[1] CC)NVOR'BIRI LITEJ{A!{�f 1 No. 1 Bucuresti 1 Aprilie 1885 Anul XIX OVIDIU PIESĂ IN 4 ACTE ŞI IN VERSURI V. A LECSAN D RI. Mirceşti, Nucmbre 1884. PERSOA.NELE, DISTRIB UŢIUNEA AR'l'T:)TU. t-«. 1J r.lvIanolest:/l nora LW;8er , , * » , , Bă.ien(m� D. Nottara JYI((nolesl'u Ye/esen Iuli(m Petrescu JJ![ale(;scn Dnuiclescu Alccarulreecu Nicolescu Cozopol Ji'raivalt Basarubeanu JJ:!. Dimitrhi C. Dimitrescu Papculopol " A ugust-Octaviu-Cesar Ovidiu. Mecena. Pinax .. Ibis ... Hillarius - augur. Tigellius 1 Clevetius Cotta f Barrus Alcidius Rutuba - gladiator . Cloas-sclavul lui Ibis Mus-ştrengar din Roma Sarmis-locuitor din Tomis Gettor-oştean sarmat Ambasadorul regelui Cotizon Un Iictor- . . . . . . ' . . . Trei precupeţi. . . . . . . Iulia-nepoata lUI August Sarmiza-fiica lui Sarmis Deva - betr-ănă Saga - precupeaţă Actea 1 I o-n« Pet;'(�§cn Tyndaris f curtizane o' ••••• C\11oe I *' Pyrrha ... o ••• o ••• , ••••••••••••• o ' Glykira -cântăreaţă . . . . . o • • • o o o • • (kieseamu: Po por Roman, - Popor Sarmat, - Pa triciani, -- Lictori, - Sclavi,­ Sclave,-Femei din Tomis. !l.cliUJlcrt se petrece in al IX-Iert ŞI XVII·lea ani după Christos. - Primele trei acte la Roma, cel de pe urmă la Tomis in Sarmaţin. ") I\eprcsentată pentru intăin oară pe Teatrul Naţional din Bucureşti S:�lmb:(tă in 9 Martie 1S85_ [2] OYIULU 2 =----------------------"------- ACTUL 1. Forum lui UeS2ll'.--Ill dreapta �i in stinga, dealungul culiselor, galerii cu CO!():llH: ele mnrrnură (portice), iucepend dela al doilea plan 'ii Intlnzcndu-se pănă in fund. - BIe sunt rldicate pe dOUE! trepte. - Fundul scenei este ocupat cu templul zeei Venus Geni­ tr.ce ; pe laturile lui se deschid dOUE! stratle. -- Popor mult şi variat in piaţă. - Unii dorm pe treptele porticelor, alţii joacă murra - 'I'recetorii intră prin culisele lăsate libere, trec piaţa şi ies prin fund; unii se plimbă pe sub arcade.-Mi:::care anunată, :-:::CENA I. Rutuba, Cloas, Mus, pyrrha, Saga, Popor - Un precupeţ de pastI' 'În­ trd din dreapta; altul riu« elin stinga jJ1I?'tctncl ulcioare CII ((pel. Pr ecuperul 1 (strig�) Paste! (merge de viude marfă in fund) Pr ecuperul 2 (strigă) Apă ele Virgo 1 (se duce ele imparte ap:> la popor) Precupe�ul 3 (intrănd din fund c'un paner) Fildes din Etruria ! ., Pyrrha (intră din sting" c'un paner, strig,,) Nararnze dela Chius! Saga (vine din dreapta strigclnd) U\m21i ele Mesenia ' (J,zllluba,Clnas �l Mu- vin de 'nconjoură pe Pyrrhn) Mus Hei! PYl'J'lJa, tărziu astăzi te-arăţi in Forum. Noi Ti-am dus dorul. , Pyrrha (vesclă ) Şi mie mult (lor mi-a fost de voi, Căt ochilor de sare �i de piper. Rutuba (desmerdăndu.i bărbia) Syerlllb�L ! Py rnh.a La Fura Cupedinis, am dat numai o fugă Ca să v'aduc naramze ... Uf 1 CiH m'am ostenit l Mus In casa lui Ovidiu, cum, nu te-ai odihnit '( [3] ovrmu -----------------���=----- Pyr rha, Ce vrei să zici, găndace ? Rutuba (irnpingend pe Mus) Fugi, Mus; lipseşti de-aleea. Mus (ameninţător) Nu 'mpinge, că pe Hercull.. Rutuba Piei, �oarec ele portice 1 Mus Gladiator de crăşmă ... Zăvod flămănd ! " Rutuba (ridicănd braţul) Ce-ai SpUS? Mus (cu maestate) Jos braţele, Acidiu ... te-am inţeles ... m'am dus! ( Pyrrha ride) Saga (remăne singură ele-o parte) Lărnăi din Mesenia! Rutuba Frumoasa Pyrrha. 'mi spune De ce cănd vinzi naramze, nar.unzele-s mai bune ? Pyrrha i;?tiu eu"( oloas S11 - mi dai vr' o pa tru. Rutuba �i mie si'! 'mi dai opt. Saga (inparte cu ciudă) Ce vra să zica pofta ele fruct ăncă necopt! Ea vinde fructe crude l., Ar vinde porumbele, Şi pro�tii, zeu, ar crede că cumpără mărgele. Căndeu ca vai de mine pe strada strig mereu, �i marfa-mi nevendută o consumez tot eu ... (strigă) Incet ... pe rend la marfă! .. Nu daţi năvală 'n piaţă. 3 [4] 4 OVIDIU Mus (in parte, revenind in partea Sagăi) Ha, iacă vrăjitoarea, schimbată 'n precupeată (cu glas bl�nd) Ce vinzi, mătu�ă Sagă? Saga Ce-ti pasă, piţigoiu "? Mus (cătănd in paner) Lărnăi ori tărtăcu�e? Saga Lărnăi. Mus �i sunt de soiu '? Sunt dulci ?. �i de pe unde-s culese?. din Umbria? (Ia o lărnăie şi o gustă strărnbăndu-se) Saga Nu pune laba. Mus Bună'i! (strigă ca Saga) Lămăi chiar din SChitia, Verzi, acre �i sbercite de soare �i de ger. .. Priviti, numai mătu�a lipseşte din paner! ��ga Ce-ai zis? Mănca-te-ar uliu! (se repede după el) Mus (fugind spre fund) Mi:) prinde dacă poti, Incet ... nu daţi năvală ... voiu multumi pe toti. (strigă ca o precupeaţă ' imitănd pe Saga) L-a prinde. Poporul (riz end cu hohot) Nu l-a prinde. - Săi, babă! Pyrrha (strigănd se amestecă in popor) Sus, harpie! ... Naramze dela Chius! Glasuri in popor Dă-mi mie... Dă-mi �i mie! [5] OVIDIU SCENA II. Rut ub a. C 1 o as. Cloas (in taină) Rutuba, vin de-o parte (examinănc1u-l) Făcut eşti elin tOPOI"­ Ai suflet dărz ? Rutuba Eu? Nu ştii că sunt gladiator �i me numesc Alcidiu .. , In faţă me priveşte ... Un om nicl căt o muscă in ochi-mi nu plăteşte. Cloas A�a-mi convii, amice: vertos �i inimos. Rutuba O �tiu, n'am preţ; întreabă pe oricare gelos. Eu ii resbun onorul de ori �i ce ispită; Căci am o meserie elu mulţi apreţuită In Roma; §i me crede ... nu că mă laud, zeu! Morala înfloreşte in ea prin braţul meu. Cloas Cum? Care meserie? Rutuba Sdrobesc de porunceală, Ucid sau rănesc numai, cum vrei, după tocmeală: Atăt pentru-o bătae �i pentru-o rană atăt, 13r pentru o 'njunghiăre sau stringere de găt Ceva mai mult ... Vezi, Cloas, curend oiu să fac stare. Claas Ia spune-mi cat mi-ai cere pentru-o manifestare? Rutuba De care soiu? Claas De-acele cu sgomot, cu ocări, Cu huiduri mojice, cu svon ele fluerări. Rutuba Ceva complet?E lesne, dar trebui bună plată, Căci o să am nevoe de-o plebe imbetată, De marinari, de leneşi, de histrioni, de hoţi. [6] 6 OVIDIU Cloas Ori căt ar fi, sunt gata să'�i număr banii toti. Rutuba Dar spune-mi cui �i unde a�a ovatiune ? Cloas Te prinzi s'o faci '? respunde ... Rutuba Cum nu, amice '? ... Spune. Cloas Ascultă dar; chiar astăzi prin Forum are gust Să treacă in plimbare nepoata lui August. Rutuba Ce'? Iulia '? Cloas Rut uba Cum? Ruda maestoasă A lui Octaviu Cesar ? ... Ştii tu ctL gluma-i groasă ? Cloas Ştiu, dar �i suma 'i grasă. Rutuba Ai banii? Cloas Că�i ei vrea. Rutuba Că�i oiu vrea'? La tocmeală haide�i in casa mea. Cloas Hai. Rutuba Fapta e 'nc1răznea�ă, e demnă de Alcidiu, Dar cine-o comandează '? Cloas S'o spui la to�i: Ovidiu. (Rutuba face un semn de mirare, apoi alt semn de 'aprobare şi pleacă in fund cu Cloas. Iese, apui revine şi s'amestecă in popor) [7] UVIDIU Pinax, Hillarius. (Pinax slab, Hilarius gras, intră din dreapta )i din stInga, se intilnesc pe la mjlocul scenei, se privesc lung şi incep a ride) Hillar Tot slab'( Pinax 'fot gras '? Hillar Priveşte, in piele nu 'mi incap. Pinax Dar seameni cu Silenus. Hillar (rnăncănd o portocală ) Şi tu cu un proţap. Pe două căi contrare ne-am apucat noi drumul, Eu imbucănd nararnza, tu mirosind parfuinul ; Eu speculănd prostia, cămp lat, bogat, cu rod, Tu, mila omenească, pomana ... o! nerodl Pinax Dar, e�ti dibaciu, Hillariu, o recunosc, amice, Tu e�ti augur de piaţă, ştiinţa ta prezice Tot ce doreşte omul supus la slăbiciuni, �i rizi de el, �irete, purtăndu-l cu minciuni; Te-ai inrudit cu Plutus prin falsa-�i meserie. Hillar Mi tu remas-ai rudă cu trista sărăcie. " Pinax Decăt bogat ca tine, prefer sarac să, fiu. Hillar D:i'llH foc c(-: fiti, !(,])ea:-:ctt a, 111"liJ1ltirii gll j\ fi ('i\'Î:-; HI'llJal1Ufi I':-:k-a li 'i111 de )','1' j\�'" ziceml :-:trillJulJii ;;i 111l'ndLjle;W fin1) 1'(,'1'. )\(',i ne-am :-:chimliat crc(]ii cnzt:ml din 11\', !'ri\-iti! tlU\-llll 'n de-a UIJllll'j iiil,'i'iiltl:, (:""1:1 , ( I Preceden�ii, Barrus, Pinax, Pinex (tic () parte lui I:arnl-» 1),:1', lIleu lkl1Tll:-;, 1)(' fnlliLI' Jl{)l'�j ll!l llilllh; ('n,a ta figuri]. z(Jii ai' \Tl'�l :-;il f,II',1 :,cIli ml" [18] tir. admir, I'ău' la sfăr�itlJl lumii, lungiud :d Yieţii Asi vrea, căte s'ar naşt«, cu (lrag :i :-;iuer:imai tare) Rutuba .J 0:-; lectica [Li faţ'L poporul ui Roman, La Forum l§i la Circuri el e-t« suveran. Iulia (sculănd li-se zice CLi glas mare) 811S lectica, octofori, sus, plebea c;a mi:! vada, (;;)t (k�mai S11S pe ([E'msa dispn'ţulmeu Circ; cadă l [24] 24- ovtnn: ------------ -------- ---------- Poporul (furios) A ! a! a! (Se 'rideasă 'mprejurul lectieei; lupta incepe Intre Rutuba CU Lictorul, �I intre oameni dm popor cu acei ai cortejnlui ). S C E N A XII. Preceden�ii, Ovidiu, Cotta, Clevetius, Tigellius, Barrus, Pinax (venind elin dreapta), şi mai pe urină Ibis �i Hillariu (apâr/lld -'iul, porticul tliu dreapta). Ovid Ce'i aice ? Iulia (veselă) Ovidiu! (face semn servi lor sOl coboare lec.ica) Ovid Sacrilegiu ! Voi a tacaţi in Foru m al Iuliei cortegi u ? Amici !. .. pe del1§ii ... moarte acelor ce insultă Femeea! (respinge cu amicii lui poporul �i înconjură pe iulia). Poporul Moarte voă l... (Iupt:1) Iulia Ovidiu, plebea'i multă Si n'a.veti arme! ., ,; Ovid Arme '? Cu acesti betivi misel '! � � � Priveşte §i ascultă ce trebue cu ei (adresăndu-se la gloate) Popor mare şi-eroic, al Romei scump tezaur I Cunoşti moneda nouă, moneda cea de am Ce poarta a lui Cesar divină efigie? Poporul Ba nu, nu incă; unde'i '? - arat/o, să Ile vie : Ovid (aruncănd in popor un pumn de bani) Iat'n! ,. , [25] ovnnu Poporul (cu veselie) He! Ovid Na, culegeţi �i ziceti: Evohe! (Poporul s'aruncă buluc să culeagă bani) Azi este sărbătoarea lui Plutus ... Na ! Poporul (cu sgomot) 25 Re! he! (se depărtează de lectica) Iulia (iruinzend mina lui Ovidiu) Ovidiu, �i-oiu fi vecinic mult recunoscătoaro ... Ovid (sărutăndu'i măua) Nu cer decăt o rază ferbinte dela soare, �i soarele meu dulce luce�te 'n ochii tei. .. Acum să mergem grabnic. Iulia (cătăncl cu dragoste la avid) Să mergem, daca vrei. Ovid Amici, lictori, octofori, toţi in cohortă deasă Să ducem la palatu'i pe-a noastră 'mperăteasa. ([ulia pleacă pe jos III conjurată ; iese 'n stînga) Ovid (remănănd mai in urmă) Popor tu de strinsură l mai yreţi bani? Poporul Ovid Strigaţi Cu toţi: Evohe Ce-ar �i 1 ulia ! Rutuba Bani daţi? Ovid (aruncănd iar bani) Dau, 11a! [26] OVTDIU Poporul Evoho Ce:-)8]" �i Iulia! Ovid Prea bine ... (iese) Ibis (ele sub portic aretand pleba) Ta reuşit complotul! O! Plebe! o! ruşine! Intăiu ele toate banii, virtutea după bani! Aceasta o deviza motlernilor Romani. Cort i na cade. ACTUL II Sala (le primire in palatul lui August. - In stinga, uşa care duce in aparta- rnontul Iulioi şi ferestre mari. 111 dreapta altEt uşă pe planul intăiu şi tronul. -- In fund galerie cu coloane. SCE.N A 1 Marcianus, in [uiul, Ibis �i Pinax (intul 'in qoleric veuinul UImi elin,,! ituja, iI.a .a eliJi tlreapi« Ij i se apTopie [le lictor) pinax lrupărţitor de mile: al lui August slăvit., Marcianus (\/i '? Pinax '? Pinax 8aJve! Ibis SalvH! Marcianus (lui Ibis) Ce cauţi? [27] 1 :r, ______________ UVUJ l-=-LJ _ Ibis Am venit ; 1 'a să salut pe Cesar in casa palatină (Hen sa inainteze) Marcianus (oprindu-l ) Nu'i voe. Ibis Cum'? Pinax Iubite, la faţa lui divină Vreau să rne 'nchin. Marcianus �L1'i VaG. Pinax Ce spui'? Acest ll':) Eu '? [31] ()\'11111' August Tu. Iulia Cui �e cuvin« :-;C\ 11t::1' ascultare Ntăli�U1Ul lumii'? August (cu dragoste) Tie. , Iulia August M8 lerţi '.) Iulia Ca totdeuna C'1ll1 dulce srULllat. (il s�n'ti) August Iulia (cu!llU"';) I\ilJljl"il. August ('um ,'I'\iJlJinl Iulia I\a Gl1�U I fi II Il i.i Il i (' i pl'I'a Illic,'l. i' recum iti ţie ... s'o porţi la �ill' llIari August ('e măudru-oin Ii la circuri in IOjlL du ('(:s;I1'i! Dar spune-mi, iu gri'ulill(l primblăudu-tc citeai () carte, �i cu d6Jl�a dulci ore l,e[-rpCU;J.i (ii ia manuscrisul) l Illdi::' j '( Cal'! "j '( Ovidiu: .. CI' \'(':d'! ".1\ rta iubiri, !" (in parte) ('1111) dea ajuns sub ocuiii '? .. (Iuliei) A! LI'-cli IIi·ehl cit.nii? I �i [,laCl' poexin '.' �i :-;JlUll("llll CUl!! li /\I;('�t 1 irun Il I a că in zioa ele astăzi e un fel de aelid1 atăta dt in insăjl natura, � din idolatrie, in sensul propriu al cu vcntului, causa nestrămlltată că privi rea lui nu care face S;1. se dea pc tetblO\d UllUI estc in stare a pctrunc1e mai ac1ăllc. Cel lllaestru vechiu �;i celebru valuarea unei I mai bun apui "e cunoa?te pe sine ';1 mO,;ll mari; clar aceasta provine mai ,�.tje că e,ste mal Imn, vczenci căt de :ou­ ales elin raritatea capod' operelor el căror pcrllCială a fo<-;t vederea celorlalţi, căL posesiune măg'ulc:,;tc prin urmare măn- de multe ali rcma.s nearctettc de ei fiin ciria, ';ii apoi �i din aceea c�î mulţumirca c1ule nevczute, ?i Cclt ele mai dcpărtat privirii lor nu cerc Limp sau osteneaU, au pctruns privirea �i imaginile lui. DaCI prublemei l'c,-,ulyitc de Critica l-!.a\lllnii Pure de Kant, �istcll1ele fllus()f!ce ale lu! lfcrlJarl, FiclllC, Schellin:;; �i llegel. J)uld vac.::tnţa ra�til'.)r va r: <"':Xp!IG1Li sistell!:1 lui �chopenballcr, in dcosclJI tei Irîa estctlcrl. E:";Letica lui Schopenhauer .t�lce l�arLe elin scrierea lui fundarnenLaLi. Lume::1 ca vuinrl ,�i reprcsent;:;rc ) ((1/( r 1'(/1 als t I 'i//�' Itl/d I -(Jj's/<,I­ /UJl,;'). ,\ceast?i ,",criere �.'H jluLllcat inUtil! b 1 SIS Într'nD SllJg-ur vo1um, illlP�1qiL 111 patru p:-;ql, din care cea (Pinti1i cuprinde teuria intcligil1\ci, a doua teoria vUlnţcî, a treJ:-l l'.-;tctica �i ::l vatra In!)" rala a�cetic,i, In a. 184+ ln.'<1., SchupelllJaner a adaog:at un al duilea \'ulum, cnrc cuprinde .sllpli­ Illenlele neCesare la principii1e eXjlll�e in IS18, �i stlJ(ll�lz,i lllai cn clcallll'l1untu1 unele }lruldcme. J )in acest al du·ilea volum pllhlicilltl aici In 4 [50] lJESPI pcnhaucr doue sunt făcute ele D. 1. A. Cantacuzin : Ap/lOrÎSII/{!J Jur la .Sag'cJ'.I"/...' dans la 'il;,,', Paris, Gerll1cr Bailliere 1880, şi De !a 11tadJ'/rjJle tariu: du j>rillo/,c de la raison J'lIJjisallle, Paris, ibidem, 1832. D. CantaCllzin ::l terminat şi traducerea fran­ cesă a scrierii fundamentale LI! Jl1olldl.' {Ollll/IL' vo­ lon/i L'I (o!l!/Ile 'Fi'jJrl;so;!{lf;"OIl, care va apare in de- cursul aces:ui :1.11. il-ola Rl'd. [51] DESPRE ESTETICA POESIEl 01 IZ> I Căci aceasta este explicarea practică a teoriei lor. Deşi poetul, ca orice artist, nu ne presentă decăt persoane şi lucruri indi­ viduale, singulare, totuşi obiectul pe care l-a cunoscut densul şi prin densul vrea să-I cunoaştem şi noi este Ideea (plato­ nică), speta intreagă; de aceea in ima­ ginile lui se va intipări oarecum tipul caracterelor şi situaţiilor omeneşti. Poe­ tul epic, asemenea şi cel dramatic, scoate din viaţă un obiect cu totul singular �i-l înfăţişază exact in individualitatea sa; prin aceasta insă representă intreaga existenţa omenească; căci, ocupăndu-se in aparenţă cu ceea ce este individual mărginit, se ocupă in adever cu ceea ce este pretutindeni şi totdeuna. De aci provine că sentenţele, mai ales ale poe­ ţilor dramatici, se ved aşa de des apli­ cate in viaţa reală. Poesia se rapoartă la filosofie ca ex­ perienţa la ştiinţa empirică. Experienţa adică ne arată fenomenul singular şi ne dă cunoştinţe prin exemple; ştiinţa cu­ prinde totalitatea prin mijlocul noţiunilor generale. Asemenea, poesia voeşte să ne arate Ideile (platonice) ale fiinţelor prin infăţişări sing-ulare ca exemple, iar filosofia voeşte să ne explice esenţa e­ ternă a lucrurilor cari se exprimă prin ele, in totalitate şi in general; şi de aci se vede că poesia are mai mult carac­ terul tinereţii, iar filosofia al maturităţii. In adever, darul poesiei infloreste propriu vorbind numai in tinereţe; impresiona­ bilitatea pentru poesie merge adesea pănă la pasiune; tinerul găseşte plăcere in versuri pentrucă sunt versuri, şi se mulţumeşte chiar cu produceri de rend ; cu anii, această plăcere scade din ce in ce, aşa că la betrăneţe ajungem a pre- feri prosa. Prin această tendenţă poetică a tinereţii insă, se strică uşor sensul pentru lumea reală; căci poesia se deo­ sibeste de realitate prin aceea că in ea viaţa se desfesură inaintea noastră in teresantă şi totuşi lipsită de durere; in realitate din contra, cătă vreme viaţa e fără durere e neinteresantă, iar indată ce devine interesantă incepe şi durerea. Tinerul, iniţiat in poesie inainte de a cunoaşte realitatea, aşteaptă dela aceasta ceea ce numai aceea poate să dea: aci este un isvor principal al nemulţumirii care apasă asupra tinerilor celor mai eminenţi. Metrul şi rima sunt o piedecă, dar şi un vestment cu care se imbracă poetul şi sub care ii este permis a vorbi, cum altfel nu ar pute o face; şi aceasta este causa plăcerii noastre; căci pentru tot ce zice el, e numai pe jumătate respun­ zetor, pentru cealaltă parte trebue să respunză metrul şi rima. Metrul sau mesura, ca un simplu ritm, işi are e­ senţa numai in timp, care este o intui­ ţie pură a priori; el ţine deci, pentru a ne exprima in limba lui Kant, numai de scnsuaiitatea pură; rima din contra este simţită in organul auzului, şi ţine deci de scnsna.Iitatca cmpirică. De aceea ritmul este un auxiliar mult mai nobil şi mai demn decăt rima, pe care anti­ cii nici nu o primeau, şi care şi-a aflat origina in limbele imperfecte, născute prin coruperea celor vechi şi in timpuri barbare. Sărăcia poesiei francese pro­ Vl11e mai ales din mărginirea ei exclu­ sivă la rimă fără ritm, şi se măreşte prin aceea că, spre a-şi ascunde lipsa de mijloace, şi-a ingreuiat rimarea prin­ tr' o sumă de precepte pedantice ; de exemplu, că numai silabele scrise cu [52] aceleaşi litere să rimeze, ca �i cum rima ar fi pentru ochi nu pentru urechi; că hiatul este condemnat, că o mulţime de cuvinte nu e voe să fie intrebuinţate, si alte asemenea, in contra cărora insă s' a opus scoala mai nouă a poeţilor francesi �i caută a le depărta. In nicio limbă insă, cel puţin pentru mine, rima nu face o impresie atăt de plăcută şi puternică căt in cea latină; poesiile la­ tineşti rimate din evul-mediu au un far­ mec deosebit. El se explică prin faptul că limba latină este fără nicio compa­ raţie mai perfectă, mai frumoasă şi mai nobilă decăt oricare din cele moderne, şi astfel, cănd se impodobeste cu găte­ lile şi poleielile acestora, deşi din ori­ gină le refusase, se mişcă inaintea noa­ stră cu o graţie deplină. Unei reflecţiuni serioase i-ar putea părea o inalta trădare in contra raţiunii să i se impună găndirii sali expresiei ei drepte o siluire , fie căt de mică, pentru intenţia copilărească ca după căteva silabe să s'auză iarăşi acelaşi su­ net de cuvinte sau ca aceste silabe să 3e mişte într'un fel de hopsast'r. Insă făr�( o asemenea siluire se produc foarte puţine versuri, �i dela densa provine că in limbi străine versurile sunt mult mai grele de priceput decăt prosa. Daca am putea privi in laboratoriul secret al poe­ ţilor, am vedea de zece ori mai des că se caută găndirea pentru rimă decăt rima pentru găndire, şi chiar in casul din urmă găndirea scapă cu greu fără concesii. Dar arta versificării trece peste aceste observaţiuni, şi are de partea ei toate timpurile şi toate popoarele, atăt ele mare putere au metrul şi rima asu­ pra spiritului şi atăt e cle sigur efectul misterlosului !cn o cill il! 1Il ce le e.�te pro- priu. Lucrul s'ar explica aşa: un vers bine rimat, prin efectul seu nespus de emfatic, deşteaptă par' că sentimentul. că ideea exprimată intr' ensul ar fi fost pre­ destinată şi preformată in limbă, �i că poetul n' a avut dccăt s' o scoată la i veală, Chiar născoci ri triviale primesc prin ritm şi rimă un fel de insemnatate şi figurează cu această podoabă cum printre. fete şi una cu fig'ura de rend atrage priviri prin gătea la ei. Chiar găndiri false şi sucite căştigă prin ver­ sificare o aparenţă de adever. De altă parte, pasaje celebre din poeţi cclcbr pierd şi devin neinsernnătoare căncl sunt cu fidelitate reproduse in presă. Dar daca numai adeverul este frumos �i daca podoaba cea mai frumoasă a adevărului este nuditatea, atunci o găndire care se arată măreaţă şi frumoasă in presă va avea mai multă valoare adevărată decăt alta care ar produce aceeaşi impresie in versuri. Este foarte surprinzetor in adever, şi merită o cercetare, cum de fac o impresie aşa de puternică nişte mijloace ce par aşa de neinsernnătoare, chiar puerile, cum sunt metrul şi rima. Eu imi explic asta in modul următor. Ceea ce se transmite auzului, adică sim­ plul sunet al cuvintelor, primeşte prin ritm şi rimă oarecare perfecţie �i insern­ nătate in sine insusi, devenind un [el de musică ; de aceea pare astfel a exista elin propria sa causă, iar nu numai ca un simplu mijloc şi ca un semn pentru altceva adică pentru intelesul cuvintelor. A incăntă urechi a prin sonoritatea sa pare a-i fi toată destinaţia, şi aceasta fiind atinsă, toate cerinţele ii sunt inde- I plinite. Intelesul ce-l are versul, afară I de aceasta, găndirea ce o exprimă par I I acuma ca un adaos neaşteptat, precum [53] lJES1'RE LSTE'J IC:A )'( )L:,! Li ,-'l -).j ------ I 'r sunt cuvintele la musica ; e un fel de dar, care ne surprinde intrun chip plă­ cut )ii prin urmare, fiindcă nu avusesem asemenea cerinţe, ne mulţumeşte foarte uşor; cănd dar acea găndire este aşa de însemnată, incăt in ea însăşi, şi dacă ar fi spusă in presă, tot ar avea o va loare, atunci rernănem foarte incăntati. Mi-aduc aminte din copilărie că intrun timp rne desfătam la armonia versurilor mai nainte de a fi făcut descoperirea că toate au şi un inţeles şi cuprind şi cugetări. Asemenea cred că există in orice limbă o poesie numai de armonie de silabe lipsită aproape cu totul de in­ ţeles, Sinologul Davis, in precuventarea sa la traducerea lui «Eaon-sang-ur/i , sau'( An heir in old age» (( Bătrănul ,.,. mo,�tt.�1itor », Londra 1 S 1 7), observă că drame� chinezeşti se compun in parte din versuri căntate şi adaogă: « Inţelesul lor este adesea intunecat şi, după chiar spusele Chinezi lor, scopul acestor ver­ suri este mai ales să măgulească urechia; intelesul nu se la in seamă, uneori se jertfeşte chiar cu totul in favoarea ar­ moniei.» Cine nu-si aduce aminte, citind acestea, de corurile aşCl ele greu ele in­ ţeles a multor tragedii greceşti. Semnul după care se cunoaşte mai sigur poetul adevcrat, fie de gen supe­ rior ori inferior, este uşurinţa nesilită a rimelor : s'au intălnit dela sine ca din predestinare divină, găndirile ii vin chiar rimate, Din contra, prosatorul ascuns i�j caută. pentru găndire rima, versifi­ catorul cel reu pentru rimă gănclirecL Foarte des se poate ghici, intr' o pereche ele versuri rimate, care din doe este copilul găndirii :;;i care al rimei. Arta consist:t in a ascunde aceasta, pentru ca asemenea versuri să nu se prcsente ca o implinitură de oottts-rimcs. După sentimentul meu -- aci nu in­ cap dovezi - rima este, din natura ei, numai binară; efectul ei se măr gineşte la o singură repetire a ace, luiaşi sunet şi nu se măreşte printr'o repetire mai deasă. Indată dar ce o si­ labă finală şi-a auzit consonanta ei, i s'a sfarsit lucrarea; a treia repeţire pro, duce numai efectul unei rime noue, care din internplare cade in acelaşi sens, insă fără a spori impresia; se adaogă lăngă rima existentă fără insă a se impreuna cu ea intr' un efect mai tare. Căci sonul d'intăi nu petruncle prin al doilea pănă la al treilea; acesta deci e un pleonasm estetic, un curaj indoit, care nu ajută intru nimic. Cu atăt mai puţin merită prin urmare asemene grămădiri de rime sacrificiele grele ce li se aduc in rimele octane, rimele terţe �i sonet, şi care sunt causa torturei sufleteşti cu care se cetesc uneori asemene producţii, căci plăcere estetică nu este cu putinţă cu bătae de cap. Că un spirit poetic mare poate uneori să invingă �i aceste forme cu toate greuWţile lot' .?i poate .'iă se mişte in ele cu uşurinţă şi graţie, nu le serveşte lor insele ele rccornendare, căci in sine sunt pe cat de grele pe atât fild efect. )i chiar la poeţii cei buni, cănd intrebuintează asemenea forme, se vede adese conflictul intre rimă ŞJ gandire, in care invinge cănd una cănd alta, a­ decă sau găndirea este strimtorata din caus a nmel sau rima trebue să se l11tIl, ţumească cu un it jlClf Jri's slab. Astfel fiind, nu vccl un semn de ncştiinţ;'i, ci de gust bun, că Shakespeare in sOlleteJe sale a dat fiecăruia elin catrene alte ri me. In orice cas efectul lor acustic nu [54] DESPRE ESTETICA POESIEI este prin aceasta intru nimic slăbit" şi găndirea se poate desvolta cu mai multă potrivire decăt dacă s'ar fi strins in lan­ ţurile obicinuite. Este o perdere pentru poesia unei limbi dacă are multe cuvinte neobici­ Imite in prosă şi dacă pe de altă parte unele cuvinte din presă nu le poate in­ trebuinta. Casul d'intăi pare a se afla mai ales in limba latină şi italiană, ca­ sul al doilea in cea francesă, ceea ce mai cănd era s'a numit foarte nernerit la , bcgeulerie de la iaugne frmZl;aise; mai rar se internplă amendoue in englezeşte, şi mai puţin in nemţeşte. Căci asemenea cuvinte din proprietatea exclusivă a poe­ si ei re măn străine pentru inima noastră, nu ne vorbesc deadreptul, ne lasă prin urmare reci. Este o limbă convenţională a poesiei care ne dă nişte simţiminte artificiale in loc de reale; ele iridepăr­ tează intimitatea. Diferinţa, a�a de des studiată in zilele noastre, intre poesia clasică şi cea 1'0- J/laJztică imi pare a se intemeia pe a­ ceea că poesia clasică nu cunoaşte alte motive decăt cele curat omeneşti, reale -;;i naturale, pe dind cealaltă admite ca motive reale şi pe cele imaginare, arti­ ficiale şi de convenţie, aşa sunt d. e. cele isvorite din mitologia creştină, ase­ menea din principiul cavaleresc de o­ noare, exagerat şi fantastic, apoi din creştino-gcrmana , nesărata şi ridicula adoraţie a femeilor, in fine din am ore­ zarea hiperfisică, nălucoasă şi lunatică. La ce desfigurare exorbitantă a rela­ ţiilor şi a naturei omeneşti conduc in să asemene motive, se poate vede chiar din cei mai buni poeţi ai genului dra­ matic, d. e. din Calderon. Pentru a nu mai vorbi de Aruos, citez numai piese ca No siemprc el peor cs cierto (Nu totdeuna reul cel mai mare este sigur) şi El postrero duclo erz Espaua (cel pin urmă duel in Spania) şi alte ase­ menea comedii en capa y espada ; la acele elemente se mai adaogă aici sub­ tilitatea scolastică in conversaţie, care se intrebuinteaza adeseori tinendu-se de cultura intelectuală a claselor superioare de pe vremea aceea. In ce posiţie mai sigură şi mai favorabilă se află din con­ tră poesia celor vechi, care remăne tot­ deuna credincioasă naturei, şi de aci se vede că poesia clasică are un adevăr şi o valoare absolută, iar cea romantică numai relativă, analog architecturii gre­ ceşti şi gotice. Pe de altă parte insă trebue să observăm că toate poemele dramatice sau epice care işi transpoartă scena in Grecia sau Roma antică pierd intru cătva din efectul lor, fiindcă cu­ noştinţa noastră despre antichitate, mai ales in ceea ce priveste arnenuntele vietei, este insuficientă, fragmentară şi neinte­ meiată pe intuiţie. Astfel poetul este silit a ocoli multe şi a se ajuta cu ge­ neralităţi, prin care insa dă in abstracţii şi opul seu nu mai are acea intuitivitate şi individualizate, ce este absolut esen­ ţială poesiei. De aci provine aerul par­ ticular de goliciune şi de urit cel au asemenea opere. Numai dramele lui Shakespeare cu scenă antică sunt scu­ tite de aceasta; fiindcă el, fără a sta la indoiala, sub numele de Greci şi Ro­ maru a representat Englezi din tim­ pul seu. S'a imputat cătorva capo-cl'opere ele poesie lirică, mai ales unor ode de ale lui Horaţiu (vezi de ex. a doua din cart. III) şi mai multor căntece de Goethe (de ex. Schăfers Klagelieel, PIăngerea l [55] UESPl�E ESTET[CA POESIEI d·J păstorului}, cănu au o legătură proprie de idei şi sunt pline de sărituri, Insa aci conexitatea logică este cu intenţie nebăgată in seamă, pentru a fi inlocuita prin unitatea simţirii şi dispositiei fun­ damentale esprirnate, care tocmai prin aceasta se relevează mai mult, mergend ca un fir prin mărgelele deosebite şi mijlocind variaţia grabnică a obiectelor contemplării, precum in musică acordul septirnei mijloceşte tl.ansiţia dintr'o gamă in alta şi astfel tonul fundamental ce se mai aude in el devine dominanta gamei celei noue. In modul cel mai lămurit, adecă pănă la exagerare, se vede a­ ceastă insuşire in canzona lui Petrarca : i11ai non vo' ptit cantar, COIlt' /0 soţ cua, Precum dar in poesia lirică prcdo m­ ueşte elementul subiectiv, in dramă din contra se manifestă exclusiv numai cel obiectiv. Intre amăndouc ocupă poesia epică , in toate formele şi modificările ei, dela romanţa povestitoare pănă la epopea proprie, o largă cale de mijloc. Căci, deşi in elementul ei principal este obiectivă, cuprinde totuşi, cănd mal mult cănd mai puţin, şi un element su­ biectiv, care află expresia in ton, in forma dictiunii, precum )ii in reflecţii le respandite. Poetul nu se pierde cu totul din vedere, ca in dramă. Scopul dramei in genere este de a ne areta, intrun exemplu, ce este firea �i existenţa omului, La aceasta ni se poate areta partea cea tristă sau partea cea voioasă sau transiţiile lor. Insă chiar expresia « firea şi existenţa omului" co­ prinde arctarea controversei, dacă firea, adecă caracterele, sau existenţa, adecă soarta, internplările, acţiunea, sunt lu­ crul principal. De altminteri amăudouc sunt aşa de contopite la un loc incăt se poate desparţi in noţiune, clar nu ?l in infătişare. Căci numai imprejurările, soarta, intcmplările dau caracterelor prilejul de a-şi manifesta firea, �i numai din caractere se naşte acţiunea, din care isvoresc intemplările. Cu toate aceste, in modul înfăţişării, se poate acentua cănd una cănd alta mai mult, in care privinţă piesa ele caractere şi piesa de intrigă sunt cele doue extreme. Scopul, comun dramei şi epopeei, de a înfăţişa, prin caractere insemnate in situaţii insemnate, acţiunile extraordi­ nare produse prin acesti doi factori, se realisează ele poet in modul cel mai perfect dacă ne arata intăi caracterele in stare de linişte, unde ne apare numai colorarea lor generală, iar apoi intro­ duce un motiv care produce o acţi une, din care se naste un motiv nou şi mai tare, care iarăşi deşteaptă o acţiune mai insemnata, ce la rendul ci naşte alte motive noue şi tot mai tari, aşa incăt, in timpul potrivit formei, se presintă, in locul liniştei dela inceput, pasiunea excitată, şi in ea se internplă acum ac­ ţiunile significative ce fac să apară la lumină limpede insuşirile pănă acum adormite in caractere, precum �i soarta lumii. Poeţii mari se prefac cu totul in fie­ care din persoanele representate şi vor­ besc din fiecare, ca ventrilocii ; acum dintr'un erou, şi indată după aceasta din tinăra fată nevinovata, cu acelaşi adever şi fidelitate naturală, aşa Shakes­ peare şi Goethe, Poeţii de rangul al doilea prefac persoana principală ele re­ presintat in sine, aşa face Byron, la care persoanele secundare rcmăn adesc f;lră viaţă, ceea ce in operele mediocri lor se intel11pl;i �j persoanelor principale. [56] �--- ---_..-- - i)Ci ----------------- DESl'):l: ESTET1CA POLSIET a Plăcerea ce o aflăm in tragedie nu se ţine de simtimentul frumosului, ci de al sublimului, şi este gradul cel mai inalt al acestui simtiment. Căci precum la privirea sublimului in natură ne in­ toarcem dela interesul voinţei pentru a rernăne curat contemplativi, aşa la ca­ tastrofa tragică ne intoarcem dela insăşi voinţa de viaţă. Causa e că in tragedie ni se infăţisază partea sensibilă a vieţii, vaetul şi miseria omenirii, stăpânirea oarbei intemplări şi a rătăcirii, căderea celui drept, triumful celor rei; 111 se pune in vedere calitatea lumii, aşa pre­ cum este de-a-dreptul contrară voinţei noastre. La această privire ne simţim provocaţi a ne intoarce voinţa deja viaţă, a nu o mai voi şi a nu o mai iubi. Tocmai prin aceasta încă ajungem la conştiinţa că atunci mai rcmăne ceva In n01 ce nu putem cunoaşte positiv, ci numai negativ, ca ceea ce 1I1t voeşte viaţa. Precum acordul septimei cere a­ cordul fundamental, precum coloarea roşie cere pe cea verde şi chiar o pro­ duce in ochiu, asemene orice tragedie cere o existenţă de specie cu totul ose­ bită, o altă lume, a cării cunoştinţă nu ni se poate da decăt indirect, precum ni se dă astfel in această cerere. In 1110- mentul catastrofei tragice dobendim, cu mai mare lămurire decăt oricând, ştirea şi increderea că viaţa este un vis greu, din care trebue să ne desteptăm. In a­ ceastă privinţă tragedia are un efect analog cu sublimul dinamic, inăltăndu-ne cu acesta deasupra voinţei �i a intere­ sului ei şi transformăndu-ne intratăt in căt ne place privirea lucrurilor ce ii sunt de-a-dreptul contrare. Ceea ce dă ele­ mentului tragic, in orice formă s'ar in­ făţişa, aventul seu deosebit spre subli- mitate este deşteptarea inţelegerii că lumea, că viaţa nu pot da o mulţumire adevărată, prin urmare nu merită iubirea noastră; in aceasta consistă spiritul tra­ gic: el conduce dar la resignaţie. Ştiu bine că in tragedia antică acest spirit al resignatiei apare şi se exprimă rareori de-a-dreptul. CEdip la Colona, deşi moare resignat şi de bună voe, se măngăe cu resbunarea in contra patriei sale. Ifigenia in Aulida este gata să moară; insă ceea ce o măngăe şi ceea ce produce schimbarea disposiţiei ei, aşa incăt primeşte cu mulţumire moar­ tea, de care mai nainte căuta să scape, este găncJirea la binele Greciei. Casan dra, 111 «Agamemnon» al marelui Eschil, moare mulţumită, ) CilJXElTt,) /JIu,,' (J 306); dar ,;i pe ea o măngăe ideea resbunării. ErcuJ, in « Trachinienele », se pleacă ne­ cesităţii, moare liniştit, dar nu resignat; asemenea in «Ipolit» al lui Euripid , suntem surprinşi cănd vedem că Arte­ ruis, apărend pentru a măngăia pe erou, ii promite temple şi gloria posterităţii, �i, fără să'i facă nicio alusie la vreo existenţă după moarte, il părăseşte in momentul suprem; de aminteri toţi zeii antichităţii se depărtau dela cel murind, pecănd in creştinism se apropie de el, ca şi in brahnianism ?i 'n budaisrn, deşi in acesta din urmă zeii sunt propriu vorbind exotici. Ipolit dar, ca mai toţi eroii tragici ai celor vechi, arată supu­ nere la soarta neapărată �i la voinţa neinduplecată a zeilor, insă nu părăseşte voinţa de viaţă. Precum cumpătarea stoică se deosebeşte radical de resig­ naţia creştinească, intru căt invată nu­ mai o suportate rece şi o aşteptare re­ solută CI relelor neaperat necesare, ­ pe cănd cre�tinismul este resignaţie, ab- [57] DESPRE ESTETICA I'OESlEf ,)( negare a voinţei, tot a�a eroii tra­ gici ai celor vechi arată supunere con­ stantă la loviturile neaperate ale soartei, iar tragedia creştină arată lepădarea in­ tregei voinţe de viaţă, bucuria de a pă­ răsi lumea, in conştiinţa despre nulita­ tea şi lipsa ei de orice preţ. Insă eu nici n'am altă părere decăt că tragedia modernă este mai presus de cea antică. Shakespeare este mult mai mare decăt Sophocle; pe lăngă «Ifigenia , lui Goethe, a lui Euripid ne-ar putea părea comună şi chiar necioplită. «Bacchantele» lui Euripid sunt o lucrare de indignat, făcută in fa­ voarea popilor păgăni. Unele drame an­ tice nici nu au tenc1enţă tragică; cum sunt de e.x. « Alcesta. şi «Ifigenia in Tau­ rida" de Euripid ; altele au motive des­ gustătoare sau chiar greţoase, cum sunt - Autig one s )ii «Filoctet». Mai toate arată neamul omenesc sub domni rea ingrozi­ toare a internplării si a rătăcirii, dar nu arată şi resignaţia măntuitoare provo­ cată prin ele, - toate aceste, fiindcă cei vechi nu ajunseseră ăncă la culmea �i ţinta tragediei, precum nici a filoso­ fiei vieţei in genere, Deşi dar cei vechi, in eroii lor tra­ gici, nu ne prea arată spiritul resigna­ ţiei, depărtarea voinţei dela viaţă ca o convingere a lor, rcmăne totuşi adevărat că tendenţa proprie si efectul tragediei sunt să deştepte acel spirit !,;i să pro_ ducă acel simtirnent de abnegaţie in spectator, desi numai pentru un scurt timp spaimele de pe scenă ii arată amă­ riciunea şi nimicnicia vieţei, aşadar nu­ litatea tuturor aspiraţiilor sale. Resulta­ tul acestei impresiuni trebue să fie a-I convinge, deşi numai ca un sim\iment obscur, că este mai bine de a-�i desrobi inima din legăturile "ieţei, a-�l depărta voinţa dela ea, a nu iubi lumea �i viaţa; prin aceasta insă, in adăncul interiorului lui, se deşteaptă conştiinţa că pentru o voinţă de alt soiu trebue să fie �i un alt soiu de existenţă. Căci daca nu ar fi asa, - dacă această inălţare peste toate scopurile şi bunurile vieţei, această lepădare a ei şi a amăgirilor ei ,?i aspi­ rarea corespunzătoare spre o altă exis­ tenţă eterogenă, desi pentru noi CLI totul neinţeleasă, nu ar fi tendenţa tra­ gediei, - cum ar fi oare atunci cu pu­ tinţă ca representarea părţii teribile a vieţei, pusă sub vederea noastră in lu­ mina cea mai crudă, să ne impresioneze cu atăta binefacere şi să ne devină o plăcere a�a de inalta? Frica şi compă­ timirea, in a căror de:!tătare vede Aris­ totel ultimul scop al tragediei, fără in­ doială nu se ţin prin ele insele de im­ presiile cele plăcute; prin urmare ele nu pot fi scop, ci numai mijloc, ­ Asadar provocarea la abnegatie ele viaţă rernăne adevărata tendenţă a tragediei, ultimul scop al representării intenţionate a chinurilor omenesti, �i acest scop re, măne acelasi şi acolo unde inălţarea resignată a spiritului nu se arată in in­ susi eroul, ci se deşteaptă numai in spectator, prin aspectul unei suferinti mari, nemeritate sau chiar şi meritate, Ca şi cei vechi, �i mulţi din cei noui se mulţumesc a transporta pe spectator in dispositia descrisă prin infătişarea obiectivă a nefericirii omeneşti in pro­ porţii mari, pe cănd alţii arată această intoarcere a inimei causată prin sufe­ rinţă in insusi eroul; aceia dau oarecum premisele )ii lasă spectatorului conclusia, pe cănd aceştia dau ]i conc1usia sau morala fabulei, ca infrăngere a ini1l1ei eroului, uneori şi ca o contemplaţie in [58] DE:-;PRE ESTETIC.\ POESJEf gura corului, cum face de exemplu Schi1ler in « Mi reasa din Messina- : Das Lrocn ist da Gider ItiJc!t:;!cs !lichi (Viaţa nu este binele suprem). -- Să fie men­ ţionat aci defectul adcvcrat tragic al catastrofei, asadar resignaţia şi înălţarea spiritului eroilor, ni se arată rareori a�a de bine motivate �i limpede exprimate ca in opera «Norrnav ; momentul in­ toarcerii voinţei se produce in duetul Qua! cor tradisti, qna! car perdesti, unde ea se arată lămurit prin subita li­ nistire a musicei. De altminteri această piesă, - abstragend cu totul dela mu­ sica ei eminenta, �i pe de altă parte dela dicţiune, care ar putea să nu fie decăt ca orice text de operă, �i privin­ du-o numai după motivele �i după eco­ nomia internă, - este o tragedie per­ fectă in gradul cel mai mare, un ade­ verat model de dispunere tragică a mo­ tivelor, de progres tragic al acţiunii �i de desvoltare tragică, precum )ii de inăl­ tare a eroilor d'asupra lumii, care înăl­ ţare se comunică ?i la spectator; efec­ tul dobondit aci este cu atăt mai natu­ ral şi mai sigl1iftcativ pentru adeverata esenţă a tragediei, cu căt nu sunt cre­ :;;tini, nici sentimente cre�tine?ti cari se represintă. :\reluarea in seam;'( a unităţii timpulUl �i a locului, a�a de des impl1tatii poe­ ţilor 1110derni, devine numai atuncea o eroare dind merge pănă a nimicî uni­ tatea acţiunii, căci atunci nu mai rell1?inc decăt unitatea persoanei principale, de esemplu ca in ,Enric VIII" al lui Shakespeare. Insă unitatea acţiunii nu trebue iar�i�i să meargă a�a de departe incclt să se vorbească t�lră intrerupere numai de acela�i lucru ca in trag-ediele franceze, care in genere o observă cu I atăta rigoare incăt propăşirea dramei I searnenă cu o linie g-eometrică fără Lt­ I ţ�me. « Tot inai�lte! Pcnsr: /t uotrc 1If­ i jazre l » este aCI parola, �l lucrul se ex­ . pediază ]i se « depcsează » după rutină, fără a se opri la amenunte străine de densul, sau a ingădui vreo privire ală­ turea in dreapta sau in stinga. Drama lui Shakespeare din contra seamănă unei linii care are şi lăţime; işi lasă timp, expa tia tII r ; coprinde discursuri, chiar scene intregi cari nu contribuesc la pro­ păsirea acţiunii �i chiar nu o privesc, dar prin cari ajungem a cunoaste mai ele aproape persoanele acţiunii sau im­ prejurarile lor, 7i a inţelege apoi mai bine acţiunea. Aceasta parc a fi in ade­ vcr lucrul principal, insă nu aşa de in­ clusi v incăt pe IălJg-ă ea să uităm că, in ultima instantă , înfăţişarea firii �l existenţei omeneşti in genere este sco­ pul artei dramatice. Poetul dramatic sau eroic are să ştie că el este Soarta, 7i prin urmare să rie nei nduplccat ca densa; să �tie asemenea că el este oglinda neamului omenesc, ?i prin urmare să introducă foarte multe caractere rele, uneori perverse ?i scelc­ rate, precum �i mulţi nebuni, capete su­ cite :,ii smintiţi, �i numai aşa, din căncl in cănd căte un om cuminte, unul one.'it, unul bun �i numai ca excepţia cea mai rară un caracter nobi l �i generos. In tot 0111er, după părerea mea, nu se re presint�[ niciunul, de;;i sunt destui buni 7i oneşti; in tot Shakespeare s'ar putea găsi vreo doue caractere nobile, dar nu peste mesură de nobile, de exemplu poate Cordelia, Coriolan, anevoie mai mulţi; din contră, cei de soiul mai sus pomenit se al-Jă cu grămada. Insă dra­ mele şi comediile lui Iffl.ancl�,i Kotzebue .. [59] l)LSl'l�l, LSiLTiCA POESIEJ au multe caractere generoase, pe cănd Goldoni s'a ţinut de regula, ce am re­ comandat-o mai sus, arătend astfel, că le este superior. Din contra «Mina von Barnhelm » de Lessing este impenată cu nobleţă de inimă in grade foarte mari )ii la mai toate persoanele; atăta generositate nobilă cătă o arată sin­ gur marchisul Posa, in « Dan Carlos . al lui Schi1ler, nu se poate găsi in toate operele lui Goethe impreuna, )ii există o mică piesă germană, Pflicht LHn Pfliclrt » (< Datorie pentru datorie ,,-un titlu parcă ar fi luat din Critica raţiunii practice), care cuprinde numai trei per­ soane, insă toate de o grozavă gene­ rositate. Grecii luau totdeuna eroii tragici din­ tre persoane regale; foarte des şi cei noui fac asemenea, de sigur nu fiindcă rangul persoanelor active sau pasive le dă mai multă demnitate, şi de oarece nu este vorba dccăt de a pUl1e in joc pasiunile omenesti, valoarea relativă a obiectelor prin cari se intcmpla aceasta este indiferentă, şi colibele de ţcrani fac tot atăt căt impcrăţiile. Tragedia hur gesă nu trebue dar condamnată fctră excepţie. Insăpersoanele de () putere :;;i autoritate inscmnatc sunt totuşi cele mai potrivite pentru trrtgccl1c, pentrucă nefericirea in care este să recul1oa�tel1l :,U:1rta vieţii omene�ti tr('buc s�i aibă elestulă mărime pentru a apiirca specta­ torului, oricine ar IÎ acesta, teribilă. Dar Împrejurările prin care o familie hurgesă se vede aruncată in nevoie �i desperare sunt in ochii celor mari şi avuţi de pu­ ţină insemnătate; ele se pot indrepta prin ajutorul omenesc, uneori chiar prin o bagatelă; asemenea .spcct:1tori deci nu pot fi tragic cutreIl1uraţi prin ele. Din contra, nefericirile celor man :;;1 pu­ ternici sunt absolut teribile :;;i nu sunt primitoare de un ajutor din atară, fiindcă regii trebue să-şi vie in ajutor cu pro­ pria lor putere sau, dacă nu, să piară. La aceasta se mai adaogă că din înăl­ ţime căderea este mai adâncă. Persoa­ nelor burgese le lipseşte astfel distanţa căderii. După cum am vczut, tendenţa :;;i ul­ tima intenţie a tragcdiei este indreptarea spre resignatie, spre neg-area voinţei de viaţă; in contrast cu tragedia, in COIIIC­ di: vom recunoaste usor provocarea la afirmarea continuată a vieţei. Desi co­ media, ca neapărat orice representare a vieţei omeneşti, caută să ne pună şi ea sub vedere suferinţe )ii adversităţi, totuşi ea trebue să ni le arate numai ca tre­ cctoarc, ca sfărşindu-se cu bucurie, in g-enere ca amestecate cu isbutiri, victorii �i speranţe, cari la urmă tot să covăr >aseil. Ea in toate aceste g-ăseşte nes fărşită materie de ris, de care este plină viaţa:;;i chiar advcrsitătilc ei, şi care, in toate Împrejurările, ar fi să ne ţină in disposiţie bună. Ea ne spune dar ca rcsultat că in total este foarte bună ,ii mai ales că este pretutindeni vesela .�i plină ele petreceri. Dar, ce c drept, t rc: bue să se grăbească a lăsa să cadă cor­ tina in momentul bucuriei, ca s'Î. nu ve­ dem ce vine in urmă, pc căne! tragedi,l, ele regulă, se sf�\r),e)itc aşa incăt numai poate unu" nimic. Afară ele aceasta, privind odată lllai serios acea parte bnrlescă a vieţii, precum se arată in expresÎile )ii gesti­ culările naive ce strimtorarea injosită, frica personaHI, mănia 11l0mentană, În­ vidia ascullsă ,;,i multe asemenea mi7c!lri interne le Împrimă figurilor _'icoase din [60] TEORIA LU l\OESLEF oglindirea realităţii şi atăt de depărtate de tipul frumuseţii, - spectatorul inte­ ligent poate s'ar convinge, adică intrun chip neaşteptat, că existenţa şi agitările acestui fel de fiinţe nu pot să fie insele un scop, că din contră ele n'au putut naşte decăt din rătăcire, �j că ceea ce ni se presentă astfel ar fi mai bine să nu fie. TEORIA LUI ROESLER STUDII ASUPRA STARUINŢEI ROMANILOR IN DAClA TRAIANA VE A. D. X ENO POL DARE DE SEAMĂ CRITICĂ Un secul �i·au implinit acum cursul ele cănd SI::' porni cearta Iiter.uă asupra unei chestiuni istorice ele un interes ])e dUH ele "in �i de lăţit pc: .C�lt de larg �i adănc �i nu mai puţin actual, �i astfel una din cele mai in­ semnate ce-au ajuns păn'acum la desbatere, in teorie ca §i in practică . Este vorba de aşa numita "chestiune rornănă", despre timpul aşezării Românilor in ţara lor de acum, chestiune, pentru noi in deosebi, pe atăt de importantă, pe cât fundamentală pentru istoria noastră : cu atăt mai gravă, cu căt c], fost �i este ă11Că �i intrebuintată spre eL lovi in dreptul nostru ele existenţrL pe pămăntul ce locuim, §i ca naţiune politică �i ca naţiune istorică. Şi cu toate acestea, istoricii noştri au elat păn'acurn acestui lucru utăt dt, grav mai puţină atenţiune ele căt i se cuvenea, sau §i·au incordat prea putin puterile spre lămurirea lui, după cum se cerea faţă cu rivna incerca­ rilor făcute in tot felul, in afară de cercul nostru. Cu arăt mai imbucură­ tor pentru noi trebue sa fie, cănd nn profesor ele istoria rornănă, inţelegend chemarea sa, vine a implini de pe catedra unei Universităţi această Iipsă greu simţita, Iăcend să s'audă ::;i dintr'o scoală Jnaltă rornănă - cle�i cam tărziu - glasul cuvenit, intr'o chestiune Ge ne priveşte atăt de aproape, dar care pan'acuma, spwparerc:a noastră ele reu, a fost studiată aproape numai de străini D. A. D. Xenopol, al carui op - numit in fruntea acestor ::;iruri �i ap:Jrut de căteva luni (Ia�i 1884) - este olJieGtLll cercetării noastrl:', E' cu· J10SGut cititorilor acestei i-e\Ti:·te Cel autor nI unei critice asupra fclimoasl,j ci'Ll'ţi a l ni Eoesler (B,omcwnisclJ8 Studicll; Leip;oig ] 8(1) incă eli Il nnul 187 iS. 1) 1) Convorbiri Jilerarc, Tom. I\:. pag. 159 sq. ';ii 220 SC!. [61] TEORIA IXI ROESLElZ 01 E,1, este iutăia lUCl'LU8 istorică pe urma lui Rcesler dintr'o pană romană, in deosebi asupra intrebării U:J ne OCUp2t.2) Ea este tot-odată �i una elin cele rl'in tăi publicaţi uni istorice ale D-lui Xenopol, care ele atunci incoace el, in a­ vuţit literatura noastră cu mai multe scrieri, intre care "ResboeLiele dintre Ru�i �i Turci �i inriurirea lor asupra ţerilor romane" (2 vol. Ia�i, 1880) OCUP�L locul mai de frunte. Ceea ce activul autor nu dă in ultimul seu 01' este mai mult decăt o critică asupra teoriei lui Roesler. Avem inainte, intr'un volum de 29tl pLlg. in 8°, un complex de studio mai mult sau mai puţin aprofundate asupra chestiunii rornăne, cum s'a desvoltat ea in decursul unui veac, dela Sulzer (G9schichte des transalpinischen Daciens , Wien 1781-82) pănă 'n zilele noastre, studie e�ite - precum se vede din Programa cursului de Istoria Rornănilor, tinut de autor LJ, Universitatea elin Iaşi in anul 1883-84,- din lectiunile ţinute 1<;1, Universitate, cari lucrări au fost publicate succesiv mai iutăiu in "Revista pentru istorie, archeologie fili filologie" a D lui 'I'ocilescu. Dar cu toate ca mai intinse, aceste studia se ocupă, precum arată, �i titlul ci:\rţii, mai mult de teoria lui Roesler, care este combătută cu mai mult sau mai puţin temeiu elin toate privirile ei. Nu putem insă aproba pe D. Xenopol cănd, anticipăud asupra 1'e­ sultatului cercetărilor sale, adauge la titlu: "Studii asupra stâriiuue; RIJI/lc{­ uilor in Dacia Traiană." Caci prin asemenea declaratiune s'ar putea crede el, d-sa arată pe faţă oarecum temlinţa din care ar purcede lucrarea, pe cănd aceasta trebue S[1 S(,; arate şi s[t fie atăt (IH obiectivă, căt se poate CHl't) de la istoric. Pe lăngă aceasta, dedicatiunea "Peomănilor ele peste munti (( 11U poate decăt să contribuo el, banui temlinţLt, ceee!' ce nu voim insă eL zice nicidecum ele cuprinsul carţii. Dar :ort trecem peste p;;Lrtea formală, despre cal'() ;;1111 avea a mai ob­ serva cMe ceva, - mai ales in ceea ce privHşte lim])- nupol eleosebe§te cla.sele poporatiunii din Dacia. D·sa ,.fltt tlone, "i.\.ct'i1 a ura�(-;­ lor, CDl'e alc21tuicL aşa zic�'nd 8,ristocl'atia terii, (:.olJlpusă ill (j(J·'l lUai miU!: parte din GetE\.teni romani veniti in Dacia, in mm� Se' l'uferitil de Dacia, el ;1 clisp1\l'l1t e11 tot.ul, in dit, lipsl'a in nrmi:\ cu elesii\iH­ §ire. J�,olll�tllij cu s(� ofJă ,lstilZi llt: ripa drpcl]lt8 ;1 Dllll;tl'ii, in Bnlg,lri;l �i ;-;erbia, sun t emigrati in timpul mai nou elin Yalaclli,l. [(J(.:-;J(.l', ;lcluceJld P(:l D,lCO-1l0111;lIli (lill Bll1g,U'j;1 I'(l[n' :--;fC1r�itnl \1';1('[1- llii ;11 XJJ �i iIICl'1JllI111 celui ;ti XlJ1, iIIL('llwi,d\. ;lee;1:--;t. :2�5) - in intinderea intăiului imperiu bulgar ilie' ripa :-itingCL;1 Dunarii, usupra ţertlar române de ;lsH1Zi. Intri' clovezile ;1c1usu lWlltrn LlO";lStil imimll:rc ;ltlrLlll lJwi ali's cek sus­ ţinute �i elt' D. Pir (o]J. Git. II. 70 Sll·) Au'st(,;C snllt: miJrtnri;\ chnlllu­ gralilnr bizc1lltini, Gln: (kosibl'sc 111' le] ilIC('lilltul YI';lcnllli al IX (\ BlIl;;:lri!' (lin :-iting;l. D lIJ dirii, llJHli-: �i Sll id;1�: :-ilJlllW (;�\. Hlllg,lrii �i-<\1l Sl1Jll1S 11(' ;1 t unci n:·mă�iţele Avmilor după risill'l. ;icl�stl)m [Irill Carol-cel-J\1�ln'; �tiril(' Amldlif de Full!:L, cLlfC connrmt, O aSClnCll('J l'stiw!l'r(' ;1 l"I'gcLtnlui bulgeu- iJl ;\ cloHa .il1- m(;iatl-' a ;lct:!ui;]�i sl'cul; 1) in ii 11 I , mrntmia lui CUIJc;tuljilt POrpll)Tllgl'nitlll d\ "GlJgl1l'ii S(' margill(e8l1 in timpul lui C�ltrc' nc'"ilrit. ('u Blllg;trii, ("(';1 CI-' Cii' j1n;ltl' ill�(-'legl-) numai fiind V;l.hldli;î �i Anli'nllll sul) strlllrmirl':l Bulg;lrilor. 111(':\ Il" t-impul lui St(-:f,Ul-(;(-'I-SH,nt ,,1 Ullg;nid (]I'gl' lOOU--lOJ8) se :liEl, dLl!Iă '["Ii­ niu-:lu ltngun��ti, in llilrtHc\ r0:i�,(joiJ(\t, SUpUS H\Hii sL11iănirii lmlgar«, îşi ,IŞl',lztl -- (ln1li\ D. Xl'Jllilil;J, (jrl W pn-:ci�;p,\:t,ii astfel piirerp; \ J�llisl",OJlll1ni JYI(�ldJised(-'I' 1) - (',1 1 latrinrdl,1 1:. bulgăresc scaunul j Il n!�l'IJinţ,\ j"lJg,llr1, 1111lU\1ll111'S8 ,lstfel la Udlri(h. ('lc',Î li(' peurmZt capituli1 ;Î fi�gLlt111ni bulgar. El pi\.strâ insă vechiul fWU titlu \ii SlllJ nona stăp{llJiw, did Archiepiscopul (ld,l Uc111'i(\" se afla uumit iu :-;t:· ..olul XIII, XV �i XVI "Ardli('lli:-;coll al J>l'i)jwi .Tust.inian:". Rornănii ;[i]] stinga Dunării, sU]ln�i bis('l'iCl-'�ti' ,1C('Sllli Archiepiscopat in că rlin timpul iru­ \Iemtului Just.iuinu, l'('!Yli1sură in aC('<1:c;t[l l(c:giitllrtl �i sul) stă118nirea bulgară, cum �i c1llpii aceia, aş;:\, (,tI, 1)i:-;(,I'[('"l (lin VC1b(',hiC1 �i JYIolc1oYrL il stat, cu PU' ţillă lntr-rupero prin incr-rcăril« d« :·mpl'l'maţie a Putriarchutului constanti­ nopolitan, in aterllan� C;\llOllică (li' Ochrida ptUltl in s(�(',lilul tr-cut (l7(i7). c8llCl i lI'8St. An;\Jiupi,'-iC1lllitt i�i jll'nlu ;1 utocefalia. Din :Il;i-'st(' precum �i (li11 ('('li� i'XPUSI' mai dq)artp asupm ij]qn'(J.iur�lril{Jr l)iserjcp�ti, rl'sultă d\, ljll1lJii s]oVt'llH<1.s(;i1in lJisnk,,, l'OlllrLllr1 cum şi ritul (1' ]'jl'lltill Illl put si:rvi l;1 LlrgllHlOllt in (;llntrcl cOllt.iJluil�ăţii Humrlnilor in Dad,\' D�ll' ;\11ye1's;I1'ii (;Ol1tillUiElţii 1111 PUll ;lt�Lt t(�m8in ]J(-' căt lllai mult pi 1'/'{':;fillis1Jilil nill/I{!I; f,ji LOl'mai pe ,1Cl'sL ,lrgLlllll'nt, 1)(' lrlllgă (�(jl dill limbi, cel 111,1i pnh;rnic (\I�l;tl.t to,ltl', D. Xenllj101 t.l't:Ct' cU mare \\�lll'inţii. D·s;t sllsţin(' IU drept I',ll\ellt 11(: 11;1;;;1 1',lIviutclor ('l'p�till(� elin limbiI, cu\'illte lll' origil](J ll'l'io;\:<1. i\ Sili I['i: ;ICI ,'OI ci:\ \( llJ1 r8ypni Hl;li i II urmă. CnJlli(;(I)'i :�i i-'iloril'i (pag. �)il-J:311. l\rgulllulJiul il .-.;i/I'lili(), adus ilJ CUli lT;1 atliirjililJmrLllLlor il1 D;\('l;l rl'r;1i,1l cari' SI' ])<\SI',I;1,;\ ll(' �tirilor isto ri('(�, d(�e::pn: aCI'"t, popilr elill Lilll\Hlrile m,d \'I'I,1Ii ;l1u 1'\'uIui-lliedlll, l;stl' ollil"dul aeos(L1i ('lipi/oI. In iOJltr;L ;Ii ',c;stui argllllH'llt aut.ol'Lll s\ls�il1f-' mal int.rli CiI J(,omtwii au fosj i',lJll['l1lllhţi (',li pOplll1rl'lu ('(' 1;\lJC,lLlD,llb, Sal,! sUlii amillLi�i sub tI('numiri ClH'lmil'l', adlldjntl �i i',�\tI'va 1llOlw (lil] timpnri lJlai [tirzii', UlIlil' :ISi;lJjC1l('(t :mwst('(',U8 ('"ti' rU lor dill tilllpltl scu, <..'31'(' lucuiau inain!e IIlai �pre re.<îrit p:itl6 Eingâ Vnlg:l �i c\[r:1 Ura], ca hecud parte din illtill�ul illJperiu al illlnnilor (dintre .\Si;l �i Ellropa ::rpusenn:-i), cum �i pe LTngtlri ca ll!" Jlla�i aii lunni1ot", Principatul n)lJl�ill, care :l dat poetului ohicctnl real penLru ducele RalllUl1l, ;-,c \':J. fi allat pe til11p111 lui, duph LoaLi pruktbilitatea, i11 Ollcuia, vechiul Banal rOtll:lllCSC. t) 1>. Xel1upc,l crede a II aflat llrl11�L de: pupulaţie rum:ln8, ;lnc:1 111lr'ul1 dlJCllmCl1L din ;1. 11()7, unele se alEi. numele localilii.�ii 11<::':'I..',I//{J/IJ/l/, privit ca COlllPUS din () parte ungllrca,-.;c;L: /I<�)'(:J, -;;1 alta. r()lll:1n�i: /10//111/, lllunte, deal, iJ'et 1), Valacliia fi aflăm in acest timp (124Î) locuită p« ambele laturi �111J Olt.ului de Roinăni, care aveau aici �i doue principate sub voivozi proprii. ('il Ild au ocupat 1\ omănii aljPs[ in lins teritor, uu spune nicio �Lire I liu aCI,Cite, pc cănd de'spre veniţii �a�i avem �tjri pre-cise. Despre Rornăni nu S(, putea spune deasemenea, căci ci au fost aflaţi aici ele celelalte uoarnuri. In acest inţeles 1111 document din anul 1231 dă mărturie apriată (';L o familie română se aflu il! posesiunea unei proprietL\ti dill�al'jl; data dOCllll1entului din ;1. 1096 t;:--;te dubic. Episcupi de ?\ldcuy SllllL ;:Hl�\-cri\i abi;, {kla ,I;,-�i(ul seculnilli ;([V inainte, dnd in locul I';j>iscupatului ('unwn, alhlll 1''' ""i al Milcu"t1ul !!) �!ii.rlul"ia ducull1enllllui f::l1niliei TOlllayagn din anul 1445, p�istral In �\.tras protocolar {lm amii 1763, care il al1Xm de a,,,menea citat ele D, Xenopol, i,,,; pare dllbiua.traţillili nrme clill Ilomelldatunl topogrMicrL, D. Xenopol ne di! in ,l(;('st (;lllil118:;;ti , i Il l'apurtul'ilc "ale' cu teuria Hei ':-;leriilllh, ci clu eL cel'L'da llUmai illtl"Un ellip general ch'osc;lJitele illtill1l'illi\l'i, (,t: c;m' ]ll'lJtiVllÎcii Clllltinllităţii H,lllll(l- 11ilur in Dileia le traf:; l1in limlli\ vI)l'lJil�1 ,\"U,zi 11e ac/.:sG ]Jullu]', W,,{Llld :;;Lll- lliul mnelll1ll1�il al pit.rt,ii fil, limlli",tilul' (k 1;]'ot(;si1111(''', ACI'i'St'\ mtll'· � � ') tmie c1i"SeJlistl. lJe Vi\' tLce ,lltiil1e, \i : prin i\ llI�g;l UJli­ Irt!(,(( lill1]H:;l l'IJJll;llli' ill di;lleddl: ('i. ('r\l'Î dup{l. UIJI'I" lllltilJC �l � ]Iruc:.um v'lm YI'I!I-;l il1 (-ritil�h IJ'"I''-iI'IJ�ilÎl'�' . universalitatea elementului maghiar in limba rOmitDit, trebue admis llLllJLli O decăt ca acest intreg popor inclwgâ nationalitatea sa in TransilvaJlia S11J, , imiurirea maglJiarisl1l1lJui, �i că apoi (;oborindu-se l1ela l1111l1te LI d\1111Ii\: luCI cu sine C'f(�ctd(' nesterse ale 8cer-;tei imiuriri." , AI/J1I7Iu'lItl' Ij('wm/c. (l'ng. 257 21�).) In acest capitnl V. XellU}lc!l [79] aduce doue argumente noue de putere insernnată incontra teork-i lui Roes­ ler: agricultura la Romănii din Dada �i iomanizarea Daco-Siovenilor. Plecarea de-osebită a Hornănilor din astă parte a Dunării cătrfl agricul­ tură este general cunoscută. De dragul acesteia ei c1ispreţuesc chiar jm111 stria �i comerciul. Această imprejurare este indestul spre-a areta t,.re agri­ cultura a fost totdeuna pusă in lucrare de acest popor, fapt adeverit p« deplin prin limbă, care lJosede un mare numer de cuvinte de origine latină din această sferă. Astfel inmigrarea Rom ănilor ca păstori nomazi, clUP�1 cum VOt;SC Roeslerianii, nu este nimic mai puţin decret adevărată. Deprin­ derea statomică cu agricultura cere insă C,l poporul roman trebue S�L fi ,1YUt in stăpăuirea sa un teritoriu, pe care s'o fi putut pune in lucrare. Cum sa ;-;e explice deci aceasta, daca el ar ii venit mai tărziu in ţara sa, cănd aceasta era acum ocupată de alte popoare, Slavoni, Unguri �. a" fără ca el s'o fi cucerit, pentru a putea deveni proprietar de păment �i agricultor? Romănii, intrănd astfel intr'o ţară ocupata de mai n�inte, ar fi trebuit să se dedee, ca �i Evreii �i Ţiganii, la alte profesiuni <1el-ht la ngricultură, ceea ce nu se amI nicăiuri. Cel alt argument ce ni-l eli\ D. Xenopol, nu mai putin puternic, })1'i­ v("�te rornanizarea necontestabila a 8l0venilor din Dacia, lucru ce ar remănea neinţeles după teoria lui Roesler, Căci desnatioualizarea popoarelor se pe­ trece in istorie, precum vedem de mai multe probe aduse, după legea ge, nerală că fiecare popor inmigrat i�i pierde naţionalitatea in sinul poporu­ lui aflat, afară ele casul exceptional <11 unei cuceriri sau colonizări, cănd , cuceritorul intreprinde in deplină con�tiinţă desnationalizarea poporului supus. Felul din urmă neputend avea loc la Românii veniţi mai tărziu, nu rem�m(c deciH cel c1'jntăi: 810venii s'au fomanizat dupt\ aceasUl gonorală, (\S,", , zănc1u-se intre Homănii aflaţi in Dacia. C,(I'<' LlţilllW Ill'jlt'('IJclIjl,drt \',1 Illlh"t ()r('�, (�itrt' ('S!.\' ill:-;i�l ;1.ldllv\'lli tlill JVh1r8ll1(>n'�, ,\ill'\'('ril �i liriii i10iTll1Wllt(,: ,l]'(' ill Ilri<'(' 1',IZ y;!l(I;\H' ill' ;1 rglllJlI '11 1 iJl (:ol1t1'lItr;, ],(>llligr�lrji. ]--'(' tt'1l1l'illl ,1('(':-:lo1':l �liillt;l i:-;turÎl-a IlU j10ilti' ill lllur;.;illikl :-;;111' dl'dU sE; :"llşţillil l'I>lltillnit,\tl'il !'lpml'lltllllli r<'llJ�lll ill D,lI'ia Tr;\Î;\llil, nl:li ,l1t'S <1'1]';\ t-i' mi.i1t';j('l'!l' llJ'zilt,ri!tll' t!'llri(,j l'UlJtr:tn'. illtn'lmillţ,lft' 1'('lIrn, [80] 'S) illti'llWi(-'l'I',t, :\tT:-:it:-'i,t, s'au ,L(h-'vt'1'it il] dpeur:-ml cerc-t.ării, 1)1'1ll dl':-;clIlwrirpc\ m.-t. il lei lor ttlldt'l1ţio�ISI", l;,l c()lldllsl' Ro măn iei (pag. 15): Pe cerul ltJuf,' stau presărate Ca ochi ele aur, nenuuicrate Stele, ce vecinic Far că .1'(, Tot omul are stcauai il III iCi? , Fie luceafer, fie stea 1J11ar, Care-I pă7:e�te cu dor ceresc. Iată o strofa de .�:lse versuri ll1 care autorul s'a silit să Iăţe:ud dela inceput legenda, ca �;i cum n'ar fi o figură cunoscută că steaua noastră pro­ tectoare nu poate fi decăt in cer, că fiind acolo se află intre celelalte uenu­ merate stele, �i că dacă acestea par ca nişte ochi, dela sine urmează că ele trebue să privească, Ş'apoi pentru ce ne păzeşte steaua (l/lar,· sau mică 1) cu dor, �i pentru ce ceresc r ... «par cil ,�t.ot a:;;:l pe căt sunt. ele bogate rimele /,rcsilnrti' cu lIC/l//lIIrratc ]i a mică cu lIlid'f. In strofa a doua vine �i fî aarca la rcnd, însă tot in concurenta cu stelele: Cinei jioarm vieţeî se ofileste Steaua pc bolta'; şi ea leileş!i', Apoi apune in iilfi II it. A. veni deci a doua indicaţie it Jocului unde !l1ăn�i. indoiala pusibil;:i, ;1 treia strofa mai punct: se aA�l steaua, Ca. S�t nu re­ incă odată asupra accluia s Romanul are o stea blajină, Care din crru', cu ra.c:iÎ !illd Insuflcţcşte pepturi el' eroi; 101 stifcriu du! la ea ganele7Le, Numai privind-o se locueşte, Ea jJldi/hit-a cruntul rcsboiu. Fericită stea, care cu raza-i ,( lină> iIlSI!/kjtşll' �i /,Ij'/II ri d' aoi ;;i iudu 1- (('şte "i resboiul. Cum s'ar putea in asemenea situaţie S;t remănă vreo piirticicii ele slIfaiud, care să nu găneleasC1 Deci străinul a fost implicat in evidenţă propria problemă. Ce scop intrebare? Aci e culmea, caus:( numai pentru pune poetul in insii că urmăreşte poetul cu această Să simt menit' el 'mi reda t,/Ci'.c Sau amorul t.cu va face aci 'n lume cr oIJlZIIi!/'! c Xi ,�-ri'ir O> t Tatii chestiunea care formeaza tot amarul Imi ehi pace, ori ai Cii; m.. faci s!L simt o viaţă /:n'tr şi CIIl/iP!iIii.c Cum ar exprima oare alteel problema pasiunii sale către o femeie, ce nu-l iubeste, un om C,L ceilalţi muritori. lipsit de jm;tginaţic poetică) Credem că nu ncdrcptătim deloc pc autor, atrăgcndu'] in r endul nostru, al oamenilor urgisiţi de darul poesici De ,1.1" vrea îllSă autorul să resiste, i-aru mai aduce aminte rcflcctand aSl1pra timpului (( DUJl:i iubire, a scri.� intre altele (p Voiu fi "Ii/omit, Dar nimeni, din 0lu te o iubi ili',!{/', (';'t tc-aru Jubit. Tocmai cum Sp1dl( fiecare din noi in asemene cazurr, 1l1S,\. f;lrit pre- tcnţiunca de - iuţclcgcm ca cineva, din f.'.rc�aJcî) să ne vorbească despre () inimă .;i despre coarde sparte, dar nu iJlÎclegcm deloc cum sit ne rcprc�ell­ Ulm niste baere stinse aje naturcÎ 110ilS! re. Cclcblte strofe s1.lnt tot Cl(il, nici mai rele nici mai blllle dec;H int;'e:l�a colecţi une. U 11 Cl1\'L'llt illC:i. Autorul in prci�ţa [89] in vedere data fiecărei bucăţi, deoarece multe versuri fiind scrise CJD1 cu 10 ani in urrua, sunt delicte care au dreptul de prescriptiune. De puhlicarea lor ar fi vinovaţi prietenii, după a cărora insistenţă s'ar fI hotă rit să le dea la lumina zilei. E uşor a face greşeli in tinereţe şi a le rcimprospătă pe urmă in vcrsta de bărbat, dănd vina pe prieteni; dar autorul era cel d'intăi care trebuia sil se folosească ele uitarea ce o aşterne cursul timpului peste toate faptele 0111e neşti. Singur el este vinovat că a sustras de sub regimul prescripţiunii pe uitatii sei copii intelectuali. Dacă nu s'a folosit ele prescripţiunc faţă cu publi eul, nu este in drept a cerc să se folosească de binefacerile ei faţă cu critica. La urma urmelor, noi nu facem nimic ce ar trebui să displacă autorului. Noi reclamăin dela Muse ca ele să ne dea inapoi nouc, oamenilor lipsiţi de talentul poetic, pe unul dintre ai noştri, In acest intins cerc de oameni. incre­ dinţăm ele altminteri pe persoana autorului că se bucură nCf;;re7it ele multă simpatie �j de o meritată ,;Î deosebită stimă RAS Eu i r e s n a Astar La KCUL, ]lC malul marii, c Stilpi de marmur.t albastra cu �Pl ijina ce] ele n"1'f'I,hn'î �ugT;l\'it i11 mii de :;1 cu vl'rtid \';\ r;; :, i11l1, L:ing'ă 117i de lenin de Thuya, stau crcdmcio.i-« N alţi balauri de arama, �I,ei de In rotuncluri de fere.'itre sl!oar;( ::;i pe straturi de verdeaţa, doarme-un card ele pelicani Ca mănunchi LI ri de bctcală, ca 7iraf�llri de Pc balcoane :;i pe ziduri, stau lianclc sul)\ÎrI ; Ale chioscului de trestii Jung"i 7i sprint cn« zcbrek SU1lt cu lobclii incinsc, ,ci cu galbeni trandafni. [90] Peste tot rccoare, umbra, flori �i ierburi pnrfumatc ; In basinurile albe, pt:)'ti cu solzii aurii Se resfată la lumină, printre foi de nufcr late, Viclenine! pc cocostircul ce-i priveşte cu ochi vii. Valul, crairnc de ispită, pe molateca'i cărare. Din adăncul depărtării, vine ne' ncctat la mal, Aclucencl in piept suspine ��i pc sin mărgăritare, Clci e indrăgit Oceanul ele copila lui Natal. Pentru ca in fapt de ziuă mantă purpune '�i punc, Măndru 'ncununundu'i fruntea cu un curcubeu ele foc; Ei, cu glas de vijelie suferinţele i�i spune, Pentru placul ei furtuna o ast6npcră pe loc I Sub U111 brela aurita ele mătase cenuşie, Iată că Fa-fa coboară scara cea ele mozaic, Usurică, mlădioasă, cu cosiţa castanic, Cu ochi verzr, ŞI picioruşul in CCJtuOl inalt şi mic. Braţul ei rotund, sub haina larg-il �l cu flori tcsuta, Se desprinde alb ,oi rumen, rezemat pe şoldul drept, )i cum iese ea elin umbră, cing-i:'toarea 'i desfăcută. Se zăresc, ca doue aripi, valurile dela pept. Bel1�hiuri douc-i rid in raţ;] , altul stil ascun-. sub Muscături ele fluturi g-inga,',i pc o floare de Şi aşa duios zirnbeşte feciorclnica faptură Caud ele dragoste ii căntă gangurii elin teii dcşi l Copiliţă, c'ltc dormi pe cărarea ta se 'nclină I C';[le visuri fericite imprejurul tcu s'ascund I Dar tu treci senină, vie, ca o rază de lumină, Numai g:illdul Leu străbate orizonul cel profund I Pentru ce culcată 'Il iarbă intr' amurg in totdcuu.i, A,;tinţitul cel ele soare il petreci Cll ochi gelo"i � Pentru ce in miez de noapte tremurând astepti tu luna �?i suspini dînd vcntul trece printre negrii chipar(}�i? I'e Natal, al leu pZlrinte, cuilll1c1at in vechi volul1le, Sin2uratic cu trecutul il la,;i tainic veghetor! Tu," crescută 'n t'JC ele ,'ioa�e, tu podoab;1 pentru lume, TlI ce porti cn;nrJl'i in .suAet de nit Zln1nJ', [91] \1 \(;0\11'\ \ \ 1110, vin' la mine 'n braţe, nimcnea n'o .<1 ne Cu nori gTo,;i acoperi-voiu faţa cerului senin, :;;i voiu rcsturna pcrucntul deo vrea calea sa ne Imi vei li impcrăteasă,., Vin la mine 'n braţe 1,. ,-\,.;tld murmura Oceanul sărutănd-o pe plCluare, Tron m:1reţ tăiănd in valuri aplecate pări' la ea, Si Fo-Io stă nernişcată cu privirea visătoarc �·\."culUilld uimită gbsul care '11 inimă 'i �optea tic : , , vin! I Tu e�ti, tu! te simt in mine, lăng;ă sinul teu vcni-voin Din pustiul despărţirii desperat acum mi" chemi; Pe prundisul cel ele spume urmele 'ţi discoperi-voiu, Voiu fi roaba ta, iubite, dus in negură de vremi: ,)i se afundâ in marea unde dragul el pcrise I 1.] mbreluta de mătase numai i-a remilS pe mal., Pe volumuri mucczite bonzul vestcd adormise, Liliacul �()v;{clnic stinse lampa l�lÎ �Cltal. JI 1 i rumnczcu !\cu u Luminănd-o C'l1J1 cuveni; Cu minuni c al m1i1W pc panunt I Dar minunea cea ma! maro Ce a făcut-o cel divin E Ierucca, Ltin!.i care Ponrt' al vietci foc i Il SI Il Omul in duuuiczcirc Prin femeea 'ntăiu crezu , Cl mult fi'agcdii iubire C'c nu poţi ca s;1. t�lci tu: 1 '1 OLllSi, hl;istClll�i oroare, I liumnczcu arc atei , , , 1);1.1' o IÎ at.cu sub soare Sit nu CJT,IZ;J 'n ochii tei ? S;( !li I simt' ;\ lor ..�ll -;ill infiorat, [92] Cei doi poli cart imbină Ast pamcnt cu-albastru! cer Sunt: ici jos, ol\hgdalină; Colo sus, un Luci Ier I CA fERI ,')'1 AZi " Ca ieri şi aZI �i aZI ca rnăni, Tot depărtat de tine, Şi zile trec, trec scptcrnăni De Iunga'ţi li psă pline I Şi lipsa 'ţi o străbat, tu ştii, Ducendu'ţi, dragă, dorul • Precum s'ar duce prin pustii Cu setca'i călătorul, In orizonturi făr ele fund Dau liber drum privirii, Şi nevezcndu-te, nr'afund In lumea 'nchipuirii. :�'aici, eu insumi Dumnezeu, Din doruri arzctoare, Din razele ele curcubeu, Din mirosul ele floare, Din tainele care 'ntr' amurg Dau freamătul pădurii, Din arrnoniile ce curg In vinele Naturii, Te plăzmuiesc din nou cum e�tj Cind esti tu lăngă mine, Cu aceleasi farmeci femeieşti Ce m'au legat de tine! �';'iJl aiurări adănci căzut, J ţi 1ll LI r111 ur lin run oru' mi ; Cînd insă clau să te sarut, Sarut" in gol tot doru'mi I ��' astfel cu li p�,a ta ,;tr�tl);(t Ducendu'ţi vecinic dorul, Precum se: duce inselat Prill călătorul ' , , r. .�·I I,'!! 1.\1:.\'( i. [93] r C' 1 C O o ! lV E D llV VIA T 1 J - v. E luna lui Dechemvre - ingeţ �j amorţală l Fiorul te 'nfasoară cu recele seu braţ, :ji tremuri sub paltonul cu slabă captuşală ; Ghetuşul iţi intinde alunecosu'i laţ. Tu nu poţi, Alcxandrc, copil uitat de soartă, Desmoştenit de-a lumii foloase şi averi, Să stai strins la căldură, să'ti pui lacată 'n poartă, Stăpân in casa mare, boer intre boeri, ��i 'ntins ca �i un paşă pe-un pat bogat "i moale, Să sorbi un ceaiu alene, cu găndul călător Prin lumi desmerdătoare ; iar graiul lung de jale A viscolului aspru, cel ?uer cobitor, Să'ţi fie-un prilej vesel de-adâncă cugetare, Un sbor de fantasie, un vis cu farmec lin ... O nu I A tale zile ca fierea 's de amare, :)i-a lumei dureri toate sadună 'n al teL! sin I li n)lFN? 1. ACADEMIA ROMANĂ Academia s'a intrunit in acest an in adunare generala la El Fobruar ie �l �i·a inchis lucrările la 1S:J Martie, după ce a ţinut 2(-) de �edinţe. Lucrările principale de care s'a ocupat AC;H!('lllia in această sesiune se pot resuma in puţine cuvinte. [94] �11· ���--- D. Hasdeu EL cetit darea de seamă asupra lucrării M« n111; j...,'!illll!!IJ!//(' !I! 11,on1l7/111;1, a arătat progresele făcute in această lucrare incepută Chll,il adunarea generală trecută. A cetit ca specimene articolele privitoare la cu­ vintele alrni şi D, Hasdeu CI, anunţat că volumul 1 este gata §i se lJO,lt{� incepe indată tipărirea. Este cunoscut că in udunarea generam trecută s'a pus baza acestei mari lucrări de cătră M. ;-;. llegele, prin darul Seu de oOUO lei pe an. In acest an M. Sa ft luat a8uprrt-�i �i cheltuelile do tipărire. Acade-mia 8\1. ocupat �i ele doue propuneri cari priveau tot lucrări Ioxi­ cograflce, D. prof. Jarnik dela Praga, foarte cunoscut printre Hom(wi pen­ tru cuno�Linţele sale asupra limbei romane �j pentru lucrările ce face asupra ei, a propus Academiei ca să-I insarcineze cu facerea unui dicţionar in care să se cuprindă toate cuvintele adunate din literatura poporală rOlDrUJ�\ atat in presă cat �i in versuri. Insemnătatea �i utilitatea unei asemenea lucrări este foarte mare. Aceste materii trebue sit intre insii in dicţionarul ce-l fac« (1. I-Iasdeu; �i de aceea, Academia nu a putut primi propunerea d-lui Jarnik. Din sinul Academiei s'a presentat o propunere ce ţintea la facere» unui dicţionar care să servească de "clreptariullimbei", in forma dicţioJlarullli Academiei francese. După propunerea d-lui 1. Negruzzi, Academia a hotărit si\. nu se gri'l­ bească cu această lucrare, ci sti. mai a�tepte pănă se va publica o parte din (licţionarul d lui Hasdeu. In al doilea loc Academia s'a ocupat cu cestiunea eternului u scurt. Dela 1880 s'cm frlCl1t multe lliseuţiuni asupra acestui punct (lin ortografia Academiei. Unii cr8(1 ci.t prin suprinmrea acestei biete litere (lin scriere, lill1b�1 romrWrl va intreC intr'o confusiune caotidl elin care nimeni nu o va mai putE:�1 scoate. Cu (Ieose])irc s'a olJservnt in cliscuţiuJli CcÎ unii membri din secţiunea sciinţificCl tin cu multă energie la aceastit Hoare a scrierei romilIlescÎ. Aca­ elemia nici in acest an nu a indri.lsnit eL da UJl vot asupra lui li. Cele cl 011 IV' tabere Vl'i.l.ima�e s'au lTIllltrmlit cu nil �lrmistjtju !le un an. Meuele premiu Ni\sLurGl de 1:3,000 mii lei lJU s'a dat in acest ali lli­ merui. Scrierea el-lui cir. ;::. Petrescu, ele spre ti'J'U!p1'1Iticif �j ]Y[('?))())"iul !J(,U!Ulj/I' al d-lui CoMlcef-wll, au fost sl1s�inute pentru acest premiu. S'ft premiat cu premiul Eliac1eHă(1ulescu (le 5000 mii leI cartea lI-Jui N. De]Jsu�ianu uespre "HeyolLlţinnea lui Ilorea" S'a Ileeis il se face o nOU;1 (c:([iţiune iL c1'OllicelO1' lui .Miron Costin de (,·rltrCt (1. Y. A. Ul'ecllLi, cnro va 3.llcmge �i oarecari scrieri inUllit(� ale marelui cronicar. Pentru anul 1880, c1upil. propunerea li-lui Hasdell, s'a decis a se da pn"· miul Ileliacle unei bune disurtaţiulli asupra ))Nuntei b Homelni", stwlin j storico-eLnografic comparati v. S',H1 dat mai multe [I,iutoare pentru jillhlicaţiuni. elinlre cari illSeJllll;l.lll C olecţiul1ea (le clesc(tntec(' n fi-lui S. FI. Mnrinl1. [95] in sedinta ultim tI li. nu-mbru Porcius �L cl,tit discursul SIU dl: r, , , ti uue despre 1<'10T8 districtului . I-a respuns II. P. 8. Aurelian. In această adunare gel1ewb. s'au aks membri onoruri d. 1. c. Br,lti,wlt :�J ""il' ,\Yilimn\Vitho, ministru al M. Sale Heginei Angliei in Membrii corespondenh s'au ales d-nii cir 1':. l'etreSGH \i Cir. Cobhlescl1, }JI:;!­ tr u sectiunea sciin �ificrl, �i d. E. 8<:11y1e1', fost min istru al :--;tatuIo]'- Unnit« n li A mer leei in Itomănia, POl) tru seetil1l1eu istoricii. A'lullHrea generam s'a inchis, ca ele obiceiu , (;11 raportul SPCtT"tanllni­ nSlll'ra lucr.irilor fill:ute in decursul ndun.ui; CRON ICA TEATRALĂ TL'I,Lrl1l K,diulJal IL Intrat cu :-;tl1�'ilm('11 intol'proLaL0, ';!i, potril'it mijluaco],,\' �LllC3, l10illdi'eitul;\toaro ale 'l'catrnlLli 1111:,;t1'U, ],iuc puse in scc'nit. -- Pre(;LU11 S0 VI'(}0, lipsa I'('lati\'il du mijlo'LcG provim' in lJilrie dilJ lllărgillir(�a activit:'\.ţii 8o(;ieUi.ţii Ummnticu la llumai ti'li )'I'j,rozl'llt",tiuJli IJo scptl" ."i Rcc:asta to(;mai in 1 Llnil" de ial'llft, Un tp'ltnl aşa tii" m,trl', cu al{tla ]Jo\'c;u1wl mtistic, cu un "ol,aral do scen{\ ::ii d,' allmillistr;\ţir atiit eli' 1l11l11ul' " ei , llli pO:1te fn.co bn III' ara"eri 'ii prillllrmaH' nu j"oah' 11 iri artistil'c,ştl' l>rogreR'\ int.l\m c.hip 1101'n1<\1- fiimle;; mai ales il; teatrLl ce;,;tillllclL arLhticii uste strinei Ing-atit du I'ea lill ti1Jljlulni, Punt.ru a prurllll'i hiilr, ln·]nl\' Fiii c�I.'!tigf' mult, :;:i ]Jr'ntru Il el:;tlg," mult, trOll1lO 'l<\ lll'IJQUc(\ munm, Tn:ll1w (l:u lloapi'lrat adllpLatiL sieiL"YJ1a rep1'UZI'1ILai)lI11illil' LI!'il, illtn'rnjJ!'l'I' jliiuall' ,.;c'riil': ,\:,1" lllellr�IL t1'01)11(' mlllptaHt si "i,.d:oma clTiiloF: II J>lI>ki'L \,111011. lJl' ah", tn'hllU .ille"L�\ 11('('UI: t0niL ::ii i'!inll ci Iill trelmu iuLl'urlllJL dl'C{\\, atuJJr;j uitlld ar da 11l! tll'fkiL, 0jlrH ,1 1'11111 (, 1,il'.sa in .sCI'1I:1, ul,li al(�.s IIUiL Iirigillil.J:\, SI' ('1')'1' IllUI]I:;]. <1.11 LIl1'1 Jini jI('lil:rl1 11. (1 snil llIUllI"1 ad.nrillil' p(·IJl.rll il. II studill f!i 111I1lII':\ illlrt'l,'llll1i ;(1"11"1.1. al !'I'gi('i Ill' sel'Jliil'I�lltl'll �1 u mini/II. Ac('asLii lllUllCi1 mIIILiJ>li1, trr'IJllU pliiLil.;L Ilin l'l'lIdwmll,jl'NIJj, Clll'.al, Fil'sa 1','. sistJl lllai 111111L 1:11 aLilL ac111l�o nJai Ilmlto fuloase: ('II>lIIlJuicl',:;tn 1'l)at(' 1'I'L[.1 mai illili lilbt"l' 1'llOllniab lic lJui.('l'i C(I la '1 lleCli.siL;IG: " Ii'L l"LS actoril,,1' sa jJn'],an lUai ill hCII;L [\llo ]JI'Ut!llClJlllli, ii t!011ri11110 ;t ,.;tllc!iil mai lJilW !'1,]ul'i10, ial' 1,(1 lJlll)lic ,1 lill ('en' tlcla I1'1'I'I'Z('llLaţU1I' l'ioCi(;]or alt, ell'ei\!; II exllibitiUlII' "iLt �(. PIi<1.L(' 111;1i illg-rijiLl s: llJ�ll l)]'oprie do arLh Leal.ral{L, iar Jill (1 Suril' \'ar[,\1-,ă eli' I'IJllI,mmi lJl'i (1(, ill :11 ţi11Jll', ilillLr<' cari mm [\1' illcoLii. c;,t Ulai lil' iJLi.urusl1.ntii II da Li'L 1;0 01 ar CllJlU;LO:j1cU-1,), lllUll,:j·tll_"citt alta J1ol1ă spro a'i lllai do>,;lo},ta intoresul pontru j('ntrll, 111 traLrl1 m:Lo, S:UI trelJ1le ,.,i\ Iii', mai puţi1l imp\lrL:1llt�t ltILrclul'(·ll. ce SI' ,iU:W;J, deu1t l'Lon "e joad\, CiL trr'lmc:s(' ILlllellldllu(! ell'11Wllleh', jiLiTiltl1ri't :;i illtl'l]I\'cta�ic, ",:1 Ji.(' j'Ul\I' 1'1'lltru il l'H'c]Uc(' coya l't:l'fl'IJ, 1111l1lu11lillir lJl'lllnl J'l1bli,', J1l1 ilil:<1]'" \'01'1<1\.: !l,u' h,'. a:-;('i\lPlil"l 1111 [111"1\'" rUl'hit (',1 illil'l' dUlII' II'nln' lIillt\'(' (',Iri lllml 111' .illl':' I'uillt(> 1>11'1 II [96] ci« ));[cA_ 'J I:\TIZ\L_\ - COIZE:,P( ),[ piesă destul ele mediocra, iar altul itiLuţie tiJler�L (;Ulll () �;ucietatea noastră dramaLic{l, de;;:i compusă in maro pnrLe do arti'iU 1)]ini ele talent, nu puato ela producţiu\li llecriLiGabila ; de alUt parte, allll1illi:,;tml�iil Teatrului Naţional, 1l<'<1\'ic1ll1 ăncă o tradiţie "tabilitil, nu şi-a putut 1Ji1nii acuma fi.:-;,\ hille 1) si:-:temi1 ele vedljri, CUlll au toaLe instituţiilo de al,ela,! fol lllai vochi elill sLr(lÎllllbte; insit prill lnai umilit discip1in�t, tragere du inimă ::;Î cunoştillţel de cauz{1 din Loato p1\r[ile, rfeatrul )latiomtl, cu elemontele de care dispune �i Cll siLlmţia de staL ce j s'a creat, ITiI lJLltOi1 aju,l1ge la () st8,l'U mai illaltă 11e desvoltaro. Se inţelege dl pentru acoastă imtintare, mal mult clocăt liontru uIi(;a, competenţa este 1l0apemtă, c;;i fără a contosta deucamdată niminui acoast:\ compoh.:ntă, vom face din vreme in vreme sub acoa,,(;\ rubrici'l, asupra menmlui 'J'oatrnlui Naţiullal, obsornLtiile lloi\she, GU increderea (;[L o piircre bun:t nici· IiLLltii nu stric�l şi esti' uricăl111 lJino primită ele; căl1'it aceia cari, (12,c8o nu la 8,iung"l] tii!· eHHIMEA, frizer (ii sub-chirurg. IANCU PAMPON, ce-i mai zice :;!i ,,('()N'PN)\ ce 5 FANp". :MACHE R,AZACHESCU, ce-i mai zice 'ii "cHAcANEL"'. UN CAT1NDAT DELA PER,CEPTIE. JOllDACHE, calfă la Girunea. UX IPISTAT. llIDJNA M AJ;(T, nilJiJist{L [lin Bucureşt.i, MTTA BASTON, republicauă din LIN l'J-lELNER. () :MAscA. Intr'un carnaval, in Bucureşti. ACTUL L Un salon de fl'iz:1ri" de mahul.). Mobile de 1O"i", U�:l �I fen::lslr 1 de l'r'iv�lic i11 fund, 1 ,el dreapta in planul inUiill (l !l)C' in planul al d()i1e�1 uu Iavab». Allll)('}c' i.lanur: dJP dreapta sunt mascate de restul sccnii printr'un pnruvcnt s , 7 s C l� N A I. Iordache, apoi Pampon, I I Pampon (illtr:ind prill 11111<1; Ail-.j este Iri- zrlri,t lui d, N�LI' Ui1'1n1\',1 '? .. Iordache C.sclll'indu-se puliticos) De\, ]JO ['o Iordache (sade pe un scaun �i cEi. un brici" tiţi ... B:.tr1 )�L '? porul '? l:t piarr.i , Ircdoniud ) lJ�i mu cere, iuarnă Pampon. Nimic ... cere. - Cine dracul te mai «ero ',' - i Iordache. Atunci poate vI"' spăhţi �i in« cew rl'un bărbior.. .. (( jLL cap ? C. L. xrx.i..r. 22,0(1), [98] 98 D'ALE CARNAVALUUJI Pampon. Eu nu mi' spăl niciodată la cap, pentru că sufer de ... Iordache. De măsea? �tii cum le scoF Odată ... pac! Pampon. Ei', nu ele măsea ... sufer de bătăi ... Iordache. De bătăi ? .. Stii cum le ... o Pampon. Ei! lasă-mă 'n jace, omule; nu m(� spăl la cap pentru că sufăr de bătăi de inimă. Intelege odată r,ă n'am ., venit pentru ali�veri�. Iordache. Atunci, pentru ce? Pampon. Am o trebuinţă cu d. Nae Girimea ... Nu cumva e�ti dta ? Iordache. Nu, eu sunt calfă ... Pampon. D. Nae nu este aici? Iordache. Nu, domnule; il a�tept; trebue să vie foarte curend ... Pampon. Atunci il a�tept �i eu ... Se poate? Iordache. De ee nu? Poftiţi ... (i dă un scaun.) Pampon (după o Inic:" pauză.) 1\1.8 rog, la dv, se fac si abonamente? , Iordache. Da: 12 rasuri 3 franci, ceva ala "vivat concurenţa! (( Să pof­ tească oricare daca le dă măna ; glu­ meşti el-ta? vine un ras, ori un tuns 25 de santimuri, cu pudră, untdemig­ dale, livantă.; Pentru frezat, spălat, bătături, se plăteşte supliment. Pampon. �i biletele de abonament le aveţi cu o pec0tie, ca 8sta '? (arată biletul pe care-l scoate din portofel.) Iordache. Nu... esta este din ale vechi; găndesc că numai esta a mai remas. (il examinează.) Pe semne că el-ta ai luat biletul esta de mult �i ai ple­ cat din Bucure�ti. 1'rebue să viol schim· biim; pe astea le-am tras elin circu­ latie. Pampon (puneud biletul la loc.) Ei, a�! e altceva cu biletul esta ... Iordache. Pănă acu vreo trei luni le aveam aşa, pentru iconomie adică: pu­ nea el. Nae pecetea pe o bucată de hărtie ori de mucava, �i pe urmă la fiecare răsătură trăgeam cu cerneală o dungă, pănă se făcea douăsprezece. Acu pentru că ni s'a intemplat o istorie cu UD spiter, a hotărit d. Nae să dea la , tipografie să i le facă cu numere: l-am ras, ţac! i taiu numărul. Pampon. Cu un spiter? Ce istorie? , Iordache. Al dracului spiţerul! In- chipue�te-ţi d-ta 1 Lua un bilet. Il ră­ deai, trăgeai o dungă. Si1 zicem că asta era marţi; bun! Joi iar o dungă; săm­ bată alta: trei dungi. Marţea ailaltă, te uitai la bilet, numai o dungă. Peste asta mai trăgeam una; una �i cu una doue. J oi mai trăgeam una, care va să zică trei? bun! Martea ailaltă biletul alb. Pampon. Alb? Iordache. De tot ... Pampon. Cum asta? Iordache. A�teaptă sa vezi, că e frumoasă ... A mers aşa preţ de vreo zece luni de zile, pană să băgăm noi ele seamă ... Muşterii mulţi, l-ai ras, i-ai tras dunga, te culci pe urechi a aia, �i nu-i mai ţii altă socoteală. Intr'o sărn­ bătă seară, vine spiterul, �i nu �tiu cum din vorb�t, - era lume multă in prăvălie, - lui d. Nae i se pare C�t spi­ terul cere un ,bilet, �i-mi zice: "Ior­ dache un bilet nou lui d. Frichinescu ... " �lşa-l chiamă. Dar el ... zice: "Eu bilet nou? n'am cerut; al meu e neinceput ... " �i scoate biletul alb ca laptele ... Măi, ce dracu! Ne uităm noi lung, eu �i d. Nae, Ia bilet, ... pe urmă ne uităm la spiţer111, pe urmă unul la altul, �i el. [99] D'ALE CARNAVALULUI 99 Nae zice: "Bine!(( şi-i trage o dungă. Plea(jă spiţerul ... Zice d. Nae: "Ior­ dache, biletul spiţerului e cu seama­ tarie; ia să-I �inem noi de scurt: ori că ne-a furat bilete, ori că ne-a furat peceti a, ori că şi-a făcut el alta pe mo­ del, că prea se 'ntinde abonamentul lui ca caşcavalul prăjit ... Pampon. Ei in sfăr�itul sfărşitului ce era? Iordache. Stăi să vezi. Al dracului spiterul ' Asta era intr'o sămbătă. Mar�i dimineata, altă dungă; dar acum le in­ semnam şi cu tibişir pe pervazul u�ii; doe ; joi alta trei, sămbătă alta ... Pampon (cam impacientat.) Patru ... Iordache. Joi ... Pampon. Ei! spune odată, că n'am vreme de stat. Iordache. Parcă ziceai că a�tep�i pe d. Nae. Pampon. Bine, il a�tept, dar spune odată. Iordache. Daca nu mă laşi ? ... Joi un ras §i un tuns, doe dungi: cinci şi cu doe şapte; pe bilet �apte, pe uşe şapte. In sfăr�it sămbătă il raz iar; dau să scriu dunga: pe bilet erau pa­ tru şi cu una acu cinci; pe u�ă şapte �i cu una opt. Spi�erul nu �tia că mij­ loceşte contabilitate dublă. Mar�i, pe uşă opt şi cu una noue ; pe bilet trei §i cu una patru; şi pe urmă joi, păn­ deşte cănd nu e d. Nae in prăvălie, şi intră; după ce-l raz , zice: "Scrie una, că am luat bilet nou dela d. Nae" ... Pe uşă nouă şi cu una zece ... Pampon. Ei, prin urmare? Iordache. Ei, prin urmare, �tergea dungile cu doftorii, cu metaluri de-ale lor (lela spiţărie. Pampon. Ei! şi cum a remas? Iordache. N'a vrut d. Nae să facă scandal, măcar că era de un procuror ceva. D. Nae, �tii, mai galant, i-a luat biletul şi vreo cinci franci căti i-avea in buzunar, i-a făcut un moral bun, din porc §i din măgar nu l-a mai scos, i-a tras vreo doă palme �i l-a dat pe u�ă afară ... Pampon (care a ascultat cu atenţie, ca lovit de o inspiraţie.) A! ce idee mi-a venit! Parfumurile, odicoloanele, pornădurile, liubemurile , Didinii!... Spiţerul! ... Da! .. ' Zici că biletele astea le-aţi tras din circulaţie de mai bine de trei luni? Iordache. Da! ' Pampon. Zici că d.Nae a luat inapoi biletul cu scamatoria dela spiţerul? ... Iordache. Da! Pampon, Ei? Spiţerul in vreme de zece luni căt v'a tras pe sfoară, nu­ mai cu un bilet a lucrat? ... Iordache. �tiu şi eu? Pampon. Era peste putinţă. Atunci aţi fi băgat de seamă, mai de grabă ... Ia adu-ţi aminte bine ... Iordache. De unde să-mi aduc a­ minte ! ... E de mult ... Pampon. A! ce idee! sa vedem! Mi') duc; mă intorc numai decăt : spu­ ne-i lui d. Nae că am să-i vorbesc ... Viu căt mai de grabă (iese in fund. La ic- sire se loveşte cu Mila, care intră foarte agitată.) A! pardon, madam ! ... SCENA Il Iordache, Mita. Mita. Iordache! Unde e Nae? Iordache. N u �tiu; a plecat de azi dimineaţă �i pună acuma DU s'a mai [100] 10:) VALE CARl\AVALJ;LUI intors. Trebue să vie, ca SrL me pot duce �i eu la masă. Mita (trintinduse pe un scaun.) Am :-;li-1 a­ ştopt �i eu ... Iordache. Dar daca vine tărziu, eu ce să fac? să rabd de foame'( Trebue să inchiz prăvălia �i să me duc la măn care ... Mi�a. Nu ştiu, nu voiu să �tiu de nimic ... (patetică.) Iordache ... Iordache. Ce? Mi�a. Iordache, sunt nenorocită ... Iordache. A simţit Crăcănel ceva ... Mi�a. A�! Crăcănel l j�i spuiu că sunt nenorocită .,. Iordache, Pentru ? Miţa. Nae l Nae , pe care l-am iubit, pe care l-am adorat pentru eternitate, pănă la nebunie... Tu �tii cat l-am iubit? Iordache. Ei da! Ei ce '? Mjţa (rnontăndu-se treptat.) Nae mă tra- duce. Iordache. Aş! Mi�a. Me traduce la sigur. Jordache. Fugi deacolo ... Mita. La sigur ... De opt zile nu l-am • văzut, Ii scriu: "Bibicule, Mangafaoa pleacă maine miercuri la Ploeşti, remăiu singura şi ambetată ; sunt foarte reu bolnavă: vino, să-i tragem un c,hef .'. Ii Si Musiu N�ticrl nici nu-mi re::lpunde. ., Iube�te pe o,lta, mi s'a făcut semn. In căr�i cade mereu gănd la gtmcl cu bucurie, cu dragoste, cu temeiu, cu intălnire pe' drum de seară cu o damă ele verde. Iordache. Nu mai crf-'clu in moftu­ rile cnrtilor, frate ... � Miţa. 'l'rebue s'o �tiu, trebue s'o Jflu.... si sa vedem... O sa fie un . � s(;::mc1al... clar un scandal ... cum n'a mai fost plină, acuma in n Universul". Iordache. Aş! nu-i nimica ţi-ai fă­ cut spaimă de gelozie! (dind din umeri urcă pănă 'n tunel, unde dă pept in piept cu Ca­ t indatul dela Percepţie.') Mi�a. Un mu�[jeriu! poate mă cu­ noa�te ... Nu voiu să me cornpromen­ tez. Trec să af{tept in odaie. (iese pe du- 1':1 paravan in dreapta.) S C E N A III Iordache, Catindatul (legat el! o basma la fălci.) Catindatul (cătră public coborind.) Pii! al dracului me doare l, .. dar ştii cum'? ... pfi! lucru mare., Nu mai merge .. M'am hotărît. Trebue s'o incerc �i p'asta ... Iordache (care l-a urmărit, coborind inaiu­ lcazi'( un scaun pană in mijlocul scenii.) Ia pof- t.itiLi f'titi , 1 �l. la po. 1;1 .... Catindatul (hotărit.) �tii s'o scoţi? Scoate-mi-o ! Iordache. N'ai idee cum ţi-o scoţ : pănă S8, clipeşti din ochi, odată, pac 1 ... Ia pofti �i, ia l)ofti�i ... Catindatul. Uf! mersi! Iordache. Ia pofti�i ... Catindatul. Ce n'am pus, ... domnule?' Ce să-ţi mai spuiu? Ce n'am pus? Mi -,tm tăMcit gilJglile... Ce n'am pus ? .. Iordache. Ce sli-i pui, domnule? E odatrt vătrlmată, s'a isprăvit: pică­ turi de rădăc:ină (le cleşte. Catindatul. Ce n'am pus ? .. In sfilr­ �it asttlzi m'a inve�at unul dela noi dela percepţie ... [101] II'ALE CA1Z]'\AVALLTl,tTT Iordache. A! dta e�ti dela percep- 1-,' .• ) ..;Je : ... Catindatu!. Da, catindez pănă la o vacanţă. Nu e vorba, am cu ce trăi ; am parte in bogasierie la Ploieşti ; imi trimete parale Nenea Iancu; clar �tii, ori �i căt po�i zice, trebue pentru ca să-ti faci o carieră ca tinăr. .. , Iordache. Mai e vorbă .. , Catindatul. A! eu aş fi avut parale multe. daca nu me 'ncurcam in tra­ tatie de amor pe vremea resboiului. O .iubeam, o iubeam ... §i ea mă tradu­ .cea". CLI un ofiţer ca itidentie. Iordache. Ei, ş'acuma ? Catindatul. Acuma nu-ţi spuiu? ca­ tmdez la percepţie. (m"-hnit.) Dar catindez de mult ... Stii, catindezi azi, catindezi ., măine, o lună doe, trei, un an ... Bine, pănă cănd? Nu zic să mă facă ajutor, ori reghistrat, dar măcar acolo ceva? Iordache. Adică să te inainteze. Catindatul. Măcar un copist de cla­ sa a doua. Iordache. Si acuma cătă leafă pri- ., miţi in mănă ? Catindatul. Nu ţi-am spus e8 sunt catindat '? Nimic, de doi ani dl' zile, nimie. (şade,) Iordache. Nimic? Catindatul. Nimw ... Tordache. Dar ... reţinere nu ve face? Catindatul. AsLa ce-j cll'Optul, 1111. .. Iordache, Tot eLine ... };i ... ia des· leagă-te ... Catindatul. Pentru ce '? Iordache. Ţjegat, I1U poGiu ... Catindat:ll. Cu? Iordache. Pentru că 1111 poţi C(Lsca gura. Catindatul. Puntru ce stI case gura? Iordache. A minteri cum o SrL ţi-o scot? Catindatul. Ce să-mi scoţi '? Iordache (plictisit.) Ei, asta-mi place! Pentru ce ai venit aicoa '1 ... Măseao<î .. ,. Catindatu!. Măseaoa '? Iordache. Ei da, rnăseaoa. (merge şi scoate instrumentele dinlr'o masă.) Ştii cum ţi-o scot ?... pănă sa clipeşti din ochi (revine lăng"- Catindat.) odată ... pac! Catindatul (care sa sculat.) Uf 1 Iordache. Şezi ... Catindatul. Mersi, am şezut destul. .. Iordache. Trebue să stai jos... ca să am loc in sus să trag ... d'a'mpicioarele cum '? Catindatul. N'o mai scot ... mi-a trecut. Iordache. Cum ţi-a trecut '( Catindatul. Nu ţi-am spus că m'a inveţat unul dela noi dela percepţie ... zice c'a citit in cartea lui Matei... Iordache. Dela Matei citire? Catindatul. Nu vanghelistul, esta e altul, e doftor de bătături in Italia �j face �i văpsea pentru per. .. Iordache. Ei '? Catindatul. Ei? :-;ă zicem că mc doare: intă.iu ralld G;\t jJot... pc urmrL, puiu doftorii, pe urmă, (laca V8Z că nu mai merge, m(') duc la btlrLier hoUuit să mi-o sGoaţă ... Imn! Cum intru ... Iordache. Apoi '1.,. Catindatul. Cum intru I\ic soriop �tij s'o scoţi? scoate-mi o! De par exam­ lJlll adineaori la d-ta... O-ta nici nu inţelegeai ce vreau cu ... Şi pe urmrl" m(: (Iau in vorlJă, mai (le UllU, mai de an,)" .. Dar eund illtru, sim� odattl e(l nll cuţit (aretl"- la cald, �i 1Je unnrl H"Ce; pe urm:\ din V01'})8, 'n yorll�\., "ii dota, snl,·Jirngul, cn cle�tele: atunci [102] 102 D'ALE CARNAVALULUI SCEN A IV Iordache apoi Miţa Iordache. A�a haplea mai rar... Ce dracu face d. Nae de numai vine ... Sunt aproape de doesprece. Me leşin de foame (Miţa intră din dreapta.) Mi�a? O ui­ tasem!... Miţa. N'a venit Nae ăncă ? Iordache. Uite ce e, coană Mi�o, d-ta tot zici că-I aştepţi; eu mă repez aici aproape să 'mbuc ceva �i mă .ntorc numaidecăt ... nu'i a�a? (işi ia palăria.) Mita. Poti să te duci. • s Iordache. Da nu pleci, să nu remăe prăvălia singură ... Mi�a (nervoasă.) 'k'i-am SpUS odată: il a�tept pănă măine, pănă poimâine, pană O veni. Iordache. Atunci me duc ... m8 'n- Iordache (plictisit.) A! Catindatul (foarte mulţumit.) Salutare, neică, �i mersi! (pleacă.) Iordache. Stai, domnule l. .. Catindatul. Nu mai pot ... e tărziu ... am treabă la canţilerie, am o groază de avizuri de făcut... Salutare, neică, �i mersi! (iese repede prin fund.) torc la moment. (iese in fLmel.) Catindatul. (oprindu-se in loc elin umblet, �i cu un ton fuarle hotărit.) �tii S'O scoti? de odata sim� iar un cuţit ... rece, şi pe urmă numai decăt cald ... �i pe urmă nu mai simţ nimic ... Vezi dota, pe semne nu �tiu cum devine care va să zică de este al naturii lucru ceva, că măseaoa in interval de conversatie , de frică trece ... Ei. .. al dracului italianul! Iordache. (care a ascultat cu multă atentie, cu ton de milă şi ciudă.) Fugi, d-le, cu su perstitiile italieneşti ... Imi pare reu de dota, om tiner l ... Bine, dota nu vezi cum e naturelul la toate, că trebue să aibă o bază, măcar cat de mică, dar să fie bază. Ce nu are bază cum poate să fie naturel ? Ori să-mi spui d-ta că Matei ela al d-tale că eu nu-l cu­ nosc = te-a invăţat adică să mergi p'in ploaie fără umbrelă �i sa zici numai aşa la un capriţ că e soare ... şi să nu te ude ... Auzi d-ta mofturi italiene�ti ! Catindatul. A�a e, decăt n'are atace cu măseaoa, (face o grimasă in partea măselii.) Iordache. Ba prea are aface. Catindatul. Ba nu. (altă grimasă.) Iordache. Ba da, tot lucru natural .. , Catindatul. Ba nu !... (altă grimasă.) Hait! 'Iordache. Ce? Catindatul. Iar m'a apucat (incepe să se plimbe.). dar reu rău de tot ... . Iordache. Vezi vorba mea... �tiLl eu ... scoate-mi-o ! Iordache, �ezi ... Catindatul. (hotăril.) Ad u cle�tele (şade.) Iordache (merge, ia cleştele şi revine.) Zl că te-a ciupit un purice ... odat�1,... pac! Catindatul (Llitiindu-se la cle�te ,i sculăn­ du-se.) Mi-a trecut. Ai vezut vorba mea ... �tiu eLI ... Al dracului italianul! ... SCENA V Miţa, apoi Pampon Mi�a Sţl-l a�tept, da, s�t-l a�tept ... Trebue S�t vie ... S�t me traducă pe mine Nae ... �i S�t nu-miresbun ... Peste poate!.. [103] 1 D'ALE CARNAVALULUl 103 Pampon (care a intrat.) Me rog, d. Nae nu o cunosc am fost tist ele vardişti n'a venit incă? (salută.) la Ploieşti ... Şi sunt turbat de gelozie! Mita (aparte.) Un muştiriu ... (tare.) Nu, Toată noaptea, n'am dormit ... domnule, �i eu il aştept ... Daca poftiţi Mita. Ah! mie-mi spui ce-i gelo­ �i clv. să-I a�teptaţi '" vine ori elen- zia ? ... Numai o noapte n'ai dormit? Nu sul ori băiatul ... �tii nimic! Căte nopţi! ... Pampon. Mersi, madam. (seadc, aparte.) Pampon. Nu, az-noapte nu a eleve- Curătică. (tare, după o pauză.) Dv. sunteţi nit din gelozie, pentru că nu incepu­ rudă, ori consoarta dumnealui ... se incă chestia ... Am jucat la Podul­ Mita (tristă.) Nici rudă, nici consoartă. Gărlii conţina cu nişte papugli pănă, la d-le .. , i sunt... adică i-am fost ... amică ... �ase az-dimineată ... Lam ras ... Am venit pentru o mică afa�ere _ Mita. Să nu te bucuri '" Şi eu căştig Pampon. Ca �i mine ... la conţină, dar ce folos 1 noroc la cărţi, Mţa (oftand.) La d-ta ... nu poate fi ca nenoroc la amor ... la mine ... La mine e chestiune de tra- d Pampon. A�! la mine nu e noroc, ucere. Pampon. In amor? e �tiinţă: ii iau la sigur ... poate că D . să am o goană nebună, să, pierz, Eu Mita (asemenea.) a, In amor ... P C· 1 . contina oarbă cu fantele, si am eu ampon. a �l a mme '" '.; >; Mita. Ca �i la dota ? .. Cum '? merchezul meu. Bunioară, cărţile le ţiu Pampon. Mi so pare, adică nu mi se in stănga �i joc cu dreapta ; am bătut pare ... sunt aproape sigur că sunt tradus. cu fantele , puiu c2trţile bătute jos, �i C . . fantele la loc in măna stingă, pentru Mita. a �l nune ... Pampon. Si numai d. Nae poate Dă altă ocazie ... Az-noapte i-am stins ... , mă puie p0 urma aceluia care' a eleve- :�n�a (plictisită.') Nu mai vine NeW ... nit in chestiune ... A! clar n'are să-mi Pampon. Astfel clar a/l-climine::L�ă, scape ... Sunt hotărit; am să-i dau o coniţa mea, pe la �ase ceasuri, me intorc curăţenie spi�erului Sr\ ll18 p(�meneascn. acasC)" la Diclina; bat in n�ă, se scoală Mita. E spiţer'? : somnoroasr1. �i-mi llosc11ide. Era incă Pampon. Da, de sigur spi�or. Aflasem! intunerec: aprinz luminarea ... Dar, cănc1 adineaori cum il chiamh clela bftiatul1 viu ]11'80, ti:tl'ziu, (e' totdeauna supi-;rat�, de aici.... I �i 'ncepe să me certe ' .. ACllma nu zice Mi�a. Dela Iordache... : nilIli(;: se 'ntoarce pardon cu fc,�a la Pampon. Di\" imi spusose GUI1l ill perete \i tace. J::ic Hl.l (Mi\a plicli>;ita s'a chiamă, clar i-am uitat numele cu I scubt ŞI se plimb:i.) in fjămlul meu: e Sl1- găndul la dovezi, pentru cZt am do- peratre ... s'o las g(1 doarmrl; c�\J1cl o ve­ vezi, lli�te h�utii pc: care le-am gi'tsit dea mr\ine G'am (jă�tig;lt trei poli, i in odaie la Diclina ... trece". Dau sil me desln'ac �i vez jos Mita. Diclina... lăngrl, moscjoa]'�, doEi llQrtiuţo. M'apleG, Pampon. Da, amanta moa, col llJai - cum le-am VU{lut am simţit Uil nor SDCl'U amor, pentru care mi-am sacri- roce, - vezi d·ta ce e instinctul la urice ficDt cariera ele militar, iiillC:\ lJZmJ Srl insecUL! - m'al)k'c, le jim : ce era'? Un [104] ]04 ])'ALE CARNAVALULUI bilet ele abonament la frizăria model a lui el. Nae Girimea ... Mi�a. N ae Girimea? ... (se intereseaza.') Pampon. Da �i un bilet ele amor dela o clamă către ))Bibicul" ei ... Mita. "Bibicul"? Pampon. Da, către spiţerul.. .. vezi cum am aflat pe 'urmă că e spiţer. Mita (aparte.) "Bibicul"! S'ar putea? Pampon. Cum am citit hărtiutele �i am vezut pecetia pe bilet: ))Frizăria model, Nae Girimea", mi-am luat iur bal tonul şi bastonul §i am ieşit bini­ şor ; Didina adormise iar. Me duc la politie, cercetez §i aflu că aici 8 fri. zăria. Am venit; d. Nae nu era aici. Iordache mi-a spus că bilete ele astea ... Mita (interesăudu-se l1erăbdătoare)In sfărşit? Pampon. In sfârşit, ce mai să lun­ gim vorba ele giaba, coniţa mea, spi­ ţ8rul este... După căte mi-a spus Ior­ dache, am fost cu biletul la o spiţărie, am spus că aveam ceva scris pe el §i s'a şt8rs cu un fel de asenţie, şi că aş vrea să �tiu ce era scris ... se poate? §i spiţerii nu �tiu ce-a făcut, ce-a tur­ nat pe bilet, -- mirosea a spirt de ţi­ perig, - şi 'n doue minute au ie�it iar dungile la loc ... Mita. Să fie ,;u putinţă '? ... Pampon. Le-am numărat sunt cin­ zeci-ei-cinci de dungi ... Spi ţerul mi�el! l-am prins mai reu decăt D. Nae : o să-i dau o currLţenie ... să-i rup şalele! ... Mita (aparte.) Srt fie Nae'? A ce rl:,s­ bunare ar fi ! (tare.) Domnule, zici Cţl bi­ letul de amor este catre "Bibicul" '? Pampon. Da! Mita. Şi este iscălit du cine? . , Pampon "A ta adOl'antă, Mita ... " Mita. Miţa! A! Dumnezeule! Eampon. Ce? Mi ta. Domnule, e§ti sigur că e spi­ ţer? ... Pampon. Fireşte ... Mai sigur se poate? Biletul era alb... spirt de ţiperig şi d'odată cinzeci-şi-cinci de dungi ... Le-am numărat ... poftim să le numeri �i dta ... Miţa. Şi ai venit aici pentru ca să afli numele omului eu chestia de tra­ ducere ? Pampon. Da. Miţa. Eu am o presimţire, un in­ stinct ... Pampon. Ca §i mine, ca toate in- sectele ... Mi�a. Cum este amanta dumitale ? Pampon. Cum să fie adică? Mi�a. De ro�u, ele ghindă, de tobă, ori ele verde? Pampon. De verde ... Mi�a. De verde? Parnpo n. Da. Miţa. Şi ai la dota biletul cătra "Bi­ bicul", pe care zici că l-ai găsit in odaia damii de verde? Pampon. Da. Mi�a. A să-I văz de grabă.. Pampon. (dăndu-i biletul.') Iacătă-l, Mita (ia biletul, il priveşte şi face o 11111tr� grozav de dispcrară.) A ! am să-mi resbun ! ... (solemnă.') Domnule, nu te juca cu inima unei femei nenorocite ... Spune drept; biletul esta l-ai găsit in odaia amantii el-tale? Jură ... Pampon (grav.) Pe onoarea mea! Miţa. Uite-te la b.iletul esta ... l-ai ci­ tit ? .. (citind nervos.) "BibiGule, Mangafaoa pleaci1 măine miercuri la Ploe�ti, re­ măiu singmă şi ambetată; sunt foarte reu bolnavă: vino l1egre�it, am polUl, să,-i tragem un chef... A ta aclorantrt, Miţa ... " Ai vezut biletul? .. Acuma uite-te la mine bine ... [105] LJ'ALE CARNAVALULUI Pampon. Ei? (ii ia inapoi biletul.) Miţa. Ei! Eu, eu sunt nenorocita care am scris biletul esta ... Pampon. Se poate? Mita. Da, se poate ... (desolată.) Şi omul care a fost la Didina dumitale este amantul meu! ... Pampon. Amantul dumitale? Spi­ ţerul? Mita. Ce spiţer, nu-i spiţer ... (frămentăn­ du-se.) A! trebue să am o explicaţie ... O să-mi resbun ... o resbunare teribilă !. .. Pampon (acel aş joc.) Amantul du mi­ tale? trebue să-I �tiu �i eu, trebue să-I vez. Eu nu me mulţumesc pe resbu­ narea dumitale ... Trebue eu să-mi res­ bun, eu !. .. (se plimbă turbat.') Miţa. Juri să ne resbunăm impreună? Pampon. Jur! SCEN A VI Aceia�i, Iordache Iordache (venind repede din fund.) Coană Miţo, e�ti aici '? Vine. Miţa. Nae ... Pampon. D. Nae ... Iordache (dănd pe Pampon la () p"rte �i l uănd pe Miţa in partea ccailaltă.) Pardon. (Mi­ ţii.) Vine Crăcănel al d-tale, Viu intr'un suflet dela birt din colt... Crăcănel eL ;, intrat in birt, a intrebat de prăvălia lui d. Nae Girimea, �i băiatul l-a in­ dreptat aici. Ascunde-te iute... vine, trebue să fie la uşe. Miţa. Crăcănell ce co,ută? Iordache. Treci de grabă in odăiţă. (MiI" pleacă spre dreapta pe după paravan.) Pampon. Te duci? Miţa. Da ... (lui Iordache) Cănd O pleca, dă-mi de veste ... fă-i vent de grabă ... Pampon. Bine, da chestia noastra CUlTI remăne (o urmăreşte pană la uşe.) Miţa. Mai vorbim noi (iese repede in dreapta inchizend uşa după ea.) Pampon (aparte.) Ciudat lucru! Să fie vreo moftangioaică ? ... (lui Iordache.') .Me rog, cine El persoana asta? Eor-da.eh e. E o damă, ... Pampon. Bine damă, o vez eu că e damă, dar cine e? (Crăcanel intră.) Iordache (incet lui Pampon.) Lasă, că-ti spuiu eu ... SCEN A VII Aceia�i. Crăcănel. Crăci'i.nel. Me rog aici este el. NaE' frizerul? Iordache. Aici este ... ela .,. nu'i a­ casă. Crăcănel. Dar ... mă rog, se 'ntoar­ ce? Pampon (lui Iordache apart.) Cine-i dom­ nul esta? Iordache (incet lui Pnmpon.) Lasă eri-ţi spuiu eu ... Crăcănel. Aud? Iordache. Nu crez să se intoarcă a�a de grabă ... Daca aveţi trebuinţă chiar cu d-lui, atunci poftiti mai pe scară, poate să-I găsi ti ... Crăcănel. In sfărşit, eu tot mai pot aşteptă ; poate să vie (sade.) Iordache. A�teptaţi de giaba, d-le, vine foarte ti.îrziu .. ' Crăcănol. De unele ştii? poate yjm' mai cUI'encl ... [106] 101:5 V'ALE CARNAVALULUT _ retrage capul a zis s'as­ , Iordache (incet lui Pampon.) Cum dracul să-i fac vănt? 'h Pampon. Daca spune odată omul că vine deseară ... Crăcănel. Ei, poate să am noroc. Nu ştii d-ta? de căte ori pleci să stai un ceas �i stai cinoi ... Ei, de ce adică să nu pleci odată pentru :;lapte �i să stai numai unul? .. , (se găteşte in faţa unei oglinzi, işi piaptănă barbetele şi chelia, ia o ga­ zetă şi se pune pe citit.- Iordache şi Pampon dau din umeri. Pampon scoate o pereche de cărţi şi 'ncepe să se joace cu ele pe genuchi. Iordache merge la uşa din dreapta.) Miţa (scotend capul pe usă.) Fă-i vent 1 Iordache. Nu e chip ... Zice că vrea s'aştepte .,. Mi�a. Ce dracul caută, aici? Iordache. Ştiu eu caută pe d. Nae h. Mi�a. Nu 'nţeleg. Iordache. Lam spus că d. Nae vine deseară, �i tot zice că-l aşteaptă h' A! stăi, că ii am eu leacul., Mi�a. Domnul elălalt s'a dus? Iordache. Nu, e aici ... Mi�a. Să rn'aştepte ... Bate-mi in n�1i. cănd l-ăi exotlisl pe Crăcănel ... Iordache. Il exoflisesc acuma, să vezi ... (coboară in scenă, Mita işi şi inchide uşa. Lui Pampon) Darna tcpţi ... Pampon (incet.) Bine .. , Iordache (c:ltl'C\ Crricăncl , care e cufundat in citirea jurnalului.) Ei, ])oerule, el. Nae nu mai vine... Eu trebue să 'nchiz prr1- vălia ... am treabrt să me duc in terg ... Crăcănel (Iăs!ind gazeta.) A! inchizi? .. Atunci, daca inchizi, trebue S�L me duc �i eu .. , Pampon (string-enc1u-şi c�r\ile.) Fire�te C�I trebue să te duci, nu o să te incuie aici. Crăcănel. Daca e a�a ... salutare ... Mai mă 'ntorc eu mai tărziu .. ' (iese in fund.) Iordache, Cu plecăciune ... S'a dus 1 uf 1 Al dracului dobitoc 1. .. De ce mu�­ terii am eu parte astăzi! Pampon. Me rog, cine e negustorul esta ? Iordache. Uritul esta ? Este aman­ tul damii de colo ... Pampon (sărind.) Amantul darnii de colo ? .. Iordache. Da. Pampon. Care a vorbit cu mine adi­ '';> M·t, CI neaon . '" l-,;a·. Iordache. Da, ela! Pampon (Iieros) Bibicul ei? Esta e Bi­ bicul? Iordache. Ei, da, frate, cănd iţi spuiu odată: e amantul damii de colo ... Ce te prinde mirarea ?._ Pampon (care şi-a luat pălăria şi bastonul de gmbă.) Am pus măna pe Bibicul l Nu-l las nici mort! nici mort 1 (se repede şi iese glonţ pe uşa din lund.) 8CEN A VIn Iordache, Nae, apoi Miţa Iordache. l�sta este ni�el cam ţicnit . De ce mn�tirii am parte eu asUlzÎ'Î . Frumos carnaval! ;,)'0 scoţ pe Mita. (Nae intră.) D. N ae, in sfăr�jj-l credeam că, lJLl mai vii. Nae_ De ce? Iordache, Te-a căutat doi in�i. .. Nae. Cine '? [107] D'ALE CAR?fAVALULUI 107 Iordache. Unul nu �tiu cum il chia- mă, elălalt era Crăcănel.; Nae. Crăcănel? .. Iordache. Da; §i coana Miţa ... e aici. Nae (strimbănclu-se.) Miţa aici? Nu i-ai spus că nu sunt acasă �i că viu tărziu ? Iordache. I-am spus, da a zis că te aşteaptă pănă măine, pănă poimăine ... Am profitat de ocazie �i m'am dus la birt in colţ să mănânc ceva. N'apuca­ sem să gust de doe ori, �i hop! Cră­ cănel vine 'n birt §i 'ntreabă pe băiat unde e frizăria model a lui d. Nae. Am alergat de graba să dau de veste coa­ nii Miţii. .. Era aici §i negustorul elălalt ; zice că are un bilet de abonament să-i schimbe, ori să te 'ntrebe ceva ... in sfăr�it nu �tiu bine ... Nae. Care va să zică Mita e aici? Mi�a (care a crepat uşa mai dinainte şi a au­ zit ultimele vorbe ale lui Iordache, coborind.) Aici, Bibicule ; ce, îţi pare reu? Nae (făd'ndu-se vesel.) Să-mi pară reu? cum să'rni pară reu ? ... Se poate? Mi�a (trecend lăngă N ac, incet.) Trimete de-aici pe Iordache. Am să-ţi spun ceva intre patru ocbi ... Nae (lăcenclu-se d n'aucle.) Auz '? Miţa. Iordache, daca nu mai ai treabit, fii bun §l ne las�L; aveam s1î.-i spuiu ceva lui d. Nae in secret ... Iordache. Me duc ... s�l'mi isprrlVOSC porţia de varză. (iese in fund.) :-:;CEN A IX Miţa, Nae (Mi\" merge şi incuie uşa din lunci.) Nae. Pentru ce incui u§a '? Mi�a (in funel.) Poate să vic iar ciue­ va sa ne facă deranj ... Am sri-ţi spuiu ceva in linişte .... (pauză.) Nae! (coboară in cel ernoţionată.) Bibicule! Nu mă mai iu­ IJe�ti ... (un pas şi se opreşte.) Nae (erabia intorcendu-se.) Ei na! de unde ţi-a mai venit §i asta 'n rap '? Mita. (incă un pas.) Pentru ce n'ai ve­ nit alaltăieri seara cănd �i-am scris? Nae (acelas joc.) Eram bolnav alaltă­ ieri ... Miţa (coborind, cu energie.) Minţi 1... Ai primit biletul meu '? Nae. Da. Mita. Unde mi-e biletul? Arată, lri- . letul ... Nae (el u pă ce se caută prin toate buzunare) e.) Pe semne că l-am pierdut ... Miţa. L-ai pierdut? Unde l-ai pier­ dut? Nae. Ştiu eu unele l-am pierdut '? daca �tiam că-I pierz, fireşte că nu-l pierdeam ... Mita. Nu §tii unde l-ai pierdut '? Nae. Nu ... Miţa (strajnică.) Bibicule! Bibicule ! Nae. Ei? ... Miţa. Vezi tu sticluţa asta:? (scoate din buzunar o sticluţă mică şi i-o aram.) Nae. Ei ce '? Mita. Ştii ce are inauntru '! Nae. Cerneală ... Mita. Nu cernealii, Wtidt; vitrion englezesc '" Nae (drrndu-sc inflpoi.) Vitrion? e�ti ne- bunii ? Mi�a. Da, vitrion! ţi-e fric�L'( Nae. Fire§te dt mi-e frict1, na! Mita. Pentru ce, daca te �tii curat? Nae. Pentru erL tu nu �tii ce e vi- trionul ... Mita. Ba da .. ' e un f81 (le met::tl ... . asenţie .. , Nae. ::\fu �tij ce ponte face? [108] 108 D'ALE CARNAVALULUI Năică, arde, ve omor eu, eu! pe Didina, pe tine, �i tot, �i mai pe mine! .. ' (se trinteşte pe un scaun despe- Miţa. Ba da; parleşte, Bibicule, momentan tot, ales ochii! Nae. Dă-mi sticluţa '" Mi�a. A�! Nae. Pentru ce să ţii asemenea lu­ cruri? pentru ce? Mi�a. (vrănd să isbucnească.) Pentru ce ? .. Imi trebue ... Nae. Pentru ce iti trebue? , Mi�a. (isbucnind.) Pentru ce? (cu un gest mare, care face pe N ae să-şi acopere ochii dăndu-se repede inapoi.) Pentru dumneatale, rnusiu Năică, §i pentru Didina dumitale !. .. Nae (pălind.) Care Didină ? tu �tii ce spui! .. , Miţa. Ştii �i d-ta mai bine decăt mine; nu umbla cu mofturi, şarlatane, Care Didină, ai? Didina, pentru care me traduci pe mine; Didina, pe care o iube�ti; Didina, la care ai fost az­ noapte, mizerabile! Nae. Nu e adevărat, am stat acasă bolnav. Miţa. Minţi! Adineaori spuneai că nu �tii unde ai pierdut biletul... Să-ţi spuiu eu: biletul meu l-a găsit in odae la Didina el-tale respectivul ei. Nae. Respectivul? Pampon? Mi�a. Vezi! vezi! r:;tii cum il chia­ mă; da, unul inalt, bărbos, fioros, cu care o să, ai atace chiar astăzi; pen­ tru că s'a 'ntălnit cu mine aici, mi-a arătat biletul meu, �i eu i am declarat că omul cu traducerea este acela care me traduce �i pe mine, (Nae se plimbă agitat.) amantul m8u, fic1elul meu amant, căruia eu (obidită.) i-alTI fost in todeauna fidea. Nae. Ce-ai făcut? Mita. Pampon te caută să te omoare ... A! dar pănă să-�i 1'esbune el, am să rata şi istorică şi-şi ascunde capul in măini.) Nae (apropiăndu-se binişor de ea şi cautand s'o măngăe.) Miţo, neică, vino-ţi in fire ... Miţa. Lasă-mă (il respinge.) Nae (apucăndu-o in braţe şi căutăndu-i buz u­ narul.) Nu; nu te las, pentru că te iu- besc numai pe tine ... te iubesc ... nu- mai pe ... tine ... (a găsit buzunarul, a luat sticluţa, şi se ridică repede şi schimbănd tonu!.) In­ ţelege că e încurcătură Ia mijloc. Mi-ai pus pe nebunul ele Pampon in cap. . Mita. D-ta ţi l-ai pus .. Nae. Vrei scandal cu orice preţ? Mita. Da, (ridicăndu-se.) vreau scandal, da .. , pentru că m'ai uitat pe mine, le-ai uitat pe toate : ai uitat că sunt fiică din popor �i sunt violenta; ai uitat că sunt republicană, că 'n vinele mele curge sângele martirilor dela 11 fe­ vruarie ; (formidabilă.) ai uitat că sunt plo­ e�teancă - ela! ploe�teancă! -- Năică, �i am să-ţi torn o revulutie , da o revu­ luţie ... să mă pomeneşti! ... Nae (cam zimbind de tirada ei.) Nu fi ne­ bună! ... Ce-o să faci? Mi�a (dutănd sticluţa in buzunar.) Ce să fac? (n'o găseşte; se uită rătăcit imprejur 0.0 Nuc i arată ele departe, rizenc1, sticluţa; ea dă un ţipet.) A! mi-ai furat sticluţa, scamatorule l (repe­ z indu-se la el pe după mobile.) Dă-mi sticluţa, �arlatane, mizerabile, infame! (Se aud btltăi tari in uşă) Nae. Taci! bate cineva! Iordache (dearară.) Deschideţi! descl1.i­ c1eţi de grabă! Mi�a. Nu vei deschide, pănă nu-mi dai sticluţa! (se pune in dreptul u)ii. Nae " cla in !'itmi, trage iverul şi deschide. Iordache in­ tră repede.) [109] J)'ALE CARNAVALULUI _________ ll))t SCENA XII. Nae (ieşind elin odaie şi coborind) Ce e? Ce e, domnule? Crăcănel. D-le! Un elobitoc, un infam, chiamă Bibicul, el-le, me chiamă Te­ lemac, Mache. - Bibicule, zice el, deo­ dată; e�ti un mizerabil; ai făcut un abuz mare: ai inselat o femee, dar ai atace acuma cu un bărbat. De mult te caut. Avem să ne răfuirn amandoi. Acu nu-i vreme, dar pănă una alta, ca să ştii cu cine ai aface, poftim o ar­ vună !" ... N'apuc să respunz, domnule, �i �art! part ! trosc ! pleosc! patru palme: imi turteşte pălăria �i mi-o aruncă căt colo. Pănă să me plec s'o ridic, -infamul se suie intr'o trăsură si � pleacă .., Chem sergent.ul .., nimini! ... A! dar trebue să �tiu cine este dobi­ tocul esta smintit ... trebue să stiu! s Cum il chiamă? Iordache. Stiu eu cine e ala ? 5 . CrăcăneL Este mizerabilul care era adineaori aici cu dota cănd am venit eu. Iordache. N U ştiu cum il chiamă ... CrăcăneL 'I'robue să �tii, trebue să-mi spui: nu plec de aicea pănă nu aflu; chem poliţia, fac scandal! ... (se plimbă fricend gesturi exasperate.) Catindatul (intr" prin fund, cu măna la falcă v"itănelll-se) A! a! a! m'a apucat reu ... (se trănlc�te pe un scaun) Iordache. Şi ai venit iar la doftoria lui Matei, llU mai merge, tinerule ... Crăcănel. D-le, inţelege oda,ttt �i spu­ ne·mi .. SCEN A X. SCEN A XI. Aceia�i, Iordache. Iordache, Criî:cănel. Iordache. Vine Crăcănel turbat ... S'a făcut scandal; l-a bătut elălalt care era aici .. ' (Miţii.) Ascunde-te ... Vine! Mi�a (apelpisită.) Nu mai voiu să �till ele nimic ... Să vie oricine ... Voiu scan­ daI ... voiu să mor! ... (se repede să ia un briciu; Iordache se uită afară prin usă.) Nae (repez indu-se şi smulgendui brici ul, o apucă de amăndoe mă inile şi o tereşte spre dreapta.) Aide dincolo, să-ţi dau sticluţa. Mita. Nu! . Iordache (clela usă.) Fugiţi, iacăta-l, f it.i I Ugl�l .... Nae. Haide! (tereste pe Mi\a cu multă luptă şi iese cu ea in odaea din dreapta, pe după pa ravan.) Crăcănel (intrănd prin fund furios, cu pălă­ ria stricată şi tăvălită, Iordache se dă la o parte.) A! asta nu, asta nu poate să re- măie jos ! ... Ai mai pomenit dota una ca asta, d-le? Iordache. Ce el-le? Crăcănel. D-le, adineaori �tij că am Aceia�i, Catindatul, Nae, apoi Pampon. plecat ele aici. Iordache_ Da ... Crăcănel. N'apuc s'ajung in colţ �i a,uz de urmele mele: n Pst! pst! Bi­ bicule !" Pe mine me chiamă 'relemac, Mache, nu me chiamă BiLJicul. Imi vez de drum ... Iar: nPst! p st! Bibi­ cuIe!" Eu merg inainte ... Cănd me po· menesc că m'apucă cineva pe la spate de guler. Me intorc. Zice n Te faci că n'auzi, BilJlcule, ai?" Eu zic: nNu me [110] 110 D'ALE CARNAVALULUI care era adineaori aici, m'a insultat cu ccnduşi inimă şi voind să-si dea fiorr.) Domnu­ palme pe mine, Mache, ca drept Bi- le! me cunoşti. d-ta pe miue? bicul '" Pampon. Cum să nu, Bibicule! (se a- Nae (aparte.) Pampon a fost! (cătră Ior- propie binişor de CrCicănel, il apucă si-i mai trage (Iache incet.) Treci dincolo, i-a venit reu căteva.) J .. ,." ă 1 ne )unn. (Iordache iese iute la dreapta.) I Crac ne (scăpănd şi ocolind pe după rno- Catindatul. A! a! a! (se svărcoleste pe I bile.) A! ajutor! poliţie! vardist! (paml.)oll scaun.) il urmăreşte neimpăcat; Crăcănel vrea să iasă prin Nae (Catindatului.) Ce e? dota ce pofteşti? dreapta pe după paravan, se intălneste piept in Catindatul (scllIăndn·se şi aretăndu-si falca, piept cu Iordache Care intră, ŞI care-I respinge.) hotărit.) �tii S'O scoţi? scoate-rnio ! Nae (care, după o luptă, a reuşit să vere măna Nae. �ezi. (Catindatul şade.) in gura Catindatnlui.) �ezi binişor! Crăcănel. D-le, n'am vreme ele stat. Catindatul (gemend cu gura infundată şi Spuneţi-mi cum il chiamă... svărcolindu�se.) A! a! a! Nae (alegendu-şi instrumentele.) Nu ştiu, Iordache (care a venit de după paravan, in d-le, ele unele vrei să �tiu eu numele la cet lui Nae.) l-a venit pandolule, era să-�i toţi mu�terlii! (cătră Catindat.) A din fund taie gătul cu briciul. de tot? (Catindatul tlă din cap că da.) Des- Crăcănel. E nebun! ajutor! poliţie 1 leagă-te. (Catindatul face fasoane. Nae il apucă vardi�ti! (iese in fuga mare prin fund.) cu putere şi�l desleagă.) Pampon. Stăi, Bibicule! (iese furios Pampon (apărend in fund.) Aha! Bibicule, după el.) iar d-ta: (Crăcănel se dă inapoi.) Nae (trăgend cu putere.) Nu mi�ca! (după Nae (cu un ochiu la ce se petrece intre Parn- ce a tras, iese repede in dreapta, urmărit de Ior­ pon şi Crăcănel, şi cu altul la Catindat, pe care dache.) il ţlI1e cu putere cercănd s,i-i vire măna in gură, Catindatul (văităndu�se Cu măna la falcă.) şi care se sbate şi nu vrea să se lase.) Numa A! a! a 1 mi-a scos alta 1 Măsea neyi- s'o V8Z! n'o scoţ! novată, domnule! ... Crăcănel (inaintănd un pas spre Pampon, fă- (Cortina.) [111] ___ D __ 'A_L __ E __ C_A_R�N�A_V_A_I_,U_T_L_U_I �111 ACTUL II o sală deoparte a unui bufet intrun bal mascat de mahala. Doue u�i in femel, cea din dreapta dand in bal, cea din stinga intr'un coridor de Iă ngă bal, La stinga, in planul elin fund, o u�ă a cabinetului de toaletă; la dreapta, planul intăiu, o uşă dănd in sala principală a bufctului. In scenă, mese pentru măncare, una in fund intre cele doue uşi, doue in fari, una la dreapta altn la stinga. La ridicarea cortinii, se aud mesurile din urmă ale unui valt, şi se vede prin usa din dreapta, �ill fund, mişcarea balului. SCENA J. Catindatul in costum şi CLl masca scoasă se­ zend la masa din stinga şi bcnd rom cu un pă­ hărut, apoi Chelnerul. Catindatul (bătencl in masă.) Chelner! ... Chelnerul (dafară.) Vine 1. .. Catindatul. Am inceput să mă în- călzesc ... ori magnetismul... ori elec­ tricitatea lui Matei ... nu �tiu ce e ... dar Iucrează ... Am inceput să mă 'ncălzesc (bate in masă.) Chelnerul (din dreapta.) Vine, vine! Catindatul. Unul dela noi dela per­ cepţie m'a inveţat : "Vrei sa-ţi treacă? mănâncă, bea, fă petreceri �i magne­ tizează - te, dar magnetizează- te straşnic cu jarnaică ... " �i... mă magnetizez (bate in masă tare) Fiu! cald! Chelnerul (d'atară.) Vine, vine, vine! Catindatul. Nenea Iancu, sireacul, daca ar �ti cum mă magnetizez... §i unde? (scoate de sub costum din sin o scri­ soare şi o citeşte cu chef şi CLI un ton de gravă mustrare ca drept al lui Nenea Iancu.) " Am aflat că umbli prin cafenele �i pe la baluri; dacă mai aflu astfel de chestii, nu-ţi mai trimet niciun gologan, viu sa-ţi lungesc urechile; te iau inapoi la prăvălie, §i te pui la ipitropie, măga- rule ... " Mie adică imi scrie Nenea Iancu. (bate tare in masă.) Chelnerul (intrănd din dreapta.) Vine! '" v Catindatul. Socoteala �i 'ncă un rom ... Esta e al patrulea .. , Chelnerul. Ba al cincilea ... Catindatul. Ba al patrulea ' .. Chelnerul. Al patrulea l-aţi Mut ... §i cu unu, care il comandaţi acuma, cinci ... Catindatul. A�a, cu el d'acuma ?, .. da (Chelnerul iese in dreapta.) Fiu! cald mi-e ... lucrează magnetismul... I-am dat de leac! ... Vezi ce e cănd nu §tie cineva ? ... Era aproape de mintea omului: dure­ rea devine din măsea, măseaoa devine din răceală, răceala devine din frig;-­ din cald devine că nu mai e frig; daca nu mai e frig, va să zică că răceala se duce §i vine căldura; a venit căl­ dura, a trecut durerea ... (Chelnerul vine.) Par egzamplu ... (pune rnăna pe falcă.) lu­ crează magnetismul... arde ... foc ... Fiu! cald mi-e! (Chelnerul a pus pe masă rornul.) Un rom §i ţal! Chelnerul. Cinci rom uri: unu §i cinzeci. Catindatul (dăncl romul pe gă!.) Şase ... Chelnerul. Nu, cinci . Catindatul. Ba §ase CinGÎ cu e;-;ta [112] ll:2 I)'ALE CARNAVALULUl <1 joace cOllţina şi vino negreşit ... Al teu adorant pănă la moarte ... · Nae" ... Doesprezece aproape, §i nu mai vine . (Chelnerul aduce berea, o pune pe m as.i la Di­ dina 'ii iese.) Catindatul. Fiuu l (Diclinii.) Bonsoar , mască .; (aparte.) Am s' o tacliinez ... (tnre.) Ce mai faci'? Didina (care indată ce i-a vorbit Catinclalul sia pus mascu.) Bine, mersi! Uite beau o bere... Da d-ta ce faci? Catindatul. Şi eu bine, mersi; me rnagnetizez cu jamaică, Didina. Imi pare bine. Catindatul. Şi mie nu mai puţin, parol ' (apart Cll chet.) Al dracului �tiu Sr1 le tachinez, SCENA II Didina (bătencl in masă "i sculăndu-se.) Sii-l Didina (bătend in masă.) Băete 1 (i,i scua- mai caut in bal ... (1I1erge cam sovăind la o ogJiucLt In stinga să-s: dreagă miza.) Fiu! cald! ... (�are l-am N�ut, �j cu Ulmi, caro o ::;1:1 nu-l aduci acuma, �a8e. (plăteste.) Fiuu! lucrează strajnic magnetiSl1111l... ;::;i am ., si}, tachinez astăseară 1... da am să ta- chinez 1. .. pe toate am să le taoliinez ' Catinda.tul, Didina intră prin fund dela stinga, coboară la masa din dreapta .,?i sade ; e in costum de polonez: cazacii cu bl'unclelJL.lrguri, măn lăluţă cu blană, pantaloni in cisme cu carămb , in cap căciulică poloneză cu un pampon mare, apoI Chelnerul. te masca şi se şterge cu batista.) Chelnerul (intrăncl cu romul.) Vine! Catindatul (intorcenclu-se �i puni'ndll-şi lIlas­ ca.) O mască ... Am ::;'0 tachinez ... (Chel­ nerul, clupă ce a lăsat romul pe mas:i la slinga, trece la dreapta Hingă Vidi]]u.) Didina. O bere. Chelnerul. Vine! Didina (care a observat pe Catinclrllul, se in­ toarce cam cu spatele ca s,t I1I1-i vaz" faţa. Ca­ tindatul bea I"Ur11 , SUn8. lllcrcu de că]dur� şi se uit" dud pe " purte c:1nd 1''' alta la Didina.) N'a vcniL NeW inca ... (scoate o scrisori că ,i o citeşte.) "Prea iubita mea angeJil, s'a intemplat Ull c;az de o comedie: mare in cbesCia 1l0astrtt pri11 l'eHpcc:ti­ vul teu Pampon §i o iudividr1... Tre­ bue sit ne vedem deseară ca să-�i ::opuiu cum curge in def'avor toată in­ triga asnpra roma.n�ului nostru, să juri că e�ti la 'l'eatru, pentru care nu cumva S�1 lip::;e�ti deseară dela bal cum ne-a fost vOl'lm. Tl'imete-l pe Pampon Catindatul (bcndu-?i picătura din fund a paharului.) Ce, te duci, rnască ? Didina. Da, mască" me duc. (Chelnerul vine din dt·eapta.) O bere, s'o plătesc (aruncă banii pe Jl]Qsă.) Catindatul (dUră chelner.) Şi mie o ja­ maică ... (dUră Di,1ina) Nu mai stai Di�el'? sit mai beau numai un magnet �i pe urmă te joc. Didina. Nu, mersi. Catindatul. Să te joc; o ... conţilJtL oa1'1)0,. (ride.) Didina. (aparl.) C()n�iDa oarbă? să me fi CUl1()8(',(�Jl(1? (pleadl să ia,,!.) Catindatul. Pe doe cOll8umăţii �i-o glll'iţ"t ma,,;u (ri,lc.) Strajnic tetclljnez ... (o urlll"rc�(e pănă la lloO.) Didina. (aparte.) MClzu? ... M\l f',nnO::;­ cut (iese repede, in fund, la dreapta; ie�ind, P<1I11- punul dela c'icillEl i cade in scen'l; Chelnerul aduce ind un rom �i-l pune pc masă la slinga a�tepI1nd.) Catindatul. (intorcenclu-se deJa uş'l şi cubo­ rind) Strajlll(" am tacllinal;-o ... (gustă elin [113] rom �i-l Jll"te�le,) FiUlI! �i mi-I" cald ... mi-e ! nj�ol' pe langă toti llrll'lJ�ltji �i le :.oic cald .. mi« fOI', 1]1-' cald! (inturec'llc1u-se �i zii- i la urech.-: "Eu sunt Bil.icul, n-n« 1;1.Il­ rind poruponu] JUs.) lacă! i-a căzut j.oliue- leule, nu iuai pofteşti '? .. « adică :,,"ul si tra0'rl iar '., tla 1,u1'tenc;c;! in l:i)l sa-mi si-J pune 'n piept.') Hahal Acu S:"I v-z: -um i traga .. , lJU! sii l,olt('il�l';i mizernbilul ! u tachiuez (trage repede paharul de rom \,1 ic\�e I (scoate. i:�i face c) \igi1r;î. �'o aprinde. I iidinu ur iute dup. Didina.) Acu s2\. vezi I'um illll ll10riLi ele Catiudarul intro,,) Cinevu ' (isi jlune ,,'O tachinez. (Se aude in )),,1 polca.) masca,) Crăcănel :-;ingllf, in costum de bal, intrăud din l!lifel, "1'"i Chelnerul. Orăcănel., Didina, Catinc1atul. Didina (intcind,) �)'a hotarit l nu pot cu- sllrJc- de pu1c�l, i 1111 llU �i nu ti:: mai ţilW Didina (J"aill' 1 ,jiei i,il ,) 1 ��L l il" ,�lt Il. III' ,;jw'\':t ,,�t 111\' dud! cW;[:-;il .. , Catindatul. 1),1 ('i" eli 1111 t" 1111(. dUl'l' sii seell' eli- dohitocul c:"ta .. , lJi)a� t(:'. Catindatul (urmClnllllo pe pasul Crăcănel (cuh\lrilld -:;i �c()V:ndu-�i lJlaSC�,) 11 chiilmii Iancu PallllJUll; i m,ii zice �l "Con�ill;l Cll ;) F'anti"; a fost tbt ,Il' �cr\':\ SCCilr,,(.)l'il�:i-lllC'. Didina. f:În('-i I'"lll'? (;\llC, t"rdllclll' 11i diJ!:l r(lr!w-·c jll(�d ((ee) parL('_) Catindatul. SllJJ1 t'l1: ,';11111 mi, I J II; 1 gi W Li;" ';, lUi -(�. c;I1II. .. ii li li • .. �i 1··�lllillJlj -, ' I";dd, iiUlI: {;ldliJle;:. Tn'lmi(' sit tt:l rtt.; lllJ c�tllril. LI"}) ]](',1111 l yii.;IH'dOa ... Didina. Uel,idei (\(){' plece) Catindatul. e., '\ (hlCl'ţi'? 1'\1I c,(' 1)1\;'lt\' S:\ \'i'\ 11ncei.i (le l�ie (lnulll1J.) TI't" , lure (pJca"J inl:ii [lllllcllrl"-,,i lll:he,l.) Miţa ('lI1Cel lui t';)"'l'''"') Nil cllIIJ\',1 �;J lui ('r{)(;;!lJ('] ., Pampon (nSCllll'llel1) f\';li grj.i(� . .Ai uJii', I tl rc (ioi plllle "]lI'C;!) Cracănel. Aidl' dllPd turc I (ie' 'Oii .�i-J tr:lge de 11l:1J1� in Llţ:_1; CraC:111cJ din .-,llhlcilur,l _"cap.:i pc Iordache) C�lrc lC:.";C repede din lKtl eLind Cl! lilh illapoi.) LLl:::irl-]! JlL1,j esLI: alU gre­ �it. ]3i!lieul e turcul, turcul ecLre ll('·a, LtclJ]Jlat adim,D uri.. Crăcănel. rl'urcnJ .) A ide llitJ)il d." J);=tl' dam" Dsla cint' l'.) Pampon. U elam;l ., Crăcănel. () ([;1l1l;1? i ljJ il'" Ai Mita (ap"rt.) Pampon! (trece repeclcl'ing'"1 J'a1lJJ)()j1 )i-l tr::l�'e cu putere de o-parte ; incet) II .. . ,� D d lomi Nae 1'11 cos- E ti '; . -' '", . . ! lIna, 111 costum uomuio ru,;>u, -1 � 1. alC:I (J�l a rru.i I1gura In (J parte ';il lfl I' �;e . .' . . 1 �. ,,1.sLuD1ltl deja inceput al Catiudatului, VIn din b ute t ; l1laschcazo.) i . • d tI' Mască 1:> . '1 t· ,) 1\1't, .) I apUl Iordache, apoi Catln a u �1 o Pampon. t.�r�o;:tlla llJ C iesne: '1 -.:cl . ' , tot din butet. Iordache (Iuptănd .,,, scape ele Cdc:,inel, i�i scoate iua-ca.) ]"nSrl-me, domnnl«! Didina. Del" (i�i scoale masca, Nac axetn e- Crăcănel (\il1cndu-J din rc-iputeri.) StLti ncu.) Cf\nd am venit adineaori in bal aci I (se lupti amend"i,) i m'a cun ()scnt unul. El trebue sti il fost, M�ţa (lui Pampon repede ,i soptIt.) .:\n (' 13i- ('r21G�tnel al U'l1 ... ",tii' • �I 111(' chiamă bicul, (osle Iordache, Bibicul, traducet»- Didina �,f;r:";ll, �tjc Li� }-',1111 \)1 In, �ti(� c ă-i rul este imbrăcat turc. ! zice lui Pampon o;Collţinel Gl1 Ci fallţi." Pampon (s�rin(l.) 'l'urc l Turcul c,H0 In ni'a cunoscut hiue ? .l'aia 118-a tachiuat adin-uori '! ! mi-am :,clJiU1IJdl r;ostlll1ll1l. H,tille, lwicle, Iordache Inţelege oc1aD, llUlllnul(�, .:\;w. Sil lllel"gl-;j]]; mie frica ... (se nude c21 nu sunt BiLJicLll! (\', lc'�ti tllrl);Jt'.) cadrilliLj \TPi scaudal'! Nae. Da, lwide SLl )llel'gr�ll1, e ttlrziu ... Crăcănel (crud) Da! YlhlU sceUlc1Lll... Iordache(intl';ind ,lin beII repede.) r1'nt,liei Pampon (du]':\ ce a ,,:lInpon, care -",'all UPrit \int':l in t�lţa CatilJ I datului inJ1J:1nllHrit; IVli\a a .'-'!..:O,';; elin huzunar 1. sticluţa �,i l':illCle.�te pisiceşte). faC('11i ' "Ul:l umg-, 111 i fal i c;i\ mai 1'(;- (il1cel llll t'hc Il,,!i,,;i.' .)UC'I Catindf1tul. J'l.J'f.tl.-l IlClJO !alicllk. rJU(\ J(�III:I lijUt ile lJi, uu luai /',1(; I (1' 'il") 111:.111""1\10\:( JlI:I.'<'[ll o (vurhe Jllcd LO\l Mi�a (care �l !.I;lndit mOlllcpLul, n'avudi. el Iordache fii 1,,11'.) Nae. l'\u merg jJj hul. CatindatuL .A tunel JUG]; Iwti;;;,lt, ;:lJl de eaclril, I·C'IJI;. [lwk C IIeIJ( ',1 LlIiCll Iordache ti.] O trei.) Masca, Ti i fLl:.�·C; uil:-illc!U-,){' dlll'u ea) Il ',a (\ ! . p;lgnl I�l, j (merge SI ill"Ui la d811ţ pc (unlachl'.)! Jil CLin,] la slin;.;a. ) I J':i.;1 ilie! ('i' f'a('loLi ',) ('SI ['li!le i,enlru '1,,11\ ) : (C"rliIlll. ) [122] ))'A1,E C\l{}'\AVALGLLl ACTUL III Decorul actului intăiu intogmai. Un moment, scena goală. Se aude o birje oprindu-se din goana mare in fund, apoi plecând peste un 11101nent inapoi. Pe urrnii se aude sgomotul unei chei desch i­ zend broasca. Usa se deschide de perete. In scenă im uncrec adănc. (to\[ 1 a ascllHal afar".) Dt 1 tăceţi. Nae. Ce '? Didina. Ai? Iordache. Vi!\(, u birju... (se auele \) PampOll,
  • A' dentină, >(' sguduc Ciirc.iucl.) Nu mi-ni SllLlS 1 aucu j II hal l. .. (schi IlllJ,; chibritul.) Pampon. Ei 1 �'alJoi? Catindatul. Cum, �"II)oi? Dacă lllt� I prindea Nenea Iancu in bal, miC lUJ lu Ploieşti, imi omora cariera deb 1)('['­ cepţie. [124] J),ALE CAIU,AVALULlJI --�---�-�-----�---- IllCina la lald,) Eu n ti dar i.n'lilH' SiJ-JllI _. Cl'ăca�el. �i �el v p,u�i.n, dacă am fi 11a � masa unde sunt doc Iămpi.) Aha! iacă t�t o ::îlgUl'J, slgunSlIl1l C;J,-l 8lCl1. .. (catre Ca�! lampă ... tindatul.) pentru că el-ta ca un zevze-c I Crăcănel. Aprinde-o: ce e�ti... f Catindatul (pune m.ina pe ,ticl", " scoate, Catindatul. Pentru ce mă faci zev-! o arunca jos. �i-ci bag'1 dejtele in gud) Fiu 1 zec, el-le '( I frige! ! Crăcănel. Pentru crl daca llU tachi- i Crăcănel. Ai spart �ilinderul ... nai. nu se 'utempla ce s'a 'ntemplat ... i Catindatul. M'a fript! (i,�i linge dejtele.) Catindatul. Ce sr1-�i fac'? Nu ţi-ami Pampon (repede.) Vezi! vezi! e stinsă spus Cr1 nu mă pot stăpăni? cand 111 (v, i acuma c1(� curend : eL stins-o adineaori magnetizez, eu tachinez stajnic., ��i I căud eram noi la u�u' ... o I • d 1 .nenen Iaucu tachinează cănd are 1118g-1 Catm atu (aprindc alt chibrit �i apucă cu net, to�i ai noştn taohineazn,.. ela un măna invcliut in pulpana hainei ţiJinclrul dela " ca mine... .�t.ii, n'ai ce-i face ( asa el alti lampă, pe care o aprinde; lumină ;-�\'ede o gianaloghia familiei uonstre l.. ()! (C�, i11-; lllascJ pc masi..) bej tă o mască! gililfarc.) suntem ticalosi. . j Crăcănel (la altei urasă.) Aici incă ulm! , 1 orăcănel Vezi! '!'"'ZI' va esti r _" pampo, n (g)(sincl a treia masd,) InCri una! . ,. \ b Ce e'5 1 ze\ zec, r \ . '" �, dind i�i ::îPUll eu că esti zeyzec... : 11'el! ;'-;unt ,1ICl! (cxaIllJl1ăn<1 lllasca)bste • ,," V" scoasă acum cl(� pe ol)l'az ... e c'llliu .. · Catmdatul. Pentru CI' me [,\(;1 Z8Y- _ v C' , l' e asudata (o miroase tare,), Ac:ta (:J mfLSc,t zec, el-le, D' l' .. I ' , C" v le 11111 , 1 cunosc ll1Irosul ... 'Ja-] CCIU- Pampon. Are dn';]ltfLtI: ... pplltru că j t':o ,,'�', tAI,' j' t· . '1�' B']' , � ,. , v ! ,1111, ,tIei sun... . ,1, l,t clLIS,el, 11]- ti-ta �I-m schlmLrat costumul cu o masl�il, I '1 " " '_ ", ' � '1 eu e, nu mm 8cal)l. �1 J1Ll stll Il1Jcar ce ieI ele j)1']'SUrlIl21 e, C v v 1 '1' 1 , racane. re lue 821 PUlll�Dl m�\l1a aii!... 11 " lJe te • Catindatul. Daca lJll şi-a 8cO;,; 1118::îCa? ,i C"tl·ndatul. '1' 1. ' 1 • � rCuU8 SLl-ll1l lea (;08- Nil ti·am SrJlU:) Crl yurbea ile: ll1Jse:18?' tumul meu! eri} l)�ll'l)i(>r, suiJfirug .. Pampon A III sti I SLISiiu (face C/'lul Pampon. Eu ve li (;�L sunt :uei, , gestul) , Nu ]]e-8n1 ţinut Doi !luptt lor '/ Crăcănel (.srnişllllld <1 .... .lcsorclincn elin pr.ivălie Ipistatului: cu (un dczolat.) Ipistatul (fourte aspru.) Vor.i.vorrrbă l Iacă domnule, iacă in ce Trnl e PIX I "1· ! I Iordache. Da, pe usă, Da intreabă-i V<'L la ... , • Ipistatul (gl"av.) Nu-i niminea l 'el-ta cum a intrat 1)(' U�rL . .A spart-o, el-le. Eu eram in oclrliţa dincolo; am sim­ Iordache. Pe semne a fugit! ... (.se aude tit că :,;p;1rge cineva usa; ele frică :-;�I alt sgumol in orlae.) Scotoces'; in odae 1 să 't; ·S nu ui'apucc In casă S;1ll18 omoare, am nu fugă pe fereastră l ... i ie§it pe dincolo Pl" fereastră ca Srt dau Ipistatul (Sergcll\ilor) După ei ;u il afine Jlimic, nu �tjo nimic Mi�a. 1\ aflaL rlela I 'clmpon. Nae. Nimic! Didina. �j Pampon �tiu I )i11(, ,,, Nae. Apoi c],tca ll'aSCLdLJţi ... Treime Srt V(j SPUIl CLl1lJ .i·mn JilJi�t.it, Cel sh �tiţj �i voi ce S2L slmne�i, cum s'o ]Jo­ tl'lviti .. , Aic1e, Srl, nu 1[lj,L peste noi [129] J )'ALE CAKi\;AVALULUl SCENA VII. frunzele, apoi Nae. (:\'ac, Didina şi Mita ies, drcapta.) Joidache , "pui Pampon şi Crăcănel, cu butelei şi pachete de mezeluri la subţioară, şi alCl ... (le apucă pc am.tndoue cu că te o mă nă .�I porneşte cu ele spre dreapta; Iordache intră.) Iordache (din fund.) Vin 1 sunt la colţ! Nae. La colţ? Aideţi să punem odată ];1 cale incheiarea comedie; e�tia ... Iordache. �tiu� da !';Î cit
  • să-ţi rămăJ1011l foarto rocunoscători (te ell dtte ai IT1cnt pontru noi (ii stringe Illhna dldul'Os.) [130] lUO D' ALE CARN A VALULUI -------------------- -------------------------- Nae. Stt tăceţi, mi se pare că s'a oprit aici o birje ... Pampon. Da ... Iordache (venind repede din fund.) Doue dame, vin două dame. Nae (naiv.) Doue dame? Ce să caute la mine doue dame? Crăcănel. Doue dame! Pampon. Nu cumva? .. Didina (intrănd furioasă prin Iund.) A! d-le Iancule, in sfărşit ' (Iordache, Ipistatul şi Nae la oparte vorbesc incet.) Pampon. Didina! (Mita intră furioasă şi se opreşte cu braţele incrucişate in tund.) Crăcănel. Miţa? (caută să se ascunzii undeva.) Mi�a (coborind la el.) Nu te-ascunde, bibiloiule t găndeai că nu o să te prinz, ai? De cănd te pasc, găndeşti ? Aici e la Ploeşti, ai? In costum de bal, ai '? (Miţ:t Iăngii Crăcănel il judec" incet şi-I sgăţie; N ac după paravan; Iordache şi Ipistatul cară me­ zelurile şi butelcile in odaia din dreapta) Didina. De azi dimineaţă de cănd ai plecat de acasă, căte ceasuri sunt? stii? , Pampon. Iţi spuiu eu acasă ce a fost... Crăcănel. Miţo, Miţo, iţi spuiu acasă ... Mi�a. Niciun cuvent mai mult! aide! Didina. Aide acasă! Pampon. Frate, a fost incurcătură, inţelege. Crăcănel. Da, o incurcăturiL. Nae (ie'iind de după paravan.) Se inţelege c'a fost o incurcătură, cum se 'ntemplă totdeauna in carnaval... Ei! d'ale car­ navalului! Să-mi dati vae, coconiţelor, să ve isplic eu incurcătura pe larg In masă (Cr"cănel şi Pampon rO�\l·te mulţumiţi.) Femeile. La masă? Nae. Da, la masă. Noi, intre barbaţi, pusesem de găncl să 'mbucăm ceva ai- SCEN A VIII Ipistatul (intrăncl repede din fund.) S'a tras lotul... Acu l-am tras ! ... Pampon. Ei? Crăcănel. Cine? Nae. �tiu cine l-a di§tigat. Ipistatul (cu multă simplicitate.) Iar eu, domnule, incbipue§te-ţi noroc! Nae (aparte.) A murit francul! Pampon. Tii! pecat! Crăcănel. Reu imi pare (se aude unu· tul lInei birj i, care se opreşte in flmd.) Aceia�i, Ipistatul, apoi Iordache, apoi Di­ dina şi Mi�a, În haine ele oraş. Nae. N'aveţi de ce! imi pare l"<3U . datoria: se 'ntemplase la mine 'n casă . Pampon. Aida de! nu! ce-i drept e drept, neică : ai făcut mult pentru noi. .. Crăcănel (vesel.) �i care va să zică Bibicul erai dota, ai'? bată-te să te bată! Nae. Vezi bine! Crăcănel Si Mangafaoa nu eram eu? " Nae. A�! Mangafaoa era unchiul fe- tii, epitropul.; Crăcănel. Bată-te să te bată (ride.) Pampon. �i inchipueşte-ti, neică Năi­ că, daca te intălnearn azi dimineaţă, cănd am venit intăiu aici, imi spu­ neai numaidecăt cum a devenit ches­ tia de ai infăşurat borcănelele cu po­ madă" care le-a cumpărat ele aici Di­ dina, in ele doue bilete ... �i ne lămu­ ream, frate ... Dar eu, prost! să, nu-mi dea in gănd să intreb măcar pe Di­ dina ... Biata Didina l ... Crăcănel (aparte) Auzi d-ta! �i eu găndearn că e biletul Mitii ... , [131] !)'ALE CARNAVALULUI 131 S CEN A IX. Estuia i-a dat o ne­ sticlu�ă, cu doftorii cea la noi ... Dincolo e cald, masa pusa aşteaptă ... Crez că nu o să capăt ceva refuz? F.emeile (cu reutate.) Mersi, musiu! Crăcănel. Mi�o, să me vezi cu ghete de brun el cu bize� pe catafalc ! ... (incet.) Frizer, frizer, da nu �tii ce băiat ga­ lant e. Pampon (Dielinii.) Dacă me iubeşti .. ' Aceia.şi, Catindatul, curat la faţa, tot 111 cos­ tumul de turc. Catindatul (intrănd din fund niumtător.) M'a cură�at spiterul l Didina (incet.) Cine-i esta? Pampon (tot aşa.) Lasă că-�i spuiu eu .. (Didina ride.) Crăcănel (Miţii.) bună la bal cu o in ochi! Mj�a (repede.) �l nu l-a ars? Crăcănel. A�! era un fel de cer­ neală violenta. (Dic!ina trece lăngă Nae; Mita şi la\, ceilalţi se grupează in jurul Catinelatului şi-l examinează.) Le-a scos toate? Catindatul. Toate, uite-te. I�i dau un fra.nc pe una ... Mi�a (aparte.) M'a.'n�elat spi�erul... mai bine! Nae (incet Didinii.) Măine seară la 5. Didina (asemenea.) Bine! Nae (asemenea.) Nu bine, negreşit! (Diclina trece şi ea să examineze pe Catindatul.) Pampon. Nu se mai cunoa�te deloc ... Iordache. Da deloc! (trece in odaia din dreapta.) Catind'l.tul. Inchipueşte-ţi să me fi văzut nenea Iancu in halul ela... (Toţi il examinează peste tot obrazul.) Miţa (incet lui Nae.) A�i �optit? Ce �i-a şoptit ? ce i-ai şoptit ? Nae (asemenea.) 'E§ti nebună? iar in­ cepi ? ... Aşteaptă-mă măine la 8 seara ... Miţa. Da ... (se duc amăndoi şi ei ltingă Ca­ tinelatul.) Crăcănel (uităndu-se in ceafa Catindatul ui.) Aha! iaca una a remas in ceafă: adu francul ... Catindatul. Las-o aia; aia e dela noi dela percePVe; �tii, am obiceiu, dupa ce scriu, §terg condeiul; il dau p'in per (face gestul la ceafă; toţi rid.) Iordache (venind din d eeapta.) Daca pof­ ::i�i, masa e gata. Catindatul. Masă? Care va să zica (lui Nae.) ne 'ncurcărn iar? Nae. Cu placere, neica. Pampon. Aida la masă. CrăcăneJ. Aida! (toţi au pornit spre dreapta; Didina cu Pampon, Miţa cu Crăcâuel, Nae cu Ca­ tindatul, Iordache cu Ipistatul.) Catindatul (punend repede măna la falcă, dă un ţi pct.) Ai ! (se opreşte şi se intoarce in loc; toţi fac asemenea.) To�t. Ce e? Ai? Catindatul. Fin! fiul fiu! iar m'a a­ pucat; dar reu, reu de tot! (cătră Ior­ dache hotărit.) �tii S'O sco�i? Scoate-mi-o. (toţi privesc pe loc.) Iordache. LJ.să ci:\-i ştiu eu leacul ei; eu i sunt popa-al ei... dela Matei ci tire ... (se repede la masa elin fund, ia o pe­ reclle ele foarfece lnari şi vine cu ele Încruntat clănţănindu-le ca la tuns; Catinclatului.) �ezi! (Catmdatnl şaele; Iordache cu foarfecele clCluţtinind il ameniuţCl sCl i le bage pe găt.) Catindatul (ridicăndu-se inseninat.) Mersi, neică, mi-a trecut! (toţi pornesc veseli şi rizend spre dreapta.) (Cort}na.) [132] CUPH VE PE l\ATllZ.\ COPII DE PE N A TURA VORBE PARLAM ENTARE V\' orcls:\\' Ilrcls, \y 0rd,� ShO!tr:8j}"({ r«, Hamlet, Cănd s'a introdus regimul constitu-i temă de a cărrnui poporul. Tinerii ce in­ ţional la Romani, el era deopotrivă ne- veţaseră in străinătate, mai ales in Fran­ cunoscut de guvern, de deputaţi, de ţa, au simţit necesitatea să studieze funcţionari şi de publicul cel mare. mai de aproape o formă introdusă şi la Deaceea, multă vreme lucrurile au mers noi; pentru studenţii remaşi in ţară s'au după intemplare, şi mişcarea statului, in infiintat catedre speciale de drept pu­ loc să fie înlesnită, se incurcâ mai reu I blic şi constituţional la şcolile noastre printr'o formă de guvern atăt de com- inalte. Şi aci, ca pretutindeni, generaţia plicată. Nimeni nu-şi cunoştea compe- de atunci a găsit in Franţa de-agata tenţa şi atribuţiile: chestiuni de simplă ceea ce-i trebuia, legi, regulamente, de­ administrare erau supuse deliberării A- prind eri, pănă şi o limbă parlamentară, dunării Naţionale, iar chestiuni de le- şi le-a adoptat mai pe toate fără schim­ gislaţie se hotărau de guvern fără con- bare şi fără multă bătaie de cap; s'au cursul Camerei; miniştrii erau jicniţi de luat chiar cuvinte şi locuţiuni franceze controlul acestei noue autorităţi atăt de şi s'au resădit in parlamentul nostru, puternice şi de superătoare ; deputaţii fără a se băga seama dacă erau potri­ se verau in trebi la care n'aveau nici- vite; căteodată li se da chiar un alt un amestec, iar grămada alegetorilor inţeles decăt il aveau in Franţa. Pe Iăn­ privea pe representanţii sei ca pe nişte gă aceastea practica parlamentară a mai funcţionari superiori şi le cerea numiri, primit sau creat şi o mulţime de alte mutări, inaintări, scutiri. Limba care se ziceri, intrebuinţate mai intăi de ora­ vorbea in Adunare era cea vulgară, nu- torii insemnaţi şi trecute mai apoi in mai pe ici pe colo irnpestriţată cu vre- obiceiul comun, adică in intrebuinţarea un cuvent nou, introdus odată cu nouele tutulor oratorilor de rănd. instituţi.i. Cănd citeşti �i:scur�urile ce se I Din aceste ziceri deosebite mi-am in­ tineau Jl1 aceste Adunări la inceput, - semnat căteva pentru a le pune sub discursuri reproduse de stenografi, care ochii publicului. Poate că unii oratori şi ei işi făceau intăiele lor încercări, - se vor fer! de ele pe viitor, iar acei care găseşti rareori frase gramatical corecte, I n' au obiceiul să-şi ingrijească vorbirea afară doar la oratarii cei mai buni. Cu vor găsi aici «clişeuri» parlamentare timpul lucrurile s'au schimbat: lumea a gata şi se vor folosi de ele, avendu-le inceput să se deprindă cu această sis- 1 la indemănă la caz de trebuinţă. [133] 1. Sus �i tare. Frasa obicinuită in care intră această locuţiune este: « I 'oiu spune sus şi tare !» Deputaţii ce rostesc aceste cuvinte sunt mai mult din opositie, căci ei, prin natura lucru­ rilor, sunt siliţi să vorbească mai tare ca să fie auziţi şi de publicul de afară, neputend spera că înăuntrul Adunării majoritatea ii va urma, ba adese chiar ii va asculta. - « Sus şi tare» e luat luat dela francezul «Itaut et fort». Din­ tr' o nenorocită intemplare, cel intăiu care a intrebuinţat această zice re a tradus- o foarte greşit. In adever, /zaut insemneaza sus, insă nu in locuţiunea aceasta. Aici /iau : are intelesul de puis­ sant, retentissani, a vorbi cu glas plin, puternic, străoătetor. Pe româneşte insă a uoroi sus nu poate insemna aceasta niciodată. A uorbi sus, sau n'are nici un sens, sau insemneaza a vorbi cu glas subţire, de exemplu cu glas de con­ tralto ori soprano. Cel mult ar mai putea insemna a vorbi in sus ori de sus, dela un loc inalt, de exemplu de la o tribună, in opunere cu altul ce ar vorbi jos, de exemplu dela locul seu. Un orator francez cănd rosteşte cuvintele: je dirai /iau: et fort, are gănd să zică: voiu vorbi cu tărie, cu măndrie. Din contra un orator rornăn prin cuvintele ; etc. De cănd me plăngeam de acest grozav galicisrn, mi s'a intemplat chiar să aud francezul: vous avez tort. tradus prin: ai tor. Nu me credeţi?­ MI! fac forte să v'o probez cănd veţi vrea. ') Vezi "Convorb. Liter.> Anul X pag. 454 "1, 2) Vezi "Convorb. Liter., Anul XI pag. 32 [134] ���_.�----��.�.�. -� r CUPII DE PE .NATU1{A III. Dumnezeul părintilor no�tri. A­ ceastă locuţiune este luată din limba noastră religioasă, in special din Testa­ mentul vechiu. In Corpurile legiuitoare «Dumnezeul părinţilor noştri» se invoac ă in momente solemne, obicinuit de mi­ niştri. Cănd in Adunare se arată vreo bănuială că guvernul n'ar fi condus po­ litica exterioară după cum ar fi trebuit şi că s'ar putea ivi complicaţii primej­ dioase, ministrul respunde adeseori prin­ tr'un apel la «Dumnezeul părinţilor no­ ştrii», care in momente grele ne-ar pro­ tege. Acest apel se intovărăşeste de regulă cu ridicarea ambelor braţe. Sub­ inţeles este că, deşi ministrul a făcut greşeli, Dumnezeul părinţilor n'ar in­ cuviinţa ca acestea să aibă urmări rele, ci le-ar inlătura printr' o specială bună­ voinţă. Acest apel se primeşte totdea­ una in Adunare cu numeroase aplause, neputendu-se presupune că Dumnezeul părinţilor ar fi reuvoitor pentru urmaşi. Cu toate aceste, imi pare că efectul se produce mai mult prin tonul solemn al rostirii decăt prin inţelesul invocaţiei. In adever, precum nu avem noi astăzi, aşa nici părinţii noştri n'au avut vreo­ dată un Dumnezeu special. Evreii, dela care am luat această frasă, sunt altfel de oameni; ei aveau şi au incă un Dum­ nezeu evreesc, tot aşa de puternic ocro­ titor al lor pe cat de mare dU)3111an al celorlalte popoare. Dar noi creştinii, de orice popor şi neam, suntem toţi fiii aceluiaşi « unul Dumnezeu», de o potrivă bun şi drept pentru noi ca şi pentru duşmanii noştri. Cănd Evreii fac vreo nedreptate altui popor, ei pot fi siguri că Dumnezeul evreesc ii va apăra dacă-l roagă in toată Iorrna prescrisă ; noi insă, in asemenea cazuri, am face mai bine să tăcem, doar vom remănea nebăgaţi in seamă; căci, in cazul contrar, Dumne­ zeul creştin, ca unul ce este totdeauna drept, ne-ar da o pedeapsă bine me­ ritată. Am auzit odată pe un president de Consiliu invocănd in Cameră şi pe «Dumnezeul Rornănilor ». De vreme ce noi nu avem o mitologie naţională, nu mi-am putut da seamă la care zeitate se adresa oratorul. Fiind insă că această invocaţie o făcea cu ocasia unei inter­ pelări asupra unui tratat de neg-oţ, pre­ supun că acest zeu corespunde cam cu Mercur al străbunilor noştri dela Roma. IV. A se ascunde după deget. «De ce să ne ascundem dupa deget»? «Nu ve mai ascundeţi după deget l » Aceste fraze foarte uzitate in parlament insern­ nează : «De ce mai faceţi zadarnice incer­ cări de a tăgădui scopul politic ce urmăriţi? El este aşa de limpede că toata lumea il vede uşor şi lămurit l » Imi inchipuesc că imaginea la care se face aici alusie trebue sa fie următoarea: pe un bărbat (sau poate pe o femee) ce s'a scăldat şi a eşit din apă gol peste tot, il in­ cunjoară mai mulţi trecători şi il pri­ vesc; el, simţindu-se foarte ruşinat in această imprejurare, caută in toate păr­ ţile vestminte sau alte obiecte ca să se acopere, dar nu găseşte nimica; atunci in buimaceala sa, nu-i trece altă idee prin cap, decăt de a ridica un deget­ presupun indexul dela măna dreaptă­ şi de a căuta prin toate chipurile să se ascundă după densul- se 'nţelege fără niciun succes. - Cănd la auzul zice­ rii «a ne ascunde dupa deget» aveam inaintea ochilor imaginea ce am descris, imi ziceam totdeauna că persoana cea goala, care nu vrea să fie vezută, ar ne- [135] toare ?" mcrl mult mai bine dacă s'ar ghemUI scena 1, Farfuridi zice lui Laltaria căt ar putea, căutând să se ascundă după Tra/tauaclic, de-a cărui bună credinţă genuchi .;i după braţe, căci aceste mern- se indoeşte : 1 Ştii ce, venerabile neică b re, deşi nu l-ar acoperi deajuns, totusi Zahario, ia să dăm noi mai bine cărţile sunt ceva mai groase decăt degetele. pe faţă!» - La această provocare, Tra Insa oratorii cărora le place comparaţia hanache, care-i om detreabă şi nu spune aceasta au ales degetul tocmai pentru minciuni, se fereşte de a respunde : «Să că le trebuia un obiect foarte mic, cu le dă m l , ci zice: «Dă-Le, neică, să vedem L care sa fie absolută imposibilitate de a-si , I ajunge scopul. Dacă-i aşa, pentru a face I o comparaţie ]i mai caracteristică, s'ar putea găsi obiecte mult mai subţiri de căt degetele. Eu aşi propune in intere­ sul imaginii, să se zică de exemplu: «De ce ve mai ascundeţi după scobi- VI. Grea cumpănă. '[iII/puri, ::;i!e, eia suri sali momente de «grea cump/!lcl». Expresiune luată dela cronicari şi intro­ dusă nu de mult in limba parlamentară. Dacă nu rne insel, intăia intrebuintare a acestei locuţii s'a făcut într'un mesaj de deschidere a Corpurilor legiuitoare, pe cănd d. V. A. Urechiă era ministru V. A da cărţile pe faţă, in limba de culte şi instrucţie publică. D. Ure­ franceză 1 De căte ori am ris in Cameră la auzul [138] 138 CUI'1I DE PE NATURX acestei frase, cănd ceream să-mi inchi­ puiesc imaginea confusă a milioanelor de -Romăni ridicăndu-se intrun moment toţi împreună «ca un singur om! >1 Pre­ supun că această zice re s'a luat dela exerciţiile militare. Un sergent, un ca­ poral, inaintea căruia m ai mulţi recruţi fac exerciţii, le cornandează : G Arma la ... braţ! Dreapta 'rnpre ... jur! Marş! Im­ preună! Toţi impreuna, ca un smgur om I Un-do! Un·do! Un-do !- XII. Vota ţi acum �i apoi ne veţi spăn­ zura. Este vederat că numai miniştri rostesc această frasă in parlament şi anume cănd au nevoie de voturile re­ presentanţilor din opositie. In asemenea împrejurări, ei fac totdeauna apel la pa­ triotismul acestora, zicend că momen­ tele ar fi grele, că micile pasiuni ar trebui să dispară, şi că toţi Romănii ar trebui să se unească. In schimbul spri­ jinului pe care il cere acum, ministrul făgăduieşte că se va supune mai tărziu la pedeapsa cea mai grozavă. Negreşit această invitare rernăne cele mai dese­ ori nebăgată in seamă, mai intăi fiind­ că pedeapsa morţii s'a desfiinţat de mult in Romania, ba nici a existat vre­ odată pentru delicte politice, apoi din causă că oposiţia, simţind că aici este ipocrisie, n'are deloc incredere in sin­ ceritatea adversarilor, de vreme, ce pen­ tru un folos real al momentului, li se trage o poliţă foarte problematică pe viitor. Tot asemenea de multe ori mi­ niştrii, adresăndu-se la oposiţie, ii zic: « Dacă lucraţi mai bine decât noi, pof­ tim luaţi-ne locul! l} - Dar cine-i crede? Un moment numai să se presupuie că representantul guvernului vorbeşte serios, şi caţi ar da năvală la faimoasa bancă remasă vacantă! XIII. Umilă rugare. Umilă intrebare. «Domnule preşedinte, am cerut cuven­ tu! numai pentru ca să fac o umilă in­ trebare onorabilului guvern », Aşa sună obicinuit frasa parlamentară in care in­ tră adiectivul umil. Pe căt ştiu, această zice re a fost introdusă de d. Mihail Co­ gălniceanu. In obiceiurile oratorice ale acestui ilustru bărbat de stat, intră a intrebuinţa, cănd vorbeşte de sine, cu­ vintele cele mai modeste, iar adversa­ rilor a le da epitetele de laudă cele mai umflate. Calculul este foarte nemerit, căci prin acest chip se căştigă uşor buna­ voinţa celor ce ascultă. Cănd un orator se face mic pe sine, auditorii care ii cu­ nosc valoarea, mai adaogă in minte, pe Iăngă alte merite ce are, şi pe acel al unei mari modestii, aşa incăt el apare in ochii lor impodobit cu mai multe ca­ lităţi încă. Dar ceea ce se potriveşte omului de talent, nu şade bine ori şi cui. Quod lice: 'lovi not: licet bovi. Vezi căteodată representanţi simpli, simpli de tot, care stau ascunşi in fundul scau­ nelor lor şi nu dau alt semn de viaţă decăt numai că ridică măna din vreme in vreme la vreun vot; oameni care, cănd trec pe Iăngă banca ministerială, se string- ghem ca sa apară mici ele tot şi iau o expresie de drag-aste atăt de mare şi de respect aşa de adânc, incăt se topesc ... de! sunt tot soiul de fiinţe pe lume. Câteodată ambiţia muşcă pe vre­ unul din aceştia să zică şi el ceva in Adu­ nare; poate doreşte ca să se ştie la el a casă că a vorbit in parlament, poate are vreo nemulţumire, poate vrea să-şi vadă numele in «Monitor» ... Atunci, după [139] l COPIl DE PE NATURĂ multă stinjinire şi luptă sufletească, cere şi el cuventul spre mirarea tuturor; însă, ca nu cumva stăpănul să-şi inchi­ puiască că el ar avea un gănd, oricăt de depărtat, de a face oposiţie, se seu­ sează dela inceput de Îndrăzneala sa, şi, fiindcă a vezut chiar bărbaţi insem­ naţi intrebuinţănd cu succes cuvinte de modestie şi umilire pentru sine, de ce n'ar incerca şi el acest mijloc? Iată dar că un asemenea representant cere cuventul "pentru a face o umilă intre­ bare, o umilă rugare guvernului» " EI "nu e impins de niciun gănd de ostilitate; din contra declară sus şi tarc că face parte dintre sprijinitorii cei mai călduroşi ai ministerului, dar cu toată modestia ar dori -- dacă este cu putinţă- să i se facă onoarea de a i se respunde numai doue cuvinte la lfmila sa rugare etc., etc.» Ministru n'au apucat bine a respunde căteva vorbe, şi representantul nostru sare indată de pe loc pentru a declara că e «adănc recunoscetor» d-Iui ministru de onoarea ce i-a făcut şi ca e mulţumit, deplin şi absolut mulţumit! -- După această isbăndă, se reasează pe scaunul seu, roşu la faţă de emotia prin care a trecut şi incăntat că a dus la bun sfârşit această treabă gravă şi pe­ riculoasă. X[V. Cartea cea mare a Ţerii.. «Nu­ mele seu (a persoanei ce lauzi) stă scris in Cartea cea mare Ţerii s ; sau «faptele sale sunt scrise --- cătcodată cu literi' de aur -- in Cartea cea mare a Tcrii ... » Nu mi-a fost cu putinţă să descoper.cine a fost scornitorul acestei ziceri, nici de unele a fost luată. Dela Franceji nu, căci in Franţa de grand Iivre . se nu­ meşte sau registrul care cuprinde pe creditorii statului, sau, in terminologia comercială, un registru special in care se trec socotelile pe partizi , nemţeşte «das Hauptbuch»; la noi asemenea, regi­ strul, cartea, condica sau catastiful mare. Aici a domnit in capul inventatorului o adevărată confusiune, care a trecut apoi in mintea oratorilor parlamentari ce in­ trebuinţează această zicere. Ceea ce-i amăgeşte este adiectivul calificativ mare. Auzind ei « Cartea mare», se găndesc că această carte trebue să fie -cine ştie ce lucru nepomenit. Ei îşi inchipuesc ele sigur că există sau că ar trebui să exi­ ste o condică de o mărime extraordi­ nară, in care se trec din vreme in vreme, cu o caligrafie bogaUi, numele unor băr- ce au binemeritat dela patrie, sau in care se inscriu cu multe laude, in şir chronologic, faptele măreţe ale acelor băr­ baţi. O asemenea carte nu există din nenorocire, sau poate din noroci re , căci dacă ar exista, paginile ei ar re­ mănea cam goale mai ales de un timp incoace. XV. Am zis, zic �i voiu zice. Am sus�inut, sus�in tgi voiu susţinea. Fra­ sele aceste s'au întrebuinţat intai in jur­ nale şi deacolo, - mai ales dela «Ro­ mănul , - a trecut in parlament. Ver bul pus la trecut, la present şi la viitor dă mai multă autoritate opiniei ce ai. Un orator care zice (SUSţil1>l exprimă părerea ce are intr'un moment sau in­ tr'o imprejurare oarecare, - părere ce poate fi tot a)ia de uşor bună sau rea, căci ea n'a fost încă bine cunoscută şi studiată. Dar cănd adauge: « ... am sus­ ţinut», ascultătorii işi zic: (, Taci! el poate să aibă dreptate, căci a fost totdeauna de părerea aceasta; opinia .ui a putut [140] 140 COPi[ DE PE NATURA fi controlată.» Cănd in sfârşit adaogă: « ... şi lămurite, limpezi, uşor inţelese de toţi le voiu susţinea», atunci cei ce ascultă isi par prea comune, prea vulgare, 7i ei a­ zic: «Aha! oratorul are de sigur drep- leargă la frase intunecoase, fie ca fond tate, căci aici nu e vorba de ceva tre- fie ca formă. Prin aceasta ei vor să-şi cetor, ci de o părere ce va ave tot- dea o aparenţă de inveţătură spre a se deauna, prin urmare de o convinge- deosebi in vorbire, ori scriere, de cei re profundă, statornică, neschimbată." proşti, şi pentru a impune publicului. Cu Insă , pentru a intrebuinţa cu oare- căt o frasă, chiar care nu zice nimic, care etect această formulă trebue impli- are aparenţa de a insemna ceva mai nite trei condiţiii: 1) să ai ceva talent; cxtra, poţi fi sigur că mulţimea medio- 2). să faci politică de mai multă vreme; crităţilor are să se arunce cu lăcomie a- 3) cei ce te ascultă să fie, cel puţin in supra ei. Aşa s'a intemplat şi cu «o oară majoritate partisanii tei politici. Celor mai inainte». Dar de unde a fost luată ce nu implinesc aceaste condiţii şi mai cu şi cine a fost intăiul care şi-a făcut blăs­ seamă tinerilor de curend resăriţi, care ternul s'o introducă in limba parlamen­ n'au dat incă dovadă de talent, n'au un tară? Toate incercarile mele de a-i afla trecut uşor de controlat şi nu pot avea origina au fost zadarnice. Cu o oară mai incă partisani, această frasă nu este re- inainte vrea să insemneze iute, de grabă. comandabilă: ei n'au fost incă, poate nu A face ceva căt se poate de repede pen­ sunt lucru mare, ŞI ceea ce vor fi nu tru ca intărzierea să nu aducă vreo pa­ se ştie. gubă. Sensul gTamatical nu e acesta de loc, dar obiceiul i l-a dat. Să se bage XVI. CU o oară mai inainte, locutiu- bine seama că nu-i ertat a lua alte im­ nea parlamentară cea mai usitată din părţiri ale timpului: de ex. nu se poate căte am citat păn' acum. Nu este zi in zice cu un aII mai inainte, nu cu o lună, care această frasă să nu umple coloa- o S/!jJthIlăllă, o zi mai inainte; chiar nele «Monitorului oficial ». Afară de căte- perioada mai scurtă de ex: o minută, va laudabile excepţii, mai toţi oratorii o secundă, o clipeală mai inainte sunt politici o intrebuinţează: «Trebue să lu- oprite; nu se poate zice decăt o oară maz' crărn in secţiuni pentru ca budgetele să inainte, nici mai mult, nici mai puţin. se poată vota CIt o oară mai inainia ... » Chiar substantivul (las, sinonim cu o «Ministeriul ţine a declara CIt o oară mai oară nu se poate intrebuinţa in acea­ inainte ... » «Instrucţia publică obligato- stă frasă, numai şi numai oară. Cum să rie trebue să devie o realitate Cit o oară scăpăm de aşa un non-sens? Practica mai inainte ... » «Tara trebue să vadă cu dovedeşte că critica nu prea poate face o oară mai inainte in ce parte se g'ă- mult şi trebue să alergăm la alte mij­ sesc adeveratii ei amici ... li etc. etc. etc. Joace. De aceea aş propune ca să in­ Cu o oară inainte de ce? La această troclucem zicerea contrară «cu o oară intrebare nu este niciun respuns. Frasa mai pe urmă » dăndu-i sensul de in­ nu are sens şi nu-mi explic deasa ei in- cet, moale, fară gTăbire. Poate că lipsa trebuinţare decăt tocmai din causa a- de inţeles din această trasă ar avea efec ceasta. Mulţi oameni sunt ciudaţi! Ideile tul de a ne scăpa şi de cealaltă. Dar şi [141] COP[[ DE PE -""-TUR' 141 un asemenea mijloc poate deveni pri­ mejdios. Cu mediocrităţile nu se glu­ meşte. Mai ştii ce se 'ntemplă î Intr'o zi te pomeneşti ca. şi «o oară mai pe urmă» a dobândit dreptul de impăm en tenire şi că, in loc de a scoate un cuiu cu alt cuiu, ai ţintuit o prostie mai mult in limba noastră parlamentară. veanu, Sturza, Cantacuzin, insemna ţiga­ nul lui Ghica, Brăncoveanu, Sturza etc. Astfel şi representanţii « naţiunii» au luat cu vremea obiceiul de-a se numi pe scurt « naţiunea ». Tot ce voiau ei, o voia «naţiunea», tot ce nu le plăcea lor era neplăcut « naţiunii ». Cine iţi poate tăg ădui dreptul de a zice adversarilor tei : « Naţiunea nu ve vrea, /; cănd nu-i XVII. CU n ati.un ea, prin naVune, pen- mai vreai tu, representantul naţiunii? tru naVune. La dreptul vorbind, aceste Aceasta este prin urmare foarte in re­ trei ziceri sunt identice, căci nu poate gulă şi r euvoitorii nu sunt in drept de li nimeni CIt uaţitinea decăt prin naţiu nc, i a cărti cătusi de puţin. Greutatea se j. şi in asemenea imprejurare este cu ne- Iveşte numai in cas de contestare, cănd putinţă s'o induşmăneşti, deci trebue nea- de cx, vine alt grup şi zice: nu sun­ părat să fie p entrr: naţiune. Formula a- teţi voi «cu naţiunea», ci noi suntem «cu ceasta s'a inventat de cel mai vechiu naţiunea». Atunci chestiunea este mai jurnal politic din Bucureşti şi deacolo gravă şi vine intrebarea prin care chip si-a făcut drumul in parlament. Partidul trebue să se limpezească dreptul intre grupat in jurul acelui organ avea pre- prigonitoarele părţi? S'ar putea crede tenţia, şi poate şi convingerea, că el re- că mijlocul cel mai nernerit ar fi ca ale­ presenta exclusiv «naţiunea» adică tota- g-erile să hotărască gălceava; acel care litatea Romanilor. Este in natura lucru- dobândeşte majoritatea să poată zice: rilor ca acel care lucrează in numele al- «Noi suntem cu naţiunea, căci suntem prin tuia, ca mandatar sau chiar ca «(/leg-o- naţiune şi prin urmare pentru natiune.' tiaru m gestor»; să identifice interesele Dar adversarii pot respunde, şi in rea­ sale cu ale celor pe care crede că-i in- litate respund totdeauna că «voinţa na­ făţişează, Adesea representantul impru- ţiunii nu s'a pronunţat in libertate, că mută ehiar numele representatului. In ea a fost falsificată prin presiune. vio­ Franţa sub absolutism, cănd suverani- lenţă, terorizare; că vocea ei a fost ină­ tatea era concentrată in mănele regelui, buşită..; etc», aşa incăt e foarte gTeu să-ţi nimeni nu se mira că Ludovic XV işi faci o judecată nepărtinitoare. Poate că zicea: «La France», In congrese sau I este mai bine de a recunoaşte dreptul conferente internaţionale, cănd .repre.�:n-Ila purtarea exclusivă a l�or�.clei «natiu­ tantul vreunui stat propune on spnJll1e nea» acelui care I-a luat 1I1talU : }US pn­ ceva, se zice că vorbeşte statul insusi. mi occup antis, drept ce s'ar putea trans­ « Germania a susţinut cutare idee; RII- mite prin moştenire. Cei care vin in urmă sia una contrară; Ang-lia a avut o pă- cu pretenţia de-a fi şi ei «cu naţiunea rere intermediară ... », adică represcuianţii n'aveau decăt să se trezească mai de Germaniei, Rusiei, Angliei. In vremea vreme. S'apoi n'au ei la indemănă alte robiei, ţiganii boeresti se numeau totdca . cuvinte tot aşa de bune? Un nou par­ una după stăpănii lor: Ghica, Brănco- tic1 poate de ex, sa aleagă in loc de Aţi mai urma cu aceste dărămănd, şfichiuind, strivind biciuind I abusuri ? Nu I de o mie de ori nu! Susţin )ii voiu susţine, am zis, zic şi voiu zice: pericolul bate la porţile cetăţii; toţi Rornănii au să se scoale ca un sing-ur om contra voastră I Fiţi fiii operelor voastre, Fiţi in naţiune, prin naţiune ,i pentru naţiune! Lăsaţi Irasele, pri­ miţi-mi acum propunerea şi pe urmă mI" veţi spănzura 1 Nu este, nu poate ti niciun Romăn care să mai ţie la asemenea vorbe I Da, primiţi-mi pro­ punerea "i Dumnezeul părinţilor nostri \,;1 binecuvcntn I C. L. XI:': - I. 22,0(;;';. 10 [146] 146 OVIDIU A CTUL III La vila lui Ovidiu. - Salon de lux despărţit de triclinium prin o colonadă.­ Masă mare in triclinium. - Candelabre. - Dincoace de colonadă trei paturi acoperite cu piei de tigru şi măltate pe doue trepte. - Jeturi. SCENA I. Ovidiu, Cotta, TigelliuB, Clevetius, Barrus, Actea, Chloe, Tyndaris, Pyrrha. - Imprejurui mesei, sclave fac serviciul. - Pinax in fata scenei. Toasturi (in fund.) La Pyrrha! - La Actea! şi 'I'yndaris �i Chloe! pinax Ei beau colo, se 'ndoapă, se veselesc .'. o! J oe ! Ş eu fac zimbre-aice ... Deşi am fost poftit La masa lui Ovidiu .. ' vai! loc nu mi-am găsit l M'a�i duce ... Dar cănd miros arome de bucate, Tavanul casei poate să-mi cadă 'ntreg pe spate. Nu me urnesc... Se zice că ursul in bărlog l�i suge laba iarna _ .. n'am laba lui. Te rog, (Un sclav trece purtând un blid mare.) Apropie, amice, fazanul de-a mea nare. (Miroase blidul. - Sclavul se depărtează.) Ce miros! ham ... Ce rumen! ... Ce nuri gustoşi el are .'. (O ftează cu jale.) Stomahu-mi, ah! se 'ntinde păn' la calende greci; E bute danaidă, ce nu se umple 'n veci! SCENA II. Toasturi in fund. La Pyrrha ! La Actea ! La Tyndaris! La Glyce. Ovid 1-1e! Barrus ... Barrus, Barrus 1. .. 11e! unde fugi de-alee? [147] lD.C&- P ,k "7"Cmnm .... OVIDIu Acteo. Cum? te retragi din luptă tu, june musculos? Pyrrho. Mergi Barrus de te culcă, mergi, nu fi ruşinos, (Risete şi sgomote in fund.) Bo.rrus (vine in scenă; e istovit de excesuri.) Sunt ghiftuit de toate ... l§i viaţa-mi pare seacă; Sunt inecat de vinuri, desgustul mă incacă : A�i vrea să. mor ... Pinax (in parte.) Să moară! La masă? Barr us Mi-e destul De lume ... Pinax (in partc.) Mistueşte cam greu cănd e sătul. Barrus A 1 Pinax ... tu e�ti, Pinax '? Pinax Eu insumi. Barrus Spune-mi, frate, A�a-i că-ţi vine scărbă ele mese 'mbelşugate ? Pinax Ce? scărbă., mie? Bar-rus Ţie. 147 [148] 148 - OVIDIU Pinax Dar nu vezi că-s rlămănd '.' .Barrus Tot stridii, tot vănaturi, cu rănd §i fără rend ; 'rot Chium, tot Falernum '" Pui.\,h ' .. tot măncare, bere; Tot veselii, o! Pinax , ce saţ! ce displăcere l Senecion zaraful, - �tii căt e de �iret,- El se hrăne�te numai cu 1)ob �i cu oţet, Bea apă rea din 'I'ibru cu vin de spălat lănă, �i la ruină grabnic pe Patriciam i mănă ... Eu nu mai am nimică ... tu ai ceva? ... clar rid, Căci măni, in zori de ziuă, am gănd să me ucid. Pinax Ucide-te, iubite; ei face, zeu! prea bine, �i tu să scapi de lume �i ea, Barrus, ele tine. Barrus (stnngenc1u.i uiăna.) A! mulţumesc, amice, de sfatul co mi-ai dat; Deci lasă-mă 'n extremis să-ţi dau �i eu un sfat ... E�ti lacom ... pune capot acelei pofte slute Ce te-a 'ngrăşat, o! Pinax, de semeni eu !) bute. Pinax (in p.utc.) Beţie fericita.' ... Mt; vede iinpătrit, Cănd eu In!' �tiu C,] seamăn cu un harag sucit, Barrus E§ti traudav, plin de viciuri, Mtrăn �j smuls de pOlle. �i cine-ar putea crode ? alergi după si reuo ! Mai bin« fiI oelgoane de vent sau ele nisip, Decăt s:i cazi in mreaja sirenelor ... Ai chip Frumos, plinuţ. �i rumen ca persica gustoasă; Ai nuri c1H o bachantă nebuna, voluptoasă ; (Pina" dă semne de uer.tbdnrc.) Itot.uml e�ti ca IJobiţa ce s'a. umplut do must �i ' II peliţ Ai adimenit Pe Iulia lui Cesar de ea S21 fii in bit, 'I'e �tii greşit �i tLţrl cu-a lui August urgie, �i te găsesc eu noaptea la vila ta 'n orgie '? Cum dar iinpaci in minte-�j inaltul Wu amor Cu astă destronare de om llelAs(ltO!" '? Ovidiu ;-ii nu vezi tu, amice, in astri desfronare , Cea mai vădită probă de-adâncă desper urmează. S{i d(�e judecatn sa ,1Sllprcl ei. Cit pentru partea meritoare, avem a observa jJl general -- singuritel« resultate uoue fiind acum cunoscute din referat - că d. Xenopol, impreu­ nănd ('.ercetările sale C'U resu!tateJemaiinsemmlte.doIJăm1ite Jlrm�l acum pentru continuitatea elementului roinăn iu Dacia !tii Traian, ,1 reu�it 11 iuh'- 111\:'ia 11.CeCl::ita in mod foarte ('t1Inpellitor in fOlld, cle�i GU lllltltc- hp"e. D. ,Jung clemul1::itrasp. prin stwJiele s11.lc asupni cll("stiunii (,e ne ocurd, lle!llilinţ" unei de�ertcl1'i !:ompl("tp a Daciei Li p�lr:lsiren (·i: pentrn pt!C;lr,ll'ea l­ I 1 I [175] ulterioara a elementului c1cwo-l'olJlitlJ, reiuas in ţara, lipseau iusă 'dovezi mui tari, In urma d. PiC nu adus c\semenea dovezi, dar conving-toare II uni ai pelltm exist(c'l1�a poporului roman in Dada in.unt- c1{� venirea Uugurilor ; pentru timpurile an te rioare insii ea a rămas neadeverită. Acum cI. Xenopol, combinând resultutele acestor illVt'ţulzer. Pe temeiul ei stau �i Costille�tii, cei d'intăi istoriografi romani asupra originei Românilor. :J) La cronicarii no�tri mai vechi se afla ca traL1i�iuneilllligena nuuini o vag2t amintire despre origina Hornănilor, velli�i dela "FUm." (Roma) sau purceşi dela H,omani: aşa, in cronica moldo-sloveneasca 31 �i in cronica ano­ uirnă a 1'erii rornăneşti '1) ambele de pe la inceputul seculului :XVI, ale CI\­ rol' spuse nu fost interpretate, pentru lipsa lor de precisinne, chiar in jn�e­ lesul rernigrării, Despre Impăratul Traian se face amintire mai intăi in cro­ nica lui Ureche, care-I cunoaşte din :,istorii" 5) (probabil polone pe urma lui Bonfin), ştiincl după traeliţiunea natională numai elA Venirea Romanilor rlela "H.im. Ii Ca reminiscenţă populara despre numele cucentorului Daciei, - ))a căruia se cunosc semnele puterii lui. pre unde au tras Traian; "- so află in această cronică numai numele valului lui Traian, numit aici" 1 roia u. li A tata cunoiâtin�ă istorică asupra originei se află păstrată in trnrliţiune,'l noa­ stra na�ională, dmd s'au incl']JUt la noi <1, se scrie istori,)_ Fa�i1 cu aceste vage amintiri elin chronografia noastră Ul�\i veche, Co­ stine�tii nu puteau decăt sa urmeze clirecţiunii date de Bonfin pe tell1(�iul llnei asemenea tra(liţiuni na�iollale. CulmE')1l, acestui sLtdi t1 din desvoJ tare,l. istoriografiei noastn:, care-l elatorim umanisl11ului, (1 ajunge 11Cbronicul RomCllln­ Jlfoldo-Vlachilor" al inv8tatului Principe Dimitrie Cant.emir (pe la 173ul. Cu , privire la acest op asupra istoriei lloastn: p�Lllrt L" illtenwierea principatelor - temelia crolJicei lui Şincai - putem, in veelerea rest.impnJui după prlr2Lsi­ I\.'a Daciei, cu drept cuvent ;zice despre antoJ': ,,[)iI!!'/'((. jieI' (((GII.m7/, li(!.�nit oC8tigiu liriIlCI'/)8." 1) l;n document din H. 1366, pnvl10r la (J ceartă de pr()priet-:tk inLre' lZoJniinii din S811·jJetru (in (li,trictul Bislriţei) �i c()loni�tii Sa�l, spune; « I3lachi de vill" Sti Pelri .vgrc ["ruJll, nl lerril"r;uul �t1Unl ultra III ilie alUl-OS possessUlll, per �c ct maj(,rcs SUO�, 111ultis vicihu, sftnguine rcc1ellllufU , .. Sylvrl h:\:(' (despre care errl cearta) tnancat, pencs vl1hun Blac11orulll) CUillS dt' ([JllitJllo fUls�e et situ'") el publim !lotilia demonslrat. ,Fejer, Code.' diplumaticus Hllllg:criat dUP�L fOllologia JimlJci rOI1l�ine l�rin trecerea lui i scurt ill e, ro:-:tit jn urma lui)' ca (:; cleci mai intăi lif(IJ'I':';f1l (lela J1{ul'Isiu . ..,·, ajJoi Gl'ecGllli li in li (cum lo!m cleb lulro �. H.) 1110)'1::; (la COJ]sr.· seiJî de ae('asta eu mUltele cOJ'()Spullz(,tor m�uilJ1ji salA LiL Mu)'e{1' MII ris, 1) F()nllE,\L - FI.i\I:-i Zada mic 111' a:;; mai sbuciurna Să te 'ntălnesc in calc, Căci nu se poate pe pămcnt Să vez urmele tale; Şi dela tine-aş aştepta Zadarnic leac iubirii, Cănd vecinic tu vei rernănea In lumea 'nchipuirii. Tu eşti un vis, acel d' intăi Şi cel din urmă poate, .)i făr de tine triste-mi par Şi nenţelese toate ... Dar chip cu-al teu asemănat Nu-i in puterea firii, Şi vecinic tu vei remănea, In lumea 'nchipuirii. A. C. CUZA. Fără veste, n(ră nume, am să es din lumea lor. Niciun ochiu de-azur n'a pJănge, nu s'a stinge nicio stea; Numai poate un ghs de clopot va 'ricercă a tănguire. Şi un dascăl sur ?i giîrbov va rosti un Tatăl-Nostru. 189 [190] 190 FINIS - NECROLOG Lăngă tine ei m'or pune, o iubit şi palid tată I Mut zaci tu, şi rece-i fruntea şi inchis e ochiul sfant, Ce 'n jăliri fără cuvinte me vedea, de lacrimi plin, Rătăcit in labirinturi de pecat şi nebunie. Nici nu pot să cer iertare şi căinţă să-ţi arăt; Amăndoi, tăcuţi şi galbeni zacem unul Iăngă altul; Ale sufletului rane s'au uscat şi nu ne dor, BIăndă peste noi se lasă noaptea vecinicei uitări. T: R08EAXU. NECROLOG C. A. ROSETTI In noaptea de 7 spre 8 Aprilie a. c. a murit C. A. Rosetti. Născut la 1816, Rosetti §i-a căştigat. mai intăi un renume literar prin publicarea unei colecţii de poesii originale �i de traduceri sub numele "Ceasurile ele mulţu­ mire" (Bucureşti, 1843, 'I'ipografia lui Fred.Walbaum). In 1845 se căsători la Paris cu d-ra Maria Grant. La 1846 deschise o librărie in Bur,ure�ti. In curend insă mişcările politice din ţarrt ii atraseră toată activitatea. Insera­ natul rol ce l-a jucat dela 1848 incoace in mai toate intemplările politice ale Romaniei, nu este dat revistei noastre a-l caracteriză. Ca ziarist insă, Rosetti a făcut elin foaia sa "Bomânul", a cărei redacţie a condus-o pană in ultimele zile ale vietei sale - timp de �9 de ani -'- cel mai influent organ de publicitate. Scrierile sale se retipăresc in momentul ele faţă. A apărut volumul I (Bucure�ti, 1883, Tipografia Carol Gobl, 8°, 208 pag.) care cuprinde sub nu­ mele "Scrieri din juneţe §i din esiliu" poesiile §i traducerile publicate in "Ceasurile ele mulţumire" dela 18:1-3, precum �i trei poesii mai noue �i dane mici articule in presă. Despre această carte "Conv. Lit." vor publica in curend o dare de seamă din punct de vedere exclusiv literar. CORESPONDJ�'NTA : Soc. Jun. Monte], Hei. Nu avem la disposiţie cartile ce ne cereţi. Il-lui T. D. in CI'. Corect ca formă, slab ca fond. D-tu; C. B. Slăbuţ de tot. D-lai C. 1. D ... Idem. ]jlligeoc. Icrele hirtaşului sunt prea nesărtiic. DiFc'(!ia. [191] :1._ ,� HWLIOGRAYlE BIBLIOGRAFIA GENERALĂ ROMĂNĂ culeasă de ALE X. O E GEN M A N N Lei B, 191 Lei B, 4 5 r ! 1 f; 6. I I �. 7· I. AHN. P. - Noua metodă practică pentru a inveţa cu înlesnire limba german�, prelucrată dupa ultima ediţ iune, a 83-a CI. autorului, cursul 1, ediţiune nouă, In 12°, SS p. Hucurcşti . Socea: & Com} 1-- 2. ALEXIE J. -- Couductoml scolarn lui, con­ (inend cal igrafie, numeratiune, calcul şi rugăciuni. pentru scolarii de ambesexe din clasa 1 primară, a cincea ediţiune. In 22°, 40 p. Bucureşti. Frafii .loa- m/iu G� COlii). - 35 3. Micul secretar, Curs coni- plet de composiţiuni. Metod intuitiv, eserciţii gradate pentru şcolarii clasei IV primară de ambe-sexc, partea I\r, in 12°, 104 p. 80 ALEXIE THEOHAR, - Ai carte ai parte. Roma» umoristic, in 80, 132 p. Sibiu, W ;iJa!!t. I 50 ANGELESOU ELIA, -- Elemente de arit- metică raţiouată, a treia ediţiune, reve- zută, şi coresă, in 80, 267 P Bucureşti. SOCCCti 0� CUIII}. - Op autorizat de Mi- ni sterul Instrucţiunii pentru uzul scoa- lelor secundare. 3 ANALILE SOCIETĂŢII AOADEMICE RO­ MĂNE, - Tomul XI sesiunea anului 1878, secţiunea 1, partea administrativa �i desbaten, in 40, 295 p. [Jucure�ti. SOC.!Cll 0� COlii}. . . . . . 2 50 AURELIAN P. S. -- Economia rurală la Romaui, cu 4 stampe, in 40, 45 ]>. [lI!" curcşti. Soe('(lt G� COlii}. Estras din Analele Academice Romăne 2 50 s. BRĂILOIU OOST. NIO, - Revisuirea Con- glosariu de C. Sioll, tipărite de Socic­ tatea Academică Rornănă, in SO, XI'I, 242, XII, 24. Bucureşti. Socecn (:;-o C'OIll}. 10. CARTE DE CE TIRE, prelucrată ele li asociaţie de inveţători, partea r, pen­ tru clasa II prim: ed, 5 in IZO, 158 Bucureşti. Sorca: G� Co/u», . _ . . , Partea II. Pentru clasa III prim. ed. 2. in 120, 216 p, Bucureşti. SOCc(lI �;� COIIIP_ - Aceasta carte este aprobată prin decret Domnesc de ministerul Cul­ telor şi Instrucţiunii Publice pentru scoalel e primare ele arnănd oue sexele din ţod\. . . . • . . . I J. OASSIU DIONE, (Cocceiann). - Istoria Romană dela Nerone pănă la Alexan­ dru Severu, DCCCVI - CMLXXXII (Cartea LllI- LX"-X), traducere de J\ngelu Demetrescu, in Sa, VIr, 274 p. Bucureşti . Sorerr: G""' ('O!/l}. - Tiparită �i premiată ele Societatea Academica Română din fondul Zappa sub prive­ ghierea Domnului G. Sion, membru al societăţii •. . " . 12. CIROA IRIMIA.- GmmaticalimbeirulJl'l" neşti, pnrtea 1. Etimologia, in 80. I4(J pentru Bucureşti. Socccu (:;-o COIII}.-­ Carte autorisntă de ministerul Instruc­ ţiunii Publice pentru clasele gil11nasiale. 13. OONSTANTINESCU BARBU Dr, - Abece­ dar romănesc, ed. 5, in 12°,1°4 p. Bu­ cure�ti . .sucem 0� COf/lp. -- Carte apro­ hată prin decret Domnesc de ministerul Cultelor �i Instrucţiunii publice pentru �coalele primare din l\.omă'nia .. . . . -- 45 30 stituţiunii, in 80, 30 p. Bucureşti. 71i'. Curţii .. _ . . . . . 9. CANTEMIR DEMETRIU, _O" Operele, tom. V., partea I, evenimentele Cantacuzinl' lur şi Brăncovenilor. Partea II Dlvanul. publicate şi ln�o�ite cu o prefaţă �i un 14. OOlife- I _ siunea urtodoxă a credinţei bisencii or­ tuooxe a resăritullli, trac1us:-l din nou �i cu o prcfaţă, eeliţ.iunea III, in 120. XX, 156 p. Bucure;;ti. 50(('(11 c� COIlli'. Carle aprobal� ele Excelenţn Sa Inalt [192] BIBUUGRAFIE Lei B. Lei B· Din stabilimentul grafic Socec el 'redu. lJucure.3ci, -- 22,068. 25. GARBINIU GEORGE. - Poesii, florile primăverii, m 80, 52 P: Bucureşti. Tip. !\)oIJllllLul. • 1 - 2 3 s - 21 - - 20 - 20 Micul catechism, sau dato- FILIPESOUL IULIAN. - Chemi" anor­ ganică, lucrată pe baza teoriilor mal noue şi intocmita pentru scoalele 111 e­ die, CII figLlri 1I1 text, in 8", II, 154 P: Braşov. Zciarrer. 24· FLORIAN AARON. Istoria sacră sau biblia, a vechiului şi noul ui t estamen t, ediţiunea a VI[, corectată şi aclăogată, m 12°, 32 P: Bucureşti. Socec G'" CU/Il}. -Carte didactică autorisată de minis terul instrucţiunii publice ŞI introdusă 111 scoalcle primare de arnbe-sexe 26. 25· 1 50 rîtle omului chrcstin , moral şi social. 1 25 eel. a ZI din nou revezută, in 12°, 31 p. Buc. Sxcm &> Comp.-Carte di­ dactică autorisată de ministerul 111- strucţiunii publice şi introdusă in scoale le prun are de arnbe-sexe. FRANCE Z.- Observations pratiques sur les voies de communication en Reuma­ ilie, 111 8°, II, 61 p. Bucarest. S"O/OSl'. 1 30 3 1 _ 28. HAŞDEU-PETRICEICU B,- Cuvente den betrăni) limba r0111ănă vorbit�i intre 155°-- 1 600, studiu paleografico-lin­ glIistic, cu observaţiuni filologice de Hugu Schuchardt, tomul 1, in 8°, LI, 448 p. Leipzig /larrassowiz . - 80 29. HURMUZAKI EUDOXIU. DE. Docu- meute privitoare la Istoria Rom'"nilor, publicate sub auspiciile ministerul ui 1 - cultelor şi il1strucţillnii puhlice, volu­ mul VI, 17°0- 1750, Cll portretul lui Dimitrie Cantemir, !Il 4", XXIII, 696 p, Bucureşti. ,SUCie/l 0� COlii}. 30. Fragmente ZUl' Geschichte der Rumiinen, herausgegeben vom HirsL­ lich rUI11;ln ischen ClIltus-und·U nterrichts· l'vIinisteriulll, ersler Hand, lnit Eucloxius HurmLlwki's Portralt, in 80, XIV, 302 p. Bucureşti. Socau 0.,'-> COIIIP. 31. JENESCU C,-Elemente de geografie, pen­ tru usu1 claselor primare şi clasei I gim­ nasiale, ed1ţiunea a doua revezută şi Cu· - 90 reclat", in 120, 136 p. Ploe)ti. Citrjall. CONSTANTINESCU F. PREOTU. - Expli­ carea, Evangeliilor Dummicale din punc­ tul de vedere al moralei coprll1se in­ tr'ensele, potrivit programului şcolar, ed. 4, 111 200. Bucureşti. Tip. 1]./ill I t 1JRA DIN COPILARIE Destul sa zic că, ne mai găsindu-me in faţa unui duşman care să-mi inspire cea mai mică sfială, i-am vorbit cu sănge rece des­ pre lucrurile cele mai neinsernnate din lume �i după o jumătate ele ora am plecat. Bun! găndii eu in mine, prirnblăndu-mă in sus �i 'n jos pe stradă; se vede că Mihăiţă are puhăele pe ochi. Dacă �j a­ ceastă femee mă va face să-mi perd capul, apoi atunci capul meu nu mai plăteşte doi bani. nCe te primbli a�a ca Vodă prin lobodă? imi zise Mi­ hăită, e�indu-mi fără veste inainte la o cotitură de uliţă_ -- Ce me primblu ?.... Ia am făcut cuno�tinţă cu cea mai frumoasă �i mai primejdioasă femee din ora�. M'am expus săge­ ţilor ei ucigătoare, �i eată, priveşte acum in mine un om ina­ morat, perdut, desfiinţat �i gata de a se sinucide. - Nici in glumă nu e bine să vorbeşti asemene lucruri. răspunse el cu glas serios. Am mai văzut eu viteji ca tine, vi­ teji din gură, care s'au intors acasă smulşi de pene, de nu şi-au mai venit in fire. - Ce spui, iubite? Tu par'c'ai ave oarecare parapon de vor­ be�ti aşa .. Nu cumva? .. - 1111i SlJ!!!) llÎlllle, da,!" am wi.Jluclil sit u slll:s<; ... lia 1 I Ii\. l... I':ll ('al' lueruriln bmu. PiLa la adaos\' oI hilb;\,II(] ]]];1,11;], jll 11l1:i,1I11ar �I st.:(l�i:lld UJl lli�;LuL l':m chiar unu] lli li Ln' 111sLualdu lJwle pu (;;\,1\) le lltistralll inLr'u eutiu i'u mal-iă. "Nu Le uita a,�a IUllg. le al teiU 1 1,0 vi\\ dt,-! recIHl0f;lLi. CuliUalt, (' alum:!. I'\tl omnl llll,u' llcllllll stI �i-j Jas LI iliclelllăJJrl. Ei, aClim illtolegi dl lllijlueul JIl(.'1l era C()!JVillgl'LI11:1 drL.idui Cii, o IIlJlLli pe llJourLu iIl vrtlllliL�;lg1l1 (;;[l"ei<1 aLl�ii ca [)rin vis 1) cliilLln(LLLlI"(L de pisLol, sjll1�ii erecrjj C:1 mi su dli:-:f",te, avui e;'Lzui I"f1riL (;Lill()�Lill�r, la pruncII L M'am d('�t8pLat incuJljurat de o 1ll1l1�illlG du pri(,LulJi �i ele Jllu(JiGi care c:�\Ut,au srt-JlLi l1L'a ajuLIJL LLaDa lIlUU era gro�avă. MullJ() zile mi-a fosL viaţa in l!rilncjdio. Avealll friguri rule care [233] URA DIN COPILĂRIE mă aruncau in delir. Dar după câteva :::;\'pL\,m�lIi medicii IllU de­ clarară scăpat, Atunci atlai despre indoitu eri 1JI i\. :L lui MilJtlit;l, care, prins asupra faptului in momentul cănd c1esdlxcasu arma in peptul meu, inebunise Douăzeci f.ii cinci ele ani au trecut de atunci, o vinţ:'1 illtrcclf!/I de om, §i Mihrtiţtt Darle Lj'rw�t() �i �1��Lrl:;;i inchis intr'o ca:<, de nebuni �i-�i istoriseşte necontenit povestea oricui vizitea;dL trista lui singurătate. Douăzeci §i cinci de ani au trecut �i chipulbloud nl doamnei lmllianu, singura femee ce am iubit, stă ăncă vi u in inima mea. A fost un vis, Ulm] singur, scurt, (11L1' frumos �i neuitat. De atunci romas-aau rrt;;;leţ in lume, (�U sufletul u;ocaL,lItril scop, frtrtt (II)]", frtrrt bucurie, �i duc () viaFL stearpft de �\:;;i 11e m81lU, Cl1 s]1oranţa. (le a ajunge căt mai curănd la capotul Gtuihil. Aici Gheorghe i�i simţi gOllole ude �i glasul i se; stius!; in­ tr'un suspin. �- 8(1. mă erţi, iubite: prietino, adaoso eJ după U pall;/,rl., (J:wit la vi\.rsta mea am crl,mt in slălriciunoa (lc� il liLcl'ill1,'t acmpl':l, uilui trecut dc; lllultingl'Olmt. Da.1", pl'eeum v(;/�i, i:�tori:1. IlW11:-;-0 i11 risipit, Tuti �<.;jtii rug, toti GHţii luaţi (lu go,wn. fug, �i Gottor <.;u rJ'ollJiţii (li]l fugi] ii distrug. 1\ cu rn a 1] oas LrA ceto ['evi Il I�ri lllJ1 1'1\ toam ll'llrLllllaLru<.;e:, 'll 'l'OUli u :;,i du serlJrLtoun;! 236 OVIDIU Do-a-i indulci ox ilul.i. ah! in a lui măhuiro l� rar cănd 1)(' il lui farL lllce�to o zi iubire, Ş'oriGiJlc-l illtrL1Jjc�j,ei�j pleacă fruntea jos, Căoi.; sub durerea 'naltă e chipul mniestos. Dava �I\�a-j 1 el tu uimeşte, �i gr8111-l GU plăcere L-asculţi (jurg(�l)(l din buzo-i ca (je:C! mai dulcu 111i(;]'e, Sarmiza Il roado dorul ţt;rii de cănd el a plecat Din Roma. Vai de omul pe lume 'nstrăinut l ICI este zi �i noapte muncit de-a lui găndiro Ce: 'u lumi (le: intuneric potrunde 'Il rătăciro. Că]](I vino primăvara �i cu inpul o 'nvorzi t, Atuncea mai cu seamă Ovidiu e inăhuit, Căci urmăreşte jalnic cu lunga lui c{tLare I'o val mile iuărei corăbiile 'n zare, �i nori §i păserele <.;e vin (lin ţara lui., O credeţi '(, .. recuuouşte suflarea vont.ului ' Atunci el pleacă ochii, suspină greu �j lJ!ill1gl'. 1-0 dor, i-o (lor do ţar�t şi inimu-i se: fl'tLllge. (Vuct de glastlri ,,["arCi) Dava I'uteruicc i':alllUlxis, IlU vină 'Il eljuLIJf. (Suruiiza rcvn«: iute) Femeile (spniale) Dava l 1 jl _____________________________ ..... i ...... [237] OVIDIU s C 1� N A TI. 237 Cei dinainte, Ovidiu, Sarmis, Locuitori din Tomis. (J1'lelin aZJ({J"c slab, 08lI'Jât, 'inr//ulrrf, ('U piirnl SII,)', ;,?i luaillf,enzr7 ineei cu­ P J' ins ele ţiori. poporul U fa ! Ura! trăiască Roman 11 'uvingător l Ovidiu (in parte obosit) I':atlamicrt urare L.. Sarmis (lui Ovidiu) Mrlrcţe luptăl.or ' l'rllJClrll-ti llitJ'�I:l.u�l.e OlJOJ'ul Gul .nui mar«, Con,:lIIa dn vorzi huri. Ovidiu (il! I'arle) Coro.um funerare! (Cil,e p"!,"') Aruici ' Voi lui I':allw]xic: ofrand» (l 'nchi: ])('lHlIH'ti-o'Jl altaru-l, lu toniplu-i :l.ler";:tti. 1';1 J)()-:J, (,nrldllS 1<1, lu: el (' t.riumfăt.orul, Lut SI' r-uvin: ruga, l1l;lrin:a. �i onorul l Poporul La !('lIIplu! Sarmis [238] 238 _ OVIDIU SCENA III. Ovidiu, Sarmiza. (Ovicliu cuprins ele fiori cearcă a se apropia de vatră) Ovidiu Noroc §i fală. mie? ... Mai bine-un pic de foc ... Din tălpi §i pănă 'n creştet imi trec fiori de moarte, Picioarele 'nghotate nu pot să mă mai poarte. Sanniza, vinil, draga ... dă-mi sprijin bratul tău. (Sanniza 11 susţine ca să s'apropie ele vatra, şi trage un jilţ in partea focului) Sarmiza Ovidiu Hi:\u. ([şi intinde măincle t.rcmurlind spre vatră). A! Bun e focul!... dulce pătrunde el in vine Ca glasul măngăerii cănd peptul e '11 suspi ne. Amic răpit din ceruri de divul Prometcc, E�ti cel mai scump tezaur plătit cu chinul :-:1'\11. 'l'u ne dai tot: lumină §i veselă căldură Şi el, legat pc-o stăncă de Joe 'n a sa ură, 8ub căngi do vultur rabdă martirul cel deplin ... (trist) A�n-i decretul aprig al orbului destin ... Tot omul ce se 'naltă, supus e la cădere ... T uvingotor? Mărire 1. .. Invins ? .. Ingenunchere ! ... Sarmiza (in parte) [Il găndurilc-i negre 01 iar s'a adăncit ... Cum tremură! la faţrL căt o de istovit l,t. (li prcsintă 11.11 tcas de vin fert) Bea vinul ist ferbinte cu miere 'n jumctate ; Din vine-alungă frigul �'aduco sănătate. 'e I [239] OVIDIU Ovidiu (Iuănd teasul) A! me simţesc mai bine .... Ades tu te-ai expus Săgeţilor duşmane in cămp, §i mi-ai adus O caldă băutură pe cănd, alb de zăpadă, Luptam sub asprul criveţ cu-a Geţilor grămadă. O! lume ne 'nţeleasa 1... Din Roma alungat, Nicio induioşire in urmă n'am lăsat, Ş'aice, pe-aste ţermuri selbatice, mortale, O ginga�ă străină ele mine-i este jale! A! vină lăngă siriu-mi, de-aproape să-mi vorbe�ti, Să te privesc de-aproape cu ochii părinteşti, Tu care pentru mine inlocueşti, copilă, Pe fiica mea iubită, pe ginga�a Perillă. Sermana! 'nstrăinată departe, lăngă Nil, Ea mi-a lipsit din braţe in ora de exil. Şi vai! N'am avut parte, in cruda-mi disperare, De-a ei măngăetoare �i dulce sărutare. (Sanniza piănge. Ovidiu o desmcardă pe obraz CII m ănu) Tu plăngi, Sar miză dragă, tu plăngi? ... Perilla mea Ca tine cu durere mult ar 11 plăns �i ea In noaptea cea fatală ele jali�te adăncă, Pe CLHe '11 orice noapte o văd :{ o rnv(jdi ncă (s'oprcsic pliîllg:llld) Sarmiza (duios) Ovidiu (sco\i'lId lin vnct chipuri făurito in bronz neperitor Domină 'n nemi�care poporul mişcător, Şi gloria-i aclama cu voce triumfală ; Poe�ii sunt cu dănşii ... Iar eu? ... Soarta fatalăl (Se apropie mcct de masă) Te na�ti, te crezi un geniu, in sborul teu inalt Aspiri să iei, pigmee, Olirnpul cu asalt. Dai lumei ce te-admira o singura clipită, Intreaga ta comoară elin inima-ţi undită, I�i care e resplata măreţului teu dar ? Amara nepăsare! Exilul mult amar! (Luănd manuscrisele după masă) Copiii mei, voi 'I'ristii �i voi Metamorfoze, Ş tu Arta iubirii ! ... Ce măndre-apoteoze, Ce lauri ve aşteaptă in timpii de apoi! Paingănul urzi-va o pănză peste voi, Şi eu, căzend in haos ca grindina in marea, A vea-voiu doue giulgiuri, �i moartea �i uitarea! (Se pune pe jilţ, obosit, şi ia după masă o tăbliţă ele ceară) Fie ce-a fi cu mine ... om sunt ... un paiu in vănt .. Să cerc incă odată pe lira mea să cănt. (Scrie pe tăhliţă cu stiletul, declamăud) O! Soare, veselie, isvor de 'ntinerire, A lumilor podoabă, a corului zimbire, Ochiu splendid caro 'n tine oglinzi tot universul, Tu 1 ulioi �i Hamei pe raza ta du -mi versul (slăbind) Pe raza ta ... du-mi vesel, .. pemza ... (i\doarmc cu capul rezemat pc braţ.) S CBN A VI. Ovidiu, Iulia, Sarmiza, (intre'{, prin funii) Iulia Tu mi-ai spus Ca-i aice ? [247] OVIlJW Sarmiza Dar ... Iulia Untie-i '1 Sarmiza Colo pe jelţ s'a pus Să, caute odihnă. Iulia (in parte) Mi-s minţile perdute �i tremur de uimire. (Sarmizci) Ce face '? Sarmiza Doarme. Iulia Du-te. (Sarm iza iese) SCENA VII. Iulia, Ovidiu Iulia (S'apropie de UV"ltU si-l priveste o\erinduse) 1';1 () '? Cum'? El '? Ovidiu? Acesta-i? N li Hl(\ ill�( ,Il O! Ceruri! un cadavru apare'u ochii-mi. .. El Pe care-odinioară cu-o tainică ardoare Vi:"zutu-l-am la Roma in toată-a lui :-:plellc1oarH '? Crunt destin! Cum sperasem aici să-l intălnesc '? �i cum ... durere cruntă 1... in ce stare-I găsesc '? Nu pe al meu Ovidiu din timpul strălucirii, Dar spectrul seu! un spectru in ghiarele peirii, Slab, palid, pe-a lui frunte purtănd asprul sigil Infipt cu nendurare de crăncenul exil (cu furie) 247 [248] 24-8 OVIDiU o 1 Cesar August, fiară odată 'ncoronată, Nu poate chiar infernul să-�i dee o resplată Mai lungă, mai grozavă decăt să fii silit Să vezi pe-Ovidiu astfel, de tine prigonit. (indoio�indu-se) Ovidiu, fala Romei, Ovidiu a mea fală, Il stringe 'n bra�e moartea, cumplita mea rivală(plăngend) �i eu? Vai pe ce lume fiinta-i rătăceşte, Cănd Iulia-i aproape �i el nu o simteşte (chemăndu-I) Ovidiu 1 Ovidiu Ce glas? Cine-i? sunt prada unui vis? Iulia Nu, Iulia-i cu tine. Ovidiu (privind lung la ca) Tu, Iulia, mi-ai zis? Dar, tu eşti umbră sacră... văd forma ta divină. Venit-ai să mă măngăi, cănd soarele-mi declină Venit-ai mult departe, vai 1 după ani de dor ... 're 'ntoarce iar la Roma �i lasă-mă să mor. Iulia srt mori tu ?... Nu se poate, cut sunt eu lăngă tine ... Nu-s umbră ... mă priveşte, simte-a mea mănă ... Vno (Ii apucă măna) Ovidiu (tresărind) O! Coruri! dar, tu insă�i; tu via�a mea, tu e�U. (Alrogenc1-o in brate) La rromi ! ... lăngă mine ? ... Puteri Dumnezooşti 1 Mi-aţi invoit cu milă in ora de plecare Să string in bra�e via�a-mi pe-a zilelor hotare. (Dcsmerdănd-o plăngend) Ah 1 dulce, neuitată, stea vie, scump odor, Tu patrie, tu Roma, tu glorie, amor, [249] ovmnr Tu eşti L. tu e�ti '1 ... O! Venus, iudurătoare z;(�(), Aprindo-m' focul vieţii din ultima-i scăuteo ... Dar ce zic ? Inşişi zeii sunt surzi la al meu glas. Ce-mi mai remăne incă pe lume '1 ... Abia un pas, Iulia Un pas numai, amice? De ee aste cuvinte, Cănd viitorul vesel ne luce inainte Cu-a sale dulci promiteri de scumpe desfătări; Amorul nimice�te a morţii incercări, Ovidiu Amorul poate'n braţe-i tot cerul să cuprindă Dar nu cenuşa rece din nou să o aprindă, .. Din cale-i al meu suflet pe buze-mi s'a oprit Să se 'ntălnească-o clipă cu suftetu-ti iubit. Grăeşte-mi, ah! grăeşte, de nu vrei srl,-şl la sborul, Şi pune moartea crudă in luptă cu amorul, Abia, abia resuflu ... (arată inima) Mă doare-aici cum plit, Ah! Inima-mi sIăbe�te. Iulia O! Nu, căci am vonit ! Din recea nepăsare in fine deşteptat-am Pe-amicii tei din Roma �i grabnic alergat-am La 'romi, lăngă tine, de aleea să fugim �j restul vieţei noastre iubind să-I mai trăim. Ovidiu Sporanţă goală, oarba t., sunt gata do in Lrare' In lumea unde-i umbră �i mic; (;(:sarul maro. Ani mulţi cu umilire la el m'am prostornat, Rugăndu-l Srt me orte ... �i el nu m'a crtat, Curănd ca densul umbră, voiu zice umbrei sak, Octaviu, a mea moarte o pata vietei talc, Iulia A�a.-i! Octaviu Cosar a rost no'nduplecut ; Dar Roma te clore�te, cu fală aclamat. 249 [250] 250 ()VJUIU Exilul lui Ovidiu va fi celebru 'n lume, Unind numele Romei cu a lui Tomi nume., Ai suferit, destinul cu tine a fost barbar, Dar pentru mine fost-au el mai lJUţin amar? Opt ani, eu, lepădată in lacrămi pe () stincă C'un singur trist tovarăş, durerea mea adăncă, Trăit-am cum trăe�te un val rătăcitor, Cănd fărămat ele maluri, cănd preschimbut in nor. In zori, in miezul zilei, in orele ele noapte, Am aşteptat elin ceruri ale 'ndurării şoapte Să-mi spue că urgia lui Cesar va cădea, Că. Iulia cu-Ovidiu iar, iar s'or revedea, �i iată-mă acuma o! lucru necrezut, Aproape de Ovidiu!. .. Trecutul e trecut L .. A vut-am zile negre? s'au �ters ca o părere; Uit tot ca prin minune, exil, lacrimi, durere, �i-mi pare C{l-S eşită dintr'un grozav mister Te ved ? .. re'nviu ferice; te simt, mă nalţ la cer. Priveşte in extazu-mi de gingaşe răpire Iau o transfigurare de inelumnezeire, Şi-mi vine să strig lumii, iubesc, iubesc, iubesc. Ovidiu e cu mine, nimic nu mai doresc. Ovidiu Dar, e�ti dumuezeire sub chipu-ti de femee �i farmecul tău poate iluzii dulci să-mi deo, Ah ' Mai vorbeşte, spune-mi de timpul neuitat Căud pe-amăudoi amorul la sin ne-a adunat. 1 ulia (in parte) ()h! Crud e ele-a ascunde in ora ele făliro Amarui trist din suflet sub buze cu zirnbirc, �i (le-a grăi ca miile L1e timpul fericit Cănd glasu-l plin de lacrimi �i sufletul sdrobit. Ovidiu Iţi mai aduci aminte ele prima intălnire La Bajos, intr'o noapte? (Ascultă CII uimire, dînd reinviănd, dind slăbind) [251] OVIIJlU Iulia OI scumpo suvcnire i Era o noapte lină cu cerul instelat, Duios indemnătoar« du vis indelungat, Febe, regina lumei, din faţa ei bălae Lăsa, zimbind, să cadă o ploae ele văpao Pe undele mişcato a-lene de zefiri �i 'n larg acoperite cu foi ele tr.mdaf ri. Deodată-o barcă mică trecu in repej UJ IU �'un glas uimit imi zise : "Olimpictt minUIIO! "Acel ce ar avea parte de tot amorul teu "Ar fi, mă jur pe Venus, rivnit in Ernpircn 1" Surpriusă, ofensată, de-atăta sumetie ... Ovidiu, intr'o clipă mi-am dat inima tiu. Ovidiu (palpitănd) Dar. .. par'că te ved incă in barcă lunocănd ... Măreai cu-a ta frumsetă al nopţii furmoc Llănd.. Mai spune ... Oh! mai spune. Iulia (emoţionată ştergendu·şi ochi p'ascuns) De-atunci in exaltare Găndind la tine numai, la tine, poet mare, Mi-am imbătat simţirea cu-a tale poesii Ce pot să redeştepte pe morţi intre cei vii. O seară prin fnmzi�ul grădinoi, ril,r:l, �tjre, Te-am iutelnit... O! Ceruri l., cuprinsă de uimire Era sa cad ... (Cu dragoste) Căzut-am, iubite, pe al ti;u sin, Destăinuind amoru-ini iutr'un duios suspin Mi-ai zis atunci, Ovidiu, iţi mai aduci nrninto? Ihd, zis: "Amorul nostru căt soarele ferbinte, "Prea mare pentru f-ipaţiul acestui mit; vi:'1l110n t, "Din templul nemuririi, no-a face un mormont 1" Ovidiu (dlzelJCl treptat in aiurări.) Morrnăut �i nemurire ... Cuvinte mari, c1e�arLe ... Absurdă antiteză, fără 'nţel'3s ... De-o parte O urnă ce aşteaptă ca stL inghiţit '11 ea O mană de cenuşa răcită ... A cui? A mea! 251 [252] OVIJ)[U 25�2 ___ De alta, o speran�rt ce naşte inchipuirea ... Morrnănt �i nemurirea '" monnout �i nemurirea. Iulia Ovidiu! (in parte) A lui minte se perde, e 'n delir. Ovidiu (cu o zimbire amară) �i nemurirea ... Viata atirnă de un fir. .. LJn liliac in sboru-i il rupe do-I atinge ... Şi iarba creşte grabnic pe om ul ce se stinge ... (Cu un ţipel ele durere) Oh! iar săgeata cruntă! Iulia Ce ai? Spulle-mi ce ai.; Ovidiu Mi-e inima 'ncoltită de-un dinte crâncen ... Vai l., (perdut) Ce plaiuri incăntate colo mi se arată. E patria 'nflorită ... Sulmone regretată, Un vultur plana, plană sub ceruri sus, mai sus, Imi face semn din aripi ... mă chiamă ... dar s'a dus ... M'afund in oceanul de noapte �i tăcere. Ah! Iulia ... ela-mi măna ... me doare ... Ce durere! Aici! Aici! .. (Iesină.) Iulia Expiră 1 .. Năprasnic! Dumnezei! .. Cum de-l r�tpiţi voi mie acum sub ochii mei 1 Ajungă-ve blestemul ce viol arunc, in faţrt. (Privind la ci) Ovidiu 1 .. Nu m'aude. (II ia de mănă.) E uiăna lui de glliaVi, Vai! Iatrt-J in a morţii cumplite 'mbrr{�i���Lri... De-abia se mişcă sinu-i in slabe rosuflări. (Aleargă la uşă nebună) Săriţi in ajutam-mi, bărbaţi, femei, voi care Nu rideţi cum rid zeii de cruda-mi disperare. (Uşa din Iund se deschide. Sarrniza şi Gettor intr:( repede urmaţi de Saruus şi de poporul din Torni, aduccnd o cunună de Iauri Dup.i dcn�ii intră amicii lui Ovidiu; Cotta, Graecianus, Tigcllius şi alţii purtănd coroane cu frunze de aur.) [253] OVIDIU SCENA VIlI. Ovidiu, Iulia, Sarmiza, Gettor, Sarmis, Popor. Toti � Ce este? Iulia El expiră! Sarmiza (,dearg" �l ingenullche la pot) mmnalJul meu stăpân. Sarmis DA Cf> n11 mor in locu-i eu, care sunt bătrăn l (Se opre�le in fund in dreapta cu poporul.') SC r'�N A IX. Precederrţîi, Cotta cu «micii lui Onidiu. Cotta UJl(10-i OVJ(11u '? Sarmiza (ridic:lnc1use) Iulia (m parte) Amicii lui in 'Tomis 'r .. (Se l']eacK pe Ovid �i strig'i) Ovidiu, in picioare! Roma lui Iuliu Ccsar, priveşte au venit Să te salute 1 Ovidiu (lresKrind) Iioma l.. 253 [254] OVIDIU Iulia (in parte) Din moarte l-a trezit Al patriei scump nume. (Ovidiu se reazimă pe braţ şi-şi priveşte amicii) Cotta Ilustre, tu, Romane, Ovidiu, fala Romei ş'a gintei suverane, Victima neferice al cruntului destin, Azi Roma te rechiama cu drag lăng' al el Slll. Prjme�te-aste coroane; prin noi V le trimite ... Salut §i onor ţie, poete strălucite. Ovid (se scoală 'n picioare rezemăndu-sc de pat) Din morţi la glasul Romei pe lume iar revin Sunt rechemat de Roma, imi spuneţi voi '? Tărziu! Opt ani de exilare, opt ani de lungă jale, M'au dus pe-a veciniciei nemărginită cale ... Pe mine-a vieţii poartă" amicilor s'a 'nchis Şi ce mai văd in faţă-mi il văd ca printr'un vis. A! ved �i mă cutremur, cum timpul aprig vine Mărirea sacră-a Romei s'o schimbe 'n mari ruine, Şi cum din depărtare potopul col barbar Se 'ntinde să distruga al zeilor altar... Ved Roma cum expiră.; Vai! Roma nu mai este! Puterea ei? legendă! .. Istoria-i? poveste! A fost s'a §turs cu nume, cu glorie, cu tot . Ved multe, multe, multe, dar a grăi nu pot . Fiorul 1118 cuprinde ... �i glasul mi se curmă. (mici'( pauză) Staţi! .. Norul greu dispare ... lumina creşte 'n urma.; Trec secoli ... o! minune ... Aici, in răsărit Vlăstarul, fiul al Romei, stejar a devenit, Şi Istrul moşteneşte al Tibrului renume ... Se 'naltă-o nouă Rornă, rena�te o nouă lume. Mormentu-mi se deschide ... din el in viitor U II lung torent ele viaţă se 'ntinde roditor. (cu entusiasrn) [255] OVIDm Excelsior ! ... Nu, ginta latină 'n voci nu moare! (Şovăe şi cade pe pat.) Ah! Iată .. noaptea .. noaptea .. ah! mor ... ah! soare! soare! (Expiră.) Iulia (Cun strigăt desperat) Mort! Mort! (Cade 'n genunche şi-i sărută măria plăngend.) (Toţi cad in genuclii.) Cotta (Intinzend coroana spre Ovicl.) Adio, geniu mare in veci nemuritor! Iulia Adio, suflet nobil, iubit �i iubitor. Cortina cade. TEORIA LUI ROESLER 2GG STUDII ASUPRA STARUlNŢEI ROMANILOR IN DACIA TRAIANA de A. D. X ENO POL DARE DE SEAMĂ CRITICĂ (11 rrnaro) Vorbind in numărul trecut despre istoricul chestiuuii ce ne ocupă" am cunoscut ca veche tradiţiune istorică părerea despre vechimea şi continuitatea elementului rornăn in Dacia lui Traian. Aceasta trudiţiulle am văzut că, se mlevore\te mai ales prin to­ ponimie, pe temeiul căreia am ajuns a stabili şi teritoriul conti­ nuităţii romăne , care coincide intocmai cu teritoriul colo nisa­ ţiunii romane. Trecem] acum la M(lr/w/'iile Oronicarilor, stt ne ocu- [256] 2;:;6 TEORIA LUI ROESLER r păm puţin de Anonumus Belae reqie Noiarius, despre care avem a mai adauge ceva. �tim că Roesler , intrebuinţănd toate mijloacele pentru a discredită pe acest martur al vechimii Romănilor in Dacia, il pune într'un timp căt se poate de tărziu, făcendu-l notariullui Bela IV (1235-1270), cel de pe urmă rege cu acest nume. Această părere, susţinută §i de alţii, se mănţine păn'acum in intreagă autoritate in literatura istorică. In timpul mai nou numai d. Pic (Ueber die Abstammung d. Rum. pag. 121 sq.) s'a pronunţat incontra ei, susţinend părerea lui Engel �i Pray, că Anonymus este notariul lui Bela III (1174- 1196). D. Xenopol am văzut că nu se pro­ nunţă precis asupra timpului acestui cronicar; numai in critica d'intăi (pag. 171) d-sa il priveşte, după părerea mai veche, ca no­ tariul lui Bela 1 (1061-1063). Nu putem intra aici mai deaproape in discuţi unea acestei intrebări, mai ales după ce versta martu­ rului nostru nu priveşte chestiunea romănă decăt in mod secun­ dar. 'I'otuşi cred necesar a-mi spune p� .. rerea măcar pe scurt. Inainte de-a ne decide despre timpul cronicarului nostru, S21, ţinem in vedere că acesta ne spune insuşi in prolog că scrie­ rea sa "Gesta Hunqarorum" este cea d'intăi cronică a Ungariei asupra originilor poporului §i a genealogiei regilor. Ca unic exem­ plar al acesteia ni s'a păstrat numai o copie necompletă din se­ cuiul XIV. Criteriele interne ale cronicei nefiind de ajuns pentru a de­ termina versta ei, trebue să cercăm aceasta mai ales prin aseme­ nare cu celelalte cronice unguresti. In această privinţă voiu să atrag aici atentiunea numai asupra unor imprejurări mai insem­ nate, care-mi par deoizetoare pentru chestiune. Mai intăi este cunoscut că inainte de suirea pe tron a lui Bela IV exista in Ungaria o cronică indigenă, din care călugării Dominicani s'au informat despre vechea patrie resăriteană a Un­ gurilor, inainte de ce intreprinseră pe atunci misiunea lor predi­ cătoare in acele părţi păgăne din resărit, Memoriul Dominicanului Ricardus asupra acestei misiuni sevărşite, scris la 1237, incepe astfel: "Inventum fuit in Gestis Unqarorurn Christianorum, quod esset alia Ungaria maior, de qua septern duces cum pcpulis suis egressi fuerant, ut habitandi quererent sibi locum, eo quocl terra ipsorum muliiiudinem. inhauitantium sustenere non posset : qui cum multa reqna pertransissent et deairuaissent, tandem venerunt in i I 'f ',1 , 1 t I [257] TEiJRIA LUI ROESLER 257 terram que nunc Ungaria dicitur, tune ve ro dicebatur pascua Romanoruin, quam inhabitandam pre tenis ceteris elegerunt, su­ biectis sibi populis, q�i1; tune habiLabant iuidetn-" 1) (S'au aflat in Geeta UJl(jWlW'1l1Ji [faptele Ungurilor] celor creştini că ar :fi altă Utuunie mai mare, (le unde eşiseră �apte duci cu oamenii lor, ca 0r1-�i caute loc de locuinţă, l1eJdr1b cei tara lor nu mai putea sus­ cCiniJ 1Jm1linwa locuiiorilor ; ace�t.ia, după ce trecuse rei prin multe state şi le nimiciseră, veniră deci in ţara ce se numeşte acum Ungaria, atunci insă păşunea Romanilor, care �i-o aleseră mai cu preferinţă decăt pre celelalte ţeri spre a o locul: clupe ce ŞiWl S11p1iS popoarele ce locuicu. atunci aicia.) Asemenănd acest. citat , scos dintr'o cronică ungurească "Gl:'sta Unqarorum" cu istoria venirii Ungurilor din "Gest.f1 Hun­ garorum" al ui Anonyrnus, vedem cit intr' cnsul nu se află ni­ mic ce n'ar :fi �i 'n cronica acestuia, cunoscută sub acelaşi nume ca �i al celei intrebuinţate de Ricardus. Ba incă mai mult : noi aflăm aici lucruri care nu se află in altă cronică ungurească decăt in cea a lui Anonymus, cu care citatul de sus corespunde intocmai ca escerpi din aceasta cronică. Aceste sunt: numele pa­ triei vechi "Ungaria mare" (cap. 1. Scythia .... maxima terra est, que Donturnoger dicitur), causa omigrării Ungurilor de-aici pen- . tru mulţimea locuitorilor ce nu mai puteau fi susţinuţi (cap. 1 �i 6.), nimicirea mai multor state �i supunerea popoarelor aflate in Ungaria, in sfăr�it numele de atunci al Ungariei nPasc1w Ro­ uumoruiu" (cap. 9.) In vederea acestor fapte necontestabile, cum �i a mărturi­ sirii lni Anonymus Crt inaintea lui nu se uim alta cronică Llngu­ reat5că, wre 8â fi an7lal Gâte state §i-au SU1J1i8 Una'urii §i din can cansrZ aU eşit ei elin lam lor (le mrdnainte; 2) in vederea ace­ stora, nu ne este permisă altă conclusiune, c1ecM cit cronica lui "Gesta liungarorum" se afli\, acum inaiut.e ele domnia lui Bula 1 V, fiind ea cunoscută po atlmci misionarllor Domjnicalli. Tleei antornl oi nu poate să il fost. notarial acestui rege. ') Endlichcl" MOll. AqXHl. 1, 248. Theinel", MOnllln, Hungariac 1, 151. D. Xcno!,ol (1" 106) cilead acest mcmoriu, pulJlical Sllb tilhll «De jacta ill/lIgrrrit IIlG<..[}'!li' -ill7.Je;t1(J» in inţcles greşit ca «croniâi» sub acest nume cUl1uscendu-l 11 tll Ilai ris dc Cestis T1 II ngarorllm. . �) Contilllpuranitatca aulorului se cunoaşte clar �i din unn:Hoarele clIvinte: "C"nfJrlllalulll est ergo Rcguum in manu cjlls (Dellae Il), et inimicos ejus dedit do· minus in upprolJriull1 1tsqltl! in preseI/tem rlir.:JIl, cap, 64. li) Pars II, cap. 60-- 66. Schwandtncr, ss. rer. [Jung. r, pag. 135�-'4.6. ef. Marczali op. cil, p. 77, unde autorul demollstră mai pe larg, pc lemeiul aceslor dalc, d această parte a croJ1,cei este din acest timp. Mirare că acest aulor lasi; aici ClI lOl,,] din vedere pre AnonYlllus, dcsp"c care suslinc (p. 94 s'1.) cu vcdilă silnicie c'a fost l1"tand lui Hcla IV; elI" J,unCt '('[lIn,i numai de dragLiI teoriei lui I-loeslcr, pcntru care se declar:Î cu urJ)irc lllaghiar;{, Els:lllc1 asLfel elin lllM.nlî meritul de a fi rcsulvij aClllll ,he:;:;tiunc:1 despre timpul lui AnoIlYllllls. [260] 2GO TEORIA LUI ROESLER ---------------------- poran al cronicei ajunge numai pănă'n domnia lui Geisa II (114-1-- 1161), după care urmează in toate cronicele uJlgure�ti o lacună foarte bătătoare la ochi pană la domnia lui A ndrea II (1204-1�3c)), pănă ce prima cronică ungureasca a aflat continua­ tor, - in vederea acestora, conti m poranitarea cronicarulni �i lege\.­ tura lui cu casa �i curtea lui Bela II nu poate fi pusă nici do­ cum la indoială. �i cine sr\. nu cunoască aci pre Anonţnniu: ,,(]1fOU­ elam bouc memorie gLoriosissi'Jlloi Bele ?'(',r;is Hunqarie uoturuis'', ele la care avem cea mai veche cronică ungureasca! Spre adeverirea acestei conclusiuni , impusă numai decăt prin logica faptelor, voiu aduce incă următoarele temeiuri mai puternice: Cea mai pronUn\at�L tendinţa a scrierii lui Anonymus este: cel numai deecendenţii lui Almos (tatal lui Arpad) sunt indreptă­ liJi la domnie in Uiujoria. Acest aşezărnănt este intăiul punct al jurămentului despre care spune el că I-au depus Ungurii ducelui lor Almos inainte de intrarea lor in Ungaria 1). In deplin acord cu această tendinţă supremă �i curat din acest punct de vedere, vedem că purcede şi cronica ilustrată cu privire la fiul lui Colo­ man, pretendentul Boris, care susţinea invier�unate lupte ele tron cu Bela II �i Geisa II, �i care este numit aici do repeţite ori "fi1i admlierin" al femeii lui Coloman, deci nu din viţa Arpazilor ceea ce altcurn nu se află adeverit 2). Alt punct al jurărnentului plăsmuit de Anonymus este că: cine (IT fi necredincins domnito­ ruiu; şi Ci?' It/ce discordie intre domnitor §i neamul lui, acela să fie al mor{i'i 3). Deci iarăşi un a�ezăment pentru timpul cronica- ') Cap. 5. Elegerunl sibi ducem ac prcccptorcm in filios Iil iorum suorum, liS qllC' arl uh irnam gcncracioncll1� A lrnum Iil ium Ugek ... cap. G. Primus status iurumcnti sic [uit: ut (-luam diu vila durarel, lam ipsîs, qu:un cciam postcris suis, SClIlpCI" dUCCJll habercnt de progenie Almi dllcis. 2) H, cap. 61 : Quac cx aruten�i uni la domnie, urmate apoi �i de certe AllOJlYIl1U:-:: cap. G3.·- Fuit cuim dux Zulta parum blesus ct caudidus, capillo molli et tlavo , statura modiocri , dux bollicosus, anime fortis, sed in ci vibus clcmens , voce suavi, sud cupidus imperii. TIWl{[A LUI lZ()ESI,I�I, rului, cănd afară �i Stefan; a tace pentru tron. Foarte remarcabil este: i llC�L C2t descrierea persoanei lui Co­ louiun elin CrOl1iGLL Ilustrată este o copie G0l11111etn, a lui Tlicrsiie«; coen, ce ne arată vedorut pre Auunymus, care, compilănd o Istorio 'l'I'OiU1Ul după Duros I'hrygius �i al�i autori 1), imprumuta ele aici descrierea porsounolor pentru cronica sa ungurească, Eată �i o probă : Durcs Phrygius cap. 12.···1 Iccto­ rt .m blaceuni, ca nâuiunn , crispum, strabum, pornicibus mcmbris, vul­ tu vcnorubili, burbatum dcceuteiu, bcuicoeum; «nimo UWf)UO, in ci­ rilnts clctneuiem; dignum, arnore L(.jJ turn. A lcxandrum cu ndillu'JJl, lougum, tortoin , oculis pulcher­ riiuis, crJ:pillo multi ct ţlaoo, ore vun LlstU, 'OOC(; 8'1�avi, veloGmn, cu- llidum imperii 2). ])intr'o asernenua funtănrt il aflăm llc:-;cris �i pe Culoman in cronica ilu:-;trată cn. GO): "Colomanus ... emt autem IwlJit'l� eor­ JlUris eontmnLiiJilis, SIJcl ({stutus ct docUi8, hi-�'jJi!lus, piloSliS, lU8(;'itS, r;iiJ(W8I1S, c7awl'lu'! et II[aesw/', -- un adUvufat 7'//I'J'sit!'83). Cine SrL nu <.;l1l1oasdi aici pl"e unul �i ace1a� autor? - 1Jw1 ales d II P;L cu AnolJymus ni so ]'ocomandit insu�i CLt cum pilato]" al tlllui is(ol'ii 7'rairwe dnpit djf'uri�i autori, care compilaţillLJU yudulIJ Gllnl () intn\buin�()�I:;,ă el �i lWlltd'U ct"OniG,1 sa U11g11n�ască,! 1) Anonymus spuue Hl prolug-ul seu, EnclL pag. 1: d)Ull1 ulill1 .. , !Il hisloria �/'roial1{l, qumn ego Cllln SUIllll10 amare comp!extls c,r lil;rÎs Dan'!is j)/uygii cc/cro­ rUJllf/lI(' alldOrUJJ1 ... in unUlll volUlllcn proprio stilo {('Jllji!({'lJ('raJII, .... - lcgerClJ111s, pe,· tisli a me, nL si eul bistoriam Troian::ulJ .. , scripscra.lll, ita ct gcncalogn:L1n regtllll J J un garic ... scribercIll». ") Darelis Phrygii de 0xctdio TrOiae histuria, cel. Mcister. Lipsi,,, 1873. pag. ) 5· 3) 'rhersites lipseşte la Dares Phrygius, precum ni s'a p'istrat acest�. Descrie· rea lui Culuman este insii in urice cas (1 copie depe Tliersites dup" un autor din eVIIl mediu, pe temeiul lui Spinelarus TltebaHus, traelucetorul latin 'Il lui n.nner. Ea eorespuncle intocmai cu descrierea persoanelor dela Dares Phrygius, şi sc va li aflat. ca descriere a lui Thersites la unul din auturii evului mediu, intrcbuin\a\i de Ano­ nYl11us pentru istoria lui Troiana. [262] TEOIZIA LUI ]WESLEI\ In sprijinul acos tora am a vea incă şi alte do vezi; dar :-iEL ne mulţumim cu atăta, nefiind aici locul pentru a lămuri această chestiune mai pe larg. Temeiurile expuse sunt de ajuns pentru a dobăndi cu deplină, convingere morală resultatul dî. mult restăl­ măcitul Ancnymus nu este altul decăt notarul lui Bela 11, şi c'a scris cronica sa sub domnia fiului acestuia, Geisa II, po la miezul seculului XII, aducend-o pănă'n timpul :-iOU 1). 'I'rebuo a fi orbit de patima unor preocupări favorite, sau chiar intenţionate, pen­ tru u nu recunoaşte că această conclusiuno ese unica indreptă­ tită in §tiinţă! Dacă istoria regilor nu ni s'a jl;tsCrat prin unica copie a­ junsă pănă la noi, lucrul se explică din aceea că această parte se 8iEL atunci trecută, mai mult sau mai llUţill exact, in alte Cl'Q­ nice. Păstrarea părţii' (l'intrti avem s'o mulţumim iniprejurării că cronica se deosebea aici de celula! te, care toate 11lCUll cu istoria Hunilor, adausă pe la inceputul seculului XIII 2) căreia urmează, el UP�L o foarte SCUl't�L rmraţiu IlU a v eni ri i Ungurilor, istoria regi­ lor 3). Faptul că istoria Jl unllor lipseşte de tot la Anonymus, cart: umiuteşt« numai pro Attilu, ca prcdecosorul A rpazilor du acet:a�i origine, este i [lC�L unul din argumentele p011 tru vcrsta lui t) Părerea mai vcclu . ..: c;l AnunYIlHls ar lî notarul lui He];t I, pcu l ru că IlU melc regelui nu este deosebit cu ruuni.r, cum ar fi trebuit S:1 facă cronicarul Ia un , Uela unnKtur- nu se HUlÎ poate sus\inc raţă cu lemei urIle nuastre. Ea nu este admi­ sibiLi, incă pentru aceea că AnonYlllus J1UlnC�lc prc SteJ�Ul 1 isJdll1», ceea ce nu pu lea să facă pc timpul hli ]�ela I, căml Slefall llll era i"di callonisal. ") Iles!,rc tilllpnl redacţiunii isi ori ci Uunn;l"r vezi Marcmli op. Cil. 1', �2 �3. Ea se a1Ei. acum in chronlca lIungarurUln el PoJonoruTll de la slîr�itltJ seC. Xfl. En că, �i eu atM mai pu�in unui'!, elu Llll asemenea prim;ip;,t, (mm ne spune unicul AUOllYIIlllS. Cine va mai vol. deci SrL j "t,repriudii z;a­ dmnic dea sus�ine cu seriosit;.tte, ca Engel �. a, mra du altă 1) COJllllllllalea de origine a Ull;;urilor Cl( 1IIlnnii se an" recunoscută III Un ;.;aria acum ll1 sec. XL v, Mar('zali 01'. ciL 1'. 55 . [264] 204 TEOiZ[A LUI JWESLER adeverinţă, exif:itenţa acestuia in cutare loc'? - Dar dacă nu, OCLl"0 LLVem Doi dreptul de a-l face S(L oază, irnpreuuă cu celelalte prin­ cipate, din plăsmuirca tondenţioasrL a cronicarului '?. �i oare llU se află in povestirea acestuia niciu n fond istoric? ... Trebue să punem temoiu pc aceasta, căci aici se face una­ logie la ceeace priveşte istoria noastră ! Să purcedem dela numele Scdanus. Un principat Saliln C:-;tl; adeverit in istorie inainte de venirea Ungurilor, dar llU intre 'risa �i Dunăre, ci de cea parte a Dunării, in Paunonia, atunci ocupată (le Sloveni. Această provincie e �tiL1t crL llup:L isbănda lui Carol­ cel-Mare asupra Avarilor S8 afla sul! stăpăuiroa Fraucilor. L,) 8;;]7 insă ea a fost pierdută cătră Bulgari, care stăpăneau şi'n Dacia 'I'raiană, unde ei �i-au mţit puterea (JUP;1 risipa Avarilor cel puţin pănă'n 'risa. In luptă cu Francli ei crl§tigarrl §i Pau­ nonia, caro o ţinură cătva timp, aşuztmd aici §i m,lgistr:lti de-ni 101'.1) Cum �i cănd au reuşit Francii a dobăudi iar:î�i putere asu­ pra Pannoniei, nu aflăm spus nicăirea, Sc §tio numai dL mai tărziu un duce slovean, Privina,- care, fiind scos din principatul suu (le lăugă Nitra, din spre miază-noapte de Panuonia, se re­ fugiâ la Bulgari, �i carele cre�tinindu-se se făcu apoi vasal al imperiului franco-german, - primi in Panuonia dela regele Lu­ dovic Germanul, pe la 840, teritoriul dintre Stiria �j lacul 1'elson, lă1lgă riul Sala (circa fluvium qui (liciLur Sala), in foudaJitate, unde Privina intemeiâ o cetate lăOg/L riul Sala. In urmă principaLul lui Privilln, care la 848 fu recunoscut de Ludovic ca de sine stup�mitor al toritoriului suu (col1cossiL illi in proprium totum ({uod prius habuit in lJellcJicium), vedem d\, cuprinde toatrL Pannonia dintre Dunrlre �i J)rava. Centl'l11 ac,of:ituia ('I'n cetatea lui Privina (eivitas Privillae) Hl,ng{L riul Sala, unde:-:3u ,LfltL astă7:i ora�ul S.zala1xir, in di:,itrictul munii; jl(w'aculJl SaLti (lll1g11re�te Szala sau Zala). EattL princ:ipaLul Salan! 2) Sub Kozul, fiul �i urmtttorul lui Privin:l, McLodiu illL011Wift E[lisco]latul Pannollian. A W t Kozcl dU §l taULl seu Privim su ') Einhru'cli Annalcs, a. 827: Dlligari (j\l()(lliC Sclavos in Pannonia sc'lcnles .... rcrro eL jgni vaslaverunl, el cxpulsis conlln c111Cih!ts� ]lldgaricos super cus rcctorcs constillicrunl. Perlz, ]VIOl!. Germ . .r, pag. 216. J)cascllJenca in IInnakle de Fll]ela, i bieL pag. 359. 2) Convcrsio Bagoarior1l1l1 el CaranlanorulII, cap. 10 5'1. Perlz, M. G. ScriI' lorcs XI, pag. II sq. [265] 'rIWl�r LUr IWESU:IZ udeveresc c'uu stat in rdaţiuui mai intime cu Imperiul bulgar. Poateprin mijlocirea lor Fruncii erau ill1priuLI"lliti lJe Limpul acesta cu Bulgarii, amintiţi in Annalele du Fuklu LL a. oUS ca venind dela rusttl'it intr'ajutor Francilor in coutr.i Moruvilor. 1) După moartea lui Kozel, Francii luară iariî�i I'nnnoui.i ill sL.i'LlliLl1ire, dar n'o putură mrlllţinu in centru lui :-)uatoj)ll1k CI] Moraviei, carele fu apoi investit cu o parte eL ţtirii .le ci\trtL Carol­ cel-Cros (884). 1';ste remarcabil cit in aceste lupte pentru Panno­ nia, �i Bulguni atacă pre 8uato]lluk.2) Murind :-)uatopluk (8D4), rcgolo Aruulf doto Pannonia, cu cetatea ele lrLllgtl. Sah ca capi­ Lam, ducolui slovoan Brazlav din cea parte du Drava, e:\1'U la venirea Ungurilor avea deci in stăpăuiro pri I Ici [latul :-),Llan ca vasal al imperiului franco-genuan. 3) E vodorat cii din aceste fapte Istorice traelitillnea cunoscută lui AIIOlJYl1mS, iutcmciată po o traditiullU mai veche (!()clit G!) illdid ÂIl()nYl1\lLo lll:U precis in c"l', 42: tlUOflllll eciam DeHa el J()fcia qtH:quc:; facta sua, si scriplis prcseLlis p! inscamnă ungureţ;tc llforrl'l!; de aceea J�cza inlocueşte acest nUlnc, ell1ll Se pare din comhinapunea sa proprie, cu Suatopluk, ducelc Moraviei, privit ca liul lui Mumt. ]{clllăne la induială dacC( Anonymus a imprumntat acest mimc dela c()­ numele tradiţional al unui duce morav, sau de avem a face cu alt nume propriu. In J,:ulllC(nia, mai ales Oltenia, se "nC( mai multc localităţi Cu numele J]j,/rolil" şi 1l/aro­ lesli (v. Ih,clclI, Ist. crit. 1, 89.), derivat clela nUll1ele personal lIfarot, care se vedc c'a rosl mai inainte intrebuil1�at inlre Romă.nL La numele lVIl..'lIu-lkforollt, numit lIC}Ot al lui llfo)"(lIt/J se presupune fUrIna romănă 'JIIClllt dela lat. lIlillor. 2) Cap. 12: Keanus, pmavus ducis Salani, dux (le Bulgaria cgresslIs auxi]io et consilia ill/faa/oris CrccorulII, preoccupuvcrat terram i!lam ... [269] TEORIA LUI ROESLER �--------------------- mus spune că acest "Ohtum" er.i desceiulent altui Glcal; care de­ veni vasal al Ungurilor, păstrănd astfel principatul seu. 1) 1[\1' in via�a Sf-Iui Gerard aflam că Achtum era derihr{ resăriuom; precum �i poporul lui, �i c'a primit domnia dela anei, poate deasemenea in loc ele Bulgari, ca la Anonyrnus. 2) Despre naţi\) nulitatea lui nu aflăm nicăiuri altă ştire, �i faţă cu aceste 111:\ r­ turii nu putem nicidecum admite c'ar fi fost Ungur. Existenta principatului neungureso ni lui Achtum din Bana­ tul 'rime§'Jll află insii explicate numai prin Anonyrnns, după care acest principat s'a păstrat incă din timpul inainte de veni­ rea Ungurilor. La inceput 01 se meu tributariu Ungurilor, 0UI11 spune Anonymus, ceea ce se vede �i din spusele lui Constantin Porphyrogenitul (de adm, imp. c. 40,) că 1J ngurii �i-au f-1UPUS Un­ garia pănă la Puntea lui Traian. Mai apoi insă Achtum se des­ fileu de Unguri 3), recunoscend -- cum se pare mai pro babil - ve­ chea suzeranitate a imperiului bulgar, 4) despre care se afltL aici amintire �i la Anonymus, care spune că Bulgar-ii veniră intr'aju­ tor lui Glad incontra Ungurilor (cap. 44.) Dar Achtum căzu, după spusele traditiunei, victimă trădării unui maro-oştean de-ai lui, nu­ mit Cuuuuiin (Chanadinus, la Anonymus: Sunad), care deveni apoi ') Cap. II. Endl, p. 14. GIad ... cx cuius progcnie Ohuun Iuit natus, (IUCI1l postca ... tcmpore sancti regis Stephani, Sunad ... in eastro suo iuxta Morisium interfecit, eo quod prcdicto regi rebellis Iuit in 0Illnihlls.--Cap.44. p. 39 CIad ex cuius eciam progenie longo post telllpore descendit OhtUlll ... p. 40. Glad a c'âills progenie Ohtlun dcscendit ... 2) EndIicher, mOI1. Arpad. 1. p. 214. Achtum ... secundum ritulii CrerlJl'lI1II in civilale /Jltdin (Vidin) fuerat baplizatus ... pag. 215, aceelit alt/OII pot,'sta/oll a Cred.\', et conslruxit in prefata urbe Moriscnu nu)nasterium ... , cunstitucns in cudcm ahatcm CUln lnonachis grecI:;, ju>..ta onlincm el ritmn ipsorum. �) Vila Sti Ce-ral'eli, cap. 10. p. 214. Aclltllln ... rcgi aulem Stephano honorclll minillle impendehat, conrldcns in mLtltitudine rnÎlitull1 el nouilillln suonlln ... el asur p�b[tl sibi polcslalclll super sales rcgis descendentes in IvlorisioJ constilucns in porti bus eiusdclll flumÎlus US(lUC ael ]'iciam tributarios ct (�ustudes, conc1usillluc omnia Sl\n lriiJuto.--AnonYJlllls cap. II. Ohlum ... l'cgi (Stcphano) rebelli, [uil in IltnnilJUs. 4) Ca va'ial al regelui blllgar Sallluii il Pl'ivc�le �i Kroncs, lTandbltcl1 , ?-,"'7), (Y(;�)aT(}"'; r�I'(((/­ '7 !/SiI'70'; '?oi' IU/Il!! ? Î' 7rr;},E! 'j )ţ'J,/((<.!f}J'· frl!To/ )'I(�J ; {OI'/' oi 2IJI(;/U'I'O' J ({;{JU %U! IJ/of!(){. [273] TEORIA LUI ROESLEl� 273 probabilitatea, trat1iţiune na�ionali1" pe care Kekavmenos putea s'o cunoască prin contactul seu �i al familiei sale cu Romănii §i Bul­ garii, Faţă cu vedita lui tur, asupra neamului romăn �i cu ten­ dinţe), ce o arată in scrierea sa asupra acestui popor, nu ne vom mira că el schimbă in�elesul acestei traditiuni, fi},c(";ncl pe Dacii supu�i drept Vlachi §i neac1rniţiînel originea romană a acestora, precum o aflăm spusă ele alţii pnţin mai in urmă. In această. privinţ:î, este remarcabil cum zice el că: Vlachii n'au păzit, cre­ dinF), "nici catre mai vechii Impărati ai Romanilor", prin cari cuvinte se v6d8�te că el ştiea ceva despre legătura na�ionam din­ tre Vlachi �i Romani, Dar grecii bizantini nu voiau să recunoa­ scă pe alţii decăt pe sine inşii ca urma�i ai Rornanilor; din acest punct de vedere trebue să judecăm �i spusele lui Kokav­ menos despre originea Rornăuilor descriş! ca duşmani ru imperiu­ lui. De aici resulta că Vlachii lui cei supuşi de Traian ii erau cunoscuţi tradiţional ca urmaşi ai provincialilor romani elin Dacia Traiană, ca �i lui Kinnamos �i cronicarilor unguresti. • 'J'otu�i d. 'I'omaschek zice că: "aderenţii continuităţii nu se vor putea provoca niciodată la această combinaVune inveţatil., care se intemeiază pe o confundam a Daciei Aureliane cu cea Traiană, ca la o mărturie istorică in in�elesul lor." Şi pe ce te­ meiu ? Nu pe altul decăt pe spusele lui Kekavmenos : "cdci ({CC­ ştia sunt aş(� numiţii Daci şi Beesi." In legătură cu Bessii, sustine d. 'l'omaschek, Dacii nu pot să insemne decăt provincialii romani elin Dacia Aureliană. Oare această părere este ea intemeiată ? N oi nu aflăm niciun temeiu pentru ea. Din contra, chiar con­ structiunea insăşi ne arată că Kekavmenos inţelege aici sub Daco­ Vtack) numai Romdnii elin Dacia Traiatui, adeveriţi aici in timpul lui pe deplin �i prin alte mărturii. Căci vorbind despre cuceriroa Daciei de cMre Impomtul 1'raian, el adaugă nemijlocit �i in mod explicativ (cu particula Yl{e): "căci ace�tia (Vlachii) sunt a�a nu­ miţii Daci �i 13ess1i", - pen tru a areta că �i Dacii, despre care vorbe�te, sunt acum Vlachi, ca �i Bessii (Tracil) romanisaţi din peninsula balcanică, pe cari sub numele de Vlachi ii are in deo­ sebi in vedere in scrierea sa. Acest inţeles natural al cuvintelor lui Kekavmenos nu poate să-] prefacă nicio sofistică. Kelmvlnenos nu este unicul din timpul seu care cunoa�te pe Eomănii din stinga Dunării sub numele de Daci. A�a-i nu­ me�te cu jumătate ele secuI mai tăr7,iu �i Anna Comnena, care C. L. xrX.----In. 22,206. lS [274] TEORIA LUI ROESLER 274 �------------------------------------------------ aminte�te mai ade se ori poporul Dacilor din stinga Dunării.") Sub acest popor ea nu intelege pe Unguri, cum susţine Roesler (Horn, Stud, pag. 84,) �, a" caci ca zice despre Daci că: ei lOC1WSC impreuna cu Tracii (Bulqarii) 'li in dreapta fluviului, pe laturea de miaeă-noapie a Haemului, 2) - ceea ce nu putea sa spună despre Unguri, O confundare a Dacilor cu Ungurii se poate admite la Anna Comnena numai acolo unde vorLe�te despre domnitorii Da­ cilor, intelegend aici pe }'cgii Unqariei, cnri pe timpul ei stăpă­ neau mai tot teritoriul ocupat pe atunci de Daco-Rornăni. 3) Re­ gii Ungariei sunt numiţi numai pentru aceea �i doumiiori ai Dacilor, pentru că Daco- Romanii erau supuşi stăpănirii lor. 'PuJ'a ungureascăinsa nu se află numită, la Anna Comnena niciodată Dacia, ci numai Urujria. '1) Nici oastea dacică, ce o aminteşte ea in o�tirea de 80,000, dusă in anul 1087 de ducele Peceneg 'l'zolgu in contra imperiului bizantin, nu poate il privita ca ungureasca, 5) Mai tărziu ea aminteşte pe aceşti Daci, care apar aici ca fiind in slujbă la Pecenegi, ele asemenea ca uniţi cu Cumanii, nouii stăpăni pe locurile din dosul Carpaţilor resăriteni. c,) Ace�ti Daci, supu�ţ inriuririi stăpănitoaro a Pecenegilor �i Cumanilor, pot fi identifi- 1) Ed, Bonn. Tom 1, pp, 166, 33°, T, U, 1'1" 30, 246, 273, 2) T. II, pag. 299. J!..�'%rrrf!!(O/) E'/' ()'1. 'Trvi' 'Y.f'l.TfI.��{I'I;T(fJ'J' a.l�'TO-;; (70''(; A,'/unl) noJ.Âa. ual, 1Tl.ovo/({)T(I.Tfl �:t}'J"17 tJ'i/IE'Tfl.l, J(x'Y.IU'I' /fl!r ;;'1 TIr)'!' {lO(JFI07/­ x;r;)' (Ta f. I' E'T IX T{(}J' 'I>{I)/'({ Irv') , (I'JrOl'()'(� 7'1;('[1'1' [:{O{Ţ(((, Ol�r. l;()'r)"ol', (�)J..(( Jrtl. (uun, O}'" S,;orl.1'TPS ()"/Xua((jl ••.• 4) J, p. 256. v\((� T'Îjf,' O·��),)'<,ifl.s .... II, p. 33. Suz 7{1�1' /(f('(�'J' 7J�S' (}/�)')'('f(u;; ..• !)) ], p. 330. 'Jlli.{'oS /Jl, 1�J(f.(/ ft.}'h'7Uf,' ()'([).,/J(('n' (, ':Fţ,),.) 'o',',. 'f(l "�7tr(Jy.}.f/(}-1'11 TOV JW/'O'I;PFmS' Tf/IJ('i/ ('I)'P/(('�11 /)'[ (J'bTUS 'l\7r1'(JEIJI}1' 70 �'x/'[h'Y.o:;; aT!!r!.,Tf'I;,llaTO';;) O'/;/(,((('/.TOI' l7rrl.)'o/lF1'0� OT('r!Tl''lI/(('I. worLX,).u;S(f.<; nyeYoJ>xO'l'Trt ii! TE �'rx'I'(){)/((1.7(J-;1' %Hl �''Y.o/7 fU"', 1«(;((, a7rO 7-al� JfXY.IY.O·l� OT('fl.Tl-'I�/'rtrO�o O/�'Y. (�2;)-'O'lIţ, (�1' o (j,i;Ţ(/J 'Y.({J.o'u­ /,(;'1'0;" �'O} .. O/'((�'II Vl//(r()'(())'(��' 'III' ''''0 T\.oesler cÎtănd nmnaÎ acest luc despre I)ac,i Annei CUlllnene susţine' di. aici ar fi inţeleşi Ungurii, sub cuvent că �'olol'(I�'J' {)'Jdl(f.')'lV)'("'; ar fi detronatul rege unguresc Salomon, despre care spune cronica lui 'l'hurocz (p, II, c, 56.) că s'a refugiat la Cumani, 031'e simpla identilate a numelui este de ajuns pen­ tru a jnstiGc" asemenea combin'tliune? Dar ci aclmi\end identitatea persoanelol',--CUlll vine oastea ungureasdi in slujbă la Pecencgi ? .. 0) II, p. 273. 1"/;)'J) ()'S Te! 'TCt(/t 7(�'J' )101--(101' (f;ţ, rrlli; 'U';')')! ]{Oj"/u'(U'l' ual ..:.1(( y.(UJ' i'!,()(Yout; '/',l,2a.TTOltt'JJ(V1' •••. [275] TEORIA LUI ROESLER 275 caţi atăt de puţin cu Ungurii căt �i cei dela poalele Haernului ; noi ii putem privi pe unii, ca §i pe (l,lţii, numai ca Români. Roesler, făcend pe Dacii Armei Cornnene Unguri, se spriji­ .iine�te pe flcţiunea că aceşti din urmă ar fi numiţi astfel �i do Chalkokondylas, la care ţara U ngureasca s'ar afla numiti}, Paunodacia. Cine oarecunoaşte pe Chalcocondylas nu �tiG insă că la densul Panuo­ dacia. nu insearnnă nimica alta decât Ardealul 1) �i că Dacii lui -- de a­ ceea�i limbă cu Vlachii elin Pindos - nu sunt alţii decăt Daco-Romănii! El, ca §i Anna Comnena, inţelege sub numele de Vlaclii numai pe Macedo-Romănii, iar Daco-Romănii sunt numiţi Daci. Pe Unguri ii aflăm la Chalkokondylas totdeuna sub numele ele Pannonieni (lfaiol'Sr;); la niciun scriitor ei nu se află numiţi Daci, afară de confusiunea făcută ele .Anna Comnena in inţelesul sus arătat. Ce ne impiedică deci a inţelege sub Dacii lui Kekavmenos cum �i ai Annei Comnene anume pe Daco-Romăni , ca §i Da­ cii lui Chalkokondylas ? Nefiinta lor in Dacia pe timpul acelor scriitori, nicidecum 1 Pe la miezul secolului XII Romănii sunt adeveriti cu siguranţă in stinga Dunării pănă in vecinătatea Ga­ liciei. 2) La inceputul aceluia�i secol ii cunoaşte aici �i cronicarul rus Nestor, vecinul lor, care spune despre denşii că ei locuiau in părţile Daciei acum la venirea Ungurilor. Această mărturie o dau �i toţi cronicarii unguresti, care mai �tju pe Romăni ca lo­ cuitori ineligeni inca elin timpul Romanilor, ca �i Bizantinul Kin­ namos din secolul XII. Deci nu incape nicio indoiala ea pe tim­ pul lui Kekavmenos, contimporan mai vechiu cu Nostor, Rornănii se aflau in Dacia, unelo ei erau priviţi ele toti vecinii lor ca locuitori vechi. In acest inţeles §i Daco- Ylachii lui sunt vederat Daco- Romăni. 1) De rebus turcicis, ed. Bonn. png. 77. Despre Baiazid: ';:OTP()(J1' flh'TOI hTl­ 'lf/fIJT(ţ)JI (]T(}flTt'i�/((t7ft., /;"Trf, JIrUOJ'l(l,,/' Y.r1t lT(:((ol'oIJr,u..;/rcl' tr)'.,;o'u 'TI>' Xrv('WI!. 7(101'0'0 v'l; h-JTl)'f-'JlOld/'O/I l�'Jf't .J,I.'X(:(f:, uat L'ft Ah;(,ţ,rl.'J' 71>1' Jtt.y.lrl<; '1/)'F(U!J'l'rt ':O'T(!f1.Tf"I;I:'TO •••• vu:%Ft j)"ru>[(I";j' (dlly.nrJ') J; 'lw(a., JJ1'� .i1,( t>'1:Âiov 'l17..: l/a((J'JI(r)l' Ja;-:las' r�exo/,h"'i> 1'UTF l7tt j!.":;�[{Jln'l' ')TOrTo')' .... l},r{ţJyrt (Ve rt'/�'Ţ(J'l":; (Jd'Y.(/�') (iJ1(� lfu..loJ'u()'ay.la.:; :J('OS hr'" '}to},';' ()\I�'%O'JJ lJ(i(.(�oij().;. (lIlun�i i Braşoveni) y.a)"O'/�/([;)IO'}J. 2) Vlacl!ii de IMngă hotarele Galiciei, all1inti�i de Nicita CJHlniates la a. 1164. se aOau după toate inrliciele in vecillcttatca principatului de Balici, pc unde şi ana­ lele rllse�li amintesc pe Rom,"n;; Bolochoveni lăngă Nistru. (v. Dragoş �i Bogdan, XVIII, 261.) PrincipettulBerlac1ean al lui Ivanko Rostislavici, pe temeiul căruia ci. Xenopol (p, 120) pune aşezările acestor Vlacl1i pe lăngă Berlad, presupu­ nend fiiră temciu că in această regiune se aRau hotarele Galiciei elinspre elependen­ elentul (?) principat Berladean, IlU mai există la 1164. In asemenea mod ar putea cineva sc\ spună că hotarele Galicici se ailnu la Dun:ire, aclmi\end existen\a principa­ tului Berl:Hle:w in alirnarea ele IIallci ! Unde ajungem atunci cllmărturia lui Chun;ates ?,. [276] 270 TEORIA LUI IWESLER Pe lăngă �tireiL despre originea acestora, scrierea lui Kokav­ menos mai conţine �i altii notiţtL insemnată, proclamată ele (1. 'I'ornaschek ca unicul arU1l1llcJl{ direc! pentru teoria lui Roesler. Vorbind mai departe despre Vlachii din imperiul bizanti», Ko­ k:wmenos zice: "Ei locuiau mai intăi lăngă fluviul Dunarii �i lăngă Sau, care riu il numim acum Sava, unele locuesc astăzi Serbii, in 10- curi intărite �i greu de străbătut. Acestora i llcre:;,en(]u-se,mţfL­ reau iubire �i supunere către vechii lml)(\raţi, �i e�inc1 din fortu­ rile lor pustieau torilc Romanilor; deci ei indignăuduso asupra lor, cum s'a zis, ii risipită. Şi oi, e�incl de acolo, s'au împrăştiat in tot Epirul �i Maoedoula, iar cei mai mulţi (lil1tr'6n�ii s'nu n�e· zat in Ellada." 1) D. Xenopol (p. oS) observa bine in contra acestui "iLrgUlllellt direct" al el-lui 'I'ornaschek, CrL aici Kekavmenos d:"t mărturie nu­ mai despre migrarea Vlachilor dela miază-noapte spro miază-zi, iar nu in dircctiuno intoarsă. 'l'otu:;i llosa se prinde in cursă, ad­ miţem1 cit. scriitorul bizantin ill�olege aici Dacia 'I'raiană, nu C0a A ureliauă, �i tocmai aC(>:1strL noadevor: L{L con fundnro a am bolor Dacii esto temeiul argumcutului zis direct al li-lui 'l'ornasohok. Kekavrnenos nu faceinsl\. alta decăt <.:ii. pune locuinţele mai vechi ale JIi[accclo- [{,o1Ju7niLor, despre care vOJ'lJC:�te aici, i Il lleplill aconl cu adeverulistoric ltl.ngtL Dlln�\'re �i Sava, in regiunea prii 8el'­ bilo}' din timpul seu, adectt in Dacia A?lJ'clianâ, ele unde ei au emigrat apoi spre minzăzi. 131' d. Tomaschek, prinzemlu-se ele "loC'lt'l'ilc inL/irite §i gren de I5t1'(Ui(7L1�lt" ale acestora �i de Juriu­ 'l"IJe" lor, face pe strategicul lJizantin S{l, inţel()agă aici Dacio. 1'1'((­ ianrf, despre a ci'trei a�e;l,al'C geogratic�l S[L nu fi avut no�iul1(' c1iLrtl., incClt o Gl1Iestecrt cu coa Aureliallă �i o mutrL dincolo ele J)llntLre, in ţanL Sel'bilor din timpul S(111, fitcendu-l astfel scriito­ rul cel mai conf'us. Se vede cl\. treuuia stL-l lnGurco a�a elu r8n, citci altfel n'ar putea sus�ine că 7)aâi lui sunt proYincialii ro- ') Vasillcvskj, op, cit. pag. 1°7: (rl:-!OP'/' ()'l:' 7r�j(JTP;:nJ' n:l,/o;oJ' 'ro';; J(('I'()'fI­ (litri' nOTrl./ln'v %rtl, ro'v .. ;;,zo}', nil TIr,I ,]"(()'TfI./((J/1 �'(( .. 1{,(,'J! 'Y.fl.J�(}'V/UII, �I'thf. �'/e(Jol (;�)­ 'Tim..; ol'Xo'uIH'II, [;'11 (�1.'P<){)l; 'X{f{, ()"l'of1(( nu; 7;J}ro/�. 'l'o'/;yrn;; /h1.�}<}(JV'J!YF� '1;'Jtl,y.()i'lIOI'�ro f,2yrln'l1'J1 'Y.(d (�v,t;2(o(/tI, 77'{JOt>' 'rOl):; (1<)ifuo7l{()/I((?;(OI' i),/I/ţ(}'t!70 7(1..;,' X{/;()f(� 70)'}! 'l-'(I}/fr!.flr)ll• (';(}I''1' (;/,rt.'J'({%T'J;U('JI7rr; ,%rn::J r{'/�1 (;;'1', If�:.,' ['1:<"//1:rU, Vl,{ţf'/}·['J(}(I.J· rl..'t�r()'1;s'. oI �,u'({, i.�tJ./r(;J'TF'; rl'{�'JI ey.Elu12 t)',F()'J(flLeJ'all a rumas ill Ulal'uLrtlll';;t U priviri' li �a du lIgro�iLuan', i Il alu ltli piuj"illo, In IIrm�\, Cam-boi su cluLu La lugua 'jr'Jr:;!;illOllllClca cu licuele noastre (lu a;-;Uizi �i caru, L1ulJ[1. lntolllcilJtorul ci, fu numit "Ac;adulilia Mi- [281] hăiloană". lllnngumrea solemni. a noului institut (le cultură so liLCU in luua Iunie 10SG �i astfel aGeastr" �G()alrl, :-;chjllJl;ăml deo­ Sdli tu numiri in �irul tim pului, �J JIU in itXl astiLzi " Liceul Im�iollCtl ((, illlplille�te acum cincizeci do aui club intemeierea oi. Istoria "Aca­ domioi MillCLilono" este de aproape legLtUt cu isturia Moldovei din aC8aSUt jumătate de socul. In şcoala lui Mihai-Vodă s'au pregM,iL g(meraţia in caro s'a născut ideea unirii �i care a realizat-o, llulli\ mai multe zecimi de ani ele muncă �i :-mf\,rinţrl.. Un număr insemnat ele �colari ai Academiei Mihăileue ,t devenit luai tărziu il1veţiitori �i astfel s'a mrlllţiltut nu numai o l()gMură, spirituală, dar �i 1'<:::­ b.ţii intime de colegialitate in urma mai multor goneraţii. Corpul profesoral din Ia�i a avut fericit] idee (le a serba ani­ vcrsarea anului r)() dela inaugurarea Academiei. Din sinul lor PIO­ fosorii ali ales un comitet corn pus
  • lltt�irea ulturiO;Ll'tt eL Gllltllrij rom;'lw. UGllorntilllle;t ad.ualrt clatoru�Le JluLttgătluiL in ['omLe lll;l.]'U [282] 282 SI�IZIli\IZEi\ ŞCOLi\]{/\ ----_ .. _---- - -----,- parte avutul intelectual, de caro se bucură astrlzi, inceputurilor de cultură de pe atunci, ori căt de modeste s'ar părea ele la in­ tăia vedere. In orice epocă a dosvoltării noastre naţicHtale, aven­ tul patriotic al acelui timp ele re-inviere va putea fi luat drept model pentru lupta nobilă a naţiunii rornănc in năzuintelo sale spre cultură. Sub imi uri rea acestor cugetări, corpul profesoral din Ia�i tie toate gradele ele inveţăment, a crezut de a sa datorie a lua ini­ ţiativa unei serbări ele reamintire a acelei frumoase epoce de re­ de�tepta,re naţională. In acest scop a ales din sinul seu un comi­ tet special insărcinat cu organizarea unei festivităţi publice pentru aniversarea ele 50 de ani a inaugurăni Academiei Mihăilene din Ia�i. Comitetul convins că va fi lucru folositor �i instructiv pen­ tru toţi iubitorii de cultură romănă cuno�tinţa fazelor prin caro a trecut educatiunea noastră naţională, a hotărit : I) A publica cu ooaziunea acestei aniversări un Memoriu asu­ pra istoriei şcoalelor cu documentele corespunzetoare ; 2) A organiza o exposiţiune care va consista atăt din cărţi �i manuscripts vechi romăne�ti de orice natură �i din orice timp, pănă la anul 1835, căt �i elin că,rţi şi manuscripte care au servit in special 1:1 in veţă,ment in şcoalele noastre, iară�i din timpurile cele mai vechi pană la 1860, fie in limba rornănă sau in orice limbă străină �i toate aceste din orice provincie romană. Comitetul face dar un călduros apel atăt la foştii elevi §l profesori ai §coalelor naţionale in general, cat §i ai Academiei Mihăileno in special, precum §i la toţi iubitorii Lr;\. D-llli 1. V. J'. Vom j.ublion numai cănd veţi avea un 11l1111tn- mare, ca ::i�i dăm ceva cOHllJluct. U-lui Sper. 'in JJ. "O! Ce Line ar ti ::i�L taci!" BIBLIOGRAFIE C'rirfi al'ârnlc ele curăn« �i L'rimi8c Dircc(iuuii "Concol'uirilor Lilcrru:e." r. POPEA Cal' tu du cil.ire. J3m,�ov 1 vol. N. DENSUŞANU, Monu lIJOl1 Le pCiI l.ru Jc;­ Loria Terei l<'a.gam,:!ului, Bucuroşl i, 1. vol, S'rEI'AN MIHAILEANU, Mihai Bmvul, dr.r­ m{L ill !latru taLluuri, 1';1 rLua eL J:lu clll'e\i ti 1 brO,!1ll'iL. !J/I{clinlll MilllsL8l'ulni j\gTiGuILUl'ui, 111- 1I11tiLri('Î, CUIllul'l;iului :::;i 1)()IIIUlliiJo]', AIllll J J88fj .Nu.:2, BlIcul'e':jli. �J/ul/.enl h'Olll(tll, UOJli'uriIJ�e Publice. X l'rugTu;w]U igiullui dill cui dilJ [lrtlJit ani, ele doctorul i:). Follx Bucure�ti, 1 micii broşură, N. A. ALESANDRINI, :::ltudiu 8taLit>tic ;t­ Sll[!ra. Agriculturei judeţului Iusi pc deceniul 1874-1883, la§i 1 vol. DIMITR.IE STĂNCESCU, Basme culese dill popor, J3ucure�ti, 1 1'01. ALEXANDRU r. ŞONŢU, l'uelllu �i .MaxiulO J:lllclll'e�Li 1 voI. C. A. ROSETTI, �Grieri din jltlluţe \;ii din Esiliu, tum. Jl BIICIll'U§I,i 1 voI. r � i t' ii [285] BIBLIOGRAFIE BIBLIOGRAFIA GENERALĂ ROMĂNĂ 286 ALEX. DEGENMANN 46. �() -. 5" 47· . 2- � .- 5° 41':. �(). 5°· 2 .- 51. 6 2- ) 3 . 52 . [286] 28G BIBLIOGRAFIE Lei B. Lei B. 66. ALBULESCU G. I. --I)(.I/,n .Iwidii!i!,· 0'7'i1(' in dreptul rom.in "i drept. roma n, in 12'\ 174 p. l+ucurcşu IS77. 'lIf. (/Ft'O .. 'JC/I. (l scenli. Ui vCl'�l1ri cu ()casiunca Tl�S hoiulll' contra Tmciei, in 32", 47 p. 1 50 1676. Sum ti CUIlI/,. 75. ldelJl III 160. pe h:lrtie velină 76. Co/{}ra/"IItÎ Iual/ j'.//lfl- noii F!ousm .. Puesia, in 80, 6 p. B\I cureHi 187S. Tip. ('lIr/ii. 77. jJc!lIl',\'ÎII tit,. CIIF((lJl, fLUS tlCII1 rlI111,inischen ins clClllscJ,C iihertra­ gen ""n cineI' ],ocllgcstellLen Dallle, in 18°, ] J p. Bucarest 167S. li/,. Tllicl {'/ IV<,is.l', .I{edaction ,le,' lel'odle • 53. ACHARD AMEDEE.-j)0I7I1/1117 di J\�li! Iim', traductiuni de 1,. Sachcl larie, in 16, ] 04 p. Focsani. 11f. St'j;/II(sm. 55. AcrE JUSTIFICA'rIVE Ia Il/l"IllMml 'rit! r!nj>n' (olldaJ'l'{/ stlti/llilli nlllltlll dill .<}/I/IIII il/I/I/li AIIIi'.\". extras gFa!i(L' asupra popllLlţiunii ROIll;lnici �i 111 spe­ cial a districtului şi ()raşlIlui Iaţ;i, In 8°, 56 p. Bucureşti 1876. 'lI}>. La;'''­ I()!'ii ]\.)Ol/Illlli (J5. AHN FR. Jlldlii,r!" fradia'! pentru a invi.'\a cu inlesnire lim],a france,,, prelucrat elel!," cea din lIrlll:l edi\iune a 192 a autorului, cllrsul r, III 8°, J34 p. Hucllrc�li 1677. S"U'e d COlii/,. f 30 4 67· ALDESCU IOAN.- Ct'il.'-"I! CII,'il/l,' d"Ij>N iril(f p' slji/itica} 111 J 20, 63 p. HIlel! re�ti 1875. TiP. C'n·(J'(fI . 6S. ALEXANDRI COLONEL. -- jl" !'/I"Ni,.·- scnrcn: dill1Je VNIF.\'t' !t;\'(7k /r 1;/([([/'{'.d. 111 6", 15 ]'. Paris 1875. JOIIli 1877 . .J.Jlillil1"sof .'(J L/lls, S 5· ALEOSANDRESOU TEMISTOOLE V. P]OJ/CJI!r' rit' ari/lflt/ha tl'ordio) 1"; fnu'·· liul, in SOj lGS p. HnClIrC<;>lÎ I'i. (IUl!. se,. ALEOSI A. P. /,'e.l'i,,11I1 1'1'1'011(/1, ilu strat 4 l)ru�llri, in eolahorarp CII î\bxim 1',,1', in so, '44 p. (;,,:\lz IS7S Si ALEXI TREOOHAR. / )/,'jil'lld},;" ;.,/ /tlli71 gl'!'/I/fll/o-n!l/trlJl, ('d, I f, in "1 (J. 235 ['. J;ueLlr"�li 1874. 'I'i,id "i /1'",-,',1' SS, ALEXIANU G. A" NaP!"1 1JI"dl(",I,�,';" li I'· I :IICIl!'('�';! Î. 'li/,. (;'/'('«('.1'01, 'J3 /,' ·JI,::..:lt.'ll'rFI', 117 N/I.I'si(?d/' 111- " 2) Iri(/II', "1 SO,32 J 1. lţuc:tJ'I':-..t IS7S. 1 il'. (/1'1'((',1,,'11, \)4 It'S Iii!'.'.\' ,1, 1" 1\'lIssÎ( (1/ 1 2, NOI/IIIi.!nil'. 1Il SO 22 p. lţl1care�1, Im- , , fl'/llIl'ria (/1'1 '(t'.\'(/I , 95. ANANESOU D. ( IIIS f'lt'lllt'!I!dl COIll� plet de isLuna n.u urn l.i . 11 ;;(lI)I(I�!",'itf des- cripliV:1 ţii c];rsir,ca\i" :l11 illl:l!(·l(lr, CII Iwsll' 14° gravl1rJ III j C'\ l) In SO 314 1'. n\l(..:un.'�li IS74· llllfl'illl. Sia/ti/IIi. () 2 25 9(" ldem IV !/IJ!flllii'd CII 1()0 g'ravuri 111 le"\!, În S" 3°9 1)· l�l1t:u- , , l'l'ţ>ti J S7�. 1111/)j-illll'I'Î(/ .'f"ttlllli 5 ('o ] 2°1 59 (;al:t\i JS7S. (; 1). ;\T(vlllh'lIÎ, ,1" ()S, ANCA OOSMA. ll'j()rÎa Jlall! ntl/i pen 1 r\l pruncii :-;cu:dej pupulare; 1'''1'1 ea [ i" 5° Z{)(il()gia, C(1. II a, 111 1 ni'. 72 1'. �il)j11 I S7(). /1' 1, 1',,/1/. (ji) ANDREESCO EM, /J{'iI';IIa'O i 111 comp lul ili" cal' lI1flll\1al pentru ilîvqMtnrii nill1:Llli dcla ,<";Ciiald(' p{\pu!:Jn�, pal'!e:l Ilu) 111 120, 4° 1'. '! '('1 Il 1:':'0:1 1':\ 187('. 20 100. ANALELE SOOIETĂ'.J'Ii ACADEMIOE ROMĂNE, ;:;('rta 1 Iii l�(,S 1 :-;7S. c{)nţiIl t1cd de,I,,,lc,.i!e :;>1 ll\cr�tri!c lile ranI ţiI ,ciinţifice Il le s()cjet�1\ii deln illfjin\an�n el, 1S67 p:iniî la linele se 50 SlUnet din IS77 cu indicii" n1fabetic al mat.crielur cunţÎnute 111 ll)aLc zece ttJlilurile, in �o? 2500 p. CII sl:lI\1pe. 1;1\ cllrc�t.i 1 S7S. ,,\'(J(i'{' d ( 'O!llp. �5 tOI. ANTINESCU ZAHARIA. /'IIiI/'IiI �:ll! bunele- c,elllple ah: p:iJ'in\ilur IIlUlt 1"01 tI �c:s(: ridurI "d. 1 r Il, III ]o0 4° 1'. Plu k , e�ti 1 S74. 'li} . ('(1,1,' ft ',\' OI '1() ( '/I!IÎI'If- So. ALEOSANDRESOU PETRU. [288] 288 InnLTOCRAFfI<: Lei :8, Lei :B. T 02. C('(�:::raji(( }\'(!I!liflliei a \criln,' invccinatc, cd. l l-a corectruă �, adaus. in 12", 80 p. I'locsti. 'li/,. COS!C!iOl •• 10.1. ANTONELLI IOAN, -- Pr(igmll/a gilll­ nnsiului superior, prcparandici, �i scoa­ Ici normale greco-catolicc. din Blasiu, pe anul scolnstic 1875-1876, in 8°, 1)4 p. nJa�iu 1876. CII tiparul scnu­ narului archid, Conţine intre alte materii şi un nrtico! intitulat: Spicuiri in istoria literat urei latine 1°1. I'r(lgrrrllla gi1l111n.sil\1I\i superior, prcpnrand ici , normei �i scoa­ Ici populare (le fetiţe elin lllnsiu pe anul scolastic 1876-1877. in 8", 88 p. Blnsiu 1877. Cu tiparul scminarul ui nrchidicccsan. Cu un hrcvinriu istoric al scoalelor din Ul:tsiu şi schiţele hiograficc a că­ Lor-va din cei mai inseirmaţi l itcrati 1'0- măni din Transilvania in sccolul r S şi II). 1°5. » Idcm pc 1877-1878, in 80, masiu 1878. Con\inend intre altele ŞI un tractat istoric asupra ong11111, continuit:î\ii şi petrecerii ROlll,'lnilor in Dacia lui Tra­ ian, p>in'î la anul 13°0. [06. ANTONESCU G, M, - Di,jiollar [ran­ ccso-rom�n şi romăno-frances, cules din cele mai bune dic\ionarc fmncesc, 2 voI., in 16, 581), 337 p. nllcl\rc�;ti 1874-- Fratii l�{/lIi!ili rt COII//'.. . [5 1°7. ANTONESCU M, - NatII m �i crtracle­ rele pe(1epsei. in 8", 73 p. nucllre�ti. Ti/,. Lavom/orii ROII/lilli. 108. ANUARIUL ARMATEI ROMĂNE pe rtnii 1874, 1875, 1876 şi 1877. nucmcşti. Sorec cI COli!}. [09. ANUARIUL LEGISLATIV a ziarului Drc/'fltl pe anii 1874. şi 1875, ii, IZ". 171 p. BUCllreşli 1875. Tip Curţii.. 3 110. ANUARUL ORDINULUI Stcaoa ROII/i!­ niei de la 24 Mai 1877 păn" la 1 Nocmbre 1878, impreună cu legea in­ stitu\iunii acelui ordin, regubmcntul pcntnl aplicarea şi rcgnlamcntul supli- mental', In 8", 16 p. Ilucuroşt i 1878. JII//,rill/cria .Sta/lIllli. T rr . ARDELEANU IOSIF, -- ('1/7'CII!IÎri iis!"­ rirc"ti, in 8°, ,875. J [2. ARGEŞEANU S,- Dlle'71!7- e1i7'ill/i' astr­ rr« coacere] in ,:;'i.'llcn:, in 8°, 38 p. Hu. curesti 1868. 71j. c.,», [13. ARICESCU C, D, - RC7,is/'i is!oritii a arllhlt'loF ll..'olll/flliei, indice de docu mcntc aliate in arhiva statului, 3 bro­ suri, in 8°, 750, 120, 116 p. Bucureşti. III/prill/eria Sla/lI/ui.I 6.25, H z. l lf 2. 1 T 1'1, Istoria 're"'{JIII!ill71ci /"0- !111/lle dcla r Sz r , in 80. 379p. Craiova 1874. Ti/,. CI/i/Ii li TI/cII(/oriau . 1'5. ""lde ./IIstijim/Î7!c, la isto- ria revolutiunii dela 1821, in 7", 225 p. Craiova 1874. TI/,. CI/i/II I,i TI/I'!" doritlJl. • . I 1(,. Co/"C.'/,olldell!a sare/ii şi alte acte inedite ale capilor revolu­ ţiunci dela 184.8 şi ale administraţiunci dela Balta Liman, 3 brosuri. in 8°,94, 117, 143 p, Bucul'eşti 1871. Ti/,. Jljii­ "esCit fi Tip. Natio/lal", fiecare. . • 1 1 7. ARION ANT, - O datorie ele consci­ inţK către patria şi familia lnca, in 80, Il6 p. Bucureşti 1878. TI/iel el Ţ17ciss. IlS. ARION C, - De la i'"isaIHC patemd/L' a IZome, en France el en H.oumanic, in 80, 275 p. Paris 1878. 119. ARNETH A, - Creafinl/Cil şi dcsvol­ larea spirituală. primitiv:i a Omenirii traclus", de '1'11. Ceunlca, 111 12°, 4.2 p. Arad 1877. Ti/!. (VII/ai. 120. ARSENIE A,-lITcil/{/ «(I!a/ill"c de vaslI!( sau istorii populare. cel. II, 2 bro�url, in 120, 199, 124 p. Bucure�ti 1878. Tip. !lfi/"'esC/t. . . . . . . 121. ATHANASIADE, - !lEi/tlli ViteazI/l, in 8°, 61 p. Bucureşti 1878. Ti». Grecescll •• • • . ;o '22. ATHANASIU I, M, - Cri/lla "".I/,M/itd sali justiţia divină, dralll:-i fantasticCl 111 5 acte oi 8 tablouri, 111 120, 1)9 p. Craiova 1874. 7i/,(lgrajia J1JacÎ/lm ei SaIJlÎfr(l. 2 r 50 1 - Din stabililllentui graGc Succc ct 'reclu. lJucurcsci.-22,06S. \ [289] Apare la 1 a fiecăre z' lum·. CONVORBIRI LITERARE No. 4 Bucuresti, 1 Iulie 1885 Anul XIX CORESPONDENTA CU V. ALECSANDRI (SCRISOAREA XX). Londra, Lj August 18i:l4. Scumpul meu amic, Dupa un lung şir de ani de invasiuni, resmirite şi res­ boae, litfeJe străine, Nemţi, Turci şi Muscali, cari se bateau mereu pe biata ţara, se retrăseseră peste Dunare, peste Carpaţi şi peste Nistru. Irnperatii iscăliseră intre densii la Pasarovitz, la Kiuciuk-Kainargic, la �jstov, la Iaşi şi la Be­ ligrad tot felul de convenţiuni şi de tractate. Oltenia fusese luata de Nemţii cu coada comandaţi de principele Eugeniu de Savoia, ş'apoi data inapoi Valachiei dupa biruinţele Tur­ cilor asupra Mareşalului Munich. Bucovina şterpelită şi Gri­ gore Ghica, Domnul Moldovei, asasinat la Iaşi; Mavrogheni omorit la Rusciuk, Hangherliu descăpătinat la Bucureşti, şi Pansvantoglu cu Turcii rebeli alungat peste Dunare. Boerii, pribegi şi surghiuniţi, cari luasera parte unii cu Turcii, alţii cu Nemţii sau cu Muscalii, se intorseseră unul căte unul din ţara turceasca sau din ţara ungureasca. Ciuma şi calicie! Spitalele şi rnănăstirile pline de bol­ navi şi de cerşetori ; Romanii terani rernasi in sapa de lemn; codri şi drumurile irnpenate de cete de hoţi, cari jefuiau şi căzneau, cat eşia omul din streaja Bucureştilor afara. Se calcase pe secolul al XIX-lea, şi cerul politic, atăt in Occident cat şi in Orient, era incarcat cu nori negri şi groşi, printre cari nimeni nu putea zari ce era sa ne aduca veacul cel nou. Boerii, ingrijaţi de soarta terii, alergau unul dela altul, se adunau, se sfătuiau şi numai ştiau la ce sfănt sa se C. L. X[X -IV. 22,350. 19 [290] 290 CORESPONDENTA CU V. ALECSANDRI mai inchine, că şi Nemţii şi Muscalii, dacă băteau pe Turci, tot pe turta lor trăgeau spuza. La cererea d'a se da ţerii Domn pămentean, pe ba­ tranul Părscoveanu, Poarta respunsese trimetend pe un alt fanariot in locul lui Alexandru Muruz, pe Mihaiu Şuţu. In seara de Mucenici, boerii cei mai colţaţi erau adu­ naţi la sfat, la Banul Dumitrache Ghica, fratele lui Gri­ gore Vodă, asasinat pentru impotrivirea ce făcuse la darea Bucovinei. Erau adunaţi la Banul Bătrănul, - cum ii ziceau ca să-I deosebească de doi fii ai sei, Costache şi Scarlat, cari arnăndoi ajunseseră tot Bani-Mari şi ei. Curtea Banului Ghica era cat o moşie de mare; in­ cepea din capetul despre apus al podului găr1ei, de vale de Zlatari, mergea in jos pe malul apei pănă in dreptul caselor Văcărescului, unde e astazi casa lui Barbu Belu; dacolo cotea spre Sfinţii Apostoli, pănă unde sunt băile lui Mitraszewski, apuca la dreapta pe uliţă inainte, tăia de-a cur­ mezişul strada Mihai u -Vodă, trecea gărla la casarma pom­ pierilor' şi apoi la vale prin Gorgani, cuprinzend toată ma­ halaua Domniţa Nastasica, şi se incheia cu ocolul la podul g:lrlei, la Zlătari. Dacă tim pul distruge tot fără. milă, cel puţin memoria vie se restaurează pe cat se poate! Norocită cănd isbuteste a face să se vază cu ochii sufletului ceea ce nu mai exista şi nu se mai vede cu ochii din cap, şi cănd face să se auză cu găndul cuvintele care sunau la urechi I Casele bătrănului Ghica şi ale fiului seu Scarlat se aflau arnăndoue in cuprinsul de mai sus; erau doue namile de case, cu pridvoare, săli mari, tinzi şi paratinzi, sagna­ sie, odăi mari de musafiri, sofragirie de iarnă şi de vară, iatacuri şi cămări, cu arcade şi bolte invertite, beciun şi pimnite pe dedesubt; Învelitoarea de şindrilă mai naltă decăt casa, şi cu streasina scoasă de jur imprejur de doi coţi. D'a rendul, pe lăngă zidul curţii, in şir, cuhnii, odai de slugi şi de logofeţi, grajduri, şoproane, grădini de flori şi de zar­ zavaturi, livezi de pomi roditori, fenărie şi lernnărie. Acele doue palaturi, unul in faţa altuia, erau despărţite numai prin strada Mihaiu- Vodă şi prin gărlă. Casa Banului Bătrănul a trecut prin moştenire la fiul seu cel dal patrulea, Banul Mihail, - Nenea-Mare, cum ii [291] COEESPONDENŢA CU V. ALECSANDRl ::91 ziceau, fiindca era cel d'intai născut din căsătoria de a dOlla,- şi s'a restaurat de fiul seu cel d'al cincilea, Ale­ xandru Vodă Ghica la anul 1834, cănd s'a suit acesta pe scaunul Domniei. Acum este proprietatea judeţului şi a de­ venit palatul prefecturii de Ilfov. Iar de casa după malul sting, a Banului Scarlat Ghica, care a trecut-o fiului seu celui d'al treilea, Niculae, ginerele Domniţei Nastasichii Muruz , - de unde s'a şi dat numele mahalalei -- casă mare căt o casarrnă - nici urma nu se mai vede. a pu­ trezit din temelie pănă in verf din pricina deselor iriecări ale Dimboviţii s'a căzut bucăţică cu bucăţică in farămături. Mi-aduc aminte acolo o sală mare, zugrăvita pe pe­ reţi şi pe tavan cu toţi zeii Olimpului, de un pictor, Kauff­ mann. In sala aceea, la zile mari şi la aniversări, infocatul Aristia, -- preceptorul copiilor, traducetorul căntului intaiu al Iliadei şi autorul < Stanţelor Epice», - cu căteva perdele dela ferestre, cu cearşafuri inădite unele de altele, cu cos­ tume croite din rochi lepădate, punea in scenă căte o bucată de teatru in limba grecească,-- pe -Orest» , pe «Fiii lui Bru­ tus» sau vreo idilă din Florian. Mătuşă-mea Smărandiţa Ghica se deosebise aşa de mult in rolul Clitemnestrei incat ii remăsese numele. Aristia avea totdeuna rolurile cele mari, el făcea pe Agamemnon, pe Cesar, pe Edip; rolurile mai mici erau ale lui Eugenie Prădescu, ale lui Manole Anghe­ lescu, al dernoazelelor Iosefina şi Cecilia Raymondi sau ale copiilor casei. Doamna Efrosina Bogdan făcea o incăntatoare Estelă, cănd n'o podidea plănsul in scenă; frate-seu Scarlat Ghica, fostul procuror general la curtea de Casaţie, era totdeuna un mediocru Nemorin, iar colonelul Iancu Gbica, irnbrăcat numai cu aripi şi cu tolbă cu săgeţi, g ăndeai că era chiar fiul cel iubit al Afroditei. Pe cănd s'au zidit acele case, Dimbovita in Bucureşti era o gărlă pe care nu fiecine o putea trece innot. Popu latiunea capitalei era putina, şi apa curgea adănca şi curată; murdăriile aruncate mereu pe densa nu-i urcaseră fundul, ca la cea mai mică viitură apa să treacă peste maluri şi sa înece oraşul, cum se internplâ dela o vreme incoa, mai in toţi anii pănă a nu se face derivaţiunile din sus la Arcuda. Cine nu s'a plimbat pănă mai acum vreo zece, doisprezece ani, cu luntrea prin mahalaoa Isvorul, pe strada Brezoianu, 19'" [292] 292 CORESPONDENŢ A CU V. ALECSANDRI prin Dudescu, pe la Antim şi de dinaintea bisericii Doamna­ Bălasa? Astăzi grădina, curtea, paraclisul şi casa Banului Scarlat Ghica s'au irnpărtit in bucăţele pătrate şi numero­ tate, s'au tras printre densele strade şi s'au clădit case şi căscioare. In sfaturile boerilor, numele eroului dela Marengo era de catava vreme foarte adesea pomenit; speranţele tutulor erau intoarse către Franţa şi catre minunile ce se auzea că. se petreceau acolo. Deşi unii dintre beeri, ca Pana Filipescu, ca Banul Costache Ghica şi alţii, se găndeau la ce era să. zică de denşii imperatul Alexandru al Rusiei sau irnperatul Leopold al Austriei cănd 01' afla că au trimis soli la des­ culţii de F ranceji, nimini nu indrăsnea să iasă din vorba Banului Bătranul şi a fiului seu Scarlat cu cumnaţii lui, Du­ descu şi Văcărescu, a spătarului Grigore fiul al treilea al Banului Ghica, care a domnit mai in urmă. la anul 1822, a vornicului Scarlat Campineanu, a vornicului Stirbeiu, a logofetului Băleanu, - cari, cu toţi intr'un gănd, erau de părere să ducă pesurile terii la cunoştinţa intăiului consul. Se credea chiar că generalul Bonaparte umbla să. se sue pe scaunul Ţarigradului, ca unul ce era viţă. de imperat, din neamul Calomerilor Porfirogeneţi, şi că. la Iafa imbră­ tisase legea lui Mahomet, numai şi numai ca să-şi facă măna buna la Turci. Boerii erau bogaţi, foarte bogaţi, dar averile lor erau in moşii, in scutelnici, poslujnici şi ţigani. Bani, argintarii, şa­ luri şi scule căte avuseseră le venduseră şi le cheltuiseră in băjenii. Niculae Dudescu, care ştia bine frantuzeste, se ofe­ rea să. se ducă. la Paris, să pledeze causa terii cu chel­ tuiala lui; dar, deşi averea lui era colosala, insă. nu era in stare să gă.sec!scă nici o mie de lei bani batuti. Ce brumă monedă. mai remăsese pe ici pe colo d'abia ajungea ca să incropească haraciul către Poartă, şi in strimtorarea de bani in care se aflau trimiseseră să aducă pe Băltăretu. Trecuseră doue ore după sfinţitul soarelui, şi cerul era fara lună şi fără. stele, cand o butcă - numai bronzuri şi po­ leeli, dinainte, d'a dreapta şi d'a stinga caprei vizitiului, cu doue sirene aurite, cu coadele incolăcite şi cu capetele ca­ tănd spre doue rnărtoage de cai cu harnuri legate cu sfoară; vizitiul cu cojoc peste cămaşa lunga, şi cu doi feciori din- [293] CORESPONDENTA CU V. ALECSANDRI 293 dărăt cu cauce pe cap, - cobora la vale spre curtea Banului Ghica, urrnănd la pas după un ţigan desculţ şi sdrenturos cu o masala mare pe spinare. Podelele jucau ca clapele unui clavir sub roatele butcei şi aruncau in sus din hasna stropi de noroiu apătos, care la lumina păcurei luceau par'c'ar fi fost petre scumpe. Acel straniu echipaj purta un fel de boer cu ciacşiri şi cisme roşii, cu o giubea soioasă imbl.mită cu nafe şi in cap cu un islic in patru colţuri; dege1ele boerului erau pline de inele de rubin, de smarand şi de diamant Era aşteptat la sfatul boeresc, şi dela densul depindea re­ ali sarea cugetărilor patriotice ale boerilor. El manuea banii ce mai rernăseseră in ţară; el avea daraveri cu Ţarigradul şi cu Beciul; iscalitura lui ajunsese să aibă trecere chiar şi dincolo de Lipsea. Soproanele lui şi lăzile din pimniţă ge­ meau de scule, şaluri şi argintării, tot amaneturi depe la boeri. Butca in care se sdruncina, adusa pentru o nuntă mare, nu-i fusese plătită şi sta amanet in sopronul seu; iar inelele din degete erau marfă de venzare. In curte la Banul, aproape de scară, stau o mulţime de masalale infipte in părnent, cu masalagiii roata pe bnga densele ; vizitiii, plecaţi intr' o rină pe caprei, cu ha ţurile in mana, işi petreceau vremea cu glume şi păcalituri intre denşii ; fiecare la rendul seu povestea eate o batjocură, o trinteală sau o bătae bună. mancata dela Turci, dela Nemţi sau dela Muscali, şi făceau un haz nespus,- că aşa e făcut Romanul, ride de toate şi de toţi chiar de necazuri şi de nenor ocm. Baltaretu, coborit din trăsură, suia greoiu scara, ţinut de subţiori de cei doi feciori. Scara da in pridvor, şi prid­ vorul intr'o sala mare lungă, unde fumul de tutun din ciu­ bucele ce slugile aprindeau şi duceau in casă. la boeri el'abia lasa să se zareasca o luminare de seu, care ardea intr' un felinar atirnat in tavan. In sală acolo lume de toata mana, boeri mai mici, calemgîi, coconasi, ciocoi şi slugi, fel de fel de işlice. P'atunci forma islicului nu era numai o fantasie, cum este astazi cu palăriile, mai nalte sau mai scurte in pereţi, mai rotunde, mai gogoneţe sau mai ţuguiate, mai tari sau mai moi, după. pofta fiecui: fiecare trebuia să poarte işlicul după. teapa lui. [294] 29J CORESPONDENŢA CU V. ALECSANDRI �--- Boerii cei tineri şi eleganţi şi feciorii de boer mare purtau in cap un glob rotund de hărsie brurnarie ; mărimea acelui balon era de aproape patru coţi in circumferinţă şi avea la unul din poli o gaura pe unde intra capul pănă. d'asupra sprincenelor, şi la celălalt pol un fund de postav de mărimea şi de forme unui cuib de rindurică, de unde boeru1, plecăridu-şi niţel g,Hu! la dreapta, putea sa-şi apuce işlicul cu patru degete. Boerii mai in vărstă purtau islic tot atăt de umflat, dar sfera nu era intreaga, era tăiată neted orizontal, ceva mai sus de cercul cel mare, iar pe acel şes era intins un fund de postav. Işlicul acesta se lua din cap cu ajutorul amăn­ durora rnănilor. Calemglii, ciocoiasii, slugile de dindărătul calestilor boe­ resti şi negustorii cei mari, purtau islic mic, de forma unui borcan intors cu gura in jos, şi de un diametru mult-mult de o jumătate de cot, şi d'asupra o pernă mare in patru colţuri umplută cu bumbac sau cu per de cal. Boerii cei mari se îmbrăcau cu ciacşiri roşii cu mesi, papuci sau cisme 1j;albene de meşină, CLI botul ascuţit, in­ tors in sus şi fără toc; antiriile erau de ghermerit, de ci­ tarie, calerncheriu, cutnie, selimie sau sevaiu; se incingeau la brău cu şal de Indii; vara, fermeneaua scurtă; vara şi iarna scurteică imblănită cu pacea de samur, singiap sau cacom; pe dasupra giubea de postav sau, la serbători, binis. La alaiuri şi la ceremonii, protipeudada şi velitii purtau pe cap gugiuman de samur cu fundul de postav rosiu ; vara fere­ gea şi iarna contaş-bas ; boerul purta hanger la brău ; boerii cei halca stau imprejurul Domnului cu bastoane lungi in rnănă. Numai Vodă şi Beizadelele purtau fund alb la gugiuman. La zile mari, Domnul irnbrăca cabanita, care era lin fel de contas cu ciaprazuri de fir şi cu profiruri de samur. La alaiuri, boerii cei mari mergeau călări pe cai arăpesti acoperiţi cu harşa mare cusută cu fir. Băltăretu, cum intrâ in sală, se duse drept la un boer bătrăn căruia toţi ii ziceau Arhon Medelnicerul si-l rugâ să vestească Banului sosirea sa. Intrun colţ, imprejurul unui mangal, lumea sta gră­ madă ascultând cum să cărăiau unul pe altul trei inşi aşe­ zaţi pe o lavită. Doi din ei lŞI urmau glumele, fără să se [295] CORESP()�DEN'rA cu v, ALECS,-\?\DlU turbure, mutănd cu multă seriositate bobii elin tintarul sa­ pat pe lavită ; iar cel dal treilea cum il vezu pe Băltăreţu ii salutâ cu un ton măreţ şi protector, ziceridu-i « Bine ai venit, Stefanache. Am primit scrisori dela frate-meu; te-a făcut baron.» Acel care anunta Băltăretului această stire inveselitoare , , , era un om intre doue verste, mai mult bătrân decăt ti- ner; gros la burtă, alb şi rumen la faţă şi cu mustatile rase; purta pantaloni de nanchin galben cu capac, băgaţi in cisrne ungureşti cu pinteni, jiletcă vărgată, frac cafeniu cu bumbi de metal cu pajură irnperătească , cravata roşie de pambriu, in care ii intra bărbia cu totul, pănă la gura, lăsând să iasa d'o palmă doue colţuri ascuţite de guler scrobit. Din buzunarele jiletcii aternau d'o parte şi ele alta zornăind, doue lanţuri groase cu chei şi peceţi mulţime. Era « printipul Zamfir», amicul intim şi nedeslipit al Banului Pana Filipescu. Odinioara, bogasier cu prăvălia lăng ă Băratie, iar acum jlU elin flori al Mariei-Terezii şi prin urmare frate vitreg cu Iosif şi cu Leopold ai Austriei. La moartea irn­ peratulni Iosif, după cum spunea chiar el, renunţase la tron şi-l trecuse fratelui celui mai mic, Leopold, numai şi numai de dragostea Filipescului, pe care nu se indura să-I lase S1l1gur. « .ştii, Stefanache, ca de nu eram eu, printipul Zamfir, o păteai, puiule, cu Mavrogheni e eu te-am scapat'» La aceste cuvinte se scoală unul din jucatorii de ţin­ tar şi-i zice cu vioiciune: «.şi g[lI1cleşti, mai ticălosule, că tu l-ai scăpat � Mavro­ gheni era puiu de om, mă! Ala cănd punea ghi:tra pe căt e unul. ca cl'alde dumnealui, mă' il juca in labe cum joacă pisica pe şoarece, mă I Ţinea cu săracii, mă I aşa să ştii tu, ma' Pe beeri ii strîngea de găt, mă' numai ce-i a u­ zeai: Miorc ' ... satăta le era, mă' unde in zilele lui Soi vezi tu cersetori pe uliţe' ii strinsese pe toţi, mă I la spi­ tal la densul, şi-i ţinea pe bere şi pe mâncare, 111 a! Mi-aduc aminte că intr'o noapte era un frig, mă ' ele CI' epa lemnele şi petrele, şi i-a fost mila de săraci, mă I sa nu degere şi-a poruncit de le-a aprins zece mangale cu cărbuni ghiveci, mă' şi pănă in ziuă nu mai sufla niciu nu], mă! .şi sa zici tu ca tu l-ai scapat pe dumnealui ? ... Ptuu ' ... nu ţi-e ruşine [296] CORESPONDENŢA CU V. ALECSANDRI obrazului, om bătrăn, in toată firea! L-a scăpat Dumnezeu sfăntul, mă! că e mai puternic, mă ' ... » Acel care vorbea astfel era protejatul Banului Ghica; era vestitul Manea Nebunul. «Ai dreptate, Maneo! intrerupse Băltăretul, ai vorbit ca un om cu minte; m'a sCclpat Dumnezeu şi sfintul Spi­ ridon, făcetorul de minuni. -- Nu sunt eu numai de florile rnărului printipul Zam­ fir; cănd t' ei mai afla la strimtoare, vino de-mi spune mie că te scap. __ Aşa! vorba aia, ştii, pănă la imperatul te trece suflatul . ... zise celălalt jucător de tintar, care sta gănditor cu un bob in mană, -- un speri cu trei fire de barbă, slab şi sfrejit, numai pelea şi osul de densul, sbărcit şi bondoc, mititel ca un copil, dar elegant la haine, incins cu taclit şi purtând ceasornic cu lanţ la brău, Acesta era Sgabercea, fet-frumos din curte dela Dudescu; el adăogâ : « Dar nu zici că eu era s'o paţ şi mai reu cu Mavro­ gheni' căşunase pe mine ba nu! ca să-mi dea fie-sa şi mai multe nu ... Dar o luam eu p'aia i !» şi incepu să cante de dor oftănd : « Oh! Ilinco, mor! ___ Tăceţi din gură, nebunilor, zise un logofet, să ne spue conul Stefan cum a fost cănd era să-I arunce Mavro­ gheni de sus din Turnul Colţii? __ Aşa e nene Stefane, intrebâ un fecior de boer, că Mavrogheni era Arap Negru, cu buza cl'o palmă şi cu colţii scoşi afară ca de mistreţ? Dumneata l-ai vezut d'aproape ; se zice că avea gură la ceafă, pe unde scotea oasele cănd inghiţea mielul nernestecat. -- Nu e adeverat , coconasule , respunse un logofet bătrăn ; nu l-am vezut eu cănd trecea cu alaiu? Era om ca toţi oamenii, atăta numai că avea dinţii de oţel, uite, ii a­ ducea saci cu rubiele şi cu icosari, ii băga in gură, ii fă­ cea praf cu dinţii, ş'apoi ii inghiţea. Era scris pe mării şi pe picioare cu slove turceşti pe sub pele, tipărite cu iarbă de puşcă ca să nu se lipească glonţul de densul. Ce a mai tras paşa dela Rusciuc pănă l-a omorit; numai cu iataganul i-a putut veni de hac! 296 ----------------------�---------------------------- [297] CORESPONDENŢA CU V. ALECSANDRI 297 - Ci lăsaţi să ne spue nenea Ştefan cum a fost cănd era să-I arunce din clopotnita, » repetâ tinerul băeat. Şi Bâltăreţu incepu povestirea: « Era cam pe la Vinerea mare, cănd me pomenesc pănă 'n ziuă că rne chiamă Vodă; zic indată de-mi pune şaua pe cal şi alerg la Curte. Mavrogheni sta la fereastră; cum me vede se da jos in capul scării, sare ca o maimuta pe armasar, par 'că-l vez, bata-I Dumnezeu I cu poturi scurţi pănă la genunchi, picioarele goale in iminei , mintean fără maniei şi legat la cap turceste. N'apucasern să me dau dupa cal, şi-mi zice: « Vino după mine 1» s' o retează la fugă la deal, d'abea rne ţineam de densul, D'odată ved că se o­ preşte la Coltea, descalică , intră in biserică, se inchina la toate icoanele, şi cănd să iasă stă la uşă şi me intreaba restit : « Trimis-ai haraciul la Poartă? » Eu ii respunsei : «Da, Măria Ta, dar n'am găsit mahmudele şi am fost si­ lit de am pus de-a topit nişte scule de aur şi toată argin­ taria căte le aveam lăsate de unii şi alţii amanet la mine, le-am facut bulgări ele aur şi de ar.s)nt şi i-arn trimis la Stavracolu ca sa-i bata la tarapana cu tura de mahrnudele şi beslici. Aştept din ceas in ceas sa pice lipea nul cu ţi­ dula paşii elela Rusciuc. - Aferim I imi zise, batendu-rne pe spate, vino sus să mănanci cu mine.» Şi-o ia la fuga pe scara clopotnitei. Me suiam dupa densul găfaind, me gan­ deam la cinstea cea mare la care am ajuns şi la caştigul ce era si-mi aducă ştirea cind s'o duce vestea prin targ ca am măncat cu Voda la masa. Cănd ajunseram sus de tot d'asupra clopotului celui mare, ele unde vezi omul jos numai cat o vrabie, d'odata me chiama lang-el elensul la o Ierestrue, şi-mi zice: « Ia te uita de ici; mult e pana jos � - Mult, Maria Ta, ii respunsei, cl'ar cadea cineva d'aici, ar fi vai de el; nici praful nu s'ar alege ele dcnsul. - Ştii c'am visat pe sfăntul Nicolae az-noapte � imi zice rizend. -- Eşti bun la Dumnezeu, Măria Ta, şi cl'aia a venit sfan­ tul sa te vaza. - Aşa cred şi eu, imi zise uitandu-se in o­ chii mei, dar nu ştii că mi-a zis să te asverl d'aicea jos.» Cănd am auzit aşa, am ingheţat; mi s'a taiat picioarele şi mi s'a muiat vinele, ele era să. cad, far ci. să. mai m'arunce cineva. Stiam ci era in stare s'o faca, fiara! Cind aud in­ cetişor un gl�s că-mi zice la ureche: « Zi-i că ai visat şi [298] 298 COIZESPONDENTA CU V. ALECSANDRI ------- -----_._-_._--_ .. tu pe sfântul Spiridon, ţi-a cerut să-i aprinzi o fci.clie de cinzeci de pungi de bani şi că de te-o. arunca după ferea­ stra aia, mori, şi rern tne sfântul fără luminare.» Acel care imi şoptea aceste cuvinte era Sava Arnăutul. Repetai şi eu vorbele lui ca papag-alul, clantănindu-rni dinţii in gură de frică. « Ei, daca e aşa, imi zise atunci Mavrogheni, tri­ mite pe Sava să-i cumpere făclia». Muiai condeiul in că­ lirnările dela brau, scrisei zarafului meu din hanul Sfântului Gheorghe şi peste o jumătate de ceas, Sava se intoarse cu o luminărica de trei parale; mi-o dete in mână, facu cu ochiul lui Vodă şi ne deterărn jos binişor cu toţi din turn. Eram mai mult mort de căt viu. Cum am ajuns acasă, am căzut la aşternut şi am zacut trei septernăni de gălbinare. - O sfeclisesi, zise printipul Zamfir. - Ce o sfeclise, mă I n'auzi tu că era galben ca turta de ceară! Nu ştii tu ce e gălbinarea, mă I faţa mor­ covului, mă I intrerupse Manea, şi Sgabercea adăogâ : - Zi mai bine ca galbenii olandezi; Mavrog heni ii trăgea sufleţelul de sfoară. -- Toţi boerii să moară, numai Manea şi Banul Ghica să trăească, mă I strigâ deodată Manea bătend cu pumnul 111 lavită, şi se scula căutând căntecul lui favorit. « Zon zon fi vrilzon 1 ••• » « Ci tacă-ţi gura, nebunule, ripostă superat printipul Zamfir, nu ţi-am mai spus d'o mie de ori ca Filipescu e mai mare? - Nebun eşti tu, mă I păcătosule, ii respunse Manea. Ce adică pentru că-mi zice mie Manea Nebunul? da nu ştii tu, mă I că-mi zice aşa, tocmai pentru că nu sunt nebun mă I cum iti zice şi ţie printipul Zamfir tocmai pentru că nu eşti printip, mă! Banul Ghica să traiasca, mă I soarele să-mi fie cu bine, iar luna s'o rnănănce vărcolacii, mă I Ma­ vrogheni ţinea cu Turcul, mă I Dela Turc belşug iar dela Neamţ calicie; Neamţul umblă tot cu Ucig ă-l-toaca in buzunar, mă I scoate foc şi panglice pe nas, mă I merge ClI c!tz'llcle la patalz"e călare pe porc, mă I Franţuzul in sbor pe sus ca paserea şi Englezul ca raţa pe apă, iar Muscalul porcos, cu ritul d'un cot, mă! in toate alea isi bagă botul. Voea la Dumneata ca la banul Ghica I nu ştii tu, mă! că ele n'ar fi l1L! s'ar povesti, mă ' [299] COI\ESPONDJ<:NŢA CU V. ALECSANDI\I -- Ba tot Filipescu e mai mare'» striga indignat printipul Zamfir, arătănd pumnul, amerinţare la care Manea respunse cu o palma de resunâ sala şi indata se scula căn­ tănd : «Fivrelzon' fivrelzon!» aşa pronunţa el pe romaneste cuvintele căntecului seu favorit: Danso7ts la Carmaenoie , . vz've le SOlZ! vive le S012 du canon / « Bre! da ce mai palma, neiculită ' adormisem şi m'a deşteptat din somn; aşa e, nea Maneo, c'ai crezut că era falca lui Mustafa-pasa i . zise Sgabercea. La cuvintele acestea, printipul Zamfir, care se temea sa nu intarire mai reu pe Manea, incepu a ride cu hohot, frecăndu-se pe obraz şi zicend : « Intri şi tu in vorbă nepoftit, păianjene ' Bine sa-i fie lui Mustafa-paşa ' aşa să pată daca e Turc! să se facă şi el creştin odată şi sa se isprăvească. O măncâ căt de bună Mustafa ; şacu me LIS tura. Dă spurcatul de nebun, nu se in­ curcă, parc'ar da într'un bou. Aşa e daca mănăncă numai lurninări de seu, ca Ungurii; ş'aseară era cu o luminare in gura; a inghiţit-o cu feştilă cu tot. � Mănănc luminari, mă! resptll1se Manea, ca să. me luminez pe din năuntru, mă! dar tu, care bei la vin ca o butie, ce-o fi in capul teu, intuneric besnă ma' ca intr'o pimnită oarba, mă l � Vino-ţi in fire, omule' ii ZIse printipul Zamfir, ve­ zend că. iar se inteteşte. -- In firele perului teu, mă I să-ţi mal incretesc zulufii, că nu te-am jumulit de mult, mă ' dela lasata secului, dela masă. dela Dudescu; ce' pe semne ţi-ai uitat, mă ?» Manea nu ridea niciodată. Umbla pe uliţă strigănd in gura mare: « Toţi boerii să moară, mă! numai Manea să rernăe , mă'» Daca ii zicea cineva ceva, arunca cu petre. Nu se temea de nimeni pe lume clecăt de Banul Ghica. Acolo in curte la Banul se adăpostea, avea odae, imbrăcă­ minte şi mâncare. Manea era milos şi darnic; tot ce avea da la săraci; daca ii da cineva o haină bună, un antiriu, o giubea blănită, el se ducea la croitor sau la cojocar şi le schimba pe haine groase rnitocănesti, pe cari le impartea la săraci, păstrănd pentru densul pe cea mai proasta; une­ ori remănea numai cu cămaşa. Nimeni nu ştia de unele era nici de unde venise. Singurul seu amic era. Cloşcă vi- [300] zitiul, care se zice că era rudă cu Cloşcă cel vestit in res­ cularea din Ardeal. Cloşcă vizitiul a murit cam pe la anul 1829 in curte la tată-meu, cănd şedeam in Gorgani peste drum de casarrna pompierilor. Cănd venea citeodată vorba cu el despre Manea, Cloşcă respundea oftănd : « Bine că e ş'asa după eate vezură ochii lui ... » şi indată schimba vorba, par'c'ar fi fost un secret intre ei doi. Manea era un om de mare probitate şi dis­ creţiune. Banul Ghica cănd vrea să ajute pe vreun sărac, chema pe Manea şi lui ii încredinţa banii ce voia să tri­ mită ; ştiea că. nu era om să se atinga de o lăscae. Pe cand urmau glumele şi palmele intre cei trei ne­ buni, iată că vine Medelnicerul din casă dela boeri şi pof­ teşte pe Băltăretu. După ce işi intinse bine giubeaua la guler, apucâ işlicul de un colţ al pernei, păşi in cadenţă şi intrâ respectuos in odae la boeri, ploconindu-se in dreapta şi in stinga cu măna la pept pe inimă. Banul ii aretâ lăngă uşă un sipet acoperit cu un covor şi-i făcu semn să şează, iar vornicul Scarlat Cărnpineanu, cel mai limbut din toţi, in­ cepu a-i vorbi astfel: «Nene Stefane l acu te-ai făcut şi dumneata Rumăn, că te-ai căsătorit cu o pămănteancă ; ai case şi moşii in pă­ mentul romanesc şi trebue să te doară inima şi pe dum­ neata de ţara asta, că vezi c'a ingcnuchiat, nu o mai poate duce cu greutăţile care au năpădit pe densa; numai biruri şi angarale; n'a mai rernas bieţilor creştini nici cenuşă in vatră; le au murit vitele tot cărănd zaherele pe la serhaturi. Bir peste bir, şi lude peste lude; sferturile, din patru, le-a făcut douesprezece pe an; oieritul dela patru parale l-a suit la douezeci şi cinci, bez ploconul : acu a mai adăogat vă­ cărit şi gostină; vinăriciul douezeci de parale de vadră; capanliii au tăiat nartul gra.ului la schelele Dunării pe şase lei chila şi pe cinci parale ocaua de unt şi de miere! Bătae de joc nepomenita : Fuge lumea peste Dunare; s'au spart o mulţime de sate. Dupa celelalte toate a inceput Grecul sa ne şi omoare hoţeşte: verul Alecu Vacărescu, rădicat noaptea de oamenii lui Voda, nu se ştie nici pănă azi ce s'a facut. Trebue cu orice chip să scapam ţara de necazu­ rile care au dat peste densa, sa o cortorosim de lăcustele din Fanar, care nu se mai satura. Ne-am chibzuit in tot fe- 300 CORESPONDE�TA CU V. ALECSANDRI [301] CORESPONDENTA CU V. ALECSANDRI 301 lul şi iată ce am hotărit: să se ducă vornicul Nicolae Du­ descu cu o hărtie din partea terii către Bonaparte. Dar uite! n'avem bani, şi d'aia am trimis la dumneata, nene Stefane, să ne inlesnesti, să ne imprumuti, cu siguranţă, se inţelege, cu amanet de mosii.» Băltăretu îşi pune bărbia in pumn, se găndeşte, tu­ şeşte şi respunde ; « De! boeri dumneavoastră! cum ştiţi că e mai bine, că acu dumneavoastră sunteţi ţara, cum se zice pănea şi cuţitul; le ştiţi toate şi de bine şi de reu. Noi suntem nişte pecatoşi, nişte proşti! facem cum ne ziceţi; dar unde să ve găsesc eu bani in zioa de astăzi, pecătosul de mine! că am să iau din toate partile : stau cu sipeturile pline de amaneturi şi de sineturi, şi nimeni nu-mi plăteşte; că de! ce să zică cineva nici n'au de unde. La vreo doi trei ar­ meni numai a mai rernas ceva parale; dar unde te poţi apropia de ei? Septernăna trecută, nu mai departe, am avut o trebuinţă, de-mi cerpa buza, de douesute de mahmudele şi m'am imprumutat dela Manuc, zece la pungă pe luni (24 %); i-arn dat; ce să fac? eram strins de găt.» După multe rugaminte şi fagădue1i de tot felul, că i se va inlesni luarea otcupului vămilor, al ocnelor ş'al poşte­ lor, Baltăretu s'a induplecat in sfârşit a imprumuta pe Du­ descu cu 7 1/2 la pungc1. pe lună (18 %) primind amanet toate moşiile. La dobăndă adăog and comisionul bancherilor şi schimbul banilor cu Lipsea şi cu Viena, imprumutul venea la 30 şi la 40 % pe an. Pe cand eşise cloşca pe cer, boerii intrau unul după altul in butcile lor, fiecare precedată de doue masalale. Du­ descu intră acasa ca sa-şi facă pregătirile de drum. Nu trecuseră trei ani dela acea seara şi averea cea mare a Dudescului, case şi moşii, trecuse in mănile Băl­ tăretului "). Pe fiecare 1 una, acest cămătar ii scotea că te o ") Cine era Băltăret u �i de unde venise el, nimeni nu ne-a putut spune alta decăt că venise din Tirnova, unde avusese băcănie, dar C8. nu era originar din­ tr'acel oraş; pronunţia lui la vorbă era cam de cuţovlach sau de arnăut. Bucureste mi s'au pomenit cu densul deodată lipscan mare şi bogat, cu daraveri de bani şi de mărfuri cu Viena, cu Pesta, cu Brasovul şi cu Lipsea, avend palat luare boeresc intre trada Vergului şi biserica Stelea in partea oraşului care a ars cănd cu focul din [302] 30S DIN MAGI\lJl\J ET\MuU IGIeL\l l{()j\jAl'\Li� moşie la mezat şi neg�isindu-se concurenţi, moşia rernanea pe seama lui, pe nimic; moşii cari dau astăzi cinci şi şase mii de galbeni pe an, le-a luat Bc1ILtreţu dela mezat, la Cuchii­ vechi, pe trei şi patru mii de lei, galbenul valorand şapte lei. Unde e astazi averea Baltaretului ? Nimeni nu ştie. IOAN G1-f/( .1. AŞA SPECIMEN DIN MAGNUM ETYMOLOGICUM HOMAJ\LE '/:) DE B. P. HASDEU l'Al!a, adv., sic, ita, itaque, adeo ... 1. V ,1. r i e t a te ,1 se 111 11 i l' i ca ţ i li nil o r. Adverbul (lljll, chim fără a vorbi aci de adjectivul (1:;(/, an� în gratu atatea nWlIlţe de sens, încât 10 pote schimba (1t-' tJ'r"I­ patru Orl într'un dialog ele o minută. Intr'un vodevil de Costache Negruzzi (Carlanil, se. XJn: })Liuilescll. -- Eşti {(!;Ia de frumuşică, ({,;)(/ de buni�Clrrl, ci'!. Vechi Da Lis, las. Du ulllla vostră cuconaşit (/:�() sin (-("ţi tlejJJill�l a j,ICt' la tote .... Lion.-«:u. - Viii, Vochito, să şirlem liP hliţa asta. V 11(' II ii,,:1. A;?,((! Da ce a zice ele mi Ilt, Illlllen '? H:I llii\ t li J nu-u a 1:1c8 un ealalJ:liic .. 1047. EI n Jn\irJl s.i rnc cam pc la a n ul !()23,. Llsând o singurii fat:1 �i drepl ;lYel\ numai C,lSl (:t,';! mure dela Stelea. (;Iw.:re""eu, un mic negustor-aş cu\o\hej" dllp: muarten socrului a luat nuinclc de B:ilC1re�ll �l a avut trei b.ieţi, dintre care cel llWI lnrlre fl mUrit acum lf1 unu!l la anul IS74, iar ceiJal�, dor sunt �i aSUIZ! in viaţ unitI mi,e !UIIC\Ii!ll:lf la vumii, iar celălalt tr:iilld cum poate. Sir (ulIui! g/ona :f!/l/Jldi 1" ,<,,) {)\llIlnul li. P. lla�deli ne-a COlllllllic:1l acest intere:-;ant specimen din i\Tarelc diqJllnaf cll,l}!)loglc l{oill;lJ) Cv lllcreaz:l, :-;pecimen despre care vorbisem in ND, 1 �-d "CullvorlJlj"il(!t Lll<;:rare aTI. c. li deschidem cu pLicere colnmlle1e revlski noastre., plî�trălld) dupit durinţa :u!lundt,i, urlogr:lJi:1 intucmui, [303] Lionescu. - 1'\':\1 IUel o grijă, dr�\gllt;l. Vodtiţa. -- });1'1 �cd(; binişor, (t:<"u'I '( ... a 111 ;\(J'st� : (Uj({ de fruuiuşică mignorine". ((;;'oei sjllt('�I (l('llrifl�l= II vous ett'S lm1ijtu('s de la sort('«: �I exc-Jmmlti1ll1P,1 (I:�'II!'= ",lI]! vrainient oui !a ; 11] fine, nrtroburea : ((;;';(1'1 "lI'esL-c.l' pas '(i Il. (' () r l' 1 ;1 ţ i li [j l' ,1 c 11 alt 8 eL llUi lI, (j [;0 Clll 1 sl'J ,(,';(1 ::i;1 1, � H,Il�j: "ca cum 'II' 11];1 �ill(la el C;1 01' lua �,l Iii YOl'iillld desprH 11'1 Jiul dJ li caJ i, d�;1 ,1 'I'n " : "dUP;1 cum ilisese !)b.tmll t t'fa numai într'o pizmă va vrîa să'l uciga ... " Gheorgie Stefan Vv. 1656 (A. 1. R III, 230): "domnila me �i cu tot svatul nostru n'am crezut nice pre unii a§e grăindu numai cu gurile ... " . In basmul "Volnicul cel cu cartea" (Ispirescu, ed.1. p. 108): dară ce credeţl, că. Arapiî mi'l lăsară numal a§ci cu una-doă ? nicî să ve gândiţl! ... " In basmul "Poveste ţerănescă" (ib. 257): "cel ce a făcut o asemenea vitejie, nu cre� să se fi culcat pe urechia ala �i să fi stat numai aga cu degetul în gură ... " . [309] DIN MAGNUM ETYMOLOGICUM ROMANIA� 309 Cu acelaşl sens se întrebuin�eză în vechile texturl construc­ �iunea aşa fieştecum: havila Moldov. 1646, f. 4: "de nu va lucra pămăntul bine cumu să cade, ce va sămăna aşio fie�u-te-cumu, acesta să nu la nemică den roada ce va face acelu pămăntu .... " Lîngă nunwz aşa sau afiCl ţieştecum se alătură cam a§a "a peu pres". In basmul "Cele doă-spre-dece fete" (Ispir. op. cit. 23\:)): ,,- Care va să �ică, tu te-al �inut după nOI �i seir unde mergem noi n6ptea? - Cam a§a, Măria ta ... " VII. 1 ac' a § al Exclamaţiune faţă cu o Întâmplare neprevedută §i cludată, dar nu de o mare importantă, ce-va ca în francesa "en voiei d'une autre!", iacaşo; literalmente "ecce sic", §i-a dohândit în poesia poporană din Transilvania un loc special tocmai în capul unor doine de acestă natură. Jarnik-Bărsanu, Transilv. 374, cantecul unuîa căruia 'I place mal mult mama decât feta : F6ie verde lac' aga, Dragu mi-I de dumneta, Dar mal drag de marcă-ta .... Ibid. 101: Frunză verde lac' aşa, Tomnita'; numai colea: Ce lucru p6te să fie Să me bage în robie! -. Ibid. 98: F6ie verde lac'((.�a, Poruncit'a bădita Pe-un spic verde de secară. Să me duc, că el se'nsoră .... In loc ele ,,'iac'a§a! (( se intrebuinţeză une-ori, cu o mică nuanţă de sens, exclamatiunea "ian aşa ! (( care ar fi latinesce "en sic ((. Plangerea unul recrut: "cât ţi'l �iulica Domnuluî de mare, mă �inla s6re, ca pe un cocostarc, ean aşa l numal într'un piclor ... " (Alex., Şoldan Vitezull. [310] 310 DIN MAGNUM ETV:vlOLOGICUM ROMANlJE VIII. a!§ a în jurăminte. Acest aşa, bogat deja la vechii Romanî : "ita me di ament 1 (( "ita sim felix 1" "ita valeas 1 (( etc., e nu mal puţin respandit la Romant : aşa să'ml ajute Dumneqeu l aşa să am parte de ... 1 �eu că '1 aşa! aşa �ell1 etc. In Călătoria Matceî Dornnulul la Iad, text de pe la 1550, între cel pedepsiţi vedem �i pe: "acela su cela ce 'u guratu pre cinstita cruce �i dzicu : aşa·mi aguteDumnedzău �i sila cruciei l. .. " (Cuv. d. bătr. Il, 326). Intre cele-l'alte, e f6rte interesant jurămîntul ,,({şa să tră­ escî", deja la Romanl "ita vivam 1" "ita vivas 11( In basmul "Porcul cel fermecat" (Ispir., op. cit. 54): ,,- Aşa, să trăescl, bătrănico, la spune'mt d'a minune ce are bărbatu-meu ... ?1( La Alexandri: Susana. Aşa Se trăescî? Toader. A;a se trăesc l Susana, Oii tu me Iubescl ? Toader. Că cu te Iubesc! Toader. Şi, \,Iou, nu glurncsct ? Susana. Şi \[01'1, de glumesc! Susana. �cl �a Se Lrăescl ? Toader. (Rusaliilo, se. IV). [311] l)IN �JAGNUYI ETYMOL()GIC'U�1 ROMANLE 311 Jurămîntul ,,(�Ş(l sa trăesc" e f6rte obiclnuit şi la Macedo­ romanî : "aşi si banezu l" (Bojadschi, 124). IX. a � a de dant Nu există mal nict o horă ţeranesctt, pe care S�\ n'o înso­ ţ(�sd\ corul sgomot6selor u,?u. In Transilvania, mal ales, prin a�a se incheiă aprope t6te strigatele de danţ: Place-mi mie d'a juca Cu drăgu tit el'a] tuia, Că se uită pe sub gene :)i do mine cii ş'o tomo l A;(( copile! (Jarnlk-Bărsauu, 30U)_ sau . Dragele mele nepoate, Nu ve pot juca ps Loate ; Faceţî bine 'li ertati, Că pe r.uu! toate A;;({, miii! (I hul. :JI\2) sau: }h'lm1l'it maic'am mai avui! Copil măndru m'« făcut ; �l'a h,tiat cu flori de In untc, Toti gura să mi-o asculte, �L\ n.lrel« :-:ii. mi-a sărute 1 Jl0l' (��IJ., măi ! sau: Pentru 1.1110, uuui d l'a li:1i � j'V[i-a pierit iarh'L '])1.1'0 v:Li ,;,i bllC:tLolo 'u hoLar6 Nou;' clăi :;;i noue car«, .::-l (Iu6 (;()'1'6 do SC(;i\r(L Si uoue do gnLil do 'lam 1 (;lGu, copiu- 1 In ,:rr:rca" S'I.U "CerlJul", asfel cum se joun. în ajunul Cră­ oîunului în unule locurI elin Ardcl, unul din strigăte este: [312] 312 DIN MAGNUM ETYMOLOGICU,\1 ROMANL,.E A�a jocă calul meu, Când îl dau câte-un jisdăul A�a jocă îepa mea, Candu'I dati câte-o nuta L. (P. Olteanu, Hatog). In fine, printr'un tradiţional CI(jc/' se ispră vesce mal tot-d'auna basmul român : Iar ell încălecat p'o şea Şi ve spuseî dumnevostră Ct§Ct ••. " In unele locurf : Şi m'am suit pe-o şea Şi am spus'o [['Jet; M'am suit pe o rotă Şi am spus'o tot ă ! ... (Ispir., 01'. cit. 132). X. FiI i a ţ j u n 'f i s tor i c O . f' i I O log i c e. a) Dialectul daco-roman : O forma [[(ji s'a conservat nurnal în compusele u(ji(jl �i a(jij­ derea, pe cari ve�i-Ie la locul lor. Forme existinţJ:: a,;şa sau aşia, a(ja sau a(je, uneori .şa, (ja sau (je, §i poeticul daşa cu un [{]Ta!; }.Ey0/U31'OV daşare. Forma a(je adesea în Pompiliu, Sibiu, 19, 21, 23: Nici aşe n'a! ave pace, Că eu un pescar maşi face ... Jura badea şi nu p1'8, Că scia c'at fost ((!Jc ... Ale! Slugă, fetul rnoii, De ce l1lUSC! tu aJil reti ... ? Dintre cel vechi, (/!ie nu e rar la Dosofteiu, de ex. 1673, f. 163 : Ca otrava ce să trece De soare şi de vînt rece: De demlnetâ'I cu floare, Sara'l veştedâ de soare, A doa dzâ să usucă Ca 'n cuptorru cind o aruncâ.>­ .Aş cu lesne ne arde Urgie ta şi ne scade, ... [313] DIN MAGNUM ETYMOLOGICUM ROMANIJE --�--------�-- "La nOI în Banat se �ice adesea aşi; �i chiar şi: pentru aş.c", (D. Recenu, c. Bucova). "Forma (la, care se intrebuinteză În limba română în. expre­ siunea "şa �i (la", lipsesce în dic�ionarul d-luî Cihac." (Burla, Stu· die filol. 86). Forma cu proteticul el, ca în clalb: Marian, Bucovina, 1, 63: Calapod îl respundea: Daca e treba cla�a ... Ibid. II, 206: - MeI femee! tu'mi căntî mie? - Ba! bărbate, nu'tr cânt ţie, Daş« merge cântecul, Bată-te 'ntunericul l ... . Jarnik-Bărsanu, Transilv. 195: Da�a'l, D6mne, 'ntre streirn Ca mladita între spin]: Suflă vîntul s'o clătesce, De toţI spinii mt-o lovesce l .. Intr'o noti�ă versiflcată, scrisă de mană în secolul XVI pe scorta Omeliarulul lUI Coresi din 1580, canonicul Ciparu (Organul 1848 No. 62) citesce: Poruncit'a ferlrnanu, Feriman di 'np:\ră.ţie Să Iipsescă Vodă din domnie: Dunde în masă nlelpusă El în mană ş'o luară Şi dăncopu da cetire, Lacrămile'! podidiră ; Iar ce Demnă de Stăncuţi, E elin gra]ll daşa îl grăire : Nu găndi Doamne nimica, Vom dari v'uin blid de galbeni, Şi va fLi] Doamne iiaeare ... unde ne intirnpină alături cu proteticul el în dunde, dincepu �i dacetire nu numai forma daşa, dar încă o formă daşare, cu ace­ la§l inorganic -re ca la Jarnik-Bărsanu (p. 335): [314] 314 DIN MAGNUM ETYMOLOGICUM ROMANIlE Frunză verde şi frunzare, Măr bădiţă Ionare, etc .... l I I Mal adăugăm că în vechile texturt rustice se întimpină aşa scris la sfir�it cu du plul aa: "aşaa amu aflatu cu ale noastre suflete ... ", dar tot acolo mal jos: "aşa arnu afla tu ... " (Tudor Logofăt, Muscel, circa 1580, Cuv. d. bătr. 1, 38). In alte texturt finalul a din aşa se fusioneză cu ini�alul din verbul auxiliar: "a.şau fostu .... " = "a�a au fost .... " (Gherghi , Tirgovi�te, 1602, Cuv. d. bătr. 1, 122). b) Dialectul macedo-rornăn : S'a conservat forma primitivă aşi alături cu aşije, adecă aşice, cu ce întocmai ca în aiunce, aice etc. La Romanil din Epir şi Tesalia se aude o formă şi mal veche acşi, acşiţe, acşice. Con­ fruntarea acestor diferite forme V" în Miklosich (Rum, Unter­ such. I, 62). c) Dialectul istriano-rornan : Forma primitivă aşi s'a perdut, conservăndu-se numai aşa, atară de adjectivul aşava "tel". Din cele doue etimologie ale luf aşCl, una din lat. aeque-sic, propusă de Diez �i sus�inută de Cihae, cea-l'altă din lat. eccum­ sic, preferită pe Flecchia, cari ambele explică pe c în macedo­ rornănul acşi, în ital. cosi salt cusi, sici1. accussi, vechîu provental acsi, brescian iesi şi altele, numar derivatiunea din eccum-sic ne satisface pe deplin. Ca sens, eccum-sic se justifică prin romanul "lac'aza"; ca formă, trecerea lui ecc- în ac- ne întimpină de ase­ meuea în: acel, acest, acolo, etc., cari ne apar tot cu ac- în lim­ bile romanice occidentale; pe cand latinul aeq ue n'au elat nascere nicăirt la o formatiune analogă. Cu perderea lui c prin asimila­ �iune, romanuluî aşa sati aşi corespunde span. asi, catal, assi­ portug. assim etc. Prin nasalisare, s'au format lornbardul insei, vechitt span. ansi, franc. ainsi în privin�a cărora etimologia lui Menage, Littre �i Brachet dela o formă latină separată in-sic "mot-a-mot en ainsi" este inadmisibilă, nesocotind cele-l-alte pa­ ralelurl romanice. In macedo-românul acşice, cea mai completă din t6te formele neo-Iatine, se resfri:Ll1ge un prototip latin archaic: eccum-sice, cu "sice" pentru "sic" ca în Plaut. La Reto-romani, ca �i la nOl, există o formă cu -a şi o altă cu oi, punendu-se aş?' de 'l1aintea unul adjectiv sau adverb: ,,8,sch1 bein, aschl mal" etc., dar aşa când stâ deosebit satl când vine după un verb: [315] DIN MAGNUM ETYMOLOG�CUM ROMANL'E 315 "far aschia, dir aschia" .. ' (Carigiet, Raetorom, Wtb. 1882, p. 15). Finalul -a în aşa = reto-rorn. aschia n'are a face cu emfaticul a în acum-a, atunci-a, altul-a etc. (v." A), care nu e nicIodată, to­ nic �i este specific românesc, ci resultă din diftongirea scurtului i în latinul sic, după cum s'a diftongit scurtul i �i în "abia" din lat. vix. Deşi nu latine clasice, totu�l cele trei forme române" «eşi, aşi �i aşa sînt dară romanice generale. Lîngă eccurn-sic , li­ teralmente "lac'a�a", comun tuturor Neo-latinilor, atât în ramura occidentala cum �i 'n acea orientală, latina rustică mal avea un alterum-sic, mal pu�in respăndit �i numaî la Apus, de unde franc. nussi, vechtu altresi, literalmente "încă o dată aşa", de ex. în Chanson de Roland, v . 3319. v. Aşişt. - Aşijdere. - Aşava. -Şi. - Cum. - Cât. - Atât ..... 2'A�a, adj. talis. Conservand forma sa adverbiala, aşa functioneză adesea ca un curat adjectiv. De patru on în proverbul: "la aşa barbă, (Işa răsetură ; la aşa cap, aşa chtulaf" (Pann, II, 42) = '1 telle barbe, telle rasade ; telle tete, tel bonnet". Une-ori numai din totalitatea fraset se pote înţelege, dacă aşa este adverb sau daca '1 adjectiv. In exclamatiunea : "aş,t te volu, bătete!" el este adverb, când îl punem în legătură cu "volu" : "ita volo te esse", Iar în legătură cu "te" este adjectiv: "talem te esse volo". ApOI este adjectiv în frasa : "aşa ce-va nu 'mi vine să credu, atare lucru nu'mî vine să cred, unde ce· v a figureză ca sub­ stantiv" (Laurianu-Massirnu, v. asia). Balada Roman Grue Grozovanul: Dar colo, cât colo 'n fund, Iat'un negru cam rătund, Care sore n'au vedut De când mă-sa l'au făcut; La el Grue se ducea, MAna 'n comă C�\ '1 punea, Din loc nic; că nu'l clintlfL: A§a cfLl îl tre bulfL ... Când adjectivul aşa "tel" e pus în cOl'elaţiune cu cum, a­ tunet �i acest din urmă înceteză de a fi adverb, adjectiv�mdu-se cu sensul de "quel". Balada Bogcbn : [316] 316 DIN MAGNUM ETYMOLOGICUM ROMANIA': Cum era şi nunt.aşul, Aşa'l da şi postavul ... Cu sens adjectival, aşa e treba, aşlt a devenit tipic într'o mul�ime de Iocu�iunl ca: aşa e gîoca, aşa e vorba etc. "Gram. Dacă aşl vra se te sărut, nici că te-aş) mal Întreba. Florica, -- Ba Qeu? Gram. - Dec! Nu cumva te-al fasoli poate? Florica. - Mai ştii? Graur. - E, e, e! Nu me face, C<1 eu acu� cerc. Florica. - Ean cearcă, se ve�i. Graur. - Aşa �i'I povestea, fa? Apoî aşteptă, (se repede s'o sărute). (Alexandri, Cinel-cinel, se. XIII; cfr. Arvinte şi Pepelea, se. IV). Vecină, măndrut' aleasă, De hăditu meu te lasă!.. Să scii tu, vecină, bine, C'ayd povestea cu mine: Să bolesc la pat o 1 u nă, CLUll me scol, ţi-! iau din mână; Şi să zac chiar patru ai, Cum me scol, bădişor n'ai! (J arnik- Bărsanu, Transil v, 278). Acum decă'l treba·aşa, Spune·l, dragă, marcă-ta �;ă 'ngrădescă uliţa Tot cu in şi cu pelin, Să nu ne mal intălnim l.; (Jarnik-Bărsanu, 61). In fine, legat cu notiunea destinulul : Jarnik-Bărsanu, Transilv. 148: Nu plânge, Iubita mea, Că scrisa nostă '1 a;ct 1 ... Alexandri, nota la Miori�a: " ... intămplările lumil îl găsesc (pe Român) tot-d'a-una pregătit a priimi lovirile lor, căci el se lntăresce în credinţa mângăet6re ca: aşa r-au fost scris! aşa l-all fost zodia! aşa I-au fost să fie! etc." [317] S l'ATISTICA SINUCIDERILOR 317 I " I I • I I 'l. "Ursîta O numesce poporul �i Dată, qicend: aşa I-a fost Ursîta! sau: aşa I-a fost Data!" (N. Sânzian, Haţeg). A�ava, adj. "talis". Istriano-romănit au făcut pentru adjec­ tivul aşa o forma separată de adverbul uşa, �i anume aşava, de ex. : aşava place = "talis morces", aşava morte = "talis mors" (Miklos, R. Unsere, 1, 19), pe când adverbial se Qice numai aşa: "cum se �opae, aşa se joca" (ib. 12). Finalul -1)U din asaia nu pote fi un adaus analogic după -va din când-va, ce-va, cum-va 'etc" căci acest -va nu se acaţii nici o dată la adjectivl. Dialectul Istriano-romăn a suferit la culme înriurirea sia vică. In aşa va "talis" din aşa "sic" finalul -oa este pur �i simplu sufixul adjectival slavic -vu, -va, în takovu, takova "talis" din tako "sic". STATISTICA SI NUCI DERI LOR In mişcarea produsă prin introducerea �tiin�elor exacte cu me­ todele lor positive in �tiinţ81e filosofice, etica sau morala se simte f;li ea sguduită pană in temelie. Dacă deosebirea intre bine f;li reu nu este numai un fel de con­ venţie socială, care se schimbă după deosebitele societăţi ce o produc, ci este un principiu absolut al naturei omeneşti in genere, atunci existenţa moralei atirnă dela intrebarea: există, sau nu există libertatea voinţei, aşa numitul liber-arbitriu, in individul omenesc? Cu alte cuvinte: este fiecare din noi predestinat din na�tere a fi aşa şi nu altfel? Trebue să dispara responsabilitatea individuala �i cu - densa orice irnputabilitate morală? Sau avem in noi puterea de a ne hotări intr'un mod sau in altul, suntem responsabili �i ni se poate imputa orice actiune in intelesul moralei? Asupra acestor intrebări discuţia teoretică este tot a§a de veche ca §i găndirea filosofică �i religioasa in omenire, dar pe cat este de veche, pe atăt a rămas §i de neîmpăcată in sfera curat filosofică; astăzi insă �i această discuţie a intrat intr'o fasă cu totul nouă prin introducerea unei nOU8 metode de �tiinţ1i exactă. [318] 318 STATISTICA SINUCIDERILOR Fără a se preocupa ele cercetarea teoretică asupra binelui �i răului, �i lăsănd pe de altă parte in sarcina legislaţiilor practice, fie civile, fie penale, regulamentarea unora din acţiunile omene�ti mai de căpetenie, precum sunt căsătoria, despărtenia, furtişagul, omorul, sinuciderea, etc., noua metodă caută mai intăi de toate a afla care este cifra exactă a acestor acţiuni omeneşti in fiecare stat �i in fiecare popor, �i alcătueşte astfel tabele, care ne arată suma tuturor căsătorlilor, furtişagurilor, omorurilor, etc. consta­ tate in fiecare an, la unele in fiecare lună �i pe fiecare zi, pentru fiecare stat, �i ne arată totdeodată deosebirile in plus �i in minus intre deosebitii ani �i deosebitele state, in paralelă cu constatările numerice ale tutulor celorlalte acţiuni astfel controlate in privinţa cifrei lor de frecuentă. , Din compararea acestor tabele intre sine, reies date positive despre cre�terea sau decreşterea sumei unor acţiuni in paralelă cu creşterea sau elecre�terea sumei altor acţiuni; eal' conclu­ siunile ce se trag din asemenea fapte positive, pot varia după intinderea �i combinarea lor, dar sunt cel puţin totdeauna silite a seintemeia pe constatări exacte, care se impun cu tăria unei realităţi netăgăduite, In mijlocul argumentelor grărnădite mai inainte cu multă pasiune, dar fără mult succes, in sfera meditărilor curat ideale, se lnaltă deodată figura rece, indiferentă, dar biruitoare a cifrei matematice, �i intre morala metafisică ele mai nainte �i statistica materială de mai tărziu �i-a luat astăzi locul o �tiinţă interme­ diară: statistica morală. Această nouă �tiinţă, representată prin Quetelet, Adolf Wag­ ner, etc., cercetează cu ajutorul cifrelor reale, dacă in proportia in care cre�te numărul unui �ir de acţiuni in unul sau mai multe popoare, creşte sau decreşte numărul unui alt şir ele acţiuni de valoare morală; dacă d. e. in proporţia in care se spore�te uu­ mărul celor' ce �tiu a scrie �i a ceti, sau celor ce au cutare re­ ligie, sau celor ce sunt bogaţi, scade sau sporeşte numărul celor ce comit crime sau celor ce se sinucid sau celor ce inebunesc. Odată coustatările numerice făcute, �tijn�a caută. a deduce din ele teoria etică. sau psichologică pentru explicarea lor. Avem dar aici a face cu eeea ce s'a numit in Metodologia ştiinţelor induc­ tive metoda vctriaJiilor concomiiamie. Statistica morală este deabia la inceputul ei. �irurile cons­ tatărilor făcute sunt incă prea scurte in timp, prea mărginite in [319] STATISTICA SINUCmERILOR 319 spaţiu, prea puţin sigure in date, pentru a permite conclusiuni definitive in vreuna din sferele ce le imbrt1ţi�eazh . . Insă lucrarea se urmează cu stăruinţă in toate mmificăril(j ei, �i datoria celor ce se interesează de problemele omenirii este de a lua cuno�tinţt1 de resultatele dobăndite din treaptă in treapta �i de a le compara cu vechile credinţe �i teoreme ale moralei �i ale jurisprudenţei. Una din constatările speciale ale statisticei morale are de o biect sinuciderile; �i fiindcă asupra acestui punt ni s'a dat in timpul din urmă o lucrare resumătoare prin o publicn,ţie a d-lui Morselli"), credem că este folositor a infăţi�a cititorilor aces­ tei foi rosultatele dobendite pănă astăzi intr' o sferă de cercetări, care atinge a�a de aproape interesele societăţii omeneşti, Din această dare de seamă se va inţelege t.otdeodată cu mai mare lămurire, care este metoda �i care este insemnătatea noue­ lor cercetări. 1. Comparănd tabelele statistice ale statelor civilizate eu­ ropene din secolul nostru, dobăndim resultatul, ca numărul sinu­ ciderilor creşte in mod constant, �i anume creşte proporţional mai tare decăt cifra populaţiunii �i cifra morţilor din alte cause. Extragem aici căteva date positive din multele ce le dă D. Morselli, lăsând la o parte unele state europene �i cele americane: In miii 8' au sinuci» tiin. 1 milion Locuitori 1864-68 . 311 pe an in termin de mijloc I In Italia 181i9 �" 31 'D. 1874-77 '37 1820-;)1) . G! Iu Franţa 18(i(j-70. 1:3:) 1871 -75 150 1830 40 62 In Euglitera 18fi(j 70 67 1871--7B. G9 1826-30 89 In Prusia 18(jG -70 . Ul3 1871-7ii. 1 'J'J ,).J 1876-77 . 173 "',) 1828--36 . 82 In Austria de jos 18G4-72 . 12D 1873--77. 27U ---- "'-_.�" --- *). Morselli, Profesor de Ps ichratrie la Universitatea din Tur in : ;:', 7T{JOS (Y'E 'TO {J0eel01-J oi lIarSl1J(I.'X1T(U, '}T.fjOS ()'f 70 (�''lITn-:(/TI'!!O'J' Dt l:vov) �L') (l1'(lOIOS. Că scrisoarea priveşte pc lVlircea Basarab, se confirmă �i prin aceea c:i el esLe numit aici 7'(1' U�(;}l;).rOS) al imperatu/ui, care inrudirc parc SCl se rapoarte la Ioan VII l'aleolog, flinl lui Andro­ nic IV. Ioan era anume nepol de pe mamă al regelui bulgar Alexandru (Acta Patr. I, [342] TEORIA LUI ROESLE1{ ------------------------- atunci supus Serbilor, cu care Basarabe�tii erau induşmăniti Il. Puţin inainte de supunerea Valachiei sub Patriarchatul constan­ tinopolitan, Stefan Duşan, cucerind Albania �i Macedonia, alungase in urma inchei arii adunării bisericeşti dela -Seres toată Archieria grecească elin Ochrida, punend aici o ierarchie sărbească, Sub astfel de irnprejurări este explicabil ele ce Alexandru Basarab, induş­ manie cu dinastia serbească incă elin timpul predecesorilor sei, rupse vechile legături cu Ochriela. Dar după puţin timp, probabil acum sub Radul, tatăl lui Mircea, aceste se restabiliră iarăşi, precum am văzut din scrisoarea Patriarchu'ui constantinopolitan cătră Mircea. După desfacerea imperiului lui Duşan �i căderea di­ nastiei Nemania (1367), Basarabeştii nu numai că erau acum im­ prieteniti cu noii domnitori ai Serbiei, dar chiar �i inruditi cu aceştia, fiindcă fiica lui Alexandru Basarab �i sora lui Radul de­ veni regina Serbiei. 2) Fiul acesteia, Marko Kralievici, domnea pe la 1370 - 1390 tocmai in partea Ochridei, avănd re�edinta in Prilep, De aici venise pe atunci in Valachia �i sfăntul Nicodim, renumit in istoria monastică a Valachiei şi persona grata a lui Radul. Tată motive de-a reinol vechile legături cu Ochrida, care mai ofereau �i avantajul de mai multă autonomie internă" decăt sub aternarea dela Constantinopole. In actele Patriarchatului oonstantinopolitan nu aflăm intre anii 1370 �i 1401 mărturie precisă despre aternarea Ungro-Vla­ chiei intregi de acest Patriarchat. Dela 1280 pănă la 1389 este adeverit in asemenea atărnare numai Mitropolitul Antim, care fusese denumit in anul 1370 "Mitropolit ol unei piirţi a Urujro­ Vlachiei" sau al Seoermutui; unde se infiintâ acum o a doua Mi­ tropolie coordinată pentru Ungro-Vlachia. (A. P. 1, 532 -535.) Prin 432.), a cărui soţie, fica predecesorului lui Alexandru Basarab, era din Basarabcşri. (j ircăek , Gesch. d. Bulg. pag. 290, n. 13. şi pag. 298.) Dacă predecesorul lui Ale­ xandru Basarab era tatăl acestuia, cum este şi probahil.tatunci Mircea era ver de al doilea cu Ioan VII. Fiind astfel, scrisoarea aceasta, care se află in codice fără dat ii intre acte din a. 1394, ar trebui pusă la a. 1390, că nd domnea Ioan V[I. 1) In bătnia dela Velbusd (1330) Basarabestii luptă pe partea Bulgarilor in contra Serbilor. (Jirecek op. cit. p. 293.) Duşmcnia Basarabeştilor cu d,uastia ser­ bească dateaz� incă din timpul lui Stefan Milutin (1281 - 1320), care luft de soţie pe fiica domnitorului Valachiei şi o respinse apoi. 2) Theiner. MOIlum. Hung. II, 95. a. 1370. Urban ilS V ... Clare, relicte quon­ dam Ale"andri 'Vayvode in Wlachia vidllC .... quia habere diceri, altcram nata111., vi­ clelice! Ancham reginam Servie Illustrem ... - Rege al Serbiei era atunci Vukaşin. r f J ! .. [343] TEORIA LUI ROESLER 343 introducerea acestei stranie bicefalli bisericeşti, Patriarchul pare să fi urmărit scopul de a-şi asigura astfel supremaţia asupra bise­ ricei rornăne, probabil pentrucă ţara incepuse a gravita iarăşi spre Ochrida, aspirănd la mai multă autonomie bisericească. Antim (cu numele mirean Daniil Kritopulos), fiind denumit Mitropolit al Severinului, fusese destinat pentru viitor ca următor al lui Iacint, denumit sub Alexandru Vodă (1358) 1llYlitropolit a tooiă Unqro- Vlacliia." Pe urmă vedem insă că nu el, ci altul, numit Chariton, ocupă acest prim scaun mitropolitan. Chariton este men­ ţionat in actele Patriarchatului (II, 7.) ca Mitropolitul intăiu al Ungro-Vlachiei la anul 1380 impreună cu Antim; dar numai acest elin urmă se află aici subscris ca 1lMitropoiit al Ungro-Vlachiei", ca şi mai in urmă. De aici putem conchide că numai JlIll:tr-opolitul Seoeriuuuu; pentru acest timp numit simplu ]j!fitropotit al Uuqro­ Vlachiei, a remas de fapt supus Patriarchatului constantinopolitan; Prim-Mitropolitul Ungro-Vlachiei insă s'a desfăcut ele această ater­ uare, precum ne arată scrisoarea cătră Mircea. Părerea lui Golubinski 1) că aternarea de Ochrida, adeverită in acest act, s'ar refer] numai la timpul dintre 138\} - 13\:)6, unde JlU se află in Actele Patriarchatului nicio menţiune despre ater­ uarea Ungro-Vlachiei ele Constantinopolo, nu -o putem admite, pănă ce nu este adeverit că inainte cum şi după aceasta ambii Mltropoliti ai Ungro-Vlachiei erau supuşi Patriarchatului COl]­ stantinopolitan 2). Dela anul 13D6 pănă la 14U1 apare iarăşi numai Mitropolitul Severinului in asemenea aternare, şi tocmai la 1401 aflăm toată Ungro-Vlachia supusă din nou Patriarchatului con- 1) Partea privitoare la Rumăni tradusă de Cavacicoveanu, Privire scurtă aS\1 pra istoriei bisericei rornănc-ortodoxc, Iasi 1879. Mitropolin Ungro·Vlachiei pag. I7 "'1. ") Rangul mitropoliţilor Ungro- Vlachei in ierarchia constantinopot itană este pcntru acest timp, pilnt\ ce chestiunea nu e destul lămurită, un criteriu prea riesigur, pentru a decide despre aternarea dela Constantinopole. Daci Antiui arc dela '38, inainte un rang luai inalt dccăt se cuvenea miiropolitului Severinului, atunci nu ur­ meaz i de aici că el ar Il trecut la i ntăja catedră miuopolitat.i, cum crede Colubinsk i. Inainte de inaintarea rangului lui Antim - mai intăiu ca «Iocoţiitor al Nicornediei » (a. '38, -- 1383), apoi cu rangul dup i Niccmcdia iruăiul mitropolit al Ungm-Vla· chiei nu are un asemenea rang. (A. 1'. II, 7. 10.) Deci Antiin pare s'1 fi primit ran­ gul mai inalt numai ad ferso/z(lIll, pe temeiul caliU\ii sale de loco\iitor al Nicomediei. I'e unnil rangul hll Antim (dup1 Ntcomedia) s'au atnbuit int�iului mitropolit al Un­ gm-Vlachiei, pe c1nd mitropolitul Severinului are rangul după Amasia. Dar dupii ce loata Ungro- Vlachia deveni iarăşi de fapt supusă patl'iarchatlllui, primatele ei priluesc rangul de Ancira. [344] i:lH TEORIA LUI lZOESLER ----------------- ------ stantinopolitan. (A. P. II, 4:94.) Prim-Mitropolitul are ele acum �i titlul de "E:rarch a toata Ungaria şi al plaiurilor" l E�C1((/.oc; rrcr­ (f'lI<; OI�YY�l' ar; 'X(n' 7fAClY7J1'U)/l), ca Primat al Ungro-Vlachiei �i Exarch patriarchal pentru Ardeal �i Ungaria. Mitropolitul Seve­ rinului, la care aparţinea biserica rornănă din Ardeal �i Ungaria, se vede că. era subordinat acum Primat.ului Ungro-Vlachiei, pl::' cănd inainte el era coordinat intăiului Mitropolit �i supus numai Patriarchului. Curend după aceasta Mltropolia Severillului dis­ pare, fiind probabil transferată in Ardeal. Din aceste date, a căror lămurire am incercat-o aici pe scurt, vedem că aternarea de Ochrida nu se poate primi a�;1 u�or, cum face d, Xenopol. Noi o putem susţine cu probabilitate din inceput numai pentru Ungro-Vlachia (cu păr�le ele peste munţi) inainte de 135�), avendu-şi origina in stăpânirea bulgară; iar pC-) urmă după 1370 pană pe la 1400, cu exceptiune de Mitropolia Beverinului, infiinţată dela Constantinopole. Tocmai pe timpul cănd Valachia intrase iarăşi in legătură cu Ochrida, veni la domnie in Moldova Iuga Vodă (1374). Se par« deci că, după acest exemplu, poate şi prin mijlocirea Valachiei, el a luat Mitropolit iutr'adever dela Ochrida, cum spune cronica lui Ureche. Dupa acest precedent el, urmat, cum am vezut, �i Mi­ tropolitul Iosif, care, după conflictul resultat ele aici cu Patriar­ chatul constantinopolitan, se supuse apoi iară�i jurisdictiunii ele mai nainte a acestui Patriarchat. Părerea el-lui Xenopol (p. 87) Git Valachia �i Moldova au 1('­ mas in aternare canonică de Ochrida pănă la a. 1767, cănd acest fi. rchiepiscopat pierdu autocefalia, este 1111 l111lJHti do Joc n('111- temeiată, (1,11' �i de Lot arbitrară. Domnitorul Moldovei Dinutru Cantemir ne spune cum �tim, că biserica ţerii sale aterIl2l in secnlul XVII, ea şi pe timpul lui (J 7(0), de Patriarohutul con stantinopolitan, de�j numai lJomirml, tIind ca ţji autoeefalit. 1) In asemenea rapo It se adevereşte Je alta lJartc cu se află 1 it' atunei �i Valacl!ia. 2) C:U Ci) t.emeiu estinde Joci el. XenojJol at.i"l' Jlarea ele Oehrida păntl la a. 1767? Dup�t ce PatriarchaLul GOli· stautillopolitan d\.ştigă, ollatrt eu restcluilirea jurisdicţiunii salt' asupra Moldovri, �i 111ltropolia Valachiei iară�i pentru sine, acor· ') Descriptiu M"ldavwc:, ce!. A. P. IhriallU, Bllcmqtl 1872. p"g. 144 .sq. 'J) Vezi condica sLinU'i a lJ1jtri)pnliei Ungru-Vlachiel, publicath În rC\'hla q Blse nea orlodoxă rtHn::ln:t>-, BUCllrc�ti rSS4 Nu. 3 sq. f [345] TEOR IA LUI ROESLElZ dăndui un rang mai inalt �i titlul de Exarch, la care se adauge a poi �i titlul ele Arcltiepiscop sau chiar Arcliiuiitropolit, ---- de-acum inainte nu mai poate fi vorbă de o aternare faptică a bisericei române de Ochrida. Relatiunile avute din nou pentru cătva timp cu acest Archiepisoopat după conciliul Florentin, unele Patriarchul ele Constantinopole făcu uniunea cu Roma, DU sunt adeverite in il cest inţeles, iDC3.t nu se poate admite decăt recunoaşterea unei c; i mple intăit ăti spirituale, cu competenţn. de a da noilor Mitro­ p oliţi binecuvăntaroa cerută, fără ele-a avea insă oarecare juris­ dicţiune.Astfel, el upă căderea imperiului bizantin in mănile Tur­ cilor, biserica' din principatele romăne că�tigă o posiţiune de fapt a utocefală, pe urmă cu atărnare numai nominală ele Patriarcha­ tul constantinupolitan. Dar să lăsăm aici aceasta, c2J,Ci ne-am de­ p ărtă prea mult de chestiunea ce ne ocupă. Deasemenea nu putem consimţi cu părerea el-lui Xenopol că atornarea bisericeasca de Ochrida ar fi un argument incontra teoriei lui Roesler, şi că pe temeiul acestei atern:l�-i nu s'ar putea admite intinderea imperiului romăno-bulgar al AS'Lne�tilor �i pe malul sting al Dunării, fiindcă atunci biserica romănă din acea SUl parte ar trebui să se atle in aternare ele Archiepiscopatul Tir­ novei (pag. �8 i;îi D2). Cum am văzut, cele d'intăi �tiri despre atenmre3 de Ochridu sunt abia elin a doua jumătate a seculului XlV, dintr'un timp cănd A rcluepiscopatul 'I'irnovei tocmai pierdu uutocefalia. Pentru tim pul anterior ea nu este adeveri ta, ci Il umai probabilă pen­ tru Ungro-Vlachia. Deci nu se poate spune cu c;ignmuţă că bi­ seriea romană din Dunarii nu s'ar Ii al1at uielG[md in aWrnare de Tirnovu, ca S{l. putem SCOHtl' de aici prin natura talentului seu �i a operilor sale; numele de Ariste, a lui Boileau, care inseamuă foarte Imn, excelent, nu trebLle�te atribuit b18ndeţei caracterului seu, ci gustului sever �i delicat �i superiorităţii ce amicii ii re­ cuno�teau in critică; numele de Acanthe, dat lui Racine, �i care insernnează spin, poate S2t fie o alusiune Ia vioiciunea caracteru­ lui seu şi la spiritul seu inţep6tor �i sarcastic in conversatiuni ; căt despre numele de Polyphile, care insemnează amicul tuturor lucrurilor, niminui nu putea fi dat mai cu drept cuvent decăt lui La Fontaine. Acest din urmă era cel mai in verstă, �J produsese mai puţin decăt ceilalţi. Căteva incercăci, astăzi puţin cunoscute, era tot ceeace făcuse pentru rnuse ; n'avea nici reputaţiunea sta­ bilită a lui Moliere, nici chiar renumele lui Racine, care avea să se ilustreze in curănd prin publicarea unei capo-d' opere ))Anc1ro­ rnaque." Era cu toate aceste un tovarăş bun �i plăcut, simplu, fără niciun fel de pretenţiune, plin de spirit, natural, muncitoi câteodată, mai deseori leneş, se interesa la orice productiune in­ telectuală, �i judeca de toate cu pătrundere �i fără prejudecă ti. Iubea cu pasiune operele literare, clar iubea mai cu seamă să ci tească, �i parcă simţea mai multă pmcere sa citească scrierile altora decăt srl scrie insusi. Născut in provincie. unde lOCUl plină la vărsta de 40 ani, La Fontaille era din grup�l acelor oameni plini ele sensibilitate, eL leneşilor plini de spirit, cari păstrează pentru ei singuri şi pentru amicii lor intimi comorile geniului lor, �i cari cele mai deseori părăsesc viaţu tără să lase nimic după den�ji. Şi dacii ducesa ele Bouillon care iOGli cuno�tillţU cu densul elin inte:mplare la Cbi1teau-'l'hierry, nu l-ar ti dus in Paris, poate cu. �i La FontairHJ, ca m111�j (:xprilllii ;oiogUl' La Fontaine il1 priVIlJ 1 setle pentru tot ;-;Ollli (il' ledll!'i .