[3]
DATORII DE VREMURI GRELE
Către vechii şi nouii colaboratori
"Convorbirile literare" păşesc în al 64-lea an al
apariţiei lor neîntrerupte, constituind arhiva cultu­
rală în care sunt consemnate cele mai de seamă eve­
nimente şi monumente literare ale epocii de redeş­
teptare a României contim.porene,
Faima revistei şi vârsta ei, respectabilă chiar şi
pentru ţclri cu o civilizaţie mai veche, au servit ca
argumente decizioe Îin potriva insinuiirilor vecinilor
noştri cari, in desbeterile Ligei naţiunilor din vara
trecută, au Încercat să ne înfăţişeze ca lipsiţi de orice
viaţă culturală cu caracter românesc.
Dar, oricât de meritoesii şi respectabilă ar fi lon­
gevitatea unei reoiste, ea nu-i poate satisface ambiţia
şi justifica existenţa, dacă lipseşte idealul enimaior,
singurul care motivează şi sustine apariţia oricerui
periodic.
Revista .Junimei", deşi bucuriindu-se, mai mult
ca oricare alta, ele un trecut de glorie necontestată, de­
oarece a servit de îndreptar al gândirii româneşti şi
a dominat întreaga mişcare culturală a ţării, a fost
totuş tare stân.ienilc'î în desooltureo. ei de pre] ecerile
neprevăzute ale ultimilor ani. Ca mai toate dintre pu­
finele publicaţii similare, cari în contra oitregiei .
vremii au reuşit să se mentina, şi C. L. au avut de
Învins niiite« greutăţi, încât de abiâ şi-au putut salvâ
existenţa, necum să mai embiiioneze realizarea atâto!"
dorinţe prevăzute în programul lor.
[4]
4
AL. TZIGARA-SAMUHCAŞ
Astăzi, însă, când, în vederea seloiirii viitorului, o
eră nouă trebuie să se prepare poporului nostru, se
impune ca si veterana revistelor romiine să-si reDi­
zuiescii tre�utul şi, din învăţăturile acestuia, să-si
fixeze planul ele activitate viitoare, în armonie �u
espireiiunile obşteşti de regenerere şi consolidare a
neamului românesc.
ln primul rând C. L. niizuesc să fie şi în oiiior
oglinda culturii noastre, căutând să se mentinii într'o
tot atât de strânsă legdiură cu pulseiiile oieiii romii­
neşti, caşi în trecut.
Epocii de mărire a Uegelui Carol 1, i-au co­
respuns oremurile de splendoare ale revistei juni­
miste, îrt care Bardul dela Mircesti imorielizii is­
prăvile Marelui Căpitan şi ale' bravului Peneş
Curcenul îş, iar în lUI11ă geniul lui Eminescu con­
cret-iza. meduritniea gândirii româneşti, spre care
tindea în toate domeniile inţeleapte conducere a
Domnitorului. Printr' () neaşteptată întorsătură,
soarta, oriind par' că să accentueze şi mai tare strâns a
legiiturii dintre viaţa revistei şi aceia a statului ro­
mân, a hotărât .ca însuş intemeietorul [unimei, T.
.i.1!Jaiorescu, în calitate de cap al Guvernului să prezi­
deze Pacea dela Bucureşti, marele aci politic prin
care s'a încununat atât de rodnica şi paşnice domnie
a înţeleptului Rege Carol 1.
Eoenimeniele ele sub gloriosul Rege F erdinerul
au schimbat inir'eiid» fafa statului român, în cât
orice conexiune a lor cu trsdiiionele reoist â s'ar pă­
rect exclusă. Si totuş îndrăznim să amintim că feri­
ciiele hotar(J ale României inrlregiie, de care azi cu
totii ne bucurăm.
"Dela Nistru pfi'/l.'la Tise,
.Dio Hoiin ŞI: pân la Mare,
"Din Boien la Va ira Dornei,
"Din Sidme: până'n Săcele"
J) "COllU. ui-, 1 ianuarie 1818.
[5]
DATOIUl DE. VRt:MURl GHELE
5
au [osi profetic intreziiriie În "Doina" lui Eminescu,
si prin "Corwol'bil'ile literare" din 188'3 au trecut în
;ufletul poporului român, care a tradus oisul în' rea­
litatea de azi.
Conştiente de riispun.derea=unei atari moşteniri.
C. 1. se incumeiă să ducă 7TI,ai departe tradiţia de
luptă a marilor predecesori.
in pragul domniei aUd de mult promiţătoare a
Regelui Carol al Il-lea, V oeoodul culturii, cum singur
S' a înfc1ţişat, momentul reluiirii oţensioei pare mai
prielnic ca oriciind, corespunziuul totodată neooii
unei primeniri, ce aiMa se simte şi în domeniul cul­
tural, ca în toale celelalte.
O asemenea înclrăzneaţii încercare nu poate fi
dusă la bun sf fiJ'şit decât prin' concursul tuturor celor
ce, simtind la fel, poiesc să se purui în mod desinte­
resei în seroiciul cauzei de apărat, hotărîţi să îndure
greutăţile ineoitebile ce nor soea de iniiim.pinat:
Direciiunea C. L. face deci un călduros apel la
oechii şi la nouii colaboratori, rugiindu-i, în, primul
rând, să părăsească latitudinea de nepiissre, ce au
adoptat chiar multi dintre Luptătorii din trecut, inchi­
ziirulu-se intr'o rezeroii prudentă care, dacă poate fi
comodii din punct de oedere egoist, este însa daună­
toare intereselor generale. E' de dorit să se angaieze
în lupta generelii şi aceia cari, muliurnindu-se piinii
aci Sd cugete nurnai la neooile lor proprii, erau bu­
curoşi, caşi ciiliitorul surprins de furtună, sa se do­
seascii, la oreme de rest-riste, sub zidul ocrotitor
de care ne oorbeşte Platon î� a sa Republică, fără să
se îngrijească de oiiior, lndiţerenţ« nu mai poate fi
scuzcdii azi, devenind culpabilă.
Principala dintre cauzele lipsei unei opinii
publice salutare este tocmai laşitatea celor mai mulţi,
cari, deşi notind judecăţi întemeiate asupra oameni-
[6]
6
AL. TZIGAHA-SAMURCAŞ
lor .,<;i problemelor zilei, nu se-ncumetii să le proclame
şi să le susţină, de teamă Sc1 nu fie criticaţi. t'roţ uurul
de această ledeniii laşitate, generalizată chiar la oa­
meni de perfectă bunei crediniă si cu reală valoare în
domeniile specialităţii lor, cei interesaţi să apere
anumite cauze, folositoare lor, dar dăunătoare obşiei,
au cuiezonie tuturor iruiriizneliior, usiind de cele mai
grosolane exage;rări şi chiar de falşificarea adevă­
rului, de oarece se ştiu la adăpostul oricărei riposte
din partea celor cuminţi 'clar intimidaţi.
Toată existenţa noastră se resimte de lipsa de
curaj a celor cumpătaţi, de a-şi exprima şi susţinea
părerile,' ei lasă astfel joc liber energumenilor, cari,
proţitiuid de şooiiire« generală, îşi iau singuri rolul
de conducători, reuşind prin teroare şi nmenirdiiri să
domine pe cei surprinşi în a lor culpabilă nedume­
rire. Imbăt,a,ţi de succesele uşoare în lipsa oricărei re­
zistenţe, aceşti egoişii, orbiti de inăliore« propriei lor
personalităţi, nici nu biinuesc dispreţul ascuns sub
apluusele gălli,gioase ale lclţc7.rniciei maselor, asupra
cărora, din fericire, n'au decât o prea efemeră inriu­
rire. Periculoesă însa devine actiunea lor în repu­
blica mai resirtinsii dar mai senină a liierilor şi il
artei.
Deeceia, C. L. îşi propun să reacţioneze contra
unor asemenea injoncţiuni [atele, căutând să demes­
cheze pe acei hisirioni sub haina de apostoli, cari, ne­
având nimic sfânt, prihiinesc toate domeniile în care
din innidie nesiiţiosii vor să se impună. Sfidarea bu­
nei credinţe, din partea celor cu atitudini de şefi, fal­
siţicii menielitedea tinerilor generaţii, care uluite de
succesele aparente ale pretinsilor conducători, pierd
orice încredere în principiile sănătoase ale striuluin­
ielor răbdătoare si CInstite
. ,
Respectiind munca reaiii şi bucuriirulu-ne de
orice însuşiri edeoiirede, nu vom, uita însă. maxima
fruntaşului junimist, El înţeleptului P. Carp, ca după
cum frumuseţea nu justifică toate prosiiiuiide, tot
I
I
!
_.1
I
[7]
DATORII DE VIlEMUlU GREU,
t
11
astfel nici talentul nu scuză diieritele încernaţii sub
care se înlăţişează, potrivit intereselor personale, cei
setoşi de a domina .
.,;;
Luând pildă dela. iiuştrii lor înaintaşi, susţi­
nătorii C. L. vor să reinoieze cultul adevărului, fără
alte preocupi iri, cu riscul chiar al unei eoerttuele im­
popularităţi trecătoere, Propovăduind adevărul în
locul promisiunilor ademenitoare, făcute în vederea
unei noiorieiiiti ieftine, nu aşteptăm aprobarea
mulţimei, ci numai a acelora care, neorbiţi de inte­
rese proprii, înoedereszâ binele general. Căci in­
p,rată şi nepopulară, deşi veşnic salutară, a fost în
toate timpurile susţinerea oerecitiiţii împotriva de­
ma}�ogii [nlscioase.
In diferitele ramuri ale activităţii poporului 1'0-
miin, ne oom. sili deci să prooocem. o revizuire a tre­
cutului spre deducerea directioelor viitoare, 'conform
noilor cerinţe, cărora trebuie să ne edeptiim:
Iar spre domiriree celor ce s'ar miră găsind în
filele "ConlJorbirilor" studii ce depăşesc domeniul
restrâns literar, le vom aminti unul, din numeroasele
exemple celebre, şi anume al lui Nicolae Filipescu,
care, cel d'inliii, în revista noastră a stirnit, prin­
tr'un articol.'}, de actualitate şi azi, interesul pentru
chestiunile agrare; şi le oom. mai aminti, că tot aci re­
cunoscutul specialist Constantin Garoflid şi-a publi­
cat primele sale studii epocale asupra problemelor
agriculturii la noi.
Azi, mai mult ca oricând, cadrul C. L. trebuie
lărgit, literatura fiind în tot mai strânsă legătură cu
toate manifestarile nieţii moderne.
Revista Da continua tradiţia unei tribune libere,
dela înălţimea căreia să se poată susţine orice gând
ciresti; care, satisfăcând exigenţele imuabile ale ade­
oârului şi ale ariei, Da tinde să contribuie, pe orice
cale, la îndreptarea stării actuale, atât de greo ame-
1) Agricultura in Rusia şi În România. Conv. Lit. Martie 1907,
[8]
AL. TZIGAHA-SAMURCAŞ
niniiiioar« pentru existenţa culturii româneşti. In vre­
muri aşit de îngrijorătoare este ele aşteptat, ca stu­
diile cu curncier social şi economic să. precum.pe­
rieuscă, vremelnic, fată de producerile pur liierere,
a. căror înflorire este atât de condiţionată de o bună.
stare materială.
»
Sub povara. grijilor zilei de truune, reinoim
apelul pentru o cât mai activă colaborare, cu scop
de a [umirui şi îmbărbă.ta opinia publică. în lupta grea,
ce cu toţii trebuie sa sueţinem pentru. salvarea ţării.
La restricţiile impuse tuturor de Stai", să adăo­
gărn fiecare partea de beneoolii cordribuiie, necesara
spre înlăturarea irisielor perspective ce ne ameniniii
aşa ele a proe pe. .
E o sf ântel datorie f aţel de memorie f ăuritOl'ilor
unei opere măreţe,' s'o ssloiim. pe aceasta, arătân­
du-ne demni de a o moşteni.
Tinerilor in stare de a purta arma li se cere
jertfa supremă i'n sLujba patriei.
Dnr ecelora, care se cred la adi/postul şubredu­
lui zid platonic, nu le mni incumbii nici o datorie
fafa de tara în primejdie?
l ertţ irii unora să nu-i riispurulii decât lnşitaiea
altora?
Ar fi să. de,'mc'idiijduim de viitorul Ronuinieii
C. L. ŢJ<1strează. t.otuş EI lor neclintită încredere
în izbiind« adevărului.
Al. Tzigara-Samurcaş
_ +5
.1
[9]
TRAGEDIA AGRICULTURII ROMÂNEŞTI
In toată lumea agricultura suferă. Plugarii nu mai gă­
sesc nici un profit în munca lor. Ei sunt nevoiţi să-şi vândă
productia În pagubă, restrângându-se astfel trebuinţele de
viaţă.
Dacă în alte ţări plugarii suferă, la noi suferinţa lor
este fără margini; căci noua. ne lipsesc şi organizarea technică
şi mijloacele ieftine de credit pe care ţările agricole de peste
ocean le posedă. Nici instrumente perfecţionate de cultură,
nici silozuri pentru îumagazinat cerealele, nici seminţe selec­
ţionate, nici producţie standardizată, nici credit şi, a-şi putea
zice, nici comert serios de export. Nu avem nimic din toate
acestea. Avem Însă un ţăran ramas cu aceleaşi cunoştinţe plu­
găreşti, pe care le-a moştenit din bătrâni. Iată de ce criza a
luat la noi proporţii catastrofale.
Nu avem nimic din ceeace ne trebuie pentru el luptă
contra concurenţei formidabile de peste ocean; căci condu­
cătorii politici Ia noi nu au făcut nimic, sau aproape nimic.
pentru plugărie sau pentru plugari. Zicătoarea că suntem o
"tară eminamente agricolă" a ajuns o banalitate ridiculizată.
Acest adevăr simplist se proclamă în toate întrunir ile publice,
se scrie în toate ziarele, dar nu-l realizează nimeni.
Dela 1886, odată cu denuntarea conventiei cu Austro­
Ungaria, agricultura românească a fost pusă pe al doilea plan.
Intâietatea s'a dat industriei. Un fost ministru de finanţe putea
spune Înainte de răshoiu că producţia agricolă depinde de
ploaie. Această concepţie, care nu se deosehia de zicătoarea fa­
talistă a tăranului "când vrea Dumnezeu se face şi în drum",
arată felul cum cel mai puternic partid politic de atunci privea
problema agricolă,
Nu ne-a rămas din epoca de prosperitate dinainte de
[10]
10
CONST. GAHOFLlD
răsboiu nimic pentru agricultură: nici silozuri, nici porturi
utilate, nici irigaţii, nici productie agricolă selecţionată şi stan­
dardizată, nici creştere de vite şi productie pomicolă În-
drumate. ...
Ministerul nu a urmat mCI un plan de organizare agri­
colă. El trăia În afară de preocupările lumii plugăreşti. Fer­
mele model, Aa rândul lor, au făcut acelaş lucru. Nici una din
problemele agricole şi zootechnice nu au fost cercetate cu me­
toda ştiinţei şi în raport cu situaţia noastră climaterică şi eco­
nomică.
Plugarii nu au avut conducători. Statul şi întreg apa­
ratul administrativ technic nu şi-a îndeplinit faţă de ei me­
nirea lui educativă. Şcolile de agricultură au dat numai func­
ţionari.
Conducătorii politici nu au făcut nimic pentru agri­
cultură, căci nu credeau în ea. Toată preocuparea lor s'a În­
dreptat numai la rezolvirea Iaturei sociale a problemei ţă­
răneşti. Chestia agrară a fost motivul de luptă a celor două
mari partide politice de guvernământ. Unii vreau şi alţii se
opuneau împărţirii pământului. Impărţire care începuse la
64 şi care trebuia continuată. Nici unul nici altul din aceste
partide nu Înţelegea Însă că mântuirea nu putea veni de aci.
Nici unul din oamenii politici de atunci nu şi-a dat seama
că chestia socială agrară nu are soluţie, dacă nu se realizeaza
o mai bună organizare a productiei care să poată da, cu aju­
torul capitalului şi technicei, o producţie sporită.
Simpla distribuire a pământului în bucăţele uniforme
şi neîndestulătoare nu numai că nu putea rezolvi criza so­
cială, dar o mărea. Am spus aceasta la 1908, într' o serie de
articole publicate în această revistă. M' am ridicat atunci,
contra proprietăţii parcelare, dar am criticat şi latifundiile.
Nici pe proprietatea extrem de fărămiţată, nici pe exploa­
tările gigantice nu se putea face agricultură cu metode ştiin­
ţifice. Producţia agricolă a plugării mari, deşi mai ridicată
decât a ţăranului, nu avea o bază tehnică. Ea se rezema ex­
clusiv pe exploatarea inventarului şi a muncii ţărăneşti.
Aceasta la rândul ei, practicată pe parcele neîndestulătoare,
mai mult robia pe ţăran decât îi foloseâ. Metoade tehnice, aso­
lamente, seminţe selecţionate, maşinism, nu aveau ce căuta
[11]
,
- Q
TRAGEDIA AGRICULTURII ROMÂNEŞTI
42 MW444
11
într'o astfel de gospodărie. Rezultatul sigur era sleirea popu­
laţiei şi distrugerea Iertilităţii solului.
Când, în anul tragic 1907, dela un capăt al ţării la altul
s'a ridicat flacara roşie a răsvrătirii, am avut Îndrăzneala,
deşi mare proprietar, de a propune atunci exproprierea lati­
fundiilor în scopul întregirii proprietăţii parcelare ţărăneşti,
spre a face din ea o proprietate mijlocie care să-i asigure in­
dependenţa.
In această organizare nouă a proprietăţii, rezultată din
reducerea celei prea mari şi sporirea celei prea mici, eu
vedeam putinta introducerii tehnice moderne în agricultura
noastră. Dispărând sau în orice caz micşorându-se mijloacele
de producţie feudală, capitalul ar fi găsit o întrebuinţare din
ce în ce mai mare. Cu ajutorul lui, producţia agricolă ar fi
sporit prin introducerea metoadelor tehnice moderne. Toate
progresele realizate de agricultura ţărilor mai vechi s'ar fi în­
tâmplat şi la noi, caci ar fi fost cerute de agricultori. Am fi
avut asolarnente, mijloace mecanice de cultură, soiuri se­
lecţionate de cereale, de vite şi de fructe, silozuri, producţie
şi export standardizat, transpoarte şi abatorii frigorifice, po­
micultură şi viticultură raţionalizată, etc. Am fi cerut Sta­
tului şi îndrumările necesare şi am fi simţit nevoia unui per­
sonal tehnic deprins cu metodele noui. Ministerul de domenii
ar fi devenit un minister al agriculturii, iar absolvenţii şcoa­
le lor agricole n'ar fi fost nevoiti să trăiască din' buget.
Nu am fost Însă ascultat; în locul acestei conceptii, care
păreă poate prea îndrăzneaţă, partidul liberal a venit cu re­
glementarea preţului de arendă şi de munca şi, bine înţeles,
fără nici o altă preocupare de îmbunătăţire a utilajului
agricol. După aceia s'a continuat cu împărţirea în mici bucă­
ţele a pământului, fără măcar a bănui că pricina crizei so­
ciale stă în productia agricola nemulţumitoare, Această so­
lutie empirică, a împroprietăririi fără selectie, se împacă
foarte bine cu lipsa de imbold de care atât ţăranii cât şi marii
exploatat ori o aveau pentru schimbarea tehnicei agricole se­
culare. Nu s'a lasat nici macar ca selecţiunea naturală să rea­
lizeze cu Încetul proprietatea mijlocie, pe care oamenii po­
litici nu voiau să o înfiinţeze prin împroprietărire, Pământul
ţărănesc a fosi menţinut indisponibil, astfel cum îl stabilise
[12]
12
CONST. GAROFLJD
legea din 1864. El nu se putea vinde sau ipoteca decât cu re­
stricţii juridice strâmte şi nimeni nu putea stăpâni mai mult
de 5 Ha.
Aceasta era situaţia agriculturii înainte de răshoiu. Dacă
până atunci Stah�l a fost indiferent faţă de ea, nefăcând
pentru îmbunătăţirea tehnicei aproape nimic, acum, după
răsboiu, măsurile pe care guvernele le-a luat, au fost hotărît
potrivnice.
Sub motivul ocrotirii populaţiei şi ieftenirii traiului,
produsele agricole, animale, pomicole au fost oprite la export.
Doi ani, 1919 şi 1920, nu s'a putut exporta decât cantităţi
foarte mici de cereale şi numai cu "permise". Preţul măr­
furilor agricole era in tară jumătate cât pretul mondial. Plu­
garii din Muntenia şi Dobrogea, cari suferiseră pierderi mari
în timpul răsboiului nu puteau, din pricina preturilor mici ce
le obtineau pentru mărfurile lor, să-şi refacă g05podăriile.
Din această cauză, productia agricolă nu era mulţumitoare.
Mijlocia la hectar scăzuse sub aceia dinainte de răsboiu,
Cu destulă greutate, în anul 1920 făcând parte, ca mi­
nistru al agriculturii în guvernul A verescu, am reuşit, cu
ajutorul colegului Greceanu, să obţin libertatea exportului de
cereale, iar în anul următor, pe al vitelor.
Incercarea mea de a înfiinţa silozuri, pentru care, atunci,
găsisem capitaluri, nu a reuşit, din motive politice. Nu a reuşit
deasemenea nici organizarea motocuHurii, căci legea Întoc­
mită de mine a fost desfiinţată de guvernul liberal care a
succedat.
Acest regim economic favorabil agriculturii nu a durat
decât prea putin. Cu venirea noului guvern, agricultura este
iarăşi prigonită. Politica economicEl,· inaugurată în 1922 ele
g'uvernul liberal, a fost catastrofală. Exportul a fost lăsat
liber, dar a fost impovărat cu taxe de export aşâ de mari,
încât unele din ele întreceau valoarea mărfii.
Grâ.ul trebuia să plătească 45.000 lei la vagon pentru a
ieşi din ţară, boii zece mii, celelalte producte între ;0 şi
20.000 lei.
Regimul acesta de spoliere a durat patru ani. El a să­
ră cit lj teralmente pe p 111 ga ri şi le-a luat orişice rezistenţă
[13]
TI1ACEDIA ACmCULTUHlI ROMANEŞT!
13
pentru ziua când criza agricolă avea sa apara. TI" 'r,jaia agri-
�uIturii româneşti începe de atunci. ,�
Timp de patru ani am combătut această politică ne­
fastă. Nu am reuşit s'o schimb. Numai în 1927, fiind mi­
nistru în al treilea guvern A verescu, am izbutit, după o
mare rezistenţă, să reduc considerabil taxele de export. Ceeace
a rămas atunci nedesfiinţat din aceste taxe trăeşte şi azi, deşi
guvernul care ne conduce de trei ani a promis, la venirea lui,
desfiinţarea lor.
Politica economică inaugurata de guvernul liberal în 1922
urmăreâ cu mai multă intensitate sprijinirea industriei. Cu
alipirea nouilor ţinuturi, conducătorii acestui partid au crezut
că politica de protecţionism industrial, Începută. în vechiul
Reg'at, trebuie acum desăvârşită. România nu mai poate fi o
ţară ag�icolă. Viitorul ei este în industrie.
Această conceptie explică tariful vamal extrem de pro­
tecţionist, pierderea,' din această cauză a vechilor debuşeuri
agricole, în special al vitelor, în fiintarea creditului industrial
şi lipsa creditului agricol, regimul apăsător al taxelor de
export, desfiintarea sau sabotarea legiuirilor de organizatie
agricolă pe care le făcusem în 1927.
In aceste împrejurări neprielnice de politică agricolă,
s'a realizat marea operă socială a îrnproprietăririi. Nu e dar
mirare ca, în această situaţie economică nefavorabilă, transfor­
marea socială datorită exproprierii şi împroprietărit-ii să nu
fi corespuns iluziilor celor ce au susţinut-o. Sacrificiul pro­
prietăţii mari s'a consumat fără nici un folos. Mai rău chiar,
căci expropriere a prea repede a cauzat pierderi mari eco­
nomiei nationale; iar îrnproprietărirea fără selecţiune a deter­
minat scăderea productiei agricole, atât calitativ cât şi can­
titativ.
Incercarea mea dela Iaşi de a amâna. împroprietărirea
până când se va face educatia tehnică a sătenilor, nu a avui
nici un rezultat. Legea a fost desfiinţată. Au fost clesfiintate
deasemenea dispoziţiile liberale pe care le pusesem în legea
agrară din 1921 pentru vânzarea pământului ţărănesc.
Din cauza lipsei unei pol itici de sustinerea plugăriei,
împroprietărirea nu a rezolvit chestia socială. Astăzi ţăranii
. llU mai sunt robii boierilor, dar rodul muncii lor merge, tot, la
[14]
14
CONST. GAROFLID
:t'
plata dobânzilor cărnătăreşti. Au schimbat numai pe stăpân şi
stăpânul cel nou e mai rău decât cel vechiu. Situatia agricolă
e tragică, cu deosebire acum când la greutăţile provenite din
conducere se adaogă acelea determinate de împrejurări. Pro­
ducţia agricolă mondială depăşeşte cerinţele consumaţiei, Din
această pricină» preţul cerealelor a scăzut în ultimii doi
ani la jumătate. Plugarii SUnt sufocati. Striviţi de impozitele
urcate, de scumpetea mărfurilor industriale, de mărirea do­
bânzilor, ei sunt obligaţi să vândă cu jumătate pret munca
lor. Cum vor putea ei trăi? Cum vor putea ei întreţine greu­
tatea organizaţiei de Stat? Ce se va întâmpla cu industria şi
cu comerţul, când plugarii, clientii lor, vor fi sărăciţi.
Agricultura trebuie scăpată. E marea problemă care
cere astăzi deslegare. De unde ne va veni oare mântuireaf
Colegiile restrânse ale vechii oligarhii, deşi compuse în mare
parte de proprietari de moşii, nu au făcut nimic pentru plu­
gărie. Nu a făcut nici sufragiul universal. Deşi înainte de vot
se promite alegătorilor de către partidele politice îndreptarea
tuturor suferinţelor, ele nu şi-au tinut niciodată făgăduiala.
O singură nădejde ne mai rămâne. Regele. El, care a
declarat că înainte este agricultor şi pe urmă şeful Statului,
să ia în mâna lui puternică această mare problemă şi desle­
garea va veni sigur.
Const. Garoflid
[15]
ŞCOALA ROMANEASCĂ
1
In veacul trecut
"Convorbirile Literare", cea mai bătrână revistă româ­
nească, au ajuns în al 64-lea an de existenţă. O tradiţie veche
a revistei aceştia este, ca din când În când; măcar la zece ani
odată, să-şi aducă aminte de vechii colaboratori şi să-i pof­
tească să mai scrie ceva despre trecut şi despre prezent. Ex­
celentă tradiţie. Cu cât anii se scurg, câmpul privit se lăr­
geşte mereu; iar depărtarea atenuiază deformările perspec­
tive şi îngăduie o judecată mai senină, mai puţin influenţată
de pasiunile şi frământările momentului.
Astfel mă găsesc şi eu astăzi poftit să-mi arunc privi­
rile asupra evoluţiunii învăţământ ului nostru naţional, căruia
i-am închinat activitatea mea în timp de aproape 38 de ani.
O vieaţă de om, o vieaţă deja lungă şi prin aceasta plină de
indulgenţă pentru greşelile omeneşti de care m'am lovit uneori
şi plină de admiraţie sinceră pentru înfăptuirile bune, da­
torite înţelegerii prevăzătoare a celor cari îşi Înseamnă ac­
tivitatea lor prin progrese reale şi rodnice.
Dar privirile mele se Întind mult mai departe decât
şirul anilor propriei mele activităţi. Nenorocirea care m'a
lăsat orfan de tată în vârsta copilăriei, când părintele meu, Co­
lonelul Gabriel Pangrati, a Încetat din vieaţă la sfârşitul Hăs­
boiului Independenţei, la începutul anului 1878. Nenorocirea
aceasta m'a încredinţat fratelui mai mic al tatălui meu, pro­
fesorului Ioan Pangrati care a îngrijit de mine şi mi-a călăuzit
studiile mele vreme de mai bine de un sfert de veac, de pe
băncile clasei J gimnazială, până când am ajuns la demni-
[16]
16
E. A, PANGHATJ
�'
tatea de decan al Facultăţii de Ştiinţe din Bucureşti. Dela
Ioan Pangratiam învăţat multe despre şcoalele noastre şi
despre cele elin apus.
S'a vorbit puţin de începuturile şi ele organizarea iuvă­
ţământului în Moldova. S'a vorbit puţin şi păcat că s'a vorbit
puţin. Toată lumea este informată în oarecare măsura despre
Lazăr şi despre şcoal� Sf.Sava elin Bucureşti, despre Ioan Ma­
iorescu şi despre şcoalele din Craiova. Dar câti au vorbit şi
câţi cunosc cevă despre organizarea şcolară dela Iaşi, unde
începuturile au fost contemporane cu cele din Bucureşti, dar
cu mult mai puternice şi mai bine, mai complet organizate.
Câţi pomenesc despre cea dintâiu şcoală normală românească
deplin organizată, "Şcoala preparanda.lă" dela Trei-Ierarhi
din [asi. Câţi pomenesc despre organizarea Academiei Mi­
hailene, datorită initiativei luminate a lui Mihail Sturza­
Voevod, Domnitorul Moldovei şi muncii inţelepete a lui
Gheorghe Asaki, Referendarnl şcoalelor şi părintele renaşterii
Moldoveneşti.
Ioan Pangrati a fost elevul şcoalelor Moldovei din primii
ani ai întemeierii lor: iar pe urmă, după ce şi-a complectat
studiile în Apus, la Paris şi la Berlin, lucru foarte rar pe
atunci, a revenit în acele scoale ca profesor.
Fiu al boierului Costache Pangrati dela Chilienii Tu­
tovei, născut la 23 Ianuarie 1823, Ioan Pangrati ca şi fratele
său, tatăl meu GahrielPangrati, au intrat în Academia Mi­
hăileană dela Înfiinţarea ei şi au urmat studiile acestei scoale,
nnul până când a terminat secţiile superioare juridică şi ingi­
nerească, celalt până cânda intrat ca iuncăr in armată.
Despre acele inceputuri ale şcoalelor Moldoveneşti am
vorbit foarte adesea cu unchiul meu Ioan Pangrati, care a
trăit o vieaţă lungă ele 82 de ani şi jumătate, decedând la
1 Noemvrie 1905. Vorbirea lui era documentată şi asupra pro­
fesorilor, şi asupra cursurilor ce ei profesau. Păstrase nu numai
multe din primele cărţi didactice tipărite în moldoveneşte la
Iaşi, dar chiar şi cursurile manuscrise ale secţiunii su perioare
juridice şi ale secţiunii superioare ştiinţifice (inginereşti), pe
care le urmase şi le terminase cu mare succes, căpătând di­
ploma de avocat şi acea de inginer, înainte ele a pleca în străi­
nătate. Acea diplomă, contra-semnată ele Gheorghe Asaki ca
[17]
ŞCOALA ROMÂNEASCA
17
referendar al şcoalelor, se găseşte printre actele mele de fa­
milie mai importante, încredinţate Casei de Depuneri şi Con­
semnaţiuni în timpul răsboiului cel mare, trimise apoi la
Moscova şi confiscate acolo de regimul "democratiei" sovie­
tice.
Din cursurile secţiunilor superioare ale Academiei Mi­
hailene nu mi-a mai rămas decât un caiet cuprinzând o parte
a cursului de Geodezie, dovadă eclatantă că învăţătura, ce se
dădea acolo, atingea un grad aşâ de înalt, că n'ar fi depla­
sată nici în şcoalele superioare de astăzi.
In tratatul de algebră ce mi-a rămas, materia predată
în "Ghimnazie" (liceu) mergea mult mai departe decât cu­
prinde actualul program al liceelor noastre de astăzi. Cartea
veche de 80 de ani cuprinde toate începuturile algebrei su­
perioare. din care n'a mai rămas nici urmă În învăţământul
nostru secundar. S'au simplificat programele şi s'au redus
materiile de frica surmenajului. Pe acele vremuri, acum 80
de ani şi mai bine, nu se vorbea. de surmenaj, dar elevii, pro­
fesorii şi cei mai înalţi dregători ai statului vorbeau de şcoală.
cu sincer şi adânc respect, În care se repeta. mereu îndemnul
la muncă, la munca cea mai grea şi cea mai nobilă; munca
intelectuală.
Acum un an, colegul şi prietenul meu Nicolae Iorga,
care a urmat după mine la înalta demnitate de Rector al Uni­
versităţii din Bucureşti, a organizat o distribuire de premii la
Universitate pomenind în vorbirea sa despre asemenea solem­
nitate pe vremea lui Bibescu- Vodă la Bucrueşti. M'am g'ândit
atunci că ar fi fost interesant să povestesc şi eu, după. mărtu�ia
personală a unchiului meu Ioan Pangrati, cum se făcea distri­
buirea premiilor în sectiunile superioare ale Academiei Mi­
hailene din Iaşi. Solemnitatea se petrecea în Aula mare a
Academiei şi eră prezidată de însuşi Domnitorul Mihai]
Sturza, asistat de Mitropolitul Ţării, de toţi Miniştrii şi de
toţi Boerii divaniţi, Dar câte alte griji şi treburi apasă astăzi
pe umerii noştri! Nu am scris istoria acelei solemnităţi şi
îmi pare rău. Poate că voiu reluâ această povestire Într' un
moment de mai multă liniste si multumire sufletească. Istoria
. .. . ... , " ,
nu este o ştiinţă de simplă curiozitate: ea constitue din potrivă
o adevărată şcoală ele experienţă şi de Întărire sufletească.
[18]
18
E. A. PANGRATI
-,
Unchiul meu Ioan Pangrati, a avut �tre sfârşitul ca­
rierei sale didactice o însărcinare de mare însemnătate. Se
făcuse Unirea Principatelor la 1859 sub Alexandru Ion 1.
Cuza- Vodă. Atunci s'a constituit o comisiune didactică supe­
rioară pentru "unificarea învăţământului în Principatele­
Unite". Acea comisiune a fost constituită la Iaşi, unde noul
Domnitor a şi §,lrganizat prima Universitate românească, Uni­
versitatea din Iaşi, prin decretul din 1860, al doilea an al dom­
niei sale.
In comisiunea de unificare a invăţământului au fost
numiţi profesorii Ioan Pangrati, Vasile Alexandrescu-Ureche,
cunoscutul istoric; Neculai Culianu, fost peste 20 de ani în
şir Rector al Universităţii din Iaşi; Gheorghe Mârzescu, fost
în două rânduri Ministru al Instrucţiei şi al Cultelor; Titu
Maiorescu, marele bărbat de Stat, filosof şi Rector pe rând la
Iaşi apoi la Bucureşti; şi Octav Teodory, fratele Generalului
Dr. Teodory, el însuşi înalt magistrat şi profesor. Această co­
misiune, după tradiţia Academică, era presidată de profesorul
cel mai vechiu care era Ioan Pangrati. Asupra activităţii lui
rodnice în reorganizarea învăţărnântului românesc nu se mai
vorbeşte astăzi. Dar, la înmormântare a lui Ioan Pangrati,
în ziua de 3-Noemvrie 1905, Titu Maiorescu a făcut ceeace nu
a făcut niciodata. în cariera sa profesorală, şi-a părăsit cursul
şi a venit la sicriul colegului dispărut să spună, cu autoritatea
lui neîrrtrecută, ce a fost munca celui dus dintre noi.
Dela Ioan Pangrati am ascultat, cu amănunte, istoria în­
văţământului nostru în lunga perioadă a renaşterii, dela
Mihail Sturza- Vodă şi până la Cuza-Vodă.
In acea perioadă toţi respectau şcoala, toţi o ajutau, toţi
luptau pentru ridicarea ei. Nu se auziau vorbe urîte cum se
aud astăzi câte odată, care să descurajeze entuziasmul şi să
sfarme avântul celor ce îşi Închină viaţa pentru cultura
Tării.
Atunci ahsolvenţii şcoalelor noastre erau primiti cu
cinste în Universităţile Apusului.
Cu greutăţi covîrşitoare, învăţământul nostru a pro­
gresat până la marele răsboiu de întregire a Ţării Româ­
neşti. Răsplata muncii depuse în şcoalele româneşti ne-a
dat-o oficial marele profesor Paul Appel, urcându-se pe
[19]
ŞCOALA nOMÂNEASCĂ
19
scaunul de Rector al Universităţii din: Paris, în 1920. Primind
pe ziarişti, Paul Appel le-a expus programul său de activi­
tate, în care ocupa un loc de căpetenie atragerea tinerilor
diplomaţi din alte Universităţi pentru specializare în marea
IIniversîtate a Parisului. Paul Appel a declarat că este de pă­
rere să se acorde nu numai echivalările de bacalauriat, cum
se acorda până atunci, ci şi echivalări de diplome superioare,
licenţe sau doctorat, cel puţin dela marile Universităţi care
şi-au făcut probele gradului de învăţământ ce dau. Pentru a
ilustra ideia lui, Paul Appel a citat ca exemplu Universitatea
din Bucureşti şi în special Facultatea ei de Ştiinţe mate­
matice.
Marele organ parisian "Le Temps" a înregistrat această
declaraţie şi eu o pastrez cu mândrie, dar şi cu adâncă me­
lancolie, alături de ziarele româneşti, cari au înregistrat în
anul trecut ştirea că Universitatea din Viena nu mai recu­
noaşte echivalenta diplomelor noastre de bacalauriat şi im­
pune studenţilor români un an de pregătire, ca unor tineri
neisprăviţi.
Câte s'au schimbat dela răsboiu încoace!
E. A. Pangrnti
[20]
.'
YJ'
ÎNV ĂT ĂMÂNTUL FILOZOFIC IN ROiVfÂN[A
Cine urmăreşte cu atentie desvoltarea filozofiei, în
decursul mai multor perioade elin istoria omenirii, constată cu
uşurinţă un fapt caracteristic. Desvoltarea filozofiei nu se
aseamănă cu aceea a unei ştiinţe speciale: cu a matematicei,
sau a fizicei, bunioară, Filozofia nu se desvoltă după un
plan unitar �?i în mod continuu. Ea are câteodată aparenta
de a reveni Înapoi pe drumul apucat, de a se contrazice
chiar, şi numai cu multă greutate îşi regăseşte firul conti­
unităţii dela secol la secol. Filozofii cei mini ai omenirii
sunt fără îndoială cu toţii pe acest fir de continuitate. Intre
Platon şi Kant: Între Aristotel şi Leibniz; Între Descartes şi
Bergson, etc. între toţi filozofii mari există un raport de
filiatie. Ideile celor vechi se regăsesc la filozofii cei noui, Ace­
leaşi probleme, aceleaşi metode, Însă sub aspecte diferite, con­
stituesc fondul pe care îl explorează filozofii mari, Începând
dela Heraklit cel Întunecat, până la Hegel, cel tot atât de
Întunecat.
Insă alături de acest fir de continuitate, fir drept şi
linear, câte alte fire Întortochiate nu prezintă desvoltarea fi­
lozofiei! Alături de şcoala clasică a lui Socrates, care să con­
tinuă în Plato şi Aristoteles: alături ele Parmenide şi De··
mocrit, care îşi au continuatori până În zilele noastre, o mul­
time de alte şcoli în care În vechia Eladă se cultiva misti­
cismul or ierrta]. In evul mediu. alături de norninalismul şi rea­
lismul metafizic, care continua până în filozofia contimpo­
rană, multe alte curente religioase de origină păgână şi cre­
ştină Îşi disputau actualitatea. In fiecare perioadă istorică,
câteva producţii filozofice se Înşiră pe firul cel drept al COIl­
ti nuită'ţii, iar restul celor multe, fără nici o legătura între ele,
[21]
lNVĂTĂMANTUL FILOZOFIC IN RO.\1ANIA
nasc sporadice şi totuşi având pretenţia că ele fundează
adevărata filozofie. In anii, în care Iem. Kant compunea ge­
niala sa operă Critica raţiunii pură, care avea să pună într'o
nouă perspectivă legitimitatea adevărurilor necesare şi uni­
versale, multi alţi filozofi erau preocupati de problemele
spiritismului şi îşi pierdeau timpul În conversaţii cu mortii.
Nu este secol, în care acest paralelism Între cele două feluri
de filozofii, să nu se constate.
Cum se explică faptul?
Faptul se explică din îndoita natură a filozofiei. Filo­
zofia este ştiinţă şi poezie în acelaş timp. Ca ştiinţă, ea are
o desvoltare liniară şi continua .. Soluţiile găsite marilor pro­
bleme, Întru cât găsirea lor s'a făcut prin metode de cercetare
ştiinţifică, se înşiră, legându-se între ele; într'o ordine uni­
tară. Filozofia, ca ştiinţă, se desvoltă ca şi oricare altă ştiinţă
specială. Insă filozofia este şi poezie, prin aceea că ea-îşi pro-
. pune să treacă dincolo de datele experienţii, şi să-şi aranjeze
o lume de simboale, în care sufletul omenesc să afle concepţii
mulţumitoare despre rostul său în lume şi vieaţă. Ca ştiinţă
ea este în serviciul dorinţei de a pricepe în chip cât mai obiec­
tiv lumea înconjurătoare: ca poezie, ea este în serviciul do­
rinţei de a împăca sufletul cu natura. DilT această deosebire
se explica pentru ce desvoltarea este atât de curioasă. Din
natura sa de poezie ţâşnesc manifestările discontinue.
Fiecare poet se crede centru universului. Fiecare filozof, În­
trucât nu mai este om de ştiinţă, este sclavul temperamentului
său. In fiecare secol se ivesc scriitori de talent, care se joacă
cu concepţiile despre lume şi vieaţă, Întocmai cum sunt pictorii
cari se joacă cu efectele produse din contrastul colorilor.
In fiecare iară, pe lângă filozofia ştiinţifică, avem filozofia
beletristică. Una eternă, dar rece; cealaltă efemeră, dar vie,
fiindcă ţine seama de toate idiosincrasiile temperamentului
omenesc.
Care elin aceste două. laturi ale naturii filozofiei, trebuie
cultivată în şcolile de Stat, este o problemă care se poate re­
zolvi uşor din punct de vedere teoretic, dar nu tot aşa din
punct de vedere practic. Este uşor de zis, că în şcoală.' n'are
ce căuta filozofia beletristica: ca această filozofie rămâne sa
[22]
22
C. nĂDULESCU-MOTRU
o cunoască mai târziu omul cult din jurnale şi din romane.
Excluderea filozofiei heletristice aduce în atmosfera şcoalei
o răceală, de pe urma căreia păgubeşte întreaga mişcare filo­
zofică. La filozofia strict ştiinţifică pot fi intersate cel mult
câteva spirite de elită, viitorii filozofi prin vocaţiune, dar .nu
mulţimea. Şcoala este şi pentru mulţime. Mulţimea cere filo­
zofiei aceea ce nu poate dobândi dela celelalte ştiinţe.
Ea vrea îndemrt credinţă şi avânt. Ea vrea anticipaţii ho­
tărîtoare asupra viitorului. Ce va fi cu neamul, cu cultura,
cu religiunea ţării sale Într'un timp îndepărtat? Şi nu "ce
va fi" În mod probabil, cum va putea răspunde ştiinţa, ci
"ce va fi" în mod absolut. Mulţimea are un suflet de poet
liric. Ea vrea să se afirme, nu să se convingă.
A depărta din şcoală toată această poezie filozofică este
dar spre paguba educaţiei muliţmei. Dealtfel problema nici
nu se pune. Indepărtarea poeziei filozofice din şcoală este o
imposibilitate de fapt. Statul, care Întreţine şcoala, este in­
teresat, În primul rând, la mentinerea ei. Căci în această
poezie filozofică se ascunde, pe lângă altele şi o propaganda
în favoarea Statului. Neputându-se Îndepărta poezia pentru
a lăsa ştiinţa numai, rămâne de cumpănit aşadar modalitatea
în care acestea două pot merge Împreună. In această cum­
pănire întâlnim cele mai variate combinaţii. De regulă filo­
zofiei ştiinţifice i se lasă locul de onoare. In programul Uni­
versităţilor figurează numai numele filozofilor de însemnă­
tate universală. Examenele se dau asupra sistemelor filozofiei
clasice. Insă programele şi examenele nu constituesc întreaga
atmosferă a şcoalei. Mai sunt lecturile particulare ale ele­
vilor; interpretările, şi natural, cu interpretările, mai sunt
criticile şi ideali zările profesorilor; mai sunt exemplificările
şi digresiunile din timpul lecţiunilor acestuia: şi mai presus
de toate sunt inlfuenţele mediului extra-şcolar, care toate
atârnă în cumpănă, şi care pot la sfârşit să schimbe atmos­
fera în defavoarea filozofiei ştiinţifice. Nu sunt rare Univer­
sităţile, în care filozofia lui Kant este PUStl în program numai
în scopul de a preaslăvi sub numele ei confesiunea protestan­
tismului ; ori filozofia lui Fichte pentru a preaslăvi naţio­
nalismul. Fiecare popor îşi are predilecţiile şi duşmăniile sale,
[23]
lNVAŢAMANTUL FiLOZOFIC IN ROMANIA
23
f
1
\
I
care cu tot programul oficial de examen, izbutesc să se un­
pună învăţământului filozofic.
.;:
Invăţământul filozofic în România are o vechime de
cel mult două sute de ani. El a fost făcut, la început, de
cărturari greci, În şcolile înalte, dependente de mitropoliile
din Iaşi şi Bucureşti. Deşi şcolile erau dependente de mitro­
polii, şi deşi cărturarii profesori erau ei înşişi clerici, totuş
invăţământul filozofic în România n'a fost în serviciul inte­
reselor bisericeşti. El a fost liber şi de influenţele politicei.
Domnul şi boierii din Sfatul Ţării, cari puteau să aibă cuvânt
în întocmirea programelor şcolare, nu erau În' măsură să-şi
dea seama de propaganda ce s'ar putea obţine prin filozofie,
deaceea ei se ţineau de tradiţie. Tradiţia erâ să nu se ame­
stece filozofia cu religia şi cu politica. Şcoala este şcoală, şi
biserica este biserică. Politica deasemenea n'are ce căută în
şcoală, cât timp politica nu este o ocupaţie pentru orişicine.
Această libertate relativa. pentru învăţământul filozofic
s'a putut menţine in România, şi de aci înainte, aproape fără
turburare. Aceea ce a contribuit la menţinerea acestei u­
bertăţi este, în prima linie, spiritualitatea bisericii ortodoxe.
Intre caracterele constante ale acestei spiritualităţi se află
larga toleranţă pentru ştiinţă. Ortodoxismul, În tot trecutul
sau, nu prezintă fapte de persecuţie contra cercetării ade­
varului. El se desinteresează de această cercetare. Pe când
celelalte confesiuni creştine fac din argumentarea filozofică
un instrument indispensabil pentru demonstrarea dogmelor,
ortodoxismul recurge pentru această demonstrare numai în
mod subsidiar la filozofie, în mod principial forta sa de pro­
baţiune stă în tradiţie. Ortodoxismul se sprijină pe exemplul
vieţii celor sfinţi; pe pragmatic şi nu pe teoretic.
Din cauza acestei vieti tolerante, primii profesori de fi­
lozofie în şcolile române au avut deplină libertate de ale­
gere în predarea obiectului lor. Dacă Gheorghe Lazăr a avut
preferinte pentru Iem. Kant, iar Eufrosin Poteca pentru Jean'­
J aques Rousseau, nici unul nici altul n'a urmărit prin aceasta
un scop bisericesc sau politic. Ei s'au îndreptat în spre filozofii,
cari păreau lor mai potriviţi pentru a ridicâ moralitatea
[24]
24
C. HĂ DULESCU-MOTRU
f
!
I
I
şcoalei. In această privinţă este bine să nu se evrte marea
idee pe care şi-o făcea Eufrosin Poteca despre rolul pe care il
are filozofia în îndreptarea moravurilor ţării noastre. Pentru
acest profesor de filozofie, primul de naţionalitate română,
filozofia este o disciplină de sine stătătoare, în care vieata
practică îşi găseşte cel mai sigur îndreptar.
Când condiliile politice ale Ţărilor Româneşti înlesniră
înfiinţarea de universităţi, cu un învăţământ filozofic re­
gulat, libertatea filozofiei era pe deplin constituită. Nume­
roşii tineri, cari plecau în străinătate pentru studii şi dintre
cari se recrutau apoi viitorii profesori de filozofie, plecau
fără să fie înrădăcinaţi în vreo tradiţie filozofică locală. Ei
alegeau lecţiunile de filozofie, în universităţile străine, după
pofta inimii lor. Această desrădăcinate avea în câteva ca­
zuri, drept consecinţă, încurajarea diletantismului, dar în
multe alte cazuri totusi avea si o consecintă bună. Ea făceă
" ,
posibilă introducerea filozofiei ştiinţifice în tinerile univer-
sită1i româneşti. Filozofia unui Plato, unui Descartes, unui
Spinoza, unui Kanf nu avea, după urmă acestei libertăţi, să
se mai teamă de concurenţa vreunei filozofii naţionale, sus­
ţinută pe cine ştie ce interese străine ştiinţei.
Primii profesori români de filozofie se mărginită aşa dar
să facă cunoscute filozofiile pe care ei le învăţaseră dela marii
profesori ai Apusului. Intre anii :l880-:l914 era o întrecere
printre studenţii români din străinătate, care să vie mai direct
în contact cu personalităţile care ilustrau catedrele universi­
tare străine. Unii dintre aceşti studenţi mergeau din oraş în
oraş pentru a face cunoştinţă cu câte mai multe dintre aceste
personalităţi. Parisul aveZl pe Durkheim, pe Rihot şi Bergson:
Berlinul avea pe Simmel şi pe Benno Erdmann: Leipzigul
avea pe Wundt ; Jena, pe Rein şi Haeckel; fiecare mare centru
universitar, pe marele său profesor. Studenţii români îi cer­
ceta pe rând, conduşi numai de dorul de a prinde tot ce
este mai înalt în cultura Apusului. In jarii nu era cine StI
tragtl sforile pentru a Îndrepta pe tineri la un profesor şi !1ţ1
la altul, sub cuvânt că unul este Iiloromân şi altul nu, cu
unul a visat de renasterea ortodoxismului si altul nu: în tară
domnea o Încredere 'respectuoaSă faţEl de' cultura Apusului.
Cu tinerii. cari şi-an făcut studiile în aceste conditii s'au
r
j
1,
[25]
lNV ĂplMĂNTUL FILOZOFIC IN HOMÂNIA
ocupat aproape toate catedrele din învăţământul secundar
şi superior. P. Cărboviceanu, deşi ortodox, învaţă la Facultatea
teologică protestantă din Leipzig, şi formează apoi la rândul
său pe toţi normali ştii cari trec prin şcoala Societăţii pentru
învăţătura poporului român. S. Halua, Lupu Antonescu, C.
Meissner şi toţi colabora totii lui Spiru Haret, inspectori ai
învăţământului secundar, nu s'au gândit vreodată să mani­
feste preferinţe pentru o şcoală filozofică sau alta. In învă­
ţământul superior, deasemenea. C. Dimitrescu-Iaşi şi I. Gă­
vănescul, directorii seminarelor pedagogice universitare, erau
spirite larg deschise la toate curentele pedagogiei noi. In În­
văţământul propriu zis filozofic dominâ în universităţi fi­
gura lui Titu Maiorescu. Presupunerea numai că. Titu Ma­
iorescu s'ar fi scoborît vreodată la rolul de filozof În slujba
intereselor bisericeşti sau a intereselor monarhiste, ar fi o
ofensă memorii sale. Toti elevii lui Maiorescu au păstrat li­
nia de conduită a acestuia. P. P. Negulescu, R. Pogoneanu,
M. Dragomirescu s'au manifestat pe terenuri foarte diverse,
niciodată Însă această diversitate nu i-a făcut să părăsească
metoda ştiinţifică în prelegerile lor universitare. In sfârşit
din generatia mai tânără a profesorilor universitari de fi­
lozofie: D. Gusti, IonPetrovici, P. Andrei, G. Antonescu,
Mih. Ralea, V. Barbat, Ştefănescu-Coangă, Zeletin, V. Ghi­
dionescu, C. Narly, Brăileanu, Marin Ştefănescu, etc. nici
unuia nu i-a surîs ideea de a Înlocui filozofia ştiinţifică cu o
filozofie beletristică oarecare, în care să intre pentru tre­
buinţele momentului, ceva misticism ortodox şi ceva senti­
mentalism naţional. Ocazii favorabile s'ar fi prezentat ace­
stora destule. Ion Petrovici este un eminent profesor de fi­
lozofie, dar este în acelaş timp un talentat orator politic,
poate cel mai talentat orator din câţi avem astăzi. In ora­
toria politică face hine câte ceva poezie filozofică, mai ales
când oratoria este întrebuinţată pentru a susţine interesele
partidului politic. Ion Petrovici, cu toate acestea, deşi a în­
fiinţat o Facultate de teologie ortodoxă la Chişinău, nu s'a
gândit să facă pe filozoful ortodox. G. Antonescu accentu­
iază În prelegerile sale, urmate de numeroşi studenţi, im­
portanta educatii morale şi religioase. Niciodată Însă n'a pă­
ră&it tonul filozofiei obiective ştiinţifice. Toii profesorii citati
[26]
26
C. nĂDULESCU·MOTRU
mai sus, la cari s'ar mai putea adăoga multi altii, fiindcă
citarea o facem la Întâmplare, din corpul didactic al Facul­
tăţilor de litere, cari mai toţi şi-au format cultura lor filozo­
fică, nu numai în ţară, dar şi în străinătate, pe lârrgă magistri
de mâna Întâi, toiţ păstrează un respect sincer faţă de filo­
zofia europeană occidentală şi nu ambiţionează decât să con­
tribue la desvoltarea acestei filozofii. Singur, dintre aceştia,
Marin Ştefănescu a râvnit la ambiţia să descopere filozofiei
româneşti un substrat naţional şi ortodox, scriind şi o carte În
acest scop, dar exemplul său a rămas fără imitatori, şi chiar
dânsul n'a mai persistat în urmărirea acestei ambiţii.
Prin această atitudine a lor, de a preda după catedră
filozofia marilor gerrii, desinteresându-se de filozofia bele­
tristică românească, nu se condamnă oare profesorii noştri
de filozofie la o muncă fără originalitate?
Profesorii de filozofie sunt condamnaţi la munca pe
care o fac toti profesorii noştri de ştiinţă. Intrucât rămân fără
originalitate: Tzitzeica şi Pompeiu, bunioară, fiindcă ei fac
prelegeri despre matematica europeană? Intrucât este con­
damnat Dr. Marinescu să fie fără originalitate, iar adunătorii
de folklor medical românesc să. fie cu originalitate? Origina­
litatea omului de ştiinţă se manifestă in două moduri. El
poate să contribue direct, adăogârrd o nouă invenţiune la pa­
trimoniul ştiinţific existent, sau poate numai aplică în mod
nou o vechie cunoştinţă sau metodă ştiinţifică. Primul mod
de originalitate se întâlneşte rar. Insă cel de al doilea nu este
de dispreţuit. A găsi un nou teren de aplicaţie unei metode
vechi este un merit care onorează pe cei mai iluştri savanti
din străinătate. Bine înţeles În poezie, şi În artă în genere,
lucrurile se petrec altfel. Aci originalitatea este mai totdea­
una revoluţionară. Artistul nu se mulţumeşte să adaoge ceva
sau să aplice diferit o metodă vechie, ci el vrea sa treacă drept
creator. El vrea să producă o operă aşa cum n'a mai fost Îna­
intea lui. Originalitatea în poezie este sguduitoare, este asur­
zitoare. Dar tocmai deaceea ea este şi fără durată. Poeţii
se joacă prea adeseaori de a originalitatea. Omul de ştiinţă
are o originalitate mai modestă, dar tocmai deaceea mai trai-
[27]
lNVAŢAMANTUL FILOZOFIC IN ROMANIA
27
mea. O invenţie adaugată, sau chiar o nouă aplicaţie de me­
todă, trăeşte cât timp trăeşte şi ştiinţa.
Originalitatea filozofului ştiinţific nu poate fi decât la
fel cu aceea a omului de ştiinţă. De problema ideilor, dacă
acestea sunt sau nu de natură sensibilă, s'au ocupat mai toţi
filozofii. Platon, Aristotel, Descartes, Locke, Berkeley, Leibniz,
Kant, au consacrat cele mai multe pagini din scrierile lor
acestei probleme. Le acordăm originalitatea la fiecare în parte,
deşi toţi nu fac decât să învârtească aceleaşi argumente; de
ce? Fiindcă fiecare vede printr'un punct de vedere nou vechia
problemă desbătută înaintea sa. Ceva mai mult. Le acordăm,
nu numai o originalitate individuală, ci şi o originalitate na­
ţională. Descartes nu s'a gândit să rezolve problema ideilor
din punct de vedere francez, nici Locke, din punct de vedere
englez, sau Kant, din punct de vedere german; cu toate acestea
fiecare dintre ei are un punct de vedere, care poate fi pus în
legătură cu cultura sa naţională, Originalitatea naţională se
manifestă fără să fie cu dinadinsul voită. Originalitatea voită
cu dinadinsul este o simplă excentritate. Toate producţiile
filozofice se împart pe şcoli, şi fiecare şcoală are un caracter
naţional. Niciodată însă şcolile filozofice nu sunt animate de
o vanitate voită pentru a-şi pune în relief naţionalitatea
lor. In atelierul muncii filozofice domneşte un spirit cosmo­
polit, ca şi în atelierul ştiinţei, cu toate acestea, produsele
filozofice ca şi produsele ştiinţifice, au un colorit special după
origina muncitorului. Acest colorit special constitue cel mai
frumos titlu de ,glorie pentru un popor; Însă cu o singură
condiţie: coloritul să iese el dela sine, iar nu să fie aranjat
de mai Înainte în mod artificial. Caracterele filozofiei ger­
mane, franceze şi engleze sunt astăzi-eonsiderate ca fiind cele
mai profunde caractere ale culturii ger�ane, franceze şi en­
gleze, dar la acest rezultat s'a ajuns numai după ce câteva
secole de a rândul inteligenţele de elită ale Germaniei, Frantei
şi Angliei au muncit pe terenul filozofiei. Originalitatea s'a
constatat după, iar nu înaintea muncii. Ea este un fapt, nu
un program.
Aceasta este singura cale de a ajunge la o originalitate
în filozofia ştiinţifică: pentru Români, ca şi pentru Germani
sau Francezi, indiferent. Cine munceşte În filozofie, mai aler>
[28]
28
c. nĂDULESCU·MOTI1U
când el nu găseşte inaintea sa o traditie formată n'are să se
îngrijească de originalitate, căci nu stă în puterea lui să re­
cunoască o asemenea originalitate, (le mai Înainte. Să mun­
cească cinstit şi Înarmat cu toate cunoştinţele trebuincioase,
şi dacă inteligenţa sa este de elită va veni şi originalitatea cu
care va aveâ să se mândrească generaţiile viitoare ale po­
porului sau. .
Jj\
Acestea au fost tendinţele învăţământului filozofic în
România până la răshoiul mondial din 1914--1918.
După răsboiu tendintele au ramas cam aceleaşi. Dealt­
mintreli mulţi dintre profesorii universitari enumerati mai
sus au fost numiţi la catedrele lor, în urma răshoiului. Acti­
vitatea lor de după răsboiu nu se deosebeşte Întru nimic de
aceea dinainte de răshoiu. Filozofia ştiinţifică domină în
câte şi patru universităţile regatului.
Cele trei reviste filozofice româneşti: Revista ele Filo­
zofie, Arhiva (D. Gusti) şi Minerva (P. Andrei) sunt reviste de
filozofie ştiinţifică.
In afară de Universităţi Însă s'a produs o mică schim­
bare, în favoarea filozofiei beletristice. Această schimbare s'a
produs în toate ţări]e ; prin urmare era natural să se producă
şi la noi. A reinviat peste tot misticismul. religios, cum este
obişnuit să fie cazul în urma unui răsboiu, S'au intensif'icat
curentele naţionaliste; cum este logic să fie în urma unui răs­
boiu pornit pentru realizarea principiului naţionalităţilor.
S'au ridicat în prestigiu metodele anti-intelectualiste, cum
este natural să fie după o eră de brutalităti. La noi s'a mai
adăugat la aceste fapte şi anarhia latentă a sufletului bal­
canic, care oricât s'ar acoperi ea cu o civilizatie ele spoială
este o realitate permanentă. Din toate aceste fapte a ieşit,
mai peste tot în Europa, o poezie filozofică mohorîtă: un
amestec de' vaiete şi de ameninţări apocaliptice; profeţii si­
nistre că Europa se scufundă, şi că, cine nu-şi reface spiri­
tualitatea este ursit să dispară; în sfârşit o filozofie pentru
uzul gazetarilor improvizaţi În salvatori ai lucrului public.
Această filozofie post-belică s'a afirmat întru câtva
şi la noi. Intr'un mod foarte curios Însă. Ea n'a reuşit să se
[29]
!NVĂTĂMĂNTUL FILOZOFIC IN ROMANIA
29
cristalizeze într' o scriere de valoare. Cartea el-lui D. Dră­
ghicescu. La nouoelle cite de Dieu, este pentru publicul fran­
cez; ea în România n'a avut nici un ecou. Altă scriere, a unui
Român, nu avem. Avem în schimb articolaşe de jurnal şi de
revistă. Am avut chiar şi lUI manifest mirobolant, aşa zis al
"Crinului alb". Rachete spirituale, dar nici o spiritualitate lu­
minoasă.
De toate aceste articole şi articolaşe nu ne-am ocupa,
daca în dosul lor n'ar sta ceva mai important pentru cultura
noastră de astăzi, şi anume faptul, că aceste articole şi ar­
ticolaşe sunt publicate de preferinţă într'o gazetă [Cuoântul]
şi într'o revistă (Gândirea), care trăesc amândouă prin sub­
venţia Statului. Arnândouă aceste organe de publicitate n'ar
trăia singură zi macar lipsite de subventia Statului. Nu fac
din aceasta o vină pentru proprietarii acestor publicaţii. Cin­
stea lor de proprietari şi de publicişti este pentru mine intactă.
'N'am Însă aceeaş idee despre cinstea Statului român.
Să-mi fie permis dar a face în această privinţă urmă­
toarele observaţii.
In cele două organe de publicitate se încearcă a se face
atmosferă favorabilă în jurul unei poezii filozofice a cărei
bază ar fi spiritualitatea ortodoxă. Unul vorbeşte de o nouă
orientare pe care cultura românească va aveâ să o câştige
ele pe urma autohtonizării ortodoxismului. Iar altul îl CODl­
pledează, adăogând la ortodoxism atâtea elemente politice
şi nationale, în cât ne duce la ere zia unui creştinism naţio­
nalist, un fel de creştinism fariseu!
Bine înţeles, orişice idee să poate discuta. In filozofie
mai ales. Nici nu voiu să cercetez, daca ideia este susţinută
sincer sau nu. O idee, odată publicată, este o realitate de
care trebuie tinut seama. Dar să fie idee, nu insinuaţie ; adică
să fie limpede expusă. Când ai îndrăsneala să afirmi: "că
te-a în,grozit lipsa de gânduri la înaintaşi"; "că generaţia
trecută este o generatie în care nimeni n'a gândit"; "că o
inremecliabilă mediocritate de duh îneacă universităţile"; "d·[
aceeaş mediocritate este şi azi la Academia Română", etc., etc.
cum se afirmă în Giindiree din August :1928, atunci eşti
dator să spui limpede care-ţi sunt gândurile pentru viitor.
Dar, încă odată, nu aceea ce se spune în aceste articole şi
[30]
30
c. IlĂDULESCU-\WrnU
articolaşe este pentru noi lucrul cel important. Important este
că Statul plăteşte aceste insinuaţii. Statul îngrijeşte ca cele
două organe de publicaţie să nu ajungă a fi reduse la veni­
turile lor proprii, ci să trăiască şi să se poată lăuda că au de­
scoperit puterea creatoare a ortodoxismului naţionalist.
Această politică a Statului român este lucrul cel inportant
şi numai ea poat� fi pusă în discuţie.
Statul român n'are mijloace să subvenţioneze orişice
publicaţie. El a suprimat funcţionari, a suprimat până şi
paturile bolnavilor din spital. Toate publicaţiile serioase: de
literatură, de ştiinţă, de tehnică, trăesc cum pot fără aju­
torul Statului. Numai apostolii spiritualităţii ortodoxe naţio­
naliste, beneficiază de subventii. Este cazul de a ne întreba:
ce urmăreşte Statul prin această politică? Intărirea ortodo­
xismului nationalist? Să admitem, un moment, că aceasta
i-ar fi intenţia. Dar atunci este o cale mai cinstită pentru a
ajunge la realizarea acestei intenţii. Să se acorde apostolilor
nouei spiritualităţi posibilitatea de a lucra în linişte la în­
tocmirea sistemului lor de gândire. Să fie însărcinaţi oficial
cu reforma noastră spirituală şi în consecinţă şi cu îndru­
marea învăţământului filozofic. Dar nu toţi câţi scriu la
aceste periodice împărtăşesc poezia filozofică a ortodoxis­
mului naţionalist! Aceasta o ştim prea bine. Tocmai în
aceasta însă stă gravitatea situatiei. Statul, prin reducerea
subvenţiilor la celelalte publicatii, şi prin favorizarea celor
două, constrânge pe mulţi scriitori valoroşi să fie Îrr tovă­
rrăşia conducătorilor acestor organe de publicitate.
Această politică culturală trebuie odată să înceteze.
Statul negreşit trebuie să continue prin �l ajuta pe scriitori,
Dar, când aceşti scriitori se erijează în reformatori de cul­
tură, Statul trebuie să-şi ia răspunderea, pentru ei. Până ce
nu-şi ia această răspundere, suntem indrituiti să acuzăm pe
aceia, cari dispun de fondurile Statului, de inconstienta
politică.
C. Rădulescu-Motru
[31]
MANE, THEKEL, PHARES! 1)
România se află în fundul prăpastiei! ... Cine ştie, dacă
mântuire a mai este cu putinţă.L. Cine ştie dacă nu vom avea
mâine o revoluţie bolşevică, urmată dIe alte dezastre, de cari
ne'nfiorăm a vorbi!...
Dacă totuş salvarea mai este posibilă, expunerea de fată
va arunca, cred, lumină asupra mijloacelor ce sunt de între­
buinţat - lumina preţioasă a înaltelor priviri teoretice.
Acum 30 de ani, Petre Carp a vrut să deschidă porţile
României capitalului străin. Sprijinind! intenţiunile acestui
mare om de Stat, ţara ar fi ajuns la un grad de inflorire
pe care abia ni-l putem Închipui. Dar tara nu l-a ascultat;
nu putea să-I asculte: se opune au legile Istoriei.
Fiecare formă de organizare socială se'ntemeiază pe un
mecanism fundamental, care, până-şi împlineşte menirea, e
folositor societăţii şi generator de progres'; după ce a dat Însă
tot folosul de care e capabil, începe a fi păgubitor prin exa­
gerare, efectele lui rele se acumulează şi dau naştere unei
catastrofe, care sileşte societatea să-şi dea altă formă de or­
ganizare, Întemeiată pe alt mecanism, diametral opus celui
precedent, tocmai pentru a-i remedia efectele rele. Noul me­
canism urmează aceeaş curbă de urcare şi coborîre, sfâr­
şind cu o nouă catastrofă.
Literatura este oglinda societăţii: faza de ascensiune se
oglindeşte Într'un curent clasic (adică, de mulţumire); iar faza
de decădere, în curente romantice şi realiste (adică, de nemul-
tumire). .
1) Adică: ,,(duşmanii te-au) numărat, (te-au) cântărit (şi te +or)
împărţi"!
[32]
32
J-1. SANlELEV10
,
De vreo trei sferturi ele secol, societatea românească se
întemeiază pe următorul mecanism fundamental: crearea unei
burghezii româneşti, cu sprijinul Statului (respectiv, prin ex­
ploeiere« Statului), laadc'î]Jostul (unui zid de protecţie în contra.
capitalului străin.
A pogeul acestui mecanism coincide cu apariţia operelor
clasice ale lui vasile Alecsandri. PrimeLe semne de decădere
- primele increţituri la ochi - apar Între 1880 şi 1890, odată.
cu socialismul şi cu literatura eminesciană ...
, La 1900, Petre Carp a vrut să asaneze societatea româ­
nească. Tn ce fel? .. Aplicând aceeaş filosofie a Istoriei, care
este şi a mea 1) (poate fără s'o cunoască); adică Înlocuind me­
canismul fundamental, cu'n altul, diametral opus: dărâmând
zidul de protecţie în contra capitalului străin (şi asanând
administratia).
Aceasta Însă lUI era cu putinţă: înainte de a ajunge la
catastrofă, societatea nu se hotărăşte Sn înlocuiască. meca­
nismul fundamental.
Să examinăm, totuş, În ce fel capitalul străin ar fi În­
sănătoşit ţara:
1. Proletariatul agricol - dar şi sătenii cu prea putin
pământ - şi-ar fi găsit de lucru în industrie;
2. Mica burghezie rurală, şi anume elementele ei harnice,
pregătite şi'nstărite, şi-ar fi însuşit prin cumpărare o parte
din marea proprietate, ştiut fiind că în prezenţa adevăratului
capitalism, latifundiile se Iărărniţează într'o anume măsură.
In felul acesta, periculoasa presiune a satelor noastre ar
fi dispărut.
'). Restul marii proprietăţi ar fi fost sUd de prezenta ade­
văratului capitalism să treacă la cultura intensivă şi să ţie
pas cu progresele ştiinţei, Într'o vreme când pe piaţa mondială
cerealele noastre aveau o situatie privilegiată! ... Miliardul �i
un sfert aur al exportului nostru s'ar fi îndoit l.,
4. Burghezia noastră bancară şi industrială s'ar fi into­
vă.răşit cu capitalul străin în condiţiuni de egalitate, fiind cu
atunci petrolu], pădurile şi atâtea alte bogăţii ale noastre
aveau pret mare, iar capitalul international erâ în căutare
-----------
1) Şi care-i deaproape înrudită cu aceia a lui Hegel.
[33]
�!ANE. THEKEL, PHARES
33
de plasamente, România ţinea capul sus, curtată fiind ele
ţările apusene.
Punerea în valoare a bogăţiilor ţării ar fi dat' naştere
unei vertiginoase producţii industriale, care s'ar fi adăugat
celei agricole ...
III aur ne-am fi scăldat 1...
Pe această temelie economică, inalta şi nobila noastră
cultură de odinioară ar fi înflorit din nou şi ar fi ajuns în
curând' la nivelul celei apusene.
In riisboiu, probabil cii ţara nu ar fi intrat, fiindcă ar fi
lipsit teama burgheziei noastre de capitalul şi de industria
germană, şi lăcomia de slujbe a biurocraţiei; ci bogată, siinii­
loasă şi 11 leînd1'il, al' li stat liniştite}, lăsând' sc'î ne inunde aurul
fcll'ilol' beligertuiie. Iar dupe} încheierea păcii, Transilvania,
Banatul, Buoooine şi Basara.bia ar fi sburat ciiire noi ca nişte
bucăţi de fier lcl un magnet! ...
La expropriere, numai nebunii ar fi visat! Kautsky, teo­
reticianul monrl ial al partidelor socialiste, este adversarul ex­
proprierii marii proprietăţi intensiv cultivate, pe motivul foarte
simplu, că ea lrrăneşte 9 suflete, acolo uncl'e mica proprietate
nu hrăneşte decât 5. (Chiar :;;i înF'ranta, au fost vândute
eftin, dar pe bani peşin, l11JIIlai proprietăţile emigrunţilor, ca
pedeapsă). .
Organismul nostru social, sănătos fiind, rămâne.i n hsolut
inaccesibil bolşevismului.
In vienta politică, satele ar fi fost primite încet. şi cu
prudentă. Dar chiar având sufragiul universal, taranimea ar
fi stat - ca în Apus, în vrem urile de înflorire ale capitalis­
mului -� sub tutela claselor' stiipânitoare.
Aşlt s'ar fi petrecut lucrurile, dacă ar fi fost primite pla­
n urile ele asanare ale lui Retre Carp - omul integru, suile! de
.�Iăpi;în, drept şi aspru cu sine şi cu altii. Dar ele nu puteau
fi primite. Departe vuziHOl'ul rege Carol I, aproba planurile
lui Pei re Carp . .')' a temut însa. - in urma relelor experienţe­
su nu fie Învinuit de a fi sprijinitor al străinilor... Intreaga
clasa. stăpânitoarc, cu toate anexele ei, era moleşită şi pre­
fera vieaţa mai mult sau mai pu (in parazitară .. Legea de fier
a Istoriei impunea ea desagregarea "u urmeze panta cobo­
ritoare plină În tunelul prăpastiei.
198.66 - Convorbiri Literare
[34]
34
H. SANIELEVICI
Nu numai că nu s'au deschis portile capitalului străin,
dar de teama lui, clasa stăpânitoare, în loc să meargă pe
drumul larg al evoluţiei normale, a pornit - în chiotele de
beţie ale literaturii poporuniste (se pregăteau lipitorile satelor,
la 1902, pentru cheful de acum! ... ) -- pe o potecă plină de riipi,
care ducea drept în prăpastia în care ne aflăm azi 1). S'au aliat
adică, liberaliY; la 1900, cu lipitorile satelor, în contra marilor
proprietari. Aceştia din urmă, simtind primejdia, au devenit
şi ei poporanişti (N. Filipescu-Nicolae Iorga) şi au spus lipi­
torilor satelor: "De vă e foame, mâncaţi-i pe evrei!". Chia­
burii, însă, 'după o clipă de gândire, au răspuns: "Multumim,
dar îmbucătura e prea mică; preferăm să vă mâncăm chiar
pe d-tră!".
Au urmat apoi, incendiile şi represiunea dela 1907; mo­
cirla neutralităţii; furturile, nepregătirea şi laşităţile din prima
parte a răshoiului: prevaricaţiunile exproprierii; fraudele elec­
torale; abuzurile biurocraţiei postbelice; şi, în sfârşit, "asa­
narea" naţional-ţărănistă, adică o nouă decepţie, firească
pentru cea mai înapoiată clasă a ţării L ..
In lumina teoriei mele istorice şi a catastrofei care ne
ameninţă, văd azi, ceeace n'am văzut eri 2): că riisboiul, ex­
proprieree şi acordarea votului universal au lost .'- cel puţin
în mare parte - fenomene de desagregare. Am realizat - cu
ee sacrificii! - unitatea naţională, dar ne temem să nu ne
fugă din mâini: ţăranul a căpătat pământ, dar îi scapă din
mână; i s'a dat vot obştesc, dar nu-i serveşte la nimic!... Ce
i-au folosit Romei atâtea cuceriri, dacă la urmă a trebuit să
cadă pradă barbarilor? Pe un: individ care-şi mănâncă averea
cu ruleta şi cu cocotele, Întrucât îl fericeşte o nouă moşte­
nire 1... Noi coboreni panta desegregiirii şi orice câştiguri nu
puteau fi decât nesigure.
Provinciile fost subjugate, de acuma înainte trebuie să le
cucerim sufleteşte ... De nu vom reuşi, zadarnice au fost cele
1) Am expus acest mod de a vedea, în 1920 (vezi (Poporanismul
reacţionar>, edit. Socec); şi de atuncia mereu, până în 1928, când m'am
lăsat o clipă sugestionat de entusiasmul general pentru partidul naţional­
ţărănesc.
2) Dar poate mă'nşel şi azi, cum m'am înşelat eri: Sociologia e În
faza copilăriei ...
[35]
MA NE, THEKI�L, PHARES
35
800.000 de morţil. .. De vom reuşi sa le cucerim, le-am fi putut
avea probabil şi fara răsboiu L ..
Literatura este oglinda societăţii, "Sămănătorul" şi "Vieaţa
Românească" ne-au asigurat, acum aproape 30 de ani, ca a
sunat ceasul ca poporul român să dea în sfârşit capodopere
literare de valoare mondială, create de reprezentanţii clasei
ţărăneşti - în locul literaturii "de imitaţie", "de înriiurire stră­
ină", a unui Eminescu, Caragiale, etc., purtătorii de cuvânt
ai paturilor "cosmopolite" urbane.
Unde sunt aceste capodopere? .. Prolixa şi acefala noastra
literatura de dupa răsboiu cade tot mai jos 1). "Primăvara li­
terară" a fost o iluzie; am luat drept flori adevarate, florile
dle zapada ale începutului de iarna; ţurţuri de ghiaţa le-au
înlocuit, iar nu roadele verii şi ale toamnei !. .. Cultura noastra
de azi e numai minciună, şarlatanie şi venalitate - cultura
Sodomei înainte de ploaia cu pucioasă!
Ce-i de făcut? ...
A vem de ales Între doua drumuri: unul ne duce spre
rasarit, celălalt, spre apus. T'ertium non daturl
Primul este acela pe care voia să meargă Petre Carp.
Porţile de perete faţă de capitalul străin! ... Cu cât vom pro­
ceda mai radical la răsturnarea uzatului mecanism funda­
mental, cu atâta mai bine! Primejdioasa este fiecare clipă de
ezitare! Numai leneşii şi hicisnicii se tem de "acaparare "<:
China a fost tratată ca o oolonie ; şi azi, toate băncile şi mai
toata industria se află în mâini chineze 2).
Industria şi proprietatea mijlocie se vor asana. Dar va
1) Opera lui Mihail Sadoveanu cuprinde pagini de antologie şi are
valoare istorica; în totalitatea ei însă. vii.tor�1 va decide Întrucât rezistă
criticei.
2) Din venitul brut al intreprinderilor întemeiate cu capital străin,
numai o mică parte trece graniţa; restul fecundează in avalanşă producţia
ţării ... Avem flexibilitate, vioiciune, inteligenţă şi forţele nesleite ale po­
poarelor tinere; nevoia ne va învăţă să fim şi tenaci ...
Trebue să observ însă, că nu concesiile reprezintă idealul colaborării
cu capitalul străin, ci tovărăşia dintre român şi străin, fără amestecul con­
rupăior al oamenilor ,politiei şi al biurocratiei.; Să întemeieze şi străinul
singur întreprinderi ... Intrarea difuză a capitalului străin să dea naştere
unei burghezii româneşti neatârnate de stat - iată ţinta finală ...
[36]
36
H. SANIP:U:VICI
trebui organizată şi mica proprietate. Cum? Prin cooperativei'
Poate. Nu trebuie să scăpăm din vedere însă, că în Apus, coo­
perativele au fost, nu un mijloc de industrializare, ci efectul
ei târziu. Lipseşte la noi onestitatea, controlul, priceperea, spi­
ritul adevărat burghez. Cooperativele duc o vieaţă parazitară,
Mica propriet91e va trebui luată sub tutelă de către burghezia
asanată. De altfel, capitalul eftin şi creşterea debuşeului
intern, îi VOI' face mult bine ...
Impresia mea este, că Iunecăm către bolşevism. Egoismul
individual şi cel de clasă, şi în genere, forţele centrifugale,
atz 'devenit preponderente. Edificiul nostru social e măcinat,
econotniceşte şi moralmente, şi n' a.şteaptă decât o suflare ele
vînt ca să se dărâ.me.
Toate elementele antibolşevice ale ţării ar trebui sa. spri­
jine un guvern de salvare, care sa conjureze pericolul iminent.
Prin mijloace legale, dacă se poate, - şi cred că se poate --,
iar dacă nu, prin mijloace anticonstituţionale, puterea poli­
tică trebuie să treacă in mâinile burgheziei asarude, mai exact,
în mâinile reprezentanţilor intereselor superioare ale clasei
stăpânitoare. Şi să nu uităm că pretutindenea şi oricând, În
vremuri de primejdie, s'a dat ascultare unui singur om ").
In: acelaş timp, o altă' cultura trebueşte inaugurată: cul­
tura burgheziei mature, şi cleei, morale. O literatură de apo­
logie a muncii, a capacităţii, a vieţii de familie, etc. (Vezi în
Germania, "clasicismul de argint" dela mijlocul secolului al
XIX-lea; În Anglia, Dickens şi Eliot; etc.), Destul cu lingu­
şirea ţăranului, cu falsa apologie a trecutului, cu literatura de
petrecanie l "Poporanismul" este expresia primitivităţii, �;i
această primitivitate o simte acuma bugetul, o simte admini­
stratia, o simt pe pielea lor toţi oamenii culti ").
Daca. Însa burghezia noastră nu va deschide în grabă,
fă�ăA multă tocmeala� porţile t�lri� cap�tc�lului �trăin, atunci,
arătându-se ca o clasa necoaptă, ramasa 111 urma, ce nu poate
ţine pas cu vremea, va fi svârlită d'e o parte, ca în Rusia, şi
1) Acelor elemente, ale căror interese s'ar împăca bine c'un regim
bolşevic, I1WSS men au] die Finger schsuen.; Mişcarea antisemită pregăteşte
teren sovietelor şi e poate subvenţionată de ele ...
�) In apus, poporanismul a ocupat şi ocupă un loc modest în ziarele
şi revistele micilor centre ...
[37]
MA NE, THEKEL, PHARES
17
mulţimea va trece peste capul ei. Vom cădea pradă bolşevis­
mului !. ..
Se va adeveri atunci înc' odată, ceeace de alcÎ.tea ori s'a
văzut în Istorie, C'ă clasele cari au coborît toată panta conrtip­
{iei, îşi sapă ele însele groapa, în orbirea lor din ceasul al
doisprezecelea! Aşa. a pierit Grecia odinioară! (Vezi "Moartea
Coriniului" de Andre Lichtenberger).
Tocmeală?!. .. Ambiţii personale?! ... Rivalităţi între parti­
dele de ordine?!. .. Suprimarea importuluij'! ... Instrăinarea sim­
patiilor Apusului? ! ... Persevera re diabolică în vechiul meca­
. ?!
lIlsm .....
Nu există decât o singură scăpare: o nuinii de fier Înă­
untru, înjeleasă cu capitalul elin a/an.!.
Să fie prea târziu? ... F: adevărat oare că cei cu stare şi-au
trimis averile în străinătate şi se pregătesc să fugă, dând cu
piciorul in baracă? ! ...
Vai de noi! Dar şi vai de ei!... Burghezii noştri vor
umplea pământul ; vor mânca pâinea amara. a exilului (ei nu
ştiu cât este de amară}; mulţi din ei vor ajunge chelneri, dan­
satori, cavaleri de industrie ...
Ţăranii îşi vând pământul cu 6000 de lei hedarlll,­
care în 1927. se vinclea cu 40-50 de mii!' .. E fierbere mare,
latară şi la oraşl!
Malle, Thekel, Phares!
H. Sanielcvici
[38]
SCRISOARE DESCHISA D-LUI N. IORGA 1)
Domnule Iorga,
Sunt multi ani de când am renunţat a mai face politică,
şi e prima scrisoare ce adresez unui om politic, nu pentrucă
e politic, dar pentrucă este şi ,,istoric".
Ca atare, d-tale nu-ti este permis a relata faptele altfel
de cum au fost. Cuvintele d-tale, ca "istoric", trebuie să ră­
mâie literă de Evanghelie şi mai cu seama atunci, când vrei
să restabileşti adevărul istoric asupra reformei agrare.
Oricare ţi-ar fi fost antipatia faţă de un om, când acela
a trecut pe lumea cealaltă, orice ura şi duşmănie trebuie să
înceteze, mai ales când un adevar trebuie restabilit.
,� drept că exproprierea, în principiu, a fost votată de
Constituanta din care făceai şi d-ta parte. In toate detaliile
ei, însă, această lege a fost votată ele parlamentul guvernului
Alexandru Marghiloman, elin care am avut şi eu cinstea să.
fac parte.
Vei putea pretinde că acest parlament n'ar fi existat,
pentrucă toate legile lui, din patimă, au fost anulate. Cala­
podul acestei legi Însă. a rămas. Calapod alcătuit de marii
proprietari din partidul conservator, cari cu o bunăvoinţă
�i o abnegaţie ne mai pomenită încă în analele istoriei,
au înfăptuit o reformă de aşa mare valoare, fără a se fi
vărsat o picătură de sânge.
Deci fără a fi nevoie să "omori şi câţiva proprietari",
cum zici că ai povăţuit pe I. I. c. Brătianu să facă la 1917.
1) Răspuns la declaratiile elin Neamul româues, din 12 Aprilie 1930.
- Directiunea Revistei e sinflură responsabilă. de tntârzierea publi­
cării răspunsului, trimis la timp,
[39]
SCRISOARE DESCHISA D-LUI N. IORGA
39
Şi, pentrucă e vorba de istorie, e bine să se ştie că
această lege a fost votată cu uşurinţă la Cameră. Când a
trecut însă la noi, la Senat, un:de majoritatea o formam pro­
prietarii, care trebuiam de bună voie să ne deposedăm,
doream ca proprietăţile noastre să nu intre decât în stăpâ­
nirea sătenilor şi numai a sătenilor adevarat muncitori de
pământ. In acest scop am numit legea "Arendare obligatorie".
Ea trebuia infăptuită in 5 ani, în care urma a se face expe­
rienţa, pentru a putea rămâneâ Împroprietărit numai sătea­
nul cu adevărat muncitor de pământ; iar nu cum s'a făcut
în urmă, în Camera prezidată de dota, când s'au împro­
prietărit şi agronomii din Minister cum şi mulţi altii, care
nu aveau dreptul, dar care au ştiut plăti mai bine şi anume
cui plăti.
Dealtfel şi dota recunosti, că, aşa cum s'a făcut, această
reformă agrară a nemulţumit şi pe săteni şi pe proprietari.
La Cameră, legea trecuse cu "Arendarea obligatorie"
numai a 1.400.000 hectare. Noi, proprietarii Senatori, care do­
ream ca opera ce vom săvârşi să rămâie definitivă, am pro­
testat, cerând ca numărul hectarelor s ăfie mărit la 2.000.000.
cum, în principiu, se votase de Conatitunntă.
După ce Ministerul ele Domenii ne arată că nu a cerut
mai mult de 1.400.000 Ha. pentrucă, pentru moment, nu
poate arendă mai mult, de oarece restul de 600.000I:-Ja. nu se
putea da decât prin colonizare. Atunci am venit cu amenda­
mentul ca 600.000 Ha. vor rămâne la dispoziţia Ministerului
de Domenii, pentru a se lua dela proprietari, pe măsură ce
se va putea face colonizarea.
După venirea d-Iui Duca în capul acestui Departa­
ment, o delegaţie a noastră i-a spus pentru ce lăsasem
600.000 Ha. la dispoziţia sa. N'a voit să ţie seamă şi a ex­
propriat prin Decretul-Lege din 19/8, compleei 2.000.000 Ha.
S'a văzut rezultatul. Aceste 600.000 Ha. au rămas ani de zile
nemuncite în dauna Statului.
Tot în acea sesiune parlamentară voiam a trece şi legea
"Muncii obligatorie", numai pentru a veni în ajutorul să­
tenilor, care nu mai aveau nici vite, nici unelte. Opoziţia s'a.
agăţat de titlul rău înţeles al acesui proiect de lege, şi el nu
s'a putut vota.
[40]
40
COL. SEVER l. PLENJCEANU
Cred căc/iacă legea s'ar fi numit: "Pentru ajutorare re­
ciprocă", ar fi trecut.
Mai zici. D-Ie Iorga, ca r. L C. Brătianu, la 1913, li-ar
fi propus o tovărăşie pentru ticluirea legii exproprierii şi a
votului uni versal. Aci a fost marea greşeala a lui 1. 1. C. Bra­
tianu. După.t pacea dela Bucureşti, cum liberalii nu puteau
admite înfăptuirea unui act de o aşa mare importanta, fără
ca şi ei să fi fost părtaşi, an venit cu bomba exproprierei şi
a vvotului universal. Greşeala şi mai mare s'a săvârşit, că
acele reforme nu s'au înfăptuit imediat. Fără alte comentarii.
Trec acum la povata care ai dat-o, laI9l7, lui 1. I. C.
BrăLianu şi la care fRC aluzie mai sus. La spusele lui Bru­
tianu:
.. N li pot face această reformă, fiind şeful unui guvern
din care fac parte şi Conservatorii, şi pentruca în partidul
meu se vor revolta marii proprietari", el-ta i-ai răspuns:
.. D-ia care în 1907 ai omorît mii de t�lrani, cari s'au re­
voltat contra proprietarilor, poli omorî şi câţiva proprietari
cari se revoltă contra sătenilor".
Această convorbire a lui J. 1. C. Brătianu cu d-ta îmi
reaminteşie o convorbire ce am avut, imediat după răsboiu,
C11 IIH sătean dârj, în timpul unei campanii electorale ...
In Comuna 'I'urbaţi, din nordul .Judetului Ilfov, făceam
propagandă electorală pentru Alexandru Marghiloman, A­
flanel că într'un sat vecin venise din Bucureşti un avocăţel
tărănist, bun de guriL m'am dus �i eu acolo. In casa unui
sătean fruntaş, ce avusese locuri în dijmă la mine pe moşie,
Înainte (le răshoiu, se adunase sătenii să ascnlte pe avocat.
Cum m'a YUZllt, avocatul a spus sătenilor:
-- .Tntrebaţi pe cl-l Colonel, ci a ctî nil este adevărat cu.
vom face n doua expropriere".
AnI răspuns afirmativ, adăugând că va veni ,�i a treia
expropriere, de care cl-l avocathabnr n'nre, aceă a pădurilor
la munte, unde nu este pământ pentru islaz; dar să ne Ie­
reascii I)-zell de a patra expropriere, căci venind aceasta ni
:'le va luâ unai întâi ]1()UU şi bruma ele pământ ce ne-a mai
rămas. PâDU acu m noi v'am dat pământu] dela noi".
La aceste cuvinte (In sătean tan!o,� mă întrerupe
[41]
SCRISOARE DESCHISĂ D-LUI N. IORGA
-1-1
- "ParcH ati dat de voie"! l-am răspuns:
- "Băiatule! să ştii că in vieaţa mea n'am minţit şi n'o
·:oa mint nici acum". Apoi, apropiindn-ruă de el. îl intreb dacă
nu vrea să-mi dea mie zeghia nouă, cu care era îmbrăcat. S'a
uitat lung la mine.
- "H.ăspunde-mi băiatule! nu-i aşâ CLl nu mi-o dai r'
Dar cladi te-oi strânge de gât (şi l-am apucat de gât) �i te-oi
strânge tare, şi vei simţi că sunt mai tare ca tine, nu-i a�â că
mi-o dai ("
- "l3a-i aşâ, domnule Colonel"!
- "Ei bine, băieţi, tot aşă am făcut şi noi proprietarii;
de nevoie v'am dat pământul nostru, şi iată de ce: In vechime,
strămoşii noştri, care erau mai avuţi ca strămoşii voştri, când
veniâ vreo primejdie din afară, se puneau în fruntea stră­
moşilor voştri, pe care-i inarmau din banii lor, �i porniau cu
totii împotriva duşmanului. Dacă Dumnezeu le ajuta să birue
pe duşman, după ce se inapoiau acasă, puneau ele se zidea
câte o mănăstire, câte un spital, ca să mulţumească lui Dum­
nezeu. Tot a�â am făcut şi noi, acum. Primejdia, care ne
ameninţa, era bolşevismul din Rusia; �i am căutat să scăpăm
şi noi iara a�â cum ştiuse s'o scape strămoşii noştri. Şi ca sa.
putem scăpa iara, care erâ trupul nostru, ne-am tăiat de buna
voie o mână, care a fost pământul nostru, pe care vi l-am
dat, pentrucă. am găsit că era drept ca voi, care din: moşi­
strămoşi ati muncit pământul nostru, să puteţi avea şi voi,
odată, o bună parte din el în stăpânirea voastră.
"Să vii intre, însă, bine în cap că nu v' am dat pământul
pentru a răsplăti vitejia cu care numai o parte din voi a
luptat în răshoiu, Pentrucă după cum au luptat sătenii voştri,
tot aşâ a luptat �i o bună parte din proprietarii noştri, cari
au ştiut cum să-i îmbărbăteze pe ai voştri, pentru a lupta şi .
muri cot la cot cu ei. Dacă am fi împroprietărit numai pe
vitejii răshoiului, nu ne-am fi putut ajunge scopul nostru,
pentrucă nu am fi putut da pământul adevaratilor muncitori
de pământ, ci numai văduvelor şi orfanilor răsboiului, ai căror
eroi morti cu adevărat au putut dovedi vitejia lor, cum �i la
o mica. parte din voi, care aii avut norocul ele a scăpâ cu
viaţă Însă numai acelora, cari prin ordine ele zi ar fi fost
citaţi pentru isprava ce ar fi Înfăptuit luptând cu bărbăţie,
/'
[42]
42
COL. SEVER J. PLENICEANU �
"Aşadar băieţi, păziţi-vă de cei, ca d-l avocat, care vin
să vă încânte cu tot felul de vorbe, şi să ştiţi un lucru: că
cei multi sunt cei ce n'au, iar cei darnici sunt cei ce dau dela
alţii, cum face şi d-l avocat. Tara Românească dacă ar fi de
:; ori mai mare de cum este, şi tot nu s'ar ajunge pământ
pentru ca fiecare sătean să-I aibe pe al lui".
"Omen1rea este făcută să se îmmulţească, pământul Însă
rămâne aşa cum este. Şi, după cum vă spuneam, să ne pă­
zească Dumnezeu, să vie peste noi exproprierea 4-a, pen­
trucă atunci o să ni se ia, mai întâiu nouă proprietarilor, şi
bruma de pământ ce ne-a mai rămas, pentru a vi-I da vouă.
Iar când nu vor avea de unde lua, dela noi, vor trece să ia
din lotul ce v'am dat noi, şi atunci cu adevărat că a venit
primejdia bolşevismului peste noi şi va pierde ţara, trupul
nostru pe care noi, proprietarii, l-am putut scăpa. Şi când
vor trece să ia din lotul ce v' am dat noi, nu cred că voi il
veţi da tot aşa de uşor, cum vi l-am dat noi pe al nostru".
Rezultatul acestei convorbiri, a doua zi, În timpul ale­
gerilor:
- "D-le Colonel, cu dreptate ati vorbit aseară. Pentru
ce nu veniţi luai des printre noi să ne luminaţi".
Iată, d-Ie Ior,ga, cum ar fi trebuit să cunoşti d-ta, Ma­
rele Istoric, pe proprietari, pentru a putea, după umila mea
părere, scrie cu adevărat "Istorie".
Mai departe te Întrebi dacă desnodământul primei părţi
a răsboiului n'a fost determinat de refuzul de a legifera re­
forma agrară, deşi adaugi că "ai arătat, că ar fi fost mai bine
ca intrârrd în răsboiu, soldatul să ştie că este om independent
şi luptă pentru libertate şi pentru părnântul lui".
Pentru ce ai spus asemenea monstruozităţi, d-Ie Iorga?
Pentru ca posteritatea 5[t poată citi, cândva, mărturisirea
marelui istoric Iorga, că am pierdut prima parte a răsboiului
din cauză. că nu s'a ţinut seamă de povata sa?
Cu ambiţiuni personale, cu ură sau părtinire, nu se
scrie istoria, d-Ie Iorga.
Aşa ai cunoscut pe soldatul nostru?
Se vede că ai uitat, cât de puţin pregătiţi am fost, când
[43]
SCRISOARE DESCHISĂ lJ-LUI N. IOHGA
43
am intrat în răsboiul Cum, abiă o luna dupa intrarea noastră
în acţiune, �e făceâ apel la populaţia civilă, sa dea imbră­
căminte soldatului ce luptă pe front, şi cum aceşti nenorociţi,
in tot timpul primei părţi a campaniei, au stat neclintiţi pe
linia I-a, pentrucă nu dispunem de rezerve sa-i putem
schimbă: iar dacă se aduceau detaşamente pentru întărirea
unei poziţii în primejdie, aceste detaşamente erau luate tot
după linia I-a a altor poziţii, mai slab atacate; deci şi aceşti
.soldaţi erau tot atât ele istoviţi.
Deasemeni, nu se poate să nu ştii, că nu aveam muni­
ţiuni şi ca în loc de mitraliere, soldatii noştri au luptat cu.
pieptul lor. Multora dintre ei li !'le dase arme a căror mâ­
nuire n'o cunoşteau, din care cauza părăseau poziţiile.
Atunci s'a dat ordinul de a se împuşca soldatii dovediti
că părăsise pozitiile. Un Colonel (al cărui nume il ţin la
dispoziţia el-tale) mi-a spus cum pusese în executare această
porunca. După ce se împuşcase câţiva, a venit şi rândul unui
soldat voinic, care a cerut voie colonelului să vorbească, îna­
inte de a fi împuşcat.
"Să trăiţi, el-le Colonel! mi s'a dat arma aceasta, pe care
nu ştiu cum s'o mânuesc; arătaţi-mi mânuirea ei (erâ o arma
italienească, pe care nici colonelul n'a ştiut-o mânui) şi tri­
miteti-mă înapoi pe front, cu un camarad care să stea Ia
spatele meu, şi care sa mă impuşte dac' o vedea ca nu-mi
fac datoria cum trebuie; dar nu dati d-v, ordin să mă îrnpnşte
ca pe un netrebnic".
Soldatul nostru, d-le Iorga, nu e mercenar. O spun, pen­
trucă am trait o bună parte din vieaţa mea alături de el,
şi te pot încredinţa că spiritul de disciplina şi Cultul Drape­
lului, simbol sfânt şi neperitor al patriei şi al virtuţilor stra­
bune, e aşEl de adânc pătruns în sufletul lui, ca nu promi­
siunea preconizată de d-ta, de a i se da pământ, l-a îmboldit
să lupte, cum a luptat, în partea a doua a răsLoiului.
Daca a luptat, cum a luptat, ca să învingă la Mărăşeşti,
este că i s'a arătat cum trebuiâ sa lupte după tactica răsbo­
iului modern, necunoscută lui până atunci, şi pentrucă în loc
de a lupta numai cu pieptul, cum luptase în prima parte a
campaniei, a avut acum şi muniţiuni din belşug.
Tot gratie solidei discipjine, de care soldatul nostru a
[44]
44
COL. SEVER I. PLENICEANU
fost şi e pătruns, s'a văzut in timpul resmeriţei din j 907,
cum fiul a tras asupra tatălui, şi fratele asupra fratelui
răzvrătit.
Din putina "istorie" ce ştiu, nu cunosc nici un caz când
să se fi făgăduit soldaţilor noştri vreo răsplată, pentru a-i
stimula cum ştrebuie să lupte.
Cunosc Între altele şi cazul "Roşiorilor dela Vedea",
cărora Mihaiu Viteazul le-a dat pământ, după ce au biruit
pe Turci, pentru vitejia cu care au luptat.
Iată, el-le Iorga, cum trebuie cunoscută psihologia sol­
datului român, ele un "istoric", dornic să scrie istoria fără
ambiţie personală, fără ură şi Iără părtinire.
Nu vă trimit această. scrisoare pentru a intra în po­
lemică, ci numai pentru a restabili câteva adevăruri istorice.
Cu stimă
Colonel res. Sever 1. Pleniceanu
[45]
CÂ TEV A REMINISCENTE LITERARE
Prietenul meu din copilărie C. Banu, minunatul talent
oratoric şi literar captat de partidul liberal, mă dă de gol
într'un interview acordat "Rampei".
Mă obişnuisem să cred şi eu - ca Toată lumea juni­
misUl - că încă dela inaştere scriu la "Convorbiri". Banu
îmi spune că am mai scris şi la Flacăra, şi chiar la "Studentul
Român", o va.loroasă revistă înfiinţată de Societatea cu acelaş
nume a şi mai valoroşilor stuclenţi(!) - printre care ne numă­
ram şi el şi eu - din clasa a patra dela liceul Sf. Sava din
Bucureşti.
Lucrul acesta se petrecea cam prin... secolul trecut.
Anul nu vi-I spune nici Banu. El, în calitate de istoric, putea
s'o facă. Cu atât mai greu mi-ar fi mie acum să răscolesc do­
cumentele răvăcite ele marele riisboiu, care ne-a distrus pană
şi colecţia de trei numere din "StudenTul Roman". Dar care
n'a putut distruge unele reminiscenţe, redeşteptate deodată
prin interviewul prietenului meu.
Zic reminiscenţe, fiindca. amintiri dacă erau, le-aş fi În­
semnat la timp în vre-un caet. Ceeace n'am făcut. Amintirile
sunt lucruri chinuitoare: Când le chemi, ele vin doar să-ţi
spuie că nu se mai pot întoarce. Heminiscenţele au cel puţin
darul de a pluti într' o ceaţă, care uneori poate fi şi trandafirie.
Dacă nu-ti plac, le laşi su se confunde cu ceaţa şi chemi altele
mai bune.
Intocmai cum se întânuplă acum:
Reminiscenţele mele literare, deşteptate printr'un inter­
view vin să-mi spuie că nu numai înainte de a intra la "Con­
vorbiri Literare" am scris la alte reviste, dar şi după ce am de­
venit colaborator cu pitac al marelui organ literar al junimii,
tot n'am putut rezista din când în când ispitelor din alte părţi.
[46]
46
1. A. BASSARABESCU
Faptă vrednică de pedeapsă pentru cine nu cunoaşte istoricul
curentelor literare la noi.
Am căutat să dau unele lămuriri asupra acestor curente,
acum doi ani, Într'o comunicare făcută într'o şedinţă a Aca­
demiei Române.
Iată ce spuneam:
"După .. 1900 - epoca de care ne ocupăm - ca şi mai
înainte, ca şi azi, ca în totdeauna, nu numai la noi, dar ori­
unde, scriitorii erau în genere grupati în jurul unei reviste li­
terare, cu o anumită directivă, dela care nu le eră îngăduit să
dezerteze. Altminteri, represaliile directorilor, ale criticilor li­
terari respectivi, erau neîndurate şi acerbe. Excomunicarea
urma 'imediat şi definitiv, echivalentă cu o descalificare şi
despodobire de talent, pentru cel ce indrăsneâ să treacă dintr'o
tabără Într'alta, sau numai să colaboreze aiurea ... Atunci, ca
şi acum. Moravurile nu s'au schimbat, fiindcă nici oamenii
nu se schimbă.
"Strategie literară sistematică, fiindcă şi criticii îşi cer
partea lor şi dreptul la vieaţă".
"Convorbirile Literare" n'au fost Însă aşă de extremiste.
Directorii lor n'au dus niciodată până la fanatism principiile
de mai sus. Colaboratorii puteau scrie şi la alte reviste, în
toată libertatea fără nici o teamă de afurisenie.
,
Iar eu dacă am făcut-o - şi am făcut-o fără. abuz - a
fost nu numai din atracţia ce simţeam pentru anumite gru­
pări, În care găseam adesea vechi prieteni, dar şi din imposi­
bilitatea de a refuza invitaţiile măgulitoare ale unor fruntaşi
literari ca Vlahuţă la Sămănătorul, Coşbuc şi Ilarie Chendi la
Viaţa Literară, Gârleanu la Făt-Frumos din Bârlad, sau ale
unor eminenţi directori de reviste ca d-l O. Tăslăuanu la
Luceafărul, C. Banu la Flecărs, etc.
De altfel şi la "Convorbiri Literare" am venit .chemat de
Titu Maiorescu, prin bunăvoinţa d-Iui Mihail Dragomirescu,
după ce colaborasem neintrerupt, timp de trei ani la "Revista
Nouă" a lui B. P. Haşdeu.
Momentele acestea le redă mai bine şi cu- multă duioşie
d-I Dragomirescu în răspunsul său la cuvântarea ce am ţinut
în Mai 1924 cu prilejul recepţiei mele ca membru al Ateneului
Român. Reproduc dupa d-sa următoarele:
[47]
CÂTEVA HEIdINISCENŢE LJTEHARE
47
"Convorbirile Literare pe atunci erau conduse de un
salon - şi să zicem, de o oficină. Ţi-aduci aminte cu câtă emo­
ţiune şi cu ce dulce evlavie veneau rând pe rând Sâmbătă
seara în acest salon albastru-stim" unde stăpâneâ fruntea
lată şi luminoasă blând dominatoare şi cumpănită a 'lui Titu
Maiorescu şi gestul matern, însoţit de ochii ce cercetează şi
judecă ai Doamnei Maiorescu? Ţi-aduci aminte cum, sub cu­
vântul rar, cald şi conturat al maestrului, ne simţeam cuprinşi
de o atmosferă de reculegere intimă, aproape religioasă şi cum,
privind în ochii lui luminoşi, şi dulce umbriţi de genele stu­
foase, par' că ne împărtăşeam şi noi din fireasca lui Înţelep­
ciune. Acolo, străjuniţi În vestibul de Hermes al lui Praxiteles
şi, într'un unghiu al salonului, de Venera dela Millo, cu o
emotie indulcită de speranta succesului, înmănam marelui
critic rând pe rând, câte un manuscris ce adesea, prin tremu­
rătura lui, trăda sufletul mişcat al tânărului. Acolo ne-a citit
Titu Maiorescu, cu armonia gravă şi plină de simtire a ne­
pretuit ului său glas, Nunta Zsmfirei de Cosbuc" Moartea lui
Cesior şi Pană Triisnea Sfântul ale lui Brătescu- Voineşti, Pe
Acropole a lui Duiliu Zamfirescu, Orla, poema lui N. Bazilescll
şi Emme dumitale "iubite coleg".
Cu nuvela Emma am intrat la Convorbiri in anul 1896 ...
Dar văd că am început să fixez datele, semn că remi­
niscenţele fac loc amintirilor.
Şi amintirile mi le rezerv pentru mai târziu.
I. A. Bassaraheseu
[48]
o CTITORIE NECUNOSCUTĂ A CANTACUZINJLOR
DIN VEACUL AL XVII-LEA
. In satul Mihăeştii-de-jos (Olt), de pe apa Călmuiuiului,
azi proprietate a scoborâtorilor lui Costache Cămărăşescu de
la începutul veacului trecut care trece ca fondator al său, a
fost aflată o pisanie de piatră a cărei fotografie o dăm aci.
Vechiul nume al comunei este Rusăneşti, Întâlnit de altfel
adesea prin documentele veacului al XVIII-lea.
In sat se află o singură. biserică ridicată pe la 1874-7tl
de locuitorii comunei şi restaurată. la 190J din Îndemnul preo­
tului actual: părintele Stancu Sălcianu ; pesemne după pără­
sirea celei făcută de neamul Cămărăşeştilor in marginea sa­
tului, azi complectamente căzută în ruină În mijlocul cimiti­
rului. Această biserică nouă se ridică alături de fosta te­
melie a celei vechi, a cărei urme abia dacă se. mai pot distinge
prin desişul pomilor ce o înconjoară.
Această pisanie, cu frumoase motive Ilorale bordând in­
scriptia, se afla trântită de mulţi ani, din fericire cu faţa în
jos, alături de zidul de intrare al bisericei celei uoui, fiindu-i
descoperită inscripţia cu ocazia mutării pietrei din locul unde
fatalitatea o aruncase cu multe decenii Înainte, pentru a fi aşe­
zată ca lespede de i ntrare În fata uşii bisericii celei noi.
Iată şi transcrierea textului ei:
"cu VRERE(A). TATULUr. ŞE CU AJUTORIUL. FIlU­
"LUI. ŞE CU SĂVĂRŞIRE(A). DUHULUI. SFĂNTU. AMINU.
"îNCEPUTU-S'AU. ACIASTĂ. SFÂNTĂ. BESEARECĂ. DEN ...
"TEMELIA. EI. IN CENSTEA ŞE (I)N SLAVA. SFINŢELOR.
"APOSTOLE. PETRE. I PAVEL. DE ŞERBAN. CANTA­
"CUZENO. VEL. VORNEC. SNĂ. DRĂGHECI. CANT(ACU-
[49]
';l
o CTITORII': Nl,CUNOSClJTA A CilN'J'ACU7.1NTLOR DIN I'EACl/, ,IL XVH-LEA 49
[50]
50
GEORGE D. FLORESC�
"ZINO). BEV. VEL. SPĂT(AR). AL PĂUNEI. NEPOT. DE
"FECIOR DOAMNEI. ILENCAl. STRENEPOT. DE. FATĂ.
"PREBUNULU(I). DE. H(RISTO)S IUBETOR. Ia. COSTAN­
"DIN. B(RÂNCOVEANUL). BĂSĂRABĂ. VOEVOD. INTRU.
"VEACINECA. POMENIRE. LUI PĂRINŢILOR. MOŞILOR.
"STRĂMOŞILOR. ŞI SOŢIILOR. LUI. MARIEI. 1 ANDRI­
"EANEI. �I [S]'AU SĂVĂRSIT. LA .. LEAT. ? 2.16. O(T)
"ADAM. 1 O(T) H(RISTO)S. 1708. M(E)S(I)ŢA. IU(NIE). 5."
Deasupra în mijlocul pietrei, tăiând primele trei rânduri
.din inscriptie, se află gravată "en repousse" stema familiei
Cantacuzino,adică aquila bicefală, timbrată cu o coroană eră­
iască.
Mărimea pietrei este de un metru şi jumătate pe 0,60 m.
înălţime.
Prin urmare avem aci a face cu o nouă ctitorie Canta­
euzinească, necunoscută până azi, şi care trebuie adăogată la
lista celor publicate de D-I Ion C. Filitti în lucrarea D-sale:
Arhiva Gheorghe Grigore Cantacuzino 1).
Persoana lui Şerban Cantacuzino din pisania de mai sus
ne este cunoscută şi din alte izvoare, el fiind - precum o şi
precizează în inscripţie - fiul lui Drăghici marele Spătar,
deci nepot de fiu marelui Postelnic Constantin şi al Elenii
Basarab, fiica lui Radu Şerban Vodă. Maica lui Şerban Vor­
nicul era Păuna, fiica lui Diicul Buicescu veI Spătar În dom­
nia lui Matei Vodă Basarab, şi de altfel rudă cu acest Domn
după mama Voevodului 2).
în pisania bisericei ctitoriale a scoborâtorilor lui Drăghici
Spătarul, la Măgureni (Prahova) 3), cei patru feciori ai săi
cari, alături de mama lor, ridică din temelie biserica la 1671,
sânt trecuţi în ordinea următoare: Pârvul, Constantin, Şerban
şi Grigoraşcu, ceeace ne indică precis că Şerban era al trei­
lea fiu al părinţilor săi.
De locul de vecinică odihnă a lui Pârvul, ştim că el se
află la M-rea Hurezii "), Constantin şi Grigoraşcu s'au pristă-
1) ed. 1919. pp. XXXI-XXXIV.
2) v. pisauia bisericii din [ igănia-Drăgăneşti (Teleorman), în Bul. Corn.
Mon. Ist. anul XlX, rase. 49, Iulie-Sept. 1926, p. 125.
3) v. V. Drăghiceanu: Casa Cantscuzinilor din Măgureni, în aeelaş bu-
letiu anul XVii (1924) pp. 14-15. .
') v. N. Iorga; Genealogia Csniscuziniior, p. 112.
[51]
II
O CTlTOR1E NECUNOSCUTĂ A CANTACUZINILOR DtN VEACUL AL XVIl-LEA 51
vit încă tineri fiind, primul Înainte de 1686, fiind îngropat la
M-rea Comana sub aceeaş lespede sub care odihnesc oasele
părintelui - aduse pe semne de la Ţarigrad - şi trupul dom­
nescului său strămoş: Radu Vodă Şerban ') adus dela Viena
unde răposase la 1620; iar al doilea, mort neinsurat 2), poate
chiar tânăr de tot în vremuri de restrişte pentru neamul Can­
tacuzinesc, şi va fi fost şi el astrucat În unele din numeroa­
sele ctitorii ale neamului său, precis unde, nu ştim. Şerban
însă îşi află locul de veci tot la M-rea Comana, pe care o
reparase şi o inzestrase cu bogate daruri 3). El, supravieţui­
forul tuturor fraţilor săi, se stinge din viaţă la 1709 în dom­
nia vărului său Constandin Vodă Brâncoveanul, în ale cărui
divane îl aflăm ca vei Comis de. la 1688-1700, vei Pabarnic
dela 1700-1707 şi în urmă veI Vornic până la moarte. În dom­
nia unchiului său omonim îl aflăm între anii 1684-88 ca "veI"
şi "biv vel" Capitan. Căsătorit cu jupâneasa Maria, fiica Vor­
nicului Ghencea Ruste zis Văleanu 4), după stingerea ei din
vieaţă la 1696 5) şi a fiicei sale moartă copilă, Şerban, fiind
încă cu dregătoria de vel Comis, se reînsoară cu jupâneasa
Andriana Fălcoianu, fiica lui Gheorghe Logofăt (1688) şi Vor­
nic (1692) şi al Caplei, foştii ctitori ai bisericilor din Hotă­
rani şi Fălcoi. Stins din vieaţă la o vârstă nu prea Înaintată -­
vre-o cinci zeci de ani - el ne apare în istoria neamului său
ea un demn scoborîtor al evlavioşilor săi strămoşi: boerii Măr­
gineni 6) şi Craioveşti 7) căci de numele lui sunt legate: 1) zu­
grăvirea schitului Lespezi (Prahova) 8) între 1b88-89 şi aceia
a bisericii din Măgureni (Prahova) 9) la 1693-94. Tot el Înzes­
trează şi repară din temelie M-rea Cozia la t 704-'5 10) precum
') v. M-rea Comana de Arh. N. Chika-Budesti în Bul. COLU. Mon. Ist.
anul 1908 fasc, Iau-Martie, p. 12.
2) v, Iorga. o. c. p. 109.
3) v. ibid, pp. 110-11i.
4) v. ibid. pp. 109-110; v. I. C. Filitti: ArI!. Gh. CI'. Cantacuzino, p. a.
5) La 5 Ianuarie. V. Bul. COli. Mon. Ist. anul XIX, fasc. 4S, Ap.-Iun.
1926 p.88.
6) v. monografia mea .Boerii Mărgineni din sec. XV şi XVI" în Bul.
COli. Is1. Voi. IX-X, 1929-30. Aceşti b eri au ridicat din temelie M-rea Măr­
gineni căreia i se zicea prin veacul al XV-le: M-rea dela Cricov; iar în al
XVI-lea M-rea Drăghiceşti.
7) v, 1. C. Filitti: Cralooeştii îu Couv. Lit, anul 54 (1922-23) No. 3-5,
Martie-Iunie. Aceşti beeri au fost ctitorii Ioudarori ai M-rei Bistriţa.
8) Precizarea acestei date este după uu studiu al meu sub tipar.
U) v. V. Drăghiceanu, o. c. în Bul. Corn. Mou. Ist. pp, 16-17.
10) v, Bilciurescu, Biserici şi Monăstiri din România ed, 18LJO.
[52]
52
CEOHG.E D. FLOI1ESCIJ�
şi Mvrea Comana, după scoborîrea În mormânt a unicei sale
fiice şi a primei sale soţii, iar viaţa şi-o încheie cu o altă
operă creştinească: biserica din satul Rusăneşti, azi Mihăeş­
tii-ele-Jos (Olt), care Însă prin vitregia vremurilor nu ni s'a
păstrat, dacă fericirea nu al' fi făcut să ne rămâe măcar pi­
sania ei.
Ca o �emnă tovarăşă de viaţă, jupâneasa Audriana, după
pristăvirea sotului ei, zugrăveşte la 1710 interiorul bolniţii
M-rei Bistriţa, iar la 1722, fiind remăritată cu Enache Stama
vel Postelnic, ea reface M-rea Banului din oraşul Buzău, îm­
plinind cu acestea de laudă fapte, vre-o dorintă cunoscută nu­
mai de ea, a evlaviosulni ei soţ.
George D. Florescu
�, '- - � - - -- ..
I
1
I
[53]
Dela Întemeietorii revistei
INCORDARE POLITICĂ, INAINTEA CONFLICTULUI
CU BULGARIA.
- Din Însemnările zilnice ale lui TUn Maiorescu 1) -
Duminecă 11/24 Noemvrie 1912, Bucureşti. Dimineaţa
la mine, Criguţă Cantacuzino, care-mi spune că Nicu Fili­
pescu deunăzi, după ce a declarat Regelui că-i e ruşine: să
fie in minister cu oameni necinstiţi ca Bădărău şi N. Xenopol,
s' el dus seara la Helene Văcărescu, unde, înaintea multor dame
criticând politica externă a Regelui, a zis că singura scăpare
e uniunea personală a României sub Franz-Ferdinand al Au­
striei.
Luni 12/25 Noemvrie 1912. Sculat la 6. Dimineaţa, la
mine, Grig. Cantacuzino, Nicu Filipeseu (cu acum obişnuitele
critici în contra mea), di·si.l mobilizăm, că în Consiliul de mi­
niştri sunt nurnai S ai noştri contra 4 Takişti, eu fiind prea in-
L) De la Titu Maiorescu au trecut În posesiunea fiicei sale unice,
Doamnei Livia ele Dyrnsza, 42 caiete ele notite zilnice, găsite Ia 'incetarea
lui din vieaţă.
începând ele pe băncile liceului Thercsianum, din Viena, şi până
in ultimele clipe ale lungei şi atât de bogatei sale vieţi, marele dispărut
ne dă prin iuscmnări scrise aproape zi. CII zi. oglinda strălucitei şi mult
varia lei sa le activităţi.
Departe de a pretinde să constitue aşa zise "Memorii", aceste
scurte notiţo zilnice sânt aşternute, fără nici o preocupare literară, ca
simple adnotări mnemotehnice menite să ser ve ulterior autorului lor la
alcătuirea unor studii, În felul celor publicate În Iu minoasele prefeţe la
discursurile sale parlamentare.
Cu toatii sobrietatea şi caracterul lor pur informator pentru uzul
său personal, aceste notite au totuşi însemnătatea 101' pentru caracteri­
zarea disciplinei intelectuale şi a spiritului de ordine ce altătuiau baza
concepţiei de vieaţă a acestui protagonist al cpocei de renaştere a statu­
lui românesc.
Arătă r ile temperaturei, de pildă., cu care încep cele mai multe
din filele ju rualului său, deşi s'ar părea unora superflue, sărit totuşi in­
teresante caracterizări trădând spiritul metodic al aceluia care, înainte
de a-şi începe ziua ele lucru, canta. să ia mai Întâi contact precis cu sta-
[54]
54
1'I1'U MAIORESCi!-
Directiunea.
diferent, Peste ei, Printul Ftirstenherg cu depeşile de la Berch­
thold despre convorbirile sale cu Danew şi alatăieri cu amba­
sadorul .de la Berlin Osman Nizami.
La orele 11 până. la 12 la Rege, când primeşte pe Osman
Nizami.
Dela 4-5 ore ambasadorul turc (însărcinat cu tratările
de pace) şi Sefa-Bey. Osman Nizami începe prin a se arăta
Încântat d: primirea la Rege, a cărui bunătate l-a mişcat, de-i
venea să-i sărute mâinile. Apoi idei a lui Osman, de a nu face
pace definitivă, ci numai preliminări de pace; nu ceva defi­
nitiv, care ar fi mai greu de modificat de Europa, Iără răzhoiu,
căci Ruşii le-ar aproba Îndată, şi atunci, ce să facă Austria?
Dar preliminările ar fi mai uşoare şi alături de ele înţelegeri
intre Austria şi Sârbia, Între România şi Bulgaria. Atunci
toate aceste acte s'ar putea supune unei Conferenţe de 3 zile
la Berna sau la Haga bau la Timişoara, pentru ca Europa să
sancţioneze modificarea tractatului de la Berlin. Această ideie
a lui am primit-o şi am promis să o sprijinim prin Ghika la
Sofia, A mai adăugat Turcul, că România să mobilizeze, căci
la Berlin i-a spus Statul major german că Rusia nu e gata de
războiu. Iar România mobilizată va putea obţine de la Bul­
garia deplină satisfacţie teritorială şi va putea ela ajutor Tur­
ciei, care, retrasă din Macedonia şi din Albania, va fi cu atât
mai puternică prin rădăcinile sale anatolice. La punctul 2)
rea atmosferică a naturii, în mijlocul căreia avea să evolueze activitatea
sa zilnică atât de multilaterală.
Considerate din punct de vedere al întregirei biografiei intime el
lui Titu Maiorescu, de aceeaşi însemnătate sânt şi toate celelalte amă­
nunte strecurate ÎIl însemnările sale.
De interes. general Însă, pentru Întreaga desfăşurare a vietii pu­
blice a epocei sale, sânt mai toate celelalte adnotări, care vor servi de­
sigur drept material foarte preţios la cornplectarea istoriei contempo­
rane a gândirei şi pohticei României Regelui Carol I.
Publicarea notiţelor din ziarul lui 'I'itu Maiorescu se inagurează
prin unu! din capitolele cele mai interesante ale istoriei ultimelor eveni­
mente politice, premergătoare unităţii naţionale, realizate În urmă,
Elc ne dau în toate amănuntele, desfăşurarea conflictului CII Bul­
r,-aria, din anii 19J2--13, pc care 'I'itu Maiorescu, în calitate de Prim­
Ministru, le-a rezolvat în mod atât de satisfăcător pentru ţara sa.
Directia revistei exprimă cele mai vii mulţumiri Doamnei de
Dymsza, care a binevoit să ofere Convorbirilor Literare, din manuscrisele
tatălui său, această unică colaborare postumă a aceluia care, după ce
o jumătate de veac a fost spiritul diriguitor al revistei, o Ilustrează şi
acum cu deosebit de interesantele sale contribuţii.
I
I
\'
....
I
[55]
INCORDARE POLITICA. INAINTEA CONFLICTULUI cu BULCARIA
55
i-am raspuns ca mai trebuie gândit, faţă de pericolul Pansla­
vismului rusesc. - De la Dimitrie Greceanu o cartă din Iaşi
cătră Nicu Filipescu, care spune că Bădărău ne trage pe
sfoară la alegeri, că pune un candidat în contra lui Găvă­
nescu şi că ar fi mai bine să provoace Filipescu căderea gu­
vernului. Trimit ministrului nostru la Sofia D. Ghika o de­
peşă asupra acestei intrevederi cu Osman Nizami. O trimit
a doua zi, după ce am mai vorbit de la 7% Ia 83/4 ore seara
la Rege cu T. Ionescu despre cuprinsul ei. înainte de Rege
am luat de la Fiirstenberg ultimele 2 comunicări de la Ber­
chthold pentru Rege.
<1; Marti 13/26 Noemvrie 1912. Cer posomorît. La 8 ore di-
mineaţa +3° R. Azi la 6 ore dimineata a murit la Bruxelles
sora (de 67 ani) a Regelui, Contesa Maria de Flandra, mama
Regelui Belgiei. Doliul Curţii noastre de 6 luni. Ne-am înscris
la Palatul de la Cotroceni, şi eu -- după primirea diplomatică
de la 3% la 71;2 ore - m'am dus la Palat, pentru a exprima
condolenţa guvemului, dar Regele fiind ocupat cu Prinţul
Ferdinandi şi generalul Averescu, am Însărcinat pe adjutantul
de serviciu maior Costescu să raporteze despre intenţia mea.
Miercuri 14/27 Noemvrie 1912. Sculat la 5, am multe
ministeriale de lucrat. De la 11112-123/4 la Rege; El foarte În­
tristat de moartea Contesei de Flandra, Mi-a cetit buna d'e�
peşă de condolenţă a Regelui Bulgariei. Seara târziu aflu
că am ieşit azi Senator al col. 1 de Ilfov cu peste 900 voturi.
Joi, 15/28 Noemvrie 1912 ..... Furstenberg vine şi-mi a­
nunţă sosirea pe mâine amiază a generalului Baron Conrad
von Hotzendorf, în mână cu o scrisoare a lui Franz-Ioseph.
Mă duc la Rege să-i o spuiu. Va fi găzduit la Palat, va dejuna
în odaie cu adjutantul său maior Kindmann (din cauza do­
liului), va prânzi la mine mâine, va dejuna poimâine la Prinţul
Fiirstenberg, şi va pleca înapoi poimâine Ia 5,40 cu trenul
Yârciorova.
Vineri 16/29 Noemvrie 1912. Dimineaţa, la Minister; de la
6-7 ore chemat la Rege, care îmi comunică că a vorbit azi
dela 21;4 la 4 cu Hotzendorf. Adecă tot planul conlucrărei ar­
matei noastre cu cea austro-ungară, în cazul unui războiu cu
Rusia, când şi Germania, probabil şi Italia cu 40.000 soldati
[56]
56
TITU MAl.ORl':SCU
trimişi obligatoriu la noi. - De la 8-1.1 prânz la muie, 12
persoane, numai bărbaţi.
Sâmbătă 17/30 Noemvrie 1912. Ploua. LaU ore, la Ca­
tedrala catolică requiem pentru Contesa de Flandra. Regele
şi Regina - foarte trişti -, Elisabeta, Carol şi Nicolae -.
(Ferdinand la !Bruxelles. Prinţ. Maria în poziţie Înaintată),
toată Curtea, corpul diplomatic, toţi miniştrii şi foşti miniştri.
N'au fost D. Sturdza, P. P. Carp, dar au fost nevestele lor. ­
La ora 1 până la 3, dejun la Prinţul Fiirstenberg, 14 bărbaţi:
Hotzendorf, legaţiunea austriacă toată, generalii Crăiniceanu
şi Averescu, G. Cretziano şi Tresnea-Crecinu. De la 3112 la
5% consiliu de miniştri la Interne (toţi, afară de N. Fili- ".
pescu). La 5,40, la gară, plecarea lui Hotzendorf': mai erau
Fiirstenberg cu toată legat. austriacă, maior Angelescu de la
Palat, Tresnea-Crecianu. Pe la zece, insfârşit, linişte.
D .. v 18 Noemvr.ie S' 1 t] � 'Mv 1
ummica, I LJee. • cu a' .a ) ore. a ocup «e
mesajul pentru deschiderea Parlamentului la 28 Noemvri'e. La
10% ofe dim. am luat cu automobile mea pe Jacques Ne­
gruzzi şi am mers cu el la Universitate, unde am votat pentru
Toma Ionescu, singurul candidat. senator al Coleg. univer­
sitar. La 9 'dimineata Lichtenstadlt la mine; la 111/2 până
la 1 "Sektionschef Richard Riedl" din Handelsministerium ele
la Viena la mine. Vorbă preliminară despre comunitatea in­
tereselor economice româno-austriace faţă de constituirea
nouelor state balcanice. Şi "ein europaischer Agrarbund gegen
Siid- und Canada- amerikanische Getreiedetiberschwem­
mung".
L . 19 Noemvrie 1 D 1 -lI! 1 6 '1' d
11111 2 Dee-. -- 19 2.e a j 72 a ore consi III e
miniştri despre situaţia noastră externă. Eu de la 6 la 7% ore
la Regie, să insist măcar cu diplom. străini asupra Albaniei
în interesul Macedo-românilor. Regele vorbea despre atitu­
dinea nepotrivită a lui Diamandi la Roma contra Austriei,
pentru Acad. de arte a Ikomâniei la Roma!?
M ţi 20 Noemvrie Cri i t t'd' 1 t]'
.. aru 3 Dee. • :.o:nJl pen ru par 1 m conserva 01', um
cauza incoherenţei lui N. Filipescu. De la 3% la 8 ore seara
obositoarea primire diplomatica.
Miercuri 2� ;oemyrie 19t2. Gehetze cu G. Cretziano (de-
�. '
peşă şifeată la Atena pentru omorîrea de Macedoneni). Pâ-
1
I
1
., � - -- -.-,.-.-- - '. ""
[57]
lNCOUDAUE POLITICĂ, INAINTEA CONFLICTULUI CU JlUL,GAHlA 57
clem;ll, Wolanka, apoi o oră Prinţul Fiirstenberg. De-ahia
la JO'j,l11i-am putut bea cafeaua.
S· 'M' i'-'i d 'IT" '�A'tt 1 I 21 November
cemer ajestat em uxonig. ivu WOC 1 ocn _. 4-t)-e�.·'-"-··
vorrnittags. Bei dem gesirigen diplomatischen Empfang,wobei
icli allen Gesandten von dem Interesse Humâniens an ein mo­
glichst ausgedelmtes Albanien, eventuell Macedonien, sprach,
teilte mir von Schebeko mit, dass der russische Kaiser mit
dem Marschallstab fiil' S. M. den Konig Cad einen Gross­
Iuersten herschicken wird, der am 28 November (J ahrestag
Plevna) hiel' sein solI. Das ist officiell. Vertraulich die Nach­
richt, dass dieser Grossfuerst Nicolalls Mihailovitsch, iilterer
SoJm des Grossfuersten Mihail sein wird.
T. M.
La ora J, bun dejun (Capşa) acasă la mine cu Riedl,
Marghiloman, Take Ionescu, N. Filipescu, A. Bădărau, N
Xenopol şi M. Burghele. Riedl le-a explicat dupa. dejun, până
la vţ, ore, cele spuse mie Duminica trecută. La plecarea lui
(colegi] mei nu admit ademenirile lui Riedl}, consiliu de mi­
niştri la Interne. Bine. Cetit şi primit proiectul meu de mesaj.
!'vru chiamă acolo alături ministrul englez Barclay, ca să-mi
cetească raportul lui despre mirarea mea că Anglia n'are co­
municări politice cu noi .
.J oi �� �:::",'rie . Fuainte de aminzi şi după amiazi Ia mi­
nistru] Shebeko cu amănunte despre venirea Marelui-Duce.
I)e la 6-7Y� ore la Rege. îmi schimbă textul mesajului, fă�
cându-l mai cu "Sch wung". Acasa, N.Filipescu peY:l. oră,
clar cu aere de subita. demisionare.
,r' . 23 Noemvric C t t 1 1 4· 'i J "1' '1' 1
Inerl --6-D'ec:-- UO' verona.l1, (reZI: a ;:/;3 .. re)ue
să refac mesa,jul. Prefăcut până la 8 ore, dat lui G. Cre­
j ziano pentru traduc. in frnniuzei;;te. Dimin. Prinţul Fiirsten­
herg Ia mine; după amiază eu la el. Amâ.narea discutarii mai
departe a propunerilor RiedI. Contele Bel'chthold ne Îllşiiin­
lează că primeşte propunerea lui Grey pentru Întrunirea
ambasadorilor, fără obligatie, dar cu conditia sine qua non
ca sa. nu fie vorba de accesul Serbiei ]a Marea Adriatică
şi cu dorin!ele A) ca întrunirea să nu fie la Paris - B) parti,
ciparea Homâ.nici.
Spre searu, N. Filipescu Ia mine (ieşirea sa din minister
[58]
58
TlTU MAIORESCU
puţin amânată}, apoi eu la gară, unde cu expresul Berlin, la
7,45, soseşte Prinţul Ferclinand cu gener. Robescu. Afară de
mine, numai Prinţul Carol, Kalinderu, gen. Perticari, 2 adj.
ai lui (Manu, Negri: "Friedliche Aussichten aus Berlin").
La 9 ore seara, Grig. Cantacuzino la mine - vrea Pri­
maria Bucureştilor.
SA J VtV 24 Noemvrie 1912 C '1' d .. tri b 'el
� am)a a . 7 Dec. . • On5I IU e mInIş rI SU preZl.
Regelui, În prezenta Prinţului Ferdinand. Mesajul cetit
şi ceva modificat, de la 11 la 1 %. După amiază, copiat şi
tradus În Iranţuzeşte modificările. De la 4Yz la 5% ore cetit
cu Take Ionescu traducerea franceză. La 6-73/4 ore cu Nicu
Filipescu contra ieşirei lui din minister.
Du .. v 25 Noemvrie C L di o R
numea 8 Dec. . am neguros. . a 9 ore un. + 2 .
Dimineaţa, Aurel Popescu cu corecturile mesagiului. 10Yz-12
ore consiliu de miniştri, cu formarea biuroului Camerei
şi a Senatului. Eu apoi la Iorgu Cantacuzino cu aceasta.
3112-5% ore la mine N. Filipescu, Al. Marghiloman şi Nic.
Xenopol, studiind cele 4 harte ale statului-major pentru rec­
tificarea hotarelor Dobrogei. Eu de la 6 la 7% ore la Rege,
situaţia internationala. Apoi la Fiirstenberg, cu înapoierea a
3 depeşe Berchthold comunicate Regelui (România sa fie ad­
misa la conferenţa Ambasadorilor, dupa propunerea Grey, etc.
etc.) şi cu refuzul de a preschimba scrisori şi .unoerbirullich"
despre misiunea economică a lui Riedl.
L . 26 Noemvrie S· +11,10 R 1'" di P
. uni 9 Dec. 1912. emn, 72·, a, ore nu ... re-
sedintele Sobraniei St. Daneff, sosit aseară la 10 din Sofia,
şi găzduit (cu directorul protocolului de la Externele bulgare
Miltcheff) la G. Cretziano (ataşat lui). De la 10% la 11% ore
el la mine, apoi îl iau eu la Cretziano şi-l duc la Camera, unde
la 12 ore Regele, cu Prinţii Ferdinand şi Carol, cetirea me­
sajului. Mare entuziasm. Apoi mă duce N. Filipescu la Palat,
unde Între 12Yz şi 1 ore dau seamă Regelui despre convor­
birea cu Daneff (căci Daneff merge la 3 la Rege, până la
41,4 ore, apoi la T. Ionescu, apoi la 1. Brătianu). La 2% T. Io­
nescu la mine şi îi spun vorba mea cu Daneff, ca să i-o
spue şi lui I. Brătianu. De la 8 ore la 10% prânz la mi­
nist, de Externe, dat de mine în onoarea lui Daneff, cu toţi
miniştrii români, toată legaţia bulgară, Cretziano, Filodor,
Burghele, Trăsnea. Elegant, multe flori, etc. etc.
[59]
INCORDARE POLITICĂ, INAINTEA CONfLICTULUI CU BUl,GARIA '59
Vorba mea cu Daneff: El a început şi a pus chestiile:
a) Românii macedoneni vor avea, în locurile ce vor fi atri­
buite Bulgarilor în urma păcii cu Turcii, liberul exerciţiu al
Iimhei în şcolile şi bisericile lor, cu un Episcop român. Eu am
adăogat: şi subvenţie de la Statul român.
El. Cela soulagera nos financcs.
Eu. Imi pare hine; sunt sigur că va fi aşa şi cu Albanezii,
de-aceea dorim o puternică şi cât mai Întinsă Albanie şi, dacă
se va putea, şi o Macedonie autonomă.
El. Cât pentru Iruntarie, să nu fie vorba nici de corn­
pensaţie, nici de linie strategică, fiind vorba de o legătură de
prietenie şi nici un Bulgar serios negândindu-se la luarea Do­
brogei.
Eu. Cu totul de acord.
El. Atunci putem vorbi de o linie de fruntarie rectificată,
cu bun efect moral în amândouă ţările; dar Bulgarii tin să
păstreze Silistra,
Eu. Asta e oontrazicere cu punctul de plecare. Silistra
trebue să dispară dintre noi şi să fie a noastră, fiindcă ni se
pusese prin duşmănia de-atunci .a Ruşilor tocmai ca "ein
Pfehl ins Fleisch", Va să zică asemenea, când cade tractatul
de la Berlin, trebue să cadă şi frontiera impusă de acest
tradat, şi noi, 2 state libere, ne facem noi Înşine prieteneşte
noua frontieră la Vest de la Silistra şi la Nord de Varna.
Pentru admiterea în parlamentul lor:
a) Sous-entendu că i-am ajutat la războiu, nemobilizând:
b) avantaje economice, pod peste Dunăre pentru tra­
ficul la portul lor cel nou din marea de Marmara şi Egee.
El nu s'a arătat recalcitrant, dar acum Întâi pacea cu
Turcii, vr'o 2 săptămâni de tratări la Londra pentru cedarea
teritoriului en bloc, care apoi să se distribue prin alte tractări
ulterioare între aliaţi; în vremea acestor din urmă tractări să
se facă şi înţelegerea cu noi.
Eu. Prea târziu. Va fi poate tot acum conferenţa Am­
basadorilor, şi atunci nu vom puteâ împiedica Marile Puteri
de a se ocupa şi de cerinţele noastre, şi tocmai aceasta trebue
evitat, dacă ne putem înţelege direct Între noi 2 State.
El. n y ama peut-etre moyen.
Va să zică ultimul punct rămâne a se 110tărÎ şi apoi linia
[60]
60
TlTU MAIORESCU
granitei de fixat eu Ull maximum ŞI mrnnnum la des­
bateri.
Chemarea lui Manu de la Londra la Bucurest, trimi-
" '
terea vremelnică a lui Mişu la Londra, pentru a trată acolo
cu Daneff. Merg cu Daneff la Cameră. El asistă Ia cetirea
Mesajului de Rege; multe aplause.
M 't' 1"27 Noemvl'ie 1912 D' " +1° R D' . .4. 1, 10
" al 1 10 Dec, ". 1n1111. . ln11n ea �a ,el '
vine T. Ionescu la mine; îmi spune cele vorbite cu Daneff.
mergem in automobilul meu la gară, unde şi Regele şi Prinţii
Ferdinand şi Carol. La 11 ore sosirea Marelui-Duce Nicolae
Michailovitch, insotit de baronul Mayendorf, general-aghio­
tant Printul Bagration, Contele Totdleben şi Printul Tru­
beckoi. Aduc Regelui bastonul de mareşa] rusesc şi asistă
la serbarea aniversării Iuărei Plevnei. - Eu la 2% ore In
Cameră, la Senat. apoi Fiirstenberg la mine (îi spun cele
vor bite cu Daneff, spre marea lui mulţumire, ca să le transmită
lui Berchthold înainte de sosirea lui Daneff la Viena, unde
va sta Intre 2 şi 8 ore şi va vorbi cu Berchthold). Apoi Sir
BarcIay la mine. La 8 ore numai eu, la prânz la Palat cu
oaspetii ruşi, 2 generali bulgari, Schebeko şi Kalinkoff.
'�,r 28 Noemvrio L 1 'M t l' '1'
Miercuri It Dec.- 1912. a 11 ore a.L e 1'OpO le c-
demn PJevnCl. Regele, Prinţii, oaspetii ruşi şi bulgari, lega­
ţiunile rusă şi bulgară, toti miniştrii noştri, fără dame. Toţi
apoi scurtă vizită la Metropolitul. La 4% ore un ceaiu la Sche­
heko cu oaspetii ruşi şi bulgari, toată societatea bucureşteană.
La 8 ore la Palat prânz de gaUl, eu cu nevastă-mea, toti mi­
niştrii cu nevestele - 71 persoane. Toast cetit de Rege, fran­
ţuzeşte -- răspuns scurt, liber rostit, de Marele-Duce. La 10
ore sara, acasă, Schebeko şi Kalinkoff cu noul Mare Cordon
Coroană ..
T· 29 Noenvtie D 1 1 l r / '1' '1 •• 4 •
"' OI, 'i2r�' e a 10 a . 11/2 ore consum ne mmrşrrr,
11',/4-12% eu la Rege, îmi spune convorbirea cu Marele-Duce.
Acesta îl îndemnează (mi-o spune apoi şi mie la dejun la Sche­
beko) să intre în confederatia balcanică. Regele primeşte, d adi.
va fi el în capul confederatiei - neplăcută Curtea sârbească
şi greu cu Grecii. Imi dă su traduc scrisoarea primită de la îm­
păratul Nicolae. La J2Y2 ore dejun (începe Însă la ora 1, după
sosirea Prinţilor Ferdinand şi Carol) Ia Schebeko. Eng. Zu vieI
G�iste. 5 miniştri de ai noştri; eu la stânga Marelui-Duce, In
.......... K��nrr .. � __
[61]
f
'"
"
I
lNCO/lDAHE POLITICA, îNAINTEA CONFLlCTLUi! CU BULGARIA 61
dreapta lui Printul Carol, vis-a-vis de Marele Duce, Printul
Ferdinanc1, la dreapta lui Mayendorf, Ia stânga Schebeko. La
stânga mea N. Filipescu, la dreapta lui Mayendorf Ionel 131'8-
tianu. Marele-Duce cu mine, politică ; recomandă prietenie cu
statele balcanice şi intrare Jn con federaţia balcanică. Răs­
pund eu: Il faut d'abord voir si elle est viable. Despre scrie­
rile lui - publică acum corespondenţa lui Metternich cu
Lobzeltern. Irni anunţă decorarea mea cu Vulturul alb. La
31h ore Bara nga la mine acasă: ii dictez traducerea scrisorii
împăratului, pentru Monitor. Apoi la Senat. La patru ore
Trăsnea, cu decrete de iscălit.
De Ia 6�!,. la 8 ore seara la Clubul Conservator. Vor­
besc en, apel la incredere în timpul crizei externe. Vorbeşte
C. C. Arian, asigurând-o în numele tuturor, Vorbeşte bine N.
Filipescu, p Uliu Al. Marghiloman, degeaba .T ean Lahovari. La
9"/. la gara Nord unde Regele, Prinţii, oaspeţii ruşi, care pleacă
la 10 ore acasă, luându-şi ziua-bună de la fiecare din Ilai.
Toti miniştrii noştri, Kalinderu, I. Brutianll, legaţiuniIe ru­
sească şi blllgăreascil. In sfârşit la 1O]�. ore acasă.
V 30 Noenrvrie 1 1 ]
ineri 13 Pee. 1912. Eu dimineaţa a minister; apoi []
Senat, unele e alegerea vice-preşedinţilor, şi la Cameră, unde
terminat validările. La 5 ore până la 6J!ct ore la externe întru­
nirea celor 2 majorităţi. Vorbit eu, Take Ionescu, C. C. Arion
şi Nicu Filitti. Filipescu demonstrativ absent. La ? In 8, Mişu
la mine, venit azi din Constantinopole, cele .:J. harte pentru
Fruntaria de rectificat spre Bulgaria. .
Sâmbătă 1/14 Dec. La 8 ore elim. -2° It Nici vorbă
de zu padă..... La '5 ore Schebeko; vrea să afle ce ar face Ro­
mânia la caz de conflict Între Austria şi Rusia - clar nu află.
La 6 ore, la mine noul ministru grec Papadiamandopolu. De
la ? la 8 ore, cu Take Ionescu si Mişu, cele 4 harte de fron-
tiera Dobrogei. ' ,
Duminecil, 2/15 Dec. 1912. Trezit de la 5. De la 10 la j2
ore la biserica evanghelică. Sfinţirea ei după reclădire (arsese).
Regina cu damele ei, ministrul german, austriac, holandez,
american, eu, Take Ionescu şi Disescu cu nevestele lor, Zozo
Sturdza, I. Brătianu (ne-am dat mâna). Alocuţiunea lui Kri­
tzinger Hof-und Domprediger, geheimer Consistorialrat din
Berlin etc. Apoi eu la Rege, pentru decorarea lui Kritzinger.
[62]
62
1'lTU MAlORESCU
Apoi vizite şi la baronul Fasciotti. Demonstratia albaneză
la curtea lui; refuzată primirea. Fasciotti stărueşte directia
înlocuire a lui Manu de la Londra prin Mişu, iar Manu la Con­
stantinopole, Multe griji politice.
Luni 3/16 Dec. 1912. Sculat la 6 ore, mult de lucru cu cele
ministeriale.s.Afară senin; la 8 ore dim. + 3° R. Tevături cu
mutarea lui Mişu la Londr·a.Manu nu prea vrea în Constan­
tinopol În locul lui. La 2, la Cameră, Carp şi-a trimis di­
misia prin Miclescu; vrea să vorbească. Arnânat pe mâne.
Până la 8, tot politică.
Marti 4/7 Dec. 1912. la 8 ore dim. +5°R. La minister.
Manu primeşte Constantirropol în locul lui Mişu. La Cameră,
demisia de deputat a lui P. Carp. Vorbeşte C. Arion bine şi
scurt, pentru respingere; Jean Miclescu confus, pentru pri­
mire, Emil Costinescu, eu, Take Ionescu. Vezi Monitorul.
Miercuri 5/18 Dec. 1912. Trezit la 4, mă scol la 5. Scriu
instrucţiile pentru Mişu Ia Londra (de comunicat şî lui D.
Ghika din Sofia, care vine azi pe la 2'i2 ore la Bucureşti). La
minister, 11 până la 12'i2 ore, Mişu şi D. Ghika, instructiunile
de dat lui Mişu pentru Londra.
La 3 ore la Senat, unc1e G. Cantacuzino, Eu,genie Ghika­
Comăneşti, Istrati, Mat. Cantacuzino, Delavrancea şi rapor­
torul Th. Rosetti cu proiectul Adresei la Mesaj. Eu am cerut
suprimarea unui pasaj şi modificarea sfârşitului, unde Rosetti
voia. cu orice preţ pacea şi ceva micşorare a ministerului (Pa­
triotism la noi, adâncă înţelepciune la Rege). 3'i2 la ?Yz ore
primire diplomatică la Externe.
Joi, 6/19 Dec. 19J2. Trezit la 4, sculat la 6. La 9, Ţrăsnea
cu scrisorile de rechemare Manu şi de acreditare Mişu Londra,
semnate de Rege şi sigilate negru de Palat. De la tOYz-l1'i2
ore Take Ionescu, N. Mişu, D. Ghika la mine, [nstrucţiile
scrise pentru Mişu, Londra. Cu T. Ionescu la biserica ru­
sească' Te-Deum pentru Nicolae II al Rusiei, apoi la lega­
ţiunea rusească, unde bufet-dejun pentru vreo 40 persoane la
masa mare Întinsă .. Eu îndată cu un pahar de şampanie în
mână:
"MI'. le ministre, je snis heureux de pouvoir etre l'inter­
"pl'cte des sentiments du gouvernemcnt roumain et je puis
"le dire, de tous, en exprimant it l' occassion de la grande fete
[63]
1
!
1
[
INCORDARE POLITICA, INAINTEA CONfLICTULUI CU BULGARIA 63
"d'aujourd'hui les voeux les plus chaleureux pour Votre Au­
"guste Souverain, qui, dernierement encore, par une haute
"distindion a hien voulu montrer de nouveau sau amitie pour
"notre Roi ei son estime pour notre armee, en souvenir de la
"confraternite d'anmes d'il y a 35 ans. Je leve mon verre it la
"Sante de S. M. l'Empereur Nicolas". De trei ori hourah. A
răspuns îndată, vorbind bine ministrul Schebeko, bând pentru
Carol, Augusta familie, cu prinţişorul Niculae, amiciţia celor
două popoare.
T. Ionescu mi-a spus In Mar,ghiloman acasă, Dumineca
trecută, că la războiu, unde Krupp e cel mai mare corupător,
fură ... ,grozav cei mici, dar că ministrul JIerjen şi gen. Vă­
leanu sunt absolut cinstiţi.
Vineri? /20 Dec. 1912. Afară senin, la 9 ore dim. _1jz0 R.
La 9Y2 Mişu la mine, de la 101jz la 12 ore Comisia adresei Ca­
merei [C, C. Arion, Nenitzescu, Jean Lahovary prezidentul,
T. Cămărăşescu, Titulescu raportorul) la mine acasa. Din mi­
niştri, Take Ionescu, Dissescu şi N. Xenopol. Vorbă generală;
cei '3 ai noştri multă blagă externă de prisos. La l2 ore Marghi­
loamn. Eu îi las şi mă duc la palat (frac, decoraţii), pentru
primirea noului ministru grec Papadiamandopolu. Regele şi
Regina foarte amabili cu mine. Şi Printul Ferdinand faţă ..... La
6% ore vine D-na Plagino, născ, Lahovary: imi aduce două
rapoarte ale tată-său din Paris. Apoi 6 comersanţi, candidaţi
municipali, puşi la cale de Deşliu, cărora le cer bilete die re­
comandare de la Deşliu, altfel nu stau de vorbă cu ei. l s a ? ore
Printul Fitrstenberg la mine, cu depeşele despre bunul re­
zultat al "reuniunei" Ambasadorilor la Londra, În privinţa ce­
rerilor Austriei pentru Albania şi contra portului adriatic şi
"couloarului" Sârbiei. Are mâine audienţă la Rege ...
Luni 10/23 Dec. 1912. Tot senin, timp frumos, cu soare.
La minister până la 12Y2. La 2% ore 1'. Ionescu la mine: că
Regele îmi va vorbi mâine de planul să facem alianţă cu Bul­
garii să-i ajutăm la luarea Adrianopolului, fie şi cu războiu
contra Turciei, şi nouă rectificarea cerută. a fruntariei Do­
brogei. La '; ore. Senat, vorbă cu I. Brătianu şi Pherekyde, &ă
nu facă desbateri la Adresă Vineri, când e pusă. la 'ordinea
zilei. La 61,4, la mine acasă cetirea vioiului proiect de adresă
scris de Titulescu. Mai erau faţă T. Ionescu, Mişu Cantacu-
[64]
TITU MAIOI1ESC.
zino, C. C. Arian, Nenitzescu, Dissescu şi Marghiloman. - Mă
tot gândesc la grava idee politică el Regelui, poate suggerată
numai de T. Ionescu.
Marji 11/24 Dec./912. Sculat la 6 ore ... JO-l1V2 ore
consiliu de miniştri; 11 V2--J2:1;2 ore la Rege : su telegrafiez lui
Mişu la Londra su se înţeleagă cu Daneff, Cel noi să avem
fruntaria Yle la Tn rtucaia la Balcic, iar lor sa. le elăm sprijin,
chiar armat, ca să capete Adrianopol de la Turci. - La 2%,
Baron Haymerle la mine (in lipsa lui Fiirstenberg). La 3J!2
până la 6:1;2, la Externe, pr'i mirea diplomatică.
Miercuri 13/2') Dec. 19!2. Sculat la 4 dimineaţa, deşifrez
o depeşă a lui Mişti de la Londra şi vreau să fac iustrucţii
pentru el, dacă n'a plecat Ia Berlin, cum fusese vorba. T. 10-
nesc la 12112 ore Ia mine, îi cetesc depeşa ele instrucţii pentru
Mişu. 2%-3:1;2 ore .. Cameră. +---"5"1/2 la mine Ioan Filitii de la
minister; îi explic instructiile pentru Mişu, cu cele 4 granite
spre Bulgaria, cu contrnvaloaree : pod. insule Dunăre, spr-ijin
diplomatic. Hecomand discreţiunc absolută .
Joi, 13/26 Dec. 1912. Cameră-Senat, eu la Ci'. Buiucliu,
l'am văzut I minut, muribund. Acolo şi frate-sun, vărul său,
Dr.Herescu. Noaptea, la 11"/. a Încetat din viată Grigorie
M. Buiudiu.
Vineri, 14/27 Dec. 19/2. Sculat In �. j\�eznt Iiârtii]e re­
laţiilor cu Grecia; pus in ordine împărţirea orelor pe azi - zi
complicată, 10%-lPI-i ore consiliul ele minişhi"II%-121h
ore Ia Rege cu Take Ionescu, propuneri ele alianţă, fie şi ar­
mată, contra Turcilor, cu Bulgarii. La 121/2 ore, la Schebeko
(Rusia nu va sustine BlIIgaria, dacă, din cauza recalcitranţei
lor, intră in conflict cn Doi). La 2�1 la Seuat. Adresa la ordinea
zilei. Th. HoseHi ruportor. alocuţiunea mea pentru renun­
(arc la desbateri.rî Il vederea situ atiei interna [ionale, răspunsu 1
afirmativ al lui T. Brătianu, voturea unanimă a adresei ......
Sâ.mhătă 15/28 Dec. 1912 ...... lOJ;';; ore la coşciugul Iui CI'.
Bnicliu, dus astăzi Ia Inşi. 10%-11'/. Al. Marghiloman, Take
Ionescu şiN.F'ilipescu la mine. Politica externă. Urgenţă aran­
jare, chiar alianţă, cu Bulgarii. Dacă nu căpătă.m cel puiin
Silisira-Kavarna - ruzboin cu ei. 2%-")% ore, ]a Cameru.
Desbaterea adresei. Declararea mea ana]ongu cu cea ele ieri
ele la Senat. Răspunsul llli Em. CostineScll, identic cu al lui
[65]
INCORDARE POLITICĂ. INAINTEA· CONFLICT,ULUJ CU BULGARIA 65
1. Brătianu de ieri; dar la Cameră s'a început totuşi discuţie,
cu un discurs cetit de Fortunescu din Galaţi, dar eu am pă­
răsit Camera; şi miniştri Takişti. La 63/4 acasă la mine Baronul
Haymerle, apoi Prinţul Dimitrie Ştirbey, care pleacă mâine
la Viena şi se oferă pentru vreo misiune diplomatică secretă.
Duminecă 16/29 Dec. 1912. Sculat la 6. Tot timp frumos,
fără zăpadă, senin. La ora 8 dim. + I" R. La 10%- la 11"/4
ore Take Ionescu Înaintea plecării sale la Stuttgart (Ki­
derlen-Wăchter), Paris (Poincare) şi Londra, unde ajunge
Miercuri seara (la hotelul Ritz. Sir EcIJ. Grey, Daneff, cu­
noscutii lui). La 12 ore, la Palat, primirea Adresa Senatului,
apoi mă duce Regele Însuşi la Regina, OI felicit de ziua naşterei
ei (69 ani), îmi mulţumeşte pentru frumosul coş cu flori al
consil. de miniştri. - La 3 ore la Cameră, vorbeşte Fleva la
adresă. La 3% la, 5 ore la I. Filitti, instrucţiile pentru tratările
lui Mişu cu Daneff, eventual la Reuniunea Ambasadorilor şi
o mai importantă depeşă cifrată (de trimes lui Mişu Marti di­
mineata) pentru o posibilă alianţă cu Bulgariacontra Turciei,
sfătuite de Rege şi de Take Ionescu şi (fără a şti aceasta)
cam tot aşa şi de Alex. Marghiloman şi de Nicu Filipescu
(vezi mai sus notarea de Sâmbătă).
Luni 17/30 1912. Trezit la 4, lucrez În iatac. La Cameră,
ieri, după Fortunescu, s'a făcut de râs Cornăţeanu, a mai
vorbit Iorga, Ioan Grădişteanu, Fleva, apoi discuţia s'a închis
şi adresa s'a votat în unanimitate ... 101,4-11% ore, la minister,
semnat instrucţiile pentru Mişu Londra, care pornesc cu poşta
de azi, iar depeşa cifrată mâine. 11%-12% ore la Rege. Foarte
bine. La 1, acasă, prefectul Moruzi, cu ştirea că a murit azi­
dimineaţă -de apoplexie la Stuttgart, unde petrecea sărbă­
torile la soru-sa, "Staatssekretăr von Kiderlen- [Wachter", care
tocmai astă-seară avea să se întâlnească la hotel Marquardt
cu Take Ionescu.
La 3 ore la Cameră .....
La 7%, acasă până la opt Albanezul M. Fazil-paşa Top­
fani (vorbeşte ceva franţuzeşte) şi Oberstleutnant (în armata
garnizonată Bosnia) Robert Osler, pentru candidatura Prin­
ţului Wilhelm de Wied la noul tron al Albaniei. Mâine 12Y2
ore îi primeşte Regele. La 8�/4 vine N. Filipescu şi mă ia în
automobilă la Cameră, un� şedinţă de noapte, fiindcă şe-
19866.-Convorbiri Literare.
5
[66]
dinţa de zi s'a ridicat la ştirea că a murit azi, in Sanatoriul
Gerota, Spiru Haret (cancer la intestine). Votarea celor două
credite militare de 151 milioane (plătite din excedente, fără
împrumut). Interpelarea Scorţescu. La 10"/4 acasă.
Marţi, 18/31 Dec. 1912. De la 10-J11,4 la minister, de la
j 1 '/ 4 la 12112 ore la Palat, primirea Adresei Camerei.
La 2112 l:-'ore, la mine ofiţerul Osler: bani pentru între­
prinderea albaneză, În favoarea Prinţului Wilhelm Wied. I-am
zis să-mi scrie şi voiu vorbi Regelui. La 3 ore, Senat, de la 3112
la ?% primire diplomatică la Externe. Azi, a luat Parlamentul
vacanţă până la 14 Ianuarie, Luni, când va fi prima şedinţă
după sărbătorile de Crăciun. La primirea piplomatică au
lipeit catolicii (italianulvaustriacul, spaniolul, dar a fost bel­
gianul Ypersele).
M . 19 Dec. 1912. T t 'ti Lseni , f'
ercuri -tIau. 1913. O lHlpn semn, soare, parc ar 1
sfârşit de Octomvrie. 10lM-12 la minister. La 2 înmormân­
tarea lui Spiru Haret, la el acasa, Str. Verde, unde e şi Printul
Ferdinand. A trebuit sa stau să aud toate discursurile.
J. 20 Dec, 1912. Sit 1 5 1 11' t ţi Ii t ..
OI, 3!an. 1913.- cu a' a ore... a u ore cu O 1 C irec .orn
ministerului de Externe, toţi în redingotă, numai Iegaţiunea
germană în Iracuri, la Biserica luterană: requiem pentru Ki­
derlen-Wachter. Toţi miniştrii străini, nici unul român, afară de
mine. A ţinut o oră serviciul. Gedăchtnissrede a jmut-o "Ge­
meinde- Prasident Schlawe". La 12·- J lM la Rege. Deosebit
de amabil; mi-a cetit scrisoarea autografă a Regelui Italiei,
pentru reinoirea Triplicei.
Dela 3% la 6Jj;z ore la ministerul de Externe. Bugetul.
Baron Fasciotti, KalinkoH cu desminţirea nervoasă a lui
Gheşoff, că el n'a zis nici odată: "que le ministre .bulgare qui
cederait Silistrie serait Iapide" şi ca întârzierea tratărilor pro­
vine de la absenţa lui Mişu de la Londra. L-am adus aminte lui
KalinkoH de cele 2 săptămâni, în care el - jenat - spunea
că nu are raspuns de la Gheşoff asupra propunerii tratărilor,
A fost şi M. F, Toptani la Externe, însoţit de un alt tânăr,
l-am spus ca. vrea să-I vadă Regele. La 8, prânzit acasă, iar
la 8%-9 ore Kalinderu la mine, cu o fotografie incadrată a
Prinţului Wilhelm de Wied cu nevastă şi copil, trimisă mie
de Regina, ca să o dau mâine lui Toptani, albanezului,
v' , 21 Dec. 1912. B' ti L· 10l! 1 M F 'l
Inert 3 IaD. 1913:- ucureş 1. a 74 a . aZI -paşa
66
TITU MAIORESCU
l
I
1
[67]
I
INCORDARE POLlTICĂ, INAINTEA CONFLICTULUI CU BULGARIA 67
Toptani, i-am dat fotografia Prinţului W. de Wied. De la
10112 Ia 12% ore la minister. Prinţul Fiirstenberg (reinoirea
alianţei cu Triplicea), Matei Cantacuzino (despre punerea în
disponibilitate a frate-său Nino). De la 3% la 61J2 ore consil.
de miniştri. Prima depeşă a lui Mişu de la Londra despre prima
lui convorbire cu bulgarul Daneff. Apoi telefonare să merg
la Cotroceni, că Prinţesa Maria e în dureri de facere. La 8�
la Cotroceni, la timp: un prinţ dejă născut (la 7,20 ore), dar
de abia acum ne suim, eu, ministrul justiţiei Mişu Cantacu­
zino, directorul Lazăr Munteanu, Prezidentul Comisiei inte­
rimare Dr. Istrati, sus, în odăile lângă cea de facere, unde Re­
gele, Prinţul Ferdinand, Prinţul Carol, Printesa Elisabeta,
generalul Robescu, maior Manu, Doamna Mavrodi, Miss
Milne, Dr Romalo, Profesorul ginecolog din Munchen Amann.
Regina ne arată copilul; iscălit actul de naştere în 2 exemplare
(şi Prinţul Ferdinand iscăleşte). Prinţul nou născut va fi numit
Mircea; bem şampanie cu bişcoturi .....
SA '1 VtU 22 Dec. 1912. p . . R"
am )a i:l -41�D:-t91;�- ... "rImesc o sCrIsoare a , egmei, cu
scrisoarea primită de la Prinţul Wilhelm de Wied (nepotul ei)
şi câteva rânduri de la nevastă-sa Sofia, În care primesc cu
oarecare rezervă candidatura la tronul Albaniei. La 3 ore Pri­
marul Craiovei Guran la mine, pentru desvelirea hustului
tatălui meu la 7 Ianuarie. La 5-1;2 ore ministrul rusesc Sche­
beko la mine, ca să-mi cetească o depeşă a lui Sasonoff, cătră
ministrul rusesc de Ia Sofia, În care se plânge de tergiver­
sarea lui Gheşoff fată de noi şi califica dle miopă politica lui
şi-i impută că face să apară politica rusească, care ne-a sfă­
tuit neutralitatea fată de Bulgari la Începutul răsboiului lor
cu Turcia, drept neloială.
D, " x 23 Dec. 1912. L· 111/ B· --1 F . tti 't
' ummeca --''-1an-:-1913-:-'" a ..L 14 ore aronu ascio 1, a
mine cu o telegramă a March. di Sarr Giuliano (ministrul de
Externe italian) că sustine România în cererile ei contra Bul­
garilor; şi Marghiloman cu el...
L . 24 I)(-e. 1912. D" ţ P' I 1 F" t b 1 .
UIlI 6 lan. 1913 ... • Imlnea a l'ln!u ,urs en erg a mIne.
Apoi o scrisoare a lui N. Filipescu şi dimisia lui de ministru,
fără dată, să o pun eu, că pleacă pe vreo 10 zile. La minister
mă aşteaptă N. XenopoL EI crede dimisia N. Filipescu folo­
sitoare, altfel conflict cu T. Ionescu pentru Târgul- Jiului. La
5-6 ore foarte gentil Christhaum adus de Zoe Bengescu
[68]
68
TITU �MAIORESCU
(cu o carte de la Regina, mere şi turtă dulce "PfeHerkuchen"),
Eu de la 6�!,(, la 8 ore la Rege. Regele schimbat şi devenit ener­
gic: dacă nu adaugă Bulgaria cel puţin Silistria-Kavarna, sa
ocupăm de la Turtucaia la Balcic, fără mobilizare, fără de­
clarare de războiu, de fapt. Să previn despre această hotă­
rîre pe Fiirstenberg (dacă ne atacă Sârbii, Îi atacă Austro­
Ungaria) şi p':'e Schebeko (să nu ne atace Ruşii). Depeşă la
Mişu şi la Take Ionescu, care să oprească şi atacurile presei \
engleze contra Regelui. Să depeşez şi lui Derussi pentru Con-,
stantinovici, lui Ghika Sofia; Fiirstenberg prin Mensdorff
de la Londra (văr cu Regele Ferdinand al Bulgariei) sfătuirea
lUI Ferdinand la Sofia. Tn sfârşit la 8� ore am încheiat ziua
cea grea.
M ţi 25Dec. 1912. Pri . d C V' D' 1 8
ar 1, 7 lan. 1913. rrma ZI e racrun, rm, a ore
_10 R., dar tot fără zăpadă. Dimineaţa N. Filipescu la mine,
apoi cu el Împreună la maior Dabija. Acesta plin de laude
pentru armata bulgară, pe care o crede mai tare decât a noa­
stră. Eu mă'ndoiese, după pierderile avute în războiul cu
Turcii. Apoi eu lucrat cu Filitti. Multe depeşeşifrate lui
Mişu şi T. Ionescu la Londra, Derussi la Pesta şi o scrisoare
lui Ghica la Sofia. Aceste 4 în sensul mai energic a hotărîrii
Regelui - apoi linişte. Pe la 6� ore seara a început să ningă.
M· . 26 Dec. 1912 L 811 di t
iercuri 8 Iau. 1913 • a 72 ore im, nmge mereu, er-
mometrul -2° R. Afară uliţile acoperite cu zăpadă. Dimineaţa
în automobil căutat să văd pe Fiirstenberg şi pe Schebeko;
nu erau acasă. Au venit ei la mine, Schebeko la 5 ore: i-am
spus că vrem să ocupăm graniţa Bulgariei; el mi-a spus că
Bulgarii cer intermediarea rusească Între ei şi noi, cu patru
puncte concedate de ei. Voiu spune Regelui, 'dar am răspuns
că nu pricep intermediarea, câtă vreme nu suntem în răz­
boiu. Arbitraj? La 6 ore a venit peste el Fiirstenherg, căruia
i-am spus numai de hotărîrea noastră de a ocupa graniţa. La
11 ore, Kalinkoff la mine din partea lui Gheşoff ca să con­
tinue tratările, Daneff care vrea să se retragă, şi presa să nu
aţâţe. Filitti mi-a deşifrat aici acasă o depeşă a lui Take Io­
nescu şi mi-a şifrat una către Mişu, cu chestia Kalinkoff­
Daneff.
J . 27 Dec. 1.912 D" ţ. 1 F" ·t b .:-' 1
OI, -9 lan. 1913 ". mnnea a eu a urs en erg, ca sa-
Întreb ce ar face Austria, dacă, după ce vom fi ocupat noi mi-
[69]
1
�f
I
Il
INCORDARE POLITICĂ, INAINTEA CONFLICTULUI CU BULGARiA 69
lităreşte Turtucaia şi Balcic şi ne luptăm cu Bulgarii, ne atacă
Sârbii? Vrea Berchthold să-I facă pe Contele Mensdorff­
Pouilly (vărul Regelui Ferdinand) să scrie regelui Ferdinand,
ca de la el, particular, să-i facă să închee convenţia cu Ro­
mânia? De la 121;4 la 1 oră la Rege, să-i spun despre inter-
venita Rusiei şi că eu sunt contra ...
V· . 28 Dec. 1912 Z� d'� di ti'" 2° R
lllen - 10 Ina, 191.3 • apa a; lmlnea.a a " ore - .
La 9-10% ore baronul Fasciotti la mine, îi spun despre propu­
nerea lui Schebeko şi că eventual să cerem noi, la adecă, in­
tervenirea Italiei. 10%-12"/4 ore la minister. Explicare cu
Filodor, pe care l-am liniştit. Multe depeşe de descifrat, o
prea lungă depeşă despre intrigi ruseşti la Sofia (??) a lui De­
rus si. 3%-6 ore consiliu, în timpul căruia Sefa-Bey (să fim
cu Turcia pentru a scăpa Adrianopolul) şi apoi KalinkoH
(să continue Darreff tratările cu Misu la Londra si Ghesoff
"ardent desir de conclure avec la Roumanie conv�ntion 'des
plus larges"}, La 614 la Schebeko, care e foarte convenabil, re­
cunoaşte că, <fu vreme ce continuă Daneff tratările, Rusia nu
mai are. de ce să intervie. 7-81/2 ore la Rege; el gentil cu mine,
mulţumit de rezultat. Una din cele mai obositoare zile.
S� b�t� 29 Dec.1912 S 1 1 6 . 't � 'd .
am ata, � 19/'i -. cu at a , SCriS aces eran Uri.
Dimineaţa 101;4-11 Waldthausen la mine. Mai 'nainte Prinţul
Fiirstenberg, cu o fotografie a Impăratului Franz-Iosef sem­
nată de el însuşi, în cadru bogat, darul împăratului pentru
mine. 1114-12% ore la minister. De la 3-41/2 ore lucrat
acasă cu Filitti, 2 depeşe redactate pentru Take Ionescu şi
Mişu la Londra. La 5% la 614 ore eu la baronul FaS:Ciotti,
să-i spun că au re început negoţierile cu Daneff şi Mişu şi in­
tervenţia Rusiei e înlăturată. De la 6% la 7% ore acasă cu Fi­
lodor, redactat o lungă depeşă lui D. Ghika la Sofia, pe
care o va cifra.
30 Dec. 1912 SI] 6 1 t � � 1
Duminecă 12 lan. 1913 CU ai: . a ore. .rucrat pana a
8 ore, ministeriale; 9%-111;4 ore, Generalul Hârjeu, şeful sta­
tului major şi Mişu Cantacuzino la mine - discutat gra­
niţa cea nouă, cerută de noi Bulgarilor. Pe la 11, am primit
şi pe ministrul englez Barclay.-Ninge cu ceva vis col. 5-6 ore
Schebeko la mine: i-am explicat maximul nostru Turtucaia­
Balcic şi minimul Silistra-Cavarrra, după cum vor cere şi ei
[70]
?O
TITU MAIORESCU
contra-valori. La r-,�,/4 ore Prinţul Fiirstenherg, idem. ?-8%
ore la Rege, idem. Restituirea scrisorii de 6 coaIe a lui T. Io­
nescu cătră Rege, foarte multă blagă, datată? lan. 1912, din
eroare, in loc de 1913.
Excellence ministre Take Ionescu London, Hotel Hietz.
"AutoriEle par S. M; le Roi, vous prie rentrer Bucarest. En ce
moment votre presence plus utile ici".
Maiorescu
L . 31 Dec. 1912 c 1 t 1 6 T t rri 911 10 di
um, 13 '[a n, 1913 . ocu a a . O· nmge. 72- ore im.
ministrul Waldthausen la mine; a fost la Kalinkoff, care i-a
desminţit ştirea lui Daneff (raportată de Prinţul Lichnowsky
din Londra) că eu i-aş fi zis lui Kalinkoff că Daneff s'a an­
gajat aici, şi el -W aldthausen - a şi raportat desminţirea
la Berlin. 10)4-12% la minister; la 12% la 1. Brătianu, dar nu
era acasă, apoi elIa mine, de la 5% la 6% şi l-am PU5 în curent
cu politica externă. La 6%-?% ore Prinţul Ferdinand la
mine, cu mulţumită depeşă de la Contele Berchthold, ruperea
tratativelor de pace cu Turcia. Se vor mai înnoda. De la 4% la
))4 la ministrul francez BlondeI. Multă zăpadă.
P. P. Carp către Titu Maiorescu
Iaşi în 2 Mai 75
Dragă Titus
Acum că alejerile s'au severşit, aş dori să sciu daca. aveţi
să convocaţi Camera în curend şi dacă în afară de mofto­
logia verificărilor aveţi să ne presentaţi vre unu projectu
importantu. De este ceva serios în chestiune, atunci îm voi
regula trebile la vreme ca să potu veni, de nu atunce poate
că prezenţa mea nu va fi tocmai necesară.
Soarta lui Mano este rezultatul purtărei sale; în viaţa
constituţională unu omu militantu trebui Ela. se razăme seu pe
guvern ,seu pe amicii sei, dar a lovi şi în guvern şi în amici
ş'apoi a pretinde că lumea sa. ne urmeze quand meme, aceasta
[71]
1
P. P. CARP CĂTRE T. MAIORESCU
71
j
I
este un semnu seu de nepricepere seu de trufie bolnăvi­
cioasă. Lumea nu iartă asemene pretenţii de cât oamenilor
de geniu şi aceasta ancă în modu tardifu; dar pentru naturi
ca ale lui Mano ea să însărcineaza tot de una cu lecţiunele
trebuincioase. Tot ce putemu dori este ca lecţiunea să fie de
priinţă ; me temu ansă ca reul să nu stee la Mano nu atăt in
inteligenţa căt in: caracteru si atunce., dar cunosci teoria.
Aii facut foarte reu că in urma căderei lui D. Ghica la
Colej. 1 nu aţi publica tu prin Monitoru buletin despre
starea sănătăţei sali. Aci lumea era îngrigită şi se ascepta cel
puţinu la unu atacu de nerve ; vedu cu placere că a petrecut
criza feri să peardă o singura. particica. el'in nobila sa inte­
ligintă.
Ce faceti cu Domnişorii arestaţi, eu sum de părere să-i
pedepsiti cu energie şi să statuaţi odată pentru tot deauna
unu exemplu salutariu,
Ai fi ganditu tu vreodată că vei fi alesu alăture cu Aslan?
Aşa-i că nu? Nici eu, şi îţi marturisesc că eramu pe ce să ve
facu unu buclucu, dar în fine au biruitu în mineideele de dis­
ciplină supte în Germania. Nu me potu ansă opri de a declară
că Pogor este de o slabiciune n�iertată şi că Leon nu a aratat
în fapte energia ce o pune .îrr vorbe. Ori cum va fi, aceasta
este ultima concesiune ce voi face şi de acum voi pune Gu­
vernului alternativa, să aleagă d'intre mine şi clica N. Aslan,
G. Balş. Gr. Stourza şi Beyzede Grigorie. Ce sera ii prendre
ou ii laisser căci altfel junimea nu va ave unu viitoriu prea
fericitu. Dupe mine tocmai acum era momentul de-a pune în
Iaşi mâna pe situaţiune şi aceasta în modu absolutu. In locu
de aceasta am primit condiţiunile adversarilor, caror situaţia
obţinută nu poate decât să dee noui puteri în ochii lumii.
Aş mai ave multe de zis dar mi le punu la oparte pentru
Bucureşci,
Al teu
for ever
P. P. Carp
[72]
CRONICI
Cronica Teatrală
Teatrul radiofonic
Progresele ştiinţei au pus în primejdie nu numai prestigiul
unor anumite instituţii legate de tradiţie, ci însăşi existenţa lor ca
discipline normal organizate. Impotriva normalului, mai ales în
manifetările ce se adresează sufletului cum sunt artele şi literatura,
ştiinţa a pornit un cumplit răsboiu de exterminare. Totul Se moder­
nizează _. cuvântul a devenit formulă - se transformă, se adap­
tează, se precipită în evoluţie, se mecanizează.
După muzica mecanică, după filmul mecanic, avem astăzi tea­
trul mecanic, şi un muzeu din Munchen anunţă şi ... mecanizarea
plastic ei (introducerea unor aparate "cu jetoane" în dreptul fiecărui
tablou, astfel că vizitatorii VOI' putea auzi istoricul operei făcut
pe disc).
Teatrul se adaptează şi el acestui ritm modern.
Odinioară, când transmiterea sunetelor şi imaginilor la di­
stanţă nu putea fi închipuită nici măcar în speculaţiunile celor mai
îndrăzneţi gânditori, teatrul juca în viaţa popoarelor un rol pri­
mordial. Aristoteles însuş îi atribuia în stat un loc hotărîtor. Pentru
el, drama avea omisiune purificatoare.
Predecesor al lui Freud, Aristoteles susţinea că în inima omu­
lui dorm, într'un somn foarte uşor, numeroase pasiuni anti-sociale,
şi, pentru el, teatrul era mijlocul cel mai bun de a le neutraliza,
dăndu-le putinţa să se exteriorizeze.
Ca şi Freud, Aristoteles socotea că o stare sufletească ne­
exprimată are o imensă forţă distrugătoare, care, însă, se risipeşte
fără primejdie dacă e adusă în lumina conştiinţei limpezi.
Pentru Aristoteles, prin urmare, rolul marei drame clasice,
cu eroii ei uriaşi (fiecare întrupând o pasiune exagerată. mărturi­
sită. închisă însă în limitele unui canon estetic sever) era să des-
["
j
.".
I
T
I
,
I
; ... 1'
ţ'
I
I
I
I
[73]
CRONICI.
73
morţească sufletul spectatorilor, care recunoşteau în expunerea Iip­
sită de artificii propriile lor cusururi ascunse sau inconştiente.
Devenind conştiente, pasiunile - spune în aceiaş ordine de
observaţii J.�L. Peyral - "îşi pierdeau" forţa distrugătoare, care
se risipea idealizăndu-se sub forma entuziasmului artistic. ,
Teatrul de formulă antică dăinui astfel multă vreme, păs­
trăndu-şi mai mult sau mai puţin puritatea originală.
Llrmară "Misterele"· evului mediu.
Apoi, teatrul evoluă spre o formulă cu totul deosebită. Din
punct de vedere practic, nu mai era acum decât un divertisment
spiritual pentru "rafinaţi", o distracţie pentru cei fără ocupaţie. In
ochii mulţimii, autorul dramatic şi interpreţii săi nu mai erau rnae­
ştri veneraţi, ci măscărici pentru câţiva inşi.
Pentrucă însă împăcarea extremelor se înfăptuieşte de obiceiu
prin realizările surprinzătoare ale ştiinţei, teatrul radiofonic, cea
mai proaspătă etapă de mecanizare a artei, este menit să redea
producţiei dramatice toată importanţa socială pe care a avut-o în
antichitate.
Intr'adevăr, prin mijlocirea undelor sonore, teatrul pătrunde
astăzi din ce în ce mai mult în păturile orăşeneşti şi în cele dela
ţară. Actorul care interpretează un rol în faţa microfonului nu se
mai adresează unui cerc restrâns de blazaţi, ci lumii întregi. Şi
adesea, rămâi uimit de justeţa reactiunii spiritelor celor mai aspre
în aparenţă, care devin deodată profund sensibile atât la Irumu­
seţile artistice ale operelor difuzate, cât şi la adevarul uman pe
care-I cuprind.
Personalitatea omenească, constată Peyral, e mult mai sensi­
bilă la cuvântul vorbit decât la cel scris. Cuvântul vorbit e vehi­
culul normal, cel dintăi tipar al gândului. Copilul învaţă cu uşu­
rinţă uimitoare limba maternă, - nu din cărţi, fireşte, ci prin
ureche. (Surdo�muţii, se ştie, trăesc într' o stare mentală nebu­
loasă}. Tot ce pătrunde în conştiinţă prin ureche, are o rezonanţă
emotivă covârşitoare. Şi în aceasta constă Însemnătatea deosebită
a dramei sonore, care transmite sensaţii şi imagini pe cale au­
ditivă.
Teatrul radiofonic e o formă dramatică cu totul nouă şi înain­
tată, cu legi încă neprecizate şi făgăduitoare de interesante surprize,
[74]
cnONICI
Intr'un articol de specialitate, profesorul dr. Hans Nuchtem,
directorul programului literar al postului Radio�Viena; spunea că
teatrul radiofonic nu reprezintă numai o problemă tehnică şi o
fabrică de cuvinte, ci un însemnat moment cultural în viaţa unui
popor şi în relaţiile spirituale dintre popoare.
Piesele uestinate să fie. jucate în studio trebuesc special in­
tocmite şi adaptate, căci deosebirea dintre scena invizibilă şi cea
reală a teatrului - unde masca, gestul. efectele optice şi contactul
direct cu publicul ajută foarte mult pe actor - constă tocmai în
faptul că la Radio contactul spiritual necesar între executanţi şi
public trebuie stabilit pe o cale cu totul interioară şi mult mai
subtilă.
Inscenările radiofonice trebuesc astfel făcute încât cum spunea
d-l Niichtern, auditorii să poată vedea cu urechile.
In acest cadru de inţeleqere se pot creă opere emoţionante,
originale şi amuzante. Totul să fie însă redus la idee. Acţiunea
trebuie concentrată în impresiuni directe, puternic dramatice sau
spontan comice.
In străinătate s'au instituit concursuri foarte serioase pentru
crearea acestui teatru numit al unei singure dimensiuni, teatrul
sgomotelor, al mimicei auditive, al decorului sonor.
S'au scris astfel piesete cu scene şi situaţii nouă pentru lite­
ratura dramatică, cu personaje puţine, cu replici vii, cu atmosferă
uşor de sesizat.
Ochiul interior, concentrarea lăuntrică, a dobândit astfel un
loc dominant în audiţiile radiofonice.
Radio-amatorul e silit să participe activ cu sensibilitatea şi
cu imaginaţia lui Ia acţiune. Teatrul radiofonic naşte astfel o
mai adâncă rezonanţă intimă decât cel văzut.
Există, fireşte, o incompatibilitate evidentă între teatrul obiş­
nuit şi radiofonie.
S'a încercat şi la postul nostru de emisiune să se răspundă
unui deziderat stăruitor repetat de radio-amatori şi s'a introdus
în program teatrul-radiofonic, adică, mai exact, s'au jucat În studio
o serie de piese reprezentate mai întâiu pe scenă.
Această scurtă experienţă a arătat, cu tot succesul de prestigiu
obţinut, că piesele destinate să fie în acelaş timp văzute şi auzite
nu puteau fi reduse, fără a le ştirbi atmosfera, numai la indicaţiunile
acustice.
1
T
[75]
CHONICI
75
Pentru înscenările radiofonice se cer texte şi scenarii anume
întocmite sau transformarea radicală a pieselor existente după nor­
mele speciale de adaptare ale radiofoniei.
Teatrul radiofonic cere să transpunem în domeniul auditiv
tot ceiace s'a făcut până azi în domeniul vizual.
Radiofonia obligă pe auditori la un efort de imaginaţie la
care nu sunt supuşi în sălile de spectacol.
In reprezentarea radiofonică a unei scene teatrale, auditorul
aude o voce, o a doua voce răspunde acesteia, apoi se aude o a
treia. ar, care e situaţia personajului al treilea faţă de cel dintâi ?
Auditorul nu poate fi lămurit fără o explicaţie prealabilă a piesei,
fără o introducere care ar face mai uşoară comprehensiunea au­
ditivă.
Domnii Pierre Cusy şi Gabriel Germinet, autorii unei piese
radiofonice care a obţinut un mare succes la Radio-Paris, au schi­
ţat principiile de bază de care s'au condus la realizarea lucrării
lor şi după care s'ar putea crea literatura dramatică radiofonică
în viitor.
Piesa ar putea fi reprezentată şi la noi.
E vorba de naufragiul unui vapor pe mare şi autorii evocă cu
mijloace extrem de realiste clipele de primejdie şi de groază prin
care trece echipajul până la scufundarea vasului.
Piesa a fost mult comentată şi elogiată.
Invăţămintele ce se trag din tehnica ei şi din lectura celor­
lalte piese strânse de d-nii Cusy şi Germinet în volum, îndreptă­
ţesc o clasificare generală a elementelor ce compun drama acu­
stică,
1. Ambianţa. - Teatrul radiofonic trebuie să fie faţă de
teatrul obişnuit ceiace crochiul şi afişul sunt faţă de o operă pic­
turală isprăvită.
Crochiul şi afişul sunt făcute pentru observatorul grăbit, că­
ruia vrem să-i dăm o impresie de scurtă durată, dar suficientă
pentruca spiritul să fie izbit şi atenţi unea reţinută.
Publicul radiofonic nu e sensibil decât la sensaţiile simple
şi puternice.
Un subiect concret care să creeze sensaţii extreme, sau foarte
dramatice sau foarte comice, ar fi mai potrivit decât oricare altul.
2. Decorul. - Decorul optic e o realizare plastică rudimen­
tară care dă ochilor, în teatrul obişnuit, iluzia realităţii şi crează
[76]
76
CRONICI
o atmosferă favorabilă desfăşurării dramei. O iluzie asemănătoare
trebuie să sugereze în radiofonie decorul sonor, sgomotele, fondul
muzical, într'un cuvânt tot ceiace tinde să dea relief radiofonic
ambianţei.
Regisorul <;?pătă astfel o importanţă covărşitoare. In străină­
tate, decorul sonor e montat cu aparate speciale, care redau ad­
mirabil vântul, furtuna, tropotul cailor, valurile mării, trăsnetul,
zăngănitul săbiilor, focurile de armă, inchrsul şi deschisul uşilor
şi ferestrelor, paşii, strigătele şi urletele animalelor, sirena, clo­
potele, mersul vechiculelor, claxoanele, căderea, alunecarea, fuga,
ploaia, etc. Teatrul radiofonic trebuie, aşa-dar, să recurgă la con­
diţiuni şi mijloace speciale de emotivitate, ţinănd seama că audi­
torul e izolat şi nu suferă influenţa scenei sau a sălii, ca în teatrul
obişnuit.
Psihologia ciudată a mulţimii a dictat legi teatrului în trecut,
legi în mare parte inferioare - de care va fi desrobit auditorul
teatrului radiofonic.
Cel ce a ascultat piesele fără imita rea aplauzelor şi entuzias­
melor vecine - şi s'a învăţat să judece singur - va aduce această
superioară mentalitate din ce în ce mai puternică între spectatorii
de mâine, şi atunci, fireşte, teatrul va fi din ce în ce mai înalt ca
artă şi ca gând.
3. Mimica. - Mimica radiofonică trebuie deasemeni să fie o
mimică imaginativă, produsă prin sgomote. Sentimentele exprimate
de interpreţi în faţa unui pericol din natură trebuie sugerat audi­
torilor prin redarea sonoră a acelui pericol (furtuna, trăsnetul.
prăbuşirea, scufundarea, etc.).
4. Gestul. - Gestul, care crează naturalul şi evocă evidenţa,
gestul, - complicele gândului - carecomplectează cuvântul, care-I
depăşeşte chiar, spunănd mai mult decât poate spune graiul, nu
are nici-o însemnătate în radiofonie. Interpreţii vor trebui să spună
nu numai ceiace le îngădue să. imagineze acţiunea propriu zisă,
ci tot ce va fi necesar ca să se facă înţeleşi de un auditoriu orb.
Autorii care vor scrie pentru radio vor trebui să ţină seama
că gestul nu se vede şi prin urmare nici un personaj nu trebuie
să spună, de pildă: "Pun aceasta aci", vorbind despre un obiect
pe care-I are în mână, - deoarece auditorul nu poate ghici nici
ce obiect ţine în mână, nici unde-I pune.
Orice cuvânt, orice sgomot trebuie să creeze şi să întreţină
[77]
CRONICI
iluzia auditivă prin dialoguri precipitate, prin replici concise, inci­
sive, prin întrebuinţarea cuvintelor onomatopeice, prin variaţiunile
de ton.
:): *
In legătură cu efectul sugestiv ascuns adesea În modulaţiile
glasului unui interpret la radio, d-l Inginer 1. Şerban povesteşte ur­
mătoarele:
"Era o noapte viforoasă de iarnă. Câţiva prieteni strânşi lac­
laltă ascultau Ia radio staţiunea din Viena. Pe la miezul nopţii,
o "speakeriţă", înzestrată cu o admirabilă voce radiogenică, cu
inflexiuni profunde şi nuanţate, începu să citească povestirea atât
de stranie a lui Edgar Poe, intitulată "Adevărul asupra cazului dom­
nului W eldemer", E vorba de destăinuirile bizare ale unui mu­
ribund, menţinut artificial în viaţă sub forţa unei hipnoze magne­
tice. E1 desvălue astfel cu multă greutate, în şoapte întretăiate
de răsuflarea grea a agoniei, ceiace simte în aceste ultime clipe.
Dă amănuntele cele mai ciudate asupra sensaţiilor în momentul
când începe să moară ... şi când moare ... Evident, o fantezie bolnă­
vicioasă şi absurdă. Dar glasul cititoarei din studioul vienez re­
producea atât de sugestiv accentele de groază ale muribundului ;
vocea lui tărăgănată şi insinuantă, pierdută parcă în depărtări nes­
Iârşite, răsuna atât de lugubru în noaptea aceia viforoasă de iarnă,
încât unul dintre prietenii strânşi în jurul haur-parleurului leşină ...
"Am simţit atunci o înfiorare supremă. Mi-am dat seama cu
această ocazie că producţiile cu caracter fantastic, extraordinar,
câştigă enorm transmise prin radio.
"Se pare că peste misterul povestirii se suprapune taina mi­
raculoasă a undelor ce rătăcesc în imensitatea văzduhului spre a
reapăreă apoi într'o cutie magică. O amplificare a misterului prin
.alt mister.
"Povestirile fantastice şi extraordinare, în genul celor scrise
de HoHman şi Edgar Poe, şi, în general, mai toate producţiunile
senzaţionale situate la hotarul dintre mistic şi grotesc, dialogate
sau dramatizate cu iscusinţă şi ajutate de resursele scenei acustice,
ar furniza un material preţios pentru teatrul radiofonic.
"Unele piese puternice şi sguduitoare ale lui Strindberg, uşor
prelucrate, ar fi deasemenea indicate pentru acest scop, ţinând
[78]
?R
CRONICI
seama de încordarea . extremă a passunilor, condensată în desfăşu­
rarea acţiunilor dramatice.
"Piesele fantastice, mistice şi senzaţionale nu sunt singurele
care pot alimentă teatrul radiofonic. Teatrul antic, în special trage­
diile eline, pot fi reprezentate cu succes în faţa microfonului. In�
tr'adevăr, prin caracterul lor sobru şi puternic, prin sonoritatea sim­
plă şi majestuăasă a versurilor; prin tragicul intens al acţiunii, care se
desfăşoară într'o perfectă unitate şi cu o rigoare aproape geome­
trică, prin atmosfera concentrată şi sugestivă, definită încă dela
începutul tragediei, ele satisfac într'o mare măsură exigenţele fun­
damentale ale teatrului radiofonic.
"Este desigur un paradox faptul că primele producţiuni ale
teatrului antic se apropie mai mult de condiţiile genului ultra­
modern al teatrului radiofonic, decât majoritatea pieselor din re­
pertoriul contemporan.
"Fără concursul imaginilor, dramele filozofice şi sociale ale
lui Ibsen apar prea aride şi greoaie, comediile subtile ale lui Ber­
nard Shaw şi Pirandello, prea abstracte, iar repertoriul parizian
bulevardier/ prea puţin consistent."
*
* *
Teatrul radiofonic nu trebuie să fie nici subtil, nici fin, cacr
se adresează mare1ui public. Printr' asta nu vrem să înţelegem că
prezentarea nu trebuie făcută cu îngrijire şi cu artă.
Ingeniozitatea montărilor radiofonice va izbuti să câştige in­
teresul mulţimii pentru temele cele mai diverse şi mai simplu re­
date, Iăcăndu-le accesibile cu egal succes şi neştiutorilor de carte.
(Pentru sate şi pentru copii se recomandă piese numai cu 2 sau
maximum trei personaje).
Artiştii vor trebui aleşi cu multă atentiune, pentru ca, după
timbru şi după debirul verbal, să se distingă precis fiecare per­
sonaj.
Să se ţină seama că deformarea uneori ciudată, amplificarea.
rezonanta particulară a fiecărei voci transmise prin radio crează
personajului respectiv o înţelegere deosebită pentru auditor.
Pentru realizarea dramei acustice româneşti, vor trebui in­
stituite şi la noi concursuri serioase, la care să fie invitaţi a lua parte
[79]
CRONICI
79
numai autorii care cunosc bine condiţiunile de emisiune şi de re­
cepţie.
Radio-scenariile, chiar cele mai izbutite, nefiind jucate decât
o singură dată sau repetate la intervale mari, .vor trebui traduse
şi trimise şi altor posturi de emisiune spre a suscita interesul au­
torilor pentru acest nou mod de expresie.
Piesele prezentate la concurs vor fi selectate printr'o lectură
eliminatorie, iar alegerea finală s'ar face prin transmisiune radio­
fonică.
Dar, până la crearea unei literaturi dramatice speciale pentru
radio, nu trebuie să se renunţe la înscenările actuale din studio.
Dacă, momentan, unele piese vor pierde din farmec, trebuie să
subliniem că valoarea acelor piese în care gânduI există va creşte, şi
acest fapt este foarte bine venit în tot teatrul.
Fireşte, cum s'a mai spus, nu vom avea nici joc de lumini, nici
graţia figurilor farda te; - dar ne vom putea îndrăgi de un glas,
dacă, aşa cum e logic, dicţiunea se va perfecţiona tot mai mult
spre muzică sufletească, înlocuind şi mişcarea trupului şi frumu­
seţea chipului.
Artiştii care se vor strădui în acest sens, vor avea fericirea
să culeagă la reîntoarcerea pe scenă succese mult mai mari.
Studioul românesc va putea reprezenta piese româneşti cu­
noscute, care sunt mai uşor înţelese - de preferinţă comedii - şi
piese din marele repertoriu, aşa cum fac şi alte posturi europene.
Reprezentarea radiofonică ar îngădui montări pe care teatrul
obişnuit nu le-ar putea realiza oricând, fiind prea costisitoare.
Montările radiofonice, Însă, nu se vor putea perfecţiona şi
simplifica decât atunci când vom cunoaşte şi vom utiliza şi la postul
nostru de emisiune întregul aparat expresiv care constitue deco­
rul sonor.
H. Blazian
[80]
RECENSII
Voei din străinătate
In legătură cu starea de nelinişte economică şi socială, care
a cuprins întreaga lume civilizată, şi care ne preocupă şi pe noi
în căutarea unui îndreptar salvator, este interesant să cunoaştem
directivele şi spiritul ce ne vin din Occident.
In num. din 1 Ianuarie 1931 "La Revue Mondiale" publică mai
multe articole, în care se urmăreşte o reactiune energică în contra
crizei generale, atât materiale cât şi spirituale.
Să căutăm să rezumăm spiritul general al celor mai impre­
sionante dintre aceste articole.
Soluţionarea problemelor vitale, pe care în zadar încearcă să
le rezolve politicianii şi economiştii unei ţări, nu pare să fie posi­
bilă decât prin înţelegeri internaţionale şi deaceea oamenii, care
au curajul să privească lucrurile în faţă şi vor să încerce să ate­
nueze criza mondială, ar trebui să fie lăsaţi să lucreze cu folos
la înfăptuirea idealului lor: pacea economică şi morală, fără care
nu poate exista o pace politică solidă.
*
La concluziuni mai largi dar de aceeas ordine ajunge H. G.
Wells care speră să substitue flagelului naţionalismului imperiul
omului, după ce analizează cu originalitate şi adâncime problema
individualităţii eului nostru, pe care îl crede nemuritor numai în
măsura în care e universal uman, adică întrucât contribue la desvol­
tarea gândirii, cunoaşterii, voinţei şi conştiinţei colective.
*
Titlul studiului al doilea este semnificativ: Chloroforme ou
Franchise? Ni se destăinue îngrijorarea care cuprinde pe cei ce
[81]
RECENSII
81
Cl1110SC lupta şi nesiguranţa economică din Franţa, ţara europeană
ce posedă ce! mai mult aur şi cele mai bogate economii particulare,
dar unde în ultimul timp se urcă preţurile, pe când crahurile de
miliarde se repetă. Se expun părerile lui Stalin şi ale lui Mussolini,
dictatorii unor reqimuri opuse, despre criza actuală: după primul.
speculaţia burgheză combinată cu supraproducţia Statelor-Llnite
din America, care întrece cu mult consumaţia, ar fi autorii ei ; iar
după cel dal-doilea ar fi o autonomie între maşină şi om : în ciuda
salariilor mari şi a aparatelor de credit, una producând neîncetat,
iar celălalt stagnând, criza a survenit. Este sugestiv răspunsul Du­
celui către un admirator entuziast al Statelor-Llnite, care îi atrăgea
atenţi unea că în China, cu o populaţie de 400 milioane, ar fi loc
pentru 20 milioane de automobile. "Bine; dar înainte de a tran­
sportă 20 de milioane de automobile în China, ar trebui să se creeze
20 de milioane de chinezi care ar putea să-şi plătească luxul de
a avea un automobil. Cinci milioane de automobile se fabrică în
şase sau opt ani. Trebuie un secol pentru a modifica "standardul"
a 20 de milioane de Chinezi".
Anglia şi-a mărit importul din Rusia cu 55 % asupra exerci­
ţiului anului precedent şi America cu 10 % numai. In timp ce se
reproşează Italiei prietenia sa comercială cu Sovietele, aflăm că
suma afacerilor dintre aceste două State este de 450 milioane
de lire, pe când Franţa cumpără de 500 milioane fr. petrol şi
uleiuri grele din Rusia.
* *
Un strigăt de alarmă şi un întreg program de organizare a
unui proiectat ordin al scriitorilor, care, afară de câteva excepţii,
trăesc într'o stare de nesiguranţă dăunătoare desvoltării literaturii,
găsim în .Defense de la Pensee Irancaise : Aqir" semnat de Henry
de Golen.
Vremurile turburi prin care trecem şi noi şi care au reper­
cursiuni mai dureroase în ţara noastră, provoacă curente şi ilJ,ţ�
ţiative interesante în toate domeniile vieţii sociale: e momentul să
găsim şi pentru neamul nostru formule practice inspirate de idea­
lurile spre care tind statele civilisate.
S. Tz.-S.
[82]
82
RECENSII
Basarabia văzută de un francez
D�l Lucien Romier publică, în No. din 1 Ianuarie 1931 al clasicei
"Revue des Deux Mondes", un lung şi documentat articol despre
Basarabia, pe care a cercetat-o cu amănunţime în călătoria sa prin
România. Dup� o scurtă descriere a înfăţişării generale geografice
a ţinutului moldovean dintre Prut şi Nistru, reputatul publicist Iran­
cez încearcă să zugrăvească fizionomia priveliştelor ce se desfă­
şoară dealungul şoselelor pe care le-a străbătut şi ne destăinue
impresiile sale asupra ţărănime! basarabene, pe care o găseşte în­
chisă într'o rezervă şi un calm ce trădează dorinţa de a nu atrage
atenţiunea, contrastând cu eleganţa şi gingăşia doritoare de a place,
pe care a surprins-o la muntenii, întâlniţi în gările Olteniei mai ales.
La Chişinău, unde a vizitat Facultatea de Teologie, a consta­
tat că o spiritualitate pătrunzătoare rezistă mizeriilor inerente epocei
post-belice şi s'a documentat asupra politic ei de rusificare dela
sfârşitul veacului XIX în domeniul religios, politică ce n'a avut
succesul aşteptat, deoarece poporul dela sate nu înţelegea decât mol­
doveneşte şi a rezistat îndârjit tentativelor de desnaţionalizare.
După malurile NIstrului şi din sudul Basarabiei ni se aduce o
bogată recoltă de impresiuni mai ales asupra Cetăţei-Albe a lui
Ştefan cel Mare, care a fost rând pe rând: Tyras, de unde vechii
greci se aprovizionau cu grâu, Aspro Kastron al byzantinilor, Mon­
castro al Genovezilor, Akermanul Turcilor, descris de călătorul
francez Francois de Fourquevaux în 1584.
Felul paşnic cum conlocuesc atâtea neamuri diferite în acest
colţ al Basarabiei este atribuit în mare parte românilor, "care sunt
poporul cel mai puţin fanatic şi care s'ar înclina mai mult. în orice
privinţă, spre un exces de toleranţă".
Silueta cetăţii reclădită şi mărită de Ştefan cel Mare îi amin­
teşte acea dela Carcassonne înaintea restaurării de Vrollet-le-Duc.
In satul Saba s'a întreţinut cu descendenţii coloniştilor elve­
ţieni din cantonul Vaux, pe care i-a adus în 1822 Tarul Alexandru,
şi care se îndeletnicesc cu cultura viilor, păstrăndu-şi limba şi
tradiţiile.
Cu toată tendinţa obiectivă a acestui articol. în care nota strict
descriptivă este predominantă, Lucien Romier nu se poate împiedica
de a formula aprecieri concludente asupra celor ce a constatat în
lunqa-i călătorie: "Je meloiqne a regret de cette Bessarabie dont
1
I
\
i
i
[83]
RECENSII
83
an m'avait dit tant de mal et que des imaginations inquietes se
representent comme une terre minee par les complots.
"Je n'y ai surpris aucun trouble, subi d'autre desaqrement
que celui du manque de confort.
"J'y ai vu un peuple a qui certains reprochent sa lenteur d' es­
prit, mais qui m'a paru d'abord d'une trempe solide et d'une ener­
gie appliquee."
Trebuie să relevăm cu satisfacţie faptul că imaginea amă­
nunţită şi interesantă a acestui colţ de pământ românesc, despre
care s'au afirmat atâtea inexactităţi de către cei interesaţi, este
prezentată lumii intelectuale din Occident printr'o pană de o au­
toritate necontestată şi într' o revistă, care conferă o importanţă
şi o autenticitate preţioasă afirmaţiunilor pe care le cuprinde.
S. Tz.-S.
Ultima noapte de dragoste, Întâia noapte de răsboiu
de CarniI Petrescu
D�l Camil Petrescu a scris un roman, care în general, a fost
bine primit. In criza morală şi literară de azi, când geniile se nasc
şi mor în coloanele cotidianelor, un roman, ce se ridică cât de
puţin deasupra materialismului sensual, deasupra lubricităţii şi per­
versităţii importate, e bine primit, măcar în satisfacţia unui im­
perativ moral.
Titlul romanului înainte de a fi citit va fi fost pentru mulţi
un moment de orgie păgână, de dionisiacă promiscuitate fizică.
Nimic din toate astea. Romanul are două volume, dar nici o
acţiune. Ar putea fi două romane sau se pot citi separat, fără ca
impresia totală să sufere.
D-I Camil Petrescu a vrut să dovedească întâi că are puterea
intuiţiei interioare. Că printr'o admirabilă autoanaliză poate să
exteriorizeze impresiile pline de vieaţă al sufletului omenesc şi al
doilea a vrut să dovedească că stăpâneşte nu numai analiza in­
terioară, nu numai examenul introspectiv, ci are şi simţul real,
puterea de a reda ceeace ai văzut. Pentru a reda trebuie să fi văzut
în mod efectiv. Trebuie ca lucrurile să fi fost în sensaţie ca să
ajungă în imaginaţie şi că rândul nu spune nimic decât ceeace
ochiul şi urechea a primit, zice Lanson undeva.
[84]
84
RECENSII
In primul volum este exprimarea acelei analize interne pornită
dintr'o interesantă intuiţie a sufletului omenesc.
Autorul are un personaj care e chinuit de îndoială, dacă soţia
îl înşeală sau nu.
Frământarea aceasta sufletească, argumentarea, situarea sen­
timentului a�esta, formează tot interesul primului volum. Nu e
deci o obiectivare a sentimentului omenesc în caractere definitive,
independente de sufletul autorului, ci e un roman subiectiv; nu
o povestire obiectivă, cum trebuie să fie un roman.
Romanele acestea lirice, lipsite de intrigă, de acţiune, nean­
gajând nici un fel de luptă, de coliziuni. n'au nevoie nici de si­
tuaţii.
Valoarea acestui soiu de roman constă nu în acţiune şi mo­
tivarea ei, ci în puterea lirică, în realitatea coeficientului personal,
în exprimarea adevărului omenesc din noi.
Adolf, Verther, AtaIa cuprind pagini lirice de necontestată
valoare literară. Romanul lui Camil Petrescu e o analiză rece, in­
cisivă, ironică. Se concentrează asupra lui însuşi, asupra femeii lui
şi cu un spirit ascuţit de observare, cu o maliţiozitate filozofică,
disecă fi.ecare svâcnire a inimii, fiecare cugetare a creerului.
Gelozia lui e inhibitivă, filozofică, stăpânită.
Isbucnirile inimii lui calde sunt repede anulate prin ironia
fină, armătura lui filozofică. Prin această analiză şi numai prin ea
interesează voI. I, care n'are nici caracter, nici intrigă, ci o descriere
analitică, susţinută şi stilată, sinceră, ceeace e mult.
In voI. II autorul notează sugestiv şi cu un simţ de realist o
pagină din răsboiu.
Cu un stil concis, cu aceeaşi suverană ironie, analizează su­
flete, descrie situaţii cu o justă observaţie. Aici nu mai e vorba
de imaginaţie. care transfigurează, ci de simţul real care n'are
nevoie să creeze, ci să observe şi să redea.
Fără retorism, fără fals patriotism, fără gândul de a servi la
îmbărbătarea sufletelor blazate, fără tendinţa cu orice preţ de a
ridica sentimentul patriotic deasupra tuturor sentimentelor, el
descrie un colţ de realitate văzută, trăită şi nealterat redată.
Aduce o notă nouă etică în retorica eftină a saltirnbancilor
politici, relativ la pregătirea noastră ridiculă de răsboiu. CamiI
Petrescu înlăturând o laşitate ce ne pironeşte pe toţi, strigă că am
avut eroi fără seamăn dar nici o pregătire technică.
[85]
RECENSII
85
Romanul lui apare cao crudă ironie la declaraţia unui om
politic de azi, care spunea că răsboiul a fost pregătit ed-unquem,
Fără să aibă forţa epică, fără inventivitate, fără caractere,
romanul lui încheagă o veridică analiză sufletească, un luminiş
simpatic şi uman din răsboiul nostru şi mai deasupra o sinceritate,
ce pune şi mai mult în contrast adevărul artistului şi cu al omului
politic. C. Gerota
Gala Galaction: "Roxana", Roman
Editura "Naţională" S. Ciornei
In literatura noastră modernă lipsea încă nota religioasă, re­
dată sub o formă individuală pur literară, altfel decât prin opere
cu caracter bisericesc sau prin scrieri în care atmosfera şi silue­
tele monahale au servit drept material descriptiv din punct de
vedere anecdotic sau istoric.
Iată însă un roman psihologic, în care conflictul sufletesc al
personagiului central este clădit pe o problemă religioasă. Părintele
Abel Pavel din "Roxana" este un creştin convins şi entusiast, care
în spovedania către fostul său cărmaciu sufletesc îşi destăinue
năzuinţele şi lupta aspiraţiunilor sale faţă de realităţile vieţii, pe
care ajunge să le înfrunte. Atâta timp cât s'a ciocnit de neinţele­
gerea, ironia, egoismul, incultura sau nepăsarea celor care îl încon­
jurau, şi s'a străduit prin persuasiune sau prin cucerirea unor su­
flete înţelegătoare să-şi atingă ţelul, pe care îl urmărea cu o per­
severenţă şi o exaltare de apostol, părintele Abel urcă cu paşi
senini şi inspiraţi spre culmea idealului său, fără să-şi dea seamă,
că, cu cât înaintează şi se apropie de el, un văl, aproape nevăzut
la început, se Iasă pe sufletul lui curat şi îi întunecă pe nesimţite
întreaqa-i făptură.
Adus de un eveniment neaşteptat - moartea bogătaşului
Ciaur care împreună cu bancherul Simon îi adusese ajutorul material
pentru înfăptuirea operei sale - la marginea prăpastiei, pe care o
presimţeă, dar spre care nu avea îndrăzneala să privească încă, tă­
nărul paroh al mahalalei săracilor, după ce începuse să-şi vază rea­
lizarea visului său, este prins de ghiarele sfăşietoare ale unui chin,
care este cu atât mai amar cu cât izvorul durerii sale ţâşneşte dia
adâncul conştiinţei lui de adevărat slujitor al Mântuitorului.
Ajuns astfel la izbucnirea dramei interioare, pe care cu o vastă,
[86]
86
RECENSII
şi amănunţită introducere o pregăteşte şi o lămureşte întregul volum,
fără a rezolvi conflictul sufletesc, ci lăsăndu-ne înmărmuriţi şi cu­
prinşi de desnădejdea în care se sbate părintele Abel Pavel, au­
torul îşi rezervă desigur ca mai târziu să ne destăinue evoluţia şi
desnodămăntul crizei de conştiinţă, care apasă sufletul îndurerat
şi ademenit de dragoste al eroului acestui roman.
Pe această temă simplă în aparenţă dar impunătoare în tra­
gica-i desfăşurare, stările sufleteşti ale înţeleptului şi idealistului preot
sunt oglindite cu atâta claritate şi cu o introspecţiune atât de
adâncă, încât personagiile celelalte, cu toate că sunt zugrăvite
puternic fiecare cu profilul lor sufletesc bine definit, înconjură
figura nazareană a părintelui Abel, unele ca nişte făclii aruncănd
o lumină nebănuită asupra privirilor sale înecate în extaz, iar altele
ca nişte umbre pe care se desprinde, imaterială în spiritualitatea ei,
linia inspirată a frunţii sale de profet.
Intreg romanul este o dramă ce se joacă în cele mai tainice
ascunzişuri sufleteşti, mai întâiu în surdină, pentru a ajunge la
o fanfară care sgudue din temelie întreg edificiul sfânt pe care,
piatră cu piatră, l' a ridicat părintele Abel în sufletu-l de drept
credincios.
Elementele exterioare - intriga propriu-zisă - sunt abia indi­
cate : acompaniament discret ce intervine numai atunci, când canticul
acesta biblic trece dintr'un ton într'altul. fără ca acordurile să în­
trerupă armonia desăvărşită a vocei ce se înalţă dealungul paqi­
nelor.
In schimb, pe drumul ascendent mai întâiu şi apoi abrupt şi
stâncos pe care păşeşte părintele Abel. întâlnim ca nişte crai nici
veni(lî să însufleţească pe tănărul peregrin, cuvinte din SI. Scrip­
tură, a căror sonoritate evanghelică iradiază, o adâncă poezie dând
acestor confesiuni un caracter de revelaţie divină.
După citirea ultimei file a acestei cărţi înălţătoare, de o fac­
tură literară impecabilă prin simplitatea şi puritatea ei, aşteptăm
cu o nerăbdare justificată urmarea ciclului, a cărui larg şi impu­
nător prolog îl constitue primul cânt al epopeei sufleteşti, pe care
părintele Gala Galaction şi-a luat greaua dar binefăcătoarea sar­
cină să o scrie.
S. Tzigara-Samurcaş
........ :z�· --��-------
[87]
RECENSII
Izvoade de artă ţărănească.
Cu prilejul albumului d-nei Brancooici: "Artă românească din Banat".
82'
Dintre toate manifestările, prin cari: căutăm să ne înfăţişăm
străinătăţii, tot cele artistice ne sunt mai favorabile. Succesele di­
feritelor expoziţii o dovedesc cu prisosinţă. Cu toate acestea, pentru
artă, în genere, se face aşa de puţin, sau, mai precis, nu se face
nimic. N'avem muzee, nici chiar ca să expunem puţinul cu care ne
fălim în străinătate; n'avem publicaţii de artă, prin care, ca şi
prin expoziţii, s'ar putea întreţine în străinătate o mai serioasă pro­
pagandă, de care avem aşa mare nevoie, din cauză mai ales a
sacrificiilor pe cari vecinii noştri le fac din belşug în acest scop.
Faţă de această lipsă totală de interes din partea oficialităţii,
salutăm cu atât mai mare bucurie iniţiativele particulare, excep­
tând însă expoziţiile neoficiale peste hotare, care, pornite mai ales
cu gând de câştig, ne compromit mai mult decât ne ajută.
Nu putem însă să ne bucurăm în deajuns, când se ivesc pu­
blicaţii ilustrate asupra tezaurelor noastre de artă, cu condiţie să
fie bune, cum sunt, de pildă, de curând apărutele albume ale d-nei
Brancovici (Ediţie proprie, 1930).
Spre a pune în evidenţă însemnătatea acestei publicaţii, să
ne fie îngăduit a stabili o comparaţie cu altele ce au precedat-o, şi
pe care, tocmai din cauza inferiorităţii lor, nici n'am crezut nece­
sar să le semnalăm la timp.
Obligaţi suntem, în primul rând, să criticăm exemplul rău pe
care îl dă în această privinţă însuşi Ministerul însărcinat cu pro­
păşirea artei populare, şi anume acela al Industriei.
Pentru numeroasele şcoli dependinte de acest minister, se edi­
tează anual câteva aşa-zise modele. Aceste foi, în loc de a fi se­
lecţionate cu cea mai mare îngrijire, se iau la întâmplare şi se
reproduc fără nici un criteriu. In scop de a menţine tradiţia atât de
frumoasă a vechilor noastre produse ţărăneşti şi totodată pentru
a stimula crearea de modele noui în spirtiul naţional, ar trebJl
ca tocmai publicaţiile oficiale să nu reproducă decât modele ori­
ginale, iar nu interpretări ale acestora, făcute fără nici o pricepere
şi cu nesocotirea principiilor fundamentale ale ornamenticei na­
tionale.
, Semnalăm, între altele, planşa No. 3 din publicaţia Ministe­
rului, care ne dă un model de scoarţă oltenească reprodusă, cum
[88]
88
HKCENSfi
ne arată legenda tipărită, după interpretarea modelului oltenesc
de către o călugăriţă dela Văratic, din Moldova!
In traducerea moldovenească a originalului oltenesc se reqă­
seşte acea stilizare rigidă a elementelor Ilorale, în care prin linii
drepte se înlocueşte mlădierea atât de plăcută a izvoadelor olte­
neşti, Bogăţia <;jimpului modelului, cu ale sale gingaşe flori, e redusă
la sărăcia unor crămpee de plante băţoase, aruncate fără nici o
noimă, dând întregului un aspect cu totul străin de original.
In loc deci de a servi drept bune îndrumătoare, modelele ti­
părite de Minister sunt parcă anume făcute să falsifice gustul şi
să distrugă tradiţia frumoasă a produselor pămăntene. Se impune
deci ca Ministerul. cel puţin, să nu mai publice decât modele ori-
9inaIe, bine selecţionate şi executate cu cea mai mare îngrijire.
a altă publicaţiune, de astădată neoficială. este acea a d-lui
Olsewski, apărută în album, la Cartea Românească, în 1926, sub
'titlul "Vieux tapis Roumains". O primă ediţie: retrasă îndată, apă­
ruse sub titulatura stranie de "ecorses", cuvânt ce, cu aceeaş
ortoqrafie greşită, se găseşte încă în introducerea ediţiei defini­
tive. Cu tot luxul editorial. nici această colecţie nu corespunde
scopurilor dorite, ci servă numai drept reclamă a colecţiei proprii
a autorului, căreia acesta caută să-i dea o şi mai mare valoare mer­
cantilă 1), indicănd piesele ca provenind din secolul al XVIII-lea,
deci cu o sută de ani mai vechi decât sănt în realitate.
Cu părere de rău trebuie să menţionăm, că nici publicaţia
d-nei Maria Vasile Herişescu, intitulată "Un pas înainte în orna­
mentica românească" nu corespunde titlului aşa de promiţător.
"Compoziţiile noui româneşti", după cum ne indică subtitlul
publicaţi unii, sunt variaţii mult prea monotone ale celor mai puţin
f.ericit alese dintre motivele aşa de bogate ale ornamentaţiei popu­
lare. Din punct de vedere technic, e păcat că eforturile reuşite ale
editurii Krafft şi DrotleH din Sibiu nu au fost puse în serviciul
unei publicaţii mai priceput întocmite. ..
• Cu acest prilej nu putem decât să relevăm, cu plăcere, editarea
de către aceeaş firmă a foarte reuşitului "Album de broderii şi
l) Dovada ne-o dă constatarea vânzării - oficial înregistrată - a
unei părţi din colecţia sa expusă în Muzeul Toma Stelian.
Numirea nepregăfifului domn Olsewski ca Director, prin lege specială
chiar, ne aminteşte fabula lupului păstor la ol. Când se va curma şi această
ruşine? Nu se găsesc oare artişti demni de un asemenea post de încredere?
Atât, deocamdată,
[89]
89
ţesături româneşti", compus de d-na Minerva Cosma, care, deşi
apărut cu zece ani înainte de răsboiu, poate servi astăzi încă drept
model în această direcţie. Lucrarea a fost distinsă cu "Grand prix"
la Expoziţia internaţională din Barcelona, în 1930.
După această scurtă. privire asupra publicaţiilor din trecut, ne
întoarcem cu o reală mulţumire la fascicolele editate de d-na Lu­
creţia Brancovici, sub titlul "Arta românească din Banat".
Sub forma unor caiete răzleţe, în număr de 7, cuprinzânnd
prima serie de artă românească, ni se dau probe de cele mai frumoase
produse ţărăneşti ale bogatei arte bănăţene, care se deosebeşte în
parte de arta corespunzătoare a vechiului regat. Cele câteva ceapse,
sau coafure :femenine, şi oprege, admirabil reproduse prin redarea
exactă a colorilor şi a ţesăturilor în fire metalice, ne dau dovada
nu numai a splendoarii artei pămăntene dar şi a vechimei ei, multe
din aceste ţesături înrudindu-se de aproape cu modelele străve­
chilor Copţi din Orient. Foarte interesante deasemeni sunt şi scoar­
ţele bănăţene, cu ţesătura lor întreruptă prin ajururi, care sânt
o dovadă indiscutabilă a vechimii acestor produse. lntroducerile
ce însoţesc fiecare broşură, dau lămuririle cuvenite, asupra cărora
numai e nevoie să revenim aci.
Din "arta românească în Oltenia" nu a apărut decât un caet
cu scoarţe, din care două în culori şi multe în reproduceri foto­
grafice; modele de marame şi şorţ uri olteneşti.
Regretăm numai că o nouă serie a publicaţiilor d-riei Bran­
covici ne redă, în 12 planşe, modele de covoare orientale, care
oricât de interesante ar fi, neavănd însă nimic comun cu ţara noastră,
nu ne pot fi de mare folos, necontribuind la punerea în valoare a
patrimoniului estetic românesc. "
Mult mai caracteristice şi mai alese ca modele sânt covoarele
lucrate în Orient pentru Saşii din Ardeal, care alcătuesc o speţă
cunoscută sub denumirea de "covoare orientale săseşti". Ele În­
frumuseţează bisericele luterane din Transilvania şi sânt publi­
cate de Vegh, la Paris,' f. d. 1). Originalele le-am adus din Buda­
pesta după răsboiu, fiind redate muzeelor şi bisericilor din Ardeal,
cărora aparţineau.
Bogata şi frumoasa colecţie de artă bănăţeană, unică în felul
ei, şi de posesia căreia d-na Lucreţia Brancovici poate să fie cu
1) Tapis Aures, provenant des eglises et collections de Transilvanie.
Albert Levy. Album de 30 planşe frumos colorate.
[90]
90
RECENSII
drept cuvânt mândră, putea să ne furniseze şi alte Iascicole de artă
românească, în locul ultimei publicaţii de covoare orientale, care
ne sânt străine nu numai prin modele dar şi prin factura lor.
Profitănd de asemenea publicaţii, multe din şcolile noastre profe­
sionale, în loc de a se consacra exclusiv executăriil scoarţelor pă­
măntene, cu :1 lor technică particulară, se îndeletnicesc, în lipsă
de directive, cu copiarea covoarelor tunse, importate din O-rient.
Apreciem cu atât mai mult frumoasa operă a d-nei Brancovici,
cu cât Statul nu s'a învrednicit să ne dea o publicaţie similară, pu­
nând în circulaţie tezaurele oficiale, ce astfel rămân necunoscute şi
n�eutilizate.
De toţi recuoscutele succese, pe care expoziţiile de artă romă­
nească le-au avut, de câte ori s'au prezentat în străinătate, ar ju­
stifică un interes mai vădit din partea oficialităţii.
Amintim că la Expoziţia internaţională de covoare din 1927,
la Pavillon Marsan din Louvre, scoarţele româneşti au fost printre
cele mai remarcate şi admirate.
Albumul, ce, cu acest prilej, am publicat la Paris, în care sunt
reproduse cele mai alese modele din întreaga ţară, ar fi putut fi
urmat şi de alte publicaţii, dacă fondurile necesare nu ne-ar fi
fost constant refuzate.
Şi cu toate acestea, după cum spuneam la început, prin ase­
menea publicaţii, Între care suntem fericiţi să numărăm şi lucrarea
d-nei L. Brancovici, ne înfăţişăm în modul cel mai demn străină­
tăţii, care atât de puţin ne cunoaşte.
Al. Tzigara-Samurcaş
[91]
v
I
I
I
I
DOCUMENTE
Comisia de estetică comunală
Doamna M erthe Bibescu a pteziniei Ti-lui Primar al Capitalei
un raport cu interesante "sugestiuni pentru înfrumuseţarea oraşului
Bucureşti", asupra cărora vom avea prilej să revenim, bucurăndu-ne
de fericita iniţiativă.
Deocamdată reproducem următorul pasaj, asupra arcului de
triumf, demn de a fi luat în seamă.
Când, în fine, va scăpa Capitala României de acest monstru
dela Şosea?
Cât e de hidos şi, acum, ameninţător pentru viaţa trecătorilor,
am arătat de mult. Se împlinesc zece ani, decând am dat alarma
contra planurilor arcului, apoi contra ridicării lui.
Oare D�l Primar, altfel atât de energic, nu va reuşi să înlăture
acea ruşine naţională?
Al. T.-S.
Arcul de triumf de pe şoseaua Kiseleff
Tip de monument antiesretic
Greşelile celor cari au conceput şi au executat Arcul de Triumf
dela Şosea, sunt de mai multe feluri. Să începem cu aşezarea sa.
Este evident că unul din defectele de cari suferă mai ales oraşul
nostru, este lipsa de perspective vaste. Spaţiul este luxul cel mai
mare al oraşelor, luxul regal. Arcul de Triumf de l'Etoile este
frumos, nu numai prin proporţiile lui, ci poate şi prin spaţiul liber
care se întinde dela Louvre, prin J ardin des Tuileries. până în
culmea aleei Champs Elysees, printr' o pantă aproape neobservată
cu ochiul, dar care slujeşte de minune scopurilor lui de onoare şi
înălţare. Edilii noştri aveau de-aface cu o perspectivă mult mai
modestă, pe Şoseaua Kiseleff. Totuşi era dela sine înţeles că trebuie
cel puţin să se servească de ea în întregime. Ce au făcut ei ?
[92]
92
DOCUMENTE
Au aşezat arcul lor, nu la Hipodrom. CI In mijlocul şoselei.
Prin aceasta au comis o greşeală de estetică de neiertat şi dacă
oraşul reuşeşte să scape de acest monument de meschinerie şi
de îndrăzneală şi simbol totodată de pretenţie şi de neputinţă, arcul
va trebui să fie aşezat la Hipodrom sau în piaţa Victoriei. Această
piaţă e vastă şi .fre o perspectivă suficientă în sensul invers. Dacă
arcul ar fi aşezat la Hipodrom, ar trebui să se obţină o nivelare
a şoselei, care să ridice uşor ultima parte a ei, în aşa fel încât
arcul să fie vizibil din calea Victoriei. Tot astfel, ar trebui curăţaţi
copacii de unele crăci, ca să se vadă mai bine cerul. Nu e nimic
mai, important pentru frumuseţea unui oraş decât spaţiul liber în
jurul monumentelor sale. Este secretul cel mare al Parisului yi a
fost şi cel al Petrogradului, de pe vremea împăraţilor. Cât despre
Arcul de Triumf, dacă formula e păstrată din motive patriotice,
trebuie înainte de toate să se ia model după arcul de triumf din
antichitate, cari mai există şi acum la Roma. Prostia arhitectului
care a construit arcul de triumf dela şosea e. arătată prin acest
singur fapt: a vrut să inoveze în materie de arc de triumf! Napo­
leon el însuşi a pus să se copieze arcul de triumf al lui Constantin
care este la Roma, mulţumindu-se să facă să apară sta tu ele qre­
.nadierilor francezi în locul centurionilor şi lictorilor romani. Aceasta
e destul ca să facă din Arc du Carrousel un arc francez. Casa
ţărănească, de aşa zis stil românesc, cocoţată de domnul Antonescu
în culmea unui arc umflat de amândouă părţile, ca o corabie pe
vârful muntelui Ararat, nu e una din urâţeniile mai neinsemnate ale
Arcului Naţional dela şosea. Ea. trădează o stare de spirit egoistă,
care a predorninat în epoca celei mai grave decăderi artistice pe
cari ţara aceasta a cunoscut-o. Milioanele cheltuite pentru clădirea
şi ruina imediată a acestui monument al mediocrităţii, sunt pedeapsa
prostului gust şi al necinstei intelectuale.
Martlm Bibescu
Din "Neamul Românesc"
Duminică, 4 Ianuarie 1931
o boicoteie
Ca o mulţămită de Anul Nou trebuie să spun acestei demne
naţii care mă iubeşte, şi mai ales mă ajută atât de mult - tiraj de
. O exemplare la acest ziar care a sprijinit resistenţa naţională
[93]
DOCUMENTE
93
în Răsboiu!' -, trebuie să spun. întregii "generaţii tinere", eu,
"gerontul", cât de lipsită de bunăcuviinţă continuă a fi faţă
de mine.
Am străbătut cu ochii toţi "anii literari", "anii teatrali" şi
"anii politici" ai ziarelor noastre şi am constatat absoluta mea
neexistenţă.
Şi totuşi, dacă nu mă înşel, sunt un om de oarecare activitate.
Lucrănd de dimineaţă până seara, e imposibil, în ţara Ar�
ghezilor şi Galactioni1or şi Lovineştilor geniali, să nu fi făcut şi
eu, cât de cât, ceva bun, măcar ca rămăşiţă a unui trecut care,
e adevărat, nu află loc În mai nicio carte de cetire.
Cred că voiu fi făcând şi eu ceva bun fiindcă, În toată străi­
nătatea, se vorbeşte cu un oarecare respect de un N. Iorga, despre
care am cutezat să cred că va fi fiind acelaş cu hamalul veşnic
dispreţuit al naţiei care sunt eu.
Nu vă grăbiţi la înmormăntarea cui nu vrea să moară, o tineri
cari n'aţi trăit în adevăr niciodată!
N. Iorga
Cetatea universitară din Paris
Ziarele ne aduc următoarele ştiri:
1. Paris, 15 Ianuarie. - "D�l Chautemps, ministrul instrucţiunii
publice şi d-l Politis, ministrul Greciei, au prezidat, azi, ceremonia
punerii pietrei fundamentale la căminul elen, în "Cetatea universi­
tară" din Paris.
2. Paris, 15 Ianuarie. - Di-l Dinu Cesianu, ministrul Romă­
niei, însoţit de d-I profesor N. Iorga, rectorul Universităţii din
Bucureşti, a vizitat, astăzi, condus de d-l senator Honnorat, fost
ministru, "Cetatea universitară" din Paris.
Cu acest prilej, s'au luat informaţii în vederea unei eventuale
creieri a unui cămin studenţesc românesc".
Tot noi, deci, În urma tuturor: abia acum ne inforrnărn în
vederea eventuale! creeri a căminului, pentru care demult ni s'a
oferit un loc, ce s'a cedat apoi altora mai hotărîţi decât noi. Şi
totuşi unii n'au încetat a cere grăbirea acelui cămin.
Cu prilejul unei anchete asupra "studenţimi'i noastre" în ziarul
"Vremea" din 27 Nov. 1930 spuneam:
[94]
94
REVISTA REVIS TELOR
"Asupra "trimeterii studenţilor în streinătate" sunt de părere
că Statul trebuie să facă eforturile cele mai mari, spre a da tinerilor
generaţii putinţa să-şi mărească capitalul cunoştinţelor şi să-şi în-­
tărească judecata prin comparaţia cu statele occidentale, posedănd
o cultură şi civilizaţie mai veche.
Ce păcat .'j;ă, în această privinţă, nu am urmat exemplele aşa
de frumoase ce ni s'au dat de numeroasele popoare, care, răspun­
zând la generoasa invitaţiune a Republicei franceze, au participat
la splendida Cite unioersiteire, care prezintă atâtea avantagii nu
numai pentru cultivarea streinilor studenţi din Paris, dar şi pentru
înfrăţirea între tineretul de azi, care formează elita conducătoare
de mâine, sortită să se cunoască, spre o' viitoare armonie şi pace
între neamuri.
Să sperăm că se va găsi un guvern destul de curagios, care, re­
luând invitaţiunea formală ce ni s'a făcut de a ni se ceda un loc în
Cetatea Universitară, să lichideze provizoratul dela Fontenay aux
Roses, iar cu suma realizată să înceapă pavilionul românesc îti
Cetatea Universitară, de unde tocmai Româna este absentă".
Al. Tzigara-Samurcaş
Revista Revistelor
Revista istorică, No. 7, 9.
Printre multele sale ocupaţiuni, marele nostru istoric N. Iorga,
nu uită să ne pună în curent cu noutăţile apărute în domeniul istoric,
atrăqându-ne atenţia asupra celor mai însemnate.
Indicaţiunile date de d-sa în preţioasa-i revistă, ce o conduce
de aproape XVI ani, sunt de cele mai importante.
In numerile anunţate mai sus d-sa ne atrage atenţia asupra
unei foarte importante chestiuni, din istoria noastră contemporană,
origina intrării României în Tripla Alianţă" extrasă din monumen­
tala lucrare: "Die neue Politik der europăischen Kabinette,
1871-1914". Un inel al "Sammlung der diplomatischen Akten des
Auswărtigen Amtes, im Auftrage des Auswărtigen Amtes. hg. g1.
von Johannes Lepsins, etc. 1922.
M. P.
[95]
Analele Banatului. Anul III No. 3.
Dvnul Topliceanu evoacă figura simpatică a cărturarului inimos.
activ care a fost Atansarie Marienescu; d-I Ghenadie Ilie se ocupă 'cu
colonizările în Banat în sec. XVIII-XIX.
Interesant e că guvernul Austriac îngăduie tot felul de colonişti
în afară de Vlahii din Oltenia "Românii veniţi din Oltenia au reunit pe
băstinaşi "frătuţi" iar aceştia le ziceau "Cufani" fiindcă veneau cu tot
avutul lor în spinare.
D-I Nemoianu tratează despre Depopularea Banatului, arătând
cauzele depopulării şi despre Istoricul Jud. Timiş.
Colaborează apoi d-I Ioan Baroş, Velceanu, Stoicănescu, Miclea.
Analele Banatului aduc serioase contribuţii istorice şi artistice în lite­
ratura şi Ştiinţa românească.
I
I
�
I
REVISTA REVISTIILOH
95
Arhivele Olteniei. Anul IX Septembrie, Decembrie 1930.
Cunosc greutatea cu care se menţin. Dacă n'ar fi entuziasmul şi
hărnicia unui om, C. Fortunoscu, de 'mult ar fi dispărut Arhivele Olteniei.
D-I Profesor Traian Simu publică un pasaj din istoria Ungurilor
de Dr. Fessler, în care vorbeşte despre descălicatul lui Radu-Negru
Vodă, de Mihai Basarab. D-l Mihai Popescu tratează despre Contribuţia
Olteniei Ia răsboiul ruso-austro-turc din 1787-1792. Pr, Teodor Bălăşel
publică "pomelnicul Sfintei dumnezăeşti biserici a satului Urşani din J.
Vâlcea scris de Dionisie Eclesiarhu, Episcopii Românicului Fevruar 10
la leat 1804".
D-I Ioan V. Câncea publică Caimacamii Craiovei, pe care-i gă­
seşte la 1775 într'o carte de judecată pentru o moară pe apa Gegeorocului
între du cerul C. Fotescu şi C. Fisenţie şi Georgeanu. Urmează apoi o
listă de caimacami şi anii căimăcămiei. D-l G. Florescu se ocupă cu
săpăturile dela Răcari. O multime de acte şi documente apoi arhivele
literare, încheie materialul bogat şi destul de variat al Arhivelor.
Boabe de Grâu. Anul 1, No. 10.
D-I Scarlat Lambrino tratează despre săpăturile dela Cetatea
Histria şi istoricul acestei Cetăţi întemeiată de Greci în sec. VII d. Kr.
Dvl C. Moisil arată însemnătatea Arhivelor şi istoricul lor. Auto­
rul ca un prim desiderium cere mărirea localurilor existente, local pro­
priu pentru filiale Chişinău, Cluj, înfiinţarea altor filiale la Craiova,
Tg-Mureş şi Timişoara.
Să se ceară dela Unguri şi Ruşi materialul arhivistic al Transil­
vaniei şi Basarabiei. D-na Maria Băiculescu publică activitatea lăuda­
bilă a Federaţiei Reuniunea femeilor române din Ardeal.
D-I Ioan Marin Sadoveanu scrie istoricul Teatrului National.
Dvl Cardaş are un interesant articol despre bibliotecile vechi ro­
mâneşti.
[96]
REVISTA REVISTELOR
Buletinul Societăţii Regale Române de Geografie pe anul j93O.
Cu Un bogat material documentar, instructiv se Încheie Buletinul
Societăţi de geografie pe 1930. Probleme ce ne folosesc nouă şi mai ales
altora sunt obiectiv discutate ca chestiuni de statistică, istoricul oraşelor,
Cartografie, etc.
Colaborează: D. Călinescu, Cap. 1. Dumitrescn-Năsturel, N. Is­
trate, Valentin-a Ionescu şi Constanta Florescu, Vintilă Mihăilescu,
Marius Ţigariu, Rosea, Conea, etc.
Buletin Eugenie şi biopolitic. 8, 9, 10 cu următorul sumar:
D-I G. Cornicescu, Tipuri şi curente în pedagogie.
Dr. G. Preda, Naţionalismul şi intemaţioualismul privit din punct
de vedere biologic şi psihologic.
Dr. Val. l.Bolog·a, Istoria Sifilisulni, G. Comcomicescu: Activitatea
şi oboseala în Şcoală, d-I G. Retezeanu, în faţa morţii, etc.
Raze de lumină. Ami.II!, No. 5.
D-I Teodor M. Popescu deschide revista cu articolul: Pentru Che­
maţi, despre aleşi.
D-I Fecioru tratează despre Concepţia lui Clement Alexandrinul
iar I. Coman despre Budism şi Creştinism, Mai colaborează Pr, Ion
Preutescu şi alţii.
Revista Functionarilor Publici, pe Decembrie.
Publică memoriul functionarilor relativ Ia suprimări. E un me­
moriu logic, motivat, dureros pentru intenţiile guvernului, pentru vre­
murile şi moravurile de azi. Dar cine-i ascultă? Nu se conving aşa uşor
partidele demagogiei integrale.
Roma. No. 4, Anul X.
E închinat lui Virgil. Colaborează D. Valaori, R. Orfiz, G.
Murnu, etc.
Ţara Bârsei, Anul Ill, No. 1.
Mai interesant ca alte numere. Colaborează D. S. Puscariu, A.
Mureşanu, G. Lacea, I. Jura, P. Teodorescu, Ioan Cherghel, D. Olariu,
C. Munteanu, G. Tulbure, A. Banciu, 1. Georgescu, etc.
c, G.
[97]
CONVORBIRI lITERARE
DIRECTOR AL. TZIGARA-SAMURCAŞ
Redacţia şi administraţia
StI'. WiIson, 1. - Bucureşti, 1
ANUL al 64-lea
F e b r u ari e 1931
BUCUREŞTI
Atelierele grafice SOCEC & Co., S. A.
[98]
(}ĂTRE ABONAţi
Prietenii şi sbonstii revistei sunt stăruitor invitati
a achita abonamentul,' pentru a asigura regulata ap�­
riţie a publicaţiei.
Sprijinul particular este cu atât mai necesar, cu cât
mai multe autorităţi au renuntat la ebonameniele din
trecut. Astfel Ministerul Afacerilor Străine, prin adresa
Nr. 10.051 din 20/11, ne face cunoscut că "elin cauza
reducerilor bugetare ce ni s 'au impus, nu suntem în
măsură a face abonamentul la revista D-v. (( ; iar Mini­
sterul Industriei şi Comertului, prin adresa 14711 din
24/ Il. că "nu mai poate reinnoi abonamentul şi pe 1931
din lipsă de fonduri",
Alte autorităţi nu s'au hotărît încă a răspunde, nici a
achita abonamentul. Boicotarea oficialităţii sperăm să
fie compensată prin sprijinul purticularilor.
Altfel, constatând falimentul culturii, vom fi ne­
voiţi a întrerupe aparitia revistei.
ABONAMENTUL:
Pentru particulari. . . . . . . . Lei
Instituţiuni, bănci şi străinătate . Lei
Plata se face numai direct sau prin
Administraţiei "Convorbirilor Literare".
5'00.
1000.
mandat
Strada Wilson 1.
BUCUREŞTI, 1
[99]
ARTA ŞI PUBLICUL
Se poate zice - însă nu se zice deajuns - că arta este
ceva care priveşte pe artişti. Pe toti ceilalţi arta îi priveşte,
drept vorbind, numai întru cât, ocazional, devin şi ei artişti;
într'o modestă măsură desigur, dar în sfârşit - artişti.
Toţi aceşti ceilalţi, toţi aceşti artişti ocazionali, formează
ceeace numim public. Şi publicul se împarte în public propriu
zis, şi critici de artă. In adevăr, nu putem zice altfel: criticii
sunt şi ei public, întrucât nu sunt artişti. Atitudinea lor în
artă, este relativ pasivă, ca şi a publicului oricare.
Dau un exemplu, pentru a clarifica ce este publicul
faţă de artă. In secolul trecut, pe când ştiinţele exacte aveau
un fel de precădere asupra tuturor altor activităţi ale spi­
ritului, s'a ridicat idea că arta, de ex.: poezia mai ales,
va trebui să se retragă, cu vremea chiar până la dispariţie,
în faţa ştiinţei, care va ţine loc de ori şi ce. Un critic literar
a scris chiar că romanul şi nuvela, vor fi înlocuite cu refe­
rate ce se vor întemeia pe anchete precise asupra oamenilor,
a naţiunilor sau claselor sociale.
Aceasta nu e un simplu capriciu, cumva, al unor pa­
radoxali ; faptul trebuie înţeles ca un simptom care ne arată,
ceeace putem observa şi altminteri, că şi arta este o spe­
cialitate, de care indivizii de altă specialitate se pot desin­
teresâ, şi în adevăr se desinteresează cu totul. Idea că arta
trebuie să cedeze ştiinţei este o confesiune a celor care din
natură sunt şi rămân străini de artă.
Din trecut arta a moştenit prestigiu social: interesul
pentru artă şi priceperea în materie de artă sunt considerate
ca semn de spirit aristocratic. Deaceea neapărat, interesul
pentru artă formează un paragraf esenţial în catehismul per-
[100]
100
PAUL ZARIFOPOL
Iectului snob. Ne putem Însă Închipui o vreme, când prin
transformări şi permutări sociale considerabile, ada va înceta
de a fi un semn de ierarhie socială; interesul pentru artă va
Înceta de a fi o elegantă aristocratică; atunci se va fi uitat
de mult, că arta a fost cândva o activitate ce depindea de
curţi împărăteşil sau feodale; atunci va fi dispărut şi snobul
care cochetează cu- arta.
Arta ar fi atunci liberă, adică ar rămâneâ exclusiv pe
seama artiştilor. Artiştii ar fi atunci, nu numai producători
de arfă, ci şi publicul, aproape exclusiv, al artei.
, Trebuie să aduc aminte aci această observa tie elemen­
tară: arta, ca oricare altă ramură de activitate, s'a desfăcut
cu timpul, din ce În ce mai clar, din amestecul de simtire,
gândire şi visare care umplea sufletul primitiv, tot aşa cum
pe rând, s'au desfăcut filozofia veche din religie şi magie, sau,
mai târziu, ştiinţele din filozofie.
Ştiinţele s'au deosebit de filozofie În cursul celor trei
veacuri din urmă; şi putem zice, sumar, că în silinţele lui
Kant de a delimita cât mai exact din punct de vedere al
metodei şi al principiilor, metafizica, logica şi critica cu­
noştinţei de matematică, de mecanică şi fizică, se anunţă cu
deplină claritate, distingereahotărită a ştiinţelor din vechiul
conglomerat al filozofiei.
Despre arfă se poate afirma, cred, astăzi, că procla­
marea neatârnării sale durează abia din jumătatea Întâi
a veacului trecut.
In adevăr, în concepţia popularizată prin formula artă
pentru artă, şi în disputele care s'au deslănţuit cu pri­
lejul ei, s'a declarat independenta artei şi s'a fixat teoretic
domeniul ei propriu. Şovăind Între arfă, morală şi religie, fi­
lozofii au căutat, in cursul veacului XVIII, să lămurească
locul atitudinei estetice şi al artei în economia totală a spi­
ritului. Insă, după cum era de aşteptat, artiştii au fost acei
care au dus până la capăt încercările teoreticienilor de din
afară,
Idea de artă pentru artă n'a format, cum obişnuit se
admite, un episod al literaturii şi artei franceze; această idee
notifică o întâmplare în procesul de lămurire al spiritului
omenesc în general.
[101]
AHTA ŞI PUBLICUL
101
Theophile Gautier şi Flaubert, Pamasienii şi Simboliştii,
însă poate mai adânc şi mai efectiv decât aceste direcţii li­
terare, naturalismul şi, cu deosebire, impresionismul în pic­
tura franceză, au adus deplină precizie În determinarea artei
ca activitate de sine stătătoare. In lupta pictorilor impre­
sionişti francezi, alături de care trebuie negreşit să numim
aci şi pe englezul Whistler, în lupta pe care criticii de artă
educaţi de acei pictori şi de pictura lor, au dus-o pentru eli­
berarea picturii şi oricării arte plastice, de aceea ce ei nu­
meau literatură, adică de orice era străin de artă - în această
luptă s'a făcut, prin excelenţă, lumină asupra naturii proprii
a artei, a artistului, a atitudinii estetice în deobşte.
O asemenea lămurire fundamentală s'a produs la mij­
locul secolului trecut şi în privinţa muzicii. In criza estetice]
muzicale provocată de revoluţia lui Richard Wagner pro­
blema existenţei muzicii ca domeniu specific de expresie de­
venise din ce în ce mai iritantă şi un critic muzical vienez,
adversar neîmpăcat al lui Wagner, Eduard Hanslick, în o
carte ajunsă celebră, "despre Frumuseţea muzicală" a arătat,
cel dintâi, cu o precizie uneori excesivă, marginile şi posibi­
lităţile muzicii.
Toate aceste determinări parţiale ale artelor, au aceeaş
semnificare generală, despre care am vorbit: în ele se ma ni­
Festă conştiinţa artei de sine însăşi, ca atitudine şi activitate
cu intenţii şi mijloace proprii.
Prin această clarificare şi eliberare a artei, s'au schimbat
şi relaţiile sale cu publicul.
Artiştii încep a nu mai fi în acelaş grad, în serviciul
publicului, al unui public restrâns, cum fuseseră în trecut.
Dimpotrivă ei încep a fi în luptă cu publicuL Şi fenomenul
este cu deosebire observabil tot în Franţa, adică în tara unde
se născuse formula, artă pentru artă. Acolo artiştii devin cu
deosebire agresivi şi publicului i se aruncă dispreţuitor cali­
ficativele de burghez şi filistin. Gândiţi-vă la atitudinea lui
Theophile Gautier, a lui Flaubert, a lui Baudelaire, a lui
Mallarme faţă cu publicuL
Nu numai independenţa, ci chiar opoziţia faţă de public,
ajunge a fi o normă a artistului şi ca o condiţie a artei ade­
vărate.
[102]
102
PAUL ZARFIOPOL
Emancipându-se de public, arta devenea tot mai sa­
vantă, mai greu de înţeles; iar curajul artiştilor de a face re­
voluţii în artă creşte Într'una. Inovaţiile ajung din ce în ce
mai mult a scandaliză publicul. Arta nu mai ţine socoteală
de judecata normală, şi îşi face o datorie de a ofensa simţul
comun. Printre ':ţ artişti se răspândeşte adevărată oroare de
bunul simţ; în ochii lor; bunul simţ ajunge o discalificare.
Din partea lui, publicul cu forme mai mult ori mai puţin
politicoase, tratează pe artişti de fiinţe bizare, copii obraznici,
de smintiţi sau de caraghioşi,
, Totuşi, neapărat, publicul se modifică şi el pentru a
�ine pas cu modificările artei. Fiindcă arta devine savantă
şi greu de înţeles, publicul - cel puţin o parte a lui - caută
să devie public de cunoscători, cum se zice.
Să luăm seama că în afară de împrejurările despre care
am vorbit, publicul şi artiştii sunt înlănţuiţi prin cea mai te­
ribilă legătură, legătura economică, fiindcă arta este o marfă
şi artistul, vrând nevrând, trebuie să fie negustor.
Publicul, ca cumpărător de artă, poate rezista, şi re­
zistă în adevăr, originalităţii şi inovaţiilor artistice. Insă arta,
fiindcă îşi păstrează un ve chiu şi întrucâtva misterios pres­
tigiu, birue, din vreme în vreme, rezistenţele publicului.
Pentru omul de astăzi este jenant, eventual chiar com­
promiţător, să nu fie la curent cu noutăţile. Noutatea şi ori­
ginalitatea constitue pentru omul modern, un paragraf În­
semnat în codul obligaţiilor de cultură.
Astfel că, dacă noutăţile şi revoluţiile în artă sunt, în
timpurile actuale, şi mai violente şi mai frequente decât al­
tădată, apoi şi publicul are mai multă ambitie şi mai multă
îndrăzneală de a fi şi el, nou şi original.
Când Academia franceză care, ca orice instituţie si­
milară, reprezintă autoritativ gusturile de mijloc ale publi­
cului, a primit pe Paul Valery, aceasta a Însemnat că spiritul
conservator a consimţit să devie împăciuitor cu noutăţile,
chiar şi acolo unde toată energia lui se află concentrată şi
consacrată. Insă şi artistul Paul Valery, care incarnează astăzi
noutăţile odinioară scandaloase ale lui Mallarme, a făcut şi
el concesia de a fi om de lume, de a respecta saloanele, - În
sfârşit de a încerca o împăcare între noutate şi tradiţia ela-
[103]
ARTA ŞI PUBLICUL
103
sicistă, făcând propagandă stăruitoare pentru inteligenţă şi
raţiune in poezie.
Dar Între public şi artă există posibilităţi de acomodare
mai prompte şi mai solide, mi se pare, decât aceste împăcări,
ce nu se pot îndeplini decât cu greutăţi destul de mari.
In afară de arta care se poate numi a artiştilor, se fa­
brică şi o artă specială a publicului. Sunt artişti care nu vor
să impue publicului estetica lor, ci sunt devotaţi Iumisori ai
acestuia.
In acest domeniu al artei pentru public, stăpâneşte re­
gimul de dinaintea emancipării artei ca domeniu cu intenţii
şi mijloace proprii de activitate. Aici arta înseamnă: un ame­
stec de puţine idei morale, cu puţine idei politice, sociale, re­
ligioase, patriotice, şi sexuale (fără îndoială!) legate fiind
aceste idei într' o intrigă violentă sau sentimentală, cu puţină
tragedie pe la mijloc, şi cu o călătorie de nuntă sau o ca­
tastrofă sensaţională la sfârşit. Aici muzica trebuie să aducă
în definitiv, a romanţă, şi pictura - a gravură sau cromo­
litografie sentimentală.
Este, cum am zice, o artă pentru inimă. Arta aceasta ser­
veşte ca distracţie, şi chiar ca diversiune, în jurul mesei de
ceaiu, serveşte ca repertoriu de aluzii pentru flirt, serveşte ca
propagandă de idei politic sau social interesante. Această
artă o putem interpreta exact, aducându-ne aminte, de
exemplu, de vechiul, bunul şi drăgălaşul obiceiu al strămo­
şilor, . ele a face curte prin oftatul prelungit şi apăsat al
lăutarului, sau prin limbagiul florilor.
Despre această artă, se poate spune ca, în ea, principiul
fundamental este aluzia. Alegerea subiectelo� se face după
o bună chibzuinţă practică, de educaţie sau de amuzament;
iar tratarea subiectului se supune trebuinţei de a face din
fiecare element, scenă, tablou sau situaţie, - o aluzie cât mai
clară la intentiile bune ale artistului, intenţii pe care artistul
le alege în conformitate scrupuloasă cu ceeace ştie el că do­
reşte publicul dela dânsul.
Astăzi, de pildă, prirnează motivele mistic religioase,
şi cele sexuale; apoi, de sigur, amintirile eroice, teribile sau
duioase din răshoiu, şi un oarecare radicalism politic, de
dreapta sau de stânga.
[104]
104
PAUL ZARIfOPOL
In arta pentru public, artistul este dator să gândească
lămurit şi hotărît, să- gândească în sens politic, religios sau
moral, şi să spună clar, prin gura personajelor, sau de pre­
ferinţă direct, ce gândeşte. Să gândească, se înţelege, tot­
deauna în conformitate cu gândul publicului pentru care lu­
crează. Artistul' trebuie să pregătească, cum am zice, un
prânz, bine potrivit, cu de toate: - dialogul cu subiect po­
litic, sau social, sau religios, să fie substanţial, clar, dar nu
prea lung; ceva mai lungi, şi cu deosebire mai frequente, e
bine să fie scenele erotice, cu detalii asupra eleganţelor in­
time ale eroinelor, ca preparativ, şi cu potrivită dozare a
acţiunii propriu zise în cadru delicat şi confortabil de co­
voare, divanuri, perne, şi alcooluri de marcă bună. Pe urmă,
poate veni, dar poate sa. şi lipsească: un mic extaz religios,
fie în manieră tradiţional ortodoxă, fie în manieră modern
anglo-saxonă. La sfârşit - puţină viziune apocaliptică de
bolşevism sanguinar, nu strică.
Astfel, în acest domeniu, putem zice: oarecum patriarhal
al artei pentru public, există şi o agreabilă posibilitate de a
confundă impresia de artă cu impresii directe şi sensibile
dela persoana artistului. Aci e locul de a-l admiră pe artist,
în fel şi chip, de a-i luâ iscălitura pe fotografie sau în album,
de a-l adora, de departe, pe stradă sau în adunări, sau a-i
cere de aproape comentare suficiente la pasajele erotice din
opera lui.
Totdeauna, gloria artistului care trăeşte şi lucrează
pentru public, a fost mai substanţială decât gloria artistului
care trăeşte şi lucrează pentru artă, - vreau să zic: care lu­
crează din gustul pe care el îl are pentru artă.
Şi deloc nu zicem aceasta, pentru a fixa rangul unuia
faţă de celălalt. Scopurile, valorile şi mijloacele sunt infinit
diverse, şi fiecare e în drept să-şi aleagă drumul, după cum
îl taie capul.
Un lucru însă nu trebuie să pierdem din vedere: că in­
tenţiile artei propriu zise sunt una, iar intenţiile de a servi
publicul sunt alta. In privinţa aceasta, adică În privinţa sco­
purilor şi activităţilor În general, oamenii sunt condamnaţi
la un oarecare exclusivism. Cum zice vorba banală: nu poate
omul face bine multe lucruri deodată.
[105]
ARTA ŞI PUBLICUL
105
!
,�
J
t
1
j
1
J
f
1
.,
1
1
In definitiv, ceeace vânătorii nUIDf'''''' _1 _,_�v.v, HU se­
poate obţine decât trăgând do)!p Lvcuri repede unul după
altul. SI" îng'nr,l" sa u�IIlereşti două ţinte cu un singur foc,
dar· acesta e .un hazard prea rar, pentru a Întemeia pe el un
principiu.
Artiştii care sunt destinaţi a face artă pentru artă, să
nu încerce a face artă pentru public. Sunt destui care au
vocatia şi energia trebuincioasă pentru aceasta din urmă.
Astfel totul e nu se poate mai bine, şi toată lumea, în
acest domeniu binecuvântat al artei, poate fi perpetuu ŞI
deplin mulţumită.
Paul Zarifopol.
PRIMĂVARĂ
Aerul se'ndoaie blând;
Fluturii se duc spre soare
Rând pe rând.
Cerul nu mai pare greu;
S' a trezit şi-l ţine'n plete
Dumnezeu.
Simona Basarab
[106]
PENTRU MEMORIA LUI TITU MAIORESCU
în ziarul Dimineata de Vineri 13 Februarie 1931 s'au
publicat, după N eue Freie Presse, extrase din Memoriile
Arhiducelui Iosef, în care se afirmă că în vara anului
1917, în urma prăbuşirii politice şi militare a Rusiei, "în
aceste zile tragice pentru soarta României, se iveşte ideea
de a se uni Transilvania cu România şi de a proclama pe Ar­
hiducele losef ca rege al României unite. La 10 Iulie 1917 că­
pitanul de stat-major losef Wild comunică Arhiducelui că
se ventilează ideea candidaturii sale la tronul României. Mar­
ghiloman, Titu Maiorescu şi Prinţul Ştirbey lucrează pentru
acest proiect. Arhiducele află că Prinţul Ştirbey şi Marghi­
loman au fost convocaţi la Viena pentru ziua de 14 Iulie. Că
Marghiloman se află la Viena ... este sigur". Mai departe apoi se
spune că la 17 Iulie Marghiloman ar fi făcut "consilierului
de legaţie Dombrowszky şi căpitanului PalI o" între altele
şi următoarea declaraţie: "Consfătuirile noastre (pentru acea
candidatură) au fost duse în mod strict confidenţial. Au parti­
cipat la ele numai trei persoane şi anume: Titu Maiorescu, Prin­
ţul G. Ştirbey şi eu". în sfârşit, Arhiducele scrie Împăratului
Carol că, aflând că "mai mulţi domni vor să-I ridice la rangul
de rege al României", el, care "în primul rând" e patriot
ungur, refuză "chiar dacă ar fi rugat în genuchi".
Ce crezământ putem ela acestor asertiuni? Că Arhiducelui
i se vor fi făcut de către cei citaţi de el asemenea comuni":
cări putem să nu punem la îndoială; dar e de ajuns aceasta,
pentru a le admite ca adevăruri istorice, fără a le examina
mai de aproape, fără a le confrunta cu alte mărturii din
acelaşi timp, fără a le supune măcar la acea critică internă
elementară a oricărui text, mai ales când e vorba de pro-
[107]
FENTRU MEMORIA LUI T[TU MAIORESCU
107
iecte politice, în care ambiţiunea şi vanitate» �, .. Ula, spiritul
de linguşire al altora, interesu 1 polWC al tuturor pot de­
forma refllibt&",,?
Negreşit, nu. Această cercetare critică, fără prejudecăţi
şi fără pasiune, trebuie făcută Întâi pentru stabilirea ade­
vărului în sine; dar pentru noi Românii, la această îndato­
rire de ordin general se adaogă şi o obligaţie morală particu­
lară, fiind vorba de atitudinea din timpul războiului a unei
mari figuri a culturii noastre nationale, cum e Titu Ma­
iorescu.
Să examinăm deci,
întâi textul. Ce seriozitate prezintă, din cele ce contine?
I se spune acestui Arhiduce la 10 Iulie 1917 că, Între
altii, şi Titu Maiorescu "lucrează" pentru candidatura Arhi­
ducelui la tronul Homâniei. Maiorescu însă nu mai eră în
vieaţă la acea dată: murise la 18 Iunie/I Iulie.
Arhiducele află apoi că (G.) Ştirbey şi Marghiloman
au fost convocaţi la Viena pentru ziua de 14 Iulie şi că e
sigur că Marghiloman e în Viena. Din memoriile lui Mar­
ghiloman 5e vede Însă că n'a fost convocat de nimeni la
Viena, şi că n'a lipsit nici o zi din ţară, de la intrarea noastră
în războiu şi până la sfârşitul lui.
încrederea în seriozitatea informatorilor Arhiducelui e
dară de la început sdruncinată.
Se transmite apoi Arhiducelui o nouă comunicare ce ar
fi fost făcută la 17 Iulie dJe către Marghiloman "consilierului
de legaţie Dombrowsky" şi unui căpitan, în care comuni­
care iarăşi e vorba de [Maiorescu, fără Însă a se mentiona că
Maiorescu nu mai e în vieaţă, - ceea ce Marghiloman n'ar fi
putut omite de a spune, la acea dată.
Şi apoi, oameni cu relatiile lui Maiorescu şi Marghilo­
man la un consilier de legaţie şi la nişte căpitani s'ar fi
adresat cu asemenea propuneri?
Simpla analiză a textului ni-l arată dară cu totul
suspect.
Cine sânt informatorii Arhiducelui? Ce încredere me-
rită? Cine e "consilierul de legaţie" Dombrowskyf Nu ştiu
dacă, în schimbările adesea vijelioase aduse de războiu în
situatiile oamenilor, acel Dombrowsky va fi ajuns atunci
consilier de legaţie austro-ungar ; înainte de războiu însă,
[108]
108
1. RĂDULESCU-POGONEANU
el fusese la n01 �� ""l'viciul Muzeului nostru naţional de Istorie
naturală (director Dr . .tlhl;'l'J'I) ca preparator-împăietor de
animale vânate, făcând, probabil, Ş} ud", de opionaj În ser­
viciul Austro-Ungariei.
Lăsând la o parte înfăţişarea morală a omului", să vedem
ce spun alte izvoare.
Alte documente, interne, la care să ne adresăm în che­
stiunea de faţă, nu avem deocamdată la îndemână decât me­
moriile lui Marghiloman, Cercetarea acestora e de altfel in­
dicată, fiind vorba în acele afirrnări în primul rând de Mar­
ghiloman.
Din Notele politice ale acestuia, publicate cu mult îna­
intea memoriilor Arhiducelui, rezultă că ceea ce acest Dom­
browsky şi cei doi căpitani înfăţişau Arhiducelui cao pro-
f. punere venită din partea lui Marghiloman şi a lui Maiorescu
era, din potrivă, o propunere a lor către Marghiloman, la care
voiau să-I câştige 2, propunere prinsa. de ei din haosul politic
deslănţuit de formidahilul răzhoiu, Căci, în conjunctura eve­
nimentelor de atunci, fusese pus din nou în circulatie un
gând mai vechiu al multor patrioţi români din diferite mo­
mente ale istoriei noastre : anume, că una din formele subt
care s'ar putea înfăptui întregirea neamului nostru într'un
singur stai naţional ar putea. fi o uniune cu Austria 3.
1. Cf. Al. Marghiloman, N ale politice, voI. III, p. 365: "Dom­
browschy, . ale cărui informaţii sânt totdeauna supuse cauţiunei",
2. Cf. id. voI. Il, p. 568, 569 ş. u., 571; vol. III, 5 ş. u., 35 ş. u.
3. Că asemenea planuri de Întregire a ţării noastre prin unirea
cu Transilvania sub o formă oarecare de legătură cu dinastia de Hahs­
burg se "ventilaseră" în lumea noastră politică, chiar înainte de răz­
boiu, este un lucru cunoscut. Ele porneau de foarte de departe: de la
fulgerătoarea acţiune a lui Mihaiu- Viteazul şi de la călătoria lui la
Praga la curtea lui Rudolf II; ele trecuseră apoi, de sigur, prin min­
tea unui Şerban Cantacuzino şi unui Constantin Brâncoveanu; fu­
seseră reluate, subt aspecte nouă, în avântul romantic de la 1848, de
inteligente şi caractere ca Nicolae Bălcescu, Ioan Maiorescu, poate şi
Cuza şi Avram Iancu, iar spre sfârşitul secolului XIX şi în cei 10-J4
ani dela inceputul secolului XX, după procesul "Memorandului" şi
întemeierea .Ligei culturale pentru unitatea tuturor Românilor", ele
fuseseră iarăşi puse în circulaţie de impresionanta personalitate ele
cugetător politic şi scriitor a lui Aurel Popovici, autorul lucrării
"Gross-Oesterreich", ca una din solutiile posibile pentru realizarea uni­
tăţii noastre naţionale. Se zicea că. Aurel Popovici câştigase la ideea
unei schimbări favorabile a situaţiei Românilor din Ungaria pe în­
suşi moştenitorul tronului austro-ungar, Arhiducele Franz-Ferdinand.
Spre surprinderea multora, se vede acum din însemnările lui Tiin
Maiorescu, că însuşi înflăcăratul patriot Nicolae Filipescu s'ar fi oprit
[109]
PENTRU MEMOIUA LUI I\TU MAIORESCU
109
Concepţia aceasta Însă, nici sub forma care păstra indepen­
denţa şi dinastia noastră naţională, nici în variantele ei din
timpul războiului, nu era admisă nici de Marghiloman, nici
de Titu Maiorescu.
un moment (în 1912) la ideea unei uniuni personale a României cu
Austro-Ungaria, subt Franz-Ferdinand (v. Convorbiri literare, Ianuarie
1931, p. 53), evident, subt impresia discuţiilor cu Aurel Popovici (pen­
tru care avea o prietenie şi o stimă deosebită), înfăţişând, poate, în
acea conversaţie de salon despre care i se relatase lui Maiorescu, mai
mult o opiniune de discutat decât o convingere personală.
în 1917, în timpul "ocupaţiei", planuri asemănătoare, dar cu altă
nuanţă, ies la iveală şi se încearcă a fi înfăptuite.
Subt impresia Iormidabilei manifestări de energie a Puterilor cen­
trale, deprimaţi de înfrângerea noastră militară şi politică, ce li se părea
iremediabilă mai ales după năruirea Rusiei, - încredinţaţi că biruinţa
finală va fi de partea Germaniei, - unii oameni politici rămaşi în te­
ritoriul ocupat nu vedeau altă salvare pentru noi (în special pentru
păstrarea Dobrogei, cu ieşirea la mare) şi altă asigurare în potriva
permanentei primejdii ruseşti decât într'o cât mai strânsă alipire
constituţională de Puterile centrale. Unii din sinceră convingere, alţii
subt suggestia unora din reprezentanţii în ţară ai marilor Puteri ocu­
pante, câţiva, poate, din josnicie de caracter şi din sete de putere, în­
treprind în ţară, unii şţ la Viena şi Berlin, o vie acţiune pentru reali­
zarea acelor planuri. Nu erau însă toţi de o singură părere, ci (pre­
cum se vede din memoriile lui' Marghiloman) erau două curente,
implicând amândouă pacea imediată cu Puterile centrale şi schim­
barea dinastiei: unii (C, Stere, care căIătorise în acest scop la
Viena şi Berlin şi prezentase acolo un memoriu) socoteau ca
cea mai indicată politică proclamarea ca rege al României a împăra ..
tului Austro-Ungariei, ori a unui fiu al acestuia; alţii (P. Carp-Bel­
diman- Virgil Arion-Lupu Kostachi) erau pentru alegerea unui prinţ
german, fie unul din fiii împăratului Wilhelm II, fie altul: unii căutând
da ră sprijin în Austro-Ungaria, alţii în Germania.
în această atmosferă, în cercurile austriace din teritoriul ocupat
şi poate şi la Viena, s'a vorbit şi de persoana Arhiducelui Iosef; dar,
întru cât putem judecâ după memoriile lui Marghiloman, nici o per­
sonalitate românească nu i-a făcut vreodată. vreo propunere, nici ace­
stui Arhiduce nici altor doi al căror nume fusese ca şi al lui aruncat
spre încercare, de Austriaci (ef. Note politice, vol, III, p. 5, 35 ş. u. şi 135).
Probabil că atâta i se va fi spus arhiducelui Iosef: că în cercurile aus­
triace din teritoriul ocupat e vorba şi de dânsul, pentru o eventuală can­
didatură la tronul României, - iar el înţelege sau se face a înţelege că
ar fi fiind vorba de o 'propunere formală din partea unor Români, pe
care el o refuză teatral, printr'o scrisoare către împăratul Carol, spre
a face, atunci şi mai ales după răzhoiu, paradă în fata Ungurilor de
sentimentele sale de patriot maghiar. In cunoştinţa amănuntelor reale
ale acestui neînsemnat episod, gestul Arhiducelui apare în toată pos­
tura lui ridiculă.
De altfel, cât de puţin consistente erau asemenea planuri chiar la
acei Români din teritoriul ocupat care le făureau atunci în aer, se vede
din faptul că. tocmai cel mai militant, poate, dintre aceştia, C. Steje, după
ce (la 21 Maiu 1917) pledase pentru o uniune cu Austria, - la 1 Decem­
vrie, acelaşi an, declară că "nu mai poate fj chestiune de o uniune per­
sonală cu Austria", iar la 3 Ianuarie 1918 "expune cu căldură un pro­
iect de alianţă personală cu împăratul Wilhelm" (ib., vol. II, 539, vol.
IIJ, p. 232 şi 286).
[110]
110
I. RĂDULESCU.POGONEANU
Despre Marghiloman o aflăm din: ale sale Note politice.
Se vede de acolo că el, ca prezident al "Crucei-roşii"
române şi ca şef de partid ramas în teritoriul ocupat, avea
intrevederi şi cu mari şi cu mai mărunţi dintre personali­
tăţile g'ermane şi austriace aflătoare în Bucureşti. într'una
din aceste întrevederi (la 7 Aprilie 1917), fiind întrebat de
Prinţul de Reuss ce crede despre chestiunea dinastică, răs­
punde: "Ar fi o nenorocire pentru ţara aceasta, dacă n'ar
rămâneă dinastia" 1, La 20 Iunie, primind' vizita unui re­
prezentant al ministerului de externe din Viena şi acesta
spunându-i că Marghilomah a exprimat dorinţa de a vedea
pe contele Czernin la Viena, Marghiloman rectifică: "D-I
Dombrowsky, de la sine, a luat această iniţiativă" 1 ... La 23
Iunie: "D-l Popescu, corespondentul lui Neue Freie Preese
şi care e nedespărţit de Dombrowsky, venit să-mi vorbească
despre un nimic care părea mai mult un pretext, îmi spune
foarte confidenţial că se vor face sondări pentru candidatura
la tronul României a Arhiducelui Iosef ... E o soluţie care nu-mi
pare prea acceptabilă 3, La 24 Sept.: 'lI-am desvoltat din nou
teza mea: să se facă pace cu şi prin dinastia noastră 4. Con­
ceda însă, dacă Puterile centrale ar fi impus pacea şi al' fi cerut
abdicarea regelui Ferdinand, să fie proclamat rege Prinţul
Nicolae, cu o Regenţă".
Dar nu pentru apărarea consecvenţei politice a lui Mar­
ghiloman, am luat condeiul. Am avut despre om doară o cu­
noştinţă indirectă, numai din manifestările sale publice şi
nici un prilej de intuiţie personală despre caracterul său;
personalitatea sa politică, de o importanţă secundară în cul­
tura noastră, poate fi trecută cu vederea de o revistă lite­
rară. Am fost totuşi aduşi a cerceta temeinicia acelor afir­
mări şi în ce-l priveşte pe Marghiloman, numai fiindcă prin
această legătură a fost atrasă în: discuţie şi personalitatea lui
Titu Maiorescu, Cum a făcut, de exemplu, - şi, după acele
memorii, putea crede că era În dreptul său să o facă - d.
N. Iorga 6.
" Op. cit., vol, II, p, 494; ef. 531, 548, 553.
2, Op, cit. vol, II, p. 571.
3. Op. cit. vol. III, p. 5 ş. u.; ef. p. 35 .
•. Op, cit. vol. III, p. 150.
5. Op, cit. voI. rn, p. 189, ef. 213,223,229, 24.!·, 276-278, 297. 300,311,344.
''. Vezi Neamul Românesc cu data de Sâmbătă 14 Fevruarie 1931.
1
I
I
"
j
[111]
PENTRU MEMORIA' LUI TlTU MAIORESCU
111
Stabilirea adevărului în ce priveşte convingerile şi leali­
tatea unei personalităţi cu o contribuţie aşa de hotărîtoare în
desvoltarea culturei noastre naţionale cum a fost Titu Maio­
rescu, ni se pare că e o datorie pentru această revistă, o da­
torie în deosebi pentru cei care au avut prilejul să afle de la
Maiorescu însuşi care a fost cugetarea şi fapta sa politică în
vremea şi pentru chestiunea puse acum în discuţie publică.
Să vedem deci dacă aspectul sub care a fost înfăţişată
în acele memorii atitudinea lui Titu Maiorescu în chestiunea
dinastică corespunde realităţii.
Am putea dela început, raportându-ne la cunoştinţa ob­
ştească pe care au avut-o toţi contemporanii, fie prieteni, fie
adversari, despre exemplara consecvenţă a convingerilor po­
litice şi a întregei vieţi publice a lui Titu Maiorescu, despre
prudenţa şi înţelepciunea ba politică, cel puţin să ne îndoim
dela început, dacă nu chiar să 'respingem a priori acele aser­
ţiuni, în ce-l priveşte. Ele sânt în contrazicere cu caracterul
Rău, cu principiile sale politice, monarhice şi conservatoare,
cu credinţele sale în de obşte despre condiţiile vieţei statelor.
Ele nu cadrează cu convingerea sa neclintită, că orice progres
şi orice desvoltare sănătoasă a unei naţiuni, atât în vieaţa sa
de cultură, cât şi în instituţiile sale politice, trebue să se în­
temeieze pe păstrarea fondului viu al tradiţiei cu formele sale
constitutive, pe prefaceri liniştite într'o lentă evoluţie, iar nu
pe mişcări şi procederi cu caracter revoluţionar.
Să nu ne mărginim Însă numai la consideraţii abstracte,
ci să recurgem la fapte.
În această ordine, am avea în rândul întâi scrisul lui
Maiorescu însuşi. Este foarte probabil că în scurtele sale În­
semnări zilnice (a căror publicare a început în numărul pre­
cedent al acestei reviste) va fi fiind vreo notiţă din acel
timp, privitoare la chestiunea dinastică ; neavând însă acum
la îndemână partea privitoare la timpul de care e vorba, va
trebui să aşteptăm. Deocamdată, avem mărturiile din "No­
tele politice" ale lui Marghiloman, cunoscuta atitudine a lui
Maiorescu în timpul "ocupaţiei" streine, şi propria noastră
ştiinţă din convorbirile de atunci cu Titu Maiorescu. Toate
acestea sânt în deplin contrast cu acele relatări ale lui Dom­
browsky şi compania.
[112]
112
r. aADULESCU-POGONEANU
Din însemnările lui Alexandru Marghiloman,se vede
că Maiorescu socotea şi în timpul "ocupatiei" păstrarea di­
nastiei ca necesară pentru desvoltarea vieţii noastre naţio­
nale şi o spunea aceasta, cu o lună înaintea morţii sale, şi
unui ministru german cu care se întâlnise în casa lui Mar­
ghilomarr, Mirbach, care declară că e "impresionat de argu­
mentarea lui Maiorescu" 1_ Ca "supus credincios al Regelui,
el nu are să ia nici o iniţiativă" de întâlnire cu ocupantii 2.
La o întrunire a comitetului partidului conservator (1 Fe­
vruarie 1917, deci în plină, retragere a armatelor noastre),
Maiorescu zice: "Altceva este să provoci tu răsturnarea le­
gilor [ţărei] tale, altceva să te supui unei impuneri. Dar nu
trăim pentru ziua de azi, ci trebue să vedem ce va fi ţara la
pace. Rău atunci de cei ce vor rătăci pe căile antidinastice,
rău de cei ce vor fi pus la cale o răsturnare a le,gilor noastre,
care nu va sta un minut în picioare, după ce se vor fi retras
Germanii" 3.
Era aşa de cunoscută atunci această opiniune a lui Titu
Maiorescu, Încât tăiosul Petre Carp (de care se despărţise cu
patru ani înainte, din divergenţă politică într'un moment
hotărîtor pentru viitorul ţării), într'o discuţiune politică -la
o lună după moartea lui Maiorescu - mărturiseşte lui Mar­
ghiloman că el, Carp, a fost împotriva lui Marghiloman,
"pentru că Maiorescu a pledat mereu pentru dinastie şi te
credeam influenţat de el" 4.
Este ştiută apoi tinuta de o aşa de înaltă demnitate per­
sonală şi naţională a lui Titu Maiorescu în timpul ocupării
ţării de către armatele duşmane: nu a luat nici o iniţiativă
pentru vreo acţiune politică de întreprins cu Germanii ori cu
Austriacii sau prin ei şi a refuzat întâlnirea solicitată de co­
mandantul suprem al armatelor inamice din teritoriul ocupat,
- atitudine aşa de de la sine înţeleasă pentru oameni de pa-
1. Note politice, vol. Il, p. 54R
2. Ib. p. 368.
3. Note politice, voI. II, p. 400; cf. p. 531.
•. Op, cit., voI. III, p. 61. Pentru atmosfera din jurul lui Maio­
rescu, cf. şi exclamaţia lui George Ştirbey (18 Maiu 1917): "Poate admite
cinevă ca Germania să designeze pe Carp, fără nici un alt control pen­
tru ce-şi propune el să facă? Şi apoi această purtare, de a nu spera
totul decât dela baionetele germane e aşa de odioasă, încât nu-i poţi da
nici un sprijin" (ib., vol, Il, p. 534).
[113]
PENTRU MEMORIA LUI T[TU MAIORESCU
113
triotismul, de cultura şi de edltilibrul sufletesc al lui Ma­
iorescu i •
.L-am auzit atunci atâţia dintre noi, zicându-ne: "Oricare
ar fi fost părerile mele În privinta politicei statului nostru
înainte de a intra în războiu, - acum, când armatele streine
au intrat în ţara mea, eu nu pot privi pe Germani şi pe
aliatii lor decât ca vrăjmaşi. De aceea nu voiu lua nici o
iniţiativă de convorbire cu nimeni dintre ei, oricine ar fi.
Dacă vreunul va vrea să-mi vorbească, pot să-I ascult; îi
voiu spune însă că eu sunt aici un simplu particular. Dacă
Germania ori Austria au de făcut vreo propunere (se vorbeâ
de propuneri de pace separată), trebue să se adreseze la Iaşi.
România se află acolo unde e Regele, guvernul, parlamentul
şi steagul ţării; cu ei trebue 'să trateze".
Se ştie ce păreri avusese Titu Maiorescu în privinţa di­
recţiei ce trebuia să o urmeze ţara noastră în războiul mon­
dial. în deosebire de Petre Carp, Maiorescu, care contrasem­
nase în 1913, ca prim-ministru, reînnoirea tractatului de
alianţă cu Italia, Germania şi Austro-Ungaria, şi care eră
incapabil de un act de nelealitate, considera că, aşă cum s'au
desfăşurat lucrurile, nu eram de loc obligaţi, după litera şi
spiritul tractatului, să intrăm în războiu alături de Germania
şi Austro-Ungaria, şi că interesul ţării noastre, În situaţia
în care ne găseam, era să rămânem în neutralitate 2.
La obiecţia că, dacă lăsăm să treacă acest mare moment
istoric care va schimba harta Europei, şi nu intrăm în luptă
pentru cucerirea provinciilor româneşti din Austro-Ungaria
(ameninţate de desnaţionalizare mai repede decât Basarabia,
- după părerea celui cu care discuta aceasta în 1915), atunci
renunţăm la întregirea naţională, care e o condiţie de vieaţă
pentru fiinţa noastră ca natiune şi ca stat independent, -
'. Memoriile d-lui N. Iorga (din care editorul a publicat zilele
acestea câteva extrase) relatează un gest de aceeaşi natură al lui Teodor
Rosetti, prietenul intim, până la sfârşit, al lui Titu Maiorescu, cu care,
în timpul ocupatiei, se vedea aproape zilnic. Oferindu-i-se de către ocu­
panti directia Băncei Generale, Teodor Rosetti ar fi răspuns: "Am fost
de părere să facem politică cu Centralii, dar nu pot primi nici o func­
ţiune dela armata de ocupatie ... " - cuvinte în acelaşi spirit ca şi ale lui
Maiorescu.
2. Vezi fragmentul din studiul său scris în Fevruarie 1917 România
.şi politica de neutralitate, publicat în Convorbiri literare a. LII (1920),
p. 81-84.
[114]
114
1. RAL:>UU:SCU-POGONEANU
Titu Maiorescu, după ce arăta consideraţiile care ne impun
neutralitatea (expuse apoi în studiul său mai sus citat) şi de­
zastrul ce ne-ar aştepta, în condiţiunile în care ne aflam, fără
putinţă pentru noi de a ne aproviziona repede şi neîntrerupt
cu material de războiu, necesar în cantităţi enorme în această
luptă de lungă durată, adăogă:
Dacă am fi aşezaţi pe acest ,glob pământesc lângă
Franţa şi Anglia, cine ar mai sta la îndoială? Dar aşa
- prinşi ca într'un cleşte între Unguri şi Bulgari, atacaţi de
Austro-Cermani, sprijiniţi pe- un aliat şubred şi neleal ca
Rusia (războiul din 18??'-78 ne-a arătat cât ne putem bizui
pe puterea şi pe cinstea Ruşilor), - punem în cumpănă însăşi
existenţa noastră.
Rămânând în neutralitate până la sfârşitul acestui răz­
boiu îngrozitor, care va decima şi va slei până în măduva
oaselor şi pe învingători şi pe Învinşi, noi ne vom afla întregi,
cu toate puterile intacte, în mijlocul unei Europe devastate,
păstrând neatinse posibilităţile noastre de viitor.
Apoi, cu optimismul său de înţelept şi cu deprinderea
omului de cugetare şi de înaltă cultură de a privi desfăşu­
rarea vieţii omeneşti Într'o largă perspectivă istorică, omul
politic sub a cărui conducere liniştită se înfăptuise cea dintâi
lărgire a graniţelor ţării după consolidarea Principatelor (căci
anexarea dela 1878 era numai o compensare pentru pierderea
judeţelor Basarabiei) - şi care prezidase cu autoritate eu­
ropeană un congres de pace internaţională, -- continua:
Chiar dacă la Încheierea păcii nu ni se vor lua în seamă
serviciile ce am adus prin neutralitatea noastră, spre a ni se
recunoaşte ceva din drepturile ce avem asupra provinciilor
româneşti din ţările vecine, viitorul e al nostru, dacă ne
păstrăm tari.
De o sută de ani încoace, deşteptarea mai vie a con­
ştiinţei naţionale, prin întinderea culturii în masele populare
a sdruncinat echilibrul secular al statelor europene întemeiat
pe drepturi dinastice sau pe cuceriri. E în mers, cel puţin În
omenirea de astăzi a Europei, o mişcare istorică de aşezare
în state pe principiul afinităţii etnice, cu aceeaşi necesitate
cauzală ca în mişcările de agregare ale materiei în fenome­
nele fizice ale naturii. Această mişcare de neînlăturat a dus
[115]
PENTRU MEMORIA LUI TITU MAIORESCU
115
- la început prin mijloacele crunte ale războiului (dar pre­
gătită sufleteşte prin mişcarea din adâncuri a culturii] apoi,
cât de restâns, şi prin mijloacele liniştite ale bunei-înţelegeri
şi ale recunoaşterei dreptului la vieaţă independentă a unui
popor ajuns la deplină conştiinţă naţională şi, prin munca
şi contribuţia sa la cultura omenirii, meritând stima tu­
turor, - a dus la înfăptuirea unităţii Italiei, a Germaniei şi
a Principatelor române, la despărţirea Belgiei de Olanda, a
N orvegiei de Suedia, la independenţa Greciei, a Sârbiei, a
Bulgariei, a Albaniei. Mişcarea contrarie, fireşte, n'a dispărut,
fi continuat paralel cu aceasta: şi aici legea întregei naturi, a
acţiunii şi reacţiunii. Dar chiar dacă înfăptuirile în sensul
vechei mişcări se menţin, forţa noului principiu de agregare
politică pe baze naţionale va trebui, sub o formă sau alta, să
înfăptuiască şi unitatea noastră naţională. Când? e în func­
ţiune de factorul timp. Indivizii au privirea şi respiraţia
scurtă, şi nu au vreme de aşteptat; dar naţiunile trebuie să
vadă departe: ele nu socotesc vieaţa lor cu anii ci cu. vea­
curile. Intregirea noastră naţională e în mers; ea e o necesitate
istorică, dacă noi ne păstrăm sănătatea morală, forţele de
muncă productivă şi de creaţiune originală în cultura ome­
nirii, irnpunându-ne dreptul de fiinţare etnică independentă
în comunitatea europeană, ca un factor de echilibru şi de
progres, de convieţuire liniştită şi de contribuţie importantă
morală şi materială la economia vieţii celorlalţi.
De nu se infăptueşte acum, unirea noastră se va În­
făptui mai târziu; dintr'odată sau treptat; cum ne-o închi­
puim unii sau cum o visăm alţii; printr'un nou războiu sau
prin consimţimânt reciproc; ea e la orizont.
Unirea se va înfăptui însă şi va putea. dura, - numai
dacă noi înşine în Statul independent vom fi şi vom ră­
mâneă în toate clasele poporului nostru, şi mai ales în pătura
conducătoare, o naţiune sănătoasă, cârmuită, instinctiv sau
conştient, în vieaţa sa publică şi în cea privată, de normele
morale care sânt legile implacabile ale naturii pentru vieaţa
oamenilor şi a naţiunilor.
E interesant să apropiem de aceste consideraţii din con­
vorbirile ce aveam cu Titu Maiorescu în anii 1915-16 viziu-
[116]
116
1. HĂDUU:SCU·POGONEANU
nea profetică cuprinsă in cuvintele scrise de el Ia 27 Maiu
1904 pentru jubileul de 40 de ani al revistei Familia ce apărea
la Oradia-mare:
"Şi cine ştie la ce viitor mai fericit ne va duce şi faptul
că Românii din Austro-Ungaria pentru jertfele lor dela 1848
au fost răsplătiţi cu dualismul dela 1867, şi cei din România
liberă pentru vitejia lor dela Plevna cu tractatu] dela
Berlin!" 1.
Lealitatea dinastică a lui Titu Maiorescu Izvora din prin­
cipii, era legată de doctrina s� politică; ele aceea ea nu putea
fi, Ia un om de temperamentul şi de statornicia sa în idei,
influenţată de vicisitudinile unui războiu,
De câte ori nu l-am auzit spunând: Pentru vieaţa de
Stat, mai ales a unei natiuni .ce se află Într' o fază de desvol­
tare ca a noastră, monarhia hereditară aduce servicii ce nu
se pot plăti cu nimic şi nu se pot împlini de nimeni altul, ori
cât de inegali ar fi, după. vremuri, succesivii domnitori: În
mijlocul luptelor sociale şi al pasiunilor politice, dinastia na­
ţională întrupează supremele interese obşteşti; în mobilitatea
evolutiei istorice, punctul stabil, de dominare şi de conver­
genţă a tuturor curentelor; ea e simbolul concret al comuni­
tăţii sufleteşti a tuturor claselor naţiunei şi al continuităţei
tuturor generaţiilor: iar prin faptul că e În Stat la o- mare di­
stanţă de-asupra tuturor, dinastia satisface acel sentiment
mistic al multimilor de supunere şi de venerare, aşa de ne­
cesar pentru cârmuirea unui popor.
Acestea erau convingerile şi atitudinea lui Titu Maio­
rescu în chestiunea dinastică şi în chestiunea naţională. 1 se
face dar o nedreptate când, pe temeiul afirmărilor false ale
unor străini uşuratici, s'ar îndoi cineva, pentru anul din urmă
al vieţii sale, de patriotismul şi de lealitatea sa faţă cu di­
nastia.
Patriotismul său era într'adevăr adânc, dar liniştit, fără
agitaţii, potrivit temperamentului şi culturii sale; lealitatea
sa dina sti că deasemenea, în toate împrejurările, fără acele
1. Critice, ed. Socec (1928), voI. III, p. 268.
[117]
r
I
PENTRU MEMORIA LUI TITU MAIORESCU
117
variaţii (ca la atâţia contemporani ai săi), după raporturile
personale cu Coroana, uneori adulând-o, alte-ori atacând-o-+
ci păstrându-i statornicia şi rezerva omului de caracter,
pentru care demnitatea personală şi măsura în expresiunea
cugetului şi a simtirii sâni elemente permanente ale fiinţei
sale.
I. Rădulescu-Pogoneanu.
TANGUIHI DE TOAMNĂ
Zi de Toamnă, mohorîtă,
Clipa gândurilor reci,
Zi de Toamnă, amărîtă,
Parcă-ti simt cum îţi petreci
Firul gândurilor reci.
ln bătăile de oiinturi
Cad alene frunze moarte
Şi se'ntrec prin ramuri cânturi
Ca să cheme, ca să poarte
Legănări de frunze moarte.
Zi de Toamnă, zi pustie
VăI tesut din cuie pure
Prinsăn grea melancolie
Parcă zaci peste pădure
Ca un nor de oeluri sure.
ln bătăile de otinturi
Cad alene frunze moarte,
Clipe toarse'n fir de câniuri;
... Mâini pustiul o să-şi poarte
Frunze albe, [rurize moarte.
Simona Basarab
[118]
DON JUANUL PLOII
Din aquarium-ul spart al cerului de toamnă, ploaia tri­
mitea fire cenuşi şi reci de igrasie.
� .
Un ochiu indecent şi roşu de felinar clipea, miop, de-
asupra străzii, pe care Toamna îşi risipea în vânt cerceii de
bronz şi de aramă.
Trecătorii grăbiţi tăiau strada.
Obloanele magazinelor se închideau, metalic, în: timp
ce, anacronism mobil, tramvaiul cu cai trecea pe Brezoianu.
Ploaia enervanta şi deasă tragea cu compasul circum­
Ierente lichide pe trotuar.
Doi pantofiori 34, cu tocuri Louis Quinze, călcau atent,
ocolind îndemânatic băltoacele şi păstrând intact luciul cio­
rapilor de mătasă.
La distanţă reglementară, alti pantofi, bărbăteşti, cu
talpă de crep şi din piele de bizon, mergând brutal prin râu­
leţele ploii, stropeau ştofa gris a unui pantalon charleston ...
. La intersecţia străzii Brezoianu cu Bulevardul Elisa­
beta, pantofii de bizon ajunseră pantofiorii cu tocuri Louis
Quinze ...
- Dudue, îmi dati voie sa va acompaniez r'
- Multumesc, ... Nu fac muzică de camera 1
Cel puţin dati-mi voie sa Va ocrotesc cu umbrela
mea!...
In clipa aceea, treceau pe sub un felinar şi, involuntar,
ea examină chipul bărbatului care o acostase ...
Să fi avut 30 de ani. Figură banală de bărbat modern,
pe care moda anglo-saxonă îl Forţează să sacrifice podoaba
cea mai caracteristică: mustata.
Cât ai clipi din ochi, ea îl şi caracterizase: un tânăr
dornic de aventuri, ce se ia după un picioruş bine cambrat
şi aşteaptă un semn sau o privire spre a-şi încerca norocul!
[119]
DON JUANUL PLOII
" .
119
El, Însă, observase privirea pe care ea i-o aruncase în
lumina anemică a Ielinarului şi, prinzând curaj, Începuse cu
o vervă de comis-voiajor:
- Dudue, vă rog :;ă nu fiţi banală ... De ce să cădem
pradă ace�t.ei minciuni convenţionale care'n vieată ne sileşte
să facem ceeace nu vrem şi ne îndepărtează dela tot ce
dorim? ..
Vă urmăresc de multă vreme, dar n'am avut prilejul
"ă vă cunosc ...
Astă seară ... ploaia ... decorul autumnal... frunzele ce
cad ca nişte balerine de aur ... strada pustie ...
Dacă v'am supărat, daţi-mi voie să mă retrag, în caz
contrar, permiteti-mi să vă ofer braţul şi adăpostul umbrelei
mele ...
Vorba lui erâ ca o muzică uşoară şi insinuantă,
Noaptea coborâ din ce în ce mai mult cu întregu-i cor­
tegiu de stafii viclene ...
Tramvaiele electrice, departe ca nişte ciclopi, fugeau
sgomotos pe arterele metropolei ...
Şi'n întunericul ce machia cu tuş trecătorii, două umbre
treceau sub aripele Întinse de liliac ale unei umbrele pe care
ploaia băteă ritmic darabana ...
II
Ce-o decisese pe domnişoara Rina - deobiceiu atât
de rezervată şi de mândră cu bărbaţii - să facă cunoştinţă
c'un necunoscut şi să-i permită s'o ducă până la poarta 10-
. ţei le?
CUln.eI sa e .••.
Ochii negri ai lui Miron, conversatia sa de om obişnuit
să vorbească femeilor, sau decorul melancolic al ploii, înfăp­
tuise această minune?
Domnisoara Rina crescută Într' o familie severă, cu
principii ruginite, aveâ acel fond de moralitate burgheza care
te Îndeamnă În vie aţă să te gândeşti vecinic la "ce�o să zică
lumea?".
Totuş aceste axiome puritane fusesera altoite de tran­
dafirulliric al romanelor sentimentale, ce-i picuraseră în suflet
himera unui logodnic.
[120]
120
ALEXANDRU BILCIURESCU
Ea il VIsa venind În barca trasă de lebedă, ca Lohen­
grinul brodat pe covorul din camera de culcare.
Şi Miron îi vorbise atât de frumos ...
Ii spusese că adoră ochii ei clari ca smaltui albastru al
Iacurîlor imaculate şi părul ei, blond ca huc1f'le Iegendarei
Loreley. Ii mai sp-usese că o urmăreşte de mult, timid, fără
să'ndrăznească să-i şoptească un cuvânt; că, fără ea, e ca
Peter Schlemihl fără umbră, şi, că vrea s'o vadă zilnic,
fiindcă ea e totul în vieaţa lui, ea e insăş vieaţa lui...
Prima dată când Miron o sărutase, Rina avusese pe
dată revelaţia adevăratei dragoste. Aflase atunci ce Înseamnă
acea ameţeală erotică de care vorbesc bunii romancieri.
Dar fiindcă avea un temperament prea rece (era ger­
mană), moraliştii ar spune "fiindcă era prea cinstită", nu
simţise nevoia unei posesiuni complecte, şi se mulţumise doar
cu acest vag platonism, pe care Miron nu voia să-I Înfioare,
bruscând prea iute lucrurile ...
tU
Noapte. Târziu.
Domnisoara Rina se întorcea dela o soră mai mare care
fusese bolnavă şi acum era încă în convalescenţă.
Norii subţiri de puf de pe albastrullinoleum al cerului
se transformaseră În cirezi de bivoli negri ce se luau la În­
trecere ...
O bubuitură puternică.
Adăpost într'un gang.
Apoi, ploaie trecută prin sita astrală, cu stropi fini ŞI
deşi.
Domnişoara Rina rămâne În gang. N'are umbrelă. Nu
vrea să-şi strice pantofiorii de mătasă şi pălăria havanne.
Pe trotuarul celălalt, o umbră feminină şi o siluetă
masculină sub umbrela comună.
Perechea se Îndreaptă spre gang.
Nevrând să le turbure idila, domnişoara Rina se as­
cunde în fundul gangului (poate şi din pricina curiozităţii
de-a auzi ce-şi spun cei doi îndrăgostiţi, căci doar îndră­
gostiţii merg pe ploaie c' o singură umbrelă !).
[121]
ADEVĂRUL
121
- Vă mulţumesc duduie că mi-aţi dat voie să va ofer
bratul şi adapostul umbrelei mele!
Dealtminteri de ce sa fiţi banala? De ce să cadem pradă
acestei minciuni convenţionale care'n vieaţă ne sileşte să facem
ceeace nu vrem şi ne Îndepărtează dela tot ce dorim? ..
Vă urmăresc de multă vreme, dar n'am avut prilejul
&a vă cunosc ...
Astă seara ... ploaia.; decorul autumnal.., frunzele ce
cad ca nişte balerine de aur ... strada pustie ...
Domnisoara Rina asculta nedumerită.
1 se pare că aude fraze cunoscute, citite probabil În­
tr'un roman recent... Vocea i se pare şi mai cunoscuta ...
Scânteia unui chibrit aprinde o ţigară. La lumina slabă
a punctului ele foc, ea recunoaşte pe Miron ...
Ploaia s'a oprit ...
Don J uanul ploii a plecat cu noua lui victimă ...
Domnisoara Rina a ramas singură în gang ...
E un cer senin ca vara ...
Linişte.
Nici o picătură ele ploaie nu mai cade ...
De ce domnisoara Rina are totuş ochii uzi ? ..
Alexandru Bilciurescu
ADEVĂRUL. ..
In vin e adevărul! Căci el este
Alcătuire-a sângelui divin;
Deaceea eu necontenit mă tin
De rânduieln preoilei aceste!
Când vreau să aflu care-mi este mersul
Destinului, îmi torn din el un pic,
Şi iar un pic, pân'ce ajung de-mi zic,
Că singur el inoiirte unioersul.
[122]
122
EUG. CIUCHI
lar când măntunec de povara vieţii,
Aiuncia-mi umplu cupele deplin;
Şi tatălui şi fiului 'închin -
Ş' apar în cuget zorii dimineţii.
Tot torn şi torn şi nu mă 'ndur să mântui!
Il sorb mereu şi-mi vine-aşa nu'ş'cum,
Să sbor în slăvi, să mă pornesc la drum ­
S' ascult M âniuitorului - cuotintu-il
Ci când cu totul se pogoară darul
Asupra minţii mele, mă supun:
Adorm în voia bunii, căci sunt tun;
Dar tot nu las din. mâna mea paharul!
Acuţundet mă pomenesc deodată
ln strălucirea harului divin -
Şi tatălui şi fiului mă 'nchin,
Drept mulţumită-a clipei ce mi-e dată.
Apoi pe 'ncetul rosturi le toate
S'emestecă - şi nu mai ştiu nimic;
Eu însă simt ş' aiuncee că - un pic
De vin - s' aducă mântuires-mi, poate!
Eug. Ciuchi.
I
'of-'
i
I
,
i
�
I
[123]
TOPONIMIA ROMÂNEASCĂ
DESPRE SCHIMBAREA NUMELOR GEOGRAFICE îN ROMÂNIA
Scrisoare către D-l Bisnu
- Urmare' -
5. Ba acum vreo câteva luni în urmă am citit, cu înspăi­
mântare, la "gazetă" că consiliul judeţean din judeţul Tu­
tova, apucat de nu ştiu ce râvnă, a hotărît schimbarea nu­
melui plăşii Ioeşti, de pe urma lui Vasile Lascar în locul celei
străvechi de Pereschiou, schimbarea, zic, în acel de Constantin
Mille; că altă plasă să fie numita A. Vlăhuţă şi alta Vasile
Piiroan. Dar, pentru Dumnezeu, ce faceţi? Dacă aceşti morţi
vor fi fost, în viaţa lor, oameni însemnaţi, apoi însemnătatea
lor rămâne înregistrată la compartimentul activităţii lor, unul
ca ziarist, altul ca poet şi mai altul ca archeolog. Judeţul
Tutova este un judeţ din cele mai vechi din Moldavia-Mol­
dova, cu aşezarea românească, lucru probat şi prin mulţimea
de răzăşii (= moşneni în Muntenia); cercetând inceputurile
istorice ale Moldovei, judeţul Tutova, care vemâ în "Ţara­
de- jos", este dintre cele dintăiu ce nu poate fi nesocotit şi
orice numire topică trebuie păstrată, ca document toponimie
astfel cum a fost făurit de' poporul care a locuit şi locueşte
încă acolo, caci ne va aduce lămuriri despre straveche istorie.
6. Prin îndemnare dela revista "Analele Dobrogei", să
merge în Dobrogea, pe deaîntregul cu schimbarea numirilor
geografice, pe cuvântul ca sunt turceşti ori tătăreşti, Dar,
aşa a fost cursul istoriei, aşa a fost înregistrarea istoriei,
acestea sunt documentele istorice ale Dobrogei, şi încă acestea,
deşi turceşti sau tătăreşti, sunt cel puţin naturale, din popor,
neprihănite, iar nu făuriri dela surtucarii din Bucureşti.
J Partea I s'a publicat în �Convorbiri Literare" din Decembrie 1930,
pag. 1205-1212.
[124]
124
),[, BURGHELE
La bibliotheca Academiei române se află (S. 6186) o bro­
şură cu titlul:
Verzeichnis von Hammer's handschriftliche Sammlung
orientalischer Weeke . iiber osmanische Geschichte.
Aci sunt reproduse Întocmai notele referitoare la manuscripte
din: cele 10 volume din a lui Hammer (şi Hammer-Purgstal!)
"Geschichte des osmanischen Reiches" ediţia 1, şi cuprinde
manuscriptele dăruite de acest mare învăţat bibliotecei din
Viena. Sub titlul "Allgemeine osmanische Ceschichten", la
p. 13, subt No. 17, ni se arată tm manuscris cu titulatura:
Tarichî Ali Osman Lutfi paşa = Istoria Osmanlîilor de
Lutfi paşa (marele vizir al lui Solima strălucitul sau el­
kaanuni = legiuitorul).
Alăturat la acest manuscris- sunt nişte foi cu alte lucrări ale
lui Lutfi paşa, despre care Hammer ne spune că cuprind:
istoria celor dintăiu aşezări· ale unei colonizări turceşti
în Dobrogea tătărească (tătărească pe timpul lui Ham­
mer) subt Saltik-dede, în anul 662 (=1263), foile 108-116.
Cu adevăr, mai cu samă d�n numeroasele şi feluritele scrieri
ale byzantinilor, ne încredinţăm pe deplin că în deosebi
Skythia minor a fost, multe secole de-a rândul, calea de in­
trare, de ieşire, de răsboire pentru popoarele năvălitoare din
întinsurile Rusiei spre Imperiul byzantin, sau, mai în urmă,
spre Statul bulgar Înfiinţat pe chiar teritoriul administrativ
(căci nu era şi ethnic byzantin), al acelui. imperiu in peninsula
balkanică, - aceasta în osebire de alte drumuri de năvălire.
In asemenea împrejurări, negreşit că lăuntrul sau partea din
lăuntrul Skythiei minoris va fi rămas pustiit şi, dar, nu mai
era cine să petreacă nouilor populaţii ce s'au fost supra-pus
mai apoi într'un chip sau într'altul, vechiele numiri topice.
Turcii înşişi, deşi mai târziu se aşezată temeinic in peninsula
Balkanică, formând Statul ce cunoaştem dela 1353 încoace,
sunt veniţi, În parte, cu mult mai înainte şi anume chemaţi
de osebiţi imperaţi din Byzant ca apărare împotriva năvă­
litorilor ce nu mai sfârşeau dela Nord-Est, sau ca ajutoare
Împotriva duşmanilor lor dela N ord- West. Aşa Ioan Can ta­
cuzen, intrând în ceartă cu Ştefan Duşan, aduse din Asia­
mică Turci în ajutor. Unii din aceştia au şi rămas în Thracia
[125]
TOPONIMIA ROMANEAScA
125
I
şi până astăzi în câteva sate, sunt creştinaţi de nu se ţine
minte de când! şi în bisericile lor se ţine şi acum slujba bi­
sericească creştină în limba turcească, cu cărţi turceşti.
Ce facem noi acum cu Dobrogea? Spre pildă, se înlocu­
ieşte cu numirea de "Cernăteni" cea turcească sau tătărească,
nu mai tin minte a cărui sat. Pentru ce "Cernăteni" sau mai
bine, cum "Cernăteni"? Pentrucă a fost în România un ge­
neral Cernat, de locul lui din Galaţi, şi care general a fost, între
altele, comandiriul trupelor Române dela Plevna (Domnitorul
Carol comanda acolo trupele române şi ruseşti); atunci româ­
nizăm cu "Cerrrăteni" toponimia turcească din Dobrogea,
după firea limbii române. Dar numele generalului Cernat
cu onoare este şi remâne înregistrat în istoria ţării, la
compartimentul ei, şi generalul îşi are chipul de bronz
la Bucureşti. Dealtmintrelea, noua numire nici nu este
după firea limbii româneşti. Româneşte este, spre pildă,
numirea de Plotuneşii, din judeţul Fălciu, a cărei istorie este
documentată dela domnitorii Ilieş şi Ştefan (Gh. Ghibănescu,
Istoria unei moşii ellin sec. XV şi până astăzi, - în Arhiva soc.
şt. şi literare din Iaşi, vol. I). Aceşti Domnitori au dăruit, la
1440, cu moşie pe un Stan Plotun pentru Însemnate slujbe
aduse ţării (pe atunci nu era cu "leafă după budget"), de obi­
ceiu ca căpitenie a unui corp dle ostaşi, pe care însuş îi năimia,
îi întreţineâ şi-i purta la răsboaiele domnului ţării. Urmaşii
lui Starr Plotun erau, pentru locuitorii de acolo, Plotuneşti,
cu care fu numit şi locul de danie. Aceasta este potrivit cu
firea limbii româneşti, aceasta este istoria ţării păstrată şi
prin toponimie, iar nu falsificatul oficial cu "Cernăteni" sau
cu alte asemenea.
Voi, bieţi Turci ori Tătari, veşnic obidiţi de fanatismul
necreştinesc al acelor elie se numesc pe dânşii creştini, VIOi, pe
care intâmplările soartei v'au adus şi prin Dobrogea, in
curgerea timpurilor, dând numiri la locurile pe unde v'aţi
fost aşezat, aţi fost respectuoşi pentru trecut, chiar de nu a
avut nume acele locuri. Când aţi dJat de movila, a căreia nu­
mire fuse de mult pierdută la timpul venirii voastre, dar pe
care se afla Încă, cu bună samă, chipul de piatră a unui trup
de om, i-aţi pus numele de Adam-Clissi = a omului biserică.
Atunci, şi pe temeiul acestei mărturi toponimice, arheologul
I
II
l'
I
I
,
I
II
[126]
126
M. BURGHELE
Tocilescu a venit de a făcut insemnata descoperire ce cu­
noaştem şi încă o alta mai însemnată, anume că Traian, ur­
zitorul nostru, răsboindu-se cu Dacii, s'a fost luptat pe două
părţi, din care unul în Dobrogea, mărturisind, spre pome­
nire, izbânda şi truda lui, prin' monumentul a căruia urmă
este acea movilă şi mai altul desgropat din pământ.
Ba acum, de curând!, citiiu "la gazetă" că vor să mute
acel monument la Bucureşti ca să nu remâie re făcut acolo
unde Imperator Traianus l-a fost ridicat spre pomenire. Ce
5ă mai zici?
Alt exemplu. In judeţul Constanta se află un sat cu nu­
mele turcesc de Topraisar (acum îl vor fi înlocuit cu te miri
ce altul). Numele acesta de Topraisar este, ca şi altele, greşit
prins cre urechea românească la intrarea noastră în Dobrogea
în toamna anului 1878; adevărat este Toprek-hisser, care pe
româneşte vrea să zică de pământ cetiduie. Turcii, dar, dând
acestui loc, fără de nume, numirea de Toprak-hissar, au res­
pectat ce au gă5Ît, au potrivite O la ce au găsit. Iar noi, la 1925,
înlocuim numirea turcească, desfiinţând, astfel, o mărturie to­
ponimică care poate fi arheologului Moisil un reazim pentru
descoperiri istorice poate de mare însemnătate. Şi numirile
străine au dreptul lor die împământenire prin vechimea şi,
mai vârtos, prin străvechimea lor, cum învăţăm, pentru cele
turceşti sau tătăreşti, dela Lutfi paşa, vizirul Sultanului So­
liman.
7. Goana sau, mai bine, prigoana după schimbarea numi­
rilor topice mai ia şi altă formă dela Bucureşti. Nu mai avem
staţia Mirceşti, de pe moşia Mirceşti, foastă a lui Vasile Alec­
sandri, ci staţia "Vasile Alecsandri". Staţia "Bujor", de pe
linia Bârlad-Calaţi, este schimbată în "Lascar Catargi" pen­
trucă la Bujor se cobora din tren acel om de Stat simplu,
ca să se ducă la moşia sa Golăşei din judeţul Covurluiu.
"Larga" este prefăcută în Mihail Kogălniceanu, care îşi avea
îrisă moşia sa la Râpi în judeţul Fălciu, înlocuită şi ea în
Mihail Kogălniceanu şi chiar al plăşei, fost înainte Podoleni,
după locuitorii din Podolia migraţi aci în comuna Podoleni,
ca şi în judeţul Neamţ; la acea Larga (jud. Iaşi) avem bătălia
istorică dela Larga. Dar, pentru Dumnezeu! oamenii aceştia,
dacă au :I:1ost însemnaţi, remân mai departe înregistraţi ca
[127]
TOPONIMIA ROMÂNEASCĂ
127
însemnaţi la compartimentul activităţii lor, şi aceasta o în­
văţăm în şcoală sau o cetim în vrâstă matură, dacă ne inte­
resează.
De curând, mă aflam în Iasi în tramwaiul ce cobora,
dela Copou, pe strada Carol şi in dosul meu stăteau nişte
ţărani şi un evreu vorbind între dânşii. Trecând în dreptul
universităţii unde, în faţă este statuia lui Kogălniceanu, ca
cel întăiu profesor de istorie naţională la Academia Mihăi­
leană, aud pe un ţeran din cei din dosul meu, că întreabă:
Aista vrea să fie Asaki?
După o mică pauză, evreul s'a găsit să răspundă:
Ba nu, este Mihaiu Viteazu.
Dealtmintrelea trebuie 5ă spun că ţeranul ştia de Asaki,
caci îi văzuse de atât ea ori statuia în faţa şcolii dela Trii
Ierarhi. In ziare germane citisem, de mult, că la 'o recrutare
într'un loc din Germania, ofiterul vrând să cunoască gradul
de inveţătură al unui recrut, îl întrebă: "Cine a fost Moltke?"
Răspunsul recrutului: "un poet".
8. Dar goana schimbării numirilor geografice nu se măr­
gineşte la vechiul regat ci şi în ţările cu care ne-am intrupat.
Episcopul Radu Demetriu era născut la Tîmpă-haza­
uifalău, lângă Aiud (avem şi în jud. Putna Agiud}; pentrucă,
din pricina unui descrierat, el a fost ucis la senat, numirea
statiei de acolo, poate şi chiar a locului, fu înlocuită cu Ră­
deşti", după firea limbei române". Episcopul Radu re­
mâne în ramura lui înregistrat cu cuvinte de laudă şi
vom învăţâ aceasta la istoria lui, şi cu nici un chip
nu vei fi adaos la meritele lui, cu numirea de Rădeşti sau
Radu. Dar în numirea de Tâmpă-haza-uifălău, precum nu­
meşte locul poporul român de acolo, dacă cele din urmă două
sunt de origine ungurească, ceeace nu este ruşine, avem pe
cel d'intăiu Tâmpă, care nu e unguresc, poate că e românesc
curat din latineşte, sau poate de alt neam, destul, Însă, că
găsim Tiimpe lângă Braşov, spre pildă, şi atunci se schimbă
lucrul: poate că filologul sau istoricul se ajutorează de acel
nume pentru vreo descoperire istorică Însemnată pentru po­
porul Român.
Gr. G. Toci1escu, în "Două statui antice din Mincia"
(Revista p. ist, arh. şi filog., XII= 1912) ne spune că la satul,
[128]
128
\
M. BURGHELE
din părţile Devei, cu numirea ungurească de Veczel a des­
g'ropat două statui antice şi că:
.. , în gura locuitorilor români de acolo s'a păstrat de­
numirea antică sub forma Mincia sau Mingia, dată rui­
nelor castelului roman şi aşezării populaţiei civile de odi­
nioară din prejurul castelului.
Te pomeneşti că vine cel dela Bucureşti şi ca. supărându-se
pe ungurescul Veczel (şi el vechiu), dar neştiind şi de Mincia
(şi dacă ar şti, tot degeaba), îi va pune numele, te miri cărui
altuia dela Bucureşti, căci numele lui Delavrancea este pus
în Ardeal, în altă parte. Nu pară de şagă!
In Ardeal, mai puţin în Banat, -sunt mulţime de numiri
străvechi proprii unguresti: multe din acestea au înlocuit pe
altele româneşti (nu zic numai decât romanice) peste care
s'au suprapus, de obiceiu, prin traducerea lor în ungureşte,
păstrându-se însă, de poporul român localnic pe cel al lor
mai vechiu. Altele sunt potrivite după cele româneşti (Nas­
zod = Năsăud}, mai altele sunt proprii unguresti, fie că locul
nu avusese altă numire, fie pentru altă cauză, şi atunci Ro­
mânii, dacă au ajuns pe acolo, au adus-o pe româneşte: Csik­
Szereda = Miercurea Ciucului. Ori cum, numirile acestea un­
gureşti sunt şi ele vechi, cu ajutorul lor ne putem lămuri do­
cumentele publice şi istorice d�n Ardeal. Dacă asemenea docu­
mente interesează istoria ungara, caci nu se poate tăgădui că
. Ungurii au 'domnit peste 1000 de ani pe acolo şi că, dar, au
trebuit să lase urme, apoi acele documente intereseaza, in
acelaş grad, şi istoria noastră a Românilor de naţionalitate.
Tot asemenea zicem şi despre numirile săseşti sau, mai
încoace,şvăbeşti, sau' altele; doar la sfârşitul secolului 18,
Braşovului i se mai zicea Încă de Români şi Blolgar-szek,
fireşte, după ungureşte, iar până acum mai este acolo ma­
halaua Schiau, care este o Întărire românească a ungures­
eului Bolgar-szek. Nu vorbim aci de numirile ungare noui, din
timpul "maghiarizării" lui Bânffy sau a altuia, ci numai de
cele vechi, care nu au nimic de a face cu "maghiarizarea"
aceasta. Asemenea numiri sunt unele vechi, unele străvechi
şi, prin urmare, împământenite de atunci; ca atare, ele ur­
meaza a fi păstrate încă pentru a ne recunoaşte istoria. Istoria
poporului roman, din stânga ca şi din dreapta Dunării, ca şi:
[129]
I
1
I
f
,
TOPONIMIA ROMANEAscA
t29
a oncaruia altul, nici nu poate fi studiată decât împreună cu
a popoarelor cu care am conlocuit sau cu care am fost vecini ;
dacă, acum, noi Românii ne-am întrupatIa un loc, apoi ne-am
intrupat şi cu Ungurii şi cu Saşii, Şvahii de dincolo de Car­
paţi, şi ei străvechi s'au vechi pe acolo şi, acum, cu drepturi
deopotrivă cu noi; împreună cu dânşii avem a vieţui, Îm­
preună cu dânşii curge mai departe istoria noastră, fireşte,
în alte forme, în alte măsuri. Minunatele monografii ungu­
reşti despre osebitele comitate, acum judeţe, din Ardeal, din
Banat, precum, spre pildă, ale lui Pesty Frigyes, îşi păstrează
Încă valoarea ştiinţifică şi nu şi-au pierdut interesul pentru
istoria Românilor. (Trebuesc traduse toate pe româneşte).
Este dar de tot interesul, pentru istoria naţională a Româ­
nilor, ele a pune stavilă. desfiinţării numirilor topice ungu­
reşti sau săseşti numai pentruca. sunt unguresti sau săseşti.
Fireşte că numirea românească localnică va avea precum­
pănire ; că cea ungurească sau săsească românizate de po­
porul localnic, va avea şi ea precumpănire, pentrucă e 1'0-
mânizată de poporul român, iar cât pentru cele care nu au 00-
respondent românesc sau românizat vor remâne cum sunt.
Nu va fi, pentru noi Românii, nici o ruşine de a avea scris pe
tablă, spre pildă:
Schasburg, Sighişoara, Segesvâr
Miercurea Ciucului, Csik Szereda.;
doar noi ne plângeam, înainte de unire, că Ungurii sunt ne­
îngăduitori faţă de noi. Şi acum, după unire, numim staţia
"Răshoieni" pentru Szekely Kocsârad, pe româneşte Coceard,
care poate că el este cel vechiu, statia "Petru Rareş" pentru
Madefâlv, Madefalău pe româneşte, în care poate "MacLe" nu
e unguresc, căci avem Mădeiu in Moldova; staţia "Delavran­
cea", nu mai ştiu pe care a inlocuit; şi Delavranoea nici nu
era din Vrancea ci a luat un pseudonym precum obişnuesc
linii scriitori, şi pseudonymul acesta este acum nouă topo­
nimie, alte multe noui numiri se văd în itinerariul căilor fe­
rate.
Te pomeneşti că cel dela Bucureşti schimbă şi pe Diil'­
stele Braşovului, pe cuvântul - spune-va el -- că vine dela
ungurescul Deresziue. De-a lungul satului Dârstele este trasă
2003�. - Convorbiri Literare
[130]
130
M.BURGHELE
apa din Timeş pe un canal, cu câteva sute de ani în urmă,
judecând după grosimea' trunchilor de sălcii mărginaşe, iar
apa slujii la purtatul numeroaselor piue de postav p,enhu
sumane, piue de pănură. Dar cuvântul Diirsiele îl avem şi
la Românii din Macedonia, din părţile Pindului, pentru piuele
de aba (=pănură) ce fac acolo.
Tot după sistemul 'de "naţionalizare" şi de "unificare"
dela Bucureşti, se urmează şi în Bucovina, unde avem acum
Crigorie Ghica Voda pentru N epolocăuţi, şi în Basarabia,
unde avem VasiLe Lupu în loc de Ungheni, - acestea numai
ca exemple.
9. Dar să mai spun una. La Mărăşti, Riizoere, Oituzu au
fost, la Iulie 1917, aprige lupte pe frontul generalului Ave­
rescu, mai aprige ca la Mărăşeşti. Locurile acestea, dar, remân
însemnate, ca locuri de bătălie, în istorie, în geografie. Vine,
acum, cel dela Bucureşti de înlocueşte, pe linia ferată Zor­
leni (lângă Bârlad) - Basarabeasca din Basarabia (Ioastă,
până la răsboiu, Leipzig c.colonie germană, schimbată de Ruşi,
în timpul răsboiului, în Basarabskaia, iar d� noi în Basara­
beasca), - vine, zic, cel dela Bucureşti de schimbă numirile
a , staţii, ce şi le aveau după cele ale locului, şi le numeşte
Mărăşti, Hăzoare, Oituzu. Dar locurile unde au fost
acele aprige bătălii sunt chiar la noi, la locul ade­
vărat; numai locurile acestea sunt însemnate din cauza
acelor bătălii, numai locurile acestea au dreptul de a purta
acele numiri, iar nouile numiri de pe linia Zorleni-Basara­
beasca sunt nişte falsificate; şi falsificate sunt, în deobştie,
toate numirile noui ce au înlocuit pe cele localnice, în chipul
ce am văzut.
Tot falsificat este şi numirea de Răsboieni, de mai sus,
căci ela este luată dlin judeţul Neamtului, comuna Uscaţii­
Răsboieni, unde a fost bătălia lui Ştefan-cel-Mare cu Ma­
homet la Valea Albă; aci, dar, este şi trebuie să rărnâie po­
menirea locului istoric, iar nu în Ardeal la Coceard (! l), despre
care cel din Bucureşti crede că este numire ungurească, ceeace
este iarăş fals.
10. Chiar din cele româneşti, cel dela Bucureşti nu le face
pe româneşte. Aşa, în Bucovina, avem acum Berhomete pe
Siretiu, Bănila pe Ceremuş, Bănila pe Siretiu, după germ a-
[131]
TOPONIMIA ROMANEASCA
131
nismul Frankfurt am Main, sau după Iranţuzismul Arcis-sur­
Aube; pe româneşte zicem cu de: Curtea-de-Argeş, Ruşii-de­
Vedea, Coşovăţ-dc-Motru. Mai spunem "Traian-val; apoi nu
e aşa pe româneşte ici "Valul-lui-Traian". Valul-lui-Traian
a vean numai În Basarabia, iar cel Traian-val, de lângă Con­
starrţa, este un falsificat, căci Traian nu a făcut aco1o vre-un
val. Cel care este din apropiere de Cernavoda, unde a fost
Axiopolis, spre mare, este din anul 15 d. Ch., reînnoit şi re­
făcut, la răstimpuri (nu de Traian) până subt împăraţii -By­
zantini.
11. Este lucru demn de băgat în samă că dintre ţările din
lume, numai în România se înlocuesc, de narile mărului din
Bucureşti, numirile topice adevărate cu altele; că aceste nu­
miri sunt, aproape toate, numai dle bărbaţi, care şi ei aproape
toţi sunt din· Bucureşti sau trăitori acolo şi chiar contim­
purani ; că, deobiceiu, asemenea înlocuire se face cu numiri
de-a persoanelor din partidul dela putere; că adică avem o
nouă toponimie după partidele politice ce se perindă la gu­
vern după amarnice duşmănii Între ele, aşa nu o toponi­
mie (> poporului român; că, în sfârşit, nouile numiri mai
atârnă de plecările ce prefecţii sau d�rectorii de drum de
fier au pentru un "poet" sau altul, sau aşa ceva, şi chiar
numiri de pseudonym.
Revoluţia rusească a început în primăvara anului 1917
şi, după. oarecare prefaceri, unul Kerenski, a ajuns, în Rusia,
un fel de dictator, răsturnat apoi de Lenin. Un român, care
nu şi-a dat numele, în entuziasmul său patriotic românesc, a
propus atunci ca numirea judeţului "Neam1u" să fie înlo­
cuită cu cea de Kerenski şi să se zică "judeţul Kerenski". Nu
pare lucrul de şagă: propunerea a fost făcută prin o "gazetă"
ce eşiă pe atunci la Iaşi. Sunt şi numiri de oameni care mai
trăesc încă. Cel puţin, mai aşteaptă, de vezi, mai ştii? poate
că, după aceea, unul sau altul face vreo faptă urîtă, căci
acest sistem este deja "naţionalizat" şi "unificat"; sau poate
că trece la alt "partid".
Toate acestea se fac la noi la un timp când invăţaţii din
străinătate dau mare Însemnătate toponimiei făurită de popor,
scriind despre dânsa sau pentru dânsa şi scoţând chiar
[132]
132
M. BUl\GHELE
reviste, precum este de pildă în Germania revista intitu­
lată: Zeitschrift fUr Ortsnamenforschung.
Ba nu mai departe şi la noi în România avem învăţaţi care
preţuesc mult cestiunea toponimiei , ei publică disertaţii se­
rioase, spre exemplu în revista "Arhiva" din Iaşi, În "Ar­
hivele Olteniei", sau În altele, şi foarte multe în tipărituri
osehite, dar le este zădJărnicită munca de cătră cel din Bucu­
reşti, sau te miri de cine altul, care, este acum cred probat,
că. numai "învăţaţi" nu pot fi titluiţi.
Cine ştie? Poate că din Bulgaria a venit, celui dela Bucu­
reşti gândul de înlocuirea toponimiei în România, în chipul
cum am văzut. In timpul domniei bulgare peste ţinutul (gre­
şit spus "cadrilater") luat de noi în 1913, Bulgarii, mai înainte,
inlocuiseră numirea turcească a oraşului "Hagioglu-pazar­
gik" = al lui Hagioglu (= al hagiului fiu), bâlciu, în Dobrici.
cu gândul Ia acel Dobrotici, iar noi l-am Întors în "Bazar,gik"
(ceeace este greşit, căci 'turceşte se zice "pazar", "pazargik").
Tot în: Bulgaria avem staţii cu numiri noui, precum "Levski"
(revoluţionarul preot), "Rakovski" (şi el din vechii revolu­
ţionari), cari au inlocuit numirile locale. Mai avem o comună
"Ferdinadovo", care a înlocuit pe "Cutloviţa", comuna "Tar
A sparuh" , care a înlocuit pe alta. Acestea numai ca nişte
exemple.
Dar, să incheiu, iubite domnule Bianu!
Ceeace am spus, până acum, sunt numai nişte exemple,
iar dacă am mai documentat ceva, "după mintea mea cea
proastă", este ca să invederez primejdia ce ameninţă istoria
noastră naţională, de care, în parte, a şi fost cuprinsă, de a
se vedea jăfuită dle documentele ei toponimice. Primejdia
aceasta este în deobşte şi pentru geografie, chiar atunci când
vre-un nume topic nu ar fi de vre-un preţ istoriei; este geo­
grafie cu nume de bărbaţi, făcută de sus în jos, de florile
mărului celui dela Bucureşti; este geografie artificială, este
un falsificat, iar nu geografie de jos în sus, precum e psiho­
logiceşte în firea omenească pretutindene pe faţa pământului,
cum a fost şi la noi până la Vasile Lascar şi până la cel dela
Bucureşti sau până la ignol'entji împrăştiaţi in iară ca dre­
gători naţionali. Trebuie, dar, fără de nici o şovăire, îndrep­
tate! lucrurile la locul lor de mai inainte, şi a pune stavilă
[133]
pentru viitor, aceasta mai înainte de a fi prea târziu, căci
acum merg toate in vârtej.
Cred că numai Academia română este singura care are
autoritatea cerută pentru asemenea Îndreptare. Insemnaţi
membri ai ei au scăpăt şi mai scapă încă dela peire atâtea
şi atâtea documente scrise ale poporului român de pretutin­
dene; iar dintr'aceia domnia-ta eşti, încă dela înfiinţarea Aca­
demiei, şi cel mai cu iubire păstrător al acelor documente.
Dacă d-ta împărtăşeşti ca întemeiat cele ce m'am ostenit
a spune în această scrisoare, sunt încredinţat că tot Academia
română, şi numai dânsa, va puteă scăpa dela peire şi docu­
mentele geografice ale României.
Zic, dar, şi eu acestei scrisori (după Ovidiu, Tristia}:
Mergi la Bucureşti, la domnul Bianu dela Academia română
şi după ce-l vei saluta şi-i vei face urări de sănătate din partea
domnului tău, arată-i ce cuprinzi şi care-ţi este menirea; poate
că vei fi cu noroc.
+
I
I
t
TOPONIMIA ROMANEASCĂ
133
Post-scriptum, Putinele documentări de mai sus aveau
menirea de a îndreptăţi păstrarea numirilor topice ale ţării aşa
cum ne fuseseră ajunse până la noi prin traditie; nu am dat
acelor documentări o Întindere mai mare de oarece aş fi trecut
mesura cuvenită. Totuş, în ce priveşte § 2, plaiul Lovişte,
mai am nişte Însemnări, din cele adunate, pe care le socot
de aşa mare Însemnătate Încât nu mă pot opri de a le da aci,
Numirea de Looişte, adeverită "la 1233 pentru partea
de Nord-Est din judetul Vîlcea aşa cum este acum, remase
păstrată până pe la 1834--183'5, când, după punerea în lu­
crare a Regulamentelor Organice în Tara Românească şi
Moldova, a urmat revizuirea şi. în parte prefacerea Întin­
derii judetelor, Astfel, până atunci, judeţul Vîlcea, nu se
uniâ spre Nord cu Ardealul, ci acolo era parte a judetului
Argeş, terra Loţşsth« de la 1233, de-a dreapta OItului Hotar­
nica Ţării Româneşti, publicată În Istoria fraţilor Tunusli
(p. 81 trad. Sion), spune că la Hîrteşti din judetul Gorjiu: "se
Încheie judeţul Gorjiu şi încep muntii Argeşului din Lotru":
tot asemenea şi la Fotino (p. 186 trad. Sion).
Pentru partea din Făgăraş, găsim nişte ştiinţe de tot
interesante la joh. Chr. Engel. El ne spune în a sa "Ge-
[134]
134
M. BUHGHELE
schichte der Moidau und W alacgey ,nebst der historischen
und statistischen Literatur heyder Lander" (p. 91) că Samuil
Klein, care Iusese rugat să-i dea ştiinţele istorice ce ar avea,
îi scrisese, la 1802, că lucrase nişte "Annales Principium Tran­
salpinorum et Moldavorum", ce trebuia să iasă în: latineşte şi
româneşte. Enghel ne dă chiar un extract în latineşte ce-i tri­
misese Klein din scrierea sa, şi în acest extract aflăm la § 3
(p. 93), despre principatul lui Radu Negru, următoarea În­
semnată ştiinţă pe care o dau în traducere:
"Dar înşişi Boerii Ţării Făgăraşului sunt mărturii
vii şi demne de credinţă că această ţară ar fi fost su­
pusă domniei Voevozilor Valahiei, dela cari sunt di­
plome de hoeronate, moşii şi anumite privilegii. Dacă,
dar, această ţară nu ar fi fost supusă Voevozilor Va­
lahiei, dînşii nu ar fi putut deloc conferi asemenea lu­
cruri locuitorilor acelei ţări. Aceasta este pricina pentru
care locuitorii Ţării Făgăraşului se numesc, astăzi, pe
sine nu Transilvăneni ci Olteni şi, dacă trec fluviul Oltu,
ei zic că au fost în Transilvania şi numesc Transilvăneni
pe cei dincoace de Oltu".
Pentru înţelegerea textului, trebuie ţinut samă de aceea
că Samuil Klein era la Blaj şi că din Blaj scrii lui Engel.
Cu vechie prietenie
al d- tale devotat
M. Burghele
[135]
�
I
I
Dela Întemeietorii revistei
îNCORDARE POLITICĂ, îNAINTEA CONFLICTULUI
CU BULGARIA
- Din însemnările zilnice ale lui Titu Maiorescu -
-- 1913 ----
Marti 1/14 Ianuarie 1913. Sculat la 3 ore, ca să-mi pot
îndeplini datoriile zilei, ca început cuviincios al noului an,
Multă zăpadă Eu sănătos, învârtit de roata lucrărilor şi
cerinţelor politice, în bune raporturi cu Rege'e şi cu toti mi­
niştrii străini, dar privit de politicianii din iară cu neîncre­
dere şi cu mirare pentru tăcerea. mea faţă de ziare şi aver­
siunea mea în contra oricării reclame.
La 9� ore dim. a venit baronul Fasciotti la mine, la 101/2
Sefa-Bey, care pleacă azi la Constantinopol. La 11 ore am
fost la Te-Deum la Metropolie, unde Prinţii Ferdinand şi Carol
şi toţi miniştrii, afară de T. Ionescu, N. Filipescu şi Bădărău,
După Te-Deum noi, miniştrii, la Metropolitul Primat - scurtă
felicitare (fără Pr. Ferdinand şi Carol), apoi la Palat, unde
Regele şi Regina, Pr, Ferdinand şi Carol ne-a primit în 1'0-
tonda (precedentă sălii de Consiliu) unde era deja pus ma­
rele coş cu flori (Rothan) trimis de Prezidentul Consiliului
Am cetit eu urările noastre (vor apărea în Monitor), scrise
de mine azi dimineaţă - a răspuns el, liber; au mai vorbit
ceva cu fiecare din noi, şi la 12� ore eram acasă. La
H'2-5% ore Marghiloman la mine cu inteligentul 1. Filitti
asupra circulării mele (dacă va fi indicată n la legaţiunile
noastre în chestia cu Bulgaria ...
" ••••• a ••••••••• " ......
[136]
136
TITU MAIORESCU
I
'-<'$'"
Mercuri 2/15 Ianuarie, 1913. Multă zăpadă; la 8 ore dim.
_5° R De lucru, de lucru la ministeriale! Şi mai vin şi groza­
vele felicitări de anul nou, la care trebue în mare parte răs­
puns. La 91/2 ore WaIdthausen la mine, cu ştirea că Benken­
dorf (ambasadorul rusesc de la Londra) a zis alaltăieri, la
reuniunea ambasadorilor, că noi acum vre-o 8 zile am fi cerut
împreună cu Bulgaria intervenirea Rusiei. I-am spus că e
o nouă minciună, că noi din contra ne-am codit fată de inter­
venirea Rusiei cerută de Bulgari: să întrebe despre aceasta
pe Fasciotti, şi poate chiar pe Scheheko.
Apoi la minister 10%-12%. Acolo şi Barclay, să-mi
spuie, că sir Eduard Gray imi trimite vorbă: qu'i] espere que
11011S n011S arrangerons en paix avec les Bulgares, l-am ră­
spuns: "que cette missive m'embarasse ; je ne la comprends pas,
Est-ce uuconseil? Une intervention]' Je ne les ai pas de­
mandes. Une amabilite? Alors je reponds que j'espere aussi.
Mais de Londres j'attendais autre chose, une information,
quand enfin le Roi admettra Mişu a presenter ses leHres de
creance et quand on l'admettra a la reunion des Ambassa­
deurs", Era foarte plouat Barclay. De la 5%-61/2 ore Neni­
tzescu la mine: politicale.
Joi 3/16 Ianuarie 1913. Dimineata la 8 ore - 8° R. La
10--12% ore la Minister, unde Nicu Filipescu, venit ieri din
Constantinopol, şi KalinkoH cu intrebarea de la Gheşoff
"dacă facem să intervie Puteri străine între noi şi dacă
atunci nu mai tratăm direct". I-am răspuns din contra şi
iar m'am opus la tergiversare. La 4 ore Schebeko la mine
acasă. Oarecare "Umstimmigkeiten" la Petersburg; poate
Nanu al nostru vorbeşte acolo altfel. I-am spus că i-am tele­
grafiat astăzi lui Nanu sh fie rezervat, fiindcă n'are in­
strucţie - noi voind să tratăm direct şi deocamdată numai
eu Bulgarii. De la '5%-6% lucrat cu Fihtti ; răspunsul lung
ele rectificare la adresele lui .'\. Ll.lhovari din I)aeis, care sii tie
loc de circulară, de comunicat şi celorlalti miniştri ai noştri.
De la ? ore la 8% seara la Rege. Mi-a dat scrisoarea sa de
răspuns cătră împăratul Franz-Iosef' pentru prelungirea
aliantei noastre cu Triplicea, al căria document să fie făcut
la Viena, semnat acolo de Be.rchthold şi apoi aici de mine. Voiu
da mâine scris, lui Fiirsteuberg, ca să o trimeată la Viena. --
1
'i
[137]
INCORDARE POLITICA, tNAINTK\ CONFLICTULUI CU BULGARIA 137
Mi-a arătat Regele scrisoarea lui Kiderlen-Wăchtee din Aprilie
1912 despre tratatul secret Între Bulgari şi Sârhi cu clausa
isbucnirei contra Turcilor, numai după autorizarea din partea
Rusiei,
Vineri 4/J7 Ianuarie J 913. Iarnă adâncă, la ora 8 de di­
mineaţă - 4% o R. Dimineata la Al. Marghiloman, care pri­
meşte să meargă în locul meu la Craiova, pentru desvelirea
statuei tatălui meu, Luni 7 Ianuarie. La [0%-12 ore lucrat
la Externe. La 12 ore la G. Cantacuzino, ideile sale stra­
tegice pentru frontiera către Bulgaria şi cererea 2 decoratii ...
La 3J,,�l ore Bacalbasa de la "Epoca" despre articole asupra
politic ei noastre externe, care trebuie să mi se arate mai întăi,
dacă "Epoca" tine să mai fie oficioasă. La 4 ore ministrul ru­
sesc Schebeko "pour ecarter malentendu. Eu lui: je puis
assurer it priori Votre Excellence qu'il n'y aura jamais un
malentendu entre HOUS. N011S etablissons:
1) que lorsque Mercredi 26 D�� MI'. Schehcko est
8 Jan v ,
ve nu chez moi comme iniermedisire avec les 4 propositions
bulgares ecrites, j'ai pris acte des 4 propositions en tant que
venant du cote bulgare, mais que pour l'intervention russe Je
devais eu referer au Roi, parce que nous croyons plus pra­
tique, et aussi pom menager la susceptibilite du Roi des
Bulgares, de trait er directement avec les Bulgares.
2) que 2 J' ours apres, 28 Dec. 191: cornme M1'. Kalinkoff
, 10 [anv. 191 "
est venu m' anuoncer (il câte de Ia salle du conseil des mi-
nistres) que Mr. Guechoff a donne instructions â Daneff
(Londres] de continuer les pourparlers avec nous et que
Cuechoff a "l'ardent desir d'arriver avec nous il une con­
vention "des plus Iarges", je suis alle vers les 6% helll'es du
soir (il "1 heures je clevais aUeI' chez le Roi) chez MI'. Sche­
beko ren informer et que nous etiOllS convenus il la suite de
cela, que l'intervention de la Russie ll'etait plus indiquee.
3) que avallt cette epoque, vers le 12/25 Octobre environ,
fai sollicite le gouvernement russe de faire comprendre il
Sofia qne les Bulgares doivent commencel' il s'entelldre avec
nous, car nous ne croyons pas prudent de les saisir direc­
tement pour ne pas - en cas de refus de leul' part - arriver
il une crise. Le gouvernement russe est intervenu, mais le
Pl'ince Fiirstenberg m' alu Lundi le ��9ctol�",- it l1lj� heurefl du
4 NQ".
[138]
138
TITU MAIORESCU
matin, au ministere des Affaires etrangeres une depeche
(qui'il allait communiquer �. S. M. le Roi a Sinaia en audience
sollicitee] qui disait, entre autres, que l'Autriche-Hongrie etait
deja intervenue en notre faveur a Sofia. C'est a la suite de
cette intervention (opinion de Mr. Schebeko, que j'incline a
partager), et non de l'autrichienne, qu'enfin le 25 Novembre
au soir Daneff est venu a Bucarest et a pris Tinitietioe
de pourparlers avec moi, avec S. M. le Roi et avec T.
Ionescu pendant la journee du 26 Novembre (ouverture du
Parlement). Avec I'arrivee de Daneff a Bucarest cette inter­
vention de la Russie (et de l'Autriche) a eu son resultat et a
ete terminee.
4) que, encore une fois, nous avons demande a la Russie
et aux autres Grandes Puissances a la reception de Mardi 16/29
Octobre, d'admettre un delegue roumain a une eventuelle
conference europeenne qui serait appelee a statuer sur les
modifications a apporter au Traite de Berlin de 1878. Ceci
nous a ete admis par les grandes Puissances, excepte l' Angle­
terre, qui ne s'est pas encore prononcee.
5) que si le Comte Benkendorff a la reunion des Am­
bassadeurs de ce Lundi a dit, a propos des pourparlers ac­
tuels engages entre nous et les Bulgares, que la Bulgarie et
la Roumanie s'etaient adressees pour cela il la Russie, il a
confondu I'intervention demandee maintenant par la Bul­
garie et il laquelle la Roumanie ne s'est pas associee, avec les
demandes de la Roumanie du mois d'Octobre, qui n'ont rien
a faire avec les details des pourparlers actuels entre nous et
les Bulgares.
Ce point est important il constater, parce que MI'. Ka­
linkoff encore hiel' est venu me demander de la part de MI'.
Guechoff, si nous avons recours il des Puissances etrangeres
pour traiter sur la question de notre frontiere - nouveau
moyen dilatoire pour faire traîner la solution de notre diffe­
rend. l' ai ecarte ceHe nouvelle tentative d'ajournement, en
declarant pour la dixieme fois, que nou& voulons haiter di­
rectement avec les Bulgares et aussi vite que possible.
Sâmbătă 5/18 Ianuarie 1913. Sculat la 6 ore. Răceală În
gât. La Minister dimineaţa, apoi, după dejun, acasă din nou
Schebeko. I-am cetit cele scrise mai sus - a fost de accord,
[139]
I
I
'I':P-
I
I
+
I
'1
I
INCORDARE POUTlCĂ. INAINTEA CONfLICTULUI CU BOLGARIA 139
numai mi-a zis că Sazonow e de bună credinţă, dar poate
adus în eroare de vorbele lui Nanu la Petersburg. I-am spus
că l-am dojenit pe Nanu şi că cer scuze D-Iui Sazonow pentru
nedibăcia acestui funcţionar, care vorbeşte fără a fi auto­
rizat.
Apoi Waldthausen la mine, că i se spune, că Gheşoff ar fi
spus Ministrului italian de la Sofia (care a spus-o celui ger­
man) că Bulgaria ne ofere la Marea Neagră până la Kawarna.
De cine anume şi cui anume s'a făcut această ofertă? De la
7-8% ore seara la Rege. Scrisoarea autografă către Regele
Italiei pentru reînnoirea alianţei noastre cu triplicea (netre­
cută prin Cancelaria Regelui). Să o dau Baronului Fasciotti
pentru a o trimite în secret Regelui Italiei. Să chibzuiesc cu
el asupra Iormalităţii vre-unui protocol despre reinnoire.
2) Să dăm instrucţii secrete lui Ghika la Sofia pentru
ca el să trateze direct cu Regele Ferdinand. Mai 'nainte,
între 11 şi 12 ore la Minister Fiirstenberg şi îndată după el
Fasciotti cu întrebarea dacă aprobăm noi ca Prinţul Lich­
nowsky să propue la întrunirea Arnhasadorilor (Londra) pre­
siune asupra guvernului bulgar la Sofia ca să se înţeleagă cu
noi. Am răspuns că nu pot aproba asemenea propuneri decât
dacă se asigură de mai înainte asentimentul "triplei-entente",
altfel la ce folos? Noi voim să ne aflăm pe cât se poate de
acord cu toate 6 Puterile şi să nu fim mincie (Spielball), pe
care triplicea o aruncă în capul triplei-entente. Şi apoi nu
voim presiune la Sofia asupra amănuntelor cererii noastre
(aceasta poate deabia la sfârşitul tratărilor, când vom ajunge
la ultima diferenţă ireductibilă din amândouă părţile), ci
numai pentru a împiedeca guvernul bulgar de la tergiver­
sări şi a-l sili la grabnice tratări, Seara, după prea multele
conversaţii, gâtul mai dureros.
Duminecă 6/19 Ianuarie 1913 .....
Răguşală, etc ...... Seara cu expresul-Orient soseşte Take
Ionescu din Londra.
Luni 7/20 Ianuarie. La 8 ore dimin. _5%0 R.; senin. La
93/4 la 10% ore Baronul Fasciotti: îi dau scrisoarea autografă
a Regelui nostru că tră . Regele Italiei pentru prelungirea ali­
anţei noastre cu triplicea în' secret. La 11 ore Take Ionescu
la mine; mergem împreună la Palat, unde Regele în pre-
[140]
14D
T1TU MAIORESCU
zenţa mea îl ascultă explicând (şi el răguşit) ce s'a petrecut
cu el la Londra. El a insist�t pe lângă printul Lichnowski să
ceară reuniunii Ambasadorilor intervenirea în favoarea noa­
stră la Sofia (dar dacă nu s'a asigurat de mai înainte şi
adesiunea triplei "entente", e fără folos, chiar stricăcios). ­
Azi la' Craiova desvălirea statuei tatălui meu, discursul mi­
nistrului Cultelor Dissescu, prezent Al. Marghiloman în locul
meu.
Marti 8/21 Ianuarie 1913 ... de la 10% la 12"1. ore lucrat
la minister. De la 31;2-8% ore (!) primirea diplomatilor la
Externe. Bună vorbă cu Schebeko, căruia îi citesc lunga
adresă a mea cătră Nanu la Petersburg (o expediez mâine)
în chestia intervenirilor ruseşti pentru noi la Sofia.
Kaliukoff Îmi declară din nou, că nu mi-a făcut astă­
vară nici o propunere de înţelegere din partea Bulgariei
contra Turciei. I-am spus şi lui Schebekoşi Vredenburgh să
o constate prin KaIinkoff. Explicare cu BlondeI asupra vor­
belor lui Paleologue, contrare adevărului, în privinta Ro­
mâniei. El spune că a raportat totdeauna exact, dar că Pa­
leologue îi este adversar.
Mercuri 9/22 Ianuarie 1913. La 9 ore dimineata - O· R.
De la 10 % la j 21;2 Ia Minister... 3 % la 6"/4 ore Consiliu de
Miniştri (toti, afară de Nicu Filipescu). Vorbeşte T. Ionescu
despre cele petrecute la Londra. Marghiloman cere mobili­
zarea. Să mai discutăm la un Consiliu la Rege. Eu de la 7-81;4
la Rege. El foarte bine, ca întotdeauna acum, cu mine.
Joi 10/23 Ianuarie 1913. Trezit pe la 3 ore, neputând
adormi de griji pentru tratările cu Bulgarii - nu trebuia
să talonez de vreo 4 zile pe Mişu (Londra) şi pe Gllica-Sofia?
Telegr. Profesor Vasi1ie Mihăilescu.
Craiova
Vă mulţumesc încă odată pentru tot ce ati făcut cu
atâta sârguinţă şi abnegaţiune în memoria tatălui meu şi
pentru dragostea şi încrederea ce mi le arătaţi, Titu Maio­
rescu. - O scrisoare de la N. Filipescu că demisionează pentru
a nu "admira pe Take Ionescu". La 5% ore Mar,ghjloman la
mine. că să o primesc şi Arion să vie în loc; .....
[141]
lNCORDAHE POLITICĂ, INAINTEA CONfLICTULUI CU BULGAIUA 141
Vineri 11/24 Ianuarie. Ceva negură. La 9 ore dimineaţa
+ lOR. De la Constantinopolu ştire despre răsturnarea gu­
vernului Kiamil dispus la pace şi formarea unui guvern
Mahmud Schefket Paşa (Mare Vezir) cu ajutorul lui Enver­
Bey.
Telegr. Emile Hacovitză. Nice. Hotel Paix.
Profondement emu par la mort de votre excellent pere,
vous exprime les sinceres condoleances de son viel ami. Ai
charge consul deposer couronne.
Maiorescu
La 9% ore dim. Nicu Fihpescu la mine; iar l-am domolit,
rămâne în minister. La 11"/. Take Ionescu la mine la Externe;
şi el foarte apropiat, fiind asemenea de părere, că Nicu Fili­
peseu tot e mai bine să fie în minister decât afară ("ca Enver­
Bey la Constantinopol" zicea Take Ionescu) - poate de trei
luni prima zi mai liniştită.
Sâmbătă 12/25 Ianuarie 1913. La 73/4 ore dim. �5° R.
Dela 1 Jli4.-11,4 ore consiliu de miniştri la Palat sub Rege şi cu
Ferdinand. Cam acră atmosfera. N. Filipescu dârz, Regele
contra războiniciei lui, cu oarecare asprime, Marghiloman
formulă energică şi Bădărău războinic. Ceilalţi pacinici, ca
Regele. Telegrafiez la 5 ore (Filodor cifrează) lui Mişu la
Londra să ceară absolut ultimele propuneri lui Daneff.
Comunic tot aşa lui Beldiman la Berlin. Voiu comunica şi
lui Ghica mâine la Sofia. Pe la 6 ore sara me duc la Schebeko
si-i spun că nu mai putem aştepta. Pe Fiirstenberg şi Waldt­
hausen nu-i găsesc acasă. La 7 ore pe 10 minute la Rege ca
să-I liniştesc. El absolut contra războiului, vrea să ne adresăm
la intervenţia Rusiei la Sofia (Eu n'o fac). Acasa scrisoare
de la Coandă din Piteşti, că, daca. ne umiliază Bulgarii, el
mă va împuşca pe mine, pe Take Ionescu şi pe Rege. Scri­
soare de la Take Ionescu, că M. Săulescu si G. Stirbei vor
, ,
să provoace mâine la Clubul conservator din Craiova mani­
festare contra mea. Marghiloman scrie lui G. Ştirbei, care îi
răspunde că era. vorba să se ceară readucerea la guvern a lui
P. Carp, dar că el va împiedeca. Zi foarte agitată.
Duminecă 13/26 Ianuarie 1913. Reu dormit. Dimineata
8 ore -ljz o R.; senin; soare. Dimineaţa 9 ore Fasciotti la
[142]
142
TITU MAIORESCU
•
mine, după el Ftirstenberg, căruia îi zic (şi convine) că eu
tocmai nu fac "Schauk�lpolitik" (cum zisese el ieri, dealt­
minteri pricepând-o}, ci desfiinţez "die Schaukel", punând
peste ea "ein gerades Brett zum daraufschreiten". Politică,
până unde se poate, de acord şi cu Austro-Ungaria şi cu
Rusia. Când a vrut Rusia (la 26 Dec.) să intervie singură
Între Bulgari şi noi, am evitat-o şi i-arn spus-o lui Ftirsten­
berg şi m'am gândit la invocarea Baronului Fasciotti să in­
tervie Italia, ca reprezentanta noastră. A recunoscut Fiirsten­
berg, a zis chiar că: Austria doreşte, în interesul păcii, o bună
înţelegere între noi şi Bulgari, fie şi prin ajutorul Rusiei.
(Am comunicat-o Regelui).
Peste el vine şi Waldthausen. Lui Fasciotti, Ftirsten­
berg şi Waldthausen le comunic (ca şi ieri lui Schebeko) re­
zultatul C:onsiliului de Miniştri de la Rege.
De la 101;2-11 % ore Consiliu de Miniştri; cum să ras­
pund (evaziv) la interpelări în Cameră sau Senat. Suntem
de acord toti Miniştrii. De la 5-7 ore fac depeşa lui Ghika
la Sofia în sensul celei de ieri lui Mişu. Filodor le ia spre a
le cifra şi expedia.
Luni 14/27 Ianuarie 1913. Ninge tare dimineaţa, dar
du pa. 12 ore senin, cu soare. Waldthausen îmi aduce la 10
ore dim. (e şî Grig. Cantacuzino faţă) marele cordon al Vul­
turului Roşu şi felicitările Cancelarului german şi ale sale
pentru această distincţie. Lui Grigorie Cantacuzino îi spuiu,
după plecarea lui Waldthausen, că, dacă o pune la "Minerva",
să spue că am primit şi de la împăratul Rusiei marele cordon
al Vulturului alb. (Tot "zur Beseitigung des Schaukelns und
zur Befestigung des eintrăchtigeu Richtung). De la 11-1% la
biserica protestantă şi apoi la Legaţiunea germană; Te-Deum
şi felicitări - ziua naşterii Irnpăratului Germaniei.
La 214 la Cameră (gata a răspunde evaziv la vre-o inter­
pelare), dar nu se completează şi se amână pe Miercuri. Timp
splendid. De la 7-81;2 ore seara la Rege. Regele indignat
contra "Unverschamtheit" a lui Săulescu din Craiova, de a
nu-mi trimite mie moţiunea (ci lui P. Carp) şi nemulţumit şi
de Nicu Filipescu, ale cărui plângeri de false informări în­
contra lui la Rege le comunic Regelui. Regele le contestă.
Marţi 15/28 Ianuarie 1913. Senin, dar la 7 ore dim. _6° R.
[143]
I
.1
INCORDARE POLlTlCĂ, îNAINTEA CONFLICTULUI CU BULGARIA 143
Nevastă-mea îmi descifrează depeşile din Londra şi Sofia,
eu cu Wolanka, Brănişteanu (mai importanţi corespondenţi
de ziare). De la 10'i4-12Y2 ore la Minister. La 23/4-3% ore
Ia Senat mai liniştesc pe răzhoinicul Prezident G. Gr. Can­
tacuzino. De la 31J2 la 7% ore primire diplomatică Ia
Externe. Marie Negruzzi spune nevestei mele că Carp vi­
zitând pe jacques (Negruzzi) (care şi el îl vizitase în vremea
influenţei lui) ieri sau alaltăieri, i-ar fi zis: Ii pare reu că
Maiorescu "eE>t dans le petrin", dar vina e a Regelui, care,
din simţimânt meschin în contra Prinţului Ferdinand, nu
vrea războiul, fiindcă el, Regele, - nu mai poate merge la
războiu şi nu vrea ca să se distingă Ferdinand. - Cu ase­
menea vorbe îşi strică din nou Carp, care de altminteri - dacă
întorsătura politică ar aduce la primăvară războiu austro-rus->
ar fi omul indicat al Ţării. Altfel nu, şi cu duşmănie contra
Regelui iar nu.
Miercuri 16/29 Ianuarie 1913. Dormit cu întreruperi, dar
totuşi dormit pentru a putea face faţă la greutăţile zilei de
astăzi. 9-10 ore corespondentul italian, trimis de Fasciotti.
1O'i4-12'i4 ore la Consiliu de Miniştri, apoi pentru 5 minute
la Schebeko, leşinat ieri, după masa dela Prinţul Fiirstenberg,
în braţele lui Al. Marghiloman. Era îmbrăcat, şi mai bine.
La 2 ore la,.. Cameră. Interpelarea lui 1. Grădişteanu
contra mea, în chestia bulgară. Intervenire bună şi aplau­
dată a lui Iorga contra lui, şi a articolelor Filipescu - con­
servatoare din "Epoca" a la Bacalbaşa (fără a numi). Răs­
punsul meu. Succes politic. Votare de încredere cu unanimi­
tate. Mai încearcă să vorbeasca. fără tact Vergil Arion, cerând
lămuriri. Răspunsul scurt că n'am să dau altele, decât acele
date. Vezi Monitorul.
De la 4'i4 ---:6'i4 ore la mine Al. Marghiloman, N. Fili­
pescu şi Mişu Cantacuzino - dau ceaiu şi avem vorbă bună.
Eu îl întreb pe Mişu, dacă tatăl său vrea să-mi ia locul,
că eu sunt gata să i-l dau. Contestă absolut.
De la 7-81J2 la Rege. Mult vorbit. Bună audienţă. L-am
rugat să oprească El pe Take Ionescu de la interviewuri.
I-am trimes lui Fiirstenberg (după cererea sa, pentru
confecţionarea la Viena a actului de prelungire a alianţei
noastre cu Triplicea până la 1920) lista decoraţiilor mele.
[144]
TlTU MAIORESCU
Am 10 mari Cruce, .mare ofiţer Carol 1 şi UIl cavaler al Sfân­
tului mormânt. Mie indiferent cu totul: 'mai curând, când le
pun, teamă de ridicol.
Joi 17/30 Ianuarie 1913. Dormit 6 ore după liniştirea su­
fletească de aseară. Sculat la 4:Y4 ore de dimineaţă, svântat
masa, regulat hârtiile ministeriale curente, scris jurnalul
pentru alaltăieri şi ieri şi acum (5Y2 ore) mă puiu să corectez
stenogramele de ieri. Terminat corectarea la 9 a stenogra­
melor, retrimis la Cameră (după ce Brănişteanu şi le-a tradus
în nemţeşte). Bună vizită Il lui Jean Miclescu la noi. 6--7
ore Printul Fiirstenbergcu depeşa lui Berchthold, că o even­
tuală cerere a noastră, ca Rusia să ne sus tie pretentia asupra
Silistriei, contra Bulgarilor .micht irrig aufgefasst werden
wird". Culcat mai în linişte, după ce am îndeplinit toate
datoriile zilei de astăzi.
Vineri 18/31 Ianuarie 1913. Senin, dar dimineaţa la 7Y�
ore -100 R ger. Minister până la ora 1 (de la 11-12 ministrul
Schebeko acolo la mine, ca să-mi arete grija lui Sazonow
că atacul eventual al nostru contra Bulgarilor va deslănţui
Slavii în contra noastră. Vorba mea de interventia Rusiei,
dacă aprobă să avem Sihstria. El nu crede, dar să-i dau în
scris. Imi rezerv să. Întreb pe Rege. La 3-4 ore Senat şi Ca­
meră. 5-7 ore Consiliul de Miniştri. 7-8% la Rege. Nu vrea
să-i dau Înscris lui Schebeko cererea Silistriei şi intervenţie.
dacă nu sânt de mai nainte asigurat, că nu va fi refuz. Mai
bine recurs la toate Marile Puteri.
Sâmbătă _ 19 Ia�__ Acelasi ger. -La 9"/4 ore dimin.la
f Fevruarie '
Printul Wilhelm de Wied, la Palatul nostru regal până la
10% ore. A venit şi Printesa de Wied, Sofia. Despre candi­
datura propusă lui de Fazi] Paşa Toptani şi de locotenentul
Osler la tronul viitoarei Alhanii. Mă Întreabă deodată, dacă
Hegele nostru () vrea. Răspund: da, numai să nu fie un
"ec]lec": de aceea Regele şi noi, oficial, absolut rezervaţi. Ii
pnopuiu (ganz privatim n. unmassgeblich) să trimeată un
Vertrauensmann des Hause�Wied mit etwa 10.0000 Fcs an
Fazii Pascha und Osler, ohne sicli irgelld sonst zu aussern, bis
Albanien iiberhaupt staatIich eingerichten ist, Apoi la mi­
nister pănă la 12 ore. La 2% la Senat, pe la ') ore la Cameră.
unele Jean Miclescu îmi vorbeşte de o interpelare a sa. Cu
[145]
lNCOI1DARE pourrCA,INA!NTI,A CONfLICTULUI CU BULGARIA 1.,ţ.')
Barhu Catargi, acasă - el nehotărît politieeşte, pentru Si­
[istria, pentru războiu, atmosfera [ockev-Cluh-Carp. La 5
ore - 53/, ministrul turc Sefa-bey, revenit ieri din Constanti­
nopol. Dacă suntem tot amicii Turcilor? Nu cum-va ne unim
CIt Bulgarii contra Turcilor? La 714 la gară, unde apoi şi
Regele, cu bastonul de Mareşa] German şi Prinţii Ferdinand
şi Carol (nu Wied). Nicu Filipescu venise în redingotă, s'a
clus fuga acasă şi-a venit încă la timp. La 7.30 soseşte (tren
special din Burdujeni) Printul Eitel-Friedrich, al doilea fiu
al Irnpăratului Wilhelm II cu 5 ofiteri în suită. Scurte shake
hands - afară ger.
Duminecă _ 20111D.:.·c 1913. Lucrat cu Filitti (depeşa lui
'2 Fevruarie- . -
i\ti.�u la Londra pentru participarea la reuniulleaAmbasa-
dorilor). Apoi vorbă cu Take Ionescu. La 5 ore la Palat, unde
e botezul Prinţului Mircea, oficiat de Metropolitul Primat;
prezenţi toti Episcopii, toţi ministrii şi Ioşti miniştri cu ne­
vestele, Prezidentul Camerei şi Senatului, P. Carp Cll nevasta
sa, Printesa Alex. Ghica etc. Regina mie: că îi era frică că Me­
tropolitul năbuşe pe copil, când l-a vârît în apă şi că Ea
însăşi orbeşte (cataracta]. Printesa şi Printul Wilhelm de
Wied.
La 68/4-73/. ore seara N. Filipescu la mine, războinic,
că la ultimul Consiliu de Miniştri (Sâmbătă 12/25 Ianuarie) la
Palat, la vorba lui N. Fîlipescu despre războiu, Regele a răs­
puns "Moi je ne Iais pas la guerre. Il faut s'adresser il. de
plus ojeunes que moi", arătând cu mâna la drea pta, unde el'â
Prinţul Ferdinand. Eu am răspuns lui N. Filipescu, că o ab­
dicare În momentele de fată ar fi periclitarea Ţării şi că
trebuie absolut evitată: La 8 ore la ministrul german von
Waldthausen, unde Printul Eitel-Friedrich cu suita, Prinţul
Ferdinand cu Carol şi Prezidentul Camerei şi al Senatului, eu
singur dintre miniştri, miniştrii străini numai ai triplei
Alianţe, Fiirstenberg cu nevastă sa, Fasciotti (fără nevastă).
La masă Waldthausen s'a sculat să. rostească un toast, Prinţul
Fitel-Friedrich i-a făcut semn să şadă şi să tacă - s'a aşezat
jos şi a tăcut, După masă "roni' , cu toată lumea. dar eu am
plecat la /OY2 seara. fără a fi vorbit cu Prinţii.
Marti 211,,0'1913. La 8 ore dimineaţa numai :""""1" R.
� '3 Fevruarie
La minister, apoi la ora t la Cotroceni, dejun la Prinţul
[146]
146
TITU MAIORESCU
�
J
Ferdinand, fără Printesa (care e încă în pat, cu flebită): Re­
gele şi Regina, Print şi Printesa Wied, Printesa Elisabeta şi
Carol, Waldthausen, oaspeţii germani. La 3% acasă. La 8 la
prânzul de gală la Palat, eu Între D-na Mavrogheni şi D-na
Xenopol. Toţi miniştrii noştri cu doamnele, din străini oaspeţii
germani şi Waldthausen cu nevastă-sa. Toastul german al
Regelui, răspunsul idem al Prinţului Eitel-Friedrich. Muzică
militară, începuturile imnului prusian şi român. La 10% ore
acasă.
Marti 22 Ianuarie Dimineaţa la 8 ore -41f2 o R Senin. La
, 4 Fevruarie
10 ore Mar,ghiloman la mine; îi arăt (ca secret) procesul-verbal
iscălit de Mişu şi Daneff la Londra la 16/29 Ianuarie. Mergem
Împreună la gară, unde plecarea Prinţului Eitel-Friedrich şi a
suitei, cu tren special, la 10.40 minute (ei rămân câteva ore la
Sinaia, Buşteni, Zamura). Cu Mişu Cantacuzino la Externe
(pe drum, îi dau o copie a procesului-verbal pentru tatăl său).
La Externe îmi aduce Contele Waldburg fotografia semnată
a Prinţului Eitel-Friedrich pentru mine. Aduc Regelui pro­
cesul-verbal Daneff-Mişu. Rămâne să-I arate el cui vrea.
Stau la Rege de la 12 ore la 1112. El cu încredere în mine. For­
mele tratatului de prelungire (până la 1920 şi apoi din şase
în şase ani) a convenţiei secrete între noi şi Austro-Ungaria
de la 25 Iulie 1892 (dar decând anterioara cu 1. Bră tianu ?)
De la 3%-7 ore primire diplomatică la Externe. Tot acolo
de. la 7 la 7"/4 ore seara Jean Miclescu despre interpelarea de
mâine, întrebarea lui contra unei notiţe din liberalul "Vii­
torul", că am renunţat la Silistria,
Mercuri 2.11an... 1913. Dimineaţa la mine N. Filipescu,
5 Fevruarie
apoi eu la Al. Marghiloman, în sfârşit la T. Ionescu despre
interpelarea Virgil Arion, de astăzi. Me asigur, ca măsură pre­
ventivă, de ei. La 2'l.4 la Cameră. Şedinţa de la 23/. la 5 ore
cu multă lume (şi ministrul holandez Vredenbur,gh: ca ce? In­
formatorul lui Fiirstenberg-Schebeko?) Răspunsul meu la
întrebarea lui J. Miclescu şi la interpelarea lui Virgil Arion.
Vezi Monitorul. La 5% eu la Prinţul Fiirstenberg. Iscălim şi
punem pecetea noastră pe actul de prelungire. (Scris Iran­
ţuzeşte, datat de azi). De la 7--811z ore seara eu la Rege. T.ot
cu bine.
Joi �� 1913. Sculat la 6 ore. Afară negură. Vorbit
6 Fevruarie •
y
i�J
[147]
INCORDARE POLITICA. INAINTEA CONFLICTULUI CU BULGARIA 147
la mine acasă Vz oră cu un redactor de la J ournal de Ceneve
si % de oră cu Waldthausen. De la 11-12112 la G. Gr. Canta­
�uzino cu Generalul Herjeu, N. Filipescu, Al. Marghiloman
şi Mişu Cantacuzino. Ne explică Hărjeu frontiera strategică
şi rămâne să mai vie el mâine la Cantacuzino cu Generalul
A verescu şi un ofiţer superior de la marină. Bâtrănul Can­
tacuzino neplăcut de încăpăţînat în privinţa strategiei.
Spre seară mai vin la mine C. C. Arion şi N. Fili­
pescu. Apoi corectez jumătate din discursul meu de ieri ele
la Cameră - stenograme.
Vineri, ��. 1913. Revăd restul stenogramelor.
7 Fevruarie
Depeşa lui Ghica de la Sofia. Spune că acolo se vor continua
tratărite cu Daneff şi Sarafoff (ministrul bulgar la Constan­
tinopol). O comunic Regelui la audienţă, între 12 şi 1112 ore.
Regele îmi spune să cer de la Austria susţinerea eficace a ce­
rerilor noastre Silistria-Kavarna, şi că, la caz de atitudine
razboinica a noastra, T. Ionescu îşi dă demisia. Vorbim pentru
prima oară de eventualitatea schimbării ministerului si ve­
nirea lui 1. Brătianu. 5-6 ore consiliul de ministri. N: Fili-
,
pescu şi Al. Marghiloman războinici - probabil şi Mişu Can­
tacuzino '- după consultarea militară între ei, azi de la
3-5 ore. La 7 ore până la 73/4 ore seara Prinţul Wilhelm ele
Wied la mine pentru candidatura propusă lui la tronul Al­
baniei: îl sfătuiesc să trimeată un om de încredere al lui la
Viena, să se pue în contact cu Ion P. Carp şi delegaţii al­
banezi.
Sâmbătă ��.1913. Noapte Irăm ântată de grija
8 F evruane
crizei ministeriale ce se anunţă şi a tratărilor cu Bulgarii şi a
stăruinţei noastre mai energice pe lângă Austria. - La 8 ore
dim. +0°, deşi senin. La 9% ore Prinţul Ftirstenberg la mine.
I-am &PuS că cerem ca Austro-Ungaria să-şi însuşească ce­
rerea noastră cătră Bulgari de a ne anexa şi oraşul Silistria
cu linie dreaptă până la Balcic sau (extremă concesie) la Ka­
Iiacra. Aceasta e consecventa declarării Contelui Berchthold
înaintea delegaţiiloc că Austro-Ungaria susţine România, ca
amică. Va raporta indată la Ballhausplatz. I-am spus şi din
partea Regelui, ca 1. Brătianu e războinic, şi că, după părerea
lui, lipsa de ajutor efectiv din partea Austriei, ne va libera
[148]
de tradiţia de pân'acum şi va produce altă orientare a poli­
ticei noastre.
101;2-1 a /. ore la minister. W ald thausen, căruia i-am re­
petat aceiaşi declaraţie ca lui Fiirstenherg, Marghiloman, N.
Filipescu (acesta atât de târziu.) De la 5-7 3/. neîntrerupt
dictat lui Filodor acasă la mine, apoi şi lui I. FiliHi scrisoare
lungă lui Ghika la Sofia, pornită cu un curier militar, care
pleacă mâine dimineaţă prin Posta-Belgrad la Sofia. Şi Vla­
dimir Ghica la mine, spre a-i da acestui curier ceva pentru
Irate-său la Sofia. Depeşă cifrată lui Ghica pentru tratările
cu Daneff şi Sarafoff. Idem Iegaţiunilor noastre. De abia la
masă răsuflu de greaoa zi şi rea noapte.
Duminecă 27 Ianuarie 1911. Sculat la 6. Scriu jurnalul si
9 Fevruarie . ,
lui Mavrocordatu la Viena. Dimineata Fasciotti şi Waldt-
hausen la mine, cărora le tin acelaşi limbagiu pentru adop­
tarea punctului de vedere român cu Silistria contra Bulga­
rilor, aşa cum am vorbit cu Fiirstenberg. Apoi de la U-n�.
ore Maghiloman cu Take Ionescu la mine. Marghiloman îmi
face "amende honorahle" că am avut dreptate să nu me
amestec în certurile ministeriale interne, pentru a putea
lucra la Externe cum am lucrat. De la 5-7% ore primesc pe
Iorgu Cantacuzino. Bâtrănul şi-a făcut un cal ele bătaie din
conversatiile lui cu ofiterii din Stat-Major şi pretinde acum
numai decât să cerem de la Bulgari ca minimum Silistria cu
vre-o 10 kilometri la apus, oraşul Dohrici sau cel putin înăl­
ti mile la nordul acestui oraş, care ar fi cheia pozitiei noastre
strategice şi un al treilea punct la Marea Neagră, Balcic,
Kavarna sau Kaliacra. Peste el vine pe un sfert de ceas N.
Filipescu, care dispută cu el contra Dobriciului şi ne spune
că manifestarea după întrunirea Ligei culturale astăzi la
Băile Eforiei l-a aclamat pe el acasă (au vorbit la Întrunire
Ionaş Grădişteanu, Virgil Arion, directorul Şcoalei macedo­
nene Diamandy şi altii). "Univer5ul" spune că manifestatie a
fost şi la Marghiloman şi Take Ionescu(?) spre aclamare.
Luni ��IanulUie 1913. La 8 ore dimineata senin si termo-
t o Fevruarie . �
metru la zero. De la 10-12 ore la minister; de la 12%-11/2
la Rege, Să mă duc, zice El, la Fiiratenberg, să-i cer amânarea
trimiterii sau iscălirei din partea împăratului Franz-Ioseph a
actelor de prelungire fi aliantei, de oare ce poate criză, poate
148
TITU MAIORESCU
\
.1
��
!
.;
T
[149]
INCORDARE POLITICĂ, JNi\JNTEA CONFLICTULUI CU BULGAHIA ! 49
1. Brătianu n'acceptă, poate nu mai vrea prelungire, dacă
Austria nu ne ajută cu succes la luarea Silistriei. .
La 2% la Senat, Între 3-4 la Schebeko (care mă asigură
că Rusia a făcut toate presiunile asupra Sofiei, dar mai de­
parte nu poate); iar Între 41j2 şi 5112 ore la Printul Ftirsten­
berg, care agitat (devine roşu) de cele ce-i spuiu din partea
Regelui. Rămâne, după sfatul meu, să vorbească el însuşi
cu Regele. 5%-7 ore Consiliu de Miniştri. Interpelarea, cu
care ameninta Săulescu (dacă vom mobiliza sau nu) nu s'a
făcut la Cameră, în urma dejunului lui Mişu Cantacuzino
cu N. Filipescu la Capşa şi a vorbei tot lui Mişu Cantacuzino
cu Săulescu. De la 7 la 8 ore Mişu Cantacuzino la mine acasă,
cere numai decât înălţimile Dobrici şi 10-15 kil. west de la
Silistria.
Marti 29 ltm.. 1913. Senin dimineata la 7 ore _2%0 IL
11 Fevruarie
Mă duc la 10 ore dim, la Marghiloman după o depeşă a lui
Ghica de la Sofia, şi convenim că putem asigura Statului
bulgar - "un emprunt a Bucarest a des conditions tres fa­
vorables" vr'o 20-30 milioane. Apoi la Minister. De la
3% la 7% ore primire diplomatică. Diplomatilor străini le
spun, că sunt "le ministre de la conciliation, selon les' con­
seils recus par les Grandes Puissances, mais que si les Bul­
gares ne ce dant pas Silistria, je suis le dernier ministre de
paix possible. Apres moi la rnobilisation et la guerre".
Mercuri 30 lan. .1913. Senin; dimineata la 7 ore -2%0 R.
12 Fevruaric
termometru +1' R. La 81;2 ore de dimineaţă PrintuIF'iir-
stenberg la mine, foarte excitat, de coloare trandafirie la fată.:
că a vorbit cu Regele, că a trebuit să se stăpânească, a fost din
cele mai grele ceasuri ale vieţei lui: ich habe Blut geschwitzt;
că a amâna acum iscălirea tratatului are aerul de "einer
Erpressung", un chantage, că nici odată împăratul nu poate
admite aşa ceva şi că România îşi va pierde cele mai sigure
ale ei simpatii, ale lui Franz-Ferdinand şi ale baronului Ho­
tzendorf. Că a şi venit aseară, după ce s'a Întors Fiirsten­
berg de la Rege, exemplarele de tratat, cu ratificarea a unuia,
iscălit deja de Franz- Iosef.
L'am liniştit; i-am zis, că dacă l-a şi iscălit Impăratul,
îl va iscăli şi Regele Carol. Că trebue să tie seamă de fireasca
alternare între curaj şi depresiune a Regelui, om de peste 7'3
[150]
150
TITU MAIORESCU
\
ani, pe care îl vedem toţi, şi el, şi eu, adeseori (în deosebire de
mai ,greaua accesibilitate a· altor Capi de Stat), prin urmare
în mai felurite stări sufleteşti şi în depresiune uneori, etc. -­
La 10%-11112 la minister, de la 111/2-11.4 ore la Rege, l-am
mai întărit, m'a sărutat, iar eu mâna Regelui ...
Lţt 5% la Ftirstenberg, am luat exemplarele ratifica te
ale Tratatului in "Decken von rotem Sammt", cel cu panglici
galben-negre, iscălit de Impăratul Franz Iosef şi de Contele
Berchthold. La 6"/4 dus la Re,ge şi lăsat la El, cel cu panglica
roşu-galb.-albastru dat Regelui spre iscălitură; l-a iscălit În­
dată, la ?� ore, m'am dus un moment la Furstenberg, ca
să-i anunţ că s'a făcut; el mi-a arătat "seine Dankbarkeit,
ein Stein vom Herzen", apoi m'am dus acasă, am iscălit şi eu
subt iscălitura "Carol" tratatul, am scris în el data: a treizecea
zi a lunei Ianuarie 1913. Când eşeam de la Rege la ?� ore,
venea la M. S. în audienţă ministrul belgian Ypersele de
Strikon. Intre 5% şi 63/4 ore, până când a 5COS Fiirstenberg
cele 2 exemplare ale tratatului din lada de fer a Legaţiunei,
m'am dU5 iute la ministrul italian baronul Fasciotti, pentru
accelerarea iscălirei tratatului de accesiune al Italiei, care
Însă nu se poate face decât după ce voiu fi iscălit şi cel cu
Germania, la care însa. Waldthausen se încurca pentru hârtie
şi şiret tricolor. Seara 9Y2--10%, în loc de linişte Nicu Fi­
lipescu (căruia îi 5tă mai ales în cap ciuda lui în contra lui
Take Ionescu) mai liniştit, fiindca a vorbit cu Bădărău şi are
perspectiva să i se aleaga Hiott şi P. Missir, chiar şi Cantacu­
zinistul Pascal Toncescu ......
Joi 31 Ianuarie 1913. Senin, la ? ore dimineata _2° R.
13 Dec.
La 10% la Prinţul Ftirstenberg: i-arn dus exemplarul în catifea
roşie iscălit de Rege spre ratificare şi am mai iscălit amândoi
împreună (iar cu 2 pecetluiri roşii lângă nume) proces-verbal
în două identice exemplare franceze, cu data de ieri (treizeci
Ianuarie în unul v. style, douăsprezece Fevruarie în altul
rrouveau style), că s'au făcut ratificările. Mi s'a înapoiat
procura ce mi-o dase Regele. Voiu lua mâine de la Rege şi
voiu înapoia lui Ftirstenberg procura dată lui de Impăratul
Franz Iosef. 103/4-1 ore la minister, unde pe % oră Schebeko,
să-mi spuie că va cere audienţă la Rege. Am găsit nemerit
şi sântem tot bine împreună. La 5, la mine acasă Sefa-bey şi
[151]
(va urma)
apoi până la 7.112 ore pe tontul de Waldthausen. Azi mi-a spus
Prinţul Fiirstenberg, vorbind de momentul de slăbiciune a
Reaelui nostru la audienţa lui Fiirstenberg de Marţi 29 'Fllnt'
YO 11 e r,
după amiazi, când Regele hezită să semneze tratatul, că
şi Impăratul Franz Iosef acum câteva săptămâni, când mi­
litarii cereau războiu contra Sârbilor, a avut un "Wein­
krampf".
1
01
1
,
T
INCORDARE POLlTlCĂ. INAINTEA CONFLICTULUI CU BULGARIA
151
Nicolae Filipescu către T. Maiorescu
Sinaia, August 1901.
Dragă Domnule Maiorescu,
Intors la Sinaia, după nesfârşite peregrinaţiuni agricole,
aflu, prin o cartă poştală ce Doamna Maiorescu a avut ama­
bilitatea să ne trimeată, că şi Dvvoastră v'aţi hotărât - a ve
odihni de călătorii, instalându-ve pe trei septămâni la Wies­
baden.
Me folosesc de acest prilej că o scrisoare Îţi poate par­
veni, spre a-ţi Împărtăşi câte-va impresiuni ce nu vei fi putut
căpăta din citirea ziarelor. Sper că cele ce se petrec în po­
litica noastră nu-ţi sunt prea indiferente. Aceasta e şi spe­
ranţa tuturor amicilor noştri, cari aşteaptă cu nerăbdare În­
toarcerea D- tale.
De când ai plecat, am stat într'o apatică expectativă,
urmare firească a regretelor noastre d' a vedea partidul con­
servator atât de reu căzut şi sfîşiat.
In timpul acesta, ceal'altă fracţiune conservatoare a des­
făşurat o îndrăsneaţă activitate. Golurile au fost umplute cu
agenti electorali şi agenţii au inaugurat În clubul conservator
o politică de traficuri electorale demne de partidul liberal.
Dacă e adevărat că, de trei-zeci de ani, conservatismul
a Însemnat la noi o protestare În contra exploataţiunei ţării
de o clientelă' puternic organizată sub forma de partid li­
beral şi că critica noastră s'a Întins une-ori la instituţiuni,
[152]
152
N. FILIPESCU
\
numai Întru cât îngăduiau aceasta. exploatate, politica ac­
tuală de la club nu e de cât renegarea ideif conservatoare.
Cred că avem datoria de a întreprinde o operă de sal­
vare a partidului conservator.
Fideli ideii conservatoare, avem elita partidului cu noi
şi chiar uumerul nu ni se poate contesta, întru cât, în zioa
rupturei; la 12 Fevruarie, majoritatea conservatorilor s'a dut
de partea noastră.
Putem dar vorbi în numele partidului conservator şi
socotesc că suntem datori a vorbi.
De altminteri, o datorie de patriotism ne impune mai
mult ca ori-când să afirmăm o politică neted conservatoare,
pe când ceil'alţi se abat de la tradiţiunile partidului.
In adevăr, nici o dată viitorul ţăr-ii nu mi-a apărut mai
posomorât. Se pare că, din ce în ce, rolul nostru, chiar printre
ţările dunărene şi balcanice, scade. Toate aceste ţări sunt
inbărbătate prin certitudinea unor măriri teritoriale ce vor
căpăta prin forta lucrurilor. Nici o speranţă de felul acesta
nu putem hrăni, cel putin pentru un viitor nu prea înde­
părtat
T.ot viitorul nostru atârnă dar de la politica noastră
internă. Dar aci iarăşi desilusiuni: desilusiuni de pe urma
instituţiunilor , cumplită decădere morală. Aparenta prospe­
rităţii materiale singură ne mai înşeală. Dar şi această ilusie
a perit în ultima criza.
Aşa fiind, ne putem Închipui în ce conditiuni ne vom
presinta fată de rivalii noştri, când să va redeschide cestia
orientului într'un viitor nu tocmai îndepărtat, căci nenume­
rate simptome ne arată că starea de lucruri actuală nu va
putea dăinui mult timp.
E dar neînchipuit că, tocmai în atari împrejurări, când
nici o greşeală nu mai ne e permisă, când nici cel mai mic in­
teres aljării nu mai poate fi, nepedepsit sacrificat intere­
sului de partid, o fractiune conservatoare să se abată de la
tradiţiunea partidului nostru şi să intre în făgăşul liberal al
exploatării jarii îrn folosul clienteliL
Sunt Încredinţat că e în tara încă destulă putere de re­
generare pentru ca, atunci când îi vom arăta primejdia, să
urmeze pe cei ce o pot duce la mântuire.
[153]
SCRISOARE CĂTRE T. MAIOflESCU
153
Am avut prilejul sa vorbesc lung cu Hegele acum opt
zile. Ii am aratat situaţia critica în care ne aflam. Ii am 5pUS
că dacă am avut toţi, fără a'l excepta pe El, o grea răspun­
dere faţă de criza financiara, va veni o zi când vom avea o
respundere neasemănată mai mare, dacă partidul conservator
intrând şi el în vederile partidului liberal, toată activitatea
noastra să va mărgini la o întrecere Între două societăţi de
exploatare a ţării.
Regele mi-a arătat că. împărtăşeşte aceste sentimente
şi am înţeles că la momentu oportun, nu numărul agenţilor de
cari dispune o grupare îi va dicta. hotărârea.
Am vezut, acum trei zile, şi pe d. Carp, pe care nu-l
mai Întâlnisem de la plecarea sa la băi şi care a petrecut,
acum, două zile, În Sinaia.
EI a vezut pe Hegele şi a fost foarte multumit de cele
ce a vorbit cu dânsul.
Dorinta noastră ar fi, după cele ce am vorbit cu d. Carp,
ca să intrăm în periodul de activitate pe la 10 Septemvrie.
D. Marghiloman a făgăduit că va fi Întors la acea dată.
Socotesc însă că totul atârnă de la Întoarcerea D-tale.
Revenirea sau zăbovirea D-tale în străinătate va fi o
mare Îmbărbătare sau o mare decepţie.
Te rog a presenta Doamnei Maiorescu respectuoasele
mele omagii şi a primi expresiunea ami cală a consideraţiunii
mele.
N. Filipescu.
[154]
\
COMEMORĂRI
Nicolae FiIipescu
Senatul a hotărît să ridice. prin subscriere publică. un mo­
nument lui Nicolae Filipescu.
Bărbatului. care şi-a risipit viaţa luptând pentru mărirea nea­
mului său, i se cuvine. cu adevărat. cinstirea în bronz.
Cine a fost Nicolae Filipescu?
Scoborîtor dintr' o veche şi istorică familie boerească, Filipescu
era frumos la chip şi atrăgător la vorbă. Voinic curaqios, leal. cu
mintea limpede şi pătrunzătoare. avea de tânăr încă înţelepciunea
unui bătrân.
Harnic, prea harnic pentru un vlăstar de neam mare şi avut,
se scula din zori şi muncea. fără răgaz. până seara. Ce îşi punea
în gând să facă, urmărea cu stăruinţă. până izbutea. Nu ştia ce
e teama. Vijelios în toiul luptelor politice. era, de felul lui. blând,
bun. delicat. sfios chiar. Sobru în viaţă, se îmbrăca modest. Unind
virtutea cu bogăţia nu vedea în politică o meserie sau un mijloc
de afaceri. Preţuia munca, meritul talentul şi statornicia. Tot atâtea
însuşiri, cari fac pe cârmuitorul de elită.
Se vorbeşte de sufletul lui mare. Aşa îl cunosc, mai ales, cei
mulţi, a căror imaginaţie a fost izbită de întâmplările viforoasei
lui vieţi: gata să-şi apere onoarea cu spada în mână, gata să intre
în foc pentru prieteni, gata la orice jertfă pentru răspândirea
ideilor lui.
Nu s'a vorbit, îndeajuns, de probitatea lui, de neasemănatul
lui simţ de dreptate.
Se uita drept în ochii tăi şi, el Însuşi cu capul sus, îi plăceau
firile măndre. Dispreţuia min�iuna şi linquşirea. Şi era urît să
vadă oameni plecaţi, cu priviri ascunse sau piezişe.
[155]
COMEMOllĂRI
155
1
Minunat gospodar la el acasă, era un mare organiza tor. Va
veni ziua când se va . vorbi de toate înfăptuirile lui, de toţi cei
treizeci de ani de vieaţă publică -amestec de amărăciuni şi de
biruinţe, - închinaţi măririi neamului său.
Din înfăptuirile, din scrierile şi cuvăntările. din toată vieaţa
publică a lui Filipescu, respiră o neţărmurită dragoste de ţară.
Iată ce spunea la o întrunire publică, ţinută în Craiova.
,.In chestia neamului, care ne Irământă, nu se cere ştiinţă.
Trebuie ştiinţă ca să alcătueşti un buget. Trebuie ştiinţă ca să
deslegi o problemă de drept. Ca să pricepi năzuinţele neamului,
trebuie numai o inimă românească".
Ideea de patrie avea, pentru Filipescu, un înţeles înalt. In
deosebire de bărbaţii politici, însufleţiţi, mai ales, de un umanita­
rism abstract, sau de dorinţa de a asigura, în primul rând, bunul
trai material, el voia ca "strălucir.ea neamului să fie ţinta ideală
către care să tindă, înainte de toate, silinţele noastre".
Imi aduc aminte, cu emoţie, de plimbarea ce am făcut, cu el,
în 1908, dela Abrud spre Brad. Drumul era minunat. Priveliştea
pitorească. In fund se zărea uriaş, pleşuv, muntele Vulcana. In
vale, printre dealurile acoperite cu păduri, şerpuiă o şosea dealungul
căreia se vedeau ţărani mânând care încărcate cu lemnărie.
- Iată Moţii [ Aceştia sunt Moţi L: exclamă cu vioiciune
şi emoţie, Nicu Filipescu.
Şi, parcă, ar fi vrut să se repeadă, să sară din automobil. să
alerge la Moţii lui. I-a urmărit cu privirea, rotind capul după ei,
până au dispărut în dosul dealurilor.
Când şi-a întors faţa i-am văzut obrajii plini de lăcrimi.
Iată dece nu l-am întrebat, niciodată, ce îl îmboldeşte să
lupte cu atâta îndârjire pentru intrarea în război, alăturea de aliaţi.
Şi am înţeles, mai mult ca alţii, tot sbuciumul sufletului său, când
la o întrunire publică, ţinută Ia Bucureşti, ram auzit spunând :
"Cronicarul zice că trăznete şi fulgere erau în cer când în
scaun s'a urcat Şerban-Vodă Cantacuzino.
"Era o prevestire.
"Când pe tron s'a urcat re.gele Ferdinand, Europa era squ­
duită de cel mai înfricoşat război, din câte sunt pomenite în istorie.
"E şi aceasta o prorocire de ce va fi domnia de azi.
,.In momentele furtunoase în care trăim, nu cerem dela această
domnie nici bogăţia şi înflorirea din timpul lui Petru Rareş, nici
[156]
156
COMEMORARI
iscusinţa diplomatică a lui Constantin Brâncoveanu. Nu' aşteptăm
dela Regele nostru să dea la lumină pravile înţelepte, ori să fie
ctitor de biserici, ca Matei Ba�arab.
"Ursita lui e să ne dea vitejia.
"Se vede că aşa a fost scris să fie si deaceea îi zicem: Eşti
trimisul lui Dumnezeu ca să împlineşti visul unui neam... Să te
încoronezi la Alba-Iulia, sau să mori pe câmpia dela Turda".
Iată dece, o lună mai târziu, în Martie 1915, aceste cuvinte
spuse de el, la Iaşi, mi-au părut rupte din inima lui:
"In graniţele actuale suntem o ţară fără viitor.
"Spre a ne împlini rolul european, ne trebuie bastionul ce
domină această poziţiune.
"Deaceea aţintim către cetatea naturală a Ardealului, către
Acropola românismului. Aci e centrul. aci inima românismului. Aci,
într' un palat fermecat, zidit ca în poveşti, în vreuna din peşterile
Carpaţilor, s'a adăpostit conştiinţa de neam. Din aceşti munţi ţâş­
nesc isvoarele răurilor noastre, ce cară, spreşesul dunărean în
undele lor, suspinele fraţilor. De aci, Şincai şi Petru Maior
ne-au trimis mărturiile obârşiei noastre latine. De aci, au roit das­
călii neamului spre a trezi conştiinţa naţională, în vremile de uitare
de sine.
"Deaceea vrem Ardealul.
"Deaceea pot rezuma tot ce v' am spus, rostind şi repetând acest
singur cuvânt:
"Ardealul, Ardealul. Ardealul l".
Aşa a fost omul a căruia statuie voim să o vedem înălţăndu-se
pe una din pieţele publice, ca neperitoare să-i fie amintirea în
ţara, pe care atâta a iubit-o.
,.OmuL spune Pindar, nu trăeşte decât o zi. Ce e el? Ce nu e?
Nu e nimic decât umbra unui vis. Dar, când zeii, îi dăruesc glorie,
e o lumină strălucitoare. e o rază de bucurie, cari îi luminează
vieaţa".
O rază strălucitoare luminează şi vieaţa lui Nicolae Filipescu.
Prin alese le lui însuşiri a suit treptele măririi şi, prin serviciile
făcute patriei, a apucat drumul. care l-a dus la glorie.
T. Pisaui.
[157]
COMEMORAIl.l!
La bustul lui Gheorghe Donici 1)
15'{
Se veşniceşte aci chipul lui Gheorghe Domei. ca simbol al tri­
butului de sânge adus de Regimentul 9 Roşion pe altarul întreqrrn
neamului.
Minunat simbol într'adevăr!
Imi reamintesc cum puţine zile după declararea răsboi ului în
1916 sosi la Alexandria, unde se afla req. 9 roşiori, un sergent
bătrân, mic de statură dar cu O' privire vioaie, în care ardea flacăra
entuziasmului. Eră Gheorghe Donici, sergent veteran al răsboiului
neatărnării şi care, deşi trecut de 60 ani, nu şovăise să se angajeze
ca voluntar în răsboiul de întregire.
Conform dorinţei sale fusese repartizat la Esc. III în care se mai
aflau doi nepoţi ai săi.
Adunând escadronul, am prezintat pe nouâ venit tinerilor săi
camarazi ca O' strălucită pildă de abnegaţie şi patriotism.
Purtarea sa aleasă, disciplinată şi blândă, il făcu repede iubit
de toţi câţi îl înconjurau, dela ofiţeri până la soldaţi.
De atunci, dând dovadă de O' rezistenţă uimitoare, a însoţit
pretutindeni escadronul. în fruntea căruia îl luam totdeauna lângă
mine. In ultima lui noapte, Gheorqhe Doniei m'a însoţit, la Lăcriţa
mică, în inspecţia santinelelor şi ochiul lui pătrundeă întunericul
mai bine decât al meu.
Nu voiu descrie şarja dela Robăneşti : i-au închinat alţii
pagini frumoase şi adevărate, la care nu am nimic de adăugat.
Voiu reaminti numai că şarja rămâne actul suprem de abne­
gaţie al cavaleristului şi visul măreţ al ostaşilor ei.
Retrăesc cu emoţiune clipele dimineţii mohorite dela 10 Noem­
vrie 1916. când ajutorul comandantului Reqimentului 9 Roşiori
sosi în galO'p. spre a transmite ordinul ca un escadron să şarjeze,
imediat, bateria duşmană dela liziera pădurii Părşani.
La întârnpinarea mea că Esc. III este gata, Maiorul Griqore
Odobescu răspunse încredinţăndu-rni conducerea.
Cei care au luat parte la O' astfel de acţiune, inţeleg de ce
fior este cuprins sufletului cavaleristului la auzul unui asemenea
ordin.
1) Cuvântare rostită la inaugurarea bustului sergentului voluntar
Gheorghe Donici, la muzeul militar, Dumnică 1 Martie 1931.
i
I
[158]
158
COMEMORARI
o scurtă, dar adânc impresionantă tăcere.
Un prim semnal al comaridantului; oameni si cai' se orânduesc;
, .
mişcări repezi, căci duşmanul este aproape.
In acele clipe veni lângă mine Gheorghe Donici.
Intrebăndu-mă ce însărcinare i-aş putea da, şi invitându-l să
şarjeze alături de mine, bătrânul boier răspunse scurt: "sunt gata,
vă mulţumesc".
Un nou ordin şi, cât ai clipi, un ropot nebun, fantastic, vră­
jitor, te răpeşte în văltoare. Uiţi de toate şi de tine însuţi.
Rândurile se seceră; oameni şi cai cad grămadă; glonţul orb
taie firul vieţilor.
La vreo 40 metri de linia trăgătorilor duşmani, când, rănit,
privii înapoi o ultimă dată, nu mai văzul decât un singur cal
fără călăreţ.
Imi pierise escadronul; cueI pierise, prin moarte de erou, şi
bătrânul voluntar Gheorghe Donici. Căutase şi găsise cel mai fru­
mos apus de soare al zilelor unei vieţi pline de dragoste fierbinte
pentru ţara pe care o mai slujiseră arăţi strămoşi ai săi.
Odată cu dânsul se mai pierduseră în veşnicie nădejdiile şi
visele atâtor alte vieţi abia înflorite şi ale celor împletite cu ele.
Fusese rănit de moarte şi locotenentul Iuliu Roşea, adjutantul
regimentului, care, văzând escadronul lipsit de ofiţeri" luase de
bună voie comanda unui pluton, numai pentrucă, după cum îmi
• spunea puţin înainte de a-şi da alesul suflet: "prea era frumos,
d-Ie căpitan".
Din 110 vrednici ostaşi, câţi au şarjat la Robăneşti, au rămas
numai 18" printre cari locotenentul Mora, care ne indicase direc­
ţia şi a fost grav rănit.
Fiindcă mi-a fost dat să supravieţuesc şi eu, îndeplinesc o
sfântă datorie mărturisind la tot prilejul vitejia eroilor ce am avut
cinstea să conduc.
Slăvit să fie numele lor în cartea neamului, iar isprăvile lor
să se povestească din tată în fiu, ca să încălzească inimile şi să oţe­
lească sufletele.
Să ne închinăm cu smerenie dinaintea umbrei boierulut ostaş
Gheorghe Donici şi ale tovarăşilor săi de jertfă, strânse azi în jurul
nostru, şi să li făgăduim că suntem gata ori când să ne călăuzim
de pilda -=.
Colonel Alex. FiIitti.
[159]
COMEMORĂRI
Dimitrie Comşa
159
Duminică 15 Februarie a. c. s'a stins în Sibiul atâtor stră­
duinţe înalte, la vârsta înaintată de 85 de ani, venerabilul economist,
luptător naţional şi folclorist artistic, Dimitrie Comşa. Căci în aceste
trei direcţii s'a desfăşurat toată activitatea acestui bărbat bine
meritat.
Ca economist, după frumoase studii, făcute în Ungaria, Boemia
şi Germania, el s'a crezut dator a contribui din toate puterile la
răspăndirea cunoştinţelor de economie atât în şcoală, la institutul
teologic-pedagogic "Andrei Şaguna" din Sibiu, unde aveă o ca­
tedră pentru această materie, cât şi afară de şcoală pe tarim pu­
blicistic. El, a fost unul din puţinii noştri dascăli care a înţeles
să facă apostolat cu condeiul. Roadele acestui apostolat sunt ur-
-,
mătoarele lucrări, publicate de el singur sau în colaborare cu alţii:
.. Pomăritul", Sibiu, 1877; .. Călindarul bunului econom" (1877-81),
în colaborare cu Eugen Brote; .. Prăsirea pomilor şi grânarele bi­
sericeşti". In 1893-91 redactează revista .. Economul". După răs­
boiul pentru întregirea neamului tipăreşte la Sibiu (1924-25) în
trei volume .. Călăuza agricolă, cuprinzând date şi îndrumări din
economia câmpului, pomărit, legumărit şi florărit", iar în 1929, sub
pseodonimul Radu Temelie: ,.Indrumări din economia cămpului".
Ca luptător naţional, s'a distins pe vremuri, în calitate de
membru şi câtva timp chiar secretar al Partidului Naţional român,
fiind condamnat în procesul Memorandului din 1894, alături de neui­
tatul părinte Dr. Vasile Lucaciu, la cel mai mare număr de ani
de închisoare după părintele Lucadu (3, iar Lucaciu 5), pe când alţi
fruntaşi ai neamului, luptători nu mai puţin îndârjiţi ca ei, au scăpat
cu pedepse mai uşoare (Dr. Ioan Raţiu cu 2 ani: de închisoare, iar
urmaşul său în scaunul de Preşedinte al Partidului Naţional Român,
venerabilul Gheorghe Pop de Băseşti. chiar numai cu un singur an).
Vor rămăneă etern memorabile bărbăteştile sale declaraţii, făcute
înaintea Preşedintelui Trib. unguresc din Cluj care l-a numit în un­
gureşte: .. Komsa Demeter". El a răspuns: .. Pe Komsa Demeter nu-l
cunosc. Dacă e vorba de Dimitrie Comşa, acela sunt eu. Dar cer să
mi să spună numele meu cel adevărat, nu unul fictiv ori schimonosit".
Declaraţie pe care o mai făcuse înaintea lui, cu atâta bărbăţie, Pă­
rintele Lucacăi. Pentru această dârză atitudine românească el a tre­
buit să, ispăşească un an şi două luni de închisoare în temniţa din
[160]
,
1hO
COMEMORARI
Vâcz, alături de G. Pop de Băseşti, D1'. Teodor Mihali, Dr. D. P.
Barcianu şi a.
Dacă mari şi crude au fost încercările prin care a trecut acest
vrednic luptător naţional, mari şi nespuse au fost şi mulţumirile
sufleteşti ce le-a avut, văzând cu ochii împlinirea visului de veacuri
a neamului. N'o să uit niciodată extasul de fericire ce i-a priei­
nuit, la sfârşitul anului 1918, visita Generalului Berthelot în Sibiu,
pe urmă, la începutul anului următor, visita A. S. R. Principelui
Carol, actualul nostru Suveran, iar în luna Mai, acelaş an, a Au�
gustei Familii Domnitoare: Regele Ferdinand 1 şi Regina Maria.
Pe buzele lui fluturau cuvintele bardului dela 1877: "de acum pot
să mor {erice". In considerarea meritelor sale naţionale neperitoare,
ca luptător mernorandist, Guvernul d-lui G. G. Mironescu i-a făcut
funeralii naţionale.
Nu mai puţin însemnată este vrednicia lui de folclorist artistic.
In această calitate, ne-a dat două albume monumentale. lntâiul este:
"Din ornamentica română. Album artistic reprezentând 284 bre­
derii şi ţesături după originale ţărăneşti, întocmit din încredinţarea
Comitetului reuniunii agricole române din Sibiu ... cu 40 de tabele
colorate cu text explicativ", Sibiu, editura şi proprietatea reuniunii
( 1904). Al doilea e: "Album de crestături în lemn, infăţişănd 243
obiecte după oriqmale ţărăneşti. 41 tabele chromo-litoqrafiate",
Sibiu, 1909, institutul los. Drotleff. Fiind aceste albume tipărite
abia în câte 600 de exemplare, ele sunt astăzi foarte rare. Deacea
găsim potrivit să reamintim aici Împrejurările în care s'au alcătuit,
precum şi ideile principale ce au prezidat la alcătuirea lor.
Idea albumelor de artă populară românească s'a zămislit în
cercul ziarului "Foişoara" din Sibiu. Paternitatea ideei revine Doc­
torului D. P. Barcianu, cunoscutul luptător naţional, autor al unui
vocabular german�român şi romăn-qerman. In acel cerc s'au ivit
şi alte idei bune, înfăptuite parte de membrii cercului (societatea
agricolă, casă naţională cu muzeu), parte în zilele ce au urmat
întreqirii noastre naţionale (şcoală normală de fete, internat de
băieţi ş. a.). Timp de un an şi două luni, cât a stat D. Comşa
"la răcoare" în temniţa din Văcz, s'a ocupat mai de aproape de
această ideie, făcând chiar o schiţă şi dând câteva date statistice.
Dar, precum drumul nu e al acelor ce-l văd din depărtare, ci al
acelor ce-l străbat în toată lungimea, aşa şi idea nu e a celui ce
[161]
COMEMORĂRI
161
o pomeneşte mai întâi, în fulgerarea cine ştie cărei inspiraţii tre­
cătoare, ci a celui ce o înfăptueşte, luptând, sângerând, uneori
chiar sucombănd pentru ea.
D. Comşa a fost dintre aceştia din urmă.
In 1898, ca Preşedinte al Reuniunii române de agricutură din
Jud. Sibiu, lansează un călduros apel pentru strângerea de cusături
şi ţesături naţionale din toate părţile locuite de românii din Tran­
silvania, Banat, Crişana şi Maramureş. De mare ajutor i-au fost
în această operă numeroşii săi foşti elevi şi prieteni, răspândiţi
în toate părţile. Cu ocazia conferinţelor şi prelegerilor populare
ce ţinea atât de adeseori din domeniul economiei, el intra şi în
câte 2,3 locuinţe de ţărani fruntaşi pentru a vedea .. minunăţiile
acului şi războiului ţărănesc, minunăţii ca şi care mai pitoreşti, mai
drăguţe, mai ademenitoare, nicăiri şi la nici un popor n'au existat",
Căuta mai cu seama .. vechituri", lucru de care se minunau nu nu­
mai fruntaşii satelor, ci şi sătenii. Mulţi îl socoteau vraciu ce se
îndeletniceşte cu vrajitul. Ţărancele, fiind şi ele femei, ca şi cu­
coanele dela oraşe, erau şi sunt de părerea, de atâtea ori greşită,
ca ceeace e mai nou e, neapărat, şi mai bun; aşa e .. media".
Rezultatul apelurilor şi strădanii lor lui D. Comşa, secondat
de inimoşii membrii ai Reuniunii de agricultură sus menţionate, au
fost câteva expoziţii din cele mai interesante şi bogate, cum nu
se mai organizaseră altele până atunci la români. Prin grija şi
solicitudinea cu care primea, transporta, expunea, păstra şi înapoia
obiectele încredinţate, el a cucerit toată încrederea publicului. Ur­
marea s'a şi văzut. Din expoziţiile organizate au rezultat, pe lănqă
câteva foloase băneşti, şi unele colecţii artistice de mare preţ.
Astfel au fost: o colectie de 12 păpuşi în costume naţionale de
60-70 cm. înalte, mobile, sistem francez; apoi o colecţie de ţesă­
turi şi broderii compuse din: covoare, măsăriţe, şterqare, funduri
de perină, costume, cămăşi, broboade şi alte obiecte din care a
reţinut lam ura pentru a fi reproduse în albumele sale chromo­
litografiate. Aceste albume încă sunt adevărate capo d' opere, Din
cele 384 modele colecţionate din 20 de judeţe locuite de români,
164 piese, din celelalte judeţe. Vedem deci că judeţului Sibiu îi
revine .. partea leului". Fiind vorba de un album confecţionat şi
editat de o reuniune judeţeană din Sibiu n' avem nimic de zis. Ţinem
însă să semnalăm că el s'ar fi putut alcătui şi după alte criterii, mai
20035. - Convorbiri Literare
[162]
162
COMEMOHĂtU
-
ales ca msuşcolecţionarul recunoaşte că alte regiuni (ţara 01-
tului, Hunedoara, Alba. Someş, Cluj, Turda, Sălaj, Mureş şi mai
ales Banatul) exceleaza prin ţesături faţă de Sibiu.
Afară de aceasta, când a fost nevoie să se reproducă broderii
.Jătăreţe şi complicate", cum nu se obişnuesc la Sibiu, ele au tre­
buit comandate şi executate în alte regiuni, ceeace a Îngreuiat
întru câtva alcătuirea albumelor. Şi aşa cum sunt însă aceste albume
cu prevalarea motivelor dintr'un judeţ peste celelalte de atâtea
ori nu inferioare din punct de vedere artistic, ele alcătuesc opere
de mare preţ, menite să găsească cu timpul o mănoasă aplicare .
în desvoltarea stilului românesc la diferitele industrii: în clădirei
publice şi private, la costume, la ghete, mobilier, vase, părcane,
sfeşnice şi alte scule.
Merită să fie reţinută ideia formulată de Comşa cu cuvintele:
"Fiecare şcoală ar trebui obligată să-şi întocmească, pentru lucru
manual, resp. meseria ce practică, o mică colecţie de modele pă­
mântene (din partea locului).
Oricare ramură din cele trei de activitate desfăşurată de
regretatul Comşa ar fi umplut cu folos o întreagă viaţă de om.
El a desfăşurat însă o activitate mănoasă în trei direcţii din cele
mai diferite şi mai anevoioase, Deaceea meritele lui sunt covăr­
şitoare, şi amintirea lui neperitoare,
Ioan Georgescu �
N. S. Petrescu
In preajma implinirii celui al 60-lea an al vieţii, a fost răpit
dintre noi artistul N. Petrescu. poreclit de prieteni "Găină".
Deşi vieaţa i�a fost o serie neinttevuptă de deziluzii, el a dus-o
totuş cu o mândrie rară.
Ca un omagiu postum. reproducem aci cele scrise despre el
într'o cronică din "Epoca" lui Nicolae Filipescu din .3 Ianuarie 1904.
Adăogăm că rezultatul expoziţiei nu i-a permis artistului să
plece la Paris, aşi! Cum intenţiona. Dat iubirea lui de artă şi de
vieaţa franceză, În genere, ere aşâ de mare, încât cu mulţi, chiar
dintre cei cari trecuseră prin capitala Franţei, el se [Juteâ lua la
Întrecere în discuţii. surprinzănd prin cunoştinţele sale aşa de te­
meinice.
[163]
COMl<�MOnĂRI
163
Din toată a lui bogată activitate nu ne rămâne, pe lângă foile
sale răzleţe, decât amintirea plăcute; şi frumos înzestrate; sale per�
sonalităţi.
A fost oictime mediului puţin înţelegător a subtilităţii [ii ei şi
a năzuinţelor sale.
Re dăm cronica din 1904, fără nici o schimbare:
In sala de lectură a hotelului Bulevard se află, pentru puţin
timp numai, o expoziţie de un caracter cu totul deosebit. Deşi puţin
trâmbiţată şi - cu părere de rău trebuie să constatăm - încă şi
mai puţin încurajată, ea merită totuş atentiune din două puncte
de vedere: al alcătuirii şi al scopului ce urmăreşte.
Expoziţia este opera colectivă a majorităţii artiştilor tineri,
alcătuită în onoarea şi spre folosul unuia singur dintre ei, care, fără
să fie nici pictor, în înţelesul obişnuit al cuvăntului, nici sculptor
sau arhitect, este, totuşi - nu Îndrăznesc să zic că tocmai poate
pentru aceste motive - la fel iubit de toţi colegii săi in ale artei.
Caricaturistului Nicolae Petrescu au ţinut să-i aducă toţi con­
fraţii săi din generaţia cea nouă, fiecare în specialitatea sa, prinosul
simpatiei şi interesul ce-i poartă. Manifestarea este nu se poate
mai frăţească şi demnă; ea probează că nu a trecut încă în do­
meniul legendei prietenia desinteresată şi spiritul de castă, ce de
nespusă vreme unesc pe artişti între ei. Cu toată restriştea vre­
murilor ce au de îndurat, ei au păstrat încă în inima lor acel grăunte
de iubire şi entusiasm, care trebuie să se găsească În plămădeala
sufletului oricărui artist desăvârşit. Cinstea faptei bune se resfrânge
asupra autorilor el şi nu poate fi decât un bun semn prevestitor
pentru viitor.
Scopul urmărit este ca din produsul vânzării operilor expuse,
să se mijlocească ducerea în străinătate, a d-lui Petrescu. Reali­
zarea mărinimoasei intenţiuni atîrnă numai de bine-voitorul sprijin
al publicului, care. în astă ocazie, să-mi fie iertat că insist, nu s'a
prea grăbit să corespunză frumoaselor sentimente de care i-am
fi crezut animat. Să sperăm că aceste rânduri vor avea fericire
să deştepte la cei câţiva cel puţin, cari vor arunca ochii asupra
lor, atenţiunea asupra expoziţiunii şi aminti îndatorirea ce societatea
are faţă de anumiţi membrii ai ei.
Cu atât mai vârtos trebuie luat în seamă un asemenea apel,
când se face în favoarea unei cauze încă neexploatate şi deci ne­
discreditare ca atătea altele, cărora se datoreşte în bună parte
II
I
il \
[164]
164
CUNIEMORĂRf.
amorţirea entusiasmului şi încrederii publicului. Căci dacă unii ar
obiecta, cu oarecare aparenţă de dreptate, că avem destui pictori,
deşi puţini buni, nimeni, din contră, nu va putea pretinde că şi
caricaturişti sunt prea mulţi. Şi nici un om serios deasemenea nu
poate să pledeze în contra însemnătăţii sau utilităţii acestei rarnure
a artei.
Caricatura e ca ş. omul de veche şi s'a născut odată cu dânsul:
într'un anumit înţeles şi conform unei anume credinţe, nu suntem
oare simple caricaturi reduse ale tot-puternicului şi măreţului
Creator? Iar tendinţa de a râde de slăbiciunile aproapelui, nu o
întâlnim chiar la descendenţii bătrânului Noe, strămoşul nostru?
Mă pun la adăpostul acestor argumente, pentru ca să fiu scutit de
a mai împrospăta toate mărturiile hazlii ce ne-au rămas din arta
trecutului în favoarea caricaturii, sau a invoca spiritul sarcasticului
Aristophan şi al altora, cari au râs şi continuă să ne facă să râdem
azi încă pe socoteala unor necunoscuţi. Căci dacă Homer nu mai
este decât un mit, râsul homeric nu a încetat de a fi o realitate
şi caricatura este una din principalele provocătoare ale lui.
Lăsând dar trecutul şi mărqinindu-ne la ţara noastră, în pre­
zent, ilustrul exemplu al lui Caragiale, singur, ar fi de ajuns, pentru
a dovedi că şi noi avem - cum ar zice el - caricaturiştii noştri,
pe cari ştim să-i gustăm, dacă nu să-i şi răsplătim, după cum ar
merita. pentru bucuria sănătoasă ce ne procură.
Dar nu despre caricatură în genere sau despre cea literară poate
fi vorba deocamdată, ci numai despre acea din domeniul artelor
plastice. In acest câmp mai restrâns, o caricatură însemnează orice
reproducere grafică sau sculpturală a unei realităţi ce cu dinadinsul
a fost exagerată, diformată sau pocită. Orice portret aşa dar cu
intenţiune încărcat, contrafăcut sau sluţit, orice contrast cu sau
fără intenţiune căutat, sau orice acţiune văzută din prizma ridiculului,
face obiectul unei caricaturi, care după modul exprimării poate să
aibă o valoare egală cu cea mai subtilă operă de artă.
Nu însă orice reproducere stranie, ciudată sau grotescă, la care
nu se vede nici ironia, nici alusiunea, poate fi luată drept o cari­
catură; ea îşi are principiile ei ca şi parodia în literatură.
Astfel definit epitetul de caricaturist nu se poate aplica la
nici un artist român din secolul trecut. Căci nu ca atari pot fi con­
sideraţi anonimii desenatori ai veselului Nikipercea sau a altor re­
viste şi ziare efemere.
[165]
ti
'J
COMEIWnAI1I
165
Pe nedrept deasemenea s'a numit caricaturist răposatul pictor
[iquidi, ale cărui opere s'au bucurat câtva timp de o apreciere pe
cât de exagerată pe atât de nemeritată.
Nimic mai searbăd într'adevăr decât sutele sale de tipuri toate
la fel, toate lucrate după acelaş cala pod : cap mare, de o asemănare
fotografică cu originalul, pe un trup de pitic. In această disproporţie
constă tot hazul pretinselor sale caricaturi. Nici o accentuare sau
exagerare a trăsurilor feţei sau a altor părţi caracteristice, după
cum în genere se face în aşa zisul "portrait-charge". Personagiile
lui se deosebesc prin accesorii numai: scriitorii prin pene sau
volume, medicii prin instrumentele lor, ş. a. m. d.
De adevăratele legi ale caricaturii încearcă să se conducă
tinerii, cari, de câţiva ani în urmă, vor să se consacre aceluiaş gen.
Dintre aceştia cel mai talentat şi mai original este d. N. Pe­
trescu. Inzestrat cu un spirit de observaţie pătrunzător, dânsul
prinde repede şi reţine înfăţişarea generală a figurilor ce desem­
nează, şi ştie să scoată în relief la fiecare din ele părţile caracte­
ristice, Iăcăndu-le astfel ridicule prin ele însăşi, fără vreun adaos
nou sau strein. Prin accentuarea trăsăturilor esenţiale ale feţei,
sau mai familiar zis a ifosului particular fiecăruia, el trădează şi
patimile sau stările sufleteşti ale modelelor sale, cari se regăsesc
astfel cu corpul şi cu sufletul în caricaturile lui. Câteva din aceste
creaţiuni ale d-lui Petrescu sunt foarte reuşite şi au devenit po­
pulare.
Oricât de superioare ar fi ele însă, nu este de ajuns atât,
pentru ca după atâţi alţi celebri artişti ai genului, să-I punem şi
pe dănsul în rândul acestora. Numai o concepţie mai largă, o mai
serioasă preocupare cu problemele sociale şi o operă mai variată
şi vastă pot da dreptul de a intra în templu special al acestei arte.
Dorinţa de ci mai studia în streinătate este altmintreli o dovadă,
că d. Petrescu şi-a dat singur seamă de incomplecta desvoltare a
puterilor şi cunoştinţelor sale.
Să sperăm dar că i se va realiza năzuinţa ce-l însufleţeşte, de
a se împrospăta şi inspira din operile marilor săi predecesori. Din
numărul tot crescând al acestora, voiu scoate în evidenţă numai
pe unul singur, asupra căruia să-mi permită d. Petrescu a-i atrage
deosebită luare aminte. Acesta este Honore Daumier. Opera colo­
sală a acestui geniu puternic ne desvălue importanţa considerabilă
ce trebuie să o aibă caricatura, nu numai din punct de vedere
[166]
166
COMJ<:MORÂRJ '
r
artistic, dar şi din cel SOCIal si istoric. El, mai straşnic ca oricare,
ne face să simţim cât de nemărginită este acţiunea moralizătoare
a artei sale.
Pentru dănsul caricatura nu a fost o simplă distracţiune a
publicului, ci o severă educatoare a societăţii. Fără a se mărgini
să ridiculizeze pe oamenii zilei, el a devenit tot odată şi apărătorul
cel mai aprig al claselor asuprite, combătând cu o nespusă vervă
şi cu o isonie veşnic nouă şi inţepătoare viţiul şi nelegiuirile tim­
pului său. Moraliza biciuind sau înveselind.
Efectele cele mai mari le obţine prin mijloacele cele mai simple:
trăsurile creion ului său sunt cumpănite dar foarte sigure şi fără
şovăire; contrasturile între umbră şi lumină sunt isbitoare dar
foarte meşteşugite şi corespunzând opoziţiilor de caractere; figu�
rile sale sunt în totdeauna ireproşabil desinate, în atitudini naturale
şi adevărate şi de aceea pline de vieaţă; compoziţiile reduse la stric­
tul necesar şi cu atât mai clare şi mai fascinatoare. Ele vorbesc
sinqure şi n'au nevoie de nici o legendă explicativă; amănuntele
nu întunecă acţiunea principală.
Ideile, problemele sociale, îl preocupă în primul rând şi apoi
numai personagiile purtătoare şi Iăptuitoare ale acestor gânduri.
Deaceea opera sa, deşi fiind o oglindă fidelă a timpului său, este
în totodată aşa de sintetică de generală, Încât rămâne veşnic
de actualitate.
Infăţişarea exterioară a tipurilor lui s'a putut schimba, mobilul
însă care le pune în mişcare nu a dispărut: creaţiunile sale con­
tinuă să trăiască; din simple tipuri trecătoare au devenit caractere
statornice.
Astfel a fixat Oaumier rostul caricaturii, lărqindu-i domeniul.
Pătrunzăndu-se de aceste precepte şi inspirăndu-se din opera
lui, d-l Petrescu va vedea desfăşurăndu-se înaintea sa programul,
ce la rândul său va trebui să împlinească, luând ca exclusiv motiv
timpul şi societatea noastră. Titlurile seriilor lui Daumier s'ar po­
trivi perfect şi pentru noi.
AI. Tz.iqara-Samnrcaş
I
�
,
l
[167]
CRONICI
1. Cronica artistică
Expoziţia Pallady
Asupra expoziţiei lui Th. Pallady, deschisă in prima zi de
prematură primăvară, s'a rostit, într'o cronică de vibrantă emoţie
şi omagială intenţie, colegul său pictor N. N. Tonitza. care, pe
lângă discernământul critic al meseriei. posedă şi acea putere de
,analiză psihologică dăndu-i posibilitatea să pătrundă şi tainele
sensibilităţii artistice ce caracterizează pe artistul Pallady.
Dovada ne-o dă următorul pasaj:
"Ca să te pătrunzi de el, până la identificare - trebuie să te
apropii cucernic, şi să aştepţi.
"Ascultă, concentrat simfonia sufletului acestuia - în tăcere
mare şi în singurătate - şi nu vei întârziă să te simţi furat de o
înaltă şi pură armonie în care vei prinde rostul pânzelor şi diso­
nanţelor cromatice, vei sezisă candoarea unei forme care ţi se va
părea defectă şi vei dibui tălcul ritmurilor lineare cari, cu o clipă
mai înainte îţi violentase retina.
"Vei trăi o lume cu totul alta decât a ta, o vei trăi intens ._.­
şi te vei simţi purihcat.' ,
Inir'adevăr. aceste caracterizări ale lui Tonitza descoperă mo­
bilul intim, ce pune În mişcare sensibilitatea artistică a pictorului
Pallady, când, prin mărturisirile sale, ne afirmă că "arta lui e o ne­
cesitate de clipă cu clipă" şi o consideră ca "un jurnal intim", în
care, după cum ştim, fiecare înseamnă fără premeditare artistică
şi formală cele mai intime impresii şi viziuni momentanee, care sunt
cu atât mai probante pentru caracterizarea eului fiecăruia.
Atât de puţin premeditat în opera sa se crede artistul încât,
tot după destăinuirile făcute colegului său, el nu ştie niciodată ce
şi cum va picta peste o jumătate de oră. şi ce va ieşi din lupta
[168]
168
\
CHONICA MH1;;TICĂ
sa şi materialul prin care urmează să se exprime. "Fiindcă nu ştiu
ce va fi în mine peste o jumătate de oră. Eu cel puţin din clipa
de faţă voiu fi aproape un altul - ca stări de sentiment - în
clipa ce va urma. Cu mine, cel de acum poate nu mă voiu mai
întâlni niciodată." Incheind citatele Tonitză, proclamă superiori­
tatea simfoniilor lui Pallady, "aristocrat prin sânge, prin educaţie
şi prin vieaţa lui întreagă".
Am ti-nut să ne servim de aprecierile unui pictor, el însuşi una
din culmile artei noastre contimporane, pentru ca să arătăm, în
primul rând, cât de apreciat şi stimat este într'adevăr PalIady de
colegii săi mai tineri, cari între ei nu prea se disting, de obiceiu,
printr'o prea curtenitoare indulgenţă.
Părerile lui Tonitza mai au valoarea tehnicianului, care supra­
punând totdeauna rezultatul realizărilor artistice cu intenţiile din
care ele au pornit, ne oferă un criteriu mai sever, pentrucă e mai de
aproape controlat.
Dealtfel opera lui Pallady în totalitatea ei, privită fără in­
ten ţi uni critice, produce o impresie pe deplin cuceritoare prin no�
bleţa şi eleganţa ţinutei artistice cât şi prin supleţa sigură cu care
mănueşte suveran penelul, izbutind să învingă deplin "în lupta între
sine şi materialul prin care urmează să se exprime".
AI. T.�S.
[169]
II. Cronica parlamentară
Alcătuirea parlamentului francez
MOTTO
Interesul general are rar re­
cunoştinţă.
Interesul particular are Însă
răsbunări.
Pentru o curiozitateprofană, ultimele răsturnări lunare de
ministere în Franţa ar apare ca în atâtea ţări, numai ca urmarea
detestabilă a încăerării unor ambiţiuni sterpe.
Insă stratul parlamentar francez, şi întracestea este imaginea
credincioasă a naţiunii, reacţionează mai adeseori din motive idee­
logice. Din zece ordine de zi de neîncredere votate contra gu�
vernelor franceze, nimeni nu va contrazice că nouă sunt stârnite
de reacţiuni de divers colorit ideologic. Această modelare a votu­
rilor parlamentare franceze pe sbuciumul sufletesc particular al
diferitelor categorii de alegători, această modelare uneori inadap­
tabi1ă interesului general, este unul din motivele extremei sensi­
biHtăţi a aparatului parlamentar francez, şi aş spune chiar una din
infirmităţile lui.
Intradevăr, francezul mediu în care stărue febra revoluţionară
din 1879, cu cât e mai incendiar în domeniul ideilor, cu atât e
mai legat de tradiţii, de obiceiuri în lumea realităţilor cotidiane.
Această constatare a fost constant verificată de toţi cei ce au
studiat psihologia poporului francez.
Spre exemplu laicitatea, e o credinţă din care se împărtăşeşte
majoritatea sufletelor republicane, dar în familiile cu civismul cel
mai pur, cel mai de stânga, Preotul Catolic îşi are locul lui tra­
diţional în toate întămplările primordiale ale vieţii; astfel Andre
Sigfried conchide că preotul face parte din mobilierul naţional al
oricării familii cinstite.
Cei ce au trăit în Franţa nu se vor mira dacă afirm că sumar
deosebesc numai două teze politice franceze: una în care observi
[170]
1'tO
CRONICA ]PARLAMr.�N�RĂ
infiltraţi uni de doctrină catolică, alta în care zvăcnesc rnspiraţ! unile
revoluţionare. Aceste deosebiri fundamentale de armatură sufletească
se evidenţiază, în campaniile politice franceze, prin faptul că cei
cari admit disciplina religioasă sunt etichetaţi ca reprezentaţi ai
dreptei reacţionare, ceilalţi sunt din stânga roşie; iar terenul pe
care e angajată lupta, . se numeşte în limbaj politic "laicitatea";
primii o cer măsurată, iar ceilalţi o vor integrală şi desvoltată,
Dar pentru a câştigă o mai amănunţită şi mai largă pricepere
a jocului-parlamentar în Franţa, trebuie să lămurim în prealabil
harta politică a Camerei Franceze.
Actualmente printre cei 608 deputaţi, lăsând la o parte pe cei
11 comunişti bolşevizaţi inguvernabili şi pe cei 18 deputaţi Hotanţi
fără grup, avem următoarele dernarcări:
Dreapta circa 144 Deputaţi
Centru 188
Stânga 247
Cum s'ar reuşi a se evită luptele înverşunate dintre elementele
de dreapta şi cele de stânga cu alternative de succes sau de în­
frângere şi de ascensiune periodică a unora sau a altora la guvern.
Această problemă, care de două ori în aceste ultime două luni,
în Decembrie la căderea guvernului Tardieu şi în Ianuarie la că­
derea guvernului Steeg, s'a pus oamenilor de înaltă conştiinţă,
cărora Preşedintele Republicei le-a încredinţat sarcina constituirii
guvernului francez, această problemă se înfăţişează cu trei so­
luţiuni.
Prima: Să se încerce formarea unui guvern cu elemente din
aripa stângă a dreptei, din centru şi din aripa dreaptă a stâng ei.
Acest guvern dorit de toţi republican ii imparţiali, s'ar fi sprijinit
pe o impunătoare concentra ţie de 414 deputaţi începând nu gru­
pul Marin şi incheindu-se cu gDupul radical şi ar fi dispus de o
majoritate confortabilă de 110 deputaţi.
Această formaţiune nu a fost însă realizabilă deoarece radi­
calii n'au vrut să se spurce colaborând la guvern cu reprezentanţii
grupului Marin. Cea din urmă concesie oferită de radicali a fost
ca ei să admită participarea, dar numai cu titlul personal, la guvern,
a unui membru al grupului Marin.
Isbindu-se de această intransigenţă a radicalilor. prima soluţie
se prăbuşeşte, deoarece bine înţeles În aceste condiţii ea nu se
mai poate întemeia pe sprijinul grupului Marin.
.,;
r
��
[171]
CRONICA PARLA�mNTAnĂ
17t
A doua soluţie ar fi fost o formaţiune de centru şi de dreapta
stângei, anume o combinaţiune ministerială sprijinită pe o concen­
traţie de 329 deputaţi începând cu grupul Maginot şi sfărşindu-se
cu radicali, combinaţiune care s'ar fi bucurat de o majoritate po­
trivită de vre-o 25 de voturi.
Remarcaţi că acestei concentraţiuni i s'au tăiat aripile mai
mult la dreapta anume cei 41 deputaţi independenţi de dreapta
1 B democraţi populari
85 Uniunea Rep. Democratică
106 socialişti
Total. . . 250 deputaţi
Dar iată că sunt grupuri între cari comunitatea de l�pte şi de
muncă duse împreună, de atacuri şi de invective suferite laolaltă
sub guvernele Tardieu. au creat unele legături trainice, spre exemplu
între grupul Marin şi grupul Maginot-Reynaud. Acest ultim grup
refuză să creeze prietenilor şi unora care acceptă toate legile fun­
damentale ale regimului. o situaţie de rude ciumate în familia re­
publicană. Şi iarăşi grupul republicanilor de stânga, se pare că a
sprijinit fără entuziasm o combinaţiune în care n'ar figura grupul
Maginot. Aşa dar. dacă s'ar fi dat curs exclusivei aruncată
de radicali-socialişti contra grupului Marin s' ar fi obţinut drept
rezultat nu o extindere, ci o spărtură a centrului.
Mai rămăneă formula unui guvern al minorităţii de 188 de­
putaţi din centru. Formula guvernului fără majoritate parlamentară
este practicată, cu suficiente amărăciuni în Anglia şi Germania şi
nu a apărut nimănui viabilă în Franţa.
Atunci s'a încercat, citez formulele întrebuinţate: pa se reduce
antimoniile de fapte şi de idei prin combinauuni de persoane" sau
dacă nu este posibil să apropii oamenii prin idei. se apropii ideile
prin oameni.
Fără îndoială dacă sunt doctrini cari servesc a camufla tem­
peramente, sunt şi ternperamente cari' pot camufla unele doctrini.
Să aduni 30 de personalităţi cu vază şi cu mlădiere politică
şi să le schiţezi un program limitat de muncă, program naţional
şi idealist asupra căruia n'ar interveni dezbinări, iată efortul ce
părea recomandat.
Dar până astăzi toate străduinţele, toată generositatea sau
bună voinţa depusă, toate manifestele de împăciuire loqomahică,
[172]
172
s'au lovit, în cercurile radical-socialiste, de poruncile doctrinei par­
tidului şi de interesul net capital, ineluctabil de a avea în ajunul
alegerilor din vara 1932, libertate desăvârşită de a ataca oligarhiile
de dreapta cu o violenţă nestinqherită, spre a nu vedea risipindu-se
către stânga socialistă voturile straturilor de jos, ţărani, mici bur­
ghezi, etc. adânc stăpâniţi de ideologia marei revoluţii.
Astfel sub îndemnul lui Herriot care reprezintă radicalismul
în ce are mai curat de aliajul străin, grupul radical şi radical­
socialist 1(a găsit nevoit a-şi asuma răspunderea crizei latente de
guvernământ din Franţa. Şi această răspundere a trebuit s'o ia
din imperative ideologice, impuse de necesităţi electorale şi inte­
meiate pe structura sufletească a francezului de jos, în care Iermen­
tează încă clocotul marei revoluţii.
Iată de ce privim prea des în Franţa alternanţele de guvern
exclusiv de dreapta sau de stânga şi aflăm de tumultoase scănteieri
de talent şi de atât ea exemple de energii risipite în vrajbă.
Dar această expunere în care disecăm, în trecere, vieaţa poli­
tică franceză, trebuie complectată şi nuanţată precizând diferitele
şi numeroasele influenţe, unele de ordin economic şi financiar, altele
de ordin patriotic.
Aceste influenţe câştigă o putere crescândă, cu actualele circum­
stanţe de neliniştitoare nemulţumire economică şi politică. Către
vuetul acestor nemulţumiri are să se îndrepte atenta preocupare a
oricărui guvern în Franţa, Senatorul Laval, preşedintele consiliului
de miniştri, are în creditul său, în aceste vremuri nesănătoase de
belşug pletoric, calitatea sa de fost militant socialist, faptul că în
Parlament nu este înscris în nici un grup, că a avut dascăl politic
pe d-l Briand şi că astfel este unul dintre cei despre cari se poate
spune că are "spaţiu în gândire", Insă acum, oricât de perfectă
ar fi echipa ministerială, sporirea ameninţătoare a şomajului, re­
percusiunea svâcniturilor sociale şi economice cari zguduie atât ea
state, îngădue cu dificultate o existenţă rodnică unui guvern
decretat aleatoriu, sprijinit de o concentraţiune parlamentară (cu
o majoritate precară de cel mult 50-60 voci), combătut de o opoziţie
compactă, disciplinată şi cu atât mai aprigă, cu cât lupta ce o
duce se înfăţişează ca un gest simbolic spre alegătorii de mâine,
anunţând biruinţa justiţiei sociale şi fiscale şi triumful laicităţii.
Fahricius.
[173]
RECENSII
Ce se realizează la Geneva
Un interesant dar deprimant articol, despre dificultatea mereu
crescăndă de a rezolvi problemele vitale internaţionale de către Soc.
Naţiunilor, publică d-l Dumont- Wilden în "La Revue Bleue" din
7 Februarie.
Se constată desigur o dorinţă unanimă de a ajunge la Uniunea
europeană, care este singurul mijloc de a atenua criza îngrijorătoare
prin care trece vechiul nostru continent.
Dar dacă, în principiu, toate statele au căzut de acord să nu se
întrebuinţeze forţa pentru rezolvirea conflictelor dintre naţiuni, atunci
însă când se caută soluţii practice, intrigile şi interesele naţionale
împiedică realizări într'adevăr eficace; iar aparatul atât de bine
organizat dela Geneva aplanează numai momentan diferendele prin
amănări, după afirrnări de principii şi expuneri de deziderate cu
caracter general.
Printre problemele ce se pun areopaqului european, problema
aurului pare să fie insolubilă în practică, deoarece nu prin arqumen­
tarea "necesităţii unei mai bune şi mai drepte repartiţii a rezerve­
lor metalice" se pot modifica stări de fapt, care au cauze multiple
şi complexe.
Dacă metoda de a temporiză este eficace, când se ivesc neîn­
ţelegeri între 2 state, atunci însă când trebuesc găsite grabnic for­
mule practice, formalismul şi măsurile procedurale provizorii, luate
de organele Soc. Naţiunilor, sunt un obstacol fatal pentru eficaci­
tatea activităţii sale. Autorul articolului dă ca exemplu ajutorul, pe
care trebuie să-I primească ţările agricole ale Europei Centrale şi
Orientale ce nu-şi pot vinde grâul: "trebuie absolut să le ajutăm
să-şi desfacă stocurile lor înainte de viitoarea recoltă", spune d-sa.
Problema este complicată şi comportă studii technice mai în-
[174]
17+
JU;o:NSII \
delunqate, Însă nu este un motiv ca pentru aceasta să nu se creeze
un credit aqricoi internaţional, cât mai curând. posibil.
Ideea d-Iui Bnand. de a federaliza statele europene, pare să fie
studiată deocamdată sub aspectul său economic, Dar, este posibilă
o uniune economică fără stabilitate politică? Şi chiar aşa fiind, în
ce mod şi după oe criteriu se va realiza această uniune? (D�l M.
Manoilescu ne-a arătat, in conferinţa sa dela Institutul Social, ce
nedreptăţi s'ar putea face statelor agricole printr'un reqim de liber
schimb, daca teoria emisă şi desvoltată de d-sa. a protecţionismului,
nu şi-ar găsi aplicatiunea în sistemul de pace economică la care tinde
proiectul Briand).
Articolul se sfărşeşte prin Îng-rijorarea resimţită faţă de conse­
cinţele probabile ale deciziei Comisiunei economice a Soc. Naţiuni­
lor de a invita şi guvernul U. R. S. S. să participe la lucrările sale,
Aceasta însă oferă posibilitatea unei amănări a rezolvării crizei
actuale, la care au recurs conducătorii politicei europene, în neputinţă
de a găsi soluţii practice.
In orice caz, atâta timp cât nu vor dispărea ciudele şi intrigile
politice, nu va putea să existe acel spirit european, fără care nu
putem păşi spre o uniune eficace,
Transilvania văzută de un francez
După ce, în numărul precedent. descrisese. într'un studiu docu­
mentat, Basarabia de azi, d-l Lucien Romier publică, tot in "Re­
vue des Deux Mondes". din 1 Februarie 1931. un lung articol de
fond întitulat: "Dans les Vallees de la Transylvanie".
Capitolele studlului urmează drumul pe care l-a parcurs distin­
sul publicist, care a intrat în provinciile recâştigate prin Porţile de
Fier, a căror pitorească înfăţişare nu-l împiedică să facă observaţi uni
de ordin economic asupra legăturii ce pe deoparte Dunărea şi pe
de alta linia ferată o constitue între Occident şi Capitala României.
Interesante sunt apreciere le costumelor ţăranilor din Banat,
care amuză privirile. Însă nu au bogăţia celor din Oltenia, Hneţa
de linie a celor dela munte, nici admirabila siguranţă şi bogăţie în
desen a celor din Bucovina, ci poartă influenţa "păpuşilor unqureşti
şi germanice".
Totuş aceste costume, care îi par inspirate de tradiţii variate,
[175]
llECENSll
175
reflectănd poate modele din vechile Curţi princiare sau senioriale,
trădează un gust înăscut pentru eleganţă. Despre această cochetărie,
d-l Romier face în treacăt o observaţie de care ar trebui să ţinem
seamă, dacă am vrea să fim civilizaţi în adevăratul sens al cuvăn­
tului: "Cette coquetterie n'est guere disparue qu'en Bessarabie. Ail­
leurs elle se manifeste toujours par la depense exaqeree que fait le
paysan pom avantaqer sa figure et sa mise, des qu'il-possede un
peu d'arqent. On la reconnaît bien vivante dans les moeurs de la
societe roumaine des villes... On ne peut guere ]' expliquer autre­
ment que par un caractere primiti] de la population".
Ţinutul Haţegului şi Huniedoara, unde a admirat cele mai fru­
moase costume din Transilvania; colina sfântă dela Alba-Iulia, de
unde ne dă o frumoasă descriere a vechii biserici Sf. Mihai, în care
se află mormântul lui Ioan Corvin Hunyad: Blajul, centrul bisericesc
şi cultural al românismului înainte de Unire, unde autorul a între­
văzut la profesori şi elevi "drăgăIăşenia adâncă, a sufletului Transil­
vănean" şi a observat inteligenţa dreaptă şi activă şi ţinuta bună a
copiilor. care sunt dovezile resurselor, pe care le-a păstrat rasa ro­
mânească" după atâtea secole de umilire impusă şi de mizerie în­
durată"; Sighişoara, cu castelul ei medieval; Sibiul. oraş intelectual
inconjurat cu sate bogate de păstori; Braşovul-Kronstadt şi Castelul
Bran, ce se ridică în ţinutul acesta minunat în care "locuitorii sunt
fini, surăzători. vorbăreţi, de o curtenie surprinzătoare, iubind viaţa
fără duşmănie" contrastând cu ţăranii secui, cărora le găseşte "în­
făţişarea semeaţă şi inăcrită": Clujul, cu focarul ştiinţific ce-l con­
stitue Universitatea sa; în fine toate oraşele şi priveliştele, pe care
acest neobosit cercetător le�a vizitat, ne sunt redate în ceeace au
mai caracteristic şi mai important, atât din punct de vedere pitoresc,
cât şi mai ales din punct de vedere istoric, social şi etnic, dovedind
o serioasă documentare şi un talent de expunere atrăgător.
Studiul se închee cu un foarte reuşit şi interesant portret al
d-lui Iulăr Maniu, din care nu ne putem împiedica să cităm această
caracterizare: "La personnalite d'un Maniu traduit la reaction loqi­
que de l'histoire contre les Iinesses memes du jeu austro-honqrois.
Car cet homme, catho1ique par sa foi et teinte de germanisme par
son education, n'en fut que plus profondement roumain par la pro­
testation de sa nationalite opprimee. Ses yeux presque bleus ont la
douceur paisible et bienveillante, mais aussi la patience obstinee du
[176]
176
RIOCENSII
\
Transilvain, qui, vivant de peu sur la montagne, attendit pendant des
siecles. ce qu'il estimait etre son droit ... "
Importantele aritcole pe care la "Revue des Deux Mondes" le
publică despre ţara noastră constitue un început îmbucurător pentru
cunoaşterea documentată şi obiectivă a stării actuale din România,
despre care marele public francez nu are decât noţiuni vagi şi con­
tradictosii şi deaceea nădăjduim că sămânţa aruncată de d-l Romier,
prin foile marelui periodic parizian, va da roadele aşteptate.
Situatia internă a Germaniei
Secretarul de Stat, Baronul von Rheinbaben. publică un foarte
interesant articol despre situaţiunea internă a Germaniei. în .J<evue
de Paris" din 15 Februarie.
Incepănd prin a afirma că de relaţiunile dintre Franţa şi Ger­
mania depinde nu numai soarta acestor două ţări dar şi acea a
Europei şi a civilizaţiei europene, autorul constată că în Germania
nu există o linie de demarcaţie între problemele externe şi cele
interne. Plecând dela fabula ciobanului Guillot, pe care o inter­
pretează în sens politic, ajunge la o afirmare capitală: starea actuală,
confuză din punct de vedere politic şi îngrijorătoare din cel eco­
nomic şi social, derivă din consecinţele Tratatului dela Versailles
şi ale sistemului parlamentar, bazat pe Constituţiunea dela Weimar,
care nu reprezintă forma democratică potrivită naturei şi esenţei
poporului german.
Relaţiunile dintre partidul Social-democrat şi Centru sunt,
după d-sa, cheia situaţiei politice, care a permis guvernului can­
celarului Briining să se menţie, în ciuda majorităţilor formate de
Hitlerieni, naţionali şi comunişti.
Faptul că social democraţii nu fac opoziţiune actualului guvern
este explicat prin dorinţa lor de a menţine sistemul de cameră
unică dela Weimar, din care trag cele mai mari avantagii.
Ingrijorătoare este însă mărturisirea că dela 14 Septembrie
mişcarea naţional-socialistă a crescut în acelaş timp cu comunismul:
" Valul radicalismului. departe de a se potoli, se urcă mereu".
Faţă de criza agricolă, care este generalizată în Europa, dar
care în Estul Germaniei, mai ales, a ajuns la paroxism; faţă de
numărul din ce în ce crescând al şomerilor şi mai ales de "criza
[177]
RECENSII
177
de încredere", fatală Bursei şi creditului, Cancelarul Bruninq,
continuând programul său constructiv, a spus la Colonia: "Nu
admitem politica haotică sub acoperirea sentimentelor naţionale.
Suntem decişi să urmăm calea reconstrucţiei stabile".
Căutând un remediu pentru viitor, Baronul Rheinbaben nu-l
găseşte decât "într'un efort maximum către o asanare internă, noui
negociaţi uni cu străinătatea pentru ameliorarea regulamentului re­
paraţiilor din 1930 şi construcţia unui Stat German liber şi sub
o singură conducere, ca factor al stabilizării şi pacificării Europei".
Chestiunea revizuirei frontierei orientale şi facilitarea repara­
ţiilor, pe care o generaţie nouă, care nu are nici un raport cu răs­
boiul mondial. nu mai înţelege să le suporte, sunt. după autorul
studiului, condiţiile esenţiale existenţii Germaniei, dar ele nu pot
fi şi nu trebuie să fie obţinute decât prin mijloace pacifice.
Cu toate constatările deprimante şi îngrijorătoare care con­
verg. în nesiguranţa complectă în viitoarea evoluţie a crizei inte­
rioare din Germania, articolul se inchee cu nădejdea că, prin noua
activitate internaţională, aspiraţiunile justificate ale poporului gef'man
se vor putea realiza, perrniţăndu-i "să reintre în cercul popoarelor
libere şi să recolteze astfel dreapta răsplată a eforturilor sale",
asigurând în acelaş timp Europei o lungă perioadă de pace şi de
reconstrucţie.
Sandu Tzigara-Samurcaş.
E. Lovinescu, Memorii 1900-1916
Editura "Cugetarea"
0-1 E. L. este destul de înaintat în vârstă, încât sa-şi recu­
noască şi să-şi practice dreptul de-a ne spune ce a examinat, a
văzut sau numai a zărit prin regiunile sociale şi literare ale vieţii
poporului nostru.
D-sa povesteşte, într'adevăr, destule fapte despre care ar fi
fost păcat să nu fie spuse, însemnate sau inorestate pentru genera­
ţiile care nu le-au simţit din apropiere. Insă mai mare este păcatul
că inteli:genţa sa nu l-a împiedecat de-a îmită cele două meşte­
şuguri ale banditului mitologic dela Eleusis, căruia i-a rămas nu­
mele de Procrustes.
Suntem, de sigur, un popor tânăr, împins de curând într'o
evoluţie modernistă, din care nici răul. nici greşala, nici ridiculul
[178]
178
RFXENSII
\
n' au lipsit. Prezenţa lor în vieaţa noastră socială şi În' reflexul
ei literar n'au putut fi înlăturată de-acele (câteva) mari spirite,
care odinioară au luminat drl!murile largi şi potecile subţiri de
înaintare.
Momentul de faţă, moment de epigonism social şi literar, este
încă o ?ovadă limpede că par'că au secat adâncile izvoare ale gân­
direi de valoare seculară. că par' că nici vieaţa sentimentală nu
mai este stăpănită de figuri cu putere de impunere sau de atracţie
spre felul şi mărimea lor.
Cine apare acum cu presumpţiunea legitimată de-a gândi
pentru seculi sau - decenii ce se vor desfăşurăîl
D�l E. L. a avut, însă, şi curajul de-a opri în loc chiar câteva
figuri care se rîdică de-asupra epigonismului; şi de-a le dovedi
atinse de cusururi care mai bine n'ar fi fost; de ex. pe d-l N.
Iorga, în al cărui chip cu atâ tea calităţi preţioase se îmbulzesc,
totuş, şi atitudini de ingenioso hidalgo; se îmbulzesc şi compun
mosaicul (necomplet) de însuşiri depe multele pagini ce i se dedică.
D�l E. L. explică astfel, parţial, pentruce această forţă nu a putut
să devie un bărbat central; pentruce ea a respins dela sine atâta
lume care i-ar fi fost, i-ar fi putut fi un bun sprijin; care l-a
respins. Pentru a dovedi curajul memorialistului, exemplul dat, cel
mai caracteristic din volum, - este suficient.
Dar dacă în capitolele iorghiste apare în fond depărtat o repul­
siune care nu-şi ascunde ghiare1e cu care sgârie suprafaţa, în altele
apar neteziri. mângâeri, acoperiri, care nu vor fi aprobate şi care
nu vor resistă critic ei din viitor. Vezi de ex. capitolul despre d-l
Victor Eftimiu, despre care se şi spune că a fost "cea mai" pu­
ternică afecţiune personală a memorialistului, reeşită din neinvidia­
bile "afinităţi". Aici Procrustes a întins, a întins şi iar a întins Ii­
gura, cu al cării sinqu: exemplu ne mulţămim relativ la felul cum
d-l E. L. protejează în mod nefolositor.
Insă în paginile memoriale, care curg neted, foarte neted, apar
şi alţi bărbaţi de creeţiune, oameni care au educat naţiunea spre
ştiinţă, spre anumite ştiinţe deosebit de necesare, a� maturisat-o:
de ex. Vasile Părvan şi d-l Simion Mehedinţi. Precum d-l N.
Iorga nu este Hlosof al istoriei, tot aşa nu a fost nici V. Pârvan;
dar dela constatarea unei lacune pânăla a face din V. Părvan o ­
maimuţă (vezi .isimiescul" dela p. 79 şi 84!). mi se pare prea, prea,
[179]
m:C1\Nsl!
E9
prea iconoclastic. Tocmai precum tot icorioclastică apare şi sub­
sumarea d-Iui S. Mehedinţi Ia .ipuerile sociologie eminesciană"]
O expresie a icon�clastiei sunt şi anecdotele. La ele ajunse­
răm?! Fie reale, fie semireale, fie inventate, ele sunt o dovadă de
neseriositate. Cine i le-a cerut d-Iui E. Lovinescu? Nimeni. Pentru ce
le-a scris? Pentru estetica sudalmelor din ele? Pentru "psihologia"
lor?, precum se afirmă la p. 13? Dar estetică cu "te trimit în .... "
dela p. 177 sau cu ,,lichelele" dela p. 243, - se poate închipui?
Dar psihologie care să ducă dela eroul anecdotei până la ssmburele
operei, unei opere, unde se află? Nu, d-I E. L. a făcut foarte rău
că s'a adaos acelui cor de scriitori cari cred că în glume nesărate
şi în isbucniri pornografice trebuie ivit - duhul rassei. Să sperăm
că volumul al doilea de amintiri va dispreţui total aceste mijloace
nedemne de memorialist.
Mai notez o privelişte, care nu-i evidentă în toate paginile în
care ar fi putut (şi n'ar fi rău) să apară: Este chestia ressei scrii­
torilor noştri. Eu nu o voiu discută aici: am atras numai atenţia,
deoarece la d-l E. L. ea pare a reflectă convingerea că asimilatul
proaspăt rămâne încă tot excepţie sufletească. Fiindcă d-lui G.
Ibrăileanu i se spune de ex. că este "o figură asiatică", care trebuia
să se răsfeţe "în penumbra bazarului din Stambul", în mijlocul
stofelor orientale, aş dori să văd, demonstrat, ce este arrnenesc în
d-l G, Ibrăileanu? Hic Rbodus.
Memoriile d-lui E. L. nu au avut intenţia de-a sondă profund,
de-a fi un fragment de caracteroloqie psihofiaioloqizată, ca de ex. a
lui Utitz ori (şi mai consecvent) Wahle. Scrise cu înlesnire, uneori
plăcut, ele se vor ceti, totuş, ca o distracţie care va îndemnă la unele
verificări. Dar şi la simple respingeti, ca ale păreţilor de care
nucile nu se lipesc.
G. B. O.
Ingratitudinea unei generaţii
D-l E. Lovinescu a început să-şi publice memoriile.
Personalitatea sa, de largă suprafaţă şi adâncă semnificaţie, în
istoria contimporană a acestui neam, a început să se rostească des­
pre viii şi morţii încăpuţi între antenele sale cele căptuşite cu pu-
[180]
180
RECENSJI \
ternice reflectoare pentru evocarea psihologiei unei generaţii. care
stă călare pe marele eveniment al întregirii neamului.
0-1 E. Lovinescu nu scrutează din această generaţie decât fac­
tor ii culturali şi dintre aceştia, mai ales pe literaţi. fiindcă d-sa ar fi
trebuit să fie un mare scriitor, dar ambianţa tămpă şi prozaică nu
simte 'nevoia să-i citească textul suav şi inefabil; apoi pe profesori.
fiindcă d-sa ar fi putut să fie un mare profesor universitar. dar n'a
fost şi preferă. din cauza acelui aş mediu devenit impermeabil prin
nerecunoştinţă. să fie un neînsemnat dascăl de liceu. pe care direc­
torul îl bagă cu o cordială superioritate în odăile cu copii gălăgioşi
şi nepăsători faţă de strălucirea acestui îndrumător în cultura ro­
nească.
Intradevăr. nu e puţin lucru. după ce ai scris peste 30 de cărţi.
în care ai rezolvat definitiv problema culturii şi a civilizaţiei româ­
neşti. să fii silit să auzi la fiecare oră:
- Hai. Eujăn, du-te în clasă!
Dar d-l E. Lovinescu a rupt orice legătură cu prezentul. Eră
singura atitudine legitimă faţă de indiferentismul ingrat al con tim­
poranilor şi deaceea scrisul său se adresează numai viitorimii,
0-1 E. Lovinescu ştie că nimeni nu e profet în Ţara sa şi că.
atunci când depăşeşti cadrul vremii tale, numai urmaşii sunt în stare
să te înţeleagă şi deaceea cu modestia şi onestitatea literară. care
îl caracterizează, ne-a înfăţişat oamenii şi locurile ce se rostogolesc
în lumina orbitoare a reflectorului său mintal. Făcăndu-şi loc în
această evocare şi sieşi. spre a ne lămuri poziţia de observaţie. în
care se află. In felul acesta "pe un uşor fir de autobiografie spirituală
se grupează o serie de portrete" (pag. 13). surprinse în zbuciumul
vieţii cotidiane şi în perspectiva unui ansamblu de înghesuială la
pomană, faţă de care memorialistul are priviri de dispreţ râvnitor,
fiindcă d-I E. Lovinescu e un timid. (pag. 68 şi passim).
De altfel autorul nostru nu urmăreşte decât numai sensul
psihologic al vieţii contimporanilor săi.
Iată-l pe Vlaicu în faţa Luvrului la Paris.
Primul inventator în aviaţia românească este prezentat ca un bir­
jar mult mai autentic. în ceeace priveşte înjurăturile decât cel mai ne­
mulţumit surugiu autohton al plaiurilor moldoveneşti. Şi fiindcă d-l
E. Lovinescu nu e numai un timid. ci şi un sincer evocator al întâm­
plărilor necontrolabile, îi citează în termeni proprii cuvintele. care
din nenorocire, nu se mai pot reproduce pe calea tiparululi. Cu
[181]
RECENSU
181
astfel de mijloace crează autorul memoriilor portretul psihologic de
natură genezică, culeqăndu-şi izvoarele prin gama cheii. (pag. 127).
Originalitatea sistemului, pe de o parte, efectul savuros pentru
adolescenţi, bătrâni şi femeile de stradă, pe de alta, contribuesc la
realizarea unui succes ştiinţific apreciat deocamdată numai de ju­
cători de table de pe malurile Mării Egee. Dar d-l E. Lovinescu
scrie pentru posteritate.
Iată-l pe Nenea Iancu - d-l E. Lovinescu îi spune lui Cara­
giale nenea Iancu, după cum, probabil, lui Eminescu îi va spune,
în volumul al II, ne'a Mihalache - la terasa Oteteleşeanu cu
prieteni şi între aceştia se afla şi autorul memoriilor. Cer scuze
cititorilor că nu pot reproduce nici acest pasagiu, unde, spre a
ni se înfăţişa tot un viguros portret psihologic, d-l E:. Lovinescu
scurmă alte perle surugieşti, punându-I pe Caragiale să înjure la
lună. (pag. 128-129). Altă dată arătase că marele nostru dramaturg
e un mahalagiu; acum aduce şi piesele convingătoare. Şi când
ne gândim că în faţa unui asemenea portret cititorii vor spune că
maestrul Lovinescu... aiurează! Mare e ingratitudinea generaţiei
noastre.
Iată o convorbire între Victor Eftimiu şi adversarul său Nicu,
pe care cel dintăiu o comunică maestrului, acesta nouă, iar eu, cu
ochii către titlul revistei, unde apar aceste rânduri, nici de data
aceasta n'o pot reproduce. E vorba de habitudini coprofagice. Câtă
psihologie excrementală nu se poate scoate dintr'o asemenea scenă!
(pag. 174).
Şi d-l E. Lovinescu lucrează cu destoinicie şi iscusinţă în acest
material "peren" şi virgin. De altfel d-l E. Lovinescu - şi aci e
meritul incontestabil - manevrează cu 'dexteritate în asemenea
mediu, fiindcă notează cu proptitudine ori de câte ori vreunul din­
tre muritori e trimis ca să se mai nască odată (pag. 137 şi passim}.
Şi ne oprim, de sigur, specula ţi unile amintite mai sus asupra
contimporanilor - şi sunt numai câteva în marele noian al cărţii ­
ne-au putut repede convinge, despre infaibilitatea metodei în ma­
terie psihologică.
Dar în toată această sinceră aplecare asupra obiectelor sale
de studiu înnoată suplu şi discret, după cum declară însuşi autorul.
şi diferite date autobiografice ale maestrului.
Astfel, ne spune - şi posteritatea îi va fi etern recunoscă­
toare - că s'a născut la Fălticeni, acolo unde se află bojdeuca ciu-
[182]
lH2
R�;Cm'iSIl
\
botarului Petre, în care a stat Creangă, acolo unde s'a născut
Nicu Gane, acolo unde odihneşte (sic) oasele lui Dragoslav şi unde
şi-a scris opera tăcutul Sadoveanu (pag. 22).
Dar d-l E. Lovinescu înseamnă aci precum ca să se ştie, că d-I
Sadoveanu şi-a făcut casă de piatră, a pus in mişcare mori de foc şi
că are �i talent ( pag. 16-17). Obiectivitatea marelui critic, care
n' a putut să sufere niciodată romanele haiduceşti ale povestitorului
moldovean îl obligă la recunoaştere şi înregistrare.
Despre 1. Dragoslav, care a murit, d-l E. Lovinescu e mai obiec­
tiv. Ni-l arată îmborţoşat ca o gânganie scăpată par'că dintr'un bor­
can de spirt, cu pielea tăbăcită, cu ochii de un albastru spălăcit, din
care unul pătat cu un strop gălbuiu sub straşina unei clăi de mătase
de păpuşoiu, macabeu scuturat de mişcări convulsive, de râsete ca­
vernoase şi umanizate doar printr'o familiaritate excesivă. A trăit
viaţă de mizerie morală, după ce a fost agent de percepţie şi înainte
de a organiza şezători în beneficiu propriu. A fost în sfârşit un cara­
ghios, care nici măcar n'a vizitat Parisul (pag. 18-23).
Prezenţa unei asemenea arătări În câmpul vizual al făpturii giln­
gaşe şi critice, cu care se va mândri Românimea peste două veacuri,
nu putea fi tolerată. Probabil că d-l E. Lovinescu va fi smuls florile
de pe mormântul aceluia. care a fost I. Dragoslav. D-l E. Lovinescu
nu suferă dezarrnonia.
"După terminarea qimneziuiui din Fiilticeni, totdeauna întâiul
şi cu o lectură relativ înaintată pentru vârstă şi împrejurări am trecut
la liceul Internat din Iaşi" notează d-L E. Lovinescu, (pag. 25). Aci
dă de Miron Pompiliu cu glas tărăgănat şi împleticit, care dicta de­
finiţiile după un vechiu caet; de Gh. Lascăr cu o ştiinţă care, nu tre­
cea dincolo de teoremele explicate cu multă ostentaţie pedagogică
şi nu lunecă niciodată în necunoscutul plin de riscuri al problemelor"
(pag. 28).
Tănărul elev citea spre răscumpărare pe Cousin în acea atmos­
feră de teroare, de vid sufletesc şi de falsă gospodărie intelectuală
dela Liceul Internat sub oblăduirea celorlalţi profesori, dintre care
unii au murit nebuni, unii, de boală şi alţii, subit. In acest mediu su­
fletul suplu al d-lui E. Lovinescu se năbuşeă. După terminarea liceu­
lui vine în Bucureşti la Universitate. Aci qăseşte pe d-l Nicolae
Iorga, spre care s'a simţit atras, căci ilustrul domn E. Lovinescu era
un Iorga mai sistematic şi mai estetic.
"",continuam, iotuş mai sistematic şi mai ponderat, ceeace d-l
[183]
RECENsn
18}
Iorga făcuse poate cu mai mult talent dar ClI mai puţin simţ estetic"
(pag.43).
" ... abia mai târziu am înţeles prăpastia ce ne despărţea: pe când
tmpresionismul meu era de esenţă reletioistă. cel al d-lui Iorga era de
natură dogmatică şi absolută" (ibid.).
Numai că d-l Iorga nici n'a voit să ştie cine e d-l E. Lovinescu.
Un alt profesor al marelui critic fusese şi Titu Maiorescu,
despre care ne spune între altele că, deşi era un om de ispravă,
totuş "peste figura lui senină se va aşterne, aşa dar, umbra vre­
milor, pe care nu le-a înţeles şi la înfăptuir-ea cărora n'a lucrat"
fiindcă era surd de urechea stângă (pag. 59) şi din nenorocire,
el, maestrul-sirenă s'a aşezat odată în dreapta lui ca să-i şoptească
taina vremilor noi. (ibid.).
Cu Pompililu Eliade. alt profesor universitar, d-l E. Lovinescu
n'a prea avut a face, fiindcă a fost gonit din Seminarul de literatură
franceză, după ce se prezentase astfel profesorului său: r r Lovinescu,
strada Câmpineanu, 33".
Şi d-l E. Lovinescu şi atunci ca şi astăzi locuia tot în str. Căm­
pineanu. Admirabilă consecvenţă din partea unui critic! Noi credem
şi viitorimea va recunoaşte temeiul credinţei noastre, că Primăria
va trebui să cumpere acest venerabil imobil, care l-a adăpostit şi între
zidurile căruia l-a nins nedreptatea contimporanilor. O placă de
bronz va trebui să arate: Aci a locuit E. Lovinescu, făuritorul vre­
milor noi, care n'a fost înţeles de neghioaba sa generaţie şi de
aceea a fost condamnat să fie profesor de liceu. D�I E. Lo­
vinescu a fost însă clement cu Pompi'liu Eliade, căci, în fond, no­
bilul critic ne-a demascat pe acel Pompiliu Eliade, care se sfătuiă,
cu nevasta şi cu soacră-sa în privinţa pieselor de teatru ce urmau
să fie jucate la Teatrul Naţional de sub funesta sa oblăduire.
In această nenorocită ambianţă d-l E. Lovinescu a avut însă
un prieten rar, pe Tudor Cercel, dar acesta a murit nebun (pag. 69).
Un alt coleg mai! puţin prieten cu d-l E. Lovinescu a fost P.
Cerna, înfăţişat ca un om vil, pe care nepreţuitul critic l-a surprins
în modeste, dar foarte concrete relaţiuni ancilare din atmosfera
culmară a unei inquste încăperi. In felul acesta d-I E. Lovinescu
a rectificat o falsă celebritate şi astfel posteritatea va înţelege
diferenţa între "erotismul ce-i incendia vinele şi imaginaţia sa crea­
toane (pag. 73). E vorba mai ales de greşala Junimii pe care
d-sa a îndreptat-o (pag. 75). privind tot prin gaura cheii şi 110-
[184]
184
IlECENSlI
tând ora acuplărilor genezice după indicaţiile observatorului astro­
nomic, nu ştiu de unde.
Un alt coleg i-a fost Vasile Părvan, care "cu o teză de câteva
zeci de pagini asupra negustorilor români, prioie ca o umilire pre­
zentarea la W1 concurs universitar, pentru a fi examinat" .... (pag. 79)
Vasile ţ>ârvan din l oeştii Tecuciului, care, după ce n'a cunoscut alte
bucurii decât frecventarea gentei lui Iorga, a Tezaurului lui Papiu
Ilerien şi a negustorilor romani a sucombat în braţele U nioersităţii,
ale IvI uzeului şi ale Academiei... (pag. 83).
Ca om, Vasile Părvan era un tip de maimuţă (simiesc spune
d-l E. Lovinescu), ca scriitor era de o "insuportabilă grandilocvenţă
stilistică" ce ascundea, în privinţa cugetării sale filozofice, "o sim­
plă banalitate mascată." (pag. 86).
In ambulanţa literară a vremii d-l E. Lovinescu se opreşte între
alţii şi asupra lui Ilarie Chendi, care în istoria criticii româneşti a
dat pagini ce par astăzi "zgură îngheţată" (pag. 112) şi care, pe­
depsit de Dumnezeu, fiindcă a fost ireverenţios faţă de d-l E. Lo­
vinescu, a înebunit a doua zi după articolul injurios şi apoi s'a si­
nucis. Singura satisfacţie totală acordată de destin acestei podoabe
a gândului românesc.
Şi astfel defilează diferite figuri ale .scrisului românesc, în care
marele nostru ctitor cultural pune ordine, aşezând pe fiecar-e la locul
său, după cum mănâncă, după cât câştigă, după cum respiră sau
după cât e de frumos sau de urât, după cum e de avar, sau de gene­
ros. Aşa, spre pildă, la un moment dat, povesteşte o ceartă familiară
a unui scriitor în legătură cu o cheie cu număr. Ce supleţă de analiză
şi cât de limpede conturat apare scriitorul graţie cheii cu număr!
Ştim că adversarii săi vor găsi că d-l E. Lovinescu în această
operă, apare ca un înnăcrit mahalagiu ros de noroacele foştilor săi
camarazi de maidan şi de arşice. Aceasta e şi durerea vastei sale per­
sonalităţi, dar, după cum am spus, singura mângâere a d-lui E.
Lovinescu e că nu scrie pentru contimporanii săi mici şi neînţele­
gători în faţa psihologiei obiective. Vor veni alţii să-I înţeleagă,
căci clevetirea - d-l E. Lovinescu îi zice mai propriu, anecdota ­
ca vehicul psihologic, n'a intrat încă în perceperea secolului nostru,
Şi d-l E. Lovinescu continuă să vorbească despre sine în mai
mult de trei sferturi din carte, cu multă discreţie şi fără insistenţă.
Şi-a dat examenul de capacitate cu oarecare "afirmare"; do­
cenţa, aşişderea. Acest din urmă examen l-a dat, fiindcă n'a voit să
[185]
RECENSII
185
devie profesor universitar într'un mediu infectat de minciună, ne­
cinste, lene şi obrăznicie. Din acelaş motiv a izbutit să fie suplinitor
la Iaşi şi apoi la Bucureşti după moartea lui Pompiliu Eliade, dar,
fiiindcă n-a voit să fie profesor, locul dela Iaşi l-a luat d-l Ibrăileanu
şi cel dela Bucureşti, d-l Drouhet, mi se pare.
La Paris a făcut Marţi pe toţi profesorii de acolo cu ocazia doc­
toratului. Alfred Croiset, Michaud şi Emile Faguet il priveau ca pe
un miracol (pag. 146) numai A. Gazier a fost de altă părere. Pro­
babil că acesta era originar din România.
Numai acesta n'a voit să recunoască fineţea analizei, calitatea
rară a stilului, precizia şi eleganţa limbii (pag. 149).
Intradevăr obiectivitatea d-lui Lovinescu este cu adevărat
rară. Nu se mărgineşte să citeze aprecierile altora despre sine, ci
colaborează cu ei, preţuindu-se singur cu multă răbdare în sute de
pagini.
Astfel ne spune că scrisul său e ritmic şi melodic cu intenţii şi
realizări estetice (pag. 151 ),. că are o temperatură de înaltă frecvenţă
(pag. 154), că e o vorba totdeauna de o atitudine pur estetică şi o
obârşie muzicală (pag. 158) că glasul său nu e de măgar ca al d-lui
M. Dragomirescu (pag. 180), că necesitatea scrisului său se reazimă
numai pe adevărul psihologic (pag. 220), că glasul său deasemeni
nu e de măgar ca al d-Iui Ibrăileanu (pag. 271 ), că opera sa critică,
graţie diferenţierilor de mai sus, s'a resorbit într'o adevărată crea­
ţie artistică (pag. 289).
Păcat că nu prea vorbeşte de belestristica sa propriu zisă con­
ţinută. în "De peste prag", dramă în 3 acte, Eliezer, scene:tă biblică,
Crinul, schiţe, Aripa morţii, roman, Comedia dragostei şi atâtea
altele în care creaţiunea artistică şi-a găsit un teren mai favorabil,
dar în faţa căreia cititorii an rămas im permeabili, tot din cauza ne­
ghiobiei lor.
Dar pentru acum şi aci ne oprim.
Am voit numai să scoatem în relief deocamdată măsura, cu
care consemnarea înjurăturilor naţionale ca şi considerarea lumii
răsturnată În poziţie obstetricală, sau în sfârşit vederile luate prin
gaura cheii sunt tot atâtea mijloace într'adevăr originale atât pen­
tru analiza măruntaelor psihologice ale omenirii, cât şi pentru
afirmarea propriei psihologii a autorului. Viitorimea, singura În­
ţelegătoare şi adânc recunoscătoare pentru mijloacele Întrebuin­
ţate, va acordă autorului nostru toată stima sa postumă, iar noi
[186]
,
186
cei de astăzi, ca orice generaţie contimporană cu un mare om, ne
vom mărgini din răsputeri să-I privim, spre ruşinea noastră, ca
pe victima dreptăţii leului din fabula franţuzească.
Intradevăr dacă, după cum foarte bine a zis autorul, că glasul
măqarului nu se aude în cer, nu e mai puţin adevărat că din coadă
de câine nu se poate face sită de mătase. Dar această din urmă
este din nefericire marea eroare a mentalităţii generaţiei noastre,
aşa în cât tot viitorul, va fi acela care să arate, că poţi face din
gelatină. biciu.
Scarlat Struţeanu
Rationalizarea politică şi socială
Numărul al doilea al Bibliotecii raţionali zării publică intere­
santa conferinţă ţinută de d-l conferenţiar universitar Stavri Cu­
nescu, în ciclul "Zece ani de politică socială", organizat cu pri­
lejul împlinirii a zece ani dela înfiinţarea Ministerului Muncii, unde
d-l Cunescu ocupă funcţiunea de director general.
Incepând prin a constată progresele technice şi de sistematizare
realizate în secolul al XX-lea. autorul ajunge la analizarea ra­
ţionalizării, care apare atunci când organizarea se aplică diferi­
telor activităţi omeneşti şi se integrează în timp şi spaţiu stabilind
legi generale de conducere şi pe care comitetul Britanic o defi­
neşte: "aplicarea de metode ştiinţifice Ia toate problemele care se
pot ivi în materie de organizare şi de aşezare a producţiei şi a
distribuţiei" ,
După ce a trecut prin faza organizării ştiinţifice a muncii şi
faza industrială, care cuprinde normalizarea sau standardizarea, în­
locuind metodele empirice cu cele ştiinţifice, raţionalizarea, pe deo­
parte, s'a impus din ce în ce mai mult şi şi-a lărgit cămpul de apli­
caţie, iar pe de alta a câştigat sufragiile clasei muncitoreşti, a cărei
atitudine nu mai este ostilă ci numai condiţionată de posibilitatea
unei mai bune adaptări a revendicărilor muncitoreşti. Consecinţele
inerente metodei de raţionalizare anume: monotonia, autornatici­
tatea şi descalihcarea profesională, constituesc legătura importantă
dintre raţionalizare şi politica socială. La prima vedere nu ne apar
decât dezavantagiile acestor consecinţe directe, Însă analizând mai
deaproape elementele lor. autorul conchide că ele conţin două re-
[187]
zultate care concordă cu interesele muncitorilor: în primul rând
reducerea timpului de muncă şi în al doilea posibilitatea de a în­
trebuinţa timpul rămas liber pentru a combate efectele deprimante
din timpul muncii.
Şomajul este o consecinţă inevitabilă şi explicabilă a raţie­
nalizării muncii, iar în contra acestui efect fatal d-l St. Cunescu
preconizează următoarele mijloace:
1. Statul să întreprindă lucrări publice mari şi de lungă
durată.
2. lncheerea de convenţiuni internaţionale prin care să se
întrebuinţeze şomeri dintr'o ţară în alta.
3. O cultură technică generală dată lucrătorilor şi, în fine, asi­
gurarea contra şomajului.
Conferenţiarul examinează apoi programul raţionalizării, care
cuprinde măsurile referitoare la technica producţiei; la reducerea
timpului de muncă la minimum necesar, la politica salariilor mari,
a asigurării şomerilor şi a ridicării nivelului material al muncito­
rilor.
Trecând în revistă principiile şi dezideratele raţionali zării eco­
nomice. d-l St. Cunescu ajunge la realizările �fectuate în această
direcţiune de Institutul românesc de organizare ştiinţifică a muncii
şi închee acest interesant studiu cu îndemnul de a experimenta
foloasele metodelor de raţionalizare asupra activităţii noastre par­
ticulare. pentru a ne convinge de superioritatea acestui sistem
modern.
Broşura aceasta ar trebui să fie citită de toţi aceia care vor
să-şi dea seama de pulsul vieţii sociale contimporane şi să cu­
noască. sub adevăratul lor aspect. fenomenele noui economice şi
adaptarea lor în cadrul organizării actuale a Statului.
1
I
I
I
�
RECENSII
187
S. Tz.-S
Dr. Uit' Gherghel: Prin Câmpii şi Plaiuri strhbune
rid. n-,
D-l Prof. 1 Gherghel e mai înainte de toate un bun român.
E un naţionalist înfocat, un om de o rară factură morală. Aşa e
ca om, aşa e şi în operă. Călătoriile d-sale pe lângă nota estetică,
[188]
188
RECENSII
\
descriptivă au în ele o inimă de român. Merge zile întregi să vi­
ziteze Caravlalii, din Bosnia, să-i cunoască, să-i vadă, să le audă
glasul. Un bun român e numai acela ce-şi cunoaşte neamul şi nu
din figuri fotografice ci din grea experienţă. 0-1 Gherghel a
străbătut pe bicicletă - O-sa zice rotile, ammtindu-mi epigrama
ce i-o făcuseră Craiovenii :
.. Toată lumea progresează
Bicicletă, automobile
Numai Gherghe1 regresează
El se plimbă pe rotile".
Cam aşa suna parcă, după câte îmi amintesc.
Călătoria O-lui Gherghel trezeşte gândul fiecui de a-l urma,
dând fiorul nostalgic oricărui cititor. 0-1 Ilie Gherghel e un bun
român şi mare sportman. Bine face că-şi scrie notele de călătorie,
care dacă n'au imaginaţie şi avânt poetic, au frăgezimea impre­
siunilor calde, sincere şi asta e destul.
Ion Licea: Poezia Populară.
Originea. vechimea, Studii şi texte.
0-1 Ion Licea, un conştiincios cărturar, ne dă într'o broşură ­
relativ mică - toată orientarea relativ la poezia populară. Stu­
diind-sumar bine înţeles - origina ei autorul dă aproape toată
bibliografia română şi străină. Autorul e în curent cu ultjmele desco­
periri ale colecţiei de poezii populare, care nu se opreşte la Alecsan­
dri ci merge chiar până la 1757-80, la cântecul găsit de d-I
Orăgan dela Cluj.
Autorul' tratează însămnătatea poeziei populare şi cine s'a
ocupat cu poezia populară.
Cartea O-lu� Licea, scrisă clar, precis şi documentat. ar putea
servi oricui pentru un studiu oricât de desvoltat asupra poeziei
populare, prin îndrumările ce le dă şi bibliografia ce o recomandă.
C. G.
A. Sacerdoteanu: Guillnume de 'Rubrauck el les
,
Roumains au milieu du XIlI-e siecle.
Gamber-Paris. 1930.
Cercetarea amănuntită a descrierilor făcute de diferit ii călă-
, ,
tori streini ce s'au abătut pe la noi, în drumul lor spre Constan­
tinopol. sau extremul orient, este de mare folos pentru descope-
[189]
RECENZII
189
rirea multor evenimente din trecutul nostru. Aşa că lucrarea d-lui
A. Sacerdoţianu este binevenită şi cele aduse la cunoştinţă destul
de importante. D-sa cercetează descrierea alcătuită de către solul
lui Ludovic al IX-lea, regele Franţei trimis către Khanul Tătarilor
la Karakorum şi din această descriere alege numai ceeace este
privitor la ţările vecine sau cele supuse Tătarilor, căutând să pună
în evidenţă cunoştinţele, acestui rol, asupra Vlahilor precum şi a
ţinuturilor locuite de Români. Aşa că reuşeşte să ne dea o imagine
vie asupra Europei orientale din punct de vedere etnografic şi PQ­
litic în mijlocul secolului al XIII-lea. Afirmaţiile solului sunt veri­
ficate cu acte istorice aşa că sunt exact redate. In felul acesta reu­
şeşte ca să transforme descrierea lui Guillaume de Rubrauck în­
tr'un izvor însemnat pentru istoria noastră precum şi a dominaţiei
Cumanilor.
Lucrarea este însoţită de o foarte bogată bibliografie pe care
o poate folosi orice cercetător în această direcţiune.
Damian Stănoiu: Demonul lui Codin.
Roman, Ed. "Cartea Românească", Bucureşti, 1930.
Din obicinuinţă păr. Stănoiu de câţiva ani ne dărueşte la sf.
sărbători al Naşterei Domnului cu câte un roman, şi cum obici­
nuinţa devine lege S. S. a luat-o de capital şi se ţine văr­
tos, numai că de data asta a isbit-o cu Ieremia, din poveste nu
din scriptură. Povestea ce încearcă s'o invăluească în jurul lui
Codin "eroul romanului S. S." e plictisitoare, îngăimată şi de um­
plutură. Mai întâiu Codin, fiu de ţăran, e ceva ce n'are nici vieaţă
şi nici sens. Cu toţii ştim că tendinţa ţăranului este spre mai bine
"funcţionarism" cum înţelege el mai bine. Aşa că oprit la slujba
ce ş' o căpătase Codin la primărie, e ceva natural şi se potriveşte
cu firea român ului, ce tinde spre "surtucari". S. S. însă necunoscător
al acestei tendinţi îl ia pe nenorocitul Codin şi-l poartă pe la Ti­
mişoara în drum spre America!
Cele scrise până acum mergeau, era ceva nouă pentru pu­
blic. Vieaţa de mănăstire era prea puţin cunoscută şi individul do­
ritor de lucru nou a dat năvală!
Dela romanul "Necazurile părintelui Ghedeon" îl cam părăsise
muza pe părintele Stănoiu, dar de data aceasta, ea s'a mutat cu
[190]
190
. \
IlE\llSTA REV1STELOR
totul în poetul Caius Argeşeanu. Aşa că nu-i rămâne S. S. decât
să se resemneze.
Dă-mi oricât aţe de mătănii C. păr. dar ascultă-mă: opreşte-te
aici, nu strica ceeace începuseşi frumos şi te-a părăsit odată cu
schimbarea domeniului clerical pe cel laic.
M. P.
Revista Revistelor
Vieafa romînească
Cu al 23-lea an al existenţii sale, fruntaşa revistelor ieşene
şi-a strămutat administraţia şi tiparul la Bucureşti, colaboratorii
rărnănănd însă în majoritate tot moldoveni.
Cauza mutării este, probabil. veşnica greutate cu care au de
luptat toate publicaţiile similare şi care a silit şi pe conducătorii
V. R. să se apropie de un institut de editură mai însemnat din
Bucureşti.
Nu pentru Întâia dată, vechea Capitală a Moldovei se vede
astfel părăsită de un cenaclu literar, de a cărui faimă s'a mândrit:
şi "Convorbirile literare", după mai mulţi ani de editare în Iaşi.
s'au mutat la Socec, odată cu stabilirea la Bucureşti a întemeieto­
rilor din Iaşi.
Numărul de Ianuarie al V. R. ne prezintă, ca întotdeauna.
un sumar variat, începând cu "călătoriile" lui Dernostene Botez,
dăndu-ne un emoţionant capitol asupra curselor de tauri. simulate
şi adevărate, din Marsilia. Urmează captivantul şi interesantul
Paul ZarifopoI cu ale sale "Ruini literare" între care, de astă
dată, se cuprind operile lui Pierre Lod şi ale lui Guy de Maupassant:
o spirituală nuvelă a lui Al. O. Teodoreanu; o justă cronică asu­
pra lui Arghezi a lui Al. Philippide : iar la "Miscellanea", sub
vechea firmă P. Nicanor et Comp., sub care la începutul revistei
se ascundeau C. Stere şi alţii din generaţia lui, cronicarul universitar
de astăzi comentează spiritual pe "D-I N. Iorga martir". Urmează
foarte bogate recenzii atât a ultimelor publicaţii cât şi a revistelor
din ţară şi din streinătate.
A.
[191]
HEVISTA REVI�n:LOR
Buletinul Comisiunei istorice a României
Volumul IX
j 91
In numărul acesta pe lângă studiile d-lui George D. Florescu
ce se ocupă cu genealogia boerilor din Mărqineni în secol. XV şi
XVI, şi al d-rei M. Holban, ce se ocupă cu: Un raport francez
despre Moldova (1838) a consulului Lagau, găsim importantul
studiu-relaţie a d-lui N. Iorga despre .. Noua cronică germană a
lui Ştefan cel Mare, descoperită de Olgierd Gorka, la Munchen,
D-l Iorga spre a nu lăsa istoriografia română să aştepte, fără ter­
men, ediţia critică promisă de fericitul descoperitor, ne dă preţioase
lămuriri critice asupra datelor mai însemnate din vieaţa marelui
Voevod, cuprinse în cronică. Dxsa ne arată că avem de-atace cu
o cronică tradusă din limba slavonă ; că traducătorul a lucrat pen­
tru colecţionarul german, de pe la 1500, Hartmann Schedel, în co­
lecţia căruia se află cronica. Ne arată că se precizează data ve­
nirii la domnie a lui Ştefan, 1457, în luna lui Apri!, ziua a unspre­
zecea, într' o Marţi în post înainte de Paşti".
In concluzie d-l N. Iorga, susţine că traducătorul nu poate fi
decât tin sas probabil din Braşov sau tot aşa de bine chiar din
Baia.
M. P.
Universite de Nancy
Fucultes de droit (Iustituts, Sciences Politiques - Commercial), Me­
deciue (Instituts Dentaire, Serotherapique - Hydrologie - Educaeion Phy­
sique). Sciences (Institute Teclmiques). Letires (Institut de Francais). Pharmucie
Certificat de Microbiologie).
Instituts Techniques
Conduisaut au diplome d'Ingenieur enreglstre au Ministre de l'Iustruc­
tion Publique (Chimique - r.lectrotechnique et de Mecanique appliquee ­
Agricole et Colouial- Geologie appliquee =-Ecole superieure de ta Metal­
lurgie et de l'Industrie des Mines - Ecole de Brasserie).
Enseignement special pour les Etudiants Etrangecs
Preparatiou aux Examens de l'Alliauce Fraueaise, COUI'S de l'annee
scolaire: Novernber-fin [uin. - Cours de vacances: [uillet= ter Octobre.
com« ele Renseienements de l'Unioersite, 13. Place Carnot.
[192]
II
\
DOCUMENTE
Impăratul Traian şi Regele Carol II
Din initnoese cuviintere prin care, cu prilejul festivalului în
cinstea lui Nicolae Pilipescu. Senatorul T. Piseni, în numele me­
tutului corp, a salutat pe M. S. Regele: următorul pasaj a fost in­
deosebi remarcat şi epleudet :
"Ce să mai zic de ziua când ai venit, zi atât de arzător dorită?
Şi chiar felul cum ai venit, cât de mult a stârnit mirare şi plăcere? ...
Nu fu nimeni pe care vârsta, sexul sau sănătatea să-I fi putut opri
de a alerga la o privelişte atât de nouă. Copii se grăbeau să te
cunoască, tinerii să te arate, bătrănii să te admire ... Se vedeau aco­
perişurile îndoindu-se de greutatea privitorilor. Chiar locurile unde
nu se putea sta decât pe jumătate agăţat, erau prinse. Mulţimea,
de care stradele erau pline, de abia îţi lăsa o îngustă trecere: bucuria
poporului izbucneă împrejurul tău şi pretutindeni ai găsit aceeaş
însufleţire şi aceleaşi aclarnări. Era drept ca bucuria tuturora să
fie deopotrivă, fiindcă ai venit deopotrivă pentru toată lumea".
La epleusele eniusieste ale sălii, vorbitorul a răspuns:
"Aplaud şi eu, împreună cu domniile voastre, aceste cuvinte.
Că nu sunt ale mele. Sunt ale lui Pliniu, cel tânăr, şi descriu in­
trarea Impăratului Ulpiu Traian la Roma.
"Ce s'a petrecut în Cetatea eternă, acum două mii de ani, s'a
petrecut, întocmai, Ia Bucureşti, în Iunie, anul trecut.
"In această minunată potrivire a împrejurărilor, noi vedem o
bună prevestire. Şi, cu sufletul plin de frumoase nădejdi, legând bu­
curiile Majestăţii Voastre cu bucuriile Ţării nu Vă facem altă urare
decât să aveţi o Domnie tot aşa de fericită ca a Impăratului, în­
temeietor al Daciei- Traiane".
[193]
CONVORBIRI IJTERARE
DIRECTOR AL. TZIGARA-SAMURCAŞ
Redactia şi administratia
Str. Wilson, 1. -. Bucureşti, 1
ANUL al 64-lea
Mar tie 1931
BUCUREŞTI
Atelierele grafice SOCEC & Co., S. A.
[194]
BUCUREŞTI, 1
Strada Wilsou L
Plata se face numai Administraţiei "Convorbi­
rilor Literare", direct sau prin încasatorii împuter­
niciţi anul acesta.
r
1
ABONAMENTUL PE AN:
Pentru particulari. . . . . . .
Institutiuni, bănci si străinătate
e ,
Lei 5'00.
Lei 1000.
[195]
UN CENTENAIRE FRANCO-HOUMAIN
In aceastii zi în care sârbiitoriţi. limba franceză,
curtoazie mi-ar porunci, prin reciprocitate, Sc1 VeJ
mulţumesc pe româneşte. Dar nu îndrăznesc, din
cauza respectului faţă de limba dumneavoastră. Veţi
binenoi deci a considera discursul mea de astăzi
drept prima orii de franceză a unui secol nou de în­
văţământ.
Quand je constate queUe place tient la Iangue fran­
eaise dans la vie intelledueUe de la Roumanie, quand chaque
jour je ren contre des Roumains maniant avec Iacilite, avec
maitrise, le parler de France, je m'etonne que cent ans seu­
lement nous separent de la premiere Iecon du Lycee Saint
Sava. Seule une affinite profonde peut expliquer une telle
diffusion en meme temps qu'une adaptation si aisee de tous
les Roumains it Ia langue d'un pays, dont Ieurs ancetres
avaient pendant des siecles vecu si eloignes. Chaque langue
recele le mystere de râme d'un peuple. C'est une elef intel­
lectuelle qui ouvre les portes secretes du coeur et, quand je
vous entends tous si bien parler le Irancais, je suis enclin a
croire que Roumains et Franeais ont la tete et le coeur faits
de la merne Iacon.
Appartient-il au Representant de la France de faire ict
l'eloge d'un produit national? Laissez.moi m'abriter derriere
d'illustres precedellts ei vous rappeler que ce n' est pas l' Aca­
demic Franc;aise, mais l' Academie de Berlin, qui mit au eOll­
cours ce sujet: "Qu'est-ce qui a rendu la langue fran<;aise
[196]
196
GABRIEL J>UAfJX \
universelle?" Le prix fut partage entre un Allemand et un
Francais. Ce dernier etait .I'un des ecrivains les plus spiri.
tuels dun temps qui fut riche eu hornmes d'esp rit el son dis­
cours sur I'universalite ele la langue Francaise se resume en
un axiome, qui n'a rien perdu depuis 1784 ele sa valeur. J e
reprendrai dane Ia definitiou de Hivarol paul' vous dire: "Ce
qui nest pas clair, nest pas Irancais".
La darte demeure la base eternelle de notre langue.
Penser eu Iraneais, c'est apprendre it voir clair eu soi meme.
C' est se contraindre a se definiT, il demeleT les lointains
appels de I'heredite, les infIuences du rnilieu, les lecons de
I'experience et celle des livres pour composer ce tout har­
monieux qu'on appelle une personnalite. L'usage de ia Ian­
gne francaise ne Iait pas des hommes eu series standardisees:
eUc erec des types individuels, irreductibles les uns aux
autres, mais qui ont cependant tous il leul' disposition pour
se comprendre un merveilleux instrument, une langue souple,
fluide, lucide. Ainsi s'explique ce paradoxe que la France
soit il la fois le pnys des il1dividualites les plus marquee.'s
ei les plus dissembJables ei cependant aussi le pays 011 Ia vie
de societe ait aUeint le plus rare degre de perfedion.
CeHe 111 miere, ([ue la langue frcmQuise dispense si gene­
rensemen1 sur les phenomenes de l'esprit, est un bien fnil dont
tout homme, quel que soit le lieu ele sa naissance, peut retirer
avantage. A tOlJies les nations, nous pOlivons dire: "Apprenez
le fraw,)ais. Vous 11'1' perd1'ez rien de vot1'e genie p1'op1'e. Vous
devienclrez au conhai1'e plus conscient ele votre personnalite.
Vous sel'ez plus, vous mbne. Vous ne perdrez pas votre pa­
trie, vous apprenclrez il l' aimer miellX encore. CeHe veril6
tronve son iHustraholl dans une page aU,fourd'hui hisiori([ue
de l' evolution de Ja Roumanie. N' est-ce pas en Fl'ance que
les plus ardents et les plus courageux de vos patriotes ont
appris �l concevoir Tme Roumnnie independante, une granele
Roumanie? Cellx qui oni elte les meilleurs artisalls ele la li l­
terature roumaine, ceux qui ont elonne B. voire Iangne ses
leHres de noblesse, les Laze!1', les Asaki, les Alecsandri, fo1'­
gerons ele l'idee nationale, n' etaient-ils pas en mcme temps
les defenseurs ei les champions de la cultu1'e fran<;aise?
Ernest Renan a dit un jour que quelques unes des gran-
[197]
UN CENTENAlRE FRANCO-ROUMAIN
197
des verites, qui ont fait le moude moderne, avaient ete pour
la premiere fois Iormulees en francais et il aimait entre tous
un mot de notre langue qui a fait le tour du monde, un mot
ponI' lequel plus d'un a verse son sang, un mot ou il y a peut
etre un peu de chimere, mais ou il ya tant d'honneur, et qui
demeure I'ultime sauvegarcle de la dignite de chaque homme.
"Liberte, Iiberte cherie", chantaient les volontaires de Mar­
seille dans cet hymne que vous venez d'entendre. Les Rou­
mains apres des siecles d'une oppression, que des princes con­
rageux avaient par instant brisee, out voulu etre definitive­
rnent, completement libres. Ils y sont parvenus apres de
dures epreuves, Laissez-moi, dans ce succes, revendiquer la
pari des lecons de Va illant et de tous ceux qui lui ont
succedes,
Merci, chers amis roumains, d'avoir avec tant d'eclat
celebre ce centenaire. Mon pays apprendra avec joie que de
ce siecle d' enseiguement Francais vous gardez un souvenir
d'affectueuse gratitude. Puisse, dans la nouvelle ere qui va
s'ouvrir, l'enseignement du Irancais se developper encore et
s'approfondir. Il n'y aur a jamais trop de Roumains parlant
le franeais, car il n'y aura jamais, a notre gre, trop de Rou­
rnains comprenant et aimant la France.
Gabriel Puaux
Miuistre de France
[198]
CENTENARUL tNVATĂMĂNTULUI LIMBII FRANCEZE
IN ŞCOALELE ROMÂNEŞTI
J. Introducerea limbii franceze
Dacă nu putem afirma, cu documente, că a existat
"şcoală", în înţelesul modern, în primele secole ale vieţii sta­
telor româneşti, avem destule dovezi despre existenţa unui
"învăţământ", cerut de necesităţile vietii politice şi culturale
şi de ale organizării bisericeşti. Baza lui a fost, desigur, mult
timp, limba slavonă: dar se pot descoperi şi importante in­
fluenţe occidentale, prin legăturile cu Polonia sau cu Italia.
Introducerea influentei greceşti dă, din ce în ce, loc mai im­
portant limbii vechi elene şi apoi limbii greceşti moderne,
iar organizarea de şcoală propriu zisă în ultimele decenii ale
secolului XVII se face atât în Bucureşti cât şi în Iaşi în
această atmosferă. Secolul XVIII întăreşte convingerea că
numai în greceşte sau În latineşte ori În vreo limbă occidentală
(franceza, italiana) se poate face ştiinţă, iar limha română
este socotită cu totul improprie pentru acest scop. După câ­
teva timide Încercări de a scrie în româneşte cărţi de filo­
zofie (D. Cantemir, Stamatiad), se iveşte un curent serios la
începutul sec. XIX, care devine puternic şi, după o luptă grea
cu susţinătorii culturii greceşti, iese cu totul învingător.
Reprezentanţii acestei lupte şi victorii, sunt Gheorghe
Asachi în Moldova şi Gheorghe Lazăr În Muntenia, cari lu­
crau alături de reprezentanţii şcoalei Iatiniste din Transil­
vania.
Cu anii 1813 şi 1818 se începe, în Iaşi şi in Bucureşti,
şcoala cea nouă românească. Dar, dacă limha de predare
este cea naţională, se simte dela început nevoia unei limbi
[199]
CENTENARUL INV Ă TĂMANTULUI LIMBII FRANCEZE IN ŞCOALELE nOMANEşTI 199
străine. Se poate ca chiar in şcoala lui Lazăr .să se fi predat
franceza; dovezi, Însă, începem să avem mai târziu. Atmos­
fera favorabilă acestei limbi, formată chiar în timpul epocei
fanariote, când, alături de greceşte, se cerea ca tinerii să în­
veţe şi franceza, Întărită mai apoi prin traducerile din autori
francezi în româneşte, dobândeşte un element nou de împu­
ternicire în timpul ocupaţiei ruseşti, care începe in J828, pen­
trucă comandanţii ruşi nu au curajul să redacteze În limba
rusească actele oficiale, ci se servesc de limba franceză. Cine
citeşte ordinele de atunci, vede că sunt în [reniu.zeşte cu tra­
ducere române? în faţă. Pe atunci Românii învăţau limba fran­
ceză în familie (erau mulţi profesori francezi cari se ocupau
de aceasta) sau în pensionat ele particulare, conduse de fran­
cezi. Fiind nevoie ca numărul celor ce trebuia să se folosească
de această învăţătură să fie mai mare, s'au făcut şi cursuri
în şcoalele publice .. Acestea, însă, au fost, deocamdată, fa­
cultative, iar în 1831 s'a decis În principiu ca să devină obli­
gatorii pentru toţi şcolarii.
In anul 1831 profesorii din Colegiul Sf. Sava din Bucu­
reşti adresează Eforiei Şcoalelor un raport prin care cer
introducerea limbii franceze, ca fiind absolut necesară pentru
un om cult. Acest document, care poartă data de 22 Decem.
vrie 1831, a fost cercetat de V. A. Urechia (Istoria Şcoalelor,
1, 145), dar până acum nu l-am găsit în dosarele Arhivelor
Statului. Dovadă despre existenţa lui stă Însemnarea în re­
gistrul de intrare al EfoYÎei. Se mai găseşte şi aprobarea dată
de Eforie, care numeşte pentru anul 1832 profesorii res­
pectivi, făcând şi o programă sumară, iar regulamentul şcolar
din 1832 dă o desvoltare mare acestei programe. Deaceea
anul 18'31 trebuie socotit ca începutul acestui' învăţământ
pentru şcoelele noastre secundare.
E adevărat că şi înainte de acest an se găsesc ade din
cari rezultă că şcolarii învăţau frantuzeşte ; dar se vede în
acelaş timp că învăţătura era, cum am zis, Facultativă.
Unde putem găsi asemenea ade? In Bucureşti la Co­
legiul Sf. Sava, în Graiova la Şcoala centrală de acolo şi în
Iaşi Ia Gimnazia Vasiliană,
1. Craiova. In 1829 în Şcoala centrală, aşezată atunci
În mănăstirea Obedeanu, se vede că se preda limba franceză,
=;:
[200]
200
GHEORGHE ADAMESCU
Dar documentul publicat de N. Bănescu spune că Ispravnicul
Scarlat Rosetti şi Caimacamul Craiovei simţind trehuinţa şi
folosul limbei [ranţozeşti, care din nenorocire nu se învată,
au hotărît să aşeze cu cheltuiala lor învăţător de limba
[runţozeescii şi au aflat pe d-l Laplas (Laplacej'], pe care
I-ah aşezat în 2 odăi în mănăstire.
Se vede de aci că franceza nu era un obiect de studiu
obligatoriu în sarcina Statului, cum erau celelalte studii.
2. laşi. După relatiile ziarelor "Albina românească" şi
"Curierul românesc" se vede că la 20 Februarie 1829 s'a făcut
examen public la Gimnazia din Iaşi şi Între materii era şi
limba franceză. Dar în ce condiţii? Anaforaua şcoalelor din
1828, prin care se reorganizează gimnaziul Vasilian, zice:
"Pentru învăţătura limbilor străine, să fie profesori, nesl­
"cătuind Însă acestea un ram neapărat al învăţăturii ob­
"şteşti şi, pentrucă venitul şcoalei nu ne iartă el face asemenea
"cheltueli, să fie îndatoraţi şcolarii ce vor voi să înveţe acele
"limbi să plătească oarecare sumă spre întâmpinarea sim­
"briei acelor profesori". Iar într'un număr din "Albina ro­
mânească" (NI'. 6 din 1829) se vorbeşte despre reorganizarea
din 1828, se arată ce învăţături "se para dosesc" în giml1azie
şi se adaugă: "Pe lâ.ngfl aceste, pentru. cei ce ooesc a învăţa
"limbi străine sunt profesori de limba elină, [renţezii, rusă,
"nernţ e ase ă" .
Este dovedit că şi în Iaşi limba franceza nu erâ studiu
obligatoriu.
3. Bucureşti. Pentru colegiul de aci dovadă despre faptul
pe care voim să-I stahilim este însăş cererea profesorilor,
despre care am vorbit, şi numirea celor 2 profesori Simion
Marcovici şi Ioniţă Pop, primul pentru clasa a 3-a şi a 4-a,
celălalt pentru clasa :La şi 2-a a "umanioarelor'·.
II. Prima organizare
După un act din dos. NI'. 15/25 din :1831 rezultă că pro­
fesorii din Colegiul SI. Sava pregătesc chiar pentru Decem­
brie 1831 o chemare către părinţi, anunţându-Ie materiile ce
urmau a se preda, Între cari este şi limba franceză. Efectiv
Însă - şi cu plată deja Stat - încep a funcţiona profesorii
[201]
..
CENTENARUL INVĂŢĂMANTULUI LIMBII FRANCEZE [N ŞCOALELE nOMANEşT! 201
în anul 1832 şi Regulamentul şcoelelor publice din Muntenia
(1833) confirmă situaţiunea aceasta şi incadrează cursul de
franceză în întocmirea generală şcolară.
După acest regulament, şco alele naţionale se împart în
4 ramuri deosebite:
1. Şcoele începătoare (4 clasuri de un an = şco primară.
2. Şcoele umsnioare (4 clasuri de un an = şco secundară
curs inferior).
3. Inoăţături complimentnre (3 clasuri = şco secundară
curs superior).
4. Cursuri speciale = universitate.
1. Şcoalele începă toare aveau sa. fie în toate oraşele
numai cu 3 clase, iar În Bucureşti şi Craiova şi el. IV.
2. Umani oare vor fi numai în Bucureşti şi Craiova.
Programa şcoalelor zise umenioere (cuvânt care traduce
latinescul medieval humaniores litteree} este astfel alcătuită:
CI. 1: gramatica românească, caligrafia, desenul şi în­
ceputuri de limba franceză;
CI. II: gram. rom., geografia şi hronologia, desen, "ana lis
gramatical" francez;
CI. III: istorie universală, aritmetică până la "frângeri",
desen, "ana lis logic" francez, greceşte şi latineşte.
CI. IV: istorie, aritmetică, ţinerea registrelor, .Ieţii de
literatură" franceză, desen, greceşte şi latineşte.
3. Invăţăturile complimentare constau din:
CI. 1: rit orica , .geometria, algebra, greaca şi latina;
CI. II: istonia literaturii (universale), logica, fizica;
CI. III: morala, arheologia, chimia.
4. Cursurile speciale erau: a} legi, b) matematică, c) a­
gricultură, fiecare cu un ciclu de 3 ani.
Mai erau şi nişte "cursuri slobode": limba rusească,
greaca vorbitoare, istoria naturală, limba slavonească.
In' modul acesta se Întemeiază învăţământul Iimbii fran­
ceze prin regulamentul citat. Iată programa amănunţită:
"Invăţătura limbii franţozeşti să va Începe în clasurile întâiu şi
să va urma în tot cursul de umaniore.
"In clasul întâiu şcolarii să vor deprinde Ia citire şi începuturi de
gramatică. In cel de al doilea vor învăţa sintacsul aceştii limbi: în cel
de al treilea să vor deprinde a face teme sau tâlmăciri din rumâneşte
în franjozeşte. In c1asul al patrulea şcolarii vor Învăţa literatura limbii
[202]
202
"­
GHEOHGHE ADAMESClJ
franţozeşti. Profesorul îi va face să ia aminte meritul compunerii şi
deosebitele calităţi ale stilului şi ale cugetării în cărţile autorilor han-
ţezi celor mai vestiţi. .
"Şcolarii să vor deprinde în acest clas în aplicaţin regulilor gra­
maticale compuind pe deosebite teme, precum sînt descrieri, anecdote,
scrisori, povestiri, ş. a.".
\
In Moldova gaSIm un regulament din Martie 1832, prin
care se stabileşte un învăţământ elementar şi patru clase de
umanităţi (umanioare). In acestea sunt materii ordinare şi
extraordinare. Cele ordinare sunt: gramatica română, latina,
istoria universală, matematica, retorica, poezia, logica. Cele
extraordinare: limba elenă, franceză, rusă, germană, desenul
topografic. Art. 21 precizează că elevii pot urma unul sau
doua obiecte extraordinare "dadi-şi îndeplinesc exact înda­
toririle şi daca au destul talent şi timp ca să le urmeze cn
"
succes.
S'ar putea observa că nici prin acest regulament nu e
limba franceză considerată obligatorie, totusi ea a fost aleasă
'de mulţi elevi şi a intrat Între obişnuitele - dacă nu obliga ..
toriile - studii ale gimnaziului.
In. Primii profesori
Pentru predarea unui studiu, se cer, În primul rând,
profesori. Primele nume de profesori de limba franceză ce
întâlnim Între 18:;0-1840 sunt următoarele:
In Iaşi: Etienne Marius Mouton, Cluuies Tissol, Iancu
Steorsi, Charles Frencois M.algouveme, Victor de Lincouri,
L. Repey, Maisonclbe, Sent-Andre, Frencois-Louis [ordari şi
T. Codrescu.
In Craiova: Stsncui Cc'îpăţâneanu,.MilrclnC/l Ma Zici, A.
Visemoni, Gros.
In Bucureşti: 1. Veillani, 1. Pop, Sim. Mercooici, Gros,
Languillon, Il. Buvelot, [obin, Mazel'Ot, Theol, C. Aristie.
Cum vedem, sunt aci şi. Francezi şi Români. Dacă, în
şirul lor, sunt multe nume cari au rămas necunoscute în alte
privinţe, avem câţiva cari s'au distins nu numai ca profesori,
dar şi ca scriitori.
Nu vom vorbi de Români, Între cari găsim pe Teodor
Codrescu, autorul colecţiei dedocumEmte intitulată ., Uri-
[203]
CENTENARUL INVĂTĂMĂNTULUI LIMBIl FRANCEZE IN ŞCOALELE RO MĂNEŞTI 203
carul", pe Stanciu Căpăţâneanu, autor a multor cărţi di­
dactice, pe Simion Marcovici, traducător de opere literare,
autorul unei retorici, etc., pe Costache Aristia, care a
dat lucrări preţioase traducând pe Omer, pe Plutarh, etc. Ne
vom ocupa îndeosebi de oaspeţii veniţi din însăş ţara fran­
ţuzească. Dintre numele citate, sunt două cari se impun în
mod special: 1. Vaillant şi H. Buvelot.
Avem puţine ştiri din vieaţa lui BuveloL El a făcut o
carte de exerciţii franţuzeşti, pe care a tradus.o Ioniţă Pop
în 184'2'. Interes general prezintă Însă lucrarea lui publicată
[n 1838, care celebrează intemeierea oraşului Alexandria, de
către domnitorul Alexandru Ghica în 1834: "Souvenir du
30 Aout". E un mic vodevil în 2 tablouri, care Începe cu
scena clădirii oraşului de către locuitorii adunaţi din câ­
teva sate:
A l'ouvrage! ii l'ouvrage!
Allons, amis, eourage!
Sans craindre le tapaje,
Batissons
Nos maisons
Sur cette helle plage!
Şi termină, fireşte, cu un omagiu adus domnitorului.
In fruntea cărţii stă Însă o poemă lirică în onoarea
poporului român, care Începe cu această invocaţiune:
Salut, terre des preux, antique Romanie,
Ou Rome avait ses dieux, le Daee une patrie,
Que le Hun mutila de son sabre d'acier
Et que le Turc broya sous S011 brulant eoursier!
Salut! Oh! Redis-moi, c'est un Dieu qui m'inspire,
Un dieu qui de son souffle a ranimă ma Iyre ...
In poema sa profesorul francez pătrunde sufletul po­
porului român şi găseşte accente poetice ca să cânte trecutul
lui într'o notă optimistă şi încurajatoare.
Cu o activitate mult mai bogată se înfăţişează celălalt
profesor 1. A. Vaillant. Venit În ţară în Noembrie 1829 în
casa boerului George Filipescu, el a deschis întâiu un curs
particular în cuprinsul Colegiul Sf. Sava şi apoi i s'a În­
credinţat conducerea unui internat cu 50 de elevi, în fine a
fost numit profesor chiar în clasele colegiului.
[204]
204
GHEORGHE ADAMESCU
Legând prietenie cu membrii Adunării cari ridicau gla­
sul contra multora din actele domnitorului Alexandru Ghica,
el şi-a atras duşmănia cercurilor Curţii şi a baronului Riick­
man, consulul rusesc, a fost implicat în complotul politic din
J840, �ând au fost arestaţi Bălcescu, Mitică Filipescu, Colo­
nelul Cârnpineanu ş. a. şi a scăpat numai fiind supus străin,
dar consulul Billecoq l-a sfătuit să plece din ţară. S'a dus în
Moldova, unde s'a prezentat Domnitorului Mihai] Sturza, şi
de acolo În Franţa.
Aci Vaillant a consacrat cea mai mare parte a activi­
tăţii sale pentru a face cunoscută naţiunea română şi pentru
a susţinea drepturile ei. '
Dintre numeroasele lui lucrări istorice şi politice publi­
cate intre 1844-186J, trebue să insistăm asupra celei inti­
tulate: "La Romanie ou histoire, orographie, steiistique des
peu.ples de la lengue d' ar Ardialiens, Vnluques el MoZdaves
resumes sous le nom. de Romane, Paris 1844". Sunt 3 volume
mari în cari cititorul găseşte istoria poporului român până
la domnia lui Bibescu, date statistice şi informatii economice,
o cercetare asupra limbii şi asupra desvoltării literaturii. Aci
se află şi povestirea -- cred, pentru prima dată - a ori­
ginii româneşti a poetului Ronsard. Moşul poetului a avut o
proprietate în jud. Buzău la Mc'irăcini şi de acolo a plecat ca
să ajute pe Filip de Valois în lupta contra Englezilor. Aceeaş
afirmaţiune o întăreşte prin dedicaţia unei culegeri de poezii
traduse din româneşte şi publicate în 1851 sub titlul .Poesies
de la langue d' 01''' :
"Aux mânes du premier des Roncard 1), jeune et brave soldat
du Danube, homme, de grand coeur et de grandes pensees, qui il y a
plus de 500 ans vint aider Ies Francais il chasser les Anglais hors de
France et poussa plus tard les Fraucais contre Amurath, qui menacait
sa patrie".
Aci el citeaza versurile poetului francez:
01', qnant il mon aneâtre, il a tire sa tracc
D'ou le glace Danube est voisirr de la Thrace.
Plus bas que la Hongrie en une froide part
Est un riche seigneur nomme Marquis de Roncard,
Riche d'hommes et de gens, de villes et de terres.
Un de ses fils puisne avait amour la guerre.
') Aşa ortografiază Vaillant numele poetului francez.
r
[205]
CENTENARUL INVÂTĂMÂNTULUI UMJllI FRANCEZE IN ŞCOALELE ROMÂNEŞTI 205
Un camp d'autres puisnes assembla, hasardeux,
Et, quittant son pays, Iait capitaine d'eux,
Traversa la Hongrie et la Basse-Allemag'ne,
Traversa la Bourgog'ne et la grasse ChaJl1pagne
Et, hardi, vint servil' Philippe de Valois
Qui pour 101'5 avait guerre avecquc les Anglois.
In povestirea şi argumentarea lui Vaillant a găsit Alee,
sandri subiectul cunoscutei sale poezii Banul .Mărăcine, scrisă
mai târziu la Paris.
IV. Primele cărţi
Introducerea limbii franceze în şcoalele secundare a
născut trebuinta cărţilor pentru învăţământ. Deoarece Îna­
inte de 1831-32 existau cursuri facultative de Iranţuzeşte,
nu e de mirare că s'au tipărit şi cărţi.
Prima lucrare de acest fel este datorită lui Cr. Pleşoianu,
profesor la Craiova. Este un "Abeţedar [renţezo-romiinesc
pentru tinerii începători aCU1n iniiiiu. cules şi intr'acelaşi chip
întocmit", tip. în 1829 fără indicaţia locului. El îşi moti­
vează lucrarea, zidind că "de nu va face neşiine lucruri
pentru copii, în zadar va face pentru, bărbaţi" şi că gustul
citirii şi al învăţăturii trebuie să-I câştige cineva încă de mic.
In anul următor ([830) el publică Dialoguri francezo-româ­
neşti, ca pregătire pentru învăţătura gram ati cei, şi apoi Însăşi
Gramatica.
După 1831 cărţile didactice pentru limba franceză se îm­
mulţesc, fie prin aparrţiunea unor ediţii noui, fie prin apa­
riţiunea unor cărţi de alti autori. Intre aceşti autori este întâiu
lan Gherasim. Gorjen, profesor la Văleni-de-Munte şi la
Ploeşti, care publică În 1832: "DascăI pentru limba [ronţo­
zească, adică. carle cu ustţeli de înlesniri în elit va putea
fiecare a ceti şi a învăţa singur ... ".
El e ajutat de un negustor din Bucureşti, căruia îi şi
dedică lucrarea: D. Tenache Antoniu în mahalaua Lucacilor
văpseaua neag-ră No. 428. (Ce preciziune!). Prefata este adre­
sată şcolarilor - cum era obiceiul in acel timp:
"Către tinerimea românească
Pre care Domnul s'o 'nf'lorească,
Mii de fructuri s'odrăslească,
Viteaz, viteaz să păşască
Pân' Ia treapta strămoşaseă".
[206]
206
,
GHEORGHE ADAMESCU
Interesant de notat este chipul cum arată însemnătatea
învăţământului limbii franceze:
"Limba Iranţozească şi cea italienească sînt limbile cele
mai v:Ui şi mai dătinite în toată lumea şi rudă foarte de
aproape cu limba noastră cea de obşte. Aceste limbi strigă
dela apus şi s'aud la răsărit, întreabă dela miază-zi răs­
pund la miază-noapte; acestea sînt limbile cele mai drăgă­
stoase împăraţilor lurwii... se află prin toate cahineturile şi
printrînsele se scriu toate tainele stăpânitor'ilor lumii, toate
ştiinţele şi Învăţăturile cele mai Înalte".
Şi îndeamnă pe tineri să le înveţe: "dacă vă este voia
să fiţi fericiti şi luminaţi ... ; iar de vă este voie să fiţi ticăloşi
cu toiul şi întunecaţi la toeie, învăţaţi limba grecească cu care
v'aţi pierdut atâta vreme în zadar fără să folosiţi: ceva".
Cartea lui Gorjan, ca şi ale lui Pleşoianu, ca şi Abeie­
darul [runiezo-romiinesc a lui Teodor Stamati din Iaşi (1833),
ca şi Abeţederul lui Abeaiici (1835) şi Prescurtarea de gra­
matică a lui C. Arisiie (1835) sunt în genere lucrări elementare
şi destinate mai ales începătorilor. Apare însă în primul de­
ceniu al învăţământului francez (până la 1840) o carte mare
de 526 de pagini datorită unui călugăr original' din Mara­
mureş, stabilit ca profesor în laşi, unde a avut elevi pe V.
Alecsandri şi pe Kogălniceanu. Intitulată gramatică prsc­
tică-romono-ţrenţozeeecii, cartea lui Gheorghe (apoi Gher:
mana) Vida, e tipărită la Buda în 1833 şi dedicată "iubitoarei
de luminare junimei române". In prefaţă el constată dorinţa
tinerilor "de a-şi înfrumuseţă sufletele cu deplina cunoştinţă
a limbii franţozesti, care astiizi înflorită mai între toaie ipo­
poarele lăţită ţii comună se vede". Ca notă specială a timpului,
vom reproduce o fraza din această prefaţă, în care zice cu o
grandilocvenţă naivă şi modestă: "Daca vreun irou roman
(scrie cu a) cu pas înalt, înainte sărind ar întrebuinţa alt
metod mai lamurit, mai accurat, eceeste-i acela pe care din
tot suîletul îl sărut".
Cartea lui erâ lucrată după diferiţi autori, dintre cari
doi aveau cărţile întrebuinţate şi la noi: un german Meidinger
(Franzosische Grammatik...) şi un francez L'abbe Mozin(1813).
Are multe regule, multe exemple (cu traducere română),
diferite exercitii şi o serie de indicariuni metodice.
[207]
VISUL VIWrn MELE'
207
Vida e pr-imrtl şi singurul profesor ardelean care se
ocupa de limba franceză.
In epoca aceasta apare şi prima carte a lui Veilleni
"V ocebuler puriiireţ runuinesc-ţrnniozesc şi [reniczesc-ro­
nuinesc" (tip. Bucureşti 1839).
Gheorghe Adamescu
. VISUL VIETII MELE?
Visul vieţii mele?
Ochi fixaţi spre stele,
Mâna către soare -
. Chiar şi când mă doare!
Munţi de Segantini
YSerbători luminii!).
Gânduri potolita,
De inimi rostite;
Ochi cu "da" şi "nu"
Fără de .sleeeous"!
Ilsi tăI" de ziioor ­
"Aleluia 'ti cor!
Minţii tainic tein
Cherlote de Stein
V orbtui eromiiii
Ce Sel scrii le 'nnitii.
. Grigorescu taina
Când îmi desbrac haina
Cea ele lui, dispar,
Ca să revin WT ...
Visul vieţii mele (
Visuri seci? Rebele?
Ce găsesc în schimb
Ochii când îi plimb?
Sfântă promoroeciii'
Murda.ră băltoacă!
Ochi cu temenele.
Case cu zăbrele,
Mâini legate 'ti lanţ­
Gata-al Mortii deni! ...
Capul dclrz ridic ­
(N'am să schimb nimic!)
Frunzii pe furtună ­
Gura-mi o să spună
Totuş: Vă desfid ­
Cânt - dispar în vid ...
, ... Visul vieţii mele?
Inimii oiirdrele ...
Horia Petra-Petrescu
[208]
FOLKLORISTUL SAXO-ROMÂN 1. MARLIN 1)
(1847)
Poeţii şi învăţaţii saşi care, stimulaţi de mediul româ­
nesc-transilvănean, dar şi de cel din Muntenia, s'au ocupat
cu literatura noastră populară, ar merita câteva cercetări ce
li le datorăm.
Un poet de aceştia este Marlin, de pe valea Mureşului,
El a cules înainte de a. 1847, iar În acest an a publicat într'o
revistă din Viena: Oesterreichieche Bliiiter fur Literatul'
(n-ro 17), al doilea articol despre Volkslieder 2). Intâiul, diu
1846, nu l-am văzut, deoarece exemplarul ce-mi stă la dispo­
ziţie (la biblioteca din Cluj) nu.I are.
Poezia populară culeasă de Marlin este, fireşte, tradusă
în nemţeşte. Originalele transpar, însă, de cele mai multe
ori, foarte limpede.
Despre poetul şi publicistul 1. Marlin se poate consulta
monografia lui O. Wittstock, publicată în Archio des Ve­
reines fur siebenbiirgische Lundeskunde; şi, sumar, cunoscutul
dictionar al lui Trausch, volumul IV .
. 1) Iosef MarIin din Sebeş (născut 1.824, mort 1849) a scris (la Viena)
Ueber den Ilrsprung und die Litteratur der roalechischen. Sprache (din
care d. G. B. Duică a comunicat articolul II). Romanul- Hora. Kriegs­
und Friedensbilder eus dem V olksleben der Romiinen oder Walachen in
Siebenbiirgen (revoluţia dela 1784) nu l-a tipărit; dar Carl Bleibtrcu
I-a _prelucrat în romanul său Ein. Freiheitskempi, O povestire publicată
în Geschichten des Osfens are titlul Baba Noak, der Walache; titlul an­
terior fusese Vie Berge von Szssscsoo. - Simpatia lui Marlin pentru Ro­
mâni era şi politică. Wittstock citează din vorbele lui (Archiv, etc. N.
F., XXVI, p. 478): "Bucovina, Moldova, Muntenia sunt ocupate de acest
popor; în tot Ardealul, în Maramureş şi în Banat el face numărul de
frunte. Ţările acestea sunt legate strâns una de alta; Ardealul este cen­
trul lor. Care va fi viitorul acestui popor însemnat, care încă nu a ajuns
aproape nicăiri la conştiinţa puterei şi-a naţionalităţii sale?" (1846). '­
Generositatea acestui tânăr de 25 de ani merită şi din parte-ne o amin-
tire recunoscătoare. (Nota redactiei).
2) Titlul complet al revistei: Oesferreichische Bliitter fur Liiersiur,
Kunsi, Geschichfe, Geographie, Staiietik und Nsdurkunde. Data publi­
catiei: 15 Ianuarie 1847; paginele 50 şi 51.
[209]
FOLKLOR!STUL SAXO-ROMÂN L MARON
209
n, Artikel: Volkslieder
Articolul Il: Cântece populare
Caşi la Unguri, caşi la cele mai multe dintre popoarele
slave şi la alte diferite neamuri, care nu ne pot înfăţişa vreo
literatură aşazisă clasică, şi la Români vieaţa sufletească a
poporului s'a retras în colibe şi s'a cântat pe sine în cântece
simple, naive, deplin poetice, care, strânse şi aşezate unele
lângă altele, alcătuesc icoana cea mai credincioasă a na­
ţiunii.
In timpul furtunilor politice, care'n lungi veacuri de-a­
rândul au apăsat românismul, nu a putut să Înflorească o
literatură clasică; chiar şi astăzi, când Musulmanul fanatic
este respins dincolo de Dunăre, puterea naţională a Româ­
nilor este determinată de influenţe străine. însă despre apă­
sarea aceasta, colibele nu ştiu nimic; munţii verzi ai Carpa­
ţilor, şesurile lungi ale Munteniei şi malurile roditoare ale
Dunărei, ale rîului naţional atât de des numit şi cântat, re­
sună mereu de cântecele păstoriţelor, de-ale ciobanilor sin­
gurateci (păstori de oi şi de vite) şi de-ale ţăranilor duri. Şi
în ele zac ascunse comorile literaturii române: De pe buzele
fetelor sprintene şi ale întunecaţilor feciori ai Valahilor re­
sună ce literatura română are mai graţios, mai intim, mai
grandios; în ea se exprimă caracterul poporului În toată par­
ticularitatea sa plină de Iantasie, înamorată, pioasă, dar şi
posomorîtă, chiar dură. Pentrucă partea cea mai mare din
ce publică autorii români este lucrat după modele nemţeşti,
franceze şi italieneşti ; şi rareori spiritul poporului s'a urcat
până în palatele moderne ale boerilor.
Am Înainte-mi un registru mare de opere lirice, drama­
tice şi istorice, dar partea cea mai mare sunt traduceri.
Teatrul bucureştean sufere simtitor de absenta pieselor ori­
ginale. Mai bogată este poezia lirică şi epică ; şi colecţiile în
creştere de poezii populare vor da tonul direcţiilor naţionale,
caracteristice. In acest gen sârguinţa culegătorilor va avea
multe de făcut, multe frumuseţi de cules.
Eu comunic aici, fără ohservări critice, un număr de
cântece populare, pe care însumi le-am cules din gura Va­
lshilor ardeleni şi care până astăzi n'au apărut nicăiri. Le
aleg dintr'o colecţie mare, pe care, aşa nădăjduesc, treptat o
voiu completa.
Aceste cântece şi romante au un ritm propriu, care se
întemeiază mai ales pe numărul silabelor şi nu se schimbă
niciodată. Raportul acesta reiese din strofa următoare: 1).
1) Transcris exact.
[210]
210
G. IlOGDAN,DUlCA
Iau es I f'luorea I florilor
Tschin 'se I uite 1 pe' min' I muore.
Nemţeşte:
Blurne bin ich aller Blumen,
\ Wer' mich ansieht, der muss sterben.
Rimele rareori sunt Încrucişate, întâia rimează cu a
doua, a treia cu a patra ş. a. ni. d. Insa adeseori aceiaşi
rima. se raportează de 4 ori, de 6, şi de 8 ori, ceeace constitue
o dovadă despre mlăclierea şi tonalitatea Iimbei româneşti.
De exemplu 1);
Singură sâni supărată,
Plângerea nu mi se 'nceată,
Cu inima Iăcrimată;
Foarte des în loc de rime
Adeseori este rimat piciorul al
sului. De exemplu:
Că. sânt de lacrimi udată.
Cu rele împresurată .e
De supărări Încercată.
se întrebuinţează asonanţele.
doilea şi al patrulea al ver-
Să-ţi fac capu ca humcacu,
Să-ti fac gura ca stremărura
Şi schinarca ca căldctrea
Şi mijlocu ca coiocii
Cântece1e acestea, care infăţişeaz ă cea mai băltată
hartă de cântări de dragoste, de batjocură, de jale şi ame­
ninţări, de romanţe şi povestiri mai lungi, sunt în continuă
creştere, se sporesc mereu. La Români ciintecui popular se pro­
pagă cu vivacitate; şi o colecţie a lor poate merge în infinit.
Ceeace le face atrăgătoare, chiar dacă conţinutul nu-i im­
portant, este prospecţiunea creaţiunei, deoarece caracterul po­
porului se imprimă în ele cu toate modificarile sale, aşa cum
el se clesvoHă sub influenţa timpului şi a culturii în creştere.
După aceste puţine observări, dăm loc alegerei noastre,
în traducerea ritmică, dar fidelă.
In dem grtinen Cârtchen ruheud
Sitzt das weisse Mâdchen da,
Unterm Strauch von rothen Rosen
Auf dem Stuhl von EhenhoJz.
Aiso sitzt es eingeschlaren,
Eingehiillt mit griinem Schleicr
Sind die Augen, blan wie Safir
Und die Lippen wie Rubin.
Und voriibel' geht der Bursche,
Spricht mit solchen Wortel1 also:
"Bist du MLidchell? bist vermăhlet?"
"Bin llicht Mtlclchcn, bin vermăhlt,
r '1i<::ht,
Bin c1il' Blume vor den Fel1stern.
Ich bin Blume aller Blumen,
Bin der Burschen il. llerliebste
Blume hin ich, Allcrschouste.
Wer mich ansieht, der muss stcrben".
Heute Abeud kommt del'Mondschein;
Mit den Ochsen zog mein Cuter.
Heute Abencl singt cler Monclschein'
Omgewendet ist mei" CutCl'
Heute gHillzt cler Monel so lreUl.c11ich
'\ber niJllmer koml11t meill Gutel'.
Schlimm wohl gt'ht's ihm, geht llicM
[g-ut ihm­
Oder denkt ernicht an mich?
1) Aici eliminez ortografia lui ]V[arlin.
[211]
FOLKLORJSTUL SAXO-ROMAN 1. MARLlN
211
�'
\
VOl' der Marosch bis zum Meere
Brent einc helle Leuchte,
,Regentage, Schnee der Nachte
[onnen ninnner sie verloschen.
NUl: die Thrănen meiner See1e.
Ach, der Abend, wann el' kommt.
1,Val{n el' kommt und wanu el" '
[seheid
Bringt mir niemals meinen Liebsten,
Der am Abend ehmals kos'te.
Senkte in die Erd' sein Antlitz.
Nicht uni frisch euiporzuhluhen,
Nul' um iangsam zu verfaulen,
Aus der Stadt nach Dobrejescht
Hat sicli Thodor Jung vermăhlt
Mit der schi)llen Nachbarin.
Schwer ist ihm der Richter worden.
Da vel'kauft el' Frucht nnd Wagen
Loszukaufen sich von Richter,
Uud zur Hălfte zahlt el' ah.
Doch die andl'e kanl1 el' nicht.
Da zum 'Weibe spricht el' also:
O du Liebste, meinc Frau,
Leg' dil' Schmiuke auf die Wangeu,
Steck' ciir Federn in die Haal'e,
Folg' mit auf der Mal'kt hinaus.
Dud sic schminkte SlCIt dic Wangen,
Steckte Federn in clie Haare,
Dnd ein junger Turk begeguet
lhnen nnd beginnt die Redc:
ThodOl', wiUst die "Fran verkanfen?
"WiU die Frau verkaufen, Tiirke". ­
Welches ist der Preis des Weibes?
"Dreimal sollst ehi sic erkaufen!
Dreimal sollst du mit Dukaten
Einmal auch mit klciner Miinze,
Denn da gibt es viele Stiicke",
Jener handelt nicht mit WOl'ten,
Legt die Miillzen ihm zu Fiissen.
Und cler Tiil'ke fragt das Weib:
O du Liebste, meine Frau,
Noch hab' ichdich llicht gcfragt,
W clchem Stamme du gehorest,
Bist Zigcul1erim vom Felde? ­
Bist Armenel'in vielleicht? -
.11i.n Zig'elll'E'rin nicht vom Fcldc,
13:iu anch nicht A l'lnenerin.
Bin clic Tochtel' eilles Priestcrs
Aus dem fernen Lande Moldan.
Bin clie T ochter eines Balles
A us dcm Laude Siebenbiil'gen ".
.Ieuel' spl'icht mit !"olchen Worten:
Sprichst du mir auf cliese Weise,
Bist du meine Schwcster wohl.
Ich hin eines Banes Sohn
All",dem Lande Siebcnbi.irg:en,
Ich bin eines Pl'iesiers SOhll
Aus dem feruen Laude Moldan.
Thodor nimm die Gattin wieder
Nimm nur meine Schwestcr wieder
Und so viei ich Gold dir g ab,
Seis 'ein Heiratsgut fiiI' euch,
Detin ich danke Gott im Himmel,
Dass ich Siinde nicht begangen
Siind an meinen eignen Blute. -
Durch den ganzen Somrner hoffend
Harrte ich des Maieumondes.
Hirt zu werden von den Pferden,
nud ein Heiter mich zu schwingen
AuI elen Gaul mit Ianger Măhne.
Vorwarts dann mit langen Schritten,
Dass wir in das Dorf gelangen
Mit der Sonne, dem da hab' ich
Eine ScMne, glcich der Blume.
Lang schon wartet sie .ta unser;
Hafer krieg'st du, kriegst auch Hen,
Pnd mir bringt sie Wcin nud Backwer�
Gchst ;du hier voriibel', Guter,
Schau nicht graei hinein in Hot!
Denn gal' viele Feindschaft hab' ich.
Neige nietlerwă.rts dein Haupt,
IIm' als wăr' ich dir vcrhasst. -
Aus der fIiitte l'Uft das Mădchen,
Ruft den Jiingling auf dem Schaber
Komm, dein Mă.dchen will ich sein. ""
"Kommen will ich, Mădchen, zu dir,
Wenn du, Mădchen, hast vergiftet
Deinen Bl'uder, meinen Feind".
Jene sprach mit Worten aIso:
lha vergiften? Wohl, ieh. tha'es,
Doch womit soH ich vel'giften? ­
"Seh' du in den Gar1cn, dortcn
Steht ein alter Apfelbaum.
Angehăngt ist eine NaUer,
Angehă.ngt ist eine WaUer,
Aus dem :Mundc fliesset Gift,
Ans clem Schweife tropft ihr Elut.
Setze einen Becher druntel',
Und dein Brudel' 5011 ihn trinken".
Sie verIoI' kein einzig Wodchen,
Zu ihr kam dcr Bl'Uder da.
Spricht mit solchen W orten aIso:
Schwester, Liehe! meine Schwester.
Gib den Krug mir mi.t dem Wass'er.
Sie vel'setzt mit vV orten also:
'Vasser mag' ich elir nich t geben,
Gebe eli!' versiissten 'Wein .
Denn du bist el'miidct, Bnldel'.
El' verlor kein einzig Wortchen,
Trank nnel Eel zur Ercle gleich.
Sie nun ruft mit Wol'ten also:
Komm tind las5 dein Weib mich sein!
Da vel'setzt dcr Jiing'ling ihr:
Niml11er, îvJă.dchcn, kOlllm' iclI Zn <lir.
[212]
212
G. BOGDAN-DureA
Konntest sonst auch mich vergifteu.
Dud sie ruft mit solchen Worteu:
Hast ja selber mich's geIehrt.
"Nur gesprtift hab' ich dein Herz".
"M"!ltter, Zllj elen. Krieg�I'll geh'ich",
Bleib zuruck, mem Kleid zu wascheu!
"Wasche es in deiueu Thrănen,
Trockne es in Liebgedanken!
Dud dann send' es, Miitterchen,
Wo die Kriegerfahne steht,
Nieder bin ich da getreten,
Bin erschossen von den Buchsen,
Bin gehauen von den Săbeln,
Bin vom Reitersmaun zertreten",
Am Cestade, an der Donan
Geht das Madchen hin und wieder
./viit dei' weissen Hand im Busen,
Ruft den Fiihrern vou den Kăhnen:
Fiihrt die Kăhne an das Ufer,
Fiihret, fiihret mich hiniiber!
Abel' sorgen solIt ih1', Schiffe1',
Dass ih1' nicht hinein mich stiirzt,
Denn von euch hab' ich vernommen,
Dass ihl" Jiinglinge nnd Mădchen,
Neune, in den Flussgestiirzt!
Und noch einen holden Knaben,
Der mein Liebster ist gewesen. -
Von der Wiese rufet Peter,
Niemand hort ihn, wie el' ruft,
Seine MrJter nul', die Liebe.
Aiso fragt sie ihn mit Worten;
Warum sehreiest du, meiu Lieber?
Rast den Ochseu wohi verloren?
Bist du mit dem Vorrath fertig?
Rast die Sohlen wohl zerrissen? ­
"Nicht dic Ochsen sind verloren
Nicht die Vorrath ist zu Ende,
Nicht clie Sohlen sind zerissen;
Unter einem bliih'nden Baume.
War ich sorglos eingeschfafen,
Eingenickt vom Dust der Krăuter,
In dem Busen kroch mir da
Einc Schlang, ein boser Drache.
Mutter, liebes Mutterchen -
Aiso ruft von Neuem Peter ­
Wickle dir die Hand in Tucher,
Stecke sie in meinen Busen
Und nimm weg die bose Natter.
Seine Mu tter sagte also:
Soll ich meine Hand verlicren,
Lieber solIst du sein vcrloren!
Peter drauf versetzte also:
Ein Versuch ist dies gewesen,
Deine Liebe nul' zupriissen.
Liebes Mădchen, Bliimchen mein,
Wickle dir die Hand in Tucher
Stecke sie in meinen Busen
Und nimm weg die base Nattel:,
Und sie steckte rasch die Hănde
Unumwickelt in den Buscn,
Und mit Staunen eine Kette
ZOg' sie da hervor von Colde.
Zwcimal rieI da Peter also:
Wo die meiste' Lieb' gewesen,
Hah'ich priifend .iezt gesehen!
Ober Mutterlieb und Mitleid
Ist die Liebe meines Mădchens!
Fiih]"' mich, Guter, fiihr' micl!, Lieber,
Fiihr' mich mit auf deinem PIerde.
Ach und sehămst du dich cler Liebsten,
Schling' als Curtel mich um dich.
Ach, und ist dir schwer der Ciirtel,
Will ieh sein ein Kerzenliehtlein!
Stecke mieh in deinen Busen;
Wo du illlmer willst verweilen,
Werd ich deinen Weg erleuchten
Mit dem Liehte meiner Seele
Mit dem Lichte meiner Augen.
G. Bogdan-Duică.
[213]
ŞCOALA ROM.ÂNEASCĂ '}
o solemnitate şcolară la începuturile invăţământului
în Moldova
După titlul acestui capitol s'ar părea ca. este vorba
despre descrierea unei solemnitati de mică importanţă, so­
lemnitate şcolară, adică solemnitate pentru copii. Cam aşă
sunt privite şcoalele şi chestiunile şcolare în vremurile noa­
stre. Mare greşeală şi tristă apreciere a celei mai importante
laturi de progres ale unei ţări şi a unui neam.
Când e vorba de armată, toti vorbesc cu mult respect şi
acordă cea mai mare atentiune acestei instituţii care e che­
mată sa apere hotarele şi să asigure liniştea în interiorul
Ţării.
Când e vorba de justiţie, toţi .vorbesc cu respect şi
acordă cea mai mare atenţiune acestei insfituţiuni menită să
apere averea, cinstea şi vieaţa tuturor cetăţenilor.
Când e vroba de biserică, toti vorbesc cu respect şi
acordă cea mai desăvârşită atentiune acestei instituţiuni, re­
prezentând credinta strămoşească legată de toate evenimen­
tele importante ale vietii, dela naştere şi până la moarte.
Cu armata, cu justitia, cu biserica avem toti de a face,
sunt deci instituţiuni serioase, Deasemenea cu căile ferate
şi cu şoselele, cu agricultura mai cu seamă în tara noastră
"eminamente agricolă", cu industria, cu comertul şi cu băn­
cile, cea mai straşnică putere din stat. Dar şcoalele? ele sunt
făcute pentru copii; oamenii mari nu pot să le acorde prea
multă importantă. Institutii pentru copii, unde părintele tri-
') Vezi "Convorbil'i Literare", anul 64, Ianuarie 1931.
[214]
214
E. /1. 1'.,[\Cn/l1'1
mite mai. adesea pe mamă, ca să stăruiască când progenitura
a scrintit-o cu cevă.
Mare gTeşală şi mare nedreptate!
Sunt :38 de ani de când muncesc pentru şcoală. De :34
ele ani 1 am avut şi Însărcinări administrative în şcoalele su­
perioare de care mi-am legat activitatea: Director, Decan,
Rector, Inspector General, Secretar General al Ministerului
de Instrucţii şi chiar Ministru trecător, cum trec toti Miniştri
la Departamentul Culturei Nationale. De :34 ani colecţionez
in fiecare toamnă, la pregătirea bugetului, circulara Mini­
sterului Instructiunii dată după adresa Ministerului Finan­
telor, circulara în care se zice şcoalelor . ,,In viitorul buget
nu se admite nici o creaţiune nouă, nici un spor, din cauza
situaţiunii grele economice şi financiare". De 34 ani Mini­
sterul nostru al Instructiunii a fost, a rămas, rămâne şi pro­
babil va rămâne Încă multă vreme victima "Situaţiunii �rele
economice şi financiare". De 34 ani in şco ale veşnică sărăcie:
pe când la alte departamenteabundenţă şi chiar risipă. Acele
departamente sunt pentru oamenii mari, chiar când ei sunt
foarte mici la suflet şi la simţiri. Şco alele sunt pentru copii;
lor li se acordă numai ce rămâne din risipa celorlalţi 1).
Altfel judecau şi simteau acei cari au lucrat pentru re­
naşterea noastră nationala şi au pns temelie şcoalei româneşti.
Voesc sa istorisesc mai JOS câtă importantă se dădea
la Academia Mihăileană din IUlii. terminarii studiilor În sec­
tiile superioare de specializare şi cu câtă solemnitate venea
însăş Domnitorul Ţării inconjurat de toti inaltii dregători şi
de toata profesorimea pentru a răsplăti pe tinerii lauriati
In drept, în filozofie şi în ştiinţele pure şi aplicate.
Cele ce voiu spune mai departe sunt istorisirile un­
chiului meu, Profesorul Ioan Pa ngrati, fost mai întâiu elev
şi pe urmă Profesor În Academia Mihăileană.
Institutia culturală creiată ele Mihail Sturza şi diri-
') Vezi studiul meu: "Ce au făcut Universităţile noastre? Ce au putut
face? Ce trehuie să facă"? "Convorbiri Literare", anul XXXVIII. April-Sep­
rernvrie 1904.
[215]
guită de Gheorghe Assaki, ca referendar al şcoalelor, cuprin­
dea toate trei gradele de învăţământ, intocmai ca şi liceele
franceze. Se ştie că primele clase ale liceului francez dau in­
văţământului elementar, aşa că elevii n'au nevoie să vină din
şco alele comunale primare, ci pot începe deadreptul la liceu.
Urmează apoi clasele secundare liceale până la bacalaureat;
iar deasupra clasa de filozofie pentru partea literară şi mai
cu seamă clasele de matematici elementare şi speciale pentru
partea ştiinţifică, constitue începuturile învăţământului su­
perior. Facultăţile de stiinte nu au existat În Franţa până
la începutul veacului al 19Jea.N apoleon I, - a creat: prin­
tr'un decret imperial "Faculttî.tile de ştiinţe în liceele din
toate oraşele principale, resedinţe de Curte de Apel".
Acelaş lucru se realizase în Academia Mihăileană din Iaşi.
Invăţământul elementar se dădea În clasa sau clasele
Începătoare, numite .,Lancashu". Urmau după aceea clasele
secundare, numite "Ghimuaziale", Iormând un liceu unic
cu şapte clase, dar mult mai temeinic organizat decât li­
ceele noastre de astăzi, cari nu sunt nici clasice, nici moderne,
şi Încă mai puţin ştiinţifice. Deasupra "Ghimnaziei" au fost
organizate secţiunile de specializare, numite Secţiuni Supe­
rioare, adevărate facultăţi.
Erau trei sectiuni superioare: secţiunea juridică, sec­
ţiunea filozofică, cuprinzând şi disciplinele literare clasice
şi moderne; şi în sfârşit secţiunea ştiinţifică numită secţiune
inginerească.
Elevii, după ce purcurgeau toate trei grade de Învă­
ţământ, căpătau diploma de sfârşit de studii, corespunză­
toare licenţei noastre de astăzi.
Unchiil1 meu, Profesorul IoanPangrati, a urmai acest
întreg învăţământ şi a terminat, cum. am spus, atât secţiunea
ştiinţifică, cât şi cea juridică. Amintirile lui din viaţa de
şcoală rămăsese foarte clare până la sfârşitul vieţei sale şi
eu ascultam cu mare atentie .':ii plăcere istorisirile ce Îmi făcea
în lungile seri de iarna, aşezat confortabil într'un fotoliu
verde la gura sobei 1). . .
ŞCOALA ROMÂNEASCĂ
.215
r
" I
I
l'
1) Pentru amănunte asupra începuturilor învăţărnântului, În J\Joldova
vezi V. A. Orechia, Istoria. scoalelor şi Monografia redactată de Prof. D. Pornpei
in 1906 asupra Liceului Naţional elin Iaşi, cu prilejul Expoziţiunii jubilare,
[216]
216
E. A. PANGRATI
Terminarea studiilor, în secţiunile superioare ale Aca­
demiei Mihăilene, era considerată ca un mare eveniment
şcolar, aş putea zice chiar national.
In; mod normal cursurile secţiunilor superioare durau
trei ani. La sfârşit se acordau atestate (diplome) cu o mare
solemnitate, prezidată chiar de Domnitorul Ţării.
Academia Mihăileană era instalată în marea clădire
boierească din fata Bisericii Talpalari, acolo unde este in­
stalat astăzi Muzeul de pictură, pe strada "Arcului" care
scoboară acum spre gară. Peste drum, Într'o casă mare, tot
boierească, era instalat internatul Academiei. Ceva mai târziu
ambele clădiri au fost legate printr'un arc care forma poartă
şi deasupra cărui un coridor închis, larg şi luminos, lega cele
două clădiri şi îngăduia tinerilor interni să vină la clase
fără a se scoborî şi traversa strada, Acest arc a fost construit
de arhitectul Alexandru Costinescu, tatăl eminentului fost
Ministru de finanţe, Emil Costinescu, şi bunicul d-lui Doctor
Ion Costinescu, fostul Primar al Capitalei. Alexandru Co­
stinescu, după ce termirrase studiile în secţia inginerească a
Academiei Mihăilene, a fost trimis cu bursă în străinătate
"la învăţătură" pentru specialitatea arhitecturei. El a fost
desigur primul Arhitect Român. Tot: atunci a fost trimis
Anastasie Fă tu pentru drept; dar dragostea lui pentru ştiinţă
l-a făcut să se întoarcă doctor în medicină şi botanist. Fătu a
fost timp îndelungat profesor de botanică la Universitatea
din Iaşi şi creator a primei g-rădini hotanice lângă casa lui,
în Păcurari. Tot atunci a fost trimis la învăţătura picturii
în Munchen, Panaiteanu-Bardasare, care a lucrat acolo în
atelierele marelui pictor Kaulbach şi a fost mai târziu În­
temeietorul invăţământului picturei la Iaşi. Şi alti mulţi ti­
neri absolvenţi ai Academiei Mihăilene au fost trimişi la în­
văţături în străinătate. Printre ei şi unchiul meu Ioan Pan­
grati care, după terminarea Academiei, fusese numit pro­
fesor de matematici la "Ghimnazia reală" din Galaţi; iar
după terminarea studiilor la Paris şi Berlin, s'a Întors ca
profesor la Iaşi în Academia Mihăileană.
O mişcare puternică culturală se injghebase în Aca­
demia Ieşană şi deacolo în marile şcoli ale Apusului, în spe­
cial în Franţa. Suh influenţa profesorului francez Malgou-
[217]
ŞCOALA ROMANEASCĂ
217
r
j
!
!<lI
vrene, venit la Academia Mihăileană şi original din oraşul
Luneville, Mihalache Sturza a trimis la liceul din acel oraş
pe cei doi fii ai săi, Dumitru şi Grigore împreună cu câţiva
copii de boier, printre care a fost şi Mihalache Kogălniceanu.
Altii mulţi au urmat, în liceele din Paris (în special la Louis
le grand) şi la şco alele superioare. Printre ei a fost şi vărul
meu Costin Pangrati, fiul lui Iordache Pangrati, directorul
Divanului Apelativ al Ţării de jos. Pe acea vreme la Di­
vanul Apelativ al Ţării de sus era director celălalt frate mai
mare al tatălui meu, Costache Pangrati. Astfel într'o fa­
milie intelectuală din acea vreme, am ascultat ca copil multe
lucruri interesante asupra Henaşterei noastre culturale.
In ziua de Sfinţii Petru şi Pavel, era serbare mare la
Academia Mihăileană. Iată după istorisirea unchiului meu,
cum se petreceau lucrurile.
In aula Academiei, salonul cel mare rotund dela etajul
1, spre stradă erau făcute toate pregătirile pentru acordarea
atestatelor şi premiilor hărăzite tinerilor absolvenţi ai sec­
tiilor superioare. Pe o estradă largă cu trei trepte, acoperite de
un mare covor persian de coloarea roşie stânsă, erau aşezate
jeţurile Domnitorului şi al Mitropolitului Ţării, acest din
urmă fireşte ceva mai mic. In fala lor o masă cu un acope­
rământ de catifea roşie înconjurat cu ciucuri de fir şi la
cele patru colţuri cu patru canafuri mari de fir. Posed şi
astăzi un asemenea acoperământ.
La dreapta şi la stânga estradei erau aşezate pe cinci
rânduri jeţuri destinate sfetnicilor tronului (miniştri), boe­
rilor divaniţi (parlamentari) şi înalţilor dregători (functio­
nari superiori).
In partea dreaptă a salei, privind dela scaunul dom­
nesc, era aşezată o catedră cu două trepte pe care urma să
ia loc marele referendar al şcoalelor, Gheorghe Assaky. In
jurul catedrei scaune pentru profesorii Academiei, în fata ca­
tedrei, de cealaltă parte a sălei, stau deschise de perete uşile
sălei vecine în care urmau să se adune toţi premiaţii şi absol,
venţii secţiilor superioare. La uşă pedelul Academiei, un fel
[218]
218
E: A. PANGHATI
de intendent, sta smirna ca să introducă pe fiecare tânăr
după chemare.
Pe mese, aşezate în fundul estradei, stau de o parte cu­
uunelq de stejar, de cealaltă parte atestatele absolventilor.
iar la mijloc frumos rânrluite cărti de premii în legături bo­
gate şi cutii de compasuri sau alte aparate menite să fie dă ,
ruite noilor ingineri absolventi ai secţiei ştiinţifice.
Posed şi astăzi splendida cutie de cornpasuri primită
ca premiu, de unchiul meu Ioan Pangrati, odată cu atestatul
său ingineresc. O cutie mare de lemn de mahon, frumos lu­
struită, ele dimensiunile 28 X 17 centimetri. Inăuntru rânduite
metodic, pe catifea albastră Închisă, 19 compasuri diferite de
oţel şi aramă. In compartimentul de desubt, raportorul de
aramă, linie de aramă cu scară de reductii, linie şi equere de
lemn de abanos, două godeuri şi pensuje de lavat.
De dimineaţa se oficia o slujbă religioasă la Biserica
Talpalari, la care asistau Referendarul şcoalelor, Directorul
Academiei, Directorul internatului, profesorii şi elevii sec­
tiilor superioare. Imediat după liturghie, toţi treceau la lo­
curile lor în sălile serbării, afară de Referendar, cei doi di­
rectori şi pedelul Academiei. Pe la ceasurile 10 începeau să
sosească funcţionarii superiori, boierii divaniţi şi pe urmă
Miniştrii. Fiecare îşi IUR locul în aula festivă. După ceasul
10%, soseau Primul-Ministru şi Metropolitul ţării cari erau
conduşi în "canţeleria" Academiei, salonul de jos la dreapta
intrării şi în colţul clădirii, spre poartă. Pedelnl Academiei
se repezeă la poartă ca să dea de veste de sosirea Alaiului
Domnesc. Directorul Academiei sta. Ia fereastra "canţeIăriei"
dinspre poartă şi la semnul peclelului toţi ieşeau pe peronul
dela intrare, scohorând cele două trepte ale peron ului când
Domnitorul scobora din caretă,
Mihai Vodă Sturza, înconjurat de aghiotanţi, urca re­
pede şi energic spre intrarea Academiei. Pedelul se închina
profund, Irânt În două. Marii demnitari dela intrare se În­
clinau şi ei cu respect. Domnitorul saluta scurt şi urca trep­
tele peronului însoţit de Assaky care se aşeză la stânga
şi cu un pas mai în urmă. Urmau câte doi, Metropolitul şi
PrimuL Ministru, apoi cei doi directori ai Academiei şi al
internatului, pe urmă aghiotantii domneşti.
[219]
ŞCOALA ROMÂNEASCĂ
219
Cortegiul urcă repede scara din faţa intrărei şi păşea
la dreapta în aula Iestivă. Studenţii lauriaţi aclamau, Vodă
urca la scaunul domnesc. Metropolitul se aşează pe jeţul
dela stânga Domnitorului .. Cei doi directori urcau pe estradă
şi rămâneau în picioare la spatele celor două jeţuri ca să
prezinte atestatele '1i cununele Domnitorului, iar Metropo­
litului premiile corespunzătoare. Assaky urca pe catedra sa.
Toată lumea sta în picioare afară de Domnitor şi Metropolit.
Referendarul şcoalelor Assaky lua ele pe catedră o foaie
mare, "palmaresul" zilei.
Când Domnitorul făcea un semn cu mâna dreaptă, so­
lemnitatea eră deschisă. "\ssaky chema cu glas mare pe
primul Iauriat. Peclelul, stând smirna lângă uşa sălei elevilor,
repeta chemarea. Elevul numit, inainta în faţa estradei.
Assaky în câteva cuvinte lămurea studiile şi meritele tână­
rului absolvent. Domnitorul primea din mâinile celor doi di­
rectori, atestatul şi cununa de stejar, încununa pe candidat
şi îi înmânâ diploma cu o vorbă blândă, părintească de fe­
licitare şi indemn la muncă mai departe. Metropolitul îi re­
miteâ premiul dându-i binecuvântarea, T.ânărul aşeza ate­
statul fleasupra premiului, se închina. adânc şi se retrăgea
pe uşa mare din faţa estradei, intovărăşit de felicitările mur­
murate de Întreaga asistenţă.
După cel dintâi, urmă al doilea lauriat, al treilea şi
aşâ mai departe până la cel din urma.
Pe figurile tuturor nu se vedeâ decât bucurie şi bună­
voinţă.
După terminarea solemnitătii, Domnitorul mulţumiâ lui
Assaky şi directorilor, adăugând câteva cuvinte de Încura­
jare la muncă spornică pentru viitor. Apoi, cu aceeaş rân­
duială, Vodă Mihai era condus până la poartă de toată asi­
stenţa, şi pe Încetul după Domnitor, plecau înalţii dregători,
fiecare la rândul şi la locul sau.
In internat, în sala mare de mâncare din curie, aşezată
în partea dinspre strada Bisericei Banului, urma o masă
sărbătorească pentru tinerii lauriati, la care luau parte Re-
[220]
220
AL. T. STAlI1ATlAD
ferendarul Assak y, directorii Academiei ŞI unii dintre pro­
fesori.
Isprăvind istorisirea sa, hătrânul meu unchiu încheia:
"astfel era cinstită şcoala şi tinerimea studioasă. Bucuria ti­
nerilor \absolvenţi era împărtăşită de toţi, dela VIădică şi
până la opincă. In această simtire comună se producea cel
mai puternic imbold pentru Înălţarea culturii neamului, prin
care, mai mult decât prin orice, îşi câştigă o Ţară loc de cinste
Între popoare".
E. A. Pangrati.
STANTE
Streiu
Cooiirşit de gânduri grele,
Fruntea mi-a inclin,
Curgeţi lacrime sîioese,
Dorul să-mi alin -
Iar de-umarul lor se'ncarcii
Sufletul mai greu,
Şi mi-l port, aşd, de pereti
N' ar luai fi al meu,
Timiditate
E primăoorii, primiiourii,
Tresere iar întreaga fire:
Pădurea, ciisripu] şi grădina
Doinesc Lin ciiniec de iubire.
Şi'n sufletu-mi rabit de doruri
A răsărit o micii floare,
A răsărit ... şi-acum aş/eaptel
Privirea ta rnângâietoarc.
[221]
STANTE
Vântlll
Suflă oiintul sueriind,
Suflă dinspre vale;
'8 uflă şi mi-eruncă 'n geam
Cântece de jale.
Suflă, şi-al siiu ciini acum
Plin e de suspine, ­
Iar l-ai întâlnit, şi ieu'
1 te-ai plâns de mine.
Pustietate
Cel din urmă, singuratic
Fâlfâit s'a stins,
Triste şi uitate vise
Iarăşi m'au cuprins,
Şi sub stânca-amintirei
Gem incătuşat,
Zarea se cufundă 'n noapte,
Cerul e'ngheţot.
Trandafh·ul
De câ.nd te-ai dus, un trandafir
"4gonizează' n {J'lastl'ă,
Zadarnic soarele e viu
Şi tremură 'n. [ereestră,
Zadarnic cerul e senin
Şi zarea e albastră
Căci numai tu însufleţeei
Singurătatea noastră!
Al. T. Stamatiad.
221
,
r
,
[222]
CARACTER ŞI CULTURĂ
1. Tot răul de care suferă Statul şi societatea noastră
poate fi redus în ultima instanţă la scăderile de caracter şi in­
suficienţele de cultură ale poporului. Acest fapt iese la iveală
de câte ori ne comparăm cu popoarele din Occident, de unde
ne-am inspirat de aproape o sută de ani. Căci cei doi factori
cari asigură progresul atât al unui popor cât şi al unui individ,
caracterul şi cultura, constituesc inferioritatea noastră faţă de
Statele Înaintate în civilizaţie.
Că lipsa de caracter şi cultură se întâlneşte la noi mai
ales În pătura conducătoare, este un fapt pe care nimeni nu-l
poate tăgădui. Dacă dela masse nu se aşteaptă virtuti excep­
ţionale sau însuşirea unei culturi temeinice, nici chiar în :i111-
prejurările cele mai favora.bile de desvoltare, în schimb dela
conducători se cere o distincţiune în ambele privinţe. Căci
ceeace îndreptăţeşte pe un om de a conduce este tocmai În­
zestrarea lui cu calităţi deosebite! de acelea pe cari le posedă
în comun poporul.
E poate o eroare a se crede că răul de care suferă socie­
tatea noastră datează de azi sau de ieri. Nivelul moral şi cul­
tural nu era mai înalt nici înainte de răsboiu şi nici în vre­
muri mai Îndepărtate. Intriga, trădarea, lipsa de cuvânt şi
ignoranţa au avut curs dela primele manifestări Jale vieţri
noastre de Stat. Cronicarii ne vorbesc de uneltirile boerilor,
de strârnbătatea cutărui domn sau dregător şi de ignoranta
conducătorilor. Fanarioţii s'au menţinut atât de uşor o sută
de ani prin indolenta poporului, dar şi prin lipsa de caracter
şi cultură a păturei conducătoare. Nu poate fi îndoeală că
una din cauzele slăbiciunii noastre politice şi a nepuţinţei de
a clădi o civilizaţie trainică. în decursul atâtor veacuri, tre­
buie căutată nu numai în "vitregia vremurilor" sau în "situ-
[223]
CARACTER ŞI CULTUgA
223
atia geograhctî" 'sau în "rolul istoric-european" de a ţine
piept barbarilor, ci şi 'în lipsurile conducătorilor noştri.
Evident că răul poate fi considerat ca un lucru normal,
dat fiind că-I întâlnim în tot timpul, II întâlnim �i la alte po­
poare in epoca de formaţiune a Statului lor. Dar pentru a fi
normal fată de alte societăţi civilizate, răul nu trebuie să
treacă peste o anumită margine, adică să nu devină general
în proporţia in care să nu se mai ebtil1jgă de conditiile obiş­
nuite ale societăţii. La noi Însă răul de care vorbim, a intrat
în firea însăşi a societăţii, aşa că poate fi privit ca unul din
elementele constante ale realităţii noastre.
Se pare că e zadarnic a se revolta în contra lmei stări
de lucruri atât de adânc înrădăcinată, a reacţiona, ca individ,
în contra unei situatii pe care însăşi societatea o recunoaşte
ca normală. In adevăr, când o societate tolereaza. în mod per­
manent conducători lipsiţi de caracter şi culturâ, înseamnă că
societatea se împacă cu asemenea exemplare, In cazul nostru,
situaţia se reflectă în faptul că societatea nu înţelege a im­
pune sancţiuni pentru cei vinovaţi, nici să susţină pe cei
vrednici. Din contra, judecând după modul de trai pe care-l
duce fi,ecarecategoric, după succesul unora şi persecutarea
celorlalti, am fi Îndreptăţiţi să credem că societatea noastră
e astfel alcătuită ca să încurajeze pe cei slabi ele înger şi
să-i Înlăture pe cei tari de caracter.
Ne-am putea întreba, totuşi, dlupă care criteriu judecăm
pe unii ca fiind răi şi pe alţii ca fiind huni? Dacă majoritatea
conducătorilor noştri sunt aşa cum sunt din cele mai înde­
părtate timpuri, suntem noi oare Îndreptăţiţi să-i privim ca
răi, iar pe cei puţini şi fără influenţă în afacerile publice, să-i
socotim buni? Propoziţiunea că fiecare societate îşi are condu­
cătorii pe cari îi merită, e dincolo ele orice îndoeală. Din acest
punct de vedere trebuie să ne mulţumim cu ce este şi să nu ne
mai gândim la ce al' trebui să fie.
Cu toate acestea, niciodată nu s'a criticat mai aspru ca
astăzi, slăbiciunea de caracter şi insuficienţa de cultură a
conducătorilor noştri. Pretutindeni se aud glasuri de protestare
în contra nepregătirii şi nevrednicii lor. Dar sau auzit şi mai
de mult asemenea protestări. J unimiştii au vorbit de "fierul
roşu" mai ales în politică. Eminescu şi Caragiale au fost cei
[224]
224
NICOLAE PETRFBCU
mai ne împăcaţi cenzori ai vieţii noastre publice. Era însă o
deosebire, pe care nu trebuie să-o uităm. Cenzorii de altădată
criticau din dorinta desinteresată de a vedea îndreptarea lu­
crurilor pentru binele general. Cei de astăzi sunt însă, cu rare
excepţii.vei înşişi stăpâniţixle păcatele pe cari le denunţă.
Deosebirea apare şi mai evidentă când ţinem seama de
criteriul după care cenzorii înţeleg să judece. Şi aici con­
statăm o deosebire. Cenzorii de altădată judecau după un
criteriu moral în: ceeace priveşte caracterul şi după un cri­
teriu 'occidental în ceeace priveşte cultura. Judecătorii aceştia,
puţini câţi erau, aveau de bună seamă simt moral, erau oa­
meni desinteresaţi, pătrunşi de binele public, într'un cuvânt,
oameni integri. Be lângă aceasta, ei mai erau oameni cari îşi
insuşiseră, dacă nu cunoştinţele, în tot cazul spiritul culturii
occidentale, pe care încercau să-I introducă în societatea noa­
stră. Cu toată neputinta de a: înfăptui binele Într' o măsură
mai largă, efortul Ior Însemna o încercare lăudabilă, iar viata
lor curată rămânea o pildă vie pentru cei cari îi cunoşteau sau
îi auzeau propovăduind binele.
Astăzi Însă criteriul de judecată al cenzorilor nu este În­
totdeauna susţinut de cultură şi aproape niciodată de ca­
racter. Majoritatea acelora cari critică aspru stările dela
noi sunt, cum am spus, ei înşişi încărcaţi cu păcate. Dela În­
văţătorul dela sate şi până la profesorul ele universitate, dela
preot până la episcop şi dela omul din stradă care cârteşte
mereu şi până la gazetarul care fulgeră zilnic in contra tu­
tuturor relelor, rareori se întâlneşte sinceritate şi aproape de fel
integritate de caracter şi cultură în adevăratul înţeles al ter­
menului. Se pare că contradicţia Între faptă şi vorbă e cu
atât mai evidentă cu cât cenzorul e mai talentat şi mai plin
de succes în întreprinderea sa. Conditiile unei societăţi semi­
organizate ca a noastră îl sustin şi îl încurajează. Nimeni
nu se Întreabă cine este domnul care disertează atât de frumos
asupra cutărui subiect moral, nici dacă este sincer, sau urmă­
reşte ceva mai practic decât expunerea obiectivă a unei idei.
"Are talent" sau "este cineva" sau "a pus chestiunea bine",
sunt cuvintele definitive pe cari le decretează opinia noastră
publică jn asemenea cazuri.
Deaceea a critica a ajuns astăzi o meserie nobilă şi ren-
[225]
I
T
I
•
CARACTER ŞI COLTUHĂ
225
.1
,
I
I
�
tahilă. Cine crrncu se _ distinge, atrage atenţia publicului, se
face cunoscut şi învinge. Procedeul e vechiu. Se întâlneşte
desigur şi aiurea şi se practica şi în societăţile civilizate din
antichitate. Dar niciodată şi în nici o societate nu s'a abuzat
mai mult de un asemneea procedeu ca la noi.
2. In: astfel de condiţii e necesar să ne lămurim asupra
criteriilor cari predomină jn societatea noastră şi după cari
atât massele cât şi conducătorii se călăuzesc În judecata lor
critică faţă de stările actuale. Putem deosebi două categorii
de criterii in această privinţă: una indigenă, ieşită din însăşi
stările societăţii şi În perfectă concordanţă cu spiritul public
care sustine asemenea stări; alta străină, importată din Occi­
dent. De prima categorie se folosesc mass ele, poporul luat
deavalma, care reflectă fidel situaţia de fapt a stărilor dela
Ilai. Critica lor nu e Însă un sistem, nici un mijloc pentru
atingerea vreunui scop, ci mai mult izbucnirea spontană a ne­
multumirii produsă de conflictul conştiinţei cu realitatea. Dar
cum aceşti cetăţeni sunt adaptaţi, resemnarea lor este inevi­
tabilă. De unde vorbe ca "aşa e la noi", sau "obiceiul păi_
mântului", sau "ce să-i faci", Încheie! orice discuţie. Cu ase­
menea critici, călăuziţi de criterii indigene, nu avem a ne
ocupa mai mult aici. Fiind! În armonie cu faptele lor şi cu
realitatea pe care nu sunt în stare şi nici nu pretind să o mo­
difice, ei nu produc o notă discordantă În viaţa noastră pu­
blică.
Altfel stau lucrurile cu criticii cari se folosesc de criterii
străine pentru a judeca realitatea noastră socială. Ei sunt
cenzorii permanenti ai vieţii noastre publice, dela cari avem
dreptul să cerem mai multă concordanţă Între faptele şi vor­
bele lor.
Valabilitatea criteriilor de judecată de cari se folosesc
aceşti critici, trebuie însă stabilită. [ntrebarea este de a şti:
suntem îndreptăţiţi it judecă stările societăţii noastre după
criterii luate din societăţile din Occident? ,Şi dacă suntem în­
drcptăţiţi, atunci nu trebuie să aplicăm astfel de criterii in
toate împrejurările vieţii noastre sociale? Inhebăl'i cancer un
răspuns clar, pentru motivul evident că toată viaţa noastră
morală, politică şi culturală e pătrunsă de confuzia care ia
[226]
226
NICOLAE l'ETRESCU
naştere, din: interpenetraţiunea motivelor de actiune şi jude­
cată ale Occidentului cu acelea izvorîte din starea de fapt a
organizării noastre sociale.
Ltt prima Întrebare ne izbim de tradiţionalismul unor
cărturari cari, ţinând Încă la restabilirea "legăturii rupte cu
trecutul", În deosebi dela 1848, văd În acest fapt cauza tuturor
relelor, cari bântue societatea noastră. Critica juuimiştilor
despre contrastul Între fond şi formă se menţine actuală, iar
cei mai mulţi cenzori de astăzi se inspiră din: ea ca dintr'un
adevăr etern şi pururea nou. De fapt J unimiştii se refereau
mai mult la contradicţia Între faptă şi vorbă decât la europe­
nizarea noastră. Ei voiau o concordanţă Între moravurile noa­
stre şi instituţiile pe cari le adoptasern din Occident. Deaceea
preocuparea lor era să denunte tot răul şi ridicolul unei si­
tuaţii artificiale.
E adevărat că am făcut un salt excentric, când am
adoptat fără să adaptăm atâtea forme occidentale. Dar
aceasta nu explică suficient continuitatea unei stări de lu­
cruri atât de păgubitoare pentru progresul societăţii noastre.
Intrun răstimp ele optzeci sau o sută de ani (dacă luăm anul
1829 ca punct de plecare al occidentalizării noastre), am fi
putut să ner·eculegem şi să reluăm "firul rupt" al traditiei.
Adevărul este că nu prea aveam ce relua. In fond rămăsesem
aceiaşi. Forma importă mai puţin. Pe lângă aceasta, ca să
trăim cu lumea din afară, în care intrasem prin forta îm­
prejurărilor, iar nu prin voinţa unor oameni, trebuia să ne
uităm mai mult Înainte decât Înapoi. Numai romantismul
unor istorici şi poeţi mai poate regreta europenizarea noastră.
Saltul Însemna de fapt un pas Înainte, cu toate neplăcerile
unei mişcări neobişnuite. Prin urmare, reorganizarea noastră
socială. din secolul trecut trebuie privită ca un fapt în evoluţia
noastră, iar nu ca o cauză a neajuusurilor cari predomină
astăzi în societatea noastră .. Căci şi inainte de producerea
acestui fapt societatea noastră suferea .. cum am amintit, de
aceleaşi neajunsuri pe cari le denunţă critic-ii de astăzi. Ur­
mărească oricine condiţiunile morale, politice şi culturale
dinainte de Regulamentul Organic şi va vedea că pătura aşa
numită conducătoare se Înfăţişa cu aceleaşi lipsuri ca astăzi.
Raporturile diferiţilor consuli. străini sunt edificatoare în
��
'�f"'-
j
1
I
f
'\
!
[227]
CARACTER ŞI CULTURĂ
227
această privinţă. Numai dificultatea documentării ne face
a presupune cEi boerii noştri din trecut, cari erau în acelaş
timp dregătorii Statului, aveau mai mult caracter, dacă nu şi
mai multă cultură şi educaţie.
Dacă aşa au fost lucrurile şi inainte de europenizarea
noastră, atunci nu mai putem invoca ruptura cu trecutul ca
o scuză sau ca o cauză a starii de fapt în care ne găsim astăzi
din punctul de vedere moral şi cultural. Trebuie să recunoaştem
că, cu toată europenizarea formelor vietii noastre publice, am
rămas cam aceiaşi. Daca ne-am însuşit mai multe cunoştinţe
şi dacă moravurile au luat uneori un aspect mai occidental, în
fond majoritatea conducătorilor noştri sunt şi astăzi aceiaşi
ca odinioară. Faptul pe care trebue să-I admitem este ca in­
troducerea formelor occidentale de civilizaţie nici nu a În­
lăturat şi nici nu a accentuat lipsurile conducatorilor noştri,
ci cel mult le-a făcut sa apară uneori într'o lumină diferită.
In asemenea condiţii un criteriu strict occidental de ju­
decată apare inaplicabil la societatea noastră. Nici o instituţie,
nici o Întocmire socială, fie ea chiar o copie fidelă a unui
nşezământ corespunzător din ţările Apusului, nu rezistă la un
asemenea criteriu. E inutil a da exemple în această privinţă.
Nimeni nu e scutit la noi de a cunoaşte aproape zilnic COIl·
diţiile în cari se desfăşoară viata noastra publică. Nici măcar
cetăţeanul izolat, al cărui contact cu realitatea se reduce la
minimum posibil, nu poate scăpa de neajunsurile inerente
organizării noastre sociale,
3. Cu toate acestea, e imposibil a renunta la criteriul
occidental de gândire. Ţara noastră, intrând de mult timp
i'n complexul civilizatii occidentale, nu mai poate ignora sau
nega astazi normele dupa cari se judecă un asemenea fe­
nomen.
Pentru a înţelege Însă adevărata situatie in care ne
aflăm sub raportul moral şi cultural, trebuie să ştim în ce mă­
sură ne putem folosi de criteriul strict occidental de judecată.
Chestiunea este de a stabili condiţiile cari ar îngădui apli­
carea unui asemenea criteriu la viata noastră socială. Dacă
staruim în a ne considera occidentali şi totuş continuam a fi
ceeace suntem de fapt astăzi, întreţinem farsa fără speranta
[228]
228
I'\ICOLAE PEl'HESCU
de Îndreptare. Căci confuzia Între condiţiile .occidentale Şl
condiţiile româneşti ne împiedică de a vedea clar situatia în
care ne găsim.
Ne-am putea întreba dacă e bine să ne inspirăm dela po­
poarele î'uaintate ale Occidentului cât timp nu ne-am Însuşit
pe deplin normele organizării lor. Răspunsul ia această În­
trebare, fie afirmativ, fie negativ, presupune Însă el însuşi o
anumită normă occidentală de judecată. Cum vom putea ju­
deca instituţiile introduse din Occident, fără a tine seamă de
criteriul care le justifică în mediul lor de origină? A le ju­
deca dupa norme pur autohtone nu Înseamnă oare c'î stăruim
într'o situaţie artificială?
Nu poate fi indoeală că singurul criteriu care trebuie să
ne călăuzească în viaţa noastră publică este acela occidental.
anume criteriul care ne-a dat aparatul exterior al Statului sub
care trăim astăzi şi la care nu mai putem renunţa în eondi­
ţiile de interdependenţă ale lumii moderne. Aici apare ade­
vărata problemă: adaptarea criteriului, nu numai simpla lui
adoptare, la conditiile specifice ale societăţii noastre. Dar tot
în acest punct apare dificultatea de a cunoaşte calea cea mai
bună prin care putem ajunge la o adaptare cât mai adequată
a criteriului.
Deobiceiu se ridică obiecţiunea că ceeace se potriveşte
aiurea nu Înseamnă că se potriveşte întotdeauna şi la noi.
Această obiecţiune nu este Însă Îndreptăţită. În cazul de faţă.
După susţinătorii criteriului autohton ar trebui să luăm ce
este obişnuit în societatea noastră drept normă de conduită şi
să ne resemnăm mai departe cu vechiul cuvânt: aşa e la noi!
Cu o asemenea soluţie Încetează orice criticii şi orice posi­
bilitate de îndreptare, pe lângă că, reeunoscând starea de lu­
cruri dela noi ca rea, cădem în contradicţie când nu voim s'o
îndreptăm dupa un criteriu, pe baza căruia o judecăm de fapt.
Un exemplu va ilustra situaţia în care ne aflăm de
câteori judecăm stările noastre după un criteriu occidental,
Să considerăm un străin din Occident, Care vine în ţară să
trăiască .. Fără îndoeală că el va găsi mai toate întocmirile
noastre gneşite, revoltându-se de caracterul lor artificial şi
criticândn-leîntocmai ca majoritatea cenzorilor noştri, cu deo-
[229]
sebirea numai că un asemenea om e sincer în atitudinea lui.
Dacă Însă acelaşi străin voeşte să trăiască În societatea noastră,
el trebuie să renunţe de a mai face opoziţie, resemnându-se şi
impăcându-se într'un fel sau altul cu starea de fapt. Intr'un
cuvânt, el trebuie sa se adapteze: Mai departe, acelaşi străin,
dacă voeşte să-i meargă bine, Începe să susţină cu fapta şi
vorba stările actuale de lucruri. Este el vinovat faţă de socie­
tate? Evident nu, fiindcă asa îl cere si-l voeşte mediul În care
se află. Dar faţă de conştiinţa lui el' este desigur vinovat. In­
consequenţa lui are Însă o scuză pe care nu numai societatea
i-o oferă, ci Însuşi instinctul lui de conservare. Pentru a trăi,
el trebuie să se împace cu realitatea, pe care nu o poate ignora
şi nici reforma.
Atitudinea străinului faţă de realitatea societăţii noastre
se regăseşte şi la românul cult şi integru, care simte tot atât de
puternic răul. Nici el nu are altă alternativă decât, sau să se
resemneze şi să se adapteze la situaţia de fapt, sau să se re­
tragă cu desăvârşire din viaţa publică. Aici începe cercul vi­
cios în care se închid conducătorii noştri, buni s'au răi în in­
tenţiunile lor. Mediul e mai puternic decât individul. Din
acest punct de! vedere orice revoltă e condamnată dela În­
cepui să. devină zadarnică. Insăşi criticele obiective şi fără
scopuri ascunse, cari se încearcă din partea celor puţini sin­
ceri, sunt de obiceiu clasate in categoria nemulţumirilor per­
sonale. Iar lipsa lor de rasunet efectiv în 'opinia publică face
pe omul integru sa se descurajeze dela prima izbucnire în
contra răului. Adevarul este că incapacitatea societăţii de a
alege între bine şi rău, de a deosebi pe cei tari de cei slabi, Îm­
piedică orice afirmare a unui criteriu obiectiv d� judecată.
Prin urmare, perpetuarea răului nu se datoreşte numai
lipsurilor de cari suferă cea mai mare parte din: conducătorii
noştri, ci şi promiscuităţii tolerată clIe societate. Cercul vicios
se Încheagă În următorul raţionament: conducătorii nu pot să
schimbe realitatea, chiar dacă Încearcă să o facă, fiindcă so­
cietatea nu-i susţine în voinţa lor de a remedia răul. De altă
parte, societatea nu se poate Îndrepta sau reforma, fiindcă ma­
joritatea conducătorilor ei sunt oameni lipsiţi de simţul con­
ştiinţei publice şi a 1 obligaţiilor morale.
I
'\Y'
1
I
I
I
I
..
I
I
1
J
I�
I
1
CARACTER ŞI CULTURA
229
[230]
230
NICOLAE PETRESCU
4. Problema se reduce, aşa dar, la ieşirea din acest raţio­
nament,pe care-l întâlnim dela cel mai umil funcţionar până
la şeful de guvern. In această privinţă un fapt ne vine În
ajutor. �u toată nepăsarea aparentă a secietăţii de a reacţiona
în mod efectiv în contra răului şi cu toată convingerea ma­
jorităţii conducătorilor noştri că răul e iremediabil, se aud,
totuşi, glasuri sincere de protestare, fie în public, fie în rela­
ţiile particulare ale cetăţenilor. Aceste manifestări, oricât de
sporadice ar fi," dovedesc în mod! pregnant recunoaşterea
răului şi dorinţa de îndreptare. Critica însă, pentru a deveni
pozitivă, trebuie să se razime pe ceva mai consistent decât de­
nunţarea parţială şi intermitentă a lipsurilor de cari suferă
societatea. Aici se impune criteriul obiectiv, izvorît din con­
ştiinţa morală şi din cerinţele culturii adevărate.
Sunt doua. căi posibile în aceasta. privinţă: 1) educarea
mass elor până la punctul în care ar deveni un factor real de
control în viaţa publică, adică soluţia democraţiei, care vede
în poporul luminat garanţia tuturor libertăţilor şi a bunurilor
în evoluţia societăţii, şi 2) selecţiunea conducătorilor după
valoarea lor reală, adică a oamenilor chemaţi prin destoinicia
şi integritatea lor să se ocupe cu treburile publice.
In ceeace priveşte prima cale, ea nu poate fi realizată
dintc'odată, aşa cum a fost introdus, de exemplu, votul uni­
versal la noi. Educarea masselor cere timp indelungat, fiind
mai mult un rezultat decât un postulat pe care se poate 0'1'­
ganiză o societate, A o presupune că există, cum s'a presupus
că exista necesitatea votului universal (introdus la noi ÎIl
acelaşi timp cu Anglia, care parcursese un secol de reforme
democratice treptate), e o iluzie. De altfel opera pripită a
acestei reforme nu a întârziat să se răzbune în viaţa noastră
politică după răsboiu. Anarhia care a domnit în conducerea
ţării în ultimii doisprezece ani nu poate fi atribuită decât
lipsei de pregătire pentru, o reformă, care depăşea atât
gradul de desvoltare al masselor cât şi nivelul moral şi cul­
tural al conducătorilor. In: orice caz, luminarea masselor la
noi se află la început şi ca atare nu poate fi considerată încă
mult timp drept o realitate, pe care să se bizue Statul şi in­
stituţiile lui.
Rămâne, aşa dar, a doua solutie, selecţiunea conducăto-
[231]
CARACTEH ŞI CULTURĂ
231
rilor. De fapt s'a .procedat la noi întotdeauna pe această cale.
Statul nostru, atât> în vechime cât şi dela reorganizarea lui
în secolul trecut, a fost condus de o mână de oameni, cari,
fie prin situaţia lor materială, fie prin talent, intrigă, abili­
tate, au izbutit să se aşeze în capul treburilor obşteşti Numai
că de cele mai multe ori conducătorii nu au ştiut să fie la
înălţimea rolului lor.
Chestiunea care se impune in asemenea condiţii este de
a stabili criteriul selecţiunii, precum şi al sancţiunilor cari pot
fi luate în cazul când un conducător se abate dela atribuţiile
lui. Incepem cu al doilea criteriu. Legea ar părea s'ă fie aici
călăuza sancţiunilor. Dar ştim cu toţii că legea nu se aplică
niciodată în asemenea cazuri la noi. Şi nu se aplică din urmă­
toarele motive: 1) nivelul înapoiat al masselor exclude un
control eficace şi continuu ca în ţările cu adevărat democra­
tice; 2) moravurile cunoscute ale conducătorilor (nu numai
politici), fac imposibilă denunţarea vinei şi aplicarea sancţiu­
nilor; 3) complicitatea unei prese, care trăeşte în bună parte
din ajutoarele date de conducători din fondurile Statului;
4) laşitatea oamenilor cinstiţi (scuzabilă până la un punct
în împrejurările actuale), cari nu voesc sau nu pot să reac­
ţioneze. Astfel complicitatea între popor, conducători, presă
şi puţinii oameni luminaţi şi integri susţine şi încura­
jează perpetuarea unei stări de lucruri. ştiută şi tolerată de
toată lumea.
Aici intervine celalt criteriu. care este desigur cel mai im­
portant şi mai hotărîtor în asigurarea intereselor publice.
Căci de alegerea oamenilor potriviţi pentru locurile potri­
vite, depinde începutul regenerării vieţii noastre publice. Sub
un regim republican, cu un popor atât de puţin luminat ca
al nostru, chestiunea ar prezenta mari dificultăţi. Dar sub un
regim monarhie, soluţia se simplifică prin însuşi faptul că
suveranul, eu tot regimul parlamentar, are dreptul initiativei
în alegerea oamenilor pentru guvernare.
Pericolul unui guvern personal de dictatură nu poate fi
invocat în condiţiile vieţii noastre politice. Mai Întâi noi am
avut tot guverne personale şi dictatoriale, de câteori diferi­
tele partide cari se perindau la putere făceau ce voiau şefii
10l', împotriva intereselor şi legilor tării, în ciuda criticii exer-
[232]
NICOLAE PETRESCU
citată de opozitie în Parlament. Apoi ce folos că avem una
din constituţiile cele mai Înaintate şi totuşi ne guvernăm Ca
unele State sud-americane. Căci, ceeace nu trebuie să uităm
e faptul, că suntem departe de a fi în stare a avea un guvern
parlamentar în înţelesul strict al cuvântului. O asemenea În­
tocmire, pentru a fi o realitate, cere alt stadiu de desvoltare
decât acela în care ne aflăm astăzi. Iar a persista într'o fic­
tiune, care nu e măcar utilă, Înseamnă să continuăm În gre­
şala de care suferă întreaga viaţă a Statului nostru.
Dar chiar dacă ne uităm aiurea, unde parlamentarismul
e o realitate, constatăm că şeful Statului, deşi îngrădit, fie
prinrconstituţie scrisă, fie prin statute, legi ordinare şi obi­
ceiuri, se bucură de o largă iniţiativă, de câte ori se întmplă
sa fie un orn capabil. Aşa, În ţara democratiei integrale, în
Statele-Unite, Constitutia acordă Preşediutelui dreptul de a-şi
alege colaboratorii pe timpul cât îşi exercită funcţiunea, fără
ca poporul să considere o asemenea putere ca ameninţând li­
bertăţile publice. Deasemenea în Anglia. unde regele e so­
cotit mai mult un simbol decât o persoană În politica tarii,
întâlnim aceeaşi iniţiativă în mişcările lui de şef al Statului.
El poate, când se simte în stare, SEt 'contrihue efectiv la afa­
cerile Statului, fără ca inmixtiunea lui să fie considerată ca
anti-constitutională. Cazul regelui Eduard! al VII-lea e ca­
racteristic În această privinţă. Rolul covârşitor pe care l-a
jucat acest monarh in politica Angliei dinainte de răsboiu e
cunoscut de toată lumea, si totusi nimeni nu l-a considerat
, ,
ca uzurpator al constituţionalismului, Adevărul este că în am­
bele ţări democratice şi cu regim parlamentar, legea şi spi­
ritul Constituţiei admit ca dela sine înţeles că şeful Statului,
daca nu poate face nici un rau, el poate face tot binele de care
e capabil, când se întâmplă să fie în stare să-I facă. Această
interpretare a rolului monarhului sau al şefului Statului în
politica ţării s'a încetăţenit prin Forţa imprejurărilor cari de­
păşesc legea scrisă.
Prin urmare, atât condîţiile actuale dela noi cât si prac­
'tica constituţională a celor mai înaintate State, ne îndreptăţesc
a admite că selecţiunea conducătorilor nu poate veni decât
dela şeful Statului. Metoda urmată până acum nu mai poate fi
recunoscută ca valabila, dat fiind rezultatul ei. A o sustine pe
[233]
CAHACTER ŞI CULTURA
233
baza Constituţiei, e, neserios şi chiar împotriva spiritului docu­
mentului care se invoacă. Căci legiuitorii cari au formulat
Constitutia nu au urmărit altceva decât binele ţării.
Odată admisă selecţiunea în sensul indicat, reforma mo­
rală şi culturală va veni dela sine. Atunci sancţiunile vor :f]
posibile iar deosebirea Între bine şi rău va deveni un criteriu
şi în societatea noastră. Numai astfel viata noastră publică se
va îndrepta pe drumul drept al civilizaţiei adevărate.
Reforma preconizată e o chestiune de bun simt, ca orice
reforma, izvorîtă din necesităţile directe ale realităţii. Numai
infăptuind-o putem spera în îmbunătăţirea stărilor dela noi.
Altă scăpare nu există, dacă privim răul în totalitatea lui, iar
nu în diferitele lui aspecte parţiale (criză economică, poli­
tică, etc.), cum este privit de cele mai multe ori. Intr'un cuvânt
solutia stă în voinţa noastră de, a, ne afirma prin caracter ŞI
cultură.
Nicolae Petrescu
[234]
----------------------------
MAURICE MAETERLINCK
"Je ne sais rien de Maurice
Maeter linck, d'ou il est, et c.nn­
ment il est.
S'i! est vieux ou jeune, riche
ou pauvre je ne le sais; je sais
seulement qu'aucun hormue n'est
plus inconnu que lui, e je suit;
aussi qu'il a Iait un chef d'oeuvre
(Figaro 24 Aug, 1890).
II! )
Am început acest capitol, cu un fragment din prodigiosul
şi ditirambicul elogiu pe care Octave Mirbeau il aducea ca
prinos operei unui necunoscut, pentru a ne putea Întreba, în
ee măsură trebuie cunoscut omul, locul, ambianta, determi­
nismul rassei, influenta eredităţii şi alte elemente, în explicarea
operei prin trecut, medi u şi experienţele unei vieti intime, Pro­
blema acestor variate mijloace şi instrumente de analiză, a
fost discutată aiurea ca şi la noi şi deocamdată nu ne intere­
sează prea mult.
Ne mărginim deci la o măsură de mijloc: dacă e banal
a reconstitui o personalitate din cioburile unor demente şi cir­
cumstante ale mediului (şi asociaţia de idei ne poartă spre
culegătorul de sfărămături de astre ale lui Anghel), nu e mai
puţin adevărat că ar părea incompletă limitarea şi evoluţia
unei personalităţi numai În cadrul unui studiu dogmatic. Cu
scopul pe care îl urmărim, nu ne putem lipsi de procedeele
ţii elementele unei lucrări, cari nu mai putin trebuie să cores­
pundă şi unor cerinti didactice.
Aşadar:
M. Maeterli nck este fiul unui mic rentier Flamand În­
drăgostit de flori şi natură şi s'a născut în Gand la 29 August
1862. A studiat dreptul la universitatea din oraşul său natal
unde a legat o strânsă prietenie cu Crengoire le Roi şi Charles
Lerberghe, doi poeţi inzestrati şi pc nedrept uitaţi astăzi.
1) Vez.i parten I tu ,.COI]\'. Lite-rare' Decembrie 1.9:;0.
[235]
MAURICE MAETERLlNCK
,Ca şi G. Rodembach, un alt mare purtător de torţă al
geniului flamancl, Maeterlinck îşi aruncă toga de avocat şi
pleacă în 1886 la Paris, unde simboliştii erau în plină consa­
crare. Villiers de I'Isle Adam îi fu acolo primul mentor şi
sub influenţa acestui straniu iniţiat, devine dintr'un tem­
perament realist un contemplativ. convins, care pe zi ce trece,
este tot mai mult impresionat de farmecul spiritului, poeziei şi
misterului lucrurilor.
In acest timp paralel cu simbolismul francez al lui Mal­
larme (pe nedrept pus ·clIe unii comentatori alături de prerafa­
eliţi) şi a lui Verlaine (care îşi trăia prima perioadă roman­
tică din evoluţia sa),- se afirma în plină maturitate, roman­
tismul german cu Fichte, Novalis, Iacobi şi alţii; iar în An­
glia prerafaeliţii reacţionari împotriva mecanizării vieţii, îşi
găsesc în Ruskin un reprezentant ideal.
Şi toate aceste curente artistice, nu îndeajuns de crista­
lizate în opiniile lor fundamentale deosebite, deasupra că­
rora Îşi întindea aripile ocrotitoare romantismul dejă îm­
bătrânit, aveau ca substrat comun în literatură un lirism de o
esenţă asemănătoare, iar în filosofie - un misticism creştin
cu contingenţe remarcabile dîn cel medieval.
Iată isvoarele din care Maeterlinck, ca şi albinele din
minunata lui carle de mai târziu, îşi extrage esenţa primelor
convingeri.
Reîntors în Gand publică "Le messecre des innocenis" o
povestire tragică de mică extindere, ain care se degajează ini­
ţial însă, ca o prevestire a viitoarei ascensiuni, însăşi princi­
palele lui resurse de fond şi formă artistică: pe de o parte
crezul mistic al vieţii de dincolo de moarte, cu revolta contra
acestui implacabil destin şi setea de cercetare a lumii mi­
sterelor şi necunoscutului, iar pe de altă parte, stilul unei
poezii pline de fineţe şi fantezie, în care se anunţă un lirism
specific.
In 1889, - anul morţii ilustrului său compatriot Ro­
dembach, - după câţiva ani clie vieaţă petrecuţi Între grijile
mărunte ale vieţii burgheze şi ale meseriei de avocat lipsită de
vocaţie şi comhativitatea barei, cu evadările duminicale în ve-
[236]
236
EPAMINONDA ARGHlROPOL
cinătăţile dezolate ale câmpiei Hamande, străbătută de'eana­
luri leneşe ca toropite de somn, de drumuri veşnic umezite
cari "alergau să, se innece în mare", cu oraşele vechi acoperite
de ceaţă "ca de un zăbranic funerar al tăcerii", - Maeter­
linck prezintă unui cerc restrâns de iniţiaţi, ca rod al con­
templaţiunii sale stăruitoare, două opere importante: Les
Serres Chaudes o culegere de poeme de o surprinzătoare nou­
tate, şi o dramă .Princesse Maleine", de o construcţie stranie
şi deosebită de concepţia timpului. Aprecierile lui Octave
Mirheau asupra ultimei lucrări, anunţă apariţia unei persona­
lităţi literare alese şi notorietatea lui Maeterlinck trece gra­
niţele ţării sale. .
Emulat astfel de elogioase aprecieri venite de pretu­
tindeni, el părăseşte avocatura pentru totdeauna şi se con­
sacră cu o rară putere de muncă numai literaturii.
In răstimpul celor ? ani trecuţi dela moartea lui Ro-'
denbach - şi până în 1896 când Maeterlinck evadează iarăş
la Paris, activitatea sa este fecundă şi variată.
In acest timp scrie cele 8 drame care urmează aproape la
intervale de timp egale după Le Massacre des Innocents: La
Princesse Maleine în 1890; Les AveugZes, L'Inlruse şi Les
Sept Princesses În 1891; Pellees şi MeZisande în '1892; Alla­
dine ei Pelomides, L'inierieur şi la Mort de Tintegilles în
1894.
Paralel cu acestea Ma:eterlinck traduce: L'ornemeni des
Noces Spiriiuelles de Ruysbroeck l'adrnirable (1891), Ansbella
de John Ford (1894) şi Les Disciples ci Sa"is de Novalis (1895).
Intre aceste preocupări multiple şi obositoare, Maeter­
linck găseşte timpul necesar de a-şi întreţine şi verifica con­
tinuă gândirea, studiind pe Sakespeare, Shelley şi Broţwning,
pe Kant, Goethe şi Emerson, după care fructul acestor cer­
cetări şi medătaţiuni profunde se concretizează mai târziu în
acea minunată şi cu adevărat comoară de eseuri filozofice
"Le Tresor des Humbles",
Dela J886 până la 1896, când apare la Tresor des HUlll­
bles, În această prima. decadă. a tinereţii lui Maeterlinck,
operile lui sunt fireşte influenţate de curentele C;i� ideile Iilo-
[237]
MACRICE·MAE,TEHLlNCK
232'
zofice ale timpului. In ele găsim: evocarea misterului prin
simbol şi exteriorizarea sensaţiei prin iforme animate de o
sonoritate muzicală, împrumutate dela simholişti Francezi:
Subiectivitatea, lirismul şi acel "sentiment intim" rod al ro­
mantismului şi pesimismului german (Novalis, Schopenhauer,
Fichte, etc.) şi idea unui misticism de o etică mai pură şi mai
înaltă decât a filozofiei curente merîdionale, împrumutată
dela prerafaeliţii Englezi.
Şi Maeterlinck a rămas aproape toată viata lui credin­
cios acestor idei şi elemente literare fundamentale pe care le-a
adoptat la prima lui iniţiere. Deaceea perioada lui de for­
maţiune, are pentru analiza critică a operei sale o deosebită
importanţă. Evoluţia sa ,dlupă această primă perioadă nu a
însemnat transformări sau conversiuni profunde, nici din
punct de vedere intelectual, nici sentimental, nici artistic.
Ea s'a desfăşurat cum nu se poate mai firesc şi consequent
până astăzi.
La baza formaţiunii artistice şi intelectuale a lui Mae­
terlinck a stat dela început, şi permanent misticismul, ca
suport moral şi filozofic al vieţii.
In obiectul misterios al acestui crez, care priveşte alături
de raportul dintre om şi divinitate şi concentrarea şi cerce­
tarea vieţii interioare şi apoi în exteriorizarea simplificată
a sensaţiilor, prin un stil sobru şi o muzicalitate noua a su­
netelor, rezidă noutatea şi cu 'ea prima forma. a sensibilităţii
artistice personale a lui Maeterlinck.
Tn teatru, renovarea este mai evidentă decât în poezie.
Ea constă deopotrivă, în formulă şi în procedee. după cum
vom vedea. când 'Vom analiza această. operă.
L 11 crările peri oadei I-a cu prind numai poezie versifica tă
şi literatură dramatică şi nici o operă filozofică.
In toate problemele tratate în aceste opere stărueşte o
anumită nostalgie şi dezamăgire pesimistă, ca o atitudine psi­
hică constantă, care Însă nu opreşte nici evoluarea şi nici
perfecţionarea mijloacelor de realizare, ce le vom vedea în
operele viitoare.
In 1896 Maurice Maeterlinck dă la lumină pruna sa
operă. filozofică, Te Tresar des Humbles, menită a afirma
[238]
238
f�PAr,nNONDA ARGHIROPOL
personalitatea scriitorului şi a face o deosebită atmosferă ŞI
sensaţie împrejurul lui.
Această lucrare compusă din studii .teoretice variate şi
disparate, 1nit:e numai printr' o deosebită vrajă poetică, co­
lectează şi rezumă ;principiile esenţiale ale artei lui Maeter­
linck, precizează opiniile crezului lui' artistic şi defineşte sfera
emoţională a acelor preocupări, care vor fi dealtfel .constant
susţinute de aci înainte în toate operele lui viitoare, relative
la forţele misterioase şi oculte cari dormitează în subcon­
ştientul omenesc.
El defineşte în concluzie astfel opinia fundamentală a
nouei psihologii căreia îi va consacra viitoarea activitate: "Il
5'agit, en un mot, de ce que devrait nous reveler une psycho­
logie transcendante, qui s'occuperait des rapports direct qu'i]
y a d'âme a âme entre les hommes et la sensihilite ainsi que
die la presence extraordinaire de notre âme. Cette etude qui
elevera l'homme d'un de gre est a peine commencee, et elle
ne tardera pas a rendre innadmissible la psychologie elemen­
taire qui a regne jusqu'â ce jour" 1).
Doi ani mai târziu, un nou volum, în continuarea ace­
loraşi preocupări şi probleme "La Sageeee ei la 'Destines",
vine să completeze primele afirmatiuni filozofice din Le Tre­
sor dee H umbles.
In această carte mai puţin poetică ca cea dintâi, Însă mai
profund filozofică, pe Maeterlinck îl interesează o problemă
nouă de un ordin mai înalt şi mai idealist: cum trebuie
privită viaţa cu toate exigenţele, obligatiunile, bucuriile, nă­
dejdliile şi durerile ei şi, cum trebue trăită ea în raport cu
puterea imanentă, misterioasă şi inaccesibilă. a destinului?-
Şi concluzia la care ajunge, este de o concepţie degajată
din pesimismul primei perioade, care anunţă un Început de
i:dJealii'lm şi chiar optimism - destul de afirmat.
"C' est l' amour qn:i doit etre le vase dlans lequel on cul­
tive la sagesse veritable".
In 1901, La Vie des Abeilles completează pr-in caracterul
ei ştiinţific şi documentar, preocupările din ce în ce mai lim­
pezi în filozofia marelui gânditor. El evadează din domeniul
nebuloaselor mistere ale vieţii de dincolo de mormânt în ca re
\) Le Tresor des Humbles, pag. 120.
[239]
r-
M.AURICE MAETERLINCK
239
r
I
se complace în perioada I-a şi ajutat de observaţiunea ştiin­
ţifică meditează asupra. existentei şi destinului speţei. Pa­
ginile descriptive care însoţesc în această carte cugetarea ab­
stractă, sunt de o frumuseţe unică şi pune în cumpănă şi aci
ca şi aiurea, pe poet şi pe gânditor.
Până in 1901 Maurice Maeterlinck continua a scrie mici
piese de teatru: Aglavaine ei Selyseiie, Ariene ei Berbe Bleu­
şi Soeur Beeirice, - menite parcă să întreţie vie, evidenta
sensibijităţii sale poetice, alături de preocupările filozofice
cari au în aceasta. perioadă o curioasă suveranitate.
In 1902 Maeterlinck publică "Monna Wanna" o piesă viu
comentată, cu o tendinţă tezistă mai putin voalată, o desfă­
şurare puţin convenţională şi cu o poezie mai superficială.
In acelaş an îşi reia preocupările filozofice şi publică:
Le Temple enseoeli, Le double ja.rdin şi mai târziu (190?) L'in­
teligence des fleurs. Cea dintâi este o lucrare explicativă
pentru unele vechi afirmaţiuni strecurate in oelelalte cărţi şi
nesustinute sau neclarificate indeajuns; cele din urmă două
sunt compuse din aceleaşi bucăţi disparateca şi Le Tresor des
Humbles şi abundă În reflexiuni şi impresiuni relative la
vieaţa in legătură cu morala şi nemurirea.
Insfârşit în 1909 MaeterJinck scrie acea admirabilă feerie
"Uoiseau bleu", care este poate cea mai filozofică bucată din
toate piesele lui - şi tot în aceeaş măsură şi poetică, şi pe
care o vom analiza în detaliu mai departe.
In 1911 activitatea lui Maeterlinck este încununată de
premiul "Nobel" şi cu aceasta, consacrarea sa este definitiv şi
oficial recunoscută ..
'"
" *
Perioada 2-a a matur-ităţii scriitorului se caracterizează
prin o bogată activitate filozofică, dleaceea unii comentatori
o şi intitulează aşa.
In această epocă poezia in forma versificată lipseşte, ea
abunda Însă în: proza care învesmântează în strain de o ne­
bănuită frumusete, reflexiunile şi ideile filosofice.
Din punct clIe vedere filosofic În ideologia lui Mae­
terlinck se petrece o reactiune idealistă. Tristeţea dezolantă
din acea "Poesie de convalescent" cum o numeşte undeva
[240]
__ :::z::t_
240
EPAM1NONDA. ARGHIROPOL
Maxinrilian Harden şi despre care noi am fi putut crede că
trebuie citită "Într' o cameră închisă, seara şi spre toamnă",
după cum spune Esch, - a făcut loc unui lirism mai lu­
minos. Pesimismul neputinţei umane şi zădărnicia Împotri­
virii contra ullleti fatalităţi necunoscute, este înlocuit în
această epocă cu seninătatea înţelepciunii şi chiar cu reoo­
mandarea preceptelor ei. In această nouă concepţie idealistă
intră 2 entităţi neaşteptate: Iubirea, ca fundament al înţe­
lepciunii, cu speranţa În găsirea unei bune conduite şi metode
de interpretare a vieţii şi chiar Utilitatea, ca element al vieţii
şi fericirii pământene,
"Il est sa,ge de penser et d'agir comme si tout ce qui
arrive a l'humanite etait indispensahle". Il faut qu'on arrive
a dire, sans faiblesse ei sans indiference: "Ce qui aura Iieu,
sera le bonheur. "Gest cette foi en la bonte des choses, cette
confiante subordination sous les lois eternelles qui regiss'ent,
le monde, qu'ont eue tous les grandes esprits pantheistes, et
qu'Emerson a exprimee dans ce refrain d'amour et d'enthou­
siasme: "Elevons des autels a la belle Necesite 1).
In teatru deasemenea, concepţia şi procedeul capătă un
vesmânt nou: Maeterlinck nu renunţă la mister, dar formele
. lui grave de presentiment, de spaimă, de obsesie dîn trecut,
se îndulcesc mult.
Intr'un eseu din Le Tresor de Hinnbles această nouă
concepţie dramatică este expusă cu claritate.
Şi peste toată activitatea acestei perioade, stăpâneşte
o sensibilitate renovată, exprimată printr'un lirism nou, senin
şi optimist, în formule şi forme adecuate acestei noui orientări.
Maetei-linck incorigibil, sub preVlzmnea ş� obsesiunea
grozavului cataclism care va îndurera omenirea, se întoarce
- ca un spirit chinuit - către aceiaşi cercetare metafizică
nebuloasă şi stranie a primei perioade de formatiune, cu ehi­
nuitoarele ei probleme asupra morţii şi misterelor ei. El pu­
blică în J913 "La Mort", poate cea mai caracteristică operă a
acestor constante obsesiuni.
;1) Citat de M. Esch. in L'o-uvre Maurice Maeterlinck, Pag. 41.
[241]
MAURICE.MAETERLINCK
241
La studiul şi cercetările lui mai vechi, se adaugă acum
un material deopotrivă de' hipotetic şi experimental, nou,
acel al ştiinţelor oculte, pe care le îmbrăţişează cu frenezie.
Cu tot materialul acestor noui contribuţiuni, dincolodle im­
presiunile care conţin substanţa vechiului lui misticism, În­
cercările de a ridica vălul necunoscutului, rămân şi de data
aceasta infructuoase.
In 1914-1915 scrie în cadrul acestor nelămurite şi za­
darnice preocupări "L'Hote inconnu" în prefata căruia con­
semnează această dureroasă şi târzie decepţie: "Tout est my­
stere et il est probable quetout le sera toujours, et que nous
n'atteirrdrons jumais, sur aucun point, les demiers limites de
la connaissance et de la certitude".
Odată răsboiul deslănţuit, Maeterlinck părăseşte preo­
cupările de ordin intim şi colaborează prin scris, Ia jertfa ţării
şi a compatrioţilor săi.
El scrie: articole, panflete, chemări la arme şi tot felul
de lucruri, pe care i le cereau circumstanţele.
Tot acest material eteroclit, aceste sfărâmături min­
tale şi sensitive animate dle cele mai pure sentimente de iu­
hire de patrie, le adună în volumul aşa de plastic şi melan­
colic intitulat "Les Debris de la guerre",
El nu rămâne, din nefericire, până la sfârşit în cadrul
acestor prime necesităţi şi convingeri şi lăsându-se antrenat
de sentimente străine, pe care dealtfel nu le putea negă uma­
nitatea întregii lui opere de până aci, comite oarecare erori
care îl fac să cadă in dis gratia compatrioţilor săi.
După 1918, "când Iiniştea relativă se aşterne peste mor­
minte şi dIărămături", Maeterlinck se reintoarce la vechile
sale preocupări şi scrie două studii documentare: Les commu­
niceiions şi Les Propheiieses o notaţie asupra ,.vieţii mortilor".
în cadrul vechilor lui cercetări.
Mai târziu dă la lumină rând pe rând câteva piese de
teatru: Le Bourgmestre ele Siilmonde (1918) Le Mimcle de
Seini Antoine (1919); Le sel de la vie (l920) şi Les Fisncnilles
în. 1922.
In acelaş timp strânge o altă serie de reflexiuni şi im­
presiuni filozofice in ,.Les Seniiers dans la monlegne şi în .;le
Grsnd Secret" (1921).
II
\1
1
il
I
I
I
[242]
242
EPAMINONDA ARGHIROPOL
Din toate aceste opere, se degajează sub ocrotirea unui
spiritualism elevat, o nouă credinţă, aceia a pant'eismului uni­
versal şi noui dorinţi de a comunica cu morţii, pentru lămu­
rirea aceloraşi obsedante şi permanente îndoeli.
Ultima lucrare, Le Grend Secret, a fost violent eri ti-
cată,
Plictisit şi ostracizat, scriitorul îşi întrerupe brusc acti­
vitatea, pleacă într'o lungă călătorie împrejurul lumii. şi
vizitează America şi Orientul European. La intoarcere pu­
blică două piese dlel teatru: Berniquel (1<)26) şi Marie Vicioire
(1927) ţii apoi 2 ultime volume magistrale, care poate sunt
cele mai profunde pe care le-a scris: La Vie des termites
(1927) şi La Vie deUespace (1928).
Cea dintăi continuă oarecum minunata vieaţă a albinelor.
cu aceleaşi preocupări - de a găsi prin analogie -, locul şi
menirea omului În creaţia panteistă a lumii; 'cea de a doua ne
înfăţişează problema preexistentei şi a viitorului.
In această perioadă activitatea lui Maeterlinck este tot
aşa de fecundă ca şi în perioada 2-a.
Răsboiu 1 îi oferă un vast material de cercetare şi docu­
mentare ţii in ochi cu viziunea ororilor şi atrocităţilor lui, el se
Întoarce în ţinuturile sumbre ale primelor preocupări.
Optimismul afirmat aşa de puternic în perioada 2-a, şi sus­
tinut o bună bucată de vreme, prin imperativul imprejură­
rilor, în articolele din "Sfărâmăturile Riisboiului" pare acum
întunecat pe alocuri - dar nu irosit, - de scepticismul apa­
rent al vechilor probleme rămase până în prezent nedeslegate.
Cele două trvraje dJe filozofie care încheie - desigur tem­
poral - activitatea marelui scriitor, angrenează fiinţa umană
în Univers dar o lasă. tot aşa de neputincioasă şi de neştiitoare
şi înfaţa viitorului ca şi În faia misterelor mortii, lucruri cari
rămân pentru totdeauna inaccesibile spiritului şi înţelegerii
omeneşti. \
I� schimb viata oferă tot aşa de bogate resurse de studiu
şi cercetarea ei e utilă, interesantă, şi reconfortantă, şi ca şi
când Maeterlinck ar fi avut intentia să ineunune misticismul
sublim căreia i-a fost devotat toată. vieaţa, în "La vie de
[243]
MAUlUCE MAETERLINCK
243
,
1
'ii 1
1
i
j
�
L' espece" îşi încheie peregrinările mintale cu o admirabilă
pagină închinată acelei Divinităţi imanente care stăpâneşte
lumea, căreia Ea îi înfrumuseţează viaţa prin iubire şi că­
reia îi ascunde turburătoarele mistere "pentru ca să n'o facă
să sufere şi să o îndepărteze astfel de fericire".
Ce ne va da de aci înainte marele gânditor flamand şi
în ce directie se va îndreptă nouile lui preocupări, e 'greu de
prevăzut.
In paginile care vor urma vom trece la analiza de de­
taliu a câtorva din principalele sale lucrări, pentru a putea
urmări de aproape caracterul specific al ideilor, al sensibili­
tăţii artistice şi al procedeelor.
Epaminonda Arghiropol
[244]
PRO ONCIUL
Sâmbătă 20 Dec. 1930, la ora 19,40, d-l Profesor N. Iorga
încheind, la Radio, ciclul conferinţelor sale asupra istoriei
Românilor, a pomenit şi pe marele nostru istoric Dimitrie
Onciul, acuzându-l de trădare şi exprimându-şi speranţa că
fostul său coleg de Universitate şi de Academie ispăşeşte
acum în chinurile iadului presupusa sa vină.
Onciul neavând descendenţi direcţi spre a-i apăr-it me­
moria, o elementară datorie impune celor din generaţia lui
şi îndeosebi prietenilor din jurul "Convorbirilor Literare", pe
care le-a ilustrat cu pretioasa şi larga sa colaborare, să pro­
testeze contra injuriei ce i s'a făcui.
Nedreapta acuzare adusă lui Onciul a fost înregistrată,
cu deosebită mâhnire, şi în Bucovina, după cum ni s'a co­
municat acum în urmă.
Respingând cu indignare ponegrirea memorrei cinsti­
tului şi demn ului nostru mare dascăl, e de prisos să insistăm
asupra curăţeniei sufleteşti a învăţatului bucovinean, de o
probitate de toţi recunoscută şi nedesminţită prin vreuna din
scrierile sau din faptele lui.
Acuzării îi revine sarcina de a arăta pe ce întemeiază. o
sentinţă aşa de aspră, care nu poate rezista faţă de dovezile de
curaj şi de perfectă lealiate ee au caracterizat purtarea lui
Onciul şi sub ocupaţia duşmană, Ia care, pare-se, d-I Iorga
a fă. cut aluzie.
Nevoind să calificăm procedeul de ponegrire a memoriei
celor dispăruţi, fără să f.i avut înainte curajul de a le cere
lămuriri, atunci când ei le-ar fi putut da, constatăm că, în
cazul de fată, d-I Iorga a lucrat până in 1923, aUH 18 Univer-
[245]
PRO ONCIUL
sitate cât şi la Academie, alături de colegul acum proscris,
fără să-I fi provocat atunci să se explice, dacă-l bănuia ca­
pabil de crima ce-i impută azi.
Spre a dovedi cât de neîntemeiate sunt asemenea acu­
zări aruncate cu atâta patimă marelui istoric decedat, vom
reproduce opinile autorizate ale colegilor săi din Academie,
exprimate cu prilejul morţii sale. (Analele Academiei Ro­
mâne, Tomul 43, 1922--23, pp. 48 şi u.).
In şedinţa extreordinarii din 20 Martie 192'3, Vicepre­
şedinţele de atunci, V. Ptiroan, anuniând trecerea din vieaţă
a regretatului Dimitrie Onciul, spune: "Este primul caz
când preşedintele Academiei Române a fost numai om de
ştiinţă. Onciul În politică n'a Însemnat nimic. Timp de patru
decenii a lucrat numai în chiliuţa lui, consacrându-se cu totul
ştiinţei şi numeroaselor instituţiuni culturale din care a făcut
parte. De aceea avem două datorii: de a face să fie pomenit
aşa cum se cuvine, şi de a arăta celor de afară cine a fost Di­
mitrie Onciul. Scopul şedinţei extraordinare de astăzi este
luarea măsurilor celor mai potrivite pentru împlinirea acestor
datorii.
"Rămăşiţele pământeşti ale ilustrului coleg vor fi În­
humate la Cernăuţi. Serviciul divin se va oficia în biserica
Mihaiu-Vodă. Cortegiul, În drum spre gara de Nord, va trece
prin faţa Universităţii şi pe la Academie".
Din discursul Vicepreşedinielui Pârvan, rostit la înmor­
mântare în numele Academiei, spicuim următoarele:
"Pioasă adunare,
"Academia Română spune azi prin mine cuvântul ei ele
despărţire celui plecat în împărăţia Iiniştei,
"Acum trei ani republica noastră, a celor egali, îl pro­
clamase drept cel dintâiu dintre noi. Şi cuvântul lui era cu­
vântul nostru. In anul acesta el ar fi trebuit să se reintoarcă
Între cei egali şi să cedeze cununa intâietăţii altuia. Ci de­
stinul a voit ca el să plece Încununat.
"Destinul a dat oracol cu înţeles adânc.
"Sunt multi murrtorii cari ajung a fi căpetenii. Unii
[246]
246
AL. TZIGARA-SAMURCAŞ
pentrucă sunt intelepti, altii pentrucă sunt buni, alţii pentrucă
sunt meşteri în potrivirea cuvintelor cari adorm gândul cel
treaz, alţii, în sfârşit, pentrucă sunt violenţi. Putini sunt însă
aceia casi ajung în fruntea tovărăşiilor de oameni, pentrucă
în adevăr ar fi trebuit acolo .....
"Nu acela care aduce el mai mult, e cel mai vrednic, ci
acela care are cea mai curată, cea mai sfântă bucurie, de
aceea ce aduc alţii.
"Deaceea, când vedem pe vreunul din bătrânii noştri mai
tare înduioşat de frumuseţea nou tăi ii ee o aduce vreunul din
noi, noi îi dăruim iubirea noastră mai cu grabă decât chiar
celui ce adusese marea noutate. Căci noutăţi pot născoci multe
minţi, dar putini sunt aceia cari ne învaţă a ne lepăda de
bestia din noi şi a ne uni Întru totul cu gândul eel vecinic, hu­
curârrdu-ne şi suferind pentru dânsul,
"Veţi înţelege acum, pioşi mărturisitori Întru taina
morţii, de ce bunul învăţător, care doarme acum în eternă
pace, a fost socotit aşă de vrednic şi la noi in republica celor
egali? Aproape treizeci de ani el nu a obosit niciodată de a
se înduioşa mereu de fiecare nou talent tânăr pe care-l des­
coperiâ între şcolarii lui, mereu şi mereu alţii ...
"Cel care doarme acum liniştit şi deapururi neturburat
de dorinţele şi patimile lui, de urile şi răutăţile altora, a luptat
din greu eu marile furtuni ale firei sale, care-şi cerea vie ata
deplină: vieaţa cu toate bucuriile şi mulţămirile pământului.
Dar cultul căruia se închinase, i-a ajutat să iasă biruitor şi,
încă odată, să slujească drept pildă .....
"Cel acum adormit a fost omul legilor, legămintelor şi
legăturilor. El a fost înlănţuitorul; s'a înlănţuit şi pe sine şi
pe alţii în ceeace erâ orânduire prealabilă, poruncă legală a
oamenilor, desfăşurare minuţioasă a logicei, determinism ab­
solut al metodei .....
"Şi credinţa sa a fost răsplătită. Vor trece secole şi nu­
mele lui va fi legat mereu de povestea epică a luptei cu taina
cea mai mare a istoriei noastre .....
"Intre colinele îmbrăcate eu fagi ale dulcei grădini a
Moldovei se Întoarce azi obosit acel ce venise la noi încărcat
eu darurile tinereţei harnice .. Primeşte-l eu drag, Moldovă iu-
[247]
PRO ONCU;L
247
bîtă, tu cea care de veacuri ne dai pe istoricii Patriei, şi eul­
că-I domol, la sânul tău cald, la umbra răcoroaselor ramuri".
In şedinţa. publică din 23 Martie 1923, insusi d-l N.
Iorga a ţinut să adaoge, întru prosliioirea lui Onciul, urmă­
toarea cuoiiniare, reprodusă aici întocmai, fără nici o pres­
curtare:
"Nu se poate vorbi la Academia Română a doua zi după
ce rămăşiţele pământeşti ale colegului şi preşedintelui nostru
D. Onciul s'au îndreptat către locul de veşnică odihnă ţii
spiritul lui îl simţim încă în mijlocul nostru, fără a pomeni
cât de mult îi datoreşteştiinta istorică pentru a cărei des­
voltare la noi a muncit, străin de orice alte preocupări, o
vieaţă întreagă.
,,0 metodă filologică de o extremă îngrijire în analizarea
cuprinsului isvoarelor, o strânsă logică în interpretarea lor,
o sfortare continuă de a da forma cea mai precisă şi mai
clară rezultatelor sale, o perfectă obiectivitate şi o probitate
exemplară în discutie, care n'a alunecat niciodată pe alt
teren decât al ştiinţei, o grijă de fiecare acţiune a sa care
mergea până la meticulosităţi de ortografie, au fost marile
însuşiri pe cari le întâlneşti rareori Într' o cultură tânără,
foarte ambiţioasă şi rebelă faţă de sacrificiile disciplinei.
"Cercetarea îndelungată a tuturor isvoarelor privitoare
la istoria noastră veche i-a ocupat jumătate de veac aproape
dintr'o vieaţă care ni se pare, în inima noastră, scurtă. Nu
e chestiune pe care să n'o fi atins şi la rezolvirea căreia să
nu fi contribuit cu lumini pretioase. Vom avea să îndeplinim
dorinţa lui discretă de a-i tipări rezultatul unor lungi şi
sporrrice osteneli. lnijiatorla începutul carierei sale, el a fost
până la sfârşit un păzitor devotat şi sever al metoadelor cu
cari-şi identificase întreaga structură sufletească. Asemenea
lectii nu sunt niciodată fără folos la un popor latin.
"La cărţile lui vom recurge adesea, aceia cari am lucrat
alături de el, şi mulţi după noi. Dar ceeace va rămânea în
mintea tuturor acelor cari I-au văzut în ultimul timp, cu
compătimire şi înduioşare, dar şi cu admiratie, e îndărătnicia
lui eroică faţă de sarcina pe care aici şi aiurea avea s'o În­
deplinească. Zdrobit trupeşte, el a prezidat şedinţele noastre
până la ultima picătură de vlagă şi, când n'a mai putut, a
[248]
248
AL. TZIGARA-SAMURCAŞ
căutat să asiste măcar la ele in acelaş timp când în mijlocul
torturilor fizice se îngrija de bunul mers al Comisiei Monu­
meritelor Istorice şi când pe patul de moarte, orb, punea o
ultimă iscălitură indescifrabilă pe hârtiile curente ale Facul­
tăţii de Litere, închisă, spre cea mai mare durere a decanului
ei, prin voia tineretului care, petrecându-I pentru ultima oară.
va fi amestecat şi o floare de regrete în cununa depusă pe
sicriu] lui.
"Cine se ţine aşâ de misiunea lui n'o părăseşte, am putea
crede, nici după moarte şi vom recunoaşte aici îndemnul lui
sfătuitor de câte ori hotărîrile noastre vor aveâ sensul ordinii
şi pecetea autorităţii, ca şi activitatea lui întreagă".
O asemenea cuoâniere, rostită îndaiă după incetarea
din vieaţă a celui azi acuzat, ne face să credem că cuvintele
dela Radio In' au fost decât un Iapsus Iinguae, care, mărturisit,
ar linişti opinia publică nedumerită.
Despre cuoiinturee lui Onciul, ţinută sub ocupaţie, ne
putem documenta din brosura editată de Academia romsnă
în 1918: Mircea cel Bătrân, cuoiiniorea comemoreiioii la cinci
sute ele ani dela moariee lui, de Dimitrie Onciul.
Comemorarea lui Mircea V'oeood a fost precedată de o
penuliidii, în care după pomelnicul Besarebilor s'au mai po­
menit şi răpoeeţii Regele Carol 1, Regina Elisaveta, Domniţe
Maria şi Principele lY!ircea.
Impresia adâncă, ce cuoiinieree istoricului a produs
asupra nscultidorilor, este încă vie în memoria tuturor celor
de iafEt la acea înălţătoare manifestare românească sub ocu:
paiie.
Azi, cuoiinlerea lui Onciul se citeşte cu interes; atunci
însă ea a impresionat nu numai prin conţinutul ei, cât, mai
ales, prin curajul unei atari demonsireţiiciineiind să arate
drepturile noastre, din strămoşi, şi asupra Dobrogei, care
tocmai atunci ni se conteste.
De argumentele istoricului nostru s'a servil şi J1I[arghi­
loman i'n "memoriul ce a pregătit cu Onciul şi cu Mehedinti
asupra Dobrogei" pentru susţinerea revendicărilor noastre
faţ-ă de ocupenţi. (MarghilO1nan: Note politice, ool. III,
ţ), 3(4).
[249]
PHO ONCIUL
Toate aceste dovezi, la care s'ar mai putea adăoga multe
altele, sunt, credem, suficiente pentru a veşteji impietatea
ce, presupunem, numai dintr'o nefericită inadvertenţă, s'a
comis la Radio,
Psreţrezând incheierea comemorării Marelui Voevod,
putem spune şi noi: binecuotintetă în istorie, binecuvântată
in conştiinţa naţională şi'r: inimile româneşti va riaruines. dee­
pururea memoria marelui român Dimitrie Onciul.
Al. Tzigara-Samurcaş.
[250]
ÎNTIMPINIRI
Cu prI vtre la unele chestiuni de drept vechiu
românesc
RÂSPUNS D-Iui ION C. .FILlTTI
Di-nul Ion C. Filitti, membru al Consiliului Legislativ, a făcut
să apară la finele Decemvrie 1930 o broşură întitulată "Cu privire
la unele chestiuni de drept vechiu românesc" in care d-sa, ocupân­
du-se exclusiv de uvrajele mele "Le Nomos Georgikos et le Regime
de la Terre dans l'Ancien Droit Roumain" (1929. Sirey, Paris) şi
"Din Hrisoavele lui Mircea cel Bătrân" (Buc. 1930) îmi aduce o
serie de critici. Fiind dat personalitatea d-lui I. C. Filitti, în domeniul
studiilor referitoare trecutului românesc, m'am simţit îndatorat a-i
răspunde. "A tout seiqneur. tout honneur".
Voiu încerca în răspunsul meu a cuprinde întâmpinările
criticelor aduse mie de d-nul I. C. Filitti, Cum criticele însă ating
chestiuni de diverse importanţe - chestiuni interesante şi alte mai
mărunte - voiu împărţi răspunsul în trei părţi de ineqale mărime,
referindu-se fiecare la trei chestiuni, anume acea a vecinilor, a
boierilor - şi chestiunea înţelesului termenului "vlastelin". In cuprin­
sul acestor trei părţi, voiu căuta a răspunde criticelor privitoare
chestiunilor mărunte, leqăndu-le de chestiunile importante.
1) Vecinii.
D�l I. C. F., îmi impută (pag, 4), că nu am documentat în­
deajuns aserţiune a mea din "Nomos Georqikos". anume, că contrar
legiuirii agrare a împăraţilor izaurieni, după introducerea Pravilelor
nu au existat, în voevodate, împărţiri succesive în aceeaş moşie ale
întinderilor posedate şi muncite de coloni, deci modificatoare ale
acestor întinderi şi aceasta din singura voinţă a proprietarului. ca
în dreptul byzantin.
D�l L C. F .. făcând critica acestei păreri susţine. că dânsa "com-
[251]
lNTAMPlNĂHl
251
"porta însă o altă documentare decât relevarea împrejurării ca In
"textul românesc din Pravile nu se menţionează decât împărţeli de
"moşneni şi de răzeşi. Cât de insuficient este acest temeiu se poate
"chiar vedea dintr'o altă constatare, ce face tot d-l A., că Pravile
.fiilnd traduceri nu vorbesc nimic de clăcile, ce se obişnuiau la noi pe
.. acele vremuri" (pag. 5).
Să analizăm temeinicia criticei d-lui I. C. F.
Pentru aceasta să deosebim mai întâiu alegaţiile mele.
Eu am susţinut, că partajul satului byzantin se deosebeşte de
partajul satului românesc prin faptul că:
1. E făcut între terenurile (xwpaq:na) colonilor, pe când în
satul românesc nu poate interveni o asemenea schimbare pe ţarina
satului lucrată de vecini sau de rumâni, între pământurile (sau nivele,
jirabiile, delniţele) posedate de dânşii.
2. Deci, că partajul satului românesc (cu ţarina cu tot, împreună
cu toate celelalte întinderi sau accidente de teren, ce formează cu­
prinsul lui, împreună cu toţi colonii, care sunt nemişcători pe pămăn­
turile sau nivele, jirăbiile, delniţele, etc. lucrate de dânşii ) nu se poate
face, decât de către legitimiî lui proprietari, răzeşi şi moşneni, a For­
tiori de boieri, ca o statornică operaţie juridică, respectând aşezările
colonilor - precum le alegerea părţilor - dar nu, ca o schimbare
vremelnică a "tenurelor" colonare, după vrerea stăpânului solului,
probabil în scop de ameliorare a culturii, ca în legea byzantină.
Voiu răspunde mai întâiu, că greu se poate documenta un
lucru, care nu există - şi neexistând până acum, la cunoştiinţa mea,
vreun act. care să arate asemănarea situaţiunii colonilor byzan­
tini cu acea a colonilor munteni sau moldoveni, îmi era oarecum difi­
cil să documenteze aceasta asemănare; apoi voiu mai răspunde, că şi
situaţi unea juridică şi socială a colonilor din principate este în uvra­
jul meu suficient documentată (cap. V, Îndeosebi pag. 39 et sq.},
ca să reiasă caracterul ei specific de trainică legătură cu solul. ce
nu permitea schimbările de posesiune. după modelul legii byzantine;
că asemenea În capitolul X se vede tocmai destrămarea acestei pu­
ternice legături a colonului cu solul, ce eu o numesc • .la crise du co­
lonat". Indeosebi. în acest capitol d-nul l. C. F. ar fi putut vedea
actul lui Constantin Mavrocordat Vv. din 1749, care arată cât de
mult ţinuseră colonii Ia permanenta lor legătură cu pământul.
Documentare în această chestiune există; dar nu existentă acolo,
[252]
252
DINU C. AmON
unde vroeşte d-l 1. C. F. Regretabil, dar meseria de critic, ar com­
porta şi ea oare şi care trudă spre cercetare, oare nu e aşa? - Spre
a termina cu vecin, trebuie să spun, că persist în modul meu de a
vedea. "Vecin" vine dela "vicinus" cum rumăn" vine dela "roma­
nus": sunt cuvinte, cari au aceleaşi sorginte ca înţeles şi amăndouă
îşi păstrează înţelesul originar de om legat pământului, cum erau
majoritatea "vicini"-lor şi "romanj"-lor originari. E ilogic a nu ad­
mite provenirea lui "vecin" din "vicinus", când trebuie să admiţi
acea a lui "rumân" din "romanus". Şi etymologiceşte nimic nu se
opune la aceasta 1 ) .
Cum tot e vorba de termene latine, relative Ia vieaţa agrară
a trecutului, precisez în privinţa lui "bătrân" ceeace am spus, nu
ceeace insinuiază d-l I. C. F. Anume am susţinut, că "relativ la ter­
menele de provenienţă latină, privitoare la raporturile pământului cu
posesorii lui, avem de remarcat, că înţelesul lor, aplicat acestor ra­
poarte de posesiune dinepoca feodalismului românesc, a rămas acelaş
cu sensul lor originar roman, aplicat modului de posesiune colonar"
(pag. 76). Aceasta nu însemnează, că am admis posibilitatea poqo­
rîrii pe teren a părţilor veterane sub numele de bătrân, dar arată per­
sistenţa intipăririi romane, asupra formaţiunii posesiunei şi pro­
prietăţii vechi româneşti precum am spus'o. Atât şi nimic mai
mult.
In treacăt şi în legătură cu influenţele diverse, ce au contribuit
la formarea ideei şi dreptului de proprietate la noi, răspund d-lui
I. C. F. că dacă d-sa găseşte curios (pag. 14) că eu, de oarece
am admis dominaţia slavă asupra pământurilor colonilor romani din
Dacia (pag. 79). totuş m'am mulţumit a califica de ingenioasă teo­
ria d-lui M. Teodorian-Carada a originei ab antiquo bulgară a clasei
conducătoare a Românilor - că dacă d-sa deci găseşte curios acest
fel de gândire al meu, eu găsesc şi mai curios felul d-sale de gândire
de a confunda două influenţe total deosebite - influenţa slavă şi
influenţa bulgară. Anţii apar statornici în Dacia în secolul IV, Bul­
garii nu formează în Tracia un stat mai puternic decât în sec. VIII.
Nu e nici un temeiu de a confundă influenţa slavă cu influenţa
bulgară.
1, Vecin <vicinus, precum vedere <videre, verqura <virginem, ve­
ghiare <vigiJIare, verde (viridem.
[253]
INTAMP1NAHI
253
II. Boerii.
,.,Nu văd scrie d-! I. C. F. (pag. 10) pe ce se întemeiază d-l A.
(pag. 62) că micii boieri sau boiernaşi (din documentele lui Mircea
cel Bătrân) nu puteau fi, decât proprietari de moşii mici şi mijlocii.
Apoi d-I A. adaugă că cneazul nu putea fi în epoca lui Mircea
decât inferior boierului".
O-nul I. C. F. interpretănd documentele studiului meu, ajunge
la concluzia, că "prin cneaz nu se putea înţelege dregător şi prin
boier nu se putea înţelege proprietar (doc. XIX) ... Cartea dată
Coziei (citată de mine pag. 88-90) continuă d-l I. C. F. alăturată
cu altele ulterioare tot din secolul XV -lea. stabilesc categoriile
sociale din Muntenia în acea vreme: boierii (adică dregătorii).
cnejii (adică proprietarii) şi sărăcii (adică oameni de rând, coloni
şi iobagi). Chestiunea a fost de altminteri lămurită de C. Giurescu
în frumosul său studiu "Despre Boieri" (pag. 11).
Reiese deci după d-l I. C. F., că:
1. Boierul de oricare importanţă ar fi el nu însemna proprietar,
ci dregător.
2. Cneazul însemna proprietar de oricare importanţă ar fi el.
3. Boier şi cneaz însemnănd termene de activitate socială di­
versă nu poate fi comparaţie între ei, deci, nu poate fi vorba de
o inferioritate a cneazului.
4. Regretatul C. Giurescu a lămurit chestiunea în studiul său
"Despre Boieri".
Voiu începe apărarea părerilor mele cu concluzia No. 4.
Intradevăr regretatul Giurescu a lămurit chestiunea, dar a
lămurit-o mai mult în sensul părerilor mele şi câtuşi de puţin în
sensul părerilor d-lui I. C. F., care susţine, precum am văzut că
boier însemna dregător şi cneaz proprietar 1).
Vedem (d-nul 1. C. F. şi cu mine) cât de absolut este Giurescu
') Giurescu. Despre Boieri, pag. 56 (La titlul "Dovezi că toţi proprietarii
erau numiţi boieri pag. 34). "Clasa boierească cuprinde prin urmare pe toţi pro­
prietarii agrari, indiferent dacă ei erau mari sau mici, bogaţi sau săraci cu
dregători ori Iără.; (pag. 57). Cine are sau cumpără moşie e boier, orice
moşie e moşie boierească. Proprietarii devălmaşi dintr' un sat sunt arătaţi sub
denumirea colectivă de boierii din acel sat ... (pag. 61). Toate aceste fapte ne duc
spre una şi aceeaş încheere: până în sec. XVII, toţi proprietarii de pământ se
întitulau boieri. Clasa boierească cuprindea aşa dar nu numai pe dregători, pe
marii proprietari şi pe urmaşii lor, ci şi pe moşnenii. Unitatea acestei clase se
dovedeşte nu numai prin titlul comun al elementelor, ce o compun ci şi prin ori­
qlna lor".
[254]
254
DIND C. ARION
în 'precizarea înţelesului termenului de boier, pe care dănsul îl echi­
valează cu proprietar de pământ rural. Poate chiar prea absolut.
Dar lucru curios, cum ar spune d-nul 1. C. F. această părere
a lui Giurescu, însuş d-sa nu e departe de a o adopta. Boier, după
d-sa \ nu însemnează numai dregător. Vorbind despre ostea de
"cneji-proprietari" ... care a luptat şi a pierit la Valea-Aibă "d-sa
spune că "Ştefan rămăsese numai cu boierii, în înţeles de proprie­
tari ... " şi adaugă în notă "căci nu dregătorii puteau forma o oaste
de 10.000 oameni şi nici că dregătorii puteau fi însoţiţi de ţărani,
care se imprăştiară" (pag. 80, 1924, Arhiva Inst. Soc. Român.
Evoluţia claselor sociale).
"Boieri sunt dregătorii cei mari: slugi, ceilalţi" (pag. 85). D-nul
1. C. F. greşeşte, generalizând. Slugă nu însemna numai dregător
mic ; Însemna şi supus al domnului independent de slujbă.
"Este însă sigur că epitetul de boier se dădea deopotrivă dre­
gătorilor şi proprietarilor de moşii" (pag. 190, op. cit.). D-sa ci­
tează asemenea pe boierii de curte şi de ţară din cronica lui Ma­
carie - şi printre ei pot eu adăuga pe boierii şi pe cetele lor din
întreaga diplomatică a voevodatelor venind la cumpărări, vânzări,
şi tot. aşa ca jurători.
Să analizăm chestiunea însăşi.
Documentul XVIII "Hrisoavele lui Mircea", care este unul
dintre acelea, pe care le citează d-nul 1. C. F. spre sprijinul teoriei
sale, face tocmai distincţie între boier şi slujitor (bolear ili ') ra­
botnic ). Asemenea în doc. XIII ... boierii D-Mele mari şi mici sau
dintre slujitorii O-Mele trimeşi după miluiri sau slujbele O-Mele
(ot boleară gvami malih je i veliţih, ili ot rabotnic ... ").
Aceşti rabotnici nu puteau fi decât mici slujbaşi fiind dat mi­
siunea lor - prin ipoteză numai boieri mici ar fi putut fi rabotnici.
Dar tocmai sunt deosebiţi de dănşii, precum am văzut în doc.
XIII şi XVIII. Nu rămâne deci cuvântului de boier, când se aplică
categoriei mieei boierimi, decât înţelesul de proprietari rurali, li­
beri, deci nobili, mici sau mijlocii. Cu boierul mare e altceva. EI
poate fi, în epoca lui Mircea şi dregător, dar dregător mare. Me
refer Ia compunerea sfatului domnesc, care se alcătuia din dregă­
tori şi nedregători - mai bine zis din nedregători şi dregători .
.1) Milklosich. - ili = aut aut, vei, sed - i'J-�. uHa.
[255]
INTAMPINĂRI
255
Şi vezi din "Hrisoave" în deosebi dac. VIII; despre atribuţiile
şi rolul lor 1 ) •
Vor fi cu vremea în satele noastre toate spetele de boierie-ast­
fel în sec. XVII. Dar în timpul lui Mircea, boier are sens general de
proprietar şi documentul XII, când se referă la boieri mari şi mici,
se referă la proprietarii mari şi mici, stăpâni de sate boiereşti
mari şi mici (vezi doc. din registrele Giurescu citat în "Hrisoave"
pag. 89 în notă). Satul mare fiind al boierului mare, cel mic al
boierului mic 2). E o imposibilitate a concepe ca aceste sate să fi
aparţinut numai la dregători.
Pentru inferioritatea cneazului faţă de boieri deşi proprietari
alodiali şi unul şi celălalt. trilmet la argumentele mele din "Hrisoave"
(pag. 71 et sq.), pe cari nu le menţionează d-l 1. C. F.
Deci nu sunt atât de departe în ceeace priveşte concepţia mea
despre boieri, deaceea a însuşi d-lui 1. C. F. (prima manieră ­
foarte departe de aceea de a doua manieră a d-sale}. Cu diferenţa,
că d-sa nu poate proba a doua manieră a d-sale. - în ceeace pri­
veşte epoca lui Mircea - adică echivalenta termenului general de
boier numai cu noţiunea de dregător, nici echivalenţa exclusivă
a termenului de cneaz cu noţiunea de proprietar, pe când prima
manieră d-sa a putut-o documenta ... fiind documentabilă.
III. Vlastelin (.Gt\dCTEI\HHl\)
D>l I. C. F" critică alegaţia mea, că chemarea la dregătorii
a lui Barbu Banul şi Părvul Vornicul, împreună cu fraţii lor, fii
lui Neagoe din Craiova, astfel cum reiese din inscripţia depe les­
pedea mormântului lui Vladislav Voevod, decedat la 1455, ar în­
semna o chemare Ia dregătorii mari - dacă cumva ar Însemna chiar
o chemare la vreo dregătorie oarecare. D-l 1. C. F., crede în studiul
d-sale despre Craioveşti (Conv. Lit. an. 54-1922 pag. 194 et sq )
că "Barbu şi Părvu, care şi-au dat numele în inscripţie, trebuie
să fi fost foarte tineri, poate Între 15-20 ani, şi se vede, că au primit
atunci cele dintăiu dregătorii mărunte".
1) Vezi arnănunţitul studiu a d-lui Gh. D. Florescu, Divanele domneşti din
Muntenia în sec. XIV şi XV. Vezi şi în Moldova pentru predominanţa în sfatul
domnesc a nedreqătorilor asupra dregătoril'or: Documente Moldoveneşti înainte
de Ştefan cel Mare. ed. M. Costăchescu. 1931.
2) Rămâne a explica cuvintele dac. III: "Nimeni dintre slujitorii O-Mele
să nu asuprească pe Tămpa, fie judecător, fie orice boier". E probabil o greşală
de redacţie. Nu-mi inchipui. ca orice boier să treacă in rândul rabotnicilor, când
aceştia. ştim cărei categorii inferioare de slujbaşi aparţineau.
[256]
256
DJNLJ C. AmON
Chestiunea este deci de a şti, dacă atunci, când Vladislav i-a
boierit, adică i-a făcut dregători - admiţând ipoteza, că o boieri re
din partea domnului nu comporta decât o investire cu o dreqă­
torie - e deci de a şti, dacă numiţii au primit o dregătorie mare
sau mică. Voiu reveni însă asupra înţelesului lui Ki\ACTH şi lui
Kt\dCTEt\H.
Motivul, care m'a făcut să cred, că Craioveştii au primit dre­
gătorii mari a fost următorul:
In diplomatica lui Mircea ştim că nu sunt decât două categorii
de boieri: boieri mari şi boieri mici. "Boier", am văzut, că putea
însemna şi dregător, dar însemna atunci dregător însemnat, re­
crutăndu-se din clasa acelora, pe care voevodul îi numeşte
boieri mari.
E de admis, că deşi sub Vladislav II, noţiunea de dregător să
fi câştigat teren, totuş alcătuirea socială şi administrativă a voe­
vodatului nu trebuie să fi diferit mult de cea ce era sub Mircea.
Astfel noţiunea de "boierie" nu cred să se fi întins încă asupra
boierilor mici, nici ca un slujitor sau un slujbaş al domnului să
fi fost cuprins în denumirea de boier, în sens de dregător.
Denumirea de boier aplicată şi dregătorului mic -- funcţionarului
subaltern, cum am spune noi azi, - nu a devenit posibilă şi curentă
decât atunci, când înţelesul special de dregător al boierului a ajuns
să echivaleze noţiunea g,enerală de proprietar alodial, în epocile
dela Radu-cel-Mare încoace, desemnănd fără distincţie marcată
atât pe proprietari cât ŞI pe dregători.
Această echivalenţă între înţelesurile de dregător mare sau
mic şi de proprietar, în cuprinsul cuvântului de boier, era oare po­
siblă în timpul lui Vlaclislav II şi voevodul putea oare boieri odras­
lele unui neam puternic, prin dări de "boierii mărunte"?
Eu cred că nu.
In epoca Craioveştilor termenul de boier continuă să nu se
aplice, dacă are înţelesul lui de dregător, decât dregătorilor de
seamă. Aceştia în epoca imediat posterioară se vor distinge de
dregătorii mărunţi, prin termenul de preoiiel (n�"&WI'EI\) existând
Încă din secolul XV 1). In epoca, ce ne interesează reiese deci, că
,) Ştefulescu. Documente slava-române elin Garj.-Doc. pag. 30, dela Vlad­
Vv. an. 1490. "Şi nimeni sa nu cuteze a bântui acele sate nici judeţi, nici bi-
[257]
INl'AMPINĂRl
257
termenul de boier, în afară de sensul lui de proprietar, nu putea
şi nici nu tindea să se extindă dela desemnarea marilor dregători
asupra micilor dregători.
Dar în sine chestiunea nu ar prezinta mare importanţă, dacă
n' ar fi anexată altei chestiuni, care o ridică d-nul 1. C. F. printr'un
nou înţeles de dat cuvăntului vlasteli de pe inscripţia mormântului
lui Vladislav Il şi anume acela de inobilaţi printr'o anumită dare
de pământ (pag. 9).
Nu pot decât să leg această chestiune decât acelei, pe care o
pune t.ot d-sa, anume de chestiunea moşiilor donative, deoarece
presupui, că prin hărăzirea de moşii aparţinând acestei anumite ca­
tegorii (pag. 16). formulează d-sa ipoteză, că Craioveştii au fost
făcută "v lasteli" de voevodul Vladislav.
E o ipoteză, care poate fi fecundă, mai ales, că ea cum spune
d-nul 1. C. F. se leagă de chestiunea dominium-ului eminent, dar în
orice caz, Iie că ea se adevereşte, fie că e infirmată prin cercetări
ulterioare, noţiunea de intietate, de comandă, de imperere se leagă
de cuvântul "vlasteli". Noţiunile de inferior, de mic, de mărunt
sunt incompatibile cu dănsul,
Intradevăr F. Milhlosish 2) ne dă următoarele înţelesuri.
-gIlAC'rH, RAtIA.);" K/\"AHUlI Vb = imperare, apXElv. E""CTH'I'fAb
princeps, apxwv. EMCTW1'H = imperareli.I\JC'I'fHIIf= imperium.
a:OU<J1La. EAtlC'1'fI\HH1. m. = princeps, aPX0V'HKO<;; dominus, KUPIO<;
urrapxo<;. &MCTMHlJHUrrb =c iuvenis nobilis. '&AU'rM" m. := princeps
ăpxwv. r./UCTEAbCTKO n. = imperium, UPX1l- l'nEf.lOvfa ..
Din. toate aceste înţelesuri se desprinde În mod cert idea de
comandă, de situaţia aptă de a domina şi ordonă.
Tarii, nici qlobnicii, nici oricare altul din boierii sau dregători D�Mele. . ."
(w &QA'kpH H W np dllHTMI I'I;MH).
Ştefulescu, op. cit. pag. 101. "Dac. dela Radu Vv". [Paisie] fără an." ...
am căutat şi am judecat D-Mea cu toţi cinstitii dregători ai D-Mele ( ... cz, n"CH
'IHc'rHTHM n'14RHTf/\'\I" rf<MH) ..
- Dac. Radu Paisie. 1538 pag. 104 - aceeaşi formulă ( ... praviteli gvmi).
- Doc. lui Mircea Vv. [Ciobanul] 1548. pag. 120 ( ... praviteliem gvmi) -
idern din 1549. pag. 123.
- Doc. lui Pătraşcu Vv. [Ce] Bun) din 1554 - Formula ..... Cu cinstitii
praviteli ai D-Mele" pag. 128.
- Despre înţelesul lui pravitel vezi F. Miklosish. op. cit. np4RHTM. m. =
oorrr6�. rnaqister, praefectus.
2) Lexicon paleoslovenico-qraecolatinum emendatum auctum. ed. Brau­
muller. Vidabona. 1862.
2111 J. - Convorbiri Literare
[258]
258
DINU C.ARION
Aceste înţelesuri le adevereşte Zakonikul lui Ştefan Duşan şi
diplomatica creată a epocei, ce ne interesează '). Le confirmă la
altă extremitate a lumei slave înţelesul lui în cea rusă 2).
Aşa dar apare în evidenţă la Slavi - deci la Sârbi, ce ne
interesează - idea de "imperare" bazată pe o puternică stăpânire
a pământtîlui. Hajdeu, contrar părerii d-lui 1. C. F., a tradus exact
prin boieri pe "vlasteli" din donaţiunea din 1348 a ţarului Duşan ;
boierii mărunţi ar fi fost .. vlaseliacik">i în diplomatica sârbească.
Acelaş lucru se petrece şi în Muntenia. Noţiunea de vla­
steli - sau de vlastelin - e legată de acea a unei supremităţi so­
ciale 3), dar care nu e depedentă de o dregătorie; numele specific
al dregătorului însemnat pare a fi preoitel .
• .Vlastelin" deci poate să însemne un boier puternic, nu numai
prin proprietăţile sale, dar prin anumite proprietăţi ale sale. Dar
,) In Zakonic g,\,\CTfllli,t:."" 'TI,\HI/Io. se traduce prin boier, G""CTf'\H'IHf(I, prin
boiernaş, "cu înţeles general de proprietar de bunuri, care se bucura de o libertate
complectă şi erau obligaţi la prestare de serviciu mi�itar faţă oe capul statului.
"Vlastehcik" e inferior vlastelinului. Diferenţa însă nu se cunoaşte" Zakonikul lui
Şt. D. de 1. Peretz. pag. 59).
- Doc. al craiului croat Stiepan Dabişa, începând astfel: cu aceşti ,.martori
şi chezaşi ai D-Mele "vlastele"· din Bosnia (urmează 14 vlasteli, cari sunt mezi,
adică princip! în Croaţia, jupani, adică guvernatori de ţinuturi (jupa=ţillut) şi
voevozi (belliduces). - (Monumenta Sl'avorum Meridonalium. voi. IV. pag. 97.
ed. Zagreb). Din anul 1392.
- In aceeaş culegere, pag. 110. - doc. din 1412 al despotului sârb Giuraghi.
Dănsul dărueşte vlastelinul'ui Medio Anqhelovici, satul Şuşani deasupra Budnei.
- Idern. pag, 129 din 1428 al cneazului Nicolae Francapan regulând un
proces, unde stau ca parte "vlastelii din Brebir" - le aminteşte scoborîrea din
casa lor nobilă. "Svoga doma rodnoga blaga".
2) Macieiowski. Slavische Rechtsgeschichte Leipzig 1830, vol. III, pag. 114,
"Wlastd însemnează un bun de familie (dziedzictwo) rural sau urban, cu oareş­
care oameni proprii, ca şi în Serbia în acea epocă; 1395 când Wlasteli erau
consideraţi mai sus ca voevozii, knejii, jupanii. .. Deseori erau într'un sat doi VVo­
lastcli, doi T'ijuni, doi namjesniki cu drepturi egale sau separate ... Dar acelaş sat nu
puteâ să aibă .dot Wlasteli".
3) Vezi Ştefulescu, op. cit. Hrisov al lui. Radu Vv. (cel Mare) din 1502
prin care se conftrrnă prea cinstinului ,,'vlastelin" al D-MeJe" jupân R.adu şi.
frateliui său jupân Petru, cumpărături de bunuri rurale. In hrisovul din 1505 aceşti
frati sunt acum ambii numiţi .vlastelint" .')i "praviteli" -'. Radu, aci, fiind comis
şi Pătru spătar. In această calitate sunt numiţi prav iteli. deoarece în doc. din
1502, unde sunt boieri fără dregătorii (regret pentru d-nul 1. C. F.) nu li se dă
această denumire.
Că "vlasteHn" însemnâ o treaptâ înaltă în boierime o arată analiza doc.
din 1502. Ambii fraţi sunt foarte puternici şi. bogaţi. Au 17 mO.5ii şi sate numai
de moştenire - în afară de cumpărături, de beneficii domneşti, de bunuri, pe cari
"sunt aşeza!t<". Totuşi în 1502 numaijupân Radu e vlastelin. Pătru nu devine
vlastelin decât în hrisovul din 1505. Erâ deci o devenire prin graţia domnească,
expllcabilă aci prin faptul, că în hrisovuI din 1505 Radu şi Pătru fac parte
din "Casa Domniei-Mele", - adică din familia Voevodului (conform părerii
[259]
'fNTAMPINĂRI
.259
prin cari? Prin aceste ,;moşii -donative" asupra cărora pretinde
d-l 1. C F., "răposatul 1: Nădejde' a deschis in ultimii ani ori­
zontul nouă"] (pag. 17). Să examinăm puţin teoria lui Nădejde
asupra acestor moşii.
In prealabil trebuie să mărturisesc, că nu cunosc de către nu­
mitul cercetător asupra acestui subiecrdecătdouă articole din Re­
vista "literatură si Ştiintă" din 1893�94. Informatiile, mele nu au
, , ,
putut afla altă scriere tipărită de Nădejde despre regimul acestei
categorii de moşii. E pasibil să fiu greşit; aşi spune mai mult: aşi
dori să fiu greşit, căci nu găsesc nimic solid în articolele mai sus
menţionate şi astfel fiind, entuziasmul d-lui 1. C F îmi pare inexpli­
cabil, ca şi baza, ce şi-o pune în Nădejde pentru eventualele teorii
ale d-sale.
Nădejde nu parvine să fixeze caracterele juridice şi sociale ale
satelor "domneşti". Erau ele alodiiale domnului, mai bine zis ale
domniei, ori nu?
In consecinţă posesiunea pământului în aceste sate avea oare
pentru locuitorii satulul caracter de deplină proprietate, ca pro�
prietatea cnezească sau megieşească de care pomeneşte Nădejde,
sau caracter de posesiune colonară, satul domnesc în acest caz
constituind el un alodiu al domnului Î Dar dacă era sat domnesc,
Încăput În mâna domnului descălicător de pe urma opunerii lui cu
armele În mână acestui voevol, şi transmis ca sat domnesc de către
acesta urmaşilor săi - cum spune Nădejde - de ce oare, domnul
nu-l dăruiă cu totul, adică cu pământul şi cu colonii, ce-l locuiau,
boier ului beneficiar, ci îi dona numai privilegiile sale fiscale asu�
pra-i - venituri, slujbe, prestaţii, amenzi - la care renunţa în Ia­
voarea lui? Teoria aceasta - această oprire a pământului de către
domn, de care domnul nu poate dispune, deşi satul era domnesc şi
domnul nu poate dispune, deşi satul era domnesc şi această hă ...
răzire către beneficiar numai a veniturilor sale fiscale de orice
natură, e un non sens istoric, confirmat ca atare, atât de toată
d-lui Gh. D, Florescu in interpretarea înţelesului "Casei D-Mele", ce mi-a co-
municat-overbal şi pe, care o împărtăşesc). ceeace nu eră in 1502. i
- Vezi J. "FIach. Les Origines de, l'Ancienne France. III, pag. 76, asimi­
larea ,',maisnie"-ei cu latinul "casa" si derivatele sale "casatus" si "casamentum"
d. Ducanoe p. domesticus-casatus. ., .
-t-r- Cf. Flach, op cit "La .maisnie" .eră.neamul în, sens strict, strănsjn jurul
şefului său, II, paq. 455, - O persistenţă a ideei de clan,
[260]
260
DINU C. AmON
diplomatica noastră, cât şi de spiritul timpului, pentru care pământul
şi stăpânirea lui eră lucrul cel mai interesant.
Dania e revoca bilă spune Nădejde - şi întemeiază această
revocabilitate atât pe prezenţa în acte a fiilor domnului donator, ­
dispoziţiun{le actului nefiind valabile astfel decât în timpul dom­
niei voevodului şi a eventualelor domnii a acestor erezi - cât şi
pe existenţa la sfârşitul actelor a blestemului final. pe care domnul
nu-l uită, ştiind tocmai cât de şubredă era o asemenea dona-
ţiune. /
Dar prezenţa în acte a erezilor domnului avea alt scop, şi-am
spus' o aiurea! 1) Cât despre proba revocabilităţii pe motivul exi­
stenţii blestemului ca apărare în contra şubrezimii donaţiunii. e un
non sens. Este ca şi cum în prezent s'ar nega irevocabilitatea unei
donaţiuni, prin faptul existenţii măsurilor legale luate tocmai pentru
a o menţine. Din contra, donaţiunile - până la proba contrarie.
aci ca În domeniul tutulor ştiinţelor documentare - donaţiunile
în vechiul nostru drept au fost făcut "in aeternum". N e-o indică
în Moldova chiar cuvântul "urie", care venind dela orok (ung.
perpetuu) precum observă şi d-nul I. C. F. şi aplicăndu-se nu
numai confirmărilor, ci şi dăruirilor. indică perenalitatea lor 2) .
E justă idea d-lui I. C. F., că chestiunea moşiilor donative e
legată de altă chestiune, acea a existenţei dominiului eminent În
principate, precum şi de dânsa e legată chestiunea dării calului :l) ­
şi pot adăuga, precum aceea a stăpânirii domneşti, asupra mo­
şiilor şi ocoalelor târgurilor.
Relativ la chestiunea dominiului eminent d-sa declară, contrar
vederilor mele, că nu a stat în legătură cu ereditatea familiilor dom­
nitoare.
:1) Vezi "Hrisoave" pag. 50. Mulţumesc d-Iui 1. C. F. că îmi: face cunoscut că
şi aiurea suveranii îşi alăturau pe erezii lor în acte. Dar atenţia d-sale era inutilă.
deoarece n'am afirmat nicăcri monopolul acesei particular'ităţi pentru diplomatica
voastră. Şi nu existenţa ei aiurea infirmă punctul meu de vedere. ci îl întăreşte.
Vezli în Esmein teoria "du roi desiqne".
�) ,�Uric însemnează: dare, donaţiune şi se d:, ca nume hrisoavelor şi
.. cărţile. de miluire ale domnitorilor, prin care hărăzesc mănăstirilor sau particu­
.Jarilor moşii şi diferite scutirt şi privilegii".
I. Peretz. Curs de Istoria Dreptului Roman, vol. II. partea I. pag. 15 t
In treacăt fie zis, e mult mai logic: donararul sau conftrrnatorul 1n aeternum
în speţă domnul, care constituia donaţia şi dădea confirmarea cu toată puterea
şi prestigirul său, ca el să boteze actul -- şi obiectul juridic şi instrumentul scris,
cum susţin eu că e cazul cu urie, decât cum susţine d-nul 1. C. F. ca Intelesul
de moşie perpetuă să se transmitâ dela starea de fapt la act, botezăndu-l cu acelaş
nume pe acesta.
") In .Hrtsoave" chestnmea calului şi a cupei nu mi-a inspirat nici un co-
[261]
lNTAMT'lNĂm
261
Totuşi cred, că idea de patrimoniu aplicată întregei ţări în
folosul voevozilor descălitori, ce îi arată ca stăpâni ai ei, trebuie să
fi jucat şi dânsa un rol în constituirea noţiunii do miniului eminent.
Dar idea de patrimoniu comportă ereditate şi ereditatea
aceasta a avut în dreptul public al nostru din trecut efectele ei,
mai cu seamă când dăinuirea Muşatinilor şi a Basarabilor ere­
ditari a coincidat cu epocile de tărie ale principatelor. Şi să- amin­
tim şi condominiul, ca asupra unui patrimoniu privat, a fiilor lui
Alexandru cel Bun, Ilie şi Ştefan, asupra Moldovei.
După câtva ocol, necesitat de examinarea chestiunilor în legă­
tură cu noţiunea de "vlastelin", cred că pot să închei cu adeverirea
celor ce enunţam (pag. 256) - anume, că fie că vlastelin ar fi în­
semnat boier dregător, fie şi cum arată documentele din 1502 şi
1505, că ar fi desemnat pe un boier proprietar, dănsul precizează
un personaj puternic, care comportă idea de .Jmperare". Dacă prin
cercetări ulterioare se confirmă deduc ţi unele documentelor din 1502
şi 1505, se pune atunci întrebarea prin ce stăpânire de anume moşii,
devenea boierul "vlastelin". In cazul acesta va interveni probabil
chestiunea moşiilor donative.
'1:
Voiu mai răspunde la trei chestiuni răzleţe rămase in afară
de cuprins, tratate mai sus.
1. D-nul I. C. F. imi impută, că nu sunt clar nici în privinţa
caracterului ce atribui noului fel de proprietate. ,,0 numeşte când
dorniniurn, când alodiu ... " (pag. 15).
Fireşte întrebuinţez indistinct când un termen, când altul şi
nu ved, făcând aceasta, temeinicia criticei d-lui I. C. F. "Cuvântul
alod (fr. alleu}, conţine aceste două rădăcini al = totus, integer, od
bonum, possesio, Grim il traduce mere proptium şi această tra­
ducţie este exactă. Alodiu este cea ce îmi aparţine în mod perfect.
Cuvântul a desemnat mai Întâi de toate bunurile venite prin suc-
mentariu, remarcă d-l 1. C. F. Nu mi-a inspirat. căci erau inutile ipoteze pre­
mature.
- Gidei afirmă, că actul din 1581 e sinqurul; pe care s'ar putea întemeia
existenţa dominiului eminent la acea epocă - nu eu. Punerea între qhilemete a cu­
vântului singur era deci inutilă din partea d-lui 1. C. F. - căci nu cred ca d-sa,
să o fi făcut-o în scop ca să-mi atribue mie această precizare de act unic. Cred
că sunt în sentimentul d-sale, să dau această explicaţie; trecând d-sa pe semne
cu vederea ca această scoatere la iveală a lui "singur", putea să nască o nedume­
rire, posibil dăunătoare mie.
[262]
262
DIND C.ARION
cesiune şi opuse. fie bunurilor achiziţionate fie bunurilor primite în
beneficiu". (Histoire du Droit Civil Francais par Paul Viollet. pag.
696. Paris. 1893). ..Adevăratul alodiu, alodiu franc şi lipsit de
sarcini (franc et quitte) era liber ca aerul" O. Flach, Les Oriqines
de l'Ancienne France, 1. pag. 1901) .
. .Iar drepturile reqaliane, continuă d-nul 1. C. F. le considera
(d-nul A. adică subsemnatul) , când ca drepturi suverane. când ca
slujbe şi dări către domnie".
Dar oare în epoca lui Mircea. ca d' alminteri în tot trecutul
Munteniei. privilegiul fiscal în acceptaţîa cea mai largă a cuvăn­
tului 'nu constituia un' drept suveran al domnului? Nimic nu ne
induce a �rede în stare actuală a diplomaticei noastre. că alt per­
sonaj. decât domnul putea percepe impozitul sub modalităţile tre­
cutului ; spre diferenţa celor ce se petrecea în organizaţia Ieudală
a Apusului. unde nobilii posesori de feude sau de alodii, în virtutea
drepturilor lor seqnioriale, ce nu erau altele decât drepturi de su­
veranitate 2). îşi însuşi seră dreptul de impunere Iiscale, fie prin con­
cesiuni, fi� prin uzurpa ţie, ca şi celelalte drepturi ale lor de aceiaş
categorie.
; , 1) Altă dovadă de identitatea termenelor în epoca medievală o aduce acest
caz citat din J. Flach [op. cit. 1. pag, 191),
-- Un oarecare Pierre [ordan din Chătillon-le-Chateau, în 1096. bolnav
fiind. ia lass'! călugărească printre căhrqării din Cormery din Turena. Le lasă ju­
mătate dintr'un domeniu al său din Clion .. de alodo suo immunem omnino et qui­
tam" -ceaJaltă jumătate 'drnacest alodiu le va reveni ;.in dominiurn" după
moartea mamei sare şi a fiului său".
Z) Despre suveranitatea segniorilor feudali, vezi Esmein, Cours dHistoire
du Droit Franc;ais.Paris 1898. pag. 180. "Autoritatea publică. întrupată odihni­
oară în puterea regală nu a dispărut. cum n'au dispărut drepturile, ce constituesc
atribuţiile ei esenţiale, cu toate că drepturile derivănd din asociaţiile feudale re
fac aprîqă concurenţă; dar e denaturată şi e desmembrată: s'a prefăcut în seq­
niorie. Seqnioria nu e altceva decăt suveranitatea sau o desmernbrare a suverani­
tătii, care a trecut în proprietatea privată, în patrimoniul unor anumiţi indi­
vizi". �'Pag. 182,'Esmein vorbind despre atribuţiile puterii publice scrie"; .. .Insă
e posibil de a lămuri două reguli generale, Mai întăi scqnioria, care reprezintă.
în virtutea dreptului comun. plenitudine a suveranităţii, e baronia. AI doilea. seq­
nioru], ce exercită atribuţiile cele mai preţioase ale puterii publice, e segniorul
înalt jude (haut justicier)".
- J. Flach, (op. cit., III, pag. '116). "In realitate reyimul segniorial s'a cJăcfu:
asupra' unui grupări personale. Ca drepturi personale, iar nu ca drepturi teritoriale
au devenit drepturi segnioriale, drepturtle regaliane reţinute de către rege sau
insuşite de către duq, conţi .şi segniori.
, -,-Idem, (I.pag, 382) .. Dreptul de a dispune şi de a se folosi, de a concede
contra redevenţe şi servidi,ceace cons�itue proprietatea. drepturile ,segnioriale, cari
sunt elementele suveranităţiL se separ şi se fărămiţează, cum am văzut că s'a
fracţionat dreptul de justiţie.
[263]
�63
Dar ce e mai curios, ca să vorbesc ca d-sa, e că ci-sa comite
aceiaş confuzie ca şi mine, După ce îmi impută (paq. 15) că confund
drepturile regaliane când cu drepturile suverane, când cu slujbele şi
dări către domnie, voind desigur să spună, că aceste din urmă nu
constituiau drepturi reqaliane, iată ce scrie (pag. 17). "Uric în
Moldova, obabă în Muntenia, adică bunuri de moştenire în veci,
moşii, puteau deveni din voinţa domnească, nu numai pământ uri
dar cum constată şi d-nul A. (pag. 92) şi drepturi regaliane,
precum scutirile de dări, de slujbe, de judecata dregătorilor dom­
neşti".
- Nu am scris niciodată. că nu există în afară de documentul
citat de mine pag. 86, alte documente relative la hotărîrile de clăci.
Nu mă îndoiesc, că le cunoaşte d-nul L C. F., dar, pe cât ştiu, nu
s' a atras de nimeni atenţia asupra semnificării lor.
D-nul 1. C. F. se mai contrazice odată mai mult, când după
ce scrie "Cartea aceasta (Din Hrisoavele ... ) dacă dovedeşte, ca şi
cealaltă erudiţia autorului, nu aduce însă nici ea contribuţie nouă"
(pag. 6) spune mai departe (pag. 14): "dacă am înţeles bine expu­
abstractă, pe care d-nul A. o face la pag. 79-87 şi care constituie
partea originală a lucrării, d-sa consideră, etc. etc ... ".
Cum să nu spun, în asemenea condiţii, că d-nul 1. C. F. a în­
ţeles expunerea mea perfect!
Mai rămăn două chestiuni... fără răspuns:
1. Chestiunea rolului social şi economic al cnezilor şi judecilor
prefeudali.
Dar dănsa nu e pusă la punct. Rămân deci la punctul de în­
trebare din "Hrisoave".
2. Spre terminare d-nul 1. C. F. nu putea să nu arunce "sagitta
parthica". - "In sfârşit, spune d-sa, lipseşte şi preciziunea citatelor,
ca să se arate mai limpede când înfăţişează autorul propriile sale
aprecieri sau constatări şi când adoptă pe ale altora".
,,In cauda venenum t".
La aceasta nu voiu răspunde, căci ca să răspund, ar fi trebuit
ca d-nul L C. F. să fie aci şi mai limpede decât am fost eu.
E păcat numai că aci, această lipsă de preciziune constituie o
contrazicere - ultima - eli critica "occidentală" a d-sale.
Dinu C. Arion
[264]
264
INTĂMPINĂRI
Restabilirea unei ctitorii
Domnul George D. Florescu. în numărul de Ianuarie 1931 al
"Convorbirilor Literare", arată o nouă ctitorie necunoscută a Can­
tacuzrailor, din veacul al XVII-lea, în satul Mihăeşti de jos, jud,
Olt, pe apa Călmăţuiului, căutând să o adauge la lista acelor ctitorii,
publicate de domnul Ion C. Filitti, în lucrarea sa: Arhiva Gheorghe
Gr. Cantacuzino.
D-sa sprijină stabilirea acestei ctitorii, ce crede a fi din neam
în neam a Cantacuzineştilor, pe pisania vechii biserici din acel
sat, numit în vechime Mihăeşti şi Rusăneşti. In acea pisanie se
spune într'adevăr că biserica a fost clădită la 1708 de VeI Vornicu
Şerban Cantacuzino, fiul lui Drăghici Cantacuzino, şi de soţia sa
Andriana, care a fost fiica Vornicului Gheorghe Fălcoianu şi a
Caplei.
Acea biserică nu era Însă o ctitorie a Cantacuzinilor, căci cu
toate că a fost ridicată de Şerban Cantacuzino împreună cu soţia
sa Andriana, însă pe moşia de zestre a acesteia.
In sprijinul afirmaţiunei că moşia era a Fălcoienilor, iar nu
a Cantacuzinilor, sunt actele din Arhiva Familiei Fălcoianu (arhivă
în păstrarea subsemnatului), din care reiese că moşia Mihăeşti (Ru­
săneşti ) a fost de zestre a Andrianei, căci aceasta ne având copii,
nici cu Vornicul Cantacuzino, nici cu al doilea bărbat Ianache
Stamate, (cu care a ridicat biserica Banului din Buzău), moşia a
trecut sau fratelui ei, Marelui Căpitan şi Vornic Matei G. Făl­
coianu (ctitorul dela Fălcoi şi Hotărani] sau fiului acestuia, ne­
potului Andrianei, Radu. care în prima căsătorie a avut de soţie
pe Ilinca, fiica lui Vintilă Căpitan şi al Dumitranei, născută Bui­
cescu, căci această moşie o q'ăsim trecută din tată în fiu, figurând
printre actele acestor descendenţi. Astfel dela Radu trece la fiul
său Vel Vistierul Dumitrache Fălcoianu, care a fost căsătorit cu
Maria Creţulescu ; dela acesta la fiul său VeI Medelnicer şi Ser­
dar Ştefan Fălcoianu, care a fost căsătorit cu Anastasia Donea ;
dela acesta la fiul său Marele .Logofăt Dimitrie Fălcoianu şi dela
acesta la fiica sa Sultana Fălcoianu, care a fost căsătorită întâi
cu Nic. Creţzeanu şi apoi cu Nic. Bâscoveanu, dela care se pierde
urma acestei moşii.
Socot că Domnul Ion C. Filitti, fie că nu a ştiut de pisania
descoperită de domnul Florescu, fie că cunoscând genealogia Fă1-
[265]
INTAMPINĂIU
265
coienilor, nu a trecut, cu ştiinţă, acea biserică în lista ctitoriilor
Cantacuzineşti.
Pentru ca o ctitorie să fie considerată a unui neam, trebuie
să aparţină prin filiaţiune dela unul la altul, să fie zidită şi re­
făcută de urmaşi; iar nu dacă, întâmplător, un soţ clădeşte îm­
preună cu soţia sa o biserică pe moşia acesteia. urmează ctitoria
să aparaţină familiei lui, iar nu a ei.
Şi cine ne opreşte a crede că Şerban Cantacuzino cu soţia sa
Andriana nu au ridicat biserica din Mihăeşti în locul alteia mai
vechi a Fălcoienilor. după cum, în 1874, locuitorii din acel sat, au
clădit una nouă în locul aceleia a lui Şerban?
Domnul Florescu (care de altfel este văr cu subsemnatul, bu­
nica sa despre mamă fiind soră cu bunica mea despre tată, ambele
născute Bujoreanu) dacă ar cunoaşte actele din archiva Fălcoie­
nilor, ce sunt în posesia mea, cred că nu ar mai susţine că acea
ctitorie este a Cantacuzinilor şi prin aceasta s'ar stabili un adevăr,
care dealtfel nu are alt interes decât al purului adevăr istoric.
Pentru a nu ocupa mult loc În coloanele revistei nu mai pu­
blic traducerea actelor pe care mă sprijin şi care sunt trecute în
manuscrisul monografiei Familiei Fălcoianu, ce am întocmit şi pe
care, din lipsă de mijloace, nu o pot publică.
Alexandru Al. Făleoianu
Unde a răposat Ion Creangă
In registrul .. Actelor de moarte" al municipiului Iasi stă scris
că Ion Creangă a murit "în casa din strada Golia No. 51".
Dvl A. C. Cuza, într'un articol ("De-ale lui Creangă") din
"Făt-Frumos", V, 1930, No. 1, caută să arate că I. Creangă n'ar
fi murit în locul citat în registrul de mai sus, ci în renumita lui
bojdeucă. D>l A. C. Cuza se bozeazăpe: afirmaţia tipoqrafului
1. S. Ionescu, un fost prieten intim al lui Creangă, şi pe faptul că
imposibil ca Creanqă să locuiască in acea prăvălie (e vorba de
debitul de tutun al lui Zahei). fără aer, fără lumină şi fără altă
vedere decât a stradei sgomotoase. şi a unei murdare curţi [i­
dăneşti".
*
[266]
266
INTAĂllJINĂnI
Acum câtă-va vreme, ducăndu-rnă la venerabilul publicist N.
A. Bogdan (care l-a cunoscut foarte de aproape pe Ion Creangă),
acesta mi-a spus că I. Creangă a murit În casa din strada Goliei
No. 51 ; el n'a locuit in debirul fratelui lui Zahei din strada Goliei
No. 51, ci\numai se ducea zilnic pe acolo. Intr'o zi, aflăndu-se la
Zahei, 1. Creangă - a Eost lovit pe neaşteptate de apoplexia de
care suferea şi a murit.
Zahei nu putea să-şi ţie fratele mort in locuinţa lui, căci n' avea
loc (locuinţa lui Zahei se compunea dintr' o prăvăli oară şi dintr' o
cometă foarte mică, căre slujea şi de bucătărie şi de dormitor) ş'apoi
n'ar fi avut loc şi pentru pelerinajul atâtor prieteni, şi admiratori ai
povestitorului decedat. Deaceea, desigur că Zahei s'a dus imediat
la medic ca să se constate decesul şi a doua zi l-ar fi dus pe mort
la bojdeucă. Căci nu se poate explica ipoteza ca medicul să fi
informat greşit Primăria asupra locului decesului constatat. Mai
sunt doi martori cari declară la fel locul decesului,
Lumea, când a aflat despre moartea lui Creangă, s'a grăbit
să vie în pelerinaj la bojdeucă - unde-I ştia toată lumea că lo­
cueşte de ani de zile, şi astfel se explică că - printre alţii -- şi
tipograful I. S. Ionescu afirmă că povestitorul a murit în bojdeuca
lui, căci numai acolo l-a putut vedea decedat. Dealtfel, I. S. Io­
nescu nu spune în declaraţia către d-l A. C. Cuza, că ar fi fost de
{aţă când a murit Creangă, ci numai că "l-am irnmorrnântat ridi­
căndu-I din casa lui din Ţicău" (bojcleuca).
Până la proba contrară, rămâne deci tot strada Goliei No. 51
drept locul de deces al lui I. Creangă, după cum stă scris în re­
gistrul morţilor din oraşul Iaşi.
Lucian Preclescu
[267]
TEATHUL NAŢIONAL
CRONICI
1. Cronica Dramatică
Revizorul lui Gogoi şi Muşeata din Fereastră
a lui Victor Popa
Amândouă comedii, de diversă calitate însă.
Comedia lui Gogoi provoacă răsul facial. muschiular, fizic,
a d-lui Victor Popa, mai discret, se fixează în surâs, căci nu e
numai cornicul ci şi duiosul.
"In Revizorul, zice Gogol. m'am trudit să adun într'o' grămadă,
tot ceeace e mai rău în Rusia, aşa cum o cunoşteam atunci, toate
nedreptăţile care se comit în situatiuni, unde ar trebiii să fie aşezat
omul cel mai drept. Voiam să dispară odată acest rău. In comicul
care s'a desfăcut de mine, nu cu toată puterea, spectatorul va
simţi poate durerea mea.
"Eu însumi observa sem că râsul meu nu este acelaş şi că nu
puteam să mai fiu acelaş om în operile mele ca până aci."
Din cauza acestei puternice satire sociale' Gogol a avut mult
de suferit. "Toţi sunt contra mea - scrie el unui prieten: func­
ţionari, poliţia, negustorii, literaţii, toţi îmi sfăşie piesa. Iţi jur că
nimeni nu bănue cât sufăr". Revizorul e o comedie de moravuri
cu puternice repercusiuni satirice. Un aventurier într' un han e
luat drept revizor de toţi funcţionarii unui oraş. Drumeţul nostru.
tăgăduind la început că ar fi revizor, primarul crede că o face
din diplomaţie, vrea să-şi păstreze incognitul şi aceasta convinge
şi mai mult pe funcţionari. In cele din urmă păcatele întregii Rusii,
a Iuncţionarismului rusesc - venalitate. conrupţie, -r-r: incorecti­
tudinea - se dau pe faţă.
Fără intrigă complicată, fără a trasa caractere, poetul a .ştiut
[268]
268
CBONICA DRAMATICĂ
să zuqrăvească tipuri cu o singură şi invariabilă însuşire, dar pe
care a ştiut s'o patenteze în cel mai înalt grad. Primarul sfios mor­
tificat la inceput, desfiinţat când nequstorii să plâng de lăcomia
lui, revizorului, trece imediat la cea mai mare bucurie, când falsul
revizor> în IO'C să-I certe, îi cere mâna fiicei sale. Această înscenare,
de Vaudeville aproape, dela o situaţie la alta aşa de extreme
produc comicul năvalnic, comicul brutal. Primarul jubilează, căci
in loc să fie pedepsit de nelegiurile lui de falsul revizor, îi devine
socru şi de .aci planuri pentru Petersburg, alimentate de romantica
lui soţie. Sfărşindu-se aici comicul n'ar fi natural şi piesa ar suferi
prin lipsa unei pedepse morale necesară cornediei. Deaceea în ul- ..
timul act când să aştepta să fixeze ziua nunţii, în consternarea
plină de invidie a tuturor, falsul revizor fuge fără fată şi ca culme,
soseşte adevăratul revizor, In revizorul nu e un viţiu personal ca
în Trahanache şi Caţavencu, ci e viţiul unei ţări, nu viţiu social,
care se potriveşte cu oricare cetăţean, fără rezerva individualizării.
Comedia lui Gogol are tipuri nu caractere. Meritul ei constă însă
în comicul de situaţii care e admirabil realizat. Avea un mare dar
de a pătrunde realitate.
"Cei care au disecat sufletul meu de scriitor, n'au putut să
observe trăsătura esenţială a naturii mele. Singurul Puskin a ghi­
cit-o. El spunea că nici un autor n'a fost dotat ca mine ca să
scoată in relief trivialitatea vieţii, ca să descriu omul mediocru",
zicea el, şi Revizorule poezia mediocrităţii ridicule, Artistul Sârbu
a înţeles minunat pe primar. La fel d-na Filotti, într'un gen în
care nu O' mai văzusem. Ceva mai slab ca de obicei Ulmeni. Toţi
interpreţii au dat comediei tot efortul şi au cules destule laude
publice.
Cu totul altfel este d-l Victor Popa :
Aici nu mai avem cornicul de situaţii, ci cornicul de vorbă.
Aici intriga nu mai e O' surpriză ca în RevizO'rul, ci e pornită din
loqica faptelor. Un învăţător şi un preot, buni prieteni, într'un
sat joacă tabinet, Amândoi au fost candidaţii Soficăi, soţia de azi
a învătătorului, Au iubit-o amândoi si a furat-O' învătătorul. In-
, "
văţătorul are o fată Olguţa pe care ar dori tatăl s'o dea
după învăţătorul din sat, mama după contabilul dela federală,
fata iubeşte pe un al treilea Răducu. Radu cere mâna fetei
dela părinţi şi e.refuzat. Motivul? N'are situaţie. Dar e refuzat chiar
v
I
I
\l
"9
\
[269]
CllONICA DRAMAl'ICĂ
269
când are situaţie, deşi aci refuzul este nesusţinut de autor şi atunci
Radu fuge cu Olguţa, ca şi Grigore cu Sofica. Mijlocitorul fugii
este fratele Olguţei - un licean, plin de vieaţă, aşa cum mijlo­
citorul lui Grigore a fost cumnatul său Gheorghe.
Comicul iese din contrastul dintre educaţia tineretului de azi,
realist, positivist până la vulgaritate cu romantismul bătrânilor şi
surorei sale Olguţa. Comicul iese din egoismul omenesc care deşi
înţelege logica, :1'0 urmează.
Părinţii s'au iubit şi au fugit, dar acum nu îngăduie acelaşi
lucru copiilor lor, "fiindcă erau alte vremuri".
D-l V. 1. Popa a ştiut să îmbie admirabil comicul cu duiosul.
Personajele nu sunt comice, cât poetice, simpatice, puse în situaţii
comice de alţii. Cam lung actul 1 şi prea şărjat Iiceanul.
D-l Ion Sărbu şi Mărculescu ne-au dat două suflete de o per�
Iectă realitate. Complexi, variaţi şi totuşi unitari, simpatici în mo­
notonia vieţii lor, au realizat un crâmpei din vieaţa personajului,
dând piesei o atmosferă intimă, prietenească ca orice vieaţă de su­
flete simple şi curate.
C. V. Gerota
[270]
- $
\
II. Cronica artistică
Expoziţia de artă persană dela Londra
Expoziţiunea persană, deschisă în sălile din "Royal Acaderny"
din Londra, a obţinut un succes tot atât de mare ca cele de �rtă
irlandeză şi italiană care au precedat-o în anii din urmă.
Reunind obiectele de �rtă cele mai caracteristice din toate
epocele, împrumutate dela o sută de muzee şi dela mai mult de
trei sute de particulari, organizatorii acestei manifestaţiuni arti­
stice d-riii Arthur Upham Pope şi L. Binyon au reuşit să înfăţişeze
într'un singur loc întreaga evoluţie a creaţiunilor poporului persan
Îl1 toate domeniile artelor plastice.
Vechimea milenară a unora din obiectele expuse cât şi con­
tinuitatea neîntreruptă dealungul veacurilor a înfloririi şi evoluţiei
manifestărilor artistice atât de variate şi mu1tilaterale sunt dovada
unei civilizaţii într'adevăr minunate, care se oglindeşte astăzi la
Londra într'un chip atât de sugestiv.
Basore1iefurile achemenide, poteria arhaică, ibesul de argint
cu aripile de aur, bronzuri1e de curând descoperite din Luristan,
vasul de granit cenuşiu dela Sf. Marc din Veneţia care a aparţinut,
ne spune inscripţiunea în patru limbi, lui Artaxcrxes II-lea, frag­
mentele originale din palatele dela Suza şi Persepolis. şi damascu­
rile din era seldjukidă, sunt printre cele mai admira te reprezen­
tante ale antichităţii; faianţele dela Amol. dela Rhaqes şi Sulta­
nabod, împreună cu mătăsurile sassaniade, pc care se desluşesc
războinici şi animale de un stil primitiv, datează din epoce!e medie­
vale până la cruciade.
Atât subiectele cât şi fineţa de execuţie a ţesăturilor ajung la
apogeul lor în sec. XVI. când perfecţiunea technică a persanilor
s'a manifestat şi în arta covoarclor într'un mod strălucit sub domnia
[271]
cnONICA Al'\Tl!:iTICĂ
271
Şahului Abbas. Pe lângă covoarele de Ispahan, covoarele "cu
vânători", presărate de animale, covoarele "cu vaze", covoarele
zise poloneze, ţesute cu aur şi argint, se expun modele mai puţin
vechi zise "cu balauri", covoare "de grădină", covoare din Herat
şi Khorassan.
Tezaurul şahilor, pavăze, pumnale, cutii de metale preţioase
incrustate cu nestimate, manuscrisele vechilor poeme cu caligrafia
şi ilustraţiile lor minunate, cele mai vechi datând dela începutul
sec. XIII�lea, iar cele mai rafinate şi desăvârşite din sec. XIV -Iea,
o întreagă colecţie de miniaturi din toate epocele, mai ales acelea
contimporane Principilor Salavizi (sec. X'Vl-lea ] care, într'un decor
de arbori, flori şi păsări, reprezintă scene de o compoziţie delicată
şi de o frăgezime de cuiori şi nuanţe neîntrecute, produc în nenu­
măr atele vitrine în care sunt expuse efecte din cele mai fericite.
Reproducerea porticului marei moschei din Ispahan, cu colone­
tele albastre-lapis ce se oglindesc într'un basin octogonal, corn­
plectează acest vast şi interesant tablou al artei persane, din care
lipsea latura architectonică.
Chestiunea discutată a întinderii influenţei credinţei musulmane
asupra caracterelor intelectuale şi producţiile artistice ale popoarelor
ce au îmbrăţişat islamismul, găseşte date interesante în reprezen­
tările de figuri omeneşti şi de animale, proscrise de tradiţia co­
ranică, pe un mare număr de obiecte expuse la Londra, din care unele
poartă chiar corecturi datorite fanatismului. Faptul că obiecte ana­
loage turceşti sau chiar arabe prezintă asemenea reprezentări, ar
infirma, după unii, explicaţi unea existenţii lor în Persia prin schis­
mele şi sec tele religioase.
Un Congres al Orientaliştilor s'a reunit la deschiderea Expozi­
ţiei, iar lucrările sale vor aduce, de sigur, lumini noi asupra probleme­
lor artei Orientale în genere, lămurind influenţele pe care le-a exerci­
tat în demersul veacurilor asupra artei din Europa în special. Astfel
Expoziţia dela Londra, unică în felul său, va fi nu numai o extra­
ordinară reînviere a unui trecut artistic glorios, dar şi un izvor
bogat ce va putea fi folosit de neobosiţii cercetători în domeniul
teoriilor istoriei artelor.
S. Tz.-S.
[272]
4
'\
9
RECENSI.I
/
România veche văzută de un, francez
Domnul Lucien Romier continuă în "R,evue des Deux Mondes"
din 15 Februarie publicarea interesantelor note de călătorie din Ro­
mânia, ocupăndu-se de astă-dată de vechiul Regat.
Descrierea unei mânăstiri. cu care începe studiul, ne îndrep­
tăţeşte să regretăm că d-l Romier nu a vizitat cele mai importante
monumente de artă împrăştiate în Moldova, în Muntenia şi în Ol­
tenia, unde nu ar fi putut să nu admire arhitectura atât de variată
a bisericilor, din care multe .sunt exemplare unice în Ielul lor. trădănd
nu numai o civilizaţie de câteva veacuri. dar şi o tradiţie mult mai
veche. de care trebuie să fim mândri.
In schimb, tot ceeace a văzut este cercetat cu amănuntime şi
expus într'un chip obiectiv, fără să se sfiască să facă unele aprecieri
juste, dar nu întotdeauna măgulitoare, care, faţă de vădita simpatie
ce ne-o arată, ar trebui să fie interpretate mai mult ca nişte sfaturi
prieteneşti, izvorîte din dorinţa a ne fi folositor.
Interesantă este schiţarea Iiqurei Suveranului nostru la Castelu I
Peleş şi tălmăcirea insuşirilor Sale prin caracteristicele atavice ale
Iamîliilor domnitoare din care se coboară.
Paralela dintre Muntenia şi Moldova dovedeşte că publicistul
francez nu s'a mulţumit să admire pitorescul naturii, ci a studiat
fizionomia şi mentalitatea poporului cu o .pătrunaătoare agerime de
spirit. Raţionamentul agil, aptitudinea de a pleda într'un sens sau
în altul. şi de a găsi o justificare logică pasiunilor. spiritul de clien­
telă, care favorizează politica de persoane, dorinţa de a părea ­
caractere comune popoarelor Mediteranei Orientale - asimilate pe
. .Iondul de duioşie sau de indulgenţă a ţăranului din Carpaţi. obiş-
[273]
HECENsn
273
nuit să trăiască din puţin, dau adesea strălucire în proiecte şi apatie
în acte" şi constituesc factorul distinctiv muntenesc faţă de moldo­
veanul de nord, căruia îi găseşt'e pe lângă elanuri mai adănci, aspira­
ţi unea de a lăsa ceva în urma lui, atitudine ce pare să fie determinată
de o influenţă slavă mai puternică decât cea bizantină,
In Oltenia. unde a admirat costumele şi scoarţele atât de bogate
în colori şi fantezie, a recunoscut persistenţa latină în asemănarea
ţăranului oltean cu locui:torii Toscanei sau din Languedoc.
Aversiunea pentru misticism şi inaptitudinea pentru lucrurile
practice constitue, după d-l Romi'er, deosebirele dintre români şi or­
todoxii ruşi pe deoparte şi greci pe de alta, Ceeace caracterizează
însă pe român este un simţ foarte desvoltat pentru poezia reli­
gioasă, care derivă dintr'o idealizare tradiţională a vieţii sociale
dela ţară,
După ce observă în mod judicios 'lipsa gustului pentru comerţ
. a românului autentic, explicând in experienţa sa pentru afaceri nu
numai prin temperamentul etnic dar şi prin consideraţiuni sociale
şi istorice, autorul ajunge la definirea următoare, pe care credem
interesant a o reproduce în întregime: "Ainsi l'esprit du Roumain
des villages, - le seul vrai Roumain, -- nous presente un rnelanqe
de dons et de tendances qui d'ordinaire s'excluent. II est critique
sans realisme, lyrique sans mysticisme, ambitieux sans machiave­
Iisme, religieux sans fanatisme, amoureux des plaisirs, desireux d'ar­
gent et depensier sans cynisme. Peu soucieux des principes. mais
humain et sensible, il viole la morale sans brutalite. C'est un carac­
tere tres apte a la litterature, et qui s'en remet volontiers, pour les
choses pratiques, ă la providence des clienteles".
Articolul se termină cu o evocare a atmosferei Bucureştilor, a
cărui adevărată podoabă o constitue încă grădi:nele sale, şi cu zuqră­
virea farmec ului Iaşilor, unde în vestigiile trecutului şi în poezia
împrejurimilor a contemplat sufletul acestui "oraş sacrificat".
Nădejduim că acesta nu este ultimul studiu despre România ce
va apare sub semnătura d-lui Romier, căci ar mai fi multe de spus.
mai ales în ceeace priveşte civilizaţia autohtonă şi arta în toate mani­
festărileei atât din trecut cât şi din ziua de azi, despre care pare
să se fi documentat mult mai bine în excursiile ce le-a făcut prin
Basarabia şi Transilvania, lăsând răuvoitorilor sau necunoscătorilor
impresiunea că în Vechiul Regat nu a găsit nimic demn de admirat.
[274]
274
RECENsn
Cu toate acestea, compatrioţii săi care l-au precedat (ne mulţumim
să cităm numai pe Robert de Flers, Charles Diehl, Henrr Fccillon )
n' au avut destule cuvinte de admiraţie şi laude pentru vechile mo­
numenţe din Ţările Româneşti şi pentru arta românească.
Nodle Roger: Les Amollrs de C'orinne.
Paris, Calmanu=Levy.
Cunoscuta scriitoare Nodle Roger, care în "La Route de
l'Oricnt", a ştiut să evoce magistral priveliştile din România, în
special cele din Dobrogea, este o sinceră prietenă a noastră, îm­
preună cu soţul său, valorosul savant Euqerie Pittard, profesor la
Universitatea din Geneva, autorul a numeroase lucrări despre ţara
noastră, privitoare mai ales la caracterele antropologice şi etno­
grafice ale locuitorilor ei.
Deaceea, interesul pe care îl purtăm publcatiilor ştiinţifice şi
literare ale prietenilor noştri elveţieni derivă atât din admiraţia pe
care o avem faţă de bogata lor activitate, cât şi dintr'un sentiment
de recunoştinţă pentru neclintita amiciţie ce-i leagă de ţara noastră,
pe care au ilustrat-o într' atătea împrepurări.
După ce, în numeroasele şi apreciatele sale scrieri, Nodle
Roger, ne dăruise romane psihologice, impresiuni din timpul răs­
boiului de o sinceritate comunicativă, povestiri fantastice, în care:
realităţile ştiinţifice erau puse în slujba unei imaginaţiuni extraordi­
nare pentnu a ajunge la înalte şi personale viziuni sociale şi filozofice.
note vii şi intersante de călătorii, iată că, în ultima sa lucrare, găsim
o "biografie romanţată", gen literar care, de câţiva ani încoace, a
constituit piatra de încercare a mai multor scriitori valoroşi şi
care a obţinut un succes necontestat, în public, (vezi "Ariel ou
la vie de Shelley", şi "Disraelli" de Maurois ; "Chopin ou le poete",
.Liszt" şi "Louis II" de Guy de Pourtales ; întreaga colecţie, "Leurs
arnours" şi nenumărate altele).
Dacă încercarea, de a redă În forma romanului fizionomia ade­
vărată şi evocatoare a unui profil celebru. constitue un subiect inte­
resant, nu numai prin modul de tratare şi farmecul stilului, ci prin
însăşi veracitatea obiectului său. greutăţile pe care scriitorul tre­
buie să le învingă sunt cu atât mai mari. cu cât personagiul ales
[275]
flECENSII
275
are o natură mai complexă; iar atunci când acesta este un literat,
structura sa psihologică, evidenţiată prin operile sale, îngrădeşte
oarecum imaginaţia fecundă a bioqrafului-romancier, mdicăndu-i
precis cărările sufleteşti pe care a călcat. inqreunăndu-i astfel
sarcina.
In cazul de faţă, problema se complică şi prin împrejurarea că
"Corinne", În a cărei vieaţă sentimentală ne iniţiază Noelle Roger,
prezintă două ordine de contingenţe: acelea ale bogatei sale firi
romantice, dăruită de o sclipitoare inteligentă, şi acelea izvorîte din
sensibilitatea sa de simplă femee vesnic stăpânită de dragoste ­
pasionată şi imperativă faţă de Benjamin Constant, duioasă şi de­
votată cu tânărul John Recea. Pentru a nu face să devieze prea
mult într'un sens sau În altul spirituala şi pătimaşa siluetă sufletească
a d-nei de Stael - Germaine Necker -, autoarea a nuanţat cu
o emoţionantă siguranţă şi cu o gingăşie neintrecută accentele esen­
ţiale şi tainicele perspective ale psihologiei eroinei sale,
Forma literară plină de vieaţă- în dialoguri, descrieri şi
povestiri -- dau reconstituirei scenelor celor mai importante o pu­
tere de evocare atât de intensă, încât, captivaţi de ritmul veridic
imprimat acestui roman, uităm figurile de mult cunoscute ale per­
sonagiilor, clasate în memorie ca florile dintr'un ierbar, pentru a
re-trăi, împrenuă cu autoarea, vieaţa sbuciumată a acestei femei
.,europene",
Geneveză prin naştere şi scriitoare de geniu, d-na de Stael
a găsit în Nodle Roger compatrioata care a ştiut să-i tălmăcească
calităţile spirituale şi adâncele elanuri ale pasiunii sale şi În acelaş
timp să zugrăvească, cu o animare desăvărşită, romanticele prive­
Iişti ale Lacului Lernan. cadrul în care se desfăşoară cea ma mare
parte a acestui reuşit şi fascinant roman trăit,
"Les Amours de Corinne" este necontestat nu numai una din
cele mai bune lucrări ale apreciatei scriitoare, ce se ascunde sub
pseudonimulde Nodle Roger, dar şi un eveniment literar important,
pe care nu puteam să nu-l indicăm cititori!ornoştri,
Sandu Tzigara-Samurcaş
[276]
276
RECENSII
Păcatele Ardealului fată de vechiul regat,
de Ion RllSU Abmdeanu
Nu şt� ce să faci, după ce ai citit cartea d-lui R. Abrudeanu ­
să-I Ieliciţi, fiindcă a distrus o legendă şi a stabilit un adevăr
istoric, ori să-I invinovăţeşti că în 600 pagini ne-a pus în evidenţă
murdăria politică a şefilor politici de atunci, a potentaţilor de azi.
La Ialimentul- politic de azi, cartea d-lui Abrudeanu adaugă
sufletului nostru o nouă şi ireparabilă decepţie în acei pe care
neamul nostru i-a considerat la un timp singura rezervă, singura
mântuire. Izvorul de primenire sufletească, resurecţia morală, civ i­
lizarea obiceiurilor, pilda iubirii de patrie şi neam dela Ardeal
le-am aşteptat. Gh. Lazăr, Barnuţiu, Şaguna erau figuri care se
împletesc armonie în sufletul nostru cristalizând lumina Ardealului.
Printr'o optică grandioasă am privit totdeauna personalităţile din
Ardeal. Dela Eminescu până la romanul lui Duiliu Zamfirescu,
patriotismul ardelean a fost apa răcoritoare, Huidul întăritor în
atmosfera qreco-bizantmă dela noi.
Cartea d-lui Abrudeanu ne spulberă toate iluziile.
Din opera sa scrisă cu talent de gazetar, dar tocmai deaceea
retoric, cu teza, tendenţioasă, să degajează anumite fapte, pe care
neapărat d-nii Maniu şi Vaida trebuie să le lămurească:
1. Atât d-l Maniu cât şi d-l Vaida, conducătorii politici efec­
tivi ai Ardealului au nutrit o altă concepţie politică: politica habs­
burgică, adică unirea tuturor Românilor sub sceptrul lui Frantz
Ferdinand. Prin această unire, având o forţă numerică superioară
Ungurilor, puteam să ne impunem la Viena, mai presus ca Ungurii.
ln Ardeal, acei cari au făcut politica regatului au fost prea
puţini - Goga şi Lucaci - spre a putea forma un puternic curent
de opinii. Dacă ar fi fost acest curent de opinii - lucru greu,
aproape imposibil sub Unguri -- pedeapsa istorică s'ar fi aplicat
de mult şi asupra şefilor politici din Ardeal. cum de fapt s'a aplicat
în regat.
2. Că şefii politici din Ardeal; D�nii Mani u şi Vaida au
stăruit mai mult pentru menţinerea Autonomiei Ardealului, decât
pentru Unirea cu Regatul, care unire s'a făcut peste capul lor.
3. Ca consecinţă logică a acestor autonomii, la care ţinea
d-nii Vai da şi Maniu este con îesionalismul religios şi particula-
rismul regionalist. v
[277]
6. Pe când În Ardeal. intelectualii politici trăiau intr'o vino­
vată oportunitate, in regat politica instinctului naţional triumfă.
Ion Brătianu in şedinţa consiliului de coroană dela 1 Aug. 1914
zicea: "România nu ar putea să ia armele într'un răsboiu. care
urmăreşte distrugerea unui mic popor. Pentru orice guvern este
o necesitate ineluctabilă de a ţinea seama de drepturile eviden­
ţelor şi de realizarea idealului nostru naţional. Dacă este cu pu­
tinţă, în chestiunile de ordin secundar, a nu te preocupa de opinia
Se conspiră În mod criminal la separaţia sufletească prin îm­
brăţişarea Iăţişă a uniţilor şi la dispreţul ortodocşilor, care din
păcate sunt şi regăţeni. Ardealul e al Ardelenilor nu al României­
Mari, zic şefii politici!
4. Din cartea ci-lui Rusu Abrudeanu se ilustrează figurile opor­
tuniste, meschine, laşe ale Românilor din Ardeal. care se întreceau
să depuie la picioarele Austriei şi Ungariei cele mai mari platitu­
dini, cele mai josnice declaraţii. Citiţi discursul d-lui Şt. Ciceo
Pop din ziua de 5 sept. 1916, deci după intrarea noastră în războiu.
care zicea "Poporul român ca şi până acum, aşa şi pe viitor îşi
va apăra patria şi tronul regelui său apostolic cu sângele şi averea
şi cu toate jertfele posibile contra oricărui inamic, ori şi din cotro
va veni acela 1 (Strigăte vin : Să trăiască şi aplauze din toate păr­
ţile Camerei); bine înţeles e vorba de Camera ungurească dela Buda­
Pesta, în care era deputat d-l Şt. C. Pop, actualul Preşedinte al
Camerii române. Citiţi şi articolul d-lui Vaida publicat în ziarul.
Reich Post din Viena la 30 Aug. 1916, în care isprăveşte: "auto­
rul acestei catastrofe (intrarea noastră în răsboiu) va fi desigur
lovit de blestemul generaţiilor viitoare". Nu tot astfel s'au purtat
Cehii care au suferit ştreangul pentru idea de patrie şi care spu­
neau: "e o cinste să fiu trădătorul Austriei pentru patria mea".
5. In 1922 d-l Vai da ar fi scris o broşură şi a tipărit-o la
Viena. în care broşură cerea ruperea Ardealului de patria murnă
"La dorul celor din regat de a stăpănii Ardealul, noi am răspuns
Întotdeauna cu o nespusă indiferenţă; mai mult. nu ne-am pretat
niciodată să răspundem acestui dor. Noi niciodată nu ne-am iden­
tificat nici cu interesele, nici cu tendinţele celor din regat şi când
a isbucnit răsboiul mondial, noi ne-am spus cuvântul şi am de­
clinat orice răspundere pentru tendinţa celor din regat de a tace
unirea Ardealului cu România fără eseritimentul nostru, pag. 510.
)
�
1
I
I
J
RECENSll
277
1
[278]
.27�
HECENsn
publică, în ceasurile hotărîtoare ale vieţii naţionale, nu poţi să
treci peste ea. In ceasul de raţă nu poţi face răsboiul decât când
conştiinţa naţională îl aprobă". Sigur că e vorba de idealul nostru
naţional. de conş'tiinţa noastră naţională, nu de acea a Ardealului,
care nu există.
7. In cartea d-lui Rusu Abrudeanu se arată greşelile guver�
nării de faţă a Ardelenilor ca : absenţa partidului naţional dela in­
ccronarea regelui Ferdinand, dar prezenţa aceluiaşi partid la înec­
ronarea regelui Carol al Austriei, apriţia unor persoane obscure
ce au avut un rol funest în vieaţa noastră politică, ca d-l Romulus
Boilă ce a pensionat din bugetul Statului sărac pe toţi funcţionarii
unguri, ce n'au vroit să depuie jurământ de fidelitate regelui ; nă­
vălirea la universitate a tuturor advocaţilor fără procese ca : Cas�
sius Maniu şi Baţiegan; demagogie, fraude, etc., cele zece plăgi
ale Egiptului.
8. Tot în această carte apare patriotismul luminat generos al
vechiului regat Brătianu, Tache Ionescu, Filipescu, Averescu, N.
Iorga, Delavrancea, etc. la care se adaugă personalitatea lui Goga
şi Preot. Lucaci sunt figurile uriaşe. ale marelui nostru răsboiu.
Cartea d-lui Rusu Abrudcanu arată cei doi poli ai sufletului ome­
nesc: egoismul strâmt, meschin deoparte; altruismul generos de
altă parte; interesul personal. arivismul, grandomania la unii;
jertfa tăcută a soldatului anonim, sângele vărsat pentru o idee,
modestia soldatului care moare pentru neam la alţii. Amândouă
oglindest vorbele din prefaţa lui Plutarch: "Succesul prudenţiişi
al înţelepciunii, insuccesul neprevederii şi al prostiei formează o
îndoită lecţie ce trebuie s'o asculţi; istoria distruge iluziile şi ehi­
merele cu care s'au legănat în toate timpurile, oamenii politici igno�
ranţi şi perfizi, cărora desgustul de prezent; idea unei perfecţiuni
imaginare le-a inspirat "cupiditas rerum novarum".
c. V. G.
Mihai Costăchescu : Documentele moldoveneşti
înainte de Stefc7n cel Mere.
VaL 1. Documente interne (137+-1437), Din publicaţiile Fundaţiei
"Regele Ferdinand J" ..
Un îngrijit volum de XXXV + 557 pagini, cuprinzând 167 do­
cumente publicate în original (cele mai multe slavoneşti, câteva
latineşti şi polone) şi cu traducere.
�
I
[279]
279
Fiecare document este însoţit de preţioase, amănunţite şi precise
comentarii asupra pravenienţii şi caracterului actului şi asupra Iocu­
rilor şi persoanelor menţionate În el, utilizându-se în acest scop
a vastă biblioqrafie din ţară şi ·străinătate.
Prin erudiţia, simţul critic şi puterea de muncă de care face
dovadă, d-l MihaI Costăchescu se arată ca un vrednic urmaş al
neuitatului lan Bagdan, care ne-a dat În acelaş fel documentele
lui Ştefan cel Mare.
Şi mă gândesc cu părere de rău că dincoace de Milcov ne
lipsesc astfel de ca lecţii de cel mai mare Folos pentru studiul tre­
cutului nostru.
1. C. FiliHi
Gheron Netta: Expansiunea economica a Austriei
şi explorările ei orientale
Edit, "Cartea Românească". 1931
In lucrarea de faţă a d-lui Netla, publicată în ciclul "Istariei
economice a României" al Institutului economic românesc, q asim
un foarte interesant material din arhivele vieneze asupra tendin­
ţelor din secolul XVIII�lea al Austriei de a-şi lărgi activitatea
economică în Orientul apropiat, în special în ţările româneşti, des­
pre care ni se aduc numeroase informaţiuni din epoca fanariotă.
Interesele economice şi politice ale Austriei dirijate tot mai
mult către sud-est după pacea dela Carlovitz, au provocat relaţiuni
strânse cu ţările învecinate, pe cari numeroşi exploratori austriaci
le-au străbătut în lung şi în lat, aducând ştiri precise şi importante
asupra principatelor dela Dunărea de jos, mai ales.
In volumul de faţă autorul analizează şi comentează mănun­
chiul de ştiri privitoare la ţările noastre şi la cele din sud-estul
european, culese de funcţionarul austriac Wenzel von Bragnard,
ştiri cuprinse în trei rapoarte ale acestui cercetător din anul 1782.
Publtcăndexpunerile lui Brognard, în acelaş timp cu alte acte
referitoare la trecerea lui prin ţara românească, autorul le aşează
în cadrul împrejurărilor economice şi politice în care au fost con­
cepute şi le însoţeşte consideraţiuni interesante pentru istoria
economică a ţării noastre la acea epocă.
S. Tz.-�.
I
I
II
il
,Ii
[280]
/
280
/
HECENsn
General Al. Rizeanu şi Lt, -Col. Epam. Arghiropol
Tratat de Geografie fizică, politică, economică
\ şi militară, 001. I
Institutul. de Arte Grafice .Bucovina" E, I. Torouţiu, Bucureşti
Tipărit în admirabile condiţiuni tehnice, a apărut de curând
primul volum din lucrarea d�lo� general A. Rizeanu şi It.i-col.
Eparn. Arghiropol.
Schimbările pe cari s,!lprafaţa globului pămăntesc le-a suferit
în urma răshoiului, au fost motivul principal care a îndemnat pe au­
tori să prezinte starea reală a fruntariilor şi a noilor posibilităţi
de vieaţă, ieşite din câştigurile unora şi din pierderile dureroase
ale altora dintre statele beligerante.
Volumul acesta, de aproximativ cinci sute de pagini. şi 12
hărţi îngrijit lucrate, este produsul unei munci perseverente şi
inteligente, in care autorii au înlăturat cu multă competenţă
orice amănunt sau desvoltare de prisos, înlocuindu-Ie cu probleme
actuale de ordin politic şi economic. Un material statistic cules din
cele mai recente şi serioase publicaţii, ajută mult la sporirea însu­
şir ilor volumului. Materia este tratată într' o formă variată, ceeace
o face foarte atrăgătoare. ln primul volum autorii ne dau o pri­
vire generală asupra globului pămăntesc, aspectul lui din .punct
de vedere fizic, social. economic şi militar În urma răsboiului, pre­
cum şi a tratatelor de pace încheiate. Se ocupă apoi de fiecare con­
tinent în parte, făcând consideraţiuni speciale asupra situaţiei ac­
tuale: a principalelor ţări. Dintre ţările Europei, volumul 1 se ocupă
numai de Franţa, Anglia, Germania, Italia, Austria, Ţările Baltice
şi Turcia. rămănând ca în voI. II atât de aşteptat, să se trateze
România şi statele vecine ei. (
Intr'un capitol suplimentar, autorii fac ,,0 sinteză asupra
formei, spiritului şi principiilor generale ale tratatelor de pace, şi
o expunere sumară asupra obiectului şi evoluţiei unor probleme in­
ternaţionale de o importanţă primordială, a căror existenţă preo�
cupă în prezent diplomaţia mondială şi a căror rezolvare va reveni
viitorului apropiat".
Cu acest adaus tratatul de geografie al d-lor general Rizeanu
şi lt.vcol. Epam, Arghiropol. întocmit probabil după programul
Şcoalei superioare de răsboiu, este o lucrare valoroasă, care va fi
[281]
RECENSll
281
de mare folos ofiţerilor, dar şi particularilor pentru varietatea ma­
terialului şi sintetizarea lui. Deobiceiuasemenea lucrări rămân prea
încadrate în ramura geografiei, ceeace poate fi un bine pentru
specialişti, dar nu pentru restul cetitorilor.
Cele douăsprezece hărţi ataşate volumului sunt un nepreţuit
auxiliar care înlesneşte cercetarea materiei. De mare preţ sunt iarăş
concluziunile obiective la care autorii ajung după examinarea si­
tuaţiei fiecărui stat, arătând care i-a fost politica ante-belică şi
care va fi cea în viitor, precum şi a posibilităţilor de realizare.
D.e.
Leon T. Boga: Documente Bsssrebene
»Cartea Românească ", Chişinău
"Este o datorie să se caute, să se strângă - ori măcar să se
copieze - să se centralizeze aici, într'o formă ori în alta, actele'
aflătoare cu zecile de mii, ale trecutului moldovenesc din Ba­
sarabia".
Sugestionat de aceste cuvinte ale d-lui prof. Iorga, d-l Leon
T. Boga, ajuns la conducerea Arhivelor Statului din Chişinău, a
început să lucreze în direcţia dată şi după ce a aranjat şi catalogat
actele arhivei, a început să publice acte basarabene, scrise în
graiu cronicăresc, ca nicăiri în altă parte, impărţindu-şi lucrarea
după un plan bine chibzuit.
Aşa până acum a reuşit să publice XIi volumaşe cu : "Foi de
zestre"; "Testamente şi Denii": ,�Scrisori şi R.ăvaşe" şi apoi .Hri­
soave şi cărţi domneşti".
Aceste acte merg în ordine cronologică începând cu anul 1420
şi terminăndu-se cu anul 1858.
Foile de zestre ne arată legăturile neîntrerupte, ale Provinciei
de peste Prut, cu marele centre comerciale şi industriale din apus,
căci găsim aici inzestrări făcute cu "tablale sau sipeturi de Lipţca"
cu "Caţaveici de Beciu" (Viena), .etc.
Din acestea se mai poate constată apoi continuitatea vieţii
româneşti - sub toate aspectele - în Basarabia neîntrerupt şi
după 1812. Mai rezultă apoi că obiceiurile noastre juridice străvechi
şi chiar limba românească s'a impus şi străinilor conlocuitori, căci
îi găsim şi pe aceştia redactând după modelul foilor de zestre ro-
[282]
282
HECENSH
mâneşti şi în limba română, foi de zestre pentru fiicele lor. (izv,
XXI din vol. 1),
Scrisorile şi răvaşele deasemenea ne arată legăturile conti­
nue - cu toată despărţirea Prutului şi a pazei ruseşti - între cei
rămaşi în Basarabia şi rudele lor din Moldova, Limba acestora e
cronicărească; citindu-le ai impresia că citeşti din cronicari,
Hrisoavele şi cărţile domneşti încep din cele mai vechi tim­
puri şi ţin până spre sfârşitul epocei fanariote, Găsim hrisoave
dela Ştefan cel Mare, Petru Rareş. Lăpuşneanu, Vasile Lupul, etc.
Publicaţia e bine îngrijjtă şi dacă autorul le-ar adăuga şi un
indice ar fi de mai mare folos şi mai cu uşurinţă de cercetat.
t;
f
Dan Simionescu: Din Istoria Presei Româneşti
" Republica Română
Exilaţii români după 1848 ajunşi în capitala Franţei pentru a
reuşi să întreţină patriotismul şi spiritul de solidaritate în inimile
emigraţilor români, şi pentru a expune cauza română în faţa opiniei
publice franceze, au scos pe lângă "Albumul peregrinilor" lui Bo­
lintineanu şi a "Junimei române" şi "România Viitoare" ale lui
Bălcescu şi gazeta de care se ocupă d-l D. S. în lucrarea de faţă.
Conducătorii acestui nou ziar de propagandă erau: Fraţii D.
şi 1. C. Brătienu. Rosetti şi alţi. Programul acestora era: Voim
să aibă Românul o patrie liberă şi independentă, o patrie cu zece
milioane de Români, cari să aibă toţi aceleaşi drepturi şi aceleaşi
datorii ... voim ca fiecare să fie stăpân pe rodul muncii lui... Voim
ca România să trăească în frăţie cu toate naţiile ... Ce cuvinte fru­
moase ce n'au fost niciodată desminţite !
D-I D. S. a mai avut fericirea apoi să studieze şi val, 1, care
a apărut în 1851 al acestei gazete, ce avea format de cărticică
cu 128 pagini şi pe care până la d-sa nu-l cercetase nimeni, căci
era foarte rar.
La urma lucrării ne dă apoi Iaximile din aceste două ziare cu
articole semnate de Ion C. Brătianu,
Studiul e bine alcătuit şi ne aduce un folos real prin cunoa­
şterea şi înmulţirea bibliografiei române.
Ar fi fost mai bine dacă d-sa ne-ar fi retipărit, ca anexă, am­
bele volume, căci în felul acesta şi noi am fi putut mai uşor să le
studiem.
[283]
Rt:CENsa
Dumitru Z. Furnică: Documente prioitoare la
comerţul românesc (147]-1868)
Bucuresti, 1931
D-1 D. Z. Furnică publică o colecţie bogată de documente
strânse din diferite arhive şi în special din arhiva lui Zenobie Hagi
Pop, care a Întreprins o călătorie cu scopuri comerciale În apus.
ajungând până în Anglia. Colecţia cuprinzând acte dintre anii
1473-1868 aduce un real folos bibliografic istoriei comerţului
românesc.
Aşa aici gas1111 :
Un privilegiu dat călugărilor dela Mănăstirea Cozia, de către
Mateiu, reînnoit apoi de urmaşi; mai găsim un grup de documente
turceşti - ce se păstrează in traducere la Academia Română -,
apoi acte cu cuprins economic din epoca Fanarioţilor mai ales.
O muncă de titanic cuprinde lucrarea care lasă totuş mult de
dorit din punct de vedere tehnic.
Aşa găsim amestecătură de documente În diferite limbi, în
Iranţuzeşte, nemţeşte, latineşte şi italieneşte, fără nici un rezumat
la început măcar. D-1 Furnică nu ştie că nu toţi celor cari le vor
cădea lucrarea sa în mână cunosc atâtea limbi străine.
Planşele ce însoţesc din abundenţă lucrarea la sfârşit dease­
menea foarte greşit aranjate.
Mih. Popescu
/
I
[284]
'\
DO�IJ"ENTE
Memoriul proîesorilorişcolilor de Bele-Arte
din Bucureşti şi Iaşi
Faţă de noul proiect de lege al Invăţământului Superior, supus
discuţiei Parlamentului, Profesorii Şcolilor de Bele-Arte prezintă
dezideratul ca :
Şcoala de Bele-Arte să fie cuprinsă între şcolile superioare,
prevăzute la art. 1 din noul proiect de lege al Invăţământului Su­
perior, care prevede la acest articol şi Academia de Arhitectură.
Această cerere se întemeiază pe următoarele considerente:
1. Invăţământul Arhitecturii, prin legea din 1900, nu era decât
o secţie a Şcoalei de Bele-Arte, după cum e În toate şcolile simi­
lare din Occident. Prin simplă dispoziţie bugetară, Secţia de Ar­
hitectură, deşi sub acelaş regim legal ca şi şcolile de Bele-Arte, a
fost trecută în Invăţămăntul Superior, cu toate că profesorii ei
sunt numiţi prin simplă decizie ministerială, iar profesorii şcolilor
de Bela-Arte sunt toţi numiţi pe bază de concurs - ca şi pro­
fesorii universitari - şi întăriţi prin Decret Regal.
II. Invăţărnântul Şcoalei de Bele-Arte a fost dela fondarea
şcoalei, în 1864, considerat ca Invăţământ Special de grad superior.
Absolvenţii Şcolilor de Bele-Arte erau de drept numiţi pro­
fesori în Invăţământul Secundar; ei au fost chiar numiţi profesori
la Secţia de Arhitectură, pe baza diplomei şcoalei de Bele-Arte.
Tot din aceste şcoli au ieşit şi cei mai de seamă artişti ai noştri.
Aceste considerente sunt suficiente pentru a susţinea definitiva
asimilare a Şcolilor de Bele-Arte Ctl Invăţămăntul Superior, ca
toate celelalte şcoli speciale.
Neîncadrarea lor în Invăţămăntul Superior ar avea drept re­
zultat ca Şcolile noastre să rămănă în afară de orice lege a în­
văţământului. Căci prin art. 45 al legii Invăţământului Secundar,
din 1928, se prevede că pe viitor candidaţii la catedrele de Desen
[285]
DOCUMENU;
285
ale Invăţămăntului Secundar trebuie să posede "Diploma unei ,in­
stituţii superioare de Invăţământ Special - în speţă Şcoala de
Bele-Arte - echivalentă cu licenţa Universitară".
Şcolile de Bele-Arte neprevăzăndu-se în noul proiect de lege
al Invăţământului Superior. dispoziţiunile susnumitului articol din
legea Invăţămăntului Secundar rămăn fără-aplicare, iar şcolile se­
cundare fără posibilitatea de a avea, conform legii, profesori de
desen.
Rezultă deci anomalia că diploma ţii şcolilor de Bele-Arte pot
fi nurmţi. după cum s'a întâmplat. şi după cum rezultă din articolul
149 al proiectului de lege al învăţământului superior, profesori la
Secţia de Arhitectură, cu grad de profesor universitar, totaşă după
cum pot fi numiţi şi la şcoala de Bele-Arte, dar nu pot fi numiţi
profesori în şcolile secundare, deşi tocmai aceasta este menirea
principală a acestor şcoli.
III. Asimilarea Şcolilor de Bele-Arte Ia rang de învăţământ
universitar nu întâmpină nici o dificultate din punct de vedere bu­
getar, deoarece corpul lor profesoral se bucură în prezent de sa­
larii egale, cu ale profesorilor universitari agregaţi.
In discuţia Secţiilor Senatului. Memoriul nu a fost luat in
seamă! D>! Dr, Anqelescu, senator de drept deşi ca fost Ministru
al T nstrucţiunii, prin a sa reformă a invăţământuluÎ secundar, pre­
văzuse că şcolile de Bele-Arte trebuie să fie cuprinse în legea
lnvăţământului Superior, nu s'a simţit obligat a interveni în sensul
propriilor sale prevederi. Probabil că d-se se rezervă pentru discuţia
publică a proiectului, când va susţine. sperăm, dispoziţiile ce insuş
a introdus în legea d-sele din 1928.
Luarea în considerare a memotiului a fost combătut şi de Sene­
titatea Sa Patriarhul Miron. Se aşteaptă cu nerăbdare ca Sanctitatea
Sa să desoolte, în discuţia publică a proiectului de lege, motivele
pe care se întemeiază respingerea 1. Pr, Sf. Sale Patriarhului, a
cărui înaltă competinţă in chestiuni de artă nu era încă cunoscută
până acum.
[286]
286
DOCUiv[ENTE
. Arhiducele Ioseph contrazis şi de Czernin
La dovezile aduse de colaboratorul nostru d-l 1. A. R.-Po­
qoneanu, în articolul său din Nr. trecut, prin care se apără "me­
moria lui Titu Maiorescu" contra unor dovedit neîntemeiate insi­
nuări ale unor ziare, se mai adaugă următoarea notiţă, din "Neamul
Românesc" din 8 Martie 1931, prin care se arată că şi "ziarul "Az
Est" din Budapesta publică, în legătură cu memoriile Arhiducelui
Iosif o declaraţie a contelui Czernin, care restabilind unele ade­
văruri în evenimentele la cari a participat afirmă, între altele, că
în ce priveşte propunerea despre înlocuirea Dinastiei Hohenzollern
n'a vorbit cu nici unul din membrii familiei Ştirbey - deci nici
cu Barbu nici cu George Ştirbey".
Cât de pripit şi de nedrept se scrie istoria, uneori.
[287]
Revista Revistelor
Adevărul literar din 15 Martie.
D�l Arghezi scrie duios şi colegial pentru Mirela Vasile Pop.
Cu umor scrisă. poezia ci-lui T. Măinescu .. Viitorului meu bio-
graf". D-1 Demostene Botez scrie trăsnăi în Fato-Cinema.
Plastica e reprezentată prin d-I Blazian.
Nadejda Ştirbei scrie "Arta de a trăi optimist şi uman".
1. M. Marinescu ne înfăţişează în simpatica lumină pe Teoent".
Arhivele Olteniei, Ian.-Febr. 1931.
D-l larga distruge admirabil ştiinţa de artă în "Sur l'essence
de la litterature et de I' act".
0-1 Plopşor arată limita între cămpia munteană şi câmpia ol-
teană.
Lucian Predescu vorbeşte de Mihail Moxa.
Articole de arheologie. folclor, literatură.
Cultura Poporului cu bogat şi variat material.
Unire sfântă de Mircea Dem. Rădulescu. Em. Bucura, Tone­
ghin Alzec. etc.
Datina No. 1 O� 12.
Interesant şi just articolul d-lui Dima. ,,Impotriva orientalismu­
lui în cultura actuală". Revista Găndirea să ia aminte. Colaborează
Cotruş, Bodin, Eug. Constant, Suitaru.
Dumineca Universului, An. 1, No. 8.
D-na Lucreţia Petrescu are o frumoasă schiţă ,.Fântâna Doam­
nei". Realizată romantic într'un cadru realist. D�l Ulmu scrie des­
pre "Poezia de interior intimitate" a lui Eminescu, adică tot de
poezia lui erotică. Articolul e scris cu avânt şi .eleganţă. D�l Po­
mescu GilIy tratează despre "Re1ationi universali" a lui Botero care
a trăit pela 1540 în care vorbeşte şi de Români. Plastica o reprezintă
d-l Muqur. D-l Bădăuta se ocupă între alte recenzii şi de Convorbiri.
[288]
cu emfaza broscoiului din fabulă. Nu poate suferi revistele bunice,
Il asigurăm că scriind mereu, aşa cum scrie, la Duminica Llniver­
sului, va ,scuti cu certitudine revista de bătrâneţe; o va ucide din
frageda tinereţă.
Luceafărul literar şi artistic No. 2, Febr. 1931, Brăila. Cola­
borează d-l St. Stelian, Busnea, Moldoveanu, Lucian Costin,
Credim, Oprişan. E o revistă care promite.
Moldova literară, anul V, No. 1. Colaborează Dicu, Pr. Fur�
tună, M. Gr. Constantinescu.
Raze de lumină, a�ul III, Ian.vFebr. 1931.
Pr. Grigore Cristescu are un articol entuziast, poetic: "Pozi­
ţiile proeminente, pe care trebuie să lupte preotul în lume sunt
Sfântul Altar şi Amvoreul. Lângă altar se simt la locul lor numai
entuziaştii, martirii şi transfiguraţii, teoforii şi terapeuţii şi tauma­
turgii, cei săraci cu duhul, cei ce au darul lacrămilor, cei blânzi,
cei însetaţi de dreptate, cei milostivi. .. E un admirabil exemplu de
predică. D�l Teodor Popescu tratează. despre înscrierea studentelor
la teologie. I. Coman scrie despre budism şi creştinism şi Preotul
Răuţescu aduce câteva acte ale bisericii dela Nămăeşti.
Revista Funcţionarilor Publici, Ianuarie 1931.
D··I Oprişan scrie Anul ispăşirii. 0-1 N. Tomescu Baciu despre
ordonanţă şi raport din vremea lui Cuza- Vodă.
288 '
REVISTA REVISTELOR
,
I
»)
1
I
I
r
!
C. G.
[289]
CONVORBIRI UIERARE
DIRECTOR AL. TZIGARA-SAMURCAŞ
Redactia şi administraţia
Str. Wilson, 1.. - Bucureşti, 1
ANUL al 64-1ea
Aprilie 1931
BUCUREŞTI
Atelierele grafice SOCEC & Co., S. A.
[290]
'"
ABONAMENTUL PE AN:
Pentru particulari. . . . . . .
Instituţiuni, bănci şi străinătate
Lei 500.
. Lei 1000.
Plata se face numai Administraţiei "Convorbi­
rilor Literare", direct sau prin îneasatorii împuter­
niciţi anul acesta.
BUCUREŞTI,I
Strada Wilson t,
[291]
TITTONI ŞI ROMÂNIA
Din apropierea pietii Tritonului, unde jocul străveziu al
apelor se îmbină cu minunea artei lui Bernini, o stradă strâmtă
şi severă se desprinde de pe povârnişul Quirinalului şi se ro­
stogoleşte spre centrul Romei, despicându-şi drumul între două
rânduri de clădiri inegrite ele vreme. Este Via Rasella. Pe
dreapta, unul din acele vechi palate de ()I maestoasă şi desă­
vârşită armonie în proportii, cari au făcut odinioară mândria
Romei papale, adăpostiă până deunăzi laolaltă pe Preşedin­
tele Consiliului Mussolini şi pe Preşedintele Senatului TiHoni.
Aci, cuprins de farmecul locuinţelor romane, unde amintirile
trecutului sunt parcă reînsufleţite de freamătul vieţii ce le
înconjoară, în mijlocul mobilelor sale de un "seHecento" În-
râurit de arta Răsăritului-îndepărtat, printre opere de artă
pânze de preţ şi cărţi nenumărate, Tittoni îşi petrecea amur­
gul vieţii în tovărăşia marilor gânditori ai vremilor apuse, pe
cari nu-i părăsiă decât pentru a-şi împărtăşi semenii, printr'o
pană vioae, cu rodul îndelungatei sale experienţe politice.
Acest bătrân cu înfăţişarea impunătoare şi senină, cu
pleoape lăsate peste o privire de o subtilă şi pătrunzătoare
fineţă italiană, a fost una din figurile politice de căpetenie ale
Italiei secolului al XX-lea şi a jucat un rol de frunte pe scena
diplomatică europeană.
Adevărat "Romano diRoma", el a rămas, până în ziua
în care a închis ochii, credincios Cetăţii ilustre in care se
născuse cu trei sferturi de veac în urmă şi spiritul ei i-a În­
suflat toate acţiunile, după cum îmboldise şi pe înaintaşii săi.
Inaintea lui, unchiul său, Angelo Tittoni, fusese ministru al
republicii romane - de scurtă durată - din 1848, iar tatăl
său, senatorul Vincenzo Tittoni, exilat din pricina atitudinii
[292]
sale ostile guvernului pontifical, nu s'a întors în Roma decât
pentru a face parte din guvernul provizoriu instituit după că­
derea puterii timporale. Nu este de mirare deci că şi Tommaso
Tittoni, Întors dela studii din Oxford si Liege, să-şi fi închinat
activita�ea Cetăţii Eterne, începându-şi vieaţa publică ca con­
silier comunal al primului oraş din lume. După ce, Între 1886
şi 1898, timp de patru legislaturi, reprezintă Civitavecchia la
Cameră, părăsi Roma pentru a fi Prefect în Perugia şi apoi
în Neapole, reşedinţa principelui moştenitor. Când se urcă
pe tron, regele VictorEmmanuel al III-lea îşi aminti de puter­
nica personalitate a prefectului de Neapole, îl numi senator
şi-I recomandă lui Giolitti ca ministru al afacerilor străine.
La 3 Noemvrie 1903, Tittoni lua la Consulta locul ocupat
până atunci de Prinetti, făuritorul înţelegerii cu Franţa, şi
de urmaşul acestuia, amiralul Morin, loc pe care-I păstra şase
ani. In acest răstimp, el a dat dovadă de acel spirit roman
de care am amintit.
In politica internă, se impuse ca om de ordine, con­
servator şi constitui o stavilă mişcărilor nesăbuite de stânga,
ce turburau atunci tara sa. "Aplicarea riguroasă a legii - de­
clara el - nu constitue o provocare, ci însăş temelia [ibertăţii
în orice stat civilizat".
In politica externă, dispretul succesele efemere şi, cu
riscul popularităţii sale, se opuse ca Italia să părăsească Tripla
Alianţă din care făcea parte, ca şi România, nu dintr' o por­
nire sentimentală, ci în urma cerinţelor poruncitoare ale si­
tuaţiunii diplomatice. "Statul trebuie să-şi aibă temelia în opi­
nia publică - spunea el - dar Statul trebuie să hotărască".
In timpul crizei din 1909, când Aehrenthal proclamă ane­
xarea Bosniei şi Herzegovinei, vrăjmăşia Italienilor contra di­
plomatiei dela Ballplatz spori şi mai mult; chiar din cercul
colegilor şi prietenior politici ai lui TiHoni porni au critici
acerbe împotriva politicii sale rezervate. Şi totuşi, aceasta. po­
litică se arătă folositoare şi prevezătoare, căci, cu toate demer­
surile lui Aehrenthal, susţinut de Biilow, toate cancelariile
- până şi Petersburgul - recunoscură faptul împlinit. Băr­
batul de stat italian prevăzuse dar primejdia şi inutilitatea
unui demers al Consultei.
Purtarea leală a lui 'I'ittoni adusese servicii Însemnate
I
;
I
292
R. V. BOSSY
[293]
TITTONI ŞI ROMANIA
:-
293
Italiei. Austria renunţase în favoarea ei la unele clauze ale
înţelegerii ruso-austriace dela Miirzsteg din 1903, care îm­
părţia Macedonia exclusiv Între influenţa Vienei şi a Pe­
tersburgului. Astfel generalul italian De Giorgis fli numit co­
mandant al jandarmeriei macedonene şi un acord Tittoni­
Aehrenthal din 1909 făcea un loc în Balcani şi influenţei
italiene.
Această atitudine a ministrului de externe italian nu-l
împiedeca însă de a avea vederi largi asupra comunităţii de
interese ce leagă popoarele europene. Formula lui politică era:
"a menţine trainică tripla alianţă şi a Întări prietenia sinceră
cu Anglia şi Franţa", cele două mari puteri navale ale Medi­
teranei, Numai astfel putea Italia să-şi asigure propăşirea şi
să-şi valorifice drepturile în chestiunile africane.
Pe de altă parte, Tittoni se apropia şi de Rusia şi do­
bândiă în acest chip dela Isvolski, cu prilejul vizitei ţarului la
Racconigi, un acord în chestia balcanică.
Dar Tommaso Tittoni s'a arătat mereu nu numai un mare
Italian, ci şi un mare Latin. Solidaritatea sa latină a dovedit-o
neîncetat în folosul neamului românesc. Din clipa În care a
luat cârma politicii externe a ţării sale, el şi-a dat toată oste­
neala pentru a adânci vechile legături prieteneşti dintre Italia
şi România. Martor al acestor străduinţi, baronul Beyens, fost
ministru al Belgiei în Bucureşti, spunea: "Guvernul italian
pare a avea o idee foarte clară de importanţa regatului du­
nărean în marea familie latină. Helaţiunile între cele două ţări
au devenit mai intime".
Prietenia Italiei, T.iHoni ne-a manifestat-o prima dată în
1905, când a sprijinit cu căldurii la Constantinopole acţiunea
guvernului nostru pentru dohândirea recunoaşterii oficiale,
de către Poartă, a naţionalităţii Românilor Macedoneni. De­
sigur că demersurile marchizului Imperial, nu au putut decât
înlesni, acum un pătrar de veac, succesul colegului său ro­
mân, d-l Alexandru Em. Lahovary, care reuşi să obţină ve­
stita "iradea" ce îngăduia guvernului din Bucureşti subven­
ţionarea bisericilor şi şcoalelor aromâne.
Simţimintele sale faţă de noi a mai avut prilejul să ni
le arate Tittoni şi între anii 1910 şi 1916, ca ambasador la
Paris, şi mai ales În timpul răsboiului. La 26 Iulie 1914, el te-
[294]
294 '
R. V. BOSSY
legrafiase guvernului său: "Sunt de părere că, dintr'o datorie
de lealitate, trebuie să declarăm pe faţă la: Berlin şi la Viena
că ultirşatul înfăţişat la Belgrad, fără ştirea noastră şi fără a
fi fost precedat de demersuri diplomatice, constitue o adevă­
rată provocare de răsboiu a Austro-Ungariei. In consecinţă,
pactul Triplei Alianţe nu .mai poate fi aplicabil, chiar dacă
Rusia ar lua parte la răsboiu. TJ.'ebuie să declarăm aceasta
în chip hotărît". Tot astfel cugeta şi guvernul din Bucureşti.
Intr'unul din ultimele sale studii, Tittoni aminteşte că d-l
A. Em. Lahovary, pe atunci ministrul României la Paris, i-a
atras cu insistenţă atenţiunea asupra identităţii situaţiunii
ţărilor lor şi i-a propus un contact neîntrerupt Între guver­
nele din Roma şi Bucureşti, spre a ajunge la coordonarea acti­
vităţilor lor diplomatice. Câştigat la acest plan, Tittoni îl sus­
ţinu la Consulta şi astfel se încheiă înţelegerea secretă dintre
marchizul di San Giuliano şi Ion I. C. Brătianu, care hotâră
intrarea laolaltă în luptă a ambelor popoare.
Printr'un raport din 18 Februarie 1915, ambasadorul Ita­
liei la Paris stăruia pe lângă Sonnino, care inlocuise pe San­
Giuliano ca ministru de externe, pentru a-l convinge de nece­
sitatea absolută a simultaneităţii actiunii Italiei şi a Româ­
niei. Dacă încuviinţarea revendicărilor sale, prin pactul dela
Londra din 26 Aprilie 1915, a Îngăduit cu toate acestea Italiei
să intre în răsboiu înaintea României, Tittoni a urmat totuşi
să pregătească terenul diplomatic în vederea intervenţiunii
noastre. El spr-ijini călduros la Quai d'Orsay demersurile co­
legului său român, Între altele şi în privinţa Banatului.
La 3 Maiu 1915, el spunea preşedintelui Republicei Poin­
care: "Regele Italiei doreşte mult intervenţiunea grabnică a
României... Va trebui să stăruim la retrograd ca Rusia să
consimtă la oarecari concesiuni.; Rusia ar fi bine inspirată
dacă ar ceda puţin în ceeace priveşte Bucovina ... Este în in­
teresul Rusiei de a se arăta generoasă. Poate că ar primi chiar
să dea României cel puţin o parte mică din Basarabia". Iar
câte-va zile în urmă (1'2' Maiu), insistă în acelaş sens pe lângă
primul ministru Viviani. "Dacă România nu intervine - îi
spunea el - va fi pentru Italia o decepţie şi o cauză de slă­
biciune. Trebuie deci făcut imposibilul pentru a determina
România. Ajutaţi-ne să convingem pe Sazonoff. Este un om
[295]
TITTONI ŞI ROMÂNIA
295
influenţabil, care ascultă de statul major rus. Ar trebui să
facă concesiuni în spre Prut şi chiar - dacă vrea să pro­
voace o mişcare naţională în România -- ar trebui să renunţe
la Basarabia". Tittoni interveniă totodată pe lângă ministrul
de externe Delcasse. La 27 Octomvrie, el se ducea din nou la
Poincare, spre a-i vorbi de România: "Vin din partea Guver­
nului meu spre a vă informa că nu trebuie pierdut prilejul
de a provoca intrarea în acţiunea a României. Singurul mijloc
pentru a ajunge la această ţintă este concentrarea imediată
de trupe ruse la graniţă. Dar, odată aceste trupe pregătite,
Rusia trebuie să spună Românilor: «Sunteţi dispuşi să ne
lăsaţi să trecem şi să ne ajutati, dacă atacăm Bulgaria? Sau
preferati să ne dati concursul vostru, dacă vă ajutăm să
intraţi în Transilvania?» Dacă Rusia ar oferi astfel României
de a coopera cu dânsa la îndeplinirea năzuinţelor ei natio­
nale, d. Brătianu s'ar vedea silit de opinia publică a declara
răsboiu Austriei. Poincare rugă îndată pe Viviani să facă
pe lângă guvernul din Petrograd demersurile suggerate de
ambasadorul italian 1).
Odată armata română alăturată oştilor aliate, Tittoni
interveni - pe ziua de 19 August 1916 - pentru ca să i se
trimită armamentul şi muniţiile de care ea avea nevoie. In
acelaş timp, el cerea ca trupe ruse cât mai numeroase să vină
în ajutorul ei, pe frontul dobrogean.
Anii de crudă mucenicie, de vitejie înfrăţită cu durere
trecură în sfârşit. Neamul românesc care-şi închegase cu sânge
unitatea, avea de apărat acum, la masa verde, hotarele sale
fireşti. Printre cei care-l ajut ară în acele ceasuri înfrigurate
a fost şi Tittoni, prietenul de totdeauna. Ministru de externe
al ţării lui şi şef al delegaţiunii italiene la Conferinta de pace
din Paris, între 21 Iunie şi 23 Noemvrie 1919, el juca un rol
de căpetenie în areopagul care statornicia condiţiunile păcii.
Ca italian, apăra revendicările guvernului din Roma, în deo­
sebi în ce priveşte Fiume, încheia cu Franţa un acord re­
lativ la Tunisia şi Tripolitania, stabiliă cu Beneş raporturile
economice viitoare italo-cehoslovace. Ca reprezentant al unei
') Raymond Poincare, Au Seroice de la Frence, Neuf anTU?eS de Sou­
oenirs, Paris, PIon, 1930-1931: VoI. VI (Les 'lrenchees), pp. 188 şi 210,
VoI. VII (Guerre de Siege), pag. 204.
[296]
296
R. V. BOSSY
mari puteri aliate, colaborâ cu Hoover, actualul preşedinte al
Statelor-Unite, pe atunci directorul serviciului de aprovizio­
nare american, la repartizarea a provizionărilor şi a stocurilor
de cărbune, şi, în acelaş timp, trata cu Venizelos stabilirea
graniţei greeo-bulgare. Pe noi fireşte că ne interesează mai
ales partea ce a avut Tittoni' la deslegarea problemelor 1'0-
mâneşti, când a câştigat drepturi nouă la re cunoştinţa noastră.
In timpul ocupării, Budapestei de trupele române, pre­
şedintele delegaţiunii italiene arăta, împreună cu mareşalul
Foch, plenipotenţiarilor aliaţi - în deosebi acelora cari vo­
iau să se opună înaintării noastre printr'O' notă cominatorie ­
însemnătatea strălucitului fapt de arme care, înăbuşind bol­
şevismul în Ungaria, aduceă un folos nepreţuit întregei civi­
lizaţiuni europene.
Deasemeni, Tittoni a stăruit la Conferinţă pentru recu­
noaşterea unirei Basarabiei cu România şi, în rezolvarea dife­
ritelor chestiuni ce ne priviau, nu s'a despărţit o clipă - cum
0' spune în însemnările lui - de plenipotenţiarii ţării surori:
Ion 1. C. Brătianu, Alexandru Vaida-Voevod şi Nicolae Mişu.
Ales preşedinte al Senatului, în Decembrie 1919, Tittoni
nu încetează a întrebuinţa marea autoritate ce i-o dau
serviciile aduse patriei şiînalta sa situaţiune pentru a con­
tribui la strângerea relaţiunilor dintre Italia şi România. Din
desele sale convorbiri, fie la Roma, fie în proprietatea sa La
Manzian:a, cu d-l A. Em. Lahovary, ministrul României pe
. lângă Quirinal, se convinse că guvernul din Bucureşti ar con­
sidera ratificarea de către Italia a tratatului din 1920 asupra
Basarabiei ca o dovadă de lealitate şi de prietenie sinceră.
Spre această ţintă au tins sforţările preşedintelui Senatului
italian şi desigur că ele nu VOI' fi fost străine de hotărîrea
luată.
Spre a sublinia Însemnătatea faptului, el a scris studiul
său "Basarabia, România şi Italia", publicat în "Nuova An­
tologia" din Roma (1 Aprilie 192'2', pag. 25?) şi, in traducere,
in "Convorbiri Literare" (Maiu 1927.). Primul secretar de atunci
al Legaţiun:ii noastre din Roma a fost rugat de dânsul a-l ajută
să adune datele necesare acestei lucrări şi el nu va uitâ nicio­
dată dragostea şi interesul cu care Tittoni scotoci a trecutul
şi urmăria evoluţiunea neamului românesc.
[297]
TITTONI ŞI ROMANIA
297
Numit în Decembrie 1928, preşedinte al Academiei Italiei,
marele bărbat de stat părăsi activitatea politică spre a-şi în­
china ultimii ani ai vieţii, Istoriei. Dar interesul său pentru
România îl trecu ginerelui său, d-l Ministru Preziosi, care re­
prezintă cu atâta distincţiune ţara sa printre noi.
Acum, Tittoni a trecut pragul veşniciei şi icoana sa va
fi statomicită în istoria Italiei. Dar şi poporul nostru, care
ştie să-şi amintească de acei cari l-au ajutat în clipe grele, nu
va uita pe Tittoni şi-l va aşeza în rândul marilor prieteni ai
României.
R. V. Bossy.
STANTE
In noapte
Palidă coboară noaptea
Treptele uşor,
Cântec împletit din lacrimi
Picuriîti pridvor.
) alea cânlecului curmă
Liniştea pe drum,
Poete-i clipa cea din urmă
Când l-aud acum.
Despărţire
Dacă plec de lângă tine
Singur şi sirein:
E că azi paharul oieţei
Plin e cu venin,
Şi de plec în lumea largă
Trist şi îngheţat:
E că visul de iubire
Tu l-ai sfărâmat.