­ agri-şi serici=-cultură, cu muzeele lor şi se vor aduce îmbu­ nătăţiri simţitoare în desvoltarea şi propăşirea acestor ra­ muri noui ale economiei naţionale. Acestor instituţiuni cu expoziţiile lor veşnic prernenite le-ar aduce, poate, servicii bune aşa zisul Palat al Artelor şi Cula. Arta însă are ce­ rinţe mai speciale, mai greu de împlinit. Iar dacă, după cum afirmă el-Il k Istrati, "creditul de 300.000 lei se va putea obţine relati v usor din excedentul anului curent," atunci nu pentru carpeli de tot felul, după cum se se cere, să fie întrebuinţaţi, ci pentru punerea temeliei şi ridicarea unui adevărat Muzeu. Ar fi incoronarea cea mai frumoasă şi încheierea cea mai temeinică a celor patruzeci de ani de desvoltarca culturală, sărbători ti cu atâta fală de întreg neamul românesc. Iar ministrul care ar realiza asemenea idee, şI-ar ridica el singur un monument neperitor. Când va veni .';ii vremea şi omul accla r 1\1.. '!'ZI(;ARA-SAMURC.\';i. [233] CRONICA AWI'lRTTCA (lnor a riile artistilor, Nemulţumirea între producători şi consuma­ tori nu este nouă, Ea există în toate ramurile. Şi la noi se plâng artiştii pe de o parte că nu li se rcsplătesc destul aperi le. publicul pe ele alta că pretenţiile celor dintăi sunt prea mari. Ambele părţi au dreptate: Artiştii, când afirmă că statul mai ales nu cumpără destul la Expoziţii, ,?i că publicul de asemenea e indiferent. Au fost însă şi vremuri bune. Răsfăţatul Arnan, în primul rănd, n'a cunoscut nevoile celor de azi. Şi în urmă d-l ",Iirea de pildă a fost mult in­ curajat prin mănoase comande oficiale. Neexccutarea lor însă a adus neîncrederea �i rezerva din partea Statnlui. Căci a cui altul dccât a artistului e vina, dacă Universitatea din l asi azi indi reclamă ta­ bloul inaugural comandat şi plătit sunt aproape 1O ani de atunci. Acesta nu c singurul exemplu. Redohanditi dar increderea pierdută �i cu dărisa vor reveni 'ii cornandcle oficiale. Cu drept însă se plâng pictorii si sculptor-ii căci despre aceştia e vorba -- că Statul nu Înscrie în bugetul stiu o sumă convenabilă pentru acb izitiunilc dela expoziţiile anuale. Cel« citeva mii de lei se împart în gen ere la favoriţi, tără nici o normă. Ar trebui instituite �i aci jurii cari să dcccrne premii şi Sil indice o per ile ce merită să fie cumpărate de Stat. E unul din mijloacele cele mai eficace prin car i Statul poate să-şi exercite rolul de protector al artelor ro] frumos pe care insă prea l-a dat uitarei. 'lai puţin indiferent este publicul, Au fost acum citţiva ani în urmă Expoziţii a căror rezultat a mulţumit chim şi pe expoz anti. Sunt semne bune. Dar nici artiştii să nu tnspăimăntc pe amatori prin preţuri uneori «xugcratc. lntraccastă privinţă dreptatea atarnă de partea publicului, Debutanţii mai ales au uneori pretentii tot atât de mari ea şi artişti eli renume din străinătate. �i ,�tim cat de scump Circ plateste ronu­ mele-mai scump de multe ori decât chiar opera, Aspiraţiunile artis­ tilor români de a ajunge la castigur il« confraţilor strcini. sunt foart'(, legitime. Ele trebue să fie motivate Însă ele nil talent tot atât dr- c­ vidcnt ; altfel sunt r-idicolr-. Prcturi l« mari nu far opr-ri lc bunc : a trecut vremea când ,,?i la noi tol ('(' era scump trebuia s de un Cesar. Să-I ascultăm. E biciu de foc. Profeţii nu s'au ridicat mai sus. Ahi serva Italia di doI ore ostello, Nave senza nocchier o in gran tempesta, Non donna di provincie, ma bordello .... Ahi gen te, che dovresti esser divota E lasciar seder Cesar nella sella Se bene intendi eia che Dio ti nota! "Ah! Italio, roabo, otel al durerii, navă fără cârmaci în "tempeste, nu stăpană a provinciilor, dar .... Ah! ginte "care ar trebui să fii devotă, şi în scară să laşi pe Cesar "să şeadă, dacă înţelegi bine ceeace Dumnezeu te învaţă". Da, Dante voia o Italie, o patrie, condusă de un Cesar iar nu de un Papă (.4/;1. }re/l/ug.j. Cu Dante se asemăna Carducci. Ca doi fraţi. Ca două minuni. Sub acelaş cer, în acelaş pământ, glasul lor ră­ sună, ca două trîmbiţe de răsboiu, indemnănd spre bine, spre ideal. "Inaintea thermelor lui Caracalla II e săpat în peatră, e mania devenind blestem. "Aleargă între Ccelius "şi A ventin, nori posomorâţi; vântul umed bate din căm­ "pia tristă; în fund stau munţii albani, albiţi de ninsoare. II O engleză caută în carte explicarea acestor ziduri cari "ameninţă cerul şi timpul. il "Şi un ciociar, înfăşurat în "manta, fluerând trist prin barba sa stufoasă, trece fără a "privi. Friguri, aci te invoc, zeiţă presentă. Dacă îţi fură "scumpi ochii plăngănzi şi braţele Întinse ale mumelor cari "te invocau, dela capul ofilit al copiilor; dacă îţi fu scump "anticul templu ridicat pe muntele Palatin, Friguri, as­ "cultaţi-mă. Pe oameni noui respingeţi-i, şi micele lor lu­ "cruri; religioasă este oroarea aceasta; sfânta Romă aci doarme. II (A}/. }rdllllg. 1. Aceasta e inspiraţia lui. Inspiraţia lui e revolta. Ce ar putea cănta italianul, intins secular de nevoi? Ar vedea Italia unită � N'ar simţi ca a mai rămas ceva din poporul seu străin si în suferintă? Si ce simtiment roade inimile .::> :J '" � .::> celor aleşi, dacă nu răzbunarea'! Când şi aceasta ar înceta, [356] Săli BATBU DELAVRANCEA popoarele pier, consimt la robie, îşi uită limba, perd tradi­ ţiile, nici o speranţă, nici un leac, nimic, nimic! (Api ireluug.l. Primul semn al revoltei lui Carducci este un imn la Satana. A ci iar un punct de asemănare cu Dante. Când uscătivul florentin, prigonit de dorul patriei, străbătea stra­ deie înguste, deasupra cărora se întindeau balcoanele case­ lor, era arătat cu degetul, i se zicea: "eată poetul care a fost în Infern." Asemenea lui, pe Carducci, dela 1860 pro­ fesor în severa Bolonia, copii îl arătau sfios şoptindu-şi: "Acesta e poetul lui Satana!" Şi ce înţelege, poetul, prin satana? Prima strofă e limpede. "Ţie, al fiinţei, principiu imens, materie şi spirit, raţiune şi sens. ti Apoi îşi închee, după 56 de strofe, căntecul cu următoarele elogii: "Trece binefăcătorul din loc în loc pe un neintranat car de foc. Salut, o Satana, o rebeliune, o forţă rezbunătoare a ra­ ţiuni! Sfinte se înalţă spre tine tărnăia şi rugăciunile! Ai învins pe Joe al sacerdoţilor. il Acesta este Satana care s'a imputat lui Giosue Carducci 25 de ani, şi Giosue Carducci n'a căntat decât prima lumină sub care a văzut forţa măn­ tuitoare a poporului mare prin raţiunea şi prin idealitatea lui. Concepţia lui Satana este prornetheană, este Prometheu însuşi, binefacătorul omenirei. Este rebeliune a înainte d'a învinge; este spiritul de protestare, întrevăzut de Prome­ theu pe când umple universul cu jalea lui nesfârşită şi ne­ supusă. "Mă plâng de răul meu prezent şi viitor. Am spo­ rit bine muritorilor, şi acum sunt nefericitul osăndit la aceste torturi! Am răpit izvorul ascuns al Focului, stăpân pe toate meşteşug urile, şi cel mai mare bine a celor cart trăesc. Ştiu că Zeus e aspru. El a supus toată justiţia vo­ inţei sale. Dar, într'o zi, el va fi umilit, când se va simţi izbit. Şi va dori ca să primesc concordia şi amiciţia sa". "Am voit, ştiind ce vreau. ii El îi învăţa pe oameni să so­ cotească, să se serve de animale, să-şi zidească case, din florile cari încep să prevadă primăvară. "Toate artele au fost descoperite muritori lor de Prometheu." "Şi va simţi distanţa între a comanda şi a se supune" Zeus, când va fi [357] GIOSUE CAHDUCCI. -- DISCURS TINUT ÎN SALA ATENEULUI 3�)7 nevoit să-i caute amiciţia. Până atunci "Lumină, comună tutulora, vezi câte nedreptăţi sufer !" A venit ziua măntuirei : Prometheu este liber; şi fiind domnul măreţ al ratiunei şi al prevederei, pe el îl cântă Carducci sub numele de Satana (AP!). La r859, în parlamentul părţei libere din Italia, Victor Emanuel ridică glasul. Glasul lui răsună în toată Europa. Şi de ar fi fost să fie Satana, ar fi fost primul italian care s'ar fi vândut lui Satana pentru liberarea patriei. "Italia fara da se!" (A}!. emoţZon.) La strigătul Suveranului, geniul revoltei nu putea complota. Leul se aruncă, sfăşie, zdro­ beşte, nu combină. Republicianul vede salvarea în suveran. Suveranul este un "nou Mariu" al Italiei. Norocul incunună sforţările uriaşe ale italienilor. Dar Carducci, omul timpu­ lui de azi? Al iluziilor îndeplinite? Dar 01' ce triumf este o treaptă azi; orce ilusie e lumină. Apoi? Se duce mai de­ parte. Trece prin Imperiu. Se opreşte la Cesar. Virtutea ro­ man suferă. Republica. Catone cel bătrân. IVIai departe. Fun­ darea Romei. Ba, la Etrusci. Nu se mulţumeşte. Umbria, simplă, liberă, mare. Şi din toate acestea omul extraordi­ nar începe a trăi o viaţă aproape neinchipuită. Nu atât do­ rinţa de cucerire, cât mândria personală. Aci e tot secretul. Ar vrea un popor mândru. Mândru ca şi imperiul roman. Dar, nu vrea domnia şi viţiul unite. Ca republică? Aci se încurcă măririle: pat ricii şi plebeanii. Şi nu gustă o eli pă mulţumire, decât în U mbria, închipuită, căntată şi ran­ duită de el. Creştinul se pierde În creştinismul lui Dante; rupe legăturile care-I uneau cu evul-mediu; fuge de im­ periul impiu : simţul theist, trăind profund în om, îl în­ deamnă să trăiască în republică; aci, oamenii cred. Pe J u­ piter il slăveşte. Forţa lui o laudă. Tot ce emană de la et intrupaţi în diferiţi zei, îi cinsteşte. Şi trecând la zeii mici ai casei, ai munţilor, ai rîurilor, îi cântă cu credinţă. El trăeşte cu danşii, îi simte, ii vede, ii aude. Nu figuri, ci credinţă. Dacă Carducci n'ar fi fost aşa de mare, ar fi fost un mare nebun. (Aii. jnllli'g.) Visul lui se explică. Nu din [358] 358 BARBU DELAVRANCEA cultura vastă, dar prin revolta care coprinsese toată Italia. Crezând în zeii patriei, zeii sunt alaiul care înconjură pe cel mai mare inventator al lor. Mortilor le re dă viaţă. (AP!. prelung) Italia, cea mai frumoasă patrie din lume ... ori unde vei pune pasul, doarme alăturea oasele unui roman cu oasele unui barbar pletos, pentru a-ţi arăta urmele luptelor vechi şi mari ... Italia, ţinta invaziilor ca potop nemărginit. .. ab­ sorbind pe barbarii cari au călcat-o în picioare... Italia, care în timpul renaşterii uimeşte lumea, cu copii savanţi. cu geniile pentru cari se bat capetele încoronate.. Italia, producătoarea oraşelor, ajunse doamnele lumei, ca Veneţia, Genua, Florenţa ... Italia, care are toate climele, începând cu îngheţurile eterne ale Alpilor, trecând la conul care as­ vărlă focul, până la triunghiul Siciliei, ce se coboară spre Africa ... acest pământ bogat, cu cel mai mare trecut în lume, se vede împărţit, dumicat, în petice ca o haină de Arlechin. Şi nu au răbdat italienii. Pe deasupra au aruncat mantia sadea de purpură imperială. (ApI. j>relullg.) Când o ţară produse minţile cele mai profunde, d'alun­ gul renaşterii, Dante, Nicolo Machiavelli, Leonardo da Vinei, concepănd idea etnică de patrie pe un timp în care patria era jocul cător-va familii domnitoare pe continent ... Ea să rărnănă sclavă în Europa? Era de neînchipuit. Era imposibil. (Apt.) Până la 1870 Italia fu liberă. Aproape întreagă. Car dueei se lupta. In el nu e odihnă. Republicanul din nou se deşteaptă. Sufletul Italiei îl agită. Din toate lipseşte Roma. Italiafără Roma apare mai puţin ca Roma fără Italia. Şi din gene­ raţia lui, omul pe care îl salută este Garibaldi. El e încăr­ cat de virtuţile vechi şi de izbănzile viitoare. Da, e învins, după Aspromonte, e rănit, e în carceră, dar învingător. La Învins amorul de Patrie şi căzând a învins. Ah! cită fru­ museţe nu are "Dopo Aspromonte"? Evviva ţie, magnanime "rebel I pentru fruntea ta mai sfânt va creşte laurul pădurei "din Aspromonte". "ah! eroului, bietului rănit şi mut inear­ "cerat, purtaţi vânturi .italice primul meu salut". "Cine [359] GroSUE CARDUCCI. - DISCURS TINUT ÎN SALA ATENEULUI 359 "te învinse? Ah! se înceteze laudele necinstite: te învinse "amorul de patrie, şi invinseşi căzând". "Evviva ţie, mag­ "nanime rebel şi precursor! Cultul urmaşilor cu tine, cu tine "inima Italiei !" Omul extraordinar nu putea să fie mulţumit. Oamenii care ştiu să se bată, adeseori nu ştiu să trăească. Mulţi îi apar glumeţi în politică din căţi îi apăruseră mari în răs­ boiu. Revolta lui Carducci se nutreşte de amărăciune. 1870 vine. Italieni intrară în Roma. Şi avu o clipă de mulţumire. Dar Italia? Va ajunge acolo unde vroea s'o vază? Bolo­ Dia oraş ce pare a fi fost făcut pentru a adăposti un cap ca al lui Carducci, Bolonia, ce pare a fi o bibliotecă şi un muzeu, despre care Stendhal zicea că e �un "chiostru", o mănăstire, fu singura lui odihnă .unde îşi revărsă sufletul nemăngăiat. Nobila casă de Savoia cucerise ce putea cuceri, mai tot. In această conchistă, ca o discordie apăru Carducci. Suve­ ranii, îl priviră ţintă. Caută momentul să-I adaoge casei de Sa voia pe care o căntase, în care văzuse pe noul Mariu. În 1878 regina Marguerita, blondă ca un vis, strălucitoare de simpatie, trecu prin Bolonia. Poetul o vede. Regina îl pri­ meşte. Ce au vorbit? Nimeni nu ştie. La 20 Noemvrie îi trimese "oda barbară.. "De unde vii? Ce secole te trimete "nouă aşa de blândă şi de frumoasă? unde te văzui, într'o "zi, o regină, printre căntările sacrilor poeţi"? A! şi câte protestări ridicară această operă! Ii aduseră aminte, viaţa întreagă. Îl scoase din răbdări când îl acuză că a insultat Italia. "N'am insultat Italia lui Dante'i., Am insultat pe Iaşii Italiei". Acesta fu răspunsul. Va fi studiată vreodată grija pe care regina Marguerita o avu de marele poet? Ca o rază de lumină, pururea con­ tinuă, se scutură în jurul lui Carducci (Aj!. jreb",g.). Care e forma lui Carducci? Dar există, independentă de fond? Priviţi la şcoala florentină, in artele plastice, în pictură. Pe când Venezia e strălucită în culoare, pe când Roma este farmecul însuşi al "morbidezzi"; Florenţa desenează şi desenul [360] 360 BARUU DELAVRANCEA ei e clar, uşurel, rotund, curge în ape cari se întorc şi deter­ mină viata. Carducci are acelaş desen. El se întoarce la Horatiu. Îl citeste ca un barbar, fără a-l scanda. Si la a- " .:1 _� ceastă muzică sdravănă, obicinueşte limba italiană. Tablou- rile lui apar limpezi şi se impun prin .energia lor. Nimic de prisos. Fiecare vorbă ca o peatră scumpă întru'un giu­ vaer. El vede, ori- care ar fi subiectul. Acum şi odinioară, toate sunt aproape. Timpul a încărcat cu ceaţă lucrurile. N'are decăt să le scoaţă din genunea timpului. Ascultaţi, Dom­ nilor. "Il bove". "Te iubesc, o pios bou; şi blând un sen­ "timent de vigoare şi de pace îmi înfunzi În inimă. fie că, "solemn ca un monument, tu priveşti cărnpiile netezi şi bo­ "gate, fie că te pleci mulţumit la jug şi ajuţi meşteşugita "operă a omului grav; el te îndeamnă şi te împunge, şi tu "respunzi cu un uşor cerc de ochii răbdători. Din largă "nare umedă şi neagră fumegă spiritul tău, şi ca un imn "de mulţumire mugetul ţi se pierde în aerul limpede". Dar, domnilor, faimoasa "Alle fonti del Clitumno ?" Aci tablourile sunt vii şi se precipită, simţind că trăeşti cu cele trei epoci de mult dispărute : Urnbria, Etruscia, Roma. Apoi creştinismul domină. Il doare, şi cântă fericirile epocei de abur. - Incă din munte, din întunecoşi frasini, descind, o Clitumno, la tine turmele; "în tine, băeţandrul umbrian îşi moae sfioasa oae in unde", în vreme ce dela muma des­ cultă care cântă "un sugător se întoarce şi cu obrajii bu­ călaţi îi surâde" ; gânditor tatăl, cu şoldurile acoperite în harşii de capră ca faunii antici, mână inconeleiatul car şi forţa frumoşilor juncani ". Norii groşi trec Apeninii. "Sa· lutare Umbria verde, şi ţie, zeiţă Clitumno, cu izvorul limpede! Simţ în inimă antica patria şi fruntea'rni încinsă uşurand-o italiei zei il. Clitumno "mărturie a trei imperii, spuni-ne cum asprul umbru în duelurile crâncene cedă ve­ litului lăncier şi brava Etrurie crescu": spuni-ne cum Marte descinse în oraşele aliate şi plantă "semnele rnăndre ale Romei". "Dar tu îndu plecaşi pe invingători la învinşi" I divinitate italică, "şi cand tună punica furoare la Trasimen, [361] GIOSUE CARDUCCI. - DISCURS ŢINUT ÎN SALA ATENEULUI 361 din ca vernele tale eşi un ţipăt, şi îl întoarse buciumile aduse ale munţilor. - O tu care paşti boii aproape de intune­ coasa Mevania", tu care muncesti colinele N arului, care abaţi pădurile pe Spolet, lasă boul În trestie "lasă tăurelul roşcat în mijlocul brazdei", şi aleargă, "aleargă cu securea, cu săgeţile, cu lancea şi cu măciuca! aleargă! Anibalul as­ prul ameninţă penaţii Italiei". Soarele luminează cămpia învinşilor. " Maurii năpraznici şi caii numi zi " amestecaţi, "şi, asupra lor, ploaea de fer, valuri de ulei fiert, şi căn­ tecele victoriei! "Toţi acum tac". Naiadele chiamă pe su­ rorile brune din munţi, şi danţează pe când luna este sus, cântând amorul lui Ianus şi Camesena "El din Cer, ea neaoşe tărancă ; patul le fu Apeninii fumanţj ; le-ascunse norii lunga îmbrăţişare; şi se născu italica ginte". Totul tace acum, Clitumno; tu nu mai domneşti în fundul sanc­ tuarelor. "Taurii în undele tale scăldaţi nu mai aduc, vie­ time orgolioase, trofee romane la templele strămoşeşti; Roma nu mai triumfă. Nu mai triumfă, de cind un galelian, cu coarne roşii, sui Capitolul, îi aruncă În braţe crucea sa, şi-i zise: poartă-o, şi fii servă". "Şi tu, rnumă bună a ta­ urilor neosteniţi a Întoarce glia şi a cară fănul, şi ai sălba­ ticelor cai rănchezănd în răsboae, mumă Italie, - mumă a graului şi a vinului şi a strălucitelor arte ce îndulcesc viaţa, subt 1 ţie, cănturile anticei laude, eu reinnoesc". (Apl. CJZtllsislIl). Carducci e poetul neamurilor din prejurul mărei Me­ diterane. El cântă marearevolutia franceză cu atăta foc În­ cat par'că Victor Hugo nu-l ajunge, risipit în istoria lumii. ,,�'a ira" e titlul celor 12 sonete toate închinate eroilor ace­ lui cataclism. Ascultaţi unul. E un volum. "Sunt copii pă­ mântului lăuz care armaţi sue vârfurile ideale; cavalerii albaştrii, albi şi roşi, pe care Patria Îi scoate din brazda plebeană. Eşti tu, Kleber, cu genele sbărlite, leu rugind în :rândurile întâi; eşti tu, fulgerând printre primejdii, lampă a tinereţei, sublime Hoche : Desaix ce-şi alege da­ toria şi dă altuia gloria; şi valul negru a lui Murat, care s'abate asupra unei coroane; şi Marceau, care la moartea [362] 362 BARBU DELAVRANCEA radioasă, senin 'ş-abandonează cei două-zeci şi şase de ani, ca la braţul unei soţii surîzânde. Ii Destul. Ce poate fi mai fru­ mos? (ApI. prelung.) In revoluţia franceză îşi satisface sentimentul lui de libertate şi de ridicarea Patriei. Domnilor, care este sistemul lui Carduccir Nici unul. Cine vrea să-I înţeleagă, să-I citească. E un volum de 1000 de pagini pe care stau imprimate perIele cele mai fine. Car­ dueei este o forţă care nu caută sistem în revolta lui. Mă­ rirea Italiei e de ajuns. El e lumea evului-mediu, e lumea antică, lumea preistorică. Vede pe Petrarca, pe Dante, pe Horaţiu, pe Virgiliu, pe Terenţiu; iea parte la răsboaele pu­ ni ce ; asistă la zidirea Romei; şi dincolo, se tot duce, până se perde. Cu el nu e trecut, nu e present, nu e viitor. Sis­ tem? Dar chiar în meditaţiile transcendentale, sistemul este pausa de o clipă în viaţa omenirei. Spinozism, darwinism? Pe cât s'a mulţumit lumea. Şi lumea s'a mulţumit mai mult pe adevărurile secundare, decât pe ideea centrală, me­ nită să fie înlocuită. Priviţi la renaştere. Ce mulţime de oameni mari, care venezian, care roman, care florentin, care pisan, care bolonez. Fiecare vroind să-şi reprezinte ceta­ tea, reprezentau şi conştiinţa omenirei. Carducci reprezintă conştiinţa italiană de 50 de ani încoa. Italia l'a perdut. (A}!. frollel.) Şi în el vede pe maestrul inimitabil cât timp se va vorbi limba italiană - şi credem că nu va înceta nici odată­ şi pe pedagogul conştiinţei generaţiilor viitoare. Aposto­ latul lui a început glorios asupra urmaşilor din Italia, şi va cuceri pretutindeni pe cei cari cred că frumosul face posibilă viaţa. Uitaţi-vă, d-lor, la Leonardo da Vinei, cu câtă fineţe şi-a zugrăvit pe vestita lui Giconda. Priviţi-o. Nu e aşa, că vedeţi două surisuri într'unul? Priviţi-o bine. Ea trăeşte. Surîde dispreţuitor când ne-am uitat de bine. Su­ răde dulce când ne-am făcut datoria. E a doua conştiinţă a fiecăruia din noi. (Ap!. Cit/ilS.) Carducci, de ceartă sau de lă­ udă, cearta şi lauda pe cititorul de acum, după cum a vroit reul sau binele înainte de a ceti, Şi Italia îl plăng e. Şi în el plăteşte gloriile trecutului. [363] GlOSUE CARDUCCI. - DISCURS ŢINUT ÎN SALA ATENEULUI 363 Are şi de ce. Italia de durere se aseamănă cu Niobea. Fiica lui TantaI are şapte fete şi şapte băeţi, Ea surăse de Latona care n'avea decât pe Apolon şi pe Diana. ApoIon şi Diana, ca să răzbune pe muma lor, săgetă, rând pe rând, pe copiii sărman ei Niobea. Sub ochii ei pier toţi. De durere, Niobea este transformată într'o stâncă. Italia perde necontenit, până închide ochii şi lui Giosue Carducci ..... Dar ... va veni timpul nobilei patrii ca să-şi revadă iarăşi pe alesul seu trecând graniţele şi vestind lumei că Italia este falnică şi in fruntea popoarelor!.... (Flirlit1Joase a}/allze du­ rează mat' »ndte 11Ziuufe.) [364] AMOR 1. Amor, drag copil cu toane} Se-abătu şi pe la noi­ Două aripi diafane Fâlfâiau pe umeri goi ... Raza lunei visătoare Din argint Îi ţese straie . . . ' De ce fug din cale'i oare fY\ândrele, numai văpaie? Mai sfioase, mai şirete, Îşi duc mâinile la faţă; Dar prin degete, cu sete} II privesc arzând de vieaţă ... Numai o frumoasă care Pătimise pe-al lui rug, Ocolia fără crezare Dulcele lui vicleşug: tI Cel ce-a pus puteri În tine Să aprinzi În inimi dorul, [365] AMOl:{ De 'ţi lua} copile, zborul Şi-ţi da ochi--era mai bine ... Ii Râde EI: Răutăcioasă! fV\ă răneşte vorba'ţi grea­ Ri noroc că eşti frumoasă; Altfel} zău} rn'aş mânia! Dar ... ca'n veci să nu-ţi Învie Zâmbetul cel nemilos} Răzbunarea mea să fie: Să 'ntâlneşti pe Făt-frumos ... Ii II. ŞI deodată ea tresare, Faţa ei răsfrânge foc- Un voinic În drum Îi sare Şi-a cuprinde de mijloc.- Mai de voie} mai cu sila; Ea '1 urmează pe cărări De-a lui calde aiurări Biruită'i iar copila. Se trezesc săruturi mii Şi se zbat la gura-i mică: Gingaşi pui de turturică Prinşi la cuibul lor, de vii . .. . Plâng de drag, lşi spun pe nume) Lacomi sufletele-şi sorb' 3G5 [366] 366 P. CERNA Şi se 'nnalţă peste lume Binecuvântând pe orb ... III. lnsă, zeul nestatornic Lângă ei viclean se plimbă­ Pune mânile pe ornic Şi răpede-a vremii limbă. Şi pe când ei să răsfaţă În puterea lui măiastră EI, suflând pe a lor faţă, li aduce 'n lumea noastră. Sboar 'apoi râzând pribeagul Flltora să-şi ducă pa ra - FI! De mi-ai călca tu pragul, Cum ţi-aş smulge aripioara! ... P. CERNA. [367] MAMĂ DRAMĂ IN DE 4 ACTE ION G. t« I eLE 5 C U ACTUL IV La vila salcâmilor, - Acelaş decor ca la actul II, CIt această dea­ săbire că se cunoaşte că este cineva bolnav în casă. Sticle şi cutii Cit doftorii inlocuesc florile pe mese. Un jilţ încărcat cu perne de dormit la dreapta. Divanul asemenea la stânga e plin cu perne. SCENA 1 ZO E, DOCTORUL 81' ANCIU (venind pe vărful degetelor din odaia dela stf",ga). ZOE (i>tcet) A mal adormit puţin. 8TANCIU Măcar se va odihni. ZOE Ce SpUI, doctore? Zău! nu e aşa? [368] ION G. MICLESCU STANCI1J Negreşit, .... Se duce ..... Nu e nici un chip de a mai păstra vro nădejde. E o boală bine cunoscută şi nu încape indoială : starea e desperată. E sfârşitul! ZOE Ce gând a mai fost şi gândul meu s'o duc la ministrul italian şi s'o trec acolo prin sbuciumul întrevederilor cu Maria şi apoi cu Iorgu! STANCIU (scriind o refelăi Şi dacă nu erau întrevederile, parcă nu avea să fie do­ rul intrevederilor? Şi tot acolo ajungea! (DiI. Zoci reteta ce a scris-o). Doamnă Buhuş ' ar fi bine să avem în casă,-la o nevoe­ potiunea aceasta. Tot poate ajuta, - mai ştii? Dacă se intămplă vre-o crisă ca cea de adineaori. Şi'ncă ceva: după ce se va trezi daţi-i numai decât o ceşcuţă de lapte, ori cat de mică, dar daţi-i : iată 48 de ore şi mai bine de când nu a pus nimic în gură. ZOE Chiar nmuc, De cum a venit dela Pitti, îndată bătăile de inimă au grămădit-o ..... Şi năbuşelele ..... �i slăbiciunea cea de istov, Ah! doctore, doctore, într'o clipă aşa schim­ bare! (suud). STANClU Intr' o clipă? ... Da, într' o clipă s'a făcut prăbuşirea: dar surparea, de când lucra? Numai eu, de când îi tot spuneam să se mai păzească! Apoi ştiţi cum s'a păzit. Şi înţelegeţi ce a fost când, peste inima ei sdruncinată, slă­ bită, au mai dat şi furtuni ca cele din urmă. Omul nu vrea să ştie că nu e de cât lut. Se crede fer. Şi se bagă 'n toate focurile pentru că tot socoate că bagă fer. Şi ceilalti oameni, [369] MAMĂ, DRAMĂ ÎN 4 ACTE 3Gf) la rândul lor, trag mtr'msul fără nici o milă, pentru că şi ei cred că trag în fer. .... Apoi, poftim ferăria lor 1 (ill//ă foceorn i sliltai de Zoe), SCENA II ACEIAŞI, UN FECIOH ZO E (faio/lIlm) Să meargă cmeva iute la spiţărie ŞI să aducă ce e scris .aici. (Dă reteta fecioruluz' care o ia fi iese). SCENA III ZOE Dar crud om şi Iorgu ! Nu l'aşi fi crezut în stare să meargă aşa departe cu ura. sTANCru Aşa e ura din iubire. lorgu iubeşte! .... ZOE Da, îşi iubeşte fica, cine poate spune că nu? Dar aceasta nu îi dă dreptul să chinuiască pe altii. STA"t>ClU Eu nu vorbesc de iubirea ce are pentru fiica 'sa ... " Iorgu mai are în inima lui - în fundul inimei lui -- o altă iubire de care nu-şi dă samă el însuşi. Aceia îl frămăntă, Aceia 11 poartă şi-l împinge. Iubirea aceia, ne mai putăndu-sc revărsa în şiroae de faceri de bine şi 'n dragoste, SE; des- Convorbiri Literare, an, XLI. 2 [370] 370 ION G. llUCLESCU carca In fulgere şi'n trăsnete, Altmintrelea Iorgu nu şi-al­ impovora sufletul cu aşa neindurare. Numai cărbunele ne­ stins al vechei sale iubiri, care mereu mocneşte sub toată cenuşa şi toate dărămăturele inimei lui distruse, luminează purtarea bietului om. ZOE Găseşti că luminează? ... , Eu spun că 'ntunecă şi mai urît. Când un om a iubit, când cunoaşte ce este iubirea, cănd a fost împărtăşit odată cu acest dar care singur ne mai rădică peste păcătoşiile vieţei noastre înguste şi ne duce în pragurile vieţei depline, nemărginite ale durnne­ zeirei, .... el nu mai are voe să prigoniască iubirea nicăieri el nu mai are voe să 'mpiedice iubirea pentru mamă în mima unui copil şi să se folosească de iubirea pentru copil ca să sfăşie inima unei mame! STANCIU Dar şi lui i-au sfăşiat inima tocmai cu o iubire, iubirea lui pentru soţie! ZOE Iorgu să lase mama În pace, dacă ce arc, are numai cu soţia! STANCIU Apoi soţia 1 a scăpat din mână pnn despărţănic ! ZOE Pentru că i-a scăpat soţia greşită, n'are dreptul să apuce pe mama nevinovată. STANCIU Aceiaşi femee arnăndouă l Iorgu nu le poate despărţi [371] MAMA, DRAMA ÎN 4 ACTE ZOE 371 Arnăndouă atuncea sunt astăzi despărţite de Iorgu prm judecata tribunalului. In calea nici uneia din ele Iorgu nu mai are dreptul să se pună! Şi apoi el e care a cerut despărţănia. El a vrut să scape! STANCIU Şi tocmai el nu a scăpat! Căsătoria nu legase pe femeea lui de dansul. Despărţănia nu l'a dezlegat pe dansul de femeea lui. ZOE Atuncea, o femee, după dota, poate fi roabă pe viaţă a bărbatului ei ..... STANCIU De câte ori bărbatul s'a făcut robul femeei lui din toată inima şi pe toată viaţa. Nu vă temeţi, Doamnă Buhuş, nu se va întâmpla adeseori. ZOE Dar se va exploata întotdeauna! Lasă, doct ore, Iorgu e de neiertat! STANCIU Şi totuşi se va ierta. ZOE N'am inuna aceia care îl va ierta. STAl'\CIU Nu se ştie: îl iartă pentru că iubeşte 1 [372] 372 ION G. MICLESCU SCENA IV ACEIAŞI, lOSEFINA IOSEFIN A Conita s'a deşteptat. Vrea să treacă din iatac aICI. zOE Ce spui, doctore? Dai voe ? STA�CJU De ce nu? Să nu o contrazicern (losrjilln) Puneţi-i bine .' perncle 111 jăţ, (Zac ti ... 'dafhiu se dire fu ia/ac le CâJl�d Ioscfina flJI{"(ză }criuch, Vnj:a "Il scurt il'mj) Eliza -illtră, (t'Jl1dii }(.' bratele lor) /ăr.:âlld bille ja,;li apo,," s!cînd fi ra­ slIjiâlld, O Pll1t in jet. Sel 'l'iloarca ii a şaeâ ierlLc ditil/. cai fi se nI/rage). SCENA V ELIZA ÎN JET, ZOE, STANClU ELIZA (illtin::;â1td mâl/cit: sale Zoci ;;t' lui Siallciu) Ce buni sunteţi pentru mine! Ce mă făceam dacă nu vă aveam 'f? Nu am să vă mai năcăjcsc multă vreme. ZOE Apoi aşă ne grăeşti, Elizo ? Şi crezi, cu astfel de să ne mulţumeşti pentru că stăm cu tine? Are să-ţi treacă boala ... ,. Ai să te faci bine. Ai să vezi. EUZ1\. Simţesc ce simţesc, Zoe, şi sirnţirea mea nu mă înşală .... [373] MAMA, DRAMĂ ÎN 4 ACTE 373 pentru că nu e bună ca tine! Nu mai ies cu viaţă de aici 1 .... Şi c mai bine să nu ies cu viaţă. La ce aş mai trăi? La ce mi-aţi mai dori, chiar voi cari ştiu că ţineţi la mine, să mai trăiesc? N'am trăit indeajuns '? Am trăit prea mult! Nu, închipuiţi-vă, .... dacă muriarn de mult! De mult! Când nu se întărnplase încă nimic, când eram cu Iorgu, când copiliţa noastră şedea şi râdea între arnăndoi. Ah! dacă muriam atuncea, ce frumos era! Iorgu m'ar fi plâns! .... Maria .. " Maria nu! ... Maria nu m'ar fi plâns ... ; ar fi fost prea mică. Acum e mare şi nici acum nu are să plângă: dar, ce: măngaiere pentru mine în neplănsul ei de atuncca ŞI ce ch in în neplănsul ei ele astăzi (ehiml/{i) Zac! Zoe! ZOE Vrei ceva '( ELIZA De pe măsuţă acolo ..... lângă divan ..... dă-mi te rog portretul ei! (ZOE 2/ aduce Iti, !'oLrel) •• '" Ce drăguţă (era de mi­ titică l .' .. Ce voinică, de doi ani abia! ... ' Nu s'a schimbat. Copiii nu se schimbă 'n ochii mamelor. Lumea spune că nu ne dăm sama de schimbările lor pentru că-i vedem într'una în toate zilele. Dar eu mi-am văzut pe Maria în toate ZI­ lele? Şi cu toatea acetsea nu găsesc aşa multă schimbare ..... A rămas aceeaşi astăzi, cum era atuncea. Numai că atuncea, când îl luam amăndouă mănuţele, îi rădca bucuria prin toată faţa ..... acum ..... (plril!X?) •••• numai una cladi îi iau, o smu- ... , i să 'ncruntă fruntea ..... fuge dela mine ..... STANCIU Iar vă frărnăntaţi ClI g[tnc1urilc cele de trudă ]1 de nă­ caz ..... mai lăsaţi-le pentru o zi! ELIZA Pentru o zi?.... N II le pot lăsă pentru o zj..... E mult o zi, doctorc l l ... Si apoi ele, ele nu mă lasă! [374] 374 ION G. MICLESCU ZOE Mai stăpâneşte-te, Elizo, pentru Dumnezeu! ELIZA Dumnezeu să mi-o mai arăte măcar odată încă 1. " Da. __ măcar odată, să mi-o mai dai, Doamne! Par'că aş putea muri mai uşor. Căci dorul acesta de a o mai vedea e nodul care mă ţine şi nu'rni dă drumul să merg acolo unde mă chiamă. (Se Iasii în fundul )Z?ţll!UZ'J cn oclae ÎJtdl(>:I). STANCIU (eUioţ/oliaJ Zaci) Doamnă Buhuş l Staţi aici : mă duc! ZOE Te duci? Dar unde? .. Ah! te pncep. Dar cum crezi să o poţi lua dela tatul iei? Eşti nebun! STANCIU Da, nebun! Vai de mintea omului care nu e eate odată şi nebun! ZOE Şi apoi cum să mă laşi singură aici cu dansa? .. Ce mă fac, dacă- i vine rău? (",fâlldu-3C la Eft'zaJ Pst 1 ! Pare că iar adoarme! STANClU Tocmai bine! Pană când se trezeşte, cu sosesc îndărăt ... Aveţi sticla cu doftorie, nu uitaţi, pentru orce împreju­ rare (Iese) [375] MAMĂ, DRAMĂ ÎN 4 ACTE SCENA VI. ELIZA (adormită), ZOE 375 Zoe (după ce se uită la Eliza care doarme, se junc la masa de cdrf'i ;'Ii jeutru a-p' ,.amăgi nerabdarea, lea o peredtec de Că1"ţt' ri face () pasz"enţă, tot p;îzt'nd Cit ot.:lu'i ie bolnavă). Să văd ce zic şi cărţile ; oare Iorgu are să îi deie voe să vină? (După ce a dat}e masă mai /iluZIe căr!.) Ai văzut? Să închide dela început (Strică }a,iclI(a CII ncrziox itatc fi se scoală dela masă Şi apoi! Par 'că pot şti cărţile! ..... Ah! Numai dacă ar veni Stanciul. ELIZA (def1e}lâlldll-se) Zoe! z O E, ( aleargă lâJlgă Eliza) Sunt aici, Elizo. ELIZA Ştiu că tu nu mă laşi. Numai Stanciu m'a lăsat. ZOE (a parte) Ah! La ce s'a mai dus??.. (Tare El/Zel) Nu te-a lăsat Stanciu. Se 'ntoarce îndată. ELIZA Dar dacă eu mor şi mai îndată, aşa e că am murit fără el? ZOE Vezi, Eliză, că dacă Stanciu poate pleca aşa, este că nici nu poate fi vorbă ca să mori. Omul nu moare cu una cu două. [376] 376 ION G. MiCLESCU ELIZA (sl!Ii'izfilld) ZOE Dar poate că eu, Zoe, am avut parte şi de trei ..... ri- • v • - M . t S' '1 A" dică -mI capul, te lOg .. _ . . al sus.... _,1 mal.... şa . Tine asa. Bine (raSlljltl din adâllc) Ah ! .... ! Dar: aş fi mai bine . o , pe divan. Dacă vr er, să mergem pe divan (O ajn/ă să se scoale) ELIZA (ÎlI Feioare). Ai să mă poţi ţinea? .. să-ti ajute .Josefina! (Zoc snseâ, Iose- fina vine, Arnân-iouâ duc pe Eieza. la dz'val!. O cnlcâ o colo. 'JoseJt"lla t'ese) .•. ELIZA Zoe! . " Fiindcă sân tem singure, să-ţi mai spun încă ceva. Te rog .... Nu e aşa? Nu se ştie ce se 'ntămplă . - ... după ce voi muri, să-mi puneţi pe piept icoana cea din părete ... in iatac ..... E Maica Domnului cu Pruncul ei în braţe. Am purtat-o cu mine ori unde, şi tot la dansa mă'nchinam . _ . _ . Şi portretul Mariei, să mi-I puneţi sub perină l . _ .. ' Maria, ce crezi, Zoe? Nu are să vină nici la Îngroparea mea? .. De ochii lumei măcar! Ai să vezi Zoe! Dacă nu-i vedea-o nici acolo .... , caută să o vezi aiurea şi te rog, spune-i ... poţi spune şi lui Iorgu ..... cum m'am sfârşit ... şi cu ce durere în inimă că nu am mai putut-o vedea. Dacă Iorgu nu a vrut _ ... , Fie Maria fericită în viaţă!... să fie cu­ minte! ... să tot caute de Iorgu 1 ... să-I asculte, ori ce i-ar zice, ori ce i-ar face! ..... Să-I iubească ... să nu-l lase! Co­ pii nici odată să nu-şi lase părinţii, ori cât de greşiţi fie pă­ rinţii 1 Pentru că e prea crud: părinţii nu se pot deprinde fără copii lor. Nu! Nu se pot deprinde. Eu nu m'am de­ prins ... " Ah! Dacă aş putea-o zări măcar; mi aş pune icoana iei bine în ochi, şi când mi-i veţi închide, aţi închide-o şi pe dănsa şi mi - s' ar lumina groapa... Slăbeşte Zoe!. _ . _ . Zoe ! __ . .. Mâna ta ! .. _ .. [377] �1A;V1t\, DRAMĂ ÎN 4 ACTE 377 I '1 I ZOE, (o jrz'mqte fii braţe, toarnă intr'o lz'7!gură den doctorra lut" Stancru i'}; fz' da ş, Elizo ! Elizo! ..... Dacă nu eşti cuminte! ... Na ! Bea elin doftoria aceasta, măcar o lingură. Are să-ţi ajute! ELIZA. Are să mi ajute 7 Să-mi mai prelungiască munca 7 Nu! ... Nu mai voiu ! ..... Nu! ... Mi-ajunge I Destul aşa, prea mult (Dă Cit mima lingura Cit dr:f.foria 11t Iă/un) .. '. Nu voiu ' ZOE (cu groasJ) Cum nu vrei 7 .. '" Ah ! Stanciu, unde e Stanciu 7 ELIZA Da! ... Unde e Stanciu 7 Aşi fi vrut să-i strâng mâna lui de frate bun. Săi spui Zoe că am întrebat de el.. '" Pen­ tru ce s'a dus 7 ZOT<: Pentru tine s'a dus 'r ELIZA Pentru mine să fi stat aici! ZOE Dar dacă vine în dată înapoi ... cu dănsa ? E LIZ.\ Cu cine, cu dansa? ZOn: Cu Maria! I li ! [378] 378 ION G. MICLESCU E LIZ i\ Cu Maria? Ai ZIS cu Maria? ZOE Stanciu a alergat să ţi-o aducă. ELIZA Doftoria, Zoe I Doftoria!.... Te rog!..... (Zoe se repede la sHclă) toarrui. do/taria în h:lIgur/f fi dă ElizCl' care Însă Uit mai }oate înglu:ţ'i). N li .potl ... Nu pot!. .. ZOE Ba, Elizo, să iei ... la te rog ... la. ELIZA Nu pot! ! . '. (illcepe a se perde ,:h.H, sau I\h.IHAt', CTb.lHiI>:h.H; dar �1' nu poate fi transcris decât ân (în) sau ăn, căci "'t' e luat aci drept n, iar � drept âsauă. La p. 14 se transcrie Prăcălabul(cf. p. 36) în loc de Păr c ă l a bul, deoarece În original este nV�I\�MCt',\, cu V� ; dar se ştie că acest �l� în ortografia chirilică românească reprezintă adeseori pe r sonans (1'), adecă ăr, âr ; în cazul ele faţă e de sigur ăr , căci nu �'a zis niciodată în româneşte prăcălab : cuvântul vine din ung. porkolab. Cf. p ă r c ă l a b u l la p. 159. Tot aşa g r ă l ă (gră­ lele, grăle) la p. 16, 77, 85, în loc de g ă rl ă (sla v. rV�M=grlo ),. p r ă g a r i la p. 97, în loc de părgan (din ung. polgar), trăg la P: 42 în loc de tărg, şi altele. Popii "Brănat" dela p. 144 îi zicea ele bună samă "Bărnat", "Bernat" (1) (din Bernard). Nu înţeleg de ce a ezitat d 1 Bianu să transcrie pe s (dzealo) cu d z, sunetul ce corespunde exact atât slavones­ eului cât şi românescului s, şi a preferat să-I transcrie intăiu cu z sau 4 şi apoi cu i, ceea ce nu este exact. Semnului i în transcrierea fonetică obişnuită îi corespunde un alt sunet, un z palatal, ca d. p. în românescul z ram ă (zamă). Mai potrivit ar fi fost 4, întrucât românescul d z deri vă mai (') Cf n�� &fP:HTJ; .\\dr.Uld.\K� într'un doc. elin 3 Martie 1445 al lui Şvi­ drigailo (orig. în Arhiva Ministeriului dc justiţi e din Moscva), [383] I. BlANU. - DOCUMENTE ROMÂNEŞ'J! 383 des din lat. d / În nici un caz însă '1" pe care-i propunenl să-I înlocuiască deaci înainte cu de, In transcrierea cuvintelor sia ve, deasemenea, ar trebui să se urmeze sistemul adoptat azi de toţi filologii, indoger­ manişti şi romanişti: să se scrie deci c, nu l, s, nu ş, etc. De ce s'ar putea Întrebuinţa c în cuvintele româneşti z e c e, ni c, c o bot e, etc., unde nu e numai decăt de nevoe, şi nu s'ar întrebuinţa c (=1) în cele slave? Transcrieri ca si u z e a dela p. 62 (dat. sg. dela slav. sluga: cass-k) sant cu totul stranii, pentru cei obişnuiţi cu ortografia sIa vă curentă. Transcrierea nu trebue să fie prea servilă, căci altfeliu ajungem la forme ling uistice imposibile. Aşa d. p în cel dintăiu document, dela 1576 (1), "stupina lu Dobriină" tre­ bue cetit "stupina lu Dobriinu", căci" din original repre­ zintă aci pe it (u scurt), nu pe ă : "stupil1'l lu Dobriinu" e o expresie greşită, în loc de "stupina lui Dobrea sau Dobre", provocată de adj. slav �()6pHlIll'b = al lui Dobre (3) ; diacul care a scris acest zapis era obişnuit, se vede, să scrie şi slavoneşte. In aceeaş bucată, transcrierea măr ă­ tur i e nu poate fi exactă, cum ne arată, tot acolo, forma mărturie (cf. grec. I.LO:P1:UPSl'i). Şi aci avem a face cu un fenomen cunoscut din ortografia slavă, în care câteodată după grupurile Zjl, :&/\, urmate de consonantă, se adaugă un z. inutil. Tot acolo aş transcrie h ă 1 ă Ş t e u, nu hălşteu, căci orig X'�LIJE�, conform unui llS cunoscut În paleografia chirilică, însamnă Xt.i\l.LIIEtl. In astfel de cazuri, cred că editorul ar face bine să în­ drepte greşelele sau neclarităţilă originalelor. In categoria (') Notez că acest document, pe cât arată hărtia, cerneala şi duetul scrisorii, trebue să fie din sec XVII; e probabil că scriitorul a uitat să pue în dată pe V şi a scris astfel ,:111" (= 7084) în loc de "'3PIlA (= 7184), ceea ce ar da 1676. Şi documentele de sub No. 3 şi 4 mi se par a fi mai nouă. (2) Aceeaşi greşală e în zapisul dela I Mai 1622 (p. 7I): "Gavril sin Bădin" insamnă "Gavril fiul lui Dădea (�âu Badea), nu al lui Bădin. [384] 38.t J. BOGDAN aceasta mi se pare că intră şi transcrierile 111 are a (= mare) p. 27, c o c o n e l e a Iv-c o c o a n e l e] p. 28, s ă c a ut e a (==s�i caute) p. 39, viilea (=viile) p. 42, unde ca reprezintă pe vk din original, care 'k se cetea deseori ca e în ortografia textelor slave. O deosebire între ti şi -k trebue făcută tot­ deauna la transcriere. Pe Mi h nea v (în orig. lIfrrxHJm) dela p. 27 l-aş transcrie Mi h n e v sau Mihncv, căci desigur se citea aşa; pe Suc evi tI dela p. 28l-aş transcrie Suc evi ţ ă (Sucevita): orig. are În adevăr c13'Hlml�!i, dar I�i trebue luat ca I>.=ă, nu z; iar pe 1 a Ş ă dela P: 120 (deaca nu ver]"] să laşă, cum au lăsat moşu-tău Ion) l-aş transcrie 1 aşi, fie că orig. ar a vea 1\"'111>. sau I'''W�. Aceste mici defecte nu scad însă valoarea transcrierii. care tocmai prin servilismul ei e o garanţie de exactitate: filologul care va utiliza aceste texte pentru istoria Iimbei române va şti totdeauna ce trebue să vază în dosul lite­ relor. Se va impune totuşi ca la sfârşitul volumului 1 să se dea toate explicările necesare, în felul celor de mai sus. Sunt unele bucăţi în colecţie, care prezintă particulari­ tăţi fonetice curioase, dacă nu cumva avem a face cu gre­ şeli de transcripţie. Se ştie că în unele documente ale sec. XVII se confundă uşor semnele chirilice cursive pentru i şi e (u şi el. Nu cumva s'a întâmplat aceasta în No. 125 (p_ III, doc. dela 16(5) şi 128 (p. III, doc. dela (626), în care cetim: să ţii il bucatili Dispinii (=să ţie el bucatele Des­ pinei), să fii (=să fie), rudiniile (=rudeniile), cliript (=clerept), ii (=ei), clic (=deci), pri (:::::=pre), acile (=ace!e), criscut (=cres­ cut), sau: Dospenie (=Dospinei), Dospena, Hrestodor, zelele (=zilele), Dragomer, ţenut-au, şe(=şi), măretat, pomenet, şi muerie lui Stanie (=şi muerii lui, Stanii), etc. In cazuri de aces­ tea o. notă ar trebui să lămurească, dacă asupra lecturei încape sau nu încape îndoială. E de prisos să mai spunem ce importantă e această co­ lecţie pentru istoria limbei şi a vechilor noastre aşezăminte. Se găsesc în ea nlulte forme interesante dinpunct de ve­ dere fonetic: fărină p. IO, ruşune p. 69, 'J�ăndure p. SI, [385] 1. BIAl\U. - DOCUMENTE IiOMÂ!\EŞTI 385 prespre P.95, 142, fărneaia=-familia p. 126, etc.: m O rfologi c: destrea ii Chiriţoe, date ii Chiriţoe p. 62, le-am fap., se­ au fapt p. 68, să alb -= să am p. 33, lu = lui p. 8r, I04, rnu­ mănile, pl. dela mumă, p. 92 [ef. imă-me=e mumă-mi, p. 6J, judec, nom. sg., p. 70, etc.; 1 e xi cal: săcedacă p. 69, 7°,. a scumpăra =a răscumpăra p. 70, 88, 134, 143, a descunpăra p. 6, a biciului = a preţui p. 63, I06, chelciug = bani p. 82, a în­ săma banii=a aduna banii p. 86, a aţine=sa ţine (un sat) p. 87, plasă p. 19, zare daluluieezarea dealului p. 6, aslam=ca­ mătă p. 63, păcornicear (=cel ce scoate păcură 7) p. 96, meserciu (=măcelar; ef. ung. meszaros) p. 23, a lmbiia=ea sili p. 156, etc. Din instituţiile vechi, mai des se vorbeşte de r u m â ni e: sant multe acte de vânzare sau răscumpărare de rurnăni, i. e. de transformare a megieşilor sau judecilor în rumăni şi vice- versa ; sant apoi act e m uni cip ale vechi, din care cel mai interesant este actul de judecată dela 3 Martie 1626 al părcalabilor din Tărgu-jiu, dat împreună cu judeţul şi pârg-arii din oraş (p. II6-117), publicat şi de D-I A. Ştefu­ lescu În Istoria Târgu-Jiului (1906, p. I22), cu ortografia chiri­ lică şi cu oarecari variante (1); apoi felurite porunci dom­ neşti, mărturii hotarnice, acte de-ale părcalabilor (d. p. No. 42, p. 36, din 18 Iulie I617), ş. a. m. d. Foarte interesant e aş e z ă m ă n t u 1 1 u iMi r o n Bar n o v s c h i pentru rnănăstiri din 20 Septemvrie 1626 (p. 129)' Material preţios găsim şi pentru si g ilo g r a fi a română; peceţile sant cetite şi descrise cu cea mai mare băgare de samă, ceea ce este un mare merit al acestei ediţii minuţioase. Notez că traducerea cuvintelor slave dela Începutul şi sfârşitul documentelor este de cele mai multe ori exactă; prescurtarea is. (HC.) dela sfârşitul poruncilor domneşti nu insamnăînsă "este" (p. 17), ci is(pravi) sau is(pravnik) = a împlinit, împlinitor; ea se găseşte totdeauna în formula: (1) "Gherghe i Stoica post] elnicJ" trebue cetit' "Gherghe i Stoica post] eJnicei 1: un fost sau actual postelnic nu putea să fie părcalab de sat. Coueoroiri Literare, au. ;rLI. [386] 386 1. BOGDAN TI \l!:[rrpaBI1] caM pl,ll rO(jf[O.II,CTBa MII = şi însuşi domnia mea­ am zis să se facă. Inac ne u c n i ş (altfel să nu înveţi) dela p. 6r trebue cetit in a k ne uei ni:'; (altfel să nu faci); tot aşa in ac ne uei nit e (altfel să nu învăţaţi) dela p. 62 trebue tradus "altfel să nu faceţi"; fraza dela p. ro8: i bol şei i s t n e o n j e dai t e e cetită greşit, în loc de: i bol se 1 i s t ne o t zid ai te (şi altă scrisoare să nu mai aşteptaţi, şi mai mult scrisoare să nu aşteptaţi); re ă dela p. 30, 1 II trebue desfăcut re e e (spuse; altfel are înţelesul de "vorbă"); la p. I29şirele 6 şi 7 trebuesc cetite i vr. treh edino b(o)zstvo n e r a z d e l n o, slavimaa i n Iyl n e i prisno i V'b v c k i v ek o m r. a m i n r. (=în trei ° sin­ gură dumnezeire nedespărţită, slăvită şi acum şi pururea şi în vecii vecilor amin). In loc de zna[me]nie dela p. 7 trebue cetit znanie, în loc de neadle dela p. 25 nedeale (slav. H fA-R./\ 1<1) , în loc de vlos dela p. 59 v l o s t sau v o­ lost (cf. p. 75. 93; orig. prob. RI\'S); tot aci sami na s e b e "singur de sine", a ni ot kogo n e p o nu ăd e n i ani p r i­ si Iov ani "şi de nime nesiliţi nici asupriţi". La formele de gen. sg. ale adjectivelor e mai bine să se pue şi o dela sfăr­ şit, d. p. s t a g o sau s(ve,)tago, nu stag (p. 114), iar pres­ curtări ca i r m o h şi ci e s (p. 88) e bine să se desfacă în i(e)r(o)mo(na)h şi cles(iarh) (=eclisiarh). Am atras atenţiunea d-Iui Bianu asupra acestor formule, deoarece ele se vor repeta În foarte multe din documen­ tele ulterioare, şi într'o colecţie ce se prezintă altfel foarte bine, trebue să se evite cele mai mici greşeli. Puţine publicaţii sunt aşteptate cu aşa nerăbdare, cum e aşteptată, de filologi şi de istorici, continuarea acestei pu­ blicaţii a Academiei Romane. 1. BOGDAN. [387] ,���."';�""�.:'-�.""'"""""�."""'."'''.''".'''''.",,.'''Y! .... r: .. :...''' �io.'JÎ:f:t(i:I/.:,'J. .. :t(A .. fAl/.:,f .. f�l/.:,fJl.l/.:,f� .. f�";"'�l/.:,f� .. ,� .. fA;' Iz cod de ţesat.--Compoziţie oriqinală de O. Roguski, după încondierile cu "floure de cuişoare", OUĂLE' DE PAŞTI Hristos a inviat! .Adcuăr at că a inviat! răspunde, în locul salutului obişnuit, pravoslavnicul creştin în răstimpul dela Înviere şi pana la Înălţarea Mântuitoruiui. Aceleaşi formule se repetă de altfel şi la ciocnirea ouăle­ lor roşii, după un vechiu obiceiu a cărui origină nu este bine lămurită. Căci o legătură strânsă între marea dramă a creştinătăţii şi introducerea ouălelor de paşti nu e tocmai lesne de stabilit. Şi dintre aceia cari fără şovăire confirmă par'că ar fi văzut-o . minunea învierei, mulţi, cred, ar fi cam încurcaţi să explice amestecul ouăle lor roşii în biserica creştină. Mai cu seamă că tradiţia lor nu se razi mă nici pe vreun vechiu uz judaic, pe care l'ar fi adoptat în urmă şi primii creştini. Se pare dimpotrivă că ouăle de paşti ar fi de origină păgână. Vechea formulă bisericească "bcncdzdio ouorum paschaiiunt", anume prevăzute să le ferească de ori ce în­ răurire necurată "ne dactuoncs aiiquid potcstatis sib, in l'a usurpare possint", dovedeşte că existenta anterioară a unui [388] 388 AL TZIGARA-SAMURCAŞ cult păgân relativ la ouă era cunoscută părinţilor bisericei. Anume pentru a înlătura ori ce influenţă a trecutului se dă această binecuvăntare specială. Căci cultul ouăle lor era foarte răspândit în antichitate. Ele serveau drept simbol al mcoltirei, al germenului de viaţă în stare latentă. Uneori erau considerate ca reprezentante ale păsărilor, luăndu-se partea drept întreg. Ca atari înlocuiau sacrificiile de pă­ sări ce se făceau primă vara (1). Oul ca simbol păgăn s'a găsit în temelia clădirilor vechi sau chiar în morminte. În 1897 s'a descoperit. într'un sar­ cofag din W orrns. pe lăngă scheletul unei fete şi monezi din 320 a. Chr. şi ouă vopsite. Câteva din eresurile relative la puterea miraculoasă a ouălelor s'au păstrat chiar pană în timpurile noastre, transmiţandu-se asupra ouălelor de Paşti. Astfel în Germania ţăranul plăteşte încă, în unele părţi, Dernonului vegetaţiunii obolul său, punând un ou de paşte în primul sau ultimul snop, asigurăndu-şi astfel protecţia sa pentru recolta viitoare. De asemeni se pun coji de ouă de paşti în grajduri, în vederea unei mai bune prăsili ; pe argaţi îi scapă de vătămare coaja de ouă. Şi la români au păstrat ouăle unele puteri năsdrăvane. Cojile de ouă roşii se aruncă pe ape curgătoare, ca să ves­ tească sosirea paştilor la Blăjini sau Rocmani cari locuiesc pe sub pământ ("], În Macedonia e datină să se pue un ou roşu din Joia mare pe o pirostie pe dos pentru ca să în­ ceteze furtuna (3). Contra incendiilor sunt de asemenea bine­ făcătoare ouăle roşii. Din aceste rămăşiţe de credinţe păgăne se poate vedea ce însemnătate se atribuia ouăle lor înainte de ivirea reli. giei creştine. Era natural dar ca acest simbol să nu poată fi înlăturat. Credinţa cea nouă însa i-a dat o cu totul altă (') Un bun rezumat al parerilor asupra cultului ouale lor, cu bogate indicaţii bibliografice, se afla in lucrarea de curând apăruta aDI'. M. Holder: Ostergebăcke, 4°, Wien, 1906; Vezi pp. 47 :;:i unu. (2) Zane: Prouerbele Românilor voI. I, p, 576. (") Marian: Sărbatorile la Români, vol. Il, p. 280. [389] (j UALE DE PAŞTI 3S!) explicare, punăndu-I in legătură cu învierea Măntuitorului. Sacrificiile ouălelor păgane dela ivirea primă verei se Inlo­ cuiră deci cu ouăle de Paşti sau roşii. O explicare ştiin­ tifică sau istorică a acestui nou obiceiu nu ne dau cărţile �finte. În schimb şi- au făcut curs o mulţime de legende. Romanii singuri au vre- o zece (1). Mai toate dau ca expli- Prescura.---Căst.ina, Boznu. care a ouălelor roşii neîncrederea Jidovilor în învierea Măn­ tuitorului, sau alte intămplări privitoare la răstigni rea lui. (') Ele se găsesc consemnate în: S. F. li/arian: Sâroătorite la Ro­ nuini, 8°. Bucureşti 1901. Vol. III, pp. II --SI, cuprinde un întreg ca­ pitol foarte documentat despre "ouăle roşii", de care m'am folosit mult în cele ce urrnează.. Notiţe interesante se mai găsesc în : Leouidas Bodnărcscul , Einige Osţerhrri uche der RomăJlCII. 8°, 28 pp. şi numeroase ilustraţii. Cernă­ uţi, 1906. Cea mai răspăndita legendă e următoarea, după Mar ian : "Zice că pe când se afla Domnul nostru Isus IIristos răstignit pe cruce şi pe cănd neunpăcatii săi dusmani îl necăjiau şi-l batjocoreau În tot ehi­ pul, Maica Domnului, ca maică) făcandu- i-se milă ele fiul său, luă o cosarcă plină. de ouă, se duse cu dansa la jidovi şi lnch inăndu-Ie-o, îi ruga să înceteze a-l necăji şi chinul mai mult. "Rălltăcioşii şi netndureraţii jidovi însă, în loc s'o asculte să li se facă şi lor milă de Isus şi să înceteze, Incepura a-l batjocori şi mai tare. Iar când Isus ceru ca să i dea apă de băut, ei ii deteră în bat­ jocoră oţet şi urzici. [390] 390 AL TZIG ARA-SAlIiURCAŞ 1n legătură cu tradiţia păgână a simbolului ouălelor, era :firesc ca tot prin ou să se simbolizeze şi învierea lui Hris­ tos. Odată introdus, obiceiul ouălelor de Paşti a fost lesne adoptat de toate popoarele creştine. Azi tinde să dispară în Occident, rămăind însă foarte popular în biserica orto­ doxă. E bine dovedit insă, că ouăle colorate şi figurate au existat atât la popoarele germane cât şi la cele latine. Un document din 1694 ne arată asemănarea datinelor ger­ mane din acele vremuri cu ale noastre de azi: . "Maica Domnului, văzând aceasta puse cosarca cu ouăle lângă cruce :şi incepu a plânlle în hohot de se cutremura cămaşa pe dansa, "Stând cosarca lângă cruce �i curgând din mâinile şi picioarele lui Isus sânge şiroiu, în scurt timp o parte din ouăle câte se aflau in­ tr'msa se improşcară şi se împestriţară, iară o parte se umplură asa de tare de sânge că se facura toate roşii, ca şi când ar fi fost vopsite. "Domnul nostru Isus Hristos, văzând că ouăle s'au umplut de sânge rsi aruncă privirile sale către cei ce se aflau de faţă şi le zise: .­ "De acum înainte să faceţi şi voi ouă roşii şi impestr-itate întru adu­ cere aminte ele răstigni rea mea, după cum am făcut şi eu astăzi! "După ce a înviat Domnul nostru Isus Hristos Maica Domnului a fost cea dintăi, care a făcut ouă roşii şi pască şi mergând plină de bucurie cu dănsele ca să-I vadă pre fiul său, fiecărui om, pe care il întâlnii, îi z icea : "Hristos a inuiat !" si-i daruia câte un ou roşu şi câte o pascuţă. "Şi de atunci în coace au inceput apoi oamenii a face ouă rosii ŞI împestriţate de Paşti". Altă variantă sună precum urmează: "Zice că pe timpul învierei Domnului nostru Isus Hristos stătea o jidanca pe piaţă cu două co­ �erci pline cu ouă albe de vânzare. Intre mai mulţi alţi negustori, cari cercetara oule, vent ŞI Maria Magdalena cam iute şi c'o faţă veselă zise jidancei : -.( Hristos (1 înviat! ".J idanca însă auzind-o îi răspunse c'un fel de dispreţ: - Da, cum nu! .... o fi 'nviat! ... ' Atunci va In via Hristos, can d se vor face ouăle din coşercile mele roşi i ' "N'a apucat Însă bine a rosti ea cuvintele acestea �i iată că ouăle cele albe din coserci se făcură prin minunea lui Isus Hristos roşii, .şi când dete jidanca de minunea aceasta nu se putea destul mira"­ "Şi spre aducere aminte a minunilor acestora de pe timpul învierii, mclătinează poporul nostru a face ouă roşii de Paşti". [391] OUĂLE DE PAŞTI 3\11 "Ein gantzes .Jahr geschicht den Ayrn nit so vii Ehr, als eben jetzt zur Oesterlichen Zeit; man verguldets, man versilberts, man belegst mit schonen Flecklen und macht allerhand Figuren darauff, man marmelirts, man mahlts Codi-iceiv+Lioczeni, M.uscel. Laba gâştei.-Curteo"de"l\rgeş. auch und ziehrts mit schonen erhebten Farben, man kratzets aus, man macht etwann ein Osterlammblein, ein Pelican, so seine ]unge mit aignem Blut speiset oder die Urstand Christi oder was anders darauff; man siedets, man fărbst grun, roth, gelb, goldfarb etc. Man machts auch shon gesprengt und verehrt es hernach ein guter Freund dem andern, ja man tragts heut in groser Menge in die Kirch zu Weych)". (Hofler, pag. 49). In Franţa deasemenea aflăm că "dans bien des familles on fait encore usage d'oeufs aux repas du jour de Păques, vieux restes des ceufs de Pâques que nos peres ... voy­ aient avec joie reparaitre sur leul' table frugale apres l'ab­ stinence dela sainte quarantaine" (1). Cu înlăturarea postului a dispărut şi obiceiul ouălelor. In evul-mediu se observau unele datine ce s-au păstrat încă la noi: "le jour de Pa­ ques on s'ernpressait d'aller faire benir une provision d'ceufs pour en manger en familie". (2) Exista chiar o "procession (1) Reuue des Traditions populaires, I885, p. 35. (2) F. Nicolay: Hr« des croyances, sttperstitions etc. 4". ed. Paris, f. d . Vezi vol. II p. 58 şi urm.