[500]
500
ION SLAVICI
Dupa-ce me voi fi insenătosiat si dupa-ce voi fi primit
nrii din "Convorbiri" iti voi scrie mai mult.
Me intereseaza foarte mult causa cu "Revista Contimpo­
rana". - Toata paserea-si cantă glasul!
Priimeste salutarile mele!
Al D-tale
Ioan Staviciu.
XIII
Orade(t-Mc!7'e, 26/14 Octobr. 1873.
Iubite Domnule Negruzzi!
Scrisoarea, ce mi-ai adresat aici, a primit-o nainte de
asta cu eate-va septemani in Siria, unde am mers bolnav,
pentru-ca sa petrec culesul viilor si unde mi s'a intemplat o
nenorocire interesanta, in urma "careia a trebuit sa zac vr'o
15 zile. Acuma am sossit aici in stare normala, adeca tot bol­
nav. Despre toate aceste alta-data; acuma iti scriu numai in
pripa.
Aici, la noi, mai multi orneni ar dori sa aboneze "Con­
vorbirile". Se tem inse, cum-ca nu li vor veni regulat. Pre­
cum zic Dlor, ori-ce au prenumerat in Romania, Ii-a venit
foarte anevoaia, ori chiar nu li-a venit de fel. Nu stiu, daca
caus'a va fi posta, ori in omenii de acolo. Foarte multi se
plang de Hasdeu, intre altii. Daca intr'adever ar fi astfel, atunci
este foarte trist: trebe sa avem incredere unii intr'altii si apoi
si sit ne aretarn demni.
Toate aceste ti le zic, pentru-ca am zis catorva orneni
sa aboneze de adreptul Ia Dta. Te rog, ca să fii cu deosebita,
bagare de seama la expedarea exemplarelor, abonate d'aici­
Daca se va observa onestitate, fii con v-ins, ca vor abona multi
de aici, de oare-ce la noi lipseste ori-ce miscare literara. Oamenii
cetesc bucuros, numai daca Ii se da ceva bunu.
Nu me indoesc despre onestitatea redactiunei" Convor­
birilor". Ast'a cred, ca nici nu o presupuni, Dar posta Dvoastre
ori doara a noastra pare neregulata. Si apoi, nu fara temeiu,
oamenii pretutindenea ved numai lipsa de onestitate. Am tre­
cut printr'o epoca, in care siarlatanii au trecut de oameni mari.
[501]
SCRISORI CĂTRE IACOB NEGRUZZI
501
Unu protopop de aici ar dori sa cumpere si .brosiurele
din anii trecuti. Te rogu: unde Sa se adreseze? - cat costa in
bacnote o brosiura?
Si mie mi-au fost promis din brosiurele aceste. N'ar fi
cu putintia sa mi le trimiti acurnaf - Din anul trecut mi lip­
sesc numai doi numeri: nrI. II si nrl III, daca nu me insiel.
Sciu, ca mi lipsesc nrI. cu "Dumbrava rosia" si acela in care
Pan incepe studiul seu asupra rornaniloru. Daca se mai afla
pe unde-va acesti numeri rateciti, te rog, trimite-mi-ii.
" Editiunea librariei "Socec et Comp." a fost la noi cu bu­
curie primita. Am avut in mana cele trei tomuri, ce cuprind
scrierile fericitului parinte al Dvoastre. Nu am putut inse se
cetesc nemic din ele ... Frumoasa editie 1- numai sa nu fie
prea scumpa ... Dar, ori-cat de scumpa sa fie, eu unul o voi
cumperă. Si multi sunt de o potriva cu mine, multi, care
astepta cu bucurie nespuse, ca sa li se dea ocasiune a se im­
bogati din comorile adunate de genii nostri, comori pana a­
cuma ascunse.
Editiunea insemna inceputul unei epoce sănetoase in
viatia noastra.
Domnule Negruzzi 1- Nu me condernnă, lasa-me sa fiu
sincer fara a pacatui: fericirea, ce semtiesc in momentul ace­
sta, nu o dau pentru toiagul, ce mi-ar da stepanire peste in­
trega fatia a pamentului, De unde aceasta fericire? Ceteste
studiile asupra "maghiarilor. Am fost fericit cand puteam sa
par optimist: cu atăt mai fericit trebuieste sa fiu acum cand
internplarile justifica optimismul aparent al meu.
Mai mult decat ori-când me sentiesc indemnat acum Ia
lucrare; mai mult decat ori-cănd voi putea de aici inainte se
lucrez, pentru-ca voi ave invetiatorii in fatia.
Ceri inse povesti dela mine. Cu drept cuvent. Am poate
darul, care me redica peste cei-lalti culegatori de povesti,-si
am predilectie pentru ele. - Sa stii inse, curnca povestile, pre­
cum" eu le culeg, costa timp mult si bani multi ... Mai multe
alta-data.
Am scris eu mult decand tac. Am scris inse numai ce
se poate intre patru parieti si unui om, care nu stie azi unde"
se va ana măne. -- Am scris poate lucruri fara valoare. Ei, "
bine! - putin imi pasa. N'am scris de dragul nimenui; am scris
-
[502]
502
IO:-J SLAV1CI
numai pentru-ca sa aflu in mine, acea, ce In lume in zedar
cere, "Tantum satis" !�:�"
Promitiendu-ti, cumcă cat mai cu rent voi respunde la
scrisoarea, ce mi-at trimis, te rog, ce pe cat ti se poate de
grab sa respunzi Ia cele, de care te-am rogat mai sus, si apoi
remai cu D-zeu!
Sincerul
Slaviciu.
XIV
01'ndea-l1Iare, 1/13 Novbr. 1873.
Iubite Domnule Negruzzi!
Te-am rugat să-mi scrii si să-mi trimiti unele lucruri:
in decursul septernănii acesteia pornesc insa . dela Oradea­
Mare. Me duc; nu stiu unde, - dar'me duc. Te rog dar, ca
să-mi adresezi la consistoriul gr. or. din Arad. Me voi in­
grigi, ca sub aceasta adresa sa primesc ori si ce mi-ar veni.
Asta-zi am facut o preărnblare în orasiu si napoi. Cale
de o oara si jumetate. Va sa zica: nu mor de loc; am anca
cari-va ani in reserva. Din gaurile, ce am avut, a ramas nu­
mai una. Si asta merge bine. De insenetosiare nu poate fi
vorba: me voi sustiene inse cu post si rugaciuni.; Deocam­
data me indestulesc cu acea, ca pot sa me misc.
Dar'o altă vorba.
Nainte de asta cu eate-va zile am primit din Iasi o scri­
soare nefrancata, Desfac cuverta si cetesc: «Sambata in 27
Oct. fiind aniversara «Ortalei», mare betie la «Burta» rece;
toti membrii sunt poftiti la bere si chifteleo.j
Ei, vezi draga doamne! Set merg Ia betie: dar eu nu pot
sa beu, ca cară-si me gauresc. Nu stiu cine este invitatoriuI.
li multiamesc. Cei 20 cr, platiti Ia posta ar fi potut sa mi-i
lase pe sigări.
Cu toate aceste poate imi va folosi invitatiea facuta.
M'am pus pc ganduri. «Beu oamenii aceia, beu, se ve­
selesc l imi gandearn. - Daca fieste-care ar be eate cu un
. pocal mai putin, - eu asi putea sa scap dela necas ... Daca
acei oameni ar fi apleca ti sa bea cu un pocal mai putin.­
Cine stie, - poate sunt».
[503]
SCRISORI CĂTRE IACOB NEGRUZZI
503
Iubitul meu Domn! - Vei află, ce voiesc sa zic. Xle
aflu intr'o stare, in care nu-mi este permis sa me sfiesc fa­
tia de aceia, pre care ii pot numi amicii mei.
Eu cu ajutoriul «junimeii am petrecut un an in Viena.
La sfirsitul anului m'a intrebat Xenopol daca dorese ajutoriul
mai departe ori ba. I-am respuns, fei sunt impregiurări, care
me silesc ca sa-mi intrerup studiile.
Asta-zi aflu, ca aceste impregiurări nu sunt mai mult.
Nu am mai mult parinti, nu am mai mult o femea iubita:
am pierdut tot, ce. am avut intr'asta lume; n'atlu scaparea
decăt in mine însu-mi. Ne aflând afară de mine nernic, ce
m'ar putea ferici, nu-mi romane decât să cerc fericirea in su­
fletul meu. Altfel ar trebui ori sa nebunesc, ori să pun ca­
Pat unei" vieti, care n'are nici un sens. - Simtiesc inse in
mine comori cari pot sa devine un nesecat isvor de-fericir e.v­
Dar ele nu sunt desfasiurate. Si asta-zi, după loviturile ee am
rabdat, in miseria in care me aflu, am momente fericite; si
asta-zi me alipesc catra viata. Cu cat mai mare ar putea inse
sa fie aceasta alipire 1 ?
După eelea, ce s'au intarnplat mie nu-mi rernane alta de­
cat ca sa urmez cu studiile mele mai departe: sa me forrnez
incat sum capabil.
Eu am o deosebita aplecare pentru stiintiele politice, nu
ca profesiune, ci castiintie. Si atat de putin sum format in
ele. Me tem, ca adese-ori voi fi silit sa fiu diletant... Apoi­
cine stie, daca formandu-me, nu voi putea sa fiu spre folosul
sotietatii I � Mic inse nesmintit imi voi folosi, si asta este des­
tul. Numerul fericitilor va fi cu unul mai mare.
Me adresez catra D-ta, cu care stau in cea mai aproape
atingere, care me cunosti mai bine: ajutati-mi, si ati facut o
făptă umana, poate o fapta nationala. Nu cercati cine sum:
priviti numai la starea in care me aflu. - Este un om, care
ve roagă, ca sa-i faceti CLI putinta o distractie, in lips'a ca­
reia poate va peri. Mai putin cu un pocal de bere; o placere
trecatoare mai putin: nu ve rog de mai mult.
Stii ca am avut nenorocirea de am cazut la examenul
de stat. Daca nu mai mult, cel putin arata me ajutorati, ca
sa pot merge la Viena, pentru-ca sa coreg examenul. Poate
imi voi afla conditii pentru-ca sa me sustin mai departe,
. il
[504]
504
ION SLAViCl
Si-mi s'ar ela totodata acasiune ca sa consult un medic
expert in causa boalei ele care patirnesc. O cura buna poate
sa-mi dea anca 10-20 ani.
Eata-de ce te rog. Fii interpret al rugarii mele catra a­
ceia, care pot si poate voiesc sa faca ceva.
A face bine este fericitor : poate se vor afla oameni,
care se vor bucura, dacă li se ofera aceasta fericire.
Fa te rog, ce poti: constiintia ca ai facut, va fi resplata
Eu asta-zi am primit dernisiunea ca arhivar la consis­
toriul de aici. Am cerut-o si tni s'a dat. Nu pot sa lucrez.
Mane asi putea sa pornesc: dar nu stiu unde si nu stiu cu
ce. O 1 numai acuma simtiesc grozavia starei mele: nu este
in lume un loc, pe care sa-I pot numi «acasa» nu este un
suflet, de care sa pot zice «al meu» «ai nostri», Sunt
morti! amanduoi sunt morti.s-- si cuibul lor este in rnanele
altora!
Voi petrece aICI, cât voi putea; voi merge dup'acea la
cunoscutii elin Arad, petrecand si aici cat voi putea, la fieste
care o zi: asia voi petrece pela cunoscuti. Imi cade greu­
dar sum silit. - N'am mai mult decat 72 cr. din trei fiorini
ce am imprumutat ieri. Tinct. jodi. cali. jod-glicerin-etc. au
tras in doaue zile 1 f 60 el'. după mine ... Si medicul, ba me­
dicii nusunt platiti. Am trecut prin toate: le voi rabdă si
aceste.
In cat se poate calcula - in Arad voi astepta respunsul
O-tale. Potend inse castiga bani cat de curand voi porni la
Viena. Fieste care zi imi este un an pierdut.
Sperez I sperez -- deoare-ce alta nu-mi remane,
Primeste salutarile mele [
AI Dtale
Ioan SIa viciu.
XV
Arad, 14/28 1873. Noemvre.
Iubite Domnule Negruzzi,
De vr'o zece zile rne aflu aici in Arad.
Alalta-ieri a fost alegere de episcop, ales fiind Miron Ro­
manul, fostul principal al meu si om, cu care traiesc in cea
[505]
scmSOEI CĂTRE IACOB NEGRUZZI
505
mai buna intielegere. Acest nou ales episcop m'a provocat,
ca sa primesc redactia foii bisericesti "Lumina", pe lănga un
salar anual de 700 fior. Am respuns, cumca nu pot, deore-ce
asi ave de gand sa pornese pe eate-va luni de zile la Viena.
A remas dar, ca numai dupa-ce voi fi rentornat dela Viena
sa primesc redactarea. Mi-a sfatuit totodata noul episcop, ca,
daca voi merge la Viena, sa fac examen din limba si litera­
tura romana, deoarece ar foarte dori, ca sa fiu aplicat Ia liceul
de aici pentru catedra romana, singura sistemisata in Ungaria.
Eu asi dori forte casa fiu aplicat la aceasta catedra, deorece
nu este cariera, pentru care aşi senti mai multa aplecare, de­
cat pentru acea profesorala. Asi ave apoi salariu anual de
1200 fior, destul pentru-ca ici-colea sa-mi procur si câte o
carte. Nesmintit asi dori dar sa fac examenul prescris.
Daca inse nu asi pote sa primesc ajutoriu dela Dvoastre,
cel putin deocamdata nu voi pote sa merg la Viena. Voi fi
dara silit, ca numai decat sa primesc redactarea foii "Lumina "�o
Altfel nu asi ave din ce se traiesc. Pentru aceste asi roga,
ca sa binevoiesti a me incunostintia numai decat, daca pu­
teti sa-mi trimiteti ajutoriu ori ba, pentru-ca sa me pot orienta.
Nu cumva intre doaue scaune se rernan pe jos.
Boala mea progresează. Incep deja a nu dormi si sum
chinuit de o tusa seca, urmare a lipsei de sange. - Dar' - mul­
tiam Domnului - sum vesel si pot sa lucrez. Numai mana
stânga nu o pot misca. Este inflamata.
Deocamdata nu folosesc nici o cura; me tem, ca numa i
imi va strica.
Te rog dar' anca odata, respunde-mi numai decât.
Deca ar fi sa merg Ia Viena si se reman mai multa vreme,
me voi sustene p'in dare de Iectiuni. Numai spesele de cale­
toria si traiu pe cea d'antaiu luna me pun in ingrigire. Potand
să mi le castig aceste, voi caIetori mai tărziu Ia Viena.
Primeste salutarile mele!
AI Dtale
Ioan Slaviciu.
Iti gratulez la "Satira". Este o scriere, care dovedeste
ca si noi batem Ia portile cIasicitatii.
SIa viciu.
[506]
506
/
ION SLA VIeI
XVI
A rad. in 27 ,'focmbrc, 1873.
Iubite Domnule Nearue ri!
Ieri ti-am scris si asta-zi am primit scrisoarea Dtale. N'am
sa-ti spun, ca m'am bucurat. .
Te rog dar' binevoieste a-mi trimite, ce ai la mana pen­
tru-ca numai decât sa pot porni la Viena. Adresa mea este:
1. Slaviciu, Arad, Ungaria. La consistoriul ar. ori. roman.
Eu cuget ca inainte de tate Set fac examenul ele stat. De
aici inainte nesmintit rne voi sfatui cu dta. Daca asi ave sa
fac rigorosele, mai bucuros asi merge in Belgia, ca sa fac
rigorose numai din-stiintele politice si administrative, pen­
tru care am aplecare. In Viena ar trebui insa sa fac � rego­
rase din drepturi, o stiintia, pentru care n 'am nici aplecare
nici vocatiune. De altmintrelea sa vedem mai tarziu.
Precum ti-am zis eri, voi face si examen pentru a pute
fi profesor de limba si literatura romana. Nu-mi costa nici
bani nici ostaneala, Daca ar fi sa rernan aici, acest examen
nesmintit imi va fi ele folos.
In sfirsit si Dta imi dai sfatul sa merg la Iasi ... Si pe
semne nici n'are sa fi altcum : aici, isolat, ar pote sa me rod
fara sa fac ceva.
Vom vede.
Boala mea este, precum am zis. Eu sperez, ca o cura
buna me va lecui. Nu-e vorba dar ca sa desperez. Am avut
numai si am cate odata momente in care me tem ca sa nu
cad in desperatie. Boala imi slabeste puterile.
Me intrebi, ce intrepind.
Asi clori, precum am zis, ca cat de curend sa pornesc
la Viena, sa cer termen pentru examenul de stat si apoi sa
studiez. In Faurariu asi face examenul. - In restimpul acesta
asi cerca totodata sa me curez. Dupa. examen apoi: voi
rentorna acasa, - ori voi merge la Iasi, ori voi cere termin pen­
tru regoros, ori voi merge in Belgia, - precum va pare mai
intieleptieste.
[507]
CRI::illRI c.\nu: IACOR NEGRUZZI
S07
De-ocamdata te rog numai sa-mi trimiti acei cati-va bani,
ce zici ca ai adunat deja, pentru-ca sa pot porni.
Primeste multiamita si salutarile mele!
AI Dtale
Ioan Slaviciu.
XVlI
Vienct in 8 Decembrc 1873
Iubite Domnule Negruzzi!
De vr'o patru zile me aflu in Viena. N'am sa-ti mai
spun, ce am sa fac aici. Hotarit nici eu singur nu stiu. Pana
acuma m'am arangiat si am visitat cafenelele, bereriile şi
cabinetul de lectura a tinerilor romani de aici. La universi­
tate nu am fost anca. Nu stiu ce voi putea sa fac.
Cu toate, ca nu-mi promit aici cea mai boiereasca viatia,
de oarece toate sunt scumpe, nu-ti pot spune, ce bucerie me
cuprinde cand eara-şi me simtiesc in aerul universitar. Sunt
16 luni de zile de cand nu mi-a fost dat sa stau de vorba
dupa placul meu. Asta bucurie a mea este cu atăt mai mare
incat cred a putea zice, ca tineri mea de aici nu este mai mult
acea, care au fost inainte de pornirea mea din Viena. Numai
este acel zel bolnavicios, nu acea insu fletire oarba, care pre­
ocupa spiritele inainte de asta. Oamenii par a li mai mult
romani si a simti mai putin romaneste.
Lipsind acel zel, in convenirile tinerilor de aicea lipseste
si agitatiunea, ce pana acuma turbura spiritele. Pentru mine
asta este de interes, de oare-ce imi pot promite ca voi putea
sa aflu o distractie folositoare, de care am atăta lipsa. Cel
putin putinele zile, ce am petrecut aici, au fost cu desevir­
sire senine. Colegii mei sustin, Cel am perdut foarte mult din
firea mea vesela; eu sentiesc inse, ca decănd me aflu in Viena
eară-si devin, precum am fost, un om, care-si bate joc, de
ierna, cand ii intra apa în ciaboate.
Dar sa vedem, ce va fi de aici inainte.
Si boala mi s'a alinat. Nesmintit numai momentan. De
eate-va zile dorm bine si perd succesiv din verdeatia fetii
mele. Cu toate aceste simtiesc anca putina durere in bratiul
stang. Marie am sa fac o visita profesorului Sigmund Dittel.
[508]
508
ION SLAVICI
Am intieles, ca si Xenopol a trecut p'in necasul meu.
Ei bine! cu asemenea tovarasi calea-mi pare mai usioară,
Pe unde el a trecut, nici eu nu me rusinez a trece. - Vorba
este - numai sa trec.
N'am primit anca numerul 7 din «Convorbiri». L'am a­
flat inse aici, la cabinetul de lectura. Mi-a foarte placut stu­
diul lui Xenopol. Pentru-ce scrie omul acela atata de putin.
Ori poate face si el casi Eminescu ?
Studiile asupra maghiarilor sunt publicate. Nu stiu, cum vor
fi fost ele priimite la D-voastre. Aici au fost primite cu mult
mai hine, decât speram. Atat acasă cat si in Viena cunoscutii
mei nereservat admit parerile, ce am expus. Asta me in­
deamna, ca sa continuez, ce voi si face, nu insel pentru Con­
vorbiri. Am sa trag consequcntie pentru politica noastra zil­
nica si apoi sa public ce voi fi scris, daca imi va fi cu pu­
tintia, intr'o brosiura. - Nu inse «Flugschrift». - Despre asta
alta dată mai mult.
NI,! stiu cum veti fi primit pe «Ioanea Maichii». Inainte
de pornirea mea am apucat anca catceva fragmente de po­
vest}. Una, despre trei fete de imparat si alta despre un co­
pil cu per de aur par a fi povesti demne de a f puse alatu­
rea cu cele trei publicate.
Am cetit in «Revista contimporana» critica D-Iui Lau­
rian. Incat ea me priveste pe mine, poate sa fie dreapta. Par
inse a fi convins, ca Dvlui Laurian nu este in cIar asupra
chestiunei «natiune, ca forma de conlucrare sufletească». Des­
lucirea, ce o cere, deocamdata, nu o pot da. Daca traiesc, o
voi face in "Psihologia unioersală", o scriere, la care lucrez
de mult, fara ca sa pot zice, ca am inceput-o.
Nu stiu pe care lune mi-ati timis banii. Te rog spune­
mi, pentru-ca sa me pot orienta. Es muss alles knapp berech­
net werden!
Adresa mea este; Wien. IJI. Marokkaneroasse. No. e
«Romania- Juna».
Aflu de bine, ca sa primesc, ce mi se trimite, la cabi­
netul de lecture unde me aflu mai adese-ori.
Primeste salutările mele !
AlO-taIe
Ioan Slavlclu.
I
il'
I
[509]
SCRISORI CĂTRE. J..\COB NEGHUZZI
XVIII
Viena, 25 Dece mbr, n. 187i?
509
Iubite Domnule Negruzzi!
Anca ieri am primit banii ce mi-ai trimis. Iti multiarnesc
Scrisoarea D-tale m'a pus pe gânduri. Imi zici multe
adeveruri dintre care o mare parte triste. Cu toate aceste asta
data nu pot sa-ti respund. Medicul mi-a sfatuit, ca sa nu me
scol din pat. Siezand apoi in pat nu pot să scriu. Nu numai
este obossitoriu, dar 'si poate să-mi fie spre stricar e, - De
altmintrelea imi promiti ca-mi vei scrie mai mult. Pana a­
tunci poate si eu me voi putea scolă.
Zici, ca sa-ti trimit ce-va. Este de prisos a me scus ă
cu starea, in care me aflu. Me si tem apoi a-ti trimite oii si
ce. Ce se intempla cu Ioanea Maichii ?
Am sa te intreb anca un lucru. Păna-cand imi veti tri­
mite ajutoriu ? Asta sa mi-o spui numai decat, pentru-ca sa
me stiu orienta. Acuma me pregatesc pentru examen, incat,
studiarea este cu putintia intrun spital. In Ianuarie voi iesi
nesmintit din spital, si sperez, ca' in Martie voi putea face
examenul. Totul depinde inse numai cIela impregiurari. Des­
pre asta alta-data mai mult.
Primeste salutarile mele!
AI D-taIe
Ioan Slaviciu.
XIX
Yiena, 31 Dccembre 1873.
Iubite Domnule Nearueei!
Azi e zi de serbatoare. In ajunul anului nou imi permit
si eu o placere, pe care profesorul Dittei de mult nu mi-a
permis-o i. me scol elin pat, rne pun la masa si scriu.
Un an se duce, altul vine. Este ziua, in care oameni-si
zic vorbe bune. Isi zic, cand nu indemnul firesc, ci numai
conventiunea este motivul lor, cu atat mai mult, când dau ex­
pressic pornirilor sale sufletesti. Este o ziua, in care omul S!�
73325. - Convorbiri Literare
[510]
510
ION SLAVICI
bucura, ca poate face "ex offs", ce ar face in fie-care ziua. -
Ei! vorba multa - e seracie! - La multi ani, boieriule. Sa-ti
fie pe gănd in anul viitor si de aici inainte. Sa-ti fie, precum
ensuti doresti! - Si apoi - eara-si vorba multa-e seracie : mai
mult nu zic I
Eu, precum vezi, intru cu sufletul vesel in anul viitor.
Azi noapte voi dormi linistit si linistit imi va fi sufletul in
dimineatia de măne, -- Am scapat d'intr'un an plin de fatali­
tati. Am pierdut tot ce omul numai odata poate pierde; n'am
ce sa mai pierd. Dar sum anca june. Peste 6 zile abia de 26
ani. Intru in anul viitor cu sarcina, ce am purtat in anul tre­
cut, - si cu sperantia, ca indecurend o voi arunca-o din spate
Si mie-mi poftesc - ce ensu-rni doresc. La multi ani si eu!
De doaue zile merg spre bine. Era sa mi se amputeze
bratul steng. Acuma cred, ca o voi sa scap. De doaue zile
mi se alina imflamatiunea, ce am avut dupa operatiune. De
asemenea simtiesc indreptare in genere.
Mie-mi place sa cred, cel me voi insanetosia, tocmai pen­
tru acea adese-ori me ocup cu idea, ce voi face dupa insa­
netosiare.
Zici ca numai decât sa fac examenul. Nesmintit. Sa merg
apoi la Iaşi? - O idea, cu care me ocup de mult. Anca inainte
de moartea parintilor mei, inainte de a fi fost parassit de Louisa
mea eram hotarit sa parasesc aceasta lume in care poate nu
voi afla decăt moarte sufleteasca. Acuma, cand me aflu sin­
gur in lume, nemic nu pote sa-mi fie mai dorit, decat a scapa
din miseria, in care me aflu, intrand intr'un cerc, care poate
me va indemna la noaua vietiuire, - Si totu-si - totu-si! ­
Par ca m'asi teme, ca alt pament nu me primeste. Cand vine
momentul pornirei, stau pe ganduri, si nu stiu, ce se fac. Ar
fi poate pecat de moarte, daca asi parăssi aceasta societate,
care poate sa aiba lipsa de mine. Este un pasiu, care deter­
minează nu numai asupra vietii mele, ci si asupra cercului
social, in care asi lucrei rernaind aici. De o suta de o mie ele
ori voi premedită inainte de a face pasul.
Inainte de asta cu eate-va zile am fost provocat din par­
tea fostului meu principal, acuma episcop in Arad, ca sa ren­
torn numai decat. Am respuns in limbagiul oraculelor. -] n
genere -- nu voi face nimic fara a ne sfatui cu Dta, care tot-
[511]
s :
!
1
SCRISORl C\ TRE L\COB NEGRUZZI
511
dea una ai ar etat cele mai binevoitoare efecte cătra mine. -
Mai tarziu, cand va veni vremea, iti voi expune considera­
ţiunile, ce me pot determina. Fani consensul Dvoastre nici
nu remăn, nici nu merg.
O chestiune de natura mai delicata.
Mane se implinesc cele 30 zile, 'pentru care am platit
taxele in spital. Poimane ar trebui sa platesc, conform anga­
jamentului cu presidiul societatii studenţilor. 41 fior. pe cele
30 zile, ce vor sa urmeze. N'am inse parale Ce vor face cu
mine, nu stiu. Le voi minti ca banii sunt pe cale, ca-i astept
in toata ziua - dar serbatorile sunt la mijloc. Pentru-ca inse
minciuna mea sa nu para prea lunga, te rog, cerca de-mi tri­
mite ajutorul pe Februarie daca se poate cu eate-va zile ina­
inte de termin. Astfel- spre exemplu -catra finele lunei Ianua­
rie nou. - Dacil se poate! .
Convorbiri nu am primit decand am venit d'acasa, Am
primit numai cei d'anteiu siese numeri. Daca-ti este indemana,
trimite-mi cei-lalti numeri aici, in spital (K. k. allg. Kranken­
haus. Studenten-Abtlg.).
Acuma am destul timp liber; nu am inse lectura.
A studia nu pot, deoare-ce nu-mi este permis sa me
scol din pat. In sala chirurgica, unde bolnavii se afla in de­
plina sanetate, de studiu nici vorba nu pot se fie.
Te vei mira, dacati voi face cunoscut, ca un anumit 1. D.
Ionescu artist comic din Galati, amic al meu, mane va da aici
representatiune in DianasaaI. Are siansonete bune. - Sum cu­
rios de efectul, ce-l va produce.
Primeste salutările mele!
AleDtale
Ioan Slaviciu.
[512]
POESII
d 6 Sfat/ia
i{ugăciune
Lucruri,
Lucruri mânp âeioare,
Ce imprejurul meu veghiaţi
La locul nostru fie care:
Jilţuri ocrotitoare,
Divan profund cu perne ce cuprind
Trupul trudit,
Şi sufletul neo.lihnii,
Covor în care paşii s'adâncesc,
Perdele ce noaptea o ascund
Şi zina o dâruesc,
Rafturi de cărţi spre cari iniinei mâna
Cum o întinzi unui prieten,
Şi lampă, ce peste toate respândeşii
Lumina ta liniştitoare,
Lucruri. lucruri mânp âetoare,
Ce Im prejurul meu veghiaţi,
GLl rostul vostru fie care,
In astă seară,
Vouă vă 'ncliin. iubirea
Şi aândurile mele toate
Şi oouâ vă 'nchin rup a
. Să-mi fiţi de-apururi ocrotitoare,
Stânci nemişcaie ce 'rnprejmuiţi
"LI sufletului tneu oâltoare! '"
[513]
f
I
!
1
- i
,
POESIl
Gurma
o turma mea de amintiri
De mine părăsite,
La tine astăzi mă întorc!
Veniţi mioare risipite-­
Ea sunt.'
Mi-e graiul mai adânc
ŞI: ochii 'niunecaţu
Dar teamă nu vă fie ...
TI' iţi
� enz z ....
Veniţi si cele neare
Veniţi şi cele albe,
Veniţi şi cele taoălite 'n praf,
Şi imprejuru-mi la olalid.
Va adunaţi.
Vd recunosc pe fiecare,
Pe nume sa vă chem,
Să vă desmierd
Şi să mă pierd,
In pacea ooa.sirâ, reţiâsitâ.
Nu-fi fie fricei, şi te-apropie .. "
Ce albă eşti şi ce curată
Şi blândă.' ..
Ce caldă-ţi este lâna şi uşoară,
Şi capul tău, sub mâna mea
Ce dulce se alinta!
Nici tu nu te sfii, şi vino;
De te-an mânjit a văilor noroae
Nesocotito,
Odată, ştii c'ai fost şi tu bdlae!
Şi tu, mioara 'niunecaiă
De mine stai aproape,
Mai aproape,
Întinde-te pe iarba,
Şi lasa să-mi râstorn
In blana ta cerniiâ, capul!
[514]
DIN LUCRĂRILE ADUNĂRII DE REVIZIE
AREGULAMENTULUI ORGANIC AL MOLDOVEI LA 183t
In Revista de istorie arheologie şi filologie X (1909) pag. 33
şi unn. am publicat actele principale din ms 1253 rom. .păstrat
la Academia română şi intitulat: "Perilipsis de pe toate jurna­
lurile încheiate în obşteasca extraordinară adunare chiemată
întru revizuirea Regulamentului organic al Moldovei .... In
Iaşi, anul 1831 ".
Ms cuprinde, în copii, toate jurnalele şedinţelor adunării
de revizie şi oparte din amendamentele propuse.
Acum câţi-va ani, d. căpitan Ştefan Berechet, cunoscut
pentru cercetările sale istorice, mi-a pus la dispoziţie dosarul­
intrat în posesia d-sale - purtând acelaş titlu ca şi ms citat
şi cuprinzând, în original, lucrările acelei adunări.
Public aci documentele principale di n acest dosar.
Se complectează astfel cunoştinţele noastre despre activi­
tatea adunării moldoveneşti chemate să voteze proectul de
Reg. org. întocmit de un comitet de opt boeri mari şi apro­
bat de guvernul rusesc 1).
1. - Ofis al lui Kisseleff către vice-preşedintele Minciaky ,
sub No. 1259 din 22 Martie 1831, în chestia spinoasă a rnănă­
stirilor închinate din amăndouă Principatele (Fila 53).
Au nombre des objets qu 'embrassent les nouvelles disposi­
tions du reglement organique, il se trouve un article relatif it I'ad­
ministration future des monasteres relevant des Saints-Lieux, ainsi
que":la somme qui sera prelevee sur les biens ecclesiastiques au
profit du gouvernement.
�) Vezi 1. C. Filitti, Partea boerimii Jn elaborarea Reg.· org. In
Cugetul românesc", II (1923) p. 743-753.
[515]
ADU.:-i r \REA DE HEV1ZlE .-\ MOLDOVEI
515
Conforrnement aux remarques du Ministere imperial, les regles
qui seront adoptses a cet effet doivent etre eta blies par une corn­
ruission composee des ecclesiastiques et des boyards l es plus recom­
mandables, ainsi que des delegues des Saints-Lieux.
Ayant en vue, d'un câte, eette nouvelle organisation de la
regie des biens appartenant aux monasteres grecs et, de I'autre,
les reclarnations qui me sont tres frequemment adressees par les
hegoumenes grecs se plaignant de ce que le mode d' administra­
tion des monasteres actuellement suivi a vec la par-tiei pation des
epitropes nomrnes par I'anaphora moldave .de 18281) porte at­
teinte aux droits des Saints-Lieux, j'ai invite l'Assemblee gene­
rale, vu que I'anaphora moldave ne saurait plus etre en vigueur
apres la, promulgation du Reglement et afin de prevenir tonte 1'13-
clamation a ce sujet, a Iirniter l'action de cet anaphora jusqu'au
23 Avri] prochain, c'est-ă-dire jusqu'â l'expiration du terme des
coutrats qui ont deja eu lieu pour le fermage des biens des mo­
nasteres, afin de pouvoir ainsi clore la eomptabilite relative aux.
operations du passe, sans y meI er ceHe des revenus futurs, Eu
attendant, comme le plan des dispositions nouvelles concernant
les biens ecclesiastiques ne saurait etre pret jusqu' au 23 A nil
prochain, j'ai autorise les hegoumenesa pas ser des contrats de
fermage pour l'annee courauts conformement au droit qu'ils en ont
et de mode suivi jusqu'en 1821.
En vous faisant part de ces dispositions preliminaires, je
crois qu'il serait necessaire de proceder immediatement a la for­
mation de la commission indiguee par le Ministere imperial.
EHe pourrait, je pense, etre composee, sous la presidence du
Metropolitain, du Logothete des afÎaires ecclesiastiques, de 4 boyards
et de 4 hegollmenes des monasteres grecs du Mont Athos, de Ieru­
salem, du Mont Sinai et de la Romelie si toutefois ces ecclesias­
tiques rel,loivent les pleins pouvoirs it cet effet. Dans le cas con­
traire, des personnes particulierement chargees par ces communau­
tes seraient appelees a prendre part aux travaux de la commission.
Le choix des boyars est des ce moment devolll a l'assembIee
g'E:nerale extraordinaire.
� Le prelat faisant fonctions de metropolitain 2) est autorise
il faire les demarches necessaires pour que les, communautes grec­
ques ci-dessus iudiquees nomment letul! deleg'ues qui doi vent se
trollver ici a une epoque prealablement fixee.
De plus, s'il etait juge convenable de confier it la meme com­
mission l'examen de la question concernant les monasteres va,laques,
l'on pourrait y nommer quatre ecclesiastiques indigenes, choisis par
le prelat faisant fonctions de metropolitain et qui participeraient
1) .Arh. Stat. Cond. dom. 117 f. 198 v. - Hurmuzaki) S. 1'. :352.
2) Neofit, episcopul Râmnicului, locţiitor ele mitropolit.
[516]
516
IOAN C. FILlTTl
aux deliMrations de 13, commission toutes les fois qu'elles concer­
neraient les monasterss valaques. Les delegues grecs y seraient de
meme appeles des que les deliberations se rattacheront aux interets
des communautes rrelevant des Saints-Lieux. _
Composee d'apres le mode ei-dessus indique, cette eommission
devra, conforrnement aux vues du Ministere imperial, s'occuper de
I'examen des droits et documents relatifs aux monasteres, indiqner
ses projets damelioration d'apres Ies abus preeedemment commis,
etablir l'ordre de l'administration future des monasteres et f'ixer
enfin la part de leurs revenus qui peut etre vers ee dans les eaisses
de l'Eti.l.to
Le projet que cette commission aura confectionne, sera mis
eu vigueur il. compter du 23 A vril 1832, epoque de l'expiration
des contrats qui seront condus pendant I'annee courante pour le
fermage des biens des monasteres.
En attendant, comme d'apres le Reglement organique le bud­
get des revenus de l'Etat embrasse l'article relatif au prelevement
d'une partie des revenus eeclesiastiques, la quotite de cette somme
sera approximativement fixee, pour I'annee courante, dapres celle
que la commission aura determinee comme devant etre annueHe­
ment versee dans les caisses du gouvemement.
J'ai cru devoir communiquer il. V. E. mes vues sur la for­
mation d'une commission des biens ecclesiastiques, dans un moment
011 I'assemblee generale extraordinaire s'occupe de la revision de
toutes les dispositions du Reg-lement organique, en vous prevenant
que j'ai deja donne cours aux mesures relatives il. la regie de ces
biens pour l'annee courante. Quant il. l'avenir si, indepenc1emment
des indications ci-des sus enonceesJ l' Assemblee generale croyai t de­
voir adopter quelques dispositions supplementaires, je l'autorise a
y avoir recours. .
Je dois en meme temps vous prieI' de faire proceder a la
formation ele la commission dont il s'agitJ en engageant M-1' le pre­
lat faisant fonctions de Metropolitaiu a faire aupres des commu­
nautes grecques les demarches necessaires pour la nomil1ation de
leurs delegues.,
Je crois enfin l1ecessaire, pour la connaissance de la corn·
mission qui va etre instituee, de vous communiquer ci-jointles
vues de Mgr Neophyte e.t de M. le Bano Baliano, eu vous enga­
geant it prendre eu consideration toutes les notions. qui peuvent ayoil'
ete recueillies a ce sujet par le divan pl'incier et que 1'011S POUl'­
rez recI amer du president de ee tribunal.
(Pour copie conforme, le conseiller hOllOl'aire, Dendrino).
�. - Cu privire la Cap. al 2-lea "Pentru obşteasca obi­
cinuită adunare", la art. 49 litera el: "Toţ.i acei rnădulari a
obşteştii obicinuite adun�iri vor înplini sarcina lor în curs de
cinci ani".
[517]
ADUNAREA DE REVIZIE A MOLDOVEJ
517
In "seansa al 4-lea« de la 13 Mai 1831, D-Iui vornicul
Costache Sturdza a propus amendamentul următor care s'au
sprijinit de d-lor hatman Teodor BaIş, Iordache Ghica, aga
Alecu Balş, că "mădularele obşteştii obicinuite adunări, afară
de mădularele clirosului.să poată fi rănduiti în deosebite slujbe
a pământului în vremea acea hotărâtă de cinci ani. Căci în­
trebuinţarea în slujbă nu jigneşte dritul de a fi ales, nici ale­
gerea de a fi mădular al obşteştii obicinuite adunări nu opreşte
de a fi rănduit în slujbă, t Aşa dar, la întâmplare de alegere
din acei ce se află în deosebite slujbe spre a fi mădulari la
obsteasca obişnuită adunare, Domnul va răndui pe 10cl\I acela
pe alţii pentru vreme ce va ţine sesiile fieştecăreia convocatii,
care vor fi înplinitori datoriei acelei slujbe şi vor lua pe ju­
mătate din leafa acestora în locul cărora ei vor fi vrernelni­
ceste înplinitori de datorie, afară numai de miniştri cari nu
pot fi aleşi mădulari a obşteşti! obicinuite adunări, prevăzut
prin art. 49 lit, b".
S'a primit într'o obştească unire în a 6-a seansă, la 16
Mai. (Fila 37) 1 ).
3 - La Cap. al 5-lea al negoţului.
In "sean::ia al 5-lea«, la art. 165 "Despre lucrarea băilor"
(adică minelor).
Amendament propus de d-Iui postelnic Nicolache Canta:
"Zeciuiala să se plătească pururea în bani şi nu în natură şi
ca sa se hotărască lămurit zeciuiala care se cuvine proprie­
tarului, cere trebuinţa a se pune un temei cu putere de pra­
vila ca preţul hotărât de către stăpânire pentru suta de 'oca
pe loc, să se împartă în trei părţi elin care două se vor socoti
ca o despăgubire cheltuelilor urmate pentru deschiderea gro­
pi lor şi scoaterea sării în toată vremea şi numai a treia para
a sumei ce "se va scoate să aibă dreptate proprietarul a-şi lua
zeciuiala ; loc împrejurul Mii să fie dator proprie­
tarul a da numai cât va fi de trebuinţă pentru clădirea mâg­
lelor de drobi şi pentru ograda ocnii, iar nici o acflhenţi (?) alta
asupra veniturilor moşiei nu va putea avea stăpânire, rărnăind
dreptătile proprietarului întru toata deplinătate şi nejignirea.
întru cât de puţin şi s'au .... pentru şangăi şi alţi lucrători
1) Se află şi în ms cita t de la Acad. rom. Ia f. 29 v .
[518]
518
IOAN C. FILITTI
ai ocnii ce va avea trebuinţă stăpânirea a aşăza acolo, sau
pentru păşunarea de vite, este datoare stăpânirea a se învoi
prin bună tocmeală cu proprietarul. Se înţelege însă că toate
aceste mai sus zise nu au nici o atingere către ocnele astăzi
1 ucrătoare ca unile ce se află pe locul ocârmuirii".
S'a primit cu unirea tuturor glasurilor în seansa 7 elin
19 mai. (Fila 43).
4. - La cap. 8 de rănduială judecătorească.
La art. 362. Inaltul divan se alcătueşte de un prezident
şi de 6 mădulari cari se vor numi de către Domn cu însu­
şirile cerşute la art. 281. Pe lângă aceştia, obşteasca adunare
obicinuită, pe vreme de 5 ani a însărcinării sale, va alege cu
aceleaşi însuşiri 7 persoane care la intămplare de boală sau
de nefiinta vre-unuia din mădularele alcătuitoare, vor fi în
locul acelora şi vor fi dinpreună judecători în această înaltă
instantie în intămplările prevăzute în următorul art. 363.
La art. 363:
1) Prezidentul şi acele 6 mădulare orânduite ele Domn vor
judeca cu desăvărşire şi nu va fi drit de apelatie in aceste
2 următoare lntămplări: dacă judecata s'au incheiat cu gla­
surile tutulor sau cu cele mai multe pe temeiul formelor şi a
pravilelor şi dacă acea judecată va fi potrivită şi cu hotăra­
rea a vre-uneia din instanţele de mai jos la care acea pricină
s'ar fi cercetat mai înainte.
2) Cănd însă hotărărea înaltului divan nu va fi unită cu
aceia a vre-unii din instanţia mai de jos, partea rămasă are
elrit de apelatie şi Domnul este dator a întruni în fiinţa sa
pe acele 7 persoane a înaltului divan numite de dansul, îm­
preună cu cele 7 alese de obşteasca obicinuită adunare, care
sub prezidenţia Domnului vor judeca şi vor hotără pricinile
după mulţimea glasurilor, cu desăvărşire şi fără apelaţie.
3) Asemenea dacă şi după întarnplările prevăzute la pa­
ragraful 1 a acestui articol, partea rămasă ar face apelatie
către Domn şi dacă jăluirea sa s'ar dovedi nedreaptă şi de
acea înaltă instanţie de 14 mădulare sub prezidenţia Domnu­
lui, atunci apelantul pentru pricini de datorie şi de negoţ, va
plăti potrivnicii sale părţi o despăgubire după art 371, iar în
pricină de averi nernişcătoare va plăti 2 % pe temeiul veni­
tului lucrului în pricină socotit pe zece ani.
[519]
ADUNAREA DE REVIZIE A MOLDOVEI
519
S'a primit în şedinţa de la 10 August (Fila 215).
5. - Cu privire la raporturile dintre proprietari şi ţărani,
găsim în dosar două amend-amente.
1) La cap. 3-lea "a finanţului", la art. 125 slova g, amen­
damentul propus de vornicul Ştefan Catargi: "Culesul şi că­
ratul popuşoilor la coşer, precum şi facere coşerului, nici
odată n'au fost obicei în ţară a se socoti in zilele boerescului,
ci a fost de datoria locuitorilor a face acest lucru fără a se
scade elin zile, precum şi căratul păinii albe la arie. Deci să
se scoată ziua însemnată în reglern ent pentru acest lucru".
S'a primit cu unirea tuturor (Fila 77) la 31 Mai 1831.
Articolul din proect prevedea că "culesul popuşoilor şi
căratul în coşer ... să se socotească pentru jumătate falce o zi".
2) La art. 70 şi 103 ale cap. 3, s'a propus de aga Iordache
Ghica, următorul amendament: "Fiindcă după aşezămăntul ...
la acest articol, toate hrisoavele pentru., .. precum şi morta­
sapie s'au desfinţat, socotesc că ar fi drept ca proprietari i
acei ce au pe la targurile şi satele lor iarmaroace, spre des­
păgubirea lor pentru imaşul ce se calcă cu vitele ce se aduc,
acele patru parale să se plătească stăpănului de vănzătorul
unei vite şi alte patru de cumpărătorul, să se legiuiască a se
lua in folosul lor precum şi până acum".
Primit cu obştească unire (Fila 81).
6. - Următorul act emanat de la cârmuirea rusească a
Principatelor române, este cu deosebire interesant pentru Că
dovedeşte încă odată rezistenţa opusă de boerimea Moldovei
în ştirbire a privilegiilor ei.
Les projets sub litt A. B. O, J), independarnment de I'absenee
de clarte et de precision qui doivent avant tout earacteriser la
redaction des lois fiuaneier es offrent d'autres inconvenieuts sous
des rapports essentiellement importants. Ils perpetuent, sous une
autre denomination, il est vrai, un abus dont le maintien est desor­
mais incompatible avee la veritable prosperite du pays, ils atta­
chent aux rangs un droit qui ne peut etre accorde quă la pro­
priete fonei ere, enfin ils favorisent une classe de proprietaires au
detriment d'une au tre, tandis que le bien etre g'eneral depend d'une
legislation equitable paul' toutes les classes et parfaitement en har­
monie avee les besoins et les d roits de ehacun.
1) N'am găsit textul praectului de Reg. org. al Moldovei Întocmit
de cOI�Jtetul c!e opt. (cf. Filitti, Partea boer im ii în elaborarea Reg.org.
Loc. CI t. 751 ŞI n. 2).
[520]
520
� IOA'! C. FlLITT
Eu adoptant le principe que les slugi et breslaşi ont ete ori­
ginairement accordes a la propriete POUl' les travaux champătrcs
et l' economie rnrale, le dixieme des villageois repar-ti entre tous
les proprietaires indistinctement offrirait des moyens plus que suf­
fisants de satisfaire a cette premiere exigence.
Si, d'un autre câte, l'abolition pleine et entiere des scuteluici
attaches aux rangs ne saurait avoir lieu sans froisser de nombreux
interets, un dedommagement de 500.000 piastres po rte jUSqU'�L un
mil lion serait destine a couvr ir les compensations analogues a la
suppression projetee et a menager le moyen de venir au secours
de la noblesse et reeompenser les services readus a l'Etat.
D' apres ces considerations, il serait essentiel d' erablir d 'une
maniere precise la difference qui existe entre le droit des scutelnici
et celui des breslaşi et slugi; les uns n'etant attaches qu 'aux rangs,
leul' abolition serait suffisamment compensee par la continuation
d'un traitement viager calcule sur les 24 piastres qui ont ete tou­
jours payes par l'Etat aux possesseurs de scutelnici; quant aux
slugi et breslaşi, ne pouvant etre consideres que comme indistinc­
tement attaches a la propriete, moins dans un but exelusif que
pour l'encouragement ne l'agriculture en g'eneral, leul' jouissance
devrait, ce sem bIe, etre assuree par le seul titre de proprietaire
foncier.
Tels sont les principes aussi vrais quequitables quî doivent
servil' de base aux dispositions que l' on adopterait a ce sujet; il
ne res.terait qu'a reg'ulariser la l'epartition des dedommagements
pour la suppression des scutelnici et a determiner le mode qui
devra remplacer celui des slugiet breslaşi. lVIais, dans le but
d'off'rir} d'un cote, aux boyards non proprietaires, tant actueIs qu'a
venir} des moyens d'existence analogues a leul' rang et d'assurer,
de l'autre, aux boyards petits propl'ietaires la plenitude des avau­
tages anxquels ils peu vent pretendre en cette derniere quali te,
on accorderait aux premiers une augmentation sur le taux de 24-
piastres, qui sel'ai t porte a 60 par scu telnic et l' on dou blerai t en
faveur des derniers le droit du c1ixieme homme sur la totalite de
leurs villageois.
La redaction snivante reufermerait les dispositions qui decou-
lent (les principes �i-dessus enonc€s: 1) .
10 'l'out proprietaire des tel'res habitees, excepte les l'azesi,
aUl'a droit de prendre sur chacune de ses terre� et dans l'iuteret
de son economie rurale, uu homme par dix famiIles, sons la deno­
minat ion de volnislujbaşi. Ce droit sera perpetuellement attacM a­
la propriet� et sera aliena bIe a vec elle.
2° Les proprietaires qui ne seraiellt pas reyetus de rangs
1) Partea ce urmea7.ă se găse�te În române�te, În ms cj·tat la Aead. la.
f. :206. - Propunere" : rost ftdmis". în �edinţa de h 7 Sept. 1831.
[521]
ADUNAREA DE REVIZIE A MOLDOVEI
521
et les monasteres independamment de la metropole et des eveehes,
jouiront de ce meme droit dans toute sa plenitude,
3° Les volnislujbaşi seront exempts du travail par journees
fixe par le Reglement.
40 Le proprietaire est dans l'obligation d'accorder en outre
a ces individus autant de jours qu'il sera neeessaire dans chaque
saison de I'annee pour les travaux de leul' propre economie rurale,
afin d' assurer leul' su bsistanee et ceHe de leurs familles
5° Le proprietaire ne potura prendre ce dixi erne homme que
parmi les cultivateurs de 2e et ��e rang.
6° LEI proprietaire s'arrangera de gre a gre avee les voI ni­
slujbaşi. L'arrangement doit etre par ecrit et jamais force, L'acte
qui sera dresse pour cet objet devra ijtre legalise a l'ispravnicat.
Dans les cas ou le paysan se refuserait daccepter les conditiona
qui lui seraient offertes ou que le proprietaire ne put pas corn­
pIeteI' le nombre de volnislujbaşi auxquels il a droit, la vistiaire
lui paierait la capitation de ceux qu'il ne pourrait pas avoir.
70 Les proprietaires qui ont 200 ou rnoindre nombre quel­
conque d'habitans etablîs sur leurs terres, jouiront du droit de
deux hommes sur dix aux memes eonditions ci-dessus enoncees.
80 Tous les boyards revâtus de rangs, ayant droit aux seu­
telnici, continueront a recevoir cornme par le pas se, leul' vie durant,
unrledommagement de 24 piastres par scutelnic. Leurs veuves et
enfants jusqu'a majorite, en auront la moi tie.
90 Tous les boyars non proprietaires reyetus de rangs, ainsi
que ceux de la meme categorie qui seraient crees par la suite,
recevront une pension viagere d'apres un tableau general des som­
mes qui reviendraient a chacun, calcl1Iees sur le taux de 60 pia­
stres . par scutelnic. Les veuves et les orphelins de cette classe de
boyars, jusqu'a majorite, jouiront de la moi tie de cette pension.
100 A l'extinction du dedommagement de 24 piastres accorde
aux boyards proprietaires possesseurs de scutelnici, la caisse des
pensions, devenue plus forte, n'aura gu'a payer les boyars non
proprietaires et toutes les veuves et orphelins de boyars d'apres
une loi particuliere dont les dispositions seraient cont;mes d'une
maniere claire et precise.
I! est evident que la redaction ci-desslls reunirait les avan­
tages suivants: 10 les grands et moyens proprietaires auront un
homme sur dix exempts de toute redevance; 20 les petits proprie­
taires en auront le dou bIe; 30 les boyars proprietaires et posses­
seurs actuels de scutelnici continueront a recevoir comme par le
passe 21 piastres pour chaque scutelnic; 40 les boyars n,on pro­
prietaires jouin nt d 'un dedommagement viager de 60 piastres par
scutelnic et cela a titre de pension, dont la moi tie serait re1'er­
sible sur leurs veuves et enfants; 50 enfin, l'extinction progres­
si ve du dedommagement de 24 piastres accorde aux boyars pro­
prietaires fournira les moyens d'allgmenter les pensions des non
[522]
Ioan C. Fii it ti.
ERRATA
In articolul despre "Chipurile lui Nicolae Vodă, Mavrocordal" pu­
blicat înNo. de Iunie al acestei Reviste, s'au strecurat următoarele
greşeli de tipar:
1) La pag. 422 rând 14" în loc de "fiica elin întâia căsătorie", ci-
teşte "d in a doua căsătorie".
2) Planşa care urmează după pag. 422 reprezintă chipurile din
paraclisul mitropoliei şi nu dela Văcăreşti. Nicolae Vodă figul'ează
acolo cu a treia (nu a cloua) soţie.
3) La pag. 424, rând 11, după "Scarlat Voevod (din a doua că­
sătorie)", adaogă: "Constantin Voe vod (din a doua căsătorie)" ..
4) La pag. 425, rând 1, în loc de "pl'inzând", citeşte "privind".
5) La aceeaş pag., rând 20, în loc de "cititor", citeşte "ctitor".
IOAN C. FILlTT!
522
proprietaires, des veuves et des orphelins et de recompenser les
services rendus au pays et constates par des documents en bon ne et
due forme. (Fila 197).
7. - La cap. 9-1ea pentru obşteştile puneri la cale, art.
403, amendament din 13 August 1831 : "Toţi funcţionarii dregă­
tori politiceşti şi milităreşti de orice treaptă, sărit răspunză­
tor pentru datoriile atingătoare de dregătoriile IOL Obsteasca
obişnuită adunare, pe lângă gheneralnicele sale atributuri ros­
tite la cap. 2-lea, va avea şi pe aceste de a da în ştiinţa Dom­
nului necuvinţele ce va descoperi în slujba fieşte căruia dre­
gător politicesc sau milităresc şi a cere îndreptare cuviincioasă".
Primit cu obştească unire (Fila 129).
!
I
\
[523]
I
I
\
t.i
IDOLUL
In faţa idolului meu
Cladit ea [drrndiuri din mine
M'am ploconit şi am udat
Piciorui lui de semieea
Cu lacrimi şi suspine.
In faţa lui m'am închinat
Şi l'am slăvit.
In faţa idolului meu
Bucăţi de suflet am jertfit
Şi-am smuls şi inima din loc
Ca s'o arunc ţn. faţa lui,
S' o ard în foc.
Dar idolul tăcea mereu!
In. faţa idolului meu
�4m ars în taiere de aur
Arome tari ca sâ-! îmbăt
Am ars şi smirnă, foi de laur,
Am ars tamâe pentru el
Şi pe altar am înjunghiat
Un porumbel.
Dar idolul tăcea rnereu I
In faţa idolului 171,eu
An7- presărat de flori covor
Şi am întins şi-un curcubeu
[524]
524
P. VIGNALI
Multicolor;
Şi două stele ar}? furat
Din cel' şi-am vrut cu facla lor
S'aprind adâncti 'ntunecat
Al ochilor!
Dar idolul tăcea mereu!
Am plâns atunci, m'am eoârcolit,
Şi i-am căniai, apoi am râs,
Şi l'am rugat, şi l'am momit
Dar idolul nici n'a surâs:
Tăcea mereu!
Şi eu atunci când am văzut
. Că e de piatră ..
am ridicat
Asupra lui ciocanul greu
Şi l'am sţdrămat.
Apoi am plâns, că 'ntre frânturi
Zticeam şi eu.
P. Vignali
[525]
NOROCUL LUI IFRIM.
1
In manevre.
Trei săptămâni şi ceva, localnicii meleagurilor depe
valea Prutului au fost martorii unor intămplări deosebite, cari
au turburat, oarecum, mersul liniştit şi neschimbat al vieţii
lor: Divizia de Cavalerie şi-a făcut manevrele de toamnă în
partea locului, vorba' ceia. Acest vânt de fericire a atins şi
Ionăsenii, sat nevoiaş de oameni nevoiaşi. In el s'a instalat un
regiment de roşiori.
Foloasele ce aduc aceste înteletniciri profesionale ţinutu­
rilor care slujesc drept gazde sunt nepreţuite, mai ales cand
trupele, stau pe loc câteva luni. Un val de fericire şi progres
s'abate asupra lor, aşa deodată, ca ploaia din senin. Mai
intaiu, regiunea îşi sporeşte numărul locuitorilor cu 6-7000 de
oameni şi cam tot atăţia cai. Dar cum trecerea s'a făcut într'o
noapte, băştinqşii se mai strâng şi fac loc noilor concetăţeni.
Nu-i vorbă, le vine greu, dar se mângâie aflând că asemenea
crize hantue numai în centrele mari, căci îndată locurile
uitate şi de Dumnezeu şi ele conducători îşi schimbă faţa. Aici
ia fiinţă o brutărie de campanie, dincolo o statiune de T. F. F,
într'un loc secţia de motociclete, alături spitalul mobil. In
tot sătuleţul găseşti o infirmerie de oameni unde toată lumea
află îngrijiri la rând cu militarii. Peste toată regiunea suflă văntul
prosperităţii. Câteodată, însă, se mai petrec şi unele fapte
care turburată armonia familiară a băştinaşilor. Alteori, cetă­
ţeanul vede că peste noape i-a scăzut stogul de fân, ori i s'a
mi cşorat numărul găinilor în raport direct proportional cu cel
al oaspeţilor. Ei, da unde se simt pagubele răzleţe în belşugul
general?
Aşa socotesc şi gospodarii, căci în dimineaţa Sfântului
73:325. - Convorbiri Literare.
4
[526]
5�6
EM. PAULET
Dumitru, unul din Ionăşeni se înfăţişe, cu un cocoş în mana,
că pitanului Tache Corteanu care sta cu câteva case mai îndeal.
Să trăiţi domnule capitan ...
- Ce-i povestea mosule, îl primi vesel ofiţerul.
- Ia'am adus şi cocoşul, ce să fac cu el fără găini ...
zece am avut da' ni le-o luat aznoapte ... pisemne nu 1'0 văzut.
Şi l'a lăsat în prispă,
Cine ţi le-a luat mosule?
- Apăi cine să le ia ... soldaţii ... nu-i ştii mata?
- Lasă c'arn să cercetez şi dacă-i aflu, îi Iecuesc eu ...
ia-ţi cocoşul şi n'avea grije are să ţi se plătească ...
- Nu ducă-se şi aista de sufletu' babii ...
Corteanu s'a supărat de indisciplina ţăranului.
- Vorbeşti cam mult moşule ; ia-l el'aici c'apoi de ...
Bătrănul şi-a luat cocoşul şi-a plecat abătut.
Manevrele au ţinut douăzeci şi cinci de zile. Trupe le
porneau dimineaţa cu noaptea în cap, răscoleau cămpiile şi
văile câte 20 de kilometri pana ce comandanţii stabileau
frontul inamic, apoi începea lupta în toată splendoarea ei,
urmărită ele şefii supremi elin balonul captiv, sau depe colinele
învecinate. Către seară toţi intrau în cantonament, veseli c'au
SCăpat cu viaţă elin crâncenele atacuri. Şi la popota ofitereasca,
vinul curgea ca 'n vremea cea bună, până după miezul nopţii.
Tot astfel a trecut restul timpului statornicit pentru de­
prinderea oamenilor cu răsboiukrnanevr ele s'au încheiat cu
defilarea Diviziei la galop, apoi după două zile de repaos,
regimentele au inceput să plece în garnizoanele de pace, iar
gazdele s,"t-şi facă inventarul gospodăriilor la rubrica lJâini
şi alte păsări domestice, precum şi la ptiioase.
Comandantul Regimentului din Ionăseni a delegat pe
Tache Corteanu ca cel mai vechiu Căpitan, să cerceteze
"reclamaţiunile şi să stabilească despagubirile". O zi iptreagă
a ascultat Tache plăngerile cetăţenilor. DUP�l jalbele depuse
în scris, numărul găinilor găsite lipsă la apelul proprietarilor,
trecea de o mie, Cât despre fân, susţineau ei, vreo 2-3 vagoane.
Ingraţii 1 Astfel răsplăteau binefacerile revărsa te asupra
lor în scurtul timp. Intr'un referat pe două feţe, Tache Cor­
teanu le-a infierat cum se cuvenea insulta adusă bravilor
[527]
NOROCUL LUI fFHIM
527
ostaşi din regimentul său şi'a cerut "clasarea plângeri lor la
dosar". Şi-a strâns apoi vraful' de plângeri şi a eşit. Norii
cerniseră cerul. In poartă, gazda tăinuia cu un bătrân. Cor­
teanu l'a recunoscut.
- Ce moşuIe, iar ai venit după găini?
- Nu domnule căpitan, e un frate al meu, Gheorhe
Urim, - răspunse gazda În locul lui.
- Aşa 1. .. dece nu mi-ai spus d'atunci ... acum n'am ce-ţi
mai face ... şi-mi pare rău mosule. . .
- Nu-i pagubă de găini, domne căpitan ... să hie sănătoşi
cin le-a mâncat. .. da'aş avea o rugă la dv, dacă mi-aţi da voe.;
Căpitanul îi puse mâna prieteneşte pe umăr şi-l îndemnă.
Spune moşuIe.
- Ia, am un fecior, l'a scris de răcute la roşiori Ia Eşi.
- Atunci vine la noi în regiment.
- Aşa, aşa! incuviintă moşneagul... acu v'aş ruga ... dac'ai
fi mata bun să-I iai în sama d-taIe ... el e bun, da e tare spa­
riet c'o auzit că se bate amar la armată ... ca pi vreme rne.
Tache Corteanu a prins a râde.
- Iii!.. nu râde mata ... pi vremea me - mata nu ştii --'-- o
fost o melitărie cum nu s'o pominit... tot in roşiori am făcut'o,
n'a mai hi arnu ca atunci .. da tot aud că e ... aşa zic, că dacă
l'ai lua în sama d-tale tot ar hi bine ...
Corteanu s'a gândit cătva, apoi l'a întrebat.
- La gospodărie se pricepe, moş Gheorghe?
- ba cum nu ...
-- Dacă l'aş lua ordonanţă la mine ! .. când vine el, se libe-
rează ăsta vechiu ..
, - Iii 1 are el norocul ista 1 făcu gazda lui Tache.
Corteanu a râs iar.
Iaca are ... uite am să-I scriu aici in carnet şi-l' iau.
Să trăiţi domne căpitan ... scrie mata: Vasile Gheorghe
Ifrim.
Uite-I scriu moş Gheorghe.
Aşa ... să trăiţi clomne căpitan, îi mulţumită arnăndoi, să
dea Dumnezeu să vă vedem ghinera1...
- N'avea grije ... îl iau ...
Apoi se risipiră tustrei în noapte. V ăntul şoptea trist
[528]
EM. PAULET
printre frunzele uscate, liniştea coborăse demult In casele
sărace, acoperite cu stuf.
A doua zi, regimentul s'a pus în marş spre Iaşi. Tot
satul era pe uliţă, privind coloana ce se scurgea încet, r idi­
cand in urma-i pânză de pra f.
Sunetele fanfarii înviorau pasul cailor şi-acopereau afu­
riseniile femeilor, rămase fără orătenii,
II
Perioada de aclimatizare.
Cad fulgi mari, bătuţi ele vănt tăios. Văzduhul pare-a
spune Că-şi va plăti tăcerea ele pân'acum ..
Oştenii de mâine, roşii de frig, sosesc ninsi, pillcuri-­
pălcuri, conduşi ele câte-un căprar ţanţoş, ce le ţine ritmul
pasului nervos, mai dela distanţă ...
" Un, doi-unu .. un, doi-unu ... "
Ei merg catva în tactul comenzii, apoi îl pierd. Şeful le
aminteşte greşeala cu blândeţe autoritară.
.Dreptu' leat, .. un, doi ... unu ... "
Cum zăreşte Însă chipiu ofiţeresc, comandantul schim bă
tonul, trece fuga în faţa trupei.
"Dom' locotinent leat' ... stăngu, stângu .. .un, doi.iunu ... ţine
d. ţ v . , ţ" v?"
ca in. la ma ... nu vrei s o Il ma ....
După ce il trecut primejdia răsuflă uşurat.
"Te prind eu la istrucţia pi aios boboc," --,- şi -le pome­
neşte neamurile printre dinţi.
Ei sarit im brăcati felur it, dUP21 portul locului de baştină.
Aici se întâlnesc flăcăii munţilor, cu făpturile semeţe şi scumpi
la vorbă, cu plugarii şesului şi cu targovetii guralivi. La gla­
sul datoriei părăsesc case, lasă cantece şi dorur i, rup firul
vieţii paşnice, nezbuciurnate de năzuinţi ascunse.
Bătranii aşteaptă în frig, cat le împarte feciorii la unitati,
apoi trec cu totii -la cantină de tăinuesc pa nă'n deseară, când
gornistul sună prelung apelul. Acum se ridică goIincl paharele
cel mic sărută mâna bătrănului, strângând-o mult, ca pentru
despărţire lungă.
- Apăi ... mergeţi cu bine".
- S21 nemai scrii cum o duci.
Şiese grăbit afară îri noapte, trecăndu-si pela ochi un
capăt ele basma.
J.
I
[529]
NOROCUL LUI IFRIM
După ce au trecut prin "filiera" organelor serviciului
sanitar al regimentului, oamenii primesc straele cazone. Par­
că's alţii. Sub uniformă dispar rase şi credinţe, toţi se infră­
ţesc în slujba datorită apărarei pământului scump ce poartă'u
el urmele înaintaşilor.
Cazarma e alambicul unificarei sufleteşti. Ochii celor
mulţi nu pot ascunde, însă, jalea sufletului după ţarina rodi­
toare şi după codrul sălbatec,
In a treia zi, căpitanul Tache Corteanua strâns escac1ronul
în sala de mese) ca Să-şi vadă noii subalterni. I-a trecut întăiu
în revista, apoi i-a adunat În juru-i şi le-a vorbit în graiul
lor, ca să-I înţeleagă.
-- Voi, băeţi, aţi venit la oaste din toate colţurile ţării ...
până acum aţi trăit după obiceiul locului ... acum intraţi într'o
nouă viaţă, mai cu regulă: munca la timpul ei, măncarea la
al ei, odihna la al ei ... aveţi vreme zece zile să vă obiş­
nuiţi cu ea, În perioada de aclimatizare, cum îl zicem noi...
oamenii vechi şi gradaţii vă mai arată pe ici, pe colo ... nu
faceţi instrucţie, nici gărzi, nici corvezi merget: la plimbare
în oraş, într'o zi, în alta niţică gimnastică şi asa trece timpul
şi vă deprindeţi cu armata ... acum rsmaneti liberi ... dumneata
plutonier-major vină după mine şi chiamă pe soldatul Ifrim.
- Ifrim, strigă gros vagmistrul J orică.
- Prizent, făcu soldatul şi se inlătisă.
Căpitanul îl luă de oparte.
- După ce trece perioada asta de aclimatizare, vii la
mine ordonanţă, cum am vorbit cu moş Gheorghe.
Apoi către J orică.
Să-i ajusteze hainele. vagmistre.
Prea bine domne căpitane, să trăiţi. 2
Buna seara.
Şi Tache Corteanu, părintele escadron ului J, plecă mul-
ţumit, fără grije de mersul treburilor.
.�._. Conform doctrinei, amănuntele aplicării cad în competinţa
gradaţilor, ofiţerii nestirbindu-Ie iniţiativa prin prezenţa? lor,
aşa că blăndele poveti ale lui Tache Corteanu au trecut] în
practică chiar a doua zi, începând cu deşteptarea care s'a sunat
cu un ceas mai degrabă. Sergentul de zi .---.: un căprar roşcovan
- a intrat viscolit, s'a pornit printre paturi, cu sabia zăngănind.
[530]
53G
EM. PAULET
- Scoală leat ! ... aici se doarme epureşte.
Lui Ifrim i-a acordat o atentiune mai deosebită.
- Da'tu mă? .. vrei să-mi chiuleşti miliţia ca ordinanţ ai?,
îi zise cam răspicat nescăpand tot odată ocazia de a-l înrudi
cu câţiva sfinţi de seamă, sporindu-i familia.
- Da ce mă'njuri bre, răspunse soldatul cu arţag, bazat pe
situaţia viitoare.
- Ai zis bre?!!
Atât putu spune, impreunand mâinile speriat.
- Păi ... ]a ce mă'njur i?
- Tii Il asta-i disciplină râcanet, tună în dormitorul în
tunecat, şi se inăpusti cu pumnii asupra-i, cu ochii holbati,
ghemuindu-J, pisându-i capul, obrajii, unde nimerea, cu furie
pătirnaşe în apărarea disciplinei ameninţată, intercalând între
lovituri pomenirea liturghiei, cădelniţei şi altor obiecte ce
slujesc serviciului divin.
Vinovatul gemea 'năbuşit, cu capul în perina de pae,
- Iarta-mă domnu căprar, iartă-mă.
- Aha ... nu ... te'nvă] eu disciplina leat...
Soldaţii au sărit ca arşi din paturi, prinzand a le strânge
,
întinzând pătura să sară banul. Când a sfârşit de reparat
disciplina ofensata, domnul căprar sergent de zi, se depărta,
cu sabia tot zăngănind.
- S'a dus cu ţioilia, iar din uşe porunci:
- Treceti la spălat.. apăi la ceai.
Urim se îmbrăcă de grabă, strânse aşternutul, apoi scoase
tutunul. Şi pe când ceilalţi coborau la ceai, el s'aşeză pe
marginea patului oftănd uşor, trăgând amarnic din ţi gara
groasă.
Ceaiul nu e prea dulce, nici prea fierbinte, însă totdea­
una pluteşte deasupra lui o undă de grăsime, când mai deasă
când mai rară, după socoteala celui ce curăţă decuseară
cazanul. Oamenii vin pe două rânduri, primesc cana cu ceai
şi coItucul cazon, apoi trec in sala de mese, alături. La sfârşit
veni şi Ifrim.
- Târziu camarade ... ai să bei ceaiu' gol, fără pâne, îl
certă micul despot fără a 1 mai onora şi cu alte complimente
Când a sosit la grajd j orică, şeful serviciului de zi i.a;
raportat cele petrecute, apăsând mai mult asupra evenimentului
[531]
NOROCUL LUI IFRIM
531
capital, ne pomenind şi detaliile ce a iscat. ] orică l'a ascultat
gânditor, cu capela trasă pe-o ureche, cu capul în jos} bătând
cu cravasa un tact nervos în carămbul cisrn ei. il"
- Hm!.. bine ...
. După ţesălatul cailor, a adunat escadronul în camera
grăjdarilor, transformată ad hoc în sală de teorie. '
- V'am adunat să vă fac o lecţie de educaţie militară .
să ştiţi de la mine că ce v'a spus eri dornnu'căpitan e iiorie .
ai pus aina militară pă tine, asta-i, eşti ostaşi, ce climaiieare ? ..
tiorie .. şi soldatul trebue să fie disciplinat că disciplina e baza
istiiunţiei noastre iar idisciplina e viermele care-i roade
temelia.
Aici a făcut Q mică pauză, pentru Ca efectul compara­
ţiei să fie deplin. Apoi a strigat pe cel vinovat.
- Camarad Ifrim ... eşi'nainte.
Acuzatul păşi rar, de teamă ca operaţiunea să nu
înceapă iar.
- Băete .. te-ai făcut vinovat de itisubordinanţâ faţă de
şefii erarhici... care scrie la regulament că trebue riprima ta
cu"'ultima inerţjie. adică mergi la judecată ... da'fiin'că eşti nou
te ert cu trei nopţi de planion, schimbu 2 .. dela 12 la 3 .
al'dată te-ai ras .. acu plecaţi cu toţii .. sănteti liberi pan'la masă .
şi băgaţi Ia cap ce-aţi auzit.
'După amiază, activitatea a început la ora patru. Pănă
atunci, răgaz pentru digestia borşului cu carne, alternatc u
ciorbă de fasole în zilele de post, printre care se nu mără şi
Lunea, după canoanele cazoane. Un escadron a plecat să
cutreere străzile, vizitand tărgul şi luând cunoştinţă de
domiciliile ofiţerilor respectivi; altele fac educaţie patriotica
sub privigherea conducătoare a reangajaţilor. j orică a eşit
cu escadronul la câmp, pe platoul Cătămărăştilor. Aici i-a
aşezat în cerc şi le-a făcut Introducerea şedinţei de instrucţie.
- Ascultă toată lumea, băete .. după metoda nouă, toate
orile de instrucţie încep cu iducaţia fizica .. azi o leacă de
antrinameni la fugă, măni o leacă de suideeă, poimâni iar
fugă., pe vremea mea nu era .. zice că întăreşte trupul şi
[532]
532
EM.PAULET
rnuşchii.. noi începem c'o leacă de fugă .. ascultă aici., luaţi
câte patru şi plecaţi în trap în juru'rneu asa cam cât o falce ..
inchideti gura şi trageţi aer numai pe nas .. şi purtaţi măinele ..
În cadenţă, aşa cum fac eu.
Şi le arată mecanismul sportului care practicat astfel
avea să le întărească trupul şi muşchii. Apoi au pornit cu
toţii pe urmele lui, Iargind cercul tot mai mult În juru-i.
Vantul şueră în cărnpia pustie taina pribegirii lui. In fund,
departe, eateva lumini plâpânde sfredelesc ceaţa ce vrea să
acopere Cătărnăreştii. Seful- văr ît în şubă, cu gulerul trecut
mult peste cap, fumează liniştit, înfruntând cu nepăsare aspri­
mea ernei şi priveşte subalternii cari bătătoresc ornătul pro­
aspăt, necălcat.
Când s'a înplinit o jumătate ele oră, le-a oprit "antrenamen­
mentul", Oamenii, roşii rac, suflă năbusit.
- Aşa ... cam greu ... da'o să meargă ... acu Întindeţi mănile
În lături, ridicaţi vă pe vărfu'picioarelor şi trageţi aer cu gura
deschisă să vă vie rispiraţia Ia loc ...
uite-aşa începeţi.
Operaţia n'a ţinut mult: tocmai cât trebue ca să îngheţe
pe ei apa agonisită în timpul fugii. Apoi şeful a intrat dea­
dreptul în instrucţie.
- Astăzi Învăţăm salutul. .. că dacă nu-l ştiţi nu poţi
eşi indioidual în oraş... salutu este o formă exterioară de
respect, pentrucă inferiorul-scrie la reglement-datoreşte
superiorului diferenţă şi respect... care se rnani festă exterior
prin salut... Înţelegeţi mă, ai? ... salutu'se dă în toate ocaziile
cănd te'ntălneşti cu un superior, afară dacă eşti pe bicicletă ...
că nu poţi să-I saluţi ...
Un târgoveţ din neamul lui Israel, priceput în conduce­
rea acestor maşini, l'a contrazis.
- Da'dici să nu poţi, domp'toner-major? o ţii cu stânga
şi saluţi cu dreapta, parcă-i griu? ..
- Taci tărtane, c'asa scrie la carte ... şi' cum va spuneam
salutu se face dUcârd cu ooiciune mâna dreaptă la coeiro­
eul capeIii privind drept în ochii şefului.
Unul tuşi sec.
'/fi
1
\
\
'1
i
I
[533]
NOROCUL LUI IFRrM
533
- Eşi În coa care-ai tuşit,
Vinovatul se înfătisă,
- De ce-ai tuşit băete, te doare ceva �
-- Nu mă doare.
-, Atunci de ce tuşişi?
- Ni-o vinit, aşa ...
-- Băete În front nu tuşeşti, nu mişti, nu vorbeşti.. ca'n
biserică: asculţi.. ai inteles? .. care-ai mai tuşit mă? .. eşi'nainte.
Dar până să se înfăţişeze al doilea delicvent, un altul
mic, sgribulit, tuşi înec at. .
- A! răcni şeful ros de mânie, faci în potrivă câne?,­
şi-i încălzi obrazul c'o palmă voinicească, repez indu-se la
celălalt nenorocit. Acum însă tot escadronul fu prins de tuse.
Şeful păli, pricepand că antrenamentul îşi făcuse efectul.
Drepţi ... coloană câte patru, direcţia cazarma ... nainte
marş.
Seara la ora stingerii, oamenii cad sfărşiti de trudă, în
somn greu, intremător. Şi lucrul se repetă zece zile în şir după
"programul-orar" stabilit de forul conducător al cazărrnii,
timp în care mai toţi au prilejul să se obişnuiască prin pro­
prie experienţă cu noua viaţă. Iar "perioada de aclimatizare"
capătă prin colaborări anonime, o mică variantă, un fel de
prolog al piesii ce ţine afişul la infinit, schirnbănd numai
[iquraţia din an în an.
Cât a durat această iniţiere în tainele instituţiei armate,
gradaţii s'au străduit ca'n scurtul popas printre ei, Ifrim să
le simtă bine atributiunile şi să înţeleagă tot rostul miliţiei.
Şi în ziua zecea pe când se afla la curăţitul cailor,
act inobilat de către mlădiţele boeresti prin botezarea lui cu
sinonimul apusean pansa}, un harmasar nărăvaş, anume ales
pentru cei curagioşi, a plesnit cu sete în pieptul lui Ifrim.
- Valeu! făcu soldatul cu glasul sugrumat.
Atât putu zice. Apoi îşi apăsă mâinile pe piept şi se
prăvăli lat pe linia grajdului. Câţi-va soldaţi l'au ridicat şi
l'au dus la infirmerie ...
- Nu-i nimic! a îmbărbătat vagrnistrul pe ceilalţi... îi trece ..
Iniţierea în tainele militiei de desăvărsise ...
[534]
534
EM. PAULET
III
Norocul.
DUpă opt zile de îngrijiri medical-cazone, Ifrim lua în
primire cu inventar regulat-dela vechea ordonanţă, - averea
mobilă şi imobilă, aflată în reşedinţa căpitanului Tache Cor­
teanu, din strada Oastei. In vara aceasta împlineşte zece ani
de căpitănie şi tot atâţia de statornic chiras, In lungul răstimp
fire argintii i-au înflorit tâmplele, faţa a însemnat urmele
anilor trecuţi.
Insa în erarhia treselor sale, marile mişcări anuale ce
schimbă la fiece '10 Mai (Moş Crăciunul Militar) galoar ele
claselor ce le-a venit sorocul, nu aduc nimic nou lui Tache
şi zădarnic îşi aşteaptă el rândul "la vechime". De cinci ani
stă pe lista celor 45 de reuşiţi la proba de "capacitate" pentru
înălţare în grad şi comandă. Nu e în fruntea fericiţilor aleşi
din o sută de candidaţi, dar nici în coadă, căci mai are'n
urmă-i vreo doi-trei. Un duşman fără simţire însă, tae dârz
calea măririi lui: bugetul. Câte locuri se golesc, atătea se îm­
plinesc; aşa cere chibzuiala visteriei. Pe unii i-ajunge limita
de vârsta in serviciu şi trec la pensie medaliaţi cu "serviciul
credincios" alţii sosesc înainte de pensie la limanul vieţe]
pământeşti şi trec în lumea celor drepţi, pensionari ai veş­
niciei. Dar cum toate orănduelile se fac cu egală socoteală
de către N evăzuta Putere, cei sorociti anual să lase drum
liber urmaşilor se numără pe degete, aşa că sorţul dorit co­
boară greu spre Tache şi Tache urcă anevoie de cinci ani numai,
câte 5-6 trepte pe scara tabelului, păstrătorul gradului erarhic
Iar În casă, din orănduirea de-acum zece ani n'a mai
schimbat nimic. Un pat de nuc, cu Săpături de artă barbară
acoperit c'o pătură din păr de cămi1ă,odihneşte lângă un
euer umblător ce adăposteşte hainele cu bumbi lucitori. In
mijloc, pe biroul străvechi, stă stingher într'un colţ, un .caet
plăpând ce conservă manifestăr ile-i poetice din vremea pri­
mei tinereţi. Iar în faţa sobii de zid) se întinde leneşe o ca­
napea mare-de bătrână gospodărie-care a fost odată verde;
iar coloarea ei simbolizează Speranţa, unicul medicament care
de ani întregi îi susţine moralul în aşteptarea galonului de
Maior, ce tinde să devie un perpetu Fata Morţrana în cam­
pia carierii sale.
In împodobirea pereţilor roz, şi-a dovedit Tache per-
[535]
'.1
I
N01WCUL LUI IFRIM
535
1
J
fectul său simţ artistic arrnonizator. Chipuri şi vederi felurite
sunt împerechiate CLi rară înţelegere intr'o largă vecinătate în
spaţiu. Nu-s originale: copii, dară după originale de seamă.
De-asupra patului, la căpătăiu un Crist cu ochii blânzi şi in­
telegător i, îşi razimă ertător capul de acel al Iudei cu surăsu l
pierzării pe buzele subţiri şi cu privirea galeşe ce ascunde
perfida tră Iare pentru arginţii biblici. Mai jos ceva, Eva în
costumul ei priveşte în sus. In alt loc, un leu fioros, cu coama
vulvoiu îşi încovoaie neputincios grumazul sub mâinile albe
şi ochii amăgitori ai unei femei. Este "Forţa şi Viclenia"
lui Koppay. In peretele vecin un "Naufragiu" stă in strânsă
legătură cu portretul lui Tache în mare ţinută. De desupt, un
covor pămăntean închee restul zidului. Şi peste tot" interiorul"
pluteşte dulcea lipsă generală.
Incet-încet, averea lui Tache trece în paza nouă.
Când s'a terminat operaţia, vechiul custode dă înlocui­
torului îndrumările Căpătate în "exerciţiul" funcţiunii sale.
- Ai s'o duci bini măi vere, că-i tare bun doru'căpitan ...
acu se cheamă c'ai luat serviciu în primire că eu plec de
seară ... ai s'o duci bine ... da'din ghioară ştii să cânţi?
-- Ştiu din fluer oleacă .
- Poate-a hi bun şi-aşa că muzica tare-i place ... să hi
ştiut eu şi muzica, plecam bogat... da'acu iscăleşte iointarti
şi mai adă două lemne'n foc că vini dom căpitan delamanivra ..
Afară fulgue mărunt şi des. Văzduhul cenuşiu s'a co­
borât mult asupra pământului, parc'ar vrea să-I acopere. Van­
tul boscorodeşte nc'nteles pe horn, stărnind în sobă vâlvătaie.
Supt seară sosi şi Tache, cu vesmintele înflorite de
chiciură.
Soldaţii îl întărnpinară şi pornită să-I scuture de ornăt.
Te ai făcut bine?
Da dom căpitan,
Ai luat în primire?
Luat dom căpitan.
- Tot?
- Tăt dom căpitan.
Cum a intrat în casă, căldura îl pătrunse ca un fior
plăcut. Se lăsă moale pe canapea.
[536]
,'136
EM. P.'\ULET
-- A, bine-i aci.
- Da'la câmp e-arrnanică vreme acu, făcu Ifrim.
Zi, ai luat în primire?
Luat dom căpitan.
Tu când pleci Floreo?
Aşi pleca desară dom căpitan.
- Bine Floreo, îmi pare ...
O tuse adâncă isbucni pe negândite şi-i zgudui tot cor­
p rl, taindu-i vorba. Isi apăsă măinele pe piept. Când sfârşi,
răsuflă năbuşit.
Da bună treabă făcui ...
- Păi la câmp acu te-a gătit dom căpitan, de te prinde
vicolu.
- Lasă că-i vin eu de hac .. fugi.1a Berea, Floreo, să-mi
fiarbă un kii de vin azi am să cinstesc şi cu tine un pahar ...
la despartire se cade acum eşti ţioil.
- Ar fi bună şi-a leacă de mozică dom căpitan, glumi
ţioilui.
- Bună c'alungă necazul... tu şti să-i zici Ifr ime?
- Ştiu da'din fluer dom căpitan ... da'din ghioară ştie un
răcute, Moacă, el e ghiorist.
- Adă-I aici ... fugi şi tu custode după vin.
Până să pătrundă bine căldura în toată fiinţa-i amortită
Florea sosi cu vinul aburit şi Ifrim cu Moacă. In odae abia
se zărea. Fior ea aşeza garafa pe-un scaun, îl trase lângă ca­
napea, apoi vru să aprindă lampa.
'- Las'o custode, că ne cunoaştem, şi deschise gura sobii.
Lumina roşietică, scăpată din lagărul de foc, prinse a juca,
voioasă pe păreţi. Garafa răspăndea parfum suav de miro­
denii. Intr 'un colţ întunecos, Moacă cerca strunele viorii.
Cum iţi zice băete?
- Moacă Vasile dom căpitan.
- Ştii să cânţi bine?
- Ştiu dom căpitan, ca's lăutar.
Fiorea umplu paharul şi ţiganul porni în surdină o sărbă
săltăreată. Tache dădu paharul de duşcă.
Aha, bun Floreo ... parcă te învie ... tu când zici că pleci?
- Aşi pleca acum elam căpitan că am tren la nouă.
[537]
NOiWC:UL LUI lFRIM
537
Atunci puneţi şi ţie un pahar, să bei cu căpitanul tău.
Şi se ridică grav, cum se cade la solemnităţi, scoase o
hârtie de o sută, i-o întinse cu gest liberal, apoi ciocni
paharul.
- Mergi sănătos băete, am fost mulţumit de tine, ţi-ai
făcut datoria în co nştiinţă.
Moacă s'adaptă indată situaţiei, marcănd acorduri de
circumstanţă.
- Să trăiţi şi dvs. dom căpitan, adaogă Florca în re­
plică, dând paharul peste gât.
Apoi îşi luă căciula, Tache îi strânse mâna, j-a urat
cale bună, i-a mulţumit din nou pentru îndeplinirea serviciului.
- şteu am fost mulţumit de siroiciul dvs., închee mişcat,
soldatul, acest moment majestos, şi eşi petrecut de acordurile
lui Moacă.
Pe urmă Tache mai scăzu volumul sticlei cu un pahar
apoi se întinse pe canapea.
- Hai zi ţigane.
Moacă poartă arcuşul când mai moale, când mai apăsat.
Şi cântecul sărac, cântec pămantean, trecut prin suflet
necăjit, parcă-i o poveste de dureri.In el se'neacă patimile şi
năzuinţile ce zb.icium ă sufletele celor umiliţi. EI închide tot
rostul vieţi i lor sărrnane.
Iscodit de vânt, focul aţipit şi-a'n tărtat deodată para,
trernurăndu-si lumina pe faţa lui Tache. Iar căntecul îşi dea­
pănă mai departe firul duios tors de mână meşteră.
- Şşt! făcu Ifrim.
Şi Moacă a oprit arcuşul şi tăcerea a cuprins încăperea.
Ei stau aşa, cât ar trece o părere, şi-ascultă. Cu capul
răzimat de speteaza moale, Tache răsuflă uşor. Para lumi­
noasă îi joace! pe chip, apoi prinde-a se face mică, se trage în
sobă, pălpae câtva şi o 'ngroapă cenuşa. Peste tăcerea odăii
co boară de-acum şi întunericul.
- Haidem, şopteşte Ifrim.
Şi s'au strecurat tiptil afară, Noaptea era'n putere. Văntul
îşi potolise su flarea tăioasă.
*
* >.:
[538]
I I
l'
I
De-atunci, la trei la patru zile, Moacă cearcă pe la Tache
Corteanu, ca lupul la stană. Ifrim îşi face de lucru prin casă,
iscodeşte faţa stăpănului, cumpăneşte situaţia şi-I vesteşte cu
sfială.
- Trăiţi dom căpitan, a venit Moacă.
- Să vie.
Ţiganul intră uşurel, pe vârfuri, cu scripca subţioară.
- Trăiţi dom căpitan.
Iar ai venit ţigane?
- Da dom căpitan.
-- Zi-i.
Şi lăutarul îşi potriveşte scripca, apoi prinde a cânta rar,
pe când Tache se ntinde pe canapea, îşi trece mănile pe sub
cap şi dă frâu liber gandului. Ţiganul zice mereu, fără odihnă,
până când şeful îi opreşte avăntul
- Ajunge-acu ... să mai vii ...
După două săptămâni Tache se învăţase de-abinelea cu
muzica ţiganului şi Moacă venea acum mai des, o zi da, una
nu. Iarna era în toi, ziua mică şi mohorătă, gerul hain. La
ceasul ştiut lfrim aducea vin fiert cu mirodenii, Moacă sosea
cu' scripca şi gonea urătul căpitanului.
Apoi ţiganul s'a nădit şi-acum vine în fiece' seară, iar
scripca stă în păstrare la lfrim. Şi au', trecut de jumătatea
iernei în pace bună şi înţelegere, şi prieteşuguI lor n'a fost
clintit.
Eri însă, vagmistrul zări pe Ifrim eşind dela masă si-i
zise în treacăt, glumind.
- Mă i Ifrime la ce tot vine Moacă la tine?
- Ia mai mi-ajută la treabă, dom ptoner-majur şi mat
cântă la dom căpitan.
-Ia vezi, păzeşte-ţi Jocu', că ţiganul ţi-l sapă cu scripca lui.
Ifrim rase,
Moacă dom ptoner-majur?
- Păi!
- Ira 1., când a ajunge şi Moacă ordinanţ!
Şi se despărţită. Dar gluma vagmistrului i-a prins găn­
dul ŞI inima, Adecă de ce să-I schimbe? Nu-şi face bine ser­
viciul? Ba şi-l face. A râs aşa vagmistrul, Dac'ar fi aşa n'ar
fi simţit el?
E�l. PAULET
538
[539]
1\OROCUL LUIWRIM
539
Cum ajunse acasă luă un braţ de lemne să aprindă
focul în odaea 'stăpânului, cercand s'alunge gandul urât cu un
fluerat uşor. Lemnele uscate saprind degrabă, văntu într-teste
para, soba prinde îndat'a dudui. El conteneşte t1ueratul, s'a­
sează pe canapea şi-şi razimă capul Între măni, Găndul rău,
dispărut o clipă, se intoarce mai stăruitor, mai apăsător. O fi
ştiind şi el ceva, majorul! Altfel nu-i spunea. Şi ţiganul, toată
seara aci. Nu vine el aşa fără un scop, are el un scop.
Se ridică anevoie, clătină din cap şi eşi oftănd adânc.
- A ţigane! .. îmi sapi locu'hail.
Apoi intră buzna în odăiţa lui, luă vioara elin cuiu, o
apucă ele gât, o ridică de-asupra capului şi dădu s'o repeadă
în zid.
Dar când să-i facă vânt, alt gand, linistitor, îi slăbi mania.
Coborî mâna, se lăsă moale pe marginea patului. Cine ştie,
o fi o părere! Nu-i cu nimic vinovat.
Se linişteşte cătva, apoi găndul rău iar îi prinde mintea,
vorbele majorului îi sfredelesc sunetul "Ţiganul îţi sapa
locul cu scripca lui:" Isi infipse ochii asupra viorii, o în­
vartiprin mării, şi începu să-i învărte corzile încet, privind'o
cu ochi duşmani, zămbind amar la fiecare trosnitură.
După ce i-a plesnit două corzi, o usurare tainică i-a co­
borât în suflet. O aseză binişor la loc şi-şi luă fluerul.
Seara îşi deapănă liniştit firul) aburi neguroşi se lasă
elin văzduh asupra pământului, drumeţii s'au rărit, sgomotul
targului piere, văntul amorteste şi el. De-acum peste toată
firea s'aşterne noaptea şi tăcerea.
Când a venit Tache, odaea era ghiaţă. In sobă mijiau
câţiva tăciuni.
- Ce-i asta băete? .. unde ai fost?
- Aici dom căpitan.
- Atunci de ce na'i făcut foc?
De dom căpitan ... l'am uitat.
- Unde ai fost mă?
- . Aici dom căpitan.
Cartea nu îşi aruncă mantaua pe pat, şi iar îl cercă.
- Unde ai fost mă?
[540]
540
EM. PAULET
- Aici dom căpitan.
- De ce minţi mă?
Frigul îl răzbi mai tare. Soldatul sta prostit lângă use
Unde ai fost mă?
- Aici dom căpitan.
- Va să zică mai şi minţi, izbucni în fine Corteanu şi
palmele-i inghetate plesniră faţa soldatului rosindu-i obraji.
- Marş la regiment... mâine dimineaţă să vie Moacă.
Soldatul şi-a ridicat ochii asupra stăpănului. In privire
avea o fugă parcă, o rugă supusă, blândă, o rugă ,umilă.
Vru să'ngane ceva.
- Eşi afară ţărane.
Vinovatul şi-a plecat capul în pămănt şi s'a supus po­
runcii. S'a trântit în patul lui şi l'a năpădit gânclul rău. De-acu
nu mai e alt chip. Perioada de aclimatizare i se înfiripă
în minte, fir cu fir, zi cu zi, glasul căprarului îi sună din
nou în ureche, mâna i se urcă fără voie pe piept, la locul
copitei.
Eh!
Şi-a luat mantaua Între umeri, a îndesat căciula, a trecut
drumul la crăşmă, s'a pitulat într'un colţ s'a băut pană după
miezul nopţii.
Când <1 eşit, cerul era senin, negura se ridicase, Zăpada
trosnea. S'a întors buimac acasă de şi-a strans lucrurile, şi-a
luat ranita şi a dat să plece. De la uşe s'a întors iar. A aprins
un chibrit să vadă ceasul. Cum nu vedea bine, s'a apropiat
mai mult şi zări vioara. Se lovi cu pumnul în cap ca "şi cum
s'a deşteptat dintr'un vis urât. 1 se lumină deodată şi mintea
şi faţa, şi zarn bi amar.
- Ahal. ..
O dădu jos, o apucă de gât şi Începu s'o strângă încet,
apoi mai tare, tot mai tare; lemnul trosnea, el asculta, o pri­
vea ranjind, strângea pumnii elin răsputeri, pe când depe
frunte îi pic urau broboane de năduşeală, Apoi se furişe in
fundul curţii, învarti vioara pe deasupra capului şi o repezi
cât putu într' un copac.
- Nal..
Acum oftă uşurat. Dădu ranita după gât, eşi pe poartă
împleticindu-se şi se afundă în noapte Em. Paulet.
[541]
I
I
i
1
I
1,
I
PE LAVIŢA DE PIATRĂ
de Elena ):ticil1'escu.
Pe Iacito. de pÎCd1'ă incins(� Cit glicine
c" '. . 1 A V •
'J o sează seara roză s't tace etnga 1ll?ne,
Se �:ulcă-apoi pe piatT'ct mâhnită fi visează ,.
('a ° iti bire tristă ce 7'Ung Ct!f0nizca'ât.
Toti pin'ii unde vâ.ntul a palpitat acicm,
8U;lt istoviţ'i de lacrimi fi 111. mai plâllgîn drum.
Când viu aici învinsă de sujletul prea plin
,)'i mă tămâe duhul râfinelo-r de pin,-
Doqoarea desnădejdii mă arde fi 81i8pin.
Pe marmura încin8ă în ederi, pe terasă,
Invârte fusul lll1âi. scul galben de mătasă.
Jli'efti soră! să-i epia: serii fi să moi stăm la sfat, _
Pe lavită esarpa .�i cartea mi-au le/sat.
Pe dru�l î�gust, grc'ibite, cu1:9 turmele la. vale,
Desjclfurcînel în aer parfmn de tâ.nă moale.
Cu brat ele aur, umbra, mi-aninâ dint1'e bra,z'i,
Un colier de sevct fii pace, ele qrumaz:
O! zile de�l1'unzitcJ din anii mei de crez
in CII. re voiam totul set am. fi sâ păstrez,
.2J!l'ap7ec pe voi acuma ";11; strânsă de voi tiu
O inimă ce bate în pulsul costru. uiu,
Dc n'aţi veni la mine cu bTOţC lIIângâioClse,­
Ce nu mi-nr spune'n eeara aceasta de mătase,
Văsduhul plin ele praful yi. sufletu.l Tă�inii
Şi tărmul, c'ur: mesteacăn crescut in. pieptul c7inii.'
Ce n'ar putea să l'wlli prioirea fermecară
Pe etpe, pc nisipuri, în iarb« rourată, .
In zarea sinilie cu pcînze de I'ăcoare,--
De n'ati dansa sub ochii ce stau lwlucinati
Şi dac(� pel.?·ul vostl'll învolbuTat nu l'aţi '
De.�lăfu1'(l pe frunte de stele rotitoare/
73825. - Con \'orbiri Literare.
[542]
542
ŞT. ElL\LCEŞT! ŞI A. P. MARTiAN
Si 'iată-vă! Fantoma si pas'il: 'IJo8il·i 'uagi
'Ii 'ine7tr-cati ,în me'l'sld (ttât�r cripe dragi.
-A'ici 8'u,;�tI spune-o �oal'tă� yi nu e noaptea î?lcă.'
S'i nu e fJlaEml serM 'albastră si adâncâ!
'Pe Dnml1.Czru l'întl'et;t.b((, din :Slc,'Vâ, cornul 7un'ii;
l1fă'nlrupt d'in nou C'I{ msere din fagw'ul III-ind/unii.
Si nu te 'nteleq, »iată, esti moarte, aşteptare,
/:;au esti delir, '--xi n'u 8ti'U: eă r-» 1J' sd?'utal'c
Pe m.&na ta din' care b�llt-a'm ape seci,--
Sau s'o eirioeec sub pietre pe albclc l)otcc·i ...
Da)' seara .se ?-idică încet ele lâ.ngâ mine.
Cum. ?'ătăc'ii w gândul s'}Jl'czările senine,
S'llb p'inii pl'ini de 'lIlJlb'l'â ,�i [ără de 811.spi'lIe!
Sâ iau acum eraTpa,;;i cartea P(�1'tt3ită)
Să le'ncălze",c măiasa de TOu(� umeziiă,
Să mă ve'ntorc 'in pacea din fiecoa:« Zl:
Şi să-'i spun soartei: 80T('î! mai mult te 'Voi 'i'ubi.'
Imi place să fin slabă, SCt trC1I1111' fin genunchi
Ş'i sub pouara jedciinfr"intt'i 8u'ngcn'll'IIChi, .
Să tremu?',pent7'u nimC1l'i, ca trestia in �uânt,
lti lujere virg'îne euepi« divin sti cânt,
d e Ştefan Bătceşti 'il A.. Pop �larţial1l.
[543]
ŞTIINŢĂ ŞI RAŢIONALISM
VI. Cunoaşterea e o descrlpţie. Eva) uarea
1. Datele problemei raţionaliste se precizeaza; iar conclu­
,siile noastre decurg oarecum dela sine, deşi ele nu sunt şi nu
pot fi cu desăvârşire de acord cu părerea obişnuită asupra
valorii inteligentei in economia culturii omeneşti.
Nu zăbovesc însă a atrage luarea aminte asupra faptu­
lui de' o netăgăduită însemnătate ca la dosarul ,.,procesului
inteligenţei" mai descoperim o piesă: anume, cunoştinţa II,
in sensul de clarificare (determinare) a materialului "inJ.u­
itiv", a faptelor (cunoştinţa 1), prezintă un Îndoit aspect.
Cunoştinţa 11 este: a) clarificarea faptelor în genere,
fără a se interesâ de realitatea şi nerealitatea lor, de carac­
terul lor de valoare sau de constatare pură; 11) clarificarea
doar a faptelor reale, explicarea lor, raportarea unora din
din fapte - socotite drept efecte - la altele - socotite drept
cauze, Adesea, prea adesea, prin inteleetualism şi logică se În­
telege a doua nuanţă a cunoştinţei II, căutarea cauzelor na­
turale, il condiţiilor reale. Iritelectualismul e limitat la ex­
plicaţia naturalistă. De fapt. inteligenţa cuprinde fără prefe­
rintă orice fel de material dat: real, fictiv valoare, credinţă ..
Totul poate fi intelectuolieat. Confundarea acestor două as­
vede ale cunostinte; IT, ale faptului gitndit, este o răspân­
dită greşeală, şi, de sigur, unul elin motivele osândirii în blo»
nu numai il raţionalismului dar şi a iutelectnalismului. Ina­
inte de examinâ această Două deosebire, cred nimerit a 8I'UnCa
o privire reirospectivă asupra J'Pzultatplor dbhfmditr� în prc-
[544]
544
M. FLORIAN
c(>ilenta discuţie ŞI astfel a shânge mai de aproape problema­
tica pesimismului logic.
Cunoştiuţa IT, ca determinare verbal Iormulabilă a unui
dai (subiectul logic) printr'alt elat (predicatul 1ogic)- a­
cesta elin urmă f'ară exceptie apartine primului sau e scos elin
f,j - nu s'a înfăţişat nicidecum drept o "deformare", o "frag-
10e11ta1'e artificială", a faptelor. A gfLl1(lj e a avea ela?' un
multiplu în unitate sau în relaţie. Gâmdu! este chiar multi­
plul dat, 'însă, multiplul transpus pe planul clar-ităţii, fădi
ea prin aceasta configuraţia lui initială să fie modificată.
Multiplul în unitate sau în relaţie �- intregul -- preexistă şi
se impune gândir ii. Nu putem gândi (clarifica) un întreg, o
structură dată, altfel de cum este dată. Trebue să renunţăm
la concepţia arbitrară: logicul e eu desăvârsire străin de
fapte; gândire a planează suveran asupra datelor.
Dualitatea giindirii şi faptelor a fost ele mult, şiesJe
încă, mai ales prin kantism, piedica cea mai serioasă în ca­
lea constituirii unei filosofii exacte. Răspunderea acestui du­
alism o rpoartă raţionalisrnul. F'ăl'il credinta in puterea 311-
verană a gândirii, speculaţia metafizică n'ar fi fost, şi din
nefericire n'ar fi, cu putinţă.
Ajustarea gândirii la raporturile dintre fapte e, pentru
noi, o axiomă. Chiar în sânul faptelor ia fiinţă ceeace ,71,1.
Dilthey numeşte "gând1:rea tăcută, care e nemăsurat de rod"
nică pentru omul muncitor". "F'orma" gâncliriişi "materia"
simţurilor alcătuesc un întreg; căci nimic .nu e dat fără o fi­
zionomie, fă.l'ă o ordine, imanentă. Un material, lipsit în mod
absolut de orişice ordine, nu poate fi dat. Multiplul presu­
pune deosebire între date, ele ci un criteriu al acestor deose­
biri, el. p. cei puţin locuri deosebite (srJC1ţi11), sau momente
deosebite (timpul). Un material pur sau fără o formă zădăr­
niceşte orice lnţplegme. Trebue dar să admitem o ordine dată
nemijlocit : în date, ca proprietate imanentă lor. "Astfel
suntem duşi chiar de fapte la postulaiul i11uxnentei ordinei
sau. [ormci în materia experientelor noastre. Falsa despăr­
tire a materiei, a impresiilor, ele formele intuirii şi gândirii
orelonatonre, precum şi falsa jzolnrc a unui mecanism, pro­
\'ocat de comp.ortarea sPl1satiilor şi a repî'czenUirilor unele
fată. de nUde. de g�ndirea ce pluteşi:c deasupra acestui meca
[545]
5.'15
.nism: această înnoire a dualismului psihic trebue să :fie su­
prirnată" 1). Logicitatea o o chestie de fapte nu de gândire.
]1�xprimarea verbală a gândului -- a multiplului clari­
Iicat -- e judecata. Holul considerabil al limbajului în tap­
tul gândit-ii se vădeşte deabia la judecată. .Iudecata o o de­
terminal'!", fiindcă e o silabisire a gândlllui, o exteriorizare
Ionetică a structurii clarificate. Comunicarea verbală. a rnul­
tiplului clarificat-este de sigur o activitate exterioară (mus­
chiulară: sensaţii şi imagini de mişcare); Însă gândirea, sub­
stratul limbajului, nu po activitate "interioară". Ce e ade­
vărat pentru Iimbaj, devine o nemăsurată greşeală, când e
strămutat la gândire. "Activitatt>a de prelucrare" a ratiunii
e un basm filosofic.
In puţine cuvinte, etapele, cercetate până. aci, ale CUlJO­
şt.inţai sunt următoarele: a) .multipluri în unitate sau în re­
laţie, da te gândirii ca materiale globale şi confuze spre a fi
i.ăllJuritc (cunoştinţa 1); b) «celeas multipluri gândite, clari­
Iicate - gânduri.le, care doar explicită, analizează, datul con­
rus şi global, fără a-i adăoga nimic; În sfârşit, judecata care
determină cu ajutorul simbolurilor sonore multiplul global
(subiectul logic) printr'un factor explicitat (predicatul logic)
ce aparţine intregului. E cunoştinţa II.
.Iudecata nu depăşeşte niciodată faptele date; gândirea
se ajustează articulaţiilor din totalurile date, VOIn vedea,
atât cât îngădue disciplinarea vorbiriir rgândirea e perfect
aderentii. faptelor 2). Teoria sau înţelegerea e implicată .în
lapte, 9i ca atare nu le poate depăşi. Fireşte, putem depăşi
Cl1l1J1I1ile fapte, Însă C�l ajutorul altor fapte; dar o depăşire
a exporienţei in general e o fantasmagorie.
A inţelege sau a gândi "personal" o enuntarr auzită sau
('ehtV� este a regii:,:i, a. avea din nou, întregul (unitate sau re­
tatie cu o rticu Intii mai mult sau mai putin bogate) exprimat
') )v. lJilIhey: Ef'faliron und Donkon (11)92), l'opulJlicat in G03am­
melle Schriften, val. V, 1, 1924, p. 79.
2) r\epet: nu ne prive�k deocamdată, dacă faptele gindite repro­
�duc oxaet sau nu realitatea. Bune sau rele faptelo sunt date, indepen­
delJt de raportul Jor CLI rea ItI!. III discuţie e do'lI' raportul dintre faptele
avute şi ganclirea 101'. ProL>lema realului va fi exarninată, parţial, în
paginele următoare.
[546]
546
M. FLOR[AN
de acea enunţare. A înţ,elege este tot una cu o revenire la to­
talitătile în unitate sau în relaţie ce subîntind o frază; este'
prinderea configuraţiei date, a întreguhti. Fărrl o nemijlocită
raportare la acest "concret", la totalitate, intelegerea i'C \10-
latilizează în verbalism cu aparenţă de sens.
Să luăm drept pildă v�'sul eminescian din "Scrisoarea
întâia" :"Ln'nceput, pe când fiinţa nu era. nici nefiinţă".
Oricât ne-am sili a o reconstrui întregul formulat de poet ­
in cazul de faţă - relaţia de succesiune cauzativă a fiintei
şi a nefiinţei, nu vom izbuti niciodată. Priceperea versului
este imposibilă; căci o fiintare în genere, care înainte nu
era nimic, un zero absolut de realitate, este un non-sens ah­
solut, Configuraţia globală a Nimicului şi a Existenţei, nu.
este iniţial dată.
E vădit acum că "raţionalitatea", "inteligibilitatea",
"lumina", ntt sunt o contribuţie, inoportună uneori, a spiritu­
lui, ci un caracter imanent al faptelor. Oriunde avem tota­
lităţi (unităţi sau relaţii) - indiferent dece natură - există
dela sine şi putinţa explicitării sau înţelegerii lor. Raţie­
nalul este scoaterea la lumină a structurii imanente a fapte­
lor. Irationalul este din potrivă tot una cu absenţa unităţilor
şi a relaţiilor, cu atomizarea anarhică a faptelor, cu nomi­
nalismul ahsolut. In realitate, peste capul nostru şi chiar Îm­
potriva noastra faptele se înţeleg, înehee alianţe, şi apoi dic­
tează suveran conştiinţei. "Raţionalul" este expresia fapte­
lor, nu a "interiorului".
Faptele alimentează necontenit "teoria", inteligenţa 1);
faptele sunt substratul neapărat al gândirii . .Judecata deter­
mină faptele (intuitia), aşa cum acestea se Infăţişează. Dacă,
faptele sunt imaginare, se inţelege, şi gândirea va fi ima­
ginară. Conditia de căpetenie a erorii - s'a văzut - trebue,
1) Se face de unii deosebire între inteligenţa care conceptuali:wază,
defineşte, şi "gândirea" care ar fi ceva mai vast: o pr indere intuitivă,
o experienţă concretă, vie, pătrunzătoare, a realităţii metafizice. Nu e
greu de văzut că în acest sens gândirea e totuna cu material dat (cu­
noştinţa 1), şi anume, cu un material special: cel metafizic. Că acest
material e o "intuiţie metafizică", e o altă chestie. Până acum nu ştim.
nimic de natura faptelor date gândirii spre determinare: sunt ele reale
sau nu; sunt. de o realitate empirică sau metafizică?
[547]
ŞTJlNTf\ ŞI nXfjO'iALlSM
1;<lutată în exprimarea prin grai a gândului i caei exprima­
lea, nesocotind uneori normele gramaticale şi târând după
pa rezonanţe af'ective sau mitic-sociale, poate trăda gândirea.
l':.lroblenla raportului dintre inteligenţă şi precizia în limbaj
l'a fi reluată. Deocamdată reamintim că determinarea logică
- inţelpgerea =: este intim legată de Iimbaj, şi că prin ur­
mare, limbajul, "agentul de legătură dintre spirite", este
adesea, prin chiar originea lui extrainrelectuală, un isvor per­
i 1],)1)('n1; de rătăcir-i şi de neînţelegeri.
Cea mai răspândită ipoteză privitoare la originea Iirnba­
jului a fost enunţată de Lazarus Geigel' şi desvoltată de
l.Jud\\.igNoir6, K. Biicher, Wundt, .Iespersen, Lacroix 1), etc.
Limbajul are o origină dina/flticd. Rostirea îşi are obârşia în
actnrit atea colectivă a omului; e:-;10 o t'rnan,lţie ,l muncii des­
j;:işlll'ate În COl1ll.U1; este un act social, un "gest vocal" rafi-
ficat de comunitate. /
Limbajul este întâi de toate o expresie a sentimentului,
el, vointei individuale şi colective; valoarea lui este mai mult
ufectivii şi motrioe decât intelectuală. La început Iirubajul
pra o intonaţie muaicală cu efecte emotive ,';ii motore .. Lim­
bajul este prototipul activităţii în comun. El este simbolul
vointei colective, fiind mijlocul de punere 111 comun a silin­
I elor ele :intelegere mutuală. Sociologii, şi pe urmele 101' multi:
! mgui:;:ti contiinporani, au subliniat obârşia socia lă a graiului.
I .imbajul e un ,lşeZall1ilnt colectiv, e produsul unui acord sta­
lrilit de cei ce vorbesc, într« simllol,'''l'mnificanL �i lucru sem­
nifica t. De aceea limbajul, deşi .intrucâtva oonvonţional, se
"llj)lIll(; individului ea un fapt extpriol', modclându-i g;1udul
.:)[ simţ.irea. Penhulinii chiar, limbajul, fiind comunicabiJul,
('Dte iadonll comun, univ(�rsal, aşa in cât s'm' putea :".PUJll�
-- c<tIn exngvrat _. că el e conditia inteligenti';, îndrl'ptntă
I'rin fijnţa ei spre f'omun sau universal.
Iniţi"l, limbajul n;a fost -creat lHllnai spre a exprima idei,
CI orice JeJ de modificări sufleteşh, ma; illes, af{�di\'e '5i \'0-
liţionnJe: 1Jonmci, ;Jor'\inte, chemi'Îr'i,l'llg'Ăwinţi, inlploraire.
l'tc. Din aceasHi ca:uză predomină în limhaj lipsă dE' sist(·-
J) Ii. Delaero'ix: Op. cit., pp.115 şi urm, E. Coss;')",,/, : Philosophie
der symbolischen Formen, voI. I, J023, pp. 254 '.'i Ul'nl.
[548]
,/
548
matizare il formelor. pletoră de sunete şi formule. Srmplici­
Latea Iinguistică este o cucerire treptată a civilizaţiei. E deci.
reală priruejdia inexactităţii, a lipsei de scrupulozitate, a ne­
disciplinei în expresie, în sfârşit, primejdia strecurării in
limbaj a valorilor emotive, poetice, dela început. Plasticita­
tea de înţeles, neprocizia, este starea normală a vorbitului.
Sensul linguistic şi cel logie nu sunt tot una; originar, lim­
bajul nu se interesa de logică, iar poetii, l'eJlrezentanţii lim­
bajului în forma lui ancestrală, păstrează şi astăzi, cu gelozie, �
limbajului vechea nestatornicie, evitând sistematic precizia
. '""'" '
"prozalca .
Limbaj ul şi g;'indirea sun t disparate; condiţiile Iim buj u­
lui nu sunt condiţiile gândirii. Greutatea cea mai mare e ele a
turna gândirea în tiparele limbajului, a cărui structură ela­
stică urmăreşte doar suggerarea de stări afective şi de im­
pulsii practice. unul din cele mai vădite caractere ale lim­
bajului e discordanţa Între exprimat şi exprimare, între 10-
g;ică şi gramatică '). O greutate deosebită pentru omenire a fost
ajustarea Iimbajului la p;ândire, precizia în expresie, deci,
crearea ştiinţei. P. Valery declară că Elenii, şi prin ei îl1-
treaga Europa, au înfăptuit "ajustarea atât de delicată, atât
de neprobabilă, a limbajului comun la raţionamentul pre­
cis" "). Ei au înălţat templul Cuvântului. In timpul de fat{l
se recunoaşte însemnătatea- limbajului, mai ales CI. Iimber
elenc, pentru înţelegerea structurală a cugetării europene.
Dar limbajul e dinamic nu numai prin originea lui psi-
-ho-sociaHi, dar şi prin obiectele ce le exprimă. Originar el 1'e­
levează laturea activă a lucrurilor; el transpune realul pe­
planul muncii omeneşti; antropomorfizează, personifica, lu­
crurile. Limbajul e un simbolism dinamic, servindu-se de a­
nalogii omeneşti. Intreg limbajul este o metaforă antropo­
morfică, svârlită asupra cosmosului. "roate lucrurile au fost
şi sunt gândite - linguistic nu logic -- ca o faptă omenească.
Fulgerul, tunetul, ploaia, etc., sunt gândite verbal ca ucţiuui.
1) F. Brunoi : La Pensee et la Langue, 1\)22, p. 18.
2) P. Valery: Va r-iete, 1024, p.17_
I
!
[549]
ŞTlINT.·i. ŞI RATIO:-iALISM
549
antropoinorfe '). Prin limbaj omul devine măsura Iucruri-
101'; omul, adecă fiecare grup linguistic, posesor al unei stra­
tif'icaţii verbale particulare. G. B. Vico a observat cu rară,
subtilitate că tot ce nu înţelegem, personificăm. Limbajul
este instrumentul de căpetenie al "substanţializă.l'ii": totul
devine "lucru", "substrat", "individ". Cred cele spuse înde­
stulătoaro pentru a dovedi depărtarea dintre gândirca logică
şi "g,îndirca" Iinguistică. Disciplinarea Iimbajului e cheea
.ştiintei şi a filosofiei.
2. Gândirea, ajustându-se articulaţiilor sau structurii fap­
telor (intuiţiilor) , e dela sine înţeles că Între fapte şi gândire,
intre "viaţu." şi "raţmne" nu există antinomie. Ce e în fapte,
e şi în gândire, deşi expresia verbală a gândirii -- cum s'a
vazut - inneaeă uneori faptele şi gândirea, pricinuind vorba­
lismul, o meteahnă omenească mult mai răspândită decât ne
inchipuim şi decât al' fi de dorit.
Dar - sti fim hine înţeleşi - "obiecte" ele gândire nu
sunt numai faptele "ştiin1;ei" (termen, intenţionat, vag), ci
oricare alt fel de fapte, tot ce e "trăit", aşadar, nu numai fap­
Lele "teoretice", dar şi cele ateoretice: etice, religioase, este­
tice, pe scurt, atitudinele sau reacţiil e emotive şi voliţionale.
Tot ce poate fi "material", tot ce este dat, - pură constatare
sau evaluare (etică, religioasă, estetică, hedonistă) -- poate
fi determinat, exprimat prin grai, comunicat, c1eci,mai mult
sau mai puţin, clarificat. Prin urmare - şi astfel ajungem la
deosebirea sus pomenită - cunoştinţa Il, ştiinţa în qenere,
posibilitatea determinării prin limbaj, se desinteresează de
calitatea intrinsecă a faptelor de cunoscut. Judecata, tot­
deauna, constată ") sau, mai de grabă, descrie fRptple pn'­
zentate şi avute; ea nu "valorifică". Drept vorbind, "juc1e­
cată de valoare" - termen curent azi - este o imposibili­
tate. Valoarea este "materialul" judecăţii, nu e însăş jude-
1) X. vossler; Die Greuzcn d ar Sprachsoziologie ln Erinnerungs­
gabe f'u r M. Webel', I, I, p. 30G. A. Biese: Die Philosoph ie des Metap­
horischen, 1893, pp, JOi şi ur m.
�) Constatarea nu are, repet, înţelesul ele statornicire a faptului
real, ci a faptului ca ata re.
[550]
550
?IL FLORlAN
eata 1). Aceasta exprimă verbal evaluarea, actul de preţuire
ŞI de erurhizare, care trebue să fie întâi dat şi apoi expli­
citat sau judecat. Intâi evaluăm şi apoi gândim sau rexpri­
măm limpede această evaluare. Căci actul de apreciere poate
fi şi el gândit, poate avea funcţia de subiect logic. In sine
evaluarea este o anumită relaţie, o relaţie printre celelalte nu­
meroase relaţii ale lumii; de sigur, o relatie ce prezintă pen­
tru om o mare' însemnătate. Şi s'a văzut că la origine limba­
:;ul exprima mai ales atitudini emotive şi voliţionale: valori,
In puţine cuvinte "judecata de valoare" este doar o jude­
cată de relaţie. Ea "oglindeşte" nu "crează," valoarea; ° "ju­
decată de valoare", specifică în laturea ei formală, nu există .
Judecata e aeeeaş; materialul ei diferă.
Concepţiavschopenhauriană a subordonării inteligentei
fată de voinţă are drept temei conexiunea iniţială a gândirii.
exprimate şi a atitudinelor de evaluare. Primele fapte gân­
dite şi exprimate sunt în majoritate reacţii practice. Dar cum
e o greşeală a izola inteligenţa, transformând-o intr'o functie
de pură constatare a faptelor obiective, tot aşa e o greşeală
a o considera drept o transpunere a dorinţelor, sentimentelor
şi volitiunilor. Se va arăta îndată că inteligenta are o zonă
de activitate incomparabil mai vastă: inteligenţa are meni­
ren, de a transpune înt1"eaga experienţă (fapt pur sau va-
l ) . 1 Iozie" GAd' A 1 vţ' v t t
ioare pe un p an "OglC. :ran rrea imnra .iseaza o ce e
"trăit" .
Prin urmare, judecata, fie că se află în faţa unor fapte
ce exprimă o realitate independentă, de subiect, fie că se află
îI1 faţa unor fapte ce exprimă un raport Între realitate şi a­
fectivitatea sau dorintele noastre, nu face altceva decât să ex­
plicite, să reveleze clar, aceste fapte .• Judecata adaogă Iap­
telor numai şi numai explicitarea logică (clarificarea) şi ox­
primarea verbală, foarte Însemnată. de bună seamă din punct
de vedere colectiv. Inteleetualizarea, logicizarea, rationaliza­
rea, în sensul statornicitz aci, trebue să se intâlnească pretu­
tindeni, în religie, artă, în viata practică, şi. de asemenea în
�.tiinţ,ă SRU pură teorie. Intelectualiznroa nu e o deper:::onn1i-
1) "Valori şi deosebiri de valori nu sunt inventate, ci descoperite
(pregăsite) de inteligenţă", (G, Ricmeiin: Reden und Aufsătze, 3_te FoJge,
1894, p. 122),
[551]
ŞTlINTA ŞI HAŢIONALISM
S51
zare, () substituire a "trilituIui" printr'un cadru rigid, mort.
lipsit ele viaţ.a personală. Depersonal izarea există cll·sigur în
'cunoaşterea ieaiului, cum se va dovedi numa idccât; dar cu­
noaşterea realului nu e întreaga. cunostiută. Cunostinta II,
cxplicitarea structurii imanente a faptelor, se raportă deo-.
l'otl·jv�i la faptele obiective, ca şi l::ţ,fapteJe de valorificare su­
hiE�Ctivă, - la orice fel de "obiect". Cunoştinţa ea atare nu se
jnkresează, dacă faptele sunt sau nu obiective sau de modul
cum s'au produs şi au fost primite. Inteligenţa nu e eunoa­
starea realului, a ceeace este independent de spirit; ci deter­
minarca faptului ca fapt, ca dat al unei conştiinţe. Cunoa­
şterea realului strict este doar un aspect particular al inteli­
genţei, al "teoriei". Impunând o definitie arbitrară a inteli­
genţei, o definitie rezemată pe fapte necontrolata şi parţiale,
se înţel(�ge că tot ce va fi exclus din această definiţie, va apă­
rea ca nerational, Despre acestea mai pe larg în aItă parte.
Problema valorii pasionează timpul nostru; iar la unii
neokantiani germani . (WY. Windplbi:md, H. Rickcrt, ote.)
valoarea e ridicată la rangul de problemă cardinală a filo­
sofiei. Explicabil: viaţa insului şi a mulţimii e o chestie de
evaluare şi de orânduire normativă. Rostul vietii atârnă de
evaluare şi de gradarea valorilor. Aei vom da numai o schiţă
el felului cum problema valorii e formulată În vremea noa­
stră şi cum e soluţionată in linii generale.
Prin valoare se înţeleg două lucruri distincte şi totuşi
-eoordonate: a) aprecierea pozitivă sau negativă, aprobarea
sau desaprobarea, iubirea sau ura, socoti rea sau nesocotirea
unui dat oarecare; şi orişice poate fi evaluat (obiect, proces,
relaţie, real, fictiv, chiar însăşi valoarea); b) preferinţa, plus­
valoarea, predilect-ia sau alegerea între mai multe valori de
acelas fel sau de calităţi deosebite, pe scurt, stabilirea unei
scări de "valori, ele preferinţe. E dar diferenţă între a aprecia
r:;i a preferi; ambele sunt Î11să valori. Şi omul cvaluiază spon­
trm, fiindcă trăeşte.
De ohiceiu Re spune: "aceasta e o valoare": trebue să
înţelegem însă: "aceasta are o valoare". Evnluaren postu­
lează ceva dat (real sau 11U), care urmează fi fi obiect ele a­
preciere sau preferi ntă.
Ce e valoarea ţ Termenul de valoa rcJnifial a fost folo-
[552]
552
�!. FLORL\N
bit în morală, ,şi atunci era tot una cu "bine" şi chiar ClL
.,ideal" - idealul era valoarea maximă; :;:i totdeodată în eco­
nomia politica, dcosebindu-se de "preţ", care e o valorif'icnre
subordonată. 1\1 orala şi economia politică sunt disciplinele
generatoare ale preocupărilor normative sau valoriste. Prin
FI". Nietzsche termenul de valoare a dobândit o extensiune
mai rnare, îmbrătişând ;�treaga viaţă culturală; iar prin
H. Lotze- valoarea devine o problemă filosofică de mâna a
întâia.
La întrebarea de mai sus: "ce este valoareal", răspun­
sul l-am dat: valoarea este o anumită relaţie, o relaţie Între
un obiect, un dat, oarecare şi un subiect ce evaluiază. Valoa­
rea este chiar această relaţie. Când enunţăm: un lucru sau
o persoană au o valoare sau sunt valoroase, intelegem: lu­
crul şi persoana valorează, pentru un subiect oarecare. Chiar
când raportarea nu e explicit formulată, ea există implicit.
Relativitatea este inerentă valorii. E o îndoită relativitate.
Valoarea presupune deopotrivă anumite însuşiri sau pro­
prietăţi la obiect - evaluarea e deci condiţionată. şi de struc­
tura obiectelor, dar şi o anumită constituţie a conştiinţei, a
subiectului. "Vi:tloarea este o relaţie Între obiect şi subiect" 1).
'I'otuş e vădit, că în evaluare accentul cade pe factorul "su­
biectiv"; fără su bieot nu avem evaluare.
Am vorbit de "evaluare" şi de "valoare". S'ar părea ('ă
sunt fapte deosebite. Pentru noi evaluarea şi valoarea tind
il se confunda; ambele sunt relaţii. Un act specific psihologic
de evaluare nu cunoaştem. Evaluarea presupune, cum vom
vedea, factorii obişnuiţi ai conştiinţei; nota distinctivă il ei
stă doar în conlucrarea lor, determinată de faptul, acesta spe­
cific, al valorii, al relatiei dintre lucruri şi conştiinţă. De
asemenea nu cunoaştem valori esenţial deosebite; valorile C::i­
tetice, etice, religioase, hedonice, se deosebesc în materialul
lor, nu în faptul însuş ale evaluării. Avem dar "valori deo­
sebite", nu "deosebiri de valori", Valoarea ca atare e una şi
aceeaş.
" Care sunt factorii subiectivi ce determină evaluarea? Sub
acest raport opinia e făcută: nu "inteligenţa", -- interpre-
1) Ctir. von Ehrenţ'cls : Systern der Werttheor ie, voI 1 ('1\)7), p. F,:;,
[553]
ŞTlI.�·I',\ ŞI HATIONALISM
553
tată ca pură cunoaştere a realului, ca explicaţie prin cauze sau
"demonstraţie" '- e condiţia evaluării. (S'a văzut că acest
�en:::> al inteligenţei e special şi că nu cuprinde inteligenţa în
deobşte, determinarea ca atare. Asupra acestui însemnat
punct tie va reveui).
Pentru lămurirea modului de condiţionare subiectivă a
evaluării rămân celelal te două atribute clasice ale conştiin­
lei: sentiment şi voinţă. Pentru unii - cei mai multi - afec­
iivitatea (plăcerea şi neplăcerea) e factorul subiectiv deter­
minant în evaluare ('1'11. Hibot numeşte evaluarea o "judecată,
nfectivă") ; pentru alţii voinţa (d. 'p. la H. Miinsterberg}. Imi
pare sigur că o teorie pur voluntaristă il evaluării, netinând
seama de unele fapte, e mai greu de acceptat. Dacă prin act
voluntar se înţelege "dorint.a", nu mai avem nici o obiecţie
de făcut. Valoarea este "doritul". De fapt, în evaluare nu
pot lipsi nici sentimentul (plăcere şi neplăcere), nici vointa
(urmărirea unui scop). l�bI'enfels a scris propozitia celebră,
amintitoare ci unui cuvânt spinozist: "Nu dorim lucrurile,
fiindcă descoperim in ele o esontă mistică, numită valoare,
ci, fiindcă J e dorim, le atribuim şi valoare".
Se poata spune în genere: un lucru are o valoare sau e
valoros, când: a) produce o plăcere; b) e potrivit unui scop
urmărit spre realizare de voinţă. V aloros e plăcutul şi mijlo­
cul de realizate a unui scop 1).
O greutate deosebită prezintă înţelegerea valorii ca rela­
tiu între un "ohiect" şi un subiect. In domeniul valor-ilor rea­
lismul naiv e regula; noi spunem bunăoară: cutare om e bun;
cutare tablou e frumos; cutare icoană. e sfântă; cutare faptă
(:' nobilă .. S'ar părea că aci valoarea (bun, frumos, sfânt, no-
, bil) e o calitate a lucrurilor, 1111 fel de .,calitate tertiară", adă­
()gată calităţilor primare (întindere, figură, mişcare) şi cali­
tătilor secundare (culori, sunete, gusturi, temperaturi, etc),
dc care vorbeşte .J. Lockc. S'ar părea deci că lucrurile şi va­
lorile c11căiuesc unitr.{'['i, că. de 11U pot fi despărţite. Spiritul
critic a reuşit f;ă înlăture, cel puţin la. oamenii culţi, dogma-
1) E, Heiţtle : OllOI' elen \V'�I'tb(,grirr, 1915, pp. 75 �i ur-m.; II�. Gassen;
Der absolute Wert in der Kunst, 1921, pp. '1 şi urrn. Ştiinţa valorilor a
fost numită tim.ologie (Kreibig) sau axiologic (E. van Har!manu şi M.
IV. Urban).
[554]
554
M, FLORlAN
tisnrul valorist, arătând caracterul de relaţie (nu unitate) al
evaluării.
O spinoasă problemă e : .. relativitatea" valorii. Infiloso­
fia timpului descoperim două tipuri de precizare a naturii
valorii: tipul relativist )Î tipul antirelativist 1) ,
'I'ipul rclativist. 11} 0C1Tui reprezentant e v. Ehrenf'els,
l-am văzut. E tipul, după noi. cel mai aproape de adevăr.
Pih'ă raportarea la u conştiinţă ce simte �i voeşte, valoarea
pierde orice sens'. E dependentă 1:11811 valoaren numai de do­
rinţele indivizilor, uneori schimbătoare dela 1111 moment la
altul, cum susţine scepticismul axiologic, de altminteri, mult
mai rar, dar mult Ulai indreptatit decât scepticismul episte­
mologict Sau din potrivă exista valori nu numai obiective,
dar chiar "absolute", - valori în sine, C\serrwneH .Jucrurilor
in sine I
'I'ipul uutirelativist respinge suhiectivitaie2C'"şi relativi­
tatea valorilor, a.îirmând caracterul absolut al valorii (Win­
delbaud. Rick(cl't,l'IfiillSh']'llCl'g, etc.). Valorile - anumite
valori, adevăratele valori - prr-ţueso independent do actul
individual df' valorificare, ele atitudinea psihologică, indivi­
duală sau cbiar colectivă, il Sllhit"cţilOJ', Şicen mai discutată
axiologie este astăz] axiologia abso]utjst�I.Argumentul de că­
petenie al absolutismului valorist e următorul: o valoare 1'e­
lativă sau subiectivă se suprimă singură, E� o contradicţie; nu
avem posibilitatea de a alege Între valori subiective şi a1-)­
solnte'� trebue să admitem o \'11]0111'0 neoonditionată. Putem
spune, bunăoară, CEl 1111 există ele cât valori subiectiv-relative?
Nu; fiindcă ridicăm această enunţare la rangul ele valoare
neconditionată .. Când afirm relativist: .rvaloarea e dependentă
de interesele omului", ]'C>C1UlOSC acestei propozitii o valoare
absolută, un adevăr, ncccmditiol1<l t ele :UlteTeC;e1(' (l1l! ului. E­
Jltmţarea relativităţii nu C' Însă.şi l'I,lativn.
Pentru a recunoaşte padea de adevăr a teoriei ah:301u­
tiste e neapărat nevoe dE' o distincţie. Nimeni nu tăg!îdueşte
că există valori subiective. valori rlependenle de hunul plac,
i'ndi1j'idual chiar. ISY1\lunn�n pc temeitl1 plăcerii este striet
1) Ji'. Soml6: Das Wertpl'oblem (ZeitSc!ll'jft fii!' Philosophie und
philos, Krilik, 1912, p. 38 �i nrm,).
[555]
�TIlNT.\ ŞI HATlONALI.3M
555
personală, obiectivitatea aci e exclusă, Acordul inter-perso­
Hal, nu numai cel supra-personal, e principial înlăturat.
Dar pe lângă valorile hedonice, strict individuale, nimeni
nu pune la îndoială de asemenea existenţ<t unor valori "obiec­
tive", a unor "valori juste" (Brentano), a unor valori ce cu­
prind o "eviclenţi)," interioară: valori etice, estetice, chiar c(�l e
religioase. Pentru orice, om nOl'Ji1i11 Iumina mintei e bunii şi
. ignoranta un rău. de asemenea bucuria o bună şi tristeţea
un rău. Binele şi răul, frumosul şi urâtul nu sunt un obiect
de alegoro ; nimeni nu ezită: binele este ales, răul e respins.
Valoarea obiectivă constă dintr'o exigentli ce trebue l'eCU110-
scută, independent de fantezia individului, Valoarea are ca­
racter imperativ; ea se impune individului, şi, date fiind e011-
ditiile, libertntea acestuia e considerabil limitată. Valoarea
obiectivă are o auioritoie, care nu poate fi un <l('c1'et strict
individual. Binele, frumosul, sfântul, eovârşesc pe individ,
silindu-I a eşi din izolarei}, sa egoceutrică.
Un romancior poate să nu-mi placă, totuş aceasta nu mă
opreşte a recunoaşte o valoare estetică rcmarcnbilă operelor
sale. De asemenea pot blama o faptă din punctul ele vedere al
intereselor personaje şi cu toate acestea îi recunosc o valoare
erninentă sub raportul unei etice admise de toată lumen, Şi
la fel în domeniul religios: misticismul - mai ales nesincer­
îmi poate repugna, totus îi recunosc o mare valoare reli­
gioasă, (Misticismul autentic e rar ; (' -- cum spune J. de
Gaultier - o "reuşită biologică").
Deosebirea între valoarea strict subiectivă si cea ohiee­
tivă c un fapt. Valorile hedonice se plasează pe o treaptă in­
ferioară faţă de valorile culturale. Inscamnă Jnsă c.i'î. valoa­
rea obiectivă este absolută, necondiţionată, în sine, nerela­
ti v i:i � Nicidecum. Valoarea, .obiectivă" este tot o relatie, însă
nu o relaţie fată de un subiect individua 1, ci o relatio fntr, de
un subiect generic, :f[1ţă de o cOl1stituţ.ic obf�tcască, (]n1[111;ta­
tea cultă e aei lnrUiUra evalu)ll'ii. In valorile "obi(ldive" pers­
pectivaindividlli.1Hî :"0 dublează cu () prTspf�div� soejoJogică.
De unde ]Jl'estigill1 autoritar, :constrângăior, il 1 '\'n lohlor
.,obiective"; de unde caracterul ]01' imperativ: Vn lorjle cul­
turale sunt obipctivr, fiindcă sunt imperative; �i sunt impe­
l'nlIve, fiiwkil s11n1 eoJedi"0. VnJonrf'fl ol!j(divă rlrclIrg'() din
[556]
556
:'>1. FLORlA"
modul de constituire al conştiinţei colective. După Durkheim,
conştiinţa colectivă nu e o sumă de conştiinţe individuale,
ei un produs nou, o "f:iintezâ". Din asociarea oamenilor se des­
prinde o putere ele presiune ca şi de atracţie, şi "tocmai acea­
Btă putere originală o vedem la lucru în lumea valorilor" 1).
Subiectul in 3'enere este, cel puţin la valori, conştiinţa co­
lectivă. Porunca, obligativitatea, presiunea imperativă, pre­
BUPun o conştiinţă superioară celei individuale, şi această
conştiinţă e generala, colectivă. Raport de poruncă de alt­
minteri nu există decât între două con ,-;: ti in ţP. E deci deplin
îndreptăţită trecerea pe planul sociologic, pentru a lămuri
posibilitatea valorilor (obiective şi necesare),
Dar pe lângă valorile pur subiective 9i vn lorile obiec­
tive (necesare) pentru un subiect colectiv, axiologia absolu­
tistă admite şi valori necondiţionate, deslipite de orice ra­
portare la vre-un subiect oarecare. Aceste 'valori sunt : Ju­
giQe (adevăr), etice (bine), estetice (frumos) şi religioase
(sfânt). S'a văzut că, cele din urmă trei sunt în realitate v a­
Iori "obiective", nu absolute. Ji"Jle sunt necesare, nu necondi­
ţionate. In afară de mediul social, valorile, pe care le putem
numi "ateol'etice", pierd orice înţeles raţional. N'am vorbit
.însă nimic de valorile logice, pur teoretice. Că şi acestea sunt
obiective, e indiscutabil, Intre adevăr şi eroare, omul nu
ezită. Sunt ele absolute! De data aceasta sunt înclinat fi 1'e­
cunoaşte teza absolutistilor: adevărul o singura valoare ab­
solută, Negarea binelui, a frumosului, a sfântului, nu e o
contradicţie; negarea .adevărului e o contradictie, căci se su­
primă singură; negarea adevărului presupune adevărul,cel
puţin adevărul ;tCl':steÎ negatii, Admiterea- eu anumite
precizări -- a unei valori logice absolute, DTI p un fetişism.
In schimb, nu se poate accepta aşezarea celorlalte valori o­
biective pe aceeaş linie C1� valoarea logică. Tn această omo­
gencizare a valorilor obiective g{lsesc greşala de căpetenie a
valorismului necondiţionat.
Insă absolutizaroa valotii sau sensului logic mai 1'e­
clamă o punere la punct. fi;lmliren este les;'aiă de structura
1) C. Bouqle, Legol1sde Sociologie sur l'Evolution des Valeurs,
1922, pp, 29/30 E, Durkheim: Les Jugemellls ele valeur et les Jugements
de realite, Revue de M8taphysique et de !'IIorale, 1911, pp, 437 şi urm.
[557]
557
imanentă a Iaptelor , cleei ea nu are nevoe, de poruncă, de un
,.trebue". Gândim, aşa cum sunt faptele, bune sau rele. In
schimb, exprimarea verbală a celor gândite este supusă gn'­
solii, şi prin urmare are nevoe de norme. De sigur, aceste
norme au şi ele ca orice imperativ o condiţionare socială;
lJli3ă ele din obiective, devin absolute, fiindcă aci limbajul se
raportă Ia () structură nu numai supraindividuală, dar şi su­
prasocială, aşadar, obiectivă în mod absolut. Constatarea
pură" inevitabilă, pentru gândire, poate fi compromisă de
Iim baj.' "Vorbe;;;t0 ud evărat!" este tot una eu "expl'ilnă, cât
mai credincios faptele clarificate sau gândite". Caracterul ab­
solut al poruncii emană din substratul gândirii, din fapte,
care se impun atât individului, cât şi colectivităţii, nu din
presiunea colectivă, doritoare a asigura .Jegătura socială",
raportul ele comunicare a celor avute. Necesitatea gândirii
S{' l'eazewă pe dependenta giindirii ele structura faptelor; nu­
mai universalitatea ci dpCHl'ge din acordul constiintelor.
Cum gândirea se exercită asupra oricărui fapt, chiar şi
asupra valorii; cum determinarea înţelegerea, îmbrăţişează
tot ce e trăit de om, pricepem pentru cart' motiv, suprema­
tin culturală a inteligenţei este inevitabilă. Căci, repet, inte­
ligenta nu este numai determinarea sau explicita rea obiecte-
101' pure, ci il tot ce e elat (evaluare sau fictiune), a tot ce e
relaţie sau unitate. Inteligenta, teoria în genere (nu numai
{poI'la ca explicaţie naturu listă ). 111'(' () vn !n}!]'!' absolută
fiindcă e factorul comun tuturor funcţiilor culturale. Teoria
în genere este tot una cu faptul conştiinţei. Prin teorie rea­
litatea se ridică dela planul inconştientului la planul C011-
stiintei. Iata dece valoarea teoretică e "absolută". Suprima­
rea teoreticului e negarea conştiinţei.
V�lloarea, o dar, în prima linie, o reacţie scnsitivo-volun­
tari), a unei constiinte socializate. nu toate acestea, cei ce fac
din actiune, din .,raţi:unea practică" (Ţ. Kant) sau din sen­
timent, elin "raţ.iunea estetică" (J. M. Baldwin) 1) un mod
d« a cunoaşte, au într'o privinţă oarecare dreptate. Căci, s'a
văzut, tot ce e trăit sau avut de un om, poate fi exprim�1t,.
deci e gândit sau cunoscut. Dar activiştii, al căror părinte e
J) J. irI. Boldioin : La 'I'heor-ie genetique de la Realite, 1018,
7 825. - Con vor bir i Literare.
[558]
Kant, şi afectiviştii, de obârşie mai nouă, deşi chiar contim­
poranul lui Kant, Fr. J'acobi, întrouasc sentimentul, "cre­
dinţa", in inima filosofiei, înţeleg prin cunoştinţă nu numai
determinarea materialului în genme - ceeace e just, - ci
direct determinarea. sau cunoaşterea unei realităţi "obiechnc",
şi anume, nu mai putin decât ° cunoaştere nemijlocită, pat«­
tieă, CI unei realităţi "metafiziee", nescnsihilc, - ceeace e
inadmisibil, Căci e o eroare. Şi ciudăţenia e că aceştia, ridi­
când acţiunea (morală) sau sentimentul In rungul cir) "euno­
ştinţă" a. reahtlui, se declară totuş antiintelectualişti, pe când
ei sunt în realitate iperintelectualişti, sunt romantici i Inteli­
genţei. Confuzia dintre cunoştinţa în genere �i cunostinta re­
alului, care este un aspect al celei dintâi, ne sileşte n. adânci
deosebirea de care am vorbit mai nainte şi pe care nu o vom
pierde din vedere nici ° clipă ..
Cunoştinţa II - clarificarea sau înţelegerea faptelor
date - se desinteresează prin chiar natura ei de opozitiile:
real-nereal, aparcnţă-adevăr; constatare obiectivă _. valoare;
fapt neevaluat - fapt "cu sens" (Rickert) sau "rnpodatla ()
valoare". Oricare ar fi natura "materialului", cunostinta este
o pură explicitare verbală, a acestui material. Dacă fnptul
determinat este nereal, judecata nu posedă puterea magică
de a-l face real. .Iudecata nu "re;dizeuz;l.", nu "ontologizP<lz;1"
nimic. Dacă faptul este .0' valorificare, judecata, constatând-o
explicit, lIU o transformă, direct în constatarea uneil"ca1ităţi,
ci numai intr'o constatare a unei valori. "Judecata (le va­
loare" constată v aloa rea ca un dat pregăsit; il ctualizeuzri pe
planul logic al judecăţii actul implicit al evaluării, îi dă o
exprimare prin. grai. Incă odaiii dar: cunostinta TT, în :,\elJS
general şi atotouprinzător, este o descriere il "hi1itn!l1i", ;I�(l;
cum este dat.
Chiar. dacă. faptele ca atare ar fi iluzi i SOl li sjrop] e f(�no­
ruene, gândirea trebue să le deterniine n:;;a Ulm sunt clate.
(Problema realită.ţ,ii faptelor - se va vedea � arc (J situa.ţie
aparte şi e în afară. de "logică."). Cea mai mare l"stacin' il 1'(1-
tionalismului a fost idcntificnl"('a lo!!,'ieului şi realului.
Se l;eplică ades!",a:. gâ.n<1irca, fiind activă, sboa.ri'î ppsh�
fapte, ]e întrcgeşte, rnportânclu-le la un obiect transeendent,
la real. Aci descoperim eanzn l;mtului elE' pl"ori din filo"ofÎa
I
1
: 1
,
.
I
,
I
1.
"
�.
!
•
I
,1
•
'1
558
M. FLUI{IAN
[559]
traditionala, cleei şi cauza neizbânzii acesteia. Dela Eleni şi
pana aproape in vrcrncu 110 ud ră s'a recunoscut gândirii o
plenipotentă fără margini, şi astfel s'a ajuns la credinţa că
pura gândire - purti de orice atingere sensibilă -- are facul­
tatea f1f' a descoperi prin activitatea ei spontană ac1cvăl'Lll'i
. (realităţi) nebănuite şi ncexplicabile pe altă cale.
Care este conditia intimă a cunoştinţei II'! Care este
reazemul ei!� Cum se face că ea îmbrăţişează - neutral ­
Lot ce se presintă unei conştiinţe, şi anume, îl îmbrăţişează
numai aşa cum se prezintă sau "apare" '1 De unde decurge
natura acestei cunoştinţe! Ri\sIH1IJsul la aceste întrebări nu
poate f'i decât unul singur, oricât de ciudat ar părea la prima
vedere. Ineemnătatca acestui răspuns, pentru deslegarea
problemei noastre, nu va scăpa nimănui.
Cunostinta Il, clarificarea faptelor date, este continua­
rea pe planul oxprimabilului sau Iormulabilului prin grai a
însăşi NYi7ştiin.ţei umane. Gfmdirea sau determinarea faptelor
decurge din chiar natura spiritului uman, din împrejurarea
eii omule conştient, Omul gii.l1c1eşte. cunoaşte, "ştie", fiindcă
e o conştiinţâ. Constiinta este o ştire despre ceeace ea are
sau se petrece ,,in" ea; conştiinţa este o con-ştiintă. F'iindcă
orice material elat este in prima linie şi independent de na­
tura lui un f<lpt de conştiinţă, el este şi trebue SEt fie un fapt
de con-ştiinţă, un 1'<I])t doterminabil, clnrificabil. Fiindcă sun­
tem o Gonştiin((l, avem gâridi "1", cunoştinţă, ştiinţă (în genere),
pe scurt, determinare şi exprimare a "iră.iinlui". Gândirca
sau clarificarea sHirilor"hăite", a faptelor avute (natura lor
nu interesează) <,sk traducerea SOC1:11ă (verbală) a conştiinţei
umane, este o prelungire inevitabilă a con-ştiinţei. Aloyi În
gândire, în cunoştin tă, a ridica drapelul antiintelectualismu­
lui, este a lupta nupotriva constiintei şi Cleei a ridica pe scut
ineouştientul "). Umle există o conştiinţă, există şi gândire,
Jn(,(�legen', clarificare, pe scurt, există şi cunoştintă, deter­
minare 8 faptelor, unde existii o comunitate de conştiinţe?
exist㠺Πcomunicare verbală a gi1nclirii, judecată,
In istoria civilizatiei knllcnulni de cunoşhnţll (TI) i s'a
') "Llcun:;;tieutul" e un termen pUI' negativ, căci nu poate fi tra­
dus lntr'un termen pozitiv de natură psihiCi! (nu cerebrală,), cum sunt
tl'adu:,!i alţi termeni negativi: neplăcere, necorpol'al, etc.
[560]
560
xt. FLOEIA:\
I
I
substituit adesea termenul de "idec". Nu e un termen fericit;
cuprinde 'în el numeroase echivocur-i, ca şi atâţi alţi termeni
filosofiei. D(� obiceiu când nu putem spune că un fapt e ren],
îi numim ,.idee". E comod. Prin idee se inţelege la un loc
şi confuz: percepţie, reprezentare, noţiune, judecată, conce­
pel'e chiar. Cuvântul e moştenit dela greci, în deosebi dela
Platon, iar odiseia lui filosofică ar merita o cercetare specială.
La origine avea sensul "concret" de "vedere" clară a lucru­
rilor, de discriminare a formei sau conturului lor. Astfel în­
ţeles - deşi intelesul s'a perdut de mult- cuvântul ar putea
fi primit, Însă cu o rezervă s�u cu o întregire ce se impun
dealtminteri după cele spuse până acum. Ideea este discernă­
mân t, analiză, gânchn\ conştiintă.
Ideea nu este, cum se credo, un element sufletesc ((lâlllri
de altele. Ci ea exprimă necesar conşt'iintct ca atare, constiinta
clară a oricărui fel de material dat. Conştiinţa 11U e o modali­
tate a sufletului alăt1�ri de altele; nimeni nu zice: sufletul
8 alcătuit din conştiinţă, sentiment, voinţă, inteligentă'}. Con­
stiinta este oarecum factorul comun al tuturor modalitătilor
sufleteşti, este natura sau esenţa psihismului. Fără conştiinţă
încetează de ti, mai exista: percepţia, sentimentul, voinţa, etc.
Tdeea nu e dar privilegiul "inteligentei", ca mod distinct al
psihisrnului , ea e prezentă în orice manifestaţie sufletească.
Ideea este însăşi constiinta .clară, determinată: ideea este
cunoasterea sau ştiinţa de sine. Inteligenţa, ca logicitate, este'
ideea, este prin urmare o creştere a câmpului conştiinţei, fără
a se interesa, dacă, faptul ce ocupă acest CilTIIP e percepţie, e
o prindere de asemănări şi deosebiri, e sentiment sau voinţă ..
Tdeea este conştiinţa, care nu numai are ca dat o stare sau un
complex de stări, de}!' şi-şi clarifică sie-şi această stare sau
acest complex de stări. Ideea sau gândiroa este ridicarea pc
planul clarităţii şi al exprimării verbale a intregului mate­
rial dat, fie perceptie a realului, fil" evaluare. Cunoştinţa este
intensificare a tot cârnpului constiintei, e transpunere .Jo­
gicăi{ a tot ce poate fi "trăit" de o conştiintă si a tot ce poate
Il Subrliviziunea tripartită a atributelor- psihice fundamentale, in­
teligent,:'!, sentiment, voinţă. are mare nevoe, ca şi alte dogme filosofice,
de revizuire.
I
I
I
[561]
561
fi comunicut prin Iirubaj. CU1101;\tinta nu c o parte dintr'un În­
treg, ci e chiar Întregul clarificat.
Tot atât de gl'c;;itrt este :;:i credinţa că teoria (totalitatea.
ideilor) are o situatie aparte, eit deci lace "abstractie" ele sen­
timent, dorinţe, aspiraţii "intime". 'I'eoria nu e un factor prin­
tre altii, ci aspectul clar, determinat, al tuturor celorlalţi: in­
tt'ligenţii (cunoaşterea faptelor obiective), sentiment şi vo­
inţă (cunoaşterea faptelor valonificate). Numai inconştientul
nu poate. fi direct tcoretizabil. A fi conştient şi a teoretiza
sunt unul şi acelaş lucru 1). .
3. In lumina acestor rezultate ce se impun dela sine, dacă
examinăm faptele neprevenit, cruciada împotriva "inteli­
genţei" şi "raţilmii" apare ca un maximum de absurditate.
Gândire, cunoştinţă, inteligenţă, "raţiune", se întâlnesc pre­
tutindeni, oriunde are loc o prindere mai mult sau mai putin
clară a faptelor, o con-ştiinţă Iormulabilă. Nu putem evita in­
tc:1igunl�a, îndată ce exprimăm un gândit, îndată ce devenim
constienti că. un multiplu de fapt are o "form{t" (Gcstalt), că
deci este o unitate sau o relaţie. Precum respirăm, tot aşa:
suntem intelectualişti , nu putem fi altfel. (\·1 ce exprimă. o
"doctrină" "antiintelectualistă este fără. să ştie nu numai un
intelectualist, ci un iperintelectualist. 'I'ot ce se îndreaptă
contra inteligenţei pledează implicit pentru ea'. Logica în ge­
nere, nu logica faptelor reale, are o prioritate indiscutabilă.
Nu ne sfiirn dar a vorbi de primatul logieului, al inteli­
genţei, de egemollia "teoreticului". Primatul logicului e pri­
matul conştiinţei. Cum omul fără conştiintă nu este om, tot
asa omul fără conştiinţă clară, fără logică, încetează de a :fi
ceeace el este eminent: o fiinţă colectivă. Dar să nu uităm:
gândirca se întinde dincolo 'de 1 im baj; putem avea fapte clare
, , 1 it ) i'" VI' bal 1) A V d tă
Igilncue 'ara a e oxprrmu ver a, ,e aceea, mea o ra a, e
atât de superficială opozitia dintre "viaţă" şi "gâ.ndire", din­
tre "t1'iiit" şi "raţilllw", - dacă prin raţiune se înţelege nu
prelucrarea şi travestirea după cadre preexistente şi rigide,
1) Prin .Leorie", ca şi prin "inteligenţă" se înj;elege impropriu
numai cunoaşterea sau determinarea faptelor obiective, a "lumii ex­
terioare". Teoria e acest caz limitată la adunarea de fapte reale si la
.explicarea" lor cauzală. E o îngrădire nefirească,
[562]
1) Opera lui L'. Husserl" Logische U ntersuenungen:' (1900-HH)1) a fost
salutată ca o revelaţie epocală, ca o primă tentativă fericită, de a scăpa
filosofia de gangrena psihologistă, dar iji de egemonia Kantia nă. Des­
voltarea ulterioară a lui Husserl a fost chiar pentru unii din elevii săi
o desamăglre, nu numai pentrucă n'a reuşit să învingă psiholcgismul
chiar În opera sa, dar şi pentr-ucă s'a apropiat lot mai mult de Kan­
tism. Eliberarea de Kantism r-ămâne în seama altora. După Husserl
adevărul e un sens ideal care valorează chiar dacă nu e recunoscut
sau gândit de nimeni;' şi valorează, când e gândit, pentru orice spirit la
fel: animal, om sau înger,
ci determinarea si exprimarea Iinguistică a ceeace c trăit sau
dat. Nici vorbă dar de o dictatură a Inteligenţei şi eventual
de o revoltă împotriva acestei dictaturi. Lucrurile sunt aşa
. sinu pot fi altfel , revolta e de prisos. O raţiune "rigidă". stră-
ină faptelor, este o simplă adunare de formule verbale fără
un tcmeiu în "trăit".
Pentru noi, supuşi faptelor, logicul sau "raţionalul" nu
e, cum susţine subtilul Iogioian german E. Husserl 1), un im­
periu aparte, deosebit şi de realitate psihologică şi de cea
"metafizic>.".", pe scurt, sfera logică nu e un imperiu ideal dar
autonom, o lume a "adevărului", ci doar o explieitare, 10
clarificare, a ceeace este dat, fie ca real (psihologic şi even­
tual, metafizic), fie ca valoare. fie chiar ca nereal (mărimele
matematice) şi fictiv (imaginarul). Logicul este umbra fap­
telor; el DU divulgă. mai mult decât })ştie", Logieul e ratifi­
carea conştientă a datelor; o transformarea cunoştinţei ex­
ieIlsive în cunoştinţa inteneioă. Iar în această ratificare lo­
gică a faptelor, socialul prin mijlocirea limbajului, acumu­
lutor de experienţă colectivă, are 11n rol ce nu poate fi ne­
socotit.
Se înţelege oare prin aceasta că logicul e copia faptelor?
Intr'un anumit sens, inofensiv, - de sigur. Să nu . uităm
însă că, subt orice formă, gândirea (judecată, noţiune) nu
poate fi considerată o copie a faptelor, pentru cuvântul .că,
totdeauna, copia o deosebită de original, că deci originalul şi
copia sau efigia sunt două lucruri distincte, pe câtă vreme
în cazul de faţrt gândirea este chiar faptul, însă faptul cla­
rificat. Se ştie: clarificarea nu implică o modificare intrin­
secă il gânditnluiv Fuptelc negândits şi faptele gândite sunt
aceleaş fapte, odată neclare, altădată, clare: adaosul de ela-
562,
;\1, FLURIAN
[563]
-;;TIINT·\ ŞI �ATIONALlSM
563
ritate - şi claritatea are deosebite grade -- nu e o schim­
bare il faptelor, ci o realizare logică a lor. Noi, neadmiţând
teoria efigiei sau copiei la percepţie - percepţia nu e ima­
ginea realului - tot atât de puţin o admitem la gândire ­
gândirea nu e imaginea percepţiei.
Oa un corolar al concluziilor noastre De precizează şi sen­
sul "răsturnăril coperniciane" de care vorbeşte intemeetorul
criticismului, 1. Kant: se orientează gândirea noastră după,
obiecte (teza dogmatică respinsă, de el), sau obiectele se' orien­
tează după gilndirc (teza critieistă, "coperniciană") � Exis­
tenţa impune 'legile ei gândirii sau dimpotrivă gândire a im­
pun«, celt poate, ordinea ei. ideală şi inteligibilă. realităţii nc­
inteligibila, iraţionale] Adesea filosofia a opus gândirii rea-
'litatea: deoparte conştiinţa logică. de alta realitatea alogică.
ID. von Hartmann ft tras din această opoziţie o concluzie fi­
rească: dacă realitatea u deosebită de gândire, ea este negân­
dită, neconşiieniă; pe scurt esenţa lumii e Inconştientul, iar
conştientul e un produs secundar şi un instrument etico-so­
teriologie al Inconştientului.
Alternativa kantiană ni se pare greşită şi în prima, dar
mai ales în a doua parte. (Preferinta noastră se îndreaptă
spre deslegarea zisă dogmatică: gândirea se orientează. după'
obiecte) "). l� falsă alternativa, fiindcă supozează în prin­
cipiu C�L faptele şi gândirea sunt deosebite şi separate, că
sunt doui termeni, şi apoi, în consecinţă, că, între ele ar exista
o armonie ascunsă şi prestabil ită. Nu e îngăduit a vorbi an­
tropomorfic de o "ratiune" imanenta lucrurilor (faptelor), o
"raţiune" care guvNl1C'OZi1. realitatea. D(' asemenea este, de
data aceasta indiscutabil, un dogmatism a vorbi de o struc­
tură logică. a gândirii, de legi ce decurg <lin natura spiritu­
lui. De unde şi ('UIn această sădire misterioasă în spiritul o­
mului a unor "adevăruri cterne"� Ji"ilră. recursul la intor­
venţia divină" preexistenta originară, în spirit a ,Jegilor gân­
dirii" este' () enunţare sau fări'i. nici un sens, sau cu .desăvâr­
şire zratuită, Dnr fii n"is1:entD divinităţii nu e (le prea mare
') Subliniez; prrn obiect nu 'înţeleg;, asemenea dogmatici1or, obiect
j'ea[, ci faptul, datul, materialul, real sau nu, "stare interioară" sau
lucru "exterior", fenomen sau lucru In sine.
[564]
:s:
.\1. FLOJ{IAN
folos: va luarea ci explicativă e aleatorie. 'I'otuşi aproape În­
treaga filosofie modernă arc acest decor teologic.
Legile logice sunt transpunerea pe planul conştiinţei a
structurii generale a faptelor; sunt faptele filtrate de gân­
direa-vorbire, de Logosul uman. Logica presupune deopotrivă
f�),ptelc (obiectele) şi conştiinţa; este expresia amândorora.
Pentru rationalismul hegelian legile gândirii - fapt primar
şi. nereductibil - se impun realitătii, fiindcă realitate şi gân­
(bre simt unu] şi acelas lucru: realitate» e redusă Ia _.2.'8n­
dire". Prin gfmdire se înţelegea evoluţia "spontană" a Ra­
ţiunii după o lege dialectică, deci, după o lege care ascultă
de principiul "nngativităţii", al contradieţiei inevitabile. Mi­
şcarea spontană, a "Ideii" are loc prin necontenita contradic­
Fe sau l1(�gati(.? ce 80 suprimă şi totuş se reface singură pe o
treaptă, superioară. De Iapt, pretinsa eyolutie dialectică a
gândil'ii, care funda U11 :orrnlogis1n, grandios sub. raportul În­
drăsnelii, era o înlănţuire obsc-ură de acrobatii verbale, in­
spirate de amestecul, respins de Kant, al opozitiei reole şi a]
opoz.itici logice, radical deosebite. Panlogismu! hegelian era
o clwmera bom bicinane în VOCUO, e combinare ingenioasă de
cuvinte. Şi ştiut e că "C01't mai fnUJ10aS8 constructie de vorhf'
se prăbuşeşte adesea inaintoa unui singur fapt" "). Contra­
dicţia, prmcipiul, "negativită,ţii", nu e nici măcar o lege a
gftnclirii, ci numai a vorbirii"), cu atât mai puţin a realităţii.
EmpirislIrul, doctrina opusă rationalisrnului, susţine în
genere că existenta, faptele, dictează gândirii legile de care
ea trebue să asculte; teză de sigur mai prudentă, Însă nu mai
putin greşită, căci are ca snpozitie arbitrară că. lucrul gândit
este deosebit de lucrul existent, că primul este "în conştiinţă",
iar al doilea "în alură". Empi!'ismul separă, ea şi ratiorialis­
mul, laptele neaândite �:l giÎ.ndil'ea faptelor, privindu-Ie drept
două entităţi deosebite: fără. gilndirca omului faptele ar fi
un h80S de "impi'esii". Să râdem de cei ce pretind că eipo­
scdă mai multă ratiune decât faptele, că raţiunea ]01' decre­
tează legi realităţii, că Hîră "cre8ru1" ]01', atât ele daruie, 111-
1) Th, Fecliner : Zend-Avesta, 1\)08, edit. vol. I, p. XIX,
2) "Pcinci piuI contradicţiei" poslulează doar acordul exprimăl'ii ver­
bale cu gândirea, nu al gândirii cu faptele; în alţi termeni, contradicţia
poale fi exprimată, dar nu poale fi [:rânclilă,
[565]
mea al' fi un haos neinteligibil, pe scurt, că mintea lor trans­
formă magic Haosul în Cosmos.
Faptele, "existenţa" şi gândirea, "ratiUl1 ea' " sunt unul
�i acelaş lucru, subt doua u.aporturr :';uU aspecce ueo:,;cu.te,
odată neclar, nedeterminat, altădată dar, determinat şi for­
mulat verbal. Consonanta dintre fapte şi g'fmdire este lesne
explicabilă: nu sunt doui factori ci acelaş factor în două re­
laţii: de nedeterrninare (faptele) şi de determinare (faptele
g[l11 c1i te) .
N'am greşi daca am repeta cii Parmenides că nu există
gândire l�na "existentă" si nici "existenţă" fă a fi g�Îndită. Cu
o rezerva Î1Jsă. Prin "existentă" nu înţeleg realitatea, "lumea
exterioară", ci orice obiect în' genere, orice fel de material
(real, nereal, fapt "exterior", relaţie de valorif'icure). 1Broarea
lui Parmenides, eroare comună tuturor ve-chilor şi nouilor l'(;l­
ţionalişti metafiziciani, este: a) confundă "existEmta" sau
obiect în genere cu obiecte reale, categorie specială de "ohleete"
sau fapte; b) separă radical gândire şi existenţă şi apoi În­
cearcă să le apropie până la identificare. ,�Acelaş lucru e a
gândi şi a exista" (Parmenides}.
Acest panlogisrn nu e de respins cu totul, dacă ne înţe­
legem asupra lui. Existent,a, (materialul de fapt) nu e deose­
IJiUi de g .. 'i.ndjre; gânditul este chiar materialul, Însă "anali­
zat" , clarificat, determinat. Gândirea este complexul fapte­
lor trecut prin conştiinţă.E atât ele simplu şi luminos. Ne­
cesitatea şi "legalitatea" cunoştinţei nu depind de prezenţa
unor legi proprii gândirii şi apoi impuse ele aceasta obiecte­
lor. Dacă obiectele ca atare n'ar avea dela inceput şi prin na­
tura lor o ordine structurală imancntă, ce forţa le-ar putea-o
impune! Cum ar putea gândirea să dicteze ordine Iaptelor î
S�i-mj răspundă cine poate! Dar să 130 ferească, încercând un
răspuns, ele a recurge la activitatea tiranică ti inteligenţei care
modelează reprezintăriJe rl'În conştiintă, Inteligenta (gândi­
rea) nu muştrulueştc faptele. Păstrez dar Iog irrnul, dar răpesc
gândirii caracterul de putere suverană. .ţ,
Datele (faptele) şi lugic,\' 101', nefiind doui te1'1nC111 scpa­
rabili, orice tentativă, de Il. "deduce" unul elin altul este din
capul locului zadarnică. R,nţionalismul deducf' faptele din ]0-
gieă., din l(>gih� şi ideile inl'l'C'nte "ratiunii", g:1nclil'ii; empi-
..
2
[566]
566
rismul deduce logica elin faptaşi elin asocierea lor psiho-mc­
eanică. Cuiticismul, soluţia în unde privinţe iacomodantă,
fără a se atinge in principiu de originalitatea gândirii, face
concesii şi faptelor, dar concesiile acestea nu elimină greută­
ţile, ci le sumcază.
Cel mult am putea recunoaste că logicul este "condiţia"
înţelegerii luptelor, e ,.,condiţia" ştiinţei, deşi termenul de
"condiţie" este echivoc, căci presupune, fiind o relatie, exi­
stenţa a doui termeni (condiţie şi condiţionat). Doar în sen­
sul de clarificare a faptelor putem vorbi de aprioriiatea 10':
gioului in ,-;:tiinţil, aşadar, de necesitatea respectării articula­
tiilor imanente ale în ţel ege]'ii. Sistemul logic este condiţia
7nţe7egeri'i faptelor, mi (' ln�i'i conditia ehi cu' a Iaptelor , desi
faptele şi sistemul logic nu sunt separabile. Punerea în justa
ei lumină a osenţii logicului, a configuraţiei gândirii, a înles­
nit această "simplificare". Azi prinde tot mai mult convin­
gerea că cele mai multe complicaţii !)i conf'Iict« iilo�",()fjce îsi
trag obârşia dintr'o fictivă interpretare el. Iogicului, a siste­
mului de intelegere. Insăşi cri:r,a, culturală a vremii este În­
tr'una din cauzele ei o criză. a gândirii, a logicii.
S'a comparat. nimerit g;îndirea cu o moară Cill'(' maC111a,
Se întelege, numai ceeace ii dai. Nici o moară nu-ţi dă făina,
dacă ai pus in piatra ei numai pae. In consecinţă, putem re­
lua, cu modif'icăiilo potrivite, ideea fizicianului Kirchhoff',
idee aprobată ele unii pozitivi şti, că "ştiinţa" este totdeauna
() descripf,'ie,])m' cuvântul ele descriptie, cum remarcă H.
Rickert J), nu e fericit ales, căci are multe înţelesuri şi sub­
intelesuri , aşa, mai ales, descripţia este podeoparte clasifica­
rea faptelor, iar de alta nuda. constatare a acestor fapte. Pri­
mejdia cuvântului este opunerea lui de obiceiu explicaţiei, ca
1)[ cum descripţie şi explicaţie al' fi cu totul deosebite, Se sus­
tine bunăoară că "explicaţi[i,"implici:i noţiunea de "lege", de
rapOl'tc:w7.al, pe când dC'f',cripţia este o simpli'! clasificare a
datelor.
S'a văzut că Jegea este un HlPOl'i-, ea re este şi el 1111 mate­
rial elat, ca orice alt r::LJlort sau oricare Tll1itate, şi deci acest
1) H, Ric/cerl: Die Gl'enzon del' nalul'wissenscl!afllicll81l Begl'iffsbil­
dung, '1903, ed, Iv. p, 10L
[567]
ŞTJlNTĂ �J RA'f!ONALISM
567
raport specific urmează n fi şi el determinat sau logiceşte
descris sau constatat. Intre descripţie şi explicaţie există ra­
portul dintre gen (deseriptia) şi specia cuprinsă în el (expli­
caţia). Eaportul ca uzal e un material analizabil, determina­
hil, verbal formulabil, deci descriptibil.
Gândirea descrie, constată, fiindcă nu poate altceva şi
nici nu e nevoe să râvnească la mai mult. De altminteri, chiar
cuvântul de explicaţie are la origine înţelesul de "explicitare'\
dosdoire, desfacere, revelaţi e, în sfârşit, de analiză a ceeace
scapă unui examen superficial. .A explica este �,a face clar
ceeace e obscur", a scoate la lumină, u explicita implicitul. In­
ţelegerea este discernăruânt, energie analitică, a treia dimen­
siune, faptele fiind suprafeţe.
Discuţia modernă în jurul cauzalităţii nu priveşte ne­
mijlocit chipul nostru de a lămuri natura "tc�", a "ideii",.
a logicului. Problema cauzalităţii trebue examinată pe alt te­
Ulei decât cel clasic.
Este raportul eauzal analitic a priori (vechiul raţiona­
lism) ; sintetic aposteriori (empirisrnul lui Hume) ; sau sin­
tetic a pl iori (raţionalismul critic sau kantian) '? In alţi ter­
meni, şi de siiur mai potriviţi preocupărilor noastre, e ra­
portul eauzal necesar (o necesitate logică, după raţionalism)
saue contiaent (o iluzie produsă de "imaginaţie", după
.• ''Z
emplTlSll1) .
O scurtă observaţie, întâi. Alternativa de mai sus e ne­
completă. Lipseşte încă o posibilitate: raportul cauzal e ana­
lisic a -posieriori, e o analiză, a faptelor - a unei determinate
categorii de fapte. Adevărul; socot, trebue căutat În această
direcţie, in ipoteza că ţinem cu orice pret la adevăr. Căci din
această dispută, mai mult de competenta filosofiei generale,
logica nu ţine seama decât de un punct, asupra căruia toţi pot
cădea de acord.
Principiul cauzalităţii explicită un cert multiplu în re­
laţie: un multiplu în relatie de acţiune. Principiul eauzali­
tătii, un mOG al eunoştintei II, constată, doar această relaţie,
desvăluind imanenta predicatului ("relatie de actiune") în
su biectul lUfric ("A şi B stau în raport de acţiune"). Odată
constatat faptul relaţiei, gi1ndil'(�a, care prin sine nu-i poate
produce "sponhm", «xplicit.u-ou acestui fapt, este necesară,
i ,
I !
[568]
VII. Simţul preciziei şi Spiritul realist
1. Inteligenţa sau cunoştinţa Jl este atît de intim uni.tii
cu limbajul, incat "raţionahll" S811 "g:î.nditul" a fost confun­
dat cu formulabilul prin grai, iar "neraţionalul" cu ncgrăitul.
Unirea gândirii şi Iimhajului e, de sigur, necesară; dar fo­
losul ei nu trebue să ne facă a trece cu vederea unele mari
neajunsuri, adesea date la iveală -în studiul de faţă, E o
greşeală, nu numai a aplica la cele g'fll1dite procedeele de izo­
lare şi de sintetizare ale vorbirii, cum avem, bunăoară, în
procedeul "personificării". "ipostaziel'ii" sau "a.bstrac1;iei"
(cuvântul fiind izolahil credem d şi cele gândite pot fi 1Z0-
10 te) ; ci greseală e - şi Încă mai mare - a reduce gândirea
la simplă VOrb11'(', după Îndemnul 11 om inaliştilor, care alcă­
tUE'SC o vastă şi ilustră tovărăşie.
Rare ori limbajul e adecvat gândirii sau judecăţii, Lu­
crul cel mai greu din lume e aclimatizarea limbajului în at­
mosfera pură a logieului. E explica hit Lim bajul a eşit DU
numai din nevoia teoretică a ,.sebilllhuhii de gilndllri", a COIl-
Dacă ŞI 111 sine, realiier, raportul E' necesar sau oontigent,
logica, neavând calitatea, nu se poate pronunţa; soluţia tre­
bue căutată in structura faptelor, nu a "ideilor". Şi astăzi
mulţi recunosc fără înconjur, că noţiunea clasică de expe­
rienţă - un vălrnăşag' fără ordine de sensaţii - trebue
schimbată.
In sfârşit, se vorbeşte de "marg'inele cunoştinţei". Cred,
a sosit vremea să punem capăt multor cliff'iciles nuqae ale
teoriei cunoştinţei. Cum nu e locul pentru o motivare pe larg,
ne rostrângem Ia enuntarea lapidară şi răspicată a punetu­
lui nostru de vedere. In laturea cunoştinţei 1, a stăpârririi
faptelor, fireşte, spiritul uman are limite - provizorii, nu ab­
solute. Cât ştim noi din ce vom putea şti cu timpul � Prea
puţin. In laturea cunoştinţei IL, a determinării faptelor, spi­
ritul n'are ,limite: legile gândirii sunt legile faptelor, Cum
sunt faptele, aşa şi gândirea. Spiritul nu are structură jiro­
prie, de care abuzează, fie denaturâud, fie ignorând faptele.
Să isprăvim odată cu "legile înăscute spiritului".
!II, FLORI.\?-!
568
t
l
f
r
[569]
ŞTII:\TTA ŞI RATIONALIS\!
569
sousului în judecată, dar şi elin trebuinta comumcat-n sen-:
tunentelor, credinţelor, a valorificărilor, Limbajul n'a ser­
vit dar exclusiv transmiterii gândirii; el are o origine mai
ruult practică decât teoretică. Putem spune chiar: vorbele sunt
.anijlocitori imperfecţi ai gândirii". De altminteri limbajul
este o chestie de atitudine motrice, care pe de o parte nu func­
ţionează decât in determinate limite; iar de altă parte înlăun­
trul acestor limite atitudinea motrice se nuanţează după rase,
popoare şi chiar indivizi.
Orice cuvânt târăşte după sine un cortegiu de asociatii
spontane, de ecouri afective şi valoriste, care Întunecă adesea
sensul cuvântului, depărtându-l dela faptele prezente expri­
mate de el. Şi apoi suntcuvinte care exprimă un complex vag
de aprecieri; preferinte, credinţe; şi atunci prin chiar natura
faptelor exprimate de ele, cuvintele pentru a reda nuanţe une­
ori individuale trebue să rămână vagi, neconturatc.
"Fiece cuvânt ... are asupra imaginaţiei noastre o putere
{le; evocare cel puţin tot atât de maro ca şi puterea sa de
strictă semnificare. (Marcel Proust).
Libertatea cuvântului - cuvântul e răbdător - reclamă
o intervenţie disciplinară. Etnografie documentcază puterea
magică a cuvântului, ba chiar L� "\\T eber 1) încearcă a ex­
l)licâ. apariţia notiunii de forţă spirituală sau divină eln)pt
un reflex al actiunii fără vechiul material a Iimhajului.
}vIagia se reazcmă pe eficacitatea misterioasă a cuvântului
sau a "ideii". Ordinea cuvintelor trece drept ordinea lu-
.,--. erurilor. "Principiul care călăuzeşte magia, tehnica modului
ele gândire ariimist, este acela al atotputerniciei ideii"").
Cuvântul, in mentalitatea primitivă, 11U e un simplu mij­
Joc de vxprimare, ci e chiar obiectul exprimat, dp aceea el
posedă o putere proprie şi aci;ionează.Prjn stl'igiHc şi zgo­
ino] primitivul crede el. p. că poate împedeca o eclipsă. Cu­
vântul nu e ceva exterior lucrului, ci e chiar "interiorul"
sau esenţa lui; aceasta mai ales la Dumnezeu. Nu 11u111ni că.
Dumnezeu a creat lumea prin cuvântul său, dar chiar pri­
mul zell a Iost creat e10 puterea jresistibilă a Numelui sĂ.ll ..
') i: 1T'c!;el'.' Le Rylhme du Progres, '1913, p. ;42
') S. Preud.' Totem e; Tabou (trad. fl'.), '19�4, P UO.
[570]
570
M. FLOHlA:\
La început a fost numele, care ;: creat upoi ul"le(' f(�l de eX1S­
tenţă, deci :;;i pe cea divină ').
Se ştie de asemenea cât e de şovăelnic ca sens limbajul
de toate zilele. Cineva ar putea sustine că »ccastă sovaire,
uneori practic suggestivă, (' totdeauna necesară. "Limhaju J,
vietii zilnice, al poeziei, al prodicei, ::-.1 mcditatiei edificatoare
şi interioare în sensul unei intelepciuni practice. etc., e plin
de asemenea expresii echivoce si nu va putea renunta
la ele" 2).
Am recunoscut că în exprimarea f':',ptelor "suhiective,
"irI teri oare", nuanţarea complexă este inevitabilă, însă nu
trebue să fie exagerată. C\îei cel ce întrebuinţează rări], şti­
intă un termen echivoc, e totuş convins că întrebuinţarea 'lui
e (ea mai bună, e cea adevărată. La rigoare put 0) 11 chiar to­
lera o Torruularo vagă, însă cor ştientă de nesiguranta ei, a
unor fapte juste; Însă c intolorubilă o echivocitato, mai ales
inconştiontă, pe baze eronate. Primejdia în cazul din urmă
e îndoită. ln drept, uneori incocrenţa verbală, în forma de
voită ll1 istific.ue sonoră, al' putea avea în poezie o deosebită
-aloare de snggcstic ufectivă. Dar atunci nu mai poate fi
v orha de g.1Jldire, ci doar de utilizarea limbajului în scopul
l'l'oclucerii, aleator-ii de altminteri, a unui efect emotiv, a unui
fior fugitiv. Când incoerenta e sistemnticâ sau exagerată,
avem deaface sau cu o poză. literurăsnu eu 1111 veritabil cre­
tinism.
. Este dar natural ca, sub presiunea trebuinţelor colective,
limbajul să fie supus unui control din ce în ce mai-sever, in
scopul de a-l face cât 1n::1i propriu menirii sale' a exprima.
gfmdirea sau faptele es.plicitate şi descrise. ]n bună parte,
civilizaţia este o di:::ciplinnre şi o preeiznre a limbajului. ] n
particuleiI', ş�iir!t,a n'ar fi fost posibilă filră jntroducerea unei
ordine severe în mf!nuirca cuvintelor. De aceea Grecii, făuri­
torii disciplinii logice, au definit cuno::;;tin1a u "juf'tă vorbire":
omul care ştie, € omul r:are fra;-;ea;;;ă cum trebue lucrurile
1) E. Cassir'el': Pllilosopllie der symbolischen Formen, vol. Il, 192;:..
p. 54. Vezi şi G. Conlellau: De la' valcur du nom chez les Babyloniens
(Hevue de I'Hisloire des ReligioJls, Tome 71, '1']20, pp. 3lf:i şi urm.)
2) H. Rl�"ert: Die Probleme cler Gesc!Jichtsphilosophie, 1924, ediţia
3·a, p. 89.
[571]
ŞTlINTA Şi H.ATIO?>1ALIS.\!
57'1
I7tiute, D(� aC��E'a) in sfârşit, logica s'a constituit împotriva a­
narhiei sofistioc, produsă de a buzul inerent libertăţii mate­
riale în operaţia vcrhuii.
Cea mai mare primejdie 111 libera Folosire a vorbirii este
unirea după plac a cuvintelor, din icare fiecare în parte are
-Ic sigur un sens. dar a căror unire Într'o propozitie devine
un galirnatias, ek oarece propoziţia perde OI'lCP sens. Când
rostesc ci. p, .,EleLm t111 tră este în Norvogia", am făcut de
sigur o hună propoziţie, gramatical: însă am ofensat logica.
Raportul ele acţiune (tr ăirea Elefantului în clima norvegianăj
nu-mi 0::;112 dat leal; Însehimh fiecare din cuvintele acelei
propoziţii contine un sens. Elefantul există şi există de aseme­
HI'�l � o rvogia: astfel aparenţa că şi unirea lor are un sens.
,�'ij n non-�,en"in Iormă gramatieal:l. 31Ulă pe jumătate ca ra­
tional" CW .. Jamcs). ,,rIn Y':'0Jl-SenS devine posibil '1111nai pe
calca Iimbajului. Un non-sens poate fi exprimat prin cuvinte,
dar nu poate f'igândit". (A. Stohr) 1). Tipul pur auditiv, care
se mulţumeşte cu vorbe, este aplecat spre absurd şi non-sens.
Aşadar, cunoştinţa ca determinare a faptelor înregi­
strează in cursul vremii o evoluţie SpTO ordonarea vorbirii şi
spre precizarea scnsului. 1<-:voluţ.ia :-;pn' clar şi precis este ca­
racterul definitor-iu al spiritului european. A sosit acum mo­
ruentul de a adâuci aspectul dublu al cunoştinţei TT, şi tot­
deodată i.L fixa Şl luai strâns sensul ,.raţiunii", "inteligeJlţt'i"
şi "şliin(;ei".
Cunoştinţa 1 i în genere este, se ştie, o clarificare a tot
ee o dat Ca material (cunoştinţa 1); ea 11U pretinde a da lectii
faptelor, ci numai :1 învăţ.i drb ele. Tnidigerl1'a nu se sileşte
a rednce materialul de faptp la măsura ei; llo(:iunea nu e o
�:chemntiz;)re, o "falsificare" a faptelor; determinarea prin
gcnern 1 păstrQa�/,;t totdeauna raportul eu Japtplc ,:Îngnlan'. De
altminteri, "abstracţ.ia'·' nu e po",ibilă c10Ciit pL'in Jlc'contenita·
raportarI' a generalului la termenii "particulari" din care el
a fost, cnm se: zice, "ahshas" .. ,Abstractl11" JlU are o cxistcmţ.:'î.
desiDe sUitiltOHl'C'; 'cecace e adevărat Ia cuvânt, nu e aclevă.l'at
:;1 la gilnclitul exp['jrn�lt de cuvAnt. A hstradul nu e tot una
1) Citaţi de E Higl1ulIO: La Psychologie du Haisonnement, 1020,
liP 301/5.
[572]
572
M. FLORIAN
I
I
I
! i
Il
I 1
li
1,
I I
'1 I
il �.,
I
!I
eu fals. Abstrnctul, asemenea concretului, poate fi sau ac]e­
vărat sau greşit, Depinde de fapte.
Clarificarea nu progresează fără formulare prin grai,
care fiind adesea defectuoasă este prin echivocaţii şi conf'u­
,:ie un Îsyor nesecat de erori. Precizia în 1imbaj este neapă­
rată progresului cunoştinţei. Pr-imul pas În direcţia preciziei
şi a adeevaţio] de exprimare a g/indirii 11 face matematica.
Cronologic matematica este �liillta prim născută: şi suntem
în drept a repeta cu 1.1. Weber că ştiinţa exactă a luat naştere
din "aritmetismul grec". (Ştiinţa elenă are însă şi alte ante­
«edentc). Grecii au degajat întâi şi aproape simultan legile
calculului şi ale logicii. Limbajul matematic este cel dintâi
Iim baj ştiinţific, forma cea mai durabilă a vorbirii precise.
Matematica a inlesnit precizarea, nu crearea, Logosului, a
H.aţiunii.
J storiceşts rezemarea întregei ştiinţe pe "g:eometrie" se
lămureşte lesne. Raţiunea geometrică este prima v.ipostază"
a raţiunii. N' umere1e şi figurile - cantităţile -- au "rigiditatea"
şi constanta pe care nu o au calităţile (culorile, sunetele, par­
fumurrle, etc.). Apoi cantitatea depinde incomparabil mai pu­
ţin de natura organelor sensibile decât aşa numita calitate;
ea se prezintă mai uşor ca. obiect independent, In alti termeni,
cantitatea poate fi "izolată", "abstrasă", "degajată", "pri­
vită în si pentru sine" DU numai faţă. de calităţi, prin natura
lor variabile şi nuanţat«, Jar Şi fată de eul cunoscător. Can­
titatea se detaşează spontan şi de calităţile, cu care ea se află
unită in obiect, dar şi de subiectul cunoscător. 'In al doilea
rând, la v.materialul'' matematic, care. este aproape totdeauna
constituit din multipluri în relaţie. inerenta predicatului. in
subiect e mai lesne de constatat şi deci de formulat. Mate­
matica este chiar modelul inereuţii analitice, este modelul
"metodei deductive". In deducţie raportul de inerentă dintre
ratiune �;i consecinţă este elat uneori "intuitiv".
D:1.r aritmetismul şi geomotrismul an creat unele prime­
jdii, pe care cultura europeană in' dei'Jă.şnrarea ei istorică nu
le-a putut ocoli totdeauna. Primejdia era intrucâtva inevi­
tabilă. Matematica de sigur a înlesnit precizarea structurii
logjcnlui; ea a contribuit consid('n:ibil la înfnptuirea unui
spirit de exactitate; ]11 să. e o grea exagerare a confunda logi-
[573]
/
573
eul şi mateniaticul. Iriteligibilitatea nu e sinonimă cu ma­
ternatizare, cu "matematica universală, acea himeră a filo­
sofiei moderne". (H. Berzson: Introduction a la Metaphy-
. �,
sique): '). "B.atlOnahslllLll" nu este un panmatematism, con­
fuzie, săvarşită de un il filosofi moderni. şi pretext pentru
unii "iluminaţi" contimporani de aspre învinuiri. Gândirea
precisă nu e totdeauna şi in mod necesar o gândire matema­
tică; raţionamentul este mult mai larg decât ded ucţia ma­
tematică (matematica insăş nu procedează totdeauna strict
deductiv).
Logicul, s'a văzut, cuprinde tot cu poate fi dat, calitativ
sau cantitativ; matemaiicul se cantonează în cantitatea mă­
surabilă. Gre;;e.ala a sporit şi mai mult când matematicula
devenit modelul nu numai al logicului �,i inteligibilului, dar
şi al realului: e real, (' obiectiv, numai ceeace e matematic
sau măsurabil. Ambele ecuaţii: matematic =-logic şi mate­
matic = real sunt inacceptabile. Inteligibilul nu e totdeauna
matematic, iar realul nu poate fi totdeauna . matematizat, d.
1'. realitatea sufletească. HaţionDJnl" nu e sinonim cu măsu­
rahil şi g-eof(ietl'ic. Faptele nu sunt totdeauna un material
calculahil ŞI dozabil cu precizie matematică.
Cu toate marile servicii, trecute şi chiar prezente, aduse
de matematică logicii, matematizarea logicii este un fetişism;
este o limitare arbitrară a sferei logicului. Cauza şi scuza.
confuziei dintre logic;] şi matematică sunt trăsăturile 'eo­
mune ale celor două, discipline, mai ales, faptul că matema­
tica, asemenea logicii, nu ce întreabă, dacă materialul deter­
minat de ea e real sau nereal: figura geometrică e mai de
grabă nereală. Dar şi deosebirea dintre ele trebue să fie rele­
vată: logica imhrăţ.işeazD şi faptele reale calitatu:«, iar din
cele nereale şi pe cele pur fictive, pe când matematica se ra­
portă numai la real şi lwrea 1 in latura. lor cantitativă. Orice
poate fi gândit; nu orice poate fi matematizat. O altă însem­
nată. deosebire, in avantajul logicii. este că aceasta cuprinde
nu numai faptele impersonale, libere de subiectivitate, dar
şi atitudinele subiective de evaluare, tresăririle emotive. etc.;
pe când matematica are a jurisdicţic îngl'Xclită ]a primele.
1) 11. Ber'gson în Hevue de Melaphysique el de :\-1orale, 1903, p. 28.
7:>325, - Convo rbiIi Literal e.
[574]
)
:\!. FLOf{!;\',"
Pe scurl : logizurea nu e matcmatizurc; ratiuneu IlU C L�eOJJ)f�·
trie cu excluderea sistematică a J);.;piritului de fineţe".
2, Progresul in precizare nu are loc numai în direcţia mac
tema ticei, il cărei anticipată "pozitivare" se explică şi priu
faptul că obiectele matematicei, mărimele, sunt fără excep­
ţie obiecte generale. Xu există "triung;hiuri treptunghiuri" in­
dividuale, ci 111ll11ui un "triullgbiu dicptunghiu" în genere.
Acela;;; lucru despre raporturile ma tematice.
Precizarea se desvoltă ,<;:1 într'o altă directie, ele mare
însemnătate pentru aparitia ştiinţei naturii şi pentru inţele­
gerea culturii europene, 'I'otdeodată acest al doilea mod de
,.prE'cizal·e" ne va ajută să reducem In proporţiile 0U venite
atât unele gTcgeli ale raţionalismului cât şi unele argumente­
din cele mai însemnate - ale antiintelcctualismului.
Logica, in sens generic, se "aebptoază"', se "aclimati­
zeazi\': inexorabil la fapte; reale, nereale, fictive; pure con­
statări, valcrificări, credinte personale; În sfârşit la tot ce
poate fi "obiect de cunoştinţă". Logica e totdeauna o "logic{t
a faptelor". Ceeace te chiamă peiorativ "abstracţ,ie", "ideolo­
gie" nu e o "consll·ucţ.ie mintală", ci o teoretizare pe bază. de
fapte parţiale cantitativ sau greşite (necontrolate) calitativ.
rUîspunclcJ'ceL "construcţiei ideologice" o poartă faptele, şi tot
faptele subintind şi teoria verificabilă sau aplicabilă. Datul
c inceputul şi sfârşitul teoriei.
CUIl! raţionalismul doetrinal a socotit că e real 11 uinai
ceeace e matematic sau măsurabil, tot aşa acelaş rationalista,
dar şi antiraţionalismul - aci acordul părţilor adverse e de­
plin - au crezut şi cred că Zogic e numai ceeace e real sau
obiectiv, a;:: adar , liber ele valorificare, sentiment, de intere­
se]e faptei morale sau religioase. Pentru toţi, "inteligenţ,{t",
",raţiune" sunt tot una cu. o clmon;)t<:�l'e a realului, a obiec­
tului, a nepersonalului. Illtelig(,l1ţa == ,",ştiinţele realului" sau
explicaţie Pl'in cauze natura 10.
Se vorbe'5tc:, in deosc11i, e\c dou;). feluri de inteligenţ,e: de
o inteligent.ă "prin noţiuni", şi de o intelig{:nţ;} "prin contact
direct cu realitatea". De asemenea se proclamă. o senmă de
varietăţi de cunoştinţe; o cuno:5tintă prin "semne" abstracte,
prin noţiuni, şi o "cunoştinţă. reală", care ar fi o princ1ere ne­
mijlocită, simpatică., a reol1'tG{/ii met((fizice, - nu mai putin.
Dacă cele expuse pnnă aci au :fost înţelese - dacă n'au fost
[575]
�TIlNTA ŞI HAT!ONALISM
575
1n1e1e::;\.!, lle:::;igul', culpa e il Ulei! - atunci nu in.ri c nevoe a
dovedi pe larg di ,,inteligenţa", "cunoştinţa", etc" sunt una
-:�i aceeaf! pretutindeni, că. nu exÎ,;tă. mai multe feluri de "in­
teligente" sau "cunoştinţe rII". Deosebirea, care nu e o iluzie,
decurge din ma terialul de fapt, determinat sau clarificat,
Câte categorii fundamentale de fapte, atâtea "inteligenţe" sau
"cunoştinţe'" sau, în termenii noştri, câte moduri de "cuno­
'! linte 1" atâtea moduri de cunoştinţe II. Logica Il u variaza,
el faptde. C;Jnelirea determină faptele asa şi numai aşa cum
ii sunt date. Gândirea se interesează dom' de nmltipluri în
unitate sau relaţie, nu de coeficientul de realitate sau de va­
lorificare al faptelor.
Real-ni, ca şi eantitativul sau matematicul, este clar nu­
mai o parte din domeniul supus logicei, deterrninării prin
g-ândire; nu e toiul. Fuptele reale sunt Eapte printre alte
f'apte sau materiale prezentate conştiinţei. E] o mare j'ă.U'l­
cire raţ.ionn listă ideea că g;"illdiren, logica, este în stare nu­
mai prin puterile ei ::i'î. garanteze, ba chiar să. producă, rea­
litatea (iluzia ontologică). � ecesitatea gândirii nu c o nece­
sitato a realităţii; necesitatea şi legalitatea logică nu sunt
un criteriu al J.:calitătii, nu sunt mijloace de a discerne realul
ele nereal. Ele sunt doar criteriul înţelegerii faptelor, fie
reale fie noronle. Realul gândit, e desigur necesar, clar nu e
real fj indcă e gândit ca necesar. Şi la fel e indiscutabil că.
realul este un fapt dat 13 ceva "trăit", însă nu o real, fiindcă
e Ul1 fapt "trăit". "Tl'ăirea" nu este ea ipsa semnul realităţii,
în sensul de "altul'! decât mine, în sensul de ,,în afară." de
mine. Fnptul trăit e, cel mult, real subt raportul psihologic:
tot ce aru eu, este pentru constiinta mea real; dar realitatea
psihologică -,- se va vedea - nu garantează. realitatea "din
afară" de mine; altminteri orice năzărire personală ar trebui
�iî. fie reală. pentru Loii. Confuzia între realul pentru mine
(realul psihologic) :)i realul pentru toti (realul în genere)
este meteahna numită psiholo.9islJI.
Prin urmare, 111Ci faptul ca atare. faptul brut, nici logica
sau gândirea În genere, nici combinarea lor 1111 sunt instru­
mente suficiente ele ,,1'raJizare.", de discriminare a realului de
nerenl'). Repet: realul este fări'i îndoială, un fapt şi poate
1) Confuzia aceasta se întâlneşte �l la un spirit mai de grabă prudent
cum e O. [[iilpe: Die HealisierulJg, !n deosebi voI lI, 1920, pp. 12 şi urm.
[576]
576
;\1. FU;JU.-\N
cricând iiă fie gândit sau detcrminut, în;:;�t nu orice fapt ŞI
orice gândit, l'iinclC{i swni lapte ş·i gând'u1'i, sunt eo ipso ŞI
reale (reale = "independente de conştiinţă"). Observaţiile a­
cestea trebue să fie necontenit avute în vedere; Însemnăta­
tea lor nu poate fi destul de exagerată. Multe abateri filoso­
fice serioase se lămuresc prin nesocotirea acestor adevăruri.
Stmsatia, percepţia, au de bunăseamă o valoare realistă, Însă
numai subt raportul psihologic si ca punct iniţial pentru un
examen de verificare ulterior, Realitatea este în primul 1"11.nd
o chestie de oeriţicare 1), de control, o chestie de tehnicitate
logică.
Progresul în precizare nu se reduce de data aceasta la
aritmetizare, la cantificare, ci merg:e la "realizare" Şl cun­
stă în desvoltarea simtului realiirTţl1 Simtul realităţii, spiri­
tul realist, este statornicirea sistematică a unui criteriu al
realităţii, a instrumentelor de cernere a faptelor reale din
massa celorlalte materiale date. F�ră statornicirea unu i cri­
teriu al realităţii, fără îndreptarea metodică spre real, ştiinţa
naturii n'ar fi eşit din faza empir-ică şi strict practică, din
faza primitivii. Şi mă cred îndrituit a scrie: progresul civi­
lizatiei e un progres al capacităţii de a deosebi realul de fictiv
bau imaginar; iar marele caracter distinctiv al occidentului
fată de orient este desvoltarea spi'r'it1tl1ti realist, o formă spe­
cială el spiritului de precizie.
Pentru mulţi progresul în directia discernerii realului de
nereal este tot una cu progresul stiintific în genere, cu "po­
zitivarea" crescândă; iar evolutia inteligentei e tot una cu e­
volutia cunoaşterii realităţii. E o exagerare scuzabilă, dar e
li exagerare. E o exagerare, căci nu tot ce e ştiinFfic este un
obiect real (excepţia o cunoaştem: mărimelc şi raporturilo
matematice}; este o exagerare scuzabilă, căci în adevăr ştiinta
e o chestie d(� precizare, iar precizarea a. avut loc prin culti­
varea capacităţii de a separa realitatea de fantasmagorie.
Pentru european orice confuz ie între real şi Iantasrnagorie
este un regres ş] o retrogradare culturală.
Prinurmare, cunoştinţa IT, logicul, inteligenta in genere,
\) Pentru pragmatlsm «ver-n rcarea» e criter-iul ultim al realului.
Asupr-a acestui punct suntem de acord cu pragmatismul.
[577]
577
_prezintă analizei două aspecte de un cuprius iU2g<11: a) as­
pectul generic sau determinarea materialului îndeobşte (n;(11
sau nereal, fapt obiectiv Sau evaluare şi credinţă) i b) aspec­
tul specific sau deterrninarcn rnutorialului real, clarificarea
faptelor obiective, fără aderenţă directă la sentimentele şi in­
teresele noastre. ln primul caz gtmdireu e orientatea spre un
obiect oarecare; in cazul al doilea spre un obiect 'leal şi hine
precizat ("judedt1.ile existenţiale").
O reamintire, îl] acest loc, a unei constatări repetate nu
e de prisos. G?mdirea determină, realul, când şi cum îi este
dat. Ea nu-l produce. Trebue dar întâi să avem faptul real,
şi apoi ii explicităm structura imanentă (unitatea sau relaţie!
şi ce fel de unitate sau relaţie"). Gândirea singură nu o în
stare să deosebească realul de nereal. Criteriul realităţii nu
(j o problemă de strictă logică .. A fi logic. nu e a exprima un
material real, ci orice fel de material dat (faptele). DacăIap­
tele sunt prezentate greşit ca reale, gândirea le va explicita
tot greşit.E. Higmll10 scrie bunăoară ca aparenţi'! c1(� adevăr:
.artiştii sunt "capabili de intuij.ii sintetice g:eniale, însă sunt
răi logiciani" 1). Nu e greu de observat că autorul pomenit
prin .Jogician" înţelege nu numai "ordine" în gândire, dar,
1:'1 respectul realităţii. Artistul însă. este un perfect logician 2)
şi nici nu poate să. iiealtfel: el �Ij'(' ca date o serie de fapte
ce cuprind, e drept, puţine constntări strict obiective, Însă.
multe imagini noui şi imponderabilc tresăriri emotive. Gân­
direa lui nu face decât să explicite aceste fapte fictive, aceste
,late imaginare, împletite cu atitudini subiective, de evaluare.
F'ictiunile şi valorifieările, imaginele şi emotiile sunt faptele
indispsnsahil«, dar nu exclusive, ale Artistului. ,.Creaţia" de
imagini fane parte din cunoştinţa. T: ma10ri<110 date gândirii
(cunostinţei II).
Pentru a avea siguranta. că. faptele determinate sunt
reale: pentru a discerne realul de nereal, mai e nevoe neapă­
rat de ceva: de câştigarea :)i consolidarea spiritnlui realist.
1) g niqilru1n:.Op. cit., p. :\70
2) Cu excepţia că În loc să ur-mâreascâ fa ptole şi să le e x pr ime,
asa cum ele îi dictează, arti3tul se Iasă larăt. lIumai de sonorităţi verhale,
de ecllilibl'isticcL t'JlJilică a cuvintelor. C{tl, tiI]!' el exprimă "ce simte"
artistul a re logica şa.
[578]
518
:V!. FLORrA1\
Acestu Fără îndoială s'a desvoltat inl(hmt1'ul logicii, elen ou
prin logică. Câştigarea spiritului realist implică statornici­
rea unui criteriu, a unei măsuri, a realităţii. Cu alte vorbe,
găsirea notelor distinctiva ale faptelor reale şi prinderea �1f:·e­
stor fapte în conexiunea 191' obiectivă nu sunt o problemă
de logică, ci 1) problemă de metodologie a ştiinţelor pozitive.
N oţiunea de realitate şi notele ei cad în sarcina filosofiei.
Ştiinţele pozitive singure au căderea de a statorniei ce fapte
sunt reale şi ce fapte nu sunt reale. Filosofia .prin analiza
critică scoate la lumină concepţia implicită a metodologiei
ştiinţifice, dând formula noţiunii generice: "realitatea".
Altminteri, determinarea, clarificarea, faptelor reale (11'e·
loc după aceleaş "norme" ca şi determinarea oricărui fapt;
diferenţa o că în cazul de faţă logica e - determinarea unui
material real, nu a unui material oarecare. Momentul deci­
siv' În problema realităţii sunt procedeele tehnice de consta­
tarea realităţii, sunt artif'iciile de verificare, surd, În sfârşit,
aşa numitele procedee "inductive", ce ne pun la dispozitie,
mijloacele de a intra sigur în posesiunea unui material 1'0�1L
Problema realităţii stă în afara competenţei cunoştinţei JI;
ea se referă la cunoştinţa 1 (materialul brut, "amorf"). PIOU­
Iona realif(Itii se reduce la obtinerea corectă, verificată, a 1(­
ntti material specific. Realul din ştiinţă este sinonim Cu 1;e­
rificabilul, cu "a fi dat mai multora" în certe conditiuni (le
control. Perceptia, ca fapt strict psihologic, este, s'a văzut,
punctul de plecare al fixării realului; Însă numai un punct
de plecare. Percepţia, pentru a garanta realitatea, trebue ve­
rificată, Dacă refuză. verificarea sau e inaptă a fi verificată,
valoarea ei realistă poate fi, cu drept cuvânt, supusii iudoelii.
O realitate strict personală. este dubioasă, e "neverificabilul",
e ceeace nu poate fi primit ca "verum". Iar verificarea reali­
tăţii unui fapt se faC'e cu ajutorul tot al faptelor, nu cu aju­
torul unui criteriu superior faptelor. emanat (lin isvorul "mai
pur" al gândirii.
Printr'o echivoc-are, ele care am pomenit, inteligenta, "rn.­
tiunea", au fost puse în le,sdîtură indisolubilă cu <1C08t0 pro­
eedee da verificare, ca şi cum inteligenţa ar fi exclusiv ela­
rif'icnrcn faptelor controlat reale. Astfel procedeele inductivo
nu fost numite procedeo intelectunle sau rntionnlo. B un i\l)�lZ.
xz
•
[579]
ŞTIIi\TA ŞI RAT10NALlSilJ
Inducţia, ca procedeu metodologie, nu e direct dependentă ele
ltigică, de inteligenţă. Procedee inductive de stabilirea realu­
lui se întâlnesc �;l în activitatea instinctivă a animalelor. E
o necesitate de adaptare la condiţiile de trai. "Realitatea" nu
e dar o "ciLtegorie", o "ll1Ilcţie" il conştiinţei, o afirmare cu­
togorială eL unei valori transcendente. Realitatea constă în
su bterfugiile de metodă pentru fixarea, disciplinarea şi se­
lectarea porc-ptiilor. Ducă un complex de percepţii nu e prin
el insuş raportat la ceva real - raportaredeterminată de
control - nici o judecată, .nici o afirmaţie, oricât de stărui-
toure, nu-i poate decerne realitatea. Cel mult, o afirmaţie stă­
ruitoare şi susţinută de mai mulţi poate duce la o "ClUlO­
ştinţ.il" de valoare "in tersubiectivă" , pe scurt, la o credinţă.
Credinta e o "cunoştinţ.ă", uneori cu 11n viu exponent realist,
Care nu are decât o valoare de schimb între un număr deter­
minat de indivizi, deci în cadrul unei comunităţi date. Cre­
dinta în acest sens este egală cu "sociuluI".
Nu conştiinţa sau cunoştinţa noaetră dau sentinte, în ul­
timă instanţă, în materie de real şi nereal; nu simpla afir­
mare a unor valori eterne şi transcedente este Isvcrul reali­
taţii. Numai expiicitarea 'Verbală, judecata, a faptelor reale
este o chestie de activitate voluntară, ele afirmaţie, de asen­
timent, nu insii şi materialul gândit şi judecat. Materialul şi
gândirea lui nu depind de afirmaţia noastră. Una e faptul,
una e gâ.ndul, şi alta judecata sau formu larea cu sens a f'ap­
tclor şi gândurilor.
Nota definitorie a omului de ştiinţi1 naturală (' mai puţin
".�piritullogic", acelaş şi la ignorant, - totul depinde de ma­
terialul avut, - ci mai ales "spiritul realist", intenţia sin­
ccră de a fixa prin control ee este obiectiv, neatârnat de
,.palpi1:atiile" individului. Se intelege, "spiritul logic", inter­
pretat ca formulare clarâ şi preciză, este absolut necesar
ştiinţei. "De sigur trebue să plângem cu Pasteur pe omul
care n'are decât idei clare, căci el nu va face ştiinţa să pro­
greseze mult. Dar aceasta nu ne opreşte a rnentine ferm că în
fi'ece materie ideile clare pretuesc rnai mult decât ideile oh-
81'11re, valoarea acestora consistând propriu zis în faptul că
ele duc la cele dintâi, care sunt adevăratele cuceriri ale
stiintei" ').
l) E. Meyc1'soll: O[J. cit., val II, p. 3U7.
[580]
580
I
'\1. FLORrAN
Autorul citat recunoaşte valoarea "ideilor obscure",
fiindcă natura "nu e ratională" complet; şi de alta reclamă
"idei clare", fiindcă "raţiunea umană e raţională" (pleonas­
mul e al autorului). Să mai desvolt aci încă odată că n'are
nici un sens a vorbi de raţiunea naturii şi încă mai puţin de
"raţiu:qea raţională" ia omului � Raţiunea constată faptele
aşa cum îi 'sunt date; ea n'are pretenţia de a impune faptelor
un mod predeterminat de conduită. "Legile raţiunii" sunt
conexiunile cele mai generale ale faptelor. Dacă acestea n'au
conexiune, gândirea constată şi descrie acest fapt, şi întrucât
se limitează la aceasta - nici nu poate altfel _. gândirea e
în adevăr "ra1;ională". Constatarea nerationalităţii faptelor
reale - în ipoteza că faptele reale sunt neraţionale, adecă. fără
unităţi şi relaţii - e singurul mijloc pentru gândire de a Ii
"rezonabiIă".'" !ţ,�{�
Dar ştiinţa natur-ii nu se limitează la fixarea realului;
finalitatea, mobilul ei esenţial, e fixarea raporturilor gene­
rale din real, a legilor, şi repartitia sistematică a acestora.
Evident, legile sau repetiţiile realului nu sunt construite de
gândire nici măcar generic; ele sunt constatate acolo unde
sunt, aşa cum sunt sau apar. Legea naturii este un raport ce
stă în "natura lucrurilor". "Cunoştinţa n'ar fi posibilă, dacă
n'ar exista în univers potriviri. Numai prin ele isbutim a
regăsi pe unul în altul şi a descrie lumea atât de multiplă cu
ajutorul unor foarte puţine noţiuni ... In acest sens realita­
tea este complet raţionala, adecă ea este obiectiv aşa făurită,
os' e suficient un mic număr de noţiuni pentru a o nota fără
echivoc. Prin urmare nu conştiinţa noastră o face cogno­
scibilă" 1).
3. De bună seamă e o problemă foarte pasionantă geneza şi
consolidarea spiritului realist nu atât în viaţa practică şi
strict utilitaristă, eât mai ales în cercetarea "teoretică" a
lumii. 'I'recutul ea şi prezentul ne dovedesc că statornicirea
sigură a faptului real. "transsubiectiv';, este lucrul cel mai
incomod, fiindcă este şi cel mai greu. Constatarea realului
este un act. de umilinţă, de devotament, rle ascetism chiar, nu
totdeauna pe placul egocentriştilor. Spiritul ren Est implică.
1) u. Sclilick: Op. cil., p. :3H
[581]
ŞTll'iTĂ ŞI RATIU;\IALISM
581
-"depcl"�ona.lizare·' şi totdeodată - aci e paradoxul - manI­
festarea cea mai pură a unei personalităţi culte.
Ouiul primitiv este subordonat până la anihilare "repre­
zeutărilor colective", saturate de afectivitate şi de interese
social-religioase; este dar o victimă fatală Il ,Jicţiunilor". 'I'ot
ee este acceptat in mod colectiv, e acceptat, e creeui, şi de in­
divid. Crrteriul realităţii la origine este credinţa "intersubiec­
tivă". Adevărul intersubiectiv este măsura realităţii. Cum
s'a făcut trecerea dela adevărul intersubiectiv la adevărul
transsubiectiv, la realitatea ce n'are nevoe a f1 crozută, de
oa rece poate fi constatată in împrejurări determinate, de fie­
care individ i
Chestiunea gpll/';"ii spiritului realist nu poate fi tratată
pe larg în acest loc; ne mărginirn doar la o schită. Asupra
chestiunii noastre acordul este aproape făcut. Două sunt con­
diţiile determinanta ale apariţiei spiritului stiintific-realist:
a) tehnicitatea., inerentă omului; b) emanciparea omului de
presiunea miiurilor sociale, a reprezentărilor cu circulaţie
intersubiectivă, Prin· tehnică, prin utilizarea materiei, omul
stă În raport direct cu realitatea (corporală) dela care, prin
scoala activă a observati ei şi mănuirii, el învaţă a cunoaste
nu numai proprietăţile şi particularităţile lucrurilor dar şi
modul JOI' de actiune reciprocă. Tehnica postulează observaţie
atentă �â rece, precum şi descoperirea raporturilor constante
şi obiective, a legilor. Primitivul, deşi invoacă magic asis­
tenta spiritelor, ocheşte just prada şi calculează, spontan con­
diţiilo balisticei sale rudimentare. In tehnică ochiul primi­
'tivului nu e tulburat de mituri; pentru tehnică nnimismul
n'are nici o valoare practică. Spiritul realist an' în tehnică
o condiţie indispen sabilă.
De altă parte fără deslipirea individului de suggestiile
imperioase ale fictiunilor colective, observaţiile ornpirice şi
notatiile 0mhrionarE' ale îndemânării tehnice n'ar fi fost cr i­
stalizate în legi ştiinţifice, pe scurt, n'ar fi putut fi teorctizate
sau "pozHivaie". Individualismul social -- există şi alte in­
dividualisme - este dar () i1lti't conditie' a inf'iripării teoriei
realului, a simţului realist. Individnalismul ('s1(' 1-otdpoehtă
13; eauzn apariţiei teoriei în genere, doci şi a matcmatismului.
A doua conditie a simţului renlist s'a înfăptuit complet
[582]
.\1. FIJ;RiA)J
întâi în lumea atât de Irământată a vechilor greci, căi oia,
subt acest raport, cultura europeană întreagă le-a rămas tri­
hniară.Mă grăbesc a adăogă. individualismul e conditia su­
oiologică a manifestârii, nu a naşterii, inteligenţei În genere si a.
inteligenţei realiste în deosebi. S'a văzut, cât de neîntemeiată C
confundarea inteligentei sau "n11;iunci" în genere şi a spiri­
tului realist; de oarece Iicţiunile şi miturile sunt tot o expri­
mare logică Il unui material dat. Mitul stă in afară spiritului
realist, dar nu În afam logicei. Spiritul realist este sistemul
procedeelor întrebuinţate în discriminarea realului de fan­
tastic; şi nimeni nu tăgădueşte că el a devenit treptat - cel
puţin În cultura europeană - un factor necesar "Întelegerii"
Lumii.
Am relevat, cred, îndeajuns că fantasticul, fictivul, mi­
ticul, sunt de bună seamă fapte, şi chiar, pentru primitiv,
fapte reale Deci ele intră in categoria materialului prim dat
cunoştinţei TI spre lămurire şi exprimare nerbolă. Că, e ::1 şa,
ne dovedeşte etnografia. Orişice mit se înfăţişează, intâ i. ca
un dat global, nedistinct, în care SE' confundă partea şi lll11'e­
tregul, cauza şi efectul (termenii unei relaţii). Deosebirea
dintre Mythos şi Logos e deosebirea dintre glohal şi detaliat
sau analizat. După Preuss, indianii din tribul Cara 1111 prind
aştrii în amănunte, ci în totalitatea lor, alcătuind astfel nn
întreg nedestinct şi transformat în obiect de vcnorntio. ]�
,.unitatea mitică", identitatea "magică" sau "simpateiieă",
mulţnmită căreia totul e în tot şi se preface în orişice.
In al doilea rând, mitul e pentru prim i tiv în p,ăş realii a­
tea, nu un simbol el ei. (E. Cassirer), Asupra acest('iiTlitia le'
credinte se exercită, în cursul civilizati ei europene operat ia
critică, impusă. de desvoltarea spiritului realist. Ştiinta na­
turii nu tăgădueste caracterul de fapt al mitului, ci dORI' ca­
raeterul ele fapt real (transeubiectiv, nu intersubiectiv). Prin
urmare, 'în laturea realistă, deosebirea dintre Mythos şi Logos
este deosebirea dintre lipsa de verificare si de precizie de o­
parte, şi prezenta unor procedee de control precis de C11tă
parte.
"Inteligentă", "ratiune", au fost aşadar întrebuinţate în
două sensuri: inteligenţă ca determinare sau clarificare în
J;'(·nprp; jntpIiÎ�'entăc<1 determinare sau cunoaştere il realnlui,
[583]
lJJl'()cupmea :;tiinle}ur realului (naturale şi ale sprritului). ]11
cazul al doilea inteligenţa e identificată cu procedeele in­
ductive, de cucerire a realităţii: inductia trece drept proce­
deul "raţional". De aceea când se vorbeşte ele "cultura inte­
lectuală", de "cuceririle inteligentei" !;ii dind acestea sunt
atacate subt pretextul că alături de cultura intelectuală omul
are trebuinta unei culturi a sentimentului şi vointei (a. va­
lorilor), (' vădit că inteligenţa de care se vorbeşte nu c inte­
ligenţa În genere, ci cunoaşterea faptelor reale, trunssu bi Cl:­
tive. Se atacă dar o anumită "forma" a inteligenţei sem mai
exact un material limitat al inteligenţei. Prin "cucerili inte­
lectua le" se Înţeleg: oâştigarea rtot mai sigură şi mai gene­
ralizat{t a unui criteriu de deosebire a realului de închipuit,
precum şi sporirea crescândă a materialului real şi a legilor
acestuia.
A numi rutionalist sau intelectualist exclusiv procedeul
de control sau de verificare a realităţii dintr'o afirmaţie dată,
f' l111 abuz. E ca şi cum am spune că un judecător e raţionalist,
fiindcă nu crede pe împricinat pe cuvânt, ci caută a verifica
realitatea afirmaţiilor lui. Nu e rationalist acela care JIU vrea
6,,1 ia bucata ele săpun drept o bucată de brânză.
De asemenea când se vorbeşte de o "desvoltare a inteli­
gl·ntei" se înţelege de sigur desvoltarea mijloacelor de' a 011-
/'Ui.l0te şi de a utiliza realitatea, în deosebi realitatea corpo­
rală. Expl'esin: "cultura inteligentei înnobilează" trebue tra­
dusă astfol: câştigarea a cât mai multor fapte reale, "im­
pressi:', "El'llSl1ţli" îmbogăţeşte; sufletul "inteIeetuaIului",J:l
mişcă, îl "rafinează", îl "înalţu.". Expresia se referă la "ma­
l erialul'; cunoscut şi la efectele lui etice, nu la inteligenţa
Cit atare.
,.Tnterpretarc raţională" a lumii este în traducerea noa­
'itră: oxplicnrea prin cauze naturale, real e, ale unui fapt sen­
sibil. "RaţioDalul" devine sinonim cu "naturalul", cn"expe­
rimentalul'', în opoziţie cu miticul, produs al imaginaţiei. Ou­
noaşterea cauzelor trece drept semnul distinctiv al "raţiunii"
Rau "inteligentei". Aşadar, şi în formula aceasta. o vorba de
interes pentru real ca real, independent de contributia afec­
tivă a omului.
"Nothmea rigidă." e noţiunea ce exprimă lucruri perfect
I
!
.\
'\
Il
[584]
84
xi, FLORfAN
precizate fie în genere (matematic), fie în particular ca lu­
cruri reale. ,.Noţiunea rigidă" e noţiunea unor fapte bine de­
terminate, care ea ipso exclud orice promiscuitate de sens.:
Altfel, "nothmea rigidă" n'are sens. .-G
De sigur, pentru "a fi un om întreg" cultura intelectuală
-in sensul de cunoaştere a realului, nu e îndestulătoare; sunt
convins însă că nici un om de ştiinţă cu răspundere nu pre­
tinde a înlocui morala şi religia prin ştiinţele realului. Tnsă e·
indiscutabil că fără "cultură intelectuală", în sensul prim de
clarificare a materialului în genere, nici o cultură superioară
nu e posibilă, Lupta împotriva "ideilor dare" în genere e o
luptă de ruinare a culturii. De ordinar lupta împotriva "idei­
lor clare" e lupta împotriva supremaţiei ideilor naturaliste,
a "ideilor dare de realitate", şi aci de sigur discutia e admi­
sibilă în limite bine precizate.
Cunoaşterea realului comportă o diferenţiate care, prac­
tic, are' o netăgăduită valoare. Printre faptele reale, deter­
minate de gândire, de o situatie aparte se bucură, fireşte, fap­
tele mentale individuale sau colective. Se pare ea familiari­
zarea cu această categorie de fapte reclamă o aplicare mai
ascuţită a inteligenţei, o prindere mai anevoioasă a raportu­
rilor complexe de interese dintre indivizi şi totdoodată o cân­
tărirc de mare finete şi de susţinută prudentă a acestor ra­
porturi şi a urmărilor lor. "Valoarea socială" a individului e,
în bună parte, dependentă de agerime a cu care inteligenţa îl
ajută să se orienteze în labirintul vieţii sociale atât de nesta­
bile şi să vadă limpede însă repede în jocul acoperit al mo­
tivelor din sufletele convieţuitorilor. Cel ce ore talentul de a
se descurca în viaţă şi de a se folosi cu isteţime de neatenţia
celorlalţi trece un "om deştept". Şi din potri vă oricât talent
ar avea In descurcarea faptelor reale dintr'un domeniu ce nu
interesează nemijlocit viata curentă a omului, omul de ştiinţă
rămâne pentru cei practici un .,.naiv". Se rosteşte superior:
de ce folos (� ."ştiinţa", dacă lipseşte ,,1nţdepciu118R"?
Cunoaşterea "sufletului străin" şi valorificarea justă. a:
forţelor sociale şi individuale în joc par a fi o cunoştinţă.
"intnitivă", o prindere prin "simpatie" sau prin "acţiune",
o cunoştinţă "vie", "savuroasă", plină de suc. Faptul unei ast-
.fel ele cunoştinţe, care, drept e, la uriii atinge o mare porfect.ie,
[585]
-;;TII:\TĂ Sl RATlONALlSM
585
trebue să fie recunoscut, dacă e just delimitat, Există o cuno­
stinţă "intimă", "intuitivă", a sufletului omenesc, o "expe­
rienţă' a vietii, determinată de un indelung şi atent contact
eu semenii. Există de asemenea o prindere prin simpatie, o
cngnitio per unionem et cariiatem (S1. 'I'homas), a unoru din
stările sufleteşti ale oamenilor, cu care, fireşte, avem ceva
în comun. Căci fără asemănare morală prinderea simpatică,
vibrarea împreună, corn-pasiunea, iubirea, sau DU au loc sau
nu prezintă siguranţă, fiind expuse iluzionării.
Dar să nu uităm: acest fel dc' cunoştinţa. nu e iniţial o
cunoştintă II, o gândirC', il clarificare, ci o cunoştinţă I, un
nou stoc de materiale, de date, care aşteaptă să fie gândite
sau clarificate. Că, "procesul" clarificării, prin deprindere,
ajunge să se facu foarte repede, nimeni nu tăgădueşte; Însă
distincţia dintre cele două moduri de cunostintă, logiceşte, tre­
bue fPspedafă.AHmintNÎ înţelegerea naturii cunoştinţei e
pai-alizată,
Drept înoheero a eX;1.m01111lui precedent, adesea schema­
tizat, prezint următorul tablou al momentelor esenţiale din
faptul cunoştintei:
la. referitoa-
. re la "lu-
mea exte-
Materialul dat; f;1.ptelc fa. faptele recte rioară",
in genere, îudepe n- j sau "tranSSUbi-1
A. Cunostinta 1 elen! ele natura lor'. ective". b. referitoa-
> • Tot aci se cuprinde f,'i re la "lu-
sau .. intuiţia II, prinder-ea 1 . mea inter-
1 nemijlocită-se zice- n ă" .
"Intuiţia". a unei realităţi meta- b. valorile atitu-
f'izice, sau, cel puţin, I d inele 'subiecti-
spirituale. \. ve, credinţa,
c. Inteligenţa 1:
clarificarea fap­
telor reale sau
Lranssubieclive
("judecata exis­
tenţială "),
B: Cunoştinţa Il
sau
Inteligenţa,
Raţiunea,
61ll'ldirea.
Clarificarea, determina­
rea, În genere a ma­
terialului dat.
Nici gandirea nu se in­
teresează initial de na-
tura faptelot: determi- . .
nate de ea: reale, ne-j d. lnle}tgenţa II:
reale, valori. clar-ificarea ra-
Tot aci intră ::;i. intuitia portur-ilor- de. e-
1: clarificarea nernij- valuare, a atitu-
locită. . 1. dinelor subiecti­
!. ve ("judecată de
l valoare") ..
Evolutia de
grade de­
osebite în
ci i re c ţia
precizării
1 inguistice
[586]
586
i\!, FLOHlA!\
Câtey1:i. lămuriri complnnentare. Pe când intre cele două
feluri de cunoştinţe diferenţa e de natură şi de structură 1),'
între cele două "feluri" de inteligente diferenta e explicabila
prin calitatea materialului )Jînt;eles" nu prin ,,fllllCţiol1are" di­
vergentă . Funcţia inteligentei este aceeaş; pi�sele care func­
ţionează sunt altele. Inteligenţa se c1if8llmi,ÎDztî prin mate­
rial.
Discriminarea celor două categorii de fapte (valori şi
fapte reale) est� una din marele teme nle culturii; confunda­
rea lor e lucru obişnuit. De asemenea ordonarea sistematică
a valorilor şi Iămurirea naturii valorii sunt preocupări ne­
cesare, constituind o indeletnicire de predilecţie la unii din
iiiosofii contimporani. Volorismu! ocupă mi loc de cinste
printre curentele cugetării contimporane. Caracterul proteic
ai valorii il incetat am ai fi o stavilă pentru cercetarea exactă.
O problemă aparte este inteligenta II) clarificarea ati tu­
dinelor de valoare, a credintelor ,,-lutime", şi totuşi de nnpor­
tanţă socială. Valorrficarca, fiind un fapt exprrmabil, cade
şi ea subt j urisdicţia inteligenţei; valorificarea este gun{1 i ttL
şi formula bilă Iinguistic într'o "judecofâ ele valoare". Dar
una e a exprima o valoare, o tresărire intimâ (inteligenţa II),
ş] alta a cerceta "objectiv", realist, ştiinţific, multiplieitatea
derutanta a aprecierilor (intdigenla, 1). In cazul din urmii
valoarea îşi pierde caracterul ei originar, devenind un fapt
real, psihologic sau sociologic" deci obiect de ştiintă morală.
I'enhu cel ee "simte", "crede", "preţueşte", amestecul indis­
cret al unui om de ştiinţă a realului iu lumea impalpabilă a
trosăririior "interioare" pare o profanare şi o mutilare. Pen­
tru ţesătura inconsistentă a ;:credinţelor", mâinele reulistului
sunt, se spune, grosolane. Oricum ar fi, amestecul c inevitabil;
valorile DU pot constitui) ca fapte reale, un stat în stat şi Il.1J
se pot bucura ele o situatie privilegiată. JD totuş adevărat că,
examenul obiectiv al valorrlor presupune tLLCL pătrundere
simpatică" nuanţare. Precizia matematica e deplasaHî,; dar n{l
zuillt,a :;pre () precizie adecvati'i Japtelol' ri'imân1:' iJ1dispen­
sahilă,. Artistul, care ml('ori se COi18ideră Ci'" 1m "creator" şi
1) Difel'Gnţa e atât de pronunţaLă, Încât am fi Înclinaţi a refuza titlul
de cunoştinţă simplei adunari de materiale, Cunoştinţa 1 este substratul;
cunoştinţa II e slratul: dubla stratificaţie a cunoştinţei.
[587]
587
UU concurent al divinităţii, se crispează în fata desinvoltnrji
unei o;:tiinţl'. ;l!l('o'(':l l]('d�b:1ei mânuit-. Are in multe privinţe
drcptnt«. ('onc1iţ.iollilJ'(';\' y;!lOI·jfiC'i\rii ;1 rtisticc (' nt:H (le incx­
trieabilă şi [lSCIU1Siî încM e bi}18 ca omul ,.inte1igpll(pi" su fie
adus li), I Nil itate. S[i nu �}n1Jli1 rnn.i mult r!0C;tt "tiC'. !-;li :')tie
atât ele putin!
M. Florian
[588]
"
I
,
. '.
-e
TEOCRIT.
EPITALAMUL ELENEI.
Deci, într'o zi, la balonul Menelau, in. Sparta, [acur«
Hora, în faţa ietacului cel zu.c;rauit chiar aiuncea,
Douasprezece fecioare,-o minune ele fete spartane,
Cele diniâi din cetate, ca flori de-aciniu.ş în cosiţe,
Căn-i pe copila lui Tindar peţind-o, pe draga Elerui,
A lui Atreus mai tânăr fecior, în ieiac o închise.
Toate câniau şi băteau, du pă cântec, pdrnâniul; Cflpaşii
Impleiiciţi, şi palatul vuia de câniarea de nuntă:
"Ai adormit aşa dar de pe-acuma, iubitule mire?
Nu te mai fii pe genwwhi? Eşti aşa de prietin cu somnul?
Ori că baut-ai cam muli şi pe pat te-ai trântit tu acuma '?
Tu trebuia sinqurel să te culci, dacă-ţi; fuse degrabă,
Şi pe copila s'o laşi cu fetele pânâ la ziua.
Sa se mai joace pe lânca iubita ei mumei, caci astazi,
Mâne şi an dnpd an) o! Menelaa a ta e nevasta.
Prea fericiiule mire, om bun stranuta, când în Sparta,
Cu domnitorii ceilalţi ai venit, ca sa-ţi cauţi norocul.
Sinqur de socru-i aoea, din eroi, pe feciorul lui Cronos :
In aşternut a venit lângă tine copila lui Zeus.
Şi'ntre - Aheence nici una ca dânea nu calca ţuimâniui ..
Ea o sa nasc' o minune de prunc, dacă'i seamana mamei
[589]
589
Noi ca Elena de-o seamă eram e'aierţrdn: impreiuui,
Unse pe trup ca bârbaiii, la apele lui Eurotas,
Toate, de patrii ori saieeci, o glJată de tinere fete:
Nu e niciuna sa n'aibă CllSI,lI', de-o asemeni cu dâtisa,
Faţa-i [rumoasd-şi arat'ourora. 01 Noapte prea-sţântâ,
-Şi primavara cea dubla, când iarna se duce denarte:
Astfel, cu paru-l de aur, lucia printre noi şi Elena.
Holda cea naltâ-i podoaba câmpiilor celor manoase
/j)i chiparosul flrdc.'irâi şi carului calul tesalic:
Astfel şi trandafiria Elena e-a Soartei podoabă.
Nime nti ioarce'ri paner un fort mai frumos decât dân.sa,
Nici n'a idiat dintre furcile'nalie o pân.zâ mai deasă,
La măestritul rd.zboi, eoârlin.d printre rosturi suveica.
Iar când le cânta pe - Artemis şi Atena, zeiţa pieptoasâ,
Nime nu ştie sâ-i zica din liră cum ştie Elena, .\r
Ea, in ai căreia ochi o lume de doruri s' adună.
OI dra{Jdlaşa, frumoasa fecioara, de-acu. eşti neoasta!
Noi, dimineaţă, ne-om duce pe lunca'nfrun zitâ., la locul
Unde-alergam, sâ culepem cununi cii mirea.zmâ plâcută,
Numai la tine cu gândul fiind, 01 Elena, ca mieii
inca suaari, ce duc jindui mereu dupa uaerul oii.
Şi, din trifoi care creşte pe jos impletin.du-ţi cununa
Cele dintăi; o vom pune'n. platanul cu ramuri umbroase,
. Paos, apoi, de uleiti curgător picura-oom din vasul
Cel de argint, sub plaianul umbros' ş,; pe coajd-i vom scrie.
Ca trecaiorui sd. poata citi, dupa dorice datini,
Vorbele-aceste.' "Cinsteşte-mdl Eu. ts copacul Elenei ",
Fii sânătoasâ, mireasa! Zeiescule ginere,-adiol
Vond Laiona ce creşte pe prunci sâ vd cleie Latona
Nfândre odrasle şi fac' Afrodita ca voi de-o potrivei
Să vd iubiţi, iar Cronidu.l clUeri sd vd dea, nesecate,
Pentru cc� ele mereu, dela nobili la nobili sa treaca.
Voi în suspine ele dor şi de dragoste, unu'! la sînul
.• 4ltnia'n tihnel dormiţi, dar treziti-va'nzorile zilei.'
Când o sâ cânte cncoşul întâi, ridicând, din CUlCLZşu-i
Gâtul C[Z pene lrl.unoase, şi noi ne-om întoarce, în ziua.
Himen, te bncurâ, 01 Hinunee, de nunta aceastal"
Teodor A. Na',tm.
'73825. -- COl1voruiri .Literai€
I
I
[590]
T Ă TARII IN T ĂRILE-ROIV1;\NEŞTI
III. Invaziunile tătare 111 veacul al XV şi În
prima jumătate a veacului XVI.
Veacul XV se deschide în ţările noastre cu glorioasele
domnii: a lui Mircea cel Bătrân în Ţara-Românească, - domn,
care-Ia început chiar, - în 1402, - din înţeleaptă chibzuinţă
politică, Închină ţara 'I'urcilor, după it; ani de lupte cu ei­
şi a lui Alexandru cel Bun în Moldova.
Intreg veacul XV, este zguduit de apr iga luptă a creşti­
nătăţii contra Turcilor, - un adevărat războiu de o sută de
ani, - în care domnii români Mircea şi Ştefan au fost
socotiţi ca eroi ai creştinătăţii '). Până la sfârşitul domniilor
lor, nu se pomeneşte de nici o invazie tătărească.
In acest timp este o epocă de refacere a dezastrelor
pricinuite de năvălirile precedente, Astfel, în HO::" regele
Sigismund al Ungariei, ia .măsur'i pentru fortificarea mai
multor oraşe din Ungaria şi Transilvania, pentru faptul că
tocmai lipsa de fortificaţii a fost cauza pentru care Tătarii
au prădat în toată voia 2). Cu cinci ani mai târziu, în 1410,
papa Ion XXII, invită pe nunţiul său elin Ungaria să refacă
bisericile dela hotare, distruse de Tătari S). Vladislav, regele
polon, reînoeşte,în acelas an, edictul cu negustorii cari merg
în Tărite-Rornâne şi în tinuturile tătăreşu, obligându-I să
meargă tot pe vechile drumuri, căci altfel li se vor confisca
mărfurile ").
') Pentru Mircea, vezi: LeuncIa vius, Histori a Musulmana Turcorum
de monumeutis ipsorum exscripta, -15'Jl col. 418; pentru Ştefan, vezi:
Dlugosz, Opera ornnia ed. Przezdziecki XIV, 623; Doc. Hurrn.Tl., '1.1-
2) Hu·rm. Doc. JI2 pg. 4·37. .
:1) I])ir]. pg. 4.68.
[591]
:JU1
Luptele dintre Dănest! şi Drăculeşti în Tara Românească
şi cele dintre urmaşi] lui Alexandru cel Bun în Moldova,
aduc În ţările noastre intervenţia Ungurilor, Polonilor şi
Turcilor. Aceste lupte se termină cu venirea pe tron a lui
Vlad Tepeş în Tara Românească (1456-J46:2) - şi a lui Ştefan
cel Mare in Moldova (l457--150j). 'Turcii ocupaseră în acest
timp Constantinopolul. (1453).
Letopiseţul Ţăr-ii Moldovei menţionează că la anul 0947
(1439), în luna Noembr ie 28) o ceată de Tătari au prădat şi
au ars orasul Botoşani, iar în anul următor, 6948 (1440), în
luna Decembrie J2, din nou au năvălit Tătarii prădând şi ar­
zând Vasluiul şi Bărladul '). Aceste năvăliri corespund domnii­
lor lui Dan IU, In prima domnie, în 'fara Românească (1439-
1441),-- şi a lui Iliaş şi Ştefan împreună, în Moldova (1435-
1443). Iliaş stăpânia Moldova nordicăc-cu reşedinţa în Su­
ceavac--Ştefan ocupa rf'giunea sudică. In al1u11.140, anul celei
de a doua invaziuni menţionate de Letopiseţ, Ştefan se găsi a la
Cetatea-Albă) unde porunciă să fie fortificate zidurile Cetăţii,
în vederea eventualelor năvăliri 2). La o lună după terminarea
fortificaţiiJor, s'a produs invazia din 14403). In anul 1443,
după ce orbise pe fratele său, Ştefan rămase singur domn,
mutându-se la Suceava, iar în Cetatea Albă a lăsat ca
pârcălab pe Iurghici 1,). Cei doi fii ai lui Iliaş, anume Roman
şi Alexandru, după orbirea tatălui lor, s'au refugiat cu mama
lor în Poloniaycer-ănd sprijinul regelui polon pentru îndepăr­
tarea din domnie a lui Ştefan şi înlocuirea lui cu Roman,
unu] din fraţi. Iliaş fusese protejat de regele polon Vla­
dislav III Iagelonul. Faptul că Ştefan îndrăsneşte să-I omoare
se explică prin aceea că protectorul lui Iliaş, regele Vladislav
urma să plece contra Turcilor. El a .':ii murit în lupta dela
Vama în anul H4·4 "). Urmaşul său la tron a fost Cazimir IV
1) Let. Tării-Mole], ed. Giurescu op. cit. pg. 31.
2) 1. Bogdan. Inscripţiile deja Cetatea Aibă �i stăpânirea Moldovei
asupra ei. An. Ac. R. 'j90,'>.
a) 1. Bogdan. Cronici inedite ... op, cit. pg, 3li, GO.
') I. Bogdan. Inscripţiile ... op, cit. 'pg. 3G.
") Xenopol, pune uciderea lui Ilie după moartea lui Vladislav III,
la Vama. Isi. Rom. od. II vol. III, pg. 177). In Ureche se spune că întâi
cand Ştefan a gonit pe lliaş,-1433-, acesta s'a dus În Polonia, cerând
.ajutorul lui Vlad isluv. Acesta nu i-a dat, pentru că si 8lefan îi trimesese
[592]
592
-
P. GEORGlAN
(1444-1492). Faţă de acest nou rrge,- pentru a-şi asigura
domnia,- Ştefan îşi ia obligaţia de a i se supune) tăgăduind
că va veni în persoană pentru prestarea jurământului de
credinţă. In acelaş an, 14:45 şi Roman, fiul lui Ilie, depune
şi el jurământ faţă de regele palon, sperând îîÎ ajutorul lui
pentru a ocupa tronul tatălui său ornorât 1). El ia tronul
în 144,7, stăpânind doar un an şi fiind urmat după aceea
de Petru II (1448-49), de Alexăndrel, (1449) - Bogdan Il
(1449--1451), Petru III Aron (1451-52), a doua oară Alexămlrel
(1452-55) şi în urmă, a doua oară Petru IIi Aran (1454-57),
după care urmează Ştefan cel Mare (1457--1504) �).
In timpul domniei lui Bogdan II (1449-51), Senatorii
poloni ţin o dietă sub preşedenţia regelui, la Barzeşti în
Lituania, unde urma să se decidă o expediţie contra Tăta­
rilor, cum şi una contra Moldovenilor. La sfat fuseseră
chemaţi şi senatorii ruşi. cari n'au putut să vină, întru cât
în ţara lor se începuse invazia tătară 3). Expeditia proectată
în Moldova s'a făcut. Scopul ei a fost de sigur scoaterea
din domnie a lui Bogdan II şi înlocuirea lui cu Alexăndrel, -.
care ceruse ajutor Polonilor, odată cu unchiul său Petru
. Aron. Petru ceruse ajutorul întâi Ungurilor, fără să-I obţină 1,).
Rezultatul expediţie! a fost prinderea şi uciderea lui Bogdan
la Reuseni 5) şi suirea pe tron a doua oară a lui Petru,-­
care, nevoind să împartă domnia ClI Alexăndrel, o pierde,
întru cât acesta i-o ia tot cu ajutorul palon. In a doua dom­
nie, Petru III Aron a stăpânit numai o parte din Moldova,
întru cât din acest timp găsim acte semnate şi de el şi de
Alexăndrel. In 1456, Petru III era şi el vasal regelui polon.
daruri şi a şi jurat credinţă solilor lui VladisJav la Suceava. Şi penlru
ca să se vadă. cinstea lui, a luptat conlra Tălarilor năvăliţi în Podolia
şi la Br-aţlav ; pe prizonieri i-a trimis la Craiu; la Soulriqeil. (Cronica
ed , II Kogălnic. voI. 1, pg. 143-4:4). DUDă aceea, cei doi fl'aţi s'au împăcat
şi au domnit amăndoi.
1) Doghiel. Codex Diplomaticus reglli Poloniae J p. 502.
2) D. Onciu1. Din Istoria Homâniei, Bucureşti 1913 pg. 11\4.
3) nurm. Doc. I1z pg. 1011; Monumenta Medie Aevi hist, Polo­
niae ill ustrantia, Craco v, -1876 pg. 126.
') Dlugosz, II, 81; Cr omer p. 337.
5) Bogdan. Letopiseţul lui Azar-i« Au. Ac, R. Il Tom. XXXr,.
1909 rs- 00.
[593]
1
J!!'
EI îi făgiiduia regelui că V<1 merge in persoană 1<1 Colomea
pentru' a depune jurărnântul de credinţă, dacă va li liber
dinspre Tătari şi alţi duşrnani .. Făgăduia ajutor PoJonilor
contra Tătarilor şi se obliga să-i trimită lui Cazimir nişte
prlnţi tătari, pe care îi avea robi. Petru se temea deci el e
un atac tătăresc şi de unul din Ungaria 1),
In anul 1454, regele Ungariei Ladislau numeşte coman­
dant al expediţie! ce urma să S8 tacă în contra Turcilor pe
Ioan Corvin.La această expediţie, trebuia si ia parte Românii,
Cumanii şi Tâiarii elin Ungaria 2). In Ungaria - ca şi În
Moldova - rămăseseră de sigur, din primele năvăliri, alături
de Cumani, şi cete de Tătari, cari s'au supus Coroanei
Unguresti. Despre aceştia face menţiune ordinul regal. Ex­
pediţia s'a făcut. Huniade a trecut Dunărea, jefuind provin­
ciile turceşti şi dând lupte la Semondr-ia şi Cruşovatz, Turcii
au cucerit Belgradul, care pentru puţină vreme le-a fost
luat de Huniade. In 145tî, Huniade moare. Odată cu el se
închee o fază a luptelor Ungariei cu Turcii, - urmaşul său,
Matei Corvin, a luptat mai ales contra creştini lor 3).
Din acelaş an, 1454, mai avem ştirea că un sol turc a
venit la Caffa SEt ceară Genovezilor tribut. Hanul tătar îi oferi
atunci alianta lui contra Genovezilor, cu condiţiunea ca Turcii
să ia prada şi robii, iar Tătarii să ia Caffa. Locuitorii Caffei
luară măsuri, rugând pe Tătari să fie în pace şi vor primi
un tribut nou de 600 de sornni pe an. Tătar-ii au primit pro­
punerea. Turcii însă, la 14 Iulie, au atacat Caffa, irnpunând
locuitorilor ratificarea tratatului cu Tătarii 4). E de notat că
în acest timp Caffesii trăiau în bune legături cu Moldovenii 5).
Ajutat de Vlad Ţepeş, Ştefan cel Mare ia tronul Mol­
dovei. La început chiar, în 1Mi2, el strânge legăturile cu Po­
lonii, îndatorindu-se prin actul de inchinare să dea regelui
palon pe fiul hanului tătar pe care îl avea prins I} Actul
i
I
!
I
'1
J
I
I
,
'L\ TARI .il\ 'rARILE-IWMANEŞTl,
".
593
1) Hurm. Doc. II2 r 65,7; 675.
�) Ibicl. pg. 46; Fejer, Ge nus !oannis Corvini pg. 2()1I.
3) Tr-ansilvuuia , 1874 Bar iţn»; Ziu kesie n : Gesch ichte des osm
Heiches 1 pg. 5\17 sp.
') Iorga. Chilia, op. cit. pg. 1 !il.
') Iorga. Acte şi f'rag. Il l, pg. 32-6.
V) Hurrn. II" pg. 1392-99; Bogdan, Documentele lUI Şl<:,t'an cel :,Tare,
Duc. 1013 val. II pg. 284·-9·4.,
[594]
594
acesta de închinare este o reînou-e a celui făcut la doi ani
. după suirea pe tron, în 14591). Polonii se obligă şi ei să
ajute pe Ştefan contra Tătar-ilor, Turcilor şi Ungurilor, făcând
un tratat În 1468, în care Ştefan se obliga să recunoască su­
zeranitatea polonă şi când va putea, să vină-m persoană să
depună omagiul 2). La un an după acest tratat, Ştefan are
o luptă cu Tătarii la Lipinţi, pe Nistru. In această luptă
Ştefan a învins, - prinzând şi pe fratele banului: pe Eminic 3).
Hanul a trimis la Ştefan 100 de persoane să-I libereze pe
Eminic. In faţa solilor acestora, Şt€fan tae pe Erninic, trage
pe soli în ţeapă, afară de unul pe care îl trimite cu nasul
şi urechile tăete să ducă ştire hanului despre cele văzute.
Tot atunci se menţionează şi de o ceată de Tătari cari prădau
În Podolia şi alta în Lituania, fără să li se opună cineva 4).
Scrie Letopiseţul despre lupta cu 'I'ătar-ii, că Ştefan
dând rtisboiu oitejaşie i-au rtisipii şi multă moarte şi
perire an ţacut intr'inşii şi multi au prins în robie şi le
luă tot pleanul r). Iar în amintirea izhândei, Ştefan a sfinţit
Mănăstirea Putna : "aşâ s'au intors şi an venit ca să sfin­
ţească biserica sa, a Născâtoarii de Dumnezeu;' şi cu
mâna preaosfinţitului TeoctistMitropolitul an sfinţii-o" O).
In legătură cu această năvălire, Ştefan puse să se zidească
Cetatea Saroca, pentru a viitoare apărare a ţării 7). Aceasta
reese şi elin scrisoarea urmaşului său Bogdan, către regele
polon: .Castrun: Sorociaruun contra paqanos tuiel am ha­
bei" 8).
1) Hurrn. 11" pg. 126; Bogdan, Idem, pg. 266-()�!.
') Hurrn. 1I2, pg. 704-705.
3) 1. Bogdan. Cronici inedite; După Cromer, Eminic era fiul ha­
nului Maniac (Cromer, Polonia, 1589 lib. XXVIII, pg. 4/)3); tot astfel în.
Şincai, Cronica a. t468; Engel Goschichte der Mold au pg. 136.
,') Cromer, pg. 403. (După unele ştiri Eminic a fost închis in Ce,
lalea Albă, unde se afla pela anul 1472. Iorga, Acte şi frag. Il l., pg. 50··51),
5) Let. Ţ. Molcl. op. cit. pg. 50. Dlugosz, Hist, Polonica '1712, Lipsea
pg. 450; Cromer, pg. ()()5.
G) Let. T. Mold. op. cit. pg. 51; 1. Bogdan, Letop. Azarie pg.
6'1 şi 127.
7) D. Cante mir. Hronicul Romano-Moldo-Vlaliilor An .. Ac. R..
Bucureşti, H)01 pg. 224.
S) Hurm. Dac. II3 pg. 699-700.
[595]
T.\TAfW 1.'\ T.\RILE.Ro\IANEŞT[
595
�
I
I
,
1
Pe vremea luptelor cu Tatar-ii se auz] de venirea Turci­
lor cu flota pe Marea Neagră 1). In Iunie, 1469, un sol tătar
se prezenta la hanul tătar din Caffa să-i spună că flota turcă
va sOSI la Album Castrum. Flota a sosit în adevăr prin
luna Iulie, pela Saline "). Invazia tătară deci s'a făcut cu spri­
jinul turcesc. Izgonirea Tătarilor însă, a oprit pe Turci de
a ataca 'deocamdată Chilia. Ştefan a pus streji şi la Orhei
pe malul Ităutulu i, tot contra invaziilor 3).
In anul 147;) (6983) Ştefan incepe lupta cu Turcii la Po­
dul Inalt (Vaslui). In sprijinul Turcilor erau şi cete de Tă­
tari '). Ştefan iese învingător, la 10 Ianuarie, în cea mai
strălucită luptă de învingere a Crestinilor, de până acum G).
Ca o intrcducere.a luptei de răzbunare ce trebuia s'o poarte
Turcii contra lui :)Lefan, este atacarea Caffei, pe care au şi
cuprins-o. Cuprinderoa Caffei s'a făcut la 20 Iunie 1475. Din
această zi e datată scrisoarea lui Ştefan către solii săi cari
cereau ajutor solilor lui Matei Corvin G). Ajutorul nefiind
dat, Cafta a .căzut, cu toate că Ştefan trimisese acolo o
armată a sa ;).:)tefan se:temea chiar de o unire a Turcilor
cu Tătarii in această regiune. cucerită 8).
'-o �
După cucerirea Carfei, Turcii aliaţi cu Tătarii au atacat
şi Cetatea Albă. In legătură cu acest atac, Polonii ţin dietă
la Korczin, în ziua de 2 Iulie, când Ştefan aştepta hotărările
lor 9). Ştefan se închină şi regelui Ungariei, la 12 Iulie 1475 10),
dela care primeşte Ciceul Il), - fără însă a primi ajutorul
hănesc trimis de papă prin regele unguresc, [2), .- şi reinoeşte
')l)Jugosz., ud. 1, II col. '15114.58; od.rr, XIV,p. 530-'1; 341-2.
2) Iorga .. Acte şi fr'agmoille III,. pg-. 'd)'
:,) Iorga. Istoria lui "I.efan cel Mar-s. Bucuresti, '1\104, pg. 124·.
') Letopiseţ .. op. cit. pg. ;'57; Dlugosz Il, pg. 575; Miechowski în
Archiva ist, l, [J.C!. 36; Columna lui Traian, 18i6, pg-. /t22; Str-ykowsk i
după Hăşdeu, Ar-hiva isl, a Ham. II.
:,) Dlugosz, Opera omuia X.IV, 623; Doc. IIp p!,;. '14; Leunclavii
Histo ria Musulmana, ecl.15()J. col. (j'l.i); Columna lui Tr'aian, 1876, pg.420 8(1'
') Mon. Hung. his]. Act. ext. vn. p. 30(); I. Bogdan, Doc.Tui Şte-
fan II, pg. 387.
0) MOI1. Bung. Iust. Idem VI,pg. 2()i).
') JbiderJl. \.' pg. 271.
CI) Dlugosz r, 527-8 vezi Iorga, Chilia op. cii. pg. 144.
10). I. Bogdan. Doc. lui Ştefan, II, p. :{30-�:l3G.
11) Hur·m. Dac. II, pg. 'J.
'7) Id8m. Y1f. I'ag. 11\.
[596]
P. GEOHGI.\)f
legăturile cu Polonii I), în vederea atacului turcesc la care
se aştepta. In anul 1476, Turci i au şi pornit contra Moldo­
vei, luând în partea lor şi pe Dornnul.Tăr ii-Homânesti, Laiotă
Basarab 2) şi pe Tătari 3). Letopiseţul scrie că în această
luptă, Ştefan Vodă ... ,,(m dat cale Turcilor şi s' au apucat
de Tătari şi pre lesne bătând 1-i i-au. ,qonit1;ând la Ni­
stru" 4). Planul urmat de Ştefan este fără îndoială acela de­
'scris de Dlugosz. Intru cât şi Tătarii dinspre Răsărit ';li Tur­
cii dinspre Sud au atacat în acelas timp, Ştefan arzând toate
bucatele şi f'âneţele s'a aruncat asupra Tătarilor, de care se
temea mai mult ca de Turci. Şi cu ajutorul lui Dumnezeu,
îi strivi pe aceştia într'o straşnică luptă, urmărindu-i cu atâta
zel, că ucise mai mulţi din fugă, decât din luptă. Fugarii
aruncară armele, arcurile, tolbele, şeile şi hainele ca să fie
mai uşori şi goi se aruncau tn Dnipru "). După aceea s'a re­
pezil înaintea Turcilor la Dunăre spre a le împiedica trece­
rea, - a trebuit însă să cedeze în faţa mulţimei lor. Lupta
s'a dat la Valea Albă (Războeni). "Mulţi din boerii cei mari
au picat şi vitejii cei buni au perit CII., totul aiunce. A�! fu.
scârbă mare în toată ţara ŞI: tuturor domnilor şl crailor
de prin preţriur" G). Ştefan învins Ia început 7), tugări în
urmă pe Turcii, cari se retrăgeau din Moldova 8). Numărul
Tătarilor cari au ajutat pe Turci variază în difer-itele ştiri
ce ni s'au păstrat. Astfel unele spun de 30.00) de Tătari 9),
altele de 10.000 cari au trecut hotarul spre Cetatea Albă,-fiind
1) m ugosz, a.d. a. 1475 ir, pg. 534,.
2) Melkisedek : Insccipţia dela MCwii3LiJ'8a R\�bo8ni. Cou v. LiU)­
rare XVI, p. 365.
:1) Dlugosz. Hist .: Polonica, Lipsea :17J2 pg:.C>H s'I: Leto p. T.-vIold
op, cii. pg. 61.
') Let. '.j.'.-Mold. op. cit. pg. 61.
") Dlugosz, op. cit. pg. 514 [,;II-; Ioachim Cureus: Gentis Silesia e
Annalos contexti ax Antiquitate sacra el ethnica el ex scrtptis recen­
tior ibus, Wileberga.i) 1571, pg. J9�).
Gl Ureche Letop, ed. Kogiiin iccanu 1. pg'. '131.
7) fI urrn. DJc. VIII P3, 21-; 1. B .gdan, Letopiseţul Iui Azarie, pg. 128.
') Iacob Unrest, Chronicou austriacum, - IOI'ga, Acte ';li frag. III,
pg, 98 sq ; HUl'1n. Doc. VIII pg. 23; Iorga, Conv. Lil. XXXVIV, 1904 pg. 383'
9) Scrisoarea lui Baltazar de Piscia către Papa, lli Sept. 1476 d i 11
Vralislavia: Columna lui Traian, 187G pg. ;jili ::iq,
[597]
TĂTARI! IN TARILE ROl\Lh.NE�TI
597
bătuţi de Moldoveni şi luându-le şi 5000 de robi de-ai lor,-şi de
alţi 30.000, cari au trecut pe la Ştefăneşti şi au fost opriţi la
cale de o jumătate de zi de Suceava J). CU câţiva ani mai
târziu după lupta dela Valea Albă, în 1484, Baiazid cuprinse
Chilia ţoi Cetatea Altă, ajutat de Tătari şi de Vlad Călugă­
rul din Muntenia ?). Imprcjurări le au făcut după aceea, ca
raporturile dintre domnul Moldovei şi Tătari să fie paşnice,
iar dela 1490 înainte, raporturile cu Polonii sunt de duşmănie 3)0
Chiar 1413(1 Ştefan ajută pe Rutenii răsculaţi cu Miccha, cari
devastau Pocuţia în unire cu Tătarii 4). Stefan urmăria să
înfiinţeze în Răsărit o ligă creştină contra Turcilor, formată
din Regatul Poloniei. ducatele Litvaniei şi Moscovei şi Chanatul
tătăresc al Crimeei. Liga aceasta n'a putut-o face. Mengli­
Ghirai, hanul Crimeei era în raporturi rele cu Polonii şi
Litvanii, pentru că deseori le prădaseră ţările. Principele
Moscovei Ioan III nu trăia în bune raporturi cu Alexandru
al Litvaniei, cu loate că îi era ginere. Intre Ioan şi Ale­
xandru, Ştefan mijloceşte pentru pace 0). Intervine apoi pen
tru pace între Han şi ducele Lituaniei. Hanul primeşte bine
pe solii lui Ştefan şi-i roagă să sărute pe Ştefan din partea
lui li). Dar în 14% se strică relaţiile dintre Ştefan şi ducele
lituau, pe care îl îtnpăcase cu ţarul Moscovei. Alexandru III
se vaită către Ioan Ill că Ştefan îi face neajunsuri; între
altele spune că Ştefan i-a ars oraşul Breslav 7). Ioan trebuia
SEt fie acum Împăciuitor Între Alexandru şi Ştefan. Alexandru
nu cedează şi pe ascuns se învoeşte cu Polonii să fie contra
Moldovei 8) In 1497, Polonii şi Lituanii sunt bătuţi însă de
Ştefan, care avea şi ajutor tătăresc D). Polonii ca şi Lituanii
1) Acta ext. VI, p. :120-1, vezi Iorga, Chilia, op. cit. pg. 144.
') Iorga. Basarabia noastr-a, op. cit. pg. 24. .
') I. Nistor. Die Mold. Anspr-iiche auf Pokutien, pg. 52.
') Crorner-. De origine el rebus gestis Polonorum ad, 14<')l. L. Na-
l.crs, Tagebuch in Scriptores rcrum Prussicarum V, pg. 307.
'.\ Arhiva ist. I; pg, 81, U r-ica riul IlI. 70-80.
") Dac. din 1492, din Ulia nitzki pg. 12:2.
') Ibid. doc. din 14·95, pg. 120.
$) Ibid. doc. din 14<,)8 pg. 118·149.
9) Wapowski, Scriptores rerum polonicarum Il; Miechowski id ;
şi In Hăşdsu, Archiva ist. 12; Komarov - (Jst. Călugărilor minoriţi in
Polonia - aminteşte de această luptă); Cromer pg. 065. (Numai la ...
\Vapowslci e amintit ajutorul tătăre sc).
[598]
P. eUH\GI.I'i
trimit atunci la Mengli-rrllcrai rug andu-l de împăcare Ş1 sa
le dea ajutor contra lui Ştefan. Hanul refuză. In acelaş timp şi
Ştefan tri misese soli la han şi la Moscova 1). Anul 1.109 urma să
aducă o împăcare între Unguri, �tcfan, Alexandru �i Poloni 2).
După alte ştiri, Alexandru n'a intrat în acec1stă alianţă, ci
a cerut ajutor contra socrului său, ducele Moscovei. Ştefan
ia partea Moscovei, atri:îgâncl asupra lui pe Litvani şi Poloni.
Mengli-Gherai nu putea :-;ă ia partea lui Alexandru, alianta
deci era iluzorie. Polonii - ca urmare a hotărării lui Ştefan
de a fi aliat al ducelui Moscovei -l-a atacat pe 0tefan.
Acesta îi bate însă la Botoşani 3). In curând insii legăturile
de prietenie între Ştefan şi Ioan al Moscovei încetează, acesta
ţinând pe fiica lui Ştefan închisă, iar domnul Moldovei se
interesează de soarta ei prin hanul tătar 4). Răzbunarea
lui Ştefan contra lui Ioan III, s'a manifestat prin închiderea
solilor Moscoviţi cari veniau din Italia spre Moscova trecând
prin Moldova. Ţarul intervine la Tătari şi la Turcii din
Caffa, - rezultatul intervenţiei lui nu-l cunaştem 6). Contra
.Polonilor, Ştefan trimite pe Tătari şi chiar el năvăleşte în
Pocuţia 6). In anul i5m, Ştefan părăseşte Pocuţia. Cu un an
înainte, în 1502, Sultanul invită pe Chanul tătar din Zavolia
să se aşeze în câmpuri1e Chiliei şi Cetăţii Albe. "Si tu
liValachimntenebis, nobis Iiberum erit proqredi ad om nes
partes mundi T'. In acelas an este constatată .'Şi solia polonă
care intervine la regele Ungariei, ca acesta la rândul Iui să
mijlocească pacea între Moldoveni şi Poloni. Hegele polon
acuză pe Ştefan că a colonizat în ţara Moldovei oameni luaţi
în incursiunile făcute în Polonia şi că a chemat pe Tătari,
1) Dac. din 1498 ed. Ulia.nitzj.i pg. iTi.
2) Miechowski op. cit, in Isthuanfl'ius, împăcarea e pusă în 1498
Isl. Ung. 108G.- Toţi se hotărăsc să lupte contra Turcilor şi Tălarilor­
aşa spune Miechowski. Din 26 Martie 1499 un dac. spunea că 0000
- Tătari au fost ucişi de Ştefan. Turcii însă nu vor să mărturisească
aceasta. Vestea o comunică Andrea Grilti dela Constantinopol, Vene­
ţienilor-, Dac. Hurm. VIII p. 30.
3) Ureche. Le!.. Kog�llnic. op. cit. pg. 111, val. 1.
<) Dac. din 1502. Ulianitzki pg. 208.
5) UricaruJ II! pg. 91-93.
6) Cromer pg. 441; 1. Bogdan Documentele lui Ştefan Il pg. 472 sq.
') Hurm. Dac. n, pg. 193 si].
[599]
f
"iI'
I
I
�W'
r
I
1
,
�
I
I
I
I
::l9G
cărora dându-le comandanţi ro mâni, i-a trimis să facă
incursiuni îri Polonia. (Tartaros oocaoii, el duciores TIVala­
cho« eis dedit"):"; De asemenea mai spune că tot Ştefan
împreună cu ruda sa, ducele Moscovei, a aţâţat pe Tătari
contra Poloniei 2). Ştirea aceasta este inexactă, întru cât
Ştefan era certat cu ducele Moscovei.
In Ţara-Homânească, nu se constată nici o năvălire
tătărpască în cu I sul veacului XV.
Sub fiul şi urmaşul lui Ştefan Vodă, anume Bogdan III
cel Orb, (1504-15t7), relaţiile cu Tătarii se înăspresc. Leto­
piseţul Ţării-Moldovei face menţiune de trei năvăliri tătăreşti:
una în 1 Ci 10 şi două în 15133). In anul 1510, Tătarii au intra t
în Moldova prin trei IocurI şi au prădat "dela Orhei pârui
la Dorohoi ş{ pe Prut în sus, de multa prada şi robie de
oameni şi de dobitoace act fdcut" '). Invazia s'a făcut prin
lunile Aprilie şi Maiu, Vladislav, regele Ungariei scrie Sa­
şilor, în ziua de: Ieria secunda proxima post festum Penthe­
costes, - deci 10 Maiu, -- că a primit scrisori dela Bogdan,
în care îl anunţă de Tătar-ii, cari cu dus: mâneascâ inima
au prădat Moldova. In legătură cu aceasta, Bogdan cere aju­
tor regelui, care la rândul lui invită pe Saşi să-I ajute O).
In acelaş an, spre toamnă o nouă năvălire s'a întâmplat.
La 28 Septeinbrfe, - in profesto beaii Michaelis - Barla­
bassa Leonard vicevoevodul ardelean spune într'o scrisoare
Sibienilor că Tătarii au prădat Moldova şi Bogdan a cerut
ajutor. Şi regele unguresc hotărâse să dea ajutor G). Planul
de năvală era ca mai întâi să prade Polonia şi apoi Mol­
dova. Sigismund ceru ajutor lui Bogdan '). Tătarii Tauricani
zdrobind pe Tătarli Nogai S), au năvălit în Lituania, şi au
prădat până la Vilna !1). De aci, au trecut în Moldova. Le-
---._--�_--
1) Ibid. pg. 501.
2) Ibid. pg. 508.
Z) Let. T. Mold. op. cit. pg. 123-124.
') Idem. Ibid; -Cronica lui Macarie în 1. Bogdan, Vechile cro-
nici pg. '1\:)9-200. Pune greşit invazia la 1514 în loc de 1510.
') Copii de dac. ardelene la Ac. Rom.; Hurrn. Il, pg. 618 şi E!�4.
") Copii de dac. ardelene Ac. Rom.
') Hurm. Dac. II" 631, fj34·.
') Wapowski op. cit. pg. 08.
") Wapowski op. cit. pg. 08-�ln: D. Ioclocus în Bibliotsk pisar ow
polskich 'ti.
[600]
600
P. (;!::UHGI.-\:\
topiseţul 'Ţarii Moldovei serie despre această invazie astfel:
... Mendi-Ghirei hanul au prădat Litfa până la Vilna, de
multă pa,c;abd au făcut şi multi: robi au luat. Aşisderea
pre acea vreme Beti-Ghirei feciorul hanului, au intrat
în Moldova de au prădat ţara până la Iaşi şi au ars
târgul şi tinutul Cârligăturei şi au ajans�şi până la Do­
rohoiu şi până la Siefâneşti, iar altii au prădat în jos la
Lipuş na şi la ChigeciLl şi de sâr{1 or ârul să iasa ca robi i
în Nistru multe suflete an inecai şi robi şi de ai săi ... " 1)
In Letopiseţ data acestei invazii e greşit pusă la 1513. Bog­
dan a cerut ajutor dela Sigismund, fără să-I obţină 2). Wa­
po wski spune că Tătari au luat in această năvală 74.000 de
prizonieri 0), ştire confirmată şi de o însemnare a vremei 4)
Tatar-ii au fost atacaţi de Moldoveni doar la trecerea lor
peste Nistru, după ee prădaseră "). Bogdan a intrat în legă­
turi, după plecarea Tătarilor, cu Sigismund regele polon,
pentru o eventuală luptă contra păgânilor. Tot atunci trimitea
şi un sol, care trecând prin Polonia, se ducea la ducele Mo­
scovei, ca să aducă de acolo lucrurile sorei lui Bogdan şi
să exprime şi dorinţa lui Bogdan de a lua parte şi ducele
la lupta contra Tătarilor. Sigismund răspunde lui Bogdan
arătându-i părerea de rău pentru suferinţele Moldovei şibă­
nuiala lui că Tătarii vor mai ataca Moldova. De aceea el a
poruncit căpitanului său din Rusia să intre în legătură cu
Bogdan contra duşmanilor, iar pentru un ajutor mai eficace,
a scris şi regelui Ungariei 6). Sigismund serie şi Că'stela­
nului din Cracovia că Tătarii din Perecop au de gând ca în
iarnă să jefuiască Moldova şi ca atare să se aşeze şi el în
Suceava, .spre il fi gata de ajutor 7). Tot acestui Castelan
însă, Sigismund îi cere şi părerea dacă e mai bine pentru
Poloni pacea pe care o vor Tătarii, sau dacă 13 mai bună o
alianţă cu Moldova contra lor 8). Din luna Neombrie, acelaş
1) Letop. T.-:\1alc!. ap. cit. pg. 123-24.
2) Hurm.· Dac. I12, 638.
3) Wapowski ap. cit. pg. 98-\)9.
') Hurm. Dac. Uz' 612, (dă cifr-a de 70.000).
") Letap. ap. cit. pg. 124; Wapowski op, cit. pg. 99.
") Hurm. Doc. II, 638-39.
7) Hurm. DJ':. 113 pg:. i.
S) Hur m. Dac. II" 04·1.
[601]
"S
'1
I
I
I
I
I
<,J"
�l
I
I
1
I
601
an 1510, ni se păstrează şi scrisoarea lui Vlad islav către
Luca episcopul Varrniei în care îi comunică despre inter­
ventia făcută la Tătari s;'i nu mai năvălească în Moldora 1).
Polonia deci era încă nehotărâtă} ca totdeauna. - Interven­
ţia polonă la Tătari de a nu mai năvăli în Molddva s'a făcut
spre sfâ.rşitul lunei Noembcie, întru cât la 26 Noembrie ve­
nise la Sigismund un sol tătar care-i spusese că Hanul vrea
să năvălească în Moldova şi să se oprească la Suceava 2).
Năvala nu s'a făcut în 1510. La 2 Ianuarie, Sigisrnund din
nou vest.ia pe Bogdan de mişcările tătăreşti cum şi pe că­
pitanii lui de frontieră să fie gata 3). Ajutorul polon se ridica
la 4000 călăreţi, cari urmau să fie gata în Podolia spre a veni
în ajutor 4). Armata polonă de ajutor din Podolia însă n'a
rămas aci decât până spre sfârşitul lunei Februarie, 1511.
La :2S Februarie, Krupski primia ordinul regelui să anunţe
pe Bogdan că soldaţii din Podolia nu mai pot rămâne acolo,
neavând hrană 5). Ştirile de atunci însă ne spun că chiar
în Aprilie, Sigismund se temea de o nouă invazie tătară şi
turcească G). Selim, fiul sultanului Baiazit, revoltat contra
tatălui său care alesese ca moştenitor pe fiul cel mai mare,
porni din Magnezia la Trapezunt 7). De aci merse în Crimea
la hanul tătar cu care se înrudia, cerându-i .ajulor contra
tatălui şi fratelui său. Selim avea de gând să cucerească
cetăţile de lângă Dunăre şi Nipru şi apoi să devasteze Po­
lonia şi Ungaria 8). La G Maiu Sigismund anunţă pe Bogdan
că a trimis veste regelui Ungariei pentru ajutor contra Tă­
tarilor 9). Cât de mare era teama de năvălire se vede din
grija ce o are Sigismund prin desele ştiri ce le' trimite re­
gelui Ungariei şi domnului Moldovei. Solul venit la Bogdan
din partea lui Sigismund, la 6 Maiu, aduse ştirea despre
') Hurm, Doc. II3' 1·2.
2) Hllrm. Doc. Il2, 61,7; II", 1.
") Ibid. n, pg. 11-12,
') Wapowski op. cit. pg. 100.
') Hurm. Doc. H3 pg. 13.
") Id. lbid. pg. 15-17; 17-18, (ordine date pentru Iuptă contra
Turcilor şi Tătarilor).
') Iorga. Chilia op. cit. pg. 179.
') Jd:. lbid.
0) Hurm. DI c. It, pg. 22-�:3
[602]
(j02
1'. GCORCd.-\!'i
mărirea armatei de ajutor din Podolia si că atunci când
Isac, solul lui Bogdan, era la Curtea lui Sigisrnund, venise
')i un sol dela Tătari care cerea pacea. Regele n'a voit să
accepte pacea propusă decât numai dacă este chemat în
această pace şi Bogdan 1). Sigismund vesteşte igpo! pe regele
Ungariei că fiul sultanului turcesc s'a căsătorit cu fiica ha­
nului tătar din Peninsula Taurică şi că vrea să ocupe Mol­
dova cu ajutorul tătăresc şi pe urmă -- după moartea Sulta­
nului - să cucerească şi Constantinopolul 2). De asemenea
comunică tot lui Vladislav, regele unguresc, că Bogdan i-a
spus că Selimbeg fiul sultanului din Trapezund a venit la
Nistru, a ocupat Cetatea Albă şi acum face planul să vină
în Moldova şi apoi În Polonia. Vestea aceasta o comunică
Sigismund lui Vladislav la 23 Maiu :J). Vladislav dete ordin
la 27 Maiu ca jumătate din trupele dela Oradea Mare să fie
gata de a veni în ajutor lui Bogdan 4), iar Sigismund porunci
lui Stanislav Lanczkoronski, căpitan din Cameniţa să dea
ajutor lui Bogdan, "care se purta mai corect" 5). Pericolul
începu să se depărteze din' partea lui Selirn G). Tătarii însă
tot se mai agiutau. Sigismund se învoise săplătească Hanului
'15.000 ducaţi de aur, în schimb să primească ostatici dela
Tătari 7). Această, învoială nu s'a realizat însă, Întru cât
Hanul nu s'a ţinut de vorbă. La 13 August Sigismund scrie
iar lui Vladislav că fiul sultanului din Caffa şi-a măritat pe
fiica lui după fiul sultanului tătar din Taurida. Ele va ataca
Moldova, va cuprinde Chilia şi Cetatea Albă şi apoi va ataca
Polonia şi Ungaria 8). Pe la jumătatea lui August 20.000 de
Tătari cu cei doi fii ai Sultanului au trecut "ad Iuinc par­
tem fluminis Niper". Despre ei Sigismund scrie Castelanului
1) I-lurm. Ooc. Il, pg. 22.
2) Idem. Ibid. pg. 24·.
3) Id. Ibid, pg. 2G;Wapo\Vski o .. c. pg. 103; Iorga, Chilia op. cit
pg. 180. (Şi Chilia a fost cucerită în această năvală). .
') Katona, Hist. Critica reg. Hungariae 1316·G19; Pra y, Disserta­
tiones 150-1; Idern Literae pr ocer um regni Hungariae I, 87. cf. Iorga,
Chilia op. cit.
') Hurrn. Doc. II" pg. 27.
G) Iorga, Chilia op. cit. pg.180.
7) Wapowski, ap. cit. 104·.
S) Hurrn. Doc. II, pg. 30.
[603]
·1
J
,
1
T.\TARII ix TĂRIl.I·:IWM.\Nr:STl
de C racovia Spitco ele Iaroslav, Ct1 au ele gând să atace:
nant nostra dominia, aui Valachi" 1). De asemenea Sigis­
mund scrie ,;;i Căpitanului de Cameniţa, Stanislas Lanczko­
ronski, să aibă grijă nu cumva Tătari trimişi asupra Mol­
dovei să devasteze şi Polonia, - ideo oiqilantes istic sitis,
ut nobis et reano nosiro honorem et lam am el commodum
cum au xilio Dei reporietis 2), - cum şi căpitanilor din Lern­
berg şi din Rusia. Căpitanilor din Caroeniţa şi Rusia le spune
că sultanul tătar elin Perecop înşală pe Poloni, întru cât a
trimis pe cei doi fii ai săi să dea ajutor lui �Jachl11etkierey,­
cel trimis asupra Moldovei. De asemenea sultanul tătar are
de gând că dacă va găsl Moldova pregătită de răsboiu, să
plece contra Poloniei. Deci se cuvine să dea ajutor Moldo­
aei 3). Acelas lucru îl spune şi lui Stanislas Chodecz- că­
pitan din Leopole - că intenţia lui Machrnetkierey e să atace
Polonia, pentrucă de Moldova se teme. (Se sine periculo
exire, ex Valahia non poeseş 4). In acelaş timp, Sigismund
scrie şi lui Ioan Laski, episcop ele Gresna că Sultanul tă­
tar il cerut pace, învoindu-se să dea ostatici pe cei doi fii
ai săi, -- iar pe de altă parte el a trimis pe al treilea fiu
al său Machrnetkierey să devasteze Moldova. Sultanul n'a
VOl t să închee pace şi cu ambasadorii Moldovei, punând pe
solul moldovenesc în lanţuri. Sigismund anunta că dacă si­
tuaţia ar deveni grea pentru Poloni, el va încheia pace cu
Tătarii şi fără de Moldoveni 5). Ion Zapolia, voevodul Tran­
silvaniei, dădu o proclamaţie către cetăţenii din Bistriţa să
se pregătească ele luptă contra Tătarilor, cari .innumera­
bili multitudin« conqreqati, in conţinibus Moldauie C01l­
descendisseni"; gata de invazie în Moldova şi Ardeal 6).
Tătarii au trecut în Moldova la sfârşitul lui August şi
inceputul lunei Septembrie. Bogdan era ajutat de Căpitanii
din Carnenţia şi Husia, - cărora Sigismund le mulţumeşte
') Id. lbiel. pg. 31.
") Id. Ibid. pg, :3'J·3;:J
6) Ip. Ibid. pg. 3.-,.
') Id. Ihid. pg. 3G.
"1 Id. Ibid. pg. 3:2-33.
ti) Id. Ibid. pg. :'\3-3'1.
[604]
printr'o scrisoare 1), cum şi de 800 de oameni din Ungaria Z).
Lupte nu s'au dat intru cât Tătarii cari au năvălit - Tauri­
canii - a trebuit să se Întoarcă înapoi ia locuinţele lor, cari
. erau atacate de Tătarii Nogai. Cu toate acestea, Sigismund
in scrisoarea de mulţumire adresată lui Stanislas Lancz­
koronski, căpitanul Cameniţiei, - si lui Ioan Tworowskl.>-
. .
căpitanul Rusiei, - scrisoare datată din 26 Septemarie, le
spune să fie gata înţeleşi cu Voevodul Moldovei, pentrucă
Tătarii nu se vor întoarce acasă până nu vor prăda Polonia 3)."
In anul 1512 situaţia Moldovei era în pericol. Selim
ocupase Chilia şi Cetatea-Albă; spre Răsărit, la Nistru, roiau
TătarIi ; Ungaria ca şi Polonia erau bune doar S:1, făgăduiască.
Bogdan închee pace cu Tătarii. La 22 Martie, Sigismund scrie
lui Vladislav despre situaţia critică a Poloniei creată prin
pacea lui Bogdan cu Tătarii 4). Prin Petru Torniczki, Si­
gismund înştiinţează după aceea pe Vladislav la G Aprile,
că Tătarii din Taurida trimiseseră cu un an mai înainte
solide pace în Polonia, cerând ca Voevodul Moldovei să fie
scos din alianţă, pentru că hanul voia să ia Moldova ori
pentru el, -ori pentru fiul său sau chiar pentru Selim. Sigis­
mund nu se învoise la această pace şi acum Voevodul Mol­
dovei, prin alianţa făcută, creiază Poloniei mari dificultăţi 5),
Bogdan trăia în legături de duşmănie şi cu Domnul Ţ'ării
Româneşti, situaţie pe care tot Sigismund i-o. comunică lui
Vladislav"), care se obligă să împace pe cei doi domni români
şi să intervină special în Moldova la Bogdan să nu facă
pace cu Tătari i 7). Pacea între Bogdan şi Tătar-i o mijlocise
Selim 8). Sigismund, prefăcându-se că nu ştie de îrreheerea
păcii, scrie lui Bogdan că a auzit de intenţia lui de a face
pace cu Tătarii din Perecop şi să aştepte venirea unui sol
polon la el, pentrucă e contra înţelegeri lor moldo-polone
604
P. GEORGIA"
r :
I
t
i
'1
î
!
I
i
I
1
1
1
�
i
1) Id. Ibid, pg. 38.
2) w apowski, op. cit. pg. Hit.
n) Hurrn. Doc. II" pg. 3tl.
') Hurm. Doc. IL, pP'. 41"\-7.
') Id. Ibid. pg. 4tl· so.
v) Id. Ibid. pg. 47.
') Id. Ibid. pg. 50-51.
') Id. Ibid. pg. 53-54
[605]
605
această pace 1). Bogdan încheiase pace silit de împrejurări.
Sigismund îi dădea dreptate pe de oparte, când scria lui
Ion Laski, episcop de Gnesna, că lenea din afacerile publice
ale Poloniei e mare şi că Bogdan are dreptate să se împace
cu Tătaril '1,). Selim căpătase dela tatăL său cetăţile danu­
hiene dela Caffa şi până la Nicopole. Această situaţie a dat
încă un motiv lui Bogdan de a încheia pacea, intervenind
chiar Selirn, cu care Domnul Moldovei sta În bune raporturi 3).
Rezultatul imediat al păcii cu Tătarii în politica externă a
lui Bogdan, a fost răceala intre Moldova şi Polonia. La :':u
Aprilie 151:':; Tătarii în număr de 20.000 devastează Polonia.
Bogdan nu poate da ajutor Polonilor din cauza păcii sta­
bilite 4). Polonii bat pe T;Uari în lupta dela \'Icisnezvecz 5).
Bogdan prin solul său Luca, felicită pe Sigisrnund, care era
supărat 6). La 1;:> Maiu, Bogdan se gandeşte să dea ajutor
Polonilor în viitor. Polonii însă n'au încredere în ajutorul
făgăduit 7), cu toate că regele polon înţelegea că Polonii
fără Moldoveni nu pot lupta contra Tătarilor 8), - totuşi nu
ştia ce să creadă despre atitudinea Voevodului moldovean
care nu dăduse ajutor în lupta dela \7\Tisnewecz "), Polonii
au căutat să determine pe Voevodul din Muntenia să pornească
asupra Moldovei) dar acesta a răspuns că fără învoirea
regelui Ungariei, de care depinde, nu poate să facă nimic [0).
Motivele de ceartă între Bogdan şi Sigismund s'au înmulţit.
La 7 Martie 1513, solul lui Bogdan) Toma ducea în Polonia
scrisorile lui Bogdan prin care cerea permisiune ele a trece
în Rusia, fără să i se. aprobe şiînăsprind mai mult legăturile
moldo-polone 1 '), In acest timp Selim, după ce ornorâse pe
cei doi fraţi ai lUi,.a ocupat tronul .şi avea intenţia să supună
') Id. Ibid. pg. 54-55.
2) Id. Ibid. pg. 55-56
3) Id. Ibid. Hurm. IIs pg. 53.; Iorga, Chilia op. cit. 181.
') Id. Ibid. pg. 56.
") Wapowski op. cit. pg. 107-;108
G) Hurm. Doc. If, 65.
') Id. Ibid. pg. 60-61.
s) Id. Ibid. pg. 0I.
') Id. Ibid. pg. 62.
10) Id. Ibid. pg. 68-70.
11) Id. Ibiel. pg. 84, S:)
73825. - Con vor bir i Literare
[606]
"
606
şi pe "Valach" -, cu ajutorul Tătarilor. ( ... ui Valactuini
expuqnet et sibi subjectum auxiliun» Tartarorum [aciai 1).
Intenţia lui Selim era să cuprindă Valachia, ele unde poate
mai uşor să cuprindă şi Polonia 2). Tătarii au năvălit în
Moldova J); regele Sigismund se teme că de aci vor năvăli
în Polonia 4), de aceea dă ordin armatei dinPodolia să fie
gata de atac "). Invazia a avut loc pela sfârşitul lunei August.
La 9 Septembrie, Sigismund scrie episcopului din Posen cum
şi lui Nicolae de Camenecz că Tătarii au devastat Moldova,
adăogănd în scrisoarea către cel de al doilea că această
devastare este datorită nesincerităţii lui Bogdan faţ':t de
Poloni 6). Sigismund n'a venit în ajutorul lui Bogdan întru
cât- zicea 'el - avea soldaţi puţini 7). Adevăratul motiv
este însă acela, că el încheiase pace cu Tătarii 8). In această
invazie, Tătaril au ajuns până la Iaşi, arzând şi oraşul 9).
Moldovenii au fost învinşi - Letopiseţul Ţăr-ii-Moldovei scrie
că Bogdan s'a luat după Tătari şi .i-ou. Iooit cu oaste
proaspata şi au scos tot pleanul dela dânşii 10)". Nu se
poate însă confirma această ştire.- In anul 1513 deci, Bogdan
era In duşmănie cu Tătarii, iar Sigismund era în bune
legături cu ei. Legăturile bune costau destul de scump pe
Poloni. Căpitanul din Cracovia, Spitzko Iaroslav, primi ordin
dela Sigismund la 2 Octombrie 1513 să trimită Hanului tătar
7500 florini de aur li). Până in 1514, Sigismund dăduse
Hanului mai mult de 30.000 de florini 12)._. De acum înainte
"
1) Id. Ibid , pg. 8(',.
2) Id. Ibid. pg. 9G.
3) Id. Ibid. pg. 94.
') Id. Ibid. pg. 95.
5) Id. Ibid. pg. 82.
6) Id, Ibid. pg. 94-96. (Cronica Moldo-poionă in 1. Bogdan, Vechile
cronici op. cit. pg. 229, dă data de 22 August) - când au venit Tâtarii­
Corup. Hurrn. Dac. Il, pg. 94:.
7) IL!. Ibid. pg. \)6, 97, 98, 99, 100.
S) Id. Ibid , pg. �)4, 98, 99, 100.
9) 1. Bogdan, Vechile cronici op. cit. pg. 229; Hurm. Dac. Il3 pg. 94.
10) Let. T. Mold. op. cit. pg. 124; -- Istoria O-lor Ţării Româneşti ...
Const. Căpitanul de N. Ior-ga, Bucureşti 1'.'102, pg. 39-40.
II} Hurm. Doc; Il3 pg. 104·-105.
12) Hurm. Dac. II, pg. 185.
I
�l
[607]
W7
pericolul turcesc apropie iarăşi pe Poloni de Moldoveni 1).
Şi Ungurii şi Polonii se gândiau la o pace cu Turci 2). Papa
Leon X numeşte pe Toma, Archiepiscop de Strigoni, legat
apostolic În Ungaria, Polonia şi Ţara Românească, autori­
zându-l să predice o cruciată contra Turcilor şi a Tăta­
rilor 3). Rezultatul însă a fost nul. In Ungaria este revolta
lui Dosza şi Vladislav face pace cu Turcii. Sigismund era
încurcat în lupte cu ducele Moscovei şi nu făcu altceva de
cât făgădui Moldovenilor ajutor în eventualele lupte cu
Turcii 4). La puţină vreme după aceasta şi Sigismund închee
pace cu Turcii 5), act care îl pe face şi Bogdan, în 1514,
obligându-se a plăti tribut Sultanului O).
Din anul, 1;:114 sunt câteva ştiri cu privire la Tătari.
Astfel Sigismund într'o scrisoare din 20 Maiu, vorbeşte de
robii luaţi de Tătari dela lucrul câmpului "), iar la 9 Iunie,
aduce mulţumiri lui Bogdan pentru ştirile ce i le dă asupra
Turcilor, făgăduindu-i 'ajutor contra Tătarilor din Dobrogea
(Dobnicenses 8). La :3 Noembrie, Sigismund scrie lui Bogdan
că Hanul tătar din Perecop a trimis pe fii săi contra Mos­
covei şi-l invită pe Bogdan la luptă contra Moscovei 9). Re­
laţiile moldo-polone erau deci .bune. Spre sfârşitul anului iar
se strică relaţiile dintre Sigismund şi Bogdan 10). Tocmai în
Maiu 1515, Bogdan primeşte scrisoare de mulţumire dela
Sigismund pentru informaţiile date cu privire la Turci şi la
Tătarii din Perecop Il).
1) Id. Ibid. pg. 102, 137.
�) Id. Doc. VIII pg. 42-43.
�) Hurm, Doc. lIB pg.1J3-J15
') Id. Ibid. pg. 148, 150.
5) Id. Ibid. pg. 151-155.
6) Id. Ibid. pg. '171.; Vol VIII pg. 4·2-43; Tractaturile vechi ce au
avut Moldova cu Poarta otomanicească, in Letopiseţe ed. Kogălnic.
vol. III pg. 452; Arh. Rom. pg. 204; D. Cantemir, Istoria Imp. Otoman,
Ac. Rom. I, 275;, Giurescu, Capitulaţiile Moldovei cu Poarta otomană,
18·19.
') Hurm. Dac. Ils pg. 150-f)7.
8) Hurm. Doc. n, pg. 158.
9) Id. Ibid. pg. 182-183.
10) Id. Ibid. pg. 184-185.
1') Id. Ibiel. pg. 21�1.
[608]
608
P. GEORGIAX
După Bogdan, - care murl la 1517, 20 Aprilie 1), urmă
Ştefăniţă Vodă (1;)17 -1527). In domnia lui, la 1518) Tătarii
sub Alp-Sultan trec pela Vadul Sărăţii de pe Prut. Au fost
învinşi Tătari i şi izgoniţi de către Vornicul Cărăbăţ, în lupta
dela Şerbanca. Hornânii au luat -mulţi prizonieri, între cari
:şi două căpetenii tătăreşti, iarI-lanul a fost rănit la cap 2).
In anul 1;)20, în Iunie, Ştefăniţă anunţă pe Sigismund că Tă­
tarii trec peste Nipru cu gândul să prade Polonia 3). Peste
doi ani, în 1522, Voevodul moldovean e supărat pe Poloni,
pentrucă adăpostiau la ei pe nişte boeri pribegi, cari susţi­
neau pe Petru Rareş. Evenimentele nenorocoase care arunca
Ţara Ftomănească în puterea Turcilor, de te prilejul Hatrna­
nului Arbore să trimită în 1523 pe Luca Cârjă la Poloni
spre a interveni pentru alianţă contra Turcilor '). Ştefăniţă
Vodă nu înclină spre Poloni. La 4 August 1523, se vorbia
chiar de o alianţă turco-polono-rnoldoveană contra Poloniei.
In secret trimite atunci Voevodul Moldovei la Poloni că dacă
nu-l vor închina ţara, el o să se supună Ungurilor ori Tur­
cilor 5). In 1;)24 pericolul turco-tătar creştea şi pentru Po­
loni 6), şi pentru Unguri. Ludovic) - regele Ungariei, - roagă
pe papa Clement VII să predice ajutor pentru Ungar-i», care
va fi atacată de Turci şi de Tătari 7). Cu doi ani mai târ­
ziu, în 1526, se svonia de 80.000 de Tătari, cari au intrat
in Polonia şi se apropiau de munţii Moldovei să treacă în
Ungaria S), iar Voevodul Moldovei era pregătit să asediaze
1) Inscripţia de pe mormântul lui dela Putna, în Archiva Româ­
nească II pg. 307.
2) Let. 'l'ări i Mold. op. cit. pg. 126_ Let. lui Azarie pune această
luptă la 9 August, "în al doilea an al domniei lui Şlefăniţă". 1. Bogdan)
op. cit. pg, 131; Cronica putneană in Archiva ist, III p. 10; Wapowski,
op. cit. pg. 571; în Ist, el-lor Ţăr ii Rorn., lupta e pusa la 1521 (70291eat),
Vezi, Iorga op. cit. pg. 42.
3) Hurm. Doe. II. pg. 3323-33.
') Archiva Ist. 1, t. pg. 9. Vezi discursul lui Luca Cârjă şi în
hroşura: Eloquenţa română de G. Adamescu, Bucureşti, Bibl, p. toţi.
") Hurm. Doc. II. pg. 437.
6) Iel. Ibiel. pg. 400-61.
7) Id. Ibicl. pg. 469-71.
S) Theiner. Mon. nist, Hung. op. cit. II, 792; Hurm. Dac. IIa
pg.351.
[609]
, '
..
'V'
1
-r\TAIHI IN T:\WLE·J/().\L\XEŞTI
()09
Cameniţa 1). Din acel an se constată şi apelul lui Sigismund
ca toţi să se ridice contra Tătarilor, cari au năvălit în Po­
lonia 2).
In timpul primei domnit a lui Petru Rareş (1527 -
1338), nu se constată decât o singură invazie tătărească,
in anul 1538, unită cu expediţia lui Soleiman în Moldova.
Dinspre Nord, Polonii se apropiau de Hotin, iar Ungurii se
pregătiau să atace şi ei. In faţa acestei puternice aliante
Petru Vodă �din toate, şi-an ales cii ai săi de au sfătuit
ca ,să ajunga la Iana ş, craiul unguresc, să-i împace şi
sa întoarcă oastea asupra Tătarilor, că de-i va putea, birui,
pre Turc pre lesne îl va, putea împăca. Ci sfatul măcar
câiu-i de bun, un lucru, ce-i din voia lui Dumnezeu nu se
poate schimba .... oastea tâiareascâ şi puterea tmpdrâiiei
turceşti, ca un puhoiu de graba ce vine I-au. acoperit de
i-aa cautat a lasa tot şi s'au dat spre munte, pârtisit de
toată slujba ce acea" 3). Petru Rareş a pornit spre Unga-
ria, trecând pela mănăstirea Bistr iţei 4) şi a ajuns la Ciceu,
în ziua de 21 Septembrie 15385). In legătură cu apărarea
hotaruluirăsăritean Petru Rareş a refăcut şi Cetatea Soroca 6).
La început, Petru Rareş fusese aliat cu Tătarfi contra Polo­
nilor. Aşa se explică decretul pe care Sigismund îl dă în
15:36, Iunie 5, pentru strângere a dăriJor de războiu contra
Turcilor şi Moldovenilor 7).
Dela 1538 până Ia 1541 au domnit Ştefan VI Lăcustă
(1538-40) şi Alexandru III Cornea (1540-41), In acest timp
Tătarii arneninţau Polonia 8), şi în anul 1541 au pornit asu­
pra Ardealului "), Sigismund regele Poloniei, la 4 Octombrie
1341, cere ajutor Sileziei pentru a preîntâmpina pericolele
') Hurm. Dac. n, pg. 556,
') Id. Ibid. lI3 pg. 550,
3) Let. T. Mold. ap. cit. pg, 14't-142; c ornp. Iorga, Istor-iile d-Ior
T. H. op. cit. pg. 56,
') Oricarul IV, pg, 421.
') Vezi aceasta călător-ie a lui Petru în Ureche, Letopi-eţe 1 pg.lCJ2.
") Ior-ga, Geschichta.des rum, Volkes, I�otha H1(15 J, 384"
7) HUl rn. Doc. 12 pg. 92·93; Doc. II, vs 117, 168,
') Hurm. Dac. III pg. 194.
") Id. Ibid. pg. 220,
[610]
GIO
P. GE')RGIAN
din partea Moldovenilor, Tătarilor şi Muscalilor 1). In a doua
domnie a lui Rareş (1541-46) nu se constată nici o năvă­
lire nouă.
In Ţara' Românească se pomeneşte doar de Tătar ii cari
au ajutat la leat 7053 (1.545) lui Mircea Vodă Ciobanul să
ocupe tronul, în lupta cu Radu VI Paisie. Tătarii au ajutat.
pe Mircea împreună cu Turcii, din ordinul Sultanului căruia
îi scrisese Mircea că "nu-l lasă domnii cei haini. şi boiarii
cei haini .să-şi stâpâneascâ ţara, ci vin de-l scot elen ţarii" 2),
Veacul XV se închee cu recunoaşterea suzeranităţii tur­
ceşti şi asupra Moldovei, aşa cum la începutul veacului re­
cunoscuse aceeaş suzeranitate Mircea pentru Ţara-Româ­
nească. Această recunoaştere, făcută din înţeleaptă chibzuinţă
politică a făcut ca Principatele Române să supravieţuiască
celorlalte state creştine din Răsăritul Europei 3).
Veacul XVIi a adus începutul decadenţei politice, care
s'a accentuat mai ales în a doua jumătate a acestui veac,
când şi Ungaria fiind sub Turci (după 1526), influenţa asupra
noastră a fost cu atât mai puternică. Atacaţi din Răsăr-it de
Tătari şi înconjuraţi în Sud şi Vest de Turci, iar la Nord de
Poloni, poporul românesc s'a păstrat prin deosebite le calităţi
politice ale lui, cum şi prin împrejurările cunoscute. La sfâr­
şitul veacului a apărut nca o ultimă flacără strălucită a
vechilor dinastii, eroul Ltnităţii naţionale: Mihaiu- Vitea-­
znl" 4).
P. Georgtan.
J) Id. Dac. 12 pg. 156.
") Istoria d-Ior Ţării Român. publ. de N. Iorga, op, ciI. pg. 62.
") D. Onciul, Fazele op. cit. pg. '17-'18.
4) D. Onciul, Id. Ibid.; Vezi de acelas . Din istoria României. op­
cit. pg. 63-64.
[611]
SONETE
DIN ALBERT SAMAIN
Seară Piigâ'lă
E-o seara de coloarea succinului cru:a.It.
Pe promontoriu, templul lui Adorâs]!i tae
Conturul colonadei pe cerul de oâpae:
Şi 'niâia stea, rtisleaţâ, pe mare-a scânteiat ..
o trestie, în freamăt, un cântec moduleaeâ.
Pe munte, Pan=se 'nalţâ să vadă colo'n fund
Cum nimfele desculţe danţeaeâ jos pe prund;
Din Asia corăbii tot portul 'mbaisâmeaeâ.
Femei, ţinând ulciorul pe ghizduri, au ramas
Să-şi treacă la fântână nehoiârâiui ceas.
Doi câte doi, şi boii lasara brazda muta.
Coboară molcom noaptea cu roze 'nmiresmaiâ ...
-Ctt nimb de-argint, Diana, oisând de asttidatâ,
In inima pădurii de-o rază strabatuta,
P'Endumion pe ploape cu patim/i-i sărută.
[612]
612
:lIda
SO:iETE
Gdlbue ca şi zorii 'n. Norvegia, pe toamna.
Magnetica btândeţe a Nordului avea;
De eCL aproape, totu 'rn.pticai se potolea,
Cum paşii, prin eâpadâ, un sp omot nu inseamtui.
Fiaura-i, printr' o tristă şi stranie orajire,
Din [r aqeei ani laase şi-acum pastra uşor
Ceva din ţrumuseţea sublimă-a morţilor,
Şi lângă eCL, chiar râsul părea nelegiuire.
I
. I
I
�
v
1
Pe apa luminoasă a ochilor, - etinţther
Piuieă 'n. neştire Visul ca un tacut ruier ...
, Pătruns de-o taind totu în jurul ei era.
Şi gin,qaşd, zulufii pe deget dcptinând,
Sâlbaticâ sfialâ în glasul ei păstrând,
Trâiă pentru nespusa plăcere de-a tăcea.
Tălmăci te de Ion Gane ..
[613]
CRONICI
Cronica istorică.
Voevozii lnmormântaţi in biserica Domnească dela Curtea
de Argeş. - Până astăzi toate mormintele descoperite în inte­
riorul bisericei Sf. Nicolae Domnesc din Curtea de Argeş, cu toate
studiile ce au apărut in diferite scrieri şi chiar în voluminoasa
carte: "Curtea Domnească din Argeş" J), au ramas încă, de do­
meni ul enigmelor.
Ceia ce se poate susţine cu destulă siguranţă este că prede­
cesorii lui Mircea cel Bătrân, afară de Basarab 1 şi Neculai
Alexandru 1, se află înmormântaţi în această hiserică, şi anume
Vladislav 1, Radu 1 şi Dan 1.
Neculai Alexandru 1 se află înmormântat în biserica Dom­
nească din Câmpulung, după cum rezultă din inscripţia de pe
piatra de pe mormântul său. Tot acolo pare să fi fost înmorrnân­
tat şi părintele său Basarab 1. Căci el n'a putut fi înmormântat
la Curtea de Argeş, de oare ce biserica domnească, poate începută
de <Unsul, dar mai probabil deabea de fiul său, nu era încă
gata, motiv pentru care a trebuit să fie Înmormântat tot la
Câmpulung, unele el a şi murit după, grafitul descoperit la Argeş.
Identificarea mormintelor înseşi este foarte ancvoiasă. Acea
făcută de DI Virgil Drăghiceanu 2) este foarte problematică şi
arbitrară. Astfel susţine că în sarcofagul descoperit la locul mor­
mântului de onoare al ctitorului s'ar afla rămăşiţele lui Radu 1
'zis greşit Hadu Negru 3) de oarece "din faptul că s'a gasit în
mormântul lui plete castanii, se poate deduce că el a murit tânăr"
şi că "figura lui este reprezintată în scena hramului bisericii,
"dela intrare, unde Domnul, cu plete şi barbă eastanii întinde
"mânile, în poză de rugăciune Înaintea tronului lui Hristos."
') Bllieinul Cornisiu n ii nronurnrnIe l o r i st oric-e , annlX·::;YT, RIIC'U re s t i 1 "�;:.
2) Curtea Domnească din AT�'eţ, op. c,' •
3) ib id , p. Mi.
[614]
614
C. KOG2iLNICEANU
Această părere a fost adoptată şi de D-l Alex. Lapedatu
în studiul său «cum s'a alcătuit tradiţia naţională despre originile
Ţării-Româneşti» 1). "Intr'adevăr frapanta asemănare între cu­
,,10area părului şi forma costumului Domnului zugrăvit 'În această
"icoană ca ctitor şi culoarea părului, aşa cum s'a păstrat, şi forma
"costumului aşa cum s'a putut reconstitui, ale Domnului în mo r­
"mântat in sarcofag, e dovadă că avem a face cu una şi aceiaş
"persoană: Că Domnul din mormânt e însuşi ctitorul din icoană",
Aşa este, concluz ia e justă, dar nu dovedeşte decât un lucru:
identitatea Domnului din mormânt eu ctitorul din icoană.
Dar chestia. este tocmai cine este ctitorul zugrăvit în icoană
şi Înmormântat în sarcofag. Este el Basarab 1. cum susţine D-l
N. Iorga 2) şi cum susţinusem şi eu altă dată 3), sau Radu 1 cum
susţin Domnii Virgiliu Drăghiceanu şi Alex. Lapedatu, "au
Yladislav I cum am căutat s'o dovedesc eu În două articole
publicate în Convorbirile Literare 4).
In mormântul etitorului negăsindu-se n1(',1 o inscri pţie ))11 se
poate avea nici cea mai miei iudieaţiune elespre Voevodul din
sareofag, afară de aflarea celor două inele cu inscri pţi uni relig'Îoase
catolice în limba latină 5) care, cum vom vedea, pe lângă alte
consideraţiuni pot contribui la deslegarea acestei chestiuni.
Deasemenea nici portretul ctitorului elin icoană nu ne poate
da nici o indicaţiuns, dar g'ăsim un început, care ne poate călăusi
in aflarea Voevoellliui înmormântat, in inscri pţia cea veche dea­
supra panoului cu ehi pul cti torului, a Domnului şi a Domnei în
naosul bisecei. Din nefericire această inscripţie nu este decât
fragmentară 6).
Dar mai Întâi să vedem 'care sunt argumentele pentru care
Domnii Yirgiliu Drăghieeanu şi Alex. La pedatu susţin că mor-tu 1
din sarcofag ar fi Radu r.
" Amândoi aduc ea argument pomelnicul cel vechiu al bisericei
care numeşte ca fondator al sfântului Iăeaş pe Radu-Vodă eu
Doamna lui Ana 7). Aeest pretins vechiu porneluie nu datează
decât din anul 1863 făcut de pe altul vechiu, care era cel puţin
de pe la 1812adaogă D-I Drăghiceanu 8). De aci rezultă ea uu
avem de loc a face cu vechiul pomelnic, Dealmintrelea dovadă. că
acest pomelnic n'a fost măcar copiat după cel vechiu este alcătuirea
lui. Din el lipseşte atât Basarab 1 cât şi fiul său Nicnlai Ale-
'III
1) AnLUhl'llL institutului de istorie n a.ti o u u.l.ă , VoI. . II. Bucureşti, C1J.,teR
"Românească, Bucureşti 1924, p. :30:3-:304. '
2) Revista istorică, anul VI, No. 7-8.
�) Basarab zis Negru-Vodă
, )
,,) Curtea Domnească. o. 1j1- 62.
") Ibid. p. 46 - 50. ' �
') Alex.. I�epedatu, o. c. p. 304.
S) 0- c. p. 46.
[615]
CRO:\!CA ISTORICĂ
1315
�
I
xaudru 1. Apoi după Dan 1 e pus un Ştefan- V08vod, etc. Pentru
aceste motive acest pomelnic nu are absolut nici o valoare pentru
epoca primilor Yoevozi. Ca al doilea argument se invoacă tradiţia,
iar cel dintăi mai invoacă panoul din naosul bisericei, şi cel de
al doilea "I'elieful, sta tu de piatră, aşezat odinioarea deasupra
"mol'mântului nostru şi care a fost considerat, în toate timpurile,
"ca reprezentând pe Radu- Vodă" 1). Acest argument cade de la
"sine, chiar dacă în adevăr al' represinta pe Radu 1 de oare ce,
cum a dovedit D-1 Drăghieeanu, n'a fost aceasta piatră cu chipul
unui Yoevod pe morinântul ctitorului, ci pe alt mormânt 2). Ră­
'miu cleei încă două argumente: tradiţia şi panoul.
Tradiţia singură nu poate fi adusă ca dovadă despre În­
mo rmântarea lui Radu 1 în mormântul cu sarcofag.
După tradiţie toate bisericele, oraşele. cetăţile vechi sunt
atribuite lui Radu 1 sau exact zieând lui Negru- Vodă. D1. A.
Lapedatu în însemnatul său studiu despre modul cum s'a alcătuit
tradiţia naţională despre originile Ţ'ării-Româneşti, a stabilit în
mod cert că tradiţia veche populară nu cunoaşte decât pe Negru­
Vodă, întemeietorul rţ"ării-Româneşti, şi nicicum pe Radu Negru
caro nu aparţine decât tradiţiei posterioare, literară 3). In ceeace
priveşte tradiţia locală care arată că, la ziua Sf. Niculae în fie­
care an se făcea slujba îndatinată a hramului pe mormântul
ctitorului pomenindu-se pe . Radu Negru, această pomenire al
acestuia se făcea ele sigur deabea din timpul când uitându-se
adevăratul ctitor s'a îndatinat părerea că Radu ar fi fost ctitorul
acestui lăcaş. Să vedem acum ce e cu ultimul argument, panoul.
Acest .panou se află în dreapta uşii de intrare în naos. El
reprezintă un Domn şi o Doamnă ţinând în mână biserica, fără
nicio inscripţiuue. DI. Y. Drăghiceanu zice că "acest pano1t ar
li fost făcui ele pe un decalc ele pe cel oechiu' 4). Comparaţia
costumelor Domnului din acest panou cu acel al Voevodului ain
icoana hrarnului bisericei, dovedeşte că aci avem a face cu portretul
-cel vechin, pe când celălalt se datoreşte zugra vului Pantelimon
de pe Ia 1829 influenţat de tradiţia literară cum că biserica ar
fi fost zidită de l�,aau şi de I soţia sa Ana, înlocuind de sigur
-chipul cel vechiu care reprezinta probabil pe acelaş Voevod din
icoana h rarnu Iui , a cărei existenţa o arată inscripţia veche frag­
meutară ce a mai rernas deasupra panoului, Chiar Dl. Drăghiceanu
este silit a mărturisi că această inscripţie, deşi numele Voevodului
şi a soţiei sale sunt şterse, ar putea să se refere la Vladislav 15),
Panou} cel vechin dar, reprezintă nu pe Hadll J, ci pe fratele
1) ihid.
2) o. C. P: 4U - c\2.
') o. c. P: 290 - 314.
'1 o. C. p. 47.
'01 nl'a.ghiee�nll, o. c , p.47.
[616]
61G
c. KO::;ALNICEA NU
ŞI predecesorul său Vladislav 1 sau Vlaicu. rrot pe Vlaicu clar­
îl reprezintă şi chipul ctitorului din icoana hrarnului,
Si asa si este. Căci din moment ce Vladislav I se află În­
morm1lntat Î� această biserică, fapt recunoscut şi ele Dl. Drăghi­
ceanu , el trebuie să fie ca predecesor al lui Radu I, decedat şi
Înmormântat 'Înaintea acestuia, neapărat dacă nu singurul ctitor
cel puţin primul ctitor al bisericei, şi ca atare Înmormântat în
mormântul ctitorului, adică în naos în dreapta, la locul de cinste,
În mormântul cu sarcofag. Remăşiţele dar găsite în acest sarcofag
sunt neaparat ale lui Vlaclislav 1 1).
Atât eu 2), cât şi în urmă Domnii V. Drăghiceanu 3) şi J.
C. Filitti 4) (au dovedit că părerea Dl. N. Iorga 5), adoptată,
nu ştiu pentru care motive, şi de Dl. A. Lapedatu 6), cum că
Vladislav 1 ar fi înmormântat în mănăstirea Tisn'iana este eronată.
Domnul înmormântat aci este după mine Dan I care a sevârşit
această mănăstire "începută din temelie" dar nesfârşită ele părin­
tele său Radu 1, şi nu Mihail I, fiul lui Mircea I cel Bătrân
cum pretinde Dl. V. Drăghiceanu, căci nu e de admis că acest
Voevod să fi fost înmormântat în lăcaşul zidit ele Dan şi nu la
Cozia zidită de tatăl său şi în care acesta se află înmormântat,
Dar dacă Radu 1 nu este înmormântat În rnormântul cti­
torului din biserica Domnească, neputând fi înmormântat Ia Tis­
mana începută de dânsul numai, dar neterrninată el a trebuit să
fie astrucat tot în biserica Domnească din Argeş, deşi este cu nepn­
tinţă a desemna cu preciziune în care din celelalte morminte se află
înmormântat, probabil Însă în morrnântul din mijlocul bisericei
atribuit de 01. V. Drăghiceanu, lui Vladislav I.
Căci fragmentele, dintr'o înscripţie funerară, care au fost
găsite în apropiere de ar-est mormânt, 1., a-i. s. şi care ar da
numele lui Vladislav din care cauză Dl. 'V. Drăghiceanu 7) a
atribuit acest mormânt lui Vladislav 1, pot şi sunt probabil elin
piatra de pe mormântul de alăturea, atribuit de Dl. Drăg'hiceanu
boierului Nan Udobă S). După Dl. Aurel Savela 9) aceste f1'ag'­
mente au fost găsite nu Iăngă mormântul presupus al lui Vla.dislav
ci lângă inormântul atribuit lui Nan Udobă. După mine, în acest
') Vezi �i C .. Kog::Llniceanu, Biser-ica SI'. Nico lai Domnesc, în COIlV. Li t,
anul 3;:', V. 7'27 - 72,8 unele a ră ta.m eri. inelele g'ă,si�e cu iuscripţ iun i rel igioase
catolice nu pot fi ale lui U,ti'l 1 Domn em inam en te ortod ox, po câ ml Ylad i sla v 1
trecea, desi eroun.t, de ca to l ic.
2) BiseriM se Niculai Domnesc în Co nv. Liter. anul 513. 1924. P 761-7135.
a) o. c. p. 44, nob, 1.
') D�3pre Neg ru> Vodă, Cul tura Naţională, Bueureşt.i, 1924, p. 29.
") Revista Istorică, anul VIII, N-e. 7-9, Bucllre�ti, 1922, p. 12,1)-127.
') 'l'l'adiţia despre originile 'l'{,rii-Românesti în Allll�l'Lll If1stitutnlni de-·
istorte nation�Iă II, 1923, p. 302 - 303. '
;) �. c. p. '14.
S) o. c. p. 54.
") Descoperirile iSGoriee del� Clutea ele Arg-e?, 13ltelll'e�ti, 1931, p. 1'>.
[617]
. eRON IC.'>. lSTOJUC.;l,
(i17
mormânt, se află înmormântat nu Nan Udo hă., ci Ylaclislav ele
Doboea, nepotul (le soră al lui Yladisl av I, (lupă cu m I1m arătat
În articolul' meu Sf. Nicolae Domnesc: 1) revenind asupra unei
erori comise în precedentul articol despre Biserica Domnească�)
unde adrnisesem că portretul Cavalerului fără cap de pe stâlp de
lângă acest mormânt reprezinta pe Vladislav 1, pe când el nu poate
reprezinta decât pe nepotul său Vlaclislav ele Doboca, căci nu e
admisibil ca voevodul creştin, ortodox, să fi fost reprezentat într'un
costum atât de r-ăzboinic, nu numai cu spada, dar şi scut şi lance.
Inscripţia slavonă din care Dl. V. Ddlglliceanu,scoate Nan Udoba,
înseamnă probahil, cum susţine DI. G. 1. Brătianu 3), pe româneşte
"Răsplătească Dumnezeu".
Adevăratul chip al ctitorului, al Yoevodului Vladislay 1, îl
avem în icoana hramului, care este de sigur portretul original cel
vechiu, Costumul său e acel medieval cavaleresc occidental, foarte
asemănător cu costumul lui Mircea 'cel Bătrân dela Cozia care
este asemenea portretul original.' Acel aş costum îl găs'im �i în
portretul lui Alexandru 1, din Chronicon pictum. reproduside D1.
V. Drăghiceanu ") greşit Însa ca portretul lui Basarab I, căci în
cronica ungară e vorba de una. din misiunile Episcopului de
Oradea })e Iăngă Alexandru I, şi nu pe Hng�L tatăl S�1U Basarab.
Costumul acestuia seamănă cu desăvârşire costumu lui Regelui
Carol Robert, contimporanul său, al căruia portret se află reprodus
in Istoria Rorrlânilor de DI. Ioan Lupaş "),
. Avem dar portretele originale ale lui Basarab 1, Alexandru, I,
şi al lui Yladislav I, ctitorul bisericei Domneşti dela Curtea de
Argeş, unde este înmormântat în mormântul ctitoresc în care s'a
descoperit sarcofagul cu rămăşitel e sale, atribuit greşit fratelui
său Radu 1.
Rău .şi f:lri"L cale s'a pus, înainte ca această chestiune să fi
fost rezolvată într'un mod cert, o tahlă lângă mormântul cu sar­
cofagul din biserica Domnească dela Curtea de Argeş, cu inscripţia
că acolo ar fi astru cat Radu I.
C. Kogălniceanu
Despre Marea Valahie i;). � Seriitoru l francez, Heuzey in lu­
crarea sa: "Le :\lont OlYI,1pe et l'Acarnanie" vorbind de Vlaho­
Livadia, la pa,g. 48 şi MJ, fădnd menţiune de Thessalia zice:
"In secolul al XII-lea, 'I'hessalia nu se mai numeşte altfel
1) Con v , Liter. 56, 1924, p. 759-760.
�) Convv Liter. 54, J922, p. 728.
S) li'e"isb Istorier" VI, 7-8.
1) o. e. p. 13.
5) Editia c. II-a, Bu cu rest i lnZ.
0) Vezi începutul în COll"'orbil'i Litcrare, lOZ;,. 1\0.
[618]
618
v DIAMANDI·AMINCEANU
"decât "Marea V alahie". Dela ] 119, în tractatul de Comerţ între
"Veneţia şi Impăratul Alexis, se citeşte: .Provineia Vlachiae", acest
"nume îi rămâne până la venirea Turcilor",
Tot Heuzey într'o altă. lucrare a sa: Les Cou vents des Me­
teores eu Thessalie' în Hevue Areheologique t. IX din 1864
la pag. 154 se exprimă astfel: "In luna lui August 1858 explo­
>" rând acest povârniş al Pindului, mă g:�lndii, că neglijenta celor
"de mai Înaintea' mea, îmi procură ocaziunea de a descoperi ceva
"interesant. Mă urcai la cele mai principale monastiri, silindu-mă
"mai ales să examinez colecţiunea de cărţi imprimate sau mauus­
"crise pe care călugării le numesc bi bliotecile lor. In .aceste exa­
"minări, din nevoe cam gră bite, nu găsii nimica cu privire la an­
ţ tichitatea clasică, în compensaţie avui fericirea de a pune mâna
.» pe vre-o 20 de manuscrise bizantine, bule de aur ale Impăraţilor
"sau uzurpatorilor temporari ai Provinciei, sentinţa Episcopilor
"şi Patriarhilor, acte de ale: Autoritării Iocale, care îmi procurară
"mai multe Iămurirj istorice decât le găseşte cineva de obiceiu
"in bucăţi de asemenea natură. Intr'adevăr aceste pergamente se
"referă toate la aceaşi provincie Thessalia de Sus, sau Districtul
"Triccala, numită atunci ,,]J1area Valahie". Aparţin aceleiaşi peri­
"oade din secolul al XIV" iar la P: 163 zice: "Direcţia 'Fu'ii fn
.,lăsată atunci unui oare care Alexe Angelul, care poartă titlul de
Cesar al Valahiei cu coloarea albastră".
Heuzey et Dau met în renumita lor lucrare "Mission Archeo­
"logique de Macedoine", page X, în raportul lor către Impăratul
"Napoleon al III-lea, vorbind de 1'h8ssalia şi V'lahi zice: ,,In lipsa
), manuscriselor vechi, aceste documente dau curioase amănunte
),asupra stării populaţiuuilor şi asupra arnestecului raselor în a­
J,ceastă provieie în epoca când se numea ,,�Marea Volahier ; iar la
pag. 451 care cuprinde viaţa Sfîntului Atanase, extragem urmă­
toarele: "Intâluind pe Episcopul Serviei, numit Iacob, am aflat
:,dela el cu privire la Stagus următoarele: Este, zice el, un mic
"orăşel care se află Între frontiera laninei şi a Vlahiei. Vlahia se
r zicea mai, în�int:, apoi. 1'1�essa�i�, cu Pl'iI�z;\nd J?fu·ţil: �arissei". ,
Pe langa citaţiunile istoricilor Occidentali, YOl intercala ŞI
,�ele ce au scris Învftţaţii greci asupra Marei Valahii în operele
101' istorice şi filologice. Astfel geog'raful Meletiu în GeogTafia sa
ti părită la Veneţia (1724) la pag. 309 zice: "Apoi venind Vlahii din
Dacia 10cuil'ă în Marea Valahie precum şi în Tayget din Peloponez".
, �Alexandru Rigu RangaM În cartea sa: Die Franken în Pe­
]opones (Leipzig 1856) pag-. 18 Nota 1 zice că: "Numele de Valahia
;;e df'tdea de obiceiu În evul mediu părţii de Vest şi Sud a 'l'hessaliei".
Tot RangaM În Revista Pandora din 1856 se exprimă astfel:
,. Românii din Elada, Macedonia, Epir şi Thessa.lia sânt colonii
"venite din Romitnia. proprill zisă. ACt!asta lie vede nu numai din
"denumirea lor comună şi din limba lor, dar Încă prin numele lor
,de Megalo- Ylahi (Romiî.ni-Ma.ri) llume dat Horrlilnilo1' din Pi!ld".
[619]
CHONICA lSTORICĂ
G19
Ioan A. H,oin au II, În biografia lui George Gratianu (Corfu 1870),
la � tabloul dela sfârşit "vorbind· de I?tefan Duşan şi Simeon, men­
ţionează şi de "Marea Yalahie".
Constantin Sathas în opera sa "Elinica Anecdota" (Atena
1867) t. 1 face menţiune de Marea Yalahie în mai multe rânduri.
Mustoxidi în Memoriile sale asupra Epirului, Acarnanisi etc.,
publicate în Elinomnimon (1843) t. 1 p. 228 zice că o parte a.
Thessaliei se intitula "Marea Vlahie".
A. Miliarakis În cartea sa: Istori,tRegatullli Miceei şi Des­
potatului Epirului (Atena 1898) pag. 253 zice: că pe timpul
regelui Ioan Asan, Thessa.lia se intitula Marea Vlahie, iar la pag.
530 zice că; 'I'hesalioţii se chemau Megala- Vlahiţi" .
1. Lambridi, în brosura sa "Epirotica Meletimata t.V-. Meţova
şi :-::eraca p. 7 zice: "Vlahii se stabi liră în rfj1essalia către seco­
lul al VI venind din Em (Balcani) "împreună cu Bulgarii, urmând
'lspiritullar aventurier şi fiind înrolaţi de Bizantini, fură răsplătiţi
"prin concesiuni de terenuri". După ce pomeneşte de Benjamen
"de Tudela, mai spune că printre titlurile Despoţilor Thessaliei
"era şi acela de "Despotul j1fa,rei Volahic"; iar la Nota No. 1 ne
"mai spune că 'roma 1 şi fiul său Nicef'or sânt menţionaţi şi ca,
"Principii Vlahiei, iar �tefan Dnşan purta şi titlul (le "Contele
Vlahie1:" . .
P. Aravandinos în renumita sa operă" Cronicele Epirului" t. II, .
p. 33 zice:
"Oătre secolul al X-lea o parte din Dacii djn�foesia emi­
grară spre Pind "În părţele [Epirului şi Thessal iei, iar înainte
"de această epocă nu se face de lac menţiune în. acele părţi de
"această seminţie. Deoarece majoritatea. Vlahilor care emigraseră
"în Grecia locuiră Thesa.lia, fu intitulată şi 'I'hessalia "Marea
Ylahie", unde se află Larisa şi 'I'riecala".
Paparigopol, istoricul de frunte al Greciei moderne, Jn remar­
cabila sa lucrare "Istoria civilizaţi unei Greceşti" scrie: "Cei din
"urmă străini amestecaţi cu Eleniînainte de cucerirea rnuzulmană
"sflnt Vlahii. Aceşti Vlahi au apărut în Tara grecească în special
"în 'rhessalia, Înainte de invazia francă. Vlahii au venit de peste
"Dunăre. 'l'ree;'md pest.e acest fluviu cu Bulgarii, s·au stabilit mai
"întţ,iu peste Balcani, (le acolo se scaborfl,ră pttnă în Epir şi Thes­
"salia. O parte urmă soarta colaniilor şi cuceririlor bulga:t;e, alţii
"continuară să ducă a viaţă pastorală, alţii pl'imeall concesiuni
"de pământllri pe ambele versanţe ale Pindului după ce serviseră
"în armata bizantină. De a,ei numele de "Valahie" sau "Marea V a­
"lahie�, dat în evul mediu acestei porţiuni a Thessaliei.
. "O mulţime de oameni remarcabili din Istaria naastră mo­
"clernlt ca Caletti, Sina, 'llosiţa, Hagi-Petru, ca să nu citălri decât
"pe cei mai cunoscuţi, erau de originii V�dahă".
8a10111:C (Vn. llrm"
V. Diamandi-Aminceanu.
[620]
1)20
rxo. P. K. PAX.\ITI::SCI·
Cronica Socială
Anglia industrială se intoarce la agricultură. - In timpul
din urmă am avut două formule, una a lui Mussolini : bcdagZia
del gmno, alta a lui Lloyd George: bac," to the la nd, ambele ar
indica hotărârea a două popoare mari de a se întoarce la agricul­
tură, dar câtă deosebire între amândouă!
Bataqlia del+qrcno - lupta pentru grâu-împing'ea poporul
italian spre o agricultură=intensă, menită să-şi cultive singur
gr�ul necesar şi să se gândească chiar la export. Pe când back
to the lamd -- înapoi, la ţară - constitue o formulă, care trebue
să surprindă pe toţi, care stau să gândească puţin. Lloyd George
are aerul, să vrea nici mai mult, nici mai puţin decât să trimeată
pe şorneurii . industriali la munca câmpului ! In orice caz aceasta
ar TI prornotorul mişcărei lansate cu atâta uşurinţă de un
fost prim-ministru şi susţinută cu atâta serioz itate de o presă
mai mult decât bine-voitoare. Restul programului, care ar cons­
titui viitoarea activitate pe acest teren a lui Lloyd George, este
încă şi mai puţin încurajator pentru poporul englez, atât de ataşat
tradiţiilor lui seculare.
Un dinasticism amestecat cu propuneri analoage cu ceeace s'a
experirnenta.r Jn republica sovietelor, ne face să rămânem miraţi
în faţa seriozităţei, cu care se propune acest program. A trebuit
o reclamă bine meşteşugită, ca să înăbuşe o examinare serioasă a
acestor propuneri, aşa de îndrăsnete, când e vorba de o ţară ca
Englitel'a.
Lloyd George pleacă de la un principiu, care în ţara lui,
îi atrage de la inceput intreaga simpatie: "Proprietarul englez
este numai un depozitar al pământului, pe care-I stăpâneşte astă-zi,
proprietarul suprem fiind Regele Angliei", care exercită dreptul
acesta în- numele naţiunei. De aici posibilitatea exproprierei pă­
mântului de utilitate publică, chiar dacă această expropriere s'ar
face în vederea cimitirelor, căci şi aceasta este o utilitate publică.
Dar atunci "dacă este drept, spnne Lloyd George, ca "Statnl să-şi
reia dreptul asupra pământului pentru a în�Topa pe morţi, de
sigur că este just să-şi reia acest drept şi când va TI nevoie
pentru a hrăni pe cei în viaţă". In orice caz, de ce ar fi nevoie
de o frază aşa de sunătoare, când cauza este aşa de dreaptă? 1).
Au trecut probabil vremur-ile, când şi i'n chestiuni de agricnltură,
un alt şef al partidului liheral, tlie gl'eat old man, spunea lucruri
admirabile, cu un foud economic aşa de just şi în O frază pe atât
de limpede pe cât de simplă!
Lloyc1 George plecând de la "proprietarul suprem, Suve-
1) A se v edea si a.rbicol n l din Ideea EU1'Opeallii (lE> Oct. 925) unde d-I
Mitrany , bun cunoscă.tor a.I vieţei engIez eşt i, str, mirat În f[tta acestui program.
[621]
CRO'iICA SOCIALĂ
ranul ", cere ca părnân tu l să fie redat "naţiunei�, iar "na-ţiunea"
să-] dea ... în arendă � Cu alte cuvinte eliminează pe "Suveranul,
proprietarul suprem" al pământului, iar "naţiunea" cu de Ia sine
putere să facă din agricultorii engleji cât mai mulţi arendaşi,
care dacă nu vor cultiva cum se cade pă mântul, acesta să fie
trecut de "natiune" la alţi agricultori mai pricepuţi şi mai har­
nici. Lloyd George pretinde prin aceasta. că "naţiunea asigură
agricultoruhli "proprietatea dp .. muncă"!
Pe de altă parte "naţiunea", ca să aducă la îndeplinire un
asemenea proiect agricol, va trebui să institue () armata de func­
ţionari, care să aibă grije:
;:;ă "recompenseze" pe .actualii proprietari, printr'o plata
anuală reprezentând acelaş venit, pe care proprietarii îl trag astă-zi
din pământul lor. Lloyd Ueorge are însă gri.iă., ca sa, asigure pe
viitorii arendaşi, că acest venit este foarte mic.
Vor avea grije funcţionarii "naţillnei" să procure capitalul
pentru îmbunătăţirea pro prietă ţci.
Să l)l'ocnre o siguranţă reală arendaşilor, condiţie absolut
necesară, pentru ca aceştia să cultive bine părnântul luat în arendă
de la "naţiune'.
Fiind că nu toţi agricl11torii pot deveni arendaşi - părnântul
culti r abil din Anglia ne fiind indeajuns pentru aceasta -- "na­
ţiunea", prin falanga ei de funcţionari, va asigl1ramuncitorilor
agricoli o vi a ţă omenească.
Aceiaşi funcţionar-i vor avea gTije, ca salariul muncitorilor
Agricoli şi profitul arenda şi lor să se achite în primul rând, iar
din ce va rămâne, dacă va rămâne, să se plătească "recompensa"
fostului proprietar.
De fapt, dacă partidul Iiheral. venind la putere, ar accepta
l'rogramul fostului şef 1), Lloyd George, atuuci Englitera s'ar
'SBsi in plină republică sovietică:
funcţionarismul dus la exces:
"naţ.iune:a" si ngur-a proprietură tI)
lucrator-ii agricoJiin primul plan, cel puţin pe hârtie, că­
rora "naţiunea le asigură proprietatea de muncă".
ar endaşii agricoli const i tuind vii torii tovarăei al cornums-
iuu lui englez. . I
funcţionari i regim ul ni vor exercita control ul (s pionajuI ?)
a.,upra a ct i v i t ă tei arenda şi lor.
in fine foştii proprietari �ă se mnlţumească cu fărămiturile
de Ia ma sa cornu n i stă, dacă" va ră.mânea ceva,
') In a cel as timp îns" siro pat i i ci P. Nicanor fi Ca. de la Via!c( Iiom â­
n�a.'·c{i � Oct. \!:!(i) merg' ap de ,leparte, în eât "pun că peroraţiile lui l,loyd
I.�e{,]'�·e rfvrmează azi pro�Tam111 partidulili liberal" si că .aceste cuvinte sunt
�de ,�'efnlui partidului Jihe';-al elin .�llglia ". Ori Uoy�l George nu mai este ele
mult �eful acestui partid. o:tr nici membru elevotat. al partidului lui, el este în
::realit:>te �eful unei di,idenţe Jiberaie, prin urmare ...
OI
[622]
L\G. P. N. PAN.-\!TESCU
Planul agricol al 1 ui Lloyd George tre bn e să pară in } .. nglia
cel puţin original: "proprietarul su prem " este Su veranul, dar
când este vorba să-i redea pământul, Lloyd George îl dă în.
deplină stăpânire "naţiunei". ProgramuL începe prin a fi inchinat
Suveranului, pentru ca să ajungă în deplin bolşevism. � Garan­
tează Lloyd George, că experienţa dezastroasă încercată de Lenin
şi 'I'rotzky, va fi mai norocoasă în Anglia sub auspir-ii le lui?
Dar iată câteva dispoziţii ale acestui Ruml Land Refo7'm"
pe care le iau din o revistă economică:
"se va alege un County Aqricuitural Anthol'it!J,în fiecare
Administrati ve Oounty, membrii acestei AuthoTity vor fi salariaţi.
"se va numi un Cultioation 0flica, în fiecare County Au­
thoriry, însărcinat cu supraveghierea agricultorilor ar endaşi şi
lucrători. Acest Officel' va supraveghia Însă şi pe membrii din'
County Agriclliturai Authority şi când aceştia n'ar lucra după
placul lui, el Officer este în drept să reclame Ministerului agri­
culturei.
"Oouuty Agricultural Authority este însăreinată :
a) să cumpeTe pământul de la proprietarii cari li s'ar părea,
că nu-l administrează, destul de bine.
o) sau dacii o [arm (o fermă] al' face, după avizul lor o
cultură proastă.
Mai departe: arendaşul Onltivating tenant l'a jJIăti o arendă
"care va li totdeuna aceiaşi, cât timp proprietatea va fi cultivată
de el sau de moştenitorii lui" având Însă o singură obligaţie "să
cultive pământul cum trebue" _. cu alte cuvinte arendaş pe viaţă,
Muncitorul agricol are dreptul la un s::olariu cu care să
poată trăi, living 'Wage şi la If,z acre de pământ (circa 2000 m. p.).
Oât departe suntem de expropierea marilor proprietari din
România şi de Jrnproprierări rea ţăranilor noştri ! Ori-care al' fi
scăderile acestei revoluţii agrare, căci revoluţie o numeşte I. L,
Evans 1) compatriotul lui Lloycl George, ea a trebuit să fie mai
mult admirată în A nglia, căci în nici o ţară mai mul t ca în
, această n'a fost apreciată o revoluţie fără vărsări de sânge. Dar
ori-care ar fi mijloacele oratorice de care se serveşte Lloyd
George ca să convingă, că propunerile l ui se reazimă pe cerce­
tările Întreprinse de partidul Ii bera] , este de prevăzut că acest
partid se va. feri să cadă în ispită.
Dar ce este mai extra-ordinar, este faptnl că Lloyd George,
pare a nu aprecia, că veacuri de-a rândul Anglia a lucrat într'un
fel iar astă-zi ar sili Lloyd George pe acelaş popor să Iucreze a.It-fel
în 'cazul de faţă.
Puterea administrativă s' it feri t ca să mărească functiona­
rismul, iar activitatea statului s'a mărginit, ori de câte ori i-a
1) 1. .L, Evans. - Tlw et,ljl'C!ri(w revolut-ion ·in Ro((,wlnia. (1924).
[623]
r
J
CHONIC." SOcrALA
623
'fost cu putinţă, la un contl'ol1 care totdeauna a încurajat iniţia­
tiva particulară şi a mers aşa departe în cat a acordat acestei
iniţiative o libertate de acţiune necunoscuta la alte popoare. Au­
torităţile engleze au intervenit numai când iniţiativa engleză în
luptă cu grentaţiill ţară sau în străinătate, avea nevoie de aju­
'torul oficial al statului englez sau când această activitate nu se
manifestă cu toata energia cerută.
Cine' uu cunoaşte istoria faimoasei East India C01npany,
căreia statul englez îi dăduse autoritate absolută asupra tuturor
englejilor din India (1600)? şi ar fi de mirat, dacă Lloyd George
n'ar cunoaşte instrucţiunile pe care directorul acelei Company le
-da unui funcţionar nou în serviciu: "Eu mă aştept, spunea. acel
director, ca voinţa mea să fie pentru d-ta le�e, iar nu le�-ile An-
1iei, care sunt o p"ămadă de absurdităţi". �I\ceasta "East India
Oornpany " a lucrat aşa de mujt şi de bine în folosul ţărei sale,
în cât un autor englez exclamă plin de admiraţie: "Prin inter­
mediul unor negustori din Leadenhall Street, imperiul englezesc a
putut să se mărească; cu o populaţie de 200.000.000 şi cu o pe­
ninsulă vastă şi neîntrecută ca bogăţie şi fertilitate". In adevăr,
;: East India Cy" cu forţele ei proprii a cucerit India, pe care a
predat-o Angliei mai t;'trziu în 1857.
Cine nu ştie cum a cucerit Anglia canalul Suez.; săpat cu
atâta iscusinţă ne geniul fran cez ? Printr'o simplă operaţie de bursă,
Anglia devine stăpână canalului şi-şi asigură drumul spre Indii.
Dar poate mai .puţini ştiu, cum după război, statul englez
servindu-se de spiritul de ini ţi ati vă a trei dintre supuşii lui: Sir
John Cad mall, Lord Curzon şi Marcus Samuel, Anglia devine
stăpână pe sursele celemaiimportantedepetroldinlume.Lu­
crul a fost făcut atât de repede şi cu o discreţie atât de mare,
în cât, când a eşit la ivială , Oncele Sam a rămas cu gura căs­
cată, dar gata de război.
Când după o asemenea- politică de secole, bazată pe spiritul
de iniţiativă al cetăţenilor engleji, este mai mult ca sigur, că An­
glia nu -şi va schimba astăzi felul ei de a proceda şi cu atât mai
inul t conducătorii, ,care L5i dau seama de răspunderea ce o au,
vor sti" la îndoială înainte de-a aplica metoade sovietice la re­
z.o! varea problemei agricole în Anglia.
Pentru noi este de notat, ca reforma noastră agrară este con­
siderată de engleji drept o revoluţie, revoluţie pacifică, care a dat
muncitorilor agricoli nu ;: proprietatea muncei", ceace nu înseamnă
nimic; ci le-a dat proprietatea pc'îm.ântului, care a pus bazele
trăiniciei neamului românesc în riitor. Este o reformă dictată
de 1\1. S. Regele în timpuri grele, dar care ne-a dus la glorie.
Când reformele noastre sunt dictate de nevoile neamului, chiar
ain !Lloyd. George are ce învăţa de la noi,
P. N. Panaitescu.
[624]
621
Eva ng he listul Luca
din Evanghelia sc!'is!i în Manâ st irea Neamţului 142\J.
1
1
'.1
t:;,
r
[625]
RECE.NZII
Ionel Teod o reanu: La Medeleni, Hotarulşnestatornic.
roman (1'.125)
Scriitorul a1'8 toate Iibertătile ; chiar şi aceea de a scoate un
roman savuros, sau, poate, numai. un Început de asemenea roman, din
poe ma unei vacanţe de vară, trăite ca un vis în decorul simbolicului
Medeleui, de către enigmatice mici suflete, r ătăcite în "hotarul nesta­
tornic" al celei de a doua copilării dintre 10 şi 13 ani. Feer ia unei
vacanţe, ce sboară repede ca ori şi ce vacanţă în ţara belşugului, PI'O­
ducător de Indigestie, şi a cluioşiei lacrimogene moldoveneşti, iată
"romanul" lui Teodoreanu. Da n uţ, OIga (so1'a) şi Monica (ver-işoara) :
trei crisa.lide în tainică metarnor-Ioza. 'I'ată]. mama si unchiul: familie
ideală; Moş Gheorghe, sluga credincioasă şi benevol sacrificată: un
personaj aproape mitic.
Un roman al copilăriei '? De sigur. Dar nici nu hănueşti măcar­
ce greutăţi ai Înfruntat şi ai bir-uit. Căci -- să fim drepţi - "Ia Mede-
1eni" este o biruinţă literară cu o uluitoare virtuositate. Ah, aceşti
copii ai lui Teodoreanu vorbesc, vorbesc. Vorbesc şi animalele; vorbeşte
cerul, vorbeşte pământul; totul vorbeşte. Şi totuş nu se aude tncă nimic.
Mărtur-isesc, literatura copilăriei nu prea mă a trage. Mai de grabă
mă plictiseşte. Subiectul în sine e sarac. Cine ar putea rezuma povestea
unei copilăru � Aceeaş la toţi, şi totuş timbrat unic la fiecare, O pauză
se ţese :;;r se distrarnă necontenit. Şi totuş va eşi ceva. Ce� Redutabilă
întrebare.
Putem fi drepţi cu propria copilărie � Ca.nd eşti bătrân, copilăria
e aproape; când eşti mai tânăr, e atât de departe. La bătrâneţe, copi­
lăria şi-a pierdut savoarea; la tinereţe, nu vrei să existe, fiindcă e
jenantă. Dece? Copilăria. are rostul ei psihologic. E un univers inchis,
misterios şi complicat tocmai din pricina simplicităţii motivelor ei,
Ea îşi are axa mişcăr-ii în sine. Din potrivă axa adolescenţei e in afară �
tânărul năzueşte spre matur itate, ur-mărind idealuri de om mare. Copilăria
emuIţumită cu sine, nu visează Ia altceva, e "inconştientă". Este
nevinovat egoistă, autosrotică ; e paradisul plăcerii pure, netulburate
de regrete şi remuşcări. l-
Ba chiar copilăria e. pur şi simplu Paradisul, pe care trebue să-I
pierdem şi să-I uităm, spre binele şi liniştea noastră de mai târziu.
Căci, fapt ci uda t în aparenţă, viaţa noantră întreagă este o purificare
anevoioasă de micile per-versitâţi ale vârstei fericite.
Romanul lui Todoreanu se citeşte cu deplina satisfacţie. Şi să
citeşte, poate 'ii pentru motivul că autorul, fără S�L prinzi de veste. vor­
beşte în locul celor trei mici eroi, cu mii de suflete şi cu primejdioase
virtualităţi. Cu toate acestea. nimic artificial. Teod or-eanu are simţul
vieţii simple şi gustă voluptatea sensaţiei inocente. Are ochi de copil
[626]
62G
RECENZll
M, Florian
9i suflet ce poetizează copilăria şi peisajul ei. Imaginele ţăşncsc necon­
tenit cu străluciri orbitoare, Incat îţi vine să exclami: "deajuns, deajuns"
dorind într'ascuns să nu se mai isprăvească,
jean Bart, Peste Ocean, Editura 1. Brănişteanu Bucureşti.
Putini sunt scr-iitor-ii de 'cinstea sufletească a lui Jan Bart.
Nici un rănd, nici o simţire, nici un gănd care să nu pornească din
adăncul sufletului, Stilul d-sale este ponderat. Totdeauna de o simplitate
În care le cufunzi ca într'o bae, pen tru li te purifica de atmosfera prea
încărcată a literaturii numită nouă (ca şj, cum in artă ar exista
nou şi vechi 1). Dar nu despre stilul lui Jan Bart vreau să vorbesc,
Este şi un lucru inutil să emiţi simple aprecieri. Iar pentru un studiu
amănunţit şi documentat, aici nu poate fi vorbă. Vreau să atrag atenţia
asupra altei valori a ultimei gale cărti. Mulţi au spus-despre această
carte, :ii despre Domnul Jean Bart, că e un fel de sinteză, sau În orice
caz, ceva inter-mediar între Loti şi Hur et. Loti are stilul pasionat,
misterul care deschide perspective nemăr'giuite de vis. Huret are docu­
mentaţia precisă, anchetă. D-nul Jean Bar! ar avea ambele calităţi.
Deci a fost clasificat, Între Loti şi Huret, Lucru greşit, căci D-nul Jean
Bart, dacă are stil Încântător şi captivant, dacă va aduce observaţii
şi documentă.ri despre locurile pe care le-a vizitat, este tot aşa de puţin
Loti, căt şi Huret. Esle pur şi simplu Jean Bar-t, adică Eugeniu Botez,
cu o senzibilitate proprie, cu un la/ent de expunere proprie, D-nul Jean
Bart, este Romanul care vede străinătatea cu ochi româneşti, care
observă lumea străinătăţii, fără a lăsă să se bage de seamă, din dis­
'creţie l! şi mai ales de teamă de a nu lăsă se se vadă că este "der
stannencle Auslănder ," cum ar zice neamţul; apoi îşi noteaza obser­
vaţiile, pentru a servi şi altora. Se nimereşte tnsâ ca notaţiile sale
să-ţi evoce minunat lucrurile, oamenii ţărilor pe care le-a vizitat. Se
nimereşte ca scrisul O-lui să intereseaze aşa de mult, în ,cât dacă ai
luat cartea, să nu o mai laşi pănă nu o isprăveşti. OI', un om care are
aceste calităţi se numeşte scriitor, şi chiar mare scrii Lor. Deaceea D-nul
.Iean Bart, (care, după. recentul D-sale interviev, care este şi primul,
nu are nici o pretenţie scriitorească) se nimereşte să fie un mare
scriitor român.
Aici, poate, este asemănarea Dssale cu Pierre Loti. Ambii au
scris fără nici O pretenţie. Şi ambii sunt mari scriitori.
Valoarea deosebită a ultimii cărţ! a O-lui Botez, constă însă în
folosul pe car-e şcoala românească 11 poate trage din "Peste Ocean." Car­
I.ea este plină de lucr-uri instructive, instructive chiar pentru oamenii
formaţi şi cultivaţi. Cu atât mai mult pentru liceenii care învaţă la
geografie despre America lucruri minunate, dar expuse scheletle şi
uscat, aşa cum se cuvine (1) într'un manual de şcoală, C�Ue orizonturi
nu li se deschid acestor şcolar-i din lectura cărţii lui Je an Bart, Stilul
D-sale este atât de evocator, În cât pare c'a i vedea cu ochii casele cu
zeci de etaje, covoarele de gumă care ascund sunetul picioarelor, fab ri­
cele care muncesc şi produc intensiv toată aceea supraabundanţâ ca re
dau Americei superioaritatea economica incontestată asupra 'lumii
apoi Niagare, Misis.ipi (Păr'intele apelor), Lacul CastOl'ilor, Geyserii, etc.
Dar ceea ce vezi mai ales în cartea aceasta, este sufletul american,
sufletul tenace şi voluntar, al poporului nou, al poporului alcătuit din
tot ce Europa are mai energic, mai intreprinzător, mai aventurier.
In special atI'ag atenţia asupra capitolului: La academia militară
americană. Pr'ofesorii şi directorii minislerului de instrucţie vor avea
ceva de invăţat de acolo. Vor avea de Îll\'ă.ţat ce Înseamnă adevărata
[627]
HECENZl!
627
C. Nar ly
morală, ce Înseamnă respectul femeiei, şi ce IUCI'U mare, ce armă puter­
nică pentru educaţie este introducerea elementului femenin în viaţa ţă­
rilor, ca factor educativ.
Din multe alte puncte de vedere, cartea D-Iui Jean Bart deschide
perspective şi imbohluri la medi taţie. Ce bine ar fi ca premiile de sfârşit
de an să se compue din cărţi de valoarea acesteia 1
Dacă mă gândesc la folosul pe care .Peste ocean" i-l poate aduce
şcolii, fac aceasta din grija pe care o port tineretului care se ridică,
şi care e atât de părăsit la noi. O mai fac apoi şi pentru că el e poate
singurul În stare să aprecieze din tot sufletul o carte bună. Intre 15 şi
17 ani se mai ceteşte în relativă curăţenie sufletească. Impresiile primite
la aceea vârstă, se sapă adânc, lasă o urmă car-e asemeni brazdei trase
de plug, va fructifica sămânţă proaspătă . Blazaţii şi "eivilizaţii" noştri
studenţi şi cititor-i în general, nu ar găsi în această carte destulă excitare
şi apoi i-ar obosi, dând prea mult de gândit.
I. Bianu şi N. Cartojan. Album ele paleoqraţie romaneascr1 rscriere
chirilică). Tiparul Cultura naţională. Bucureşti 1926.
Din cele mai vechi tnnpuri şi până la 1863, în Principatele ro­
mane s'a scris cu alfabet ch ir-ilic. Fără cunoaşterea acestuia, cerce­
tarea mărturiilor trecutului nostru, tipărite sau manuscrIse, slavonesli
sau româneşti, este cu neputinţă. Pe vremea când urmam cursul se­
cundar, în orele de 1. română se citeau şi texte chirilice; de atunci se
pare efi lucrurile s'au schimbat. aşa că pentru absolvenţii de liceu din
zilele noastre asemenea texte sunt cărţi cu şapte peceţi, deşi în ele se
cuprinde toată povestea neamului.
Se ştie că tot materialul privitor la istoria Principatelor, păstrat
la Archivele Statului şi la Academia Română, este dus la Moscova.
Acum abia, când acest tezaur lipseşte, simţim cât de dezarmati suntem
pentru cunoaşterea trecutului nostru şi cat de puţin s'a făcut pentru
aceasta faţă de ce trebuia şi putea să se facă. Să nădăjduim însă că .
nu este vorba de o pierdere ireparabilă. Dacă tezaurul ne va reveni,
avertismentul ce ni s'a dat ne va trezi probabil conştiinţa datoriei de
Îndeplinit.
e n .corpus" de documente, care să cuprindă pe lângă cele publi­
cate răsleţ până acum prin atătea Căl'ţi şi reviste, şi pe cele inedite,
slavoneşti, româneşti şi greceşti, se impune. In vederea aceasta, Şcoala
superioară de arhivistică şi palcograf'ie de pe lângă Arhivele Statului,
este bine venită pentru a pregăti elementele de care va fi nevoe. Bine­
venit este şi albumul ce ni-l dau veneratul şi neobositul profesor I. Bianu,
continuând atătea alte îndemnuri anterioare ale sale, şi asistentul său
profesorul N. Cartojan, care-i urmează pilda.
In 22 planşe, 'deosebit de îngrijite, ni se prezintă scrisul chirilic
din sec. XVI până în al XIX-lea, de la cel caligrafic al copiştilor de
cărţi sfinte şi al logofeţilor cancelariilor domneşti, până la autografele
cele mai variate ale unor oameni din diferitele categorii ale ierarh iei
cărturăresti şi sociale.
Un cuvânt deci de recunoştinţă vechiului nostru profesor şi co­
laboratorului său.
1. C. Fiii tti
Baron v. Kapr it Caeui fostului Colonel Al. Sturdea. (Oradea. 1926)
Un Român bucovinean care a servit În armata austro-ungară a,
avut prilegiul să trăiască' pe front În treg episodul Alexandru Stur-dza,
I-a servit de interpret pe lângă comandamenteIe Puterilor Centrale, a
[628]
RECEN/:lI
făcut fotografii şi a pastrat documente, prrntre care cel mai insemna t
e originalul manifestului, scris de mâna lui Stur-dza, prin care îndeamnă
pe ostaşii români sa treacă la inamic.
Autorul priveşte episodul In mod obiectiv. Arată sinceritatea 1'os­
iului colonel, dragostea lui pentru ţara şi increderea neţăr-muritâ ce
avea în reuşita acţiunei ce interprinsese: unirea armatei române
Cu cea germana şi austro-ungară pentru alungarea Ruşilor din Moldova,
pe care-i privea el ca duşmanii noştri neîmpăcaţi. Arată pe dealtă
parte care erau părerile Puterilor Centrale asupra nechibzuitei acţiuni
ce voia el să intreprindă şi felul cum a fost primit Sturdza de inamic.
Pe front, ofiţeri ŞI soldaţi din ambele imperii, îl priveau ca pe un
dezertor, sau cel puţin ca pe un sperjur. Comandamentele austro-ungare
l'au primit cu recsală, ia!' Generalul Von Ger ock ar fi spus că atunci
-cănd un soldat pune cu o mana, pe o singură carte, tot ce are mai
scump în viaţa, pană şi onoarea, cu cealaltă mână trebue sa ţina
revolverul! .
Comandamentele superioare Însă, marele cartiere germane şi
austriace, cunoscăndu-l pe Sturdza de germanofil au avut încredere
în el şi-au ordonat să-i se raca toate inlesni riIe pentru reuşita acţiunei
sale... care însă nu atârna de Nemţi, ci de Romani. Iar răspunsul
nostru la apelul lui, îl cunoaşte ţara intreagă. .
Un episod rămas necunoscut de marele public este cursa ce s'a
incercat a i se întinde prin intermediul Căpitanului Bălauţă din R. 65
Inf. Acesta i-a scris lui Sturdza o scrisoare, ca ar vrea să treacă din
partea lui cu tot regimentul său, însă ofiţerii se îndoesc ca manifestul
emană de la el şi se tem de o cursă germană, Deti pentru a-i convinge,
să vină să se arate. ° astfel de grosolană capcană a prins în mintea
foştilor noştri duşmani şi a fostului nostru Colonel. A prins până la un
punct evident, nu chiar până la capăt. Sturdza, aflănd u-se în Rhenania,
a fost chemat telegrafic pe frontul Sovejei, s'a urcat pe par apete, ară­
tăndu-se ofiţerilor români şi strigându-le:" Sunt aci, eu Colonelul
Sturdza". Ofiterii noştri l'au văzut, s-au retras în tranşee şi i-au scris
să vină la ei.'Sturdza-toate acestea se petreceau pr-intr'un-par-lamentar
cu steag alb - le-a răspuns că nu poate veni, dar roagă pe Căpitanul
Bălăuţă să vină el neapărat la dansul. Urmeaza o corespondenţă de
.cinci scrisori "Ba tu, ba tu" până Sturdza, sătul, îi scrie Iusfărşit "Ori
vii la mine, ori terminăm odată," Insrărşit ! .
Ai impresia citind aceste rânduri că eşti la operetă.
De altfel/Baronul Kapr i, ni-l descrie ca pe un om inteligent, sincer, şi
entusiast,-ceiace de sigur era-dar cam nu în deplină posesiune a tuturor
facultătilor- sale mintale. Voi cita numai următoarele: "Colonelul Sturdza
căuta neîncetat pe salvator ul ţării sale, Deodată il gaseşte:
"Eu Colonelul Sturdza" începe manifestul sâu.
L'a găsit.
In cuvăntul Eu a pus toată nădejdea. In acest "eu" a crezut,
sacrificănd u-şi astfel cinstea şi persoana sa. Din momentul acestei
hotărâri nenorocite, el şi-a pierdut orice echilibru, s'a pierdut în
fatasmagorii.". .
Cartea Baronului Kapri CI] numeroasele facsimile şi fotografii
ce cuprinde, este unul din cele mai interesante documente ce s'a
publicat până acum despre războiul nostru.
Chestiunea psicologică a acestui ciudat episod rămâne Însă de
domeniul viitorului. Suntem noi încă prea aproape de vremurile acele
:şi când ne gâncJim la ele, prea răscoliţi încă de patimi, pentru a
6mbrăca seninătatea f'ilosofnlui judecător de suflete.
C. Gane.
[629]
I
I
i
l
��
1
1
L
tip
I
I
REVISTE
Flamura Mai-Iunie 1026.
Nu tr-ebue confundat criticul cu recenzorul Cel d'intâi îndrumă;
cel d'aldoilea informează. Rostul receuzulor Intr'o revistă este deci in­
formativ, atrager-ea luării aminte a cititorilor asupra ceiace se pu­
blica mai de seamă. Rostul acesta este Inteles de unii si de altii în
diferite chipuri: pur informativ, batjocoritor, iar alţii în'sfârşit":" (lin
care facem parte-înţeleg a arăta bunul şi frumosul in literatură, precum
ar trebui de altfel să tie arătat şi 'n' viaţă pretutindeni unde se poate.
Despre ceiace este rău nu văd folosul de-a vorbi, decăt doar cind
răul acela tinde a deveni o primejdie, cum ar fi cazul de pildă cu
poezia modernă, futuristă, dadaistă, etc. Ea e supărătoare pentru simţul
estetic şi molipsitoare pentru tineret. Incolo, ce binefăcător de-a scoate
în relief frumosul şi ce uşor de-a trece răul sub tăcere. Nu trebuie uitat,
că cea mai puternică armă împotriva urătului in literatură este tă­
cerea. Iar când recenzorii nu vor să audă de principiul acesta şi se
leagă numai de ce nu e bine - sau ce li se par-e lor că nu e bine­
înseamnă că nu-şi au înţeles menirea: Cu atât mai puţin şi-au înţeles-o,
când în loc de-a recenza - şi in sfera mai largă chiar de-a critica ­
ei batjocoresc. Cazurile sunt frecvente în dulcea noastră Romanie, şi
batjocurile se întind, nu numai asupra operilor literare, ci chiar asupra
autorilor înseşi.
Flamura recunoaşte adevărul acesta, şi'n articolul intitulat: "De­
zordine literară" (p.220) se exprimă, prin pana d-Iui' Brădescu, în chipul
următor: " ... Căci ce înseamnă spectacolul ridicol al celor ce se 'injurd
ca la uşa cortului, În frunte a două-trei-patru reviste, atunci când co­
laboratorii lor sunt adesea aceiaşi tineri cu vlagă, risiplndu-si darnic
lucrările in mai multe reviste, fiindcă paginele uneia nu le ajung?'
Iată ce se numeşte "dezo?'dine tiierarar.
Insă aceiaşi revistă - cu prilejul unui violent atac împotriva d-Iui
Topârceanu - se abate, prin pana d-Iui Puşcaşul, atât de mult dela
adevărul enunţat cu câteva pagini înainte de către colegul d-sale,
încât ajunge a vorbi de d-l Sevastos (fiindcă apărase pe Topârceanu În
"Adevărul Literar") numindu-l Tartarin-Seoastos şi lJ1uţunechi-Sevastos
şi mai ştiu eu cum. - Astfel de abateri împotriva demnităţii literare
sunt in detrimentul revistelor care le comit.
Păcatul e cu atât mai mare, cu cât Ftamura a adunat dela o
vreme înju ru-i un număr de buni poeţi, care-i fac onoare.
. D-l Maree: Romanesca dă poezii d-sale "Povestea Undei" oIntor­
să tură coşbuceană, ceiace învederează de astfel diversitatea talentului
d-sale , iar d-l Ştefan Bălceşti, in cântecul celei care "Nu seamănă cu
nimenea de-aici" tmbrăcăndu-şi simţimăntul in versuri melancolic ca­
denţate, pune atât adevăr, tr-isteţă şi nădejde, incât fără vrere, se
[630]
630
HEvrSTE
deşteaptă in gand, frumoasă ca o icoană bizantină" chipul celei ce nu
seamănă cu nimeni.
Jnsfar sit d-l Hadu GYI', poetul care ciopleşte versul cu gandul
cum ciopleşte sculptorul piatra cu dalta, Jncearoă o antiteză între psi­
hologia uriaşului şi acea a piticului, In cele două d'intăi "Chiot" şi
"Geamăt de Uriaş" este găndire şi energie, dar sunt şi versuri Jră­
măntate, dezordonate rime, care îngreuia citirea:
" m�i bat
"Cu codrii şi furtun ile din bazrne.
"A m spart puterea vântului turbat
"şi norii 'mi vin pe umeri să se 7'G.3me.
Basme 1n loc de basme, şi razme in loc de razime! Licentile sun t
mari, şi nu au macar scuze de a suna frumos. '
"Câncetul de pitic" in schimb este o admirabilă poernă. Nota mi­
noră li stă parcă mai bine d-Iui Radu Gyr. Poezia e lungă, Încât nu
o pot reproduce. Totuşi, câteva din versurile mai caracteristice se
impun:
"Atata ... o tichie, o barbă şi-o cocoaşe,
"atâta sunt pe lume şi mi s'a zis; pitic ...
"Dar ca un melc ce-şi rabdă povara lui poznaşe
"duc ini ma'mi, prea mare, In trupul meu, prea mic.
Inceputul acesta este o inspiratie poetică care esă cu totul din
obişnuit. Păcat de cocoaşe şi poznaşe, în loc de cocoaşă şi poznaşă. Forma
aceasta a plural ului pentru singular este un provincialism, pe care un
poet bun ar trebui să-I Înlăture.
Mai departe bietului pitic îi este frică de tot ce e mare în lume:
.Spre cer n'am cutezanţa ca să mă uit...
... "De g r au mi-e frică, Doamne, că-i ferecat cu soare.
" ... de 'ndoi un fir' de iarbă se îndreaptă ca o joardâ,
"Şi 'n timp ce uriaşul vrea, Doamne, să le piardă,
"Eu nu sunt măcar vrednic să mă îngroape lutul.
"Mă ştiu aşa nevolnic, că nu 'ndrăznit-am nieii
"să-ţi fac vre-odată rugă, genunchii să 'mi Îndoi
"şi m'am rugat la fluturi, şi ca şi alţi pitici
"mă 'nchin la crucea mică il bunului trifoi.
Poezia micului pitic este de-o rară calitate şi-ar fi de dorit ca
d-I Radu Gyr să urmeze pe drumul acesta, d rumul gand irilor şi a sim­
ţimintelor, exprimate cu simplicitate şi natural.
Ramuri. No. 5 -- (J (lJ1ai-Inme) l.926
Mult am şovăit până m'am lJotănU a citi nuvela D-Iui P.
Partenie. Nu'mi plăcea titlul. Şi un astfel de nimic, un titlu sau întâia
frază cu careil1cepe o scriere) e uneori hctă rător pentru un cititor.
Am avut deci noroc că, Iăcand o sforţare, am lrecut peste banalitatea
titlului : "Nu e caz de divorţ" şi m'a.m apucat de citit, dar atunci, dintr'o
înt.insoare toată nuvela. E povestea unui om gelos - fină analiză psi­
hologică - istorisită intr'o sănătoasă românească de la ţar;'\" pe lângă
[631]
i'
r
HE\'ISTl,;
G31
care toale florile retor icei orăşeneşti par ofilite plante crescute În
zlastre. Ce duioşie are limba acea st vorbită -- graiul nostru doar - izvor
de fcr mecătoare expl'esii, pe care n'ai decât să te pleci ca să le culegi.
Dar nu, nouă ne trebuiesc cuvinte ciudate şi forme neînţelese, altfel
suntem compromişi în ochii unor cenacle care dau "bon-tonul" în
literatură, Vorba D-lu i Ralea - nu de mult - suntem o ţară atât de
prosperă în toate, încât avem neapărat nevoe să facem pe blazaţii. Ei
bine I eu prefer - şi cu mine mulţi desigur - se aud spunand, ca'n
nuvela D-Iui Partenie • Lasă Gheorghe, că tăiată-tocată şi la horă n'(d
să mii mai vezi", decât să citesc transcendentele versuri din revista
.Integral" sau celebrul ,.Uvedenrode" al D-Iui Ion Barbu, în care de
�ltfei cuvântul gasteropcd face la plural gasteropode când rimează cu
t'vedenrode, şi qasteropozi când rimează cu rapsozi.
Sau încă, în ultimul No. din "Cetatea literară" (Iulie 19;20), spe­
cimene de aceste:
Cic cicoare
cantătoar-e
din glădicii
plin de floare,
Cic, cu guşea
rncărcată
de ciccicuri
şi de soare,
De 1. .. Cic Cetate literară!
Datina. No. 5. 6. (Mai-Innie) 1926.
Domnul Marcel Romanescu, a cărui poezie foarte cizelată este
pe alocurea greoaie, are în No. de Mai-Iunie al revistei "Datina"
una din cele mai reuşite bucăţi din câte a scris. E intitulată "Tăret
mele". Prin versurile ei trece un fior de măretie. E ca un blând rechi­
zitoriu făcut acestei ţări care mereu dormea; pe când în omenire Ee
tnlănţuiau întămplăr-ile ce-au făcut Istoria, aducătoare zilelor de azi.
De'odată .ne-a fulgerat şi nouă în noapte zări de rouă - Mihai În
spume, spada lui Ştefan" Dar autorul stă Ia îndoială dacă vom înţelege
.Pârloaga lare a vremilor de azi". Şi îudoiala aceasta îl doare, căci,
încbee el:
"Mi-eşti dragă, Tara mea, mi-eşti dragă,
Dar neguri de bumbac ţi-ai prins În brazi".
)1. zontuâ. Detroit. Mich., No, 1 si 2 (Mai şi Iunie) 1926.
Ne vine din Statele Unite o veste Îmbucurătoare. Românii din
Detroit (oraş din statul Mishigan, N.-W. de Washington) au fundat o
revistă literaro-informativă, scrrsă În graiul nostru romanesc, menită.
a întreţine legătura sufletească dintre patria mumă şi cei plecaţi să-şi
afIe norocul în ţara dolarilor. S'a mai spus că dintre toţi emigranţii
ce Iocuesc În America, cei ce se desnaţionalizează mai cu greu, sunt
Românii. Apariţia revistei "Orizontul" pare a confirma afirmaţiunea
aceasta. Cuprinsul ei are o var-ietate de inf'ormaţiuni, care dovedeşte
că direcţi unea şi-a înţeles menirea. Rubrici speciale privind viaţa cul­
turală atât în Statele Unite, cât şi în România, ne interesează deopo­
lrivă şi pe noi şi pe ei, aşa Încât dintr'o dată pomenita legătură este
stabilită. Că o atare revistă va prinde printre Românii din America
nu mă tndoesc. Ar trebui Însă ca ea să fie şi la noi cât mai răspăndită,
căci astfel de manifestări dau încredere în vitalitatea neamului.
[632]
632
ECVISTE
Ar mai trebui ca domnii redactori să pună cât mai multă grijă
la înlăturarea greşelilor de tipar. Inţeleg greutatea ce suscită o astfel
d e cerere, căci a tipări o întreagă revistă cu tipografi cari nu cunosc
limba în care lucrează, înseamnă de sigur o aprigă muncă. Totuşi ea
trebue depusă, căci altfel scopul revistei nu este atins, facând pe Ro­
mânii cari nu mai aud vorbind româneşte, când citesc limba lor, s-o
citească schimonosită.
Uneori aceste greşeli schimbă şi înţelesul frazei (o muncă tainică,
în loc de titanica).
Partea literară este bine reprezentată prin Dl. Leon Feraru, care
pare a fi părăsit. ţara. de curând pentru a se stabili şi el în meleagurile
nădejdei. Poesia d-saie intitulată "Luna" e magistral alcătuită şi tran­
şează pe lângă celelalte bucăţi literare, care deocamdată, lasă ele ci or-it,
Banatul. (Timişoara) No. 5. Mai 1926.
Dacă din punct de veelere istoric şi etnografic Banatul a fost lot­
-deauna, iar dintr'acel politic este însfârşit românesc, cultura lui însă
a fost mai mult ungureasca şi germană din.pricina minorităţilor care
I-au stăpânit "ele fapt" atâtea veacuri. E eleei firesc că o revistă literară
scrisă în deosebi pentru cititorii acelui ţinut, sa apara în cele trei
limbi vorbite acolo, romaneasca, ungureasca şi germana. Nefiresc este
să lase redactia strecurarea atător greşeli de tipar, lucru neplăcut dar
.admisibil în America, de neînţeles însâ în locurile de baştină ale ro­
mânismului. Dacă vina e a tipografilor nemţi, să fie înlocuiţi cu
români, Banatul fiind mai aproape de Bucureşti, decât Detroit elin
Mishigan!
In afară de acest neajuns, revista "Banatul" apare În frumoase
condiţiuni şi ca tehnică şi ca conţinut. Ba ca tehnică - format, hârtie,
tipar şi )lustraţii - pot spune chiar că este una elin cele mai reuşite
. din tara .
. 01. C. Lahovary are un interesant articol asupra "Panlatinismu­
lui", Dl. G. Brăescu o nuvelă cu duh, Dl. Mihail Gaspar un început de
roman care promite a fi interesarit şi Dl. A. Cotr-uş; o poezie frumoasă.
Cea mai aleasă bucată elin No. de Mai este însă o poesie germană
"Reife" de DI. I. F. Hurka. Două strofe numai, cari cam aduc a Lil­
liencron şi a Hofrnannstnal, c'un farmec a la Francis Jammes, tus trei
laolaltă şi nici unul în deosebi. Din acest amestec a eşit la iveala Dl.
�L F. Hurca, care e totuş foarte el însuşi şi face onoare patriei lui Lenau !
C. Gane.
[633]
i
1
Evanghelistul Matei
din Evanghelia de la Manastirea Neamţului 14-29.
FAPTE
Congresul internaţional al bibliotecarilor şi al amicilor cărţii
s'a Iu trurut la Praga Între 28 Iunie şi 3 Iulie a. c .
. Ţ'inăudu-se seamă ele marea afluenţă a participanţilor şi mai
ales acelora. din statele slave ce ne încercuesc, Ministerul Instrucţiunii
a crezut că se impunea ca România să nu lipsească dela această
adunare cu caracter oficial internaţional. Intracest scop s'au delegat,
in ultimul moment, conducătorii bibliotecii Academiei Române şi al
Fundaţiunii Universitare Carol I.
Cu acest prilej s'a comunicat Congresului o scurta dare de seamă
asupra bibliotecilor din Romania, despre care şi în ţară. se ştie aşa
ele puţin. Deşi multe din bibliotecile noastre nu au răspuns la cererile
de date ce li s'au adresat în vederea alcătuirii acest.ui studiu, totuşi
dl. Biann, autorul notiţei ce, în lipsa d-sale de la Congres, am prezintat
In numele său, a putut da o· oglindă satisfăcătoare a activităţii roma­
n eşti în această privinţă.
1
II
d
I
"
!
[634]
G34
C. GANE
S'a arătat mai întai că şi la gurile Dunării voevozii principatelor­
ron!an.eşti ca �râncov�ni.i, Cant!icuzincştii, Mavrocor�aţii şi R�s�teşlii
alcătuiau preţioase biblioteci 1!1 palatete lor sau lt1 monastirile SI
episcopiile de ei întemeiate. .
Cea mai veche bibliotecă publică a noastră datează din 1764,
fundată de Grigore Alexandru Ghika la şcoala superioară din Iasi,
devenită În urmă Academia Mihăileană. In Bucureşti pr-ima bibliotecă
publică a funcţionat la Sf, Sava, in a doua jumătate a veacului XVIII-lea.
Din aceste biblioteci s'au alcătuit in urma cea de azi a Universitătii
din Iaşi şi biblioteca Academiei Romane, căreia a fost cedată În 1961
aşa zisa bibliotecă Centrală, singurul depozit naţional de cărţi româuesti.
Biblioteca Academiei cu cele aproape 300.000 de volume şi hoga­
tele sale documente şi manuscrise (peste 50.(00) constitue azi cel mai
important tezaur de cărţi al ţării. Deşi mult mai tânără (din 1895) si
cuprinzând mai ales cărţii moderne de studii ('100.000 volume) Biblioteca.
Fundaţiunii Universitar-e Carol 1, prin splendidele şi incăpătoarele ei
săli de lectur-ă, aduce cele mai reale servicii tiner imei studioase.
Alte biblioteci importante se află la Cluj (aproape 4·00.000 volume,
în majoritate Insă nemţeşti şi ungureşti); Iaşi (300.000 volume); Cernăuti
(287.000 vol.); Sibiu, Chişinău, Alba Iulia, Blaj, Arad, Timişoara, Galaţi
Tărg ul-Mureş, Te-Sever-in, Craiova, elco
Din lipsă de date precise nu s'a putut da lista bibliotecilor
populare care în vremea din urmă s'au înfiinţat in numeroase centre
săteşti, dovedind dorinţa tot mai crescând de cultură a straturilor
ţărănesti, In privinţa bibliotecilor ambuJanle şi a instalării practice a
Jocalur ilor de cetire dela .sate, am fi avut şi mai mult de profitat dela
acest congres, da că etichetele, instrucţiile ŞI publicaţiile în genere
n'ar fi fost numai în limba cehă.
Aceiaşi tendintă prea national-locală s'a resimtit si În comu­
nicările cu caracter' prea exclusi v slav. Coincidenţa a,ce'stui congres
cu serbările atât de populare ale Sokoli'lor a ştirbit şi mai mult
caracterul internaţional al adunării cărturarilor, ce se confunda cu
marea manifestare pan-slavă predominanlă In acele zile In vechea ce­
tate servind de capitală pr-oaspete! republici cehoslovace,
Caracterul interuaţional al Congresului a fost salvat prin pro­
punerile delegaţilor francezi, susţinute de reprezentantul Romaniei.
In şedinţa plenar-ă de inchidere a congresului s'a votat prin aclama­
ţie propunerea asociaţiei hibliotecar-ilor francezi de a se crea un
Comitet director internaţional şi permanent, ales de diversele' asociatii
nationale de bibliotecari din diferitele tări. In viitor numai acest
Comitet va putea decide convocarea aduuarrlor cu caracter într'adevăr
interna tion al.
Nădăjduim că la acele viitoare ad unări Romania îşi va hotărî
mai din vreme participarea, permiţând astfel organizarea unei infătişărî
demne a cărţii româneşti. Ultima expoziţie a Academiei Române
(vezi Convorbiri Literare din Maiu a. c.) dovedeşte îndeajuns prea
frumoasele mijloace ele care dispunem în această direcţie.
Cele trei volume frumos ilustrate, ale "Bibliografiei vechi româneşti"
şi splendida "Evanghelie slaoo-qreacă dela lYI-rea Neamţului, din 1429",
(din care sănt împrumutate şi alăturatele clişee) editată tot prin ingri­
jirea D-lui Bianu, se pot prezinta cu cinste alături de atătea alte produ­
ceri româneşti in expoziţii ca acele organizate la Congresul din Praga.
Fiind aşa de puţin cunoscuţi în slreinălale prin activitatea
rfuastră culturală, se impune ca să paticipărn cât mai intens la con­
grese şi expoziţii cu caracter internaţional, pentru a pune In valoa­
rea cuvenită tezaurele materiale şi sufleteşti ale poporului Românesc,
şi a cuceri astfel locul ce ne revine în răndul naţiunilor civilizate.
AI. Tztgara-Samureaş,
[635]
FAPTE
635
Cazul d-lu i Panait Istratt.c-Revista noastră a fost una din pri­
mele reviste din Ţa râ care a releva t puternicul talent de povestitor al
ci-lui Panait Istrati. Am publicat chiar în coloanele noastre o scr-isoare
.<1 d-lui Istrati, prin care, mulţumindu-ne, declară că: critica ce i-am
Jăcut-o despre �Kira l.;:jr'alina" este cea mai bună din câte ar fi citit.
Cu prilejul aparitiei volumului d-sale "Trecut şi Viitor" însâ, am
fost nevoit să coustatcă "treculul lui de iubire se tot afundă în umbr-ă,
ia!' oiitorut se anunţă tulburător şi duşmănos." 1)
Vorbele aceste - din nefericire -- se adeveresc, prea de tim­
puriu ch ia r. .
Noul d-sale volum .Domniţ« din Snagov" Începe cu o prefaţă pe
care orice om - nu orice Român - orice om de bună credinţă ar dori
să lipsească.
0-1 Istrati înştiinţează pe cititorii sei, că ciclul "Haiducilor" se
ispr ă veste cu volumul de faţă, mai curând decât ar fi crezut el însuşi,
din pricina unui accident care i s'a Întâmplat şi pe car-e-I denunţă citi­
torilor Ir-anceji.
Accidentul acesta este Intoarcerea în patrie, după o lipsă de
zece ani. In această patrie, în care a stat două luni, a văzut că toate
groză viile ce istoriseşte el, în operile-i anterioare, că le-al' fi săvărşit
odinioară Tur-cii la noi sunt floare la ureche faţă de gr-ozăviile ce se
comit astăzi în România Mare. Să cităm: "Istorisirile mele despre violuri
,;,i masacre de-acum o sută ele ani, se şterg în faţa lrnpuşcăr-ilor de
copii, de bătrâni, de femei şi de sugaci, pe care ofiţeri din armata ac­
tivă, declaraţi "ef'oi naţionali" de către Senatul Romăn (? 1), îi urmă­
reşte şi ii doboa ră în cârnpiile Basar-abiei. M'am întors în Franţa, cu
inima strănsă, dar îmi spuneam: voi striga Occidentului în faţă er-i­
Inele de les-uman itate ale calailor poporului român".
O-sa a .găsit, fireşte, o bună primire la "Liga pentru drepturile
onsrlui", a scris câteva ar-ticole, arătaud lumii cine suntem noi Românii,
şi a vrut să dea in vileag, prin mar'ea presă, "enorma documentaţie"
·ce are împotriva patriei lui. Oar i s'a spus de către Ligă, că marea
presă, in loc dc marfă, preferă (apte mai consequente.
Deatunci D-Iui Panait Istrati i-a perit dragostea de literatură şi
s-a hotărât să nu mai scrie. Ce vrea să facă, nu ştiu. Să înapoieze
probabil Basar-abia Ruşilor!
. Oepănând puţin vorbele iluminate ale a uterului acestei umani­
tariste pretaţă, vom constata Întăi, că o astfel de răsturnare sufletească
Cum 1 s'a Intamplat Ii-lui Istrati în călătoria lut prin ţară, nu se chiamă
în viaţa unui om un accident, ci un eveniment; iar- apoi mai credem, că
Liga l-a sfatuit să treacă la fapte concrete, nu consequente.
Dar răsand la o parte valoarea cuvintelor, cu care vedem că d-l
Istrati nu este familiarizat, vom exprima părerea noastra de rău, că
marea presă l-a sfătuit sa nu publice "enorma documentare" ce are
Impotriva noastră. Ar fi fost interesant de ştiut, în chip documentat,
cum se priveşte, din punct ele vedere umanitar, afacerile Morărescu şi
Tata r-Bu nar-. .
1': firesc să nu lase Ruşii - ca toate popoarele de alLfel- să
treacă stremi peste graniţă fără acte în regulă şi dacă încearcă să se
strecoare pe ascuns, santinelele lor să-i impuşte - dar e revoltă tOl' sa
facă Românii Ru�ilor acel aş lucru �
E uman 'ii drept să treacă Bolşevici Înarmaţi gf'aniţa unei ţări
cu ear'e. se află pe picior de pace, să ocupe o localitate omorându-i
populaţlUnea, dai' e barbar şi nedrept ca populaţia aceea sa se apere�
fi: oare tot atât de sălbatec�'î, şi apărarea ce încercăm îns{'â'l'şit a
opune la frontiera .bulgară împotriva comilagiilol'�
1) Convorbiri I,itel'are. 1 U25. Octombrie.
[636]
636
GA:\E
"---"-'--' - ,
\ ./
..
, I
."
'1
,
c. O.
A lăuda crima unuia şi a înfiera apărarea celuilalt, aceasta
se cheamă umanitatet Căci, nu încape îdoială, crinUl există" Dar trebue
odată stabilit cine o săvărseşte. Implântă Romanii, în mod criminal, ..
pumnalul în. trupuri, sau îrnplăntă .Marea Presă" în mod criminal,
pumnalul în suflete �
Printre sufletele pumnalate, e păcat, se află şi al domnului Istrati.
Documentarea d-sale în Romania l-a cules-o Într'o anumită vie
lângă Bucureşti. E păcat. ,
Iar. dacă In loc să scrie povesti, d-I Istrati vrea să agite ... păcat,
păcat. Fiindcă drumul pe care la apucat e râu, pe cand literatura ce
făcea era bună.
Chiar în .Domniţa din Snagov", cu toate că Inrăurirea ce-a lăsat
accidentul in sufletul d-Iui Istrati se simte uneori, sunt totuşi pagini
frumoase, eloquente şi hinefăeâtoar-e.
Sunt altele însă de o candidă naivitate.
In chestie de istorie: Cuza ajuns la domnie prin influenţa hotără­
toare a Domniţeidin Snagov, căpităneasă de haiduci .. Astfel de fantezii
în literatură sunt admisibile, dacă sunt plasate în epoci îndepărtate,
cănd faptele descrise sunt puţin cunoscute, dar nu într'o epocă
apropiată, când se mai află bătrani cari au trăit acele vremur-i,
In chestie de biografie: Celebrul Iancu Jianu haiducind în Moldova
in vremea Divanurilor Ad-Hoc I Dece nu Nerone luptând cu Carol
Quintu în America de Sud 'f
In chestie pohtico-socială: Civilizarea Romaniei se datoreşte
Evreilor! I Da, a scris d-I Panait Istrati fraza .aceasta la p. 195. Şi
adaogă chiar: "Răsplata evreilor de-ar fi fost purtătorii progresului
(în Romania) ... fu cu totul alta decat se aşteptau"
Suflet pumnalat! Păcat!
C. Gane.
In jurul premiilor naţionale de literatură. - "Con vorbirilor Lite­
rare"; în care au colaborat de la înfiinţarea lor şi până astăzi, aproape
tot ce-a reprezentat ceva bun în literatura şi în cultura romăneascâ,
nu i-au fost dat să numere printre colaboratorii d-sale ped-I G. Topăr­
ceanu, laureatul premiului Naţional din anul acesta. Pătrunsă de spi­
ritul de obiectivitate care a fost şi este .panaşul" ei, revista noastră a
recunoscut întotdeauna marele talent al acestui scriitor, unul din cei
mai aleşi din pleiada poeţilor noştri din toate vremurile, şi s'a bucurat
de nimerita alegere făcută de .comisiunea de premiere În persoana
lui - ca şi În acea a Ir-Iui Ion Gorun de altfel, mănuitorul iscusit si
bogat al frumosului grai romanesc. ..
Dacă însă D-lui Gorun i s'a lăsat liniştea trebuitoare pentru a
se bucura În tihnă de succesul lui, d-I Toparceanu - poet clasic în
factură şi in mentalitate - zace în mijlocul unei furtuni, care bântue de
pretutindeni, deslănţuită de către reprezentanţii - reprezentati vi sau
nu - ai babilonismului literar de azi. Sprijiniţi de raportul advers, ..
însă sincer, obiectiv şi urban, al D-Iui Bogdan-Duică către Ministrul
Artelor, cenaclele babilionene, de pe culmea turnului care se clatină,
şi-au fulgerat prin ţară balaurii-stafete cu nările în flăcări.
Poetul Topârceanu însă, de pe Parnasul lui, care nu e turn, ci e
mun te. stă neclintit, priveşte şi tace.
E! ştie că consacrarea scriitorului nu criticul o face - nici pre­
miile de altfel - ci publicul şi vremea.
\ i
\
I
\
I
I
" )
!
I
\
I
1
[637]
CONVORBIRI LITERARE
JiE\"IS'l'Ă FUNDATA DE "JUNIMEA" LA 1 MARTIE 1867
DIHECTOR AL. TZIGAf�A-SAMURCAŞ
Iteclactur C. (J AN E
ANUL al 58-1ea
Septemvrie
192 ti
BUCUHEŞTI
Atelierele grafice SOOEO & 00., S. A.
Depozit General "Oartea Româ.nească ,. S. -e\.
75336.
[638]
[639]
DI(. IG.\YElXBEIW
Schite din }/loldovcr
IAŞII IN VARA ANULUI 1840*)
1
.,. După ce un cazac rusesc de graniţă m'a adus până la
barieră şi am trecut Prutul, m'a primit un cazac moldove­
nesc, a cărui uniformă semăna toată cu el celui rusesc, numai
cu. deosebirea că pe ciacău nu se vedea mândrul vultur dublu,
ci un umilit cap de hou, marca moldovenească. El m'a insotit
pi1n:i la vamă unde mi se aduse şi bagajul de drum.
In portul său national şi comod, ţinând în gură o ] ulea
*) Tradusă din: Europa, Chroni1c der gebildeten Welt. In Verbin­
dung mit mehren Gelehrlen und Kunstler-n herausgegeben von .lÎugust
Leioald 184'/. Erster Band, Karlsruhe, Druck und Verlag des Artistischen
Instituts. F. Gutsch 8.: Rupp. Pagina 100-121. (Exemplarul din care
traduc a fost al casinoului din Cluj). ,
Autorul pomeneşte dintre Români: pe G. Asaki, C. Negruzzi, M. Ko­
gălniceanu, A. Donici, G. Cuciuran, M. Cuciuran, G. Soutzo; dintre
Germani: Herder, von Ar nim. Strauss, Lanner, Karkbrenner, Ruofl':
dintre Francezi : Paul de Kock, Chateaubr-iand, Lamartine, Balzac,
Touchard la Fosse, Du mas, Scribe; dintre Ruşi: Krvlow.
[640]
BOGDAN·DUICA
[ungă şi suf'lând nouri groşi de Jum, slujbaşul mă întâmpina
prieteneşte; iar după ce, la dorinţă, i-arn deschis cuferile, pe
care le-a cercetat superficial, treeu la vizm'ea paşaportului.
La sfârşitul acestei munci grele fruntea sa mică era aco­
perită ele mari boabe de sudoare. Despre lada de cărţi, ce-o
purtam cu mine, el socoti că, trebue pecetluită şi trimisă een­
surei la Iaşi. Eli i-am răspuns di sunt numai cărţi ştiinţifice,
precum arată şi catalogul anexat. J:m zise: "Aceasta nu-ţi
I ajută nimic; legile noastra aşa cer; însă, dacă-mi dai trei
ruble de argint, atunci îţi cruţ censura ; altfel, în Iaşi, vei
avea de alergat mult, foarte mult - încheiă el TI estingherit, ele
faţă cu alţi doi slujbasi. Imi deschiseiu inima pentru ultimul
îndemn amical şi primii invoeala, după, ce ne înţeleserăm cu
un preţ mai eftin de două ruble.
Când am auzit cuvinţelul: "censuri'l," pe părnântul mol­
dovenesc, din gura unui slujbaş încă înţolit in port oriental.
mi-am adus aminte de-o anecdotă cunoscută. Cineva făcur«:
naufragiu, undevă aproape de-o insulă; din fericire valurile-l
aduseserăla mal. El merse câteva ceasuri înainte, spre centrul
insulei, fără să c1t'il dE' vreo urmă de locuitori; în sfârşit În­
tâlni nişte furci Slavă Domnului, stl'ign. el Încântat, am ni
merit în ţară de oameni civilizaţi!
Auzind cuvintelul "t;ensură", .un exclamat ŞI eu: Slavă
Domnului e'am nimerit Între oameni civilizaţi!
După două ceasur] zăr.ii Iaşii zăcând Înainte-mi Într'o
regiune muntoasă, :pitol'ească. Lanţul Carpaţilor, care se în­
tinde departe intară, apare pe-aci în fOI'm::L unor coline înăl­
tate blând, printre care se întind văi imbelsugate. Din dcpăr­
tare oraşul pare foarte prietenos, deşi, fiind aproape total
lipsit de biserici şi turnuri mari, nu dă impresia ele oraş mare.
Din confuza mare de case, care se întinde departe, se înalţă
câteva prăjini înalte, cu drapele Iâlfăitonr e oferind o vedere
foarte veselă; sunt steagurile feluritelor consulate; în zile ele
sărbătoare şi Dumineca ele fâlfăe 'n aer.
Dar îndată ce intri în oraş, priveliştea plăcută dispare. In
uliţele înguste, neregulate, la fiecare pas se arată contrastele
cele mai mari; pretutindeni, un bălţat amestecat de splen­
doare şi murdărie, ele lux şi mizerie; nioăiri bună stare mij-
[641]
IAŞII I.\' V ARA ANULUI 1840
641
10ci0. Lângă clădiri splendide, ca palaturi, stau sute de colibe
sărăcăcioase, gata să cază; pe lângă avuţie şi eleganţă ele par
şi mai sărace, şi mai murdare. Proprietatea aceasta a exterio­
rului reşedintei am regăsit-o apoi şi la orăşeni. Aici există:
numai boeri, care, ca ochiuri de grăsime ale civilizaţiei, in­
noată deasupra, şi pleavă populară; dar burghezii şi negu­
storii, care pretutindeni sunt sâmburele popoarelor, lipsesc
pe-aici cu totul.
II
U privelişte desăvârşit particulară o oferă intrarea într'o
casă boereaseă mare. In ograda caselor mai mari, care sunt
aproape toate împrejmuite cu ziduri înalte sau cu uluci rele,
se zăreşte o ceată ele Ţigani murdari, exemplare de model ale
sansculotismului. dintre care, ca semn de pedeapsă din partea
boerului, unii poartă pe cap o pereche de coarne de fier sau,
la gât, un cerc de fer. Cu uimire te întrebi, cum se poate ca
o servitorime atât ele murdară să fie primită într'o casă în
care stăpâneşte splendoarea cea mai Iuxoasă � Ce-i drept, în
casă servitorii sunt îmbrăcaţi curat şi elegant; dar Ţiganii
tot se văd la scară, Înaintea usei şi În bucătărie, cu toată ne­
curăţenia lor, cu toată reSipingătoarea desgolire a corpului. Şi
apoi la ce atâta mulţime de servitori şi servitoare, şi la ce
muncă se pot întrebuinţa'! Ei, aşa-i obiceiul vechiu, ca şi
boierul mic să ţie cel puţin o duzină de astfel de servitori, fie
:;;1 numai pentruca, leneşi, să stea toată ziua la poarta casei,
cum aici poţi ::,;,;1-i vezi pretutindeni. Un Tigan se cumpără
de obiceiu cu zece sau doisprezece galbeni, - un preţ mai mic
de cât al unui cal; o păreche de cămăşi şi de ismene fac toată
garderoba lor; iar cât pentru hrană, ei trebue să se mulţu­
mească cu eate un blid de mămăligă. Toate acestea fac ca o
duzină de astfel de servitor-i să coste numai o sumă mică.
In mijlocul cetei ele 'I'igani vezi câte-o 'I'igancă cu forme
plastice frumoase; orbitor de alb îi lucesc dinţii de mărgăritar,
iar în ochii negri se zugrăveşte un foc, faţă de care chiar
privirile arzătoare ale Italiencelor sunt numai sori de De­
cemvne. De-aceea adeseori câteo mărime îşi părăseşte înăl­
ţimea şi se scoboară la sclava sa. Odată şi zeii Olimpului
[642]
.. ----------�----------------------------------.-------------_.--
042
BOGDAN-DUlCA
se scoborau uneori pe pământul păcătos şi se iubeau cu l11U­
r itoarele. Amalgamarea aceasta explică. uşor pentru ce pe aici
rar întâlnim f'isionomii de caracter şi expresie.
Ospitalitatea este o virtute care s'a păstrat încă (lin tim­
puri vechi :;i bune; şi fiecare străin trebue să recunoască
cu mulţumire toate atenţiilo şi prcvenirile prieteneşti, de care
s'a bucurat în familiile în care a fost introdus. Primirea de­
săvârşit prietenească il boorului şi a doamnei - care se mai
distinge şi prin manierele cele mai fine şi printr'un drăgălaş
abandon � te îndeamnă să te simţi, chiar de la început, ca
acasă.
Apoi, oricât de des ai vizitil familia, fie şi odată sau de
două ori pe zi, o trata ţie trebue să. ţi se ofere, căci aşa cere obi­
ceiul ţării. De obiceiu trataţia constă din şerbeturi şi dulceti,
care se aduc pe o tavă pentru cafea, în drăguţe vase de cristal,
Intr'un graţios coşuleţ de argint zac Iinguriţele, cu care pă­
trunzi în dulcea chiseă, şi imprejur stau ipahare splendide,
mai ales de Boemia, scumpe, pline cu apă rece.
Vara este o răooreală deosebită, şi amabilelor Moldo­
vence trebue să. le dăm binemeritatul certificat, că în arta
de a pregăti dulceţuri sunt mari mestere: Dulcetile, şerbetuvile
sunt într'adevăr delicioase. Abia am sfârşit cu înghiţirea
apei şi alt servitor întinde un ciubuc lung cu irnamea pre­
tioasă, din care încep a se înălt:i1 mici nour i ele fum. Sunt ser­
vitori care au ajuns a fi meşteri rari întru îndreptarea oiubu­
celor şi care, în familia boerilor mari, sunt ţinuţi numai şi
numai pentruca să umple ciubucul cu buruiana Iumegătoare.
Şi să, nu se crează că accasta-i slujbă uşoară! Aproape toată
ziua boierul se odihneşte pe divan; ] uleau.. nu-i pică elin gură;
afm'ft de aceasta, cât c ziua de mare şi seara aproape nici­
odată, nm-i lipsesc oaspetii, şi astfel ciubucciul îndemânatic
are totdeauna de lucru. După şerbet si ciubuc urmează C(l­
Ieaua în ceşti mici, pestriţe, cu aroma-i plăcută" cu putorea-i
false; cel mult câteodată se iveşte in cafeă câte-o vanilie.
Cât pentru bucătărie, în casele mai rnari ea este franţu­
zită; din potrivă, bucătăria moldovenească nu�i buni"l;
aproape toate mfincările innoată in grăsime, care de cele
mai multe ori este râncedă; acestei râncezel ii-aş atribuî in-­
cligestiile care (tiei se ivesc eles.
[643]
IAŞII IN VARA ANULlJl 1840
643
Cât pentru plăcerile bacchice, Moldoveanul este foarte
cumpătat: este sigur că pe-aici o beţie trebue socotită printre
rarităţile mari.
A auzi pe cineva vorbind egal de bine moldoveneşte, nem­
ţeste, frantuzeşte şi greceşte, aici este ceva obişnuit. 'I'ine­
zetul boeresc creşte mai ales în străinătate şi la întoarcere în
-ţară aduce cultură europeană şi datino europeneşti ; fireşte
uneori aduce numai spoiala externă a culturei europene. La
unii dintre boerii mai bogaţi întâlneşti biblioteci mari de Iite­
ratură germană şi franceză; editiile germam�, ca de obiceiu,
pe hârtie sură şi rea; cele franceze pe papier ueiin; 'rd'ie en
maroquin, dore Sit]' tramclie l';1i în alte feluri. Modeste şi neevi­
dente stau într'un unghiu 1 ileen. Z'IJ, cine)' Philosophie der
-Gesch'l:chte de: 111 ensclieii de H erder, auriu se lăfăie numele
lui F(mZ de Koch, enntl grisotelor sau al altui fabricant
gallic de literatură la modă. Nu-i vorbă, se găsesc şi operele
unui Choteoubrumd, Lamartime şi ale altor poeţi nobili, dar
.:pag-inele rămân curate şi neprihănite, ca spiritul acestor
poeţi, pe când pe Balzac, T'ouchard la Fosse şi consorţii au
rămas urmele degetelor multor cetitori. N'ar fi neinteresant să
se facă o cercetare bibliografică in boud.oir-os« damelor ; ea ar
da contribuţii Însemnate la istoria moravurilor ţării.
Pe Moldovan eu mi l-am gândit totdeauna deştept, vesel,
<optimist şi setos după plăceri. Toate sunt altfel! 8et0l';11 de
plăcere sunt toţi, în mare grad, dar despre veselie şi opti­
mism nu se găseşte nici o urmă. Tinerimea, care dela 25 de
ani trece adeseori în veştedă bătrâneţe, calcă supărată, tristă;
nu se vede o faţă veselă, râzătoare ; nu se aude un strigăt de
bucurie puternic; pe feţele ei s'a lăsat ceva indiferent, rece,
'plictisit; feţele sunt pline de pesimism 1';11 de "oboseală de
Europa".
Plăcerile Moldovanului sunt: excesele, pentru care nicio
jPl'tfă nu-i este prea mică; jocul de cărţi, care-I ţintueşte
nopţi întregi şi în care totdeauna se perd sume mari; si în
sfârşit, ca variaţie, plimbarea'n birje. Fiecare boier; fie no­
Tocul său material oricât de mărginit, trebue să aibă brişca
sa frumoasă şi cai, pentru ca să se plimbe câteva ceasuri în
[644]
644
BOGDAN·DUlCA
sus şi în jos .prin uliţele principale. Se pare că. pentru plăceri
mai înalte Moldoveanul nu simte nici o plăcere.
Insă, dacă veselia şi voia bună În zadar o cauţi In boeiii
îmbuibaţi, din contră, la clasele de jos ale poporului o găse,;:ti
mai des. .Vesele, Însoţite de cânteoul şi de arcuşul ţigănee>c,
acestea străbat uliţele lăturalnice şi În drum se opresc la câteo
casă, să. se 'ntremeze cu câteun pahar de vin, pe care dealurile
patriei îl ofer din belşug fericit. O astfel de orhestră ambu­
lantă se compune de obiceiu dintr'o pereche de vioare şi un
fel de mandolină; uneori se întăreşte şi cu un naiu mare. Ti­
ganii, hotărât, au talent pentru muzică; (.'U mirare ii asculţi
executând adeseori bucăţi de mare măestrie. Insă cântecnl
lor îţi rupe urechile; cântând jumătate pe nas, jumătate din
gâtlej, ei scot sunete care mai curând le-ai socoti strigăte elE'
durere ale unui spânzurat, decât cântec ieşit din piept rnul­
ţămit. Din toate puterile trupului, cu crispări desfignrate alt·
feţei, umflând toate vinele gâtului, ei îşi strigă cântecele.
III
Pentru adăpost, afară. de un hotel de St. Petersburg,
în Iaşi există numai câteva hanuri, ale căror odăi sărăcă­
cioase au drept întreagă mobilă. câteva scaune, o masă şi un
pat de scânduri.
Hotelul şi originalul lui proprietar mie-era cunoscut elin
Pliichtige Biicke eines fluchtig Reisenden ale domnului van
Arnim; şi mă aşezai acolo pentru mai multe luni. In nu­
mitul opuscul domnul v. Arnim dedică capitalei moldov«­
neşti câteva pagine din care a treia parte tratează despre
birt aş ; şi într'adevăr el este un individ cum rar se găseşte.
Rog pe cetitorul binevoitor să aibă răbdare dacă şi eu voesc
să-I discut ceva mai pe larg.
In Moldova şi Muntenia el şi-a câştigat un fel de cel'2-
britate; şi cu greu s'ar găsi un călător, care să n'aibă (\e
povestit vreo anecdotă despre el, sau de spus vreo ciudată
frază de-a lui; ce să mai zici de locuitorii Iaşilor, care, mic şi
mare,' îl cunosc În toată trivialitatea sa clasică.
El s'a născut în Bamberg, rudă de-aproape cu Hirsch­
Hvazint al lui Heine, şi a ajuns în Rusia ca marchitan, 11180-
[645]
IAŞII iN V ARA ANULUI 1840
645
(ind pe Bavarezii care plecaseră cu Napoleon 1. Dela sol­
daţii care 'n bodega sa se intăriau cu câte o duşcă de rachiu
învăţase ştiinţele fortificaţiilor şi strategia; şi de-acolo s'au
pornit şi până acum încă nesfârşitele aventuri de războiu, pe
care el, ca veritabil soldat de la grande armee, le istoriseşte
mereu, la orice prilej. Ne aflam la N.,. noi am atacat aripa
stângă; noi pornirăm avantgarda, şi celelalte; şi toate acestea
1p toarnă într'un galimatias unic în felul său, încât nu poţi
,,5. nu râzi cu hohot.
Dar în sfârşit puterea cuceritorului lumei fu înfrântă,
şi, deodată cu ruinele armatei, Bambergesul nostru se Întoarse
acasă, în oraşul de naştere. După ce zgomotul armelor se li­
nisti deplin şi pacea intră în toate colibele, el plecă iarăşi în
Rusia, cu instrumente optice, şi cutreeră mai multe guverna­
rnente; dar, văzând ce afaceri de pitic face in uriaşul im­
periu, îl părăsi; şi în sfârşit veni la laşi, acum doisprezece
ani; aici întreţiuJ't până acum un hotel în stare bună. Dar în
�ţ.
această ţară a Iiniştei spiritul său activ, asediat mereu de
zgomot de arme şi tunete de mitralii, nu se putu linişti şi în­
setoşa dupăocupaţii; deaceea se cufundă în vastul ocean al
politicoi, şi trebue să mărturisesc că pânăla un nonsens mai
mare, pânăla o trivialitate mai comică nu se poate ajunge;
vinovaţi fiind, însă, şi călătorii şi Ieşenii, care-şi făcură o
plăcere din ascultarea neroziilor sale politice şi, pe de-asupra,
din comunicarea cine ştie căror neprobablităti care-i hrăniau
mereu mai departe mania sa. Felul lăudăroşiei sale este prea
original, ca să. nu comunic şi din el o mică dovadă.
Bunul cetitor să mă însoţească până la masa de mâncare.
'['ine cam mult, până ce eşti servit; întraceea birtaşul, care ne
stă în faţă, pe scaun, voeşte să ne alunge urâtul stând de
vorbă eu noi. La brat el poartă un crepe negru, care fâlfâo
destul CI.e lung în aer, ca semn de jale pentru soţia sa pe
care de Cl1n1Dd i-a răpit-o moartea; el revarsa. asupra feri­
citei toate laudele eu pu tinţă:
"Ce femee era. asta! Ştia să facă treizeci de prăjituri;
trei campanii le-a făcut împreună cu mine; şi tot cu mine
il călătorit treizeci ele guvernamente ruseşti; era o femee
m o n d ială! "
Aşa dar ai luat parte la campanii I, l-întrebaiu eu.
[646]
646
BOGDAN.DeICA
"Se 'nţelege, am făcut războiul franţuzesc; eram la
avantgardă. Soult era un general mare; pe Davousst l-am
cunoscut cum te cunosc pe Dvta; şi pe Ney, că, sub Ney am,
luptat. Acum nu mai este nimic! Napoleon era capul, capul
s'a dus; şi .Franţuzii au rămas Hotentoti fără capete; vezi
Dvta, înainte erau canibali, clar acum s'au prefăcut în cele
douăsprezece fecioare adormite. Dar asta trebue să le-o laşi,
la prăjituri Frunţuzii se pricep; ah, însă prăjiturile Iericitei
mele să le fi văzut! Mare Dumnezeule l, ce femee era asta L
nu, n'am să mă mai însor niciodată!"
- De bună seamă îţi va fi fost întâia dragoste 1
Da, mi-a fost Întâia dragoste; şi dacă vreai, nu mi-a
fost nici Întâia dragoste. Inainte de-a o lua aveam o drăguţii
În Bambcrg, care se obicinuise să vie zilnic la mine; eu lo­
cuiam În trei odăi, singur, ca un graf. Intr'o după amiază veni
la mine ca de obiceiu, în vizită, şi e1.1 nu mă gândiam la.
nimic, şi credeam că este ca oricând. Dar ce-mi zise cu glas
tare: Dragă Conrade, eu trebue să-ţi zic adio, astă-seară eu
voiu fi mireasă. Atunci am simţit în mine o furtunii şi ne­
linişte, şi ea. plecă. A doua seară mă duseiu la, teatru, se juca
Zauberţlote; ai văzut-o (Eu afirmai că am văzut-o.) Acolo
unde s'arată dragostea. cea mare, grozavă, acolo m'a mişcat
grozav; şi m'am dus acasă, şi am devenit visător. Când pu­
team mânca, eu beam; când puteam bea, dormeam; când pu­
team dormi, fiice am vizite; scurt şi pe cinste, devenisem vi­
sător; şi după doi ani ea a murit de mustrare că m'a tratat
aşa! Dacă nu lui-ar fi făcut aceasta, până acum ar fi fost
fericită eu mine, şi poate că biata mea femee ar fi încă în
viaţă. Ah, ce femiee era! Pe cinste, Moldova nu-i vrednică,
să fi avut aşa femee! Căci, vozi Dvta, ce n'am făcut noi pentru
Moldova! Mare Dumnezeule, tir le-am făcut, Casino le-am
făcut, baluri le-am făcut; şi Moldova mi-a rămas datoare'
mult. Generalul M. mi-u zis odată: Fă mai bine iU11 club de
ciobotari l Excelenţ.ă, i-am zis, eu am început boereşte şi tre
bue să sfârşesc boereşte. Generalul mă iubiâ mult, pe cinste",
şi-l iubiă şi pe ginere-meu, că vezi d-ta, ginere-meu este
totul. Vodă nu poate trăi fără el, şi cu miniştrii una este. In
toate zilele sunt la el treisprezece doctori; e doar' colegul lor
ŞH scoate lumei dintii şi-i face alţii, noui.; i-ai văzut uni-
[647]
lAŞll IN VARA AN�LUI 1840
647
forma � aidoma cu a protoinedicului. 'roţi ne iubesc; să fi
văzut, când erau Ruşii pe-aici: atunci, în hotelul meu, n'a'
mai fost noapte. Astia sunt oameni, ăştic).-s oameni, şi-mi
făceau alişvoriş, nu glumă. Austriacii, vezi D-ta, la mine sunt
numai a cincea roată la căruţă; ce s'aude de ei 7 nimic şi
iarăşi nimic. D:ind1?ăcate vremurile sunt grozav de grele; clar
când s'o schimba vântul, atunci să vezi ce voiu face eu în gră­
dina mea; am să fac chioşcuri de vară şi popicesi foişoare.
Că, vezi D-ta, eu nu sânt grădinar, şi ştiu tot; nu sunt opti­
cian fii ştiu tot; şi sânt, cum se zice, un geniu. Păcat că. sânt
in Moldova de doisprezece ani; mare Dumnezeule, ţară-i asta,
te întreb eu pe D-ta '? Astia pleacă în străinătăţi, să bea apă la
t�irani, fii trăesc la moşii; şi aşă cine să vie în hotelul rneui
De-aceea sânt ruinat şi bătut, ca F'ranţuzii în Rusia. Noroc
numai că am curaj; de ce î, de-aceea, că ştiu că. 'n niciun caz
aşA nu mai merge; eu pricep bine politica, şi ştiu că trebue
să se schimbe ceva; crede-mă, pe cinstea mea, eu nu jur în
zadar. Gazetele nu ştiu nimic; de unde să Ş1 ştie� Cabine­
tele nu le spun nimic, cabinetele suntouminţi şi tac, eu pricep
aceasta foarte bine".
Dar eu nu vreau să. pun răbdarea cetitorului la prea
lungă încercare; şi taiu aici flecăriile.
IV
In uliţele [principale ale Inşilor, până târziu în noapte,
domneste multă viaţă Şl mişcare. Echipagele elegante trec
[648]
în sus, în jos, ŞI 111 graba afacerilor pietonii aleargă gâi·
, madă. 'I'ot ce apartine clasei mai bune merge 'n trăsură; dar
uneori se văd şi boeri - mai ales din generaţia tânără - şi
ofiţeri mergând pe jos pe stradă. Se zice că aceasta era o r11-
ritate mare; însă, de când mulţi beeri petrec în str ăinăta te şi
văd că pe-acolo nu-i chiar trop bourqeois să, faci mişcare pe
picioare, au Început a o introduce şi aici. Dacă acest ohicoiu
va deveni general, sânt convins că, prin aceasta, vor dis­
părea o mulţime de rele şi de boale, care, mai mult sau mai
puţin, trebuesc atribuite modului de viaţă, excesiv <le se­
dentar. F'ireşto, ar trebui să existe şi o pardoseală bună şi
trctoare comode, precum şi o curăţenie mai mare a stră­
zilor. In deosebi ar trebui să se interzică sever cerşetor ia ; cu
scârbă te 'nf'ioară nenumăraţii cerşetori, cei mai mulţi ologi
având pe faţă pustiitoarele semne ale boalelor scârboase, altii
urmărind pe trecători, pe distanţe mari, cu oratoria lor stă­
ruitoare, căreia ar trebui să i se ocupe o lege. In oraş ar mai
trebui să se deschiză alee, bulevard şi alte locuri de plimbare,
lucruri care lipsesc cu totul din Iaşi, unde nu se poartă
nicio grijă de Înfrumuseţarea oraşului. Ca pildă, în această
privinţă, servească-I Rmsia vecină, unde chiar şi cele mai
mici orăşele de guvernământ au câteva clădiri frumoase, g6i­
dini frumoase sau bulevarde, care s'au construit pe chel­
tueala Coroanei sau pe-a oraşelor. Cât despre fonduri, cred că
ele, În bogata reşedinţă a Moldovei, n'ar lipsi.
Singurul loc de plimbare este Copoul, un câmp pleşuv
afară de oraş, spre care zilnic, seara, Icscnii obicinuosc sti
alerge În trăsuri elegante. Locul de plimbare este plan şi ne­
clădit, însă de-acolo ai o privire splendidă. asupra oraşului
Întreg şi-a imprejurimilor. Drăguta Miroslava, ruinele pala­
tului lui Ipsilante, câteva biserici cu turnuri sclipitoare şi,
mal departe, veselele coline şi văi ale Socolei, imbie ochilor o
panoramă graţioasă. Dacă lumina este priincioasă, la ori­
zont, departe, departe, se văd şi vârfurile înalte ale muntelui
Pionul, Învăluit În zare albastră, un mândru uriaş ce s'avântă
spre cer şi despre care povestesc tradiţii. copilăreşti şi ro­
mantice. Cine are plăcere să se scoboare dintrăsură şi. să facă
o scurtă plimbare pe jos poate intra, pe o blândă Înclinare
648
BOGDAN·DOICA
[649]
IAŞII JN VARA ANULUI 1860
a eolinei, In grădinile care aici se deschid ospitaliera oricarui
trecător. Şi voi, cei dăruiţi de Domnul cu daltă şi paletă,
alergaţi cu mine prin acea grădină cu mirezme; poate că, voiu
reuşi ca 'n cea mai de-aproape 81ee să vă arat o fiinţă. in
care veţi vedea împlinite idealole noastre. Priviţi clădirea
armonică, maiestoasă-graţioasă a membrelor; pe faţa el
rnândră priviti dumnezeeasca adiere il coloaroi, cum numai
RaphaeJ a putut-o zugrăvi în momentele de inspiratie, iar În
cereştile-i trăsături priviţi accn linişte ce suntem deprinşi a
o vedea nurna j în anticitatea grecească.
Afară de Copou, de promenada zilnică a Ieşonilor, ace­
stora Ii se mai deschide, în fiecare Joie şi Duminica, gl'i'idina
princiară de Ia Socola. Să, ne urcăm, iubite cetitor, în drosca ce
ne-aşteaptă, şi �ă, rnânăm pe şoseaua bine întreţinută. Drumul
ne duce 'ntâiu prin "Ulit.a mare", de-alungul unui rând intins
de magazine şi prăvălii. In apropiere de Curtea arsă ele multi
ani, care - este de sperat - odată se va ridică din ruină, ca
să fie iarăşi o podoabă a oraşului, cotim In dreapta şi ajun­
gem indată in mahala. Aceasta constă dintr'un lung' rând
sucit de căsuţe sărace, cele mai multe în cădere, dintre care
de bună. samă tot a doua este o erâşmă. In Iereetrile deschise
strălucesc sticle ele toate mărimile, umplute cu elementele ce
ameţesc duhul şi inima şi în care înnoată diferite ierburi �,i
rădăcini; şi adimenesc cu priviri seducătoare poporul. Vă­
zând aceste nenumărate institute de spirt, ni crede că în fie­
care clipită trebue să. întâlneşti un beţiv şi, totuşi, nu este
cazul. Cu plăcerile bachice Moldoveanul este cumpătat bini­
Ş')1'; şi nici, chiar i:'l 'n zilele (le sărbătoare, când norodul îşi
mai ingădue câtco înghiţituri'î, pe stradă întâlneşti relativ,
foarte puţini oameni beţi. Până. aici spiritul holercei ar fi
pătruns abia de vreo CiÎţiYH aui; înainte numai spiritul mai
nobil al vietei înveseliă poporul. Cum se vor împăca aceste
două spirite, ne va arăta, viitorul.
Şi acum oraşul a rămas în urmă; şi caii iuţi ne trec re­
pede pe lângă seminarul plăcut aşezat şi ne sosesc la Bocala,
Regiunea aceasta este una dintre cele mai drăgălaşe. Dealuri
împodobite cu vii şi munţi cu tufăriş alternează cu văi pito-
[650]
BOGDA:\-DUICA
reşti; iar la fiecare cotitură" în întorsăturile acestei regiuni,
călătorul întâlneşte mereu noui panorame surprinzătoare. La
intrarea grădinei princiare, unde aşteaptă multe cchipage,
l'3Tăsim şi noi pe-al nostru, şi ne mişcăm prin încântătoart-u
poziţie, unde Vodă şi-a clădit reşedinţa sa de vară şi unde pe­
trece până toamna târziu. Toată aşezarea grădinei, cu varia­
tele-i grupări de copaci, eu boschete, cu rondelul împodobit de
portocali şi flori, în mijloc cu un basen, înfăţişează o prive­
lişte 'veselă, râzătoare. Şi apoi şi graţioasa floră a doamnei o r
de-aici, cart', cu picioarele lor minunat de frumoase, plutesc
printre rnirositoarele straturi de flori - aş zice, dacă embou­
poinl-ul, ce se întâlneşte în general la Moldovence, nu mi-ar
interzice cuvântul acesta. De pe o terasă muzica militară cântă
arii din operele la modă şi valsuri de Strauss şi de Lasiner.
Şeful muzicei, Hoffner din Viena, şi-a câştigut merite mari
pentru dresarea acestei bande militare; ea formează un an­
samblu drăguţ. Şi dragile, dulcile tonuri ale lui Strauss lEle
pătrund în toate zonele şi încântă urechia. In Viena şi în
Londra, in Madrid şi în Petersburg, în Stockholm şi în Ale­
xnndria, pretutindeni ele găsesc aderenti, şi se lipesc de inimi­
mângăindu-le dulce. Supt cerul arzător al Arabiei, şi 'n ne­
gurile Islandei, pretutindeni poţi fi sigur că acum vei întâlni
copilaşii dansatori ai lui Strauss şi Lanner.
Dar vizitatorii se pregătesc de 'ntoarcerc ; să-i imităm şi
noi! Să urmăm lungul şir de trăsuri, şi, ajunşi în "Uliţa
mare", să ne oprim la cofetărie, unde multele echipage oprite
acolo 'n popas împiedecă. aproape toată înaintarea. Anume
aici se opreşte lumea cea frumoasă şi, râmânând în trăsuri,
îşi răcoreşte sudica fierhinţ.ea1ă prin inghetata, care aici este
de-o bunătate deosebită.
v
Toată iarna se joacă de trei ori pe săptămână teatru
francez. S{l joacă mai cu seamă. uaudeoilics-nvi, acea marfă
de duzină, care de obiceiu o fabrică doi-trei dramaturgi pa­
risieni en com.ptumie; uneori, pentru vreun beneficiu, se dă
[651]
IAŞll IN V ARA ANULUI 1840
651
şi câte o dramă în mai multe acte, de Dumas sau Scribe.
Teatrul ieşan dispune de câţiva artişti de talent. Astfel este
Pellier, un bun comic plin de umor drastic, care de sigur
s'ar bucura de aplauze generale chiar dacă ar juca pe scene
mari. Imi voi aminti în totdeauna cu adevărată \plăcere de
ceasurile vesele ce ni le-a dat jocul său splendid şi totdeauna
egal. Dvra Desirâe este o artistă tânără, plăcută şi fără
pretenţii, care îndreptăţeşte mari nădejdi; ea este dotată cu
un organ moale,armonios, iar jocul său este plin de natu­
ral şi naivitate; afară de acestea mai are un dar rar de-a
memoriza uşor. D-na Filhol, o figură frumosă, plastică, în
drama serioasă veridică, joacă cald şi cugetat şi este actrita
de predilecţie a publicului teatral; d-l F'ilhol, bărbatul ei;
apoi sârguinciosul şi râvnitorul Jules Hette, care-i înzestrat
cu cea mai norocoasă figură de scenă şi alţi câţiva membri
ai trupei, au părăsit Iaşii în luna Mai şi s'au dus în Orient;
.Ll vont en. orient pour y chomter la ciodisatiot: europeenne
dans le d01lX langage de leur pays". Dacă prin chanier cri­
ticul înţelege cântarea cupletelor din uaudeoilles-im, atunci
Orientul îşi va face o idee foarte curioasă despre aceea ci­
vilisaiion europeenme.
Clădirea teatrului este neînsenmătoare şi mică; totuşi
destul de încăpătoare pentru numărul vizitatorilor teatrului.
Afară de foteluri şi galerie are două rânduri de loji, al căror
prim rang este impodobit cu elita nobilimii; doamne plă­
cute, in toalete strălucitoare şi pline de gust, compun un as­
pect într'adevăr splendid. Aici teatrul serveşte mai mult ca
loc: de întâlnire cu cunoscuţi, sau la expunerea unei noui
toalcte bril iante, sau pentru a face s'alerge, ca un foc, din
lojă 'în lojă, anecdotele cronicei galante şi, la nevoie, să se
arunce în parter şi'n multe exemplare poesii satirice scanda­
loaso. In timpul jocului, în lojă, se vorbeşte neîntrerupt; n11-
mai câteodată s'aude câte un râs, când actorul reciteCIIZă vreo
frază care bate 'n echivoc sau în frivol, iar fraze de acestea
sunt o multime în vodevilul francez. Intr'o ţpiesă, care are
ea subiect o intr-igă de amor la curtea lui Ludovic XV, se
zice odată relativ la aventurile amoroase: "A Versaille« on.
ne reţuse rien:', Nu voi uita nici odată aplausul viforos
din tot parterul, nici râsul mulţumit şi semnificativa privire
[652]
652
BOGDAN-DUICĂ
reciprocă a doamnelor, când acele uşoare vorbe se rostiră.
Amintesc astfel de amănunte, pentru că socotesc, că ele sunt
o contribuţie însemnată la istoria morală a ţării.
Teatrul a şi devenit aici o trebuinţă; însă muzica, această
limbă a zeilor, care ne-au dat-o şi nouă, bieţilor muritori, ca
milos dar, pentru ca să putem exprima incântarea noastră
şi durerile sufletului pentru care sărăeăcioasa limbă nu mai
ajunge, muzica, aici, încă n'a găsit o patrie ospitalieră. Este
drept, ici şi colea s'aud unele acorduri de pian triumfătoare
unele sunete plângătoare de violină: dar geniul artei este
adorat numai în foarte puţine case, şi va dura încă mult până.
ce muzica va deveni bun comun al Ieşenilor, precum a de­
venit la atât ele multe naţiuni europene. Le Beoe de Kalk­
brenner, poezia aceasta lirică plăcută, pentru pian, pe care
avurăm norocul să o auzim cântată, cu rară delieatetă şi cu in­
timitate sufletească, de una dintre cele mai drăgălase şi mai
spirituale doamne, mult timp n'o vom uita.
In tot cursul sezonului de iarnă abia s'au dat câteva con­
certe, de artişti călătoriţi pe-aici. Consulul rusesc, d, de Kot­
zebue, care nu lasă să treacă niciun prilej de-a face cuiva,
vreun serviciu - calitate ce 1-::1 asigurat stima şi respectul în­
tregului oraş, - este un adevărat Mecona pentru artişti.
F'lautistul orb, care s'a ivit şi-a fost ascultat aici de două ori,
de sigur îşi va aduce aminte mult timp de gingasa atenţie
cu care I-a ajutat d. de K_ Se povesteşte anecdota următoare:
Un Italian şj soţia sa se infăţişară la d. de Kotzebue şi-i pre­
sentară un bilet de recomandare sigilat, dela un prieten; cu­
prinsul ar fi fost: Iti recomand pe ac1ucătorul acestui bilet,
d. C ... i, care suflă din corn englezesc tot atât de mizerabil
preeât şi de mizerabil cântă soţia sa; dar sunt oameni săraci,
care doresc să se întoarcă în frumoasa lor Italie; cu obicinuita
D-tale amabilitate caută să le fii de folos ş. a. m. d. "D. Kotze­
bue a împărtăşit numerosilor săi amici acest bilet de recoman­
dare, unic în felul său, şi aranjă o Soinie musicale, în care
perechea artistică desvălui probele sale mediocre, dar prin
care fu pusă în stare să plece acolo, "unde mirtul stă liniştit
ŞI sus stă laurul".
[653]
IAŞII IN VARA ANULUI 1840
VI
653
In poporul moldovenesc se găsesc multe rpoveţi şi tra­
diţii, dintre care unele se disting prin poesie adâncă; şi de
sigur ar fi o operă de merit, dacă cineva al' voi să se supue
folositoarei munci de-a le adună, dar aşa cum au fost create
de popor şi cum trăesc în el, in toată a lor simplitate primi­
tivă, fără artistice adaosuri de modă. Neobositul domn Aga
de Assaki, care, prin lucrări solide şi folositoare, şi-a câşti­
gat multe merite pentru .patria sa, publicând de curând
'I'a bleauo: de l'histoire 1J1 oldouienne, a împărtăşit şi câteva
tradiţii populare frumoase; şi ar fi ele dorit, ca el să mai pUc
blice şi altele din bogata comoară de tradiţii a Românilor 1).
Mijloace are la îndemână destule; el răsfoeşte sârguincios
colecţiile de cronice ale mânăstirilor, şi când afacerile ca­
rierei îi îngădue, străbate pitorescul lanţ de munţi şi ascultă
ele la voinicii copii ai naturii cântccele lor neartificiale şi po­
vestile 101' pline ele superstitii copilăreşti. Al' fi săcerem prea
mult ca talentaţii poeţi tineri ai Moldovei să cultive eâmpul
acesta până acum intelenit ; ei se află oarecum în epoca lor
de dentitiune şi de-aceea sunt încă ocupaţi cu cântece de lună
şi cu ritmurile clogicc ale inimilor 10I' rănite de săgeţi. Insă
acei, ale căror răni sunt cicatrizate, şi care şi-au agonisit o
concepţie mai liberă a vieţii, aceia trebue să pătrunză în mi­
ne1e traditiilor populare şi'n ale cântecelor populare, din care
de bună seamă vor scoate la iveală multe giuvaere de preţ!
Până acum aici exista numai tipografia d-lui de Assaki
şi ti Mitropoliei, în care se tipăririi numai cărţi bisericeşti; de
câteva luni s'a adaos încă o tipografie, a d-lui de Kogălni­
ccamc. Acesta, adjutant hl print-ului domnitor, este încă un
bărbat tânăr, foarte silitor, care-i glorios cunoscut printr'o
Istorie a Moldovei (în limba franceză) şi alte broşuri ca cea
despre Tigani ş. a. Acum el publică în fasciculc o Arhivă
pentru istorie şi arheologie, şi o revistă lunară "Dacia lite­
rară" amândouă în limba moldovenească. J udecând după
puţinele f'ascicule ale celui din urmă, ea va deveni un organ
1) Scris: Rouioun ier '
753:-}6. - Convorbiri Literare
2
[654]
BOGDAN-mJICA
foarte serios. Editorul s'a pus în legătură cu literaţii cei mai
talentaţi ai Moldovei şi ai Munteniei; ei trimit contribuiri
preţioase. Astfel învăţatul şi distinsul domn de Negruzzi a
dat o novelă istorică, în care domnia şi moartea crudului
Alexandru Lăpuşneanu (1593-96) au fost zugrăvite cu tră­
sături puternice, maestro. Dl. Ironiei apare ca fabulist, parte
C11 traduceri din marele maestu Krylow, parte cu lucrări ori­
ginale, care luminează sarcastic anume strări sociale ale ţării.
Editorul 'însuşi şi câţiva colaboratori contribuiră cu lucruri
vrednice de atenţie. D-l Kogălniceanu să rămâie totdeauna
credincios tendinţei f'oaei sale, şi de sigur se va bucura de
recunoaşterea celor mai buni din ţară! Nobilul şi prea sti­
matul secretar de stat, prinţul George de Souieo, care are şi
penibila slujbă de censor, se dovedeşte totdeauna bărbat
uman şi liberal, care merită pe deplin stima ce oricine i-o dă.
Nu pot să nu fac şi o critică "Daciei literare", Intr'un
capitol, anume "Miscele" rezervat noutătilor locale mai inte­
resante, se ating 'Uneori neplăcut personalităţile care s'au fu­
rişat in el. Astfel, despre un profesor de fizică, care şi-a făcut
studiile în Viena, se zice cu prilejul unui examen public făcut
În. clasa lui: "Pentru încheierea examenuui d. rStamati, mare­
profesor de fizică şi ele înaltă matematică a făcut câteva ex­
perimente de fizică şi chimie; Între aceste a arătat şi cum
se face cafeaua. In adevăr aicea este locu de a zice cu doamn:t
de Sevigne: fa ne vallait pas la peine d' aZler ii l' eiraqer pOtir
apprendre CI, faire le caie". De-o foaie ca aceasta, care-i ţinută
într'un ton demn, personalităţile ar trebui să se ţie desăvârşit
departe. 'I'ot ce apare din tipografia el. de 'K. este înzestrat
cu toată eleganţa posibilă, şi'n institutul încă tânăr, domneşte
multă activitate expeditivă .. Au şi eşit mai multe opere noui,
intre alt.ele un volumaş de poesii de ain poet tânăr, Mihail de
Cuciuram, fratele mult oeupatului şi spiritualului doctor de­
il ici, Dr. George de Cuciuran. Se zice că colecţia de poezii,
primită cu aplaus, îndreptăţeşte nădăjdi frumoase. De când
G 'nceput să lucreze tipografia d-lui Kogălniceanu, şi a d-Iui
Assaki a primit un nou avânt, şi anume prin prefaceri noui,
conduse de un tipograf iscusit din Stuttgart, el. Huoff care are­
sub presă un volumas Lurische Kliinge ClUS Daeien, Proprieta­
rei n'a crutat ni-ci-o cheltuială, numai să realizeze toate imbu-
[655]
IAŞII IN v AIIA ANULUIIH40
655
!
. I
i
1
I
Q
.nătăţir ile cu putinţă; şi tipurile frumoase, elegante, depe acum
nu mai lasă nimic de dorit. Tocmai ni se imparte un pros­
pect la o nouă revistă franceză, Le Glaneur, care va avea ca
redactor pe d.Gallice, un advocat isteţ, din Paris, care se afli'i
aici de vre-un an. Este vorba ca revista să fie o enlegere ele
ce-i mai vrednic de ştiut şi frumos din jurnalistica străină.
unind astfel �dile dulci; în special recacţiunea promite să cu­
munice publicului tot ce priveşte Moldova şi Muntenia. A­
cestei "culegeri" îi doiirn 111ult.1 cetit ori.
Un ofiţer-inginer turc, care petrece pe aici de mult timp
13: care se exprimă binişor franţuzeşte, mi-a citit, acum câteva
zile, o pocsie turcească frumoasă, care 'n traducere liberă ar
'Suna cam aşa:
Mare-i Dumnezeu şi profetul său !,
Strigă evlaviosul Musulman.
Ca mărgăr-itarul de rouă, aşa mila lui
Se revarsă blând asupra pământului.
Fiecărei ţări i-a izvodit
altă milă, aIte daruri.-
Voiţi să vedeţi înaltă frumuseţe,
Care fncântă pe oricine,
Plecaţi In Circasia:
Giizelik Cerchistan !
Voiţi să vedeţi mari bogăţii,
Cum numai în vis se văd,
Călătoriţi la Hmdostan!
Căci aşa se zice : Mal Hindcstan
Voiţi să vedeţi ştiinţa înaltă
Plecaţi în Europa.
Căci,' Aleil Frankistan !
Insă majestate şi înălţime
Se află numai la OSIDan;
Căci aşa se zice pe toate cărările:
SultanatJik Ali Osman!-
VII
Iubite, cetitor, acum te invit la o plimbare mică, la ca­
pătul oraşului. Mergem de-alungul unei uliţe, care-i locuită
aproape numai de Ruşi, al căror mijolo de trai constă mai
ales din închirierea birjelor, Ei formează, o sectă proprie,
[656]
care-i cuprinsă de nenorocita inchipuire că bunului Creator Îl
este o faptă. ,plăcută ca ei să-şi mutileze anume părţi ale tru­
pului.Privirea acestor bieţi orbiti deşteaptă un sentiment stra­
niu; la început este o pilrere de l'AU C'ompătimitoare, care În­
dată se schirnhă, Însă, în scârbă. Fisionomiils lor palid-gal­
bene, veştpc1e, feminine, pline de creţrui atârnătoare, cu puţină
barbă sau spâni ele tot, fisionomiils care mai toate, :-oemntlIlD
una cu alta, într'adevăr au in sine cevă respingător. Propove­
duitorii cuvântului lui Dumnezeu să înveţe pe aceşti neno­
rociţi, să-i înveţe prin cuvântul evlavios - convingător, că
lui Dum]1(�'L:eu de loc rm-i place fapta, dî îşi mutiler\ză trupul
şi că prin aceasta îşi ologesc şi duhul.
Dar am trecut uliţa şi ne aflăm la cşiroa din oraş. Uite-o
colo lleînsemnătoal'ea CăSlltii cn o grădiniţă, ţinta plimbărci
noastre de astăzi. Prin poarta să intdm în mica ogradă: Gro­
hăitui câtorva patrnpozi, a căror mâncare Ieliova il interzis-o
copiilor săi, şi care parte sunt inchisi 'în coteţ, parte se plimbă
prin curte, să nu ne sperie; ajungem indată .î,11 câteva odăi
curate. Băncile şi mesele de lemn sunt spălate alb şi lustruite;
dintr'un dulap trag cu ochii sticle şi pahare de toate mări­
mile; împrejur rândueala şi curăţenia cea mai mare. Birtaşul
prietenos, sprinten, şi forueea sa tot atât de sprintenă, se a­
propie gata de slujbă şi-auzim iarăşi mult cunoscutele vorbe:
nSchaffens a Bie? ode?' a lYein'?" (Doriţi o bC�'e S<lU un vin �)
Iubite cetitorulc, nu uita că vreodată nectarul orzului bava­
rez ţi-a recorit poate cerul gui'ii şi mulţumeşte-te cu această
băutură, care ţi se ofere cu amabilitate germană. Să fim ve­
seli, în ceasul acesta nu suntem în tanc!. Iiomânilor, ei în
scumpa patrie germană. Priveşte imprejur la mnSil noastră,
lângă noi, frati scumpi (lin Bavaria, Nassnu, SachseJ1-!\1ei­
ningcn, Sigmaringen, SchwartzbuJ'g-Sonclerhausen, Reuss­
Loberstein-EbE'l'sdor:f,şi cum se mai numesc dragile stătulete
ale statului German. In odaca aceasta, e Iinişte ; oaspeţii stau
în faţa paharelor, tăcând, scoţând numai nouri deşi din lu­
lele; din când în când cineva spune câteva vorbe măsurate,
cumpănite, flegmatice_ Altfel merge în odăiţa dimpotrivă:
aeolo-i mişcare, viaţi:î; toti vorbesc deodată, mult, tare ţi cu
foc. Sunt actorii teauului francez şi câţiva Italieni, care
'Seara vin Încoace şi petrec lm ceas cu paharul de vin sau cu
1
656
BOGDAN-DU/CA
[657]
lAŞlI JN VARA ANULUI 1840
637
tartina Cip unt şi cu salamul pe rare birtasul le prepară
excelent. Catiqnomi, :prietenosul birtaş, sau, cum îl numesc
oaspeţii săi francezi şi glumeţi Prince de Cariqnan, este
Italian din naştere, dar de tânăr a trăit in Germania, şi-a
luat de soţie o Germană şi şi-a însuşit limba şi obiceiurile
nemţeşti. Pentru a trăi, şi-a ales două mescrii: fabrică, salam
în cantităţi mari, pe care le exportează departe şi, pe lângă
aceasta, lucrează în ghips: statuo, busturi, vase ş. a. Şi e În­
tr'adevăr gl'OieH' aspectul ce-l înfăţişează intrarea în larga
odaie de alături, care seveşte şi ca odaie de mâncare, şi ca
atelier artistic. Pe mese, dulapuri, bănci, strălucesc şunci şi
cârnati de toate calibrele, iar printre ele zei, zeiţe şi eroi
de ghips! Aici zace o coapsă bine făcută gata să, fie nituită
unei \-elJe1'e, ca s'o pună astfel în picioare; colea stă un Amor
terminat afară de nas: aici se odihneşte un erou, a cărui
frunte n'o murdăreşte niciun laur, clar o murdăreşte un salam
ce-atârnă de-asupra sa: SCUl't, un amestec bălţat ele burlesc
si trivial!
Dar printre mnntii elin apropiere se înaltă. secera nouă;
vom pleca acasă. Niciun felina L' nu luminează dl'umul- ni­
meni mi-şi hate cupul cu iluminarea oraşului, - dar ni-l lu­
minează stelele aurii ale cerului, care revarsă o blândă lucire
pe tot ţinut\ll.L�1 o rlepărtarc mină de noi câţiva Moldoveni
se 'ntorc acasă t'illl tilml din gură şi vi 0<11'<1; şi 'n tăcerea noptii
se aude tare 1) :
Ardi ma, friri'gi ma,
Pi carbuni puna ma!
De mai puni pi carbuni-­
Amuresu nu ci spuni!
Traducere de Bogdan-Duică
'1 Tr'aus criu exacl!
[658]
VEDENIA
Cuan. te-ani piecdut ! - Tii SMiUl Ilun#i, dac'a? fi
Tot mai aproape nâ-a[ părea decât acumil
Din tot ce viţ orul resiriştii 'trasi
Adun pios al a'rnint-lrâ noastre scrusn
N ăluca ta" Linţoliu. 'v1'e'Jni'i urca sâ-,�i)"umpft:
Te-a re'noia: mireasma -oechilor scrisori,
Te simt si azi ca şi atu.nci cât mi-esti de scumpii.
8âJ'{/uitor, ca o albină 'n sân de [lori,
De pe cuointele ce 'ncliul 01: hii fiori,
C'uleg surâsul, r;7asul tiiu deodinioară.
OI C'U'IJ1 pătruaule în auz, cuon IJUr 'nfioară
O şoaptâ dulce răebăttirui ca din nW1'1II'I,â1d:
- "Voinţa ta 'nu, m'a ucis, - aceiaşi suait,
;,Strigoi din alt(� lume, trist, la tine tnu.
"Când ploaia picură 'n burlane, şi-i iâreiu.
"S'ingunftatea ca o lespede te-apasă:
"TI/' eşti zidit şi ti-e sicriu. pustia (((3(1'.
"Ce-cl fost cârui-un în tine viu" 'În miue-l pori,
,lh; eu, Nălaic«, eu. sunt 'vie, - tu eşii mort.
"La racla ta, m'uşez să 1)lâng,. .. aprind uai sfeşnic .. ,
),1' oi ce-ai 'visat, tot ce-oi dorite-mai ar-ele ueşu ic.
.Lubirea-i pururi râruiumică. .. 8 e rein toarce,
"Lo vechiul mâl; când primăoara ptift(-,�'i toarce
"In 1:wueliş de 'lIiug'u'l'i, jar de tmndafiri
"C e-şl cântâ ''/1 lugerul tuipinelor subţiri
"Ca '17 mi'i d c aoarue, b'int.inţa re"lwien'i !
"Ascultâ (hO(josteo: e '1'/ pulsul od'ie1"li
[659]
VEDE"[A
.Ln mustul seoelor ce urcă prin tu} pinii
"Cclci floarea '11, veci nu, oboseşte de (f. ''/Iflor'i.
"C c-i pasă ei dacă poiiru-i 'II' o 'J'odi?
"On raza soarelui sârut'U,l şi-1 'imbin(L
"T,,"i cUi pa/fumul ş'ireintn/ în, luanină",
IS'i gfasul piere, şi N(7,lncC/ iar pieri
CII risipirea u,m"i 'vis din zori de z'i
Ursii să nu. se mai întoarcă 'niotdeauaio !
Peste rnini, în M (Fi toi astfel frece luna,
Când s'a. aprins mireasma [lorilor inooalie ...
De, lJ1'in uaiqhere, 1.1.1n:b1·e albe se desprind
nhsterios în roea lunii se cuprind
{ii par'că es din Iunnea asta" trec î'n alte,
Prin. ewg1'ntiu pc'îC11.7eJI1·Ş plnfind tăcute .....
NU,-1; pic de vânt, - ş'i 'n. 1.1 1"111. a, l01' încet [oşuintl
Ca 'n. urma sborului de stol1t1'i neoăeuie
Isi clatin ierburile, 1.!ârfuri.Le 'nolie .....
D. Nanu.
[662]
662
MiUCEA FLOR/A�
cineva - orice afirma ţie poate fi intâmpinată cu obiecţii - ;
liniile generale, simple. şi lămurite rămân bine şi sigur
statornice.
Cea dintâi grije a studiului este pregătirea sufletească
a eetitorului, montarea diapazonului aperceptiv. Subt acest
raport, resistenţa psihologică [poate avea două substrate, nu­
mai în aparenţă opuse: deoparte scepticismul sau indif'eren­
tismul, de alta dogmatismul necritic şi fanatic (uneori, nu­
mai interesat). Poate indiferentismul sceptic e, în unele pri­
vinţe, din cauza inerţiei lui invulnerabila, o stavilă Încă mai
de temut. Citeam mai de mult, undeva, redarea credincioasă
a unei convorbiri între tineri de după războiu: "Partide po­
litice î Ce să fie oare l Liberal, conservator, ţărănist, rad ieal ,
de. � Nu cunosc. A, pretul unei cotlete, iată o chestie, pentru
care face să te pasionezi. Dar partidele politice! ... ".
'I'inând seama de o asemenea dispozitie sufletească, d.
Negulescu aşează în fruntea operei ca un talisman cuvintele
lui Em. Giraud, pe, care le intregeşte la sfârşit, aşa: "din pri­
cina greşelilor trecutului, nu e 'cauză mai anevoioasă de apărat
decât aceea a partidelor politice, în schimb, pentru asigu­
rarea viitorului, nu e cauză, care să fie mai necesar şi mai
urgent să fie câştigată, de cât a lor" (281).
De asemenea, dogmatismul necritic al celui ce "numai
una ştie", este o piedică destul de serioasă în drumul cer­
cetării oneste. In adevăr, nu există o altă ramură de adi­
vitate practică, în care confuzia babilonică a limbilor şi so­
f'istica să fie mai la ele acasă ca în politică. Iată dece, an­
torul se sileşte a face inofensivă, odată cu prima, şi aceasta
a doua atitudine, alegând drept călăuză lozinca nemărturi­
sită dar vădită: prin lumină la dezarmarea indif'orentismului
şi sceptismului politic.
Ideile dominante, desfăşurate în nouă capitole, se des­
prind luminoase, sigure de sine şi logic Închegate. Iritâia
idee, s'a văzut, e combaterea atât a scepticismului cât şi a dog­
matismului în politică. Dar această operaţie, deşi neapărat
necesară, era mai mult negativă. Urmează însă cealaltă parte,
c".lJstructivi:i, care dă studiului greutate ştiinţifică şi valoare
durabilă.
A doua idee dominantă e următoarea: Partidele politice
[663]
I
·1
PARTIDELE POLITICE
663
sunt un corolar firesc al sistemului reprezentativ şi demo­
crutic, Cine zice sistem reprezentativ, înţelege nemijlocit şi
partide politice, aşadar, cel puţin două partide - dualismul
politic. Căci democraţie şi regim neprezentativ exclud în
prima linie despotismul, absolutismul politic, prin urmare,
predominarea exclusivă a unei singure organizări Ipolitice
sau, cel puţin, crearea de prime pentru una singură, care în
genere nu e cea mai bună şi mai utilă.
Orice "partid" se defineşte prin opoziţie - nu prin con­
tradicţie antinomică, - cu cel puţin încă un partid. Insăş no­
tiu nea de partid implică relativism social, nu absolutism.
Sistem democratic fără jocul partidelor nu [poate fi conceput.
De altminteri, logiceşte vorbind, "partid politic" e un termen
ele relaţie, e dar un cuvânt ce evocă un raport Între doui fac­
turi principali: O grupă de cetăţeni ai unui Stat şi Sta,tul
insuş. Acea. gn1ipă - fiindcă e doar o grupă - presupune
una sau mai multe grupe, care au Însă toate acelaş sistem
ele ref'erentă: Statul, unul şi acelaş pentru toate grupele ..
. Această referentă comună tuturor "partidelor" e de o netă­
găduită însemnătate atât pentru geneza cât şi pentru valea­
rea guvernamentală a partidelor.
A treia idee e o completare a celei precedente: Sistemul
reprezentativ nu recunoaşte confesiuni, regiuni, minorităţi,
1113i ales, clase, ci numai cetăţeni. In consecinţă, partidul po­
litic de guvernământ - e aproape un Ipleonasm - nu poate
fi confesional, regional, minoritar sau de clasă, ci doar un
partid unitar, o grupare pe bază de solidaritate socială şi
ele respectare a intereselor obşteşti, pe scurt, pe bază de
conservare naţională. Dacii primul postulat al partidului este
ideea, democrată, 111 doilea e ideea de patrie -nu zic însă,
ideea. naţională, căci patriotismul o un sentiment firesc şi
obştesc, pe când naţionalismul e sechestrarea patriotismului
de o grupare limitată, cu ostracizarea nefirească a celorlalte
�]'upări, decretata fără rost drept antinaţionale. E o pozit-ie
l'alsă, nedreaptă şi primejdioasă; de aceea partidele natio­
nule nu sunt propriu zis partide, ci grupări de conspiratie
şi de provocare.
Asupra celei de a treia idei stărueşte în deosebi d. N e­
gnlescu. Partidul politic trebue să fie întâi şi întâi exponen-
[664]
MIRCEA I"LORI.-\N
664
1111 massei naţiunii, al intereselor ei generale, nu al intereselor
limitate şi încă mai puţin al celor individmalo. Căci fără un
teren comun şi neutral partidele politice nu-şi recunosc În­
dreptăţirea ml�tuală, şi asael lupta politică nu mai e, cum
trebue să, fie, o luptă. de armonizarea condiţiilor de con vie­
ţuire într'un cadru comun, ci o luptă de egemonie a unor
interesa rnărginite cu exterminarea celorlalte.T'artidul "nu e
factor de dominaţie, ci un factor de echilibru" (238). De
bună seamă, această situaţie nu trebue tâlrnăcită în sensul
că un partid trebue să fie când revolutionar, când conserva­
tor - după împrejtuăr-i -; am avea atunci numai partide
de acel aş fel contradictoriu: partide conservator-revoluţio­
nare. Partidul politic viabil e acela care, Înlăuntrul intere­
selor generale, izbuteşte să se diferenţieze ca gruparo aparte
cu scopuri realizabile şi cu mijloace potrivite scopurilor.
"Aceasta a fost logica imanentă a lucrurilor caro a Îm­
pins doctrina constituţională modernă, S[t realizeze instinctiv,
cum ziceam adineauri, înainte ele apmiţin sol idarismului ca
doctrină, sol idartatca prin asemănare, aşC'tzfmcl mecanismul
regimului reprezentativ, ca unică JOl'111ă. !posibilă de autogu­
vernars, pe baza calităţii celei mai generale el membrilor unei
naţiuni, a calităţii comune tuturor cetăţC'uilol', nu pe calită­
ţile lor particulare şi diferite, de credincioşi ai unor biserici.
de locuitori ai lunei regiuni, de membrii ai unei minorrtăti na­
ţionale, de participanţi ai unei clase sociale sau ai unor ca­
tegorii profesionale, etc. Şi prin 1111"ma1"e, excluzând repre­
zentarea intereselor particulare' şi diferite, democratia mo­
dernă, nu poate admite ca legitime, ca putând adică a guverna,
partidele ce reprezintă interese ele acest fe1-- cum sunt par­
tidele confesionale, regionale, naţionale şi ele clasă." (191).
Echilibrul social şi politic <îl puterilor "formewzu, esenţa
mecanismului constitutional" (2."i2). Drept urmare, "regimul
parlamentar are dar neapărată nevoe, ca să poată funcţiona,
în mod satisfăcător de partide politice bine diferenţiate şi
puternic organizate. Iar puterea. lor atârnă, între altele, şi
de numărul lor redus. Când sunt prea numeroase, Iuptelc lor
fiind prea violente, din cauza nemulţumirii permanente, ŞI
carp se exasperează. cu vremea, a partidelor ce nu pot ajunge
il
I
"�···'Jml I
, 1 I
'�I I
,; ill
I
I
[665]
P ,\RTlDELE POLITICE
dd5
Ia guvern - o mare parte a fortelor lor se consuma, în aceste
lupte sterile, fih'ă nici un profit pentru ţară" (279).
Dintre partidele neguvernamentale prin finalitatea şi
structura J01', un interes ce nu mai scapă nimănui prezintă
,-lJal'tidul de clasă" (social-democrat şi chiar - greşit sam nu
din vina lui-cel ţărănesc). Partidul de clasă, prin chiar
fi�n�a lui, este o org�nizare a unei părţi mai mari sau mai
rmci ele cetăţeni în vederea biruinţei exclusive şi, la nevoe,
dictatoriale a unei singure clase. De aceea, autorul, pe linia
dreaptă a concepţiei sale, osândeste în repetate ori dicta­
tura - temporară prin natura ei - fie ele sus fie ele jos, şi
implicit pledează pentru regimul reprezentativ, singurul rea­
zpm - elim spune F'errero - în mijlocul prăbuşirilor de azi.
ID drept, astazi e o modă a ataca democratia. E explicabil:
nemai existând regimuri despotice cei ce vor si:Î atace pe
cineva s'au repezit asupra democraţiei, care ii hrăneşte, luând
1<113 ele ea J]aiY0 atitudini aristocratice.
Noţiunea de clasă s'a instalat în centrul preocupărilor
social-politice ale vremii, mai ales, subt imboldul faimosului
panaceu socialist-comunist: .Jupta de clasă", eu fireasca ur­
maro a acesteia: , .. dictatura proletariatnlui". Din nefericire,
noţiunea de clasă nu e deloc limpede şi ea acopere înţelesuri
diferite ce se raportă nu numai la structura actuală a socie­
tătii, dar şi la. desvoltarea ei istorică. N otiunea de clasă a
evoluat, iar punctele de vedel'E' in definirea ei sunt multiple.
Se vorbeşte, bună oară, ele clasa celor ce posedă şi de clasa
ce] OI' ce nu posedă; de clasa celor culti şi clasa celor inculti:
de case productive şi nsprodutive, etc. Istoriceşte, avem şi
clase de vârstă -cum sunt generaţiile de azi, - şi clase
de sex, ca la primitivi. .
In fixarea notelor comune ce "clasează" pe membrii unei
unităţi de viaţă socială' trebue să ţinem seama nu numai de
[notorii obiectivi (în deosebi, avuţia şi modul de a şi-o pro­
cura), dar şi de [actorii subieciioi: influeriţă socială, putere,
consideraţie, rang, ideal comun unei clase. Economiştii Pesch
şi Philippovich merg până acolo eă definesc clasa după ierar­
hiearea ei socială, adăogând că ideea de clasă presupune
, I
neapărat ierarhie, 1
In această ipotezr, deosebirea dintre clasă şi partid e vă-
[666]
666
MIRCEA FLOR1AN
dită. IDxistă iararhie şi rangui-i între clase, clar nu există În­
tre partide. Principial, toate sunt deopotrivă îndreptăţite,
fară gradaţie de valoare.
Mai departe, o de observat că, în desvoltarea istorică el
claselor sociale factorii deterrninanti în clasare au variat şi
pe urmele lor şi erarhizarea, prestigiul claselor. Legea evo­
lutivă în configurarea claselor este trecerea dela factorul
social la factorul economic: odinioară organizarea, socială
provoca modalitatea clasării , treptat şi tot m'ai pronuntat
prlnă azi, factorul "avu1ie" a devenit hotărâtor. Nu totdeauna
valoarea şi rangul unui individ au fost determinate de averea,
111i; altă dată erarhia socială era substratul erci.rhiei claselor.
Primatul economicului e un JalPt relativ recent; nu trebue să
fie generalizat. Nu c o unitate absolută de măsură, nici pen­
tru trecut, dar nici pentru viitor.
Fără Îndoială, e o temă discutabilă, dacă va putea fiinta
vreodată o societate ."fă,ră clase", aşa cum visează socialis­
mul. E însă destul de sigur că, dacă vor fi cândva desfiinţate
clasele pe temeiu economic, vor rămâne mai departe clasele
p2 temeiu social, va stărui clasarea indivizilor după valoarea
lor socială şi culturală. Se pare că nici socialismul nu aspiră
să şteargă orice diferenţe dintre oameni. Ar fi un maximum
do absurditate, deci o utopie nefastă şi, în cele din urmă,
ir.operantă. Am străruit ceva mai mult asupra clasei sociale,
de care se ocupă cap. IV al "Partidelor politice", pentru a
releva trebuinta de a despărţi, înlăuntrul sistemului demo­
crat, clasa socială şi partidul politic.
MIRCEA FLORIAN,
[667]
SPRE INFINIT
1 nir'u», nebun elan
electrieu t,
cu glt'Îmelc crispate pc uolau
galvanizat
alerg [antomă ca şi clipa,
iar in uiirie] mii Inciuesie urip«
oâmtului suocn:
l u. goană sisuju«, tot-uşi doi:
Un Eu ştiut şi-usi tainic El,
f ormăin 'un unul am âmd 0/:
din Spirit ş'i Oţel.
El 'Un gl"CO'I:
monsiru. diform"
motor satanic
ş� enorm,
respiră ho'l"1/'ic
inlnârul mecanic,
şi uniform
Pâmâ 'n craniu,
simt CU1n straniu,
Ş'Î ritm i C
ca 'mtr'u-n olantbic,
cu matematic picurat,
îmi distilează cadeu ta t,
din angrenaj7.I,-i de infern,
prin ?u'rvii f'inţe'imele auide,
ca prinir'um I'umg conduci intern,
otraua iare-a Năeuinţii
cu spleenul ei etern,
[668]
668
.'0. TCDOR
Apoi treptat,
şi repetat
C1), ne-obositul lui pulsat
îmi toarnă 'n uine neîncetat:
Beţia delirantă a vitezei,
sminiite senzaţiuili,
paradoxalul antitezei
banale fraditiuni.
Si-alero, cu forţa m ateriaiă
a ultimei 1aţi�61pi
ele inerţie J]108CtOt în qoană ireala:
Si-alera vertiginos alerg.
Şi dâra albă a şoselei, şi pomiă, oole
se aşiern, se intind imoieriole.
Şi-ac�tm ... a�6 devenit
două obsiroct e paralele ... spre inftnlt ...
Iar eu, ..... ca desh.uonat
şi liberat
de timnia gra1)itâţii,
simt că 'niru.pee subtilieai,
Idealul
Şi Realu.l
U manitâtii.
Sandu Tudor.
[669]
SCRISORI INEO[TE
DELA ŞI RELATIV LA
MIHAIL EMINESCU
In cele următoare dau la lumină scrisorile despre cari am
vorbit la paginele 4S şi 46 ale Convorbirilor Literare din a. c.
Importanţa acestor scrisori, pentru stabilirea unor a­
mănunte din viaţa lui Eminescu, este mai presus de ori ce
îndoială, mai ales în ceea ce priveşte sfârşitul lui Şerban, care
până la aceste scrisori, nu a fost pe deplin elucidat.
Scrisoarea a IV-a din şirul celor ce urmează, adresată,
de Mihai tatălui său, nu poartă, nici o dată. Este însă evi­
dent că este scrisă la Iaşi între zilele de 1 Ei şi 26 N ovemhrc
J874, ceea ce dovedeşte şi plicul.
Mai complicată este chestiunea datării scrisorii a şasea,
adresată de Mihai surorii sale Harieta, fiind în parte data
rasă şi corectată de o mână străină şi neîndemănatieă în:
Iassi 21 Iuilie 1884. Se vede clar că Iassi este scris de o
mână străină şi că localitatea rasă a cuprins loc mai mare,
numărând mai multe litere. Probabil că scrisoarea a fost
datată din Bucureşti. De asemenea este falsificat 1 în cifra
21 şi pare că sub 1 făcut mai gros se ascunde sau un O
sau un 2. Mai departe sunt falsificate primele două litere
din cuvântul Iuilie. Probabil că luna originală, din care a
fost datată scrisoarea, este Aprilie şi s'au ras literele ApI'
înlocuindu-se cu fu, Aşa că în loc de Iulie, cum pare a fi
intenţionat f'alsificatorul, a rezultat Iuilie. In sfârşit anul
pare a fi fost 1880 sau '[881, iar falsificatorul a făcut peste
ultima cifră un 4 gros ,'Ii neîndernânatic, Scrisul Ialsificato-
153�)G. -" Convorbiri Lite r a r e
[670]
670
V. BRAN[SCE
rului mi-e necunoscut, nu'mi pot ela seamă nici cine a putut
face falsul şi nici interesul ce l-a avut la falsificare.
Din întregul conţinut al scrisorii rezultă clar că nu a
putut fi scrisă la 21 Iulie J884 când tatăl poetului nu mai
era în viaţă. De altfel data corectă s'ar putea constata după
detaliul că a fost scrisă a. 2-a zi după cununia lui Matei.
Cei ce vor utiliza aceste scrisori vor putea rezolvi fără greu­
tate chestiunea aceasta.
1
JYrihai către Şerban.
Vienal()/I� 11171
Dragă Şr'rbane,
Iartă-rne dacă nu ţi -arn răspuns nemijlocit la scrisoarea
ta. Sunt şi voiu remăne în punctul acesta dificil.
Unu aparatu de Iaradisaţiune (fur Nervenlâhrnung) costă
24 il. - fără transportu.
Imi cei să-ţi scriu numele Arrnenvater-ului la care
şade Hynek. Asta iar n'o potu face nemijlocit. Mi-am căs­
cigat aici pintre cei din Bottoşani numele ele gură-rea,
pentrucă li-a plăcut unora cari au respăndit ei singuri faime
despre Enacovici ş. a. ca să me numească pe mine de isco­
ditoriu acelora. De aceea, ceea ce potu afla trebuie să mi
se presinte ca din întcmplare şi să nu semene că amu căutat
a afla anume faima cutare OI' cutare.
Te rog totodată să observi ăncă una. De şi amu sosit
la Viena mai târdiu de <,li ăntei totuşi toate plăţile că te amu
să le facu sunt la (;li ântci. Ce posiţiune mi se crează de
esemplu când acuma la anul nou n'aşu ave bani sau când
voiu să me mutu. Termine de mutare, termine de plată - în
fine terminele dătătoare de mesura sunt la di ăntăiu. Tata
poate să-mi scadă când va acele dile, numai s'o facă în
vremi mai oportune de ex. la vară, iar nu în mijlocul iernei.
Te rog ca chiaru banii, ce mi l-aţi trimis mai mult la în­
ceputul lunei curente să nu mi-i scădeţi acuma, ci în [altă
lună. La ăntăiu Ianuariu fle.ce omu e silit aicia c? să dee
bacşişuri de cel puţin căte-un fior-in - la birtu, la cafenea
în fine pretu tindenca,
[671]
SCRISORI DELA EMINESCU
671
vă'mbrăţoşezu pe toţi
al teu iubitor frate
Mihai.
ăntei a lui Ianuariu l
Nu uita te rog... înainte de <;li
De aceea lasă-te rugat şi convinge pe tata ca să-trni
trimeată banii cu două trei dile nainte de di ăntăiu. Afară
de aceea am să se mutu fiindcă şedu foarte departe de
universitate.
Roagă pe llarieta să rnă ierte dacă nu i-arnu respuns
la scrisorile ei.
Altfel în ajunul acelei nenorocite esposiţiuni s'au scumpit
aşa toate celea aicia, că abia pot trăi din ceea ce-mi trimite
tata. De aceea credu că ar fi consult, ca pe semestrul viitoru
să me duc la o altă universitate în provinţie.
Mateiu să nu-mi trimeată epistole nefrancate, după
cum me ameninţă căci îi cunosc scrisoarea '3i nu le voiu
primi. Trebue să plătesc câte 22 de cruceri pe fie-care.
Iartă că'ţi scriu aşa de urît- dar nu sunt amic al
formalismului. Nici pe tine eu nu te oblig de felu să-mi
scrii caligraficu.
Sărut măna mamei şi tatei ­
şi remăn
n
}r1ihai către părinli.
Viena 18 Mart.t872
Scumpii mei părinţi)
Anul acesta e într'adevăr un an nefast pentru mine.
Abiit am scăpăt de catarul de stomac şi de gălbinare şi
m'a cuprins o aprindere de maţe, care-a ţinut trei septâ­
mâni şi eră să me coste viaţa. Şi această boală a fost unită
eu o lipsă deplină de apetit, astfel încât părăsind patul după
trei săptămâni de zăcere, aret mai mult a mumie, decât a
om. In vremea din urmă am mai capetat durerea de urechi,
care-am mai avut-o când am locuit la Blanchin în Cernăuţi.
Această durere ţine adesea ceasuri întregi şi daca m'a a­
apucat o dată în di, nu mai pot nici gândi, nici lucra
nimicu diua'ntreagă.
De doctor precum sciţi nu poate fi vorba cu mijloacele
[672]
G7'2
V. BRANISCE
mele, singurele consilii ce le-am căpetat au fost dela elevii
de medicină, pe cari i-am intrebat.. Aprinderea de maţe e
ca şi trecută, pentrucă de vro trei dile iar am apetit, durerea
de urechi cred că va înceta cu venirea căldurilor şi cred
c'or trece toate celea cu vremea. E drept că m'am şi săturat
de ele.
Banii Iunari vă rog ai trimite nemijlocit după primirea
acestei epistole -- căci sunt cu deseverşire lipsit în momentul
de faţă. Afară de cauzele lesne de priceput, cari-şi au nas­
cere în boala mea, se mai adaogă şi scumpetea cea cum­
plită, ce-a început a domni aicia. Toatecelea costă adi cel
puţin cu o a treia parte mai mult decurn costa înainte de
un an şi la toate astea esposiţia-i de vină. Aşa, se dice-c-dar
eu cred că-i numai un pretest spre a urca preţurile, căci
până la espoziţie mai e un an. Ve spun drept, că trăesc
cu mare greutate. In momentul în care ve scriu aceste şiruri
me aflu In lipsă deplină de bani, aşa încât voiu trebui că
măni să împrumut dela cineva, deşl şi împrumutarea e grea,
căci cunoscuţii mei, studenţi ca şi mine, n'au nici ei de unde.
Rugându-vă ăncă odată să-mi trimiteţi imediat bani,
îmbrăţişez pe Şerban, pe Harieta (carei a-i mulţămesc pentru
scrisoare) pe Mateiu, ve sărut mănele şi remăn cu iubire
şi respect. Al D-voastre supus fiu
Mihai.
III
)Ylihai către iată] său.
1 aşi în 4/16 Noemvrie 1874
Iubite tată,
Şerban după cum prevăzusem e aIienat şi totodată în
stadiu foarte greu a boalei de plămâni. Ăncă înainte de-a
intra în spital, îmi scrie D. Secretar al Agenţiei, se obser­
vară semne de alienatiune a minţii, care însă crescend din
ce în ce au ajuns la un grad foarte mare. Intreţinerea sa
în spital costă opt napoleon! pe lună, sumă, de care eu nu
el ispun. V-nul Kreţulescu se'nţelege că nu poate lua asuprăşi
() asemene sarcină, de şi păn'acu au avut toate îngrijirile
[673]
1
SCHfSOR II JEL:\ Ei\lI:-.IESCU
G73
putincioase pentru dcnsul. "(; rog ami rcspundc grabnic,
'Ce puteţi face şi dacă-i puteţi trimite cel puţin pe două luni
-deocarndată. Să-mi spuneţi şi cum stau toate a-casă şi să
tăinuiţi mamei cuprinsul scrisorii mele. Ministrul Cultelor a
fost în Iaşi. EI ştia deja despre Şerban, dar neavend nici
o sumă disponibilă din buget, nu poate veni în ajutorul seu.
Sărutăndu-ve mănile remăn al D-voastre supus nu.
Mihaiu.
IV
)Y1ihai către tatăl său.
Fă,." dată. (Scrisă Între 4/16 şi 2l; Noern vr ie 1874.)
(Probabil la laşi)
Iubite tată,
Telegrarnma din Berlin din partea Secretarului Agenţiei
:-!ună astfel: ,.Spitalul anunţă, că Şerban a murit ieri. Luăm
disposiţiuni de înmormântare pentru miercuri. Telegrafi.aţi
nemijlocit intenţiunile D-voastre" - Se poate ca Secretarul
credea, că D-ta vei lua disposiţi deosebite în această privinţă.
In altă scrisoare despre care v'am dat samă, el cerea
ca să se plătească din parte-ne suma dătorită spitalului de
.alienaţi, în care fusese condus nefericitul Şerban, şi care
se urcă la 40 tal eri pe lună (160 franci) şi alte dătorii mici.
Maiorescu promisese ca începând de la 1 Ianuariu anul viitor,
să-i facă un mic ajutor lui Şerban de GO franci pe lună.
Acest ajutor se'nţelege că acum e de prisos. Pentru anul
acesta suma prevăzută în buget pentru asemenea scopuri
tiind măntuită n'a putut să-I ajute la moment.
Intrebarea principală este, daca puteţi să faceţi şi
această cheltuială, cea din urmă după cum vedeţi, pentru
un fiu nefericit, care desigur au greşit mai mult printr-o
,inăscută slăbiciune de caracter, căruia natura nu-i deduse
lJ i ci o energie şi nici o putere. Şerban a fost un om slab,
iar nu om reu-asta a fost părerea mea despre el întotdeauna
şi desigur că a fost mai nenorocit de cum merita să fie.
El n'a avut pentru nimenea ură în lume, n'a avut nici o
patimă urîtă, şi dac'a greşit, nu din reu tate ci dintr'o
[674]
(j74
V. RRA.'iISCE.
nemărginită slăbiciune a greşit. EI era un copiI bătrân şi
astfel ar fi trebuit tratat. Acuma-vse'nţelege că e prea
tărziu pentru ori şi ce.
Mi-ar păre bine, dacă aţi răspunde căt de curend
pentruca să ştiu cum să scriu secretariului agenţiei. Kreţulescu
este, după cum v'am spus, un om care trece cu economia
peste marginile cuvenite, ';li ar a ve mare neplăcere de-a se
vede supus la plata. unor bani, la cari nu-i îndătorat. El
face bucuros toate mijlocirile cuvenite, der ensuşi dă mai
greu bani--şi drept vorbind nici nu este dător s'o facă şi
ar fi necuviincios de-a pretinde un asemenea lucru de la el.
Aceasta e tot ce aveam a ve spune, pentruca să ştiţi,
ce să faceţi.
Sărut mănile mamei şi cred că veţi tăinui âncă această
ştire. Eu n'am spus-o nimărui, căci uşor ar veni şi în
Botoşani. Nu ştie de cât Chernbach, care acum e aîci'Ia telegraf.
Al D- Voastră supus fiu"
Mihaiu,.
v
)r1ihaÎ către tatăl său.
Iassi in 26 Noemv. W7·1
Iubite tată,
Din scrisoarea alăturată vei vede, cum că Şerban a
făcut nişte dator-ii, cari sunt mai mari de cum aş fi crezut,
şi cari pomenirea lui şi onoarea familii ar cere, ca să fie
acoperite.
Se poate că ţi-a venit scrisoarea oficială a agenţiei,
prin care ve anunţă moartea lui. Ve rog respundeţi, ce
hotarăre luaţi în privinţa întrebărilor puse de cătră secre­
tariul agenţiei?
Al D- Voastră supus fiu ..
Mihaiu:
[675]
SCRISORI DELA EMiNESCU
VI
675
.llTihai către i(ariefa.
Data. fa ls ifi cn tă. (Probabil din 20 Aprilie 1880)
Dragă I-lari eta,
Iartă-mă puiule, dacă nu pot veni după chemarea ta
Ia Iaşi, dar cum au căzut serbătorile pe dos, am avut atâta
de lucru zilele acestea încât nu m'am putut urni din loc. Ba
mi-am legat cărţile în teancuri ca să mc mut, ba mi-am
.căutat casă, şi pe lângă toate acestea mai sunt bolnav şi
trupeşte, dar şi mai mult sufleteşte. Ca şi când n'aş voi de
dudă sau de înderetnicie, aşa imputări mi - se fac, poate ...
poate pentru ca să se mântuie, ştiu eu?
Observă-i Doamnei Veronica Micle că intre scrisorile
<ce i s'a trimis din partea unui om, este una în plic care
trebue arsă şi pe care acel om n'a îndrăsnit s'o pue pe foc.
Pentruce nu scriu acasă ştii tu - mai târziu, când mi-a
da mâna, scriu. Altfel poţi zice tatei tot ce vrei tu, că me
aflu bine şi sănătos, ca sunt fericit --' ce vrei. Ce nevoie are
-el să-şi bată capul cu grijile mele, ce nevoie să ştie câte
sufăr. Alţii nu înţeleg, dar el? Mateiu s'a însurat ieri. Mi-a
trimis o invitaţie prin poştă, pe care am primit-o abia azi
după amiazi. Dacă-i scrii, scr-ie'i că-I felicit - eu n'am nici
vreme nici dispoziţie; şi nu voiu avea-o mult timp, de a me
ocupa de aceasta.
Te sărut şi te rog fii cuminte şi iartă-mă că nu pot veni.
Aş fi dorit din tot sufletul să te ved dar mi-e cu totul
peste mână.
Poate la toamnă ... Dar să nu mai vorbesc, nu de toamnă,
ci nici de ziua de măni... Lumea-i schimbăcioasă şi toate
visurile noastre şi nădejdile sunt făcute ca să se spulbere în
vent, Toamna anului e una pe an, apoi'i urmează primăvară.
Toamna vieţii vine fără să ştii când, nici de unde ... numai
vezi că totul a trecut pentru a nu se mai întoarce. Ş'atunci
se simte omul betrăn, foarte bctrăn, şi ar vrea să moară.
E mult de atunci Harietă, de când eram mici de tot şi ne
spuneau moşnegii povesti. Poveşti sunt toate în lumea asta.
Al tău
Mihai.
[676]
676
V. BHANISCE
VII
7(arieta către .;9glae
Dragă Aglae,
Botoşani, 7 Aprilie 1888
Cu bucurie mare am primit respunsul teu şi de la tine
aternă să stăm totdeauna în corespondenţă.
Tu îmi spui că mai poţi găsi o fată virtuoasă ca,
Ii-ra P. Eu nu me găndesc dragă" la virtutea ei ci numai
să fie gospodină bună, econoamă şi credincioasă stăpâni JOI"
sel. Se'nţelege că toată casa are să fie pe rnăna ei şi ori
care daună s'ar întempla, ea-i respunzătoare. Te rog din
inimă de cunoşti vr'o femee sau o fată statornicită (nu
teneră) şi de va voi să vie cu leafă de 12 fiorini pe lună,
fii bună a o trimite la mine, numai te rog să aibă hârtie
la mână sau garanţie că nu va face vr'o tălhărie.
Te mai rog ănc'odată a-mi 'face această indatorire
căci crede-mă, că ar fi şi o faptă bună din partea noastră
cătră aceea ce-o vei trimite, căci la noi, în Moldova, la
oameni cu avere poate cineva foarte lesne să-şi asigure
viitorul.
Mihai va căuta să-ţi împlinească dorinţa în privinţa
versurilor. Te rog respunde. Eu În adevăr sunt bolnavă şi
dac-am scăpat data asta, se vede că am zile căte buruiene
şi zilele mi se trag de la PaIlauz.
Te sărutăm arnăndoi cu drag, pe tine şi pe copii. La
revedere.
a ta soră
Harieia.
VIII
j11aiorescu către 7(ariefa,
Bucureşti,11j26 Martie 1(18-1
Domnişoară,
Departe de a fi superat, că me întrebaţi despre starea
actuală a fratelui D-voastră Mihail, daţi-mi voe a ve spune,
că m'am mirat, cum de nu m'a întrebat nimeni din familia
[677]
SCRISOHI DELA E�II:-iI::SCU
677
lui despre soarta şi întreţinerea lui, de când este trimes de
noi în Viena. Nu'mi pot explica această indiferenţă a fami­
liei; mai ales găsesc inesplicabil pe fratele seu ofiterul,
Dar în fine, bine că me întrebaţi măcar acum.
Mihail Eminescu şi-a revenit în fire şi după sfatul
DoctorIlor din Viena. a eşit din Institutul de alienaţi al
Iui Reidesdorf ca însănătoşat. Tot după sfatul lui Reidesdorf
se află acum într'o călătorie de distracţie, împreună cu a­
micul seu Chibics, pe care l-am însărcinat noi ca să'] în­
.soţească. In momentul de faţă sunt la Florenţa; peste vr'o
l� zile se vor întoarce prin Viena în Ţară. Despre paralizia
la mână şi picior nu am aflat nimic; trebue să fie scorniri
.absurde din Provincie.
Intrebarea este acum, în ce mod să trăiască vr'o 4
sau 5 luni în Ţară, cât ei mai trebue pănă se va întrernâ
pe deplin? După acest timp ne vom îngriji noi, ca să aibă
o funcţiune mai liniştită.
Poate să vie la Ipoteşti î Sau aveţi altă propunere?
Ăncă o întrebare îmi permit. Betrânul Dvvoastră tată,
când a fost pe la mine în Bucureşti în August anul trecut,
mi-a spus, că tot capitalul seu mobil era de 18.000 franci!
Care este partea, care ei revine acum lui Mihail, după
moartea tatălui seu? aud că şi fratele cel de la ţară a murit.
Aşteptând respunsul Ii-voastră ve rog, Domnişoară, să
primiţi încredinţarea deosebitei mele stirne
-
T. Maiorescu.
*
* *
Acestea sunt scrisorile cari se află în prezent la mine.
Intru cât voiu răuşi să pun mâna şi pe restul scrisorilor
de cari fac amintire Ia pagina 46 a comunicatului citat,
nu voiu întârzia să le dau publicităţii, pentru a întregi
acest material extrem de important pentru biografia nenoro­
cituluinostru poet,
n-r Valeriu Brarrisce
[678]
I
'1
I
RONSARD CĂTRE ELENA
Când ai sâ stai, bătrână, în Seara somnorcasii,
Torcând la gura sobei şi depânând, deod ata,
Rostind a mele vas uri, tu ai sa spui, miratâ,
Honsard Ind preamdrise pe când eram frumoasri
o slufnicâ IW li-ca care-aţipin d prin casâ,
- De treburi obosita -, sâ IW tresare 'ridată
La armonia sfântâ a lui Eonsard. de-alt'datti,
Slâoind iprea scumpa-ţi nume de-o glorie ncştearsă.
Eu am sâ fiu o umbră şi, pururi, sub ţârână
Imi voi aoea odihna. Tu ai sa ţii bâirânâ
Aproape adormită fa locul care geme,
Şi-ai sâ regreti iubirea-mi şi mândrui itia dispreţ.
De vrei s'asculţi: trăeşte, pe "astazi" pune preţ,
Şi rozele vieţii culege-le la oreme.
[679]
() SCRISOARE A LUI J(JSTINIAN
CATRE STUDEW!] 1).
In numele Domnului Nostru Iisus Cristos, Impera­
tor Caesar Ftaoiue fu.stiniarais Alamannicus, Goihicus;
Francicus etc. către tineretul care se ocupă cu Dreptul.
Maiestatea imperială trebue să fie împodobită nu numai
cu arme, ci şi cu legi, pentru ca să poată fi bine guvernat
şi timpul de răsboi şi timpul de pace şi pentru ca Impăratul
Roman să iasă biruitor nu numai în războele cu duşmanii,
ci şi in lupta pentru stârpirca pe căi legale a nedreptăţilor,
fiind tot atât do scrupulos în laturea Dreptului pe cât e de
triumfător împotriva duşmanilor Învinşi.
Cu vrerca 111i Dumnezeu, am străbătut amândouă aceste
căi stând de veghe şi având cea mai mare prevedere. In­
tr'adevăr, neamuri barbare subjugate ne CUllOSC isprăvile
răzl.oinice. Ca mărbnrio sânt Africa şi multe alte provincii,
f'!lI'C după atât amar de vreme au fost rcalipite Imperiului
Haman prin victoriile noastre sprijinite de Puterea Cerească.
Şi toate popoarele se conduc după legile promulgate sau
alcătuite de Noi.
După ce am armonizat legile "), care inainte vreme erau
incâlcite, Ne-am îndreptat atenţia spre imensele volume ale
vechii J urisprudenţe şi cu ajutorul Cenului am făcut o lu­
crare, de care puteai desperă, căci plutiam ca p'o mare fără
') Scrisoarea însoţeşte publ icar-ea Instituţiilor.
2) La 13 Februar G28 Justinian însărcinase o comisie să strângă
intr'un singur Cod toate legile (constituţiile) În vigoare. Acest Codex
Justinianus fu publicat la '7 April 52Q şi intră in vigoare cu incepere
-dela '113 April 529.
[680]
ţărmuri '). Şi după. ce, inulţumită lui Dumnezeu, uceastă
operă. a fost tiăvâr,�ită "), chemat-ain pe iluştrii profesori
'I'riboniam, 'I'eofil şi Doroteu, a căror iscusinţă" �tiil1ţă ju­
ridică şi credinţă fată de poruncile N oastre au fost veri­
ficato în multe împrejurări, şi i-am însărcinat în mod spe­
cial să compună cu împuternicirea şi sfatm-ile N oastre In­
stituţiiZe.Am făcut asta, pentru ca voi, studenţi, să puteţi
invătă primele noţiuni jnridice nu elin vechile povesti, ci:
!clmtr'o splendidă operă JWlpilnîtc<lscă; pentru ca sufletele
şi urechile' voastre si:'t n'auză niciuu Iucru inutil sau deplasat,
ci nmrnai lucruri verificate ele însăşi viaţa practică; însfârşit
pentru ca, spre deosebire de înaintaşii voştri, care abia după
4 ani de studiu puteau citi legile împărăteşti, voi să le ci­
tiţi dintru început, dovedind că; sânteţi vrednici de ferici­
rea şi cinstea ce vi se face prin aceea că şi începutul şi
sfârşitul ştiinţii Dreptului pleacă. dela glasul împărătesc.
Drept aceea, în urma ceor 50 ele cărţi ale Digestilor, în
care a fost adunat de 'I'ribonian ,Si ceilalţi bărba ţi iluştr i tot
Dreptul vechi, am poruncit ca Institutiile să fie împărţite
în 4 cărţi pentru ca să fie ele primele elemente ale Ştiinţii
Juridice.
Cond cei 3 jurisconsulti amintiţi Ne-au înfătişat aceste­
timpul, clar readus Ia viaţă prin osârdia împărătească ..
1]) aceste Instituţii se arată, pe SCUl·t atât Dreptul în
vigoare odinioară cât şi Dreptul căzut în desuetudine cu
Instituţii compuse din toate instituţiile celor bătrâni, în deo-­
sebi din scrierile ilustrului nostru Gaius, N)oi I EI-am citit,
le-am cercetat şi le-am dat deplina forţă a legilor noastre.
Drept aceea, primiţi' au cea mai mare stăruinţă şi cu o
vie pasiune aceste legi ale noastre şi dovediti că. sânteţi atât:
de bine instruiti încât vă încălzeşte strălucita dorintă ele a
G80
JLIE POI'ESCO-SPlllENr
'1
I
I
l
I
') La 15 Decembre t)30 Justinaan însâr-ci nase pe Tribonian să.
alcătuiască o comisie, care să se ocupe cu strângerea metodică a vechei
.Jurisprudente romane. Lucrarea ln{t numele de Diqest e sau Parulecte
'ii fu promulgată la 16 Decembre ::'33 pentru a intr-a în vigoare cu
Incepere dela 30 Decembrie 333.
2) Institutiile au fost alcătuite de o comisie de 3 in toamna anu­
lui 533. Au fost publicate la 2[ Noembrie 533 pentru a întra in vigoare:
odată cu DigesteJe.
[681]
o SCRI.'-;OARE A LUI }USTINIA:\
681
putea, acum C�lJld opera noastră, juridică e gatn, guverna
Statul în funcţiunile care trebue să vi se Incredinteze.
Dat(( I« Constontin opoi, ,?J Noe.nl.re 633 de Justiniau,
*
Publicăm în traduccro aceustă frumoasă. scrisoure a. lui .Ius­
tiniarr către studenţii facultătilor ele Drept din Constantinopol
�i Beirut, pentru ea să, se poată. vodca din ea grija împăratului
liizantin din sec. VI fa',1;ă, de Stat şi fată de tinerii care se formau
in vederea conducerii Siatului. Puţini monurh i au avut în aşa ele
mare măsură "pasiunea Statu.lui" ca .lustinian. Nu din ambitie "i
.!2,oană după glorie a ieşit marca 1 ui operă legislativă, ci din grija
('iH.re fiinţa Statului peste care cărrnuia cu voia lui [SIIS Crisios.
Se implinesc în curând 1400 de ani de când lumea a văzut
I'l'a mai grandioasă lf'gisla1,ic di u (oft1:e au rost vreodată, (SI' ştie că
.Tustinian, urcat pe tron L, fJ27, il lucrat �i publicat opera sa legis­
lativă între 5 29�·534).
Ilie Popescu-Spineni.
9iosue (;arducci
DISPERATA
JI'110 C mII OI' pe C (J lu l 11/ O It Îl:
'I' ârâindîlllănf1.rltâ
in imujJc dru.mui. sorti i,
Ca () sciaoă. Piictieită,
lanţurile ea-si fănlmii
(li se SC()uZâ. din ţărâuă:
.Dii-te jos, nemernic ,2'1"/.{',
Te-am făcut, eşti sela-ou] iueu l",
()](lgOstc, mi-ai fost 8fll17(I'I/(I,
])UI acuni eu te robesc:
lJâ-mi [riiu] ca Srl-Z ,<;/1(/'11[1 În nuhui
Si c!ll'U'/' negru, 8({' J)0rnes(: .
.A poi, dând pinten: (1 ]JOI'J1it
Si, (/'uăntată'1/, 'Î'nfind;
R(lslIlliZ Jx/slf,-,i pe ]Jll1'nânt
�i un! pustiu. ca un nunnuini,
Titlmt,eitr. de P. Vignllli
\'1
[682]
CRONICI
Cronica economică.
Politica Materiilor Prime 1). Expunerea prezentă face parte
dintr'un ciclu pe care mi-am propus să-I desfăşor în faţa Domniilor
Voastre În scop de a învedera interdependenta economică a statelor
chemate să Înfă.ţişeze civilizaţia contemporană.
In conferinţa trecută, m'am ocupat de camcterulintcrnai;ionnl
al legiferărilor sociale. Am arătat că problema protecţiunei muncei
şi mai ales legiferarea ei reclamă o urgentă intervenţie şi o sistc­
matizată legiuire din partea statelor care sunt menite astăzi să
echilibreze interesele şi luptele de clasă" cu scopul unic şi funda­
mental de a evita cataclismols şi a intensifica productia, deci mer­
sul progresului normal. Astăzi ne vom ocupa de un alt aspect al
problemei economice-mondiale cu un vădit caracter international
Vom schita în linii generale politica materiilor prime şi ansamblul
de chestiuni care angajează această politică În domeniul raportu­
rilor internationale,
*
Acum în urmă camera franceză a fost chemată să se pronunte
asupra .uuei propuneri care reclamă instituirea monopolului de
stat pentru importul petrolului. '
Ca 1111 corolar al acestei discuţii caro a agitat şi Adunărilo ]);11'­
lumentare şi Presa, a fost formula Domnului Marcel Heraud care
a precizat următoarele: "Este cu ncputintă asUi.7,i să dispunem dp
regimul petrolului printr'o simplă măsură ele ordin financiar, fiindcă
o asemenea atitudine ar risca să ne pue într'un grav conflict ci,
marile întreprinderi mondiale străine, susţinute de către guvernele
lor respective. Nu se poate nega faptul că, iuternafionalismul este
efectiv realizat în domeniul economici capitaliste şi că piaţa fran­
roză, depinde de bursele străine şi într'o măsură aceste pieţo se În-
1) Couferinţ;ţ ţinllţă la [<'II nclaţia Carol în G Tunie 193G pentru Asoc ia­
ţillllea. Română PQnlrll LIga Naţiunilor,
,
1
I
I
li
I
I
\II
[683]
CHONICA ECONOMICA
fll1enţ.ează reciproc. Nu putem risca printr'un decret sau o lege să,
fim antrenaţi în aventuri periculoase".
Este de ajuns să spunem că această dcclaraţiune a deputatului
fnl n�ez a fost subliniată ou aproape unanima confirmare a Ca­
merei.
Această. în ceeace priveşte Franta.
In acolnş timp am putut spicui din presa americană o dare de
seamă a nuci întruniri economice ţ.inutiî, la New-York în Palatul
magnaţilor finantci. Au vorbit doi din cei mai importanţi factori
politici ai Statelor Ilnit«, D-1 Scoti; 1Jal'ing, radical, şi D-1 J-{obert
O 'Brien de la Liga Asigurării Naţionale, fiind în des batere una.
din chestiile primordiale ale politicci intercontincntale. IJ[t. nrdi nea
zilp,i era problema Rusiei şi implicit politica materiilor prirno D-1
S('ott Marin a insistat asupra necesităţii de a se recunoaşte Rusia
n Ci rmâud ea. o culme a paradoxului politie cii această nrcesitatc
este accelerată şi va fi în ultima instanţă irrrpusă în mod im uo­
rativ, de cătr o Standard OiI Co. şi ele dihe Ford Motor Co ..
Aceste două mari Întreprinderi mondiale prin reprezentauţa lor
Financiară, Naţional Bank, lucrează dU]J5, cum se exprima omul de
stat american eu o intensitau, înfrigurată la. real.izarea acestui.
proect, Unul elin conducătorii Uniunei Camcrilor de Comerţ N cw­
Yorcheze, declară în numele Camerilor de Comert, că imi�llido18
necesităţi economice nu vor putea întârzia în determinarea unei
politici hotărâto în ce priveşte- recunoaşterea Rusiei.
Este bine să menţionăm aci că, în Iruntoa nef'sif\i mişcări se
gi"îsesc\ următorii bărbaţi şi pe cari, de sigur îi cunoaşteţi cu toţii:
1l0cJd'ellel', Ford, Borah prezidentul comisiei afacerilor străine în
A morica şi influentul senator Recel
ratu deci. şi Statele Unito alc 1l.nwrieii cu Loaii\ f'orta lor incou­
testabilă. în domeniul economiei mondiale rccunoscâ nrl interdepen­
rlenta economică şi irrrpl icit nevoia ele a oriontn -Iep:i,:] .. i tia :;;i politica
în conformitatc cu c1ispoziţiunile şi tenchn1,p](, produeFi.torilol' 11a­
tionali în fphriJa căuta.re a uiior clebu7euri.
*
Cercctil.ncl ele aproape paralelismul dinLre ]pgiuirile f'conornicc
"i kndinţd e politice ale diferi.telor state cond !lefttoare, ne vom da.
""\mnă. în mod lămurit cit ele sunt conduse în primul râncl de nevoia.
de a satisfa.ce programul de producţ.iune şi p];)snre, ele transforma.re
�i v:dorificare a materiilor prime.
·Putem constata c5, lumea. producătoa.re -- sa.u mai bine zis uni­
vprSlIl materiilor prime --- se împarte între cei ee stăpânesc - elr;
fa.pt sau eeollomiceşte - şi rCllartiznn /,,3, ci1rLunele şi petrolul. Aceste
r!ouit surse nu sunt numai generatoare il," p,nergie, din nefericire ele
])ot deveni �i eel e mai formidabilc distrllgă,Loare de progres, de
idealuri.
In circulaţia monrlialu. eărbunele a. ajuns su-şi a.tingă impe-
X'.
[684]
*
S'ar părea prin această simplă înfăţişare a problemei ea Jll pre­
cizarea termenilor ar intra şi o oarecare exagerare ca să nu zieC'1Lt
fantezie.
Al' fi deajuns însă să urmărim toată întinderea. prohleme� căr­
bunelui şi a petrolului pentruca. să ne dăm seamă că n,u num:l.1 ehp­
loma.tia efectiv8. a statelor mari se orientează după lllulCaţllle PI.
dar şi budgetele tuturor statelor, începând cu chcHuelile de arma­
ment si militare şi terminâncl cu acele de propagandă trecând în
](:,giuil:ile vamnle şi financiare, sunt toat� determinate ele programul
produeătorilor ele cărbuni şi a producătonloT de petrol, duc pe harta
lumei, tot mai departe şi mai stăruitor, stinc1arc1urile lor vietorioase
ralismul său maximal dorninând CU puteri absolute uzinele conti­
nentale ca şi marele bastimentc plutitoaro care orând uese dealungul
�i rlealatul lumilor soarta marolor puteri.
De la instituirea politieei colonialo --- magistral �i definitiv
oxpusă de către I",ord Beacousf'ield - regatul insular şi-a dat seamă
di, JIU poate păstra conducerea efectivă el hunei dceftt punând la
dispozitia civilizaţiei cărbunele produs în domeniile salece. unicul
regulator al transporturilor mondiale, ca unica baza. a alimentaţisi
precum şi <1 industriilor technice. 1YIu 1 ţ.u mită. campaniilor navale'
Tlclieă a politicei ele expansiune rezămată ele (l cât mai laTp:ă bază de
construcţiuni navale, Anglia şi-a putut asigura în primul rând cea
mai eHină calc pentru transportaron tuturor materii lor prime înec­
pând de la produsele alimentare şi până la acele industriale, ne­
cesare uzinelor textile şi metalurgice ale imperiului.
Politica cărbunelui este aceea a vaselor cu aburi, Aceste vase
şi-au exercitat timp de jumătate de secol irriperialismul politie. M ul­
ţurnită lor Anglia - a fost prima for(:ă politică şi economică a lumii.
De o bucată de vreme Însă transporturile maritime tind să se
emancipezo de deterrninismul riguros al cărbunelui şi să primească
formula nouă a transporturilor eu motor.
Astfel egemonia cărbunelui primeşte IJe faţa. declaratia de răs­
boiu a petrolului,
Daca. teritoriile miniere îşi au fiecare stă.pân, întrebuinţare,
clientelă industrială, întârnplaroa a vrut ca zăcămintclo potrolifero
să fie în mare parte deschise competitorilor elin toate părţile. Pute­
Tilc maritime exclusiv tributaro ale cărbunelui pentru trunspor tu­
riIe lor, sunt în primul rând nevoite să procedeze la o rcajustare it
politic ei combustibului, să prcschimbe coruplexn lor organizare <1
transporturilor pe întinderea oceanelor, minutioasa repartizare a
navlurilor între porturile corrtinentelor. In acelaş timp devin aprigi
competitori în repartizarea zonelor petrol iferc, pentru a menţine
viabil aparatul circulatoriu al organismului internaţional al tran­
sporturilor.
l\'IICAEL,\ CATAl{GI
G84
[685]
*
IJ
CHO'iICA ECONOl\IICA
până în cele mal nebănuite redute din ex trcm ul oiion] sau din
preajma regiunilor polare.
*
... ...
Am pus astfel problema nu fiindcă, suntem o 1ari1 consuma­
'toare ele petrol şi cărbuni, ca toate ţările din lume, ei f'iindeo suntem
'o [ară producătoare ele petrol şi cu bogate zăcăminto de cărbuni, şi
suntem nevoiţi să urmărim eu interes evoluţiunoa şi politica ;]<;0s1<>1"
materii prime.
In tablele producţiunei mondiale, România este ca valoare
producătoare de petrol aşezată după Statele Unite in rândul
al 7-1ea.
După Statele Unite, ]}fexie, Rusia, şi Persia, socotind Indii] ..
Olandelle şi V cnczuela ca terenuri de exploatarc Anglo-Amcrican«.
'putem afirma C8, România cu producţiunea sa petroliforă aşezată
intre Orientul şi Apusul JI:nropci, contează ca un Iuctor de care
Companiile mari an ţinut seamă până la răsboiu, dc care vor trebui
sa, ţină seama şi în viitor. Deaceea trebue să ştim a ceti lămurit
lle harta evoluţiei economice mondiale şi a tendinţolor marilor con­
curenti, Spunem că în viitor pctrolul nostru poate fi încă mai inte­
resant pentru piaţa mondială decât până acum, fiindcă ne bizuim
pe ultimele date de specialitate ale statisticionilor caro afirmă, în
mod categoric, ea, rezervele Statelor Unite, după o excesivă utilizare
şi ex ploatarc a terenurilor, 11U pot depăşi decât cel mult cinci SPJ'f�
zcco ani. De altfel, Statele Unite au şi început o intensă campanie
în vederea economici resurselor, prin d if'orite norf'ecţionări. Au 1'11,­
mas Mexicul şi H.llS1a ca două cânipuri ele viitor.
In chestiunea cărbunelui problema, se pune în vederea găsirei
debuşcurilor. In chestiunea petrolului, preocuparea esenţială este
găsirea. surselor. \
Luând în consideratie faptul că cele două mari puteri care îşi
revendica diplomaţia lumei - economică şi politica - deţin şi cou­
trolcază politica potroluiui e uşor de inteles că, şi pentru unii şi
l)entru alţii, suntem o iara care mcritii ÎnLreap;a atentiune, şi cu mal
curând sau mai târziu, vom fi chemaţi si), par-ticipăm Într'o măsura,
modestă dar importanta" la solrrţionarea prohlAmei trans]Jol"turilor
lIi a, eombustiunei din oriAl1tul apropiat, Înclinâncl spre una sau
n11:a din marele organizil,ri e(�o])omiee curc lrrnl"ca.za, în accast5
l:ireejiune.
... "
Dad, în ce pri veşic iara noastru, resursel e sol ul ui îi da1: dreptnl
la avantagii şi posibilităi;i dc viitor şi mai ales la o deosebItă aten­
tiunc din partea sta.telor mari, nu aceiaşi este situahUlwa ten­
toriilor vaste din extremul orient care, prin nu ştim ee' caprieiu al
,soartei, au fost blagoslovite cu atât mai multe bogCiţii minipl'e eu
,cât au d"tmas mai înapoiui.e' în ce priveşte civilizaţia şi posibiliW.­
;tile dc exploatare.
7 :UG.
[686]
G8G
Pentru cucerirea acestor teritorii bogate în surse ele petrol, se
dau lupte statornice, se duc răsboaio surde care, şi înaintea catac­
Iism ului european, şi după el, au constituit şi constitue cele mai peri­
culoase depozite ele explozibile, gata să incendieze şi să ameninte
omenirea întreagă.
Pe teritoriul ţărilor civilizate, in Franţa, În Polonia ca şi în
Homâ.nia, cucerirea materiilor prime de către marele sindicate mon
diale, controlul producţiei şi al distribn tiei, sunt mai mult probleme­
de abilitate şi influenţă, chestiuni de cancelarie şi de culise diplo­
matice şi financiare. Aei, concurenţa forţelor oculte nu se poate
resimţi decât în legile financiare şi În raporturile dintre partide
reprezentând capitaluri sau influenţe industriale internationale.
Dincolo însă, pe tărrnurile Pacificului, în Indii, în Peru, în
Persia, În Venezuela, lupta dintre interesele potrivnice are un ca­
racter mult mai grav. Vestitele Companii' indiene, înzestrate eu
imense capitaluri, au izbutit sa, echipcze note, să instaleze antrc­
.pozite gigantice şi rafinarii, datorită cărora sa, controleze coastele
tuturor mărilor şi politica colonială a tuturor statelor.
Astă.zi Standard OiI, care are o reţea de cincisprezece mii kilo­
metri de pipe-Iinss, a organizat o flotă de mai multe milioane de
tone şi conduce trusturi care au acaparat Mexico, Canada, America
de Sud, Caucazul şi, bineinteles, o bună parte elin produsele ro­
mâneşti.
llivalul englez al acestei Companii, sindicat cu întreprindcrr
olandeze, a răspândit prin Royal-Dutch şi 8lwll-'l'ransport, o reţ.ea
de cxploatar« care, prin Anglo·Persian OiI, exploatează o bună:
parte din ză.căminLc1cPefsici, Indici şi Germaniei.
:E de prisos să spunem C:tilltcresde a.cestei companii sunt si­
milarc cu acele ale stat.ului (,ll�;lez şi că f:!,'Ivernul chiar prin mi­
l1i�trii lui tIe special.itata conLl'olcd.IIJ. pol itica t+usturilor,
Standard OiI deoparte, Royal Dutch de cealaltă au devenit
luarii Factori mondiali de care depinde, Iti buna parte nu numai
soarta econo.nică ia statelor, dat şi [inistea iii progresul omenirii.
Aceste întreprinderi au statele lor majcare, ")1� fl. .. arele lor car­
tiere, an generulii 'ii solrh(ii lor, armamentul ,!ii)l·op8.ga,})(l� rf\spec·
tivă, au strategi :;;i tecnicieni, au pcutide politice, ziare �i. guverne.
Ele duc campanii de ofensivă şi, în mic, c1emOJlstreaIl3. capacitatea
lor de cuccrire, indidmd onwlJirei carp, sunt (;iIlUj,urilc, -popoarele
destinate invaziunei, 'impărţ.irei sau exploatărci În pnrtieipaţiunr!.
Sub ochii nostri s'a. luat of('l1siva Caneuzului. J'eirolul rus cste
un obiectiv de J;rimul ordin. Deoparte Compal1iile amerieane, de·
cealaltă, cele engleze îşi desfăşoară sLrategia.
r\. veghia la pacea, Iumei înseaumă a dori lilli:;;tit:L desvoltare
a concurentei. economice între factorii [1 mi nE ţi mai sus.
Se ]Junc fireşte ÎntrebareH daeiî., raţi:t elt! riisboiul materiilor
[687]
CRO:\ICA ECO.''iO.\IIC \
G87
prime, statele mai mici ar putea să ră mâo În afară de rjscu ril e, şi
hine Înteles în afară de sfera luptelor desfăşurate.
Socotim că autonomia, sau neutralitatea sub acest raport, sunt
tot aşa ele imposibile precum a fost şi neutralitatea sub raportul
III ili tar şi politic.
In epoca maşinisrnului, autonomia economică este o iluzie
spulberată la fiecare Încercare ele afirmare a iudependenţei sale. JJr
eiiteva decenii,' uzina a internationalizat lumea, Producţia, tran­
sporturile şi chiar regimul agrar, au fost nevoiţi să. primească ritmul
maşinismului, Productia destinată vânzării, a pri mit legile caFi.
tal ismului, Concepţia primară asupra consumaţiei în limita pro­
ducţiei, a încetat de mult ele a mai satisface nevoile contimporane.
Intreprinderile s'au specializat. Legea care leagă şi armonizează
productia este interdependenta, Civilizatia este un angrenagiu. Li­
bertatoa naţională este în funcţie de progres economic, iar aceste
atârnă, în ultima instanţă, ele armonia economică între state care
rr'au între ele anirnozităţi teritoriale.
Elementele de bază a tuturor industriilor - cărbuni, petrol.
fer, sunt răsleţite conform cupriciilor geolog-ice, fără a ţine seamă
de frontiere etnice sau geografiee. In jurul lor, drcnând populatiile,
se grupează uriaşe industrii trÎbutare. Aceste industrii trobuesc să
supravieţuiască, chiar dacă producţia. de bază a devenit insuficientă,
sau dacă deschiderea 'unor alte cxploatări ropreziută calitate sau
preţuri avantajoase, sau (ben. descoperiri industriale noi <oer Între­
buinţarea de materii streine. Interdependenta economică - începută
prin specializarea unor ţinuturi În materie de producţie agrieoHi
în vederea schim hurilor cu produsele regiunilor industrializate­
se eomplectează. prin schimburile între mator ii!« prime şi produsele
industriale.
Astfel s'au născut celebrele trusturi care, în ul tirriă instanţă
regulamentoază circulaţia şi valoarea bunurilor: trusturile verti­
cale ale faimosului HugoStinnes - mcrgânfl do L1 pxtragprea ma­
terii prime până, la industrializarea i u detaliu, la transport şi
desfacere -; trusturi le orizontale --- sau grupwri ale industriilor
similare. Conducătorii lor devin conducători ele POIJOiUC'. Aetivii,atcil
lor depăşeşte limitele hotarelor \-u.rii din care fac parte. Domeniul
iar e intcrnrrţional. Potentaţii din biurourilc bancare sau din ace]r'
ale marelor industrii, dispun de bunurile şi. de perspectivele cco­
nomi.ce ale popoamlor, înspirati numn.i (lr calculele �i in1crr'srle JlO­
litieei lor speciale.
ImJlcrialismlll eapitaJismului indllsbial Ş1 l);l!lear n. fn.(out Cel,
în epoca tuturor c1ecJaraţ.iunilor şi Teali%iirilor democraticc, su se
{�reeze cele mai dcstivfl.rşite oliga rhii caTr auc:ti'i'jJânit omelliren.
Hotă,ri1rile consiliilor de admillistraţ.ie al(' lnl.repl'inderilorin­
ternai.ionale împiedică de multe ori dis}lo%itiile guvernelor legali.'
,din toate i�ările lumei civilizate şi illSpirii chinl' lllerurile ]J}lJ'lamen­
ielol" emanai:e din votul universal
[688]
MlCAELA CATARGI
Le spunem toate acestea pentru a arăta ca, llU se pot preveni
cauzele oculte ale tuturor surprizolor politice şi economice au caracter
internaţional, dBcât luânclrnăsuri şi legiferâncl în aşa fel Încât să
fim totdeauna de acord cu tendinţcle fundamentale ale timpului. Le
spunem pentru a Iă.mur-i interdependenta forţată 11 popoarelor în
sensul economie; pentru a desluşi solidaritatea continentelor, Poate­
că tocmai acest exces ne va, duce la. o conceptie paşnică a regu­
larnentării rival ităţilor internaţionale. H,ă,sboiul ne-a dovedit inuti­
litatea conflictelor armate din cari -- cconomiceşte - nu pot eşi.
n ici înviugători nici învinşi.
Ceeace nu a putut face nici idealismul creştin nici ideologia
democratică, cu principiile ei de respect al drepturilor şi al vietii,
]1oat? va fuce constrângerea materială a irnperioasslor interese cco­
uormce.
Paradoxală constatare! Dur care ne-ar face să iertăm multe
(lin umilinţele impuse aspirafiilor noastre sufleteşti, de domnia atot­
puternică a materialismului de azi.
, Bine înţeles că, s'au găsit. idealişti intransigenti care să încerce
o reactiune Împotriva acestor tendinţe. S'au găsit conducători de
mase, �i chiar state organizate, care siî, opună dominatiunei maşi­
nismului international, puritatea unui ideal etnic sau naţional in-
1 ransigcnt,
Este deajuns să pomenim de cazul răsboiul ui surd - devenit
public - cazul romantic al indianului Ghandi -- pentrucă să ne
dăm seama cât sunt de slabe forţele omului şi virtutile spiritului,
în luptă cu formiclahiJele aparate ale societăţii capitaliste moderne.
Acest f'auatic cultivat, experimentat în manipularea conştiinţei
maselor, a înţeles singura primejdie reală care poate izvorâ din
<lgita(ia. sa naţionalistă şi a întemeiat-o pe tema ne-consumaţiei,
căci acesta este adevăratul rost al principinl ni său de ne-cooperare
cu stăpânul britanic .
Matcrialismul nostru lacom se poate eu greu initia eu inrpor­
tanţa ce.o <11'C, în tările asiatice, legea pasivă a boycotului, adusă
aoolo la () perfucţionuro peeare 11U ne-o putem Închipui. Rasele răb­
datoare şi sobre ale coutinentului asiatic, aplică cu o severitate
i nactivă cele mai minutioase detalii alo acestui principiu. Deaceea
le era foarte accesibilă teoria. ideologului hindu, când îi sfătuia să
HU eOllsume lllai mult deeât pot produce, să se întoarcă, la vechia
clatină ti gospodăriei locale, să.-şi toarC'tl singuri bumbacul, S{L nu mai
serve:lscti de debuseuf'onniC1abilei industrii britanice, aservindu-s\'
] cgiii 1lI111acabile ;{ cOllsuma.t.iei ; timp de câ,tiv,t ani această teorie ,l
amenintat puterea comercială britanică într' o masură tot atât de
Îl1Seliluati:L ea acea. care amenin(,;1 for1,a. sa ]Jolitieă prin îndrăzneaţa
ÎlleercaH� de a supruna. diviziile de castii
Agitatorul în!dese că stăpânirea britanică era. asigurată de­
Î Ilsăşi desbinările Ineliei; rivalitatea i 111 plaeabiliJ, între mahomec1311i
ŞI lLinduşi, abisul ee desparte pe cei ,,]Juri" ele cei "impuri.", divl·
I
.:,
I
!
[689]
cnoxrc \ ECO.'\().\11i :.\
68�F
ziilc şi subdiviziil« custclor iatăatâteu Jnutive ele ură. dl' desbinarc.
care justif'ioau prezenta străinului păzitor al ordinei, ocrotitor al
regimului ele castă eu gelozie păstrat de generaţii.
Un moment s'a putut crede că f'rauilul , pcriculosnl apostol al
luptei prin sacrificiul de sine şi renuntare va pune în primejdie
structura ee! li i mai puternic imperiu ele la Roma încoace.
Dar chiar datinele în numele cărora lupta, s'au răsbunat or­
beşte. Un tirup, agitatorii politici, fraţii Ali - Foarte deosebiţi de
agitatorul spiritual Ghandi ca metode, nu ea principii -- au asociat
cauza mahomedană cu liinduismul lui Ghandi. Dar secularea
incompatibilitate ele caracter a, triumfat. Azi hindusii si mahome­
danii sunt iarăşi la cuii te, sângele curge la Caleutt,; ..... ' impasibila.
sentinelă blondă redevine singurul punct de reazăm al acelor ce tin
la viaţă, la bunurile lor, şi ce doresc să consume În linişte.
Poporul care nu vrea să primească cărbunii englezeşti şi de­
ri va.l.elo sale industriale, ca şi apostolii cari au refuzat straele ţesute
la Londra, sunt ameninţaţi să rărnână fără pâine şi până la urmă
S;1 dispară pradă a luptelor intestine puse abil la cale adesea de
câtrc pionierii imperialismului capitalist.
Intrecerea la care participă Anglia şi Statele Unite În chel­
tuielile destinate urrnamentelor navale nu poate socoti ca un obstacol
serios atitudinea naţionalistă a, unui popor sau declaraţiile de prin­
cipii ale unui stat convins de atotputernicia independenţei sale.
Domnul Macdonalel şi-a luat răspunderea actului de recunoaş­
tere a sovietelor, el a ştiut că este perfect de acord cu H,oyal Dutch
�i cu amiralitatea engleză.
lIotărâ,rea conservatorilor de a anula acordul stabilit Între
Jtcdwvsky şi Ponsonby, este azi socotit ca o eroare ele stat care a
făcut s11, se sacrifice, pentru nevoile electorale, marele interese pe­
i.rolif'ere ale Britanici.
Să nu ne lăsăm înşelaţi ele atitudine şi vorbe.
Asalturile de simpatie care se dau sovietelor Iuc parte din 111;L­
nurilc bătăliei, din ofensiva capitalismului. Singurele zăcăminte im­
portante ele petrol care n'au trecut încă sub controlul trusturi lor
mondiale, sunt acelea ale sovietelor.
Nici Standard OiI nici Royal Dutch nu pot tolera. aceasta ..
810 împing guvernele respective la recunoaşterea Rusiei pentru a
termina odată cu fiinta unei insule independentc în mijlocul occa­
nului trns1ului capitalist.
Răsboiul materiilor prime are ca teatru principal Asia şi Pa­
ei ficu1.
Problema exporta.ţiunei cărbunelui înglo'bează, tot restul co­
merţ.ului monelial. Ţările producătoare şi exportatoarc de cărbulll
caută Întâ.iu tinuturile materiilor prime pentru a avea ce transporta
:;;i pentru a a.vea ce manufactura. Concurent-a. se orientează spre za­
hărul din Havai şi FiJipine, cauciucul din Brazilia şi din Indii, co­
raIul şi fosfaţii elin Oceallia, lâna 'Ii l)um haclll e1in Am pri('H de
[690]
690
MICAELA CATARGI
Nord, Indii :;;i .Noun Zeelandă, lemnul, n itrafii din sudul Americii
şi în toate aceste ţinuturi statele se concurează se ciocnesc, şi foarte
pol itioos, foarte discret se ameninta,
In calea expansiunei în extromul orient, ele întâlnesc Japonia
şi China, înfnjişâncl în politica pe care o fac, o problemă ele o ex­
tremă importanţă aşa ZiS�L problemă a Pacificului.
'I'eritoriils din Asia reprezintă, pentru capitalismul tentacular.
terenuri idcale de expansiune, aşa zisele teritorii complementare.
unde bogătiile agricole, numărul important al populatiei - cleei
posibilităţile de consumatie -- în multe păr+i resursele miniere, fo­
restiero, petrolifors, dau surplusului producţiei garanţii de pla­
sament, sau complectează lipsurile industriilor.
De o jumătate de veac, marcle puteri europene şi Rusia, au
căutat, prin mijloacele politice ce le stăteau la indămână să-şi asi­
gure acolo stăpânirea economică.
In fata lor au găsit în unele teritorii ale vastului imperiu
chinez - Japonia. Japonia care nu poate produce, nici destule
cereale pentru alimcntarea dosei sale populaţii, nici materii prime
Indestulătoarc pentru a-şi asigura producţia industrială, Pentru ea
gi'Lsil'ea 11 nor teritorii eomplernentare este deci o chestiune de viaţă
sau de moarte, "
In vremurile noastre, problema se complică ÎnC:1 prin compe­
tij;ia Statelor Unite,
Statele Unite, cu toată prosperitatea lor uimitoare, necunoscută
Încă în istor-ia omenirei, au ajuns - prin satelitii industriilor lor
carbonifcro - sn, producă, în unele industrii, mai mult decât poa lr­
:1 bsorbi COl1Sl1 matia locală, In momentul de fata" ele deţin supre­
majia productiei mondiale: numărul redus al populatiei în raport
{'U întinderea ţării ... perfectionarea constantă a maşinisrn ul ni ... p1'O­
gTesul randamcnf.ului.; scăderea preţurilor 111 raport cu sporirea
producţiei ... accelerarea ciclului producţiunei, deci mobi lizarca con-
stantă �L capital ului ... · elepozitelc bancare în constantă creştere pre-
i,IlI favorabil al producţiei agricole ... greutăţi fiscale minimale ni-
velul ridicat al salariilor ... prosperitatea muncitorimei --- d(�ci spo­
rirea consumuţi«i '- succesulpoliticci lor de organizar« iJ1du�iri�dă".
toate aceste forme ale prosperitătii pal' a le asigura încă mult timp
Ci uprerna tia prod uctici mondiale.
Şi toiUţ;l 1". De nu accelerează constant productia America. îşi
:pierd;) supremaţia. Cu toatfi că punctul ele satura.tie e departe de
il fi atim, totuşi c1esJacerea rapidă, a producj,ici este gajul mcnţi­
'Ierei ])J'()spC'riUiFi s:110.
In căntarea UJlor noi dehnşeuri, Statele Unite se uită spre tc­
ritorii care le pot absorbi cu mai mare uşurinţă produsele, âatorit.
lJe deoparte nevoii pe de alta influenţ,ei pe care puterea. lor politiclî.
() poate impl1ll8. Acestea sunt: imensele teritorii asiatice ca. ale
[691]
I
I
..
(
I
'Il
C1W:\lCA ECONmIlC\
Chinei, aleUiilleiuriei, ale Mongolioi Sud-Est icI'. 1 br ucolo s'au
îu tâl nit cu ocupanţi eu drepturi mai vechi, cu sl'ere de influenţe, şi,
ruai eu seamă eu expansiuuea japoneză, oprită pe întinderea tuturor
teritoriilor anglo-saxono şi care nu v(,clc decât în provinciile rnan­
ciuricno Uil dllllp deschis aspi raţ iilor sale ... :;;i JIU numai. a lor sale!
America a găsit în China o sumă nesfârşită de gajuri luate
treptat de puterile colonizatoare, sub cuvântul ele a deveni proptelele
omului bolnav al Asiei,
Pe acest teren bogăţiile sunt aprig disputate. Atra.etia pOpO<I'
relor înapoiu.1;e în dansul nebun al consumaţiei, devine prilejul unor
serii cI(: conflicte care atrag în văltoarea lor, toate statele elin lume ..
Fluxul şi refluxul producţiei şi consuma.tiei, migratiunile,
schimburi de tot felul au nivelat barierele ce despart continentele,
ce izolau orientul de occident. Conflictul economic din orient devine­
[n'eain bul ul conflictelor politice mondiale.
Azi, Statele europene nu ar putea să recurgă la o nouă. lichi­
rlaro s[mgcroas1î. căci ştiu hine că, în acelaş timp, şi-ar lichida chiar
existenţa. Dar nu astfel se prezintă cazul Statelor Unite, în oarecare
măsură şi al Japoniei, caro ar putea concepe a răzăma pc o aventură
militară, vitala necesitate de a-şi clsigura drumul spre larg, spre
câmpii bogate, spre materiile prime de care este lipsită ..
Pe ţărmur-ila Pacificului, stari, faţă'n fnţă, vecinii : rasa albă
şi rasa galbenă, europenii, asiaticii, americanii, austra lasianii, corn­
petitori aprigi, hotărâti a, impune, prin toate mijloacele, ori dreptu­
rile lor la existenţă, ori. - ceeace de multe ori '11110c1:Ie>;lte acest
drept -- va 101'i Iicarca drepturilor lor economice.
De curând am intrat în era prevăzută ele Preşedintele Roose­
velt când a, spus: "Prăbuşirea imperiului Roman a provocat declinul!
Mcditeranei ; descoperirea Americei a adus domnia oceanului At­
lantic: era 1I0a.stră va fi aceea a Paeificnlui".
Răsboiul, secând fortele vii ce mai rămânoau Europui a grăbit
real i zarea acestei proorociri.
Caro va, fi, în destinul lumci orientale -- către ca ro f'ortut se
întorc privirile noastre - rolul Chinei şi al .Iaponiei? Aci stă. in
mare parte solutia problemei care DO priveşte tot atât de direct ea
si crizele eOlltinen1.11lui nostru. Iar pentru a o înţ,elpge, ellnoa�teren,
factorilor economiei esenţiali, nu ajunge. Un întreg şir de TenJităţ,1
trebue să rie [lrieepute de noi pentru a intelege civiliza.j,ia din Orieni
:;;i felnl cum evoluează.""}
M:cLi Îl1tâiu trebue contat cu civilizatia milenn 1'[1. a aeestor rasc,
care au ajuns la perfectionarea definitivă a rezolvării filozofice [;ii
intelectuale.
Dacă cu greu rase similare se înţ.eleg, cu atât mai greu Se­
vor intelege acele care nu au nimic comun nici măcar rLceiaşi C011-
cepţie asupra înselllnătăţii civilizatiei. Individualismul exasperat
al europeanului eum poate fi prieeput de un Chinez sau de un Ja­
ponez cu al lor complect dispreţ al valorii vieţei? Eroismul japonez,
[692]
J
1II1CAELA CATARG!
religia chineză a dreptului părintesc până la unclarea copiilor, ne
sunt concepţii tot atat de străine ca şi modulaţiile muzicei chine­
zilor, idiogramele scrisului lor, fără sintaxă, închipuirile f'renetice,
perspectivele deconcertanta ale artei lor, paradoxul peisagelor.
Acele rase orientale, creatoare de religii şi de filosofii înăl­
tătoare, ne obligă a, revizui valorile civilizaţiei noastre, bazele pe
care ea se reazăm ă. Pen tru oriental , civilizaţia materială canti ta ti vă
de care ne fălim, n'a adăogat nimic la valoarea morală a individului.
El nu urmăreşte scopuri personale, prin luptă şi concurenţă; t1'8-
I1ŞtC pentru continuita.tca rasei, aspiră la perfecţionarea spirituală ŞI
la pacea interioară, Arta lui perfectă, filozofia lui, sunt emanatii
ale acestui ideal. Adepţii lui Confucius au rămas, dealungul vea­
curilor neclintiţi în rochiile lor de mătase scumpă, privind cu ochi
enigmatici viaţa. noastră zbuciumata" mănuind obiecte rare, Iucratc
din materii atât de preţioase încât se zice ca, pentru a-şi perfec­
ţiona simţul tactil, rostogolesc ore întregi, în apă, bile de ehilimbar.
Şi totuşi, azi, cele două civilizaţii - oricât ele îndepărtate ar
fi punctele ele unde pornesc, numai pot urmări pe căi despărţite,
idealuri, forme de gândire şi de sensibilitate, vieţi opuse. Precum
orientul împrumută, de la noi civilizaţia materială, industriile, cad­
rele noastre politice, civilizaţia sa spirituală ne poate deschide iar
calea unei siruplicităţi sufleteşti de prea mult timp uitată,
Evoluţia Asiei spre formele de gâ.ndire şi spre conceptiile ])0-
Iitice europene, angajează \ răspunderea occidentului. Raporturile
puterilor occidental« cu popoarele din continentul asiatic --- mai
ales cu poporul chinez -- n'au fost Întotdeauna călăuzito ele regu­
lele unei moralităţi. riguroase. Confuzia actuală" starea anarhică
el unor regiuni, se datore�te, în mare parte tranziţiei dintre ve­
chile tradiţii putriarcalo şi introducerea metodelor occidentale de
udministratio şi de guvernilrnâllt.
Trebu« să cunoaştem înţelesul acestor crize,
Trebue sa, cunoaştem caro este incohcren (a geografici'î, lipsa de
unitate logică a Chinei ce Iuc elin ea un câm p deschis pentru pof­
tl'le vecinilor săi.
Trebue să reflectăm asupra tragediei expansiunei japoneze:
o rasa. veche de mii de ani îşi caută dclmscul spre viaţa modernă.
Pe solul ei ingrat, din care numai jumătate este cultivabil, o plo­
toră de locuitori sunt amenintati cu foametea, dacă nu gă,sese teri­
l.orii cultivabile în ţările învooinate,,; în Manciuria fabuloasă, în
ac ca Calif'ornie asiatică, unde visul'ileimpcrialiste ruseşti au pus
bazele unei prosperităti adusa, la o perf'ootiounro desăvf.rşit.ă de când
,Japonia în urma victoriei sale din răsboiul Tuso-japonez, şi-a. insta­
lat acolo organizările economice.
China, la rfmdnl ei, cu populaţia ei ele trei sute şaizeci ele mili­
'oane de locuitori cOllstitue un târg imens de desfacere.
Competinţ.iile, în acele regiuni, se îndreaptă mai întâiu spre
porturile cu hinterlanc1nrile lor, şi ea,ile ferate ce asigurl:'l circulaţia
[693]
r
i
1
r
de la inter-ior spre mări. Do acolo decurge onmipotcnta celui ee con­
strueşto, administrează şi exploatează, căile ferate: înainte de ră,,­
boiu, Ruşii îşi asigurasoră calea ferată din estul Chin ni, EngleZI i
stăpânirea asupra liniei Pekin-Mukdell, .Iaponezii, sistemul feroviar
din provinciile mancuriene supuse protectoratului lor după răsboiul
ruso-japonez. In acele provincii zac comori neexploatate, poeibilităti
nesf'ârşite de îmbelşugare. Liniila ferate în mâinile companiilor --­
ar deveni vechicolelo civilizaţiei, ar deschide sfere de prosperitate
aproape unice în lume. Progresele realizate în sub administraţia ja­
poneză În vechia Manciurie -- teritoriu intorzis al Mandarinilor c-;
par Fantastice închipuiri de .visuri.
De In 1906, Compania. Sud-Manciuriană a luat întreprin­
dorca calei ferate ce du ee spre Corea şi spre portul Dairan
(sau Dalny) succesorul vestitului Port Arthur. Oraşe noi au crescut
în mase, construite pe planuri occidentale, eu bulevarde, scoli, spi­
tale, pieţe. Compania, nu numai asigură crearea şi desvoltarea în tro­
priudnrilor şi administraţia technică, dar răspunde şi de sănătatea
publică, percepe impozite, întreţine şcoli şi spitale locuinţele uvrie­
rilor şi mieilor funcţionari. Compania a deschis o activitate cu
totul noua, în porturi. Revoluţionarca transporturilor a modificat
aspectul l'l'giunilor: eineisnn"zece milioane de hectare au fost de­
schise producţiunei agricole şi o Întindere cel puţin egală îşi aş­
tea ptă punerea în valoare.
S'au creat ferme model, laboratoare agricole pentru îm bunătă­
ţirc·a ea litătii producţiei, crescătorii sistematice ele vite, şcoli do
sil vicul tură pentru plantarea de păduri şi pentru sisternatizarea ux
ploatării lemnului de construcţie, parcuri imense de porni rodi tori,
plantaţii de, sfeclă, de mătase naturală,
Compania, Sud-manciur'iană a, intensif'icat, conform inctodulor
celor mai moderne, producţia agricolă şi produeţia min('1or (2l:l
!Tiine (le eiirlnmi, 26 rle fer, 2;)4 de aur, fără a soeoti eele elr: plumb,
argint, aramă, antraeit). Exploatările protluselor diverse, sare mag-­
lleziLă., laIc, asbest, sunt studiate şi ]Juse la. pnne.t ci e un institui
geologie 1l1'opriu.
Illdustriile eOluplementare au fost desvoltate conform metodelor
eelor mai moderne. In aeeiaşi proporţ�ie: industrii de fer, fabrici de
material de eăi fera.te, şantiere na.vale, rafinării (le 7,ahă,r, distileni,
indusLrii textilr, tcehnice, ehimiee, de eilllent, hiirtie, eherestele.
Prineipalul dieut al J-apollîei îll aenasi,{\, formidabilă, desvol
tare sunt Stfl.tele Ullite eare importă în Malle,îuria prodw3c]e mdn­
lUl'giee îl!. v:doa.re de mai multe milioane de dolari anual
� Speralli,a ele înţelegere în acele păr-ţ.i ale lumii se g-nseşte în 31;)­
bilirea. ullui eehilibru Între piaţ,a, japone7,ă �i piata. amerieanFt, 111
eeeaee priveşte ]H'otedOl'fl tdr: japom'zp, iar în eecaee })ri veşte acestl'
schimburi în teritoriile chineze propriu zise, in poliliea. rr�a zisa, il
.,port,ii deschise"· aclieă, a egalităţ.ii cl(� Lrabment îJltre coneurrn(J
lenli.
[694]
(jU4
l\nC:AELA CATARGI
Din motive cu totul distincte şi oricare ar fi antagonismul care
le desparte, Statele Unite, ca şi Japonia an interes comun de a asi­
gura, în teritoriile chineze, drepturi egale, Iiberat« de concesiuni 0-
.neroase, pentru toate puterile din lume. Japonia, din solidaritate ele
'rasă America pentru a sustrage debuşcurilo sale de sub tutela altor
mari puteri. Puterea care va ajuta populaţia chineză în procesul
de asimilare al formulelor politic ei occidentale, va câştiga acolo
mai multe drepturi decât acele pc care i Ic-ar putea asigura forta
sau iscusinta diplomatică.
Fă.ră, a se concurenţa, Statele Unite şi -Iaponia pe această
ehcstiunr, se pot îlltclegc. Au căzut deja de acord în mai multe
puncte, astfel au putut lucra cu sinceritate la conferinţa din vVa,,­
li ington, pentru limitarea arrnamentelor navale. Intrecerea costi.
·"doare pentru Arnerica., ruinoasă pentru Japonia - în programul de
construcţii navale, nu putea atrage, cu timpul decât obligatiunea
11e a le utiliza. A fost pentru toţi vecinii din Pacific o uşurare a­
cordul ce s'a stabilit pentru satisfacerea părţilor, acord ce, sperăm,
va fi şi el o uşă deschisă, pentru destinderea relaţiilor dintre vecini.
Această destindere, este cu atât mai necesară cu cât legăturile
dintre cele două puteri sunt perpetuu înăsprite de restricţiunile ra­
dicale adus« de 3iai('1(' Ullitc împotriva emigranţilor japourz.i.
*
" "
'l'rebue mărturisit fără înconjur că interdependenta economică
care împinge statele spre o regulamentara în comun a problemei
producţiunei şi a debuşeurilor, este în contrazicere cu delicata prob­
lemă a repartizării populatiilor producătoare şi consumătoare de
pe Întinderea globului.
Dar desarrnouie există şi în natură! Cum sr, nu existe în viaţa
I){' care şi-a I'ăurit-o omenirea.?
In aceste desarnionii intră tocmai capricinl soartei care a
aruncat pe teritorii, insuficient productive, populaţii prea compacte,
precum şi consecinţa polarizării populaţiilor în jurul marelor centre
productive: nevoia, după câteva generaţii de a găsi alte terenuri
de expansiune. .
In primul caz se afli", ele pildă, Japonia, în al doilea, unele
populaţii elin Europn.
Un fapt asupra căruia trebue să fim atenti este că ţările noastre
europene nu vor putea conta încă mult tim p pe debuşeul altor COIl­
ti nente pentru emigratiullra surpluiiului lor de populaţie, în fclul
Cllm au inteles pi1nă a.cum emigra.t,iunca.
Populatia Europei este azi de două ori jumătate mai nume­
roasă decât acum un veac, dar accesul maselor la consumaţie de]Jă­
:;;rşte încrt această augmentare. Se poate spune că a.zi se c.onsumă de
patl'U ori mai mult Clec�lt acum un veac.
Consecinta pe care am văzut-o este că majoritatea naţiilor
"l1l'opene nu mai găsesc pc piîmântul lor productw. neeesal'iî. JJm
[695]
r
CRO:\,ICA ECONOMICĂ
secolul trecut, ele s'au orientat catre teritorii care, pentru como­
ditatea schimbului comercial s'au specializat în agricultura" con­
sumând totodată utilajul european.
Produsele europene emigrau spre alte ţări şi în acclaş tim p.
popoarele europene emigrau spre alte locuri. Dar într'un timp ma.
scurt poa te decât ne închipuim, acele tări au ajuns, sau vor ajunge
la saturaţie.
In curând, teritoriile din regiunile tcrn perato a l l nmei, din J'l'­
giunilc accesibile, uşor cultivabile, productive, vor ridica un nOII
gen de bariere vamale impotriva supraproducţiei UTlHIlH:.
Faptul s'a ivit în Statele Unite. Pentru a-şi menţine prepon­
deren l,a actuala, facilităţile de existentă a pri rn il 01' ocupanţi, Sta­
tele Unite au oprit brusc imigrarea celorlalte rase dozând cu pur
cimonio introducerea elementelor noi, pentru a le asi mila cu încetul.
şi a nu distruge echilibrul artificial de care sabucură Incă un t.im p.
populatia lor răsfăţată.
Cu aceiaşi gravitate se va prezenta in curând şi situaţia teri
toriiJor (1(� colonizare ale Imperiului Britanic.
Curentele noi de idei care duc spre o legiforaro justă a mune ii,
o perfectionare a maşinismului pentru scutirea Iortei umane �i
pentru înlesnirea muncii, atrag- fatal şi un protectionism uvrior,
apărat de sindicate, care se aseamănă cu barierele vamale corncrcial«
Astfel vedem cum sc ridică şi în Austrlia, :otăviJarc îru pol.ri vu
imigraţiei, a mânei de lucru ef'tine japoneză.
DaT cu timpul aceste stăvilare se vor ridica îm potriva clria r .
imigratiei din patria mamă.
Pentru a putea supravieţui, vechea EuropLi va trebui să-ţii con­
centreze din ce în ce mai mult energiile. llasele sale vor trebui o ri
să piară" confundate în trecutul milenar al raselor disparute, S�LU
aservite - ori să-şi otelească puterile, să întreprindă, în părţile
incă neexploatate ale lurnei luptă, cu natura sălbatecă, luptă, cari'
cere nu numai sănătate, curaj, forţe, brutală" dar exploatarea tu­
turor însuşir.ilor produse ale unei civilizatii atât de gren ("ucel'itti:
adapta rea inventiilor celor mai perf'ecţionute, întrobuinţareo ca Jl i­
talul ui tintclectual adunat de generaţii.
In această luptă intensivă rasa europeană va dovedi daC-el.
merită a supravieţui, Iormând nucleurile unor noi expansiuni, sa IJ
dacă, tocmai cucoririle civili zaţ ei moderne, accesul tuturor la u Il
trai mai bun, dorinta de plăceri, consumaţia bunurilor, an debilitato
in aşa fel încât să devină incapabilă a pune în serviciul propriei sal n
conserv;l,ri, insuşirile ce le-a eueerit până acum în lupta sa cu natunL
Gelleratiile ee vor urma, vor cunoaşte poate vremuri mai g-rd c,
vor avea nevoe de energii mai proaspete, de o Iconeentran: de forl;\
de voinţă poate mai clârl\e, decât tot CI' au Cllllw;l'nt ,L','enera.ţiilr·
trecu te, (;U1'e aveau la Îndemână bogate şi u,;,o:.\re mijloace ele ]Jl'0-
pă�ire.
Din cde expuse lJfwă acum, pl1 tem ha g-n lmP}n eond uziuni:
[696]
�IICAELA CATARCI
Faptele dovedesc cu prisosinţă interdependcnţa nu nu mai a
statelor, dar şi acontinelltelor În materie economică, Dar, de am
rusistat asupra planului mondial prin ca re trebue considerată prob­
Ierna, este pentru a dovedi cât de necesară ar fi desvoltarea, în con­
ştiinţa europeană, a. unei solidarităţi continentale, care nu înseamnă
- în definitiv decât introducerea instinctului de conservarei în
conştientul politicii economice europene.
Lupte sterile despa.rt vecinii apropiati în folosul vecinilor de pe
nHe ţi1.rmuri.
Europa --- l'a UI1 bolna v derncnt care-şi deschide singur vinele­
s'a epuizat, spre beneficiul altor continente, în lupte care astăzi. in
nlte domenii continuă.
Rcgiunile marii producţi i europene sunt dospărţito ele bariere
"amal!' -- arme noi ale conflictelor politice -- (lin ee în ce mai per­
Fecţionatn, care nu fac decât să pregătească Europei UJl viitor
steril, o scumpire a. productoi sale în aşa măsură, încât desfnco­
l'I'a să II Il se mai poată asigura.
Constatarea boalei e făcută de un profan. Leacnl upar[ino
s pecial i ştil.or.
Fit'-i îngăduit totuşi prof'anului siiafimw că prima etapă sin­
ceră a dczarm ării al' fi g-ă,sirea 111101' alte formule a rela.tiilor eco­
nomice «uropene; ca" -- cel putin in regiuniln economiceşto tribn
iare unu alteia --- adică acolo unde produsul sol ului şi al subso­
lului, industrializarea �i desfacerea se comploctează mutual, în re­
g'iunile oconomiccşte legate prin marele căi naturale ale fluviilor,
'iau prin debuşeuri normale spre mări, barierele vamale, sub forma
lor actuală, sunt o anomalie vătămătoare tuturor.
De nu dispar, Europa, mai fragmentată ca oricând prin ap li-,
curea părtii politice a programului wilsonian principiului naţiona­
lităţilor, este aincninţută dp a reveni la o stare ele primitivitate
aproape medievală, căci cel puţin aşa se va ÎnfăiişcL starea ei econo­
mică pe lâl1g'ă, desvoltarea noului continent, mai conştient de fata­
Iităţilo economice ale timpurilor.
Europa nu a înţeles la timp spre ce ţeluri o duce brusca des
vol tare începută ele un veac, eu tot complexul ei financiar şi eco­
nomie. Deprinsă a găsi timp de secole de existenţă agrariană" desle­
,c':al'ea tninror prob]PllleloTjw cale politieă, llU şi-a Jll'imenit 1'01'­
muleJe atnllci dud o tral1fil'onnare des5vâr�ii.ă a factorilor eco­
nomici CI'1'ea, de la eiL () coneepţiune CI legă,j.urilor dinh'l' popoare,
deosebită, c1p, eele ce o că,1)1117.1;::r1')1 până acum.
Cu toate învinuirile :,duse ideologiei wilsollie]]f', va "eni til111Jlll
c:1nc1 Europa -va reCUlloaşte că aeeastă ideologie se înfă,iişa tocmai sub
Il -forl11;l. concrdil, pe care e:t n respins-o. AHituri cu dreptul po]lon­
"eloI' cip li dispune de ele însă,şi - cu ohligatoria pareelare a teri­
toriilor, Jll proporţii ce, ad(',�cori reprezentan un non sens e('o!1o!l1ie--­
i s'a oferiL şi jJaliativul economic al acestei măsuri, ele o csenţ;ia.lă
jn"tiţip istorică. Paliatlyul ern: suprimarea, sau cel p11iin <Îh'Jlnarea
[697]
Larierelor economice: "stabil i]'(�a unei egalităţi de tratament pentru
toate naţiilo ce se asocia zi". in vederea menţinerei păcii.".
Numai în felul acesta n'ar fi fost aruncate în anormal con.
glomende de rase şi de interese dependinto unele de altele pentru
cele trebuincioase traiului lor.
Europa n'a priceput ori n'a vrut să priceapă, A ales numai
>ioJui-ia ce-i convenea imediat: cea pol itică, Hi,sânclla o parte soluţia
«oonomioă complementară ..
De acest rău suferi]. şi va suferi. încă mult. Tot aşa nu a În­
ţeles înlesnirea ce i se punea la îndemână prin Liga naiiunilor.b-::a
era menită, a fi regulatorul noului sistem în inh!gralituiea aplicării
Iui, dar s'a f.rans l'orrnn t -.- col puţin până acum în instrumentul de
aplicare al unor tratate; ale căror baze economice sunt în contrazi­
cere cu principiile politice pe care fuseseră întemeiate.
Oricât s'ar sbate împotriva acestui adevăr, popoarele euro­
pene continon tale, vor trebui sa ajungă la întocmirea unui cod eco
JlOIllÎC comun, de care să izoleze - .. În oarecare măsura - factorul
politie; Să.-:;;1 revizuiască, geografia economică,
Desvoltaroa spirituală, intelectuală - istorică -- în conformi­
tate cu geniul ficcănli rase -- nu poate fi solidarizată cu hazardul
zăcărnin telor miniere,.ba.tegori'1 productiei solului, sau densitatea pii,.
dnrilor. Prima, constitn« lal.Jol':.t,tol'ul iniaugil.Jil unele se elaboreaza
destinul raselor, celelalte sunt patrimouiul comun prin forta legei
economice, şi numai ca urmare a unei repartizări normale, vor putea
aceste rase să-şi perfectionezo iu mod pacific, evoluţia I'irească,
Omenirea este astăzi jocul unor forţe contrarii interesului po­
Iiti« al majorităţii statelor, în contradictio cu interesele lor eco­
umucc.
rrrebuc ea de Ş8, găsească un compromis pentru a pune în. ar­
monie l1ccste interese
1
I
[
I
"1
CHONICA ECONOMICA
G97
l
*
Spre a nu fi, toate acestea, constatări deşarte', o speculaţie În­
grijorată, ti unei dimineti rlominicals, le readuc la rostul lor practic;
la 'invăHi,mlntele ee ni le pot aduce nouă.
Prin jertfele noastre, C1ugajn\ i în răsboiul mondial, am putut
câştiga. drepturile istorice alo acestui ])Opor. N'am putut rămâne
izolati.
Acum, când s'nu angajat g'rupă,l'i şi forte eeonomice înh'o lupUi
-de eXIJ<lllsiunc şi supremaţie, dn asemeni nu vom putea l'ii.mâne
izola1i. _
Nevoia. ne va in1]June acordul cu legile inJ'll!xiLi1e n]n capita­
lismului. Burghezia noastră na.ţională inclustriam şi fimmciaI'ă de
abia s'a născut; Ea �ue nevoie de sprijinul, ele' orientarea marilor ei
tovarăşi din apus. J..li.psită de traditie, lipsită de puterf' nu poate 11
Hisată la 1)1'0])1'ii10-i mijloace. Izolcn'ca este dezastruoHsrt pentru eeo­
nomia tă,rj]or, r1ucc la epoci de mizerie, de surerinţă materială., J,
[698]
Micaela Catarg!.
Cronica Socială.
stagnare. Statele burgheze care perd elin buna lor stare, pierd şi di/!
prestigiu.
In conferinţa trecută, am insistat asupra nevoii de a ne adullLa,
regimului internaţional al muncii. In expunerea de faţă am căutdt
să dovedesc necesitatea de a ne adapta regirllului intel'u:ltional u l
capitalului.
Aparţine C\ondueăiorilor noştri de a ne Îndruma pe calea ecl,
mai bună, să apnjcicze În oaro directie iuclină interesele financia r;,
şi economice ale poporului nostru.
Este însă o obligatiune pi-ntru noi te cunoaşte chestiunile dr>
care se leagă 'însăşi independenţa, viabilitatea statului modern.
Este în special obJigatiunea noastră, a femeilor care mentiJII'i'l
continuitatea rasei şi integrita toa sufletului naţional, să înfăj.iş:1 li.
generatiilor înţelesul eonLinuită,ţii sfortării umane. Viaţa are run
scop. Este o nacă,ră care trcbueper]lf'hu! al imontată de credin (".
Pentru fiecare fiinţă există, o muncă precisă � o raţiune defiui­
tivă a acestei munci, o fericire în Îndeplinirea ei. Dar viata cere eL
lu noi mai mult, munca nu ajunge. .
Curajul, este care în mărunta actiune zilnică a fiecăruia dint: (;
noi, asigură În definitiv, superioritatea individului, rasei, natiuncr.
illiCAELA L\T.-\RGI
698
In jurul Sociologiei româneşti.- Literatura sociologică romi­
nească de asta:;;i - sau mai corect ceea ee se scrie în Româ,l1i�"
despre fenomenele sociale româneşti, - isvorăşto, mărturisit sau
llcmarturisit, elin metodologia marxista,. Vrem să spunem că toţi pu­
lJliciştii care încearcă să analizeze şi să caracterizozr, societatea 1'0-
mâ.ncască pornesc dela credinţa � eonştientă sau nu _ ca, faptele
economice condiţionează pe celelalte . Madgearu, Zeletin, Garoflid,
Manoilescu,Rădăceanu, Sanielevici, etc, cu toţii cred în primatut
economiei.
Aceast�l, atitudine o relativ recentă. O alta, deosebită, i-a. pre­
cedat, caracteristieă prin aceea că primatul, în societate, era acordat
fenomenelor politice.
Această concepţie avea două origini spirituale: filozofia isto­
riei. şi teoriile dreptului natural. Multă, vreme Istoria nu s'a OCUPilt
decât de rezi de fc,ptele acestora şi ale auxiliarilor lor. Adevăratele
schimbări c�l:e afectează societăţile erau acele ale regimului politic.
Bărbaţii de stat care au compus la început partidul naţiomd­
Eoeral românesc urmau în mare parte o asemenea metodă de gân­
dire. .Influenţaţi de teoriile dreptului natural şi ele ideologia demo­
cratică a eneiclopediştilnr, ei socoteau că o tarli, se modernizează În
primul loc prin introducerea unei constituţii politice moderne, Şl
că restul evoluţiei - va urma necesarmente celei dintăi.
I
1
I
[699]
c:rWNJCA SOCIALA
(iUD
Sociologia junimistă, cu toată <1pare1l1u, ci (11' contrast 1'a18. de
cea national-liberală, porneşte cam dela aer-laş punct de vedere.
influenţată de teoria filozofiei istorici, ea credea, di, �i adversarii
er, în "primatul pol iticci", Cu singura ideoscbir« că ;'('formele le
dori� lente iar nu repezi cum socoteau ca, le pot introdlH'(' l ihoralii;
"mal cIr-grabă evolutiv englezeşte decât revoluţ.ionar f'r.mtuzeşte".
]C\tă unica disensiune fundamentală între cele doua concepţii, In
colo ele plecau dela acceaş sociologic, în cerc factorul politic cru de­
Lerrniuant. Cât despre cnI oconom ic, ('[ oriL privit cu 1111 sim pl u con­
ţinui meuit să umple .,formele" - vechi sau noua .. Tunimisti i nu
IIC povăţuiau, cum ar fi făcut un marxist. de a a.ştcptil. ea, aceste ele­
mente de "fond" să Se desvolte astfel încât să determine, să creeze
automat şi "detoutes pieces" forma .. Fond şi f01"1118., aceste elemente
coexistau, Dar eran nepotrivite unul faţa. de celalt.
De altfel marxismul nici nu vorbeşte de fond şi de formă, ei
(le o "infrastructură", care e economică şi o "suprastructură" care
c Iiolitică., juridică, religioasă" ştiinţifică., artistică, - Într'un cu­
vânt: ideologică. Intrebuinţarea expresiei "structură" în ambele
ipoteze dovedeşte că elementul "fonn!;,', nu-i specific uneia singure,
Este marele merit al sociologiei ştiinţifice Irancozo c1c, n fi
arătat că în realitate nu există intra şi s1.tpra-strlletura. ci numai
structură, pur şi simplu, care nu-i llici economicii, nici pol itică nici
juridică - ci general socială.
Şi de altfel este relativ contradictorie însăşi expresia "strlle­
j ura. economică," sau "struetură politică". Politica. şi. economia sunt
activităţi sufleteşti, conduite omeneşti. Sunt '0((,701"1, sunt juclecll\i
de apreciere, sunt scopuri şi mijloace, adică gfmdiri percepute CI1
scopuri sau ca mijloace. Pc când ideea ele "structură" însamn5. Cll
totul altceva .. Un exemplu. Se poate spune că o şcoală e o soc etate
unele valorile ştiinţifiee şi morale sunt precumpănitoare faţă dc
('ele ]Jolitice şi economice, după cnm într'o soc.ietate pe acţiuni ])re­
,lomină seo]Jurile şi mijliacele, adică valori ecollomieo; într'o bism-iciÎ
locul do frunte îl au cele religioase, într'un guvern ck JlJinj�trji
cele politice, într'un tribunal cele juridice �i morale. Dar, indiferent
de natura valorilor pe care le întâ.lnim în ele, toate au comun
faptul C8. sunt grupiîri om(meşti. Şi ca atari prezintă, iarăşi toate,
anumite probleme de structur8 ..
O societate - indiferent dacă e în principal economica., politică
ori rcligioasiî. - ni se înfăi.işeaz8. ca un tot compns din unităţi.
Aceste unităţi sunt indivizii. Ori, ei vot fi mai mulţi sau pot fi 11181
])11ţini; mai împrăştiaţi sau mai denşi, mai concont1'a11 ]W acelaş loc;
între ci, legăturile cari îi uncse pot fi mai strânse sau mai lă.băriate,
mai imperative sau mai consistente. Afar8. de aceste trei problomr de
morfologie: volumul, densitatea şi gradul de solidaritate, - mai
sunt şi altele. Există nu numai 1'e1ai;ii inter-individuale, ci şi 1'apor­
turi între un individ şi societatea întreagă, reprezentată prin orga­
nele ei conducătoare. Este raportul dintre Tot şi Unitate, raportul
[700]
dintre funcţionar şi ll'hnistru, reprezentantul legal al Statului. al
Comunităţii. Ceea ce numim "Situaţia militară" a unui cetăţean este
raportul dintre un soldat şi întreaga armată; "situaţia socială" a
Domnului cutare, e raportul între un cetătean si întreao'a societate
. , .. , b ,
p.e�'cepută ca atare, subt toate aspectele ei: morale, precuniare, po­
lItIce, etc.
O altă problemă de structură este aceea a complicaţiei _ res­
pectiv simpliUî1ii unei grupări. Societă.ţile se compun nu numai !'li!i.
indivizi, dar şi din "grupuri secundarc", care, faţă de indivizi, sunt
ea un feld e "unităi�i de rangul al doilea", Tribul australIan se com­
pune din clanuri, iar clanul din indivizi. Individul ţine deci numai
.le două "cercuri sociale", şi in realitate de unul singur: clanul (C;LC/
importanţa tribului e mult mai slabă ca aceea a clanului). Pentru
ahol'igenul Austndiei C('nLrnle clanul,e totul: o biserică" familie,
societate de ajutor mutual, asociaţie pentru productie, şcoală: şeful
clanului e preot, rege, generalism, dascăl şi cap de familie, DlIlj,O­
trivă, europeanul contimporan trăeşte într'o societate mult mai corn­
plexă. El este membru al unui mare număr de sub-grupuri distincte
şi relativ autonome, Statul, ]'amilia, Partidul politic, Promoţia,
Confesiunea, Clasa socială, Profesiunea, Clubul sportiv, etc, ctc.,
sunt sub-societăţi bine conturate care trăeso cu o viată propri îlda­
un trn] comunităţii generale.
Problema "individualismului" este şi ca o problemă de morfo­
logic, strâns l(:gată de aceea a complicai.iunei. Căci cu cât "cercurile
sociale" care leagă pe individ sunt mai uurneşoase cu atât COJ1(;U­
renţa între ele e mai mare. Ri din această rivalitate a lor de a robi
pe individ, un lant neutral izând pe altul, fiec<yt·c iese finalmen te
slăbit, iar autonomia individuală automat sporită; un individ caro
e punctul de încrucişare al unui mare număr: de "cercuri sociale"
Care îşi dispută ascultarea lui, este tot odată liber şi incadrat social­
mente. Pe când australiannl are de ales între a :fi complect rob cla­
nului său, fără putinto ele iniiiative şi originalităti personale _ şi,
în caz contrar, de a fi com1)lect dczincadrat, de a fi un ,,011i:lnw", uu
om al nimănui, lipsit ele dragostea şi protecţia altora.
Problema individualismului e deci o pură problemă de morf'o­
logic. Este indiferent dacă cercurile sociale sunt de natură deosebită:
unele economil\e, altele morale etc; e suficient ca ele să fie deosebite
pur şi siruplu ; Ielu] valorilor care pl'c(lomilJ::i.lJll.r'îl1sele 11U importă.
Bun înl.elcs, cu cât valorile într' o societate sunt mai diferenţiate, cu
atât mai multe ]Jl'ilejm'Î. :0;11111; .Ie cunstituire de grupări llOU�. E(,o­
nomia, Dreptul, Morala, Religia -- toate acestea sunt nevOI s�lfle­
ieşti - sau cum li se mai spune foarte bine - sunt funcţiuni sOClale;
p dcci 11atu1'al ca "funcţiunea să creeze organul", schimbând am1-
tomia societfijii, �!Zcrâllc1 Ol'g'n.nisme moi, a�a clar moclificânc1 mOI­
folog;ia sociali'!. Este Rci o rdajie de cauză la. efect ;'intr� e�ementl:!
vulori fii elementul struetnl'u. Dar problemele r::iman dlstmcLe. :)1
I
I
� OU
D. 1. SUI :HIAXL'
[701]
CRONICA SOCIALA
701
dacă este să vorbim de "forme" şi de "conţiuuturi" putem spune
că societatea are un conţinut de valori (atunci când o considerăm din
punctul de vedere funcţional) şi un conţinut ele indivizi şi grupuri
secundare (atunci când o privim subt aspectul ei structural).
Punctele de vedere nu trebuese confundate. R8,mâne Însă ade­
vărat că unul poate ajuta la. priceperea altuia. Economia" Dreptul
penal, Dogmele şi Riturile religioase, etc., pot fi indicatoare ele l,
anumită morfologie. Astfel Durkhein a arătat cum predominanţa,
într'o societate, a dreptului penal asupra celui civil ne desvălue o
anumită :-;ituaţie de structură" iar raportul invers ne relevă o alta.
In cazul întâi avem o "solidaritate mecanică", bazată pe confor­
mismul unitătilor faţa, de tot, în cazul al doilea o "solidaritate orga­
nica," unde indivizii se simt cu atât mai legaţi cu cât diferă mai
mult unii ele alţii.
Structura societătii româneşti este o problemă care n'a fost încă
studiată. Sociolog-ia noastră s'a, mărginit a analiza, diferitele ,,func­
ţi uni" sociale: dreptul, economia, cons ti tu ha poli ti că" bisericeasca.
militară, etc.
Şi totuşi, ar fi fost de o metodă mai corectă ştiintificsşts să
se înceapă cu probleme de structură cu atât mai mult că punctul
central al tuturor discutiilor asupra "civilizaţiei", DSUPra. "civilizării"
şi "modernizaTii" româneşti este în primul rând o chestiune de mor­
fologie. Ar fi foarte interesant sa, se ştie evoluţia poporului nostru
din punctul de vedere al "complicării sociale".
In această, ordine de idei trebue să remarcăm că studierea "fac­
torului economic", deşi poate să ne dea relaţii importante asupra
structurei unei societăti, nu este totuşi metoda cea mai simulă.
Durkhein observa, că, dintre toti factorii sociali, nici unul nu a­
fectează mai direct morfologia unei societăţi ca dreptul penal.
Intradevăr, acesta consistă dintr'o dezadaptare Între una din uni­
tăţ,ile grupului - individul deliquent - şi grupul considerat în to­
talitatea lui, -- dezacord care se numeşte 'infractiuni - iar pe de
altă parte o readaptaro a acestor două elemente destinate, care se
chiamă sancţiune. Fenomenele penale ogliJldpsc deci cea mai ele­
mentară dintre problemele de morfologie.
La lumina acestor constatări s'ar putea cu folos studia dreptul
penal românesc, şi evoluţia lui ne-ar putea da interesante indicatiuni
cu privire la, "civilizarea" societăţii noastre.
Am Încercat, de curând, o asemenea întreprindere. Am analizat
diversele noastre legiuiri penale prezente şi trecute, precum şi indi­
caţiile asupra dreptului penal, nescris pe care ni le . furnizează docu­
mentele. Şi, oricât de puţin aprofundată se găseşte d.eocamdată,
această cercetare, trebue să declarăm că rezultatele obţinute sunt
75336. - Con vo rbiri Literare
.5
[702]
702
D. r. SUCI-HAND
de natură a pune la punct multe din ideile sociologiei române exis­
rente - junimistă, liberală şi mai ales marxistă.
Iată procedura întrebuinţată - .potrivită regnlelor de metodă
preconizate de Durkheinu,
Spuneam mai sus că este un adevăr de morfologie socială necon­
testat de nici un sociolog, după care gradul de complicaţie al unei
societăţi se măsoară cu gradul de indioidualissn din societatea aceea.
J n consecinţă am instituit două experienţe, de natură a ne desvăhn
gradul de individualism de care vorbeam:
- 1) Proporţia dintre infracţiunile socotite ca utentatdare la
lucrul obştesc (Prinţ, Biserică, Patrie. Administra.tie, şi Suverani­
tate subt orice formă) faţă de cele considerate ca atentatoare la sim­
plele interese particulare ale cetăţenilor privaţi. Intr'un cuvânt: vo­
lnmul delictelor de "les-societate" faţă de acele de "les-individu­
alitate".
2) A doua experienţă a fost de a stabili proporţia dintre pe­
clepsele p riva tivo ele libertate, pedepse care urmăresc "reeelucarea"
'ii îndreptarea vinovatului prin răpirea celei mai fundamentale dintre
facultăţ,ilor individualismului: libertate -, fată, ele pedepsele mai
mult sau mai puţin talionice, sau cum li se mai spune: "aflictive",
vindicative, "expiatorii" (bătae, torturi, mutilări, moarte, scoaterea
afară, din lege, moarte "calificată" sau "exasperată" (roată, ţeapă,
ardere, rupere în patru, ete.),
Rezultatul primei experienţe a fost următorul: dintr'un total
ele 988 paragrafe cât cuprinde pravila lui Matei Basarab găsim 671
paragrafe cu prescripţii privitoare la atentatele împotriva obştiei
faţă de 317 privitoare la simplele interese particulare. Adică 33%
infractiuni de "lez-il1dividualitate" faţă de 66% de "lez-societate".
In ce priveşte a doua experienţă, am constatat o proporţie de
fi % pedepse "reedncative" faţă de 95% pedepse "ispăşitoare" 1.
Vedem deci cât de redus era individualismul în veacul al 17-lea
în ţările româneşti şi deci cât de simplistă şi arhaică era structura
socială a acestora.
Instituind aceleaşi experienţe cu privire la epocile posterioara,
am constatat o inversare complectă a prcpor+iilor pe care le ga.sispn,
în pravile,
In codul lui Donici (1814) constatăm o proporţie de 58% infrac­
tiuni de .Jez-individualitate" faţă de 42 % de cele de "lez-societate",
iar În condica lui Caragea 81% faţă de 19%, (anul 1818). Apoi in
"condica criminală" moldovenească Suţu-Sturzn 78% faţă ele 22%
(1820) şi în cea mnnteană (1841--1850) Ghica Ştirbei 80% faţă
do 20%. ··;jif'
�,-�
1) Detalii asupra faptelor şi ·,tletodelor întrebuinţate se vor găsi în lucrarea
noastră făcută În co mu n Cu D-l. 1. Filitti şi care va apărea în "Bulet· n u l"
Consil iul Legislativ.
[703]
CRONICA SOCIALA
703
In ce priveşte proporţia sancţiunilor red ucativs faţă de cele
afhctiv-ispăşitoars, vechea proporţie din pravile este complect in­
'versată: în condica criminală a lui Ştirbei găsim 70% pedepse ele
Iiberra tr- faţfl de iJO% blionice sau quasi-talionico,
Şi deşi pravilole româneşti au fost în unele privinţe "compila ţiI
cărturăreşti", totuşi, în chestiunea specială care nu ocupă aci consta­
tările noastre nu-s infirm[;te. ci confirmate de documente. iar .. obi­
ceiul pământului", adeseori în conflict cu pravila, aci �bunci� în
sensul punctului nostru ele vedere 1).
O concluzie se desprinde din toate acestea: este rapiditatea de
evoluţie CI .. mentalităţii indivirlualistc" în principatele româneşti, şi
deci iuţeala modernizării structurei acestora. Şi a doua constatare
este că "modernizării" societăţii noastre nu trebue să-i dăm ca an de
începturi mici 1829 data tratatului dela Adrianopol, nici 1848. data
revoluţiei constitutionale, ci secolul al 18-]en în întregime. Ea nu
,�'a făcut brusc - cum se crede în ideologia liberală, ci lent: şi totuşi
relativ repede, căci un veac şi jumătate a fost deajuns. Pe dealtă
pa rte acest veac de prefaceri este mai degrabă cel de al 18-lea decât
cel de al 19-1ea (cum socoate sociologia marxistă şi quasi- marxistă).
Lnsfârşit, contrar ideologiei junimiste, România are nn trecut de evo­
Iuţie socială, de schimbări adânci şi "revoluţionare". Dar trebue
plasat acolo unde nimeni nu s'a gândit încă să-I situeze: în veacul
:îl 18-lea.
*
Dar mai este posibil ŞI o a treia experienţă, tot privitoare la
natura sancţiunilor.
;-;allctinnile pot fi de două soiuri: fixate de lege în chip mai mult
sau mai puţin "nevarietur", - şi sancţiuni lăsate la sloboda apre­
ciere a judecătorului, Când de pildă avem o pedeapsă unde toate
elementele esenţiale sunt stabilite de legiuitori: natura, regimul, mi­
nimul, maximnl, instrucţiunea. acompaniamentele, consecintele­
jr:rlrcfîtn1'1l1ui ne-rămânându-i decât neînseninata alegere între un
minimum şi un maximum -, avem o sancţiune legalitară. Când din­
potrivă, judecătorul poate da, pentru o aceeaş infracţiune: fie bătae
fie amendă fie moarte fie Închisoare, fie surghium fie mutilare f'ie '
confiscare - avem o sancţiune judecătorească.
Vechiul drept penal românesc se caracterizează printr'o predo­
miriantă - poate unică în lume - a sanctiunilor judecătoreşti. Şi,
ceea ce e mai curios, este că această situatie nu se schimbă. Docu­
mentele o semnalează aproape intacta la lucrarea amintită în plin
:';(::('0] al 19-1(',: "). Evolutia pe care o descopereau cu privire la infrac­
ţiuni şi pedepse, nu o rcgăsim în ce priveşte raportul dintre sancţi­
unile ele lege şi cele de judecata.
1) După cu m o vom arăb în lucrarea a.ui int ită
2, Pentru detalii şi măs"r",!'i sbtistire trimitem t,)t la lucrarea am int rt ă ,
[704]
704·
D. 1. SUCH fA:\ li
Este de altfel foarte uaturals aceustă deosebire ele evoluţie. Şi
iată de ce:
Proportia dintre sanctiunile leg'nliture şi cele "pl'etoriene" re­
fledează următoarea situaţie de structură:
Fenomenul penal am vazut C8, consistă elin raportul dintre un in­
divid infractor şi t;i;a,Lul sancţionator, sau, in termeni de morfologie,
dintre o unitate a grupului care a devenit aberantă faţă de aceasta,
şi grupul Întreg care reactionaază şi cată să, readucă statu-quo-ul.
situaţia de structură anterioară perturbatiuuei, Dar 2,'rupul, comu­
nitatea poate să intervina. subt două înfăţişări: în persoana Leouci:
iorului, sau în acea a Judecăorului. Şi după cum avem de CI facp cu
unul sau cellalt reprezentând, situaţia este cu totul alta din punct ele
vedere al structurei sociale. Raportul de sancţiunefăurit (le Lege este
fix, durabil: cel lăsat S8 fie stuhilit d« eiîtrn l\1.clgi.�tnli H provizoriu,
schimbător, fragmentar. Deaci şi raportul dintr« individ şi comuni­
tate este, îl! ('<:Iziil întai: riqid, în cazul oellult: SI/pili. 1IlC11('8l,il.
tinzând, la limită, către un adevărat "am01fism".
Decât acest amorfism, În societatea romilllească, a fost necesar.
caci el a fost conditia cea mai prielnică pnntrn a face posibila. modi
f'icări importante în structura societătsi noastre. Societătilo eu regim
penal rigid - cum este bună oara. cea chinezească, unde "legea ,se
sileşte să prevadă absolut totul şi să combine ea însăşi toate circurn.
stant.ele particulare ce Sp pot prevedea", şi und« ,.functiunile ju­
decătorului sunt reduse la o aplicaţie aproape mecanică a prescrip­
ţiilor leg':de". (Fanconet) -. o asemenea societate cu QT8U î�ipoate
schimba ceva în morala ei publică, şi privată, şi încă şi mai greu în
structura sa intimă. Aceasta explica. conservatisrnul incurabil al .�o
cietăţii şi mental itătii chinezeşti. Dimpotrivă, facilitatea şi rapidi­
tatea cu care am constatat că. societatea românească, în decursul
veacului al 18-1ea, a trecut dela o structură grep:;ua., simpli stă şi
arhaică la o alta mai complexă şi mai modernă (sau ca să între­
buinţăm terminologia Durkheimiană: dela solidaritatea mecanică la
solidaritatea organică) - toate aceste prefaceri au avut ca conditie
preala bilă acel original "amorfism" care îl descope1'�am îr: ?el. m.al
important (lin raporturie ee se pot <tabih între comrtnitate ŞI mdJvJrl.
între o unitate a grupului şi gruJlul în totalitatea. lui: în raportul dp
sanctiunp penală.
*
Semnalăm toate acestea nu atât ca rezultate obtinute cât ca me­
todă de întrebuinţat. Odată fixaţi asupra adevăratului înteles al cu­
vântului "structură", gâ.ndil'ea sociologică românească ar risca ma�
puţin să se înfunde în preconcepte semi-exaet.e, ca. aeele de fond ŞI
formă, in fa şi supra structura. Şi multe discuţii de prisos ar pute�,
astfel să fi evitate.
D. 1. Suchianu
[705]
CRONICA CULTURALA
Cronica Culturală
70
o vizită Românilor din America. -- Românii din America!
Multe s'au spus despre ei mai ales înuHimele timpuri, unii înfă­
iişând viaţa lor ca o jalnică aventură, alţ.ii umflând numarul fan­
tastio de dolari c8-1 agonisesc, părându-se că. pe acolo n'ai decât
sa te pleci ca să-i ridici. Adevărul, ea toate adevărurile. este
mai putin romantic: un lucru însă, cert şi îrn lmeurător, este
CA Românul, oricare i-ar fi izbânda sau deziluzia materială, rămâne
Român până În adâncul sufletului, păstrător d<" graiul şi mai ales
d(· credinţa sa, şi găseşte în bogăţia sufletului său, mijlocul de a
con topi dragostea pentru patria îndepărtată cu aceea pentru pă­
mântui primitor în care a venit să-şi încerce norocul.
Cât de sceptic ai fi, a te g8.si la o depărtare ele peste 10.000
I\lm., de tara ta, Într'un eontinent nou, unde Iirnba, moravurile,
obiceiurile, toate sunt atât de deosebite c1C' strâmb noastra viată
europeană, şi acolo ca prin minune. S8 te pomeneşti de odată în trun
colţ al ţării tale, regăsind şi limba şi datinele şi slujba în graiul
strămoşesc. şi copii crescuti în credinta străbună şi drazostea de
1H'1I111 , copii cnre jientru cC'" mai mare parte, llăsrll(i p(O acolo, nici
nu C11110SC patria, dar pentru care ea este o tara. ele vis pe care o vor
vedea - odată - ca recompensă supremă a jertfei pă.rinteşti , aceste
sunt bucurii şi emoţii puternice pe care ni le-an rezervat centrele
româneşti pe care am avut prilejul să le vizităm.
O fericită întâmplare a vrut ca vizita noastră Ia colonia ro­
mâna elin Cleveland (Ohio), una din cele mai importante, 88. aibă 100
chiar în ziua ele 10 Mai şi această Duminică, pe lâ.ngFi. sărbătoarea
noastră naţională, era şi ziua când În America întreagă se sărbă­
toreste duioasa zi a mamelor. In această zi :fjecnre fiu al Americei,
ori care iar fi vârsta, poartă o g'a roa fa. roşie dara mama lui r- în viata.
şi o garoafă albă dacă e�. nu mai este. Primii o sărbătoresc prin
daruri şi întruniri familiare, scriindu-i din capătul lurnci d::1('8 le
este cu neputintă de a se 'repezi pentru a o îrnbrătiş», ceilalti fac
rnc:acilllli şi pomnniri S()sirpil. noastră nu putea doci să radă mai
bine; şi când ne-au primit la. gară, reprezentantii coloniei române
însoţiţi ele o delegaţie de doamne, noi păream întradevăr ca nişte
soli veniti anume peste mări pentru to"(.i oei care, în zina aceia, mai
mult ca. ori când, lFi.sau să-şi zboa.re gâ.ndul şi dorul spre t.ara unde
pe fiecare stradă, steaguri sfinte flutnrnn în vâ.nt şi spre p1'isp3 unde
băi.râna mam8. cu ochii îm pa.injeniti sta privind la. fla.eăi şi fete
trecând în hiline de :;:ii.rbă.toare, pC' dnel al ei atât de departe, poate
11ici n'o va mai apuca vreodată in via1;ă. Astfel am fost primite cu
(1 :1c1âncă emoţie pe c::lre o Împa.rLă.şunn eu prisosinţă. şi eonduse În
cartierul românesc. eFi ei H.omâllii elin Clf'velanel. în numă.r de peste
12.000 de suflete, au simtit nevoia de a se aduna laolată. Casele
lor mai toate ele lemn. cum este obieeiul în Amel;iea. sunt de multe
[706]
706
C'ATEmNA CERCHEZ
ori proprietăţile lor şi par toate vesele şi conforta bile. In mijlocul
lor se află biserica românească care este proprietatea coloniei şi
care a fost ridicată fără nici un ajutor nici moral nici material din
ţară, ci numai prin cotizaţiunile benevole ale muncitorilor cari. el
singuri, întreţin şi biserica şi preotul. De almintrelea în America,
unde se întâlnesc toate cultele religioase depe glob, toate hisericele
sunt clădito şi întreţinute cu banii credincioşilor, fără nici un
a.mestec al statului.
Când am sosit la biserică se gaseau acolo sute de bărba ti si
femei care n11 se mulţumeau să asculte, dar ca primii creştini, Iuau
parte ei însăşi prin cântecele lor la sfânta taină, Iar când a fost
momentul crezului şi al tatălui nostru, doi drăgălaşi copilaşi născuţi
pe plaiurile străine au eşit elin rânduri pentru fi rosti eternele 'cu­
vinte, gingaşe simboluri ai traditiei ce t�'ebuie să se transmită ne­
ştirbită din generaţie în generaţie.
In libera Arnerică, ca şi odinioară în Ardealul asuprit, mama
şi biserica sunt păstrătoarele limbei şi a datinelor. Mama nu învată
Iim ba engleză decât strict cât este indispensa bi1 pentru gospodăria
sa, iar în casă toti trebue să, vorbească limba. româna, si să se În­
chine pe româneşte. J n urma slujbei am avut plăcerea 'ele a vizita
şi casa parohială, clădită tot din grija credincioşilor, şi care cu tot
'confortul desăvârşit american dă impresia unui cuib curat românesc.
Am avut deasemenea plăcerea de a saluta în Clevelanc1 pc Mrs.
Moran, :11 cărui nume ;1 rămas neuitat în Bucureşti pentru toti
aceia care am văzut-o alergând neobosită în urma. răsboiului, cu
camioneta sa, pentru a împărţi copilaşilor noştri, ajutoarele trimise
de catre generoasa Americii.
Aceiaşi primire călduroasă am avut-o la Philadelphia, unde
Românii au deasemenea biserica lor. până la Chicago, până la. St.
Fro ncisco, când aflau de venirea noastră, ne eşean 'inainte cel putin
o delegaţie de Români dacă e1'8 zi rle muncă, nesăturându-se nici.
odată de a auzi vorbind ele tara lor.
Românii din America de Nord sunt cam vre-o trei sute de mii,
din care vre-o 230 de mii în Statele Unite, şi vre-o 70.000 în Canada.
Este deci fara unde avem cei 1118i multi resortisanti de-ai noştri.
Statisticele Însă nu pot fi decât foarte aproximative, deoarece cea.
mai mare parte din ei sunt stabiliti cam din 1900, fugind din Ar­
dealul asuprit spre ţara Iibertăţii, şi au fost deci i'n scrişi ca supuşi
unguri, cerând mai în urmă, eetă.jenia americană. Foarte puţini sunt
elin vechiul regat, mai multi din Macedonia şi aceştia şi-au manif es­
hti; 'În timpul răsboiului cu iilli<, Sfl1t.imr.n1de româneşti.
Cauzele smigrărei au fost asuprimea, lipsa de pământ care era
acaparat ele magnatii unguri şi nevoia de bani, iar autorităţile ma­
ghiare eliberau cu o uşurinţă voioasă paşapoartele Românilor din
.'\1'I1pa1. Dintre cei care şi-au încercat norocul in Canada, cei dintâi
sositi au putut obţine pămâuturi bine aşezate în apropierea căilor
[707]
('lWN1CA CULTURALA
707
femte şi după multă trudă şi muncă au ajuns a-şi înjgheba câte
o fermă cu gospodărie înfloritoare, care reprezintă azi o avere de
20 până la 30 mii de dolari. Cei veniţi în urmă sunt fie comercianti,
fie simpli lucrători in exploatările de păduri sau În fabrici şi trăesc
tot cu ;2'fmdul la îutoarunrea în ţară după câţi-va, a ni de muncă. Ro­
mânii din Canada şi-au clădit şi ei biserici în număr de 7 or-todoxe
şi 3 baptiste, şi se bucură, de o reputaţie elin cele mai bune,
Coloniile elin Statele Unite sunt stabilite mai a 1ps în stnt(·le
Ohio. New-York, Pensiloonia, Michigan şi Indian ia. Românii sunt
mai toţi simpli muncitori în mine, la drumurile de fier şi prin dife­
ritele uzine, unde natura lucrului nu cere cunoştinţa limbei engleze.
Ei câ�i·,igi'i. până la 20 rlolari "p8 săptămână iar cei carp se silesc să
înveţe limba, ajung în curând şefi dp echipă, câştigând mai mult,
cu o muncă mai uşoară. Se află şi Români servitori şi mai ales
chelneri pe la restaurante. In vest sunt lucrători la, câmp sau chiar
fermi eri. Cei mai buni ciobani din nemărginitela câmpii americane
sunt Românii care îşi aduna turmele de mii de oi, cântând doina.
din sa.il11 lor pe fluierul strămoşesc. Faptul că Românii nu prea
învaţă limba. engleză a împins pe cei mai întreprinză.tori rl intre ei
să devină negustori prin cartierele româneşti. Alţii tin restaurante,
- eăciH,omQnii nu pot trăi Iără sarmale -; ei mai deschid pentru
ernigra.rrtii fa.Tii, Fmnihe, pensiun i, unele' aceştia. sunt ospătati făcând
economiile cele mai straşnies pentru a. trimite acasă aproape tot ce
câştigă. Cei care vin cu familia înjsrhea.hă mici gospoc15,rii; nevasta
şi copii care au trecut vârsta de 15 ani lucrează pela fabricele de
tutun, tesătorii sau uzine şi astfel avutul familiei se măreşte repede,
toti totuşi nu se mulţumesc cu situatiuni atât de modeste. Avem şi
dentişti, medici,ing'ineri, artişti, functionari pe la bănci şi chiar 2
conferentiari la Univen,itat.ea "Colombi�\" (lin New-York Trin nefe­
riciro, Românn] este usor de inselaf si nu odată, mni a les în tim­
purile tulbura ale răzb�iului, 8co�omiile adunate cu atâta truda, s'au
rătăcit prin buzunarele agenţilor de schimb fără să li se mai gă­
sească rle urmă. Azi, bănci conduse de Romi'l,ni, dau bietilor munci­
tori toată securitatea. A se ştie sumele ce Românii trimet În tara.
este ;2Teu, deoarece ei îi expediază pc diferite căi, dar prin legaţiuni
s'au hcl1idni; dela începutul anului 1:)23 şi V;1ll3 la toamna. anului
1924 peste 400 cazuri de moştsniri trirnitându-se în tară peste 250
mii (le dola.ri , adică peste !)OU rrrilioano de lei, Multi transilvăneni
fiind consideraţi ca supuşi ai ţa,ri1or inamice şi-au văzut averile se­
chestrate în timpul răsboil11ui, reprezentând o valoare de 500 mii
dolari, afaceri ca,re au dat mult de lucru legaţiunei noastre.
Pe vrenmri, când unul din emigranţi era bolnav, avea un (\·c­
cic1ent snu murea, nici el, nici urmaşii. lui n'aveau un sprijin şi se
făcea o colectă grabnică pentru Îlll:n:ormântarea sau ajutorarea sa.
Această jalnică starp de lucru a împins ve Românii din America
(căci nu lpgatillnea ungară era să le poarte de grijă) să formeze
[708]
708
CA TEHlK A CERCHEZ
societăţi,imitând în aceasta spiritul american, care nu aşteaptă nici
odată intervenţia statului. Aceste societăţi, graţie cotizatiunilor
membrilor au putut să aibă grijă de bolnavi şi de morţi, de văduve
şi de orfani plătind o primă care ajunge până la 700 dolari În caz
de moarte sau de accident grav. Aceste societăţi dealtfel, pe lângă
scopurile de ajutor materia'! arătate, mai aveau menirea de a între­
ţine sentimentul revendicărilor na tionale,
Cu timpul ele au clădit săli de întruniri şi o mare parte elin
biserici, care sunt azi în număr de 40. din care 24 ortodoxe şi I fi
greco-catolico. Ele au întreţinut preoţii, au organizat cursuri rlurni-
1licale unde copii care urmează învătământul public vin să Înveţe
limba, geografia, istoria şi religia fării lor. Mai toate aceste sociotăti
răslete la început, sunt azi grupate sub numele de "Uniunea Socie­
tăţilor de Ajutor şi Culutură din America" şi "Liga Catolica, a
Românilor Uniti". Ele au şi ziarele 101'. dintre care cele mai impor­
tante sunt "Homâ,nul" şi "America". Am avut prilejul de a vizita
tipografia acestui (lin urmă în Clsveland ; începuturile i-au fost grele.
Toţi colaboratorii lucrau gratuit noaptea dupa, o zi de muncă prin
fabrici şi ziarul apărea după cum zicea el singur; "eâ,nd am voe.
bani şi timp". Azi el are functionari regulaţi, o avere de 53.000
dolari şi un teren propriu pe care socoteşte a-şi clădi un palat cu in­
stalaţiuni moderne. In afară de ziare. reviste şi calendare tipărite
În America a mai apărut în Bucureşti o prea interesantă carte a
D-Iui Drutu. vice-consulul Hornâ,niei la New-York unde doritorii
pot găsi toate amănuntele asupra vieţii Românilor (lin America.
Românii sunt printre toţi emizrantii din America cei care îşi
pierd mai cu greu nationalrtatoa. Ei trăosc acolo tot cu gâmluJ la
întoarcerea În ţară şi abea 40% sunt aceia ce nu mai vin înapoi.
riipiti (le moarte Înainte de a-şi putea .îndepli ni visul, După război
şi. eliberarea Ardealului, cererile c1r paşapoar te porr[ru ţară erau
atât de 11U111er03,se în cât cotnisiunoa înfiinţată ÎJl grabă cu acest
scop nu putea dovedi şi pe strada 53 din New-York �C' vedea ziluic
nu lung şir de Români ee aşteptau cu nerăbdare rândul lor.
N oaptea când am plecat din Cleveland eu atâir':l amintiri fru­
moase, străbătând părtilo cele mai industrioase ale Americei, în
dreapta şi În stânga trenului, din furnalele gi,r;antiee unde el.oco­
teste oţetul, eşau scântei şi flăcări care făceau ca, Întreaga regmne
sa pară prada, unui monstros incendiu, iar în lumina aceasta de
iad. armăturile de fier păreau constructiuni uriaşe şi fantastice;
atunci începui să-mi dau seama de viata de munca osânditoare ce o
dnc 1 ucrătorii din aceste locaşuri de fum şi flăcări ea re nu se sting
nici odată, nici zi, nici noapte. Bietii tăranii noştri, obişnuiţi cn
vesela lumină a soarelui si câmpurile înflorite, cu cât greu căştigă
ei cei câţi-va dolari care-i economisese, cent cu cent pentru a-i tri­
mete în ţară, trăindaproa,pe cu nimic. Şi totuşi ei gasesc mijlocu�
de a-şi Jllireţ;in8 hiserica,organizatluni.le de ajntor şi asigurare ŞI
[709]
îll mod "!)(IJl(,<lJI u u oferi 1 Socif,Liîjii Ortodoxe ";11"1:1 (1(, !)O (lu]m.j
adica 10.000 lei Cii contribuţie pentru I1ulUzu1f'lll (lin Miîl'iîşeşti.
Astfel ei au păstrat sufletul cald al strămoşilor, însuşindu-�i în
acelaşi timp şi spiritul etC:' organizaţie şi asocÎatil1ne al Americanilor.
Datoria nO;lsiriî f8iiî. de dr;I.,g·o,;i:PD i1cea�i{i :d;?dn ele statol'niciî.
de ta.ră, este să nu ne desinteresăm de soarta lor. căci nepa sarea
noastră faţă de ei este o greşală şi sufleteasca. şi politică. Nu. irebue
s' o 1/ităm, colonii le europeene stabilite 'în Ain ericn şi cure n'/),-şi
uierd ICUr/turile (II patri« niunui, (/}cătniescÎn acest continent, azi
rtrbitra] sitlla(innii europene n puternică opinie 7nrhlicr'i coj'(, jHm!e
711 111/ 'moment elot să ne fie ele cel mai mare [olos. Biserica ortodoxă
si P(ltriarhatul român nu trebuie să dea uitărei acesti fii credinciosi
ai bisericei care de ani ele zile cer un episcop peni�;�l1 a exercita U'11
control necesar asupra biserice!or răsleţe, episcopat cum au toate
eelelnlte culte şi Care dealtmintrelea pare că ar fi pe cale de a se
Înfiinta. Scriitorii noştri să nu fie nepăsători faÎ�ă de aceşti cititori
Îndepărtaţi de toate ştirile din ţară, să le trimită din când în când
rif' l'iH('-va '""CHlpl:!r(' din «perile Jar, fie uneor-i ci'Lte () pa.!:.6n�i seris(L
anume pentru calendarul sau ziarele lor, In mărcaţa bibliotecă elin
Chjc;I.�·o. 1111(1(· f'ieci1J'c ţ,aril. d in 11l1l1f> ,1],(' dlt(' o bog'aLi'\ eolpe\inllp. am
constatat cu mâ,hnire că cea mai săracă era cea română,
Să nu uitam deci pe cei cara nu vor să ne uite, ve cei care
continuă a ne iubi cu statornicie, chiar când noi răspundem prin
nepăsare; să nu uităm că avem dincolo ele ocean, în continetnl care
azi "re ultimul cuvânt în toate conflictele europene, un sfert de
milion ele fii care nu cer decât a rămâne buni români şi a fi apără­
torii cei mni fireşti ai cauzei româneşti.
CI{O.\i/CACULTUR.\ LA
709
II' II
l"n,I, :
I 1
i I
II i
!
I
I
1
l'
I
Caterina Cerchez.
[710]
RECENZII
Mihail Sadoveanu. Ţara de dincolo de negw'(I.
Se părea că odată cu apariţia romanului " Venea o moarâ pe Siret"
anul trecut, D-nul Sadoveanu intenţiona să dea literaturii sale o nouă
orientare, tndrumand-o pe calea realizării obiective. In această privinţă
volumul " Venea o moară pe Siret", deşi realizat numai parţial şi exte­
rior, constituia o promisiune pentru viitor Ne bucuram mult căci noua
această orientare era un indiciu de progres pentru arta scriitorului, un
pas inainte în evoluţiunea carierii sale artistice şi un nou câştig pen­
tru literatura noastră.
Cea mai recen tă publicaţie a D-lui Sadoveanu: "Tara ele tlincoio
de nequră", apărută in ingrijite condiţiuni technice, înseamnă însă mai
mult decepţie decât bucurie.
Dornniasa revine la traditionalele sale forme de literatură nara­
ti vă, epuizate de mult ca stil şi' conţinut; putina bucurie pe care o a­
vem este că ni se mai oferă Înc'odată prilejul să-i admirăm frumoa­
sele însuşiri de povestitor.
Intradevăr volumul" Ţura de dincolo de negurâ" este o simpa­
tică colecţie de amintiri personale şi povestiri vănătoreşti, narate de
aceiaşi proverbiali şi ciudaţi moşneg i vănători, sau de bărbaţi Îndră­
gostiţi de vănătorie cu patima.
O viaţă primitiva, aspra şi sălbatecă asem.;nea sufletelor de vânil­
tori impietriţi şi în/'lexibili când ochesc "elihă.niile şi jivinele" , dar qeneroşi
şi şăgalnici la un pahar de vin, o naiurâ bogată sau vill'egă, impasibilă,
măreaţă şi îl1{'iOl'ătoare, o voioşie şi o sete frenetica de existentă se res!,râng şi
sunt subliniate cu enerqie i.n numeroasele descripţiuni şi naraiiuni lumi­
noase, pline de relieţ' şi impregnate de acea culoare şi acel lirism prima?',
sprinten sau impetuos, domol şi duios, specifice D-lui Sadoveanu.
Lirismului acesta concret, mereu primenii, şi plasiicei exhibiţii cine­
motografice de peisagii colorate din regiunea munţilor moldoveneşti şi
a bălţilor dună rene, ale Siretului şi Jijiei, de tipuri pitoreşti şi rustice,
şi miraculoaseior scene oânătoreşii, se datoreşte farmecul acestor povestiri
uniforme ca factură şi fond din pricina repetiţiei faptelor cinegetice şi
aplicării aceloraşi procedee literare.
In adevăr unele povestiri au între dânsele analogii izbitoare; par
reproducerea aceluiaş fapt vănătoresc localizat Însă, într'un alt cadru
natural. Ele nu prezintă decat un interes cel mult descriptiv.
Inlăturarea acestora credem că nu ar prejudicia cu nimic va­
loarea volumului; dimpotrivă ar ajuta la relief'area celor cu real con­
ţinut artistic.
. Relevăm, pentru frumuseţea tablouri lor descriptive şi mişcarea
susţinută cu care sunt narate deosebitele momente ale vânătoarelor , IJ\!-
[711]
RECENZII
7'11
cătile: "Lupii dela Cucoara", "In sinquratăţile Rarăuiui a ain/al cucoşui
sălbatec", "Caprele lui Sţântu-Antonie", " Vdnâtori de lupi, în veacuri vechi"
şi "Oameni din bălţi, lânqă Ostrovul lui Caliniuc",
Volumul acesta fără să aducă ceva nou în literatura D-lui Sadoveanu
exprimă tnc'odată măsura talentului şi multiplele sale însuşiri literare,
cunoscute îndeajuns de publicul cetitor.
Inoirea ei nu poate veni decât prin o renunţare la această lite­
ratură de povestiri şi reluarea eforturilor de obiectivare, munca cea
mai grea pentru scriitorul romancier, după cum mărturiseşte din pro­
pr-ie experienţă, cunoscutul scriitor francez contiporau A. Gide.
Altfel D-l Sadoveanu va rămâne pentru literatura noastră numai
un valoros prozator liric. unul din marii ei povestitori.
Const. Oeorgiade
G. Nichita. Destramarea, Poezii.
Izvorate dintr'un lir-ism vibrant şi comunicativ de esenţă minoră,
exprimat În versuri uşoare, curgătoare şi limpezi, poeziile Ii-lui Nichita
reţin interesul dealungul volumului, chiar când unele frapează prin
debilitatea imaginaţiei, repetitia aceluiaş motiv poetic sau lipsa lui de
dinstincţie şi originalitate.
Lirismul său generos, exponent al unei simţiri reale, dar bolnă­
vicioasă, acopere, şterge oarecum ceva din impresia defectelor amintite
m�i sus.
Nereflecfând decât vagi preocupări intelectua le, red uctibile mai
toa.e la simplele întrebări, evident dureroase:
,.Si iar mă 'ntreb: de ce mai vin cocorii
�Ca'n urmă să ne părăsească iară,
"De ce pămăntul, soarele şi vieaţa
,Mă dor în fiecare Primăvară.
(Zădărnicie)
sau:
.De ce mai merg spre o ţintă care minte,
.De ce las stropul meu de lut s'alerge
"Spre-o apă, care nu ştiu unde merge.
(Speranţă)
"Cântec de flaşneta, cand i-atâla soare,
.Cc'tnd întreg părnăntu-i zumzet de albină,
"Când din larg de ceruri plouă cu lumină,
"Sufletu-mi cu tine de ce plânge oare!
(Intrebare)
Ele nu poartă marca unei concepţii originale închegate, CI sunt
numai expresruriea sincera a unei atitudini lirice primitive a sensibilitatii
autorului.
Lirismul acesta lin, disolvant uneori, cu turburi resonanţe de
adânc alteori, care se sesisează în unele poezii prin naive însăilari de
gânduri şi sensaţii sau inocente întrebări (Un cântec de jale se rupe din
Vreme, Intrebare, Glas adânc, Intuneric) îşi găseşte o singură dată expre­
si unea aproape deplină, vigu1'oasel şi plastică în desfăşurarea sentimentului
de presimţire şi ţrrooiziune [unebră În poezia .L'itare=, caracteristică
pentru simţirea minoră a poetulu i.
Sunt în această poezie câteva strofe de stranie, dar puternică
[712]
712
RECE,;ZlI
inspiraţie ŞI rmpresie artistică, de am plă şi muzicală expresi une
formală.
Cităm trei din ele:
.In noaptea asta, pentru 'ntăia oară
.Cand pe părnănt va plânge poate văntul
.Zvarlind pe mine lacrimi reci de ploaie
.�u voi rămâne singur cu părnăntul
.Şi incremenit sub ziduri noi de linişti
.Nu voi mai şti ce-i gândul şi ce-i vre rea,
"Din peşteri uriaşe, ca de smoală,
"Va picura pe trupul meu tăcerea.
"Iar inima În care au râs sălbatec
"Şi glas de răni şi glas de bucurii,
,,0 va dormi cum doarme stins vulcan ul
"Sub straturile lavei cenuşii.
Hegretăm. însă str-ofele finale, care adăogate cu scopul de a sub­
linia sentimentul de nimicire al vieţii, de neputinţă în moarte, Întuneca
puritatea celor precedente, Încheind poezia prin imagini tari şi comune.
Dintre celelalte poezii menţionăm pentru interesul lor poetic:
"Vulcanul", w Vieata", iar dintre putinele pastelu ri "Dimineata", onorabil
ca ţinută artistică'. ' .
Se pare că d-l Nichita are mai multă preferinţă şi resurse pentru
poezia lirică de esenţă intimă, decât pentru cea descriptivă care are
de obiect natura. '
Observaţia noastră este Intărită de economia de imagini vizibilă
in unele poezii, sau de lipsa lor de relief în altele.
Const. Oeorgiade.
Almanahul graficei române pe 1926. Craiova, editura "Gmf'ica
r'omânâ", este al treilea apărut până acum. ° minunată înfăptuire care
atrage iarăş atenţia asupra străduinţelor culturale ale unui mănunchi
de idealişti din fosta capitală a Banilor, in frunte cu D-nii C. D. For-tu­
nescu şi Laugier.
Cu mijloace materiale reduse, cu prea puţin sprijin din partea
Statului şi a particular-ilor, dar cu suflet hogat, câţiva oameni au
izbutit să înfir ipeze acolo: societatea .Prietenii ştiinţei", care ţine confe­
rinţe in fiecare Duminică şi În zilele de sărbători, din Octombr-ie până
la sfârşitul lui Mai; o Universitate populară cu 3-5 cursuri pe săptămână :
o bibliotecă la .Muzeul Arnan" şi alta la liceu; mai multe reviste:
Ramur-i, Năzuinţa românească, Flamura, Arhivele Olteniei. In fine
,;Grafica română", condusă de d. V. Molin ni-a dat până acum cele
trei frumoase volume anuale de "AlmanaI1llri". Coperta, har-tia, titlurile,
reproducer-ile de iniţiale, sunt modele de Ingr-ijire şi e-xecuţie artistică.
Conţine articole de specialitate tipografică, precum şi articole �tiinţirice
de d-nii Iorga, Bianu, Mehedinţi, Fortuuescu şi alţii, privitoare la vechea
carte românească.
O viaţă culturală este deci cu putinţă şi În afară de Bucureşti
şi Iaşi. Cât de îmbucurător şi cât de folositor ar fi dacă exemplul Cr-aiovei
s'ar întinde şi la alte oraşe de provincie, unde se irosesc atâtea vieţi.
1. C. r.
[713]
REVISTE
Vara aceasta, deşi răcoroasă, a moleşit energia numeroaselor
reviste care apar în Bucureşti şi'n toate colţurile ţăret Ele au luat
"vacanta"; şi'n afară de "Viaţa Românească", al cărei număr de Iulie­
August' apare în a doua jumătate a lui Septembrie, celelalte au rămas
amorţire, păstrandu-şi, bănuesc, energia acumulată pentru toamna care
bate la uşă. Numai săptamănalele foi literare ale ziarelor "Adevărul"
şi "Universul" şi-au urmat regulat apariţia, dovedind astfel că În lite­
ratură, ca'n toate manifestările vieţei, Capitalul rămâne regele situaţiei I
"Adevărul Literar", car-e dealtfel nu lipseşte de interes, face prea
mult "reportaj" şi prea multe "interwievuri" în detrimentul literaturii;
iar "UniversuL Literar", deşi În al q·2-lea an al existenţii sale, e totuşi,
în forma lui actuală şi sub noua lui redacţie, un copil care nu şi�a
împlinit anul. Lucru care se cunoaşte, căci Întocmai ca micuţul care
începe a umbla, el băjbăs încă, pare nesigur de paşii lui şi noţiunea
direcţiei îi este încă neclară. E o Inseilare de clasicism şi de modernism,
de tradiţionalism şi de bolcevism, care, deşi nu e supărător, deşteaptă
totuşi simtimăntul m irărei. Adevărat e că din punct de vedere pracuc
mijlocul e ingenios, căci se găseşte în această revistă literatură pentru
gustul fiecăruia: versuri babiloniene de D-I Şiclovanu, versuri clasice
de Artur Enăşescu şi diba.ciul compromis a.l O-lui Păunescu-Ulmu ­
articole elogioase 'la adresa ban-anului nostru Dinicu Golescu, trad u­
ceri din Andreas Latzko, afiliatul la Inter-nationala a 3-a fii ciudata,
dar atrăgătoarea proză a D-nei Elena Protopopescu. Totuşi, pentru citi­
torul al cărui gust e format şi personalitate marcată, amestecul acesta
constitue o nedumerire şi - În de sine - fiecare trage nădejdea că
Redacţiunea se va hotărt într'o zi să ia loc În parlamentul literar, sau
pe băncile din dreapta sau pe cele din stânga!
Din ultimele numere ale acestei reviste vom recomanda în deo­
sebi cititorilor noştri articolul D-Iui P. ./giroşanu asupra .substratelor
mişcăr-ilor literare" (No. 36 din 5 Sept.) :;;i .Sonetul" D-Iui ArtU?' Enă­
şescu (No. 38 din 19 Sept.). Deşi nu-i împărtăşim slmţimăntul antir eli­
gios, ca idee şi formă poezia aceasta este de calitate rară. Autorul se
adresează nedumerit lui Iisus cărui îi dăm .slavă şi adorare" :
Când pier în umbră, neştiuţi de nime,
FIămânzi şi goi, cu inima bolnavă
Atăţia zei, căzuţi din înălţime!
Tu le-ai răpit şi partea lor de slavă
O, Christ! şi mult va răsuna sub boltă,
Un strigăt surd de jale şi revoltă.
[714]
714
REVISTE
In acelas număr din 5 Sept. D-I N. l. Herescu stihueste cu ne­
spusă duioşie ,,'Cantecul scripcarului bătrân", prin versurile căruia trece,
bătând di n �ari pi, apăsătoarea fatalitate �i o resemnată înţelepciune:
Foae verde a spinului.
Fr unzulita chinului
Se alungă clipele
Iute ca aripele,
Cat ai bate ploapele
Zile fug ca apele
Anii'n goană lunecă
Viata ti-o întunecă.
Alte' fete 'n vaţă jocul
Alţi flăcăi, le strâng mijlocul
Alte babe dau cu ghiocul
Să descopere norocul.
Singur eu şi singur eu,
Hăt de-amar de timp, mereu,
Stau aici cu cântul meu.
Dragă imi era o fală.
Toate trec şi'mbătrănim
Fala doarme'n ţintirim.
Foae verde a spinului,
Frunzulita chinului,
Biata minte nu 'ntelege :
Moartea, moartea vezi, n'a lege.
Dorm cu mănele pe piept,
Şi-omul rău şi omul drept,
Şi nătâng şi înţelept ...
Cu-ochii încremeniti la stele,
Cu urechi a la vâlcele
Şi nepoţi şi strănepoţi
Dorm sub ţăr-na grea cu toţi.
Ce lucrează'n lemn strungarul,
Ce doineşte'n struni scripcarul,
Tot ce ştie cărturarul,
Ce 'ntrupează cu 'nţeles
Toţi zugravii, şi c� ţes
Mâni de fete harnice
Toate sunt zădarnice.
Toate, frunze'n vânt, se duc,
Se surupă, se usuc
Toate fug ca 'ntr:o poveste,
Vremea roade tot ce este.
C.Oane.
Rămâne totuşi, Inchae D-l Herescu, trei lucruri ce nu pier, trei
lucruri ce dau cel puţin licăril'ea nemuririi; floarea, steaua, dragostea.
Poezia aceasta dă poetului craiovean locul definitiv şi de frunte
ce i se cuvine în Areopagul literaturii romanesti.
[715]
�.
j
L
FAPTE
Ce e cu Vandervelde? - Intr'un recent număr din Le Ternps se lăuda
m uit atitudinea socialiştilor belgieni, cari pentru a înlesni însănătoşirea
francului belgian, nu au şovăit să cedeze puterea în mâna partidelor
din dreapta.
�rn Belgia, spunea Le Tem ps, s'a asistat la un spectacol, poate fără
precedent în istoria parlamentară: o puternică majoritate democratică,
compusă din socialişti şi din socialişti-creştini, s'au sacrificat şi au cedat
puterea În mâinile unui guvern de concentrare naţională, în sănul
căr-uia influenţa conservatoare este preponderantă, pentrucă Înainte de
toate era vorba de a face să renască încrederea, şi de a reasig ur-a forţele
economice ale tăr-ii''.
Ba încă pedeasupra leaderul socialist Vandervelde a făcut "lin
mişcător apel" în favoarea votării proectului, prin care parlamentul
acordă regelui pentru şase luni "depline puteri", adică dictatura "pentru
a urmări ridicarea financiară şi stabilizarea monetară", iar deputaţii
socialişti au şi votat acest proect. Şi ziarul Le Tenips încheindu-şi arti­
colul, aduce mari laude conştientei democraţii belgiene, care în vremuri
grele poate să găsească intr'însa forţa necesară "pentru a ţine piept
destinului".
E frumoasă 'ii impresiouaută această jertfă de sine. De cât, mie mi
se pare, că nu destinul este ele vină, că şi în Belgia finanţele se pră­
buşesc. Şi fac această observaţie. pentrucă tot În Le Ternps şi tot în
acelaşi articol citesc următoarele:
"Dacă gu vernul Theunis, prin nişte minuni de abilitate, reuşise
sa echilibreze bugetul şi să pue ordine În finanţe; lupta însă dintre
partide paraliza în chip primejdios toată politica de ridicare financiară.
Alegerile din A pr il '1925, cari s'au făcut în dauna partidului liberal şi
a catolicilor conservator-i, şi În profitul socialiştilor şi al crestinilor
socialişti, aduseră la putere un cabinet PouJlet-Vandervelde, sprijinindu­
se pe o pute mică majoritate socialistă şi socialistâ-crestină şi formând
oar-ecum în Cameră un car-tel democratic. Politica fiscală a acestei
coaliţii cler ico-socialiste, fiind imbibată de un spirit demagogic, a zguduit
Încrederea cercurilor dominate de influenta marilor interese financiare
şi economice". '
Nu destinul deci a aruncat Belgia în prăpastie, ci acel guvern
clerical-socialist, care prin politica sa fiscală, pornită dintr'un spirit
demagogic, a zguduit Încrederea cercurilor financiare şi economice,
şi a provocat, după cum ne spune Le Temps, şi ceeace se numeşte
,fuga capitatu rilor". La dezastru, ne explică Le Tem.ps, pe langă "oarecari
greşeli tehnice În executarea planului de stabilizare", a mai contribuit
mult şi faptul, că bancherii englezi şi americani, al căror concurs şi-J
asigurase guvemul belgian în principiu, nu i-au mai venit În ajutor.
Cu un cuvânt. lipsa ele Încredere, stârnită de fiscalitatea demagogică a
[716]
716
FAPTE
guvernului de coaliţie, a pus pe fugă şi capilalurile din lăuntru,' fii pe
cele din afară. Şi rezultatul, lnchee Le Tem ps; .Francul belgian, care
părea stabilizat de mai multe I uni la 107 franci lira sler lină fii la 21
franci dolarul, se prăbuşi brusc".
Prin urmare, încă odată, nu destinul, ci detestabila fiscalitate
demagogi că a guvernului Poullet-Vandervelde 3. aruncat Belgia in
prăpastie. Negreşit că e de laudă faptul, că socialiştii belgieni nu au
avut incăpăţânarea de a sta şi mai departe la cârmă, pentru a spori
încă şi mai mult nenorocirea ţării lor. Dar şi mai mari laude ar merita
ei, dacă retrăgându-se, pentru a lăsa pe alţii să îndrepte ceeace au
stricat. ar vroi să-şi mărturisească făţiş, in văzul şi în auzul tuturor
greşala. Căci, răul cel mare este, că socialiştii, deşi înfrânţi de propriile
lor metode de guvernare, nu vor În ruptul capului să-şi mărturisească
fără înconjur greşala. Şi, Doamne, cum s'ar împuţina rătăcirea în lume,
dacă socialiştii, cari ar face dureroase experienţe la guvern, ar binevoi
să-şi tipărească pe cartea de vizită cu litere mari cuvântul. axsocialist l
Dar nu. Ei nu vor să recunoască făţiş, că orice guvernare
democrato-socialistă nu se poate manifesta şi menţine decât prin miluirea
maselor populare, mitui re, care nu se poate face decât pr-intr'o politică
fiscală cu caracter demagogic, adică printr'o veşnică ameninţare şi
jefuire a celor ce au, în favoarea acelor ce nu au. Ei nu vor să recunoască
făţiş, că printr'o asemenea sălbatică politică fiscală, stărnindu-se nein­
crederea în sufletele celor ce agonisesc, se provoacă numaidecât: ori
f'uga.. ori risipirea capitalurilor. Ba încă) ei nu se ţin departe de putere
decât atâta timp cât trebue pentru a se mai îndrepta ceva din stricăciunile
făcute de ei, şi apoi curând dau asalt guvernului, pentru a-şi pune d in
nou la încercare metodele lor de distrugere.
Oricum, fapt neîndoios este, că pretutindeni socialiştii ajunşi la
guvern, neavănd altă ţintă decât jefuirea aşa numiţilor posedorui,
nu pot de cât să provoace ruinarea tuturor claselor, fie că vor să
desfiinţeze deadreptul proprietatea individuală, fie că numai o anemiază,
o ameninţă şi o neliniştesc într'una. Cu un cuvânt: socialiştii, cu toate
că vor să mituiască masele populare, nu pot prin metodele lor de guver­
nare decât să-i aducă şi pe cei ele jos şi pe cei de sus la sapa de lemn.
Şi, totuşi spre eternizarea rătăcirii socialiste, şi spre nenorocirea
omenirii, socialiştii lui Vandervelde, ca şi cei de pretutindeni, in loc
să fie greu mustraţi, sunt din potrivă încărcaţi de laude! Omenirea,
se vede, le este recunoscătoare, şi pentrucă ei au binevoit să nu împingă
Belgia până chiar În fundul prăpastiei!
M. Mibăileanu
[717]
CONVORBIRI llTERARE
REVISTĂ FUNDATĂ DE "JUNIMEA· LA 1 MARTIE 1857
DIRECTOR AL. TZIGARA-SAMUHCAŞ
Redactor C. GA;.;'!!;
ANUL al/f)8-lea
Octomvrie
9
2 6
i
I
7G3U2.
(1
BUCU·HEŞTI ..
Atelierele grafice SOOEC & 00., S. A.
Depozit General "Cartea Românească" S. A.
[718]
o
I
[719]
,
M. Kog ăl niceanu la v,t r ,ta de 50 de ani 1)
.. .....
Chestiunea :Ounărei.
o SCRISOARE A LUI KOGALNICEANU
CA TRE ION BR.A TIANU
Scrisoarea lui M. Kogălniceanu; ce se publică mal JOs
Şl adresată: "Domniei Sale Domn 1. C. Brătianu Ministru, Pre­
şedinte al României, Bucureşti (( pare a DU' fi fost trimisă de-.
stinatarului, ci păstrată de autorul ei în arhiva sa, de unde
am primit'o[pr in moştenire. Plicul scrisorei .nu este uzat, iar
partea gumată e aproape în întregime intactă.
Documentul e datat: 3 lan. c. n. (calendarul nou) 1880.
Data 1880 e o eroare de condeiă 2) Ş� trebue înlocuită cu 1881.
In adevăr aceasta reesă uşor din exp u nerile cunoscutei bro-
1) După o fotografie din 1867 pe porţelan, inedită, proprietatea
D-lui M. 1. Kogălniceanu.s
2) La această dată, Kogălniceanu era Ministru de Interne.
[720]
720
M. 1 KOĂALNICEANU'
-
sur! a lui Kogălniceanu "Chestiunea Dunărei": "La întorce­
"rea mea la Paris, la începutul Iul Noembrie 1880, pnmu
r instrucţiunl directe de la primul ministru sa vorbesc în pri­
"vinţa chestiunei Dunării cu mai mulţi bărbaţi de stat şi
"diplomaţi străin] şi in special cu unu am basadoru alu unef
"marI puterî, carele avea simpatii personali pentru noi".
(Ediţia I-a Partea II-a pag. 44 şi urm.)
Din scrisoarea ce se publică reesă că faimosul memuar
În chestiunea Dunărei, 'alcătuit de Kogălniceanu 1) a fost des­
tinat a fi cetit de Impăratul Rusiei şi lnmănat în acest scop
Principelui Orloff, ambasadorul Rusiei la Paris.
Deşi nu aduce nOI contributiuni la studiul chestiunii
Dunărei, chestiunea fiind tratată pe larg în broşurele citate
mai sus, precum şi în discursurile rostite de Kogălniceanu,
în sedintele Camerei Deputaţilor din 26 Aprilie şi 1 şi 2 Mai
1882, scrisoarea deşteaptă totuşi înteres prin accentele vii de
patriotism şi îndrumare în politica externă a tărei precum şi
prm strănsele legături' ce ea arată că Kogălniceanu urma
se aibă cu şeful partidului liberal şi al guvernului de atunci,
cu Ion C. Brătianu.
M. L Kogălniceanu.
J) A fost ti păr it ia Paris in Decem hr ie '1830 la Imprimerie de
Ch. Schlaeber, Rue Saint Honore 257 într'un număr restrâns de exem-,
, plare şi-cuprinde 6 pagini format mare.
A fost tradus în româneşte şi publicat in Întregime sub titlu de
"Memoriu dată Ambasadorului. . . . . de Ministrul României 'Ia Paris
în 1880, în brosura "Chestiunea Dunărei" de M. Kogălniceanu Bucureşti
1882 Ediţia I-a Partea I-a pag. 65 şi urm.
[721]
I
..
Dmnmdui 1. C. Brătianu
JJIinistru Presedinte al Rom'ânie't
Bucur-esei
Paris 3 lan, c. n. 1880
Iubite Preşedinte
Când m'ai Îndemnat să mă întorc iute la Paris, mi-ai
dis că Francia îşi schimbase modul de VledeTe în cestiunea
j)unărei şi că te temeai ca şi Rusia să nu: ne ahandon ede
M'ai îndemnat să insist multi pre lângă. Paincipele Orloff ca
. să intervie la Petersburg spre a face pre împăratul să-şi
aducă aminte de serviţiile ce în timpuri grele România i-a
făcut şi prin urmare să nu.ne abandone la nevoie.
M'am aquitat cu rîvnă şi credinţă de însărcinarea ce
mi-ai dat. In convorbirile mele m'am condus de ceia ce mi-ai
dis că erau vederile D-tale şi a guvernului, de eeia ce mi-a
dis însuşi Domnitorul, de ceia ce s'a rostit în mesagiul la 4es­
chic1erea Camerilor ; că pentru noi cestiunea Dunărei este
însăşi cestiunea existenţei nostre naţionale, că noi putem
fi biruiţi, dar că nu ne vom supune, că nici într'un caz nu
4' vom trimite delegat în comisiunea mixtă a Dunărei, ca con­
trară art, 55 din tratatul de la Borhn ; că nu noivom consimţi
a se sfăşia acest articol care erai poate singurul articol fa­
vorabil al tratatului pentru România.
Când m'am întors în Paris am găsit în adevăr lucrurile
schimbate în mod trist pentru noi. In adevăr diplomaţia aus­
triacă ele la april trecut, adică mai aproape .un an; a lucrat
[722]
722
:vI. KOGALNICEANU
eroic: sprea atrage Europa· în favorea cererilor sele de cu­
cerire, asupra Dunărei. N'a crutiat nimica promisiuni, mijlo­
cirifcompensatiuni. Pe lângă Presă subvenţiuni, decoraţiuni,
numerare etc. Nu a fost tot asia din partea diplomaţiei
n6stre. Cu toată importanţa obiectului, cu toate arătările
mele pânâ ostărf'i diplomaţia nostră n'a dat o singură. ins­
trucţiune, clară, positivă, uniformă la toti reprezentanţii
noştri din străinătate. In zadar ni se <;li cea chiar de miniştrii
pe lângă care eram acreditaţi, mais dites nous donc ce que
vous voulez, et ditesnous le d'une maniere positive, con-.
stante et ulentique partoui! Până astăai noi n'am primit o
singură notă oficială, o s/ngură circulară în numele guver­
nului român, spre a o putea comunica în copie, spre a o putea
înfăţişa diplomatiei streine ca iJ dovadă oţicială că ceia ce
vorbiam, le vorbiam în numele României! De aceia mie per­
sonal mi s'a Întâmplat că nu @. dată, când spuneam că eram
otărâţi a resista uoinicesie la pretent'i1.tnile Austriei, un
zâmbet de neîncredere să misce buzele ascultătorului meu,
şi să mi se întâmpina chiar, că eu puteam a afirma acesta
că puteam a fi capabil de asemenea otărîri energice, dar că
la Bucuresci altfel se gindia, altfel se lucra; şi ca exemplu
mi se spunea că, colegii mei de la Viena şi chiar, de la Roma ,
uorbiaussi si'lnţ'iou 0P1�S celor zise de mine şi că şi ei afirmau
că' vorbi�1U şi lucrau în numele României, în numele guver­
nului seu! Eu "nu odată' am raportat acesta Ministrului de
esterne! Iară Domnia Sa a socotit că, putea ajunge la resul­
tatul dorit, mai bine prin fineţie, prin. încurcături, prin un
Iimbagiu diferit după loc, şi împrejurări, de cât de a arăta
Europei în mod franc şi leal ceia ce ne convenia, şi ceia ce
nu ne convenia l Ministrul de esterne a crezut că sale,
. afirmate in ţară ca acte de bravură, îs neapte în străinătate
ca fiind eşite din pena sa, ca rcproducând opiniunile sale� ..,
erau de ajuns spre a ne face să eşim biruitori din păcătoasa .
nostră luptă. In opt luni de dile o mai repet noi n'am primit
o singură linie energică positivă care să ne dovedească că
Ministrul nostru de esternd era otărât .să apere drepturile
şi interesele tărei, In tot acest timp, totă energia sa a con­
stat întru a lovi pre representanţii României în streinătate
mai ales pe a'cei cari luaseră în serios misiunea lor. A cerut
e "
[723]
o SCRISOARE A LUI KOGALNlfEANU
destituirea lui Liteanu, a cerut destituirea mea, a cerut chiar
destituirea lui Bălăcenu, şi aceasta nu pentru că el la Viena
ţinea acelaş Iimbagiu ca noi ceilalţi, nu pentru că el la Viena
credea ea, Întinderea influenţei şi chiar a dominaţiunei Aus­
triei asupra Dunărei române era tot ce putea fi mai fericit
pentru România i ci pentru că el, în allurele era prea indi­
ferent, prea. gentleman, prea boier, că nu voia aşi pleca
capul până la pământ dinaintea Domnului Ministru şi că
prea îşi aduce aminte că in vinele sele curge sânge boieresc,
şi că prin urmare nu se putea îndupleca de a deve:di omul
boicresc al Domnului Boerescul Această nenorocită situa­
ţiune, această nea�tditănepomenitâ desbinare între Ministerul
� , .�
de afară şi între representaţii ţerei În străinătate era cunos-
cută. în tote cabinetele pre lângă care suntemacreditati! Mini­
strii străini acreditaţi în Bucuresci, t?j;i ţăr ă osebire au rapor­
tat cabinetelor lor cele ce se petrec tft România; de ai ce scă­
derea auiorităţei nosire morale, singura noastră putere. De aice
, putinul nostru succes, Nu aşa am urmat noi în cestiunea
Basarabiei şi în cestuunea jidovescăl Am perdut Basarabia,
dar am luptat dacă nu cu prevederea 6me11i10r de stat, dar
cel puţin cu inima şi cu euragiul bunilor Români!
Cel întâi lucru ce am făC1UJt după intorcereal mea în
Paris, a fost de a vedea omenii politici. La minister am
găsit veehia şi traditionala amiciţie a Franciei pentru 11,0-
rnânia. Insă mi s'a spus că Francia nu puil6a să fie isolată
in ace stă cestiune, că nu putea să facă singură o campanie
pentru noi. că acest mod de urmare era contrar politieei sele,
şi chiar intereselor României, că Francia nu putea să ne fie
folositore de cât fiind în concertul european cu alţii, iar nu
singură; ca prin urmare ne Îndemna să lucrăm serios pe
lângă cabinetele de SanPetersburg şi de Londra care în
costiunea Dunărei aveau interese mai vitale decât Francia,
şi că în tot cazul, cabinetul de Paris va fi alăturea cu ori ce
alte puteri, arătându-se aceste favorabile României.
In convorbirea ce am avut cu PrincipeleDrloff, Exce­
lenta sea care îşi păstredă suvenirile cele plăcute ... petrecere
În România, de gloriosele rane, de renumele 'ce au câştigat
în bătăliile pe câmpiile ei, şi care prin urmare are
mulie sim:pati,i pentru RO;lâllia, mi-a dis că i se părea că
[724]
724
xt. KOGr\L:\ICEANU
lucrurile erau cani pe la sfârşit, cam otărâte, dar ca sa-i
fac un memuar SC�t1't şi lă1Jw1'it -despre cesiiune, pe care imi ­
promitea de a'l face să. ajungă sub ochii împăratului. Eu
de îndată am telegraf'iat Domnului Boerescu toate cele ce
mi s'a dis la Ministerul deesterne, precum asemine şi ceia
ce mi-a <)is şi cerut ambasadorul rus.
In privinţa, notei verbale pe care am presentut-o ca ()
emanatiune C� meo; er nu. CI, g1.�vernului, ca având un caracter
cu tot1fl personal şi confidenţial, ..... că. am telegrafiut ])0111-
nului Bocreseu prin depesia mea din
Principele Orloff cerâridu-mi memuarul pentru a fi cetit
de Impăratul şi soiind că. suferă de ochi, am socotit ele it
face a se t'ipăr'i acest memuar, aceia ce se face nu numai ÎII
diplomaţie, dar chiar şi in procese civile, mai ales în Rusia.
I
Jnsă fie care esempla� avea a fi presintat ca manuecris,
pentru care pe întâia pagină şi f'igura /ntsa. de manuscris. In
acest timp intreţinând pe Presedintele Senatului şi pre mi­
nistrul Cochery despre cestiuneaDunăl'ci i;'i unul i;'i nHll i
mi-au cerut it le da câte o notiţă despre sta rea I eqală a ce:-:­
tiunei. Acesta am făcut-o, dânudule câte UIl exemplar al mo
muarului, Însă erau cu inscriptinnoa 11W1LUscr-is, şi eu adausn 1
personol! Aşa Iiind eram ac la sine dator să dau un eticmpln:
şi la Ministerul de esterric. Alminterea acest minister ar fi
fost în drept de a se plânge de mine, că lucrăm în clcnfal'n
de organul autoritătei pe Jilngn care eram acreditat. Am dnt
dar un esem.plur momusori« Domnului Courcel,· directorul
Ministerului de externe, Însă declarându-i in mod pnsit iv
şi de două ori, că acestă lucrare era a mea In'opl'ie şi că ieu
presentum, d'wne 11umiere priW3e ei personelle!
r:Cote aceste l�-i:un· adus la cUIloscinţaMinisterului de
esterIle. E]'am dar forte corect şi nu cred că am eşit din
compehnţia mea! CaJ'e însă a fost mirarea şi chiar indignil
tiunea mea, cfmd am primit de la Domnul Boereseu c1epeş,j
sea oficială din .... sub No . , .. , pcenre v'o trimit în copie,.
Aeeastă depesia este' aclTcsaţ�î în plU1CIl. Snnt dar în clrepb
de a crede că.-mi este adresată în numelc consiliului ele mi­
niştri. Până acum 111Ri sunt in drept ele CI credc că s€m D-ta
. nu ni fost din loc la acel consiliu; sau nu ţi R'a nu'iHntelepe,.;in
[725]
o SCH!SOARE A LUI KOG,'\LNICE '.:-IV
725
ml'a dinuinto, acea cu 1\0 ..... prin care nu numai incuno-
13C11111\))] pe Minister despre menruarul ee mi s'a ceru] de Prin­
cipele Orloff; dar ind îi supuneam şi chiar cuprinsul ce avea
,'ii llih(l cel niemuar. La, Întclia eetire mă otărîi să-mi dau
deniisiunea :;;i depeşia către Domn era deja gata. Insii perso­
nalul Il'gllţimwi mi-a obiectat că dacă aşi ceda întâii mişcări,
j-oate cţi aşi face rău însuşi oHusei ce apăr am şi că în tot felul
. retragerea mea neprasnică al' esercita o rea impresiune asu­
pra Ouven1Ului fraucos! De aceia m'am mărginit a telegrafia
cerând un congediu ca să vin în Bucuresci, spre a-'J/1/i liquida
sitlwţ'iune((! A treia zi am primit de la D-l Boerescu o depeşiă
antipodă acelei dintei. Precum acesta era nedreptă în im­
putări şi mustrări, pe atât cea elin urmă este nemăsurată în
Iaud«. Eu nu moritam nici injuriile, dar nici laudele! Insa
în tot ce se Minge de persoana mea, de amorul meu propriu
sunt niulţurnit, Dar nu sunt multumit în privinta chipuiui
CUl?l ;-,e il pără , sau cel putin cum s'a apărat până acum ces­
tiunea după mine, cea mai importantă ce am avut de mai
multi ani. A perde suveranitatea noastră plina. şi intrega
asupra Dunărei este, (lupă. mine, a nu mai avea viitor!
Am tinut dar a mă convinge şi prin altii dacă aveam
elrpptnh'san ha; .';ii am tinut mai ales el face C;1 Ti-ta să cunosci
deaprope şi de amănunţit tov ce s'a petrecut; că aşi a, Dvta să
avisedi, dacă este încă iinip, la înlăturarea unei adevărate
llen01'ociT\ naţionale. M'am întâlnit dar cu Domnul Carada
caro îţ.i ('sie amic intim, care trebuie să 'ti însufle încredere şi
care are multă <Jge;'ime şi judecată rece. D-sea vede cestiunea
intocmai ca mine, şi dar m'a îndemnat să-ţi trimit prin Dcsea
copie ele pe corespondenta 'urmată într« Minister şi între
111 inc, în privinţa Dunărei.
Din aceste, D-ta vei vedea că. pân(l amun, Minister'ul de
nEHI·il. 1111 ne-a pus în positiul1e sd afirmăm (liseie n6stJ"e1 I)rin
o si11 gUlrl notă ofic'ialc'i s1lbsC1'isă de JJ1in'ist;ttl ele afară; prin
() singmă. depeşiâ cllprintfând instntc#�tni positive şi defini­
tive Hl'ătflllc1 l'iniet ele tl.rmare ce guvernul româ.n şi-a tras
elinnÎl1te. Lipsa acestorn, este după mine causa în mare parte
a 1U'J'ctlşitei. In nc1evăl' eUlŢl· puteam binti, când nu a111 com,
Mtllt.
Pdn Ultillip f'eH c1epeşiă minister.nl :face apel la activitatea
[726]
726
M. KOGALNICEANU
mea, la influenţa mea (f6arte mică) spre a face pe guvernul
Irances să-şi schimbe vederile, să ele iniţiative În congresul
european! A cere acesta acum; acesta este seu prea t.iriLiu.
Seu imposibil. Francia, În totă politica sa esteri6ră, cu tbte
simpatiile sale pentru cutare sau cutare naţionalitate, nu vine
în ujutorul Austriei, de cât menţinând concertul european.
In privinţa nostră ea nu se va despărţi de Anglia şi de
Rusia. Prin urmare acolo, trebuie lucrat şi lucrat serios. Din
nenorocire şi Callimaki Catargi, şi Iancu- Ghika, vădând ce
mi se Întâmplă. mie sunt spuriaţi. Eu nu cred, precum nu
cred şi ei că Domnul Ministru de esterne a voit serios ceia ce
se dice în Mesagiul tronului; căci D-sea este prea inteligent
spre a greşi prin nesoiinţă; şi dacă D-sea ar fi voit a combate
în mod positiv cererile Austriei sunt convins că ar fi lucrat
almin terle!
Adu-ţi aminte că în timpul când se agita cestiunea
israelită, însărcinatul nostru de afaceri a luatusupra-i de a
modifica prin placul seu o circulară a căria redactiune se fă­
cuse şi se aprobase În consiliul de miniştri. Ei bine, cu toate
stăruinţele nostr«, D. Boerescu s'a �'efusat de a reprimanda
pre D. Esarcul Eu n'am făcut nici o modificare din instruc­
ţiunile date mie 'de D-ta, n'am angajat guvernul cu nimica.
Am prevenit pre .Minister de ce avem a face, şi acesta a avut
tot timpul de a-mi cere să nu dau memuarul înainte de a'l
vedea. Prin urmare am fost corect. Şi cu tote aceste ce re­
primandă, am primit mai aspră de cât chiar când eram pe
băncile şcolei. Cum dar noi, representanţii ţării în străină­
tate săcredem că. guvernul voiesee ceiace afectceadă de a
voi. Cum mai ales să o credă Cabinetele pe lângă care sun-
tem Acreditaţi. !
Spre a mă resuma vă dic Este prea tardiu: spre a putea
opera o modificare în otărârile deja luate de guvernele streine
în cestiunea Dunării!
Cu tote aceste, eu ered că trebue a merge înainte, că
trebue a ne face datoria până la finit. Eu merg mai departe
� chiar'; dic că dacă am lUa o atitudine fermă, energică şi mai
ales pret�dindene aceiaşi, pretutindene sprijinită în acelaş
mod ,<;;i cu aceaşi tărie totuşi am avea Încă şanse. Dacă am
(lire În mod positiv, ŞI otărât, că nu recunoscem comisiunea,
[727]
o SCRISOARE A LUI KOGALNICEANU
727
\
mixtă, că nu putem reounosce Austriei dreptul de a juca pe
Dunăre rolul cari i l'a recunoscut tratatul de Berlin numai în
apele Muntenegrului (la Antivari) că dacă am atrage pentru
acest mod de vedere şi pe guvernul Bulgar, încă am putea
spera!
In cât se atinge de guvernul pe lângă care sunt acreditat,
vă pociu încredinţa cii dacă Rusia şi mai ales Anglia ar lua
in f'avorea nostră o atitudine mai ,pronunciată, nu numai
Francia s'ar mni la aceste puteri, ICLaiI' însă va înlesni ea aceste
puteri să ne devie încă mai favorabile. In să pentru acesta
trebue ca gmvernul franees să scie că guvernul român este
în acord cu naţiunea română spre a respinge pretentiunile
Austriei, ceia ce până acum ea nu scie! La Petersburg şi la
Londra trebuie dar lucrat. Eu cred că. Callimaki Catargi dacă
al' sci serios guvernul român nu voiesce a lăsa ca Austria
bă devie stăpână pe întrega Dunăre, şi este în ajunul de a
o deveni, eu cred că el ar recâşciga curagiu, şi poate c'ar
isbuti de a face pe cabinetul de Londra să ne reoie. Insă
ast ădi Catargi este descuragiat şi cu drept cuvânt; şi el ca şi
mine s'a primit săpunul întocmai ca şi mine, şi nu pentru
că nu şi-a făcut datoria, ci pentru că ş'a făcut-o prea bine.
Dacă Austria va dobândi comisiunea mixtă, după mine
ea va dobândi totul; prin tractatul de Berlin ea este stăpână
absolută pe Dunăre până la Porţile ele fer, şi cu porţile de
fer. Earăşi prin tractatul de Berlin, şi acel de Paris, ea are
dreptul de a dice cuvîntul seu în afacerile Dunărei de la
Galaţi până. la" mare, Prin comisiunea mixtă ea îşi' va zice
puternicul seu cuvânt şi în cestiunile Dunării dintre Porţile
de fel' şi dintre Galati. Aşa dar Austria va dobândi acea
posiţiune PT'ivilegiată şi particulară pe toată întinderea Du­
năr-ii pe care se încercă de a o dobândildle la 1857 până
astăzi, pe care Europa încurs de 22 de ani ia refusat cu tărie,
şi 1W caro astădl este JIJ ajun de a io da, mulţumită neiscu­
sinţei şi molăciunii diplomatiei nostre, spre a nu dioe mai
mult! .
Faceţi, . dar iubite Preşedinte, ca' acest mare pacat să nu
se întâmple sub guvernul partidului liberal, şi fiind D-ta în
capul acestui guvern. Nu crede că scriinduţi acestă scri­
sor e. am alt mobil (le cât dragostea. ţării pe care o iubesc
[728]
728
111. KOGALNICEAi\U
:;ii o served de patru deci de ani 'trecuţi! K u crede eă intră
în mijlocul aprecierilor mele, alte dorinţi de cât de a vedea
ţera mea salvată de o mare nenorocire. In zadar imi veti in­
tâmpina că Austria n'it dobîndit totul, eu susţin că prin În­
fiintarea comisiunei mixte Austria va dobîndi totul. Sa d('lE'
Dumnedeu să mă înşel in apreeiărilo mele; si dăe Dumezeu
să fie �pl'e binele terii, şi spre lauda partidului liberal in
genere şi a D-ta1e în .partc.
Rămâi sănătos, şi la ourândă revedere; eăci orlntă (1,�­
marşele mele făcute, cred că veţi bine voi ami da un con­
godiu pentru a veni în Bucuresci unde afacerile mele private
reclamă presenţa mea.
Al D-tale devotat
K ogiflniceanu
[729]
ISTORIA VIEŢII MELE
DE LA ANUL 1801 1)
de elena1jarfulari
născută Plitos
(!()pi/ăria. jJeje'lia de la 1821. Suceava.
Da la vrâsta de "( ani am fost menită de a suferi. De la
această VI'ittst<'i am fost pusă la gospodărie de maică-mea unde
mi) ocupam C11 toate cele trebuincioase pentru meuaju; dândn
relaţie maică-rne de totul şi ocupată. cu învăţătura ele limba
Grecească. şi Moldovenească. -
l.Jâ. vrâsta de 11 mii am fost în bejenie, in anul 1821,. la
tara N emţască, la Suceava; alungate de Otomani; ducându-nc
la graniţa de la Bosomce unde am făcut camnlină de 8 zile pe
câmp, unde urma cumplite ploi, şi biata maică-me bolnavă,
suferindă de la. o pierzanie, am trecut la Suceava.
Peşte o Jună vine o altă nenorocire peste părinţii mei!
.Jloare un frate al meu de vrâstă de 25 ani, care era cel întâiu
la părinţii mei. Am privit pe părinţii mei În ce mai mare
disper'atie de dcsnădăjduire de aceste crunte dureri! Nu era
nimeni în stare să-i poată mângâia!
Petrocând Ia Suceava peste un an în er-a mai mare lipsă,
neputându părintii mei a-şi lua cele de întâmpinare de vie­
tuire j şi tot în ace vreme primescu ştiinţă. cit le-aui prădat casa
şi au ars'o. l�u în acea v.riist�l mă. sil iam a-i mângâe şj pi 0('
mila 11'le se cam opră de. a p7ân,jc.
Tn sfârşit după un an am trecut în �u I'ă, unde au 1:081n
"iliţi părintii mei a se -retraje la ţară, Iuându o moşie în po­
sesie pe 4. imi, până s'au făcut casa, CP o avem în Iaşi.
1) Recte 1810, după cum se constată din răndul 6 al textului.
Manuscrisul acesta, amintirile unei boieroaice din vremuri, est",
unic in analele literaturei şi ale istoriei noastre. D-l Gh. Ghibănescu va
da despre el o notă explicativă la sfârşitul publicaţiunii.
(Notn RedclC(:iei).
[730]
730
ELENA HARTULf\H1
In anul, ce au eşit la moşie, se găse incă 'I'urci în ţară.
După regula. ce iera pusă de Turci, iera regula ca acei de pe
la moşie sătie câte doi turci, spre pază a nu năvăli V1'8-0 bamdă
de Turci tâlhari a-i prăda sau a-i omorî; cărora zăloji li se da
câte 500 lei pe fiecare lună.
Peste 4 ani am trecut la laşi, unde ni era locuinţa.
La vrâsta me de 14 ani veni la noi în gazdă o mătuşă a
rnaică-me cu fiul ei Iorgu, de vrâstă de 19 ani. După vre-o
câteva luni s'au declarat către mirie cu amor şi cu hotărîre de
a-mi fi bărbat până la urma. Eu necrezând aceasta, că să
poate să fie adevărat, mai ales un văr al doile, ar fi o mare
nelejuire şi pe aceste baze nu băgam în sarnă nemic din a tâ·
nărului arătare.
Văzând el bărbăţia me, nu avea curoJ'ul să-mi declare vo­
irta lui verbal, de cât îmi scrie biletele, Gari nu vroem să le
primesc, ce cu cli,spreţ le zvârlem, până ce am fost silită de ()
fată, slujnica me, în mai multe rându-ri să primesc, să văd de
curioeitote ce scrie şi cevroeste.
Aşe m'am hotărât a primi, adecă ce G�U fost o declaraţie.
Eu cu dispreţ l'am aruncat zieând că am să-I decler la mai­
că-me şi la maică-sa de Îndrăzneala ce voe. Şi nu las prilejul
şi mă tânguesc la mama lui de cuieeare ce au avut să-mi scrie
aso, şi e m'eu dat acest răspuns că, de nu am fi rudenii, am
fi potriviţi.
Cu aceasta m'am ingrozit mai mult. IeI Il ici cu aciasta nu
s'au rezonarisii, ci încă mai mult se adresa cu bilete o vreme
de 7 luni ţinându-se de mine, pană au venit prilejul de s'au
pus la picioarele mele, zicându-mi că ce vro i să fac cu el, căci
el Îmi este amant'uZ, el are să-mi fie bărbatul, cu care am să
trăesc fericită, şi să, nu cred că'nrudirea ne poate împiedeca.
Văzând aceste toate eu mii de jurăminte şi făgăduinţe,
m'am înduplecat şi eu, mai ales fiind 1Ul Hlr!?ir d0 duh şi
frumos.
După aceste legături iel s'au dus la alte g:lzde pus de pă­
rinţii lui pentru ca să fie În slujba ocârmuirii.
Părinţii lui s'au dus la locuinţa lor la 'I'ârgul Ocnei. Peste
cinci luni se'nbolnăveşte tânărul de junghin şi cade în lân­
goare, în cât n'au fost mult şi să moară.
In acea vreme soru-me, care era mai mare de cât mine îl
[731]
ISTOJl[A VIETI! MELE
'731
vizita la boala lui. Intr'una din zile vine soru-me şi-mi spune
cii se găseşte foarte rău şi-i în primejdie, că nici au cu­
noscut-o.
Eu desnădăjduindu-mă, plângând cu am ari lacrimi, so-
ru-ma i s'au făcut milă şi m'eu zis să merg să-I văd, dacă vroi.
Eu i-am răspuns cum să nu afle părinţii.
E îmi zice că n'01' afla. '
Aşa mă duc în două sări cu soru-me şi nu mă cunoşte nici
de cum. Iar în al treilea sară, ce m'am dus, spuindu-i soru-me
în mai multe rânduri:
-- "Tată, Iorgule, soru-me este la picioarele tale".
El cu mare slăbiciune se sileşte a mă cunoaşte; m'au cu­
noscut; îmi întinde mâna eurgându-i lacrimile; însă neputând
să-mi vorbească. IeI muncindu-se prin viforul boalii lui cu
ideia că m'au văzut, se trezeşte a' dou zi mai liniştit de boală
şi �se adreseaea la ficiorul lui şi-i zice: "am visat oare sau,
am fost eu la dânsulî"
Feciorul îi zice că am fost. Atunci iel trimite la soru-me,
rugând-o să meargă, la dânsul, - ]J s'au dus; au întrebat-o,
'de am fost. - ]� îi zice: "dară".
Incepe a o ruga să, mai fac o dată această jertfă pentru
dânsul. Soru-me vine şi-mi spune şi ne ducem. Când m'au vă­
zut, l'au apucat un tremur de mulţămire, chernându-mă cu
maro slăbiciune, că, de acum să ştii că am să mă fac sănătos
şi mâno am să-ţi întorc vizitele, precum au şi venit.
Când l'au văzut părinţii mei, cari şi ei câte odată îl vi­
zitau, ca pe o rudenie, s'au îngrozit de venirea lui, în aşa
slăbiciune :-;;i i-au zis: "cum poţi să te răstrieesti in aşa hal ce
eşti!" Au şezut vreo jumătate de ceas; s'au dus şi i s'au în­
tors boala spre bine.
In curs de un an şi 2 luni au urmat Între noi o corespon­
denţie zilnică; pe Iiesticare zi doă biletele unu ele la altu cu,
cele mai curate cuvinte de dragoste, şi câte" o dată. pe săp­
tămână ne întâlniam la soru-mo şi la noi acasă.
Fuga.
Din vremea boalii lui părinţii mei au simţit ceva,' Însă
nu era SIgUrI. Dp o dată mă. vitel păzită ele toată casa; însă
[732]
i32
ELENA HAIlTULAR!
fără a-mi arăta mie că ei au simtit ceva, urmărindu-mă în
cât nu era chip de a ne intâlni decât numai li ne scrie, până
ce tânărul s'au disperat şi m'eu preiuulat ca să, fug cu dânsul
_ la tată-său, ea acolo să ne oununărn,
Eu neavând acest cu.mj ca să lovesc aşa de mult pe P�l­
. rinţii mei, arătam mare ingreuere.
El văzând aceasta a me prelunjire îmi scrie hotărâtor cu
slove din sinjele său că. el se împuşca la acel moment, când eu
nu m'oiu desulă: Aşa văzând ce de pe urmă hotărâre lui, şi
învinsă de dragostea, ce o aveam cătră dânsul, m'am hotărât;
clar mai înainte de a-i scrie a rne hotărâre, îmi vine un tremur
cumplit, g�ndjlld pentru nesupunere eătră părinţii mei şi cu
mare luptă, a mustrării de cujet, m'am desulat a ru,ji, şi+i-am
răspuns:
- "J1:::u sfint ace ce ţ'am desidai dragoste şi p'eclinţ,a me
pană la al meu sfârşit; acum voi a-mi lăsa bieţii părinţi in
lncrimi şi suferinti pentru dragostea ta. Să ştii acum ci) tot
viitorul fericirii mele tu eşti; să mă răsplăteşti cu dragoste
.nefătarnică şi cu miilă.; eu sânt a ta până la mormânt".
- lDI îmi răspunde: "Cf\nd are să vină ceasul".
Au sosit ceasul până la 1 după miezul noptii. Au venit
j (mărul cu 2 căruţe de poştă, afară de casa noastră .. Am eşit
C'U singură cu un omal nostru, ce era cumpărat- de tânărul şi
ne-am pus amândoi într'o căruţă şi cu o carabină pe br.iţe,
�i în altă cărută feciorul lui şi sluga me, care m'am scos; şi
Il 8-:1m dus cale de o poştă!
'I'ot ace fată era. culcată in odaia 111f', trczindu-se piste un
((;L\·S după ducere me, vede ca ieu nu sâni: în odae, aleargă la
1 ),hiili;ii mei. strigând că eu am fugit! .
Bieţii p�il'.inb au sărit din patu lor ca nişte dosnădăjdui (.i,
':::i au dat de ştire la oCR,rl11uire; au trimes îndată după. noi. trei
caruţ,e de poşta cu şase arnăuţi inarma ţi, şi la ce dintâi poştă.
] le-au ajuns. Atunci tânărul imi zice să ne dăm de o parte şi
Ji.C-il.m dat. ']lrimeşii oăutându-ne ne-au aflat.
Văzând tânărul că se apropie de c1i1nsul, au Întins cara­
hina asupra lor, zicându-k' s;i, nu se apropie. Eu l'am imbJ'ă­
i,işat zicându-i si nu dea, că cr; [t fi pentru clâ,l1snl a fi şi l?Cl1-
1i'l1 mine.
Atullce ei s'au răpezit t.us .;;ase anli"Îuţii şi l'rm apucat
[733]
ISTOHIA VIETlI �jELE
733
prins '5i l'au dus )'n casa peştii şi pregăteşte a-i pune picioarele
în [here.
'I'ânărul le-au răspunsu că. cu mulţămire prirneseu pentru
aceia ce ;/ iubescu şi oi iubi-o până In sfârşitul meu.
In aceste cuvinte le-am dat şi a me dorinţă cătră prinză­
tori, că vinovăţia ne este de o potrivă; dară .trebue deopotrivă,
să fim osândiţi ; ca ţherăle să fie puse la un picior al meu şi
in. un picior al tânărului.
Unuldin căpitan acestora au răspuns că. pentru mine nu
au altă poruncă de cD,L S�1 mă. ducă la urma me.
Atunci el au luat o lumânare şi au venit la mine, unde
stam la o p.utc, de m'au văzut şi cunoscându-mă cine sant
nieu zis că. dumneata eşti demuazela lui Plitis.
- Eu i-am răspuns: "aşa".
-- El s'au Întors' zicând cătră ceilalţi: îi cu totul altă
persoană" nu-i demuazela de companie a magnatului ce mi
s'au spus, care a prădat multe Lucruri, Şi aşa mă întreabă: "ce
lucruri am luat cu minel"
- I .. am răspuns: "aceste iconite cu patronul meu, care
o avem în odăiţa me ca să. ne fie în ajutorul nostru; iară
,JHa nomica".
Intre acei şase trimeşi era şi un adevărat credincios a
tatălui meu, care (;U el In 'am pus într'o căruţă. Mergând tâ­
nărul sei se PIW în dJ.ruţi'i., văzând ca se desparte de mine, am
rugat pc păsitorii lui Să'l dee 'V08 a-şi lua adio de la mine şi
LUl învoit.
Apropiindu-se de caruta me, cade în jenunchi, rugân­
du-mă cu lacrămi să nu fiu rnâhnită şi să-i făgăduesc că ori
i; l când tot a lui oi fi. .
I-nru dat nigăduillta cu încredinţare şi ClI arnari lacrimi.
:Jnforsul acasă>, dojana părtnţiior.
8'<1u pus în căruţe), cu trei arnauti, �5j ne-am pornit. La
rohatca l�şul}li m'au întâmpinat o carctă cu doi cai, triimeasă
ele părintele meu si m'au pus întrinsa. Ducându-mă, Întru In
ei într'o odae, unde întâmpinai pe tatăl meu, pătruns de su­
parare, eu lacrimile în ochi. Jj;u cad 10. picioare; el îmi zice că
aceasta an aştoptat de Ia minr la vârsta; c(ue se găseşte de 55
[734]
73-1-
ELEN.-\ HART[J L\RI
ani, şi hira, să mă pue la rezon pentru cutezare me, au inceput
au�:;te cuvinte, să-i Hlgăduesc ca să 1111 mă mai gândesc la tă­
narul, că el nu voeşte a mă lua de soţie, că-i cunoaşte carac­
terul cel em.porteni, ce-l are, şi am să fiu nenorocită.
Eu spre mângâere lui i-am dat acest răspuns de falsitate,
că de şi simt astăzi cunoscută în lume de-o asămine purtare,
din caii nu-mi ajută la fericire; ii făgăduesc cu conditie să,
mă pui într'o mânăstirc; şi tată-meu îmi făgădueşte sau mă- ,
năstire sau să mă mărite cu unul ce ':1 vroi el, că -am putut
fj inselată ca o copilă de 15 ani; iara pe tânărul l'au dus la
ouacta ocârruuir ii puindu-l pe pâne şi apă zece zile.
lm şi de acolo au g;�isit ocazie să corespondeze cu mine,
scriindu-mi că sufere şi cu curajul de a-mi cere tot ace fă.gă,­
duintă ce i-CiIH elat-o cu sc[�.pâ,nd vre-odată să fiu tot a lui.
Lam răspuns că ]';jrnic în lume nu mă poate opri. de
vreme ce el îr;,i ţine nigăduinţa; apoi a lui sânt şi voi 'Ii până
la ce de pe urmă răsuflare, ca la prilej i-oi dovedi.
Au venit vreme scăpării lui din inchisoare, Indată ce au
• scapat au alergat la protecţia consu lului rusesc Lele, avându-I
prieten tatăl lui, spuindu-i împrejurare şi pretendindn-i să,
poată. şede in laşi, precum i-au şi dat-o, fiind că ocârrnuirea
Moldovei vroe a-l surguni d in Iaşi la tată-său la 'I'ârgu-Ocnii.
. .
flcajfisfe şi rugăciuni la Sfinti.
De la întâmplare a dea zi după. aciasta veni o idee părin­
ţilor mei,' că, maică-ma c;:i soru-m« �;i eu să, mergem la biserica
Mitropolii, undo era o icoană Maica Domnul ui făcătoare de
minuni, ca s'ă faca rugăciune pentru linişte me.
Intrând in biserică pe ce ÎntAiu persoană se veele Inainte
ir'oanii, pe tânărul fă:câncl rugăci une şi preuJul pomenind
numele părinţilor mej, ca s�i li se Întoarcă imma asupra lui;
unde aceste cuvinte le auzi şi maică-me, şi cetind el rugăciune
s'au Întors ca su sc'-ducii. Atunci au dat cu ochii de familia
me, care l'au froparisd, ne(hlmC'i'indl1-se că părere perate fi
aciasta, sau minune maicii Domnuvlli; şi s'au lăsat pe o strană
până am sftll'şit şi noi rugăciune.
Am e,)it Iloi înainte de 11 'mn d·us, l!�l ducându-se Dcasă
s'au pus ,,;>i m\�ll scris un bilet in cele mai dulci cl1vinie de
[735]
735
dragoste, ce are pentru mine, şi cu Iăgăduinţa că toată viaţa
lui să munoiască la pământ cu mânelc şi să, mă tie pe mine şi
el a fi cel mai fericit din lume să-i mai raspund o dată, idee
me ce ele pe urmă; dacă ţin să fac chipuri să pot merji la
soru-mea, unde va veni şi el ca fiă ne Întâlnim cu hotărâre ce
ruai de pe urmă; dacă n'ai urma, voi auzi de sfârşitul' lui;
aceste toate scrise cu sânje din degetele lui.
Căsătoria.
Aşa eu văzând că el nu-si schimbă hotărâre, i-arn răspuns
Li ce ceas poate fi la soru-me, Însă rugândul mai intâiu să
nu se supere de această descriere ce-i fac, de şi eu astăzi sânt
cea mai nenorocită l'iinţă -şi degmdatd înaintea lumii. Acum
îi cel de pe urmă răspuns al meu; gândeşte-te bine că aceasta
fire să fie o legătură pe viata noastră, întâiu că en n'am avere;
al doile că n'am frumuseţa şi învăţătura de cât numai limba
me de rumâncă şi limba grecească. Pentru Aceasta te gânde­
ste bine, să nu vie o vreme să mi le reprosezi sau sa-mi fii
necredincios; care lucru ru'ar dărma cu de ispravă.
El îmi răspunde: "vin, te rog, scumpa rne, la ceasul ce
m'ei hotărât şi ni sigură că eu iti voi fi cel mai credincios
şi cel mai cu durere pentru tine, fiinţă nevinovată şi aşa de
puternică. în cuvintele tale, cari au să-mi rămâe suvenir: in
memoria me până la al 111eu sfârşit, mărturisind de purtare
şi nevinovăţia, ce cu mare noblesă o porti asupra ta. Eu sânt
al tău şi tu a me şi nimene nu-i în stare de a ne împedeca.
Al tău sclav până ]1'1 mormânt".
M'am dus la ceasul hotărât de întâlnire, luându-mi voe
de la maieă-me, când tntiil meu (101'1118 după prânz, zicându-i
că mă duc la soru-me puţin ca să, mai eu putin aer- M aică-me
mă sloboade, zicândumi să nu-i mai fac ce i-am făcut, J-am
răspuns f:'tgildLdnclu i cu nu. M'am dus in odăiţa me de m'am
pregătit a mă duce şi las răvaşul ce-mi scrisese tânărul de
hotărâre de pe urmă, pe masa în odăiţa me ca să-I găsească
părinţii mei;· precum rau găsit.
M'am dus, luându-rni adio de la maică-ma, şi am găsit
pe sluga tânărului la S01"u-me, care mă aştrpl-a să mă vacl1:i
ţi pe nrm:t să se duc5 t,a c1ee ele ştire tf=i,narului să vie.
[736]
ELE.N"A HARTULARI
Au venit îndata cu (lui cazaci de ,la consulat pentru paza
lui. Intrând în odaia, unde mă găseam, s'au aruncat la, picioa­
rele mele ca un nenorocit, r:e1'8ndu-nli mima încă odată pentru
totdeauna. pe care i-ani elat-o, zicânrln-mi că el m'au adus in
această stare ele slăbaciun« şi de tii steţă, ee-mi este zngrăvită
pe faţă; nu fii mâhnită, nu fii supărată, că astăzi şi pentru
totdeauna eşti a Bie si eu al tău, zicându-rni că el au dat j81bă
la tată-meu, la Mitropolitul ţ.{u'ii Veniamin Costachi, şi la un
Vlădică, ee era duhovnic părinţilor mei şi lui Grigoraşc!J,
Sturea, 'ce era protectorul tătâni-rneu, la care era sigur c,a
trebue să ne încuviinţeze cererea.
După ducere me de la părinţii se scoală. tată-meu din
somn; au aflat că m'am dus. la suru-mo şi au trimes (lupă
mine pe Iiciorul du misalc în trei rânduri ca să mă duc acasă
ţi m'am împotrivit cu cuvinte că am să mai şed la soru-me.
'I'ot in această vreme primeşte tată-meu jalba tânărului,
în care ii cere incuviintare de a mă lua pe 'mine de soţie, fă­
găduindu-i că tie va sili, cât, va, pute, să mă facă, fericită; iar
Jied:'\ndu-ne voc, si1. fie sigur t�.itî1 meu că are să fie 1110rt ele'
pistolul lui.
Bietul tată năcăjit fiind ele jalba ce primise, şi de ră­
vasul ce l'au găsit in odăiţa me, se hotărăşte a veni la mine
s.ă-mi elee sfaturile părinteşti. Vin amândoi eu maică-ma şi
mă ia într'o oelae sf'ătuindu-rnă că am să fin nenorocită tăcând
acest pas; întâiu că. nu ali) niI!li� avere, ca să pot trăi şi eă
el este o fiinţă, r urioză el (' iuţală.
Eu le-am răspuns că aşa m'e fost soarta, vă rog numai
blagoslovcnie sa-mi dati elin toată mima, că aceasta J)I'" Jaco
fericită, iar altă nimica nu vă cer.
In această 'vreme primeşte tatăl meu un r{L\';\f;: Ri trăsura
de la Grigoraşcu StUTZ;J. clwmitndu-l la, mihopolie.
Au mers şi au g�isit pe lvlitroporit, pe dnhoovnicll tăHtni­
lileu- şi pe Gl'igOl:!l0cuSturzn. lntn'ind 1:aJăl men s'au nclre:-:at
c{Ue trei spuindu-i că au pâmit jalbă de la tÂnărul
Le răspunde tată-meu: "şi ('u tot nsămine am primit".
_Au început a consfătlli această, chestie îndemnânc1 pe tată
1ll8U a ne da voe să ne luăm. Tată-meu le dă aeeastii, întîmpi­
nare: înt:'\iu de'nrm1ire; al (loile că t;:i,nărul nu are nimică
[737]
I
i
737
;.-
avere şi nici tată-meu nu are de lUlC]P să-mi deo o zestre, ca
sit putem trăi".
Mitropolitul căutând pravila au găRit că :';(� poate el ne
lua; iar cât pentru averea au dat făgăduinţă Grigol'nşcu Sturza
că el a fi îT!starc ,1 ne pute da ajutorul lui, precum ne-au
si dnt.
Atunci tată-meu s'au desidai şi mergând acasă. arată
maică-me .inconjuraro şi consfâtuindu-se amândoi s'au unit
! cu mare U11I'('J'C, g(lIldind că am si) fiu nenorocită.
S'au hoUinî.t şi au scris 1111 biletel suror-ii mele, ca să,
meargă la dânşi şi să-i dee imputernicire a ne cununa şi a-mi
da şi ceva din lucrurile helruitoare pentru cununia me.
In acel ceas ne g'ăsil1l cu totii Ia masă, soru-me cu eloi
copii il ei, eu şi tânărul, unde eram la mijlocul mosii. Indată
biată soră au lăsat masa şi s'au dus la părinţi. S'au Întors cu
bl1eul'ie ce mai nemă.rginită pentru noi.
S'au llt�Hirht; pe a doua zi .Ioi să, ne lie cununia.
La ceasul pregătit, iată o SU1"lJ1'izel a protcctorului nostru,
indemnând 1)0 fini lui, MihaiL Siurza, de cari am fost botezată,
si't vie să ne cunune; 11 nde au şi venit şi ne-au cununat cu fiul
lui Dimitrie, la anul 1827 Iunie 10, fiind numai maică-me şi
fratele meu Iancu, caro era mai mic de cât mine; şi s'au împli­
nit dorinta noastră cu ajutorul lui Dumnezeu eu ce mai luare
Inul tumire.
])upă nuntă.
Să venim aCUUl la rezultatul vietuirii.
A doua zi vine lU1 văr al meu, ce şedea, la părinţii mei,
ne-nu adus-o; însă vroiam pâino , sluga ne zice că soru-me
doarme şi sunt cheile la duinueaei. AUI zis cătră bărbatul iuru
S�\ trimetom :-;:'1 llO cumpere două frunzele. Tel îmi .răspunde
C<1, n'are pâ'l'ule, am luat CclfP(),L tot cu acea multumire.
A doua zi vine un ",3.1' al meu, cI' şl,de;1 la părinţ,ii mei,
j l'j])Wf) de ui :-;;1 JW Î1H]('11llW Stll&lclj('rn să ne dee hlago:-;lO\�enie.
Cu toate eă ,WP<lH1 ln,H'C sfială, ne-alU hotăJ'nt a ne duce.
Ducilnclu-ne ,11ll picat tilYlrmc10i la picioarele lilti'tlui meu, ru­
�dindu-ne ::ii) TiC' j(�I't(�. Cl1l'gfmdu-i lacrimile din ochi, ne-au ier­
tat şi ne-all bl:lgoslovit elin toată jnimil lui; ţot H.sămine şi
ma,idi-me.
[738]
738
ELENA HARTULARI
Au poruncit să ne dea dulceaţă. şi cafea. Maică-me ImI
dă cheile şi-mi zice: "merji şi-ţi fă trataţie singură".
Am şezut până sară, până am ŞfÎi;7,Ut şi la masă cu dânşii.
Şi când am ,eşit să ne ducem, tată-meu ne angajază sa, mer­
gem a doazi la masă Ia dânşii.
Ne-am dus şi viind tată-meu acasă la masă, unde ni-au
găsit şi pe noi, şi fără să fim noi în vreme, când am şezut
la masă, au trimes In soru me şi ne-au adus toate lucrurile ce
le aveam. . li
Ieşind eu de la masă, mă duc să-mi vizitez odăiţa, în
care şedeam când eram demuazelă. Deodată să-mi văd toate
lucrurile mele, aduse de la soru-me. Atunci m'au cuprins o tri­
steţă, gândind că soru-nie m'au dat afară. Dueându-mă în
odae la maică-ma m'au cunoscut că sânt supărată: mă întreabă
ce am; îi spun; iară ea de şagă deodată îmi zice: iată, scru-ta,
care te-au protegiuit în toate .... ! şi mă lasă puţin în năoaz, şi
pe urmă îmi spune că dumnealor au trimes de mi-au adus lu­
crurile; atunci mi-am venit în curaj şi mă, duc la picioarele
maică-ma multămindu-i şi rugând-o să-i fie milă: de mine.
Biata mamă, cu ochii plini de lacrimi, îmi dă toată mân
gâerea; spune şi bărbatu-rneu.
După. acestea maică-me imi dă iarăşi cârrna gospodăriei
pe mine, zicându-mi că cine are să-i caute pe dânsii! mai ales
că maică-me ce găsia pătimaşă de boală. de j ani de zile, de
la o pierzanie a unei copile; şi deprinsă. să o caut eu, eram
Cu cea mai Ula re îngrijăre de a o căuta 'singură cu mâna me.
In toată zina o schimbam; îi făceam mâncare, care poftia; in­
grijam pentru toată gospodăria casei şi de tată-meu; şi orice
se ceria la gospodărie: dulceţi, murături, vutce, le făceam
şi-mi căutam şi de a mea gospodăr ioară; ingrijam de bărba­
tul mieu, când. eram şi grea cu copilul dintâiu.
Peste doă luni au inceput a veni crcditorii bărbatu-meu,
cărora' le era dator cu 3000 lei şi peste o săptămână i-au pus
cxe9uţie ocârmuirea casă plătească, şi el nu avea nirnieă de
unde să plătească. Ceream la tată-meu; şi el îmi zicea că nu
81'e; că aşa mi-a plăcut..., să rabd! Ceream la soru-mea să ne
împrumute şi ea zicea că nu are, �tijnd ei că de mi i a da
n'am de unde să-i plătesc!
Ne-am chinuit aşa vre-o lună de zile, până întâmplarea
[739]
739
au adus de' tatul bărbatului meu i-au trimes un sinet eie
5000 lei, ca să-i scoată de la o persoană şi să i-i trimeată.
Bărbatul meu văzând că alt chip nu are să-şi plătească
datoria, au dat sinetul tatâni-său la ereditori, pentrusuma ce
datora, şi scrie tătâni-său ce i-au făcut, rugândul să 1111 se
supere, şi de-a trăi i-a plăti el!
primul copil.
Peste ]0 luni am scăpat de sarcină, într'o trudă de 4 zile,
unde era maică-ma şi tată-meu văzând chinul meu, pătnnese
de durere de chinul meu, veni la .mine cu o ieonită Maica Dom­
nului, şi mi-o dă spunându-rni cii Cil această icoană l'au făcut
şi pe el maică- sa
Iritr'adevăr n'au trecut vreme de un ceas şi am scăpat!
Bărbate-meu nu s« găsia acasă; era trimes de Mihali
Sturza la un interes a lui de bani în Basarabia, la Sculenij
care a doa zi dupa .. scăparea me au venit, mergând mai în­
nainte la ,Stuma de i-au unt bani, suma de trei l�ii de galbeni. _
El s'au bucurat când l'a văzut pe bărbatu-meu că eu m'am
uşurat şi i-am {acut un băet, pe care el are să-I 'hoteze.
Au venit bărbatu-meu acasă, plin de mulţămire Că, i-au
făcut slujbă, în care au fost dus şi m'au găsit şi pe mine seă- '
pată, spunându-mi că Sturza are să ne boteze copilul. Asă­
mine şi tatăl meu s'au bucurat că. au isprăvit acest interes
pentru Întâia slujbă, care l'au însărcinat.
După zece zile au botezat copilul Stnr7.a cu a lui nume,
iar la botez îmi dă mie una mie lei prezent şi pe bărbatu-meu
il angajează de gramatic lael şi stărueşte si-! pune uameş la
Iaşi, şi ne făgăduieşte protecsia lui ..
]Yioarfea mamei
După trei luni a usurintii mele, Lată-meu era silit a se
duce în Rusia pentru un proţes iar a lui Gris·oraşcu Sturza;
care s'au şi pornit, Iăsând pe maică-mea binişor din boala ei,
care fiind închis În carantină tată-meu, peste câte-va zile
maică-me văzând că au ramas fără el, i s'au schimbat boala
in mai I;U, slăbind elin 7.i în zi, cu mare suferinţă, că au trăit
[740]
740
�
EL.F.NA HARTUL.Ali:.1
foarte în unire aproape :�u de uni' şi l'au iubit foarte mult; si
după cinci zile n pornirii tată-meu, maica-mea imi spune �fî
IDOal'C, să-igătesc Iumânarea; să-i adun toate prietenele să-şi
i(\ adio, precum .un şi Iricut; :;;1L::iinel eu şi bărbatul rnieu şi
soru-mea şi f'rate-mieu bilga dânsa, DU inceputa se ruga pen­
tru sănătatea şi viaţa tătâni-ineu şi 1\-] ierta după obiceiu; În­
cepe tot asemenea ;;.1 pentru noi copiii, dându-no hlagoslovenic
cu lacrimi. Se n(lrec;ea�ă cătră mine şi-mi zice să-mi fie milă
de tată-meu să-I caut bine, să fiu curninte, Sg fiu cu credinţă
bărbatulur meu, CDTQ I'nm luat cu atâta dr.igoste: să-mi fi((
milă. de punga lui şi (le, ostenelile lui, să fii m.ună adevărată
copiilor tăi, că aceasta ceJ'epunmezeu de la noi femeile. Acum
1 rimete să vie preutul cu sfintele s2î mă împărtăşesc, că. se (l­
propie ceasul Am adus proutul şi peste două ceasuri după
irnpărtăşenie s'au săvârşit din viata pc miinile melc. Am În­
gropat-o a treiazi şi tată-meu n'au ştiut până. peste o lună.
Am rămas in casă. singuri şi fără mijloc de visţuirc, şc
Z[l11c1 tată-meu peste Prut zece luni. NlJ stiatn ce să mă [ac!
Mi-am luat curajul şi m'n�n dus Jn Grig01o'ş Stu/I'ZO şi m'am
tel.ngnit de poziţia me, Fiindcă protectorul meu JTUwli Siure«
se găsiu la Bucureşti dus, BiliIilnul având milă de mine, îmi
hă.rilzeştc () sută Iei pe lunii. pentru cheltuiala casei, şi l'ăvaş
, deschis cătră posesorii de In JI10şI1Je lui, să-mi elco de toate Cf'
voi avea trelminţă, i(\!,;nd h�tl butu-ineu slujba de vanH::;: 1a­
şu lui, iarăşi cu o stltă lei pe lună; şi alte bunătăţi de la bil.­
trunnl pe fieş1:e care zi: 4 1'J',111z01e, o jmni1tn tE' ocă vin pentru
mHsa mca., şi orice voimn c1(� la camnnllui, .-:;i la zile mari pre­
zel1turi câte 20 până la 30 g:dl!eni, îngl'ijimlu-să <1-1:ni trimete
Acum enUl1 bine, înlesnjYlc1u-�l' bi'il'hahlJ meu cu bani,
lwlna cle la un gheJier:11 'J ni') pe fiecnre ltm{j [Jlainte să-i dea
pfmi'Î la '(lO galbeni; ţine doui'i c1l'Oş1:e, C;Jr(' le lnehil'ialn RlLŞi.
Şi ilH tU'mat un an acenc:ta.
Văorăriful C:ecuciu/ui.
La 29 vinn la noi rm l'l'iclen, câminolulllie ShtJlu c1('la
'J'l'ClHli, care ia (le 1(1 ocftl'n111ire olcnpul văc1răl'iLulu i din (ara
dE' gios, şi propune hi'll'hahl-]Jwll (Il, \'l'Ol':;tc� si'i fie efluliîtM, sil
- ,. ,
[741]
lSTOR[,\ VIETll �'IELE
74t
împartă câştigul, El ii răspunde că. mai întâi trebue să se in-
1rebe de Grigoraş Slu1'zCI) la care au-mersu şi l'au întrebat şi
el I'au Învoit ca sămargă; s'au alcătuit cu Sţupul şi s'au dus.
In acea vreme din nenorocire era boala ciumei in Iasi si
In toată. ţara. Am fost silită să ies şi eu din Iaşi şi rnă duc in.
un prieten Ţigănuş, la moşia Sascut, care o i.inea'Tn posesie.
In acea vreme aveam pe copila mea de J luni, şi-i dam eu ţ�iVi.
I .. m luat-o numai pe ea şi copilul ce-1 aveam întâi îl las acasă
• v' i
cu munca Ş1 cu un 'var al meu.
Inti-'unn din zile vin ni ş1(' negu �8.tori capitalişti la r iYIf-
11'UŞ şi şăzând la masă incep a spune că au fost la Nicoreşt ila
vădrari de şi-au cotit vinul. 'J'igănil:;; îi întreabă ce făcl'nw
boerii vădrari. Ei neştiind că eu sânt 'femeia 'unui vădrar, in­
cep a spune că petrecbine; în toată sara cu muzica petrec, şi
că sânt angajati, spuind 8JIUme cu cine. 'I'igănus au rămas ui­
mit şi nil ştia cum să le zică sA tacă ..
Sculându-n« dela masă, am intrat in odae 111 mama Tui
Tigănuş, unde eruu si doă surori a lui, plângând cu amar. Le
rugaiu să zicii lui rrigă.nul;i să-mi dee car, sa mă duc la bărba­
turneu. El mă. impotrivia şi m'au năcăjit vre-o trei zile. Eu
(le SUPAl'il!'(' m'am îmbolnăvit şi mi s'au stârpit tii.ţa şi am fost
siliUi să caut muncă, şi in toate zilele aduceam femee cu tAţii,
�le·mi hrilllia copila. Şi eu maro greulateam găsit, dar urn
lăsat-o până la �� ani la manos in Sascut şi eu m'am dus In
hărbatu-rueu Ia Nieoreşti, care C1) bucurie m'au primit. Jnsti
i-ain spus ce am am;it; însă el s'au supărat. M'am lăsat pe
încrederea lui şi mn }'�imas C11 dânsul. După o săptămână ies(;
() intrigă între cmnpi'irll.torii vădrăritului, c(J,m1;narul Ilie
8tuZJU, şi I01'claclvi Brânişteant6 din Iaşi şi se desfac de tovă-
1':1şi8, dând hclrtie la. oc&.rmuire di ei se leapădă. Se adresează
oeitTmuirea că.tră hăl'batn-meu să caute slujba pe contul viste­
riei, supt chizA.şia ce logofâtul G1'igoraşcu Stu1'za, au dat-o;
llin care au dus folos oci'innuirii 800 galheni. Şi sfârşindu-şi
(l'caba ne-anI dus la Focşnni şi ne-am luat celo trebuincioase.
lntorcân(h:l-n� de la ]'ocş[ll1i luăm ştiintă că n�-au murit co­
pilul, ce-l lăsasem la Iaşi. Qea mai mare Î'ntristare au fost pe
noi, că eram nemângâiaţi!
Ne-am întors la urma noastdi la Iaşi, Imae am găsit ŞI·
pe MihnIi Sturza venit ele' la Bucureşti.
[742]
742
lJolera În Jaşl.
, ELENA HARTULARI
La anul 1830 au fost holeră cumplită în laşi şi în toată
tara; în cât am fost siliţi să eşim din Iaşi, eu mă găseam
lehuză şi am lăsat copilul la un sat la muncă, şi ne-am dus
într'un cumpăn la o moşie în munţii Mesteacănu, unde şi acolo
au ajuns holera. Am şezut vre-o 2 luni şi sfârşisem cheltuiala,
ce ne luarăm. S'au dus bărbatu-meu singur călare la moşia
Coemeşii, linde se găsia G-rigoraşcu Sturza şi i-au trimes răs­
puns unde ne aflăm şi că, nu aveam de cheltuială. Ei ne-au re­
comandat la altă moşie a 10l� la Cristeşti, unde era posesor
. Beiibou, care cu mare mulţumire ne-au primit şi ne-au ţinut,
până s'au curăţat Iaşul de holeră, de la Septembre şi până la
Ghenar, Am trecut Ia' Iaşi la locuinţa noastră şi după două
luni au venit tatăl meu, în care vreme au intrat Mihali Sturza
vistiernie.
Vameş la Suceava.
Vrcind.» Avansa pe bărbatu-meu rau rânduit vameş la
ţinutul Sucevei. Şi când ne-am dus această avere o avem:
61;0 galbeni, o droşcă dăruită mie de Mihali Sturza şi o droşcă
lJoă făcută din speculaţia bărbatului meu, care când m'am
dus eu să-mi rădic totul, am vândut acea droşcă noă cu 180
, galbeni şi am adus şi aceşti bani la bărbatu-rneu.
O dată cu rfinduirea bărbatu-meu de vameş, au fost şi
înfiinţarea Regulamentului in toată tara şi s'au năcăjit o
lună de zile, stând zi şi noapte în oanţălarie ca să dea o de­
rnarsă acestei regule; şi după ce au isprăvit le-au trimes la
Iaşi să le vadă vistiernicul de sânt bune; şi el au rămas mul­
[urnit în cât tot pe bărbatu-meu l'au trimes să pue aceste re­
gule la toate ţinuturile.
Intorcându-so la Iaşi, după. 10 zile, visternieul an răpor
tuit ghinărarului J oliuchin, fiind el ocârmuitor tării, şi s'au
mulţămit cerând să cunoască pe bărbatu-meu. S'au dus şi i-au
făcut mulţumire pentru slujb� ce i-au făcut şi i-u dat de­
cretul de căminar, recomănduit la domnitorul ţăr-ii ce va fi
după ducerea Ruşilor din ţară, ca să-I întărească să fie valabil.
S'au Întors acasă la Fălticcni, tot în slujba lui de vameş.
care 811 fost doi ani.
[743]
· ISTORIA VIEŢII MELE
743
După vre-o câteva luni, vine un călugăr jn-himandrit şi
dichiu:Mitropoliei, ŢI elişcu, să dee în posesie o moşie Zamosiia
din tinutul Dorohoiului, ce era a Mitropoliei, cui va găsi, s'o
iee cu pret de 600 galbeni pe an, şi GOa galbeni f'ilotim arhi­
rnandritului Velişcu. S'au hotărât barbatu-meu s'o iee. Nu
avea destui bani ca să, dea, fiind că Velişcu cerea filotimu de
500 galbeni inainte. Au mers barbatu-meu la un neguţător
jidan Strul Focsăneasiu, ce era capitalist in Falticeni, şi i-au
propus să-I împrumute cu 500 galbeni 'cu cuvinte că de-a trăi
i-a plăti, iar de-a muri a rămâne păgubaş,
Neguţătorul ştiind că bărbatu-rneu n'are avere, dar vă­
zând cujetul cel curat a lui au scos şi i-au dat banii ceruţi, şi
au luat moşia pe 4 ani.
Ne îngrijam acum să luam semânturile trebuitoare.
Tot în această vreme ne-am cumpărat un loc pentru ca
să ne facem casă, pe care am dat 3000 lei, fiindcă şedcam cu
chirie.
lJaron Cristea de la j)umbrăveni.
In ţinutul Sucevii la moşia Dumbrăveni se găsia Baron
Ioan Cristea, om foarte Înstărit şi, fără familie. Auzind că
ne-am luat loc pentru casă, de o data ne vine un prezent de
500 cară nuele şi pari de stejar şi o scrisoare rugându-ne să
le primim ea să ne fie ctitor Ia facerea casei noastre ca să
îngrădim locul şi din acei oameni, ce vin cu carele, să oprim
20 ca să stee să îngradească locul.
Bărbatul meu îi răspunde,- mulţămindu-i mult, însă nu
se dumeria ce fel de om este acesta, care nici ne cunoaoşte să
ne facă asemenea prezent, de cât in această privire că băr­
batul meu era' vameş ţinutului.
La vreme când a trebuit să se are şi să se samene moşia
ce o luasem, au venit o altă, idee dumnezeiască baronului,
ştiind că noi nu avem avere şi să, duce la moşia noastră, unde
era îndepărtare de dânsul de două poşte şi duce 20 plngnr'i şi
cu sământa trebuitoare şi chiamă. pe vechilul nostru şi-i po­
runceşte să scoată şi plug-urile satului şi zice vechilnlui: ""ară
şi samănă'; aceia ce fac, din porunca stăpânu-tău; numai caută
că am să. stau şi eu aicea".
[744]
744
ELENA HARTULARJ
Au scos vechilul plugurilc satului, care ierau 60 ŞI m
zece zile au sămănat 350 fălci săcară, grâu şi popuşooi şi au
lăsat sămânţă şi loc arat ca să samene şi hrişcă şi malaiu 30
fălci, şi mie îmi lasă tot felul de sămânţă pentru grădină,
zidind baronu veehilului să nu ne inştiinţeze nimic despre
acestea. .
Aşa noi neputâudu-ns in Iesni mai degrabă a ne duce la
moşie, ne-am dus în săptămâna mare de lângă Paşte ca sa
punem la arat şi să facem şi Paştele, până om isprăvi do
axat şi de sămănat.
Ajungând la moşie, uitându-se bărbatul meu pe câmp :
vede arat şi sămănat. lmi zice mie: "soro, a mea părere este
că văd arat; bine! dar şi sămănat, II; bine arat; arată vred­
nieia vechilului; dar şi sămănat, cum � când ÎIlC'ă nu am tri­
mes sămânţa.
Am ajuns la casa moşiei; vine vochilul care eraun preut
din acel sat.
Il întreabă bărbatu-meu. "părinte văd că ai arat şi ai
sămănat , clar cu ce i"
El ii răspunde: "cu mila lui Dumnezeiî f;;i cu ajutorul
baronului Crrste sau mântuit de arat şi de sămănat, după cum
aţi poruncit", spuindu-i toate cum au fost.
N ema uimit amandoi de mirare. Aceste toate le-au făcut
zieând c�, Doi sântem nişte copii fără avere şi ca avem şi doi
COpIl.
Am şezut vre-o câteva zile, de ne-am regularisit prasila
şi grădina şi ne mai având ce mai face ne-am Întors acasă, de
. am făcut Paştele; însă ne-am . dus pe la baronul să-i mulţu­
mim, şi să-I cunoaştem,' cu echipajul, care ne găsiam cu o bri­
şcă cu trei cai şi Cl1 un slujitor al moşiei călare.
Baronul văzând pe slujitor, au cunoscut că sântem noi şi
. au eşit- cu cea mai mare bucurie înaintea noastră şi ne-au pri­
mit n0ştiind. ge si), ne facă de m ulţămire că ne-au văzut şi
ne-au ţinut până a doua zi, dându-ne ospitalitatea cea mai
bună. !
Când au fost· ceasul pornirii noastre, i-au dat bărbatului
meu"'2 pistolase mici pentru copilul Nicu, ce-1 aveam, ca să le
aibă de suvonir de la dânsul. La trăsura noastră au pus feluri
do rnarinaturi si uscătur] şi vre-o câteva butelcecu vin voohiu,
[745]
ISTORIA'\'lETII M[cLE
I4S
fără să Sitim noi .• Câild :ne-am despărţit cu feluri ele nmabili­
tăţi să nu-i mulţămim 'la acele ce el ne-a făcut, fiind că el Be
supără.
NC-ilJTI pornit aCRs8, plini ele mulţămire de acest har ce­
l'E'SC; şi în săptărnâna Iuminată m'am dus eu la laşi şi am spus
tatălui meu de această 'minune, care mult s'au mirat de un
asemenea om, şi a Spl1S lui Mihali StuTza,. care raui venin
a crede şi ma chouma pe mine să-i SP1lJ1 toatâ împrejurarea
si-mi zice: ,;peste voi este o mâna din ceruri nevăzută" .
.
M'am înturnat acasă; şi cu vointa acelui prea puternic
s'au făcut în acel an o recoltă foarte bună, în cât am plătit
. datoria jidovului şi ne-am folosit şi noi cu 1500 galbeni, vân ..
zând şi sămânţa, ce o cumpărasem pentru moşie şi am scăpat
c1l! nevoi.
(Va urma).
'I'ăl măcit după cirilice de
Gh. Ghibănescu
)
[746]
746
lVr. ,STERL\DE
CARTE POŞTALĂ
Nti te mai doream de fel
draga mea, dar nu-s oţel,
şi pe-aici e-atât de rece
şi-apoi vremea 'ncet mai trece
ca de vrei nu vrei te {lira
dordl, gândul, zarea surâ ...
Intre muntii din Slanic
câniul oieţei-i sterp şi mic,
sufletul coclii, prâfos
şi adesea de prisos ...
Numai trupul se râsfaţâ
iâruir, [raqed, plin de oieaţâ,
.\$, trupul, singura. minune ...
Şi când prinde'n munti sa sune
buciumul, de-ai li aproape
lânga murmurul de ape
viaţa ne-ar parea mai buna ...
" . x. \
Tu departe eşti de-a luna.
Eu sunt singur, singur: stânca!
Cum de mă mai cheama inca
dragostea aici în munte?
O! cât zbucium sub o frunte, ..
Dar cât timp vei fi departe I
vei li scumpă ca o carte
nepermisa şi 'ncuiaiâ:
[ericirea-adeoâratâ
e când n'o atingi cii mâna ...
M. Steriade
[747]
ATENA
" ne�la Salonic la'[Atena, pe un elegant vapor grecesc, se
1t-îgr,1mădise ;mulţi călători: oameni vre-o 50 şi oi cam la 500.
-�"Tovarăşi de drum [aveam pe d-I CeIea, bunul Român,
până vom putea'spune poate mai târziu de el "marele Român" 1).
Mergea în capitala Greciei pentru ja se învoi cu ministru]
iIomâniei ;în1 vederea plecăreii Cuto- Vlahilor în Dobrogea.
Omuljlacesta, domnul Celea, mă interesa, nu atât fiindcă
era prevăzut cu ::certificat de bun cetăţean - nouă copii,
din care cel mai mare lovit de pragul major ităţii şi cel mai
mic încă neînţărcat,-nici fiindcă la vârsta de 50 de ani Iupta
pe�tru cauza românească cu avăntul unui tânăr de 20, mă
interesa în deosebi din pricină că vedea el negru unde eu ve­
deam alb.
-Ce cauţi la Atena, domnule? eu mă duc pentru cauza
noastră, dar d -ta, ce vrei acolo?
-,Eu mă duc, zic, pentru cauza cealaltă. Cauza că ni
s'a "îmbuibat capul în şcoli cu batrâne povesti, care, de! copil
prost cum eşti la vârsta aceia, iţi intră' în. suflet şi nu mai
vor să plece. .
1) Vezi articolul: Salonic, în Conv. Lit. No. Iuli'e-Augusl1026,
[748]
748 C. GA�E
.,
-CI�sicismu, hai � ... Ştii ce te duci Să vezi ţ Pietre!
---'Pietre ... poate ... dar albe. Albe de lumina atticului soare,
albe de strălucitorul alb ce a tăşnit prin veacuri din geniul elen.
-Negre, zicea el. Inegrite de inimele celor ce ne fac as­
tăzi să pătimim.
Cand am ocolit capul Sunion, pe culmea căruia coloane
din templul lui Poseidon stau încă de veghe, când am intrat
în golful Saronic, printre insula Gaidero şi coasta inhorbotată
a Atticei, - în adevăr, numai pietre am văzut!
Dar stâncile au frumuseţea lor, ca şi pădurea, ca şi pus­
tiul, ca şi marea! Şi-apoi, în priveliştea aceea, ce măreaţă
evocaţiune!
Impleticite, ca un chenar de veche uşă de biserica,
stâncile Eladei încercuesc zarea, despărţind cu albul lor al­
bastrul siniliu al mării de albastrul de safir al slăvii,
De-o-parte coasta Atticei, de cealaltă Peloponezul ; în
faţel se ridică istoricile insule, Egina -grea de aur şi glorioasa
Salamina; iar departe, în fund, culme de munţi abia zar ite,
Megara şi Acrocorintul.
Pe măsură ce înaintezi, Salamina creşte 'în provă, şi în
tribord, încet, 1111ul căte iunul, se arată amănunte din decorul
atenian: Hymet, muntele violet, Parnasul cenusiu şi albul
PenteIic, un bloc de marmoră, din care s'au' desprins por­
tice, temple şi statui. In mijlocul lor e cuprinsă Atena. Inci"!
nu se vede. E învăluită într'o ceaţă albuie, care pluteşte pe
vale - praful din oraş. '
T;t>e malul m�rei in schimb, în bătaia soarelui, sclipeşte
Phalera ca în vremea lui Theseu, Munychia pe un dărnb, !§ea
mai albă din toate, şi Pireul în fund, abia desluşit.
Arunc acestor porturi o privire grăbită, căci ochii îmi
stau aiurea, în pElI1Za de praf ce învăluie oraşul.
Inima-mi bate, bate .... �i nu ştiu, e bătaia ei .sa u
apropierea care destramă ceaţa. Incep a zări forme ... mun­
tele cel de colo, căpătănă ele zahăr, parcă ar fi Lycabetul ...
iar mai jos, Doamne! s'ar putea oare să se vadă de aici?
Parcă ar fi ... Doamne! Doamne ! ... învineţit de atăta sânge
ce-mi zvăcni deodată în tarnple, apuc de braţ pe Celea şi']
întreb cu glasul stins: _ .
[749]
ATENA
749
- Acolo ... la poalele Lycabetului ... se zăreşte ceva ... !
Nu îndrăznesc să spun cuvântul, 'parca mă sfiesc ca de
o profanare. Iar el mi'l trânteşte în obraz:
- Acropola.
Ea!
Si pata cea albă care străluceşte de-asupra ... fireşte ... Par­
tenonul!
Minunea cea mare este că le poţi vedea de aşa de departe, în
decorul Atenei) sub cerul Eladei, în priveliştea întregită a munţi­
lor şi a mării, Istoria Greciei încercuită în sfera vizuală a doi
singuri ochi.
Te lasă rece pe D-ta, zi, Domnule CeIea?
- Ce să mă lase rece?
- Partenonul ! ". Acropola, Lycabetul, Munychia şi Pha-;
lera, Salamina şi Egina.
-Mă mişcă pemine durerea omenească. Pietrele n'au suflet.
- Au, domnule Celea! Au sufletul celor ce-au cioplit
în ele. Au privirea celor cari le-au privit. Au ascunse în pori
dureri, bucurii, năzuinti, strădănii, Au colectivul suflet al unui
popor !. .. Cât despre acestea, au din toate câte-o parte. Omenirea
civilizată din sufletele pietrelor Atenei şi-a făurit un suflet!
Be-e-e-c.e 1 făcură oile.
Iar Celea de colo:
La căsăpie, oiţe dragi, surori cu noi, Macedonenii!
Mergeţi să vă taie pe pietrele Ateoei, în porii cărora zace
sufletul omenirii.
__ o Be-e-e.e-e ! făcură oile.
*
Vârtejul de găndiri şi de simţiminte m'a luat atât de repede,
incăt nu mi-am dat seama cum am ajuns de-odată în inima
oraşului. Tin minte de un vapor care. n'a putut acosta, căci
portul Pireului e prea puţin adânc. Tin minte de o barcă ce
ne-a dus Ia mal, de -un barcagiu bătrân, cu carene-am certat,
de-o goană apoi pe jos cu geanta la spinare, de-o gară, de-un
tren, .... a 1 pe aceasta îl ţin bine minte, fiindcă e un tren electric
Care merge pe acelas drum, de-alungul căruia altă. dată erau
in şirate 'zidurile lui Pericles, - apoi nişte gări, Phalero, Thi­
sion, şi in sfârşit gara Omonia. O scară, o stradă, o piaţă­
palmieri (ofiliţi), căldură, mişcare, zgomot: Atena 1
76392. - Cou vorbir i Literare
3
[750]
750
C. GAKE
Pe piaţa Concordiei, faţă cu cei patru palmieri ofiliţi,
se răsfăţa hotelul nostru. Pretenţii mari, murdărie la fel. Măr­
turisesc că atunci n'am văzut nimic. Am procedat la o mică
ferchezuială şi m'am dat jos în hall. Era ora 5.
- Vii cu mine? zice Celea.
Vin. Unde?
- Luăm întâi o cafeluţă, pe urmă trecem pe la legaţie.
- Ce faacee ? Mă duc să văd Acropola.
- Bine, frate, zic-e, ai toată vremea. Mâine, poimâine,
săptămăna întreagă.
- Ha! Şi nerăbdarea? Cui o las amanet? Nu, dragă,
du-te singur. La revedere.
Şi cum o să nimereşti?
- De asta ţi-e grije? Cu nasul, ca copoii.
- Stai să-ţi spun: eu cred că trebue să o iei pe strada
cea de colo drept înainte, pe urmă a doua la dreapta.
Portarul hotelului, care ştia româneşte, se amestecă în vorbă:
-- Nu, domnule, pe acolo n'ajungi. Mai bine să iei un
ta ximetru, că altfel e greu de nimerit.
Oho! Dacă e aşa ... două câte două m'am dat scările
jos, fără măcar să mai intorc capul în urmă.
Nu cred să fii făcut mai mult de 50 de paşi şi în capătul unei
străzi, OdosEolu, zăresc stâncile Acropolei şi un colţ din Erech­
teion deasupra. E una din frumuseţile Arenei, felul acesta cum stă
vechea cetate ca o coroană peste oraş, de-o vezi de pretutindeni.
Mi s'a furişatatunci banuiala în suflet că dl, Celea n'avu­
sese nici odată vremea să se uite Ia dansa. Cât despre portarul ho­
telului, era, îmi închipui, cointeresat la compania de taximetre.
; * ti,
* *
Pentru oamenii cu cultură clasică, cari nu s'au mărginit
la învăţătura din şcoală, carr au mai citit în viaţă ici-colea
câte ceva, prima ciocnire cu Acropola - ciocnire, nu găsesc
altă vorbă - este un eveniment răscolitor de suflet şi de
gânduri, care rămâne. întipărit in minte pentru totdeauna.
M'am urcat de zece ori pe stâncile ei, in fiecare zi a
celor zece zile cât am stat în Atena. Am văzut-o în zori, în
amiază, în amurg, pe soare şi pe ploaie. A văzut-o albă, au­
rie, cenuşie şi neagră. A văzut-o întotdeauna aşa cum este
ea, evocatoare massă de ruine.
[751]
ATENA
751
Dar - cu tremur în suflet, cu ochii într'aiurea şi cu
mintea'n călduri, nu cum e, cum a fost, cu Partenonul ei,
strălucitor ele noutate, abia eşit din mintea lui Pericles, n'am
văzut-o decât o singură dată .... rntaia.
A şi fost o ciudată întâmplare care a pricinut simţimăn­
tul acesta: pierderea noţiunii prezentului, străbaterea veacu-
rilor într'o clipă şi reaflarea mea în Atena, sub archontatul
lui Theodoros, în anul al 3-a al Olimpiadei a 85-a!
Presimţeam de cu vreme că o să fie ceva deosebit,
parcă demonul lui Socrate îmi şoptea mereu: "Mergi, te-a�­
teaptă veacurile, prăbuşite ele de-andoaselea. Mergi, întoar­
ce-Le acasă la tine'"),
Şi astfel am trecut pe lăngă Turnul Vanturilor, pe sub
poarta din Piaţa Uleiurilor, prin ulicioarele care urcă sus la
cetate, umblâncl aşa, ca pe drumuri bătute zilnic, ca pe
langă vechi lucruri cunoscute, pe care nu te mai t opreşti să
le vezi.
Abea când m'am isbit cu nasul de stănca Areopagulr
m'am oprit o clipă mirat. Atât de mare? Atăt de aproape
de Acropolă ? chiar colea. faţă în faţă cu Propyleele ? .... Dar
se vede că, de! două mii patru sute de ani! am uitat, ce SEi
fac? Sunt lucruri mai proaspete despre care habar nu mai am
Iar glasul demonului socratic îmi zicea: "Mergi, mergi 1"
�i mergeam. Dar eram între vis şi realitate. Altfel, când am]
cotit cărarea pentru a urca în sfârşit la cetate, n'aş fi avut de
unde să ştiu) ce e clădirea cea mare care se ridică Ia poalele
Acropolei, în partea-i de sud-vest�"Eul" meu de atunci n'oţputea
cunoaşte, căci pe vremea lui era o grădină acolo. "Eul(' meu
de azi a ştiut îndată: e Oc1eonul lui Herod, clădit de către
Tiberius Claudius Atticus, în anul 160 anie Christi natum ....
Şi ziceam că:nu am memorie!
Este ceva acolo şi nu pricep ce este. Lume, lume, o
îmbulzeală nemaipomenită.
Dar ce mă priveşte pe mine! Asta-i lumea de azi. Eu
caut pe alta, cea de altă dată. Dau să mă întorc cu faţa în­
spre Propylee, dar simt parcă mă trage dincolo ceva, şi iarăşi
glasul demonului, poruncitor aproape: "Mergi! Uită-te şi tu 1"
1) Un glas de altfel de-a'ndoaselea şi el, căci demonul socratic nu
poruncea niciodată "a face", ci dimpotrivă, sfătuia "a nu face".
[752]
752
C.GANE
M'am dus aşa, parcă împins. Am urmat o cărare pe stâncă.
sub zidul Acropolei, drept deasupraOdeonului. Se auzea o
muzică. Mă opresc şi mă uit. Teatrul lui Herod se desfăşura
Ia picioarele- mele.
Atunci s'a întâmplat fenomenul:' pierderea desăvărşită a
sentimentului realităţii. De fapt, n'ar fi trebuit să pierd nici
o clipă din vedere că, trăind în Olimpiada 85-a, Odeonul lui
Herod nu există. Dar s'au încurcat toate in cap, pentru că
nu mai ştiam pe ce lume sunt.
Băncile de piatră ale arnfiteatrului erau pline de lume.
Un covor era întins în mijlocul orchestrei, o muzică stranie
venea de nu ştiu unde, şi deodată _ o femee în peplos alb, cu
un himation albastru aruncat uşor deasupra, eşi din parodos,
lungi zidul proskenei, se apropie de covor Naiul, flautul
şi harfa tărăgăneau Încet o veche melodie şi femeea cu
mişcări ritmate începu să danseze .....
Cine vine la Atena pentru întâia dată şi vede un ast­
fel de lucru fără a-şi pierde capul, ori că are o fire tare, ori
n'are simţire.
Eu, mi l'am pierdut. Şi din clipa aceea m'am crezut de­
finitiv cetăţeanul atenian de .pe timpul lui Pericles J
Definitiv, nu. A mai fost o clipă de luciditate, de orno­
ratoare luciditate. Anume când tot publicul acela atenian s'a
sculat în picioare la sosirea unui om îmbrăcat în negru, cu
era vată albă şi pălărie tare. Aud lângă mine şoapte:
- Pangalos, Preşedintele, Dictatorul!
M'a tăiat un junghiu în inimă, dar încă eram gata să cred
că poate simţurile mă mint, poate era ... ştiu eu, o lovitură
de stat, un nou Pisistrate, - ce-mi e dictator, ce-mi e tiran,­
şi ochii-mi căutau pe un nou Aristogiton. Dar ... în loc de tira­
nicizi, de după parodos veni, rniscănd din şolduri, o femee în
fustă scurtă, cu bolero şi tichie" Era strânsă într'un şal verde;
ţinea o floare roşie în dinţi; degetele-i albe frămăntau cas­
taniete ... Se opri, zămbi, aruncă floarea în public, cuiva,
oricui, unui necunoscut, şi se apucă să cănte, nici măcar pe
greceşte: "Amorul e copil pribeag", pe când eu fugeam, să
nu văd, să nu "aud, să nu cred, SEI nu ştiu. Eram pe scările
Propileelor şi încă frănturi din blestematul cântec ajungeau
până la mine:
"Et si je t'aim e, prends garde a toi!"
[753]
ATENA
753
Propileele - despre cari voi aminti mai jos, căci în clipa aceea
nu le-am văzut=-de oare ce ele încă nu erau- Propileele le-am
urcat într'o goană, fie pentru a scăpa de melodia lui Bizet,
fie pentru a sosi mai repede acolo unde-mi era ţinta.
Şi cand am stat în sfârşit faţă în fată cu PartenonuI,
atunci mi-a venit amintirea Ia loc. Toată păcătoşenia vieţii
de azi s'a scufundat în întuneric şi-a zbucnit iar în minte lu­
mina zilelor de atunci.
;1: *
DUpă Marato n şi Salamina izbânzile militare au urmat
una după alta. Oratori de frunte şi strategi dibaci au luat în
mână cărrna statului. Toţi oamenii renumiţi din Ellada au
dat năvală în capitala Atticei. Statele 'vecine, cele de peste
ape şi cele din ostrovuri, faţă cu această neaşteptată mărire,
în tăcere administrativă au plecat capetele lor. Ac_um Pericle s
vrea să dea acestei străluciri poleiala ei cea elin urmă, să dea
oraşului o prim eneală de frumuseţe cum nu se mai văzuse, pă­
trunzătoare În veacuri, un semn vădit, o întruchipare a gloriei.
Şi-a Început cu Partenonull
,"'
Soarele de miez de vară dogoreşte peste Atena. Geme
oraşul de lume, căci astăzi e inaugurarea templului zeiţei, în
ziua marelor Panathenee, a 28-a din Juna Hecatembeon!
Poporul mişună pe străzi, iar pe stâncile Acropolei s'a
strâns tot cei mai mândru în Eliada. Demarkii dernelor Athenei
proxenii statelor vecine, reprezentanţii federatiilor, a coloniilor
şi clirukiilor, artişti, poeţi, filozofi, scriitori: Agoraclet şi Cleorne­
nes, Polignot, regele culorilor şi Zeuxis, maestrul umbrelor, He­
. rodot şi Damon, Euripide şi Sophocle, Proragoras şi Gorgias.
Intr'un colţ, văd, sfătuiridu-se împreună, pe duşmanii
lui Pericles : Callias, fiulIui Hyponicos, Tukidides, fiul lui
Melesias şi vestita Epinicia, bătrăna soră a lui Kimon.
Morykos - bogătasul a cărui casă de lăngă Olimpion e
una din podoabele cetăţii - Mor y kos, care se află lângă mine,
mă trage de himation şi-mi spune:
- Ia te uită, mă rog, cu cine vorbeşte Epinicia,
- Cu cine? îl întreb. ,
- Cu Anaxagoras din Clezornena. S'au găsit doi nebuni.
- Cum? Anaxagoras un nebun? E un mare filosof, spirit
foarte distins.
[754]
Iar Morykos se pune pe un râs:
- Filosof? Aşa zice el. Dar lumea spune că e ateu ŞI
lumea spune că e nebun, iar eu care-s ca toată lumea, ca
toată lumea spun.
- Bine, dar a fost.. .. în văţătorul lui Pericles.
- Ş'apoi? Dar spune că zeii din Olimp nu sunt � Că
Dumnezeu e unul singur � Bătrân fără minte. N'a spus el oare
că soarele. este o minge de foc, că luna e ruptă elin pământ
şi fulgerul e rezultatul ciocnirii a doi nouri? Astfel ele prostii
duc la ostracism. Prieten cu Pericles? Uite, asta nu cred.
Dovadă ... stă de vorbă Cu Epinicia.
- Ba e prieten cu Pericles, cu Aspasia, cu Phidias şi
cu mine, sună sec răspunsul în spatele nostru .
. Mă întorc .... ale Socrates, un tânăr cam ... cam original,
dar om foarte de treabă.
Xairos! zic, "fiul lui Sofronicos" şi părăsind pe omul
cel "ca toată lumea", 'spun noului sosit:
- Vino cu mine, să vedem împreună-ştiu că eşti fiu
de sculptor şi că tu însuşi ai sculptat,-să vedem împreună
minunea aceasta de Partenon. Ce spui de ea, Socrates?
Dar mai întâi, dumneata ce spui?
-- Eu? -zic- Mă simt scos din fire. Ce simplicitate in
măreţia aceasta! Două laturi lungi, două laturi scurte, coloane
doriene, octastyl, perypter, intercolonment de patru module ...
Mă uit la Socrate să văd cam ce impresie îi fac şi fiindcă
tace, urmez mulţumit:
- Ce mă minunează pe mine în deosebi, e geniala măes­
trie cu care au lucrat Callicrates şi Iktinos. Oamenii aceştia
au înţeles legile opticei şi au îndreptat greşelile vederii. Pe­
retele naosului şi axa coloanelor le-au înclinat spre centru,
dimpotrivă cornisa au adus-o în afară şi astfel de departe
templul pare drept, în loc - ele era drept '- să fi părut strămb.
Coloanele din margine le-au făcut mai groase, ca astfel, scăl­
date în soare, să nu pară mai subţiri. Arhitrava e convexă ....
Ce om învăţat, spune scurt Socrates .
. -'- Ştiu ce ştie toată lumea, răspund înţepat.
- Atunci ... ca Morykos.
Tac.
Iar Socrate zice:
754
C. GANE
•. 1,
"t
'i
,
I
�
ti;JJ
]
I
I
,i
I
r
I
I
[755]
ATENA
755
Văzut-ai vre-odată o femee frumoasă?
- Pe Zeuss, cred că da.
Văzut-ai vre-odată un bărbat frumos?
- Am văzut, Socrates.
- Dar .... văzut-ai vre-odată un suflet frumos?
- ?l?
- Cum? Nu poţi răspunde?
- Pot, dar eu nu văd ....
- Nu vezi legătura? O să te ajut. Văzut-ai vre-odată o
pară frumoasă?
Am văzut, Socrates.
Mancatu-ai vre-odată?
Fireşte, am mâncat.
Ce-ţi place mai mult? Să te uiţi la ea, sau oare s'o
mănănci?
- S'o mănânc, desigur.
- Ce-ţi pare mai.vrednic de a fi admirat, oare înveli-
toarea'sau ce-i înlăuntru?
- Ce este înlăuntru.
- Va să zică în loc de un om frumos, mai bine îţi place
ţie un suflet frumos?
- Fireşte, aşa este!
- De ce-mi vorbeşti atunci numai de-invălitcarea templu-
lui'? S:J,/lelal trebue căutat. Au suflete clădirile, cum au oamenii
suflete. Mae stria cea marea nemuritorului Phielias e că pe aceste
pietre el a suflat viaţa. Cinabru, aur şi azur, culori topite în mar­
moră. Fond albastru - cerul; stropi de soare -. poleiala. Linii
drepte verticale, linii drepte orizontale, geometric echilibru,
armonie, eurythrnie, trup ele om, minte ele zeu. Partenonul
nu.i un templu, e Athena Parthenos predicânel înţelepciune.
- IzbănIa spiritului, zic, asupra naturii neorâneluite.
- Asupra simţurilor, nu a naturii, răspunse Socrates. Na-
tura este armonie, simţurile-s elesordonate. Maiestria mare în
viaţă :Stă eloar intr'o vorbă: să putem, prin spirit, adapta imper­
fecţiunile simţurilor perfecţiunii naturii, .... dar tăcere, iată-i !
Flautele cântă, circulă astinornii, se dă lumea Ia o parte.
Theodoros eponimuJ şi nernuritorul Phidias vin înconju­
raţi de-o gardă} gardă' de onoare, şi 'n urmă fii lui Pericles,
vărul său Euryptolernas şi nepotul Alcibia de.
[756]
756
C. G.\.'IE
Din mii din zeci de mii de guri, răsună un "Xairos" pu-
, -
ternic şi în sfârşit Pericles intră. Olimpianul vine încet, parcă
Iunecă pe nouri. Cuminţenia adâncă străluceşte în ochii lui şi
voinţa în colţ de gură stă săpată în două cute.
- Cap de ceapă, aud în spate.
Aspasia e lângă el, tocmai frumoasă poate nu e, d�r ce
fermecător păşeşte şi cum îi tremură în uitătură sufletul.
- Ochi de câine, aud în spate. Dejanira. Concu bina !.
00 I scriitori de comedii! voi sunteţi, Eupolis şi Cratinos,
gurile rele ale Athenei!
Theo Ioros se aşez ă in mijlocul celorlanţi arhonţi si'n
faţa lor, pe scaune aurite, luară loc Pericles, Phidias şi Aspasia.
Se face o tăcere. Serbarea începe.
Pe poarta de intrare vine şiragul sfânt, şiragul Marilor
Panathenee. ."
In frunte sunt bătrân ii cu ramuri de măslini, apoi băr­
baţi În haine de război, un şir de efebi şi unul de copii. Ur­
mează fetele Athene], fetele noastre frumoase, cu braţele lor
albe ridicate în sus pentru a ţine coşuletul cu fructe ce poartă pe
cap. Femei de casă se ţin după ele, ducând vase CLI apă, cu
lapte şi cu miere pentru li baţi uni. Vin apoi muzicanţii, rapsozi
cantănd poeme din Homer, şi pe urmă dansatorii.
In sfârşit, corabia sfântă.
Maşinile ascunse "înlăuntru îi dau mişcări de înceată le­
gănare, parcă o vezi cu m Iunecă în soare pe valurile Egeei.
Vei ele corăbiei din borangic alb şi subţire sunt lucrate în
broderie tnfătişănd lupta Atenei cu Giganţii şi Titanii, si'n
mijloc pe Pericles. asemuit cu zeii ..
Cind se adunată toţi în faţa uşii Partenonului, fetele
strănseră pănz a corabiei, şincet, în reculegere, În sunet de
flaut şi de hymnuri sfinte, păşiră în naosul policromului templu
să acopere cu vălul alb statuia zeiţei fecioare, statuia cea
nouă din aur şi fildeş, opera lui Phidias, gând din găndul lui.
Soarele apunea.
Razele-i din urmă. aureau marmora Parthenonului, si'n
fund, culmea Hymetului. .. Părea parcă e bine cuvăntarea Atenei
Parthenos, Suflete diluate, ne rugam în extaz ... şi
Ting-tang-ting-tang ...
Un clopot răsună.
[757]
ATENA
757
"Se închide poarta, domnilor!"
Păzitorul Acropolei :
Se face un gol deodată, vedenia se destramă, se nărue
Parthenonul....trec veacuri, veacuri, veacuri ... Cemassă de ruine.
Ce massă de ruine e tem­
plul -Acropolei l
- Ti-a plăcut? mă'n­
treabă Celea.
Daa l Mi-a plăcut!
- Pietrele acelea �
- Te-a primit? îl în-
treb eu. -
_. Cine? Ministrul? Nu
m'a primit.
- Ehei l Pietre, dragă,
sunt pretutindeni.
In luxosul hotel de pe
Platea tis Omonias nu se
poate dormi noaptea din
pricina nepoftiţilor mosa­
firi cari mişună prin pa­
turi. In afară de gravele
probleme financiare şi so­
ciale MareleRăzboi a mai
adus lumii în dar două pa­
coste împotriva cărora ea
nu se mai poate apăra: dansul şi necurătenia.
In zori, obosit de nesomn şi deci morocănos, spun tova-
răsului meu, în loc de buna dimineaţă:
- Fire-ar al dracului de ploşnitărie ....
- Lasă ploşnitele, zice el, că nu este apă.
D1. Celea,. în faţa mesei de spălat, cu mâinile în bu­
zunarele pantalonilor, capul plecat şi buza spănzurată, se uită
gânditor şi descurajat într'un lighean gol.
Din pricina actorului-se întâmplă şi la teatru-tragedia
aceasta mă înveseli.
[758]
758
C.GANE
Las'că nu e nimic, încerc eu să-I mangai,
Cum nu e nimic 'f
- Mergem ]3. alt hotel.
Nespălati?
�. Ne spălărn acolo. N'o fi doar toată Atena la fel.
Şi cu toată, supărarea portarului, care ţinea mortis să ră­
maneni fiindcă a doua zi o să fie apă,-noi ne-am cărăbănit.
Am nimerit într'un han, mic dar curătel, în apropiere de
strada zisă pe greceşte: 1) Odos Satovriandu", citiţi Chateau­
briand.
Această, denumire mă puse hotărât în cea mai bună dis­
poziţie şi pomii, cu sufletul uşurel, să mai văd odată Acropola,
cum e azi, nu cum era în anul 438 înainte de Christos.
Ca şi eri, pe aceleaşi ulicioare stamte şi pitoreşti, m'am
urcat până sub zidurile cetăţii, le-am ocolit pănă am ajuns în
faţa Propyleelor şi acolo m'am oprit să mă uit.
L\m văzut un .lucru pe care, nu ştiu cum, mi se pare
că alţIi·; nu l'au mai văzut. Răsfoisem cărţi, citisem descrieri,
auzisefft- păreri, văzusem reconstrucţii. Peste toate domneşte
o majestoasă babilonie şi e foarte firesc. Propyleele sunt atât
de ruinate, încât dacă te uiţi numai la învelitoare, vorha lui
Socrate, - pe care de, altfel n'a spus'o niciodată, - nimeni
nu poate ştie sigur ce-a fost şi închipuirea fiecăruia e slobodă
să lucreze. Dar, dacă te uiţi la suflet, şi: mi se pare. că acestă
sare în ochi, te prinde mirarea cum de nu l-a văzut încă
nimeni. Nu ştiu dacă aripele au fost vre-odată deopotrivă, nu ştiu
cum erau scările, nici dacă zidurile au avut basreliefuri, nici
nimic nu ştiu. Dar' ştiu un lucru, fiindcă se vede: Motivul prin­
cipal e zidul din fund, poarta de intrare. Tot restul e podoabă.
Scară.ţterasă.c--accesoriu. Aşa în cât,:dacă nu mai sunt, nu face
nimic; fiindcă ce trebue să fie, este: zidul elin fund' de cinci
ori găurit. Cinci porţi dreptunghiular e, cea mai mare la mijloc,
două potrivite pe dreapta şi pe stânga ei, şi două mai mici pe
lături. Uşile acestea formeaZ[I,·� cum aş zice, - ca o piramidă
trunchiată, .Sunt tăiate într'un bloc de marmură de Pentelic şi
dau în nimic, în gol. Cum stai cu faţa la ele, nu vezi în spate de­
cât cer, cerul Athenei, care e de-un albastru, cum nimeni dacă
nu l'a văzut nu-şi poate închipui. Aşa încet, cinci dungi al­
bastre pe-o pată albă. Intr'un zid de marmură imaculată cinci
[759]
ATENA
759
pete de marnm diferite, dreptunghiulare si simetrice, care duc
în albastru, în văzduh, în slavă, jn Olimp, duc la zeiţa partenonă:
Porţile Cerului.
Sufletul Propyleelor, iată-l. Aşa cum de sigur l'a conceput
Mnesikles, iată-l, a rămas. S'a dus învelitoarea? Toate înveli­
t.oarele se duc. Parcă a vrut însă vremea să pună, aici pe
pragul veşniciei, o pecete de simbol. A lăsat podoaba să se
năruiască, şi spiritul l'a păstrat.
lnainte de a păşi mai departe, încă o clipă de cugetare.
Pe-o terasă din dreapta este un templu mic, foarte cele­
bru, abia dacă e nevoie să-I mai numesc, al Athenei Nike. In
afară de acoperământ, care lipseşte, templul acesta e intreg.
N'are mai mult de 5 metri înălţime, lungimea de vre-o opt şi
lăţimea de şase. Faţă de grandioasele stânci ale Acropolei,
pare mic de tot. Coloanele lui - patru Ia număr - au capi­
telele ionice. Mai puţin sever şi impunător decât cel dornic,
stilul ionic e făcut parcă înadins pentru monumentele mici.
Le dă farmec şi uşurinţă. Templul Athenei Nike, cum stă
acolo sus pe-o stăncă, întors puţin intr'o parte, pare o pasăre gata
Să-şi ia sborul. Ai zice că nu e locul lui acolo, c'a venit de
departe, de nu se ştie unde, din cer, s'a oprit o clipă pe stâncă
să se odihnească şi, scuturănd din aripi, o să pornească iar.
Ideea arhitectului, nu se ştie anume care, dar tot din
vremea lui Perieles, e aici aceeaşi ca şi dincolo: O podoabă
pămăntească invăluind dumnezeiasca suflare. Propyleele: por­
ţile ce duc la cer; Athena Nike : pasărea venită din Olimp.
Şi dacă te gandeşti că Partenonul nu e altceva decât însuşi
simbolul Atheni Partenos predicand înţelepciune, vezi - nici nu
se poate altfel-v-că în întregul complex artistic al clădirilor
Acropolei a trecut aceiaşi vibraţiune de intelect şi acelaş fior
emotiv.
Găndul şi simţir ea aceasta sunt prea unitare pentru a
putea Il ale mai multora, ale fiecărui arhitect în parte. E concepţia
unui singur om-şi pe acest singur om trebuie să-I fi chemat
Pericles, N'am dovezi că nu era Phidias, dar am intuiţia că
că era Pericles.
Una din binefacerile culturii ellene moderne, e că gu­
vernele împiedică călăuzele de a mişuna printre ruinele monu-
[760]
760
C. GANE
mentelor istorice. Cine vrea, n'are decât Să-şi cumpere un
Baedecker, iar cine nu, e lăsat în voia lui să se uite, să ad­
mire, să cugete. O plăcere pe care alte state n'o îngăduie
călătorilor.
Sunt şi pe Acropolă doi mosafiri nepoftiţi. Unul vinde
cărţi poştale şi celălalt fotografiază. Dar am scăpat uşor ele
<:;i, printr'un mijloc ingenios inventat de mine: am cumpărat
cărţi poştale şi m'am fotografiat. Pe urmă, am fost slobod.
Vreme destulă. ca să văd toate. Am început cu Erecheitonul­
templullui Erechteion, făcut, ars, refăcut, ruinat. Nu mi-a plăcut.
E destul de bine păstrat, dar nu l'am înţeles. Ca concepţie
arhitectonică nu i-am găsit ideea, ca concepţie morală nu
i-am putut afla sufletul. O fi având şi una şi alta, dar este
incompatibilitate de fire între noi. Singurul lucru care mi-a
plăcut în templul acesta e mult vestitul pridvor al Karyati­
delor. Ideia- de-a inşira nişte femei pe-o balustradă pentru a
sustine un acoperiş, înlocuind astfel coloanele, e nu numai
originală, este elegantă. Execuţia' acestei idei e cât se poate
de dibace, căci femeile acestea par a ţine povara lor cu atăta
uşurinţă, chiar astăzi cand ele nu mai au braţe, încât trebuie'
fără voie, să admiri sculptorul care a putut izbuti să ne dea
o atare impresie.
Templul cel vechiu, cel dinainte de Partenon, era aşezat
în mijlocul Acropolei. Locul mi l'a arătat păzitorul, când l'am
întrebat; dar fotograful zice că nu e adevărat, era mai la nord
şi Erechteionul este clădit în parte peste temeliile lui. Ne­
voind să mă amestec in această academică ceartă, m'am
dus să văd muzeul, în care, cu ajutorul unui catalog, poţi să
afli toate fără discuţii co ntradictorii.
Muzeul este nou, cam de vreo cincizeci de ani, aşezat
în spatele Partenonului, sau mai bine zis în faţa lui, căci
intrarea în templu era pe partea de răsărit. Arhitecţii lui au­
avut bunul gust să facă o clădire joasă, într'un stil antic foarte
simplu, patru pereţi al bi, cu lumina ele sus. Aşa încat treci
pe lângă el aproape fără să-I vezi şi În tot cazul abia îl de­
osebeşti de grămada de stânci şi de pietre dimprejur. Noutatea
lui nu supără ochiul.
Inlăuntru sunt fragmentele culese pe Acropolă, dintr e
care parte din grupurile de pe frontoanele Partenonului. da-
[761]
ATENA
761
torite lui Phidias, atrag în deosebi privirile, precum' şi două
statui de Praxiteles. Sunt amandoua de marmoră, una e un
Apollo fără cap şi fără picioare, însă ce a rămas din el face
cât un atelier întreg din zilele noastre. Cealaltă e o femee
fără un braţ. Femeea această e învăluită toată într'o mantie
care e de marmoră şi ea, dintr'un bloc cu statuia, însă pare a fi de
cel mai subţire borangic, aruncat numai peste trup. E una din
cele mai extraordinare statui din câte am văzut. Cu mâna stângă,
care i-a mai rămas, femeea îşi ridică puţin mantia, pentru a putea
călca mai usor şi parcă o vezi cum umblă prin Athena ...
'"
* *
După atatea târcoale, am ajuns insfarsit din nou la Parthe­
non.
Il văd spart în două, fără acoperiş, cu frontoanele des- _
golite, - cu metopele lipsă, coloanele ciopărţite, culori parcă
nici n'au fost.
Şi totuşi frumos, frumos ca în ziua intăiu, căci nu-i
lipseşte nimic din proporţie, din 'idee, din simţire.
S'a scris despre el o literatură, o bibliotecă întreagă.
Putea să lipsească. Un simplu desernn, făcut cu credinţă şi
cu inteligenţă, e mai eloquent decât 10 volume.
Totuşi, a fost un om care a spus ceva frumos, dar acela'
era un grec şi el, Plutarh, care a trăit cam 300 de ani după Phidias,
"Din ziua intăiu", zice el, "perfecţiunea lui făcea să
pară a fi antic. Astăzi, dimpotrivă, ai crede că e nou, isprăvit
de eri, atât de mult străluceşte în el floarea tinereţii pe care
timpul n'o poate veşteji. Parcă o nemuritoare suflare dă viaţă
acestei opere, parcă a primii un sunet care nu poate îm­
bătrâni".
Să nu uităm însă că mai sunt şi alţi factori importanţi,
care adaogă frumuseţe la perfecţiunea acestor opere de
artă. OI
E lumina care se scaldă în ele, soarele attic care dă mar­
morii deosebita-i strălucire, jocul de raze şi de umbre.
Şi e priveliştea-decorul. Munţi de jur împrejur, imbră­
caţi cu piatră şi cu raze de soare; munţi albi dimtneatavaur ii
la prănz, roşii la apus, apoi albaştri, cenuşii .... până pier în
noapte şi nu se mai văd. In depărtări e marea, insulele şi por-
[762]
762
C. GANE
tul, Iar la poalele lor se desfăşoară Atena, cu veacurile ei PUSe
unul peste altul, puse unul lân,qd altul, de la Solon la Venize­
las şi de la Codrus la P angalos ....
E un vărtej de lumină, de culori, de orizonturi şi de
amintiri, în mijlocul căruia, aproape brutal, izbucneşte Arta:
perfecţiune de formă, de gând, de simtire.
Sub portic, în Propylee, am auzit un sărutat.
M'am dat după stâlp. O brună şi un blond stăteau mână
in mână, o mediteraneană şi un hyperboreal.f
. Nu sunt ei de vină dacă profanează sfintele lăcaşul' i.
E vârtejul de lumină, de culori, de orizonturi.
Dar oare .... profanează? Sau pccetluesc?
(Va urma)
C. Gane ,
Notă.-lIustraţia de pe copertă reprezintă Aciopoa, după un ta­
blou. In faţă e teatrul lui Herod. In fund pe dreapta e Partenorul şi
pe stânga Propyleele. - Ilustraţia de la p. 757.e o vedere asupra Acro­
polei luată 'tiin partea de S. E. a oraşului, de pe drumul care duce la
Stadium.
[763]
CUNUNI DE SPINI
Pe cer cocorii îşi înseamnă
Răbojii lo1' de pribeqie,
Aleargă despletiia toamnă
Ca o nebună pe câmpie ...
Ascult al toamnei tainic mers
In depărtare pe colină ....
Orchestre plâng în univers
Cu t'ipet lung de violină .....
�9iroi de lacrimi curg din nori ...
In ţi;ntirimul cechi« s'adaonă
In stoluri negri - spini de ciori ­
Şi pun pe albe cruci '- cunună .....
Se duc cocorii în şirag ....
Ca ei şi anii mei se scurg f ...
Şi, sângerând, cocor pribeag,
Eu rătăcesc, pe că'; de-amurg ...
Ion Buzdugan
[764]
DESPRE RITM
A vorbi despre ritm, Înseamnă a vorbi iarăşi despre Pl'O­
porţie. Hămcl1l8,nd în acelaşi subiect nu faci decât să păşeşti
mai departe în domeniul abstractului. Căci o vorba tot de
viaţă, printre ale cărei moduri diverse sunt proporţia, ritmul
, ,
ŞI armonia,
Ne-am dat seamă, vorbind despre proporţie, cl' intim
este legată naşterea ei de persoana noastră fizică. Ocupân­
du-no de ritm vom putea lăsa la o parte această preocupare,
atât timp cât vom incercn să ne Tnchipuim miscaro« în ea
însăşi. Dar, deîndată ee ne vom sili să vedem cum se exprimă
in mod plastic această miscare, din non VOTn fi nevoiţi sa,
ţinem seamiJ de Iimitele noastre fizice.
, Muzica. exprimă ritmul în timpi arhitectura îl exprimă
în spaţiu: armonie succesivă şi armonie simultană,
Acc:astă a două expresie a armoniei ne va fi subiectul.
*
Armonia ('sh; amintirea pe cart' ne-o lasă ceva o!'gnnizil C;
iar un lucru orgnnizat este in acord cu ritmul vieţii. E1 greu
să gi1s('�ti ritnmlui o definiţie. Existenţa lui nu se demon­
strează, precum 'nu se demonstrează nici postulatul Iui Enclic1l',
:Ed este certitudine pentru ('('i c.ui an p.-rceptiu vietei organi
z<Jte şi unit.uo ; întunecime pr-nfru C'(�lbll:i.
Când senatorii se mâhniau (:lE- nepăsarea Iu i 'I'ibcriu faţă
de vechile credinţi, pe cari dintr'un scop politic August le
reinviase în mod artificial, acel împărat răspunse cu dispret
acuzatorilor sei, că toate se petrec în funcţia unor legi nece­
sare. Iar Marcu Aureliu, din care ironia so.n+ei făcu un mare
[765]
DESPRE RITM
765
S�L n'ai
oxigen­
puntea
căpitan, avea adânca intuiţie a unităţei în armonia univer­
sală. De pe atunci intuitiile aceste erau vechi.
*
Artiştii şi filosofii, elin toate timpurile, �,j-;JU dat uşor
seamă că o impresie ele viaţă nu se poate da fără imaginea
mişcă rei, adică fără ritm.
Dar cum oare sc poate exprima mişcarea fără miscare î
PI'În chibzuita dispoziţie a masselor, prin schema statică a
efodului, prin care aceste masse se echilibrează şi se susţin,
prin supunerea acestor masse legilor utilului şi simbolului
Un monument este bun, atunci când c făcut pe măsură
§i când corespunde vieţii pe care trebue s'o conţină. Singurii
cronicari cari nu mint sunt monumentele şi măreţia timpu­
rilor se judecă in virtutea tornplelor pe cari acele timpuri an
stiut să le Înalţe.
Dar să revenim la proportionarca massclor.
Tradiţia, această lungă. experienţă, a selecţionat ş] per­
fecţionat formele. Căci, trebue să recunoaştem că. toate for­
.mele ale aşa numitei arhitecturi clasice nu sunt decât rezul­
tatul unei mari răbdări, care a sintetizat �j simplificat fOl­
mele pâ.nă Ia rnaximul lor de utilitate si de frumusete. Multe
din aceste forme mereu copiate şi-aupierclut înţelesul. Dar,
analizate cu puţină bunăvoinţă :;;i curăţate ele praful prostiei,
toate vor relua o luminoasă realitate.
*
Of. Of.
Cuvântul "ChlSic" e prea limitat În obişnuitul său Tnţe­
les, Sub acest titlul se grupează, în general arhitecturile
greco-latine şi unele dintre derivatiile lor. Această tălmăcire
ni se pare eronată. A fi clasic, după părerea noastră, nu con­
sistă în aplicarea dogmatică a unui stil, ci într'o anumită
stare ele spirit.
Elementele pe care trebue să conteze arhitectul sunt
tradiţia sau experienţa ancestrală şi problemele nouă pe cari
necontenit ni le înfăţişează viaţa.
A fi într'o stare sufletească clasică Înseamnă
pretenţia de-a nega .tr ecutnl, ţinând totuşi seamă ele
ţelE: prezentului. A, fi clasic înSCHl1111ă a statornici
j
'/6392, - Couvorhi ri Literar"
4
[766]
766
care .leagă vremiu'ile duse ele cele viitoare, Înseamnă a reduce
nouile experienţe la adevărata lor scară; într'un cuvânt, a
fi clasie înseamnă să respecţi trecutul şi să ai curiozitatea
viitorul ni.
, Cuvântul clasic nu trebue să. deştepte în noi imaginea
Ulmi fronton sau. al unei colonade, ci o stare sufletească ar­
monioasă. fără impertinenta novatorilor şi sărăcăcioasa l1S­
căciune a archeologilor.
Toate stilurile au cunoscut artişti clasici: iar in asa nu­
mitele stiluri clasice au fost oameni totalmente l ipsiţ] (le ;lC"t'st
echilibru sufletesc .
. Ritmul este expresia plastică a mişcărei în infinitul
maro şi în infinitul mic.
Dintre -toate arhitecturile, cea gotică este poate ;lC('ta
în care ritmul este cel mai aparent. In stilul gotic!' tot ce nu
este "ritm este exclus, sau .foarte redus. Planul şi fatada, uti­
lul şi simbolul se împletesc până la unitate. 'I'otul este aşa
de echilibrat şi de eomplect ca într'un sistem astral; nimic
C,He să nu fie necesar şi suficient.1
Necesar şi suficient - iată divergenta cn unele arhi­
tecturi teoretice de azi, cari rezolvă problema până la un
grad necesar şi nu merg până la cel suficient.
Oel�iul cere corective şi mintea nu se lipseşte de sim ba­
lurile forţei, iar Între necesar şi suficient e loc destul pentru
toate erorile.
Ritmul ernană din proporţie, proporţia din corpul ome­
nesc; s'ar putea zice deci că ritmul este proporţia la a doua
putere. sau că ritmul este proporţia mişcărei.
Dacă într'un' plan gotic putem ceti simbolul în forma
erucei şi imensitatea bolţilor, galeriile, părţile lăturalnice,
intercolonadele au totuşi ca punct ele plecare corpul nostru.
Fatada reproduce schema planului, iar înălţimea e în raport
direct sau geometric cu lungimea acestui plan; distanţa dintre
coloane cu acea lungime şi lărgime în raport cu lungimea,
etc., etc.
In rezumat fie la un templu grec sau egiptenl1, la un
I
I
�
I
1
,
t
"
I
I
1;
[767]
J) ESPRE RI nI
767
palat sasanid sau babilonian, noi regăsim acea structură tai­
n ien, cnn' este o conditie pentru găsirea armoniei. Această
structură nu este decât ritmul, "Cal·e poate fi oonnidorat ca
un comun denominator al tuturor arhitecturilor.
Prea lesne, seduşi de progresele ştiinţei şi (le schimbă­
Tile sociale, am crezut că arhitectura rupea ultimele sale le­
gături eu trecutul. Dar omul se schimbă puţin, fiziceşte mai
de loc, şi cu toate că lumea s'a micşorat, gratie mijloacelor
(le comunicatie, hotarele armoniei umane, dictate de legile
fizice ale corpului nostru, sunt stabile, conţinând vesnica preo­
cupare a fericirei, care, la urma urmei, rămâne scopul pri­
mordial.
Q.-M. Cantacuzino
[768]
768
ARTlJR ENĂŞESCU
TRANDAFIRII VIEŢII
(S T A T E)
1
Eu plec în slavi fără sfârşit,
Spre zările iubirii;
Ea plec cu ira nâafirii
Si visat ne 'rnplinit,
Spre zări de poezie!
Mă legene eefirii,
Şi dorul, scumpă Doamnă!
La voi, e-o tristă toamnă,
Ce inima 'ţi sfâşia.
Ea plec cu trandafirii!
-IT
Ea plec în zări fără sfârşit,
Mai iainice ca Tuna,
Ce le deemiardâ din zenit
Cu raze, totdeauna;
Spre edrile iubirii!
Mi 'ncoarde a.stăzi struna,
Un eâu slăvit al firii!
In auria toamnă,
Eu, plec CLt trandafirii
Si dorul, scumpă Doamnă!
III
Pe ţarmul unde azi Ind 'ndrept,
In lumile iubirii,
Sub cerul înţelept.
Râd veşnic irandafirii
Iubirilor de veci,
Prin crânpuri-şi poteci,
Pe ţârmui, unde azi mâ 'ndrepi!
[769]
TRANDAFlRII VIETII
Râd veşnic trandofirii,
111ai galbeni decât luna,
In lumile iubirii!
Şi ard, pe totdeauna,
De-o flacara divina.
--" Lumina din Lumina"
Râd, galbeni, Trandafiriil
IV
Revarsa irandafirii
. Pe ziduri şi ostreţe
Grâdinâ curţjâtoare I
- Revarsa trandafirii,
De-atâta tinereţe,
In valuri, roşi, de soare!
.. ..' . . . . . . . . . . .
In lung şi 'n largul firii,
Revarsa trandaţirii!
Curg florile iubirei,
Raoarsă ca o mare,
Pe creştetu-mi şi 'n mine,
Mai albi ca de ninsoare,
Reoarsă trandafirii,
Din eârile prea pline I
In lw�g şi 'n largul firii,
Revarsa trandafir ii.
V
In fund de zari trandafirii..
Ca pe-o boltita lira,
Zbucneştc-un tril de ciocârlii.
Şi 'n larpuri se resfiră!
Pe rotoqoalele de nori,
Apare sfântul între sori;
Prin lung şi 'n largul firii,
R eoarsd.trandafiriil
Artur Enăşescu
769
[770]
PICHETUL DE INCENDIU
Depozitele de alimente, ale refacerii şi ale aprovizio­
nării luau foc şi săreau în aer. In orice edificiu care adă­
postea acte de gestiune, o mână criminală se furişa la mo­
mentul oportun, Înainte de a se furişa în actele respective
mâna justiţiei, da foc, - sistemul obişnuit d« marii noştri
aliaţi de odinioară, Ruşii - şi dispărea fără urmă. Siguranţa
Generală descoperea pe dată un complot anarhist, comunist,
internaţionalist şi alte asociaţii cu "işt" subversiv în coadă,
ce atentau la existenta şi consolidarea României Mari. Dar
autorii sinistrelor spectacole, nu putea fi descoperiţi.
Chiar câteva depozite militare au fost vizitate. de focul
purificator. Şefii super-iori s'au alarmat. Circulări au pornit
către toate institutiile '.ii corpurile de trupă, ca să amintească
articolul ... din Regulamentul Sorviciului Interior, relativ
la comportarea "i)iC'hetlllui de incendiu" şi la măsurile de
pază preventivă.
Şi cum executarea ordinelor se verifică prin inspecţii
inopinaie (termen consacrat) generalul şef al Domeniilor Mi­
litare a pornit prin ţară, vorba ccia, azi aici mâine'n Focşani,
Maiorul Oroveanu, ajutorul \regimentului de tancuri şi
locţiitor de comandant, pisa până la refuz pe ofiterul cu ca­
zarmarea, locotenentul Micu, Cum îl vedea prin curte îl şi lua.
- Ai auzit drăguţule? A fost .mcbunul" la Turnu-Mă-
gurele. Ei bine i-a prăpădit: comandnntul 10 zile de arest,
ajutorul 20 şi ofiţerul cu cnznrrnaren �o (le închisoare. Ce
[771]
1
PICHETUL DE INCENDIU
771
j
faci drăguţele, cu pichetul, că mâncărn foc de-o veni
nebunul!
- Se face domnule maior ... scule avem.
- Da cu pompa'l Ai reparat-of
-Costă mult, domnule maior ... n'avem fonduri ... !
- Dar oamenii 'ţ i-ai ales, ai început instructia �
- Se face, domnule maior, n'aveţi nici o grijă.
La câteva zile maiorul aduse ultima noutate.
-E drăguţule, eşti gata 1
-- Se face domnule:rpaior, n'aveţi nici o grijă.
- Ce se face drăguţule, ce se face� Vrei să mâncăm foc?
A fost "nebunul" eri la Giurgiu, se lasă în jos spre noi. Ei
bine: ofiterul cu cazarmarea 30 zile, ajutorul 20 şi comandan­
tul 10. Ca mâine ne rade şi pe noi şi eu încasez şi pentru co­
mandant. Ai aranjat piehetul �
- Am început domnule maior, n'aveţi nici o grijă.
- Vezi drăguţule, că te rad şi eu pe tine ... nu mai vezi
căpitănia.
Pe semne că maiorul a vorbit în ceas rău.
A doua zi pela nouă, un automobil opri în fata regimen­
tului şi un general intră majestuos. Trompetul de' gardă a
sunat "onorul de general" apoi a luat poziţia reglementară:
muştiucul pe buze şi restul instrumentului ridicat în sus la 45°,
Generalul s'apropie de el.
- Unde e comandantul eamarade l
- La canţiler, s'trăiţi domn 9'ineral.
Generalul se îndreptă spre pavilionul de administraţie.
Locotenentul Micu tocma-i da' colţul spre cazarmă când oprise
automobilul. A luat pas alergător până la poartă şi a între­
bat pe şofer.
- Cu cine eşti mă �
- Cu domnu'ginerar dela Domenii Militare.
-- Tii! făcu ofiţerul şi se plesni peste obraz, repezindu-se
în curte.
Cum dădu cu ochii de trornpet, îi" strigă.
- Vino'ncoa ţigane şi să nu te arăţi până n'ăi auzi gla­
su'meu că te omor.
Sânt de sirvici don locotinent şi nu pot,
[772]
772
E.\/. PAULET
-- 're OIllUl' : " dă-te după remiză. ţigane, că te omor ...
Şi-i dădu acont vreo doi pumni. Apoi :ou repezi în
ateliere.
- Drepţi, toată lumea. Treci croitorii aici: patru, aşa ...
Voi sunteţi cu tilrnă.coapele... cismarii, treci aici: aşa tot
. patru ... voi sunteţi cu căngile ... veniţi după mine. " trap.
Şi intră la mecanici.
- 'I'reci încoa patru inşi ... voi ... aşa ... voi sunteţi cu
furtunele ... mai treci patru '" voi sunteti cu topoarele. Toţi
pe două linii, marş.
- Aşa ... voi toţi formaţi pichetul ele incendiu. " v'am
spus ce meserie aveţi fiecare, acum vă clan la remiză unel­
tele ... şi când o-ti auzi trompeta eşiţi în galop la adunare ...
După mine la remiză, marş, marş.
Plutonierul Curcuz, ajutorul lui, veni În goană. după. el.
- Domnule locotenent, vă chiamă domnul maior, c'a ve­
nit domn'general dela domenii ... ne-am ras cu pichetul ...
şi nici pe trompet nu-l găsesc.
- Taci Curcuz c'am aranjat eu ... hai In remiză.
- Croitorii. .. tineti patru tâl'11ăcoape... aşa... cis-
marii. " tine1;i patru căngi ... aşa ... · ăi cu furtunele ... ţi­
ne-ţi două furtune ... un furtun la doi inşi ... ăi cu topoa­
rele ... ţine-ţi patru topoare' ... aşa, aţi primit toti 7
- Da domn locotenent.
- Eh! ... Curcuz stai cu ei aici şi cum nuzi trompetul
vii fuga cu ei pe două linii. Aşa.
Şi el porni Încet spre cancelarie. In capul şoselei venea
generalul urmat de maior, care- i făcea semne disperate să-i
ocoleoscă. Dar Micu venea drept spre ei.
Când s'apropie, generalul se'ntoarse ;'PI't� maior.
- Dumnealui e7
-- Da domnule general, răspunse Orovcnnu cu glas sleit.
- Dumneata. eşti cu pichetul �
Da domnule genernl.
" - Adună-l te rog.
- Indată. domnule general ...
Maiorul făcea feţe-feţe.
[773]
PICHETUL DE INCENDIU
773
Pune trompetul să sune, hotărî inspectorul.
Indată, domnule general ... 'I'rornpet! ... Trompet!
Ordonaţi! Ordonaţi, s'auzi cam din depărtare, apoi se
ivi şi tiganul.
- Unde umbli hă, ... te, îl certă locotenentul, acolo ţi-i lo­
cul � sună pichetul de incendiu.
'I'iganul execută semnalul: ti-ti -ri -ti-ti-ri - ti-ti- ri-ti-ri- ti -1'}
repetându-l de trei ori. Generalul privea aleia de plopi, pe
când maiorul străpungea cu ochi de fjară pe locotenentul
Micu, ce aştepta in linişte desfăşurarea evenimentelor.
N'au trecut cinci minute şi de după remiză s'arătă în
trap o Întreagă echipă" venind spre general în frunte cu plu­
tonierul.
- In spatele JI1CU, adunarea! a comandat Curcuz.
Apoi s'a dus ţintă la locotenent.
-- 'I'răiţi domnule locotenent, pichetul de incendiu e gata
şi-aşteaptă ordinele Dvs.
Micu transmise acel aş raport generalului, pe când maio­
rul se făcuse elin roşu, verde. Generalul păşi spre pichet.
- Tu ce misiune ai hăete i
Soldatul - un cismar evreu -- marcă o lovitură într'un
acoperiş fictiv; ilustrârul cu gestul, atribuţia eventuală.
- Iu sânt cu cangea.vs'trăiţi dom'gencral.
- Aşa, bine băete ...
Şi tl'CCU mai departe.
- Dar tu l
- 11Ju sunt cu Iurtunu, s'trăiţi domnule general.
Inspectorul se'ntoarso multumit.
- Bravo, domnule maior ... e singurul regiment unde
e'a executat ordinu Ministerului. Bravo, domnule locotenent.
Le strânse mâna.
- Am să raportez ministerului să vă citeze ca exemplu ...
Dar pompă avetiî
Maiorul se cadea.
- Avem domnule general, făcu Micu convins.
Funcţionează bine?
Da, domnule general ... poftiti s'o vedeti ...
Nu, nu ... că sunt grăbit. Incă odată vă multumesc şi
[774]
774
EM. PAULET
răsplata executării ordinului o veţi vedea în curând ... La·
revedere.
L'au condus până 'la poartă, - şi când maşina pornl du­
ruind, maiorul se'ntoarse către subaltern:
- Aoleo drăguţule, d'ăştia mi-eştiî ' şi se plesni cu
palma'n obraz.
Em. Paulet
[775]
fui (!,l1ăoulescu-)'/lofru
FILOSOFIA ÎN ŞCOALA SECUNDARĂ l)
� .
Consideraţiunl generale
1. Preocupările culturale ale unei epoci se oglindesc,
neîndoios, în programele şcolare, iar discreditul jn care 12;-1,­
zuse filosofia în a doua jumătate a secolului al XIX-lea
aduce ou sine -- şi aceasta cu fiecare reformă generală sau
numai programatică a şcoalei ......:. înlăturarea obiectelor filoso­
fice din programa şi din pregătirea profesorilor.
La început, această duşmănire a orelor de filosofie 1)1'0-
priuzisă, era cel puţin mascată de recomandări oficiale, ca
astfel de probleme filo;�of1ee să. fie atinse măcar 'incidental,
în o1'e[e de predare a ştiinţelor pozitive, sau în cele consacrate
studiilor istorico-Iiternre şi Iinguistico, sub forma aşa numi­
telor interpretări.
Mai pe urmă însă, programele oficiale nu mai expri­
rnară nici măcar astfel de desiderate platonice, iar profesorii
-- tot mai mult prinşi de curentul materialist-positivist al
specialismului stiintific de până mai ieri -, nu pot arăta nici
tragere de inimă, nici pricepere pentru aşa ceva. In ochii ma­
joritătii atingerea numai a unor astfel de chestii ar fi, dacă
nu chiar deadreptul păgubitoare, - în cel mai bun caz,
pură gimnastică Iiterară. Ba, pentru unii din specialiştii
noştri universitari, noţiunile acestea de "general" şi "super·­
ficial", de "filosofie" şi "prostie" ajung termeni identici.
Pe vremea studenţiei mele - deci nu prea departe în
trecut - specialistul universitar de latineşte, de pildă, tri­
metea pe acei studenţi, ce-i păreau lipeiţi de inteligentă, ta fi-
1) Acest. articol a fost scris pentru voI. omagial ce se pregătea
În cinstea ci-lui Praf. C. Ităd ulescu-Motr-u, -- val. ce n'a mai apărut. De
aceea i-l închin pe această cale.
[776]
·776
ENACHE IONESCU
losofie, iar mai acum cât va timp, într'o conferinţă a preşe­
dinţilor cornisijlor de bacalaureat, un alt "Hen Philologe"
spunea foarte serios, că elevii au răspuns atâtea prostii, încât
doar numai studenţii deia filosofie i-ar. putea întrece, -- CăCI
iarăşi vorbele D-sale, în filosofie până şi prostia cea mai g'o�
gonată îşi poate găsi un Iocuşor în vre-un sistem oarecare: .
Intr'o astfel de atmosferă, care la noi În ţară mai dăi­
nueşte încă, nu se putea, fireşte, decât ca învăţământul în
genere, dar mai ales cel secundar, să rămână aşa cum îl ştim
toţi că este: un mozaic de obiecte juxtapuse, fără unitate şi
fără nici o directivă mai înaltă, moralo-ideolietă, filosofic(/"
Subt numele de filosofie s'au mai păstrat, ce-i drept,
trei ore de psihologie şi logică în ultime] e două clase liceale,
eliminându-se însă şi din acestea tot ceia ce ar putea aminti
oricât de departe de fiiosofie. Aşa dar, sub un nume promi­
ţător: tot elemente de. ştiinţă pozitivă, specială; alte doua
pietricele în mozaicul general al praqramei analitice, - nu
ciment de legăt�Lră sau spirit filosofic -, nu, unităţi de 1nă­
sură după care să se poată valorifica şi ierarhiea cunoştin­
ţele - omeneşti.
Nimic, prin urmare, din preocupările de estetică gene­
rală, nimic din acelea care încearcă să lămuriască şi să cân­
tărească normele noastre de conduită socială, şi individuală,
nimic privitor la acel "summum", care se chiamă valoarea
cunoştinţii şi puterei omenesti, - nimic despre rostul omului
pe lume şi al lumii acesteia. în programa şcoalei secundare,
de astăzi.
Pentru făuritorii programelor de educaţie şi pregătire
ştiinţifică secundară, lumea acesta, existenţa noastră, nu mai
au nici o enigmă şi nu mai prezintă, nici un mister; nimic
dincolo de data mecano-chimioă a simţurilor, nimic dincolo
de datele cronologice. Lumea este aşa cum se oglindeşte în
simţuri, - şi nu-i măcar o oglindă fotografică, dincolo de
care mai rămâne originalul, ci: realitatea absolută; o realitate
haoiică, dar poeiiiuă, divizată, specializată. Aceasta-i totul.
Şi totuşi, aceiaşi făuritori de program şi îndrumători
ai tinerimii se mai întreabă: de unde falimentul şcoalei se­
cundare, de unde, am putea zice, falimentul întregului nostru
învăţărnânt t De unde atâta grosolănie în simţire şi purtare,
de unde atâta lipsă de unitate şi de disciplină în, cugetare şi
acţiune la tineretul de azi, - de unde atâta anarhie în viaţa
noastră socială �
Se întreabă şi, fireşte, atât ele af'ilosofi cum sunt, nu pot
băga de seamă, că neîntrecutele originale aie acestei triste
stări de lucruri sunt tocmai acei adoratori ai specialismului
pozitivist, materialist şi pragmatic, - sunt ei" adoraiorii rea­
lităţilor fără ascumsuri {i mister.
[777]
"
FILOSOFIA IN SCOALA SECUNDARA
777
Afilosof'i şţ' hulitori ni spiritului filosofic, - cum al'
putea pricepe că singurii mari educator: ai omenirei n'au
fost nici erudiţii, nici specialiştii şi nici măcar marii inven­
tatori, ci: preotul-profet şi filosof�tl?
Cei dintăi s'ar putea numi cel mult bineţăcăiori - dacă e
să le arătăm recunoştinţa noastră -, dar nu au fost şi n'au
putut fi, prin definiţie chiar nu pot fi: indrumători, ahi­
catori, usnanieaiori, Aşa ceva n'au făcut-o şi, pentru cine
cunoaşte bine istoria sufletuâui omenesc, n'o putea face decât
profetul cu autoritatea lui divină, iar unde a lipsit acesta, fi­
losoful wnoralisi, prin pr'estigiulce-i da desiatereearea lu:
idealistâ de cele l1iărunte, Iumeşti şi materiale.
Aceştia au mângăiat la nevoe şi au îndulcit moravurile;
ei au infrânt cerbicii şi au spulberat presumţii, \'lând omului
şi tineretului timpului lor scopuri şi idealuri mai Înalte, elin­
colo de datele concrete ale simturilor şi poftelor, dincolo de
individ şi speţă: idealuri deasupra, specialităţilo!" lizic;c,-­
ideal�tr'i meiaţieice şi religioase. Un Crist, un Buda, un Ma­
homed, un. Plato, Confucius, Lauceu, etc., aceştia au Ioat
ed ucatorii , ei au Îndrumat, luminat şi unificat în mijlocul
haosului; aceştia şi toţi aceia cari au crezut, cred şi se apropie
cu smerenie de gândul lor înalt, - nu specialiştii, pragmatici
sau eruditii istorico-gramaticeşti.
2. D,1r nu numai specialismul pozitivist şi nefilosofic de
astăzi trebue să, poa:cte intrenga vină el acestei stări de lucruri;
filosofia şi filosofii - sau mai bine zis, ceia ce aceştia s'au
obişnuit să dea de la o vreme încoace, subt acest nume - tre­
hue să-şi asume o bună parte din ea.
SecolU'1 "luminii ,rşi filosofiei" - am numit secolul al
XVIII-lea -, aduse şcoalei europene Între alte daruri, ca:
admiraţia, oarbă de. "polimatie enciclopedică", entuziasmul
pentru revolutii si schimbări bruşte, iubirea de cosmopolitism
aistoric şi superficial, etc., - şi pe acela al unei filosofii
uşoare, senzoriale şi apoase, cum a fost acea a lui Condillac,
sau cealaltă literaro-materialistă .30 unor La Mettrie şi d'Hol­
bach; fiJosofia simţului comun a Şcoalei Scoţiene, sau acea
neîntreeută tautologie, care se numeşte filosofia şcoalei
vYolfiene.
. O astfel de filosofie şi filosofare populară diletantă şi
literară nu putea, fireşte, tine piept marilor realităţi create
şi aduse deadreptul până la pragul şcolii, de secolul al XIX-lea:
naţionalismul istortco-Iilologic şi stiinta pozitivă speciali­
zată. Şi cu toată popularrzarea şi împingerea ei mai departe,
până prin mijlocul veacului trecut, de către eclectismul ur.ni
Rover-Collard sau V. Cousin, filosofia aceasta a (Odt mai
întăi discreditată şi apoi Înlăturată cu totul din preocupările
[778]
ŞCO alei, - fără să se bage de seamă, Ci'} cei a ce fusese dis(:t'(�­
ditat şi În Frânt, era numai un anumit fel de a filosofA, HLl
însăşi filosofia.
Secolul al XIX-lea cunoaşte, de sigur, şi foarte seri­
oase Încercări de reabilitare a filosofiei. Mă g'ânclesc în primul
rând la pozitivismul şi evoluţionismul unui Comte şi Spencer
de oparte; de alta la uriaşelre sisteme de filosofie idealistă ră
sărite din critica lui Kant, În Germania. Dar, nici una nici
alta din aceste încercări nu izbutesc să creieze pentru şcoală
în genere, pentru şcoala secundari}, în special, un bun filo­
sofico-didactic, care să se poată compara cu acele elemente
de filosofie primă, de etică şi psihologie, de estetică, retorică
şi logieă, diăruite ele "Aristotel şcoalei din secolii trecuţi.
'Sistemul pozitivist a lui Aug. Comto, ca şi evoluţio­
nismul lui Spencer, Înseamnă, fără lndoială, tot atâtea uriaşe
încercări de a întroducs sistemă generală şi ierarhie Ol'ga­
nică acolo, unde multimoa ştiinţelor particulare nu oferă decât
mulţimi conglomerate de cunoştinţe şi adevăruri sau, în cel
mai bun caz, crâmpee de sisteme. De altă parte, prin însăşi
această cerinţă de sistcmatizare generală, prin această con
tinuă recomandare şi căutaro il elementulu'i de legătrl1ră orga­
nică - dacă nu supraorganică - generală între adevărurile
particulare, aceste sisteme mai erau tot odată din punct de v«­
dere pedagogic, şi mai sunt încă, chiar când n'o spun prea pe
fată, sau o spun numai aşa, incidental: nişte violente şi di­
recte atacuri împotriva specialismului a' toate fărămiţător Ş1
pulverizator până la atomizare. Nimeni n'a negat mai cu
tărie decât a Iăcut-oAug. Comte, de pildă, orice calitate edu­
cativă specialismului. Dar atâta tot. Şi, numai cu atât nu se
putea reabilita nici fj!losofia în genere, nici rostul ei în pro­
gramele analitice şcolare.
Pentru ca aceasta sii aibă loc mai trebuia ceva; trebuia;
recunoasterea unui domeniu special al filof)ofiei, - un do­
meniu, dacă nu supraordonat, cel putin coordonat aceluia al
ştiinţei obiective - şi a unei metode adequate. Acest Juc�'u
însă, atât po:;,itivismul cât şi evoluţionismul îl neCl:gă din
capul Jocului, sau îl aruncă. undeva dincolo sau ali'îtur� ele J li:
mea obiectivă, în lumea veşnic neeunosoihilă a realismului
transfigurat; şi pentru unul �i pentru altul nu :.ste �i n� p<;Jate
fi alt domeniu pentru filosofie, decât acel al ştiinţei obiectivo ;
nu este şi nu poate fi altă metodă de filosofare decât metoda
de cercetare ştiinţifică, pozitivă. Dar, prin aceasta însăşi
ele încetează (.le a fi sisteme de filosofie g:eneraIă; în ele
putem vedea, ce-i drept, nişte uriaşe şi foarte lăudabile în­
cereări de clasificare a stiintelor şi cunoştiinţslor, adică el�­
mente de filosofie, nu însăşi filosofia, sistema generală prrn
excelenţă.
. i
I
I
; I
! \
778
E:-.'ACHE IONESCU
J
[779]
FILOSOFIA LA ŞCOALA SECU'lDARA
779
l:teacţiune.a pOIz:itivisto'-evoluţionis'tă, .reaeţiune îndrep­
tat.ă atât Împotriva filosofiei populare şi diletante de atunci,
cât şi în contra specialismului, din ce În cemai a tot stăpâ­
nitor - se face cu atâta eurtuazie faţă de ştiinţă şi metodele
ei, încât cade în servilisrn ; voind să fugă de ridicolul în care
căzuse diletantismul Iiteraro- filosofic al Simţului comun,­
îşi neagă ogor şi metode şi cade în nefiinţă.
Sau, --pentru a întrebuinţa faimoasa comparaţie a lui
Kant, relativă :la apriorismul ideii de spaţiu şi timp, - ca
şi porumbiţa care, simţind rezistenţa atmosferei, îşi închi­
puia că fără, aceasta ar putea sbura mai iute, aşa şi-au În­
chipuit şi Comte şi Spencer, cu intreaga lor ,şcoală, că fără de
recunoaşterea unei alte lature a existenţei (latură greu de
prins şi de formulat, fără îndoială, dar nu mai puţin reală şi
rezistentă decât atmosfera faţă de sbor), vor putea mai' uşor
smulge de partea lor, şi a filosofiei, admiraţia, sau cel puţin
aprobarea ştiinţei şi il. oamenilor de ştiinţă, - dar au pălit
mai rău decât nevinovata porumbiţă. Au păţit-o mai rău, pen­
trucă, pe când biata pasăre a rămas numai cu închipuitul dor
după lin sbor mai iute şi uşor, ei, înlăturând în mod arbitrar,
dar real, din sistemul lor tocmai ceiace trebuia să fie sin­
gura raţiune şi singurul suport pentru sborul lor filosofic,
an căzut ca glonţul in vid, cu sistem el] tot.
Şi, fireşte, nu de la nişte astfel de sisteme se putea
aştepta crearea unui "bun pedagogic", demn de a fi pus în
fruntea programelor de pregătire şi îndrumare intelectuală a
tineretuâui şi a profesorilor lor.
Ceva mai aproape de adevărata filosofie se înfăţişează,
la prima vedere, cealaltă reacţie filosofică a veacului trecut,
reacţia metafizic-ei-idealiste germane. Şi, întrucât în primele
ei afirmaţii f:ii postulato se reazimă pe datele critic ei Kantr­
ane de la caro purcede - se găseşte în adevăr într'insa mai.
multă şi mai stăruitoare sforţare de a crea şi da un obiect fi­
losofiei.
Prin ultimele ei concluzii şi mai ales, aplicaţii, ea nu
este însă mai puţin unilaterală 'şi exagerată, deşr 1nsens
contrar, decât pozitivismul ovolutionist, Ba, când este vorba
de unii din reprezentanţii ei, - chiar de tot extravagantă.
Herbart se apropie binişor de obiectul filosofiei, îi dă
ocol, dar, timid, nu stărue să pătrundă mai adânc în interior;
chiamă repede în ajutor rnonadele lui Leibnitz, pentruca apoi,
tacticos şi burghezeşte, să se ocupe cu transformarea psiho­
logiei în ,,;tiinţă pozitivă ca şi matematica, cu "interesele mul­
tilaterale" ale pedagogiei, fă.ră să dea în aoelaş timp pro
9,'1'amei analitice un orzan mai corespunzător ooncentrăr'ii
�teeRt1Ji multilateral scop decât geografia, - eeia ce face ca
[780]
practica pedagogică herbartinnă să răinână în rcalitate o sirn­
plă multiplicitate de obiecte şi actiuni juxtapuso,
F'ichte, aproape de la primele Iicăriri şi bănueli de filo
sof'is propriu zisă, cade I"epede în misticism naţionalist.
Hegel descoperă numai o latură a obiectului filosofiei _
atâta numai câtă se putea descoperi şi numai acea lature care
se putea descoperi printr'o metodă atât de unilaterală ca aceia
a dialecticei lui raţionale, - dar, generalizând cu îndrăzneală,
n? numai c.ă o declară pe aceasta singură: "totul", "lucru în
sme", "realItate absolută", ci şi încearcă să impună, arogant
şi poruncitor, atât obiectul cât şi metoda descoperită de 01
ştiinţei pozitive - ceia ce era de sigur şi absurd şi primejdios.
Iar Schelling, încă şi mai curagios, încearcă insinuant
şi ingenios sii,-şi pună pur şi simplu - după, metoda cucului
din lumea păsăreasoă - produsele luetoc1d sale poetico-intu­
itiv,e deadreptul în cuibul ştiinţei pozitive, pentru o mai de­
parte ge8bl'e.
Singur Schopenhauer, - in acelaşi timp şi cel mai Tn
telegător şi respectuos dintre toţi faţă de ştiinţă, dar şi Ci'[
mai înzestrat pentru intuit ii estetice şi morale -, pătrun.lo
Ulai adânc înlăuntrul wnlhnliculn] burg aiI filosofiei, ,lal'
necăjit ele câtă sfortare şi durere ţâşneşte de acolo pon t 1'11
vremelnica noastră viaţă, dă foc întregUllui burg, fără să, ma i
ia seamă j.i la tot binele şi armonia caro pnrcedeau tot (le
acolo, fără să se mai gii.ndească., mai a1(\8, la cât bine şi armo­
nie s'ar putea realiza în lumea noastră, dacă omul al' mel-ge
drept înainte, cu ochii tintă într'acolo. Aceasta, înseamnă
însă: nu prestigiu pentru filosofie, ci abdicare si renunt» re
la ea.
In oezumat - dacă pentru pozitiviam nu există altceva
dincolo ele datele perceptiei, decât în închipuirea noastră, iar
pentru evolutionism aşa ceva şi dacă există, va rămâne "în
. sine" un veşnic X, incognoscibil -:- deci şi într'un caz .)i în
altu nu ne rămâne decât să ne supunem eu umilinţă şi l.'eS(,111-
Dare poruncilor date de stiintă -, pentru metafizica! idca
listă . .germană, dimpotrivăvlumea aceasta obiectivă a ştiinţei
nozitive nu există decât în iluzia simţi rei noastre; singura rea­
litate, adevărata realitate este' numai cea în trevăzută de ra­
tiune ori de intuiţia unei imaginatii poetice. .
Aşa dar, negatie pentru negatie. Deoparte o negatie
umilitoare pentru filosofie, de alta una presumtioasă, şi încă
şi amestec fără ele rost într'un domeniu, de unde ar fi trebuit
să, primească cu recunoştinţă, şi eăruia, iară.)i, să-i se fi dat
cu mărhlirriie numai atât, cât o logică normală poate primi
si da.
, De aceia, între timp şi între am;]J1(loua. aceste direetii, _.
cu servilă, bunu,lvointă .)i aplaudare elin partea uneia, şi fără
780
ENACl-lE JO.\ESCU
1
1
•
[781]
F1LOSOFl.\ IN ş, OALA SECUNDAHA
7Hl
de voia ŞI unpotrrva celeiu.a1te'-- ştiinţa pozitivă. a înaintat
tot mai triumfătoare," cucerind domenii până. şi dintre cele
mai aproape de filosofic; spiritul şi metodele ei au pus stă­
pânire pe psihologie, etică şi estetică, iar specialismul prag­
matic şi degradant de personalitate omenească a făcut ravagii
în şcoală .. Şi cu () astfel de stare de 'lucruri intrăm în secolul
nostru.
3, Cu începutul celui de-al XX-lea secol, asistăm la o
adevărată renaştere filosofică, iar unele spirite, înzestrate
cu ceva mai mult .entuaiasm fillosofic, cred că. nu se va ajunge
la sfârşitul evului, fără ca un adevărat spirit filosofic să stă­
pănească şi să cârrnuiască, controlând, cumpănind şi valori­
Iicând întreaga noastră (activitate, - cea politico-sociaiă şi
pedil,g-ogici'i., bine înţeles, în primul rând. După un Guyau, un
Fouillee, un ]�uken, etc., filosofia est« chemată să joace în
curând, mai curând poate decât ne-am aştepta, rolul jll(';l1�
altădată. de ueligie în viata umană ..
Deocamdată suntem însă numai la început, şi filosofia
cea nouă, atâta câtă este, se complace deocaiudata prea mult în
atitudinea de critică şi negaţie împotri va şi mai mult fată de
pretentia presumtioasă a unui diletantism stiintific, popular,
de cât fată de ştiinţa serioasă. A ;;:<L-lh;.n'a pretins, lnh'­
adevăr şi nu pretinde mai mult decât poate lua �J, ial"u.şi, n'a
promis niciodată şi nimănui mai mult decât a elat şi poate dav-­
pentru a-i pune mereu înainte cu ;ttFita persistentă. :;;i in haine
filosofice, un "faliment" care nu există decât În ignoranta
celor ce-l declară, sau să ne învărtim cu o stăruinţă, demnă.
de cauze mai mari, în jurul ncontigen[:'is1'J1.1llui" mi a "valorii
numai prugmatice" a legilor sale, 'cum s'a ahuzat în acest
sens până .icurn.
Intuiţionismul Bcrgsonian deasemeneu t��t(' la locul lui
:;;i lt;:i poate .rveu un rost hine definit în alt domeniu decât în
aceA al :;;ti in tei, - dar nu prin el singur se poate urni din loc
întregul "greu" al filosofiei de astăzi, ori pune în valoare
rolul ('1 educativ. Şi mai ales, ar fi de dorit, ca bergsoniştii
diletanti să 1111 f"rp<'te ncuin, :lhia la inceputul unoi ronaşteri
a spiritului filosofic, cu intuitionismu 1 lor mai mult poetic
decât filosofic,lamentahila experienţil. n 8chel1ing'isllmlui de
la i)1Cepl1tul veclcuJni trec,ut.
Cu toate aceste lipsuri, ·început111 este, totuşi, făcut şi
ineontpstabi� asistăm la o frământarc filosofic;] ntât de �vie,
cum numai JW vremea lui 80cr,lt0, S�Hl 1n Pl'illl,l jumătate it
secolului trecut s'a .putut vede�t. Ba, chiar şi c,llltnri ceva mai
să.ră.cute-- cum ilJ' fi a noastL"ă, bunăoară. - s'au putut h11-
cura, clntol'ită ,1 cestui din tlT'mă impuls; de apu riti el un or
fonde serioase si Eîllclabile încerdiri de filosofie, iar operE'
ca: "M et;lfizica 'r)()])ulnră.", "Puterea sufletească" ori "Curs
703W2. - COli YI l)'/,i ['i r.iI er;.ll't='
[782]
782
ENACHEIONESCU
de Psihologie'<=cel cuatâtea ]JOl'ţj ;:i portite IUI'g deschise spre
filosofie şi filosofare -, şi care cu un deceniu 'mai de vreme
ar fi fost, pur şi simplu trecute cu vede n'a, sunt astăzi, cău­
tate, cetite şi considerate cu tot I'psj)e'ct'nl cu venit. Şi, îl} ciuda
tuturor greutăţilor şimer[iei mintilor, un lucru apare Încă de
pe acum bine stabilit rsi definitiv ciişt.igat pentru toti acei
cari au gândit serios şi s'au rostit in această privinţă anume:
rostul !�i rolul filosofiei în cultura umană a. viitorului şi atitu­
dinea. ei faţiî de ştiinţa pozitivă, în special; un rost şi ro]
nobil şi mare, care nu poate fi altul decât acela de nnalizâ ş�
critică generakî; de coordonare şi sietematieare qenerală a
cunoştiinţelor, de înteTlyretaTP şi ocloriţicare a. ştiinţei ome­
neşti în sine şi î1/, 1'O'lJO'rt ('1(. inat«, dr, orientare normatiuă în
viaţă şi ({. vief;1:i. "
Aşa dar, depavtea ac-easta şi pentru un inceput, destule
semne ele bun augur. că, filosofia. contimporană va putea în
curând să dea omenirii în general şi şeoalei în spoci a 1, ace 1
bun atât de aşteptat, pe care i-l dedea altă dati'î religiile, dar
pe care, astăzi, ac(-':.;tp;l nu i-l mai pot da; dostule semne ert ('n
va pute:'! - sau, cel putin, ar putea - să, ajungă cu adevărat
() religie' a mintii, o religie raţionnlă a omenirei,
De nJtă parte, atât diletantismul ştiinţific popular :;;i
pragmatic de astăzi, cât şi specialismul erudit şi sec, au În­
ceput să-şi mai lase şi xlin presumtia 11Ş01:1.1'ă şi din pedanta
aroganţă, Ştiinţa pozitivă serioasă a început mai ele multisor
a (la semne (le nelinişte �:i nerăbdare în această pri vinţii,
protestând impotriva punerii pe seama ei ci unor pretenţii ce
nu Şi-il arogat, ,';ii Il unor făgădueli ce niciodată n'a făout; iar
faptul că, unii dint r« ccimai de seamă, },cp11ezentanţi ni ei COJl­
timpol'Llni - UD Poincar6 şi \Vundt, UD Ostwald şi Mach, etc,
- au început ca specialişti şi oameni de ştiinţă pură, eiiu au
isp1'i'ivit C.'l filosofi şi ndi1.nc cugdMoJ'i,lc-nÎ11clJLs, se pare,
pentru totdp,Hmn gura, Şi sii sp!'riîm cii aşa va I'ămâllC',l,
Căci, tot mai muilt îşi face loc in lume convingerea, că
tot ceia ce R'n put.ut ,dIn până acmn şi se va mai. plJteil nfla
şi c1f> ncum încolo" - pc d'iile şi Pl'in mi;jloncele ae\'e;]e',\ cir>
cercetare ale Ştiinţei pozitive, obiective, - este şi va l'ămi"inea
în vecii vecilor foarte putin, o părticică, doar, o lai:uL'R şi
llUlll,li lmi), ehn tot înt regulI :�i cOlllpl('xn I existenţei; I)i tii ;\
opri mintea O])leilenscă ,le n ti"ecl' dincolo de' acest.e hotare şi
metode ohiective, - 1n ciîutnn·a ncclol' principii de lămlll'irC',
1mificill'(' I)i ;n'lJIlmizm'e univel's�îlii, dU])A Cal,'e a în8l>t<1t şi în­
fometat OllJ ul totdeauna. --- Însc'lll1lDn tot una cu: a o opri de
n ])]3i cugeta şi gilndi, (le D m�Îi nfln şi şti; tot una ('11 11 opri
(le la ştiintii 7nsuI)i, tot una cu o Îlltoill'epl'e îndărăt Li 1'(·ligia
şti intei hupt-c})rit. de nlt.i:î ebtă.
In orice ('(iZ 8u111('n1 departe (1(· timpul, câ,nd se "plInea
1
I
1,
[783]
HLUSUFIA 1:\ :;iCOALASECU)1IJAHA
filot:ioJiei, să facă mai întâi online ','ii să .îutl'Oeluch anlJOllie la
'-" . v .J _ <-
ea acasa ŞI apoi sa se ocuPI:�de ordinea si 11rllionia din zos-
'v, 1 E' , /'")
poaana il tora. 1 sto doar un fapt notoriu, ch ni6ieri nu se
g§seşţe mai multă d�l'inţă d(� bună. înţelegere a teoriilor şi
parenlor adverse, .mcaeri mai multă. cuviinţă. şi politotă ome­
nească decât în discutiile fiJosot'ice; şi, ial'ă"i . nicZwrimai
multă ocară şi dogmatism, dedit în polemica '�t'fiiosofică din'
1 uinea speeialişti,lor şi a eruditilor literal'i, _ unde polemică
este în adevăr, ceia ce a fost şi 'la mai fi în vecii vecilor:
răzb(?i in to�tă :le.?'ec�, război bogat ,'LQ, fapte, VOL'bp şi gesttni,
da/' Ioa rie sarac :111 idei.
Prin unnar«, nici de partea aceasta nu se mai opune
rezistentă şi nu se ridică cine ştie ce mari piedici; şi de aici,
lumea esto primitoarl' ,';ii stă in aştept,u'ca acelui "bun" pe
care filosofia trebue să, ni-l dea, pentrucă numai ea este în
stare să ni-l dea: Indl'eptal'u 1 vietii.
Iar în ce pl'ive;;;te Ia tu l'a petlagog'ici:i il clll·t:ibei, _ e::;t(-)
ele ajuns să răsfoim numai anchetele, rapoartele ori expune­
rilo de motive alel'eformelo]' sau proiectelor de l'efol'mă şco­
lal'ă. ce s'au făcut de la 1900 incoace în toate tĂrjle, şi VOI'J] fi
pe deplin cdificati, de cât dezastru pentru f;'tiinţa pozitiva,
însăşi a adus şi introdus în şcoala ele asti'izi ah'it pozitivism
şi historism în sine, atâta g'ramaticism şi Iiteratură, atâta
specializara şi erudiţie, atâta politehnic şi polimatio, câtă a
fost 11lgrămădită şi a putut avea Joc' în pl'ogrilllîde noastre
analitica,
Dc' pretutindeni ne întâmpină aceleaşi strigăte de ala J'­
mă" şi aproape cu aceleaşi cuvinte, taţil ele enorma lipSeI de
pregâti-re intelectuală a tineretului trecut prin şcoală" faţă de
lipsa lui de 'interes chiar pentr-u. studiile specialităţii alese,
de ul'iaşa lui pOl'l1in� spTe aTivism, intelectual şi practic, cl(�
atott:>tă.pi1,nito!1l'ea lui dorinţă de a se stTccu1'a crÎt 1'IUl'l:i�,()O'I'
}JI'Î'Jdl'c {]I'e�dâtile e:Y'wmenelo'l ş-i(( {]/isi ('el mlli uun pZ({s(i'/7lent
JJ'ubl ic, chiar cănd nic'i dip7oH/CI ,<;,co7.a1'ă,�prinsă În graba unor
pi'cgătiri ll1nelliOnice-examinatoi1['ii, şi nici c1�/}1.Oştiinţa m� i-ur
dll drept'u,[ să aspi'l'e. .
A Rpicui ,':ii Întări �11 citate toat(� acestea, aI'� î�]senma, .f:X
umplem jlilgilli zădarnlc. Pentru A cme . �� unnant chesţla,
isvOl'ul c\'I01' snw;e îi este prezent m splnt. Iar pentru cme
abia de acum incolo ar vrea să se edifice, îi recomand să ci­
tească, nu Qjtm'utura pedagogică amU1l(� Înc1reptat� în aceasti'i .
(1ircc(:ie, nu '\Heheit· parlmncntare, l?ll )'npO�l'tel:lspector(11\:�
sau ele comisii examinatoal'e, 111] referate ŞI moţlllln de el In
congreselol' şi conferinţelor şcolare, şi iarX,şi, nu v?lume, S�l11
voJumase ildhoc - cum nI' fi de pildă aeele n]e unUL F01ll11ee,
A, Rih�t, ,Lavis:-;e. Gnl'l!tt,v �Chill'I'('hLl�Ul1�, rl\�w::;, llml��)�rg)
EJ,lcn Key,' etc., etc., - CI sa w aşa la mtamplill'(J, dm J itHu-
[784]
784
Ei\ ACHE IONESCU
riIe u uei bi 1>1 ioteci pedagogice contimporane, dintre ce[e mai
dirlactico :';:1 obiective, ';ii 'va găsi zeci de observaţii în acelasi
sens.
Ba, am putea împinge cu mult mai în trecut începutul
unor astfel de plângeri. Incă do pe la 1887 1). Durand scria,
în profaţa la F'ilosofia Dreptului de Diodato Lioy, tradusă ele
el, că: "Nous voudnons, par cet ouvrage, appeler I'attcntion
"du public instruit qui pense, sur le grand vice de l'enseig­
"ment du droit dans nas F'acultâs francaises, sur le vice qni
"a abaisse le niveau des etudes, le niveau des intelligcnccs,
"et, qu'on nous permette de le dire, le niveau des caractere» et
"des consciences: ce vice, c'est I'absence de toute philosophie,
"de toutc idee morale, de tout principe superiour Ionde SUl' la
1110i naturalle".
Şi mai departe: "Les 6tudiants ne visent en general qu'a
"unechose: obtenir le titre qui leur perrnettra ele romplir telle
"ou telle Ionction, d'obtenir telle an telle place, d'entrer dans
"telle ou telle corporation" ...
Asistenta lor la cursuri se face nu atât pentru studiu şi
luare do notiţe lamuritoare, cât, mai ales, în vederea prezenţei
la apel, căci: "En realite, I'assiduite n'est constatee que pal'
"les appels nominatifs, qui sant des mesures d' ordre interieur".
Şi de ce toate acestea � - P,entrucă, atunci ca şi la noi
acum, în ochii erudiţilor univel'sita.ri: "Le texte ele la lai est
"tout, iJl suffit a tout, il l'epond a tont. Au heu de c11e1'ch0r a
"expliquer Ia lai positivie par la lai natnL'eJle, au 1ieu de 1'e­
"monter a la .source du droit paul' montl'pl' la :justice et la
"raison des dispositions legales, ils se contenent de prendl'e
"c(>s dispositions telles qn'e]les sant, et d'enseignee oomme11t
"el1es s'appliquent, StînS rechercher comm0nt elles se justi­
fient" ... Dar un astfel de pozitivism înseamnă 11U numai ne­
gaţia oricăl'ei filosofii, ci: "il est aussi la ruine de tont enseig­
"nemt1nt, dans le sens eleve que l'au do it elonner a ce mot".
,Şi de aceia: "TI y ,a tont d'abord une chose qui frappe
"l'observntellI' le moins c1airvoyant'. La F,aculte de dTOit n'est
"pas une institutiol1 scientifique, elle est une ecole professi­
"onnelle".
Şi tot cam pe aceiaşi vreme se' pLîngea şi Rie1wt, ca:
"Chez nous, c'est malheul'eusement nne exception rare qu'uno
;,ci-1nien' scientifiqu:e. Bi'eu peu de jeuues gens .aiment la re­
"chel'che de la science ponI' elle-mcme. E11 general ils se pre­
"ocupent avant tont de pDsser 1eu1's examens, et leUl' seul
"souci est de tronver une rirofe!3sion plus frnctneuse, plus
"lucrative, plus agl·c.'lhle, qne' ce qne p011I'\'oit ].eu1' procurer
"l'mnour de l]a verite".
Şi ceia ce ne 8])U11('a Dnrand şi Richot pe la 1887 c1espn'\
universitntea şi despre' tinuretul fp11lcez, se poate R1W1ll' , mu-
[785]
FILOSOFIA IN ŞCOALA ::iECU:-<D .. \RA
785
tatis lnut�nd!s, ,şi despre şcoala şi tineretul de azi. Ba, în ce ne
V�'l:veşţe, _mca �l cu m�l mult temei, - căci aici, pe lângi1 (,I'U­
diţie ŞI specialism meu avem de CI face şi cu "politica".
�şa d�l', încă ,odată: "lipsa de interes pentru ştiinţă" şi
"goana dupa certl�lCate" "I?arvemţism" şi "il,şul'ătate", ",a.du­
cerea cy arca��ul ]�L cUJ:'sur,l de frica cataiogului" - unii din
erudIţ,!l noştrii universitari ŞI mai în tact cu progresul, mai
l?Ull sa se ll1cue, ŞI l.lŞIl�, p�ntru că s.,ă nu fugă studenţii după
facerea apelului, -- Iata atâtea ŞI atâtea rele ce se semnalează
din toaie părţile. . '.
, Multe din aceste plângeri nu trebue luate, de sigur, aci
Iitterarn ; iar unele din vinele ce se pun în spinarea tinere­
tului şcolar de astăzi sunt - pentru cine cunoaşte bine psi­
hologia tinereţ,ei în genere şi a tineretului de astăzi în special,
- pUl' şi simplu: exagerări, Mai ales vehementele pornite
tocmai din rândurile erudiţilor şi specialiştilor trebuesc so­
cotite ca atare.
Se ştie doar, că maniaoul se revoltă repede de tot şi îm­
potriva a lot ee nu-i seamănă; şi unii dintre erudiţii noştri
de astăzi sunt în star,e să-şi ducă mâinile la ochi de ruşine,
ori chiar să se îngroziaeoă în fata solecismului gramatical sau
a unei simple greşeli de calcul, dar pot trece cu seninătate
pe lângă fapta necuviincioasă ori chiar de tot imorală şi
ruşinoasă.
Căci, nu putem crede cu uşurinţă în vorbe ca:
"En mettant dans Je meme crâne toutes les connaissances
"matllematiques des cent derniers eleves de l'Ecole polytech­
"nique, on ne ferait qu'un ignorant" ... sau în: "On a con­
,,8tate que nombre de nos futurs medecins, bacheliers es sci­
"ences, ne savent faire ni une division, ni une :regIe ele tros" 1;
nici să luăm altfel decât ca butadă, ceia ce spunea d. Pan­
gi'ati in că de prin 1915, dacă nu mă ]11şe1- despre reali,�tii
noştri "care s'ar încurca chiar 18 operatiile de 8ritmetică e­
lementară", ori ceia ce ne spunea d. E'volceanu - nu mai de­
parte decât în Iulie trecut şi încă de fat[i cu d. Ministru al
Instrucţiei, - că, "studentimea de Hst.ă.zi arc două mRri virtuti:
l)l'ostia şi sărăcia!".
In general însă, învăţ,ământul contimporan de prc:tu­
tinc1eni - de altfel ca si intreaga noastră cultură - sufera de
lipsa de concentrare, 'de lipsa unei .idei directjve. gen81�ale,
care să unifice, să împace şi ?ă c:l'momzeze ţotul �n)uEul el, "--­
de lipsa unui centru de gravltaţl(� l�)()ntlo-fl�osoflCa cab�e c:are
să tindă particularul, arnămu:lulv ŞI banaus�cul de toata �lUa,
Programelp senlnr\? 8nn1' meUJT'lt .. ele '10n1'10 mult Şl ne­
trebnic bahist, c;re face, în aelevăr, si') fugă tineJ'0tul (Il' ()l'a
1) FOll.il1ec: La Heforme de I'enseignement. P 62-03.
[786]
786
ENACHE 1ONE-CU
de clasă, sau din sala de cursur i universitare, asa cum orrce
fiinţă sănătoasă fuge, - trebue să fugă, altfel n'ar fi sana­
toasă - de orice hudă zădarnică, .respingătoare, silnică, In
el stau ingrămădits la olaltă obiect lângă obiect şi tel lângă
ţel- fiecare cu" ora şi clipita lui de clasă şi examinare.
Şcoala de astăzi, după cum observă prea bine cumintele
Willmann, aduce prea mult ({ fabrică, m care fiecare l-:;i are
partea şi părtieica sa de specialitate 1" sau unde, după. dr.: stiea
şi concisa expresie CI lui Fouiblee : "Ch.clqlle petit pl'ofes"'l'lll'
"d'une science particuliere ne voudravoir que son progruunnc
"special et s'eforcera de tout tirer :'t soi" 2).
De aceia: striqarea catalogului şi celelalte mijloace de
tortură pedngogică, «rtnnene Ş1' note, de aceia: incliidere« .�un
paea usilor de cursuri cu servitori; deaceia: silă. r;;i silnicire.
Iar pentru a putea ceti şi descifra încă şi mai bine cealaltă
faţă a medaliei, pentru a ne da seama de cât de puţin vinovat
este tineretul acesta fugar de cursuri anoste şi Iără de spirit,
--n'avem decât să 11(' gândim de pildă, eă la preleg(�J'ih) 11I.10l"
specialişti ca T. Maiorescu ori Dutnitrescu-Iaşi gemeau să­
lile de mulţimea studenţilor de la toate facultătile, ori sit
luăm seama la ceia ce se petrece sub ochii noştri, astăzi, când
se anunţă vre-o conferinta sau ciclu de conferinţe cu cori­
ţinut de interes general mai Înalt şi mai adânc omenesc,
'I'inând seama de toate acestea, îţi vine să. zici: Cu cât
mai multă. nuitcmatică, mai multă fizică şi formule chimic-e,
mai multe descJ'ipţii si clasificări zoologice sau botanico, mai
mult filologism şi istorism 'politico-literar -]'n programul
şcolar şi prelegerile universitare de astăzi -, cu atât mai
mare (l fost i;li secătuirea interesului şi entuziasmului pentru
ştiinţa însţlşi, cu attd;mai adânc atins� de l1sci1einne îns�ISi
l'adacina ştiinţ.ii. .
An! <tjuns dt'ci şi in această dil'ecţ,il�, la o răscI'uce, unele
numai filosofia ne poate v<eni în ajutor şi scoate din încul'eă­
tură - afară numai dacă nu vom voi si\ chemăm elin nou în
ajut�r misticismul siTnbolic ill religiei din trecut. Intrebarea,
este numai: ce, cât şi cn1'J1, - din tot cllpl'insul "tim; (le filo­
sofiC' �
4. Pentru a putea răspu1llk b accste întJ'ehihi, hehnc:
să punem şi să. )'i'ispundem în prealabil In. o nlt�.
Cine zice filosofie, zice în a,celaş bmp ŞI temperament
Individual. Aici omul hlCJ'enzi'i. cu Înb'e;\ga sa fiinţ,ă si perso­
nalitate, nu numai cu latura l'nţiomtJă, ohiectivi'i şi obiecti"'\'antă
a mintii sale, ca înştiinţa pozitiv�l. Sistem01C' dc' filosofii'
1) O. Wilniullll: Didaktik, 4-e Aufl p. 26!i
2) A. Fouilll!e:Op, cit p, -;9.
[787]
FILOSOFIA IN ŞCOALA .SECnrDARA
71)7
sunt! în acelaşi tţm12 opel'� :�ţiinlifi('e) Llrtistice şi prLlctice,
smtE'ze de cunoştm(a 1;)1 conştnnţă, -- sinteee pe/solU/7e,
Ace!leaşi ÎnJhebăl'i fundamenta.le Li toţi filosofii dar
alte răspunsuri, -al!JeJ de 1'�spUnsnl'j� chinl' crmc1 c1esleg'al'en'
11J'ohleme]ol' ;so face 111 acelasi sens. AICI avem c1t: a face, de
plldă, CU idealism şi idealism, mate;·jnlism şi materialism
spil'itunlism şi spil'itualism etc .. , - i.L-:;a dar, nu numai cu ca­
tegOl'ij şi gelwri,ci, în mijlocul fiedîl'ni gell, cn sistems
."'U I oenerie.
Jfai mult încă, însuşi l)l'ofesol'ul de filosofie, __ dacii nu-i
se poate Ct']'<=) să aibă atât geniu cât al' trebui pentru crearea
unui sistem propriu, - trebue să aihă cel puţin atâta capa­
citate de cugetare, simtire şi voinţă, câtă trebue pentru a-şi
însuşi o conceptie Jilosofic1:1 străină şi, Însuşindll-şi-o. să simUi
si să fie în stare de a o susţine şi ilpăJ'il, ca şi când al' fi carne
din (;31'nea. .sa, şi suflo] din sufletlll.s�lU; altfel, nu mai poate
,ÎYI'C1 rlrept la titlul de: incll'umătorşi educator.
De aceia - cum ohservă IYilmanll, dilema în cm'(' s'a
găsit în totdeauna invătământul filosofic - propedvntie:: de
n :,;e ţine departe de ceai-ta sistemelor şi totusi de a putea 0-
rienta pe cârnpul lor de luptă, de il fi nepărtinitor şi totuşi
13;1 nu devină. incolor şi fă,l'ă vigoare 1).
e Aşa fiind, 'c(� i de făcut?
Să alungăm oare filosofia elin şcoală, cum cred încă nu
unii, ci aniţia � Dar asta ar Însemna: sau si'! ne mulţumim, de
neVOE' cu dispE'J'a1:.a anarhie a ckmen1:(·lol' pedag;og'ice din şcoala
de azi, sau ca ratiunea omcneSC'A- - cu toate cuceriril« ei de
Piînă acum şi cu toate limitele pc care ele altfel, bucuros şi le
J'ecunO;lşte - să, facă mea culpa si să cheme în ajutor religia.
Şi fără să mai întrebăm caro religie - căci şi acestea Slll}j
mai multe şi opere cu caracter pel'sonal---, iată ceia ce mi se
pi1l'l' cl'l(, mail1PCuget.ate solutii lxmtru timpul nostru,
Să reducem, atunci, filosofia numai In () simplii Înşil'nre
j:-,to]'jcît a sist<:'meloT' mai .ÎnsulllJJilL', pe (:,.11'/,' profesorul să le
expună fără să, ia Vl'e-o atitudine, f,\rĂ să (:OHlp�l.re :-;;i sĂ Jnter­
preteze, fi'il'n f'ă apl'ecie7,e "i să h'agiî coneluzu, -:--. cum _ �red
alţii � Al' :înscm na im'ăşi, ca subt lI11 mune Dllu'eşl pl'Oml!;atOl'
::0 dăm tot mailel'ialistoric în loc de cugelluc fi I osof.i.c;:; , mI"
mOl'i7,lll'e mecanică şi monrti'i, în loc de înil1!;are snfleteaHc�1. Fj­
losofia nI' <1 pă,rea în acest ·caz minţii til1 cret,uIn i. ca şi ,Cl�l!l ar
fi să. fie nunlili sg'omotul făcut de nişte "slsteDlP-Inaşll1J" re-
2011[\1;oa1'e şi l'ăsurlătoare, fiecare eu un ;lJt 1:0f)]PO el" 1'('mo�1tal'e
Hi cu un alt ritm d0 mişcare, - clnr, fire��te, nn un ilStfl'j ele
�gomot incoÎOl',inodoI' şi fărn de saVOilrea lIllei snbsh1ll1e per
1) lVillmann, ap, cit.. p. 18i.
[788]
sonale, poate fi numit filosofie, după cum nu sgomotul făcut
de o uzină oare care este uzina însăşi.
Un astfel de învăţământ filosofic nu este şi nu poate fi
îndrumător şi educator, - iar mintea şcolarului, ca orice minte
omenească în genere, care să. fie lămurită, nu încărcată şi lă­
sată în ne�lumerire. Şcolarul întreabă. Cine a trăit în mijlocul
tineretului şcolar ca educator nu ca dresor, ştie că acesta în­
treabă şi se .intreabă, nu atât asupra balastului din programe,
cât mai ales asupra ceia ce-i oferă din afară viaţa cu toată
felurimea ei de curente şi subcurente .de artă şi ştiinţă, (le
credinţă şi politică, de critică şi de cugetare etc., - ştie că
n'a întâlnit fiinţă mai fericită şi ochi care să fie mai plini de
recunoştinţă, decât ai elevului, atunci când i se dă măcar ilu­
zia că a pus o nouă pietricică de boltă la construcţia de reali­
tate umană ce se înfiripează în el. Să Iipsim oare învăţământul
de astfel de momente de adevărată înălţare sufletească, filo­
sofică?
Şi apoi, ştiinţa pozitivă însăşi, ori cât de impersonală <11'
fi prin obiectul său, nu-i mai puţin: interpretarea rationulă
a naturii, interpretarea omenească şi, prin aceasta: realitate
ohisotivă-omenească, relativ-omenească. Vom putea oare împie­
dica dreptul acesta de interpretare şi apreciere a profesorului,
tocmai ia expunerea sistemelor de filosofie, - ori cât de mu­
mificate şi obiectivizate ,11' fi. devenit ele prin circulaţie în
decursul timpului?
Aşa dar, din toate punctele de vedere, nu ne putem opri
la o astfel de soluţie. Ar fi - încă odată trebue accentuat-­
o nouă cantitate de balast netrebnic şi mnemonic adaos pro­
gramelor şcolare şi aşa prea încărcate, dar şi o imposibilitate'
de fapt. Atunci să. ne întoarcem oare la Aristotel- vUl.tt ne
recomandă vVillmann?
F'ilosofia. ar-istotelică prezintă foarte multe calităţi di-
dactice, intelectual-educative, - trebue să o recunoaştem. Nici
unul din sistemele filosofice anterioare 'ii ni�; unul din cele
apărute mai pe urmă n'a izbutit într'adevăr să închege lao­
laltă într'un tot atât de armonie şi prietenos elementele atât
de felurite în înfăţişarea lor, ca: artă şi ştiinţă, morală şi pc; ,
Etică, uman şi suprauman, fizic şi metafizic. Şi iarăşi, nici
unul din ele nu întinde mâini mai binoarătătoare îndărăt şi
înainte, - în trecut spre Plate şi Sof'işti, spre Ionieni şi Elent.i:
în viitor, peste Alexandrini, spre filosofia creştino-pcripntetică
a evului do mijloc - de cât o face acest sistem.
Adevărat iarăşi, că, ori unde se Învaţă o logică pau psiho-
logic, avem .de a face c:u nişte p,tiinJe - ca t�rmi�lOlogie cel
putin - "emmmnente anstotehce ; ca opera lui Aristotel e�te
şi ea "o bucată de umanitate antică, clasică, ee�, pu.tin tot �lŞ.(�
de vie ca si opera orteărui maestru al limhii ŞI cug(:Jtmu
788
ENACI{E IONESCU
[789]
FILasaFIA IN sco o.x SECUNDARA
789
eline" şi că acest sistem se prezintă cu ,,0 vechime destul de
luare şi respectabilă, pentru a nu se ciocni prea violent cu di­
recţiile şi cmentele filasofice de astăzi", iar în şcoală ar putea
juca. "un rol de arbitru nepărtinitor şi cel maiapraape de neu­
tralitato, fără să fie totuşi lipsite de viociune şi vigoara" 1.
'I'oato acestea sunt adevărate, cel puţin, în bună parte
adevărate. Şi tocmai aceste calităţi au făcut din această filo­
sofie un bun didactic de educaţie filosofică prin excelenţă, el.
scoaloi din trecut. Dar numai atât să. fie oare ele ajuns.pentru
a face din filosofia lui Aristotel un bun pedagogic şi în şcoala
ele astăzi � '-
Elementele, pe care acest sistem le. uneşte într'un tot atât
de armonie, sunt numai ea nume - şi încă, şi aceasta numai
în parte - identice eu ceia ce ar trebui să armonizczc astăzi
filosofia; prin ceia ce se ascunde însă subt terminologie, prin
conţinutul lor, unele din ele s'au transforrnn t până Întl"atftt,
Încât au devenit eu totul altceva decât ceia ce reproaintau
până atunci; altele s'au modificat în bună parte, iar altele, pe
lângă. aceasta, mai sunt şi deadreptml respingătoare, abît
pentru gândul, simtirea cât şi pentru voinţa politice-morală
n omului modern.
Intre ştiinţa pozitivă, de astăzi, de pildă, şi ee ia ce se
înţe} egea prin ştiinţă pe vremei), lui Aristotpl, estp o d istan ţă
ca de la 'cel' Ja pământ; concepţia noastră desp1'P arte şi în ge­
JJere întreaga sensib�]jtate. estetică. a omului modern este alta
decât aceea a Elenului din vechime, iar sprijinirea organismu­
lui socia l-politic pe munca sanică ele sclav este pentru noi o
oroare. Ce altceva am putea face eu astfel de acceptiuni în
scoala de azi, decât doar o succintă lecţie din istoria filosofiei,
însoţită cell mult de interpretarea filosofică cuvenită unui atât
ele' mare moment din evoluţia gândirii omeneşti � CĂci o pre­
]ucrarp şi adaptare a elementalor din :filosofia aristotelică in
sonsul Logicei lui 'Prendolen burg (pe care Willmann ni-l dă e;l
model în vre-o patru locuri din Dielnctica sa), ori chiar î" mă­
sura în eare :fnce el o astfel de n.daptal'e, în a sa ,,]�jlosofi8 pri)­
ppc1eutică" (logieă. şi psihologia pentru şeoaJa secundarâ), este
Îli adevăr prrea puţin, faţă de ceia ce ar trebui si'). fie şi să se
dea pentru o pducaţie intelectuală-filosofică. în şeoala de azi.
Iar o preluerare care ar merge pil,nă. acolo, îneA,t să pună şi
să prindă într'un sistem armonie datele fundamentale ale şti­
intei i3i nl'tpÎ, nle rnorailei, politicpi şi l'eligipi de .c1stă.zi, un ('nici
Hl'istotelicc, Hr fi, de sigur, mai mult decât o adevărată adc\j)­
tare şi preluerare, eare să poată. fi (lntă suht numele lui Aris­
totel; ar fi să realizăm pentru tim purile noastre şi cu el e­
mentele culturii ,lCtuale, acel sistem cornplect al? 'filosofie mo-
"
1) Flillmann, op, cit., pag, 384· pa�Si;,l.
[790]
790
EN .",CHE IONESCU
dernă, ccn'e ;';�' �chj;�'aleze În yn loarea pceh(gogică vechea cre­
aţIe �!�.T�stotp:hca. s; .. to�mal �lCea?b se aşteaptă de la gân­
ditorij ele az: -, clar nu 111 s'a elat ŞI n'o avem Încă.
Aşa dar, nici ÎnlătUl'Drea Îllvăţământului filosofic din
şcoală şi nici 1'8(111Ce1'ea lui' numai Ta câteva date si elemente
lstorico-f�os�fice, nici întoă::cel'ea.la Aristotel, şi 'iară. şi, nici'
nu avem inca creat un bun filosofic modern echivalent în ,'(1-
Ioar e pedagogică sistemului peripatetic. Şi ii tunci, Încă, odată,
ce-i 6e făcut?
Dar mai întâi, obiectivismul ce se pretinde de la învăţă­
mântul filosofic să fie oare o cerinţă cu adevărat pedagoaică
t f ... �. Lh ,
sau rs e numai o sofisticărie, ori cel puţin o iluzie -, o sof'is-
ticăric din partea acelora, cari. subt epitete şi denumiri noul,
încearcă să ne întoarcă la peripatetismul creştin medieval (cum
e în bună parte şi cazul lui ,\Vilbwlnn) -- iluzie pentru aceia
cari, adorator! ni stiintei pozitive, mai iau încă drept absolut
ceia ce nu «sto în realitate decât obiectivitate relativă, ome­
ncască �
Incontestabil, filosofia poartă pecetea personală a f'ău­
ritorului, mai mult decât ştiini;a. _._- drrr în măsură mai mică
decât arta SDU religiile. Ea este amestec sintetic de obiectivisrn
şi subiectivisrn : iar ce altceva este realitatea noastră. obiec­
tiv-omenească decât un astfel de amestec, - şi încă amestec
pur, neclarificat şi nesietematizat, haotic � Din acest tot, ştiintn
pozitivă se luptă şi încearcă fără îndoială, să prindă, şi s�i
scoată la iveală numai "obiectivul"; se luptă şi încearcă să, cre­
ieze această obiectivitate, dar tocmai aceasta înseamnă că:
�m existA mai multă, realitate obiectivă decfit atfLta ciUR S'il
putut crea şi nu va putea fi mn.i multă, dpcfi,t se va mai pnten
cren; d, nu există, obi1ectivitate şi obi(�ct <.1 bsolut. Până, şi i11
dosul celor mai elementnl'E� dintre datele obiective ale ştiinţei
pozitive, se descoperă, energia personală a subiectuhli creator,
care le-a prins pentru înti1ia oară, în formulă, transfol'mân(1n-le
în realităţi ohieetive, - iar p0ntru cele mai multe şi mai însem­
nate (lintre ('le SP şi st,lbilpşte istoriceşte pi'ecis (1nta llilştel'ii
lor în timp. Lângă "tahln Înmulţirii" Clrit�leticp, ori defifl�,ti.�
"uniti'ît.ii" con shudivE' III ;lt(·I11<.1,tice, .'1pare ftgura pel�'i)n ah1:ah l
nnuiPitng'orn, iar geometria noastră plcmentari'i nu s'a t.ocit
indi piină înh'atât prin generalizm'pa ei, înc,î.t să fW roadii C�l
(lesRv;ll'�;il'p 1II'lJ1Plpper.Soml1iHitii Ulmi Euclid. Dar atunCI,
CE' S31 mai zicPl11 de ntomism Z4i energetiRffi, de se1eci;i1111(' şi ere­
dii;!it' si ,ilie j-c'ol'ii ,>101 (lp '''CllTnp0 nrlol'fdorilor elp ohieC'1:i-
vism ;lbsoluP ,
R.enlitatea noastră ohi.ectivă s'a n�'tscut şi a crescut odată
Cii rnintpa omenească. Săracă, aproape nulă, ]a început, ci1J�d
ce1 dintR} qundruman. se pl;iu înte]!�ni. pe hb�le .. ,d�rapoj
pentru el si ll' fAce plCJOHl'e ŞI CI clPVPlll InmaJl, OblCCGlvhat0[!,
[791]
FILOSOFIA IN ŞCOALA SECUND,\HA
791
H(>'i1sta relativă s'a întins şi îmhogăţit apoi, încetul pe încetul;
se gă,sia .destul de inel1C'gată, prin veacul R1 IV. a. Ch., pentruca
omul, -. un Anstotel, un Euclicl, 1111 .Archimeele dC.--să poată,
Încqx: eL o prind.. în fOl'llmle sistcmatice, şi ajunge după.
ace Ia , cu fIecare pas mai departe al ştiinţei, atât de bogată
�i atât d(� solid întărită, şi Îngroşată, încât a putut da omului
111O(1e1'11 iluzia că s'ar putea avânta pe puntea ei de ghiaţă. în
infinit.
S'a băgat Însă curând de seamă. că: luciul acesta obiectiv
al'(' mnrgini şi că. totul se reduce la un simplu sloiu _ sloiu
uriaş, dacă vreţi, dar nu mai puţin sloiu -, plutitor pe unda
vvsnic m işcă,toarc' CI. unu i fluviu nu mai puţin uriaş, de ele­
mente fluide, în lll'inc('tata frăm;lnLll'p şi schim ha re, subiec­
hll'. Căci, cu fieca.l'e pas nou spre ohiectivaro în forme din
Ce În co mai clare şi bine lncheg<lt,' (1(' Întins r1l' acesta static,
obic'ctiv, -- S'AU făcut în acpla::;i timp tot »tâtea săpături mai în
adânc, spre isvorul ţâşnitor ele energie ele aceasta fluidă, su­
l1iectivă; cu fiecrtre nouă lopată de element cimenta tor ele o­
biectivitate aruncată. în infinit, -- tot pe ati'ltea alte nou; .2.'ul'i
se r1eseoperertu, făntâni minunate; cu fiecaro nouă pojghiţă
de obiectivistn sol idif'icat, noui valuri de putere suhiectivii,
din ce în ce mai limpedr-, tâ,şni(l1J do acolo elin adânc, iar fiinta
L1lTlană. se putu ridica dt� la inchvi(lualitatea sn ])1:11: f'iziolo .. g'ică
;1 începutului la rangul de subiect psihologic de ma i apoi: de
la acesta la acel de personalitate creatoare si cnrnctor moral,
conştient si de putl'rile l'5ale clar si ele limitele acestor puteri.
Şi astfel, ceia ce ştiinţa si arta, fiecare în felul său-una
tinzânr] spre un obiectivism din CE' În ce mai consistel)t, el Ita
spn- un sul1iedivism elin c(� în ce mai limpezit, -lW nrată,
sau încearcă să ne arate separat, abstnl.ct si necompl('ct, fi­
losofia redă. sau încenrcă. să, ne re(lea din nou combinat, si1)-
1dizat şi complect: înt!'()<lg'a realiblte obiectivă. şi suhiectiv�î
în ilC'elns tinlp.FonmI!e].p ei. dacă. nu sunt si nu pot fi atât de
considputp Ca ncC'le all' ştiinţei pozitive, - nu sunt Însă nici
atÂt de :fluide şi schimbătoare ca ilcele ale artei. Şi, oricât al'
fi 11118le din sistemele ei mai aproape de un lmghiu de ve­
dere, altel,e de altul, - de ce sĂ. ne temem de mni marea sau
mai mica fi'iri'lmă de personalism omenesc ce se' g'ăseşte în
nlC'i'îtuil'E'8 lor; (le ce să ne temem de realitatea lm:3,�i, ele firea
non stră �
De altfel, Însăşi Pl'ogramele analitice ale scoalei nOAstre
ele azi nu 1110e81'că să arate altcev8, elecât întreag-ă acea8th. I"l'n­
litlt\? în tot complexul ei: obiectivitate �)tjintifie[i, subiectivi­
tnf(·) m'tistică si dexterităti practice. De cât, În zad,ll' nm aş­
tepta ca toată nceastĂ. iuxfnpunere ele mozaic să sC'l'c�onto­
poasei'i" aşa ele la sine, numai prin simpla ei 111gri'imădll'P In
[792]
792
E:\ACHE IONESCU
1
o�altă,}ără, d� ajutorul acestui ciment de leg�.tul';l ee se chiamă,
filosofie, oricât de mult personalism ar cuprinde ea.
Căci, în .ce sens şi cu ce alt scop se impune în progra­
mele noastre analitice şi se predă in şcoala actuală atâta poli­
rnatie şi atâta politechnie, decât în acela de a se crea' mai
multă energie dp 'i.1Ceasta subiectivă, de a se făuri mai multe
personalităţi, C11re sre adaoge la realitatea de până, acum fă­
rânia lor mai mare sau luai mică, de putere creatoare � Şi
iarăşi, s'a putut realiza oare cândva aşa ceva, fără de ajutorul
unei f'ărâme ele personalitate şi, (leci, subiectivism dăscălesc
şi omenesc!
. Să vie, deci, acele personalităţi profesoralc ui cu gând
adânc modern. Departe de a se teme de subiectivismul lor,
şcoala de astăzi le cere şi aşteaptă cu nerăbdare să. fie însu­
fleţită de duhul lor cel nou. Personalita tea omenească este
doar: macracoemul cjuintesen4'iat, îns�(f7('td, pp,rson'i!,icaf,­
realitatea prin excelenţă.
Să. vie; căci ehi ar dacă StI fJ area aceasta de filosofie
nouă a unor astfel de personalităţi n'ar putea, dintr'un în­
ceput, concura, ca valoare pedagogică, cu vechiul aristotelism,
- nu este ,111; mijloc de a ajunge acolo, decât acesta al unei
lihcre concurenţe şi întrecer] Între personalităţi.
5. Cu toate cusurile ei pedagogice, pe care de altfel le-am
recunoscut, ,filosofia modernă, nu este totuşi Iipsitii de elemen­
te şi note comune, capabile să-i dea, mai curând poate decât
s'ar putea aştepta cineva, o valoare educativă eu mult mai
mare decât aC0<J, a învechitului psripatetism.
• Şi mai întâi:
Din toate curentele şi snbcurcntclo ei de intuiţionism
şi [JI'clglllatit-:m, (le raţionulism :-:;i neoidoalism, de spiri.tualism
si noo-crrticism «te. se degajează, asa ca o atmosferă morale­
filosofică, din care toate aspiră :;;{ 111 mijlocul căreia toate
viază şi respiră, constii nta că: omul. este în acelasi t/imp ,�'i
creatcnul.Lurnii sale olnectire şi ,�tiint;if'i,ce şi !i11witond, soartei
sale în această lume.
Din amănuntul şi porsonalisrnul f iecăruia se desface
ideia nouă. si comună tutUl'Oj' eă.: absolutul perfect sau pei'­
h'cţiunea a1;801ută nu se gi-i.seşte m,;a (l,e-a gata undeva şi pusă
acolo de altcineva, şi numai trebueşte căutată, - aşa, în mod
zadarnic, eum s'a făcut pâ.nă. acum -- într-o lume oarecan: din
afară, sau prin cine ştie ce alte lumi hanscendentele, căci aşa
ceva se află. donr abia ca germene în noi - şi de aceia: atâta
nelinişte şi tontiî fr[llni'lntm'ea Ollwnenscă în nlerg:lI'ea sa (1npă
ce\'�l mai bun, mai fnullos şi mai adevă.rat;
Din toate respiri) eonvingerea că omul şi lumea sa ,este
ceva lwd8di1liJ în sjnp şi lJumai prin sine şi că la aceasta hnde
·1
1
[793]
, )
şi toată ştiinţa :;:i tonUl ada ::;i toată 1ll01'<1L: noastră social­
politicii
A Şi cla�ă,l1lăcal' numai atât suflu non de \'iat�î s'ru putea
întroduco In lJl'ognullPle noastre analitice şi în munca cea de
ton tă ziu il a şco alei de azi, şi a r fi ele ajuns, peri t I'U ca în
scmti1. vreme si1 n'o inni recnno(\stem.
nill' cu ceVi] mai multii atei11jl' se mui pot descoperi şi
"iltl' note (�OUlUIW. l-�;,;il u r fi de pildă: ertdudiuea ei d'in ce În
te l'ncâîllţeleg(71o({ re tu ţii de ��til,i1.ţ(i, pozdi1J![ şi rostul acesteiu
iu viaţă, -- atitudine din ee în ce m.u n'eunos(�ăto;ll'() <1"
sprijinul ce-l poate avea do la ea.
Ştiinţa pozitivă a jucat, în adevăr, în toate timpmil«
un mare rol în vidil oruului, iar În timpul din urmă a fi'icut
ntâtea cucerir-i şi a revolutionat ntiltea rcJU111ri rlt� activitate,
încât cu greu i se mai poate trece peste cuvânt şi metodă în
domeniu! pe car(' s'a făcut stăpână, în ogorul fonomcnalitătii
obiective. De aceia, afară de unele exagerări ale diletantis­
mului hel'g::;onian, ori din partea neocriticismului misticocl'e"
Jigios - (le nicăeri nu jnnipornese încercări de a i se defini
altfel obiectul decât şi-I defineşte, sau de a i se impune alte
mijloace ele investigare decât acelea pe care ea şi le alege; tot
mai mult î�i face loc în Iume.i gâ.nditoCtl'e convingerea sănă­
toasă. că, ori dc' câte ori speculatia filosofică va avea ele privit
lumea �,;j subt unghiul acesta de vedere al obiect vitătii, ea
trebue să. ţiIJ�l seaină, în primul nînd de datele ştiiLtei.
Şi cum şi de ceastăla1tă parte, ştiin(;a devinr c]jn ce in e0
mai resTJectuo'ls8 fată ele spcr'u1atin :filosofid'î şi nu mai în­
cearcă să se amestece în gospoclă.ria ei, :falşific<îad Şl snhimo­
nnsind, - putem înregisha ca o foarte mare probabilitate, îlll­
bucul'ătorul fapt că. poat(· niciodată, afară (toaY' de cei vre o
sa �mi din timpnl şi iInediat după rnoartea lni Aristotel, fila
sob" �i :-:;tiinta pozitivĂ n'au fost mn; Clpronpe de Il11)TJwntnl
Ulwi lllai pl'idenoa.sc şi Clrl110nice eo]al)or)'h'Î, clecâ.t În timpul
cip fată.
�\rili uill'aeteristică şi mai generală. dec;'it toate acesDea este
Jl1si'inota, soc'ială a specLtloţiiloT filosof'ice de asUrzi, Niciodată,
in (\l�evil.l'-şi 'de dab cleeast(t o spunem cu toată cel'tituclil1l'a­
OIJHmÎ rea nu :-:;i-a hăit ma.i intens şi cu o bază (il' experil'ntă.mai .
întinsiî Î.n spatiu şi timp viata sa socială şi politică, decât �i-o
tdieştr în lllomenhli de futil; şi iarăşi, niciodată n'a urmărit şi
:filosofia,mai Gtăruitol' :-:;i n'a (lat mai multă atentie p1'ob]e)11('lo1'
(1(' morală. şi politică socială, decât o face subt ochii noştri.
Studiile de sociologie şi morali1. - şi după I'8lzboi mai
ale" cele politice - oeupă atâta loc în preocupările şi publi­
ciGtie;l filosofiei ('ontinlT)Orane, încâti dacă ar fi săcaraderizăm
cu un atrihut mai potri\Iit şi mai cuprinzător veacul acesta în
curs, i-am zice: secolul sociologiei.
[794]
794
E:-IACI-lE IONESCU
V A Il� orice caz ne îndepărtăm pe L:i ee nwrge ele timpul de
stăpânire al mecarucei ŞI biologici. 91 poate, norriind ele aici,
{le la materialul ce ni-l oferă viat"l socială şi de da sociolozie ­
se va ajunge mai curând la crearea acelui bun filosofic c-rlât de
aştepb\t, care �ă se poată numi cu drept cuvânt: cosmolosri«
noua, moderna.
Iată, deci, atâtea note comune, care pot face din filosofia
(1e astăzi un foarte puternic mijloc de educaţie; şi iată În
i\celnşi timp şi cadrele generale în care are să. se mişte t�ate
(1ifel'enţele sale de personalism şi personalitate. Inlăuntrul Il­
costor limite şi conditii generale, ce se impun, se întăresc şi
:-e strâng tot mai mult în jurul 11oStl'U, - nici un personulism,
oricât (le exagerat, şi ni el o personalitate oricât ,de originală
nu va putea fi atât de periculoasă, pentru a ne face să. re­
nuntăm cu uşurinţă la tot binele ce ni-l poate face şi la atât
suflu nou ele viată, ce numai prin ea s'ar putea introduce în
scoală. '
De aceia vom cere - trebue să. cerem fără umbră de
ozitare - SD. se dea cât mai curând scoulei secundare de azi
ceva mai mult din tot cu.prineu] fil�soliei acesteia notei; SeL
se înt1'odu('r7 ((('070 cât Jl'lIiimult din spiritul 1'/, d ădăt or de
{'iată.
Ceva mai mult din tot cupiinsul ei, şi anume:
1) Şti intel ('pri ne'\C'(·10nţi:î. pregătitoare' (le intelegere
filosofică: psiholoqia, looica şi elementele de »ocioloaic, ,l('een­
tuându-so în special acele din fe1;elt· lor ce duc direct la filo­
sofie ,�'i [ilosoţare. Partile ele pură specialitate pozitivă fiind
tratate sumar, ori chiar lăsate pe seama studiilor S11CC;,\!('
universitare, - toate acestea s'ar putea fOC1rtC'hinp tl':lb (1(,
1111 profesor hine pregătit şi conştient ele scopul urmărit, in
dlte 4 ore pe săptămână în c1. V-a şi VI-a, daeil jicC'ul va fi
cu 7 clase, în el. VI şi VII, c1acă va fi să. avC'm un liceu viitor
tot ele 8 ani.
2) Teoria cuno!;dinţei şi eZe1nnte de fiZosofie primă, n ()­
tiuni de estetică si rno1'Cllă şi poate IJ'ar strica câte ceva şi din
istoria fi]oo-:ofiei, arătându-se ,- când ar fi vorha de acew3t:l
elin urmă - nu atât sistemele, toate sisteme·le, pe şcoale şi in
ordinea ]01' eronologici'î" cât mai ales pAşii Hicut,i de gândi]l şi
putel'ea onwnească creatoare în decursul timpurilor, începâl1l!
de In mitul Frimitiv, ilustrâ.ud apoi eu acele tpQt'ii filosofici'
pregnante ])pntru :mmnite faze ale, gâ.ndil'ii omeneşti şi tel':
minfi.nd cu f01u1 cum sunt puse acele prohlem0, sau cele m,,]
insemnate dintre de, de către fjlosofin contimponlnă. AcestpH
iară.şi s'ar putea face înt1"nn mod destul c�(' ;,\cceptab,il în l!l,î­
:\imum � ore' De săptămână în mml cl0 încheH'I'(' il1 h{,('lrlll1."
Să se inlroc111c,i'î dit mai mult din sTliritu] acesia 110U 11-
losofi(' prim:
[795]
1) () cât mai il 11uollLeil - <un zis fi lu:-;()fie{) -�,- CooI'c!onarc
,)i ierarhizar« CI (ihiedelol' din progrun». elll;diticil,-, simpli­
ficând, C' J arifici'i Il el şi mhî n ei nu;
2) O cât mai complectă şi superioară ]J1'eg'iltin' a P1'0-
f8:';01'1101' de filosofie, în -pcciai, elin cultura C:cli'()J',1 ri'n r trebui
sĂ, lipsească" cum este C;lZUJ astăzi, nici vcdvrilo largi (le total
şi nici, mai ales, principiile şi normele de fi! o::lofie pcdasro­
gică - în cazul când nu li s'ar putea cerc chim' o proprie
cligetu/'(' filosofieii până şi in cele mai secnndal'(' eheshi de
PVrlil!2,Og';(' ;
:',) () cât mai l'ilosof'ică �:i pellagogidi pn'gi'itil'(, <1 p roIe­
sori[ol' c1e alto specialităţi, in cultura cărora, b111<:, Jllţ.t'k:-;, pe
lângă cunoa:-;:t.nea obiectului specialităţii lor, al' trobui sil, se
găsiasci1 şi srî. le fie J)L'czent în conştiintă numai nUl: măciu:
din spiritul filosofic, cât este de trebuinţă pentru o înteL'l�'el'C
temeinică. a} a valorii şi limitei ştiinV�i 101' din punctul (le
vedere ;)J t('oriCÎ C1!II oştintei ; b ] il valori i !:'lJostnlui pijWfb­
gogie în raport cu c(·lc'lalte specialităf din învăţământ; c) a
cp]o!' mai huno -- în orice caz, a celor mai recom.mdahilo c.,
mctodr- ele prednro pedngog'ică, în g'l'lW!'(' ':ii il oliioctului stiintei
10l', În special.
Iată înst-î, ceia ce nu se face -- şi nil �:I' poate face, trebue
si! (l rocunoastem -. in RE'minariile p('c1agogicp universitare,
aşa cunt sunt organizate ele astibi.
Dm' nu est.(· ,lci locul- În nişte consideraţii genel'ale ca
aCl'steH -::să insistăm, arătân(l mai În amănunt ceia ce ar
trebui să cuprindă o adevărata. ]Jl'ogramiî rma1itică de învă
tilmfint. filosofic şi spil'it filosofic secunda!'.. nici .cum ar
t;rehni să, fie org'anizat.!' acele institute S311 anac1emii pedagogice
superioare, în care aJ' trp11ui SR se facr.. ab'tf pregătirea filo­
sofieă generală" ('fit şi eell spceială ,:i profesională a profe­
serilo!'. �� şi mă opresc cleoeamdntil. aici,
_A I tfL (lată poate - dacă. cele 30 de ore (le muncă dăsci1-
leasci1. :-;;lpt�m3nală cu 1:o[\.te nccr:-;oriile lor îmi vor dn l'ă.ga::ml
- voi reveni şi asupra acestor chrsW, 8şternând pe hârtie
atunci, tot. ceia ce şi g'findul şi 0xpf'l'ien{a ('('101' 2] fini ,de pro­
fesorat fiecundar 111 i-ar îngădui poate fiă spun cu O(lre(�are
t,!'llwi,
(ki, poate, încil, şi ma i hine le-ar fita unor ;]stf('l de
clwshi, ca'puncte prinuipale ele clezvoltnl'e şi desbClt<'!'p Într\m
congres de filofiOfi şi pedilg'ogi, - (ladi. cine,va ('nI'(' al' :lvea
şi autol'it.ntC'(1 şi dlg[lzul necesar, ar lua 111 mânîl ()l'galliziuea
şi eonvocarea 11l1rj ;:Ifitfel de nclunări,
iVfomcntul rste, erecl. (lpstul de oporh!m,
Enache ionescu
[796]
CRONICI
Cronica istorică.
Primele legături diplomatice cu Piemontul.- In momentul de
faţă, când relaţiunile României cu Italia intră în cadrul .. preocu­
părilor obşteşti, nu este poate lipsit de interes a reamitîti Înce­
puturile legăturilor noaste oficiale cu Piemontul.
Intrebuintez dinadins cuvintele de �legături oficiale", întrucât,
de fapt, istoria noastră diplomatică este împletită cu aceia a
Regatului Sardiniei Încă din ziua de 26 Ianuarie 1855, când
Contele de Cavour aderă la alianţa fi anco-englesă ce urmă trata­
tului din 10 Aprilie 1854 J). In aceea zi, întradevăr, fu hotărâtă
constituirea corpului expediţionar italian care, sub comanda gene­
ralului Marchiz La Marmora, trebuia să partiei pe la războiul
Crimeii şi la izbânda decizivă din 8 Septembrie următor: -căderea
cetăţei Sevastopol. Acest ajutor armat oferit aliaţilor dădea
Contelui de Cavour şi Marchizului De Villamarina dreptul de a
reprezinta ţara lor la Congresul din Paris convocat la 25 Februarie
1856 şi de a lua parte activă la negocierile ear i i zbutiră, prin
tratatul din 30 Martie, la aşezarea temeliilor viitoarei noastre
uniri şi neatârnări. Dacă Lord Clarendon, plenipotenţiarul britanic,
s'a raliat atunci propuneri lor Contelui Walewski hotărând astfel,
prin glasul lui precumpănitor, adoptarea lor, în liniile lor g-ene­
rale, aceasta se datoreşte în mare parte şi activităţii diplomatice
a iVIarchizului Emanuele d:Azeglio, ambasadorul Sardiniei la
Londra, care era însărcinat de Cavoul' a obţine de la Lord
Palmerston recunoaşterea unui principiu, pe baza căruia urrna
să se înfăptuiască mai târziu unitatea italiană. Şi nu se sfiii diploma­
tul italian de a spune pe faţă puternicului bărbat de stat englez
că Guvernul lui ar socoti opoziţia Angliei la soluţia firească, a
chestiunei româneşti ca un delict de JJ lese-civi lisation" 2).
1) Piet ro OrB;. L'[l:lli!> Mod erna. Mibno, H,)cpli,190:2. p. '�2:).
") D. A. Stur,:!z:>, In sern uătn.cea Div:J.l\luilol' "a hoc ,li,\ b.�i �i Bu cn reşt i.
în l stor ia l\,en:t�terC'i li\)lnâne� An alel » Acs.d em iei T�orni-tlle, seria TI) t. 3;}, 191.0,
1\)11, p. 33. .
[797]
CROll:ICA ISTORICA
797
Dar, deşi fruntaşi români, ca I. O. Brătianu şi O. A. Rossetti,
se puseseră în contact cu bărbaţii de stat italieni din diferitele
partide politice, de legături oficiale cu Sardina nu putea încă
fi vor Da. OeI care prima dată se adresă pe faţă Guvernului
piemontez, fu de abia Vodă Ouza. După îndoita lui alegere,
însărcina pe Vasile Alexandri, ministrul afacerilor străine al
Moldovei, să apere punctul de vedere românesc, cerând recunoaş­
terea faptului implinit guvernelor din Paris, Londra şi Torino.
In Italia avea două însărcinări de indeplinit : prima, de a arăta
recunoştiinţa Românilor faţă de ţara care Întotdeauna se alătu­
rase Franţei în sprijinirea aspiraţiunilor noastre (până şi în vara
anului 1857, când Generalul Duraudo ceruse cu atâta hotărâre
la Constantinopole anularea primelor alegeri moldoveneşti pentru
divanurile ad-hoc,,yrezidate de Vogoride 1); a doua, de a cere'
continuarea acestei colaborări diplomatice în vederea recunoaşterei
lui Vodă Ouza ca domn al ambelor principate.
Amândouă însărcinările erau să fie bine primite la Torino.
Guvernul Sardiniei nu se îndoia de sinceritatea simţirnintelor >
româneşti faţă de dânsul, căci fusese pus la curent de Cavalerul
Bensi, delegatul său În Comisiunea europeană menită a supra­
veghea alegerile şi lucrările divanurilor ad-hoc, despre primirea
ce'i pregătiseră moldovenii la sosirea sa din Iaşi , în ziua de 21
Aprilie 1857, primire despre care Victor Place, Oonsulul Franţei
scria că "a exprimat bine dispozi ţiuuile În care se afla populaţiunea,
"care i-a eşit înainte cu flori şi panglici tricolore, întovărăşindu '1
"de la barieră până acasă în ovaţiu n ile cele mai entusiaste ... Aceste
"manifestaţiuni se explică lesne di n pricina simpatiei masselor
"pentru Regele Sardiniei a cărui politică este favorabilă unirei" 2).
Deasemenea, guvernul Sardiniei era convins de foloasele ce i-ar
pricinui unirea prînei patelor prin crearea unui precedent istoric
şi prin întemeierea unui stat potrivnic, în mod firesc, monarhiei
habsburgice. .
Modul cum a fost primit Vasile Al exandri la. 'I'orino, atât
la Suveran cât şi de oamenii politici, amănuntele întrevederilor
şi activităţii lui au fost descrise de dânsul, chiar în revista de
faţă, sub titlul "Estra.ct din istoria misi i lor mele politice" 3). Oa
"prim rezultat pozitiv, Cavour făgE.dui ministrului român de a
Îngădui trecerea prin teritoriul Sardiniei a celor zece mii de puşti
oferite de Napoleon al ILl-Iea tinerei oşti române.
Câtăva vreme după Întoarcerea in ţară a Mi nistrului Afa­
cerilor Străine al Moldovei, Vodă Cuza, dându-şi seama de piedicile
ce stăteau încă în calea recunoaşterei sale oficiale ca Domn al
1) Jbid.; p. 2&1), 307.
") n., t. 34, r- 10, 20, 21.
8) Vezi "Collvorbil'i Li tern re ", anul XI, R". 12 din Il Marti e 1878, �i
<111111 XII, No. 2 din 1 Mai 18',:) 'ii No. ;) din 1 Augut "1878.
[798]
798
n, V. BOS::;Y
ambelor princi pate, trimete in străinătate _. de data aceasta pe
un mun tea n - pe Ion Bă lăceanu, care a vea să. fie În urmă una
din figurile frumoase ale eli plomaţiei româneşti, cu aceaşi misiun« :
a sustine consfiinţirea în dre}Jt a. aspiratiilor noastre realizate în
fapt. Ion Bă.lăceanu este în deosebi însărcinat să convingă cercurile
oficiale piemonteze, şi domnitorul îi Încredinţează o scrisoare auto-
. gra.fă pentru Cavour.
Scrisoarea, regăsită acum câţiva ani, a fost înfăţişată. pu­
blicului italian de către Ital. Raulich, într'o broşură editacă în
foarte puţine exemplare, jiu apoi de M. A. Silvestri în revista
"Romania" din Roma 1). Cum însă, după câte ştiu, n'a fost publ i­
cată la noi, cred interesant a-i reda aci conţinutul în româneşte:
"iaşi 17/29 Mai 1958, ,
"Domnllle Conte,
,i'După îndoita nu-a al,'gel'e de către A(lunărilll Moldovei şt
"Yalahiei, lucrurile an ajuns la un astfel de punct în Princi pa­
"tele-Unite, încât o soluţie se impune În mori imperios. Guvernul
_ "piemontez arată. în anii din U!'IUil) o atâta binevoitoare so lici­
"tudine faţă de ţara noastră şi mi-a manifestat şi mie un interes
"atât de sincer cu pri lej u l Conferinţei din h'l'is) încât Excelenţa
"Voastră va binevoi să. ruă ierte dacă. 'i expui pe faţă situaţiunea.
"Amândouă principatele au, mai mult ca o-ricând, nevoe de
"unirea desă.vârşită defini ti vă Nu trebue dar să-şi facă nimeni
,,:iluzii. Ştiu prea bine, eă uu i rea dcsăvârşită, cum o vrea Tara,
"nu este cu totul con!', rmă Convenţiunei din 19 August 186R.
.. Dar în acea cenvenţiune sunt dou ă părţi bine deosebite: un:"
"care cuprinde principiile Ii bera le eheruate a. fi temeiul reorga­
"nizărei noastre şi pe cari nil vrem să le părăsim cu nici un preţ
.pentru că su u t cu totul conforme ideilor civilizaţiunei moderne;
"cealaltă parte, mai mult pol itică, nu este încă. poate aplicabilă
"unui popor în plină transformare care, mai presus de toate, are
"neyoe de ordine şi <le linişte in c1ipele atât de gingaşe a l e unei
"tranziţiuni.
"Noi simţim preiL hine că. Austria, vrăjmaşa firească. a
"oricărei naţionalităţi care tinde să se organiz<>,w şi s!'. aiungă
"neatârnată. luptă. cu intrigile sn l.e, I'n potriva so luţ iu nei care
"ne-ar da stabilitatea şi ordinea, Dar în cea su l so lem u I'n care
"Sardinia. îşi varsă sângplp şi îşi riscă. existenţa pen tr u a desă­
))vârşi unitate1L 1taliei, uoi avem nestrănmtata cl'edinFt că. nobilul
"său Guvern DU va refuzh să JHl_ ajute de a îndeplini unire,L
"Romftoiei.
"In numele dar al pril1e;piilol' de uIJlallitate şi de cÎyilizaţie
"pe eari îneerca.ţi să le faceţi �ă. trinrnh� cu preţul celor mai
"mari jertfe, eu l'eînoic'ic EX<:t·J enţei V va�tle ci Ol'i llţe le U llU i po po ['
"care aspiră cu orice preţ la lllJireil. sa, pentru eă YTE-a să. 'trăiasC'i\.
') ArlUl L :-<0. il din 1 SepterulJI'ie l\)�(j, p. L
[799]
CJW�ICA ISTORICA
799
"Această scrisoare va fi predată Excelenţei Voastre de către
"domnul Ion Bălăceanu, foarte credincios mie şi unul din înalţii
'"funcţionari ai Valahiei; în acelaş timp D-sa este însărcinat a da
"Excelenţei Voastre toate informaţiunile verbale ce aţi putea dori
"să. aveţi. Rog pe�Exce18nţa Voastră să primească cu bunăvoinţă
"pe el. Bălăecanu şi să sprijine pe lângă Impăratul Napoleon e
"demersurile ce, potrivit ordinelor mele, le va încerca pentru sal­
"yarea ţărei noastre.
"Toată lumea ştie cât iubeşte şi stimează l mprira.tul oameni de
"yaloarea şi patriotismul Dv. şi sunt sigur, Domnule Conte; că apă­
"l'a tă de Dv. pe lângă Majestatea Să, unirea. României va iz-
,.buti. .
"Primiţi, Domnule Conte, asigurarea înaltei mele conside­
"raţiuni.
"Alexa,ndru-loan Cueo"
Această scrisoare a avut urmări politice. Ca vo ur ascultă de
cererea domnitorului român şi recomandă călduros pe BăIă.ceanu
lui Napoleon al III-lea, prin mijlocirea vărului îml)ăratului,
Principile .Ierome Napoleon, care devenise de câteva luni ginerele
l1egelui Victor-Emanuel II.
c. --"Alteta Voastră" - îi scria el Ia 1 Iulie următor - vă­
"zând pa do�nul Brătianu. Şeful partidului liberal ("avance") şi
,.având posihilitatea de a sta de vorbă cu D-I Bălă.ceanu, care 'i
"va remite această scrisoare, va putea află tot atât şi mai mult
"încă decât mine. Principele Ouza care trebue să aplice o consti­
"tuţiune absurdă şi imposibilă, faţă de interese contrarii, combătut
"de influenţa marilor puteri care-l înconjoară, negăsind sprijin
"llică,eri, nu ştie ce să facă şi urmează un drum nesigur care I'ar
"pu teă duce, pe el şi ţara lui, la prăpastie. Aceasta ar fi destul
de neplăcut pentru Franţa care a luat sub protecţiunea ei pe
"principe şi pe români, .. Eu cred că această primejdie ar puteă
,,11 înlăturată dacă Franţa ar lua faţă de dinsul. o poziţiune
"hotărâtă şi i-ar arăta, în mod precis, calea ce trebue să urmeze.
"Sprijinit de cei doi consu.li francezi, principele ar mai putea
"să-şi urmeze drumul, până ce războiul sau negocierele ar aduce
,,8 schimbare în organizarea impusă prinoipatelor " 1).
Legăturile dintre Italia şi România se strângeau din zi în
zi �) ajungând de o parte pâna la hotărârea lui Vodă Cuza ele a
ajuta trupele italiene, laolaltă cu legiunea ungară a lui Kossirth, în
războiul contra Anstriei �;), şi de altă parte până la faimoasa
moţiune a Caval eru lui Nigra elin 4 Aprilie 1866 +), care izbuti a
1) Ibi d., p. 2.
') n. !'1ossy, L,. part e dell' l ta lia uell a Storia d ip lcma.tica romena, în
.;lx,ornania�' din l�Olna, a.nul III, No,' 2 din ;)1 Ianua rie 19:':'2, p. 4-, 5.
S) Xenepol, ClIZ,. Vodă, laş i, 1903, t. 1, [l. 100 �i urm .
') Pr.itoco l ul 1\0.5.
[800]
800
ohţine de la Conferinţa din Paris recunoaşterea alegerii ea domn
al României a Principelui Carol de Hohenzollern.
Dar începuturile oficiale ale acestor relaţinni diplomatice o,
constitne misiunile lui V asileAlexandri şi Ion Bii [ăoeauu şi scri-
soarea de mai sus a lui Vodă Cuza. .
'" R. V. Bossy
Cronica literară.
D. Cantemir om de stiinţă şi literat .. -- Când am pornit
să cercetez trecutul ştiinţific românesc, la toate m'aş fi aşteptat,
dar să scriu titlul acestui articol, nu Mi-am rînohipu it, în naivi­
tatea mea, că, cel puţi n vechea li teratn ră românească a fost cer­
cetată, mai mu lt încă, studiată, ba şi mai mult. profund studiată.
Căci când un popor are atât de puţine de căutat îndărătul său ,
la mintea. omului este, ca desgropările să se facă cu acea migă­
leală ştiinţifică, cu care se lucrează În laboratoarele noastre mo­
derne, cu acea religiositate cu care arheologii ridică fiecare piatră
din ruineleiunui veehiu templu. Şi pentru laeea�tă operă aveam
desigur atâţia cercetători în domeniul trecutului, atâţia critici,
atâţia dascăl i. Iar cei din câ.mpul Iiteri lor şi al Istoriei au scris
atâtea Antologii şi Istorii Literare!
Oând ai avut mai ales raporturi eu invăţă.mâ,ntn! străină­
tăţii, în care cultul trecutului ajunge o adevărată manie, şi te
oboseşte prin perseverenţa, cu care este editat .şi eu sisterna, eu
care revine la fiece pas, desigur te aştepţi, ca cel puţin în pro­
porţia vecinătăţei Orientului, acelaş fenomen să-I constaţi şi la
noi. Inchipuiţi-vă un elev francez, care se duce la un bacalaureat,
eu tot bagajul literaturei ţărei sale, ori un student, care trebue
s{t se prezinte Ia licenţa în litere, şi eu autorii de mâna a treia,
ori cu cei medievali. Acest elev n'ar trece pe lângă Cantemir,
fără să-I mai deschidă? El nu şi-ar închipui măcar că din punct
de vedere literar, Cantemir s� nu fi fost cunoscut la noi. Cel
mult, dacă al' bănui oarecari îrnprecisiuni-, în ceeace priveşte par­
tea ştiinţi fieă. şi ar face, ce am făcu t eu, ar răsfoi, să vadă de
nu cumva gă.seşte un ac într'un car cu f'ân.
Ei bine, imposibilul ac a fost găsit, căci se prezenta suh
forma unui formidabil stâlp de telegraf. Şisnrprinderea era dublă,
căci pe lângă Cantemir om de ?ti'inţă. am descoperit şi pe Can­
temir literat.
Desigur nu voi putea zice, că nu s'a auzit de Istoric lero­
gl�fică, că nu s'a şi scris despre ea" Nu pot avea fatuitatea ele a
mă crede absolut primul, care a deschis această operă. Nu. Alt
mai răsfoir'o şi alţii, ba au mai aflat din prefata, că ea repre-
[801]
CRONICA LllEHARĂ
zintă un frumos memorial al autorului. -Acest autor" având şi
precauţiunea de a anexa o tablă explicativă, cercetătorii au pu­
tut chiar urmări şi desluşi istoriografia epocei, sub blănile şi pe­
nele alegoriii căci opera se prezintă şi sub această. formă medi­
evală. Dar bizarul, CUIII am spus este, că toţi aceşti cercetători
n'au zărit cel puţin partea ei literară. Având Însă în vedere şcoala
noastră naţională, ne putem uşor da seama de Întâmplare. Nu­
mai astfel ne putem explica fenomenul. Şi certitudinea aplică rei
şcoalei acesteia o avem în partea principală ştiinţifică, care pre­
zentându-se intr'o pagină către sfârşitul operei, n'a putut fi frun­
zărită. Acestei frunzăreli Îi datorim deci, descoperirea mea actuală.
Eu 'Îi sunt reounoscător , şi-i promit, că o voi aplica-o şi eu, frun­
zărind şi de acum încolo, prin trecutul nostru cultural.
Acum să arăt şi eu ce am căpătat din frunzăreala actuală.
Voi începe cu cea mai puţin voluminoasă, dar nu mai puţin im­
portantă.
Am descoperit, întâi) pe un Cantemir, neaşteptat om de �tiillţă.
Am scris încă mai de mult, în ceia ce priveşte pe Cantemir
filosof, sau mai bine pe Cantemir teoeof. Intr' adevăr, Lauda,
adusă lui JVan Helmont, este edificatoare în această privinţa; iar­
desemnurile şi sentinţile, din prima pagină a acestei laude, sunt ..
şi mai edificatoare. Ca teosof, Cantemir a scris Divanul Lumii,
care nu este altceva de cât o carte de propoganda stoiciană.
Teosofii erau adepţii etici ai stoicismului. J il cârn pul Metafizj cei
Cantemir este ca şi Teosofii, panteiet şi o exprimă peste tot. Teo­
sofii fiind şi logiciani, Cantemir a compus şi un tratat mic de
Logică.
Stoicismul lui Cantemir are şi în "Istoria leroglifieă" o
parte importantă. Nu numai el şi cumnatul său sunt două tipuri
de un purism stoic, dar cele ,,760 de sentenţii", cu cari este
"frumos împodobită" cartea, îl leagă pe autor de ltlarc-Aurel,
foarte de aproape. Sunt printre aceste sentinţe multe, foarte multe,
cari nu sunt mai pre jos de cele ale celebrului roman. In trans­
punerea, pe care o voi publica-o în curând, se vor putea citi
cele mai importante, pe cari le-am conservat.
In genere cum publicul cult este foarte puţin În curent cu
importanţa Teosofilor în epoca lui Cantemir, sunt obligat să fac
aceasta punere la punct. Van Helmont, elevul lu i Paraceleiue,
cel iniţiat în India, şi-a arătat doctrina În celebra sa Fizică.
Pentru prima oară, de la Aristotel, vechile principii erau atacate.
Dacă puţine din cele noi au putut rezista. timpului, rezultatele
obţinute însă au adus o lume nouă ştiinţifică. Creaţiunea, func­
tiune de intuitie <;i ele controlul experientei, este unul din acele
-Principii noi, 'ca�e a permis descoperiri) uimitoare, mai ales în
[802]
EM .. C. GRIGORAŞ
domeniul Chimiei. Dacă n'ar fi de cât descoperirea gazelor- ŞI
am putea să rne dăm seama, de aceia ce il, făcut.
Cantemir adept al acestei şcoli, ar fi pentru noi o revelaţie
deci. Dar dacă voi arăta că acest Cantemir a trecut şi la fapte
şi că a pus în practică principiul de mai sus? Desigur revelaţie
va deveni uimire. Ei bine, într'unul din capitole ele "Istoriei Iero­
glifice" autorul afirmă, că a studiat timp de un an, un Cameleon,
pentru a vedea cu ce se hrăneşte, chestiune neprecizată până
atunci. Experienţa s'a făcut ţinându-se, în tot acest timp, Came­
Iionul închis Într'o colivie. Rezultatul a fost, că acesta a trăit
fără apă, numai cu muşte şi cu insecte ceia ce explică şi exis­
tenţa lui în părţile Tripolitanei.
Mai departe emite şi o teorie a sckirnbăr-i culorii aeeluiaş
Cameleon, chestiune iarăş foarte des bătută, până mai acum câteva
decenii. El afirmă a fi observat În epiderma micului saurian, mici
sfere în patru culori fiecare, pe cari apoi, acesta în urma simplului
act voluntar ori reflex, le combină diferit. Diferitele culori şi
adaptarea la mediu, erau de pe timpul celor antici. Contirnporanii
lui Cantemir nu le schimbaseră. Ele azi au dispărut. A rămas însă,
în locul sferelor, bande de două culori (închise şi deschise), cari
explică schimbarea culorii animalului. Deci teor-ia caniemiriamă
era cea mai aproape de cea moder-nă. Nu este oare aceasta o re­
yelaţie uimitoare?
Dacă voiu adăog;l, că in �Sisterna Religii otomane" acel aş
Cantemir afirmă, a fi descoperit o curbă analitică; reprezentatioă
a într-egei game mueicale. desigur voiu compl-eta nu. numai perso­
nalitatea ştiinţifică a marelui Moldovean, dar şi uimirea de mai
sus. Căci, într'adevăr, Cantemir Matematician, şi inventând o ase­
menea curbă. pe care nici az.i nu o cunoaştem, nu e puţin lucru.
Şi trebuie să-I credem, de oare ce afirmă, în opera citată, că a
arătat- o chiar r+,al'ului Petru, care ti păzise opera. U ude va :fi acea
curbă însă, Dumuezeu' ştie! !
După Cantemir, om de ştiinţă, să trec la a dona descoperire:
Cantemir- liiercd, sau mai precis, Cantemir- poet �i prozator .. Pro­
zator, desigur mai aflaseră mulţi de existenţa unei opere, intitu­
lată: "Istoria. Ieroglifică", dar poet!!!
Ei bine, dacă s'ar fi cetit aceasta operă, s'ar fi aflat şi acest
fenomen. In Istoria Iel"Og'litică, multe părţi sunt într'adevăr scrise
in metru antic, printr" cari cele mai fr o moase sunt: Resbelul in­
sectelor, Tâmouirile Af roditei şi Eleqio: Prima este epieă, a doua
lirice-eroică, a treia q u asi-drama.tică. Cele trei genuri deci au fost
·egal' atacate de Cantemir. In transpunerea, pe care o voiu tipări o
în curând, le-am scos pe toa te.Jn relief, aici mă voiu mărgini să
reproduc Elegia, pentru a ilustra descoperirea, rară comen tă.rii.
[803]
(�RONICA I�[TER \11\
ELE G E
B 03
Plecaf:lts'a cornul Jna.rogu l ui 1),
} (Rinoecl'u]ui),
Impiedicatu-,'au pa şi i ce l u i iute;
Inch isu-s'au cărările cele n eum blute,
� Afla.tu-s'a.u l oou ri le cele necăl cate ;
In siltie.le (curse) î n t.i n se a căz nt,
Pu teri i vră] rna�ulni s'a vâud ut ;
Surcelile i-au uscat,
Focul i-au aţâ,ţat
Tem el ie]e, dela pământ,
In n ouri 1<"1,11 ar .n c.i t ;
Neprieten ele cap, Corbul,
Gona�i neos te n i ţ.i , Dulăii,
Iscoada nea.d ormi tă Cameleonul
Si toti în toate părti I e îl pând esc.
Î)e tr'aiul, de v ia ta 'si de f'rin ta lui
Ce nădejde ::1, Jllaj' r�m�s'? Ni�i n n a.
Toate puterile i s'au curmat,
Toţi prietenii l'au lăsat.
l n lăl1ţl1ge nedes1egate la.u 18g;:lt;
TOel,ttt. g'l'euba,tea, uc prietcnu lu i ,'
In o preala Inorogului a, stătut,
Iar acu Il], în cer s�i, sboare.
N)�t se'IIJ:'\.<.
O mie ele ca,pete de al' aven"
Iarbă. nla lna.i !11cl,TlCfL;
*
Unul Lupul, �i acela clepărb,t,
N'are cum îi folosi!
Nu-I poate ajutori!
De nu alta îI1cai să-} tâng'uiascrt �
,In caiI ea să-I jeleasc%!
Incailea să-I oI edEn-seCI !
F'ilnl1), lni:tca,r eă se ::dIă 'in acea. pa,rte,
1n8ă grellimea a să,rj nu-l !:1.-;11,
GrosiTnea în sjne îl apas{t,;
In std,mtori pri1Uejdio�,se,
In yalurÎ a�a, holll1uroase
i:iă se 'ld'" neO nu Ind ră'l,ne�Le,
�i nlic�orimea sutletlll111 il opre9te;
De cu "on,ră Filnl ştire a Ina,t,
De pretul tilia!' s'a în şti i n ta.t,
Ce :.),1' fi Plltl1t şi. i 5'dr ti. c.i z nt ,
In lucn l rnâng-<\ iervi
A dat 1'iîspnnslil cu-mă r ii .
1000 de n n i l a o p rea.lă, de ar fi,
Un ·drit,:!1 de j.Hlll;t,ehr:.l) n'ar �·ă:si.
Ce rnâna'[l,lere i-a rtLrna,s '!
i-tic,i una ;
Ce sprij in eală. i-a ră m as ?
Nici una ;
Ce prieleni ,e itral",?
Nici unul l
.;vIunţi, crăpaţi I
Copaci, vă despi cati I
Pietre vii, fiil',l.nlit(i
Asupra Iucru lni ce s'a, făcnt,
Plâng'ă piatra cu izvoare,
:ltu n ti i , puhoaie pOgOfHP,
1.1{Lcasllrile In orogu lu i ,
Pii,�'1J;ile �i gTilcl·inele.
Cerneasc):"t.-;.:;p,
Pălea,5crt.-se:
Vestejeitscă-se,
�Ţ n in ftorea,scă"
Nu în \Cerzen,seă,
:Sici se odrăslească
9i pe drum ni lor eli jele,
Pa starpân nI lor 11 egreie,
Suspinând,
Tâ.ngollind,
Xeineetat să pomeneit,:scă!
()chinri de coco:ne,
\-01 limpezi i7voarc,
�.\ izyorî v i;1 pa,l'ă,si ti
Şi.-n :trnar yă priill�niţi!
Gliga,n1l1 sălbatec I'ier,
Si-n livezile Ursului n"ier
, Să se fac:L �
In grădini titr fele?te,
1) 'DimitrJe Cantelnir, in aCeg'orie, (':l.l'e :L fost prin:, de (;rocudil (Turc-ii)
la Cospoli, în urma trr,i!ărei Camel(lOJlllllli (Se. Hossetti).
2) Elefalltlll (Antioh C;l.ntemir) fratde lui D.imitrie.
3) Pi"t,r" rară �i nest.i mată (aici r'''Cl1 rnpă,rare Î.
[804]
...... 2 .. �.& �--------�
804
EM, C GRlGORAŞ
In pomot betele��(), �
Să se prefac,.,
Zefs, Monaruia' il veci să, şi , robească,
Venera, floarea frum useţii "şi vestejeas că
Cronos, scaunul, ele sus în jos î�i coboară,
Finicul, În foc ela arornat e moară;
�ingnl' câinele mare cu ee I m ic b rehă iască,
�i de faptul scârnav să se veselească,
Muscul iţa cu jale bâzâiasci:\, ,
Amândoi Ur şi i gTeu mormăiasd,;
Pletele Venericii plesnească,
Coroan::. frumoasă nu le 'llpodobească;
Pegas de Andromedu să se depărteze,
Perseu de Casia p�i a să se În străineze ;
i�meul, ea pu'n coadă 8ă-�i împleticease"
Chivotul lui Noe în liman primejeluiască;
Porumbul frunza cel'când, rătăcească
In drept::. se Întoarce nu nimerească,
Mute-se Arbicul,
Strămute-se Antarticul;
O.-sia sferească, în el our" să fr âng'ă ;
Toat.ă n�arinlea in centru s'împing'ă.
Sti hile (elemen tele) tO:1tă tocmirea să' şi
piardă
t..')rânduinla bnnrll în yoci să nn mai vadă:
Toate'n elreal?bt �i stâ\lg'a, s'învâl:tească,:
De jale să se uluiască,
ne ciuclă, să se amorţiască,
Si dl'ept[1,tea Inorog'l1lili să povestească,
Altarul jertfe nu pr-imească,
Paharul, băldul'GL nu mestească ;
Chitul, cr"pe, în "pa Al'iadnulni,
Iepnrile, coadă 'n gur" Si rianulu i.
ruşineze;
Cloşca, pu ii-ş] risipe"scă,
Lebăd", Iim-si zd robcască,
Leul rrLcnias�ă.� .
'I'aurul mugească ,
Aretele. fruntea-şi slrlJbeaseă,
Racul în neg'ru srl! prinlenea�că:
Cap,:i(Jor:\l� 1, �co�,l'Jlele-'ii plece,
Pest ii , far a.pa S mece.
Ge;11enii să se desfrr"tească,
Fee.ioal:a să se vgr?_Zr��ească. v
Coslţa-l g-albena s o 1negreasl'a,
Scorpi" "cui să-�i tâmpe::.ser"
Stl'elitiu!, !;inta nu loveascr"
Cl1lYipin::. drepf::.te::. nu arăte,
Ap�Hul, tope::.scă-se ele sete;
M::.rte'n slăbiciune să se primenească.
Marcur între planet�, nu mai C1'liini-
ceasc�",
Stelele nu scânteieze,
Nici G"btea s�, lumineze,
Tot clebitocul ceresc,
Gl asul să-şi sl obon.d ă ,
Fa.pta nevăzută,
Pleeâ.nd u-se, vadă
C1ăLeasea..-se cerul,
'['rernure păn1ântul,
Aerul trăsnească,
No urii plesnească;
Potop de hotbură,
Intuneric de neglll'lI.,
Vimtnl să a.ducă,
Soarele z i m ti i să-şi reteze.
Luna siinelu-se (ferindu-se) să se
Oât despre Cantem'i?'pTozator, în afară de opera însăşi, este
de citat frumoasele poveşti cLlegorice, cu care această operă. este
presărata, PovestecL animalelor, Povestea Duljulwi, Povestea Anna­
sarului, Povestea Porcar'ulni etc. n'ar fi trebuit la un popor, care
se respectă, să lipsească din nici o carte de citire, d'apoi încă
din Antologiile liceale, ori din tratat.ele de li teratul'ă românească,
Aş mai t.rauscrie şi una din aceste poveşti, da,r se lungeşte
peste măsură acest mic studiu. Oând va apare lucrarea întreagă, '
le va putea ccti toată lumea, de oare ce le-am scos pe toate în relief.
, Şi acum) pentru a termina, să fac .şi o mică analiză a fai-
moasei "Istorii lerogl'ifice".
Oe este deci această operă?
Fără preambul, este o operă clasică, ca factură, un roman
[805]
CRONICA LITERARA
805
midieval, ca formă sub care se prezintă, ŞI o operă enciclopedică,
ca fond.
Operă clasică este pentru imensa cantitate de gândire, dIC
idei, de comparaţii, de imagini ce conţine. Te oboseşti cotind'o,
şi nu e de mirare, că n'a dat rezultat la. . . frunzăreală.
Roman medieval este, pentru că se prezintă sub forma
alegoriilor cu animale, păsări şi. insecte şi pentru că tendinţa
idealistă este ultra-exagerată. Vechea temă a luptei d10eptăţii
contra nedreptăţii este reluată aici, cu brio.
Operă enciclopedică este, pentru că conţine tot ,bagajul de
cunoştinţe din jurul lui 1700 şi nu e de mirare iarăşi, că frun­
zăreala a renunţat la dânsa, Trebuia o cultură occidentală solidă,
că să pui la punct formidabila producţie a lui Cantemir.
Subiectul se rezumă în peripeţiile luptei pentru scaunele
ţărilor noastre, către sfârşitul domniilor pământene! Opera repre­
zintă deci un memorial al celui mai principal dintre actorii ulti­
mului act al tragediei Repllblicilor pământene.
Acţiunea nu se poate rezuma, pentru că, reprezintă un
roman poliţiat de actualitate, ori mai bine un film de cinema­
tograf, cu senzaţionalul romanelor de aventuri. In două vorbe
ea reprezintă peripeţiile luptei dintre Cantemireştii moldoveni, adică
partidul militar şi Brâncovenii-Cantaeuzinişti munteni, adică par­
tida financiară. Mai precis, reprezintă lupta dintre lumea nordică
şi cea mediteraneană. Ea desvălue, din punct de vedere politic,
toata ticăloşie unei societăţi decadente, şi din acest punct de
vedere, lucrarea este şi un Roman de moravuri.
Intriga romanului, în cazul acesta, este la locul ei,' căci
numai intrigi este intregul op. Este perfect condusă. Având în
vedere numărul personagiilor şi intrarea directă în materie cu
un asemenea număr, lucrarea este ,aproape unică. In să acest
"tour de force" a dat lucrării şi unicul ei defect. A îngreuiat
cetirea enorm. Până la capitolul VI, unde se află exposiţia, îţi
trebuie într'adevăr o răbdare de Benedictin că să, o urmăreşti.
De acolo Înainte, se citeşte cu acelaş interes, cu aceiaşi pasiune
cu care se citeşte ori ce roman contimporan. Motivul , pentru
care eu am transpus' opera aceasta, a fost tocmai ca să uşurez
cetirea aceastei prime părţi. Cum am publicat deja două din
cele mai aride capitole într'o revistă, şi au plăcut, cred că am
reuşit a face ceia ce s'a făcut şi pentru Rabelais, adică o ediţie
ve înţelesul tuturor. ,
E de sperat, că această călăuză va servi şi specialiştilor, ca
să se aventureze în cetirea operei.
.. Caracterele personagiilor, cari reprezintă în genere piatra de
rezistenţă a ori cărei opere literare, sunt pyrfect redate. Nu numai
atât, dar adaptarea caracterelor acestor diferite animale şi pă­
sări este uimitoare. Ea nu denotă numai O cunoştinţă perfectă a
psihologiei dobitoacelor, cari apar pe scenă, ci şi un talent sur-
[806]
806
EM. C. GRlG011AŞ
prinzător de înjghebarea artistică, Contrastul dintre cele două
tabere în luptă este perfect menţinut, De o parte se află Rino­
cerul (D. Cantemir) şi cu Lupul (Bogdan, cumnatul lui Dimitrie),
tipuri de cavaleri medievali; de alta, toată sleahta Brâncovenilor,
la care s'a alăturat şi mulţi boieri moldoveni, şleahtă de financiari,
cari n'au, altceva sfânt, de cât interesul. Reprezentativul primei
părţi este Toma Ccmtacueino, (Soimul ), care scârbit, la un moment,
trece la Cantemireşti şi dă lovitura ,de graţie Muntenilor. Repre­
zentati vu] celei de a doua părţi este Cameleonul (Scarlat Rosetti),
care, afirm că este un intrig-ant nu mult mai pre jos de Iago
Acest Cameleon este tipul' 'intrigantului bizantin adică a politicia­
nului cu joc de duplicitate. El este prin urmare un tip universal
de interesant şi pe care nimeni a.ltul nu l'a redat. Dacă Cantemir
n'ar fi lăsat de cât acest tip, şi opera ar ti meritat alt tratament,
de cât cel aplicat ei de către cărturarii noştri. In ori ce ţară.
care se respectă, acest tip ar fi fost cunoscut de mult, măcar în
şcoli, unde s'a înegrit atâta Fanariotismul. Momentele, în cari
iutrigantul scapă din cele mai grele situaţii, sunt demne de orice
dramaturg. De pildă, scena trădării Şoimului, când Cameleonul
pricepe totul şi joacă joc dublu, este neîntrecută,
De asemenea discursul Şoimului (Toma Cantacuzino), prin
care caută să convingă pe Brâncoveanu de necesitatea împăcărei
eu Cantemir, e splendid .
De astfel opera este plină de discursuri, şi după cum reiese
Cantemir ar fi fost un mare orator, 'roate genurile de discursuri
.sunt atacate cu acelaş succes. Un discurs este de semnalat. mai
ales, şi anume acel al 1lfaimuţei (Papi Oomneu), in care tema
Unirii celor două ţări, este rlesvoltată ele partidct' Naţională, parcă
ar fi fost Carbonarii de la 59. Deasemenea discursul liberator al
Liliacului (un pretins fiu de domn, canditat de domnie)par'că ar
fi de pe timpul Revoluţiei franceze. Temele fiiozofice, la ordinea
zilei, revin mereu, în toate aceste discursuri. Cauzctlitatea şi fina­
litatea, liber-orburul şi răspunderile morale, aruncate în public
de sectele materialiste ascendente) îl obsedează pe Cantemir, ca şi
mai târziu, pe Petre Stc�rnatictd'i. Ca: teosof, bine înţeles, obsesiunea
aceasta era la el, ca la ea acasă.
Şi pentru că semnalez părţile cele mai frumoase ale Istoriei
lerogli6ce, să nu uit şi acea frumoasă descriere a cetăţii .Epitimi,
care denotă o imaginaţie puţin comună.
După această semnalare ultimă, trebuie să conchidcă.D. Can­
temir a fost un mare talent literar, a cărui operă poate, fără
teamă sta alături de cele de acelaş gen, de ori unde, din timpul"
sau. In orice caz, printre vecinii noştri, chiar Nemţi, nimeni nu
poate arăta la acea epocă o operă scrisă în idiom naţional, care
să i se compare; nici pe departe, măcar. Suntem doar la 1704!
Iar după cele arătate, dacă mai socotim producţiile sale
istorice, geogrc�fice şi mueicale, putem conchide şi pentru autor, că
.
[807]
CRONICA LITERAR.'\.
807
a fost în pragul enciclopedismului pre-revoluţionar din Oceident,
un desăvârşit enciclopedist. Da, Caniemir-enciclo, edistul, trebuie
denumit de azi înainte, căci aceasta e9.te caracteristiea(?:lui inte­
lectuală .
. T�tlul transpunerii mele este cel dat la urma romanului de
însuşi autor, anume: Vrajba, ori Reebelul dintre Einocer si Corb
şi am făcut-o cu preRcurtări şi reîntegrări de sintaxă. c'red, că
cu toate şicanele ce mi-se fac, în curând să-I pot pune la dis­
poziţia publicului românesc, ea să judece şi el de ('ele t rr cu te
ale lui.
Em. C. Grigoraş.
- ; 77
[808]
RECENZII
Perpessicius: Scut şi tarqă. Poe::ii, '1926.
Inspirate de evenimentele materiale ale războiului de acum 10 ani
şi scrise spontan sub influenţa lor, poeziile acestui volum SUD t expre­
siunile vizuale de proecţiune ale acestor evenimente pe retina scriitorului.
Interesul lor este mai mult exterior, descriptiv, de pastel adequat.
Rezonantele adănci afective ale războiului sunt absente din ele,
deoarece nimic din măreţia şi fiorul său tragic nu se reflectă în lir'ismul
lor anemie şi sec, pulverizat În notaţii sensaţionale, Analitic şi atent
numai la mecanismul functiunilor de cunoaştere indispensabil con­
servării vieţii În împrejurările dramatice ale războiului, spiritul D-lui P.
n'a gasit în sine destule puteri, sau n'a găsit neC/'sar sâ-şi mai orienteze
inspiraţia şi dincolo de peri{eria,l'Conştiinţei. Astfel ea a rămas legată
numai de elementele de cadru, de exterioruri de campanie şi interio­
ruri de spital.
Rareori câte o undă din adânc uri reuşeşte să se strecoare la
suprafaţă" să concretizeze, să anirneze şi umanizeze fondul ("lYIater
Doiorosa", "Pe Muruian şi Cal{adere") prea legat de contigentele mă­
runte ale războiului.
Visiunea realistă a O-lui P., creionează în versuri uneori amorfe
de o euritmie supărătoare, prozaic, schematic, însă sigur şi incisiv:
tablouri şi scene veridice din viaţa de campanie sau spital, unele atră­
gătoare prin tonul concis şi sobru al descrisi-ii (lYIater Dolorosa, CăLăuza),
altele forţate printr'un imagism şi vocabular strident. Cităm un fr ag­
ment din poesia "Mater Dolorosa" caracteristic pentru modul ele des-
criere al autorului: . .
"Lumina zgribulită de-a fi adormit afară,
"-Dând la o parte ceaţa şi a umbrelor obloane­
.Sfioasă se strecoară în vastele saloane.
"0 rază rătăcită din calda auroră,
"Stropind cu-un val ele aur miraculoasa floră
"Pirogravurează 'geamul - şi florile de ghiaţă
"Se ofilesc, În pripă, de dis-de-dimineaţă
"Şi plâng În stropi de apă pe umedele geamuri.
"Răniţii, în lungi halat uri se mişcă 'ncet, ca ceamuri
"Cu piatră încărcate, ce merg pe lângă maluri,
"Pe uşile deschise In laturi, ca portaluri. .
"Pe tărgi :;;i cărucioare, convoiul de fantome
"Repetă 'nmormântarea cu zilnice - axiome;
"Pe albe catafalcuri, în săli de operaţii,
"Din generosul sânge augurii fac libaţii,
"Sacrificând eroii ÎI} jertfe parţiale.
[809]
RECENl':r!
809
l
"Din când în când, din iaduri, in izbucniri brutale,
"Un răcnet lung de vită isbită la 'njunghere
"Străbate coridorul cu umede unghere
"Şi ne 'nfioară carnea de răni înfiorată.
Nu lipsesc nici descrieri care se apropie de pastelul clasic unele
strors din poeziile ("Din Sant Executaţii", "Mimjul Planului oraşului
Brăila"), după cum nu lipsesc nici fragmente sub nivelul poetic ca va­
loare [Graoura de pe Calendar"),
Cităm din nou spre exemplificare tr-ei strofe din poezia "J.l:firaJul
Planului oraşului Brăila" 'ii două fragmente din "Gravura de pe Calendar":
"Imbătranite sălcii cu trunchiuri tortura te.
"Prin balta inundată croit-au bulevarde
"Şi stuful, pămă.tuful, în rânduri lineate
.Ca pe un coif îl mişcă în. soarele ce arde.
"Dar' iată seara trage acuma la pontoane
"Şi portul tot e-un cântec de ancoră ce cade,
"Pe vaduri, ca pe un stadiu se 'ntrec căruţe 'n
,,[n chiote, spre casă şi 'n urmă larma scade.
"Şi năviIe cernite rămân la cheiu ca racle,
"Pe cari le privegheaza matrodul ce aprinde
In vârfuri de catarguri fănare 'n loc de f'acle.
.Electricele globuri, prornt, portul şi le aprinde.
�De parcă-şi risipeşte o feregă toţi sporii
(Mirajul Planului oraşului Brăila)
goane,
"Cu părul castaniu, învălurat căzând pe
,,- pe umeri puţin cam inestetici, însă
"destul de albi şi plini de poezie pentru
"pustiul din tranşee-
sau:
<;li satul tot era un parc' fantastic
"In care procesiona kerrnessa focului;
"o moară ajută fii dansa cu benzina
"a câteva butoae la alimentarea focului;
(Gravura de pe Calendar)
Din compararea lor se poate vedea diferentele dintre unele ŞI
altele, pur itate-i şi simplicitatea de imagini a unora; disonanţa şi proza­
ismul celorlalte.
Mişcând u-se între elemente externe schematic plasticizate şi ele­
mente subiective de satiră (amintesc fragmentul din "Mater Dolorosa"
in care se descrie o serbare organizată la spital, prrecum şi poeziile
"La un Bou" " Zi istorică"), spiritul poetic al D-Iui Perpessicius mani­
festat In acest volum este prin esenţă intelectualist, reflexiv şi analitic.
Aceste atribute relativ incompatibile cu genul poeziei, îl indică
pe O-sa pentru proza critică al cărei reprezentant în generaţia tânără
chiar, este; nu trebue să uităm însă, că Grigore Alexandrescu cu ace­
leaşi însuşiri a reuşit să înzestreze literatura noastră cu câteva sa­
tiei şi fabule de reală valoare artistică.
Const. Georgiade
[810]
REVISTE
Făt Frumos. Sept.-Oct.J.926',
Revista de folclor a d-lui Leca Mora ru, (Suceava) de, care ne-am
ocupat in dd'erlte-rânduri la această rubrică, începe să ia un simpatie
aspect literar. Tr-aducer-ea nuvelei lui Rosegger. "Un băiat şi jumătate"
e bună; foarte interesantă e scrisoarea lui si O. Iosif, în care ni se
aduc destăi n uiri asupra alcătuirei poernii sale "Din zile mari"; şi, in
sfârşit pios şi vrednic de laudă omagiul ce se aduce lui V, Bogrea 1)
prin publicarea a.diferite bucăţi literare ale lui. Autorul acesta a tr-ecut
prin lume aproape şters uentru marele public. Gloria lui începe, CR a
atâtor altora, când viaţa s'a sfârşit. Va cr-este, ca a atâtor altora, in
proporţie aritmetică cu putrezirea ciolanelor. Un exemplu ajunge pentru
a face dovada:
Pământ avar,
E aşa puţin din tine '11 noi,
Şi aşa cu rand
Ne ceri puţinul înapoi,
Asa curând
Pământ avar 1
Un.Inceput ele studii asupra "Ereziei antineologiste" al D-lui Leca
Moraru, ni se pare ciudat intr'o revistă de folclor. Adevărat e că pentru
a trage o concluzie, trebue S�L asteptam sfârşitul. Totuşi, de la inceput
premizele par false, Fiindcă autorul, până acum cel puţin, face o omi­
siune esenţială. Nu vorbeşte de neologismele nefolositoare, care au
cor-espondentul noţiunei lor în curata şi destul de bogată limbă rOl1"J8.­
neascâ. Acesta este miezul chestiunei şi impotriva lor se duce lupta.
Impotriva vorbelor sl r-ă ine care tr ebuesc în limbă, fiindcă nu ai altfel
cum să le exprimi noţiunea, nimeni nu are nimic de spus.
Graiul nostru. Octombrie 1.916',
Are un mănunchi de poezii de deosebite concepţii. Domnii G, Tu
Loveanu şi Cazacu-Delarast stihuesc duios pe un ton minor de senti­
mentalism, mult mai propice poeziei.decât "intelectuaJismul", care pe zi
. ce trece câştigă. teren în sublimul veac al maşinelor şi al valutei forle.
D-I Bacovia care din pricina "sublimului veac", stă azi in fruntea
galeriei poeţilor noştri, publică una din puţinele lui poezii, elin care se
poate înţelege ce-a vrut să spue ; iar D-I George Voevidca mărturiseşte
că iubeşte ritmul, în următoarea formă de versuri:
"Fiinel-eş. iubesc tot ce e ritm şi viaţă,
"pe nimenea riu judec, .. Fiecărui,
"ce e al tău, în veci, Tu, Doamne-i dăr-ui. ..
"şi în veci sub mască-ascu nsă-i orice faţă.
Un manual in care st<l scr-is precis ce msearnna "ritmul" nu poate
costa mai mult de doi sau trei poli, Jn valută. slabă. De ce nu ;o;i-l pro­
cură D-I Voeviclca �
C. Gane.
') mort la 8 Sept. l\)'2().
[811]
1
i
j
1
FAPTE
In terenul unei dăramate biserici greceşti din Balcic s'a găsit
piedestalul unei vechi statui din primul veac al creştinismulu], de
pe timpul împăratului Vespasian. Piedestalul. e de marmură şi Înzes­
trat cu următoarea inscripţie foarte bine păsn-ată :
AYTOKPA TOPITITQIKAi2:API2:EBA T02:
OYE2:TIA2:IANOYY!QIAPXIEPMAXIKH2:
EKOY2:IAHPAK!\Em�IEPEY2:EKTQN
16IQNAN6PIA2:THIEN60Y2:KAI
NOMONTIOAEIT AI2:I.
Descoper-irea, a fost făcută de către .l-l Panaious Cambitis, .con­
sulul grec din Balcic şi un aprig cercetător al monumenlelor antice.
Pr-in Ingr-ijit-ea d-sale mar-mura a fost el usă in localul actualei biserici
greceşti din Balcic, pănă la noi d ispoziţiuni, când va fi trasportată la
muzeul istoric din Bucureşti.
D.
Sărbătorirea domnului Ion Petrovici.-Un apel, semnat, în numele
comitetului organizator, de d-l Ştefan George, ne aduce vestea că anul
ce s ta în ziua de 9 Nocmbr ie, cugetătorul şi învăţătorul ieşan, d-I Ion
Petrovici, împlinind 20 de ani de multiplă activitate' cultul-aţă, va fi
sărbătorit de către elevi, camarazi, :;;i prieteni in Aula .Univer8ităţii
din Iaşi. Totdeodată se pregăteşte un volum omagiat, alcatuit în prima
parte din impresii şi amintiri despre prietenul şi profesorul Jor, iar În
partea doua, din articolele din orice specialitate închinate sărbâtor-itului.
F.
ERATA
In nurnă ru l trecut '(Septembrie 1926) al acestei r e viste ş'" omis din
eroare a se trece Iegendele în josul ilustrati ilor. Cea de pe copertă reprezintă
Iaşi i văzuţi clei a Co pou, după un bblou 'ti pi ct orulu i francez M, Bo uquet : iar
cea dela p. 647 echipajul Iui Beizedea Grig'ore -Chica, nul lni Grigoj'e Gh ica
Voev od, după () aell:1relă a vrern e i. _\mbele -u n r reprod ucerj clin colecţia de
stampe a Academiei Hom:l.ne.
ii
I
[812]
Ca un taime balsam îndepărtat, o poezie, iscălită de un ne-
cunoscut, a sosit prin poştă, anul trecut, la redacţie:
Iubito, sunt bătrâne ce-ades merg la pădure
Spre-a duce acasă vreascuri şi crengi şi ramuri mici
In toamnele pâcloase silite sunt să 'ndure
Şi ploile şi vântul ce geme Ca un bici.
Astfel începeau versurile care mi-au plăcut şi pe care le-ani
publicat în numărul de Octombrie 1925. Imi deşteptau În minte
o aquarelă estompată văzută cândva, nu ştiu unde, şi 'n inimă
păstrasem numele celui care le scrisese. Nădăjduiam că voi primi
alte poezii şi 'n tot cazul voi afla poate când va ceva despre
mod estul poet care-şi trimite versurile, aşa, fără recomandaţie,
sub simpla lui necunoscută iscălitură:
ION 1. CIORANESCU
Am aşteptat ... o lună, două, un an. N'am mai aflat nimic
de el, nimic până azi, când citesc în ziar o searbădă notiţă:
�Poetul Ion Ciorănescu a murit de tuberculoză la vârsta de 21 '"
de ani".
Douăzeci şi unu de ani 1 O adiere de primăvară. Un suflet
care ar fi vrut să fie i
Pământ avar
E-aşa puţin din tine 'n nOI
Şi-aşa curând
Ne ceri puţinul înapoi.
Aşa curând,
Pământ avar.
C. O.
�
f
i
It
[813]
CONVORBIRI IJTERARE
ImVlSTĂ FUNDATĂ DE JUNIMEA" LA 1 l\lARTIE 1867
DIRECTOR AL. TZIGARA-SAMURCAŞ
Redactor C. GAN [<;
ANUL al 58-lea
Noembrie
1
9
2
BUCUREŞTI
Atelierele grafice SOCEC & Co., S. A
Depozit General "Cartea Românească" S. A.
7i263
[814]
l
,
[815]
UNITATEA
ECONOMICĂ
MONDIALĂ
ORIENT ĂRJ lN POLITICA ECONOMICA
A ROMÂNIEI
1
In largul vieţii mondiale
Rareori au fost aţintite privirile tuturora
asupra problemelor economice, cain zilele noas­
tre. Vieaţa popoarelor e concentrată azi În jurul
axei preocupărilor materiale, altădată aşa ele
dispreţuite de preoţii culturii spirituale, consi­
derată ca singura creatoare de valori eterne. Categoriile vieţii
materiale şi ale vieţii spirituale, pe cari mintea noastră anali­
tică le desparte şi le ierarhizează, in realitate sunt închegate
într'un tot indisolubil şi indivizibil.
In vremurile de după răsboful mondial, în toate ţările se
observă perturbatiuni, ce iau formele unor crize sociale,
morale sau economice. Minţile agere ale specialiştilor se
trudesc să dea explicaţii şi soluţii măntuitoare. Dintre toate
crizele, cele economice sunt 'mai grave, întrucât ating intere­
sele necesităţilor de toate zilele. Cei ce cercetează fenome­
nele economice fac, de obiceiu, greşala, că le privesc prin
prizma unilaterală a specialistului şi vreau să le izoleze in
spaţiu şi în timp. Economiştii străbat drumul credinţei naţio­
nale, bătătorit de ideologia tuturor popoarelor europene în
cursul veacului al XIX-lea. Prea puţini incearcă Să se înalţe
pe piscurile sintezei ştiinţifice, de unde se pot îmbrăţişa şi
înţelege problemele ce frărnăntă întreaga umanitate şi nouile
idealuri ce răsar tot mai limpezi din haosul vremurilor
postbelice.
Dacă vrem să găsim directivele pe cari trebue să le
[816]
816
OCT. C. TĂSLĂUANU
urmeze politica economică a unui stat, nu ne mai putem
închide în limitele înguste ale doctrinelor făurite de aşa numita
economie naţională, ci trebue să ne lărgim orizonturile, cu prin­
zănd totalitatea pulsaţiunilor vietii economice mondiale. Astăzi
întreg globul pămăntesc e închegat într'o unitate economică
ce nu se mai poate desagrega fără catastrostofe şi fără' crize
permanente. Milioanele de celule din cari sunt alcătuite orga­
nizrnele vii ale societăţilor umane, desigur, că au o vieată
a lor independentă, dar cu toate acestea rămăn în cea mai
strânsă solidaritate intre ele, mai ales ca structură economică.
Se va vedea din expunerile de mai la vale, cum economiile
naţionale au devenit tot atătea unde ale ritmului vieţii eco­
nomice mondiale, ce tinde să organizeze umanitatea într'o
unitate materială şi spirituală.
Unitatea economică mondială e opera unei
revoluţii paşnice şi lente, al cărui ciclu nu e
REVOLUŢIA Încă încheiat.
MECANICĂ
In cursul veacului al XIX-lea, vieaţa tihnită
şi patriarhală aproape a tuturor popoarelor de
pe suprafaţa planetei noastre a fost tulburată de diavolii albi
ai continentului european. Europa a isbutit să cucerească şi
să stăpănească întreg pămăntul, Taina cea mare a acestei
izbănzi a omului alb e maşinisrnul, subjugarea forţelor naturii
cu ajutorul tehnicei. Forţa umană şi animală e înlocuită cu
forţa mecanică. Munca brută a omului e săvărsită mai repede,
mai bine şi mai eftin de maşi nă, Omul: nu mai intervine în
această muncă decât cu inteligenţa, cu spiritul. Maşina e
liberatoarea omului din sclavia puterii brutale a naturii, îm­
potriva căreia Înainte vreme se apăra cu rugi umile şi cu
credinţele deşarte ale superstiţiilor. Omul subjugă natura, o
face sclavă şi, ca o răzbunare diabolică, îi măsoară forţa ele
muncă după cai putere; întocmeşte statistica rezervelor de
cărbuni, ele petrol etc. şi; în prevederea că aceste ar putea
să se epuizeze, captează cursul apelor, asigurandu-şi robia
naturii, evaluată în Hp., pentru eternitate. Omul veacului al
XX-Iea,_ cu ajutorul mecanicei, stăpâneşte cerul şi iadul, aerul,
apele oceanelor şi măruntaele pământului. El se strădueşte să
ştie şi să cunoască toate tainele dumnezeirii.
I
l'
[817]
ORIENTĂRI IN POLITICA ECONOMICĂ
817
Maşina desfiinţează iobăgia. Omul nu mai e legat, ca o
plantă, de pământ, nu mai e adscriptus glebae. Maşinismul
dărărnă tiraniile feudale, inlocuindu-Ie cu proprietari liberi.
Pămăntul devine o marfă accesibilă tuturora. Revoluţia meca­
nică crează o nouă organizaţie socială de indivizi, conştienţi
de forţa ce o reprezintă în organizaţia de stat şi În sănul socie­
tăţii productive. Tehnica rupe cătuşele ce ferecau massele
ignorante şi, sub deviza democraţiei, le trezeşte la conştiinţa
de sine. Democraţia continuă opera crestinismului, care a
început să cultive demnitatea individului, încercând să-I în­
zestreze cu o personalitate conştientă. Massele populare încep
să se cultive. Lucrătorul trebue să fie instruit pentru a se
specializa în mănuirea maşinei. Democraţia e deci o zână a
maşinismului, o zână ce cheamă massele populare spre zările
albastre ale raiului celor fericiţi prin ştiinţă şi bună stare.
Revoluţia ştiinţifică din cursul veacului al X1X-Iea face
o serie de descoperiri. Se descoperă părnăntul cu trecutu llui
cu înfăţişarea lui actuală şi cu locul ce-l ocupă în univers.
Se descoperă rassele umane ce locuesc pe pământ şi, pentru
întaiaoară, "genus humanum" al lui Heraclit din Efes devine
o realitate. Morfologia societăţilor umane şi evoluţia lor Încep
să fie cunoscute din cele mai îndepărtate timpuri. Legile cărora
sunt supuse societăţile umane, cu toate variatiunile lor, încep
să se cristalizeze şi să ne ajute la înţelegerea fazelor, prin
cari trebue să treacă organizarea grupurilor umane pentru a
realiza formele cele mai desăvărşite. Astfel ajungem la con­
stiinta unităţii pământului şi a umanităţii, care e datorită
revoluţiei mecanice. Lucrările de sinteză ce încep să apară
abia În veacul nostru, încă timide şi cu multe lipsuri, consti­
tue dovada cea mai strălucită a uriaşului progres făcut în
veacul al XIX-lea. Ne putem mândri, că una din aceste lu­
crări e creată pe părnantul ţării noastre 1).
1) N. Iorga, Essai de synthese de l' Histoire de i'Humanite 1. I'His­
toire ancienne, J. Gamber, Paris, 1926. Această lucrare a istoricului
român stă cu cinste alături de monum entela Bibliotheque de synthese
hi storique, condusă de Henri Ben, de mai vechea încercare germană
Die allgemeinen Grundtaţjen der Ku itur der Geqenioart, de inirnoasa
Eequisse de l'hl stoire unioerselle, apărută în 1925, a scriitorului englez
H. G. Wells, de avăntata incercare fil os ofică a lui Oswald Spengler,
[818]
818
OCT. C. TASI,AUANU
ANTINOMIA
DINTRE IDEI
SI FAPTE .
.
Revoluţia mecanică, opera lui homo [aber, e cea mai
măreaţă din câte s'au săvarşit pe pământ. Ea a deschis spi­
ritului dionisiac al omului perspectivele infinitului şi tot ea
a incălzit, in sufletul gănditorilor, credinţa într'o umanitate
supusa unei suveranităti unice şi cărrnuită de aceleaşi legi
drepte şi ocrotitoare pentru cei tari, ca şi pentru cei slabi
pentru cei înaintaţi pe scara progresului, ca şi pentru cei
rămaşi în urmă, fiindcă toţi sunt cetăţenii împărăţiei pământului.
Un program economic desprinde clipa unei
generaţii din pulsatiunea uriaşă a economiei
mondiale. El se strădueşte să lege, conştient,
prezentul de calea lungă a trecutului, stră­
bătută de forţele ce împing popoarele pe curba
ondulatoare a progresului. Programul prezentului trebue să
ţină seamă şi de prelungirea, în viitor, a liniei ascendente, pe
care o va urma economia unei ţări, ca parte integranta,a
relaţiilor de schimb din lume.
In zilele grele şi tulburi de după răsboiu, realizarea unui
program astfel chibzuit, este cel mai mare merit al omului
de stat.
Intocmirea unui program economic, aşezat în cadrele
largi ale perspectivelor mondiale, întâmpină o serie de difi­
cultăţi, mai ales de natură psihologică.
Revoluţia mecanică a realizat interpendenta economică
a întreg pământului, a creat civilizaţia democratică a rnasi­
nismului, ce tinde să armonizeze organismele politice particu­
lariste într'o unitate şi să le aşeze sub o suveranitate unică
mondială. In ac ee aş vreme au perzistat, însă, ideile politice
Der Untergang des Abendlandes, în special volumul al II: \\reltbisto­
r ische Perspektiven,
De curând a început o nouă şi foarte bună publicatie: Peu.ples et
cioilisatione, Histoire generale, sub direcţia O-lor L. Halphen şi Ph.
Sagnac. VoI. 1: Les premieres cioilisations, Paris, Alcan, 1926. Cel dintăi
volum -din 20 câte sunt proiectate -- e remarcabil prin sisternatizarea
materiei şi pr i T1 claritatea expunerii. Deşi îmbrăţişează istoria umani­
tăţii' ca aproape toate lucrările de sinteză, îşi limitează domeniul de
cercetare la ci vilizati ile Asiei minore şi ale Europei. Ori umanitatea
din toate vremurile, desigur nu se reducea numai la aceste teritorii.
Ce departe suntem încă de o adevărată istorie universală!
[819]
819
ale civilizaţiei agrare din trecut, cari au creat organizaţiile
politice cu suveranităti naţionale autonome, limitate de tron­
tiere geografice, etnice, lingvistice şi politice. Cu alte cuvinte,
pe când tehnica vieţii materiale trecea printr'un proces de
integrare, tehnica spirituală a vieţii rărnănea conservatoare,
apărând procesul de desagrcgare formulat de ideologia na­
tională. Religia nationalismului a devenit universală tocmai
în era civilizatiei masin ismului.
Aşa s'a născut antinomia dintre idei şi fapte, dintre ideo­
logia politică şi realitatea economică. Acest conflict dintre
ideea naţională şi realitatea economică internaţională e pro­
blema de căpetenie a veacului în care trăim.
Ideile politice, urmând Jegea inertiei, au evoluat şi ev 0-
luează în urma forţelor economice. Era civilizaţiei rnaşinis.
mului începe în Europa abia pe la 1830. Evoluţia grupurilor
sociale umane din era anterioara, a civilizaţiei azrare, n'a
străbătut în mii de ani calea ce a făcut-o dela 1830 încoace.
Această disarrnonie între evoluţia lumii materiale şi a
lumii spirituale explică starea haotică, confuz,'! şi de nesigu­
ranţă elin zilele noastre. .Insomnia lumii" - cum a numit-o (�
G. Ferr ero - nici nu va înceta până când suprastructura politică
a societăţilor umane nu se va adapta la infrastructura lbr
economică. Desigur nimeni nu s'a gândit, că maşinile vor
obliga omenirea să-şi revizuiască instituţiile şi chiar concepţiile
pe cari se întemeiază ele. Şi totuşi această vreme se anunţă.
Astăzi, fireşte, trăim încă sub imperiul concepţiei natie.
nale, care e o realitate binefăcătoare şi fără de care n'ar fi
fost cu putinţă să facem uriaşul pas pe scara progresului în
cursul veacului al XiX-lea. Totuşi în zorile veacului nostru
s'au aşezat temeliile unor institutiuni ce dovedesc spiritul nou
al solidarităţii umane. Le vom vedea îndată.
, Pentru a pătrunde în adăncimile situaţiei de
LUPTA DINTRE astăzi şi pentru a vedea limpede în viitor
SUVERANITA- . . ,
A NI Ă ŞI trebue să facem. o scurtă rotire deasupra eve-
TE U C . . El . .
'SUVERANITĂ- nimentelor istorice, e ne vor ajuta să găSJl11,
ŢILE MULTiPLE. cu înlesnire, punctele de orientare în politica
noastră economică.
Societăţile umane, ca şi natura, sunt într'o continuă evO ..
[820]
820
ocr. c. TASLAUANU
luţie, uneori lentă, alteori violentă, Necesităţile societăţilor
umane au creat şi crează instituţiuni şi organe, întocmai ca
în lumea biologică. Vieaţa fiind o neîntreruptă mişcare, nu
poate atinge forme desăvărşite şi statornice. De aceea con­
servatorismul în toate domeniile evoluiază şi el, nu rămâne
pe loc. E dinamic nu e static. Nimic în natură nu e imuabil
şi absolut. Totul e intr'o continuă prefacere, perfecţionare
sau degenerare.
Societăţile umane, în faza civilizaţiei agrare, au trecut
dela organizaţia cetăţii elene autonome, cu suveranităţi mul­
tiple, Ia imperiul roman, întemeiat pe suveranitatea unică a
supracetăţii Roma şi a împăratului. Forţa (armata de legio­
nari) şi dreptul de legiferare erau temeliile de cohesiune ale
acestei suveranităti unice. Pax romana a durat cinci secole.
Cam în aceeaşi vreme, Asia a cunoscut cel mai întins im­
periu chinez sub dinastia Tang, imperiu ce se întindea dela
marca Caspică (hotar vecin imperiului roman, în Asia mi­
noră) până la oceanul Pacific. Câte o suveranitateunică sti"l­
pănea, aşadar, sincronie, în Asia şi Europa. Islamul a reluat
tradiţiile orientale ale suveranitătii unice şi a reuşit, un mo­
ment, să închege o parte a Asiei, a Africei şi Europei într'un
imens imperiu. După modelul lui, Creştinismul a reinviat ideea
romană, făcând din scaunul papal arbitrul lumii creştine. In
Europa orbis romanus a fost continuat de orbis cristianus,
care, prin pax ecclesiastica, a isbutit să reintroneze suvera­
nitatea unică. Feudalitatea a fărămitat această suveranitatc
unică în suveranităţi locale. Seignorii din burguri devin ar­
bitrii provinciilor. Regalitatea a reintegrat suveranitătile pro­
vinciale, infrănănd pe feudali şi punăndu-se pe picior de ega­
litate cu urmaşii lumeşti şi papali ai imperiului roman (Pacea
de Vestfalia, 1648). Su veranitatea veche imperială e înlo­
cuită cu su veranităti regale independente, de drept divin.
Arbitrul e monarhul absolut în fiecare regat. Aceste monarhii
absolute sunt temeliile naţionalismului politic. După revoluţia
franceză, apare naţiunea, care sau înlătură regalitatea, înlo­
cuind-o cu republica, sau o constitutionalizează, o adaptează
nouii ideologii. Suveranitatea e a naţiunii şi ea este "Indivi­
sible, inatienable et imprescriptible ' (Constituţia franceză din
. 3 Septembrie 1791). Regii, cari rărnăn, adaugă la vechea for-
[821]
ORIENTARI IN POLITICA ECONOM"ICĂ
821
mula "din voinţa lui Dumnezeu" pe cea nouă "şi din voinţa
poporului". Acum, după răsboiu, suveranitătile naţionale s'au
integrat, din nou, în suveranitatea unică a "Societăţii Na­
ţiunilor".
Această luptă dintre monosuveranitate şi polisuverani­
tăţi, bineînţeles, e departe de a fi sfarşită ...
Asupra naţiunii, ideologia căreia călăuzeşte
astăzi lumea, s'a scris o bibliotecă întreagă 1},
NAŢIUNEA fără să se ajungă la nici o definiţie satisfă­
cătoare. Noi vom simplifica analiza naţiunii,
fiindcă scopul nostru e să o lămurim pentru un scop determinat.
E incontestabil, că naţiunea, în istoria modernă, apare
după revoluţia franceză. Armatele revoluţionare (la Valmy)
strigau "Vive Ia Natiori" şi căntecul revoluţiei începea cu
"AIlons enfants de la Patrie" . Naţiunea şi patria, în epoca
revoluţionară, erau identice.
Revoluţia franceză desfiinţează regimul feudal. Poporul
devine proprietar funciar. Idealul fiecărui cetăţean era o pro­
prietate. Intreprinderea tip, în Europa, atunci era întreprin­
derea agricolă. Revoluţionarii francezi îşi apărau pămăntul
(pe care-l aveau sau care li .se făgăduia) îrupctriva "vechiului
regim". Principiul vechei cetăţi agrare romane reînvie. După
douăzeci de veacuri s'aude iar cuvântul patrie, natiune.
Patria, se concepe cu hotare, ca şi proprietatea funciară, care
e sfântă şi inviolabilă. Din juxtapunerea micilor proprietăţi,
în mentalitatea simplistă a cetăţenilor proprietari, s'a crista­
lizat ideea de patrie. Naţiunea e deci de origine agrară.
Idealul omului ce-şi măsoară bogăţia, după mărimea
moşiei, nu poate fi decât rotunjirea, lărgirea proprietăţii de
pământ. Idealul patriei, după aceeaşi concepţie, e să-şi spo­
rească teritoriul. Deaceea încep luptele de cuceriri pentru
1) Ne restrăng em a indica lucrările mai importante şi mai recente:
Rene Johannet, Le principe des Nationalites, Paris, 1918; Ramsay Muir
Naiionalisme el Internationalisme, trad. de Varigny, Payot, Paris, 1918
şi mai ales Arnold van Gennep, T'raii« com paratif des nationalites
vot, 1. Payot, Paris, 1922; ef. şi D. Gusti, Problema naţiunii, Arhiva p.
şt, şi ref. socială, An. I, p. 547-577. Expunerea noastră se reazimă pe
lucrarea ce o vom cita mai la vale.
[822]
822
OCT. C. TASLAUANU
teritorii noui, Pentru a justifica aceste lupte se făuresc o serie
de teorii. In arhive s'a scormonit material pentru teoria drep­
tului istoric asupra unor provincii înstrăinate din patrimoniul
patriei. Deoarece acest drept istoric nu satisfacea întotdeauna
lăcomia cetăţenilor, a fost iscodit dreptul natural) care cerea
pentru patrie frontiere naturale (răuri, munţi, etc.).
Diferitele regiuni ale patriei altădată izolate s'au apro­
piat în urma perfecţionării mijloacelor de comunicaţie şi s'au
închegat într'o unitate teritorială a patriei.
Pe lângă această solidaritate a solului, a patriei, care
e temelia naţiunii, mai târziu s'a adăugat solidaritatea'; sân­
gelui. Grupurile etnografice, diferenţate prin izolarea geogra­
fică din trecut, acum cuprinse între frontierele patriei, devin
o rassă, de aceeas origine, de acelaş sânge. Această comunitate
ele rassă uneşte pe cetăţenii aceleaşi patrii şi-i diferenţiază de
alţii. Unitatea teritorială. se completează cu unitatea rassei.
Astfel răsar rasse noui în Europa: rassa germană, cea franceză,
cea italiană, cea spaniolă, etc.
Comunitatea teritorială şi cea a rassei.tlnc etul cu incetul,
îşi făureşte aceleaşi tradiţii istorice, aceeaşi limbă maternă şi
acelaş geniu naţional. Patriotismul funciar se intregeşte, astfel,
cu un patriotism inletectual. Unitatea materială a naţiunii se
desăvărseşte cu o unitate spirituală.
Acest proces de formaţiune a naţiunii, sch iţat în câteva
cu vinte, în realitate e cu mult mai complex şi foarte variat.
Naţiunea şi-a găsit o expresie politică şi juridică a autono­
miei naţionale în suveranitatea naţională, simbolul demnităţii,
a dreptului de a trăi liber, independent şi de a dispune de soarta
cetăţenilor numai prin voinţa lor consimtită. Toate funcţiunile
politice, sociale şi economice se nationalizeaza. Din colaborarea
masselor de cetăţeni liberi în toate domeniile de [activitate
răsare stralucita civilizaţie a maşinismului în tăr ile occidentale
ce revoluţionează pămăntul.
Intreaga lume civilizată, în cursul veacului al XIX-lea, se
crganizează pe su veranităti naţionale, monarhice sau republi­
cane, luăndu-se la o intrecere vertiginoasă.
Credinţa naţională, astăzi a devenit o religie universală.
Aproape nu există colţ de pământ, în care grupurile etnografice
[823]
OllIENTĂRI IN POLITICA ECONOMICA
323
să nu se închine ideologiei politice naţionale. Difuziunea ideii
naţionale e în plină pulsaţiune pe întreaga suprafaţă a globului.
Fiecare naţiune se organizază şi pe teren economic. Naţi­
unea crează şi o economie naţională autOnomă. Fiecare stat
national, pe lângă frontierelepolitice, s'a îngrădit şi cu frontiere
vamale. Astfel s'a săvărşit completa sudură între vieata politică
şi cea economică. Idealul fiecărui stat na ţional era - şi în ţările
rămase în urmă mai este şi astăzi -- să devie o aotarhie, o
entitate economică autonomă. O independenţă politică, nu se
putea şi nu se poate închipui, fără o independenţă economică.
In cursul veacului al XIX-lea naţionalismul politic s'a În­
tregit cu naţionalismul economic. Acest naţionalism economic a
creat, cu ajutorul protecţionismului, îndustriilece lip'seattfiec1rrei
naţiuni. Fiecare naţiune avea ambiţia de a trăi prin ea insăş, Fie­
care stat naţional a început să se mandrească, pe lângă politica
lui naţională, pe lângă ştiinţa şi arta lui naţională, cu o industrie
naţională şi cu o finanţă nEiţIonală. In fiecare stat, activitatea
economică a ajuns să fie subordonată organizaţiei politice.
�îfj !�:La un moment dat, producţiunea a început să întreacă
necesităţile consumaţieÎll-a-tionale. lndustriile, ce s'au infiripat,
mai vedeau că nu găsesc toate materiile prime pe teritoriul naţio­
nal. Atunci, pe la 1860, au început să se încheie cele dintăi tratate
de comerţ pentru schimbul de mărfuri Între naţiuni, Tratatele
de comerţ au fost cele dintăi cari au spart barierile închise
ale economiilor naţionale. Principiul suveranitătii naţionale
autonome, a făcut, prin aceste tratate, cele dintăi concesi.
necesităţii schimbului international al mărfurilor, cari, Încetul
cu Încetul, au dovedit că n'au patrie, cu tot botezul naţional
al mărcilor de fabrică ce le primesc în ţara de origine.
Când teritoriul patriei nu mai era suficient pentru acti­
vitatea economică naţională, :în plină creştere, naţiunile au
recurs la un nou sistem politic şi economic, la imperialism.
Dupăce naţiunile s'au închegat politiceşte
prin instituţiuni de stat (administraţie, justiţie,
IMPERIAL/SMUL învăţământ, armată, etc.) şi prin trezirea mas­
selor la conştiinţa de cetăţeni 1 iberi, au luat
un avânt nebănuit. Peninsula Europei începe
să aspire Ia supremaţia tuturor continentelor. Statele naţionale
[824]
824
ocr. C. TĂSLĂ.UANU
ale Occidentului european devin centrul lumii. In fruntea a­
cestor State occidentale stă Marea Britanie.
In ţările occidentale are loc revoluţia mecanică despre
care am vorbit. Ea e caracteristica spiritului ştiinţific european,
ce începe cu Renaşterea şi cu călătoriile de exploarare ale
pământului. Spiritul ştiinţific occidental se smulge din cătuşele
ierarhiei conceptelor aristoteIice şi medievale, cercetează liber
realitate, pe care o inlănţue în legile cauzalităţii şi' o măsoară
după regulele matematicei, Personalitatea omului devine cen­
trul lumii. Petrarca începe să vorbească, cel dintăi, de "subli­
mitatea spiritului omenesc", iar tănărul conte Pico della Mi­
randolla, în a sa "Oratio de hominis dignitate" (1468), lăsând
pe Dumnezeu să vorbească lui Adam, spunea: "Nu te-am plăs­
muit nici ca fiinţă cerească nici ca fiinţă părnantească, nu
te-am făcut nici muritor nici nemuritor, pentru ca să poţi fi
propriul tău crescător şi educator; poţi să degenerezi în animal
sau să te înalţi spre Dumnezeu", Personalitatea omului nu se
mai apropie de Dumnezeire prin închinare şi ispăşire, ci prin
ereaţiune. Renaşterea italiană a spulberat limitele gandirii
şi ale vrerii. Omul începe să aibă noui idealuri de stăpăniri,
de cuceriri şi de plăceri.
Revoluţia mecanică înlesneşte realizarea acestor idealuri.
După descoperirea drumului spre Indii dealungul coastelor
africane şi după descoperirea Americii, Occidentul devine în­
termediatorul schimbului de mărfuri dintre Orient şi Europa
şi dintre lumea nouă şi cea veche. Dintre toate statele occi­
dentale, Anglia reuşeşte să-şi cucerească, în cursul veacului
al XIX-lea, locul de frunte în comerţul lumii. Ea devine regina
mărilor şi a oceanelor. Producţia industrială ia avânt, începe
să nu-şi mai găsească consumatori în regat ele unite ale Marei
Britanii. Comptoirele de comerţ, din diferite puncte ale globului,
nu mai erau suficiente pentru a desface mărfurile industriale
în continuă creşterea şi pentru a aproviziona patria mamă cu
materii prime. Atunci începe o acţiune de cuceriri teritoriale,
pe care Cecil Rhodes, mai târziu, a exprimat-o brutale de îndrăz­
neţ: "Să luăm atâta din lume cât numai putem 1". Prin acest
imperialism teritorial, de origine agrară, cadrele politice ale
Marei Britanii se lărgesc, întregindu-se cu o serie de ţări
complimentare, necesare dimensiunii producţiei industriale.
[825]
ORIENTARI IN POLITICA ECONOMICA
825
Anglia, rămâne stăpăna vcomertului pe apă, autonomia eco­
nomică a metropolei e înlăturată şi se proclamă liberul schimb
al mărfurilor. Interdependenta economică se realizează sub
controlul imperiului britanic.
Britania părăseşte, deci, formula îngustă a naţiunii, ea
devine imperiu, crează un nou tip de sudură între idea poli­
tică şi realitatea economică, cucerind teritorii în măsura ne­
cesităţilor economice.
Se cunosc luptele agitate ce s'au elat în Anglia între
liberi schim bişti şi protectionisti, Aceştia din urmă, în frunte
cu Joe Chamberlain, voiau să închege imperiul britanic, după
formula naţională, într'o singură unitate politică şi economică.
Se ştie, că, după răsboi, lupta s'a continuat şi a sfârşit prin
a se organiza într'o confederaţie ele naţiuni, ce se reazimă,
ca şi imperiul 'roman, pe forţa armată (a flotei de răsboi).
După modelul Angliei, toate statele mari din Apus au
devenit imperialiste. Franţa, În curs de 30 de ani, şi-a înte­
meiat un imperiu colonial asemănător celui britanic. Franţa
a făcut, însă, greşala, că a impus coloniilor regimul protecţie­
nist al metropolei, ceeace a împiedicat libera lor desvoltare.
Germania, deja 18lJO, ne mai găsind decât puţine teritorii ele
anexat, s'a aruncat in concurenţa târgului internaţional, înţe­
legând, că imperialismul economic nu are nevoe ele cuceriri
teritoriale pentru a specula şi beneficia de circulaţia mărfu­
rilor. Deaceea şi-a creat o flota ele comerţ, care a ajuns să
fie o rivală a celei britanice. Când împăratul Wilhelm al II-lea
a strigat: "Viitorul nostru e pe apă !" a formulat programul
imperialismului german şi a făcut pe Engleji să vadă o nouă
primejdie pentru Britania, stăpana mărilor. Germania pentru
a cuceri pieţele, a inventat dumpinqul, vănzarea în exterior
sub preţul de cost. Un impozit imperialist asupra consuma­
torilor germani, cari trebuiau să plătească diferenţa. Pe aceeaş
cale a imperialismului au înaintat Italia, Rusia, Japonia şi
Statele Unite ale Americii. Chiar şi naţiunile mai mărunte se
leagănă în iluziile imperialismului. C[lI1d necesităţile industriale
nu justificau răvna după noi teritorii, s'a recurs la ideea de
ras să, la liberarea fraţilor de aceiaş sânge, astfel s'a născut,
în special, panslavismul ; sau la tradiţii istorice, panhellenismul
ori Italia imperială de astăzi; sau la geniul rassei, al civili-
[826]
826
aCT. c. TASLAUANU
zaţiei, care e la temelia pangermanismului cu «Deutschland
liber alles» şi cu Herrenoolk. Irnperialismul economic s'a
completat, astfel, cu imperialismul rassei şi cu imperialismul
intelectual.
La începutul veacului al XX-lea, pe emisfera de Nord a
planetei noastre se încheagă o centură de state (Anglia, Franţa,
Italia, Austria, Germania, Rusia, Japonia şi Statele Unite), cari
pleacă deja naţionalismul agrar şi, prin desvoltarea masinis­
mului, ajung să exploateze, să "pună în valoare" întreg glo­
bul părnantesc.
Fiecare naţiune aspiră la un imperialism cesar ian, Suve­
ranitatea unică din vremea lui Caesar Divus, regele regilor,
e visul fiecărei naţiuni.
Marele răsboi din 1914-·1918 se poartă În numele acestui
naţionalism imperialist.
Acest sistem economic-politic al imperia­
lismului, fatal trebuia să ducă la conflictul
GEON deslănţuit în 1914. Cauzele profunde ale răs­
boi ului mondial sunt a se căuta în rivaliiătile
statelor industriale şi imperialiste.
Răsboiul a dovedit, însă, că sudura, creatii de concep­
ţia naţională, dintre politică şi economie e mortală pentru
toate statele; a dovedit că interdependenta economică, să văr­
şită de maşinism, a întreg "globului pămăntesc e aşa de strânsă,
încât nu mai poate fi desfiinţată de concepţiile civilizatiei agrare.
I
Civilizaţia maşinismului a închegat planeta noastră într'o
unitate economică, în care celulele nu mai sunt autonome şi
juxta puse, ci specializate şi într'o dependenţă indisolubilă
Între ele.
Pămăntul a devenit o fiinţă, pe care Dr. ]aworski a bo-
tezat-o Geon.
Această fiinţă are organele necesare pentru Împlinirea
funcţiunilor vieţii.
Funcţiunile sistemului vascular şi vaso-motor le prevăd
arterele internaţionale de căi ferate şi de vapoare, cu nume­
roase ramificaţii capilare, de interes local.
Funcţiunile sistemului nervos le îndeplinesc cablurile sub­
marine, liniile telegrafice şi telefonice, cu ajutorul cărora
[827]
OJllENL\Rl lN POLITICA ECONOMICA
827
ziarele din toate centrele pământului reproduc aproape si­
multan aceleaşi ştiri.
Funcţiunile centrelor nervoase sunt reprezentate de
bursele de comerţ, cu ajutorul cărora materiile prime se cum­
pără şi se vănd din centrele de producţie la cele de trans­
formare, iar fabricatele dela centrele de transformare la cele
de consumatiune, fără deplasarea contractanţilor.
Geon are chiar şi organe de reproducţie, cu ajutorul
cărora plasează prisosul de bogăţie, economiile, reprezentate
prin monetă, în întreprinderi noi, cari sporesc vieaţa creatoare.
Funcţiunile creerului, a organului regulator, se concen­
trează în centrul financiar al lumii, care înainte de răsboi a
fost Londra. Acest centru, după răsboi, s'a deplasat la New- York.
"Cu sistemul său vascular şi nervos, cu centrele sale
comerciale şi bancare, ierarhizare, şi cu centrele de informaţie
şi de coordonare, globul pămantesc, în mai puţin de un veac,
a devenit o fiinţă unică, în care toate membrele solidare trăesc
în acelas ritm" (Fr. Delaisi).
Tendinţa de a se realiza un tip unic al civilizaţiei ma­
teriale şi intelectuale, e incontestabilă. După cum remarcă C.
Bougle, sistemele de valori create ele naţiuni se revarsă
dincolo ele frontierele politice şi expansiunea lor urmează legea
interpenetraţiunii 1).
Dupăce umanitatea s'a' trezit la conştiinţa unităţii sale
fizice, se trezeşte şi la conştiinţa unităţii sale morale şi spi­
rituale. După cum indivizii şi-au creat o etică, grupandu-se
în societati, tot aşa natiunile caută a găsi criteriile unei etice
internaţionale 2). Patria nu va mai avea ca ideal dreptul pum­
nului (Faustrecht), 'ci colaborarea frăţească şi sprijinul reciproc.
Luptele dintre naţiuni se vor înlocui cu întrecerile la muncă
armonică pentru desăvărsirea civilizaţiei universale. Se va
întemeia şi o ştiinţă pentru organizarea păcii, cum s'a putut
crea o stiintă a răsboiului.
1) C. Boug le, t.econs de Sociologie SlP' t'âoolution des oaleurs,
Colin, Paris, '1922.
') Cf. instructiva Încercare a lui Pierre de Lan ux .Evâl dune
eihique internationale, Stock, Paris, 1924.
[828]
828
OCT. C. TĂSLĂUANU
INSTITUŢiiLE
INTERDEPEN­
DENŢEI
MONDIALE
Suveranităţele politice naţionale, după răs­
boi au simţit nevoia suveranitătii unice, după
care omenirea s'a sbătut in toate vremurile.
Nevoia unui arbitru, cu autoritate şi investit
cu putere executivă, e şi astăzi în aer. Din
propunerile realiste ale luiWilson, care a văzut limpede, s'a
realizat Societatea Naţiunilor, fără să se respecte, însă, prin­
cipiile fundamentale ale preşedintelui Satelor Unite. Societatea
Naţiunilor, aşa cum e organizată, e un fel de oligarhie a
marilor puteri industriale. Crizele prin care a trecut au dovedit,
că construcţia ei nu e perfectă şi că trebue revizuită.
Pe lângă arbitrul politic realizat în Societate Naţiunilor
s'au mai creat o serie ele organe, cari toate stau în slujba ace­
leiaşi idei: Camera de comerţ iniernaţionalâ, pentru arbitrajul
economic, care îşi are sediul în Washington şi care'a elaborat
planul Dawes; Biroul internaţional al muncii din Geneva
condus de Albert Thomas, pentru arbitrajul social; Consiliul
economic internaţional, înfiinţat acum în urmă, pentru rezol­
varea practică a problemelor econom ice internat ionale.
Lumea se îndreaptă spre idealul sintezei dintre naţional
şi internaţional. Suveranitătile mutiple tind a se supune unei
suveranităti unice. Societate Naţiunilor va deveni, poate, o
realitate, concretizată într'un parlament al lumii.
Suprastructura politică naţională va evolua după infra­
structura interdependenţei economice. Ideile se vor adapta fap­
telor, fiindcă vieaţa tinde spre forme de organizare tot mai
desăvărşite 1).
FORTE UN _ Unitatea economică mondială, tehnica vieţii
Tt;1 I �e��nic: .sub. imperiu� căreia tr�im' şi s'pir�t�l
ECONOMICE civilizaţiei universale închegat din seva indivi­
MONDIALE: dualitătilor etnice şi naţionale sunt realitati
TRUSTURILE greu de înţeles, fără cunoaşterea temeinică a
forţelor ce le-au creat şi le întreţin.
1) Celor ce doresc să urmărească mai de aproape problema, le re­
comandăm străJucita lucrare a lui Francis Delaisi, Les coniradictions du
Monde moderne, Payot, Paris, 1935, din care am rezumat părţi intregi
în exepunerea de faţă. Cf. şi anchetele făcute asupra Paneuropei, publi­
cate în revistat.Paneuropa', An. II, No, '1/3,6/7 şi 8/9.
[829]
ORIENTĂRI IN POLITICA ECONmllCA
829
Am văzut drumul străbătut de naţionalismul agrar până
a ajuns la imperialismul industrial, care a înfăptuit interdepen­
denta economică a lumii. Forţa ce a determinat întreaga evo­
luţie economică a globului părnăntesc e capitalul. Intreaga
construcţie a civilizaţiei mecanice se reazimă pe această forţă
creatoare.
Ca să ne dăm seama de puterea organizaţiilor capitaliste
în destinele popoarelor şi ale lumii, vom părăsi zările albastre
ale sintezelor şi vom coborî în arena de luptă a oamenilor
de afaceri şi în birourile consorţiilor financiare, unde se ţes
firele marilor acţiuni diplomatice şi politice din zilele noastre.
In ţările imperialiste, capitalismul s'a organizat în trus­
turi, adică în consorţii puternice, cari tind la un monopol, la
o stăpânire unică. Organizaţiile trusturilor au întrecut organi­
zaţiile de stat. Statele au ajuns un instrument în mâinile "regilor
neîncoro naţi" ai banului.
Organizarea acestor trusturi o găsim În fiecare ţară im­
periali stă, Trusturile duc uneori o luptă pe vieaţă şi pe moarte
între ele, de cele mai multe ori, însă, sfarsesc prin a se asocia
pentru a ela, cu puteri unite, marile bătălii de cuceriri eco­
nomice.
Vom Insira organizaţiile principale, grupându-le după con­
tinente, pentru a le putea urmări mai uşor în acţiunea lor
economică şi poli tică,
In Europa începem cu trusturiIe britanice, care sunt
cele mai puternice:
1). Gru-pul. britanic. Capitalul britanic e organizat în două
mari grupuri: Federation of British Industries (F. B. 1.), fede­
raţiunea industriilor britanice, întemeiată în 1916, în cursul
răsboiului, şi grupul bancar The Big Five, care cuprinde 5
bănci mari:
Capital în Mil.L. St.
Barclays Banle
Lloyd Banle .
Midland Banle
National Provincial Banle
Westminister Bank
77263. - Convorbiri Literare.
Total.
24,8
24,4
25,3
19,0
18,1
. 111.6
[830]
IBO
OCT. C. TASLAUA:-<U
Capitalul financiar al Băncilor engleze e de 131 ,4 mi­
lioane L. St.
The Big Five are 83% din depozitele engleze şi din 725
filiale de bănci din Anglia, 6005 aparţin acestui consorţiu.
Profitul curat al consorţiu lui BigFive a fost:
adecă l/� din circulaţia fiduciară a Romaniei în fiecare an.
F. B. 1. e în cea mai strânsă legatură cu capitalul bancar. Ea
cuprinde 1798 firme şi 107 societăţi. Cel mai puternic e con­
sorţiu! Baldwin, din care a ieşit şi actualul prim ministru
al Marei Britanii; apoi consorţiul Wickers, cunoscut şi la
noi prin participarea lui la "Reşiţa", "Cugir", etc.; con­
sorţiul Armstrong, deasemenea cunoscut la noi prin livrările
de aeroplane ; consorţiul Lever Brothers şi trustul petrolifer
acesta din urmă întemeiat, cu viclenie şi violenţă, de deceda­
tul Lord Curzon, Winston Churchill, Henry Deterding, Pear­
son, Sir Cadman şi Sir Marcus Samuel, dinre cari cei mai
mulţi au ocupat situaţii politice înalte în cărmuirea britanică 1).
Consortiu! petrolului britanic, la noi reprezentat de Societatea
"Astra", are exploatări pe întreaga suprafaţă a globului şi
se laudă, că are rezerve de petrol de 8 ori mai bogate ca ale
consortiului american Standard OiI, care astăzi controlează 85°/,)
din producţia de petrol a lumii.
Federaţia industriilor britanice are o administraţie uriaşă,
împărţită în 10 departamente, dintre cari cel politic e, desi­
gur, cel mai important. Afacerile şi politica în Anglia merg
mană în mână.
In parlamentul 'englez sunt 7 reprezentanţi ai trusturilor
255 directori de societati pe acţiuni; în casa lorzilor, 24:�
mari proprietari, 372 reprezentanţi de societăţi capitaliste,
425 ele membrii reprezintă 761 de întreprinderi capitaliste;
70 de lorzi sunt membrii ai F. B. 1.
Aceste penetratiuni în vieaţa politică asigură pentru "Fe­
deraţiunea industriilor britanice" cea mai intimă colaborare
în 1920 14.675.000 L. St.
» 1921 11.407,400 "
1924 10.948.800 L. St.
1925 11.748.600 "
�
I
\
I
I
l'
I
t
r
f
•
1) Lupta pentru petrol e dramatic descrisă de Fr. Delaisi, Le Pe­
trole, Payot, Paris, 1921 şi La politique du. Petrole (Le Pr oducte ur, 10
Aug. 1920); cf. şi E. Reinhard, Petrol, Berna. '1925.
f
[831]
)" v
ORJE�Ti\1ll It\ POLITICA ECONO:lIIG.\
831
CLI guvernele marelui imperiu. Aceste trusturi stăpânesc presa
şi statul în Anglia.
2. Grupul francez. Impărţirea dublă a trusturilor, în
Întreprinderi industriale şi bănci, există şi în Franţa) dar aici
sunt cu mult mai strâns legate decât în Anglia. Inelustriile Fran­
ţei sunt grupate în "Comit<� des Forges", intemeiat înainte cu
60 de ani. Holul acestei organizaţiuni începe decand îl con­
duce Robert Pinot. Acesta a legat de "Comitet" industria ma­
terialelor de căi ferate, a materialelor de război, a şantier e­
lor navale şi a minelor de fier, cari au primit denumirea de
"Union des Iudustries Metallurgiques et Minieres". Din Uniune
fac parte 112 Intreprinderi, cari Ia randul lor, conduc mii de
alte întreprinderi. Pe urmă, uniunea metalurgică, împreună
cu industria textilă, industria construcţiilor, industria chimică
şi industria alimentară au creat "Comite intersyndicale", care,
mai târziu, s'a completat cu .Confederation generale de la
production francaise", toate conduse de un singur om, de Ro­
bert Pinot. Eugen Schneider stă la spatele organizaţiei şi, in
calitatea lui de simplu deputat, dictează politica economică
a Franţei. El este autorul nevăzut al ocupării Ruhrului, urmă­
rind distrugerea uzinelor metalurgice concurente din acea
regiune. Dupăce n'a reuşit, astăzi a închegat un trust al indus­
triei metalurgice europene. Ceeace nici nu era greu, deoarece
cucerise uzinele Skoda din Pilsen, uzinele Huta-Bankowa
din Polonia şi ţinutul Saarului,
Băncile sunt stăpănite de aceiaşi oameni. Banca Fran­
ţei e un instrument În mâinile acestor bănci. Pentru a se vedea
influenţa ce o au băncile asupra statului, e destul să arătăm
sumele pe care le datoreşte acesta, Ia 6 Martie 1924, băncilor :
Banque ele Paris et des Pays-bas .
Banque ele l'Union Parisienne .
Rotschilel Freres. . . . .
Banque National ele Credit .
Comptoir d'Escornpte . . .
Credit Industriel et Commercial .
Credit Lyonnais .
Socicte Generalle. . . . .
Total.
7-1-.080.000
49.5'20.000
·.j.<).796.000
I 14.017.000
I 11.500.000
73997.000
i 11.810.000
. I 11 . 141 .000
. 6958fll.Ou()
[832]
832
aer. c. TASLAUANU
Această datorie a statului către băncile particulare a
sporit mereu şi a atins cifra de 21/2 miliarde franci. Deaceea
republica Franţei e poreclita şi "Republique des Banquiers".
Acelas lucru vrea să-I facă şi d, Vintilă Brătianu la noi, cu
deosebirea orientală. că a ales calea inversă a satrapismului
bancar, prin banca Naţională.
In afară de aceste trusturi europene, mai sunt organiza­
ţii similare şi în celelalte state industriale, cum e Emil Franqui
în Belgia, stăpănul celei mai mari bănci "Societc Generale de
Belgique", apoi cum era Stinnes în Germania şi alţi repre­
zentanţi ai marilor capital uri, pe cari nu-i mai amintim, de­
oarece astăzi au devenit aproape toţi sateliţii celor înşiraţi
până acum 1) sau a organizaţiilor capitaliste americane.
In America întâlnim cele mai puternice trusturi din lume,
care astăzi dorninează toate continentele şi ale căror capital uri
reprezintă sume fabuloase. Trusturile cele mai mari sunt:
Rockefeller, Harrimann, Ford şi Morgan.
Cel mai mare e trustul Morgan, El controlează întreprin­
deri cu un capital de 22 miliarde dollari. La aceste se adaugă
alte 134- de Societăţi, controlate de cele dintăi, cu un capital
total de 40 miliarde dollari.
Singur trustul Morgan controlează bănci şi industrii cu un
capital de 310 miliarde lei aur (12.400 miliarde lei hârtie),
sumă care întrece de câteva or� averea naţională a Romaniei
întregite; numai căile ferate, controlate de trustul Morgan, sunt
de 50000 Km., aproape de 5 ori mai lungi decât căile ferate
ale României Mari.
Influenţa ce o au trusturile asupra Statului e covărşitoare.
Statul e o jucărie în mâinile lor şi nimic nu se face fără
consimtămantul lor prealabil. Intregul război I-au purtat aceste
trusturi in frunte cu 1. P. Morgan. Unul din directorii lui
1) Informatii la intreg capitolul cf. Rubinstein, Die Koneentraiion
des Kapiials, Berlin, 1924; E. Reinhard, Die imperialistische Politik im
Fernen Osten, Bernu. Leipzig, 1926, capitolul die Trusts, pe care l-am
rezumat; apoi Richard Lewinsohn, Histoire de l'inflaiion, Paris, 1926;
G. Raphacl. Le roi de la Ruhr, Hugo Stinnes - L'hornme, Son o-uv re,
Son role - Payot, Par is, 1924. Aceste două lucrări din urmă, descriu
amănunţit situaţia din Germania şi Europa Centrală.
[833]
ORIENL\RI IN POLITIC A ECO�O�llCA
833
1
I
i
I
i
1
I
E. R. Stettinius era directorul muniţiilor şi al aprovizionării Şi
tot el reprezinta America În Consiliul muniţiilor al aliaţilor.
Dupăce au ajutat pe aliaţii europeni să biruiască, creditor ii
americani i-au părăsit şi Wilson a dispărut de pe scena politică
a Statelor Unite ale Americei. Americanii voiau să convingă
pe europeni, că nu mai pot trăi fără sprijinul lor.
Morgan, în 1923, când Guvernul Poincare era să cadă
din cauza scăderii francului, a intervenit, punând la dispoziţia
Franţei 100 milioane dollari. Această lovitură a ruinat pe atâţia
europeni. In acelaş timp a cumpărat o serie de întreprinderi
europene cu obligaţiuni de plată în franci scăzu ţi. I-a servit
şi poliţa dată de Franţa. Fiind interesat în mai multe între­
prinderi germane şi în special în A.E.G., avea interes să pună
Germania în picioare. Astfel a ajuns în conflict cu grupul
Schneider, care reprezinta industria grea franceză şi care
urmărea distrugerea industriei germane. Morgan a silit Franţa
să trateze la Londra. Reprezentantii lui Morgan, la Conferinţa
dela Londra, erau Kellogg, Secretarul de Stat al afacerilor
străine de mai tăr ziu şi Moore, unul din directorii lui. Tra­
tativele mergând greu a venit în. persoană la Londra şi a silit
Franţa să accepte planul lucrat de Dawes, conducătorul unui
trust a lui Morgan. Astfel a devenit Morgan arbitrul politic
cel mai important din lume si bancherul pământului. EI e
monarhul neîncoronat al unităţii economice mondiale.
Tot Morgan urmăreşte cucerirea economică a Chinei prin
Consorţiul său condus de Lamont şi dominarea Oceanului Pa­
cific. Interesele economice ale Statelor-Unite în Oceanul Pacific,
explică atitudinea rigidă a acestora faţă de Franţa. Americanii nu
vor cumpărarea Franţei, cum se plânge Clernenceau, ci cum­
părarea posesiunilor franceze din Oceanul Pacific, pentru a
putea strânge şi mai mult cercul de fer în jurul Japoniei.
Pentru a vedea metamorfoza economică a lumii, e destul
să insirăm câteva cifre. Statele-Li nite ale Americii, la 1 Ia­
nuarie 1925, aveau un stoc metalic de aur de 4,5 miliarde de
dolari, adică mai mult de jumătate din aurul lumii. Inainte
- de răsboiul mondial aveau numai 1,9 miliarde de dolari. După
socotelile unui specialist, economiile cetăţenilor americani ating
anual cifra de 6-7 miliarde de dolari.
[834]
334
aer. o. TASLAUANU
1920
320,8
88,8
67,7
3.5,7
Averea naţională a diferitelor ţări dela 1872 pănă la 1920,
în miliarde de dolari, a evoluat precum urmează:
1872 1390 1912
- 30 ().5 - 186,3
40 53,4 72,3
33 43,8 57,1
38 49,5 75
Statele-Unite ale Americii.
Marea Britanie
Franţa
Germania ...
Statele-Unite ale Americii, cu .50 de ani, înainte ocupau
locul din urmă între cele mai bogate ţări din lume, iar astăzi a
ajuns în fruntea lor. Franţa, din bancherul de odinioară, a
devenit supraincărcată de datorii, iar Germania, care, înainte
de răsboi, exportase vreo 60 de miliarde de mărci în străi­
nătate, astăzi are nevoe să importe capital străin 1).
Pe lângă aceste două continente, trusturile au cucerit
şi Asia. Trusturi asiatice nu întălnim decât în Japonia. Cele
mai importante sunt:
Inainte de răsboi 1920
milioane yeni
j okaharna Sperie Bank . 20100
Mitsui , . . . . . -lBl 00
\ Bank of Taiwan . . 30 60
Mitsubishi 1 50
Industrial . . . . . 30 50
Bank of Chosen (Corea) . 4(1 80
In 1920, capitalul bancar al Japoniei era de 1597 mi­
oane yeni. In '1921 a ajuns la 1786 milioane yeni, cu un fond
de reservă de 633 milioane yeni şi depozite de 9848 milioane
yeni. Trusturile japoneze sunt strâns legate de cele britanice
şi ele cele franceze.
In Asia mai sunt reprezentate marile trusturi europene şi
americane. Din Asia anterioară până în Oceanul Paei Ac e o
reţea a organizaţiilor capitaliste, cari trezesc bătranul conti­
nent din visurile patriarhale ale vieţii agrare şi-l cheamă spre
împărăţia industrialismului. Lupta se dă mai cu seamă pentru
1) După Kurt Frei her r v. Reibnitz, A III erik as internationale Kapi­
taluuuiderunqen, Berlin u. Leipzig,j9'2( •. Abth. IV, Hen. 3 din colecţia
Soz ia l wissentschaftliche Forschung e n.
[835]
ORIEJ"T.ATll IN POLITIC.·I ECONO:lI!CA
8:)5
cucerirea imensului teritoriu al Chinei, bogat în materii prime, şi
cu 400 milioane de consumatori. Luptele din China, despre cari
auzim in ultimii ani, sunt întreţinute de marile trusturi mondiale ..
Aceste lupte sunt preludiul marei probleme a Pacificului,
care astăzi e în centrul preocupatiunilor mondiale.
Trusturile sunt o expresie superioară a spiritului capi­
talist. Concentrările mari de capital uri, dela societăţile pe ac··
ţiuni şi cartel uri au ajuns la trusturi, adică la monopoluri sub
un comandament unic. Concurenţa, în procesul derJ producţie
şi ele circulaţie, e înlăturată, elar DU pentru a exploata munca
şi consumaţia, ci pentru a o organiza prin specializare, prin
lucrul în serii, prin producţia în masse şi prin profitul can­
titativ al mărfurilor. Trusturile, cu organizatiile lor uriaşe, pe
lângă problemele economice, se incumetă să atace şi să rezolve
şi probleme sociale. Tendinţa lor e şi realizarea unei organi­
zaţii sociale a umanităţii. Fordismul- dela şeful trustului ame­
rican Ford -- a rezolvat în parte acest ideal în ramura indus­
trială: salarii ridicate, educarea muncitorului şi ieftenirea măr­
furilor, pentru a fi accesibile tuturor. Fordismul desfiinţează
antagonismuI dintre capital şi muncă, arrnonizează tendinţele
masselor cu ale aristocraţiei plutocrate. Producţia şi vănzarea
în massă, care este esenţa Fordisrnului, aşează temeliile unui
progres social şi economic al societăţii umane din viitor 1).
Trusturile din acest punct de vedere constitue o fază de
evoluţie în ritmul unităţii economice mondiale.
Suprastructura politică a globului părnăntesc,
ORGANIZAŢIILE . ă ·1 Ioai ţ. 1" A
POLITICE ce se reazim pe le eo ogia na IODa a, Incepe să
PANCONTI- ţină pas cu infrastructura economică. Unităţile
NENTALE politice naţionale, urmând porunca legilor in-
terdependentei economice mondiale, tind a se
grupa în federaţii continentale. Paneuropa, Panamerica şi Pan­
asia, sunt idealuri pe cari azi le îmbrăţişează oameni politici
practici şi le discută în congrese.
Mişcarea pancontinentală nu e d erivată elin ideologia na­
ţională, cum era în veacul trecut pangermanismul, panslavismul
1) ef. H. Ford. M'a oie et mon oeuore, Payot, Paris, şi Edward A ..
Filene. L� nrobleme enropeen ci sa solution, Payot, PAris, '1925.
I
l'
[836]
836
OCT. C. T1\SLĂUANU
etc., expresii imperialiste ale concepţiei naţionale. Organizaţiile
politice pancontinentale au la temelia lor realitatea economică
a maşinismului, care a creat productia şi consumaţia în mas să
ş i care tinde să confedereze statele naţionale în unităţi mari de
producţie şi de schimb. Interdependenta şi solidaritatea eco­
nomică mondială sileşte organizmele politice naţionale să se
grupeze în "state unite", în cari noţiunele geografice ale con­
tinentelor alcătuesc substratul organizaţiilor politice.
Noi, cari trăim în Europa imperiului roman, a imperiului
bizantin, a imperiului roman creştin de Apus şi în Europa sta­
telor naţionale, înţelegem greu necesitatea poruncilor economice
ale vremii. Exemplul "Statelor-Unite ale Americii", mai ales
după răsboiul mondial, când ni s'au revelat tablele legii lui
Wilson, a început să ne deschidă ochii. Toată Europa găn­
ditoare vede, C�l numai o Paneuropă mai poate mântui vechiul
continent de un declin trist şi ruşinos. Oamenii politici europeni
se conving, că duşmăniile naţionale le sap Ei tuturora mormăntul,
Discursurile ce s'au ţinut la Geneva, cu ocazia intrării Ger­
maniei În Liga Naţiunilor, se pare că inaugureaza o eră nouă.
In viitorul apropiat nu se va mai vorbi de politica Franţei,
a Germaniei sau a Italiei, ci de politica Europei. O mentalitate
şi o morală nouă începe să cucerească sufletele europenilor.
Rivalitătile vechi se vor mai manifesta pentru cucerirea ege­
moniei în Europa unită, dar ele vor trebui să amuţească În
sufletul generaţiilor nouă, ce vor vedea în Europa patria
tuturora.
Imperiul britanic, orgolios şi calculator, după răsboi a fost
şi el nevoit Sit se transforme într'o confederaţie de naţiuni. Struc­
tura veche imperială, pe care o preconiza un J oe Chamber­
lain, a fost sacrificată pe altarul spiritului nou al vremii. Deşi
Britania, ca şi Rusia, pretinde, că alcătueşte singură un con­
tinent, nu credem că va putea rezista mişcării pancontinentale.
întrucât dominionurile ei împrăştiate) până acum, erau legate
de patria mamă prin creditul Londrei, şi prin forţa flotei
navale, ce le apăra. Creditul Londrei, după răsboi, a fost în­
locuit de al U. S. A. Situatia creditelor şi plasarnentelor ame­
ricane e următoarea:
QI
I
i
i
�
[837]
) ORIENTĂRI IN POLITICA ECONO�!ICĂ
837
In milioane dolari Imprumuturi Participaţii Total
de stat industriale
In Canada şi Tara nouă. 1.060 1.400 2.460
America latină. . .. 840 3.200 4.040
Europa . . . . . " 1.500 400 1.900
Asia, Extremul Orient 440 250 690
Total. 3.840 5.250 9.090
Capitalul american a alungat deci pe cel britanic din
Canada şi Ţara nouă şi din America latină. Capitalul american
stăpâneşte astăzi toată America şi pătrunde, metodic, în Asia
. şi Australia. Creditul Londrei a ajuns pe al doilea plan.
Statele-Unite ale Americii au întrecut şi vestita flotă bri­
tanică. Aşa că prestigiul Britaniei e în decădere, ca a tuturor
celorlalte puteri europene.
Structura artificială a imperiului britanic va trebui să se
dărărne şi să cedeze grupărilor fireşti pancontinentale.
Mişcarea panamericană e veche, dar numai în deceniile
din urmă a început să se afirme mai intensiv. In ultimul con­
gres, din Panama, s'a ser bat centenarul mişcării panamericane
şi s'a hotărît înfiinţarea unei Ligi a naţiunilor americane.
Finanţa şi trusturile industriale americane au un rol hotărâtor
în această mişcare.
Mişcarea panasiatică e condusă de Japonia, reprezentanta
civilizaţiei mecanice în Extremul Orient. Primul congres
panasiatic s'a ţinut anul acesta (1926). Panasiatismul e încă
nebulos şi destul de complicat din cauza imensului teritoriu şi
din cauza înapoierii populaţiilor ce-l Iocuesc.
Mişcarea paneuropeană datează, în forma ei actuală, dela
1923, când a apărut lucrarea C-lui R. N. Coudenhove-Kalergi
din Viena, unde s'a întemeiat şi o" Uniune paneuropeană", care
şi-a ţinut primul congres în toamna anului 192',. Ca un preludiu
al realizării "Statelor-Unite ale Europei" se anunţă constituiri
de cartele economice: al fier ului s'a realizat în toamna anului
1926, al lemnului şi al cărbunelui sunt în studiu 1).
') După ce s'au dat la tipar aceste pagini, ziarele au adus ştirea
despre Întemeierea unui trust bancarihtemational În frunte cu Scroeder
et Comp. din Londra, cu scop de a acorda credite pe termene lungi.
La spatele unui asemenea trust nu poate sta decât finanţa americană,
singura În stare să acorde astăzi credite pe termene 1 ungi.
Mai importantă este publicarea" Mani restului economic interna-
[838]
Oet. C. Tăslăuanu.
ocr. c, T.\SLAUA�U
Nu c nevoe să intrăm în amănuntele acestor mişcări
pancontinentale. Le indicăm numai ca pe nişte fenomene
caracteristice din epoca civilizaţiei mecanice. '
Dacă e posibilă astăzi discutarea unor organizatii politice
pancontinentale, nu vedem de ce generaţiile viitoare nu s'ar
strădui să realizeze Statele Unite ale Pâmâniului, singurele
ce ar putea hărăzi umanităţii pacea democratică. Apostolii
ideii Încep să răsară in toate părţile lumii 1).
Aceste sunt perspectivele largi elin Înălţimea
cărora trebue privită viaţa unei naţiuni, care
CONCLUZIE
a devenit o funcţiune a organismului mon-
dial, o undă din ritmul vieţii universale.
Intorcăndu-ne la ţara noastră, vom încerca să fixăm
directivele politicei ei economice, ţinând seama de lupta ce
se dă Între monoteismul economic mondial şi politeismul
politic al suveranitătilor naţionale.
ţional" (cf. A1'gUS, 22 Octomvrie, 1926), care e documentul cel mai ca­
racteristic al vremurilor postbelice. El dovedeşte realitatea unităţii eco­
nomice mondiale. La noi a căzut ca o bombă. "Viitorul" (230ctomvrie,
1926) se ridică împotriva lui, deşi e semnat şi de guvernatorul Băncii
Naţionale a României. Această semnătură a fost nota veselă a manife­
stului. Camera de comerţ internaţională a aprobat manifestul. Econo­
miile naţionale se luptă in zadar împotriva concepţiilor fundamentale
din manifest. Ele vor triumfa. Unele pasagii din manifest puteau lipSi,
iar redactarea lui putea fi' mai îngrijită.
Atragem atenţiunca şi asupra conferinţei economice internatior ale
ce se pregăteşte în cadrele Societăţii Naţiunilor. Sectia economică şi
financiară a S. N. a elaborat un vast memoriu asupra productiunii şi
comerţului mondial, asupra 'balanţelof comerciale şi balantelor de plăţi.
Lucrarea cuprinde mai multe volume şi e cea mai temeinică din câte
există asupra economiei mondiale.
1) [Nu intră în cadrele cercetării noastre analiza unor probleme ex­
trem de interesante, ca de pildă: al care e necesitatea psihologică şi
socială a concepţiei naţionale, răsărită în faza civilizaţiei agrare? Această
problemă nu am găsit-o n icăeri analizată şi tălmăcită; b) care e necesitatea
unităţii economice mondiale? Spiritul civilizaţiei mecanice corăspunde
unei necesităţi sociale? E o binefacere pentru omenire? Aceste întrebări au
răspunsuri în o mulţime de lucrări, dar sunt privite din alte puncte de
vedere; c) e posibilă o unitate a pământului � E în spiritul uman această
unitate? Pacea universală n'ar insemna moartea umanităţii'? - Sunt tot
atât.ea.,probleme ce duc În domeniul filosofiei, unde, fireşte, întâlnim o
scrie întreagă. de răspunsuri, fără il rărnănea pe deplin mulţumiţi cu e le.
I
I
1
i
I
1
1
[839]
FLORI DE LUNĂ
1
Plutind peste câmpii. nerruirainite,
Sciipeşte, palid, arcul selenar.
Ca nişte doruri mari şi ne'mplinite.
Din umbră şi luceterii ras ar.
Sa ' nseninat a stelelor cetate,
-,,'i din adâncul edrei fără tund
Din lumi necunoscute, depărtate,
Aprinse doruri, pân/ la noi, pătrund.
Se simţi cum vin cu razele plăţiânde
Şi picură prin tainice fereşti,
Inoăluind c' o siaba scânteere
Adâncul. suferinţei omeneşti.
far, suferinţa noastră, se 'rnpreună
Cu nesfârsiiul darurilor mii,
Ce ard, nemârurâiate şi pustii,
In alte zări, sub alt miraj de lună.
Şi sue sprinten, sufletul stinaher,
Ca o mireaerrui sfântd; către cer,
Ducând ca el, pe - albasirele poteci,
O mârurâere lumilor de veci.
n
Urca' n zare carul
Cu-aurite roţi;
Inluimaţi, îl poartă,
Luceferii toţi.
Trece car�l nopţii,
Pe-albastre poteci;
Cu el, visul nostru,
Sue culmi, de veci,
1,'
I
I
[840]
8+0
ARTUR ENAŞESCU
Coborât din slavă,
Către cer sa 'ntors,
Ca să nu-l ajungă,
Lacrima ele jos.
Visul nostru sfânt,
Trece peste golL�ri;
Sărutări ele foc,
Il urmcază'n stocuri-
Pe când, noi loviţi,
De cereasca mână,
Trişti, ne cufundăm
In praf şi ţarânâ-
III
Stropi ele aur, cad,
Printre ramuri grele;
Naşte sus, pe cer,
Un sobor ele stele.
DezTnirelânel ul� cânt,
Pe-ascuţita-i strună,
Oreerul zglobiU,
Se' nchină la lună.
După o perdert,
CIJ,.amora.'�i brodală,
S'a ivit, sfios,
Un profil de fată.
In parcul umbros,
Pe-un strat ele siufina,
Un penaj uitat,
Lâng' o mandolină.
Iar, un flutL�raş,
Luminat de-o rază,
Pe-nn potir ele crin,
Somnoros, visează.
Artur Enăşescn
I
,
,
j
s
I
t
"
[841]
o aud ieu ţă la Sera.il.
ISTORIA VIEŢII MELE
DE LA ANUL 1801 ')
de elena ijarfu/ari
născută Plitos
C!qeresfeaua )rfoldovei şi Gurcii.
La anul 1832 vine domnitorul Mihali Sturza la Fălticeni
cu revizia Finanselor şi să mulţămeşte de slujba bărbatu-meu
în vămeşie şi-l trece la giudecătorie cilen, intărindu-i şi de­
cretul de căminar.
'I'ot în acest an bărbatu-meu :ie o altă moşie la munte
BOTea din banii ce se folosise de pe Zamostui cu ne­
gotul cheresteloi, care ducându-se la Barca găseşte numai trei
hel'estee. El îşi face idee că sar putea să fie şi mai multe [h e­
resiee şi trece peste; hotar la Iacobeni si couianriează să Lw<l.
cinci ţheresiei şi să întoarce iarăşi la Barca şi alcătnoştc (,[1 tul
câtă sumă de chereste să-i facă, cumpărând ';1 100 boi I)i au
dat la locuitori, 'care nu ave, care boi cu munca i-au plătit f{l­
cându-se cherestă iarna; vara o tranzporta pc plute la Galati,
unde o vindea in toţi anii: iar anul din al 4-a s'au ng'im1s ne-
I , �_
gustorii din Galaţi cu acei din Piatra sA nu facil nici unul con­
tract cu bărbatu-meu, ca i"ă le Iese mai eftin.
1) Vezi începutul în No. de Octombrie cr.
Ilustratia este luată, din cartea lui M. I. M. Iouannin şi Jul es l'au
Ga ver ; La Turquie (Paris, 184·0).
[842]
EU';.<,\ l-L\HTUL\IlI
Bărliutu-meu simtind ei('l'i\,.;t;: illiTigă. :îi veni o idee ";i\ c;('
ducli. la domnitorul ţării, la Mihali .8tUl'zn, cerându-i :::fnlnl'i
ce să facă! JDJ, acel cu privinţă pentru noi, i-au datidee să se
ducă singur Ia Constantinopol ::iă inchec contract pe tentă
cheresteaua, ce o are, si i-au dat rocomandatia lui eătră Pasa
de la casa acestui negoţ, unde SC' chema rrr,1'sone şi către Ţ1 0-
g01'ide bătrânul altă rccomandaţie ::,;i către Patr-iarhul de Con
stantinopols.
Mergând h�I'batul meu iarăsi la (3Cl!llti, să împrumută cu
,1000 galbeni de pe la bancheri, având în Galati mare Cl'ctlit,
de şi bărbatumeu era îng'rijit 6i i-a pute plăti, fiind că banii,
ce-i avea ierau împrăştiaţi în alte speculaţii ; dar intr'un no-
roc îi ia, nădăjduind C�1 a umbla bine 1:1 Constantinopol.
Au regularisit c1E� au legat 8 securi şi corespondează cu o
căpitănie a acestui negoţ din Constantinopol intrebândn-l re­
gula ce iaste când v roeşte 11 trimete cineva sacur). JDl îi răs­
punde: este casă de seg'itriiri in Galaţi, piimeşte sacu,1'ile pe
încredere acei care, asigurându-se că, întâmplându-so, Doamne
f8l'eştc, a se pierde; ])0 care ntuncea casa iţi răspunde jumă­
tate din preţul cât costcaz.i "';\(:111; iară mergând hine, ntunce
hărbatu-meu arc a pUl.ti F) 1" :--adil la pretul ee sĂ pune săcului.
Bărbatu-meu fiind f0C11'tC'hogat n'au vroit a puno la
segurdil, (1(' eât au scris aC01ui g'l'C'C, să cum]wI'(' 500 oca,lmde­
lemn şi ::;ă-1 e10c ](1 biserica sfilntuhli 1\icolae, 111)(le si! zice
Jibal, şi unde această bisericii ele la t:1Uî său care era g'n'(' ('a
:si Turcii rnergia să se închin(', ci1nd ave dUc o ccrere la Sfi111111l.
S('riincl hărhatu-men c::iti:1gl'ec cll :tceasta ('ste sigm':lniia
lui S:l nu pornit şeemile ele b Galn,i;i şi peste 3 7.i18 s'au ponlit
s:i bărba1u meu cu vaporul, luând pe dul1ovnie111 Noftanoil,
elisiarhu cel m:1,re il, milnăstirii Neamţu, şi pe ilepotn-mpu
N cmtlo/i Dacun, luându-i de iovară.şi pe cheJtllinla lui.
Ajmlgând la Constantinopol au tras 1n gazdă la PalTi;n'­
lml, 1mde era' recomandnt (le domnitorul Sturza, unde 01'a co­
respondentul bLlrhatu-ll\pu frate Cu Pairiarlll1l. 1/;1n primit cu
mare p]ăcP1'(�, vl17.ând şi recomatJch1ia< A rlOLHî zi au poftit
pe fratde Pah-inrlrlJ]ui ca s;i se (Incă la Pa şa de la Tarsana cu
sc;isollro ele- recomallda:tie.şi să-I întrebe 1'n ce zi poate să
meargă h�\rlmtu-mpu la el.
[843]
ISTOWA VIETEI MELE
843
t
1
f
\
,
Se ciucn grccu şi aduce răspunsu ca sil meargă a doua zi
la 12 ceasuri elin zi.
Lărbatu-rueu meijo indată în tS.l'g'u ��;j cumpără două
oglinzi mari de pus în părete, :;:i un ceasornic mare cu muz ieă
de pus pe masa, pe cari au plătit 150 ele galbeni, şi le trimete
la Paşaanai inainte ele a se duce el. Văzând Pasa în reco­
mandaţia Domnitorului dî bărbatu-rneu este c01 mai apro­
piat a Jnăltimei Sale şi să fie sigur pe negoţul c8-1 va face;
rani văzând I?l prezentul trimes, au socotit că bărbatu-meu 0ste
un ministru al ţării.
S'au dus după. acestea bărbatu-meu cu grecu :.::i intrând
pe poarta Sel'ninlni vede două şiruri de 'I'nrci de la poartă
până In scara Seraiului. Bărbntu-meu între» ha pe grec că
acestia aşa urmează Întotdeauna? El îi răspunde că nu, de
cât pentru cinste (!1IJIlih.lle este aceasta.
Atunci îi zice bărbatu-meu că. dacă l'a duct' in nuul ru ];\
Paşa să se Întoarcă :)i să-i aducă JOO jumătăţi icosari şi 50
icosari de aur.
După ce intră. bărhatn-meu In Pasa fnC0 o iemene, nierje
pâni=î In mijlocul casei face altă iemene, Pasa găsindu-se pe
pat şezând greceşte, tiind un ciubuc de iasomie de U11 stânjen
de lung, şi cu un tacâm. la ciubuc de cel mai bun chihr'ibU1 şi
plin eu hrilianturi, şi o Z1t1.e ca un [eleia» de mare, care costisă
vreo 70 galbeni.
Paşa s'au sculat pe jonunchiu făcând iemenă, bărbatu-meu
până la pământ, şi-i zice: "oturu boiar" adică "şez'i".
S'au pus pe 11n foiel.foarte luesos lângă pasa. Indată s'au
adresat doi turci arapi, unul cu un ciubuc mai scump de cât
a paşi] şi altul cu nu [eleja» Cll eafe, Însă fără a··i vorbi Paşa,
pâ.nă ş'au gătit cafeoa.
Bărhatll-meu cand au dat felejeanu pune cinci icosm-i pe
tablao de argint. Intra un alt ciubuc;. dă şi i:lcr]uia cinci ico­
şari. Turcii amândoi îi fac icmene, mulţumimhl-i de bacşişul
ce le-au dat.
După aceaslă ".ţermon'te" au început Paşa vorba în limha
g:recească, Întrebându-l mai întiâ d0spre domnitorul Moldo­
vei, de se află sănu.tos şi despre ţară în Cf' stare se găseşte. '
Au ţinut această conversaţie ca o jumă.tnte de ceas; şi pe
1.1rmă au intrat în chestia negoţului. întrebând Paşa pe băr-
[844]
ELENA HARTULAIU
hatu-meu că ce fel de chereste are şi câte securi, i-au spus că
8 securi intr'aoeastă sumă de chereste şi de ce soiu anume. Şi
în câteva cuvinte s'au isprăvit tocmala, aşa pre cum au vrut
bărbatu-men şi s'au adresat Pasa zicându-i bărbatu-meu să
poftească în cantelerie, unde este gramaticul lui, să-şi primea­
scă jumătate din bani.
Bărbatu-mou n'au primit zieându-i că până nu i-a veni
marfa la buae, nu poate lua banii. Pasa îi zice că aşa este re­
gula. Bărbatu-meu n'au primit nici c'un chip. Neputând Paşa
nici c'un chip a-l îndupleca, îi zice că dacă nu vroeşte, apoi
îl roagă să ţie mare secret să nu audă împăratul, că iel atunce
îi nenorocit. Bărbatu-meu îi dă mâna şi-i dă cuvântul de
cinste că nu s'a şti acest secret dintre dânşii.
Şi iese bărbatu-meu găsind pe Grecul la uşă; ii dă icosarii
şi el îi zvârlo în amândou părţile, până au eşit afară pe poartă.
Peste trei zile încep a sosi securite la buaz şi prin vesti­
rea unui tun află bărbatu-meu că vin securile şi merje la ma­
lul, unde să trăje securile şi găseşte trei securi a lui şi a doua
zi vin iarăşi trei şi două mai cătră sară. Atunce trimete răs­
puns bărbatu-meu la Pasa, că i-au sosit securile.
Atunci Pasa îl pofteşte la dânsul; se duce (cu nepotul
Docan) şi cu Grecu şi-şi primeşte toţi hanii. Şi rămâind Paşa
pre încântat că bărbatu-meu au ţinut săcretul rlui, i-au mulţă­
mit mult, scriind şi domnitorului de o purtare aşa de cinstită,
a boerului ce i l'au recomandat.
Şi în opt zile ce au şăzut în Constantinopol, merje şi vide
locurile ce erau mai Însemnate pentru a lui suvenire, împreună
Cu duhovnicul N aftanoil şi cu nepotul meu şi au cumpărat şi
lucruri multe. Mi-au luat mie o broşă cu bri'lanturi, pe care
au dat 280 galbeni; au adus domnitorului un tacâm de ciu­
buce cu o vargă de iasomie foarte rar, care costisa 60 galbeni,
şi i l'au dat prezent. Şi pe la alţi cunoscuţi prieteni şi rudenii
prezenturi de 140 galbeni şi la 8 zile s'au pornit cu vaporul
iarăşi la G alaţi,
Ajungând aproape de Vama. căpitanul de vapor simte
de negoţul ce au făcut bărbatu-meu şi face o surpriză. Pre­
găteşte masa ce de pe urmă în cinstea bărbatu-meu, o masă
foarte elegantă şi 'luxioasă; puind feluri de poricale 1) din Con-
1) portocale,
[845]
ISTORIA VIEŢEl MELE
845
stantinopol în vaztL de argint impoleite, care altă dată nu era
aşa masă. De o dată pe la mijlocul mesei se aduc şi vre-o 20
butelci de şampanie şi păhare. Căpitanul de vapor vine cu
\111 pahar llJare de şampanie, în care varsă o butelie într'însul
şi lachei ce sluje la masă toarnă pe la toţi, iar hărbatu-meu
cu nopotu-său se mira ce vra să zică aceasta! Vede că vine Că·
pitanul de vapor şi să adresează la toate persoanele, poff.in­
du-i să bec cu totii în cinstea boerului Hartulari, pentru că
au isprăvit un aşa mare negoţ.
Văzând bărbatu-mou aceasta şi fiind cam /cm/a(01l În fe­
lul lui, zice nepotului cari şede lângă el să-i aducă o pungă cu
icosari, în care era 200 icosari de argint şi ia de pe masă. două
vaee din acele ce era cu poricale şi le deşartă f;li pune icoşarii
toţi din pungă şi pe urmă ia paharul cu şampanie şi să scoală
în picioare şi au făcut mulţămire, întâi căpitanului şi apoi la
toţi câţi se găs(� la. masă, în Iim bile ce cnnoşte el: greceşte,
moldoueneste, ne1Y1{eşte şi 'nngureşte.
, Atunci Cu toţi se scoală in picioare şi mai iau câte un pa­
har şi strigă cu toţii: U raa! boerul Hartulari.
Au ajuns la malul Dunării la Galati. După. obicciu toţi ne­
gutătorii erau adunati la schele. Văd că iese bărbatu-meu în­
tors cu ispravă. Au fost toti în mirare cum au putut isprăvi
aşa în grabă şi cu ce noroc să nu se primejduiască nici un sac,
. Atunci negutătorii 'I'urci se adresează la bărbatu-msn cu
aceste cuvinte:
- "Bre! boer! cu harabao merje norocul la tine!"
Iese elin vapor şi trece în carantina Galn.tului, unde au
stat trei zile. In aceste zile îmi serie mie de isprava ce an fă­
cutsi peste o săptămână va fi acasă ..
Eu mă. găsiam în meremetul caselor noastre din Fălticeni
dind primesc scrisoare de la bărbatu-meu, Tot în ace zi vine
şi domnitorul Sturza, unde am fost de l'am întâmpinat, şi vă­
zându-mă, mă întreabă, ce ştiinţă am de bărbatu-meu.
1 -am răspuns că s'au întors cu ispravă bună şi este în
carantină., aşa îmi scrie.
Spuindu-i s'au bucurat mult şi mi-au zis să-i duc răvaşul
să vadă ce-mi scrie; şi i l'am dus de l'au văzut. Şi a doa zi
s'au pornit la Iaşi domnitorul.
']'rece bărbatu-meu la Iaşi şi să duce la domnitorul şi-i dă
77263, - Convorbiri Liter ar e,
3
[846]
846
ELENA HAJHCLAlll
scrisoare de la P;l:;;iJ" :;;i-i <1:1, şi prezentul «o-i aduse bi-1]'hltU­
meu, S'cm bucurat mult de isp rava , ce au făcut b:11'!Jntll-lIleu
şi că au fost aşa (le bine primit.
ccarefe Î/7 ţlala.fi, C:umpărarea moşiilor j(uşli şi Făcu fii.
Vine acasă şi-mi spune do toate ce s'au petre-cut, şi că şi-au
cumpărat un loc în Ccllaţi b i:iclwll' CLI 1011 fw:tl un h.unbar (le
inchiriet }),Î 11 U, pentru caro <I,U regularisit "ă se pue 111 lucrare
din rămăşiţe de chereste ce iau mai rămas, şi, câtă ehereste
an mai prisosit peste ace trebuitoare la hambar, Ci\\'C :-:'<\\1 :-;0-
cotit de un sac, au dăruit la 'I'urcii cei săruei elin G-ulaţi ,,;;j
aduce acasă bani 6000 galbeni, plătindu-şi datoria de 40no
galbeni, ce luase elin Galati pentru legn\'e SIICUY'ÎlU1; după a­
c('asin cumpără moşia Husii, care (-']','1, Lî.ngă Fălficeni, de LI
dmllllcall!i 010/90'/1" Rosei din Bacău cu JlI'('1. (le 4500 galbeni
du voci: însă (J,�I rruuuu 2 mii galbeni la cnmpMj'i'ituJ'ă, rU.l1!8iJl(J
cil, dacă s'ar întări nlcătuiril« la uadc va (1i! şi restul, precum
s'au şi urmat,
La anul J �';)3, când am făcut 01 cincilea copil, am cum­
părat o altă mosio.nă F'r7cuţ'ii Cu prot do 'WOOgal1wni, în a­
propioro (le Iaşi şi s'au Întins şi cu pO::;0"i}1 dp 4000 gnlheui
pe an, nlOşi1 lllil,l1i:Î,stireşti, prin stflruinţa GomnitoI'ului Miha1i
StuL'za, ŞI ]]\'a,',iuld mai mult bnniÎn casă, :In plătit domnito-,
rul StUJ'lW cel lntii.iu câşhn şi peste UD an i-au plătit bă,l'bnhl
mcu banii cu c10bânda 101' legiuită.. ACPf)to toate le filcca Stul'za
.p('ntru că. tnti'il meu îi ('I'n ('el 111<11 c]'('(lincios n lui şi eu ('l'am
bot01\ată �;i cllll1mati'i de el; însă şi hă,lbatu-meu nn fost foal-t(�
cinstit şi eCZelet la toate Degoaţclc ce ave, În dU ave un mare
credit.
]leÎnfelegeri familiare. Spre divort.
T11 ,\('(·:-;t curs de imi ele la 27, C8ncl m',lm m81'itat şi pm1tl
la 35 am fă.cut ;) băeţi şi o fată şi în urmă, am picnlnt un hăet
(le -l- bmi, (:in care aillL'ămas p�1.tinlHşă, sufm'inclun an În pat,
şi 4 ani pe picioare şi mai mult în pat cu amari dureri, în
('.;1t ')l'i(,111(, mă yrde ma p!i>nje el(' milil; şi în f('lllri (le elll'i a
doftol'ilol' şi ,1 babelor şi nn gnnc1e nîme110 c?\ poi să scăp
oiI] o aşe pn timă.
[847]
ISTOllL\ VIETCI MELE
După toate ilGe:,;te suferinţe eram silită a gospodări casa,
cal'e era Io.ute intinsa şi CI-mi căuta copiii şi il iconomisi pe
biirbatu-meu, cal'e din natură era o [lieasă ne'nblânzi tă, ui­
tând toate fi\.gi.\(lninţele, ce-mi d ădu se, când m'au luat. E:;'au
dedai şi ln tratatii 'le- amoruri cu felurite persoane şi oiice
tăcem nu putem ;"ă-l multămeso, căutându.mi tot felul de pri­
cini Cil sil poată să mil. lovească me-reu. Băte copiii, fii1'ă. SH·j
g'J'e,şensc;l ceva.
S'au ,m.g-'ljat cu o c1;llnă megil'ş::î cu mine,Ce-şl poate În­
«hipui cineva cleun om cu aşa. natură, să-I vezi şi nebun de
.unor: Ct� 11PCa�111'i 1111-11)1 ela! Se adresa cu atâta cruzime, zi­
cându-rni că. "a�a vroi, aşa am "i). fac"!
F�ll î'i zicem cu amari lacrimi că nu are milă, ci1 mă vede
În ilŞ;1 hal de s\llferinţ.ă! 1�1 nu-mi văspundă; încă căuta pri­
cinii dr- mâni«, ca să nu ilihă nici vorbă cu mine!
rCn·cu C1Ge"t năcuz a me-u vre-un an şi de o dată văd că-mi
zice să. mii duc la laşi, CL, tată-mei, îi scrie 6\ 80 ilfli': bolnav
,-;;1 i"�i mă rna i consultez cu doftorii.
1'�ll crezând spusa lui, in aşa sufer inţă de boală şi d{' "11-
piî I'n re', m'am pornit şi am mers 4 zile pâJli'Î la Iaşi, noputâncl
suferi scuturătura trăsurii, Şi a doua zi, dup!:'t ce am ajuni",
primeşte tati:i.-meu scrisoare de lahiîThatu-mcu ca să 1111 mă
mai trimeatil la dânsul, cn nu mai poate să mai tră.iasci'Î cu
mine!
Bietul tata w zbHciuma cu g;îndul şi n[l şti(� cum să-ml
spue, vilzâ.ndu-ll1ă în ilşa hal de slă.hiciunc, c:�. cum am ajul1s
In. Taşi, m'am pUl', :in pat. ConsulLfindlH':r, amâncloi cu fJ'ate­
mei!. şi-mi telce in trc1JLil'e, ce amUiclit 1 �1'hatll-1118ll, cil.-Î ;,-;cl'ie
(';1 II II V]'('(1 8ă mrli trăiilscă el1 mine!
LDn dim:llH cSlaziotâ, ce pont\' fi ".(,CLiSta! Puţin mn putut
a-i ]'Flspnnc1e; însă .ii răspul1<l eil. eu m! mil �tiu cu nimic vi­
]JovnUî, (le eâ,t .�,tîu că este el angajat cu cuta]'e ])ersoan:1; şi
eu 01'[ ee oi [ace nU-l mai place; şi dacă. i-am zis cil rlnci'Î. esh'
in aşn. faptă., apoi eu c8-i gl'cşe8c! el mi-au l'ilSPlll1� ei') ClGD
vre, a:;;rl facp!
rrntil-nWll, �'pn' IllCl'e(lC'1'l'a llW, îmi <11'<1t<"i �eriRoarea ce pl'i­
mise. Vil�ftnd aceasta cru�ime il Hmli hi'irh:it. C,H'f' cu cl11-e 1'8-
gil(lllil1\.e m'all luat :-.:oţie, am picat ca o moart)';. lfln)l;il. 1<ttil­
lllPll.Et s}lăriirldu-sc an strigat pe frnte-illC11 şi nmândoi nc-
[848]
848
ELEN.-\ HARTURAIl.!
căjindu-sa mai mult şi stropindu-mă cu apA �'l cu colonie,
cu mare greu m'au ridicat pe pat, unde m'au văzut implân­
tată în f'ânge.
M'au trezit bietul taia, amânrloi cu frate-Inel], în cele mai
amari lacrimi, văzând o fiinţă atât de nenorocită, din care
sene au Iost de dârâmarea vieţii mele, şi sh,itg{md cerui să
văd pe hărbutu-meu să-I întreb, care este gl'pşpala rne, de el
mă zvârle şi-mi rumpe copilu de la sânul meu! Pentru că
l'am iubit din suflet şi l'am cinstit ca un părinte şi-l iubesc
şi astăzi ca o nenorocită! Şi nu vroern doftori, nu vroi nimică
de cât pe el să-I văd şi să mor!
Bietul tata, văzându-mă în aşa disperaţie, au fost silit
de i-au scris Lărbatu-meu să vie la Iaşi şi să'nfătişeze cu mine
şi pe urmă a stărui de a ne despărţi, dacă m'a mai găsi în
viaţă, după halul, caro mă găsesc.
Până sit vie bărbatu-meu, mată tufă-meu domnitorului
Mihali Sturza despre aceste împrejurări, şi despre toată viaţa
me cu el. Domuitorul zice: să o despărţim de un aşa tiran, care
după ee s'au făcut pozitia, vine acum cu obrăznicie, după atâte
chinuri ce-i dă. să şi o lase! Averea am să i-o eu şi am s'o
dau ei, că a ei este şi el' să rămâe cum au fost, căci prin hatâ­
rut ei i-am dat atâta aginteruri şi înlesniri de bani.
Bărbatu-mou, primind scrisoarea tată-meu, se porneşte şi
vine la Iaşi la fratele lui în gazdă şi îndată cu frate-său, care
el cunoştă toate ce' s'au petrecut cu mine, au venit la tată­
meu, au inceput a-l întreba tată-meu, care este pricina de nu
vroeşte să trăiască cu mine? Este ea o ră � Nu-ţi răspunde la
datoria ce are cătră bărbat? Nu-şi caută copiii � nu-i gospo­
dinăj nu-ii iconomiseşte casa i nu te cinsteşte"! sau sânt alte
cazuri, care pravila te desparte, şi eu nu le cunosc.
El i-au răspuns că nici un eUS11l" altu nu am, de cât că
sânt euiiară.
Tată-meu i-au zis: "Oare nu eşti vinovat tu, că eşti ne­
bun de femei şi pe dânsa o chinuesti, cum iţi place; ai uitat
ce făgăduinţe i-ai dat, când ni luat-o, că sânt răvaşele tale în
mâna me păstrate; acum gândeşti că dacă ai avere, ai să-ţi
faci râs de dânsa! mai ales precum îmi spune ie, că nu eşti
oprit de dânsa , când st' găseşte suferind de boală! Apoi ce
vrai! tu să faci telul şi cu clânsa să fii vt7TVay, s'o chinueşti
[849]
ISTORl.\ VIETEf �IELC
849
Cum îţi place 1 Ai uitat, mişelulo cum ai Înşelat-o, de ai luat-o
Cu feluri de minciuni ce-i scriai, de ai scos'o din minte! Nu
gâ.ncleşti că. lacrimile şi suferinţele ei au să te ajungă�"
11;1 LI toa te acestea tăce.
Ti întrebă iaht-meu: ce taci'! răspunde-mit căci sunt ho­
tărât să ţi-o eu şi să-ţi iau şi avutul, că este al ei!"
El îi răspunde tatalui-meu, că dacă eu i-oi da un înscris că
pe viitor nu i-ci zice nimică cuvinte de zuliie, suptiscălit de
tată-meu şi de alţi martori. apoi 13[1 mă intorc ia dânsul.
Tată-meu îi zice; "Indi n'am auzit aşa lucru! Să fii vi­
novat şi să-ţi dee mai multă putere la mână ca s'o ehinueşti
1)1 să nu poată a-ţi zice nimica. S'o întrebăm pe dânsa, să ve­
dem de vroeşte aceste condiţii. Insă ideia rne este mai bine
să te Iese în câte te-au luat"!
Atunci tată-meu, bărbatu-rneu şi fratele lui au venit în
odaia, unele eram zăcând în aşternut, să se înfătoşeze cu mine.
Imi arată tată-meu pretenţia, ce are bărbatu-meu.
Eu am primit-o de bună şi mă adresez la bărhatu-meu în
faţa tuturor zicându-i că: "aceste-s făgăduinţele, ce mi-au dat
prin graiu şi prin răvaşe scrise cu sângele lui! întrebându-I, cu
ce-i simt greşită, sa spue Înaintea tatui-meu". Insă toate aceste
vorbe cu amari lacrimi a mele şi tată-meu, care le asculta; iară
bărbatu-mcu nimica alta nu-mi zice, de cât dacă vroi aşa.
Atunci îmi zice tată-meu să mi ieu sama foarte bine. să
nu-i feştc1esc iscălitura lui, că mai bine este să-I las pe eL
Eu nici de cum n'am vrut să ascult sfaturile, de cât aceia
ce cerea bărbatu-meu.
Se hotărăşte şi se face inscrisul şi bietul tata, implântat
in lacrimi, ie condeiul in mână, zi când că nici au auzit nici au
văzut un aşa înscris! şi 88. dovedeşte că numai fiică-sa este un
eczemplar pe lume şi ţine aşa de mult la bărbatu-său şi la
copii, de să supune la toate voinţele lui cu atâta răbdare şi
bărbăţie, să vadă totul şi să. nu zică nimica!
S'au iscălit înscrisul de tatăl meu, de fratele lui, de un
Vlădică, care ne-au cununat şi dE' un aH prieten al tată-meu!
:Inscris.
"Adică eu cea mai gios iscălită, Elencu, dau acest Înscris
"al meu la mâna dumisale soţului meu lorgu, precum să se
[850]
..... � .... ----------------
850
ELE�A HARTOLARI
.,J
J 836, luna August 15 zile. �
11encu Hartulari.
,,:;;tie ca 111 urma neintelegerilor ce au fost între noi şi :-;])1'('
.,CLlJ'marea lor veşnică, că ele a:::;tazi înainte nu am a-i mai
"sptme nici un cuvânt de zu7:iu,}(i. la orice nr face dumnealui;
"vJ'Oind prin aceasta, cu căleare inimci mele, el avea Iiniştita
"pt'i:recel'e in casa me, a18turi eu scumpi i mei copilaşi, şi a nu
"mai ela cuvânt de tâ.nguiri sotului meu, dumisale Hartulari,
"c�ttră tat�tl-mC1J. Aşa să-mi ajute Dumnezeu".
Plitos, Hartulari, VIăelieă Jarc100n, DocaD.
'Craiul după împăcare.
SfâTşindu-se sena aceasta, am mai şezut ;) zile de m'am
mai liniştit eu şi De-am pomit amiÎmloi aC1s8, peb'eC[lllcLU-ma
tată-meu cu ama ri lacrimi!
An mers aceste angaDjamente vre-o 2 ani cu clama acea-
sta, pâ.na. ele la sine s'au lăsat. Da iar de o femee, care m,'(
sluje pe mine la etac, care era şi frumuşică!
Se hotărăşte in Va1'8 S[l mergem la moşia noastră lluşii si{
petrecem acolo, având interesele mai cu apI'opiere. ,\J e-am dus
şi fiecare ne-am luat apartDl11eniu] şi ne-am aşăzat! Pri vem
toate şi suferem fără a-i zice ceva şi boala din zi în zi ma i
rău imi era!
1D1 vă.zâ:ndll-l1Jă cât sUlăI' şi sufleteşte şi trupeşte, j se făre
milă câte o dată şi-mi zice să mă duc la Cernăuţi, unde îmi
era copila datii in pansionj şi ('11 11U mă hizuiam si'Î mi) pun pe
drum din pricina boalei. Irisii l1eplltând mai mult suferi [111-
gnjanwntuL m'am hotărât sa lll�l duc pe 111n i multă vremC'. :::i
i-am spus hotărâre me, care m'au încnviinţat'o) (';) c;i'\ fie şi 111;1 i
slobod, şi-mi »ice cn S;1 1118 consullvz C11 doftorii de acolo.
'M'am dus. Dam" 8l'�� cu p;ln:-;iolluL, unelc" îmi I?ra cO]1ila,
văzându-mă în <Işa stare de sn:l'erinţă, îmi ela înclpmnl1;'j ca
să fac cerc,lre,-?i cu (loft(�JTi (le acolo 88 m�t consnlt(,z. :M'nm
hotă.rflt, ele vreme ce ('l'a să şed mai multă vreme, şi am ,1(lns
intfli pe El'eifizicl1i Zal11<'1'1, ce-l nvem ahonnt ]1C'ntTu copilil
nw si{ o ·viziteze la pe11lsion, fi inel şi e8 TIin} 1111'H boln�w:! (\in
[851]
ISTORIA VIETEI �IELE
851
I
�
I
1
copilărie! t)i ilOU16u,;c ziua şi vine doftorul Zalheri şi cu trei
doftori şi o 'llloaşţl.
NUL COJl:-ilJltez trei zile de-a râridul �l I'e�llltatnl mi-a
Iost să fac fC'L'edee ele ză.r În trei veri, şi iamH doftorii, şi dieta
foarte mare. Iutâi sa fiu oprită, de supăl'i:îri) lucru ce nu se
pute; al doilea mâncare acră, sărat, vin, poriccrl,e să, nu mă­
nânc nceşti trei ani, precum am urmat; nici cafe cu lapte, nici
cafe 1lL.agr;1, unele avem sli1bicinne pentru caîe neagră, la fie­
('are ceas câte o ceşcuţA hom, nvnnd slăbiciune penhn cnfc,
mi-o venit din supărare.
M'am hotărât la toată diatn elnflol'ilm'! Atunci nboncntul
meu, doftorul Zalheri, cu toţi ceilanti doftori, au descris toată
boala me ŞI mi-o dat-o Sil o dau doftorului ee-l a,'elrl abonont
acasă, nriÎtânclu-i ce cură să urmez şi rugând pe hărl18bl-meu
să-mirădice sarcina gospodăriei, ca să, nu am nici o �mpăi'nre,
căci ei n.u nădejde să In;:; înd rcpt, păzind eu CU!',l ce mi-o dat-o.
)Yoi nertnăueli ale bărba/ului. C!opiluI )Ylache În
primejdie
In lipsa me la Cernă.uţ.i, b ărb atu -meu au făcut tot felul ele
J'11PUl'i, (le s'au doelm'at în fata lumii de angaj:lmentul lui cu
slujnica, unde să mebuncsc eu de ispravă, necătţj,ml de'nterese
care era aşa de întinse cu speculaţia.
Intr'una din zile s'au hotărât să se ducă la Iaşi pentru
1111 interes 'vuinic. S'au pornit şi ali lăsat ordin la sluji ca, când
o vroi metresa, l'a �,c p]jrnhe să, meill'g;:; cu droşca şi raiiclumi-
Silll" lH1 elo va vroi.
Ai'ia într'o zi să, pregăteşte metresa, să mr:î1'g;:( la Fălti-
ceni, �i fiind copilul Jnou Machi acasă Cl1 d8DP�l, în vnt'f;tă rlo
10 ani, şi-1 ia şi pe' ([;îm:;uJ şi porneşto; ele In �cal'ă i-8U răpit
fiind wl'ugiu bat. Ajunga.ud 18 poclul de b pOill'ta casei, iz�
lJl'şte 1.rl'l,SUTa Într'un stil!p a portii şi T'8stonrnă trăsuril cu
Jlleirpsa şi copilu, de au nj1111s supt 1'0(1; itl]' pe (�opil ]'nu ZY8r-
1it o pu1m'e cerească pe m81, nesl1'1'C'riml nlta de cât pic311fl cn
fatil în jos şi-n tăitlt buzn el(' :ios în dot, I')i ,,'all spăriet ropilul
vR.zân,lu-se în s8,nje!
Atunci viizitncl slujiJe această întâlllplnre n corrihlhli. :111
r8pezil () h'8SllrR 1::1 Filltierni �i ;ll1 <lclw,; pe eloftol'ul nh01wnt.
[852]
852
ELENA HARTULARI
Auzind prietenii toti, au mers cu totii să vadă copilul şi l'au
găsit plin de sânje, ne ştiind slujile ce să-i facă, Indată dof­
torul l'au spălat cu apă rece şi i-au pus petece cu ghiaţă şi
l'au pus în trăsură cu prietenele mele, schimbându-i ghiaţa
pe tot minutul şi l'au dus acasă la Fălticeni. L'au urmat .cu
ghiaţă până i-au scos enflemaţia, şi pe urmă l'au cusut la buză
şi l'au curarisit. până l'au îndreptat. 'I'ot o dată doftorul în.
ştiintează la laşi de întâmplare. IeI indată s'au pornit şi au
venit acasă la Fălticeni, unde găseşte copilul şi pe metresa
stâlcită şi cu gâtu strâmb.
Văzând el această primejdie a copilului ş'au adus aminte
că trebue să m�l înştiinţeze. M'au instiintat de întâmplare, şi
ca să vin acasă că, copilul mă cere, dar să nu fin ingtijată că
copilul se află. acum bine, de cât că femeia este rău lovit�,.
Eu, cum am primit răvaşul bărbatu-mcu, m'au apucat o
palpitaţie, cii nu ştiam ce să mă. fac! şi ca o nebuna m'am por­
nit, plângând tot drumul, zicând: . ,oare ce să fi făcut cu copi-
lul meu"! .
Când am ajuns acasă, nu găsesc nici pe bărbatu-meu, nici
copilul! Chel arul meu, care a lui femee i-au fostă mancă,
aleargă la mine, auzindu-rnă şi-mi zice cu incredintare că,
copilul efite bine! Şi au şi pornit după hărbatu-meu la moşia
Huşii, dându-i de ştire că eu am venit şi de sena, ce este acaeăl
Aşa şi el îndată-s'au şi pornit cu copilul, care încă tot nu
era tămăduit! .
Văzând că vine, ies Înaintea ]01', plângând şi nu putem
crede că-mi văd copilul!
A doa zi s'au întors băi-batu-meu la ţară, lăsându-mi co­
pilul , şi când vroe, câte odată, vine acasă, însă tot furioz! Eu
nu-i zicem nimica, ci mai ales nu ştiam cum să-l tratez mai
bine, de mulţămire că vine câte o dată acasă! Şi când rărnâ­
nem singură, vesnic petrecem cu lacrimi zi şi noapte; mai ales
spuindu-mi prietenii despre toate urmările lui în lipsa me,
încredintându-mă şi vechilii de pe la moşii, că. neglijă despre
interese.
Sfinţirea bisericei la moşia Şuşii.
Intr'una din zile îmi zice să merg la moşie, să regularisim
pentru sf'intirea bisericii. Eu neputând suferi să merg, să mai
I
1
[853]
ISTonL-\ VIElEI MELE
�53
văd aceia ce vedem, încep a-l ruga să nu să supere de rugă­
minte ce i-oi face. El îmi făgădueşte. Atunci eu încep a-i zice
silită: "N II ţi-am Iăcut nici un rău ca să mă sileşti să. mă pui
în aşa pozitie, când mă vezi în ce hal mă găsesc! să şez să văz
Cu ochii ceia ce faci dumneata; lucru ce mă sileşte a ţi-I zice,
şi mai mult că sânt ingrijită că ţăranca poate să-mi dee ceva
să mă facă neom, după obiceiul ]01', şi să mă vezi mai mult
chinuindu-mă peste boala me. Nu, frătioare; te rog zdrobe­
şte-ţi cujetui şi mă. lasă in pace. Ai milă! Gândeşte că şi eu
sân t om l Destul sufăr şi trupeşte şi sufleteşte"!
Văzându-mă că vorbesc cu atâta durere şi cu lacrimi i s'au
făcut milă şi-mi răspunde cu linişte: "Ei hine! fie aşa! Dar am
să sfinţesc biserica şi trebue să fii şi dumneata",
lDu îi zic: "Când o fi mai aproape, oiu veni pentru un aşa
mare caz, fie ce-o fi pentru mine"!
Şi mai zic: "Daca s'ar putea să se răpadă până la Cer­
năuţi să vadă copila, că-I doreşte",
El îmi zice că, până după sfinţirea bisericii nu poate să
��ă ducă. .
'I'roce doă săptămâni şi vine bărbatu-mou şi-mi zice că
trebue să merg acum, că peste 4 zile au :să sfinţească biserica.
M'au lovit trernuru, gândind cum am să mă, lupti. .. şi mă
duc cu dânsul la ţară, la moşia Husii, unde era şi nepotul meu
N eculai Docan.
Se apropie vremea ca a doa zi să fie sfinţirea. Vine arhie­
reul şi toţi hoerii din Făltieeni şi arhimandritul N eonie, ce
au fost staret mânăstirii Neamţului şi cu trei preoţi bătrâni
şi doi diaconi.
Bărbatu-meu şi metresa dumisale se acupa de toate, viind
numai câte odată la mine, ca să mai ordineee cele de trebuinţă"
pe1'ioT'is'indu-mă pe mine să stau numai cu musafirii! Ce ne­
cuviinţă îmi fă,ce cu metresa in f}lta tuturor ce era adunaţi, şi
cari trei zile au şezut toţi. Sara, când se culca, îşi lua metresa
în oda e fărtt să să râiască de lumea ce era; şi când venia la
mine, ora ea. un Ieu ncinblânzit, bruscărisindu-raăl
N 11-1 ziceam nimic, de cât mă. rugam lui Dumnezeu să-mi
elce răbdare.
S'au sfiLrşit sfinţirea, şi după ce se duc toţi, vine la mine
şi-mi 7,iC8 să mă duc indată de acolo şi să ieu şi pe favorita
[854]
854
ELE:\ .-\ H .. \rULL..\,ll1
l1leu!. .. aşa zice el pc copilul meu Nicu ; iară pe Maieou să
îl las!
Mii pregătesc, :;ii când S�l mă pornesc, copilul Matei plânje
să, meargă cu mine ... şi eu l'am lăsat!
M'uin pornit cu amari Iacrimi, văzând că sâutizgouită de
acel care-I iubein cu atâta tărie. Copilul fuje, viind după mine
pe jos! AtLet tată-său şi trimete un om călare şi-I intoarce; şi
el îl bate, de ce au venit după min«!
:Jnfre soţi. Remuşcări.
Dupi'i <JOii săptămâni vine la mine acasă cu nopotu-meu,
pl'cgi=ltiţ,i a să, duce la Cernăuţi. Au mers Sara :;ii a doa zi s'au
dus; şi au şăzut o săptămână. S'au Întors răniâind pe noapte
acasă la mine. S'au culcat într'o odae Cu nepotu-mcu; si n\:'­
putând dormi, de o dată, sare din pat ca un [urioz şi vine în
odaia de alături, und« eram cu culcată, arhesându-se CA ce
i-am făcut de nu poate dormi. '
Eu văzându-l aşa de nebun, mi s'a rumpt inimii ele milă
şi rn' am sculat zicâudu i . "că. ce vorbe sânt aceste de la un
bărbat cu duh şi cu invătăturăl Mă crede, f'rătioare, r:l tu
e�ti nebun! Apoi te rog, nu te supăra şi rlă-mi voe a-ti vorbi"!
Atunci el îmi zice: ,,8p1111e"!
Am Inceput a-i zice: "Apoi nu este păcat de Dl111111l'Z('1I,
ca o ţărancă să te aducă În aşa poziţie, să-ţi strice capul! să
nu :;;tii ce faci! să-ţi laşi interesele în părăsire, să te ruineai l
să-ti pierzi tot ce ai adunat până acum! să-ti pierzi reputatin
şi putina avere, ce cu munca ta cea nccrutată ai făcu t-o l să-ti
11 enonweşti bietii copii, c-ui sân t lWY inova ti! Nu ştii C,:1 (,:;;ti
în prezent cu interesele �:i plăteşti ei1ştilll'i; şi asUÎzinn al
nimică sig'url Ce faci, pentru J1l11nele lui Dnmnezeul stă pll­
tin şi-ţ,i vino în minte, şi g�lJ1deşte ce faci şj llncle tr g8se:;:ti!
Iţ,i spun :;;i nCC'Clsta, că pc ninwne nu �li astăzi C1l dun�Y'e şi cu
miEL de Cilt pe mine, caTe zi şi noapte te plfiug de pozitia în
care te găseşti! 're mai J'OgillC8 odntă, trezeşte-te din uimire,
care te g:lscşti; :;;i ia StlHiil ce faci; să nu vii la minti: când îi
fi ruimit, :;ii atunci ti-a fi târziul"
Ac(','te tonte i ]e vOl']Jell1 cu amari ]acri�11j şi Cu tontij illl-
[855]
ISTOllIA VIETEI MELE
855
rerea! M 'am dus In odaia lJJ(', pătrunsă de durere, ŞI m'am pus
în pat, plângând de mila lui.
1�1, gc1ndindlcl vorbele mele, n'au putut să mai doarmă,
stând in g;mduri; şi, f'ăcându-sc zia, se adresează la nepotu­
meu, zicânrlu-i:
-- "Ai ausit vorbele mătuşi-ta"!
"Lp-am iluzit! ,j oare nu sânt adevărate, mosule?" 11 răs
pund« ncpotu-meu.
Biî rbntu-nien îi răspunde cu aceste cuvinte:
- "M'au făcut, frate, ",il plâng (1,· mila bietei mătuşi-ta!"
. .
-- "Cunl poate ;';0 fit: a:;:a dHră dtmme2lta", îi răspunde ne-
potu-rneu, c.ind îi e:-;1-i duşmanul de moarte!"
- "ln\'CIFi-lllă ce este de făcut" zic« el nopotn-meu.
-- "Bine. ştii, Dumneta, îi răspunde nepotu-meu ; dum-
neta care ştii toate suferintele mătusii. (Ir te-au luat. Piin­
tr'ânsn il i venit In poziţie bună! Gândeso CA i-::t fi destul, S1lT­
mana, de când rabdă C11 ii UHn hi'il'hi'iiie, În ba lul d(' slăbiciune,
'în caro se ufla. Iar Cu aici nu mai rămân, să. ştii dumneata.
CÂnd cunosc totul, nici pot mai mult S3, te iconomisesc"!
D11]:),1 această conversaţie a lor, trimete bărbatu-meu s)1
lllă cheme la dânsul. ]\,fă duc şi-i g'RSCHC în Pili pe amândoi, Imi
zice bărbatu-meu să şi:îd Hlngâ dânsul; îmi ia mâinile şi mi 10
sărută, muljumindu.mi ele sfaturile ce i-arn <1nt, efi sânt foarte
<idevă.rcltP si-mi zice: "să te duci la ţară să ecspeducsf pe
slnjnicâ".
Eu li răspund, l'ug-c1l1c1u-l să mii erte, că ou nu pot :�n-i rac)
<lceasta, că-l Jnjosec;cpc dflnsul; c1r! r "ă 1('"r (')lncl () fi ,,1 aeol(),
,1 eespec1ui-o.
Mi-au CU'clt condica lcfeloJ' ",lug-iIm, S1l Vi\cHi C(! "re Pel sti
mai iei.Llw :ll'ătai-o, Şi '.('elc' cM :111 luat şi ('[ii �Il'!'"'il, ma iiei,
SlUjllicfI <ive o copilă, cu care au venit îngl'eunnti'i li! JIlinr
şi () tinea!n moşia nom;tl';L ln 1111 p1'en1 ce o hotezDse.
(Va urmaî,
Tiilmr,cit după cirilice de
Gh. Ghibănescu
[856]
IN TENEBRE ...
In atmosfera asfixiantă a laboratorului, prin aerul acela
îmbâcsit în care feluritele amestecuri exalau un miros com­
plicat, Inecăcios, ce ar fi silit pe oricine Să tuşească ; printre
mesele încărcate cu tot soiul de tuburi, eprubete şi fiole, tot
atât de pestriţ colorate, ca şi complexa mireazrnă a atâtor
corpuri şi mixturi, îmbinate de cei-ce purced pe cărările des­
chise de un Lavoisier, sau Pasteur, - trecea încet el, marele
pontif al ştiinţei.
Vocea-i caldă, cu isbucniri şi accente tineresti, se înălţa
în timpul cornvorbirei cu ori care din purtătorii bluzei albe
şi, după ce asculta cu luare aminte mersul fiecărei experienţe
şi al oricărei reacţiuni, chibzuia nouile îmbinări de corpuri,
drărnuind valenţele ca să se poată căpăta cutare, sau cutare
corp nou.
Cu mişcări domoale quasi-autornate, apuca vre-o fiolă,
sau eprubetă, se uita atent la ea, aducănd-o la nas şi după
ce dădea niscai lămuriri asupra derivatului urmărit, trecea
alături, la altă masă, şi apoi la alta şi al ta, mai departe, pănă
ce ajungea în capătul vastei încăperi, tncetoşate de fumegaiu­
rile feluritelor soluţii, dobindite pc temeiul formulelor din
tratajele marilor chimişti ai lumei.
Ceasuri multe picurau ast-fel şi zile elearândul în aierul
acela vitiat de atătea soiuri de otrăvuri şi arome, elin care, pe
încetul şi cu o neîncetată trudă se combinau atătea substanţe
no ui, atătea adevărate balsamuri, menite :SEl îmbunătăţească
. şi să ferească viaţa intregei omeniri.
[857]
l\' TENEBRE
857
Pentru aceasta trăia.
Şi stăpânit numai de acest unic gând al binelui tuturor.
Acestui ideal curat îşi închinase vieaţa şi-i jertfise cei mai
frumoşi ani ai tinereţei, du rând şi el ca o biată "bluză albă",
pierdută în imensitatea marilor laboratoare d'aiurea, sub con­
ducerea altor mari urmaşi ai alchimiştilor d'odinioară.
Obsedat de un asemenea ţel suprem, pentru care un
Galileu şi-a jertfit pănă şi viata, a trebuit şi el să-i dea prinos
ştiinţei una din ferestrele sufletului.
Iar d'atunci, de când, într'o experienţă, îşi pierduse un
ochiu, sacrificiul lui pentru ştiinţă, trecuse de hotarele ori
cărui devotament.
Mai mult ca un fanatic al scrutării necunoscutului ce
momeşte atât ea minţi, stăpânire de ispita celor neaflate încă,
întocmai ca bigotul care-şi pleacă intreaga-i făptură divinităţii,
aşa se dete şi el ştiinţei cu trup si suflet.
Nimic din cele ce hărăzeste vieaţa celorlalţi muritori,
nimic din cea-ce formează farmecul traiului pe pământ, nu­
mai ispitea pe el. Trecea prin vârtejul bucuriilor şi mornelilor
vieţii, cu aceeaşi seninătate cu care s'apropie un schirnnic de
vacul celor robiţi păcatului.
O singură satisfacţie şi o unică reculegere afla în timpul
statorit odihnei trupeşti, când străbătea tot ce i se părea demn
cle citit, cu pornirea juvenilă a unuia care deabia prinde să
se împărtăşească din găndur ile infiripate de marile spirite ale
omenirei.
Ast-fel lungile nopţi, atât de plicticoase pentru cei croiţi
elin plasma comună, se prefăceau în adevărate sărbători
ale sufletului. Ajunsese să ştie de rost pasagii nenumărate şi
capitole întregi de prin marile capoel'opere ale literaturei
antice.
Iar lozinca isvodită ele părintele chimiei - "Nimic nu se
pierele, nimic nu �e creiază, totul se transformă" - ajunsese
de mult să fie un veritabil crez al vieţii lui de martir al
şti i nţe i, pentru ca să-şi plece întreg sufletul acestui fatal ţel
al scrutării necunoscutului.
Ceea-ce i se. părea -şi lui ciudat, uneori, eră, însă, ne­
margi nita putere cu care creerul lui de savant, atât de ajuns
la saturaţie pe urma enormelor cantităţi ele formule şi reac-
[858]
858
N. PORA
tiuni chimice asimilate, biruia nu numai să se simtă la largul
lui, străbătănd pagini, peste pagini, şi volum peste volum,
zămislite din cu totul alt-fel de concepţii şi tărămuri de acti­
vitate de cât cele-ce-l mistuiau zilnic, ci să şi inmagazineze
şi să prinză o mulţime din ele, fără Să-şi dea seama.
Insă setea asta de citit trebuia să-i fie stăvilită intr'o zi.
Şi tot aşa, ca'n anii de idealism şi de muncă neostoită,
în inima laboratorului plin de zumzetul glasuri lor celor-ce-i
aşteptau cuvântul hotărâtor de dascal şi de savant, în clipa
În care se pregătea să treacă, la întâia masă de experienţe,
deodată lumina vibrantă a încăperii scăpată pe retina singu­
rei ferestre deschise a acestui cap minunat.
Nedumerit clipi de câteva ori din pleoape, se şterse apoi
cu batista la ochi şi, cum besna i se lăsa grea peste creer,
simţi că se împleticeşte şi, acoperit de o sudoare rece se
răzimă de colţul unei mese, şi mai galben la fată, şopti:
- S'a sfarşit L.
Tăcere ca'n biserică se'ntinse în imensitatea laboratorului,
rar studentul lângă care se afla, indrăsni :
- Vă e rău, domnule profesor?
Iar el, cu blaj inul sarcasm cu care biruise şi invăluise tot:
- Dimpotrivă, cât se poate de bine: până aci mai ve-
deam ceva; deacuş, nu mai zăresc nimic!
Zadarnice fură toate încercările celor mai iscusiţi medici
din lume de a lecui, sau, barem, de a reinvioră un nerv din
cale afară de stors şi stins deabinele, din pricina prea marei
şi necurmatei lui intrebuinţări.
*
*
De atunci, tânjind în haosul întunericului, ne mai călău­
zindu-se în viaţă decât prin pipăit, dibuind locul pe care călca
şi silit ast-fel să intărzie cât mai mult în atmosfera dragă a
laboratorului, în care îşi măcinase viaţa, se resemnă, cotropit
de acelas gând ce l'a năpădit şi pe Beethoven, în clipa când
nu mai desluşi nimic din cele-ce 'nchega.
Un glas din inalt îi şoptise titanului muzicei, ca un destin:
"Tu nu trebuie să mai auzi armoniiJe ce ţi le trezesc în
creer {"
Şi lui, aidoma:
[859]
IN TENEBRE
859
,Nu ţi se cade să mai vezi iainicele 'mhinări ce ţi le
hărăzesc!"
Iar din groasnica luptă ce se dete între spirit şi materie,
învinse el) savantul:
... "Nu pot să incetez.; de abia-i în embrion... "Proto­
sintesis:' mai am pan'să-l desăvârşesc; !.."
Şi purtat de mână, ca up copil care de-abia îşi Încearcă
paşii in viaţă, aşa trecea d'acasă spre laborator şi de aci în­
dărăt. Alt drum nu mai ştia. Insă zilnic măsurat cu pasii-i
sovăelnici, ajunse să-I cunoască atât de bine, că -I'ar fi putut
străbate şi singur.
Când se căsca uşa laboratorului, renăşteav Finele-i nări
se dilatau, aspirand cu nesaţ aerul acela în care dăinuia pu­
ruri un parfum vag, ca un rest complicat de mirodenii ames­
tecate, rămase pe urma atător substanţe, pe care el le des­
Iuşea, aproape pe fiecare în parte, ca pe nişte arome îmbă­
tătoare cari-i cotropeau sufletul, întocmai ca un gastronom
care sirotează minunile culinare ce-l aşteaptă) după mi­
rosul lor.
Intovărăşit de cei doi asistenti se îndrepta cu pasi SIguri
spre masa lui, şi În bluza-i albă, imaculată ca şi sufletul lui,
ca şi intreagă-i viaţă, prindea să le spună celor doui tineri
chimisti ce să ia şi în ce cantităţi, lămurindu-Ie valentele,
întregul mers al transformării şi toată reactiunea, urmărită
cu ochii pe minutarele ceasornicului de unul din asistenti.
Şi cănd sfărşea, încremenea în jelt, cu chipul extatic,
încununat de argintul anilor, ascultând sf'irîitul obsedant al
flacărilor ele sub retorte, ca pe o muzică dragă ce-i alinta sufletul. ..
* *
"
In mintea lui ele devot al ştiinţei gânelurile se înseila.,
într'o înşiruire bizară, în care nouile combinaţii chimice pe
care le visa şi le făurea, instinctiv, necurmat, căpătau o
înfăţişare reală, aproape consistenţă vizuală şi olfactivă a
lucrurilor înfăptuite şi supuse simţurilor, cu toate feluritele lor
nuanţe.
Se trezea, ast-fel, în puterea nopţii, solilocând cele ce-i
stăpăneau creerul, silindu-le să i se intipărească deplin în
minte, ca şi cum n'ar fi fost atunci incopcite pentru întâia
[860]
860
N. paRA
rator !
oară, şi căpătănd ceva din caracterul etern al celor citite prin
operele marilor În vătati ai vremurilor.
Surădea fericit urmăndu-şi firul gândurilor depănate cu
o repeziciune ce-l uimea şi pe el, În noaptea aceea de April,
În care nu putea dormi de fel.
Ajunsese acolo unde voia. Desluşise reacţiunea finală a
lui "Protosintesis". Ii venea să- strige: "Daniile scoală, să
mergem la laborator!" - însă găndul că ar putea să strice
odihna credinciosului său Însoţitor, îl făcu să aştepte resem­
nat ivirea luminei.
Ca şi 'ntralte dăţi simţi crăpatul zorilor din nedesluşita
pală de lumină ce-i apăru 'n fereastră - singura sensatie
vizuală ce-o mai avea - cum şi, mai ales, dintr'un fel de sub­
tiere a atmosferei, din aceea dispariţie a apăsărei aerului din
timpul nopţii, ce-i lămurea intrarea planetei sub puterea dă­
tatorului de viaţă.
Se Îmbrăcă maşinal şi cu un mers ager se apropie de
fereastră şi o deschise. Aerul proaspăt al dimineţii năvăli,
dilatandu-i nările şi silindu-l să respire parfumul Jiliacului
înflorit din grădină. Aspiră cu putere mireasma aceea de un
amărui nedesluşit ce-i deştepta în minte nuanta de miros a
corpului visat, bănuit numai:
Şi ca într'un somn hipnotic rosti:
- Aşa trebuie să fie!
Iar ca un răspuns venit din desişul grădinii ce înfă­
şura casa într'un zaimf de verdeaţă, răsună trilul avântat al
unei ciocărlii.
- Da, aşa este! Firea Întreagă mi-o spune 1
Şi în clipa următoare desluşi paşii greoi ai lui DaniiJ,
bătr;:lnul lui om de încredere, care veni să-I scoale din somn.
-- Cum, v'aţi şi sculat, domnule profesor?! -- se miră
Însoţitorul Său, cănd îl văzu în privazul ferestrii absorbind
aerul înbătător al dimineţii.
- Da, şi te aşteptam, DaniiJe! .. pregăteşte-te Să mergem ...
Bătrânul rămase uluit:
Cum? Aşa de vreme? ri'aşteptaţi S{1 v'aduca ceaiul?
Nu-i timp, Daniile; nu-i timp ! Repede, la labo;
[861]
lN TENEBRE
861
Porniră numaidecât, bătrănul servitor de abia putând Sti
se ţină de el, aşa de repede îl silea Să umble, trăgandu-l de
mână ca un copil dornic s'ajungă mai ele grabă la locul de
joacă.
- Vai, ce bine cunoaşteţi drumul! - esclarnă Daniil
văzând cum porneşte pe-o cărare, trecând în altă stradă,
printr'un maidan, pe unde-I ducea de obiceiu, când voia să
scurteze calea.
- Aşa-i Daniilef - zise el, vesel; iată, deci, că mi-a dat
Dumnezeu alt ceva, în locul ochilor pierduţi. Eu simt ceea-ce
voi, ceil'alti, nu puteţi nici simţi, nici pricepe 1. ..
Iar razele soarelui dulce de-A prii îi transfigurase chipul,
ca o consfinţire a marelui adevăr rostit în clipa aceea.
Fără pic de preget, cu mers sigur, intră În laboratorul
pustiu, în care paşii lui trezeau ecouri stranii, asemeni unor
bubuituri, pricinuite de cine ştie ce reactiuni chim ice.
Şi fără de cea mai mică ezitare, de par'că n'ar fi fost
lipsit de cel mai scump simţ, se apropieţde lunga masă învălită
în zinc şi cu îndemânarea celui trăit în cuprinsul acela:
- Daniile aprinde un bec, după ce iei o retortă din dulap
şi torni în ea "Nitro·azotat de radiu" din fiola aceasta, pănă
ce ajunge la linia albă de pe fiolă, o pui d'asupra flacărei şi
aştepţi- ..
Apoi cu aceiaşi siguranţă şi stăpânire de sine dietă
lui Daniil toate reactiunile, pe care acesta le îndeplinea automat,
silit de glasul autoritor al celui ce nu ştiuse decât să dicteze
tuturor.
Şi ast-fel savantul implini fără nici un cumpăt ceea-ce fău­
rise, senin, ca în prirnile experienţe din tinereţe.
Iar DaniiI, nu [<"tCU decât Să-şi împlinească el însuşi o
datorie de adevărat slujitor al altarului ştiinţei, cu aceiaşi
râvnă şi cu aceiaşi supunere cu care, de atăţia ani slujea pe acest
supraorn.
Şi când se începu reactiunea aşteptată, cănd din retorta,
peste măsură de tncalzita, aburii noului corp începură să iasă,
el îi dietă lui Daniil ultimele reactive:
- Aşa 1 Lasă acuşi să se raceasca şi dă-mi fiola cea­
I'altă pe care sta scris "Glicero· bari-forus avelar", şi torni
conţinutul în retortă, aşezand-o deasupra flacărei, lăsând-o să
77':!.C;. - Cun v.u-bi r i Literare.
[862]
86�
iox !3UZDUGA�
se încălzească la roşu şi cand vezi că se. inroşeştc corpul
format, spune-mi.
Şi aşteptă tot atât de senin.
Iar Daniil se supuse. La flacara albastră a gazului aerian,
în acelaşi zgomot de vălvoare producătoare de reacţiuni chimice,
mixtura elin retortă prinse să se inegrească mai întâi, apoi un
abur uşor, roşiatic, se desprinse elin ea şi de o dată, când Daniil
era cu ochii pe retortă, iar savantul aştepta liniştit reactiunea
dorită, o bubuitură năpraznică zgudui elin temelii intreaga
clădire ce să ltă În aer ca o alcătuire de mucava, prăbuşindu-se
la pământ şi acoperind pe cel ce-şi jerfi astfel si viaţa pentru
ştiintă.
N. Pora
PRIVEGHIU DE TOAMNĂ.
Subt bolţi, în schit ele codru s' aprind lăclii de toamnă,
Păduri de flacari roşii în zări de spumă ard
Şi râs pândesc miresme de chihlimbar şi nard,
Goruni în schit de codru şi-aprind [dciii în toamnă.
Cadelniţe de aur subt bolţi cadelniţeaeâ
In eorii de rubin [uioare de tâmâi:
Iar undeva departe, trist Dumnezeu, oeohează
Sărman ului pământ bolnav La căpătâi ...
Subt bolţi s'aprind în codru lăcUi de oeaheti toamnă
Şi glas de prohodire dep arte.ti zări suspină;
Pe drumuri rătăceşte () iiuioliaui doamnă,
Purtând în mâna-i albă o Iadă de lumină ...
Tu care porţi în mâna-ţi, sub vijelia morţii,
Lumina dulce a vieţii, lumina, precuratâ,
O, neinduratâ soartă. ce-mi haţi la pragul porţii,
In toamna oieiii mele, [ii binecuoâniaiti! ...
Ion Buzdugan ..
[863]
ATENA
(SFARŞIT)
La o cafenea pe piaţa Constituţiei- Platea tu Sintagmatos­
aveam întâlnire cu tovarăşul meu, d-I Celea. Era un zăduf
apăsător. Il găsii aşezat la o masă, stergându-şi picurii de
năduşeală care-i curgeau pe frunte. Mă primi supărat:
- Doamne, ce căldură! Şi praful acesta care-ţi intră În
nas, în gură, în plămâni. Atena Dumitale, oraş blestemat, ajunge­
aşi să nu-l mai văd în ochi .. :.
- Strigă în gura mare ce şi cum îi vrea, i-arn răspuns,
dar încet, Ia ureche, haide, spune-mi adevărul. .. nu te-a primit
nici azi?
Domnul Celea a tăcut.
Am tăcut şi eu. Dar am simţit cum găndurile noastre,
gemene surori, în clipa aceasta pribegeau împreună pe drumuri
depărtate, prin munţii Macedoniei, prin stepele Dobrogei.
Şi împrejurul nostru, nepăsătoare, 1 umea forfotea.
*
ln ziua a treia, am luat-o dela Piaţa Concordiei, prin Odos
Pireos, drept la Cerarnic.
Nu ştiam bine unde voi ajunge şi m'am pomenit deodată
faţă în faţă cu intrarea în vechiul cimitir atenian, cimitirul eroi­
lor, dincolo de zidurile oraşului, langă vestita poartă Dypilon.
Mi-a rămas din cercetarea rămăşiţilor acestui cimitir un
simtimănt de duioşie. Aproape fiecare mormânt are o stelă
funerară. Ea închipuieşte despărţirea mortului ele rudele
lui. Un om - bărbat sau femee - stă în picioare, gata ele
plecare şi strânge mâna altui om -- femee sau bărbat - care
stă pe scaun. Cei care-şi străng mâna sunt trişti arnandoi ;
uneori cel din picioare pare a pleca cu greu, alteori cel de
[864]
864
C. GANE
pe scaun caută să-I tragă înapoi, sinteza ultimei tragedii,
cioplită în piatră de mormânt.
E şi naivitate. Dar Doamne! câte senine adăncimi nu zac
în depreciata naivitate 1
Poarta DypiIon se mai vede, precum şi rămăşiţe de
ziduri. Mi se deşteaptă În minte un ciudat obiceiu, ce-l :, aveau
Atenienii. După zăduful zilei, seara, când patimile încolţesc,
se îndreptau tinerii neînsuraţi spre poarta Ceramicului, dincolo
de ziduri, în preajma cimitirului. Acolo se întâlneau cu hetai­
rele Atenei. Treceau pe lângă ele, se uitau - poate le şi
zâmbeau - dar niciodată n'ar fi îngăduit obiceiul să îndrăz­
nească a le vorbi. Când îi plăcea vre-unuia vre-una, scria
cu cărbune pe zid numele lui, al ei, şi preţul. Femeile, plimbân­
du-se, îşi citeau numele pe zid. Dacă în dreptul lor, ele se
opreau, iusemnă Că da; iar când era nu, treceau mai departe.
Era în comerţul acesta, dacă nu pudoare, cel puţin
decenţă ... şi mă găndesc că pentru a putea face aşa ceva în
astfel de chip, trebuia să fi fost - fireşte - Atenian.
*
* *
Dela Ceramic,în puţine minute, ajungi la templul lui
Theseu. Din toate templele Atenei e cel mai întreg, cel mai
puţin batjocorit de răutătile vremii. li lipseşte însă farmecul
amintirii. Sigur nu ştie nimeni când şi de cine a fost ridicat, iar
stiinta arheologiei îi tăgădueşte chiar dreptul de a se intitula The­
seon. Mărimea pieţei pe care se atlă aşezat e însă impunătoare
şi vederea ce ai de acolo asupra Acropolei - ameţitoare!
Prin ulicioare înguste, strămbe şi pitoreşti - poate o
umbră de amintire din vremile suItanilor- hotărât însă de­
alungul locului unde se întindea vestita piaţă a Agorei, ajungi
la movila lui Ares, Areopagul. E o stâncă, care începe la Te­
seon şi îşi întinde spinarea în spre răsărit, din ce în ce mai
înalt, până drept în faţa Acropolei. Partea sudică e abruptă,
cea nordică lină.
Pe aceasta din urmă se ţineau judecăţile, faţă la Agora,
sub cerul liber. In ţara aceasta unde aproape nu se ştie ce
Înseamnă ploae şi ce înseamnă frig, toate locurile de întruniri
erau sub cerul liber. Viaţa publică a Arenei se petrecea afară şi
[865]
ATENA
865
poate că necontenita atingere cu nernărginitul a dat acestui
popor avăntul lui spre bine şi frumos.
E Însă ciudat. că o instituţie atât de vestită să fi fost aşa
puţin studiată.
O sentinţă a Areopagului, dovedită istoriceşte, nu se cu­
noaşte; decât doar numai una, din epoca tărzie, din vremea
când - spune foarte frumos abatele Barthelemy - "Athena îŞi
pierduse toată gloria şi Areopagul nu pierduse pe-a lui".
O femeie din Syciona îşi otrăvi bărbatul şi fiul, fiindcă
aceştiea împreună omorîse pe feciorul ei dintr'o primă căsătorie.
Diferitele judecăţi nejndrăznind s'o osandescă, cauza fu adusă
în faţa Areopagului, care, după chibzuire îndelungă, hotărî să
amăne procesul şi porunci femeii să. se înfăţişeze din nou
peste 100 de ani.
Solomon n'ar fi putut fi, cred, mai înţelept.
Pnixul, care e în faţă, nu atrage decât doar prin amin­
tirile ce deşteaptă. Un platou pe un deal, atât.
Acolo se intrunea Ecclesia, adunarea poporului, pute­
rea legislativă a Atenei. Acolo vorbiseră oratorii Atenii,
Peric1es înţeleptul şi înflăcăratul Demosthene. Tribuna, bema
cum i se mai zicea, mai e şi azi, întreagă ca în zilele
ele atunci. căci e numai o stâncă cioplită, cu câte-va trepte
cari urcă la ea. De pe înălţimea ei se vede Acropola de
oparte, iar ele cealaltă Marea. Parcă înţelegi acolo lucruri ra­
mase întunecoase; în priveliştea aceea pătrunde parcă mai
luminos in minte spiritul unei civilizaţii' care, uneori, ni se
pare ciudată, fiindcă ne lipseşte noţiunea proporţilor şi a
luminei în care ea s'a desfăşurat.
Pe vremuri, locul acela era deschis din toate părţile.
Astăzi, când nu se mai adună acolo poporul. iar puţinii vi­
zitatori, cu cea mai mare bunăvoinţă din lume n'ar avea ce strica
pe platoul gol şi stâncos, astăzi zic, Pnixul e încercuit cu re­
ţele de sârmă, înlăuntrul cărora un paznic ursuz se pIim bă
cu mâinile Ia spate, de când dă soarele pe cer până apune
iar dincolo de Parnes. Fiindcă la plecare i-arn dat câte-va
drahme, nu ştiu singur de ce, numai ce se apucă, din mut
ce era, să fie guraliv. Si'mi bate capul să mă duc peste drum,
dincolo de şosea, Ia inchisoarea lui Socrate.
Nu vreu.
[866]
865
C. GAXE
El crede poate că nu ştiu cine a fost Socrate. Şi începe
a-mi povesti, n'aşi putea spune in ce limbă, greţeste, nern­
ţeste, frantuzeste, de un om care, bătrân fiind, a fost osan­
dit de judecători să bea singur otrava.
Poftim!
Nu vreu să văd! Am doar cuvintele mele. Şi apoi, mă
aşteaptă Celea.
*
*
Mă aşteaptă în grădinile Palatului, la un restaurant. Il
găsesc cu încă un prieten, vorbind amăndoi şi râzând.
Salutare, domnule Cel ea. Eşti vesel azi!
- Sunt. Parcă începe a mi se părea Atena mai albă.:
- Zi mai bine că te-a primit.
- Nuu! Dar mă primeşte mâine. I�tâlnire la ora 4 după
amiază.
Ochii îi fulgerau scantei, care luminau în fundul pu­
pilelor şire întregi de corăbii ducănd emigranti dela Salonic
la Constanţa.
Din ziua întâi am zăr it de sus, de pe Acropolă, teatrul
lui Dyonisos la picioarele stâncii. Am fost cuprins de o ne­
linişte vecină cu nebunia. A vedea leagănul artei dramatice,
începutul începutului, şi în acelaş timp desăvărşita lui per­
fecţiune, e lesne de priceput ce Înseamnă aceasta pentru un
om care o viaţă întreagă a fost amorezat de teatru. Adevărat
că simtărnăntul acesta începe a se irosi, semn că anii trec ...
Jar în clipa acea a relnviat Întreg, ca în ziua dragostei din­
tăi, Bleg ca un licean zăpăcit de amor, m'am dus până la
poartă şi m'am întors iar. Nu îndrăznearn să intru. Dădeam
târcoale, suspinam şi plecam.
Dar trebuia s'o isprăvesc odată. Insfarşit, am intrat.
Toate sunt de fapt cum mi le-am închipuit, afară de un
lucru, despre care habar n'aveam şi care .. , dar nu spun încă.
Să ajungem cu încetul.
Când intri, numai pietre aruncate parcă halandala, Pe
cât e de întreg Odeonul, pe atât nu e nimic aici. In sfârşit,
cu mare greutate, îţi dai seama că ai intrat, dragă Doamne,
intr'o curte, in care se afla altarul lui Dyonisos, probabil chiar
[867]
ATENA
1367
templul lui. In faţă se ridica zidul propriu zis al teatru­
lui, din care au rămas temeliile. Darjcănd păşeşti Înlăuntru, le
prinde mirarea, fiindcă mormanul cel de pietre capătă dintr'o
dată o formă, chiar foarte hotărâtă. Orchestra, corul, sken a
proskena, toate sunt la locul lor.
lmprejurul semicercului orchestrei e un şanţ zidit (un ca­
nal) dincolo de care vine amfitreatul pentru spectatori, care,
se ridică pe stânca Acropolei până sus, sus ele tot, mai mai
până la zidurile cetăţii. Băncile de piatră sunt bine păstrate
iar randul Întâi-aici începe minunea-este făcut numai elin
scaune de marmură cioplită de o mână de maestru. Ce scaune,
ca să vorbim într'o românească curată: adevărate [oteluri i
Mă aşez pe unul din ele, drept În mijloc, pe cel mai
mare şi mai frumos.
Gata era să mă cuprindă iar vârtejul ameţitor al vre­
murilor trecute, când deodată văd o Americancă, lungă Şi
uscată, cu ochelari pe nas şi cu un Baedecker în mână,
apropiindu-se de mine. Am crezut că vrea să-mi vorbească
şi pe dată m'am buzumflat, tiincă nu'mi place America. O
văd în închipuire mazgalită cu statistici şi oamenii ei aler­
gând care încotro cu tabla înmulţirii în cap.
Dar Miss nu se stinghereşte de mine. Se apropie, se a­
pleacă, citeşte ceva pe partea de jos a unui scaun, se mai uită
în cartea ei şi notează cu creionul o însemnare pe un "block­
note". Obişnuit cu originalitătile lor, caut să n'o mai bag în
seamă. Dar ea ... trece dela scaun la scaun, se uită, se pleacă,
se ridică.
,,0 fi gimnastica suedeză" îmi zic eu in gand. "Dar ce
dracu scrieî=Mă apucă deodată o nelinişte şi numai ce sar drept
în picioare, mă întorc cu faţa la scaun şi mă plec şi eu.
Citesc - cuprins de un nedesluşit amestec cle tot felul de
simţiminte: mirare, frică şi induiosare - următoarele vorbe
săpate în marmoră: IEPEQI 610NIIIOY EAEY8EPEQI: preot uI
lui Dyonisios Eleutherios. Adică m'am aşezat pe scaunul celui
mai important personagiu, preşedintele serbării, preotul zeului
din cultul căruia s'a născut teatrul elen. Am profanat măndra
ruină. Şi cum, colea lângă teatru, e templul Eumenidelor,
zeiţeJe răzbunăto are, cine ştie, Doamne! ce mi se pregăteşte,
ce antică fatalitate va fulgera în ursita vieţii mele.
[868]
868
C. GA:-iE
Scaunul preotul ni lui
Dionisios Eieuterios
Desnădăjduit, dau să mă aşez pe scaunul de alături. Cât
pe ce să mă împiedic de ceva. Uite, cu găndurile intr'aiurea, nu
văzusem pe Americancă :
stătea plecată şi citea. Mă
plec şi eu lăngă dansa (ce
pereche trebuie să fi făcut
amândoi), �i iaras citesc:
IEPEQL: lllOL: OAYMnlOY,
preotul zeului olimpian.
Purtarea mea -shoking-­
a pricinuit plecarea Ame­
ricancei. Am rămas stăpă­
nul locului. Şi Încep a lua
scaunele pe rând: IEPEQL:
nOL:EI6QN02:, 1. AnOAAO­
NOL: nY810Y, 1. ATIO!\. llH­
J\IOY, preotul lui Poseidon,
al lui Apollon pitianul şi
al lui Apolon din Delios;
toata preoţimea tuturor
zeil ir Eladei îşi aveau
locurile însemnate acolo
�i între ele erau scaunele Ierofantului, Strategului, Arhontelui
Eponim, ale întregei oficialităţi. i
Oficialitatea îmi pricinueste o groază de care nici ruinele ei
nu sunt în stare să mă liniştească. Fug. Trec, în spate, pe
lângă o mică terasă, pe care fusese scaunul de aur al Im­
păratului Adrian. Fug şi mai tare. Fug până ajung sus pe o
biată bancă anonimă, fără nici o inscripţie, acolo unde desi­
gur nu s'a aşezat niciodată decăt un cetăţean atenian oare­
care, un pierdut în mulţime.
Ei 1 Acum da 1 Sunt frate cu omul elin popor şi mă uit
cu el la tragedia lui Eskilos în teatrul în care mă aflu .... dar
care totuş nu mai e acelaş, căci îl văd de lemn, cum era pc
atunci. Personagii sunt numai două, care stau în orchestră ele
vorbă cu corul. E Atossa, văduva lui Darius şi e crainicul ve­
nit din Ellada să înştiinţeze poporul persan despre înfrânge­
rile de la Salamina şi dela Plateea.
1
i
l'
1)
i
[869]
ATENA
869
"Am văzut, zice el, toate nenorocirile. Le-am văzut cu
ochii mei, nu mi le-a spus altul".
Iar corul =-credincioşii Persani-- răspunde cu glas tre­
murând:
- Vai, din fundul Asiei în zadar uni tu-s'au popoarele
toate împotriva acelei ţări prea scumpe zeilor, EIJada!
"Athena e groaza duşmanilor ei"! lăcrămează corul
din nou.
Iar noi, tot poporul Athenei şi eu, inflăcăraţi de dragos­
tea cetăţii, ne sculăm În picioare, răcnim, batem din palme,
plangem. .
Vremuri, Vremuri!
Apoi, vin tragediile lui Euripide şi ale lui Sophocle, comedii
de Cratinos, de Eupolis, de marele Aristophan ... actorii se în­
mulţesc, sunt doi, sunt trei, sunt patru ... trec anii, teatrul de
lemn mi-I zidesc din piatra ... trec veacuri, corul stă de-o parte,
actorii pe scenă - Hadrian Îşi face tronul lui de aur şi Nerone,
cu cununa 'n cap, spune versuri neînţelese - trec Latinii, şi
Byzanţul şi Barbarii, trece vreme atât de multă de rămâne,
ca ori unde, numai umbra amintirii!
Din toate acestea, un lucru ştiu. C'aici a plăns şi-a râs
un popor dintre acele, cum în timp si'n spaţiu n'a mai fost
un altul! Un popor atât de cult şi atât de subţire, până în
cele mai de joase pături ale lui, încât - pentru mine e cea mai
frumoasă poveste din câte se pot povesti - Încât la una din
tragediile lui Euripide. o precupeaţă, - da, o vănzătoare de nu
mai ştiu ce fel de ierburi - s'a sculat de-odată În picioare
şi-a răcnit poetului, că o vorbă, într'un vers, era rău intre­
buintată ! 1
Şi mă gândesc-nu la coana Manda-Ia avocatii din baroul
de Ilfov, cari cer copii du pe acte, iar grefierii răspund că este
atât de multe cereri, că nu le mai pot dovedi.
*
Amărât de această amintire, las pe Dyonisos în ruinele
lui şi mă dau jos în oraş, să caut pe prietenul Celea. Mi se
Înviorează inima la gandul că insfărşit îl voi afla mulţumit.
Căci azi e pentru el, şi poate pentru toţi Românii noştri din
munţii Macedoniei, o zi hoiarătoare.
[870]
870
C. GANE
Mă astepta la lin restaurant, pe strada Universităţii.
O grozavă presimţire mă cutremură până în creştet când îl
văzui şi m'apucai Să-I întreb, aproape pe nerăsuflate: "Dar
ce este, Domnule Celea, ce este, în numele lui Dumnezeu,
vorbeşte, te rog 1
Ce privire I
Apoi, aproape a lene:
- Ai ghicit, frate! Nu m'a primit mCI azr.
Tiii l Vedeam înecându-se corăbiile toate. S'au despica t
valurile desnădejdii şi le-au înghiţit.
M'apucă un fel de furie:
- La urma urmei, ce cauţi aici? Du-te la Bucureşti,
acolo e cheia, nu în Atena.
- Căutam aici un sprijin pentru acolo. Doar atât. Nu pot
să-I am, mă duc.
- Du-te, dragă domnule Celea. Şi nu pierde răbdarea.
Luptă. Toată viaţa e o luptă, .... amarnică luptă.
*
A plecat d-I Celea şi am rămas singur în Atena.
Mă duc să mă plimb pe malurile Ilisosului, să mă răcoresc
la umbră de platane, şi în soapta apei care curge, să ascult
bătranele povesti. Acolo Boreas a furat, zice-se, pe iubita lui
Oreityas, acolo Socrate a avut cu Phedros vestitul dialog
asupra frumuseţei.
Călăuză mi-e memoria.
In casa lui Morykos, pe care-I cunoaştem dela serbarea
Panatheneelor, a citit marele Lysias opera lui cea din urmă.
Lui Phedros, care era de faţă, i-a plăcut atât de mult încât
şi-a pus de gând s'o înveţe pe din-afară. Eşi decide-acasă
cu manuscrisul la subsioară şi se îndreptă spre ziduri, ca să
iasă la câmp. Pe drum se întâlni cu Socrate. Hotărără arnăndoi,
pentru a putea vorbi mai pe îndelete despre Lysias şi despre
câte toate, să meargă, cu picioarele goale, prin apa parăului
IIisos, până într'un loc unde creşte iarbă şi o platană stufoasă
dă umbră şi răcoare.
Această frumoasă aquarelă în cuvinte a nemuritorului
Platon mi s'a înfipt în suflet de când eram copil.
Vreu să descopăr unde au stat arnăndoi. O iau în spre
[871]
ATEKA
H71
Olimpion, sud-vest de Acropolă, şi dau, pe dată, de poarta
romană a marelui împărat Adrian. Pe o parte stă scris: "Până
aici a fost oraşul vechi", iar pe cealaltă: "Aici începe
oraşul nou".
Am ajuns prin urmarea la ziduri, sau mai bine zis la locul
unde erau ele pe timpul lui Socrate. Imi fac o socoteală: um­
blu 5, poate 10 minute, şi dau desigur ele pârâu. Şoseaua de azi
e mare, frumoasă, umbrita. De-alungul ei) pe partea dreaptc'i,
cum mergi inspre Stadion, e un mic parapet de piatră. Mă
plec peste el şi mă uit În jos .... Nu înţeleg ce văd .... Mă fură
o nedumerire. Hotărât, e o vale. Dar ce sclipeşte în mijloc?
Apa? .... O fi un pârâu ? ....
Sar peste parapet şi mă uit de-aproape... Apă este. Un
pârâu. Ilisos.
Păşesc peste el, fără să mă întind. U Il copil l' ar păşi.
Patru palme, mai mult nu e. Şi gol, gol împrejur, numai
piatră şi soare.
Nu ştiu, mai mare a fost durerea iluziei năruite, sau
mai mare admiraţia pentru închipuirea acestui popor, care din­
tr'un pom, două fire de iarbă şi un deget de apă făcea din­
tr'odată Câmpii Eliseene. Când trăeşti insă o viaţă întreagă
intre cer, stâncă şi mare, e uşor de înţeles că în minte ai alte
proporţii, alte lumini în ochi.decăt cele obişnuite.
Şi mă duc înainte ca să ajung Ia Stadion. Cum cotesc
pe pod, văd dedesubtul lui vre-o 2-3 copaci, umbră şi VN­
deată. O fi aci? Plantatia pare nouă. Dar poate e veche.
Poate aci au stat Socrate şi Phedros vorbind despre Lysias.
Poate aici Phedros a spus lui Socrate : "Te văd atat ele fericit
de'mi vine să cred că niciodată n'ai eşit din zidurile Atenei".
Iar Socrate răspunse: "Sunt doritor de a şti. Florile şi cărnpul .
nu mă Învaţă nimic, oamenii din oraş Însă ela. Dar citeşte-mi
cartea lui Lysias", Şi Phedros citeşte, se inflăcărează, cântă.
tună, râde, plânge .... Când a isprăvit, întreabă pe Socrate: "Ei,
nu e aşa că e frumos ?"
- .Jucantătcr, prietene. Sunt ca scos elin fire. Dar vina e
a ta. Citeşti aşa de frumos. Desigur, toate acestea le înţelegi
tu mai bine decât mine. Spune-mi deci, iubite Phedros ... " şi
las' pe Socrate, Intreaba, întreabă, întreabă, până nu rămâne
elin Phedros, elin Lysias elin nimeni, nimic. Toţi sunt nişte
[872]
872
C. GANE
proşti, şi cei cari ascultă, şi noi cari citim, şi toată biata de
omenire, de-atunci, de azi, de totdeauna, minte strâmtă ră­
tacită într'un ,haos nepătruns.
Da, e adevărat. Dar să nu ne-o spuie. Şi dacă ne-a
spune, să bee otravă .
... A! Iată de ce n'am vrut să văd închisoarea lui Socrate.
Fiindcă, mai întâi, trebuia să-I cunosc aici, pe malul Ilisosului
împreună cu tănărul Ph idros, să-I aud vorbind în Agora, în
palestre, pe stradă, sub portice ... să-i văd actul de acuzaţie
şi să-i ascult apărarea în faţa Helliaştilor ... Acuma, că s'a is­
prăvit, şi l'au osăndit să bee otrava, hai şi la închisoare.
La picioarele Museonului, cu faţa la intrarea Pnixului, sunt.
una lângă alta, trei peştere în stâncă. Puţin încăpătoare, J), însă
destul de înalte. Intrările sunt prevăzute cu gratii de fier, ca
astfel înfăţişarea de închisoare să fie vădită. Una a fost locu­
inţa paznicului, cealaltă a gărzii şi a treia închisoarea. Aceasta
din urmă are două camere. dând una într'alta, despărţite prin
tr'o uşă. In cea dintăi era patul osănditului, în cea din fund,
rotundă şi întunecoasă, baia.
Din vechi se spune aşa, că aceasta este închisoarea lui SJ-
crate. Unii savanţi-din cei cari ştiu tot ce nu se poate şti­
vor să năruiască această legend[l. Ba că seamănă a cutare
lucru, şi prin urmare aci se ascundea tezaurul public; ba că
s'ar fi găsit urme de sarcofage şi prin urmare erau bolniţe
de morminte. Se poate. In 3000 de ani, câte nu s'o fi petrecut
acolo! Insă, de la condamnarea lui Socrate până la moartea
lui, numai o l ună s'a trecut. Trei zeci de zile în trei mii de
ani a putut sta şi Socrate în peştera aceia! In lot cazul, dacă
nu avem dovezi ca a stat, n'avem nici una că n'a stat. Şi
atunci, ele ce să dărămărn, aşa fără temei, cu inima voioasă,
vorba ce ne vine din părinţi şi din bunici, din străbuni şi
răsstrabuni ' ?
Ii place omului să vadă din nou locurile unde a fost
fericit, îi place să cunoască locul în care, înainte ele a o cu­
noaşte, a trăit femeia pe care o iubeşte; îi place să ştie unde
s'au născut, unde au locuit poeţii ce-i sunt dragi; şi să nu
ştim noi unele a murit Socrate t să nu CUllOrl.ştem locul în
1) Carn 3,60 pe 2,30 In.
[873]
,
care s'a deprins de trup sufletul cel mai mare din câte au
rătăcit vre-odată pe părnăntul acesta.; Dar dacă nu l'am şti,
ar trebui să-I născocim. Şi fiindcă-I ştim, VOr să ni-l dărame.
Otrava Helliaştilor a pătruns în veacuri. Astăzi tnca nu iartă
omenirea pe acel care, prin pana lui Platon, îi aruncă în faţă
inconmensurabila lui nerozie.
Totuşi, nu are dreptate. El a iubit această omenire.
Pentru ea a trăit, şi a murit pentru ea.
Putea fi achitat, de-ar fi vrut să se apere. Cum însă apă­
rarea împotriva nedreptelor învinuiri este o umilinţă, el a prefe­
rat superbul adevăr, ironia şi otrava. Nădăjduia că omenirea pe
care o iubise şi căreia se jertfea, va prinde din întărnplarea
acestei vieţi fără seamă şi acestei morţi voite, o pildă de fru­
mos, de adevăr, de dreptate, care, sădită în prielnice suflete, o
poate mântui 1
Din toţi oamenii a căror amintire a pătruns până la noi,
Socrate a fost cel mai aproape de dumnezeire!.... afară de
unul.... Dar acela, nu ştiu dacă a fost un om .... sau însuşi
Dumnezeu. Nici botezul, nici cuminecătura, nici rugile fierbinţi
sub bolte ele biserici sau sub bolta nemărginitului cer, nu
vor să lumineze pe cei ce se indoesc.
Ori crezi, ori nu crezi.
Cred într'unul Dumnezeu, in Christos şi în Socrate 1
ATENA
873
1 i
C. Gane.
[874]
FLOAREA MORŢII.
Sorbinrl din (] dâncuri oeninul,
Pe-un ţdrm blestemat şi pustiu,
Regina 'nire flori, se rtisf'aţ«,
() floare, sub cer strtioeziu ;
Potiru-i, ca PlJ rpura ros u,
Străluce cun farmec nespus,
.5i-atra(}e tot ţocui din astre,
Urcând catre cer) tot mai eus.
Deasupra-i, tacerea se'ntirule,
Arar, câte-o pasăre 'n. zbor,
Despica o.zurul, pierduta,
Şi'n jurui, toţi fluturii mor,
In juru-i si iaiba păleşte;
Nici cânt omenesc nu străbate,
Iar arborii, trişti, se' ncoooa e
CL� l'a/nuri, pe veci, despoiate.
Ptimâni şi văzduh sânaereaea,
Când muaurul floarea-si despică,
Si-un. val uciqaş de mirezme}
Spre soare piuiind, se rârl! cel.
Sarman. calator! dus de soartă,
Pe-alături de floare când treci,
Suaoele-i [orrne te {ura,
Si-otraoa-i te adoarme pe veci!
Artur Bnăşescu
[875]
CRONICI
Cronica literară
Reflecţiuni critice cu prilejul apariţiunii primului volum
din: "Ştiinţa Literaturii" a d-lui profesor Mihail Dragomirescu.
-- Lucrarea recentă a d -lui Dragomirescu prin natura şi serio­
zitatea preocupărilor, intenţiilor ce le evidenţiază, iese din cadrul
publicaţiunilor obişnuite din ultimul timp.
Problemele luate in discuţie şi ideologia care le susţine: aci
îndrăzneaţă şi ingenioasă. aci justă şi în nota adevărului, aci
rigidă şi intransigentă (mărturie vie a inega1ită,ţii şi relativităţii
spiritului nostru omenesc), sunt de un adânc interes pentru cultura
noastră eontimporană şi literară în g'enere, încât cunoaşterea lor
este pentru oamenii de cultură o "datorie", la care gândirea me­
todică şi munca covârşi toare de ani de zile a d-Iui Dragomirescu
în direcţia criticei literare are cel mai fundat drept.
Titlul său laconic constitue în această privinţă un ascuţit
avertisment. Intr'adevăr,în principiile şi tendinţele sale generale
această lucrare reprezintă un remarcabil şi îndrăzneţ efort de
rezolvare a unei delicate şi controversate probleme, care interesează
direct arta în general, literatura în speţă, anume: problema posi­
bilitătii unei stiin te a literaturii.
'Pentru d-l Dragomirescu existenţa unei astfel de ştiinţe şi
a unei metode adeqnate studiului ei obiectiv ştiinţific sunt fapte
împlinite.
Astfel scopul vizibil aI lucrării este du hlu : teoretic şi practic;
teoretic întru-cât pe de o parte se urmăreşte dovedirea principială
a posibilităţii unei astfel de ştiinţe, practic pentrucă ea vizează
fundarea ei pozitivă prin aplicaţiuni coucrete făcute asupra
obiectului literaturii.
Cum, este posiln:Ză o jlti'inţă a literaturii. atâta timp cât [eno­
menomenele ei) opcrilc literare sunt ireductibile la legi explicative,
qenerale, uniforme i�i universale sau. la t'ipÎC'ile genuri jli speţe de
clasificare ale �tiintelor natura7e?
Această dificultate este înlăturată printr'o ingenioasă intro­
ducere şi aplicare a conceptului de "sper:ie" în lumea operelor.
[876]
876
CONST. GEORGIADE
Identitatea pe care d-sa o stabileşte intre speciile literar­
artistice (capodoperile) şi cele naturale nu există; între acestea
nu se poate stabili nici un raport.
In ştiinţele naturale speciile sunt simple concepte logice,
categorii, formule comode de clasificare, într'un cuvânt simple
abstracţiuni; realităţile pe care ele le subsumează sunt individu­
alităţile animale înrudite prin caractere comune.
Capodoperile artistice pe care d-I Dragomirescu le consideră
drept specii, sunt veritabile realităţi, creatoare de alte realităţi
adequate lor în sufletele omenesti; ele nu pot.fi 8pecii, pentrucă
în cazul acesta loqiceşte ele devin abstracţiuni, raporturi generale cu
un conţinut restrâns. Cu alte cuvinte le deposedăm tocmai de
realitatea pe care ele o reprezintă.
Prin urmare o capodoperă. nu poate fi identică cu o specie
naturală, deoarece în primul caz avem de a face cu o reală exi­
stenţă autonomă, iar în cel de al doilea cu un simplu raport comod.
Sau tot una sunt: o existenţă reală şi o categorie logică?
Dar poate se va zice: capodoperi le sunt considerate ca spe­
cii, numai în l'a port cu individuali zările interioare, care le pro­
duc în conştiinţele oamenilor.
Nici înţelegerea aceasta nu înlătură dificultatea, pentru că in­
dividualizările interioare sunt reductibile tot la capodopera consi­
derată ca existenţă reală �'i producătoare a lOT, iar nu la ea. ca
specie, care fiind o abstractiune nu poate fi creatoarea lor.
In ştiinţele naturale, speciile fiind raporturi generale, ele
nu pot crea nimic; ele sunt create inductiv, sunt condiţionate de
existenţele individuale. In concepţia d-lui Dragomirescu, speciile
capodopere din contră sunt creatoare de realităţi, de individe
sufleteşti pe care le condiţionează.
Aici este arbitrariul şi toată gingăşia coneepţiunii d-sa le.
Intre ştiinţele naturale şi ştiinţa literaturii în concepţiunea
d-lui Dragomirescu, după părerea noastră, nu se poate stabili
un raport de analogie şi nu se poate vorbi de identitate Între
capodopere şi speciile naturale, de cât răsturnând sau schimbând
înţelesul curent al noţiunii specie.
In altă ordine de idei, ne Întrebăm de ce să fie considerate
ca specii numai capodoperile? oare operile artistice de talent sau
cele mediocre nu sunt producătoare şi ele de individe sufleteşti
adequate? Deci, de ce n'ar fi şi acestea considerate ca specii?
Nu pot fi tot atâtea specii literare, câte opere literare sunt?
Pentru ce motiv se dă unora titluri de specii, iar celorlalte se
refuză, când de,ţfapt toate au un ecou in sufletele noastre, bine
înţeles fiecare după valoarea sa proprie.
Fundamentul concepţiunii d-Iui Dragomirescu, fiind după
cum am văzut susceptibil de critică, . face îndoioasă posibilitatea
existenţei unei ştiinţe a literaturii. Capodoperile sunt fenomene
literare individuale, nu specii.
[877]
CRONICA LITERARA
877
artistico-Iiterare. D-nul Dragomirescu admite peremtoriu existenţa
de specii şi in acest domeniu.
Se înţelege dela sine că din momentul ce fenomenele literare
sunt reductibile la forme tipice de clasificare analoage celor din
ştiinţele naturale, noua ştiinţă nu va mai avea de obiect individualul,
ci generalul; astfel ea va fi posibilă ca ştiinţă.
Speciile lumii literare şi artistice sunt limitate ca număr;
"le sunt numai capodoperile.
"Ou aceleaşi caractere (adică caracterele epeeiilor naturale)
se prezintă ?i capodopera, numai că ea face parte, nu din lumea
epeeiilor naturale, ci din lumea speciilor psiho-fizice, ?i nu trăeş:«
în atmosfera spaţiului, timpului ?i causalităţii, ci în con?tiinţa
omenească" (pag. 115); sau fragmentul în care, (pag'. 114-115)
ci-nul Dragomirescu îşi propune să dovedească că: "între o capo­
doperă şi între o specie zoologică sau botanică, este o absolută
indentitate" .
Dacă capodoperile sunt speciile, care sunt în acest caz
exemplarele individuale, sau indivizii pe care ele îi subsumează?
Indivizii sunt răsfrângerile lor interioare în conştiinţele
umane ce iau cunoştinţă de ele, imaginile sau individuaIizările in­
terioare, mai mult sau mai puţin diferenţiate unele de altele,
deoarece capodopera nu se oglindeşte la fel în orice suflet, care sunt
totuşi asemănătoare, pentrucă provin din acelaş isvor comun, din
aeelaş prototip la care sunt reductibile.
Acesta este raportul pe care-I creează d-sa între speciile
literare şi elementele individuale. care le cuprind, în modul acesta
împroprietăreşte el-sa existenţa lor în lumea artei.
Pentru mai multă lămurire şi convingere cităm următorul
fragment din capitolul în care este expusă această teorie:
"In adevăr capodopera nu trăeete, ea în ea, ca un singur
individ: ea trăeste ca indivizi deosebiti în constiinţa oamenilor
care au luat cu'noştintă de ea. Toti care 8i-o în�usesc, o înteleg,
la fel, dar totusi într''altjel'' (uag.' 115). ' , ,
".Aceste imagini, mai mult sau mai putin întregi, mai mult
sau mai puţin şterse, moi mult sau mai puţin unilaterale, mai
mult sau mai puţin sănătoase, mutilate sau bolnaoe pe care ea le
lasă în atâtea nenumărate constiinte, conetitue nenumărati indivizi
prin care ea trăeşte, fie ca jiintă' psiho fizică, jie mai adeseori,
degradată la treapta de simpl� act jizico-psihic". A.firmaţiuni
ideutice sunt făcute şi la pag. 133-134 şi 348 paragraful 266 1).
'I'eoria aceasta a d-Iui Dragomirescu este seducătoare ca
dialectică şi ingenioasă ca speculaţie; este însă, trebue să măr­
turisim cu regret, departe de a ne da convingerea şi increderea
certă în validitatea ei.
1) Ştiinţa Literaturii voI. L
17263. - Convorbiri Literare,
s
[878]
878
1. RADULI:,;::'CU-POGONEA�t:
Ca existente reale ele sunt capabile de resfrângeri adequate
în sufletele noastre; între' acestea nu se pot determina Însă rapor­
turi dela indivizi la specii, dela particular la general. Cristaliză­
r-ile acestea interioare sunt reductibile, cel mult la cauzele lor
individuale, iar nu la specii tipice Astfel stând lucrurile, o dis­
cipl'ină a literaturii, e,acă râvneyte ţundarea ei ftiinţifică, nu poate
realiza acest lucru decât eonetuuindu-ee pe bazele indiv'idualului.
De ce să fie întemeiată numai decât ca ştiinţă a generalului,
a uni versalului?
Intemeiată ca ştiinţă a particularului, ca ştiinţă de fapte, i
se prejudiează oare acest caracter?
Amintesc respectuos d-Iui profesor Dragomirescu că savanţi
ca: matematicianul francez H. Poincare şi istoricul român Al.
Xenopol au sdruncinat serios prin concepţiunile lor temeinice,
notiunea clasică a stiintei. Nu mai vorbesc de serioasele studii ale
fil�sofilor germani' Ri�kert şi Windeband, .
In adevăr concepţiunea modernă a ştiinţei nu refuză acest
titlu şi ştiinţelor ale căror fenomene particulare, deşi nu sunt re­
ductibile la legi universale, constituesc totuşi un sistem. de adevă­
ruri dovedite.
Ştiinţa literaturii, dacă poate dovedi temeiurile adevărurilor
sale, ce nevoe mai are să se fundeze ca ştiinţă a generalului?
Acest articol sumar n'are pretenţia de a fi o oglindă înte­
grală a tuturor problemelor tratate de d-l Dragomirescu În pri­
mul volum al lucrării sale; noi ne-am ocupat numai de una din
ele şi anume: de problema centrală, care formează oarecum pivo­
tul teoretic al concep ţi unii D-sale,
Aspectul său practic, din pricina desvoltării care am dat-o
tratării chestiunii teoretice, am renunţat de a o mai cerceta în
acelaş timp.
Const. Georgiade
Cronica şcolară
Constatări şi propuneri, cu prilejul unui examen de baca­
laureat.- (Dintr'un raport adresat ministrului instrucţiunii publice,
la 10 August 1926, despre examenul de bacalaureat din sesiunea
Iunie-Iulie 1926, la liceul din ... )
... Au fost înscrişi la acest examen 94 de candidaţi - 53
de băieţi şi 41 de fete - , dintre care 32 absolvenţi ai secţiunii
reale, 18 candidaţi şi o candidată absolvenţi ai secţiunii moderne,
3 absolvenţi ai secţiunii clasice (foşti seminarişti) şi 40 de absol­
vente ale şcoalei secundare de gradul II (secţiunea clasică-modernă).
Dintre aceşti 940 înscrişi s'au prezentat la examen 92 (52 de băieţi
şi 40 de fete).
Pe temeiul notelor de la probele în scris, au fost admişi
[879]
CIWNIC.-\ ŞCOLARA
879
pentru examenul oral, dintre aceşti 92 de candidaţi numai 66,
adică 71,7% (şi anume: 27 de la secţiunea reală - 84% dintre
cei prezentaţi de la această secţiune -, 13 de la secţiunea mo­
dernă - 72% -, 3 de la secţiunea clasică - 100% - şi 23 dela
secţiunea clasică-modernă - 58,9% şi au fost respinşi �6 (5 de
la secţiunea reală, 5 de la secţiunea modernă şi 16 de la secţiunea
clasică-modernă).
Dintre aceşti 66 reuşiţi la probele în scris au fost admişi
definitiv, după examenul oral, 47, adică 71% (20 de la secţiunea
reală: 62% din cei prezentaţi. de la această secţiunea, 8 de la
secţiunea modernă: 44%, 2 de la secţiunea clasică: 66% şi 17
de la secţiunea clasică-modernă: 430f0) şi au fost respinşi 19 (7
de la secţ. reală, 5 de la secţ. modernă, 1 de la secţ. clasică şi
6 de la secţ. clasică-modernă).
In total, din cei 92 de candidaţi prezentaţi, au fost admişi
la toate probele 47 - 51%-şi respinşi 45, însă dintre aceşti 47
reuşiţi, 19, adică 40%, au fost admişi la limită, cu media generală
6, alţi 24, adică 51%, Cll media aproape de limită (6,10 - 6,80)
şi numai 3, adică 6%, cu media 7 şi o fracţiune: 2 de la secţ.
reală (cu 7,40 şi 7,10) şi o candidată de la secţ. clasică-modernă
(cu 7,10).
Aceste rezultate aproape întristătoare (numai 51° /n reuşiţi
şi dintre aceştia 94% cu o pregătire mediocră) nu sunt datorite
unei aprecieri prea severe a comisiunii examinatoare. Atât Iri,
examenul oral, cât şi, mai ales, la lucrările în scris, candidaţii
s'au arătat cu deosebire slab pregătiţi la studiile speciale ale sec­
ţiunii reepeeiice: la lucrările În scris, la matematică, numai 5 au
obţinut nota 6-7, iar la traducerea din 1. latină o singură teză
a meritat să fie notată cu 6 la băeţi, O singură teză cu 7 şi una
cu 6 la fete; încolo, majoritatea tezelor au fost notate cu 4 (sau
3) la amândouă aceste obiecte de studiu.
Aceste notări au fost date cu mare îndulgenţă, ca şi cele
ale tezelor de 1. română şi 1. franceză. 'I'rifurcarea liceului nu
se arată dar prielnică nici măcar pentru studiile speciale fie-cărei
secţiuni, nici pentru formarea judecăţii în genere. La chestiunea
dată pentru proba de compoziţie în limba română ("Ce calităţi
şi ce lipsuri a arătat poporul român, din punct de vedere politic
şi cultural, în cursul istoriei sale?") cei mai mulţi candidaţi au
înfăţişat o simplă înşirare de fapte, de date şi de nume, reprodu­
când pasiv cunoştinţe de la cursul de istorie, fără a le raporta
la chestiunea dată" Ca şi la examenul oral mai apoi, se vedeă că
mulţi dintre elevi posedă cunoştinţe de amănunt sau de fapte izola":
te, dar nu-s deprinşi a pune aceste cunoştinţe în legătură unele
cu altele, a le privi şi aduna prin ceea ce au comun sau diferit
a îmbrăţişa un număr de fapte într'o idee generală, a pune,
cunoştinţele dobândite în şcoală în legătură cu vieaţa şi a le inter­
preta în privinţa valorii sau semnificării lor.
[880]
880
I. RADULESCU·POGONEANU
l
I
A.m avut impresia că mulţi elevi puteau repeta cele învăţate
din carte, în ordinea sau cu expresiile de acolo, dar puţini erau
în stare a se exprima liber, în forme care să arate o judeca tă pro­
prie; mulţi întrebuinţau construcţii complicate, incorecte, termeni
uepreeişi sau irnproprii, nu ştiau a răspunde direct la întrebare
şi a rămâneă în chestiune
In ce priveşte cunoştinţa limbii franceze, ca instrument indis­
pensabil tinerimii noastre pentru cultura superioară, departe de
a atinge obiectivele stabilite de . programă pentru cursul superior
al liceului, la marea majoritate a candidaţilor nu se apropia nici
de ţinta pusă pentru cursul inferior: nu numai că nu putem expri­
ma în franţuzeşte, cu oarecare înlesnire, cugetări familiare, ci mulţi
nici măcar nu putea citi corect.
[Câteva exemple de cunoştinţele şi cugetarea unora din aceşti ti­
neri de 19-20 de ani, absolvenţi de liceu: Un candidat, (Român)
Întrebat ce legătură a avut cu noi războiul Crimeei, ce urmări
a avut pentru hartii. ţărilor noastre, nu poate răspunde nimic;
Întrebat apoi dacă ştie cel puţin când s'a întâmplat acest război,
răspunde: "la 1400" ; Întrebat încă ce eveniment însemnat pentru noi
s'a petrecut în anul 1877, nu ştie nimic. Un altul, (evreu) la în­
trebarea "cine produce ziua şi noaptea?", răspunde: "Luceafărul".
Un al treilea Întrebat dacii la Pa.ris e mai de vreme sau mai târ­
ziu de ora 12 când e la Bucureşti ora 12, răspunde că e mai târ­
ziu, de şi spusese el însu-şi că Bucureştii sunt mai la răsărit de­
cât Parisul.]
Precum am spus, cu toate însemnatele insuficienţe in cuno­
ştinţele şi în cugetarea majorităţii candidaţilor, comisiunea exarni­
natoare a socotit totuşi, că o aplicare strictă a normelor de apre­
ciere justă n'ar fi echitabilă, având impresiunea, pe de o parte, că
lipsurile constatate nu pot fi irnputate numai şcolarilor, iar
pe de alta, că mulţi dintre ei lăsau să se spere că, cu alte metode
de lucru, vor fi capabili de o muncă mai prielnică pentru dez­
voltarea lor intelectuală şi pentru însărcinările ce vor a vea în
viaţă.
A.ceste slabe rezultate ale unei munci de opt ani de şcoală.
secundară - care sânt constatate în deobşte la mulţi dintre ab­
sol ventii liceelor noastre - impun o cercetare serioasă a cauzelor
eare le priciuuiesc şi grabnice măsuri de îndreptare.
Socotesc că pricinele de seamă ale acestei întristătoare stări
nu sânt atât în desor ien tarea. şi în relaxarea vieţei noastre sociale
următoare marelui război şi deci în slăbirea energiei fizice şi
morale în tineri mea noastră,-aşa dar nu atât intr'o micşorare
a setei de cultură în copiii şi în tinerii de acum, cât mai ales
în împrejurări în afară de ei.
In rândul întâi, în însăşi calitatea muncii multor profesori,
în condiţiunile grele de astăzi. Remuneraţia pe care o dă astăzi
statul nostru profesorului de liceu, care s'ar măr.gini la o singură
?
I
[881]
CRONICA ŞCOLARA
881
catedră, fiind cu totul neîndestulătoare, chiar pentru stricta existenţă
materială a sa şi a familiei sale, profesorii sânt siliţi acum să
ia - fie la şcoala statului, fie în altă parte - un număr de ore
eovârşitor, care nu le mai lasă acea bună-dispoziţie sufletească,
acea prospeţime de minte şi acea exactitate în împlinirea datoriei
care sânt condiţiuni necesare pentru stimularea puterilor sufleteşti
ale şoolarilor lor şi pentru îndrumarea lor cu iubire şi cu răbdare
spre deprinderi de stăruinţă în muncă şi de examinare personală
a celor aflate sau propuse de profesori spre studiu.
In al doilea rând, o însemnată piedică pentru o serioasă
cultură a tinerimii şcolare e în numărul prea mare de elevi în
fie-care clasă: aceasta îngreunează, dacă nu împiedică cu totul, acel
contact mai de aproape şi mai des al profesorului cu fie-care şcolar,
atât oral cât şi, mai cu seamă, la corectarea atentă a lucrărilor
in scris.
In al treilea rând, crearea claselor aşa zise "extrabugetare ",
cu un personal didactic une-ori neselecţionat şi cu un număr de
şcolari peste limitele îngăduite, precum şi înfiinţarea de gimnazii
cu personal didactic improvizat, de multe ori din afară de cadrele
învăţământului, sau cu pregătire pentru alt grad de învăţământ,
au contribuit în anii aceştia din urmă la mărirea procentului
şoolarrlor slab pregătiţi.-
In al patrulea rând, spiritul însu-şi al învătământului dat
şcolari lor, metodele întrebuinţate încă de unii profesori, concepţia
ce au despre raporturile dintre ei şi şcolari - nu sânt proprii
pentru deşteptarea şi întărirea funcţiunilor sufleteşti active ale
copiilor şi ale adolescenti lor. La aceasta se adaogă şi fărămiţarea
şi accelerarea învăţăturii, la care sileşte proqrama actuală a liceelor
noastre prea încărcată (chiar pentru numărul de ore nemicşorat),ri­
sipind atenţia copiilor la prea multe amănumie, în prea multe direcţii,
nelăsând timp pentru lucrările de sinteză sau necerându-Ie, dând
astfel şcolarilor prea puţin prilej de reflecţie personală şi de
cercetare proprie, ori-cât de modestă, a unor chestiuni importante
din cercul studiilor lor, cel puţin în ultimul an al liceului.
Mărginindu-rie numai la aceste câteva constatări, se impune
de la sine, Domnule Ministru ca neapărat necesar, schimbările gra b­
nice care, de altfel, ştiu că formează şi obiectul preocupărilor d-voas­
t.ră, precum I-au format şi pe al unora din predecesorii d-voastr ă, în
special al d-Iui P. P. Negulescu, în proiectele de legi şi în studiul
introductiv la ele, publicate în volumul "Reforma învăţământului",
Ingăduiţi-mi o simplă amintire a câtorva, în legătură cu observările
de mai sus:
1. Spre a putea cere profesorilor în şcoală a da o mai mare
intensitate şi concentrare sufletească şi a le face posibilă - sau
a le impune - pentru aceasta o limitare a nurnărului de ore săp­
tămânal la atâtea câte constitue o singură catedră, trebue, ca o
condiţie prealabilă, să li se dea o mai dreaptă remuneraţie, care
[882]
882
1. RADULESCU-POGONEANU
să le permită a trăi cu salariul unei singure catedre. Această
îmbunătăţire a situaţiei materiale a profesorilor e absolut necesară
şi din alt punct de vedere: spre a putea menţineă prestigi�tl social
al carierei didactice şi a atrage spre ea �i în viitor - cum a fost
în trecut -- elemente de valoare din tinerimea care se îndreaptă
spre universitate.
2. Să nu se mai îugădue, subt nici un cuvânt, o supmpopulare
a claselor, ci să se urmeze strict după prevederile regulamentului:
clase de cel mult 30 -40 de şcolari.
3. Să se desfiinţeze clasele extrabugetare, sau cel puţin să
li se impună a avea personal didactic calificat şi în aceiaşi con­
diţii ca la clasele bugetare: orele unei singure catrede.
4. Să nu fie tolerată a funcţiona şi să nu se înfiinţeze nicăieri
nici o şcoală secundară, decât numai dacă poate avea profesori cu
pregătirea �tinţifică şi didactică cerută pentru însărcinarea ce li
se dă şi pentru gradul de învăţământ respectiv.
5. Un control mai des şi îndrumări didactice competente - de
pildă, din când în când, lecţiuni model la fiecare şcoală -- din par­
tea unor inepectori şcolari aleşi pentru valoarea lor morală şi pentru
destoinicia lor pedagogică, sau din partea unor misionari ad-hoc.
6. O nouă alcătuire unitară a liceelor şi a şcoalelor secundare
de fete, - cu programe simplificate şi mai puţin rig'ide, cu o oare­
care libertate de mişcare pentru profesori şi pentru şcolari, mai
ales în ultirnile clase, cu un loc mai larg pentru studiile de sin­
teză, în deosebi pentru filosofie, cu ateliere şcolare pentru îndelet­
niciri manuale şi artistice, cu laboratorii şi biblioteci.
7. Să se dea seminariilor pedagogice universitare organizarea
unor şcoale normale superioare sau institute pedagogice în sensul
secţiunii VIII (art. 84 - 94) din proectul de lege al învăţământu lui
superior, alcătuit sub ministeriatul D-Iui P. P. Negulescu (cu trei
secţiuni: o secţiune de studii ştiinţifice, o secţiune didactică şi o
secţiune de propagandă şi informaţii), punându-le la dispoziţie
mijloacele trebuincioase spre a da studenţilor, care vor să devină
profesori, o întregire a pregătirii lor ştinţifice dela universitate
(mai ales în privinţa materiei prevăzute în programa liceelor) şi
o mai stăruitoare îndrumare pedagogică. (Pentru amănunte, mă
refer la observările ce am Înaintat Ministerului cu privire la pro­
iectul de reformă a învăţărnântului secundar ce ne fusese trimes.
anul trecut, de către D. ministru Angelescu).
1. Rădulescu-Pogoneanu
[883]
I
i
I
i
I
?
I
RECENZII
O. Talaz: Soare. Poezii.
"Când am simţit un pas ori o privire
"Iscodi tor, aproape de zăbrele,
"Cu celui îmbătaţi de strălucire
.Incliid capacul greu comorii mele;
Prezenta poeziei "Comoara" din care am extras această strofă,
în volumul "Soare" nu este o întâmplare şi ea nu se datoreşte vreunei
inspiraţii accidentale. .
Inţelesul ei este generic; el poate fi extins, cu puţine excepţiuni,
asupra întregului volum.
In adevăr "frumusetile" unora din poeziile d-lui Talaz sunt fe­
recate sub anumite capace, compr-imate de simboluri caracteristice,
sau ascunse după analogii izbitoare. De aici impresia de ermetism şi
de intenţionată interiorizare a motivului sau sentimenlului poetic, lă-
sată In suflet de lectura lor. -
. Sub acest ermetism zvâcneşte însă un limpede şi sobru lirism
intolectualizat, altoit organic pe o simţire primitivă şi dură, nu lipsită
de armonie, cu o put ernică rezonanţă pentru tol ceea ce respiră viaţa,
Lumină şi ţorţa de creaţie în sânul. naturi'i.
O undă de panteisra străbate multe din aceste poezii,insufleţind
inţelesul JOI' simbolic, fie sub forma de "apotezare a forţelor care con­
diţionează. viaţa ("Soare"), fie sub cea de legământ mistic cu pămăntul
ŞI percepţie confuză a zămisJirilor lui. Poezia "Primava1'a" este carac­
teristică din acest punct de vedere. Cităm spre exemplul următoarele
strofe
"Azi gândul mi s'a dus pe sub pământ,
"Prin văi, prin deal, prin munţi pe unde-I SUl,
"Şi curge nesfârşit din matca lui
"Adanc şi clar', de-mi pare ca un cant.
"Câmpiile mi-I iau şi mi-I resfaţă
"Prin sanii lor înfior-ati de Soare;
"Eu ca pe un duh mi-I" torn în fiecare
"UI'zire nouă, sămbure de viaţă.
",Si atâ: de luminos i-e legttmdntul,
"Cu ce oiază 'n sânul pâmântesc,
�C(t văd urzirea şi auei cum cresc,
"Podoabele ce vor găti ptimân; ul.
( Primăoarat
Poezia în care însă panteismul îşi găseşte o expresiune puternică
şi originală este "Purificare", cea. mai clară In idee alături de poema
"Dumnezei1'e" .
Plecând dela ideea legărnăntului dintre trup şi soare, poetul con­
cepe puriflcarea lui prin con topire cu lumina.
[884]
884
flECENZIl
f
",.5·'i soarele le cată
.Si 'n ultimui atom,
"De nu mai ştiu îndată,
"Sunt Soare, ori sunt om
"Intunecimi ascunse
"In fibrele adânci,
"Se rup de raze 'mpunse,
"Se rup din pânze adânci
Sentimentul intim al acestei identificări este concretizat In urmă­
toarele strofe expresive:
"Cutreeră şi-mi leagă
"Nervure de văpăi,
"Şi ţărna mea întreagă
"Se mistue 'n văpăi.
"Şi parcă 'n noi lumina
"Imensitatea sui,
"Iar ceru-şi cântă 'n mine
"Un imn luminei lui ...
(Puriţicareş
Tot un panteism, de astă dată cu colorit metafizic, exprimă şi
urmatoarele două strofe ale poemei "Dumnezeire".
�.n"
"Dar eu sânt de-apururi acel aş şi nu-mi ştiu măcar începutul.
"Cu astre svârlite În noaptea de-apurur-i brodat ni e scutul,
"PLutesc pretutindeni şi-oriunde drum nou aşi căiu e'n zadar,
"Căci eu mă găsesc pretutindeni ş'i 'n margini de neant uri răsar.
"In valuri ce bat agitate pe apa pustiului meu,
"De-alungul, de-a latul, cotite, în toate, amal', ma uit eu,
"Şi dacă din funduri scot astre şi cerul cu ele mi-I ceru,
"in toate mă simt doar pe mine, stăpân, absolut şi etern.
Pe acel aş legământ, deşi cu alt sens, sunt, brodate şi poeziile:
�)l'loaTe scrumată", "Pomul sălbatec", "Săeiul" şi " VUllUTUl"; din ele se
degajă impresia că poetul simte orice nimicire a vieţii în natură prin
împrejurările vitrege, ca ceva ireparabil, ca pe o durere a sa proprie.
In aceasta amplă receptivitate şi unison grav al simţirii cu viaţa
concreta înconjurătoare, în această adâncire şi proectare a ei dincolo
de limitele constiintei, până la depersomdizare, stă farmecul şi tot in­
teresul liric al poeziei d-Iui Talaz. Valoarea lor, este legată tocmai de
această dispozitie temperamentală spre pantcism, care le serveste în
acelaş timp şi de substrat ideativ. .
Ideatia aceasta primitivă, tocmai pentrucă este o notă tempera­
mentală ll�ebuieşte, fără să fie părăsită, depăşită, desvollată şi lărgită,
prin altoirea unei concepţiuni unitare care sa o obiectiveze şi uni ver­
salizeze.
Cu alte cuvinte, arta viitoare a poetului trebuie să vizeze cons­
trucţia;:'şi sinteza, iar nu numai analiza şi explotările adâncului sau
sufletesc.
Const. Georgiade.
Iar. Miiller: tseearabie, Zeme rumunska
(17 pag. cu o harta etnografică a Basarahiei)-Praze 1925
Iaroslav Miiller: Basarabia, pământ românesc; traducere elin limba
cehă de Careia V. Sesan si Milian P. Sesan.-Cernăuti 1925, extras din
ziarul: Glasul Bucovinei; . ,
D. Iarosla v Muller, care ştie româneşte şi . CU!10aşte problemele fun­
damentale ale ţării noastre, publică un studiu sintetic şi perfect
obiectiv asupra Moldovei noastre dintre Prut şi Nistru. Folosind atât
isvoarele româneşti cât şi pe cele r-useşti, susţine cu argumente solide
dreptatea cauzei noastre.
Ţinutul din stânga Prutului a făcut parte din Moldova, şi Înainte
[885]
RECENZII
885
ide 1812 nimeni nu se gândea să'I numească Basarabia. Acest nume
era purtat de o simplă regiune naturală, de coltul din SE, fost În stă-
pânirea Basarabilor munteni. '
Smulgerea silnică a acestui petec de Moldovă s'a făcut, abuzănd de
slăbiciunea Turcilor, prin călcarea in picioare a drepturilor principatului
autonom romanesc: nu se poate deci invoca argumentul Ruşilor, că
'teritoriul a fost luat dela Turci; nici chiar raiele1e stăpănite direct de
aceştia, nu erau de cât organizaţii de graniţă pentru apărarea ţării
vasale, dar nu supuse.
Credinţa generală în Cehoslovacia, că Moldova de peste Prut
e ţară sIa vă, combătută cu multiple date statistice din autori ruşi 11850,
1878), statistici ruseşti (1817,1897,1912) şi din autori români (1. Nistor, A.
Nour, harta, care e reprodusă la urma nroşurei, Pelivan,:Eui5en Giurgea)
toate dovedesc că Românii au în provincie nunumai vechimea cea mai
mare, dar chiar după cele mai falsificate evaluări, majoritatea, în cel
mai rău caz, relativă.
. . Se tratează, in continuare, cu competenţă, chestiunea pr ovenien­
ţel diferitelor elemente străine, venite sau colonizate, încurajarea aşezărei
Ruşilor şi a oricăror străini, atragerea Românilor peste Nistru, unde ei
sunt d!'l altfel de mult şi mai numeroşi decât Ruşii de dincoace de Nistru;
în fine, în ultimile pagini, se face istoricul deşteptării constiintei naţio­
nale. româneşti şi al alipirei la România liberă in 1918, pe baza drep­
tului de autodeterminare.
Pe scurt, broşura D-Iui Iaroslav Miiller e o caldă şi documentată
pledoarie a unei cauze drepte, o pledoarie cu atât mai bine venită cu
cât .ea se face În virtutea principiului "Adevărul biruie" de către un
vecm de origină slavă şi Într'o ţară slavă vecină, care era alimentată,
aproape esclusiv, de propagada refugiaţilor ruşi.
Pentru serviciul adus cauzei noastre îi datorăm multumiri autoru­
lui;. avem însă şi un regret: acela că nu a avut parte de o traducere
mal corectă şi mai observată, ori cât ne-ar înlesni' textul românesc
Înţelegerea textului ceh 1).
V. Mihăilescu
A. Meillet. La methode comparative en linquisiique Iiistorique. Oslo 1\)25.
. Societatea de cercetări asu pra culturii omeneşti din Oslo a invitat,
pr-in linguistul Sommerfelt, pe 0-1 Meillet să ţină o serie de conferenţe,
cari sunt de o importanţă capitală, prin noutatea sub care autorul
prezintă principiile de Iinguistică şi pr-in claritalea, cu care pune o
mulţime de chestiuni, cari s'au' discutat in ultimile timpuri, dar cari
aşteaptă Încă o soluţiune, căci istoria Iinbilor, care la început se
asemana numai cu ştiinţele naturale, a luat contact cu toate disciplinele
,de unde .spera să găsească explicaţiuni.
. Marele savant francez, care are a vantajul asupra celorlalţi lin­
guişti, prin faptul că se găseşte tot aşa de solid pe terenul romaoistic
ca şi în inclogermanism, unde rămâne aproape ne1ntrecut, îşi propune
să examineze metodele şi hipotezele, pe care în ultimul timp le a emis
mulţi in văţaţi, fără să le poată demonstra suficient sau le au demonstrat
1) Cu puţ ină atenţie, nil sar fi tipărit, în româneşte - şi fără înşti intaree
autorului : "podişul Sibiului" în loc de podi�lIl 'I'ra.ns il v aniei, nu s'ar fi' fo­
losit - în române�te fi pentru Români' - cuvântul Multa.n ia., termenul ceh pen­
tru Moldova, �i nici nu ar fi fost îngăduite fraze ca acestea: "cu regret n u stau
la Îndemână statistici exacte" fraze cari sunt foarte răspâ.nd ite în trad uce rea
aestei brosuri. După cum se stie, limba literară e tina si oricine trebuie să
ascul te _ de 'ea, dacă vrea să fa�ă operă în tra.d ev ă.r uti [ti. '
[886]
886
RECENZIl
greşit, mai cu seamă În etimologii unde unele sunt fără nici o demon­
strati une serioasă.
, In primul capitol, D-l Meillet se ocupa cu principiul metodei
comparative, căci comparaţiunea este singurul instrument eticace, de
care dispnne luiguistul pentru a face istoria limbilor. Indată ce metoda
comparativa este singura, care ne permite' să facem istoria limbilor,
rezultă că îndată ce o limbă este izolată, este lipsită de istorie. Atât timp
cât limba bască nu poate fi apr-opiată de nici o altă limbă, nu i se
poate face istoria, căci nu este o diferenţă mare între limba bască
din sec. XVI şi cea de azi, ,
Pentru toate grupurile de limbi studiate azi, mijlocul de a face
apropieri este ca să presupunem o limbă comună, (Ursprache), initială.
-Fiecare fapt luiguistic face parte dintr'un tot In care este cuprins,
Nu trebue sa compari un fapt de detaliu cu un alt fapt tot de detaliu'
ci un sistem luinguistic cu un alt sistem.
Nu e totdeauna posibil să restitui o limbă iniţială unică prin
comparaţiune, dar acolo unde reuşeşte cornparaţiunea se poate ajunge
la restituirea limbii comune deşi nu este posibil să confrunţi limba
comună cu realitatea, afară numai de limbile romanice, deşi acolo
chiar sunt aşa mari deferenţe Intre latina scrisă şi cea vulgară.-
Comparaţiunea aduce un sistem de apropieri, pe care se poate
baza istoria unei familii de limbi, ea nu procură o limbă reală cu toate
mijioacele pe care le comportă această limhă, de aceia greşeşte Schleicher
când crede că din comparaţiunea limbilor indoeuropeene existente se
poate forma limba europeane primitivă şi să compună chiar texle în
această limbă,
Intre limba comună iniţială restituită prin comparaţiuns şi limba
atestată in fapt, poate să se inter-caleze una sau mai multe limbi comune
mtermediare.-- Astfel între Indoeuropeana de o parte şi Gotică, vechea.
Germană, vechea Engleză şi Nordica, a existat o limbă germană comună,
neate tată în fapt, dar presupusă din diferite inovaţiuni sistematice
Când dispui de limba intermediara, explicaţiunea faptelor este
mai uşoară, dar nu tot deauna poţi trage un folos complect.
Astfel Intre Indoeuropeană şi Latină sunt perioade de unitate:
Una Italo-Celtică şi alta ltalică (latină şi osco-umbrică). Perioada ltalo­
celtică aduce puţine servicii, căci a fost de scurtă durată şi n'a putut
produce inovaţii adânci. Tot asemenea perioada italică ne aduce puţine
servicii, pentru că Osco-urnbrica se cunoaşte numai fragmentar. Aşa
dar limba comuna presupune CIvilizaţie comună şi chiar extinderea
unei limbi se datoreşte prestigiului civilizaţi unii (17).- KotY-IJ (Koine),
limba comună greaca a înlocuit toate celelalte dialecte greceşti, pentrucă
era organul civiJizaţiunii elenice prin excelenţă.c--
Pentru a stabili exsitenta unei limbi vechi comune trebue să
regăseşti În limbile comparate 'trăsături specifice ale acestei limbi întru­
cat s'au menţint şi elementele de probă. Meillet le consideră �că' sunt
trei: Morfologia, Fonetica şi Vocabularul. În cap. III Meillet se ocupă
cu Morfologia, care este totalitatea procedeelor prin care se modifică
şi se grupează cuvintele pentru a constitui fraze (22). Ceia ce este
probant pentru a stabili continuitatea între o limbă comună şi o limbă
ulterioară sunt procedeele particulare de expresiune ale morfologiei.­
Aşa dar o limbă cu morfologia bogată se pretează uşor la demonstrarea
înrudirilor, pe când una cu morfologie simplă, oper ănd mai cu seamă
cu procedee generale face foarte greu proba înrudirii.- Indată ce s'a.
găsit o limbă nouă cu morfologie bogată, caracterul ei indoeuropean a
fost lesne probat, cum: de exemplu hrnba 'I'okharilor şi a Hittiţilor, pe
când înrudirea limbii chineze cu anarnita sau tibetana se probează
cu greu .
. ,Fonetismul pr-esupune de asemenea comparaţi unea unui sistem
vechi cu unul nou, care pol să difere dela unul la altul; dar aceste
[887]
l
RECENZlI
887
1
I
I
f$
diferenţe nu pol fi capricioaso , ci supuse unor legi fixe, numite legi
fonetice, cari nu ating numai cutare sau cutare cuvânt, cutare sau cutare
formă, ci în tregul sistem fonetic.
Voind să probeze că nu prin asemănări de forme se operează
când se compară limbi din aceiaşi familie, ci prin reguli de corespondenţă
fonetică, ne dă ca exemplu o frumoasă etimologie a indoeurop." dwo
sau *duwo cu armeanul erk=, aşa că lat. duo = arm. erku 1). Această
grea etimologie este probată cu argumente fonetice evidente (31).
Mai departe Dl MeiJlet arată că vocabularul fiind elementul cel
mai puţin stabil, tr-ebuie ca in utilizarea lui să procedăm cu precauţiune,
căci se poate ca la vocabularul indigen să se adaoge cuvinte noi mai
numeroase chiar ca cele vechi: Ex. Engleza şi chiar Româna; dar se
poate ca dicţionarul să rămână şi morfologia să se schimbe: Tiganii
armeni au o morfolgie:;;i o Ionetică cu totul ar-meană, dar vocabular
ţigănesc,
Este de asemenea greu ele a determina ceia ce este indigen sau
înprumutat. Verbe le şi ajectivele sunt mai curand conservale de cât
ajectivele, de aci riscul etimologistului, care judecand ca şi cum cuvintele
ar fi indigene, cade in erori frecvente.
In orice limbă o etimologie nu poate să treacă drept probală,
de cât dacă un ansamblu de potriviri precise stabileşte că asemănările
cuvintelor comparate nu sunt datorite întâmplării; de aceia să nu
credem că orice cuvaut se pretează unei etimologii. Hazardul fiind
exclus din etimologie, resultă că puţine din ele sunt bune, iar cele mai
multe se schimbă la fiecare deceniu, ba chiar şi mai curând. A�a dar
f'ie că este vorba de morfologie, de fonetică sau vocabular, principiul,
pe care nu trebue să'l pierdem din vedere, este că asemănările au
valoare numai intru cat sunt supuse unor reguli stricte, mai cu seamă
nu trebuie să ne aventurăm în etimologii de nume propri.
In cap. IV D-l Meillet tratează despre desvoltarea linguisLică intre
epoca de comunitate şi epoca istorică: Şi aci tot comparaţiunea permite să
restituim limba comună, clar trebuie să ne dăm socoteală despre ceia ce
s'a petrecut Intre epoca de comunitate şi epoca când limbile incep să
fie atestate În fapt - Trebuie să ne ajutam cu perioadele intermediare
de comunitate pe care este posibil, f'ie să le determinăm, fie să le
lt,lt.;,evedem. - Chiar în cele mai bune cazuri, golul Între limba comună
şi limba atesta tă este mare şi interpolaţiunile ce se fac pentru a-l umple
sunt de multe ori inexacte şi arbitrare .
. Unele limbi pot să rămână secole întregi fără să se schimbe, cum
est� limba turcă, care a rămas aceaşi din sec. XII, pe când în limba
latină găsim schimbar-i repezi, incepănd din sec. III până În sec. IX când
l imhila romanice sunt deja formate în trăsăturile Jor esenţiale. Schimbă­
r ile adânci cad au făcut din vechea armeană, limbă armeană modernă,
s'au petrecut Între sec. şi V şi X dup. C., şi de atunci. nu s'a mai produs
l1lCI o schimbar-e. Timpul nu este aşa dar, decât una din condiţiunile
de care c1epmde importanţa schimbărilor.
. Una din principalele fapte, căruia se datoreşte trecerea dela
Indogerrnanism la tipul modern este pierderea accentului de Înălţime
ŞI a cantităţii ritmice. - Tr-a nsforrna.rea lui caballum in fr. cheval sau rom
cal este resultatul ritmului cantitativ şi a vechiului ton care începuse
să dispară încă de timpuriu. - Schimbarea lui caballum in cheval - cal
se vede, . dar pentru ca să rezulte această sch imbare a trebuit o
prepar a ti n nr, şi această pregătire nu se vede, căci perioada de pregătire
a dur-at Înainte de epoca istorică. - Intre epoca ele comunitate şi epoca
atestată de istorie există tansf'ormar i, cari nu se pot reconstitui in
[888]
388
RECENZII
intregime şi în care r ă mane cu atât mai multe lucruri necunoscute cu
cât perioada intermediară este mai lungă şi mai încărcată de inovaţii.
In cap V se tratează dialectele şi ceiace caracterizează un
dialect este diversitatea în unitate şi unitatea în diversitate. - Un dialect
este o reunire de vorbiri diferite, prezentând caractere comune şi mai
asemănătoare între ele decât cu alte limbi. Dialectele nu Imbrătiseazâ
toate vorbirile unei limbi. Astefel dialectul Atic are multe puncte de' ase­
manare cu ionicul, dar nu face parte din acesta şi nici din altul, (54),
Dialectele greceşti provin din faptul că pe teritoriul grecesc s'au
produs diferite feluri de năvăliri; cel mai vechiu val de năvalitori ar
fi după documentele hittite Acheenii, prin sec XIII a. Chr., ale caror urme
se conservă în dialectul arcadian din Pelopones, Pamfilian din sudul
Asiei Mici şi în insula Cipru. - Cam pe la aceiaş dată năvălesc lonie­
nii, ale căror urme se conservă prin Eubea, insule şi ţărmuri de mare ..
In fine Dorienii ocupă localităţi, cari vorbeau alte dialecte elenice şi
şi se aşază în Pelopones, Creta şi sudul Italiei.
Diferenţieri de limbă se găsesc chiar in Indoeuropeana comună
ceia ce a făcut pe Mcillet să vorbească altă dată despre dialecte
indoeuropeene (Paris 1908). Astfel cănd vedem in grec. aha (elelw), lat.
decem, iar in sanscrită daca, arm tasn, slav suio, trebuie să presupunem
că aceste diferenţier i existau chiar în limba comună indoeuropeană.
Astfel putem presupune că exista un grup grec, italo-celtic, german
iar altul indoiranic, armean, slav.- Dar se mai poate face şi o altă
grupare după cum vocale le a şi o se conservă în arrneanâ, greacă
şi italo-celtice, sau se reduc in germanice, balto slavice sau indo-iranico.
In cap. VI tratează despre geografia liugustică, arătând cerce­
tările ce s'au făcut în diferIte ţări şi dând sfaturi pe care de altfel
le-a comunicat şi filologilor- noştri în congresul. din Aprilie.
D-l Meillet arată de ce mare importanţă lingustică sunt studiile de
geografie linguistică, căci pentru prima oară se prezintă date compa­
rabile între ele imedia t şi repartizate pe tot domeniul de studiu.
'Greutatea este mare pentru comparatistul' care lucrează cu limbile
indo europene, căci el se serveşte de date care se întind într'un spaţiu
de mii de ani, cari date abundează în unele momente şi lipsesc cu to­
tul în altele, care există pentru unele regiuni, pe când pentru altele
lipsesc cu totul, aşa că sunt puţine comparaţiuni, care să nu şchioapete
din vreo parte, pe când în geografia luiguislîcă se manevrează cu
limba vie.
In cap. VII D-l Meillet tratează despre limbile amestecate,
substratul şi împrumuturile ce intervin în Ii mba, iar în capitolul ur­
mător despre formulele generale ale schimbarilor. Schimbările Jin­
guistice ating un întreg grup, căci limba nu trăeşte de cât din comu­
nitate, aşa că indivizii nu pot sa modifice limba, inovaţiunile sunt aşa
dar generale sau generalizate, iar societatea reacţionează adesea contra
inovaţiunilor individuale. Lmguiştii cari examinează schimbarile fone­
tice şi fixează reguli de. corespondenţă între limbi au observat că aces­
ste schimhări au loc după nişte tipuri comune. Aşa, de exemplu guturalele
velare se palalilizează înaintea lui y. e, 'i: Astfel le, g = le IC), g = ts
ai (cjl = s,i = s,z; cinere'l1! = ceruire şi carbonem = ch.arbon. Dealtfel
formulele de fonetică generslă evolutivă se aplică numai la momentul
în care are loc fiecare schimbare parţială. Daca somnu [m] a dat
itai. sonno. este din cauză că în momentul când a avut loc asimilia­
a.rea, mn forma un grup de două consoane în care n era sprijinit de
m şi dacă un ţrancez a dat media somme faptul provine de acolo că
m şi n erau strâns unite şi că -n- îşi pierduse independenţa, când s'a
făcut schimbarea. Aşa dar formulele generale de fonetică evolulivă
indică posibilităţi, nu necesităţi. Se poate determina cum o consoană
între două vocale se alterează, dar nu urmează, că se va altera,
[889]
RECENZII
889>
Il
\
I
1
J
'.,
In cursul desvoltării limbilor indogermane, formele nominale tind
să-şi reducă fJexiunea şi afară de vechea indo-iranică nici o limbă
indogermană nu prezintă în complect toate formele declinării, ba chiar
cu timpul declinarea dispare în multe limbi, unde cazul subiect a luat
o importanţă dominantă, din contră flexiunea verbală se conservă
până azi destul de complicată. (93). - Acest fapt s'ar explica prin natura
substantivului (adj.) care indică o noţiune cu caracter permanent(Jucru,.
persoană, calitate) pe când verbul arată un proces, este vorba de o
acţiune sau stare care comportă forme personale, şi nuanţe diverse.
Fie în fonetică, fie în morfologie, formulele generale se explică
prin condiţiuni comune tutulor oamenilor, sau cel puţin unui tip d e
civilizaţiune. - Sunt şi condiţiuni proprii unor anumite grupuri de oa­
meni, la anumite timpuri şi la anumite regiuni, cari contribue la schim­
bări caracteristice. De aceia în toate limbile indo-europeene se observa
inovaţii, cari au transformat limba, intr oducând forme inuzitate, forme
gramaticale noi şi chiar cat.egorii.
Am redat această recensiune mai pe larg, fiindcă la fiecare
pagină întâlneşti principii noi de limbă, care ori complectază pe cele
vechi, ori le revoluţionează. In adevăr linguistica franceză face progrese
mari sub conducerea maestrului Meillet şi dacă până acum Franţa nu
a avut linguişti de seamă, credem că mergând cu asemenea paşi îşi
va câştiga intâetatea şi pe acest teren.
Intr'un aşa de mic tratat. D-I Meillet pune atâtea probleme, sta­
bileşte atâtea principii şi face atătea observaţii juste, cum in puţine
opere s'a văzut, de când pleiada neogramatici1or (Brugman, Delbruck,
Osthoff', Paul şi alţii) au stabilit bazele solide ale cercetărilor linguistice.
De aceia cartea D-lui Meillet trebuie citită cu atentiune de orh
ci ne se ocupă serios cu linguistica limbilor indo-europeene ŞI romanice.
T. Iordănescu
[890]
REVISTE
Din tli] erite colţuri ale ţării au ven it, mai i.ntâilt, cuvinte de laudâ
la adresa Convorbirilor Literare, pentru core, măguliţi, mulţumim bine­
voitorilor.
Dar pe urmă, nu se ştie dece, din senin, a cazut asupra revistei
noastre o onalonşâ de puţin măgulitoare atacuri şi epiteie, pentru care,
de asemeni, multumim răuooitorilor,
Chim' rev'istei "Falanga" (Anul 1 N(). 1) - cea care ameninţă cu
neînduplecatq, ei vrăjmăşie pe toţi scriitorii români cari nu vor fi pe
placul ei - chiar ei îi mulţumim, căci da subsemnatului pr'ilejul să s/,a­
tuiască pe anonimul recenzor care l-a criticat) Să-şi argumenteze criticele
- o Lu ptă leală pe care o primesc cu plăcere - nu j,nsă să sanrţioneze că
din parte-mi este o "neînţelege1'e iruiscuio" fiinclct! mi-au placat unele
vers"ri ale Dl. Herescu, iar dinir'« el-sale o transcerutentă pricepere, fiindca
nu i-au plăcut, Drept argument e, il-sa dă punct e de exclamaiie :
Se alunge! clipele
Iute ca aripele (!)
Cât ai bate ploapele (n
Zile (!) cur!) ca apele (Il
Punctele de exclamaţie 01' fi. avlind [ornu; de ţnunnale (emblema Fa­
langei), dar putere de aroument n'au.
Ce? nu înţelege criticul Falnnqei ce înseamnd nişte clipe, care se
succed repede ca Mtăile aripelor,?
In sfâT.�it .... mulţumesc It-lui critic şi ţiindcă a anut poiiteţa, vorbind
ele mine, să exclame: "O! Sancta! ... " [ără a mai scrie sfârşitul. Si ele
oarece înţeleg « întoarce politeţele, primesc partea ;!ntâi, pe care mi-a
dat-o, şi-i dăruesc pe a doua.
Ramuri. (Drum drept) Iulie-Sept. 1.9:2G.
După patru luni de inactivitate, Ramur-ile reapar cu o deosebita
Ingrijire tcchnică şi cu un interesant cuprins. Cronicile sunt var-ia te
şi de actualitate, criticile judicioase, nuvelele bune. OI. Gib, Mihăescu,
în Squarul, descrie o mică scena ce provincie, care, prin pana lui, ia
proporţii grandioase. De boala neologismelor pare a se fi lecuit 6!. Milia­
eseu, fapt de care nu ne putem in deajuns bucur-a .
. Din mulţimea de versuri, ne-a surprins prima strofă a poeziei
"Scrisoare" a d-uei Zulnia Canta:
Iubite, aş vrea 'o umbra pădurilor sihastre
Să fiu o căpI'ioară şi tu un vănător,
Iar eu, uitând ele vraja 'nălţimilor albastre,
Să-ţi ies in calea puştii şi liniştit să mor.
r
I
tl
I
[891]
REVISTE
891
E oarecare paşoptism În versurile aceste, care în nevroza vre­
milor de azi poate surprinde, da nu displace.
Frumoase sunt versurile D-Iui Ştefan Bălceşti : .Cântec pentru
mănile ei".
Pr-inse fără veste 'n clupsa mânii mele
Mânile ei triste, mici şi cu inele
Tremurau ca două albe rând unele
Prinse şi strivite 'n clupsa mănii mele ...
Doamne! şi ce milă m'a cuprins de ele I
Ţara de jos. Iulie-Septembrie 1926
Ca şi "Ramuri", revista aceasta apare trimestrial. Articolul D-Iui
G. Cardas asupra lui Ion Neculce deşteaptă Interesul, nu atât prm lucru­
riIe noi ce ne spune, căci nu spune niciunul, cât prin gruparea cro­
nologică a evenimentelor mai de seamă din viaţa cronicarului, cari
până acum au fost publicate răzleţe şi necoordonate. Apoi autorul face
comentarii asupra originii legendelor dintr' "o seamă de cuvinte" �i
mai departe arată folosul ce-a adus culegerea lor, ele servind ca izvor
de inspiraţie, atât scriitorilor noştri din epoca renaşterii, cât şi muzicei
popula ,le. Partea a doua din studiul D-Iui Cardaş prezintă mai multă
originalitate şi e regretabil că a fost scindată de către redacţie, care
ne promite doar un "va urma" peste alte trei luni, tocmai în clipa
când, prins de subiect, cititorul ar fi vrut să cunoască sfârşitul.
O informaţie asupra Dicţionarului Limbii Romdne de sub condu­
cerea Dvlui profesor Sex til Puşcariu, ne aminteşte o vagă făgăduială
ce ne făcuse D-I Manoilescu, acum vre-o 15 luni, in "Ţara noastră", cu
privir-e la o Enciclopedie românească. Era vorba de un plan măreţ
pentru înfăptuirea căruia ar fi trebuit apelat la finanţele statului. D-I
Manoilescu e astăzi Sub Secretar de Stat la Ministerul de Finanţe ...
C. Gane.
[892]
FAPTE
Un volum al d-Iui Herescu. - D-I N. 1. Herescu ne roagă Sit
anunţăm, că tipăreşte un volum de versuri: "Cartea cu lumină", Intr'o
ediţie limitată la 300 exemplare, pentru r-ar-ii cititori de poezie şi pentru
bibliofili. Această ediţie va apare la Institutul "Scrisul Românesc" din
Craiova, În condiţii tehnice de lux, şi. va cuprinde: 250 exemplare
broşate, numerotate dela 51-300, a 60 Iei exemplarul. (Volumul se vinde
în cost) şi 50 exemplare, carlonate artistic, numerotate dela 1-50, a
120 lei exemplarul. In comerţ nu se vor pune decât exemplarele ce vor
mai fi disponibile, când volumul va ieşi de sub teasc. Cei care doresc
să-şi rezerve un exemplar, pot să anunţe, trimiţâudu-şi adresa exactă,
pe adresa: N. 1. Herescu, Craiova. (Sunt rugaţi să pună pe plic men-­
ţiunea: Pentru "Cartea cu lumină"). Volumul le va fi expediat Indată la,
apariţie, adică la jumătatea lui Noembrie.
Poşta Redacţiei.
Revistei "Graiul nostru" din Bărlad fi trimetem o salutare fră-­
ţească şi-i facem cunoscut, că nu noi am uitat-o, precum credem
că nici ea nu ne-a uitat, deşi, timp de 6 luni, am primit un singur
număr (Octombrie). Intrucât ştim că se află adeseori şi abonaţi de-ai
noştri in aceaşi categorie, bănuiala trebuie să cadă asupra duşma­
nului comun: Poşta I
D-Iui V. S. A.-Câmpina. - Mult tact in scrisoarea d-tale, dar Înt
versuri abia o făgăduinţă. Să mai aşteptăm.
[893]
CONVORBIRI llTERARE
HEVISTĂ FUNDATĂ DE .JUNIl\1EA" LA 1 MAUTIE 1867
tt;.\.;>
DIRECTOR AL. TZIGAHA-SAMUHCAŞ
lledactor C. GANE
ANUL al 58-lea
Decembrie
9
2
6
BUCUREŞTI
Atelierele grafice SOCEC & Co., S. A.
Depozit General "Cartea Românească" S. A.
77941
[
k�·. __ �� .. =- .........
[894]
[895]
DOMNIA REGELUI CAROL
de :J. }'efrovici
V remea cerne uitarea şi lămureşte slava.
Bătrănul Rege odihneşte sub piatra sfântă în preajma
voevodului ctitor în curtea tihnită a Argeşului, altarul a min­
tirilor mari şi al nădejdilor vii.
Amintiri scumpe şi nădejdi dărze, iată lecţia Catedralei
aurite. E glasul mormintelor.
D-nul 1. Petrovici, în volumul" Raite prin ţară" 1) în care
se împletesc asemenea unui arabesc estetica peisagiilor şi evo­
carea caldă a trecutului, scrie câteva pagini dense, cum puţine
sunt, asupra domniei şi operelor lui Vodă Carol, domnie şi
opere de o măreţie ce sporeşte necontenit în perspectiva
depărtării.
Nu e miraj istoric, ci realitate vie, pe care cei de azi o
înţeleg şi o simt, nostalgic.
Sunt vrednice a fi reproduse, azi, când actualitatea lor
le dă un deosebit interes.
M. f.
In zilele noastre om asistat la în{ăptuiri naţionale
care au depăşit cele mai curaaioase speranţe şi oare
aruncă în penumbră vremurile României mici.
Şi totuşi a fost mare, o eră binecuoântatâ, domnia lui
Carol 1. '
Ne rămăsese, ce e dreptul, o frumoasă moştenire
dela vrednicul între vrednici, domnitorul Alexandru
Cuza. O moştenire frumoasa, însă nu consolidată. Ea se
clătina în mâinile noastre. In primul rând apăsa asupra
1) Biblioteca Universală, cd. Ancora. 1916
[896]
986
1. PETROVICI
. ei ipoieca turcească. Pe urmă oeleitâţile cotropitoare ale
vecinilor noştri rui erau încă adormite şi în calculul. rece
al diplomaţilor, ţara noastră era încă socotită un obiect
de compeneaţiuni.
Armată naţională aproape nti era şi nici n'aoeam
voe să ţinem peste o anume limită. In faţa primejdiilor
de tot felul, noi nu aveam să ne ocrotească decât din ce
în ce mai decâ.zuia armată otomană, care şi aceia ar fi
mers împotriva noastră, dacă n'am fi vrut să recunoaştem
deslueii - în dispreţul tuturor iractaielor -- că suntem o
parte int eqrantă a imperiului turcesc.
In interiorul ţârii, mişcări separatiste Încă mai erau.
Se găsean oameni care, nepuiând juca un. rol prea mare
într'o ţară întreagă, sperau să joace unul într'o ţară tnju­
mătăţUă. Şi mai presus de toate acestea, mai era inert.
o calamitate, o oeche râmâşiţâ a trecutului tnilepărtat:
schimbarea domnilor nu era numai bucuria nebunilor ..
ci aproape îndeletnicirea tuturor.
Stabilitate internă nu era; siguranţă externă IW era;
ordine rui era; apărare naţională nu era. România rămasă
del a Cuea era numai o schiţă. Era ca şi făptura de
lut cii formă omenească, care se zice că a fost la început
omul, mai înainte de-a primi suflare din suflarea lui
Dumnezeu.
Mai era până să ajungem la o ţară închegată, care
să se scoale din genunchi, care să poată sta drept
în picioare faţă de oricine, în stare să treacă Dunărea
ca să pedepsească, şi Carpaţii ca să răzbune.
Această Românie a fost moştenirea glorioasă a
domniei lui. Carol I, - şi când ne uitam pe hartă, cău­
tând să vedem care au fost cuceririle teritoriale din tim­
pul acestui domnitor, am greşi dacă ne-am mărgini privi­
rea la Dobrogea şi la Cadrilater; căci dacă e adevărat că o
stăpânire rui este propriu vorbind o stăpânire decât aiunc i
când e sigură şi neconirooersatâ, şi dacă ne amintim că
inninie vreme .pe hărţile Europei, ţara noastră avea
coloarea imperiului turcesc, atunci nti numai Dobrogea, Ci
toată România mică a fost într'un fel cucerită sub Carol 1.
[897]
DOMNIA REGELUI CAROL
987
Pentru aşa fapta trebuia un om excepţional. Pe
acesta, bârbaţii; noştri politici a u avut norocul sâ-l gă­
sească. desluşind aceia ce povesteau valurile Dunării
despre ceiace este la isvoarele ei.
Dupa o alta încercare nereuşită bărbaţii noştri au
oferit scaunul ţării, principelui Carol de Hohenzollern,
cel de al doilea fiu al distinsului principe Anton. Toti ai
săi, cu exceptia lui Bismark, l'au sfătuit să nii primească.
Erau prea multe preutâţ; de învins - nesiguranta internă
şi externă a ţării - şi mai era ş'o umilinţa de suportat,­
juaul. sueeranitâţii turceşti. Deconsiliat de a săi, ame­
nintat de unele puteri - una voia sa-i taie drumul, alta
se pregătea să-l' izgonească, - reţinut puternic de far­
mecul locurilor pe care îşi trecuse copilăria şi adolescenta,
Principele Carol s'a smuls iotu ş din patria sa de origină
şi din sânui unei familii de o superioara armonie, - şi
trecând peste obstacole foarte serioase a venit aci, în tara
noastră, unde mai înainte de-a se instala pe tron, trebuia
sa instaleze tronul tnsaş.
Odată ajuns - după peripeţii care ali dat acestei so­
siri::;nn caracter de dibace expeditie - principele Carol, a
pus în câteva zile ţara în stare de apărare, a căutat s'o
cunoască în toate unqherile ei şi s'a făcut sciaoul unei
misiuni care ar fi fost compromisă fără o rară abilitate,
o adâncă conştiinţă şi fără o muncă de uriaş.
Pentru a putea servi această misiune, el şi-a dat
seama că trebue să deoie mai întâi de toate român şi
şi-a dat toate silinţele să devină. Mai întâi a căutat să
inoeţe bine limba românească şi nu era mulţumit OLL
limba încărcată de neologisme pe care i-o preda profe­
sorul August Treboniu- Laurian .. El şi-a dat seama că
numai cunoscând limba neaoşe fi poporului şi cea arhai­
că a trecutului, va putea pătrunde în tainele sufletului
românesc.
Paralel cu aceasta şi în aceiaşscop, Principele Ca­
rol cercetează cu deamănuntul toate monumentele istorice,
vechile biserici şi mâruistiri, pentrucă iarăşi îşi dâdeâ
seama ca nicăeri mai bine ca în preajma acestor lăca-
[898]
1 l"�'fROVICI .
ştiri ale credinţei străbune, nu va putea să înţeleagă gân­
dul strămoşilor şi să priceapă ruizuinţele Ior. A înţeles
aşa de bine valoarea educaiioâ a acestor monumente is­
torice, încât cu o rara solicitudine şi dând bani din ca­
seta lui particularii; a dispus restaurarea acelora pe care
vremea le adusese la ruina. Această restaurare se da­
toreşte . în bună parte stâruinţei sale, după cum şi restau­
rarea vechii limbi adevărate, nici asta n'a fost sireinâ
de silinţele lui.'Săvârşind această operă, el nu numai a
arătat c'a devenit român, dar a făcut şi pe ceilalţi să de­
vie mai români decât erau.
După câţiva ani faţa ţării se schimbase: bogăţia cre­
ştea, cultura se lăţea, oraşele se infrumuseţau. Se putea
merge acum pe sosele, nu ca mai înainte pe poteci, iar
apele se treceau peste poduri, nu prin vaduri ca odinioară.
In acelaş timp aveam o armată mică, dar solid în­
jghebată, armată care în curând era sortită să scrie în
istorie vorba Pleona, alături de Rahova şi Cdluqâreni.
Cu toate aceste progrese realizate, în inima Prin­
cipelui Carol dainuia o durere: jugul sueerantaţii turceşti.
Peste umilinţa ca un. principe de sânge să fie vasal
Sultanului - pe care a exploatat-o la început familia
principelui- peste aceasta trecuse. Dar chestia se schim­
base când zi de zi principele de sânqe dobândea con.ştin­
ta că a decenii conducătorul unei ţâri de mari destine şi
mare viitor. Gândul dezrobirii s'a aprins tot mai viu în
spiritul marelui principe şi n'a socotit nici un moment
c' ar fi o piedică la aceasta, faptul că la început trebuise
sa iscăleascd o convenţie cu Turcia, în care spunea ca va
respecta cu lealitate raporturile seculare cu imperiul su-
veran. �
În:vederea ; acestei dezrobiri Principele Carol încear­
că, după:cum o spune în Memoriile sale, înjghebarea unei
confederaţie a statelor balcanice creştine.
Intre acestea isbucneşte războiul ruse-turc. Armata
ruseasca trece.Dunărea; reţ'ueând la început cooperarea
oştilor noastre=Dar alături de inprejurarea favorabila a
râeboiului, ain avut şi norocul justiţiei imanente care pe-
[899]
DOMNIA REGELUI CAROL
899
de pseşte şi răzbuna. Armata ţarului a ţos! bătută şi o­
dată cu asta a mai fost tnfrâniâ şi trufia rusească. A­
tunci soseşte faimoasa telegramă a Marelui Duce Nico­
lae către Principele Carol prin care îi cere ajutor.
In faţa noastră se deschidea o frumoasă perspectivă'
Pe lângă câştigarea independenţei nud era şi rara onoare
de a salva de dezastru - cu forţele noastre despre care
nu se ştia de mult nimica - armatele glorioase ale unei
mari împărăţii. Principele Carol trece Dunărea în [run­
lea reqimenielor sale, ia comanda oştirilor aliate şi pu­
nând în serviciul creştinătăţii iscusinţa sa şi comoara
de vitejie, de mult nefolositâ, a soldaţilor noştri, a schim­
bat soarta războiului, a sculat România din genunchi,
sculând odată cu asta şi Bulgaria din mormânt.
Ca rezultat al acestei campanii fericite, România
a câştigat pe lângă independenta politica şi mai multii
independentă economică, devenind o ţară maritimă, iar
tunurile turceşti care soârliserâ zadarnice obuze împo­
triva noastră, au, servit ca material pentru. Coroana
reaalâ de ofel.
De atunci, ani întregi, ţara n'a lăcut decât să
proqreseee. Teritoriul care până mai eri fusese co parte
inteţiraniâ a imperiului otoman", a devenit în scurtă vre­
me o ţară respectată, şi poate cea mai însemnată dintre
puterile mai miri. La aceasta a contribuit, nu cu puţin,
faptul că Suveranul nostru îşi câştiqase reputatia de-a fi
cel mai înţelept monarh din Europa şi cel mai iscusit
om politic al oremii lui. Din toate părţile alergau soli
la curtea noastră, pentru a ne câştiga amiciţia şi pentru
a se întoarce cu sfaturi dela luminatui nostru Suoeran-
In sfârşit, la 1,913, ţara noastră a prezidat noua
rânduialâ a statelor din Balcani, punând capăt unui
război început fără noi şi'n dauna noastră, dar care n'a
putut să se termine, fără ca glasul României să fie ascultat.
Toate aceste lucruri, în ritm energic şi viu, mi-au
fost reimprospdtaie de mormâniul care, în clipele acelea,
parcă îşi dăduse şi florile şi lespedea la o parte ...
[900]
RABINDRANATH TAGORE·
LA BUCUREŞTII)
Sol al civilizaţiei milenare a Indiei, Rabindranath Tagor e
a trecut şi prin ţara noastră, pentru a ne aduce cuvântul etern
al poeziei.
In conferinţa ce a ţinut-o la Teatrul Naţional, ne-a spus
că nu a venit ca filozof sau ca profet, ci ca un poet ce-şi
închină prinosul de dragoste şi deaceea nu ne-a vorbit decât de
tinereţea lui şi de împrejurările, în care şi-a descoperit şi
desăvârşit geniul poetic.
Urmaş al unei ilustre familii de brahmani, el e fiul unui
reformator religios care era în capul sectei monoteiste din
India şi în casa căruia domnea o atmosferă spirituală, care a
fost prielnică desvoltărei personalitătei marelui poet.
1) Portretul poetului este reprodus după ultima lui fotografie,
scoasă în sala banchetului de la "Athene Palace' elin Bucureşti, (Ate­
lierele julietta).
[901]
RABI:-JORANATH TAGORE
901
Din minunata conferinţă, care are forma şi stilul unui
poem, spicuim câteva adevăruri capitale despre poezie.
Tagore ne afirmă, că in tinereţe, recita versuri sanscrite:
"F<'Iră a le căuta înţelesul, le-am învăţat de-a rostul, captivat
de ritm, sorbind din adâncul muzicei senzaţia de eliberare a
cugetului pe care mi-o dădea şopăitul palmierilor clătinaţi de
� vânt, care îmi vorbeau de codrul îndepărtat, de vuetul mărei."
Iată deci că melodia sunetelor şi ritmul silabelor sunt
un izvor de inspiraţie poetică, independent de sensul cuvin­
telor. Emotiunea specială produsă de muzica poeziei se
transformă în sentimente, ce se ridică Ia înălţimi spirituale
nebănuite.
În aceiaş frază găsim şi mărturisirea puternicului
lirism de care e însufleţit poetul: penetratiunea sentimentala
a naturei cu elanul său, care crează realitatea, după aspiraţiile
sale lăuntrice. Dela finit la infinit, dela multiplu la unitate, dela
suferinţă la bucurie prin iubire, aceasta este ţelul spre care
tinde indianul. CreaţiuniJe poetului exprimă un ideal de uni­
tate în manifestările sale infinit de variate.i iar în ele găseşte
bucurie, pentrucă îi revelează formule perfecte ale unei unităţi,
care îi e inerentă.
Idea capitală a conferinţei e tocmai rolul bucuriei şi
iubirei în fenomenul poetic. 'lPoema este expresia eternei
Dragoste ce leagă individul cu superiorul divin" ne-a spus el.
Iar în "Religiunea :poetului'" a scris: "In dragoste găsim o
bucurie supremă, pentrucă e adevărul suprem.
Dece? Pentrucă iubirea îşi are cauza În sine şi trăeşte
prin sine, ca o flacără irnaterială. In "Sadhana" poetul ne
spune: După ce am cunoscut că la "nirvana" predicată de
Buddha, ajungem prin iubire, suntem siguri că "nirvana" e
piscul cel mai înalt al iubirei.
Căci iubirea îşi are scopul în sine."
Creaţia artistică îşi are isvorul în iubire prin bucurie.
"E bucuria care despică o parte din noi înşine şi îi dă formă
în creaţia iubirii, ca să ne regasim întregi în ea. Deaceea
această despica re (esteriorizarea unei idei artistice depline,
dăndu-i o formă) nu-şi are pricina în lepădare, ci în iubire"
scrie poetul mai departe.
[902]
002
SANDU TZIGARA SAMURCAŞ
Ce fel de iubire însă? Ne-a spus-o dansul în conferinţa
sa: Nu o dragoste abstractă, ci o dragoste concretizată.
Şi aci e cheia farmecului lirismului lui Tagore, care dela
concret şi sensibil, suggerează şi evoacă cele mai înalte şi
spiritualizate sentimente. Chiar el ne afirmă acest mare adevăr,
pe care noi europenii civilizaţi îl cam nesocotim : "Minunata
creaţie poetică şi mistică este izvorătă din inspiraţia spontană
a unor suflete primitive". Iar aci sensul cuvăntului din urmă
trebue tălmăcit la lumina cugetării lui Tagore, adică lipsit
de orice material deductiv, ţâşnit din intuiţie pură şi vie. Reve­
laţia poetică este deci o experienţă mistică de aceeaş natură
cu cea religioasă, după cum spunea şi Henri Bremond când
compară poezia cu rugăciunea.
Dar iată că poetul ajunge prin iubire la bucurie, pe
care o găseşte pretutindeni:
"Bucuria infinită se descopere in forme variate, luând
asupra-şi jugul legei şi noi ne îndeplinim destinul când în for­
me recunoaştem bucuria şi în lege iubirea, când ne desfacem
de legăturile finitului şi, tindem înapoi spre căminul nostru din
infinit". Jar tot "Sadhana" zice: "In bucurie ajunge unitatea
la realizarea ei: unitatea sufletului nostru cu lumea şi unitatea
Jumei cu iubirea veşnică".
Prin minunea. fenomenului poetic Tagore a priceput inte­
lesul vorbelor strămoşeşti: "Viaţa se revelează în forma fără de
moarte a bucuriei", .
Poetul a încheiat conferinţa recitănd două poeme în
bengali, in care am regasit geniul său liric, care concretizează
cele mai spirituale aspiratiuni omeneşti în formele vii şi
mistice ale poeziei.
Cu aureola de înălţare sufletească şi nespusă seninătate.
care se desprinde în jurul figurei sale de profet, cu privirea
ce pare a fi contemplat Dumnezeirea, Rabindranath Tagore
a trecut prin mijlocul nostru ca un crainic venit din ţărmuri
de dincolo de realitate, aducăndu-ne vestea cea bună din
lumea clădită de visurile noastre.
Sandu Tzigara Samurcaş.
Î
r
I
?
[903]
IMNELE RIG-VEDEI
LĂMURIRI ÎNTRODUCĂTOARE
Pe marea întindere de pământ, de formă triunghiul ară
şi de aproape cinci milioane de kilometri patrati suprafaţă,
cuprinsă între munţii Himalaia � spre nord, marea de Ornan
spre apus şi golful de Bengal, spre răsărit, sălăşlueşte din
. vremuri preistorice poporul indian. Despărţiţi de marea tulpină
a popoarelor arice sau ind o-europene, în vremuri care nu se
pot preciza şi în inprejurări despre care nu ştim nimic exact,
Indienii au pătruns in pămăntul pe care-I locuesc astăzi din­
spre apus şi au ocupat mai întâi PangiabuI, de unde s'au
întins treptat spre răsărit şi miazăzi, până la hotarele Birmaniei
şi la capul Comorin. Aci au dat peste o populaţie indigenă pe
care o alungată, o nimiciră sau şi-o supuseră, populatiune ale
carei resturi ni le reprezintă azi Dravidienii, Gonzii, Telti"gu ş.a.
Superiori popoarelor cu care veniră in atingere, prin în­
suşirile sufleteşti comune întregei familie etnice a arilor, îndeo­
sebi prin limba lor mlădioasă, sonoră şi bogată în cuvinte, prin
fantazia lor vie şi disciplinată şi prin mintea lor ageră,
dar locuind într' o ţară plină de contraste: ici foarte fertilă
dincolo constând numai din stepe, ici cu climă temperată,
dincolo arzătoare, bogată în animale domestice, dar şi în cele
mai cumplite fiare sălbatice, etc. Indienii se desvoltară de
timpuriu, mai ales în privinţa religioasă, dar merseră pe căi
în mare parte nebătătorite de nici un alt popor. Intreaga lor via­
ţă etnică este străbătută dela un capăt la celălalt, din vremurile
străvechi şi până astăzi, ca de un fir roşu, de cugetarea
religioasă. Nici un alt neam de oameni din câte cunoaşte istoria,
n'a trecut prin atătea forme diferite de religiune, n'a avut o
[904]
literatură cu colorit religios mai bogată şi mai pretioasa ca
indienii. Vedele, Brahrnanele, U panişadele, ca şi Puranele şi
Mahabharata şi Ramayana, cu greu îşi găsesc rivale în întreaga
literatură mondială şi le întrec pe cele mai multe şi prin vechi­
mea lor milenară.
In fruntea exuberantei stau, din orice punct de vedere
am voi să le privim, Vedele, cărţile sfinte ale vechilor indieni
şi ale hinduiştilor de azi. Ceeace sunt Evangheliile pentru no,
creştinii, au fost şi sunt Vedele pentru marea majoritate a
Indienilor. Ca şi Evangheliile, ele sunt în fond una, şi numai
ca formă sunt împărţite în patru.
Cuvântul Ve da însemnează ştiinţă sau cunoştinţă de tot
felul. Şi într'adevăr Vedele cuprind, ca toate Cărţile sfinte ale
celor vechi, tot felul de cunoştinţe. Din ele se scot cele mai
de seamă şi mai de preţ date cu privire la viaţa religioasă
şi socială, publică şi privată, politică şi culturală a vechilor
ari şi a indienilor din vremurile imediat următoare invaziunii
lor în India. Ele oglindesc în chip fidel viaţa acestui talentat
popor, timp de cel puţin un mileniu, din faza cea dintăi a
desvoltărei sale, şi ne dau o icoană plină de farmec a credinţei
şi cugetărei lor prin excelenţă poetice.
Cele patru părţi ale Vedei, sau cele patru Vede, sunt:
Rig- Veda = Veda imnelor, o colectie de cele mai vechi
imne religioase ale Indiei;
Sama- Ve da = Veda căntecelor, o colecţie de cantece care
se întonau de preoţi la aducerea sacrificiilor. Are la bază imne
din Rig- Veda;
Iaqiur- Veda= V eda rugăciunile şi a ritual ului sacrificiilor.
Athartia- Veda sau Brahma- Ve da, o colecţie mai nouă
de rugăciuni şi formule magice.
Cea mai veche şi mai importantă din cele patru Vede
este Rig- Veda.
Despre un anume timp în care ea a fost compusă nu
poate fi vorba, pentru că imnele ce cuprinde sunt de vechimi
diferite, cum o dovedeşte mai presus de toate limba diferită
in care sunt scrise, cum şi concepţiunea despre zei şi lume.
In tot cazul, vechimea ei s'ar ridica, după părerea sanscritolo­
gului german Oldenberg, la cel puţin 2600 de ani înainte de era
004
Pr. 1. MIHALCESCU
[905]
IMNELE RIG·VEDEI
805
creştină, pe când alţii ti dau o vechime cu 2000-3000 de ani
mai mare decât aceasta.
Autorii imnelor vedice sunt preoţii de demult, cari nu
erau altii decât căpeteniile sau şefii familiilor. La aducerea
sacrificiilor aceştia pronunţau cuvinte sacramentale şi rugă­
ciuni, care deveneau ritme şi imne în gura celor cu dar po­
etic şi se transmiteau pe cale orală din tată în fiu, păstrăndu -se
cu cea mai mare sfintenie. Numărul lor se sporea de urmaşi
şi astfel fiecare familie îşi avea ciclul ei de rugăciuni şi
imne sfinte.
Rig-Veda constă, in forma în care o avem azi, din 1028
de irnne, închinate diferitelor divinităţi, şi împărţite în 10 căni.
Această împărţire şi dispoziţiune este atribuită de traditiune
legendarului poet Vyasa, prezumtivul autor al celebrei poeme
epice Mahabharata şi al Vedantei şi Puranelor. Ea s'a făcut
însă, desigur, numai după ce imnele au inceput să fie scrise
şi cum Indienii cunosc meşteşugul scrisului, pe care l-au în­
văţat dela serniti, abea de prin veacul IVa. Chr. înfăţişarea
actuală a Rig- Vedei este de dată relativ recentă.
Vedele în genera], ca şi întreaga literatură indiană
sunt cunoscute Europenilor numai deja începutul veacului
XIX, după ce s'a întărit şi stabilit stăpânirea Englezilor asu­
pra Indiei. Până atunci existau numai câteva traduceri arabe
şi persane, care nu cuprindeau decât fragmente şi nu inspi­
rau nici o incredere. Englejii se puseră să studieze serios
limba sanscrită, limba sfântă şi literară a IndieniIor, compuseră
dicţionare, îşi procurară manuscrise şi lntemeiară societatea
asiatică, din Calcuta, în care atraseră şi mulţi brahmani în­
văţaţi. Meritul acestui solid început este al lui Sir Wiliam
jonea-Colebrooke, ajutat de prietenul său indian Rama Mohana
Roy, dete în englezeşte cea dintăi lucrare ştiinţifică asupra
filosofiei religioase a Indiei, iar Wilson, Max Miiler, Langlois,
Burnouf, Henri, Regnaud, Senart, Lassen, Oldenberg, Garbe,
von Schroder, Winternitz ş. a. au continuat lucrarea începută
şi au des văl uit apusului european vaste şi nestimate comori
sufleteşti. Imnele ce urmează sunt redate după traducerea
franceză a lui Langlois şi germană a lui Grassrnann. Pentru
a putea înţelege mai uşor cuprinsul imnelor vedice şi ale
aprecia voloarea lor poetică, este de absolută trebuinţă să
[906]
i>r. 1. MlHĂLCESCU
aruncăm mai iatăi o scurtă privire asupra reîigiunii vediee
spre a face cunoştinţă cu cele mai însemnate din numeroasele
divinităţi, în a căror cinste au fost alcătuite.
Religiunea vedică este o religiune naturalistă, adică di­
vinitaţile adorate de adepţii ei erau personificăti ale puterilor
şi fenomenelor naturii.
După regiunea în care se credea că locuesc şi-şi exer­
cită acţiunea, divinităţile vedice se împart în trei mari categorii:
ale cerului, ale văzduhului şi ale pământului.
1. Dioiniiâţile cerului se numeau în timpul antevedic, cu
un singur cuvânt deuas-zei, din radicalul diu-a lumina, a
străluci. In fruntea acestor zei sta Diaus-cerul, care, dimpre­
ună Cu Prithioi, zeiţa pământului erau priviţi ca părinţi ai
zeilor şi ai oamenilor şi Diaus era invocat ca Diaus pitar,
tatăl Diaus, din care Grecii au făcut Z80C; '1trl.t�P, iar Romanii
Jupiter. Lui i se dă în special predicatul de assura-dumne­
zeescul Domn, nume care s'a dat mai târziu în India divinită­
ţilor rele în genere, pe când la Irani s'a păstrăt ca titulatură
a zeului suprem (ah ura).
In Vede, Diaus nu mai e invocat decât foarte rar şi
locul său e luat de Varuna = OUPrl.VOC;, care este de aci înainte
zeul suprem, al cărui cult întrece în spirtualitate şi moralitate
pe al tuturor celorlalţi zei. Imnele dedicate lui sunt pline de
o adâncă religiositate, de cel mai înalt avânt poetic şi de o
curăţenie de găndiri şi simţiri, care-i apropie de psalmii bibliei.
Varuna este căutat în ele ca atotştiitoruI, ca cel care cunoaşte
drumul stelelor, al norilor şi al vântului, ca providenţiatorul
lumii, care, în negrăita sa înţelepciune, a rânduit totul şi pri­
veghează asupra bunului mers, ca .păstorul asupra oilor. El
răsplăteşte binele şi pedepseşte răul cu asprime. Totuş inima
lui cunoaşte şi mila faţă de cei ce imploră harul său. Varuna
este zeul suprem, dar nu unic, căci împreună cu elsunt ado­
raţi alţi şase Adiiia, nume care însemnează fii Aditii, care la
rândul ei însemnează, după unii, aurora dimineţii, infinitul,
vesnicia, iar după alţii, este o veche zeiţă a pământului. Cel
mai însemnat Aditia - după Varuna, bine înţeles - este Mitra,
prietenul nedespărtit al lui Varuna, cu care este foarte ade­
sea invocat Împreună şi câteodată chiar identificat. Mitra
reprezintă, probabil, lumina ce vine din înaltu cerului şi ca
ţ
I
r
I
I
[907]
IMNELE RIG·VEDEI
907
atare a fost cu dreptate pus în legătură atât de intimă cu
Varuna, divinitatea cerului. Oldenberg susţine că la origină,
Varuna ar fi fost zeul lunei, iar Mitra al soarelui. Ori cum
ar sta lucrul cu privire la origina acestor doi zei, cu vremea
rolurile lor se schimbă: Mitra e adorat ca zeu al cerului Iu,
minos, iar Varuna mai întâi ca zeu al cerului întunecos sau
de noapte şi după aceea al adăncului, al apei. Dintre ceilalţi
Aditia, se întâlnesc mai des: Ariaman, Bhaga, Dakşa, şi Ansa.
Celelalte divinităţi cereşti sunt personificaţiuni ale soare­
lui şi aurorii.
Soarele era privit ca ochiul lui Mitra = Varuna, dar era
divinizat şi aparte şi purta diferite numiri, ca de pildă: Suria
(discul soarelui), Saoitar (stimulentul), Puşan (hrănitorul),
Vişnu (înfăptuitorul), etc.
Ca" Suria şi Savitar el este Iogodnicul aurorei, se poartă
pe un car tras de şapte epe şi aruncă dela sine întunerecul
ca o mantie. E înfăţişat şi ca taur, armăsar sau pasăre. El
cheamă totul la viaţă pe pământ, îndeamnă la lucru, imparte
sănătate, veselie, curăţenie sufletească, spor la lucru, bunăstare,
aduce liniştea nopţii şi conduce pe morţi în Împărăţia luminii
cu un cuvânt, el este împărţitorul bunurilor materiale.
Sub numele de Puşan, este adorat de asemeni ca împăr­
ţitor de bunuri materiale, căci el dă hrana tutur or-vietuitoa­
relor, arată drumul celor rătăciţi, apără de fiare şi de tălhari
şi conduce sufletele celor răposaţi în cămpiile Ier iciţilor,
Sub numele de Vişnu, se întâlneşte mai rar în Vede şj
e zeul spaţiului îndepărtat şi al celei mai mari înălţimi. In trei
paşi, el a străbătut întreg spaţiul, de pe pământ până Ia cea
mai mare înălţime, lăsând în urma sa miros parfumat. EI a
aşezat soarele în înaltul cerului, unde merg şi sălăşluesc su-
fletele celor fericiţi. .
Alte două 'zeităţi, care stau în legătură cu soarele, sunt ge­
menii Aşoin, conducătorii carului lui Suria sau al sorei sale Su­
ria, a cărei mână o doresc amăndoi. Ce fenomen ceresc reprezintă
Aşvinii e greu de spus. Unii au susţinut, că ar fi luceafărul
de dimineaţă şi de seară, care, pentru spectatorul neiniţiat în
astronomie, par a fi două astre diferite. Mai probabil e, că
sunt cele dintăi raze ale soarelui de dimineaţă sau crepus-
[908]
5i. __ =._.
903
Pr. 1. MII-LALCESCU
culul de dimineaţă şi de seară. Ei sunt consideraţi ca ajutător i
ai celor din nevoi şi bolnavi, şi protectori ai marinarilor.
2. Zeii văzduhului se deosebesc de ai cerului prin aceea
că au fire răsboinică, Ei trebue să lupte necontenit cu duhurile
rele ale rakşaşilor şi assurilor, duşmanii lor şi ai oamenilor,
pe cari-i biruesc întotdeauna. Cel mai însemnat zeu din această
regiune este Indra, zeul furtunii, care înarmat cu teribilul
său ciocan, fulgerul, loveşte fără cruţare pe demonii care
caută să răpească vaca ce dă ploaia (norii) şi şi să întunece
lumina. Cel mai de temut demon, învins de Indra în lupte!
eroică, este Vriii. nume ce însemnează vrăjmaş, potrivnic
şi era înfăţişat ca un mare şarpe, din care cauză i se zicea
şi Ahi-şarpe. Invingăndu-l, Indra a dat drum liber celor şapte
tăuri care udă pămăntul (India) şi care sunt numai un simbol
al apelor cereşti sau ale ploilor. Alţi demoni învinşi de Indra
sunt Panii (sgarcitii), cari răpiseră mai multe cirezi de vaci
(norii) şi le tineau închise într'o peşteră bine întărită. In această
luptă, Indra a fost ajutat de Anqhiras, fiinţe intermediare
între zei şi oameni, căror le corespund, probabil, 2f.j"{EAOt. Cu
timpul, Indra ajunse cel mai însemnat zeu şi luă locul lui Varuna
şi a lui Mitra. Fantezia Indianului şi l-a reprezentat ca un
bărbat voinic, înarmat cu fulgerul, cu 'lance, arc şi şi să­
geată şi purtat pe un car tras de doi cai roibi, cari au, în
loc de păr, pene de păun (aluziune la nori). Ca zeu care dă
ploaia, el este tot odată şi cel ce împarte bogăţiile, iar ca
zeu care se luptă cu demonii, este în acelaş timp şi zeu al
războiului şi al alergarilor de întrecere cu carele. Vitejia şi
dărnicia sa se stimulează în chip special prin băutura sfântă
Soma. Atăt de doritor de această băutură îşi infăţisau Indieni
pe Indra, că nu se dau la o parte de a vorbi de beţia lui şi
de faptele vitejeşti săvărşite de el in stare de ameţeală.
Alături de Indra sunt şi alţi zei ai vântului şi ai furtunii.
Cel mai însemnat dintre ei este Rudra; zeu îngrozitor, ale
cărui Săgeţi (fulgerul) lovesc fără cruţare pe duşmani şi omoară
vacile. El trimete oamenilor boalele, dar tot el le şi vindecă
de oarece cunoaşte o mie de leacuri şi dă viaţa lungă, curăţind
aerul. Locuinţa sa este în păduri, munţi şi locuri pusti.
Rudra este tatăl Maruţilor, însoţitorii lui Indra şi cel
mai tare dintre ei. Ceate i lor se arată pe cer împodobită cu
[909]
!�INELE RIC-Va:DI!:I
909
aur şi cu arme strălucitoare. Carul lor de loc este tras de
vaci tărcate, de cerbi sau de gazele şi mersul lor produce
bubuitul tunetului. Mulgănd pe mama lor Prisni, vaca tărcată
ei dau naştere ploii, care udă pămantul.
Tot de regiunea văzduhului ţin şi Vaiu sau Vaiu; văntul
care trezeşte dimineaţa probabil briza de zi, Pragiania, zeul
propriu zis al ploii şi cei trei Ribhu, genii anotimpurilor, cari
au căştigat nemurirea, pentrucă au făcut Cll multă artă carul
Aşvinilor, In meşteşugul lor, ei se întrec cu Tvaştar, cerescu
făurar, care a lucrat ciocanul lui Indra.
3. Intre zeităţile pământeşti ocupă locul de frunte
Agni = Ignis, Dimpreună cu Indra, el este zeul cel mai adorat.
Agni este şi în soare şi în atmosferă (în fulger) şi pe pământ,
ba chiar şi în apă, adică în nori, aşa că el uneşte cele trei
regiuni ale lumii şi pe zei cu oamenii, căci el duce rugăciunile
şi sacrificiile oamenilor la zei şi coboară pe zei, în car de
foc, ca să ia parte la ospeţele ce însoţeau sacrificiile şi la
libaţiunile de Soma. Alte dăţi se zice, că prin limba lui gustă
zeii sacrificiile. Ca zeu al focului sacrificiului, care se aprindea
în fiecare dimineaţă prin fiecare a două lemne, el se naşte
în fiecare zi şi este cel mai tânăr dintre zei, dar tot odată
şi cel mai vechiu, tatăl zeilor şi al totului. Ca zeu al focului
din vatra fiecărei case, în fine Agni este şi zeu familiar, cel
care imparte bunătăţile casnice. Cultului lui se da cea mai
mare atenţiune, căci el fiind preotul zeilor, cunoaşte fără greş
întreg ritualul săvărşit de preoţi şi nu trece cu vederea nici
o întindere sau scăpare din vedere.
. Un alt zeu părnăntesc este Soma. Precum Agni este lndurn­
nezeirea focului de sacrificiu, tot astel Soma este îndumnezeirea
băuturii sfinte Soma. Acesta se.pregătea din planta care se
numeşte sacrostemma acidum sau asclepias acida, care se
lasă să se macereze in apă, după care se pisa, se strecura şi
se amesteca cu boabe de orz şi cu lapte şi se lasă să se
fermenteze puţin. In Iran soma se bea. în vremurile vechi,
ca băutură obicinuită, în India însă, planta din care se pre­
gătea fiind rară, ea se socoti ca băutură sfântă, care- se bea
numai când se aduce sacrificiu. Ca soma fu îndumnezeită
apoi şi lingura cu care se făcea Iibaţiuni de sornă şi în cele
din urmă rugăciunea sau pietatea ori meditaţiunea religioasă.
67941.-Convorbiri Literare
2
[910]
alO
Pr. 1. MIHALCESCU
căreia i se dete numele de Brahma. Ca zeu, Brahma ab­
soarbe în sine pe toţi ceilalţi zei, care apar după aceia nu­
mai ca funcţiuni ale sale.
Cu aceasta ne aflăm la începutul unei noui fraze a re­
ligiunei Indienilor, a cărei cunoaştere nu mai este de absolută
nevoie pentru înţelegerea imnelor vedici, singurul punct de
vedere din care am avut de privit această religiune.
Afară de zei număraţi până aci, au mai fost în regiunea
vedică şi alţi zei, căci numărul Jor total era de 33, câte 11
de fiecare regiune a lumii. Cei neamintiti sunt însă de mai
mică importanţă, iar, unii din ei sunt greu de definit pen­
trucă n'au o fiinţă statornică, ci înfăţişaţi când ca o divinitate
când ca alta. Un panteon sigur şi bine hotărnicit nu există
în India, cel puţin n'a existat în timpul compunerii imnelor
vedice. Cu tot acest bogat politism, aflăm însă două trăsături
caracteristice, care dau religiuni vedice înfăţişare monoteistă.
Cea dintăi trăsătură este aceasta: O singură divinitate,
deşi nu întotdeauna aceeas, domină peste toate celelalte. Aşa
a fost în cele mai vechi vremuri adorat cerul luminos, ca şi
in Iran, sub numele de Varuna. După aceea, când Indienii
ocupară locurile pe care le stăpânesc şi azi, fu Indra, şi în
cele din urmă Agni şi Soma.
A doua trăsătură este fenomenul, căruia Max Miiller i-a
dat numele de catenoteism, adică Indianul, cu toate că adoră
mai mulţi zei, totuşi când se adresează cu rugăciuni unuia din
ei, o face în alfel de termeni, îi atribue astfel de însuşiri, că
se pare că acela ar fi unicul zeu, afară de care n'ar mai există
altul. Acest fenomen, care se întâlneşte in religiunile tutu­
ror popoarelor arice, dar nu e în nici una aşa de pronuntat
ca în vedism, îşi are o îndoită explicatiune. Mai întâi, este
un fenomen sufletesc foarte firesc. E în firea omului, ca sa idea­
lizeze, să exagereze puterea, ştiinţa, bunătatea, etc. cu un
cuvânt, toate însuşirile bune ale fiinţei căreia se adresează
cu rugămintea de a-i da un sprijin, un ajutor, fie această
fiinţă zeu sau om. Al doilea, Indianul nu adoră însăş natura,
cu agenţii, fenomenele şi puterile ei, ci fiinţa care credea el
că se manifestă în natură. Intreaga natură este pentru el o
vie şi nesfârşit de variată revelaţiune a Dumnezeirii. Pentru
aceea, în religiunea vedică numai zeii buni au rol principal şi
[911]
!MN'ELE RIG·VEDEl
911
sunt adoraţi, pe când zeii răi sunt socotiţi mai slabi, au roluri
cu totul secundare şi nu primesc nici o adorare. ,.
In strânsă legătură cu acest fel de reprezentare a Dum­
nezeirii, stă şi raportul omului cu Divinitatea şi concepţia de­
spre sacrificiu. Indianul - ca şi toţi Arii - nu-şi înfăţişează
pe zei ca nişte stăpâni absoluti sau . des poţi, faţă de [care el
ar fi un scav dispreţuit - cum Îşi înfăţişază sernitii Divinitatea
şi raportul dintre om şi ea - ci el se simte înrudit cu zeii,
crede chiar că se trage din ei şi de aceea raportul dintre el
şi ei este cel dintre rudeniile de sânge, dintre nepoţi şi bu­
nici, un raport de strânsă :;.i caldă legătură dintre membrii
aceleiaş familii. Sacrificiul este dar un omagiu, tributul silit
al sclavului, ci ospăţul comun al zeilor şi oamenilor. In chip
nevăzut, zeii mănâncă şi beau, se veselesc şi-şi improspătează
puterile dimpreună cu toţi muritorii, cari iau parte la sacrificii.
Ei nu-şi au arnbrozia sau nectarul lor aparte, ci soma, ca şi
tot ce se aduce sacrificiu, se""consumă deopotrivă de zei şi
de oameni.
In toate aceste particularităţi ale religiunii vedice se
văd lămurit alesele calităţi sufleteşti ale rassei arice, calităţi
care se vădesc cu prisosinţă şi în imnele vedice.
Pr. L Mihălcescu
IM�UL I.
Către Agni de Madhucianda.
1. Pe Agni cânt, pe preotul I aducător de jertfe I .
şi zeul cel ce dă comori.
2. El, cel cântat de înţelepţi 1 în vremea de demult şi-acum, I
s'adune aci acum pe zei.
3. La oameni el dă bogăţii 1 şi bunuri fără număr, I
precum şi numeroşi copii.
4. Acea din jertfe numai, I pe care tu o iei în braţ, I
o Agni, merge către zei.
5. La noi, o A gni, vino dar, 1 de zeii ceilalţi însoţit, I
tu, zeu vestit şi înţelept.
6. E'n firea ta să dăruieşti, I pe cei ce te adoră, I
o tu, numit şi-Angira 1).
1) Angiu o;te numele unor gen ii aer ieu i. Ace laş nu me-I poartă �i un
în�elept, capul unei familii de cântăreţi, Aej are Intelesul genesic de preot.
[912]
IM.NUL III.
D1NUL n.
Către Vaiu, de Madhucianda.
Pr. I. MIHALCESCU
1) Agni e si focul �i zeul focului. De ae eea se zice, că se naşte din sine
însuşi. '
1. Asrini, cu mâini şi braţ dibaciu, [ Iuceferi ai tăriei, !
priviţi a noastră jertfă.
2. Asvini, bărbaţi puternici 1 şi călăreţi neîntrecuţi, I
aminte luaţi I'al nostru cânt.
3. Ajutători, veniţi de grab' I pe căi aeriene, I
pe iarba sfântă v'aşezaţi.
către Asvini, de Madhucianda.
Către Mitra �i Varuna
7. Pe prea curatul Mitra I şi pe Varuna sfântul, I
îi rog să ne asculte.
8. O Mitr t şi Varuna, \ voi jertfele iubiţi din veac \
şi ele dau înţelepciune.
9. Voi Mitra şi VaruDtt, I zeiînţelepţi"puternici, I
puteri ne daţi de lucru.
Către tndra şi Vaiu
4" O Vaiu şi tu lndra, I libaţiile sunt gata, I
veniţi şi beţi orcât doriţi.
5. O vino iute, Vaiu I şi tu sl ăvite lndra, I la băutura sfântă.
6. Veniţi de grab', puternici zei'. IoV aiu şi tu Indra I
şi voi, fărtaţi,
1. Slăvite Vaiu, vin' la noi I şi bea solid din Soma 1
şi-ascult'a noastre rugăciuni.
2. Preoţi sfinţiţi, cu gând curat, I ţi-aduc ţie prinoase 1
şi te slăvesc cu cânturi.
3. A ta lăptoasă vacă 1 trimete-o să bea Soma I
şi să ne'mpartă daruri.
7. In ne-care ZI ţi-aduc I noian de rugi, o Agni, I
al nopţii felinar sfinţit.
8. La. tine, al jertfelor stăpân, I şi care naşti din propriu-ţi sân 1),
vin să-mi spun aleanul.
9. O Agni, asc\lltă-ne pe noi, I cum tat'ascultă pe copii I
şi dă-ne numai bine.
912
[913]
IMNELE RIG-VEDEI
C1Ure lndra,
913
4. Grăbeşte, Indra strălncit, I băuturi curate 1
gingaşe mâini ţi-au pregătit.
5. La Soma iute, o Indra, I căci cântăreţii te poftesc I
şi soarbe-o toată cu nesaţ.
6. Grăbeşte, luara, tras de robi I şi gustă băutura, I
ce de copil iubit-ai.
Către Visvadev3.s 1).
7. O Visvas, zet ocrotitori, I veniţi şi binecuvântaţi I
sălaşul omului cel drept.
8. O Visvas, cari trimiteţi ploi, I spre Soma iute vă grăbiţi, I
ca vaca la păşune.
9. O Vis vas, cart nu ştiţi de rău, I primiţi acest prinos şi'n
. schimb I ne daţi a-veremultă.
Către Sarasvatl 2).
10. Curată Sarasvati, I bogată in prinosuri, I tu sacrificiul doreşti.
11. Insuflătoare de cuvinte, I slăvită Sarasvati, I
primeşte a noastră jertfă.
12. Lumina tu pe mări aprinzi, I în inimi pietatea pui, !
mărită Sarasvati, tu.
1) V isva-devae este numele generic sub cs re er au adora ţi toţi zeii.
2) Saraeva.ti e tn Vede zeiţa elocvenţei, iar mai târz iu , în neo-brahman ism
.'loţia zeului Brahma.
[914]
POEMUL OMULUI OSPITALIER
Seara aştept la umbră de tindă.
Ştiu că va trece pe drum Dumnezeu
în peleriti prăfuit cu toiag.
Din scâunel scruiez, ca'n oqlindâ,
drumul, prin luciul. geamlâcului meu.
Vrean ca să sar de ,qrabă în prag,
când prima cuiă zarea va face
ochii să-mi afle Solul de pace.
Veşnic e altui în fiece seară.
'I'otuş il simt că-i acelaş, e El,
Il recunosc când îmi frârute de cină,
roata cea aspră, pâinea secară.
Para de-opaiţ atunci cu inel
tainic nimbeaeă chipu- 1 lamina.
Eu, plin de frică, fac cruce pios
mut, ţară vorbă, prioindu- L sţios.
Şi când târziu pelerinul domol
piere prin bezna uşii în noapte,
stau şi ascult din pridvorul meu, gol
în,qerii stol cum zboară în şoapte.
Sandu Tudor
[915]
Mauastir'ea Neamţului
ISTORIA VIEŢII MELE
DE LA ANUL 1801.1)
de elena 'ijarfulari
născută Plitos
.Moarfea fa fel.
Se hotărăşte bărbatu-meu a se duce la moşia Barca, care
o ave în posesie, şi acolo primeşte ştiinţă că tată-meu este lo­
vit de dambla şi cii ne chiamă. Eu nu ştiam nimică, De o dată
văd că vine bărbatu-meu, fără să mă aştept, care m'au mirat!
dar m'am bucurat că l'am văzut. Il intrebam ce vra să zică a­
ceastă surp1-izăf El cu râs îmi zice că au isprăvit treaba, pen­
tru care era dus. Insă peste vre-o două ceasuri incepe a-mi
face jurăminte, că are să-mi spue ceva, Însă să nu mă supăr,
Eu îi zic: "daca tu eşti sănătos; şi dacă tată-meu şi fraţii
şi copiii sânt sănătoşi, ce alta poate să mă supere"!
El îmi răspunde: "tată-meu este bolnav; aşa am aflat de
la un călugăr, trecând pe la mână stirea Neamtului".
1) Vezi No. de Octombrie şi Noembrie cr.
12
[916]
U16
E LEN·A HARTULAIr
r
Eu am inţăles că de aceia au venit el acasă aşa grăbit;
şi m'am desnădăjduit şi am început a striga: "caii de poştă
la trăsură"; care era gata fără să simt eu.
Ne-am pornit amândoi; însă eu cu amari lacrimi tot dru­
mul. Intâlnim pe la jumătate de drum un fecior a fratelui
bărbatu-mou într'o cărută de poştă, care venia după noi, care
ne aştepta la inmormântarea tată-meu! Eu cunosc feciorul şi
încep a răcni la el: "tată-meu, poate, au murit"! Feciorul zice :
"N u, dar este bolnav şi cere să te vadă"; iar bărbatu-meu îi
face semn că au murit. Bărbatu-meu nu ştia cum să-mi spue
adevărul, ştiind cât tiu eu la tată-meu; şi apropiindu-ne de
poşta de pe urmă, după mai multe vorbe şi rugăminţi a mele
să-mi spue, îmi zice adevărul: "iată. că tată-meu au murit cu
adevărat! acum eu îţi sunt tată"!
Când mi-au zis aceasta, ştiind eu urmările lui, mai mult
m'au desperat; şi într'un răcnet eram; şi bărbatn-mou striga
la surugii să mâe,
Am ajuns aproape de casa tată-meu. Atunci bărbatu-meu
îmi zice: "Să rnerjem pe jos până la tată-meu, stând lânga casa
durnisale Lenuiă Casu; să ne dăm jos din trăsură".
l-i;rau cu toţii in balcon. aşteptându-ne. Aleargă cu toţii,
adică Ienuţă cu nepotul meu Grigore Docam şi fiica lui Ie­
nuţă şi alţi prieteni ai noştri. Bărbatu-meu şi nepotul Grigore
amândoi mă duc la braţ, în tipetul cel mai mare, strigând că
am pierdut mila, am pierdut totul în lume pentru mine.
Apropiindu.mă de poarta tată-meu, îmi iese frate-meu
Iancu; disperaţi, îmbrătişându-ne amândoi, răcneam ca nişte
nenorociţi, că am pierdut pe tatăl nostru cel foarte bun, zi­
când eu:
- "Dragă frăţioare, cine o mai ave milă de mine, că
bietul tata, Care când mă vide, mă plânje că. sânt nenorocită.
şi nu ştie cum să. mă mângâe"!
De-abie ne-au putut descleşta. .Ne-am dus, unde era ta­
tă-meu aşezat pe masă. Am picat pe picioarele lui şi am ră­
mas leşinată, că. n'am ştiut ce s'au mai făcut cu mine, până
s'au înmormântat! M'am îmbolnăvit mai rău din boala ce ie­
ram, de au fost silit hărbatu-meu să şadă doă săptămâni în
Iaşi, până m'am mai îndreptat puţin; şi ne-am dus acasă.
c
\
[917]
I�TORIA VIETII MELE
lJoala copilului )Ylafei.
917
A doa zi s'au dus la ţară. împreună cu nepotul N eculai
Docom, unde era metresa dumisale şi neavând curaj a o ex­
pedui, s'au mai prelunjit vr-o trei săptămâni. Nepotul văzând
de prelungirea bărbatu-meu, să mânie şi se duse la Iaşi, unde
şede cu maică-sa.
Gândindu-se bărbatu-meu, s'au hotărât cu mare greutate
să o expedieze pe metresă. Au expeduit-o şi îndată vine cu
totul acasă la mine; şi peste două zile se duce la mânăstirca
Neamţului, ca să se distreze. Şede vr'o cinci zile, făcând fe­
luri ele rugăciuni. rVine acasă şi după două. zile se duce la Iaşi,
unde era metresa, aşezată. de el însuşi.
In lipsa bărbatu-meu se Îmbolnăveşte copilul Matei de
vărsat, in cât a fost în cea mai mare primejdie, şi ele aşa tristă
novelă nu avem curaj a înştiinţa pe bărbatu-meu, de cât am
rugat pe un prieten de l'au înştiinţat. Vine îndată după două
zile bărbatu meu, cum primeşte ştiinţa aceasta, şi când au ve­
nit găseşte pe copil binişor, f'ăcându-şi boala crieis şi pute
puţin a, vorbi, bărba tu-rneu s'au pătruns de sup--rr:are copilului
si văzându-mă si pc mine asa cll' pă.t runsă in slăbiciune în C,11'8
.t J - . J
eram din neodihna, ce avem zi şi noapte, nu lipseam din odaia
copilului. Eu când l'am văzut am inceput il plânje cu amnr
zicându-i că am să. pierd copilul; vezi-l în ce hal este, plin
de vărsat si-n nuntru şi pe din afară, în cât nici poatf' măcar
zamă de carne să. mănânce!
I��l plângând îmi zice: "cum a vroi Dumnezeu cu n oi, aşa
a face". Şi spre mângâero me îmi aduce o bră.ţ,e de preţ. de
şeizeci galbeni, şi un ceasornic mic pentru buzunar cu nu­
mele lui pe copertă; şi începe a mă încuraja: "Slavă. Domnu­
lui! copilul au Inceput a-i fi spre bine, precum îmi spune dof­
torii"; zicându-mi să uit trecutul şi sil. fin liniştită si'] caut
numai de copil.
Au mai şăzut acasă. Vl'-O cinci zile, până copilul s'au fă­
cut mai bine. rCopHuJ văzându-se mai hine sta la vorbă cu ta­
tăl său, şi-i zice cum îl căutam eu la boală: că el nu este vred­
nic în toată viata lui să-mi răsplătească, spuindu-i că. şedem
la picioarele lui îmbrăcată zi şi noapte şi că eu îi făcern totul
ce-i trebue, nu suf'orem să pună sluga mâna pe el. Tatăl "RU
[918]
918
ELENA HARTULARI
cu mirare să audă de la un copil de 6 ani asemene vorbe mi
le spune mie zisele lui.
Se duce bărbatu-meu iarăşi la Iaşi. Eu eram în îngrijire
copilului, că şedem neclintită de lângă dânsul cu neodihnă zi
si noapte, ca să nu-şi rupă bubile la mâncărime ce ave. Se
indreaptă copilul! Vine şi bărbatu-meu acasă de la Iaşi; se
bucură de copil! dar el vine eczaltat de metresa lui, ce era si­
lit să o lase, fiind că şi la Iaşi se aflase de urmarea lui şi se
îngrija mai mult de domnitorul M iha� Sturza! şi peste trei
zile a venirii lui acasă vine la mine şi se adresează cu aceste
cuvinte, că n'are cine să-I caute, lucru ce nu era adevărat,
că eu cel întâi ocupaţie avem a căuta de tot ce-i trebue lui;
ele cât lui aşa-i păre, şi-mi zice să trimet să-i aduc metresa.
Eu am primit, intrebându-I: "cu ce chip"!
El îmi zice: "cu o căruţă cu trei cai de la moşia Ruşii, ŞI
cu o scrisoare din partea mea".
Eu îi zic: "ce fel de scrisoare" 1
El mi-a zis: "şezi, de serie, că ţi-oi dicta eu"!
Am şăzut şi mi-an dictat şi i-am scris şi u u pornit după
metresă să o aducă.
Bălcsă.
"Eu, stăpân a ta, sânt bolnavă şi nu pot căuta, cum tre­
"bue, de soţul mieu, stăpânul tău. Te rog lasă de-oparte toate
"supărările, ce ţi le voi fi pricinuit şi vino numai decât ia­
"răşi la moşie, la Huşi, sa îngrijeşti de casă şi de stăpânul
"tău. - Elencu",
Peste o săptămână s'au întors căruta ... fără metresă!
)Yoi şi grele Încercări.
In ace vreme se găse la noi arhimandritul Neonil de la
mânăstirea Neamţului, ce-mi era duhovnic, şi sora bărbatu­
meu cu bărbatul ei. Eu fiind îngrijită de vreme, când a veni
metresa, îi rugam pe toţi să mai şadă să vadă această istorie
în ce chip s'a sfârşi cu mine!
Au şezut! Au sosit omul trimes fără metresă! M'am dus
la uşa, unde se culcase duhovnicul meu şi i-am zis să-mi des­
chidă uşa. Imi deschide, şi-i spun cu amari lacrimi, plângând
că eu sânt pierdută! Ce are să zică bărbatu-meu, spuindu-i
unde se găseşte metresa! şi-i spun staretului că ea a fost la
[919]
)
IYfORIA VlEŢlJ MELE
919
tb\
Podul Turcului, unde era locuinţa ei! Şi aflând frate-meu,
care era dregătoriu la Tecuci, de e unde se găseşte, trimete şi
o ridică şi o pune în butuc la gros cu cuvinte că au fujit şi
m'au prădat, dar el au făcut-o numai pentru satisfacţia me,
ştiind ce am suferit din pricina ei!
Atunci bietul duhovnic m'eu dat mângăero îneurajân­
du-mă să am răbdare şi-mi zice să facem un aeaftist înaintea
Maicii Donmului că e a face minuni! Vin în odaia me cu că­
lugăraşul ce-l ave cu dânsul şi se pune în jenunchi duhovni­
eul înainte icoanelor şi călugăraşul şi eu, şi ceteşte acaftistul
cu toţii cu lacrimi; şi după ce s'au sfârşit rugăciunea mi-au
zis să-i spun bărbatu-meu a dăoazi singură. eu, cum urmează
nevenire metresei,
A dăoa ,zi spun bărbatu-meu tot adevărul. El când au au­
zit spuindu-i aceste s'au sălbătăcit cu mare furie, zieându-mi
ca să mă duc eu singură să i-o aduc. Eu i-am zis că mă duc,
dacă el vra, că vroi să tiu făgăduinţa, ce am dat-o prin scris
tătâni-meu, de şi el au murit, temându-mă că din mormânt
a striga că i-am feştelit iscălitura!
Au poroncit să gătiască trăsura me şi să aducă optu cai
de poştă; să prelunjeşto până după masă, unde cu toţi au şă­
zut şi au mâncat fără mine, care nu eram în stare să şed la
masă de lacrimi, cum am să mă pun pe drum în halul boalei,
ce suferern. Se găteşte trăsura, Duhovnicu vine la mine şi-mi
dă mângâere, să am curaj şi să fac tot ce-a cere bărbatu-meu,
numai mă rugă să nu-l blestăm, că Maica Domnului trebue SEl
facă minune! şi că el ducându-se la mânăstiro a pune cu so­
bor de a face rugăciune!
Ne-am pornit amândoi cu bărbatu-meu să merjem pe la
Iaşi şi eu de acolo să trec la 'I'eeuei, şi lăsăm pe duhovnic, pe
sora lui cu bărbatu ei la noi, ştiindu ei de toate acestea. Nici
unul nu cuteza a-i zice ceva, la furia lui!
Mergând pe drum plânjem cu amar Întâi gândind că nu
mai este tată-meu ca să mă sprijine; şi al doile nesuferind
struncinul trăaurii, el se întoarce cu furie şi mă întreabă,
de ce plâng. Eu îi răspund că sânt în mare durere de strun­
cinul trăsurii; şi-I întreb, unde mă duce, îmi zice că la Iaşi,
să-I las pe el, şi de acolo rn'oi duce, unde oi şti să-i aduc
femeia.
[920]
�.&& ...... ------------
920
ELENA HARTULARI
Am ajuns la Târgul-Frumos noapte pe la unsprezece
ceasuri. Am tras la un han, obosită de suferinţa boalei şi de a
supărării, de abia m'au luat doi feciori, ce era cu noi pe ca­
pră, şi m'au dus pe mine în odae. Abia am putut zice la un
fecior să-mi aducă o caB� neagră.
Vine cu caf'eoa; o ie bărbatu-meu şi vine singur să mi-o
dee. Mie mi s'au părut când Iuda au adăpat pe Hristos şi
năvălindu-mă lacrimile i-am luat cafeoa mulţumindu-i. Am
băut şi m'am culcat inotată în lacrimi!
La vreme când bărbatu-meu era să mănânce, vine să mă
scoale la masă. Mă găseşte foarte slabă, că nici putem să-i
răspund .. Mă vede plină în sânje, găsindu-mă boala! Mă si­
leşte şi cu mare greu mă scoală şi-mi zice să mă schimb de
strae şi pe urma să mănânc! Eu neputând mânca, m'am cul­
cat inotată în lacrimi, până a do azi, ce ne-am pornit.
Am ajuns la Iaşi şi ne-am dus în gazdă la Emită Casu
unde am găsit şi lJC frate-meu! Văzându-mă bietul frate, şi
cu toţii câţi eră s'au spăimântat de slăbăciune în C31'e eram
şi zugrăvită pc fata me supărare: Mă întreabă fratele: "Ce
ai, soro'!" J-am răspuns că el este pricina de m'au pus pc
drum în halul cal e mă gesoscu, că au închis pe metresa băr­
batu-meu.
El se îngrozeşte de această suferinţă a me, să. ajung la
asemenea grad de răbdare! Au rămas ecstadiai şi mi-au zis:
"ce vroeso de la dansul T"
I-am zis: "slobozi1'e metresei ca să o duc bărbatu-meu,
că aşa vroeşte"!
El mirat de aceasta îmi zice să se ducă să spue lui Vodă.
l!-;u nu l'am lăsat nici de cum, de cât l'am rugat să. mă scu­
tească de acest drum, şi să trimeată el poruncă să o aducă
acasă la mine!
Au făcut poruncă şi pe chihaia lui cu un fecior fi nostru
îi trimete cu o căruţă de poştă ca să o scoată din închisoare
şi să o aducă. acasă. la mine.
Bărbatu-rneu se linişteşte, văzând că eu am făcut această
operaţie. Peste cinci zile îmi zice ca să, merjem acasă! Ne-am
pornit arnândoi acasă; însă el era int1'igan:8it cu toti boerii
din Fălticeni! şi-mi zice pe drum că de-ar fi bine Cu boerii,
ar dori să le facă o petrecere!
[921]
)
ISTOlillA VIETI! MELE
921
jJalul de la Fă/ficeni. :Jmpăcarea şI'
alungarea jJălaşei.
�r' �----------'----;l
I
I
!
1
l __ .-d
După ce am ajuns acasă, bărbatu-meu în toate zilele merje
la moşie noastră Huşii, ca să întâmpina pe metresă, când a
veni. Eu în lipsa bărbatu-meu mă duc la toti boerii, cari cu
mine erau bine şi le spun dorinta bărbatu-meu: şi-i rog pen­
tru hatârul meu să facă chipuri să se împace!
Ei ştiindu-mi toate împrejurările mele, pentru cari cu
toţii compătime, vin cu toţii şi-l vizitează, ca poate cu acea­
sta să se prefacă din buimăciala lui, din care cel mai strâns
prieten a lui au fost Alecu Botez! Şi şăzând el mai mult de
cât ceilalţi l'au luat în secret, întâi a se tălmăci asupra ca­
zului ce era intriga1is'Î.ţi şi pe urmă a-l dojeni de cele C{� făce,
spuindu-i că uu gândeşte că eu i-am făcut poziţia, caro o are,
că cu aşa curaj mă tiraniseşte, mai ales în aşa stare de sllfe­
rinţă de boală, ce am.
- "Eu ştiu că aceabttl
femee te iubeşte cu nebu­
nie, şi nu ştie cum să facă
să te mulţumească şi su­
fere totul numai că. te iu­
beşte; dară în alt fel, dacă
ar vroi, te-al' nenoroci spu­
ind domnitorului Siurza
de urmările dumitale, care
o martirii ezi ".
El primeşte bune sfa­
turile şi ies imbrătişaţi
din odaie!
A doa zi se duce băr
batu-meu şi le Întoarce
vizita şi-i pofteşte la masă
şi la adunare pentru el
treiazi, când era lăsatul
secului de postu mare! Şi
după masă se duce iarăsi
la ţară. şi găseşte pe m�- Vodă Mihalachi Sturza
tresă; petrece cu pa până a douazi sara şi vint; bărbatu-meu
[922]
�22
�LENA HARTULERI
acasă arătându-se către mine foarte emabl, în cât am înţeles
ce este pricina acei purtări a lui! Şi puindu-se vizavi de
mine în odaia, ce eram, mă observă şi oftă din inimă, gân­
dind ce răbdare şi ce enpresie pot ave eu, când oi vede pe
metresa lui! Şi peste un sfert a observaţii lui se scoală de
pe patul, unde şede şi vine lângă mine, puindu-şi capul pe
umărul meu şi-mi ie mâinile amândoă şi mi le sărută!
Eu văzând aceste lucruri, ce el de un an şi trei luni nu
se apropie măcar să şadă lângă mine, m'am încredinţat în
idee me că cu adevărat metresa au venit şi el se sbuciumă cu
gândul ce impresie o să am văzând-o. Imi zice să merjem la
vre-o petrecere.
Eu de şi esern foarte rar sara la petrecere, din pricina
boalei ce suferem, însă îi zic: "dară, să merjem, dacă ai plă­
cere!" Şi ne-am dus la prietenul Aleco. Botez, unde am gă­
sit pe toţi adunaţi, şi care auzise toţi de venire metresei; însă
mie nu-mi zice nimene nimica 1
Bărbatu-meu s'au pus să joace cărţi. Am şăzut până la
zece ceasuri, obosindu-mă de slăbăciune, nu putem a 'mai
şide până ei a sfârşi partida; spuind numai gazdei, es şi mă
duc acasă şi mergând acasă cer să-mi dee să mănânc ceva!
şi trec în etacul meu şi mă pun pe crivat doborîtă de slăbă­
ciune! Imi scotem ciobotelele. Văd de o dată pe metresă în
uşa ietacului, fără să ştiu că e cu adevărat au venit şi încura­
jându-mă în sine îi vorbesc cu blândeţă, zicându-i: "ai venit
Bălaşo!" .
Ea vine şi-mi sărută mâna. Eu o mai întreb câte ceva şi-i
zic să se ducă să se odihnească. In acela moment când ese e
de la mine, intră şi bărbatu-meu pe uşa antretului şi-i zice ei:
"ai venit'[' Iăcându-se că nu ştie nimic de venire ei, şi-mi
zice că dacă n'am mâncat să merg să şed cu el la masă.
1 -am răspuns că vin.
Eu de enpresia ce m'eu făcut vederea metresei, m'eu ve­
nit un tremur foarte mare şi cu toate că eram în aşa hal să
nu stric voinţa bărbatu-meu mă. duc să şed la masă. El ui­
tându-ss la mine i s'au făcut spaimă de fata, ce avem; eram
galbenă-neagră! şi mă'ntreabă ce am. f-am răspuns că nu
ştiu de ce îmi este aşa de frig. El se apropie de mine şi mă e
de mână şi începe a-mi freca mâinile. Vede tremurul ce-l am
[923]
ISTORIA VIETJl MELE
că nu putem sa leu lingura să mananc, şi nici putem mânca,
că mă opre un nod în gât, stăpânindu-mă aşa de mult!
Au început singur bărbatu-meu a-mi da cu lingura să
mănânc, rugându-mă să ieu să mă mai incălzăsc; şi cu mare
greutate am putut lua vr-o doă linguri, viindu-mi greaţă. Il
rog să-mi deo voe să mă scol să mă duc să mă pun în pat.
Mă scai şi el rămâne cu cumnatul lui, care venise de la:'
întâmplare la noi, şi mănâncă ei cu grăbire, temându-se să
nu-mi vie ceva şi trimet şi vine şi doftorul, şi vin la mine câte
trei, şi mă găsesc într'on tremuru, în cât toate săreu pe mine.
Doftorul pune doă femei să mă frece peste tot trupul cv
colţuni de lână şi-mi sloboade sânje de la un picior, temân
du-se să nu-mi vie apoplecsie sau să'nebunesc; şi cu mare
greutate peste vr-o doă ceasuri m'au liniştit.
Bărbntu-men şi cumnatu m'au păzit până despre zio,
până am adormit, şi trec amândoi în altă odae şi se culcă.
Peste un ceas eu m[t trezesc, şi-mi vine un plâns, care m'au
ţinut trei ceasuri, şi rugam pe femee, care era în odae 111e să.
nu se ducă să. spue bărbatu-meu că el dorrne.
După aceasta mă liniştesc mai bine şi iarăşi adorm, şi pe
la zece ceasuri dimineaţa mă trezesc, când bărbatu-meu se
sculase şi aflase ele plânsul meu! In ace zi n'am putut să mă
scol din pat; iară a doa zi mă scol şi încep a face pregătiri
pentru casă şi pentru bal, care a doa zi era zioa hotărâtă şi
pun pe metresa la treabă, ca când n'aş sti nimieă despre ale ei!
Vine vreme mesei şi se adun cu toţii şi să sfârşeşte zioa
aceasta în aceste petreceri! A doa zi se adun la bal toţi, unde
era şi mulţi străini. Eu îmi fac o tualetă mai galantă de cât
totdeauna, arătându-mă la toată lumea veselă şi mulţumită că
i-mn mai văzut odată adunaţi în casa me, care de un an nu
venise la noi şi de mulţămire m'am riscarisit să joc şi spun
la cavaleri, ce-mi era prieteni, că am să joc. Ei se miră că eu
de atâţia ani sânt oprită de doftori să nu joc la boala ce
.suferem.
S'au început "Polonezul" cu mine după obiceiu. Pe urmă
se începe "Cadril" iarăşi cu mine, al treiIe am început "a
vâlsui" cu vr-o doi cavaleri. Bărbatu-meu văzând bărbăţia
mă, că mă silesc a-i face toate plăcerile cu al meu cost de să­
nătate, au intrat în rândul valsului, îmbrătişindu-mă îm-
[924]
J:LENA H <\RT('LAJ<I
preună cu cavalerul şi rugându-I să mă Iese, că mă. cosiiseşte
jocul; m'au lăsat şi mă roagă şi pe mine să nu joc.
In ace noapte m'am îmbolnăvit cumplit, în cât putin au
fost să. mor! şi zac în pat cinci zile de suferinta boalei, ce pă­
timesc, După ce m'am făcut mai bine m'am hotărât a mă duce
la mânăstirea Neamtului să văd pe duhovnieul meu, arhi­
mandritul Neonil, care acum era staret şi să-i C1.Tăt despre îm­
prejurare motresei , că numai el era, care cu cuvântul lui mă
pute pune în răbdare şi a mă linişti; pune şi făcc rugaciuni
în sobor.
Bărhatu-meu îmi zice, cum să mă duc şi să-I las cu fe­
rneia.! Ce are să zică lumea!
Eu i-am răspuns: "apoi ce să fac, că trebue să mă duc,
că cun să mă impărti:işesc, dt era săptămâna mare".
J1Jl îmi zice că. el au vrut să o aducă; el şi eu să. o trime­
tem la urma ei, ca să se şteargă pata! Şi-mi zice să ecspedicm
mai întâi pe metresa şi apoi să pornesc.
Lam zis ea. el su. () ocspeduiască. I<:;J nu vl'oeşte.Aa.:;a am
chemat-o şi i-am zis s�i-mi dee samă de lucrurile, ce le ave în
sama ci, Găsesc pretecst că nu sunt multe lucruri şi pe urmă
eşti slobodă SR morji, (le unde ai venit, că mie nu-mi trcbueşti,
şi-ţi iert cele pierdute şi-ti plătesc şi trăsura, însa Îndată,
fiindcă ('U am să mă duc de acasă.
Ea îmi zice: "ce să L1C CLt copila, că este încă la muncă"!
Eu ii zic: "să o Ieşi până s'o Înţărca şi oi îngriji eu de
dânsa, precum m'am îngrijit a-i da cele trebuincioase vreme
de 10 luni, pinăi-iJlD trimes-o.
Vine să-mi sărute mâna. Atunci m'am arătat că ştiu toate
uvmările ei, şi-j zic: "minunea lui DUmneZe11 sn te orbească,
s� '1U mai vezi o altă casă, să faci aceia ce-ai făcut în
casa rue"l
Ea incepe a plânje ;�1 il se ruga sa o ert, că nu este e[l
vinovat?
Lam ZIS: "eşI ŞI te du!"
Se' por-ieşto!
Bărbatu-iueu, după ce ea s'au pornit, iese din odaia, care
era ŞI trece îl' canteleria lui cu cumnatu-său; trimete şi mă
[925]
chiamă pe mine. Şi scoate inscrisul c8-1 ave de la mme ŞI
începe a-l ceti.
Curnnatu-său îi zice: "că ce vra să zidi! că un aşa înscris
n'a.u 'mai auz it între femeie cu bărbatul ei"! Şi se mira cum
am putut ave atâta răbdare!
Bărbatu-meu îi zice .cumnată-său că aceasta au fost Întâi
să mă cerce pe mine sA vadă cât tin In dânsul şi al doilo a-mi
pune minte să nu mai am euiiuil
Cuinnatu îi zice: "Line că au putut ave aciastă răbdare"!
Bărbatu-mou e inscrisul şi-I rupe şi-l dă pe foc, zicân­
du-mi "d'i de astăzi am să, te iubesc mai mult de cât te-am
iubit; tu e:-;;ti femeie me! 'I'u eşti corona casii mele! Ai fost
şi fii stăpâna casii şi averii mele, care prin iconorniile tale
am făcut-o"! Şi vine şi-mi sărută. mâinile amândoă, rugându­
mă că cât oi trăi să nu-i fac aducere aminte de această ur­
mare a lui, si-i făgăduesc şi-s'au sfârşit sena!
l�u a doazi m'am dus la mânăstirea Neamţului şi am ară­
tat starcţului toată împrejurarea me. El, sărmanul! s'au bu­
curat mult :::1 indată au pus şi au făcut privighere de multă­
mire pentru că milostivul Dumnezeu s'au milostivit asupra
lUP, de m'au Iiniştit.
Mă întorc acasă. Bărbatu-meu se arată mulţumit că m'au
V87,nt şi-mi zice să mă pun în cura doftorilor de la Ce1'118uţi,
pontrn boala ce am.
M'Dl11 hotărât şi am inceput cura, păzind nu mare stric­
Iet.ă. un CUl'S de trei ani şi am fost într'o răbdare peste firea
omenirii (LCe,�tj trei arii! Mâncare' me ('rn numai �'8illi, şi pui
�i vânat, ÎJ1:o8. dulce Făcute; iară, acru, snrat, pericole ele tot
soiul TI ';illlmâncat aceşti trei ani. M'nm pus într'o aşa răh­
dare ma.i mult să'nplinosc şi această dorintă a bărbatu-meu,
care dore rnult să mă. vadă sănătoasă, precum m'am şi făcut.
Rl însă, tot urmA la obiceiul h1i Cl1 ţăT'tl J1 ce, fete care le
.'31 .inL';('s1Ttl. Eu însă mă, fRcem că.·]111 ştiu.
:Intre doftori şi babe.
După aceasta se îm hoJn�lveşte bEn'bat.ul 1neu de boale hăr­
htit('şti, în cât Rl.l fost în prinwjc1ie de n ('(/nqren1:si la tll1111
]840 şi se clirUTise cli feJiuri de doftorii il babelor în secret.
ÎÎ9-11.- Convorbiri Literare
[926]
_EE &
926
ELEN . .>. HARTULARI
pana au ajuns la primejdie, şi pe urmă. s'au pus în cura dof­
torului vreme de doă luni şi nici de cum nu pute să se în­
drepte. JDI văzându-so în primejdie au fost silit a-mi spune
mie de suferinţele lui. JDu îi zic să aducem alt doftor. El 'n'au
vroit să se diairisască în lume şi se munce cu suferinţa, până
eu mă desnădăjduesc şi mă hotărăsc să mă duc la mânăstire
Neamţului să fac rugăciune .
Mă duc f!i fac privighere şi a doa zi mă. duc la staretul
N eonil să-mi iau adio si fiind că-mi era dohovnic îi spun
boala. bărbatu-meuv El îmi zice că această boală mai bine o
tămăduesc babele. Eu îi spun că babele l'au adus în aşa stare.
El îmi zice că poate n'au fost mestere; dar el are o călugăriţă
la Iasi, care tine un mic spital pe cheltuiala Mitropolitului
Veniamin, care acei lepădaţi din spitaluri îi da la dânsa şi-i
îndrepta; şi de vroesc eu să trimntă el să, o aducă .. Eu îl rog să
sa, trimeată şi îndată, trimete un duhovnic a mânăstirii la Inşi
şi în trei zile mi-o aduci'!
Eu mă duc acasă şi ghsese pe bărbatu-meu desnădăjduit
şi-mi spune că, l'au ars doftoru cu piatra iadulu] de şepte 01'1
în ncea zi. :ELI îi spun despre călugăriţă.. El îmi spune că. c
sătul de babe şi nu poate lă,S3 pe doftor, că el s'a ofensa! Eu
îi zic: "daCtl călugărita s'a apuca că te-a indrepta! Eu oi m8-
nuja pe doftor !"
'Vine doftorul şi-i rânduoşte nişte ali Ei, şi se unjo ; şi
peste doă ceasuri face bărbatu-mcu vre-o opt umflături ciH
pumnu în cât era desperat de usturimo şi-i vine ca o furie de
nebuneală .<;;i rupe tot de pe dânsul şi rămâne cu piele. Aceasta
era noaptea, când eu adormisem. IvEi. trezesc în jemetul lui
şi-l văd in aşa furie, care m'am îngrozit. El Începe n plânje
carun nenorocit si-mi zice cA piere ele durere şi de ustmimo.
'I'rimot şi aduce pe doftorul şi-l vede. Eu neputând mai mult
suferi aceste chinuri ce-i da, încep a zico donorului că an- să
gătească pe bărbntu-meu şi 'să ştie că am să-I dau în giudo­
cată, Şi de acum si'i nu-i mai dee nimica, cii. văd că. nu-i cu­
noaşte boala f!!-i ,"pun despre călugă.riţă.. CA am sti. fnc cercal'e
cu ea şi a veele' Şl d ce doftorii i-a da!
Doftorul zice că, sânjele este stricat, de aceia nu se tii­
mă,due mna! Şi pentru încredere noastrh ie puroae din l'ann
bărbatu-mel1 f:ii să. lmltneşte ]11 mână, şi se deschide o rană"
[927]
ISTORIA VIEŢII MELE
�)27
I
1
1I1 cât el smgur n'a putut sĂ, se tămădue! Vin cu călugăriţa
şi cu mare greutate au primit bărbatu-mou să-I vadă! Il vede
.şi-i zice că-I Îndreaptă. Bărbatumeu ii zieo călugă,riţii să-I
mai lase trei zile, ca să, mântue doza de ţdman, care era al
şeptele doză! ]Lu Încep a-l ruga cu lacrimi, puind şi pe alţi
prieteni ca să lase cura doftorului şi s�, înceapă cu călugăriţa!
ŞI cu mare greu şi de mila me se hotărăşte. ,
Călugăriţa a doa zi Începe cura şi-i face un fum şi Îndată
lJ contenesc toate giunghiurile şi durerile! şi unde şese săp­
tămâni nu dormise nici zi nici noapte, adoarme ca un obosit
şi doarme opt ceasu'ri! Se trezeşte mulţămit că i-au lipsit du­
rerile cele lungi şi-i face trei zile câte un fum pe zi şi pe urmă
începe a-i da salcie si-n zece zile s'au tămăduit.
Doftorul însă, era în pat, dferind de rana ce-şi făcuse!
Mă, duc si-l vizitez şi-l rog În secret să, primească p<' călugă­
riţă să-I îndrepte! Şi el cu mare greutate mai mult ele ruşine
nu prime; însă. îl înduplec că oi tine secret numai să primea
seă. El văzând stăruinţa şi făgăduinţa, ce-i dam, se înduplecă
şi-i trimet doftorii de ale călugăriţei să urmeze aşa precum
an urmat bărbatumeu, şi se îndreaptă În opt zile!
Am scăpat şi din această suferinţa!
H
Sufer/nfele ce am avut de la copii mei. goala copilei.
Fiică-ma mare am dat-o la pansion la Mcdo.m Colen la
laşi la vârsta de zece ani; şi peste' un an M adam. Colen desface
pansionul şi o dau la Madasn Gore şi peste opt luni se întâm­
plă un foc in Taşi J:ingă pansionul, unde era copila. Ea se
sperie de foc şi o loveşte un plâns până sara, când adoarme
lfil1gă. o fereastră stricată şi se'mbolnăveşte cumplit:
De la întâmplare bărbatu-meu se duce la Iaşi şi găseşte
copila bolnava, tare. O e şi o duc la nepotul meu Gr'igore Do­
con, unde era şi bărbatu-rneu În gazdă şi-i făcu consilii de
doftori şi şede cu e o săptămână şi vine acasă, lăsând-o pe
copilă mai binişor, însă. în cura doftorilor, dar mie nu-mi
spune că copila este bolnavă. .
Peste câteva zile primesc răvaş de la tată-meu, care
ntunce trăă, ca, copila se află foarte bolnavă" să merg la Iaşi .•
Eu în minunt m'am pornit şi o găsesc in foarte ră stare. Ea;
văzându-mă au început să plângă şi să mă roage sa. 1111-] mai
,.lli
. lflll \
[928]
_2&&2
928
ELENA HARTULARl
dau doftorii! Aşa i-am şi tăiat doftoriile şi înştiinţez îndată
pe bărbatu-meu cu ştafetă cum se află copila şi peste trei zile
mă pornesc luând copila în aşa stare, culcată pe bratele mele
şi vin acasă într'o zi, mergând cu boala sporind tot mai spre
rău, în cât efa în mare slăbăciune şi pântccele atât de umflat
era, în cât nu pute nici să se întoarcă singmă.
Peste trei luni se prilejeşte şi găseşte un tăran de la mo­
şia noastră Huşii, care cunoşte boala mai mult; îl aduce; vede
copila şi zice că are vierme în pântece. Au început a-i da dof­
torii pe dinăuntru şi-i face şi aburi cu zamă de doftorii; vr-o
doă săptămâni au urmat; şi de o dată sparje buricu şi au iz­
bit o materie albă-vânăti'i, unde au curs jumătate de zi şi era
foarte nesuferită la miros. A doa zi iese un vierme pe buric,
însă foarte mare şi o năvălesc vermii pe amândoă ennalurile
şi au curs vr-o săptămână şi la urmă mai iese unul mare pe
buric ca un 1imbric, în cât am fost speriată ce are să fie! Si
viind o prietenă a me G1eceniţa 1 )., îi arăt despre boala copilei
şi-mi zice că adevărat sfint
viermi, că l' cunu:;d.e această
boală; $i c:'c\11 desumflat pân­
tecele cât trebue, însă dof'­
torii tot lua de la moşneag
pentru C1JI·ătirea sângelui;
Însă copila ora foarte slabă,
că se puie' scula nici cum, şi
La orice trobuintă a ei numiti
ou o l'i\dic,nn, nesuferind pe
altii!
Se prilejeste a se îmbol­
niîyj () prietenă a noastră
Arislitu Donic», şi au adus
pr do/Ililul Teoâov« ele ];1
H om < 11l, ('<11·e ne era. prieten;
;-;il m'am dus ea Cll hărbnlu­
meu să. "JziUim pe hol nnvn
j) onici 0(1 l' , un d c găsim pc
(loftoruJ' '1' cod oru, care, cum
n'(l'/,t Vă'Zllt ne-au întn·hnt
dei'pre copilă, cum se aflu.
Greceniţa (Anastasia Grecia nu) 1 -am spus toată jmprpjllJ"�l-
--��;tasi; Glt. Grecianu, nă3cută Balş. (Vezi: Fapte, p .97\).
[929]
I::'TORIA VIEŢII l\IELE
�rea boalii ei. El ne zice că ar dori să o vadă şi să facă şi l'l
-cercare, că poate, să aibă noroc să o scape.
Ii spunem că nu vroeşte să vadă do itori! JDI ne zice, să
nu-i spunem că are s'o curarisoască, de CtU să o vadă.
Vine doftorul după noi şi merjem la copilă. Incepe să o
.întrobe ce are. li răspunde "Iii llLl ştie, pentru că nu pute să
sufere să vadă doftori! El Îl zice că n'are să-i dee doftorii,
de cât să, o caute. Şi o e cu o manieră, în cât să lasă să, o caute
şi-i zice că el are să o facă sănătoasă, 1lU Cu multe doftorii.
de cât ele doă ori pe zi să ei câte un praf şi feredee de slatină
să facă câte unu pe zi, treizeci ele zi k-. FJa se ataşază de ma-
.uiera doftorului şi primeşte cura lui.
S'au dus doftorul la Roman şi de acolo trimete pe toată,
săptărnâna doftor-ii, dându- i relaţii cum merje copila! Şi eram
silită eu singură să o pun în feredeu şi să. o scot în toată zioa,
când eram şi eu în suferinţa boalei, că, pe alţii nu sufere,
fiind foarte Jlăt.ângă in caracterul ei! Din care feredee de pe
la cinsprezece au început a pe m.ri întări, până }n sfârşitul
J eredei] or s' :111 sculat tl j n pn t !
După ce am văzut-o mai hine şi in putercsă poată şede
'in trăsuri), m'am dus ('11 e la Roman, ca să, <) vadă doftorul.
că nCUl11 făcuse o umflătură. ea un ou ln spată. Doftorul vă­
zând umflătura, s'au bucu rat z icânrlu-m i că ileenstn ('ste s6\­
parea ei; şi trebue sA o las la el vr'o doă saptamani, sa-l pue
('abplnslT1m"i pân a coace. La doă săptămâni mă duc iarăsi
la. HOl)1m) să o văd pe copilă. Doftorul îrnizjce să o ieu să-i [;lC
f'eredee de zer, că umflătura n'au spart; şi făcând f'credoo,
mai degrabă s'a conc«: si-mi (1Ă. e:;iun instrument, C;l când <1
:f'j llmflilhlra cO;lpth bine, si'\. o spilrg cu c1/,c,1r·il1nP11t?d, ('<:'-111:
"cleelese.
Vin cu e ac�!să; şi fiind d hă.rbatullleu era hoti)nît a se
<:1uee la moşliie de la Jnur!ir, care' le ave în posesie: Bo/m,
(1ah6 şi Pipin·.c;m, 'tJIlclk: se gilse la Pipirig cmnnntll-sihl
'Verglu:e cu. wra ])i'lrIJai.u-mell, o le pc copi1iî. şi o ]nsĂ b sora
sa să-i f:1Ci\ ferc'(l('(" şi să-i beă operaţie, care zisesc· (JoHo­
nil. Şi b/id);ltu-mell trece la Borctl, unde ave hen hil; ;:'1 fnc(�
pn Il ă. la d oă zeci f e)'('(l e(', şi fă r Ă sĂ. e Si llll; 1 l'm llTJa j Ă-T;W
spil)'je lHnflatura. de la sine!
Tl1brcJnclu-S0 tai.ă-s8u, ci1.nd e au împlinit treizeci re.
[930]
930
ELENA HARTULARI
\
redee O aduce acasă cu umflătura spartă şi curgând materie.
l':u cum am văzut'o, a doua 'ili m'am dus la Roman cu dânsa.
Doftorul, dacă au văzut-o, mi-au zis să o las iarăşi la
dânsul, până a tămădui rana; şi o las şi o ţine doua luni;
p;'1nD, i-au tămăduit rana; şi mă înştiinţează ca sa vin să 1)
eu, că acum este bine!
M'am dus şi am luat-o; însă hur icul n'au fost în stare
să-I închidă, de cât mi-au dat un plastur cle-i puneam regu­
lat de doă ori pe zi: însă în altfel era bine! Şi m'am hotărât
a o da iarăşi în pansion, că acum era de opt ani, şi având o
recomandaţie de la un prieten al nostru cătră o damă fran­
teză de la Cernăuţi ce o chema Domeneil, am dus'o şi am
aşezat-o dând o sută treizeci galbeni pe an pentru limba fran­
teză şi nemţască şi clavir; şi-i abonez şi doftorul pe Kras­
Jizicul din Cernăuţi să o eurariscaseă la boala buricului; şi
când s'a Întâmpla altă boală; şi-i dau doăzeci şi patru galbeni
pe an. Şi am ţinut-o în rânduială până la vrâsta de treispre-
7·ece ani, adu când-o acasă numai vara la vreme vacanţei, de-i
�ăcem feredee, de care doftorul rândue, şi eu mergem odată
la trei luni şi o videm,
Jn zort! tineretii: Jonifă (,:anfa.
Şi în anul de al treilea al. cnrii mele o aduc :;;1 pe ea cu
totul din pasion şi- i ieu şi o guvernanta pentru dânsa, care
ii plătem o sută zece galbeni şi-i dau doă odăi ca să fie pen­
tru dânsele şi o slujnică; şi C:11'e guvernantă era plină de CC1-
�n:'iţij, pentru care mult mă supăram şi suferem pentru ha­
târul copilei, care mult o iubem şi eu şi tată-său; şi icono­
misem şi nu spunem bărbatn-meu suferinţele ce avem de la
,:?,'uvernantă,
După toate aceste fiică-ma se angajază cu un tânăr Iancu,
Cant«, care guvernanta ştia şi ele o dată vine Ia mine cu o
aşa obrăznicie şi-mi zice să o mărit, când era numai de 13 ani
';ii şepte luni! Să-şi inchipuiască cineva ca să fie o mumă în
aşa îngrijire! Simt de toate urmările ei si o pun în paza slu­
gilor fără ca ea să simtă! Şi siJ-iti'i, fiind spun bărbatu-meu ca
,�ft dau pc guvernantă afară!
Bi1rbatll meu mă întreabă: "care este pricina î" Eu în-
[931]
DIN ISTORIA VIEŢII MELE
931
grijindu-mă de vre-o întâmplare, că poate R�î fugă Iiică-me
ii spun pricina, ca el să facă cum a şti, să o mărite, că eu l1l1
răspund de orice a face e, că nu sânt în stare să o pot păzi:
"dă-mi afară guvernanta"!
:In zorii tineretii: Şerban C!ananău 1).
Vine vreme iarrnarocului ele sfântul Ilie. Se adună mai
mulţi. Incepe el se face baluri, undernerjem şi 'noi şi o luam
şi pe fiică-me; -;;i la adunare o curtene mai multi tineri, unde
era şi un tânăr, Şerban Canamău, care mai mult se ţine de
dânsa, Eu o chemam şi-i zicem să oonteniască vorba cu ti­
nerii, că o trimet acasă! E nici nu vroe să, mă asculte! Şi la al
doile bal nu o iau pe dânsa, ci o las acasă supt pază.
Se mai face alte adunări, la Gheorghe Greoeomu; unde
vin şi stau de mine să o ieu şi pe fiică-me, J1Ju o chiem şi-i
spun să se gătească; numai să iei sama să nu-mi mai faci ru­
şine, că o spun tată-său! Merjem şi Comomău. se ţine de dânsa,
În cât îi dă şi o verigă pe ascuns. Ea lasă pe Camia şi apropie
pe Camauău cu vorba.
După trecerea iarmarocului Cananău mai rămâne şi vine
de vizită la noi, când şedem la masă cu dânsa numai, că tată­
său se dusese la moşie. Eu îl văd viind şi-i trimet răspuns că
şed la masă şi nu pot să-I primesc Ea sare de pe scaun şi-mi
zice: "de ce nu primeşti, nineacă?"
Eu îi ZIC ",că-i trag palme, cnm se obrăzniceşte!"
S'au pornit Ccmasuiu. din Fălticeni. E află şi plângând
spune slujnicii mele, care ea socotă că nu mi-a spune, că-i pare
rău că s'au dus Cananău; de aceia plânje şi-i arată şi veriga,
ce o ave de la dânsul. Slujnica, fiindu-mi' credincioasă, vine
şi-mi spune mie. Eu tac despre aceasta; de cât o urmărem să
văd ce are să mai facă!
E începe iarăşi a coresponda cu Canto, dară a se Întâlni
nu ave chip, că eram nclipsită ele lângă dânsa. Eu spun
bărbatu-mou imprejurarea cu Cananău.
1) Despre acest Şerban Cananău, fiul postilnicului Iancu Cananău
. şi al Mariei Holban, vezi interesanta judecată ce-a avut cu maică-sa
în anul 1847, înfăţişată în memor-iul de avocat al lui Mihai Kogălniceanu
(N. Iorga. Studii şi documente. VoI. XVI, pp, 39-48). [N. IL]
[932]
932
ELENA HARTULARi
Căsătoria cu Şerban Cananău
După, doă luni de Ia iarmaroace vine tânărul Cinunun» în
Fălticeni şi vine la noi într'o sară, unde 11'U1 găsem cu bărba­
tu-meu şi cu o prietenă a noastră, căiu gârita Epracsu; V âr­
nav, şi peste un ceas se adresează cătră bărbatu-meu, că
are să-i spue un secret bărbatu-meu. Il ia în altă odae şi eu
rărnân eu căhfgăriţn. cari era la noi în gazdi'i, şi eram amân­
doă în rnirai e co secret are tânărul cu bărhatu-meu vreme di'
doă ceasuri:
De o dată văd că vine hărbatu-meu Cll tânărul ele braţ şi
111i-1 recomandează de ginerele nostru! Eu însă" de şi eram
bucuroasă să, scap .do îngrijire f'iică-me, tot m'am jignit mult,
cum barbatu-meu să sfârşească aşa lucru fără să ştie mulţu­
mire me şi a fiică-mea! Şi incepu el reproşo bărbatu-meu în
fiinţa tânărului, zicându-i că, care elin noi amândo: are mai
multă dreptate!
El imi răspunde. "ştiu că totdeauna orice am făcut ţi-mi
plăcut; şi cu aceasta am "Vrut să-ti fac surpriză"!
I-am zis: "fie, da ră 'voia bl � însă întreabă şi pc fiic;1,-h,'":
El îmi zice că, dumnealui ('1I}1U'}lâ'u îi spune că cu e s'nu
in ţ.ăJeR la bal la Gveceowa şi vl"oe.,;,te"!
IDn îi zic: "nu-i destul aceasta şi trebue dumneata Ca pă-,
rinte să o întrebi".
Merjo biirbatumeu la El şi o întrenhi:i si află că-i place :;;i
vrocşte. Vine bărbatu-rneu şi-mi spune că vroeşte şi zice 131
tânărului SEt mearga, s'o mai întrebe :;;i aeurn în fiinţa guvcr­
nantci. SC' întoarce de la dânsa voios şi ne spune că vroeşte.
A doa sară vine tânărul cu fratele său mai mare I01'gn
şi schimbăm inelele şi se hotărăşte când are S8 fie nunta; şi
hotărâm şi zestre, care i-arn (lnt: 12000 gallwni h,mi 131 ele
;�OOO gaJileni argintă.rii şi juvaC'l'Uf"işi lenJeria cea mai huni'i
",i strae şi doă. odăi mobilnte tiă. şadă cu 110i doi aDi şi tl'ăSLlI'ii
de 180 galbeni.
Au venit zio", cllmmiei, când au vC'nit mirel(� cu maică-Si!
131 cu trei fraţl ai lui :;,i illte l'udenii. Şi în zioa cununiei se 1m­
]wăştic o satiră prin târg de la duşmanii hă1"l1Htn-meu, u1lC1C'
au adus şi la noi şi 1<1 l\1i1'c, ocărfiml pC' hărbatu-111Pu' şi pe fiicR-
111e şi căinâncl pe 1 â11ă1'11l , efi-şi e aşa socru, care au fi1cnt atâte
[933]
ISTORIA VIETII MELE
033
1
ticâloşii, care le înşiră; toate, zicând că Iiică-me samănă
tătfwi-său!
Bietul bărbatu-meu se supără foarte mult, gândincl să 1111
se str-ice nunta! şi vine la mine şi-mi spune ele satiră. Mă SU­
păl' şi eu îndestul, dar încep a-i da mângâ.ere că nu trebue siî
se supere, căci satirile se dau numai la oamenii cei mari; să
lăsăm în tăcere, să vedem ee il izice' tânărul, că trebue siî vidcm
o mişcare! După doă ceasuri vine Uin;'lrul eu frate-său Iorgu:
însă destul de veseli şi ne găseşte pe noi foarte supăraţi.
Frate-său vine la mine şi mă întreabă ce avem, Ş1-1 spun lui
despre satira, ce ne-au dat. El îmi zice că 11e rongă să nu fim
supă rati, că ei nu vor să ştie de asemenea lucruri, măcar că
şi la (Tiinşii au 1 i'tsa t satiri! Il rog eu să se ducă la bărhatu-
1118U să-i spne şi lui, că este nemângâiat ele supăiaro ; �:i s(;
r!UCE) la bărbatu-mou şi-i zice să nu fie supărat, că oi cunosc
eri ,\C(',\8t;\ este intrigă a lui I01?C7t Conta, care dore să nu f'iu
ginere!
S'au sfârşit nunta, care ne-au costisit cinci sute galbeni.
Au trăit împreună numai doi ani, însă foarte neurriti, încât
n'illl mai fost chip sa. mai trăiască fiind amândoi iuti, Şl 1-<111
(10spihţit bărbatu-mcu.
(Va urma)
'1'" m i ci t d upă cirilice de
Gh. Ghibănescu
I
I
"
,il
III
l'
I
I
,/:i 1.
U 1
[934]
INTRE ASTRE
Indepârtaie, doua astre,
Prin lumea miilor de sfere,
Se 'noâluesc una pe alta,
C'o dureroasa scânieere.
De veacuri, risipiten spaţiu,
Prin adâncimi nemasurate,
Cu raze palide-şi mânqâe
Nespusa lur singuratate.
Cu atât mai dornice se chiamă,
Şi c'o lumina mai curată;
Cu cât prin zarea fara margini
Nu s'or ajunge nici odata
Artur Enăşeseu
[935]
DESPRE ARNlONIE
Arhitectura este o armonie simultană. Ea este muzica
masselor, ceeace înseamnă că e numai în funcţiune de spaţiu.
Orice creatiune a acestei arte trebue să existe întreagă
în spiritul nostru. Amintirea noastră de o astfel de operă nu
trebuie să fie o imagină imitativă, căci doar arhitectura nu
e artă )mitativă, ci trebue să suggereze inteligenţei noastre
o stare de spirit.
Dac;"! proporţia este supremul efort de convergenţă al
spiritului cu sistemul nostru fizic, devenind astfel imaginea
indisolubilitătei lor; dacă ritmul nu-i decât proporţia la a doua
putere sau mai bine zis însăşi proporţia miscărei, rezultatul
final al acestui organism complex este armonia despre, care
Marcu Aureliu a spus că e una in univers.
Da61 ne aducem aminte că a clădi înseamnă a aduce,
în mod instinctiv universul la limitele noastre de percepţie,
toate cele spuse mai sus ne apar ca evidente. Căci a clădi
înseamnă a organiza viaţa şi orice organizare dă naştere armo-
niei. v,
Deci a armoniza = a organiza şi reciproc.
Obiceiul şi lenevia de spirit au făcut ca să se dispreţu­
iasăcă utilul, considerăndu-I ca o decădere. Din această cauză,
arhitectura a apărut multora ca o artă secundară, Ingenuu­
chiată de micile necesităţi ale vieţii. Aceştia nu şi-au dat
seama că legile util ului fiind un mod al vieţii, sunt mai
curând o disciplină decât o sclavie.
[936]
93(i
G. i\1. C\:-ITACUZJNO
o exagerare aduce în mod fatal, ca reactiune, o altă
exagerare; unele şcoli de estetică modernă au slăvit utilul, ne­
gănd simbolul. Greşală tot atât de mare, căci unde sunt hotarele
cari despart utilul de simbol?
Intre util şi simbol nu există hotare definite, căci simbolul
s'a născut din util şi orice element util tinde să se apropie
de simbol.
Arhitectura este imaginea cea mai perfectă a armoniei
unitare în care simbolul şi utilul, ansamblul şi amănuntul,
materia şi concepţia, opera şi peisagţul, omul şi proporţia
sufletul şi ritmul, se regăsesc toate laolaltă.
*
* *
In arhitectură nu este loc pentru anecdotă. Marea dis­
ciplină a acestei arte exclude efectele uşoare.
*
Efortul arhitecturei consistă în a spune esenţialul, şi esen­
ţialul coincide cu armonia.
*
A face ca o operă să pară necesară este mai curând
scopul arhitecturei, decât de a da naştere mirărei.
*
Dacă un monument n'ar avea un rol necesar în spiritul
nostru, atunci n'ar fi necesar nici în priveliştea nici în orasu 1
în care este clădit.
*
A da oarecare nobleţă obişnuinţelor omeneşti, făcăndu-t e
să participe astfel în mod inconştient la armonie; a distri­
bui şi a limita în mod ingenios spaţiile În care ei se mişcă;
a propune premise găndirii, iată care a fost de întotdeauna
rolul arhitecturii.
Imagine a tuturor simbolurilor războinice, religioase, sau
familiare, ea le-a exprimat cu o egală măestrie, cu aceleaşi mij­
loace şi cu aceiaşi disciplină a cărei taină este să ghiceşti
simbolul în elementele utilului şi elementele utilului în viaţă ..
o. M Cantacuz lnr.
I
[937]
SCRISORI CĂTRE I. NEGRUZZI
:xx
Viena 1/13 Faurariu, 1871.
Stimate Domnule Negruzzi!
Nernic nu este mai placut decat a siede langa caminul
calci, a face filosofie si a nu gandi la nimic. *)
Imi aduc aminte ele asemenea zile plăcute. Am avut si
eu momente, im care, uitand ingrigirile zilnice, puteam sa petrec
in meditatiuni plăcute asupra chestiunilor, ce me priveau mai
de aproape ori mi se puneau in contact cu lumea cea mare.
- Putine, dar, am avut. Desi in intreaga mea viatia a trebuit
sa me lupt cu impregiurările, in care me aflam, erau momente,
in care me sustrageam de sub inriurirea lor, trainel intr'un
fel de independentiă etica.
Nu stiu daca aceste momente ele vietuire senina au fost
atat de plăcute, precum azi imi pare a fi fost. Ele mi se
infatisieaza ca noptile linistite corabieriului, ce ele septernani
intregi este purtat ele valurile marii turbura te. O dorintia viie
sa iveste in sufletul meu: sa mai pot medita anca odata, sa
mai pot gandi anca odata fara ca gandirile mele sa fie provocate
de starile, in care me aflu.
Sufletul imi pare o oglinda passivă, care n'are alt sens
decat ca poate reflecta starile ce i se infatisieaza. Chiar nici
a conbina nu sum in stare. Gandirile mele nu mai sunt un sir
de consequentie. Fieste care gănd este isolat, consequentia
a vre-unei impregiurări, ce apasă asupra mea cu atata putere,
*) Sic (N. R.)
[938]
- (
10"" SLAVICl
incat trebue să. gănd esc le ea, Si in fieste care moment mi se
pune o altă. chestiune, una nu mai putin acută. decăt cea'ialta,
nu mai putin grea, nu mai putin obositore, Sum asemene unui
ostasiu, care este atacat de sute de vrajmasi. Nu stiu la ce
sa găndesc, la ce nu, - la ce mai 'nainte, la ce mai apoi. ­
Intr'un moment toate stările mi se ivesc cu egală. intensivitate;
capul imi este plin de gandiri: crerii mi se frarnenta ; gandesc,
atât de mult, de intensiv, atăt de agitat gandesc, incat in
momentul viitor me cuprinde un fel de desperatie apatică, imi
ascund capul in perini si nu mai găndsc nernic.
Ucide sufletul aceasta agitatiune fierbinte. Nici o groaza
nu poate fi mai grozavă decât groaza de gănd. Frica d'acea
ce poti gândi te ucide - incet, picurat·- dar te ucide.
Este o moarte mai trista decat cea comuna. Când mai
nainte devine vietiuirea sufletească irnpossibilă si numai
dup'acea se sfirsi este cea trupeasca.
In mijlocul acestor ag itatiuni suvenirea zilelor mele
senine se reiveste in sufletul meu zugravitâcu cele mai vii
colori. Ele imi par o vietiuire pentru sine, o lume plina de
armonii. - Gandesc la Eminesu, la acest spirit atât de puternic,
la acest suflet atât de fericit p'in firea sa nenorocita, - Imi
aduc aminte, ca erau momente in care traiam singuri, uitând
lumea, cuprinsi numai de gandirile noastre. Eu' aveam sistemul
meu şi el avea al seu sistem in modul de a pricepe lumea
lucrurile si viatia. Il combateam atunci cu asprime, ear azi aflu
ca il sustin.
Da, da 1 gandirile nu resultă din suflet. Omul gandeste
ce impregiurimea il sileste sa gandeasca. Eu si atunci tot ensu-rni
eram. Alta era inse lumea de atunci si alta acea de asta-zi,
Lumea s'a schimbat, si, schimbăndu-se lumea, s'a schimbat
raportul intre mine si lume, si din deosebite raporturi nu pot
resulta egale consequente.
N'am fost doicit pe perin de matasa. Abia imi aduc aminte
decănd trebuieste să me lupt pentru sustienera vietii. Ori cât
de mari, ori cat de multe au fost suferientiele mele, totdeauna
aflam in lume ceva ce me distragea, in sufletul meu totdeauna
o găndire, destul de puternica, pentru 'a goni pe ori-care alta,
Numai acum semtiesc, ce am perdut in restimp de un
an de zile. Tot, ce dă valoarea vietii mele.
1
I
[939]
SCRlSOHI CATRE J. :->EGRUZZI
039
Sufeream, şi suferind rabdarn, găndind la acea, că va veni
ziua, in care bucuria, ce voi produce pe fetile parintilor mei,
imi va fi o inmiita reconpensa pentru suferintile rabdate. ­
Azi nu mai este acest gănd mentuitor. Chiar nici sperantiele
ce pot avea, nu me mai măngăesc. Ele imi par zedarnice,
seci, da, produc chiar in sufletul meu un fel de frica tainuita.
Mi se iveste chipul tatalui meu. Dupa moartea mumei mele
el era mai mult tăcut decat trist. Intr'o zi de domineca, patru
zile dupa moartea sociei sale, el me provoca sa-i scriu tes­
tamentul, desi se afla in deplina sanetate. In zadar au fost
toate incercarile mele de a-I mangae. "Da-mi pace! imi zise el
incepand a plânge. Nu mi-e frica de aIta decât d'acea, ca
voi ajunge zile de bucurie, pe care ea nu le-a putut ajunge !» ••.•
Acum, acum il pricep! -- Acuma stiu pentru-ce el n'a putut
trai deacat zece zile dupa moratea sotiei sale. Impreuna cu
densa a rabdat suferintieles i a murit de frica, ca va ajunge a
gusta recompensa far' de densa. -
Daca n'asi fi plăns in viatia mea, ar trebui sa plang atunci
cand asi ajunge, ca dorintiele ce aveam inainte de un an sa
se realiseze. O! caci nimic nu este mai grosav decăt a te
bucura singur!
Si a morit cu dor de mine, si, sosind l'am aflat mort Şi
l'am inmormentat langa maica-mea. Nu s'a uscat ăncă un
morrnent pana-ce sufletul mi-a fost miscat spre altu . _ . _ Si
totu-si - chiar si in ziua inmorrnentarii ereau momente, in
care puteam sa uit, ce am perdut. "Mult am pierdut,- im
ziceam,- mult, dar'nu tot ce indemna spre vietiuire! Era
anca un gand in sufletul meu, care predomina. Mi se ivea
chipul Louisei mele, şi ivindu-mi-se acest chip, sufletul mi
se implea de miscari, desi nu todeauna placute, destul de puter­
nice pentru a puta esclude ori-ce alte miscari. Era anca ca
in lume, ea, ce, pentru mine, singura parea mai 'mult decăt
intregul univers si este azi, ce atunci da universului valoare.
Nu amorul cătra o femeie comuna, acel fel de capritiu moti­
vat, care in deobste produce o turbare mornentana in sufletele
tinere, nu o passiune oarba cuprindea sufletul meu în fatia
cu d'ensa, Era o lume pentru sine acea, in care vietiuiam cu
Louisa. Vietiuind inpreuna opt ani de zile, sufletele noastre
s'au impreunat p'in idei, simterninte, suveniri si sperantie co-
[940]
940
ION SLAVICl
mune .. " Dar ... ce-a fost, ce n'a fost, nu ştiu! .. Capul im
fierbe! Stiu numai c'a fost 1 C'a fost-şi nu mai este. A re­
mas numai o suvenire scumpa care este destul de plăcută
pentru a-mi îndulci zilele, dar prea slaba pentru a me face
sa uit suferinţele zilnice.
OI azi nu combat mai mult pe Eminescu. Instinctiv imi
pun întrebarea, daca o vietia precum este a mea, merita sa
fie sustinuta. Da!- "Cine nu este, nu sente dureri,- si multe
dureri sunt, putine placeri".
Sunt doaue luni de zile, decand me aflu aici in spital
patimind de o boală, de care patimesc de mai mult decăt un
an. Bratul stang si azi imi este umflat, nici azi nu au incetat
durerile, reul şi acu mai este in trupul meu. Este-si cine ştie
pana când, si cine ştie daca nu pentru todeauna.- Me simt
cuprins de o lasitate extrema când gandesc ca asfel am sa
petrec o viatia intreaga.
Asi suporta poate aceasta soarte cu usurintia, daca n'asi
fi parassit, atata de parassit de toti, carii odinioara pareau a'mi
voi bine. D-ta esti singurul om, care me spriginesti intr'aceasta
stare deplorabila ; daca D-ta n'ai fi fost, n'asi fi eu, si asi in­
ceta a fi, dacă si Dta azi m-ai parassi. J n lipsa ele ajutor
cat şi in lipsa de sprigin moral ar trebui sa pier.
Nu-e destul c'arn pierdut tot ce-am avut scump intr'asta
lume, nu, c'am cazut in aceasta boala, nu ca trebe sa trăesc
in miserie, ci tocmai acum, cand am mai multa trebuintia de spri­
gin, trebe sa me aflu singur, parasit nu mai putini de oameni,
decăt de Dzeu. De doue luni ele zile sum scos din lume, tra­
ind in izolatiune, fara orice distractie tocmai acuma, cand ea
imi trebueste atata de tare. Din cand in cand me visiteaza
eate un "cunoscut" ori "stimator". Nu este inse nimeni un
al doilea Eminescu, care sa stie a sustita gandiri distrag a­
toare in sufletul meu.- In zedar incerc a scrie. Capul imi
este confuz. Nu stiu sa cuget decat asupra starilor ce
apasă asupra mea.- In zedar incerc a studia, in zedar a ceti.
Am inceput cu materii estetice. Peste eate-va zile m'am obo­
sit. Am trecut la ]. J. Rousseau, cea mai placuta lectura a mea.
Peste eate-va zile m'am obosit. Cetesc de eate-va zile scrie­
rile dramatiee ale lui Corneille.- Nimic nu me distrage
mai mult decât lectura franceza, deoarece- trebue sa gandes
[941]
SCRISORI CATRE 1. NEGRUZZI
041
-
si asupra limbei.- Dupa abia eate-va zile incep a me obosi.
Nimic nu me distrage. Adese-ori me svircolesc aproape in­
trega noapte in pat, fara-ca sa pot adormi. Si apoi, daca a­
dorm, nu mai plăcute-mi sunt visurile decât adeverul,
Numai firea nenorocita, ce. am avut întodeauna, imi este
mentuirea intr'asta stare trista. Fara ca sa incet a fi om se­
rios, stiu toteauna a-mi face ilusiuni si sa sperez. Traiesc in
tr'o lume imaginara, o lume, ce este, precum o doresc eu. Sa
mejdesarnăgesc o suta de ori, eara-si sperez cuprins fiind ele
ilusiunile mele. Oamenii imi par mai onesti, mai buni, chiar
mai nobili de cat ce ii stiu ca sunt. Este nesmintit un fel de
boala sufleteasca aceasta sinamagire,- dar, desi boala, bine­
facatoare. Fara a fi capace de a privi lumea mai mult pre­
cum o doresc decat precum ea este, fara a me putea corn­
funda in ilusiuni ar trebui sa per. ... Sunt momente izolate,
in care facandu ... mi ilusiuni sufletul mi se inaltia: eara-si spe­
r ez, cara-si iubesc viatia.c- energia imi revine şi in asemenea
momente earasi sum, cine am fost,- spiritul cutezator, care
isi ��pare a cuprinde universul cu o singura privire. Mai
ales dimineatia, cănd me trezesc din somn, sufletul este linis­
tit: "Azi, azi,- imi zic,- azi nesmintit te va supride ceva!"
-Si apoi astept pana in spre sara-in zedar,
Dar' nu numai isolate, ci şi rare sunt aceste momente
de respira re. Din cand-in cănd starile apasa asupra mea atat
ele puternic, incat adeverul suprima ilusiunile, infătişiandu-mi­
se in deplina sa golatate... Aceste sunt momente grele, mo­
mente, in care premeditarea inceata cu desevirsire, in care
ideile etice, care alcatuiesc temeiul gandirii mele, inceata cu
desevirsire a inriuri asupra vointiei mele.
Me cuprind gânduri rele, ganduri, pe care mai apoi eu
ensu-rni le condemn... Sara, cănd aflu ca iIusunile, ce îmi
facem în decursul zilei, sunt numai ilusiuni, desperez, imi
perd energia, devin lasiu, ... imi par cel mai nedemn om in
lume .... Si gandesc Ia Eminescu. "A fi, ori a nu fi!'?"
Da! nime nu este mai lasiu decat acela, care de frica,
ca va peri pune ensu-si capete vietii sale. Adever este, pu­
ternic adever când omul siede langă caminul cald, face filoso­
fie si nu găndeste nemic. Este adever, cand omul gandeste
ensu-si, si poate asupra unor stari imaginare, ori stari, în
779J1.
[942]
942
ION SLA VIn
care altii se afla. Cand inse gandirile se ivesc in om, nu cass
urmari ale meditatiunei, ci casi conseqentie ale starilor su­
biective, atunci fieste-care om, si cel mai cutesator, devine
lasiu si esclarna ca Louisa mea: ,,\rerdamm' mich nicht. Ich
horte auf ein Mensch zu sein; ich bin eine willenlose Ma­
chirie, die nicht selbst liber die eigene Thătigkeit bestimmt.
A mori nime nu doreste. Dar dorintia de a nu patimi
este fireasca. Acela care in present sufere, rabdă suferintiele
privind in viitor. Acela inse, care si in viitor priveste cu
groaza, - acela de via tia se ingrozeste. Pentru vietuitor viatia
numai atunci are valoare, daca ea promite un equivalent de
placeri pentru suferintiele, cu care o sustine. In Iipsa acestei
promisiuni ea devine imposibila ca ori-care existentia nemo­
. tivata, Nime mi traieste numai pentruca traieste. ori nu-
mai pentru ca sa poata trai: omul traieste pentru ca voieste
sa traiasca. Aceasta vointia nu poate fi nemotivată, -. si mo­
tivul nu poate fi altul- decât placerile sufletesti, ce viatia
promite.
Nu sum amicul nici adoratorul lui Schopenhauer. Dar
cand el nu se afla in rateciere, atunci zice adeverul. Si al
adverului amic si adorator sum, Sinuciderea este o moarte
.. fireasca, tocmai atat ce fireasca ca si acea trupeasca. Deose-
birea este numa acea, ca u'na este urmare organica a or­
ganismului trupesc, eară alta a celui sufletesc. Odaia devine
vietuirea trupeasca, alta data cea sufleteasca mai nainte
impossibila. Odata este una causa si alta urmare, alta data
data vice-versa. Este o deosebire numai cu privire la timp.
Dar totu-si, desi nici un mort nu este de condemnat, este mai
de compatimit acela, care mai anteiu sufleteste inceata a fi.
Asta este cea mai grosa va moarte.
Te vei ingrigi poate vezendu-rne vorbind astfel. Fii inse
linistit! Cine vede fulgerul acela nu va fi trasnit; cine poate
anca cugeta asupra sinuciderii acela este anca scutit de moarte.
Daca eu cuget asupra ei, cuget pentru-ca voiesc sa scap de
ea. Este un sir de gandiri care me prrocupa : puindu-Ie pe
har tie sufletul mi se alina cel putin pentru timpul in care le
pun. Sunt poate 5-6 zile de când scriu aceasta epistola. Cănd .
nimic nu ne poate distrage, me insiel pe mine ensu-mi cer­
cănd distractie tocmai prin gandirile, care mi-au turburat su-
[943]
SCRISORI CATRE l. NEGRUZZI
tletul. Le rangez, le insir, le cornbin si intr 'asta lucra mo­
mentan uit ca ideile me privesc pe mine, privindu-Ie numai
ca idei pentru sine. Nu cerc compatimire, nu me plang, nu
blastem, nu invinovaticsc : iau numai totul precum este si
aflu cea mai binefacatoare măngăiere, afland pe cine-va, cui
sa descoper continutul su fletului meu.
Desi am pierdut mult, desi sufer azi, desi nu sperez in
viitor, eu imi par a fi cu mult mai departe de desperatie
decât ce-a-si putea sa fiu. Privind in giurul meu nu aflu ne­
mic, ce poate da valoare vietii mele, aflu in se, ce cerc, in
mi ne ensu-mi.
Nu pot uită cumca sum de obligat fatia de aceia, cam
mi-au facut bine ori se intereseaza de mine. Daca ar trebui
sa mor azi, poate nimic n'ar fi mai dureros pentru mine,
decât ca n'am putut chieta detoriile, ce am fatia de altii, ori
ca nu m'am putut areta vrednic de bunavointia, cu care am
fost tratat. Daca in viatia nu asi afla nici o placere positiva
,
aflu asta una negative sperand a scapa de sarcinile, ce portu.
Poate si atâta mi-ar placea prea putin, atunci uit al meu
viitor si privesc numai la cercul sotial, din care petrec. Este
poate bine - poate este reu, dar' eu, pentru mine, mai ales
acuma me privesc mai mult ca parte a cercului social, in
care petrec. Ori care miscare a acestui cerc este totodata si
a mea miscare. Este in mine un sir de idei, pe care asi dori
sa le ved realisate in acest cerc social. Am aspiraţii, spe­
rantie si dorin tie, si cu cat mai seca imi pare vietuirea ca
individ cu atat mai scumpa ca roman. Asta indentificare nu
este urmare a unor sentimente, de care la noi sa face atata
parada. Este o consequentia a starilor mele sufletesti. Me
indentific cu cercul social, in care me aflu, pentru-ca numai
astfel me simtiesc cara-si indemnat spre lucrare. Fatalitatea
a pus capet vietii mele individuale; de aci inainte trebe sa
trăesc numai ca parte a societatii. Sum ca jocatorul de carti,
ce, dupa-ce si-a pierdut toti bani, incepe a joca pentru-ca sa
castige altora.
Nu doresc a mori. Asi clari, ca sa vietuiesc secoli in­
tregi, pentru-ca sa fiu martor si partasiu la lucrarea, p'in care,
se vor relisă ideile, ce azi inaltia sunetul meu. Sum fericit,
[944]
j
944
ION SLAV1CI
in aceste momente de inaltiare sufleteasca. Un an de sufer in-,
tie pentru un asemenea moment!
N'am putut fi fericit prin mine ensu-mi in viatia mea,
individuala, sentiesc destula putere pentru a afla, tot prin
mine ensu-mi fericirea in vieti a comuna. Si, cine stie! - poate
eara-si voi afla, ce se mai poate.
Si sum hotarit a nu mai lucra in doaue părţi, ca student
si ca instructor. Dealtminterelea acuma, după "krach" cu greu
. asi afla ocupatiune.
Chiar daca asi avea un ajutor mai mare in Viena n'asi.
voi sa stau. Mi-am tras samă cu mine ensu-mi, şi nu sum
de fel dispus a plati 300 fior. taxe pentru ca să pot face
niste rigoroase absurde. Am deosebită aplecare spre ştiinţele
politice şi tot atăt de deosebit disgust pentru dreptul positiv.
Jurist nu pot să fiu: unde dreptul inceată a fi ştiinţă sccieala,
pentru mine, incepe a fi un lucru grozav. Dar' şi este absurd
a pretinde ca cine-va să fie administrator bun şi jurist d'odată,
Aşi fi nebun dacă m'aşi risipi vremea bovisănd lucruri de
care n'am Irebuită. "Btirger1iches Gesetzbuch" şi numai dracul
ştie ce bazaconii ăncă - nu sunt pentru stomacul meu. In
decursul studiilor mele m'am lăsat condus de aplecările
fireşti, studiind m'ai mult ce doream decât ce-mi era pres­
cris. Numai de dragul lumii nici acuma nu voesc a face
altfel. Nu aspirez la un viitor strelucit; studiez numai pentru­
că-mi place şi numai căt şi numai ce.
De mult gandesc dar' la o diplomă din ştiinţele politice
precum ele se dau in Franţa şi Belgia. Este cea mai de aproape
aspiraţie a sufletului meu insetoşat,
Nesmintit ar fi greu să fac examene intr'o limbă, ce
pănă acuma imi este intrucăt-va straina. Găndeşte, inse, că fac
examen din stiinta mea de predilectie, Dealmintrelea eu
sti u ce-va fr anţuzeste. ]. ]. Rousseau, Michel Chevalier, J. B.
Saygs, romane de Sand şi alţii, ba chiar şi tragediile lui
Corneille le ceresc cu uşurinţă. După-ce voi li petrecut eate­
va luni de zile intre francezi, pot să vorbesc cu densii casi
acuma cu nemţii. Nu-ţi vorbesc apoi de foloasele, ce aştept
să am, cunoscâd viaţa sufletească a celui mai distins popor.
A�a găndesc eu.
[945]
1.
SCRISORI CATRE 1. NEGRUZZI
Am vorbit sincer, ca frate catră frate, ca fiu cătră
părinte: sperez că nu vei da acestui ton alt inţeles ....
Aşi fi scris şi dIui Maiorescu. Nu stiu inse dacă mi­
nistrului de instrucţie din Rornănia ii mai rernăne vreme şi
pentru scrisori caşi ale mele.
Astept respun de la d-ta şi sfat de la dota şi prin d-ta. In
sfirsit ce d-voastre ziceţi. fac bucuros, chiar şi dacă ar fi intru
cătva in potiva dorinţelor mele.
Căte-va cuvinte ăncă şi incheiu.
Eră-şi postesc. Oamenii dela .,Romănia Jună" află
scrupuli, in urma cărora nu mi-au dat parale.- Eară-şi postesc.
Crede-mă, că nu ştiu, ce se fac. Dac aş fi in oraş, ori dac'
aşi fi sănătos, n'aşi zice nimic. Vei afla inse, că aici este
altfel. O călătorie la Viena me costa cel puţin zece fiorini şi
vr'o 8 zile bolnăvire. Şi me tem că măne eară va trebui
s'o fac, căci parale n'am şi peste trei zile perd lucrurile ce am
zălogit la jidan. Apoi in zedar petrec la ţară, dacă n'am ce
mănca şi ce bea.
Te rog: nu me uita. - Lucru scurt - lucru bun.
Primeşte salutărili mele 1
Al D-tale
Ioan Slaoiciu .
Hinter-Briihl, Nr. 2. bei '\rien.
[946]
CRd NICI
Cronica artistică
Grigoreştii dela Moscova. - De pacostea războiului a suferit
mult şi domeniul artei româneşti. Nu atât prin distrugerea monu-,
mentelor, ca pe frontul belgian şi francez, cât, mai ales, prin
pierderea colecţiilor de artă ale Statului şi .ale -particular-ilor.
I Fără a aproba optimismul interesat al raportorului german 1),
care pretinde că în Româniai ; bisericile şi monăstirile mai că nu
au suferit 'ee războiu", totuşi ne putem felicita că nu avem mai
mari pierder-i- de semnalat. In afară de .distrugerile de pe frontul
eroic dela Mărăşeşti şi în afară de bombardarea, la care am fost
chiar martor. ocular, a. bisericii schitului. Cornetul, din Vâlcea,
alte dărâmări sau ineendieri de biserici nu avem de înregistrat,
din fericire.
In schimb însă considerăm ca pierdut - până la proba con­
tra.rie a existenţii lui -:-- tot tezaurul artistic' trimis spre păstrare
la Moscova.
Nu vom căuta să stabilim, deocamdată, răspunderile ce apasă
pe aceia' cari au concentrat la Iaşi toate' tezaurele noastre, şi nici
pe aceia, încă mai vinovaţi, cari le-au expediat apoi în Rusia.
Condamnarea tuturor acestor mari culpabili este suspendată, în
speranţa, ce cu toţii hrănim" a exiatenţii încă a comorilor artis­
tice, ce am avut naivitatea să trecem -dineolo de Nistru.
Nădejdea în păstrarea intactă.'a depozitului nostru artistic
din Moscova o întemeiam pe tendinţa făţişă a Sovietelor de a se
arăta, în faţa lumii. culte, ca protect�ri ai artei şi ai culturii.
Infiinţarea in palatul Stroganof,' din Petrograd sau Leningrad,
a unui no� mu�eU,lne întărea în\ părerea noastră, ,�eşi ne. era
cunoscut ca obiectele expuse erau adunate - ca sa nu ZIcem
altfel- din casele rlevastate ale palrticularilor fugăriţi sau omo­
râţi de revoluţionari. Totuşi, ne ni�guleam cu constatarea că, in
loc de a le fi dosit sau, vândut în streinătate, şefii Sovietelor,
g'rijulivi de reputaţia lor de iubitori şi protectori ai artei, au
consemnat în muzee ,recolta -recte prada - organelor lor.
Unele fapte recente vin Însă sa sdruncine asemenea presu-
1) H. B(!um: Deukmalpfleg e im besetzten Gebiet vom Rurnănien, 1919.
1.1
-
Grigorescu.
ţ
[947]
CRO)/ICA CULTURALA
:H7
puneri măgulitoare pentru vecmn noştri. In defavoarea lor
pledează, în primul rând, procesul senzaţional ce se desfăşoară
la Moscova, în care însuşi directorul muzeului local este Învinuit
a fi declarat drept "vechituri făr de valoare" unele opere de artă
ce-i erau încredinţate şi pe cari le-a vândut în străinătate.
Preţurile, obţinute la aşa zisa licitaţie cu experţi, sunt aşa de
derizorii, încât autorităţile avizate au deferit justiţiei atât pe
director cât şi pe ceilalţi complici. Se pare că o pânză de Raffael
ar fi fost vândută pe câteva ru ble numai la licitaţia� locală, fără
a se şti Însă preţul ce în realitate a fost plătit de cumpărătorul strein.
Invăţământul preţios pentru noi. din acest proces, constă
în afirmarea juriştilor ruşi că posesorii adevăraţi ai acestor opere
pot urmări În revendicare pe nouii cumpărători, vinovaţi de a
nu fi cercetat mai de aproape provenienţa vizibil supectă a lucră­
rilor oferi te aşa de "ieftin � .
Mai mult de cât acest proces, pe noi ne-a interesat svonul
apariţiei pe piaţa artistică din Viena a unor tablouri de Grigorescu
provenind, se pretindea, din tezaurul nostru din Moscova. Şi mai
alarmaţi am fost primind ştirea că-însăşi tezaurul de ia Pietroasa,
faimoasa Cloşcă cu puii de aur, ce deasemenea a fost expediat
peste graniţă, "s'ar putea obţinea ieftin" !
Eventuala recuperare a acestor importante obiecte, unice
în felul lor, nu ne putea lăsa indifereniţi. Cu atât mai mult, cu
cât preţul rescumpărărei părea a fi numai acd al materialului,
fără a se socoti importanţa artistică a tezaurul ui, adică contra­
valoarea a 18 kilograme aur nativ, cât cântăresc toate obiectele
dela Pietroasa.
Deşi considerăm imprescriptibile drepturile noastre de pro­
prietate asupra întregului tezaur depus, spre siguranţă, la Mos­
cova şi garantat de toţi marii noştri aliaţi, totuşi ştirile din
Viena trebuiau mai de aproape cercetate.
La faţa locului am reuşit să dăm de urma tabloului de
Grigorescu, aci reprodus, pe al cărui dos se vede o stam pilă cu
următoarea legendă în ruseşte "Departamentul principal al cul­
telor şi al artelor frumoase; admis pentru export În streinătate",
Ni s'a părut deci, la început, că ne-am afla în faţa unuia - din
patru câte ni sesemnalase - din tablourile aparţinând tezaurului
nostru dela Moscova. La Bucureşti însă, tabloul nu a fost recunocut
ca făcând parte din vreuna din colecţiile Statului (Pinacotecă,
Muzeul Kalinderu) şi nici din colecţia particulară a defunctului
Vasile Morţun, sau dintre cele 40 tablouri de Grigorescu apar­
ţinând d-Iui senator Gogu Iliescu, dispărute din trenul ce le ducea
la Moscova.
Publicând aci reproducerea tabloului, sperăm să putem afla
pe adevăratul posesor şi astfel să se stabilească dacă, într'adevăr,
tabloul a făcut parte din tezaurul moscovit, sau dacă, confirrnân­
du-se presupunerea d-Iui C. Mitilineu, Ministrul nostru din Viena;
[948]
D. 1. SUCHIANU
care dela început a pus la îndoială autenticitatea stampilei, aceasta '
n'ar fi fost aplicată pe tablou decât în vederea urcărji preţului
de revânzare.
Neîntemeierea zvonurilor în privinţa tezaurului dela Pie­
troasa deschide largă calea tuturor bănuieli lor.
Să nu anticipăm însă, înainte de) a fi 'fixaţi asupra originei
sigure a tabloului.
Aşteptăm pe posesorul lui, pentru deslegarea parţială, cel
puţin, a emigmei moscovite, mulţumindu-ne, deocamdată, cu în­
văţămintele deduse din procesul mai sus pomenit.
Al. TzJgara-Samurcaş
Cronica culturală.
Capitalismul in lumea romană. - Viaţa economică a lumei
antice e un subiect într'adevăr privilegiat. El prezintă, mai întâi
de toate,' un interes general-omenesc, pentru spectacolul de sbuciu­
muri pasionate şi de aprige eg'oismuri pe cari le înfăţişază. In al
doilea rând, mai cuprinde şi o seamă de învăţături profitabile
pentru cei ce vor să priceapă mai adânc resorturile vietei sociale
de astăzi şi de totdeauna. Prin faptul că-bunăoară la Roma - re­
gasim sentimente relativ identice cu acele care agită pe oamenii
zilelor noastre+ , în schimb Însă întruchipate în forme, instituţii
şi manifestări exterioare în totul deosebite de cele pe care le în­
tâlnimîn societăţile eonteruporane-c-, putem mai lesne izola cu gândul
ceeace este etern-uman de ceea ce-i vremelnic şi schirn bător 1).
*
'1- .V-
In primele timpuri Italia-ca şi urmasa ei de azi din Dacia
'I'raiană-s- a fost o ţara "eminamente agricolă". Dar vechea cons­
tituţie trebuia să se schimbe . Puternice cauze au obligat-o la aceasta.
In secolul al II-lea înainte de Cristos -scrie Schmoller- se
"dădu la Roma discuţiunea asupra chestiunei daca cuceri rile
trebuiau să meargă sau nu dincolo de Italia; cu alte cuvinte dacă
alături de influenţa partidului comunal-agrar trebuia să capete
putere şi partidul reprezentant al intereselor industriale şi comer­
<li ale " . Si acestea din urmă biruiră. Răsboiul punic, cucerirea
Cartaginei, Siciliei. Sardiniei, apoi a Spaniei, a Greciei, a Gs.liei,
transformar-ă, în spaţiul unui veac şi jumătate, fostul tltat de
ţărani într'un imperiu mondial. Guiraud a arătat, cu fapte foarte
"convingătoare, cum acest proces s'a făcut fără voia Romanilor, şi
cum ei "s'au mărit din necesitatea lucrurilor". Oa dovada, în
primele lor cuceriri, Romanii arborează o politică de o înaltă
eleganţă morală şi de o noutate fără preceden t : în loc de a anexa,
1) Publicarea acestui studiu într'o rev istă literar" ca "Convorbdi" m'a
·determinat să supr irn notele �i referinţele bibliografice. - Pentrn ca pita.lisrnul
in vechea Heladă v . studiul intitulat, Posib'ilit,1ţ'i ele capitalism Grecia veche, în
TCV. "Inc\epec\en. oeouoruic ă'", 1926, Oe to m brie,
[949]
CRONICA CULTURALA
949'
pur şi simplu, teritoriile statului învins. ei le declară -libere şi
le dăruesc independenţa. "Divide ut impera" reprezintă două faze
în Istoria Homei. La început, Homanii s'au mArginit a d'iviza, fără
pretenţii de a domni; dar domnia a venit de la sine, "ca un fruct
prea copt" (Guiraud). Un exemplu tipic este bogatul regat al
Pergamului pe care regele său l'a lăsat în moştenire, la moartea
sa, Hepu blicei romane Şi cazul nu e unic. Attale, Nicorned, A pion
fac acel aş lucru. Trebuia ca Romanul să fie semi-zeu ca sa nu
profite de aceste daruri şi să nu se lase, cum este omeneşte natu­
ral, să alunece pe povârnişul abuzului. Şi astfel, încet-încet,
Roma, care odinioară. îşi producea singură întreţinerea cetăţenilor
săi, deveni un "rein konsumptives Gelrild" (Bucher] "un popor
care-e-lucru incomprehensibil la prima vedere-cumpăra mai mult
decât vindea, şi care totuşi, departe de a sărăci, se umplea de
capitaluri" (Guiraud). Decât, este o oare-care deosebire între Roma
şi oraşele orientale ca Ninive, 'I'heba, Babylon sau Ecbatana
Acestea erau numai - cum spune Bucher, nişte "antrepozite în care
se încuiau prăzile furate" din cele patru colţuri ale lumei. La
Roma procesul era mai complicat. Pompa rea de avuţii se făcea
în parte pe cale quasi pacifică. Nu statul oficial, ci oarecum
statul oficios drena milioanele. Astfel Iuliu Cesar îi vându Regelui
egiptean prietenia sa contra unui bacşiş de 34 milioane. Şi Cesar
nu era singurul din această categorie. Regele Capadociei datora
lui Pompei o rentă anuală de 2.250.000 franci şi lui Brutus una
de 560.000, Tot regele Egiptului, Aulet, împrumută dela un
cavaler roman, Rabirius, peste 100 milioane cu care urma să
cumpere, unul câte unu l, pe toţi senatorii Homei. Pentru ori ce
afacere politică, senatul se împăr ţia în trei. O parte, lua bani
dela unul din adversari; o a doua, lua dela celălalt; iar restu l
membri lor se abţineau, cu obiectivitate, dela orice părere, pentru că
luaseră bani dela amândoi adversarii. (Salvioli).
Acest procedeu foarte special. nu-i totuşi o "cucerire" propriu
zisă. Cucerirea, prada războinică, e ceva care se petrece o singură
dată, pe când ceea ce descriem noi era un proces continuu, o sursă
de venituri permanentă, adusă cu necesitate de natura însăşi a
unui regim social durabil.
Dar aurul Romei mai avea şi alte isvoare de aceeaş natură ca
şi cele precedente. Era, în primul rând proconsulatul. In fiecare
an, doi foşti consnli aveau dreptul de a căpăta gu vernământul unei
provincii. Ceea ce se putea câştiga în această meserie e inimagi­
nabil. Ciceron, care era un om moral, după numai un an de pro­
consulat în cea mai săracă dintre provincii: Cilicia. nu putu să se
întoarcă la Roma cu mai puţin de o jumătate milion beneficii­
şi aceasta, cum spunea el "salvis leqibus", Ne închipuim ce adunau
guvernatorii mai puţin scrupuloşi. E de ajuns să amintim că Ce­
sar, înainte de proconsulatul său din Spania, avea un pasiv de
5 milioane jumătate, de care seăpă complect la reîntoarcere
[950]
ti 1 S _
950
D. 1. SUCI·llA"U
Dar clasa care deţinea în chipul cel mai făţiş monopolul
afacerilor şi câştigurilor era aceea a aşa numiţilor publicani, recru­
taţi în genere din "ordinul equestru". "Afacerile" cu cari se ocupau
aceştia erau diverse şi sugestive: 1) concesiuni de mine; 2) concesiuni
de pământuri din ager publieus ; 3) împrumuturi făcute diverşilor regi
vasali ai Imperiului; 4) întreprinderi de lucrări publice; 5) între­
prinderi de furnituri pentru armată; 6) aprovizionări cu cereale;
7) furnituri de materiale de războiu ; 8) exploatări, în mareede case
de raport; 9) împrumuturi la oameni săraci; 10) arendarea impozi­
telor; 11) crescătorie de sclavi, etc., etc. După cum vedem, lista
e destul de lungă. Să ne oprim puţin la câteva din punctele
enumerate.
Toţi "regişorii" aziatici erau ciuruiţi de datorii faţă de
publicani. Un regat întreg era în mâna unei singure case de
bancă din Roma. Şi, în caz de neplată, sancţiunile erau îngrozi­
toare. Brutus, când Statul Salamina se declară insolvabil, obţinu
dela Senat asediul oraşului, care fu blocat. Mii de Salaminieni
periră atunci de foame.
Dobânda normală era de 4%pe lună, adică 48% pe an.
Excelentă afacere, dacă ne gândim că procentul, la Roma, unde
capitalurile abundau, era numai de 4% pe an. �i, bunînţeles gu­
vernul republicei interzisese provincialilor să se împrumute la
Roma. Ceeace dedea naştere la o plus-valută de 44°/()' fără os­
teneală multă şi, în genere, fără prea mari riscuri de insolvabilitate.
Fireşte, atunci când debitornl nu avea avere personală, ca­
măta atingea, chiar la Hama, aceiaşi cifră ca în provincii. Sancţiu­
nea neplăţii era căderea în sclavie a obligatului. Astfel, oamenii
oe afaceri aveau întotdeauna un stock de inventar viu omenesc, pe
care îl ex nloa.tau ulterior.
Aceasta era una din sursele unei 'industrii foarte practicate
la Romani: crescătoria de sclavi, educarea lor în scop de revânzare,
Caton, acel pe care şcolarii de astăzi învaţă a-l privi ca pe ma­
rele teoretician al virtuţii, era speeialist în asemenea exploatări.
Dealtfel Caton se ocupă cu toate ramurile "capitalismului pu­
blican". Acest profesor de patriotism era _. cum se întâmplă aşa
de adesea - dublat de un perfect samsar (Saivioli). Cu aceeaş ri­
goare cu care declama naţionalismul italie urmărea pe debitorul
insolvabil. De numele lui se leagă invenţia societăţii capita liste
de asigurări mutuale. Caton se ocupa adesea de acel soiu de ca­
mătă pe cari Grecii îl numeau "emporia "-împrumutul făcut unui ar­
mator, în schimbul obligaţiei, pentru acesta, de a împărţi câşti­
gul. dacă expediţia reuşeşte -, sau în caz de naufragiu or de je­
fuire de piraţi, cu suportarea în comun a pagubelor. Caton imagină,
pentru a micşora riscurile, următoarea combinaţiune. Nu împru­
muta bani la un singur armator, ci la un mare număr, in genere
patruzeci-cinzeci, şi îi obliga să se asocieze Între dânşii. Iar Ca­
ton se mulţămea să trimeată un libert, un "procurist" al său, care
[951]
CRONICA CULTURALA
!)51
i I
sta pe bord şi controla operaţiunile. In cazul când una din navi
se îneca, - partea de beneficiu a lui Caton asu pra corăbiei
scufundate îi era plătită solidar de ceilalţi navigatori. care astfel
. perdeau de două ori, pentru ca el să câştige odată. Caton nu pu­
tea astfel să piardă decât în ipoteza foarte improbabilă când
societatea întreagă ar fi pierit şi când toate vasele ar fi făcut
naufragiu. Model de contract leonin de cea mai pur-capitalistă
inspira ţiune.
O altă exploatarea care dedea loc la constituiri de adevărate
societăţi pe acţiuni erau minele. Unele din ele întrebuinţau un
personal de 40.000 lucrători, cum este cazul pentru câteva din
cele dela Carta gena (Spania)
Exploatarea de imobile era încă un comerţ remunerator. Dacă
n'ar fi primejdia focului - spune Aulu Gellu, n'ar trebui să ne
plasăm banii decât în case de raport. Nici unul din virtuoşii băr­
baţi romani cu care facem cunoştinţă în cărţile oficiale de Istorie nu
s'au dat în lături dela. meseria de hotelier: Cicero, Cras sus. Pom­
pei, Brutus..: Atticus, Cesar, Caton, etc., etc. Roma era un oraş
supra populat; şi deşi clădirile aveau mai multe etaje, criza Iocu­
inţei nu a fost niciodată vindecată. Pentru a da o idee de acu­
itatea acesteia şi de lucrativitatea caselor de raport. e de ajuns să
spunem că chiriile reprezentau aproape 50% din valoarea de
cost a imobilului: .
Dar nevoiaşii cari erau astfel speculaţi în calitate de chiri­
aşi erau jefuiţi mai cu seamă ca debitori. Aci câmpul de operaţie
se întindea la infinit, şi nu se mărginea numai la oraşe. Agricul­
torul care suferise un an rău avea încă şi mai mult nevoie de
ajutorul bancherului. Şi astfel clasa publicanilor, şi pe subt mână,
aceeaa a senatorilor -- reduseră, virtual, al'roape toată populaţia
cetăţenească la situaţia de viitori sclavi.
Dar nu numai senatorii - pe deasupra publicanilor - ci şi,
sub ei, poporul mărunt al strângătorilor de mici economii parti­
cipau la operaţiile cămătăreşti ale "ordinului equestru". Când
Rabirius sau Pompei finanţau o aventură, avansurile nu le făceau
numai din disponibilităţile lor proprii, ci o întreagă reţea de
"cetăţeni sucursale" veneau să coopereze la' excelenta afacere a
bancherului. Cavalerul de industrie avea nenumăraţi af'ilia.ti, şi
atunci când o întreprindere a sa "rata", vedem cum dezastrul e
mult mai grav decât simpla ruină a unui simplu financiar, Istoricii
timpului ne spun că nereuşita afacerei unui publican determina
un "krach" general, antrenând falimentul. în adâncime, al păturilor
celor mai modeste de cetăţeni care luaseră, după puteri, o "par­
ticipaţie" în aventuroasa întreprindere.
Deosebit de această solidaritate dintre clasa publicană şi
senatori pe deoparte şi dintre publicani şi cetăţeni mărunţi pe
dealta - mai exista o solidaritate a publicanilor intre ei. Cav a­
lerii alcătuiau mai mult decât o clasă} mai mult decât o simplă
[952]
D. r. SUCHIANU
categorie socială . Erau un "trust", un sindicat de interese. Istori ...
Homei e plină de lupte civile datori te faptului că interesele publica­
nilor, ştirbite de cutare dispoziţie guvernamentală, au determinat
-din partea lor protestări mai întotdeauna triumfătoare. Cavalerii
ştiau să se ridice, ca un singur om, atunci când cel mai mic din
privilegiile lor era primejduit. Si, la un moment istoric .dat publi­
canii se găseau totdeauna grupaţi în asociaţie pentru exploatări deter­
minate, care semănau isbitor cu societăţile noastre pe acţiuni şi
pe cari mulţi dintre scriitorii de astăzi nu ezită să le chiar numea­
.scă astfel:
Dacă vrem să vedem pe publieani lucrând în mare, trebue
să ni-i înfăţişăm în calitatea lor de. concesionari ai statului. Con­
cesionari de mine; de lucrări publice: drumuri, poduri, eonstrucţiuni
diverse, canal uri , băi, etc.; a.lteori luau în arendă "cu ruptul" to­
talitatea impozitelor dintr'o anumită reg·iune. Autoritatea şi armata
le stau la dispoziţie. Aşa încât nu numai că reuşiau a percepe
integralitatea dărilor datorate, dar, de obiceiu, încă şi ceva pe
deasupra.
Acest sistem de "comer-cializare"- cum am spune astăzi, se
-dovedea mai cu seamă profitabil când era vorba de furnituri. Roma
făcea răsboae în permanenţă. In permanenţă deci trebuiau apro­
vizionare armatele cu materialul necesar atât pentru traiul oame­
-nilor. cât şi pentru moartea duşmanului. Iar beneficiile percepute
astfel de pu blicani erau de peste 100 o /0'
Arendarea în mare de către Stat alcătuia forma-tip a între­
prinderei în spirit capitalist în vechea Romă. Una din spetele cele mai
originale ale acestui g'en era Iocaţiunea lui ager publicus. Statul
poseda imense domenii. Din acesta, o parte le distribuia proteja­
ţilor, veteranilor şi proletarilor; dar cea mai mare parte se
închiria publicanilor, care puteau astfel să facă crescătorii de
-vite cu speze neînsemnate (căci personalul era compus aproape
numai din sclavi) şi cu profituri destul de apreciabile. In acelaş
timp, situaţia de latifundiari Ie permitea să-şi rotunjască dome­
niile prin uzurJlări de jur împrejurul hotarelor pământurilor aren­
date, împotriva unor victime fără apărare, pentrucă erau răsleţite
şi neavute.
. Aceasta ne aduce la chestiunea - importantă Întru toate -
a Iatifundului roman.
Intr'adevăr: Cu toată aviditatea Romanilor pentru baai,
totuşi, bunul cel mai preţuit era părnântu l. Plasamentul funciar
sta în vârful ierarhiei de valori a economiei romane.
Toate marile averi din acea vreme sfârşiau prin a se întrebuinţa
la cumpărare de irnobile rurale. Poate ca la aceasta contribuia
mult şi faptul că plasamentul funciar era singurul care oferea
o relativă securitate. într'o vreme când nu se putea f sigur de ni­
mic. Dar probabil că pricina e mai veche şi mai adâncă. Este o
cauză psihologică aceea care făcea pe Roman să. iubească părnân-
f
r
,
I
I
[953]
GRONICA CULTURALA
953
-tul mai presus de orice. Nu trebue să uităm că ceeace distinge
radical civilizaţia iudo-germană de aceea a popoarelor totemiste,
a triburilor cu bază de clan, este ataşarea, sau mai corect iubirea
îndărătnică a unei bucăţi determinate de pământ. Slavii, Indienii,
Semiţii, Latinii, Grecii, Germanii - toate aceste popoare se deo­
sibesc de acele pe cari etnografii le numesc "primitive" sau "săI­
batece". prin aceea că - sedentare sau nomade - ele trăesc în
legătură cu o anumită porţiune de pământ care "dă un sens"
întregei lor existente. Btieher exprimă aceasta foarte bine când
scrie că "fie că omul este vânător sau pescar ... , fie că e nomad
sau ... că e agricultor, în toate cazurile munca sa este "însemncttă"
de acea mică bucăţică de pământ pe care şi-a supus-o, .... astfel în
cât, la urma urmelor, părnântul e care sfârşeşte prin a supune pe
omul care ·se născuse cu gândul de a şi-I supune el".
Prestigiul pe care pământul îl exercita asupra Romanului
-este mai presus de socoteli lucide şi de interese imediate. J!} tari
<ca o prejudecată şi durabil ca o superstiţie. Aşa se explică inten­
sitatea lui tocmai într'o vreme când productivitatea propriu zis
economică a exploatării rurale era relativ redusă. Deja şi astăzi
ea e inferioară altor plasamente. Pe vremea Romanilor însă, se
reducea aproape Ia o ;,operaţiunealbă". Solul nu se cultiva intensiv,
şi foarte rar se obţineau surplusuri care să fie desfăcute la piaţă.
De cele mai multe ori moşiei i se cerea să-şi nutrească sclavii pe
care stăpânul îi creştea pe ea. Intrun cuvânt, fizionomia unei pro­
prietăţi agrare era cu totul alta atunci de cât este azi, şi compa­
raţiile Între ele trebuese făcute cu multă circumspecţiune.
Pământul antic nu era pământ pur şi simplu, ca cel din zi­
lele noastre. Era pământ acoperit cu eclonn. -, ceea ce-i cu to­
tul altceva, Dacă n'ar fi existat sclavajul, milioanele de hectare ar
fi rămas pustii, căci populaţia autohtonă era insuficientă pentru
a le umple toate. Numai datorită valului oe robi care inunda
anual peninsula italiană, ager publica s'a putut popula. Altminteri,
pământul cultivat s'ar fi redus la de atâtea ori 2jugere câţi cetăţeni
băştinaşi erau. Adică relativ foarte puţin lucru,
Pe ele altă parte, fără pământ, importul de sclavi ar fi tre­
bu it să se oprească, şi probabil însăşi instituţia sclaviei să se des­
fiinţeze. Căci - şi toată istoria modernă a dovedit-o-un proletar
liber este mai profitabil pentru exploatator decât muncitorul
rob. Studii recente (Storch, Niober, Cairnes) au dovedit că pro­
ductivitatea salariatului liber este cu 70% superioară aceleia Il
lucrătorului sclav. In plus de aceasta -, robul trebue hrănit.
Munceşte sau nu munceşte -, el trebue să mănânce, Apoi sclavul
are copii - guri inutile, pe care tot dominus trebue să le întreţină.
Insfârşit, sclavul poate îmbătrâni, se poate îmbolnăvi, poate muri.
Toate acestea sunt eventualităţi ele pagube aprecia bile. 'Iată pentru
ce un sclav nu este o afacere decât dacă cel puţin Întreţinerea lui
[954]
!--
x
D. J. SUCHIANU
5
este gratis. Trebuia, găsit un mijloc care să permită o asemenea,
"auto-subsistenţă". -
Or, existenţa unui ager publicus indefinit Extensibil tocmai
asigura aceasta. permiţând înmulţirea numărului de robi şi dăinui­
rea înfloritoare a instituţiunei.
Dacă amorul de pământ îşi trage obârşia din prejudecăţi
contemporane cu primele începuturi ale raselor ariene, în schimb
necesitatea de sclavi e mai recentă. Ceeace nu înseamnă însă că
a fost mai puţin înrădăcinată decât cea dintâi în psihologia Ro­
manului. Mentalitatea acestuia era - cum am spune astăzi­
"cezaristă". Ii plăcea puterea până şi înlăuntrul lui domus. Au­
toritatea lui paterfamilias este cel mai exasperat exemplu de
"voinţă de putere". Sclavul a fost imitaţia: modelul era filius
familias, şi ceilalţi care se găseau in potestate sau in' manu. Dar
rudele sunt fatalmente limitate, pe când numărul robilor e sus­
ceptibil de a fi mărit oricât. De aci şi intensitatea 1 ără precedent
a nevoei de sclavi.
La Roma cei mai mulţi sclavi nu erau utili materialmente.
Ei corespundeau unei necesităţi mai cu seamă morale: setea de
autoritate. Romanul identifica gloria sau onoarea cu puterea
asulJ?"a altuia; Este cea mai adâncă trăsătură a caracterului său.
Latifundiul era posedat, în primul rând. "ad pompam et
ostentationem" - cum spune Salvioli. Era o "pulchritudo jungen­
di ", cum o numeşte Pliniu, o "manie", care devenea logică numa i
întrucât ne amintim că prejudecăţile morale sunt cele mai sigure
şi certe realităţi sociale. La Roma cei mai mulţi "preferau întin­
derea -, rentabilităţii". Aşa se explică de ce adesea - cum spune
Seueca-s-; un pământ cât o ţară aparţinea unui singur om"; era o"ma­
ladie incurabilă" această "ingens cupido agros conutinandi" cum o
numeşte Columella, Şi - chiar dacă dăm hiperbola la o parte ­
putem 'lua măcar drept ţel ideal situaţia acelui Trimalcion despre
care Petroniu ne spune că "la calendele lui Iunie a aflat de naş­
terea, pe moşia sa din Cume, a treizeci de copii de sex bărbătesc
şi 40 de sex femeesc --", şi care ar fi râvnit să cumpere Sicilia
pentru a putea ajunge în proprietăţile sale din Africa fără a fi
nevoit să treacă pe drum prin moşia altcuiva. Deasemeni, cazul
acelui bogătaş despre care Seneca ne spune că ar fi dorit să facă
un simplu iaz privat din Marea Mediterană, tocmai prin exage­
rarea sa caricaturală, ne desvălue mentalitatea predominantă în
societatea romană antică.
De altfel nu numai moravurile, dar chiar şi legea pozitivă
lucra în aeelaş sens. Ca să fii senator -- situaţia maximă la care
aspira cetăţeanul de atunci .- trebuia să fii latifundiar. Era o
condiţie morală inviolabilă. -- Dar era şi una juridică. Mai multe
legi o puneau în vedere celor ce voiau să urce "cursus honorum".
Iar publicanii - parveniţii şi "nouveaux-riches" -ii acelor vremuri
[955]
CIWNICA CULTUR,\LA
- sfârşiau cu toţii ca proprietari funciari, cu nădejdea de a ajunge
odată senatori. i.
Astfel se explică un fenomen la prima vedere paradoxal:
acumularea de pământuri-acumulare care depăşeşte orice alta de
până atunci sau de mai târziu, şi tocmai într'o societate unde
exploatarea agrară era printre operaţii le.economiceşti cele mai pre­
care. Inţelegem această "expropriere a mieei proprietăţi de către ma­
rea proprietate" bunioară în Argentina contemporană, unde solul este
o însemnată sursă de venituri, dar nu la Roma unde - cum spuneam,
pământul de cele mai multe ori abia îşi întreţinea inventarul viu
de sclavi care îl lucrau. Paradocsul devine însă intelig'ibil dacă
amintim 'că pământ şi sclav atcăt1lia1�lln tot îndecompozabil,
o unitate sintetică, că acest �m'ixtnm", acest "corpns duplex" era
p1'incipala valoare a Iumei romane.
Există o metodă- inaugurată de Marx- pentu a reprezenta
I oarecum "grafic" mentalitatea economică a unei epoci şi structura
regimului dintr'o societate dată. Este ceea ce autorul Capitalului
numea "cicu 1 producţiunei". In Europa medievală - scria Marx.
acest ciclu putea fi exteriorizat în formula: Marfă-Bani- Marfa.
In cea capitalistă formula devine: Bani - Marfă - Bani.
Sau mai precis:
. Marfă -- Bani - altă marfă (în cazul economiei precapita­
liste) şi:
Bani -- Diverse mărfuri - Bani mai mulţi (în cazul capi­
talismului). Ceeace revine a spune că în cazul din urmă este ceva
care se acumulează: moneda, capitalul, pe când în cazul întâi nu
se acumulează nimic; căci s'a plpcat dela o marfă şi s'a ajun.
la alta. La începutul şi la sfârşitul ciclului sunt elemente hete­
rogene. Acumularea nu-i cu putinţă.
Raportând formulele lui Marx la lumea romană -, care din
ele i s'ar putea aplica?
Credem a putea spune că nici una. Si iată pentru ce.
Mai întâi de toate nu întâlnim la Roma acumulare mone­
tară capitalistă. Banul nu se acumula, ci venea tezaurizat gata.
Odată ajuns la Roma, el nu se înmulţea -, ci din potrivă, se
risipea.
Odată intrat sub zidurile Urbei, era automatic di lapidat,
Luxul alcătuia o categorie fundamentală a vieţei romane. Ni se
relatează cazul unei mese de cedru. care costase un milion de ses­
terţi, şi acel al unui bogătaş ale cărui vase de noapte erau de aur
masiv. Dar capitolul cel mare al luxului nu era atât eonsumaţia
cât distribuţia. Clientela personală a puternicilor cetăţeni ai
republicei primea regulat milioane de sesterţi dela patronul ei.
"Panem et eircenses" este un fenomen tardiv, un fenomen de de­
cadenţă. In perioada de înflorire a Homei, cadouri le se făceau în
bani. De altfel, aceste risi pe �eneroase nu erau complect impro­
,ductive.Ele năşteau şi întreţineau popularitatea, într'o vreme şi
[956]
D. l. SUCI-lIAND
într'o societate unde popularitatea Însemna posibilităţi de fabu­
loase reînbogăţiri viitoare.
Intr'un cuvânt, hanul se pompa, se risipea, dar nu se acu­
mula în vechea economie romană.
De altfel, oamenii bogaţi se distingeau nu atât prin impor­
tanţa activului, cât prin aceea a pasivului.
Toţi marii bărbaţi de stat au fost în permanenţă ciuruiţi
de datorii, pe care le soldau, când şi când, printr'o "lovitură".
Singura valoare pozitivă a patrimoniului lor era pământul, erau
lati fundiile pe care le poseda orice cetăţean fruntaş al repu blieei.
Aşa încât, alături de lux şi generozitate, banul mai avea şi
un alt canal de scurgere, tot atât de important. Era pământul.
După cum aminteam mai sus, toate averile cavalerilor pnblicani
erau finalmente plasate în bunuri funciare. Atticus, acel care a
fost supranumit "prinţul cavalerilor" îşi plasase aproape întregul
patrimoniu în valori imobiliare.
Nici ce11alt ciclu marxist (Marfă- Bani - Marfă) nu se apli­
că economiei romane. Mai întâi pentru că în genere mărfurile nu
se cumpărau cu bani, ci se produceau direct acasă. "Omnia bo­
na domi nascuntur" - cum spunea Petroniu. Dar formula marxi­
stă este nepotrivită mai ales pentrucă face abstracţie de ceea ce
era mai important în lumea romana: latifundiu 1. Desigur, nu se
acumulau bani, dar se acumula pământ. Acest pământ era, fără
îndoială, altceva decât o "exploatare agrară de astăzi. Am văzut
că la Roma latifundiu se numea o mare întindere de pământ aco-­
perită cu sclavi şi producând aproape numai întreţinerea lor şi a lui
dorninus. Era altceva decât o moşie contemporană. Dar aşa cum
era" se acumula într'un chip prodigios. �i acest proces de polarizare
alcătuia pivotul întregei economii romane. In jurul lui va tre­
bui deci să grupăm elementele unei corecte definiţiuni.
In mod general, se poate spune că formula care oglindeşte
cel mai fidel circulaţia de valori în economia romană este:
Pământ -- diverse valori, inclusiv monedă - Pământ. Tot ce
era mai important pleca dela pământ şi totul se reântorcea acolo.
fată, mai în amănunte, cum poate fi descris acest ciclu. .
Roma era un spaţiu geografic foarte restrâns în care trăia o
mână de câteva zeci de mii de ambiţioşi pe cari nu-i încăpea în­
treaga lume cunoscută.
Ceace alcătuia acolo primatul vieţei morale era puterea
politică şi socială. Trei erau situaţiile mai proeminente. Aceea
de proconsul, aceea de general şi aceea de cavaler. Tustrele era.u
sprijinite pe autoritatea de Stat. Am vorbit destul despre publi­
cani şi despre proconsulat. Ne �ă,mâne s� spunem. c.â:ey� cuvinte
despre cel de al treilea personaj earacterrstrc al civităţei romane,
despre generalul civil. .... v •
Căci marii generali nu erau militari de cariera. Silla, Cesar.
Antoniu, Pompei erau aristocraţi şi cetăţeni, dar nu erau meseriaşi
[957]
CHONIC--\ CULTU!{.\L-\
ai armelor. Nu făceau răsboae tehnice, ci politică prin răsboae, Şi ceea
ce urmăreau În primul rând era să dispună de câteva sute de
mii de cetăţeni care la un- semn al lor să facă orice: să dea fOG
Romei sau să-i proclame zei.
"Răsboiul a fost marea industrie naţională a Romei". Mulţi
dintre comentatorii Istoriei romane au întrebuinţat această formulă.
�i cu toate că nu poate fi luată de tot "a. la lettre"; este totuşi
probabil că ea reprezintă mai mult decât o simplă metaforă.
'I'rebue să nu uităm un fapt istoric de o mare însemnătate
şi noutate: Pentru prima oară până atunci; se iveşte interesantul
fenomen al mercenariatuiui militar aplicat la cetăţeni. Soldatul
roman devine un proletar salariat, În sensul cel mai modern al
cuvântului. Şi ostaşul cusoldă alungă, "expropiază" cu o necesitate
fatală, vechea militie de patrioţi. Ceva mai mult, mercenarulexpro­
priază chiar pe agricultor. Soldatul alunga pe proletar. Ogoarele sunt
lăsate pustii, şi un "run" uriaş se produce dinspre sate către
Homa unde soldatul putea găsi angajament. Un fapt tipic este
acela al militarilor întorşi din răsboiu şi împroprietăriţi, drept
recompensa, cu pământ După fiecare răsboiu se distribuiau În­
tinderi colosale de pământ foştilor combatanţi. Aproape nici unul
însă nu 'Îl păstra. Prima .rITije a ostaşului liberat eră Să-,1i vândâ
pământul şi eă caute din nou. un .IJeneral, care să-I ia într'o altă
ex:pedi ţ iune. Sfârşitul unui răs boi li echivala-cum spune Guirau d
-cu un .Locle out" dezastruos, care trebuia neapărat evitat.
Aşa dar, oamenii fug de pământ, de acea specie de pământ
care seamănă cu exploatarea agricolă de astăzi. In schimb, cealaltă
specie de pământ, latifundiul, adică moşia de kilometri pătraţi,
posedată "ad pompam et ostentationem", fără altă pretenţie decât
de a întreţine sclavii aşezaţi pe el, pământul care e simbol (le
situaţie morală şi de putere socială =aoeastă formă de bun funciar
este căutat mai mult ca orice.
Pentru a fi �eI1eral, trebuia să fii senator. Pentru a fi pro­
consu 1, trebuia să ·.fi senator. Dar pentru a fi senator trebuia să
fii mare proprietar funciar. Cele două situaţii din cari se pute" II
trage cele mai mari avuţii, erau condiţionate de latifundiu.
Generalul făcea răsboiu. Acest răsboiu îi aducea bani şi
glorie. Dar mai aducea poporului roman sclavi şi teritorii. Deci
posibilităţi de noui latifundii "genere romano", adică părnâu t
populat cu robi.
Banii câştigaţi de general în războiu erau risipiţi de el in
scop de a-şi întreţine şi eventual spori popularitatea, şi deci Ri­
tuaţia în stat, deci posibilitatea, de a trafica mai departe, pe su bt .
mână şi nepedepsit, În afacerile publicauilor, dar mai ales pentru
a căpăta din DOU comanda unei expediţii fructuoase, sau pentru
a obţine dela Senat un nou proconsulat rernuneratoriu. Şi astfel,
operaţia este reluată d'a capo. Dar la fie-care etapă, personajul
îşi rotunjeşte averea imobifiară, şi cleei şi turma sa de sclavi. Iar
'i()..J.I. - Con VOr bir i Literare
I ;
I
\
1\
1\
I'
[958]
968
D. I. SUCHIANU
la sfârşitul sfârşitului, ceea ce rămâne din această vertiginoasă
achiziţie şi deperdiţie de valori, e latifundiul -, acel complexus
"pământ-sclavi", raţiune ultimă a tuturor frământăril cr şi valoare
supremă a moralei timpului.
*
Este Însă acest proces un fenomen economic?
Am spus că râvna după pământ şi sclavi pornea mai mult
dela o necesitate ideală decât materială; că era vorba aci de o
străveche dragoste de pământ, proprie seminţiilor indo-germane,
pe care s'a altoit sentimentul mai recent şi specific roman al
"voinţei de putere" al amorului de autoritate care începe cu pa­
tria potestas şi culminează în dominaţia globului.
Ce este - în toate acestea - economic, şi ee are de căutat
economia aci? E bine să ne măsurăm cuvintele şi să nu luăm
metaforele drept realităţi.
Decât - există şi un pericol invers, acela de a considera ca
realităţi numai ceeace vedem funcţionând în societăţile contempo­
rane. Să nu uităm că lumea romană a putut fi - şi chiar a tre­
buit să fie - altfel decât societatea de astăzi. Că deci categ-oriile
sufleteşti de atunci trebuesc raportate la menta li tatea de atunci
si nu la aceea din zilele noastre.
. Ce este moral, şi ce este economie? La urma urmei, toate
valorile economice au la fnndul lor un sentiment care e de o
natură străină economiei. O casă; - de pildă - este de sigur o
marfă. Dar este o marfa pentrucă satisface nevoia biologică de it
avea un adăpost, aceea juridică de �L avea un domiciliu leg'al, acea
morală de a avea un cămin familial, aceea politice-socială de
a avea un local unde să primim în mod onorabil dacă nu chiar
fastuos cunoscuţii de ea re avem interes, aceea estetică de a ne
desfăta ochiul în plăceri inviorătoare, ete., etc. După cum vedem
aproape tot conţinutul ideei de casă este aneconomic. Atâta numai că
în plus de toate acestea, o casă mai e şi o marjă. E singurul
ei titlu economic. Dar ce este o marfă? �i pentru ce o casă" pe
lângă alte nenumărate lucruri, mai este şi aceasta?
Am arătat aiurea ;- şi este aşa de evident încât nu-i nevoe
de multe demonstraţiuni - care e g'eneza valorilor de economie.
Un simţământ <1.1 nostru se poate cristaliza într'un semn
exterior. Frumosul în opere de artă, sanctitatea în simboluri
religioase (icoane, cruci) patriotismul în drapeluri şi alte insigne,
etc., etc.
Decât - acestor obiecte le lipseşte ceva: acumulabilitatea ..
Două cruci nu fac mai multă religiozitate decât una singură şi
două drapeluri reprezintă tot atât patriotism cât trei sau zece.
Pe când un simbol economic, o li vră sterlingă bunioară, adunată cu
ea însăşi, dă o cantitate finală de avuţie mai mare.
Aşa dar, pentru ce să existe valori economice-Rau mărft�J'i
[959]
CRONICA CULTur�ALA
959
cum li se mai zice"-două condiţii sunt necesare: 1) Trebue ca
sentimentul care le animă să se fi întruchipat durabil Într'un semn
exterior (obiect, embleme-vcum sunt' iscăllturile-vorbe, etc.); şi
2) trebue ca acest" obiect exterior sli fie maximum de, exterior,
până într'atâta,incât sK poată funcţiona prin el însuşi,' fKră a fi
nevoe să regân�im lafiecare clipă sentimentul dela care a pornit.
Intrun cuvânt să fie ceva intermediar Între un simbol moral
şi o cantitate aCl�mulabilă. . .
La toate aceste condiţiuni satisface cu prisosinţă Iatifuudiul
roman, acel quid duplex compus din pământ şi sclavi. Ca orice
valoare; economică, el îşi trage existenţa dintr'o nevoie străină de
economie, din nevoia morală de glorie. de ar ivism, de putere, de
rang social şi respectabili tate. Dar împrejurări specifice societăţii
romane au făcut din această insignă de forţă pol itico-morală un
obiect de o foarte conturată exterioritate,un obiect care sfârşeşte prin
a fi preţuit ca scop în sine, până întratâta încât acumularea lui
este percepută ca o s potire reală şi ca o creştere erecti vă.
Să se observe:
8clavlli este o marfă. O marfa, bun înţeles, acumulabilă cu
ea /.?I.s;'isi - ca orice marfă. Dar acumulabilitatea e m�Lrginită. Un
nu iuăr 'prea mari de sclavi încetează de a mai fi o afacere şi de­
vine o pagubă.
Pământul-e-Ia rândul său-este o marfă, o valoare suseeptibi lă
de acumulare. Dar şi aci acumulabilitatea e mărginită de legi im­
muahile. Este în deosebi cunoscu ta I(".�·e fi, "l't'ndamentlllui nepro p­
ţional" şi a "venitului descrescând" (abnehmenrle Bodenertrag �
cum zic germanii).
In schimb,- acest", două mărfuri, combinate, produc o acu­
mulahilitate quasi indefinită .. Pământul hrănind pe sclav şi sela­
vul îngrijind de pământ -, ajinitatea acestor două elemente unul
pentru celălalt este aşa de mare Încât din sinteza lor rezultă, o va­
loare solidă, menită să lovească. imaginaţiile şi să. domine spiritele.
Am numit Iaiiţundiu. această valoare specific romană care nu
are nimic comun eu latifundiul contemporan, Oricum l-am numi,
el a fost centrul de gravitate al vieţei economice din societatea.
latină.
Desigur, toate aceste lucruri sun t foarte topice, deci destul
de greu de priceput astăzi, când altele sunt simbolur-ile economice
de care ne servim. Cele uzitate în lumea romană - acum nu mai
I>U nt. Trebue însă să ni le reprezentăm pe acestea pentru a o
înţelege pe aceea. Dacă vrem să înţelegem evenimentele timpului,
trebue să, ne identificăm mentalităţii de atunci, şi să constatăm că tot
acel proces complicat de răsboae, guvernări jefuitoare, ambiţii de
a aj unge, lupte ci vile, etc. etc. prezintă, Într' opri v intă, un aspect ca­
tegoric economic, şi că ee va mai mult, prin el tocmai se poate de­
fini însuşi fundamentul reg'imului economic al Umnei antice.
Fireşte, nu trebue să forţăm sensul. cuvintelor, ŞI să
[960]
960
D. 1. SLTHIA:\C
spunem ca III Roma a existat un capitalism eui genens care nu
era nici capitalism comercial, nici capitalism de camătă, ci un
capitalism de latifundii. Căci, -- dacă într'o privinţă este ade­
vărat că capitalul nu-i , în ultimă analiză, decât acumulatorul
principal dintr'o societate dată -, în schimb - şi cum foarte bine
spune Salvioli -- toate societăţile au capital. E vorba însă. de cu
totul altceva, şi anume de a şti dacă acest reg'im descris mai sus
are vre-o analogie cu forma precisă de capitalism pe care Eu­
ropa l-a desvoltat Între veacurile XIV şi XX. In această privinţă
răspunsul - trebue să o mărturisim -- nu poate să fie decât ne­
g·ativ.
Dar acei care invocă fapte în favoarea asemănării dintre
cele două regimlţri se înşală nu atât pentru că aceste fapte ar fi
excepţionale şi. "minoritare". Credem că din potrivă, faptele cu
parfum capitalist menţionate de un Meyer, Momsen sau Ferrero
sunt mai importante în economia romană, decât cele aduse în spri­
jinul celeilalte eoncepţiuni (în sprijinul caracterului "meseriaş"
al producţiei industriale). De asemeni nu este complect adevărat
că la Roma n'a existat ,,0 clasă care să fi avut monopolul vir­
tual" al mijloacelor de îmbogăţi re, (Salvio1i) după cum inexact
este că Romanii n'au cunoscut muncitorul liber şi salariat. Din­
potrivă: în ocupaţia cea mai productivă de bogăţie : războiul,
întâlnim, ca lucrător, pe soldatul mercenar, care este - în cel mai
riguros înţeles al cu vântului -- un proletar cetăţean.
Decât în toate aceste fapte, dacă este îndreptăţit să vedem
fenomene economice, nu este îndreptăţit să vedem fenomene capi­
taliste. Oapitalism înseamnă cu totul altceva decât acumularea în­
definitivă de acele bunuri specific romane care au fost latifundiile,
adică sinteza indecompozabilă pă1nânt - sclavi.
Latifundiul roman a fost, deaserneni, cu totul altceva decât
senioria medievală. Numai dacă ne referim la aceasta din urmă
putem vorbi, odată cu Bueher şi Rodbertus, ele "I-Iauswirtsclla f't ",
In Roma însă, Iatifundiul nu era un stătuleţ, o societate,-- ci o
valoare de portofoliu, o unitate care făcea parte integrantă, ală­
turi cu altele, din patimoniul unui singur om, iar indivizi ce tră­
iau pe acel pământ erau obiecte, erau res, res mancipii, erau pie­
sele componente ale unui aparat material.
Desfiinţarea societăţii romane se defineşte tot prin acest
fenomen centra.l. In momentul când răsboaele victorioase au Înce­
tat, a Încetat simultan atât importul de sclavi cât şi câştigarea.
de noui bucăţi de pământ. Pământul existent a rămas. Dar a
devenit o moşie banală, şi un stătuleţ autonom. Foştii sclavi au
rămas, dar au devenit colonii de mai târziu şi ţăranul liber de şi mai
târziu. Ceeace a dispărut Însă cu desăvârşire a fost acea posi­
hilitate de acumulare progresivă a tuturor acestor elemente.
Acumularea de pământu ri acoperite cu sclavi devenind imposihilă
[961]
CJWNICA TEATHAL,\
9Gl
, întregul regim al econonuei romane a lăsat locul liber economiei
medievale care i-a succedat.
Bunînţeles --, toate aceste pun eri la punct nu rezolvă încă
problema "capitalismului antic" în întregime. Ele nu-s valabile
decât pentru economia Homei. Mai rămân Însă şi alte economii antice
ea re pot fi radical deosebite. Aşa este-credem noi-cazul cu
economia Greciei vechi. Dar despre aceasta din urmă locul dis­
ponibil în această revistă nu ue îngădue să ne mai ocupăm 1).
D. l. Suchianu
Cronica teatrală
Teatrul naţional din Craiova. -- Ou tot haosul manifestărilor
culturale, dintre care unele sunt foarte puţin culturale, sunt totuşi
şi semne de reală îndrumare spre bine, De pildă, teatrul din
Craiova a devenit în timpul din urmă. un centru de rodnică acti­
vitate nu numai artistică, dar şi socială. Despre latura socială
va fi vorba mai târziu. Acuma să relevăm câteva opere originale,
înterpretate la Craiova eu cea mai mare grijă.
Un erou (de N. Kiriţescu) ne prezintă antiteza dintre gura­
Iivii, cari se dau drept eroi, spre a vâna zestre ori situaţii, şi
eroul adevărat: tăcut, discret, adânc cinstit şi gata la faptă, îndată
ce e vorba de o primejdie care- trebue biruită.
Autorul întrupează aceste însuşiri în Tulucă Peleş: "tăcut,
morocănos, cam din topor, dar inimă caldă".
Femeia care doreşte să găseascrL în calea vieţii sale pe eroul
adevărat este o tânără părăsită. de soţul ei, un decavat. Ea Însă
e o fiinţă fină, care a făcut căl ătorli în streinătate, a cunoscut
societatea aleasă din Anglia, etc.
Aci stă greutatea psichologică a dramei, distanţa prea mare
dintre cele două suflete. El e prea din to por pentru o astfel de
femeie. Privitorul are impresia că Adina sr� resignează să ia şi pe
acest primitiv, dacă adevăratul eroism şi nobleţa de suflet nu se
găsesc de cât în primitivi.
Nu e oare o altă modalitate? Peleş poate apărea În actul 1
şi al II-lea ca un fel de om lipsit de orice atenţie pentru formele
sclivisite ale societăţii. A văzut în dLZboi nulitatea celor ce-şi
jertfesc viaţa, închinându-se formelor goale. De aci nepăsarea dusă
până la dispreţ şi chiar la grobianitate.
Dar, când dă cu ochii de o femeie aleasă, cinstitii şi dreaptă
la suflet, s'ar putea să se întâmple şi în sufletul lui un fel de
prefacere: un plus de viaţă, care să-I facă în actul al IH-Iea, în
faţa bărbatului escroc al Adinci, nu numai un apărător masiv,
prin primitivitatea lui, dar şi un fel de erou mai coinplect, mai
1) Despre "Po8ibilităţile de cctpitetlis,n în Grecio. veche" v, numărul de Iulie­
Decem vrie 1 \120 al Revistei .Independenţa Economică",
[962]
•
962
D. r, SUCi-HAND
comprehens1 v, care să cucerească pe Adina, srnulgându-i chiar
admiratia.
Fireşte, şi felul cum a deslegat autorul nodul dramei sale
este admirabil. Dar atunci rămâne în sufletul spectatorului impresia
(cam deprimantă], că adevăratul eroism nu-i posibil decât în suflete
simple, in oameni "cam din topor", cum explică afişul teatrului
din Craiova.
E mulţumit autorul? Şi asta să fie realitatea? Ori care ar
fi concluzia, publicul a plecat cu impresia că ,maiorul Kiriţescu
este un om de teatru, dela care avem dreptul să aşteptăm mu.lt
(jocul artiştilor - superior. Bine ar fi să-i vedem şi pe scena
altor teatre mai mari)
Spectator
[963]
R E C E·N Z II
lndrumărtte şi informaţiile critice ale d-lui C. Şăineanu
"Recenzii" Ed. "Arlevă1"ul" Buc. 1926
D-l Şăineanu şi-a publicat într'un volum recenziile apărute
consecutiv timp de doi ani (1924-26) în foiJetonul săptămânal al ziarului
"Adevărul".
In prefaţa care le procedează d-sa refuză literaturii noastre
actuale existenţa unei critici informative competinte, conştiincioasă,
limpede şi concretă care să informeze publicul cititor asupra scriito­
rilor şi operelor datorite lor, apărute în cursul unui an.
Critica noastră spune Id-l Ş. " .. se menţ'ine încă în raza problemelor
estetice ... sau a devenit sub altii o broderie artistică de imagini şi de sentinţe".
J"e de alta parte, în ziare ca şi în reviste, redusă la articole
SUPWTe, ea se m.ărgineşte, de cele mai multe ori, la aprecieri [uqitioe, la
generalităţi, sau uneori la elogii clitirambice".
Este surprinzător că un critic cu pretenţie de cunoaştere a vieţii
noastre literare contemporane, şi de îndrumător al plublicului "dezo­
rientat" poate face asemenea afirmaţiuni fără să le dovedească.
Poate fi acuzată critica literară din vremea noastră, că preocu­
pată, numai de" problemele estetice" neglijeaza fenomenul literar nu ur­
mareste evolutia lui?
'Se poate' reduce ea numai la .aprecieri [uiţitioc" şi "genemlitâţi"?
Adevărul este altul; în literatura noastra critică prezenta discuţi­
unile originale cu caracter pur estetic, privitoare la problemele teoret.ice
ale artei, sau ale artei literare în speţă sunt destul de rare; nu sunt
nici chiar similare polemicelor de acum trei decenii dintre T. Maiorescu
�i Dobrogeanu-Gherea.
Discuţiunile polemice contem-porane provin din încrucişarea păre­
rilor opuse ale diferitelor cercuri literare, care îşi dispută cinstea ori­
entării literaturii noastre actuale (polemicele dintre tradiţionalişti şi
modernişti), san sunt pur şi simplu reluarea unor vechi teme de
discuţie scoase din nou la suprafaţă de anumite curente literare in
ci isoluţie (cazurile lichidării "Sămanătorismului" şi Poporanismuiuir>.
Caracteristica criticei contemporane, este nu o atitudine pasivă
în faţa fenomenului literar, ci una activă, caci ea urmăreşte cu În­
cordare manifestările literare a caror evoluţie nu-i este de loc indiferentă.
Aceste efort al său este susţinut de o activitate organizată pe cenacluri
şi reviste, care nu se mărgineşte la simple "aprecier'i ţuoiiioe", cum
crede d-l Şâineanu : el se exteriorizează prin ample şi detailate articole,
cronici şi recenzii literare datorite cătorva condee competinte (când
spun acestea mă refer numai la anumite reviste), prin conferinţe
publice sau şezători literare.
[964]
RECE"ZII
Altele sunt defectele criticei noastre prezente, pe care el-sa
ar fi trebuit să le rele ve ; în nici un caz acelea care i le atr ibue.
Din momentul ce alăt.uri ele critica superficială şi interesată a
unor ziare şi reviste, există şi o critică serioasă de censurare obiectivă
a fenomenului literar, urmează că aserţiunea d-Iui Şăi nean u care neagă
existenta unei critici de informatie în literatura noastră este neînte­
meiată 'şi nu' corespunde realităţi i.
Unei critici ele censumre, selecţionare şi »aloriţicare a acestui
fenomen, unei aitici atente şi direct interesată la eoolutiunea titeraturii
şi a gustului public nu i se poate aduce acuzaţia ca nu inţormeasă suţ'icien t
1!.u�li�ul citi.lor, şi, în acelaşi timp nu 'i se poate reţuza şi calitatea de a
It inţormatioă.
Prin urmare, d-l Ş. greşeşte când consideră critica infor-mativă
ca o «sarcină" noua pentru d-sa : genul acesta de critică exsistă de mul­
tişor timp In literatura noastră şi nu Începe cu dansul.
Acum după această restabilire de fapte, putem trece să cercetăm
şi modul cum informeaza d-I Ş. publicul cetitor prin critica sa personala.
Recenziile sale, În special cele făcute volumelor de poezii evidenţiază,
o curioasă atitudine şi mentalitate, procedeu şi judecată În cercetarea
101'. Astfel d-sa are obiceiul ele a reflecta indiscret şi retoric pe socoteala
vieţii intime a poeţilor, exprimată mai mult sau mai puţin de versurile lor.
Spicuesc câteva exemple pentru edificarea cititorilor. Recenzia
volumului: .Din Trâmbi{e de aur" a d-Iui Stamatiad Incepe cu urmă­
toarele reflectii banale :
"Poetul 'era tânăr, avea numai 25 de ani.
. Vârstă fr-umoasa de sigur, când pentru cei mulţi de abia incepe
viaţa, cu cortegiul ei de iluzii, planuri şi de speranţe în viitor. Atunci
se simt fiorii draqosiei celei dintcÎ'i, ai dragostei care nu se uită niciodată.
D-l Starnatiad a fost. mai precoce. A iubit cu putere şi CI. CUnoscut toate
game le pasiunii amorului cu mult inaintea comunului muritorilor, Poeţii
îşi trăesc viaţa mult mai repede. La vârsta ele 25 ani, când alţii de abia
încep a iubi, poetul Stamaiuul e tlescurajai, cu inima sângerândr7 şi, mu­
tilaiă. In amor n'a gasit decât venin".
Sau în recenzia poeziilor d-lui Talaz;
"D. Talaz a neglijat singura rază care putea sâ-L ilumineze, sa-;
tncâizească tit adeoărai: sentimentul draqosiei. Acest sentiment îi lipseşte
cu totul."
Iubita poetului cu toale că e "o întruchipare a visului în Jloare"
totuşi ea nu e o consinzeanc"i, despre cor-e sii se poata spune: "la soare te
puteai uita, dar la dânsa ba!"
Iubita poetului .nu e o consirizeanâ", sau "D. Stamatiad a fost mai
pr-ecoce. . . a iubit cu putere . . . etc"; ce caută asemenea "mărgcIrit01'e"
de cugetare (termenul este lot al el-lui S.) într'o recenz.ie critică infor­
mativă � Cititorii d-lui Starnatiad vor înţelege şi preţui mai mult poe­
ziile sale, acum cărui ştiu cd It-sa "a iubit cu putere şi a cunoscui toale
gamele amorului. . . etc. eic. . . ."?
S'au refuza-vor ei volumul d-Iui Talaz pentru motivul, că este
,Jipsit 'ele poezia [ecundonta a dragostei" şi pentrucă iubita poetului
"nu e o consinze arui"?
Să mergem însă mai departe şi să vedem În ce constă critica
propriu zisă a d-lui Şăineanu.
Critica aceasta este de un simplism surpl'inzător; învăluita ÎIl
haina de ocazie a unui stil abundent şi retol'ic, dânsa nu are decât
prestigiul PlJ care i-l dă o formă şlefuită. Ea se car'aclerizează negativ
prin lipsa de crilcTii estetice, cliscernllrnânt şi înţelegere critica, metodă şi
motivate (i 'impl'esiilol'; În desfăşurarea sa nu realizează altceva decât
un l'ezumat conştiincios al operei, care În stilizare aminteşte de multe
[965]
ori anumite imagini şi versuri ale poeţilor de care se ocu pă, transfor­
mate în proză.
Idealul critic pe care-i vizează d·l S. este să dea cititorului o icoa­
nă cât mai fidelă a conţinutului volumului cercetat, sau o jusiiţicare a
titlului SIlU, prin o iălnuicir« psihologiCă succesivă (1, poezii/ar conţinute,
împestriţată din loc în Joc cu retorisme ieftine, rel'lecţiuni personale
de felul celor de mai sus si relevatiuni de versuri deseori comune.
Nici o preocupare de selecţiune critică, valorificare şi clasificare
a materialului poetic cuprins de volume; singura preocupare a criti­
cului este să dovedească titlul volumului, sau trăsătura sa psihologică
dominantă. Pentru aceasta d-sa ia şi citează aproape din fiecare
poezie: strofa sau fragmentele, care i se par mai caracteristice, fără
nici o grijă de valoarea 101" estetică şi fără să le mai însoţească de
cuvenitele comentarii critice.
Nu rareori din această. pricină, versurile frumoase se succed după
cele proaste şi viceversa.
Procedeul acesta este eronat; el mutilează fără motiv serios, poe­
ziile de valoare, deoarece citaţiunile care se scot din ele se fac nu
În vederea reliei'ării şi aprecier-ii lor artistice intrisece, ci tn vederea
unei preocupări externe a autorului, secundară însă în planul general
al voJumului. Pe lâng:t aceasta el mai este dăunător publicului cititor,
Intru-cat îi oferă un material poetic nediferenţiat esteticeste şi
nevalorificat critic.
Regretăm că din pricina lipsei de spaţiu nu putem da decât
eate va exemple pentru dovedirea acestor af'ir-matiuni ; prin gravitatea
lor, vor fi însa suficiente.
Cităm un fr ag ment din recenzia: ,,'ronii Sentimentale" de E.
Marghita.
"Poeta simte o.ţrică de a {abi, deşi prioirea=şi apropierea iubitului
o turbură adânc. inima îi striqo; rămâi ! pe când qura ce ardea Ii pindu-se
de 011,1'0 lui, îi strigă cu asprime. du-te! �,)i el a plecat".
"Astfel trecu şi al meu noroc,
"Eu n'am ştiut să.-I ţiu pe loc,
.Şi n'are să mai vină.
,,0, nu, nu trebuia să pleci!
"Dar fi,ţi pe pace! !VOTOClll s'u întors, după cât se pare. Si a
fost aşa!"
"In sufletu-mi curat ca crinul,
"A patimii 'mpurpurată floare,
"A biruit sărmana mea pudoare
"Şi 'n văpăi de foc i-a stins suspinul.
�Ce va urma apoi, după acest vis sublim r­
"Pe urmă ştiu eu bine ce va fi
"Mă vei uita ... ia.l' eu te voi iubi
"Cu aceeaşi patimă. 'nflăcărată.
"E prima iubire adevărată a poetei. Dar ce Iolos : el o para­
seşte Iăsăndu-i sufletul pustiu. Zadarnic îl mai aşteaptă cu visele ce-i
mor unul câte unul .... etc. etc."
"Şi când totul pare uitat, aducerile aminte, ca nişte strigoi fără
milă, se trezesc mereu în sicriai sufletului ei,"
Pe lângă verificarea afir-rnaţiunilor noastre de mai sus cititorii
au prilejul să aprecieze In aceste citaţiuni : gustul literar şi dispoziţia
critică spre sentimentalism a autorului lor.
Acelaş gust literar, aceeaşi conf'uziune între frumos �i plat, ace-
[966]
90G
HECENZIJ
Const, Oeorgiade
laşi sentimentalism dozat şi de o gl'eşilăînţelegere a fondului poezii­
lor, dă pe faţă şi recenzia volumului .Destrăinar c" a d-lui G. Nichita.
Se poate atribui oare acestui volum "o nota ele filosofie amara", când
stiut este ca el marchează numai o simtita atitudine lirică deesentă
minoră a poetului � . , ,
Este îngăduit unui critic să facă scriitorilor de care se ocup ti '111'US­
Irad, perltl'u cUspoziţiunile temperament ale vădite fin opere, aşa cum de
pilda (ace d-l Şăineanu. acelui aş poet prin r'ânelurile care urmeazăY
"Acest blazat incurabil este deabia la debutul carierei sale, în
prima vârstă a tinereţii, când florile te imbie cu pa rf'umul Ior, bvoarcle
cu şooptele 101' tainice, ia?' femeia cu draqostea-i caldă".
... Notaţi, vă rog: pentrucă poetul este la vârsta când femeia îl îm­
bie .cu draqostea-i caldă", el ar trebui să exprime alte simţiri decât cele
exprimate în versurile sale t Acelea:;;i reproşuri se fac ceva mai de­
parte şi poeţilor Mileu şi Talaz.
Recenzia în ca re însă d-sa, face dovada J e plină a incom prehensi unii
sale critice este cea făcută volumului de versuri a d-lui Talaz,
Trecând cu vederea peste defectele recenziilor precedente vizibile
şi În aceasta, evidenţiez numai o eroare, care nu este ingăduită unui
cr-itic dornic să fie informator şi Indr-umator al publicului cititor.
Eroarea constă în clasarea el-lui Talaz printre poeţii curentului
nou Această clasare se face pe baza următoarelor două motive:
1) pentrucă poetul Talaz ca şi laţi ceilalţi adepţi ai acestui curent are
.gogoriţa" întunericului'); 2) pentrucă în o altă poezie ("Omul din întu­
neric") imaginaţia sa îl face sa creadă "ca aude trecând prin întuneric
un om, ai cărui poşi cuiremurou pămdntul ..... şi Il înfioară, îl dor,
Înfipţi în carnea lui .... - ".
Aceasta comică "gogoriţă" a întunericului şi imaginaţia năzdl'ă'iană
a poetului care .aude trecând .. _ etc.", constituesc argumentele prin
care d-I Ş. dovedeşte că poetul Talaz nu este clasic, ci un adept al
şcoaJei nouă.
Acest lucru d-şa îl afirmă textual: "Prin aceasta d-sa se conformă
cerinţelor poeziei noui, care se rezumă în .descărca1'ea senSibilităţii artistice
prin intoarcerea la cele mai intime sensaţii prin căutarea de sine, în poezie
a eulu: său propriu», Admiraţi vă rog, această caracterizare a poeziei
nouă şi stilul în care este redată !
Clasificâ.nd pe d-I, Talaz, clasic atât prin formă cât şi în fond,
printre poeţii curentului nou, d-l Şăineanu a fixat singur valoarea şi
compet.inta critice: sale informative.
Această critică prin informaţiile ei fără relief' estetic, fără metodă
scrisă într'un stil afectat melo-dramatic, nu poate semăna în sunetul
publicului, care aşteaptă să fie îndrumat, decât confusta şi dezoricn­
tarea de care d-sa vorbea În prefaţa introductivă.
Şi când te găndeşti că a fost generos răspăndită in straturile
sale pană la strângerea în volum, prin coloanele celui mai popular
ziar de seară " Adella?'ul"
Antiquitas Rediviva de,Gh. Băgulescu.
Autorul cărţii Zile ele Energie, şi altor lucrări preţioase, ne dă
de data aceasta o încercare .de roman. Incercare, fără a micsora
nimic din valoarea literară a lucrărei Il-sale, dar numai o fer icită
incercare.
') "Iniune'ricul este gO,ijo1-iţCt mcti tutu,·o,' poe(i/o'/' curentului nou", spune'
d-l �. D-8a face aluzie la poezia "Drum în noctpte" ,lin care citeo.ziî. o strofă.
[967]
C.Oane.
HECEKZll
In figura u-ibulului J unius se oglindeşte cu măestrie figura sol­
datului roman, - cu toală enacitalea, disciplina, vitejia şi bunătatea
lui. Acest Junius, pus faţă in faţă cu toată mizeria politicianistă, care
ridică la suprafaţă pe toţi Iaşii şi nechematii şi cari din pricina nepre­
gătirei târăsc după ei dezastre, - este o splendidă oglindă a zilelor
noastre.
Insusi elementul iubirei, personificat prin statuia pompeiană.
este ridicat până la cea mai înaltă idealizare.
Figura tribun ului străluceşte ca un fulger peste Intr-eaga lucrare.
Fie ridiculizănt manevra militară a adversarului său cu o futger-âtoare
manevră a trupelor sale disciplinate, fie că, ridicând din umeri, lasă
să-i treacă înainte incapabilul-refuzând dragostea desfrânată a fostei
amarite a lui Titus-fie salvând dela înec pe Vespasianus, în faţa tuturor
întâmplărilor şi ademenirilor, el rămâne ostaş, ostaş a căr-ei inimă nu
sângerează decât la gândul patriei lui mult iubite.
Exilul lui la Istria, întâlnirea lui cu Decebal şi mai cu seamă
descrierea Dobrogei noastre, este o podoabă literară.
Biciuirea moravurilor de azi, sub lor icele, şi sta lele romane
este încă o mare calitate a scrierei. A păstrat discreţia cea mai mă­
iastră, el, pe care atât îl dor scăderile societăţii noastre.
O revizuire generală asupra nomenclaturilor latine, unele scurtări
de capitole şi amplificarea altora, ne-ar fi adus o lucrare desăvărş ită.
Aşteptăm ediţia Il-a.
Desemnuri minunate de maestrul Stoica ilustrează volumul frumos
tipărit în Craiova cea harnică.
A.
Codin de Panait Istrati.
In pref'aţa din .Domniţa din Snagov ", d-I Istrati a făcut o făgă­
duintă, de care nu s'a tinut: că nu va mai scrie.
, E o slăbiciune omenească, pe care o înţeleg, fiincă şi eu imi
propusesem, că dacă o mai scrie, nu voi mai recenza. Şi iatăcă recenzez .
• Codin" e după .Kira Kiralina", cea mai bună carte a d-Iui Istrati.
Nu interesul pentru poveste, care atrage şi inlănţue, e calitatea din lai
a autorului, ci culmelo pe care se înalţă el când descrie suflete
frumoase. M}ş,!nă în omen�rea ace�sta, împrejurul nostru, desmoşteniţi
de-al soartei, III sufletul car-ora bantue duhul IUl Dumnezeu. NOl' n U-1
cunoaştem. Ne frecăm ele tot putregaiul, de care ne este însăşi scârbă,
şi când mâna lui D-zeu ne atinge, nu o recunoaştem
0-1 Istrati, care a suferit, a pătruns în adăncul acelor suflete,
le-a cunoscut şi ni le descrie, poate aşa cum sunt, poate aşa cum le
vede el sau aşa cum ar vrea să le vadă.
Insă-mereu acel INSA care strică opera lui Istrati-el nu poate
concepe că şi în afară de mediul 'Pe care l'a cunoscut, al desmoşteniţilor,
l11BÎ pot fi· pe pământ şi alte suflete nobile. '
Pentru el, omenirea se împarte În două: oropsiţii şi impilator ii.
Criteriul nu e : bun şi rău, e sărac şi bogat. Concepţie care a dus
la .Haiducii" lui şi la prefaţa din ;,Domniţa".
Deci, încăodată: păcat! Căci o operă nu poate fi durabilă, decăt
când este îrnparţială. Şi câtă vreme d. Istrati va asculta de şoapte le
răuvoitorilor, atâta vreme cititorul cinstit va aproba dreptul lui sim­
ţămănt 'ii va desaproba strâmba lui judecată.
[968]
REVISTE
Gândirea. iVo. 6-8. -/926.
Publică UI! studiu al d-Iui F, ,�'irato asupra lui Griqorescu. Auto­
rul sc?ate în relief latura lirică a picturei maestrului. Opera maturităţii
lUI Grigor-escu este pătrunsă ele un sentiment personal, care în poezie
dă naştere .lirismului",iar in pictură "impresionismului". Din împr eu­
n.are.a .schimbătoarelor aspecte ale culorilor în natură şi fugarelor
simţiminte în sufletul artistului se crează uneori, fulgerăto», o stabilă
realitate, pe care pictorul-poet o aşterne pe pânză.
Aceasta e sinteza articolului d-Iui Sira to.
De altfel, Grigorescu îşi dădea foarte bine seamă de necesitatea
acestei fulgerătoare pot.rivire a obiectivului şi a subiectivului, de această
"prHldere a momentului" idinspensabilă impresionistutui pentru a­
putea crea. "In pictură" spunea el .cel mai bun lucru e să nu revii.
Cât ai putut prinde dintr'odată, cu sufletul înfierbântat din ceasul a
cela, atât e al tău.;
Acest pictor, care a stiut să ne redea atât de minunat feeria lu­
minii şi aspectul naturii din România noastră r-ăsfrănte în sufletul lui
de Român, acest Grigorescu este, spune d-l 0irato: .În plastica roma­
nească, nu numai un nume, este o aureolă şi de aceia un simbol."
Universul Literar. No. 48 din 28 Noembrie '/926
Publică de asemenea un interesant articol al d-Iui N. N. Tonitza
asupra unui alt pictor, Maurice Utrillo, un francez, al cărui nume se
află acum pe buzele tuturor cunoscătorilor, şi ale cărui tablouri se vând
cu câte 50.000 de franci, de unde până mai dăunăzi le dădea pe un pol
sau pe-o sticlă de vin. A cunoscut toata gama mizeriei omeneşti şi
poate din frământăr-lle acestei vieţi chinuite de boem s'a născut, ca o re­
acţiune lăuntrică împotriva realităţii din afară, simfoniile lui de alb. Im­
perioasă cerinţă a frumosului de-a răzbate pe ori ce cale.
La el; nimic din »prinderea momentului", din potr-ivir-ea anumitor
stări sufleteşti cu un anumit aspect al naturei.
"In existenţa lui, spune d-! 'I'onitza, pictura cântăreşte tot atât cât
munca duJgherului sau a pescarului". Vagabondează pe străzi, priveşte
se, întoarce fl casă şi lucreaza. Corect şi meticulos desemnează un pei­
saj pe pauză, cum ar tăia un croitor o haină, Din af'a ră nu prinde o
atitudine sau un efect de lumină, din lăuntru nu pune o trecătoare
stare sufletească. Dar în schimb, când începe a-şi colora pănza, pune
alb, alb, alb, Lot albul din lăuntru sufletului, ca un protest împotriva
Intunecimoi mizeriei din afară. .
r
t'
i
I
[969]
REVISTE
Du\)
.Ori care ar fi motivul lui Utrillo, spune d-I Tonitza el brodează
întotdeauna În Jurul, şi pentru triumful, unui acord de alburi.
Alburi nevinovate, calde, comunicative, simple - şi totuşi de o
extraordinară şi neaşteptată var-iaţie lăuntricâ
E în ele tot sufletul, greu de' mister, al artistului - şi aproape
singurul element care imprimă operei o neimitabiJă distincţiune.
Sub acest raport, Utrillo nu are corespondenti nici între contem-
porani, nici în trecut. '
Fireşte, întreaga gamă coJoristică este uimitor acordată, la cheia
albului şi sustinută, făra greş, În aceiaşi cântare de sărbătoare tristă-.
Din compar-aţia acestor două articole, asupra lui Grigorescu şi
a lui Utrillo, se evidenţiază, odată mai mult, că în materie de artă, nu
există reguli stabile.
Junimea literară. No. 9-10, 192(,'
Ca şi numărul trecut al revistei .Făt Frumos;' d-l Leca M01'Q1'U
Închină aproape tot numărul de Sept.-Oct. al "Junimei Literare" me­
moriei lui V. Boqrea. E o pioasă faptă, şi folositoare, căci până la strân­
gerea în volum a operei atât de puţin ştiută a' acestui modest scrii tor,
ajungem a-l cunoaste măcar pe această. cale.
D-l Leca Mor ar-u reproduce, din .Neamul Românesc Literar
anul 1 No. 15" poezia Sfat, pătrunsă de aceJaş spirit de misticism, ca o;;Î
"Debemur terrae" (Pământ avar).
Sfat
In văi profunde Când moartea vino
De suflet, unde Si de la tine,
Nu pot pătrunde Ca de la mine
Profane unde, Şi ori şi cine,
Vezi de-ti ascunde Prada retine,
Ca' pe-o comoară Ea 'nu r-idică
Ce Il-O să moara Decât ce-i pică:
Găndul şi taina. Lutul şi haina.
Iar dintre multele epigrame, toale reuşite, spicuim următoarea:
Unui candidat fără noroc
Voia să fie senator
Dar să-I voteze- cine "?
Când nu-l ştiu mulţi alegători
Jar mulţi il ştiu prea bine!
Graiul Nostru. No. '11-12, 1.92G
D-] 1L Cotruş prin poesia "Cop'ilăTie" dovedeşte că o pană ISCU­
sită poate debanaliza. cele mai banale subiecte. Citez strofa întâi, în­
treagă şi un vers din a doua:
Copilărie, alb pridvor părăsit,
Uliţa era plină de copii... Unde-au fugit L
Cine i-a speriat? Cine i-a gonit", ..
Drumurile toale spre minuni duceau ...
U nde-i sul'letu-mi de-atunci? De unde să-I iau'? 1 ...
Copii nu-s
Cineva departe a tăcut şi s-a sf'ăr-şit.
C.Oane.
[970]
Rcvue des Deux Mondes. 15 Sept. 1921;.
Cunoscuta scriitoare Noelle Roger este una din cele mal smcere
prietene ale Ţărei noastre. Incă o dovadă a sentimentelor ce o leagă
de România ne dă articolul său dinla Revue des d eux Mondes : "La
Nouvelle Roumanie", În care, pe lângă chestiunile capitale ale vieţei
noastre sociale şi economice, ne zugrăveşte unele tablouri pitoreşti, care
trădează o adâncă simpatieai o clară ÎG.ţelegere pentru tot ceace e
românesc. După o justă evocare a figurei Pr i nci pelui Carol, Ncello Ro­
ger destăinue cititorilor săi marea revoluţie socială, care a fost Infăp­
tuita de reforma agr-ar-ă, făra turburări şi vărsăr-i de sânge: "C'etait
une tradition chez les anciens boyards valaques et moldaves de f'on­
d er des monasteres, Aujourd'hui leurs desceudants continuent detre des
donateur-s. Seulement ce n'est plus une petite eglise que je vois dans
leurs mains tendues. C'est de la terr-a ... leul' ter ro d oree de moissons
qu'ils ont offerte".
După ce arată efortul pe care trebue să-I facă România. pentru
a-şi echilibra viaţa economică după pierderile cauzate de război şi de
consecinţele sale, scriitoarea Î>;>i exprimă părerea de rău, că tezaurul
dela Pietroasa nu mai figurează printre comorile noastre naţionale,
dorind ca el să ne fie restituit.
Din Dobrogea, pe care o cunoaşte atât de bine, ÎIl urma cercetă­
rilor făcute împreună cu soţul său, profesorul Pittard din Geneva.,
Noelle Roger ne descr-ie câteva privel işti În care regretă unele exotisme,
ce s'au atenuat din cauza civilizaţiei, tot din aceleaşi motive pentru
ca re Bucureştii de altă dată, cu vastele-i grădini şi Iiniştitele-i străzi,
o interesa mai mult decât cel de astăzi. Insa aceste considerati uni artis­
tice nu ofmpiedică să a.lmire silozurlle enorme dela Constanta, căci:
"il y a de la beaute dans ce ruissellcrnent du grain qui monte les
etages, s'elargit en une nappe dorce, precipite sa course dans la des­
cente ... •
Viaţa culturală şi literară dela noi e schiţată în linii gene rale,
dovedind că autoarea articolului s'a interesat de aproape de scr-iitor-ii
nostr-i, în deosebi de acei care descriu viaţa ţărănească.
Din excursiun i le făcute În ţinuturile desr obite, Nodle Roger s'a
Întors cu un bo�at mănllnchill de impresiuni, care alternează cu unele
evocari din istor'ia noastra şi cu câteva lămuriri precise, mai cu seamă
în chestiunea Basarabiei.
Distinsa scriitoal'e închee acest valoros al'ticol cu următoal'ea
apreciere despre menirea României: "Mais plus tard, li travers le I'ecul
de8 al111ees, ceux qui nOlls suivront discerneronl li coup sur que ceHe
lutte de la civilisation occidentale conll'e les f'orces de la destruction,
c'etait, aiI sortir de la gllerre, I'at'faire essentielle de notre siecle. Ils
recol1naîtl'ont alors, en la Romanie, la sentinelle ti qui le sommeil est
interclit. Ils donneront raison a. ses inquietudes. Ils admireronl sa l'<:!­
sistence. Et les soldats frappes en garclant la frontiere, leul' apparaî­
tront comme les champions de la cause la plus necessaire et la plLIS
precieuse a. nos coeurs d'Europeens."
S. T�igara-Samurcaş
.I{\
[971]
FAPTE
Identitatea "Coanei Chiriţei" a lui Alecsandri '). - In muzeul
Şco alei de Belle Arte din Iaşi, se află un tablou în ulei de prin anii
1840, reprezentând o boeroaică de pe vremuri, Înbrăcată Într'un fel
ciudat şi caraghios, chiar pentru moda de atunci: o pălărie mare cu
panglici atăr-nate, juvaericale cu chilogramul, culori felurite, bătătoare
la ochi si nearmonizându-se dintre ele.
Portretul nu poartă iscalitura celui car-e l-a făcut, nici numele
persoanei ce reprezintă. Totuşi, tfJţi cei car-e-l cunosc îţi vor spune:
"E o Cantacuzinească. Portretul Coanei Chiriţei a lui Alecsandri".
C'ar fi Cantacuzinească e o curată ipoteză, Întrucât nici măcar
provenienţa tabloului nu se cunoaşte. Iar c'ar fi Coana Ch irita, e o
născocire, provenita din coincidenţa a două ridicuJe: ridicolul i m l.ra­
cămintei Cucoane! de pe tablou şi ridicolul persouagiului lui Alecsandri.
In afară de această întâmplare, nimic nu îndreptăţeşte numele ce se
d�'i acestui portret.
Amintirile Elenei Hartular-i, pe care le publică acum D-] Gh iba­
nescu în această revistă, vor-bind, în treacăt, de disparuta figură a
"GrecAniţei" şi a soţului ei Gheorghe Grecianu din Fălticeni (p. 928 şi 931)
îmi dă prilejul să restabilesc un fapt, pe care azi, în afară de câţiva
membri ai familiei, nimeni nu-l mai ştie.
"Coana Chiriţa" a lui Alecsandri era acea "Greceniţă", la balul
căreia s'au întâlnit şi logodit fata Elenei Har-rular-I cu Şerban Cananău.
O chema Anastasia, era fala hoerului Niculai Bal» din inutul
Botoşanilor şi nevasta Agăi Gheor-ghe Grecianu de la Pa răul Glo­
.dului, pe Şomuz, în judeţul Suceava. A fost o femee fără nici umbră
de ridicol, făptur-ă aşezată, nevastă, mamă şi gospodină exemplară.
Dacă l-a plăcut lui Alecsandri să facă din ea un personagiu de
comedie din cele mai ridicole, apoi un sirnţimânt nu tocmai frumos J. a
împins la aceasta: anume acel al răzbunării. - El ceruse În casatorie
pe una din fetele "Greceniţei" şi fu respins cu o lipsă de p ro tocol,
care nu cadra cu situaţiunea şi renurnele ce avea poetul în Intr-egul
cuprins al ţărei, DaI' "o Bălşoae' de prin anii 1845-502), var-â cu ha ş­
boerul Balş al Moldovei, nu lua în seamă astfel de considerente de or d in
politic şi literar; i s-ar fi năruit iqhemonicul, dacă-şi dădea fala după" \1 n
poet", şi Încă dupa unul, asupra căruia circulau răuvoitoa.re sati r o :
"Rilm Alexandr-ichi,
"Puişor de Rifchi,
"Cheii botezată,
"Ari haham tată.3)
1) Vezi ilustra\ia de b P.928.
2) Pri ma reprezentaţiei " "Co:tnei Ch irirei la Iaşi" :t avut loc î n anul 1050.
3) E dovedit a.stăz i documcntCt1' ctL origina israelit>. :1 lui Alexallclri e o
tII":tt" f:1l1tezie (Spve" Zott:t: L:1 eenteu;tl'ul lui Y. Alo'mndri. Ia�i. 1921).
[972]
C. Gane
g
FAPTE
Aşa dar: Veto. Nu se poate.
Omul e om, chiar când îl chiamă Alecsandr-i. Fu rişandu-se în
sufletul poetului simţimăntul răzbunărei, el a făcut din biata Anastasia
Grecianu o "Coană Chiriţă În vna iaj", de nu putea nimeni să ştie de
cine voia să vorbească. Căci modelul era, după cum am spus, o vred­
nică femee aşezată, iar caricatura cu neputinţă d-a fi recunoscută.
. Atunci, pentru ca lumea să poată şti de cine vrea el să-şi bată
joc, in piesele care au urmat: "Coana Chiriţa la Iaşi şi în provincie",
a introdus pe copii Greceniţei pe nume: Guliţă, Aristiţa şi Calipsiţa.
Dacă ar fi deci vre-o îndoială asupra identităţii "Chiriţei" cu
"Greceniţa", apoi numele copiilor ei sunt o netăgăduită dovadă în fa­
voarea acestei afirmaţiuni. In adevăr Guli{ă e Gheorghe Grecianu fiul,
care a fost însurat mai în urmă cu Maria fata lui Steege, ministru
lUI Cuza Vodă.-Aristiţa (pe dănsa pare a.oficerutAlecsandriîncă$ă­
tor ie) era fata mai mare şi a fost măritată în urmă cu Caruz din Bo­
toşani .. - Calipeiio, a doua fată, a fost măritată cu Niculai Cananău,
cumnatul lui Kogălniceanu, şi frate cu acel Şerban Cananău,'din amin-
Li rile Elenei Harlulari. .
In afară de aceşti copii, pe car-e-i caricaturizează Alexandri,
Gheorghe şi Anastasia GrecJanu CI u mai avut trei băeţi, pe Alexandru 1),
pe Scarlat 2) şi pe Telemac Z), precum şi o fată, Agri pina, măritată
întâi cu Prăjescu şi pe urmă cu Costachi Cananău, fratele mai mic
al lui Niculai şi al lui Şerban.
Aceasta din urmă a fost bunica subsemnatului. De la ea. prin
maică-mea, deţin aceste amănunte, pe care le-am auzit de mic copil,
care formează o pagină anecdotică din istoria culturală a Moldovei şi
care mai prezintă această interesantă particularitate, că neamul Gre­
cenilor, începând cu Anaslasia, care era femee inteligentă şi cultă,
urmând cu copii şi sfârşind cu nepoţii, departe de-a fi supar-ati pe
Bardul de la Mir ceşti pentru felul caustic cum a ştiut să-şi răzbune
pe ei, i-au purtat din potrivă O vie admiraţie şi i-au păstrat o pi­
oasă amintire. - Adevărat că în urma neplăcut.ei ciocniri ce avusese
Joc între Alecsandri şi Greceni. au urmat zilele redeşteptării şi ale
Unirii, in care "ighemonicalele" s-au prăbuşit şi spiritele s-au eliberat.
Anaslasia Grecianu - Iaca, cum îi spuneau toţi nepoţii - a mu­
rit în anul '1864, la moşia ei Pârâul Glodului, unde este ingropată ală­
turi de sotul el. Mormintele sunt încă bine păstrate, casa in care a
locuit e intreagă, insă moşia e fărămiţată. Contesa Zoppola, una din
nepoatele ei, e astăzi propietara casei, livezii, pădurii, şi a catorva
hectare din bătrănescul pamănt grecienesc.
Poşta Redacţiei.
Multumim O-lui Ciorănescu pentru trimiterea sonctclor regretatu­
lui său fr;.;;rz.e, pe care le vom publica in curând.
1) însurat ('U Huxanch. Man u, tată.l f\)�tulni mi nistru Dum i tru Grec ia nu,
omorât la Senat in ! 920.
2) însurat cu o Gherg'hel şi pe urrn ă cu o \Vieg·a.n'd, a.l cărui fiu ţine pe
nepoata lui Ion Ghica.
3) nei n su ra t.
-