[3] DESPRE CREDINŢĂ Se spune: "Credincios ca un câne". Să fie din pricină că întrupează cânele mai bine de cât omul această însuşire aleasă? Poate! Totuşi eu ştiucă şi la fii şi fiicele oamenilor, se întâlneşte "credinţa". Cei cari, după cum spune poetul: "se află pe culmi singuratice" au prilejuri destule pentru a cugeta asupra însemnărei cuvăntului "credinţă". Noi, capetele încoronate de pe.acest pământ, vedem toate lucrurile dintr'un alt unghi de cât cei de pe stradă. Mulţi îşi fac o plăcere de a hotără că este un unghi greşit, deviat prin faptul că ne uităm de sus în jos, şi nu faţă în faţă sau de jos în sus. Totuşi poate că tocmai fa ptul de a nu sta faţă în faţă cu lucrurile, de a nu fi înghesuit şi împins în mul­ ţime, de a nu fi fără răsutlare din cauza urcusului, ne dă nouă un răgaz pe care cei ce trăesc în val­ tom"ea vieţii nu-l pot avea niciodată. De pe un munte înalt privind jos in vale, totul ni se arată neted ca o hartă - ca un plan. Poate că nu se mai pot bine recunoaşte diferenţele de nivel, însă vedetea este mai largă, mai puţin stânjenită [4] de amănunte ..... 111Cl un copac, mCI o casă, 111Cl un zid nu opreşte privirea, toate se întind înaintea noastră, un plan al ţinutului, o priveliste fără hotare şi fără piedici, ce nu se poate avea de cât numai de pe o înălţime. E poate un lucru de căpetenie pentru un' Rege de a nu privi lucrurile cum le privesc cel de pe stradă. Sunt alţii în preajma Lui, rneniti a-i aduce la cu­ noştinţă "vorbele străzii", "punctul de vedere" al mul­ ţimei.- El Insusi, singuratec cum e şi din înălţimea de pe care priveşte, trebue să poată vedea lucrurile în întinsul, în întregul lor, trebue să aibă privirea mai largă, nesupărată de amănunte. şi de planul întâi, care ar stânjeni adevarata vedere. Şi astfel vede El multele patimi ale omului, le vede, le aude, dar nu'l mişcă, nu trebuie să'l mişte; vederea sa nu trebuie să fie întunecată şi nici un simtimănt personal nu trebue să tulbure sticla prin care priveşte. Iubire, ură, gelozie, in vidie, lăcomie) ticălosie, ambitiune, necredinţă', devotament, afecţiune, El le vede pe toate, şi ca Impăratul din povesti adesea este ispitit a striga cu glas tare si dureros: "Totul este deşertăciune şi umilinţă sufletească". Dar chiar vaetul acesta trebuie să'] tnabuse si să nu în- . . gădue întregei acestei tristeţe de a-l orbi şi de a-l Inpiedica să vadă binele care, zace sub rău şi aurul care si în noroi străluceşte. "Totul este deşărtaciune", da, însă munca este rostul vieţei; sbucium, luptă, răbdare, o Incordare către bine dincolo de rău, cătră lumină dincolo de Întuneric. "Totul este umilinta sufletească". Da! totuşi lupta trebue dusă zi cu zi, ceas cu ceas, pas cu pas. Nu se noate izbănda fără luptă, mulţumire fără [5] DESPRE CREDINTA 5 sbucium, SCOp îm plinit fără răbdare. ::;i inima nu trebue amărâtă fiindcă a fost deseori tnşelată, des­ nădejduită fiindcă a fost dcsiluzionată. Sufletul trebue să rămâe neatins, mai tare de cât nenorocirea, trebue, când e pus la încercare, să înveţe a pătimi. Da, ast-fel trebue să fie felul celor rneniti a pluti "pe culmi singuratice". Dar atunci cum'? nici o bucurie) nici o pace, nici un. razem? nimeni în care să se încreadă, nimeni pentru a-i ajuta? Da, da) de o mie de ori da! Ţ ocrnai pentrucă toate sunt atât de grele, de apri­ ge' de singuratice într'o lume îTi care totul este numai deşertăciune şi umilinţă sufletească, tocmai d'asta cu atât mai glorioase sunt luminele ce strălucesc une ori în calea celor aleşi, şi care sunt stelele ce le lu­ minează cerul, flăcările la cari îşi pot încălzi rnăinele. Şi printre aceste se află în primul rând devo­ tamentul) uitarea de sine, fidelitatea... Fidelitatea care se poate întinde dincolo de dorinţa recunoştinţei omeneşti, dincolo de răsplata pămăntească, fideli­ tatea care se întinde chiar dincolo de mormânt. Scriind aceste cuvinte, o frumoasă pildă de cre­ dinţă se înalţă în faţa mea, pilda unei fiinţe, care ră­ mâne credincioasă Celei pe care a slujit-o şi dincolo de mormânt, iar eu care sunt Regină şi văd pre­ tutindeni vanitatea şi umilinţa sufletească, ridic mâi­ nile către Dumnezeu în semn de mulţumire, fiindcă aceste mici lumini cari strălucesc în mult Întuneric, dau celor cari mai au dinaintea lor o aprigă şi dese ori Ingrată muncă, vitejia de a merge inainte, vitejia de-a crede în nădejde, vitejia de-a sfida gla­ Sll rile care bârfesc )i osândesc. [6] ,6 MARIA Regina voastră cea d'lntăi a fost o idealistă; ea vedea frumosul în fie-ce lucru şi bunătate în orice om -Ea a clădit, însă firea poetului care trăia întrănsa o făcea să înfrumuseţeze întămplărilc zilnice, o făcea să vadă lucrurile mai mari decât erau, o oarbeau în fată pericolului, şi în faţafalşilor profeţi o lăsau fără apărare. Cea mai scumpă dorinţă a ei era de a da, de a da mereu. Din inima ei: simpatie, înţelegere, minte-din timpul ei: bani, iar din încrederea ei: ea dădea tot­ deauna şi niciodată nu socotea ce dădea. Era intrănsa ceva ca încrederea ce are un copil în omenire, desamăgită adesea şi deseori adânc jignită sau crud rănită, totuşi era deajuns ca un strigăt de desnădejde să se ridice până la ea, şi toate încer­ cările triste semănate în calea vieţei ei, le uita, din singura dorinţă ce avea de a ajuta, mereu de a ajuta. Cei cu numa seacă adese-ori batjocoreau şi nu recunoşteau mărinimoasele-i porniri, încât toată viaţa ei, Ea a cules mai mult desamăgiri decât dreaptă răsplată. Mulţi, folosindu-se de încrederea-i binevoitoare tncercară să profite de entuziasmul ei în folosul scopurilor lor egoiste, şi pentru cei cari o iubeau era adesea o crudă încercare de a vedea cât de dureros era ea înşelată, tocmai fiindcă inima sa nu era în stare să înţeleagă înşelăciunea. Dar a fost şi o fiinţă care, fără să dorească nimic pentru sine, a stat în totdeauna de pază lângă Ea, devotată, credincioasă, îngrijorată. Fără Indoiala că nu a fost singura, înS21 despre dansa vreau să [7] DESPRE CREDINTA 7 vorbesc astăzi-nu numai fiindcă şi-a slujit Regina cât timp e trăit ea, dar fiindcă i-a slăvit amintirea şi după moarte, urmând in numele şi în gândul ei, acea operă care-i fusese marele vis al vieţei. Care din noi n'a fost mişcat când, într'una din cele dintăi zile ale iernei, a fost desvelită statuia Reginei Elisabeta, chiar acolo în mijlocul tuturor acelor cari, printr'o crudă soartă, sunt lipsiţi de lumina zilei, acolo unde se găseşte Căminul pe care l-a clădit Ea pentru cei ce sunt fără locuinţă, pentru cei pentru care zilele nu înseamnă nimic decât întuneric, şi cari mai mult ca oricine atârnă de grăuntele de iubire şi de ajutor ce pot culege în calea lor. Carrnen Sylva, în marea ei dragoste pentru tot ce este frumos, înţelesese ce înseamnă nemărginita şi grozava nenorocire de a fi orb, de a fi lipsit mereu şi întotdeauna de tot ce ar putea, puţin, îndulci viaţa .. , Să nu vezi nici-odată deasupra ta cerul, nici obrazul copilului tău,nici floarea ce miroşi, nici stofa ce pipăi. Să nu priveşti vreodată stelele, să nu vezi niciodată soarele cum răsare. mândru) să nu vezi verdeaţă nouă a primăverei, niciodată nici-o lumină, . niciodată faţa unui prieten! Intunericul! Intuneric fără lună şi stele, întotdeauna întuneric dealungul anilor, dealungul prirnăverei, verei.' toamnei şi iernei vieţii! Maria Poenaru împărtăşi visul Reginei şi dăndu­ şi seama de munca depusă pentru atingerea Idealului Ei, ea sprijini străduinţa neobosită) curagioasă, nicio­ dată inputinată a Stăpănei sale întru atingerea sco­ pului ce-şi propusese. Mai puţin visătoare decât Stăpăna ei, ajutoarea credincioasă a Reginei o îndemna adeseori la vederi mai practice asupra lucrurilor şi a oamenilor, canali- [8] 8 MARIA zând ca să spun aşa, entuziasmul ei, inpiedicănd ca o faptă pripită să nu producă un fruct rău. Plină de dragoste şi de o înţelepciune vie şi luminoasă, ea a veghiat până la sfârşit, din toată inima) fără bârfeală, lângă Regina ei. Amar a plâns-o, însă a înţeles că înainte de toate) in nici-un fel nu i-ar putea păstra amintirea mai vie şi mai sfântă, decât urmând opera Ei. Ca Urmaşă a Carmen Sylvei, ca Acea asupra căreia a trecut Ea sarcina ce purtase atât de credin­ cios, şi odată cu dansa şi cinstea inpovorătoare de a fi Mama unui Popor, Eu, mai bine decât ori-cine, ştiu cum trebue preţuită credinţa neobosită, neschim­ bată a Mariei Poenaru. Imi place să cred c'arn învăţat şi-am înţeles cum că totul e deşertăciune, că zâmbetele sunt mincinoase, cuvintele sunt fulgi în vânt, şi de oarece, prin multe greutăţi, m'am învăţat a deosebi adevărul de înşelă­ ciune, cunosc preţul frumoasei ei credinţe către o fiinţă pe care a slujit-o şi a admirat-o, către o fiinţă al cărei suflet l'a înţeles, pe care a iubit-o mai presus de apreciere le criticilor lumeşti şi de judecata nepăsătorilor. Iti mulţumesc, prietenă credincioasă, pentru această iubire care ştii să. o ţii caldă în inimă, pentru acest entusiasm care niciodată n'ai îngăduit să-ţi fie sdruncinat, pentru amintirea ce păstrezi cu sfinţenie Aceleia căreia i-ai dăruit întregul D-tale devotament. Iti mulţumesc, şi de ar putea să se afle Într-o zi cineva, care, atunci când şi numele meu nu va mai fi decât o amintire, să urmeze munca pe care încerc Eu să o fac pentru alţii. - Ce nădejde mai bună pot avea cei cari "stau pe culmi singuratice" [9] 3 2 fiZ DESPRE CREDINTA 9 decât nădejdea C21 se va atla cine-va care să-i iubească .51;Sâ:şi; amintească de ei până dincolo de mormânt, păstrând flacăra iubirei pe care Încercară ei s-o poarte printre fiinţelesinguratice, triste, sărmane, părăsite, des­ moştenite -acei cari n'au pe nimeni către care să-şi indrepte privirea, decât numai pe Mama Regină, a cărei viaţă, a cărei inimă, este a tuturor. - [12] 12 \" ALECSANDRI Alecsandri este acela care a făcut lumină În această chestie încă din 1863, prin articolul publicat în "Revista Ro­ mână", când stabileşte pentru totdeauna că opera este a lui Russo şi nici decum a lui Bălcescu. O nouă dovadă prin Care se confirmă cele scrise la 1863, este scrisoarea ce publicăm mai jos, cu care Alecsandri, după mai mulţi ani de la moartea lui Russo, dărueşte manuscrisul francez al Câniârei României Paulinei Spiro-Paul, sora lui Russo şi mama d-Iui Spiro-Paul din' Piatra-Neamţ, deţinătorul preţiosului document. Din această scrisoare, în afară de părerea lui Alecsan­ dri asupra acestei opere, se mai' stabileşte că manuscrisul s'a aflat chiar în păstrarea sa, căci se ştie că Alecsandri a fost in cele mai bune legături de prietenie cu Russo. A. Semaca lată conţinutul: lJfi'l'ce;,ti - 18 A'V1'il 1877 GheTe JYladame, Conformement li »otre desir, Je vous encoie, quoiqu'ă reqrei ; le seul manuscrit de ootre frere que Je poesede. G' est le poeme en prose de la Cântarea României! Get ouvTage admirable, ecrit dans le feu de la p'remiere jeunesse par mon defunt ami, A. Euseo, a une tree grande valeur poeti7ue, auesi nos bons frere» d' outre Milc01) se plaieeni-ils li l' attri­ buer benevolement Il N. Bălcesco. Il tau: donc que le manuscrit soit conserve reliqieusement comme un document important qui renferme toute la gZo'ire litteraire de ootre jrerej il ne saurait etre mieua: place qu'enire les maine d'une soeur affectueuee q'ui 8aura l'apprecier comme un joyau de jamille. Veuillez, chere Madame, aqreer li cette occaeioti l' aeeurance de mee sentimente les plus amicaua: V(JtTe tout devoue seruiteur V. Alecsandri [13] , .. �""''?'- M· SCRISORI DE LA ION SLAVICI *) Printre hârtiile mele am gâsit un mare numar de scrisori oechi ale regretatului lan Slaoici care ne-a, părăsit de curând. Iubitorii de literatură se Ual' interesa de sigur de oiaţa acestui însemnat autor al nostru. Scrisorile da­ tează dil(t ani tinereţii 1871 şi urm. adica de mai bine de cincizeci de ani, pe când Slaoici era student la universitatea din Viena sau mic funcţionar in. Ardeal. Ca pe Eminescu, Al. Xenopol, Bodnârescu şi alţii, eu am încurajat mult şi pe Slaoici şi l'am indemnat la lucru - In marea lipsa în care se gasia, i-arn procurat ajutor material şi din partea mea şi mai ales din partea câtoroa membri ai societăţii "junimea" din Iaşi. Atins de o teribila boala, Slaoici, aoând acum cu ce se cauta, scăpa chiar fara amputarea unui braţ de care era ameninţat, amputare ce parea indispensabila .. Simţindu-se mai bine, Slav ici, ca şi alţi autori tineri, veni după îndemnul meu la Iaşi. Dupa câtoa timp el se stabili la Bucureşti, unde sprijinit de Maiorescti şi apoi de Dimitrie Starea; miniştri ai instrucţiunii publice, a gasit mijloacele necesare spre a-şi susţine existenţa. 1. C. Negruzzi *) Incepărid publicarea scrisorilor lui Ion Slavi ci către Iacob Negruzzi păstrăm neschimbată ortografia din ele, întăi fiindcă un docu­ ment nu trebue s:'l fie alterat în niciun chip, şi al doilea fiindcă tocmai e interesant a vedea cum, prin legătura cu membrii Junimii şi conlucrarea cu Convorbirile, şi-a modificat Slavici în relativ scurtă vreme, nu numai ortografia, dar chiar stilul său. (Nota Rtdacliei). [14] 14 IOAN SLA v ICI 1 Stimate Domnule! Nu este dora stare mai delicata decatu ace'a, candu om ulu e constrinsu de a începe o epistola, - ba poate - ca chiaru şi-o corespondintia - cu o scusa. Cu de a buna sern'a nu e neci de cum o recomandaţiunefavoritoria. - Sunt inse legi, cari sunt mai poternice dacatu vointi'a omului: sperezu cumca me va scusa ace'a, cumca peste mine au domnitu asemene legi. I Scuzati-me dar 'nainte de tote pentru-cel vinu asia de tardiu de a ve multiami pentru binevointia, care o ati avutu fetia cu mine tramitiendu-rni "Convorbirile Literare". E de prisosu de ve face ateniu la lipsele care le semte unu rumanu in Yien'a.. Lectur'a romana e aci la noi o pofta, care numai din candu-in-candu se pote indestuli - si mai cu serna pentru acel'a, care parte din lips'a ternpului, parte din a mediloceloru nu pote apare la un bavarois mai adese­ ori în cabinetele de lectura moderne .... O muItiamita dar! - In adeveru, - o mare disproportiune 1- Cate-va cuvinte, cari în genere - potu fi si gole!. .. Am prornisu amicului meu Eminescu, cum că voi scrie ceva despre magyari. - Mea culpa 1- o recunoscu, cumca promisiunea a fostu acordata 1- Supusu impresiurtei momentane si altulu ar fi facutu totu ace'a; nu am scrisu anca - si nu sciern, ce va se dica "a scrie". Am disu, cumca voi fi pe Craeiunu gat'a, si au trecutu si Pascile: nu sciu, fi-voi candn va gat'a. In adeveru am scrisu forte multu despre magyari; am scrisu ci era am scersu spre a pote scrie de nou .... Si in fine am facutu unu lucru colosalu! Cu greu credu, cumca "ConvorbirHe" vor pote face intrebuintiare de acestu lucru.­ Idei ingramadite in vre-o 30-40 cale fara ora-si care sistem a mai stricta cum s'ar cere dela un studiu mai seriosu. - Am profi­ tatu insa celu putienu atat'a, cumca adi seiu ce va se dica i "diletantismu". - Nu vorbescu inse multe: veti fi ensi-ve condemnati de a trece peste acest'a creatiunea a unui spiritu confusu. Veţi afla dora multu bunu si frumosu : Thidi'a a pusu inse partile frumoase în armonia estetica. [15] SCRISORl CATRE lACOB NEGRUZZI '15 Voiescu inse a me scusa mai odata. Studiulu socialu e elementulu meu, aci pote dice atmosfer'a mea spirituala.­ Si unu studiu asia de seriosu cere tempu l Eu sum silitu a me ingrigi de sustinerea mea, sum silitu ele a'�perele pe dî 4 ore cu lectiuni seci: unu spiritu in acestu moelu obositu cu greu poate proeluce mult - si cu atatu mai cu greu bine.­ In elam! - nainte ele toate e ornulu omul Tote incercarile mele Iiberarie sunt o espresiune fidela a acestei vietie ... E fara potintia ca se producu ceva intregu; procluctiunile mele nu sunt clecatu bucati tiesute ore si cum cu sila la olalta. - Chiaru si multele vicii a fetei ele bireu*­ voiescu a le atribui acestei impregiurari. - Am inceputu ele. e. nainte ele ast'a cu 5 lune o poveste; am facutu pene aeli 6 cole. Ce am facutu mi forte place; nu e inca decatu incepu­ tulu inceputului. - Candu voi fi gat'a t -la ast'a se respunela ministrulu finantieloru. O rugare dera! Deca totusi se va publica studiulu despre magyari, ve rogu, nu scergeţi, nu coregeţi -- ci chiaru si adaugati. - Nu pentru mine, ci pentru "Convorbiri". - Un'a me linisceste: studiulu au trecutu prin manele destilatorie a lui Eminescu. - Aci merit'a inse ca se fiu aspru peelepsitu pentru cutesarea mea: mi-am promis-o inse, cumca nu voi mai lucra nimica nainte de a ave tempu. Primiţi, asigurarea stimei mele. r Vi/ma, in 27 Aprilie 1871. II Stimate Domnule! Ioane Slaviciu VIII. Florian igs. Nr. 32/II. Fien'a in 7 Iunia 1871 Fara de (' rOlII;illtrt do arnor. III răstimpuc-: însă «iocncau Pilharele de şilmpnni{; :-;;i, III Vrrelll(' ce ei healll,chelnel'jj :-;;i lăutaiii z[unb'Pi\l11 cu admiraţie ... Su1>­ comisarul se opri uluit, C'1I ochii ln, dânşii: N'a, mintit pro­ prietarul., Uite procurorul, oarecum S'11pel'i01'l111n i ... Şi aeum'a să, se dncii el, biet subeomisar să-l poftească illfn riH Sii. se IHll1H ,eI 1(11 toate rnărimile aJS:u'a! ... D11lr dacă miîine, :fiindc'î Je-Ia, F:h'i('(1t ohefiul, o să butĂ 1111 teJeJoIl prefocunlui: uite-asa ::;;i-aşil:, suhcomisarul POpe:SC1J a Iăout :-;;i it dres ... Mărimilc astea eu o singull";:; vorbă pot Isă te sufle din slnjbă.şi b�i te nenOl;oet\f\lseă IW lmdi1 viaţn, să dimiii pe dt'1lmUl'llc:n neV3f\t.! :-;:i copii i ... Ce să. tf' Pili rt:u, mititel şi K.1nllic; cu nişte oameni mari ca ăştiat .. :lVlni bine, cum zice şi JliCvasta:, sl'i cauţi S:l le inhi îl! \loe ei1 (le ('j aJ,f1J'Ilă. 'som't::1J Ciplo]' mici ... Ba te po­ Il1Jenef:;ti eă daică, zie <�cum ceva, Sle sup�l";1 şi mă înjm·)1. (le rnă fac de râsnI :eheJnel'ilor! ... - Oricum, n8'lle NegTesell1e, treuU8 suIe spui el-tia frnrnos CI.l-] orelinul c1onl111l1ni pl".c(f(·ct, şopti subnomis:vrul înfricoşat :-;;i ZA,păcit. fŢ'rebue, nene! Altd'elint/"II IP11 J.11 boch](' şi a,r fi pă <'at, nene! ... In ,cele di'J1 unuă, pl'opril2,tluJl'ul se Înduioşă şi 'Se dUIs.e la lJlCiISa boerilor. In Cllipa Iwrmătoau'e toa,t;e privirile se îndllep­ tewAlspl'e s'llbcolllisao'ul Poposcu l:î'}tpoi efd·(wa glnsuri pomi6't răguşit: - Comism:ml!. .. Să, vile iComisarlJul să, bea cu 1101, ;;;am­ V!lnie! ... PopeSJcu salufi'î eu groază .�j Oll l'.esp.eict spre ll!,lsă, retlTii [37] CEASUL nvu "ân(hl-se in nceklş timp spre uşă ca. să scape ele mnnifestuţ.in �rimejdioasă '.' Când găIăg.iJ(\ era ma i aprinsă, 1;11 pmg a,pătru brusc in:msi prefectul politiei, în,rtl,t, spătos, îmblănit, înşoşonat, ou căciula de lucru hnsă peste urechi şi cu () havnnă între dinti. Sl1IJ­ comisarul salută înoremenit, vrâncl să ziei'\, "tră.iţi" şi neputând scont« glas. Prefectul î1]"ă TIlEIl'Se c1n�lpt la masa. chefliilor unde fII primit cu o însufleţire iful'tunoasă. Dădu mâna C'lI toii, iuângâi« pc doamna bllomli'î, ciocni un pahnr ele şampanie şi :tpot se c1epăJtă in llJ'id(llt· clonlfli!o]'.PoPESClll îi. cl('schisu UŞii ('11 plecăciune. ,� lE'­ fedl1l:ni: am,endCit cu l€lilJa. pe ill'ei zile. - Ce ,t,i-am ;,î}Jus !ElU, POlws('u]e� întnrhil. i:le:ful eil'CiUlIlISCl'i])­ ţiei (·jt..in(ln-i pedenpsa. Apoi da'eă IIU lnţ:t'1eg'€ţi de vorhEi, (',e să vi"t fac, domnilor'! ull·mEi. adl'l:'sândn-se şi f'plorlaltisuh­ comisarj ele faţit. Da,toria, dOJ11llilol'! NlI-Jni 'llilllhlaţ,i mie ('11 oameni nmTi 'ii cu flt' .. , AV<'111 ordin .. , [39] CEASUL R\ U 39 - Ce ordin, C1t� JIU se poate'! Sie miră domnul llltă.l'âMul­ 1: unde ?Iiti un 8'1�llet nâscutlJe âsl tărâlil N'I(. 'II/.((.i <:lilcul vTcodntâ vrăjitul crtldnr&iII vântul, [42] :lIAGHERAN Bătu; in dialilante ?i presărat cu stele ,>i unde până-acU'll1ri dOnr sţrrintemil Pepele Cutreiertuui grărline cu (tur/te rodii: La' ndrâ.r;ostite zâne citeste nunti 'Înwdi i .. lli'.pc'il'ăt�i ;Întinse ce a,u� coc î1� lanur]: I�i-rtr.r;;nt to pe8C Iri soare in. râuri �I: Liuiomuri /-'l'e �terg in urma noastră în depărtare« sură i�'i xare după zare mereu, mereu ne fură. Răsbcr.tem ca furtuna [n-in muntii neqrli, g1'O((Z nici, Ce se ciocnesc :in »uet, cărării stiind de pnz17I:ci, i.,'i când deşiea.ptă zr!?'ii un cântec de cocos '[)cscălecăm'în POC/Ttc'i la Impăratul-Roş. ' Ne'nlr1iliJiină motuirţiul plângi(ndZn cap de scară De-abea putând .sa'ngc(ne ne8jlUSri lui oc ară : .- ('n ZliIeu, de-avea rusine iuăcar de Un' pitac N'rir ji'ndrc'islI'it să-i fUl'e copila din 'I:atrr.c .. ! I�'i-(ltât an-eau ?i dcîn�i'i OdOT ma.i sCIt1np la. ca.q/;' .. , De când nuntise două ea, einqură r-ămasă Toiag de bătrânete ca să-i mai ţinr.t teferi, Jucau ]Je U111eTl: astre, pe chipu-'i doi luceferi! Păgăduirt'npămtul bogata lui lilamidă Oricui ° şti să curme nespusa. lui obidă Şi-acelui ce va fteT,qe amara lui dovadă Că ştie răsplătire va da. a Lui doradă Lăeându-i st/ipânil'e 1 nireaqa' n] ,ărc'iţi e Şi scumpa. lui co-pilă cucernică soţie. "A fost, ((. fost odată ... " , şopteai domul, bunică, Bu îmbrăcam în taină fi mosului tunică Băt7dc'i'n ncstcillfI.tc �i făr' de' preţ j�r'eturi, ·Prindem!/' la fold vechi pGd()� din pod de a,caretur"i, }}[â jU1"i�((/m lCI grajduTI:, sărea.m pe roibu'n Sjlwne Şi ca doi fraţi de cruce ne ·iro8ea'rn :in lume. Tu mă credeai aproupe când buehinl;câ pe-o ca'rie Si nici nu-ti da.i de 8efWI.ă CUIII. JlTibeqeam deriarte, Cn l'r1ntul ii ca g{I.17rlul, S]Jre taili'ice �ne7e((gu1"i, Prin văi �i pe calu'/ee, pe ·cinete drurnea.gur--i. Cc'ideam c({, () nălur:c'î ;in umbTc de coclCf,Uri !�'ii8băl'err1n voinirii din pânter: de b((.!((uri: i'tIt!, cobo7"f,(m fUTtunc'îin negTe văgăuni F,ii m,ântuind copiii robiţi de căpcăuni 111/'1, mistuimn ;in .funduri ele tc'îinuite }lefteri fn (:Î/Te .nifl(�'n jo(de piticii blânzi �i 117,C;�ter'i Ce mă J!1'ime8D cu cinste, i !n'i J'iun Zn c((.l JJoteo((,ve, NetTiÎlul sâ-lIl'i iri cu. Jilată nici gu,Zbeni,nici grt]·bo((ve ..• [43] A FUST OlJAT.\ .. .: Ba tot ei ; II/i iucarcă merinde 1>11, dă80gi f)'i mă coiuluc «[cuă în codrul rechiu ele fr"qi, NetuTbnrc�t ele iJl'ClCnTI: ele })OG1LCtal, securi! ' Şi unde sâmt stăpânc doa.r mumele-pădu rii. "A jost, CI fost o/laiă , " .! " Se (ră'IIlrînta,u in mine ebucniri ('1/ de ţurtuuă, ,�() /'di 1'1: '/Ii,istCI'iuus(' din 'I,),CI�IC.(� cr:(( si r6�!/I:1/â ' Gânl..{ t.âmtiuau. II iumc U/.[1//(' 1,1, din /rW/I,I'I, IngclIltd"ind r7u;Q/lw1lii �i 'lI.u:luinl! I'({,�ici. Mii, mistnia !I/ln'I'CU, rlr/'JI111Jtclllr '1'1Ir;!I/.IJC D« 8111ci 'in VI'tItJ pGdo,tc pdlllllrgini de rt!Ji81' Şi ,ii izuculII năpraznic, ca 1;i/orn'n oârtcjc 0'(/lu/ tuuc jlc'îrf 1/ rea de 7)11tl'(,( le .I;uteje. li dO/!I))'11l1I qră//('(ldc'î, hicl:Sllici si nemernici, ':','i Li,1I ul cât,: 11,71'/[l «ccsii atotputernic: Gazllţ.i sub I'IklmnoI 'I:r(: "ăl!J((ticc-mii ]I/'igo{(?u; Enw legoţ'i (('I/I(/;1'1'I.'ie ('II, sr{r(Ovcnc odg(!(l1ic, Rostogoliţi În uc(:illri �i'n fil/.ţi ('·n gJ'Clc cercuri Inchi�i c/tt îi «nun.u], ctun buna Sfânta-Miercuri 111ă ,�fătui(( hltr'unâ când 'mă liJ!I'C((,)f( la [I}'([gn-'i ,�'i mi-arăt« (:ăI'II I'C(( "ăltând "}II'I: zări toiaqu-i, Cărarea ce 8c'ntindc la, 8O'/'((-i Sfânta-Vineri, O sfântă care �t'ie ce-i il/istlll' I'C tiuai. "A fost, ({, fost orlcdă ... ! .. A fost dai' ?lU 'I/(((i cste: Tc-((,i d'u8 de mult, lnmieâ, ((,zi e�ti fi tu ]J{)'Vcstc! Te odihncsti Su.u C?"UCeCL d'l:n eiln'iti'l'1d vcchi ,')'i qrÎ,l'bov{ti 8alcâmi'i 8e'n8irllc perechi Jn )untl /J,'opl>i tale, nw/l()'/'II/iţ� 8t?'ăjcri GC-fji plâng ;in tua1ll1Ul frunza llC (insil/nl t((1( de it'r;. Ei Jllâ.ng l1W1'en �i-or lJZângc, tn dormi �i-{) .�ii tot (lOl'lJii 81: n'O?, sti n'icior1utc'î sa.lcâl1âi 'Ilni/i)}"il/i ,Că'n ,9rduJlu, cc-o ((l'opăI' en'ngăl1;cnitc pătl/.l'i C071 ilc'î? 'in-nil: dO((il'llit lo pieptul tă'u, alături .. I Magheran [44] ISVODUL DE ZESTRE AL pARINTILOR LUI MIHAIL EMINESCU Cu acest conurnicat incep să c1HIIl publicităţii in (�()Io;wele ", ConviOl'biri'.lol' LH0I'<1I';:2" ula mii terial până acum inedit. acte, certificate şi scrisori relativ In Mihai) Eminescu şi fa­ milia lui :Fik'i'lHd ac.c:'ns!ta mă simt dator inainte dle tccrte să, dC'i:;!U:;:C'SI(' C111111 a, ajuns il.(·,(!st lllilh'l'jal În mânile l1W],P, Inim'II,;1 J8:)8/99 fiiclIsem :În Corniî.,uţi 1ct "Glulm:l 'I'ine rirnei", al cărui secretar eram pc atnnci, două conferinte despre POCZili1 Juri I.0minescu, una dcspro "JDghipetul" ;;;i nJtil despre "Strig1oii" lui, Aceste con:fe:rinţe 1itel'ar'e mi atras asupra mea luarea alniln(;e il S11 rori i lui JDminescu, f{isngui';) care se mai afla atunci in vintii, il Doamnei Aqlae O(l'I'elSS eli' Uoliitesturn», dorind să-mi facă cumoştimta. Astfel am fost prn­ zontat Doamnei Ag'lae în primăvarn anului 18991), Nimic l11JR.li firesc decât si�. vorbim despre neferioitul ei frate, de marele nostru poet, pe care-I deplâmgen: ca victimă il sR.Trl!ci{'Ji în care il trăit şi lucrat. Dim vorbă în vorbi)" 111,i··a spus că. pă.StJ'NIZiî. cu mure evlavie "h;Î.rt i j](>" 2) ,(le i-au rămas de la părinţi şi dela sora lei Hmieta reln tiv la Mihai "). J1jra aproape la mintea omului ISU (,.illit a l)1:i, ee cnpri nd aceste 1) Dacă nu IIJ<'i. înşa lă IllelllOria, avea domiciJilii Î/l piaţa Austl'ie:i (<1etăzi a Uni»(·i) lIumănil \Î, 2) �Papiu»c", fiind COli versaţia su,-.Mn ută ÎII lin I ha gem lani!, CUJll era obiceiul vl'e1llei ÎII Bilcovilla, 3) Notez că în cel>cuJ familial> i-8n zicea pO(·1.1l1ui; Mih:cti �i 1111 "Mihail" CUIII II(;-alll deprills în litera.tură, In scrisOI>ile lui către mem­ brii f'anlili('i !3('i1IliC'ază EllliIIC!3CU el(· 8,S('III('llea: Mil1i:ti �i MilJaiu, [45] H,\!>!'!'I! DELA MIJ-[c\! E;\IlNESCU h;u,tii", Mi-a rllSj)lmlS că: diferite scrisori şi ade din- cari ��llClJ(' d« natură foa rte intimă, Jntrehând mai departe dacă nu se pot vvdea ,)Ceste , .. hâa-tii.", Erau (,fii putin unele din acele" 11Ii-n rAspuns cii. mai uainte le va revizui ea, promiţându-mi r;ii după ,Io('in îmi vn pune {'U pilă(1flre la dispoziţie totul ce \'il IYI'<,zertta vr-e-un interes p"ntrll mine. )[11 11111lt după această conversatie s'a înteţit conflictul îJltn' glivenJl11 bucovinean şi partidul national român, al cărui eXpO)[I{�\llt E'i11l1m pe atu uei. In consecinţă am fost luat la 'Ochi (1(, gllv1el'11 spre a E expulzat din Bucovina.vunde, ta cdi:itean UJlgal', IIIU nvemn (lI'('pt a fil('t" politi.-îi. Tn lunile de goani'i po­ liti(',H. oe au urmat, eCmd munni Ciillli S(�lltl\lll ,Il/opt,ii mai puteam trece pe scurtă vreme prin ,Celmău(;i, u'a mai fost (lată. posi­ bilitatea să văd pe Doamua Aghe, iar :in primăvara anului 1900 11.m părăsit dcf'mi tiv Bur-ovi.na, Intâmplaron insă il voit 0<1, după "ne-o patru ani, să, fac cunoştinţa :[ocotl'ui'fln.t'lIlui TYrogli, unul din fiii Doamnei Aghe L�·in prima ci căsătonie cu profesorul Ion Drogli. liJu nu-l C11- nosb-am de mai 11 IH\,illl te, dar el ştia die mine din Cernănti. Adu­ când GU vorba la "bi1l'tiile" famil iei ]jJll1 i 11E'i'i't'U, despr·e ea:ri mi-it vorbit mamă.-sa,mi'i snrprinde ('u d(�Clliuat.ia că (lC'2ste "hih,tii" le are: ,la SiJll' :în rpimişor:'Ia., unde era ahlllei în gaDni­ ZO;IIJl3, şi că ca, Jill llllrna,i C3 ('"te displls sfî, mi-le 11.ratl', clar 8 gil.ta să nLi-Ie şi P112dea spre pi:î.share, Locotenentul Drogli, (�all'l�hiîda simptomele mOl'lrului fa­ mi har, irfîisef.oarte d'esorcl onat şi pare-că, şi lntre' 111 eru'rÎ l (> lui c)ra ma,re desordiI1t\ ci1ci 11. doun zi a "găsit" ';1 bia donă cel'­ tifieate (�e şcoali'i a .lui M:ihni şi o sarisoa;l'e a lui Tiiu Maio­ l'eSi('U ciltwe mtiJllşil locolcl1U1,t.uln,i, ])-1'1'1' Haricta lDminescu, care supravietll ise lWillorocituJlli să'lI frate abia eu un n,n şi ne-o cil.teva IUll i, InsistâlJlc.l pe bngă, loco ten CtutlTl Iil'ogli si'Î caute toate hfil'­ ti i.Le j'e:âira.te relativ la familia, mamei sale :;:i a 11lle.hiilll ui să,lI, iim mai pl'imi,teu tii,rAita, ni:;;te ]nanui:'t(:l'i�r, anume Ifll1ag1mentul (20 file) ll!nei de.scrieri a populat.iei din Ori:;:nna :;:i o traducere (luc'win'e de Jnclepător) elin frmwezi1, făa-ă niei o SIEll1111 i:ituri'l, Ikspre cari pretindea că snni mail1uscrisc datorite �u i ]�mi­ nescu, apoi nişte fiLe răslete scrise cu ci1'ile, din eaxe numai u.na p�'eS('Jltili 1111 net' îJl înhegime, vre-o G seri ROl'i de-ale lui [46] 46 V. I3RAN1SCE Milixi, a nume i) către tatăl-său, una către pi\l'int;i, una către ha-tele-său Şlel'lnm �i una către soru-sa Haricta şi in sfârşit o scrisoare a Harietei către Ag1ae. Toate �leIH"te au ajums în mâinile mele şi se afUî şi :îlll pre­ :'WJlt in păstr aroa mea. Dar Iocotenentul Drogli, îuaimte (�2 a-i pierde nruia, mi-a mai t,l'i rnis nişte sori sori de ale unchimlui săn prin mijlocirea unui prieten comun, ele asemenea ofiter î1J armata austro­ ungară" pe care î:mpJ'umlUtâ.ndu-ile mai departe, eUe au fost date PllblicitIă.,ţ,ii 1), iar de 'llndp n'nm putut dia. încă, deşi (le ani clie J2ile ac sunt pe urmă, Aceasta este pe scurt istonia materialului reiativ la M, Emimescn şi fumilia sa, ajlEns' înmninileme1e, material, pc care am nădejdea să-I mai intregesc. D'in acest material voiu ela. publicităţii rând pe rând, ICll concmsul binevoitor al redac­ ţiei "CODVOl'b.Îil'i Literare" totul ce va prezenta interes istoric 151 Iitorar-, după cât se poate în chip cronologic. * ,. ,. Cu ajutorul redacţiei "Conv. Literua-e" am stahilit eu ma­ nuscri sul fragrnenf (descrierea populatiunei din Crişana) despre care am făcut amintire, nil este al lui Eminescu, ci se datoreşte Imi Ion Slavici şi t' probabiâ că, şi traducerea juvo­ nină eli:n limba fr::WW8Zii e tot de la J. Slilvici. In pIT'iviIl(.n aceasta Încilll1.11 s'a, rostit ultimul envDlnL Cum ,UJ ajuns aceste! mannscriRe sln'ăiJne JiD! posesia familiei IDmine;:;cu, n'a.m pu1:nt sl.a,billi.Dab\ fii,J1cl pl'ietenia lui M. ]1jmineseu C1] J. Skwici, e pj'ohabil că elpla poet au ajmlR sllb :ingrijire,a. sln'o1'ei saJe, C Şi'n. fiecare seară apusul ros de sânge In mormâniă' n adâncuri un vis neisbândit. Iar, noaptea, când hodina şi'ndeplinea menirea Fiori peste întinderi şi în adânc punând, Si' n ultima clipită haoticâ planând La pieptu-l ca'ntr'un cleşte prindea nemârainirea=- Atunci. cum în neştire porneam de-a lungul dunei, Si cum inqândurarea mai mult ca' ntotdeauna .Md. surprindea adesea cu infinitul una,- Deodată subt cascada de marmoră a lunei Ce stăpâne« !ji apă şi ţărm. şi-afund de zari, Măretul dig asemeni unui pontif solemn Parea ca mişcă, umblă, şi mării [ace semn: Erta ca mine, poate, eternei sbuciunuiri. A. Mândru. [53] INCRUCIŞĂRI DE ANOTIMPURI l'�J'n întâi» 7.l (lle pl"i,rnn.v1'('. Yl'gdatia căpătase şi dânsa curaj. Frunzele copacilor jeşirii ('(' c drept la dnta paotocolaaă, însă. erau sficlnice Şl ,,1nh',111 ]Jnrcn la cumpănă dac.i) să meargămai departe. Astăzi JIiVi' gata. ,si1. pornească dt,sf{işUl'nrea ]01' triiulnfală, ba chiar {],('i'E"J'Î S(',L!,rH, iti zice ,()a,ll ('l'e8011t încă. 1)e atât». Sunt scos şi eu din casă. ca mul.ti'i. ;tIUt lume şi urc mul­ (mnit dealul Copoului. Cn cât ajung JURii sus, dI'U111IC{.ii se 1';;.\'(',,('. şi - ,Ihi,al dacă se poate inchega câte-o pereche-două, la nc1iîpostul discretiei insuf'icicnte it ::lII'bowilor nu destul de Î111- brik'tlţi .Y('get�liia pe-aicoa e încă tot sumară, aşa că din drq dl111 (�nzărmilol' 1',e1111n1; de-a merge mai deparbs şi mă în. tOJ'c,lă:o;;'\,ndu-mţl la vaiLe" {'U dealul R'epeidei în faţn., şi-o pers­ poctivă measemănet mai largă de cât la suit, De j'lll' împrejurul Ia::;n1111, pe colinele inconjm'ătoure p]'i­ măvaaa părea să aibă o stăpânirr, mai veche �i maifemeinic aşez:niiî .. Ai fi zis 011 instalase de-acolo un asediu al orasului, svârlindu-ne el e-ocarn cLn,tn , pe de-asupra capuhri\, negre săgetl­ c]p r[mdune1e .... FFîcusem l1lunai cât,i-va 11Hşi la vale şi pe trotuarul elin !li! de,. ceal,aJtă, zăresc un hătnîn, ('IU harba albă, ,eare suia, îndi destul cUB sprinten, dealllll. A:inngjE'111 pei1{�eiaş lin.iJe, şi'n tiInp CE\'n neglijenţa vi!:sării, eram gaia �să-mii1!haJt pl'ivinle ('11 tot,ul de an dânislll, îl vnd C'n.-şi scoat1e pn.!lălJia adfme ;;;i. F l'E':-;pectos. Intotdeauna !ant nVIlti:. o (�vlavie deosebită. pentlru [54] J. PETRO\'1CI b:Hl'i'tneţie. Il salut la rândul mou, f51"ă a-l reCLlnoaşt�e, CU) npIJE'iolll'e revererrtiousă, Bătrânul traversează strada ::;;i se apro., pi« ele mine, cu mâna întinsă. Nu mă mai cunosti � Ba pmrreR tie ClIlWSC .... dar Du-mi vinenumele 111 minte. Eu sunt colegul D-JaJe ... :X. Rămâna:i.ul'it. Aşa este. Sub avariite feţei îIlz�lpezite la mustăţi şi la barbu, deshişesc expresia cunoscută, a unui V8- chiu caumrad dte şcoală, care răspnndoa la aoelas nume. Sa fie eu }Jutint,ă? In timp ce eu şiatâţia a.lţi f�olegi ele serie, putem 1,nCR l1'âvni Ila firma: til1('ll(e�e, dânsul să-mi apură Jl1 CliccasUî ipostază cl(� moşneag, ce e dreptul ali urme de f'ru­ musetc, dar moşneag de-a ciinii traistă Itot ar fllgi eopiii l., Şi doar pe vremea când eram la şcoală împreună, nu numai (·ă nu era mai bătrânieios ca noii, dar avea o înftî.ţiş[la)C atât de fr'Hgedă şi de feminină, încât îl puneam să joace, la repre­ zent\nţiiJe noastre teatrale, l'olmci:le sexului fa'mnos,ce1e mai adesea pe ale primei amorcze Şi privindu-l zăpăcit acuma, ca pe-o vede11iJe ireală, auzeam în vâiâitul de scoică al memor iei C'::lT0 se deşteaptă, două veu:itlll'i pe caro i le spnnearu păti11lil� pe scena dc' la int,el'u;lIt, 1n1'01111 înarnorafuhri piimejdnit: DaT nu 'nţelegi G'lani'l/(/, Că l1Jân(h�-te pe tine, lUi-o) hta el'in ochi lum'l1/({? Şi-1 revăd deghi(zat întlr'o nost.imţt femei:ll::;;IC'ă., eu bimpla - îmhl'ăca.l'e a lunei rochii împrnmuti3lt,e. Nu-i aşa c';un îmbătrânjlt� - Cine ne-a pus să fetei 1)(' femeâa .... fiemeilese tDee Ulai repede de câlt bilrha,tii ... - AL. ţi-aduci amj,nt,e de flelprezlentaţiile noastre te.atr(-llp� Ce v l'eHlurj ferieilte! .. PentJ·u 111ine ;elipele acel,ea 'HIU fost '3IPO­ genl "jetei lndp! .. En n'am i'1VIIlJt .�anI8ă. în vi'aţă. Ştii că R,V,eanl şi E'1I ni1z'uinti 'î!1;I]t,e. D-t,w fti i,zhutit, eu am ajuns percep tor î]] tillI''gll1şol'ul N ... şi ,011 toate sjljnţle�,e mel'e n'am pmtut să ma ridil(j J1lil i mu� în carieil·.a finaJ1rci'I1lt·i1. Dragă pril8tJene,ai sufel-jt mult� - Astazi n1l luaj sufi1r, (1a1' simt cum mA pri=îvă.lesc pe I 1 [55] INCRUCJ:;;ARI DE ANOTIMPURI ;")5 pan�n. vieţii, fără să. mai pot opune .nici o rezistenţă, Mit duc, mă .duc la va le,-bi'îhâneţeH este I;'i o chestie de consimtimânt .... ),1.. I'ilosof I, -PO';;lte! ... numai la <"e hun! N o-am despărţit, după ce 11181-am strâns mâna cu căldună ';il cu dorinţa. de-a ne mai revedea. Dar mi-a l'DnY\la.s în suflet C'f:�va stnein de >elltmosfiel1a înconjurătoare, eea plină. de fă.giL c1nin!'e]lo şi avâutul învierii. Printre solii pr.imăverji învioră­ toar« s'a amestecat şi acest sol de toamnă sosit de ple 1111 PO::it m,;vi (v;�ail1sat al gel1JE'I\aţiei Inele, dar pe care IlIu-1 pnteam renega. Tn('lT1CÎ!�jnDe dieaLllotimpul'i: primăvaaa voioasă dar vremol­ Jljlcă. a naturii ,C11 foamna definitivă, despre care îmi aduce vesti aşa de grabnice ajl�m'iţia vechilll l.ui am ic .... 1. Petrovici NICI O CĂPRIOARĂ Ca un isoor la care nu mai vine, Sub bolţi de codru, nici o căprioară, De-aceleaşi visuri, dornic se 'nfioarâ Uitata-mi suflet, pururi către iine.: Dar din splendoarea vremilor coboară Sclipiri de lunâ 'n. iainice ruine, . Ca pe-un, izvor la care nu mai vine, Sub bolţi de codru, nici o ctiprioarâ. G. Totoveanu [56] ABU-EL-HULL , I I Lui C. Osiceol1u. Când ])o.mlllia Margareta Nominaodiosa s'a, întors din Lt.ilia, am întâlnit-o elin întâl1lplnrre în tren, înhro gara Vereşti şi gaTi(1, Paşoani. - ,,])omnnil HH:'a" i-am zis -- şi să 11U uităm C<1 '01'1:1. Cb'(l- gută foc -- ",MiJr.h:lJ'i'sieJsc că vă invidiez. Am o dambla Si}. văd N apoli, Am cutreerat toată Europa şi ])' am VllZU t oraşul ;)f'.(·st:1. Nil ştiu oum, îmi! .înehipuesc i:lf;ii1L Cieva: o mare uimitor c.l<:' :dhastb'i1, nişte oase minunat de nJbe, un nmut« f nmegând, IlII 011HŞ în ruină, tl'ngpc.lj;t de atunci, po-zia ch' nzi .... mă rog', ,n�i tl:IeCl.It pe-acolo'!". "Oh, c1n!" - "Şi v-a p]i1I(;ut�" - "ah, ela!" Ochii ei Iuumosi se uitau departe. In această pătilnnşă privire pornită sJl'l'le alte zăni, mi se părucă viid Y('zllviul În clocot. -- "E flll1ITlOIS, nu ,aşa 'i" - "Oh, da! ..... IlKli: la1(',s băeţii care servesc la restaur-a nt«, \:' n'am văzut nicăeri bărbaţi llltaii faumoşi!" ])(';lt:nnici s-au trecut doilspl'l:'z("c(' ani şi Itai) n'am fost la Napoli. Imsă am fost în Egipt, prin Constantinopol i)i M'mrea EgC;f·. Nici o asemănare fireşte, de('iH� doai, una �il)gUl':1. Cu noi }i'P Va,pOljerJai o h'mee, şi, Pl'opoll'(i'a Vrll'f;t('i pi'i.if;til:atA, mi s-a 111 tâinplat între insulele ,8amof; f;ii Nic<1l'i il (':1111 ee rni SE' întihnplaRP îlltH' gi'i:rile VC"l'l:'i)h ŞI Paş('(lni. [57] A BTJ·EL·I-I UL :37 ])O(lllllhil era brăileancă, femee aşezată, trecută de il, treia tilltJl'cte. Băeţii de l'ostau}'nnk, bănuiam - ce nai'hn,- ('rL n'ar mai int(wesa-o. Pain Ul'mal'e-:;:i dintr'o întâmphl''C-drept când rt:rcc:ea vaponul prin fata oshrovuluj in care Ion Ghj'ca fusese b-y ottoman, m'apue s-o întreb: _ "Cum v'a plăcut, Doamnă, (lonatantinopolulI" TI'(,llll0 sa spun că, pentru niine Constantinopol este aşa ceva cum imi inehipuesc an raiail in vi'i1;ţa d'apoi. In să {!il a'iî spu nse : - "Ehi, nimic ... Mlail'If'Qe Bazar e Ulai uuu-dar decât piaţa inauo (lin Brăila, iar la prăvăliile din Pena n'am putut târgui nici un capăt de aţ,ă ... 'I'oate-s mai scumpit decât la noi!" ... ' , , , , . , . , Puoporţin vârstei pă.s�ll'l(ttu, evident, * * Mă fură o amintine, trelmc s-o aştcrn pc hârtie. O boală. 0811' cuvenita iertan:e :;:i intru în subiect. Pentru a ajunge cât mai' repede la A1Ju-T!JI-Hull, voi pro­ ceda prin eliminare. 'I'rec călătoria prin Arhipelsg, trec so­ sirea în Alexandr.ia şi primele impresii egiptiene. Incep deci rCU Delta şi trenul care o Rtrabati8. O să fac, dealtfel, de la inceput, o d{"st�inuLre. LiL Bab-El-Gedid, g1aTa de sud din Alexandria sau la Charing' 01'OS8, la orice gara, din Londra, toti unn, Ghi';;;euu'j, peroane ;;;i trenuri, rândniala în deosebi, sunt curat engleze. E de altfiel fir-Iesc, că.ciFJgiptul modml1 e l(,l',ea!:i1l-Ylea Marei Britaniei. N efin'se şi eilldat aiI' fi alte/eva: că ,toţi Egipjjenii, ci1nd vorbesc o limbă, IstrăinĂ, VOr"­ besc franţ.llzeşte. Cu .toat�. 'sUi,pânirrea ba'ibnică deaproape o jllmă,tate de vlen,C,el1 toată, organizaţia! şj civilizat.ia sudiUî. 61eol0 de N aţiunea PJ�ot'E:doC\ire, A l'C1bu:1 - xC'nofoh (�um nn mai e POpOT în hllTI-t> - a rămas îndrăgostit de ]"ranţ:a. Şi ţine doar c1(' ].nl Napoleon, şi 'e ci1radeJ'Îstidt aO şi eiviEzatOl1', eartE' ° dJll0e clâl'z împotriva p:u- tCl'rei şi împotriva voinţei. < ... Jar trenul alpi1rgiî. pe mi1noas(' câmpii; grâu, orz, ovăs, ea. l:a noi, ca ori unde. Ahia dacă un palmier, clbi'AI dacă o cămilă, în gOHJl:l ochiului, prin geam, te falee :o;ă. înţt'legi că eşti pc malul Nillllhri. 1),11' colea, .. rleodlntă ac-olo, rlintl"1ll1 Jli- [58] 58 C. (;ANE mic îndepărtat care se învârte giptiian pe model britanic, depa.rt;', mai d.epnll't.e, prin sate şi oraşe, până'u capitală. Daruunhnr - 'I'antah - Benlm - OU,ill'O, TIU!':'!. aceasta, singura din lume încarc locuâtol'ii 11iU plrt­ tose nici o dare, I<,are SEl ţi.l1i8 iSUS din taxe de I12XPOll't, In deosebi dintr'·a bumhaonlui, mao'en ei hogătie pe toti întinsul Nitului, .(-1 ,cărei valută (' mai ridi'cat8 .!Cl:ec,ît a Ang!liei :;;i exeedentul hudgetnl1' anual se număl'ă cu zecile de 111 ilioHn€" de Ili[re sterline -tara arceaista, JiJgiptlll de azi, cl'ea.tiunea Angiliei de lan\;L1Il'ile ci:'u\eia, cI1ede eri s'a descătruşnt, i\re o ll'illJitnijă mândrR. pil'intI1c toalte. Intinsă şi Imilna!tă, aU'e înfăti:;;m'e(1 orai;,clorr Il1curi, nle .că 1'011' farmec este că, vihrând în mulţim,e, poţi să hi:îeşti singUl. Lumea în mohodllta. haină de In noi fOi1:fotă ali'ituri de-o lume 1n pitorrearscă. îm brăcămînte; {>iUl'open i {'lI pă1ă:rii şi mCl­ llOlYliphmi cu freNllJl'l roşi S;:1I11 tUl'h::w1e mullti ('010il'e; dOla.nme ati­ ţ.ătoare in J.'ochii p<:11'1zie118, desrpoi<î1:l:Ji în 8U:-: şj în jos, 131 �erl1!ei dilsl(;Tetle cu iialImaonil pâni'i la oehi, cu trestia. pe nns şi :'opilul Înspin,ill1\:-. Străzi lal]'gi, oarse înailte, statui şi. 111 omnncnt.e, tl'ăsnri, ;ramvale, a11It()�1}ohil!e, :DU1�n:ic0Ir 'enl'opean -- însă. pa[luliori Şl lil,nanÎ01'i pe margini de trrot.oHl'E', smochini şi eadtlsuri în [59] .� 8U·EL·I-IlJLL 0Ti1clini luxurianfc, minarete şi cupele horbotate în cer al- ,o )J mult: Sahaaa, pustiul ... nisip, nisip, imensitate de nisip .. , Pa-intre c1e:aJl11irile aoele, in fund, deodată, pe neaşteptate, elE>paJte,în 7,[11'0 fătră de 'sfâ.q;iit, se vede ceva ... triunghimi, ... piramizi .. , Cele 'I'rei Prramizi 1 Un nod SK:l urcă 111 gât I)i ochii, în ne- 9till'l' , se impăianjenesc. Cu nimic din câte şfill1 n'aşi putea asemăna simţimântul cc m'a cuprins .când lam văzut întâia dată, de sus şi de ek­ parte. din cuimea citadelei, mici ca gămălii de ace, im('11seh· trei piramizi pierdute în lnminosul decor egipte'an, ,se îmbulzeau în minte dinastiile trecute, se prăbuşeau 1'1 n11 mai este; voneau popoare şi se duceau :S,emiţi obseohrosi, II ylcsozi şi Evrei, Persani fastaroşi, Geeci civilizatori, răsbot­ nici Romanil,ATAbi visători - întc'a veaourilor clâ,ră stăpân i efemer] aiacostor locuri ... 'Departe, in zarea pustie, piramizilc. acele parcă stăteau �;1 cânto obsodaneul (l'Oh1en împrumutat din Ecolesiast: Deşertăciunea Deşertăciuwdor, lJi totul e deşertăciun», Ca'nbrum ViN am mai. văzut, la picioarele ci tadelei , mor. JuinteleM'ameluo.iJor, sclavi răsvrătiti şi mult viteji, oruorâţi cu duiumul del\1ohamed A li P�işa, al icănri skă,l1iepot e mstăz,i nege. în lngipt. Şi cum în [l;iureaITa vj'suluj� s.us pe (lllUmea eitadelei mă simţieam ,atâlrnat între Ofir şi întDe J8Itori,E', mi-a sum.,t ca un bJestem al ;j('.cs,tuÎ pământ mereu bătui de tot,i stră.inii, cân­ ieeul ee l'am ,lilIzit eh>-odn.tii, :fhH'J'(\t ele \lUl Englez în f-\paieL> meu: Să pl'ivleşti d'm Egj,pt li:giptnl C11 ochii, :;:i să c:âl1ti cil n'ai hma110, pa.1'c11 ,ni Ifi pc rramÎjsa într'o ZI de grevă, - paJ'.cJi ai fi an da.ncing pe Piocadilly Oiro11s .. , O fi patriotisrn, 11JU ::;:tin, dai!' uite (;Ium, din OMlza unui Eng:Jez doritor d:e banane În taTi} in Calle e[e m1eSlC I�liproap!e în gunoi, mi-am s01U'taxl reşedinţa lY� cUiln1iea c�taideJei, IaHi-măiao' coJt Şnl'ia Buhq C!lI. ŞillriilKnmel, calţll i [61] ABU-EL-f-lf:LL (,uriÎ Cască - Onp.';'iL din Egipt. Aşt'l'pt tll111.l1lVn;,1I1 c,are dnec la C11JLs,eh. Un pn1 de A_i1'a)).,, daI' ce tot 'Spun _ o ceată în­ treagă. de pui de' AJ'abi nr'îv11Jese sĂ-mi frwă ghetele. Con. sticnt de jLlJ'ămiintlll ce m1\ Jega de 'Purnu linl Leulldl'IJ. 1'X:d' li 7" I'l't:llzj)re un 'c:a]!, de.;;i'mi sunt. n.llJi pantofii de Pll'a.fld Citadelei lui Sa][Jh-Ji�]-])iJl. Şi in Sf11L'Ş1i, cum văd venim] iUllllVii :IILl, fiii]' încă. din nl'(ll'sî'ntl"ul1!1I1 (1:i'11 vagoaJ1je si-: l11s Jll s/'1'1:I(/111Ji8 toli, să mai vAdă, şi de alţii, că n'oi fi doar OUS111- )Sur ilgimniu în tot Ou'iclltlliJ, - 0;: I"ia BruJaq (' o stradă, ·(,ilre nu se mai is,pJ'ăv e,5 te. Cam (oato ,i)lInt la fel dpu!Jtminti"rl'eJ,E'tl, dl'lf�pte şi lungi d�Hi pierzi riihd:11'('::;r-l[ a minţit gem'Tajii de oameni ... , .. Cc' bine 'e'a mintitl Nesat,IiI cu care m'am uitat in valUirile .\iilIlJlIi, doar un poet SHrl1l111 nebun 1'aa' putea înţelege. Mii Lr;'igC'(.;\ c'o l11isfiieĂ ])lItere ceva uC'deslnşit Spre apelE' [62] C. I�ANE acele. Da, erau ccn'uşii,::;păli1.cite, murdare ... clar oglindeau in rf'le mosaico basme, Iaraoni ce splendori, motafi ziCierel igii, ştiin!ifiee comori -clulse toate în nu se ştie ... ... Yes, we havo not bananas! Mişcă, Nile, valuri de mli,e-e (m101'i, clubul Khcdieval (luce la WhiteHall! 'M8i1ru� stârng al Nilhllni e o îrxântare. Palate, ternse, par­ ouri şi g1răIc1ini. Pe un lOCI]" albastru ela. ochi de fecioară se despmndcopaci, cu forme ciudate :-;:i donmniri stran ii: tamari, sycomoi'i, platane :-;:i leuaa1i:ptnsm'i; arbori fructifieri: lămâi, portocnli, grenadieri, măslini, migc1nli, l)(lnla11i(�il'i şi smo­ «himi., F'lorile însfârşit, flori oa în bai:'lll!ede domnite, Compromis ele 1(;1)110ri nu «ste în ţ·(\,ra aceasta. N'l1 e roz, ni('j ee1111şi11, nici verde-nlbăshiu. Violente culoai sub so:a,Tlei1e ne­ orutător caa-e le lnruinenză. Allhastnl c de sineală, gwlbenul dcsafran şll'Oş111e. e10 sânge, de pm'p:llil'ă l'egea!scă. Şi se duc in vahutr: florile pestriţe, c1rlpe ziduri şi terase, să se verse in Nilu! care leil,grună încet ,(�ori1,bii frumoase ou pânzole strânse, vechi dahabijore încremenite nu de nevânt, (lp l'or-:tul poate nnor v1'emi neînţreilelse pentru (']e. La o cotitură, \de�lhmgul :Llll0r bălţi -l'ărnăşiţe du Tev�b'­ ')ă1'i -l3oseaua duce dl'!ept Ih\J pinunidelrerrcHl1'e se zăresc în fu(nlc1, întâi mir('i de tot,apoi' m'ilai, Ulai mari, le vi1 . .cT ellln vin spre mi,T�e tot mai r(�judalt c1p maTi ... FOl"maJist nu Isunt';, clar JipsDI fie erel3t,ere îmi dis)Jlaicc. Un arrab diln spnte it îneăJecat pe spătal'ul bă,nc,i i şi s'a aşezat lângă u1i{ne. Mă lLit miraltla cliJ.HlSU], îmi z8.mbeşt:e pUî(mt. ZâmbcNe şi ou. - "Musie ... " zie\c. V'ai eh: minj(�, n'o fi şi ăsta v,ăxuitOl". De 1ll1de, "M'llsie" ul"rnează d "vous pas avoi1' besoin guirdd" D1ll11Dlez(ml(· Domnno, c;mcl [-mn Q'acnit llin "nu" credeam Ică se J'ostogolc,<;Je elin tntlllvai. A pus un pileior pe ba;uci'î ea să-i încalece din nou spi\taa:ul, însa înainte de-.alse !,:1Ur0e, mi-ar l1lJali .spUN, <113i\. în taină, şi într'o doară: .,st'uOemout ,cinCj Sl1illings, mOlls(.". - "Voulez vOrU') hien me f ... iche (la ]J'aix!"­ Şi tramva,il1l1 se opreşte. SUllt('m în Ghiseh. O dle::;amăg:i11e se fiur,i:;wază. în s;Iflet. Pustiul mi-l'am în­ chipuiit neted C'H pa]mn. Şi E'l e cl(',]uTo:-:. Cel puţin ee-mi stă [63] IllJ(' .Îl I fato. ochitor, d('�JE'dl1J1 Iibian, Îlllceputul ncestn de Sa- 11<1<1'<1., p un lant de dc-aluu'i 11 i sipons«, ('\'In' împiedecă privirva să-si potolească dorul do neiuărginirc. Insa n'am rAglihz .să f'a« a'eflecţii, ni,ci măcar 0\:'1\ mai f'i l'('C1.:-,Oi'î, din toate, anume ICi), e hanan ş;;i obositor să vezi la pi­ Cio��11eIJe milenarilor piJ'amide un hotel Iuxos, prăvălii �i 1111 .of'icim poştal. N'am răg<<+zfol[l m1:1 supăa, n'am răgaz 'să culeg nici umbra unei cugetiîri -, căci Tl'ilg1E'diiL il inceput. Ca al­ ,hinelerlin roiu când le pleacă regina, cu frnnicole nebune când li l'aScOllE'ş;;ti moscroiulvoa lăcustele l11fonH='rj:(1;te în anii de hel­ ,)ug, ,�'a n;ipusti[, asupra mea în iil'eag'il. şleahtă de CriJAlllZIO ne­ poftite, - "Guidt" Monsie, cinq schill.iugs, Monsic!" Pentru patru, zice un ;latul, îmi v.a arăta piramidele, :sfinxlll, mastabalele si templul, Numai patru siringi. Un alt:ulîmi; lillsă eu troi jumătate: - "MOIli':ie, Monsie, seulement tiois, schillings ct derui", JDrau lltudti, îrlaJt,i,subţ,ji)'i, humoş;;i, (ll'[ămii, murdari, gu­ nllrivi, 'Cllllleţitol'i,lV!ă apucă, o groază de-mi fu jlnJe de minl'. Via; să, zică, ce'l e<'l. Ia Vel'saiU,e,s, ca la Slehiinhnmn, c;a la tllu'nul Londl1ei, ca în ÎlliirHlga ]1�ul'opă, o \Să. 1lJll o ('ăilănză. cal''e mi) .g(mc�te (hn spat.e, C;ilIJ\' urI-mi dă l'.i'îgaz ;să mă uit., ICiatre în oJiipa c;md mi-o fi pont1e porfiă, să \stau singmT d{, vorbă; cu Keops o sl1-mi batri ('apul !Cu Jl1văt,ătm<1 lui mll1ci,LlllOai':ă �I sei'1I("i'î, ",Iei hine nu, nu - 1111 VI'eau, - "Pais de gl1jc�e, je n'(m v,enx: pa:i'\, pn,:) :\ f'Jhillings, pas 4, Pii}S t.roi',c; €J� demi'qn'oll nle lai8,::;e tnanquiJ!1e", Şi în :clipa aceia o h'mHuIse1lî, de ci'îmilă :Lngenrm0hip în f.ata m081 CLe-a IClIll'mezişul dvumullli. :PLUrt.a o ş;;ea acoperită. '()ll'n valtru]) ţesut în Icui':ădudl copti'î" rl'oa.tle vj�·nll'ilt· tinen·ţii lni Sle ['ă,sc,o�ild în ,suflet, fonte (·jti,l'ile mai noi docoti I'U :In mine, C:.îmila J:ahll'a8iplllsal di a piramidei Ilui KeolPs şi ol'ăşelul lele lllrtista.bale, este, din tot. nordul ţĂrii, rtlCleJ C'1wr:e:-ţ,i dă mai mult ()jJllpl'(j�'ie specifie :('gip­ tiană .. Rctt�llll briiln:nj,('. e aS:l:ljJl� Jntw'o padl0, Cairo etil maur şi îndepă r:bat ,eascuns într'alta, li imie ,nou 11lll tulbură privirea, . rroat,e sunt <1.;;a :Cla:'n timpul J'12giiloll" d'iJltâ5:. Un ::;;i i.' ele mlas­ tabale, o gigantiK'.ă. piJ'lHm.idă, deş,I.)G·/tul ... (lepaJ'te, lIn cot al 61;5413. - Convorbiri Literare 5 [66] GG N i J Uliu i i;: i el oi; ]JIIIlmi eri", i aH' acolo în fund, înspre miază-zi, în zarea albicioasă, Sie zi'i1'0SC pir-ami zile din Saqqara, cu ale ]01' c:ineisl(\!u ş�j,,*,zeci de vieneul'i, MC'Hllfi:--: capitala lni Mel1i.1, «ea mai antică elin lume, E o .unihate ele Y'ţ'cihime şi ,stabiilitklte, l)lnr�fi'idît.oniJ't pent�l'u i'UHetILlI nostru; sc,î,n1,EI0re de-o cllipi'i, Do onH'C'IP Arabul meu 18 f'l"iltl(' cu fl'l'imaml, îl întreb eu ;h(�lIln(\., Jnj("oni(' caAthos: - ",sfinxul�" -- "Alm-EI-Hull(1 J)(' .. ir-i!' ])eee Ahll�1�I-l1111H Nu «umvn Arnbu] E' 1111 e;;i I'pt; vH�.I;t sa mi'i Iacă să lJJb1eb,ei! 'să poată vos-hi. Nu-l intreh. Abu-El-Hull :--:ă fie! 1,ic11'; piramida lui Keops in .urruă, 'ale lui Kehen şi Mikern pe ch'ea,p:ta şi, îniamdâudu-mi picioarele în nisipul J1mR,k' si ('nIcI, o ii-tu la w:ik'. Vre-o două-triei minute. Znl'esc. c1eodattt Sfinxlli fwoţinclu-şi capul rlin nisip şi m',apncă o ameteală, un tremau' pestr- tot. AlU 1'Oi'i1 ernoţioruut atât (le prO/stElştJe, încât stlilill si-acum de mn ];ntll't'h ,,'(' :-:tr:1vvchi! �imt,im;lnt din temelii ele �nrf1le:t m'a turburat afla. Nimic c110eilt a,lnintiren,bălll­ oilor e1\e 'şcoa[ă şi a ('i'irţiloj' ci ti:tt',i'ilc1U il t.nvi!CC' porniri î;lşnit,� (lin meltlempsilcoRP � ,sfinxul! III tbtdemmoa m'ilm gi'mdit dî. taina cleCC1!l',e e înviHuit c· 111ill1ili o l!egend.1'i, o S!uggelc.:ti llll(' In intialil, imansmis3 elin gcne­ rRlţ.ii Jil gp]ler&�ii, o miJ1j(:1iLlnii JllOf;itPllli-t.1 elP ccwe omic>nil'ea nu mai poatesoăpa,- pe ('âDel dp f,n,vt, nu e llimic decM ehipnl IlJlfUi z'eu păgân, '1';lu i('jopht �i c:iopilrtit. Nf -,am 1il1şella.t. Se întârnplă ullc>ori: să :--:(' priceapil şi oa·me\l111 la cev'a, mai ales ahuwidlnd )llll pot pricppe. Şi sfinxul HeElst.a, al'�, 11JU numali mi'i'l'eti,p cl0 al!pgoriIP, cl!(Lr foad:e in d'eose]Ji C'sic ])l'oto- fi tipul <:1 ('piil ('C' nu �(" ponte îl1ţldE'g(�. AI1,ego.l'ie, fi inc](:.:'i I(',olo:--:ul Roc'kl proptit în a rlwi(:ul pUisrtill nisipCis Ciare-l duşm;111e.�te şi-lsrurp.ă, c1nr nu-l pont'e înghiţi, col'osul vechi; de ']lIn ştiu ,câtle ori o mi!e ele ani, .Însm:mnă tl'i­ umf:u1 minţii omeneşti asrup.ru J.1JeÎnduratej nnrt,uri. j\'legol'i,e, fiil1<1eă elim stă ,eu eu fata ln J'ă:sărrit şi spatere la apus, dinainte [67] ABlJ-EL-HULL 67 I \ I I i' pământul roditor al N ihului şi dinapoi nesfârşitul deşert al Saharei, înlseamnă o nesocoeinu 13. greutătilor pământene, Îll­ seamnă că menirea noastră este avânhlll spre lumină, spre muncă şi spije viaţă. E neînţeles şi tainic, nu numai fiindcă zâmbeste supra­ omeneşte de nepăsător, dar fiindcă se uită atât de ciudat de-ti vine si1 îng.emusnch;! in fa ta bunătăt: i lui i:)i Isi1 fugi în lume de gl·otalza ee-ti pricinueşte. Când m'am uitat întâi, I'nrn văzut numai bun, atât do binefăcător de bun, de parcă n'ai. mai orede, privind oăutătura ilcnilal, că poate să fie şi iătutato în lume. 'Ne uitam ochi în ochi, caşioum ne-am fi inteles do mult, deşi ne cunoaştem de-acum. Şi-apoi. rm ne-am jrm.i înţ.eilelS. 1 se posomorâ pri­ vi.rea. Jutuneoată întâi, Ise f;'Îeuf'levE'!l"ă, prinse a licăr, Rdint,ei el() ,răntntc şi-l văzu; deodată fuJger;tnd a gl'Olnză. Am mai viizu] cândva HsHeu diP!K�irLldă.t-e,nie DU tccmai .... dar îmi am ink'isl'.! n nruzeul din iD11E':,;da., Madonn Sixtiină a lui illlaJa.el ţinlP un prunc In hl'a�El. In prjvirea lui zug'ră.vită, sp niUi {·opi}ul (lin hraţele flemei,ei şi'n 'Hloolaş tvmp se uită DUllllwzi'i:ll. CC'le mai cLE"�ăv,î r:;:ite opel'l' dea:rti'i din lume sunt - după ,ni,ne .Ul1I111- pictura :lCieia ,şi 'Siculpblll'a aeCiniSIi�l. Impr:eunal'ei:l, înaoE'iaşi privir(', I�a Rn,jinel la nevin.()văţ.iei şi 11 t'ot ş,tiinţei, I;� J:Gg1ipţ.iadl ul f.ăIl'ă nlllJl!l� ahunăt,-iţ.ii i:)i a răutăţii, dPşteaptă, in �ufJetul nostru ueÎnţ:ph'!s\ll simţimânt ,al neinţPllesei dllm­ IJ.pzeiri. ACEIHiSIUI 'Jpcl'ă d(\ artei, n'IHa',e nas. T l-a mitllcat vlrernea. I Un sfinx fă.ră nas, tob nl�ki bine d(�eât un om fă.ră. cap. Şi n'lam aVlllt !('n.p, (':-îml în glllra marE' m',mn apU('IHt si'! Înlmeb ple Grirmuud: - .,Abu-EI-IkLll, ele Îl1lSrelamnă alstla�" \1;]'('-0 pahu Ailtlibi eal'ii st,ăteeLu în spntrel(' ]J}e'll, Ulră să. fj avut bla.haJ', încep ,a. vorb� la.o]iil'lt�i: -"Ahu-EI-Hulil, rham-hl'J11-him-hoJll. .. " nu inţeleg nimic, vorheau i'il'ăJw:;:tt'. GrimHud, pentru doi i:)i1ingi, c;rră patll'u pumnJ şi nete­ zeşte câmpul de l:llpiUi. Apoi, uimitOlI" d(' liniştit şi de laconiC', Îmi răspunse: [68] 68 C. GANE - "Abu-Eli-Bull, le pere de la terremr!" rratăl gT01a,zci! Astfel l-aţi numit voi '1 Ce, bunătatea nu i-uţi văzmt-o t Dar annnci in'a1.i văzut în ,ei nici icoana lui Dumnezău. 'I'otuşi taina acestei statue e, c;\ printre veacmri, pluteşt« dc-asupru religiuniăor; nu e Râ nici ,�Alnon, ,DlU ,e Baal nici Jupiter, nu e LSrl11s nici .Mohamet, nici urml şi toţi, o simbolul Celni ce-ar jTebni 8,� fie: EL! N[JeJlla (' cel d'intâi l'ege cunoscut aii Egiptnllli,MpnnhO'u.s 1111S1eamnă "Oa,sla lui Mena" şi est.e numele hoteluluihl'ik'1nic de la poalele pinlJ:)liziJOl', Se pl'onun1u de ,a,JtJ',eJl Minahou», căci dnleă. s-ar iserie Minnhaus, S-{)Jl' ])I1'OII<11lnta !l!ainahaus. �\[ -nrn abăt.lllt la întors pc-aeolo şi, li upi1 baia :\,c:easia de a11- ti ('Il i Late, m'am înllpăcrllt on modem j smul. E forul'tc plăou t, maiulcs după. IGe tie-iti obosit prin nisipuri, stt sbi pe-o terasă fnumotL,si1, 1,11.tJl"Un IfOitoliu «or: f'ortabi 1 , 1'<1 beai cnfencu lapte şi '8'�i. )Jljveşii la capetele pimrnizilor lui Kcops, Klelfren t;'l Mikel',cl. ' Mj1\0 se eOListitllc în ostilitate vădită. Deopllll'N:� "LU1jj ;.:,e silp;.:('. (\. tl]'iaI1l18fo,j'ma �t.i inţ.a pozitivă într'o nouă ilirmă de luptil soeia!lă, il,şa!dal', ·('aut;:; :in �tjintă nn nCl.l"L absolut lai:c,u11 nOII J"nţ.io:na.liism; eh' mu11ad1:ca{, di11Elcţie filosofică pă­ răsită elle toţi, inteUig'enta. şi ,clllvântul, gândiII'ca şi fOl'mulalT'ea, verhaJlăa gâl1diI'�i, sunt tot l111<1. Ou rcz!eil'vole făcu�-e şi ou ,cele ee VOll veni mai târziu, putem aecepi1a, lll'mţLt'OrJlrJe]p apnecielI'i a1e Ul1J�i antijint!ellelCtmn1ist fnmtaş, Il. B\t'lrgson: "Ul1ial elin cele lJlai mJarri piledicia],e vietii spil'�hlltni sunt ideiLe pe e\i1,rle lim­ bajul ni !le ael'LlJce fileIlte deagaJta şi le Te1f->pil'ăm, a::;;a, zie,ând,. în mediul c;e ne înconjoară. Ele nu I't' alsimill2[l:ză ni-ciodată s1.1bs1:1aJ.111ei noa,st,re; incoitpahile ele I[L p::Vl'ticipa la vin,taspiritu­ lui, ele stă.ruesc, adevălra.te idei mOa,l'De, în )'jgiditJ[ldca şi imobi­ litatea lofl' 1). ,S'llIltIErrn 'ÎlJs{t în dl'('pt a IW intreba, dacă 0cesDe "idiei oare s'au rălcit şi înţ,epcnit în ]jmb!aj" merită încă nu­ mele de idei. Cine un simtE' e;lt e de l1('eeS0g1(', 'ce ta-ebue Isă se înţeJeagft 1) H. Bel'oson: Le bon Sens et J'Eclucation, ci1at de M. Penido: La. methode intuitive de M. Bergson, 1918, P. 219. [77] :;;TlIN'I'A ŞI RATIONALISM 77 plin "ideie!" , ;,gâ.lldil"e" "intit'ljge[1ţă,"� Nu cumva ucprccizra, ambigmitătile din aceşti termeni alimcnteacă fără SPQ.l' ar­ gumcntelo antiintelecffuadiştilor � A�tft0l, după ce în lumea apueeană dosarul nlţiona.lis­ mului il fost inchis :;;i litigiul ICl.a:Siwt, <'1iStilzi - poate şi sub În­ râurirea 1JnOlI' perfide: infiltraţii orientale - se adună piesele v'E\ehi :;;i se inventează altele noua pentru "procesul inteli gel1 tel" . Şi imi psn-e, judocând după multe semne, că. v"l!Iom'ic,n inte­ ligenţei este în vaiemea de' :fa:ţA pivotul discuţiilor filosofice; ba chiar după 'unii tăgăduirea oricărei vaioui teoretice a irite. Jjgenţei 111' fi piali:.nl (le hotar intre perioada modernă (lGOO-- 1900) şi o nouă, perj oadă (după ]900) în ,civilizaţia ooeiden­ tană, 1). Oriouan, cun sl!vâl'şi o mare g'l',eşe;-dă, dacă, ignorâmd sistematic ÎrnSElJlln{tua.tea acestei 'controverse, am tolera ca. so­ fistica antiinteloctunâistă să, pr indă rădăcini.' �), Reprezcntsmţii rnisologismului, spre a pricinui con­ fuzie, lasă 11 se în11clege că, ştiinte: şi ll'a.ţionnlisrn.ul, spirit ştiin­ ţi file 2) şi spirit snemlklltiv sunt tot una. Laturea cB3Jmai stranie Il !Pl'occi,luhli le eli. multi teologi s'au iasociaf la lupta împotriva l'iH.tio1liH']ismului, cu toate eă. teologia nu le mini puţin speculativă 1;>1 ideologileă c1ecâ!t n.:LţionaJisllmiI3). De altmintmi eun faa)t fami1iIHlrcellor ee cunosc dcsvoltlaa'ea crugiE"tăl'ii apu­ Siene Ică. înhe misticismul tieoJogic :;;i 'l':nţionaJismul speculativ, legiltiwrra e .stl'âns�î. ACjE',n,st,a DU l1n:mai fiindcă orice mistic:ism tinde ,a se i111 bră:ca îmh'o haillă :3pecul::tlt�vă, dar şi invers, fiindbă mi Slt.icisml11 '(Oiste fimalul aproape :iJnevitaibil .all l'3Jţiona'}iisrmuJui. In adevă.r,istol'iaJf.iJoS'ofiei neal·,D.tă indiscutabiJl oă, coi mai în­ semnaţi l'iaţionlaJişti dela Plarton până la ISc:h1eHing !lIU ul'mă,l'it himera 111istieă n "intJ,jţiei", CI "iJ1Jdentdiel!wii eroti,(·(''' a !Spi- 1) 1;17. VOljc(: U�])e1' denRhytlllnu� im gest.:llichlliclJen Lel)!:!]J deJ'al)end­ lăJHlischen j':uJ'olJa in Fl'istori..sche.Zcihl'7uiPl, Bel. P'I (l�I�:I),H.l, p. (;l. 2) Omul de CUltUT[i ,,[Jl'jmară," nu 1'''111:ll'(':[ din oJJem ştiinţei elec{lt t.elmica, nu �i spil'i1ul 8:'r8, e [I1'I"]1t, duce la leluli.('�I, el:n ClJ'e :;i Ci va.toaTe· tie sine ,.t(ltrlto'�H·e. 3) Teologii. atacă de Japt numai raţionaHsHlul n, ud t'ITl, Il U :;i pe cel antic, aşadar, nu o li ce fel ele raţionaliS1YI; ciict c1ogmat.i ca t:l'8:;l.ină nu poate 1'i concepută IăI'U. ra,ţion::t.Jismul platonico-aristotelic, Vezi: P. La:;­ scn'e: La Jennes,e !le Henan .. 2 val. 1025. [78] 78 �1. FLORIAN ritulniruman cu lumea transcendenta, fireşte, tot de ncltLm:1i spi:ritJuală.8rirrdeil'ca nernijlocitâ 11 ratiunii 'cosmice pa-in 'l'a­ ţiW1J8a. mmană E'ls1Je patosul raţionalist, ]'a,ptt111 un ne miră, căci atât misticisnmâ cât şi rationalismul - se V;-1 vedeai inda,tă -- an la temelie postulatul Idî pe HiJlgă 1:UI1]('IR ekută, simturilor, mai ,există încă una, care estle şi ('('(1. "adevăl'n,fă", o Inmo SUPW[l d:Pll1011stI'ăIIl eri ştiinţa, ln(:.orporiind din nlţiorlHhsm cl!E'ITIlfmi:p]e v'H.lide, ItU lJUlnai ('ă. 8(' opune IholArât ]'ntionali:si11l11Iujl, clar îşi asig,nră sieş o i:\l'nl'nri1. '�(lIre o va falec invldJl10J'ilbili1, Oeeal('e constitui", din l'leLţ.ionn.\ism o do<'i:rină J'i]o:60fi.eă singlll;lil'izaUî i)i. PU'ilJll1'!JllH,pe (\is('utal,ilă,11ll mai are ni(�i o villoill'i(' ])('lltI'U i)ti i 11tii, In sl(·him1l ("('(';10(' l' valabil SI pel'm;wllInt JII !'l'il ,aopst,pi adt,pl'n;-Irtive san d in�()I() elI: (':1, [80] 80 M. FLORJAN Astăzi oonffictul dmtre rational şi neraţional e infăţişar plastic de unii ca lupta drimrtJre JYhnerva: ordine, măsură, simţ al realităţii, trebuinta de a proba, cugetare desinterr2sată, şi Belfegor, zeul moabit: nihilism, sensualism, snbi!ectivisin, desfrâu mistic, fantazie desordonată capriciu frenetic, acţiune brutală şi nerezonabilă, egoism utili ta rist. Ca şi Hercule l,a, răspântie intre viţiu şi virtute se pare că şi noi suntem în si­ tuaţia d,e a �lege: cultură greco-latină sau cultură orientală ; europeni sau "sil'i(,lJlli" 1) � Alternativa prezentată ;},stf(�l are mai mulţi sOI1'ţi de a fi primită, căci opozitia nu mai e între raţionalism şi misticism, ci intre ştiinţă deoparte şi de altă parte inspiraţie fantastică şi desordonată. 'I'rebue însă, inainte de a lua o hotărâre" să examinăm a,c,28Jstă mare controversă, ale cărei date prime sunt nebuloase, căci, după. părerea pro­ tivnicilor, inteleciJua1iş.ti:1 \exer.cită. o egen1'Oil1.ietiimnică, 'iar la rândul lor inteJ('etlua1i.�i.ji se plâng că sunt victimele "bar­ barilor". Pentru :Ramon Fernandee ") "prOc,eslllintiE'Jlgcnţei" ne-ar impune alternativa: "să renunţăm eu totul de n, giindi sau ,să ne resemnăm a gândi până. 1;21. capăt". Formula e {\XJce­ lentă cu o restricţie importantă: cum amp.lIten 'l!ellUnţa cu, lotul dea. g0Jldi � Oe:rcetan'lel(1 noastru. poate antici Fi) el o pe acum rozultatul: sp:ia'itul ştiinţific, neatacabil prri-li argllmlffi1Jt,(' (:0 totdeauna îl presupun, nu va dispărea, provizorill, decât ,prin loviturile oaiJ·be ;tJ(' bmbaa.·jei. c:iîiC'i nu ,():xjst� ştiinţi! conb"n ştiinţei, şi ]]ioi t1ogică, împotriva logiceli. Fobial l'k'1.ţionalistă, cl;;'j,('ă devine fob.ia logicei, se suprinlh singllră .. Putem divulga de [lcnm cii altemativ'(J ,"10 re,;1Z,emu pe o gr,lwă DJE':inţelegere. tSă Jimpezim' motivele neintelegerIi şi discuti�t, e,e sigur, discuţia :-;eujaasă, va d("veni de prisos. Snnt probleme 'car� J1ll compodă soluţii lC'onhltlU.'ii: el'şa d. p. unii piE'lltnl in:1Jelige11t�, aJtii C011171'() ei. Inte­ [ectnalismul, ale cărui rnairgini .51 atribuţii sunt bine (1etermi­ nate, este inevitaihil. Omul este intelectualist, tot aşa cum res­ pi:ră, VOl'be13t1e şi meTglE! pe dOllrL picioHil'(·. AntiinilehjctunliBmuJ, Cl:l1'e nu e simplJă. fanfa,rOlnadi'i, duce .ia casa de l1c,nmlli. Dar l) J. IJITula: Belplleg:or, J9:24. edt. a-a; (;adan HcrnoviUe: Minerve ou Belp1l0gor '! Paris (Blond et Guy) 1921. 2) Nouvelle H8\'Ue J:ranC;:clise, 1925, 1 Juin. [81] :;;TllNTA ŞI RA1']ONALlSM 81 nici la casa de nebuni nu vom întâlni antiinteleetualism au­ tentic. ·ManiIC1icIU[ e un intelecliLlfah,st deviat, Cl11€lcOIutl'olat, rezemat pe aJlte fapte, (1a1' şi el este şi nu poate fi decât tot un inte- lectuailist. . Aplicarea logicei estle în toate eaaui.ile inexorabilă. Totul atâJrcnw d!ece înţelegem prin logică, gândire, raţiune, inteli­ gentă. Cl\rurihcm"lea, acestor termeni, pentru a pune odată. capăt uJlei logomahi i păguhitoare, est,e scopul studiulmi de faţă. 4. Aşadar, o lămurire a termenilor trebue să serveasca ruaapărat ca punct de plecare. O primă greutate le limi­ tarea dreptului de aplicaţie al termenului "raţ,lonalism". Se vorbeşte de o ratiune teoretică, de o raţiune practică, de o "raţiune constibuantă" şi de 'O .,raţiuIlle constituită" 1), apoi I mai departe d-e o evolutie a raţiunii şi inteligenţei; pe scurt. în registrul ,cuJltur1i Iigurează mai multe feluri de raţiuni ţ;i inteligente, mai multe etape :lin: desvoltarea acestora. Deşi, in principiu una şi identică la toţi, raţiunea se multiplică prin diversitatea plaanrrilor de exteriorizare şi Plin condiţiile isto­ rice care fac posibil iexereiţidl ratiunii, aci f'avorizându-l şi, sti. mulându-I, aoi eompromitându-l şi impiedecându-l. Se invocă dar raţiunea in cercetarea teoretică şi de ase­ menea în morală, în organizatia politică, în judecata juridică, în opera pedagogică, etc, Raţiunea El ridicată la "Tl1lnguil C!:C Iegmiitoare supremă" şi universală atât in ordinea "ştiinţei" cât şi im aceea a "oonştiinţei", Confuzia înţelesuri lor e agravată de pasiunea polemicct şi apologetecă; de () parte idoiatria raţiuuii, de alta dărâmare« idolului. .In filosofie Ilie există 'Primejdie mai mare ca eehi. vomu'ile l1ieobsE'J)vnue şi l1JecontiI'olla,te. Cie est'e rraţiunea; care SUnlt sensurile ei iSDOluce, Îin deosebi, pe lillia teO'teticf:t; 6a,1'(' este esenţ11. raţionahsl11ului � O sumară trecem în revistă a culturii europene pLlne într'o l:nmilwl mm.dă abuzu61e tel'miIDk)log:i,ce cu raţiUJ1iei&. In numele ["a�iunii, în iev11l1 mediu, hiseriea, mai ,ales, catdli­ eisl11ul, susţinea adevărul imdiscutabiJ al dogmelor şi 100sândea pe el'etitci. SIc:ol11shc1l1 lAnsehn din Cantorbury lelY:l convins că 1) A. Lalande, in Revue cles Cours et Con1E'l'ences, 1925, No. �, 10. 68548. - Convorbiri Literare 6 [82] 82 M. FLOHIAN il ·1 toate dogmele pot fi demonstrate raţional. 'I'ot in numele ra­ ţiunii "filosofii" secolului ]::) ataeau teologia; iar Robespierre fă(�ea să, fmnctioneze ghilotina. In numele "a,cei1lea.ş" ratiuru dogmele aci erau decretato ICa. adevămni, aci ca o interesată "impostuTă." 1).' In zruClrdd 30 Novembre 179:3 proconsulul '1',n.ll1ien scria din Bcrdeaux "Convienţ.iei": "COlnisia mi'limră p)'ocedează:J1Jecontl('mJi�; :revoluţiOlI1H.l'; capul conspiratorilor unde pe eşafod. Intreaga tllmpă dela! Ma rele 'I'catru it fost pusă în stare ele litireSlt.Am distrus acest focar al aaistrooaţiei. l':3a.1a de SlJWre1:�lCoJ a fost inieăk.ată. în momentul când ,era în ,en, două . \ mii de> persoane: toti crei suspecti au fost nlresltlaţ.i.Ghilotrina şi lUi-l!l',ilea,lnnuzÎ VOI' opera purifieând' comerţul şi cxtcs-mimând pe agiotori. Ratiuuea [ace aci 111.[ln: proqtese. Argintăria (' depusă elin belşug la monetărie. In C�I:rrÎ1i rl vom caleb'la. tri 1.f,'rJ/.(ul ţiiosoţiei 2). (Fi]oO'ofion ca �i I'Hltiuneu lE' mi il It tCI'Jl10n 1 Ha tntdE'sPA, în d:eş0rt). Concomitentcu cele d\? mai sus nu p"tUIH trece sub tă.ecl'c un a:lt: fia.pt earp gli1""lH:'�tl' HI:tft'1. ]iJ ia dov ă,l'nt , filosofia scoalei evudui mcd in 11 n ut:ri1 HlU liiî \�Ijpmc COli v imp,ierC'(l în ('il I'il('ternl raţ.ionall n] el ogm,elor; seo]t.:,,,:jj('.i\ arfe! {";1; teH1J01i.e "pl'inei pi 11] ill'lJ)O­ ni/ei" dintl"0 credillţli Sim "lmni.,na suprrllnatllnl1iî" şi I'nti ll1lo' sau )unlina :l1iltul'nIă" . .Lnsii chi�111' lincepând, ou epoca de eflo· l'csC"l'nţă )l)(lX imă a Hc,c;liei filosOifii (seC'. 1 ;:ţ) a·('('(I. ('.rpcl intă ÎIl­ oepe el, sHîhi,iru l]}t('riol', tl'ept:at tll'eptat, :-:lcoihnsti(,it: iljunge la JndlC,enea oă tot '<:e este ('I'pdinţii trehult' Td'l'as fOl'ulni n\:'COHl­ pete'nlt al raţiunii ş·i l'e:zer'Nl.t l'pve1aţ.i(·i, Astf('] ÎI1 c('lv (lin li1Tnă soolastica lllI rnai aeord:ă, nici nJl credit l'atiuiliii in ma­ terie de orecl.ilnţ,ă.: tOlH,te c1ogmelle- (1hill1' CXistPIli;.iI lui lhnn· llPZClI--Sun1 illci·aţ.iollwlc ::::au Supl'!1.J'aţiOlDli11>e. Prin nC(:'ilSb fi­ losofia şfl(),nilei, eare ('I'n 0senţiaJ "raţ.i onalistă" , îşi îln!o1')!el:(�mi­ sinnea rl 11,);1 () IUlioii. W.t('(1 �ÎtâJrnată .. Astazi însă. observam urn fapt straniu. Antirai;.ionnliştii eOl1iLinuă procesul care a desa,gregat scoJasliea: pentru ('i nu 1ll.L111a,i .111e1igiliL .<;;i dogmele', clar ehiB.l' exppl'i,enţil şi ştiintasunt il'>a,ţionale şi clpci mnhelE't!'ebup,w Sllstr;J;S(' Jonrllli Tn1;ionaL Op! 1) D, T{nvstan: J.'Evolutiun du l'ationallsll18, Hevue IJleU8, I!);W, 1'. ';;27_ 2) se. Amand: La jeunpsse de l'lmp8ratl'ice Jnsepl1ine, p. 7:i. [83] ŞTJNTA ŞI RA'fIONALlSl\1 8',1 ,) J1'1uH dacă J'ecunosc o inserrmătate pr.ictio-tehnioă mecaruoer :)Î disciplinelor naturale rezomato pe mecanică. R,evenim. acum la p\lUJl"alitMea de înţeles a "raţiona1i:-:­ raului". E sigur că termenul a apărut În sec. 17 şi avea un înţeles, peiorativ, fiind întrt'buinţa,t ele tlt',ologi,;) ortodoxă îm­ potriva acelei direcţii filosofice numite deism, (�nl':e IHl accepta intre dogme decât. .pe 'Hloe1eH oe puteau fi c1Jeilll011strat!2i prin "l111Ylina naturală". Deismulsecolului li·lea era !O reeditare, cu miji,loaiC�el'cdill.se şi bamale, :(1, mot ivului "rct.ţionnlist" al seolas. t i oei înflo,aa',e. (LR.ep�Jt: rmma i scolaeti ('�t în rUE'II'adl'nţn. sustrage ni ţj 1111 ii .dcgmclc). ,Şi în vrernea 11 0(-1 RtI'ă, in polem ilel;) teologic-a l'iliţi onah smml are acest îl1ţ,(�l.es :i'lltcl'pretaI11ei<1111nJ.ul'ali'i, a oă 1'­ ţilor sfinte, a minmnilor, etc., interpretare sugerată de raţio­ nalismul modern, �u acest imtelcs special ne interesează pe noi. E vorba ele raţiOlnahsmL1Jl filosofic. Acesta nu este opus, obligatoriu dog­ rnelor şi ('il1edinţ,ei - o pildii, între altele 1(' cazul "părintelui filosofjsi moder:nre"l'aţlo!tlalisfe, Descartes 1)-ci e opus sen­ snalismului, 'potrivit. căruia RcllevAll'ul h"ehue eAmtn.t nu in "gândire", în "idieile înăsoutc" (raţionnhsmnl) , ci l'll datele eX]Jel'ieiIlţe,i, l:n idei1e câştigate. Cu toate acestea la Kant ra­ ţiunea. şi sim1jnrilecolaboreazi'i, i,ntim, aTnl)ele fiind privite Ccl factori nceesari constitulirii ştiinţelol\' naturale. Cum se v ee'.:! ::;;i in fil,osrOfi'e, 'ratiune;) il fost pUSAJ11 sel'viellil mnltor ('auzI' divergente. l-("t.ţ;iui!w-'\CIl' I(� gândit, determinat, d�l\l'iJic,;lt, e:,;.te prin aceasta şi 1'81::d . .In bună par�e, cuaentul antil"Cl1ionah.st ele m�i atncă ;1lcest :::;.8:118, fără a observă poziţia critică ce-şi cJl'eeae;�1 singur. Pentru antirationalişti Tl!U orice poate fi determinat "churifieat"; ra­ mâne un rest nodetorminabil. O(�J'·cletGH"e(l de faţă urmăreste CI demasca eGhilvocul'�lie şi erorilr. .ce se udăpostesc în polemica antirationalistă .. Putem spune de acum: antirationulismul 1:;;i îndreaptă atacurile împotriva unei raţiuni artificinle, împo­ triva. ·unui mit, S(;111Za reală a misologismuhn e că acest mit e opera Hlţiona:lisllluJui, estle opera cleJor tl'iei alspectlc şi in­ telesuri 3ile si,stemu lui i.l'aţiolJ alist. In sfârşit, un 'ultim aspect al inţ,e1esul.uÎ- Deuha] al Hl­ tionahsnmlui, înţeles e{' Sie rapol'ti1 îll dieoselJi la posibihtatea cunoştinţei de a eXpirhna .]'(;ahta�,ea, estt�uJ'rniîtoI'llJ: "Raţio­ nalistă" poolte fi Tlill111iti1 lexig(:'nţa., fireaseă da OI' i<:ine emite o afi:rma1ie sau o serji,e ele afirmaţii, că emmţ.T1l'ilE' snile mi sunt un vis ,strict person;;).}, o pl'/ef.ell'inţă ,C'xehlsi\' sfubi,pdivă, ci sunt fOl'milil€ ea.rle pot fi înţ1eles(' sau sup,u-se ('ontrol:1I1ul comun şi deci merită a fi discutate, Dweă prin it1l!tir:atioDalism se în�elege o ".tlE'urile" carie. Iolllsţine i('):i, există fapte' oe J1l1 pot fi eontJrolatle clic mai m;ulţi, faptle ce Jlll dcp�l.şe::>(· oa-jzonhd iJlex­ ]Jllgnabilal .".intel'iioI'ului", atUJ1ici ;:mtil\aţiolla1ism.u1 s,e n.şeaz�l ,:;ingur diTlt'olo ek o1'ic(' clisenti,' şi cIp orice corHtad ink'l'indi­ \' iclna1. M. Florian [87] MĂ PRINDE NOAPTEA Mă prinde noaptea uneori Urmând cărări tăcute Cu {/ândul dus pe-aripi de nori Spre clipele trecute. Sub frunza gingaşă din tei Zefiri uşor palpita Şi-mi spart ca mi-au adas cu ei Parfumul tău, iubită, Sunt sb�gur şi tăcut veghez Şi noaptea mă 'nfioară Deşi-n tacerea ei oisez A nu ştiu câtea oară. E somn adânc. Pe gândul meu U ŞOl' se lasă luna Te vad, te simt, eşti visul meu: Acelaş totdeauna. G. Palladi. [88] INOCHENTISMUL PRECovANTARE In 1909, cu cinci ani înainte de izbucnirea războiului mondial, între moldovenii din Basarabia, s'a început o mare fierbere. Conservatori de firea lor, fiind toată vremea adăn­ ci ţi în grija zilnică a muncii de plugar, depărtaţi de toată lumea şi mai cu seamă, cum se părea, de chestiile veşnice ale vieţii, moldovenii în anul acesta şi-au pierdut liniştea şi cumpătul de odinioară şi au început să dovedească un interes neobişnuit pentru problemele religioase şi o hotărîre nemăr­ ginită în înfăptuirea năzuinţelor noui. Fenomenul acesta e cunoscut sub denumirea de "mişca­ rea dela Balta". Intelesul acestei denumiri mai uşor şi mai clar ni se va descoperi mai departe, deocamdată însă vom spune că incepătorul marei mişcări din Basarabia a fost un slmplu călugăr, Ieromonahul Inochentie, după numele căruia toată mişcarea se mai numeşte şi "Inochentism". Mişcarea dela Balta prezintă un mare interes din mai multe puncte de vedere. Deşi ea poartă numele unui simplu călugăr, rolul acestuia aici, cum vom vedea, n'a fost cel prin­ cipal: eroul evenimentului este singur poporul cu sufletul lui curat şi deschis, cu setea lui arzătoare de adevăr şi dreptate. La aceasta ar fi destul să adăogăm că mişcarea a avut loc aproape numai în Basarabia şi cu valurile sale n'a cuprins decât pe moldoveni, - ar fi deajuns ca să fie îndreptăţită o. cercetare a ei cât de serioasă şi amănunţită. Mai e însă şi altceva. Fiind în fond un fenomen de caracter spiritual, ino­ chentismul ne descopere o latură - şi poate una din cele mai însemnate - a vieţii sufleteşti a românilor basarabeni. Dar tocmai viaţa sufletească a moldoveanului nostru e şi mai [89] I:-iOCHENTfSMUL 89 puţin cunoscută şi, prin urmare, mai interesantă pentru noi. Căci la drept vorbind, cîne s'a interesat de credinţele moldo­ veanului basarabean? cine a ştiut să se apropie de sufletul lui şi să descopere un singur colţ în acea lume de visuri, de necazuri, de suferinţe, în care'şi petrecea veacul acest prigo­ nit al vieţii, despărţit de trunchiul neamului său şi aruncat în calea istoriei, la voia tnrăuririlor intămplătoare, şi cel mai multe ori streine de firea lui? .. Toate lucrările tipărite până acuma, cu privire la viaţa Basarabiei din trecut, nu ne dau decât descrierea di Ieritelor asezărninte, istoricul activităţii unor repre­ zentanţi ai ocârmuirii (arhierei), caracteristica slabă a rapor­ turilor sociale etc., lăsând viaţa sufletească a noroelului propriu zis în nepăsare. Interesul evenimentului creşte şi mai mult când ne găndim că pornită pe teren pur religios mişcarea dela Balta, -- cle altfel ca orice mişcare a masselor, -- răspan­ dindu-se cu o putere nemaipomenită şi cu o repeziciune nemai văzută, il cuprins mai multe laturi ale vieţii poporului basa­ rabean, destăinuind multe lucruri neaşteptate şi de mare în- f sernnătate. Acestea sunt motivele lucrării ele fată. Limitele cronologice ale ei sunt anii ele activitate a ca iu­ gtlrului Inochentie 1909--1917, începutul mişcării şi moartea călugărului. Intrucăt îns[l mişcarea n'a izbucnit elin senin, fără a fi pregătită în trecut, :.,i in fond n'a dispărut nici până astăzi, aici bine inteles sunt arătate atât începuturile ei în trecut, cât şi urmările după data mortii lui Inochcntie. Lucrarea, în mare parte, e întocmită pe temeiul actelor elin arhivele locale - cele bisericeşti (ale Consistorului şi ale Frătimii ,,:..Jaşterea lui Hristos") precum şi ale statului (sucursala Chişinău), E de notat că acest material nu epuizează subiec­ tul. Mai Întâi calugarul Inochentie şi-a desfasurat toată activitatea sa dincolo de hotarele Basarabiei-în Poclolia (Balta, Carnenita), în guv. Olonetc (Murorn), la mănăstirea Soloveţ, in "raiu" la Lipetcoe (Poclolia), pretutindeni fiind însoţit de gloate de moldoveni basarabeni. Autorităţile locale - din Poclolia, Cherson şi cele centrale: Ministerul de Interne şi Sinodul, s'au interesat toată vremea ele activitate sa. Fireşte au fost întreprinse multe cercetări, dintre cari unele, cum ni se corn- \, 1, 1 [90] 90 N. POPOVSCHI ·1 unică, au dat naştere voluminoaselor dosare 1). Insă tot mate­ rialul acesta, îngropat în archivele Consistorurilor din Carnenita, Odesa, Olonetc, poate şi'n alt loc, deocamdată rămâne inacce­ sibil. Prin urmare e de crezut Cii o parte din faptele vieţii şi acti­ vităţii lui Inochentie rămâne necunoscută. Afară de aceasta, chiar ştirile aflate În actele arhivelor noastre nu pot fi socotite ca îndestulătoare. Mai multe din aceste ştiri sunt adunate de agenţii autorităţilor dintre cari mai mulţi erau cu desăvarşir e nepregătiţi pentru astfel de cercetări serioase, pe de altă parte - informaţiile sunt culese de ei dela adepţi i miscării, cari văzăndu-se urmăriţi) la cercetări dădeau răspunsuri fireste nu tocmai sincere şi adevărate. Bine înţeles că pentru restabilirea adevărului a fost nevoe să înlăturăm unele ştiri cari nu cores­ pundeau cu spiritul general ai informati ilor adunate. J n vederea acestor imprej urări am fost nevoit SEl recurg şi la alte mijloace: m'am adresat c'un fel de chestionar către cătiva preoţi şi m isionari, cari păreau a fi mai în măsură a cunoaşte bine mişcarea şi trebue să mărturisesc că declaraţiile primite mi-au fost de mare folos în multe chestii privitoare atât la persoana lui lnochentie, cât şi la toată mişcarea. Un alt izvor au fost unele articole din organul Sinodului rusesc" V edornostiile Bisericeşti", şi mai cu seamă numeroasele articole, cu privire la inochentizm, apărute În "Vedomostiile Eparhiei Chişinăului" transformate (1917) în "B<::ssarabschi Tercovnăi Colos" ("Glasul Bisericesc al Basarabiei") pe urmă (1917-1918) în .Golos Bessarabscoi Tercvi" ("Glasul Bisericei Basarabene"), mai târziu (Februarie '1918) in "Golos Pravoslav­ noi Tercvi Moldavscoi Respublichi" ("Glasul Bisericei Ortodoxe a Respublicii Moldoveneşti"), astăzi (elin 1919) înlocuite prin "Luminătorul". Aproape toate aceste articole aparţin membrilor clerului Basarabean - (preoţilor şi rnisionarilor), unele dau multe informaţii şi felurite interpretări mişcării. altele contin pretioase dări de seamă asupra congreselor eparhiale, la cari a fost discutată chestia inochentismului, Un izvor cu totul 'deosebit şi din multe puncte ele vedere ') "Am auzit. ..... c{i cercetarea făcută de părintele Vasile Brahă (cercetător din jud. Balta) cuprindea peste două sute coate scrise". Pr. I. Andronic Declar. ser. [91] I �OCHENTlSl\iUL extrem de interesant am aflat În cartea inochentista : .Jn scurt viaţa şi faptele părintelui Inochenti dela Balta 1909- 1917". Am avut ocazia să vorbesc cu câţiva aprigi inochen­ tişti (Elisei Zlotea, Irina Evstafie) şi cu alte persoane parti­ culare (Paraschiva Costin), declaraţiile cărora asemenea m'au ajutat în unele chestii. Pentru chestiile învecinate m'am folosit de mai multe izvoare de tipar. Din pricina mai multor împrejurări n'au putut fi utilizate acele informatii numeroase, răspândi te printre moldovenii Basarabeni, cari informaţii păstrăndu-se sub forma de tradiţii evlavioase hrănesc simtimantul religios al lor, devenind tot mai mult legende depărtate de viaţa reală. Cu toate neajunsurile materialului ce l-am avut la inde­ mană, cred că ştirile de cari m'am putut folosi, mi-au dat putinţa să cuprind fondul evenimentului cel puţin -:- în cadrele mişcării, care a avut loc în Basarabia. Materialul care ne lipseşte, cu privire la cele petrecute în afară de Basarabia, fără �încloeală ar fi putut spori cantitatea informaţiilor noastre, însă cu. nimica nu ar fi schimbat caracterul lor destul de bine oglindit în actele arhivelor. In ce priveşte tradiţiile păstrate în popor, tot interesul lor e pur psihologic, bun pentru carac­ teristica stării sufleteşti actuale a moldovenilor noştri şi puţin potrivit pentru cunoaşterea obiectivă a fenomenului. Lucrarea e compusă din nouă capitole. Partea centrală, capitolele III-VII, conţine o descriere amănunţită a mişcării. Cap. I-II dau informatii privitoare la viaţă şi învăţătura lui lnochentie. Ultimele două cap. VIII şi IX, după () scurtă expunere a părerilor existente asupra inochentismului, dau o interpretare CI cauzelor şi rostului mişcării. Tin să aclaog că punctul de vedere din care inochentismul este tratat in lucrarea de faţă, e pur istoric-cultural. Cum s'a petrecut mişcarea dela Balta şi ce rost a avut în viaţa poporului Basarabean - acestea sunt chestiile principale de care m'am ocupat. Combaterea inochentismului, precum şi alte chestii pur teologice n'au intrat în problema lucrării. Recunosc, lucrarea nu e lipsită ele multe scăderi. Poat că mai multe neajunsuri vor fi aflate în interpretarea data aici [92] 92 N. POPOVSCHI evenimentului. Indrăznesc însă să cred că chiar dacii expli­ carea mişcării ar fi socotită ca puţin îndestulătoare) ,. totuşi descrierea acestui fenomen în amănuntele lui interesante nu ar fi fără folos pentru toţi acei cari se interesează de soarta Românilor Basarabeni şi mai cu seamă pentru cercurile bise­ riceşti, cari şi astăzi au a face cu urmările inochentismului. ' Prof. N. Popovschi Chi�il1,iu ODATĂ .... Odata nimic nu fusese din toate ce'n jurul meu sâni. Nici soare, nici lurui, nici stele, nici ape, nici cer, riie! pământ! Şi azi când apari înainte-mi, frumoasă ca Eva din rai, Adânc mă cutremur la gândnl c' odată nici tu nu. erai! Te strâng cu nesaţiu la piepiu-mi. Pierduti ca pe-o mare amândoi, Cu groază prioim inainte ... cu ,groază privim înapoi ... Gr, Să iceanu" [93] PEDAGOGIA IN RAPORT CU ŞTIINŢELE AJUTĂTOARE. PERSPECTIVA SOCIOLOGICĂ A EDUCAŢIEI 1 Cum am accentuat şi în alte părţi, rădăcina noţiuuei de 1l8dagogie, o găsim în cuvântul grecesc Paideia, care in­ seamnă pe deoparte "copiIănie") pe de alta "eultmerl". Iar acopul cedueaţiei al' Ii aducerea individului, elin starea de copilărie în acea de cuâtură, In cuvântul acesta, paideia, se cuprinde toată f'iliern de actiuni PE' C,Il">(' 1lJl educator trebue să » aibă în vedere; se cuprinde educaţia copilului, a tână­ riului şi chiar, a omulu i matur. In nCielaş timp se cuprinde ::ii idealul urrnărid de orice activitate eduea tivă. Dar se va obiecta, ]]11' privinţa idealului, că acesta este imposibil de atins, căci ciniC va putea spume că 11 ajuns pe ·d'eplin gradul ideal de cultură a trupului, a mintii, şi a sufle­ tului � Nu este oare această perfecţiune către care tindem, asemenea orizontului, "Qlli a-ecule ehaque matiai, Et qui le soir n'est �as ateintt " , asemenea. cerului, pe care spre a-l atinge, trebuie să ne urcăm pe vârftrl dealului � Şi după CEl am atins culmea acestui deaâ, nu vedem căadevăratul 'cer se 1,ea­ zirnă pe dealulurmător î Şi tot aşa. ve�ruic� Lucrurile nu SUlI1t chiar aşa. 011 toate acestea desilnzii necontenite simţim totuşi că nimic nu ne satisface mOO rrmlt de cât, după ce am ajuns pe vârful uneia din inăltimik: pe care le-ani avut de suit. să ne lăsăm pradă. iluziei ca. vom ajunge în stăpânirea Himerei n o astre , dacă vom Inee o nouă sforţare, şi vom învinge dibi- [94] �)4 C. NAHLY cnltatea unei noi ascensiuni. Nu simţim oare, că această iluzie este singura noastră raţiune de a fi pe pământ î Şi imboldul care ne împinge astfel din culme în culme, nu este el în ace­ laş timp şi viaţa, şi răsplata vieţii noastre î Şi atunci, cultura, civilizaţia, idealuî, perfecţiunea, aceste noţiuni normative, nu devin cu toate acestea realităţi incontestabile, pe care le rea­ lizăm în sufletul nostru 7 şi Inu ,numa,i în sufletul ncstru, dar chiar obiectiv, fiecare produs 811 luptei noastre, fiecare nouă înfăptuire, fie ea "Critica raţiunei pure", 1"Cina cea de taină" sau mnilul produs dinaltehl'I'ltl unui lucrator manual, nu sunt ele realizări perfecte, intru cât prin eoncentrarea, prin vointa de reahzare pe care ann depus-o, am concretizat unul dim momentele, unul elin ;'1JJelelie care leagă partea de jo,-; ('11 cea de sus a lanţului, a scărei infinite, pe care o nreărn? Şi nu vedem in sunetul nostru, în bucuria muncii îndepli­ nite, lin satisfacerea drumului urcat, că fiecare moment de­ străduinţă îşi are vaâoarea lui Jm sine l indiferent de faptul că dorinţi nouă ne umplu sufletul şi nm inle lasă în admira re şi multumire pasivă cn cele deja înfăptuite şi ne îndeamnă spre realizări nouă � Cum s'a putut ca, tocmai din oeia loe av-em mai pozitiv în noi, această tendinţă spre mai sus, să-şi scoată Ci;l1'2Va temeiul unei filosofii pesimiste'! Numai o in­ suficientă, greşită, rău voitoare inlteu'pU'leiaire a sufletului: .�'i faptei omeneşti, a putut duce la acest contradictoriu sfârş;,t. Nu, idealul deşi fuge veşnic, este veşnic înfăptuit, Şi cele ma:� mici produotai omeneşti, când sunt eşite din conştiinţa luptei cu materia inertă şi dorinţa de înfăptuire ideală, poartă în sine pecetea perfeeţiunid, este Ull) moment de ideal înfăp­ huiJt. Idealul fiilnc.· format din o serie de momente aseensionale, fiecare mom,ent îşi are importClluţa sa în S'ine, de ind·ată ce este o u1niitate în plus adăugată numărului supl�em, infinit, earenici nu-şi poate găsi o altă "r'ea}izar,e", decât q)e calea însumărei fără sfârşit a "realizărilor". Dail' ce 1'.apo1't are ştiinţa educaţiei cu aC'eastă, chestiune a ide"llului � Un dub�u -l'a,port. Să arrălte o.::tmenilor că nu au altă raţiune decât În stll"ăduinta lOiI' spre ideal, să 1-e ajute a­ ceastă străduinţă.; şi apoi să ie releveze importalnţa, în sine� il fiecărei sfol'ţă,ri nouă. spre insesisabila cUilme. Să arăte oa­ lJl!enilrOr că. adevărat,a mulţumim constă, in umpleTiea clesăvâr- [95] PEDAGOGIA 9,-, ;şită 1(1 "olipei cei (�e azi" concepută. însă. ca un di-urn indispen­ sabil pentru ati1ngerea clipei de mâne, către care trebue să tindă, şi către OO['e ohiar fără 'Voia lor tiln(!., inconştient, prin forta naturii. Da, ştiimţa educaţiei trebue să Iumineze, eeia ce în gene­ ral avem în noi ohl'cl1r,incol1şhelllt, sii 1118 arate si sĂ ne usu­ H;'7J8 drurrml. 01"1, pentru indeplinirea acestui scop, «dueaţna are recurs J 11 special la două ştiunţi: etica şi psihologia. Uea liliili importantă, l'au mai'! hine zi«, ce,i1cal'e trebuie sii ne preocupa în primul rând, c1i!n aceste două ştiinţi, este }�tj0a., căci ea nearată scopul, ,idealul către catre mergem. Şi numai după ele am văzut Încotro avom să. ne îndreptăm paşii. după. ce ne-am stabilit bine tiuta, avem să. ne gândim U'a mij­ loacele necesare pentru n. nj unge acolo. mijloace bazate pe lJsihologie. "Preocupaţi cu dreptate, de dependenţa nece­ sară oare uneşte pedagogia cu psihologia, zice ,D-[1u1 PaJ1l1 Duproix, 'un '0<1IJ0 0ill'enUIllăl' de ]Jedagogi contemporani, n'au Iost ucbiţi in acelaş grad, d·c subordonarea, mar strânsă ll\cn. eal'(' o leagn de mOl'I<)IIi1" e). Datoria, I1oashă,(\. celor caac ne ocupăm ll�g7Ji '1111 mod «riti« de pedagogie, este de a JlU 11,2 liisa pradă curentelor prea muilaternle, cari uu văd Cii justeţă acest dubHu rapoli:'t. Sunt anumite Ur«ltate de ipedago­ gie experimentailă 1I1l1cle nu este spus 11lÎCj un cuvânt despre ·idealul în slujba cămia ('xperi,mentul t11ehuirc să, stea. Ase­ meneam'ori trebuesc evitate cu onice chip, Prima mare Ipreo­ eupa:ne a oric�tI'ui pec.:a.gtog trebuie să.he:."rmde melr"'g" şi 1111- 1'oai în urmă: "cum nl8['p;". Toţi marii gânditol"i �U1 văzut raportul stll':1ir};S diutrle pe, c1agogi,e şi eticĂ. Aşa Shleiennachel' spllue: "rJ�ei ctlic[i, ue lumi­ nează asupra Ulmi ait punct, asupra raportului dintre filo­ sofie şi pedagogie. Iritr'adevăr, arce atitudene de valorificare, orice poziţie în faţa binelui şi a rănlu i, se vădeşte a f,i de­ pendontă de o concept,i,e mai vastă, mai cuprinzătoare, intru . :J) E�te "lll.'ioas[1 mentalitatea eUTOlx'an:\ care eLI 10atXI. cil'j!izn(in" cred·e pe om un fel (le centru al Universuilli.în oricE' caz. Cllfjcepe ])0 f>;n ca siricl (lesP;IJ't,it ele restul natureL Ra])inclnIJl;lt Tagore. jJl'oiesleaz:. cu drept cuv:ml in!l"u vestită opeT[I, contra acestei concepţii occidenat.ale: "dnp�i cad'e., lot CE' stă. pe () 1.1'ea.j\tCI mai illferi,,:n:l,. t';'il" 1I(lJl'I:li 11"111(;11 [106] C. Nr\H.LY conseouenje, IX1S la o parte pe cele relative la raportul din­ tre noi şi cosmos (1), pentru a mii ocupanumai de cele refe­ ritoare la societatea umană. 'I'robue să fie o preocupare csen­ ţ:iaJlă a pedagogiei, stabilirea justului raport dintre individ şi societate. Dar să ne Înţelt·gem. H.aportul acesta există indi­ Ierent de voinţa noastră, însă atitudinea noastră mor alu, va­ ['jază uneori, fie că. nu-l vec1cem, fi·e că de şi-l veelem nu-l re­ cunoaştem. Ori, acest raport trebneşte clarificat de pedago­ gje. Sociologia este ştiinţa !calre tiebueste aici luată în ajutor. Prin cercetările ei asupra grupărilor ::;0 ciale , ştiinţa sociolo­ gică va trebui să ne călăuzească atât la detel'minarea locului precis Ipe care individul îl ocupă în o anurnjtă societate, cât fii asupra activităţi amumit« pe «are f,iecare trebueşte să. o îndc­ plinoască .. Emile Durkheim (2), găseşte ca scop al educaţiei, omul, cuci (hvel'sit�ţile etnice, şi de ocupaţie, din statele moderne, sun] ntilt de mari, îrn cât tot ce putem face spre a avra vuu tip colectiv, şi a .. evdta sfărârnitarea statului modern în ne­ numărate grupuri, partide, este ele a păstra acest tip generic dr "om". Bine î1nţ,eles: "omul pe caro educaţia trebue sn,-� realizeze în noi, nu este omul aşa cum II'a făcut natura, ci ast­ fel C11m vrea societatea să-I aibă şi .ea il vrea aşa cum cere economia eiial:t:C'rioară. Ceia ce este probat de mod.nl cum concepţia despre om a variat in raport C11 societăţile" ("). Ace­ laş lucru îl dorea Herder, când spunea: .,Ceia ce omul este,. şi poate să. fie, aCreasta irrchue să. fie scopul gemllui mmll1. Şi în ce constă, a!Ceasta� Uma,nibte şi fewicire, în acest loc,i:n acest grad, ca acest inel şi !Ilill ca aJhlI oI Janţnlui qe pUis· n1l1i1'e al genului lIman. Unclr şi cum te-ai !născut. o om, 8co;10, ('�:ti tu, :1Ş(l cum a trlebllit să fii: 'l1l1 păTă.si eI,cest lant, Ilici şi 'tot ce )lOrlltCl pecetea perf(·:ctiei etice sali spil'i luale este uman. Est,,· ,'a şj C,ill,1 'Ilir socoti ]lolJoeii. şi riorile Jiicflnc[ p:ule (tin 110IIU. calegorii dcoseJJitc. li. Tngore, SalilEIIJ Juna contra IJ<:1hlOii (3). Şi dacă în mod 1) HeHler. ,1(leen ZUl' Pllilosopllle oes GeschiclJ1.e cler lVlenscl1l1elt.. p. 105. De altIel H()lISSeau CI. exprimat a·ceaşth. trlee Îl)ei! astfel cum sc marnJÎJest;1 Îll interior, est(� o iTJ(1ividua]jtui(' in f·:ine, cu 1111 glenill sjwcifie, \Te(1. să zicri. [[vnn(l o oT"riginali- 1nte 8jwc.ificn. Gonc1iiimli (liveTse, (\Il contrihllit la crearea • (('cstei originnlitu(i: eonmnităţi de ras:i, dh limhi'), ne.eiaşi i.c;tOI·i(', adicil ilcel('il.'!l SlIf("I'inti şi acelcni;:i ])[1('.111"1 C-Olll li 1)(', ÎI) fine ('ommllitnte (112 cu.lhll'i1. 1) 1IJ1L1. 2) Hdorilor la E'llucapa penlru naţiune \'ezi: r. C:I\,;tneSclll: Pel1 mai Il1JUnt dis­ clltată. JIU Tlltimile decenili, CI ajulJs Ia 1iln mnxim de intensitate în timpul ru.zboinlui monc1i,,], Da<:1:i. soilnţii:le ,care s'nu dat, nu an fostperfoct echilabile, totiLlşi s'n Hicllt un maro pas spre rezolvirea ei. Atitea stat'e cnl'O şi-au luat sau şi-au relu.at fi­ in1;a, în Europa, mă.J'lfurisesc marea ul0c.esitate �l1t,erni1. ce da simtit pentru identifilc(\J'0Jl ('.iî.t lTl!ni m1Lrc a st.atl11ui an nCl­ tlunea. (') Căci daeă s(:'intimelltllU naţional este îndwo)Jtăţit, ilpoi pahjotismul, care confundă adesea 1l1ia.!;iunea CI11 statul, este de multe ori un izvor de lJIec�reptă.ţi soei ale. Acest lucru a 1) Vezi D. Gusti, Sociologia rftz]Joiului, Bucnre�ti 1915, p. 74: Naţi.une aU101101l1[t .Î1l sUl1. Q.uionolll [111] PlOD" GOG l,\ 111 fost văzut ('ll ocazia marelui războiu. De aici ,n111 trebue să reiasă că aşi fi duşman eul statului: Dimpotrivă nu ored că :11' fi posibilă viaţa unei naţiimi de cît în stat-stat national. Statul înseamnă o sicr)e întreagă, de ol'gtlniz�u'i exteri 081'8, foarte necesare pentru mentinerea şi lprogresul natiunei. Statul este cadrul nanural în care naţiunea trebue să trăiască. Dar, cum remarcă Pa ulsen (1), statul nu este o Fiinţă, ei o functiune, şi moi nu putem iubi de cât o fiinţă. De aceia putem iubi naţiunea, pe: ci1nd pentr-u stat nu putem avoa de cât admiraţio, recunoştinţă stimă, ba chiar putem avea şi ati­ tudine crrtică fla,ţă de ea, atunci când nu corespunde nevoilor nutiumei. Aşa se întâmplă in I�U!sia de astăzi, umle, cetă­ ţell'i cari îşi iubesc cu putere naţiunea, despreţucse totuşi statul. In ncelaş timp, alţi cetăţeni, ai aceluiaşi stat, cad (les])1'eţ,uiau statul l'US, Isub forma pe care o avea inninte de J'hzbolm, apreciază IW cea de lazi. De aici se vede, atitudinea, cas!) zic aşa Intelectuală pe care o avem fat.ă de stnlt, - ca fntil de o organizaţie. De naţiune suntem Qegaţi înls�t �)\'in lanţuri mult 11111i strânse şi mult mai pretioase. De naţiune suntem legati prin sentimentul 1lIJ.1,ei integralităti organice .. Faoem parte diu naţiune, prin structura noaetrii sufletească, prjn unitatea culturii crea te de natiune in cursul secollJiloL' \ priu limbă._ prin tradiţic. Dar toate aceste pmc1us€ şi insuşirl ale nal�1unii, fac paI'lte ilntegra,nti'î. din umaluÎ'tate. Dându-le Illaxirmnl ,de pe'rfecţiune şi (lezvoHaL'e, nu f,alGem altceva ele c:t.t a contribui la desvoltarea şi piI:ogresul umrunitU(-ii. Căci toc1lIJai divcJlsitatca a eăi'ci COilldiţic ('sto naţi'llUea, este şi !) ('oll(liti'e a perfeeţiul1ii lumanităţii. Inchvi(lul, şi naţinnen esile Hlll individ în mare, drn Gajl10Za .Îngustimii ol'lizontuhlL S;-[.[1 su­ flerlC"se (ori cEit lde mare m' fi (,1 i'clativ),llll ])on;b· de,svolht (le cât numai o bhuă (lÎin JIliUHcle pOlsribililUiţ.i ,('ari Zile în (1- Ul1ct elc \Toclne, :"llh 1111 anumit 1IJlgllill. Nnnwi ItotalitntiJ'aillclivizilo:l', şi la t\'l, totailit'flle;l naţiunilor JW poa,te da o imngiil1(, I11ni ,t.fJie.qn'{It.fi 1) l'Llllbel1, SJstllem cler Flllik Ed,jJ-12 Stullg,ni ;:;l Berlin 1:)21 voi. T Il. ](IG, [112] 112 de:;prc lJcdpcj.ia supremă, ])U l'i\re i:-;toria o urmăreşte. Tious­ S(';lll era partizan alstaiejm miei, Sitll;:! ropublicelor fode­ r.ifivo, 1)eniTu că, Cl·cdet\ el. numai in ele democraţia pON.t" lua cu adevărat Iimţă. El pune ea primii t-onrliţie il lllll'i ,(le­ nroeraţi i: .,lIn "tn.t foarte mie, unde poporul si\. se poatii uduma cu uşur-inţă, şi untle f'ieca rc cetătcan sil. poată cunoaşte cu uşllj"jnţi'i pe toti ocilnlţi" (1). El Pl·'1 inspirat cll' modelul n�- 1'1lulil'l'i di n (l('j]('ya. ln sj;J'ijinul păreri: iui, s'ar putea aduc.: nrg·ullJlClIllll e:\pIT" ina.i ·S11:;: trebue sil-l :Îlljeit'gemins;1 biue pt· H.OllHSl';IU. 0i deşi el spune Polonezilor: "illCC'lw1i prin ;1 \'il shi'tnge granitele", sau (Ji\('ii JIU voi ti ';IC'('il,sfil, pildi,!C' des­ uremhratr- trebuli!!d .s;. ·S,ufl] ,()U civilizaţia, 1n omul ::;pe,cialisat, C,ll'l' m , este o :întt'iuUîiie[l'U ele l,egi generale, dar o înfnetăiero specială. A di!cit , lW lftngă tot ('.e ,există în om g,elJJel',all Omeil1C1S'C, fiecare insse deosebeşte de ,ceilalt.i prin tot ce 'eO m1el unic, ce numai el are. TOiLlită tl'acliţ,in sa parti-­ culană, toafă ereditatea, şi tot ee se datoreşte :ÎllpiltlS hazar­ dului, până. la naştere, i.u' după naf;'t Cil'e , tot ce viata aduce sufletului omului, ca modificări, ca excitaţii, ca sugestii, CJill'i diferă, toate de la om la om, şi toate acestea, gref.ai18 pe struc­ tura psihică pan-tioulară a individului, fac din acesta, fie el cel ma.i simplu dintre oameni, () f,i,inţ,[t bine ,uolimita,[ii., billc deosebită de toţi ceilalţi, DIE" Ia 'sine se intelege ea. şi �vjJtihu(li­ nile sale VOl' fi IclJifel'it,e de nl1e altora, Şi aici Sie pune o prohlemă importantă: Arrnouizarou Iuncţici pc care omul tnchue s'o 'lnd,("plint"astcă în societate, cu vocatiunca sa, In pedngogia modernă, această problemă cauti1, să fie l!ezolvită, DintI-'un punct ele vedel'e, diin punctul clic vedere al llJtlilită,t,ii soei ale, 131 maximului de . TanclCUl0,llit �i al ,cailităţii nmncii 'e:f:ecttuate, s'a. oCllpat de aC:8w"trt ('1ICstiUl1e llF;ihoiJc,hnica, r�xam,ellul psihotehnie lmsit IW 'spune Jn.:rÎ mult dncă ·eandic1atll[ la o llliC'ISel'Îje OlalreC­ gli,ja.t, o meserie ma.nuillă este ele recomandat olJ'ic'lI'ui iute­ kdnal, apoi de aici ])[1 urmează si) [;lcicm din elemnicol« ţ.rofesiuni, 'S3JU unicele prof'esiuni pl'eţillite, cum se Î[ICCDTCil în Rusia, actunlă (2). Profesiunile de ordi n jntvkx-tunl prezintă ;1,(';('i:-1şi importantăca si cele maruuale, chiar di1cil. Ia unele din de folosul nefiind imediat, importanţa !lOII' isocinliî poatf' păI'Ca mai mică. Goethe il, fOSIi şi el urrul elin ong<,Uit()OI'ii, can'i tot sub influenta lui Rousseau si 11. lui Molitor a viizut marca importanţă a oducaţiei puofcsionale. Eeluontol'i :)1 tiC'oJ'iticiani. de importanta lui Korschensteiner (H) l',]'ec1 U1 erhwt,ia poutru umanitate (Kcrschensteiner spune: pentru stat, care are dubla menire, de a se menţine ]H> sine şi de il aduce l'egl1'u] um«­ nităţii in organizaţia sn.), nici 11U poa.1(' ,;i'î fie 11 dJlfe:l înf'ăp­ turtă de citi. prin IPduC';:lţie pentu.''l1 profesiune . .l\eC'asila, 1relmeşte sii he F;11mbllrel'P, centll�1l1, împrejl1Iml căruiii\' să �Ie' gl'upeze toate ,cplcJnHf' i1,cţillni eelu('ati,,!·, IniJr'nd\"vill', prin ÎTl"dţ.a:rea ')i pl"acttioal.'ea cât de c1mrând, ch;laJ' din i;lcona;i ,C;ll'e face 03, orice om, prin simplul Iapt că trăeşte 1111 societate, ,S}) fie în egală interdependenţă fată de toţi eci']I;dti, ei"iei orice om estic ("'()]"elniul unei anumite munci de indeplinit Suntem departe de admite pillreri ca :1I1e lui Nitlsehe (2), caee voia oa omul sil. nu fie educat pentru a putea "in el e>pli ni nnumo cminti sociale, ei pentru dezvoltarea llleSilximi'Î posibilă il fiecărui individ 'în aşa CblaJ, ca indapli. uindu-şi funeţil1JIO�hSll individuală.vsă servească în ncelaş timp şi scopurile soeile1.ătii. Estic o Icg1c irnanentă, oare uneşte pe om şisocietate întrun tot organic, n�a CUUl :--\1111. ullit,p celu­ leac şi fibrelc unui arbore. Vadi în viccst studiu am tivutat 111)[\;i întâi chestiile referitoare la cclu('atia 1)(>nt1'11 umanitate, 131 apoi pe eele relative la educaţia pl'ofelsiol1lic ·C;1t �i \'1UJoşbn1{']-e J'eferi(:o[l;]'c, atât kl' naţiune, d'tt şi la genUl! umnn în genmial. Pe Hlceiaşi linie se pOilit.e lllicl'ge mai c1cpa,rt,e, se pont!f) facc o Jihsofâe a coS!qlOlS!ului ehi.l.l', ar'iltumd H,ceiaşiintcl'­ (lepC1l1Jdentă flllllc(io"J1aJii caTe stă la baza intl'cg'nlui 'univel�S efaI' plecând de la o(Jupa1;ia noastră, de la mUlDca noashi1. ('ea ele toate zi�ele. O preocuparc de acest fd ar trehui !sil. neintel"nsC''''c Inalt, în �'3pecial pe noi Rom;Îiuii. 'rl'lecntnl nostru pli.n de h1l.o.tiee influenţe o�:icntaJc, elin stilpimil"lra drorH ]1('-am sllll.lls prea de cUlrâ;n(1{t Vl'eIll(>, ]1eimplllle o uCE.nircile la şcoala llluncrii. Principrnll şC:'olii UllllIlcji, ,O;uis, f'Eml'd et BrÎere, 1Dm). 1910 15) .. ,I.1e eontcntieux dcsa.etes admnÎshatifs en ROUlllUllie". P. Negulesco. Gr. III 8°, Paris, Girard et Bl':iere, 1910. 16). "L'hel'oisme des Rouma,:Îlns nu mOYCll âge d le carac/,ere ·(le ]eu1's anciennes institutienlJs. Al. A. C. Slu1'dza. In 12°, Pari:::, Lel'OllX, 1910. 17). "La. Roumanric et les Roumaii9�s". Al. A. C. St'ltrd.şa.. In 12°, Pa.ris, },C]'OtIX, 1910. 18). "La, Roumunie modeJ'ue". Locoter/Cntul IJ. Le Poinle. In 8°, Paris, Jouve, 1910. 19). "De l'es:prit de J'ensegnemci:J.t, socundail'o on Rouma,l1ie". Eliado'/' Consfantine.w:o. In 8°, l)a'l,is,"Picflrd, 1910. [125] BIBLIOGRAFIE FIL\NCO-HOM\�."- 1911 :!(J) .. ,BclgiqnC ct Rournanie". Le Comic U. de Loor-Corsiooren, In 8°. J3nl';"E'lles, societe lwlg'p, El] 1. 1912 :?J). "Cbarles 1 roi de P..ouma:nie". PauL Lindall. In 8°, Paris, 1Je Soudier, 19J2. 22). "La. delits ele presss dans la leg-i,S'lniioll roumaine". E. c. Tlccueara. In 8°, Paris, nousseau, HJl:.l. 2;3). "La lut te pom la couronne daeis les pays l'ulll1miIlS au lG et 17 siecles, Al .1. C. SI/IIt!W. Tll 12°, Pucis, Girard ei Briere, 1912. 24). "La ROttlllurâe intellectuelle". ['hJ Clarciic. Tll ] 2°, P:lJ'is, Sn'llsot. 1912_ 1913 0-) -1 t" 1 'D . " �;) _ , . .Jes con 'racs agrwo es cu n,oumamc . P. G'. Tcodoresco, 8-r. in 8°, Puris, Larose el, 'I'cnin, 1010. 26). "Ln diplomauie europcenue et les pays roumains au 18 :'ileele.LeQoll de reouverturn du (;001118 Iibre autorise a Sorbonne (1912--191 in rl'histoire 011 An+ clf'� Rournains". Al. A. C. Sturdea. In 12°, Paris, Girard ei Briere, 1913. 27). "Feuilles de route eu H.ou.nmnie. A travers le pays. [,;;0 Clareti«. TnI2°. Paris, S�1Il1S0t. 19 ts. 28). .,La q uesticn des Pri ncipautes danubiennes, Formation de la Ronmanie. ebudc d'histoiro rliplomatique" (these), C. Despres. In 8°, I'erpig;nall "IJ1d6penclant", 1913. :29) ... Les Roumuims rle Mncedoine". A. tuu« Tn 12°, Paris, Le1'o1:x, 1913. :30). ,,:La .Roull1lani.e ci les Balkans." Prinţul A.. Ghika. In 16°, Niee, imprim. de eommercp, 1913. 31). "La vivante Roumanie"- Panl Labbe. In 12°, ]);1a'i�, Haehei1e, HH3. 101-l 32). "La Roumanie eu les I>,ulg,ares. Le tra;it0 de Enea,rest, (28 juillet--l0 aout 1913)". 13. 8lambler. 1'11 8°, Hnuelles, Vogel, 191-1. :3:3). ,,:La Houmanie agricoJe". F. Godart. In 8°, BnlxeJles, VogaL 1914. )l-1). ,,TJ:I ROllm'l'llie ali XIX-eme sieclr·". [126] 12(i MATEW FOTINO P. Eliade. t, II. Les trois Presidcnts pl ouipotentiaircs (1828-- 1834). In 12°, Paris, Hachette, 1914. il!)). "Notes sur la RouHlwl1lie. Un pays sanve par la monarehie. lin rui et une constitution. La question juivo, :Le conflict roumano­ bulgare. La mobilisation. Les paysans. Un protcctionisme agraire". Leo de Jlon/;eslju,iou. In 12°, PaJ·Î.s, N ouvel.le Iibraârie natie­ nalc, 1914. 36). "Histoire de la Inmque roumaine. Tom. IT, Iascicule I, le­ XVI-(�me siecle (Phonebiqus eb mOl'phologie). O. Deu.\'/lsiano. In 8°, Paris, Loroux, 1914. 37). "Nouve.nu vncahulaire contenant tons les mots usuels aveo prcnunciation, francais-rouniain". 1. Hizo, Petit. in ] 6°, Paris, Garnier, 1914. IL - Opere scrise În 1. franceză cuprinzând pasagii interesând istoria, Iit.eratura etc. Românilor Între 1907-1914. 38). "La question c1'Ori·ent, sos originos, sou evolution et 8011 (>jlut actuel, A. Boieard, in 8°, 413 pet, cartes, Paris, Chapilot, 1907. 39). "La. question juivc". P. TroZard. 28 p, In 8°, }'aris, impr. Munguin, 1007. 4,0). "L'histoll'e do I'Autriche llongrie d cpuis les oTig;.il1es jusqu'a I'annec ] 894, 5-l� ediffion. L. LegeI'. v. 691 p. et 6 cartes, in 16°, Paris, Haehette, 1907. Jl). "Hemal'ques sur l'ethnograpliio de la Macedoine" 2-0 eclitlion. J. Coişic, petit, in 8°, 56 p. Paris, Roustun, 1007. -4·2) ... La Maccrloino oilos ROllmnins". N. Kasasis, in 8°, Paris, Stock, 1907. 413). "La quesirion Inaloec1onienne. Spll()re d'inHnences. So­ lutioiJlos. Engelh(m'cZt (Ec1.), milnisbre plenipotenbtl'ire, Pa:ris, vVekhoff et 1\.oche, ] 006 (8 .J�ll1vier). 44). "L'AIhanie e1: la qllestion rl'Orien t (801ut.ion de la question c"l'Olient)". Prinee A. Ghiea. Paris, Dllja.ri.c, in 12°, avec carte, 1908. 45). "De l' opression ,1. J 'ndepenc1ance a.ven�r (1:.:n5 les Balka.ns. (Russ�e, 13ulgarie, Roumanie, Serbie, MlIIIloonegl'o)". fJandemont. (le comte AJ. In :;;0, RC'Jnne:o-Ohnl'tltiiJ', 1 :)():). 64). "T/Eul'ope el; 1fl jlolitiqllc, uriontale", (1878-1:J12). Tll 8°, Pflll'i�, Pltllll. 47). RopdpH:er CKa.rl). l'-utriclln-Ho(ng'];in, :v eompris Ct';hnge, Bdgrad ei; Bucflrest. Pa.ris,P. 01 ('lHlorf, in 12°, 1011. [127] BIBLIOGRAFIE FRA'\CO-ROMANA 121 48). "Le probleme al'banais, la Serbie ot l'Antriehe-Hongrie". Hall.unicus, Paris, in 8°, Augustin Chalarnel, 1913. J!). ,,]�a ronte de I'Orienu Premier contact avec I'armee turque. BOSJuie,HC'Tzegovine, Scuia.Ti, d' Abanie. Types et paysages de Hau­ manie. Un mosaique de races, La Dobrourlja, J..Ia ville ll'OrionL 'Col1i.sumtinople. N oeu e noga. Pari�, Perrin, 1Jll ] 2°, 1\:)14-. III. - Opere scrise În 1. franceză de autori români între 1907-1911 sa). Al.cxandri (Basile). IJfdtresine(lites du poete roumain Ba­ ",ile Adcxand i-i ;'1. Ec!owln! Ureni0r. Publ iees avee une imtroduction \('1; ele notes par Georg'es G;gim". Paris, Charupion, in 1Go, 1911. 51). AFon C1\.). Vf:zi No. ]0. 52). Aslan (n.). ,,I,'t:xpm'ience et l'Invention en morale", 17� 'D. Puris, Aler1ll1 et Guillaumin, 1908. 53) _ Le jugeinent chcz Ari,stokParis, F. Alea!}1, in 12°, I 908. 54). Anagnost'irule (rl'aki). "Les f'ondements scientifiques (In consorvubisme". 84 p. III 16°, .E'm·is, Hivierc ei C-ni,e, 1911. 55). Benf)esco (G.). Vezi Nu. 5. 56). Bibesco CG. V.). "Les huit Paradis, Perse, A;.;ie Mrieur«, Constantinople JI edibion l'evnc.Petit in 16, 3,n p. Paeis, RacheUe, 1908. Fi7). Bibeso» (Ia princesse G. V.). "Alexandre asiatique ou ]'hi­ "toÎre du plus granc1 bonheur possible, :Paris, in 16°, VII, 179 p. Ha ch etrt,! , 1912. fi8). ]Jurile((no (le rapitainc S.), ]Jrofesseul' a �'ecolt, cl'appli";i­ hon de l'ecale d'arliUerie de Bncarest. Probabilitl',nu tir. rl'Mori" f'[ il pplication au tir de l'i'llfant,erie ct ne l'artiUeuie. In 12°, 2()0 p, Hvoe 69 fiig.Paris, Docin, ] 911. Hncyc[opCdie scicntifirj'lre. lJiiJlioihf:que de mecanique apphquie mi Genie. 5!). Caniacnzenc (le primcc Chades-Adolphe). ,,IJcs ,rehouvaiJles. Pal'i�, Porrin e1-. C-nie, 1908". (;0). Constantinescu OLliorlor) . Vezi N 0_ ] 9. (1). Cornateano (le Dr. Vi::;oiu). "E,:;::iai d'une theorie juridique d medicine legale de la pl't,rllcdibtion crim1.neUe. AVleic preface e 1\11". Ga.r<:o,ll. Parig, in 8°, IX, l'aris, Leroux. 62). Daniel (Constantin), profeseur {t la, facuIte de menic:il1(' (le T;1 S'i,Y (Ronma nÎ'e) . . "r!:r jal1vier :'1. la ,c;ocieie ele sociologi.E' de Paris. 81'. In 8°, 8iaJrd et Briere, Pallis, 1912. '11 :ll-- .. L'hisic"iTI' (·.;t-n!J(· 1ll1e se,jonce". Tn SD IJari"" Giard et BrierG, 1908. Exitrait de la "ReVlte internationale de sociologie". 1 il!. --, .. Le rîl!e rle la <:;neJ'iT (lans ]'111"toin) de la eivilisation. In 8°. Paris, Oia,l'd AtRriere, ]907. 11;'). Le'-'adili Oe DI. c.). "La, syphilis. ExperimellilatioJl,". 1\:Tuca'obolo!2;ic. Dia.!S111ostie. Pr(.faee dn profes:wtil' Mctelmilmff", Gr. in 8°. ;lY0(' 0H fig. ei 2 ])1. PH'ris, }YIRSS()ll, 1909. 116). Marinesco (le Dr. C·L). "La cellule l1eJ'Vcuse". Preface du Ţlrofps.,,�olH Ramon I. Ca.ial, 2\"01. in 12° ave'\' 252 fig'. l'aeis. Dnili 1909 (908). (EneyeJopedie seientifique). 117). Pro{opopescn (1.). "Cooperairion et societf.;; ooopemtivcs". In 8°, Pl'n, este o Cl'Dl.iică scrisă în limba româ ilcască de Enst,ratie LogofiHul al tl'eilPtL, aşa după cum a CT'pznL şi GiuTes.cll, şi după cum afirnnă şi :Miron Costin. Acestui letopiseţ i se eli:'!, ('ea mai maro ÎncN'.dere şi. munai Jmprejurul Iu'[ sc Înşil'uese toale c.elelalte illformatiuni pc carI, după cum am văzut, le-a, folDbit mai cu ,;('am11 elin Io,achim Bielsk i. Pll}când de la C'onsJatarea ('ă ldopiseţuI moJdoyenese este C1UH;scut şi înt.rebuintat J11lJllaj de Gl'ig, Uree.he şi Ckt el alcătueşte baza c1'onich lui, aut:oI'llJ l:rede a1.l1nci că Grig-, Ureche c,ste ehiar auto'I'ul CTClllicii. In spJ)ij:iruu] aCiCst.ei afirmaţi.l1ni vine şi faptul foarte concludent că povestirea amănun(ită după, letopiseţul mol­ dovenesc se ternlÎ.nă la 1�87, adică după acela îutrebnint.at num.ai de Ureche şi care m@rgca nu.mai până la Petrn-V()(Ui, ,iar nu după "cel citat de S. DaseăluJ, ('!&re continua şi peste aeeas·HL dată". (pg, 65). Pornim'J de la lleeesiLa.lea de a scrie j"gLoria Moldovei din­ tr'un jieI de mâlldl'ie de boier care vo.ia, înt·r'o vreme eli) deca­ denţă politică" să l'esta.bileaseă vechea. glorie a ţării lui din tim­ ]H1l'ile de nUirire. Ureche ia din cronica lui Bielski numai acele infol'lllla,ţiluLi c{u'e-j con\'ill şi le 'însoţeşte d.e unele aprecieri din cari se vede sph'itul de mândI'ie, putere şi indeptJncleIltă a boieru­ h1i moldovf')an, în ooia Cll jY['iv('ş,te tara sa, şi C'WI'e arată că el este un iHff.rie [Xl,friot, dup{t I.Jlodehl'l istorkilol'poloni din acea Vfmne, Ideile poIonc continlpoJ'a1lc se yrid de Hflem('I1ea 'in opera I.):t)HI. -- C('I1\'orbiri Ljterare [146] .IL, 1' .. \ [�HURI: lui atunci când :,;earată un apărător al l)riyj]eg'iiloJ' hoer im ii şi al "ţălii Iog'al g;uvernate de bocrime' caro ne îufăţ.işează opera lui U reche Ca ,.0 carte de docta-ină a uuui om care judecă" (pg·.76). Studiul asupra lui lVL Cos tin arată că cea mai întinsă C-l"Q­ ni că, acea care povesteşte evenimentele Moldovei ele Ia Al'OIl­ Vodă la Dabija-Vodă este alcătuită după Informatiuudle din opera lui Paul Piasccki (Ohrnnica gestonum in ]�uropa siugulamorum). a lui Larose o tu: inoiostei , Al. Guag1'/.in, Samuel ze Skrzypn.y T'1Va1'­ dO'/IJski (\V oiua domovna), pe lângă cari s'au mai adăugat multe izvo.are omle de la nobtlti poloni cu cari era îll leg-ă:turi prueteneştl precum şi ell;n traditiune, L. 'I'opeltin, De origine et OCW:;U J'Tunsylvaniac (Lvon 16(7) şi legeucle1e poloue cari circulau eu pr ivirr, la îlltemeieI'(�a Mol­ dovei şi Tării-Româneşti Lam înfi1ţişatlui lVL Cosuiu ideil« de latinitate cu privire la originea neamului româ uesc. Datarea Juca-ărtlor lui M, Costin ar fi următoarea: Cronica Moldovei de la Aron la Dabi.ia.Vodă a fost scrisă in 1675 în Iaşi, }'oenla p-olonă.În ]684 la Daszow, Cron.ica polonă la 1677 şi De ncamuj Moldovenilor între 1686-1691. Trad nceeee latină a cronăcei Molrloveneştj vce se găseşte ill :M UZe1i I GzarLorI'yski elin Oracovia se diatmeşte probabil lui 1\'L Costiu. Ni se dau iufonuatiunt pretioase şi noud cu privire la. studiile lui. M. Costin la Bar, la Iegătur'ile lui cu partidul polon, Ia parLicilXtlYAl, lui în "suita V1'C un ui nobil P01011" în bătălia de Ia Beresteczko la solia lui pe lâlJgi't b atm anul SobiciilCki, la pri­ mirea. pe care o face cronicarul S,Ohllui polonez Ioan Gnillski, pre­ eum şi la timpul petrecu:L la Daszow în ·Polonia. l'oa exilat dupft TlrmahnpI"ejul'ărilor politice ctin Moldova. Iu aleătruirea lucl'[lrilorl' lui, nu se vede aooa sruăvle oa:rbă a textdor ee le aTC îna.inte, cei dimpotTivă "înmlădie acele texte adaptânclu-le la genul srm die istoric, ele sunt tofclf'A.Ullla numai materialul d.e informaţie, nieăeo'; nu adX}ptă. fo�'ma de exvrimare a izvoare].or, adesea nici chj.;;l.l' oirdi 11 eu . .lll caTe sunt Înşiralte fap­ tele" (pg', 122). Poema JHylonă este o o'peri'l clasată printre cele mai bune scrieri ale literahwii ]w]ouc din veacul al XVII-Il. Inf1uen(-oa ])olonă umunistică a deşteptat în .rmfletuJ c�lrtu­ rarruui moldovlC'an dTag'O�too. de antichitate CiftrC La dus la acea preţuil\e plină· de folos a 1'0maJlităţii neamu1ui nostIm pe oaH� a, socotiLo şi aa:răt:at-o eia una din cde mai măreţe moşteniri ale pOPD·ruJui romimesc .. Această influenţă stră.in�t n'a înăbuşit în el conştiinţa vie despre moldo-l'omânismul lui, ea:litate aşa de evi­ denrtă î'D toată opm'a istorică şi poetică a croniosrului. Iu Auexă se da:u courrunhliri intre Ooonioa lui Grig. Ureche I';\i unele din luerwrile lui M. Custin Lq.ii ele Illetnrblc! polouc ;';Rli latine. As.eme,uea studii ha.zaie pe (�unoaştere.a limbii polone 1WC­ Cum şi pe ooreet.area a.Lentă., HmămmtiM şi eomplll'Iati'vă. Il izvo.a­ l'e10il' faţă de isioriogl'afia J)ol.l.stl'i:î a lipsit în g'.enel'll la noi. POl'­ nindll-se numai ele la o asenwnea Hlelbodă care presupune () f3.­ mUia.l'Îzal'€ adâllt<1 cu toa.te izvo�;U'ele 'istorice şi lit..erare ale epo­ cei, se va putea aChIte lum.ina necesară în ])['oblemele is>torioe pro­ pI'iu zis sau ill ede de i;.;{;orie enltnraJii., e.al'i ni SUlit asHizi. atât [147] 147 de necesare pentru a vedea ce datol'im noi vecinilor, precum şi ceia ee an 1 uat ei din contactul pc C�ă el'eeze valorile aeelea (L' carp. <11'(' llPVOe ,;oeida\.e[l noastră., Dacă)n ('('ia ee priveşte l1u'esitat.ea lui <11' fi plltille (le zis, org-a­ nizaţiune[l şi 1'C'7;!ilbte]c lui ,�llnt chesti II ni ('ari hdlUPS(' (liscnta.t.e şi pentru ('1.[,)·e trelmE'se 1}T'OpIISr soJntilllli, Ca oanwl\i ee trăim Jrlh'o soei.etaJ{) l'on([nsă. I1IDi JT1!dt de suflet eleeilt ele m('(,�LlJjea maşilli >;tă, e bine să. II! (1 (lei El 111 într'o jJlI (PT'11ieă. 1ll ăs lIrEl �I{'{'st su­ flet pcnha nece.s.ită.ţiJe actuale ca şi pClItrll cele [JC'l'IUan"lite ale ori dxei s(lci.eiăti OJDc]){>ş(,i ('U11 dus.i:'1 de cllllllliitl' j}i'iU('lpii eti('(' .�nperioare, Di,n cweastă eaU7iEt o jnf;.elegere a aCt.sini s])irit uma­ ni.�i:i(' C'â.t nuri cOlllpled nn va pute.'! df'Clll'g'(' (]l'('fli şi ai!.l ('11110[1- ş1:el'ea da;;icismuJui 'il! ('eia ce are el mai îmtlt diu tonte [June­ iel(' de vedere, de lmde 1'('zIJli)] nCf'r:.sitnte[j dt' a fi rnel1tiIJlIt IIC'Il­ inl i.o(i <[('cia cm'j Vor tr)]'ma pătnra intelc(:tnall:'l a naţilmii [148] AL. P .. \H80[( F Dar tocmai pentru a corespunde acestei nevoi. educative trc­ huie ea învătământul nostru clasic să iasă din starea anemică in care se găseşte astăzi pentru a deveni într'adevăr- o forţă. activă modelatoare a sufletelor. Aşa ni. se pare nouă că trehueşte pusă problema pe care o discută cu atâta cornpetintă memoriul redactat de D-l Bag-rea, în ceia ce priveşte necesitatea îuvătăruâutului clasic. Normele de regenerare în şcoală ale studiului clasicismului, adi� metodele şi programele sunt o urmare ale neoesttătji men­ ţinerii lui în învătământul nostru secundar. Iucruri pe cari nu le discută autorul. dar care ar merita o foarte amănunţită exami­ nare din partea reprezentanţilor acestor studii în taa-a noastră, pent-ru ::1-1 scoate di Il letarg ia în (iare zace astăzi. Al. P. Arbore. [149] REVISTE V ăzând,Zn "Acle/Jărul Literar" ŞI, 'In alte ziare la [cţ de do­ cumeniate, că Direoiorui acestei reviste a fost- învinuit de-a intocmi el rubrica de fată, pe când de fO/J)t autorul ei e un altul - om 1na· jO?", vaccinat şi răspun,zăf;or deJJârerilc lui. m'an: hot ării, cIupit �m an de imonimă actiuitaic, a-l învoi să-şi iscălească proza, c'o ti că n-o fi pe placul lui les sau al lui l orcc; Ar trebui, după toate reaulele coneacrote, sa �nce(1)ă cu o nriuire 1'etrospectivă asu-pra activilăti'i revistelor literare din anul trecut. Da?' a doua zi după Poeti 'mI merge nimeni la In» 'i ere. Bilan­ ţul Ci fost încheiat de cronicari mai harnici decât al nostru; aşa încât nu-i rămâne lui decât să facă anul acesta ceia ce a făcut �i cniu! trecut', adecă să dea cititorilor săi informati?mi asupra ceiace se tipăreşte mai, de eeamă, d�!pă părerile lui fireşte. în re­ vis/eli' noastre literare. Ltedacto rui "COI/VOTV,)'I./OJ' Literare", Anul HOU începe tu o revistă DOUa: făt Frumos. Anul. J, No. Ne vine tocmai din capitala primilor voevozi moldoveni din Suceava. E redactată de D-l Leca Moraru - cunoscut azi ele toată lumea - şi e iutitualtă "Revi.stă de literatură şi folklor". D-I Leca Moraru. într'o iutrodueere pe care o numeşte: "Po­ liţie literară" (decet) spune, foarte humos de altfel, că literatura nu emană decât din cultztl orgoliului, pc când folclorul e o :�in­ ceri tate dusă până la des interesa rea anonimatului. Călăuzit de acest punct de vedere, ne dă un foarte bogat material de îolklor: o poveste în dialect mezleno-român, (a cărei traducere e defec­ tuoasă) interesante versuri românesti, sortise in 'I'ranailvanla în 1714 eu ortograff« ungurească (Ex.: D0111nye, ajlcs tredeszk jeu leu 'szerecsijo = Doamne, aici trăese en e11 sărăcie, etc.). clm llrtură, strigături. cânt.cec şi zicători. E o interesantă couh"ibntie de f'Ol­ klor românesc. Cât desp!l'c partea litJerr::ară, imi place nl1111ai, insă. mult, il'o­ uica "Poezie fuiurh,tă" a D"1ui G. Voevidcll: .E "proba unui g1.H'ft subtire, Cum nici nu cred că mai există: A...mestcci tabla de ÎnmultiJl'c Ou Tatăl Nostru, şi apoi Stropind"O grav cu O H 2 Ii 7ilci nenorocitei f{)i: Poentă futudstă. [150] 1;';( ) 1'1,\'ISTE Graiul Nostru, Deceuunie 1,'125, pnbJici:L o poezie mt.itu lată "B.l1g'ăcinue, ca,re Începe aşa: ,,0 taină minunată: i nbi re! - De cel' şi zare ,i!;oi Suntem annu'g' şi prăbuşire .. , Luminu ta ini ruiasoă-ne, boltească-ne ceruri noi; ue'ualte peste tot Ce Încovoaie Întunericului şi căderei", etc. etc. Poezia e iscălită: O, Voevidca -� Acelaş care in Fă: Frumos. a spus: ,,\ mesteet tu bla de 'nmultire Ou Tatăl Nostru, şi apoi Stropmd-o g rav cu ° H" :;;. c. 1. Om fi noi cum om fi, uruurii îrupietr ito în rutine eadentate şi imag-ini ela.re, dar i utrcba.rca se pune: ee este Domnul Voevidca.î, "i'ui::l1rist încovăiat în armusr şi prăbusne" sau i ro nist de poezii arnestr-ca.te cu l'ugă('iulii, lllatr�llluti(,[L 9i l:llililie1 S;:i. uc lămurească Aşteptăm o deslusire, care dacă e sturituală, coloanele revistei noastre vor fi cele drutâi să o găzduiască, Ritmul Vremei. Ianuarie 19'26, D-l Adrian Hmll111Z p uhl ică un fragment dintr'o gTozavă povestire din "Noilp1ea SELlitului ..:\..JlC1rei", interesantă dar' care cam aduce cu VCl1l1);ÎT1tl lui OII;,' de Maupassant, Poeziile su n t toate hu uo, iar traducer ile D-lui Ion Gane elin Alber! Samatu sunt inn iecalrile. Asa încât, nerrutându-m« leg'a (le tru.d ucător, ded,t doar eă mi] trudesc a-i afla 100ul în Spita NewI1wl1â GăH('SC şi nu t-I po t 2:I\S\, sunt uevoit să mă leg de în­ suşi autorul, "ShtLve.chillI Sfillx SP 'nti ude masiv şi Ir-m iuin". bine, treacă Trimit pc crtitor la artlcohll mr u "Abu-El-Hull" din nurn ă.ru] ele faţ;ă,. Tusă: ,,! II(,l'CJIII�llit în hU'it,j'(', CII ,-,illlii a:-il'llţii.i", ast.a l1U, Sfillxul m,'c picutnl drept ('a şi '-- bănues0 - autorul acestei pOf'zii. Imi pare rău pentru mm:ele poet francez -, cel mai marp cInpă, 1Iă,:m'J'ea l]\('[l, �- eli!l' lI'am încotro, :.1devăl'111 pTin1eitză,. Ţara Noastră, 'il) 7r/11UClY"ie 1.'126. D-IV. Dal'l.l.osdli vOJ'bcşk des pl'e "JJ IIi/elI! { beat" al republicei soviet.icE'. Expresia aL'easta a fost u�tscocită deno e0o.l1omist l'ThS sub re,gimul 'impHriului spre a CaradN"iza un bilanţ; bug'etaT ba." zat în dO'llă, tre,imi din totalitatea lui. pe desfacerea vodcii, Impe­ rialiştii g'ăseau că, mijloclll e llH 11U11]8'i uşor pentru a P,l'OC'u,I'a bani statului. dar diba0iu pentru a meni;ille la ţară sp.iritul de tâmpenie de care aveau Hi nevoe pentru a nu face din ţărani ni,,t.e l'll svrăti1;i, [151] JlE\lSTE iJL Coinumsmul egahtar şi civilizator, clapă 8 aui de domnie, revenind In toate vechitle institutii tartste, ii reillt.:rodus ŞI budgetul beat. Azi, ca şi înainte, bogăţiile naturale ale Rusiei ră­ măn neexploatate, iri. schimb se exploatează patima omenească. Sub Zenoviev ca şi sub Nicolae, în 192(j ca şi in 1916 - când i-am văzut doar toţi "la lucru" în Moldova noastră -- poporul pra­ voslavnic bea. Din această betie g'el1eraJă., statul se îmbogăţeşte, iar comuniştii trag folosul unei abrutăzărt a populatăei care duce la lipsă. de voi ută şi la oarba ascultare, de ca,l'canumiti moscoviti an nevoe pentru a nu fi goniţi din tara pe care au' subjugat-o. Arhivele Olteniei. Srpl.-lJec. 1925. De câte ori jnimcsc accaetă o.cvistă, rărn ân uimit de bogă­ ţia mater iabului ce contine Mentio uez, îll numărul din urmă, reproducerea (o continuare) a vechilor' şi frumoaselor picturi din România ale lui Valerio din colectia D-Iui C. Kai-adja, "Snoava oltenească" a Dvlui Tu tescu este deli cioasă, iar "A.muletele" D'Iui Hădule-scu-Rudari o contributie de Iolklor, care are darul, nu numai de-a îm bop.'ăţiclI uostintels in această luate­ rie, dar de·a. face pe cititor să petreacă plăcute clipe de recreatte, Aşa de pildă "Hotita de sănătate" este o aruuletă pentru copii care se nasc eu dinti şi prin urmare -- ea orice lucru nefiresc - în­ seamnă, că sunt: stăpâruti ele necuratul. Obiectul, reprodus in fi­ grrra III (o rotrtă de lemn) se lelagă cu 1111 fir ros de gâtuI copi­ lului, la care se mai agaţă o legătură cu tăniâe, cărbune şi un gTăuutf' ele usturoi. Iar baba care descântă, spune aşa: "Piei, ueigă-te-a crucea! Fugi cu dintii Iui., cutare. Intă­ reste-l, Doamne, şi Iuteste-l ca usturo iul: ochij neş.,"ti CU111 e căr­ bllIlcle ... Fugi, necuratu]e, că s'aprinde fămâia. Şa,pte zâne vin Calea-ti atin, 're s]Julberii, ')1 fi 11 � Dacă nu te-ai dus. S(',oateti, şaptB zâ ne, A rliî d i II fâ ntâne Că vin şapte zmei Cn cai paralei Să omoare l1ecuratul. Să lovească pe spurcaJul, Sit ia. (1 i nţii lui... �i vin pe-aici pe ].wdi(,l. Balalâia La, Chindia Poe! C. Gii'ne. [152] \fcda1ia jub il iară " So(:. Geografie. FAPTE Medalia jubiliară a Societăţii Regale Române de Geografie.­ IJa 20 Dec, 1925 Soc. r. r de Geozraffe a serbat iubilenl de 50 de ani de neîntreruptă şi rodnică activitate. M. S. Regele. preşedintele efectiv al Societăţii. prin discursul eh (lRRehicLel'(' a ,,,cl'băJ·.li j u b i l atr: 11 aratut nu uurun] trel'vtul d;\.l· a schiţat şi. programul viitor: "Va trebui să se urmărească o strângere a rându.rilor tuturor profesorilor de g'E'og-l'ufic ... cart să. fie mereu încuraiati ca nişte apostoli şi hurui ci expl o atori ai regiuni Ior în care se află... A dona preOCl1jXcre a sociotătt! ax trebui să fie în direetta centrali­ zării şi sintetizăa-it îutreg ii acti'vită.ti în Iezătură cu geografia, precum şi a începerii unor lucrăr-i ele popularizare zeografică, pentruca întregul pOpOJ.' să nu rămână lipsit de cunoasterea 'ţării şi a tuturor g':nlpă,.i]or etnice co nlocu itoare pe acelas pământ de atâtea veacur-i". D-l General Coomâă. 'vice-preşedintele Societătti a expus în­ treaga activitate a Sccietatii în decursul jumătătii de veac. iar 0-1 S. jl'lehedinti a 1)1113 in evidentă l)Il'Og'rese]c realizate pe tă râmrul g-eograiiei în România până azi, eTI acest pirilej s'a bătut o medalie jubilară, pe aversul căreia se găsesc reunite pentru prima dată, efigiile celor doi regf, iar reversul reprez-intă harta în relief a României, care se încadrează pedeet în roturrilmea medaliei. [153] FAPTE Lucrarea sculptorulni Anton Weinberge r Ol'Jg'1l1<11: din Heşita, se di"tinge prin clasica simplicitate a. conceptiei, şi prin nutural ismul impunător al celor două. profilurt regale, prinse 'intr'o cunună de lauri. Astfel concepută, medalia depăşeşte scopul ocazioual, căruia este destinată, ci servă ca simbol al României întrezite. Este o operă de arlă care, pe lângă Buletinul jubiliar ce va apărea, c()­ meruore.iză in mod demn juhileul Societăţii de geogTafie. A. T o interesantă propunere a Dvlui Paul Valery.- Liga Naţiunilor Il rost instituită cu scopul do-a netezi cârupnl elenei nt.eleg·('·"i eli ntre popoare, cu scopul final deci. înlăturând conflictele, de-a evita răsboaiele . Menîrea ei este prin urmare espntial.mentepolitică. Priu interesul ce i se poartă însă de la răsboi 'incoace, cercul ei de acti vitate s'a mărit considerabil. Astfel, ideea predominantă astăzi fii Pl1H1JlHtă do la Wilson este: crearea unui acord solemn între natiuni cu scopul de-a asigura, printr'o pace durabilă. ordi­ nea în omenire. Acest acor-d întro popoare menit a crea ordinea în omeniro nu poate rămânea pe tărâmul unilateral al poi itâcei Sol idaa-itatea iuternatională CI intereselor si a drenturilor a. izvorit de la sine din noile pl)'i;ncipii ale Li/rei Natluned. Iar sol.idamitatea spiritelor -,i a uointeior, cerută. de D-l Leon. Bouraeois, În memorrul său ele acum trei ani J), 0ste nu numai pe cale de a Im%,'esa, dae putem zice că e de pe acum tu] fapt implinlt, Celebrul ;inr1sconsuIt Anâr» Weiss constata "; că cooperatra irrtelectuală dintre popoare s'a. manifestat pe toate tarâmurrla şi s'a consoltdat în special pe T'lW, mĂ dllc lnUfloai'8. Dese.ară, c1n. [181] SUFlL\GtUL UNIVERSAL '181 � I 1 , .�. Subprefecfml ducea "pemnanentul" pe C. F. R. şi o tele­ gramă. tprin care preşedintele senaaului chema pentru a doua zj, În Capitală, pe Ilie Sta văr din Lăloaia senator în primul parlamcnf ales pe baza suf'ragiului mniversal. Alegerea lui m'a fost lmcrru IUŞOr. Căci dacă suflul derno­ cratiei a. impus celor mari "colegiul unic" şi "votul universal", aplicarea acestor "imperioa,se" reforme a fost mai grea decât însăşi admiterea lor. Garda veche a. trebuit sre facă sacrificii mari, pentruca efectiva ,colabolI'are a IpiHimeii de jos Ia eondn­ cerea statului, să TIiU r,ă.mână un van deziderat, Dar-per aspera ad astra-sacrifieiile s'au făcut, spre binele şi progresul obştesc, ia,r micile nemultnmiri s'au a­ planat prin legea, conpensaţiei. Astfel că �n districtul Comă­ neştilor, urista candidaţilor senatoriali-gu vermamenta.li se În­ cheia eu "Săte;m�JII Ilie Srt:.alVi'ir" cioban cu stare bună în Lă­ loaia, priceput 11n chestiunile politice, ca fost primar în mai multe rânduri .. A.lpoi grrltj{' voinţei poporului şi "Icelor 'in drept", prirstre rSlllh,'4I,e de reprezenitanţi ai natiunii, figura cu cinste sătearrul Ilie Stavăr 111 maturul corp, şi încă un sătean in Ca I11CI'<1 Deputaţilor, pecetluind definitiv triumful demo­ cratiei ,'îi al votJU�nti universal. De-acum înainte, conlucrarea pătul'li ţărăneşti la cârma jări! era asigurată. Cum au dath câmp, caii buostrează zorit pe drurnul uscat şi prăfuit, Pe cerul siniliu 8bia se ză.l'eştc un flniior de nori albrurii, raltăcit.i JII1 înăilţ.imile ,s011ine. Căilre al11lia.ză o pildlă greoDle şi nă,buşitoarie se lasă fn aer. Când şi 'eând, un vhnt ruşor se porneşte dinspre Cornul C,lprii, copacii bătrc'1ni C'e ma.rgi:llesc şoseaua. îşi tremură podoaba g,albe.mă. într'o f[lşijre tri1stă, ca UGl bU11 rămas tineretii vi8ştejită. Ln dreapta" .1ealurikl Soclujenilor u,udnesc p3n�i lLl1 poa.liele munt.ilor ca nişt.e vaJlU'i uriaşe. Dar ochiul n'a,re mult r�igaz, căci drumul cote.şfe la stâinga Ipe valea Trotuşnlui, ii nrmeazii o biUC·lt:'); malul, apoi îl lasrt tot în stânga şi după un chjlometrn tae I,nlouia, în jumătate, ur'câil1d [a munte. La gura satului, vizitiul cârmi pe podet.ul dela moară, :"trăbă.tu ulit.a bilsericii pânA la easa eenato!rului. Ili,e Stavăr vorbea cu un târgov81ţ înmij!loenl ogrăJzii. Cum văzn pc sub­ prefect coborând, îi dădu fuga 'nailnite scoţ'inc1u-şi cilcinln 1:1in cap. i" [182] 182 EMIL PAULET timp. - Să trăiţi domne subprefect. 'întinzându-i prietenos mâna. - Să trăeşti moş Ilie, ii răspunse vesel demnitarul plaşii, Delegatul naţiuni] trecu căciula in mâna stâng;'], îşi freeă dreapta de câteva ori pe iţari, şi ostr;in6e sfios pe a subpre f ee tulkl1i . - Ia aS0111tă, moş Ilie, uiţi că eşti senator-î puneţi căciula în Cap şi J'1U Ulllbia cu fleacuri, Senatorul SlE1 îl111SeniU1R la chip ,51 se execută, dupăoo,re sub­ prefectul l'a anat la braţ. - Asţ.ă seară trebue să pleci in Capitală ... te cheamă g!u­ vernul ... ţine carnetul a-e liberă. circulatie pe C. li'. R. Iată Şi telegrama. Omul se scărpină pe sub căciulă, necăjit. - Vezi că tocmai vorbeam ou negustornl să-i vând niscai J;Îln�i. .. mâine aveam treabă. Su;bprefec1Jull se opri brusc, ridică bastonul în sus, 3IPoi îl trânJtii eu convingere drept în jos. - A! nu ... JlU se poate ... interesul pa.rtic111al' cade în faţa :iJntereselor generale. P,ătnms de maxima 'înteleaptă, senatorul s'a Întors la negustor. Apăi ... oiu trece eu pela Comăneşti jnpâne ... mâine n'am Atunci ... să tl'ăJiţi ce Milică ... sănătate moş IH(" _ şi porni spre poartă. -- Da' <1�ce m'ai!' fii ohemând, coane Milică j - .Are guvernul nevoe de dumneata căci s'au deschis Corpurile Legiuitoare dumneata faci parte din sfatul ţări i şi trebue să fii acolo până deseară mai este timp să. ne mai sfătuim de nevoile plăşii, ale satului şi 6i'ioo1'[ acolo 1mtlr(''lJ­ tarea lor. Senatorul citi cu băgar« de cea.mă "permallentul" clasa I, Jegat in piele, îl inveli !În telegramă şi-l vârî în ehimir. Albia acum începu ,el să priceapă însemnătatea personalităţii sale, în viaţa politicii a ţării, -- Ai dreptate domnule subprefect ... dacă-i aşa, atunci ştân e11 ,&1, vorbesc cu bocru şi CB să ]e cer ... da'n'arfi mai " , .............. "'r -- < _�"" >-A.- ... ",- �' __ ,.,.,.. __ • [183] SUFRAGlUL UNIVERSAL 183 I I I \ '� I 1 bine să tinem sfadul şi eu părintele Sbieren, şi cu domnul in­ vătător? - F'oante bine, foarte hine, cum nu. - Indată-i aducem: părintolcc peste drum la un botez, dOl11JJ1wl învăţător stă. aproape. Părintele Slbie,ra tocmai blagoslovea sângele Domnului. când a venit să-I cheme la sfat. I-a venit greu Isă lase actul oel mai important, Însă amzind că senatorul trebuie să. plece numai decât, a lDirat YiaţA lungă noului crestin, il_8 înehinar pe Llllgă trei pahare nesfinţite şi a, trecut drumul la Ilie Stavăr, uitând să-si scoată odăjdiile. Sfinţia-Sa e uscat la fatJ;·, ÎnaLt la statură, nu Ipoartă coadă, nici plete DlUlllgi, dar cam poartă ochii pela nevestele enoriaşilor. A]It[cl e om. învăţat şi aşteaptă ele mult protopopia, - Bună ziua părintele, îl întâmpină Ianoliru - Sănătate domnule subprefect, dar ce-i grabă aşa mnre moş Ilie? - Vrem să ţimem un sfat, părinte, ('ă plec deseară în C8- pitală să le spun la boeri de prin mevoile satului. -- Şi-a.le noastre, răsuflă părintele cu gândul la pro­ topopie. -- Poate 1e-'0111 mai indrepta ... trebue să vie şi domnul învăţător, până atunci lpoftiţi În casă, că tot aid ţimem şi sif<1J tiU] . - Ar fâ. mai nimerit la iprimărie, propuse subprefeoul.; e ceva of'icial.. oe ziceţi � -A.�a-i, Întări părintele. In văţătorul, mărunt şi îndesat, s'arătă La poartă în cos­ tum naţional şiJ cu pălărie moale. După. ce l'au lăIDlUirjJt; asu­ pra chestiunilor La ordinea, zilei, porniră cu toţii spre pri­ mărie. Alesul naţiunii, gras şi roşcat, călca rar, iCU pnVIrea în zare, ,in mijlloQul ofi,cialităţii: in Istâ:nga, apoSi1Jolul saltului, în ch�eapta delegatul) Lui DUlillinezeu, in .1;iilliut.laserviJmului div;iill. Tn urma lor, !Suhprefectul, tânăr, curat îmbri'k�a;t, în�heia co1'­ kgml. ,Soare1e rdogmea ca Jocul; copiii se'n:drept.au Îln pâlcuri Olari sl]Jre gâdă" cal'ecăIălri, em�e !pe jos. Convo�ul Înainta tăcut, cu gâ.nduil la nevoile satului, plă,Thlvlnd mijlo3Joole de vinde- [184] 184 EMIL PAULET care. Câinn speriati de odăjdiile .părintelui, îihămk1irll1 dela di\';fu,nţă, stricâmd iertrucâtva solemnitatea sit.ua,ţ.iei. Ei însă .işi vedeau gânditori de drum: eâirrii latră, caravana t 1'0('('. Dar lao răspânfie, un d(ulim nemernic se repezi fără hamăt în anteriul preoţesc. - Huo! se Întoarse Sfinţia-Sa speriat, şi Î\ll iuţeală, pol­ capul ii 'alun:eett în capul dulăului care-I luă. in COIt1 şi-o rupse de fugă. 'napoi. - AoUca! mai răcni Sfinţia-Sa odaltă din adâncul rarun­ chilor, pokalppl taică, ucigă-l crucea, - şi :se repe;;:i eu loi:aglll după netrebuionl patruped. R.aprczc'uhmtul fortei publice văzând pericoluJl,svârli ou ba,,,,bmul ,dmp)) bot. şi dulăn], ajuns peste şale, seăpă in ţă.r'nă -obieotul sfânt. Un credincios îI aduse, Sf:i s'a învechit, după care acordul de voinţă se pecetlueşto defi­ nitiv "La Cobzariu". In aceiaşi clădire isitră, ICUI !părere de rău şi 1U!I1SUZ, mevo­ iaşul ce căuta !pe insăreinatul de afaceri al ministerului el (' finanţe, -- şi bucuros sătearau care anunţă primarului, ispri­ jinit ou declaraţia marturilor necesari, naşterea unmi nou ce­ tătean, Apoi vesel, însoţit de părtaşii bucuriei, trece drumul. - Adă 'un chil roşu, cu trei pahare, Şi s'aşcază cu toţii la masa de lângă teşghea, Mare bucurie am vere :0i" eculai. .. Mai e vorbă ... Şi �llcă brrÎl:::\it! se miră eellalt, Să-ti trăiască. -- Şi-altu'n loc. După rândul întâiu mai vine UJ1n:ill, 0iPoi albul şi aşa, elin eanza nespusei bucurii, il prinde noaptea la Vasile Chio1\11, cimstind �n sănătatea "operei" sale. Pe nevoiaşul care ese cu ohirnirul pe jumătate gol' şi bui­ măcit de socotelile agentuluî, tot la crâşmă 11 mână arnarul, - Un basamac! In faţa "Icinzecii", cu căciula pe-o ureche, cu chitanţa în mână, caută Sti înţeleagă la o masa din colţul dughenii, rostul vreunei "cedule" ori nepotrivirea dintre sum(a, numărată şi 'cea depe chitanţă. Insii după trudă zădarnică, văzând că nu-i chip să deslege operile cărturarilor, dă, basamacul pe gât, şueră a pagubă şi scuilpă a vreme 1'8a. -Eh... mai dă umil ... BăutJUI13 este isvorul bucuriilor şi Ieaeul amărăoiunilor sufleteşti. Acurn, Vasile Chiorn etă în prispa crâşmei şi priveşte în lnngul şoselii. Este înalt şi burduhănos şi cu LH1 oohiu lipsă. Are mâne­ dIe cămăşii răsfrânto şi-i încins cu un şorţ verde. La primărie, s'a adnmat o gloată (l'e săteni şi stau (le tai falS, ,căci est,e sărbătoare şi aştea!pt5. să înceapă hora. ConV'oilu:l "oficial" !înai,DJtează gra,v şi tă0l1t. Fiecare lŞl fri"imânt,{t gi:lnclllJîn scopul hiulc1ni OIbştesc. Dar c\râşmarul văzând !PC Sfintia-Sa în veştminte de procesiulDJe şi Ipe tootă fruntea satului abătUita" socotf că a ll1n:r:it vreun, p81'S011<1', ilust.ru. Aşa că. a intrebat sfios, cind alU ajuns in clreptml luL [186] 186 EMIL PAULET -- Cine a murit părrnte! InvăN'itOI'IU�, inspirat subit, îşi scoase pălăria cu un gest profetie. - Oligarhia, frate, Vasile ... da" oligarhia. In urma acestui act de sublimă inspiraţie, toti s'au oprit înmărmuriţi, după Cc1,:ne se făcu o tăcere solemna, ca un oma­ giu mut, adus răpcsatuhzi rang social. Apoi sub impresia de­ cesudui, convoiul e'a descoperrt, norodul prins şi el de vraja profetului, se trezi eu căci ula în mâini, cu ea petele plecate, ca după mort. Iar părintele Sbiera întări senrt:i'Tlţa cu o ernce mare şi sfântă. Amin! - Uite, :n vedeţi, oontinmă apostoâul &<:utu1ui, arătând gloatei pe senatcr, e de-al nostru, OIS ţărănesc şi-aajulls Ia cârma ţării.; deseară pleacă lîn Capitală., alSlta înseamnă iz­ bânda democraţiei, fraţi săteni ... Vivat democraţia! Şi . imtovărăşi din monr olceveuta cu ge::;tuil profetic, pe când anditorul se acoperea, bucuros de triumful dernooratiei, Apoi Învăţătorul se îndreptă spre primărie. Insii alesul na­ ţiunii .îJ 'Opri. - Dac'am hea nn pR,har de vin întâiu ... ce zici domne 'nvăţător t - Mi s'a uscat cerul gurii, cum nu ... ba putem tine sfatul chiar aici la Vasile Chioru. . - A !·nJu se poate, im ter veni energic su bprefeotul, să tratăm la crâşmă asemnea lucrura. - Nu-i tot una mi aici, ori peste drum L. doi paşi ... - OmaR Isfinţeşte locul taică, aşa scrie la biblie, zise ŞI părintele strâmgându-şi patrafirnl. Argumentul Evanghcl.Uc, a, spulberat controversa, -Aşa e .părimte, ai dreptate ... L'Să mergem. - ,Poftiţi ... să trăiţi ce Milicii... poftiti, -le-a făcut loc orâşrnarul îndată. - Dă-me un ,ehia pmfir:in Ş1Ull sifon, Vasile, ,comandă în văţătOI1J.L Paharele s'au golit odată, \ÎInsă din Muza căldurii, şe:d!in­ ta a Început diUpă ce 18'31 termimat chHogramul. - Aşa, răsuflă atunci răcorit alesul naţiluu:ii, �cum să VJedem ce să Cler Ja boied. [187] - Sâmt multe, zise popa., să incepem cu şcoala. -- Ai hârtie '! intrebă Ianoliu, '- ]\'aI11. --" Ţirne :;;i scrie: şcoala. După aceste preparative, subprefectul, ca preşedimte al adunării, a dat CluvântTu[ oratorului prim, - Spune, domnule învăţător. - Şconla C rana cea mai grea, Î;TIlC€1PU el trist, cu coatele rE\'/.enlia�i8 de masă şi cu capul prins între podul palmelor. Toate ni le fac din gură boerii cât au iJJevoe de noi ... adu-ţi aminte moş .lflie, sfint eloi ani de când stă netencuită şcoala normală din O()UIlan0şti. L. sânt doi ami de când lS;a adus că­ rărnida pentru şcoala elin satul noetru L îţi adiUci aminte părint« iarna trecută. prin Faur, ce ne spuneau şi cum le mergea gura L. enan ne bătătoreau cu-automohilelo drumurile troenito. .. Ş('J)}iÎ, biserici, toate erau oaşi făcute ... mu-mi ziceau "c10IJIllllUl revizor" 1 ... Şi mie protopop! şopti Sfimţia-Sa. ea prin vis. - Erau alegerile, asta era pricina ... ia.-ti mai văznt de­ atunci ,căci leu Ie-am uitat şi chipul şi 'Vorba. Apoi punânrln-şi mâna !pe nodnl gâtului se rri:dic,1, dela masă. - Uite mă'neaeă amarul ce Milică ... până aici mi-a ajuns. Şi strigă la. orâşmar: ,- Mai dă o garafă Şi-'lU1 sifon, Vasile. A ocolit de câteva ori masa, apoi a lsltat şi-a urmat tot cu tirn hrul trist, ca glasul apostol ului ce predieă'n pustiu. - Da ce Milică, TIIU' ne'nţelcg boerii ... mrmai un os tă, rănesc ne-ar pricep« durerea ... par'că mie mi-ar trebui revi­ zorat � nn., să termine şcoala n01'mll.Iă până'n vara viifoare şi pue�mi'i pe mine director, nu un târgo'V,et, căci en OU'llOSC Gtevoile J10illstl'e. - Dar ai0.1 cine să. r.ăm�iJ8, domne'nvăţător ... cui ne laşi şcoaJla � g'a -speriat senatOlrnl, la gâlldul mrlilim pierdierri. ViJ1C Gheorghjţă, moş Die. Nu ese imvăţător la vară � DOm1T1[loJ c. Dinl când in câ.ncl trag ou ochiul spre Slena.tor. La fiecm'e popa,�, ],mYl'r 'necăjiUl. şi etlI inhuf!'j V('lWl'Hbili, se ghemUElSl0 de-avalma după JoC'uri. Ta ('jurânil njci cul'oa.rull nl1-l mai 1lnCl1lpe. Dnpă cii tva bmp, 11nnJ dj'ntw(' al e::;i i ]la ţi unij F'chimbiimd t(1c,l-.iorl,l'l1ljJiSe 1ăcerea; � Unde mergeţi dvs., domnrIile serwtm' "1 [193] SUFRAGIUL UNIVERSAL 193 de tinut vtrcun discurs, cu siguranţă, - urmă ihet binevoitor, însoţit de o aluzie 1'o[\)1'te măgu­ Iba diplomatică .. Hnă guvernul, cucoane. .prezentanti se privirii intri staţi, Ci) a!]Jl'i gi i lup- J 1 s'au frâut mm-Io. im, (l!umncnfa esti rli.n p.utidul dela g'lliVl'!i'n � clC1 ... iedie l. .. 1101 suntem deputaţi ruajoritari.. h- C1'8- �ll din cr-h i ('11 tfilr)C8111d colo tovarăs de luptă .. ară de el, unul IJI hătn pe !lllTn(>ri. cnQ1itaFinletrgem si noi ... n'avea g-rije, ţi-arătăm iJi neV08 ... doar e:-;tj de-al IT10sh'11. -t-înoet, ]mtre parlamentari se infiripa o caldă 11i1'oS111 suav ele :parrfllmuri ,st1'8ine care pornea inele dcputnţilor, '�l- îm;P1'8rm�i de minune el] cel !'el'uzbătea din belşug peiln straole ci1ohăne,<;;ti ale ItuTind :H'owlJ1l� sufletesc. Ilie St.a.vă,r nu se sim- 10 şi se ]'lJgU: 1 3U es. o leacă ilfnrh, pe drum m'a fliPUCE\.t ploaia, le dumitalo aduc mirosul sănătos al IT1ElhlW'ii în ele J1(> fac cinste şi nouă şi guvernului democrat, 111!111. îurpărtăşcască din plăcutul amalgam �i multi­ ă pe culoar, eh-sehise larg uşa, până. la perde. rosule .. s<1 n n tic- fpl'pşti de portul natioual.. ela]' liă. gnrverl1'lll '1 iTI ... iacă ('[itiţi şi dvs. kl(>gl'a,m(� ... .nru spune 1l11l1JC ne !SH fin acolo. citit'o S',!iu; lămurit. t�a in eşti 11io St"8!scuIta renegatul Cuvintele învătătorului, ];ută1I'ite de privirile mamburilor, desvel'erau răcni v'echi, văzute şi păiJi­ mite de apostoJâi ,din LăJoaia, ii înt.epnll aOn!m şi lui l'3uJf1!f't,uI şi ghi:rnpele Îndoelii despre răuşita Ini il pătnmdea adiilne. Jn- --- ��. ___ .... � _...::.:"'__ __ _,o.. - [197] f �UFRAl;WL UNIVERSITAR 197 t I • I , . 1 I 1 \·i.tţ,iH,ond o de-al J ni, os j'ărăncsc. M âhnirea li cuprrnse s.u;­ flotnl. __ Tl'CCleU noi mos Ilie, nu te lepăda ele-ai noştri, care-s şi ai clj11Imitale. -- Da dvs, ce vreţi să faceţi, întrebă el eu glasul pierdut, ,·a fi 111 rătăcitor Întors la dreapta credinţă .. Ochi i Jilwăti'i toranlui luciră. __ Ce vl'emL. vrem binele nostru moş Ilie, al celor nmlti.. luăm pă.mântul dela ciocoi şi-1 dăm sătenilor. � Da' Ha 'ne-au dat! _ ToL. tot să-I luăm" că 1111-j a] lor ... e al nostru, cari îl muncim ... şi pădunile ... n.u Je-li'i.sătll1nici o pa)mii ... � Păi c1ari1-i avutn lor cum să-I lni1.m ... ne-an elat ... e munca lor,e truda lor. Dnlei'î! --- E păcat domnule învăţător. - Dacă.! Senatorul tăou un timp, cu ochii în jos, cu gâll1d,nl dus. - Apăi eu văd că n'am ce căuta aci, donme Învăţător ... n.u-s de mine trebile astea ... rămâneţi dvs., da eu văd {'ă nu-i hine de săraca ţarii ... tare mu-i bine ... l'oborî degrabă scările, Iără buna ziua, şi urcă abătut lllt1r'o t,răslU>,ă de peste drum. " -- Du-mă la gară, domnule 1 Emil Paulet [198] DIN CORESPONDENŢA LUI MIHAI KOGĂLNICEANU Scrisorile de faţă fac parte din colecţia, mea de documente şi sunt adresate în anul _1868 de Mihai J{ogâlniceam� f'iicei sale Lucia (astăzi uăduoa. rearetatului Leon Em, Bogdan), atunci peneionara �mui institut de domnişoare din Dresda. Deşi au uai caracter cu totui intim) ele sunt totuşi inieresanie, căci 'vădesc grija ce avea K ogălniceamt de-a da copiilor lui o creştere aleasă şi de a·i pătrunde, din fmgedc& copilărie, de simţil1vântu,l cr-eclinţei şi all dragostei de neam. Voi ela, fîn nUl1t,erele uidoare ale "Convorbirilor Literare": o serie ele documente nep�lblicate încă şi pri1,inel activitatea politică a bunicubki meu, Mihai 1. KOgălniceanu, Bucarest le 24 fer 8mars 1868. Ma chere Lucie J'ai recu ta dorniere Iettre, et tout d'abord je t'cllVole oi-joint unle tra.ite de 31 thaders porn tes menues depensb. Quant a1UX notes de musique roumaine, tu Ies anc'as pour sur dans quelques jours. J'ai 'chalfge quelqu'un de m'en f;)il'c f.ajire un ehoix. Tu prieras de ma part Mademoiselle de :Schcpl00 que je la, prie grandement de te faire aller a. l'e gli se, grecque an moins deux tais par mois; et q:ue de plus je veux que tu f'asses les devoticns paul' Pâques, e'est a dire que tu fasses ta com-- [199] f .I,r; 1 CORESPONDENŢA LUI M. KOGALNICEANU 199 1 munion. Ceci ne doit pas tempâohsr d'aller aussi visitsr l' eglise protestamte, surtout la ou il y .a des pasteurs qui prechent bien, entendu 'si tu es d,eja assez forte en allemand pour cornprendre Le pasteur. Tu diras de plus a Mademoiselle de Sohepke qu'elle me fiara plaisir de te perrnettre d'aâlerau spectacle une fois par semaine bien lentendu comme 1"I3C01n peuse pou» tes bonmes etudes, et rien q�lJ'a de bonnes repre­ sentations d'operas et de pieces elassiques. Tes freI�s ont recu les photographies que tu leur a en­ voyees; ills te repondront a part, II est plus que probable que dans Ie mois d'avril ou tont au plus tard ·alU eommencement de mai je viendrad te voir El n"(' ta rnene ; car de Dl"\8Sd18: je dois a111e1' prendre les eaux d'Elll8. Sur ,ee, mal chere fille, je t"embrasse tendrement iet te .recornmande de bonnes etudl0s ei une bonno tenue. ton pere a:ffectiol1ne Michel Bucaresi le 4/16 mars 1868 JJl'a chere lAtcie .Selon ma promesse je t'envoie iUJ)jEj colilection de musique 1'aUma,1nie. 'Bient6-t j,e t'en enverrai ienC01'e. A dette oeda.sion je Teviens a une eLe tes eL81mier,gs lettl'1eş, dans laquel1e tu me -dis que tu as des discUS8iOlIlis cOi)1!tinuelles avec des demoiselle� Ţ1 alaqttes .• J e n' en vois ni la. cause, mIe but. l\101daves au Va­ [a,gues nous sJe, nu dibăcia daaiectieă, pun capăt discu­ tiilor sterpe. Dacă faptele SlU1:t tălmăcits neprevenit şi sub acelaş ra1p0J'it dispute" cade dela sine. Necontenit vom avea înaintea ochilor regula clre metodă: 0I6ce discuţie sau opoziţie fără 18- zultat satisfăcător este dovada indiscutabilă că ne-am depăr­ tat e10 f apte, de real. Pentru ceice an fobia raţionalistă păcatul cel mare ,il rationalismului este c.redillţa idolatră într'o "Nliţiul1Ie" una şi indivizibiITă la toţi oamenii, independent de t,i1mpuri şi locuri; este C'wediin,ţa JnL1"o facultate superioară simţurilor, care e să­ dită în om prin faptul numai că HIC:18stla e om. Raţiunea, S(' spune, este "lu11) ina naturală", din punct de vedere numeric identică în fiece om şi popor, independent de cultura şi des­ v;ootan'la lui istorică. Raţi'unea e facniltatea "na.tur�&ă", înăs­ cută. omnlui; omul e doar o "fiinţă raţională". Multumită acestei raţiuni, €xisM, preexistă chiar, în fieoare orn UDl 111U­ măr ele principii universale, "natmrale", apriorice, evidente, nu numai în ordinea ştiinţei, dalr şi în aceea el, religiei, moralei, politioei, educaţiei. Ar exista dar, potrivit raţionalisrmtlui, () politică ]".[t,ţionaHi, o 3'e]jgie J1at,ionallă, o morală raţionala, o educatie ratională, >C:aif'f> sunt în tot locul şi în tot turnpml ace- 1'&'1,\5, deşi adesea sunt desfigurare clie oontingentelo istoric,-', in sine neglijabila Prezentarea raţionalismului in această Iumină 1111eJs111leş10 cam prea mult şarja polemică. Acest inteles al raţionaJismulu i, care se Înt.âlllleşl:ie în ladev:'îIl adesea în v/eHleml alI 18-1ea" este În f'Oudeu totiui străin de miezul :mţiorwliISlmului. J)(' bună seamă, strănl'utall'ea innerligie, (11)IOrCl.Hl, n:rtă, ete.,Clşa.dar în domenii extlJlak,?tiiJ1lţ,ifil,ce, a unei ntţimni posesoare de pr1incipij unive!'­ saJe, i{C\siJe o pUlră. fieţilIlJIP, îngădnirtă. poate în focul luptei. In consecinţă., a,ceasti1 shămutail',e a fosti llesne ridiculizată lH înoopurt: şi lalmtla,tă 1n cde din 'llrrmi'i; elar izbeil :in faţă o ex­ pElTiE'IlIţrt elementară. Dar TIU \ 3Jc'i8\stn e inţe1eISlrl'l a.wtlentie nI ra­ ţiollalismuJ1l1ii. Care e acest înţeiles� lUi schiţa definitorie elc ma,i najnJte am fă.curt ab1Zile la .e,1 (suh Et/cr'a r); i)i HICL1Hîl pntlelll .pătrunde în iui ma controverSiei şi :imi pare că nu vor a:yea motiv să fi:e înC'ânta�i nici ra.ţ,ionaHştfii, nici adversnri i JOI1". lnlJîJ,udhn principiaJ i�te'leslll "prae.tic" al raţinnii: ati­ tnc1inC;l critică. a. indiviclului faţ,ă de traditie şi autorităţi, [205] :;,TlI\TA ,,1 H.\TlON.\Ll:'M 20;) ],I'(I/,[L'lllil fiind nespus de complexă 1); ne limităm la întelosul .. tvoret ic", singul'u:J {"ce 10 upus aci discuţiei, lămuririi. R;i'vţ.iulliE\a este PieiJJto'lll raţi onali sm nu numai o "facultate" ]ll)!;,{=,soal'e de ,Hlevănvl'i universale :;;i "eterne", ci mai ales iJ . .f'aoultate' producătoure, creatoare, a acestor 'adievălruri pri­ Illo]'(li[ll(�, elementare. Şi Iprin aceste "adevWruri eterne", care lin .. el in;J,hmtru", ili'lţ.iuneJll 18 în stlalie să. demonstreze totml, ea .':'; matematica. l'imlimitnt,ea a:;;adau\ ,U1e puterea de a orea cu­ nostmte şi chim' de a recrea realitatea. Pentru raţionalistul B egeJ - cel din urmă maue raţionaiist al Eunopei - a în­ ţelege lU111{',a <"il o ratiomaliza, iar a raţionaliza lumea ,e a o recrea în gândire Cl1 ajufloI'lul1.1:nui sistem de noţiuni, C!c'1I'e se ,['{='sloHA unele (1;11 altele print.J-'UlJ lJ!I'Ogl'1211O inile,l;or, logic şi tohl.) spontan, ve care (>1 ia nmmoa dialectică, Teorema ad,ev�I·.iJ>rjloT universale fii "etelI'ne" nu este 0e.a mai mare slăbiciuue a raţionalisrnului, �i 'n1(;i mi1C!'11' strămu­ tanea C!,(,'E'stei credinte in domenii ,et0lrog,eue: religie, morali "i , F()I�t.ici1, artă; păcatul 011igiomer al rntionod ismului trrebue eăIl­ tat î11 enuutariElililwutali1 a l!l1ei ((ctivdc7# creatoare sam cel putin ordonatoore a 1,a1.i11l11 ii. Ra.ţiul1eH asadar posedă, puterea (te producere directă, aproape făl'u niGi IlUI îndemn elin a.faerli, Ci IJI'Încipii]ol' explicative. Hat.iunea at',c ;.;pontwueitatea ade­ Yi-l11Wrilor prime. Se' va ve,elE-a că, " activitatea spontană" sau .. n,etiy;tl[lt,ea intel'nă" 1111 P o noUî cnladie,r'istică I('xeluslv a l'ii(Îllnii, ci a gl:1,ndirii in g1c!upre, (leei şi aini,eligenţei, deo­ stihi ti"î ulleori de ra{,iullrf:'. (J\ urast,H, E' 1Ooroi\ită superio31'i"î nu '111 lina; t:;imtl1rilor, clar şi int,oledr1l1flli). ' In ':liC-eSt. moment ]lj s(' înfăti:c;pxnge- i) Atitudinea cl'itică a individului poate f'i inJreplată sau împotl'iva autorităţilor mai vechi, în numele raţiunii, al IInol' pl'lllcipii supraistol'ice -�i atunci avem I'aţionalismul; sau împotl'iva autorităţilor mai noui in numele sentimentului şi al trebuinţelor istorice ale socieIăţii,-şi atunci avem antiraţionalismul romantic. Deci pe 'terenul practic raţionalismul şi antiraţionalisrnul au un fond comun: neconformismul individului, indepedent de consideraţia că acest neconformism se îndreaptă spre cele vechi sau spl'e cele noui, Se va vedea că şi pe terenul teoretic cei doi ad­ vel'sari38 întâlnesc 1ntl"0 ipoteză comuna. 4 [206] 206 111. FLORIAN rează, ipI1�miJl:d-o In construcţiile lor amtiruţiomaliste ca o piesă indispensabilă. Deci dogma aotivitătii ordonatoare, creatoare, :1 "jnteriorlllui" este deopotrivă Qmbu.'ăţişată de rationalişti şi de anastici. Misticii nu atacă adiv.itwuE131 intenioară C:1 atare, ci numai activitatea raţionaâă. IDiadmit o activitate a "iiJltni­ ţiei", a "Cl'ledini;€i", a "inimii". Şi dacă aceia se plâng' că ra­ tiunca "deformează" lucruriLe---,P:aBcal .rostea: tafisez-vous raison im becile! -, 18'1 accepti1, fără discuţie deforrnarea hl­ cută de sentiment şi d� preferinţe individuale - acelas PdS­ cal adăoga: la coeur a ses raisons :f.mil şi spiJ'lihl!l nostru" (E. Meuerson, op, t-it. IJ, :'!Cî2). Un rn istcr (,R�le invocat pentru a Inmima, 'in­ telegerea l'ăJăJeită într'o subterană. Postulatul conformitătii se întâlneşte şi la cugetători eontimporani, despro eil,l'(' mi putem spune ('li sunt ra{iOlYla1iş'ti. Astfel d. p. E .. Boutroux scrie: "Omul, după, cum se vede, nu e un monstr-u în nntllrii; iILiJeligcl1�al ('acte 11 C8l'a1c1:el'lize,ază. trebue l' il, n ilw un l'a.port oa.l'l€lCall'e ('Il] l1HJUI'il; fiiJl'telOl' în gH:'lwJ'al.... E l'atitmal a Helmite în llatu:rălIn f,P� de nilzuint,ă spre inteligihih"bwDe" 1). . Odată. pIli rnită dOglllil adiv ită t,ii S'llWrilJ It' a r:'aţi 11J 1 ii, :.i inteJige-Jlţleă, a gândi:l'ii, J'Hl'i,,!ltnriz,111J"ell 'ei deVe:iiea Ull joc. Şi în acest punct îUIClep€I opma antiraţiol1lalismului e:Il",U, în loc să. pună. la îndoinllă lexistienta .Rleest;e.i adivităti, o t'xagerea,ză Pc1JlĂ la grotel"\'. şi î'D 81'ia, pe eare 'ea (inteli­ genţste mijloc1ul ele a prindiE'1 :realitatea" 3). Când citeşti ,asemenea fn\ze, devenite l1Q;i cureni1ci, eHl\l fă!l'ă vaG pe gâmdul'i i;:i te oupr,illdl8 descul'ajall'cil, TTnde ne va duce această steru'pi'i, Jogomahie, chiar ,di1oo subt înveli�ul verba� gl'oh)sc S!e a,smmde rm IIl'il'l'e adevăr, pe eawe eu sunt 1. H. Ber!lson.· L'Evolution creatrice, 1909, edt. 5- li, p. ,i3. 2. n. llfiillet- Ji'reien(els: Rationales undil'ratiollales Erkennen (Annalell del' Philosophie, voI. II, 1921) 3. E. Boulroux: op. cit., p. >17, [210] 2'10 .IVI. FLORIAN gata a-l mecunoaşte, Căci n'am prejudecăţi filosofice şi deci nu mă agăţ cu încăpăţâJllaI� de teorii pieritoare. Oaut adevă­ rul oriunde l-alş pueea găsi, adevărul care lei aoelaş pentru toţi. N' am ce face cu o teorie paetială şi opusă altei teorii; am nevoe nu de o explicaţie; 'ci de explicaţie pur şi simplu. Ce să Însemne, pentru Dumnezeu, un "concept fluid" � Şi oe sens să aibe un ."concept lJigid" '? DeC1e să admitem defor­ marea sentimentală, dar să Iresping1elDJI pe cea r.aţionaIă� Şi adaog: dece să admitem Vire-o deformare oarecare file :uaţio­ nală, fie mistică? Unde stă scris că trebue să al�eg între ratie­ nalism şi misticismy aşadar Între '(lele două moduri de defor­ mare antagoniste! N:�aş putea trimite la plimbare inteligenţa "ardonatoar,e" a faptelor, raţiulnea creatoare, gândirea cu "legi inerente naturii ei", şi toiJuş să l1JU admit "cunoştinţa" i'D3iţio­ nală, intuitivă�' Nu cnmva respingând rationalismul, cade dE!la, sine şi reacţia îJmpotrivai lui � Nu cumva rationaâismul şi reacţia antirationalistă sunt alimentats .de o eroare eonmnă, dar nemărtnn-isită � Imi pare, adevărul trebUei Icăutat în această directie. Nu eu, ci el va avea rolU!l de arbisru. 3 . Acum în�e1egem dece antiraţionaâismel este şi antiin- teleotualism; dece rationalism şi ştiinţă sunt puse pe acelaş plan şi atscate simultan. Pentru antiraţionalism, orice gândire de­ temndnată, fie prin inteligenţă (ştiinţa) ne prin maţiuIlB (spe­ eudaţia filosofică) este o ractivitate de ",sahemwtizare", "ab­ stractizar'C", geometrizare", "defOll'mare" şi ,,·srurăcire" a reali­ tăţii "vii", "nu:an,ţ.a:be", ,,,mobille". LogilClai a deVienit o sperie­ toare; ea evoacă p1ietisul, Îll1st1'ăiil1arrea de vi<3iţă şi reahtate. Al1lJimaţionalismul 'al devenit un misologism ,WClUt, un aniiinte­ llelotualism rTadic811 şi doct1rinarr. S'a. rellcvatl şi se va demonstra la. timp că acest aniiinile:lectit:ua1ism e doar aparent; nimeni nu poate fi misolog Iradical, afară de scept�cul care îşi inlterz.ice or�ce afirmatire şi se complaae in "aphwsia".Alltiintelectualis­ imI e advetrsaJ'ul intelligenţei \ "oelni1aH" şi pentru int,eligenţa personală, CiaiI'e C'ste, Ise înţelege, unică şi genială. iMisologis­ inul sistJem3itic 'e ahsUIjd ca Olconrt'radicţie. Şiiil1Î;al în genelje e J;H1eZlent:ată ca o "raţionJa[izare", "Ina­ tematiznre", "meclanizare" a Ire'a,lităţ,ii; ea reduce-se spune-­ ,;diver3u'!" la ,,�dentic", i,ndividul la gleneral, dJevemrea la -existenţa, mobilitatea la imobilitate, 'neraţionauul la rational, [211] ŞTIlNŢ A ŞI RA'fION ALISM innuitivuleau trăitul la gândit; .po scurt, prin ştiinţă, spiritul "a,similerază" realitatea, îi imprimă un colorit subiectiv, o ,,10- gioiz8că,l'e­ ligjo,asă, etică, politică. Conc1uzia ar fi că ll�ga[jt'atea subt orlC8' înfă.ţişalI18 'e fictivă" fiindlcă e op(�r,a g-ândirii. Primim ficţiunea logică ,fiindcă, e inevitabilă şi fiillc1că. e folositoo.lre vieţii. Aceasta nu doreştie, o 'crunoştinţă, :ce oglindeşte I'!eaJlitat:ea, ci o cunoştinţă eaiI'e ;poate utili2Ja realitatea. Cunoşti11ţa [lIU e ade­ vănltă; însă 'e ,,00 şi cum" ar fi a,devătn.tă. OriJdecâteori vrem 1 II. Be1'gson: Introduction a la Metaphysique, Revue de Meta­ physique el de Morale, 1003, p, 33. [212] 1. Nu ignorez diferenţele Întl'e aceste trei direcţii, Însă releval'ea laI' nu pl'ezintă VI'e-o importanţă pentru expunerea noastră. să ne orientăm în f1uxul haotic aiI s'811satii101'" suntem osilndiţi a avea o vedere aproximativă, "ca şi cum" �, exprima realul. Picţill:mea nu e o iluzie personală, căci e inel'entă oricărsi gândi-Ti; e 1001 mult o ilmzie gleneraa omenească,. Toate mairile noţiuni ştiinţifics (infinit, atom, conserv3Jre" etc.) sunt fieţiuni utile, sunt a's'Pedle ",cla şi oum". Ficţ,ionalismul, pragJm8,tismua, "conViEIDţ.ionalisrn,ul" 1), care presupun că, spiritul estle o activitate aa:'bitI1alră" un făuritor autonom de noţiuni, puncte de vedere, decrete, un organizatol' liber al experientii I 'Sunt-oricine poate observa-raţ.ionalisme ipertrofiate. CĂci, în adevăr, dacă, admitem ou rraţ.ionalisl1l1ll că iraţillnel(l "operenză," asupra faptelor, că into li g()ft o "I'aţiona.li>za.re", ca. u "intieledualizftl'p" nrti fic-iaIă ... clici ea. ne­ socoteşte vDiloarle,a. emotivă" 1'leligioasR, trragicR, a. mm'ţii. Fap­ tul morţiie d�lr in primul rânrl o 11eaICt,ie iemotivă a. Olmului, Moartea El vihraţia de gro:a,ză a. omului, .e. iil'eSRlTirea religoasă îm faţa unui mistler (R. MiiUer-J-i're1:enfels). Alltiwalţionalismnl,e drept, opune adesea gâm}litului "trăi­ tu]" - şi subt acest: titlu el al'eCleVfL rodnic - ; din nef!e;ricire 'însă prin a.rtificializ;(Jl'·ea iprOdU!S!ft Ide gândire se �nţelegie sau o ,simplă. 1n:;;ir11118 el,el vod)e fără sens sau plU\l' şi simpln o ICO.n­ e.eptic greşită., Ver�)aksmllI1 şi speeulaţia fără răJs�)iUJ)d('re -nu Slll1 t singureLe rep!J'I('zenhmte n,]e gâ.ndiri i şi· cunoştinţei, De alti lliiIltcri, ellupă eât ştiu, şt�inţa nu are amhitia c·e a înlQl:�ni fiorul reliigios în faţa morţei, Tema ei este ci rCUlDseri să. şi de [214] 214, M. FLORIAN aceea ştimţa a :avUJt succes. Nu poate fi invinovăţită că n'a dat eeeaoe nimeni nu se gândeşte a-i cere, ,sirbuaţial ,e dar limpede. Disputa în jumul traţiunii, pe cât de violentă pe atât de stearpă, se va prăbuşi odată cu reazemul ei: pretinsa "activitate deformatoare" a gândirii, a spiritului, a "illfleriOITului". Această dogmă leste adânc ancorată în ideo­ logiaeuropeană şi respingerea ei nu euşoară, Suprimarea a­ cestei dogme însă o meapărată; căci e singura ca[e de a scăpa do obsesia unei discuţii fără rezultat. 'Totul atâirnă dece trebue să înţelegem prin ştiinţă şi cu­ 'noştintă. "V;ai fi tema de căpetenie a celor oe vor urma. Şi dacă vom dovedi că dogma rarţional,iSltă a activităţii gândirii este cu totJuil străină strmonmi Uogicre la ştiiinţRi; dacă vom dovedi că noţiunea. de cunoştinţă nu iaa:'16 nevoe de "a,ciivitartJea internă' pentiru a fi determinată.vatât sililllţele l'laţionalisrte câ!t şi exa­ gerările antiII�alţiona[istJe VOIT fi dela sineeliminate. Nici ştiinţa, nici cunoştinţa nu postuiează o activitate internă de le1Vaborare. Totuş şi în acest loc mă simt dator a reaminti că e ceva în r:a!ţionalism care r,ămâne mai deparse valabil c!hialf dacii eiiminăm dogma aoti vită ţii ongetării ; e Cieva în raţionalism care e llfeapălrat cerut de ş�iin1;ă: primatul ",teoriei" sau logi­ eului. Acest pr,mnwt trebue să fie bine precizat, cum se va, amtâ la; timp, căci el stă în rapolrti cu primatul cultural al ştiinţei şi inteligenţei. ,Ştiinţa, Iiberată de dogma, raţionalistă, e aşezată im locul ce i se cuvine: 10cuJl cel dintâiu. Până ee nu vom lămUlri ce se [nţelege prin ştiinţă., Logic, intelig1enţă, orice J poate de intens.iv, .. Efectivele Isporite l)1!i!:i sunt ,nrc'.eare şi penbrumotlvul e5, :în ori l(:l: (:poe8 a. a.nului, numa,j jumi'!.tate din lluilli'!ntl IsolrlatiJor fiilll.l mobiLizahili, aceOjtia vor ]Jui:ea fi trimişi în a.coperire pe fl'ontil'l-r, sau in alte as,·mf:llU;l. :i)J2ryi''Ji,i, pe C'flllc1 'ceaJa.]1:1'î, jumiîtnte \'�l fi o(Jmpllsă dinwC'rnii JJlC'iî llcinshuiii. 6) ,Ta fi necE:lSGlir t)a,mij108ee]e de ill'aii, .alime:nte. f'tuaje lJentrn cai,îmbr8.cilmil1l!e, J.emne (le' foc, ctC'. siî fie procuraie pl1im antr,,· 'jlrizc diJ'(:ct de comerţ, asU('l ('li· ,soldatul În timpul d�nc1 bel" 8e1'­ 'v,ie�l1 snh arme 85, nu fie înhebni,ll\at dE" c[tI. :il insLructi�L miiitadL 'N,n ei1 3lstiî,zi Câllld lumneh' se taiu în piîduri şi Sl' traln,qJOrti"'L {'11 solcbţi, zar;wvatul'ile S(l culhvil ,în griî.(llilli (le 201e]nţ.i. fnrajele pentrn ('ai ,se ,luf:l'ea:ciî, ,cu 'Solelo,ţ,i pe la pl'opnidD.l'i, îmhr81cilmlnteil s'e eOilfuc\',ioDC'ţa p:,latnlni rog,ll, sub OCllil m,raţi al Regellll, (:-Iota r:,eda(,.ţiei). [223] CRUNICA MILlTAEA Dacă asemenea procedee ar continua să se practice şi atunci când durata serviciului ar fi redl1Jsă. evident că, nu am mai putea "]lllJll' că avem o armată, cii o tumnă neinstruită şi nedisciplinată, i) Cu reducerea serviciului la 18 luni sau la un an, oamenii Theceslari ja.ndm·merieirurale, grănnceril OIr, pOIl1piit\rilor, etc., vor trehui să fie luati numai prin angajări voluntare, după cum se peLrec lucrurile mai în toate celelalte armate. De asemenea serviciul de pază, al închisorilor, ponitenciarelor ctc.. mti va mai putea fi îndeplanit cu soldaţi aflati în serviciu sul: arme, ci cu gardieni civili. Uuyernul carie \'<1 fi in "klTe să aducă la îndepliniirs (lp:z;ide­ Tai ele arărtaiJij mai sus, va putea păşi. fără ezitare la, reducerea. 5e1'­ \niciulu.� sub arme la 18 lumi şi mai târziu, poate, chciar la U11 an. Ar fi insă foarte primejdios dacă guvernul sau parlamentul ar reduce serviciul niT�i a fi luat d im vreme şi măsurile indispensa­ bilt· lJe care le-am anătat mali S1.11S, şi fără. de cari o asemenea reformă nici nu ar putea f.i concepută" căci ar dovedi că nu ge urmăreşte de efli ;,('npm'i polâtice şi 1intPlrese demagogice în detrimentul apărărei 11-ii ale Bunului Simţ, o suveică care a circulat din creer in creer, tii;l suflet în suflet şi din pană in pană, o vrăjită vorbă, menită, se pa re a limpezi Insfâ.rşit o situaţie haotică şi a Îndruma spiritele spre sinsrurul curent de care avem nevoe: Traditionalismul. " Astfel in "Ramuri" Dvn ii N. iorya şi D. Tomescu, în "Gândire"," Dl Nichiţor Crainic, În "Datina" OI C. Ionescu, în "Făt Frumos" OI Leca­ MiJj'aTU, în "Viaţă Romăueascâ" OI Mihail Ralea, acesta din urmă deşi mai puţin categoric, totuşi In jurul ideei tradiţionalismului şi-a făurit articolul, ,Militantismul ideologic". - Dar nunumai din toale colturile Ţ'ăr ii suflă asupra noastră. acest vânt al reacţiunii, ci chiar ele 'peste graniţă, căci însuşi "Adevărul Literar" a contri buit la acest curent de început de an, prin Interwie vul ce i l-a dat DI Lucien FalJ1";. Vom lua aceste reviste una după alta. Ramuri. No. 1. Ianuarie 192(i. Articolul de fond e semnat de Dl N. Iorga şi intitulat "După Sămă­ nătorul". Dsa arată că, printr'o continuitate ele idei Sănnânatorul, trecut prin filiala altor reviste, a ajuns a fi azi Ramuri elin Craiova. Este o logică înlănţuire, provenită în mod firesc din tradiţionalismul care caracterizează spiritul românesc. Inseşi ·existenţa poporului nostru se talmăceşte prin continuitate. In ciuda furtunilor ce-au bântui] deasupra noastră) dacă noi am ajuns acolo unde suntem, apoi aceasta 'le dato­ reşte îndârjirei cu care ne-am apărat patrimoniul lăsat ele străbuni. Influenţele streine au momit clasele dominante, pe popor însă nu. Ce s'a petrecut altădată se petrece şi azi. După rătăciri de tot felul, cea din urmă, adusă de război În dar, a fost rătăcirea pe tărâmulliteraturei. Insă acum - spune Dl Iorga - .după jucăria cu termenii rari, dupa şarlatanismul cu ideile nemistuite, după sfărarnarca cătuşilor de aur ale versului ... revenim la limba literară, la forma smulsă prin cinstită. os­ teneală, la bunul simţ al găndului şi al simţirei, impârecheat cu alegerea potrivită a termenilor, care se cheamă în cel mai vechi şi adevarat înţeles: liter-atură". Dupăce arată care a fost rostul "Sămănătorului" acum 20 de ani, Dl Iorga se întreabă: "rezultatul acesta a fost el durabil?" Unii il con- [227] RE\'ISTEJ 227 testă - vechia cear-tă între naţionalismul în artă şi artă pentru artă-însă DI Iorga vede o continuitate în literatură ca şi în celelalte manifestări ale vieţii poporului nostru. "Tradiţia, spune Ii-sa, înseamnă un drum care nu se isprăveşte niciodată, dar care nu se rupe nicăeri. Ea ex­ clude numai rătăcir-ile fără folos şi capriciile pe alături de fireştele desvoltări." Aşa încat, ca conclusie, după toate aceste abateri ele pe calea traditionalismului (printre care Dl Iorga numără şi pe acele ai rămaşilor în urmă ai "Junimismului" doctrinar plin de reminescenţele doctrinelor germane perimate) publicul a răspins anormalul şi nein­ teligibilul. El n'a admis nici una din bisericuţeJe celor cari se impr o­ visau in idoli. Fără zgomot, rebelii se întorc la ascultare. � In afară de pătimaşa, deci nedreapta învinuire ce aduce D. Iorga Jun'i1J!ismului doctrinar, �are .este to.cmai ,acel ce pril� exc�lenţăoV a ştiut să pastreze calea tradiţionalismului, doua obiecţiuni ar fi de facut la cele de mai sus. Intăi, că publicul cel mare n'a răspins anormalul şi neînteligibilul, pentru simplul motiv că nu-l admisese niciodată. Şi al doilea, că rebelir nu s'au întors încă la ascultare, dovadă poeziile ce s-au citit la şezătorile literare organizate de S. S. R. la Fundaţiunea Carol I (Ion Barbu etc.). Că se vor intoarce, se poate. Dar pentru aceasta este nevoe nu numai de concursul publicului, ci îndeosebi de acel al cr-iticilor şi chiar de acel (ce bine ar fi) al Societăţii Scriitor-ilor Romani. Iu acel aş număr al "Hamurilor" se mai află un art.icol asupra "Tradiţionalismului" de criticul D. Tornescu, care, în mod judicios, analizează diferitele inţelesur i ce se atrihue acestei noţiuni, în special de către adversari, şi dă d-sa pe acel pe care îl are în adevăr, anume: "elanul, voinţa de-a dura a fiinţei noastre naţionale. A urmări în tre­ cut acest elan, a-l desprinde din formele în care el s-a intrupat mai spontan şi mai deplin şi a-I face să trăiască mereu în conştiinţa pre­ zentului." Spicuim în paginile revislei 1) minunată poveste deN. 1. Dumitraşcu, culeasă în Dolj, la Boureni, şi o poezie de ,')'te(an Bălceşii, care, de'7i nsfarmă cătuşele ele au!' ale versului" pentru a mă servi de înseşi ex­ presia Ii-lui Iorga, izbuteşte totuşi, prin oarecare muzicalitate şi pri­ tr'o idee frumoasă şi bine analizată, să ne elea un mic juvaer literar. Gândirea. ,IVa 1. lanuar 1926 D-I Nichifor Crainic - care, împreună cu D-l Cezar Petrescu a luat redacţia acestei reviste, reapărută după o amorţeală de-o jumă­ tate de an - expune, într'un articol de fonel, deosebirea care este intre tehnica vieţii materiale şi tehnica vieţii sufleteşti, una reprezentanei civilizaţia şi alta cultura unui popor. Din confuzia ce se face în genere asupra înţelesului acestor noţiuni, luând una drept alta, a rezultat şi confuziunea ce domneşte asupra menirei Tradiţionalismului. Căci dacă. ar încerca un pOpOI' să se călăuzească de tradiţionalism în tehnica vieţii materiale, în civilizatie, ar fi un anacronism. Insă traeliţiona­ lismul aplicat la tehnica VIeţii sufleteşti a unui neam, cultura, care constă dintr'un anumit fel colectiv de-a gândi, de-a simţi, de-a vorbi, de-a nădăjdui şi de-a se închina - nu poate fi decăt un bine pentru neamul acela. Civilizaţia uniformizează, cultura diferenţiază. Această difarenţiare trebueşte marcată, pentru a da originalitate şi viaţă pro­ prie unui popor. Tradiţionalism în civilizaţie ar fi retrogradare, o forţă statică în tot cazul; în cultură însă el e o forţă vie, dinamică, ce izvo­ răşte din veacuri, înaintând "toeenţial spre crearea formelor noi şi cât mai adevărate existenţii unui neam". La noi, Eminescu, tradiţio­ nalist până la romantism, a ştiut totuşi să săvărşească în artă o a­ devărată revoluţiune, tocmai fiindcă tradiţionalismul nu îusearnnă o stare [228] 22<3 C. GANE pe loc, ci o mergere înainte, însă numai conform spiritului specific al unui neam. D-I Crainic sfârseşte articolul d-sale amintind vorbele lui Unamuno, care atacând problema europenizării Spaniei, cere ca, in­ diferent de civilizaţia europeană care poate şi trebue să fie introdusă in Spania, cultura acelei ţări să rămână totuşi autohtonă, cu ricsul chiar de-a fi numită barbară. In bogatul material al primului număr din "Gândirea" nucleul îl formează nuvela d-Iui Gib Mihăescu, asupra căreia vom reveni în numărul viitor când vom vedea sfârşitul. Se simte în "Tabloul" in­ fluenţa lui Cehov, precum în "Femeea de ciocolată" se simte.a lui Dostoiewski. De asemeni Dl. Mihăescu nu vrea să se lase de multele neologisme nefolositoare. Dar în afară de aceste neajunsuri, despre care avem convingerea că vor dispare cu timpul, când personalitatea autoru­ lui va trebui să se afirme în chip cu totul original, - D-I Git Mihăescu rămâne astăzi chiar cel mai puternic prozator din toţi câţi se ridică ŞI părerea noastră este că, atunci când se va discotorosi de influenţa literaturei ruseşti şi-şi va căpăta propria lui individualitate, acest scriitor, gânditor, şi bun psicolog, va trebui să pătrundă în cercurile largi ale literaturei europeene. In simpatica atmosferă de bună literatură, în majoritate tradiţiona­ listă, versurile D-lui Lucian Blaga sună ciudat la ureche şi parcă în fiecare an ele sună mai ciudat şi mai neînţelese. După" Poemele luminei" ale căror versuri sunt În formă neregulate şi bolşevice, dar ca fond simţite, inteligente şi fine, Dl. Blaga a păr,ăsit cărarea in verzită pe care apucase pentru a se inpotmoli în noroaiele drumului mare ale simbo­ lismului, modernismului şi neînţelesului. Ciudat ni s'a părut de asemeni obiecţiunea făcută de DI. Cezar Petrescu cu privire la »Convorbiri Literare", cărora le reproşează de-a nu fi în contactul curent cu marele public. S'ar zice că 01. Cezar Petrescu nu poate face o deosebire între o revistă literaro-ştiinţifică şi un magazin. Viaţa Românească. iVa. 1. Ianuar 1926 "Militantismul ideologic" alO-lui Mihai Halea este un articol în care ni se arată Într'o primă parte (puţin umbrita de locuri comune) care au fost cauzele in Occident şi 111 special în Franţa, in a doua jumătate a secolului trecut, care au făcut să predomine in literatură, frivolitatea, Această cauză D1. Ralea o vede - şi aşa şi este - in înfloritoarea ,stare materială în care se afla Europa de atunci, lipsa grijei de măne. Dar atunci când, cu câţiva ani Înainte de război ., visul fericit" a încetat, au început şi scriitorii să aibă preocupări mai serioase, iar astăzi, după calamitate, majoritatea scr-iitor-ilor, toţi cei buni în tot cazul, s'au făcut sociologi. .Până şi Iiteratură frivoIă în aparenţă a lui. Paul Morand" - spune OI. Ralea - "reflectează ritmul social al vremii noastre". Dacă este aşa, atunci - se Întreabă Dl. Ralea in partea a doua a articolului seu, care este un sever rechizitoriu împotriva scriitorilor români - atunci ce face pe autorii români să fie azi simbolişti şi frivoli ca cei occidentali de-acum 50 de ani? Este tara noastră într-o atât ele infloritoare stare materială încât să nu simtă nici o nevoe alta decât să cânte poezii cu refrenuri ca: ţur-lui - ţurlui. Suntem noi, cu civilizaţia, cu cultura, cu eleganţa vieţii sociale atât de înaintaţi, În­ cât să n'avem alte nevoi de cât să facem "estetică" şi .artă pentru artă" � Dacă nu - şi e nu - atunci ceia ce facem e maimuţărie şi snobism. E chiar copilărie. Dl. Ralea califică în mai multe rânduri pe scriitorii noştri de puerili. O-sa. spune că avem nevoe de o literatură corespunzătoars timpurile grele prin care trecem, adâncă şi serioasă, [229] făcută din sentimente umane, cu semnificaţie morală şi filozofică. Avem nevoe de artişti sensibili, vibrănd de viaţa profundă a societăţii şi tim­ pului lor. Puerilitatea şi snobismul nu pot servi decât la petreceri (Dl. Redea spune amuzamentc ti trecătoare. "Ne trehuesc adulţi". Sumarul Vieţii Romăneşti e bogat şi interesant. Cronica D-lui IJmiileanu asupra limbii literare este cat se poate de nimerita, poeziile D-nei Cazimir si Demostene Botez frumoase (În deosebi "Inserarea" acestuia din ur-mă) precum şi nuvela D-Iui Sadoveanu "Negustor lipscan" In mănunchiul acesta de buna liter-atura face tristă figur-ă proza D-nei Lucia Mantu, cu atât mai tristă, cu cat "lnstantaneele" d-sale vor să fie un fel de icoană panoptică a vieţii orăşenesti, iar ironia redacţiei a făcut ca ele să apar-ă in acelaş număr cu "Scrisorile din Bucureşti" ale D-Iui Cezar Petrescu, care nu va?' să fie, sutit, o fină, duioasă şi frumoasă zugrăveală a Bucureştilor noi şi vechi. J I EEVISTE 229 Datina. iVa. 1-2, 4926 D-Iui C. U. Ionescu si Al. Dima au fost tntotdeauna tradiţionalişti aşa tncăt, în această privinţă, revista urmează, de 4 ani de. zJle,. o cale foarte dreaptă. 0-1 Ionescu rezurnează ar-ticolul O-lUI Cr-ainic din Gândirea, arătat mai sus de noi şi face considerente asupra an­ chetei deschisă în "Ideea Europeană" asupra tradiţionalisIT!ului şi a moder-nismului, D-I Liviu Rebreanu sustinănd teoria întâi, Iar D. Ion Minuleseu pe a doua. ' Bun sumar, elin care relevăm In deosebi amintirile din război ale D·ILl i M. Fontaine. :); Adevărul Literar. 28!Febr. 1926 dă �un interwiev al d-Iui Lucien Fabre, care locueşte temporar în Ro­ mânia, şi din care extragem următoarele: "Tendinţa în literatura franceză de azi este dorinta de-o literatură serioasă. A fost o criză de snobism, de poză, de ficţiune... romanul trebue să fie însă o îmbinare Între artă şi viaţă. Pentru că eroii lor sunt şi în noi, Balzac şi Stendhal au rămas ... Drumul poeziei e mai greu de găsit. In tânăr-a generatie de poeti nu găsesc vreunul de va­ loarea lui Valery, Claudel sau Jarnrnes. E' drept că sunt unii fantezişti încântători, ca Dererne sau Cocteau, totuşi., cred că în viitor [orma manifestării va fi acea a lui Perse şi Farque, nu cea dadaistă, cubistâ etc." C. Gane f{eviste străine La Revue Mondiale, 15 Feorier, 4920- P. Gsell. - La »raie Pensee d' Henri Bergson. - E cuvântul unui admirator şi totdeodată al unui pios depozitar al .adevăratului" berg­ sonism, Bergson, spune Gsell, e una din cele mai eminente figuri ale gindirii umane. Dar adesea soarta gânditorilor eminenţi e de a fi înţeleşi în diferite chipuri. Gsell nu admite decât un hergsonism ortodox. El se ridică mai ales împotriva a două greşite interpetări. Bergson nu e, Intăiu, un adversar al ştinţei, şi deci o victimă a "prejudecăţilor mistice". Rezu­ marea bună şi luminoasă a ideilor bergsoniene - poate cea mai mare a articolului - nu reuşeşte Însă a ne convinge deplin. In al doilea rancl el protestează, şi aici trebue să-I aprobăm, contra [230] 230 S. T. S. prezentării lui Bergson ca metafizician al politicei din dreapta. Operele lui Bergson au fost condamnate de Congregaţia Indexului. Gsell nu relevă că bergsonismul a fost explotat mai cu succes fii de extrema stângă, partizană a actirismului revoluţionar. In genere s'au înşelat aceia care s'au îmbulzit )'11 jurul Iui Bergson cu speranta că vor afla la el metoda de a cunoaşte totul numai prin intuiţie extetică, fără studiu prealabil 17i reflecţie serioasă. După ce subliniază afirmaţiile bergsonismului cu tradiţia Iilosofica franceză şi pătrunderea lui În literatura franceză de azi (Pegu y, Proust, Valery, Girandoux, Suares), tnchee astfel bilanţul lui: "Bergsonismul e atât de potrivit întregii gândiri franceze, încât a Gfârfiit prin a se confunda cu eaîn acţiune. Deci această nouă filosofie e cât se poate de bună pentru a călăuzi viaţa meditativă 'ii viaţa practică a ţării noastre. Ea se rezumă în aceste cuvinte: necesitatea studiului şi experienţei, rodnicia sforţării, respectul infinit al libertăţ.ii, ferma speranţă In ameliorarea omului". M. F. Revue des Deux Mondes, M Feorier 1926. Pe lângă un articol însufleţit despre luminoasa figură de gânditor şi patriot a Cardinalului Mercier, semnat de academicianul Mgr. Bau­ drillart, se găseşte un studiu a 1)-1ui Pierre de Nolhac despre Marie l'Angevine, o "simple paisante" fină, gingaşă şi cuminte pe care a iubit-o Ronsard. Citaţiuni numeroase din sonetele �i poemele celui mai strălucit poet al "Pleiadei" animează acest studiu, Î11 ea re se analizează dragostea adîncă şi Îndelungată inspirată de Marie din Bourgueil. In rubrica "Revue litter-air-e" Paul Bourget se ocupă de "l'Art du Roman chez Balzac" şi constată importanţa acordată de Balzac mediului şi eredităţei ca factori de Jiferenţiere a "speciilor" umane. Căutând să descrie tipii acestor specii el a trebuit să construiască contirigenţele cari le-au creiat, deaceea este atât de migălos în descrieri şi observa­ ţiuni, Pentru .Balzac există şi varietăţi a tipului social ca şi la speciile animale şi care se manifestă în opera sa prin "clubluri", cari au ana­ logii şi deosebiri Între ele. Lupta pentru viaţă este mult mai complexă şi mai dramatică in viaţa socială decât în regnul animal. In concepţia nalzaciană romanul e înainte de toate prepararea şi desnodământnl unei crize. Despre stilul "Comediei umane" Paul Bourget observă că a st iu! să împrumute lirnbagiul personagiilor săi. Virtuositâţile nu aveau ce căuta într'o operă ce voiâ să fie adevărată �i impersonală. Deaceea Balzac a subordonat efectele de detalii celor de ansambl u, creând f're­ scuri care evoacă o lume întreagă. La Nouvelle Revue francaise, i-er Feorier 192(j. In numărul acesta Jean Prevost are un articol interesant: ,Sur une exegese de Paul Valery" In care schiţează filozofia şi tendinţele acestui scriitor, ajungărid la afirmaţiunea că jocul spiritului, care fără metodă logică numai prin intuiţie pură, caută să se cunosacă pe el însuşi, este tema operilor sale. Chiar şi studiile lui Valery despre Leo­ nardo da Vinei şi Poe sunt prilejuri de a-şi desvălui tendinţele propriei gândiri. Iată ce ne spune: "Je ne trou vai pas mieux que dattribuer :clasa primară. Cernăuţi 28 Iunie 1860. 10 Juhe W. Illasiew icz Director prov. �i Cat ihet Sigiliul ·(cu emblema. împărătească 'ii in­ -scripţia. germană: Şcoala primară naţională im p, reg. în Cernăuţi). Li colţul din stânga se spune -c:' este certificat (imprimat) pen­ tru clasa 2 �i 3. 'rimbrul flscal de 1;> cruceri. N'o. 32 II l. Zybaczynkl Dir-igintele clasei Jos în dreapta se atiă timbrul a.d m i n isbraţ.iei imp, reg. al d ebi­ tu lui de eărţi şcolare, precum şi ind ica.rea preţului imprimatului: 2 crueer i monetă convenţională. CERTIFICATUL LlCEAL �JihaiJ Eminoviez din Botoşani în Moldova, elev al clasei Întâia a Jiceului inp. reg. În Cernăuţi, obţine prin aceasta rela­ tiv la semestrul intâin al anului şcolar 1861 certificat cu medie e căile nemârg'in'ite A' cerului albaeiru: [257] ZARATHUSTRA Răsai triumftdor ; O Soare V esn ic călător] Te' bucură acum Că 8US , Te duce al tău drum ... Căci stii C'Ct cerului cărare Se' nd�ae spre apus. Aceasta-ti este soarta, Soare J E 8oart� ta ?i a oricui, "Răsari 'ca să apui"! Dar ce-ar fi stTălucirea-ţi oare De n'ai avea cui străluci� Şi'n faţa pe?terii pustii Degeaba'n orice dimineaţă Te-ai arăta zâmbind la jaţă Si-ai lăcrăma în rouă, Ca să ne dai din Taza ta, Ca să ne dai ?i nouă, Dacă n'aşi.fi aicea eu '5i nu te-aşi aştepta Ca să mă'nchin ca la um. zeu In faţa ta. o Soare! Străluceşti prin tine, Dar pentnl mine. De zece ani eu te primesc Cu bratele întinse Şi când pe după piscuri ninse Apari, eu te slăvesc; Căci de când pe astă stâncă 257 [258] 258 P. VWNALI Sinqu« am ajuns A " In locuinţa mea adanca, Soare! Doar tu si luna aţi pătruns C1l mze line. Şi-n zece ani de cupetare .1Vfam adânc'it în msne. Iar barba mea s'a :lnălb·it Ca braeii de zăpadă. Căci Zarathustra.-i tot un om) Ce-n uiată o să cadă De dru?)�uri obosit. Tu al singurătăţii duh Ce te roteşti nepăsător De lume în uăzduh; Şi tu; ilarpe visător, Prieteni! De acum ne vom Lă8a. In l1l11Le mă cobor Pe 8upraom .să-l caut. I'ultu.,.u! i"i u,.·meazi't l iui st it elun-nl .. ,/(t/'pele in"o!ăcit p� păI/1.ri nt ul I,tm,e,l 81-' tolăneşte la .. soare. Za.'J'alh,'1 st Uf, îşi 'in toiaqul ri pteaca la ','ale 1''' cărarea. pietroasă, Pesdcr« riimânoin UI'IJlll, 7wagrlî ;'i /JoaZd ca o t(}ia,ţ,ă de om. P. VignaH r [259] IZVOARELE POEMEI LUCEAFĂRUL Dacă lămurirea genetică întemeiată pe o mărturie ca aceea povestită de Eminescu lui Vlahută despre originea Luceafarului (o anecdotă cu trei -persoane : poetul=- Hyperion ; o cucoană din Bucureşti - Cătălina ; un chipeş fecior-de-casă - Cătălin) este parcă anume făcută să învedereze exage­ rările la care ajungi, când vrei să descifrezi geneza din te miri ce mărunţişuri biografice, o altă afirmare este chemată să arate o rătăcire tot atât de grea: cum nu se cuvine să procedezi, când cauţi izvoarele unei plăsmuiri poetice. Deşi nu conţine nici urmă de adevăr, totuşi, pentrucă ilustrează o­ frecventă eroare de metodă} o amintesc aici, ca o potrivită introducere în cercetarea izvoarelor. In prefata .volumului de material rămas dela Eminescu Literatura populara, editorul, 1. Chendi, amintind unele fapte în legătură cu influenţa germană asupra poetului, dă şi urmă­ toat·eapărere. "Wieland asemenea pare a-l fi preocupat înde­ lungat, căci Huon, numele eroului lui Oberon, e numit adesea in manuscrisele lui; se pare că Oberon i-a servit chiar ca model în concepţia şi scrierea poveştilor "Fata din grădina de aur" şi "Miron". Părerea aceasta capătă însemnătate prin aceea Că, la prima din poveştile amintite, Chendi dă următoarea notă. "Povestea ce urmează poate fi considerată ca o variantă la Luceafârul: ideea şi acţiunea este aceeaşi, versurile însă, precum şi cadrul de poveste, sunt cu desăvărşire diferite". V om avea prilej să lnvederăm strănsa legătură dintre această poveste versificată şi capodopera de mai târziu. A [260] 260 D. CARACOSTEA afirma că :'Fata din grădina de aur a avut ca model pe Oberon al lui Wieland însemnează a afirma că Luceafărul Piifcede din acelaş izvor. Pentrucă Chendi se mărgineşte la această sumară indi­ caţie a modelului, fără să mai dea vro altă lămurire) e nevoie să privim mai deaproape opera poetului german. Wieland, cel mai iubit povestitor de basme al:vremii lui, a publicat lunga lui poemă-roman la 1780. Plăsmuirea aceasta bogatjalimentată din cele mai felurite izvoare, a deşteptat oputernică impresie printre contimporani. Următoarea judecată forrnulată de Goethe în plină maturitate e caracteristică pentru răsunetul de atunci. "OU timp poesia rămâne poesie, aurul aur şi cristalul cristal, Oberon va rămănea iubit şi preţuit ca o capodoperă a artei poetice". Azi) cele câteva mii de versuri ale acestui roman cavaleresc, dacă ne mai pot interesa, nu ne mai încăntă atâta. Că Eminescu l-a cunoscut pe Wieland, nu mai incape nici o Îndoială. Dar să fie adevărată părerea lui Chendi că ăTc'lstă "modelul" basmului din care a crescut Luceafarul? Dau mai întăiu cadrul total al lui Oberon, ca să se' vadă întrucât putem descifra un model al poemei eminesciene . . - Huon de Bordeaux, strălucită icoană de însuşiri cavalereşti, a ucis în d uel pe un fiu nevrednic al lui Carol cel Mare. Ca Să-şi ispăşească vina, împăratul îi cere, ca în basme, să În­ deplinească o ispravă nemaipomenit de grea: să se ducă la Bagdad şi, pătrunzănd în sala unde ospătează CalifuI, să ucidă pe meseanul ce va sta l'a stânga lui, să răpească pe fata monar­ hului şi s'o ad ucă mireasă acasă, - împreună cu patru mă­ sele ale Califului şi un smoc din venerabila-i barbă. Evident, isprăvi ca acestea nu puteau fi săvărşite decât cu ajutoare supranaturale. Regele "elfilor", Oberon, ajută pe Huon'7' dă­ ruindu-i un corn şi un pocal fermecat, să biruiască' toate greutăţile. Până acum, nimic în această Iliadă cavalerească nu amin­ teşte nici pe departe basmul Fata din grddina"!de aur. Huon, eşind cu bine din toate încercările, porneşte fericit cu frumoasa Rezia, fata Califului. Credeau că zilele de in­ cercare se sfărşise, dar altele şi mai grele îi aşteptau în cale, la înapoere. Oberon îi dăduse lui Huon o poruncă, să n'o [261] IZVOARELE POEMEl LUCEAFARUL 261 calce: să aibă pe Rezia ca pe o soră) până când papa SiI­ vestru va binecuvânta căsătoria lor. Dar cei doi Inamorati calcă porunca; sunt supuşi la cele mai grele încercări, "pe care Oberon le urmăreşte cu deosebită încordare, căci de iz­ banda lui Huon şi a Reziei atârnă nu -numai fericirea acestora dar şi fericirea lui Oberon. Pentrucă regele elfilor sprijinise pe o soţie necredincioasă, era nevoit să trăiască despărţit de soţia lui - Titania, Şi numai atunci despărţirea avea să înceteze, când o pereche de înamoraţi ar fi preferat moartea prin foc decât vieaţa răscumpărată cu preţul necredinţei. Din toate perechile de înamoraţi, numai Huon şi Rezia ar putea să biruiască o astfel de încercare; de aici, Interesul cu care Oberon urmăreşte soarta lor. Credinţa în iubire duce la fericirea înamoraţilor şi la izbăvirea lui Oberon. In sfârşit, perechea Huon - Rezia, biruind toate piedicile, ajunge cu bine . la curtea lui Carol cel Mare. Ca şi în partea întâia, nimic în această. parte a doua, adevărată odisee cavalerească, nu se dovedeşte a ti modelul basm ului versificat de Eminescu. Ca formă, singura asemănare ar fi că atât poema-roman cât şi Fata din grădina de aur au adoptat strofa de câte opt versuri iambice. Dar şi aici, în .versificatie, sunt multe deosebiri. Pe când versurile lui;Wielap.d se mişcă liber 'dela endecasilab la alexandrin, cu libertate in aşezarea rimelor, Emi­ nescu alege endecasilabul, adoptânel nu forma strofei lui Wie­ Iand, ci �pe 1aceea ele stanţă epică italiană, aşa cum a fost mănuită ele Ariosto în Orlando şi de Tasso în Gerusaleme. Dar dacă Oberon.i. privit în total, nu are nimic comun cujbasmulîsubstrat al Luceafarului, ce-l va fi îndemnat pe Chendi să afirme că Wieland a dat modelul? Sunt trei aspecte parţiale, care probabil au dus la această părere. In căntul ai treilea din Oberon, un uriaş ţine zăvorîtă • în un turn ferecat pe o fecioară, logodnica unui cavaler. Huon omoară pe uriaş, după ce-i luase, ne când dormea, inelul fer­ mecat, puterea monstrului. Dar această liberare nu vine din iubirea eroului ci din datoria lui ele cavaler de a ocroti pe cei slabi. Dacă atât aici cât şi în basmul Fata din gradina de aur avem momentul acesta al liberăriiunei fete, e clar [262] 262 D. CARACOSTEA că nu În intămplarea elin romanul lui Wieland putem descifra modelul lui Eminescu. Al doilea moment asemănător ar ii înamorarea din vis a lui Huon de Rezia, după cum în Florin se deşteaptă, din auzite, iubirea pentru fatade împărat. Dar amănuntele sunt atât de deosebite şi motivul e atât de frecvent în basmele poporane şi în cele culte romantice (în Tieck, bunăoară, trubadurul jooffrcy Rudell iubeşte pe Melisanda, deşi n'a văzut-o, şi porneşte să străbată marea, care-i separă) - incăt nu poate fi vorba de o legătură între cele două opere. Dar mai e. un motiv din romanul lui Wieland, care ar putea să înfăţişeze asemănări, de data aceasta mai strânse, cu basmul nostru. Este episodul menit să arate de unde a purces despărţirea lui Oberon de Titania. Orbul Gangolf, bătrănul, e un nobil căsătorit cu tănăra şi frumoasa Roseta. O ţine departe de lume" închisă în o grădină înconjurată de ziduri mari. In suferinţa ei, un tânăr slujitor de origină nobilă, supraveghetorul grajdurilor lui Gangolf, apare ca mângâetor. (Căntul VI strofele 57-60). Roseta ştie să amăgească pe bătrănul ei soţ, care ti ajută să se urce în un păr, între ramurile căruia îşi făcuse cuib de întâlnire. Dar cum la Eminescu Smeui vede, după arătarea lui Dumnezeu, pe fata de împărat în braţele lui Florin, tot astfel, a Wieland, bătrănul, căruia Oberon, indignat de necredinţa sotiei, îi dăruise vederea, zăreşte peRoseta în braţele tănărului. (Căntul VI strofa 90). Dar la poetul german, Roseta isbuteşte Să-I convingă pe bătrân că n'a văzut adevărat, încăt el mărtu­ riseşte în cele din urmă: "e limpede ca lumina zilei, n'am văzut bine". Ceea ce l-a făcut pe Chendi să vadă în Oberon modelul lui Eminescu a fost, de bună seamă, motivul acesta al desamăgirii bunului Gangolf, care vede pe Roseta în braţele tănărului. Dar acesta este un motiv atât de frecvent, încât, dând greutate unor apropieri de felul' acesta, poţi ajunge la cele mai neaşteptate legături, când ,de fapt n'ai indicat decât unele intămplătoare vagi asemănări, De fapt, episodul amintit este ceva de snoavă, de fabliau, care aminteşte mai degrabă motive din proza unui Boccacio decât atmosfera idilică a iubirii dintre Cătălin şi Cătălina sau adănca experienţă dureroasă a Luceafărului. , I l [263] ISVOARELE POEME! LUCEAFARUL 263 Dacă studiul izvoarelor ar consta în relevarea unor atât de vagi asemănari, intămplătoare coincidenţe cu care poţi face orice, legături, mai bine ar fi să renunţăm la munca aceasta ... Pentru adăncirea poeziei nu-ţi spun nimic. Pentru geneza ei, avem, în ordin literar, mărunţişuri tot atât de neînsemnate ca contri­ buţia pe care în ordin biografic, o reprezintă amintitul pasaj din Vlahută ... Eroarea lui Chendi vine din aceea că el n'a îndestulat o cerinţă elementară: n'a pătruns exact nici basmul versificat de Eminescu, nici Luceafărul. I-a lipsit astfel criteriul de selec­ ţie. Numai cel care a adăncit o personalitate dată şi o plăsmuire în esenţa lor, are temeiul să vorbească fără rătăciri despre izvoare şi despre forme anterioare. Cerinţă cu atât mai necesară, cu cât studiul izvoarelor şi al modelelor e în strânsă legătură cu cea mai fină dintre lucrările de istorie literară : lămurirea genetică a creaţiunilor poetice. Erori de felul acesta întâlnim la tot pasul în studiul lui Eminescu. Dacă ni s'ar cere un îndrumar pozitiv în studiul izvoarelor, avem satisfacţia să amintim o lucrare ce poate servi de model: studiul de curând apărut al d-lui Ch. Drouhet Vasile Alecsan­ dri şi Scriitorii francezi, cea mai de seamă cercetare de felul acesta din câte avem până acum în limba noastră. E o lucrare indispensabilă nu numai pentru cel ce vrea să adăncească pe Alecsandri, dar şi pentru cel care' vrea să vadă în acţiune o metodă la înălţimea vremii. Făcând abstracţie de unele chestiuni de amănunt, discutabile, lucrarea aceasta este un model de constiinciozitate în informaţie, de fineţe în analiză şi de siguranţă în gust, totul condus în aşa fel, încât din modele să iasă clar la lumină originalitatea scriitorului. Neavănd nici pe departe o astfel de lucrare cu privire la Eminescu, am socotit necesar să privesc ca un.memento această eroare tipică a lui Chendi, acum când ne îndreptăm spre cerce­ tarea izvoarelor capodoperii poetului. Dela Eminescu însuşi, avem o însemnare preţioasă, făcută în toiul muncii pentru desăvărşirea Luceafârului. In manu­ scrisul Academiei No. 2275 bis pagina 56, pe marginea uneia dintre variantele poemei, el a lăsat următoarea însemnare, [264] 264 D CARACOSTEA pe care o dau în întregime. Deşi în parte a fost relevată, nu s'a scos din ea toate indrumările fpentru înţelegerea poemei şi nici n'a fost lămurită în chip critic. "In descrierea unui voiaj in ţările române, germ anul K. povesteşte legenda Luceafârului. Aceasta este povestea. Iar înţelesul alegoric ce i-am dat este că, dacă geniul nu cunoaşte nici moarte şi numele lui scapă de simpla uitare, pe de altă parte însă, pe pământ, nu e capabil a ferici pe cineva nici capabil de a fi fericit. El n'are moarte, dar n'are nici noroc". Şi părăndu-i-se că nu e destul de lămurit, la stânga acestei note, între ea şi intre text, intercalează o altă însemnare. "Mi s'a părut că soarta Luceafărului din poveste seamănă mult cu soarta geniului pe pământ şi i-am dat acest înţeles alegoric". Nu mai rfmâne nici o îndoială: poetul însuşi indică izvorul dela care a pornit. Intrebarea este : cine să fie acel călător german la care Eminescu a găsit povestea? In lucrarea domnului N.�Iorga Istoria Românilor prin călători nu găsim vro Iămu.. rire. De'[altă parte, dintre cei ce s'au ocupat de poetul nostru, 1. Scurtu, iin prefata ediţiei dela 1908 a poeziilor lui Eminescu, spune misterioso că, încă de pe când era student la Leipzig, sus­ ţinuse ideea cuprinsă În nota lui Eminescu "sprijinit pe acea carte germană, pe care o descoperisem ele pe atuncea, fără să cunosc mărturisirea poetului". Cartea aceea misterioasă'[-> n'o numeşte; îşi rezerva surpriza pentru studiul ce avea să urmeze: Dar motivele tainuire nu era. Izvorul Luceafărului - ele mult se ştia. Incă din 1883, anul apariţiei poernei, D-I Dr. M. Gaster, in volumul Literatura popularâ română pagina ,0;49, afirmaseţcă Luceaţărul e inspirat elin o carte a lui R. Kunisch Bukarest urui Stambul. .Skieen. aus Ungarn, Rumunien unii cler Ttirkei, apărută în 1861. Deşi tot vorbărim de biblio­ grafie, felul primitiv cum este înţeleasă explică dece o indicaţie ele valoarea acesteia a rămas de fapt neobservată. S'au scris multe despre Luceafărul şi nimeni n'a amintit măcar izvorul: până nu l-am elat în un periodic răspândit - se ştia de mult, dar nu se cunoştea. Cercetănd volumul lui Kunisch, constatăm că conţine două basme, culese în Muntenia. Ambele au fost versificate de Eminescu: primul, Das Mădchen im goldenen Garten a deve­ nit Fata din grădina ele aur, celalt, Die Jlln,qfran oline [265] lZVOARELE POEMEl LUCEAFARUL 265 Korper a devenit la poetul nostru Miron şi [rumoasa fără corp. De unde să fi cules, eventual cine să-i fi comunicat călă­ torului german aceste două basme? Kunisch făcuse studii de filologie romanică; şi cum toate drumurile, în vremea aceea duceau în Germania la Fr. Dietz, e sugestiv că materialul din care Eminescu a plăsmuit Luceafarul vine indirect în legătură cu indemnurile literare pornite dela marele întemeetor al filo­ logiei romanice. Orientat astfel cu privire la limba noastră, i-a fost uşor lui Kunisch să şi-o apropie. In un capitol, ne încre­ dinţează că, în urma unei prinsori făcute cu un localnic a învăţat în primul timp al şederei lui aici, .limba română "ale cărei elemente mi le însuşisem ca student, cu prilejul studiului limbilor romanice surori". Ceea ce l-a apropiat pe călătorul german de poveştile noastre a fost şi un îndemn de psihologie etnică. "Ceea ce mama povesteşte copilului, fata la tors şi oamenii în serile de sărbătoare, ceea ce se propagă din generaţie în generaţie şi este acasă în fiece colibă .. ne dă mai sigur cheea fiinţei celei mai intime a unui popor decât versurile măestrite ale acelora ce-şi scot hrana din sute de izvoare". Dar şi în literatură dela program la faptă e oarecare depărtare. , Condus de astfel de vederi, ne-am aştepta să avem la Kunisch precis indicat izvorul de unde a cules cele două basme. Evită însă să o facă şi se mărgineşte să spue că ele "după cât ştiu, n'au fost Încă nicăeri publicate". Lipsa aceasta apoi faptul că el nu cunoştea destul de bine limba vie, după cum se vede din unele citaţii greşite, în sfârşit împrejurarea că, în vremea aceea, în mediul muntean, interesul pentru basmul poporan de abia mijea, - iată atătea consideraţi uni care îndreptăţesc dintru început întrebările: să fi cules el în adevăr basmele; şi dacă da, să fie ele curat poporane, aşa cum ar rezulta din mărturisita intenţie de psihologie etnică? Căutând izvorul, găsesc o notă interesantă într'un ma­ nuscris intrat în toamna anului 1925 în colecţia Academiei Române. Este o culegere de basme Pumânische Mărchen ous Sieb�nbiirgen alcătuită de 1. C. Hintz, de fapt numele germanizat al lui 1. C. Hintescu, acel care a publicat o cule­ gere de proverbe române. [266] 26G D. CARACOSTEA Printre numeroasele basme în traducere germană adunate din diferite cărţi şi periodice, se află şi das Miidchen im gol­ denen Gorten cu următoarea notiţă: "aus dem Kronslădter Hausfreundkalender fur 186�". Cu privire la culegător se face presupunerea: "Wahrscheinlich von FI. Obert". Dar însemnarea aceasta nu ne pune pe urmele izvorului basme lor lui Kunisch. Calendarul din Braşov a reprodus basmul, care apăruse în 1861 în volum. Avem numai dovada unei repezi şi admirative recepţiuni. De altă parte, nici presu­ punerea că Fr. Obert ar fi fost culegătorul nu se poate sus­ ţinea. E drept că el publicase în periodicul german Dat;, Ausland între anii 1856-1858 o seamă de povesti române din Ardeal. Unele din ele au intrat chiar in circulaţia ştiinţi­ fică europeană, îndeosebi în urma unei comunicări a lui Iacob Grimm în 'Academia din Berlin cu privire la legenda lui Polyfem, În legătură cu un basm românesc cules de Obert. Dar de curând cunoaştem întreaga colecţie de basme române adunate de Fr. Obert: Rumânische Mârchen und Sagen aus Siebenburoen, colecţie dată la iveală şi însoţită de pre­ ţioase note şi paralele de cel mai de seamă folklorist sas, d, A. Schullerus. Străbătănd colecţia, te lncredinţezi însă că Fr. Obert culegea basmele noastre în un spirit simplu şi neînpo­ dobit, cu totul deosebit de felul sentimental, pe care il vom întâlni în Das Mâdchen im goldenen Garten. Nu vedem deci o filieră germană ardeleană, prin care acest basm să fi ajuns la Kunisch, Din volumul călătorului german, e greu de stabilit precis, când a venit şi căt a sfat în ţară. El caută să prindă mai mult neprevăzutul şi pitorescul coloritului local decât certe fapte şi figuri 'istorice ale actualităţii. Deşi cartea a apărut la 1861, din unele amănunte reese că şederea lui in Munte­ nia s'a încheiat la 1858. La această dată, Ispirescu nu înce­ puse să. publice; legături cu N. Filimon sunt greu de admis; Bolintineanu şi Bulliac erau departe de orizontul basmului acesta, care avea să vorbească atât de mult lui Eminescu. Necunoscănd obărşia basmului dat de Kunisch, cu atât mai mult se cu vine să-i descifram caracterul din însăşi elemen­ tele lui alcătuitoare. Orice studiu al capodoperii lui Eminescu va trebui în viitor să se ocupe de izvorul deja care a purces" [267] JZVOARELE POEME! LUCEAFARUL . 267 fîxându-i caracterele, individualizăndu-l în cadrul tipurilor înrudite. Iată de ce am căutat să- t dau, in un periodic răspândit, şi de curând în o broşură textul întreg cât mai aproape de original, aşa încât să putem urmări deaproape, în ţesutul moti­ velor, în limbă, în imagini modificările poetului, prima înfrăţire a sta fei date în prielnicul teren bogat al personalităţii lui. C1S). putem descifra caracterul basrnului, e necesar să-i avem clar înainte scara motivelor. O fată de împărat este atât de frumoasă, încât tatăl ei o închide, ca să n'o vadă nimeni; un fecior de împărat se înamorează din auzite de ea şi se duce la Sfinte, care-i dau sfaturi şi ajuto·r; feciorul de împărat, ajungând, în faţa palatului tăinuit, ucide pe balaurul de streajă ; fata, ne mai putând răbda vieaţa în palatul acela, ceruse să i se deschidă larg ferestele; un smeu o vede, se aprinde de iubire pentru ea, se preface în stea, apoi în tânăr şi-i cere să-I urmeze; ca să-I încerce, fata îi cere să se lepede de nemurirea lui şi să se facă om ca ea; dar tănărul fecior de imparat, zărind pe fată, izbuteşte, cu ajutorul darurilor căpătate dela sfinte, să se facă iubit şi săfugă cu ea, fiind zadarnic urmărit de tatăl fetei; în timpul acesta, Smeul se suise la Dumnezeu, îi ceruse să fie slab şi vremelnic ca iubita lui şi, după ce Dumnezeu Ji arătase că tot ce e omenesc eca spuma mării, ca să-I vindece, îi arată pe iubita lui fugind; Smeul lăcrămează, apoi se răsbună, omorlnd pe fată; despărţit de ce-i fusese drag, feciorul de împărat moare. Acestea fiind motivele, vom putea mai uşor să indivi­ dualizărn hasmul şi să deosebim ce este poporan de ce e adaos cult. I Din cati s'au ocupat până acum de Luceafarul, singurul care a căutat să-i lămurească temeinic izvoarele este D. G. Bogdan Duica în lucrarea Despe; Luceafarul" lui M. Eminescu, de curând apărută. Trebue să mărturisesc că mă deosibesc fundamental de părerile exprimate în această lucrare. Din cele XV capitole câte o alcătuesc, nu mă apropii decât de o parte din cele arătate în cap. XII, întrucât ele urmează indicaţiile date de Eminescu şi vor fi întregite de unele rezerve critice. Restul mi se pare nu discutabil, dar'hotărit.alături de adevăr. 'Mai e nevoe să spun Că, arătănd aceasta, nu sunt condus de un gând polemic? Cunosc tot ce istoria literaturii romane \ [268] 268 D. CARACOSTEA moderne datoreşte stăruintei şi pătrunderii �Hui Bogdan-Duică. Pilda dată de ci-sa: o stăruinţă timp de decenii în puţin prielnice împrejurări, fără siguranţa că va veni căndva răgazul Eă-şi poată folosi materialul adunat) pilda aceasta nu putea fi dată decât de un ales. Nu odată ea m'a înviorat. Cine ştie că jertfa şi vieata ştiinţi fi că stau mai presus de rezultate, acela înţelege că deose biri şi rezerve ca cele .�ce vor urma stau mai prejos de stima ştiinţifică cu care noi toţi înconjurăm pe un cercetător de talia d-Iui Bogdan-Duică. Ocupăndu-se de basmul lui Kunisch, d. Bogdan-Duică întrevede în el un înţeles mitologic şi dă următoarea explicare. "Povestea din Kunisch se -expliCă (mitologic) aşa: Smeul sai b:.-riiwrul (=furtuna) voestejsă prindă fata, mireasa (=lumina solară) şi de el o scapă tănăr ul (zeul tunetului). Vâniul, ploaia şicu,rcubeul, in care se schimbă), srneul, arată chiar că această furtună :este. ;Explicarea-i veche, şi eu nu mă îndoesc că omniscientul Eminescu, [olklore-ist pasionat, a cunoscut-o. Vezi-o de ex. Gr. Krek Einieitunţ) in die slaoische Litera­ turqeschichte" ,,- Dar aceasta nu este decât o notă in josul lunei pagine. Unde se vede însă că-i dă însemnătate, este când, resurnănd, t in cap. XIV, rezultatele, începe prin afirmarea că ceea ce a trezit fantezia alegorică a lui Eminescu a fost "un basm despre l urni na solară în luptă cu furtuna care o intunecă".: . E drept că pe la 1876 nu numai Gr. Krek clar nenumăraţi alţi cercetători, urmând direcţiei -date de fraţii Grimm, susţineau astfel de explicări mitologizante. Ca şi aiurea, Ia noij acest fel de a tălmăci a făcut adevărate ravagii, incepăndj cu Athanasie Marienescu, cel care în toate faptele şi personajele basmelor noastre vedea "zei păgăni degradaţi la oameni" sau "fenomene naturale fizice" şi sfărşind cu actualul proaspăt docent de foJklor Ia';! Universitatea din Bucureşti d. Th. D·, Sperantia, pentru care, Mioriţa, de pildă, "face parte din cultul Cabirilor şi anume din cultul Cabirilor egipteni-germani" iar lupta din codru a lui Mihu. Copilul «este lupta lui Osiris cu cei ce l-au ucis» ... Azi explicări mitologizante de felul acesta deşteaptă o tot mai hotărîtă rezervă. Citez pe un ul din cei mai de seamă specialişti de azi. "Basmul şi legenda, ca tot ce aparţine mi. [269] IZVOARELE POEME] LUCEAFĂRUL tologiei şi rămâne misterios şi iraţional, au Iost expuse unor tălmăciri fără sens, goale, lipsite de terneiu şi conti nuă încă să fie expuse. Aceasta a fost nefericirea părerilor fraţilor Grimm, că ele au ademenit pe urmaşi să vadă în modes­ tele persoane ale poveştilor nu numai zei şi mituri germane, dar lună şi soare, noapte şi zi, primăvară şi vară, toamnă şi iarnă, falsificând şi încălcind astfel simţul pentru simplitatea, copilărescul şi primitivitatea basmelor" ... Mărginindu-ne la basmul transmis de Kunisch, oare se poate SUSţinea amintita explicare mitologică! Simplul con­ ţinut o tăgădueste. Nu numai că fata - lumina solară - nu e scăpată de zeul tunetului, cum se afirmă, dar vedem că smeul- furtună e mai tare decât tănărul zeu înamorat al tu­ netului, care vai 1 rămâne, cât e el de zeu, infrănt şi nepu­ tincios, după o fugă ruşinoasă; iar fata-lumina solară este ucisă de trecătoarea furtună ... Evident, aici nu există un substrat mitologic. Dar poate l-a văzut Eminescu, poetul care nu se marginea la suprafaţa faptelor şi cerea mitului să fie însufleţit şi Înăl­ ţat, de o idee? Dacă poetul ar fi simţit În basmul acesta I explicarea mitologică admisă de d. Bogdan-Doica, stofa nu l-ar mai fi încălzit, poemul nu s'ar fi născut. In citata inter­ pretare mitologică, smeul înfăţişează aspectul întunecos, ne­ gativ; În contrast cu aceasta, ceea ce a văzut poetul dintru început, acea primă tresărire, care a deşteptat căldura creatoare şi fantezia lui poetică, a fost o mişcare de simpatie pentru figura menită să se identifice cu el, să devie purtătoarea unei înalte valori sufleteşti. O tălmăcire care ar fi văzut În smeu o întrupare a tendintelor telurice ar fi oprit întrepătrunderea dintre poet şi materialul dat, ar fi zădărnicit procesul creator, care dintru început a văzut în smeu luminoase însuşiri. Ceea ce a contribuit să sustie părerea că în povesti dai­ nuesc credinţe mitologice şi îndeosebi lupta dintre lumină şi întunerec, a fost un fenomen de expresivitate poetică din cele mai fireşti, mai simple şi mai generale. Pentru un con­ ţinut sufletesc nesimpatic limba ne pune la îndemână, în chip firesc, atribute şi imagini negative, pentru unul simpatic icoane luminoase, positive. Urmărească cineva creaţiunile cele mai depărtate de spiritul literaturii poporane şi parelel cu acestea 71211. - Convorbiri Literare> 3 [270] 270 D. CAHACOŞTEA exprimarea firească, zilnică, atât a omului elin popor cât şi pe a celui cult şi Va observa cum pentru tot ce e simpatic inalt, apar elemente auditive şi vizuale pozitive, plăcute, lu­ minoase, pentru tot-ce e antipatic elemente negative, întunecate, fără ca în acest proces de expresivitate să dăinuiască o cosmogenie mitologică. Pentrucă nu putem vedea în materialul prim dela care a plecat Eminescu un basm despre lumina -solară în luptă cu furtuna care o întunecă şi pentrucă cercetarea basmelor s'a desfăcut azi de jocul acesta al stihiilor simbolizate, rămâne să definim cu alte mijloace, literare, basmul nostru. Numai fiind bine fixaţi asupra caracterului şi elementelor lui, vom avea un sigur punct de sprijin, pentru a putea urmări istoria crea­ ţiunii Luceaţâruiai. Ca şi alte plăsmuiri epice poporane, dar ÎQ o mai mare măsură de cât toate, basmele au o vieaţă literară proprie. Ele nu sunt plăsmuiri simple ci alcătuiri din felurite motive. In chip fericit le-a asemuit Benfey cu un caleidoscop: din un nu­ măr relativ restrâns de motive se încheagă nesfărşita varie­ tate a basmelor. Această felurime ar face imposibil orice studiu sistematic, dacă, în afară de aspectul caleidoscopic, basmele n'ar avea şi un altul mai statornic: situaţiile fundamentale ceea ce cercetătorii numesc tipurile lor. Fenomenul contarninării tipurilor şi al motivelor jucănd aici un rol mai însemnat decât În epica poporană versificata, iată de ce am socotit necesar să desfac basmul în elementele lui alcătuitoare, dând scara motivelor, aşa cum am făcut mai sus. Lucrarea aceasta era cu atât mai necesară, cu cât numai intemeiati pe ea vom putea stabili în ce măsură basmul dat este o plăsmuirccurat poporană sau numai o înjghebare cultă ţesută din motive poporane. [ Inainte însă de a păşi la această lucrare de amănunt, e necesar să ne înţelegem cu privire la aspectul total al bas­ mului nostru. Azi cercetătorti se servesc tol mai mult pentru .iudentifi­ carea şi caracterizarea basmelor de lucrarea lui A. Aarne: . Ver zeichnis derMarchentypen. In un domeniu atât de vast, se înlesneşte astfel o binefăcătoare colaborare mondială, Ar [271] J%VOAHELE POHIEI Ll'CE,l,f'\HCL 271 fi de dorit ca şi basmele noastre să fie puse în concordanţă, aşa cum s'a făcut pentru basmele altor popoare, cu tipologia lui Aarne. Ţinănd seamă de ea, aici mă mărginesc să carac­ terizez basmul dat, privindu-I în cadrul circulaţiei universale, şi cred că esenţialul va ieşi clar la iveală. Privit in total, basmul publicat de Kunisch se înfăţişează ca o contaminare a două tipuri bine caracterizate: în partea întâia, recunoaştem uşor tipul cuceririi unei fete de împărat prin biruirea unor mari greutăţi; în partea a doua, avem iubirea nefericită a unei fiinţi supranaturale pentru una de pe pământ. Primul tip este, in felurite variante, foarte răspândit. Cine ar vrea amănunte, găseşte o bogată documentare în monu­ mentala lucrare Anmerkunqen. zu den Kindern und Haus­ mărchen der Briuier Grimm, dată la iveală de 1. Bolte, cu colaborarea cercetătorului ceh G. Polfvka. Potrivit unei cerinţi a gustului poporan, eroul, ca să poată câştiga pe fata de împărat, trebue să ieasă biruitordin trei grele încercări. In unele tipuri, el izbuteşte datorită ajutorului dat de animalele recunoscătoare pentru binefacerile primite; în altele, prin fel şi chipuri de metamorfoze; uneori, înlătură piedici şi vrăşmăşie prin iscusinţă şi dibăcii, care amintesc pe cele din Dtinilâ Prepeleac, basmul lui Creangă, în sfârşit, în altele, eroul, ca să libereze pe fată, trece printr'un cerc de foc, care înconjoară palatul unde doarme fata şi o deşteaptă, sărutănd-o, după cum' Siegfried străba te flăcările şi o deşteaptă pe Brunhilda, In cadrul acestor forme, individualitatea basmului nostru se va defini uşor, dacă ţinem seamă de natura greutăţilor de invins şi de puterile, care-I ajută pe erou să le biruiască. Motivul frumuseţii fetei şi al închiderii ei; înamorarea din auzite a feciorului de împărat; colindarea pe la Sfânta Miercuri, care-i desvălue primejdia din Valea Amintirii, la Sfânta Vineri, care-i dărueşte floarea, arătăndu-i primejdia din Valea Desnădejdii, şi la Sfânta Duminecă, aceea care-i dărueşte pasărea'; în sfârşit, lupta victorioasă cu balaurul şi liberarea fetei, toate acestea ne sunt cunoscute, atăt din bas­ mele noastre cât şi din cele-străine. [272] 272 D. Ci\RACOSTL\. La prima vedere, unele par ciudate; privindu-Ie însă deaproape, apar ca ceva familiar. Izolarea unui copil de Îm­ părat, pentru a-l feri de primejdii este un motiv străvechiu, care a pătruns şi În cunoscutul roman Varlaam şi Ioasaf; inamo­ rarea din auzite s'ar zice că e ceva romantic (şi de fapt apare adesea în romanele cavalereşti şi la poeţii romantici), -- o În­ tâlnim însă în colecţia fraţilor Grimm, apoi în basme din Balcani şi în colecţia de basme neogreceşti a lui P. Kretschmer. Cutreerarea pe la Sfinte este ceva deosebit de frecvent în basmul nostru şi cel rus, apare şi în cel german. Motivul florii şi al păsării apar adesea întreţesute şi în alte basme. Părţile unde e vorba de Valea Amintirii şi a Desnădejdii, <, deşi par ciudate, sunt şi ele foarte vechi: în străvechiul basm din 1l1agarul de aur al lui Apuleius, glasuri de desnădejde caută să-o oprească pe eroină În cale; iar în cunoscutul basm al lui Ispirescu Tinereţe fără bătrâneţe şi oieaţâ fdrâ moarte, când Făt Frumos trece prin Valea Plângerii "deodată îl apucă un dor de tatăl-său", ca în basmul lui Kunisch. In sfârşit, lupta victorioasă cu balaurul, nu este oare miezul străve­ chiului motiv Perseu şi Andromecla, pe care-I întâlnim, la tot pasul, in cele mai felurite alcătuiri? . Evident: în primul tip, atât motivele cât şi ţesătura lor poartă întipărirea poporană, confirmată prin larga lor răspăn­ dire. Şi totuşi, în felul cum sunt redate de călătorul german, apar unele aspecte, care arată că el a înţeles să strecoar eîn basmul poporan şi anumite intenţii cu caracter de literatură cultă. Bucuria fetei de împărat, când vede floarea cea adevărată, e un moment de iscusinţă cultă. Ca SEl puie in lumină contrastul dintre artificialitatea vieţei din palatul tăinuit şi vieaţa plină a naturii, Kunisch pune mai Intăiu pe fata de împărat să truple­ tească o cunună de flori artificiale, din pietre scumpe. Dar feciorul de împărat aruncă pe fereastră floarea dăruită de Sfinta Vineri. "Când ea zări floarea, care' căzuse în poala ei, scoase un strigăt de bucurie' şi aruncă pe toate celelalte ... Şi nu era decăt o floare obişnuită, cum văzuse nenumărate zilnic, în vremea când cutreera liberă. Şi sărută floarea, şi încântată sorbi mireasma ei, şi nti se putea sătura, privind vinele gingaşe ale ţruneelor". In acest contrast între artificialitate [273] IZVOARELE POEMEI LUCE'AFARUL 273 şi natura, apoi in momentul subliniat sunt note care trec de 4 sfera gustului şi observaţiei poporane, învederând că, în chiar cuprinsul primului tip, avem o Îmbinare de elemente poporane şi intenţii culte, note, deocamdată discrete, din ceeace Germanii numesc "Kunstmarchen" . . Aspectul acesta are însemnătatea lui. Notele de meşteşugită -iscusinţă vor spori în partea a doua a basm ului. Dar dacă ele au avut darul să apropie materialul prim de sufletul poetului, au pus, în schimb, pe Eminescu în faţa unei probleme estetice greu de deslegat: atât în limbă cât şi în întregul ţesut, seva simţi, în istoria Luceafărului, greutatea armonizării a ceeace e simplitate naivă a poeziei poporane cu iscusinţa, adâncimea �i orizontul proprii poeziei culte. Cu uciderea balaurului şi liberarea fetei din grădina de .aur, basmul s'ar fi putut încheia. Dar cum se Întâmplă adesea în tehnica povestirii poporane, în desfăşurarea primului tip se împletesc note ale motivului dominant, basmul de abia ne pregăteşte pentru motivul esenţial. ,'\1 doilea tip contaminat În basmul nostru este, larg formulat, acela al iubirii dintre o fiinţă suprapărnăntească şi una muritoare. Dacă Eminescu. nu intălnea tipul acesta, cu modificările întroduse de Kunisch, de bună seamă Luceafărul nu se năştea iar experienţa sufletească a lui Eminescu se închega în alte forme, pe care nu ni le putem întruchipa. Cu atât mai mult se cuvine să privim cu luare aminte tipul acesta, dcfinindu-l în cadrul motivelor înrudite. Tipul nostru are două. aspecte deosebite, după cum fiinţa supranaturală inamorată este femee sau bărbat. Atăt la noi cât şi în Balcani şi elin intreagă literatură poporană universală, cunoaştem povesti care arată cum o zănă sau zeiţă se coboară şi iubeşte pe un muritor, cum un tânăr surprinde o fecioară-lebădă sau o sarnodivă, pe când ea se scaldă şi, răpindu-i cămaşa, o sileşte să-I urmeze şi să-i fie sotie. Mai târziu, ea îşi redobăndeste rochita şi isbuteşte să fugă. Câte odată, omul înamorat poate Să-şi capete iubita din nou; .alte ori, ea rămâne pierdută pentru totdeauna. In alte tipuri, .zuna opreşte pe erou să o privească noaptea la lumină; şi el t : [274] 274 'D. CARACOSTE.\ călcănd porunca, ea dispare. Cunoscandu-i adevărata fir e, .. farmecul iubirii încetează. La noi, motivul acesta, contaminat cu o legendă zoologica; a dat material pentru cunoscuta bucată a lui Alecsandri Legenda rândunicdi, în care însă, prin o modificare a poetului, acela care răpeşte rochita este un Sburător. Şi Eminescu. a fost atras de un motiv din familia aceasta, atunci când a În­ ceput să versifice basmul Arghir şi Elena. De altă parte, vom vedea, în alt context, că al doilea basm publicat. de Kunish Frumoasa [ârâ corp, versificat şi el de Eminescu aparţine, în partea lui autentic-poporană, acestui prin aspect al tipului nostru şi este un "pendent" al basmului din care a ieşit Luaeaţărul. De aceea am şi socotit necesar să amintesc aici acest aspect. Motivul este din cele mai vechi, a vorbit adesea imagi­ naţiei poeţilor şi îl putem urmări până în străvechea literatură a Indiei. Vestita scenă din Rigveda Puriiraoas şi Uroasi cat şi mărturiile în legătură cu ea arată cum zăna Urvasi, dupăce a zăbovit patru ani la iubitul ei, a trebuit să-I părăsească, asemenea Melusinei din plăsmui rea medievală Roman de Melusine, pentrucă el a călcat cuvântul. Iubirea este urmărită de fatalitatea originei diferite. Cât de viu era motivul acesta se vede şi din aceea că din el a plăsmuit însuşi Kălidăsa o, vestită dramă. In unele forme desvoltate din sâmburele primitiv, rnotivuj s'a desfăcut de tragicul despărţirii veşnice: pămăntescul se apropie de ceresc. Pururavas se înalţă În lumea zeilor, spre a nu mai fi despărţit de iubita lui ... Dintre numeroasele forme ale tipului acesta, mai amintesc aici pe aceea a cavalerului înamorat de o zână, motiv făcut celebru de Fouque în basmul Undine, o capodoperă a rol­ manticei. Şi amintesc că Încă din 1866 in fantezia lui Eminescu a plutit icoana aceasta: Ondină Cu ochi de dulce lumină ... Idee Pierdută într'o palidă fee. Dar ea nu s'a putut închega, mai întăiu pentrucă era prea mult joc al instinctului literar şi prea puţină experienţă. [275] JZVO'\RELE POEME! LUCEAFARUL 275 .adăncă, apoi pentrucă era cuprinsă într'o nebuloasă de senti- , mente care se 1 uptau între ele: în contrast cu preamărirea Ondinei apare Cântecul unei Cassandre, împletit acolo, mijeşte ceva din frămăntarea, care avea să ducă la Inger şi Demon. In tipologia literară creştină, motivul nostru a dăinuit, suferind, fireşte, însemnate modificări. Ideea înălţării şi -a răscumpărării a lucrat potrivit spiritului credinţii, Contrastele >' dintre părn mtesc şi ceresc se accentuează şi avem îngerul deoparte, rătăcitul sau demonul înamorat de alta. Sub forma de Împăcare şi de răscumpărare prin iubire, Inger şi Demon, dacă a frământat mult şi de timpuriu pe Eminescu, a ajuns la el prin filieră cultă. In dramă) una din cele m'ai înalte şi tragice intrupări o avem În Tannhănser, păcătosul şi rătăcitul căntăreţ, măntuit prin jertfa plină de iubire a Elisabetei. Inălţarea sufletului prin iubire a dat prilej la multe alte povestiri. Chiar şi o fiinţă întinată, un înger căzut,' înamorat de o muritoare, eînălţat prin iubire şi milă, devine om: povestea îngerului Cedat, înamorat de Daîdha, din La chute .d'ur: anae de Lamartine. Sub forma tragica a jertfi rei fără izbăvire, a jertfirei îngerului pentru demonul care nu se poate pocăi, motivul s'a Inălţat până la poemul-mister al lui Alfred de Vigny: Eloa, una din cele mai alese plăsmuiri din poesia universală. Acestea cu privire la deosebitele forme poporane şi la unele aspecte culte ale motivului iubirei dintre un om de pe pământ şi o fiinţă superioara, zână, zeiţă sau înger. Reţinem că, sub formă mai apropiată de spiritul poporan, de trei ori Eminescu a venit În contact cu acest motiv: Ondina, Basmui lui Arghir şi Miron şi frumoasa fară corp. Dar motivul s'a mărginit la un răsunet literar, n'a găsit teren să prindă, necum să înfrăţească, în experienţa şi în persona­ litatea lui. D. Caracostea, [276] ŞTIINŢA ŞI RAŢIONALISA:l l ll, Cele două înţelesuri ale Cunoştinţei. Examinarea obiectivă <:1 antitezei raţionalism-antira tloJl3ilil)lil�ue-a răpit speranţa de a ajunge, rămănând mai de­ parte în cadrul ei, la limanul unei deslegări mulţumitoars, Neputinţa de a vedea' limpede ne apasă; trebue să căutăm unvpunct de reazem în afară de acea euniitezi'i. "Proeesulni inteligentei":îi lipsea o piesă. hotărâtoare: cercetarea celei de a, doua probleme. Ce este ştiinţa sau cunoştinţa! '). Ce cupl'ins au termenâi: ,,8 şti", "il cunoaşte", "a int,elege" � Nimic, in aparentă, mai evident ca faptul cunoaşterii; ni­ mic luai limpede ca ştiinţa. Şi ou toate acestea tocmai ee pare In început evident, prezintă reflecţiei mari greutăţi de pricepere. Filosofia, cu intenţii bune dealtrninteri, a făcut to­ tul pentru il tulbura şi complica de prisos natura cunoştinţei .. Parcă ne-ar veni să declarăm cu. aCieenş nesiguranţă împre­ soară "conceptul" de cunoştinţă ca şi - acela de raţionnlism. Pentru cel ee rsflectează asupra esentei ştiinţei, fără g11uduri dinni nte îm brătişate, eontrovorsel« de pânii acum din preajma cunoştinţei i se nidică 'Un faţa. ochilor ca un ecran opac. Filoso­ fieI. dornică de ;1 ajunge ln un rezultat, se sbate În nămolul sistemelor epistemologice. O lleteZJl'e 11 terenului e o datorie d.- prim ul ordin. Ce este dar cunostinta! Ce înseamnă a şti� Nici un răspuns mul- 1). Ştiinţa nu e luată aci în sensul particular de cunoştinţă sis­ tematizată, ci în sens generic: orice fel de cunoştinţă ca d. p. În expre­ sia" .eu ştiu. [277] ŞTIlNTA ŞI RK.PONALlSM :277 lmnitol' nu e de aşteptat, dacă nu stntornicirn dela început o deosebire, a cărei însemnătate va apărea mai târziu, luminoa­ S,1., oricui, Ea va servi .nu numai pentru clarificarea atât de ll('cesară. a esenţei cuneştinţei; dar şi l)ent.ru curmarea oricăa-ei epilogH1l':j III jurui raţionalismului. Gel ce va admite această deosahire, precum şi consecinţele ce deeuirg inevitabil din eu, va simţi desigur o mare uşnrare. Coşmarul alternativei raţio­ nalism-antiraţionalism se va. risipi. Con vi ngerea noastră. e că deosebirea, pe care o vom expune numaidecât, trebue să fie primită de orice spirit neprevenit. Ea este un fapt. Tormenuil rdB cunoştimtătara două mari înţelesuri: (�, Cllinloştinţa o o innrare im posesia faptelor, este a avea ce­ va dat, a primi $tire despre ceva, sau in ge'nell'e, fiindcă nu tre­ bule să me limităm la sfera pur inteloctuală,a "trăi" ceva. A· ceastă "trăin1e" - termen foilositcu satisfacţie mai ales de antimtelectualiştii germani-se referă nu numai la "c:ontactul' cognitiv cu realitatea, ci la orice contact prin sentiment sau voire, pe scurt, "trăire a" nu e numai 'o pură cunoştinţă, dar şi o valorificare. Insă atât în cunoştimţa pură cât şi În valorifi­ oare avem ceva; deci cunoştinţa de primuâ înţeles este: o avea ceva. Acest prim înţeles relevă: împrejurarea că stă, în matura conştiinţei de a primi "infoa:·maţii", de a avea ceva mou, de a csi din izolarea ei, de a Intra în raport de acţiune cu imcon jurimea. b . Cunoştinţa este o înţelegere, o determinare, o clamf'icare, o precizare a "trăitului", 'este O' gândire a faptului avut,a "illV formaţiilor" date. Ul1Ia este dar a avea un fapt, a trăi o situ­ atie" eL valorifioa, a lua o atitudine şi alta este a determina, a intolege, a gândi, acel fapt, acea situaţie, 'aCela valoriflcal'e '.şi a.tituclinc. Ohia,1' atunci câ,nd ",trăiI'ca" şi "ÎiI1ţelegerfa" trăitulni sunt aproape simultlalne sau,cuaJ:te vorbe, chiar atunci când determinarea sau .gâ.ndirea faptului şi a. valorificării are loc ne­ mijLocit ,sau "intuitiv", şi 'Un acest roz cele două mţelesUJri ale cunoştinţei sUtnt prezentc s;i trebuesc re.speeta;te. Căci în ,această deosebir.e, aparent hanala, se află cuprimse cOlrolrure .(Le ma.re \';110are filosofică. Deoeamdată distine:ţin Htcnti:î. nn pretinde altceva decât a suplinia un fapt; adesea nesocotit, că olrice"în teIBg'ere", orice "gâ.ndil'e", arice "dete:rminare"-termeni sino- [278] M. FLORL\N n im i-pr(',:-mpllll ceoa oare urmează a fi inteles, gândit sau' determinat, In sensul acesta - şi numai în aoesta->- admitem :;;i noi doctcina unora din logicianii de az,i că orice gâ(lulirc "intenţiollează" un obiect, că orice determinare are UD substrat pl'(�-g-Asit, 1-11 doilea Înţeles al cunoştinţei stă într'o lE'g-atllra, a cărei trăinieieeste ;;;i azi o vie temă. de discuţie, limbajul, de­ numirea, 'formula Iingnistică, notaţia fOlnetâci'i şi scriptieă a gândirii,a determinării, a intelegerii. Numai în mod irn­ propriu putem considera "semnifictlJrea" , "simbolizaire�l" vor­ bailă drept un ail treilea înţeles al cunoştinţei, şi atnnci ar fi să spunem că a cunoaste este :1 avea, a înţelege ('0('a('(' aci si a exprima Îmt.e[egeTea prin semne mai UlUIt !sau rilari puţin ,0011- venţ.ionroe. Aceste semne, ,slimbollllri, aceşti tk1l'meni dobândesc un "&8ins,,,sem:n.ifică:' CfWia, pr,iu raport.area lor 1h gâ,ndire, la "noţ.iuni" şi "judeei'iţi". Ilimbajul e nu sistem' df' sunete dobânditoare de sens prin 'lapodu,z, de expt·imare, 00 le lCRJgă, d(' gândir'e. DeteI;minlillrea �ogicii (eiÎ.�tig�i pr:i Il lexprima'r.ea \er ba]ă stabilitat.e şi ])I',eeizie; să ne ferim însă de a ·('oudWllr1n .r:âln­ <1i1'ea (eunlOştinţa TI) cu frn.za e.e-lo simhollizează 0,UC(11m Jnate- 1'ia1 în scopul cOIDlmicării inoorindivjdurue. Despre rolul ţ'OV[tf şitor ce-l are limbajul in COillt.roversa raţ.ionailrsmuJni, se va tra,i-:a în ailt capitol. In l'ezumat, prin cunof;ltinţă ,se Ll1ţe­ J�g:lucruri sau fapte (m1l10ştinţ.a ]), "idlOi" (CUllliOŞtilltli:lll) şi ouvinte, - a�estea două din urmă În rnport inE'vitk1..bil. 2. Dan:' pentru a pnt.ea me.rge mai departe e neaparat n('ovoic a statJormici încă trei puncte: ci. Cun:oşti:nţa II postUlleaz3 totdemma prezenta piindir1J,­ fără gândriire n'avem Înte1ege['e, determinRl'e, CilaTifical't". E. [279] ŞTIlWl'.' ŞI IlATION AUS," de discutat, dacă şi cunoştinţa 1 postulează intervenţia gândirii, a "activităţii intenne": Nimeni nu tăgădueşte cii fără gândire nu există determinare, inţelegerre. Dacă însuşi dabul ea atare, informaţia, posesia faptelor şi a obiectelor pre­ supun o gândire, cel puţin inconştient - categorială, e altă problemă, care aci interesează prea puţin. In discuţie e doa l' rolul gândirii in cunoştinţa II, i'n clarificarea faptelor odată .avute. O. Acest al doilea punct va, fi d081r enunjatprovizoriu; de monsbrarea lui 'eiste preocuparea noastră de căpetenie. In ade­ VăI!', cunoştinţa II pune în lumină împrejurarea crucială că pentru a gandi sau determina, e nevoie să I!:lVeID o bază de ope­ raţie, un qu,id ele determinat sau de gândit, şi mai ales -- să se lloteze - că determinarea ca ata-re nu este faţă de faptele de­ terrnimate sau Înţ.eilese ceva nou, nu e tă şi reprezentarea şi obiectul, pe când eu nu am decât obiectul prin procură, imaginea lui în mine. De aceea n'a fost greu a transforma rapor-tul ele ,C1iSC:nă.­ U811e imtr'nn raport de neasemănare, transformare adesea legitimată de pretinsul fapt că spinittlll nu rămâne pasiv în fat,a impresiilor, ci intervine aetivyreactionează, deformea.zft. sau r�relu0reaâi impresiile dUipă anumite "legi interne" sau ehi,ar după interese praetice (pragm�rt;iSTrlJl][). Cn t,oate acestea :e 1esne d8 văzut ci'! 1:,ooria raţionaliSiil, Kant-iana şi pr(Jigmaj-;istft, prezintâmEl c)u\n;oştjJ1t�1 1 ,c1rept o rea�ţie "spontrun{î" a sp�Titl1ilui, este doar o variantă. a vechii teorii e1n­ p:Îirri:S!1.ie şi olaiv reialiste ai ţimaginii. Diferenta, intre vechea teorie elTlpi'ristă aimaginjj şi ,noua teorie r1a,ţionalistă, Kanti,:1llR şi 1)l1agmn,ti.srtă, (rpI'k1;gmai:ismul e um raţionalism făiră busoilă,) :-tă dOilr in faptul ca, dupil vechea teorie, eunoştinţ;l ,e o imagi'ne exacti'î, iair după, cea nouă o imagine deformată a realităţii. rni"n tenleiufllor e �lCelf113: Clllloştinta e o imagine, 10 I'IrprodincOl'I', 282 M, FLOIH.\N , , �' I I [283] ŞTIINŢA ŞI R.\TIONc\LlSM o reprezentare, O copie :l realităţii. Fondl1Il rămâne nCCila:ş, fi­ indcă se menţine dualitatea. realitniea î-n afară şi reproducerea ei în conştiintă, dualitatea care implică mi numai deoseb'lre--ce­ eace n'ar fi o grcşcală-vdar şi separarea spaţială a conştiinţei şi a lumii corporala Câtă vreme 138 va păstra separarea spaţială În­ tre spirit şi lume, teoria imaginii este o consecinţă fatală, Subt acest raport, e tot una CLadi imaginea reproduce sau nu, exact, reali ta tea ; esenţialul e că există un original innhorrlabil şi o copie credincioasă sau DU "). Teoria imaginii va cădea dela sine, când vom suprima rluzia materialistă il separării, a locali zării la diverse distanţe, a conştiinţei care cunoaşte şi a rea­ lităţii care e ounosoută. Atunci se va impuns fără discutie ŞÎ fără false imterpretăni faptmlnemijlocit, familial' orieăru. spi rit fără prejudecăţi: repr ezenioreo. obiectului şi obiectul reprezen­ tat sunt unul şi acelaş lucru, văzut însă. din două puncte de ve­ dere, odată psihologic ea o modificare ia conştiinţei şi altădată filosofic (,fi o modificare a 8umii. Reprezentarea este chiar obiee­ tul, privit In relaţie eu o conştiinţă percepătoare; ohi:00tnl rl'i­ mân« acelas fie că îl privim În sine, fie că îl privim In rapor tarea lui la o conştiinţă pereepătoare. Aspectul psihologic ail lucrurilor este un aspect secundar, un raportjirintre alte ra­ porturi untrinseco lumii. In perspectiv-a g-enerală f) lumii, ra­ portul !psihologic nu Iare o situaţie excepţională. 4. Dar orica.re alI' fi opinia J10alShă despre natura şi .otrig'ir­ n8k'l0UllOl;itinţei I, a materialului dat, nn aCi(:\Hsta e ohie:c1:u1 pre­ oCllpă,l'ilou' de faţă. Oricar� ar fi oprinia illonstJ'ă JU neeasUî. di­ rectie, e�l DU a:ng<:ljclJză tălmăcireoy) , dispune aproape după pt1a.c de materialul dat '). Mnteri­ naul, ",continuu" şi În devlenire per:petuă, este taillable et corveable el mergi. Gândrirea, inteligent,a, "despică" arbitrar coutj,nnitatea realului (a dUJxrbei), abst,r.age, Isintetizea,ză, imo­ bilizează., spaţializează., etc., r,eaJjLatea fluidă., iraţionnlă, din3- ') Aceeaş concepţie se întâlneşte şi la pragmatistul englez C. F. Schiller: Etude� Sllr, L'Humanisme (trad, fran<;),J909, pp. 538 şi tirm. [285] ŞTIINŢA SI RXPONAL[S�I 285 mică. Inteligenţa e cu desăvârşire opusă realitătii şi de aceea "îniefllegel'e1a" este 10 deform,)ll'e a realităţii. Gel putin, zic all(ii, gilnclirel(i prim intsrpolaţii, prin "umpluturi" ("\IV. Ja­ mes), ÎJnlil'eg1cşte, extinde, faptele. Aceste interpolatii sunt utile; şi deasemenea sunt IbinEweal,ite intcrpolaţiile sentimentale, reli­ g'ioase, în ţesătura teoriei. 08 autoritate, ce putere suverană, magică, posedă gândirea t E, în adevăr, făcătoare de minuni. O de Ia!r fi aceste minuni nu numai un vis speculativ! Dar să ne oprim. Gândirea este aşadar întâia de toate 0 "adiv·itate". Cu toate că acest termen, aplicat la cunoştinţă, este extrem de primejdios din cauza unor subînţelesruri eronate, suntem gata a-l primi, dacă prin această activitate se inţelege o schil1tba,re sau o serie de schimbări de ordin psihologic. In adevăr, nimeni nu tăgădueşte că determinarea logică, gândirea, este întovărăsită deo complexă variatie "de stări de conştiinţă: imagini, asoeieri de imagini, sentimente, sonsatii periferice de sforţare, etc, i Dar doctrina curentă, fănriltă de raţionalismul. tradiţional, nu consideră gândârea numai drept o activitate, ci mai ales drept a "activitat,e interioară" sau "spontană.", aşadar, drept () act.ivitate ce purcede direct din conştiinţă şi se exercită numai asupra conştiinţei, asupra "coni;inntului" ei. Căci, se înţelege, gândirea operează I11U in afa;ră, asupra obiectelor, ci interior, a­ supra imaginelor sau reprezcntăriior elin conştiinţă..E, 01'00, limpede ei. teOlr1a activităţii spontane a gândirii este indisolubil legată ele teoria reprezentării "în constiintă" sau, cu alte vorbe, de teoria "continutului d�onştiinţă". Activitatea internă (gftn­ dul) şi teOl.',i'a imaginii sau a "cjonţinntllllli de co.iIlştiimţă" sunt două aspecte aileaceleiaşi dogme, despre caTe mu�te alf fi d.e :Spus. Detr nici pil10blema exis1'Emţei Ul1ei atari "aCJtivită.ţi int,emne" Sal} ",s:pontame" mI prezintă aci 1111 i,nteres J'lrea mare. Altceva. 'lJe preocupă. In adevăr, teo;ria "activiti'îtii int,erne" SlUsţ:rne că gânclirea are pute[,'8a de .a fl11 este un (luh mitic, c'1plhil elI' a facpimohil ceeace El dat ca mobil, de a spaţializa ncspaţinlul. En T(;dă el ar el�:1Ce preiexistă.·laten:t. In gândia"8 se T'f'Vel!l"''1Zflc]ar eeeaee .există dela ineepu'L, şi se revelează aşa eum 8Da şi numai aşa .. CC)}1It!ributin gândiJrii, a logicii, a ,il'laţiunii", este numai da.ritat1ea. Dar ela­ ritatea nu implică, o modificare a maiJrialului, ci n111na1 1) dt�s­ vălui,re a lui, o desfaecre a eutelor aseunse, o "evolnti gâ.ndit este elat. Aşa a�em cu­ l1oştinţ,e eJar'le fă.n'! ca ele să fi trecut prin "alambicul" gândirii. Tot ce este "si m]Y1n" , aşaida:r, t.ot ee nu se pl'czint:i en o pln- 1) EL Delacroix: Le Langage el la Pensee, '1\)24, p. 390. [287] ŞTlINTA Şl RATlON.-\USl\[ TRht,ate, se înfăţişează clar dela început, Simplul este, după (>'<:P1resia spinozistă, obiect de 1:nfui'tio mn de ratiocinaiio. Astfel d. p. culoarea în gf']10re. corpnl în genere, conştiinţa în genere, etc., sunt c1.:'1J:e fă\l:ă ajutorul gâmdirii: ele sunt nemijiocit clare, fiindcă nu sunt specii ale unui gen mai cuprinzător, nu sunt un moment al1 uami întreg mai maire. Şi fiindcă ele 11U cuprind o m1l1tiplicitat€ - o dualitate - det;ermiuarea prin gândire n'are pl'ilejUil de a se exercita, De bună seamă, acele date ultime san prime pot sta 1�1 l'alklţi,j reciproce cu alte date, şi atunci' nu mai. avem 1111 dat "simplu", deci, neamalizabil, ci o pluralitate, căci orice relaţie presupune cel putin doui termeni. In acest caz gâllClil'C' aseamănă" este nn rmuHi�)lu în Telaţie, căci Cesail' şi K a- polt'on se �lfUi !în 1'3iPOl't d1e asemănare, s;i orjcine poate concep� pt' S 3ipoleoll iudepelldJE'il1't de aeost raport (le asem:lmaTe cu Ce\ar. Tată de ce eraD)' in<1riJt.niţi a sptme că VieJwle)e şi eUiloarea alcătuesc o unitate, pe eâlid Cesar şiN apoleo11 stau în raport de asemi'inmlC'.P11tem afirnm fără nici o temuă dle dJesmi:nţire că 1) J. Rehmke: Logik, J918, pp. 3(j6 şi ul'm. E o lucrare fundamentală. [288] 288 tot ce se prezintă ca material ehi: 81ste sau a unitate sau o 1'8- laţie, este sau 11In multiplu 111 unitate sau un multiplu în relatie .. Şi fădi număr sunt unităţile F;ii relatiile, Printre relatii se nu­ măJră şi valori ficarea, aprecierea, a titudinea 811 biectivă,' cre­ dinta. A clarifica Stau a scoate la lumina. multiplul confuz, acesta e rolul gâmdi'rii in "opon1tia" logica, aceasta e "inţelrg·erea". l\ifuiltiplul neclar - muâti plnl in uni tate sau în l'eWnţie - devine prin gândire un multiplu dar. Gândirea "expune", "exp:rimă" muâtiplul; îl face S[l "evolueze", să-şi manifeste Isitl'uetura sau "forma" (Gestalt). Deci orice material, (!ure e revelat, expli­ citat, actualizat, ca muld.iphi înunitatesau relaţie, e 11In material gândit, determinat, clarificat, înţeâes, A gândi un complex de fapte est,e tot una cu a-l arăta ca fiind un muldiplu În unitate sau în relatie. Gând iroa nu este şi nu poate fi altceva. Dar ,gâ:udirea nu face, JIU construeşte unitatea F;ii relatia; ca nu unifica sau raportează faptele "sirrl'ple", senzaţiile, percep­ tiillie, etc; gâmdirea nu "ClClmpurue". Unitatea F;ii relatia proexistă, sumt primordiale: gândirea, inteligenta, ratiunea, le revelează nnnnai, le explicitează aşa emil sunt date. Inteligenţa exprimă ce ame şi numai aşa cum are. Chiar dacă ar vrea să pro­ cedeze altfel, nu poate. F'aptul acesta e atât de elementar încât a discuţie mai ampJii ar fi ele pri,sas� da.ea. 11U i s'ar impatrivi vechi supeJ·stiţii. In adevăo', .dealI' "face" gândirea unitat.ea şi rolaţia, de ar fi ea o pUitere sllvernnă, dece nUllneşte F;ii nu J'n]1ortează orice­ ou ori,ce şi la orice, d. p. "vlE'il'dele pste o piait,!'iî" sau "C8Is.a:r şi N.ap01eolIl n'au nimic conmn"'? lVrultipl111 este dot, este 'imznM; inteli gen1;ei, nu e opera ei; ea îl claTin că :1F;ia, şi mmJ.ai iEI şa, oum. i se impune. De bunii sl2,anlă, verbal Si.l>11 gl"anmtiea[ :pot uni (' sau l':1podn orice. Dar aCieastă. unire de ISUlJete nu este gâll1.dire şi act dleinteligent·ă. Despa.·e If10lnl lirnhajnlui în crearea iluziei că. pUltem gândi 0l1ioe dnpă plaie, vom vorhi pe larg. Prin gâll1dire (darifical'e) materialul ,ea atm'e nu suf:eJ'G niei o madiJi0are, nu primeF;ite ceva nou, ci 'este numai expli­ citat, desvă1uit. SlU1t nevoit a Irepeta aeeast.'l, caci mă tem eli v'a fi lesne ni .. bnt de cei ce vor a sanva eu arioe pireţ "ki1ncli- [289] -;;TIINlA Şl RATlONALlS\1 289 rea C'U·'28itoal'e". Gânditnl se deosebeşte de negând it prin aceea că �I,egânditul este un multiplu "virtual", pe când gâ\llditnJ 'e un llml,tipdu "a,dual". Şi în actualizare nu e nimic mai mult decât în v irtual i tat e. "CI31'ifii earea' pare aIi un spor ;ca e's te Însă u li spor pentru ep[ ce cunoaşte, nm pentru obiectul sau materialul cunoscut. Gândire» este prin urman-e o clarificare, o explieitare, a unui muâtiplu în unitate sau în relaţie. In alti termeni, gân­ din 'ea este totdeauna o analizcl, a unui multiplu. O gândire ana­ litică. e cu pleonasm, o gândin-e sintetică este o contradicţie, Sinteza (ttm:tata sou reiaţia} este dală primordial, n16 e opera 'intd1:.qenţei. Totalitatea, întregul, "sinteza", S7f.11t fapte origi­ nare, şi aceasta nu 1'lt61nari în domeniul !lli.ndin:'':, ci în toate do­ meniile psiholooice. Jntregtd premerge părţilor anrlIZ,:za)te. Dar, în acest loc, o precizare se impune. Anaâiza logică nu e o operaţie efectivă, oactivitate (reală) de despieare, cum este d. p. analiza chimică .. Gândirea nu despică real, nu separă, ci numai deosebeste logic, discriminează. Nu numai intregul, tota­ litatea, este primordială, dar primordiale sucot şi articulaţiile ei. Analiza logică aecentuiază fibrele totului, nu ,]e produce ea. Căci nu e o anallFă reală,. o inrterv�1ţie a:ti�ă. AnDlizalog1�ă m: pre­ f'ao> complexul analizat, nu-lîmbueătăteste. Nu numai unitatea şi l'elaţ1a (sinteza), dar şi mult:ipUul, sllnt primordiale. Dar pe cÎiJnd, unitwtea şi relaţia C�L atare nu m.ni au nev:oe de cJalri:ficare, 1111dtiplul in unitate srun În relRţ,ie t['ebue clalri fi cat, pentrruet fi înţeles, trebue dar să fie gândit. Gând,irea se "exercită. - am V3Jzut - 3,sllpm my,ltiplu1tti, lasUiprra "dualităt,iji"; nu lasurpra unităţii sau relaţiei în sine. Cmn 8Jl' putea gâl1Jdiwea săwlTetlizeze Teal, să despice, bună­ oaira, oh·unză. pentru a sepa)ra "verdeile" de "culoarle" � Se va replica: nu fnmL'a �nsăşi e despicată., oi reprezentarea f,runzel, care prin ipoteză se află în ieonştiinţ�i şi deci stă la dispozliJia gâJrudi.rii �1Ctive. Teoria "conţinutului de conştiinţă" este şi în acest caz puntec'L da scăpau:'e. Făiră. un, "conţinut" don;) , fLctivi­ tauea grmdirii n'all' avea asupra cui să se exercite. D8.r ':;nm ni­ meni, simcer vorbind, n'a observaJt la ",ir:e IQ despicare reală a fJ'unz�i în "verde" şi "culoare" şi nici o "s;nt'8;;ă.(' n "verdelui" şia "clllol'liT'ei" pentru a avea, "fI'>unza",e sigur d\ �le nflăm aci- [290] :j!JO M. FLORI.-\N in faţa un ni vechiu mit filosofic, Pe scurt, cunoştinţa, e totdea­ uuao "viziune", o "revelaţie" a preexistentului, II1U e o: creaţie sau officio consulis LIII, de oin­ nibus tribunalibus L. X, de apellationibus LIV., act leg. J ni. de adulteriis LV, responsor. LII., disputation, LX pandecto­ rum liber singularis de sponsalib, notae e la răspunsurile lui Papiniom şi digestele lui Marcellus. Este explicabil că la prelucrarea materialului vast adunat de Ulpian şi la publicarea lucrărilor sale într'un timp aşa de scurt să se întâmple .repetări în acei aş lucrare şi citări ele scrieri străine, fără sau cu observatiuni de prisos; totuşi nu fie poate nega subtilitatea şi originalitate.i acestui jurist. Prim aŞa zisa lege a citaţi uni lor a lui Valentinian III, în anul 426 s'a dat operilor lui Ulpian putere de lege. Dacă Celsus are sclipirea scântsiei geniule, care luminează ca şi fulgerul piseurilo cele mai înalte, Domitius Ulpianus este un urias, core clădeşte şi pun« ordine Îl/ domeniul cugetării juridice. O. Drăgănescu. 71939. - Convorbiri L tcrare. [350] SPRE LUPTĂ Suntem gata să intrăm în luptă. Ofensiva română care se deslăntuise în sectorul de Nard, era prea limitată pentru ca să provoace consecinţe mari; ba ceva mai mult ea nu era decât o diversiune. Şi operaţiunile principale trebuiau să se petreacă mai la Sud intre Galaţi şi Focşani, fiind sprijinite de către Ruşi. Din nenorocire, la frontieriIe Ukrainei şi Bucovinei, trupele lui Kerensky încă la putere, .dau bir cu fu�iţ.ii .;. se retrag În dezordine, descoperind toată aripa dreaptă 'a Diviziilor de pe Carpaţi. Pentru Români nu mai e mimentul prielnic Să Incerce o ofensivă. Ei trebuesc să-şi păstreze toate forţele 'pentru apărarea frontului. In momentul în care armata romană p.ină de înflăcărare era gata S2l se năpu -tească asupra ina­ micului, când artileria pregătise terenul pentru acţiunea infan­ teriei şi admirabilele ei rezultate erau cunoscute, trădarea aliate: sale i-a dat o grea lovitură. Ordinul de atac a fost revocat cu câteva ore înainte de a fi executat. Acum se răspăndeşte zvonul că Germanii Încearcă o năvală la Sud, în spre Siret, că şi Ruşii fug în debandadă. Pericol la Miază-Noapte, pericol la Miază-Zi! Adună-ţi toate f Jl'ţele, mică Rornănie ; trimite-ţi toţi copiii, să stăvilească punoiul cotropitorului, Acum au armele cu' cari pot să se apere, şi m ornc.i:ut luptei n 1 mai e departe. Ple :ăI11 chiar azi. In mica gar2l, în care e o învălmă sală neobişnuită, trenul e forrn at: Căruţele şi caii au'} fost lm.iarcaţi ; oamenii sunt aoria.ie in stal.iti in vagon, Printre ctsti!e al iastre, aleargă can.I ici, cănd colo, chipiul roşu al şefului statiunei, [351] SPRE LUPTĂ 35'f Clipa plecării se apropie, un sunet de trompetă străbate, ascuţit şi poruncitor. Cei întârziaţi se grăbesc. Un soldat dela cai care vine în fugă, de la fântâna apropiată, cu câte o găleată de apă în fiecare mână, se împiedecă de o şină şi cade, spre bucuria răutăcioasă a camarazilor săi. Mă urc şi eu la rândul meu în vagonul rezervat celor două State-Majore al Regimentului şi al Brigăzii. E un hiet vagon, pe vremuri, de clasa I, ale cărui canapele au fost sfarticate, iar interiorul de lemn tăndărit de către Ruşii «egalitari». Locomotiva flueră, iar la ora exactă, încet convoiul porneşte salutat de către bătrân ii satului, cari s'au strâns curioşi cu pălăriile în mână şi de către feme-ile imbrobodite cu năframe albe ce-şi mişcă domol mâinile în semn de drum bun, Iată-ne plecaţi spre Sud, dar către care punct anume?­ Mister. Secretul e de rigoare, ca întotdeauna când se deplasează o trupă, Fi-va oare Siretul Sau Dobrogea? Trenul nostru străbate mai întâi priveliştea cunoscută nouă. Iată la dreapta ten 'nul de exercitii unele ne duceam noi în fiecare zi să manevrarn, să ne preparăm pentru această plecare de azi; iată transeele pe cari le-am săpat, liniile de sărrnă pe cari le-am iuti ns şi pe care tirul nostru de «aruncătoare ele mine» le-a intortochiat, le-a dislocat, le-a strivit. Iată pajiştea cu ierburi înalte pe unde treceam eu în fiecare zi. Iar la stânga, colo sus. peste nesfărsitele Ianuri degrau aurii se resfiră prin ver.leată, sat ul cu case albe în care am trăit trei luni. Iată locuinţa care m'a adăpostit, cu pridvorul în care disting, ca nişte furnici negre stropite cu alb, gazdele mele cari imi fac semn cu batist ele. Miscat, îmi iau cu gândul rămas bun de la aceste tiunuri f.uniliare, de cari mă simt It-gat şi pe cari nu le voiu mai vedea, poate, niciodată. Incet, încet, coborand mereu cursul Văii, pătrundem în necunoscut. Jntr'una din gările în cari ne oprim, zăresc în livada vecină câteva sute de nenorociţi. cari poarta un fel de fes rosu ; unii tncear-a să aprinda, câte un foc saracacios: alţii, cinchiti pe lângă bietele lor legături de zdrenţe, stau m mişcaţi, ca indobiiociţi ; cei mai acuvi, �-:br;'1caţi pe jumătate, îşi caută păduchii. Sunt BurOVIll 'ni cari lucrau la un drum de, fier in regiunea Hădăuţului, de curând reluată de vcătre Germanii [352] 352 M. FONTAINE au fost evacuat. pana aci, unde nu ştie nimeni ce să facă cu ei, căci în clipa de faţă sunt alte griji mai aspre. Şi ei aşteaptă cu răbdare, sub cerul liber, să fie transportaţi aiurea. Trenul străbate aceiaşi privelişte; valea Iărgindu-se încet, îşi întinde pajiştele albe şi violete de flori răzătoare, între coapsele line ale colinelor unde floarea soarelui bălaie se Îmbină cu verdele porurnbului şi cu aurul grâului. Aproape ele LIn tărguşor, copii şi fete, Iăsăndu-şi cămăşile pe mal, au intrat în apă şi se zbat cu trupul gol într'un mic râuleţ argintiu. La Crasna, importanta bifurcare, brusca viziune a răz­ boiului. Pe câmpii1e învecinate cu linia ferată, sunt grărnădite piramide ele lăzi de muniţii cenuşii cari poartă într'un colţ tricolorul nostru francez. Ne încrucişăm cu trenuri ruseşti din cari răsar, (::111d figuri păroase şi brutale de mujici cu nasul cârn, când feţe galbene şi spanatece. Şi fără încetare răsună din aceste vagoane tânguiri jalnice, triste, lente, monotone ... Noaptea se lasă când intrăm în Bârlad. Ruşi peste tot! , Vedea-vom oare tot atăţia şi pe front? Se distrează Iansănd aci rachete luminoase, cari ar fi mult mai folositoare în tranşee. Medicii militari, cari staţionează pe peron, ne spun că în regiunea Mărăşeşti sunt în curs operaţiuni serioase. Oare acolo ne ducem noi? � Miezul nopţii. Ghidigeni. Am ajuns la destinaţie. Incet şi greu se face debarcarea cărutelor. Mă aşez pe un maldăr de scănduri, alături de nişte butoaie pe cari le rănduiesc Ruşi tăcuţi, butoaie ce conţin un amestec urât mirositor de unt şi sfecle, destinat aprovizionării trupelor. Deasupra mea, pe cerul luminos luceşte luna argintie şi alunecă stele căzătoare. Insfârşit părăsim gara. Pe drumul pe care mergem ne incrucişăm cu camionete pline de răniţi. E primul contact reu bătălia al cărei ecou nu ajunge până la urechile noastre. Călare în fruntea coloanei, mă străduiesc cu greu să nu adorm. Mijeşte de ziuă. O pocnitură surdă deasupra noastră ne face să ridicăm capetele; pe cerul luminos vedem un bulgare de fum alb care se risipeşte; Regimentul părăseşte drumul şi trece pe sub arbori pe unde se poate ascunde, Ochii noştri au descoperit în sfârşit punctul [353] SPRE LUPT..\ 353 , " I , i ,1 i \� \ (� r l de observaţie profilează trei pete galbene şi immobiIe. La orizont zăresc linia horbotată pe care o desemnează ultimele înălţimi ale Carpaţilor. Departe tunul bubuie. Bivuacul ! Tunul! Am intrucătva impresia că mă regăsesc in dumbrava Hesse care, aproape de Verdun, îmi servea cu un an înainte, ca loc de odihnă .... Timp de trei zile rărnănem. în codrul acesta; trei zile să auzi mereu, la intervale neregu - . late, răsunănd canonada, intensificăndu-se, apoi slăbind şi pierzandu-se ; trei zile, în care veşti contradictorii circulă; trei zile în care aştepţi în fiecare clipă ordinul de plecare. Dar în seara zilei a treia o potolire par'că s'a produs în bă­ tălie şi m'am lungit sub cortul meu pe patul de ramuri şi foi, cu convingerea că vom avea o noapte liniştită. Increderea mea a fost înşelată. La 10 sunt deşteptat de atingerea cuiva care trece foarte aproape de mine şi de zgomotul surd al unei fugi grabnice. Perdeaua cortului se dă la o parte şi mi-se comunică alarma. Trebue ca în două ceasuri să tim gata de a ne în­ .drepta spre o destinaţie care ni se va indica ulterior. In jurul meu sgomotele nenumărate şi inseparabile ale pr eparativelor de plecare turbură tăcerea nopţii; trosnituri de crengi rupte, zăngănit de garnele, făsăit de corturi demontate, strigăte, chemări, înjurături, nechezări de cai ... şi cotcodăcit speriat de găini destinate popotei, îngramădite toate în lăzi. Cu oamenii echipaţi, Căruţele încărcate, cai inşăuati, aşteptăm. Fiindcă nu ne soseşte nici un ordin} fiecare se întinde pe pămant şi cu faţa îndreptată spre stele, se lasă din nou furat de somn. Insă la miezul nopţii primim instrucţiunile. La lumina unei lanterne care aruncă re frunzele dimprejur reflexe de [354] 354 xr. FONTAJNE argint, Comandantul Brigăzii descifrează hărtiile primite. Trebue să plecăm imediat, indreptăndu-ne spre regiunea Panciu=­ Mărăsesti, unde Nemţii după atacuri dese şi îndârjite au reuşit să înainteze. Prin intuneric pe poteci pe care călcăm acuma pentru prima dată şi pe care nici harta nu le arată, pornim cu incetineala inerentă plecarilor de noapte pe un teren necunoscut. După multe dibuiri şi ingrijorări, ajungem în sfârşit la un drum. De aici înainte ceasurile se scurg monotone şi obo­ sitoare prin besnă. Din timp în timp, răsare brusc din umbră silueta vre-unui călăreţ rus, cu sabia încovoiată Ia brău şi cu' suliţa în bandulieră sau Ia toc. Zorile răspăndesc o lumină nehotărîtă pe albeaţa dru­ mului plin de pulbere. Trecem printr'un sat, ale cărui femei se duc Ia munca cămpului. Ruşii care au dormit peste noapte prin curţi pe paie, îşi fac toaleta prin imbulzeala de cai şi fân. Iar noi mergem mereu, zdrobiţi de nesomn, însetaţi din, cauza prafului şi căldura soarelui ce se urcă pe cerul al­ bastru. Iată Nicoreştii, a cărui biserică cu 3 turle este - ce­ lux - împrejmuită de un adevărat zid de piatră. Numeroase case evreeşti se îngrămădesc în centrul targuşorului, răzimate una de alta, cu vitrinele înguste ale dugenelor. Imprejuruh acestui centru negustoresc se ridică clădiri bogate, cu terase şi colonade şi frontonuri triunghiulare, în mijlocul grădinilor. După ce străbatem localitatea, ajungem pe o colină plantată cu vie, de unde pe deasupra unei ond.ulaţiuni a terenului, pu­ tem zări cărnpia Siretului, Marăşeştii, al cărui nume începe să devină faimos în lumea întreagă, graţie comunicatelor de­ prin ziare, se resfiră cu zidurile sale albe deasupra cărora se înalţă roşiatec coşul unei fabrici; ---'- mai. departe, intre ultimele picioare de dealuri ale Carpaţilor se întinde valea Putnei.iPe cer, nemişcaţi "Drachenii" celor, două armate se observă con­ tinu. Germanii trebue să fi văzut Regimentul trecând pe coastă, înainte' de a ne coborî pe valea-in care vom petrece ziua de azi. Terenul este cu desăvarşire descoperit, cu toate că harta, indica o pădure. Trebue să rărnănem aici până seara la dis­ creţia avioanelor inimice cari nu mai contenesc şi în dogoarea revărsată, fără milă, de soare. [355] M. Fontaine. In timpul nopţii vom trece pe malul drept al Siretului. Pentru moment, bubuitul tunurilor nu mai Încetează. In su­ netul acestei rnuzici adormim cu gânc1ul de a ne scoate pagu ba nopţii trecute şi a prinde puteri pentru cea viitoare, care de­ .sigur îi va fi asemănătoare. Iar mâine ? .. mâine ... cine ştie ce .ne pregăteşte soarta şi duşmanul! Ziua e pe sfarşite, liniştea pare că se restabileşte pe -campul de bătaie. Plecăm. Insă, curând, coloana noastră se opreşte, blocată Ia o nlscruce de către convoiuri nesfărsite de artilerie, ��� echipagii, de pontonieri, de căruţe ruseşti. Impo­ sibil să trecem. Pierdem răbdarea şi cu pi-ioarele frămăntărn părnăntul în loc.... zădarnic; din umbră răsar fără încetare alte căruţe, alţi oameni. In sfârşit drumul se deschide şi pu­ tern porni. In clipa aceea, câteva rachete albe, apoi altele roşii, sparg Întunericul şi deslănţuesc tirul de baraj in Secto­ rul Mărăşeşti, Pe o potecută în panta repede, coborîm în vale 'unde braţele răului se intind pe bancuri de nisip şi pietric clc. Traversăm cursul apei, în care cerul îşi reflectă diamantele stelelor, pe trei poduri de pontoane luminate' de câteva lan­ tcrne cu Iumină s-Iabă şi totuşi imprudentă. Pe malul celălalt padurile î5Î înalţă varfurile arborilor, convoiuri stationează. Din când în când trece câte o camionetă,' sau câte un grup de umbre: Romani sau Ruşi ? La stânga, deasupra Mărăşeştilor şi la dreapta deasupra Panciului, volbura roşie a unui incendiu luminează cerul; încet liniştea se întinde. Ce s'a petrecut? Nu putem şti nimic. Şi totuşi de aceasta depinde soarta noastră de mâine. Continuăm să mergem pe un drum larg şi prăfuit. In satul Pădureni adormit şi tăcut, lucesc în plină noapte câteva focuri aprinse de soldaţii În bivuac. Regimentul se instalează aici. Cu şeaua drept căpătăiu şi cu patura calului drept saltea, mă învelesc în manta, mă lungesc pe pământ şi adorm greu, întrerupt num ti de sosirea unui batalion întârziat, ai cărui cai şi oameni, nevăzăndu-rnă în Întuneric, sunt cât pe aici să mă strivească. Apoi, încet, încet tăcerea pune stăpânire peste nesfarsita campie, la marginea căreia pandeşte vicleana :';il .amenintătoare, Tragedia. 355 SPRE LUPTĂ I <1 I J..'.. (1f ( i , [356] CANDELA Ades corăbierii când oolbura-i pe mare Şi când se luptă naoa cu 'ntunecimea grpa. Aninâ la icoana prea sfintei Nascătoare O palidă luminâ ce pâlpâie, abia. Aice par'că piere când vasul se pravale Pe-o coastă si se sbate ca un învins erou, Aici deodată creşte focul oâpdiei sale, Când oasul se ridică sâliându-se din nou. Aşa între speranţă şi între desperare Ea singură rămâne busolă, stea, fanal Un singur punct ce ţine pe toţi în atârna re, Pân' şi-oI' găsi mormâtul sub al genunei Dat. Dar ce e scris de zodii e scris aşa să fie. Treptat furtuna scade, pâmântul s'a zărit; Un imri de admirare, izvor de oiata cie, Din piepturi obosite la cer au izbucnit. Atunci cea dintăi rază de soare se 'râsfrânae Pe chipul Născătoarei de ea sirâluminat; Co blândă mângâiere şi candela se stănae! La ce se mai luciascâ când vasul a scăpat? Asemenea poetul ca palida lumină Işi duce aspra cale pe vânt şi prin pustii; Ajuns la ţerm el cade, mulţimea i se închină. Dor sufletul lui moare şi este prea târziu! Alexandru Naum [357] IZVOARELE POEMEI LUCEAFĂRUL. Tot atât de vechi şi răspândit în tradiţia poporană, dar avand mai bogate legături cu literaturi le culte e celalt aspect al motivului nostru, acela din care avea să crească Luceafărul: o fiinţă suprapărnăntească, un sol al cerului sau chiar un zeu se aprinde la caldă iubire pentru o frumoasă fiică a pământului. Ca să plec şi aici dela forma cea mai simplă, o găsesc în motivul devenit celebru prin balada lui 1. Eliade-Rădulescu, Sburâtorul: După d. Bogdan-Duică, tema ar fi trecut la noi prin V. Hugo. Ce mă opreşte să mă unesc cu această părere este nu numai răspăndirea credinţei acesteia Ia noi in popor dar şi faptul, documentat întăiu de Hasdeu, că există paralele şi la popoarele slave învecinate. Motivul acesta: smeul care prin iubirea lui secătueşte de vlagă pe o nenorocită fată la care se coboară noaptea e forma cea mai simplă a motivulu] nostru. Şi e interesant de reţinut că Kunisch a cunoscut-o şi a intercalat-o în o povestire Aniţa; în volumul lui. Plecând dela situaţia simplă a acestei superstiţii şi asociind motivul smeului înamorat cu acela al metomorfozei lui, aşa în cât noaptea să devie un tânăr de o frumuseţe răpitoare, ne apropiem de un tip având şi astăzi cea mai largă răspândire: basmul soţului împieliţat În un animal. Din felurite motive, omul-animal, în cazul de faţă smeu, paralel cu ce am văzut mai sus, nu vroeşte să fie văzut de iubită în adevărata lui' înfăţişare. Şi când ea, din curiositate sau îndemnată de pismaşi, calcă totuşi porunca, - el o părăseşte. Avem aici basmul cunoscut din Apuleius sub numele de Amor şi Psyche, (în tipologia lui A. Aarne sub numărul 435). -Cine ar dori să ,se orienteze cu privire la numeroasele [358] 358 D. CARACOSTEA lui forme şi la larga lui răspândire mondială, găseşte bogat material în notele date de Bolte-Polivka, în amintita lucrare; la basmul numărul 88 al fraţilor Grirnrn : Das sirujende sprin­ gende Lăioeneckercheti şi În culegerea de basme lorene a lui Cosquin, sub Le lotip blanc. Am amintit aici acest basm, nu numai pentru că e nece­ sar să definim basmul lui Kunisch dar şi pentrucă ne dă un terneiu să vedem cum trebue înţeles un fragment din o seri; soare de învinuiri adresată de Eminescu Către V. Micle, scri­ soare însemnată ca mărturie pentru experienţa sufletească din. care s'a hrănit Luceafarul. ,.Nu poţi zice, Doamnă, că eu am fost cauza la această ciudată relatiune. In orice caz, până a nu te cunoaşte puţin numai, simtamantul meu nu era cu mult deosebit de acela dintre Amor şi Psyche. Dumneata erai o idee în capul meu, te iubeam cum iubeşte cineva un tablou". Contextul arată că Eminescu nu s'a gândit la amănuntele basmului ci, dintre interpretările date, adesea nebuloase şi artificiale, s'a oprit la contrastul dintre il, birea ideală şi cea părnantesc-pătimaşe, aşa cum a fost adesea tălmăcit înţelesul basmului lui Apuleius, contrast care apare cu putere şi în nuvela Cesara. Se poate chiar ca-o lui Eminescu, scriind rândurile de mai sus, să-i fi plutit în cuget vreuna din întru­ pările plastice Amor şi Psyche, bunăoară capodopera lui Ca­ nova. O icoană din Canova apare şi în Geniu Pustiu. Iar dacă ar fi să urmărim înrâurirea plasticei, în legătură cu opere pe care el a putut să le vadă în original, amintesc un grup de marmoră din museul din Berlin, în care Psyrhe îmbie la iubire pe visătorul Amor. 01' cum ar fi, e clar că în toiul experienţelor dureroase ale iubirii lui, icoane din basmul amintit, având ca miez opoziţia dintre iubirea părnăntească şi cerească, s'au asociat în chip spontan cu starea lui sufletească, i-au servit s'o ilustreze. Şi dacă polaritatea înalt-contemplativ deoparte, teluric de alta îi apărea lui Eminescu în cuprinsul arătatelor icoane, dacă atât basmul Kunisch cât şi numeroase alte mărturii ne trimet la aceeaşi polaritate, nu putem urma pe d. Bogdan-Duică În afirmarea că la temelia Luceafarului stă o prec1omnitoare influ­ enţă persana. "In mitologia Perşilor, existau spiritele nemu­ ritoare ale fraoashi-iov, care, cu voia lor -- cum şi 'n [359] IZVOAHELE POEME! LUCEAFAHUL 359 Luceafarul, se zice: Vrei poate .. ,- se scoborau pe pământ, :pentruca, prin actul de proprie jertfire, să devie aici eroi luptă­ llod cu răul. Şi fravashii sunt aşezaţi în stele; de acolo, din .stele, vin să lupte cu demonii, să facă dreptate. Şi acum putem face un pas mai departe, putem zice: duminosul şi întunecatul, curatul şi necuratul, care se află in fondul Luceafarului, nu fac acelaş dualism persan, ce nu 'se găsia nici la Greci, nici la Inzi? Deci, fondul cel mai vast .al poem ei nu este persan?" Forma interogativa subliniază aici infirmarea. Observ mai intăiu CeI miezul problemei nu este să constaţi -existenţa unor astfel de duhuri nemuritoare ca ale fravashi-lor; fiinţe cereşti ca aceştia au şi Inzii; paralel cu zănele-lebede .apar la ei nemuritorii Gandarvi, copii cerului. Prin relevarea unor astfel de paralele nu ne apropiem de inima poemei noastre, de situaţia faţă de iubire a unei fiinţe supranaturale. Şi apoi de ce să alergăm atât de departe, când paralele şi motive viu intrate în circulaţia literară înfăţişează aspecte în .adevăr apropiate de Luceafarul? Paralel cu ce ştim din atătea coborîri amor oase ale .zeitătilor grece, oare în povestirile medievale despre cavalerii -Gralului şi în povestirile despre unii îngeri care se coboară :pe pământ duşi de iubire, nu avem motive care în adevăr se apropie de situaţia Luceafarului? Substratul folkloric ne lămureşte deajuns. Motivul pe care l-am văzut în Amor şi Psyche apare -4[1 numeroase basme şi povestiri sub alte aspecte, lămurit şi "înălţat. Înarnoratul ceresc nu mai apare sub Îndoita infăţisare .animal-orn. Desfăcut de ceea ce putea să-I micşoreze, el şi .afirrnă natura superioară. La vechii Greci, în iubiri le lui Zeus, avem o formă pri­ mitivă, care înfăţişează tranziţia dela asprul tip primitiv al sbură­ torului Ia acela al Zeului tot atât de aspru În iubirea lui. Este povestea iubirii dintre Zeus şi sărmana 10, amintită de Eshil în '0 pagină celebră din Prometeu inldnţuii. Paralel cu aceasta, s'a desvoltat povestea iubirii dintre Zeus şi Sernele. Zeus se naturale, oeeidentalul a avut nevoe de "ştiinţă(', ele o cunoştinţă obiectivă. (In acţiunea directă asupra moralu­ lui" scopul de căpetenie al orientului - aşa cel puţin ni se repetă - s'a recurs, şi nici nu se putea altfel, la religie, la tehndea mistică). Dar oooidentalul nu s'a mulţumit it consi­ dera voinţa drept o putere productivă; printr'o strămntare greşită de motive, el a făcut şi din mijlocul de care se serveşte voinţa conştientă, pentru a înfăptui scopurile sale, aşadar,din ştiinţă, o activitate şi totodată un produs al acestei actifvit.ăţi "interne" 1). Tema noastră fiind complexă, cercetarea trebn= să facă. un pas mai departe. '.\, 2. A gândi pste a avea, a cunoaşte, clar ceeace mai nainte 1) ştiinţa e şi activitatea, actul, de elaborare, dar şi cunoştinţa astfel elaborată, rezultatul (forma [ormans şi (orma formata). , [377] 1 1 :;;TI1NTĂ Şl RA'flONALlS�1 '077 I T <81<:1 Declar; iar a cunoaşte dar este a avea (nu a face) un mul­ tiplu ca unitate sau relaţie. Prezentarea clară sau analiza unui multiphl este un gâ1'lr1, care, am văzut, nu poate fi considerat drept un produs al activităţii gândirii. Gândirea este clarifi­ carea multiplulni în unitate sau relaţie, iar multiplul clarificat, înţeles, este un gând. Dacă omul 11'a1' fi o fiinţă socială ee comunică sernenulor gândur-ilor sale, logica s'ar putea opri aci. Omul, în8ă, fiind o • făptură colectivă, este şi una c1J/uântăloarr: omul nu numai gândeste, dar şi exprimă gândurdle sale. Exprimarea prin grai sau prin scris a gândului este judecata. Dacă omul n'ar vorbi. deci dacă n'ar asocia gândurilor sale anumite semne, simbo­ luri, care plfin raportarea lor la gfi.nd dobândesc o "semnifi{'aţie", el n'ar judeca, n'ar exprima un gâno (unităţi şi relaţii). Lim­ bajul este un sistem de sunete, cari prin raportul de exprimare, de expunere, a g'âncHrilor, dobândesc un sens. Manifestarea, "extmuorizarea" verbală. a gândului este ju,decata. J'udecata este o i.propoziti« ce exprimă Un gâml"; ea este dar şi gând �i exprimarea verbală, frazaro, a gânchlllli. JudeC'1ta nu e nu­ mai de resortul logicei dar şi de al gram ati cei ; asemenea zeului Jm1Us ea 311€ o faţă spre gând, ca fapt logic, şi o faţă spre cu­ vântare, spre notaţie sonoră. Daca ],ipseşte unul din cei doi factori, judecata nu are loc. Jndecflta s'a nascut odată. cu 'vorba, dar nu' trăeşte nnma] prin ea.Snbt acest raport, pu­ tem repet" cu evanghelistul: .,La început a rost CuvântuL". Duplicitatoa naturii judeeăţii va lămuri multe erori destul de răspând ite . . .Raportul de exprimare" este darul oarecum diabolic al "omului. Dumnezeu tace, în nesfârşita lui înţelepciune, căci nu­ meroase rătăciri emană din exprimarea verbală. Gândul ca atare nu se înşel1lă niciodată. Noi DU putem gândi faptIe alt­ fel de cum le avem şi de cum ni sunt date; Însă din nefericire !e putem exprimavexpune şi fraza altfel, deci, ne putem lăsa vJ'ăjiti de mania vorbelor sau stă.pânj(i (le tirania euvânhjlni. Si eroarea e gata. P,utinţa unui schimb cored oe cunoştinţe este oonditia. de 'căpetenie a ştiintei; de aci însemnătatea netă.găc1uită a Jimba­ jului ea mijloc de "schimb de gândire". Re bună dreptate W. I{oppe1m:mnd0fineşte logjc�: şHinţa re sistematizează miiloa- [378] 378 lII. fLOHlAN cele şi legile schimbului verbal de gânduri, ştiinţa care cerce­ tează, normele ele "mijlocire corectă" a cunoştinţelor 1). Lim­ bajul, pentru a-şi atinge scopul: comunicarea gândirii, trc­ bue sa respecte anumiteîl·'c>gnle. Limbajul este tehnica de ex­ primare a ritmului gândirii, In bună parte, aşa numitele norme log:)ee sau "forme" ale gândirii sunt doar .,forme" ale unei "clare şi simple comun ieăr i a gânditului". Caracterul norma­ tiv al Iosricei se .iplică ele fapt-- observaţia e de mare msern­ nătate - la expnimarea verbală sau gramnticală a gândirii..' "Legile logice" sunt norme ale expri'măr'I;i exacte a celor gân­ dite. Greşală o însă când identificăm limbaj şi gândire 2), când prin urmare, În loc de norme ale graiului, vorbim de norme ale �;ândi:L1Îi. Lim bajul este o unealtă a gândirii, nu e însăşi gân­ dirca, cum 1)1 azi socoteşteun nominulist ca Fritz Mauthner 3). Cuvântul e vehiculul înţelegerii, nu e chiar înţelegerea ca atare. Aşa, bunăoară, dacă limbajul este r':,scontinuu, nu urmează in mod necesar en, şi cele exprimate sunt totdeauna discontinuc: dacă limbajul este static şi oarecum material, nu urmează că tot ce este exprimat e prin aceasta imobilizat sau materializat. Pen­ tru H. Bergson, care, tributar nominalismnlni, confundă lim­ baj şi gândire, _,inteligE':ni'::t" totdeauna "corporaliz'e\:lZ�." gân­ ditul, Unde şi cum a descoperit el această, stranie operaţie a . t l' . '''Ii) c;. l B ." d' v ,,1l1 e igenţei � 01 totuş ac' as .' erg,son SCTle: "gan trea ra- mâne incomensurabilă cu limbajul" 4). In această. propoziţie' gândirea areintrlesul vag de intuiţie opusă unei inteligente reduse la un pur mecanism verbal de mare folos social. Che­ stiunea aceasta va fi examinată mai târz.iu: deocamdată. rell1�Îm firul întrerupt. 3. Judecata, elementul Ioge al ştiinţei, este dar o propo­ zitie, o formulare linguistică, şi ca atare ea este :fă1'ă Îndoială () I TV. ICoppelmrwn,: UnterSllchungen zur Lo!!ik der Geg-enwart voI. II, 1918. p. 11. O definiţie similară a logicei la O. Killpe: VorJesungen liber Logik, 1923, p. 8. 2 Se ştie că. acelaş gând poate fi exprimat în diferite Iimbl;ljur'i: nu numai cu vocabularuri deosebite, dar şi cu sintaxe divergente. 3J,F1·. 1Jfauthne,·: W6rterbuch der Philosophie, voI. 1 (1923), Introdu­ cere. Dar şi acesta adaogă: "Denken ist Sprechen" lrebue luat cum grano SI/lis . • j H. Bergson: Les Donnees immediates de la Conscience'; '190S . eel. o-a p_ 120. [379] 379 activitate, este o activitate a organelor de articulaţie. Aoi se ridică marea primejdie de care vorbeam, De sigur, judecata este o propoziţie, dar nu orice propoziţie e ° judecată. Gra­ matica se ocupă de propoziţia ca dare, de structura ei, nu însă logica, Aceasta se interesează de propoziţie numai în mă­ sura în care ea are un raport de exprimare cu un gântl, asadar. numai în măsura în care' ea "exteriorizenză material" gânditul. Nu orice propoziţie e o judecată, ci nUI1Jai propoziţia cn sens. Iar sensul este chiar raportul de exprimare dintre su­ netele propoziţiei şi ceeacee gândit; pe scurt, sensul e un ter­ men de relaţie, care arată că un sunet sau mai multe sunete se raportă la ceva gândit. Sensul ca atare, legat de "semne". este, drept vorbind, însuş gândiinl, aşadar UIl multiplu în uni­ tate sau relaţie, este complexul ele lucruri, de obiecte sau valori­ f'icări. Sensul termenului de "om" este chiar realitatea obiectivi). denumită "om". Deci, sensul nu e un al treilea domeniu ideal peste cuvinte (realitate psihologică) şi obiecte (realitate onto­ logică), aşa cum susţin în nuanţe d�osebite FJ. Husserl şi H. Rickert, ci este chiar gând1�l exprimat gramatical (multiplul în unitate sau relaţie). Logicianii noui - şi am putea cita multe nume -- au sub­ liniat necontenit primejdia confundării propoziţiei şi jude­ căţii, demonstrând că structura Iimbajulni nu e şi structura .gândirii. Vorbitul şi logic 1 sunt de sigur intim uniţi -- �:i aci e primejdia - Însă totdeodată sunt deosebiţi în scopuri şi mijloace. Tocmai amestecul Ijmbajului şi gândirij explică în bună. parte teoria "activitiiţii gândirii". Vorbirea este incontestabil o unire, o sinteză, de sunete, este deci o activitate; însă ceeace e exprimat de vorbire, gândul, r u e şi nu poate fi --- s'a văzut dece - o activitate sintetică. Căci putem lega relativ după voe sunetele, dar nu şi ,,ideile", cari an o structură. impusă de ,fapte. Strămutarea activităţii muşchiulare a limbajului la gân­ dire, prefacerea activităţii "exterioare" (corporala) a vorbirii într'o "activitate internă" (spirituală), intr'o "vorbire internă J) este un imens paralogism, un salt mortal dintr'un domeniu în 1 V, Eqqer şi G. Saint-Paui o I1UmC3C "enclophasie". [380] 380 ,\1. FLOR/AN , altul, o metal.asi s eis âllo genos. Definiţia aristotelică, oare­ cum clasicii, a judecăţii ca "unire de notiuni" îşi are lămurirea in confundarea, săvârşită de toţi marii gânditori greci, a limbajului şi gândil'i:i, '- «nfundare vizibilă in termenul de Logos (gândire şi vorbire totodată). ,,1n cuvântul limbaju­ lui, simbolul unei gândiri, ce ea Însă0i es1e socotită drept ima ginea realităţii, stă adevărata chee a întelegerii silogisticii aristoteliee" 1). - Acelaş paralogisrn stă la haza unei alte definiţii, de­ stul de răspândito astăzi; judecata este sau o afirmaţie (judec. afirmativă) sau o negaţie (judec. negativă); este o atitudine de recunoaştere sau de respingere (FI'. Brentano, Windelband, Rickert, Renouvier). După Hickert, spre pildă, în orice jude­ cată afirmăm sau recunoaştem o valoare, un "impel'ativ trans­ cenclent" (transzendentes Sol1en). .Iudeca'a, spun alţii, reclamă norme de care "trebue" să ascultăm, de vrem să gândim ade­ vărat, sau, în sfârşit, cere ades.unea noastră voluntară, o cre dinţă subiectivă, Aşa �ă r;e1 Ce să însemne oare "gândire a­ devărată" şi "gândire f8Jc'ă"� Există o "gândire falsă", sau dinpotrivă expresia e o contradicţie � Gândirea ca atare e tot­ deauna adevărată, o "suplă", e "serpentină", ea fiind doar o clarificare a ceeace este deja avut, aşa cum este avut. Nu stă în puterea noastră să gândim altf'ol de cum se prezintă faptele. Cum sunt faptele, aşa şi gândir. 1. Alte fapte, alte gânduri. Gândire a are o directivă >inevitabilă; structura "obiectelor". Perfecta aderenţă a gândirii la "conţinutul" ei este deplin ex­ plicabilă. Teoria este chiar complexul de fapte, complexul clarificat, determinat. distinct. Aprehonsiunea globală şi nedistinctă a faptelor, în teorie devine o aprehensiune a:nalitică şi distinctă. Goethe q întrevăzut aceasta când rostea: . .Suprema intelegere ar fii că tot ce există ele fapt e chiar prin a­ cea sta teorie". (Das Hochste "arc zu begreifen, dass aHes Fak­ tische schon Theorie .ist). Log'icitatrn lllie o interpolaTce a 1) H. Meier: Die Syllogistik clf>s A ristoteles, voI. II, pa rîra 2-a, p- 179, Dintre toate discipliniJe filosofice acrea C:l re subt a pa renţa de mers continu şi sigur a suferit 1n timpurile noastrf� modificările cele mai radicale a fost "Jn�ica formală", canonizală, de Aristoleles. Vezi: E. Cossirer: Subslanzbegriff und Funktionsbegriff, 1923 (eel.?-a), p_ 3' şi urm. [381] j ŞTllNTA SI !lA'fION ,-\LlSM 381 719:19. -� Convorl.dri Li(crarr. gândirri, ci este imancntă faptelor. Teoria este structura expli­ cită a structurirImplioita a faptelor. Cunoştinţa nu e o-valorificare: căci valorificarea presupune libertatea de a nu asculta de valoare, deci de a greşi. Gândirea Cii atare nu poate greşi, Greşeala stă in altă parte decât în vo­ inţa şi: adcsiunea noastră, În altă parte de cât În recunoaşterea sau nesocotirea unui imperativ teoretice-moral, De bunăseamă, «unoştinţa, dacă în ea însăş nu este o valorificare, poate fi şi ea valorificată ca orice alt lucru, Insă valorificarea cunoştinţei este faţă de însăş eunoştnta II un aspect secundar, ce poate fi şi el clarificat, determinat, înţeles. Moralismul, introdus în domeniul teoretic mai' ales de G, ],ichte, nu lămureşte, ci ştir­ beşto specificitatea cunoştinţei. Superioritatea teoriei e că, fără să poruncească, fără să exercite o presinma exterioară, ordinea ei este recunoscută ta­ cit, chiar şi de cei ce în aparenţă o combat. Căci a combate teoria e tot o teorie. De fapt, totdeauna, o teorie (un complex de date şi informatii) luptă împotriva altei teorii (a altui com­ plex de fapte şi in formaţii). Câmd datele de bază se opun, şi teoriile, exponenta ale datelor, se opun. neve]aren caracterului autonom al teoriei este meritul cul­ turii europene. Teoria nu impune gândirii norme "superioare" ei, ci arată, doar - renunţând la atitudini poruuoitoars -- care sunt conditiile inevitabile ;�]e oricărei cunoştinţe, care e strue­ tnrainterioră a logicului, Liber e fiecare a nu gândi şi a nu cu­ noaşte; dar dncă s'a hotărât a gândi, el trebue să respecte E'i.s­ temul logicului, In schimb formularea verbală a raporturilor logice poate aluneca 'i'n greşală, şi cu aceasta venim ICI teoria ororii. Limbajul, stând la dispoziţia voinţei noastre, se poate abate din ealea lui firească, şi de aceea el trebue să fie supus unor regule severe; hebue să asculte de un "imperativ". Valoarea porunceşte: "vorhcşte, cum ţi-e gân(llll!" .. Minciuna ca şi. eroa­ rea stari în expresie, n11 în gâncl. E de prisos a porunci: "g-ân­ deste, cum sunt faptele!" Nimeni nu se poate minţi pe sine, dar poate minti pe altul, De aceea posedă. darul cuvântului! Şi câţi nu se lasă vrăjiti ele vOI'lbe cu prestigiu, ele propoziW COnsacrate, ele formule (sonore! I I I t ;� 1 1 l' k , f;: � , 1 � , - \ r I . �. r \; t 1 �� ! � �f �. 1 j_8: � [382] 382 IvI. FLOHIAN De altminteri por unea presupune totdeauna un raport in­ tre două voinţe, din cari, una porunceşte şi cealaltă, ascultă. Gândirea nu e o chestie de voinţă, el de putinţă; numai Iim­ hajuf, în bună parte, nu total, este dependent de voinţa noa­ stră. Şi apoi porunca are un caracter problematic» ar putea să nu fie urmată. I.Ja gândire orice notă problematică dispare; sau gândeşti conform materialului, sau nu mai gândeşti deloc. Din momentul ce gândeşti, gândirea se desfăşoară într'o sin­ gtiră direcţie. Din eontră limbajul: poţi vorbi în două sau mai multe feluri. Se. ştie ce luptă au dus Soorates şi Platou împotriva sofiştilor ce jongluu după voe cu vorbele. Logica lui Aristo­ teles 'este în 111<11'e parte rezultatul luptei socratico-platoniee împotriva paralogismelor verbale ale sofiştiIor. Sofistica, ală­ turi de mistică, au rămas până azi o permanentă primejdie eul­ turală, Sofistica, beţia vorbirii, şi mistica, beţia mutismulni, sunt Seila şi Canibda vietii spirituale. .să ne strecurăm cu prudentă -- Cll logică - printre ele, chiar de ar trebui ca Ulise. să ne astupăm urechile pentru a nu mai auzi ehemările amăgitoare ale sirenelor sofistice şi mistice. In concluzie, o propoziţie, numai o propoziţie, poate fi afirmată sau negată, după cum exprimă. un gând, - şi atunci e o judecată, sau nu exprimă un gând, - şi atunci e o unire de sunete goale. Gândul n'are nevoe să fie afirmat, căci nici nu poate fi negat; gândul e doar exp?'imat, exact sau nu, sau poate rămânea neexprimat, Afirmarea sau negarea se raportă la propoziţie, nu la judecată, Întrucât aceasta e 'Întoarsă spre gândit. Căci, s'a vă/lut, judecata cu o fată e îndreptată, spre gâu­ dit, cu alta spre exp-imarea verbală a gânditului.Afirmatia şi negaţia privesc verbalizarea gândulni, nici decum gândul ca atare. E adevărat-că în orice propoziţie răsună uşor: o afirma­ ţie sau o negaţie, un da sau un nu; Însă aceştia priveso reoti­ tudinea, pururea ameninţată, a exprimării gândului, nu chiar gândul, De aceea propoziţia, spre deosebire de gând, are ne­ voe de porunci, de imperative chiar, transcendente 'sau ne­ transcendente. ("Imperativ transoendent" sună, dealtminteri, destul de ciudat). Moralismul este un intrus în logică. 4. Judecata este detalierea verbală a gândului; gândul este substratul necesar al judecăţii, iar judecata este şi for- [383] Ş CIINŢĂ ŞI RAŢIONALISM 383 rnularea Iinguistieă a acelui gând. Gândul este un multiplu în unitate sau relaţie; un multiplu clar ştiut, de unde -mai nainte -era numai confus sau global ştiut. E firesc dar să avem două categorii de judecăţi: judecăţi de unitate şi judecăţi de re­ laţie 1), precum avem şi două categorii de noţiuni: noţiuni de unitate, de "esenţă" sau de "substanţă" şi noţiuni de relaţie sau "funcţionale" (E, Cassirer) 2). J udeeata negativă este doar un mod al judecăţii de relaţie; cu alte cuyjmte ea exprimă un cert raport de relaţie, raportul de separaţie. "Albul nu e negru" este echivalent cu: "albul şi negrul stau în raport de separaţie". Altminteri, onice judecată e afirmativă sau pozitivă; "judecată afirmativă" e un pleonasm. Chiar judecata, zisă negativă, este tot o judecată afirmativă: ea afirmă, explicită verbal, un mul­ tiplu Î1n raport de separaţie, aşadar Cieva pozibiv. O nouă problemă se iveşte: cum, după ce normă, exprimă verbal, frazează, judecata un gând t Logica elementară deose­ beste in orice judecată doui termeni: subiect şi predicat. Copula, relevată întâiu de seolastieul .Abâlard (după. Prantl), şi pe care unii logieiani (d. p. Lotze) o consideră (',,3 esenţială. judecăţii, face parte integrantă din predicat; aşa că lVundt, cum s'a mai spus, vorbeşte îndreptăţit de naturabi­ partită, de "du alitatea" , judecăţii. Intr'un moment dat "actul de gândire"nu poate îmbrăţişa decât două elemente, apoi alte' două şi tot aşa mai departe 3). Acest fapt eonstitue aşa numita discursivitate a inteligenţei. ... Termenii de "subiect" şi "predicat", limpede formulari de neoplatonicnl Boethius, au fost de asemenea un isvor de dis­ pute inutile. Cauza inutilităţii acestor dispute trebue căutată tot în amestecul logicei şi gramaticei: anume, s'a confundat su­ biectul şi predicatul logic cu subiectul şi predicatul gramatical. Aceste două feluni de subiecte şi predieate, e drept, uneori coin­ cid. însă ,n.u totdeauna. Cazurile de neeoinoidentă sunt foarte însemnate rP·entrin intelegerea ritmului cunoştinţei. O cercetare . ') Ţ'inănd seama de bogăţia nesfâr-sitâ a unităţilor şi relaţiilor. putem spune că orice judecată intră în una din cele două categorii. 2) După Cassirer (op. cit.) .noţinnile funcţionale" caracterizează ştiinţa modernă, pe când cele de substanţă vechea ştiinţă. Noi nu acor­ dăm, asemenea autorului, preferinţă .fllncţiunii" (relaţiei) faţă de "sub­ stanţă". Ambele sunt necesare. 3) W. :Wundt: Logik, voI. I,' ed. 3-a, p. 59. [384] 384 M. FLORIAN , i , I pe indelete a deosebirii între cele două felurii de subiecte şi pre­ dieate nu poate fi desvoltată acum. Pe noi ne interesează l,..10- mijlocit doar natura subiectului logic şi a predicatului logic. J udecata este totdeauna Cn determinare a subiectului (lo­ gic) prin predicatul (logic); subiectul este deierminatul, iar predicatul e detel''I11Jlnantul sau deterrninaţia. "Judecata e deter­ minare" (U rteilen ist Determinieren), declară J oh. Volkelt 1; . In ce constă şi cum e cu putinţă' determinarea (judecata) 7 Va­ loarea aCI?' >i întrebări nu poate fi deajuns de preţuită; ea va îndruma cercetarea noastră spre definirea "actului,e elementar de eunoştinţă, Dece determin subiectul S prin predicatul P; dece, mai ales, determin un anumit S numai printr'un anumit P? S�t examinăm din nou cele două feluri de judecăţi. "Verdele e o culoare" e o j udecată de unitate. Care e subiectul � Şi aci să luăm bine aminte. Pe când subiectul logic este "unitatea din- . tre verde şi culoare", deci o totalitate globală, care îmi este initial dată în articulaţiile ei, subiectul gramatical e numai "yelrdel . 'I'ot aşa şi la judecăţile ele relatie. In propoziţia "Uesar şi Napoleon se aseamănă", subiectul logir: este "Cesar şi Napo­ leon stau în raport de asemănare", pe când subiectul gramati­ cal e numai "Cesar şi Napoleon". Predicatul k.gic şi cel grama­ tical şi în cazul de faţă coincid: "asemănarea', "raportul de a­ semănare". Judecata e dar o determinare a subiectului prin predicatul c�� apartine sau este imanent subiectului logic (nu celui gramatical). Irn rezumat, pretutindeni, în or;�e judecatii, predicatul este scos din subiect prin analiză. (logică); altmin- teri determinarea este exclusă. Numai pentru gramatică există unire (sintoză) între subiect şi predicat; pentru gCmdire avem totdeauna o "analiză", o trecere dela implicit la explicit, dela globa� la detaliat, dela nedeterminat 1,<1 determinnt. ,lela nodis­ tinet la ,c]jstinct. De aceea o judecată anahticăeste o expresie rle prisos. Cunoştinsţa e modelul evoluţiei în sensul spencerian. Acum, revenind la cunoştinţa 1 (materialul dat explici­ tării). constatăm că, deşi judecata e o analiză, o actualizare lo­ gică a virtualului, că, deşi ea nu aduce faţă. de fapte nimic HOU, faptele înşile sunt totdeauna noui, sunt pentru fj(:,rare oarecum "sintetice". Judecata insăş nu produce materiale, riu îmbogă­ ţeşte cunoştinţa, ci, repet, elarifică liniile oculte ale faptelor şi obiectelor (diverse unităţi şi diverse relaţii). Logica, deterrni­ narra, clarificarea, este una, iar îmbogăţirea cantitativă a fap­ telor ,e alta. Dacă lipsesc faptele sau sunt defectuoaso, nici o gândire nu le poate crea sau corecta. (Corectarea se face tot cu ajutorul altor fapte sau date). Gândirea 1111 creează, nu C8- tegoriseste, nu mntilează, nu solidifieă, ci lămureşte ceeace pri­ meşte din altă parte, din "imtlli,ţie", cum se spune cam vag. Gândirea, vrednică de acest nume, se modelează desăvârşit după. "intuitii". In judecată subiectul şi predicatul, subt raportul lOgIC, nu sunt separaţi, că.ri al doilea e un moment al primului; însă, totdeauna sunt deosebiPi. De n'ar fi deosebiţi. ele ar fi 1'clenlici, pretinsa judecată ar fj o tautologie, un pleonasm san, cum slm�i vorba ce nu spune nimic, o "judecată ele idElntitate". In re· 7.tlmat: jndecntn presupuw' un mnltipln, în rare un terrnen [386] 386 M. FLORIAN , (predicatul) aparţine celuilalt (subiectul}; şi numai aşa su­ biectul poate' fi determinat sau clarificat de predicat. Acea­ sta, fără excepţie. Putem invoca orice exemplu. Iată" aCUIn pentruce -luorul este evident -- predicatul nu trece niciodată peste ce aparţu: e S'ubiect�lltt'i şi-L consiitue. 01'iCJe depăşire a ce­ eace e imanent subiectului (logic) este speculaţie verbală, e ameţeală cu vorbe. Oricât de numeroase şi de complicate ar fi faptele de temeiu, gândirea nu sintetizează, nu uneşte factori disperaţi, ci scoate la lumină. unitătile şi relaţiile imanente . .J <1- deeata e determinarea unui materâal multiplu printr'un fapt . cuprins dela început în acel material. Peste faptele (bte nu pu­ tom trece prin gândire; numai faptele nouă. depăşesc faptele vechi. Ca şi miticul Anteu, care spre a recăpăta puteri trebuia s6 atinga dinriou părnântul, tot aşa şi gândirea, spre a merge mai departe sau spre a eşi dintr'un impas, trebue Sl:l revină la fapte, să revizuiască materialul. Judecata deter­ mină un dat prin aceea îi aparţine şi numai în modul in care îi apartine. Şi, să se noteze, determinarea are loc totdea­ una printrtun general, () noţiune: predicatul e totdeauna un yeneral (o specie, cum e d. p. "culoarea" sau o relaţie, oum e .asemănarea"). F'iindcă predicatul apal'tune subiectului şi este general (comun mai multora), determinarea predicati vă. este posibilă. Deci cele două condiţii necesare judecăţii (defer.· minării) sunt: imanenta predicatului În subiect şi caracterul general al predicatului. Determinarea unui individual Are loc dar printr'un geufllal imanent individualului; acesta din urmă e totdeauna un dat gio­ bal şi unâtar. Unitatea şi relaţia sunt primordiale; sunt născute, nu făcute. Insă determinarea individualului prin general nu are darul miraculos ele a transforma individualul în general, "concr·etul" în , ,1:1 bstraet", unicul în 11 niversal, E absr+d. De­ terminarea e mult mai modestă şi banală: ea enunFi doar că acel general aparţine individualului} şi enunţă aceasta, fiindcă aşa vor faptele nu eaprioiul gândirii. Bergsonismul lasă a se înţelege că această determinare s'/,tprimă individualul, pe când în realitate îi explicită cuprinsul) îl face mai luminos; li revo­ lcază bogăţia internă. Suntem acum în măsură a oferi o scurtă definiţie a eu- [387] ŞTlIW[A SI RKflONALISM noştinţci în genere: un enun] este o CUiwŞt,11tţă, când datul ex· primat de pred/,cat este un moment al datuVui exprimat de Slk­ biect; sau când ceeace e gândit în predica: se află deja cuprins î'l� subiect. Orice enunt, care nu îndeplineşte această condiţie nu e o cunoştinţă, Cu alte vorbe: un enunţ trebue să fie ade­ V ărat, dacă este o cunoştinţă, sau e fals, dacă e un simplu e­ Jlunţ, care nu are drept fundament imanenta predicatului în subiect. O "cunoştinfă adevărată" e un pleonasm, o tautologie; o "c'unoştinţă falsă" este o contradictie. Acest sens alt cuuo­ stintei este atât ele simplu şi luminos Încât fără voe te simţi euprms deuimir,e şi de melancolie că el a întârziat atât a fi reounoscut. Astăzi, foarte de curând, acest snliS n primit Î-n­ tariri din mai multe părţi. Ipţeleger,ea este prin urmare' o mişcare continuă, prin trau-: zi tii estânjenite, înlăuntrul unui întreg dat (unitate sau re­ laţie) dela un element la altul; cunoasterea e desoopenrea ar­ ti culatiilor , a conexiunii, imanente întregului, ţ;l totodată este evoluarea fără salturi în sânul acestui complex. După P. N'a' torp natura specifică a logicului stă în .,posibilitatea tranzitiei" (Mogliohkeit des Uebergangos}. Când "tranziţia" întâlneşte piedici şi când de aceea e ne voită a se opri, şi înţelegerea un se mai exercită. E semnul că am eşit din întregul dat, din "formaH (Gestalt) originar dată. Continuitatea e resta bilită numai daeă descoperim Un nou in­ treg mai cuprinzător, în care primul se subordonează ea o ar- ticulaţie conexa-tă.· . In lumina celor expuse, postularea unei ,;activit3.ţi interioare", inerente gândiri,i,-- dogmă, atât de senmpă 'intrt'g'jj filoso�ii enropene - pierde orice lpg1fimitate. Ratiu­ nea a fost socotită drept un act interior de producere sau de creaţie, aşadar, drept ceva strict personal, intim, opus reeep­ tivităţii sensibile. Pe când sensibilitatea. primea pasiv dela altul, dpJa realitate; raţiunea producea doar din sine, erea, cu­ noşti,nteJp Inecesare şi universale. Cu toate acestea - acie mi­ Jlunea - raţiunea era una şi aceeaş Ia toţi, pra decj imper�o­ nală, obiectivă. cxpr·esia mai 'de graM a ali'ui({ ;decât a "illte­ dorului". Aceasti'î. contradicţie, lTIn � �ă vrem e asc!t:l'llsă, e osândh ., raţi olJlaJisll1 ului". M. florian [388] CRONICI Cartea de lnvăţătură din 1643 Sf. Ion-Cel-Noll dela Sueeu va , Cronica culturală Expoziţia de cărţi vechi dela Academia Română. - Academia Homână, nemn lţumită numai cu situaţia de sihăstrie a cărturarilor, 's'a hotărât să vie şi în atingere cu marele public, ajutândn-i la formarea gustului şi a interesului pentru preocupări culturale. In acest scop, începe a-şi scoate din depozite şi a aşeza, în serii, într'o sală potrivită, colecţii din comoara ei de mărturii ale su­ fletului românesc din trecut, comoară adunată Încetul cu Încetul, pe cât i-a permis bună-voinţa donatorilor ori modestele ei fonduri ce puteau totuşi altă dată să excite zelul negustoresc al anticari lor. Anul trecut, această instituţie ne-a dat, cam În pripă, o ex­ poziţie retrospectivă a preeei noastre. In acest an, s'au aşezat, mai cu răgaz şi mai metodic, în vitrine construite anume, vr'o 200 de cărti 'vechi româneşti, din cele mai Însemnate şi mai caracte­ ristice, orânduite pe epoci culturale. Pe pereţi s'au atârnat, de jur împrejur, vr'o 75 de etaaipe, înfăţişâud portrete a diferite personalităţi istorice, vederi de localităţi, reprezentări de eveni­ mente, costume şi tipuri. Mai multe diagrame sintetizează în chip plastic evoluţia cărţii noastre vechi în curs de peste .trei veacuri. [389] crWNICA CULTURALA 389 Inceputul îl formează la noi cărţile apărute "la 1508, (adică după n'o 58 de ani dela invenţia tiparului), în Muntenia, loc de refugiu al civilizaţiei din Balcani alungată de urgia turcească. Se tipăreşte puţin, în slavonoşte, şi numai pentru nevoile cultului. Cărţile sunt imprimate cu literă frumoasă, lucrată În Ve­ neţia ; au iniţiale mari şi împletite artistic, şi frontispicii la fel, având În mijloc stema Valahiei : pajura neagră. Munca ti parului însă, ca şi alte manifestări culturale de altfel, nu putea fi continuă nici la noi, din pricina imprejurărilor ne­ prielnice şi a vremilor nestatornice de pe atunci, ci a suferit şi ea multe şi mari lsurerioperi: Astfel în Muntenia, dupăce se ti­ păresc n'o 7 -8 cărţi în curs de jumătate de secol, urmează o pauză mare, de aproape 9 decenii, în care timp nu mai umblă teascurile decât sporadic În câteva localităţi din sudul Ardealului şi foarte intens la Braşov, unde se tipăresc căr-ţi. În limbile 1'07 mână şi slavonă din râvna diaconului Coresi şi din îndemn străin, în scop de propagandă 1 u terană, Dar şi aici teascuri le încetează În spre sfârşitul secolului al 16-lea, şi nu mai lucrează nicăiri aproape vro 50 de ani, până la 1635, când începe o epocă lu­ minoasă, zisă a lui Matei Basarab şi Vasile Lupu, când se tipă­ reşte cărţi (româneşti şi slavoneşti) timp de vro 2 decenii, la mă­ năstirile Câmpulung, Govora şi Deal şi în reşedinţele mitropoli­ tane : Iaşi, 'I'ârgovişte şi Bălgrad (azi Alba Iulia). In acest timp sprijinul tipografic vine din nord, şi mai ales dela vestitul Petru Movilă, mitropolit al Kievu l ni. După o ultimă pauză mare (de 16 ani), vine epoca de în­ florire a mitropolit ului Dosoftei la laşi şi a lui ,�erban Cantacu­ zino la Bucureşti, (1673--1688), urmată imediat de epoca strălu­ cită a lui Constantin Brâncoveanu, (J 688-] 714), căreia i .s'a şi rezervat cel mai mult Joc în expoziţie, şi în care se remarcă zelul tipografic al mitropolitului Antim. Se tipăreşte în acest timp la Iaşi şi la Buzău, Snagov, 'rârgovişte, Bucureşti şi Râmnic, la Alba Iulia în 'I'ranailvania işi în câteva centre din străinătate, în limbile: româna, greacă, slavonă, arabă, georgiană şi turcă . . In aceste două epoci, cărţile greceşti iau o mare extindere. Textul slavon se tipăreşte alături dp cel românesc, formând cărţi bilingve. In româneşte apar cele dintâi monumente literare dato- rită mitropolitului Dosoftei ş. a.. . / După Brâncoyeanu şi Cantemir, începe epoca fanariotă, în ea re -lucru curios - tipăriturile se răresc în loc să sporească. Cărţile sla voneşti contenesc: tot mai mult, iar cele româneşti se în mul ţesc progresiv. Tot acum încep să se tipărească în limbi apnsene operi le lui D. Cantemir şi N. Mavrocordat. In vremea Aceasta, rolul cel mai mare îl au tipografiile dela Bucureşti şi H âmnic în Muntenia şi dela Iaşi în Moldova. Dela jumătatea veacului al ] 8, începe şi in Ardeal o acti- [390] Cartea de Invâtâturâ din H\4·3 Sfânta Pa.ruschi va �i aducerea uioaştelo r ei în MoldOl'a de c�tre Vasile Lu pu. [391] vita te tipografică foarte spornică, mai întâi la Blaj - centrul bi­ sericesc al Românilor uniţi cu Roma - şi mai târziu la Sibiu, centrul ortodocşilor, precum şi la Viena şi Buda. Datorită marilor pionieri ai renaşterii ardelene, a vântul cultural se vădeşte mereu şi în lucrul tiparului, care şi la începutul secolului al 19-1ea e foarte activ, mai ales la Buda. Cele mai multe cărţi apar în româneşte; cartea grecească continuă să se tipărească, însă puţin şi sporadic, alături de cea latină şi de altele în unele limbi moderne. s Dincoace de munţi, se disting la începutul secalului trecut tipografiile din Iaşi şi Mănăstirea Neamţului, dar se lucrează şi în alte câteva centre mai puţin Însemnate din punct de vedere bibliografic. . Numărul cărţilor vechi, adică a acelor ce au apărut la noi, prin noi, sau peri tru şi despre noi, până la 1630, - se ridică cu mult peste mie. Cele mai multe din ele snnt În limba română­ peste trei sferturi. Ele încep, cum am văzut, în Ardeal, din În­ demn şi ajutor străin, în scop de propagandă religioasă. Inspre jumătatea veacului al 17-1ea, începem să tipărim româneşte din îndemn propriu şi pentru trebuinţele sufleteşti proprii. Tipăriturile în limba noastră au un mers ascendent, şi în penultimul deceniu din veacul al 17-1ea ajung a Întrece prin numar seriile celor ti- părite în limbi străine, care au o evoluţie scoborâtoare, '. Cărţile în limba slavouă apar cele dintăi şi îşi au rostul Iar . în veacurile al 16-lea şi al 17-lea. 'Tiparul grecesc începe la noi (intens în ultimul sfert din veacul al 17 şi îşi are apogeul in timpul domniei lui Const. Brâncoveanu. După această epocă, deşi apare mai rar, totuşi cartea grecească nu dispare cu totul, ea fiind cu mult superioară celei slavone, atât prin limba ei subtilă şi bogată, cât şi prin fondul ti plin de originalitate, şi dela care se împrumută literatura noastră veche i'n mare măsură. In privinţa conţinutului cărţilor noastre vechi, ele sunt la început simple traduceri de cărţi de slujbă bisericească (liturghie, 7 ochtoihuri, molitvenice, evanghelii, apostoli, trioade şi penticostare, psaltiri , minee şi ciasloave ; apoi catechisrne, tâlcul evanghcliilor şi al tainelor, polemici şi controverse contra. ereticilor şi a păga­ ni lor, cazanii şi legiuiri civile şi eclesiastice, biografii de-ale sfin­ ţilor, precum şi povestiri, meditaţii, poveţe şi pilde cu caracter moral, filosofic, ascetic şi mistic, - tot în traducere. . Fiind deci subordonate în totul trebuinţelor cultului, era şi firesc ca tipografiile să fie pe mâna călugărilor, şi să fiinţeze în reşedinţa de episcopi sau în chiliile măuăstiri lor. De o valoare pur literară a acestor cărţi, nu poate fi vorba la început. Abia pe la mijlocul secolului al XVII-lea, încep a se ivi de sub teasc primele monumente literare modeste. Cazamla mi­ tropolitului Varlaarn apare la 1643 '.:11' peste 30 de ani, Psctltirea,. în versuri a mitropolitului Dosof ci şi alte scrieri ale acestuia, f CRONICA CULTURALA 391 I l' l' I j • [392] 392 G. NICOLAIASA în traduceri. In secolul următor încep a apare cărţi care se citesc cu plăcere fără a avea legătură directă cu biserica Dintre acestea, Pildele filo8ofefjti, Oălendarele şi mai ales romanul popular al Alexanclriei, care face parte şi acum din literatura, po porană. Tot în secolul al XVIII încep să apară, la Început rar şi " sfios, cărţile didactice, pentru trebuinţele şcolii laice. Primul a be- cedar apare în ultimul an din seeolul precedent, la Alba-Ju lia, şi abia peste jumătate de veac apar şi în principatele de dincoace de munţi. Primul tratat de aritmetică se publică în 1777 la Viena; la 1780 şi 1787 ies primele gramatici româneşti (prima de Şincai şi a doua de Văcăreseu ) la Buda şi Viena ; primul manual de geografie apare în Iaşi, în 1795, şi abia în secolul al XIX-lea, la 1808 se tipăreşte la Buda cea dintâi istorie naţională de Gh. Şincai (Hronica Românilor). Cărţ.ile cu conţinut laic se înmulţesc din ce în ce mai mult în acest secol, şi mai ales după 1830, dela care dată cărţile ce apar încetează de a se mai numi vechi şi sunt luate în primire de bi bliografia modernă. Dar sufletul românesc se -găseşte manifestându-se în trecut nu numai în cărţile vechi, ci, cu mult mai de timpuriu, mai bogat şi mai frecvent decât în acestea, se vădeşte în marele număr de manuscripte, rare sunt adesea de o valoare mai mare din punct dn vedere istoric, filologic, literar şi artistic. Acestea vor forma obiectul unei expoziţii viitoare Asupra starnpelbr expuse, nu zăbovese acum cu relatarea, fiindcă Academia ne făgădueşte să le expue din nou cândvă, de­ sigur mai complect şi rânc1uite sistematic, pe categorii şi în mai multe serii, ele având în expoziţia actuală un rol mai mult auxi­ liar -- am putea zice: decorativ pentru pereţi şi atractiv pentru pu blic -, goninc1 monotonia şi tristeţea şirurilor de slove ale cărţilor răstigni te, ca nişte :fluturi uriaşi şi morţi, sub geamurile galalltarelor. G. Nicolaiasa [393] RECENZII E. Todie: Hâl'dăul lui Satan, Roman, 1920. Romanul social e pentru scriitorul român o încercare de două ori' grea. Intai, numai şi numai, fiindcă e un roman social. Pentru plăsmuirea unuieeeuşit exemplar al acestui gen se cere o rară îmbinare de calităţi: nu numai un talent indiscutabil, da.r mult tact şi obiectivitate specială, deosebită de obiectivitatea proprie oricărei opere de artă. Libertatea artistică trebue să fie sinonimă cu adevăr, cu sentimentul răspunderii; iar-curajul conceptiei nu trebue să ia Intătişarea riscului, efemer prin chiar fiinţa lui. ' , Al doilea, fiindcă e un roman social brodat pe fapte romaneşti. O societate ca a noastră În vădită nestabilitate şi atât de puţin înche­ gată - o adevărată experienţă istorică - esle ademenită a mări ·S/1.U a micşora, a ipertr ofia, sau a deprecia, pe scurt, a exagera În plus sau minus, valoarea evenimentelor. Sociologia se preface lesne în ziaristică, , Într'o ziaristică subtilă, agresivă, Înflorită literar, deci, mai de grabă nefolositoare. Aceasta, mai ales când lipseşte depărtarea În timp, trebui­ toare - orice s'ar spune- dreptei judecăţi politice şi valorificării literare. Altminteri opera literară, cum ese dela teasc, merge deadr-eptul în ra rtul istoricului, fixăndu-se printre celelalte mărturii ale vremii. Şi cine ştie de va Întâlni vreodată o privire de curiozitate simpatică. E. Todie, care nu e Ia pr irqa lucrare În proză, a scris ele dată aceasta un veritabil roman prin cadrul lui de mare frescă :;;i prin construcţia şerpuitoare ca un drum nou ce trebue să străhatâ un peisaj lung şi accidental. "I-Iârdăul lui Satan" - un titlu crud şi voit elantesc alături de o imagine. halucinantă -- este desigur un roman social şi de moravuri, cuprinzător al celui mai uimitor şi frământat răstimp al istoriei modecne româneşti: 1913 -1923. In zece ani o viaţă cât poate încăpea Într'un veac. Nici o mirare că tumultul atâtor fapte, atâtor aşteptări nerăhdătoare, atator desamăgiri ţd proecte mortnăscute sau miraculos înfăptuite ameninţă să frângă linia geometrică a sunetului eroilor iin acest deceniu, Autorul suind povârn isul 8 hpppt al evenimentului respiră lung şi dornic de popas, N'a rămas in drum, Mer-itul e cu atat mai mare. Miezul celor trei sute de pagini massive e tragedia intelectualului român, ridicat din mica burghezia, deci sărac şi naiv, iar pedeasupra sincer, �ntuziast şi fără vlagă. E un predestinat al înf'ningerii, plătind astfel oaJele sparte ele cei tari. Evenimentele haotice dar iresistibile asemenea unei a valanşe îl sfarmă ca pe o jucărie, Prăbuşirea nu vine nici măcar după o înălţare vremelnică. Ridicarea poate fi de ordin moral; clar scoborărea exterioară e inevitabilă dela început. CEeace se petrece' înlăuntru 'ii cea ce se desfăşoară în viaţa exterioară par a fi două serii fără nici o legătură intimă. Realizarea uzează până la anihilare idealul. Remarcabilă e arta lui Todie în zugrăvirea sufletului femenin , mai cu sed mă figura suavă şi vapor-casă a orfanei Maria ar-e o putere de evocare dostoiewskiană. In tr-'un stil onest şi fără podoabe artificial distilate, romanul (;ine'1i răsplăteşte atenţia cetitorului. M. f, [394] " / REVISTE " . Aproape în ţiecare lună sunt nevoit a începe. rubrica de ţaţa CU V07'­ bele : "[ncâ o nouă revistă /" S-a fi inmulţit publicul cititor? nu mai incap autorii in coloanele revistelor în fiinţă? sau o fi cumva de vină - în vre­ murile �ceste atât de puţin banale - d01'!nţa crescândâ a unora de a-şi marca, mtr'un rel sau într'altul, personalitatea . . \ Dacă e cazul din urmă, apoi dorinţa aceasta caprinzându-t acum pe D-l Râmulus Voinescu, s'ar putea crede că e oorba de-o revistă potiţenească, sau aşa ceva el ia Sherlok Holmes. Amatorii de senzaţional să se desamă- qească. E vor ba de: . Proptlee Literare No, 1 şi No. 2 din 1926 .Cu un cuprins variat şi bogat, în articole şi cronice, şi cu cola­ boratori de seamă ca: Ion Foti (director şi el), Ion Minulescu, D, Nanu, St. Bezdechi, B. Cecropide, C, Răuleţ, Ern. Grigoraş etc. Intrucât această foae pare a corespunde unei trebuinţe de respândire, mai la indemăua tuturor, a culturei, a literaturei şi a în­ lâmplărilor mai Însemnate, întrucât ea are mai mult caracterul unui Jlfagazin decât al unei Reviste, o credem menită a umple un gol care se resimţea. Cum însă, într'o tară ca a noastră, care se află în ado­ lescenţa evoluţiei ei, bunul gust al publicului trebue să fie format de­ către acei care-şi asumă răspunderea unei astfel de răspândiri -- cre­ dem necesar a atrage atentiunea direcţiunei asupra faptului-că ilus­ traţiuuele cal'e întovărăşesc articolele D-lui Radu Voi nea nu corespund unei atare meniri. Dacă danciuq-ul din No. 1 e desemnat cu oarecare vervă, apoi ilustraţiile din 1\10. 2 amintesc inesteticele desemne ale celor mai slabe reviste humor-istice din ţară. Din sumarul acestor două numere d'intăi, spicuesc articolele ciu­ date, dar interesante, ale d-Iui Ern. Grigoraş, în care, cu ajutorul crip­ tografiei, d-sa Încearcă a da neamului nostru românesc, În unitatea lui etnică de azi, o vechime de peste o mie de ani. Versuri de-o deosebită sinceritate ne dă bătrânui Minule scu vor­ bind de tinereţa lui - vibrănd de ea În aşa chip, încât. aceast ă poezie a luat, sub puterea evocaţiunei, întorsătură de altă dată, fr ăgezime şi ironie ca 'n cele dintăi "Romanţe pentru mai târziu". [395] REVISTE 395 D-I C. RâuJeţ îşi răslaţă cititorii cu o humorescă spirituală şi .înduioşătoa.re care aminteşte pe Toparceanu - tntrun stil Însa cu totul al�lui. Pâtală, Fără scoarte Şi plină de' noroi- ca un micuţ cadavru ­ zăcea o carte'n stradă; Pe foi, Odată albe, Stau muştele grămadă Si altele, Deasupra, S'au strâns. In aer, rol.' Trec cai, Măgari Si oameni- C() pite şi rpicioare ­ Şi toţi, La fel, O calcă Inaintând de zor Si toti ii lăs'ă urme din murdăria lor Ilhi mici, Mai luari Mai şters� . Sau mai strălucitoare. O palidă fecioară ­ Un vis- Cum o zări se apleacă, Sfioasă, S'o ia: Dar o 'bătrână ce-o însoţea Ii zise Luănd-o-ncet ele mană: - Te rog nu te atinge De-astfel de murdăril! Trecură deci şi ele­ Ca toţi. Atât că fata intoarse capul Fără s'o vadă mama sa, Spre bia ta carle tristă, In timp ce se lasă o seară-ntunecată Şi ploaia era gata La urmă, se îndură totuşi unul s-o ridice, şi: Cum pornea prin ploae, Deodată, 1 se pare că a crescut, Că este mai mare: Acum mergea Alături de. dansul, Un poet! C. Gane, [396] FAPTE Plagiat sau Furt? - In :\0. �2 de la 4 Ap. 19;26, al revistei .Gozeta de Duminica" ce apare în Bucureşti, se publică sub titlul: Legende crestine ele Pasti: Căutarea Domnului Isus Christos, .Leqendă din Tara Românească", 'fără nici o semnătură. Această legendă, însă este luată pe dea'ntregul, fără nici o menţiune, din volumul "Flori de Z'I,pacla" de Alexandrina Mihăescu, poeta atât de talentată, moartă acum 31 de ani la vârsta de 19 ani, In scrierea ei bucata poartă titlul de "Fecioara Maria", , Dar ceeace denotă o vădită lipsă de cinste literară este raptul că se fac În acea bucată mici moei ificări de loc motivate. Ele însă denatur-ează mult adevărul istoric şi religios al legendei. Aşa de pildă În "Fecioara Maria" cuvântul "Jidovii" esle pus la locul lui de şapte ori, pe când în revistă este scos ClI lotul. La Alex. Miliăescu; "Pe cruce răstigni t şi de Julooi batjocorii" . . "Cel atât de chinuit de Jitlo cii rătăciţi" . "M'aşteaptă fiul meu ch inu it de Jido»i", "Steteau la masă Jidooii cei omo râtor-i". "laI' Jidooii ziseră .". "Pe când Julooii răm,\ser{t in­ cremeniti". .Pe Jnspăirnăntaţii Jiclovi cari". In Gazeta ele Duminu:ă, "Pe cruce răstignit şi batjo- corit". "Cel a lat de chinuit de rătăciţi". "YI'a�Leaptă fiul meu chinuit", "Steteau la masă omorătorh lui". "Iar oniorâtorii ziseră:" .. Pe cand omorâtorii rămaseră tncremeniti'' . "Inspăinlântaţii cari ... " Faptul că această legen d.i îşi poate avea obâ.rşia ei în pOpOI' nu îndritueşte pe nimeni s'o ia pe de a 'nLregul din volumul "FLori de zaţuuln", făr{l a pomeni numele Alex. Mihăesou, căci orcat de "populal'e" ar fi subiectul şi tema istorica-religioase ale acestei legende, elot atât de adevărat că forma si reali sarea artistică sub care ea a fost red ată de poetă, constituesc mer-itul, originalitatea şi doci pater nitatea ei. �'I Iată ce zice despre aceasl,\ bucată DJ. N. Iorga în' volumul său " Oameni cari au !'OSt'(C3P, XXXIII): .Paqi» ile Alcxal1dril1ei. Miluiescu: ,,0 adevărată capodoperă de seriozitale mistică e povestea, Maicii Domnului ce merge să caute pe Isus cohorăt de pe cruce: n'am vazuto mai âesaoărsit« invesm âniare in frumoase cuvinte poetice a legendelor religioase pe care le ştie poporul". . Şi e cu atăt mai lipsită de scrupul Gazeta ele, Duminecă cu cât, eliminările de mai sus, a schimbat şi titlul legendei. Prin urmare nici vorbă poate fi de o simplă omitere tipografică a numelui poetei, ci e pur şi simplu furt literar pe care'] denunţ opiniei publice, N. Mihăescu-Nigrim. [397] CONVORBIRI UTERARE REVISTĂ FUNDA.TA DE JUNIMEA« LA 1 MARTIE 1867 DIRECTOR AL. TZIGARA-SAMURCAŞ Redactor C. GANE ANUL al 58-lea 1 li n e 1 9 2 6 BUCUREŞTI Atelierelegl'afice SOCEC. & Co., S. A. Depozit General "Cartea Românească" S. A. i299'j [398] , I , [399] Zice că în vremea aceia, pe când nuerau multe din cele .de azi nici Închipuite barem; pe atunci, pe când oamenii eran tot lina cu dobitoacele, huni de inhămat la jug şi simtind că tră u,;c numai sub plesnetul biciului; p'atunei, când cei mulţi eran lobi, iar a mână, de inşi îi ţinea în palmă pe toţi, 'ca pe 111işt8 făpturi de nimic - zice d'i vacuia în fundul tmui sat un biet OUl cu ai lui. ] obag era f;li din iobăgie o ducea ca vai de el, mai ales că an cu an sporea cu câte un suflet numărul flămânzilor de la vatră. Aşa că, pe nebăgate de seamă, a ajuns să aibă o liotă ele t�LIICj, de-j îrnpuinu urechile şi lni şi nsvesti-si. Eran guri multe, nu jucărie. Că uitai să va. spui, ave" bietul om tOCITl3i doisprezece d'avalma, băeti şi fete pe din două. Ei, ei, ce te faci Ioane cu atâta poşidic şi tu, pe deasupra. bogat tufă şi nici nu eşti măcar :încuscrit cu unul ceva mai ajuns! C�i pe vremea aceia, vezi pacoste, tot sărac la sărac ,(Le nu sărea într'ajutor, cum se întâmplă pare-mi-se şi acum de Re Î1L cuscreşt« omul tot cu unul de o seamă eu el. Şi nici tu cumătru n'ai trimes vre'un p10C011 nănaştrlui, dar fer itu-I'ar Sfântul şi P(' cel nănaş să heretisească }'W vre-un f'in cu un dar! Aşa că într'un ajun (le Sf. Mărie, nănaşul cel cu 12 Iini se luă Ia sfadă cu nevastă-sa, din pricina unei gâşte C111'e scosese câţiva bobocei. --- Ia să, le dăm şi {dor fini un bobocel r -- N a, na! da de când te prinse filotimia � il luă peste pi- eior femeia. - Uite că nu am poită să le dau nici un boboc! După. multe cârcoto şi mai mult cu anasâna apucă omul un JlObocd,şi, cu el în mână, bâşti! pestle drum la eumătrul. -- Hei cumetre, iacă le-am adus şi eu un dar ălor fini. Şi-i îrntial!Sle bobocelul firav şi pirpiriu, ca o biată făptură .l lui Dumnezeu ce abia dăduse cu ciocul de viaţă. 1) Din volumul de povesf ri " Vrnja cântecului", ce va a pa re în curând. [400] 400 N. PORA J3UCLU';a omului şi a fenJieii. Jnsă mai abitir a bulcndrei ele odrasle care prinseră să ţipe .cât îi ţineau glwa, ele să ridice casa cu susul în jos, şi alhei nu: Al meu e bobocnl � �, - Ba al meu! - Al meu! - il ... Gât p'aoi să-şi scoată ochii, şi să se aleaga la un fel Şi cu hiata vietate, lăsată aşa, pe mâini haine. Dar femelea mai cu cap: - Nici al tău, nici al lui, nici al himănui, - bobocelul e al tuturor şi toţi deopotrivă sunteţi stăpâni pe el, că tuturora vi l'a dat mănaşnl. Alte chiote, alte plâlllsete şi alt necaz. Se hotărâse, deci soarta boboeuăui de gâsca. Ci\ ele aci in colo picii, care de care, din ce le dădea să-si indoapo pipota. din merticul de la gură, luau si-i înrL�ndeau' puişorului. Aşa că, in casasăracului cel bogat :Ln copii, bobocelul prinse să crească şi să se rotunjească mai dihai ca o pasăre clÎll1: po­ iata J unei curţi bogate. Că de atâta hălăduire în trai hun şi-de atâta indopăcinne se dolofănise, măre, dihania de boboc si de mult-nu mai era boboc, ci coşcogea gânsacul rotofei, eârt putinn de mara şi ară­ tos şi frumos, de-i se scurgean ochii unui SHt il11t1reg după 'el. Dar ce folos să ai gâscan cât buriul şi să n'ai o văcuţă, ca să mulgi tm pic de lapte ălor guri Ilămâude: Ce S'a gândit, ele s'a răsgândit l)ietnr} om, că într'o zi, sătul dc gura hămesitei gloate, înfăscă gfmi;H{'111 şi sbuglii-o cu P1. Mergea omul de-i vsfârâiau călcîiele şi din vreme în' vreme se opria pe marginea drumului, mai odihniudu-se câte puţin, că-i scosese sufletul păsăroiul, gren nu jucărie, că ele abia îl cuprindea cu bratele. O zi 'Uutreagă umblă şi, sfârşit de ostenenlă, zorea să a­ jungă. mai degrabă la târg; ca să mâio şi el undeva, ca omul, când iacă. zidurile unor curţi mari îi sşiră 'În cale. Dar în poartă. o pramatie de slugoi v8.7.ându-l cu gâsca în braţe n'are de lucru � -- Ei drăcia dracului, zice, ia' Il -te uită cucoane, câbă mi-ţi mai gânsac-ul, c11111 n'[Hll văznt de când Îs! [401] TREI BA:rAJ 401 Ia să-I văd şi eu- se auzi glasul stăpânului de după gard. , Şi ee mai "tura vura, I!U tot pe vândute luase omul gânsa­ eul de acasă, când plecasel Scurtă socoteală: intră în curte şi hai la tocmeală! Ce să-ţi dau bade pe el 'i Ta o vacă să-mi dai boierule, Ce ai căpiat omule 1 Mai pomenit'ai tu să dea cineva o vadi pe-un gânsacj Omul se seărpină în ceafă: .- De boiarula, dacă-ţi place, că nici Dsta, nu cred să fi pomenit gânsac ca ăsta, cât vaca. Şi eu' după, vacă am plecat, ,şi vacă trebuie s{t k duc copiilor, că de-aia le-am luat gâscanul . ·creseut de ei cu dumicat dela gură. -- Stai să-ţi dau eu o vacă s'o ţii minte! Şi întoroându-so spre slugă: - Asta-i cam intr'o ureche, dă drumul gâscanului în ()­ gTi:1lda pasărilor şi cheamă 'ncoa pe N eacşu şi pe Stan. Iar când sosiră cei doi hojmalăi puse de-l răstigniră Ia pământ pe biletul om şi-i traseră o sfântă de bătaie, de-llăsară lungit la pământ. . Şi când să-I facă, scăpata: ._. N a, să te saturi de a mai cere o vacă pe un gâscan! Omul abia mai gâfâind şi cu oscioerele zăpşite de atâta hruftuială, bolborosi: - Bine boierule. Mi-ai luat gâsca cu japca, m'ai cotono­ git in bătaie; d'apoi să ţii minte dela mine că, penJtnv o bătaie, ai să cap�ţi trei! I Şi fără să mai astepte răspunsul boierului s'a dus în treaba lui. . , Iar acasă nevastă-sa, de colo: - Cu mâna goală omule f Păi tot cu ea plină � -- Da, unde-i gânsacul.t Nu l'am dus să-I dan pe o vacă? Şi vaca unde-i 7 Mi-a luat-o cu hapca 1111 afurisit de boier. Dar las' că am şi eu ac de cojocul lui. Şi lămuri nevesti-si toate, d'a fir n păr. * [402] 402 �. POllA I I I 1_ 'I'recuo bucată, ele vrema şi dându-se după, nevoi omul nos­ tru parcă şi uitase de cele păţite. l\i umai când şi când se po­ menoa bodogănind de unul singur: "Da' p.eboier l'ai uitat î" 1 Tot bătându-sa aşa CUI capul cum să facă să-şi mai potoale arsura sufletului, :pl.,es0�imbat în meşter tezlar, cu tezla şi barda în mână, se duse prin faţa ogrăzii boierului cela, unele auzise că umblă să-şi clădească nişte acareturi. \ Prin dreptul porţii începu S�1 strige: --Meşter tezlar, mester tezlarl Iar o slugă, cum il auzi, se şi repiezî la el: --:- Vino 'n coa! Şi'l duse la boier, căruia nici să-i dea prin gând că ăsta eră omul cu boclueul, -- Meştere, îi zise, uite am pU8 de gând să clădesc nişte IJfitnle şi vre-o două case de bârne pentru slujitori. Ce zici, vrei să mi le faci �J - Cum nu boierule, dar mu ştiu de ai lemn potrivit, cum îmi trebuie mie, Boierul prinse a zâmbi: - Uite colea în ogradă câtă mai stiva de bulamaci §1: trunchiuri de toate mărimilo ... Socot că-i găsi ce-ţi trebuie. Omul se scărpina încap: - Da de unde, cucoane, că le cereai leu pe toate mai cli­ neaurca ; nu-s bune de nimic, ia niştje putregaiuri de pus rpl� foc .. Boierul mi se dete bătut. ' "- Dacă ţi-i vorba aşa, hai la pădure şi ţi-i alege CI8 lemn 11iv1'ea.-'II Şi, dete poruncă să înhame caii la rădvan. Iar; peste câteva clipe, eu meşterul alăturea hoicrul se în­ dreptă spre pădure unde cum ajunse o luară. pie jos, Iăsându-l. pe vizitiu cu rădvanul la marginea pădurei, că erea desişul ca peria. Şi aşa hai, hai, boierul, cu meşterul nostru alMurlea, se înfuridă în pădure, - . Din IOD în loc meşterul se oprea ŞI ciocănea cu tasla în crtfe un copac şi, dând din umeri, pornea mai departe. 1 ar boierul ca să mai răsufle, că se osteniss de-şi dă duhule --- Ia vezi, ăştia nu sunt buni � El Se ducea, îi cerca.vapoi: 1 1 I 1 i I l [403] TREI BATAI 403 I cum sa nu fie buni L. de n'ar av\a un - Buni, cucoane, beteşug ... -Şi ce heteşugl Omul zâmbia pe sub mustaţă: - Păi îs cam seorburoşil Şi tot aşa, că unul e lemn prea moale, altul prea găunos, miii roşi de ape, iar alţii mâncaţi de cari şi ceilalţi mai nu ştiu cum, i se tăiau picioarele boierului de atâta umblet dasurda, Scăpăta soarele spre asfinţit când, în cele de pe urmă omul nostru puse mâna pe o scurtătură de alun, groscioară, şi smulgând-o cu rădăcină cu tot zise: - Aşa Lemn mai inteleg şi eu! Boierul suspină, aşezându-se să, mai răsufle pe o butu- ruga: , - Bine că dete Dumnezeu de găsişi ce-ti trebuie, că ne-a prins noaptea'n codru şi-i cam rece ... Iar prefăcutul meşter de colo: --- Nu-i nimic boeru1e, nu te teme de frig, că te-oiu încălzi {�L1 acum. Iar cu 15ăndita bâc, ,bâc, bâc! începu să-şi, netezească o măciuchită, strujindu-i capătul în chip de boambă cu ghimpi, ca un buzdugan domnesc. -- Da' ce ciopleşti mestere acolo îl întrebă boierul, - Ia cioplesc şi eu o măeiucă'n patru dungi, câţi ţi-s spe- I tele de lungi. Boierul o cam băgă pe mânecă şi deabia bleoşti: - Ce să faci cu ea � Meşterul rânji: -,. Păi să-ţi fac şi eu amu ce mi-ai făcut mai an ... Iar boierul înlemni pe buturugă, făcându-se ca varul la fată, când îl mai auzi adăugând: - EU' sunt omul cu gâSC8! Şi fă,l'ă să mai spună altceva se năpusti pe boier răstur­ nându-l la pământ, şi, până să se dumirească ce se petrece cu el, boierul se trezi măsurat în lege cu măeiuchiţa de-i pârâiau oasele. - - Lasă-mă omul lui Dumnezu, se ruga boiorul, văitân­ "du-se, şi ţi-oi da ori ee mi-oi oel'e! Iar meşterul, fără să, stea din dat: [404] -- Cum să te las 1 da, ce, pe mine m'ai lăsat, până ce nu mi-ai sfărâmat oasele? Şi dă .. i, şi trage-i înainte, -voiniceşte. Iar din iuţeala bătăi! hărtănindu-sa hainele boierului, meşterul prinse să-I despoaie, Iăsându-l golaş ca pe .ledam în rai. Văzându-l lungit la pământ, aproape mort de atâta scăr .. măneală, . omul nostru legrt pe boier de mâini şi de picioaee cu o frânghie, şi aşa, legat d'edeleş, îl agăţă sus, de crăcanele unui copac, legând capătul, de jos al f'rânghiei de rădăcina altui copac. Şi răenind ca să-I auză: '- Cucoane, ia�sieamn-o la răboj: Întâia! S'a dus lintr'ale lui. 404 N. rORA Vizitiul boerului, dupa ce aşteptase să se întoarcă stă­ pân'su, văzând eă-l prinde noaptea în codru, dete bice cailor. temându-sa să nu dea niscai jivine peste el. Şi acasă, istorisind cele petrecute, toţi socotiră că boie­ rul s'a rătăcit prin pădure şi că va să se Întoarcă împreună cu meşterul teslar. ' Nici nu se crăpase bine de ziuă când se află că boierul nu . , se întorsess acasă şi atunci toate slugile, cu mic cu mare, por- niră iru căutarea lui. Ziua intreaga bătură in van cărările co­ drului, tăindu-l în lung şi. in lat, fără să fie chip să de� ele vre-o urmă a celui pierit. Că omul nostru, când să plece, a­ vusese de grijă să ia şi hantele jerpelite de bătaie ale boie­ rului, Rupţi de osteneală de atâta trepădare zadarnică, numai ştiau ce să facă Eli încotro s'o ia, si tocmai când erau zata s'o J . J \: "-' pOlmească înapoi spre casă, se auzi un :De1 de muget şi apoi o mormăeală, ce le vîrî spaima în oase la toţi. Crezură la început că e vre-o dihanie de urs, şi prindeau să-şi ia tălpăşiţa, care de care; când colo unul, mai ager la pri­ vire, uitându-so în sus, zări pe sărmanul boier agăţat. Aproape să-şi dea duhul, când I-au scoborât din 'copac cu roiuri de muşte' pe rănile pricinuite de bătaie şi, 'cu mare caznă, deabia răbdă să-I ducă acasă, bătut măr, de sn-i plângă toţi de milă. [405] Şi cum era pe atunci că arare-ori de se pomenea de vre-un vraciu, sau meşter tămăduitor de suferinţe, 'tocmai când se bă­ teau cu capul de unde să găsească vre-unul, numai iacă pe drum că trece o piţigaio de om, cu barba până în brâu şi cu câte alea şipuri cu leacuri prinse Îill ehimirul lat, strigând cât îl ţinea gura: . - Doftor bun,doftor bun! Cât ai batedin palme şi fu adus la eăpătâiul bolnavului. Iar doftorul după ce se uită cu grijă la toate rănile bietului boier, dete din cap, oftă, stătu un pic pe gânduri, şi apoi puse să cheme toate slugile. Iar când se strâns eră toţi: -- Nu lipseşte nimeni � - Nimeni ... __ o Ei atunci iacă: tu, ăla de colo, să te duci în satul de peste apă, la Baba � eacşa, să-ţi dea sămânţă de ţintaură de trei ani; celălalt, de alături, aleargă la alde Moş Stan după rouruscă; tu ăstălalt du-te pe dealul Balaurului şi culege nişte agEcă, şi sulfină şi cestălalt de colea du-te ele. adună foi de pă­ tlagină lâmgă dumbravă. Şi aşa, care şi pe unde, toate slugile fură trimise, ne mai rămânând decât vizitiul şi cucoana, căreia îi spuse: - Dumneata cucoană, să te osteneşti şi dumneata, ducân­ du-te cu birja până 'n târg şi să-mi iei de la bolta lui jupân Iordache "Sânge de mouă fraţi". Şi, dncâcdu-se la fereastră, strigă slugilor ce plecau: -- Da, acuş să fiţi cu toţii Îndărăt! ' După ce se stinse pe drum huruiala rădvanuluicu care plecase cucoana, doftorul se apropia de eăpătâiul bolnavului, ';ii, aplecându-so spre el, eu o mâmă .îşi deslipi barba de pe obraz, iar cu cealaltă începu să invârtească măciuca sptmând: - Eu sunt omul cu gâsca! Boierului i se făcu 'negru înaintea ochilor: - Aoleu! vai de păcatele mele! - prinse să se văică­ reas9ă bolnavul, ştiind ce-I aştepta. Dar omul nostru n'avea vremo de pierdut! Şi eu .toegelul incepu să-i care cu nemiluita la spinareşi ori unde nimerea, fără să aleagă, Şi dă-i, şi dă-i, da' şti, cu sete, de seăpărau scântei din ochii celui bătut. TJ1EI HiT,\ 1 405 f .. [406] N. PORA 406 Şi, p!rintr-e gemete, bolnavul: -Iartă-mă, omul lui Dumnezeu, ia cheia de sub căpătîiul meu şi du-te de ia-ţi din săltarul mesei, din odaia de alături, tot ce vrei: bani şi giuvaerieale, cât ţi-e placul; iar de jos, din ogradă, ia-ţi vaca şi g�nsacul şi ce ti-o pofti inima, numai la- să-mă, că. nu mai potl , După. ce-i mai trase o chelfăneală teapănă, omul nostru conrtemi şi împlini apoi, intocmai, dorinţa boerului, umplân­ du-şi chimirul şi punga cu bănăritsi nestemate, şi având de grijă să-i spună celui bătut: - Trece-o şi pe asta la catastif, boierula: a doua! Se repezi În bătătură, luă din grajd doi bidivii, iuţi, foc, îi Î,nhămă la o brişcă şi legând şi o vitică la codârlă, p'aei ţi-e drumul. - Incepuse să se ruginească frunza a doua 0<11'<\ decând sil- .. vacnl cel cu odrasle multe ajunsese unul dia: chiaburii satului şi om cu multă trecere. Prin partea locului, pâri' la al şaptelea sat, se dusese pomina de averea legată de omul cel norocos. Ni­ meni nu cunoştea, însă, taina pricopsirii lui. Că singura fiin(ă care-i ştia toate chichitele, nevastă-sa, se prăpădise de inimă rea şi de teamă să nu-i calce niscai făCători de rele. Aşa că avuţiile omului creşteau văzând cu ochii, cum săl-, tau de-a mai mare dragul şi copiii lui, ajunşi acum de mare ajutor la chivenaiselile gospodăriei, Şi cuin nu-l mai încăpea vechia-i casă puse la cale să-şi ridice o alta, toemind meşterii -tl'ebuincioşi, spre a duce treaba la bun sfârşit. Iar unul din Clei prinşi cu ziua la bina, un zăplan cât un munte şi zdravăn că s'ar fi putut măsura cu cinci inşi de odată, într'o după amiază, când ora lucrul pe sfârşite, se po- meni pe schelă, lângă (\)1, cu însuşi stăpânul casei: II - După lucru, vino la mine! Şi meşterul fu repede gata. Iar omul nostru văzându-I ii spuse verde: - Măi băiete te văd desghetat şi în stare să faci pe dracu in patru, când îţi pui In gând să indeplineşti ceva. D'aia, uite ce m'am gândit: mâine Î'l' zori, în loc să vii la i11ina, să incalici [407] I hidiviul meu ăla. negru şi s'o iei spre târg; iar după ce-i trece jJrin ale sate, tocmai 'încolo, după al şaptelea sat, dincolo de dumbrava ele aluni, o să vezi albind zidurile unei curţi boie­ reşti, prim faţa cărora te vei abate răenind cât te ţin baierele: "Eu sunt omul cu gâsca!' Şi p'ormă tunde-o nene! înfige pin­ tenii in cal, să nu pue laba pe tine, că-i vai de pielea ta! Şi vezi pu:nga asta cu bani, a ta e, cum al tău va fi şi bidiviul ţin- ' fat cu care pleci, numai să faci treabă de ispravă! Flăcăul împlini aidoma toate, cum il dăscălise omul mos tru, strigând din adâncul rărunchilor prin faţa casei boie­ reşti: - Eu sunt omul cu gâscal Şi o luă la sănătoasa ci'L, după, el, porni în goană ca o haită flămândă ceata slugilor cu furci, tăpoae, ciomege.r luând-o val vârtej cu .totii după eh Ba încă şi cucoana, de teamă ca nu umva să le scape din 111ânLl, cu un reteveiu, porni şi ea, pe urmele celui ce-i coto­ Jwgisc bărbatul. Iar omul nostru, care venise, de cu vreme, şi stătea tupi­ lat im preajmă, cât ai bate din palme, svâc! ea o veveriţă fu în pridvor, unde, pe uln divan, se părpălea la soare boierul, ea să. se mai întremeze. Când colo, să-i vie darnbla şi mu alta, văzându-I. Iar el, nici bună ziua, mici nimic, de sub dulama eetinie scoase cunoscuta măciuchită şi prinse să-i care boerului mai avan ca nici odată, ca să-si potolească aleanul, Şi dă-i, iar, şi ,dă-i pe nerăsuflatc, până ce se rostogoli jos pe podele bie­ tul boer, gemând bătut măr şi prăpădit de atâta tărbăceală. Iar omul cu gâsca când osteni buşindu-l îi zise: .-- Cu asta ne-am răfuit deplin. Da-i vorba că dacă i se 'intâmplă ceva călăretului de adineaurea să ştii că pe lângă astea trei, îţi mai trag trei bătăi, ca să se facă şase! Şi mai prinde la cap de nu lua nimului cu japca 'nimic, că n'aduce anul ce aduce ceasul, şi, vorba Domnului, cel ce scoate sabia (le sabie Va pieri! Şi incălicând o porni spre casă omul nostru, liniştit şi cu cugetul împărat, ca acel ce şi-a împlinit o sfântă datorie. THEI BATAI 407 N. Pora. [408] NĂLUCIRI. Plutesc trei lebede pe lac Ca trei petale scuturate Şi 'ri vechiul parc a 'ncremenit Un odl. de ceaţă arqiniie Iar lacul pare o tipsie . .E linişte­ Om de prisos Eu port cu mine în sus şi 'n. jos A dra,gostei restrişte .... Copacii trişti şi solitari Infipţi în aer Cu braţe tari, aşa golaşi Imi par mai 'nalţi, mai uriaşi Şi parcă! tot ii văd rnişcand Pe când, Din bolta cerului întins Cad primii fulgi uşori de nea. Pe-o bancă dosnicâ m' aşez Şi aştept ..... Unde esti tu iubirea mea? In zarea zilei ce-a apus Se pierd trei paseri - şi s'au. dus .... Pe prundul albelor carari Ce par mai lungi şi mai pustii Apar pe rânâ trei arătări Si vin încet pe drum de nor. . \ Iară pe lac, Ca trei peiale . scuiuraie Plutesc trei lebede uşor Şi iarna tristă 'n urma lor. Al. Soare. 1926. - ,,�uici. Arqe». [409] SCRISORI CATRE IACOB NEGRUZZI XI Arad în 10 Aprilie 1873. De mult astept ca să-mi răspunzi. Cu atât mai viua a fost bucuria, ce am shimtit, cănd in sfirsit am primit respun­ sul Dtale. - Eu, aici in Arad, me aflu cu totul izolat: nu este un shingur om, cu care asi putea petrece căte-va momente intr'o plăcută preschimbare de idei, precum o faceti DVoas­ tre in serile dela "Junimea)) Astfel me bucur de ori-ce athin­ gere sufletească cu fratii din Romănia si mai ales cu DVoas­ tre. Atăt comunitatea de idei, cat si acea a directiei in lucra­ rea sufletească me impreuna mai mult cu fratii de dincolo decăt cu aceia de aici. - Dar am o nefericire cumplită, nu-mi dau de om. Toti, cu cari m'am pus in corespondentia, sunt oameni, cari n'au dispoziţie ori thimp pentru corespondentia. M. Pornpiliu imi scrie după doi ani de zile; Xenopol nu mi-a respuns de siese luni de zile; dela Eminescu nici nu mai astept respuns. Shingur Dta esti acele care din cănd-incând iti mai aduci aminte de mine. Scrisorile Dtale fac o parte proprie din viatia mea; in lipsa lor adese-ori ar trebui să cad în apathie .... Multiamindu-ti pentru astă aducere aminte, nu voiesc să me plâng ele ceilalţi amici ai mei. Pot fi impregiu­ rări, care-i scusă. Ba chiar sum convins, că numai in urma unor asemenea irnpregiurări ei au tăcut pănă acum; Pornpiliu a fost bolnav: Xenopol este impovărat cu lucrări zilnice; Eminescu este nefericit dela fire. Cu toate aceste eu me shim- , [410] 4:10 10:-: SLAVICJ tiesc părăsit, me shimtiesc cu atăt mai mult, de oare-ce şi starea, in care me aflu, este, cel putin, curioasă. - Numai căte-va dintre foile din Romănia, "Convorbirile" si scrisorile Dtale mai tin sufletul in mine. - Să-ti pare curios: dar' intr'o multime de oameni streini.rin sfirsit m'asi instreina si eu de către mine ensu-mi. Să-ti spun, că anul trecut al "Convorbirilor" este cu mult mai bun decăt anii precedenti. Cu deosebi me bucur -de oamenii noi. - Numerul 1 din anul acesta este apoi si mai bun decăt ori-ce numer din anii trecuti, afară doară de acela cu "Dumbrava-Rosie". Mai ales este bine, că se publică o scriere mai îndelungată si atăt de interesanta precum este . )'vlihaiu Vereanul" Am ănse să-ti fac eate-va observări cu privire la acest roman. Se vede, ca el este precugetat; se vede, că intregul este alcătuit in mănă cu critica; caracterele sunt bine si shigur formate, interesul este sustinut. De ocam­ dată nu pot să me pronuntiu mai departe, -,. dar' el promite a fi un roman bun, bun in deplina putere a cuventului, Un lucru anse, Iti vei aduce doara aminte, de crithica ce-si face Lessing ensu-si. Mie-mi pare, că romanul e precugetat, dar nu este gandit, Sunt adunate formele frumoase si grupate cu mana maiestra intr'un intreg armonios, care prin infatiosiarea sa destepta miscari plăcute in suflet. Pana la un anumit grad lipseste anse farmecul vietii: scenele sunt prea putin desvol­ tate; miscarile sufletesti sunt prea palid zugravite. Totul pare ca un tablou lucrat cu creion. Eu asi crede, că ar fi bine să desvolti unele parti mai departe. Vei fi cunoscând doara un roman neinsemnat al lui Dumas jun: "Clemanceau". Eu aflu in el o parte classică : colorile vii, cu care este zugravită sotia pictorului. Tot astfel Sue îmi place pentrucă zugrăveşte viu si Dumas nu-mi place, pentru-ca cearcă efect. numai in in­ tocmirea intregului. De altmintirlea eu me pronuntiu numa­ cu reservă : vom vedea, ce va urma. Me 'ntrebi de poeziile lui Eminescu. Eu le aflu mai slabe decât "Mortua est". Este ceva forsat mai ales in "Anger şi Demon" Adoaua poezie este mai buna. Si apoi anca una despre Eminescu. Mie-mi mai place frumosul senin decat acela strelucitor, imi mai place o Vinere de marmura decat una de aur. Eminescu streluceste prea mult in poezia sa... Poate [411] SCRISORI CĂTRE IACOB NEGRUZZI 411 ca gustul lui este mai inalt decăt al meu, dar eu zic, ca soarele este mai frumos in zori decat la mează-zi, Asupra lui Panu me pronuntiu numa in parte. Imi place limba, desi ea este. cam rupta, imi place dialectica, desi ea adese-ori este prea uniforma: in merit ănse, in judecarea asupra greumentului ce pot avea argumentele, nu pot să me las. N'am destul studiu istoric. Sa-ti dau ănse o judecata indoielnica: Hajdeu imi pare increzut de invetiăturile sale; Panu imi pare putintel cutesator in critica sa, eară Tocilescu este binisior imperthinent. Traducerile le-am cethit mai adese-ori. Oare pentru-ce astă-zi oamenii nu stiu să scrie nepretentios şi shimplu l� Zid că ai să faci prescurtări in studiile asupra maghiarilor. Iti voi multiarni. Dar totu-si ele imi par prea lungi - chiar şi după-ce le vei fi scurtat. - Te rog: daca nu 'se vor publica, imi trimite manuscriptul ; eara daca se vor publica deasemenea­ mi trimite manuscriptuJ. Asta rogare cur iosa ti-o fac din doaue mothive: scriind studiile am invetiat să scriu romaneste si asi dori sa ved corecturele ce ai făcut.vea numai astfel voi putea să trag si eu un folos din acea, ca am scris vr'o 40 coale de harthie. Te rog dat'anca odata. Me'ntrebi ce sotietate este acea, despre care-ti zice Xenopol că ar fi cethit unde-va. Asta este o intrebare, la care nu pot să-ti respund pe scurt. Ar trebui sa cunosti viatia de aici, pentru-ca sa me poti petrece cu destula atentiune. - Dar' ti-o spun pe scurt. Aradul este centrul romanilor din Ungaria, adecă Crisiana si Thimisiana. Aici avem episcopie, teologie si scoala pedago­ gica. Afara ele asta este in Arad un gimnaziu maghiar cu vre-o 80-100 ascultatori romani si o scoala reala germana cu vre-o 10-20 ascultatori romani. Astfel totdeauna romanii curg spre Arad. Populatiunea Aradului este compusa elin vr'o 8000-9000 romani, vr'o 6000-7000 mii jidani, vr'o 4000-5000 serbi, vr'o 5000-6000 maghiari si vr'o 8000 germani si alte venituri 1). Suburbiile sunt romane amestecate cu serbi romanisati. Afan) de asta o mare parte a maistorimei este romana, Dar clasa 1) Venituri (sic) (N. R.) [412] 412 ION SLAVI CI inteligenta este representată de vr'o 60-80 de oameni, ce trăiesc: imparechiati intre shine, grupati pe langa patru din advocatii romani din loc. Maghiarii impreuna cu nemtii si jidanii formeaza maiorita­ te, care da directie atat in viatia cornunală cat şi intr'acea sociala., Românii traiesc isolati chiar si de către serbi. Dar ei traiesc isolati chiar si intre shine. Nu este nici societate, care i-ar impreuna din cand-ln-cand, nici, destula putere initiatoare, care prin arangiarea de petreceri comune ar contribui la formarea unei vietie proprie in mijlocul elementelor streine. Ori-ce incercare se frange de ambitiunea celor patru condu­ catori. Sosind eu la Arad, de loc ma frapat aceasta lipsa de athingere intre romanii de aici. Dar toate incercarile, făcute pentru adunarea cel putin a thineriior, ce se afla aici in nurner destul de numeros, au remas zedarnice. Oamenii sunt dis­ gustaţi. In sfirsit a succes arangiarea unui ciclu de prelegeri publice. Dar' aceste prelegeri publice sunt proprie in felul lor Sunt potrivite cu publicul asupra căruia dorim a inriuri. Teuerii au format un cor. Acesta cinta o piesa. Urmeaza o dec1amatiune, apoi un cântec solo si prelegere. După prelegere cară-si cor, cantec solo, dec1amatiune si tot corul terrnineaza. Cea d'anteiu prelegere am tinut-o eu: Asupra lucrării omenesti si in special asupra lucrarii economice si impartirei 1 ucrului. Am a vut un auditoriu de vr-o 15-20 oameni. A doaua prelegere a tinut-o un dascal din loc: asupra magnetismului si electricitătii. - S'a aflat, cumca scoala este prea mica. A treia prelegere am tinu-o eu: Asupra lucrarii sufle­ testi". Am incasat 13 FI. 60. Iuănd 20 CI'. dela fie-care om. A patra prelegere am tinut-o tot eu; Asupra miscarii lite­ rare a romanilor de adi. AmI. incasat 44 f 54 er. Iuănd dela fiecare om eate 30 cr. 1). A cincea prelegere o va tinea marie un teolog: asupra Iim bei: ') f1. şi cr=fiorini şi crăiţari (N. R.) [413] SCRSORI CATRE IACOB NEGRUZZI 413 1'1 I I l' a ' Astfel precum vezi, ni-a succes, ca cel jputin pe eate-va momente sa adunam oamenii. Dar' este pecatul thimpului, in care traim, cumca omenii voiesc sa faca toate lucrurile cu ifos, .pe mare. - Vezend unul dintre cei patruvcumca prelegerile promit a deveni un lucru cinstit, el, ingrigit de progresul lor, conchiarna OCOlle ferentia a cetatienilor arădeni, adunare, ce avea sa hotarească asupra unor lucruri mari. Inainte de toate se hotari infiintiarea unei societati a romanilor din Arad; apoi arangiarea unei serbari iubiliare în ziua de 3/15 Maiu a. c. si insfirsit spriginirea prelegerilor publice. Se alese un comitet, constatatoriu din 9 membrii: eu, un arhidiacon. un proprietar, un invetiator, patru maiestri si un tieran! - Noi suntem aceia, carii am avea missiunea sa pregăthim viitorul natiei. N'am nevoie sa-ti spun, cumca tocmai aceste pregathiri a stricat toata treaba. Oamenii, tocmai pentru-ca s'au organisat, s'au desbinat, - ca-ci din patru numai unul are sa-si castige merit. Din norocire eu am anse chiamarea, ca să fiu spiritul acelui comitet.-- Nu voi face nimic inainte de vreme. Voi sprigini prelegerile publice: voi cerca sa arangiez petreceri sociale; voi cerca sa adun tenerii in siedintie Iiterare ; cu uu cuvent voi face toate, ce va fi potrivit pentru intarirea Iegatuintielor sufletesti intre romanii de aici. Dar' toate aceste in mod nepretentios. - Pentru infiintiarea unei societati organisate voi lucra numai atunci, cand ea imi va parea oportuna. Asta-zi am avea statute, am avea membrii acthivi : dar ni-ar lipsi oamenii, ce lucra. Pre acestia asi dori sa-i castig inainte de toate. -- Si apoi voi ămbla sa nu fac ori sa fac toiu prin ziare. r.:a toamna asi dori sa fac o expoziţie de manufacture. , Asi aduna dela maiestri romani, precum si dela tierani lucruri­ le mai frumoase si le-asi expune pe 'vremea targului, Daca va fi an bun, oamenii vor cumpera cu pretiu bun si am ajuns, ce am voit. Cu toate aceste asi dori sa adun si bani. Fara bani nu se poate face nimic. Pana acuma avem vr'o 40 fior. Când vom ave 100 f. incep o operatiune cu doaue tăiusiuri. Cum per 7299Î. - Convorbiri Literare [414] 414 ION SLAVICI cinti dela Levandovski. El imi va da 10% rabat. Le' vend cu 5"/0 mai scump. Am castigat 15%, si aduc pre romanii d'aici in atingere cu aceia dela Dvoastre. - Dar) numai să fie an bun si pace in dara! Asta este dara causa despre care zice Xenopol c'ar fi cethit. Sti-ti vorbesc ceva si despre positia, ce ocup eu In societatea de aici. Ve priveste si pre Dvoastre, ce m 'a ti ajutorat in decursul studiilor mele. Eu am 'adus cu mine un nume bun. Din nefericire am intrat anse in cancelaria unui anumit Stanescu) deputat, advocat si redactor, om shingur in felul seu, o fiintia nefericita. Oamenii nu m'au identhificat anse cu densul, - Am o areta re mai mult placuta, decât apa­ thica, astfel in scurta vreme lumea sa convins, ca numai me aflu la Stanescu. Am tinut apoi prelegeri. Ele au placut extra­ ordinar. Mai mult a placut acea asupra miscarii literare. Am vorbit despre Asachi, Conacbi, Panu, Donici, Bojinca, Cichin­ deal, Heliad, Bolinthineanu, Maiorescu, Negruzzi si Alexandri. Am trecut apoi la directia, in care merg azi spiritele in Ro­ mania cethind din: Eminescu, Beldiceanu si incheiand cu o privire asupra lui Alexandri in deosebitele thimpuri. - Despre Muresianu am vorbit in treacat; despre cei-lalti stihari ai nostri am tacut. - Deci, o prelegere, tinuta intr'est spirit, a placut romanilor de aici. Mai mult a placut poesiile poporale, apoi Panu (povestea vorbii) si Alexandri. Am cethit din "Dum­ bra va Rosie" din pasteluri si himnul religios. Beldiceanu a facut efect. - Eminescu "Noi epigonii" a fost de foarte pu­ tini priceput. - Atat din aceasta prelegere, cat si dîn alte convorbiri cu oamenii de aici m'am convins, ca directia Dvoastra va intra la noi fara a da de greuminte .... Incat pentru mine, eu inaintea oamenilor de aici, ti-o zic fara sfiala, stau asupra crithicei. Oamenii au convenit intr'acea, ca "Slaviciu, i'N, privintia literara, sta asupra noastra". Dar' acest nimb literar nu este propriu, ci' imprumutat dela Iasi, nu eu trec ele autoritate, ci aceia, ori mai bine acea, ce represent. In urma acestora nu mi-ar fi greu ca sa misc oamenii de aici intr'o directie) pre care o privesc ca shingura possibila, Sunt inse doaue condiţiuni: bani, adecă un an bun, pentru-ca oamenii sa fie dispusi a gusta placerile sufletesti si sa-si le [415] SCRISORI C:\ TRE IACOB NEGRUZZI 415 poata procura iar' adoaua conditiune; sa am din ce trai, pentru-ca sa fiu dispus a lucra si sa imi fie cu puthintia a gândi si la alta decat la stomac. Te vei fi obosit de scrisoarea mea. Dar me SCUS�t, abia am inceput. Urmând de aici me shimtiesc indeiorat a-ti descrie starea mea. Ea te va interesa si pentru-ca este soartea unui roman din Ungaria. Scii, ca am parassit cariera advocatiala, Nu-e pentru mine. Am voit sa pasiesc pe cariera adrninistrathiva. Cu toate ca asi fi avut să fiu subordonat unor oameni, de care nu-ti poti face închipuire, credeam, ca voi lucra cu zel pe aceasta cariera, de oare-ce am aplecare pentru ea. Era să fiu denumit vice-notar substitut fara de leafa. Am fost recornendat ; am ajuns pana Ia denumire: dar' inainte de denumire cu 5 minute a siopthit un roman in urechia prefectului, ca am fost Ia Putna, ca am tinut un discurs Ia parastasul dat pentru odihna sufletească a lui Iancu, cel asi fi Ia Stanescu, ca sum un agitator daco-rornan, N'am fost denumit. M'am angagiatIa "Gur'a Satului". Credeam, ca voi putea sa fac ceva din asta foaie. Dar' editorul Stanescu\n'are bani, n'are cunostintie literare, n'are gust, - are numai ambitiunea de a trece de literat. - Eu numai genat pot sa-mi subscriu numele la o foaie, in care adese-ori se publica cele mai sarbede prostii. Astfel pentru fiecare numer avem eate o cearta hornerica. l-am zis, ca nu pricepe; i-am zis, ca corumpe gustul; i-am zis ca sa se Iese dracului, doamne iarta-rne. El rabdă, recunoaste; remane anse, precum a fost. - Ei! bine! - eu perd ănse prin asta creditul literar, ce-l am pana acuma, caci oamenii nu stiu cum, si ce, si pentru-ce. Cu toate aceste eu stau Ia "Gura-Satului", de oare-ce am gura si n'am sat. Si apoi chiar dac'ar fi "Gura-Satului" după placul meu numai "Gura" mi-ar fi pe plac, stomacul ar rernănea desiert.>­ Literat roman! quelle horreure!. .. Bucuros! nimic mai bucu­ ros 1- dar anca ce-va pe Ianga acea, si ceva din ce sa pot trai. Nu gratie, ci ocupatiune onesta, castig după sudoare. Oamenii si-au fost pus de gănd, sa me faca secretar conzistorial. Minunat lucru I Eu capet 800 fior la an; ei eapeta un om inteligent, onest si acthiv, Dar' este aici un [416] 416 ION SLAVICI om cu familie, .pre care maghiarii l'au scos din post. Un marthir al natiune]. Ergo: secretar Ia conzistoriu. Sătenii mei voiau sa me aleaga ca notariu in Siria, locul unde m'am născut, Esteănse un om cu familie. Ergo: notariu in Siria. � -fi Dăpa-ce am tinut prelegerile, oamenii s'au insufletit si au hotarit, ca sa rne aleaga profesor la scoala pedagogica. ­ Dar' s'ar supera Gavra, profesorul de azi, un om de 83 de ani. Pe anul viitor se va organisa scoala, pedagogica. De shigur am sa fiu profesor, -- daca se va organiza in 1874. In sfirsit, la urma urmelor, dupa toate aceste: eu sum colaborator intern Ia Gura-Satului. - Am 40 fior.: Ia luna, am apethit bun, am hainele cumperate anca in Viena ;am o gramada de datorii, am o colosala lipsa de prospecte pentru viitoriu;­ dar' de o vreme incoace sum sanetos, sum vesel şi me fac a nu gandi la necasuri. Cind mi se ureste a a mai rabdă, cand incep a me apropia de descuragiare, me pun intrun vagon si peste trei oare me aflu Ia Louisa. Ea me inveseleste, imi da credintia in viitoriu, iubire catra viatiă si purced din nou la lucrare. Acuma anse am ajuns intr'o stare crithica, afara din seamen crithica. Vorba lui A. Russo : domni maghiari si-au pus de gand, casa faca din mine un om mare. Da, - sa vezi numai cum. Eu lucrez de dimineatia pana seara. Seara la 9 oare merg- in cafenea, ca sa cetesc ziarele. Aici vorbesc apoi putin: n'am cu cine sin'am thimp de vorba.La uO oare merg acasa. Din aceasta eu par maghiarilor misterios. Eu primesc scrisori şi ziare din Romania. Eu sum colaborator la Gura­ Satului. Este lucru notorie, cumcă eu vorbescbine si frumos romaneste. ' Orice lucru romanesc se intemplă in Arad, eu me aflu intre arangiatori. Din toate aceste si alte irnpregiurari urmeaza, ca eu sum un om primejdios .... Dar'\ eu sum precaut si maghiarii nu pot sa me prinză. Totusi le-a succees insfirsit. Cu vr'o doaue luni de zile inainte ele asta eu am pran- l zit intr'o ospetarie dela tiara cu un jidan si doi maghiari,- [417] SCRISORl CATRE IACOB NEGRUZZI 417 oameni, pre care nu ii cunosc. Vorbind acestia despre starile tierii si inspecial despre agitatiunile nationale, eu am observat in trecat, ca poporul nostru n'are nevoie de agitatiune; au fost cati-va ani rei si oamenii sera ei sunt neindestulati. Inainte de asta cu eate-va zile am fost citat la judel e inquizitor; eu sum acusat ca agitator daco-rornan care asi fi zis, ca eu surn Messia romanilor, care in frunte cu cele 12 milioane romani voi stirpi ras'a maghiara de pe fatia moho­ ritului parnant. Ce sa fac?- Martori nu am, prin carii sa pot dovedi, ca nu am zis astfel de absurditate.... Am sa devin marthir tragodic, care rabdă pentru nisce vorbe, ce nu le-a zis si pentru nisce principii, la care nu tin. Maghiarii anse, pe cat sunt de intielepti, au sa me si puna la recoare, In sfirsit ei nici nu me pedepsesc pentru acea ce stiu, ei pentru acea, ce cred. " Dar' sa asteptam anca eate-va zile. Cunosti acuma. starea, in care me aflu. Zi; pot eu sif mai stau aici? imi este iertat sa mai stau aici? M'am hotarit sa parasesc Ungaria, s'o parasesc cel putin pentru un thimp anumit... Sa nu crezi ănse, ca o fac de frica. - Oare de cine sa am frică l? Ori nu-e mai bine in puscarie decât colaborator / la "Gura :::- atului". - Nu, iubitul meu domn I - daca asi sti, ca lupta mea este de folos pentru mine, pentru romani ori pentru omenire, asi lupta fara 'ncetare. Dar' intre noi si maghiari lupta nu poate sa fie decăţ trecatoare. Se lUpUL oamenii, dar nu popoarele. - Me duc, si daca prin care-va eveniment intravenit desvoltarea pacinică devine cu puthintia ori daca lupta devine setioasa, rentorn. Azi ănse - m e pierd, lucrarea mea nu poate sa aiba nici un re\sultat ne trecator. Pe terenul literar nu pot lucra, pentru-ca n'am din- ce sa traiesc, n'am thimpul fizic si in amariciunea vietii adese-ori imi lipseste dispozitia. Pe terenul politic azi,' ori-ce lucrare este stearpa. Nu noi, ci impreiurimea noastra va hotari asupra viitoriului nostru. Noi, aici in Austria, avem sa ne consumăm toate puterile in desvoltarea vietii sociale, lucrănd pentru re­ dicarea intelectuala si economica a poporului. Eu intr'asta privintia nu pot să fac nimic; asi putea face mult in cercul meu, dac'asi putea trai. Me duc in Romania, pentru-ca sa pot lucra dupa puthinetile [418] 41� 10:\ SL\ VIeI mele pe terenul literat". - Si stai acolo pana-ce in Austria nu va fi cuputhintia o lucrare pacinică ori nu va fi de lipsa o lucrare nepacinica. , ' Cuget, cumca sum indetor at sa fac astfel. Este o detorin- tia catr a mine şi catra noi. N'am sa-ţi spun, ca voi face acest pasiu numai fiind shilit. Dar' am dat sarna cu mine. Betranii mei au sa se 'atristeze, când ma vor vedea parassindu-i in zilele betranetielor ; intristarea lor este an se mai mare, cand in apro­ piar ea lor me ved traind in meserie. - Louise !?'- ea vine cu mine si la dracul.- - - Romanii de aici? ei bine! daca au lipsi} de oameni precum sum eu, sa le faca exiskntiae cu puthintia. - De dragul lor mai stau pana la toarna. Daca anse pana in Octombre nu mi se deschide nici un isvor, iau ziua buna, dar' numai pana la revedere. Nu stiu daca-ti va fi convenind hotarirea. mea. Te rog anse, chibzuieste ansu-ti : pot eu sa fac altfel? , Sti intielege, nici in Romania nu asi merge "ab invisis". Inainte de toate ar trebui sa fiu assigurat, ca voi putea sa traiesc acolo. Pentru acea m'asi adresa catra Dta cu o rugare : sa-mi fi, mijlocit ori nemijlocit, mijlocitoriu intr'asta privintia. Pretenziile mele sunt modeste. Un salar Iunariu de cel putin 75-80 fr. adecă acea, ce este la noi 75-80 fior., un venit, din care doi oameni nepretenziosi sa poata trai, Louise este maiestra in lucrurile de mana. Ea va lucra bucuros peri­ tru cunoscuti. Eu din partea mea sum gata a primi ocupa­ tiuni din mai multe parti. Adoua conditiune ar fi: thimp liber, cel putin incepand de b oare inspre sara . . Incat pentru teren, mai mult mi-ar placea acela al inva­ tiarnentului. Desi nu am studiat filosofia, ele vre-o zece ani traiesc din Iectiuni : astfel am invetiat methodica din praxa. Apoi shimtiesc,' ca nimic nu asi putea sa fiu mai hine decat professor. Am aplecare pentru asta lucrare si-mi place .se vorbesc, pregathit asi fi, prin studiu privat, din stiintieJe, ce privesc viatia sociala: istoria, geografia, statistihica si filosofia. Pe la ziare nu m'asi angagia bucuros. Nu me ocup bu­ curos de chesthiuni zilnice. Mai bucuros m'asi angaja la vre-un institut economic, / [419] SCRISORI CATRE IACOB NEGRUZZI 419 fie el de ori-ce natura şi anume in ori-ce calitate. Contabi­ tate am invatiat, dar, nu indestul si-mi lipseşte praxa. Incat dentru caracterul meu, sa nu-ti faci inchipuire shinistra, N'am a face cu oamenii, ce v'au venit dela noi. Poti fi convins, ca nu te voi blama: sum onest şi acthiv ori in ce sfera să fiu pus.. Functiuni publice nu primesc, de oare-ce voiesc sa reman supus austriac pentru-ca ori-când sa pot ren turna in ti ara mea. Cu aceste le stii toate. Daca-ti convine hotarirea mea; daca voiesti sa-mi stai intru ajutoriu, te rog, imi comunica, ce poti s e. afli de bine. Repet anca odata, stau aici pana in Septembre si numai daca pana atunci nu mi se deschide nici un isvor de traiu, pornesc in Romania. Daca anse nici acolo n'are sa-mi merga mai bine, stau locului. Atunci nime n'are sa ia in nume reu, ca n'am facut nimic, Asta-e, ce voesc : sa fac destul apleca­ rilor mele sufletesti şi sa fiu linistit in suflet. Pentru c'a sa 'ncheiu aceasta scrisoare lunga sa-ti mai zic ceva si despre lucrarea mea literara. Am inceput o mulţime ele lucruri. Nici unul nu-e gata. - Am p poveste: "Sfărmcl pietr i si Carne-lemne". Asi dori ănse sa aud anca O varianta dela un anumit Minciuna Petru din Curthiciu, - Cand voiu putea face o excurziune la acest sat, nu stiu.- Am început un roman, .,Osenda Reului". Am scris vr 'o 15 cole. Nu-l pot urma. Am scris apoi cateva piese teatrale, solo, un fel de Copii de pe natura: "Ciors-Intors" - "Dascc\l-Panthilie". "Fitingau", "Taie- . fuga", tot caratere luate nu din viatia, ci din glumele poporului de aici. Pentru; Convorbiri" am fost inceput o scurta dare de sama asupra rniscarei literare de aici si un humoresc luat din viatia noastra polithica. Cand vor fi gata, nu stiu. Pe scurt: eu foarte cu greu pot sa scriu. La aceasta scrisoare muncesc de siese zile. Cand asi scrie mai bine, mi se inchide poarta. Si-apoi maghiarii cred, Cel am scris procla- matiuni revolutionare! ' Paul Draga, jude shingulariu in Vilagos, Ianga Arad, s'a prenumerat la "Convorbiri", mi-a si" trimis cei 6 fiorini, dar' anca nu i-arn primit: De loc ti-i voi trimite si apoi atunci te voi ruga, ca sa-i trimiti foaea. Tot el ar dori sa cumpere si brosiurele elin anii trecuti. Cand voi conveni. cu! el, voi cere [420] 420 ION sr.xvrcr banii. Dar cat? Pretiul este. Noi nu avem anse galbini. - Si eu asi dori să-mi' procur cel putin anii 11r si V. Din numerii de an imi lipsesc: num. cu "Dombrava Rosie". . numerul in care Panu incepe.studiu]" seu asupra romanilor, si anca un numer, precare nu ti-I pot numi, de oare-ce am doi numeri in Sot si nu stiu care. Ti-oi spune mai tărziu. Te rog, daca poti, trimite-mi-i: Ca incheiare definithiva iti poftesc rabdare indelungata si pentru alte asemenea scrisori, Primeşte salutarile mele! Arad "Gura Satului", Al Dtale shincer Slaviciu. UMBRE PE IEZERE In întunerecul din tine Ca într'un templu pânqărit Sunt stinse candelile toate Şi zac icoane răsturnate Pe lespezile de granit. Tăcerea. golul şi-L intinde; Si 'nir'un ungher neprihănit, Ascunsa-o flacara tânjeşte Si 'n licârirea-i se desprinde Saian, ce 'n strana lui, rânjeşte! Stania .. [421] CHIPURILE LUI NICdLAE VODĂ MA VROCORDAT ŞI FAMILIEI SALE ÎN BISERICILE BUCUREŞTENE Nicolae Mavrocordat a domnit în Muntenia dela 1715 la 1716 şi dela 1719 la 1730. Din întâia căsătorie, cu Casandra Cantacuzino, moartă înainte ca soţul ei să fi ajuns Domn, a avut copii pe ... Scarlat n. 1701 + probabil 1724 şi pe Roxahdra n. 1702 t copil în­ ainte ca tatăl ei să fi ajuns Domn. Din a doua căsătorie, cu Pulheria Ţuchl,: moartă la 1716 în întâia domnie a soţului ei a avut copii pe: Maria n. 1706 t 1725; pe Alexandru n. 1708 şi care era t la 1722; pe Con­ stantin, n. 1711; pe Ioan n. 1712 şi pe Toma t copil 1716, În timpul primei domnii al tatălui său, în acelaş an cu mama sa. Din a treia căsătorie, cu Smaranda, fiica paharnicului Panaiotache (poate un Mamona) şi a Smarandei Cremidi, a avut copii pe Alexandru n. 1720 şi pe Sultana n. 1721. Chipurile 'lui Nicolae Vodă şi ale familiei sale se gă­ sesc în următoarele biserici din Bucureşti: biserica mare dela V ăcăresti ; paraclisul dela Văcăreşti; paraclisul Mitro­ poliei; Stavropoleos; Toţi Sfinţii şi Foişorul. În nici una nu figurează nici întâia Doamna a lui Ni­ coJae Vodă, nici copila Itoxandra din întâia căsătorie, pen­ tru că amândouă muriseră înnainte ca Nicolae Mavrocordat să fi ajuns Domn. În Biserica mare dela Văcăreşti, începută de Nicolae Vodă în întâia domnie, la 1716 şi sfârşită în a doua domnie, la 1722 1») figurează pe pereţi, dela stânga spre dreapta, pri­ vind din interior spre uşă: Pe zidul lateral, o femee încoronată, având lângă ea un adolescent cu coroa'nă' şi un copil cu coroană; ins eri p- 1) Iorga, Inscripţii, I 74. [422] [OrlN C. FILlTrI ţiile sunt şterse şi aceste chipuri n'au fost fotografiate; re­ prezintă pe doamna Pulheria t 1716, a doua soţie a lui Ni­ colae Vodă, cu fiii ei Toma copiI t 1716 şi Alexandru care era şi el mont la 1722. Acelaş grup al morţilor, adică doamna Pulheria cu fiii ei Toma si' Alexandru, hgurează şi în pa- raclisul mitropoliei. " Urmează pe zidul din faţă' un băiat cu coroană, altul cu căciulă ascuţită, altul cu coroană, câte-şi trei cu inscrip­ tiile şterse; apoi Scarlat Voevod (din prima căsătorie); Ni­ colae Voevod, ctitorul, ţinândbiserica cu Doamna Smaranda (a treia sotie) 1); sub ei,ţinând o cunună, un băiat cu co­ roană (Alexandru] fiul Smarandei)· şi o fetiţă cu căciulă (Sultana, fiica Smarandei); lângă Doamna Smaranda, flgu­ rează Maria Doamna, cu căciulă (tlica din; întâia căsătorie soţia .cămăraşului Ioan). Toţi aceştia sunt reproduşiîn Ale­ xandru A. C. Sturdza, Les Mavrocordato, Paris 1913, planşa ce urmează p. 112. Cei doi tineri Incoronaţi, ale căror in­ scripţii sunt sterse, nu rămâne să fie decât Ioan (din a doua căsătoriej-şi Constantin (din a doua căsătorie). Nu ştiu însă cine poate fi băiatul cu căciulă; observ numai că este aşezat la spatelebeizadelelor Ioan şi Constantin. S'ar putea să fie Nicolache, fiul, care figurează la Stavropoleos, al domniţei Maria cueămârasul Ioan. .. ' În paraclisul. dela Văcăreşti, început de Nicolae Vodă şi sfârşit la )736 de fiul său 'Constantin Vodă 2) figurează în aceeasi ord ihe; Pe zidul lateral din stâriga: Scarlat Voevod (din prima căsătorie a lui Nicolae Vodă, deşi murise 3); Iancu Voevod (din it doa' căsătorie a lui Nicolae Vodă şi deci frate bun cu Constantin Vodă ctitorul); aceşti doi n'au fost fotografiaţi. Apoi tot pe zidul lateral, Alexandru Voevod (din a treia căsătorie a .Iui Nicolae Vodă). Urmează pe zidul din faţă, Doamna Smarand;ţ(a trelasoţie a lui Nicolae Vodă) şi NL colae ·Vqq;�;�numaj. aceşti trei sunt reproduşi în lucrarea ;�. ". \ 1) Gl'�şît:.a.:dMia,!� .Iucrarea lui AI.. Sturdza. 2)),ţqrga, Inscripţii, 1.'7,). 3�8Pl'\!te fiind că n-ăiaIa 1723 când se făcuse biserica mare dela Văcăreş[�i:Nu mai frgurează În paraclis beizadelele Toma şi Alexandru (din a doua, căsâ torie.a lui Nicolae Vodă) care muriseră inainte de 1722. [423] [424] 424 lOAN C. FiLiTTI lui Al. Sturdza (planşa după pag. 96). Apoi, despărţit prin uşă, Constantin Vodă Mavrocordat ctitorul, (din a doua că­ sătorie alui Nicolae Vodă); Doamna Ecaterina (născută Rosetti, a doua soţie, dela 1732,0 a lui Constantin Vodă); în fine, pe zidul lateral din dreapta, Doamna Sultana (fiica din a treia căsătorie a lui Nicolae Vodă). Aceşti trei din urmă n'au fost fotogr'aflaţi. / * * * In paraclisul Mitropoliei, ctitoria dela 1723 a lui Nicolae Vodă [), figurează, în aceeaş ordine: Iancu Voevod (din a doua căsătorie); Scarlat Voevod (din a doua căsătorie); Nicolae Voevod ctitorul; sub el, un băeţel cu coroană, care este Alexandu Voevod (din a treia căsătorie); Smaranda Doamna (a treia soţie); sub ea o fetiţă (Sultana, din a treia căsătorie); Maria Doamna, cu căciulă, (din a doua căsătorie a lui Nicolae Vodă şi abia Ia 1725); toţi aceştia reproduşi în lucrarea lui A1. Sturdza (planşa ce precede pag. 11:) cu menţiunea greşită că sunt chipurile de la Văcăreşti. Apoi: PulherIa Doamna (a doua soţie 1716 a lui Nicolae Vodă) şi fii ei Alexandru Voevod (care era t la 1722) şi Toma Voevod (t1716); acelaş grup al morţilor-ca pe zidul lateral din biserica mare dela Văcăresti şi n'a fost fotografiat. In paraclis fig\Jre�ză deci întreg' neamul lui. Nicolae Vodă Mavrocordat, 'afară de întâia lui soţie şi de fiica Ruxandra născută din întâia căsătorie şi moartă de timpuriu. Chipurile din paraclis sunt cele mai reuşite, iar a lui Nicolae Vodă se aproprie de cel gravat de Woltgang, * * * In biserica Stavropoleos Nicolae Vodă Mavrocordat figurează din cauza mile lor ce a acordat acelei biserici 2) s târşite Ia 1724 3): 1) Iorga, J. c. 24·3. , 2) Cf', hr isovul din 1.707 pentru Stăvropoleos în Urechi a, Ist. Rom. VII. 325. 3) General Vasiliu NăstureI. Biserica Stavropoleos, Buc.: 1906 pag. 85.--gb. Nedioglu, Stavropoleos, În Bulet, corn. norum. ist. XVII (1924) p. '148. [425] CHIPUllILE LUI NICOLAE VODA MAYROCORDAT 425 Prinzând tot din interior spre uşă, avem dela stânga spre dreapta: Pe zidul lateral din stânga, marele cămăras Ioan [soţul domniţei Maria, fiica din a două căsătorie a lui Nicolae Vodă] cu fiul Nioolachi, mic; apoi, pe zidul din faţă: domniţa Maria (aşezată deci lângă soţul ei cămăraşul Ioan) cu feţiţa Smărăndiţa, (care este fiica Mariei cu Ion cămăraşul şi nu cum s'a zis de curând 1), încă o copilă a lui Nicolae Vodă); urmează Nicolae Vodă cu Doamna Smaranda (a treia soţie) şi între ei, dela stânga spre dreapta, Alexandru (din din a treia soţie); Sultana (din a treia); Iancu (din a doua) Constantin (din a doua). Toţi. au fost de curând reproduşi 2) Lipseşte aici Beizadea Scarlat (din întâia căsătorie) care murise deci la 1724 '} * :{: * Biserica Toţi S/,inţii este o ctitorie, la 1726, a mitropo­ litului Daniil, Domn fiind Nicolae Mavocordat 4) In biserică figurează, de la stânga spre dreapta, privind din interior spre uşă: un boer cu barbă neagră, işlic negru cu fund alb, anteriu verde, hrâu galben, giubea verde cu blană. neagră; poate fi chipul vre-unui cititor ajută tor al mitropolitului Daniil sau un al .doilea ctitor. Apoi Ecaterina Doamna (gre­ şit în loc de Smaranda, a treia soţie a lui Nicolae Vodă, ceea ce arată că inscripţiile măcar, dacă nu şi portretele, au fost refăcute), Nicolae Vodă; sub ei, copila Sultana (din a treia căsătorie a Domnului) şi un copil (Alexandru, din a treia căsătorie); N'au fost fotografiaţi. * Despre biserica Foişor ne vorbeşte o anaforă a mitro­ politului către Domn la 25 Mai 181;�; se spune că în con­ dica mănăstirii Radului Vodă se află un hrisov al lui Nicolae ') Buletinul citat p. 15'1. 2) In Buletinul citat. 3) Şi deci n'a murit la 1726 cum se admitea pană acum. ') Iorga, Inscripţii, 1. 2i9. 1, [426] 426 IOAN C. FILlTTl ,iodă Mavocordat de la 7232 (1724) Mai 2 arătănd ca ."pe moşia mănăstirii, elin jos de Bucureşti, pentru plimbarea Măriei Sale şi a altor Domni, a făcut o pereche de case "'.� domneşti, cu curte împrejur şi cu grădină", iar alt hrisov a lui Constantin Vodă Mavrocordat lămureşte că biserica de la. acel loc, ce se numeşte Foişor", este "Zidită... de Doamna Smaranda" cu hramul Naşterîj Maicii Domnului. l) Constar.Iin Vodă Mavrocordat In biserică figurează Nicolae Voevod cu Smaranda 1.-i..· ... l) Cfr. F. Kubae: Juzno-slovjenske narodne popiecke. 1878 - 81. 4 val. �) Cfr, Gh. Gh. Alexici: Elemente române în muzica maghiară. (Va apare în numărul viitor din Grai şi Suflet). 7�997. - Co nvo r b ir i literare Zagreb, populară [430] -21·30 G. G; ALEXWI Cadenta aceasta mai scurtă se întrebuinţează in cazul când cântăreţul dă de un şir constatator din cinci sifabe. Pentru deosebire punem CI îaaintea unui şir, dacă şirul referitor se va cânta pe melodia cadenţei mai lungi, iar C2 înaintea unui şir înseamnă că la şirul referitor va fI apli­ cată cadenta cea scurtă. Şirele nesemnate se cântă pe rnotivul mereu repetat înnafară de cadenţă. Intrucât priveşte transcrierea fonetică a textului am adoptat sistemul întrebuinţat în general. Vocale speciale sunt: e=un e lung şi deschis (ă în limba germană), e = un a mai deschis; consonante speciale: el' = un el moiat (d' în limba slovacă), l' = un l moiat (U în limba spaniolă), fi = un 11, mo­ iat (fi în limba spaniolă), tr= un t rnoiat (tp in limba ma­ ghiară) şi li = un Ş iotacizat, care se foloseşte în dialectul din Banat în locul sunetului ce, ci. 1. Sus d'in codri Marnului, La munţi Tăl hanului D-au născu tu, s-au făcut CI D-un copilaş mic d'e turc. Odată ţîţă mi-o supt, D'e două ori 1-0 scăldat, D'in l'agăn că mi-o pl'ecat, La eovas că mi s-o dus, CI Săcurie că ş-au făcut. Mic-âi doamne d'e nimica} N urna d'e sinze.� d'e oce. Aidusie c-o pl'ecat, Aidusie-n vit'ejie. 01 Unde, măi , că .să du�ă? La munţi Tălhanului, Sus la codri Mamului, Cum d-în codri c-ajuuja, Cu săcuria-n fag că-ra da} CI Până-n muce mi-d băga, O blânsele mi-aşt' erfia, t;\aua căpătii puna, ° 1 El să rl a d' e să. durrne-re. [431] B.�LADA BĂNĂŢEAN..\. Aşa-m doarme d'e frumos, Cand doarme cu faţa-n jos, Când sufl'etu că-m răsuflă, Crenj în slavă I'e aruncă. Când sufl'etu că mi-ş traje, Toate erenjil'e s-apl'acă, Pestă obraz mi-l izbia, Sâng;il'e mi-I pod'id'a \ ;1 El fiis sarnă nu-ş băga. II. Iar sinstitu d'e-mpărat, Puţîn somn că mi-o semnat, ( \ Şi pe ieI că l-o visat. Ceiile că mi-ş luva Si iel, măi, eă-m sIoboza Pe sei sinzes d'e robaş, C\ Care o fost d'e perza-re. Dacă ieI că-i slobozare, Aşa d'in gură-m grăia-re: ') V oi sinzes fisori, Voi să vă duseţ La munţiTălhanului. Sus la codri Mamului, Că-m iestă, măi, iestă D-nn copilaş, mic cl'e turc, D'e două ori l-o scăldat, Odată l-o l/egănat, 01 D'in l'agăn că mi-o plecat. Dacă voi că H-ţ aduse, Viaţa io voi ierta, Acasă voi trimet/a." f\ Ai sinzes fisori C; După ieI pleca Sus la codri Mamului, La munţi Tălhanului. Umblă-îi, cât mi-ş umbla, Pestă copil că mi-ş da, C\ Adurrnit, măi, subt un fag. Cum mi-I, măi, cum mi-l ved'a Iei că mi să-nspăimânta, Fuga la săcurie-rn da, Toţ, măi, iei să rănduia Săcuria să mi-o scoată, C, Nis unu nu put/a. Iar copilu mic d/e turc, [432] 432 G. G. ALEXICI D'in vorbă şi d/iu zgomot IeI în sus că mi-ş săria, Mâna pe să'curia pufia Si d'in mân -o răsusa., Aşa d/in .gură-rn grăia: " Voi sinzes fisori Pe voi v-au adus O zil!e sfârşitz-a voastre, Q fiegre păcat/-a mele.''' Şinzes d'e fiăori La pământ înjenunc'a Si d'e iel că să ruga : ,', V ai copilaş mic d/e ture, Să fas bifie pentru noi. Mai mult pentru Dumîiezo, Că pă noi că fi-o trimes Pria sinstitu d'a-mpărat, IeI la prânz că t'e pofteşte. Copilaşu mic dre turc, Cum iel, măi, că-rn auze, Aşa' d'in gură-m grăie: "Duse-văţ voi înaint/e, C-oi vini io mai pe urmă, Să nu zÎcă măcarsifie. C-am vifiit io d'e vr-o frică. (r. La-rnpăratu mi-ş pl'eca, Cum, păratu mi-I ved'e-re Friguri d'e moartre-l prind'e-rE', IeI d-în pat că să pune-re Da copilu mic d'e turc, Aşa dlin gură-m grăia : "Păratte, măria ta, Pe mine, măi, m-adusai, Adă-m şi măicuţa mea, Să sug ţâţa d'e la ia." Impăratu că-m grăia, Câte muieri că iera, Tătle, măi, 11e râuduia, Tâţă Ilui, măi, ca să-i d/ea, Nu-l put/au d-a-I sătura. Iar copilu că-m grăia: "Păratle, măria ta, Pe mine, măi, m-adusai, Adăm şi măicuţa mea." Păratu să mâfiia : � Voi sinzes fisori Să vă duseţ, măi, [433] C 1 BALADA BĂNĂŢEANĂ Sus în 'codri Mamului, La munţi Tălhanului, S-aduseţ şi maica lui." Şi iei, măi, ea mi-ş pl'eca, Cum d-în codru d-ajunja, Păstă ia că mi-ş, măi, dia, AIăind şi vaiătând, D'e.copilaş întrebând, Sinzes d'e fiăori D'in gură-m grăia: "Aida maico să tie dusem, Măi, la copilaău tău, Că-i la sinstitu d-împărat, IeI la prânz că l-o poft-it." Cum ia că-m pl'eca, Ţâţa pestă spat/e-m da, Poal'e largi că-m sumeta Şi ia fuga că mi-ş da La sinstitu de-impvărat. Cum ia, măi, că d-ajunja, Copilaău mi-o vid-a, După spat'e că să da, Suje d'e să sătura. Dacă ieI să sătura-re: Aşa d'in gură-m grăia-re: "Părate, măria ta, Pe mine, măi, m-adusai, Adă-m, măi, şi calu meu." Impăratu că-m grăia: " Voi sinzes fisori, Voi să vă duăeţ Sus la codri Mamului, La munţi 'I'ălhanului, S-aduseţ şi calu lui. Vesne-i, măi, d'e a-l aduse, Numa-i muncă d-a-I cunoaşt'e." Oo pilaşu că-m grăie: "Lresne-:-i, măi, d'e a-l eunoaşt'e, Că are d-un corn d-în cap Şi cu peri ca d'e drac. « Sinzes d'e flsori După cal pl'e ca 1), Umblă cât umbla 1), 433 1) Acest sir se cântă în asern enea ritm ca �irul: "Sinzes dJe fisori". [434] 434 G, C; C 1 G. G. ALEXICI Pestă cal dăd'a, Cum calu-i vid'a 1), Cu d'inţ-oă-i mânca, Cu pisoare-i omoria. Plin sinzes fisori 1) Sins că mi-o rămas, 1) Abia ăia c-or scăpat. La-rnpăratu să du'se-re, Aşa d-in gură-mgrăie-re: .,Părat'e, măria ta, Se mai cal, mă i, are iel, Cu drinţi că n-o mâncat, Cu pisoare fi-o omorît, D'in sinze.s fisori Noi �in� am rămas." Copilaşu mie d'e turc, Cum asta. că- m auz a, Căpătsru-n mână-ş luoa, După cal că lDI-Ş pl'eca Sus la codri Mamului, La munţi Tălhanului. Umblă cât umbla Pestă cal mi-şda. Calu dosu d-întorsa l7-i În copilaş că-rn da. Copilaşu mIC d'e turc Mâna p-un munt'e pufia Si din safă mi-I lovia, Calu la pământ căd'a. Căpăstru-n cap îi băga, Pe cal iel să-ncăl'eea, La-mparatu să dusa, Aşa ieI că mi-ş grăia: � lnălţat'e d-împărat'e, cI' v' v (V) d . u, mal, mne sa-rn a al Vit'az cu mifi să-s loviască­ La mine să îndr ăzfteaseă. Dacă tu că nu mi-i da, Und'e capu am îţ sta, Acolo pisoari l'e." D-împăratu că-m grăia: "Ai copilaş mIC cI'e turc, 'I'n, măi, să rm te dus 1) Acest �ir se cântă în asernonen ritm ca şirul : "Sinzg d'e fisor i", [435] C 2 C I p-în oraş, d-îu Ţăligrad La sărdacu lu Novac". Oopi lu cum auza; Cal u ieI că-ncăl'eca, Şi iel, măi, că să duşa D-În oraş, d-In Ţăligrad, La săr.iacu In Novac. Lua li Iriţ d-a rânda, Birturi d-a mărunta, D'in gură-m grăia: "Mor măicuţă ş-oi muri, �;ovăseştl n-oi d-tntălăi." Iară NOI-ac, ăl bătrân, D- În cafană că iera; D'in gură-m grăia: "Au Ioviţă, puiu taici, la ieş taici pân-afară, Sin pc noi ne pomeîieşt'e? D-or fi vr-un tare vit/as, Vest'e mie să mi-ţ fas, Da d-o fi vr-un blăstămat, Să-i dai o palmă, să-I laş." Când Ioviţă că-m ieşa, Aşa d'in gură-m grăia: "Ai copilaş mic d'e turc, Cruăa ta şi l'eja ta, Se porneiieşt pe taica?" Iar copilu mic d'e turc Mâna stânga că-m t'inja, D'e pănânt că mi-I trâut/a lVIi-l Ilega, mi-I fereca, La obrâncă-l anina, La obrânca calului. Copilu aşa grăia: "Mor măicuţă ş-oi muri Novăsestr n-oi d-întălni." . Iară Novac, ăl bătrân, Când iel, măi, că auza, Din gură aşa-m grăia: _,Au Gruiţă, puiu taici, � a ieş taici pân-afar ă, Sin pe noi fie pomefieşt'e? D-or fi vr-un tare vit'az, Vestle miie să mi-t fa�. Da d'-ofi v r-un blăstămat, Să-i dai o palmă, să-I laş." Când Gruiţă că-ni ieşa, 435 [436] 436 C 1 G. G. ALEXICI Aşa. din gură-m grăia: "Ai copilaş mic de turc, Qrusa ta şi I'eja ta, Se pomeneşti pe taica ?" Iar copilu mic d'e turc Mâna stângă că-m t/ânja, D'e pământ că mi-l trânt'a, Mi-l l'ega, mi-I fereca, La o brâncă-I anina, La obrânca calului. Copilu aşa grăia: "Mor măicuţă ş-oi muri, Novăsest' n-oi d-întălni," Iară Novae, ăl bătrân, N-ave pe sine mâna, El afară că-m ieşa, Aşa d'in gără-m grăia: "Ai copilaş mic de turc, Qrusa ta şi l'eja ta, Se m-ai I'egat fi�ori?" Iar copilu mic de turc Mâna stânga că-rn t/inja Si dle pept că mi-l luva. D'e pământ că mi-I trânt/a, Mi-I l'ega, mi-I fereca, La obrâneă 1 anina, La obrânca calului. Copilu aşa grăia: "Mor măicuţă Ş-Ol muri, Novă�eşt' n-oid-întălfii.? Iară Marcu Craloviă In eăfană că-m iera, Când ieI că-mi auza, IeI afară că-rn ieşa. Da Novacu, ăl bătrân, Aşa d'in gură-m grăia: "AI'eu nunaş Marcul'e, D'ecând mama m-o făcut, Aşa sudă n-am văzut! Tot I'egat şi ferecat, La obrâncă aninnt." Iară Marcu Cra.lovis Milă lui că să făsa, Buzdugan ca mi-ş luva Şi d'in rnână-l răsusa, D-în copilaş mi-I zvâr l'a, Iar copilu mic d'e turc [437] BALADA BANA:rEAN,'. Mâna stânga eă-m t'inja, Buzduganu sprijofia CI Şi d'in gură că-m grăia : , "Ai dat Marcu voifiiseşt'e 10 să dau copilereşt'e." Când copilaş că-m zvârl'a Mâna stânga că-i frânja, CI Mâna stânga cu tri coast'e. Marcu la pământ căd'a Si d'in grai că mi-ş g'răia: ,',Ai copilaş mic d'e turc, D'e când mama m-o făcut, CI .Aşa vitraz n-am văzut." D'ireptu-re să mi-ţ spufi, ne se viţă d'e sămânţă, D'e se viţă că-m ieşt tu CI .Aşa tare şi vit/az?" Iar copilaş mic d'e turc .Aşa d'in grai că-m grăia: "Stătuş Marcu mă-ntrebaş, Di'rept ic-re să mi-ţ spun, Dre se viţă d'e sămânţă, CI D'e se viţă că mis ieu? Şi din fiaglia răzmeliţă CI Fost o mamă birtăşiţă. Nemeri mi-o tăbărât, Vifii Marcu Craloviă, Cu mama că s-o culcat CI Şi pe miri m-o căpătat." Marcu iel cum auza-re, Bifie ieI să nădăie-re, IeI in sus că să scula-re, După cap că mi-I luva-re, D'in guriţă-l săruta-re CJ Şi din grai că mi-ş grăia-re: , ,,10 mis Marcu Cra.lovis, Tu ieşt Miloş Cobaliă, el Fişorelu şi d-al mieu." Cum copil că-m auza-re Si d'in mână mi-I Iuva-re, Si iel, măi, că mi-I duse-re, b-în spital că mi-I băga-re Si pe ieI că-I vind/eca-re, CI Novăseştr mi-i sloboza-re. D-În birtuţ că să băgară Şi iei, măi, că mi-ş mai beră Şi tri zîl!e şi tri nopţ, mă. 437 [438] 438 G. G. AL EXICI Und'e iei că-m pribejeră? Toanina-n ţara Rumâfiasca, Pentru că'dt pornefiască La boieri, la Du mfievoastră. La boieri so pomeni, Până soaren ser v a fi t G. G. Alexici. iZBÂNDĂ Catre tine, vis eteric, nalţ aprinsa mea prunre, Vis de falnica izbândâ şi suprema fericire: Sufletului meu aripe ca (le vultur să-i anin, Ca măreţ şi fard teama sa se-aoânte în senin; \ Şi, îngemănat acolo albei ţlacdre de soare Cu puterea neagră-a nopţii apoi crunt să se măsoare: Sdgetând abisuri sumbre ca un meteor de aur Sti impartâ pretutindeni dintr'ai razelor tezaur Şi cu cea din urma raza ce-a cules-o pe aripa Sa se prâbuşeascd '17., spaţii - mort de a Dragostii risipă; Corn elia Buzdugan [439] ELEGIE DI� ALBERT SEMAIN Frumoasa mea, aseard la tine am visat Pluiiă o [raaeeime prin aerul curat, Ce-mi moieşiă prea plinul, ne'ncâpâtorul suflet. Mergeam scâldai aproape în caldut tău răsuflet Rostoaoti« prin aer zeţirul mlâdios Ascunsa amintire a trupului frumos. Aş fi vroit alături sti-mi fii, desmierdâioare De braţu-mi sprijinită cii [armecu-ţi de floare, /jF leneşă, cu pasul încetinit in noapte, I Să mă sâruţi cuminte cum ai vorbi, în şoapte. Cânta iubirea'» mine - o coardă 'nfioratâ=«, O, pururi aliniato la braţu-mi leqânatâ.I Te rechemam, în haina văzută-adesea ori, Având la pălărie suao mânunohi de flori, . Şi cu pantofii tainic lucind în noaptea sumbra, Cu umbra-ţi loocdiid, pe oale, ou-a mea umbră. Sunt seri din plutitoarea blândeţe 'nfiripate, Domoale, feminine, când inima se bate, Când sufletul tresaltă, cu 'nfiortiri de vis. Sub un sărut ce pare ca'n ceruri s'a deschis. * Zâmbiau spre mine ochii ... mergeam inseninat Sub largul cel' de noapte, CM stele semănat, Iar sufleiu-mi, lumină curată, sclipitoare, Se deschidea - crin candid - la mândra-ţi cinqatoare; Tălmăcită de Ion Oane . . "Le Chewiot d' 01'''. [440] ŞTIINŢĂ ŞI RAŢIONALISM v. Rit mut Cunoştinţei şi Irationalul 1. Perspectiva filosofică se schimbă aproape cu desăvâr­ şire. Gândiroa, inteligenţa, raţiunea, cunoştinţa în glenere, nu "deformează", nu "schematizează", nu "I'ieduc", nu "simboli- zează" complexul faptelor. Chiar de-ar vrea s'o facă, nu le e cu putinţă. Inteligenţa, bunăoară, determină schimbarea ca schimbare, persistenta ca persistentă. A gândi "durata pură" e a o gândi ca "durată pură" - nu se poate altfel; iar a intui persietenta e a o intui ca persistenţă -- nu se poate altfel. Inteligenţa ca atare nu e nici "statică" nici "dinamicii"" Numai substratul material, cuprinsul, inteligenţei poate fi sta­ tic sau dinamic, Inteligenţa nu are bagheta magică a prefacerii dinamicului în static, şi nici intuiţia pe aceea a prefacerii sta­ ticului Î,IlJ dinamic. iImteligenţa şi intuiţia S8 diversifică prin materialul de fapte, mu prin "actul" de înţelegere sau intuire, fi îndreptat sPI1El acel material, act constant în' -toate împreju- rările. Nu are nici un rost a vorbi de "partea spiritului in con­ fecţionarea lumii" (expresie barbară!). A inţelege nu e a con- strui sau a reface pe planul intelectual, realitatea. O astfel de jl "inteligenţă constructivă" - o grozăvie! - este inima nu nu­ mai a raţionalismnlui idealist dar şi a celui realist (ontologic), '. şi totdeodată, lueru ciudat, este exact şi convingerea antiratio­ maliştilor, Toţi aceştia, în loc săsupnnă îndoelii dogma raţio­ nalistă, sau o folosesc sau o combat, În cazul din urmă, cereând a dovedi cât e de răuîăcătoare "i,nteliglenţa". Fireşte pentru antiinteleetualişti, deformările provocate" clie ",iJnimă" 'sunt binefăcătoare. De aceea, pentru ei, dacă e o glieşeală a atribui lucrurilor calităţile inteligenţei, este normal a le atribui cali- [441] ŞTIINŢA şi RAŢIONALISM tăţila "inimii". Mai departe, dacă e o "naivitate" a socoti ma­ teria ca reală" trece drept o mare subtilitate a face din simplul ideal reiiqios, dintr'o năzuinţă, un ens realiseimam, ° realitate "superioa['ă", supranaturală. Gândirea determsmă lucrurile nuono: când îi su,1it date ŞI, aşa cum îi sunt date. Cunoştinţa 11 nu depăşeşte niciodată, ce- 8[lCJe are ca fapt dat (cunoştinţa 1). Citeam undeva: "orice for­ mulă generală e cu necesitate falsă, când vrei s'o verifici în ca­ zuri individuale". Cred, observă oricine că o formulă generală, neverifieabilă 111 cazurile individuale, o formulă care, cum Se zice, rămâne "abstractă", nu mai poate .fi considerată sub ra­ portul logic drept generală; iar dacă este efectiv generală" ea este comună unui grup .--: ce urmează El fi statornicit - de cazuri individuale; şi este generală, fiindcă ei imanenţă "ca­ zurilor individuale". "Absiradul" arc valoare numai ea mo­ ment în concret. Misologia, dispreţul faţă ele logică, merge din patimă prea departe. Negativ, ea este 'iTI realitate un dispreţ fată de fapte, mai ales, cum Se va vedea, un dispreţ faţ,ă de faptele corect stabilite ca reale; iar pozitiv este cultivarea frenetică, psiholo­ gistă, a emoţiilor şi apetiturilor personale. Prin urmare inte­ Iigenţa nu "construeşt,e" nici vederi abstracte asupra lucruri­ lor, nici "simboluri" convenţionale; ea dă singurele vederi po­ sibile asupra faptelor avute la un moment dat. Cum sunt fap­ tele, tot aşa şi }[ltelege'rea lor. Lucrurile şi logica lor nu sunt două entităţi deosebite, ci acelaş fapt, cu două feţe deosebite. Logica, nu e o copve a faptelor, o dublură a 10'1', ci înşişi fap­ tele explicita te, analizate, .Iudecata nu eopiaza, ci determină, clarif'ică, faptele, prin alte fapte. Gftndirea "imobilizează" nu­ mai ceeace dela sine e imobil; gândirea, nefiind ° analiză reală, nu schimbă nimic din lucruri, ci lE' expune aşa cum sunt date. De sunt imobilc, imobila le 'exprimă; de sunt fluide, fln­ idJp le reda şi ea. Bergsorlismul ne lasă a mădăjdui Ce1, putem trece pes\te "conceptele" lucrurilor şi ci'! putem avea direct lu­ crurils înşile. Cum să fie cu putinţă acest miracol � S'a văzut că nu avem "concepte", dacă nu avem şi lucruri sau o "pose­ siu!lle" nemijlocită, "intllitiv3.". a lucrurilor. La rigoare cineva s'ar putea mulţumi eu posesiunea globală, confuză, a faptelor, refuzând de a le clarifica, de a JI;' gândi. Că Îi place confuzia, [442] 4.12 xr. F'LORI.-\:-; e o chestie ce-l priveşte. Dar n'are dreptul de a face diubunnl său plac o normă generală. De altminteri vom reveni la pro­ blema "intuiţiei", în care stau ascunse numeroase echivocuri. Gâmdirea nu depăşeşte dar ordinea dată FI faptelor. A vem însi'ilpoteza. Ipoteza este o "completare" a faptelor date la un moment determinat prin alte fapte cunoscute mai nainte, "completare" ce are loc prin descoperirea de asemănări Între faptele })l'P­ zente şi cele trecute, aşadar, prin descoperirea de noui intre­ guri (relaţii şi unităţi). Ipoteza mai poate fi o suggestie, inspi­ rată ele fapte parţial, incomplet, cunoscute 1). "Completarea" 'IC provizorie in aşteptarea controlului ulterior. Dacă ipoteza n'ar fi suggerată de fapte, n'am înţelege dece cuiva îi trece prin minte să "complebeze" aşa şi nu altfel. Pentru tălmăcirea justă a naturii ipotozei .nu trebue sti trecem cu vederea un caracter esenţial al ei, Ipoteza depăşeşte o serie circumscrisă de fapte -- nu faptele 111 genere - 1;Ii a­ nume .numai intr'o singură directie: în direcţia cantitativă, nu l3i calitativă. Sau în alţi termeni: ipoteza nu descopere cate­ gorii inedite de fapte, de realităţi, ci numai desvoltă eate goriil« deja date. Aşa el, p. din momentul oe ştiu pri,n fapte ee e�te o planetă, pot face ipoteza -- sugg'el'ntă de unele fapte ­ că mai există şi alte planete. Dar dacă nu şt:iu empiric ce este o plandă sau un corp ceresc, ,fiic] o ipoteză nn va ajunge SR descopere planeta în genere. Dacă de asemenea ştiu Ce este o cauză, .un raport eauzal, sunt 'Îndreptăţit a FI dm it-e , ipotetic, îm faţa unui complex conf'us de procese, prezenţa unei cauze, ne­ cunoscute până acum. Insă gândirea singură şi numai prin puterile ei n'ar fi descoperit niciodată cauza în genere. Pildele se pot înmulţi şi exceptii nu SE' Întâlnesc. Cu acestea RIn for­ mulat un alt principiu logic, o altă. Degnlă de metodă, ale cărei aplicnţii sunt pe cât de numeroase pe atât ele rodnioe. Să mergem mai departe. Tn descoperirea analogiilor din­ tre fapte, aparent disparate: în desvăluirea 'unitătilor şi rO]3- tiilor dintre fapte eterogene, ascntimca mintii omului de talent �i de geniu are un vast câmp de desfăşurare. Geniullll1 cre- 1) Suggestia are loc şi aici tot, cu ajutorul altor f3;pţe neglijate sau necunoscute de cei mai mulţi. Ipoteza nu depăşeşte l1lclOrlată sfera faptelor în yenere. [443] ŞTllN'fĂ ŞI RA.ŢlONALlSM azit, ci vede eeeaee altul nu vede; el pătrunde în ţesătura în­ devalmasira 11 unităţilor şi a relaţiilor mai adânc decât ceilalţi muritori. Desigur, nu e puţin, dar e mult mai puţin decât cre­ aijn, nepotrivită omului, căci e apanagiul divinităţii. Concep­ tia romantică 11 geniului, a supraomului, nu e intărită de faptle. Sit nu ne inchipuim însă că pătrunderea :Ln structura fap­ tei e lucru U:;;Ol'. Efortul şi răbdarea geniului SlU1t Iuoruri rare. Subt aspectul căutăr«, cunoştinţa nu e o contemplaţie pasivă, ci o penibilă tensiune. De ordinar după o asemenea anevoioasă căutare g,hi11ea unităţii sau 11 relaţiei se face aproape intern­ poral ca o bruscă iluminare. liJste aşa numita "intuiţie". Şi cred că nu mit înşel spunând că adevărata gândire e totdeauna cscâpărare bruscă, o clarificare neaşteptată, parcă şoptită. de altcineva. Cazul "intuiţiei" e încă o dovadă că orice cunoştinţă e o presiune, o dictare, din afara inteligenţei, pe scurt, e ceva dat. Esenţialul e să priveşti faptele printr'o prismă favorabila 1 eoelării unitătilor şi relaţiilor. . Jn acest sens) intuiţia nu se opune gândirii, e o gândire accelerată. Descartes, Spinoza, Leibniz priveau "intuitia" ca o continuare Li "raţiunii". Intuiţia este o princlere nemijlocită a unui "i'ntleg", a unui multiplu fie în unitate file în relaţie. Aşadar, din acest punct de vedere, "intuiţia" are două note principale: a) este o prindere ne1nijloc1.tâ, aproape intempo­ rală, a conexiunii structurale dintr'un întreg; b) această prim­ dE-re are claritatea gândirii, ba chiar o claritate, o evidenţă, lJlai puternică, Dar ]11 j storia gândirn şi cu osebire în vremea noastră În­ t�l1nim, între nlte înţelesuri secundare, încă un înţeles capital al intuitiei, înţeles eu totul deosebit de cel precedent, deşi odi­ nioarăconfunda] cu el (d. p. la Plotin). Bergson are meritul de a·l fi luminat deplin. Pe când intniţin, clarificarea nemijlocită, mu se interesează prea rnl1lt nici de l'eaJiţatea materialului i:nturit nici de calita­ :('n lUI, n:;,lc1ar, pe c;1.nd intuitia 1 e neutră. fată ele problema realităţiisl1unc'l'ealităt;ii "materialului" in:tui,t, p1'eC11rn şi faţă e.le probJernn naturii intime) 11 ncestui matel'ia1, - dovaeUî că ilceast;'i intuitie SIC' întâlneşte mai ales în matematici'i; 1n schimb jJlf.nitin. IT snfitine eli primle lHllTlni 1'("a1111 şi chiar nn anumit [444] 444 ;\1. FLORL-\ '1 ",. r,l; real: cel neempmc, nesensibil; de asemenea, că prinderea a­ cestui real e "simpatică", vibrantă, lirică, patetică, "subit»­ tivă", extraştiinţifică, iraţională 1)., Intuiţia II nu mai posedă claritatea logică a celei dintâiu, ci este, cel puţin la reprezentantul tipic al acestei doctrine, la H. Bergson, o prindera vagă, crepusculară, confuză, sentimen­ tală, a unei realităţi "metafizice". Intuiţia aceasta obscură este um contact Cu o realitate neaccesibilă gândirii, Problemele ridicate de acest al doilea inteles al intuiţiei vor fi cer-cetate în alt cadru. E însă necesar a remarca de pe acum, că În genere gândirea nue un instrument specific prin­ derii exclusiva realităţii, ci doar mijlocul d� clarifica ve a ma­ terialului, ori dece natură ar fi el. Dacă materialul e real, gân­ direa revelează o realitate; daeăe nereal, gândirea revelează un nereal. Gândirea nu produce prin puterile ei realitatea; ea nu conferă unui material dat rangul de realitate. De asemenea gândirea nu are predilecţie pentru anumite materiale, nesoco­ tind pe altele san fiind j mpropris deterrninării lor. Este deo­ potrivă de greşit a crede că spiritul nostru posedă mai multă "raţiune" decât însăş realitatea, căreia i-o impune cu sila, ca şi a crede că realitatea posedă mai multă inteligibilitate decât noi. Raţiu:nea umană este (exprimarea teoretică a "raţiuIlJii" din lucruri. Dacă n'ar fi raţionalitate (unităţi şi relaţii) în 0- hieete, noi n'am fi putut s'o inventăm. Se va reveni asupra acestui punct. In treacăt, mai avem de adăogat o observaţie, pri vitoare la natura intuiţiei II, a intuitisi mistice. Din punctul de ve­ dm�e al concepţiei susţinute până aci, intuiţia II, hergsoniană, ni se prezintă doar ca un caz particular al cunoştinţei I, al pre­ zentării de materiale noui, de faptle inedite, ce urmează a fi determinate. Ea se deosebeşte dar de intuiţia I, referitoare la cunoştinţa II, la determinarea datelor. Intuiţia II este un instrument de îmbogăţire a stocului de informaţii, cel putin, asupra unora dintre realităţi, cele spiri­ tuale: cunoaşterea atât de anevoioăsă a sufletului străin. In­ tuiţia II este un mijloc de a procura materiale prime gândirii, de aceea este globală, obscură, orepusculară, cum este orice fapt brut. I R. Miiller-Freienţels : Rationales und irratiouales Erkonutnis A unalen der Philos. (vol I1)_ r , [445] , ŞTlINTA ŞI RAŢlONAL1SM Dar subt nici un cuvânt 1l1U putem admite că intuiţia II, prin faptul că prinde nemijlocit, că "trăeşte" anumite mate­ riale" poate confera acestor materiale caracterul de realitate şi chiar de realitate "superioară". "Trăirea" este un aspect de ordin subiectiv, psihologic; ea garantează realitatea psiholo­ gică a trăitului, nu realitatea lui obiectivă. Criteriul psiholo­ gist 1) al realităţii nu este acceptabil. 8e va arăta mai târziu că justa statornicire a realităţii l1U e de resortul trăirii psiho­ logice; ea cade în sarcina unor procedee tehnice şi metodolo­ gice, care au oarecare raporturi cu faptul psihologie, dar în ge­ nere şi esenţial sunt neatârnate de atitudinea şi de impresiile strict sufleteşti ale fiecăruia. De asemenea se va vedea că sta­ torriicirea realităţii, hotărârea valabilă a ce-ace este real şi a ceeace nu este, are legături indirecte şi cu eele două înţelesuri ale cunoştinţei. "R,ealitatea", descoperirea ei, nu e i:nrici o chestie de intui­ tie, nici o chestie de gândire; ea depinde de anumite procedee de control. Fără control riguros nu avem mijloace de a deosebi realul ca atare de realul pentru mine, de "trăitul" ca fapt su­ fletesc. Când cineva iţi vorbeşte de realitatea unui fapt, în­ treabă-l numaidecât: "prin ce procedee ai descoperit şi ai asi­ gurat acest fapt real î" Realismul şi psihologismul subieetivist sunt adversari ireductibili, 2. In faptul judecăţii UD rol decisiv are predicatul, căci prin el are loc determinarea, Determinarea este o regăsire, o recunoastere, o repetare a unui predicat, il unui dat, într'un subiect ce aşteaptă să fie şi el determinat. Aşa d. p. iIl "ver­ delo este o culoare", regăsesc "culoarea", pe care am avut-o şi în alte materiale, în datul actual .verdele", De aceea, cum l�e­ marcă şi J oh. Volkelt 2), predicatul este totdeauna un "gene­ ral", UiTI dat ce se repetă şi poate fi regăsit 111 mai multe cazuri particulare. Prin vehiculul predicatului 3), care e totdeauna un general şi niciodată un individual, subiectul e "î,nţeles", e "con­ ceput", luăm despre el o "noţiune". Predicatul, fiind totdeauna general, es,tie o ,,'noţiune", o "idee generală", un "concept". 1) Tot ce e trăit de mine, este prin 'chiar aceasta obiectiv. 2) Joh. votkeit: Op. cit. p. 498 şi urm. 3) Prin "subiect" şi "predicat" nu înţeleg nu ştiu ce "entităţi. in conştiinţă, ci obiectele, datele, exprimate de aceşti termeni. 72997 [446] / .\1. FLORJ..\:\, .,Noţiune", în sensul propriu şi originar al cuvântului, este llumaipredicatul sau generalul, cu ajutorul căruia determi­ năm, �ntelegem, concepem. După aceea termenul de "notiww" el fost extins şi la subiect, şi in g1eJere la tot ce poate fi denu­ mit (cu o Îngrădire: numele proprii). Noţiunea e dar o situaţie logică în raportul de determi­ nare ce constituo judecata; noţiunea este elementul deteJ'mi­ nant; factorul clarificator. Originar noţiunea este instrumen­ tul Întdeg1erii, al "conceperii". "Conceptul" (noţiunea) este dat' un termen de relatie şi nu e valabil independent de raportul de determinare, inerent judecă tii. N oţiunea inu : Cj_! , simbolizat prin sunete, şi cu rolul de determinant im judecată, este chiar notitmea. Dar inversa: orice cuvânt e o notiune, nu o/adevărata. Noţiunea e un cuvânt; dar nu orice cuvâmt e () noţiune. Exemplu: şi indivizii pot fi denumi ţi şi atunci avem nume proprii, nu concepte. Confuzia rămâne însă, posibilă. De oarece noţiunea e totdeauna verbal Iormulabila, de oarece e un cuvânt, s'a crezut că orice cuvânt poate fi considerat drept o noţiune. Astfel se trece cu vederea că noţiunea are nu numai o lature gramatieală, dar şi o lature logică bine îngrădită: ,11:0- tiunoa e generalul prin care un subiect este determinat sau dar exprimat, Drept urmare: judecata este o exprimare clară .el nnui multiplu în unitate sau relaţie cu ajutorul unui gene­ ral care devenind predicat în judecată este 'şi noţiune. Ceeace , gl'amaticalre predicat, logic este o noţiune sau concept. S'a vă­ zut că notiuneamn există decât prin şi pentru judecată; în afară de judecată noţiunea este un general, um "obiect" gene­ ral. Noţiuneae o relaţie, nu o entitate. Confuzia Între aspectul gramatical al generalului (noţi unii) şi asped1ullogic are două consecinţe regretabile: a) inele pendenţa cuvântului e transformată ])n independenta moţiunii, care devine asttf.el o esenţă, o "substanţă", un individ, pe când (\[1. ,este o l'elrutie logică; b) fiindcă putem uni cuvinte pentru a forma o propoziţie, s'a produs iluzia că şi judecata n 'O "unire denoţiUJui" . Noţiunea fiind un element al judecăţii, iair judecata fiind o formulare verbală cu sens (cu raportare la gâ:ndire)'; ur­ mează că orice notiune trebue să fie şi un cuvânt, dar 1111 este numai envâmt, N ominalismul a confundat noţiunea şi cuvântul, cum 11 confundat judecata si propoziţia. Tipic sub acest ra­ port e filosoful englez Th. Hohbos, pentru care gândirea era o .soooteală de euvimta''. Dar nu numai confundarea noţiunii şi cuvântului (Verbum, Logos) este o greşeală, dar şi credinţa că, izolarea, posibilă la cuvânt, este posibilă şi. la notiune. Cuvân­ tul poate fi ipostaziat, personificat şi manipulat după voei no- "ţiunea (generalul) rasistă operării H rbitrare. Generalul n II există "abstract", izolat, ei numai şi numai într'un întreg, in tr'o unitate sau relati«, de ei in ceva "eollC1',et", într'un material elat. Existenţa de sine stătătoare il gen(,J'a]u lui nu e o "abstrac­ tie" CI o absul1ditate. Deci şi emanciparea limbajului d� gâ.n- [448] J\J. FLORIAN dire, ca şi confundarea gândirii cu limbajul închid mari pri­ mejdii pentru stiinta specială, dar mai ales pentru filosofie, la care controlul este mai greu şi mai putin urgent, Obârşin verbalismului sterp, sofistic sau mistic, trebue căutată şi in aceste două paralogisme, Intre limba] şi gândirs nu există un paralelism strict. Putem examina acum problema "iraţionalităţii". Orice de­ terminare e formularea prin limbaj a unui gând, a unui mul­ tiplu analizat; este dar o vorbire cu Înţeles, o exprimare inteli­ gibilă; iar această exprimare se face cu ajutorul predicatului sau al noţiunii. Noţiunea este prin esenţă exprimabilul, Din a­ cestea elec,U!rge un important corolariu. Determinat, judecat, nu poate fi decât ceeace poate fi exprimat sau vorbit. Ceeace: nu posedă un echivalent gramatical nu poate fi determinat, judecat, înţeles. "Haţionalul", "int,eligibilul", este tot una cu: "exprimatul" sau "exprimabilul". Din potrivă, "iraţionalul" este "neexprimabilul", ".neformulabilul", "indefiruUbilul", ceeace însă nu trebue confundat eu necunoscutul sau nseunostibilul. l�ci ::'0 simte inevitabila tiranie a cuvântului, "Irationalul" nu e o "limită a cunoştinţei", ci o limită a 'exprimării. rSunt atât eu. lucruri pe care le cunoaştem şi totus nu le putem exprima! Aşa sunt d. p. nuanţele de culori, de sunete, de parfumuri, etc. Debunăseamă nu putem opri pe nimeni de a socoti ne­ [;lrâit1tl ca un mister. Cultul misterelor cerea, se ştie, dela ini­ tiat tăcere. Era mai mult un act ele prudentă, decât - de curaj. E bine dar să nu uităm că marginile exprimării verbale nu sunt hotarele cunoştinţei şi gâmdirii. Gândirea este condiţia vor­ birii, mu vorbirea condiţia gândirii. Vorbirea nu eonstitue gândirea, ci doar o comunica. Contigenţele linguistice nu decid de natura şi sfera cunoştinţei 1). Dela Greci s'a luat obiceiul de a suprapune gâmdirea şi limbajul, instituindu-se astfel ecuaţia: inteligibilul = expri­ mabilul verbal. Această ecuati« nu poate fi primită. Lumea .e mult mai inteligibilă decât îngădue oxprimarea prin limbaj sau compunerea silabelor, Log��ul trebue sa, fie mai mult 1'a- I Rolul limbajului in cultura umană n'a fost deajuns de preţuit. Nu numai ştiinţa dar şi religia îşi au cel puţin unele rădăcini in natura dinamică a limbajului. Prin limbaj superstiţiile sociale silesc uneori 'găndirea de a depăşi şi a răstălmăci faptele. [449] ŞTIlNŢĂ Şl RAŢIONALlSM 449 1iunle decât limbaj. Dacă răsturnăm raportul, intrăm în con­ flict eu faptele. Am d. p. atâtea afecte pe care :eu le Isimti:atât de bine, dar pentru care nu am şi formula verbală precisă .. In­ seamnă că nu le cunosc, că sunt um mister 'r E aşa, nnmai pen­ tru cel ee confundă limbaj şi gândire. Universul e inteligibil, chiar dacă nu totdeauna cunoaşterea lui este perfect verbali­ zată. Cunoştinţa nu e totuna. cu frazara. Plasa vorbirii nu prinde tot ce e inteligibil. Claritatea nu smană din vorbire, ci din gândire. A cunoaşte nu este a lipi etichete verbale. Verbalismul, BE·.cesar Grecilor, care erau debutanti, a devenit prin, scola­ stica medievală o necontenită primejdie pentru cugetarea eu­ ropeană. Evitarea primejdiei stă în revenirea la fapte, la rea­ litate, in emanciparea de prejudecăţi teoretice. Câte situaţii complicata nu devin mai limpezi, eâmd meditezi asupra lor, hotărât a păstra pentru tine rodul meditaţiilor! 3. Un cal de bătae, obişnuit la antiraţionaliştii contimpo­ rani, este individul şi cunoaşterea lui. Individul este "adevă­ Taia" realitate, declară antirationalismul timpului. Că realita­ tea e alcătuită din indivizi, din naturi individuale şi urni ee, ni­ meni nu tăgădueşte. Aşa este. Dar că 'realitatea este alcătuită nu:rna.i dirn indivizi şi că prin urmare generalul e o ficţiune mentală, e marea prejudecată, a no.mina.Zismului, in constelaţie căruia s'a desvoltat filosofia moderna. N ominalismul a dat fi­ losofiei medievale lovitura de graţie şi, după toate aparentele, tot el va. ruina filosofia modernă 1). Antiinteleetualismul şi misologismul de azi scot din aase­ nalul filosofic argumentele vechiului mominalism. N eo-nomi­ nalismul are indrăsneli pe care cel de altădată nu le cunoştea. El aspiră spre o ştiintă fără, abstractii, fără generalităţi (�), spre o ştiinţă a individualului, a clipei, a nuanţei, pe scurt. :-:plte o ştiinţă fără ştiinţă. In această "ştiinţă" individul ;nu va fi cunoscut, ti "simţi,t" (opoziţia între ştiinţă şi sentiment, se va vedea, e fără rost). Sentiment.ul, vibraţia personală şi mo­ mentană, ar fi adevărata "ştiii schimbă deseori metri ca de la vers la vers, îşi bate curat joc de ritm, subordo­ nează înnariparea versului 'couciziei gândirii sau plasticităţii formei şi izbuteşte totuşi a crea Frumosul. Imi amintesc de nişte versuri ale d-sale publicate mai an, În Flamura mi se pare, şi in care spune c'ar­ dori să fie: .Araniă în zori - argint la prănz "Şi'n seară .Să fiu o laiţă de viorele. "Cu tot parfumul serilor în ele. In numărul de faţă, poezia .Bufniţa", greoaie pe alocurea, e im­ pestriţată totuşi de viguroase icoane, care dau versului un deosebit interes. Vorbind de ochii păsării de noapte, poetul spune: Două vă.pcii de-amnare ţişniră pe o bârnă" Iar când bufniţa a fost prinsă şi omorătă. . • In gratiile cuştei, în ochiul mohorât, "N'am mai găsit p1'ivirect, de plâns de lună, udă ... " D-I Griqore Sălceanu, colaborator la mai multe reviste, publică în numărul de Mai al 'Ritmului Vremii o poezie dată nouă pentru .Convorbiri Literare". Adevărat că ne-a fost dată din Martie, dar ma­ terialul ce avem e atat de numeros, Încât trebue să-şi aştepte fiecar-e rândul, chiar când e poet tânăr şi nerăbdător. Deşi obiceiul nostru este să publicăm numai bucăţi inedite, facem excepţie de data aceasta, mai întâi fiindcă foaia noastră era sub tipar când am constatat lucrul- torţă majoră deci - şi pe urmă fiindcă de Iapt sunt două variante ale aceleiaşi poezii. Varianta din Ritmul Vremii este mai scurtă şi mai conciză. C.Oane. [472] FAPTE "Paneuropa" ("Statele Unite ale Europei)". - Iată o chestiune, de care s'a vorbit încă foarte puţin în ţara noastră şi totuşi o chestiune prea simpatică, atât prin sine însăşi, cât şi prin persoana promotor-ului ei, taqărul Conte austriac Richard Coudenhove-Kalergi. Coudenhove cere, pentru realizarea acestei idei, care se pare că a devenit scopul vieţei sale, mult mai mult decât simpatie: el reclamă de la fiecare aderent o activitate intensă şi sacrificii personale. Oare poate cineva uza, cu inimă bucuroasă puterile sale de muncă, sacrificănd chiar persoana sa, când vede înaint.ea ochilor un [deal, ce e drept, mai mult decât simpatic, un ideal măreţ, admi­ rabil, al cărui realizare ar părea realizarea unui vis frumos, dar când, pe de altă parte, o cugetare calmă şi nepărtinitoare îi arată, cât de spinos este drumul spre acest ţel, cât de îndepărtată este, pentru un timp lung, aşa de lung, încât nu i se poate întrevedea sfârşitul, orice posibilitate de a-l ajunge � Dar simpatia, dragoste pentru acest gănd nobil şi pentru zămis­ litorul lui, rărnăn neatinse; optimismul sănătos al lui Coudenhove for­ mează un contrast îmbucurător cu pesimismul sombru al lui Oswald Spengler, cel care prezice pieirea definitivă a tot ce făcea viaţa noastră frumoasă şi fermecătoare; faptul că Coudenhove ne arată măcar un mijloc de salvare din aceste mizerii postbelice ne îndreptăteşte a ri­ dica privirile noastre spre acest june aristocrat ca spre o personalitate cu totul excepţională dar nu trebue să uităm, că în calea realizărei planului lui stă mentalitatea unei clase întregi şi nu a unei clase, care se supune şi suferă, ci a clasei, care stăpâneşte şi domină de mult şi care a gustat şi cunoaşte deliciile puterei. Deci o luptă contra unei mentalităţi egoiste, brutale, nemiloase şi isterice, mentalitate de om primitiv la oameni civilizaţi, în conse­ cinţă - cu toate regretele profunde, ce le resimt - o luptă fără sorţi de isbândă! . In ce constă "Paneuropa", care sunt scopurile ei şi prin ce mij­ loace caută a se apropia de ţinta finală � "Paneuropa" sau "Statele Unite ale Europei" însemnează unirea Europei, cu condiţiunea ca toate ţările, ce fac parte din ea, să se bucure de drepturi egale, că siguranţa lor să fie garantată reciproc iiii că ele să fie cuprinse într'o mare uniune vamală ("Zollverein"). Scopul ei este de a salva viitorul Continentului nostru; ea luptă pe de o parte pentru prosperitatea acestui continent, legată de uniunea vamală, care atrage după sine urcarea salariilor şi scăderea preţu­ rilor, prin urmare o stare economică mai înfloritoare a individului: pe de altă parte ea luptă pentru pacea definitivă, prin dezarmare treptată şi succesivă. Căci numai o Europă unită şi cu pacea asigurată poate infrunta concurenţa cu restul lurnei. .. [473] FAP1'E 473 Deocamdată însă această mişcare n'are, in afară de propaganda neobosita şi tenace a iniţiatorului ei, alte mijloace de a păşi inainte decât munca ce o depune pentru apropierea economică şi politică cât mai strânsă între statele Europei. Acesta este singurul punct realizabil actualmente, În aşteptarea momentului atât de indepărtat, cănd dezar­ marea va fi efectuată, trupele necesare pentru paza ordinei şi pentru politie vor forma nu.mai. � singură unitate şi legislaţiunile tuturor ţă­ rilor europene vor fi unificate, Totuşi, dacă starea de fapt şi mai cu seamă starea de spirit în Europa de după războiu continuă, este foarte posibil, ca un nou răz­ boiu să isbucnească peste câţiva ani. Şi dacă cel din urmă a insemnat pentru cultura şi civilizaţia acestui continent distr ugeri formidabile, nevăzute până acum, războiul viitor, În care chim ia va avea un rol preponderant, va Însemna "pieirea" lor. Având deci a alege între Înaintarea pe drumul "Paneu ropei" şi apunerea Occidentului, s'ar părea, poate, întru câtvasurprinzător, că se face şi se vede atât de puţin în cea dintăi direcţiune. ' De ce? Se explică uşor: o condiţiune esenţială pentru a se apropia de "Statele Unite ale Europei" ar fi revizuirea conceptiuriei actuale a "Suveranităţei de Stat". , Această concepţiune, care înţelege în fond sub cuvântul "Su­ veranitate" un "Egoism de Stat" feroce, este atât de înrădăcinată în mentalitatea acelora, care detin astăzi puterea, încât nici unul dintre ei n'are curajul de a preface gănduri frumoase ca acel al "Paneuropei", deşi le inţelege şi le admira, in fapte. Şi nici nu poate, chiar dacă ar vrea. Căci, îndată ce un om de stat încearcă a se împotrivi voinţei organizate a finanţei, industriei şi a partidelor politice, el nu se mai poate menţine la cârmă. . Aceste forţe economice, dominante astăzi, şi partidele politice, care deţin încă pretutindeni puterea, şi care sunt tot aceleaşi ca şi înaintea războiului mondial, sunt mai interesate la concurenţa comer­ cială şi la preponderanţa lor particulară, decât la menţinerea păcei. Să ne aducem aminte, că representanţii acestor forţe aveau pe tot timpul războiului mondial, când masele de pe front şi chiar mulţi din "Hinterland" îndurând mizeria cumplită, vagoane speciale, automobile, un dejun, mai modest, ziceau ei, dar totuşi suculent şi o locuinţă bine tncălzită. Aliatul lor cel mai bun este militarismul şi un naţionalism sen­ timental, de a cărui desvoltare şcoala poartă deja prima grije, dând copiilor o educaţiune naţionalistă până la exces . . Iar guvernanţii perseverează În vechia lor politica de ură şi răzbunare, fiecare vroind a şti numai de propriile sale interese şi neacordănd nici o încredere guvernanţilor altor state. Sistemele de guvernare rămânâncl aceleaşi, statele vor fi încă mult timp capitaliste, naţionaliste şi militariste şi Statele Unite ale Eur-opei nu vor putea fi realizate, căci cei trei factori sus indicaţi sun t cel mai mare obstacol pentru ideile cosmopolite Dacă ne-am dezbrăca de multe idei invechite; dacă am lăsa la o parte toate micimiie sufletului omenesc; daca ne-am ridica deasu pra tuturor prejudecăţilor; dacă Europa ar deveni pentru orice european o concepţiune supranaţională ; dacă fie care dintre noi ar preţui pa­ triotismul său european tot atât, cât preţueşte patriotismul său pen tru ţara, din care face parte; dacă, în fine, ne-am lepăda complect de orice tendinţă egoistă şi imperialistă şi am încredinţa pretutindeni puterea democratiilor politice şi economice, numai atunci am pu lea ajunge la bine-facerile unei "Paneurope". Numai prin voinţa maselor, care sunt interesate înainte de toate şi in mod adevărat sincer Ia menţinerea pacei, adică printr'o mişcare de jos în sus, şi niciodată [474] .471: FAPTE printr'o mişcare de sus în jos, ne-am putea apropia de această operă frumoasă. Intr'un cuvânt, ideia politică a Con!elui Couelenhove, poate cea. mai puternică ideie dela războiu încoace, nu va putea fi realizată decât în acel moment fericit, care nu va sosi, poate, niciodată, când politica nu va mai fi făcută de politicianii de meserii. N. D. Germani. Origina conteluf Coudenhove-Kalergi. - Ideea Paneur-opei circulă azi în lumea întreagă şi numele iscoditorului ei, contele Coudenhovs­ Kalergi, e pe buzele tuturor. Ceiace se ştie mai puţin e că el este nepot de fată al celebrei Maria Calerghis, născută contesă Nesselrode, şi al lui Ion Calerghis, Grec din Moldova, trecut În Rusia fn Vremea Eteriei şi stabilit acolo. Bunica .lui Coudenhove-Kalergi a avut, în secolul trecut, o cele­ britate europeană. Frumoasă - căci În celebritatea femeilor, frumuseţa a jucat În totdeauna un rol de căpetenie - inteligentă, cultivată şi mu­ zicantă, ea a fost, timp de peste 3" de ani, În strânsă legătură cu toţi cei ce, în Europa oficială şi intelectuală, au jucat un rol de frunte În secolul al XIX-a. Prietenă cu regele şi regina Prusiei (viitorii împăraţi ai Germaniei), cu Napoleon III şi împărăteasa Eugenia, cu toată inalta aristocraţie a Franţei, a Germaniei şi a Rusiei, eleva lui Chopin, in­ timă CIi" Liszt şi cu Hans van Bulow, foarte strâns legată cu Wagner, jucănd În căsătoria acestuia cu Cosi ma ') un rol delicat şi frumos, ad­ mirată de Alfred de Musset, cântată de Theophile Gauthier, persiflatăde Heine, pictată de Lenbach, ea se putea mândri a fi una din femieJe de care se vorbea cel mai mult. Era nepoata de frate a lui Nesselrode, care a fost timp de 40 de ani cancelarul Rusiei sub trei împăraţi. Mama ei era polonă şi trăia in Varşovia, pe când fata fusese crescută la St. Petersburg, în casa unchiului ei cancelarul, În preajma curţii imperiale. La 'lG ani (1838) fu căsătorită, fără a fi întrebată, cu Ion CaJerghis despre a cărui ori­ gină vom vorbi mai jos. Incompatibitatea caracterelor aduse, abia după câteva luni de căsătorie, o ruptură fntre soţi. Hotărâră să se despartă, fără a divorţa, el rămânând la Londra, unde se stabili defi­ nitiv, ea pornind in lume, când în Franţa, când în Germania, uneori În Polonia, rar de tot in Rusia, care nu-i era dragă. Faptul că toate saloanele i-au fost deschise pretutindeni se datoreşte uimitorului el talent muzical, despre care avem mărturia marilor maeştri ai epocei, care o asernănau cu Chopin in felul ei de-a cânta la pian. Inteligenţa şi cultura ei au contribuit desigur şi ele la celebritatea ce-a avut, şi bărbaţii de stat, printre cari Cavaignac de pildă, o consultau uneori asupra chestiunilor politice. S'a spus chiar - ceiace nu este dovedit­ că Nesselrode o Întrebuinţa ca agentă secreată a Tarului Nicolae II-a la curtea lui Napoleon. Inima bărbaţilor însă o răpea prin strălucirea frumuseţei ei. Era înaltă şi bine făcută, un port regesc, după cum o descrie Sir Frederick St.-John, un diplomat englez care a umblat mult după ea, mult şi zadarnic, căci Maria Calerghis era pe atât de cuminte, pe cât era de frumoasă. Ochii ei albaştri de mioapă, care vedeau lu­ cruri şi oameni Într'un contur fără amănunte, îi dădeau o privire me­ lancolică şi pierdută care a zăpăcit pe Lenbach chiar atunci când această. femee nu mai era In floarea f'rurnusetei ei. Insă celebritatea cea mare şi-a datorit-o albeţei pielei ei. Bl\rbaţi'!şi femei erau fer mecaţi de stră­ lucirea acelui alb de zăpada, despre care toţi cei ce au cunoscut-o au J) Fosta ne v asră a Ill.i Bidlow. [475] F.\PTE 475 vorbit sau au scris cu cea mai vie admiraţie. Lui Theophile. Gauthier î-a inspirat una din cele mai bune poezii ale lui: "La symph0!lie en blanc majeur" (Emaux et Camees) care se isprăveşte cu versur-ile ur­ mătoare: .Oh! qui pourra fondre ce coeurl "Oh! qui pourra meUre un ton rose "Dans cette implacable blanct.eur 1 Iar Heine... cu Heine au fost lucrurile altfel. Poetul locuia în Paris şi zăcea, de luni de zile, pe patul lui de moarte într'o sârâcâcioasâ cameră mobilată. Maria Calerghis, fiind pe atunci in toiul frumuseţei şi al gloriei ei, credea că nimeni nu i se poate impotrivi. Rugă pe o prietenă s'o ducă la Heme, care în deobştie nu primea pe nimeni. După multă şovăire poetul consimţi s'o primească. Insă când ochii muribundului se tntălniră cu ochii acestei femei strălucitoare de tine­ reţe şi frumuseţe, ciocnirea aceasta dintre trecut şi viitor, între vlaga care se duce' şi cea care se resraţă, făcu să nască în sufletul poetului un năcaz, pe care nu şi-l potoli decât după ce scrise şi el o poezie pentru ea, pe care o intitulă: Elef'antul alb". . La 40 de ani Maria Calorghis se hotărî să divorţeze şi se recă­ sători cu un vechi şidârz peţitor al ei, Muleanoff, guvernatorul Var şoviei, Petrecu atunci verrle în oropsita capitală a Poloniei, fără a putea renunţa insă a-şi petrece iernile în centrele mondene şi intelec­ tuale ale Europei, veşnic În căutare de noi senzatii şi petreceri. Din căsătoria ei cu Ion Calerghis se născu o fată, singurul ei copil, Maria, pe care o crescu într'un pension în Franţa şi o mărită apoi au contele Franz Coudenhove, diplomat austriac. Aceştia sunt păr::inţii actualului conte de Coudenhove-Kalergi. Corespondenţa cu fata ei Mar-ia, pe care a văzut-o puţin dar a iubit-o mult, a fost publicată abia în 1\)10,1). Scrisorile, cu totul intime, scrise într'o franţuzească corectă Însă împestriţată cu numeroase vorbe şi fraze germane, nu prezintă interes nici din punct de vedere al stilului, nici dintr'ai des­ făinuiriior ce-ar fi putut face asupra persoanelor cunoscute cu care a , fost În legătură. Din punct de vedere psichologic însă, sunt deosebit de instructtve, căci se desprinde din ele veşnicul refren al zădărniciei care Iudrumează în lume paşii oamenilor vanitoşi, tr-ăind fără viaţă Înlăuntru, până În ziua când, slăbiţi de bătrâneţe şi boală, îşi dau seama deodată. că traiul lor a fost un fuior de fum gata să se împrăştie­ suflet pustiu fără de razărn, nici în afară, căci toţi te lasă, nici În­ lăuntru, căci sună a gol. "Meme l'humiliation" scrie ea g iner-ului său - (umilinţa de-a nu mai fi frumoasă din cauza boalei. Deci chiar în clipa destăinuirilor încă vorbea vanitatea)-"Meme I'humiliation n'a pas de prise SUl' moi. C'est la la vraie expiation d'avoir eu tant d'orgueuil, d'ambition, de souffrances vaniteuses, de poursuites factices, de preocupations mes­ quines et mondaines. Jetzt habe ich mich ausgesprochen." Ce strigăt pornit din temelii de suflet acest: iată, acum am spus tot! Dar din această tragedie pe un pat de moarte, rămâne pentru noi mireazma unei .vieţi, al cărui rost postum nu-l putem tălmăci, dar care a lăsat totuşi pentru pământeni o dâră luminoasă făcută din graţie, din spirit 'şi talent. Şi acum, despre Ion Calerghis, grec Moldovean, cu origini ce se pierd în bezna nopţii vremurilor, c'a tuturor fanarioţilor cari se res­ pectă. Tot urcând scara veacurilor ajungem la bătălia de la Lepante, când un nobil veneţian cu numele de Calerghis echipă o fregată pe 1) NIMia Kalerg i :t murit în anul 1874. [476] 476 FAPTE cheltuiala lui şi primi drept răsplată pe fala dogelui Vendramini în căsător-ie, iar ca zestre unul din cele mai frumoase palatedin Veneţia, Vendramini-Calerghi, în care a locuit la inceputul secolului _ trecut Ducesa de Berr y şi în care, in 1883, a murit Richard Wagner, Unii genealogişti pretind chiar că Shakespeare ar' fi aflat povestea Des­ demonii în arhivele casei Calergi. Lucru nu este dovedit. Urmaşii acestui veneţian se stabiliră în insula Creta 1), şi apoi in Corfu şi Cefalonia 2}. Unii din. ei tr-ecut-ă la Constantinopol.şi dea­ colo, ca atâţia alţii, În ţările româneşti 3). Familia CaJerghis pare a fi venit in Moldova pe la lnceputulveacului al XVIII-a. căci în anul '1734 aflăm pe Mitrofan Calerghi săvărşind mănăstirea Mierea în Mol­ dova '). Urmaşi de-ai lor se găsesc de altfel şi astăzi în laşi. Pe la începutul veacului al XIV-a unul din colaboratorii acestei familii tanăr-ul Ion Calerghi. se înfierbântă pentru cauza grecească, Întră în srranse legături cu Capo d'lstria şi prin sprijinul lui, deşi nu-l întâl­ nim luând o parte activă în revoluţia din 1821, Irecu În Rusia, se făcu cetăţean al Imperiului şi intră în diplomaţie ca secretar de ambasadă. Rămase Însă scurtă vreme în această carieră şi, fiind foarte bogat, işi cumpără un\ palat în SL Petersburg, se stabili acolo şi duse o viaţă mai mult sau mai puţin regulată. până, In ziua când, fiind introdus În casa cancelarului jcesselrode şi văzând acolo pe fetele acestuia şi pe nepoata lui Maria, spuse, fără mult înconjor, mai americăneşte decât greceşte: "Cea mare blondă îmi place. Doresc s'o iau de nevastă 1". Şi-a luat-o. Ce s'a întâmplat în urmă, am văzut. Inconpatibilitatca caracterelor provenea din prea marea dragoste a soţului pentru soţia lui şi - drept urmare -dintr'o prea mare gelozie .. Se despărţiră deci după �ase Juni de căsătorie, ea apucând calea pribegiei, care era s'o faca celebră, el stabilindu-se la Londra cu mama lUI, o suedeză, năs­ cută Iurgensen, Copila şi-o vedea foarte rar şi nu pare a-i fi dus mult dorul. Cu atăt mai puţin ar fi putut - scontănd viitorul- să ştie că era să fie el bunicul unui om menit, să facă valvă În Eur-opa, precum făcuse În vremea ei şi nevasta lui. C� Gane, Eminescu tradus în limba suedeză. - In revista. "Ergo" organul studenţimei din Upsala,D-l Profesor Hjalmar Psilande1' publică un studiu despr-e Mihail Eminescu, pe care-l apreciază la justa sa valoare, fund un cercetător harnic al literaturei noastre. Prof. Psilander a vizitat Romania, de care a păstrat o amintire plăcută şi a cărei limbă o' predă la Universitatea din Upsala, unde este profesor de filologia română. Pe prima pagină a revistei ne dă fragmente din traducerile ur-:­ mătoarelor poszii. "Şi dacă ramuri bat În geam", "Codrule cu t-ăuri line", "Vremea trece, vremea vine", "Somrioroase pâsărele=, şi "Neîn� ţeles rămâne găndul-, iar în cursul articolului rău a tălmăcit: .Lasă-u lumea ta uitată", "Mai am un singur dor" si "Ce te legeni Codrule?" Dvrul Goran Bjorkman din Stockholm, mort acum de curând, a publicat în "Var tid" (1920)tra:lucerile ri mate ale poeziilor . "Peneş curcanul" de Alecsandri, un fragment din "Epigonii", "Când amintirile" şi "Melancolie" de Eminescu. . Este îmbucurător pentru noi a vedea că r-enumele marelui �.ostry Eminescu a pătruns atât de departe şi face obiectul unor studii atat. de serioase din partea savanţilor străini. S. T. J) La JJlam: Marie von Moukan off-Kalerg is in Briefen an ihre Tochter (Leipzig 1911). - a. Photiadee: Marie Kalergis (Paris. Libr, PIon). 2) a. Filitti: Arhiva Gh. Gr. Cantacuzino. Bncnreşti , 1912. p. 253. 3) Familii fanariote de or igină italiană avem multe în ţară: Manu. Kegri, Canono etc. ') N. Io,..r;a: Inscripţii. r, p. 2·3. [477] {t � ;1 � I CONVORBIRI lITERARE 1 REVISTĂ FUNDATĂ DE .JUNIMEA· LA 1 MARTIE 1867 DIRECTOR AL. TZIGARA-SAMURCAŞ Redactor C. GANE ANUL al 58-1ea 1 u li e-A li g li S t 1 9 2 6 • I \ . 1 73825 BTJCUREŞTl Atelierele grafice SOOEC & 00., S. A. Depozit General "Cartea Românească" S. A. [478] tf/ 'j :� 't� ;l " ,1 'i I [479] MAMEI! Cum dintre trestii, nufărul scântee, Zoârlind betealâ pe albastre heleştee, Şi'n. floarea-i ce se leagănă, a lene, Potir de frumuseţi nepâmântene, Ascunde-un vis pe veci neîmplinit, Tot astfel tu, din umbră te desfaci, OI chip slăvit de îngeri şi de oraei, Şi'nseninezi o clipâ gândul meu fugar, Cu strâluciri de orajâ ce dispar Ş,; Leadnându-ţi oisu'n infinit. Aevea, prinir'a cerului palori, Vdd chipul. tău cum lunecd sub nori; Un ram întins pe-a lacului oglindel, Imi pare-un braţ ce vrea sâ mă cuprindă, Iar trestii îmi şoptesc cuvântul drag! 0/ mamă scumpâ, rai pe veci ascuns, In care vijelia oieţei n'a pătruns, Cu neg urile grele şi- pustii De când te-aştept la pieptul meu să oii! De când te-aştept, visând mereu, în prag -' . De voi cadea cu fruntea la pământ, Stejar bâtui de brumă şi de vânt. De-oi adormi şi lespezile reci Vor coperi o inima pe veci, Deasupra-mi, visul taa va ti cunună! Putea-vor vânturi să răstoarne stanci, Să tuiodleascâ nuirile adânci, Alunecând şuooae pe podmol, De-apururi, n'ar putea din luiu-mi goT, Sd-ţi zmulgă chipul prins în flori de tutui r Artur Enăşescu \ [480] DESPRE PROPORTIE Din toate imaginele proportie! pe care mi le trec înaintea ochilor, niciuna nu-mi mulţumeşte în întregime spiritul. Cea mai mare parte din ele au fost bucuria unei clipe. N'am putut statornici nici una, dăndu-mi seamă de toată imper­ fecţiunea lor. Dar proporţia este în ea însăşi atât de împletită cu viaţa încât ea nu poate fi percepută în totalitatea ei. Putem vedea, putem percepe din ea, doar aspecte fugare, asemenea unor miragii, nedesluşite sau ireale asemenea peisa­ giilor mişcătoare ale norilor. O simţim necontenit şi tot ceiace spunem despre ea este adevărat, fără a fi esenţial. Fără deci de a încerca să definim proporţia, vom vorbi despre ea, l ăsandu-ne călăuziţi în tot timpul acestei convorbiri, ele maxima lui Marcu Aureliu, atât de dragă multor filosofi: Armonia este una În univers. * * Proporţia a fost făcută pe măsura corpului omenesc. Invă­ taud să cunoască hotarele propriilor sale puteri, omul avu cea dintăi intuiţie a proporţiei. Şi încercând să precizeze aceste hotare, el înfăptui primele proporţii. In chipul acesta, treapta, poarta, masa şi morrnăntul au devenit primele modele ale arhitecturei. De origină pur individuală şi utilitară proporţia arhi­ tecturilor s'a organizat Îl} cadre sociale. Neexprimănd la început decât efortul individual împotriva unei necesităţi adverse, ea deveni expresia colectivă şi sintetică a naţiunilor şi religiilor. * * Când spun proporţie. înţeleg arhitectură, vreau să exprim ritm şi armonie. Căci armonia nu este decât proporţia reuşită, [481] DESPRE PROPORTIE 481 iar proporţia reuşită nu este alta decât ritmul în acord cu viaţa. Armonia ar fi deci rezultatul unei proporţii, în timp ce proporţia ar fi rezultatul unui ritm. Or, ritmul nu este decât intuiţia mersului organizat al vieţii, al acestui mers care adesea pare că nimiceşte, în spiritul nostru, rolul hazardului. Este oare proporţia o construcţie geometrică? Desigur că nu. Aşa cum matematicele nu pot crea un astru ci doar pot să-I descopere sau să-I prevadă, geometria nu poate crea o pro porţie, ci numai să -o verifice şi să-o controleze. Proporţia reuşită este în aceleaşi timp o bucurie a spiri­ tului şi a simţurilor. Ea este în aceeaşi măsură plăcere fizică şi bucurie spirituală. In timp ce geometria nu are o dimensiune specifică) proporţia are un model etern şi neschimbător : corpul omenesc. Parthenonul care, la prima vedere, este luat de către necunoscător drept monumentul cel mai abstract al arhitecturei, este dimpotrivă ilustraţiunea vie a regulei pe care am enunţat-o mai sus. Micşorat sau .mărit, el ar perde orice armonie. * * * De indată ce această legătură misterioasă dintre proporţie 'Şi om se rupe, proporţia se găseşte în afară de ritm. Nu există decât un ritm. El nu se poate defini, ci doar se poate simţi. Din toate vremurile savanţii au încercat să dovedească cum că, În mod instinctiv, oamenii au dat proporţiilor arhitec­ turale, raporturi conţinute în corpul omenesc. Din toate timpurile savanţii au vrut să introducă lumea În sistemele lor. Şi desigur că punctul lor de vedere este logic, căci atunci cănd omul şi-a căutat o măsură, el nu.a luat-o În mod arbitrar, ci în mod natural, în raport cu el, cu posibili­ tăţile sale fizice. Dacă omul nu ar fi vertical, estetica noastră ar fi cu totul alta. * * * Proporţia este deci un spaţiu armonie limitat ... armonie mărginit în raport cu noi. Căci nu trebue să ne înşelăm; la început, oamenii se adăpostiră sub un acoperiş nu numai împotriva intemperiilor [482] 482 G.·M. CANTACUZINO .� I i I ci, mai ales, împotriva imensitătei cerului. A construi, este a aduce universul la iudemăna simţurilor tale. Care este partea utilului şi care este partea simbolului în naşterea unei proporţii, este cu neputinţă ele spus. Şi tot atât de imposibil este să alegem care este partea tradiţiei şi j care a sensibilităţei şi inteligenţei artistului. Este uşor să copiezi o proporţie existentă, dar este cu totul ,\,�.t:' altceva să-o faci să retrăească ; pentru aceasta nu există legi. Oricât ai copia trecutul, puterea vietei îndoae vechile forme necesităţilor ei. necontenit reînoitc. Proporţia nu este, poate, decât imaginea unor anumite şi mari intuiţiuni pe care omul le-a avut ele întoteleauna. Ceace are însemnătate nu este ele a şti daca armonia este una, ci cum poate fi una. Poţi să împarţi şi să subimparţi istoria artei în stilur i, clase, familii şi regiuni, limitele pe care le vei stabili vor fi întotdeauna arbitrare şi artificiale, căci arta este una şi trece- rea dela () epocă la alta s'a făcut pe nesimţite, fără ca cei ? cari au asistat la această transformare să-şi fi putut ela seamă. Diversitatea ele programe, ele climaturi, de temperamente, de materiale; inegalitatea de condiţii, de religii, etc, n'au impiedecatartele de-a avea o ţesătură unică, căci pasul omului a rămas de veacuri acel aş. * * Proporţia este deci una din imaginele vieţii. Deaceia ea nu este pur geometrică. Raţiunea a putut crea mai multe geometrii, deopotrivă de adevărate. Proporţia însă poate lua un număr infinit de forme, dar ea nu poate pierde din vedere corpul omului; în timp ce geometria poate face abstracţie de el. Deace ea oricât de mare ar fi o proporţie şi o arhitectură ea nu poate fi mare, nici în raport cu o idee abstractă, nici în raport cu o plantă sau cu un munte, ci numai în raport cu omul. Există monumente imense cari nu produc efectul corespun­ zător massei lor, numai pentrucă nu reuşim să situăm în ele omul şi fiindcă nimic nu reaminteşte în ele prezenţa lui. [483] DESPRE PROPORTIE 483 Născută din jocul ideilor şi din armonia fizică CI corpului omenesc, proporţia pare a fi imaginea nedespărţirei sufletului .de corp. Iată-ne ajunşi în faţa porţei de plumb pe care nimeni nu a deschis-o. Subiectul ne a adus in pragul metafizicei fără ca spiritul nostru să fie satisfăcut. Dar, o călătorie în cămpul ideilor nu presupune cu nece­ sitate o definiţie şi o concluzie. Am emis premise şi am schiţat teme pe cari le vom relua, poate, într'o zi, cu voia Domnului. O.-M. Cantacuzino [484] RĂSCRUCI DE TOAMNA De la răscruci Se 'nalţă către cer Trei cumpeni ele f'ântăni. Trei negre iroiţe, ou mâni Bătute 'n 'ouile ele fier: Trei râsiiqniri ele cruci Privesc de la rascruci .... De după deal, un cap de Crist; Cu nimb de soare Şi 'ncununat ou spini de nori, Suind calvarul către zare Priveşte trist la calatori, Cum pier în zare Pe drumul cenuşiu şi trist ... Dar iat' aqonieând se stânqe Pe cruce soarele ce-apune Şi bratele lui rastignite Spre cer îşi frânp c In chinuri de amurg: Din palmele lui pironite 8i tâmplele-inoineţiie Pe zare curg Şiroaie roşi de sânge .... [485] RA�CRUCI DE TOAMNA Când s'o sfârşi pe cruce r n chinuri Soarele, 0, suflete, tu la rascruce, In drum se îngenunchi Şi sa-i sâruţi picioarele' Acelui pironit de trunchi, Pe neagra cruce, Ce-o revarsa din nimb mănunchi De raze sânaeraie Pe câmpuri înserate .... Apleaca-ţi iainicii genunchi 0, suflete, şi te închina Acelui, ce ne-a daruit lumina ... Sfârşindu-se pe trunchi! .... Şi pururea de-acum, Cu buzele-ţi infriqurate Tu raeele-i impurpuraie Sa ruta-le şi 'n praf de drum: Saruta'n pulberea din ţernă Lumina-t dulce şi eterna/ .... Ion Buzdugan , , 485 [486] SALONIC Cu mănele împreuna te la spate. Căpitanul se piimbla pe puntea de comandă, în lung, În lat, scormonind zarea cu ochii. Din mers, porunci: - "Patru grade mai la Vest". O cărăitură de roată, acul se îndreptă pe cadran, �i timonierul răspunse, cu aceiaşi mlădiere de glas: - "Patru grade mai la Vest". O tăcere. Apoi porunca sună iar: "Dreept aşaa I" Şi răspunsul la fel: -"Dreept aşaa l" Căpitanul - născut în Brăiliţa, dar purtat pe valurile tuturor mărilor din lume - se opri o clipă să - şi aprindă tigara. Apoi, cu privirea rătăcită în depărtări, întrebă: -- "Ce e cu sărăcia asta, Domnule ?" Pe puntea de comandă eram numai trei, el, eu şi timonie­ ruI. Nu încape îndoială că vorbea cu mine. M'apuc aşa dar să-I întreb: - "Care sărăcie, Căpitane?" -- "Ei, sărăcia cea de mal., malul din babord ... Aveam odată un Englez cu noi care se tot uita într'acolo cu ochia­ nul şi-apoi m'a întrebat unde sunt ruinele Troiei... Iar în cartea de navigaţie vorbeşte de un război de pe vremuri şi de un turc Omer, poet, mi se pare ... Ce-i cu toate aceste, mă rog, că "poet" eşti doar şi D-ta?!" I I I � [487] SALONIC 487 Cu cât despret a rostit vorba aceasta: poet..! Şi cui o spunea? Unui om care în viaţa lui n'a scris un vers, cel puţin nu dintr 'acele care se mărturisesc. Sărăcia cea de mal era câmpul războiului troian. Decorul Iliadei! Cu sufletul în ochi mă uitam într'acolo când am fost rupt din visuri de căpitanul nostru. Trecusem Dardanelele-Hellespontul de altă dată - în care se'mbulzise în minte amintirile Istoriei, şi pluteam acum, de câteva minute, pe valurile Egeiei ... Pe stânga se întinde o câmpie cu ţermul pietros; un şir de munţi albaştri o rnchenărează în fund; o boltă de safir o învălue toată. Degetul pe hartă şi cu ochii roată, descoperi locul Ilionului şi eul mile Idei; colea o movilă -mormântul lui Achille; dincolo insfărşit stăncoasa Tenedos. Şi din tot ce se zice că s-ar fi petrecut aici, căpitanul meu nu ştia nimic, nimic de Paris şi, Elena, de Agamemnon şi Ifigenia, de Achille şi PatrocIe, de gingasa Nausicaa. N'au­ zise de calul de lemn, de şiretenia din urmă, de adăpostul corăbiilor ellene în spatele insulei de colo, pe lângă coastele căreia el navigase de nu ştiu câte sute de ori, fără ca o singură dată să-i salte inima din loc la amintirea basmelor ce minu­ nează omenirea de 3000 de ani incoace.' Incep a i le povesti. Vreau să rezum şi mă pierd în amă­ nunte. Stau singur de mă mir cum fiecare fapt, cum fiecare chip răsare atât de viu din cutele amintirii, parcă eri, parcă ali aşi fi citit Iliada. Nu pentru el, d pentru mine depănam po­ vestea minunată, căci locurile acele intrate în sufletele copil le vedeam acum cu ochii, şi pluteam pe aceleaşi valuri pe care plutise dacă nu Ulise, cel puţin Homer, dacă nu Homer, cel puţin acei ce l'au născocit şi'n limba lui neasărnuită l'au cântat cu înflăcărare ... tankul de petrol din oţel şi fier, lua în Închipuire înfăţişare de corabie, puntea de comandă şi puntea maşinei, două pânze albe umflate de vânt. Şi în timpul acesta - pe când mă 'nfierbăntam, fără a băga de seamă C am cuta din colţul gurei Căpitanului care când spusese "poet" atârna în jos în semn de despreţ, se ridicase acum în sus În semn ele ironie; în timpul acesta,­ tocmai când făceam apologia lui Antenor păciuitorul, Romain [488] 488 C.GANE ) Rolland din cele vremuri - deodată, nemilos, comandantul imi tae vorba în două: - "Adevărate sunt toate aceste, sau e numai o poveste!" - "Ce e adevărul şi ce e minciună" Încerc eu să spun. "Joc al inchipuirei. Iei una drept alta ... " =-- "Da-de! Vorbe de avocat. Adevărul este unul; minciuni cât lumea. Eu ştiu doar un lucru: să-mi duc colea vaporul, să-I strecor printre bancuri, să iau relevmente, să-mi ţin echipajul în frâu, să fiu la toate cu ochii în patru pentru ca mărfurile ce mi s'au încredinţat să sosească la timp şi în stare bună. C'a ftfogit Elena c'un Crai de la Rasarit, treaba ei şi-a lui, asta nu-mi dă mie, nici nimănui pâine. Iar dacă povestea ce spui nici măcar nu este adevărată, cu atât mai rău pentru noi toţi. Din pricina minciunilor acestora merg toate pe dos: Constanţa n'are apă, străzile sunt desfundate în Brăila, funcţionarii fură, dreptatea nicăeri.; iară Ii-voastre, cu monoclu 'n'ochi, faceţi curte la cucoane: bonjur madam, mersi madam, a fe bon voiaj, a ete Tenedos, a viu madam Elen et musiu Paris... bată-vă să vă bată... Ei, dar nu - e aşa: fiecare să-şi vadă de treabă ca să fie bine în ţară. Eu pe puntea de comandă, Dvta la tribunal, negustorii în prăvălie şi plugarul lângă boi. Asta este. Nu Omer şi IIiada şi prostii cât toată lumea !" .....•..........•.... " .... Ceia ce este grozav, e că are dreptate. Şi ceia ce este stupid, e că nu i-o pot da ... • • • • • • • • • • • • • • • • ." • • iii � • • • • A fost odată un om, născut pe termul. Balticei, care de mic copil a avut două dragoste: o fetiţa Mina şi o poemă IIiada. In brumele Nordului, visând la soarele Arhipelagului, se jucau copii de-a Paris şi Elena. Intr'o zi micul băiat ar fi spus fetiţei mici: "Când o să fiu mare, te iau de nevastă, şi-a să mergem amândoi pe coasta Anatoliei să descoperim unde zac ruinele Troiei." S'au despărţit în urmă. Băiatul s'a făcut ucenic de băcănie şi pe urmă marinar. O furtună l'a aruncat pe ţermul Olandei. A întrat comisionar într'o casă din Amsterdam - dintr'acei care umblă cu corespondenţa-şi între două alergături învaţă, cu dicţionarul, limba franceză şi cea rusească. Cei mari au [489] SALONIC 489 prins încredere în el, căci era harnic şi deştept, şi în scurtă vreme ajunse procurist. Intr'o buna zi l'autrimis ca reprezen­ tant al firmei Ia St. Petersburg, iar după câţiva ani avu bani destui ca să facă negoţ pe socoteala lui. S'a apucat atunci abia să înveţe greceşte. La 50 de ani, fiind om bogat, se lăsă de negustorie şi - rămas cu dragostele copilăriei în suflet ­ scrise Minei că vrea să se însoare cu ea. Dar Mina n'avusese răbdare. Era bunică acum. A plecat deci fără dansa pe coasta Asiei Mici, scormonind pămăntul, într'o parte şiîntr'alta, cu os­ teneală destulă şi cheltuială multă, până într'o zi, săpănd mo­ vila din Hissarlîc, a dat de ruinele. Troiei, de mormăntuf lui Agamemnon şi de comoara lui Priam. Fapt care a dovedit de altfel că poema lui Homer nu e chiar poveste mincinoasă. Şi astfel Heinrich Schliemann *) a trăit o viaţă de aprigă muncă pentru a înfăptui un vis de poet! Morală: Să împreunăm nevoile trupeşti cu cele sufleteşti. Omul cu aspiraţii estetice, dar fără simţ practic, se iroseşte ca floarea fără apă; iar omul fără ideal, chiar când e un cinstit muncitor, trăeşte ca boul bine hrănit care trage la jug. Dixi. >10 * * Cam 50 de mile Vest de Dardanele, după ce ai trecut printre insulele Imbros şi Lemnos, se vede pe dreapta un masif de stâncă, parcă au tisnit munţii din mare. E insula Samotrake, cea cu Victoria fără cap. De pe înălţimele acele se uita Poseidon cum decurg lup­ tele troiane, drept dovadă că zeii mitologiei aveau ochi, nu glumă, căci, deşi malul Troadei se mai zăreşte încă, de s'ar încăera acum Achille şi Hector, nu i-aş putea vedea nici cu Zeiss-uI cel de 10.000 de lei. Sa nu uităm Însă că Poseidon "păşeşte de trei ori şi a patra oară ajunge la ţel" **). Ori cum, de la pupă coasta Asiei se mai vede, în tribord ai Sarnotrake, în babord sfărşeşte Lernnos, iar în faţă, parcă tipărit .. pe foaie albastră a cerului - Sfântul .munte Athos. *) He inrich Schlieman, archeolog german:11822-1890.! **) Iliada. Căn tul XIII. [490] 490 C. GANE Când e foarte senin şi se tot întinde zarea în nesfărşite de­ părtări, se arată şi Olimpul. .. Din toate încheiturile mărei năvăleşte viaţa greacă, cuprinzând tot orizontul... Atunci,: nu ştiu ce suflet trebuie să ai, ca să nu te cuprindă o frământare sufletească, tulburătoare de judecată. Uiţi::cu totul c'au trecut aproape 2000 de ani; te simţi un aedellenţi: cadentănd pe o chitară hexametre de Homer. .. Athosăramăne în urmă, Olimpul se apropie: De pe culmile acestuia zeii păgăni s'au prăbuşit, orbiti de:�splendoarea zăului creştin - iar Isus, la răndul Iui, e gata să 'se prăbuşească de pe stâncile Athosului, alungat de puterea dictatorului Pangalos! Cum însă nimic nu moare până n'o pieri ultima con­ ştiinţă a ultimei amintiri, morţi pentru căpitan, morţi pentru echipaj, zeii mitologiei înviau în mine. Se trezeau Haosul şi Gaia, zeii cei d'intăi, împreunaţi de Eros, frumosul şiret... şi-mi flutură prin gănd şarpele din Eden 1 Pe coasta Tesaliei munţii Pelion şi Ossa _..:. care poartă încă numirile de atunci - îmi povestesc despre Giganţi, cum au vrut să-i clădească unul peste altul ca să facă un singur munte mai înalt decât Olimpul. Iar Zeuss i-a trăsnit 1. .. Imi flutură prin minte povestea cu Turnul lui Babel. Şi tot înainte, vaporul trece, lin, pe valuri. O ia spre miazănoapte prin dreptul Văei Tempei, unde alergau Centaurii şi unde domnea veşnica primăvară. Stăpâni erau acolo cei mai frumoşi zei: �hoibos Apolon şi Dyonisos 1... Nimic nu'mi flutură prin gând ... ci sunt quin­ tesenţa spiritului ellen 1 Olimpul travers 1. .. Olimp 1 Acum, ca în antichitate, ca până la sfărşitul lumii, zăpada scânteiază pe culmile lui. O pânză de nori, făcută parcă 'nadins ca să dea dreptate cărţilor de şcoală, pluteşte deasupra, când deasă, când mai rară, şi 'n forrnele-i ciudate desluşesc foarte bine palate minunate prin care se strecoară chipuri aburii: Zeus, Hera, Hermes, Artemis şi Afrodita. Hestia ţine o făclie, Ganymed toarnă nectar ... iar căpitanul de colo răcneşte: - "Boule, ţi-am spus cinci grade la nord! Ori eşti câr­ maci, ori eşti cărpaci l Vezi balaurul din pupă 1« [491] SALONIC 491 Asta cere. o tălmăcire. In mers, vapoarele lasă pe apă, In urma lor, o dara, dreaptă când timonierul ţine cârma drept, şerpuită când o frământa. Cand e dâra aceasta în cotituri, marinarii îi-zic "balaur" şi timonierului "bou"! * * Tin minte de impresia ce-am avut într'o zi, că vaporul merge singur. Fireşte la maşină mecanicii asudă, timonierul ţine cârma, ofiţerul de cart veghează la comandă, marinarii spală puntea şi freacă alămuri... dar în timpul acesta vaporul pleacă, merge, ajunge, se întoarce ... parcă-i o fiinţă vie cu inteligenţa şi voinţa ei, iar noi toţi ele-asupra numai membre în funcţiunea unui organism! Aşa încât tancul nostru, cu boul la cârmă şi balaurul în coadă, îşi mergea liniştit cele opt mile pe oră, Zielbeunisst cum spune Neamţul, şi numai ce ne pomenim, cam pe la miezul zilei -a patra după plecarea din Constanţa - cu Salonicul în provă ... Salonic În amfiteatru sclipind la soare pe-o coamă de deal, tocmai în fundul golfului. Inspre răsărit - dungă de-alungul coastei - se resfiră Kalimaria, orăşel de fabrici, de vi1le, de hoteluri. Iar înspre apus, Salonic, ca un triunghi dreptunghi, Ţerrnul mărei e una din catete; cealaltă - marcată printr'un bulevard -- se ridică dela Turnul Alb până sus pe muche, unde stă cocoţat un ca­ stel veneţian; iar de acolo la stânga, se coboară ipotenuza drept până Ia mare. Partea de sus a acestui oraş e turcească - fără Turci fireşte, căci Grecii au ras şi-au măturat tot ce-a fost viaţa musulmană. Nu mai este În tot Salonicul nici un Turc, nici o geamie, nici un minaret. Insă a rămas ceva, în ciuda gra­ bei guvernelor ellene ; a rămas pecetea oraşului: străzi înguste, case de lemn, fântâni Ia răscruci, chiparoşi subţiri şi negri, câni rătăcind fără stăpâni-pitorescul Orient. Partea de jos a oraşului, de la jumătatea dealului până Ia mare, a fost arsă. A cam inceput sub Sarai! - zic gurele r�le - şi s'a terminat după. Şi s'a apucat să iasă din ruine [492] 492 C.GANE un nou oraş modern, care creşte, s'ar zice, din pământ. Un oraş întreg, care parcă '1 vezi cum creşte. Străzi largi, case înalte, monumente, chei uri, diguri, clădiri de-o zi sau de-o lună, de-un an sau de doi; la unele se lucrează abia temelia şi la altele acoperişul; un minaret zace ras pe jumatate şi se şi înalţă crucea re gearnie; colea, pentru a lucra canaliznrea, s'a desfundat o stradă, dincolo s'au împreunat două; o piaţă a-răsărit de unde nu era; stă piatră lângă piatră şi groapă lângă groapă. Te împiedici, cazi, te ridici, bornbăneşti ... dar admiri. - "Parcă-i sămănătură, zic. Cu ce'l stropiţi de creşte aşa oraşul?". S'au prins toţi a râde. La masa unei cafenele, lângă Turnul Alb, eram vre-o zece inşi din care aproape toţi români macedoneni: Coe Adam, directorul şcoalei de comerţ şi profesorii lui, Muzaca, Balavachi şi Dadami, apoi Celea, Telioru, Varduli şi alţii... toti numai cu numiri frumoase şi fără codiţe. In munţii Macedo nii drăguţele sufixe eseu, eanu, nici, n'au prins rădăcină. Unul din profesori zice: "Il străpirn cu aur. .. nu noi, ei fireşte f" "Grecii sau jidanii"? "Ţt! Fraţii noştri renegaţi". ,,? "Unde-s Greci şi Cuţovlahi, jidanii n'au ce căuta, că suntem noi mai j'idani de cât ei "tălmăceşte cela, vrănd si"! vorbească pesemi-te de spiritul comercial". Căţi au "fost sub Turci, s'au dus în lumea lor. Şi erau mulţi. Au rămas aici trei feluri de oameni: Greci, Români grecizaţi şi noi ceşti a, Români cuţovlahi, cu obărsia la Roma şi cu găndu'n Bucu­ reşti. Ei clădesc palate, noi murim de foame. Al lor e, În mare parte, oraşul acesta, oraş de renegaţi. Cum se zic "Eleni" guvernul îi îmbrăţişează şi-i îndoapă cu de toate. Iar noi, canii nimănui.; Gem munţii Macedoniei de atâta romănism care se iroseşte". - "Ce ne rămâne atunci? "adaogă un altul." Ori ne grecizăm şi noi ca să putem trăi ... ori atunci, ne scapă poate ce] de colo". "Cel de colo", om la vre-o 50 de ani, �cam [sărac' la înfăţişare, dar în uitătură lume de bogat. [493] SALONIC 493 "Nu-l cunoşti? E domnul Celea" urmă unul din pro­ fesori. "Locueşte în Bazargic, c'a fugit de atâta bine. ŞL şi-a pus de gând să ne ducă pe toţi în Dobrogea, să părăsim munţii noştri pentru a coloniza pustiul". - "Dar "încerc eu si! spun" puternică unitate etnică cum sunteţi, n'ar fi mai bine să rărnăneţi aici şi să ... ", Domnul Celea mă întrerupe: - "Din grai, uşor "zice" dar cum să rărnănem când nu:ne lasă să trăim. Şi-apoi, ce avem din asta, unitate etnică la mii de chilometri de patria murnă? Destul stăm aici de arat amar de veacuri, aduşi nu se ştie nici de cine nici când. Nu e mai bine să fim cu toţii laolaltă, ca să tragem foloase şi unii şi alţii". "Ştii D-ta ce 'nseamnă pentru un Român macedonean, vorba Româniar, cu ce tresăltare de inimă o rostim, simbol de fericire, nădejdea unei vieţi? I - Să plecăm cu hurta, toţi căti suntem aici Români nevănduti, să sărutăm pămantul ţării. şi să ne punem în slujba ei." "Iar dumneavoastră "urmă el mai departe" veţi avea acolo o mână de oameni obişnuiţi cu suferinţa. Colonizat! întâi Cadrilaterul, cât mai mulţi lângă graniţă ca să scăpaţi de comitagii, Când vom fi noi acolo, veţi putea scoate şijan­ darmeria, că suntem doar deprinşi a lupta cu Bulgarii. Pentru o încălcare la noi, o să facem două la ei, până s-or sătura. Şi-o să se sature, te asigur. Pe urmă, să ne daţi pământ în toată Dobrogea, cât mai mult, ca să venim cu toţii. Unitate etnică acolo, nu aici. Şi-o să vezi că peste zece ani nici nu se mai vorbeşte de "chestia Dobrogiei" ... Ei, şi dacă s'o putea, să mergem mai sus, în Basarabia, în Bucovina şi'n Nordul Moldovei. Acolo nu vă cerem pământ. Avantagii comerciale, aUH să ne daţi nouă Românilor Macedoneni, şi peste zece anţ, cine-o mai pomeni de "chestia evreească? Asta e ... dar vezi, trebui să vreţi". - "Şi noi nu vrem?" întreb mirat. - "Din gură da ... însă uite, stau aici în preajma Sa10- lonicului 250 de familii, care şi-au părăsit munţii, vânzând ce bruma au mai avut, şi aşteaptă acum, în câmp sub corturi, să vină un vapor să-i ducă la Constanta, Şi eu mă sbat, scriu, alerg, mă duc înţară, mă Întorc aici... vaporul tot încă n'a sosit". 73825 - Convorbiri Literare 2 [494] 49-+ C. GANE -- "Au mai plecat alţii înainte?" -- "Plecat. Dar ce înseamnă? Trebui să mergem toţi, .toti, Să răjnănă aici numai grecizaţii, să se Iăfăiască în pa­ latele lor, moscopoleni şi c1isureni, de cap să le fie"! - "Ei! voi ardeleaţii "sare unul de colo parcă'l în­ ghimpase cineva "aţi monopolizat patriotismul. Lasă, c'o fi şi din moscopoleni oameni de ispravă, nu?" - "Sunt, că eşti Ir-ta I Dar încolo, de unde atătea case, de creşte oraşul, cum spune dumnealui'? De unde atâţia bani. de-au uitat şi româneşte?" - "In public. "adaogă unul". Dar când sunt acasă, între patru pereţi, o dau p) dialect". Inghimpatul însă nu se, dă bătut. Mai chiamă În ajutor pe un altul şi se încinge un fel de ceartă. Moscopoleni şi c1isureni de-o parte, ardeleati, frăşeroţi şi grămoşteni dealta Nu c'a fost gălceava mare, mai mult înţepături, când mai blânde când mai aspre, că unii sunt "ciobani", alţii "subţiri" vezi bine. Iar CeI ea de colo se prinde a zămbi frumos şi spune: -- "Bine fraţilor, eu mă lupt să vă fac una cu Românii din regat, voi îndevoi nu sunteţi, inţeleşi, Uite ce, renegaţi sunt din toate părţile şi Români buni Ia fel. Ne-am împăcat? Piară iarba rea şi trăiască floarea!" - "Să trăiască ţara noastră! Un pahar plin pentru ea 1 -"Şi-o jumătate pentru Turcii săraci, c'am trăit bine sub ei" --"Iar Grecilor drojdea 1" inchec un amărât. Am prins o învăţătură - vechie de altfel, dar e bine din când în când s-o mai improspătezi - chiar atunci când bântue În noi furtuna marilor simţiminte răscolitoare de con­ ştiinţe, mai suflă pe alături şi-o boare de nimicuri, mici sus­ ceptibilităţi sau mici vanităţi, căci suntem dor oameni - oa­ meni, de I - scăntei elin scânteia divină şi lut I Eram tocmai să ridicăm şedinţa, când iată şi părintele, singurul popă cutovlah elin Salonic. Parohie n'are. Are un suflet amărât de român. - "Părinte" zic, că-I cunoşteam pe popa Brindu din ajun, când venise pe vapor să ne facă feştanie "Părinte, hai cu mine să-mi arăţi SalonicuJ, să-mi fii d-ta Cicerone". [495] I �" "y i SALONIC 495 r I 1 t ! I ! 1 î Şi ne-am dus, dar de! popeşte, mai mult cu D-zău în suflet, decât cu pagănii cei de odinioară. De altfel din antica Therrna sau Thessalonica n'a rămas nimic, :decât doar priveliştea care e aceiaşi astăzi ca şi atunci, valuri după valuri izbindu-se de mal, şi'n fală, dar departe, Olirnpul cu poveştile lui, cu veşnica-i zăpadă, Cll norii ce s'ajungă şi se 'nvărtesc ca vulturii împrejurul culmii. Din zilele mari ale lui Alexandru sunt amintiri multe prin împrejurimi, în oraş nimic. Istoria monumentelor Salonicului începe cu Romanii. E întâi un templu rotund, care aduce cu Panteonul, sau mai bine zis, şi 'n mai mic fireşte, cu St, Angelo din Roma, rnoles Hadriani. Bănuesc aşa dar că este de pe vremea acestui împărat. ihMosaicurile din lăuntru, lucrate parcă ieri, răpesc privirile prin frumuseţa lor. Templul a fost transformat sub Constantin Cel Mare în biserică creştină, sub Amurat al II-a în geamie turceasca, iar acum, după război, s-a înălţat din nou crucea pe cupolă, de-i zice Sf. Gheorghe. Dar biserica n'a fost restaurată. In afară de amintitele mo­ zaicuri nu se văd în marea încăpere rotundă decât pietre desgropate de curând şi-un Englez cu ochelari care le cata- . loghiază. Părintele, cu gândul la creştinătatea lui, îmi spune - şi eu doar după el - că a fost aici, sub Bizantini, un paraclis în curte, care avea drept altar Masa Cea De Cină a Domnului Nostru. Paraclisul s-a năruit, dar piatra a rămas până acum vre-o 50 de ani, când a venit la Salonic regina Angliei, bă­ trăna Queen Victoria. Cică atunci Turcii i-ar fi spus, pentru cinstea care le-a făcut, să-şi aleagă din oraşul lor ce-o găsi ea mai de preţ,' Iar regina a răspuns: "Ia piatra cea de colo daţi-mi-o". Şi mult s-au mirat Turcii că'n loc de aur sau argint, ea vrea să aibă o piatră ... şi-acum ela British Museum În Londra. Al doilea monument e arcul de triumf, zis al lui Ale­ xandru cel Mare, dar nici pomeneală, că-i curat roman. O carte de istorie îl atribue lui August. Acest împărat însă n'a clădit nimic pe-aici. Intr'un Iexicon am citit că l'a ridicat Adrian. Se poate, fiindcă acesta a făcut lucrări pretutindeni, şi'n deosebi în Orient. Dar pe-o carte poştală - ilustrată în [496] --1-96 C, GANE culori - stă scris că e Arcul lui Galeriu. Cred c'am pus mâna tnsfarşit pe adevăratul document. Galeriu era Dac şi-a trăit mult prin părţile aceste. ElI-o fi ridicat, iar dacă nu - căci adevărul nu-l ştie nimeni - vreu să mă măngai cel putin cu gandul că unul dintr'ai noştri, un Daco-Roman din munţii Carpaţi, a isbutit să facă ceva' frumos şi trainic, măcar în Thesalonica, dacă nu în Bucureşti, unde Arcul nostru dela rondul al doilea dă să se năruiască după 7 ani, una din statui era fără cap după patru luni, iar celelalte s'au dus fără urme� ca şi milioanele învestite acolo! In schimb monumentul din Salonic este încă întreg. Bas-reliefuri îl acoperă tot, dintre care multe sunt păstrate parcă nici n'ar fi trecut peste ele şaisprezece veacuri. Ele reprezintă, ca de obicei, scene.de război, triumfuri, sacrificii. Aşi fi vrut să stau să mă uit la fiecare în parte, dar părin­ tele nu mă lasă. - "Vino la?f. Sofia 1" Şi m'am dus cu el. S'a isprăvit cu epoca romană. Cea bizantină e reprezen­ tată prin numeroasele biserici, dintre care Sfânta Sofia e fără îndoială cea mai frumoasă, dar prea mai aminteşte a geamie. Epoca veneţiană.- căci împăraţi din Bizanţ au dăruit 'oraşul întâi contelui de Montferrat şi apoi republicei Vene­ tiei - trăeşte În zidurile de 'mprejmuire, în cetatea de pe deal, şi'n vestitul AEUKO� mJP'fo� "tour blanche" cum îi zice lumea. Pe urmă epoca turcească refugiată în străzile tăcute ale oraşului de sus şi sgomotoasa viaţa de azi În partea de jos, oraşul în construcţie, portul, cheul şi Kalimaria. - "Dar n'ai văzut încă nimic" spune părintele. - "Mă rog t - "Fost-ai la aghiazmă � - "Aghiazmă? - " Aghiazma lui Sân Paul, sus lângă cetate.�Ce, o să pleci din Salonic fără să mergi acolo � - "Vai, se poate, părinte. Hai Ia Sfântul Paul." După ce-am trecut prin faţa cătorva spitale îngrămădite in jurul unui cimitir, ceea ce mi s-a părut lugubru, după ce-am urcat pe străzile intortochiate ale vechiului Salonic şi-am mers apoi o vreme de-alungul zidului veneţian, am ajuns la [497] SALONIC 497 poarta cetătei zise sub Turci Edi Cule, după cetatea celor Şapte Turnuri din Stambul. Aici aruncau ei pe răzvrătiţi po­ litici, cari urmau să stea '101 ani la închisoare. Imi aminteam de vremea când, fiind student în Berlin, am cunoscut un Bulgar 1) care zăcuse aici, osăndit şi el la un veac şi un an, Anul îl făcuse, însă veacul nu. Isbutise să fugă, şi eu acuma mă uitam minunat cum a putut el să iasă din zidurile aceste, cand deodată îl aud pe părinte zicăndu-mi: -" Dar ce te uiţi într'acolo? Uite-te 'ntr'acoa, că aci e Aghiazmal" Dincolo de drum stă singuratică pe-o înălţime o biseri­ cută, E alba toată şi are în faţă o terasă de piatră, de pe care se întinde vederea asupra Salonicului şi a mărci. Oraşul pestriţ,. desfăşurat ca un covor persan, se coboară din deal in vale, se oglindeşte în mare, se pierde în valurile golfului ... iar în fund de tot, dincolo de panza apei, straja cu măramă albă -:- Olimp! - "Ce. frumos e, Parinte!" -- "Stai că n'ai văzut nimic." - "Oo! tot încă nimic?" - "Păi, Aghiazma e colo jos." Coborăm scările terasei şi ajungem într'un loc împrej­ muit, vre-o doi trei copaci şi o bancă la mijloc. Sub terasă, în stânga, se află o peştera. E micuţă - cât ar încape un om; un izvor ţişneşte din stâncă, o icoană atârnă de perete şi-o candelă arde dedesubt. Intrarea peşterii e închisă cu grătii, Dar printre ele trece o ţeava care din lăuntru aduce apa afară la un mic havuz. Deschizi un robinet şi aghiazma curge. - "Bine, părinte, acuma spune-mi şi mie, ce e cu aghia­ zma asta 1" - "Ştii, zice el, că după ce a înviat Măntuitorul, unul din cei mai aprigi duşmani ai creştinismului a fost Saul din Tarsa. 'Dar Domnul Nostru i s-a arătat pe drumul ce duce la Damasc, pe când mergea el acolo să omoare pe creştini şi i-a spus "Eu sunt Isus pe' care-I urmăreşti"! Lumina în care s'a arătat era atât de mare încât Saul a orbit şi 'ngenunchind 1) Nicolae Rizoff, fost în urmă secretar la legaţia bulgară din Bucureşti. [498] 498 C. GANE l-a întrebat: "Doamne, ce trebue să fad" iar Isus. i-a răspuns "Scoală şi mergi în oraş; vei afla acolo ce trebue să faci". Iar în Damasc a venit Anania şi botezăndu-I, l'a numit Paul în loc de Saul şi i-a dăruit iarăşi vederea. Iar Paul s-a făcut apărătorul creştinătăţei şi apostolul Domnului şi a mers din ora � în oraş propă văd uind Cuvântul Măntuitorului.. Aşa a ajuns el într'o zi aici Ia Tesalonica şi nevrănd păgănii să socotească Adevărul, l'au urmărit CU pietre ca să-I omoare. El a fugit atunci pe munte in sus şi s-a ascuns în peştera aceasta, ca să nu-l găsească. Şi rămănănd înlăuntru vreme mai îndelungată, s-a rugat de Dumnezău aşa: "Doamne, pâine am la mine, ca să'mi potolesc foamea, dar ce mă fac de apă, că m'ai scăpat de duşmani şi-o să mordesete".Şi Isus Christos auzindu-i ruga, pe dată a ţîşnit apă din stâncă şi Sf. Paul a bine cuvăntat-o de s-a făcut aghiazrnă. Şi de atunci, cine crede în Domnul şi bea din apa aceasta, rugăciunile i sunt împlinite !" -- "Frumos, Părinte J « M'am plecat şi eu la izvor şi tăcându-mi pumnii gră­ madă, am băut prelung, ca un însetat. - "Doamne" m'am rugat "precum ai făcut să tişnească apă din stâncă, de s-a putut adapa Sfântul Paul şi-a scăpat de duşmani - astfel fă şi minunea să ţişnească minte în capul stălpilorstatului român, pentru a da fraţilor din Ma­ cedonia putinţa de-a scăpa de duşmanii lor, adăpăndu-se la izvoarele românismului, acolo în ţara noastră a tuturor,' unde sunt aşteptaţi cu dragoste şi cu încredere. Amin !" 1) c. Ga ne 1) Aghiazma Sf-tului Paul a făcut minunea. De când am scris aceste rănduri până le-am dat la tipar, vaporul a adus în Constanta cele 250 de familii. Consiliul de Miniştri a luat hotărâri frumoase., un vânt de nădejde bate peste tot! [499] SCRISORI CĂTRE IACOB NEGRUZZI XII Orrulec-Idare, în 9 Aug. 1873 st, n, Iubitul meu Domn! Destin, data si providintia imi sunt notiuni necunoscute; cu toate aceste imi par a fi aplecat sa cred, ca este o vointia tainica care direge viatia oamenilor croind caile in care ei au sa porneasca. Nesmintit intemplarile deterrninează asupra va­ loarei vietii noastre: suntem asemenea unui punct geometric determinat prin locul, in care se afla. Ca ostasiu am fost chiamat la manevrele de toamna, apoi in urma cholerei s'au amenat aceste jocarii martiale. Dup'acea am parasit "Gura-Satului" si cancelaria Stanescu, petrecand, cănd in Arad, cand in Siria, cand in Oradea si Beiusiu. In 13 Iunie a marit maica-mea. O lovitura grea pentru mine. In 1 Iulie a morit taica meu. O lovitura indoit de grea. Apoi tot inacest restimp am pierdut şi pre Louisa. O lovitura pre care nu am shimtit-o, de-oare-ce mi-a perit capacitatea de simtire.­ Asta-zi me aflu shingur intr'o lume plina de omeni: ori-ce bucurie, ori-ce amariciune me afla indiferent.-De vr'o 5 zile me aflu aici intr'un hotel bolnav, cum se cade, dar nu cred, cum ca voi putea sa mor deoare-ce sum anca tener. Si-apoi mănzii isi Iapeda copitele. . Din "Convorbiri" am primit numai doi numeri. Nrii 3 si 4 nu i-am primit. Te rog trimite-mi-i sub adresa de aici, care are sa fie stabila. Sum denumit arhivar la consisloriul de aici si astfel voi remanea stabil in Oradea mare. Te rog, scrie-mi, cand ai ternp, ca nu mor.