[728]
728
G, GE0RGIAN
I
Palpitâ o realiioie proţ und inexpresiu de nie ,
Ş'i nuri real şi plin e cosmul -- real ele nu'l putem presimi e
III spaţiile'nţvicoşote, decâi in lurnea aurie.
(Jind totul însă: tot suişul pe'n ueci nemasurata SCc/UI,
I'reţ axerile necus-mot e, pusderia de osebiri,
N ediscordoia lncordare dim. inceputul fâră 00/(1,
Cu stinaerileiunetoare, şi mii de nouă striiluciri;
Dela, infim,uZ inţ ueoriu la uiquroase vertebrale,
Dela mâr1);nt1.1,z fir de iarbi: la d omo faZnicuJu1. pom,
Dela Lepulopterui gingaş la uuiril.e irauiripci e,
Din paf1'1.tped-pifecantrOp1.lS, ş.; dela om 7(f1 qeuiul-o 11/;
Dintr'us: grânnte de oirtute la deeooltavco 711i t âreie,
Sporind cu mersul d im.potrioă al scobor.uci l.mu,i, ual,
c,"h a:jung/inel stindard de ((1.(,1" pc coperiş de oecinicie,
Desâvâ1"şit în durerosul 'im,peratil'1ilu.i moral;
Când toate n'ar ii la ololltâ decât o lnngâ annăque,
,>�i peste tot, în toată firea, ar fi tlueia. monarh,
Himerică succesiune de trepte tiiră de clădire,
Ca SCaJ(/, (f.JJâru,f(7,'n visu1 w.eln1; mitic pniriarh,
F) vis de viaPi uiaia iumei, e vis al dorului de bine,
T� uis ce creşte în lumină ('U [iecare dind de vieti,
E vis de pruionirea morţei, în somn de zâmbei si su.spme,
E 'uisul unei nesfârşite sur/ieătoare tinereţi.!
I,S'i tu, de raze şi ghillum,dp 7nr'WnU1lafâ JlTI>nu7:u ar ii ,
'/'n 1..,i .. i sâ [eşi la 'uisuJ ăsta .;;i, sii îl înfrum,/.{setezi,,.
/hlrprinzâtor înnalţi pe 1'((1n1.lJ'·i Secl1.lcâtoarea ta comoarâ,
Iar depâTfaJ"CC/. tai nu este decât 'mai bine sci creezi.
Dai tot'ul, şi 111); ceri nimica; topeşti, şi gh'iaţa ?'In te ştie;
Sr7r'uţi, ,c;i piatra 1/,1,i'nţelege; îmbrât'işez'i, şi nu, ie'ntrebi ....
lntin,zi pe câmpu.r'ile goale Zăice1"e. de mălalse v'ie,
/;li u1npl'i spatiul ele cântec, prin snte de tâc.1,f,tet1'ebi.
1'1.t. eşt·; simbolul clâ)'n'iciei, al celei fă-ră ele rasplată,
Al st'l'âclw:nţc7oT ele secol!: din fn.t.nţile strd7uminfi.nr7,
Al reve/rsrlrC'i de iubi'l'e ,�i cW1.iţie l)1'ea c1,lrafâ,
S"; al înc/ edc1'ei sub care se'n/uă-Tue u!n mare giÎ,nd.
Q
I
[684]
684
RAMIRO ORTlZ
"orice fel de chestiune; şi se jura apoi asupra exactităţii
"acestor cunoştinţe dobândite atât de ieftin".
Era aşa dar un defect al veacului şi noi admitem (de
altmintreli D-ra Ortiz ne-a adus dovezi) că şi Goldoni, adesea
chiar voit, căzuse în acest defect. Dar de aci şi până la
afirmarea (p. 91) "că sinqurele cita ţii ale lui, Rapin ar fi
putui fi rodul lecturilor directe ale lui Goldoni", mai
este 1 şi noi, dacă nu mă înşel, am adus dovezile unei
foarte largi cunoştinţe directe, pe care Goldoni o avea mai
înainte de a se duce în Franţa, despre limba şi literatura
franceză.
Cerem iertarea binevoitorului cetitor de arnănunţimea
şi lungimea analizei noastre. De fapt numai prin cercetări
răbdătoare, amănunţite şi adânci, se po ate duce cu un pas
mai departe adevărul, care, În cazul de faţă e că în privinţa
limbii şi literaturii franceze, Goldoni în epoca călătoriei lui
în Franţa nu era desigur ceeace se spune, un toba, de carte,
dar nici acel ignorant, aşa cum D-ra Ortiz, în omagiul unei
teze simpatice (şi în fond adevărată 1) vrea să ni-I arate
că a fost.
"Lumea şi teatrul"? foarte bine 1 Dar şi cartile 1 Câteva
cdrţi, multe carti, destul de multe cârţil Oricum,. atâtea
cât nu s'a crezut până acuma 1
Ramiro Orttz,
[685]
I
�
i
<)
I
r
ii
II
!�
i·1
t
SURSUM ...
Ridica-te şi fa-te iarăşi ţintă
De sute de sâqeţi înaripate;
Traeşte iar, - din vis iniruchipate,
Minutele ce n'au ştiut sa mintă.
In drumul tau, cu mâini tnfriţnirate,
Culege - ademenirile ce 'ncântă,
Şi smulge patimei ce se frâmântâ,
Fiorul simţurilor însetate.
Te du, visând sub bolţile 'nverzite
Până când coarda lirei obosite
Şi-o frânge'n vânt oihrarea+induioşaiâ
Atunci, tăcut, înlătură departe
Şi cupa ta şi lira sţdrâmaiâ
Şi resemnat, închide-a vieţii carte!
George Pallady
[686]
DICŢIONARUL JUNIMEI
Convorbiri Literare.
Foaea şi organul Junirnii, lauda şi fala societăţii. După infiinta­
rea tipografiei Junimii, se simţi necesitatea de a comunica publicului
câte ceva din cele ce se petreceau în societate şi care putea avea un
interes general. Astfel într'o seară când adunarea era la Pogor se luă
hotârirea de a se Înfiinţa o foae modestă, foarte modestă. Mult se dis­
cuta asupra numelui acelei foi, până ce "Convorbiri Literare" numire
propusă de 1. Negruzzi dobândi majoritatea sufragelor, ca una ce păru
mai nepretenţioasă din toate. Maiorescu propuse ca 1. Negruzzi să iee
redacţiunea noului organ, dar acesta refusă multă vreme, pr-esimţind
în mod vag ceeace-l aştepta. In sfâl'şit, stăruinţele Junimiştilor îl în­
duplecară. Odată ce primi, noul redactor se puse pe treabă cu zelul şi
răbdarea ce-l caracterizează şi foaea apăr-u În 1 Mart. '1867. Momente
critice in viaţa Convorbirilor au fost multe. Caţi-va ani după înfiinţarea
jurnalului se propuse combinarea acestei foi cu o gazetă politică 1.
Negruzzi combătu această idee din toate puterile sale şi, după două
seri de discuţie, propunerea căzu cu un singur vot şi 1. Negruzzi re­
suflă din greu. La desfacerea tipografiei Junimu alt moment critic se
întătoşa şi după câteva peri peţii r. Negr-uzzi se întovărăşi la Infiintar-ea
unei noui tipografii care la inceput nici măcar nu a vea maşină, numai
pentru a putea scoate "Convorbirile Liter-ar-e" mai departe. De unde la
început abonamentele şi partea administraţiei erau În sarcina tipografiei
Jun imii, acum redactorul luă totul asupra sa şi de vr'o nouă ani o
duce cum poate tot acoperind dificitele di n pungă fără ca să aibă spe­
ranţă de îndreptare Convorbirile sunt oglinda credincioasă a Junimii.
Luptele ce au susţinut până au Învins pe duşmanii săi ca ortografie, ca
limbă, ca direcţi une, ca gust estetic, sunt memorabile. Dar tot binele
ce au făcut Românilor din toate părţile Europei civilizate, ba puiem
chiar zice Lumii întregi, va fi apreţuit numai de posteritatea nepărti­
nitoare! !
Cornea Mihail.
Născut în Iaşi În 13 OcL 18H. In Jun, de la 1865·6\}. Odinioară
poet foarte sentimental, acum advocat foarte puţin sentimental. Era
o vreme când Îşi făcea intrarea în .Junimea cu un aer maiestuos şi
triumfător, care Însă nu impunea de loc. A scris multe poesii a la Heine.
A scris şi poesii franceze. Lacr-imi duioase curgeau pe obrajii sei
când le cetea prin saloanele din Iaşi. Cetirile lui Cornea deveniser-ă
chiar modă. într'o iarnă. D. N. Drosso care tocmai deschisese saloanele
sale, nevoind a sta mai pe jos de D-na Didiţa Mavrocordat care
[687]
DIC'fION ARUL JUNlMEI
687
admira poesiile lui Cornea, veni Într'o .zi la Cornea să-I Invite la . o
serată şi eşind îi zice cu un aer de protecţie: "V.l;lUS savez, apportez
vos papiers avec vous 1'. (Mort În2() Iulie 1901, la Bucureşti).
Coroslv-Corosivtta te.
Insemnează în Junimea obscur, porcos, porcărie. Aceste cuvinte
s'au luat din nămolul de adiect.ive abstracte ce întrebuinta Eminescu
în discuţiile din Junimea. '
Creangă Ion.
Născut în Humuleşti (jud. Nearnţu) În 2 Mart 1837. In Jun. de la
1875 unele şi-a făcut intrar-ea foarte tămăiet Împreună cu Eminescu ,
respopă, dar În suflet ţiind tot la e1iaconie. Autor de multe povesti şi
anecdote populare şi pure şi cor-osive. Oaspe credincios al Borţii Reci.
Orator popular şi eloquent În întruniri publice. Om primitiv şi prea mult
iubit în Junimea. Institutor primar '7i autor de multe cărţi bune pentru
şcoalele primare. (t 31 Decemvrie 1889 în Iaşi).
Creştinismul.
Religiune adoptată de multe milioane de oameni, dar foarte rău vă­
zută de Pogor. Intr'o vreme voia chiar să o desfiinţeze. La fiecare Întrunire
propunea constituirea unei societăţi care să lucreze contra porcilor de
crestini ce ar fi adus multe rele pe lume. In fiecare moment zicea: "Nu
v'am spus? Hai, să lnfiinţărn o societate pentr-u stir pi rea creştinismului 1"
Cu toate stăruinţele sale o asemenea societate, ce ar fi adus de sigur
cea mai mare fericire omenirii, nu s'a putut Înjgheba.
Creţu Grigore.
Născut la Târgul Neamţului 25 lan. 1848. In Junimea de la 1875.
Profesor la seminarul din Huşi, personalitatea originală. El judecă
meritele oricăr-ei scrieri din punctul de vedere gramatical şi ortografic.
Intr'o sară indignat de tonul gIumeţ al .Tunimei, exclamă: "Apoi eu văd
că D-voastrâ nu sunteţi oameni serioşi!" Altă elatăel pune Junimii
întrebarea În care parte a trupului se găse�te simţirea. Junimea ceru
timp ele reflecţiune şi fiindccl în întrunirea următoare Creţu tot nu
dobândi un răspuns categoric, el plecă la Huşi foarte întristat de a nu
putea duce un resultat positiv amicilor săi din Seminar. La 1882 prof.
de limba rom. la liceul Matei Basarab, Bucureşti.
Cristiane Teodor.
Născut în Focşani în it Iulie 1845. In Junimea de la 1871. N'a
scris şi nu scrie. Mar-e admi l'a tor al lui Schopenhauer.
Crlstodulo Emano il.
Născut În Focsani în 18 Iulie 1828. In Junimea de la 1877. Vezi
Cristod. Thcod. cu doosebire că Ernanoil nu e admirator al lui Scho­
penhauer. (t 2 Dech. 188�) Iaşi).
Cruce.
Când se ceteşte ceva în Junimea, traditia cere ca leptorul să aibă
un plumb Îi} mână pentru a Însemna cu o cruce locurile care trebuesc
şterse sau modificate. Atunci toţi strigă: Cruce 1 Cruce 1 sau şi ! Crucea
ta, Crucea ta! Ba Pogor are chiar obiceiul să zică: Crucea ta, porcule!
Cuciureanu Victor.
Născut în Iaşi În 1 Oct. '1850. In Junimea de la 1877. Vine din
vreme În vreme, zirnbeşte cu dulce, vorbeşte puţin, nu scrie nimic.
[688]
ţ
CRONICI
Cronica artistică.
Troiţ3 . Era pe la sfârşitul concentrării În toamna anului acela.
Făcusem multă instrucţie, dădusem multe lupte şi ni-se dusese faima de
tot atâtea chefuri. Trebuia acum să le punem capăt la toate cu o
mică manevră, oprindu-ne seara la General A. din Mologeşti. Pornim
cu noaptea în cap: întâi u inamicul şi, la oarecare distanţă, în
formaţia necesară, noi, restul, trupele amice. Luăm Olteţnl în SUIi,
trecem priu sate curate, înşirate în lungul drumului. l'ăranii îşi
descopăr cu mişcări largi capetele pletoase, noi le mulţumim cu
bună voinţa mândră ce se impune importantei noastre situaţii. Femeile,
[689]
CRONICA ARTISTICA
G89
fetele şi COplll ne privesc cu aceiaşi ochi, ai nevinovăţiei mirate.
Unele râd, -- aşa din tinereţe - iar noi, convinşi de puterea far­
mecelor săbiilor noastre, strângem cu oarecare fală mânerul de care
atârna dragonul de fir şi mănuşile de piele; - privirea ni-o tur­
bura păcatul.
Dimineaţa era frumoasă, priveliştele încântătoare, Şi aşa mer­
geam y�şi. Lăsăm dealurile cu vii la Ştirbey şi pornim să trecem
Olteţul de partea cealaltă.
Aci ne aşteptăm să dăm ochii cu inamicul şi să-I respingem
până la Generalul A. în Mologeşti, unde probabil ne era pregătită
masa, - conform ordinului de operaţii dat pentru acea zi. Inamicul
însă nu ne-a turburat trecerea Olteţului; - el ne aştepta pe înăl­
ţimile pe care era aşezat satul. Lupta a fost scurtă, şi frumoasă.
Eu cu avantgarda i-am făcut faţă, iar restul trupelor a trecut
prin spatele meu şi a ocupat satul. Urcam cu greu coasta râpoasă
a malului să alung' inamicul care se încăpăţâna să reziste. De
sus mă strigau glasuri prieteneşti, auzeam râsul lor de sforţările
ce făceam. Scosesem sabia din cârlige şi, ca rezervist ce eram, o
întrebuinţam ca baston. Ajung.
Inarmcu] îşi strângea în pripă liniile şi se pregătea să se
retragă la ospitalitatea Generalului. Eu dau repaus trupei.
Aşezat pe iarbă, privesc înapoi valea Olteţului, urmăresc
satele unul după altul cum se pierd în depărtare, - îl urmăresc
pe el, stăpânul acestei văi, şi simt legătura tainică care mă lega
(pe mine om) de acest tot care mă stăpâneşte. Simt fărâma totului
care vibrează în mine.
Aceste gânduri mă frământau când am pornit iarăş. O pantă
dulce urca până la culmea dealului. Privesc colea - o linie ondu­
lândă ce separa pământul de albastru] cerului, şi privirea se
legăna domol urmărind ondularea ei. Deodată ochiul se opreşte la
nişte siluetări ciudate pe albastrul cerului. Era un cimitir, un
cimitir cu cruci. Şi toate aceste cruci în amiaza zilei plângeau
siluetându-se în culmea dealului pe albastrul cerului. Trupa a
plecat la destinaţie şi eu am rămas pironit de plânsnl crueilor
din cimitir. Erau şi mai înalte şi mai joase, aplecate într'o parte
şi alta, toate de lemn, lemnul înegrit de vremuri, cu aripile în
jos, cu zăbranic pe frunte, jalnice, plângeau tăcute din timpuri,
ca şi acum în amiaza zilei de toamnă, sufletele muritorilor ce se
odihneau sub ele. M'am apropiat smerit de g'ardul cimitirului şi
am privit la aceste fiinţe neînsufleţite ce simţeau omeneşte.
O mână de artist însuf'leţise aceste lemne şi, acum, vorbeau
ori cui vrea să le asculte acea limbă a sufletelor, care mişcă mai
puternic decât cea obişnuită.
Jalnic cimitir de ţară, nu în faţa mormintelor tale am în­
genuchiat pios, ci în faţa artei necunoscută, umilă şi pierdută.
Şi rug:). mea fu pentru artistul fără nume, nemuritor şi uitat.
Am plecat smerit fruntea înaintea voastră artă şi artişti necata-
52118. - Convorbiri Literare.
4
[690]
690
FLOREA STĂNCULESCU
logaţi rucaer i 111 li teri le ciasloavelor noastre; aşa cum nu o
puteam face în saloanele noastre moderne de artă şi înaintea artiş­
tilor noştri, sell1izei con:o;acraţi ai timpurilor.
La Generalul masa era În toi şi seninătatea feţii mele a făcut
pe camarazi să creadă că, avusesem o aventură.
Da, avusesem o frumoasă aventură.
"Masa se prelungea cu multă veselie
După masă trebuia să aibă loc o nouă luptă; Însă, n'au
apucat sh treacă orele de repaus şi a început să cadă o ploaie eu
ro pote. 'I'rupa şi-a găsit dela sine adăpost; iar eu, care nu fusesem
la critică fui pedepsit să fac cantonamentul pe ploae, Pentru prima
oară pedeapsa mă lasă, rece.
Ici o companie, colo alta, -- termin.
Prin ploae, către marginea satului, zăresc turla bisericii,
pierdută printre copaci. Sta tristă în ploae, Pornesc acolo, Pe o
colină trei arătări se Înalţă fantastic,
Golgota.
Trei troiţe îna.lte, aplecate de vânturi, voind parcă să se de­
părteze una de alta, stau acolo înfipte, dominând valea sbuciumăi-ilor
omeneşti, Cele de margini cu aripele plecate, se pocăese din vre­
muri, Cea din mijloc, mai înaltă, tăcută şi liniştită, Înfruntă, senină,
depărtări le.
Cristos Între cei doi tâ.lhai-i.
De atunci, decând au fost înălţate acolo, ele vorbesc gene­
raţiilor de pacea sufletească, de iubire şi de iertare. Nimeni nu
le înţelege graiul, - poate nici artistul care le-a cioplit; toţi
însă îşi pleacă capul când le zăresc şi în adâncul sufletului lor
îşi mărturisec greşala. Mâna ucigaşului se pleacă înfiorată sub
privirea lor din alte lumi.
Astfel strecoară zi de zi, fiecărui care le priveşte şi tuturor
la un loc, aceiaşi curăţenie sufletească, şi astfel îi leagă pe cei de
astăzi cu cei de eri, cum va lega mâine pe cei de astăzi cu cei
de atunci, răspândiud în sufletele lor, aceiaşi lumină tainică.
Fii binocuvântat necunoscut cioplit 01' cu barda şi să-ţi dea
Dumnezeu, În lumea În care ai trecut, pacea care-ai răspândit-o
în lume cu mâna ta, şi neam ele neamul t ău să fie binecuvântat
să. ducă în veacuri măestria ta"
Am ajuns sub ele şi am privit şi eu valea. Iar locul de sub
ele părea fermecat. Ploaia trecuse şi lumini cădeau pe vale. Natura
Înviorată. respira puternic aerul proaspăt, Un imn se înalţit de
peste tot, de toate, fiinţe însufleţire şi neînsufleţite, Întru mărirea
Totului. Mi-am aruncat ochii la ele, la troiţe. O lumină sfântă,
de sfântă, iertare şi bunătate strălucea de 8U b acoperişul lor. de
şiţe. Şi acum, binecuvântând acţiunile omeneşti: Dumnezeu din
mijloc priveşte blând şi pe dealătur], umil priveşte Maica Domnului
şi Cllrist.
[691]
CRONICA ARTISTICĂ
691
A doua zi am plecat de noapte la luptă ŞI apOI înapoiu la
reşedinţă.
Troiţele m'au petrecut ele acolo de sus, multă, vreme, tăcut
ŞI trist.
Parcă pierdeau un suflet.
De atunci, dela manevra din satul Mologeşti, a trecut vreme
multă. Pe mine m'au apucat necazurile vieţii şi am uitat de troiţe.
Odată veneam la reşedinţa regimentului. Era început de primăvară.
Pe larg deschiselc ferestre ale vagonului restaurant, pri ve­
liştele se perindau năvalnic în apropiere şi tot mai încet depăr­
tă.rile,
Aveam impresia că totul se învârteşte în sus invers, împre­
jurul unui plJ;l1ct pierdut acolo în depărtare. Timidul verde al
împrimăveriri\ se transformă acolo în depărtare într'un albastru
cenuşiu şi se înfrătea cu a.lbastrul orizontului. Se redeştepta în
zări şi în mine credinţa.
M'am hotărît atunci să scap de sub povara sbuciumări lor
. omeneşti şi în liniştea atmosferii de troiţe să las în larg sufletul
să se purifice de necredinţă şi să înalţ în tihnă rug'a mea pe al­
tarul artei.
Dela Balş am pornit într'o trăsură de ţară. Intâmpin des în
drum, la fântâni, poduri, diferite feluri de cruci, găsesc troiţe, toate
însă de provenienţă comercială a timpurilor noastre. Se vede în
primul rând dezinteresul formei care nu-ţi vorbeşte nimic: o placă
clreptunghiulară zugrăvită şi înfiptă în pământ, totul sub un aco­
periş sau sub un adăpost. Pe placă sunt conturaţi în linii negre
diferiţi sfinţi şi aceste contururi sunt boite cu vopsele de apă sau
o lei în culori simple: galben, verde, albastru şi roşu. Cu cât sunt
mai vechi cu atât conturarea e mai distinctă, lucrată nemăestrit însă
îngrijit, iar în colori se observă predorninarea galbenull1i şi a cără­
miziu lui.
Restul colorilor sunt fără amestec, albastru curat, verde
câmpenesc, Cu cât ne apropiem de timpurile noastre, contururile
se pierd în culori, sunt vădit uitate şi neîngrijit lucrate, lucru
de grabă, şi de comerţ eftin. Culorile Încep să se nuanţeze, predo­
mină roşu, albastru şi verde, încep p liuri de haine şi umbre în
culori.
Se pot urmări în paşi de 20-25 ani aceste transformări. Fie­
care poate face acest studiu în cimitirul dintruuul din satele de
pe Valea Glteţului. Acolo unde s'a păstrat nealterat felul vre­
murilor de peste 100 ani, prin cutele unde nu putea să ajungă
influenţa lucrărilor de bă lci, acolo Troitele şi crucile îşi au carac­
terul bine distinct. Din foarte puţinele colţişoare unde se păstrau
aceste mostre-de artă, era şi satul Mologeşti.
Suntem la intrare, o troiţă lângă o fântână se înalţă impună­
toare. - Călător pe drumur-i, limpezeşte-ţi gândurile şi-ţi curăţă
[692]
692
FLOREA ST ĂNCULESCU
sufletul, aici domneşte pacea, unirea şi credinţa. Are pazlllci
aceste cruci de lemn cioplit cu suflet şi fermeca te. Şi vai de călătorul
ce intră în ţărmurirea lor şi nu le înţelege graiul şi nu le păzeşte
tâlcul, blestemat este să-şi poarte s buciumul în viaţă şi gândul
negru şi sufletul turbure să-I stăpânească pururi. Şi mulţi trebue să
fie aceşti călători de oarece mulţi sunt în lume din aceşti blestemaţi.
Căutam din depărtare se văd Golgota cu cele 3 cruci. Aveam
un fel de strângere de inimă negăsindu-le în locul lor. Nu eran.
Am umblat prin sat, am întrebat pe toţi şi cu greu am aflat
că O furtună năprasnică le-a culcat pe toate trei de odată. Acum
ele serveau ca tălpi la casa unor tineri însurăţei, iar vârful lor,
crucile, le adăposti-se băiatul, cu multă sfinţenie, chiar lângă casă.
Nu ştiu de ce m'a întristat faptul.
Puteau să le înfigă din nou in pământ. Timpuri noi. Şi cru­
cile de pe Golgota mea au urmat drumul credinţii: s'a înălţat, au
dominat spiritele şi apoi au căzut la întrebuinţarea unei tagme, care
'Îşi face din ea meseria lor.
Am ieşit pe câmp afară. Intr'o viroagă era o troiţă aproape
nouă. Lângă ea doinea un f'lăcăeandru cu ochii pierduţi în zarea
depărtării şi în adâneul gândurilor lui, doinea prin fluer În neştir e
ce şi cum. Un cântec al lui pe care îl înţelegea tot ce-l înconjura
pentru că tot ce-l înconjura îl învăţase.
Am desemnat troiţa fără să mă observe şi fără să-I supăr
din cânt. Când m'am apropiat m'a observat.
- Voe bună, meşter eântăreţ. Ce s'a întâmplat la crucea asta
de te farmecă să cânţi aşa frumos?
A avut o tresărire ca a unuia căruia i se surpind frărnân­
tările lui ascunse.
- Ia, aici a trăsnit Dumnezeu o fată, - şi apoi pierdut ca
pentru sine, - pentru că păcătuise. Şi ochii lui s'au Întors din
adâncuri, s'au fixat asupra mea dureroşi şi asprii, vorbind până:
ţi-am spus prea mult, nu mă ispiti mai departe. '
- Da cine a făcut crucea asta, trăeşte?
- Cine, crucea asta? e moş Constantin a lui Radu Anghel,
trăieşte, e aci în sat, vezi că are porţile cu stâlpi şi cioplite frumos.
Am găsit uşor casa cu porţi frumoase, pentrucă mă purta un
dor nespus să stau de vorbă cu acest mare meşter. Lucra în curte
un stâlp de casă. şi bodogăndea moşnegăreşte cu un copilaş ce se
învârtea împrejurul lui. Intru În ogradă şi mă întâmpină un câine.
Moşneagul, fără să-şi părăsească locul, fără să strige la câine, mă
pl'i veşte mirat.
Sănătate, moşule,
Să dea D-zeu, nepoate.
Venii să te văd, că mi-au plăcut mult crucile pe care le-ai
făcut pe aici, prin satul D-tale.
[693]
CRONICA ARTISTICA
693
Şi 'ne-am aşezat amândoiu, eu pe o bârnă, el la lucru.
-- Iacă fac un stâlp să-I pun în locul celuia dela cerdac că
s'a cam lăsat.
Şi stâlpul se asemăna aidoma cu cel pe care îl întocmia ..
- Păi, de ce nu-l faci alt fel, moşule?
- De, sâlpii aceia i-a cioplit tătăne-meu când s'a însurat şi
prea i-a fost dragi cât a trăit, că toată lumea îl lăuda şi mi-e
frică să nu-i nemeresc mai prost dacă-i schimb. Şi stâlpul dela
poartă l-am illuS din nou dar tot ca pe celălalt l-am cioplit.
- Si {"/-ta n'ai făcut nimic al D-tale.
-- :Ba am făcut destule, numai de nu le-ar batjocori nepoţii.
Şi domol în amurgul de seară, a început bătrânul să-mi vor­
bească şi Încet, încet am prins rostul vorbei şi am început să înţeleg.
Tătăne-său fusese tot ciopli tor ca el, făcuse crucea dela fântână,
pe cea dela pod şi crucile Golgotei mele. 'l'ot el făcuse o parte
din crucile eimitirudui din sat, multe porţi, case Întregi cu cear­
dacuri şi cu ciocârlani pe acoperiş. Iar el învăţase cioplirea dela
"bătrân", făcuse şi el destule lucrări, însă "pădurile s'au depărtat
ae sat, lemnul s'a scumpit, viaţa e mai gTea şi lumea nu mai ţine
la lucrurile astea, care se fac cu greu şi cu cheltuiala de vreme."
- Acum, vezi, azi se hotăreşte omul să-şi facă o casă şi peste
o lună e gata. Pe atunci, porneabătrânul, tătăne-său, să se gân­
dească la casa fiu-său când era de 14 ani şi începea să-i facă" ba
tălpile, ba stâlpii ceardacului, ba stâl pii porţii şi când îl însura
i-Ie dădea de zestre şi tot mai treceau doi trei ani până, pornea
copilul să-şi facă casa cum vroia.
Şi moşul clătina din cap în semn de descurajare şi ochii
se adânciră în trecut.
- Spunea tata că moşu-meu a fost herghelegiu Banului din
Craiova şi vorbi a cu caii de-l înţelegeau. Pe el îl chema Stoica şi
se bătea în lupte cu Turcii şi era amarnic om. Tata-meu s'a stabilit
aici şi era om gospodar, liniştit. Stătea mai mult în sat ca muerile
şi cioplea, Eu i-am urmat meşteşugul.
Fiu-meu a învăţat carte şi nu se mai gândeşte la meşteşugul
nostru, nu ştiu ce e prin sat mai mare. Păcat de meşteşug. Mă
uit la nepotu-meu ăsta, "că-l trage inima, toată ziua se învârteşte
împrejurul meu şi-I dăscălesc eu, dar mi-e frică să nu mor înainte
de a prinde ceva".
Troiţe şi cruci erau cam tot una, după lămuririle lui. Se puneau
în locurile unde se întâmpla vre-o minune, vre-un isvor fermecat,
vre-o pedeapsă Dumnezeiască pentru vre-un păcat, unde se găsea ceva
de seamă, la încrucişări de drumuri mari, şi În g'eneral la orice
lucru ce era făcut pentru toţi, - şi toate aveau ca scop să alunge
duhurile rele şi să se pomenescă numele celor ce luaseră parte. Troiţele
sunt mai mari şi în mare parte adăpostita sub un ceardao în lemn.
Sfinţii după cele vechi tot erau numai eonturaţi într'o tăetură cu
[694]
694
FLOREA STĂNClJLESCU
cuţitul si cele mai vechi nu aveau sfinţi, ci câte un cerc înflorit
În cioplit uri.
Ei nu aveau ca model decât felul lor de a Înţelege şi cele
ce-au apucat de prin bătrâni. Influenţa orăşenească nu se simţea, pe
aceasta nu o Înţelegeau.
Şi m'am despărţit de moşneag târziu în noapte, şi am plecat
iarăşi în lume. Am pornit curăţit de orice răutate, cu inima curată,
cu sufletul împăcat, cu fruntea senină, plin de încredere.
Arta îşi are sursele ei în sentimente primordiale omeneşti şi
nu acţionează decât asupra acestor sentimente primordiale.
Cultura, ştiinţa nu aduc modificări decât în technica Artei. Noi
părăsim acest principiu şi ne rătăcim în combinaţiuni technice creind
diferite forme de artă şi decomprehenziune şi astfel înaintăm în civi­
lizaţie. Iar când firul combinaţiilor se încurcă, ne întoarcem iarăşi
la prim sursă care formează sentimentele omeneşti, natura, şi la
primele moduri de a o înţelege şi a o reprezenta în artă.
Florea Stănculescu
Cronica Ştiinţifică
Cercetări biologice cu privire la rasse, prin aplicarea unei
metode nouă. - Evoluţia ştiinţelor se face prin salturi de la
o descoperire la alta. In intervalurile dintre două date epocale,
cei devotaţi ştiinţelor cată a documenta şi controla detaliile
concepţiilor create de savanţii, cari prin geniul lor stabilesc o nouă
fază în evoluţia ştiinţelor. Fiecare ştiinţă îşi are fazele de erup­
ţiune şi de linişte cari corespund cu epoca documentară.
Etnologie şi antropologia în timpurile noastre trăese în faza
de tranziţie, tinzând spre o nouă epocă de ern pţiuue. In special
antropologia, care a trecut prin multe frărnântări în deceniile
precedente, se află pentru moment întro faza, de înarmare, de adunare
de material pentru clarificarea uneia d in cele mai pasionante probleme,
care interesează toate ramurile ştiinţei biologice; şi care este
problema originei omului. In serviciul studierii acestei probleme
s'a pus şi metoda nouă, de cercetare, metoda isoherna9lutinârii. Du pă
rezultatele de până acum, această metodă promite să' arunce o
lumină cu totul deosebită atât asupra problemei originei speciei
umane, cât şi asupra difereneierii şi Înrudirei rasselor.
)'echnica acestei metode, prin natura ei serologică, impune, ca
aceste cercetări să fie făcute de medici. Interpretarea rezultatelor
obţinute va trebui însă să vină dela colaborarea dintre natura lişti
istorici şi etnologi.
Aglutininele sunt anticorpi, cari se produc în sânge, atunci,
când introducem în sângele unui animal celule străine. Aglutininele
[695]
CRONICA ŞTIINTIFICĂ
695
reacţionează cu celulele respective în mod specific, precipitându-Ie.
Această reactiune are loc între aglutinine şi aglutinogenul din celula
aglutinată. Există însă aglutinine şi faţă de celulele speciei proprii,
d. ex, la om faţă de hematii umane, numite şi isoaglutinine,
anticorpi, cari nu se produc numai pe cale experimentală, ci există
şi în mod normal în sânge. Aceste aglutinine normale, cari se află în
serul sângelui uman, sunt de două nuanţe şi au fost numite a şi b
(Landsteiner), cărora le corespunde câte un aglutinogen - aglutinogen
A şi aglut. B - din globulele roşii. In mod principal deci oamenii
pot aparţine gTupului A când au în sânge aglutinogenul A şi agl ntina
b, sau gn"pullâ B, când au în st1llge aglutinogenul B şi aglutinina a.
Un individ poate însă avea în sâng'ele sau şi globule conţinând
ambele ag'lutinogelle şi nici o aglutinină, (gTvpa, AB), sau poate să-i
lipsească ambele aglutinogene având în sânge ambele aglutinine (grupa
O). Dacă examinăm un număr de cel puţin 500 indivizi a.parţiuători
unei rasse, vom afla că fiecare indi vid va aparţine uneia din aceste patru
grupări. (Americanii le numesc 1 (AB), II (A), III (B), şi IV (O).
Metoda constă deci în aualiza sângelui a cel puţin 600 de
indivizi aparţinând aceleeaş rase (excluzând cât mai mult pe cei
amestecaţi), pentru a stabili, câte procente aparţin fiecărei din aceste
patru grupuri. Pentru Homânia s'a stabilit următoarea proporţie:
grupa AB 7.4%
" A 43.3%
" B 15.6°(0
" O 33.7%
------100%--
Aceste proporţii se pot exprima şi printr'o cifră numită
indice biologic de rassă, care se obţine prin calculul în baza formulei:
A-I-AB . Z· 1 bi 1 . d- v
---I-)-'-�'B = �no ice ,e w ,og�c e rosea.
-'-ŢLL-'
Grupa A este mai frecventă, la popoarele din Europa, iar B în
Asia. Grupa A este de 4_5 (indicele biologic de rassă) mai mare la
Englezi, decât gTupa E, iar la Inzi gru pa Beste de 1.8 ori mai ma.re
decât grupa A. Acestea sunt extremele. Atunci, când grupurile sunt
egale, indicele biologic de rassă este egal cu 1, când proporţia este
mai mare la A, indicele este mai mare ca 1, iar când este mai
mică, indicele este sub l.
Indicele biologic de râssă scade treptat dela Englezi spre
Inzi. Aglntininele şi aglutinogenele sunt constante pentru un individ
pentru întreaga sa viaţă. Ele nu se modifică prin boale, sau prin
felul de-a trăi (alimentaţie, situaţie geografică etc.). S'a stabilit, C[L
aglutininele şi aglutinogenele se moştenesc, conform legilor lui
Mendel, şi prin acest fapt se explică, pentruce ele nu se modifică
la popoare în cursul veacurilor. Ele sunt calităţi fixe l)entru
organismul uman, şi pot deci servi ca indicator de rassă. Stabilirea
pentru un singur individ, că aparţine uneia din aceste grupări, nu
[696]
are nici o valoare antropologică. Acesta poate da cel mult indicaţiuni
'asupra grupurilor la cari părinţii lui aparţin. (Stabilirea identităţii
părinţilor sau a copiilor în medicina legală).
Din faptul, că grupul A este mai frecvent în Europa, iar B
in Asia, s'a emis ipoteza (Hirschfeld) că omenirea. ar deriva dela
două tipuri separate, unul care s'ar fi format în Europa vestică, şi
având numai calitatea A, iar altul să se fi format În Asia (Indii) şi
având numai calitatea B În sânge. In cursul zecilor de mii de ani,
aceste două, specii s'au amestecat şi acest amestec preistorie face,
ca azi să nu existe nici un popor, care să nu aibe în sânge atât
calitatea A, cât şi B păstrându-şi proporţia de A şi B În cantitatea
cu atât mai mare cu cât rassa cercetată se află mai aproape de
leagănul original al acelor două tipuri.
Oea mai preţioasă contribuţie la problema isohemaglutinării au
adus-o soţii Hirschfeld, cari au cercetat În armata aliaţilor la
Salonic 14 rasse, parte dintre soldaţi, parte dintre populaţia mace­
doneană. Aceste cercetări au fost complectate de diferiţi autori,
Încât astăzi stau la dispoziţie suficiente cercetări pentru a putea fi
interpretate. In România cele dintâi cercetări s'au făcut la Institutul
de Igienă şi Igienă socială a Universităţii din Oluj, de Manuila
şi Popoviciu sub conducerea d-lui prof, Moldovan, încă din Octornvrie
1922. Prin aceste cercetări s'a stabilit proporţia fiecărei grup la
Românii precum şi la Ungurii din Ardeal.
Este semnificativ rezultatul obţinut la Români. Indicele de rassă
al Românilor este de 2.20, cel al Sârbilor este de 2.29, al Grecilor
de 2.25, iar al Bulgarilor de 2.29. Din aceste cifre ar rezulta, dacă
nu o identitate de ras sJ.i , dar neapărat o înrudire foarte apropiată.
Indicele acestor po poare, numit de noi" indice eudeet european"
sunt izolate faţă de indicele tuturor celorlalte popoare din 'lume.
Nu există până azi nici un alt popor cu indice care să fie aproximativ
identic cu cel al popoarelor sudest european.
Voiu adauga pentru dovedirea constanţei indicelui biologic de
rassă, că datele aflate de Verzar şi Weszeclci la Germanii colonizaţi
de secole În Ungaria este identic cu cel aflat de alţi autori pentru
populaţia Germaniei, că indicele Ungurilor, popor turanic, este
aproape identic cu indicele celuilalt popor turanie : turcii, iar al
ţig'anilor, veni ţi ele vre-o 600 ani în Ungaria, este exact identic
cu cel al Inzilor.
Din cercetările mele pot cita indentitatea indicelui la un
număr de peste 1500 români din diferite regiuni (Bănat-Maramureş)
cu indicele unui număr de alţi peste 1500 Homâni din 'I'ransilvania
şi Vechiul Regat, examinaţi În colaborare cu Popoviciu; indicele
aflat de mine la Unguri din .Arad-Hmat este identic cu cel aflat
de Verzar- ,V' eszecki pentru Ungnrii din regiunea Dobriţinului şi
pentru Ungurii din Ardeal examinaţi de Manuila-Popoviciu. In
fine, indicele Bulgarilor din Vinga (Banat) l-am aflat exact identic
cu indicele aflat de soţii Hirschfelel pentru Bulg'arii din Bulgaria.
696
Dr. SABIN MANUILA
[697]
CRONICA ŞTIINŢIFICĂ
G97
După primele cercetări, făcute la Institutul de Igienă şi
Igien�, Socială din Cluj asupra unui număr de peste 500 Români
şi Unguri de provenienţa mixtă, am început o serie de cercetări în
diferite localităţi din Transilvania, Banat şi din Maramureş,
pentru a vedea, dacă indicele aflat pe regiuni şi pe localităţi
cores punde cu indicele general s'au nu? Am putut stabili, că
indicele pe Iocalitaţi şi regiuni variază, după cum populaţia este
amestecată cu o populaţie străină cu indice mai scăzut sau mai
urcat decât cel românesc.
Dăm aci un tablou despre naţionalităţile examinate cu indicile
respr-rtiv şi cu autorii care l-an stabilit:
''''''';1
Proporţia grupelor
aJ
t)
Naţionalitatea
:o
AUTORUL
AR (1)
A (II) B (III) o
(IV)
t:
-
(f;t
-1
Englezi
3.0
43.!�
7.2
46.4
4.5
L. şi H. Hirschfeld
Saşi *
4.0
50.5
12.-
33.5
3.4
Manuila
Francezi.
3.0
42,6
11.2
43.2
3,2
L. şi H. Hirschfeld
Italieni
3.8
38.0
11.0
47,2
2.8
"
Germani.
5.0
43.0
12.Q
40.0
2'8
Dungern-Hi rschfold
Austrieci
8.0
40.0
10.0
42.0
2.6
Landsteiner
Svabi
3.9
42.1
14.0
4J.O
2.6
Manuila
Sârbi
4.6
41.8
15.6
:�80
2.3
L. şi H. Hirschfeld
Greci
4.0
41.6
16.2
38.2
2.3
"
Bulgari
6.2
40.6
142
3.1.0
2.3
"
Bulqo ri
8.1
45.0
14.7
31.5
2.3
Manuila
Români
7.7
42.0
14.8
355
2.2
Manuila-Popoviciu
Romani
7.4
4·3.3
15.6
337
2.2
Manuila
Turci'
6.6
38.0
is.e
36.8
1.8
Hirschfeld
Slovaci
8.2
:'11.3
15.8
41 •. 7
1.7
Manuila
Japonezi.
20.0
40.5
16.0
24.0
1.7
Hara-Koba yashi
Polonezj.
-
-
-
-
1.6
Halber-M id iarski
Unguri
12.2
38.0
18.8
31.0
1.6
Verzar-Weszecki
Unguri
105
39.7
20.4
2\14
1.6
Manuila-Popoviciu
Unguri
11.2
40.8
202
27.8
1.6
Manuila
Arabi.
5.0
32.4
19.0
436
1.5
L. şi H. Hirschfeld
Buteni ,
21).3
39.2
22.5
18.0
1.4
Manuîla
Ruşi.
6.3
312
21.8
40.7
1.3
L. şi 1-1. Hirschfeld
Evrei
5.0
3'3.0
232
3� 8
1.3
Fukamal�'i
Coreeni
12.7
32.8
26.4
28.1
12
Malaezi
4.5
2(i.2
23.7
45.5
1.1
L. şi
H. I-lirschfeld
Chinezi
10,0
2;).0
3' •. 0
30.0
0.8
Liu-Wang
Senegal ezi .
5.0
22.6
29.2
432
0.8
L. şi H. Hirschfeld
Anamiti ..
7.2
22.4
284
42.0
0.8
Fukamalti
Mandjurieni
t5.6
26.6
38.2
26.6
08
Ţig.ani.
5.8
21.1
38.9
3\.2
0.6
V erzar- W eszecki
Inzi ..
8.5
19.0
41.2
31.3
0.6
L. şi H. Hirschreld
Notă: Examenul ra.ssel or indicate cu litere cursive este făcut în România;
restul în străjnătate.
[698]
698
DT. SABIN MANUILA
Până aici s'au examinat opt rasse din România. Cercetările
sunt în curs pentru a examina toate rassele cari există azi la noi, şi
pentru a complecta examenul Românilor din toate regiunile ţării.
Dr. Sabln Manuila
Cronica socială
Toponimia României dintre Dunăre şi Mare. - In generaţia
trecută chiar cărturarii cunoşteau pământnl de peste Dunăre în
chip cu totul imperfect. Afară de excepţia luminoasă a lui Ion
Ionescu dela Brad, cel dintâi economist român, şi a lui Bălcescu,
puţini vor fi fost care să aprecieze exact locul ce se cuvine
acestor margini ele ţară în gospodăria Statului nostru şi rolul pe
care l-a avut chiar dela început în viaţa poporului român. C. A.
Rosetti, de pildă a mers cu ignorarea Dobrogei până acolo că a
scris in "RomânuI" cuvintele odioase: "blestemat să f1e cine va
trece pe malul drept al Dunăr-ii ... "! (Nu e deci nici o mirare, dacă
cel mai Român dintre Români, Eminescu, s'a simţit zguduit până
În adâncul sufletului de primejdioasa nepotrivire Între poporul
rornâuesc şi "pătura suprapusă" care punea astfel la cale desti­
nele Statului românesc, fără să viseze măcar cum s'a desfăşurat
viaţa poporului nostru).
Azi, cel puţin tineretul care trece prin Universităţi ştie că
România de lângă mare e una elin temeliile cele mai vechi ale Ro­
mâniei, - mai veche decât Ardealul şi Banatul în ce priveşte ro­
manitatea.
S'ar fi cuvenit deci acuma, la întregirea pol itică a Româ­
nismului, să legăm şi aci firul cu trecutul. Incercarea s'a făcut şi
încă într'un chip cu totul fericit: oamenii acelui colţ ele ţară au
luat Între altele iniţiativa unei revizuiri istorice, etnografice şi
geografice a toponimiei, pentru a pune nomenclatura de acord cu
realitatea.
Geograful Brătescu, un cunoscător până la amănunţirni al
României de peste Dunăre, a supus unei cercetări după toate re­
gulele ştiinţei nu mele aşezăr ilor omeneşti, consultând mereu şi pe
localnici, pentru a ţine seama de tot ce putea fi util în tradiţrile
moştenite din bătrâni.
Cu drept cuvânt, d. Brătescu relevă că numele date până
azi satelor Întemeiate peste Dunăre 11 'au fost tocmai po tri vite. N u­
miri ca: Vasile Alexomdri, 10n 1 Brătianu; C. A. Rosetti ... nu
pot circula lesne în graiul popular. Din substantivul Câmpicri;
localnicii fac adjectivul Cârnp1lTcan sau Cârnpllr'erd, când vorbesc
de locuitorii satului. Poţi zice unuia că e C. A. Rosettean?. Vine
peste mână.
[699]
----'-, ---
I
CRONICA socrxr.x
699
Dar ce s'a făcut, făcut rămâne, Cel puţin restul toponimiei
să fie mai judicios fixat.
Care n'a fost însă mirarea bieţilor Români de peste Dunăre,
când în anii după războiu, în Dobrogea, oficialitatea bucureşteană
a trimis un nou val de toponimie botezând satele cu numele mi­
niştrilor altui regim: 'I'ake Ionescu, Argetoianu ... ba şi cu porecle
de batjocură ca "Dă-te jos şi te plimbă".
Socot c� Statul român a atins recordul dispreţului oficial
pentru poporul pe care il administrează. După cum starea de
paragină în care a fost lăsa�ii Dobrogea de la unire până la
răz boiu a fost şi va rămânoa unul dintre punctele cele mai negre
în istoria domniei regelui Carol, tot astfel toponimia de batjocură
a Dobrogei, abia scăpată de sub ghiara Bulgarilor şi a Nemţilor,
este un fapt nu se poate mai semnificativ pentru concepţia oame­
nilor au acuma sarcina de-a organiza România-�Iare.
Iată de ce, cu drept cuvânt, oamenii de ştiinţă şi Românii
luminaţi care reprezintă Dobrogea, şi-au luat ei sarcina de-a sta­
vi li apucăturile anarhice, stabilind în chip critic toponimia.
D. Brătescu arătase încă din timpul războiului că proporţia
elementului românesc era de 57%, iar proporţia numelor româ­
neşti numai de 33°/0' Evident, caracterul mongolic al toponimiei
nu mai corespunde azi adev{tl'ului etnografic şi, după cum orice
om are drept să poarte numele care:îi place, tot aşa satele
de peste Dunăre aveau dreptul de a se numi cu nume româneşti,
mai ales când chiar tradiţia veche şi străveche vine în ajutorul
unei astfel de schimbări. Un siugur exemplu: Când Traian este
cine este în istoria imperiului roman şi în istoria rornanizr 1'ii Da­
cilor; şi când cetatea şi monumentul său pot fi încă pipăite,
nu e o impietate şi o absurditate să nu zici satului vecin Traian?
Cum adică? Miniştrii cutărui partid microscopic (un fir de praf
în viaţa poporului nostru) să fie o cinste pentru satele Dobrogei,
iar Traian o cantitate disparentă?
Anomalia aceasta era prea dureroasă şi ln'ea ruşinoasă. De
aceea, Iasând elementului moogolic numele sale proprii, pentru
elementul românesc s'a propus o seamă de numiri, care s:\ leg'e
firul cu trecutul nostru de eri, de ala.ltăeri şi - pe unde nu s'a
putut g�si numiri mai noui - s'a reînviat vechiul nume al stră­
bunilor de acuma 2000 de ani.
Rezultatul acestei munci oonştiincioase se poate vedea într'o
serie de articole din foaia dobrogeană Dobroqea Jumă, Iunie
1924, care ar merita si. fie adunate la un loc şi împărţit« sub
formă. de broşură, tuturor celor care înţeleg însemnătatea culturală şi
politică a toponimiei.
Din nenorocire, Parlamentul şi Administraţie pa că nici n'au
autor de muncă profesorului dobrogean.
Aci, într'o revistă închiriată tradiţiei, ne facem datoria de a
[700]
700
S. MEHEDINTI
releva faptul paradoxal că se repetă chiar în chestiuni de topo­
nimie un principiu al luptelor noastre politice, prin care ne deo­
sibim, poate, de toate popoarele contemporane. Şi anume, s'a auzit
de mai multe ori (odată chiar În parlament) formula fanatică :
nici binele nu vă vom lăsa eă-l faceţi .. ! Când învierşunarea politicii
duce până la neg'area binelui, îndată ce e vorba de un adversar,
este vădit că viaţa publică a acelui Stat e fundamental primejduită.
Şi când chiar în toponimie, binele e rău, fiindcă n'a pornit de acolo
de unde doria să pornească cea care represintă într'un moment
dat puterea legiuitoare, este evident că perspectivele politice ale
Statului nu sunt dintre cele mai trandafir-ii,
Adevărul e însă totdeauna su veran, -milcar in faţa oamenilor
de ştiinţă.-Opera care s'a încercat de d. Brăteseu revizuim
toponirniei dobrogeană a ieşit din cugetul unui om de ştiinţă
şi din simţirea elementului autohton de peste Dunăre.
Răspunderea rămâne deci întreagă pe capetele celor care au
apreciat această operă, cum au apreciat-o.
S. M.
Cronica pedagogică
Consideraţii metodologice privitoare la predarea Logicei în
şcoalele secundare (licee, seminarii, şcoale normale). - Dintre
toate obiectele de învăţămînt din programul şcoalelor secundare,
nu e nici unul care să ofere uu fir mai vig'uros de sinteză a cuno­
ştinţelor, de corelaţie a studiilor, ca acela al Logicei. Ceeace e
Geografia pentru sinteza cuuoştinţelor concrete, e Logica pentru
aceea a cunoştinţelor abstracte şi generale. De aceea, nu se poate
stărui îndeajuns asupra însemnătăţii acestui studiu. Ar fi o enor­
mă greşală neglijarea sau predarea lui numai de formă, necum
îndepărtarea lui din şcoală. In g'eneral azi, însă, se neglijează
predarea lui, sau se face in mod pur formal. Fireşte predată aşa,
ea nu-şi mai justifică de loc existenţa, şi dă glas acelora cari sunt,
în genere, în contra învăţărnântului filozofic în şcoalele secundare.
Numai o bună metodologie in predarea logicei poate să ne ducă la
acel scop înalt, ce-i atribuim logicei în şcoalele secundare: toarcerea
firului viguros de corelaţie Între studii.
O experienţă didactică ce depăşeşte spaţiul a 15 ani, desfă­
şurată în toate categoriile de şcoale secundare: licee, serninari, şcoale
normale, mă îndreptăţeşte să cred că pot ataca aici problema metodo­
logică a logicei Cll oarecare temei. Logica este, după definiţia clasică
din Logica lui Titu Maio)"escu, rtiinţa requlelor formale pentru
ar.gumentarea justă. Formularea aceasta e, de sigur, foarte abstractă
chiar pentru liceistul din clasa VII şi poate şi pentru studentul
[701]
CRONICA PEDAGOGICĂ
701
începător 1). Trebue să-i concretizări! cât mai bine termenii de "arg'll­
mentare" şi de "regule formale". Numai o bogată concretizare a
acestor termeni va limpezi bine elevilor obiectul logicei. Acesta e
primul pas şi de succesul lui depinde tot succesul paşilor următori.
După cel vom fi concretizat cât mai bine, cu belşug' de exemple,
acest obiect al Iogicei, trebue să le dărn elevilor cheia logicei, firul
roşu care o străbate în toate încheeturile ei, fluidul ei vital. Ei
trebue să simtă pe ce. se 'n�meiază formarea noţiunilor, a judecăţilor
şi a raţionamentelor, raporturile de subalternare, contrarietate şi
contradicţie dintre judecăţi, inversiunilejudecăţilor, regulele silogis­
mului, din toate figurile lui, sinteza formelor logicei formale în
metodele ştinţifiice, pe cari le studiază logica metodologică. Acest
fir conducător e principiul identităţii. De la acest principiu trebue'
să pornim, dacă Vl'8IIl să dăm elevilor cheia Iogicei, principiul ge­
nerator al tuturor noţiunilor şi regulelor logice. Acesta e al doilea
pas. De la acesta încolo, predarea logicei se poate desfăşura cu o
limpezime perfectă şi chestiunile derivă una din alta cu o stringenţă
de fier. Se va zice, de sigur, că ar fi foarte greu să dăm de la început
acest principiu al raţiunei suficiente, numit al identităţii, el corn­
portând un grad de înţelegere filosofică cu greu de presupus la În­
cepătorii studiilor filosofice. Voi dovedi, totuşi, la timp, că putem
să punem de la început această cheie în mâna elevilor, În mod foarte
inteligibil, foarte concret.
Pentru moment vreau s'arăt, cum putem concretiza mai bine
obiectul logicei. Trebue să luăm şi să analizăm cât mai multe
exemple de argumentări, de probări de adevăruri mijlocite, de in­
ferenţe. lnferenţele sau adevărurile mijlocite sunt, însă, de două
feluri: unele verific.abile prin experienţă, altele absolut neverificabile
prin experientă, dar tot asa de strict adevărate ca şi cele verificabile.
ln care se vădeşte mai bi�e puterea şi folosul logicei? Evident că
în cele din urmă. Dacă toate inferentele sau concluziile noastre ar
fi verificabile pentru experienţă, aproape că nu s'Ar mai simţi senzul
logicei, raţiunea ei de a fi tribunal suprem al probării adevărului.
Dar pentru că nu e acesta cazul, pentru că în multe domenii
experienţa directă ne e şi ne va fi pentru totdeauna Închisă, ne
trebue un garant al adevărurilor din aceste domenii şi acest
garant e log·ica. Ea ne dă certitudinea mintală tare ca şi, ba
mai mult, de cât certitudinea experienţei, În domeniile În care
aceasta nu poate avea acces. Aici" garanţia adevărului e lor-ma
gândirii, deductia, înlănţuirea justă, încatenarea logică a premiselor,
Vom fac� evidentă această necesitate a deduciiei formal juste
punându-Ie elevilor faţă în faţă cele două feluri de adevăruri:
1) Logica lui Maiorescu e un rezumat al cursului B:1U de la facultate,
totdeauna însufleţi t de o vie concret.izare.
[702]
702
I. NISIPEANU
verificabile şi neverificabile prin experienţă. Din prichologie 1)
elevii trebue să ştie ce sunt intuiţiile, reprezentările, noţiunile,
judecăţile şi raţionamentele. Se dăm, atunci, elevilor exemple de
adevăruri intuitive, directe, şi de adevăruri deduse, indirecte.
1. Dacă dăm foc unei foi de hârtie, unei bucăţi de lemn sau
uneia de cărbune şi observăm fenomenul combustiunei, adevărul că
aceste corpuri sunt combustibilo îl aflăm direct din observaţie
sau intuiţie. Dacă, însă, fără să le dăm acuma foc, spunem, la
simpla vedere sau amintire ori reprezentare a acestor corpuri, că
ele ard, adevărul acesta nu mai e rezultatul une observaţii directe,
ci al unui raiionament:
1. Hâ,rtiile, cărbunii, lemnele văzute de mine pân'acurn au ars.
2. Ceeace văd acum e hârtie, e lemn, e cărbune, ca şi acelea
pe cari le-am văzut odată a.rz ând.
3. Deci, şi ele ard.
Credinţa instinctivă în uniformitaie« Ieqilor naturii Îmi dă,
certitudinea, că ceeace s 'a întâmplat cu bucăţile de hârtie, de lemn,
(le cărbune în trecut, sub ochii mei, se va întâmpla şi în viitor
cu orice alte bucăţi de hârtie, de lemn, de cărbune. Dacă, totuşi,
nn sâmbure de îndoială m'ar stăpâni, uşor imi este s'o înlătur:
n'am de cât să recurg' la experienţa directă, făcută de atâtea ori,
să dau foc din nou unei bucăţi de hâ.rtie sau de lemn ori de cărbune.
Atunci experienţa se pune din nou g'aranta adevărului asupra căru ia
am avut o clipă de îndoială.
2. Pot dovedi în mod intuitiv, că suma unghiurilor dintr'un
triunghiu e egală, cu 180", măsurând pe rând unghiurile oricărui
triunghin cu ajutorul raportorului şi însumându-lc. Dacă trillnghiu­
riIe sunt bine construite, măsura şi Însumarea rezultatelor ei mă con­
ving' pe deplin de adevărul, că suma unghiurilor dintr'un triunghiu
face 180°. Dacă, totuşi, în faţa unui triunghiu nou aşi mai ezita
S�L generalizez, ceeace am constatat la a.tâtea triunghi uri mai
înainte, îmi alung repede indoiala cu o nouă, măsurătoare.
Orice teoremă, din geometrie se poate dovedi aşa, pe calea
intuiţiei, a măsurii directe, şi orice ezitare în procesul de genera­
lizare o înfrângern lesne pe aceiaşi calc iutu itivă, a măsurăi-ii.
In faţa acestor adevăruri al căror garant ultim e totdeauna,
la nevoie, experienţa directă" le punem acum elevilor dinainte adevăruri,
cari nu se pot verifica prin experienţă. S. ex., adevărul abeolut
cert pentru un om cult, că părnâ.ntnl e rotund. Dacă la toate pro­
bele aduse în sprijinul acestei păreri, am lua atitudinea îndoeIii
încă.păţâna.te, dacă s'ingnrc'i ctrgumentCtTen n'ar fi în stare să ne risi­
pească indoiala, am fi toată viaţa chinuiţi de ea, căci nici odată
n'am putea verifica direct prin expel'''ienţă această idee. E dela sine
înţeles. Totuşi această îndoială nu se naşte În capul niciunuia, care
1) E, deci, g-re;it a, se 'ncepe cu studiul log-icei ina.inte ele al psicholog·iei.
[703]
CIWNICA PEDAGOGlCĂ
703
s'a pătruns de l]Tobele indirede ale rotunz.imi pământului. Care e
garantul convingerii lui în acest caz? E însăşi forma deductiei
minţii lui, forma raţionamentt�ltl'i silo.cJl:stic, care l'a dus la această
concluzie. Să luăm câteva din probele rotunzimii pământului şi să
le analizăm.
1. Proba Z,ni Aristot, scoasă din observarea unei pete rotunde
pe lună în momentul eclipsei ei, datorită, interpunerii pământului
între lună şi isvorul ei de lumină, soarele. Aristot a făcut, cu ocazia
acestei observaţii, următorul raţionament silogistic:
1. Toate corpurile proiectează o umbră de aceeaş formă cu
a corpurilor înşişi (adevăr verificabil prin intuiţie şi scos din intuiţie).
2. Pe lună văd acum p,oectată o umbră rotundă (adevăr intuitiv
ŞI acesta). i '
3. Deci corpul care o proectează - şi acesta e p ământul ­
e rotund (adevăr neverifica bil prin intuiţie, căci nimeni nu va vedea
niciodată părnântul întreg', în sfericitatea lui).
Concluzia e formal perfect adevărată. E şi în fonel:l Experienţa
nu ne va spune niciodată. Dar, e în femel adevărat, că toate cor­
purile proectează o umbră de aceeaş formă ca şi a lor; oricând o
putem proba, proectând oricâte umbre vrem, de la ori câte corpuri
vrem. Şi tot aşa de adevărat '1nfond e, că în eclipsa de lună, observată
de Aristot, se proectase pe ea o umbră rotundă. Din aceste ade­
văruri materiale, neîndoioase, şi verificabile prin experienţă, deci
adevăruri materiale, reese cu o stringenţă de fier adevărul for-mal, că,
pământul e rotund. Dar acest adevăr formal e �i.rnateY'ial, întrucât se
referă la o realitate materială; el se impune minţii fără nici o '1n­
doială. De unde vine certitudinea lui? Care e garantul lui? E
numai forma minţii, meeanismul încatenării celor dOUrL adevăruri
d'întâi în aşa chip, în cât, dacă minţii i s'au impus acelea, - şi
intuiţia sau observaţia i le-a impus - fatal i se impune şi acesta.
Fireşte, primul pas e cucerirea intuitivă a celor două. adevăruri d'în­
tâi, aşa că, în ultima analiză, indirect, garantul e tot experienţă;
dar garantul direa e forma deduciiei, forma încatenării adevăru­
rilor cucerite prin experienţă. Cea 'mai mică abater-e de la regulele
acestei încatenări, compromite desăvârşit adevărul concluziei, ne
nimiceşte pe garantul lui direct.
2. Probo. elednsă din. obeercoiia c,oTc'îbiei, care se clepărtectzâ
pe îneetttl, ele ţâ1�l1ml 1nării. Declucţia constă aici în următorul ra-
ţionament silogistic: .
1. La orice corp, care se depărtează de noi în linie dreo.ptă,
dispar Întîii din câmpul privirii noastre l}ă,rţile lui mai mici, apoi,
treptat, treptat, şi cele mai mari. (Adevăr oricând verificabil prin
experienţă).
2. La o corabie, care se depărtează de ţărmul mării În largul
ei, dispar din câmpul privirii noastre, încetul cu Încetul, mai Întâi
părţile mai mari de jos, apoi cele mai mici, de sus. (Si acest adevăr
este oricând verificabil din experienţă). '
[704]
704
I. NISIPEANU
3. Deci, corabia nu se' ndepărtează in linie dreaptă de la
ţărm în largul mării. (Acesta e un adevăr, pe care nu-l putem
verifica niciodată prin experienţă).Odată stăpâni pe concluzia: corabia
nu se 'ndepărtează În linie dreaptă, ideea sfericităţii se impune de la
sine. Pe ce fel de linie se poate, atunci îndepărta? Pe o line frântă?
Nu, căci dispariţia părţilor de jos ale corabiei s'ar face atunci
brusc. Dar ea se face lent, treptat, treptat. Ce fel de linie poate
permite această despariţie lentă? Numai o linie curbă foarte întinsă
deci cu sfericitate sau curbură nesensibilă ochilor noştri. Deci faţa
mării, pe care se 'ndepărtează corabia, constitue o linie curbă întinsă,
a cărei treptată, lentă curbură e insensi bilă ochilor noştri.
. In chip analitic formulat, am mai făcut următorul silo­
gism:
1. Dispariţia unui corp, care s'ar îndepărta pe o linie frântă,
s'ar face brusc, iar pe o linie curbă întinsă, In mod lent.
2. Corabia, care se depărtează de ţărm, nu dispare brusc din
câmpul privirii, ci lent.
3. Deci ea se Îndepărtează pe o linie curbă Întinsă.
Care e garanţia acestei concluzii, că îndepărtarea corăbiei se
. face pe o linie curbă? Garanţie materială, intuitivă, nu putem avea
, niciodată. Sfericitatea se formează în chip aşa de lent, că scapă ochilor
noştri. Un spaţiu de 1 m. dinaintea noastră se 'ntinde pe o linie
rotundă, de vreme CA e un fragment dintr'un meridian pământesc. Dar
curbura lui e insensibilă ochilor noştri. Singura garanţie e deducila;
incatenarea log'ică formal exactă a premiselor celor două silogisme
prin cari am probat sfericitatea pământului,
3. In acelaş mod se poate arăta, că tot rezultatul unei deducţii
e şi proba scoasă din călătoria lui Magelan, şi că, şi aici, garanţia ade­
vărului, tribunalul suprem nu poate fi experienţa, ci numai
deducţia.
Prin aceste raţionamente, folosite în probarea rotnnzimii pă­
mântului, le-am făcut evidentă" în modul cel mai limpede, elevilor,
diferenţa Între raţionamentele ale căror concluzii se pot în ultimă
ana.Iiză verifica prin experienţă, şi raţionamentele ale căror concluzii
nu se pot niciodată verifica prin experienţă. Şi dacă vrem să facem
lux de exemplificare - ceeace nu e de loc rău -le mai dăm şi
alte exemple de adevăruri neverificabile prin experienţă directă, şi
totuşi tot aşa de certe, ca şi cele verificabile: probele .mişcării de
rotaţie a pământului şi de revoluţie, şi ale altor fapte cosmogra­
fice şi astronomice, sustrase eu totul controlului experienţei directe.
E uşor de arătat ţesătura de· silogisme cari demonstrează mişcările
pământului,
Iată, s. e., silogismul prin care ajungem la proba mişcării de
rotaţie dec\usă din succesiunea nopţi lor şi zilelor pe pământ.
1. Un corp care stă nemişcat în faţa unui focar de lumină
[705]
CllONICA PEDAGOGIDA
705
primeşte lumină numa.i pe faţa din dreptul focarului luminos. (veri­
ficabil prin experienţă. directă).
2. Pe părnâ.n t însă Inmina succede umbrei, umbra succede l·u­
minii, care-i 1J1:ne de la 80etTe (uerificobil prin intuiţie ziln·icc'î).
3. Deci pământul nu stă nemişcat în faţa focarului l ui de lumină,
soarele' (absolut neverificabil prin experienţă directă sau in-
tuiţie) ,...
Din . punerea faţă în faţă a acestor două specii de adevăruri,
elevii se conving' de marea însemnătate a deducţiei in anumite domenii
de cercetări. Bxemplele alese din geogTafie sunt cele mai concludente.
De sigur, ne putem folosi şi de exemple din geometrie, ştiinţa de­
monstrativă prin excelenţă. Dar, fiindcă adevărurile geometrice sunt
verificabile, în ultimă analiză, prin intuiţie, cum am arătat mai
sus, nu putem face prin ele dovada marelui rol ce-l joacă de.lucţia
în cucerirea adevărului. Numai Într'o ştiinţă cu adevăruri neverifi­
cabile in ultimă analiză prin experienţă, cum e geografia, puteam
găsi exemple, cari 'Iiă ne facă sensibilâ însemnătatea formei g·ândirii.
Exemplele din g'eometrie au, lnsă, altă utilitate. Cu ele putem dovedi
alt folos al log'icei, adică al deducţiei, mai puţin important ca cel
dintâi - ca ultim tribuual al adevărurilor neverificabile prin
experienţă -- dar totuşi destul ele important şi el.
Demonstraţiile geometrice log'iee consti tuesc o economie a
S]JiTitul1n:. Dacă din premise certe ajungem la concluzia, că suma
unghiurilor dintr'un triunghiu face 180"; dacă am observat bine
încatenarea dintre acele premise şi această concluzie, siguranţa
încatenă.rii acesteia ne împinge sa. facem C11 mintea un salt uriaş: de
la un triunghiu particular luat ca exemplu, numai de la unul, să
extindem deodată cu siguranţă ' deplină, adevărul conclnziei aflate
la toate câte pot fi, la toată clasa. In lipsa demonstraţiei g'eometrice
logice, măsurătoarea cu raportorul ne-ar fi dus, de sigur, la con­
cluzia, că suma unghiurilor dintr'un triunghiu face 1800; dar această
concluzie nu poate avea caracterul de certitudine şi universalitate,
ca acela al conclnziei găsite prin demonstraţie, care de la un singn r
triunghiu ne-a săltat mintea la universalitatea speciei acesteia de
figuri. Şi după măsurătoarea a 1000 ele triunghiuri, ai putea la
urma urmei să te îndoieşti de universalitatea adevărului, că suma
unghiurilor dintr'un triunghiu e de 180'\ spunând : poate că al o
mie unulea nu se supune acestei reg·uli. Pe când demonstraţia din
geometrie îţi ridică ori ce îndoială. Certitudinea cu caracterul de
universalitatea ţi se impune îndată.
Am mai fi putut lua exemple şi din alg·ebră. Insii, fiindcă semnele
algebrice se pot transpune în numere aritmetice, iar acestea pot
reprezenta lucruri, la cari e posibilă oricând verificarea experi­
mentală, nici algebra nu era proprie să ne facă S{L simţim în ck/:p
obeolu: însemnătatea formei gândirii.
Dacă, prin astfel de exemple, am izbutit să facem pe elevi
51063. - Convorbiri Literare.
[706]
70G
I. NJSJPEA� (J .
să simtă această Însemnătate absolută a formei gândiri, a deducţiei,
e de la sine înţeles şi ohiectul logicei şi folosul ei. Logica e �tiinţa
formelor [uste de deductie. Folosul ei cel mare e, că ne dă certitu­
dinea obsolută C� adcoărurilor nenerificabile prin experientă.
Primul pas e făcut. Ne rămâne acum să punem de la 'nceput
în mâna elevilor cheia tuturor problemelor logicei, care e principiul
identităţii. Vom arăta, într'un alt articol, cum se poate face aceasta
În mod foarte firesc, foarte sensibil şi, deci, foarte inteligibil pentru ei
1. Nisipeanu.
l
,
1
,
t
fI
�
[707]
RECENSII
Marin Slmionescu-Rîmnlceanu : Istoria Artelor,
8°, Hll pp. cu 325 ilustraţii În text. Cultura Naţională - fără dată.
Volumul, apărut de curând, a fost până aci cercetat mai mult elin
punct de vedere al ilustraţii.lor ce conţine. D-I Bogdan-Duică (în Societatea
de mâine 1. 8, p. '177) ;;;e bucură văzând că se pun in circulaţie atâtea
ilustraţii şi crede chiar că ele s'a!' putea răspândi şi mai mult, "dacă
albumul s'ar vi nele şi singur fără text".
O-sa vorbeşte ca pedagog; cu autoritate de specialist deci cla­
sează volumul ca "potrivit pentru premii la Şcoalele secundare de fete".
Revenind asupra celor 325 reproduceri, ce ocupă tocmai jumătate
din intreg volumul, d-sa sfărşeşie recensia prin constatarea că "repro­
ducerea se vinde a 3;{ bani, textul dându-se .... gratis".
Pe când Însă d-l. B. D. pune în evidenţă tocmai ilustraţiilo cărţii,.
cl-l. 1'.1. Ralea (În Viaţa Romînească, XVI. 5, p. 301) se declară foarte
nemulţumit de eie. Le găseşte ,.prea mici ca să poată justifica elementul
descriptiv al textului. Cineva care voeşte să se miţieze în artă din acest
manual, nu va putea să-şi facă din ilustraţiile alăturate nici măcar
o slabă iluzie de frumuseţile artei. Decât atâtea reproduceri mici, mai
bine câteva numai, dar ruai mari şi Îngrijit Iăcute.... Mai bine să se
aleagă cele mai reprezentative modele şi să se prezinte cu toată atenţia".
Critica d-lui Ralea nu poate fi suspectată de lipsă de indulgeută
faţă de autor, ale cărui eforturi, de a da tipâr-itur rlor ce supraveghează
"un aspect de o ţinută occidentală", sănt din potrivă binevăzute de
recensent. Se mai laudă chiar sforţările autorului (din "fruntea editurii"
în care a apărut volumul) de a se desbăera de acel "gust cam nemtesc",
ce În genere i se reproşează, pare-se.
Cu toale străduinţele depuse, autorul nu a reuşit să satisfacă,
Întrucât priveşte partea ilustrativă, pe cei doi mai de seamă recensenţi
ai lucrării sale. Ei par, În schimb, a fi de acord în privinţa textului;
judecând după prudenta cu care ambii se feresc să ne dea părerea lor
asupra cuprinsului cărţii.
Să fie oare Întemeiată neîncrederea lor-?
Vom căuta să ne lămurim, printr'o cercetare mai amănunţită a
textului, ţinăndu-se seamă, bine înţeles, de toale circumstanţele uşu­
răloare invocate de autor. Dela Început acesta ne previne că, dacă
această "schiţă de Istorie a Artelor n'a mai putut conveni Almanahul ui
(�) pentru care a fost plănuită prin extinderea pe care a luat-o, (schiţa
sau alrnanahul â N. R) apoi nu înseamnă că o socotesc desvoltată cât
ar trebui să fie un Manual". Volumul se prezintă deci, după lnsăşi
mărturisirea autorului, ca un fel de compromis între o schiţă prea
lungă şi un manual prea redus, potrivit numai pentru fetele din pension,
după avizul pedagogiei.
[708]
708
RECENSII
Fără să acuzăm pe autor pentru omisiunile ce am putea stabili
�i fără să-i facem proces pentrucă s'ar fi extins peste măsură În
anumite capitole, ne vom mulţumi să analisăm "scurta interpretare sti­
listică a manifestărilor artistice" în forma sub care ni se prezintă.
Incepem cu epoca preistor-ica. După autor (p. 12) "intenţiile de
monumeufalitate ale omului preistoric par a se dovedi în (sic) ingră­
mădirile de stânci (recte: lespezi, blocuri sau bolovani, stâncile nefiind
mobile) necioplite, uneori unele peste altele ca'n aşa numitele ') dolmeni...
alteori înşirate In r-an.l ur i drepte sau în cercuri numite cromleb ... "
Deci, un dolmorr ar fi o îngrămădire de stânci unele peste altele. In
realitate, după cum indică şi etimologia cu vantului bi-etanic (daule-masă,
rne n-e-pia.l.râ), clolmenul se prezintă sub tor-ma regulată a unei mese de
piatră: o lespede orizontală susţinută de suporţi de piatră, cu o des­
chidere sau un pr&g la iutr-arcs în mormânt.. Deasemeni "crom)echi"
nu sant deloc .. stânci" Inşi rate ÎI1 ,,1'llndu1"i drepte sau În cercuri", ci
numai în cercuri, după cum arată cuvîntul galic (crom= cerc, lech = pia­
t.ră), iar şir ur i!e drepte ele bolovani sau "ali!]l1f'menIS", ca cele dela Carnac
nu sănt cromlechi.
Pe următoarea jumătate pagină de text găsim: "figura omului,
e numu i rai' inrl ica tă în blocul vreunui men hir ... sau Într'un ciob(!) mă­
r un t, ele piairă:', daudu-se ca exemplu sub fig. 5: "figuri femenine stea­
top yg e (Sesklo)". De fapt Însă figurinele din Sesklo nu sant de piatră,
ci din lut ars, CJ. toate produsele figurale neolitice, fără excepţie. Figurile
de piatră sân t numai din paleolitic, deci cu mai multe mii de ani mai
vechi.
Constatăm Însă că, În genere, autorul nu stabileşte, nici prin
text şi nici prin ilustraţii, marea deosebire, nu numai ca execuţie dar
mai ales ca concepţie, între cele două vârste ale preistoriei, pe care
le despart totuşi zeci de mii de ani, Astfel, la capitolul picturii (tot p.
13) ni-se vorbeşte Întâi de ornamentaţia neolitică a spit'a lei, (care,
venind dinspre regiunea Kievului, nu imită "cochilii sau alge marine"
după cum crede autorul) �i apoi numai se citează cu mult anterioarele
picturi din peşterile paleolitice, Inşii-arca ilustratiilor întăreşte aceasta
confuzie: "Zimbrul (recte :bizon 2) pictat în Cavsrne le elin Dordogne"
(recte: in anume caver na Fond de Gaume, căci reprezentările' din cele­
lalte caver ne sânt deosebite) se pierde Între două figuri r eolitice, pe
când în capul tuturor ilustraţiilor ar fi tr-ebuit să figureze această
singură imagină ce. ni se prezintă din epoca paleolitică.
Ne-am mai fi aşteptat ca in locul f'igur-i nelor din Tesalicul Seslclo
să ni se fi dat reproduceri după exemplare mult mai caracteristice
din cuprinsul ţărei romăneşti , dar, potrivit promisi unii, nu facem proces
1) Eror-ile ele tipat' sint e xe l use, ţinâneln-se seam" de "ît1Clreptările" d el a
sfâ.rşibul vo lu mulu i.
Pred i lcetin au torul u i de a pet'verti genul se manifestă si aiurea. De ex.:
camp3.nil(� (p. 81) în loc de masculinul il eampanile, le camp'"nile.
') S'ar putea crede cr, asemenea substituire a unui termen stiintificeste con­
sacrat p,rintr'un cuv,'tnt popular românesc nu cOllstitue o e1'o";'e d�rnllă 'de a fi
relevată. LăstLnd însă să şe acrediteze părerea că bizon='Ziln'�l'll, s'ar putea trage
şi concll1si,� eu totul faLsă, c:1 zimbrul moldovenesc ar fi descendent al paLeoli­
ticlilui bizon �i că prin urtmtre aceiaşi spetă s'"" fi pet'petuat fără întreru­
pere În ţara, noastră. De fapt avem a factl cu' două specii (H] totnl deosebite,
ncexistand nici O leg'ătură între zimbrul nostru şi bizonul paleolitic, "le cărlli
urme san reprezintări nici nu s'au g'ăsit pe la noi. Din punct de vedere nu
numai al archeologiei dar şi al paleontologiei se comite deci o g·ral·ă eroare
prin substitui re de tet'meni, lH1mai de dragul antornl"i ele a părea popnlar.
[709]
RECENSII
709
pentr-u ce nu este. In schimb lnsă nu putem lăsa nerelevată alegerea
aşa de puţin abilă a primei ilustraţii "urnă în formă de locuinţă pre­
istorică". Această urnă de provenienţă germanică fiind cu eate-va secole
numai Înainte de Hristos, nu poate deci ilustra epoca cu atât mai veche
despre care se vorbeşte în text. Şi în acest caz s'ar fi putut g:'isi ilu­
stratii mai caracteristice din tară.
" ,
Din constatarea atător erori, dintre cari unele fundamentale, În
numai dotră jumătăţi de pagini, se naşte impresia că autorul nu e de
loc familiarizat cu arta mai veche .
. Trecem deci la o epocă mai recentă, oprindu-ne la stilul bizantin,
care ne interesează în deosebi prin influenţele ce a exer-citat asupra
artei din ţara noastră. "Caracteristica acestui stil este neglija rea ex­
teriorului pentru interiorul pe care, prin cavităţi rotunde ce se simt ca
inter-iorul unui vas (fig. (3), ') caută să-I facă a părea cât mai spaţios.
In acelaş scop, peste toată Inoăperea se ridică, asemenea unei Jumătăţi
de st'eră cavitatea cu polei, problema arhitectonică fiind felul de a îm­
bina această cupolă circulară cu clădirea pătrată, ceace stilul bizantin
reuşeşte sa realizeze prin o nouă creaţiune tehnic constructivă, anume
prin acele colţuri t.riunghiulare rotunjite cărora li se zice pandantive."
(p. lt8).
Am reprodus Întocmai Întreg pasagiul, cu lipsa de punctuaţie.
originală, pentru a da un exemplu caracteristic al stilului autorului,
aşa de încărcat şi neclar din cauza Înlocuirei termenilor proprii prin
perifrase Încurcate. Exemplu: "peste toată inceperea (termen near­
hitectonic, neprecis, familiar) se r-idică cavitatea cupolei", caşi cum o
cavitate ar fi un element constructiv ce se poate ridica, adică construi.
Tot aşa de impropriu este şi termenul întrebuinţat mai la vale:
"clădirea pătratâ"prin care se poate înţelege edificiul Întreg, construcţia
totală, pe când aci nu este vorba decât de partea centrală a monumen­
tului şi anume de planul pătrat ce rezultă din cele patru arcuri de
cerc în plin centru, pe care se reazimă cupola prin mijlocirea penden­
tivilor, car-i Înlesnesc transiţia. In loc dar de definiţia clară a psndcn­
tivilor, cari sant segmente de triunghiuri sforice, ni se vorbeşte de acea
"nouă creaţiune tehnic constiuctioă (pleonasm inutil), anume prin acele
,colţuri iriunqhiulare roiunjiie cărora li se zice pandantive". Ignorarea
termenilor proprii, autorul caută să o ascundă prin traduceri naive,
cari nu Înlesnesc deloc priceperea. Chiar fetele dela pension ştiu ce
este un triunghiu sferic; iar aceia care ignorează asemenea noţiuni
elementare, le pot zâsi în orice tratat ele geometrie; pe când nimeni
nu-şi poate face o jtÎee clară de nişte "colţul'i triunghiulare rotunjite",
care nu înseamnă nimic. Căci oricât de triunghiulare VOI' fi colţurite
rotunjite (coins arrondis), ele nu Inlocuesc triunghiurile sfcrice ; acestea
se ter�nină, din potrivă, prin colţuri sau unghiuri ascuţite, iar nicidecum
rotunjite.
Inlocuirea termenilor speciali prin banalizări şi Imperecher i ele
cuvinte rără înţeles ne desvăluie nesiguranţă din partea celui ce se
strădueşte a expune teorii, nu îndeajuns pricepute. O altă greşeală
comite autorul înlocuind termenul pendentiv, (italieneste . pendentioo)
consacrat astfel şi în româneşte, prin pandantiv, ce sună atât de vulgar.
Căci, a tanscrie cuvântul francez pendeniiţ' după felul cum se pronunţă
în această limbă, iar nu după elimologia lui, este tot atât de fals caşi
1) Fig. 63 reproduce "Sf. Sofia din Constant i nopole" care, după autor,
ilustrează ap de pot riv it disproporţionata sa comp::traţie cu vasul ce "",a simte" !
[710]
710
RECENSIl
a pronunţa pruululâ în loc de pendulă "), pension în loc de pension,
etc. etc.
Continuand caracterizarea stilului bizantin, citatul de mai sus se
completează pr-in următorea repetiţie de vocahule goale elar sunătoare:
"în preocuparea ele spaţiu interior, toată for-ma plastică, care umple
spaţiul, e înlăturată. Se schimbă astfel decor-aţia peretelui, dinplastic
arhitectouică cum era la romani, într'una plană întemeiată pe coloane".
DaI' noua decoraţie fiind întemeiată pe coloane, care sant cele mai
plastice elemente architectonice, cum de nu mai este acea decoratie
"plasti� a rhitectonică" ? '
Autorul mai aelaogă. despre arhitectura bizantină că "de�i Închisă
în formule precise ca un r-itual" a evolat totuşi (cum rămâne r-itualulj)
pătrunzănel pană În Romania; ia.r ca dovadă, sub fig. 07 şi legenda
«curtea de Aegeş» nu ni se dă, după cum era de asteptat, biserica
Domnească din Curtea ele Argeş, singurul monument bizantin cu care ne
fălim. Ni se reproduce, din potrivă, catedrala din Curtea de Argeş a
lui Neagoe, care, fiind elin sec. XVI-lea şi ÎI1 alt stil, nu poate servi
deloc ca exemplificare bizantină. O nouă dovadă a inel iferenţei cu
ca re sant alese chiar puţinele monumente din ţara noastră, ce s'au
str-ecurat în şirul celor 325 ilustraţii. Nepolrivirea dintre text şi ilustraţie
este, pare-se, anum s făcută să zăpăcească pe cetitor ul neprevenit.
Am insistat mai mult asupr-a capitolului consacrat stilului bizuutin,
petrucă şi autorul i-a acordat o atentiune deosebită; iar din năzuinţa
sa de a ne ofer-i ceva personal, a eşit acea confuzie într'adevăr originală
până la absurd.
Interesant e coutra stul Întl'e expunerea citală şi cea urmă­
toare asupra stilului r-omanic. In acest d in urmă caz, renunţănd la
pretinsa originalitate şi conf'or ma.ndu-se principilor de mult stabilite
autorul grăeşte pe Înţelesul tuturor, părăsind limbagiul său aşa de
rntor tochiat. In loc ele "cavitatea cupolei", acum "se r-idică o cupolă",
(p. 52) fără alte adaosuri de cuvinte inutile. Dar şi in acest capitol au­
torul g['e�eşt.e,. indată. ce se depărtează de principiile consacrate. In
setea de originalitate se grăbeşte să stabilească apropieri intre bisericile
romanice cu "arcaturile aparente suprapuse în mai multe caturi (de
unde şi firidele oarbe, din obisnuita podoabă exterioar-ă a hiser-icilor
romanesti) (p.52). Apropierea DU este Întemeiată, căci alta este origina
ornamentului românesc, importat la noi prin biza.ntiuismu! sarbesc. Mai
gravă Însă decat această afirmare pr-ipită este greşita Îl1treJ.Juinţare
a ter-manului f'iridă="niche" sau excavaţie, scobitllT'cl ÎI1 grosimea zidului,
pe când al'cadele oarbe (ririelele nu pot fi oarbe) sant anumite ornamente,
în formă de arc, la suprafaţa zidului.
Cllm al' putea fi juste consider'aţiunele stilistice, când ele se
bazează pe asemenea confllziuni elementare! Altă clată fi riela se confundă
cu "consola" ei (p. 56). Şi mai gntvă e confundarea [,iridei CiI apsida
altarului: "un priclvor(all'iutU), către I'ăsărit şi o ririd�'i. mare în semicerc
ca altar (apsi,,) spre esl" (p. 47.) Oei cât de mare al' fi o firidă, ea
nu poate fi confundală cu o apsidă, care constituite unul din elementele
plan.ului cll!ar . al un.ei bisel'ici, p� cand fi!'ida est� o simplă scobitură
111 ZId sau Jrl pmtra. Ue remarcat, in defHllţ.la ele mal sus, >;1 necleoseblt'ea
între rasal'it �i est., care sant puşi În opOZiţie. Et'oa l'e de tipar (est
pentru vest) este exclusă, cle oarece altarul se ană la est, nu la vest
i) Aceia�i g-l'e�e d" ,e comite cu ,.stilnl maresc", (p. 50) după francezul
maurasque, deşi noi zicem maur jar nu mor. Dnp" prillci piui autorului l'a trebui
sre zicem şi GoJia (la Gaule) etc.' .
[711]
RECENsn
711
Aci, ca peste tot: ignorarea pl'incipiilof fundamentale, agr avată prin
confusiunea terminologiei.
La definirea stilului gotic, păcatul originalităţii iar se arată, prin
pasagii fără Înţeles ca următorul: "elementele specifice ale aceslui
stil sunt ') arcul ascuţit ca un vârf de lance, căruia t'L se zice
ogivă, şi care predomină toate formele acestei arhitecturi lotul (?) re­
-ducăudu-se la o consequenlă grupare În sistem, alături, unul Într'altul,
unul peste altul (fig. 70) al acestui motiv de unde denumirea întregul
lui stil de ogival" (p 54) 2. '
Asemenea ingr-ămădir-i de cuvinte "unele intr'altele sau unele
peste altele" sant tnsoţite de erori evidente, ca cea dela pagina imediat
următoare : .mava principală e împărţită prin coloane, 3) "în trei sau
cinci ganguri". De fapt aşa zisele "ganguri" (oribil neologism nem­
ţese i) sânt insăşi năvile laterale, cu totul deosebite de nava principală.
Intreg planul bisericei e împărţit în 3 sau 5 năvi de sine stătatoar e,
cari nu sănt secţiuni ale navei principale, deci şi mai puţine "gangmi".
Capitolele se succed astfel, fiecaee cu surpizele lui de pasagii nein­
teligibile, împănate cu erori. Tipic mai este şi pasagiul de 14 rânduri,
dela pag. 75-76, în care se pierde legătura intre început şi sfârşit: "acestei
culturi a arhitecturii interioare adaugă fireşte mobilierul, care exprimă
şi mai precis gustul şi rafinarea artistică a acestei epoce, şi lâsan.l să
se recunoască trei stadii de desvollare, (primul, stilul regenţei, apoi al
lui Ludovic al XV, al treilea al lui Ludovic XVI) ... care simetrizează
r ococo-u! în linii dr-epte şi într'o ornamentaţie ce vrea să se apropie
celei (sic) 'romane (Herculanurn-ul şi Pompei nouă descoperite făceau
modă), in această formă din ur-mă, persistând uniforme până azi, ca
mobilierul de rigoare a (sic) burgheziei franceze",
Nu este aceasta betie de cuvinte?
Opresc citaţiile aci, 'căci altfel ar' trebui să transcri u mai toate
caracterizările epocilor, atât sânt de false sau ele neînţelese.
Dar nici artişti], luaţi în parte, nu sănt mai cu Îngrijire tratati,
Un exemplu, Între altele: Hubert şi Jean (rec te Jan) van Eyck "desco­
perind tehnica picturii în ulei..." (p. 117). Asemenea eroare, pusă în
circulaţie de Vasari, nu mai trebue repetată azi, când e cu certitudine
stabilit că techoica picturii în ulei era cunoscută încă din sec. al X-lea.
Tot În privinţa acestor artişti se mai fa" şi următoarele alte trei erori:
1) afirniăndu-se că "dela Hubert s'a păstrat renumitul altar din Gand ",
când, din potrivă, azi este unanim admis că cea mai mar-e parte din
altar este lucrată de Jan; lui Huber t atribuindu-i-se, În afară de con­
cepţie, numai câteva din tăbliile altarului. De altmintreli însuşi autorul
se contrazice, căci in legenda fjgurei 206 ni se indică "Înger,j muzi­
cauti, de Hubert şi Jean van Eyck ar-ipă a altar-ului din Ga nt" (sic).
Dar tocmai aceste două picturi se atribue numai lui Ja.n, Această eroare,
a doua, este urmată de afirmarea că aripele renumitului altar se află
1). Int;rebnil1�are't plura lu l ui e gre�ită, deoarece subiect este numai ogiv",
alte elemente nefiind indicate. Mai dese sânt greşelile de acord în sens contr"r:
"se simte articuhţiile" (p, 3:3); la opera sa (�lucrat nllmero�i ucenici (p. 126)
ş. IlJ. a.
2). Pe pagina următoare se vorbe�te pentru prima dată, despre "timpa-11on"
(elece terminarea greacă la arta franceză�) pe când în realit;ate timpanlll­
le tympan ,- este un element al artei romanice, iar nu o invenţie a celei gotice.
Comparaţia p')rţilor ele intrare cu o pâlnie este nepotrirită. D�H an"lizând de
aproapo, fieca.!''' pag'ină are asemenea erori, ce nu pot fi toate semnalate.
3). Ad"osul virgulei inutil; m:.>i des se desparte chiar subiectul ele predicat
[712]
712
RECENSII
"parte în Gand parte la Berlin", când ştiut este că, după războiu, Ger­
mania le-a retr-ocedat Belgiei, conform slipulaţiunilor tratatului de pace.
Astăzi În mica sală NI'. 72 a Muzeului din Berlin, în care odinioară
se aflau ar-ipele altarului, sant expuse numai reproducerile lor. Autorul,
care a mai fost, dupa războiu, la Berlin, să le fi luat pe acestea drept
originale? Această a treia eroare capătă inipo rtantă pr-in atitudinea
pe care autorul cărţii a avut-o, vrănd să se impună ca arbitru În chesti­
unea schimbului obiectelor de artă cu Austria, invocand În sprijinul
tezei sale procedeele din alte ţări, cu cari însă, se vede, nu era de loc
în curent.
Tot In Iegătură cu campania dusă în chestia schimbului obiectelor
de artă cu Austria, autorul mai afirmă (p. 124) că opere ale lui Cra­
nach s'ar afla "In toate muzeele din lume şi'n Muzeul de anticlutăţi din
Bucureşti". Este de ajuns să amintesc că, de pildă, nici renumitele Ga­
lerii regale de tablouri din Veneţia, nici Museo Civico sau celelalte
Galerii veneţiene, după cum de asemenea nici un Museu public din
Roma nu posedă vreun Cranach, pentru a dovedi inexactitatea afir­
mării aşa de categorice a autorului.
Exemplele pană aci înşirate ne-ar permite să încheiem. Totuşi,
spiritul de imparţialitate ne obligă să nu lăsăm ne cercetată tocmai partea
din urmă a cărţii, referitoare la arta secolului al XIX-lea, care, după
extinderea ce i s'a dat, pare a fi specialitatea preferită a autorului.
Intr'adevăr, aci el se arată la largul său, delectăndu-se În jonglai-ii de
stil şi acumulări de epitets, toate însă în dauna clarităţii.
Din noianul de contraziceri (cum de pildă aceia asupra e xpre­
sionismului de la pag. 162 cu aceea dela pag. 160) ne vom opri la
confuzia ce se face în privinţa "neoimpresionis1nul'Ui. sau după technica
redusă la un mozaic de puncte colorate, numită, şi şcoala pointilistă"
(p. 168.) Confusia este cu atât mai regretabilă, cu cat prin "neoirnpr'e­
sionism" înţelegem o nouă concepţie estetică, un fel nou de interpre­
tare a naturei , pe când "pointiJi.sm" nu indică decât mijlocul de a pune
pe pânză culoarea în formă de puncte. Poi ntilismul e un mijloc technic,
făcând parte din sistemul larg al dioiziunii, urmărind să pună în va­
loare armonia culorilor fără a le amesteca pe paletă. Neoimpresionis­
mul nu trebue confundat deci cu procedeul de a se pune culoarea pe
pânză, şi încă mai puţin cu o technică cu totul specială ca pointilismul,
care este numai parţial întrebuinţată de reprezentanţ.ii şcoalei neoirn­
presioniştilor. Deci şi aci, ca şi aiurea, autorul păcătueşte prin confusa
întrebuinţare a termenilor, a căror adevărată valoare o ignorează 1).
Autorul mai confundă şi cu liismul cu Iuturismul, deşi aceste două
concepţii sănt cu totul opuse. Definiţia ce dă despre cuhisrn (p. '171) se
potriveşte futurismului, căci acesta "vrea până. Ia imposibil, să cuce­
rească simultan tocmai ceeace e catacteristic prin succe�iune în timp,
1) M'am ferit de citatiuni În corectăr il e ce am adus erorilor semnalate,
în dreptările fiind bun comun al tuturor acelora cari s'au ocupat întrucâ.tv a cu
istoria artei. Prin excepţie însă dau aci părerea lui Paul Siqnru», care prin scri­
erea sa "D'Eugene Del acroix au Neo-im preseio nisruc" a fixat principiile �i pro­
cedeele acelor pictori: "C1'oire que les nâo-i m pression istes sont des pei n tros q u i
couvrcnt leurs toi les de petits-points multicolores est une erreu r assez repa.nd uo
(la 1899, când scrie Signac ; autorul nostru o mai repetă în 1924!) Le med iocre
precede du point n'a rien de commun av ec I'esthctique des peintres ... Le n80-
i mprcssionisme ne poi nui Ile pas, mais d iv ise ... " p. 11. Asemenea COllsidemţii
aflate în capul "documentelor" date de Sig'nac ar fi putut să le cunoasdi, �i
autorul, dacă ar fi deschis <,artea pe care, se vede, în zadar o citează în biblio­
i.tl'afia dela sfârsitul volumului său.
" ,
[713]
RECENSII
713
să facă Îll sfar:;;it din alăturarea UIJor fragmente de irnpresiuni o uni­
tate nouă artistică a vederii complexe". Cubişti] tind, dimpotrivă, la o
artă impersonală, la o aglutinare de forme abstracte sau cel puţin cris­
talizate pană la abstracţiune; ei v 01' o comunizare a formelor din na­
tură, restrângânrlu-le pe toate În calapoadele cubului, pătratului, etc.,
Futurismul, din potrivă, accentuează individualul pană la exces, dand
precădere elementului pasional în artă.
Confusa caracterizare a curentelor de arlă este, îu mod fatal,
urmată de o eronată repartizare a artiştilor în şcolile respective; şi
astfel folosul lung ilor liste Înşirate dela pp. 170-7 devine cu totul ale­
atoriu, mai ales că nici datele biogr aftce nu sant complete, neputând
deci ser-vi nici ch iar pentru un almanah seei os.
Nici scurtele pasagii referitoare la manifestările artistice din
România nu săut scutite de păcatele geneeale ale lucrării. In capul
architectilor streini, cari au transplantat la noi architectura eclectică
occidentală, e trecut Andre Lecornte du Notiy (nu: Leconte de Nouy)
dandu-se ca exemple restaur-ăr-ile hisericelor executate de el. Nu vedem
Întrucât prin acele restaurăr-i, toate in stilul epocilor respective, el a
putut influenţa architectura civilă modernă. In afară de restaurăr-i
Insă, mausoleul hn Ion Brătiauu, la Florica, este singura lui lucrare
personală; aceasta poate servi ca model de cea mai originală utilizare
a stilurilor din ţară. Capela mortuara are caracter mult mai românesc
decât chiar ca vour-ile lui Mincu, pe cari autorul cărţii le pune alături
.de cele mai însemnate opere din a.rchltectura mondială". Nedreptate
se face şi lui Gr.' Cerchez, care, deşi a contribuit într'o larg8_ măsură
la împământenirea stilului românesc,este exclus din râ nd ul acestor
architecţi, fiind trecut numai ca continuator al stilului eclectic francez,
Rezultă deci că presupusa competinţă a autorului În arta moder-nă
nu e mai mar-e decât in arta veche, deoarece comite aceleasi erori de
principii şi de amănunt. '
Pentru a da o irnag ină completă a cărţii, ar trebui să i se mai
analiseze stilul şi limba. La constatâr ile din citatele precedente vom
mai aclăoga: alLerări curioase de pronunţare: .sarcofaje, dela sarcofag,
de două ori, pp. 40 şi 60; apojeu, p, 44; Iastuase, dela fastuos, p. 73;
clesloacă, p. 110; apoi contrasturi Între neologismele cele mai îndrăz­
neţe alături de archaisme puţin uzitate: "turnuri ftancheoza uşile", iar
În răndul următor "pereţ;ii se vărste,ază", p. 52.
Mai gravă şi mai simptomatică este confuzia chiar a cu vintelor cu­
rente, nu numai a termenilor speciali. Un exemplu, tipic totodată şi pen­
tru beţia de cuvinte: "podoaba vegetal figuraIă,-împleticită, în ochiuri,
în spil'ale şi în carcee, într'un cuvânt înfăţişind motive rotunde şi
închise în ele, - "p. 58. Desigur că În loc de împleticit (care caracteriză
mişcările desordonate ale unor anumite stări patologice sau de ebrietate)
trebue să figureze împletit = natlG, tressG, entrelace.
Autorul având însuşi vaga impreSie că toate acesLe perifrase
şi cuvinte impl'Oprii cu tendinţe morbide (impleticit=embrouilIe; cârcee=
crampe) nu's suficient de clare, adaoga: "ÎnLr'un cuvânt motive ro­
tunde şi închise În ele", ceeace s'ar' fi exprimat şi mai clar, adăogăm
noi, prin spil'ale împletite (nu îrnpleticite).
După Înşirarea acestor diferite specimene de erori, cari nu sânt
Însă singurele, se impune să tragem În fine concluzia asupI'a lllcrăeii.
Ea nu are nici mel'itul de a fi ceva cu Lotul nou în litel'aLura românească.
Căci în afară de alte Încel'cări recente, dar încă incomplete, mai avem
o istorie generală a artei mai veche, în care de asemeni se introdusese
şi arta romanească, şi anume Istoria Artelor -f1'ltlnoase - (architectllra
- sculptura. - pictura - muzica - din toate timpurile şi din tO'l,te ţerile,
[714]
714
RECENSII
inclusiv România) de N. E. Idieru, profesor de istorie, directorul şcoalei
comerciale de gr. 1. 8" 481 pp. Bucureşti, 1898.
Intre elaboratul modestului fost director de şcoală comercială
�i pretentiosul volum al directorului Culturei Naţionale se pot stabili chiar
şi unele' asemănar-i, Amandoi autorii, nefiind specializaţi în artă şi
neavand o concepţie originală asupra materiei nici asupra distribuţiei
ei, au rămas sclavi ai aceloraşi clişee din numeroasele tratate de artă,
ce există în mai toate limbele occidentale. Lipsa de originalitate a
fondului e deci comună ambilor, după cum deasemenea la amandoi
se găsesc erori similare, datori te unei incom plete înţelegeri a textelor
utilizate; provenind tocmai din cauza necunoaşterei elementelor funda­
mentale. E firesc să nu se poată da exacta caracterizare a unui stil
de către acela care ignorcază pană şi sensul adevărat al terminologiei
ce are de întrebuinţat, după cum s'a dovedit cu prisosinţă în privinţa
dIui S. R. Această lacună fundamentală, autorul cărtii caută să o mas­
cheze printr'acele per if'razo, care, fatal, complică în mOel inutil sensul
în loc de a-l clari rica.
Greşelile principiale sant la d-sa mai numeroase chiar decât în
manualul ldieru. care mai modest r;;i mai conştient nu s'a aventurat, ca
autorul zilelor noastre, în aprecieri asupra unor subiecte, ce le sant
în fond. streine ambilor autori improvizaţi, Prin afirmări categorice
redate în forme cabalistice, dl, S. R. însă caută numai a ului pe ce­
titor, fără a se preocupa dacă spusele sale corespund sau nu realităţii.
Nu ţine să instruiască ci numai să uimească. Astfel numai se pot
explica exagerările in aprecieri şi lipsa simţului just al proporţiilor.
Monumentele funerare ale lui. 1. Mincu sant, după d-I S. li., elemne a
fi comparate chiar cu cele de pe Acropolă (nu AcropoJea cum scrie
autorul), căci se pun alături .,de cele mai însemnate opere, din ar-ehi­
lectura mondială", fără a se fi limitat cel puţin comparaţia la architec­
tura funerară. Dela cimitirul Bellu până la Acropolă e tosuşi o deo­
sebire!
La asemenea exagerări se resumă toată or-iginalitatea autorului.
Ea se mai accentuează şi prin insinuarea unor anumite tendinţe
personale. Căci cealaltă af'ir ma.re categorică, şi ea dovedită falsă,
prin care se pretinde că tablouri de Crauach s'ar găsi În "toale mu­
zeele din lume", nu numai În cele din vechea Europa, est.e anume
lansată cu intenţia numai să acrediteze părerea că nu se poate concepe
un muzeu fără opere ale lui Cr-an ach.
Când la atâta se reduce aportul cu care el-sa Îmbogăţeşte litera­
tura românească, ne Întrebăm dacă asemenea carte merita să vadă
lumina tiparului. Căci ea nu umple nici un gol simţit, cum s'a zis.
Pentru cei cari aspiră la o treaptă mai înaltă a educaţiei, există o
sumă de tratate, dela cele mai reduse până la cele mai desvoltate, În
toate limbile occidentale. Acela care năzueşte să se familiarizeze cu
istoria artei uuivcrsale trebue să fi ajuns la acel grad de cultură, care
să-i permită utilizarea unui manual franţuzesc, de pildă. Iar dacă in­
teresele comerciale ale editur-ii, pe care autorul o conduce, rcclamau
pu blicarea unui manual românesc, mal de folos ar fi fost să ni se dea
o bună trad ucere a unuia din excelentele manuale streine l) În locul
acestui volum, aşa de nefolositor din punct de vedere al culturii generale.
l) Apollo , de S. Reinach. este tradus În mai multe limbi enropene, chiar
ŞI 111 uugureşte. Dn.că autoru] rornân ar fi cetit, clar cu at en ţio, cel puţin acest rezu­
mat ce se recomandă, ca prim îud rurnă.tor, el evi lo r ele la şcoa la de Arte frumoase,
ar fi evitat mai toate erorile ele fiept ce i s'au semnalat. Tot de aci ar fi putut
a-lcătui o bibliografie mai În"rijitiî, decât a sa, în ea re sa n t trecute Iucră.ri spe­
c ia.lo vechi de ma i bine ele un "secol, Iipsiud di m po tri v ă altele Cu caracter ge­
neral �l de dată mai recentă.
[715]
HECENSII
715
La această primă concluzie duc toate constatările de până aci.
Din ele însă se mai desprinde şi '!Un învăţământ mai general,
anume cum se alcătueşte O carte de un nepregăti t. D-I S. R. ne-a dat
reţeta, şi ea este cu atât mai uşor de executat, cu căt respectivul Între­
prinzător are mai puţin de spus În materia ce vrea să exploateze.
Profitând de mijloacele technice ce-i stau la dispoziţie, d-sa a în­
jghebat acest pretins manual de istoria artelor aliniind o sumă de ilus­
tl'aţii, cărora le-a adăogat, În proporţii absolut egale, un text adunat
tot aşa de peste tot, făr-ă altă aprofundare a materiei. Căci a crezut
că-i de ajuns ea d-sa sa fi cetit, la întâmplare şi cu desinvolturu celor
cu "cultură de icre negre" - de care, după Mayer-Graefe şi nu fĂra
fină ironie, ne aminteşte Bogdan-Ouică in menţionata sa recensie a
volu mului - pentru ca să-şi închipuie că are cunoştinţe suficiente
spre a fmpărtă�i chiar altora din pr-isosul său. S'a dovedit Însă că din
acea nejustificată Increder-e în sine a rezultat tocmai contrariul,
anume punerea în evidenţă a ignorâr ii chiar a celor mai elemen­
tare principii ale speciali taţii exploatate.
Potr-ivit liniei de conduita stabilită, nu vom face Însă pr-oces de
intentii autorului ..
'Pe noi ne preocupă numai volumul său, care intrănd în domeniul
public este expus criticei oricui. Semnalând aci o parte din er-or-ile şi
ralsificările ce cupr-inde - nu pe toate, căci ar fi trebuit să refacem iu­
n-eaga carle -- am tinut să prevenim pe aceia care ar fi ispitiţi să se ser-ve
de acest manual, avănrl nădejdea că în el vor găsi ultimele rezultate în
această specialitate. Căci STaţie "aspectului de o ţinută occidentală"
sub care volumul se prezintă ca factură, el va pătrunde probabil mai
uşor decât invechita dar mai inofensiva carte a el-lui Idieru.
Prin lipsa de respect faţă. de adevăr, cI-I S. H a comis erorile
semnalate, de cari trebue preveniti eventualii cetitori ; altfel ei ar ră­
ma.nea nedumeriţi, luand drept juste afirmările autorului tocmai pon­
tr-uca sant atat de categorice în for mă, deşi aşa de neexacte în fonei.
Şi în loc ele a-si îmbogăţi cunoştinţele pr-in clate precise, lectorii nepre­
veniţi vor căpăta numai irnure sii confuse, car-i nu-i vor ademeni spre
studiul mai arnănuntit al 'ulei.
Iată dece volumul de faţă e nu numai nefolositor, dar chiar dăunător.
Astfel se explică şi prudenta el-lui Bogdan-Duică, care a prefer-at
să se lepede de un text aşa de ieftin oferit de către au tor.
In urma celor aci rezumate, sper că însuşi Încercatul nostru
pedagog va reveni asupra părerii, ce cu atâta rezervă dealtfel for­
mulase, căzand de acol'd acum că volumul el-lui S. R. nu este bun nici
pentt'u pl'emii la şcoalele de fete .. Holul peelagogiei este acum de a îm­
piedica să. Încolţească asemenea neghină în câmpul artei, îllCă, aşa de
puţin cultivat Ja noi. Că.ci dacă et'orile din carte pririd rădăcini şi se
inmulţesc, cu greu se vor stîrpi in urmă.
La optimismul d-lui B. D. în privinţa "albumului fără text" se
opune d·1 Halea c'tl'e contestă, şi nu Uiră terneiu 1), chial' valoarea acestor
reproduceri.
') Prin reducerea unifvrmă a iluslr��iilor, acesle:1 pierd y"loare", 101' documen­
tară, nepntândn-se disting'e deosebirile stilistice. Faţadele ca,terlralelor s,înt tot at,i,t
ele microscopic redate ('"�i "Mini:1tlln< dill livre d'hellres a ducelui de Ber!'y "'fig'. ,,6.
D:1l' �i !'ehttiyl:1 ace"stă ilustraţie trebue să ()bseryărn că 1" pn.g'. 62
aceste "Iiyre, d'heures" sânt trecute ca n.p:1l'tinâncl stilului romanie, desi fac
parte din got eul înaintat. ' .
Este inutil să m,ai insistăm, c:ici, dnpă cum :1m arăI:1t, la fiecare pa­
sn.gil.! mai de "proape cercetltt se descopere câte o inexactitate, mLncl 111.1 sânt,
chiar erori fllndamentale, ca cele relevate.
[716]
716
RECENSII
Ce mai rămâne, atunci, din Întreg elaboratul d-lui Sirnionescu
Rîmniceanu?
(j decepţie; cu atât mai adâncă, cu cat mai excepţional favorabile
ii erau autorului posibilităţile de a reuşi să editeze cel puţin albumul în
conditii de a satisface toate dez.idaratele-cr-iticitor.
'Râvnind Însă mai presus de puterile sale şi por-nind dela un simplu
almanah -după cum singur măr-tur-iseşte - a nazuit la un manual, In
care a vrut să amăgească prin consideraţii personale. Dar tndrăzneli le
de stil şi teoriile hazardate nu suplinesc cunoştinţele, mai ales că.ud
mai toate afirmările sant în desacorcl cu adevărurile nesusceplibile de
orice interpretări,
De aceea încercarea a fost fatală autorului. Ea poate satisface
cel mult pe unii snobi, cari admiră şi laudă tocmai ceace pricep mai
puţin, mulţumindu-se cu înşirări de cuvinte, fără a se preocupa de
conţinut şi încă mai puţin de adevăr.
Pentru educarea serioasă a maselor, sincer doritoare de a se
instrui, asemenea lucrări hibidre sant Însă direct periculoase,
In vederea acestor nemolipsiţi Încă de snobism, am căutat să
inlăturăm haina ademenitoare sub care se prezintă elaboratul d-Iui S,
R, lăsând să-i apară deşertăciunea conţinutului.
Căci devărul, mai presus de toate, trebue să primeze.
Al. Tzigara-Samurcaş
Andreiu Bîrseanu: Caiechismul luteran romînesc, Bucur-esti 1923.­
Extras din Anal. Acad. Rom. Memor-iile sectiunii literare,
seriea III, voI. 1, N o. 3, '
Nu mult înainte de a mur-i, răposatul And reiu Birseanu avusese
norocul să descopera un exemplar dintr'un catehism i-omtnesc, altul
decît cel din 1514.
Exernplaru"i defect: ii lipsesc coperta, începutul prefeţei şi epi­
logul. Fragmentul de prefaţă ne oferă însă indicii suficiente pentru a
preciza autorul, data şi locul tipar-ir-it.
Bazat pe faptul că in prefaţă autorul anonim afirmă că catehis­
mul a fost tradus în r omtneşte "cu ştirea Măriei lui Craiu fii cu ştirea
episcopului Savei Tăriei Ungur-eşti'', şi a fost Închinat .Sf'inţiei Tale
Arhiereu şi Mitropolit Efrem", - mitropolitul Tării Rornîneşti între
1558-156l\ Blrseanu trăg-ea concluzia că catehismul a fost tipa rit la
Braşov Între anii 1560-1562.
Prefata cuprinde însă un pasaj deciziv:"Şi scoasemu S/,ânta
Evanghelic ş'i zeace Cu vi nte f;-i Tatal nostru �i Credinta il postolilor",
Scoaseni înseamnă că autorul catehisrnului este acolaş cu al Evan­
gheliei şi Apostolului, adică Cor esi, care tipăr-ise la Braşov o Euan­
qlielie la 1561 şi un Apostat Ia 1563.
Prin ur-mare Catehismul nostru a fost tipărit la Braşov de Coresi
la 1563.
G. Pascu.
Aiexandre Ribot, Lettres li un arni (So'Llvenirs de ma vie politique).
Paris,j924,
O carte clasică. Cine vorbeşte despre războiu, se gândeşte cu
deosebire la partea militară, fără să bănuiască ce dramă complicată se
joacă uneori În culisele politicei. In ce priveşte răzbciul din urmă se
poate zice că latura diplomatică, a fost tot aşa de importantă, ca şi cea mi­
litară. Nu odată, ci de mai multe ori În cursul celor 4 ani, situatia
Franţei e şi prin urmare a Întreg-uiili continent, a atârnat de un fir'ele
păr, iar anul 1917 a fost un adevăl'at nod gOl'dian.
[717]
RECENSII
717
M.
Oper-a lui Ribot interesează mai Jntâi prin expu-nerea financiară.
Apoi ne face să pătrundem în dosul cortinei, spre a vedea ca te hotă­
râri mari şi eate păcate măi-unte s'au amestecat eli n partea Aliaţilor,
pană să ajungă la rezultatele de azi.
Romania e pomenită o singură dată, fără nici o apreciere şi fără
nici o umbră de relief. Eram ca un punct într'un tablou.
Cu atât mai plină ele în văţăminte este acuma cetirea unei opere
scr isă cu o suverană linişte, ele un om care timp de trei ani de zile
a condus destinele Franţiei în multe clipe în adevăr decisive. Super-il­
cialii cari îşi închipuiau la Bucureşti şi la Iaşi că- hotărăsc soarta Eu­
ropei şi car-e se laudă acuma că au prevăzut unele şi altele, citind pa­
ginile înţeleptului bărbat de stat din Apus vor avea ocazie să-şi cu­
noască reala lor valoare, dacă amara experinţă a războiului le va
fi ascuţit cat de puţin simţul critic.
Dr. Giorge Pa seu. Via!a şi operele lui D. Cantemir, 213 Octomvrie 11373-
21 August 'l7�3, 98 pag., Bucureşti 1921.
Cu prilejul bicentenarului morţii lui D. Cantemir invăţatul moldo­
van, Universitatea ieşeană a socotit de a ei datorie să-i facă o pomenire
deosebită.
Pe Iăngă solemnitatea universitară, cinstirea lui Cantemir s'a făcut
şi prin lipă1'irea' a două scrieri datori te profesorului de literatură veche
românească al' Universităţii din Iaşi, d-I dr. G. Pascu.
Este vorba de traducerea din lat.ineşte a cunoscutei opere Des­
criptic Moldaoiae şi de aceea În care se expune, în 98 pag., viaia şi
Operele lui D. Cantemir.
Autorul acestei scrieri nu este, de sigur, un literat; fraza literară,
în amănunt, ori intuiţia estetic-constructivă, în genere, îi lipsesc, în sen­
sul că nu s'a născut cu ele. Sunt scriitori cari îşi fac o adevărată
specialitate din biografii. Două trei -fumănunte pozitive, intuiţie multă
şi frază literară 1 '
Giorge Pas cu este în' această pr-ivinţă un istoric; el afirmă atât
căt Îi spune isvorul, pe care dealtfel îl şi menţionează la tol pasul. Bio­
grafia lui G. Pascu este la rândul său un isvor, în care te poţi Încrede
total, afară dacă nu-l inşală şi pe dânsul isvorul prim. Pascu dealtfel
nici el însuşi nu al' râvni să fie un Plutarch! Deprins prea mult cu
pozitivismul cercetăr-ilor lingvistice şi istorico-literare, el trebue să aibă,
prin definiţie, un profund dispreţ pentru tol ce aduce a poezie; căci afară
de etimologii, unde nu putem zice că nu intră în cauză şitmagrnaţia,
nicăiri in preocupările unui filolog pur nu veţi întâlni această însuşire
poetică; şi chiar în etimologii - ea păgubeşte de cele mai multe or-i,
Dar dacă abilităţile literatului nu-l ajută, Pascu rămâne În cer­
cetările sale un pozitivist de o conştiinţiozitote admirabilă.
Şi spiriiul. acesta ele a lucra este aşa de puternic, în cat pătrunde
pănă şi stilul lui-nu se opreşte numai la fondul, plin ele exactitate şi ade­
văr-( căci Pascu nu minte; ce spune dănsul este Întotdeauna adevărat-­
chiar când o spune În vârtejul aspru al vreunei polemici, de el provo­
cale 1)
Cicero se exprimă undeva, în Brutus, cam astfel, despre opera
conlimporanului său Caesar : "Scrisul său este simplu, exact, plăcut;
este desbrăcat ele veşmantu! oricărei podoabe retorice" ...
Citească cineva biografia lui D. Cantemir i7i va verifica adevărul
cuprins în adagiul francez că "stilul este omul".
Limpede, simplu, adevărat. Dar o biografie În marginele acestor
însuşiri ar fi, oricum, ceva cam uscată şi Pascu nu cunoaşte totuşi
floarea litera ră.
[718]
718
RECI'NSll
Această lacună biograful o umple cu citaţiuni din isvoare, care
fi reş te nu-şi numără vorbele. Spre exemplu: Cantemir cânta din tam­
bură; această calitate il făcea plăcut agitor turci, cari îl chemau la
chefurile lor.
Un biograf-lUerat, plecând de la acest isvor ar fi pus Într'un fel
de scenă, cu mişcar-e şi viaţă, pe Cantemir în mijlocul demnitarilor
Tarigradului.
, G. Pascu, Incapabil de aşa ceva, ne pune deadreptul În faţa is-
vorului:
"A:;;a ştiia dzice de bine în tambură, cât niciun Ţarigradean nu
putea dzice bine ca dănsul a (Neculcea, Letop. II 300); "Fiind om isteţ,
ştiind bine în tarnbură, il chemau agii pentru dzicături". (N. Costin,
Letop. II 89).
Acelasi spirit, aceiaşi metodă şi În partea a doua, unde se tratează
despre operele lui Cantemir.
Fiecare scriere este citată cu titlul său exact, cu toate indicaţiile
externe, cu împrejurările în cari a fost scrisă, cu dovezile pe care se
intemeiază fiecare fapt; apoi, în scurt, se dă cuprinsul operei şi o oare­
care caracterizare a ei.
Pascu face în genere operă de erudit; el dă cărţi care pot servi
totleauna ca puncte noi de plecare, având baze solide, şi sunt mai
rar termene finale în specialitatea lor. .
Aşa trebue judecate, adică în acest spirit, şi ale sale .Jstorii ale
Iiteraiurii şi limbii române" din secolele XVI (19�1), :;;i X VII (1922),
asupra căr-ora ne rezervăm a reveni cu o analiză amănunţită, când va
apărea ciclul Întreg, adică şi secolul XVIII, acum în preparaţie.
C. P.
REVISTE
Cronica nurnismatică şi arheologică do sub direcţia D-lui C. Moisil
aduce în ultimul număr (IV, 47-48\ pe lângă interesante r-ousider-aţiuni
ale directorului asupra "Muzeelor regionale" şi strigătul de alarmă al
d-Iui Gr, Avakian, pentru salvarea Cetăţii Albe. Din fotografiile ce În­
soţesc textul S8 vede progresiva prăbuşir-e a zidurilor acestei mând re
podoabe medievale a Basarabiei, de când aceasta a redevenit moldo­
venească.
De peste tot, în public, aceiaşi dragoste pentru rămăşiţele trecu­
tului, ce se isbeşte de aceiaşi indiferenţă oficială.
Va trebui oare să aşteptăm până ce colaboratorul nostru, care În
acest număr chiar filosot'ează asupra r-uinelor dela Neamţ, sa re vie "la pu­
tere" pentru ca atunci să reflecteze la restaurarea monumentelor noastre 'ţ
[719]
FAPTE
Arcul de Triumf şi Muzeul nostru naţional. Oficiosul "Viitorul"
însuşi, iar nu alt ziar oarecare, fără legătură cu oficialitatea, deci fără
răspundere, în prima pagină a numărului din 2 �ept. c. readuce ÎI1 dis­
cuţie chestiunea "Arcului el.e triumf", pe când simultan "Universul" se
ocupă de .,Muzeul nostru naţional". Semne îmbucurătoare: opinia publică,
întru cât este og lindită prin presa zilnică, începe elin nou să se inte­
reseze de monumentele noastre, pe care le cam uitase, în urma altor
preocupări postbelice, cari singure păreau demne a stăpâni atenţiunea.
Ce crede marele public despre aceste monumente?
Arcul de triumf, după Viitorul, deşi "ar trebui să fie un simbol
şi o podoabă, nu e nici una şi ruei alta, ci o adevărată ruină,
care ameninţă să se prăbuşească dintr'un moment Într'altul asupra
obişnuiţilor şoselei Kiselelf. El reclamă, numai după trei ani de
existenţă, o urgentă dăt-ămar-e, căci dă impresia unei pacoste.
Ruinat şi schilodit la ambele picioare, el incepe să devie o pri­
mejdie pentru siguranţa publică, după cum este o notă discor.tantă
în estetică generală a Şoselei Kiseleff. De aceia, din ambele puncte
de privire, se impune ca tot mai mult necesară singura soluţie
inteligenfă: d âr-amarea ... "
Bunul simţ şi curnlnţenia mulţimei corespunde întocmai criticilor
ce de mult s'au adus acestui monument, contra concepţiei şi execută r ii
căruia am protestat de indata ce am cunoscut planurile.
Au avut însă mai multă trecere considcraţiuuile de ordin pa­
tr-iotic faţă de cele artistice : pentru ca fastul încoronăr-ii să fie desă­
vârşit, s'a crezut că era absolută nevoe de un arc de triumf, oricum
ar fi el!
Acum însă, când r-ăspunderea unor serbări fericit decurse nil mai
poate scuza lntunecarea judecăţii, ar fi ele neiertat iOă se ia notărari
tot aşa de pripite şi ele nechibzuite ca Înaintea festivităţilor.
Astăzi, după ce Comisia Incoronării a fost lichidată, lucrările
arcului au rămas În sarcina Ministerului Artelor. In dosarul acestuia
trebue să se mai găsească şi referatul ce mi s'a cerut asupra oportu­
nităţii preluării de către Minister a lucrăr-ilor- de continuare a arcului.
Părerea ce am emis în Octombrie anul trecut este astăzi încă de
actualitate. Atunci, ca şi acum, opinarn că Ministerul artelor. în al
cărui progt-am sant prevăzute atătea alte şi mai urgentelucra r-i de artă,
nu ar trebui să-şi încarce bugetul cu enormele spese ce ar reclama ter­
minarea arcului, strein de îndatoririle artistice ale Ministerului. Iar
înainte ele a se angaja vre-o cheltuială în acest sens, ceream sa S'l exa­
mineze din nou întreaga chestiune spre a se vedea dacă nu ar fi mai
oportun să se revadă din nou planul, spre a fi modificat cel puţin,
dacă nu chiar părăsit.
[720]
720
FAPTE
Autoritatea competinte a fost deocamdată scutită să se preocupe
de arcul de u-iumf, din cauza lipsei generale de fonduri, de care su­
ferim.
Dacă Însă - prin vre-o minune -- s'ar găsi bani şi pentru artă,
atunci desigur că nu la terminarea montruosului arc vor trebui afectaţi.
Căci există o altă clădir-e faţă de care chiar opinia publică îşi
manifestă simpatica compătimire, judceand după articolul semnalat din
"Universul", În care starea ele părăsire a clădirei Muzeului este consi­
derată "ca un trist simbol al vremurilor noastre".
Judicioasele observati uni din montiouatul articol au fost, în
fiecare an, supuse autor itătii de care depinde Muzeul şi in fiecare an
constata.ndu-se întemeierea lor s'au făgăduit fondurile necesare pentru
continuarea clădirei. In ultimă instanta Însă banii isi găseaua vre-o
utilizare mai practică 1 ' '
Şi totuşi, după cum în fiecare raport am repetat-o, importanţa
muzeelor de artă mer-ită cea mai serioasă atentiune, atât din punct de
vedere al educaţiei în genere, cât mai ales din acel al întărirei senti­
mentului patriotic.
Deşi poporul nostru este din cele fericit înzestrate cu îndelet­
niciri artistice şi nu ne lipsesc nici monumentele tr-ecutului, totuşi suntem,
dintre toţi vecinii noştri, singurii cari un avem încă un muzeu în care
să se oglindească zestrea noastră de artă. Uugurii, Sâ.rbii, Bulgar-ii se
fălesc pe drept cu colecţiile de artă ale capitalelor respective; iar noi,
după făuri rea României Mari, ne-am arătat nevrednici să terminăm
clădirea muzeului, care deşi Începută înainte de războiu, este Însă
croită în proporţii demne şi corespunzătoare întregirei neamului de azi.
Or-ăuduite În localul lor propriu şi după, planul iniţial stabilit,
monumentele de artă din cupr-insul României Mari ar da cea mai splen­
didă şi vor-bitoare dovadă a superiorităţii neamului românesc. Căci în
lucrările sale de adă se manifestă în toată splendoarea lor înaltele
însuşir-i sufleteşti ale poporului nostru. Şi astfel Muzeul de Artă naţi­
onală dela ŞoseR, odată terminat, va Implini cu prisosinţă inalta me­
nire ce a motivat Intemeierea lui acum doisprezece ani.
Alături de noi, opinia publică - altfel atât de nepăsătoare la noi­
a început să se intereseze de soarta proaspetei ruine dela Şosea. Ur­
mează să se ivească şi un Ministru care nu numai în teorie să fie con­
vins de necesitatea instituţiunii, dar care să găsească şi banii necesari
pentru terminarea muzeului.
Acel ministru va înzestra ţara cu cea mai preţioasă şcoală de
educaţie naţională asigu randu-ş! şi sieşi cea mal neper-itoare recuno
ştinţă a neamului.
A. T-S.
Asociaţia bibtlotecarilor din România a fost Întemeiată de hiblio­
tecarii reuniţi din toate părţile ţării, În zilele de 15-17 c., la Fundaţia
Carol.
Scopul Asociaţiei este de a se ocupa ele interesele morale şi ma­
teriale ale bibliotecarilor şi de progr-esa rea bibliotecelor, care, spre a
noastră ma re ruşine, cu oarecari excepţii, sant încă ata! de puţin nume­
roase şi atat de rău Înzestrate, faţă de nevoile culturale ale vremii.
Se pot Înscrie în Asociaţie toţi funcţionarii de biblioteci precum
şi persoanele care se interesează de asemenea institutiuni.
[721]
PRIMĂVARĂ
CI!, tinistit« i« putere (fi Si;ltl! 11,801" că nias« dUlCI,
{ii-ai revenit dill 'JUVIJ /JUII/OO,c:;/I, şi tiiuără, şi'rn]Jodobit({,
UrnjJlând1i-l1e din uou pl7mfinhtl de aromaiica-ii ll7plun7,
Srâlrlâncl'l,i-'JlC [iiuţ« toată în reuărsarea taincro pitit.
Eu 'mi, ştiu, este amăţjue, uitare e, - dar nu î'lni pllre
8â li văeui 'o lJf'ilF/(I1XlI!({li'/(f i Iuminoasă :�i mu.! plină,
Cu ploi ?iIl!li dese $i moi lnine, (,Li-((Ş(I albaslriînseuinare,
.Aşa oqoare' tnbelş!I.rJllte, şi-oIftto /lO((IC1/1, gni.dinri.
Abia se ,)c1d11111 %)1 «rbor şi, gm{Jlii(' altul inţioreşie,
Si câNd se scul-uri; ace. .. ta, e celal: incărcat de rO(fdâ;
Si-abia se duse liliacul că-aiii; salcâra te ameţeste,
Si câsul se scutu.ni solcIÎ III ii, îml)ltfl( t eiul sinul a toată.
Alât'Lwi de (j iuţ ă, ati II, '1I'n Inele cu lata către soare,
Cum sub jJojghiţr{ Zwi subiire se 1'lLptâ-(/(:o70 să învie,
�"{i la haoueulros pe 11/(/ r9 in i o !))'0((8(:({, 1;(Î,t o uu e ii" sare,
{Ii crÎ:ncZ e galbe'lIâ, rând pie.:e, când o gâsl';'ifi cărămizie. ...
Iu uerdele COVOI din J]{llji.�f1; ce moale ti-se'ntiJlrle'n cale,
E-rt/IÎ[ de lierll.pecle şi-u!Îi.l1l de viu. e 'uerdele rrcel'--
Câ'n luciul hei oi sta ]J{, c;rÎ/lldll/'i, de 'li! (lI' hrci-lun.7e sale,
TJe'i imbil, SUIt uleiul JJlOIiS])(1t 07 1f,IIui 1-'1gn108 penl'7.
Câ'lIlpia s' (! 'm}JIr'[Galtî'll l/(fine IdlN de line şi cwrde,
'[cs1deîn Illtâten feluri ,�i. îll cdâtea r;oloH�ri,
bl, c(il; JI'U, ştii: sâd /loli ((colo, sanlnii b1),câţ'i, î'ynpn7ştiate
Vin clI1'('tlbC11 ",lrllmllt in .c.'Paţl;U şi-adus clcv(j'/lt din dcpclrlc0i ...
P?'in asctl/I'/zi;'iul plin de sevcl aZ fire70/" înnaUI', dese,
[722]
,
, !
[723]
PRIMĂVARĂ
Cii. lin isii; (f. La pu t cre ({ i s I)(/I! 1iŞO r că ni aşa dUlâ,
\S'i-ai revenit din nou /,1'1(1110(1811, ,si tânân7, .�i'rnll0r7obitr{,
[hnplfindu-/le din '1101/, J!(liniÎnhtl de oromutico-ţ» [((pruni,
Scr77dâ·ndu-Ilc [iiui« toată în reoiissave« iaimcropit«.
Eu nu ştiu, este amăque, uitare e, - d(11' nu. î1ni pare
8(� [i văeuio prirJ'u{vrwâmai Iuminoasi: ��iJno,i piinii,
OII ploi 111111; dese şi sna! buu«, cu-asa aZu({Si'J(f'IISeJlina,re,
Aşa ogoare' inbeişu.qate .. �i-(/t!Ît(f floare f IL g}(idiuIÎ.
Abia se 8ct[/U./(( u.u Iw'U01' ,<.u: qrab uic altul uifl.oreşte,
{) i (:â1/(7 se scut-ură accsi«, e celal: iucărca: ele roatlii;
Şi-abia se (Tu.se liliacul eli-atât salcâra te ameiesie,
,ş'; ciirul se scuiu n( salcâ wii.îlJ/1J((!l7 !Pi1Jl stru.d a tOOIt!1.
Alăius: de o iuţ ă, (J eli ii, 1.In 1'NcTc cu lata către soare,
Cum sub JJo;jghiţr{ lili su71ţil'e se tuptă-acolo să innne,
�""i la havueul ·(OS pe matqin i o 7HOIi..sâÎ, dU 01l/l.C17, sa)'!',
/)i c/md e golbl')1<7, dind piere, ctisu] o f}(Jseşfi cltriÎ/iiIizie, ...
In uerdelc COVOI din 7J(II:ii.�ti ce 1II0n!e ţi_se'ntiJ/de,n cale,
E-rdftt de lhnJ)edc şl-o/(i.f(/ de 'Uhl, e 1Jerclele acpl'--
Cr'{'n l'uclul hei ai sto ]JI' (jiÎJldul'i, elc n,m ri HiolurlZ!' s({lc,
De'i ialbrl, sou uZeiul ]Jrous])(lf (iZ u,mâ 1_'ign1'08 pe-ncl.
Câmpia s'a 'ndJlc/ccllti'll hll/'II,I' ({tid de rine şi cwr!fe,
'{esufetil rL,tât!'o fel1Wi .�i îi/ ((tMea colO1âri,
In cât wu şti'i: .wÎnt flori acolo, sa'/( mii Uttâit'l, î11/'plâştiatc
Vin C11}'cvbc1f'/r71Fr1((!. în spoţl:n şl-ad1J8 clez)(Z'11l (l1>n depc7.rieki ...
Prin ascu·nz·iş1IZ pli'n de sevei. oZ firclor înnalt!', dese,
[724]
724
G. GEOI{GIA:'i
-.- AvUI. iuiudu-se C1.(' grije pc ţăr-muri!« !Jlfr;n/JJite
E um. 'inireg popor acolo ce iese, inirii, iarăşi iese,
Din ta,iniţe S1Ibţ'i1'l:, ţiieeiş«, C'I.(, măestrie iencuite:
Gândacii mici, frumoşi, 'll/oTat(ei in şueienia 701' mută,
Sânt ourii, sâni vineti, neavi, sâni cenuşii, 'uilrgoti şi roşi,
\S"i pe câ'nd qreerul îşi spune pooestea-i uecinic. incepuiă,
8e'rdrec de-asupra libelule şi fl'l.Lluri SbO{fTI!, măiiisoş».
Un stol de piisări, ta o ploae, C'U ueselie icm.ple scaiul,
,5''1 îl desmiardă şi C1.t glals'l/l, şi C'II, lucioasa lor tunică;
(;c7ci în tufi��itl plin de iepe dCSCO)Jr}"i,,(1 de rcuu),
Şi câni«, şi c1,tleg, şi sInI/It/ii în sprinten a turnură mică.
Apoi săaeată sboară 100t(', sc7l!Ci,nd în sbor de bucurie,
{h se ofu/ndâ în pădure, 1'1 eeăooriia lor cetate,
1 n care fiecare arbor clrT 1'I01,(({, b'rcliţe de tărie,
Ş/i C1,{ o 1&01J,ii 'Î/nnr7Zţinu; sen ndţâ 'Urî1IuTiZe toate.
Şi lacu: are alia ţaiă, şi altfel curqe parcă râul,
Sub stiua raeelor de soare ce-ating podeala lui niăruntii,
Şi'n zarea qreu. inconşurată î��i incrusteo.să nntniii brând,
.'fi piscu'nalt isi imblâneert e priinrea 11./i de slraie cruntă.
A"Ci/,11,Se braţe'm.prăştiate /râm!in tă scomla pc7mânfeascâ,
Tie bate viaţa .�'i stTr/7)((te priil toute unghi'urile j'1:rei,
Renasc lJ(icluJi despr'iâ'uriJe, J)(lragin'; prind sii'nt·ineTealScă,
Si 'mările în, adânâ!ne dml. lW(]rI 'lJC/.'f'Ie înnoi1·e'I ....
R primâvarâ, p1'imâva}'(l, e pret1.t.tinrleni ]J1"i'rnc7.1JaTii!
E 1'isipire de v'igoan�, de cântec, de prlil,/,um, de dor. ...
Ih'n crÎte potnt pâ1"ţ1: lJiîmânhil, clf.-odânc(t'i forţ(l planefară,
In 'min:ade mi de şiruri îşI: stoa'rce grnÎ1t,l creator.
E ]J1"I:rn(lvCtlă! Cu. T)âmâ.nt1/.! ,<;i Gend 1'n�p1" i1nâ1)//.rea:zrl ....
Z'ÎTnbesc Ş7: stelele lai stele, şi n.eTnllnosele .zft:ml?esc.;
la1' jos, ehn /apt1,tl nOZJtei to'inic ,'1: J]rÎnâ când se luminează,
Acc.ente fâ1(7 de pereche ,<;r'nnalţri, chcomâ :,}.; vibrea�â,
P01'1InCdOT de'11j'r,i,gu1'Cde, fe'r'lnec(!.toare:
Te iubesc!.. ..
�':Ji toaitâ primr(7Hllrl asta, C1.t splendida eflol'esc.en[â,
Cit parC1.wile de mireZ'l11e, .�i C11 lumina care e,
Câmpitle împoc! obite, eL ciilc7toalelor prezenţâ,
lnveseldele 1·.?vOCl.le, lJrt.rl'll /1; ,�I pajişti, - pC'iltnl ce?
i
i
l
I
I
�
i
{'V�
[725]
['RD!." VARA
725
8(i.'m,2J1;ngâ viaţa iunainie pe clnI1J1/U1 fâr(l de sţtuşire,
i-i/i'ncl1'epte casauana. lumei tot mai departe cu 'i,Vrl pas,
() nouă 1tnnâ'n cartea inemei sănsemne biata omenire,
8; înc'u.n strat de oseminie în cripta veacului rămuis.
Căci toată via îrnpl1:n1:r,e, C1,i toace [ormeie su;pe1be,
CI! toate darurile tale dăruitoare prim,ăv((.ru,
)V'({1t dlf'iml,1:'re mai iniinsă C(� slabul -Fir al unei ierbe,
,�'i ofilite, şi plecate, se'niorc la sâmu! hncmei eară.
/)01' cât de lungâ ,nderinPî la o durată eţ cmerăl ,
{;'( ce incertă existentă la 1M1 sf/i.Tşd I\'W, de ceri!
Dela moiuscă la iruf aşul ce'n. tol de tocie se diţ eră,
N ediţ erit. e doar [aialui elin 'rn1.ilt1tZ relelor conceri :
/ II aer, pe pâm,ânt, în ape, 01'1: unde e ineţuitoare,
E.« lupfci, ueoinică, nedreaptă, oicm.pliiă iu.pt ă zi desi,
C'It mii pericole de moarte plâtinâ SM'fiW1W pâniă 1'11 oare,
Necăutat« moştenire a inseiărei de-a trăi.
] ({I o li! ul - 'regele - el ar-e regalito,tea-i im-potrioă :
l/tii sinaur ininui i-o nipc amorul propriu i'nju,nghial,
Din suferinţele siteme el euţerinţă îşi d eriuă,
,)'iisjJâşe;s'te toată 'uiata greşala '/.{,J//U'i sârutot.
!�'! sing1J1 ,;;t'ie Sllle'l"Întă din zeci ele oUe 8'Uj'erhtţe,
/;ii sillgu'I sulen!' de mhime, şi singu1' ;:mfcrâ de ,eri,
Dui llf,("I'imile"i sClIpă 1lT'rne J)e UTma 1,f,nei scu.rnpi li,:nţe,
/)/ singur el se {nÎ'rlge singu1", sub pl11'mU1.d 'mCi1'ilo'J' d1/reri ....
Cu cât mai m1,tlt 'şi-'nnalţă g,1nrluZ cu-atât pnccpe mai JJ1lţine,
,S'/ c:u atâta se î'ntoerrce mai qre1.i şi desnâdâ,idl,iit,
:11 ai 1/itâcit ŞI: 'Irwi depwrte şi dela porţile elim:ne,
{il: de7a poarta len:CI>/e'l a lx'Z'mnntesc1,thti .zidit ...
})incâ.te d'J"U!Jn1U'i sânt pe l1.�'Jnc ac('sta-'I: cel 17wi larg ri'in de,
�')'i cel mai elrept, ş'i cel nw/i, liher, ş'i nwei 'întins, şi mai cUTat,
/JOI' 11.11 a lost ?In dT'll/rn ]7e 7ume 'I1'lOi c('net({[: de ,':omte rele,-­
Nclericd (li fost dl"ume{11,l ce'n dru'ln'1l,l âsf;(l (/ plecat!
.1 şa se stnÎ,nge, şi se'ndoae, şi îndâTâtnicit se sbate
81AU '11,ulstâ'lnpăT1.tl gând'ire1:înt1tnecat şi luminos,
La por·tile ele sus, imense, piea mic sâ'nceice a mai u(lte,
';ii prea, l'/1nalt Sel nl,ai stTăbatâ, întreg, 1Je 270([1 ta cea de jos ... ,
Aşa nl.mâne gol în, s }JClti'U .... , în prehing ila ?clsti{!ni'rc
De a dispreţui pc7mft II lni şi c.e1'tHI nu'l putea iubi --
[726]
7:W
G, GEORGIAN
1
Pc dinel, în ei, î'i qeme lJl,tuZ de pâmânteasc(� ÎJnbolelin:,
8i cerul ne'mceiat. il ChC((l1UI nuirirec: l7ti a',i prea iruiri ....
i5/i pe (; olaot a (t8tUI, umd.e el suf eiii şi'nsetoşeuzii"
A tâţ'i omiunouli 'vin cu [iere în s�(Jiti lnngi a'] cu/âpa,
/Ji cu nucim: pc-a Lor măsură martirul sfânt i'l proţaneaeă,
�Sfi cu ,wl,yef;i uiceninaie se'ntrec, pe-ascuns, a'Z săgeta;
;)'i CCClI creată Cu, menire să-i dea un strop de m(wgr'iere,
Aceea.i vCl.Ts('î peste cite topi: metal clocotitor,
Cu ocolita ei gândire ş'i ne'11,ţple((sl! ei putere,
(>n S�tgelâ'lile comune, ,�1: fin,1j) zfi'muet im.postor.
A cesie, tot acest corieoiu. de 'u11'bilint'i şi su] erinie,
1'11 p'l-i'ml/iuarel cii ocumo elin plin să îl im.prospiiiezi;
ln/w1'J1,ondâ şi p'ierd1ttâ in propriile-ţi. birll'inţe,
Tiurerea ce-o aduci ni, tine, şi ce o lm�J;, t1l nu o vezi,
Ciit răi: ;�i cât urti; şi câtă netrebnicie, c(Uâ silă,
Ce dedesupt ele J}icZenie şi câtâ spueă de păcate,
Conţine darul ce animă proteic 'mâna de 'J,roi/â.,
/Ji c/ite sbuciusnări si lacrimi, şi câtă, câtă ncdreptaiel
'l'u. nu, le vezi! 1''1/, treci senină, puternică, stiiiiuciioare,
Cu sâreu! pli'n de r'(/gezime, cu z/i?nbet, eânfeee şi /101'i,
r oioasâ, tfi/}/âr({, ş'i, ln/inclTâ, elr V1aţâ. t1t n1s1)n:nditome,
(>eaţ?:LI,l1ea tai nu "t';,e ce srlnt oi, n({şterei fioli!
Dll1 spl>nii qrei ird.'ipt'i în, in'i1l1/i, o, sufletu,l1.â u'zcem,ti'Î,
DÎ11 chin'u.Z de-a str'iviîn sine ponl,1:f'eCL bi'l1,elui /icrbi1lfe,
D'in tot (l'maTul cme cade în cupa 'un e'l ,qeneraţii,
"lh'/N,ic nu sim,ţU Ci veşnic n01uI, tl'eei fer'ici/â - îno:intp!
0, cnget 1â'll! (,'u/I'n 1'rtelsuri toate şi cwn le ceTni me1-en 1)1"1:;1 tillP,
CrÎnd înh"o clipă ele'ncrlntare, s'n osebit a.iuta bine!
Cwm tl,/, (li'n forma înflof"ită şi d'in cântăriînfrig'llrrdp,
,A bia ele scoti f'lu),mi de l'ini'l ş'i clilm/iri fJrticl,tlate ...
�S'i ce eşi; in" [)r(;fit o lJiat.ii pl(7pânrl(), flac(71â albastu'î,
La 1'aza ciÎrpia se 'vede înt1'eg hn ellsa 11 oapi,e-a nOf(lsilă!
lin'/' dincolo r/r tine, 'u'nde 'nimic şi ni'rneni Jl.1.t stn'ibatr,
A noastre socol'i'i'lJi, acolo, C'U c.e l)'reţ /,i-'vor ((şeza!;e?
Ce V(ll'nse'mna în nefiinţă, miâ11'l,ea, 1'ă'Ill şi du,rcre(f,
Şiei foatâ 8gnra ce o Zasâ l)C suflete np'rnângăc'/'ea?
[727]
7:27
i
i
I
I
,
,
I
I
I
I
.1
I
1
I
<.>
I
I
li>
.,
I
jI,'!'!'IIic,JI,i/rI/,1:C ..... Toi ce 'ucide. tot ce pe 'Iim' ue infiornă,
Tot ce de plân« ne seacă ochii. tot ce ne M'm]17 e dl' r7 is)net,
'lot ce distru qe ş't desparte, ce oţilesie şi SCflUO(l}eI,
[JfI fel e-acoio cu' norocul, .�i toate (!1.{ (I.(r)(/,,� pret,,,,
{;'i '11/II,'i (0:1'; o suţerinţă, rm este rău, nu. e cădere,
.v'u este 'uiţi'u sau CT11,z7>iI1e, şi 7J1dimi [osnice l/Lt sÎlnt,
lJalÎt "ii se imdeplinească aceeaşi nepătnl,'/'L8«(, urere,
Ce ne trimite - rar - şi st1'opul curai de biue J)P lictnuÎ.nf,
I' recum aceeasi rasă caldă ce ieuoteşie lu,ng rli il soare,
Rodest e cârn-pul ş'l:'nflore�c:;te lioad a, ţuncu! şi [ju7dinn,
,,s'i tot ac,e('W,i1: le nSllct7, ;'u: arde mândreie oqo«rr,
I�'i'n 'rnlaştinâ piei ace lacul ce'l inuruiase de lWWt/lii,
ASe'I'I'IHneOI aceeasi 'm,IÎ'llrl schiutbute zile 'ne'nl])J'w/'f,ntiI,
,11ijloace neim.perecheat e sţne-a 'rni,jlo ci acclas 8C01J:­
In inăsmăsia lor eierrui pe nestiute se ajl.tiiJ,
8ii hel/,erl, }Je 'l)rlnuÎ,d tolazul misicriosului pol op.. ..
('U'II'I du.pr7 boolă, rl'LI]H! zile ,�i nopţi, de TUII.!)ii suj'en:utii,
in 'I'n(/Ilca e'i se' ni ()(f.J'ce ·piata 11.1 /,01'ţe ŞI m fi iî7l1.plinite,
Asemeni n7ul nrseoleşte ,�i''n�]Ji1/rJe 17 ii il dll'uli dmi'nt(l,
81( slaF1ne piatra .!)'Ieq sub (;()'/'e ;'ioplesc I'Z1}Oarc'nniiJnl,şite, ...
Pe �1:r'Jna 'uJwm.ilo'l c'U.m]flite ce din aclfi'l?t desliintertziÎ)
S'e-a;mtâ SpO'1 de 017le1'/.0/'c �5i zi7e lJ'-n de"mlJr;lşu[j(f.'fI';
Dl:n .!)en('j(/,ţie stn:'ud({ sân! I'ele ('(, TF:qeileH'o;::â"
('um rhnf'r'un Om, Sfli'/;/f, ,/(/c�(/Ie ({ 'inii ele oameili îndrl'ptare.
,';/i dr/C(Jm11!fpa 'II,/!,'ntefe[je şi n'o ]H/t/'111ule niuiod(ftr/',
.1 li ('(//'e s('O]) min'll"iIc(f '"ietet: (l ,twuin,f în II iliuC/'s,
!)liI cP l/oi((11U1'l 'utile !?rJ/III(J, 70 ill'sj'rÎl':;:itp fmwfo/''III,lItli.
�\'i 'u1lde ("U/rge loi Fluir7!ll, CllileiJld'll'lJ!ecfdul II/ers,
A tlÎta şhu,' din, ce e,rislâ, '111>/11 iu{ 1111 1" ]Jwnf 11/ ,(,11/{',
(',,: 1"il'Cl/.1'e este 11'(( mIIi 'U"II '[,/,/,'-,'11'11 iIIent nedesluşit,
Ţin h'/llif, o rwi JXI , () /!,u'j(te, 7a 1?('sf'lÎr,�it!'lF; 'ilW;;ÎlIF:)
(;' 1'-lIlcrlt'uesc, în gomuI, T ohr!) cel 1Jer-?n:Îc 'il eil eS(Î1HÎr.;;it,
Aşa de eo'uârşeşte tot.ul, şi-IdlÎf de şie{((s(7'i P,IL'tp:l'n lire,
C(I 'il'U. e gest, nu e p'!'I!/JiJe, nu. este gfii7d, 'J) Il esle l."is,
8ii liU sl'rel�Ofl!'e"JI 'uirr(o ?IOC/stn! () 7t17r!â de i'i/'}'Ii1{}'iH,
8i j'iec,(/,I'I"'I'I,rrÎ.u.1"i:e .)'(7 1111 n/sp11Ji.ZI! um'iU: 8('1'/.'0,
Pe Zâl'lgâ ('eeo, CI' S'p. ,upde ,soi JJe81e ceca ce se siulfe,
[728]
728
G, GEOR.GIAN
Palpitâ U realitote TJ1'ofwui imexpresi» de »ie,
!5Ji mai real ş·i plin e COS11LUl -- real de nu'l puleni presimte --­
l u spaţide'nf)'icoşatr, decât în lumea aU1'1:e.
Când totul însă: tot s·/.tiş1.l.l pe'n oeci nemăsiaaia SCClliI,
Preţ ocerile l1ec111'111ofe, pusderia ele osebiri,
N ediscordaia incordare (rin încep1(,ful fără OUleI,
Cu st·ingClile'1/1,ietoClr-e. şi mii de nouă straluciri;
heleb 1:nfi1nu'z inţ ueoriu la uiquroase vertebrale,
Dela mân/l/1.t1.l.l f1:r de iarbă la r7 oma [almioului pom,
Dela Iepuiopterul gingaş la 'JY!orile iunari-pcie,
Din pa.f1'uped-pitecantrop1.ts, Şl: dela 01'11, 7111 qeniul-oui;
Dintr'icn. grânnte de virt1.de 70. desooliavca lui t/uzie,
,')�po1'ind cu mersul di1'i'l.potrivă al scobor.trci 1).IIUi ual,
�':h a,jungrÎ.nd stindard de aur pe coneriş d.e veoinicie,
Desăvâr�'iit în dur-erosul i1nlJC1'ati'l'nlnimo)'al,-
Când toate n'ar li la olallf;(� decât o lu.ngâ amăqire,
Si peste tot, în toată firea. ar fi tlueui moruuh.,
Himerică S1A,CCeSI'Ilne ele trepte fără de clădire.
Ca scara (f,prlrut(7'n 'U'i8Ul w:,el'IJ,i mitic pntriarh,
1'7 vis de oiaiă oiai« lumei, e »is 0,7 dOr1.tlu.i de bine,
e vis ce creşte î'n Iumină cu. fiecare dind de inei),
E vis de prigonirea morţei, în somn de ziimbet ,5i 811.,,'pi11,e,
]j) uisul '/'/l1pi nesfârşite su.râ,zâtoare tinereţl!
I,S"i /'U de 'm,ze ş'i ghirlu,nde înc'nl1'u/f/ată pri'rnăvanr,
'I'n 'u?'; sâ ţeşi 7a 'ulsul âsta şi si{ îl înfru'l11.usetczi;
8urprinzâtOT înnalţi pe Ta1n1.tri sed'ucătoarea ta c011wa1'â,
Iar depârtarea. tai nu este decât 1nai bine sâ c1'eezl.
Da.i totul, şi 11/U ceri nimica; topeşti, şi gh'iaţa 1'11/. te ştie;
Sr/ru!?:, ŞI: piatra nu'nţelege; îmbrătişez'l, şi nu ie'ntTebi ....
Intinzi pe cârnpuo1'ile goale lăicere de mâialSe v'te,
8i lJ.1npli spaţiul ele cântec, p1-in s1tle de tăc.ute iTeb'i.
'1'11, eşti simbolul dărniciei, al celei fără de rasplată,
Al st1'rlduinţc7or de secoli (lin fnmtile stlăhlilllinlind,
Al rev(!r-,srlrei ele 'iubi1'e .5i C/v��tie prea cumI (J,
;ri Cll încu;rle'/'ei slIb r:are se'nvâZHe 11.'11, 111,(lrC grÎind.
I
o
!
-.!
[729]
I'EI.\J..\ V All.:I,
Tu eşti tccioara cale simte în rostul ei - umanitatea ....
Apostolul al cărui suft« e'n respirar ea tuturor,
Cuqeiătorul ce' şi primeşte cu 'un surâs captiuitatea,
ProfPtulî1npârţinel1.t-şi tru-pul cu sânge răscuon-păriitor,
Ilnică fu ieuoditoare necunoscută de durere, '
Ce'mb1'aci în sirae'nrourate de m,i'i ele resturi lutul plin,
/5 i cu. (li ta creaţiune, ca crintr' o more de mistere,
l'roorocesti, in. l1.tng ele ueacuri, um. miindru creator senin ...
M ărire urâWrei tale şi frU1n1.tSeţei tale coste!
Jft'Zl·ire ţie pe câm-pie, pe mamie, -- mare şi pomânt l
Cea mai uşoară oreuiate e-a aripilor tale casie,
Risipa cea mai inieleapiă e-a tiner escuiui t(r�l »ânt!
Intâi'u.l o ni cu-a'tole broic s'a ridicat întâia data,
,'11(u mâu qăerea ta pe mare întâia luntre ci. plecat,
Jntâ:i(f, glaţie pe lume în cinstea ta a fost dansată.
Iniâiu.l imn de multumire rlin piepturi tip s'a'nnălf:ClIt!
Pe pragul tău. de [lori pă'I1uÎnt1�l oăeu întâia siirui.are,
Imt âiul z/imbei în privire la zâmbetu-ţi a răsărit,
[nitiu: piatră sub Zu/mina'ţ'l: a deuenit n emurii oare,
l niâiul g/im,d de poezie sub crinii tăi Il iJ'rdlorit!
Mâ/i're ţip peste ueacuri! Ar:u1n şi pururea, marire!
Vin m.arg'inile tiiră 'margini în care zilele-mi se sbai,
])1:11 uârtosia suţ erintei, el'in slabul tort de fericire,
{ii din trecutul de avâ'nt�lri, Ş7: d'in preeeuiul 1eZC1'timat;
Din sc'urf.cli 'lJ1'em�trilor goană, vecia neputinţl";' 'inele,
Din fern1'li(n de 'ne[j�t1"i 1/.Iu1e i'n libertate I/î'mt închis,
Un singur sfn:,C;r/t '1'I/.il''J1(jcrlw'he, i({r el se'nnaltâ către stele:
J!{7J-iTf�, Ji/en'I!'I((l'i're ţie!
(Ji Tainei care te-a tlim,is!
O. Oeorgian
[730]
RĂDĂUŢI
De când s'au învăţat mairnuţele să umble în două. picioare
au început să-şi zică : bipezi. E logic.. deşi pentru păsări
confuzia e supărătoare.
Dealtfel, îşi mai spun şi oameni.
E o specie zoologică care mă poate interesa. Imi plac
în deosebi acei cari nu vor să se supună Nedreptăţii, legal
pecetluită de semenii lor - aşa numiţii râsortiiiţi. Şi-mi
mai plac acei cari, pentru a se desface de lanţurile constran-
I gerii, au ales altă cale, cea mai cuminte, ţicneala. Acestora
lumea le zice oriqinali şi-i lasă în voia lor să facă ce le
place. Iar ei îşi fac de cap. Dacă n'o fi asta cuminţenie, nu
n tă mai pricep.
Acurnavbipezii ce-am cunoscut în Rădăuţi erau departe
de a fi nişte râsvrâtiţi - afară de primii Muşaţi, pe care
însă nu i-am cunoscut -- încolo, oameni ! ... Şi abia dacă am
g':LS it , după cum se va vedea, un singur original.
Unul cât o mie.
Dar să începem cu începutul.
Inceputul a fost o telegramă. 1 se vestea unui tată ('a
fiul ::;CLU zace bolnav în Rădăuţi. Asta era prin Februarie
191D, scurtă vreme deci după fuga Nernţilor din ţară şi intr-a­
rea armatelor române în teritoriile ce ni fusese răpite.
Eram încă umrlat de mândria acestor neaşteptate izbânzi
şi deşi fiul acelui tată era vărul meu primar, un viteaz ostaş
la viata căruia tineam, când am pornit cu automobilul din
Botoşani la Rădăuţi, mărtur-isesc că mai mult aveam în gând
dulcea Bucovina, decât bolnavul de grija căruia ne pusesem,
în toiul iernii, la drum.
In Februarie oesela gradina era întroenită. Dela Ma-
[731]
731
I
, I
t
i
i
I
1
1
morniţa la Siret câmpii acoperite cu zăpadă ; cât te tură ochiul
numai alb de zăpadă şi cât prinde urechea numai urlete de
câni. Dela Siret mai la vale pete negre de pumânt îrnpestriţau
feciorescul veşmânt al cârnpiei iar în preajma Rădăuţilor
abia pe alocurea mai răsăreau câteva făşii albe printre
bulgării negri. -- Când am intrat în oraş un cer cenuşiu
dădea :-;trăzililr o înfăţişare mohorâtă. Totul mi se păru slut:
piete, case, biserici; locuitorii erau rău îmhrăcaţi ; vărul
meu foarte bolnav, tatăl său mult îngrijurat. Ali! ce adevărat
este cii toată frumuseţea pământului stă numai în dispoziţia
surletului nostru ! ...
Totuşi ... eram în Hădăut.i- capitala Moldovei elin veacul
al 14-1ea, gropniţa celor dintâi Muşaţi. Prima mea grijă fu deci
să-mi pipăi vărul, să văd dacă mai trăeşte şi a doua să mă
duc Ia biser-ică să mă g,lmlesc, pe mormântul lui Bogdan
Descălicătorul, la soarta acestui popor, eşit din râzurâtiţii
de-acum şase veacuri.
Gazda vărului meu era o femee tânără şi frumuşică, o
nl)[ nftncJ dintre acele cum sunt multe în Ilomânia, care
fiindctt aii umblat la .Hoheremadchenschule" în Cernăuţi,
cred că monopolul ,,!\:ulturii" este al Germaniei, că celelalte
popoare nu sunt decât pe jumătate civilizate, iar că în tot
cazul nRI )mtmii din Regat", spre lauda lor, nu sunt întru
nimic mai prejos decât Hotentoţii din Africa,
Deschid o paranteză pentru a protesta împotriva vorbii
"din I tegat", ca şi cum Bucovinenii şi Ardelenii ar mai fi
"din Imper-iu" sau Basarabenii ar f .din Hepublică". Iar
cât priveşte grozavul substantiv ee-au născocit: "Hegătean",
fac apel la toti oamenii de bun gust din România Mare pentru
a-l izgoni din limbă, ca un netrebnic ce este.
I )ar să închid paranteza �i să mă Întorc la gazda vărului.
Bănuind că printre Hotentoţii care umpluse garnizoana
Rădăuţilor o fl fost vre-unul care să-i place. (poate nu prea de­
var te) şi o il ştiut s'o impace cu această sălbatică ocupaţie, mă
apucai s'o întreb despre trecutul românesc al oraşului. Imi
răspunse, scurt, că în Rădăuţi n'a fost, până mai Junele trecute,
niuiic românesc.
- ,,�imic ? .. Dar însf'ârşit" zic" vre-un monument istoric,
ceva cu care ne-am putea făli .. ."
I
I
[732]
732
Doamna /,lrnbi:
- "All, da, aşa ceva este". Şi apoi, tristă: "Sau mai
bine zis, nu mai este, căci e distrusă acuma. Fala Hăd2'wţ,ilor
a fost Herghelia L'lpărăteasc;1. O creştere ele c ai cum nu
mai era alte în Austria. a
Oh! Eu mii gandearn la Muşaţi :;;i ea îmi vorbeste de
hărmăsari!
- "levele" răspund atunci galant ,sunt - e-te lucru
ştiut-e-plăcerea hârmăsarilor. lnsă" .. ada()g zâmbitor "0 her­
ghelie Doamnă, nu este un monument istoric."
Fosta elevă de la şcoala superioară de fete elin Cernăuţi
îşi roti ochii albaştri şi-mi spuse mirată :
- "Allceva nu este. Fala Ilădâuţilor a fost lier!-,llelia
împărătească 1"
Lămurit asupra .Kulturii", am incheiat paltonul, mi-am
îndesat căciula peste urechi şi-am eşit pe poarti afară.
O luai pe .Herrengasse", căreia i-se zicea acuma "Strcl.c1a
Domnească". ])-1 Iorga, în "Neamul românesc in Bucovina"
o botezase ironic :,"Strach Domnilor" veniţi din Galiţia c'un
covrig şi dOUEt cutii ele chibrituri, rămânând vre-o lO-:W
de ani în Bucovina să se îmbogăţească pe spinarea locuitori lor
şi plecând apoi la Viena să se facă "Betroni". Ei! dar aceste
sunt lucruri pe care le spunea dl. Iorga alUÎ,elat[t. S;\ am
iertare că îrnprospătez astfel de vechituri!
Cum mergeam aşa pe stradă, mă întâlnesc eli un tânăr
care se uită la mine, îmi zâmbeşte şi-şi scoate ptdăria .. ,
Cine, dracu, o fH ... salut şi eu şi trec mai departe. Uite,
cii am. cunoştinţa pînă si-n Rădăuţi ... dacă nu s'o fi in�e1at
el cumva ... şi deodată, tronc, îmi amintesc. E un rădăuţean,
student in drept, fost sublocotenent în armata 1'0 mână, CII
care zăcusem în spitalul militat" din laşi, pat lângă pat,
o lună de zile. El citea Instituţiunile lui Gajus şi eu viata
insectelor ele Fabre. Ştiindu-mă avocat, nu se putea durncri
ce legătură este între drept şi insecte şi mă privea cu oarecare
compătimire, C<1 pe-un bolnav al cărui loc ar fi fost in
spitalul elin celălalt capăt al oraşului, la Socola').
Da.r eu, toate aceste; le uitasem acum. Cand mi-am
-.
1) Casa de nebuni
[733]
733
amintit cine este, goană după el. Era doar -tudent, Român din
Hădă\J,ţi şi a::;;i fi putut poate afla ele la el ceea-ce nil ştiuse
să-mi spuie eleva de la "CzernO\\itzerhiJheremii.clchenscllUle".
Il prind din urmă şi, după două trei vorhe de JJlIn�t
întâlnire merg deadreptul la tintă:
- ",\:-,;i dori sl ştiu, dacă se poate, în care l.isor ică
sunt ingropati Muşaţii."
Se uită la mine bănuitor:
- "Sunt îngropaţi. .. cine�" mă întrebă el.
- "Muşaţii", zic.
Am văzut o licărire de spaimă trecând în ochii lui. Se
găndea desigur că tot încă nu sunt t�tmăcluit.
- "Te mai ocupi cu insectele?" zise, şovăitor.
Ah nu, nu 1... mai bine îmi plăcea comparaţia cu
harrnăsar-ii, dacăt să creadă cineva că Muşaţii sunt un
specimen ele insecte.
Şi atunci am făcut pe nebunul deabinelea
-- "Află Domnule Gajus sau Iustinian -- am uitat cum
te chiamă - că insectele au şase picioare, pe când Muşaţii
erau bipezi ca şi Dumneata; că se trăgeau din maimuţe ca
şi Dumneata, însă că ajunsese să nu li se mai cunoască
origina, pe când ai rămas Dumneata, acum ca şi'n spitalul
elin Iaşi, ceiace erai Ia inceputul erei quaternare,. inainte
chiar de epoca paleolitică ... "
Şi, întorcându-i spatele, mă pusei în căutarea unui
om, unui om care să-mi spuie odată unde-mi odihnesc Muşaţii l
L-am găsit.,
Tot dintre acei care vânduse covrigi!
Bipezii aceştia sunt pacostea lumii şi minunea ci.
Cât despre covrigarul de care vorbeam, nu ştiu să spun
Ge suflet şi ce inimă avea, dar nu este oare ciudat sit te fi
ploconit în faţa rabinilor dela Buhuş sau de la Sadagura,
să ii vândut ciorbă În gara Pacşani, să ţii acum de două
luni abia, birt la Itădăuţi, şi să ştii totuşi că Muşaţii nu
sunt insecte şi cu. o străveche biserică moldovenească face
c;H, o herghelie trnpărătească.
Duptt arătările lui, dreapta, stânga şi apoi drept înainte
[734]
734·
C. GANI?
am găsit rnstărsit biserica ce căutam.Fusese clădită, în lemn,
de cătr1e Bogdan ,\T odă, În veacul al ti-lea. :)tefan cel Mare,
într'al t.i-lea, a zidit-o el in piatra şi Alexandru Lăpuşneanu,
într'al iCi-lea, a împodobit-o -pentru iertarea păcatelor sale,
pe care Dumnezeu cum le-ar ierta dacă nu i s'ar face şi îrnpo­
dohi 1 .iserici !
Am găsit acolo monumentele a şase 1 iomni Musaţi, din
care trei Bogdani, anume Descălicătorul, fratele lui Alexandru
cel Bun şi tatăl lui �tefan cel Mare - o tovărăşie aleasă
Apoi voevozii Laţco, Roman �i Ştefan. Toată istoria Moldovei
din grelele vremuri ale întemeierii zace acolo, L1ngcl zid u 1
din dreapta, în haosul bisericei din Rădăuţi I
Când am văzut bătrăna biserica fară turn, chenarile
de piatră înegrită care-i împodobesc ferestrele, mormintele
domneşti înşirate dealungul peretelui -- Moldova mândră
dinainte de Turci - m-a apucat ameteala vanităţi! nebune,
cea care face să te crezi tu însuţi, să te crezi personificarea
a tot ce este, a Patriei, a Lumii, a Trecutului şi a Viitorului,
pe când nu eşti nici părtioica unui rumto=-căci trecutul a fost
fără tine, fără tine va fi viitorul!
Insă e frumos, uneori in viaţă, câteva clipe măcar, să
te crezi, s;'i te crezi nebuneşte ... Nimeni nu te crede ... Atunci,
câte odată ... e ca o bae de energie!
După bac, vine duşul, L-am luat şi eu.
Englejii, c.md cutreeră Europa, umblă c'un Baedecker
la subsioară, Un Baedecker este o "căIăuzil pentru călători",
în care stă însemnat tot ce e vrednic de văzut în lume. Eu,
când cutreer România, umblam cu Iorga la subsioară.
Un Iorga este o călăuză pentru Români .. să ne înţelegem o
călăuză în care aflăm tot ce priveşte trecutul României.
Din cuprinsul cărţii ce luasem cu mine, aflai că mor­
mintelele înşirate acolo sunt numai pietre pe care Ştefan cel
Mare puse Set le facă "în amintirea tuturor acelor strămoşi
care-şi gâsise sau trebuiau sel-şi gaseasca odihna în Hăelăuţi �.
In amintirea � I Va se zică nu sunt morminte, ci numai
pietre comemorative � Asta este o desarnăgire, care n'ar fi
trebuit să ne fie făcută.
Sed magis amica veritas. Ştiu dar atunci ce înseamnă
[735]
\
735
(;ă cei sase Muşaţi "M}t gas�se sau trebuiau să-si gaseascâ
odihna în Itădău ti " O?
Insearnnă, după mine, c,'!, mormintele n'au fost deschise şi
cit nimeni nu ştie de sunt sau nu acolo ciolanele lor,
Dacă, sub pietrele acele n'or fl cumva rămăşiţele voevozilor
ele sunt în Inchipuirea noastră, ... lăsaţi-le să de! La urma ur­
mei, în lumea aceasta, trăim c'un petec de amăgire.
Seara, terrnometrul vărului se coborise. Gazda, mai bună
il iflrmierâ decât ctdăuză, gazda cu ochii albaştri z.unbea
mulţumită :
Se lăsase amurgul care xterg« liniile; oraşul, învăluit
in umbră, prindea () înfăţişare plăcută.
Inveselit, unchiul meu îmi spuse:
-- "Hai să luăm masa la ciorbagiul tău."
- "Hai" zic. "S':t cunoaştem mai deaproape pe cel care
a ştiut să ne îndrepte la pietrele Muşaţilor-."
La birt, într'un colt, mâncarn arnândoi tăcuţi, ne uitam
şi ascultam.
Era un om cam de vre-o GO de ani, mic, rotunjor c'un
nas care spunea multe şi cu ochi care umblau forfota întoate
părţile. Cine n'are furculiţă-gata; cui trebuie şervet-aici.
Deşi proprietarul hotelului şi-a birtului, totuşi, fclră ajutor,
slujea singur la masă. Şi erau vre-o 15 acolo, toate bine
servite, repede, curat. Intre două, alergături, dela o masă
In alta, la bucătărie şi iar inapoi, mai găsea vreme de taifas:
- "Ajutor, eu? N-am avut ele când sunt. Mă culc noaptea
la 12 şi dimineaţa la ti sunt în picioare. Vreme destulă pentru
toate -- vine, vine :-1n gara Paşcani, când a trecut Vodă Carol,
hei sunt vre-o 30 de ani deatunci, - cine ţinea bufetul'? eu.
Cine a servit pe V( ld(t'? eli. Când aru luat Bucovina înapoi ­
uite, vine, vine! - cine a intrat întăi, alături cu armata
română, eu !".
Dar la masa de peste drum, o trupă de actori din
Cernăuţi găsea d taifasul "e carti lungeşte. Cuţitele început-ă
sii I lată în farfurii, elin ce în ce mai tare.
Hirtasul se întoarce la ei �i le trânti un:
- "Uite, vine, am spus li'
Apoi, rc1z,tnd sub mustaţa :
[736]
C. Gane
- "Mai încet, că nu pleacă trenul. N-a venit încă Ex­
presul: H2idiiuţi, Iaşi, Petrograd-Stockholm, Londra, Paris!",
Şi apoi către noi, mucălit :
- "Nemţi fără răbdare, Ei nu pot aştepta 5 minute să
le aduc o ciorbă, pe când eu am putut aştepta 1:-)0 de ani. .. !"
Dacă aşi f1 Rotschild - ba nu, Ford să fiu -- şi-o vorbă
ca asta aşi plăti-o cu aur.
Covrigarul venit de nu se ştie unde, care a bătut drumurile
Buhuşului şi a Saclagurii, care a vândut ciorbă în gara Paşcani,
care tine, de două luni abia, birt la Ilădăuţi, care ştie că
Muşaţii nu sunt nişte insecte - omul acesta a aşteptat o
sută cincizeci de ani - ele la Kaunitz şi Gliica - să i-se
întoarcă Bucovina, lui S(l i se întoarcă!
Orice s'ar spune, omenirea este o specie zoologică, care
poate interesa I
C. GANE
73(5
[737]
CÂNTEC DE-ADORMIRE.
- J,!iltiv »ertninian-«
Luminile, de ierburi desiipite.
Se reculep în soare sâ apurui=
Desfâ-te, suflete, dintre ispite
Ş'i'n trup te-aduna.
Un leaaan:e şi culcâ-tni-te'n el ;
Sâni plin de somn ca un mormânt de duhul morţii.
Ne-o leaana încet incetinel
Cu ,qrija mâna Sortii.
Un cântec de-adormire
Pe oboseala noastra va sâ cadâ ­
Tomnaiica 'mptiienjenire
Pe-o oeştedă lioadă.
Iar Maica-Soarta
Ne-o leaâna peste golnl cel scat
In foşnet uscat
De frunza moartă.
Purtata deasupra pâmântului
Pe aripa vântului
Ce bate şi-o scutura,
O sufl« şi-o [luturâ
rana lel stele
Si-amesteca stele şi frunze 'nire ele:
Rugind de [runeâ, rucină de stele,
Cei haosul pare
() nemaroinită 'niomnare ..
'7j32--J7. - Con vo r bir i Literare.
2
[738]
738
.\,[CHIFO!( CHAl.\,[C
Iar luna junuitate se clatina în gol
DOInol, domol,
Asemeni unui leagan ce poartă 'n infinit
Un prunc, de mii de oeacuri adormit
in cântece de stele câeatoare ...
De stele şi de foi
Cum cad peste noi
DOI1'lOl, domol ... Ieţjâruitoare ...
Ca sa nu simţim
Când adormim.
Nichifor Crainic,
DIN PSALMII LUI DAVID 1)
Doamne / cine va putea locui în cortul Tau,
cine se va putea stilasiui în mu-ntele cel sfânt CLl Tau ţ
Cel, care umbla Iara prihană şi face ce este drept,
şi {}rdeşte adeoâr în inima lui;
Cel, care nii bârfeşte ct: limba lui;
nici face rau prieteiuilui sau,
nici aduce ocard asupra aproapelui sau;
Cel, care cu dispreţ îşi întoarce ochii de la cel necinstit,
şi slaveşte pe cei ce se tern de DOl1UUll,
se jurii prietenului saa şi nit se leaptidâ;
Cel, care n'a dat cu camâtă argintul lui,
şi mită n'a lua t de la cel nevinovat;
Cel, care face acestea nu se va cltii; în veac.-
T'rarlus din ebrceşte
de Pr. Ee, 1. Popescu MăIăeşti.
J) In psaltir-sa ebraică psalmul 15; in cea grecească, 'ii cleci '�! in
cea r omauească, psalmul 14.
Din "Psaltil'ea" tradusă elin ebraică, ce va apare i'n curând
[739]
,�
i
I
·f
I
.1
I
P LEA C Ă O L 1 O O R A Ş.
SCHIT."I DIN VIATA ARDELI::NEAScA.
Cât a tinut vara, mai ales în durn lneci şi :,;ărb�Ltori,
când abur-ia tocănita de pui pe maSEI., a luat el seama Gli­
goraş, că are mai multă omenie decât ceialalţi copilaşi din
casă, Inzadar se drârnboiau surorile mai mărisoarc, căci
JXltltlca şi aripioarele puiului tot de partea lui se veniau. In
deosebi bunica îi ţinea parte bună. )i zicea, alege'l.mlu-i părţile
celea mai fragede din castronul cu tocană i
- Lâsaţi s,l se sature el, sărăcuţu ; că la toamnă se
duce la şcoală. Şi cine ştie cum o avea parte pe-acolo, prin
străini. Satură-te Gligoras dragă, satură-te bine, să prinzi
putere cil-i grea învăţătura.
Şi el, Gligoraş, auru' cel scump <11 bunicuţii, l1U selăsa
Indemnat de două ori, ci îşi lingea şi degetele de dulceaţa
eeeL multă. Sorioarele îl priveau cu ciudă, ca pe-un dusman,
şi ele ronţăiau mai mult lăbuţe şi (Jase. Insă el nu le
băga în seamă şi era fericit pesLe măsură de "domnia" la
care apucase, de cand fu sorocit cEL pleacă la şcoală.
După masă se isprăvia repede cu boeria lui şi cât ce
ieşia la largu' nu mai auzia nimic de şcoală. Surorile aveau
inirn;�t bună şi se ÎIT1[Jăcau curând. Apoi ţineţi-vă uliţi, t.ine­
ţi-vă livezi înflorite şi tincţ.i-vă voi vrăbii ele prin calea
suri ... ! Gligoraş e popa vostru! )i mai ştiu, că nici bice îm­
pletite în eate trei şi patru coarde nu avea nimenea în sat,
mai sdravene decât Gligoras. Se mirau şi pogănicii baro­
nului de asa scule ...
Treaba s'a îngroşat însă colo spre S,lntilmilria-Mare,
când se el uce cănepa Ia topitoare.
[740]
740
A. LOPEANIJ-:lfELL\'
S::u'acă lume, ce dmg de petrecanii şi cu cânepa aia Ia
sate t Unde se poate închipui ceva mai minunat, decât scUt
stai În vârful carului, pe "munuşile" de cânepă mirositoare,
şi să ştii că, te duci la Mures, la apă mare şi multă, unele
chiar şi lângă ţ;'irrn se alungă valurile ca armăsarii t "-\ ia-i
scaldă, copile, când iasă satul toL sub râpa GruieţuIui şi
Mureşu-i plin de oameni, din mal în mal. Te scalzi p.ură
te saturi şi te corleşti, rnăi nene, pănă ti-se înfundă urechile.
GIigoraş se ştie încorll cu capu'n jos, sărind de pe
dunga podului, de încremenesc muerile când il văd, Şi ele
înecat nici vorbă, că, ştie să înnoate mai strasnic decât
raţele podarului. Raţa-I proastă; ea numai capul şi-l vâră
subt apă, pândind pescuţii neghiobi. Lacome făpturi raţ.ele.
Pe când Gligoraş, chei, se încorIeşt« subt valuri de nici
pomeneală de el cât numeri cinci răsuflăr-i I Aşa ţi-e drag
să scalzi, nu glumă ...
Dar Ia băgatul cânepii din acest an, C;lig0[';l$ n'a unai
avut norocul de altă dată. La Mures s'au dus numai 'femeile şi
sluga. Pe Gligoraş l-a coborit tatăl său elin vârful carului
şi l-a ghemuit în fundul căruţei, zicând :
- Noi, fătul meu, mergem la târg, SEt-ţi cumpăr haine
"domneşti", că pesti') trei zile plecăm la Blaj, la şcoală .. ,
- Vai şcoală, şcoală, arză-te focu', - s'a g<:'mdit atunci
Gligora'Ş, - cum încui-ci tu băeţii oamenilor t
.. .S'a g<1:ndit numai, dar n'a zis nici mac, căci Hoibu s'a
încordat în hamuri şi a luat-o în trap buestru pe drumul de
ţară la vale. Insii i-s'a pus un nod amar în gcU si, afundându-şi
căpşorul în otavă, a simţit cum îi ard pleoapele de bcrttmi.
Celea dintâi Iacrăm! ele răul scoalei.;
A treia zi după Sâutămăr-ie, (�ligora:;; e "domni.';ior" din
creştet pânii În tălpiIn cap are o piiEiriuţă sură, uit un cui)) de
rândunic{t. De vine o gură de v,1.nt, 1-0 duce cât yezi CLI
ochii. Spatele îi stau ţap8n8 intr"un sur'tucaş negru cunw·i
cEttrint,abunichii. De-'şi incoard{t odatu ]}t';),ţele, boeria se
face 1-1eanduri. Ş'apoi PullH3le � Doamne ce batjocură ... Să-şi
facă ei, lJoerii, fuse d in picioare. Se tot uit{t (�ligoraş la
picioarele lui, prinse p�\n;'i ieri În nişte dragi ele izmenuţe
largi, să fugă elup:'\, iepuri de libovit ce era în ele ... Iar azi
îi pare că :;;i-a împrumutat picioarele elela un greluş. Focu'n
[741]
l'LEAC\ GLlGUIU:;;
741
ei pantaloni! D'apoi ferecătura cisuielor ... S;\ nu te clinte-ti în
ele, că dai în nas ... Uf!
Cind l-au văzut sorioarele, înţolit aşa în postavuri
negre, s'au speriat ca la vederea unui pui de pandur. Apoi
s'au venit în fire câ-i Gligoras şi au inceput a ride ca ne­
bunele. Râdeau şi scoteau limba ca la jidov.
- Hai cu sdrenţe, hai la sdrenţe l La inele Şl la ace
(le vânzare, hai, hai ...
A trebuit să se răstească mamă-sa la ele.
- Ce radeţi, proastelor, de dornnişoru, măicuţii J� Că elin
(�l s'o alege om mare. Şi-l acoperi cu braţele, cum îşi aco­
peră gtdna puii cu aripa, când îi pândeso primejdii nevăzute ...
In aceeas zi spre seară, lădiţa s'a umplut ele toate
bunătăţile. Mai cu seamă bunica tot în jurul ei s'a învartit
cat a fost ziulica de mare. Nenea Vasile, tatăl lui (;ligol"<:�ş,
a fost de cinci ori până.la p.u-intele şi la dascălul Donuţ,
Infoindu-şixerparul cu tot felul ele scrisori şi certificate. Iar
suh seară au venit rudeniile şi vecinii, zicând cu ochii umezi:
- De-acum pleacă Gligora-, săracu, �
Mătuşile îl cuprind în brate si-l pupă, să-I înăduşe. 11
IIUp;1 .-;;i Husanda ţiganca, mesteroaia satului, că ea l-a tinut
mai .intâi in hraţe, când o, venit pe lume ...
Bucur moşneagul, om umblat în tinereţele lui, desface
pe (;ligora:;; din mâinile muer-ilor şi le ccartă :
- Ia'n fugiti în colo, o ghidoasolor, cit doar nu pleacă
la "prefont", o ce pacoste. Nici să plece catană 11-:1 ţara Bur­
cuşului, n'aţi putea să-I bociţi mai tare. Hai, căraţi-vă ...
-- Nu te uita la mueret, Gligoraş, bunu' mosului, dt
ele-s nebune. Doar şcoala l1L1-i temniţă, ci cărare spre soare.
Hidicâ fruntea, voi nicu le. f:<1 naţia noastră are lipsA de
oameni cu învăţătură. In carte c tăria noastră ...
(;ligoraş însă nu .ştie pe ce lume-i. El stEt ca o bucaU\,
ele lemn în ltăinuţele lui strâm.te şi nici \'0['])1, nici plt1nge
nu poate. ::\Tiei g;indi măcar. E ca puiul de prepeli1:ă, c::tre
�tă in marginea unui lan necunoscut, spre care-l împinge o
suar-t;'-'t Ileînţeleas[L
Se intunecă apoi. Şi T'ucleniile :;;i vecinii se duc la ale lor.
Căruţa-i gata în curle. H.oibl] are în iesle otavă multă, că
spre zori trebuie să porneasc,\ în cale lungA Blaju-i departe ...
[742]
742
A. LUPEA"IU-MELIi\'
(;ligora.';i it adormit pentru cea din urmă dată, în păcelul
bunicuţii. Somn greu. Nici nu s'a clintit măcar în cuihuşorul
de perinl moi. Fruntea însă îi era Imbrohonată de sudori,
când spre ziuă, înainte de plecare, tatăl său l-a mutat În fânul
din căruţă. Cu toată grija părinţilor s'a trezit totuş Înainte
de-a se opinti Iloibu 'n hamuri.
... Se luminează de ziuă. Un smoc de raze încunună cu,
tlăcări muchea dealului spre răsărit. Intr'acolo duce drumul
spre Blaj. (�ligoraş se ridică intr-un cot şi se uită speriat
la celea ce se întâmplă cu d,lnsul... In gelle îi lucesc picuri
mari, limpezi, ca de rouă, Un colţ al gurii f-se lasă la vale.
Nenea Vasile îşi alungă nevasta dela căruţă, să mi
mai strice inima băiatului. Apoi îşi cuprinde odorul şi-i zice
cu duioşie multă:
- Plecăm la şcoală. Gligoraş, nu te obidl. Ghiii Iloihu !
A. Lupeanu-Melin.
[743]
·';
I
I
I
�
.•
BJZANTINISMUL IN ROMÂNIA.
. �"\
1. Influenţe asupra arhitecturii din Muntenia.
Spiritul religios s'a manifestat din primele timpuri ale
CI par iţiei unei clase conducătoare la români şi sub forme!'
I I iaterializată a frumoaselor şi tra.inicelor locaşuri de 'nchinare.
Dărnicia şi piozitatea domnilor şi boerilor au fost cele două
parghii care au susţinut veacuri dearândul comanda monu­
mentelor ar-tistice, înlesnită şi de vecinătatea apropiată a
tuturor materialelor absolut necesare pentru ridicarea acestor
monumente. Muntele, din sânul căruia s'au coborît primii
organizatori, dădea din belşug şi peatra, destul de rezistenta
pentru propor-ţiile bisericelor şi manăstirelor, şi lemnul pentru
acoperământ sau pentru ornamente scupturale ; regiunile
deluroasa sau câmpii le, unde unii ctitori înălţau operile lor,
procurau pământ prielnic fabricăt-ii cărămizelor, atit de
întrebuinţate la construcţii şi podoabe.
La bizantini monumentele cele mai măreţe sunt clădite
de împăraţi ; cu excepţia Isauricilor, mai toate dinastiile s'au
distins prin susţinerea artei. Renumitul hizantinist Ch. Diehl
imparte arta bizantină în trei epoci de aur legate de numele
lui 'Justinian, al Impăraţilor Macedoniei şi al despoţilor elin
Peloponez. Când imperiul se sfăr-âmă, după lovitura adusă de
cruciata IV, despoţii dela Mistra, Trobizonda şi alte centre
continuă traditia artistlcă a împăraţilor. Intre ctitorii dela
Athos -- centru care a prezidat larg dcsvoltarea artei roma­
neşti - sunt mulţi irnpăraţi: Zirnisces face un turn la Lavra,
una din cele mai vechi mânâstiri, Focas dă un metoh în
Salonic, Alexie şi Ion Comnenul zidesc Pantocratorul, Andronic
Comnen fundează Protatonul ! ')
') N. Iorga "Muntele Athos in Jegătul'ă eu 'ţ'ările noastre", Bucu­
l'e"li19J4, pag. 4.
[744]
744
i-. CU;>iSTA.\"T].\"ESCl;·lA::i1
La romaru cei mai însemnaţi domni din punct de
vedere politic - Vlaicu, Ştefan cel "Mare, Petru Rare�·- sau
cultural - Alexandru cel Bun, Itadu cel Mare, Neagoe Basarab,
Vasile Lupu, Matei Basarab, Constantin Brâncoveanu - sunt
ctitorii cei mai de seamă. Nobilii curteni şi bogaţii Iatifundiari
bizantini au clădit, pentru pomenirea lor, biserici; care în
chip firesc n'au putut egala valoarea celor împărăteşti.
Şi'n principatele româneşti boerii s'au întrecut în clădirea
monumentelor, deşi nici ei n'au ajuns pe domnii lor cu toate
că se căzneau să valoreze mai mult ca ei. După aceştia vi Il
clericii ca ctitori. La bizantini se 'nalţă vnânăstirl de comu­
nităţile călugăreşti, în frunte cu republica athonită. In pr-înei­
pate, rnitropoliţi, dela Crimlla la Veniarnin Costachi sau
simpli dUugări au ridicat cu osteneala lor sau prin colecte
publice mai multe biserici, dintre care unele adevărate capo
d'opere _. Dragomirna de pildă. Spiritul monahal pătrunsese
�i'n principate; primele mânăstiri se organizează alături de
Biserica episcopilor şi mitropoli ţilor. Interneetorul celor dintâi
chinovii călugăreşti din Muntenia, învâtatul călugăr Nicodim,
fusese egumen şi prothos la Athos, de unde ajunge, prin
Serbia, în munţii Olteniei inălţând Vodiţa, 'I'ismana cu hrarnul
Maicii Domnului, patroana Sf. Munte, şi probabil manăstirile
Prislopul şi (;ura Motrului. Pentru toate aceste fundaţii
Vlaicu fu, caşi Nicefor Phocas pentru intâelc fundări athonite,
un mare sprijinitor. 1).
Deci, numai comanda ne permite i.1 face o apropiere
între arta bizantină si arta românească: deşi arte religioase,
se datoresc în primul rând stăpânitorilor laici, pe când arta
romanică este opera Bisericei catolice, iar cea gotică e pro­
dusul colectivitătilor anonime ale Comunelor.
Arta bizantină s'a desvoltat cu deosebire in Constan­
linopol; formarea şi primele ei monumente capitalei aparţin­
deşi unii istorici susţin rolul provincillor până la negarea
oricărui merit Constantinopolului. 2) Dar şi centrele din pro­
vincie, în frunte cu bogatul Thessalonic, r'ivalizează cu capi­
tala ridicând opere de valoare necontestată, fără a o putea
1) Iorga: op. cit., p. 11
2) J. Srtz vgovschi . ,,( )I'ienl oder Horn" 1001 'il "Klein Asien",
Leipzig 1903.
[745]
'iI
I
I
I
t
t
BJZAi\TI?\fSilIZL 1\ IWMA;'iI . .\
umbri. Ahia C�ltI'C sfârşitul imperiului întăetatea trece pI'O­
vincei - ::\Iistra, şi Trebizonda ; este epoca ele întinsă rai liero
a artei bizantine. La romani, cele mai însemnate monumente
apar tot în capitale - căci au fost mai multe - şi'n ordinea,
succesiunii lor: Curtea de Argeş, Tărgoviştea şi mai puţin
Uucureşti pentru Muntenia; Hădăut,i, Suceava, şi mai ales
laşi pentru Moldova, Cu toate acestea, pentrucă la NJ01i:1ni
condijiile politice erau de-aşa natură că domnii reşedeau
puţin în capitală schimbăndu-şi reşedinţa necontenit, monu­
mente artistice de aceiaşi valoare ca acele elin capitan
se găsesc şi'n alte centre. Să, amintim frumoasele mânăstiri
dela Snagov, Bistriţa, Hurezi din Muntenia sau nenumăratele
rnânăstiri din Bucovina: Voroneţ, Homor, Dragornirna. Pe
unde trecea domnul - Iaşi sau Iiârlău, Dealul sau Govora -. sau
unde-şi hotăra morrnântul � Putna sau Cozia - se rid icau
locaşuri sfinte şi palate. La români n'a existat, de c.tt în
ultimul timp, un oraş cu prepouderanţă exclusivă ca Constau­
tinopolul. Se apropie mai mult de Imprejurările dela flnele ­
imperiului bizantină, tocmai în vreme când arta bizantin(t
patronează aparitia artei româneşti.
Se cunosc trei epoci mai însemnate-ele aur, cum le
numeste Uichl În arta bizantină : din veacul VI-a lui Justinian
elin v�a,curije l.\:-.\:!-a Nlacedonicilor şi din veacul XIV dela
Mistra, 1) Impărţirea corespunde epocelor de strălucire econo- .
mică, politică şi culturală, concretizate prin domnii însemnate,
Şi la romani epocole cele mai strălucite sunt strâns legate de
aceleasi conditii materiale şi de domnii însemnate. (:i.1ncl
domnii ajung atot puternici, "sUipâni dela munte pân 'la mare",
ve vremea lui Alexandru şi Vlaicu Basarab, lui Petru şi
Alexandru Musat, rând statul se stabilizeazâ bazat pe o stare
prosperă econornic.i şi bună rânduire socială, apar primele
monumente: HZ'leLl,uţi, Neamt şi Bistrita în Moldova ; biserica
Domnească elin Curtea de Argeş, Tismana şi Cozia în Muntenia.
A doua epocă de producţie artistică corespunde domniilor
religioase şi paşnice ale lui Radu cel Mare şi Neagoe na­
sarah în :\Iuntenia<;:i epocii lui Ştefan cel Mare, c�],nd �rolc1ova
cUl1oa,şte cea mai putemictL desvoltare politică şi social-
J) CI!. LJichl "l\lal1uel cJ'arl bysant.ill" paris 1910.
[746]
746
1'. CO.\STA\'T/\'ESCU-IA;;;1
economică. Acum apar biserfcele şi mânăstir'ele dela Dealul,
Curtea de Argeş, Putna, Iaşi şi Hurlău etc. Această epocă
ţine în Moldova şi pe tii IlpUJ urmaşilor lui Ştefan, care clă­
desc opere de seamă în tot decursul secolului XVI, când
Moldova întrecea în prosperitate :\ Iuntenia. A treia epocă, şi
cea din urmă, câncl vechea artă se resimte de urmele deca­
denţei, se desfăşoară pe timpul domniilor culturale ale lui
Vasile Lupu şi Matei Basarab, continuănd pănă pe timpul lui
Brâncoveanu.
O particularitate specifică artei romanesti este împăr­
ţirea ei în două stiluri : muntenesc şi moldovenesc, explicată
prin istoria separată a celor dcuă principate. La stilul munte­
nesc influenţa bizantină este mai pronunţată, datorită apro­
pierii geografice şi relaţiilor mai trequente ; în Moldova
subordonarea bisericească era mai slabă ca 'n Muntenia faţă de
Biserica hizantino-greacă.
1. Arhitectura.
Cele mai vechi monumente româneşti au apărut în
Muntenia, data variind după diferitele părer-i între veacurile
XIII şi XIV; în orice caz, sunt anterioare monumentelor
din Moldova cel puţin cu câteva decenii. Cu toate cleosebirele
dintre cele două stiluri româneşti, ambele aparţin aceleiaşi
scoale bi zanti ne. Arid lectura veche românească este consi­
derată ca o ramură a artei bizantine; ea este studiată în
toate manualele metri la capitolul "răsp<lndirea artei bizari­
tine".E drept, stilul moldovenesc s'a resirnţit puternic şi de
influenţe occidentale, de arta gotică in deosebi, în cat pentru
unii monumentele elin Moldova sunt un compromis intre arta
bizantină �i arta gotică. J) Tutuşi un autor găseşte o' mare
asemănare intre ,tel iitectura moldovenească şi acea din
Mesernbr-ia, regiune elin Bulgar-ia bogat;'i, în monumente artis­
tice bizantine. 2) Din cele mai vechi timpuri, încă înainte
') A. Tzigara-Samurcaş: "Art<1 Il oma nrei Mari" În "CoJlv()rbiJ'i
literare", Iau-Febr, H12j. �i O. 'I'af'ra ii : "Les f'resques des eglises de
Buco vine", comu n ica re la "Academie des iuscriplions el helles-lettres",
Paris 19:!4.
') Sp. Ccgăucauu În "Buletinul Co misiunii Monumentelor Istor-ice",
1, Bucureşti 1908, p. 9.
[747]
1
�
I
B1ZA"'Tl\'lSl\llJL 1:.1 RO�L\:.Ilr\
747
I
t?
/
de secolul XIV, arta românească se resimte de influenţe euro­
. pene; curentul predominant răruâne cel bizantin.
Vom urmări evolutia, inf uenţii bizantine în decursul
desvoltării artei româneşti, cercetănd, după un plan propriu,
diferitele părţi arhitectonice şi exernpliflcând cu munumentele
mai specifice.
Planul. Monumentele rourănesti apar pe timpul ultimei
dasvoltât-i a artei bizantine dintre veacurile XII-XIV. In.
această vreme hisericele se construesc după două planuri:
basilical şi cruciforrn. Planul basilical este de două categorii:
helenistic şi oriental. Basilica helenistică se prezintă cu
acoperişul în "şarpant.'i", ca la Sf. Arhangheli din Salonic şi
bisericelo bulgare din Mesernhtia, sau cu acoperişul boltit.
Basilica orientală se desvoltă cam în aceiaşi epocă şi s'a
răspândit mai mult în Armenia şi Georgia. Se pune întrebarea
dacă acest plan se găseşte la bisericcle româneşti. E greu si1
găsim urmele unei atari influenţe, dat fiind că'n aceea epocă
abia se putea vorbi ele-un stat românesc, care să-şi permită
comanda rnonumentelor de dimensiuni mari.
Totuşi, arhitectul P. Antonescu, cercetând ruinele bisericei
Sân Nicoarâ dela Curtea ele Argeş, afirmă că forma basilicală
a bisericei cu acoperişul în ,;e;;arpant{t" dovedeşte tipul cel
mai vechi bizantin. I ) De unde a putut deduce forma acoperişului
nu ştim. După alte cercetări, fu considerată ca urmele unei
catedrale catolice pentru reşedinţa capului misionar ilor apu­
seni foarte numeroşi şi activi pe vremea Doamnei Clara.") In
descrierea pe care o face D-l Iorga afirmă că "n'are forma
răsăriteană a unei cruci", ci a unei basilici, for-mă împrumutată
elin Ardeal"). Antonescu adaogă încă: Sf. Nicoară este, după
masivitatea zidului şi turnul cu forma pat rată, din cele mai
vechi construcţii bizantine. Aşezarea, strategică-> pe vârful unei
ridicături naturale -- grosimea zidurilor şi lipsa ferestrelor,
1) P. Antonescu "ArhitecLura religioasa la Romani", Bucur-eşti 19U5.
e) Al. Laped atu "Monumentele noastre istorice", Bucureşti 1914.
p. 285 şi V. Drăghiceanu "Curtea Domnească din Argeş", Bucureşti 1923,
[1. 40.
') N. Iorg a "Istoria Biser-icei româneşti", Vălenii de Munte, 1908, I
p. '27.
[748]
74t\
1'. CO\ STA.'iTL'H::-iC U-I A:;; I
dă aspectul unui donjon din vremurile medievale, ca la
capela mânăstirei Neamţului şi biserica dela Zamca (Buco-.
vina) - consideraţii care ar servi mai curând un argument
în sprijinul apropierei cu Apusul, D-I Trafali o consideră ca
biserică bizantină de acelas tip şi timp cu biserica Dom­
nească de alătur-i'}, deşi nouă ni se pare, fclră a exclude
caracterul bizantin, că trebue să fie mai veche ca Domneasca.
Când şi-au stabilit primii domni capitala la Argeş, au
durat o hisericd mai micii pentru nevoile lor; Sân Nicoară
are 16 m. lungime şi 8 m. lăţime, e destul de lungă, dar
îngustă şi foarte puţin luminată, are o singură încăpere. Mai
târziu, după statornicirea statului, s'a durat frumoasa cate­
drală de-alături, fără aspect de cetăţue.
Planul cruciforrn al bisericelor bizantine se desfăşoară
întreg, deosebindu-se două şcoli: din Constantinopol şi din
Grecia, fiecare cu regiunile sale de influenţă. Este cel mai
Întrebuinţat plan În ultimii secoli ai artei bizantine. La Constan­
tinopol se clădesc, în veacurile X-XII, bisericile: Pantocrator
ca cea mai mare - 16 metri lungime, pe când cele din epocele
anterioare erau mai mari -. Budrun-giarni şi Kilisse-giarni.
In provincie: Teotocos dela l\I-rea Sf. Luca, Kazangilar-giarni
din Salonic, iar mai târziu - secolele XII-XVI -lavrele dela
Muntele Atllos- Vatopedi, Lavra, Dionisiu. Hilandar, Zografu
etc. - şi Mistra : Peribleptos, Sf. Sofia, Evanglielistria, etc.
Biserica în plan ele cruce greacă se răspândcşte si'n regiunele
vecine, a influentat adânc şi arhitectura bisericelor rornânesti-;
Planul acestor biserici este oblung, formal dintr'un naos
cuprinzător, tăiat în prima jumătate spre răsărit ele o alttt
navă transversală ; dln în crucisarea J01' rezultă crucea, mai
vizibilă la acoperişul bisericei, care urmează liniile braţelor.
La intersecţia linilor sunt patru coloane sau pilastri, care
susţin cupola prin mijlocirea a patru arcuri mari.
Tipul acesta se b,lse,'jte la cel mai vechi monument al
nostru considerat sigur, biserica Domnească elin Curtea ele
1) Tafrali U. .Jstoria Artelor", Bucur-eşti '1922, p. 290.
2) Ch. Dich l, op. cit; G. Miliet "MonumenLs hysantins ele Mistra"
Paris '1910; "Mollurnents ele]'al'L hysantiue. Salonique", Paris 1\)]8;
O. Tafrali, op. cit.; N. Ghica-Budoşu "Al'hitectura bisericei Domneşti" În
"Curtea Domneasca din Argeş", Bucureşti '1923.
[749]
I:IZANTINIS;\H'L IJlN nmIANI/\
749
Argeş. Când <l fost clădită - chestiune importantă de oarece
fixează începuturile evidente ale influenţei bizantine în Prin­
cipate-în stadiul actual al cercetărilor, nu putem spune exact
Sunt două păreri: veacul XIII, când apar monementelece-alcă­
tu iese prima epocă a artei muntenesti ; sau veacul :XIV, mai
exact-în preajma anilor 1330 şi 135U, după difer-iţi istorici 1)
Legenda, ca cea mai veche ştir-e, atr ibue lui Negru-Vodă
întcrneetorul statului muntean; nu ne putem sprijini pe această
dată, sursa e mult el iscutată, Toţi istoricii sunt de acord că
s'a clădit sul) influenta greco-hizantină.")
l) Cel dintăi care susţinu cea mai adâncă vechime fu Odobescu,
ca re-i găse:;;te asemănare cu stilul bizantin din sec. XI-XIII ("Opere
complecte" IIf, Bucureşti 1908, p. 22); Antonescu o compară, prin multe
asemănări, cu Teotocos dela finele secolului IX; pe atunci, pană în­
sec. XIII �i XI V, biserică romană era sub jur isd icţia pat riarhiei din
Constantinopol, un pasaj care acuză vechimea dată de Antonoscu
("Arllitectura religioasă la Romani") Reluand cercetările, odată cu-lti­
cr ările ele restaurare elin 'l9H-1916, "�. Tafrali găse:;;te o inscripţie în
greceşte greu de cetit, din care reface anull:W2. ("Biserica Domnească",
Bucureşti 1915). Descoperirea face mare valvă in lumea ştiinţifică; au
urmat polemici interminabile între el-sa şi cI-I Iorga susţinut de r-ăposaţii
Onciu ;;OI Bogdan: după război A. Tafr-ali î:;;i menţine părerea, fixănd a
doua jumatate a sec. XIII ("Istoria Artelor' p. 271, 290). Când săpătur ile
el-lui V, Urăghiceanu �i cercetările altora, publicate în "Clll'tea Dom­
nească din Argeş' ("Buletinul C. M. IsL" X-X VI) Bucureşti 1923, readuc
argumente pentru veacul XIV, susţinut şi de G. Brătianu ("Les fouilles
de Curtea ele Argeş" în "Hevue archeologtque" 1921, April). D-I Drâ
ghiceanu crede că la dataJnstalăt-ii lui Iakint ca cel dintii mitropoli.
al Munteniei, '1359, Domneasca nu era gata, mitr-opolia se afla lOCUl
unele mai tirziu Neagoe Basarab ridică ctitoria sa; eI-I Iorga creele
con trar ul elat fiindcă că' n 1351 se lucra la Domneasca ("Hevista Istorică",
1923 OcL-DEC. p. 193), iar în 1;)5�1 se repara "f'ăl'ă a j se atinge liniile
pur bizantine fii pictura atonită ascunsă sub patura groasă a tencuelelor
repetate" ("Condiţiile generale în care s'au Întemeiat Bisericile roma"
neşti", Bucureşti 1913, p. 2). C. Mariuescu crede că la instalarea lui
Iakint biserica "trebue să fi fost de muHispră vi Lc'V' (Infiinţal'ea Mitl'opoliilol'
în Tara Romcll1ească şi'n Moldova", Bucureşti 1924, p. 3). Mai de mult
d. Lapedatu susţinea că trebue să se fi zidit pe timpul lui Alexandru I
sau Radu 1 (în "Bulet. C. M. lsL" V, 1912, p. 177).
e) O excepţie curioasă o face cI-] Al. Lapeclatu. Intr\m articol elin
din 1912 ("Bulet. C. M. 181.", idem) scrie "arhitectura ei grl(acă bizantină
ebine staJJilită" (citatul aproximativ ca frază), iar Într'o lucmre ele
peste eloi ani ("Monumen tele noastre istori·ce", p. 285-6) vOl'be�te mereu
de planul l'Oman, greco-catolic.
[750]
P. CO:\ST.\:'\TI!\'ESCU lA)!
Este cea mai tipică şi reprezentativă biserică a artei
bizantine la români; este cea mai importantă biser-ică din
ţară prin arhitectură şi pictură. Planul este după tipul care
a evoluat dela Kazangilar-giami elin secolul Xl şi Kilisse­
giami la Sf. Apostoli elin Salonicul veacului XIV; se poate
compara şi cu Catoliconul elin Athena, numai că arcul Înlocueşte
frontonul triunghiular dela c;'i.pătâe. Pentru a o fixa in veacul
XIV, cercetătorii de-această părere o apropie ele bisericele elin
Serbia de tip constantinopolitan.') In arhitectura ei simplă a
rezolv it minunat una din cele mai grele probleme: neutralizarea
îrnpinger ilor laterale exercitate de cupolă asupra păreţilor
laterali, ceia ce-i dă şi-un aspect general cu adevărat artistic.
Planul este oblung, cu elimensiunele ele 21 m. 14,5 m., care
se apropie ele a bisericelor bizantine cele mai vechi elin
această epocă ; la răsărit se termină cu trei abside poligon ale
la exterior, rotunde în interior; la intersecţia liniilor se 'nalţă
cupola. La fel trebue să fi fost zidită biserica veche elin
Cârnpulung, începută ele Alexandru Nicolae Basarab, îngropat
aici, continuată ele Radu şi terminată din zugrăveală ele DJn
avea şi-un turn, ca la Sân Nicoară, şi ziduri ca o cetate;
dărâmându-se ele un cutremur la începutul veacului XVII, fu
refăcută ele Matei Basarab, cu totul altfel").
Planul în cruce grcac:l se 'ntâlneste şi în epoca poste­
rioară. Din epoca tipului bizantin eu mai multe cupele
sunt bisericcle : Domneasca ::;;1 Mitropolie elin Târgoviste,
Sf. Dumitru din Craiova şi, cu oarecari schimbări, biserica
rnânăstirei Snagovul. Tipul Teotocos se socoteşte ca model
pentru toate aceste clădiri. Domneasca din Târgovişte"). zid ită
ele Petru Cercel în 1583, c aproape identică cu Teotocos, în
interior are galerii pentru cateliumeni şi femei; are aceleaşi
dispoziţii ea la Domneasca din Curtea de Arges, căreia îi lipsesc
turlele de pe pronaos aflătoare la toate copille după Teotocos.
Mitropolia din Târgovişte, zidită de Neagoe Basarab în 15 t 7
11 Drăghicean.u "CurLea Domnească din ArSe:;;" p. 75
") N. Ior-ga "Istoria Hisericci noastre" Vălenii de Munte '1908,1, p.
30-'1 :;;i V. Drăghlcianu, al'. cit., p. 75,
J) F: studiată de Sp. CegăneallLl În "Bulet. Cam. M. Isl." I, 1908,
pp. 17-28 şi ele N. Ghica-Budosti În ,.Bule!.. Com. M. Ist,:' IIr, Hucurcşti
1910, pp. '1.7-23.
[751]
BIi:.-\'iTI:\l.S.\I!JL 1:\ nOl\I.\:\fA
75t
"\
azi "scandalos refăcută: 1) -, în acelas plan, are numai
pridvorul mai desvoltat. Biserica deveni resedinţă mitropo­
JiLtn;'-i prin decretul lui :'\eagoe elin 17 August 1517, două
zi le dUP:L sfinţirea bisericei episcopala din Curtea de Argeş2);
a ici fu ingropat în i6�)(j fostul patriarh de Constantinopol,
Dion isie, ruda Cantacuz inilor şi llrâncovenilor"). Biserica
SI". Dumitru din Craiova, zidită ele Matei Basarab în 1()5�,
aproape nu se deosebeşte de modelul bizantin"), In acelaş, plan
trebue sti fi fost zidite vechea biserică el Strehaei, ctitoria
Craiovestilor dela finele veacului X V, cu galeriile pentru
fumei şi catehumeni'); şi biserica Sf. (;heorghe elin Târgovişte,
descrisă de (;avril Protul, ce-o vizi tcază în 1.-,17.
Snagovul a fost până' n veacul X V o mănăstire l)ogatJ,
l.� mai nOLIă ca Domneasca din Curtea de Argeş. Nu poartă
nici o inscripţie; una a egumenului din 181:, vorbeşte de
Ţepeş Vorlii, ceia ce-a făcut pe unii Si\ o atribue acestui
domn. Cronica pune ca ctitori pe '[cpeş şi Mircea ; un en­
golpion, ce poartă numele donatorului jupân Drăghici la
1438 li), vorbeste de "loc<1�ul vintilesc" (vlădesc), deci al unui
Vlad, care poate s.:t fi fost Vlaicu sau unul din urmasii
imediaţi <11 lui Mircea '). După stil Orlohescu o fixează la
finele. secolului \..IT. Cu toate prefacer-ile, biserica mare din
ostrovul :--;nagovuJui, este un monument bizantin; un exemplu
al celoi din Llrl::t� �ransforn:ări alc�v"tipu.1uj medieval gTf�cesc":
cu planul crucn format din doua abside, cu narthexul mal
mare şi deschis, cu arcul holţilor inferioare desfiinţat X).
Prez int,1 > două corpuri principale din două patrate cu nar-
') N. Iorga ).Istoria bisericii noastre" I, p. 286; studiată de Sp
Cegăueanu in "Bul. C. M. 1." VI, Buc._ HJ'l3.
") A fost vizitată at.unci de (;�tvrjl Protul �i poate �j de ceilalţi
egullleni atoniţi, (Dr. N. M. Popescu "Nifol1 II" Huc.) 19H, p. 20.
') N. Iorga "Legăturile noasLee cu biseeica COllstantinopolitancl",
Bnc. j 915, p. '13.
') N. Ghica Eucle:;;ti in "Curtea Domnească din Arge!,!", p, '120.
") N. Iorga "Muntele Atbos", p. 16.
'') lonescll- GiOll, citat după alt auLor, fixează data t431, credem
gre!,!it ("Bucure�ti p��nă la J500", Euc. 1.898, p. '15).
') AL Odobescu, op. cil., p. 26. Antonescu o atribue unui boier
Vin tiJă pe timpul lui Mircea.
') P. Antonescu, op. cit, passim.
[752]
752
P. CO:\STA 'iTlNESCU·L·\�I
tbexul şi naosul, laturile transeptului se rotunjesc in ahside
în locul unui singur altar; interiorul are trei năvi, cea prin­
cipală corespunzand altarului, d ispărţite prin patru stâlpi
de c[trd,mid<l, Iegând arcuri, peste care se 'nalţ,\ pendent ivii
şi cupola Pantocratorului. 1) S'a căutat O apropiere a Sna­
govului de tipul atonit ; "arat(t un plan şi o elevaţie atonită,
sânurile laterale şi ahsidele au cornisa la aceiaşi inălţ.ime
ca la mânăstlrea Caracal (Athos)".") Asemănările sunt fi­
reşti, pentrucă ambele clădir-i aparţin artei bizantine din
ultima epocă; totuşi Snagovul nu face parte din şcoala
athonită, juc1ecând mai ales după prezenţa st.tlpilor' inalti ai
părcţilor externi dela proncos şi după înălţimea turlei Pan­
tocratorului. Mai curând se pot face asemănări CLI biserica
Domnească din Curtea de Arges, La ambele uşile şi feres­
trele corpului principal sunt dreptunghiulara, ajutate cu cer­
curi de usurare; un părete cu trei uşi, ce corespund năvilor,
desparte compartimentele. Transeptul nu-i rotunjit afară di 11
patratul planului şi absida se prelungeşte mai mult let altaru t
din mijloc; stâlpii oliorei sunt înlocuiţi prin pilastri şi turla
centrală mai lată, se 'nalţâ mai putin :J). .
Baza tuturor este Sf. SODa din Constantinopol, care arc
ca principiu un ansamblu de patru cerouri formand în plati
o cruce greacă, cu patratul dela mijloc. ce sustine bolta.
La Sf. Sofia cupola e direct pe cele patru arcuri prin mij­
Jocirea pendentivelor ; spaţiul interior se măreşte prin douâ
mari nişe sernicirculare şi prin două transepte bollite cilin­
dric. Teotocos e miJ,i mică ; planul general e acelaş, dar bra­
tele se prelungesc: unul pentru altar' ajutat de câte o ahsi­
diolă pe laturi, altul spre pronaos, iar cele laterale se pre­
lungesc până la întâ.lnirea cu zidurile f'aţadelor laterale, în
care se deschid ferestrele. Pronaosul comunică cu naosul
prin trei uşi corespunzătoare năvilor.
Dela finele veacului XIV se poate fixa, a doua epocă el
urhiteoturli muntene.şti, durând mai J)ine de două secole,
1) Odobescu, op. cit, p. 2[-22.
') G. Bal>;> "Despl�e cu-1Jiteclura SI'. Munte" in "Bulel. Cam. MOD.
Isl." vr, 1\)j3, p. 3G
') Odo]Jescu, idem
[753]
75:3
când predomină tipul atonit al planului cruciform treilat ').
Sunt trei regiuni cu plan treflat în intreaga artă bizantină:
. \tl1os, Serbia şi România. Dela Athos, unde s'a format, a
trecut în Serbia şi 1 Iornânia apoi, la finele veacului XIV.
In Serbia se formează tipul de biserică cu turla fără coloane
în interior - Cruşevaţ, Calenici, Rudeniţa --, care se găseşte
lh Athos .numai la paraclise ; nu e mai puţin adevărat că
origina planului e la Sf. Munte 2). Mai toate biser icele mun­
tcneşti din această epocă, care au sânurile laterale, sunt făr-ă
stâlpi în naos. Cel mai vechi monument cu plan treflat este
biserica rnânăstirei Cozia, ctitoria lui Itadu, tatăl lui Mircea
şi a acestuia, căruia i-a servit şi ele mormânt; a fost mult
comparată cu bisericele sârbeşti din veacul XI"V, al caror
plan îl repetă.
Apropiată ele acest tip este vechea manăstire Vodiţa,
ctitoria călugărului Nicodim, 'pe vremea domnului Vlaicu
(1370); ea înseamnă fixarea pentru totdeauna a culturii bi­
zantine la noi, 3) Nicodim a fost călugăx· athonit. Vodiţa,
cu aceleaşi dimensiuni ca Sân Nicoară, fu zidită fără ga­
lerii şi colonade, asemenea cu bisericele de curând clădite
Vatopedul, Protaton şi Sf. Nicolae, paraclisul Lavrei 4). Aşa
trebue să fi fost clildit:l şi Tismana, ale cărei Iundaţiuni au
fost puse de Nicodim, după ce-a terminat Vodiţa, cu banii
lui Vlaiou şi Radu; biserica a fost refăcută până la trans­
formare într'un tip apusan în vremurile mai noi. Şi poate
tot aşa vor fi fost bisericele mânâstirelor din valea Oltului,
Cotrneana şi Călimăneşti, zidite in timpul lui Itadu şi Mircea,
transformate mai târziu.
In a doua jumătate a veacului XV banul Barbu Basa­
rab zideşte mănăstirea Bistriţa, la o dată ncflxată încă c1e-
') 'fecl'l'ali, .Jetoria Artelor", jJ. 291-292.
'l (;. BaJ,;" ap. cit., p. 31-.
') V. DI'ăghiceanll "Vadit.a" in "BuleL C. M. IsL" V, Bucureşti 1912,
p. 97. Pe atunci d-�a o socotea ce cel mai vechi monument hizantin;
aZI credem că 'ii-a mulat părerea.
4) N. larga "Mllillele Atltos", p. 16.
53:2-1-7. - ('on \rorlJiri Literare.
[754]
754
P. CO:.iSTANTINESCU.JAŞl
finitiv J). E ctitoria bisericilor Craioveşti, care au jucat un
rol însemnat în istoria culturală a Munteniei. Aici s'a pă­
strat o comoară de odore, cărţi şi manuscrise, asupra cărora
- ca şi asupra clădirei, deşi aceasta nu s'a păstrat în forma
originală - se observă influenţe succesive: bizantine, italiene,
germane şi moscovite 2). Planul este acelaş ca al celorlalte
biserici contemporane din Muntenia, de tipul atonit, cu toate
reparaţiile împinse până la prefacerea totală de domnii
Bibescu şi Barbu Ştirbei. Aceiaşi origină a patronat ridica­
rea mânăstirelor Strugalea, Tânganul şi Glavaciocul, unde
e 'nmormântat ctitorul, Vlad Călugărul. Un centru însemnat
in trecutul cultural al Munteniei a fost mânăstirea Dealul,
fundată de evlaviosul domn Radu cel Mare în 1502. Clădită
de meşteri orientali 3), ei nu puteau fi decât greci, formaţi
la şcoala bizantină, atât de primitoare elementelor artistice
orientale. Cu marmoră albE't, adusă de departe, cu trei tur­
nuri impozante, cu firide ca la bisericele lui Ştefan cel Mare,
e lucrată într'un "spirit răsăritean din minunatele biserici
"bizantine şi bizantine-arrneneşti şi spirit apusean, veneţian,
"spirit al Henaşterei cu liniile arhitectonice simple şi ar­
"monioase" 4). Unele coincidenţe istorice o apropie de Lise­
ricele strălucitului centru dela Misti-a [').
1) Odobescu fixează anul 1497; Iorga ("Inscl'ipţ;ii din hisericele
Hornău iei" II, p. 81) afirmă, după o inscripţie slavă că 'n zilele lui Neagoe
Vodă s'a isprăvit la 1519. Credem data cea mai veche şi atunci nu ne
mai mirârn de ce Gavril Pr-etul, vizitatorul celor mai' însemnate mână­
stiri din 1517, "nu face nici o amintire despre zidirea Histr iţei oltene",
cum se 'ntreabă diaconul Dr. Popescu (op. cit., p.�22).
2) AL Odobescu le studiază pe scurt în "Opere complecte", pp. 1-10.
3 V. Drăghiceanu "Monumentele istorice din judeţul Dâmhoviţa" .
. Bucureşti 1912, p. 19.
4) N. Iorga .Istoria Bisericei române" J, p. 115-116.
") In 1504-1505 Muntenia a fost vizitată de Niton Il, fostul patr iarh
ele Constantinopol, organizatorul bisericei ţărij. Dealul se construise
cu doi ani Înainte, când legătueile cu Nifo n erau destul de puternice.
Bănuim că i-a fost în ajutor şi Ia clad irea celei mai frumoase ctitorii
a sale cu sfaturi şi meşteei poate acest Nifon, care copilărise tocmai
la Mistra din Peloponez, unde pr ivn-ilo-i se odihneau pe capo d'operile,
ultimei renaşteri bizantine. (Dr. N. M. Popescu, "Nifon II", p, 33). După
moartea amândorura relicvele lui Neofit fură el use la Dealul în 1515 şi
[755]
I
RIZAYIl:-lIS�ruL 1:-1 RO.\lA:-IIA
755
Biserica episcopală din Curtea de Argeş, zidită de
Neagoe Basarab în 1517, fu considerată o vreme ca cel mai
de preţ monument al artei româneşti, fără pereche chiar
dincolo de hotare 1). La sfinţirea ei au luat parte cele mai
I însemnate figuri ale ortodoxiei greceşti: patriahul Teolipt cu
patru mitropoliţi şi Gavril, prothosul Athonului cu 20 egumeni
dela mânăstirile cele mari. La biserică s'a mai lucrat şi
. dupâ sfinţire, pentru sculpturi şi zugrăveală. A suferit nu­
meroase influenţe afară de cea iniţială şi cea mai puternică,
bizantină, ceia ce i-a adus poate unele greşeli, cu toate că
e una din podoabele arhitecturii româneşti. Planul treflat
este foarte evidenţiat şi la exterior, unde braţele laterale
ale crucii, terminate În abside pronunţate, se continuă ime­
diat în linia curbă a absidei centrale ce formează braţul
estic al crucii, mult mai scurt ca cel format do nava centrală.
Dimensiunele sunt impozante, 26 m. lungime pe 15 m.
lă ţirne la narthex ; cu platforma care o înconjoară atinge
o suprafaţă mult mai mare. Intrarea, de marmoră şi cu o
uşă, lucrată în stil bizantin 2), se face prin narthex. Nar­
thexul, un patrat spaţios, are mai multe părţi: intrarea
inaintea coloanelor cu două turnulete mici deasupra, două
năvi laterale cu mormintele şi partea centrală care susţine
turla mijlocie. In naos se intră printr'o altă uşă de marmoră;
naosul are un fel de încăpere imediat după narthex, aco­
perită cu boltă, apoi cele două abside laterale şi altarul
despărţit prin catapiteazmă. Biserica este înconjurată de-o
'lăsate mai multe zile deasupra morma.ntului lui Radu. Pe aici trecu ca
egumen după 1599 vestitul Matei, mitropolit al Mirclor de pe coasta
Asiei mici (N. Iorga "Fundaţiile domnilor romani In Epir", Bucureşti
19H, p. 7).
1) Al. 'I'zigara-Samurcaş (în ,.Biserica episcopală din Curtea de
Argeş", Bucureşti 1913, p.3) susţine: "Ea este unică În felul ei nu numai
In ţara noastră, da!' nu are păreche nici peste hotare" - ceia ce ni se
pare o exagerare. Lui Gavril Pretul, cunoscut prin apologetica descriere
a domniei lui Neagoe i se părea mai frumoasă de cat Sionul lui David
�i Sf. Sofia lui Justinian (Dr. N. M. Popescu, op. cit., p. 21).
2) Gr. Tocilescu "Biserica episcopală a mitropoliei Curtea de Argeş",
Bucureşti 1886, p. 15.
[756]
P. CO",:;TANTIi\'E:;CU·IA:;;1
balustradă ce mărgineşto platforma r-idicată, ce s'a restaurat
după datele vechi şi urmele lăsate în temelie ').
Un imitator al lui Neagne fu Radu Paisie, fost călugăr,
ctitor al mai multor biserici lucrate în stilul moldovenesc:
al lui Hareş, a cărui influenţă politică era puternică. Para­
clisul dela Cozia seamănă cu Modoviţa, Tismana fu retă­
cută, Plurnbuita îl are ca prim ctitor 2). In acest secol, ca şi 'n
cel următor, planul rămâne acelaş trefiat. Pentru veacul xn',
amintim doar câteva din adaosurile ctitor-iceşti ale lui Petru
Cercel, Mihnea Il şi Mihai Viteazul, foarte puţine clădiri noui
de seamă; este un veac de slăbire politică şi economică în
cea de-a doua jumătate. In veacurile X\Tll şi XTllI-lea apar
noi monumente care alcătuesc cea de-a treia epocă a arii i­
tecturii elin Muntenia 3); planul obişnuit rămâne acel athonit.
O renaştere culturală şi artistică, cu noi inrluenţe greceşti,
care tine intens un veac, dela începutul celui de al Xv'Il-lca
pâni"l la începutul veacului următor.
Acum se zideşte biserica Radu Vodă elin Bucureşti, ln
narthexul căreia se aliă mormântul ctitorului Hadu Mihnoa
deşi el murise la Hârlău ca dornn al Moldovei ; mănăstirea
Comana elin Vlaşca o fundează Radu Şerban, ale cărui osc­
minte sunt îngropate aici, aduse de ginerile său Constantin
Postelnicul tocmai dela catedrala vieneză Si'. Ştefan, unele
i se făcuse cinstea să fie mai întâi îngropat. Matei Basarab
are numeroase ctitorii: biserica mânăstirei Arnota din
Vâlcea, în narthexul căreia e 'nrnorrnântat domnul; marca
şi frumoasa vmânăstire dela Brehul Prahovei : se Dumitru
din Craiova În vechiul plan constantinopolit au ; mânăstirea
Căldăruşani din Ilfov, Soveja din Putna, Sadova elin Dolj;
Sărindarul, acum dărâmată, altădată socotită ca podoabă
a Bucureştiului 4) şi pe care un vechi învăţat grec o compară
cu Golia Iaşului, era închinată unei mânăstiri din Ianina.
Reface Strehaia, 5) fostă un timp episcopie, ca şi o sumedenie
') G. 'I'ocilescu, op. cit., passim,
2) N. Iorga .Jstoria Bisericei rornu ncşti" J, pp. '137-138.
") O. Tafrali, "Islorja aclelor", pp. 292-293.
J) N. Iorga "Funda(,iile dOffillllol' romani în Epir", p. 5.
") I. Bianll "E[,iscopia Strehaei", Bucureşti 190'1·.
[757]
BIZA.\TI"'IS�H'L 1,\ IWi\L.\�IA
757
ele alLe mânăstiri, biser-ici şi curţi ale strâmoşllor sai, mai
ales din Oltenia, toate după vechiul tipic bizantino-athonit.
Bocrul lui l\latei, Constantin Cantacuzino şi ginerile său,
Dumitraşcu l-ilipescu zidesc l'i1ipeşti�-de-taTg.
Cătr-e sfârşitul veacului X\'U şi la începutul celui
urrniitor noi ctitorii: biserica dela Cotroceni, ziditii de
:;:,erban Cantacuzino după normele atonite, cu călugill'i
greci anume aduşi pentru aceasta, primul ei egumen fiind
ivireanul Partenie 1); cătră această fundaţie, arată multă
bunăvoinţă patriarhul constantinopolitan Iacov, mai tirziu
dusmanul lui Serban 2), Cu venirea lui Brâncoveanu la tron
-, , .
o ep()di de strălucită desvolta re culturală îmbogăţeşte arta
românească cu neîntrecute opere arhitectonice : biserici,
manăstiri, curti şi palate, împodobite cu sculpturi şi picturi,
ia care meşterii şi influentele - dela cele vechi liizantine
p,-1nă la cele noi ale Renaşterei italiene � se întreceau. Ca
boier ridică biserica dela Mogosoaia, terminată abia cu
câteva zilo inainte de-a se urca pe tron (lG�8); ca domn
lnalţ;'i biscricele din Doicesti, Obileşti, Brancoveni, de pe
Llngii palate ;milnăstirea Hurezi, terminată. în 1692, caro
avea sâ-i veşnicească numele, Iucrată de meşteri greci
:.:,;i români. După Diehl, cel mai frumos monument al Ho­
maniei 3), în care tradiţia ariei bizantine domină celelalte
inrlucnţc; în mijlocul curţii se 'nalţă biserica mare cu prid­
vorul susţinut de zece coloane, cu fatada împodobită de ro­
zete orientale. Planul treflat al bisericei, aspectul ei general,
L'a şi al altor clădiri din mănăstire �- holniţa, foişorul, cur­
tca - rărnan Lizantino-athonite. In liO!J înalţă frumoasa bi-
scrică SI'. G hoorghe cel nou din Bucureşti, la sfinţirea căreia
lui"l parte, pe lângă numeroşi cler-ici greci,::;i Hrisant, pa­
tr iurhul Ierusalimului 4).
Dintre boierii lui Brâncoveanu, Mihai Cantacuzino r-i-
') N. Iorga "Muntele Alhos", [l. 4<;).
') N. Iorga "Legăturile noastre cu biserica cOllsLanlinopolitanii",
r \),
") Ch. DicJJl "Impressions de Houmanie" îu .,Hevue des deux
ntoJlcles", 15 Iunie Hl:24, p, 843.
') N. JOJ'ga, idem, p. 15.
[758]
P. COXSTANTfNESC (J·JAŞI
dică biserica "sfintei mânăstirei Sinai", după numele sf;lnt
din Egipt, în 1705; cam tot pe atunci şi tot de el admira­
bila hiseriouţă Colţea din Bucureşti. Toma Cantacuzino zi­
deşte biserica dela Filipeştii-de-Pădure 1). Mănăstirea Yăcă­
reşti fu ridicată de Nicolae Mavrocordat în 172:2; frumoasa
biserică din Bucureşti Stavropoleos de arhirnandritul grec
Ioanichie din Pogoniana în 1724 ;mânăstirea Pantelimon
zidită de Grigore Ghica,m;1năstirea dela Şomăne.şti elin
Gorj cu un mormânt în narthex ; 2) tot din prima jumatate
a secolului :CVIII :biserica din Bălteni (Ilfov) cu un nai-thex
original 3) şi altele încă. In această epocă tipul atonit tretlat
ajunge ca o regulă generală pentru toate clţj.direle biseri­
ceşti, dintre care nu toate prezinta vre-un interes artistic.
P. Constantinescu-Iaşi.
1) N. Iorga "Istoria Bisericei române", II, Vălenii de Munte,lv09,
p. tiq.
2) Al. Ştefillescu "Gorjul istoric şi pitoresc" Tg.-Jiu, 1901.
3) N. Iorga "Constantin Vodă Brâncoveanu", Bucureşti, 1\)1.4, p. �2.
[759]
BISERICA SF. NICOLAI DO��lNESC
DELA CURTEA DE ARGEŞ
Dela publicarea primului meu articol, re.ativ la desco­
peiirile din această biserică, în ,,( .onvorbir-ile Literare" din
1D�2 ') nu s'a mai publicat nimica care să aducă ceva nou
:-;;i mai puţin care să doboare rezultatele principale dobândite
în sus zisul articol, anume absoluta imposihilitate a zidirei bi­
serioei În 1262, eroarea datei mortii lui Basarnh 1 la 1352, şi
în fine, stabilirea că morrnântul ctitoresc este al lui Vladi­
slav L Nici chiar recenta voluminoasă puhlicaţiune a corni­
siunii monumentelor istorice-în care fie zis în treacăt nici nu
se face cea mai mică menţiune despre rezultatele la care am
ajuns in suscitatul articol- n'a adus nimica nouă despre aceste
chestiuni istorice însemnate. In recenzia acestei publicaţi uni în
"Convorbiri Literare' �) e foarte bine zis cu ea "nu satisface
aşteptările noastre asupra tezaurelor găsite în mormântul
Voevodului a cărui personalitate e deasemeni nelămurită. Să
sperăm C<1 o carte mai mică ne va aduce soluţiunea unor
chestiuni atât de mari, rămasă încă deschisă":
Cred că articolul meu precedent precum 'Şi acest al
doilea articol complementar \"01' realiza, în parte cel puţin,
speranţa exprimată mai sus.
In ceea ce priveşte primul rezultat relativ la imposi­
bilitatea zidirei bisericei În 12G2, nu cred că să mai fie cineva
care să susţină această părere bazată pe o descifrare proble­
matică.
Ceea ce, probabil, a contribuit mai cu seamă Q admite
�) No. 12, Decembrie 1922, p. 723.
2) Anul al 56-1ea, 1024·, p. 152.
[760]
7CiO
C. l\OG.�L\'ICEANU
această dată, este epoca medievală cavalereascăoccidentală
la care S'<1 conchis din cauza portului atât de occidental
al personajului fJr-{t cap de pe stâlpul din stânga fata spre
altar. S'a admis - şi eu însumi in pr-imul articol adoptasern
această părere greşită - C;1 acest chip <11' fi al Voevodului
ctitor. Chibznind bine, situatia din acea epocă m'a dus la.
concluzia, că acest chip nu poate fi al Voevodului Ţării­
Româneşti. Nu e adrnisibil ca Voevodul creştin ortodox
să fi fost reprezentat într'un costum atât de pronuntat
occidental si atât ele contrastând cu stilul eminameute oriental
.'
al bisericei. De aceea singura explicaţie posibilă e că chipul re-
prezintă pe un nobil român ortodox din Ungaria. Ce<1 mai mare
probabil itate este că reprezintă pe viteazul nepot de soră al
lui Vladislav 1, magistrul Vladislav ele Doboka, care s'a purtat
vitejeşte in războiul lui Vladislav 1 contra Turcilor. El era
originar din Ardeal fIU al lui Ioan de Doboka, El e inmor­
rnântat in această biserică, după cum am arătat în primul
meu articol, în morrnăntul de lângă stâlpul pe care se află
chipul cavalerului cu costum occidental şi în care mormânt
s'a găsit o inscripţie l. a. i, ·s. după care s'a reconstituit
numele de Vladislav adrniţându-se greşit că ar fi vorba de
Vlaelislav 1, pe cand nu poate fi decât al nepotului său
Vladislav de Dobok.a.
Data zid irei bisericei la 12(J2 este cu desevârşire erona Le!.
Biserica n'a putut fi ziditii decât după înfiinţarea mitropoliei
la 1:3j�) ele către Alexandru 1, începută poate de către acesta,
dar mai probabil zidită după moartea acestuia întâmplată
la d 364, de-fiul şi succesorul acestuia Vladislav 1 care a trans­
Ierat capitala dela Campulung la Curtea ele Argeş 1). GLei
.Ca strum Arţiis" din diplomele regelui ungur mentionat CLI
ocazia războiului său cu Basarab I, unele acest din urmă
fusese asediat, nu poate ti şi nu este Curtea de Argeş, care
n'a fost nici odată întărită ca cetate, şi care în hrisoavele
succesorilor lui Basarab 1 flgurează sub denumirea ele "Ofli
1) lor'ga in .JstorJa Românilor," p.·U susţine gro>;,it că abia Basarab
ar fi anexat Carnpuluug ul. Faptul cel acest oraş avea o organizare ger­
mană cu un couiue nu implică o stapănir-e străină. Organizarea mllni­
cipală germană a exist.nt timp Îndelungat În multe ora�e munt.ene ;;i
moldovene i'clrâ ca aceasta să facă dovada unei stăpal1iri stl'ăino.
[761]
BISETIICA SI<'. �ICOLAI DO,\lNESC
7()t
«luni", adică oras, ci cetăţuia Argeşului chemată mai apoi
cetatea lui Negru-Vodă, iară astăzi cunoscută sul) numele de
cetatea lui Tepeş- V06<1. '-.,
Un opizod din acest război, strecurarea vice-cance­
larului din Ardeal peste munţi printre ostenii români, sosirea
lui dinaintea castrului argeşan şi întoarcerea lui în Ardeal
arată până la evidenţă, că nu poate fi, vorba de Indepărtata
Curte de Argeş, ci de apropiata de Ardeal cetăţuie a Argeşului 1).
Acest castel sau cetate a fost probabil zidit pe la 1�83
tot de contele sas Conrad, în teritoriul dărui t lui din Tara
Severinului ele către regele Ungariei, care a zidit castelul
Lothurvar la vărsarea Lot.rului în Olt, al căruia ruine sunt
chemate de popor cetatea Domnişorului 2).
Aşa- dar prima capitală sau aşezare a fost, conform
tradiţiei Statornice după care Negru-Vodă a descălecat mai
întiii lu Cârnpulung, acest oraş. In diferite scrieri 3) am
contestat existenţa lui Negru-Vodă. Dar faţă de tradiţia
statornică, reprodusă de cea mai veche cronică a Târ-ii-Rornâ­
neşti, cronica anonimă, tradiţie păstrată şi la Românii din
Tara Făgăraşului despre existenţa unui N egru- Vodă [f) nu ezit a
admite Ci:'l Negru, Voevod al Românilor În Tara Făgăra­
şului, să se fi strămutat cu voia regelui mai probabil, de
acolo in Muntenia la Câmpulung întemeind aci voevodatul
câmpulungean, unde găsim mai pe urmă ca voevod pe
Seneslau, după cum se constată, în mod documental, că un
voevod român din Tara Haţegului s'a strămutat de acolo, cu
vuia regelui în Oltenia sau Tara Severinului- înflinţând aci
chenezatul, mai apoi voevodatul lui Litovoi pe la începutul
Yi'anllui al XIII-lea G).
1) C. Kogălniceauu, Istor-ia Homănilor, I, p. 72, nota 1.
") Alex. Lăpădalu, Cetatea deja Poenari, În Buletin. Comis. Monum.
Istorice, lII, pp. 177 şi "181-187.
3) C. Kogălniceanu, Basarab 1 zis Negr-u- Vodă, Bucureşti, 1914.
") Dr. Augusli n Bunea, Incercare de Istoria Rornănilor, Bucureşti
\9J2, p. 206.
, 5) Intr'un studiu pe care îl voi publica în curând, despre domi-
naţia Ungurilor În sudul Carpaţilor dinaintea Întemeierii principatelor
romane 'voi dovedi că voevodatul lui Litovoi a fost Întemeiat de un
voevod roman venind din Tara Haţegului pe la începutul veacului
al XIII-lea.
[762]
Cam la aceasi epocă a trebuit să aibe loc şi strămu­
tarea sau descălecarea lui Negru-Vodă adică după învingerea
şi zdrobirea Peceneghilor de regele Ladislas la Orşova in
1091 şi aducerea sub dorninaţiunea ungară, ca confinii, fără
a le încorpora regatului propriu zis al Ungariei a Ţ'ării
Severin ului, adică a Olteniei şi a părţii apusene a Munteniei
dincoace de Olt cam până la râul Ialorniţa unde începea
teritoriul Brodnicilor, adică a Rornânilor Munteni.
Această epocă corespunde cu acea raportată de traditia
din Tara Făgăraşului şi cu acea păstrată la Curtea de Argeş.
După genealogia lapidară a familiei române făgărăsene Monea,
Voevodul Negru ar fi existat pe la 11851). După tradiţia ar­
geşeană raportată de mitropolitul Nifon 2) la '1746 Negru­
Vodă ar fi trăit pe la 1196. Ambele aceste date sunt foarte
caracteristice, de oare ce sunt cu totul în contrazicere cu
anul 1290 admis în genere. .
Aci la Câmpulung în biserica care, refăcută, există:;ii
până azi a trebuit să fi fost Înmormântat Basarab 1 precum
se află înmormântat şi fiul şi succesorul său Alexandru 1, a
căruia piatră de mormânt poartă o inscripţiune pe slavo­
neşte. Aceasta aratăneterneinicia teoriei susţinută de Iorga 3)
cum că limba bisericească şi cea oficială până târziu Ve
vremea lui Mircea cel Bătrân ar fi fost cea grecească de
oarece "în tot cursul acestei epoce nu găsim documente
slavone". Dar pe lângă documentul slavon al lui Vladislav I,
cuprinzând privilegiile Voditei, citat de Iorga însuşi, a uitat
de această înscripţie tot slavonă de pe morrnântul lui Alexan­
dru I, adică tocmai a aceluia care a adus mitropolit grec.
Dacâ nu găsim şi alte documente slavone şi mai puţin
nu s'a găsit măcar unul singur grecesc din această epocă
In cea ce priveşte al doilea rezultat la care ajunsesem
în precedentul meu articol.. despre imposibilitatea duratei
domniei lui Basarab 1 până la anul 1352, de oare ce toate
documentele arată ca dornnind dinainte de 1342 pe Alexandru
1 s'a încercat a se explica aceasta prin faptul că Basarab J
ar fi fost reprezentat în toate actele de fiul său Alexandru.
762
C. KOGALNICEANU
fu
I
J) Hasdeu, Ar hiv. ist. 1, 114.
2) Biserica ortodoxă Homănă, 1876, IL 636.
�) Muntele Athos, Bucureşti, t911, p. 1'1.
[763]
mSERICA SF. NICOLAI DOMNESC
7G3
OI' diferite acte nu au putut fi făcute de către acesta decât
în calitate de voevodul efectiv al. ţării. Astfel jurârnântul de
credinţă al vasalului către suzeran, după dreptul feodal, este
un act prea insemnat şi personal spre a putea admite că el
a fost îndeplinit de Alexandru în locul părintelui său, voevodul
efectiv. nealtmh1trelea trebuie luat În considerare nu numai
acest singur act, ci ţinut. seama că timp de mai mult de
zece ani dela 1342 până la 1352 în toate actele nu apare
decât Alexandru ca Domn al Ţărfi-Româueşti fără cea mai
mică menţiune, fie măcar o singură dată, despre tatăl său
Basar-ab, Astfel regele Ludovic, răsplătind serviciile unor
boieri români cari se răsculaseră contra Domnului lor, zice
anume în diploma respectivă că" Alexandrti.fiul lui Basarab,
Voevodul Ţdrii- Eomâneşti" 1) nu voia să-I recunoască pe
rege ca D0111n natural prin urmare e evident, că la acea
epoC{l nu mai domnea Basarab Alexandru. Deşi diploma
respectivă e din 1:350, din cuprinsul ei se vede că răzvră­
tirea boierilor e anterioară anului 1345, fiindcă se men­
ţionează că ei după răzvrătire refugiindu-se în Ungaria
s'au distins acolo pentru vitejia lor în luptele cu Veneţia în
13452). Şi mai decisiv în această privinţă este diploma lui
Ludovic din 1355 în care zice că a trimis.în sau puţin după
1:l45 în diferite rânduri pe episcopul Oradei spre a trata şi
incheia pacea cu "Alexandru fiul lui Basarab, voevodul
nostru transuipin: 3). Tot Alexandru, fiul lui Basarab, figu­
rează ca voevod al Ţării în bula Papei Clement al VI-lea
din anul 13154). In fine un cronicar ungur contimporan cu
evenementele ce descrie însarnnă în mod lămurit că Alexandru,
Voevodul 'I'ăr-ii Româneşti se rezvrătise deja sub tatăl re­
gelui Ludovic, Carol Robert şi remăsese mult timp răzvră­
tit 5). Prin urmare Alexandru 1 a trebuit să înceapă a domni
cu mult înainte de anul 1342, când a murit Carol Robert şi
i-a urmat fiul său Ludovic. Ultima menţiune despre Basarab I
1) Hurrnuzaki, Doc. 1, 2, 60.
2) C. Kogălniceanu, Istoria Românilor, p. 75.
B) Hur-muzaki, 1, 2.
') Hur-muz, 1, 1, p. 697-698. .
5) Chronica Hunga rorum, imprimată pentru prima oară la Buda­
pesta in H·73 şi reeditată de Gilhofer el Bunschlag la Viena la 1900.
[764]
7G4
ca voevod e din anul 13;jo 1). El a trebuit să moară pe la
1�338 anul admis În genere În istoriografia noastră '2).
In privinţa al treilea şi ultimului rezultat dobândit în
precedentul meu articol, anume stabilirea cum că Voevodul
îngropat la locul de cinste al ctitorului din biser-ica domneasca
dela Curtea de ATge.'Ş nu este nici Basarab 1 precum admi­
sesern şi eu greşit altă dată 3) nici Radu 1, ci Vladislav J
zis Vlaicu, nu s'a contestat de nimene aceasta, afară de
Iorga, in mod indirect, susţinând că Vladislav 1 ar fi tusf
înmormântat la Tisiuana 4). Această părere o întemeiază pe
faptul C[t Vladislav "e eiditorui CD[ multă cheituialâ, al
mâruistirii Tismana", Aceasta este o eroare profundă şi
chiar nici nu-mi pot-închipui pe ce acte se bazează spre <1
susţine aceasta. In crisovul lui Dan 1 elin 3 Octombrie 13Xo')
e zis in mod foarte lămurit : "Am artat în părnântul Domniel
mele la locul ce se numeşte Tisrnaua o mănăstire cu toate
lucrurile nesevârşită pe care repozatul întru fericire ] l]clg,J­
cestivul Radu Voevod părintele Domniei mele, din temelie il
înălţat-o şi scurtându-i-se viaţa nu s'a sevârşit ... ". Prin urmare
tatăl său Radu 1 este "zhldorul" T'ismenei, şi nici cre CUlT!
uncl tiul�s{tLl Vladislav 1, cum pretinde Iorga, şi despre care
Dan 1 scrie în acel aş crisov In mod tot atât de lămur-it că
este ctitorul mânăstirei Vodiţa zicând că întăreste toate cele
închinate Tismenei de tatăl său Radu precum şi toate cele
dăruite "de unchiul Domniei mele Vladislav Voevod mină­
stirel Sfântului Antonie" - care este hrarnul Vodi tei.
Iară mormântul cu flori de crin pe el, care exista la
Tisrnana, după spusele unui erudit român, care făcuse această
comunicare francezul- li Sebastien Hheal pe la 1850 şi În care
Iorga credea că se afla îngropat Vladislav 1 pe baza eronată
că acesta ar fl fost ziditorul Tismenei, este, poate al lui Radu
1 deşi aceasta nu este foarte probabil de oare ce biserica
nu fusese isprăvită de acesta, dar cu mai multă sigllmnttt
1) Hurrnuz. 1, 633.
�) C. Kogălniceanu. Basarab 1 zis Negru Vodă, p. 15.
Ol) Basarab I, zis Neg ru-Voua.
4) Revista Istorică. anul VIIJ, N-le 7-\), Bucureşti, 1022, p.115-1:27.
") Hasdeu, Istoria Cr itică, I, jJ. 27.
[765]
BrsrcRTCA SF. \'11 :OLAr DO:\l.'\ESC
al fiului său Dan 1 care il sevârşit '!Z.ielirei cu atât mai mult
C<1 traditia Iocalâ zice anume că Dan este înmormd,ntat in
IT).ănăstirea 'I'isrnana, Mormântuj său a dispărut proJmbil in
reparaţiile ele lJe lIl'1l11 planuld: de îngustare după care
,;,i piatra lui Nicodiin il rămas înafar�'t, Iangă zidul elin
dreapta.
Rczumand rezultc:'t că biserica domnească Sf. Nicolai
dela Curtea ele Al'geş a fost, poate, începută ele Alexandru 1
după infiintarea mitropoliei la 135�), ziditett de Vladislav 1
după tra.nsferal'ea de către acesta a capitalei dela. Cârnpu.
lung la Curtea ele i\rgeş, şi în care acesta a fost înmormântat
în mormântul ctitoresc descoperit acolo, Se poate ca şi frate­
său Radu T sil fi fost îngropat tot acolo în unul elin celelalte
morminte deso rper-ite. Alexandru 1 este fnmormântat la
Ccimpulung de aceea e posibil Ci't si tati],] său Basarab, care
a incetat din viaţă la C�'t,mplllung, a fost fnmormelntat tot
acolo.
Sfârşinel, ele oare ce tabloul genealogie al primilor
I3,Lsarabi a fost -reprodus cu descvell";;ire gC2,şit in primul meu
articol, îl reproduc elin nou aci.
"ezi tab lou l pe pagina următoare.
, :;;;;
[766]
Basarab I � Ma rghita
1310-1338
--:(
Q)
(J)
. �Clara
I
AI813ndru I� X
1338-1364
I
Teodora Alexandrn
-. Tar bulgar
,
Vladislav I�Cherana
1364-1383
,
Radu I�Calinlchia
13SrS4
I I
Slava�Uroş Anca,�SilIIion
Iar sârb Tar sârb
I I
X,�loan de Doboka· x�Prilicipe de Oppeln
_1
Vladislav
,-,
x�Strasimir
lar bulgar
_1-
Voislav
o
�.
o
o
>-
3
()
8
;J>
Z
�
[767]
r
-FUNCŢIA PENITENŢIALĂ A ARVUNII
IN LEGISLAŢIA LUI JUSTINIAN *)
Funcţia penitcnţială a arvun ii ernpţionale, aşa cum re­
zultă. ea din cele două. texte ale legislatiei lui .Iustinian, Codex
<1, 21, 17, 2 şi Instituiiones 3, 23 prmcipiurn, formează. obiectul
unei controverse, care datrHzH. elin evul mediu.
A vem convingerea că aceust.i chestiune nu e insolubilă,
deşi până azi n'a fost de:o:;leQ;ată satisfăcător. Pe de altă parte
impărtăsim parerea, exprimată şi susţinută viguros de dis­
tinsul nostru profesor de pandecte, d. Paul Collinet, că. legis­
laţia justininnă merită o atentiune mai mare decât i s'a dat în
ultimele decenii 1). ).l oi Românii mai a les trebuie să. dăm o
deosebită atentie acestei legislaţii, care cu o scurtă întreru­
pere şi mici morl ificări a {mit în vigoare până la .sHm;itlll În1-
periuiui bizantin, eu care am fost în relaţiuni intime din
punctul de vedere H 1 dreptului.
De aceea punem din l1rOU în diseuţiunea istoricilor drep­
tului controversa functiei pcni tontialo, pe care ne vom cerca.
s'o curmăm, după ce mai întâi îi vom face pe scurt istoricul.
Pri viţi în lumina ntitudinii ]0]' fată. ele principiul ire­
vocab'ilităţii contractului de vânzare consensual la Romani,
romaniştii, care s'au ocupat cu interpretarea celor 2 texte
rneutronato, SE' împart în două tabcri:
1) Unii sustin cĂ funcţia penitcntială a arvunii emptio-
*) Acest articol, prescurtat, a fost reţinut de el. Collinet, Pro­
fesor la Facultatea de drept elin Paris, pentru a fi. publicat. în
Franţa. Având în vedere importanţa studiului, îl puhlicăm aci,
deşi depăşind cadrul revistei noastre, - D.
1) Coliinet, Etudes ltisioriques sur le droit de Juetinien, 1912.
[768]
1, j'iWESCl'-VAJ.
nale din legisJn(iii jlV3tiniaE-\ nu iltinge principiul irevocahi­
litfi(ii.Vill1zill'Ptl n\(�ltiî printr'un conseusus poate fi desfă­
cută numai pri.utr'un uvuiuu« dissensns, nici de-cum prin vo­
intii llJlilnterali:\ il unuia nnnto alt ero. ;\oun Inncţi« il il 1'­
vunii ompţionaie (până la .Iustinian arvuna iWllSPSP rmrnai
func(ia prohatorie, adietl rll'oi>�l îndw!(,J"l'{) VfII1Z8]'ii) il rost
legiuiti%, ele .Iustiuian în vrelej'{';1 cont raetuhu ele vânznr« Iii
st.ue (le proiect»],
Această opinie, ('an' -- Cl1l11 se vec!p-- dnV, S8 IIlE'I!tje'
puritatea dreptului roman clasic 0i ]Y' CilJ8 am putea-o nurm
dociriua. C,OJlsPI'1J(dome,E' fo.ute veche r'mm'Us (1- 11);'57), {'an'
el preciznto, o slli,e ])iîn'1 la postglosatoiii (h.utolistii) di.n S(;'.
XIV:;), in)' ilC'('�;dja piln:l la mOSI! 4). OlY'C'ul'8 în ovul mediu,
HC:E'ilSUî doctrină conservatoare e precizată şi enel'gric sllsti­
nută în sec. J(1 'îi 17 de scoala juridică Oli-Lllil('ză Ci) În f'runto
cn 1'iil17'i7ls (;), 'îi partial l1e CP:1 p;enYl:'ll1u, în frunte cu Lene­
terbacli 7). 111 :w;('ol'ell' următoare apărătorii ei sead simţitor,
dar totusi f' npuntf!î, intre ;lItii, de Potlrier ") 'îi l301ltal'ic }))
2) Se['vi.oJlY, Das OMifj({fio1Icnrcc/d 2, 1853 p. 267-271, nu poalp,
fi aşezat decât îll aceas'ă tabără, deşi dă textelor o altă intel"­
pl'etar8.
:i) III lJ1stihtl'ioJ1um i'tnjJer'irdiilrn commrnturius, ed. 1767 p.
746. Vinnius spune: "Halle seutelltiam IlOll obseul'e p/"obaut Ioa/l.
Fab. bie G�rll. el Bart" (citeşte ToaJllJ8s Fabel', Cilms ele Pisioia şi
Bal'iolus, tushei elin sec. Hl.
-!) loelJ111CS Faher (.;. pe la 13:50), SUI)er fnslitll., eel. 1531,
folio CCX vij, 11e spuue vorbilld ele aryulJă: "Haec questio est mnl­
hlll1 alltiqTlu e1; iutel' magllOR agitata".
,Vezi şi pe Barlolus (-j- ]357), Super Auflwllt'icis et lnsttf., ed.
1;:'85, folio 9;1,
r,) Putem cit:'!. pe Oldemlol'IJ, Wesembeek, Voetius, - N ood!.
G) Vi1l'nius: 1) lnstitutio1l'urn irnlJerialiu'Jn commcntllT'iIlS, eel.
Ilo\!js;;ima 1767 p. 471-746, 2) JurlsprudenNnc eOnfTftctac lihT'i lV,
('do tel'tia, RoteJ'oelami ]664, p. 242-244.
7) Lauterbach, DislJUtotio de ((1'1'1/(/, 1657 (îll ])iss(l]'iatiolle;;
acad., 1728 p. 286-371). După Savigny, Lautel'baell este "der aus­
hilnlicllste Schl'ifstelJel' iibel' die An'ba" (S�IYigll)-, O. c. p. 267 în
Hotă).
8) Polhie1', 1'1!aitl' du eOl1lT(1t de vellte 2, 1762 p. 22-29; Pan­
cleclae 1, eel. 1818, p. 543.
9) Boubaric, Les inslilutc.'; de l'e111pcTeuT ,hlstinicn, 1754 p.
-\72-474.
[769]
În ,.;('colulI8, ele 8d1L'adej' '0), Boissonade "}, Accarias "), Ja-­
gemann1:;) şi Bechmann ") în sec. 19.
:2) Cealaltă tabără sustine (Tin potrivă, ('el. sfera de apli­
entie a functiei penitenţiule e mult mai lCll'gi'l. .Iustinian n'ar
mili fi tinut socoteală tle vechiul �i clasicul principiu al irevo­
c.ibilităţii contractului de vânzare consensual, ci ar fi intim;
cârnpul de aplicaţio al functiei ponitenţiale el arvunii p(111�1, li,
(-untJ'lldele perfecte. Cn alte cuvinte, sub .Iustiniau o parte
contract.mtă putea sa se retragă unilateral, ininio uduersario,
dela o vânzare, încheiată ve-rbal, atuncea când arvună fiind
rlată rt-nunţâ Iri. ea, cIndi, eLL cumpărător. 8;U1 C intorcea in­
doit, daca erA vânzător. In cazul când n'ai' fi fost dată ar­
v una, contractul incheiat" verbal nu mai pante fi stricat de
niciuna elin părţile contractante fărti voia celeilalte. Darea,
clE' .uvnn» prin urmare periclita E'xistE'll1;il unui 'contract c1C!
vânzare vel'bal15).
AC'E'a"ti� opinie rupe eu principiul f;:i trudiţi» dreptnlui
J'011 1<1 11 nntojustinian. Am putea-o numi doctrina nouatoare
în opoz inie eu doctrin« eOnSen!(ltoare, care gaaeşte că .Ius­
tiuian n'a violat principiul irevocahilităţii, eli a păstrat ('i[
dillţeni(· mostenirea primită dela clasici. Şi aceasta. opinie e
veche. Z08·i/lS (-I-F")36), cnrc :î lWl'Ci7,rlt-U, nu-şi atribuie pa­
tel'llitatea, ci ne spmw In) că tot ca el a înv�Ltat Şii "Salic. lice!
11011 !ta !1I1uZate", (după toate pl'oJJc-thiliti'i.ţile el· desemnenz1.
Pl'iH acest (,l]V;1nt sc:urtat pe hartolisLul .HarthoJomăus de
Salie-do mort la 141�). laI' din spusele lai loannes Paber- 17)
plIteJlJ el('(ltH-p ('i'i nCE',I,stiî c1oc-hini=i n'iI fost străină nici glo­
oatOl'iJOl'
li') SC!/luc!eT, COJ'1J/IS juris ci'vilis 1, 1832 1), 523-525.
11) Boisso'l7ade, De l'encl des arrlies daus {((, 'vente sous .!usti-
nie1l, 1866.
12) Acc((]'ios, Pl'I3cis de rlroU romain 2, 18m, )). 267-268.
1'0) .!agenUlnn, ]Jic ]Ja1YIUj'gabe (Arrha), 1873,
14) Bechmrtnn, ]JeT J(au/' nach gcmei'//!em Recht 2, 1884,
p. 415"425.
1") Ye".j ve Lallfcr!Joc1l, o. c. p. 336, care spune despre adver­
sarii săi: "scriblllit acljectionem al'rharum rnagis nocere partibus
lJuarll j)roclesse". 'I'ot aşa spune Însuşi Zasius (o. c. ruai jos, p. 209).
I "J Zasius, HeSp0l1S01'Um :iuTis civilis, 1545 p. 209.
1.7) Vezi lIota 4: "fluaestio agitata". F,abc1' hă,Eşte în sec. 14.
[770]
770
1. POPESCfJ-VA'L
r
f
Zasius 18) Însă are meritul (le a o fi preoizat. Pusă în
lumină favorabilă, această doctrină novatore primle din ce
în ce teren în sec. lti, 17 şi 18, mai ales in Germania 19). Tn
secolul 19 ea devine după mărturia unui adversar, care serie
in 18662°), aproape general acceptată de r omantisti 21), La În­
ceputul secolului nostru 22) se produc două fapte, care urn­
brese cu totul doctrina conservatoare şi pun in lumină. pe
cea novatoare: Trecerea marelui romandst MiUeis 23) din ta­
hăra conservator-ilor in aceea a .novator ilor şi studiul distin­
sului profesor dela Sorbona, d. Collin et 24), (',1]'P se rânduoste
18) Zaeius, (Udalrichus) (-1- J536), Responsoruni [uri» ci cilis
libri II, libro sec., cap. 24 p, 209-210. (Ed, Ludg. 1545).
19) VezI numele' "novatorilor" în K ronecker, Ouaestiones (]Jlrw­
dam de natura arrhae, 1874 şi în Jagcmann (o, c.).
20) Boissonade, o. c. p, 6 şi în notă.
21) Boissonade (o. c. p. 6 nota 1) citează ca aderenţi ai doc­
trinei novatoare, printre con1:imporani, pe Varn Koenig, Ducaur­
roy, Etienne, Ortolan, F'rosquet, Dernaugea t, Makeldey, Mol itor,
Maydnz, Vangerow şi Puchta. (-- Pucht a, Sysfem uud GesclLichte
des rom. Rechts 2, 1893 p, 358-359, şi M cnme, COUl'S ele c1roit rom ain
2, 1891 p, 424-425 nota 15, sunt mai de grabă obscurf).
"O) In 1912.
23) Ludwig Mitteis analizând în 1895 paprrul cu reclamatra
Aureliei Demeiria din 330 după Crrstos (vezi COnJUS Paşnrroru m
Raineri (vol. I, griechische Texte) Wien 1895; ed. Wesselv, p. 68-]/2),
observase că în pratica populară arvuna are o funcţie peniten­
tială, deşi contractul e verbal. Cu această ocazie el cercetase pa­
sajul Institutiilor justiniane relativ la arvună şi, deşi recunoşteă
că "oferă greutăţi", se alătura de ceata conservatortlor, Dar cu
îndoială. mare şi cu declaraţia că "Die Sache muss fraglich b1ei­
ben unel erst die Zukunft wil'c1 entsscheiden ob unser Pap,vl'us
hiel' ein allgemeines Princip zum Ausc1rllck bringt".
Deodată apare, după 17 ani ele studii- adâllci asupra papil'ilor,
celebra sa operă Gl'undziigc unele Chrestomathie der PCf1Jyr/lsku/lde,
unde în voI. 2, partea 1, p. 186, nota 4, Nlitteis vesteşte lJOUa sa pro­
fesie de credinţă, anume că a ajuns la convingerea că Justillian
a voit să stabileascii dreptul ele pocăinţă. cu perdm'ca al'vllJlii
chiar şi ]a o vâ.nzal'E!' perfe'ctă ..
24) Collinct, o. c. p, 85-113, discută 'cu răbdare controversa, care
şi după. domnia sa datează dela Glosă, şi ajunge � la. câ.teva luni
după convertil'ea lui lVIitteis -la. aceeaşi eo;ncluzie; aceea aL pa­
sajul din JnstUutiones 3, 23 }Jr. trebue înţeles în sensul că. Justi­
nian, influenţat de Greci, a admis clezicel'ea Imi/atel'ală ClI IJel'dc­
rea arvunii dela un eonhact verbal perfect.
I
·1
[771]
FU-,CrL\ J'ENnE'\THLA A ARYlJNll
771
cu COll\'IIlger'e în tabăra novatorilor. Cu un an mai înainte
grecul Pappulias �5) discutârid istoriceşt« chestia arvun ii, se
rânduise de asemenea dt, partea doctrinei novatoare, atră­
gând după sine şi pe recenzentul scrieri i sale, romani stul
P3l'tsch 26).
In urma acestor eVt'nimen1:ecollsic1el'abile, doctrina no­
vatoaro Începe să apară ca o clogmă indiscutabilă 27). Prea
puţini sânt cei caro stau la îndoială 2�). In ceeace priveşte
doctrina cOl1:servatoaJ'e, -- nimeni nu-i mai ia apărarea, pe
cât am putut cerceta,
2'\,e permitem a spune că nu împărtăşim doctrina 11oOVI1-
toare. Cercetările întreprinse asupra acestei chestiuni a ar­
vunii, care va face de altfel obiectul unei lucrări viitoare,
ne opresc del a asta.
Impărtă�im doctrina conservatoare, Pt' care o găsim
aclt'ytll'ată, (Ieşi ohsprv(mlcăt'a a fost totdeauna apărată cu
argumente insuficiente, care te îndrep1:atesc să crezi că aici
arlevă 1'111 a fost ghicit, nici de cum descoperit.
Dar să nn antecipăm, ci să reproducem textele mentio
nate după t'c1itirile lui Krueger 29) şi in urma să. le discutăm.
Codex 4, 2l. ]7, 2:
IllncI etiam adicicutos, ut et in postorum, si quae arrae
su pe}, ţocienda eniptione C.Ui1!SC1�11�que rei doioe sunt sive in
SC?1'pt1:S s1've sine scriptis, licet non sit specialiter adiectum,
quid super isdom mTÎs non precedente contractn fieri opor­
teat, taruon ct qui venrlere pollicitus est, yenditionem recu-
20) '/CfTOPIJ(ll EfE/uEIC; TaU cq'>P(JOWVOC; EV TIŢ! EVOJ,IKIŢJ OIIWttjJ, 1911 (Pappulias).
�li) PUTtsch a recenzat scrierea lui PII/l1Ylllias în Gătting, ge­
lehrt. AllZeigen, 19]1 p. 713-732.
�7) Ronlante, Istit'urtio?tfi eli diTitto romano. 1919 p. 424, llOl:a 1,
llll "e ocupă de loc ele deslegarea cOlltroversii, produsă de "anti­
nomia" clilJh-el cele 2 texte justiniane, ei trimite la ColIi net. Brugi,
Istitllzioni eli dir-itlo lJr-ivato Gust'iniunco p. 85-104 (vorbind de
v,,11Iza1'e) JIU ;,;e ocupă ele loc de chestia arvuuH.
28) Stau la îlldoială Între altii, d-nii GiraTel, Manuel p. 571-572
şi Jlota 3 (eel, elin 1924), Cuq, JltJ:c/1/ucl, 1917 p, 457-458, şi Sloicescu,
Cun de drel)t Toman, 1923 p. 293. .
:29) ]I.FUCfjel", Codex, 1900; lnsNllltiones, 1902. (Sublinierea este
a noastră).
[772]
772
1. POPESCU-'!AL
sans in duplurn pas lpc1f1ere cogatur, et (lui crnerc pactus ('st
ab emptionc reccdens d.rtis a se arris cadut, rcpotitione «arum
deneganda,
Tnstituiiones 3, 23 JJl'inc·ipl>UI1I:
Emptio et venditio contrahitur, sirnuiatqus de pretio «on­
vencrit, quainvis nondum pretiurn uumerntnm sit ,l(' ne <l1'!',1
quidern data fuerit. Narn quorl <UTile norninc datur, argumen­
turn est ornptionis et vendirionis «ontrar-tne. Sed ]ulce; qui-lern
de cmptionibus et venditionibus, quae sine scr-iptura consis­
tunt, optinere oportet: N am nihil a nohis in hujusrnodi von­
ditionibus innovatum est.
In his autem quae scriptura conf'ieiuutur uou aliter per­
fectam esse cmptionem et rvenditionom «onatitunnux uisi et
instrumenta ornpfionis fuerint conscripta \/01 manu propriii
contrahentium, vol ah alio quidem script», il contrahent«
autern subscripta et,si per tahollionem f'iunt, nisi et c-orn­
pletiones aocopcrint ,et fuer int partibus nhsolutn.
DOl1ce enim n.Jiquicl ex 1111' (leest, d poenitc'utiilf' JO('lIS
est et potest emptol' veI venc1itoi' sinK' POCll,1 recedere ;t h
emptione. Tta tamen impune J'eecdel'c e(s cml('e(!inllls nisi
jam I1101'H1'l1111 llomine oliquicl Jnerit dnflll11: hor' eteni.lll -,,'/),b­
spcuto, sive in sC'l'iptis sive si·ne 8criptis 'up.'II,rlitio cel(7))(da
t:'st, is qui 1'8C'1lSnt adilllplel'e contrndmn, si (lutdem emptOr'
est, perdit quod c1edit, si l'el'O vend it-OI' cluplnrn l'E'sti tnere
compellifur, licct nihil SUPCI' tHTis expl'ess'llill est.
Ae;estlea .sil.nt vestitele texte, care au ploclus despel'iIl'ea
interpl'eţiloJ'. Le-mll reda!; t((le quale (1upiî J\'Tll,cgel. �-� trngl'fll
atenţia numai asupra faptului ci1 ni s'a pi.il'ui (1(, prisos, faUi.
ele Cn.dN1I m:-ll'ginit n) Ulmi ,lrtieol de revisUl, stI redAm În­
treaga CJonstituţiune jl1stin ianA. Amintim CA aerastă con "ti­
tuţiul1e (a 17, dda titIl]l :21 nI dh'tii 4-a elill Codex) n fost
dată ele .Iustinian, eu putere ele lc'ge, în anul :'):28, IJlstitu(iu­
'nile în pasajul l'ecbt, l'l',mmă. ilC(l(1sUî constitutie, ln ('Hre (1,·
:!ltfel S,2 face expres nluzj(' prii]. cnv8nt111 COJ/s/itlliJllus. ('ili('
trebuie luat lA. pel'fC'rt, nu In jJl'C'ze,nt (penulLmn (' cleei lungii),
dacii'!, ţinem seama de faptul că 7 il "t it1lţ UI 'il ile ((POT ('II. Imnl 5:n.
Din aeeste două, texte r1011il p<1s�lgii a11 rleslWl'ilt PE' iJI­
terpret,i. Le redăm:
[773]
-
7,3
Si quae artae super iocienda «mptione cu:iu.scumque n�Î;
dat oe 811,nt sioe in scriptis sive sili e SC)'; piis. (O odex].
Este meritul lui Boissonadc de :1 fi deslegat cum trebue
părţile ,de propozitiune alu acestui pa,sa:j, care a inclus ÎIl proan�
până. şi pc marele romanist al sr-oolului trecut, S,lvignr"llj,
şi de a-l fi tradus exactal).
Celalt pasaj ('ste în Tnxtituti nni.:
Hoc eienin, subsecuto, sive 1'11, scriptis sioe sillr' scripii»
vC'ilcldio celebrata est, is qui recusat aduu plere contract u nt,
si quidem em.pior est, Ferclit quod dedii, si uero uerulitor,
d'!i7Jl1.l1J1, resiirucre com-pelliiur, licct 17'ihil SU]JC!' (f'I'J'i" er­
.piesswm est.
Acest ultim pasaj n'a fost paria ,.zi tradus c:\a<-t, Dnpii
stirea noastră, toţi intcrpreţii, cares'au ocupat în de aproape
cu el, I-au găsit greşit redactat. Savigny la găsit "pu(;in cu­
getat" :\2), Poihier l-a găsit "mnhiguu" ""), Bechsnan u, vorbind
despre textele menţionate, gĂsPi3t(' că ele "nu concordă com­
plet în înţeles" :;4), Con'liil vede îl� el "o contradicţie imposibil
de extirpat" �r», Mitteis văzuse în "pasajul despernt" Of;) a�
Institutiunilor mai întâi o "Glo,<',"seilla" 07), Îl! urmă ca .mova­
to r" acuză pe .Justinian că s'n exprimat .,Îll chipul cel mai
prost imaginabil" :38) - iar d. Colli'npt declară dela începllt
eil "manifest cel,e două, texte nu coniClordă" ;19).
:30) Sa1Jigny o, c. p, 270, lua vorbele sive in sCTiptis s'iuc sine
sc'f'iptis ca complemellte pe lângă /acicncla.
31) Boissonade, o, l'. p, ]3: "COInment ll'a-t-oll pas remal'f]110
cent fois aVHnt nOllS ... qne l'altel'native sive in scri]JUs Si1JC sille
scriptis s'applique it, la clation lneme des arrhes �"
32) Savigny, o. c. p, 270: "wE-llig ueberlegt".
:le:) Potlticr, rpl'aite du <:olltrat clcv(-�llte p. 25: "Le texte des
Institutes est lonclle e1 ambibu".
:H) Bechm:mon, o. c. p. 422: rrexteJe ,im WOl'tlaut nicht vi:illi,l!:
iibel'einstimm!:u". '
:::G) Cornil, Debitum et Obligatio (în ivIelanges Girarcl 1912) p,
258: "UlJe cOlltradiction qu'il est impossjble d'en extil'pel'''.
:,G)l'i;xpresia e a lui Mitteis: ,,<.1:e verzweifelte Stelle" (vezi
Corpns Pa.pyl'. Baillel'i p. 71),
87) Ibidem p. 72 (Mitteis) : "Am EJI(le ist ja das ledige sive·­
celebrata est nul' Glossema !
38) 111itteis, Grunclzuge II, 1 )J. 18G Jlota 4: "auf die denkbal'
schlechteste Weise",
::�) Collinet, o. c. j). 85 : "mallifestemeJit <:es clellx textes ne COll­
eOl'dellt pas",
[774]
1. POPESCU. VAL
Plecând dela convingerea că. textul Instituţiunilor lui
.Instinian e greşit redactat, fapt care îl pune în contrazieere
şi cu textul din Codex şi cu inceputul principium-ului, unii
interpreti au propus ştergereacuvintelor siue in scripiis sine
sine scriptis 40). Alţii au propus să nu jinem socoteală de ele,
fiind rezultatul unei confuziuni 4l). Cei mai mulţi Însă au
propuaemendarca pasajului, fie direct prin schimbarea cu­
vintelor, cum au făcut în vechime Vinnins şi Pothier 42), iar
mai târzim Mitteis ("conservatorul") 43), fie indirect prin
ernendarea înţelesuluicuvintelor, cum an facut d. Collinet 44)
şi altii.
N oi găsim că textul Instituţiunilor 1 ni J ustinian este
bine redactat şi nu găsim nici-o contrazicere nici între fra­
zele princip'iL�m-nllli, nici intre ele şi Code», pe care de alt­
Iel îl rezumă minunat.
De altfel toate manuscriptele Iristituţiunilor - câteva
zeci la număr --conţin exact aceleaşi cuvinte, aşezate în a­
ceeaş online, cu o foarte mică deosebire, un adaos, pe care
il vom semnala la vreme 45).
Obârşia tuturor erorilor 11 fost, după părerea noastră,
o greşită traducere a textului din Lneiituiiones.
Intr' adevăr, toţi interpretii au tradus în felul următor,
sau cam a.�;'t 40): "Od atcl ce s' a doi. arvunii, tie că uiineanea
40) Accarias, o. c. p. 270 lJ. 2 : "Quant a moi, j'efface ces mots
saus le moindre scrupule".
14) De părerea aceasta e Boissonade, o. c. p. p. 13-14.
��) V'isirciu.« a propus să ci tim celebrari coepta sit. Pothier,
după Vinnius, ceiebrari coepta est.
e!3) Mitieis, C. P. R. p. 71, spune că. cele 6 vorbe fatale trebuiau
să sune aşa: "Sive in scriptls venditio celebranda, sive omnino
sine sct-ipfis celebrata sit".
44) Coliinei, o. c. p, 96, 104 şi 109, propune ca vorba celebrata
să fie interpretată când strict, când cu "souplesse, it la manilre
orientale", după cum e vorba de partea II a incize)i (adică de par­
tea: sive sine scri.ptis celebrata est) când trebuie interpretată
.tdct: celebrată ("passee"), ori e vorba de partea 1 (sive in scrip­
Lis celebrata est) când trebuie interpretată "cu supleţe".
45) Vezi Schrader, o. c. p. 523-525 şi introducerea.
40) Dariche et Bon:iean, Explication methodique des Institutes
de Jnstillien 2, 1880 p. 423 traduc aşa: "Car une fois que des
[775]
I<'UNCTIA I'ENlTE"TI,\L.� il ARnJN[[
7TI
are loc în scris SCIIH fârâ scris, acel« care ieiueă să execute
(să perfecţionez(-� - traduc conservatorii) contractul, dacă e
cum.părăto«, perde ce-a dat etc ...
Se înţelege că sunt nuanţe de traducere dela tabără la
tabără şi de la om la om. Dar in regulă generală, aşa s'a tra­
dus, întrucât toţi interpretii au luat cuvintele siue în scripiis
siue sine scripiis drept complemente ale verbului celebrata est.
N oi luăm cele şase cuvinte ca fiind in legătură cu snb­
. secuio, căruia îi slujesc de complimente şi propunem urma­
toarea traducere:
Odatâ ce s'a dat aauumă fie în scris, [ie [ăsă scris, uân-.
zarea este celebrată.
După, cuvintele celebraios est noi punem ea semn de
punctuaţiume un punct. Interpreţii de până, azi au propus
emendări grave, chiar suprimări de cuvinte. Credem cil avem
şi TI 0'[ dreptul să schirn băm o punctuaţie greşită. Cin e în­
tr'adrevăl' ne-ar putea face dovada că dascăiii din Bizant nu
pus acolo virgulă, şi .nu punct (sau semn principal d(' pun\'­
tuaţia) � Manuscriptele, cum toată lumea ştie, n'au semne de
punctuatie decât târz ie vreme. In amticitate cuvintele în ma­
nuscripte se scriau legat, fără, niciun semn de punctuatie,
Ne-ar putea dovedi cinevaoontrariul, dind e 'vorba de epoca
lui J ustin'ian? Punctuaţia lui Krueger nu poate fi prin ur­
mare literă de Evanghelie, ci discutabilă 4i).
Intr'adevăr noi considerăm propoziţia oendiiio celebruta
est ca propoziţie principală, nu ca 171 opoeiţie secundară, aşa
cum au luat-o toţi interpreţii anteriori.
Un singur argument ni se pare ele-ajuns:
Găsim 4 (patru) manuscripte ale Instituţi1J.nilO'l,18),
datând din sec. 12,1:3 şi 14,ea]'e conţin 'conjuncţia ei Între
cuvântul est, care incheie propoziţia principală venditio ce­
iebraia est, şi cuvântul is, caro începe propoziţiunea următoare
arrhes ont donnees, que la vente aH lieu par eCl'it ou sallS t:Cl'it,
celui qui ... ".
Accarias, o. c. p. 268 : "qu'il :-;'agisse d'ulJe vente par eCl'it ou
d'une vente sans ecrit, celui qui l'efuse' de parfaire ]e contl'at...".
47) De altfel lnstritul'iones ne-au parvenit în manuscripte de­
fectoase, dintre care nici ullul nu suie peste sec. 9, (Vezi Giranl,
Manuel, 1924 p. 88).
48) Vezi Schradc1·. o. c. p� ;)25 şi introducerea.
[776]
Tiâ
1. I'OI'ESCU·\'.-\L
./
is peidit: Codex Mouaccus.x, codcx Gottingcnsis, codex El"
]rlJlgE'l!Sis şi codex Guelpherbvtanus.
De asemenea ,F'ara/1azo !J ieacă a ] nsiituţiunilor, făcută
după toate probabilităţile de profoseorul constantinopolitan
'l'eoţil, care precum se 'şti(� il fost şi colaboratorul Lneiiiuiiu­
nilo r, «onţine şi ea aceastăconjuncţie copulativă, cel puţin în
•. :ittevcl din manuscriptelc «i. Reproducem pasajul corespon
dent după iediţia lui Ferrini 49).
TOlJTOU yap 'fEVOf.lEVOU EhE E'np6cpw� Ef1E d'f{;6cpw� 11 'JTpo.(J!�
yiVETw KUI 6 dvCl.Xwpwv U110 O"lJVUn6Yf.lUTO�, El �IEV U'fOPUO"Tll� E1'1l
em6nUO"l TOV dppu�wvu, El oE 'JTp6Tll�, TO omr..o0v 11UPEXEIV uvuYK6Z:ETUI. ..
Ferrini ne spune în Proleqomen« p. XVII, că redă textul
Parafrazei după Codex Messanensis, pe care il numeşte Co­
dex onniium 'Presta niissintus. Adăogărn că afară. de acest ma­
nnscript mai conţine conjuoţia leai şi altelo ?").
Prezenta acvstei conjncţ.ii copulative în manuscripte ne
dov,ec1e:;;te prin însA.�;i existenta ei un. lucru in afară de oiice
indoială, anume că. projJoziţil 1JCnr1?tio celebrat-» est este o
principală. Căci asupra faptului, că propoziţia is ... peuiu. e
principală, toti interprcţii SHIlt d'acord, cum iarăşi sânt clt'
acord, credem, în credinta că. et, adică ŞI:, leagă totdeauna pro­
]loziţiumi coordonatc: selU pri,neipaJe sau sceundare.
Dacă propoziţia venditio celebrOltrt esl e principală. ca şi
c-oOl'Cl<OlJat8 ei, is perd'l:t,ul'Inenză. cn nu depinde de conjunrţiile
8,:îie ... s'Îve ... , care astf<el trehulesc luate cu ,-:;ubsec1do.
Ordinea cuvintelor pare inh'afl,evăr devlasată puţin,
fapt care făcuse pe d. ]I!f(!1O'1IZeaU, distin::ml prof'E:sor de fi­
lologie clasică dela Hnute·s-Fitudes, să steii, un moment la în·
� il) Perri1'li, Institutiollum Grucea P(rraphrcrsi.� Theoplrllo
Ardpccsori vulgo trUnda, 1884, p, 352.
50) Afm.'ă de codex MeSS�1lJellSis au pe lw'i variantcle lui
Pltit/lou cliu sec. XVI şi Cod. Laurent. LXXX. 6 JiJcliţia lui Gotllo­
lreclus elin 1587 Couţille ca şi editia lui Ferl'ini pe hai., cum arată.
şi Ferl'ini, o. c., şi Reitz, ediţia 1751 p. 675-676, în Hotă. Ferrini 11e
spulle 111 11Otă, că 111 loc dE Y[YETal codex Vaticanus are yEYllTal
(sillgm:ul). Acest subjonctiv 11e arată că eroarea ele traclu(;ere a
textului latin e veche. - Vinn'ius reclă pe ce7ebrata pst prin cele­
b1YITi coepla sit, făI'�L să-şi ]Juie intrebarea de ee toate manuscrip­
tele apl'oare au iJlclcativul şi 1Il1mai vreo 2 au celeb'roto sit.
[777]
r­
L
III
""
.1
I
. l
,
f
dui::tltiL Un text tot din legislatia lui Justuiian Iusă ne I'ISc­
jll'(/re orice îndoială. Il cităm tot după erlitin luiKl'1leg'C'l':
Cocle\ ;;, 1, 13, 4
Cum auiem eremodiciwm.roeutilaiu: siuc plO act ore sÎ1Je
pro reo, eoiasninatia sine ullo obst aculo celebreiut 51).
'I'raducerea P(� care 1!0; o propunem, restabileşte armo­
nia dintre 1 nstitutione- şi Codex, pe de o parte, şi dintre
frazele }JTincipill/ln-uIul Iustituţiun ilor, pe de altă parte.
J ustinian Într'adevăr nrată Ia începutul legii elin Cades,
al cărei sfârşit l-am l':tnt textual mai sus (Codox 4, 2J, 17),
cu. un coniractus clClit·ioJl.is arrcnurn. poate fi redactat şi în
1) (,1"i8, când vor părţile, însă. în auumito conditiuni de forma .
La sfârşitul legii gă,sirn cuvintele: Si qU({C ariae su.per fa­
cienda em ptione cuşuscumque rei datae sunt sioe in scripii:
«ioe sine scriptis. Cele 6 onvinhe din UI·1lJ8. nu pot fi luate
decât ca guvernatc do d.atae sunt, nici (le ('iUJ1l de [actend«,
C'Ul11 ali crezut aproape toti interprcti i "'2).
Iuconsecinţă noi sântem pe (,,,leii adevărului, dacă luăn:
«uvintr-l« SfVP i'IL scripiis siue snt e sciipti» drept complementa
guverna te de subsecuio 5:3).
De asemenea .Iustiuian cleelarflse solemn la începutul pa­
snjului citat din Institntioncs, vorbind dt� vânzările sine
scriptura :
Ni-hil a nobis in httj'I,I.S1n()I!i 1!P1ulitionibu.s i'}W01)ntll'lll est.
AClerl,stă declaraţie solemnă. a fost soeotiUi, levident, falSA.
,,1) Se vede bine că. celcbTetur e Ull snbjulIctiv hOl'tativ Într'o
principală. rl'r'Hllsfol'mâ]Hl secundara temporală Într'ull ablativ
absolut, am ave;]. o frază ea aceea diH lnstitutiones:
El'emodi.cio autem veJltilato sive 1)1'0 actore sive Pl'O reo, exa­
minatio sine uHo obstaeulo cel€'bl'ctllr. - Ce noimă ar ave,'t aceaslă
frază., daeă virgula n'ar fi unde e, ci după veHtilato (ventilaturl � _
Şi totuş Sll bj. celebretu:r era ispi ti tOl".
�2) Fac esceptic 13oissonade şi 13cchmann. 13oissonadc, o. c. 1).
13, llOia 1, e îllSEl în nesigurant,ă asupra regimului lui cujUSCUll­
que Tei, deşi adevărul e chir, şi el însuşi îl băllueşte. .
53) Cu Siguranţă., cornpilatorii au evitat cuvântul dato, fiindcă
îl îlltrebuinţaseră. imed.iat lllai naillte : ni si jmn aTTarum nominc
rlll(]uicl fueT'lt datum. Ar fi fost o lipsă de elegantă.
[778]
778
l. l'U1'C:->CU· v A L
Căci nici ea S0: poate închipui Inovaţie mai gravă decât vio­
larea irevoeabilitătii contractului perfect solo consensu 51).
"IIare nedreptate pentru un împărat respectos în fa(:a
maiestăţii dreptului roman clasic 5"). Căci rezultă elin; tr.idu- ­
cerea clea nouă, că .Iustinian il rămas consecvent solemn ei
sale declaratii.
Rămâne de văzut ce Înseamnă celebrata. Ceeace o ab­
solut sigur e faptul en. celebrata are înţeles diferit de perţ ecta,
tr-rmen consacrat ele Homani pentru a indică naşterea juri­
dică a unui contract. Teofil traduce pe celebrata est IJl'i 11
Y i v E T C( 1 adică prin devine, se face; mai exactă al' fi tradu­
cerca germană: im. uier deu ist 5Ii). 'I'eof'il evită termenul,
consacrat naşterii unui contract 0UVÎ0TC(ŢC(l ==consistit=
ped"ectllsest 57). Acest fapt ne îndreptăţeşte să spunem, că
J'ustinian a avut în vedere J etape Ia vânzare», pe care păr­
tile au convenit s'o facă în scris, in cazul când s'a dat arvună.
Am putea numi prima etapă - etapa celebrării (celebratco ) j
pe cea de-a doua etapă -- etapa perţ ecţionăru (pc7fectio).
J ustinian a dispus perderea arvunii în cazul când părţile nu
perfccţoioneazâ contractul prin înscrisuh convenit. Perderea
arvunii va avea loc şi în cazul când arvuna a fost dată cu. în­
scris şi în cazul când arvuna a fost dată fără inscris.
Ad1'1Il1,[eJc are sensul de perficere, adică ai perfectiona
contractul de vânzare prin înscris, conform legii şi înţelegerii
dintre parti 58).
Cu alt prilej vom arăta originea acestei inovaţiuni a lui
J ustinian.
De asemenea ne propunem să cercetăm atunci desvolta­
rea ei in legislaţia bizantină, i)i românească, fără a neglija le ..
gislaţia modernă, în special cea inspirată de Codul Napoleon.
Se va vedea astfel când şi unde s'a produs faptul, care a fal-
54) Vorba d-Iui CUfJ, o. c. ]J. 458: "Ce serait la nne grave
innovation".
55) Vezi Dioesta, C. Ornnern 7.
56) Goethe spune, v orb iud ele t.iuei-etea sa: "Da ich noch selbst
im fVerden war".
57) Vezi Fer1"lni, o. c. p. 352, unde au viaTCITUl e des Întrebuinţat
pentru a arăta un contract desEivârşit.
85) Basilicalele (eel. HeimlJach, t. II p. 502), XXII, 1, 76, au cu­
vântul IT A 11 P o î în locul lui adimjJlel: , . .Iva EhE b oEowniJ<; �1l1 IT A 11 P o î
TO auvciAAaY�la nâa, Tp6TrOl;; EKITlnTl,l TUJV a.ppa�wvwv",
[779]
��----_ .. �, ---------�
sifieat cug'('tan�D scrisă a împăratului bizantin şi a inlesnit
interpretarea eronată, pe care am discutat-o.
Găsim că această. cercetare e de mare interes, mai ales
pentru înţelegerea vechiului nostru drept românesc în ma­
terie ele vânzare şi arvună 59). Ea va interesa şi din puncte ele
'vedere mai getI1erale, pe care le vom releva cu acea ocaziune.
Din cele ce preced credem că rez ultă «Iar completa nevi­
novăţie a lui J ustinian, acuzat atâtea sute de ani de atingerea
şi călcarea principiilor dreptului roman prin introducerea
unei "doctrine adult ere", ele care cugetul său a fost străin Şl
pe care eleeI dintâi ar fi combătut-o cu energie GO).
1. popescu-Val
:19) De altfel-- cum am arniutit la îneepui;- istoria dreptului
bizantin trebue să formeze baza înteleger-i i dreptului, din princi­
patele noastre, Moldova şi Tara Românească. Vezi în acest sens
şi părerile bizantinologilor Krumbacher (Gesohtchte der byzanti­
nischen Litteratur 1897 p. 605-613) şi Zachariae von Linaenthal
(Geschichte des griechisch-romiachen Rechts 3, 1892 p. XVI-XX).
HO) In Constitutia numită, Omnem, care însoţeşte promulgarea
Digestelor, -Iustirrian se ridică împotriva celor care pătează maie­
statea dreptului roman prin doctrini străine de spiritul lui; pe
aceste doctri ni le resprige, numindu-le batjocoritor "adulterc"
("adulterina doctrina").
[780]
DICŢIONARUL JUNIMEI
Culian Nicolae.
Născ, Ja 28 August 18�r.? In Junimea deja 18C4-. Tace mult, nu scrie
nimic. E toldeauna vesel 17i e În genere toa rte tolerant. Cuvintele cele
mai aspre ce le-a pronunţat vreodată 17i cu care î:şi exprimă indignarea
sunt: acestea's prostii, Încet şi cu hlăndete rostite. Chiar cănd e vorba
de a califica un omor, o tâ lnăr ie, elc., CuJian zice Încet: a fost o pr-ostie.
Pe de o parte d in această causă, pe de alta din ca usa aerului său venerabil
el a fost poreclit. papa, după unii Încă din vremea când era student, după
alţii după invenţia lui Vârgolici. Unii susţin că vorbele de indignare:
acestea's prostii, au fost pronunţate ele Culian numai de două ori, i)
când a fost arestat de Grigoriţă Sturza sub cuvânt că complotează ca
să ucidă .Jiclani, 2) când zu vernul 1'017 dădu în judecată criminală pe
Eminescu, Bodnărescu, şi alti amici sub acuzarea născocită tie repos.
Petr-ino că au furat cărţI �i rnanuscripte din Liblioteca Universităţii. + 28
Noembrie 1015.
Cara giani Ioan.
Născ. în Avella (Macedonia) în 11 Fehr. 181·1 + în Iaşi În 13 lan.
1'.)21. E extraordinar că până astăzi :1:3 J. 1921 el nu figurează în dosar,
cu toale anecdolele lui şi alte partlcularită ţi, (Notita făcută in 13.1.1921).
Cum s'a tntămplat această scăpare din vedere?
Decebal
este numele 1111âei nuvele a lui I.Pop Florentin (v. a.), cetită în Junimea
înaintea venirii autorului în Iaşi. Decebal nu e mai de soiu d ecat celelalte
novele ale lui Florentin, O floare albă, o casă neagră, etc., dar hine cetită
de Maiorescu şi în ciudată dispoziţie în care se găsea Junimea în sara
aceea, majoritatea, cu toate obiecţiunile redactorului, a găsit o mmunală.
Ba Pogor era chiar aşa de entusiasmal, - ceea ce i se Întâmplă din
vreme în vreme --=' încât vrea numai decât sătraducă pe Decebal fran­
ţuzeşte şi pe socoteala lui să o trimită lui Gustavo Dore la Paris ca
să o ilustreze. Mai târ-ziu s'a râs mult de acest entusiasmu intempestiv
a lui Pogor, dar e drept că şi Pogor a luat parte cu dragă inimă la
veselia Junirnii,
Devisa J unimii.
inventată de Pogor şi adoptată de societate este urmă toarea: Ent re qu!
ncut, Teste qui peu! f
[781]
VICr1Ui\AHC:L JUNUIEl
781
I
•
I
I
1 .
lL
Dicţionar.
După propUllet:eao lui Mai?t'escu, .Jynimea hotărÎS0 odată ca, cei
mai multi din membri sa lucreze Impreuna un dictionar al Iimhei romane,
luând f'jecat'e membru eate o literă. Nu se ştie din ce cauză acest proiect nu
s'a realizat, fiind cunoscută râ b.l a rea ş i iuliirea de muncă a Juu imiştilnr.
In timpul când .lun i mea era încă în luptă cu filologia puristă, dicţionarul
proiectat se nu mia . Zipcionar;
Dumitr escu Constantin.
(Df mitr'escu Iaşi) născ. În Iaşi 25 Febr. '1849. In Jun, de la 1878.
A tăcut prelegeri populare lăudate, dar n'a scris nimic pănă'acum, cu
toate îndemnările redactorului. 1- Apr il 1923 la Severin.
Direcţia Nouă.
Titlul unui studiu critic a lui Maiorescu în care autorul a adus laude
cii lor-va scriitori din .Junimea. Intre alţii au fost citaţi printre prosatorii
r-omani V, T'asu care publicase o mică critică jurid ică şi Theodor Rosetti
care scrisese, dar nu publicase Încă unul din cele două articole ale sale
"Despre d irocţiuuea progresului nostru", Direcţia nouă a fost UD nume
mult huiduit de Revista Contimporană şi ele toţi adversarii Junimii În
ceace pr-iveste Iiteratura şi mult mai huiduit apoi, în aceea ce priveşte
politica, pe când Maiorescu era Ministru. Se zice ca oarecare membri,
mai slabi de înger, s'ar fi lepădat pe atunci ele direcţia nouă până la
3 ori clar lucrul nu este deplin constatat.
Dosarul Junimii.
Junimea are doua elosare: unul al Cur iosităţilor Contimporane şi
altul al Aniversăr-ii. In cel înlâiu, înfiinţat la 1867 se lipesc pasajuri
din scrier i tipărite contimporane. Pentru a dobândi onoarea dSţsarului o
prostie de rând nil ajunge, ci trebue una extr-aordinară. Mai mulţi membri
din Junimea figureaza cu onoare la dosar, intre care, pe ned reptul şi
directorul Convorhir ilor. Din publicul profan mii ele autori au devenit
ncruur itoj-Lpr iu alipirea lai' la doss r-. Sunt însă persoane despre car-e
s'a votat câ nu ma i pot fi puşi la dosarul curiosităţilor , căci altminteri
acesta al' lua proporţii prea colosale, In fruntea acestor sunt D-nii Dim.
Gusti şi Cupareucu ci in Iaşi. - Dosarul Aniver săr-ii cuprindea scr-ier-ile
în prosâ �i versuri făcute. anume pentru banchet. Insă după o asemenea
serbare, ţinută odata ta Hotel du Norei, dosar-ul a dispărut. So presupune
că este fural.- Dosarul cu riositătilor se păstrează de Pogor, ruinele
dosarului Aniver-sa rilor de J, Negruzzi.
Dospinescu Ioan .
. Năso. la Poeana Cârn ului (jud, Vaslui) în 4 Martie 1�40. In Jun.
dela 1875. N'a scris nimic. De cand Roşii (guvernul liberal) sunt la putere,
apare foarte rar în Junimea, clar la Aniversări nu lipseşte. (mort în 1892).
Drăgan Drăgănescu
numele unui hacal, acum chiar a doi hacali din Iaşi, Pogor o da t porecla
Drâgănescu sau pe Scurt Drăgan lui N. Gane şi-l Întrebuintează totdeauna
C,,111d era :că dovedeasca că acest vestit novelist are o l;atura pr0saică.
1. N.
[782]
CRONICI
Cronica Socială
Problema Capitalei. O problemă a Capitalei există ele fapt
pentru toţi aceia cari îşi dau seama de insuficienţa Bucureştilor de
a Îndeplini rolul de Capitală a, României-Mari; acum această
problemă există şi în mod formal, Întrucât noua Constituţiune nu
confirmă Bucureştii şi pentru viitor în calitatea de Capitală. Este
deci o problemă deschisă ce merită toată atenţiunea şi trebuie
discutată pe larg', ca la timpul cuvenit sit i se dea deslegarea cea
mai nimeri tă.
Ne vom ocupa mailntâi, ca Introducere, de noţiunea gene­
rală a Capitalei şi de tipurile ei după formaţiunea lor istorică;
vom urma apoi cu caracterizarea şi clasarea Bucureştilor, a, ac­
tualei noastre Capitale; iar ca Închiere vom discuta alegerea
localităţii unele va trebui mutată sau înfiinţată. noua Ca.pital ă a
României-Mari.
1
Orce oraş poate fi numit, Într'un înţeles mai larg, Capitală,
întrucât oraşul reprezintă. centrul de organizaţie politică, economică.
şi socială al unui teritoriu mai mult sau mai puţin Întins. i?i
chiar când un oraş s'a născut în primul rând din trebuinţe poli­
tice - cum ar fi apărarea comună a locuitorilor unor sate învecinate
împotriva duşmanilor din afară (oraşul-cetate din antici tate) - cu
timpul el îşi dobândeşte în mod necesar. şi funcţiuni economice şi
sociale, şi, în acelaş mod, un oraş născut din trebuinţe economice­
oraşele comerciale la nodurile căilor de comunicaţie - va căpăr.a
şi însemnătate politică şi socială. '
Prin constituirea unui sistem politic superio r, adică al Sta­
tului teritorial, se va fixa Între oraşe, În ceeace priveşte raportul
lor faţă de sistemul reprczintat prin Stat, o diviziune a muncii,
unele oraşe împlinind în primul rând funcţiuni politile, iar altele
funcţiuni economice.
Statul teritorial se naşte din contactul dintre grupuri sociale,
deci Într'un anumit stadiu ele cultură, din lupta Între oraşe, precuill
[783]
CIW:\ICA SOCIALA
783
şi (lin lupta oraşelor cu popoare nomacle. După geneza lor, vom
avea deci două tipuri de �tate teritoriale. 1)
Dar cele mai multe State nu sunt tipuri curate, ci mixte,
căci în cursul istoriei lor îutervine atât asimilarea printr'un centru
de atractiune (sau expansiunea dintr'un centru de radiare), cât şi
su pl'apUllerea unei structu ri străine, adică cucerirea prin popoare
noroade războinice. Tipul din urmă trece totdeauna printr'o fază
de clisoluţiune, şi abia în urmă se stabileşte iarăşi un centru de
org'allizare şi o S11 pra.st ructură unitară care, a.simi lându-se cu
suhstra.tu l sau fiind absorbită sau nimicită de substrat, dă naştere
Statului national.
In tipul dintâiu Capitala crează Statul şi determină orga­
nizaţia Statului. Capitala este stabilă câtă vreme e În stare să
dea organele pentru organizarea Statului şi să ţină aceste organe
111 dependenţă de })l'opriile sale instituţiuni. In momentul ce aceste
organe îşi do bândesc independenta şi creează la rândul lor func­
ţiuni şi instituţiuni cari servesc pentru organizarea Statului teri­
torial - Capitala devine depenelentă de interesele acestor organe
noui, cari creează şi centre noui ele organizaţie după trebuinţele
politice, economice şi sociale ale Statului. Şi noţiunea de Capitală
evoluează în (lil'ecţi unea că ea Însemnează în primul rând centrul
politic al !-\tatului, reşedinţa organelor politice conducătoare, a
gu vernu lui. Ceeace împiedică o concepţie clară despre rolul Capi­
talei e faptul, că oraşul ea re a creat f3tatul (de tipul întâiu) a
trebuit �ă îutrunească - pentru a putea desfăşura putere de ex­
pansiurio şi organizare - condiţiuni politice, economice şi sociale
superioare celorlalte oraşe. Deci chiar elin acest fapt rezultă că
acest oraş îşi va putea păstra în cursul timpurilor rolul de Ca­
pitală şi va atrage, atât din motive psihice {tradiţie) cât şi din
motive materiale (situatia geografică), organele şi instituţiunile
Statului, chiar când aceste organe şi instituţiuni an trebuit să se
deplaseze vremelnic, în urma influenţelor externe, 'În alte puncte.
Homa, Athena, Bizanţul, Parisul sunt exemple din această cate­
gorie de Capitale.
In Statele cari se formează prin cucerire, cleci prin 8U pra­
puncrea unei clase stă.pânitoare venite din afară, Capitala migrează
1) Gu ioplow icz , el. c., şielup ă el mai a les sociolog ia ame ri ca.nă (\V:trel)
admite n umai tipnl al doilea. Dar chiar exem plul Romei ne aralil CI' Imperiul
rornau nu se consti tue şi un se organizea7.ă prin mentinerea d eosebi rii între
cuceritor; �i. �l1c�riţi, ci �il�lpob·.ivă prin "naţionaliza/ea cucer-i ti lo r", Supra­
structura. m il ita ră �l ad rn i n ist rat.iv ă nu este o stare socială privilegiată. Abia
cucerirea barbarilor aduce d iferen ti ar ea în stări sociale. Romanii asimilează. pe­
cand barbarii snbjugă naţiunile. Deosebirea nu se manifestă atât de mult în
formă eât în efect. Armata romană e o armată naţională, administratia romană
llU e g·uvern:tre personal" ci birocratică, "Armatele" barbare sunt a�Te"'ate de
�efi ele familii cari, caută pradă �i ele rIImân dUj)'" cucerire "un Stnt îJ� Stat",
o stare privilegiată.
[784]
1) Brunkce ri v.au;«, în JA( Oeugl'uphie de (JLi"loi,.e (Pai'is J\I'20)
deosebesc Capitale naturale (Pal'is, Berlin, Viena):i Capitale artificiale (:\Ia­
d rid , Petrograd , vVashinglon). Noi credem că şi cele "artificiale" -un t create
din treb u in ţele natu mIe ale sistemul ni politic. Petrograd ul d. e., este expre,i:t
f[l,ptuilli că, in Rusia se fixase egernonia nobiliillii gorrnane, .iar revenirea, la :.\los­
C0va se datoreşte prăbuşirii ac-estei eg-emonii.
��.ntorii amintiţi au însă marele merit, de a, fi ar"tat rolnl ililporbnt ,,1
C:.tpl! n lei în organizaţi:}, politică., .
"Pentru autori, Statul se sprijin" pe trei noţiuni fnnclaIllen!:tle: tl"rito­
"riul, frontiera, Capitala. Noţillne:� Capital" este lina din ,'ele mai sug:estive.
nEatzel n'a ţinnt seama de ea în. :t sa Pult:tiscluJ Genqr"phie: c1impotrjYiî, el
,,face mare caz de eirculatie si ele eomert pentru formarea natinnilor". (Din
�'Iarea de Seanl�l" n. d-hd J. �Le,;ainvllle aSl.;pl'a (.'{t.r�ii d-JorBrt'1d,es�et ITallawt:, il1
Allna/es de Geograpltie, .1922, :1\0. 1(4). Este lllcnl fi I'esc ca în Fran 0a cun­
.?tiinţa despre rolul Capitalei să fie m",i vie decât în alt loc, de oaree-o, daeă
Ludovic XIV a putut zice "l'etatc'est moi", �i cu mai mIJIt drept se poate spune:
"Ia, F1r:IIH'e c'est P::'l"ris" ""
') Ar fi interes",nt să se arate din acest Jlunet de yedere, Într'un studiu
special, rolul ce l-au :tVl1t în (",riie româIle�ti diferitele o]"a�e pentru org'anizarea
forţelor interne �i, În primnl rând, rolul fostelor Capitale din diferitele regiuni
româneşti: Si re_tel e, Sne:e� Y::l, Iaşi, TârgoYl i?te efe" <'1.l.'oi 1'01 n 1 centrelor cuI tn­
rale Cnlll snnt Bra�oYlll, :-;ibilIl, Blajlll etc. Astfel s'a,]" ]llilea arăta s" e. CI1,]1
I3I'a�o\'lIl se ridic" În secolnl XVI �i xvn Cit celltr" al întregei fhcii În COI1-
(lupă trebuinţele nouei organizaţ.ii. Aci se poate întrunpla ca g-intea
cuceritoare să se adapteze structurii su bstratnl ui găsit sau si'!
schimbe această structură, creâud centre noui de organizaţie po-·
litică, şi anume, .sau nimicind pe cele vechi sau lăsându-Ie 111 noua,
ol'ganizaţie numai funcţiuni economice şi sociale 1),
Inceputurile de Stat în Dacia românească sunt caracterizat«
printr'o migraţie a Capi ta.lelor Âlunteniei şi�l oldovei dinspre apn,�
spre rflsă.rit. In această lIligl'aţiune se arată şi etapele de expall­
siune a domniilor româneşti.
Aceste capitale sunt în primul rând centre politice şi niil i­
tare. Celelalte oraşe sunt creaţiuni ale dru nnuilor de comunicaţie,
deci centre economice, şi s'au născut nu din sulistra.tul populaţiei
părnânteue, ci prin infiltraţiune din afară.
In Transilvania avem o formaţiune de tipnl al doilea: fără­
miţarea teritoriului în regillui prinse în sistemul Statului medieval
maghiar. Şi aci oraşele sunt în parte creaţiuui ale domnilor
teritoriali , Capitale politice regionale, cetăţi, şi, in lJarte, creaţiuni
ale căilor comerciale, formate de o populaţie illlig'l'ată din străi năta.te.
Ceeace putem observa din capul locului este faptul că du Jltt
stingerea domniilor militare româneşti în Muntenia şi ),Ioldm-a, rle(�i
dupii desarrnarea complectă a ţăranilor şilJoel"ilor români, în
Tr:msihania şi apoi În Principate, toată Dacia românească e lin
agTegat de provincii fără un centru unitar de organizaţie. O<"L1'
cu toată apăsarea suprastructrn-ilor străine, suhs tratu] românesc
începe a-şi creacentl'e de organizaţie �ocial{L şi culturală, al
căror loc se mută însă după oscilatiunea forţelor externe, (lupii
politica i nternaţiona.Iă. �)
\
�.
i'
J
I
THAl.-\:-I glL\ILE .. \l\U
784
[785]
u
CRO�ICA SOCiALA
Pe alte Jocuri su lo.trn.tu] r0111<1I1e::;e reuşeşte să spargă supra�
structura stră.ină şi să iasă la suprafaţă, Jlcnt1'11 o vreme 111<1,]
lUlH.!.'ă sau Ulai scurt.ă, clUp{L cum îngăduie constelaţiunea acestei
"mprastl'nduri. Precum râul acoperit de ghiaţă, nu încetează it, s,'
mişca şi prin această mişcare izbuteşte a sparge alocurea �hiaţ.a
sau jll'eCUlll yegetaţia nu iuceteazăţa trăi sub stratul de zăpadă,
strii,l)ă.tâllct' la lumină acolo unde vântul sau că.ld ura ii deschide
calea, astfel şi naţiunea romană îşi găseşte locuri unde poate ieşi
la i voa.lă, unde îşi poate întruni curentele vieţei sale. Cu o tenacitate
�j putere admirabilă, se (lă prin secole această luptă a satelor
rolllc1ueşti pentru a-şi crea centre de organizaţie, pentru a cuceri
oraşel� "trăi ne. E o luptă eroică în condiţiuni foarte neprielnice,
deoarece oraşele st.i-ă.i ne, .stând în legătură eu cen tre politice şi econo­
mice din străinătate, primesc neîntrerupt sucurs şi năzuesc a înăbuşi
orice mişcare de emancipare a statelor.
�\'nlllai Capitala :\loldol'",i reuşeşte în u rnui a .-;u ridica şi n
se organiza ca centru politic şi cu ltu ra.l româncsc, şi ne aci porneşte
mişcarea pentru di'Lrâmarea cOJllpleUL a, su pi-astructm-ilor st ră.ine
şi rid icarea satelor româneşti la viaţă. politică.
0",1' în acelaş ti m p cândsu hstra.tu] naţional ieşi din :\Ioldo'"a
la SI1 prafaţi"1, şi când începu o c,>"ntralizare pn ternică a forţelor
nationale la laşi, constelaţiu nea forţelor externe se sehiruhă şi împinse:
" iarăşi 1,1, lnigTaţinnea Capitalei. Husia începu din non marşul sp]">
Bizanţ. :-::ub această presiune C'apitn la Principatelor finite se sta hi li
la Bucureşti.
�e impune acum Intre barea dacă Bucureşti i Ulai pot Împlini,
după l 'nirea tu tu lor ţinuturilor româneşti, funcţiunea de Capitală
it :-::tatului R.orn:'i.l1.
Acest oraş, pentru a j'mpliniacea.-;tă funcţiune, ar trebui să
întrunească una din cele două condiţiuni ce am arMat ca fiind esenţiale
pentru Capitala unui �tat şi anume: să fi creat �tatul prin
expansiunea forţelor sale proprii, sau - în cazul Câl10 :-::tatul ar fi
fost creat prin centralizarea forţelor naţionale răzleţe, prin trecerea,
dela agregat la slHtem - Bucureştii să, ,e fi nă,.'iCU t ea cen tru
natural al acestui sistem 1),
,tiţiuni as"m,tn"toare celor de astăzi, aelid', dup,' fixarea unui ecllil.ibrn al for­
ţelor externe prin întinderea dominatiunii tl1rce�ti în jurul Da,ciei si inlesnirea
deci a jocului liber al. fortelor elin interiorul Daciei. '
"La lc,Oil, adică în 'pragul secolului XVI, iaHt lista ora�elor romane cari
cumercial! eli Bra�ovnl: Hueu re�ti i I Pite?tii·, 1\'Lrgşoru 1, HU'l,:Lnl, Ca mp\l J li ngu I J
Purcărenii, Cilmpina, HamniC111, T,"rg'oyj�tea, T"leajennl, V'1s1uiul, Brăila, Flo­
re�tii� l1ucărll], �url�ne.?tii, �lat:ina, ·GI101'g'hiţa, Bârladul, CL1rtea-de-Arg·e.�, Su­
ce"va, Rnşi"j-de-Vede, etc., etc."" Ionescn-(}ion, Istorin Bllcu"e,�t'ilor, p. 44·1.
1) Holnl nnei Ca,pible "clevărate rezult" ,i din feul cum reacti(Jneaz".
sistemul întreg pentru asigurarea Capitalei. Astfel }'ra.nţa [\, plutati l:ăzboa,ie
pentl'U a. Întinde teritoriul în spre Sonl-Est, sitnaţia Parisului fiind prea ex-
.sJ�..j.7, - Convorbiri Literare.
[786]
TRAIAN BRĂILr:,AKU
Nici una elin cele două premise nu e dată. Bucureştii an devenit
Uapita,la Munteniei în urma nimicirii independenţei naţionale 1),
cleei în urma înă buşirii chiar a forţelor <lin a căror redeşteptare a izvo­
rât În urmă Statul naţional român, şi numai prin jocul forţelor ex­
terne. iar apoi prin puterea inerţiei, acest oraş a rămas Capitala
Principatelor-Unite şi a vcch iu lui Regat Homân. Atât înainte de
l'iizl)oi, cât şi mai ales În timpul războiului, s'a dovedit că Bucureştii
n'au fost decât sediul aparatului administrativ, al unei su prastructm-i
care, n.utându-se în cursul războiului la Iaşi, a făcut să se vadă,
că orga,nizmul naţional nu numai că n'a slăbit, dar chiar s'a întremat,
Mutarea Capitalei la Iaşi ue-a dat în mod automatic Basarabia,
stabilind repede legături puternice Între Moldova şi această pro­
vincie, cum de altfel şi reluarea tradiţiei, revenirea aparatului
administrativ la Bucureşti, a slăbit legăturile cu Basarabia şi ne
pune astăzi înaintea unor probleme foarte dificile. Aceleaşi pro­
bleme se ivesc şi în raporturile cu 'I'ransilvania .�i Bucovina,
dat fiind că atât situaţia geo�rafică cât şi structura oraşului
Bucureşti nu cores punde unui centru care să atragă, să asimi leze
şi să consolideze toate forţele naţionale 2) .
.Kici din punct de vedere economic Bucureştii nu corespunde
funcţiunii unui centru. Atât pentru comerţul internaţional cât şi
pentrn comerţul intern, Bucureştii n'au nici o importanţă, sau au
numai inportanţa pe care i-o dă aparatul administrativ şi politic
centralizat aci. Dar tocmai din această contradictie se ivesc ne­
ajunsurile pentru întreaga Ta]'ă. Desorganiz area economică de dupa
răzlJoi rezultă în cea mai mare parte din faptul că acest oraş nu
corespunde trebuinţelor Tării nici ca piaţă externă nici ca piaţă
internă, având totuşi pretenţia şi puterea ;-;ă zădărnicească circu­
l aţia naturală a bunurilor, care tinde a-şi crea alte centre.
centrică ; iar Ang'lia a, năzu it să ll1enţînă pentru apărarea Lond rei , in tâ.i u pose­
s iu n i proprii pe coasta opusă �i apoi un stat-tam po n, Iugoslavia a, obţinut la
conferinţa ele pace o parte din Banat pentru a feri Belgradul de primejdii.
:Fată de Bucurest i sistemul rămu n e atat de i ud efe ren t iucâ! s'au desfiintat chiar
ye�hile fortificatii, sau, m a i bine zis. Bucureşt ii îrnp ied ică îns�"i trecerea de-
fin i t ivă la sistem, adie!, la centraliz�rea furtelor nationale, '
1) "R"du-Vodă-cel-Fnltnos a clesc(1Iica't :Bllcur��tii ca scaun de domnie,
zice o veche condică muntenească, Această deseă.l icare s'a făcut d.upă cererea
Turcilor, cărora, din Gillq�'ill, li era ma.i lesne în Bucuresti decât în Târgovi�te
să ţin,- pe Domnii '�'ării-Romaneşti în frâul supuneri i". '
"Oei" Haclct-cel-Frumos ţi până h Brâncoycanu, dela LW� şi până la
17�1, toţi Domnii cari au stat L. Tâ:rgovişte au fost rău y"zuţi (le 1'urci". (O.
J, Ionescu-G-ia", Istoria Bucllrescilor, p. :.!1).
2) l1I(fch'iwvel yorbind în "Il Principe", Cap. III. despre cele mai bune
mijloace de a păstra o proy;ncie cuceriti> zice: "UJl\ll din cele m"i bune şi ni­
merite mijloace este ca cllcerito"ul să se duet, să locuiască îndată acolo". El
cere deci mutarea Capitalei în provincia. cucerită �i acl,'tCe ca exemplu pe Turci
cari au putut păstra Grecia nUlll<ti stabiljnclu-,�i Ca.pitala la Constantinopol.
Pentru mutarea Capitalei noastre în 'l'ra.llsilvania arg'ull1entele lui M:�­
chiavel îmi pal' de m<tl'e valoare, eăcÎ de�i noi yorbim de ali pirea şi nu de C lI­
cerirea Transilv:lniei, faţ'-' de elementele străine, eyiclent eă este cl/ceri're.
.il
I
i'
[787]
CRONICA SOCIALA
787
Dar nici lJl privinţa culturală Bucureştii nu pot fi un centru
care să atragă toate forţele. Instituţiile de cultură nu sunt crea­
ţi u ni ale unei Capitale născute din centra li zarea naturală a forţelor
naţionale, ci sunt creaţiuni ale aparatului politic şi administrativ.
Aceste instituţii sunt imigrate şi aşezate la întâmplare şi n'au
putut g�lsi legătură organică C11 oraşul.
Astfel, dacă am muta astăzi din Bucureşti sediul adminis­
traţiei, Ministerele, Parlamentul şi totodată Universitatea şi toate
institu ţiile culturale, Bucureştenii n'ar simţi nici o lipsă. Ar
rămâne 11n sat sau un oraş oarecare de provincie,' bucuros că a
scă pa t de o povară grea, care nu corespundea caracterului său.
III
Fără, a mai fi vorbit de CU111a nefavorabilă, de starea igie­
m ca Îngrozitoare şi de alte multe neajunsuri ce prezintă Bucureştii,
am va:'zut cum acest oraş nu întruneşte nici una din condiţiunile
esenţiale pentru a împlini rolul şi funcţiunea <le Capitală a
li o mâniei-Mari.
Cum Statul Homân nu este creaţiunea Capitalei, această
Capitală trebuie să fie ea expresiunea Statului Homân şi să fie
izvorâtă din centralizarea forţelor cari an creat acest Stat J).
Aceste forte sunt în primul loc satele românesti.
E cu desăvârşire gTeşit să credem că o Capi'tală trebue să
fie centru comercial ţi industrial. Centrele comerciale şi industriale
::;e ivesc din trebuinţele materiale ale regiunilor, însă aceste trebuinţe
nu stau în directă legătură cu organizaţia politică, deci cu trebuinţele
Statului. Noţiunea Statului reclamă mai întâiu dobândirea şi stăpâ­
nirea unui teritoriu şi adaptarea acestui teritoriu pentru viaţa
cetăţenilor. Grija principală a Statului este deci apărarea teri­
tori ului faţă de vecini. Din această premisă se pot deduce toate
celelalte funcţiuni ale Statului, căci apărarea reclamă construcţia
de căi de comunicaţie, proteguirea producţiei, a comerţului şi
industriei, instituţii de educaţii şi cultură, etc.
Şi Statul Român, fiind el însuşi o creaţiune a Naţiunii
roiuâneşti, este evident că Naţiunea trebuie să năzuiască a găsi şi
cea mai potrivită formă de organizaţie a apărăr-ii teritoriului 2).
1) "Capitalele de astăzi Il" servesc n nm a i pentru n ivelarea (ecrasement )
"si uniformizarea t utulur partilor natiunii, ci mai servesc si pentru asimilarea
,,�liferitelor popoare între ele,' �i elin 'ace,t punct de vedere,' ele joacă încă rolul
"vechilor Curţi doim.eşt.i", zice T'ardc (Lois de l'imilul'io'll, P: 255), 'Un astfel de
centru lipseşte încă în Rom ân ia. El trebuie creat,"
') Ruâotf Kjellen în "De" Siaect uls Lebevsf orhc"; Leipzig- 1917, p, 51,
sus ti ne c" "în democraţia cea mai modernă, Capitala a pierdut iarăşi din irn­
port:1llţa rel at i v ă ". El aminteşte că 1n State le-Un i te se evită în mod inten­
ţionat a stahili Capit.ala în oraşele cele mai mari, precum 1i în Brazilia �i
Australia, Capitalele federale sunt în regiuni pustii, d istant a de orasele mari
fiind :fixată prin leg-e; în acela7 moc! �i în Africa ele Sud nu centrul 'comercial
[788]
788
TH.AIA:\ BIlĂILEANC
să ��Ji,Sjlll
eare au
econo mi«
ale unor
In acest sens Capitala va fi locul potrivit pentru concentrarea
tu tu lor organelor şi forţelor menite să asi�'Ul'e apărarea T�'trji,
de. i superioritatea Tării fată de vecini.
Şi e dar că, acest rol' nu-l poate împlini un centru
şi industrial, §i nici una din Capitalele vremelnice
provincii sau regiuni româneşti, ci trebue să căutăm şi
un punct care ar corespunde centrului imaginar spre
năzuit totdeauna forţele vii ale Naţiunii.
Acest centru nu poate fi căutat decât dealungul rlrumu lui
urmat de cuceritorul Daciei, dealungul aceluiaş drum pe care a
întrat şi organizaţia bisericească. care a prins într'o formă unitară
organismul naţional.
,�i. în acest drum v om trebui să. ne oprim În apropierea Bra­
şo vului J).
Capitala R.omâniei nu trebuie să fie un oraş ,,1l10(lel'n�, cu
cabarcturi, cu apaşi, cu oameni de afaceri, ci ar trebui să fie un
oraş de ţărani şi ostaşi: Homa Înainte de invazia Ureci10r.
Dar nimeni nu poate muta Capitala decât voinţa Saţiunii,
şi vor trebui să treacă încă mulţi ani până ce aceasta voinţă s\
se formeze şi să. acţioneze în deplină conştiinţă în direcţia ru-ă.tată
de noi. Când în Parlamentul României vor şedea 80"/0 ţă.rani culţi,
conştienţi de rolul pe care ţărănimea trebuie să-I aih;î, de acum
înainte în Stat, atunci întreaga organizaţie politică se va schimba,
şi în mod automatic centrul ele organizaţie se va muta. acolo unrle
trebuie să fie. Deocamdată "sistemul social" e reprezentat pri ntro
su prastructură de intelectuali cari, prea FU ţin leg'aţi cu su h­
stratul omogen, ţărănesc, au intrat În curentele traficului inter-
(Iohannisburg) e Capito.l a. In ceeace pri veste Sta.te l e-Un ite, Lavelc.'Je în "Le Su­
cialieme conicm.po c.iin" crede că rn ăsu rn, aceasta a fost IU:1tă pentnl a feri Gu­
v ern ul de pres iu nea m unc i torim ii socialiste, de presinnea "străzii".
Noi vom înteleg-e că aceste democratii fi i n d i n te mcia.te de populaţi s agri­
colă, şi-au ('rea.t Ca'pit�le cari corespund cu' dom ina.ţiu nea acestei pfl,t"ul'i' socia.l e.
Dar astfel �i em a.n ci pa.rea desevâ işi tă a, t,ă,rănindi noastre va, îm pi nge, cre.lern.
�i la noi la căutarea sau crearea unei noui Ca.pita.le. CeLci ar fi absurd C:1 po­
pulat,ia bucureşteană s� hot îrască asupra un u i guvern e�it din v o in ta m ase l o r
conştiente dela sale, cum logic este astr,,; ca :1dlulările dela "I),,(;ia" ,ii. ho­
tll.rascii. :1SI1 pra soartei gu verl1elur actuale e�i te di n voin ţa cln bn rilor politice •
.1.) Arn luai amintit despre importanţa ce �ăpătase Bra.şoynl. în veacurile
trecute. 9tim i:1ră,�i prea hine cum Bra�oVLtl constituia locul cel mai sigur de
refugiu al boerimii muntene în cazllri de primejdii tnrce�t.j s:w muscĂle�ti,
Credem totn�i că, pentru cOllsicleraţinni de orclin naţional, noua C:1pit:1Iă, RIJI/I{�
Nouă, va treimi ereatrL şi :1�ezată nu chiar În Bra�ov, ei pe vale:1 Oltului la
răsrLrit ele Bn1�ov, de nnele prin puterea sa de r:1di:.re "snpl'a l'ămiişiţelor elnice
heterogene rlin vecinăt:1te, ar avea să gl'iibea,scii procesul lor ele :1similare.
"Centrlll desyoltii.rii c3rpatice e de presllpus c" va fj în şeslll'ile ardelene
"lIela cotitura carpatic:L (Tara 13>1r.,ei, Trei SC:1I111C), 9i cum aceste şesuri I,ine
"apărate, n�or de pus in leg·ăturrt. cu reginnile ·vecine, se află tocmai ·În centrul
"noului Stat romanesc, srt. l1Ll ne flliră.m. dacă lnsrt.�i Capitala va lna drll1111ll
"C:t"paţilor, :1dică va face în sens invers descă,[ecare,,". (G. Vâ.lsu!/, Om'l'C1ţii
în RO?/l.ctni(l. de ((zi, Om/v. lit. };o. Iulie-AIIg-. 1\):24).
[789]
ClW:-IIC\ SOCIALA
national de idei şi bunnri materiale şi nu găsesc altă formulă
(le' actiune decât "interesele specifice reg·ionale".
'Rezolvirea prohlemei Capitalei stă deci în nemijlocita legătlldt
cu ridicarea la viaţa politică a substratului naţional, reprezentat
actualmente aproape numai prin ţărănime. Abia din această emanci­
pare deplină a. ţă:'anil�r �a i.zvor� Cl:d\3vărata Capital;"L a Homâlliei ':
AII! mal văzut insa mIDU11l ŞI de aceea sa nu esclurlem POSI­
bilitatea,' ca voinţa Naţiunii să se întrupeze în chiar unul din
]Jartidele politice actuale sau în curs de formaţiune. _ Dar nu este
ea înt.ru pată în Acela care şi El are ele spus cuvântul Său în aceasta
atât de importantă chestiune'! �i astfel cine ştie dacă înfăptuirea
unei nou i Capitale corespunzătoare cu nevoile Iiomâniei :Întregi te
nu este poate mai apropiată decât o credem.
Dar orcât s'ar demonstra şi dovedi că, din toate punctele
II,· "edere _ .. politic, etnic, social şi economie - Bucureştii JlU cores­
puru] condiţiunilor ce trebuie să îndeplinească o Capitală şi nu
pot cleei rămâne Capitala României Mari, ideea creării unei noui
Capitale nu poate prinde consistenţă, nu se poate impune, până
nu se va arăta că. ea este şi realizabilă. �i Într'adevăr, tutulor
(lemonstraţiunilor şi dovezilor despre nevoia mutării Capitalei se
opune obiecţiunea iuvariabilă, stereotipă: "Dar cu ce? Dar de unde
.,il se ia banii pentru o noua Capitală?" Mutarea Capitalei înfiin­
ţarea u uei alte Capitale ar fi deci o imposibilitate materială, o
imposibilitate de fapt. 01' atunci orice discu ţiune este de prisos
si rămâne în domeniul teoriei ...
, La această obiecţiune noi am da cam acelaş răspuns, pe
care l-a dat acum un veac cu noscutu l economist F'r. List sceptici lor,
ca ri uu vedeau posibilitatea construirii de căi ferate şi canaluri în
llayaria: "Yoiu fi poatl' întrebat de unde să ia Bavaria atâţia
"bani pentru asemenea scopuri uriaşe'? :Răspuncl, că. la nici unul
"t1ill cana.lnri le şi liniile ferate, pe cari le-am văzut până acum,
"n 'am observat nici argint nici aur. J .a efectuarea lor se consumă
,.alimente, fier, pietre, lemn, puterile oamenilor şi animalelor. Dar
r Ba vai-ia nu are (le t08 te aceste cu prisosinţă? Prefăcând acest
"prisos În canalnri şi căi ferate, pe cari nu le are încă, se creea'J\ă
"n1]01'i. ee răinân şi durează, să creează instrumente cari duplifică
,.toate puterile productive ale!\'"aţiunii" 2).
1) Capitol adr,og·�t ele ('onAn],,] c-: C. 13t-"ilclWII.
Pos il.i l itatea înfiinţr.rii_unei Iloni C"pitale a mai fost demol15tral;; ele D.
\" TI,codof'csc'U ln lncrnrea. sa 'l0J'cu?'en 'Il'nn/; OTet,; penl'ru Ualfituln I-':Of1ltâ?n:e1>',
înch Capitolul de faţă nll are pretenţiunea să adl1eă tlecât puţine contribll­
tlllni nouL
• 2) In �ce5t răspuns am pntea de altfel ,'eelea şi singura dosleg-are niOle-
rit.�� �) ttltlllor i:;TBntăţilol' "financia,ro �:Î econoluice" alevfelî1llrilor de acu!!..
[790]
790
THAfA:--r BILl.ILEAYlJ
Dar ce probă mai convingătoare despre posibilitatea înfiin­
ţării unei alte Capitale, decât construcţiunile noui săvârşite îu
Bucureşti dela războiu încoace? Nu posedăm o statistică, în această
privinţă 1). Este Însă cert că s'a construit mult şi relativ hine.
In unele părţi ale oraşului s. e. spre Floreasca şi g'ara de Nord,
s'ar putea vorbi de întregi noui cartiere. In tot cazul toţi cari
cunoaştem Bucureştii ne putem da seama că construcţiunile noui
efectuate după răz boi u adunate la un loc ar putea constitui un
întreg oraş şi încă destul de mărice], Irnprăştiate însă cum sunt,
ele nu reprezintă decât nişte cârpeli ale unei opere greşit conce­
pute şi ireparabile ...
Nu mai puţin hotărâtoare pentru susţinerea tezei noastre
sunt multele cumpărări de case În Bucureşti, căci este si gur că o
bună parte din sumele afectate în a cest scop s'ar fi întrebuinţat,
în cazulmntăl'ii Capitalai, pentru achiz.iţiuni de imobile în noua
locali tate.
Iată. cum imposibi litatea înfiinţării unei noui Capitale începe
să. cedeze şi apare tot mai puţin "absolută".
La aceste consideraţiuni se mai adaogă insuficienţa actualelor
clădiri publice. Nici ministerele n'au toate localuri destul de în­
căpătoare pentru trebuinţele actuale. Coustruirea unor localuri
proprii va trebui însă odată făcută. De ce s'ar face în Bucueeşti
şi nu aiurea?
*
Credinţa că înfiinţarea unei nOUL Capitale al' consti tu i o
imposibilitate vine însă mai cu seamă de acolo că nu ne dălll
bine seamă despre modul în care al' urma să se clesvolte acea
înfiinţare, despre felul cum noua Capitală ar avea S�L ia fiinţă,
ar avea să se realizeze. Este Ia mijloc o li psă de it profunda.re el
chestiunii şi poate şi o lipsă de intuiţie, de imaginaţie. Vom În­
cerca deci în cele ce urmează a schiţa. felul cum ne închi pui m
noi că, s'ar desfăşura zărnislirea viitoarei Capitale a Homâniei-Mal'i.
Prima chestiune foarte importantă va, fi aleqerea locul ni.
Indicaţiuni (lestnl de precize asupra acestui punct se gi'î,sese în
capitolele precedente şi nu mai intră deci În preocnpările noastre.
In tot cazul alegerea nu se va face decât după studii amănunţite,
iar ultunul cuvânt nu-l poate avea decât Pai-lamentul 'fării.
Odată locul ales se va proceda la e.cpropierca terenului ne­
cesar. Expr9pierea SA va face pe seama Statului şi în interes
naţional. Se va expropia fireşte o suprafaţă cât mai întinsă şi pe
preţul obicinuit, adică pe preţul pe care-I avea terenul înainte
de a fi fost desti nat pentru Capitală. Locuitorii actuali ai tere­
nului vor putea f'i lăsaţi provisoriu, după împrejurări şi pe cât
lucrările vor permite, în folosinţa părnânturi lor lor şi vOl'putea'
1) Ne-ruu adresat biroului respectiv al Primăriei, «e râ.n d u-i. date, in,,,,
fără re;' ul ta.t,
[791]
, .
CRONICA SOCIALĂ
791
fi de�păgllbiţi eventual prin acordarea de parcele in noul oraş,
după echivalenţa valorii rezultată din noua destinaţie a terenului.
După expropiere se va proceda la întocmirea planului noului
oraş, când se va vedea partea ce va fi destinată pentru căile de
comunicaţie, pentru grădini şi clădiri publice şi partea ce .,13 va
destina pentru locuinţele particulare. Parcelele destinate acestor
(lin urmă, o vor fi puse la licitaţie, însă după ce se vor fi luat
mai întâiu măsuri preventive contra speculei şi acaparării şi după
ce se vor fi stabilit anumite condiţiuni pentru cumpărători, în
vedere că noua Capitală va urma să fie înainte de toate un centru
cât mai puternic naţional şi cul tural.
O chestiune de rezohit va fi aceea, dacă parcelele ar urma
să se vândă in plină proprietate sau să se vândă numai folo­
sinţa terenului, iar după Ull timp auumit terenul să reintre
în proprietatea Statului. Exemplul Londrei arată că sistemul
emfiteozei este aplicabil, iar unele experienţe din Germania dove­
desc că acest sistem prezintă, (lin punct de vedere social şi edi­
litar, multe avantaje asupra proprietăţii absolute. l'rincipiul, ca
oraşele să posedă o cât mai mare suprafaţă în averea lor proprie,
îl vedem de altfel aplicat în Transilvania şi acelaş principiu este
întrodus, dar nu este aplicat căci nu este înţeles, în legea din 20
Dec. 1910 Art. !) care prevede că "eomuna Bucureşti va cumpăra
anual terenuri în ocolul IV pentru o sumă, de cel puţin 100.000 l.
elin fondul lucrărilor."
Dar oricum ar fi, evident este că, surplusul (le valoare pe
wre terenul expropiat l-ar dobâ'ldi prin destinaiiunea sa de a se
a�eza pc el Capitala ŢăTii va j� atât de cansiderabiLÎneât, bine
adminietrat, el rezolcă dintr'odată �i 'în mod certintrmge[ lature
[inanciară a problemei nouei Capitale. Calculele ce s'ar face în
această: privinţă sunt premature"), dar simpla comparaţie între
valoarea terenurilor din Hucures ti şi valoarea terenurilor dintr'o
comună rurală oarecare ne Mi indicaţi uni destul de elocvente şi
convingătoare că construirea unei noui Capitale nu este numai
o . posibilitate, dar că al' putea fi pentru Stat chiar o afacere
foarte rentabilă, provocând în acel aş timp O Înviorare binefăcătoare
a întregei noastre vieţi economice.
Celelal te chestiuni, căile de comunicaţie, canalizarea, apa.Tu­
mina" stilul clădirilor etc. sunt de natură pur technică şi va fi treaba
corpului nostru' de ingineri şi architecţi, de a le rezolva în modul
cel mai nimerit şi cel mai corespunzător cu scopul înalt ce se
urmăreşte prin crearea unei noui Capitale. In trezăi-irn o emulaţiune
1) EvnIuări le făcute de l ). Teodorescu În lucmrea sa citată sunt ele 8i,;n1',
d Up{L actua ln. va.loa re a banulu i, pre" scăzute. Asemenea ni se pare C{L supra­
faţa, de 16 m il. 111. p. rezervată con strucţ.iuni lo r particul are este iuvuf'icien tă
căci, socotind lGOO m. p. de casă, am obţine n u ma i 10.000 case pa.rti eu l are.
[792]
7�)2
TllAL".:\ BR.1.ILEANU
un avânt, un entusiasm atât de �uternic, încât opera măreaţă se
va înfăptui mu lt mai repede şi 111 conditii mult mai strălucite,
decât ne-am putea Închipui vreodată.
Nu mai poate fi vorba decât de voinţa luminată it acelora
ca.ri au cuvântul hotărîtor.
Traian Brăileanu
Prof', u ni v. Cernăuţi.
-.
[793]
RECENSII
Ale xe Procopovici. Introducere în si urii al 1 it erot I1j'i i [romÎ1Ir,JI il oectu..
Cernăuţi 1922, 8° 127 pg,
Deşi apărută la un an după cartea mea Istoria literaturii şi limbii
r-orn îue elin secolul X VI (Bucureşti '1921), Intr-oducerea lui Procopovici
nu constitue un progres prin raport Cl1 introducerea dela cartea mea.
In adevăr, cartea lui Procopovici este in general introducerea
poti! iră la introd ucer ea culturală, pe care însă autorul n-a scris-o.
Astfel, de pildă, dupăce expune pg. tî5-71 mişcarea bogomilică şi
hu-ită si ecoul ei la nOI, autorul inchee că mişcarea husită "ne-a
.la t undeva în părţile de subt "tăpinirea maghiară cele dintai cărţi
rom înesti. Fireşte că analiza aşa nurnitolor texte husite �i Intregul
complex ele chestiuni de ordin istor-ic literar în legătură cu ele nu încap
în această introducere in studiul lit.eraturii vechi".
Cele dintăi texte rornînesti sint Codicele Voronetan si Psaltirile
Hurmuza ki, Voroneţană 'li Şc11eiană, Prin texte "llUsi'te" autorul înţe­
leg-e deci textele rotacizante scrise În Mar-amur-eş.
"Analiza" acestor texte n-a vea ce căuta, fi reşte, în Ir- o i ntrod ucere ,
dar autorul era dator să ne spue care sini argumentele pe care se
î Il Lemeiază ca să le atribue mişcării 11 L1Si te, - mişcar-e cu totul ne\n­
semn atâ la noi.
Pe de altă parte autorul afirmă că textele tipărite la Braşov de
Coresi elin Til'govi';ite sînt o "reeditare" (sic l) a textelor elin Maramureş
(pg, J121.
In sprijinul acestei afirmaţii autorul nu aduce lnsă a.rgumente,
nici istor-ice nici fiinlogice.
Simplul fapt că Codicele. Voroneţan este scris pe hârtie de
Schweiduitz in Silosia, iar călugărul Ma.car ie, care a tipărit la 'I'îr-go­
vJ,;,le cele dintăi carţi în ţările locuite de Homin i ('1;)08-1512) era Sil']),
putea sa-i suger-eze autorului ideia Ciî. la începutul secolului XVI impulsul
cultural ne-a venit, - În Maramureş din Polonia, şi în l'.1untenia elin
�el'j,iea, �i că jJl'in urmar'e la inceputul secolului XVI existau deja. la.
noi două directii culturale: una la nord-vest si alta la sud-vest.
Coresi a 'tipărit deci manuscrisele care �irculau În Muntenia"i
caro erau independente de cele care circulau in Maramureş, şi de care
se doose]Jeall aşa de mult pl'in faptul că nil prezentau rotaciStllUl.
Autorul trece cu totul SLtbt tăcere rolul Saşilol' luterani in publi­
carca pl'imelor catehisme rornîneşti, În special rolul lui .Johannes
Bt:okn8r �i Lucas Hirscllel, precum şi a. ungul'ltlui ealvinist Forro
l\IiHus în stimularea lui COl'esi pentru a-şi tipăl'i cărţile la Bra�ov,
In schimb autorul discută pe larg, pg, 79-84, pe i\'engoe Vodl! ('II
sCJ'ii/o?', cu amănunte care n-aveau ce căuta într-o intl'Oducere, '
[794]
794
EECE",SII
Dealtfel lnvăţălurilc lui Pseudo-Neaqoe, text aparţinînd secolului
XVII, nici n-avea ce căuta într-o Introducere la secolul XVI, cum este
cartea lui Procopovici.
In bibliografiea cărţii sale Procopovici a ţinut să-şi arăte prefe­
rintele şi repulsrile sale personale faţă de diferiţii autori citaţi, crezînd
că 'astfel ar putea influenta judecata mai ales a rornaniştilor străini,
dar aceştia, deja la curent cu năravurile din Romîniea, nu s-au emo­
ţionat.
A. Rosetti. Les Catechismes roumains du XV t., s'iecle.
în Romania, 48 (1922) 3:tl-34
Autorul adoptă în totul părerile lui Bîrseanu despre Catehismnl
găsit de Bîrseanu la Ieud (sat in sudul Mararnureşului), şi .. ,numit de
Rosetti Catehismul dela Ieuel.
In pasajul deja citat. din prefata Catehismului tipograful zice că
a scos şi Zeace Cuvinte şi Tatal nostru, cele două rugăciuni din trei,
cîte compun catehismul. •
Acest Catehism nu poate fi altul decît cel din 1559.
Prin ur-mar-e Coresi, care era la Braşov încă la 1557, a tipări t
acolo două Catshisrne, unul la 1559 şi altul la 15('<1.
G. Pascu
P. P. Panaitescu. Un manuscript al "Efemeridelol''' lui Constantin
Caragea. Extras din Buletinul comisiei ietorice a Româmiei voI. 3
din 1924.
Intregiri interesante la .Efemerielele" aceluiaş publicate de regre­
tatul savant Papadopol- Keramevs în voI. XIII al colecţiei Hurrnuzaki.
Suntem Îndatoraţi harnicului şi seriosului cercetător Panaitescu pen tru
această nouă publicaţie, folositoare ca tot ce aduce o contribuţie au­
tentică nouă Ia cunoaşterea mai adăncită a unei epoce relativ apro­
piată de noi, dar a căreia istorie va trebui căndva scrisă din nou,
pentrucă n'a fost încă pe deplin Înţeleasă. Cu cat curiozitatea pe care
asemenea contribuţii o redeşteaptă, devine mai vie, cu atât creşte şi
regretul pentru pierderile ireparabi!e de astfel ele izvoare de mâna
întâi, care ne-ar îngădui să pătrundem În adâncul vieţii de altă dată,
ascunsa după perdeaua actelor oficiale ce ne-au rămas.
Şi în cele câteva pagini ce ne dă Panaitescu trăim ceva elin
zbuciumul acelui fel de "gbeLto" grecesc ce era Fanarul, CII micile lui
curţi rivale, fie care cu clientela ei. Mândrii patroni, visând "tronu­
rile" umilite ale bietelor Principate, măngaindu-se cu titluri deşa.rte şi
cu epitetele superlative pe care, cu aelânci plecăciuni, li le. dau "robii"
din jurul JOI', in aşteptarea slujbelor ce vor veni. Un simplu gest Însă
al vre-unui funcţionar superior turcesc, ridicat brusc elin orice strat al
societăţii, poate spulbera, f{lră proces, Într'o clipă, toată această şubredă
măreţie. La arivismul viclean şi la inteligenţa subtilă, ele care vorbeşte
Pariaitescu, trebue să adăogăm incomensurabila vanitate a acestor Fa­
narioţi pe care n'o putea astâmpăra vesnica perspectivă a chiuur ilor
şi morţii năprasnice. Ajunsese parcă o defor maţie a minţii o;i a sufle­
tului acestor oameni, cari de altfel aveau, foarte mulţi, deosebite Insusir-i
intelectuale şi morale, despre care îndeletnicirile lor literare, actele lor
privitoare Ia administraţie şi cultură în Principate, stau dovadă. Acu­
zati ele a stoarce tările române ca niste arendasi nernilosi, erau la
răndul lor prigoniţi fără cruţare de demnitar-ii tui-ci ;;i de creditorii de
toate neamurile clela Constantinopol.
Este de regretat că traducel'ea n'a fost Încti odată rev{lzută pentru
[795]
RECE.\'SIl
795
a evita oare-cari scăpări din vedere care pot induce în eroare pe ce­
titorul care nu recurge deadreptul la textul grecesc.
Astfel la p. 142, jos: "Alexandl'll Vodă Ipsilanti, care era cumnatul
său după sora Doamnei Ecaierina", În loc de : "cumnatul său după sor«,
Doamna Ecoierinar . Câteva cuvinte mai departe, tot despre Doamna
Ecaterina "cu cumnatul ei. .. M anu", in 1 oc de "cu I]'inerele ei" ...
La p. 144-5 unde Caragea vorbeste de "iubita mea Zoiţa :;;i ... iu­
bitul meu socru Ioan aga", acesta nu este Ghica., dar un nou socru. al
lui Caragea, după moartea primei soţii a lui Caragea, Haliţa Gnica ..
La p. '150: "postelnicul Iacovache Arghiropol, cumnatul Domnului
Mihai Vodă Suţu, după S01'(l lui, domniţa Mărioara", în loc ele: "Uincl'ele
Domnului ... după [iica lui"
La p. 151: "Doami1a Zoe cu ceilalti copii ai ei, ... .lomnita Elr o­
siria şi domniţa Ruxandr a, apoi dornniţa Ralu Mavrocordat, sora ei ... ",
În loc de "nOTa ei" (cf. pag. 15i).
La aceeaş pag. pasagiul relativ la plecarea i'n Rusia a lui Const.
Ipsilanti, nu se găseşte la locul corespunzător din textul grecesc, spre
a controla dacă într'adevăr Caragea zice că Ipsilanti a avut socru pe
Antonie hatman, căci se cunosc alte două soţii ale lui Const. Ipsilanti.
La pag 169, jos: ,,[ar Inaintasul său Iancu Caragea, care murise
În marea dragornănie, s'a rei ras în casa lui", este fireşte un nonsens,
care pr-ovine din faptul că s'a sărit o propoziţie a textului grecesc.
Observ cu acest pr-ilej că autorul efemeridelor odată (pag. 155)
pare a spune că numai bunicul lui Ioan Vodă Caragea a fost ma re
dragornan, iar altă dată (pasagiul de mai sus, cf. textul grecesc, p. 219)
că si iată! acestui Domn a ocupat aceeas functie si a si murit în ea.
, Titlul ele exoliotatos ce se dădea medicilor, nu trebue tradus pr-i n
prea inâliaiu! (r. 139').
Meletie episcopul Bl'usei (p. i3i) era Suţu. SOl'a lui Elena era.
soţia lui Alexandru Sulgiaroglu, unchiul fraţiloe Gheorghe, AJexandnl
şi Costache Ghica, ceeace explică şi vizita făCLltă acelu'i prelat.
Caragea ne Jămure0te că aceasta era ordinea de vârstă a celoe
trei fr'aţi Ghiculeşti "nepoţ.i" ([1. i381 ai 1 ui G rigore Ghica Vodă deca pi­
tatul. Deşi au puetat numele de Ghica, erau, IJespre tata, Sulgearo12ILl.
Gheor!Jhe, la 1775 (p. 137) era d'tmăraş; dar un doc. din acelaş
an lămureşte că Gheorghe cămăraşul, cumnatul dragomanului C. �lo­
ruzi el'a fiul hatmanului Dimitrie. (Hllrmuzaki VII. 186). Acest hatman
Dimitrie era Slugearoglu şi s'a căsătorit la ii4·0 cu Ecaterina sora lUI
Grigol'e Ghica. Gheol'ghe, sau Iordache, s'a căsătorit cu Anastasia fiica
lui Grigorie CostacJli Negel (Filitti, Arhiva G. GI'. Cantacuzino, p. 2U3)
şi a ,.rlomniţii Huxandra Hacoviţă", pe cal'e o citează eferncridele ca
soacra a lui Iordache (p. i3i). Cu suirea pe scaun a lui Grigore Vodă,
Iordache devine hatman la 1775 .
. llcxw1ilru a !1lUl'it 18 Petcl'sbllrg, află.111 elin efemcriele (ibid).
Coslache em cupar la 1775. Dcspre el vezi do;;. ce am adus in lu­
crarea citată. p. 293 nota 3.
1. C. Filitti.
Or. Andrei Veress, profesor: Pl'ibegia lui Grigora,;,cu Yod;'i prin
Ungaria şi aiurea, (1G64-1672) An. Ae. Horn. Secţ. isI.. Seria 3,
Torn. :2 ('1924).
. Bazat mai ales pe izvnaee ungul'e�ti, tipăelte şi inedite, din de­
pozite de stat, orEL�eneşti :;;i cl1ial' particular'e, precum si pe doc, din
al'hivele vaticane, Vel'ess ne pune În măSUl\'i ele a urmări, zi cu zi,
pe Grigoee J Gilica II Voevod În pribegia lui dintl'e întâia şi a doua
IUl dom11le.
(] lucrare de o doosel,ită prociziune:;;i cOIl,:tinţiozitate. Mă mir
[796]
796
HECENSll
1. C. filitti.
insel că nu se menţionează copiile scoase elin arhivele colegiului de
propaganda Iide dela Roma de ci. Vladimir r. Ghica, privitoare tocmai
la trecerea la catolicism a lui Grigore Vodă:;<i păstrate la Academia
romană.
Este evident un lapsus CeL la pag. 2 se spune că mama lui Grigore
ar I'i fost o Sturclza, când mai rleparte, la pag. 38 se vede că soţ i«
acestui Domn a fost sora lui Tcodor Sturdza :;;i, putem ari ăoga, a lui
Ilie Sturclza. care al' fi putlll domni dacă al' fi vrut :;;i a lui Chiriac,
din care scoboară familia actuală. Cine a fost mama lui (;rigore Vodă
nu sl im. Putem afirma numai că. n'a fost romanca, de oarece nu se
aminteşte niciodată ele rud e din această parte, F: probabil insâ că Gl'i­
gore, care la 1663 avea "peste 40 tie ani" (p, 'Il), a fost născut Ul
ta.râ. căci tatăl său, cel. d iul ăi Ghica, este părcălab ele Holin la 1625,
ceeace pare a presupune că. se stahilise mai dinainte in Moldova. In
orice caz, povestea din cronica lui Cosl.in că cel d i nl ai Ghica şi-ar fi
inceput cariera ca negnstOI' prin Ia.si in vremea lui Vasile LI1PU, se
dovedeste astfel neîntemeiată.
Aile basme despre Gr. Ghica se găsesc în Dimitrie Cantemir :;;i
sunt, cum arată. Veress (p. 27 :;;i 4:1) născociri ale acestui Domn-istoric,
roade savant, dar adesea puţ,in scrupulos. Dar nu în(,eleg de ce Veress
zice (p, 4'1 nota 1) că D. Cantemir narează "după textul gr-ecesc al Cl'O­
uicei lui. Dapoute", căci acesta abia s'a născut la 1714-.
Aflăm data naşterii riului Matei, la sf'ar-şitul anului t6M :;;i apoi
Ci unei fiice, nu ni se spune numele, în Iunie 1669. Observ că pe cam]
Grigore Vodă it avut 3 fiice, Cristina, Maria şi Ru xa.ndra, pe zidurile
sch i tului dela Fedeleşcioi nu figurcază decât două, cu numele ele Cris­
tina si Catrina .
. Cat priveşte stampele coutimporoane privitoare la Gl'igore Vodă,
citate de Veress (p. (8), ele au făcut obiectul unei cercetări critice elin
parte-mi în articolul Intitulat "Dil1 icouogr-aria noastră laică", apărut
În Conoorbiri Literare 56 ('1924) p. 203. - De'ii una din stampe reprezintă
pe Grigore Vodii în armun'i, un contimpol'an ne spune (p. 10) cii mer­
gea in fruntea oastei cu manta îmiJIănită şi cal pac.
In doc. dela 1664 citat. la p. 1'1 nota 1, unde Negoiţ.ă V�tcărescu,
al doilea spătal" care însoţise anul precedent pe Grigol'e Vodă la Ujvar,
llullle']te ţl'(/Ie pe Tudol'an din Anninoasa. termenul i'!'c,te treIme in(,elos
ca cii'l'.
Studiul lui Veress m'a făcut iar să mă gandesc de ce folos ar
pLltoa fi cercetarea melcar a studiilor şi duc. lip<11'ite în Husia cu pri­
vire la i;:;toria sec. 18 �i 19, 111 care s'al' g::'lsi, desigur, nll nurnai ştil'i
m�lf'LlI1te, dar ';ii liimuriri preţioase cleflpre situaţia internă �i intel'lIaţio-
118,\;[ re Principatelor în vremea cJ.nd se pt'eg:Hea inllirect rena7terea lor
p<Jli! ică şi naţională.
Ltlcien febvre: La Terre et rEvolution Humaine (avec le Concours
de L. Bataillol1J (Paris, Henaissance du Livre)
Cartea pofesorului de. la Strassbourg este un eveniment pentru
sociologi, geografi şi etnologi. E, în cel mai meritat inţeles al cuvantului,
o lucrare de sinteză, o "introducere geografică în Istoria" evoluţiei umane
- cum c;i este scris în subtitlu.
Atitudinea generală a autorului este mai cu seamă cTitică. Impotriva
determinisll1ului antropogeograf'ic, el arată la fie-care pas absenţa Mi­
cărei ,,fatalităţei geografice",
Cate-va exemple:
"Bogăţia" nu e acela,;, lucru pentru economisl sau gl.atistician, şi
pen tru geograf. Fauna şi Flora nt'1 o determină în mod n)ecesar. Sunt
[797]
HECE:\SIl
locuri unele e variat mult, unde însă locuitorii nu-l folosesc. Sunl po­
poare crescătoare de vite, care nu fntrebuinţează laptele acestora.
Un alt exemplu de prejudecată dăunătoare şi neştiinţifică, este
faimoasa lege a celor trei slări (vânat sau pescuit, păstorit şi agricultură)
a inflnenţei solului asupra acestor îndeletniciri, asupra hahitatului (nomad
sau sedentar) etc.
De asemeni, putem fi Indusi in eroare dacă ne luăm dupe anumite
semne exterioare. Cortul e de obşte locuinţa nomad ului; dar uneori el
e �i aceea a sedentar-ului. Altă pildă: dacă ne-am lua după hărţi] .. de
etnografie religioasă, am atribui Islamismului o valoare pe care nu o
are, ştiut fiind că, în Asia, Arabii şi Turcii au convertit milioane de
suflete pentru motivul foarte simplu că nouii fideli erau ele o totală
indifereuţă r-eligi oasâ, �i Cel au primit mahometa nismul (ca şi alţii, cr-eş­
tinismul neslorian manicheismul şi altele) "fără scârbă şi fără entuziasm".
De aceea e bine să nu ne lăsăm influentaţi t.Ie simplismul schematismului
cartogranc Pretutindeni să analizăm cazul particular. Vom vedea de
exemplu că, uneori, crescătoria de vile diferă foarte mult dela un neam
la altul. Că uneori animalele nu servesc nici ca aliment, nici ca monedă
ci ca simplu fond de rezervă, pentru vrernu ri excepţional de rele.
Şi exemplele pot fi UŞOl' irnmulţite.
In rezumat, deasupra mediului stă Omul. Nu "homo oeconomicus",
nici "homo geograficus", ci omul, .,zoon pol iticon", omul ca membru al
unei societăţi. Intre societate şi datele geog-rafice, după părerea sa, nu
există "influenţe", ci numai "raporturi". Geografia n'ar fi o ;;;liinţă de
"necesităţi", ci de "posibilUaţ'i". Legile str-ict cauzate ale şcoalei ratze­
liane i se par chimere. Geo8ra[,ia,�tiinl;i modestă, trebue, nu să gene­
ralizeze, ci să "pal'ticulal'izeze." Nu telescopul, ci lupa este iI15l1'11-
meritul ei mai potrivit. Nu Ralzel, ci Vidal ele la Blache ar urma să fie
maestrul ale cărui rnvătăminte rămăn Iecund e.
Cartea acestui "geograf geogra[,izant" dublat de un istoric r;;i tri­
plat de un sociolog, nu trebue să lipsească din biblioteca nici unui inte­
lectual.
D.I. S.
[798]
REVISTE
Gândirea. Cu NI'. 1 al anului al IV-lea tînăr« revistă, deşi păs­
tra.nd haina de pană aci, inaugurează i'nsă, după propi-ia-i spovedanie,
o eră ele mai largă independenţă materială, avanu asigurata-printr'o
generozItate anonimă= hartia pe un an şi sprijinul tipografic al Fun­
daţiei culturale Principele Carol. Semne îmbucurătoare pentru publi­
cistica romană!
In fruntea revistei astfel împrospătate gclsim studiul - program,
despre Arta plastică românească, al artistului FI'. Şirato. Cu autoritatea
necontestată, ce-i dau impunătoareJe sale plăsmuiri picturale alterriand
cu temeinicile sale studii critice, nimeni altul nu era mai indicat să se
ridice împotriva «paraziţilor şi diletantilor» din tagma Simionescu-Ram­
niceanu & comp., cari, prin amestecul uepr-iceperii lor holnăvicioase
compromit problemele artei româneşti.
Fer-indu-se de banala exagerare a unei arte naţionale, Şirato fi­
xează acea sensibilitate plastică particulară poporului român, rlustr-ând-o
prin dovezi din cele mai îndepărtate vremi şi până azi.
Aceiaşi sinceră şi largă Înţelegere a firii şi a trecutului rornă- •
nesc respiră din versurile şi articolele semnate ele Nichiţor Crainic,
Cezar Petrescu, 111 aniu şi ceilalţi stâlpi ai interesantei reviste.
Revista de filosofie, rol, x, No. 1-2, 1921 .• Convorbirile literare"­
odinioară singura revistă care, atentă fii binevoitoare, a Irnbr-ătisat şi
adăpostrt frageda noastă mişcare filosofică - a comemorat Într'o cronică
din numărul de pe Apr.i! bicentenarul naşterei filosofului Kant, păstrănd
astfel cu nădejde şi credinţă o frumoasă tradiţie.
Relevarea numărului dublu al "Hevistei ele filosofie", închinat
pană chiar şi la recenzii cugetării Kantiane, este aproape o datorie.
Nu numai pentru motivul că filosofia critică este cea dintăi încercar-e
s istematică de a ridica filosofia la rangul de ştiinţă, dar "ii pentru ce­
lalalt motiv, mult mai sonor pentru noi, că această filosofie a fost un
element component al renaşter-ii culturale a neamului nostru.
Fără a garanta deplina exactitate a afirmaţiei, Indrăsnesc a spune
că printre ţările mai mici şi mai departe de Apus, noi am fost singurii
care într'un organ publicistic de specialitate am putut aduna la olaltă
cu prilejul comemorării, într'un consensus rar, multe din puterile noastre
intelectuale (am fi dorit să fie toate), cu interes pentru disciplina cea
mai discutată. din vremea noastră: filosofia.
Tocmai pentru a legitima atenţia excepţională dăruită oriticis­
mului, 1. Petrovici deschide seria studiilor cu articolul: "Kant şi cuge­
tai-ea românească", În care, în afară de studiul mai vechiu al lui Bog­
dan-Duică despre "Kantianii romani", ni se oferă cea d intăiu schiţă
mai rotunjită a episodului Kantian în filosofia română: G. Lazăr.Aug.
Treboniu Laurian, Timoteiu Cipariu, Simion Barnuţiu, 'I'v Maiorcscu şi
[799]
HEVISTE
799
c. Hadulesou-Motru. Cel din urmă, ca �i 1. Petr-ovici, sun t adepţii unei
melafizici critice.
Celelalte articole examinează Kantismul, istoric şi sistematic, în
cadrul fi reşte mai larg al Întregii filosofii mai nouă.
Mircea Flor ian, scriind despre "Kant şi cugetarea moder-nă" nu
slarueşta numai asupra condiţiilor istorice, cari duceau aproape ine­
vitabil la cr-iticism, sau numai asupra aspectului logic atât de actual
şi din păcate atât de puţin abordabil al acestei f'ilosofii aproape "er­
metice", dar face un pas mai departe, trasând direcţia În care ideea
critică poate fi depăşită. Criticismul Insuş ne pune la îndemână instru­
mentul de a duce critica până la capăt: revizuirea tuturor presupozi­
ţiilor, adesea latente şi neobservate, ale cugetării moderne.
. In "Geneza criticismului lui Kant", profesorul din Cernăuţi, C.
Siegel, încearcă să descurce cu o mână erudită firele numeroase ale
evoluţiei lui Kant, în perioada numită de acesta "precritică" .
Mircea Djuvara, un jurist filosof, subliniază în "Ideea de libertate
etico-juridică la Kant" rolul pe care această idee de căpetenie a cr-iticis­
mului îl are în fundamentarea nu numai a moralei, dar şi a dreptului.
M. Halea, urrnâr ind "Legitimarea apriorismului" se serveşte cât
poate mai bine de psihologie şi sociologie, precum altădată, În acela')
scop, era pusă la contribuţie fiziologia. De bună seamă, criticismul com­
portă o atare legitima.re .psihologistă, dar socot că ar fi nimerită o re­
luare a ei pe o bază mai trainică şi cu dovezi tot mai susţinute,
. . In sfârşit, Marin Ştefănescu (Cluj) arată nu fără temeiu că .Rolul
ide ilor În filosofia lui Kant" este, oricât de ciudat ar părea, aproape
tot una cu rolul eminent ce-l are religia creştină în această filosofie.
Astfel cele şase articole, fără a cuprinde intregul complex al
ideii cr-itice, ne dau o imagine globală. a ei, şi totdeoda!.ă trezesc, prin
discutarea variată a criticismului, interesul atât pentru filosofie În­
deolJ,;,le cât şi pentru silinţele româneşti În această direcţie.
F.
[800]
FAPTE
1. A. Bassarabescu în literatura streină. In cercul restrâns al
scriitorilor noştr-i, în care clocoteşte mai multă patimă decât stimă
colegială, izvor-ata din recunoasterea fără gelozie a meritelor adsvă­
rate, este mai greu ca aiurea să se fixeze locul cuvenit fiecărui autor.
Deaccia părerea streinilor, neinfluenţaţi ele consideratii personale, ce
ne întunecă judecata, merită atentiune deosebită, da.ndu-ne criterii
mai sigure pentru clasarea autorilor noştri.
In lucrarea .Dir: rouum isrher: Literatur cn u. Sp1'I(c1um", făcanel
payte�in monumentfl)a publircaţi� ".EUUUT c!cr Gel!CI1INlrl':' de sub d irectia
lui Hinneberq (vol. Xl, p. 43\)) gasim ynnatoarele aprccier'i, .lin care sa
desprinde locul ele cinste ce se atribue colaboratorului nostru 1. A.
Bassarabescu.
lat .. ), acest pasaj:
"De la Alexandri tncoace, zugrăvi rea satirică a moravurilor
a devenit mai realistă si mai ar-tistică, In comediile 1 ui I. L. Cara­
giale se întâlneşte icoana plină de efect i?i de veracitatea mieei l.ur­
ghezii, care încă nu s'a putut d esmetici din stările haotice ale vieţii
moderne si care a găsit o călăuză rea în persoana societăţii din
marile oraşe. Acelaş realism lmpresionant apare în schiţele ŞI pove­
stirile sale şi ale altora ca Bassar-abescu, inspirate din viaţa oame­
nilor de la ţară şi a targoveţilor: este o artă evocativă ce s'a
desăvarşit sub Inră.urir-ea maeştr ilor occidentali, ca Maupassant.
Aceşti povestitori �i dramaturgi înfăţişează, - unul pli n
de mânie şi batjocoi-ă, cellalt cu compătimire şi humor, - sdrunci­
narea dureroasă pe care sufletul poporului rom.m a suferit-o in
furtuna vieţii ce s'a deslănţuit pe neaşteptate din occident asupra
lui.
Faţă de aceste imagini culese din prezent, arta patriotică
a romanelor şi dramelor istorice pe care o cultivaser-ă şi Hasdeu �i
Alexandri, se dovedeşte lipsită de realitate şi neînsemnată ca
valoare". '
Colaboratorul nostru, premiat al Academiei şi membru corenspon­
d ent al ei, poate fi măgulit de locul ce imparţialii apreciatori streini
i au fixat in randul cor-ife ilor J i Icr ilor r-omane.
Sf. Neculae Domnesc din Curtea de Argeş. - In proaspătul ma­
nual "L'a1'1 bijzantin: de LlJuis 1Jr,;hier se menlionează, :;;i I)iserica
noastră, reproducandu-se chiar o şcenă, din splendidele ei I'l'escuri.
Cu surprindere constatăm insă că aulol'ul - cal'e a fost chiar in
ţară, cu prilejul congresului de IJZantinolosie - mai susţine ca dată
CI funclării bisericei anul '1262, pe cancl cunoscula publicaţ.ie oficalFi
asupra monumenlului ne spune că ar fi fost construit dupa 1830. E deci
o deosebire de apro8pe un veac!
Vina este, credem', a 11llbli(�aţiei romaneşti, care nu a înlăturat
echivocul, prin argurnente Îndestul de conving;'itoare.
s.
[801]
<ii '.t'
CONVORBIRI liTERARE
DIHECTOR AL. TZIGARA-SAMUHCAŞ
ANUL al 56-lea
Noembrie
924:
BUCUREŞTI
Editura Librăriei SOOEO & 00., Soc. .Anonimă
51465
[802]
[803]
PELERIN AJUL SUFLETULUI.
Dar cine
Va fi în stare să 'nţeleaqa
Ciudaiul basm?
Căci basmat e ciudat, cum este
Oglinda,
In care îndelung priveşti la tine,
Priveşti atâta,
Că tu eşti în oglindă, ţi se pare,
Şi-oglinda
In tine este.
Sau nu - şi mai ciudată e povestea!.
Asemenea-i cu ochii dragii tale,
Când caiâ în ai tăi, întreabă,
De-aproape,
Atâta de aproape,
De ţi se pare
Că tu, cu ochii mari, te uiţi la tinel=
Atunci, când apunea copilăria,
Şi preschimba rochiţa ei inooaltâ
Cu haina tinereţii,
Atuncea,
Gasiiu-m' am ca pe un strop de rouă
In cupa vânătă de anemorui,
Gasindu-ma'n pietrişul de pe drumuri,
Un �r de aur,
M'am luat în mână,
[804]
804
ŞTEFAN 1. NENIŢE�CU
Şi mâna ridicând-o spre tărie,
Trezitu-rnam la mine;
Şi - oreau! - strigat-am.
Cuoântul cel diniâia pe care Domnul
Il zise,
Zidind cu vorba sa întreagă lumea,
Fâcându-se el tnsas temelie,
Şi eu l-am spus în ziua de 'ncepuiuri,
Şi eu clădii o lume,
Argint de nouă,
cu taină-adâncă
Asemeni cerului boltit în ape,
Aşa de-adâncă,
De 'n ea m'am rătăcit pe mine.
Ca vorba: vreau, apoi încins-am
Rărunchii mei, pornind în cercetare,
Pe mine să md caut;
Eu, ţinta mea, şi eu, străin de ţintă,
Uitasem
Ce sunt, şi până asiâei
Tot rui ştiu încă.
Mti caut -­
In lume
Cu mine ooiu avea o întâlnire;
Dar poate
Pe lângă mine eu ooiu trece,
Cu zâmbete, ca omul care
Din zâmbete îşi face datorie;
Şi nu mă ooia cunoaşte, şi ooiu trece
'Nainte,
Piereând o sculă.
Pe care 'n. veci de veci,
Nici eu,
Nici alţii
N'ar fi în stare
Din praful clipei s'o culeaga ...
[805]
PELERINAJUL SUFLETULUI
Voin trece,
Şi nu mă ooiti uita în urmă.
Pripit, nepăsător, ca 'mâmularul
Pe care nimenea nu-l chiarnâ.>:
Mereu mă caui=:
Asemeni [mui' sanciuar al cărui
Renume
Ar fi sunat în gura tuturora,
Şi cred mereu că mă găsesc oriunde.
C[� tolba pelerinului pe umăr
E[� bat în orice uşe:
Aştept-
ş,: nimeni nu deschide;
Sau .dacti
S' aude cheia cum scrâşneşie 'n. broască,
Şi uşa e crâpaiâ;
Eu nu sunt gazda,
Şi iarăş plec târsind opinca ruptă. ­
Oricare
Iubire mi se pare tălmăcirea
Cer şitâ:
Intreb - ea tace-
Iar eu mă duc aiurea,
Treptat mă pierd în zarea 'nnequrată,
Mă sting tntr'ânsa,
Şi port în piept scormoniioarea teamă:
Pe lângă mine
Voia trece, [dr' a mii cunoaşte - poate!
Şi plâng pe marginea şoselei,
Cu capul între palme,
Şi las picioarele în şanţ s'aiârne:
Dece
Nu pot ca dragoste şi groază
Pâmâniul sâ-] [drâm şi lumea,
Ca 'ntr'ânsa,
In marea d.drâmare,
In fundul nimicirii po jdriie
805
[806]
806
ŞTEFAN I. >iEN1TESCU
Afund să mă cobor, şi iară­
Asemenea pescarilor de perle-
Să ies purtând şi ridicând la soare
Curatul meu mărgăritar?
Dece
Nu pot să 'nchei pelerinajul magic,
Pe mine să mă întregesc cu mine,
Ştiindu-mâ să mă topesc în faptâ,
Să fiu o lance?
Dar cine
Va fi în stare să 'nţeleaqâ
Ciudatul basm?
Ştefan 1. Neniţescu
[807]
· ...
HÂRTII DELA TATĂL un EMINESCU.
Intr'unul din dosarele cu acte ale familiei Kogălniceanu 1),
se află şi câteva hârtii conţinând o corespodenţă a cămi­
narului Gheorghe Eminovici, scrisă în anul 1841, în împre­
jurările următoare:
In pricina de împresurare a unor moşii, în hotarul
Stănceştilor, din ţinutul Botoşanilor, s'a rânduit de către
Divanul Apelativ al Ţăr-ii de sus o comisiune alcătuită din
spatarul Iancu Kogălniceanu, vornicul Ioan Costachi şi postel­
nicul Asachi, ca arbitri, cari împreună cu Alexandru Braun,
. inginerul statului, aveau însărcinarea să cerceteze la faţa
locului, să reguleze hotarele încălcate şi să ridice un plan
topografic. Cornisiunea înştiinţează pe toţi moşierii vecini
şi, în lipsa lor, pe vechilii 2) acestora, cum şi pe răzeşii din
Ipoteşti, ca să se prezinte înaintea ei cu toate documentele
proprietăţilor, într'o zi hotărîtă.
Printre cei chemaţi se afla şi căminarul ") Gheorghe
Eminovici, dela Dumbră veni, ca îngrijitor al moşiilor lui
Costachi Balş, nadvornic sovetnic în Basarabia 4). Vechilul
Eminovici nu se înfăţişază, ci urmează între Iancu Kogăl­
niceanu şi acesta un schimb de adrese, din cari găsesc ni­
merit să dau publicităţii "răspunsurile" celui din urmă, dat
') Bib}, Ac. Horn. - Ms. 1194, f. t06 şi urm.
2) Advocaţi, procur işti,
3) Aceasta se petrecea În a. 1841; deci D-I Gh. Adamescu al'irmă
pe nedrept, în manualul sau de ist. lit. rom .. �ă Eminovici a pr-imit
rangul de cârninar- dupa 1841.
') Mai tarziu, aflăm că, pe o listă a boerilor cu ci rept de a fi aleşi
:;;i alegători pentru Obsteasca Adunare a Moldovei, la 1843, se află trecut
�i Gheorghe Eminovici printre "cei cu moşii", în "i.zvod de boerii află­
t ori cu Iăcuinţa în ţinutul Botoşanni''. - Ms. '1028, f. 288 >;i U1'1l1.
[808]
808.
GH. NICOLAESA
fiind că izvoarele de informaţii privitoare la ascendenţii lui
Eminescu sunt sărace cu desăvârşire, şi că nimic n'ar fi de
prisos ce ar putea mărturisi ceva sigur despre aceştia.
Autografele lui Eminovici 1) ni-l arată ca un bun ma­
nuitor al condeiului, atât din punct de vedere caligrafic, cât
şi din cel al ortografiei şi al compoziţiei. Se observă în unele
locuri particularităţi ale felului de a vorbi moldoveneşte, şi
mici greşeli; dar nicăiri nu se afla indicii sigure, precum că
nu ar fi român desăvârşit, cum pare să fie 2). De asemenea
se desprinde din rândurile scrise de el, că a vea oarecari
cunoştinţe de legi �), şi că era de o firedârză şi neîndu­
plecată, care aminteşte întrucâtva de caracterul de bronz al
marelui său fiu, poetul Eminescu.
Iscalitura căminarului Gheorghe Eminovici.
La prima adresă din partea cornisiunii de delimitare
a hotarelor încălcate, trimeasă .cătră Dum[nea]lor vechili
dela moşie[a] Durnhrăvenii a Dumis[ale] Domnului Nadvornic
sovetnic Costachi Balş", fiind chemaţi la înfăţişare, i se răs­
punde prin cele ce urmează, de cătră vechi lul Eminovici :
»Cătră cinstit Dumnealui spatarul Iancu Kogălniceanu,
la satul Stănceşti.
Răspuns.
Asupra adresului Dum[nea]v[oastră] din 16 a curgătoarei,
cu No. 7, să răspundi că rădicarea planului cerşut prin acel
1) V. Ms-ul citat. r. 140 şi 144.
2) Mă gândesc, scriind acestea, la cele spuse de căpitanul Eminescu,
(în «Omagiu lui Mihail Eminescu», pag. 148 - 9), cum că auzise dela
mamă-sa că tatăl lor e de origine ruteană, fapt care face pe alţii să
afirme că Eminescu se trage dintr'un rutean după tată.
3) Se referă într'un loc la unele dispoziţii din Regulamentul
organic. (In răspunsul al lI-lea).
[809]
I
HARTlI DELA TA T ĂL LUI EMINESCU
80
adres nicidicum nu pot îngădui păr'undi nu V{L veţi adresa­
risă cătră proprietar iul moşielor Vlădeni şi Brehueşti, Dum­
nealui boeriul Nadvornic sovetnic şi cavaleri ConstandinBalş,
ce să găsăşti acuma în ablastia Basarabiei, di la care tot
odată veţi priţrni] 7i dovezăle însărnnati prin adresul Dum­
[nea ]v[oas tră J.
Câminariui G. Eminovici.
1]841 luni 17 zile.
No. 50. S[atulJ Dumbrăveni.
Pe dosul acestei adrese e pusă rezoluţia de mâna lui
Iancu Kogălniceanu, ca, «prin de iznoavă adres să se răspundă
acestui vechib că comisia nu are nevoe de a se întinde cu
cereri de documente prin Basarabia, ci îi pune în vedere lui,
ca unui vechil ce este, ca să înştiinţeze pe Balş de sosirea
comisiei, să-i ceară povăţuirile în această pricină şi apoi să
se înfăţişeze cu actele, că de nu va veni mult până în zece
zile, comisia va hotărî în lipsă şi el va cădea în învinovăţire
cătră proprietarul său, învitându-I iarăşi ca «mai mult să
nu se împotrivească» şi să trimeată răspuns comisiei.
In acest fel e scrisă şi adresa «cătră cinstit Dum[neaJlui
căminar Gheminovici, [sic] vechil Dum[i]sale Nadvornicu
sovetnic Costache Balş, dela Dumbrâveni», la care se răspunde
prin cele ce urmează:
«Cătră cinstit[a] Comisie, la satul Stăncesti
Răspuns.
S'au primit adresul cu No. 11, pi care cetindu-L'cu
luare aminte, s'au văzut aceli ci cinst[ita] comisie propune,
că adică nu are de trebuinţă a să întindi cu ceri re dovezilor
prin Basarabia, şi că eu, ca un vechil, di dator-iz am ca să,
înştiinţăz[i] pi Dumnalui boeriul Balş di sosire comisiei şi să
cer şi povăţuire în asămine pricină, şi aceasta cel mult păn'
în 10 zile, fiindcă în alt feliu comisia povăţuită di pravili ar
face a ei lucrare in răspundire me cătr,1 proprietarilu],
Asupra acelui adres cu cinste răspund că, eu nu am altă
instrucţie dila Dumnalui boeriul Balş, dicăt să păzăsc hotarăle
rnoşielor supt numi di Durnbrăveni, pi sămnile păn acum
păzite, şi să caut interesul gospodăriei, din care înţăleg că
Dumnalui boeriul Balş ştiind că nimica nu stăpâneşte cu ră
[810]
810
GH. �ICOLAIASA
credinţă, pornind din ţară afară, nu i-au cerut trebuinta ca
să-ş lesă documenturile moşielor sale în mânule mele, pi care
cinst[ita] comisie le ceri dela mine aşa di asupru ca să le
înfăţoşez[i].
Asămine răspund cinst[itei] comisii că nici pot cere
dela Dumnalui boeriul Balş povăţuire în asămine pricina,
fiindcă instrucţiile Dumisale mă mărginesc, şi poate că
Dumnalui nici ar voi să le fncredinţăză la altă persoană
aceli documenturi pe care cinstţita] comisie le cere.
Iar pentru sfătuire ce mi să face, ca cu estafetă să
înştiinţăzli] pi Dumnalui boeriul Balş di asămine pricină,
mulţămăsc cinst[itei] comisii, numai zic că nu pot fi urmă­
tori[u] sfătuirilor acelor, din pricină că nu sânt vechil în
pricini di giudicăţi, ci numai precum mai sus am pomenit,
şi diaceia cinst[ita] comisie bine-voiască a nu să adresari să
mai mult cătră mine, pentrucă nici un feliu di cerire nu
voiu pute îndeplini, şi cinst[ita] comisie bine ar face ca să
să mărginias că pi orticlurile organicescului reglement.
Pentrucă di aş şi îndrăzni a corespund ari să în asămine
pricini, nici un temeiu nu ar ave, fiindcă nu am nici o
plinipotenţie a dumisale boeriului Balş în pricini eli
giudicăţ.i.
Tot odată fac cunoscut cinst[itei] comisii şi zic că,
făcându-să oareşcare lucrare împotriva dreptăţilor boeriului
Balş, va rămâne comisiia În învinovaţăre cătră inalta ocâr­
muire, ca una ci nu are instrucţie di a obijdui pi ciniva,
iar nu eu, acela ci nu mă priveşte alta decât aceia dispre
care mai sus am pomenit.
Căminariul Gheorghe Eminovici.
No 52. [1]841 Iunine 19 zile.
Dumhrăveni" .
In anul următor, Divanul Apelativ, «potrivit propunerii
vechilului Eminovici» şi a răzeşilor din Ipoteşti, amănă fără
termen lucrarea lui Iancu Kogălniceanu, neputându-se face
în lipsa nadvornicului Cost achi Balş, precum şi a agăi Doc­
sachi Hurnuzaki, ce se afla în BucovinCl:' cu actele Ipoteştilor 1).
Oh. Nicolaiasa.
1) Ms. 1195, r. 106.
[811]
t
1
MIORIŢA
IN MOLDOVA, MUNTENIA ŞI OLTENIA 1)
- TOTALIZARI; OBIECTIILE D-LUI DENSUSIANU -
Materialul cu privire la Mioriţa în Moldova, Muntenia
şi Oltenia stă înaintea noastră, lămurit critic şi rânduit geo­
grafic. Dar el e ursit să rămâe totdeauna incomplet: oricât de
numeroase ar fi faptele pe care te întemeiezi în acest dome­
niu, mărturii nouă pot şi trebue să le sporească.
Deşi aşteptăm ca fapte nouă să iasă la iveală, e totuşi de
prevăzut că creşterea lor va fi lentă. Un spor de material va
putea scoate la iveală nouă. aspecte estetice, va putea nuanţa
înţelesul unor momente istorice, dar nu va mai fi atât de bo­
gat şi de hotărîtor, încât să schimbe esenţial datele fundamen­
tale, aşa cum le-am stabilit până acum.
E aproape un deceniu decând am început publicarea a­
cestei lucrări. In răstimpul acesta, studiile apărute n'au pu­
tut releva, pentru ţinutul străbătut, nici o mărturie în plus;
iar materialul publicat de atunci de culegători nu aduce de­
I�ât o singură variantă 'nouă: aceea culeasă la 1!)02 de d. M.
Costăchescu la Goeşti, comuna Lungani, judeţul Iaşi. publi­
eată în 1923 2) .
.Mă pregăteam să privesc deaproape această nouă măr-
1) Vezi Convorbiri Literare pe anii XIJIX, L,LII, LIII, LV.
::l) In Moldova dela Nistru, anul III, No. 8-9 p. 306, însoţită de
unele tălmăci rt de cuvinte de care ne vom ocupa.
[812]
812
.IJ. CARA COSTE A
tur ie şi apoi să dau totalizarea celor stabilite până acum,
cand apăru o lucrare a el-lui Densnsianu, care îmi contestă
atâ t temeinici a metodei că t şi rezultate] e câşti ga te 1) .
Obiectiile el-lui Densusianu sunt binovenite.
Am amintit în TIin capitol anterior că ţelul meu aici nu
este numai să urmăresc un anumit motiv poporan, rlar tot­
odată să dau şi un îndreptar de oum se cuvine să fie studiată,
sub îndoitul aspect istoric şi estetic, poezia noastră poporană.
Aceasta Însemnează că problemele de metodă Ci'au departe
de a-mi fi indiferente. Căci tocmai domeniul poporan român,
mult mai bogat decât cel romanic apusan, mi se, păreădeose­
bit de prielnic, pentru a proba valoarea direcţiilor metodica
discutate de cercetătorii apuseni.
Critica amănunţit'; a felului cum s'a lucrat până, acum
la noi mi-a arătat dintru început o indrumare metodică ne­
gativă: paza de cercetarea incompletă a faptelor, de explicări
uniiaterale şi de idei preconcepute. Făcând abstrncţie atât de
ce se lucrase la noi cât şi de discutiile ele metodă ce împărţeau
pe savanţii apuseni în tabere potrivnice, trebuia să 1:11'; ma­
terialul nostru să-mi arate treptat, prin însăşi natura lui, pro­
hlemele şi calea de urmat. Numai astfel puteam sperăca mate­
rialul românesc să aducă, la rândul lui, o contributie la lămu­
rirea problemelor principiale discutate în Apus.
Cât priveşte îndrumarea pozitivă, am socotit că. e mai po­
trivit să înfăţişez întâiu studii de amănunt şi rezultate şi apoi
să. învederez substratul metodic, a cărui valoare se vede mai
bine din conducerea intregii lucrări şi la lumina rezultntelor
decât dim discuţii teoretice. Dealtminteri., încercasem sti des­
tept unele discutii de metodă. Dar au I'RmaS îngropate în o
revistă. 2). Căci cine să le discute �
Acum însă, când îneheem rstudiul mărturailor Mion;ţei
din vechile Principate şi avem înaintea noastră um lung şi,
de fapte cercetate, putem nu numai să aruncăm o privire de
totalizare asupra rezultatelor d<1I' să şi discutăm obiectiile
teoretice. De aceea, critice.d-lui Densusianu e binevenită.
1) O. Densusian u, Vieaia păstorească în poesia noastră potiu­
lară; volumul II, apărut în Octcrnvrie 1923, p. 39-103.
2) Vezi Drum drept, aTI11] X şi XI.
[813]
�\I[OIilT�-\
013
Ca unitatea lucrării să nu sufere, VOlU discuta obiecţiile
în cadrul faptelor de relevat; se va vedea astfel rnn i dar cum
ele duc atât la confirmarea rezulta t el 0,1' cât şi il metodii. Se
înţelege dela sine că voiu discuta părerile d-Iui Densusianu
cu toată cuviinţa datorită profesorului dar, adaug. cu acea
demnitate pe care ţi-o dă cultul ştiinţei şi conştiinţa jertfelor
făcute pentru un ideal de cultură.
Intre alte obiecţii principiale, d. Densusiauu găseşte stu­
diului meu şi urmtăorul cusur: "insistenţele prea multe asupra
unor divergente dela o variantă la alta" 1). Iar în încheerea
volumului, vorbind de îndrumarea acestui fel de studii, vede,
in primul rând, doi duşmani care împiedică progresul: deo­
parte "apriorismul" celor care vin cu idei preconcepute şi le
aplică materialului literar, pe de alta "migăleala" celor ce se
opresc la variante. "Nici teorii dueând la denaturări şi neîn­
temeiate pe 'O informaţie largă, nici numai migăleala de con­
fruntare a variantelor, fără discernământul care fixează va­
loarea lor şi fără, perspectivele de sinteză spre care trebue să
ne îndreptăm, nu pot ajuta la lămurirea atâtor probleme în
legătură cu literatura noastră populară, ori la dreapta ei
preţuire" 2).
Asupra unui punct ne invoim uşor: că ideile preconce­
pute-i-j.apriorismul" cum zice d. Densusiann-cturbură jude­
catacereetărilor. Am văzut-o prea amănunţit, urmărind ehi­
pul cum a fost studiat motivul până acum, şi vom avea pri­
lej, în pa�nile următoare, să constatăm şi alte erori de felul
acesta. Dar cititorul, care a urmărit lucrarea noastră şi a vă­
zut că. punctul ,ei de greutate stă în adâncirea variantelor,
şi-ar putea însuşi a doua părere a d-Iui Densusiann şi ar fi
in drept să ceară o lămurire: de ee atâta stăruinţă asupra va­
riantelor, de oe să mai sporim contarnplările şi analizele do
până acum cu altele nouă, făcute, în definitiv, asupra ace­
luiaş obiect î Şi apoi: nu cumvă privind deaproape copacii,
pierdem din vedere pădurea 1
Mai întâiu, să-mi fie îngăduită o simplă observaţie.
Oricine recunoaşte uşor că motivul Mioriţa nu e un cân­
tec oarecare luat la întâmplare, ci este un motiv etnie menit
l) O. De n susianu, op, cit. p. 43.
2) O. Densnsia nu, Of). cit. p. ]17.
I
�,
I
f
1
[814]
D. CARACOSTEA
să ne ducă în Însăşi inima creaţiunii noastre poporane: din
el putem descifra mai lămurit ca din. oricare alt motiv darui
poetic al poporului acesta, puterea de plăsmuire a gustului
popo1'an .
... De un mare poet cult, tragicul elin Eshilos, îmi aduc
aminte că am citit o mărturisire: în fantezia mea, ar fi zis el,
trăesc atâtea imagini câte valuri are marea.
Te poţi indoi de adevărul unei afirmări ca aceasta. Când
Însă, văzând felurimea de azi, te gândeşti la nenumăratele
forme, accente, contaminări şi desvoltări personale pe care
un cântec ca MioTiţa le-a înfăţişat în feluritele împrejurări,
dealungul veacurilor, în deosebitele ţinuturi româneşti, poţi
afirma în toată liniştea: de bună seamă, au fost nenumărate,
ca valurile mării ....
Şi când din toată această infinitate de plăsmuiri indivi­
duale, din toate ţinuturile Moldovei şi ale Munteniei n'au a­
juns la noi decât 20 de mărturii, târzii şi slabe răsunete ale
unei străvechi desvoltări, poţi oare afirma cii cercetarea lor
amănunţită este o muncă vecină cu zădărnicia!
Dar aceasta este numai o simplă paranteză, în treacăt.
In orice lucrare ştiinţifică, cerinţă primordială este ca
cercetarea să se potrivească naturii obiectului. In domeniul
nostru, este o dominantă pe care nimeni nu o poate tăgădui:
plăsmuirile poporane de felul acesta sunt, în primul rând, fe­
nomene estetice. Cercetarea care nesocoteşte acest aspect ho­
tărîtor este, dintru început, osândită să, piardă din vedere
esenţialul, să, strămute centrul de greutate în domenii străine.
Dar acest fenomen estetic trebue să fie bine diferenţiat de
altele Înrudite. Astfel ajungi la o definiţie cam să, tie seama
de. aspectele subliniate de sp-ecialiştii străini dar şi de ceeace
este propriu nouă 1).
Cântecul poporan este un produs poetic şi muzical tot­
odată, împământenit prin o lungă transimisiune orală, prin
o largă răspândire şi prin mijloace stilistice proprii în rnassa
1) In afară de lucrările amintite în alte capitole, pentru dis­
euţid actuale cu privire la cântecul popo ran, vezi A. Goetze: Vom
deutschen Volkstied, F'reiburg 1. B. 1921, capitolul Begriff urui We­
sen des Volksliedes p. 1-33. La noi, vezi P. Cancel: Originea poe­
ziei poţnilare, 1922,
[815]
M!OHITA
rurală sau în pături sufleteste asemănătoaro acesteia; iar cel
care-I zice - fie ţăran, fie lăutar - deşi se mişcă în limitele
gustului poporan şi are conştiinţa că zice un ,bun obştesc,
negândindu-se al cui este, cine l-a făcut, iea totdeauna o ati­
tudine personală, variind după timp, loc, imprejurăti, po­
trivit dispoziţiilor şi însuşirilor individuale.
După cum în limbă, tot astfel si în poezia poporamă, dar
În un sens mult mai larg, recunoaştem astfel individului un
rol creator dominant 2). In chip ideal, ai cunoaşte Mioriţa,
dacă ai putea cuprinde toate nenumăratele forme indivi­
duale pe care le-a îmbrăcat din momentul zămisli.rii până,
azi, fixându-ţi îndeosebi atentia la formele z ise de oei mai
inzestrati dintre numeroşii cântăreţi rămaşi pentru totdeauna
necunoscuţi. Acesta fiind peste putinţă, ne mărginim la nu­
mărul atât de redus al mărturiilor cunoscute.
Astfei întrebarea: de ce studiem variantele, se reduce
la aceea dacă" da sau nu recunoaştem în plăsmuirea, trans­
formarea şi dăinui rea cântecului poporan un rol eovârşitor
individului. Răspunsul afirmativ înfăţişează un adevăr care
se impune cu greu, pentrucă are în potriva lui vechi deprin­
dcri de a gândi. Pentru romantic, sufletul anonim al
poporului era, isvorul misterios a] poeziei poporane.
Dogmatiemul estetic se mărgineă, aşa, cum face Îfllc<l, Ja noi
d-I Dragomiresou, la o mărturie unică, desăvârşită, (care vai!
adesea nu putea fi aflată) şi căută în ea întipuirea ideei pla­
tonice eterne, singura vrednică. de imteres.Mai târziu poziti­
vismul vedeă în. colectivitate, în regula socială, esenţialul ").
Individul era o abstracţie. 1'11 sfihişt, încercările (le psihologie
---�-----
1) Amintesc că meritul de a fi pus în lumină rolul dominant al
individului în creatiunea şi în vicaţa poeziei poporane îi revine lui
Iohn Meier, care încă din 1897, În adunarea filologilor la Dresda, În
prelegerea E unstlied und Volkslied în Deutschlomd (apărută în 1906
la Balle a. S.), a dat în sensul acesta, o deftnrtie rămasă celebră,
pe care o comentează apoi în Kunstlied im Volksmumde şi o păs­
trează, în 1909, în ultima editie din Grundriss de]' Germanischen
Philologie.
2) Pentru a caracteriza punctul de vedere pozitivist, care a dus
la îndrumări greşite atât în literatură cât şi în lingvistică, mi se
pare tipic următorul pasaj din A. Comte. "I/esprit positif est di­
:rectement social. Pour lui l'homme proprement dit n'existe pas,
[816]
816
D. CARACOSTEA
etnică îşi propuneau să adâncească vieaţa masselor, latura CO­
lectivă a sufletului 1).
In atmosfera aceasta, intelegem că nu a fost UŞ01' să se
impue adevărul atât de simplu şi de bogat în urmări: în
poezia poporană 'realitatea dela care plecăm, singura exi­
stentă, este o anumită variantă, zisă în o anumită impreju­
ram de un anumit cântăreţ, fie acela şi vestitul "Ion dela
curte" al d-lui Lovinescu. Ca orice fenomen estetic, variau­
tele sunt creaţiuni individuale, intuiţii sufleteşti întrupare
în limbă şi trebue să le adânceşti, să le individualizezi ca atare.
Felul acesta de a vedea nu este .ceva izolat, nu se măr­
gineşte numai la studiul poeziei poporame, ci faoe parte din
un total de vederi care se impune şi in studiul literaturilor
culte şi in studiile de limbă. Fncă din 1885 a păşit Schu­
chardt contra 'erorilor celor ce vedeau î;n limbă o desvoltare
uniformă potrivit unor nestrămutatc legi fonetice 2). Dar
pasul metodic hotărîtor, un adevărat gest de Iiberare, a fost
îndeplinit de K. Vossler, datorită căruia înţelegem azi tot
mai mult că. limba este, în o mare măsură, oreatiume estetică,
adică stil, expresivitate, şi că. nu massa receptivă, ci indi­
vidul creator are rolul de căpetenie în vieata şi desvoltarca
limbajului, acest material în care se .intrupează poeziea, Pa­
ralel cu 'schimbările dE' metodă indicate în studiul poeziei
poporane, (recunoaşterea rolului dominant al individului),
il ne peut exister que I'humanite, jruisque tout nntre deueloţme­
ment est dIl el la societe, sous quelquo rapport qu'on I'envisage. Si
I'idee de socieie semble une abstraction de notre intelligence, e'est
surtout cn vertu de l'ancien regirne plrilosophique ; car, a vrai
di.re, e'est a I'idec de l'indi1iidu qu'apparttent un tel caractere, au
moins chez notre espece", Din Discours sur l'esprit positif, Schlei­
chel' Freres 1909, n. 87-88.
1) Problema legiHnriJor dintre indivjd fii colectivitate, aşa cum
e pusă de psihologia etnică, e discutată de C. Sganzini în Die
fi'ortschTitte de)' V ălI;eri)sychologie von Lazarus bis lVundt,
Berna 1913, îndeosebi în cap. 6, p. 233 şi unu. J)as Problem der
K ollectivpsychischen Erscheinungen,
2) Vezi articolul Uber die Lautgesetze. Gegen die !unggram­
maUkel' în Hugo-SchuchaTdt-Brev'ier, ein Vademekum der allge-
111einen Spl'achwissellschaft von L. Spitzer, 1922, p. 43 urm. Tot in
<lcecafii culegere şi întregi]'i de mai ti'i.rziu în legătm'ă cu facto­
rul illdividual în limbă.
[817]
MIORITA
S17
il
telul acesta de a vedea pătrunde tot mai mirit în oonştiiuta
cercetărilor lingvistice de aiurea.
E interesant acum de observat cum la noi cei doi repre­
zentanţi ai pozitivismului Imgvistic, domnii O. Densusianu
şi S. Puşcariu, cel dintâiu format în deosebi la şcoala şi la
traditia lui G. Paris, celalt la aceea pur lingvistică a d-lor
Weigand şi Meyer-Liibke, se găsesc în momentul de faţă
între indrumarea căpătată şi între concepţia limbii ca ma
nifestare sufletească creatoare. De fapt, ambii rămân alipiţi
vechii îndrumări, a aşa numitilor "neogramatici", devenită o
puternică deprindere.
Ca să rămânem la discuţia provocată de d, Densusianu,
se naşte Întrebarea: poţi fi În lingvistică in adevar convins
ele rolul creator al individului, tăgăduind în acelas timp, în
literatura poporană, necesitatea adâneirii individualului, aşa
cum trăeşte În variante 1 In o concepţie unitara a manifes­
tărilor sufleteşti, o astfel de discordantă nu poate dăinui.
Iată Însă că, pe de o parte în literatura poporană, d. Densu­
sianu se ocupă de Mioriţa fără să fi adâncit expresiv-estetic
o singură mărturie şi vorbeşte cu dispret de migăleala care,
scoţând în relief aspectele individuale, insistă asupra va­
riantelor, pe de altă parte, în limbă, înclină să recunoască
Însemnătatea individului. "Se poate spune că până acum filo­
logii au dat în general mai puţină atenţie individualului de­
cât colectivului, aşa că studul evoluţiilor lingvistice din aciest
punct de vedere reclamă distineţuni mai precise. unele re­
vizuiri." J)
Preţioasă constatare, bogată. în urmări! Ea se potriveşte
Însă filologiei noastre, întregei noastre filologii de până
acum, nu celei apusene, unde de mai bine de patruzeci de
ani prin Schuchardt şi de douăzeci de ani prin lucrările d-Iui
V ossl el' şi ale d -lui Gillieron 2) se fac cercetări sistematice,
cu mijloace diferite, Însă însufletite de aoelaş duh: descă
1) O. Densusianu: Orientări nouă în cercetările filologice, în
Grai ş'i suflet 1, p. 15.
�) O primă încercare în directia de a introduce spirit nou în
studiul vietii limbajului rămâne, la noi, aceea pe care am făcut-o
în MUteilungen des rumiinischen Lnsiiiuis an der Universităt
H?ien, cu gândul de a pune probleme care aveau rostul lor şi în ce
priveşte Iiteratura. Pentru întemeerca şi îndrumarea Istoriei. Itte-
S..J.J65. - Co n vorb ir i Literare.
[818]
818
D. CARACOSTEA
tuşarea de metodele meeanizante ale ştiinţelor naturale, Pll­
nerea în cuvenita lumină a cerintelor sufleteşti şi reounoaş­
terea individului plăsmuitor ca factor de căpetenie in
vieata limbii.
Iiecunoscând că schimbările pUI100d dela individ, te-ai
aştepta la concluzia firească: limba poporană fiind şi ea
expresie a mişcărilor sufleteşti, este, în sensul acesta, o plăs­
rnuire estetică şi trebue să fie cercetată, ca atare"). Dar aici
intervine la d. Densusianu un distinguo care ar avea nevoe
de precizări şi care arată că recunoaşterea de mai sus este la
el-sa '0 concesie proprie fazelor ele tranzitie. Domnia sa deosi­
beşte fenomenele lingvistice în inconştiente şi conştiente.
Acestea din urmă sunt cele făcute cu intenţie, alcătuesc limba
literară; şi tot contextul arată că, atribue de fapt numai
acestora caracterul estetic.
rare, nu este indiferent spiritul care domneşte in filologie. E un pa­
ralelism în felul de a eoncene ambele discipline: altfel vei concepe
literatura, dacă vei înţelege filologia mecanic sau in felul studiilor
de ştiinţe naturale şi altfel vei concepe problemele de cercetare a
poeziei, dacă vei privi studiul Iimbi.i ca o ştiinţă morală, cu me­
tode potrivite acestei dominante. De curând, d. L A. Candrea în
Grai şi suflet 1, 192, reeunoscând că unul dintre criteriile cu care
lucrează Gillieron, omonimia, are, în adevăr un rol în limbă
afirmă că atât cercetator'ul francez dar "în special" eu am împins
la extrem acest factor. D-I Gillieron e prea departe pentru o dis­
cuţie la uoi... In ce mă priveşte, de bună seamă că d. Candrea are
la îndemână un număr suficient de exemple şi de consideratii
metodice, care să dovedească această Împingere necrttică la extrem,
De aceea, aş fi bucuros să ne înţelegem contradictoriu cu el. Can­
drea, dacă el-sa ar aduce dovezile pe care le are sau măcar şi-ar În­
suşi pe acelea ale altora, bunăoară pe acelea ale el-lui L. Snitzer
sau ale el-lui V. Bogrea, acestea din urmă, dacă nu mă înşel, în un
număr elin "Neamul românesc".
Deocamdată, in legătură cu harta cuvâutului dohoi, constat
că etimologia Dottana din dohot (publicată de revista Gândul nea­
mului, anul IV, No. 10-11, după note luate la o conferenţă Ce
spune limba rornână despre destinele literaturii române, pe care
am tinut-o la Chjsinău în Iunie 1�J23), e atât de "ac'::eptabilă", incat
cI. Bogrea, în Anuarul Institutului de istorie nationuliî, v. II, p,
391, o dă fără să mai amintească cine o stabilise.
1) Cititorul care ar vrea să, urmărească mai departe problema
factorului individual în limbă şi, paralel cu lingvistica, in creatiu­
nile estetice, găseşte cele mai bune orientări4n lucrările profeso
[819]
81!j
In realitate, înţelegem azi tot mai mult că şi graiul p0,p0-
ran e, În mare măsură, oereaţiune expresiva, Il factorilor
estetioi, Şi nu se poate indeajuns subliniâ că poezia poporană
este cel mai potrivit teren, unde poţi nu numai dbsE!rva dar
controla şi adânci, în chip comparativ, vieaţa acestor factori.
Dar dacă oşti .nevoit să .reeunoşti acestea, nu poţi baga­
teliză o muncă, ce xle abia începe şi pentru care, S(' cere,
poate, tot atâta răbdare ea şi pentru studiul mecanic al câ­
torva sute de "legi" fonetice. Căci, dacă socoţi, cum cred eu,
rului K. Vossler, roinanistul rare a salvat, în plin curent poziti­
vist şi empiric, legătura filologiei şi a istoriei literare, a Iingvis­
ticei şi a esteti cei, afirrnând în aeelas timp autonomia artei şi li
poeziei. Şi dacă sub pana lui apar încă unele noţiuni cam în­
doelnice, ca "Volksgeist" şi Volksseelc", care amintesc prea
III ult ele unele exager'ări ale psihologiei etn ice, nu e mai pu tln
adevărat că dela el purcede, în mare măsură, spiritul nou care
Înviorează şi lingvistica şi istoria literară. Ţin să mărturisesc aici
că vederile lui mi-au Întărit convingerea că tocmai! poezia noastră
'poporană, mult mai bogată şi mai primitivă decât cea din Apus, e
chemată să dea contribuţiile ei şi să fie un mijloc de verificare a
discuţiilor principiale.
Asupra părti: lingvistice a activităţii d-Iui Vossler, cititorul
poate găsi în Arhiva din Iaşi, anul 1924, N o. 1, p. 27 şi urm., şi
No. 2, p. 101 şi urm. o clară expunere cri tică a d-Iui 1. Iordan,
care şi în Der heutioen. Stand der romamischen. Sprachwissen­
schait, extras din prinosul lui W. Streitberg, Heidelberg 1924, p.
585 urm. pune figura lui Vosser în un relief deosebit. Câtă lărgire
de orizont şi înviorare poate aduce contactul cu mişcarea din
jurul lui Vossler se' poate vedea din faptul că elevi ai d-lui Meyer­
Lubke, ca Schiirr şi L. Spitzer, la început puternic influentati de di­
rectia gramaticală a Maestrului, Re apropie <le indrumarea pornită.
dela d. Vossler.
Pentru geneza vederilor el-lui Vossler e ele relevat DU numai
mărturistta influenţă a Il-lui B. Croce, dar şi o alta, mai îndepăr­
tată dar, după părerea mea, nu mai puţin reală, aceea a lui G.
Gerber : Die Sprache al« Kunsi vol, l, 1871, vol. II 1873. Api.rută
în toiul mişcării pozjtiv iste, opera aceasta n'a putut avea atunci
influenta cuvenită. UHimele contributii ale d-lui Vossler cu privire
Ia rolul individului în vieata Iimbij sunt cele din articolele Der
einzelne und Die Sprache şi Die Grenzen der Sprachsoziologie în
Gesarnrnelte Aufsiitze der Sprachphilosophie J'VIiinchen 1923 p.152-260.
Cu privire la unele din aCjCste întregiri recente ale d-lui Vossler
yezi darea de seamă pe care o face ]1'. Sch(l1'1' despre Die Grenzen
dcl' Sprachsoz'iolog'ie În L'iUeralurblatt NiT gcrmanische und 1'0-
manische PhilolorJ'ie 1924, coloana 5-8.
[820]
D. CAn.\COSTE.\
l;�l nu este o zădărni'cie S8. alături din dicţionare, din ±i::.e,
formele dialectale ale nnui cuvânt, potrivit "legilor" (fie şi
aşa cum fac unii, parcă ai rândui mărci poştale potrivit ţă­
rilor, provinciilor, emisiunilor, etc.) - atunci cum ai putea
vedea zădărnicie în adâncirea variantelor pentru a-ţi Iămurî
vieaţa artistică a acestui neam �
Inteleg : când eşti deprins în ştiinţă cu analiza cuvin­
telor izolate, ţi se pare lungă zăbava insistenţelor în poezie.
Dar pentru exprimarea unei intuitii individuale, aici există
o singură formă şi nu poţi să desfaci din ea imaginile cum
scoţi, pentru dicţionar, cuvintele dintr'o carte. O imagimă,
un procedeu stilistic smuls din totalul care-i dă vieată e ca
o floare presată, rămâne moartă.
Literatura cere alt orizont, altă. adâncire şi informaţie
decât fonetica şi lexicograf'ia,
A pătrunde o formă dată În ce are mai individual cere
11n dar deosebit de care atârnă, după. cum .ne vom încredinţa,
nu numai dreapta înţelegere şi valor-ificare estetică, dar şi
exacta explicare genetică. Adesea erorile de explicare gene­
tică vin din o falsă interpretare estetică. In poezie, istoria şi
estetica nu se pot despărţi fără o scădem a înţelegerii, sunt
de fapt două fete chemate să se lămurească reciproc! ale
uneia şi aceleaşi realităţi. De aici titlul întregii lucrări: Is­
toria şi est etica. cpi cei poporane.
In spiritul acesta, am căutat să. dau, după putinţă, indi­
vidualizarea feluritelor variante ale Mioritei. Şi, privind in
urmă, dacă regret ceva este că nu am avut totdeauna spaţiul
şi poate nici curajul de a stăruş cum s'ar fi cuvenit, mulţu­
rnindu-mă uneori ou o simplă indicaţie, cu o sugestie, unde
era nevoie de mai multă. insistenţă ..
Ca probă. a celor arătate, iată o nouă variantă, aceeacu-
1easă la Goeşti. După atât ea altele cercetate, va mai putea
oare aceasta să ne spue, mai întaiu ca icoană artistică, ceva:
vrednic de luare aminte?
Deşicântăreţul, ca viziune totală, e turbure tocmai acolo
unde te-ai fi aşteptat să fie mai cu relief, totuşi varianta În­
fătişează, atât ca Iirnbă cât şi ca expresie artistică, remarca­
bile aspecte originale.
E interesant (le observat cum isbuteşte să te fixeze în;
[821]
:dl(i!{lT:\
......
cadrul intruchipării. Intru cât au simtit nevoia aceasta,
cântăroţii de până acum intrebuinţau elemente vizuale. Dar
e cunoscut că nu impresiile vizuale, ci acele auditive au darul.
să. impresioneze mai viu pe omul din popor. Şi e remarcabil
'că, din câte variante am cercetat, aceasta ,e prima care sub­
liniază, impresii acu sti ce, ca să ne introducă în cuprinsul
baladei:
S'aude, s'aude,
Departe la munte,
Gornăn, gomănaş,
Glas de buciumaş,
De trei ciobănaşi,
Gomăn, gomonmd,
Oile pornind
Pe-un picior de munte,
Cu hăţ aş uri m ulte,
Potrivit spiritului limbii, s'onule, s'oude, ar fi putut veni
ŞI după. al doilea vers. Dar atunc-i accentul ar fi stat numai
pe intelesul verbal predicativ şi n'ar mai fi avut rostul sti­
listic abrupt şi exclamativ menit să-ţi deştepte dintru înce­
put brusc atenţia spre ceva neobişnuit şi totodată, prin repe­
tarea ouvântului şi a formei, să-ţi sugereze, ca ceva nein­
lloelnic,J'ealitatea impresiei.
Potrivit acestei sugestii auditive, se desfăşoară organic
ritmul, accentul şi perspectiva întregii fraze introductive,
mai grăitoare în simplitatea ei, decât s'ar părea.
Repetării dim primul vers ii corespund acum, în chip si­
metric, două versuri - al treilea şi al şaselea, tot Îlll sens au­
ditiv, alcătuite şi ele din un cuvânt, repetat la rândul lui in
forme diferite: se aude g(nnăn gomăn({ş iar ciobanii pornesc
qomăn, gryfllUn1·nrl. Cuvântul este dialectal. De bună semn:",
în ţinutul acela e tot atât de bine cunoscut apropiatul
"sgomot" sau vrun alt sinonim. De ce nu l-a întrebuintat t
Pentrucă. în expresia poetică. TIU există, sinonime. Culegă­
torul dă pentru "gomă.n" înţelesul sunet, 'cântec. Dar cântă­
reţul a avut o intuiţie: acea larmă specială, amestec de sgo­
mote, de strigăte, de cântec de fluier ce se face când o turmă
numeroasă porneşte, Pentru această, intuiţienll poate
recurge la nici unul din cuvintele celelalte, nepotrivite pen­
tru ce avea el să zică. Şi neavând darul, propriu creatorilor
[822]
822
IJ. CA FI ACOSTEA
in limbă, de a făuri o metaforă nouă, recurge la cuvântul
dialectal, ţesând în jurul lui atmosfera necesară, amintind
de glasub de bucium şi caraeterizând momentul prim versul
GiZe pornind.
Cititorul neoiientat în vioaţa păstorească trece uşor pe
lângă acest vers. Dar pentru cel ce a prins cevâ din atmos­
fera indeletnicirii, versul citat are o rezonanţă mai largă.
V orbul "a porni" şi substantivul "porneală" au în vorbirea
păstoreaseă înţelesuri fel uri te. In sens larg, oile pleacă "în
porneală" după fiecare muls, la mânecate, la prânz şi seara,
după răsăritul luceafărului 1). Câteodată înţelesul se referă
Ia precizări de loc, alteori la determinări de timp. Dar înţe­
lesul cel mai răspândit ·e în legătură cu porneala de seară 2)
şieste asociat cu o arie specială porneala oilor zisă din fluer 3).
far în svonul de �nţelesnrie.vocat de versul oile pornind
stă, ca o întregire a impresiilor auditive relevate, şi acest.
înţeles de cântec al pornelii, Şi numai dupăce a conturat ast­
fel aceste impresii auditive câmtăretnlschiţează şi perspectiva
vizuală: oile coboară pe-un, picior de munte ----.: cu hătaş1./,ri 4)
multe.
1) D. Dan Stâna la Românii din Bucouina în .Junimea literară
1923, p. 192.
2) Vezi N. Păseulescu: Literatura populaTă românească, p.
19'26, un berbece minunat, are pietre nestirnate in coarne. Pe lumina
nietrelor de porneală oi lOT. Compară şi Weigand Die Dialekie der
Bucovina und Besearabiene Glossar p., 96.
3) Nnmai la D. Dan op. cit. am găsit acest amănunt: "la fie­
care porneală a oilor se trâmbiţă". De fapt porneala e o anumită.
melodic, cum m'au încredinţat totdeauna cei cnnoscători.
4) 'I'Ikti n notează că etimolog ia e necunoscută. Dictionarul
limbii române lin dă nici el etirnologia, Forma hăţaş in legătură
cu păstorrtul oilor, e mai răspândită de cum s'ar crede .. Pentru Bu-
zău, mi-a atestat-o, în 1922, d. C. Grurescu: hăiaeu; oilor "este dru­
mul pe care merg oile la munte". In ce priveşte etimologfa, se vă­
deşte aici un termen, la origină vânătoresc, Împrumutat de germ.
hetzen, care nu Însemnează numai a necăji, a irita, dar şi "a vâna,
a mâna". (Vezi F. Kluge Etimoloaisehes Wiirterbuch ). Dela ideea
de :a goni, a mâna, ţăranii ardeleni, care slujau domnilor şi la vâ­
nătoare, au trecut uşor la ideea de cărare pe care urmăreşti ani­
malele: hăţaş, In moldoveanul hăt nu putem vedea reflexul ve­
,chiului saxon haUJn, a urmări, ci o formatiune din hâti8. care por­
neşte tot din o intuiţie vânătoreaseă.
[823]
MJOHlTA
823
ln toată această frază introductivă. este o simetrie in dis­
tribuţia amănutelor, o mişcare, o linie ritmică şi o perspectivă
pe care, evident, cântăreţul nu le-a chibzuit. Dar ele au trăit,
ca intuiţie artistică, şi cercetătorul e dator să le pătrundă şi
să deştepte în cititor o înţelegere conştientă şi simpatică a
ceea ce cântăreţul a creat naiv.
Pe lângă această, atmosferizare auditivă, în legătură cu
porneala oilor, ceea ce mai caracterizează partea de introdu­
cere este o deosebită înclinare de a preciza desfăşurarea 'în
timp a coborîrei:
Ş'apoi sue şi coboară,
Zi mare de vară,
Din vărsat de zori
Pân la tărcătorr,
Şi din tărcătort
Pân la ciniori 1).
1) Culegătorul a transcris gresi] sâniori, dând înţelesul nepo­
trivit de "revărsat de zori". D. Densusianu op. cit. p. 128 corectează
ciniori. Acelaş înţeles îl dă şi d. N. Drăganu Docoromania III
693; dar "sâniori" nu e o formă poporană coruptă prin ideea de
seară, cum crede d-sa. Culegătorul a auzit, potrivit Ioneticei mol­
dovene. şrinior i şi, nerecunoscând în el pe ciniori, l-a asociat în
chip greşit cu a sâneca, de care crede că însemnează a se scula
în zori.
Dar înţelesul lui a sânecă, verb care apare numai în deseân­
tece, în rimă cu a mânecă, este azi pierdut. Cel dat de unele dic­
ţionare "a se scula de dimineată" e sugerat mecanic de! vecinăta­
tea lui a mâneca şi nu se poate susţinea, pentrucă formula din des­
cântece: a sânecat, a mânecat, de dimine,ată s'a sculat ar fi o
taf'tologie fără. rost.
Un alt înţeles al lui a sânecâ, acela de "a-şi face dimineaţa
semnul crucit" pleacă dela un prelat. Episcopul Melchisedec a
crezut că poate intrevedeă aici încă un termen creştin latin: "sem­
nieatu-s'au, semni.îioatu-s'au cu semnul sfintei cruci. Aceasta o
face rornânul înainte de a întreprinde ceva şi cum se deşteaptă
din somn". (Revista lJ. istorie arh, şi ţil. anul 1884, p. 383, în notă).
Părerea, fiind reprodusă, în colecţia lui G. Dem. Teodorescu, p.
358, a circulat. In 1910, d. S. Puscariu în Probleme noua în cerce­
tările lingvistice în "Convorbiri Literare" 1910 v. II, p. 538-542
a� aceiaşi inturtle: "aproape involuntar ne vine în minte fr ..
. «e sumer şi un prototip ',. sitmicare. Fără să, se oprească asupra
greutăţilor fonetice, î11 Homanisches etymologischesWorterbuch sub
No. 7906 (1. Meyer Liibke prtmeşte această etimologie, pe care' (L
[824]
;:)24
D. CARACOSTEA
Aminteam că Uncuvâllt ca"porneală" poate avea in­
ţelesul de timp. Un cuvânt păstoresc de felul acesta este şi ţăr­
căton:. Limba putea pune la dispoziţie alte cuvinte, mai curente
Puşcariu o menţine şi În 1920 în discursul de recepţie Locul limb'l'l
române între limbile romanice, p, 37, crezând că înţelesul de "a-şi
face cruce" dat de Marian e cel exact şi făcând ipoteza: un cuvânt
creştin apusan, intrat în Iim bă târziu după vechiul strat creştin
romanic şi păstrat în gr-aiul-vrăjitoresc.
Dar Mar-lan nu prea proceda critic. E caracteristic că, la în­
ceput, pentru el înţelesul era "a merge". Astfeil în nota sub 3 la
descântecul de Sarncă publicat În Traian din 2 Dec. 1869, reprodus
cu note ele G. Dem. Teodorescu la n. 390. D. Puscariu, neobservând
că nota dată e a lui Marian, o atribue lui G. Dem. Teodorescu şi
o c'itează ca o curiozitate, punând g-reutate pe ultima mărturie a
lui Marian, că. înţelesul este "a-şi face semnul crucii". Dar e de
observat că acest înţeles El dat de Marian în Descâniece popoTane
române din 1886, p, 7 - prin urmare în o mărturie care vine după
oxpl icarea episcopului. Melchisedec şi. e înrâurrtă de aceasta. Prin­
tre culegători i de deseântece, în prefaţă, Marian aminteşte întâiu
pe episcop, cu care de bună seamă" a avut întrevorbiri. Şi când un
preot ca Marian crede că a sânecă însemnează a se închina şi În­
treabă pe o vrăjitoare dacă, "are acest înţeles, oricând se poate găsi
una care să zică da.
De fapt, omul din popor nu poate spune azi ce însemnează a
sâneca. Şi cel mai bun răspuns e acela dat de un bătrân din Ro­
ruanati : "aşa l-am pomenit din bătrâni" (Dr. Da.nil Ionescu şi A.
I. Danil Culeoere de descâniece II, 195). Astfel intelesul rămâne să
fie stabilit din context. Ca arhitectonică, deseântecul e clădit pe
contrastul dintre sănătate şi boală: X a fost sănătos, în unele va­
riante "tare ca fierul; rumen ca buâorul" etc. (compară Marian p.
68, 77, 171 etc.): dar i-a ieşit în cale Potca, ori Samca etc .... şi l-a
bolnăvit: acum descânte'cul are să-I facă iarăşi curat, luminat etc.
Acest contrast indică pentru sânecâ înţelesul de a fi sănătos, a se
scula sănătos, iar etimologia îl confirmă:' samicare din somare cu
schimbare de sufix. In mediul dacoromân sanus nu s'a putut men­
ţinea şi nici sanare - dar în arornână avem sân sănătate şi însâ. ..
nări a se însănătoşi, ceeace pledează pentru existenţa verbului în
străveehia limbă româuă, (Vezi pentru aromână sugestiva urare
făcută seara s'apiri cu sânăiate, să te scoli sănătos P. Papahagt
I'cnallele Ausdriicke în Viereehmter Lahresbericlit al d-Iui We-j·
�;:alld p. 160).
La turburarea înţelesului lui sânecit a putut contrrbui mai
târziu şi slavonul S'ldH păstrat în bulgară sub S'I_1J'h cu înţelesul
de somn (vezi Slouari tercovno-slavianska'vo i russkavo iazâlw
sostavlennâi 'vtoTâm otdelcniem. 'imperatoTslcoi a.kademii, nauka
'Tom III. col. �183 şi 384 S11]) slliI'sia şi\Yeigancl-Dobrit8cll BttlgG.-
[825]
�\1l0HITA
C'-).­
n_.)
I
E$
decât acesta, s'ar fi putut spune bunăoară ca turma e În
mers din zori până 'n prânzişori, ami azi, etc. Dar repet:
pentru poezie, sinonime nu există. Cântăreţul alege un cu­
vânt pe care dicţionarele nu-l cunosc. Culegătorul îl tălmă­
eeste: "în amurg, când se închid oile la stână". Fie înţelesul
acesta, fie acela mai probabil de amiaei, când oile stau în­
chise În ţarc până pornesc şi se odihnesc ciobanii, fapt este
că el are aici o valoare expresivă, eontribue să te aşeze în
atmosfera păstorească, în carte se desfăşoară balada. Cât de
adânc vieaţa zilnică a fost 'împletită cu păstoritul se vede şi
din momente ca acesta, care arată cum denumiri ale părţilor
zilei sunt împrumutate dela unele momente de păstor-it.
După ce te-a prins astfel prin evocarea pornelii şi a mere
sului neintrerupt al oilor, eântăretul caută să te intereseze,
aşezând totul în o atmosferă deosebită, aleasă. Nu turme
obişnuite sunt cele care fac un astfel de mers, ci cârduri.
De oi bucălăi
La lâna. ţigăi
La coadă pârnăi 1)
Cu coarnele ciute
Cu steluţă 'n frunte ...
risch-deuieches Worterbucli sub S'bU'h)' Iar înţelesul perfectiv de a
dormi a putut merge paralel cu acela de a fi sănătos, a se scula să­
nătos, bine odihnit, a porni de dimineaţă la lucru, a mânecă.
Cât priveşte forma dublă a sânecă şi a einecâ, ea este o con­
firmare a etimologiei * sanicare pentrucă, din punct de vedere fo­
netic, an, in apare şi în alte cuvinte. Vezi S. Puscarru Contribu­
Huni ionotooice în Dacoromania III p. 390.
1) Explicarea dată de culegător: pârnae "oaie cu lână multă
dar şi fără lână," nu spune mult, Dicţionarul lui Şămeanu cu­
noaşte, pentru pârnae numai intelesul de oală şi de o varietate de
struguri Nici 'I'iktin nu dă mai mult. Pentru etimologie', trebue să
separăm înţelesul de strugure de celelalte. Dacă e vorba de o va­
rietate de struguri măruntei, e posibil ca etimologia să fie ma­
gh iarul pirink», p�rini6, mărunte! (Vezi 1. Ghetie Dicţionar ma
ghiar-român, Budapesta 1906).
In orice caz, în versul de mai sus, etirnologia lui pâr-noe este'
sl avul pernatii, cu puf, care apare şi în rusă şi în ruteană.
(Vezi Rutenisch-deutschesWărterbuch c1efiJ. Zelechowski si S.
Niec1zielski). Noi n'am primit forma pârnat, ci s'a zis pârnae 'prin
analogie cu bucălae, bălae, tigae, etc, Intelesul este, de sigur, "cu
lâna moale, ca puful".
[826]
826
D. CARACOSTEA
J
Ciobanii sunt trei veri primari. Astfel uneltirea Ungurea­
nului �i il Vrânceanului apare îno lumină şi mai întunecoasă.
Ei s'au grăit şi s'au dămolit 1), să omoare Pi� Moldovean, în
apus de soare:
Umbre când pornesc,
Negure s'oprese
Pe munţi şi pe ape,
Dorm oile toate ... 2)
Astfel atmosfera grea morală să îmbină cu sumbre cu­
lori, chemate să invălue omorul.
Fără să fie întrebată, oaia dă pe faţă uneltirea. In multe
feluri au căutat cântăretii poporani să deosibească animalul
acesta ales, să-I ridice deasupra celorlalte. Aici el nu este de
cât o mioară de trei miei în uară. Ai fi înclinat să aluneci
:1 supra versului, ca fiind banal, fără poezie. Mioara nu este
cu steluţă '11, [rumie ca celelalte oi din acest cântec, nu este cu
"stimă", nici cu coarnele poleite, nici cu lâna de argint" ca
în alte variante, ci e o simplă oaie de trei miei in vară .... Dar
1) Menţin cuvântul acesta aşa cum e în Moldova dela Nistru,
unde culegătorul dă şi explicaţia "a se dămoli, a vorbi în taină,
·domol". D. Densuslauu, în locul citat, corectează ,,s'au dom uit".
Când urmăreşti "regula", e firesc să corectez! aici, clar dacă te iute ..
resează ceeace e creatiune individuală, o formă a dămoli, contami­
nare între a domni şi domol. nu are de ce să. te surprindă, este în
limitele puterii ele expresiune a cântăretului poporan, care a vrut
să. dea aici şi ceva din vorbirea tăinuită a ucigaşilor. Şi tocmai
astfel de creati.uni în poezia poporană nu trebue să. fie reduse la
ceeace credem noi că e forma regulată.
2) Interpretarea aceasta e deosebită de aceea conţinută în felul
cum d. Densusianu dă punctuatia acestui pa.saj . Dvsa dă. versului
pe munţi şi pe ape.: tonul de suspensie. Astfel versul următor
dorm oile toate, lipsit de această suspensie, capătă Înţeles pri.nci­
pal şi afirmativ elin secundar şi temporal ce era .. Urmarea inter­
pretării acesteia este o vădită contrazicere cu ceeace urmează.
Dacă versul dorm oile toate al' avea înţeles principal afirmativ,
cum s'ar putea ca în pasajul imediat următor Mioriţa să îndemne
pe stăpân sa-şi ducă oile la umbră, în luncă, şi să desvălue că
ornorul va fi- la chindie � Dealtminteri, o indicaţie de cum trebue
înţeles versul [-1 dă SClISUl' temporal al versului 75.' dorm apele
toate ... Se vede cum dreapta intuiţie estetică este o condiţie neapă­
ra tă şi pentru exacta pu nctuare şi ed itare a poez ie i poporane.
1
:
r
I
I
I
J
[827]
simţiţi adânc-grăitorul moment păstorescl El este luat din
ce are animalul mai preţuit: generaţiunea bogată, izvorul de
belşug ....
Felul cum oaia vorbeşte are şi el un accent personal:
MIORITA
�27
Cioban stăpânesc,
Fecioraş domnesc,
Ciobănaş eu oi
De pe aste văi,
Cu sumanul Iăi,
Mâncat de nevoi
Şi bătut de ploi ...
Dragoste, idealizare şi milă totodată răsuna in aceste'
versuri. Cum oile nu-s animale de rând, tot astfel ciobanul nu
e slugă 'ci fecioraş domnesc. Dar această înălţare nu împiedică
înfăţişarea exactă, realistă. Vorbeşte mai intâiu legătura
dintre om şi pământ: ciobănaş cu oi, de pe aste văi .... , apoi
greutatea indeletnicirii, evocată de îmbrăcămintea ciobanului.
Dacă aceasta ar fi fost zugrăvită numai prin versul "cu su­
manul Iăi", am fi înţeles de lână lae, ceea ce în ţinutul acesta
insemneză cenuşie. Dar celelalte două versuri m/incu] de nevoi
ş'i bătut de ploi subliniază prin contrastul dintre originea
domnească şi îmbrăcămintea nevoiaşă devotamentul pentru
oi şi introduc o notă de înduioşare.
Chemarea pe care o face mioriţa este şi ea stăpânită de
o intenţie stilistică:
Dă-ţi oile 'n luncă,
Luncută 'nflorită,
Inimă 'mpă.rtltă,
Luncuţă pletoasă,
Inimă duioasă ...
:E�ste aici un contrast menit .să puie accentul pe sufletu 1
turburat de soarta stăpănului. Indeosebi isbeşte versul
inima 'mpărţită. Ce vrea să spue nu apare dela prima vedere.
}1jxpresii ca aceasta trebue să fie studiate În cadrul celor ase­
mănătoare. Avem o altă, expresie poporană inimă 'ndoită
chemată să arunce lumină. asupra intenţiei. De ea s'a ocupat
[828]
82�
n. CARACOSTE..\
d. Pnşcariu ") . Dar deprinderea etimologismulni, nota esel1-
tială a domniei-sale, se vădeşte chiar şi acolo unde, cu pri­
lejul sărbătoairei unui Schuehardt, ar vrea să. interpreteze in
sens mai larg vieata lim1bagiului.Ca să lămurească expresia
"inimă 'ndoită", d. Puscariucrcde necesar să-i stabilească eti­
mologia, pe care o găseşte în un lat-vulg * indolioius. Forma
regulată ar fi îndoiată, clare apare în Crişana (poate pentru
rimă) iar îndoită s'ar datora unei false 'legături etimologice
cu verbul a îndo·i2). Dar de ce ş:;ă mergem atât dedeparte, când
ceea ce avem aproape, factorii creatori ai limbii vii, lămuresc
complet expresia � Dacă in vorbirea zilnică intrebuinţăm cu­
rent expresii ca inimă strânsă, inimă fd1lY/'tâ (frecventă şi la
Aromâni}, inimă ruptă, inimă sdrobită (adică ruptă în multe
părţi), de ce pentru inimă 'ndoită, imagină datorită unui clar
proces sufletesc, (dela îndoială, la nelinişte, suferinţă, trece­
rea e firească), să recurgem la un prototip latin Iăturaş! In a­
ceastă familie de expresii vţstă şi inima 'mpărţită din varianta
noastră: ea vrea să dea nelini stea adâncă:e mai mn It decât
1'nimâ indoiiă, pentrucă primejdia ,e reală şi mai putin decât
inimă sdsobiiă, pentrucă. nenorocirea nue împlinită.
Şi în felul cum oaia năsdrăvană descopere primejdia a­
propiată. sunt momente stilistice remarcabile. Am întâlnit
adesea amănuntul că. vrăjmaşii sunt veri primari. De aici,
cântăroţul ştie să. scoată un efect simplu dar sugestiv:
amintind pe cei doi, adaogă paranteza oerisorii tăi, şi apoi
desvălue hotărîrea de omor. Parcă auzi, în glasul celui ce
zice, amărăciunea cuprinsă în parantesă şi astfel contrastul
1) In Din perepectioa dictionaru.l1â, (dedicat lui II. Schuchardtl
Cluj 1922. p, 26.
2) Iată arg-urnentarca: "dupe ce l muiat se prefăcuse în i, s'a
putut stabili o falsă legătură etirnolog'ică cu verbul îndoi: forma
îndoia s'a considerat ca variantă. de conjugarea I-a a acesteia, iar
o neaccentuat n'a trecut în u din cauza lui doi". (Op, cit.. p. 26).
Dar cronologic trecerea lui o neaccentuat la u e mai veche ele cât
îumuierea lui L. Fazele euvântului ar fi fost deci * indoliaiue * indu­
liatu, indul'ui, înduiat; în nici una nu se putea exercita influenţa
lui doi sau a lui indoi, şi cuvântul, dacă al' Ii existat, al' fi trebuit
să-si păstreze individua lita tea,
[829]
829
Il
I
dintre rudenie si crimă pune în o lumină şi mai simpatică pe
oel ursit morţii.
Gândul de omor e ŞI el înfăţişat în chip original. Veri­
ş01'li s'au vorbit.
Ca pe la ohindie,
fi
Ei să te răpue,
Şi I'apus de soare,
Ei �ă te Joboar�
Să mi te omoare.
Celui care zice l-a plutit în cuget ceva ca o zugravire vie
a luptei, 'cu fazele ei. Şi n'a putut găsi decât două mijloace:
unul potrivit, încadrarea în răstimpul chindie - apus de
soare; celalt neizbutit, înfăţişarea luptei. Ciobanul va fi mai
întâiu răpus şi apoi doborît. In chip curent, a răpune e mai
mult decât a doborî. Pentru cântăret Însă, acţiunea isbitoare
cuprinsă în acest verb predomină şi de aceea îl punem la urmă,
ca '0 gradaţie,
N enorocirea ciobanului va fi sporită prin aceea că nici
de mormânt ca oamenii nu va avea parte. Va fi îmormântat
La valea adâncă,
La poteca strâmtă,
departe de ce i-a fost drag, în locuri posomorîte fări'''t
datineJe cuvenite.
Ca în totalitatea mărturiilorcunoscLlte, toată. desfăşura­
rea de până acum îşi desvălue rostul, atunci când ciobanul
îşi arată gfmdul din urmă. In frunte stă. dorinţa să fie În­
mormântat
In strunga de oi
In jocul de miei ...
Cu neinsemnate deosebiri, e aici UDa din cele mai răs­
pândito forme ale ultimei dorinti. Şi totuşi, dacă o priveşti
în legătură cu realitatea vietii ciobăneşti, ea dă prilej la ne­
dumeriri. Intelegi 'uşor dece vreă ciobanul să fie înmormân­
tat în strungă: aici se mulge, aici este inima indeletnicirii păs­
toroşti. Tn alte tinlltn,ri, de pildă în Apusul romanic, în ţările
[830]
830
1). CAHACOSTEA
germanice ŞI III Nord-estul slav, oaiaest.e preţuită indeosebi
pentru lâna şi carnea ei; şi în Apus aceste note au fost domi­
nante în oreaţiunile lingvistice cu privire la numirea curentă.
a oii 1). La noi fabricarea IbrânZ\eturilor jucând un mare rol şi
strunga fiind locul unde semulge, nu e de mirare că ciobanul,
in preajma morţii, se găndeşte la strungă. 2). Dar curând după
ee turma a sosit la stână oile mânzări sau "pJecători", cum atât
de sugestiv le zice în unele ţinuturi din Muscel, sunt despărţite
definitiv de miei, sefaoe "bârăj,rea" mieilor. Eda,rdi, privită,
1) Vezi pentru aceasta dr. FI". Brun mann Die Metaphcrn, Stll­
dien iiber den Geist der modernen Sprachen, vol. 1. Thierbilder
der Sprache. Bonn 1878 p. 478-512 capitolul ",das Schaf".
2) Despre strungă vezi articolul d-lut G. Giuglea Cuointe 8i
lucruri Dacoromania II p, 327-355 şi obiectiunile d-Iui Derrsusianu
în Grai şi suflet 1161-163. Intelesul fundamental este cel relevat de
dictionare: strâmtoarea prin care sunt trecute oile când sunt mulse.
De aici pleacă d. Giuglea pentru explicarea etimologică: o contami-
11a1'e Între romanicul ruga şi germ. stanga ar fi dat strungă. Evident
etimologia aceasta, nu se poate susţine. Intuitia poporului, când
denumeşte, e mai pu tin complicată. Şi cum toate explicărale date
până acum rămân neisbutite, mă Întreb dacă Între strug, str1�ng
instrumente ale lernnarului şi strunga păstoreaseă nu e vreo legă­
tură. In forma primitivă, strururul e alcătuit din :l stâlpi, bătuţi
în pământ sau fixaţi pe un suport, în care se prinde lemnul de
subţiat şi de lucrat, aşa cum strunga e alcătuită din trecerea Între
cei: doi stâlpi, pe unde trec şi sunt prinse oile, la muls. Ca intuitie
totală, privită in ce are mai caracteristio, strungul apare ca o în
gustime în care strângi lemn după lemn spre a subtia şi modela,
aşa cum strunga e o îngnstime, în care fixe"-i oaie de oaie pentru
a mulge. Strunga păstorească apare astfel ca o transpunere din
indeletnicirea Iemnarului în cea păstorească .. __ o Sunt forme de
strungă care parcă confirmă explicarea d-Iui Giuglea, Astfel d. F.
G rimrn, fost inginer hotarnic, acum stabilit în Cluj, imi de­
scrie precis următoarea formă, pe care a văzut-o în judeţele Iaşi
şi Prahova. Din obor se deschide o stradelă Îngrădită; prin faţa
ciobanului, aşezat în o nişă a stradelei trec oile una câte una,
având să sară un gard mic, care barează stradela în dreptul nişei.
Oaia sare cu picioarele dinaint!l.. şi, plină să treacă bariera C11
picioarele dinapoi, ciobanul coboară pe spinarea ei un lemn greu,
legat de un stâlp din fată. Prinsă astfel, oaia stă liniştită la muls.
Ruga şi stanoa întrunite ar zice d, Giuglea. Dar observ că. şi
aici intuiţia fundamentală e aceeaşi ca la strung: prinderea între
două puncte fixe. Pentru contaminarea care din strug a dus la
!
ta
I
[831]
MIORITA
în cadrul strict al realităţilor vieţii păstoreşti, dorinţacioba­
nului este fă,l'ă rost: nu poţi fi totodată înmormântat în
strungă şi în joc de miei. Contrazicerea nu poate fi înlăturată
decât privind momentul sub aspectul pur stilistic. Orice ade­
vărată poezie este expresie de sentiment. Iar legăturile dintre
vieată şi poezie trebue să, fie înţelese altfel decât ca 'O naivă
copie a realităţii. Ciobanul, gândind la moarte, evocă ce i-a
fost mai drag: munca lui în ce are mai de preţ: mulsul oilor
şi belşugul mieilor, le asociază în ultima dorinţă, . fără. să mai
căntărească dacă în strungă este şi joc de miei. El putea ,să.
spuic, ca în alte variante, stână în loc de strungă. Aceasta a
şi fost, de bună seamă, forma primitivă. 'I'ermenul generic
"stână" nu dedea prilej la contrazicerea relevată. Dar, în
schimb, era mai vag, nu exprimă destul de viu sentimentul.
Mai târziu, poezia a unit ceeace în realitate era separat, fără
insa ca cel ce nude să se gândească analitic, .SA aibă oonştiinta
nepotrivir-ii.
In faţa morţii, e firesc ca gândul să fie străbătut de fio­
rul religios. Dar in cele mai multe variante, religia 'Ciobanu­
lui ·este meseria lui, prin ea se simte legat de cele veşnice.
Aici însă vedem, mai darea în toate celelalte variante, cum
grija de înmormântars ciobănească se împleteşte 'cu o preo­
cuparo creştină, bi sericească:
Iar tu din glugut;ă
Să-mi faci iconită,
Şi din tr iscufită 1)
Să-mi faci cruciulită,
Şi. din bueiumaş
Să-mi faci prăpuraş,
strungâ, sunt sugestive versuri ca: stl'igâ să se strângă ţetele din
Valea Lungă, ca o'iţele la strungă (col. Lar nik-Bârsanu p, 360). Pen­
tru vechimea strung-ului, una din cele mai vechi şi mai răspân­
dite unelte, vezi articolul Drehbank în Healiexicon. der Germani­
schen. Aliertumslcunde şi articolul 'I'cn-nntura în Darenbei-g-Sagljo
Dictionnaire des aniiquiie« orecoues et romaines,
1) Sunt dicţionare pentru care triscă e fluer de trestie, astfel
Şăineanu care dă etimologia.: sI. tnlsti=hesti.e. Dar Înţelesul e
prea restrâns, iar pe ntru etimologie trebue să plecăm dela slavul
tresko sunet.
[832]
832
D. CARACOSTEA
Sunt aici două straturi de preocupări: peste cele inda­
tinate, pur oiobăneşti -- gluga şi fluerul puse la mormânt­
vin să se aşeze ,cele creştine, care se întrepătrund cu străve­
chea mentalitate primitivă.
De aici înainte, varianta, deşi vădeşte însuşiri remarca­
bile de exprimare, nu are darul de a intra. adânc în inima 1TlO­
tivului,de a-l pune în lumina cuvenită, Cântăreţul ştie să În­
şire traditionala dorintă a celor trei fluere, dar nu le mai
pune în strânsă legătură organică cu oile care vin la mor­
mânt să plângă.
Dorind să fie inmormântat în strungă - obişnuit aşezată
în dosul stânei - ciobanul cere ca acolo
"
In dosul stânri,
Să mă urle cânii ...
In vorbirea curentă se zice ,,,cânii urlă la ceva" dar nu
pe cineva. Cântăreţul modifică uzul, pentrucă simte că nu
poate zice "să mă plângă, cânii". Te-ai aştepta ca această mo­
dificare să fie în legătură, cu ce urmează, să se păstreze plân­
gerea pentru oi. Dar ele pal' mai puţin părtaşe la durere decât
cânii. Auzind fluerele
Oile-or s bieră
Şi m'or căuta ..
Este aici, atât ca gradaţia cât şi ca reliefare a simţirii
ciobăneşti, o vădită scădere: rămâne icoana, Însă duhul care
o însufleţeşte e slăbit.
Scăpătată în ce priveşte punerea în lumină a motivu­
lnicentral, varianta e originală, şi ca material, şi ca expresie,
în finalul caracterizat prin alăturarea motivului mândrei
care-şi caută iubitul de acela nil mamei care-şi caută feciorul.
Sunt în poezia poporană forme tipice chemate să. zugră­
vească frumuseţea mândrei, paralel cu acelea care înfăti­
şează frumuseţea iubitului. Cu câteva decenii în urmă, ne-am
fi mulţumit numai cu relevarea acestora, fără. să ne oprim
1
[833]
8,-)"
� 00
ln aspectele individuale 1). Azi se impune individualizarea în
cadrul formulelor tipice. N umai astfel poti urmări graniţele
in care e cuprinsă, la rândul ei, libertatea cântăreţulni. Iată
în ce chip este aici zugrăvită mândra:
Dacă-i întâlni,
Mândră copil iţă,
Albă la pielită,
Neagră la cosiţă,
Boură la ţâţă,
La straie pestriţă
Bălută, MIntă,
Glas de copiljtă.;
Intenţia este să dea semnele de recunoaştere a mândrei
ŞI totodată să, evoce frumuseţea,ceva din farmecul ei. In
afară de obişnuitul epitet mândră, faţa albă este adesea în
poezia poporană un atribuit al frumuseţii. Pentru a sublinia
culoarea, cântăretul s'a servit de contrastul albă la pieliţă,
neagrel la cosiţă potrivifunei înclinări a poeziei poporane de
a utiliza această opoziţie de culmi 'ca mijloc deevoca're.
(Bunaoara călugărita ,e adesea înfăţişată albă la pieliţă,
neag1'eL la hă:inută). 8u blinierea aceasta a culorii precizează
şi înţelesul cuprins in trăsătura bălwţă, băluţă (;are,cos1iţn
fiind neagră, nu poate Însemna înfăţişare blondă ci accen­
tueazăculoarea albă a feţei. In chip naiv, sunt amintite, ca mij­
loc de recunoaştere, straiele pestriţe, iar ca trăsătură indivi­
duală, a cântăreţului boură la ţâţă, o caracteristică şi originală.
sugestie de sensualitate, Ar fi putut zice "pietroasi'i" dar al'
fi fost prea obişnuit; boură luat tot elin simtul primitiv al
pipăitului adaogă o nuanţă vizuală, se 'intipăreşte, e o trăsă­
tură. originală. A simţit-o Eminescu, atunci când a dat Ima­
ginea boureii siinilor.
Interesantăe încheerea descrierii. Cântăreţul 'care, din-
1) Aşa cum, în ce priveşte imaginile, face, de pildă, F. Miklo­
sisch în Die Durstellsnui in slaoischen VoZksepos. Wien 1890, in
Denkschriiten ale Academiei din Viena, secţia f ilosofică-Istor-ică,
vol. XXXVIII.
544(,5. - Convorbiri Litcr a r e.
[834]
Il. CARACOSTEA
tru inceput, in versurile introductive, evoca porneala oilor,
care din "a domul" crease cuvântul cu nuanţă auditivă a di'Î­
moli, care ceruse în ultima dorintă, sâ mă urle cânii şi, În loc
de oi care OI' plânge, zicea oile-oi sbiera, atâtea semne de În­
olinări auditive, nu poate încheia descrierea mândrei fără să
nu dea, în final, şi o trăsătură auditivă: glas de copilită, me-
11 ită să intregească amănuntele celelalte vizuale şi tactile.
Privită în total, descrierea e departe de a se rotunji în
o icoană de frumuseţe.
Din câte variante am întâlnit, aceasta fiind a doua în care
ciobanul aminteşte de mândră şi singura în care se opreşte la
o descriere, aici este Iocnl să. indicăm prin ce se aseamănă a
cea stă. descriere cu procedeele curente in zngrăvirea Irutuu­
sotii.
De curând, înfăţişarea frumuseţii femeii a fost privită
ca un mijloc de caracterizare a desvoltării literare 1). Dar cât
timp (aşa cum face chiar şi un Walzel) nu ţinem seamă de
contribntia pe care e chemată să o aducă Iiteratura poporană,
problema e gT8i;'it pusă, rezultatele rămâu îndoelnice. S'a afir­
mat că .unintirea amănuntelor corporala în descrierea fru­
museţii femeii e un semn de cultură rafinată 2). Iar la noi
d. N. Iorga crede că, în poezia poporană, descrierea cel mult
dacă încondeiază din o singură trăsătu'ră" cu un epitet unic 3) .
La toate acestea sunt precizări ·de făcut. Literaturile po­
porane şi indeosebi cele sudesteuropene înfăţişează frecvente
descrieri ale frumuseţii, îndeosebi a cel-ei femenine, fie nu­
luai înşirând trăsături sau părţi ale corpului, fie asemuindu-le
cu unele aspecte ale naturii 4). Se compară astfel corpul una
J) Vezi O. Walzcl Gchalt und Gestait im. E .. unstweTlc des Dieh-.
chters capitolul Sch'ilclerunrJ des schănen 'Weibes p. 39-44. Lucrarea
e îl! cun, de Jlublicare în colectia II anclb'ueh cler Lileraturwissen­
sehali editura A1.ktineOlJ, Berlin.
�) O. Walzel, loc. Jit.
::) N. Iorga Istoria ldemlllTi'i rOlllâlicŞt-!. il! IJcl1cul al Xl X -lea
voI. III. p. 155.
") Pentru pOjJoa.l'ele bakauice, vezi bi.bliografie la K. Diet­
ricl! : Ze'Îf Sefl1 ift des Vereines f-i.i.l·Volksk !lnde .XII 287 şi 40G. Oh­
servarea lui Dietrich că aceşt fel de a descrie persoanele, care
apare şi la scriitorii biz.antilli, ar purcede din descrierile de per-
[835]
835
femei cu al unui chiparos, cu spicul grâului, eu firul ierbei;
al omului cubradul etc. Numeroase momente de acestea
apar şi în literatura noastră, poporană; şi în cadrul acestor
descrieri trebue să fie aşezat atât pasagiul citat cât şi acela
din varianta Alecsandri, care zugrăveşte frumuseţea ciobanu­
lui. Astfel, dacă descrierea de mai sus este personală, prin
aceea că, cel ee zice e liber să aleagă, amănuntele care-i plac,
in desfăşurarea ei nu iese din cadrul indatinat, înşieând în
.chip simplu <Câteva trăsături menite să întruehipeze frumu­
seţea. E o libertate îngrădită, de anumite deprinderi şi încli­
nări ale gustului popor-an.
După, ce a zugrăvit mândra, ciobanul cere Mioritei:
Să-i spui c'am plecat
Departe 'n iernat,
Pe-o gură de rai,
Cam de peste plai.
Eşti purtat la început de mângâerea din primele trei ver­
suri ; dar deasupra 101' stă indoitul înţeles cuprins in
acel: cam de peste plai, auzi cum glasul frânge ritmul, evo­
când trecerea în altă lume.
Gândind la maica luivciobanul ozugrăveşte m felul În-
soane pe care le întâlnim 'in actele greco-eg.iptene, nu se poate
sustine, pentrucă Înşirarea laudativă a trăsătu.rilor corpului e un
moment frecvent şi în literaturile poporane şi în vorbirea zilnică.
In poezie, motivul căutării unui fecior sau a unei fete e legat de
acest fel de a descrte, Pentru literatura popo rauă franceză vezi
IL Morf: Das ţraneiisische Voikslled in Aus DiclttU1/9 und Smrache
tler Iiomanen; II, p. 62-63.
4) Din literatura noastră poporană amintesc momentul de­
scrierii frumusetii în următoarele mărturi i elin deosehitele ţinu­
turi româneşti: Şăzătoarea I, 10; Gh. Dem. 'I'heodoreseu 93, 3ml,
Vasiliu 20-21; Bibicescu 70, 354-355; Convorbiri Literare XX, 6217
I. Popoviei 14; Iarnik-Bârsanu 19, 28, 37, 39, 41; Giuglea-Vâlsan
164. Nu mai citez aici numeroasele descrieri din Legendele Maichii
Domnului. Amintesc că. nu totdeauna descrirea frumuseţii se face
prin înşirări de amănunte. Astfel în Viciu, Colinde 169: Ce pşti
tloare aşa frumoasă, ele eşti dragă junilor, ca laptele pruncilor, ca
ninul. boerilor, ca pita săracUor? De altminteri, chiar vestita de­
scrrere diu Luceafărul: rnândră 'n toate cele, cum, e fecioara intre
sfinti şi luna inire stele are lin substrat popo ran.
[836]
836
D. CAEACOSTEA
clatinat. Intrebarea ei evocă nu frumuseţea feciorului, CI În­
deletnicirea lui, repetând versurile care zugrăvesc oile. E ul­
timul prilej de a reveni la atmosfera păstorească .. Apoi, ca să
afle ce s'a întâmplatcu feciorul ei, bătrâna ameninţă pe cio­
banii cei tari cu ce poate şi ea, cu blestemul: de nu vor spune,
se vor clătina ca frunza, se vor legăna ca iarba.
E o desvoltare proprie, o Încercare de dramatizare f'inală.
Fatil. de ameninţarea mamei, apare brutalitatea sigură de
sine a ucigaşilor, cruzimea de a stărui să zugrăvească amă­
nuntit locul fioros unde zace feciornl:
Noi că l-am văzut
Şi l-am cunoscut,
Seara pe 'nserat,
La dealul bărbat 1),
La drumul săpat,
La bradul plecat;
El e îng-ropat,
In ţăru' astupat,
La capăt ele deal,
La 111l1('11e de mal,
La valea adâncă,
La poteca strâmtă,
De vânt nebătută,
De ochi nevăzută ..
In această acumulare de note sumbre, amănuntele ]J,:tl"
tot atâtea lovituridate cu nepăsare sărmanei bătrâne. Iar la
naiva ei Încercare de a speria. pe ciobani, stă răsprmsul lor
de Înfricoşare:
Nu mai blestema
Că vânt s'o porni,
Pământul te-o trânti,
Pân' om alerga,
Mi te-o astupa.
,1) Expresia aceasta ta dealul bărbat care mai apare şi în alte
poezii popor ane, nu este aşa de limpede cum s'ar părea. Cineva
care ar încerca să o explice etimologic, aşa cum am văzut că face
el. S. Pnşcariu pentru inirnă 'ndoită, ar puteă zice că aici cuvân-
I
1·
1
1,
[837]
�llOR!T·"'
837
Dar de ce, în final, această neobişnuite), ameninţare şi nu
alta"! Tncheerea aceasta riueste numai o sperietoare către bă­
trână, ea arată şi uşurinţa, aproape batjocoritoare, cu care
ucigaşii pot alunecă asupra crunei lor: speriind pe bătrână
cu moartea prin surpătură de pământ, parcă. fac să. se între­
vadă o eventuală descărcare de vină: aceasta putea. fi şi soarta
ciobanului, la valea adâncă, la Lradul plecat ...
E netăgăduit că toată această parte finală se deosibeşte
prin tendinţa către desvoltarea epică. Dar toată, această des­
voltare nu se desfăşoară ca o realitate aevea, ci e proectată
in viitor prin vorbirea ultimă, a ciobanului, e deci atârnătoarc
de aceasta, e legată. de un fond iliric.
Privită în total, varianta aceasta se înfăţişează, din punct
de vedere al motivelor, 'ea una din cele mai complete diucâte
am întâlnit: porneala oilor, lunga lor coborîre de strămutare,
zugrăvirea turmelor, uneltirea, descoperirea Mioriţei, ulti-
111ul gând, C11 întroita grije de oi, de mândră, de mamă, apoi,
în final, în contrast cu durerea mamei, aspra nepăsare a cio­
hanilor şi vaga descărcare de vină, - iată, momentele Ia sini­
pla înşirare a cărora aş fi putut să, mă opresc, alunecând uşor
asupra variantei. Atunci n'ar mai fi putut ridica nimeni
obiecţia citată a a-lui Densusianu: prea marea insistenţă
, -
asupra variantelor.
Dar cel care a urmărit capitolul acesta a putut vedea, la
fiecare PUlS, atâtea probleme de stil, de limbă, de expresivi­
tate, care cereau să. fie Iămurite. Şi, dacă. un mă inşel, citite­
nil, oricine ar fi el, ştie' acum, ,după această ll'0118 �lligiîlunS{l
tul bărbat al' fi un rest din vechia Însemnare latină, ad.iectivală,
a cuvântului. Atunci expresia ar fi însemnat, la inceput, deal cu
pădure bogată, ca o barbă. stufoasă. Dar, evident, o astîel de inter­
pretare nu se poate sustine. "Deal bărbat" vrea să zică deal mare,
eu umeri laţi şi inalti ca ele bărbat. Noi nu avem precis adunata,
necum lămurită, termi nalogia poporană a muntilor, a văilor, a
înălţimilor, în un cuvânt a accidentelor de teren. Versul din prima
frază pe-un picior de munte e interpretat ca însernnând: jos, la
ponlcle unei văi, coborîtă din munte. Dar poporul înţelege alt ceva:
urcând drumul Feleacului, spre satul care domină Clujul, o bătrână
îmi spune că acolo S11S, nu jos, e "picior ele munte", că. aşa ziceau
biHrânii. Picior de rnvnt-e trebue interpretat ca o înălţime care
trece de aceea a dealului şi 111l e încă muntele înalt.
[838]
D. efi HA(().'iTE,\
insistentă, mai mult despre Mioriţa decât dacă alunecam
elegant asupra atâtor întrebări. Astfel, după ce am arătat
teoretic cuvintele pentru cam sunt nevoit, prin însăşi natura
obiectului, să. zăbovese la variante, am dat şi cea. mai bunii
î udreptătire: incă o dovadă practică. Iar atunci când mi se
vor arăta te miri ce zapise ori alte documente din care să pot
descifra mai exact ceeste poezia poporanădecât JiU variantele
care o păstrează, voiu aluneca asupra variantelor �.i mă voiu
ocupa de acelea.
Până atunci, cred că rămâne bine stalilit: joezia nea­
mului acesta fiind şi ea o plăsmuire estetică alcătută din mo
11ve întruchipate în limbă, în stil, cu mijloace mdividuu!e,
eşti mevoit să te pleci asupra acestora, să o adâneeşti, indivi­
dualizănd-o potrivit sufletului plăsmuitor. Şi aceasta cere mai
multe însuşri şi mai multă pregătire decât s'ar crede, Pană
acum, nu văd cine a făcut-o. E timpul să. o facem sistematic·-­
pentrucă numai pe această muncă putem înălţa edificiul înţele­
gerii ştiinţifice a poeziei poporane. Şi repet: dacă e să. mi se
aducă 'o învinuire, este că, vrând să pregătesc şi o vedere totală
a evoluţiei, am fost nevoit să reduc aspectul estetic, să-lcuprind
adesea într'o frază, într'un alineat, pe când materialul îmi
grăia la fiecare pas: mai mult loc poeziei ca poezie. Căci e o
eroare să orezi că inzistenţele de a adânci această latură sumt
de prisos: orice înţelegere, orice discuţie e nulă, dacă nu tră­
eşti adânc poezia, ca icoană totală. Prin natura obiectului,
airi stă. temelia întregii clădiri.
*
* *
Dar aici se poate ridica. o Însemnată. obiectie: presupun
că. ai adâncit şi individualizat întreg materialul cu privire la
un motiv dat, ceva mai mult: presupun că. o putere suprana­
turală ţi-a dat să cuprinzi şi să trăeşti toate nenumăratele
forme pe care le-a îmbrăcat un motiv ca Mioriţa, dealungul
veacurilor. Ce rezultă de aici � Cunoaşterea ta s'a ril vă.şit in
zeci, sute, mii de întruchipări individuale, care toate sunt în
continuă prefacere. Mai poate fi un punct de razim în această
infinită felurime l Căci odată ce afirmi că poezia poporană
izvorăşt« din nevoia estetică şi tot progresul şi toată vieaţa
[839]
.\IIOHIT'
purcede dela individ - prin aceasta s'ar pare« c::i e:;;ti nevoit
S{t te mărgineşti In oontemplare.t nenumăratelor plăsmuiri
individuale.
Dar după cum limba, tot aşa şi poezia nu este numai ex­
[Jl'eseie individuală dar şi Imn social şi, ca atare, condiţionată
de loc şi îngrădită Je timp.
Libertatea (�flnUiretului este astfel mărginită, mai întâiu
de însuşirile lui, apoi denatura motivului, însfârsit de anumite
deprinderi şi cer-iuţi ale ascultătorilor. Alături de aspectul indi­
vidual apare astfel cel istoric. Privită. sub aspectul estetic viu,
poezia poporană e plăsmuire individuală şi trebue înţeleasă
ea atare; privită. ca bun social,ea este desvoltare, ;istorie, şi
trebue să fie lămurită. ca atare. Departe de a exclude.vistoria
şi estetica apar astfel ca�fdouă. fete ale aceleiaşi realităti, che­
mate să. dea o înţelegere integrală a acestui bun sufletesc; ­
poezia neamului, TaI' j"disătura de rnire Între ambele domenii,
am văzut-o până ncum l3i vom vedea-o tot mai clar, e chemată
să o dea filologia. Căci cuvântul adânc al lui Vossler : "c r i ti­
cu] est (" t ic f il r [1. t (" 11 n j c ă f i l o 1 o g i c ă (" s t pun
fan ta s t, ia]' f il o ·l o g u 1 lip 18i it de c h le m a t: e est e­
tică 11111 m e s e r ia s", rămâne tot atât de întemeiat ca în
literartura cultă. şi im cea poporană, unde însă ('('J'E' mijloace
nouă de ('olltl'Ol, poti-ivit ohior-tului.
In ee chip adâncirea estetică ne duce aici la anumită teh­
nică filologică şi e indisolubil legată de istoria motivului, se va
vedeâ exarninând celelalte obiectii ale d-Iui Densusianu.
Le vom privi şi pe acestea deaproape, pentru însem­
nătatE'a problemei - dar şi pentru alt cuvânt: fel III ele il in­
terpreta 'îi adânci bunurile suflet.eşti cele mai c'araderishce
ale uuui neam este una din pietrele de Înep.rcar(,; prin Cal'8
SI:' difen'nti(lz�l genpl'aţiile.
D. Caracostea
[840]
RONSARD ŞI ROl\�ÂNIA
Subt acest titlu scrie D. C11. Drouhet, profesor ele lite­
ratura franceză la Universitate, un articol în Convorbiri
literare (Iulie-August), nu pentru a asocia România la serbă­
torirea ce consacră Franţa poetului Pierre de Ronsard ­
«serhătorire la care va fi bine şi drept să ne asociem şi
noi», zice, cu drept cuvânt, D-sa - ci pentruca «cu acest
prilej», să indemne la distrugerea «fabulei» oriqinei T'('):
măneşti a lui Ronsard.
«Cu acest prilej, scrie într'adevăr D-sa, fabula originei
"româneşti a lui Ronsard a fost la noi pusă din nou în
"circulaţie. Cred că e momentul -- deşi ştiu cât de mult le­
.gendelo se incâpâţineaeâ să trăiască -- să împedicăm res­
"pândirea ei mai departe».
"Fabula orioinei româneşti! Legendele se incâpâţi­
neaed (oh, le vilain mot) sa traiasca! Trebue să im pedicam
respândirea ei (mai departe)! ..
Mă întreb - şi de sigur se vor fi întrebat mulţi alţii ­
ce va fi având D-I Drouhet cu «fabula» originei româneşti
a poetului Ronsard, şi dece....... persistenta asta în a o
distruge şi în a îrnpedica respândirea ei mai departe?!
- Eram la Paris, în timpul refugiului. Ne găsi am într'o zi,
colegi dela Universităţile române, reuniti de Colegii francezi
la Cercle du Rapprochement unioersitaire şi, dacă nu fac
eroare, chiar intr'o zi consacrată Românilor. In starea
sufletească în care ne aflam, Francezi, Români şi profesori
aliaţi, mişcaţi de tot ceeace făceau pentru noi colegii francezi
ca să ne facă cât mai puţin tristă depărtarea de ţară în
[841]
RONSARD ŞI RO�L"NIA
841
acele momente, fiecare căutel să aducă, cu cuvintele de mul­
tumire, dovezi, din trecutul apropiat sau îndepărtat, de
iubirea şi înfrăţirea cu Franţa. Au făcut-o profesorii Cehi,
prin ehi ar glasul eminentului lor coleg profesorul Benes,
distinsul Ministru de Afaceri Streine; au făcut-o. tot la
Cercle du Rapprochement unioersiiaire, Polonezii, profesorii
Jugoslavi deasemenea.
In asemenea împrejurări, şi în chiar ziua consacrată
nouă, găsindu-mă cu colegul D-l Ch. Drouhet, l-am întrebat
dacă nu socotia bine să expună Într'una din întrunirile
noastre dela Cerc, de faţă cu profesori francezi şi cu ai
ţărilor amice şi aliate, povestirea originei române a poetului
Ronsard şi, cu ea, frumoasele opere literare la care a dat
naştere la noi şi cu cari am crescut generatii întregi de
şcolari.
Ceeace mă făcuse încă să mă gândesc la o atare pro­
punere, mai era, pe lângă motivul sentimental al înfrăţirei
cu Franţa, faptul, că În volumul de curând apărut "Pierre
de Eorisard" - în colecţiunea Bibliotheque Francaise de
subt direcţiunea Dvlui Fortunat Strowski, profesor de Lite­
ratura franceză la Sorbonna -- autorul, ])-1 P. Villev, pro­
fesor la Universitatea din Caen, reprodusese o scurtă şi
grăJ)ită afirrnaţiune a lui Sainte-Beuve, că Ronsard îşi tragea
deci, zicea el, originea din Ungaria. E drept, că d. Villey
nu reţinea de loc această afirmaţiune, pe care o menţiona
numai prin cuvintele: «ecartons les marquis hongrois .... »,
cu privire la prima origine a poetului; îmi părea totuşi, că
era locul, mai ales în împrejurările acelea, unei conferinţe
asupra lui Ronsard şi România. D-l Ch. Drouhet mi-a
răspuns însă foarte sentenţios: «şi Ungurii şi Bulgarii, nu
numai noi, pot să revendice tot aşa de bine originea fa­
miliei lui Pierre de Ronsard», Mărturisesc că răspunsul
acesta m'a surprins. Ştiam că Sainte-Beuve conchisese
scurt la o obârşie unţt arâ a poetului, după ce reproduce
Elegia bine cunoscută:
ar, quant amon ancetre, il a tire sa race
D'ou la glacr! Danube est ooisin. ele la Thrace:
Plus bas que la Honorie, eu une froide part,
[842]
N. COClJLESCU
Est LIn Seigneur nomme le marquis de Ronsart, .
. . . . . . . . şi, mai departe. _ . . . .
Et quittant son pays, fait capitaine d'eux,
Tr aoersa la Honaie et la basse Allemagne,
Traversa la Bourgogne et la grasse Champagne,
Et hardi vint servil' Philippe de Valois.
Qui pour lors avait guerre encontre les Anglois.
Am subliniat intenţionat, ca să arăt că afirmarea lui
Sainte-Beuve nu reieşia de loc din cele ce ne spune poetul
însuşi; că, din contra, ţara strămoşului seu era mai jos
ca Ungaria, acolo unde îngheţatul Danubiu se inoecineşte
cu Tracia, că, plecând. a străbătut în drumul lui mai
întăiu Ungaria, deci venia de aiurea, mai din jos de Un­
garia. Că Sainte-Beuve pripit a conchis: se uede de aci 1)
că obârşia poetului era ungara, nu ne surprinde cu toată.
autoritatea-i recunoscută CJ. critic literar; e posibil să nu fi
ştiut ce era şi unde era Valachia; şi alţi Francezi iluştri,
mai toţi Francezii chiar, au purtat multă vreme ponosul
cel nu ştiau geografia. Se mai poate, să se fi părut lui
Sainte-Beuve mai nobilă o origine ungară, pentru marele
poet, decât valacă. O asemenea afirmaţiune, nesuficient
reflectată, trebuia combătută, ca să nu mai fie reprodusă
în literatura franceză; iată dece socotiarn oportun o cat de
mică conferinţă, cu prilejul apariţiei lucrărei J)-lui P. Villey,
asupra lui Ronsard şi România,
Ir-I . Ch. Drouhet, drept răspuns, m-a învăţat atunci
- căci, marturisesc, că revendicarea bulgară nu-mi era încă
cunoscută - că şi Bulgarii, ca Ungurii şi ca noi, pot să
«se lau.de» cu originea familiei de Ronsard; e posibil
pentru locul naşterei lui Omer nu se certau şapte o­
raşe � -, m'am îndoit însă de atunci de seriositatea a­
cestei nouă revendicări. Astăzi, când am citit rândurile
pe cari D-l Drouhet i le consacră în articolul seu - pe
cari nu şi le însuşeste, negreşit - găsesc, că ar fi putut
J) Nu am la îndemână, la ţară unde mă g ăsesc, textul exact al
lui Saintc-Beuvc, dar cam astfel se exprrmă el, din eate mi-aduc
aminte.
1
1
1
t·
i'
[843]
RI)NSi,RD :;;1 HO.vI'\NIA
foarte bine să Jipsiască, fără nici un neajuns pentru acest
articol,mai ales că, «Ronsard e unul din geniile splendide
ale Iatinităţei». Felul răspunsului D-lui Drouhet m'a lăsat
însă gânditor. Poate, mi-am zis, sentimentului meu de Român
se mai adaoga � cu credinţa, din copilărie, în această fru­
moasă legendă - şi rnândria de craiovean, care primeşte cu
anevoie, să i se răpiască cu uşur-inţă un aşa «mândru Irăţior»
si, cu el, frăţia cu nobila Franţă.
'Sus la munte ninge, plouă,
La Craiova pică rouă,
Dar ce plâng Românii oare î
Sufletul de ce-i doare?
Plâng un mândru frătior,
Deslipit din sânul lor:
Banul tânăr Mărăcine,
Cărui Oltul se închină.
Resimt şi astăzi emoţiile puternice cari mă cuprindeau
când, copil, recitam ori ascultam recităndu-se dulcea poesie
a J ui Alecsandri. Dar piesa "Banul M ârâcinet Ce minunată
ni se· părea, când se represinta În' bătrânul Teatru al Cra­
iovei r Cât de mândri ne simţiarn de nobilul şi viteazul nostru
erou r Ca urmare, un mare dor de ducă ne coprindea, dor
de lung călătorit spre apusul îndepărtat, spre Tara plină de
o magnetică atracţie pentru sufletele noastre fragede, pentru.
Franta!
nI- Ch. Drouhet nu s'a mulţumit cu acest răspuns distru­
găti .r de credinţe scumpe � pe care îl va fi dat şi altora
nu numai mie; 1 i-sa revine astăzi prin scris, cu prilejul
nserlJătorirei la care va fi bine şi drept să ne asociem şi
noi", să împedice răspăndirea mai departe a fabulei originei
româneşti a lui Ronsard r Proclamată pentru întâia oară de
un Francez, ne spune D-sa, de fostul profesor Vaillant dela
Liceul Sf. Sava (in 1844), îusuşită de Alecsandri, care ne a
lăsat suava poezie: "Sus la munte ninge, plouă, etc" apre­
ciată de Uhicini, ca «prelucrarea artistică a unei traditii
istorice», apreciare pe care s'o însuşeste apoi Prosper Blanche-
[844]
844
X, COCULESeU
1
I
main, eruditul autor al celei mai respândite ediţii a Ope­
relor lui de Ronsard, Ir-I Prof. Ch, Drouhet rernâne totuşi
neconvins de toţi aceşti mari premergători; nimic nu îl abate
dela hotărîrea sa: de a îrnpedica răspândirea mai departe a
fabulei originei romane a lui Ronsard! 1... Et Carthago de­
lendaest ! .. , ..
Motivul, sau motivele t l
«In ultimii ani, ne spune Ii-sa, eruditii francezi au stabili t
"că spusele lui Ronsard despre venirea strămoşului Se1U
"dintr'o ţară vecină cu Dunărea de jos, . . . . . . . sunt
,,0 nascocire a poetului».
- Ei bine, chiar de ar fi exact că eruditii francezi
ar fi stabilit că ceeace ne spune poetul însuşi despre
propria-i origine, este «o născocire» a lui, tot nu s'ar
fi căzut ca tocmai un profesor roman să înceapă o cru­
ciată pentru distrugerea unei «tradiţii istorice», cum se
exprima Ubicini (în 1855), a unei Leţtende, dar a unei
nobile legende care ne leagă de poetul pe care Il serbăto­
reşte astăzi Franţa cu atâta strălucire, ca fiind «unul din cei
"mai mari, nu numai ai Istoriei noastre literare dar şi al
"întregei noastre opere intelectuale», după cum se exprima
de curând D-l V. Berard într'un frumos discurs, în Senatul
francez, cu prilejul promoţiei în Legiunea ele Onoare care
va purta pe viitor gloriosul nume de Ronsard ; legendă care
prin el ne leagă de însăşi Franţa, cu a cărei origine comună
ne mândrim.
Pe cine supăra această legendă?
Pe Francezi '1 Nu; căci, ca şi eruditul Prosper Blanc he­
main odinioară, intelectualitatea Frantei asistă şi aplaudă
conferinta ce le face cu prilejul acestor serbăr i eminenta
noastră cornpatriotă, poeta admirată, D-ra Helena Văcărescu-
- Dar, nu e nici măcar exact, că «erudiţii francezi au
stabilit că spusele lui Ronsard sunt o nascocire a lui»
într'adevăr, argumentul D-lui Drouhet, că «poeţii au
"privilegiul să schimbe după plac; realitatea lucrurilor,.. .
"că Ronsard se folosi de acest drept şi îşi hâraei (1!)
"ascendenţa ilustra pe care o dor-ia vanitatea sa excesivă»,
este părerea din opera n Pierre de Eorisarri", citată mai
înainte, neîntemeiată pe nici un document nou descoperit; e
1
!
[845]
O:lSARD ŞIIWMA:\JA
845
o simplă afirmare, expusă de altfel în treacăt de ])-1 Villey
în Introducerea sa la această nouă culegere din Operele lui
Ronsard
Mai firesc ar fi fost, mi se pare, ca în contra acestei
afir mări şi pentru apărarea frumoasei legende să se fi ri­
dicat pI' ofesorul de Li teratura franceză dela Universitatea
din Bucureşti şi să, fi întreprins campania sa de a împe­
deca respândirea ei mai departe.
Ceea ce însă nu a voit să facă colegul meu, mi-am
permis să cerc să fac eu, în parte cel puţin; să protestez,
adică, în contra unei simple afirmăr-i şi să revendic cu
poetul nobila-i obârşie românească. Este o mândrie pentru
noi această origine spusă de el însuşi, de acest splendid
geniu al latinităţei, «personificarea secolului XVI-lea, care fu
"unul din cele mai fecunde al Istoriei noastre naţionale»
(V. Bcrard, discurs deja citat).
- Nemulţumit, într'adevăr, de părerea Ir-lui P. Villey
în opera sa "Pierre de Ronsard: şi mai ales, că reprodusese
pripita concluzie a lui Sainte-Beuve, cu toate că, cum zic,
numai in treacăt şi cu cuvintele: «ecartons les marquis
hongrois etc.», ca origină a familiei poetului, am scris de
atunci, pe când m2'L găsiam la Paris în refugiu, D-Iul For­
tunat Strowski, Profesor de Literatura franceză la Sorbonna
şi Directorul Colecţi unea "Bibliotheque [rancaise", în care
aparuse lucrarea D-Iui P. Villey, şi îi arătam că cu nimic
nu era justificată aserţiunea lui Sainte-Beuve, pentru ca Se1,
mai fie reprodusă în literatura franceză; cu acel aş prilej, şi
tot in scopul ce urrnăr iam, îi istorisiam cuprinsul piesei
"Barml Maracine" şi a poeziei cu acelaş titlu a lui Alecsandri.
Ii-l F. Stro\Vski îmi răspunde cu următoarea scrisoare, din
localitatea (în Loire) unde se găsia, în timpul vacanţelor­
mari, pe care o reproduc textual, cel puţin în partea care
priveşte chestiunea şi pe care-mi permit să o subliniez; cu ea
înclieiu rândurile de faţă, ca fiind cel mai autorizat şi mai
temeinic argument a ceeace doriam să expun. Iată-o:
MOI1 cher CollE�gue.
«Je quitte une vieille petite ville perdue dans la mon­
"tagne et toute en ruine, mais ou je passe des heures tran­
"quilles iL lire, el, tra vailler et i ecrire. Je m'excuse de ne
[846]
N. COCULESll'
"vous avoir pas rcpondu plus tot. Ne m'en veuillez pas trop
"et pardonnez-moi, quand nous nous reverrons a Paris.
«Ce que oous m'aoez dit de Eon.sard est tout it lait
"ura,;. D'ailleurs, un des extraits que cite Villey lui-rneme
"prOllue, que notre ch armant poete est Rownain de premiere
"origine. Dans une prachaine rcedition de son pe tit oolume
" Villey le corriqera:
«Les Roumains continuent pal' leur heroisme victorieux
",i exciter l'admiration I . . . . . • . • • . . • .
. . . . . . . . . . . . . . . . . .
«Au revoir, mon cher Collcgue, aPctl'is et croyez-rno i
"votre tout devoue.
(s.s.) Fortunat Stroirski.
Et nunc .
N. Cocul eseu.
RONSARD ŞI ROMÂNIA
Replică domnului N. Coculescu
La articolaşul de patru pagini, purtând acest titlu, publica t
În numărul din Iulie-August al Convorbirilor literare, D-l
N. Coculescu răspunde cu CJ întâmpinare de un număr aproape
Îndoit de pagini. Cetitorii să se liniştească: in replica mea
nu voiu adopta progresiunea aritmetică cresc-tindă pe care
CI aplicat-o, În răspunsul său, eminentul profesor ele astro­
nomie dela Universitatea din Bucuresti,
Intenţiunea mea de a fi scurt este, de altfel, secundată
de imposibilitatea de a polerniza cu Ir-sa. Pentru a face
polemică, se cere ca ad versarul părerilor tale să invoce alte
fapte, să recurgă la argumente care să dărâme pe cele ce
le-ai produs, să interpreteze, bazat pe documente ce le-ai ignorat
textele puse în discuţie ... In articolul său de sapte pagini,
[847]
JWNSARIJ :;il HOMANIA
d-l Coculescu nu se conforrnează acestor procedee obicinuite în
polemice. D-sa nu se preocupă, să conteste autentici tatea do­
cumentelor din Vendornois care pomenesc numele familiei
Honsard încă din secolul al XI-lea, ceeace arată că numele
poetului şi al strămoşului său nu e traducerea in limba franceză
a românescului : Mdracine. D-sa nu se gândeşte să răstoarne
argumentul că Philippe de Valois nu putea să dăruiască
pretinsului marhiz de Honsard, venit depe ţărmurile Dunării,
moşii pe malurile Loirului, de vreme ce domeniul, dela
Possonniere, unde se află castelul părintesc al poetului nu
depindea la jumătatea veacului al XIV, când regele "avoit
guerre avec les Anglois" de coroană, dar de cornţii de
Vendome. D'-sa nu umblă să rezolve contrazicerea între situa­
ţiile modeste de "sergents Ileffes de la foret de Gâtine" şi de
,,('�cuyers" pe care documentele din secolul al XIV-lea şi al
XV-lea le atribue strămo)'ilor lui Honsard şi titlul de rnarchiz
cu care cinsteşte poetul pe strămoşul său venit la mijlocul
secolului al XIV-lea în Franţa, titlu pe care Vaillant, Ubicini
şi Alecsandri l-au crezut corespunzător rangului de ban. In
sfârşi L D-1 Coculescu nu se sileşte să explice variaţiile lui
Ronsard pe aceeaşi temă: întradevar dacii, în elegia către
Hemy Belleau, poetul afirmă că se trage dintr'un neam care
locueşte unde inghetata Dunăre e vecină cu Tracia, în alte
poezii spune că e Scit sau chiar nerman. (Cf. versurile
citate de mine dintr'un sonet cuprins în les Arnotirs el' f/(J.­
leneş.
])-1 Coculescu imi face impresia că n'a reflectat 1<1 nici
unul elin argumentele cu care distrug o legendă, scumpă
poate unei inimi de Craiovean, şi, iritat de faptul că răpesc
provinciei sale natale ceea ee domniei sale i se pare un titlu
de glorie, a lăsat supărarea sa SEt se reverse în scris, în chip
prea slobod. Văd că nu numai la plecarea banului Mărăcine
trebuia .să pice rouă" la, Craiova:
Din ai nopţii ochi cereşti
�i din ochii omeneşti!
1'; drept că dacii d-l Coculcscu ar fi cercat să dovedească
netemeinicia părerei autorilor care susţin că originea lui
Ronsard nu e românească, ba, ce e mai grav, nu e oltenească
[848]
848
eH. DROl'I-fET
şi, ce e şi mai rău, nu e craioveană, ar fi avut mult de lucru.
Ar fi trebuit nu numai să lase de-oparte glumele uşoare ale
lui Villey, al cărui mic studiu asupra lui Ronsard - în afară
de articolul lui Sainte Beuve - e singura lucrare pe care
d-l Coculescu a consultat-o cu privire la acest scriitor, dar
să combată] demonstraţiile convingătoare ale lui P. Lau­
monnier-'), H. Longnon 2), J. J. Jusserand 3) etc. în opere de o
valoare necontestată, sau criticele făcute în articole ele re­
vistă de J. Martelliero 4) şi ele L. Bezard 5) asupra pretentiilor
nobiliare şi exotice ale poetului.
Eram de mult edificat asupra originei lui Ronsard
când, la Paris, în HJ17 sau 1D18 (nu mai ştiu bine, căci nu
mi-am împovorat memoria cu nişte partlcularjtăţi pe care
le comunică astăzi publicului d-l Coculescu, ca şi cum ar fi
de mare interes), în timpul răzbniului, colegul meu dela
Facultatea ele Ştiinţi mi-a propus (afirmă el-sa, căci despre
mine unul am uitat de tot nişte lucruri cărora nu le-am
dat importanţă) să ţin o conferinţă înaintea profesorilor
francezi şi străini, la Cerele dii rapprochement unioersi­
taire "asupra originei române a poetului Jionsard, (rog pe
cetitori sil observe că reproduc termenii el-lui Coculescu) şi,
cu ea, frumoasele opere literare la care a dat naştere la
noi şi cu cari am crescut de şcolari."
Este evident că nu puteam să clădesc pe nisip. Nu m'ar fi
ertat conştiinţa să vorbesc contra convingerilor mele şi, fiindcă
am şi simtul rielicolului, nu m'aş f-l expus zâmhetelor iro­
nice ale unor auditori din care mulţi, de sigur, ştiau cât de
neîntemeeate sunt pretenţiile poetului Henaşterei, arnhiţionând
să treacă drept un Orfeu al Galiei.
Ba, ce e mai grav, aş fi riscat S<1 indispun chiar pe
1) Ediţie CI'JllCă a Vie/ei lui Ronsard scrisă de discipolul său
Binet (Paris, Champion, 1910), Ronsard, poete Lqriqiu: (Paris, Hachcltc,
1911), Notice sur Honsard şi diferite comentarii în ediţia Operilor corn­
plete ale lui Ronsar-d (Paris, Lemerre, 1914--191\):
2) P. ele Hon sard (Champion 1912).
3) Ronsard (Hachcttc, 1913).
4) Les or uşines tie Ronsard îu les Annales Ficclioises (Paris, Charn­
pion, rnai-juin 1909).
5) In Revue liistorique el C!l'c/u;olof)ique du Maiu«, 1\lOi, 2-8 semestre.
[849]
rWNSAHJ) ŞI Rml.-\:\IA
84D
unii francezi care-I Rrevendică pe onsard, ca un poet emi­
namente naţional, ca fiul, cu sângele ferit de orice amestec
străin, al uneia din provinciile cele mai franceze, le 1 Ten­
dcmcts. Astfel, d-I Andre Bellessort publicas«, în Revue des
Deux Mondes din 1911, un articol Intitulat nu Ronsard
dar Notre Rons ard, din care extrag aceste rinduri pe care
le ofer meditaţiei el-lui Coculescu şi a cetitorilor care, poate,
se vor fi lăsat să fie impresionaţi ele imputările nedrepte că
n'am desvoltat Într'o conferinţă păreri pe care nu le Împăl'­
tăşiam şi mEt împotrivesc răspândirei unei legende, care nu
face nici un rău nimănui, dar supără respectul ce-l datorirn
Adevărului :
"l)'abord, il faut rr-noncei- aux legendes dont il se
plaisait 6, envelopper l'origine de sa farnille. Itien n'est moins
prouve, ou si vous voulez, rien de plus fahuleux que sa
pretention it descendre d'un rnarquis de Ronsart, qui fut
venu de Roumanie pour servir PliIippe ele Valois contre
les Anglais. Les champs voisins de la Thrace, baignes par
"le glaco Danube.?" ne nous ont point envoye notre Orphee.
Tant p/s POUl' les Pomoins I Il est a nous tout eniier !"
La sfârşitul întâmpinării d-sale, d-I Coculescu redâ un
pasagiu dintr'o scrisoare, nedestinată negreşit publcităţii, a
el-lui Strowski, profesor la Sorbona, în care pentru a mângâia
pe 'un refugiat român din timpul războiului de ponosul că
d-I Villey, în recentul său volurnaş despre Ronsard, pomeni se
în râs de mar-chizii unguri, pretinşii strămoş] ai poetului,
îl asigură că într'o viitoare ediţie a cărţii sale, d-I Villev
va rectifica aserţiunea sa.
D-l Villey şi-a făcut un nume în istoria literară a Franţei,
:şi reputatia ce şi-a câştigat-o graţie muncei, priceperei şi
probităţl! sale ştiinţifice, mă indoesc că ar voi să şi-o piardă
ventru motive de oportunism. Ca fost elev al Şco alei des
HauLes Etudes din Paris, unde am avut onoarea să fiu cama­
rad cu dânsul, d-l ViIley s'a impregnat fără îndoială de
profesia de credinţă pe care marele dascăI al acestei şcoale,
Gaston Pâ\Îs, a făcut-o cu prilejul unei lectii despre La
.chansolZ de Roland et la natlonalite lranr;aise:
') Sublinierele sant ale mele. Arlicolul a fost restipărit În volumul
.SUT les (J1'lmdo fh'w!ins tiI' la j!ohie flflssir!,ue, Pctr'is Pet'rin, 19J4.
5-J-I-GS - COl1,"orbiri Literare.
4
[850]
('H. DTWUHET
"Je professe ahsolurnent et sans reserve ceue doctrine, que
la science n'a d'autre objet que la verite et la verite pour elle­
merne, sans au cun souci des consequences bonnes ou mauvaises,
regretables ou heureuses, que cette veri te pourrait avoir dans
la pratique. Celui qui, par un motif patriotique, religieux et
merne moral, se permet dans les faits qu'il etudie, dans les
conclusions qu'il tire, la plus petite dissimulation, J'alteration
la plus Jegere, n'est pas digne d'avoir sa place dans le grand
laboratoire ou la probite est un titre d 'adrnission plus indis-
pensable que l'hahilete" 1). •
De sigur aceste nobile cuvinte, rostite in Decembrie
1�70, -·"l'annee terrible" - anul dezastrului dela Sedan. vor
constitui şi de aci înainte, în anii de după bătăliile dela
Mama, pentru toţi cercetătorii serioşi pe terenurile variate
ale ştiinţelor de orice fel o lozincă imper-ioasă şi un in­
demn să distrugă legendele ee se îndărătnicesc să trăiască.
D-l Coculescu va constata, sper) eu satisfactie, că termi­
nând replica mea) am înlocuit cu expresiunea se indarat­
nicesc, care va fi poate pe placul d-sale, vorba se incdpâ­
ţineaea, al cărui radical, nu ştiu de ce, îl supără aşa de
mult.
Gh. Drouhet
1) Să-mi fie permis, urmând exemplul lui G. Paris care nu şovăia
să se rcctifice când era nevoe, să îndreplez o eroare din primul meu
articol. Legenda Banul Măracinc, compusă de Alecsandri la 1855 la
Paris, nu e inserată în Baladele şi cânturile populare ale Românilor,
traduse de poet şi publicate în acelas an la Paris, Insă în introducerea
scrisă pentru această culegere, Ubicini vorbeşte de originea română
a lui Ronsar d şi citează faimoasele ver-sur-i din Elegia către Be llea u.
Adaog că Vaillant în '1851 În prcraţa volumului său de traduceri elin
r-omâneşte : ;jJoesies de lfl laruţue d'or, împrospătează legenda creată de
dansul, lnchinănd versurile sale lui Ronsard �i determinând chiar locul
de unde se trage familia acestuia: Marw'ini, lângă Buzău, pe PraJlOva.­
Alecsandri a J'ăcut ti in s t;:inTI 00;; II 1 lui Ronsal'd un Craiovean.
[851]
i
I
JiiJ
II
CRITICĂ DE REA CREDINŢĂ
Răspuns d-lui M. Simionescu-Râmnlceanu.
i
i.
A trnosfera de obştească toropeală a lunilor de căldur-a
moleşitoare a fost turburată, astă vară, prin apariţia mult
trâmhiţatei ;,1storie a Artelor" a d-lui M. Sirnionescu-Hârn­
niceanu, editată de atelierele "Culturii Naţionale".
Numeroasele ziare şi reviste În legătură cu vasta în­
treprinder-e, al cărei director este autorul cărţii, ne-au pre­
zintat-o ea marele eveniment al sezonului, necontenind cu
cele mai ditirarnhice laude despre acest pretins "cel mai bun
manual de istoria artelor", J,excelentă îndrumare" etc.
La cele două reviste independente, ce cu rezervă au
discutat mai mult partea ilustrativă decât textul cărţei, s'au
unit şi "Convorbirile Literare", în al căror Nr. din Septembrie
a apărut recensia prin care am arătat, pe baza câtorva
numai din diversele specimene de erori, la ce se reduce
pe nedrept preaslăvitul manual.
Intârnpinarea, prin care d-I :::limionescu-Hâmniceanu se
încearcă să-mi răspundă (in Ideea Europeană Nr. �56), este
de o violenţă care dovedeşte numai cât de justă trebue să
fie recensia, pentru ca, în lipsă de alte argumente, autorul
criticat să fi fost nevoit să recurgă la aşa virulenţă ca
singura-i_ scăpare. Acelaşi răspuns se mai distinge prin vul­
garitatea unor atacuri ad hominem: intenţionând provocarea
unei diversiuni în privinţa fondului chestiuriei.
Asemenea procedee, descalificând numai pe acela care
le întrebuinţează, nici n'ar merita să fie luate în seamă.
Răspunsul el-lui S. H. mai cuprinde însă şi o nouă serie
de eroei şi de falsuri, care, fiind agravate prin conştiente
[852]
şi intenţionate alterări ale adevărului, dovedesc reaua cre­
dinţă a autorului lor. Prin această nouă constatare, erorile
de fapte, semnalate în recensie, apar ca păcate minore fată
de falsificările voite de care d-l S. R. se dovedeşte vino­
vat acum.
In asemenea împrejurări, indiferent de repulsiunea ce
provoacă sorgintea dela care emană abaterile constatate, re­
levarea lor se impune. Mai ales la noi, unde problemele ar­
tistice sânt încă aşa de puţin vânturate şi fixate, eresii şi
falsuri ca acele puse în circulaţie de d-l S. R. trebuesc sem­
nalate, pentru a nu se strecura în mintea celor încă nerno­
lipsiţi de snobism. Acestor numeroşi doritori de a se instrui
se adresează deci rândurile de faţă, după cum tot lor le
erau destinate şi rectificările prime ale elaboratului recensat.
Intârnpinarea enumără 17 puncte de tânguiri, deşi, după
• cum vom vedea, aceleaşi erori semnalate fac obiectul dis­
cuţiunilor de sub mai multe numere. Toate Ia un loc nu
sdruncină câtuşi de puţin temeiurile obiective ale recensieL
Sub NI'. 1 al tânguirilor, vrând să arate că pe nedrept
i se imputa greşita întrebuinţare a cuvântului încăpere, ca
fiind, după mine, un "termen nearchitectonic, neprecis, fa­
miliar", autorul invoacă autoritatea Buletinnlui Comisiunii
Monumenielor Istorice şi anume anul al VIII, vol. 31. p.
106--133 în care, adaogă d-I S. H., "găsindu-se acest termen
de vreo 30 de ori. .. el poate fi întrebuinţat" şi de el-sa.
Primesc autoritatea "singurei publicaţii ele specialitate
din tară" ce se propune, şi în fascicolul indicat găsesc ur­
mătoarele:
In articolul architectului Gh. L[lPU asupra Cetăţuiei
din Iaşi (p. 97) termenul "încăperi" apare de mai multe
ori, însă numai dela pag. 10G, de unde, isprăvindu-se de­
scrierea bisericei, începe aceia a locuinţei Domnesti", In de­
scrierea locuintei vocabulul "încăpere" este întrebuinţat
pentru a indica: 1) tainiţâ "aceste încăperi sunt întunecoase
constituind adevărate tainiţe" (p. 106); 2) cameră, ietac : "cu
această cameră (ietacul Doamnei) se termină primul grup
de încăperi" (p. 108); 3) pivniţă: "aceste încăperi formează
al doilea grup de pivniţe" (p. 110); 4) iar iainiţe: "toate
aceste încăperi formau c1esigur tainiţile palatului" (p. 111)�
il
852
A L. TZIGAHA-SAMURCA�
[853]
CRITICĂ DE REA CEEDINTĂ
853
In rezumatul francez, dela pag. 121, găsim încăperi sinonim
cu chambres.
In articolul architectului 1. Trajanescu asupra Sidreţiei
(nu a bisericii) Monăstirii Hureei, găsim, în acelaş Iascicol
al Buletinului, acelaş cuvânt cu următoarele semnificări :
1) brutărie (pag. 131); 2) sală (p. 132); 3) apartament,
după: cum reese din pasagiul dela p. 132, care, în tradu­
cerea rezumatului francez, sună: "le reste des anciens ap­
partemenis de l'etage superieur" (p. 1:38).
Din înşirările de faţă reese cu evidenţă că într'adevăr
termenul generic de "încăpere", din cauza prea multiplelor
sale înţelesuri este "neprecis, familiar" cum cu drept am
pretins şi că, în nici un caz, el nu poate fi întrebuinţat
pentru interiorul unui măreţ monument bizantin, ca Sf. Sofia
de pildă, după cum îl găsim în pasagiul ce mi-am permis
a critica la d-l S. R.
Autorul "c{trţuliei intimidate" (după cum singur îşi ca­
lifidt manualul) persistând însă în eroarea sa şi invocândau­
toritatea Buletinului, în care «încăpere: este întrebuinţat în
loc ele: cameră, ietac, tainiţă, pivniţă, brutărie, etc. dove­
deste reaua sa credinţă. Căci cu ştiinţă de astă dată vrea
să inducă în eroare pe cetitorul încrezător, care, neavând
posibilitatea să confrunte afirmările sale cu textul invocat, ..
ar fi rămas sub impresia greşită că autorul manualului
are dreptate.
Prin asemenea procedee de a surprinde, prin afirmări
aşa de categorice în formă, dar aşa de false În fond, buna
credinţă a cetitorului neprevenit, autorul caută S�t înlăture
toate învinuirile ce i s'au adus. Spre a câştiga încrederea,
se pune la adăpostul unor autorităţi pe care le invoacă în
favoarea sa, chiar când îi sânt contrarii, dupăţcum s'a do­
vedit. Cu asemenea metode orice scamatorie este posibilă.
Pentru o mai largă ilustrare a acestor obiceiuri ale
el-lui S. R. ne vom servi mai departe de acel aş fascicol al
Buletinului invocat de d-sa. In descrierea Clopotniţei dela
Cetăţuie, întâlnim şi termenul "gang" pe care l'am criticat
ca fiind rău întrebuinţat în locul năvilor laterale ale cate­
dralei gotice. Fără a releva eroarea de fapt ce semnalasem,
d-l S. R., sub Nr. 15, după ce Ialsif'ică citatul meu, se scuză
[854]
854
AL. TZIGARA-SAMUHCAŞ
afirmând că ,)n gotic aceste din urma năvi se îngustează.
tot mai mult, până la efectul de ganguri"; iar sub. Nr. 1G
invocă sprijinul Buletinului, în care însă "gangul" arc înţeles
de pasaj, loc acoperit de trecere, galerie. Dovadă: Bul. C.
M. 1. fascicolul citat de d-l S. H. p. 114: "catul de jos, for­
mat din .CJan/Jul ce serveşte de intrare în monăstire are o
boltă oilindrică". Rezumatul francez dela pag. 121 este şi
mai categoric: "en bas on trouve la voute cylindrique re-
couvrant passaae qui sert d'entree au Monastere",
Tot aşa şi în cellalt Buletin din 1908, citat tot de autorul
manualului, sub NI'. j(-j al dcsvinovătirei sale. Şi aci, în des­
crierea bisericei dela Bălteni, întâlnim un "scurt /Jan,CJ de
prirnblare, de odihnă, de răcoare, de sfătuire" care nu El
decât parafrazarea "pridvorului cu patru arcuri ce se des­
cliide în fată" (p. 222). Cât sântern de departe de năvile la­
terale alecatedraleJor gotice!
Dacă, la alcătuirea "cărţuliei", autorul nu avusese cunoş­
tinlă de înţelesul adevărat al farniliarului neologism, acum
însă, după pasagiile ce singur a citat, nu se mai putea scuza
prin ignorarea sensului propriu al "gangului". Persistând
insâ cu ştiinţă în eroarea sa, dă o nouă dovadă de cinică
rea credinţă. Dar nici aceasta nu e ultima probă a lipsei
de conştiintă a autorului.
In acelaş Bulentin al C. lVI. 1. pe care d-l. S. H. l-a cetit
cu aşa deosebită atenţie, încât a numărat chiar repeţirile cu­
vântului încăpere, se întâlneşte de mai multe ori termenul
pendentio (p_ 'J7, \:18 de două ori, 132, etc). Intelesul cuvântu­
lui, am arătat, era cu totul strein d-lui S. H., care se pierdea
i'n "colţuri triunghiulare rotunjite". �ub NI'. 5 al răspunsului,
d-sa se disculpă, destăinuind că n'a vrut să întrebuinţeze
banalele "triunghiuri sferice cum scrie cartea", deoarece nu
putea bănui că printre cetitori se va găsi cazul meu, care
�ă iau "rotunjimea exprimată aici drept o ciuntire a colţuri­
lor, în loc de o indoire a suprafetei triunghiului r-. Dar nici
calificativul îndoit (în franţuzeşteplîe) În loc de sferic nu e ni­
merit. Ce păcat că prea presurnţiosul autor român despreţuieşte
până şi cărţi le ce singur enumeră în a sa bibliografie 1). Căci d in
1) Am arătat şi în receusie contrazicerea fundamentală ce se con­
stată între părerile din "minuscula cărţulie' şi autorii citaţi în Biblic-
[855]
1
�
I
capitolul bogat ilustrat al lui Chois , (L'art de bâtir chez les
Byzantins, citat la pag. 179 a cărţuliei) ar f putut vedea ce
este acelaşi "unghiu indoit." al d-sale, Dar înainte de a.
incheia discuţia acestui punct să cercetăm şi NI'. (j al tân­
guirilor, care în realitate ar trebui să fie cuprins tot sub
NI'. 5 '), căci se referă la acelaş buclucas pendentiv.
După ce am arătat gresita definire CI. pendentivului, am
criticat şi ortogratierea lui stranie. La asemenea îndrăzneală
am primit sub Nr. (j această magistrală replică, pe care nu
mă pot opri a o transcrie în întregime:
.Acest cuvânt a pătruns însă în româneşte aşa cum
se pronunţa în franţuzeste, deci pandantiv .';d nu pen­
dentif, pe când pendula D -Voastră a pătruns curn o
scriu francezii; deci pendulă şi nu pandul.i, pension şi
nu pansion" �).
Atât şi nimic mai mult. Să sperăm că întreaga suflare
românească va A priceput. c;'l, aşa trebue să se zică, şi nu
altfel.
Totuşi ne vom încumeta să arătăm că, acu: n douăzeci de
ani, cuvântul îşi permisese să pătrundă sub forma de mine
preconizată până şi În acea "Enciclopedic româna, publi-
I
I
-f,
CUiTICĂ DE HEA CHEDINTĂ
855
grafia dela sfarşitul volumului. U dovada că acea înşir a.re de cărţi
n'are altă men iro decât. de a ocupa ca te-va pagini, ele nefiind de vreun
folos autorului, care ignor-eavă conţinut.ul 101'.
Pr-af În ochii cititor-ului, pe care vrea să-I uimească cu pene
streiue.
l)AulOl'ul în dorinţa de el avea aerul, cel puţin, că spulberă cât
mai multe din abil de numer-oasele acuzaţiuni ce i-arn adus. multipică
la infinit. NI'. punctelor la care pretinde că răspunde, deşi se Invăr-teşte în
jurul aceloraşi câteva numai din er-or-ile semnalate. Astfel N,'. f O, 11, 12 �i
13 se referă toate la aceiaşi firidă pe care o pr-imb lă prin atătsa Nr.
pentru a mai lungi lista afla zisclor reotifică.ri şi a Încheia apoi, istovit
sub povara contra atacurilor sale, f�lră Însă a Ii rectificat nimic.
, Intr-un singur caz a nomer it-o ; sub Nr. 7 cănd argumentaţia mea
se bizuia pe o er-oar-e de tipar de a cărei r-ectificare la "îndeeptiiri" nu
s'a ţinut seamă. Explicarea; din cele 17 "Încl reptăr i", 10 se referă la
nume proprii, iar celelalte sant aşa de ne insemnate �i de sine înţelese,
încât lesne a putut scăpa Inlocuir-ea "coloarei" prin "coloam\".
2) Sublin ieri le sant, bine Inţele=, ale textului original.-Cine ar În ..
drăzni să alter-eze ceva din forma aşa de Iapidară a unei aşa sentinţe�!
[856]
836
AL. TZIG AR A-SAMUrrc.\ş
cată din însărcinarea şi sub auspiciile Asociaţiei pentru
literatura română şi cultura poporului român", în care găsim:
"pencleniil (franc) bucată de boltă, plasată între arcurile
mari suportănd o cupolă".
Dcasemeni, cu zece [mi în urmă, actualul ministru al
Artelor d-l Alex. Lapedatu, în "Nfonlllnentele noastre isto­
rice" şi-a permis să însire în lista explicativă a "termenilor
de achitectură şi artă" următoarea lămurire: "penclentlf
triunghiu de boltă sferică construit între cercurile dublouri
ce sustin turlele sau cupolele" Llră ca, nici în HH4, nici în
1904 stt se fi protestat.
Dar admitem chiar că toate aceste mărturii ale trecu­
tului, d-I S. R. nu le-a cunoscut; deci, ignorându-le, a putut
greşi în Manual.
Cum rămâne însă cu autoritatea Buletinului C. M. 1.
anul XIII, voI. 31, din 1915, pe care însuşi autorul nostru îl
citează în sprijinul său � Pe acesta l-a, citit, deoarece i-a numărat
"încăperile", şi fatali tate a face ca tocmai aci să întâlnim
şi pe nepoftitul "pendentif", nu pandantiv, şi anume: odată
Ia pag. 97 coloana 1; a doua oară Ia pag 08, şi aici chiar
de două:' ori :4.pe coloane 1 şi II; deasemoni şi în articolul
architectului Trajanescu la pag. 132. Las altora distruoţia
de a număra mai departe reveni riie acestui cuvânt, reţinând
numai constatarea că, deşi conştient că susţine un neadevăr,
totuşi d-l S. H. persistă în prima greşali1 pe care o întâreşte
chiar.
Exemplul de fată fiind de ordin mai general, autorul
nu va putea riposta invocănd, ca în alte cazuri, acea miste­
rioasă "interpretare stilistică", în care se învălue de cite ori
i se descoperă vreo inexactitate din domeniul artei. In cazul de
faţă, oricine va putea aprecia că cuvântul francez "pendentif"
din aceiaşi tulpină latinească din care derivă şi italienescul
"pendentivo", nu putea să pătrundă în româneşte sub for­
ma nasală şi cu nuanţă vulgară, cum vrea dl. S. H. pe
când toate celelalte derivate din aceiaş rădăcină se pro­
nunţă după ortografierca lor originală, iar nu după pro­
nunţarea lor în limba franceză (exemple: apendice, dis­
pensar, perpendicular, dependinţa, compensare, suspeniune,
pendulă, pension etc.) Cu atât mai mult, cu cit însuş
1
"1
r
1
I
[857]
CRrncA DE !lEA CllEDI:\'TA
857
francezul, respectând pronunţarea limbei de origină, nu na­
salizează pe en în cuvinte luate direct din alte limbi, pro­
nunţând deci pensum iar nu pansum, pentagone iar nu
pantagone, etc.
Lapidara şi atât de categorica sentinţă a d-lui S. R.>
de sub NI'. 6 nu-i va fi servit decât pentru a ne dovedi cât
cabotinaj se poate ascunde sub o formulare aşa de inofensivă
la prima vedere. Dar tocmai prin asemenea ademenitoare
mijloace, aşa de placi de în aparenţă pe cât de viclene şi de
necorecte în fond, autorul induce în eroare pe ceti torul ne­
prevenit şi lesne crezător in aerele de atotstiutor cu care
se curmă discuţiile.
Un exemplu, cum prin divagări, veşnic alături de obi­
ectul în discuţie, d-l S. H. urmăreşte să ameţească pe cetitor
în loc de a-l lămuri, ne oferă interpretarea ce se încearcă sub
N-rile 10, 11, 12 şi 1:3 ale tânguirii sale, asupra confuziei
ce-i imputam că face Între arcade, firide sau nişe, apside,
f'iride oarbe, etc. Şi în acest caz Buletinul C. M. 1. invocat
de d-sa, cuprinzând descrierea atât de clară şi sobră a
bisericei Cetăţuei din Iaşi, îi putea servi ca model pentru
justa întrebuinţare . a acelor termeni. Dar, înloc de a recu­
noaşte confuzia, d-l S. H. se strădueşte, sub cele patru puncte
arătate, să ne convingă că are dreptate, atât când vorbeşte
de "firide oarbe", pe cari le produce din nou deşi ele nu
există, cât şi atunci când încearcă să ne arate că prin acel non­
sens "a vrut să indice origina acelei decoraţii de arcade". 1) Dar
chiar prin această scuză ni se dovedeşte rătăcirea autorului
care, când întrebuinţează un termen, se gândeşte la altul. Ase­
menea confuzii de cuvinte dovedesc o "împleticire" a valorilor,
pentru a uza de un termen luat dela autor.Ele sant condamna-
1) Desigur că alta de cât "r'omanică" este origina ornamentului
de arcade (nu firide) oarbe ce se găsesc în "obişnui/a podoabă exte­
rioară a bisericelor româneşti", Cum pretinde autorul la pag. 5� a
"minusculei sale cărtulii''. Citatul din întâmpinare este falsificat, omi­
ţand u-se cuvântul "obişnuit", pentru ca să se poată Invoca, la nevoe,
vre-o excepţie. Inutile Însă asemenea şiretlicur i. E bine stabilit că
arcadele noastre sant de origină orientală, ajunse la noi în parte direct
prin Bizanţ, în parte prin Serbia bizantinizată, iar nu direct din Occidsn,
tul romanic, de care e vorba la sus menţionata pagină a manualului.
[858]
AL. TZIGARA.SAMUHCA.-;;
bile 111ai ales Într'un manual, în care se cere respectarea ter­
minologiei consacrate, ce nu se poate schimba după plac. De
asemeni nu se pot escamota răspunsurile prin zeflernele, cari nu
înlocueso argumentele, Că acestea din urmă sânt mai greu de
produs decât pretinsele ironii sau dubioasele cuvinte de duh
ale autorului cărţuliei ne dovedes.e tocmai pletora acestora
fa(�t de lipsa dovezilor.
Nici aglomerările fără rost de termeni savanţi şi de
nume proprii, de care se abuzează în partea introductivă el
răspunsului, nu pot ţinea loc: de argumente şi nu repară
erorile precise ce s'au semnalat în manual.
Spre a atenua gresita definitie a dolrnenului, autorul se
pierde în digresiuni lăturalnice, pentru a ajunge la concluzia
(·ă: "la urma urmelor, piramida egipteană e şi ea un dolmen
"evoluat, dolrnen care în tot cazul aduce mai mult cu o
"îngramădire de stânci unele peste altele" cum zice el-sa,
decât cu "masa de piatră" ce invocam.
Dar chiar noua şi gresita definiţie a piramidei nu justi­
tică eronata interpretare a dolmenului. Avem a face cu două.
noţiuni diferite cristalizate în denumiri speciale. Nerespectând
termenii technici pentru fiecare noţiune, ajungem Ia o con­
fuzie generală pentru evitarea căreia se impune riguroasa
intrebuinţare a terminologiei stabilite.
Uşurinţa cu care d-l S. It prin aşa zise sarcasme sau
vorbe de duh evită să răspundă, nu ne mai suprinde, după
ce am constatat falsur-ile altfel grave de care s'a făcut cul­
pabil în manual şi apoi în replica sa.
Când atătea puncte capitale din recensie au rămas ne­
atinse de a sa parţială Intâmpinar«, 1) e inutil să mai întind
aci rectif'icarea amănuntelor ce d-sa pune în discuţie, tocmai
pentru a evita alte acuzaţii mai grave la care n'a răspuns.
:-:;ă ne multumim c<'i relativ la zirnbru, pe care îl f�LcLlse bizon,
d-l S. H. singur' recunoaşte Cd. pentru d-sa "asemenea vietăţi
se confundă", insuşindu-şi deci .,;,i toate erorile ce decurg
dintr'o asemenea confusiune.
1) Eror-ile semnalate sant aproape egale la număr- cu paginile
"ll1inusculei cărţulii" care, abstractie făcând de ilustraţii şi alte goluri
şi umplutur-i :-;e reduc ia numai vre-o 85 pagini pline de text propriu zis.
lntampiuarea nu discuta decât. câteva din erorile ar-ătate.
[859]
CHlTIC.� DE REA CREDINTA
In cazul fraţilor van Eyck, răspunsul ce dă sul. NI'. 17
este insuficient. La învinuirea că pe nedrept d-sa at.ribue
fraţilor v. Eyck de a fi "descoperit tehnica picturii în ulei",
ni se opune afirmarea altora prin care li se concede el fi
găsi t "un nou procedeu" al acelei picturi. Confuzia voită
intre 3, fi' "descoperit" şi a fi "găsit un nou procedeu" nu
uşurează deloc prima sa afirmaţie greşită. Şi pointiliştii, de
pildă, au găsit "un nou procedeu", fără însă ca SE. li se fi
atribuit descoperirea picturii în ulei.
Potrivirea de sens ce d-sa constată intre afirmările
mele cu ale celorlalte tratate asupra aceluiaşi subiect, vrând' să
insinueze că ar fi o copiere, deşi textele diferă, dovedesc
încă odată că asupra unor adevăruri de mult stabilite şi în­
deobşte cunoscute nu pot exista mai multe păreri. Singur
autorul cărţuliei e aşa de setos de originalitate încât se
singularizează prin păreri cu totul stranii, confundând de
pildă impresionismul cu pointilismul, confuzie de care, ca
de multe altele, nu-s'a disculpat, Astfel deşi d-sa are pretenţia
de "a fi răspuns rând pe rând, recenzioi", constat că
nemenţionănd, .întrealtele, nici falsul de care-I acuzam în
privinţa existenţei lui Cranach "în toate muzeele din lume",
acuzaţia apasă încă întreagă asupra sa. Ea suprimă baza chiar
a�discuţiei ce d-l. S. R. il deschis asupra schimbului eventual
al pânzei lui Cranach din Muzeul nostru, discuţie bazată pe
o întreagă reţea de falsuri şi însinuări în vederea unor
interese personale.
Tendinţa autorului cărţuliei de a se singular-iza prin
asemenea originalităţi nu este întâmplătoare ; ea face parte
din sistemul său preconizat în manual prin intenţiunea ce
atribue artiştilor rnoderni de "a exagera în cabalistic ca
sa marcheze o personalitate" (p. 150). Ii-sa primul se
conformă acestui principiu.
Până în prezent însă nici încercările sale scenice, cu
aşa zisa dramă "Andrei Branişte", oprită la "succesul"
primei reprezentări, nici proaspata sa încercare în domeniul
artelor plastice, nu au reuşit să-i marcheze personalitatea, cu
toate exagerările sale într'adevăr cabalistice, pentru a uza
de termenii săi proprii.
De insuccese şi-a dat singur seamă, după cum reese
[860]
din mărturisirile celeilalte cărţulii pe care a binevoit să ne-o
reamintească acum. Intr'adevăr, în ale sale" Propilee artis­
tice"(titlu ce întâmplător găsim şi la un oarecare Goethe) au­
torul ni se tănguieşte, dela pagina întâi, că un "şir de studii am
trebuit să-I întrerup după primul articol "Giotto" din cauza
unei prea simţitoare lipse de interes în public. Revista
"Viaţa Românească" înregistra, cu altele împreună numai
"reproduceri bine reuşite", trecând textul, care cred că trebuia
să aibă rolul principal, pe dea'ntregul cu vederea".
Fatalitatea a făcut ca şi acum - după mai bine de 10
ani - aceiaşi revistă ieşană "cu altele împreună să înregis­
treze numai reproducerile", astă dată nu atât de satisfăcă­
toare J), ignorând iarăşi textul, de care singur m'am ocupat
mai deaproape.
Dar nici insuccesele din trecut, nici compromiterile de
faţă nu turbură suficienţa celui care cu o neîntemeiată în-
1) Rar ele observaţi uni ce mi-am permis În privinţa ilustraţiilor
au avut darul să supere pe autor mai mult decât. cr-iticela celorlalţi
recensenţi. Şi cu toate acestea a veam dreptate să-i r-epr-oşez că seria
ilustraţiilor sale nu începe cu imagini din paleolitic, căud îutreaga
lucr-ar-e e tmpărţită pe "epoci", nu pe diferitele feluri de manifestări
ale artei. După cum în marea diviziune a "epocei preistorice" ni se
spune că "începutului celui mai îndepărtat" i se zice "epoca poleoli­
tică" (p. 11) tot astfel intâiele ilustr-aţii se impuneau slI fie din acea
epocă, pentr-u a evita o confuzie - cu atât mai mare cu cât figura de
sub No. 1 nici din neolitic 11l! e, după cum am arătat.
Deassmeni nu e permis ca fiind vorba de idoli feminini dintr' UJl
"ciob (!) de piatră", ei să fie ilustrati prin idoli de pământ, producâud
confuzia că paleoliticul al' fi avăud rigmine de lut. Mai ales că din epoca
paleolitică avem exemple �i mai caracteristice ele steatopigie decât cele
reprodusa in manual. Inlăturăndu-Ie pe acestea, ilustrarea palcoliticului
se reduce la o singur-ă figură, pierdută după actele mult mai r-ecente.
Dar cea mai îndrăzneaţă îucerca.r-e de a riposta la nepotrivirea
ce-i rcproşarn Între text :;;i ilustratii, ni se oferă prin afirmarea că nu
s'a dat ca exemplificare bizantină în România biserica Domnească
"deoarece are un caracter prea vădit sărbesc-j De astă dată autorul
se pune În contrazicere cu toată lumea, căci nu 8 specialist strei n sau in­
digene, care să nu fi găsit că tocmai aceea biserică e singurul nostru ade­
văr at reprezentant al artei bizantine. Dar d-l S_ R. ţine să se singularizeze
chiar cu preţul ridicolului. De acea ne dă şi sub fig. 65l)iserica Sf. Vasile
B1ajenoi, din J560, care d easemeni IlU reprezintă influenţa bizantină
în Rusia. Cel puţin în erori d-sa e consecvent.
860
AL. TZfGAHA'SAMURCA::j
1
I
�
r
W
J
11'
"
[861]
_J,, _
CRITrcA ŞI REA CRED'i\'ŢĂ
861
credere în sine s'a încumetat să ne dea o istorie a artei în
contrazicere cu notiunile în genere admise în acest domeniu.
Căci nu ajunge ca D-I S. R să-şi fi asumat odinioară,
In ale sale .Propilee", rolul unui "Goethe românesc", nici
ca acum să ne sfideze cu închipuirea că "Burckhardt, f/ en­
turi, TVoelffUn să fi fost", pentru ca, în faţa acestor ilustre
evocări, năsoocite de imaginaţia ambiţioasă a autorului, să
ne închinăm, admiţând drept bune eresiile sale.
Jocul acesta al apropieri lor, înveselitor pentru spectator,
poate fi fatal celui care-I practică; exemple hazlii de ase­
menea rătăciri ar trebui să tempereze avântul prea închi­
puitului pseudo estet.
Mi-am permis aceste observări, pentru a pune în evi­
denţă autoritatea morală a aceluia care, în întârnpinarea sa,
aminteşte de serviciile de răspundere şi de încredere ce am
avut în timpul războiului, deşi ele nu au a face cu conţinutul
recensiei mele. Mai puţin ca. alţii, Ii-I S. H. era în drept să
încerce a zeflernisi pe aceia cari, spre deosebire de Ii-sa,
şi-au împlinit sarcinele de grea răspundere ce le-au fost în­
credinţate în folosul obştesc.
Dar, după cum am arătat, în scop numai de a masca
lipsa argumentelor, s'a recurs la acele atacuri personale;
în loc de a răspunde obiectiv la recensia cărţii, al cărei
autor nici nu era discuţie, d-l S. H. s'a năpustit cu o scri­
soare personală şi trivială, ce tot împotriva sa se resfrânge.
Căci, chiar dispărând autorul recensiei, erorile şi falsurile
semnalate vor persista, în ciuda vulgarităţilor şi a acro­
baţiilor stilistice prin care s'a încercat salvarea lor.
Lăsăm cleei pe autor sub greaua povară a doveditei
sale rele credinţi, împotriva căreia nici un adevăr nu poate
rezista. In atari condiţii, orice discuţie e de prisos.
Să nădăjduim numai că treptata şi aşa de lenta edu­
caţie artistică din 1ară nu va fi stănjenită prin această ma­
nifestare srnguratecă şi atât de alături de realitate.
Scopul recensiei .'Şi al răspunsului de acum a fost de a
ferl pe cei neprevenlţi de erorile şi falsurile manualului
reccnsat, restabilind adevărul.
Al. T'zigara-Sarnurcaş.
[862]
DICŢIONARUL JUNIMEI
Duduca dela Vaslui.
Aceasta este o fiinţă rnchipuita care represiută pe cetitorii burghezi
al Convorhirilor mai ales din sexul frumos fii în special din pr ovinţc ..
La cetirea unei scrieri prea ştiinţifice, prea corosive sau prea Inalte
pentru publicul profan, când este vorba de a se fiti dacă e bu nă de publicat
sau nu, multi întreabă: Ce va zice duduca dela Vaslui � De cand s'a
publicat dicţionarul istr-ian, în deosebi litera P. se spune că Duduca dela
Vaslui nu mai este o piedică pentru scrierile cele mai corosive - căci
după ceea ce a înghiţit, orice ar veni în urmă ar fi puţin lucru. De a
gândit Pogor la o persoană anume, cand a iscodit pe Duduca dela
Vaslui, sau nu, este un mister llE;pătrul1s încă pănacurna.
Ecselenţa Sa.
Imprejurarea că P. P. Carp a fost până la 1�80 de d oua ori ministru
că va fi poate ş'a treia oară �i că merită a fi totdeauna, a făcut pe Grig.
Buiucliu să-i hârăzească predicatul Ecselenţă care a şi fost apoi adoptat
de Junimea. Ecselenţa Sa pe scurt însemnează totdeauna Carp. Altă
Ecselenţă nu cunoaşte, nici admite Junimea.
Eminescu Mihail.
Născ, În Botoşani in 20 Dec. 1849. In Junimea din 1871, poet liric ..
fantastic şi pesimist, descoperit în Viena dc .J. Negruzzi. După plecarea
lui Maiorescu la Bucureşti, Eminescu era lectorul autoriza! al Junirnii.
In vremea ce cetea ver-sur-i, mai ales pe ale sale, el ridica totdeauna
ochii cu duioşie spre podele. Acum e redactor al jurnalului Timpul din Bu­
cur-eşti. Li psa lui e foarte simţită in Junimea, unde nu se mai găseşte .�
Jector fii la Borta Rece, unde Creangă lipsit de tovar-as petrece acum i
singur fii cufundat în melancolie. Mort t5 Iunie 18R4, Bucureşti, casa de
nebuni. -e-
Epigrame
in formă antică, compuse de Bodnărescu, au dat loc la multe discutii
În Junimea din causa obscuritătii lor şi la multă bătaie de 'l'ocdin partea
revistei Contimporane, dar fără cuvânt, căci Maiorescu e-;l declarat
clasice. Pănă astăzi ele nu au pătruus lncă în massa poporului.
Eraclide
fost prim preşedinte la Curtea de apel din Iaşi fii apoi membru la Curtea
de Casatie. A scris un sir de articole filosofice în Convorbiri. despre
preleger-ile populare ale lui Maiorescu, În care articole autorul singur
poate va fi ştiind ce voea să zică. Mai târziu scrise nişte comentare,
asupra codicelui penal, ca.re au fost foarte criticate de V. Tasu. Murind
Eraclide nu mult după aceasta, Junimea a acusat pe Tasu că el l'a
ucis' .
[863]
DICTIONARUL JUNIMEI
Evanghelia.
Când este a se Începe o Icctu râ mai de soi în Junimea, adese oi-i
POgOI', parte pentru a impune tăcere, parte spre a atrage băgare de seamă
că vine ceva serios, căuta bisericeşte : Acum ::;ă ascuităm Sfânta Evanghelie
d. e. dela Con/a cetire ! La care obicinuit Creangă respuude cu glas
puternic: Sa luăm. am'inle! Catcodată Pogor replică: PrlCC ţie, Cetitoruie!
Dar replica aceasta nu e de rigoare.
Farra Alexandru.
Nasc, în Iaşi la 1 Noernb. 1844, In Junimea dela 1865. N'a scris
niciodată nimic, dai' a fost administratorul tipografiei Junimii. Cu acea
ocasiuue a introdus in tipograf'f'ie pe 1'11. Balassan care deatunci a ince­
put cariera sa de tipograf Supă-a ndu-se odată pe .Junimea, el a trimis
dirnisiunea sa din societate în scris, dar şi-a retras-o pe tăcute, Acum
consul general al României la Stambul. + în 5 Septembrie 1921.
Faui.
Exclamaţia prin care se arată că o scriere ce se ceteşte În socie­
tate nu este bună. d. e, poesia asta-i raul! Novela-i raul! etc, Acum
acest cuvânt e cam învechit :;;i se Intr-ebu i ntează mai rar.
Faust
a fost întâi tradus în pr osă de Pogor şi N, Sch iletti. Din exemplarele
tipărite nepută.ndu-se vinde nici unul timp de 16 ani, propr-iotat-ul lor,
Pogor, le vându cu oca la un jidan cu ocasia reparaţiei casei sale,
Feresau
numire născocita de Pogor pentru glasul scarţiitor a lui Carp, Mai cu
seamă cănd Excelenta se este cam animată, tonul se sue sus si feresăul
scârţie g roza v. ' .
FiUpescu-Dubau Eugenia
Născ, ÎI1 Iasi În 19 Febr. 1840. In Junimea din 1872. A scris, se zice,
a gramatică italiană În colaborare cu un domn Adernollo. A mai scris
o explicaţie a Coclicelui civil din care au apărut câteva hr-oşur i. Pe
celelalte abonaţi! le aşteaptă de mulţi ani în zadar. A mai scris şi alte
broşu ri; a mai scris şi alte cc'i.rţi - se zice. MOt'L
florentin 1. P.
Nasc. În 8 Aug, 1843 În Poptelec (Tr-ansilv.). In Junimea din 1868
viind din Botoşani. Autor de novele: Decebal (v. c.) Casa Neagră,
F,loarea. AIbă, Tull�tUl1l, etc. sunt toate eşite din pana lui, De mult urnp
eI ucglije marele sau talent ŞI nu mal scrie novele. De vr'o opt arn s'a
supărat pe Junimea şi IlU se mai arată, in întrunirile ei,
Foti Ioan.
Născ. În 'l!f Martie 1843 în Ga.lati. In Junimea din 1875, Vine rar
la Întruniri. N'a scr-is nimic. Unii zic 'c�'l ar fi vorbit odată. Mort.
Filipide A. L
Născ. Îlll Mai 1859 la Bâdad, (vezi Huruj
1. N.
[864]
CRONICI
Cronica pedagogică.
Păreri asupra învătământului filosofic în liceele noastre.­
Programului În vigoare al învăţărnântu lu i nostru secundar, nu i se
poate imputa că neglijează filosofia, căci două din disciplinele
acesteia figurează alături de celelalte obiecte. Disciplinele acestea
figurează Însă, mai mult cu numele, căci influenţa lor asupra
spiritului elevilor, a proa pe că nu se cunoaşte. Studiile li tera re şi
ştiinţele pozitive, influenţează mai adânc, pentrucă elevii încep să
se familiarizeze cu ele, din primii ani ai ginmazialui. Reluarea
acelor aş cunoştinţe în cursul superior, fie pentru a servi ca te­
melii studiului altor disci pline, fie pentru a fi aprofundate, În­
tăreşte primele dispoziţiuni câştigate, astfel că la terminarea
liceului, absolvenţii secţiunii moderne sau reale au un început
solid de cultură ştiinţifică sau literară cu o influenţă hotărâtoare
la alegerea car ierii.
Invăţământul filosofiei, predânclu-se în ultimele două clase
ale liceului, şi atunci numai trei ore pe săptămână, este firesc ca
influenţa lui faţă de cea a celorlalte obiecte, să fie mai slabă.
Intradevăr, dacă logica şi psihologia sunt două admirabile instru­
mente de cultură formală, influenţa lor din punctul acesta de
vedere este mult redusă, din cauza numărului mic de ore fixat
pentru predarea lor. Logica care este o disciplină abstractă, cere
în predare multe sforţări din partea profesorului pentru a O con­
cretiza, iar din partea elevilor sforţări de a o înţelege; însă această
concretizare şi aplicare în vederea Înţelegerii cere timp. Cele 40-50
ore pe care le are profesorul de filosofie într'un an, sunt, insu­
ficiente pentru a face acest lucru. De multeori profesorul pentru
a termina materia prevăzută în program, jertfeşte acestuia, înţe­
legerea de care elevii au nevoie. In aceiaş oră, nu poţi face
explicaţiunea lecţiei nouă după metoda activă şi aplicarea adevă­
rurilor Învăţate, la cazuri concrete cât mai variate. A spune că elevii
nu şi-au însuşit principiile învăţate, decât clacă ei ştiu să le aplice
în alte cazuri, este ceva banal; totuşi acest principiu banal nu
poate fi realiazt, pentrucă profesorului îi e teamă, să nu rămâie
r
\
y
i
J
l�
f
r
[865]
CJWNICA PEDAGOGIC}i
865
cu materia cărţii neterminate, dacă, ar relua lecţia in ora urmă­
toare, pentru a face aplicaţiile necesare. In elasa VIII este şi mai
greu de realizat acest lucru, căci pentru filosofie nu există decât
o singură oră.
Din momentul ce învăţământul fi loxofic începe târziu, şi
numărul orelor rezervate predării lui, este prea mic faţă de
mnltiplicitatea şi greutatea chestiunilor care-i formează conţinutul,
este dela sine înţeles, că şi influenţa lui morală este redusă în
aceiaş proporţie. Profesorul de filosofie, în liceu, este privit În­
totdeauna ca un savant, care uimeşte pe elevi ŢJrin erudiţia lui
multilaterală. Dar numai atât! Sforţărîle lui de a trezi elevilor
interesul pentru filosofie, În aceiaş măsură, ca pentru literatură
şi ştiinţă, rămân sterile, pentrucă aceştia, fie că nu-l înţeleg, căci
nu au nici o cultură aperceptivă, fie că-I înţeleg, dar rămân indi­
ferenţi, pentrucă, învăţăniântul acesta nu le trezeşte nici o emoţiune
nici o amintire, caci nu are nici o leg'ătură cu cele ce ştiu, sau
au învăţat ei în anii trecuţi.
In cel mai bun caz, elevii se mă.rgiuesc la manuale, urmă­
rindu-Ie din curiozitate, sau de teama notelor rele.
Prinurrnare dispoz iţiuni le noi, pe care logica şi psihologia le
creează în sufletele elevilor, fiind slabe faţă de dispozi ţiunile vechi­
lor obiecte de studiu, ele nu vor influenţa la alegerea carierii. De
aceea să nu ne mai mirăm, pentruce numărul studenţilor este aşa
de mare la specialităţile ştiinţifice (medicină, politechnică şi drept),
aşa de moderat la specialităţile literare şi aşa ele redus la cea
filosofică.
Sufletele elevilor,rămân indiferente faţă de filosofia care se
predă în liceu, şi pentru moti vul că disciplinele care se studiază,
sunt puţin străine de problemele morale şi sociale care frământă
societatea. Literatura ar interesa pe elevi mai mult decât filosofia,
pentrucă aceste probleme de multeori, îşi găt;esc răsunetul în ea.
Ştiinţa la rândul ei, ar interesa mai mult decât filosofia, din cauza
legăturilor ei cu viaţa practică (aplicaţiunile industriale).
:F'ă,ră, a învinui programele În vigoare de utilitarism, trebue
să constatăm, că din punctul de vedere pedagogic, social şi moral,
desconsiderarea de care se bucură învăţământul filosofic în aceste
progTame, faţă de celelalte obiecte, consti tue o mare lacună,
pentru învăţământul nostru secundar.
In Franţa, la sfârşitul veacului trecut, un redactor dela
"Hevue Bleue", a publicat un articol în care făcea sub o formă
glumeaţă, critica învăţământului filosofic (metafizică, morală, logică,
psihologie), care se preda în liceele franceze, ajungând la concluzia,
că studiul filosofiei, nu prea este de mare folos elevilor. Articolul
era întitulat : "une classe a supprimer". Intenţia lui F. Vandereme
n'a fost să propuie suprimarea clasei de filosofie, aşa cum au
intrerpretat unii dintre adversarii săi. El a vrut numai să atragă
54457. - Convorbiri Literare.
5
-
[866]
CO;{ST. GEORGIADE
atenţia celor in drept asupra faptului, că elevii din studiul filo­
sofiei generale, aşa cum se făcea du pă programul care era în
vigoare, nu prea câştigau mult. Acest articol a provocat o discuţie
publică, la care au luat parte personalităţi filosofice ale Franţei,
dintre cele mai distinse. Ou toţii au constatat primejdia ce ar
ameninţa naţiunea franceză, dacă învăţământul filosofic ar fi su­
primat din liceu; cu toţii au arătat importanţa mare pe care o
are filosofia ca factor educativ. Ou toţii au fost de părere că,
faimoasa clasă de filosofie, din pi-icina căreia se născuse discuţia,
să fie menţinută, dar programul să fie revizuit şi filosofia astfel
predată, pentruca elevii să tragă cel mai mare folos. Iată de
pildă ce a scris, cu acest prilej, cunoscutul filosof francez E. Bou­
troux, mort de curând: "La philosophie nous enseigne a etre
diff'iciles eu f'ai t de preuves, et en merne temps a chercher nne
âme de verit« dans toutes les conceptious et croyances dont vit
I'esprit humain. Par la elIe guide et modere eu 1l0US I'instinct
daffirmatiou et le sens critique, le besoin de conservation et le
hesoin de challgement. En toutes choses elle nous f'ait ehercher
lessentiel et le superieure. Pal' la, eUe nous ai de a iutrorluire
dans nas connaissances et dans nos actions les justes rapports et
I'harmonie. Si donc la phi loso phio ri'est pas le but desfetudes, elIe
eu est le couronneuient, et en ce sens eUe se su perpose aux lettres
et aux sciences dans une education lib�rale. Il est naturel llu'elIe
soit enseign-e rle� le lycee, si le dudes secondai res ont pour objet
de eormnun iquer Lau x jeunes gens tont ce qu'ilya d'essentiel dans
le patrimoine intellectuele de I'humanite".
In clasa de filosofie nu se studiau numai logica şi psihologia
Alături de acestea, se mai dau elevilor cunoştinţe elementare de
istoria filosofiei, estetică şi mai ales morală.
. Hou trou x dă următoarele instrucţiuni profesorilor, cu privire
la predarea istoriei filosofiei, în clasa de filosofie. Din acestea noi
tragem coneluziunea, că. BoutrollX, nu împărt.ăşea părerea ca în­
văţământu! filosofic din liceu, să se reducă numai la logică şi psi­
hologie, aşa cuui e la noi: "L'enseig'nement de la philosophie,
spune Bontroux, doit 6tre eleve, il 'doit douner aux jeunes gens
nette impressions qll'ils couyersent, pa.r l'intermediaire de leul'
professeur, avec quelques-uns des plus sublimes gen ies qui aient
existe, et ql1e ces genies leul' commuuiqueut, dans ces entretien s, les
plus beallx fruits de leul' meditations".
Dacă alături de psihologie şi logică, în liceele noastre s'ar
lUai preda istoria: filosofiei morala bine Înţeles, în mod simplu
şi elementar; acest Înyăţământ filosofic al' realiza. ('ele rlourt sco­
puri amintite ma.i sus.
Intr'adeyar înmulţirea disciplinelor ele studiat la filosofie, ar
aduce înmulţirefL orelor de predare, şi astfel acest înyăţămâ.l1t a.r
exercita asupra. spiritului elevilor, o influenţă tot atât de adâncă
{';], şi stu(iiile literare şi ştiinţele pozitiye. NUlllai în cazul ncesta,
[867]
UW:-ilCA PEDAGOGiCA
867
iinvăţământul filosofic, ar realiza, integral principiul culturii for­
male, şi ar contribui în mod eficace la educaţia morală a elevilor.
Ştiinţele şi studiile literare, nu prea, contribuesc la realiza­
rea moralităţii, de care avem nevoie în viaţa socială. De multe­
ori ştiinţele prin adevărurile, lor lucrează împotriva moralei.
Chiar Alfred Fouil lee într'un articol publicat în 1894-, în
"Hevue Bleue", cu prilejul discuţiunii de care am pomenit mai sus
(l ;enseignement phi losophique et la democratie franeaise), constată
şi el această amoralitate a ştiinţei, prin următoarele cuvinte :,,1,e8
verites de I'algebre et de la chimie n'ont par elles memes aucuue
valeur morale et s'appl iquent avec iudiferance au bien ou au
mal. La formule des melanges explosifs, einseignce it un baclie lier
I�S sciences, pOllrra servil' �t percer un turnel ou it faire sauter un
,edifice".
Dacă ştiinţa rău înţeleasă este pil,gubitoare moralităţii ele­
v ilor, cultura literară, nu poate suplini ea. acest lucru! :b�ără
îndoială, C(t studiile literare sunt mai puţin indiferente fa ţii. de
moral ă. I�le urmăresc înţelegerea frnmosu lu i. F'rumosul însă, de
mu lte ori este în dezacord cu moralitatea, căci nu tot ce este fru­
mos e şi moral în acelaş timp.
Cei mai mulţi oameni, precum şi elevii de liceu, interpretează
greşit această independenţă a frumosului faţă de dog'mele moralei.
Ei nu sunt capabili de o judecată, obiectivă a deosebitelor ele­
mente ale operei, căci ri'illlc1.11 subjugaţi de părt ile, care' se adresează
j Illaginaţ ei şi mai ales simţuri lor. In cazul acesta a trag-eel ie de
Sl'.hakespeare sau Sofocle, nu este decât un prilej (le a face Cll­
uoşt.iuţ îi mai de vreme, Cl1 vi ţii le şi păcatele care rod sufletul
omenesc din eternitate. C]1;:11' istoria este indiferentă faţă de 1110-
ra.lă. Ea prezintă faptele bune ca şi pe cele rele cu impartiali­
tate: însă fapt.ele rele ale omcui ri i, sunt mai numeroase decât cele
l.nne. Hăsuoaiele de ('are vorbeşte istoria, cauzn te întotdeauna de
lăcomia sau egoismul popoarelor şi pe care le învaţă copii, au o
influenţă dezastruoasă asupra moralităţii lor.
Prin urmare nici istoria nu poate rla acea desvolta.ra morală)
<l,' care vorbeam mai sus. Dar nici chiar filosofia nu este de mare
r"los, dacă ea se mrngilleşte numai la logică şi psihologie.
In prezent 'lnvâţârnântul nostru ,filozrfic, Tc(Zucândll-81' nu­
l!iai la logieâ fi psihologie, nu W'C n'iei o i"�/l/l.enţâ ?lWI'Crlâ celei, aee­
Bie douâ cl'iseiplinc, 'II/ai ales logica, snnt stl'cinc prin obiectul lor,
dl' problemele 'rt/oralc fi: socia7e. T'Y'elJ'iu; ilitTOrl'll,.� în ultimel/: douâ
r'ai'c ;"i stwliu7 mora7ei ca (lisei]Jlin(� filo8oficâ. lnvtr.tâmâ1ltnl ei
!Tebnc ycncmli:wt azn'o((7Jc În lot C1u'sul liceul ai. Jn�epâncl elin
c1ctsa llT trclmcBe eri ute ()}'e dc ?1wlalâ J)1'r�l('8(1)'liln'i de /ilo,qof'ie.
Hine înţeles că în ace�tp clase, înviiţământn! luoral, nu va consta
în pre] eg'eri de sisteme morale, rum de altfel nu �e "a face nici
Îu clasa VII, ci În cOlnersaţiuni filosoficc. Îu convorbiri morale,
c�\.nd elcyii vor fi el18stionaţi asupra unor anumite prohleille în le-
[868]
868
(ONST. GEORf;lADE
r
găiură cu cele studiate la celelalte obiecte. In genere profesorul
de filosofie are să Întrebe pe elevi, ce au învăţat în timpul din
urmă" sau chiar în aceiaş zi, şi pe baza acestor cunoştinţe să În­
treprindă cercetări din punctul de vedere moral, dacă ele au legă­
tură cu morala. In cazul când aceste cunoştinţe nu au nici o semni­
ficaţie morală, convorbirile dintre profesor şi elevi, vor avea de
scop să stabilească corelaţiunile necesare Între deosebitele obiecte
de studii. In modul acesta cumoecutul p'l"incipin etl conceniratiei
î8i va. qiîsi realizarea.
, Tl,nând socoteală de cele spuse până acum, suntem de părere
ca profeeorului de filo8ofie, să-i teoie sarcina 8istema.tizăTii wrwf­
tiutelor căpătate de eleoi, la fiecare obiect ele 8tudii8trân de filo­
sofie, sarcina corelotiunii tutu-ror acestor cunostinte in uederca uni­
p:cări'i 10'1' Într'1m tot unita?'. Paralel cu ace;te 'corelaţiuni între
diferitele obiecte, se vor mai face corelaţiuni , acolo unde se poate
şi cu morala. De exemplu faptele lui Catil ina (Cicero), autor stu­
diat în clasa V la limba latină, vor putea fi analizate şi vaJori­
ficate din punctul de vedere moral. Această, valorificare, profesorul
de J. latină nu o face, el mărginindu-se la traducere, aplicaţii
gramaticale sau analisa literară, dacă cunoştinţele elevilor permit
aceasta. Prin urmare ea cade în sarcina profesorului de filosofie.
Acelaş lucru se poate spune şi despre autorii studiaţi în clasa VI,
la limba română şi limba franceză.
Profesorul de filosofie va scoate prin convorbiri cu eie vii ,
înţelesul moral al tragediilor şi comediilor studiate în această Clasă.
Ceva mai mult 1 Tot el va face analiza sentimentelor şi idee lor pe
care ele]e cuprind. In genere literatura clasică şi modernă stu­
diată în cursul superior, istoria (eroii), chiar ştiinţa (se YOl' stu­
dia biografiile oamenilor de ştiinţă, care şi-au jertfit viaţa în cer­
cetări istovitoare, J entru binele omenirii), oferă destule exemple
pentru a face aplicaţ iuni morale în felul celor de mai sus. Con­
vorbir-ile acestea vor fi urmai e de Ieotn ri bine alese, compoziţii şi
cercetări biografice. Profesorii celorlalte obiecte, având în vedere
mai mult cunoştinţele pe care elevii, trebue să le c5ştige, deci
instrucţiunea lor, educaţiunea su f'letea scă la fiecare obiect si edu­
caţiunea morală generală, ar cădea în sarcina profesorului de
filosofie. El va fi acela care va sugera elevilor atitudinea şi con­
duita demnă, pe care trebue să o aibe oi ice om în viaţa sa parti­
culară şi În societate, folosindu-se pei.tru acest lucru, de exemple
luate chiar din viaţa de toate zilele el va scoate în relief valoa­
rea. morală a deosebitelor fapte studiate în istorie, literatură,
ştiinţă. şi în sfârşit el îi va însufleţi şi susţine cu prilejul fapte­
lor bune şi îi va face atenţi asupra consecinţelor lor pentru in­
divid şi societate, când ele sunt rele.
Astfel, elevii 1'01' fi deprinşi de timpuriu, să subordoneze
întreaga lor activitate intelectuală şi practică, preocupăr-ilor de
ordin ideal. '
[869]
crW'\ICA PEDAGUGICÎ.
iP'
8G9
Rezultatul acestei activităţi a profesorului de filosofie, care
poate dura patru cinci ani, va fi cultura mora.lă, pe care elevii
vor preda-o in, terminarea liceului. Această cultură morală, va
avea o mare influenţă asupra vieţii lor de mai târziu. Dar în·
afară de faptul, că ea procură elevilor reprezentările ideale, după
care ei îşi 1'01' călăuzi manifestăr-ile, acţiunile personalităţii lor,
ea este în acelaş timp şi o iniţiere În problemele filosofice mai
concrete, o pregătire pentru înţelegerea cunoştinţelol'filosofice
abstructe, care se 1'OJ' preda în clasa vn şi a Y!lI-a (Io,;ica psi­
hologia şi istoria filosofiei).
Intrun cuvânt această cul tură morală va trezi curiozitatea,
gustul şi interesul pentru problemele filosofice sau mai hine zis:
simţul pentru filosofie,
Dacă învăţărnâutul filosofie s'ar preda în liceele noastre, În­
cepând din clasa lY, sub forma care am arătat-o mai sus, pro­
fesorul de filosofie, ar avea şi el o activitate mai serioasă şi mai
rodnică, şi ar fi în acelaş timp scutit de neplăcerea, de a preda
ohiectele secundare, streine de studiile făcute în facultate, şi im­
pu�e de examenul de capacitate.
Un învăţământ filozofic sub forma unei pedagogii. morale, în
clasele inferioare (IV, V, VI) şi sub forma un-ir cunoştinţe g-rale
de filosofia în clasele superioare (VII şi VIII), este necesar astăzi
noilor sau mai bine zis viitoarelor generaţii de liceeni, pentru a
s tăviji influenţa din ce în ce mai prepoderantă a unui uti litarism
grosolan, încurajat de ideologia hurg'heză a unei societăţi lacome
şi materiali stă în aspiraţiunile ei, cât şi de inconştisuţa uuor pa­
rinţi, care îşi cresc copii în spiritul acestei societăţi, pentru a
ii mai bine pl'egiltiţi, crede, în lupta pentru existenţă,
Reacţiunea în contra acestui utilitarism, trebue să pornească
chiar din şcoal ă, şi aceasta numai după ce programa învăţământu­
lui filosofic vn fi modificată sau Ulai bine zis completata.
Canst. Georgiade.
Cronica juridică.
Abuzui dreptului. S'a vorbit mult în Franţa în ultimul
timp de abuzul dreptului, nu cu ocazia recentelor evenimente
politice, ci chiar la bază, pentru evenimente mai puţin însemnate
şi mai ales cu prilejul procesului dintre Silvaiu şi Doumic în pri­
vinţa dreptului (le a răspunde Într'un ziar În care ţi s'a pronunţat
numele.
Analizâlld această chestiune, George Claretie arată că
. atunci când te foloseşti de procedură, pierzi UIl proces, faci apel,
pierzi iar, Întârzii soluţia procesului ca să-ţi superi ael versarul,­
.deşi e dreptul tău s'o faci, - se chiamă că abuzezi de acel drept.
[870]
870
ROMA:\"
Cn debitor ea.re se lasă citat, ca să nu-şi plătească datoria.
e, de sigur, de rea credinţă. Dar când poţi să ştii aceasta? Numai
când e condamnat. S'a servit de cod. Era dreptul lui. Si fiindcă
a fost de rea credinţă, tribunalul l-a condamnat la daune' interese
Aceasta era vcchiu teorie.
Astăzi teoria aceasta pare modificată. Să utilizezi codul ca
să ataci sau chiar ca să te aperi, poate constitui o nedreptate.
Se invocă vestitul adagiu: SU'Yrmmm [us, St11111lW in.ţuri« În sensul
că (aplicarea strictă a dreptului poate fi uneori nedreaptă. deşi
înţelesul zicalei latineşti pare a fi că adevărul şi dreptatea nu se
găsesc totdeauna în soluţii extremiste. Sprijinitorii acestei păreri
uită. celălalt adagiu: Neminem laedit qtâ j'ltTe suo ut'itw'.
Teoria abuzului dreptului ia astfel înfăţişarea unei certe
scolastice, care permite Facultă.ţilor juridice să Încarce comentam]
unui articol de cod cu disertaţii nesfârşite asupra tendinţelor spi­
ritului uman. Ceartă scolastică, ce sapă codurile şi care, cu pri­
lejul dreptului de răspuns, a pus faţă în faţă doi advocaţi de
mare talent şi de păreri opuse. Marele principiu al dreptului
absolut care nu lezează pe altul se clatină, zicea advocatul Dreyfus.
Dreptul sacru al proprietăţii, - (numai "garantat" de Constituţia
română) a primit in ul tirnul timp lovituri neaşteptate. .Qâcă un
contract de Închiriere interzice subînchirierea şi proprietarul refuză,
dintr'un simplu capriciu, să prirniască un subelririaş, tribunalul n'are
oare dreptul să controleze motivele invocate de proprietar? .Dr eptul,
- spune Josserand, - fiind o regulă socială. nu poate fi exercitat
niciodată în mod antisocial. Nu ajunge, ca să faci ceva nepedepsit,
să recurgi la mijloace legitime in sine, mai e şi felul cum faci
aceasta. Teoria a.buzn lui dreptului e menită să mlădie şi să 1110-
ralizeze dreptul".
După această teorie, replica advocatul Man.cel, judecatorul
înainte de a aplica textul strâmt al legii, al' trebui să scruteze
conştiinţele, să pătrundă gândurile cele mai ascunse, mobilele celui
care pledează şi să-i dea dreptate, nu dacă e codul de partea lui,
ci dacă la magistratul, găseşte că el ca om, ca "fiinţă rnizerabilă
şi slabă, făcut din Întuneric şi trufie" - cum zicea .Iaures ­
trebuie să-i dea dreptate.
Teoria duce deci la ar hitra r. Codul este Îndrumătorul ma-­
gistraţilor. Dacă-I suprimi, nu le mai rămâne decât buna intenţie.
Ori, aceasta nu ajunge, fiindcă e fără apel şi fără control. Teoria
a buzului dreptului vine de-a dreptul din codul prusian, care în
art, 226 zice: "Exerciţiul unui drept nu e îngăduit când nu poate
avea alt scop decât să pricinuiască altuia o pagubă. Judecind
puţin, vezi absurditatea acestui articol. Căci a pricinui o pagubă
altuia, constitue un delict şi orice delict se pedepseşte.
Formula ueului ab1tziv cii dreptului pare deci absurdă. Dacă.
mezi de un drept, actul e licit; dacă e ilicit,Înseamnă că ai
trecut peste dreptul Îngăduit. Nici un act păgu bitor l1lI este auto--
[871]
J""--­
ţ
CRO:-lICA F'HlDlcA
8it
Roman.
f
rizat de drept. Dreptul încetează acolo unde incepe abnzul. Un
act nu poate fi în acel aş timp conform dreptului şi contrar dreptului.
Abuz nu poate. TI decât în purtarea oamenilor şi anume nu atunci
când exerci tă drepturile, ci atunci când ei trec dincolo de mar­
ginile lor. Trebue un prejudiciu şi o culpă, iată vechi a teorie
legală.
De sigur, aplicarea str-ictă a unui drept poate pă,guhi altuia.
Muncitorul, care-şi câştigă pâinea, face eoncurenţă tovarăşilor
săi. Un popor, care are o superioritate comereială, industrială
sau chiar artistică supără, pe vecini. Dar ei ne i-ar putea tăgădui
dreptul de a avea vapoare, faln-ici sau scrii tori?
l
[872]
RECENSII
General Al. Averescu, Operaţiile de la Flâmânda, (135 de pagini şi sase
anexe conţinând hărţi şi schiţe Cll dispozitivul trupelor).
Domnul General Averescu, unul din cei doi comandanţi de corp
ai armatei romane, în Moldova, şi cel mai reputat militar din războiul
nostru, pune la dispoziţia cititorului şi istoriei un document, de a cărui
valoare şi autenticitate nimeni nu se va putea îndoi.
Fiind şi autor al operaţiilor dela Ftămirula şi executor al 101',
nimeni n'ar fi fost mai In măsură de cât d-sa să ne arate conditiile
strategice şi tactice,. în care s'au desfăşurat «neinţelesele» operaţii,
precum şi motivele adevărate, care li-au împiedicat succesul.
Un inainte cuvânt de 13 pagini ne introduce in miezul lucrurilor,
aşa în cat oricine poate să urmărească cu interes descrierea destăşu­
rărilor de trupe In scurta noastră Incursiune peste Dunăre,
Din analiza pe care autorul o face aprecierilor lui Ludendorf',
reiese limpede caracterul superior al loviturii de la Flămânda. O măr­
turie mai obiectivă ca a inamicului nu cred că poate fi invocată.
Aşa dar, din spusele generalului d uşrnan reiese:
L Că trecerea Dunăr-ii la Flamanda a fost o surprindere pentru
inamic.
2. Că generalul german - adevăratul conducător strategic al
constelaţiei centrale -n'a înţeles rostul exact al operaţiilor, de vreme ce
declară căarmata română "s'a retr-as În grabă" la apar-iţia unor ne­
Insernnate trupe de valoare Îndoelnică; şi
3, Că geneealul Luclendorf este contrazis de însuşi generalul
bulgar Toşef, când spune că operaţiile de la Flărnănda "În nici un caz
nu putea schimba cur-sul evenimentelor din Ardeal şi Dobrogea".
Generalul bulgar, desigur mai În masur-a să-şi dea seamă de
starea froutului bulgar unde opera, polemizează astfel cu Ludendorf:
"Cum poate el-sa (Ludendorf') să nu întrevadă că această debarcare
era în strânsă legatură cu atacurile ruseşti şi cu străpungerea probabilă
a aripei drepte a armatei ITI bulgare şi că în cazul carui ar fi reuşit,
s'ar fi repercutat [oarte rău asupra operaţiunilor din Dobrogea, ba chiar
şi asupra frontului dela Salonic? Socotesc că nu e deloc plăcut, şi e destul
de periculos ca, atunci când te bati ca inamicul pc (ropl, să auzi că el a
trecut şi în spate."
In expunerea cuprinsă În cele 143 de pagini, autorul arată, cu
precizie fi clariiole, condiţiile de executare a superioarei lovituri stra­
tegice, Toate aceste elemente, expuse cu obiectivitate, produc cititorului
încredinţarea nestrărnutată în posibilitatea reuşitei. Ată] surprinderea
car-o se făcuse într'o mare măsură, căt si fortele puse În mişca ee, şi
direcţiunea ce li se imprtma se, nu lasă nici o tndoeală că trebuiau să
sfătşească cu pr-inderea sau totala debandadă a armatei duşmane din
sud ul Dobrogei.
Din nefericire, in acel moment armata noastră opera în două
direcţiuni opuse, depărtându-se mereu cele două mari grupe. de sud şi
[873]
RECE'\'SII
873
"le nord; iar între ele, nu exista la dispoziţia comandamentului suprem
nici o rezeruă generală. Şi, cum infrângerea de la nord continua verti­
,ginos, comandamentul supr-em a fost nevoit să ia trupele frontului de
sud, zădărnicind astfel complet operaţiile întreprinse la Flămânda.
In schimb, aceleaşi trupe (Corp. II, diviziile 10, 12, 113, 21 şi 22)
au mers la Carpaţi şi au zăbovit acolo două luni (Octombrie �i No­
'embrie) înaintarea Germanilor.
Cititorul, chiar profan, poate în ori ce caz admira indra znenia
concepţiei strategice de la Ftămauda, şi nu poate Îndeajuns să deplângă
incapacitatea sau nepreoederea comandamentului suprem, când a făcut
imposibilă continuarea şi succesul unei incursiuni aşa de însemnate .
. Cartea, prin Însuşiri de stil şi claritate, deşi nu lipsită de con­
.cisic, poate totuşi să fie citită cu plăcere şi de nespecialişti.
Dar importanţa ei adevărată, ca a oricărui document autentic, o
vor aprecia-o doar istoricii altor- generaţii, de sub condeiul căror-a
sine ira et studio, figura generalului Averescu, alăturea de aceea a
.gerier-alului Cristescu, va ie;;i cu acea str-ălucire, de care nu au avut
,par·te in viaţă.
C. P.
Ioan Petrovici, Figuri dispărut», Ed. Ancora, Bucureşti, 123 p., 7 lei.
'1 !f) �tScl'iitorul, profesor şi autor de studii filosofice, apropiindu-se
tot mai mult de domeniul, mai puţin arid, al literaturii, ne dă acum un
volumaş,în care se cuprind impresii şi amintir-i păstrate dela o seamă,
-de bărbati însemnati ai tăr ii.
T. Maiorescu, ·P. P: Car-p, Aurel C. Popovici, Duiliu Zamfir-eseu,
Dimitr-ie Greceanu, Teodor Şerbănescu, P. Cerna şi Take Ionescu se
profilează cititorului, destul de repede, într'o blândă şi aproape melan­
-colică lumină - i-am zice de lună.
Scrisul el-lui P. este simplu, sugestiv şi curgător; el nu lasă pe
-cetitor- să Întrevadă nici cea mai uşoară sforţa re ; din Ier-ici re, este
Încă stilul limpede al literaturii noastre clasice, care se mai ridică
«liu când în când, ca să protesteze Impotriva contimporanilor epigoni,
"inovatori" prin paradoxale apropieri şi compoziţii lexice, "originali"
prin fraze apocaliptice şi perioade asiatice.
Revista "Convorbiri Literare" care a primit în paginele ei găn­
dil'ea senină şi clară a lui Eminescu şi Maiorescu trebue să salute, cu
D superioară bucurie, ori de câte ori iese la lumină o carte ce nu-şi,
bate joc ele limba românească.
Fără hopuri, fără Intortochej-i, fără pretenţioase compoziţii lexice,
.a rtificiale, autorul "Figurilor dispărute" izbuteşte totuşi să ne dea analize
psichologice fine şi pătrunzătoare. Astfel, cei "dispăruţi" au totuşi viaţă
au conture precise, au relief adevărat.
Intre acestea însă, «figura» lui 'I'itu Maiorescu, care deschide
micul volum, ocupă sub toate raporturile locul de frunte. Este în orice
caz o datorie să menţionăm câ avem sub ochi o expunere cu mult mai
desvoltată de cât o siluetă literară.
Părintele criticii române, care a rămas în istoria noastră cul­
turală o personalitate clasică, răsare de sub pana artistului În toată
măreţia -- fără a pierde câtuşi de puţin nota exactităţii.
(Ultima din volum ocupă şi sub celelalte raporturi acest loc; însă
cititorul nu trebue să uite că are de a face aici cu un discurs funebru.)
Pe cât ştim, personalitatea lui T. Maiorescu n'a fost până acuma
schiţată mai bine ele alt apologist al maestrului; de aceea, al.ăturea
-de nota biografică semnată S. M. în numărul jubilar al COIlV. Literare
<anul .. ) studiul el-lui I. P., mai ales în latura filosofica, este desigur
[874]
874
RECENSII
UniS1!01' pentru istoricii culturali, cari VOI' vroi să prindă o caracteri­
zare mai exactă a lui T. M.
Pentru a completa impresiile noastre, trebue sh mai aciăugum
că d. r. P. este în Iiteratură un sentirnenta! : un răutăcios al' adăuga .
ca şi In viaţă! Această calitate il face cale odală, în portretistică,
judecător subiectiv. «Figurile dispărutc» sunt, putem spune făra greş,
figuri iubite.
Scriitorul are însă meritul literar de a trezi �i in cetitor această
simpatie pentru d'igura» dispărutului. ,!i lucrurile, astfel se compleclează.
De ace=a, cine - fiind tânăr - a cunoscut odinioară. pe Titu Maio­
rescu , D. Zamfirescu, P. Cerna ori pe Aurel C. Popovici, acela, citind sug­
gestivele aduceri aminte despre danşii, ale d-Iui 1. P., incărcate de o
abundentă simţire, poate spune pe drept cuvânt cu Goethe:
Mein. Buseii [uhl! sicli juqendlich. erschuitert
Vom Zauberh.auch, cler euren Zug umurittert.
Ihr bringt mit euch. die Bilder [roher rage,
Und munche tiebe Schatten steiqen aur ..
Vom cita acum, ca o nelnsemnată exemplificare, o pagină, unde
se schiteaza un eveniment politic la care autorul a luat parte.
«E vorba de faimoasa şedinţă de la 17 Ianuarie 1[)22, când Ca.mer a a
dat lui Take Jonescu votul de blam. Inchid ochii �i revăd pr ivel iştea.
Deoparte banca m in i ster.ia.Iă cu m ini ştr i i săi de o lună, în frunte cu
Take Ionescu, alb ca varul la faţă. De alta parte Camera c'o majoritate hotă­
rîtă de a-ş.i împlini datoria de onoare, cu Du il in Zamflrescu, palid puţin �i dâ nsn],
pe scaunul prezidenţial. Cum a ceşl i doi oa meni - prieteni altă dată - ocupau
locurile cele mai proeminente, dân�ii încarnau mai plastic autagon is mul , luptei.
Ii văd aruncân du-şi priviri duşmănoase" Duiliu mart.ial �i neînduplecat,
'I'alce Ionescu îng-rijat şi arr,ăl"Ît. Ii văd tncrucişând săbii nevăzute, căutând
fiecare să răpue. Şi erau a�a de departe de a bănu\în acele momente, ce destin
identic îi aştepta pe arnnâd oi , cât de scurt şi ce la fel de scurt le rămăsese firul
vieţii, că odată cu vara, la interval dc câteva zile şi unul �j altul, vor scoborî
în mormânt! Ce-ar fi fost dacă o rază a inteligenţei lor superioare ar il putut
să întrevadă, prin negura care veşnic ne închide, neînch ipuita apropiere a că­
lătoriei lor de veci'! Nu stiu, ameteslO gândindu-mă, dar ima.ginatia mea miş­
cată pare că schiţează o 'îmbrăţişa're. 1 Il orice caz, dacă'e exact ac�ea ee socoa,te
filosofia unora, ·că în jurul nostru roiesc duhuri nevăzute care ştiu acee:t ee noi
nu ştim, de sigur că privindll-i cum se fulgerau îu ultima lor zi de Cameră,
- şI 'n a�a învecinare de marginea VIeţii - vor ti izbucnit într'uu hohot de
compa.timire, auzit până în adâncul lumilor imateriale .... »
("Duiliu Zam{il'esw" p. 81 �i urm.)
La Jitel'a!UT'ă, ori ca măI'lurii islorico-cultmaJc, paginile d, 1. P.
sunt bineven�le fn concertuJ Jilerilor române.
C. P.
V. Oordon Childe: Tlte Easl EUl opean lle/ahom ul Ilie D'imilli Cultu1'e
(Relatiile culturii din Dimi71iin Rtisaritul EUTopeij. "Jomnal of
. 1-JeJlenic Studies". Vol. XLII HI22 p. :!52-27b
Fig. 1-15 Pl. XII I).
Staţiunile străvechi, Şipeniţi din Bucoyina, Cuculeni din Moldova,.
Pelreny din Ral"arabia ,!i Ariuşd (Elosd) din TraJ1sJlvania, ocuph locul
tie mijloc pe linia din Răsărit-Apus �i Nord-Sud a cuJlurei de olărie
zugrhvită din epoca neolilică a Europei-răsăr.ilene.
1) D-I Dr. Francisc La.szlo, directorul lVI112enlni s<"mesc din Sf. Gheorghe
�i' autorul cercdărilor· a�a de interesante din Ariuşd, despre care a fost vorba.
în N-r111 din Jan.-Fehr. al C. L. ne trimite urn,i\toareJe două. recelBii, care vor'
fi urm�te de �1te �,rticole ale D-sale. D.
[875]
RECE:\Sfl
875
In acest studiu V. Gordon Childe tratează origina cuHurei a doua
neolitice din Dimini, elin Răsăritul Tesaliei, pe baza documentelor gă­
site in staţiunile menţionate şi alipite de ele prin invaziunea dinspre
Nord-Sud. In Tesalia epoca neolitică a doua se deosebeşte in toate pr i-
"" vinţele de cea d'întâiu. Pe teritoriul cullurei neolitice a doua lipsesc
cu totul urechile de panglică şi picioarele vaselor de lut; formele aparţin
unor serii separate şi tipologic sunt mai vechi; spiralele şi meandrele
ornamentelor sunt străine În seriile anterioare. Cu această olărie nouă
se începe introducerea fortificaţiunilor şi megaromul ca tip de casă.
Este stabilită de mult o influenţă străină asupra cullurei ÎIl chestiune.
Mai Intaiu se bănuiau influenţe sudice, dar prin descoperirile mai nouă
s'au stabilit legă.turile cu olar-ia pictată din Răsăritul Europei.
Autorul recunoaşte că, cercetându-se analogiile între grupele ce­
ramice separate, se poate ajunge prea uşor la conclusiuni gr-eşite, dacă
se iau ca punct de plecare unele simptome izolate. De aceea se caută
cu îngrijire deosebită a se lua ca bază a concluziilor, asemănările teh­
nice strănse, paralelele între formele elementare, comunitatea scopu­
rilor şi ideilor olarilor.
In partea primă a operei se aseamănă obiectele găsite În Di mi ni­
cu olar-ia grupei din Răsăritul Europei din punctul de vedere al zugră­
virei ornamentaţiei şi formelor. La pictură se tinde a se descoperi ana­
logiile În cadrul a patru grupe: La grupa înlâiu zugrăvi re neagră pe
bază roşie făr-ă "engobe" (stip-strat de culoare la cea a doua
aceasi zugrăvire neagră pe un stip alb; la cea a treia zugrăvire cu
două culori: neagră şi albă pe bază roşie; la cea a patra: zugrăvi re
cu trei culori: roşie, albă i;'i neagră. Aceste patru grupe urmeaza să
fie întregite cu o grupă a cincia, căreia aparţin vasele zugrăvite numai
cu alb şi cari se află în Dimini, cum şi în Ariuşcl şi În alte staţiuni.
In privinţa elesenuri1or, cu toate că ter-itor-iul olăriei zugrăvite
din Răsăritul Europei e de o bogată variaţie, se poate stabrli ca prin­
cipiul cardinal se apropie de Dimini. Baza, aci ca şi În Dirnins, o al­
cătuieso formele geometrice, cari se bazează pe spirală, sau în Ardeal
pe meandre. Motivele organice, cari se găsesc în unele Iocur-i trec
deasemenea în figuri geometrice. In privinţa formelor Râ.sâ ritul Euro­
pei ne arată o bogăţie mare faţă de sărăcia dela Dimini, dai' toate
acestea se pot reduce la un tip de bază.
Tratânclu-se figurinele, observă autorul că figurinele feminine
nude sunt răspândi te pe lot ter-itor-iul şi anume într'o formă turtită,
pe care capul nu este lucrat, faţă de figurinile din "Bandkeramic" şi în
general sunt perforate, spre a fI suspendate. Modelele animalelor de
casă au asemănări bătătoare Ia ochi pe Întreg teritoriul.
E surprinzătoare sărăcia uneltelor de piatră faţă de cele făcute
elin oase 'ii coarne de cerb, cari arată o bogăţie extr-aord inarâ. To­
poarele de aramă găsite pe arnandouă teritoriiJe au aceiaşi conforrni­
tate a formelor. De asemenea de reţinut că Dimini, Ar iuşd şi Cucuteni.
au fost fortificaţi şi celeialte staţiun-i au fost clăd ite pe dealuri. In ce­
stiunea clădirii, fără a discuta teoriile lui von Stern si Chiwoiko refe­
riloa.re la Îngropări î .. "arelt", stabileşte că tipul dominant de casă ÎIl
regiunea din Răsâr-itul Europei a fost casa cu pereţi împletiţi din nuelc
cu forma dreptunghiului, care pe baza analogrilor din Ariuşd e com­
parabIlă cu megaronul din Dimini şi Sesklo.
l\fară de grupul ceramic pictat din Hăsărilul Europei se mai
află teritoriul întins al .,Bandlwl'amik', care Cll ornamenlaţia lui spi­
l'ala şi meandră e vrednic a fi luat în seamă cercetându-se desvoltarea
cullurei a doua din Dimini. Ca reprezentanţă mai caracteristică a acestei
cultllri se consideră Butmir. Mai cu seamă în privinţa dE";enurilor ase­
mănarea intre ele e aşa de bătătoare la ochi la cele două tl;)ritorii,
încât nu numai că .se descopere o analogie generală ci chiar în orna--
[876]
87i1
HECEN31l
mentele uuor vase se găseşte o asemanare sur-prinzatoar-o. Insă această
conformitate nu se găseşte la formele de bază. Forma de bază a Barul­
.keramik asa zisul "Bombentopf" nu se transforma niciodată în tipul
caracteristic de vase ale culturei Dimini adică în vasul de coninversat.
FigurineJe din Butmir sunt bine lucrate, cele din urmă sunt tur­
tite. Bandkeramik culti va tehnica de înfăţişare neagră (black-faced),
Dimini cea de înfăţi,!are roşie (redfaced). In fine săpăturile din Ră­
săritul Bulgariei ne arata evident că legăturile lntl'e ceramica pictată
din Dimini şi cea din r-ăsăr-itul Europei nu sunt în Serbia, ci la pa:rtea
râsăr-iteauâ a peninsule] Balcan: în Bulgaria.
Toate acestea nu inseamnâ că relatiile între aceste două grupe
cer-amice nu le-am putea cerceta. Pentru aceasta fie trat-ează separat
obiectele zugrăvite elin cele trei teritorii, apropiate de ele, în Tordos,
Lengyel şi în staţiile din Mora via şi secercetează trăsăturile caracteri­
stice ale Bandker amic În Răsar-it, Cu toate că tehnicele acestor teritorii
sunt dosăvăr-şit diferite, de exemplu în Moravia Lengyel vopsirea s'a
făcuI. după ar-sul vaselor (tot acesta a fost stabilit despre vasele din
Satoraljuujhelv). totuşi sunt mai multe puncte de asemănare între cele
doua culturi, mai cu seamă între cultura din Moravia şi cea din Gor­
gan (Prister-nugel). Pe baza acestor Împrejurări autorul bănueşte o
origină comună încă îa timpul preceramic. Formele tipice ale celor
două teritorii îşi trag originea dintr'un străbun comun, de la o oală
emisfer ică sau sferică. Acest tip străvechiu s'a turtit la Răsărit şi aşa
s'a desvoltat fundul şi forma de con. La Apus dir-ecţiunea desvoltării
e Indreptata de Bingsupport care topindu-se cu vasul ne dă diferitele
forme din A pus. La Răsăr-it acest Ri ngsupport s'a transformat de sine­
stător în forma vaselor binoculare.
/ Ca consecinţă autorul stabileşte, că olăria pictată din Europa
răsăriteană este independenta de cea din centrul Eur-opei şi cultura
neolitică a doua din Oi mini Îşi are obărşia dela cea din Răsăritul
Europei.
Aceasta arată o invazie dela Răsăritul Europei cu direcţia spre
Sud, care in să dincolo de Tesalia nu s'a putut întinde din pricina re­
sistentei popoarelor învecinate. Ce popoare erau acestea şi în ce timp
s'a întâmplat această. in vaziune, nu se mai poate stabili.
V. Gordnn ehi/de: Scliiponii: a Late Neolithic Station toilh. Painted
Potlerq in Bucovina ($i.poni( o staţie neolitică târzie cu olărie 'ZU­
gf/lvilă. în Bucovina). Journal of the Royal Anthropological
Institute, VoI. LlII, Iuly-December 1923, p. 253-288.
, Pl. XIV-XVIII.
In părţile sud-estice ale Europei zona de pământ negru şi re­
giunea proprie de Ioes era centrul unei culturi puternice În a doua
jumătate a epocei neolitice. In zona aceasta se deosebesc trei grupuri
de staţiuni: un grup răsăritean, reprezentat prll1 staţiunile de lângă
Nistru şi cele din Podolia; un grup centrală cu staţiunile Petreny, Cu­
cuteni, Şipeniţi cuprinzând şi partea cea mai mare a staţiunilor el in
Galitia şi în fine LIn grup apuseană, reprezentat de Kosylowa şi Buc­
zacz: De cultura aceasta se alătură în direcţia de Sud trei teritorii
culturale: grupul Ardelean cu ,centrul Ariuşd, grupul din Răsăritul Pe­
ninsulei Balcanice, înspre Sud de linia Cernavoda-Craiova până la
H.ăsăritul Macedoniei şi Însfârşit grupul TesaJian care se întinde înspre
Suu dela Dimini şi H.akhmani. In disertaţia aceasta autorul tratează
staţiunea Şiponiţ dill Bucovina, o staţiune caracteristică din gl'upul
·centl'al pe baza cercetărilor autorului În muzeele În Viena.
Făcând cunoscut tipurile de arhitectură găsite pe tot teritoriul
acestui cerc ceramic, cum şi diferitele opinillni referitoare la ele, au-
[877]
877
torul afir mâ ca m Şiriolliţ din pricina sapatur-ilor făcute de diletanţi
nu s'au putut recunoaşte decât urmele a trei case triunphiulur e �i ale
unui cuptor.
Tratând despre olărie, stabileşte că ea este din acel aş timp. Va­
sele găsite le împarte, din punct de vedere tehnic, in patru grupe (A,
B, C, 1)). . .
Cele dintaiu două grupe cupr-ind obiectele bine arse �i anume
grupul A cele pictate şi gl'upul .B cele făr-ă pictură. Grupul C constă din
vase grosolane cu culoar-e de noroiu, uneori cu or-numenlaţie prost
lncrustată. In grupul D se Încadrează. câteva har-buri cu pictură albă;
provenienta lor nu se poate lămuri căci s'au găsit numai sporadic.
Insă grupa aceasta e foarte interesantă Intrucăt acestea au o asemă­
nare evidentă chiar cu harbur-ile de pictură albă, găsite in Ariuşd
(Erosrl). In ce pr-iveşte formele, ŞiPOlllţ are o bogăţie vastă. Prin enu­
ină ra rea analogiilor cu staţiunile In rud ite se ilustrează hine la unele
tipur-i unitatea acestei culturi, 1n'3ă tipurile aceste nu sunt de ajuns
mai cu seamă. dacă privim obiectele din Ar iuşd, unde var-ietatea 1'01'­
melor e eu mult mai mare.
Deasemenea sunt caracter-istice pentru CuJtIII'a aceasta f'igur'inile
omeneşti, cari se găsesc in număr mare şi sunt făcute din lut bine
ars. Partea cea mai ma re a acestor.figurine sunt femei nude, numai ur­
mele colierelor şi br-âelor se văd pe ele. Pe o figlll'ină o serie de puncte
fnfăţişează pantalonii. Cele două figurine de bar-bati poartă brâe ,,1 pe
umăr-ul lor drept câle un sac. Partea cea mai mare a modelelor de
animale sunt vite. Este interesantă. mai cu seamă o pereche de coarne.
E Iou.rLe bătător Ia ochi un leu cu f'igu ră firească ceeace este cea din­
taiu dovadă că leul a trăit şi În o regiune aşa de nordică. Pe oalele
din :)ipeniţ Între motivele geometr-ice sunt pictate şi figuri de animale
pentru a împlini spaţiile libere. Figur-ile 27 şi 28, ilustrează câteva mo­
tive de acest fel. Pe o figură autorul recunoaşte chipul gr-ifouului.
Aceasta ar fi cea d inta.i u apariţie a acestui animal mitologic în Eu ro pa,
Explica rea celorlalte figur-i de animale o lasă în Seama cititorului ..
Mi se pare că se poate recunoaşte figuri ele căini, căpr-ioare vidre şi
unele pasari. In Petrenv Între astfel de chipur-i de animale revine mă­
garul sau calul, pisica şi capra, toate În stare de odihnă, iar câinele
ÎlI fug-ă sau săr-irid. Din cultura dela Tr ipolje cunoaştem cerbul şi ca­
pra. Şi figurile din Şipeniţ arăta, cât de bine este fixată. mişcarea Ii­
reasca a cor pului viu. Că figurile se recunosc greu aceasta se poate
datori mai hine conştienţei decât i ruperfecţiun i i artistului.
Obiecte de metale nu se gă,,;esc.
Rămăşiţele de oase de animale adeveresc prezenţa vitelnl', POl'­
cului, c<l.nelui, caprei, oii, calului. cum şi Boului primigenius (Bos pri­
migenius) �i a cerbului elephas, şi a mistreţului.
In ce priveşte cl'onologia, autorul Încadrează Şipeniţul În seria
st.aţiuniJor Cucule ni II, Pet.l'eny, Tl'ipolje B. şi Bilcze, din cauza comu­
nitatii formelor' cel'amice si a ornamenlelor·.
, Faţă de seria aceasta e o cultură mai veche ai cărei l'epI'ezen­
tanţi sunt Cucuteni 1, Horoclnica de lângă Nistru, Ariuşd şi Tl'ipolje A.
Ca rezultat se slabile�te, că poporul, 'căruia aparţine această
cultură se indeletnicea cu păstoria ce se demonstl'ează prin oasele de
animale În mare Dum:ll' şi prin o mulţime mare elin motivele de vite.
Insă n'au putut fI popoare nomade, ceeace dovedesc rămă:;;iţele de grâu,
cum şi faptul, că această cultură Întreagă se intinde pe loesul roditor.
Moartea acestei civilizaţii au pricinuit-o popoal'ele, cari au năvălit
probabil dinspre Nord sau Răsărit., ceeace se dovede,;,te prin I'ămă>;<iţele,
cari pAtrund În straturile de cultură.
DT. francisc' Laszl6.
[878]
REVISTE
Arhiva -- organul societatii isiorico-ţiloloqice din roşi (NI'. 3 -4).
111 afară de studiile temeinice de filologie, în special slavă, ale Direc­
torului revistei 1. Băr bulescu �i ah colabor-ator-ilor Margar-eta Ştefă nescu,
Iordan, Scriban, găsim :;;i interesante ştiri despre: Liberalii. romani :;;i
vechii revolutionari (bulgat-ij de P. Constantinescu-Iaşi, precum si inedite
despre: Cele 'dintăi lupte politice pr-in tipar, de N. A. Bogdan.'
Numer-oase comunicări :;;i recenzii indeplinesc acest număr dublu,
cu care revista împlineşte al 31-Iea an de existenţă.
Tribuna Românilor de »este hotare, No. 8-9, 192!,.-Revista de sub
conducerea d-Iu i profesor Cezar Pa pacostea aduce în acest număr un
Log at material de informaţie asupra Românilor Macedoneni f!i mate-'
r+a.l literal' dialectal, in proză �i ver-suri, semnat de d. C. Papcostea,
N. Tulliu, V. Th , Muşi, N. D. Scrima, Em. Papazi ssu :;;i Al. N. Papa­
aheor-che.
b 9rrebue să menţionăm în special foarte importantul articol v- Ta­
])01'/ asupra Itomânismului in Grecia, unele găsim bogate date şi Ia pte
precise mai ales asupra activităţii :;;colare şi bisericeşti a Ar-omanilor­
din Grecia.
Revista lunară "Cugetulllomânesr" a editurii "Cartea românească",
după o scurta existenţa, ilustratâ prin căteva articole sensaţior;ale,
!;'i-a incetat apariţia, sprijinul oficialiţăţii liberale, sub a cărei oblăduit-e
se Ivise, nemai putând-o salva. lncă o dovadă că în afară de ajutor
mater-ial, mai trebue şi altceva pentru a susţine o revista care încearcă
:".i se ridice dasupra preocupărilor zilnice ale partidului la putere
In Jocul dispărutei, alte reviste s'au grăbit să-i la Jocul.
Se înmulţesc revistele sâptămana.le, cu conţinut infor-mativ ime­
diat. În locul celor lunare CII caracter mai mult documentar. Locul de
frUJlte îl menţin, printre acestea, Ţ'ar« noastră a d-lui Q. Goga şi Socie­
lalea ele uuiin» dela Cluj.
La Iaşi, pe langă cele trei ediţii ale cotidianului Lumea apare
acum şi un "bazar săptămânal" cu acelaş nume. Pe copertă numele
udemenitoare . M, Sadoveanu, T, Anghezi, M. Codroanu, To părceanu,
Sevaslos, etc. Programul; "cetitorii i[ vor cunoaşte şi aprecia urmărind
!Jag nele revistei".
La Bucureşti sub direcţia ci-lui Liviu Rebreanu a apărut NI'. prim
.d i n Miscarea literara asupa caruia vom avea ocazie să revenim.
A.
[879]
FAPTE
Dintr'o scrisoare a lui Panait Istrati. La recensia cnlabo ratoru lui
nostru C. Gane asupra KYl'ei K1jTOlinei, apăr-ula in Nru l de Iulie-August
autorul operei recensate r-ăspunde printr'o foarte interesantă scrisoare,
din caro extragem următoarele pasagii :
"Un cuvânt pentru cl-l C. Gane ,;,i referitor la pagina pe care
a consacrat-o volumului meu: această pagină e pentru mine o re­
volaţie. Am citit aproape toată sumedenia ele articole ce s'au,
scris 7i în limbile 111 caro s'au scr-is, despre Chira. Ei bine, până
la d-l Gane, Bonuiin Itouand rămăsese singur-ul care a văzul această
lucrare in adevărata ei lumină, singurul care a simţit ce-am
simtit eu Însumi.
'Aprecierea el-Il] i Gane ajunge pe aceia a eroul ui dela Villeneu ve
.<;i o întrece. Da. o întrece, - în acest sens Cel, d. Gane e astăzi
�ingul'ul recenzenl care nu vede Îll Clur« o poveste ele O mie şi
'Una de nopti, confuzie făcută dela Rornain Holland, care 11U s'a
referit de c:ât la darul de-a povesti, '7i până la cel din nrrnă critic,
ca re, alături de aproape toţi criticii, a afirmat că. e vorba de-un ...
"ScJ18I'azacle modern"! r
Mărturisesc, (�i cu miile ar putea să mărturisească mulţi
er-udiţi de la noi), că eu nici nil ştiam de O mie şi una ele noţni,
de o istorie care se întinde pe vi-e-o zece volume groase, p .ntru
cititul cărora ţi-al' tr-ebui aproape un etil! N'avearn, deci, cum să
fiu influenţat ele această, poveste, cum nu pot ['i iuf'luentat ele nici
un curent liter-ar, pen l.ru bunul cuvânt că sunt un ignorant În
mater-ie de el'udiţie literară, spre marea mea d isperar-o, de-altfel.
Ce-am simţit, ce-am voit să spun, şi ce se va d oved i mai tă.rz iu
că simt 'îi gandesc, a spus-o d. Garie cu o putere ele intuiţie ce
m'a uimit şi m'a mişcat. Mai bine şi mai concentrat de cum a
făcut-o el. nu se poate face, căci el a spus tol ce-am voit eu să,
spun. :)i dacă Î!1 Celui acesta reuşeşte să înţeleagă tot ce citeşte,
apoi ferice de el".
Din Intreaga scrrsoar-e a el-lui Istrati respiră un aer de caldă
i uhire de tară de care îl
, "leagă cele mai sfinte amintiri, cele mai duioase nostalgii,
cele mai cl'âncene suf'erinţi", care contrastează cu acuzaţiile
pl'ipite şi atât de neîntemeiate ce i s'au adus de unii din cl'iticii no�tri.
lmlignat ele asemene'a procedee autol'lll, apreciincl atitudinea revistei
noastre, măgLtlit constată că
"ţal'a mea I1LI-mi va face ruşinea ÎI1 faţa stl'einătăţii, de-a
se lepăda de un om olruia nu j se dfl nici măcar ră.gazul dea-şi
proba cinstea, cllviinţ,a şi iubirea de neamul din care i se teage
[880]
880
FAPTE
o mamă sfanlă, neam pe care acest om nu poate să-I insulte,
a�a cum ar dori duşmanii lui, fără ca în acelaş timp să-şi insulte
propria-i mamă".
Sfftrşind, d-I Istrati ne j'ăgădue�le colaborarea solicitată "ştiut
fiind că o parte a bagajului meu literar nu poate fi
dat la iveală, în chip car-acter-istic. decât pe meleagurile unde a
trăit şi a murit aceia căreia îi datorez viaţa şi energia acestei
vieri".
Aşteptăm cu plăcere realizarea f'ă.găduelii de colaborare a auto­
rului român cu care se măndreşte chiar Franţa. de unde el ne revine.
încununat de lauri, in orientul de unde a pornit �i care i-a rămas aşa
de drag.
T.-S.
Intemeierea Republicii moldoveneşti la graniţa Nistrului a da!
prilej t.utulor chemaţilor şi nechernaţilor să scrie articole naţionalist.e
sau internaţionaliste asupra unui ţinut pe care, fireşte, nu-l cunoşteau.
Singnrul articol document a fost acela al ci-lui D. Iov din Ţa1'O Noastră
(No 45 din 9 Noembre 1924). După ce a reamintit origina acestor Români,
strămutaţi de Dimitrie Cantemir, după 171'1 în ţinuturile ce-i dăruise
Petru cel Mare între Harcov şi Nistru,-D-sa a schiţat mişcarea culturală
întreprinsă în 1918, în Ucrania hatma nului Skor-opatski, de conationalii
noştri din judeţele Balta şi Tiraspol, având în frunte pe stejarul Toma
Jalbă, acelaş care cu pr-ilejul Unirii strigase în Sfatul Ţ'ării: "Dar pe
noi cui ne lăsaţi?" Atât, ca argumente istorice.
Argumentele etnice ni le dau în primul raud Soviet.ele, prin recu­
noasterea existentii neamului romanesc dincolo de Nistru. In al doilea
rând, e bine să se ştie că, în H1l9, D-l Iov a găsit acolo cărţi de şcoală
din Regat, geografii cu România Mare, din care chipurile Suveranilor
fuseseră scoase în urma unui ordin ucranian. Functionau atunci
aproape o sută de şcoli primare, cu limbă de predare moldovenească,
şi un gimnaziu. Mulţi din învaţăLori ur-maseră cursurile anului 1918 la
Chişinău. E deci incontestabil că exista o viaţă culturală românească
dincolo de Nistru.
Valoarea politică a evenimentului a fost stabilită de declaraţiile
Primului Ministru român în Cameră, care conchide că "nu poate decăt
să ne bucure că un st.at vecin recunoaşte că România n'a mers, pe.
calea revendicărilor naţionale, alât de clepa1'Le cât avea dreptul."
R.
[881]
t"
I . I
CONVORBIRI lITERARE
DIRECTOR AL. TZIGARA-SAMURCAŞ
ANUL al 56-lea
Dece m brie
1 9 2 4
BUCUREŞTI
Editura Librăriei SOCEC & Co., Soc. Anonimă
54631
[882]
�. 1
[883]
I
CHEMARE
Stau aplecat, ca peste-o balustradă
Privind în marea inimii: - tumult,
Far stins, şi nici o pânea 'n. radă.
o durui de nisip, -- sfârşitul lumii .....
Escadrele Himerelor, demult
Dorm scufundaie în oultoarea spumii.
Nimica innapoi, nimic 'nainte.
V ăzduhu-i orb ca pacura; - doar oâniul
Vuind peste obisurile sfinte!
E cugetul ce-şi caută mormântul.?
Sau sborul lui, mai sus de oserninie?
Ce fierbere I De-abia i-aud frâmâniul.
De unde vine aceasta întristare
Ce se pogoară ca o mută mare
Peste adâncul sufletului meu?
De ce mă simt strein de lumea 'nireaqâ
Ca 'ntr'un deşert, de care nu mă leaga
Nimic, nimic? Ce caut? Ce aştept eu?
Să fie-ademenirea Nefiinţii
Undind fluidu-i cerc în Jurul minţii,
Cu presimţirea i infinitâ, vaga?
[884]
884
D. NANl:
Un sol s'ascunde 'n. ooluptatea-i rece,
Venind din alte Lumi, aşa cum trece
Prin miezul nopţii, duhul aurorii?
Aud prin vis, chemări îndepărtate,
Ca 'n. nopţile de toamnă 'nfripurate,
Când nevăzuţi, în cârduri trec cocorii ...
V âslesc prin întuneric sus, "Aiurea" ...
Jos gem profund şi marea şi pădurea:
- "Ce stai? Nu pleci"? -- "Oh, somnul nu se curmat
Aşi vrea să mă trezesc din oisul oieţii,
Dar lutul mă 'ncleştea.zâ 'n. pânza ceţii
Alai strâns, CLL desnădejdea lui din urmă".
Când iată că prin sbuciumul din somn
Strabate ca o raza-a dimineţii,
Un glas, peste furtuni de gânduri, domn,'
- "O Suflete, Nu te 'nqriji mereu:
E semnul celor unşi de Dumnezeu
Al celor mai smeriţi din a Lui turmă,
Să nu-şi găsească loc de fericire
Acolo unde totul e pierire I
Minutele de-aci, nu-s ale tale.
Un calator tu eşti: ia seama bine,
Nedeslipit de mâna Lui te ţine,
Nu te gândi la un popas în calel
Ci 'mbârbâtai de [riqu. 'nstrdinării
Te 'nchipuie soârlii de oalul mării
Pe cel mai sterp şi 'nţelenii ptistiu:
În. stânci ai fost trimis să ari CLL plugul
Voinţii Lui de fer; chiar dacă rugul
Te-ar aşttJpta,- stideşte-i gândul oiu,
[885]
CHEMAREA
Şi apa bucuriilor, cu drag,
Atunci când ţi-o fi viaţa mai amară,
Vedea-uei reoârsându-se 'n. afară,
CCb sub isbirea tiechiului toiag I
Cădea-va lanţul si/ei la pământ,
Şi liber de pooeri, ca din mormânt,
Vei fâlfâi aripele spre nori:
Căci dincolo de stratul surd, de stânci,
Unde se ţes oesminiele de flori,
Isvorul bucuriilor adânci,
Te va sorbi, ca pe o noapte 'n ZoriI
D. Nanu.
885
[886]
CÂNT AREA CÂNT ĂRILO R ,:')
1
- Adapă-mă cu sărutarea gurii tale!
Mai dulce-i desmierdarea ta ca oinui,
uleiul tău are miros ceresc;
mireasmă revărsată e-al. tău nume;
fecioarele de-aceea te iubesc.
Cu tine ia-mă, s'aierp âm, să ne jucăm!
(iVIă duse regele 'n. iatacurile sale).
In tin' mă bucur şi mă veselesc:
mai dulce-i desmierdarea ta ca vinul;
cei ce 'nţelea iubirea, te iubesc.
II
- Fecioare-ale Ierusalimului,
sînt oacheşă, dar chipeşâ
ca pâneele Kedarului,
ca boldachinul regelui
-La marţrinea hotarului.
*) Celebrul poem biblic nu e decât o culegere de căntece ebraice de
nuntă, pripăşite în Sf. Scriptură. Robertson Smith a dovedit că. aceste
cântece, în care mirele e asemuit cu regele Solomon, dăinuiesc şi azi
în Siria. In versiunea de faţă, am renunţat să colaborez cu autorul, ca
să păstrez - uneori în formă sălbatică şi fără falsă pudoare - frăge­
zimea originalului.
[887]
CÂNTAREA CÂNTARlLOR
Nu vă feriţi de mine că sînt neagră,
căci soarele în faţă m'a privit.
Flăcăii mamei mele s'au mâniai pe mine
şi m'au trimes la vie, la păzit.
Dar via, via mea eu n'am păzit-o ...
III
- 0, tu, iubitul sufletului meu,
pe unde-ţi paşte turma, 'n. care văi
îţi poposesc mioarele 'n. amiaei?
De ce mă laşi să râiâcesc mereu
cu turmele tovarăşilor tăi?
887
- De nu ştii tu, cea mai frumoasă 'ntre femei,
pe urme de mioare să te iei;
să-ţi paşti căpriţcle la poală de mohor,
pe unde sînt colibe de păstori.
IV
- A semeni eşti, iubito, cu-o mâneaiă
la carul Faraonului 'nluimaiă.
Frumoşi îţi sînt obrajii cu podoabe,
grumajii cii şirag de mdrqdrinil
Ţi-oi dărui colane noi de aur
bătute nurna.' n. nasturi de argint.
v
- Când ţalnicul meu reae sta la masă,
s'a risipit tot nardul meu prin. casă.
Iubitul meu e săculeţ de mir:
el între sănii mei oa odihni.
Iubitul e ciorchine de troen
din viile ce cresc pe Etujheddi.
[888]
888
i'vIARCEL IWMANESCU
VI
-- Frumoasa eşti, iubita mea, frumoasa eşti;
cu ochi de porumbiţa când priveşti!
- Iubitul meu) eşti mândru şi placut!
Culcuş de iarba e al nostru aşternut.
Drept grinzi la casa iata cedri maiestoşi,
iar drept pereţi desiş de chiparoşi.
VII
- Sînt trandafirul muntelui Saron,
sînt crinul odilor ce tremura de soon.
- Crin proaspat între spinii fara floare;
rasare draga mea între fecioare.
- Mar rodnic între arborii pădurii,
iubitul meu rasare 'ntre flacai.
Am stat la umbra lui din doua oai
şi rodu-i s'a topit în cerul gurii.
VIII
El m'a adus în crama lui cu drag:
iubirea lui asupra-mi e LLn steag.
Cu must de struguri ma 'notaţi,
. CLl mere ma inoioraţi,
ca 'eşi n de iubire!
Sub capu-mi stânga s'o aşeze;
cu dreapta sa ma 'mbraţiseee!
- Fecioare-ale Ierusalimului,
7Ja rog De ciuiele ce sburdă pe câmpii;
sa nu treziţi iubirea mea din somn
pân' dela sine la iubire s'o trezi!
[889]
IX
E glasul iubitului: iatâ-L ca vine
.sdrind peste munte, sdltârui pe coline.
Iubitul e sprinten ca puiul de ciuta,
e zbor de gazela pierduta.
El sta dupa zid şi priveşte pe geamuri,
.sub bolta de viţa pâruieste prin ramuri.
Grdieşte iubitul şi siriqâ 'n lumină:
-- Te scoala, iubitâ, frumoasa, şi vina!
Ca iarna-i sfâr şitd, seninui e sus,
iar ploaia-a 'ncetat şi s'a dus.
Din ţarini jilaoe prind flori sa rasar a
şi vremea de cântec s 'apropie iara:
auzi, turturica doineşte prin ţara!
Smochinul îmi leaga întâia smochirui,
iar viţa imparte mireasmă divina:
te scoala, iubita, frumoasa, şi vina!
X
-- .Râsari, porumbiţă pierduta 'nire stânci,
ascunsa prin râpe şi scorburi adânci;
rasari şi ma lasa sa vad chipul tau,
trimete-ţi cântarea pe-al munţilor hau,
caci chipul tdu. fraged e-atâi de frumos
şi glasul atât de duios.
XI
Prindeţi-ne vulpile
care-au napadit,
ca ne strica vitele:
via mi-a 'nflorit. ...
889
[890]
890
:llARCEL ROMANESCU
XII
- Iubitul e al meu şi eu a lui!
Iubitul paşte printre crinii lui.
Până n'o prinde ziua să respire
şi umbrele n'or prinde să se şteargă,
întoarce-te, iubitul meu, aleargă!
Fii pui de ciută,
gazelă pierdută,
treci munţii repezi care ne despart!
XIII
In paiul meu de chinuri peste noapte,
chemându-L şi cu lacrămi şi cu şoapte,
mi-am cautat loqodnicul iubit:
zadar l-am căutat, nu l-am găsit.
Sculaiu-m-am atuncia tremurând,
bătut-am străzile şi pieţele la rând,
doar mi-oi getsi Ioqodnicui iubit:
zadar l-am căutat, nit l-am găsit.
Străjerii ce oeţjhiau m'aţi întâlnit
si-am întrebat cu glaslll jumătate:
- Nu mi-aţi văzut loqodnicul iubit?
Abia irecui de ei şi mi-am găsit
loq odnicul iubit.
L-am apucat şi nu l-am mai lăsat
pân' nu l-am dus în casa mea din sat;
în casa mamei care m'a crescut,
în odăiţa unde m'a nascut.
- Fecioare-ale Ierusalimului,
vă rog pe ciutele ce sburdâ pe câmpii,
să nu treziţi iubirea mea din somn
pân' dela sine la iubire s'o trezi!
[891]
CANTAREA CANTARILOR
XIV
Ce creşte din pustie - stâlp de fum
cu mir şi cu tămâie 'mbtilsdmat,
cu prafuri de miresme ce fâlfâie pe drum?
E scaunul lui Solomon purtat
şi 'nconjurai de şaizeci de războinici,
în Israelu' ntreg cei maidestoinici.
Mânuitori de arme, cdliţ; în bătălii,
ei poartă spadă grea la cinaătoare,
Bel sperie în cale a nopţilor stafii.
Strdluminaiul rege a PL�S de i-a cioplit
o lectica din lemnul Libanului slăvit:
râeimâtoarea-i de-aur şi stâlpii de argint,
iar scaunul de purpur ţesut cu mărgărint
de mândrele Ierusaiimului:
- Săriţi în drum, fecioare din Sion,
săriţi ca să vedeţi pe Solomon
sub pirosiia lui, pe care mama
i-a pu.s-o'n cap în ziua cununiei
şi-a bucuriei sufletului stiti!
891
XV
- Frumoasă eşti, iubita mea, frumoasă eşti,
cu ochi de porumbiţă sub vell când mă priveşti;
cu pletele ca turma câpriţelor ce cad
pe coama pooârniiâ a stâncii Galaad;
cu dinţii - turmă tunsă de mioare
ce ies perechi, perechi din scăldătoare.
Ţi-e gura fir de purpur, ţi-e vorba mlădioasă;
obrazul - jumătate de rodie mustoasă,
grlUnajii tăi sunt falnici ca turnul lui David,
durat ca să scânteie trofeele pe zid,
[892]
892
MARCEL RO�1ANESCU
de care-atârna sutele de scuturi
ale vitejilor din sute de ţinuturi.
Ţi-s sân ii feciorelnici, mici şi plini,
pui gem,eni de gazelă printre crini.
Până n'o prinde ziua să respire
şi umbrele n' 01' prinde să se şteargă,
pe muntele cu mir şi cu tămâie
iubitul idu. logodnic o sa meargă.
Frumoasă eşti, ţăpturd diafanâ,
tu, ftird. oitui, fârâ de prihand I
XVI
Coboară-te lCL mine din Liban,
mireasa mea, coboară-te la mine!
Priveşte-mă de sus, de pe Arnan,
din culmea Şanirului
. .În valea irandafirului,
din oârfui Hermonului
în padurea eoonului,
din peştera leilor
în poiana mieilor!
Mi-ai [urat inima,
duioasa mea iubire,
mi-ai furat inima
c'o singură privire,
0'0 singurel şuviţă de pe gât ...
XVII
- Frumos te dărui, sora mea mireasă!
Mai dulce-i desmierdarea ta ca vinul,
mireasma ta mai dulce ca orice tufâ-aleasâ:
Din [aqurele bueei îţi picură alea nul,
căci miere aromitâ şi lapte ai sub limbă;
cămaşa ta curată miroase ca Libanul.
[893]
CAl\'TAHEA CAcrr\IlJLOR
Grădină zaooritâ eşti, sora mea mireasa,
isoor închis sub stâncă, [âniârui cetluita,
grădină tâinuiiâ cu rodii sângera te,
în care se 'mpreurui cu roade minunate:
iroienii cu şofranul; şi nardul cu troienii,
cuişoare, scorţişoare cu tufe tâmâiaie,
alosui şi mirul cu mii de mirodenii.
Fântână a grădinii, haoue de ape vii,
cleştar curat ce-l leagănă Libanul!
- Coboară 'n mine, vânt de miaeâ-zi,
şi suflă în gradina mea 'nflorită
de-i abureşte balsamul în şoapte:
iubitul meu să intre în grădină
şi să-mi mânânce rodiile lui coapte!
893
- Sînt în .grădina, sora mea mireasă!
Cules-an? mir, cules-am mirodenii;
mâncat-am [aqurii şi mierea mea gustoasă;
băut-am vin spumos, băut-am lapte.
Mâncaţi, prieteni, beţi iri cinstea ei
şi vă 'mbătaţi, iubiţii mei!
XVIII
Dormiam, dar inima oeqhiâ.
De-odai' aud logodnicul iubit:
- Deschide, sora mea, iubita mea,
deschide, neniinaiâ porumbiţă,
că port în creştet toată roua zilei
şi plâneui nopţii 'n fiece şuoiţd.
- Dar haina-am lepădat-o: iar s'o 'mbrac?
Picioarele s pălatu-le- an? de- aceară;
să le mânjesc din nou sau ce să lac?
[894]
894
MARCEL ROMANESCU
Când prin fereastra uşii-a strecurat
iubitul mâna, sub a ei povară
lot pâniecele mea s'a 'nfiorat.
Ca să-i deschid, sculatu-m 'am de zor;
şi picurat-au deqetele mele
ulei curat de mir peste zăvor.
Atunci deschis-am uşa larg sub stele;
dar mirele fugise şi plecase,
(căci inima la glasu-i lesinase),
Zadar l-am căutat, nu l-am găsit,
Şi de-am pornit în noapte şi-am strigat,
răspuns în întuneric n'am aflat.
Străjerii ce veghiau m'au întâlnit,
străjerii mati lovit şi m'au rănit,
străjerii de pe ziduri mi-au rupt odlal. subţire ...
Fecioare-ale Ierusalimului, vă rog,
de întâlniţi pe falnicul meu mire,
să-i spuneţi că eu leşin de iubire!
XIX
- Dar ce-i iubitul tău mai mult ca altul,
o, tu, cea mai frumoasa 'nire femei?
ce este mai ales în el ca'ri altul,
de ne tot rogi şi 'n. lacrime ni-l cei?
- .Iubitu-i alb şi rumân la obraz,
pe frunte cu sclipiri de raze vii,'
îl recunoşii uşor din zeci de mii,
Pe creştetu-i de aur strecurat
tălăzuieşte parul lui bogat
ca penele de corb intunecat,
[895]
CANT1'-REA CAN'l�ARILOR
iar ochii, - porumbiei scânteieiori
ce-au poposit la marqini de isvor, ­
îşi scalda 'n lapte proaspat mura lor.
Obrajii-i sînt răeoare de-aromaie,
gradini de vis, mooile 'mbdleamate:
crini - buzele de mir inrouraie.
Bratari de aur - braţele-i cioplite,
mâiastru ferecate 'n crizolite;
de filde« a lui şolduri şlefuite.
Doi stâlpi de marmor' -- albele-i picioare,
pe temelii de aur lucitoare;
e cedru din Liban la 'nf'âţişare.
Din cerul gurii sale curqe miere,
din toat 'a lui fiinţa farmecul:
aşa-i iubitul inimii 'ri durere,
fecioare-ale Ierusalimului!
xx
-- In care parte ţi-a plecat iubitul,
o, tu, cea mai frumoasa 'nire femei?
In care parte ti-a plecat iubitul?
Sd-L cautam cu tine, daca vrei.
- Iubitul spre râeoare-a cobor
sa-şi pasca turma 'n. balsamul gradinii
şi sa-şi culeaga mirul de pe crinii
ce zi de zi l-aii aşteptat atât.
Iubitul e al meu şi eu a lui!
Iubitul paşte printre crinii lui.
895
xxr
- Mai mândră eşti, iubito, ca Tirsa arţjintie;
decât Ierusalimul mai gingaşa, mai vie,
dar mai spâimâniâioare ca oastea 'n batalie.
Intoarce-ţi dela mine privirea, ca ma tulburi ...
[896]
896
MARCEL ROJ\lANESCU
Ţi-s pletele ca turma câpriţelor ce cad
pe coama pooârniiâ a stâncii Galaad;
iar dinţii sînt asemeni cu-o turmă de mioare
ce ies perechi, perechi din scăldătoare.
Obraeu-ţi când s'aprinde sub urilul de mâtasâ
imi pare jumatate de rodie rnustoasâ.
Am şaizeci de regine} optzeci de ţiitoare,
femei [ard. de numar şi cârduri de fecioare;
dar una-i porumbiţa mea [ârâ de prihană:
e una în iubire, cum una e la mamă.
Fecioarele oâeând-o, chemat-au .fericita";
regine, ţiitoare, mi-au laudat iubita.
Dar cine se iveşte ca zorile' n pustie,
ca luna de curată, ca soarele de vie,
dar mai spdimâniâtoare ca oastea '11, bâidlie ...
XXII
-.-:.. Am coborît în rariştea cu nuci
să oâd. dacă mijeşte iarba 'n. vale,
sd stiu. de leagă 'n noapte via sirtujuri,
de-s rodii noi, de se mal crapa muguri ..
Dar dorul mea, - o, dorul nebunesc, ­
m' a incurcat în cale
prin carele al aiului repese.
XXIIl
- Intoarce-te, întoarce, sulamita,
cu faţa catre noi, în tact W;Ol'!
- ALt sulamita voastră e plâiitâ
ca le tele ce dânţuie în cor?
[897]
CANTAREA cAwrArr I'LOIl
XXIV
Frumoase-ţi sînt picioarele 'n. sandale/
Ingemanarea şoldurilor tale
săpatâ e ca un colan. de aur
cioplit de cel mai sirasnic mester laur;
râspâniia lor e cupa mea rotunda
din care iâmâiosui curge undei;
iar pâniecu'i gramada mea de {frâu,
CL� crini imprejmuiiâ ca de-un brâu.
Ţi-s sănii [eciorelnici, neniinaţi ­
pui gerneni de gazela 'rujenunchiaţi.
Ţi-e gatul turn de fildeş pe cetate;
iar ochii tai par iazuri lumina te
ce la Hesbon, în poarta Bat- Rabbim;
dan eâmbei sub aripi de heruvim.
Ţi-e nasul drept ca turnul din Liban
privind spre al Damascului liman;
sus creştetul ca muntele Carmel;
cosiţa ta CLl purpura la [el. :
un rege în şuoiţa ta s'a prins ...
XXV
- Ce dulce esti, odorul meu frumos,
ce dulce eşti în clipa de beţie /
Ţi-e trupul polmierul utlâdios,
iar sănii par ciorchini soriţi în vie.
Mi-am zis: în palmier ma voi sui;
cununa lui culeasa i se cere.
Ciorchini de struguri sânii tai de-ar li,
iar rasuflarea ta -- miros de mere.
:5463'!.-C0J11\'()rbiri Li ter are
897
2
[898]
MAHCEL ROllfA;\ESCU
Să-li fie cerul gurii vin uşor
ce curge printre buzele iubite,
stârnind în minte vis îmbătător,
um plâtui de şoapte bueele-aţipite.
-- Iubitul e al meu şi eu a lui!
XXVI
- O, vin' la câmp, iubite, sa ieşim;
cu noaptea, 'n. satul meu să poposim.
Să alergam cti zorile la vii
ca să vedem de leagă via struguri,
de-s rodii noi, de se mai crapă mupuri ...
Acolo, locul meu ţi-oi dărui.
Şi-aii răspândit mireasma mandraţţorii.
in praqul casii ' mbrobonai de rouă,
rostoaolit-am poame vechi şi nouă
în calea ta, iubitul mea toţjodnic!
XXVII
De ce 1U� sîntem fratele şi sora
ce-au supt acelas sân ca doi copii:
te-aş săruta în ochii tutulora
şi satul nu m'ar mai dispreţui.
Mi te-aş aduce blând la mama-acasă/
acolo la iubiri m'ai învăţa;
ti-aş da să bei isoor de idmâioasâ
şi must tulburdior din rodia mea.
Sub ca pu-mi stânga s'o aşeze;
cu dreapta să rrui 'mbrâţişeee!
- Fecioare-ale Ierusalimului,
vă rog pe ciutele ce sburdâ pe câmpii,
sa rui treziţi iubirea mea din somn
pân. 'dela sine la iubire s'o trezi!
I
q
i
[899]
CANTAREA CÂNTĂRJLOR
XXVIII
Cine creşte albă din. pustie
leneş rtieimaiă de logodnic?
- Iată, te-am trezit sub mărul rodnic,
unde maica ta s'a dăruit,
unde trupul tau fu zămislit.
- Pune-mă la pieptu-ţi ca o floare)
pune-mă cunună pe-al tda braţ:
decât moartea draaosiea-i mai tare.
Nemblân zitâ-i para geloziei:
iad e jarul ei mistu iior,
suliţâ din focul veşniciei.
Ape multe n'ar putea-o stinge,
râuri mari s'o 'nnece n'ar putea.
De şi-ar da bogatul pentru ea
casă şi avere n'ar învinge:
dragostea în seamă IIU le-ar lua.
XXIX
Avem o soră mica
ce n' are încă sâni.
Cu sora ce-o să facem
când 01' vorbi de dânsa
şi tineri şi bătrâni?
- Ca zidul de-a fi mândrâ,
castel mâreţ de aur
clădi-oom peste ea;
dar de va fi ca poarta,
cu scândură de cedru
noi o oom [erecă:
- Ca zidul sînt de rnândrâ
şi sinii mei sînt turnuri.
Sub ochii lui am stat
şi harti-i am aflat.
899
[900]
900
lvlARCEL ROMANESCU
xxx
Solomon aoea la Bal- Hamon
oie data 'n paza la pândari
pentru câte-o mie de arginţi.
- Via mea a mea e, Solomon!
Ţie na-ţi o mie de arginti;
doua sute pentru păzitorii
rodului ce-acuma da în pârg!
XXXI
- Tu, care locuieşti în crângul uel,
prietenii pândesc la glasul tau,'
tu fa-ma doar pe mine sa-i aud!
Fugi, iubite, puiul meu de ciuta;
repede, gazela mea pierduta,
peste munţii 'nalţi an mirodenii!
Marcel Romanescu
1
q
q
�)
i·
I
,�
[901]
CHIPURI ŞI SUFLETE
Cocoana Măndica s'a sculat în zori. S'a strecurat afară,
a făcut focul, a pus laptele la fiert, apoi a intrat iar în casă.
Tase Popianu, nepotu-său doarme liniştit, Astăzi începe
examenul de intrare în liceu. Incearca şi el. "fine morţiş
cocoana Măndica să-I facă om învăţat. Mai are doi nepoţi,
de-ai soru-sii, unul medic primar Într'un târg de munte, altul
inginer. Oameni învăţaţi, cu rost bun în lume. Pe Tase nu
vroiau să-I dee părinţii la şcoală. Dar cocoana Măndica a
pus piciorul în prag, a stăruit, a plâns, - şi într'un amurg
de pe la începutul lui August, s'a urcat cu Tase în căruţă
şi-a pornit din Clejani, la târg. De atunci stă aici, într'o
casă rătăcită la marginea târgului. Tase a urmat o lună la
un profesor, să-I pregătească mai bine. Azi începe norocul.
Scoate din dulapul ros de vreme, hainele noui - ţărăneşti ­
opincile cu ciucur roşu şi le aşează pe pat. Copilul deschide
ochii.
- Haide Tase, că nu-i timp.
Pe câmpul din faţă sosesc care şi căruţe încărcate şi
trag la loc ştiut. Altele se văd urcând şoseaua. Vin femei
cu g2'dni în braţe, evrei cu bărbi lungi şi cârlionţi la ureche
Ie-aţin calea la podeţ ; un moşneag îndeamnă din urmă la
ocol, o juncă grasă; o ţărancă nevoiaşă cu necazurile brăz­
date pe faţa trudită, trage de funie un cal slab -- prăpădit.
Soarele urcă încet pe boltă, câmpul prinde viaţă, E zi de 'târg.
Haide Tase că nu-i timp.
După ce a băut laptele, 'rase Popianu a înfăşurat căr­
ţile într'o gazetă veche, şi-a luat sumanul, cocoana Măndica
şi-a pus fisiul nou pe cap; s'a întors la icoană, s'a închinat-
[902]
E. PAULET
- Inchină-te şi tu, maică ... să-ţi ajute Dumnezeu.
La poartă şi-a mai făcut o cruce!
- Doamne ajută.
Prin mijlocul târgului, pe străzile principale, abia se
ridicau obloanele prăvălii lor. Rar întâlneau, când şi când,
vreun trecător spre piaţă, ori vreo femee nevoeşe. Ceasul dela
prefectură bătu de şease ori.
- Tii!.. da-i devreme, bunică ...
- Pisemne ... da' las' să nu fim noi coada.
*
Liceul, clădit de câţiva ani, numai 111 cărămidă roşie
lucioasă, se iveşte măreţ la colţul străzii, privind sfidător
casa şindrilită de peste drum, aplecată mult într'o parte de
furtuna vremilor, sprijinită cu doi stâlpi putrezi - cătrăniţi.
Ah! Mult sânge rău îi face ea Domnului Patrichi, di­
rectorul liceului. E casă cu poveste. Şi cât n'a umblat el s'o
dărâme, pentru că îi strică "perspectiva liceului". A făcut
rapoarte la Minister, ministerul le-a trimis la primărie, în
zadar. Primăria a răspuns că nu se poate, căci casa "e la
linie". S'a dus el singur la primar, i-a "expus" situaţia lă­
murit. Degeaba!
- Dacă-i la linie!
L-a rugat, ca pe un adevărat părinte al urbei respective,
care trebue să vegheze la înfrumuseţarea târgului. Aş!
- Poate s'ar putea expropia!?
- A!.. da... bună idee... poate să ai noroc; am să caut
planurile.
S'a dat chestiunea în studiu. Acum a stăruit Patrichi
şi la mari şi la mai mici, să iasă "referatul" bun.
- Las'o Domnule Director până moare bătrâna, apoi om
face noi ceva ... nu mai are mult de trăit, i-a spus funcţio­
narul cornpetinte.
- Ce să n'aibă nenişorule ... nu vezi că n'o i-a dracul?
Funcţionarul s'a cam schimbat la faţă, dar a tăcut
chiti c.
S'au căutat apoi planurile de înfrumuseţare. Tot în za­
dar. Nici în proectele prezente, cari urmează să se înpli­
nească în scurt, 10-15 ani, nici chiar în cele viitoare, propuse
[903]
CHIPU�I ŞI SUFLETE
903
I�
de un om inimos cu găndul să schimbe radical figuraţia
târgului, nicăeri nu s'a găsit un drum, o alee, care să treacă
prin casa cu bucluc.
Atunci Domnul Patrichi s'a hotărât să facă, un gest
suprem.
A chemat pe bătrână, a luat-o cu binişorul:
- Băbuţo nu vrei să vinzi căsuţa ... mi-aş face eu alta
în locul ei... mai bunişoară.
- N'o vând maică ... o las la un fecior ... după ce oiu muri. ..
facă ce o vrea ... vreau să închid ochii în ea ...
Directorul s'a supărat.
-- Da îmi strici mie liceul cu ea, babo ... pc dumneata
te-a uitat şi Dumnezeu. nu vezi. �
-- De maică ... trăim cu toţii, da murim pe rând.
Şi casa a rămas să strice mai departe "respectiva li­
ceului" căci este "la linie", apoi pe lăngă stâlpii cătrăniţi,
o susţine şi funcţionarul cu referatul, care s'a nernerit să fie
tocmai feciorul bătrânei, Iar domnul Patrichi, de câte ori
vrea să iasă în târg şi o vedea la poartă se întorcea scurt
înapoi, ca şi cum i-a eşit epurile înainte.
-- Ptiu! Cobe!
Şi în fiece dimineaţă cată cu ochii ceva negru la poarta
babii, care-l priveşte chiorâş, din uşă.
Cucoana Măndica şi cu Tase intră cu sfială în curtea
liceului.
Un om stropea şi mătura cimentul. Incolo, nimeni.
Curtea e pătrată şi mare. In fund zidul gros, o desparte
de-o grădină gospodărească. Doi �utui, crescuţi lângă el în­
tind crengile până în curte. Tase priveşte cu jind fructele
îmbrăcate în puful cafeniu.
Intr' un colţ umbrit, stă o gheretă vopsită în verde, cu
firma "Cofetărie High-Liffe". In aripa dreaptă o sală lungă.
cu geamuri multe. Deasupra uşii o tăbliţă.
Ei calcă încet.
- Hala de gi.. gi .. s .. t, - Ce hală e asta maică?'
- Bala de gi ... s ... , - ştiu eu ?!
Vremea mâncase câteva litere, fondul de "întreţinere"
[904]
90i
E. PAULET
n'a mai putut suporta cheltuială nouă .şi tăbliţa veche era
gata să schimbe menirea sălii de gimnastică.
Până ce au ocolit curtea, a trecut bucată bună de tim p.
Soarele urcase de-abinelea bolta sinilie.
In colţul din stânga, urcară două trepte de piatră, apoi
pe-o scara în unghiu ascuţit dădură În coridorul lung pe care
se înşiră clasele. La uşa clasei 1 B, -- aci se ţine examenul,
moş Ghiţă, uşierul, aşteaptă, pe un scaun beteag, mulţimea
candidaţilor. El e singurul reprezentant al corpului didactic
din trecuta generaţie, rămas la postul datoriei.
Ceilalţi parte sânt pensionari, parte şi-au lăsat lutul să
se întoarcă la lut şi sufletele să se ridice spre curnile ce­
rului. Povara anilor de serviciu - treizeci şi şase-I-au adus
de spinare, i-au albit părul, i-au brăzdat fruntea, i-au gălbejit
obrajii. Numai nasul a înfruntat asprimea vremilor. Roş-vineţin
l-a avut în tinereţe, aşa i-a rămas zână acum, ba chiar s'a
făcut ceva mai roşu, căci îi împrospătează zilnic culoarea.
Cocoada Măndica şi Tase Popianu, s'au aşezat lângă
fereastra din dreptul clasei 1. Perechi-perechi, sue scările de
lemn, cu copii alăturea; sala se umple de bătrâni, femei,
copii. Lume multă şi felurită aşteaptă ceasul hotărît, măsu­
rând coridorul cu paşi rari.
. O doamnă 'naltă, urcă iute scara, suflând des. Treptele
se cam îndoiesc, într'un vuet supărător. In urmă un
copil, încadrat de două domnişoare, sue mai domol.
Doamna, scoate o batistă azurie, o flutură în obraz.
Uf! .. am obosit, ... nu ţi-e cald, Puck, - apoi se aşează
alături de cucoana Măndica, la fereastră.
Alături de ea, cu fişiul ei bătrânesc, grasă, cu faţa ro­
şie, cu ghetele mari şi toc urile măncate, doarnna îmbrăcată
în negru, cu talia subţire, cu pieptul ridicat, cu pantofi de
lac, cu orajii bgălbui, pare mult mai tânără. Dar buclele su­
rite ce răsar de sub pălăria îndesată cu grije pe cap şi
bratele cari nu se simt tocmai la voia lor în mânecele strâmte,
restabilesc egalitatea, mascată la prima vedere, dintre
vârsta şi soliditatea conforrnaţiei celor două eunice.
Intre domnişoare însă, este o deosebire generală. Una,
foarte bine legată, roşcată, cu o rochie gris lungă, arată
dorinţa văd ită a unei grabnice apropieri de proportiile cor-
[905]
CHIPURI ŞI SUFLETE
\)()5
porale ale cocoanei Măndica. Cealaltă, din contră. Cu pantofii
ascuţiţi şi tocurile de-aproape un deci metru, cu ciorapii sub­
ţiri, în coloarea modei, cu rochia scurtă, cu obrazul palid
şi cu o umbrelă cât tipsia este eleganţa ideală.
Copilul, puţin crescut, ca omul nebătut de vânt şi ploi,
se uită mirat la Tase şi păşeşte sfios spre el.
Nein, Puck, îl opreşte domnisoara grasă.
Pausan! făcu speriată cealaltă şi-l trase repede îna-
poi, ferindu-l ca de o boală molipsitoare.
Un domn bătrân, cu pas nesigur, lângă un băet vesel
sglobiu, cu ghiozdanul pe umeri, vine tuşind greoiu în faţa
lui Ghiţ.ă.
Bună ziua, Ghiţă.
_ Salut, salut dom' Silion, se ridică uşierul respectos.
Când începe examenul?
- Mai e ... mai e dom' Director.
_ Ce director Ghiţă... de două zeci de ani sunt pen-
sionar ... ţi-aduci aminte?
_ Cum nu, dom' Director alte timpuri... mai bune ... e
mult d'atunci...
_ Mult Ghiţă ... dacă am aproape optzeci de ani! Patr'i-
ehi abia termina ghimnaziu.
Uşierul se pleacă la urechia pensionarului :
-- Tare-i cărpănos ...
Apoi mai tare:
Ca Dumneavoastră mai rar ... să vă erte Dumnezeu ...
Domnul Silion, duse mâna la piept. să-şi stăpânească
tusea.
__ Cum să mă erte Ghi ţ,ă?" să-I văd şi pe aista om, ... şi-
apoi da ...
Arată pe nepot, şi iar îl înnecă o tuse seacă.
După statură, se vedea că Domnul Silion, fusese la vremea
lui om chipeş. Acum I-au gârbovit anii.
Pantalonii vărgaţi, roşi mai peste tot, cu genuchii esiţi
şi jacheta peticită, cu nasturi lipsă, l'au îmbrăcat galant
alt'dată.
Gambeta cenuşie din capu-i albit, a fost cu singuranţă
martoră marilor evenimente de la 77; Iar bastonul gros, cu
noduri multe, care-i sprijină bătrăneţea târzie, evoacă vre-
; !
li
[906]
gOG
E. PAULET
mile şi mai ales atribuţiile agenţilor din timpul vechiului
nostru sistem electoral.
Mai la o parte, o cuconiţă frumoasă, sveltă, bate nervos
cu umbrela În mozaic. In stânga, legat de o cureluşă, stă pe
labe un căţel lung de-o palmă jumătate şi lat de una. Dela
jumătate spre coadă e tuns, cealatlă parte şi capul tot e
acoperit cu păr lăţos alb ca varul, de nu-i se văd nici ochii.
In dreapta ei un băiat îmbrăcat marinar, cu ochi albaştri,
cu plete castanii, priveşte pe fereastră In zare, răzimat
într'un baston potrivit vârstei.
In stânga uşei, în faţa cucoanei Măndica, un domn de
vre-o patru zeci de ani pufăe englezeşte dintr'o ţigară de foi.
Lângă el, un copil bălan învârteşte peste mână o geantă
avocăţească.
Costumul de toamnă, tăiat după moda sezonului, favo­
ritele blonde ce-i încadrează obrajii, ochii verzi, mustăţile
tunse, privirea rece şi trabucul gros, îi declină o calitate de
personagiu marcant.
- Dar când începe examenul � întreabă supărat pe Ghiţă.
Uşierul se uită lung, lasă capul in podul palme lor, îi
răspunde plictisit.
- Mai e... nu-i mCI o grabă ...
Pe scară s'aude sgomot de sabie şi sunet ascuţit de
pinteni. La colţ, apare un maior, cu moştenitorul său, îm­
brăcat în marinar, însă cu un baston ceva mai lung decât
al feciorului cuconiţei. Militarul aruncă o privire generală
asupra mulţimei, ca pe câmpul tactic, fixează mai atent
cuconiţa, apoi păşeşte în lungul sălii.E de statură mijlocie.
Chipiul tras pe sprînceană, îi umbreşte 'mai mult faţa ară­
mie. Mustă ţile, cărbune, pornesc stufoase de sub nas, se
subţiază până la cornisura buzelor cărnoase, apoi într'un
unghiu ascuţit pleacă drept în sus. Poartă cisme de lac, cu
botul ca ciocul raţii. In rnersu-i mar-ţial, pe ţirnentul lucios
pintenii cocoşeşti răsună atât de frumos 1.
Copilul, vioiu, a primit în virtutea eredităţii, pe lângă
culoarea închisă, un pas cadenţat şi apucături răsboinice,
căci trecând pe lângă potaia albă, i-a şters un baston peste
şale le goale, de-a vârât-o tocmai sub rochia stăpânei.
- Ah! putu zice cuconiţa, du când mâna la piept, când un
[907]
CHIPURI ŞI SUFLETE
�)07
H
,
I
�.
I
fi,
"au" dureros îi răspunse, - şi băiatul maiorului, ars pe spinare
tot de-un baston, se 'ntoarse în loc, cu două lăcrămi răsărite
în colţul ochilor căprii. Apoi, fără voe, în elanul belicos, cei
doi marinari se treziră faţă în faţă, cu bastoanele încrucişate
ca două săbii. Tatăl provocatorului îi despărţi zâmbind, ceru
scuze sărutând cuconiţei mâna gingaşă şi declară incidentul
închis.
Ghemuit lângă bătrână, Tase râde fricos. Ea îşi plimbă
privirea peste mulţimea din sală. Se uită cu tristeţe, când
la copiii împodobiţi cu haine scumpe, când la sumarul sărac
al lui. Apoi deodată bărbia începe să-i tremure, intoarce capul
spre geam, îşi petrece pe la ochi capătul fişiului. In curte
copii de toate clasele se înghesuesc la listele de cărţi.
Câteva vrăbii, se ceartă înciudat în gutuiul de peste zidul
liceului, apoi se reped în stol pe acoperisul cofetăriei "High­
Liffe". In urmă sfârşesc tot în gutui diferendul iscat dela
vre-un pai de grâu pisemne. Mai în fund, turla bisericei
sfântul Neculai, - cea mai veche - se înalţă mult deasupra
caselor joase, iar ceasornicul cu clopotul răsunător, bate ora
10. In dăpărtare luceşte brâul dealurilor pietroase, cari
încing târguI ca nişte ziduri chinezeşti. Soarele palid, tri­
mite în cunună de raze, toată căldura verii în agonie.
Cucoana Măndica deschide fereastra. Domnul cu favorite
s'a supărat îndată.
� Inchide femee fereastra ... nu vezi că se face curent �
Tocmai acum apare şi Domnul Patrichi, mărunt, gras,
cu redingota până la genunchi, cu barba neagră, cu ochelari
cercuiţi cu aur, pe nasul cârn. In urma lui, secretarul, cu
catalogul sub braţ, vioiu, ras de mustăţi.
_ A!... salutăm pe domnul inspector general, ce plăcere
ce plăcere! - izbuncni Domnul director Patr ichi, luând pas
alergător ca să strângă mai iute mâna înaltului perso­
nagiu.
- Bună ziua, directore, îi răspunse cu acel aş elan de
veselie, domnul cu favorite.
- E? dar pentru ce nu a-ţi venit în cancelarie! ..
- M'aşteptaţi de mult, nu-i aşa L
- Poate să fie un ceas şi jumătate ... dar mai mult nu
credeam că începeţi la ora hotărâtă, râse inspectorul.
[908]
E. PA.ULET
- Acum a înţeles Patrichi, adevărul zicătoarei "tonul
face muzica".
- De ce n'ai poftit pe domnul inspector general în can­
celarie, certă pe uşier.
Ghiţă sări ca ars:
- Salut, s'trăiţi, salut domn inspector ...
- Lasă Patr'ichi ; nu-i nimic .... cum o mai duci t..
- Cu examenele ... începe şcoala acum ... cu necazurile.
Un vânt uşor aduse o dungă de praf pe fereastra des­
chisă de cocoana Măndica,
- Nu ti-am spus femee să închizi geamul t., se supără
iar inspectorul general.
- Haide femee, ce mai aştepţi, ori nu pricepi adăoga
Patrichi.
Secretarul interveni şi el cu autoritate.
- Şi du-te mai încolo că-ţi strigăm noi băiatul - şi când
zise noi, îmbrăţişă, cu ochii şi pe ceilalţi doi membri ai
invăţâmântului privat.
- Duceţi-vă în fund, colo la scară ... ce v'aţi virât aici
între boeri, îi oornplectă pe toţi Ghiţă.
Cucoana Măndica, păli întâiu, apoi a prins să se roşea­
scă, a luat pe Tase de mână şi a pornit spre scară, în fund.
N'a scos o vorbă. A văzut că-i vinovată, că uşierul avea
dr-eptate, Căci în mijlocul feciorilor galanţi, cu feţele stră­
vezii, în mirosul fin ce plutea în aer, bietul Tase Popianu, cu
<obrajii rumeni şi cu portul lui rural strica unisonul elitei din
coridorul ciment uit. Bietul Tase l
Domnul secretar a început apoi să strige candidaţii.
Copiii intrau pe rând în clasa mare, petrecuţi pănă la use
de părinţi şi însoţitori cu urări de "curaj" şi "vezi să nu
te încurci" în limbi felurite. Cocoana Măndica i-a urat şi eet
lui Tase Popianu, deacolo de lângă scară !
- Vezi să nu te încurci, maică.
Apoi, când Tasc intrii în clasă, s'a întors către răsărit
şi-a făcut cruce:
- Doamne ajută!
Restul zilelor Tase s'a dus singur la examen. Bătrâna
o aducea numai până la poartă, îi ura "vezi maică s�i nu
te bucuri" ii amintea să stea mai la o parte.
[909]
•
CHIPCH! ŞI S(TFLETE
!)09
Să nu te apropii de boeri, că te dă afară ... să stai lângă
scară În fund acolo e pentru noi.
Copilul se furişa prin curtea mare, apoi sus şi nstepta
sfios lângă scară, până fi strigă şi pe el.
Cucoana Măndica se întorcea acas' cu inima strinsa
-de-o durere ascunsă. Văzuse că şcoala nu-i pentru ţărani.
A lor e coasa, plugul, sărăcia.
*
Tase a intrat În casă cu' ochii roşii. Cucoana Măndica
a înţeles.
-- Nu eşti primit'?
- Nu, răspunse copilul înecat.
- Nu eşti pe listă.
�- Nu.
- Ai văzut bine �
Tase tace. Bătrâna răsuflă.
- Atunci ne întoarcem tot la plug' acolo ne primeşte.
Işi sprijini capul între mâini, privi trist la copil.
Apoi şireaguri de lacrămi îi năpădiră faţa, iar suspinele
'copilului rupeau tăcerea odăi joase, goală, săracă.
- Dece nu te-o fi primit, maică, întrebă mai mult
pentru ea.
- Ştiu eu 1..
- Mă duc să-mi spue şi mie ... si mâine plecăm înapoi
la ţară,
Işi luă ce-avea mai bun, îşi puse fişiul negru în cap,
şi plecă într'un suflet la liceu.
Soarele dădea spre amiază. Bă trâna zorea mersul, să
n'ajungă târziu.
Când să intre la director, uşierul sări.
Stai babo ... iar ai venit ... ce mai vrei.
- Să vorbesc cu domnul director.
- Nu se poate ... e lume acolo ... pesemne că n'a reuşit
băiatul.
- Vreau să întreb ce n'a ştiut.
- Nu se poate ...
Şi cum vorbea moş Ghiţă uşierul, un miros acriu ii
[910]
910
E. PAULET
1
i;'
scăpă din piept. Cucoana Măndica scoase din batistă cinci
lei şi-i întinse:
- Uuite să bei o cinste ... dă-mi drumu.
-- Aha ... aşa da ... da'să nu spui lu' domn' director.
Bătrân a intră. Directorul era numai secretarul.
- Ce vrei băbuto t o întrebă voios, mângându-şi barba.
- Am o rugăminte, domnule director ... nu ştiu de ce
n'a reuşit şi-un nepot al meu ... Tase Popianu,
Ala îmbrăcat ţărăneşte L se încruntă secretarul.
- Da, domnişorule, ăla ... dacă aşa ni-i portulj ! ce să
facem? t
-- Domnul secretar a cam pălit.
- N'a ştiut femee ... asta-i, .. duceţi-vă Ia ţară ...
- Lasă, domnule, vorbesc eu, a tăiat scurt autoritatea
domnişorului, directorul... De băbuţo acum mi-aduc aminte, e
slab copilul... se poate să nu ştie el că la 1821 a fost revo­
luţia lui Tudor Vladimirescu ... de!
Peste faţa batrânei s'abătu un nor gros.
- Când a fost maică? întrebă 'năbuşit, lăsăndu-se sfâr­
şită într'un jilţ.
- La 1821... cine nu ştie asta ...
- De unde să ştie el, maică, ce-a fost acum o sută de
ani... săracul de el abia are 12.
Şi lacrimile îi năpădiră iarăş faţa. Directorul vru să
râdă. Lacrimile bătrânei îl opriră.
- Adu-mi lucrările scrise ale lui Popianu.
Secretarul veni cu ele.
- Sunt bune... cele mai bune.
Cocoana Măndica îşi petrecea capătul fişiului pe la ochi,
uscându-şi lacrimile; Patrichi se ridică râzând, veni lângă
ea, o bătu pe umeri.
- Băbuţo a reuşit... du-te şi cumpără-i cărţi Inscrie-I
domnule secretar, în clasa 1 pe Tase Popianu ... are să înveţe
el şi pe Tudor Vladirnirescu.
E. Paulet
[911]
REORGANIZAREA SOCIALĂ A ROMÂNIEI
Din punctul de vedere al organizării sociale, popoarele
de azi se pot împărţi în patru categorii: 1) Popoare cu o
societate fragmentar organizată; în această categorie intră
toate popoarele primitive; 2) Popoare cu o societate staţionar
organizată; majoritatea popoarelor asiatice, în deosebi acelea
din China şi India, fac parte din această categorie; 3) Po­
poare cu o societate sporadic organizată; în această clasă
intră majoritatea popoarelor latine din Europa şi America
de Sud, şi acelea cari încearcă a ieşi din formele unei orga­
nizări învechite, ca Slavii, Japonezii, Turcii, Arabii, etc.
4) Popoarele cu o societate unitar organizată, ca popoarele
anglo-saxone, germane şi scandinave; în această categorie
intră şi Francezii cari, dintre popoarele latine, singuri au
isbutit să-şi însuşească un spirit de organizare unitară.
Să elucidăm mai de aproape această clasificare. Popoa­
rele cu o societate fragmentar organizată sunt intr'o stare pri­
mitivă prin însăşi forma unei astfel de organizări. Sistemul lor
social nu cuprinde diferenţieri prea mari, viziunea lor în
viaţă nu depăşeşte marginea nevoilor decât într'o formă
instinctivă. Astfel de popoare sunt totuşi capabile de des­
voltare În direcţia civilizaţiei. S'a constatat că substratul lor
psihic, care este identic cu al popoarelor civilizate, rămâne
rudimentar din lipsă de oportunitate. Se ştie că copiii pri­
mitivilor, când sunt: puşi laolaltă cu ai civilizaţil OI', arată
aceeaşi spontaneitate şi capacitate intelectuală până la vârsta
de doisprezece ani. Ei rămân însă pe loc, fiindcă ereditatea
nu le vine în ajutor. Nu s'a făcut o experienţă mai vastă
in această privinţă. E destul a aminti faptul că Indienii din
[912]
D12
'\'ICOL\E PETI�ESCU
Statele Unite, când sunt puşi în condiţii favorabile de desvol­
tare, parvin a-şi însuşi un grad de civilizaţie şi cultură.
Aşa sunt astăzi mai mulţi avocaţi şi oameni de afaceri cu
cultură în statele de vest ale acelei tări.
In ceea ce priveşte popoarele cu o societate staţionar
organizată, e de notat faptul că desvoltarea lor e oprită de
un sistem închis de condiţii şi concepţii. Cu toate acestea,
se observă de câteva decenii o continuă tendinţă de emancipare
printre aceste popoare. Aşa în China, pe lângă schimbarea
regimului de guvernare, introducerea unui sistem de învăţă­
mânt eur opean contribue în mod pozitiv la înlocuirea vechei
educaţii cu una mai adcquată nevoilor şi cerinţelor realităţii
sociale. Astfel societatea se mişcă.. se reconstrueşte şi se
transformă. In administraţie "mandarinul" aproape a dispă­
rut, iar guvernatorul de provincie nu mai înseamnă, ca odi­
nioară, cel mai "literat" om şi cel care a trecut mai mutte.exa­
mene de memorizare. Evident că transformarea se datoreşte
influenţei occidentului. Dar aceasta nu este de cât un fel de
"causă ocasională". Dacă nu ar fi o capacitate inerentă de
readaptare la Chinezi ca şi la alte, popoare, procesul de
transformare nu ar putea avea loc atât de uşor. Un caz
caracteristic în această privinţă este occidenialiearea
Japoniei într'un răstimp atât de scurt J). Acelaş lucru se
poate spune despre popoarele din India, cari, dacă nu ar fi
reţinute, pentru motive politice, de către guvernanţii lor
englezi, ar adopta fără îndoeală mai curând noile conditii
şi concepţii sociale. Deja unele obiceiuri mi1enare (imolarea
supuşilor, tratarea vitregă a văduvelor, căsătoria copiilor, etc.)
sunt astăzi părăsite. Tot aşa introducerea de scule moderne
în agricultură şi meşteşuguri e îmbrăţişată de massa po­
pulaţiei cu deosebită râvnă. Până când şi "distanţarea
castelor", acel produs specific al societăţii indice, se află în
proces de transformare. Toate aceste cazuri dovedesc că
şi popoarele cari şi-au închis societate� în formule rigide,
1) Până acum vreo şaptezeci de ani Japonezii trăiau tot atât de
isolaţi şi închişi În trecutul lor ca şi Chinezii. Occidentali zarea şi transfor­
marea societăţii lor date ază de la americanul Perry, care a isbutit să
lnchee primul tratat comercial cu Japonia (Martie 1854).
[913]
.� ..... ' 4CI!tl,;C-. �--_IIIIII __ RIIIII_---- ••• EIl·."
I
au aceeaş capacitate de transformare şi readaptare socială.
Schimbarea formelor sociale nu este decât o chestiune de
oportunitate după curn menţinerea lor împotriva timpului
nu este decât reflectarea acelei dispoziţii omeneşti de a căuta
să se stabilizeze în faţa schirnbărtlor fatale.
Popoarele cu o societate sporadic organizată prezintă
acelaş fenomen de transformare şi readaptare. Astfel de
popoare sunt mai aproape de spiritul realităţii sociale decât
celeprecedente, fiindcă societatea lor încearcă să se readap­
teze în continuu condiţiilor şi concepţiilor timpului. Numai
că in această dor-inţă de readaptare lipseşte organizarea
solidă şi unitară ca S<1 ţină pas cu procesul social. Când
este prea repede, când prea înceată, când nesocoteşte trecutul
f:ând v+torul. Linia de desvoltare se rupe, se încurcă şi se
pierde. De aici caracterul sporadic de organizare al societăţii.
Ilustrarea acestui fenomen deorganizare socială o găsim, cum
am spus) la popoarele latine (cu exceptia Francezilor), In
popoarele sla ve şi la unele popoare asiatice cari încearcâ
sZt se emancipeze de trecut. In această categorie intră şi
organizarea socială a poporului român. Intr-adevăr, societatea
noastră se află în faza sporadica de organizare, fiind Iipsita
de acel ritm care înlesneşte o adaptare corespunzătoare şi
dă cohesiune transformări lor determinate de procesul social.
In sfârşit, popoarele eu o societate unitar organizată,
reprezintă ultimul stagiu de desvoltare socială. Astfel de
popoare au parvenit să-şi insuseasca un:sistem de readaptare
în concordanţă cu spiritul adevărat al realităţii sociale,
ţinând seama întotdeauna de procesul social de diferenţiere.
Institutiile, legile, obiceiurile sunt în furtcţie directă de acest
proces, iar întregul sistem de condiţii şi conceptii reflecttl
clar stadiul diferenţierilor locale, naţionale şi epocale, J n
astfel de condiţii, relaţiunea între individ şi comunitate, care
represintă pivotul oricărei organizări sociale, se stabileşte
în mod constant şi se manifestă în toate acţiunile şi judecăţile
colective. Ceea ce adrnirăm la popoarele anglo-saxone, germa­
nice şi scandinave, este tocmai acea ordine, acel spirit de disci­
plină socială, care leagă pe individ de comunitatea în care
trăeşte. Interdependenţa aceasta dă soliditate şi unitate
oricărei manifestări soei ale.
'1
REOH.GA"IZAREA SOCIAL� A ROMANIEI
546.ll. -- Convorbiri Literare.
913
3
[914]
914
NICOLAE PETRESCU
Deosebire:.:t între cele patru categorii sau tipuri de
organizare soci:.:tLln�1 poate fi decit gr:.:tdu:.:tlil. Aceasta urmează
din faptul (�il ftecaruro proz intă difer-ite trepte de organizare În
sociotate. Intr'adcvăr, or6i.1nizlrCo, fro,:;mento,l'�L este începutul
or-icărei societăţi, pr-in care trebue srl fi trecut orice popor,
afaei), num:ii dacă nu a luat n istere prin imigraţiuni de
grupur-i ci vil izrte. D�Lt a':eJ,st�L treaptă se trece în mod
normal la societatea staţionar 01'6i1niz�),t,1, În care stare unele
popoare rămân mai mult timp, altele mai puţin timp, după
dispozitia lor etnică şi dup i imprejur.iri economice şi politice.
Apoi vine a treia treaptă de desvoltarc, aceea a organizării
sporadice, În care poporul sau grupul încearcă să se apropie
tot mai mult de spiritul realităţii sociale, căutand să se
rcadaptezc, făril însă a reuşi pe deplin, procesului social ele
diferentiere Această fază o mult mai cuprinzătoare decât
cea preceelent�t, flindcă reflectă un mai mare complex de
condiţii şi conceptii. In sfârşit, în a patra fad, poporul
sau grupul r-ca.lizcazâ o organizare unitar.i, adică in con­
formitu.te cu nevoile şi cerinţele timpului sau al vieţii însăşi
a societăţii.
Această evoluţie norrnală de organizare înseamnă în
acclas timp că orice popor este capabil ele a se desvolta
părră li), ultima treaptă, Cum am spus, chiar popoarele
primitive posedă aceaslilc:.:tp:.:tcitate, care, dacă este intreţinută
ele conditii favoruhile, reuşeşte s;1, se realizeze cu timpul.
Acest fenomen se observă cu deosebire :.:tzi la civilizarea
diferitelor popoare mai înapoi:.:tle, precum şi h perfecţion:.:trea
celor insuficient cijilizate. DA :.:tl trc 1 trecutul îndepărt:.:tt al
ilcdrui popor civiliwt elin occidentul Europei, cuprinde
aceeaşi evolutie.
lJ:.:tcă anali:::'Ltm mai de aproape cele patru tipuri de
org3nizare, t'onst:.:tW.m C<1 ele pot fi reduse h două, la societatea
fragmentar orgalJizal;1, şi socielat.ea unitar organiwl<1. Căci
,celelalte dou,\ nu sunt dec;.1.t trepte intermediare. Atat so­
ci'�late:.:t sta\Î(marrl c:'lt şi cea spor-adie organizatil reprezintă
momente llegathc in cvolu[,i:.:t brg,wiziil'ii socble. Or:ice so­
Ciel:.:ttc, c:.:tl'e iese elin stadiul organizării fragmentare, tinde
în mod normal să sa :.:tpeopie ele faza. org:.:tnizrlrii unit:.:tre.
Apoi nu orit:e so:ietate trebuie sI treacă prin to:.:tte stadiile
[915]
REORGANIZAREA SOCIALĂ. A ROMÂNIEI
915
de desvoltare. Astfel popoarele noi cu societăţi închegate
prin imigraţiuni, încep de obicei cu faza treia (spor-adică),
cum sunt popoarele civilizate din cele două Americi, din
sudul Africei şi din Australia. Faza 'stilţionmii este poate
cea mai rară, fiindcă este cea mai artiflcială, cea mai con­
trarie adevăratului spirit al realităţii sociale. Realiz.rrea
ultimei faze nu este însă definitivă şi nu exclude o regresiune.
Sunt soc; \tă �i cari pi�rd uneori sirn tu: org�nizăt'ii .u�nit�re
pentru a .le întoarce 111 stad iul sporadic mal cu seama când
trec prin revoluţii sociale şi politice. Istoria ne ar.i tii astfel
de cazuri, în deosebi la popoarele în decădere din antichitate.
Căci nici o societate nu este capabil;'), de o viaţă permanentă.
Numai faptul că faza unitară este cea mai corespunzătoare
procesului social de diferenţiere, adică acelei continue re­
adaptări la realitate, constitue soliditatea şi lunga durată a ei.
Faptul de retinut este că orice popor posedă capa­
citaten de desvoltare în direcţia organizării unitare a socie­
tăţii. Perfecţiunea la care au ajuns în această privinţă po­
poarele anglosaxone, germanice şi scandinave, nu trebue
considerată ca un ideal irealizabil pentru celelalte popoare,
ci numai ca un produs al evoluţiei normale a societăţii.
Aceasta este cu atât mai adevărat cu cât ţinem seama şi de
substratul comun care se an;'), la baza tuturor popoarelor.
Relaţiunea între cele patru tipuri de orzanizare socială
este, prin urmare, aceea a patru grade treptate de desvoltare.
Această gradaţie nu trebue însă a fi luat;'), ca o formulă
perfectă, ca o lege permanentă de desvoltare, ci numai ca
o caracter isare metodologică, prin care ni se înfăţişează so­
ciatăţilo diferitelor popoare de azi din puntcul de vedere al
organizării lor. Deja faptul că sunt societăţi cari nu trec
prin toate fazele de desvoltare (societăţi închegate prin imi­
grări de grupuri civilizate) este o dovadă de caracterul relativ
al celor patru categorii de organizare socială. E posibil ca
în viitor popoarele să prezinte un număr mai redus de
organizări, sau chiar să dea naştere la o nouă formă de
organizare. In realitatea socială nimic nu este finit, nimic
nu poate fi considerat ca definitiv stabilit. Singurul fapt
permanent este procesul soeial de diferenţiere, care implică
infinite posibilităţi de desvoltare,
[916]
1)16
NICOLAE PETRESCU
După consideraţiunile de mai sus urmează că faza spora­
dică În care se află organizarea societăţii noastre nu poate
fi ceva inerent spiritului etnic al Românilor. Insuficienţa
organizărei noastre actuale, de unde purced toate relele ele
cari ne plângem, nu este o situaţie imposibil de îndrep­
tat. Vorbe ca "obiceiul pământului", «ca la noi la nimeni»,
"românul nu poate depăşi o anumită margine. de organi­
zare", toate acestea reflectă o mentalitate lipsită de orice
spirit ştiinţific. O astfel de mentalitate este însă cu atât
mai de condamnat cu cât o găsim şi printre o bună parte
. li conducătorilor societăţii noastre. Când un ministru al
ţăr-ii recunoaşte că legile pe cari le sancţionează 'nu se
pot aplica decât în mod foarte aproximativ pe motivul că
)aşa e la noi", el se face vinovat de cea mai elementară
datorie de conştiinţă, aceea de a avea încredere în ceea
ce faci. Când publicul critică orice orânduială fără să
aducă remed ii şi fără a crede că ar putea aduce vreo
îndreptare, avem a face cu o operă pur negativă. Perspectiva
unei reorganizări spre bine nu se iveşte cât timp privim
si tuaţia din punctul de vedere unilateral şi strâmt al unei
"fatalităţi etnice".
In bUI1{t parte şi tradiţionalismul reinviat de istorici
şi literaţi, caută să ne menţină într'o stare permanentă de
insuficienţă socială. Se arată din acest punct de vedere ceea
ce a fost, iar nu ceea ce este şi trebue să fie. Realitatea
actuală dispare sub indemnul insistent de a ne întoarce la
trecut. Se uită faptul că datinele şi instituţiile trecutului pot
avea numai un rol educativ, iar nu şi un rol normativ în
reorganizarea societăţii din prezent. Trecutul nostru ne poate
învăţa cum să ne iubim neamul şi ţara, cum să ne îno-
bilăm sentimentele, dar nu ne poate arăta cum să ne orga­
nizăm pentru nevoile timpului în care trăim. Astăzi niciun
popor, nici chiar cel chinezesc nu mai săvârşeşte greşala de
a trăi din trecut.
Dacă am avea o înţelegere mai adâncă asupra societăţii.
nu am fi în stare să nesocotim cu atâta uşurinţă interesele
ei. Am şti cel puţin: să ne mişcăm odată cu realitatea, să
ne întocrnim societatea în armonie cu nevoile noastre. Un
lucru însă este clar: reformele, legile şi educaţia trebue să
[917]
m:ORGAI\IZAREA SOCIALA :\ ROMAI\IEI
917
fie însoţite de conştiinţa unei conceptii adequate asupra
maturei diferenţierelor în societate. E drept că nu suntem
singurul popor care suferă de lipsa unei aprecieri Juste a
diferenţierelor sociale. Şi celelalte popoare care se află în
fază sporadică de organizare privesc cu o oarecare resem­
nare asupra situaţiei înfloritoare a popoarelor cu o organi­
zare unitară. Iar la rândul 101', aceste popoare suferă de
aceeaş superficialitate când consideră lipsa unei organizări
unitate la semenii lor ca un simptom, de inferioritate organică
�i etnică.
Proposiţiunea că deosebirile' de organizare ale unui
grup sau popor sunt, ca şi orice diferenţiere în societate
numai graduale, - trebue să formeze la noi punctul de
plecare pentru orice reformator, legiuitor şi educator. Dacă
nu admitem acest adevăr, atunci nu putem spera a ajunge
la o organizare unitară. Acolo unde există conştiinţa în­
crederei în sine, nu poate fi păşi re înainte.
Lipsa de încredere înseamnă şovăire, şi unde este şo­
văire, mersul nu poate fi progresiv şi sigur.
Pentru a nu se crede c�l propovăduim o supra.încredere
lipsită de critică, cum se găseşte atât de înrădăcinată Ia ve­
cinii noştri sârhi şi bulgari, să explicăm mai de aproape ceea
ce voim să susţinem. Să, ne gândim puţin la poporul englez,
cu calităţile lui de organizare socială . Aici însă s'ar putea
obiecta că rassa, clima, solul, situaţia geografică, etc. sunt
factorii cari au ajutat organizarea şi cari factori, atât de
deosebiţi la noi, exclud o comparaţie. Să admitem aceasta şi
să ne gândim la poporul francez, care sub raportul factorilor
pomeniţi, poate îngădui o comparaţie cu noi. Francezii, deşi
latini, au reuşit să ajungă la o organizare unitară a socie­
tăţii, ca şi popoarele anglo-saxone, germane şi scandinave.
Pe lângE\' aceasta, deşi cu o climă dulce, cu un sol bogat Şi
cu o situaţie geografică nu atât de adăpostită ca a Englezilor,
poporul francez se bucură totuşi, sub raportul organizării so­
ciale, de aceeaş unitate şi soliditate. Acelaş simţ de datorie,
. aceeas scrupulositate în aplicarea legilor, acelas respect pen-
tru instituţiile publice, în sfârşit acelaş simţ social se găseşte �
.la Francezi ca şi la Englezi. Bine înţeles, ne referim la mie-
[918]
918
Nl€OLAE PETRESCU
zul lucrului, iar nu la aspectul diferenţiat pe care-l poate'
asuma acest simţ la un popor. Invocăm această comparaţie
pentru a arăta cât de putin întemeiată este concepţiunea care
motivează sau scuză organizarea socială cu factorii de rassă,
sol, climă şi situaţie geografică. Astăzi nu ne mai putem mul­
ţumi cu explicări cari motivează numai aspectul superficial
al unei societăţi.
Aici se desprinde clar idea că în societate nu poate fi
vorba de legi în sensul ştiinţelor experimentale, pentrucă di­
ferenţierile, cari sunt de fapt fenomenele realităţii sociale,
admit numai deosebiri graduale. Sub aspectul caracterului
gradual orice fenomen social devine un moment în continua
mişcare a realităţii. Astfel înţelegem şi mai bine pentruce
concepţiunea unei diferenţieri esenţiale trebue înlăturată cu
desăvârşire din preocupările unei reorganizări a societăţii
noastre.
Infăţişată popular, aceeaş idee se reflectă în optimismul
fecund şi ponderat al naţiunilor cu organizare unitară. Pentru
astfel de naţiuni nu există nici o chestiune obştească, nici o
problemă socială, care să nu poată să-şi găsească soluţia în
cadrul condiţiilor şi concepţiilor comunităţii. Căci ceea ce
contează mai mult în această privinţă este conştiinţa colec­
tivităţii, acel simţ de interdependenţă care face pe individ
\ să păşească în armonie cu comunitatea în care trăeşte.
Scepticismul nu arc ce căuta în viaţa unei societăţi, toc­
mai pentrucă o astfel de viaţă, în deosebire de aceea a unui
individ, posedă prin definiţie, infinite posibilităţi de desvol­
tare şi readaptare. Procesul social este, în adevăr, motivul
determinant în concepţiunea optimiste), a unei reorganizări
perpetua a societăţii. Şi aceasta nu este altceva decât rea­
lizarea fazei unitare de organizare, în care societatea se
adaptează în mod corespunzător nevoilor şi cerinţelor, În
permanentă mişcare, a realităţii.
Pe astfel de consideraţiuni se întemeiază şi pentru so­
cietatea noastră, speranţa intr'o viaţă mai bună. Reorgani­
zarea noastră trebue să pornească de la conştiinţa posibilităţii
noastre infinite de desvoltare, ca popor. Odată răspândită
atât prin pătura cultă cât si prin masse, această conştiinţă.
devine o forţă în realizarea unei organizări unitare.
[919]
REORGANIZAREA SOCIALĂ A ROMANIEI
!H9
Heorganizarea societăţii noastre trebue să asume forma
unui proces de readaptare continue la condiţiile şi concep­
ţiile realităţii. Pentru a ��asta se impune o emancipare corn­
plectă de formele de g'ândire şi acţiune de până acum cu
privire la problema organizării. Mai concret exprimat: trebue
să se părăsească prejudecăţile, că suntem biologiceşto inca­
pabili de o organizare mai adequată, că societatea noastră
.nu se poate răzima decât pe trecut şi că trebue să ne mul­
ţumim a sta pe o treaptă secundară iri aeropagul lumei.
Conştiinţa capacităţii noastre 'pentru o viaţă socială su­
perioară trebue să izvorască însă nu din afirmaţiuni gratuite
sau din exagerări entusiaste de patriotism, ci din cunoaşterea
temeinică a condiţiilor şi concepţiilor cari determină orga­
nizarea unitară a unei societăţi. Un intreg program de re­
organizare trebue schitat, chiar dacă nu poate fl realizat pe
deplin. E suficient să avem o concepţie clară despre ce
voim şi cum înţelegem să trăim în societate pentru a inaugura
trecerea dela faza sporadica la faza unitară ele organizare.
Se intelege că transformarea nu poate avea loc decât
printr'o pregătire prealabilă a poporului. Doi factori decisivi,
educaţia şi administraţia, trebue să formeze obiectul de
preocupare în această privinţă. E drept că o astfel de pre­
ocupare a existat la noi în mod permanent dela consolidarea
statului modern. Cu toate' acestea, atât educaţia cât şi ad­
ministraţia nu a dat roadele aşteptate. Societatea noastră
nu a izbutit să se organizeze într'o formă unitară. Educaţia
a fost sporadică, tot aşa şi administraţia. Adevărul este că
a lipsit spiritul care să le susţină, acel spirit de organizare
unitară care să le fi dat sens şi viaţă în realitatea socială.
Critica junimiştilor, conservatorilor şi socialiştilor din
a doua jumătate a secolului trecut se refera de fapt In carac­
terul sporadic al organizării noastre sociale. Numai că o
astfel de critică a ştiut să rărnânâ negativă, "Spiritul critic"
care s'a cristalizat în mintea conducătorilor noştri în urma
acestei manifestări nu a dat nici un rezultat, cel mult ne-a
indicat lipsa totală de orientare de care suferea viaţa noastră
socială. "A critica" a deveni t la noi o ban ali late, pentrucă
s'a criticat prea mult şi fărZi, spirit constructiv. De fapt cri­
tica la noi a avut în vedere de la început mai mult deta-
[920]
:-IICOLAE l'ETI,E::ilT
iuri şi persoane, decât totul şi societatea. De aici s'a născut
acea mentalitate meschină printre conducătorii noştri politici
care sacrifică fără nici un scrupul binele obştesc pentru un
triumf personal, o mentalitate care se găseşte de altfel eu
mici excepţii şi printre cărturari şi oameni de .ştiinţ;'L
Cât timp critica societăţii noastre era negativă, par­
ţială şi personală, nu putea să se nască un spirit unitar de 01'­
ganizare socială. Reformatorii se mulţurniau să îndrepte o
parte sau mai bine zis să cârpească edificiul societăţii.
Lipsea concepţia totului dela care ar fi putut veni orien­
tarea pentru întregul complex al societăţîi. De aceea educaţia
şi administraţia erau condamnate S[l. rămânâ in stare d«
organizare sporadica.
Educaţia trebuie să formeze baza reorganizitrii socic­
tăţii noastre. Prin educaţie nu înţelegem însă numai învă,ţtL­
tura. Aceasta ar fi desigur o limitare. Pentru ca educatia
din învăţământ să aibe un sens în societate trebue să frc
întregită cu educaţia din familie, dar mai ales cu educaţia
socială. La noi se crede aproape unanim că un om educat
înseamnă un om umblat la şcoală. De aceea ne mirăm
pentruce purtarea unui om în societate nu corespunde intor­
deauna cu învăţătura lui. ln societatea noastră educaţia il)
familie a fost neglijată odată cu dezvoltarea scoalei. Nu s'a
menţinut legătura intre ambele educaţii, ca şi cum scoala
era fiicuLă pentru a servi numai unui scop propriu, iar nu
şi comunităţii. Din lipsa unei astfel de legături nu s'a putul
clesvolta nici educaţia socială, adică acea educatie pe C<11"C omul
1} capătă din societate şi pentru societate, Căci nimeni nu
se gândeşte la legătura care există de fapt între şcoală
şi societate cât timp vede în învăţământ o îndeletnicire
isolată. Astfel se văd la noi oameni cari au trecut prin în­
văţământul intreg, dela cel primar la cel universitar, f{trc\
să-şi dea seama de rostul adevărat al unei astfel de pregli­
tiri. Când au terminat cu şcoala ei sunt ele obicei oameni
desorientaţi sau preocupaţi numai CLI vreo părticică din
realitate, de cele mai multe ori numai de nevoile imediate
ale existenţei materiale. Totul le scapă din vedere, com­
plexul social nu le apare clar, C<1 o problemă, ci mai mult
ca ceva haotic şi imposibil de deslegat. La scepticismul in-
.1
b
[921]
,iT
HEOHGA:\IZAREA SOCIALA A HOMĂNIEI
!)21
feriorităţii "etnice", învăţat la şcoală', se adaogă scepticis­
mul neputinţei faţă de realitate, dobândit tot în şcoală. Şi
toate acestea pentrucă lipseşte legătura între învăţământ şi
reali tate, intre şcoală şi societate.
E drept că ele câtva timp a început şi la noi o mişcare
de reoganizare a şcoalei pe baze mai corespunzătoare ne­
voi lor societăţii. S'a recunoscut că învâţământul trebuie să
aibe în primul rând scopul de a produce buni cetăţeni, oameni
folositori comunităţii. Dar această mişcare nu este în deajuns
răspândită, iar concepţia ei, în cele mai multe cazuri, este
o reproducere mecanică a miscărei elin străinătate. Pentru
ca şcoala nouă să pri ndă şi l� noi, e nevoe a lămuri ros tul
ei şi a-i adânci intelesul în cuprinsul condiţiilor şi concep­
ţiilor sociale de la noi. Numai astfel ea va putea da resul­
ta te poziti ve -.
Pe lângă aceasta, încă o chestiune trebuie lămurită cu
privire la reorganizarea educaţiei la noi. Indrumarea şcoalei
poa te veni oare dela societate, sau societatea se poate în­
druma numai prin şcoală? In cazul întâi trebue îndreptată
Societatea pentru a avea o şcoală mai bună,în cazul al
doilea reorganizarea societăţii presupune existenţa unei şcoli
corespunzătoare nevoilor actuale. Evident că nu poate fi
vorba rle existenţa unei şcoli adequate cât timp problema
educaţiei se pune la noi azi mai mult decât oricând. Şcoala,
ca orice instituţie socială, este în funcţie de comunîtatea
care o produce şi al cărei nivel de desvoltare îl reflectă­
Faptul că sistemul nostru de învăţământ nu a fost produs în
mod normal de societate, ci a fost importat de aiurea,
este cauza adevărată a disproporţiei care există între rezul­
tatele şcoalei şi nevoile societăţii. Rămâne, prin urmare, cea
dintâi alternativă: îndrumarea şcoalei trebue să vină dela
societate. Numai astfel putem obţine o educaţie adequată.
Aceasta ne cluce la considerarea celui de al doilea factor
important în determinarea reorganizării societăţii noastre
la administraţie. Se înţelege dela sine că o societate nu
l)oate progresa spre faza unitară fără o administraţie co­
respunzătoare cerinţelor realităţii. Admi nistraţia noastră,
-dela fondarea statului modern, a fost o întocmire hibridă.
Jn majoritate instituţiile cu mecanismu 1 lor de funcţionare
[922]
NICOLAE PETRESCU
au fost transplantate din alte ţări, fără vreo adaptare prea­
labilă la condiţiile şi concepţiile societăţii noastre. Rezultatul
a fost că administraţia nu a îndeplinit funcţiunea pentru
care era destinată. Dela Unirea cea mare, răul s'a accentuat
şi mai mult, în parte din cauza înmulţir-ii nevoilor admini­
strative şi atmosferei demoralisatoare creată de război, dar
mai ales din lipsa unei politice în treburile obşteşti. Situaţia
administraţiei noastre este prea cunoscută, consecinţele ei
nefaste prea evidente, pentru a mai insista.
Caracterul banal şi negativ al "criticei" aduse socie­
tăţii noastre reflectă în parte starea lamentabilă a admini­
straţieipe care am avut-o până acum. S'a criticat şi se
critică atât de mult la noi tocmai pentrucă cetăţeanul se
izbeşte zilnic de mizeriile unei administraţii insuficiente. Zil­
nic el este hărţuit de împletitura încălcită a unei admini­
straţii imposibile. A critica devine astfel un obicei.
Pentru o reorganizare a administraţiei se impune mai
întâi întocmirea unui program în conformitate cu nevoile
reale dela noi. Chestiunea este a şti, ceea ce ne trebue nouă,
iar nu de a adopta ceea ce este bun în alte ţări. Ştiind mai
întâi de ce avem nevoe, vom şti şi ce se poate şi ce nu se
poate importa. Este o regulă elementară de gospodărie care
trebue observată. Altfel continuăm să rămânem in aceeaş
fază spor-adică de organizare.
Apoi selecţiunea celor însărcinaţi a administra trebue
făcută cucea mai mare severitate. Un funcţionar, oricare
ar fi atribuţiile lui, trebue să fie mai întâi un bun cetăţean
adică un om care să-şi dea seama de datoriile şi drepturile
funcţiunii pe care o ocupă, să ştie că trebue să servească
societatea înainte de a se servi pe el însuşi, în sfârşit să
dea dovadă de acel spirit de disciplină şi abnegaţiune, care
singur dă viaţă administraţiei.
"U nificarea adrninistrativă'' care este pe punct de a fi
întocmită, trebue să aibe în vedere condiţiile şi concepţiile­
specifice fiecărui ţinut, ba chiar ale fiecărei comune. In
această legiuire trebue să se ţină seama de diferenticrile
locale. Acestea sunt' factori decisivi in aplicarea legilor.
Chiar dacă principiile generale sunt aceleaşi, interpretarea lor­
să se facă prin prisma condiţiilor şi. concepţiilor locului
r
i
t5
[
,
I
I
[923]
\
. \,
REORGANIZAREA SOCIALĂ A ROMÂNIEI
unde se aplică. Intr'un cuvânt, unificarea sistemului nostru'
administrativ să fie largă pentru 'a putea fi realizată
pe tot cuprinsul ţării, iar cei însărcinaţi cu aplicarea legilor să
aibe acel spirit juridic, fără de care o lege, fie ea cât de bună,
devine literă moartă.
Dar aici naşte întrebarea: de unde să avem o astfel de
administraţie, de unele să luăm astfel de funcţionari, şi cum
să ştim ceea ce ne trebue şi ce anume putem adopta dela
streini t Oare nu şcoala ne poate arăta toate acestea? Evident
. că o astfel de judecată ne duce la un cerc vicios. Pentru noi
însă chestiunea este clară, Nu şcoala face societatea, ci so­
cietatea este aceea care creează şcoala şi orice altă instituţie.
Aşa dar începutul unei bune adminisLraţii nu ni-l poate .da
şcoala cât timp 0, astfel de instituţie la noi nu .se razimă
pe un substrat social solid. Numai atunci când vom avea
o organizare socială mai bună, şcoala va putea fi un sti­
mulcnt pentru o bună administraţie. Dar în astfel de caz
şcoala nu va ajuta decât să menţină spiritul social şi să
creeze o continuă atmosferă de roadaptare. Astfel şcoala,
ca instituţie socială, devine ca orice altă instituţie, un organ
folositor în procesul de reorganizare al societăţii. Aici în­
ţelegem pentruce şcoala nu ne poate da nici acea educatie
socială de care am pomenit mai sus. Căci o astfel de educaţie
nu se găseşte decât într'o societate unitar organizată) adică
numai atunci când organizarea corespunde în mod adequat
.condi ţiilor şi concepţiilor sociale.
Intrebarea rămâne însă, cum putem începe o reorga­
nizare a societăţii pentru a avea o bună educaţie şi o bună
administraţie î Răspunsul îl găsim uşor dacă renunţăm la pre­
judecata că şcoala poate transforma societatea. Educaţia
socială trebue să formeze baza oricărei mişcări de rea­
daptare, Pentru că e socială, această educaţie se obţine numai
prin societate. Să explicăm mai de aproape în ce constă
educaţia socială. Aceasta e necesar pentru a preciza unele
puncte practice asupra rolului pe care-I are o astfel. de
educaţie în reorganizarea societăţii,
. Mai întâi educaţia socială consistă în conştiinţa inter­
dependenţei organice între ind i vid şi societate. Aceasta în-
li
[924]
924
NICOLAE i'ETRESCC
seamnă a-ti da seama că eşti legat de comunitatea in care
trăeşti ea o parte din tot. Formulat astfel, principiul pare
foarte elementar, dar a-i practica şi a-l avea intotdeauna
în vedere nu este tocmai un lucru uşor, căci aceasta cere o·
abnegaţiune faţă de semeni şi comunitate. De fapt apatia
noastră în această privinţă se datoreşte ignoranţei. Cuvântul
lui Socrate, că nimeni nu face rău eu cunoştinţă şi con­
ştiintă este adevărat in acest caz. Dacă am fi pătrunsi de
legătura care există între noi şi comunitate, atunci ne-ar fi
greu să fim abil de indiferenţi faţă de binele obştesc.
Al doilea principiu pe care se reazimă educaţia socială
este cunoaşterea drepturilor şi datoriilor cetăţeneşti. Fiecare
din noi ar trebui să ştie că are nu numai drepturi, ci şi
datorii faţă de comunitate şi Stat. Dacă se ştie de oricine
că Statul trebue să ajute pe cetăţeni, foarte puţini ştiu că
cetăţenii la rândul lor trebue să ajute Statul. Această neso­
cotinţă merge până la imoralitate. Cei mai mulţi caută să
înşele Statul in toate ocaziile, fie în funcţiile pe cari le ocupă,
fie la fise, fie la obligaţiile militare şi civile. Ceea ce este
caracteristic in această privinţă este faptul cu. o astfel de
purtare este considerată drept isteţime. De câteori nu auzim
funcţionari Iălindu-se că se pot sustrage dela lucru, cetăţeni
cari se laudă că au putut duce în' eroare vreo comisie de
impunere sau vreo altă autoritate publică 1 Culmea acestei
mentalităţi se reflectă in opinia aproape generală la noi de
a privi cinstea în treburile obşteşti drept prostie. Pe de altă
parte, aceeaşi oameni se cred indreptăţi P să critice Statul
şi societatea in care trăesc. Şi toate acestea pentrucă ei
însăşi nu-şi dau seama că ceea ce critică este tocmai fapta
lor însăşi � Ei nu ştiu că pentru a avea un Stat şi o socie­
tate mai bună trebue ca cetăţenii să-şi cunoască drepturile
şi datoriile. Adevărul este că la noi mai nimeni nu se găn­
deşte că o autoritate este în funcţie de nivelul social. al
comunităţii pentru care este tăcută, că Statul, ca orice altâ
instituţie socială, nu este altceva decât asociaţia membrilor
care o compun. Dacă aceştia sunt slabi, atunci şi Statul este
slab.
Mai departe, al treilea principiu pe care se bazează
educatia socială este iniţiativa particulară în treburile ob-
[925]
I
REOHGAN!ZAREA SOCIALX A HOMA:-;I[,l
\125
steşti, Aceasta urmează de fapt din cele două principii anun­
ţate. In adevăr, a fi conştient de legătura cu societatea şi
de drepturile şi datoriile faţă de ea înseamnă În acel aş timp
a simţi totdeauna nevoia de a lua iniţiativa în treburile
obstesti, de a nu sta la o parte când e vorba de comunitatea'
în care trăeşti. Nu e nevoe să insistăm asupra lipsei de
iniţiativă la noi. Cunoaştem cu toţii cât de puţini sunt pătrunşi
de necesitatea unei astfel de activităţi. Românul aşteaptă
toate dela Stat şi dela autorităţi, ca şi cum acestea
ar fi în afară de oameni, ca şi cum forţa lor nu ar
decurge dela oamenii cari le întemeiază. Dela concepţia,
lui Conul Leonida şi până la conceptia omului cult în socie­
tatea noastră nu este o deosebire de fond cu privire la
intervenţia Statului. Se admite în mod categoric atât de
analfabet cât şi de intelectual că Statul există ca un dar
ceresc, numai pentru a îngriji de nevoile cetăţenilor. Streinii
cari ne-au vizitat sau ne-au studiat, fireşte în mod superficial,
au crezut de multe ori că România este ţara Socialismului
de stat prin excelonţă, fiindcă ei se bazau în primul rând pe
această intervenţie continuă a Statului în cele mai mici
treburi locale şi pe solicitudinea cetăţenilor pentru a a vea
un ajutor dela Stat. Iar vorba unui ilustru om politic din
generaţia trecută, că romanul se naşte bursier, trăeşte func­
ţionar şi moare pensionar, reflectă aceeaş stare de lucruri.
Lipsa unei iniţiative particulare la noi este, de bună seamă,
consecinţa lipsei unei educaţii sociale. Căci dacă am avea
cea mai elementară cunoştinţă despre mecanismul societăţii,
dacă ne-am da seama că facem parte integrantă din Stat,
- atunci nu am putea fi atât de nepăsători fată de tre-
burile obstesti. '
In sfârşit, al patrulea principiu pe care se raz irnă edu­
caţia socială este ceeace am putea numi exemplulpurtăr-ii
în societate. Evident că prin aceasta înţelegem însuşirea de
a gândi şi tăptui în concordanţă cu interesele colective.
Acest principiu represintă de fapt o învăţătură morală şi
creştină. Cuvântul elin Evanghelie, că nu trebuie Se), faci
altuia ceea ce nu-ţi place să ţi se facă, se aplică şi În acest
caz. Acelaş precept moral se găseşte în mai toate religiunile
din lume, şi textual la Conţucius, marele reformator religios
[926]
al Chinei, cu cinci sute de ani înainte de era creştină. Ade­
vărul este că un astfel de precept corespunde nevoilor omului
în societate şi formează pivotul oricărei purtăr-i morale în
comunitate. Cine se găndeste la acest adevăr nu poate neso­
coti interesele sociale.
Se tnţclege că atunci când vom avea o organizare
socială mai bună vorn avea şi o educaţie socială, căci ambele
fenomene sunt corelate. D<1r pănă atunci nu trebue să stăm
pe loc. E nevoe să propagăm cât mai temeinic principiile
educaţiei sociale prin maSS<1 poporului. In această privinţă
următoarclo propuneri practice pot fi IU<1te în considerare.
Se impuna ca oamenii cari îşi dau seama de rolul unei
astfel de educaţii să se manifestcze fie prin faptă, fie prin
cuvânt în această direcţie. M<l gundcsc în primul ram! la
corpul didactic din fiecare localitate, dela învăţătorul dela
sate pan':\. 1<1 profesorul <le ş:::o::d<l secundară şi de uni versi tate
dela orase. Oamenii scoalei trebue să întreprindă o activi­
tate în acest sens, s.i lumineze massele prin confer-inţe şi
prin exemplul purtăr-ii lor. Conferinţele ar trebui să tra­
teze întotdeauna subiecte cu pr-ivire 1<1 educaţia socială,
adică despre ceea ce nu se învaţă nici din familie şi
nici in scoată, să arate oamenilor drepturile şi datoriile lor
f<1t<l de Stat, să Ir-expună adevărul practic că, dacă fiecare
serveşte comunitatea şi Statul din toate puterile lui, atunci
şi posihilităţi lc lui de prosper-itate cresc; că un Stat, C<1 91
o comunitate sau o institutie, este în funcţie directă de nivelul
cetăţenilor cari îl compun; în sfarşit, că nu există conflict
de interese intre individ şi societate. Toate aceste cunoştinţi
ar putea it tratate şi la şcoală, prin cursuri de educaţie
cctăţencască introduse În curriculum, dar propagarea lor in
afară do şco<11,} <1ro m<1i m uIt efect practic, fiinucă se adI'esează
1<1 un num<lr mai mare de cetăţ.eni şi într'o formă mai
concretă.
In ceea ce priveşte oxemplLtl purtării în prop<1g<1rea
educ<1ţiei sociale pr'in mJ.sS<1 poporului, membrii corpului di­
dactic trebue să observe o cât mai m<1re solicitudine pentru
conformnrea faptelor lor la . binele obştesc .. Din nefericir'e
puţini sunt a,:ci<1 cari se simt· datori <1 da exemplu prin
purt<1rea lor şi încă mai puţini ac.eia cari se simt dalOl'i
92G
NICOLAE PETlIESCU
[927]
REOHGANJZAREA SOCIALĂ A RO.\IÂNJEJ
�)27
a exercita o influenţă bună în afară de şcoală. In toate
ţările înaintate in civilizatie profesorii sunt obligaţi să
exercite o cit mai intensă activitate cxtra-şcolară. Clei un
profesor nu trebue să se limiteze Ia funcţiunea pe care o
ocupă în învăţământ, Ceea ce fuce el în afură de instituţia
care-I întrebuinţează are o valoare mai mare şi mai bine­
făcătoare. Recunoaştem că şi la noi a început să se dea o
oarecare atenţiune activităţii oxtra-şcolare, numai că ceea
ce se face în această privinţă nu este totdeauna în spiritul
unei adevărate educaţii sociale.
Pe lângă membrii corpului didactic, membrii bisericii
trebue să tntreprindă aceeaşi activitate. Clericii din Anglia,
Statele-Unite, Germania şi .alteţări cu o organizare unitară
nuse multumesc a propovădui de pe amvon învăţătur.i lui
Cristos, ci caută să se manifcsteze şi în afară de biserică
să interpreteze creştinismul în lumina nevoilor sociale de
azi, într'un cuvint să practice religia în societate. Cit bine
decurge dintr'o astfel de activitate este lesne de înţeles. Atât
religia cât şi educaţia socială se răspândeşte, pătrunde În
sufletul masselor, pe cari le cducă astfel pentru o viaţă mai
bună şi în conformitate cu nevoile sociale. Preoţii cari îşi
înţeleg misiunea lor socială în acest spirit sunt la noi foarte
puţini, o excepţie. Să nu se creudă că a aplica creştinismul
la condiţiile sociale, la nevoile de toate zilele înseamnă a
face protestantism. Cunoaştem argumentul unor ignoranţi cari
nesocotesc misiunea adevărată a bisericei creştine. Şi biserica
noastră naţională în trecut a exer-citat o influenţă bine­
făcătoare asupra societăţii. Să nu uităm cât datoreşte cultura
noastră din trecut, şi chiar alcătuirea noastră socială, oa­
menilor bisericii. Ar fi timpul ca membrii bisericii noastre
de azi să se întoarcă la. aceeaşi activitate extra bisericească
ca şi înaintaşii lor.
Un alt element de propagandă şi răspândire a educaţiei
sociale ar fi corpul functionarilor. Aceştia sunt prin definiţie
servitorii Statului şi comunităţii. Ca, atari ci sunt datori să
iasă din formulele rigide ale funcţiunilor pe cari le ocupa,
I să nu se mârginească numai la îndeplinirea lucrului lor, ci
să caute prin faptă să dea exemplul datoriei, să arate
poporului că prosperitatea şi desvoltarea noastră ca
[928]
naţiunea civilizată depind de însuşirea şi aplicarea unei
educaţii sociale în adevăratul înţeles al cuvântului. Func­
ţionarii ar trebui să nu mai critice Statul, să nu-l mai urască,
să nu-l mai înşele, ci să caute să-I ajute să prospere, căci
ajutându-I, se ajută pe ei însăşi.
In sfârşit, cărturarii şi toţi oamenii cu o cultură deo­
sebită şi cu un talent dăruit de natură, pot fi de asemenea
cei .mai buni agenţi în propagarea unei educaţii sociale prin
popor. A pune învăţătura şi talentul în slujba comunităţii
şi Statului nu înseamnă însă, cum se crede de obicei Ia noi,
a-ţi limita personalitatea. Cei mai mari scriitori şi artişti
ai omenirei au fost întotdeaunu cei mai statornici servitori
ai binelui obştesc. Personalitatea lor a fost cu atât mai
strălucită cu cât au trăit şi s'au desvoltat într'un mediu
social mai înaintat. Pentru a realiza însă un astfel de mediu,
e nevoe ca fiecare să pună umărul şi să ajute Ia reclădirea
comunităţii în care trăeşte. Să nu uităm că atât talentul cât
şi personalitatea unui om superior nu se poate realiza
decât în manifestarea lor pentru binele obştesc. Căci ceea
ce dă greutate, ceea ce ridică valoarea unui astfel de
om, nu este numai darul înnăscut, ci mai ales manifestarea
lui în societate, adică valorificarea lui faţă de contimporanii
şi semenii lui.
Heorganizarca societăţii noastre în spiritul consideraţiilor
de mai sus se impune azi mai mult decât oricând. Puterea
unei comunităţi, a unei naţiuni şi a unui Stat constă în
organizare. Iri faza sporadică În care ne aflăm, suntem prea
Înaintaţi pentru a nu voi să îndreptăm desvoltarea noastră
în direcţia firească a societăţilor moderne. Trebue să înaintăm,
adică să ne organizăm. Pentru ca întregirea politică a nea­
mului să fie consolidată, e nevoe ca organizarea lui să ne
înfăptuită pe bazele societăţilor unitare. Numai astfel ne
putem asigura progresul către o civilizatie reală şi o des­
voltare pozitivă alături de popoarele cele mai înaintate.
Nicolae Petrescu
D28
tllCOLAE PETRESC{'
[929]
BIZANTINISMUL IN ROIV1ÂNIA.
II
Arhitectura moldovenească s'a desvoltat în împrejurări
asemănătoare cu acele din Muntenia, cu două deosebiri: ca
dată, Începuturile se fixează cu cel puţin câteva decenii mai
târziu şi ca stil, bisericele moldoveneşti au unele caracteris­
tici proprii. Arhitectura moldovenească este o îmbinare a
influenţelor bizantine şi gotice; influenţa bizantină rămâne
predominantă pentru liniile generale ale planului. Se pot
deosebi mai multe perioade în evoluţia arhitecturii, în pri­
Inul rând după tipurile planului. Prima perioadă cuprinde
cele mai vechi clădiri, Înălţate în Bucovina în veacul XIV,
ca tip principal biserica din Rădăuţi. Clădirile sunt con­
struite în plan basilical modificat, asemănător cu cele dintăi
clădiri din Muntenia. Biserica din Rădăuţi, zidită după unii
în 1359 de Bogdan, după alţii de Alexandru cel Bun (1400 -
14:321) aparţine acestui plan. Cu un narthex adăugat de
T .ăpuşneanu, vechea clădire se compune dintr'un narthex
şi naos; interiorul este împărţit în trei năvi prin două şiruri
de coloane (pilastr-i). Dispoziţia aceasta este modificată prin
zidul ce desparte a doua Încăpere, aşa fel că patru coloane
se găsesc în naos 2), iar două în pronaos, La răsărit clădi­
rea se termină printr'o singură absidă; în pod are un loc
1) D-l Iorga crede că pe vremea lui Bogdan şi Laţcu era aici o. bi­
serică de lemn ("Condiţiile generale in care s'au intemeiat Bis. rom."
p. 18). Dr. Ion Puiu ("Ctiloria lui Bogdan cel Bătrân" in "."-nuarulliceu�
lui de fete din Răd ăuţi", Cernăuţi 1924, pp.30-31) aduce mai multe
argumente în sprijinul părerii ca fiind ridicată de Bogda Il.
2) D-1 1. Puiu numără şase considerănd greşit pilaştr-i, aripele de
zid dela altar (op, cit., p. 16).
54G[{1. - Co avo r bir i Literare.
----�\�� ',------------------------
[930]
930
P. CONSTANTJNr·:SCU-JAşr
pentru ascunzătoare şi mai multe chiliuţe în locul lăsat liber­
deasupra co latera li lor, la care se intra prin narLhex. Acest
plan basilical aminteşte tipul bizantin constantinopolitan din
epoca Macedonicilor şi Comnenilor.
Tot în veacul XIV-lea apare planul treflat, obişnuit şi'n
Muntenia, la bisericele din Siret St. Treime şi St. Ioan. St.
Treime se deosebeşte de bisericele din Rădăuţi după plan,
îi lipsesc contraforţii şi păstrează în totul caracterul bizantin,
st. Ioan, zidit de Petru Muşat, se poate considera ca proto­
tipul biscricelor moldoveneşti 1). Pe timpul aceluiaşi domn
ciraci de-ai călugărului Nicodim pun începuturile chinoviilor
monahale înf'iinţând rnânăstirea Neamţ, refăcută mai târziu.
Domnia lui Alexandru cel Bun a lăsat două monumente sigure:
mănăstirea Bistriţa, unde fu îngropat ctitorul şi biserica
Mirăuţi din Suceava, catedrală. mitropolitană multă vreme,
lucrate. în . stilul atonit treflat.
A doua epocă cuprinde clădirile lui Ştefan cel Mare şi
urmaşilor săi, dela mijlocul veacului XV la finele veacului
XVI, corespunzând epocii a doua a arhitecturii munteneşti.
Clădirile sunt construite în plan treflat, ca şi'n Muntenia,
cu o modificare: braţul posterior este mai lung ca la clă­
dirile munteneşti, "alcătuind astfel schema generală a une
cruci latine" 2). In această alungire distingem influenţa.
occidentală - căci în apus se întrebuinţează planul cruciform
latin,- atât de evidentă şi pe alte căi, asupra arhitecturii
moldoveneşti. Cel mai simplu plan treflat, cu absidiolele abia
acuzate înafară, se 'ntâlneste la biserica Sf. Gheorghe din
Hărlău, zidită de Ştefan cer-Mare în 1492. Apoi la cele mai
multe din fundaţiile sale: biserica St. Ilie de lângă Suceava
(1483); biserica mânăstirei Putna, zidită de un arhitect grec
în 14 70, mult refăcuLă mai târziu; frumosul juvaer arhi tec­
tonic şi pictural dela' Voroneţ din 1488, zidită pe locul unei
mănăstiri mai veche de lemn 3); St. Ioan din Vaslui din
1490; St. Neculal-Dornnesc din Iaşi în 1492, mult refăcută
mai târziu; biserica episcopală din Ruşi la 1494, biserica
1) O.�Trafali "Melanges d'epigrafle et d'arheologie", Paris H113, p. 66 ..
2) O. 'I'rafali, op, cit., p. 205
3). D. Dan "Arhimandi'jtul VartoJomeu Mâzăreauu", Bucureşt]
1911, 'p. 1.5.
[931]
BlZANTINISi\1LL 1:-< IWi\1'\:\IA
931
Popăuţi din Botoşani la 1496; biserica dela Mănăstirea Neam ţ,
pe locul acelei mai veche zidită de Ştefan Muşat, în 1497;
biserica din Dohrovăţ la 150:3; biserica din Borzesti, simplă
ca plan; biserica St. Ioan din Piatra şi altele încă din cele
44 biserici care i se atribue.
Din aceiaşi epocă şi'n acelaş stil bizantin este St. Precista
din Bacău, zidită de fiul lui Ştefan, Alexandru în 1491;
biserica din Bălinesti (Dorohoi), zidită de logofătul Tăutu în
1499 1), face parte din acelaş tip. Lungăreaţâ, cu absidele
poligonale la exterior, e ridicată cu un metru dela pământ
şi are o clopotniţă alăturată 2). Urmaşii lui Şte"an, urmându-i
.exernplu, au acoperit, în tot decursul veacului XVI, Moldova
cu biserici, a căror desfăşurare formează "unul din cele mai
remarcabile capitole, nu numai a istorici artei româneşti, ci
chiar a istoriei picturii bizantine" 3). Cele mai însemnate clă­
diri sunt: St. Gheorghe din Suceava, începută de Bogdan cel
Orb în 1517 şi terminată de Ştefăniţ·ă în 1:J22 şi bisericele lui
Petru Rareş, domn cu mari pretenţii şi multe mijloace de rea­
lizări artistice. El zideşte în 1530 biserica mânăstirei Probota,
pe ruinele alteia c'un veac mai vecile, într'un stil deosebit
moldovenesc; are două narthexuri şi deosebit o încăpere
a mormintelor. In acelaş stil sunt celelalte ctitorii ale sale:
S1'. Dumitru dela Suceava, biserica Uspenia din Baia, SI'.
Paraschiva din Tg. Frumos şi St'. Dumitru din Hârlău. O
apariţie mai veche a planului moldovenesc din veacul XVI,
.al cărui prototip e Probota, e biserica dela Bistrita, zidită de
Alexandru cel Bun într'un stil deosebit deci de al clădirelor
ulterioare din epoca lui ::-;tel'an. Şi boer ii lui Rareş se 'ntrec În
opere arhitectonice. Logofătul Teodor' Bubuioc înalţă la
1530 frumoasa biserică a mânăstirei Homorului, în planul
Probotei, zugrăvindu-şi chipul în camera mormintelor, iar
pe domnul său în naos; are un 01' iginal portic deschis la
intrare. Boierul Dancu face o biserică în Iaşi, care i-a păstrat
numele pană 'n zilele noastre, când biserica fu dărâmată ; al­
tul, Gavril Trotusanul înaltă in LS4! biserica din Părhâuţi.
1) După 'I'rafali (op. cit., p. 2(6) intre anii 1 49!.-'l49g.
2) Odobescu, op, cit., p.152.
"') Ch. Oiehl "lmpressions (le' Itou uranie", p. 83t\.
[932]
�):32
P. CONSTANTINESCU· IAŞI
Alexandru Lăpusneanu, un darnic ctitor al locasurilor
sfinte, deşi domn tare de suflet, continuă buna tradi­
ţie; înalţă mănăstirea Slatina în 1559, la sfinţirea căreia
ia parte şi Joasaf, patriarhul Constantinopolului'). Invăţatul
său episcop Maoarie înalţă frumoasa mănăstire Râşca in
stil moldovenesc din veacul XVI, când se adăugară noi in­
că peri bisericei, cu dimensiuni mai mari pentru a putea
intra toţi credincioşii, căci populaţia se'nrnulţise acum. In
locul neîncăpătoarei catedrale vechi dela Suceava, Mirăuţii
se zidise doar Si'. Gheorghe. In acest stil zideşte Petru Şchiopuj
în 1584 mănăstirea Galata, ca o elegantă apariţie pe coama
Iaşului; în apropierea acesteia se 'nalţă mai târzi u de ginerele
său grecul învăţat Zotu-Ţigara, biserica Hlincea, refăcută ele
Vasile Lupu ; la 1594 Aron Tiranul înalţă biserica Aroneanu
de lângă Iasi, cu un pridvor deschis ca cele din Muntenia
sau dela Homor.
A treia epocă a ,�trhitecturii moldoveneşti cuprinde
monumentele din veacurile .. xvn şi XVIII, caşi 'n Muntenia;
planul lor este acelaş treflat athonit. La începutul veacului
X VII se durează mănăstirea bucovineană Suceviţa, ctitoria
Movileştilor şi mânăstirea Dragomirna, una din cele mai
frumoase din toată ţara, al cărei arhitect "de sigur răsăr itean
n'a cruţat niciuna din îndrăznelile şi mijloacele de frumuseţe
ale meşteşugului SEtu"2) din ordinul mitropolitului Crimha
După chipul Dragornirnei adică în vechiul stil al lui Ştefan
cel Mare, înalţă Ştefan Tornşa mănăstirea Solca, din Buco­
vina; un boier contemporan, Nistor Ureche, ridică în 1602
rnânăstiren Secu, potrivită. "în linii şi podoabe" după Galata
lui Petru Schiopul "). Biserica mânăstirei Sf. Sava din Iaşi
zidită la 1625 din ordinul lui Ienachi postelnicul, de doi
urhitecţi greci într'un stil, "oriental" - cum afirmă Melhi­
sedec 4) -; la fresca ctitorilor se vede reprezentată. veci lea
clădire cu totul deosebită de cea actuală, în stilul obişnuit
biser icelor moldoveneşti. Miron Barnovschi (lG2G-162U)
') N. Iorga "Fundaţii le domnilor români În Epir', Bucureşti
1914. p, 20.
2) N. Iorga "Neamul românesc in Bucovina", Bucureşti 1905, p 40.
") N. Iorga "Istoria Biser-icei române" .. J. pp 24"2, 243.
4) Melhisedec "Notiţe istorice şi arheologice", Bucureşti 1885, p. 247.
[933]
BIZANTINISMUL IN RmlANIA
zideşte mănăstirea Bârnova din pădurile Răpedei şi biserica
din Iaşi care-i poartă numele, lucrate în stilul veacului XVI;
se interesează şi de alte opere arhitectorice, cei a ce-i atrage,'
lauda cronicarului.
Domnia lui Vasile Lupu, urmaş al titlurilor împăraţi-
lor bizantini pentru "sfânta evnsevie", repetă în proporţii
puţin schimbate coalaltă epocă strălucită a arhitecturii mol­
doveneşti, epoca lui Ştefan. Cele maf'Trumoase monumente
sunt bisericele din Iaşi, Trei Erarhi, zidită în 1G8�) şi Golia,
pe ruinele alteia mai vechi, terminată abia în 1600 de fiul
său, Ştefăniţă. Dacă cea dintăi a uimit generaţii pentru luxul
şi profuziunea podoabelor, liniile arhitectonice pure şi d i­
mensiunele impozante ale Goliei fac elin ea unul din cele
mai frumoase monumente bizantine ale arhitecturii moldo­
veneşti. Repară Hlincea şi alte biserici mai vechi, zideşte
noi biserici la Iaşi, Bârlad şi Galaţi, în acelaş stil athonit
lucrate. Urmaşul său Gheorghe Ştefan înalţă la graniţă rnâ­
năstirea Casin, a cărei biserică, "frumoasă, naltă ,şi mare" 1)
i-adăposteşte osemintele. Gheorghe Duca înalţ�l în marginea
Iaşilor mănăstirea Cetăţuia la 1G72, înaltă şi sveltă, în stilul
athonit moldovenesc al Galatei de alături; Constantin Can­
temir şi fiul său Antioh sunt ctitorii mânăstirei elin Putna
Merit (1(i89), o imitaţie slabă a vechilor biserici domneşti
In veacul XVIII tipul bisericei treflate s'a statornicit,
fără a mai produce opere ele seamă; clădirea dela Frumoasa
g in alt stil. Dintre cele mai noi merită să amintim de fru­
moasa biserică a Bărboiului din Iaşi, zidită în 1871 de ar­
hitectul grec Karide, în stil bizantin, pe urmele celei vr chi
dela Hi20.
*
Bolta constituind unul din elementele cele mai de seamă
in arhitectura bizantină - poate cel mai caracteristic - să'
cercetăm in ce chip au aplicat-o arhitecţii monumente lor
româneşti. Nici un monument religios românesc nu se cu-
') Papadopol-Calimah "Gheorghe Stefan voevod", Bucureşti 1886
tJ. 10 Unii contesta cititorul, noi nu ne indoim decât asupra datei fun:
dăriil655.
2) Melhisedecy cp. cit., p:1'12:
l'
I
iti
II
\
! e
I
il;
nr
f·
I
li
1\ I .��
:11
[934]
�)34
P. CONSTANTINESCU·IAŞI
noaste cu altfel de acoperământ de cât bolta. bizantină sub
dife�itele ei forme, calotă, cupolă sau turlă. Arta românească
desvoltându-se sub auspiciile influenţei artei bizantine din
ultima evoluţie, trebuia să împrumute soluţionârile epocii res­
pective.
La început bisericele în cruce greacă aveau o singură
cupolă, înălţată deasupra acoperişului prin mijlocirea unui
trunchi de clădire, mai mult sau mai puţin înalt, numit
tambur. Tur'la - tarnburul şi cupola - formează una din ca­
racterrstlcele esenţiale ale arhitecturii bizantine din secolele
X-XVI. In epocele anterioare cupola se 'nalţă direct dea­
supra acoperişului - ca la SI'. Sofia -, ceiace. nu se găseşte
la nici unul din monumentele române-ti. Tre. crea dela planul
patrat la rotundul bolţii se face L1 bizantini, în două chi­
puri: prin triunghiurilo de slcră din interior, numite pcndan­
tive sau prin ieşitur-ilo de st'eră dinafară, numite "trompes
d'angle'. Cel mai obişnuit procedeu pentru clădirele elin ul­
tirna perioadă cstr\ al pendentivclor, care se găseşte mai des
întrebuinţat şi la biscricele româneşti. In cea din urmă pe­
riondă a artei bizantine blscriccle în cruce greaC<1 au mai
multe cupele. La Mistra şi mai ales la Athos se ia obiceiul
de a se aşeza câte o cupolă la fiecare din celo patru unghiuri
ale clăd irei sau cel puţin două, aşa cum se găsesc 10, cele
mai multe elin hiser-iccle româneşti.
Caracteristica generală a bisorinelor muntene este cu­
pola bizantină; tamburul este inalt sluoopor it de o cupolă
em lsferrcâ ; uneori apare şi .cupola fostonată ", când acope­
r-isiul urmează curbele arcaturclor.') Din pr-ima categorie a
bisericilor cu o cupolă cele mai vechi şi poate cel mai fru­
mos exemplu este biserica I'ornnoascâ dela Argeş. Pe cei
patru pilastr-i dela Intretăerca năvilor se reazămă patru arcuri
dela care .porncsc pendentivelo ce susţin cupola cu tarnburul.
Colatoralii suntboltiţi "cn berceau". procedeu obişnuit pia­
nului basilical bizantin; nartllexul este de asemeni acoperit
de o boltă, întreruptă la mijloc de o calotă. Ceia ce face
farmecul "acestei biserici este cupola ei, în care arhitedul
",bizantin şi-a pus toată măestl'ia. El a reuşit, prin armonid
1) O. Tafrali, ,,[:stor-ia Artelor", p. 205.
[935]
L
1
J31ZANTJNJSMUL IN ROMÂNIA
935
I
�.
(1
"liniilor, sa-i dea o svelteţă şi o eleganţă rară, făcând din
"e:1 un insemnat monument de arhitectură bizantină. Se ob­
"servă o trecere lină dela planul vertical al zidului biserici
"b. cel al cupolei, ceia ce face ca aceasta să reiasă şi mai
"mult în evidenţăv'j.Deşi nu toţi criticii sunt de aceiaşi părere")
tocmai aşezarea cupolei constilue unul] din caracterele de
superiori tate fală de cealaltă biserică însemnată din Curtea
de Argeş, cu aspect mai greoi. Altă asemănare-cu bisericele
bizantine de tip constantinopolitan din epoca Macedonicilor
şi Cormnenilor este lipsa de ferestre dela tambur. Inălţirnea
turlei este ca la biscricele Sf. Teodor, Teotocos, Kalhrie-giami ,
Pantocrator şi alte clădiri bizantine contemporane 3).
Bisericele din a doua perioadă a arhitectur-ii munteneşti
fac parte din tipul cu mai multe cupole, de obicei două; ele'
vin tot din arta bizantină, la care apar mai multe turle,
mai ales pe.nartex 4). Astfel sunt bisericile Domneasca şi Mi­
tropolia din Târgovişlc, Sf. Dumitru din Craiova, Snagovui
şi Tismana, cu toate schimbările ulterioare ale planului. Dom­
neasca are narthexul acoperit cu o boltă îngustă Iungăreaţă
aşezatu transversal templului şi dispărţită printr'un zid, turla
pe un tambur vertical cu 12 ferestre; Ia Snagov e o cameră
patrata cu patru pilastri octogoni ce susţin un turn boltit;
are două turle. Turlele au între ferestre arcade concentrice
ce se suprapun fiecare eşind înafara precedentei - procedeu
luat din arta bizantină, ca şi forma joasă a acoperişului tur­
lelor f». Sunt şi deosebiri: turlele sunt mai înalte şi dau un
aspect mai svelt; la Domneasca din Târgovişte stâlpii cupo­
lei sunt de cărămidă în loc de piatră. Biserica mânâstire i
Cozia are un tambur cilindric susţinut de patru arcuri prin
pcndentivii bizantini: vochea biserică dela Tismana avea
trei turnuri; tinda, are o boltă ,sferică centrală, sprijinită de
două bolţi mici de un sfert ele sferă : o soluţie originalăv).
') O. TraraJi, op, cit., p. 271�272.
�) P. Antonescu vorbeşte de pr-op n-ti ile grooae ale tur-lei (op. cit.)-
8) Sp. Cecăneanu in .BuJet C. M. 181." 1, 1008, p, 25.'
') Dichl "Matinel d'art hysantin", p. 419,
5) N. Ghica-Du.leşl i "Manăslir'e-a Domnească din Tărgovişte" In,
"Bul. C. M, Ist." III, HlIO, pp. 17-2:J, -
6) P. Antonescu "Mânăstirea Cozia", Bucureşti 1003.
[936]
; 1'. (O\STANTlNESCU-IAŞI
Biserica episcopală din Curtea de Argeş e acoperită de
patru turle, două mai mici deasupra intrării şi două mai
mari aşezate pe trupul principal, una pe mijlocul narthexu­
lui şi cea mai mare pe naos. Cupolele miei sunt originale
prin ferestrele oblice, care dau aspectul unor torsade. As­
pectul general suferă din punct de vedere estetic din cauza în­
grămădirei pe un spaţiu prea restrâns a celor patru cupole şi a
trecerei prea brusc dela cupolele mici Ia liniile verticale ale zi­
dului. "Arhitecţii bizantini se fereau de acest exces; procedeul se
datoreşte altei influenţe Mai toţi cercetătorii acestui monument.
au remarcat defectul cu rari excepţii curioase') arhitectonic al
aşezării cupolelor, dar nu peste tot se observă lipsa aceasta.
Ca rămăşiţă a construcţiei vechi bizantine biserica are înveli­
toarea scmicilindrică, în al cărei arc de capăt se înscrie înve­
litoarea absidei centrale; aceasta din urmă se îmbină într'
curbă dulce cu învălitoarea părţilor de zid ce rărnân în afară
de r-azernul bolţii cilindrice. "Ca o reminiscenţă a vechilor ! bolţi
cilindrice" în al căror arc se înscria învelitoarea sânurilor,
avem astăzi arcurile decorative din baza turnului mare" 2).
Boltirile pronaosului dela Curtea de Argeş se aseamănă cu
acele dela Mitropolia din Târgovişte, ambele părând a arăta
o înrudire eli arhitectura atoni tă 3).
Bisericele lui Matei Basarab, ca şi toate bisericele târ­
goviştene din veacul XVII, au un turn jos şi sub streşină o
garnitură de cărămizi scoase cu muchea afară, ca şi biserica
Vlatadon din Salonic, ce fusese ajutată de câţiva predecesori
ai lui Matei Basarab. Considerând că aceleaşi caractere se
găsesc şi la alte biserici şi parclise din Salonic, credem că lJi­
seri cele muntene să fi fost clădite de meşteri originari din
Salonic, de cât că Vlatadonul de-acolo să, fi fost reclădit cu
"bani şi meşteri dela noi", cum crede d-l Iorga"). Biserica
1) Restauratorul monumentului, Le cornle de Nou)", întro notiţă
-din "Guide Ioan ne" recunoaşte că edificiu e .• un peu trapu el cour", in
Tzigara·Samurcaş ("Biserica episcopală .... ", p. 7), care e de aceiaşi pă­
rere. Numai .Jaffe şi-a permis originalitatea de-a o compar-a cu "une
jeunne filIe ideale, semblable a. une fiancee celeste" (Ide m). "
;2)Sp. Cegârreamr "Bul. ·C. M. Ist.", VI, 1':)13, p. 37.
:1) G. B'llş. "Bulet. C .. \1. IsL'f. VI, HH3, P
') .Fundaţiila.domnilor romani în Epir", p.2.
[937]
BIZANTINISMUL IN RmrANIA
937
i
l
�l
r
mare dela Hurezi are naosul boltit după, tipicul bizantin:
patru arcuri de cerc mari, pe care pendentivii susţin bolta
centrală; sunt mai multe turle, care au, ca şi sânurile acope­
rărnântului, înveliş urile în formă de cupolă pleoştită. Inăl ţi­
mea lore de două ori dia metrul turlei ; destul de înalte, dar
nu şi destul de svelte.
La bisericele din Moldova problema bolţii a fost rezol­
vită Într'un chip propriu; bolta este chiar elementul cel mai
original al a;:'hitecturii moldoveneşti J). Trecerea dela planul
patrat la cel circular nu se face numai prin mijlocirea lJcn­
dentivelor, ca'n arhitectura muntenească. Dela planul patrat
se trece prin pandantive, uneori prin "trompes d'angle", la o
circonferenţă ; peste aceasta în loc să �e înalţe turla, se a­
runcă alte patru arcuri mai mici, peste care abia se aruncă
tamhurul, De aici rezultă un turn rnai îngust, dar mai în­
nult şi mai svelt ca la clădirele munteneşti ; iar cupola se
rnzemă pe două rânduri de baze suprapuse, proectate În­
:lfar{t sub forma unei stele cu 8, sau 12 raze. Cel mai pro­
nunţat exemplu al acestui procedeu se descoperă la Probota;
ele asemeni la Cetăţuia ele lângă laşi, unde sunt combinate
tot felul de elemente, între care cel mai evident este cupola
bizantină"). La Putna apar două turnuri deosebite suprapuse,
cel de deasupra îngust şi elegant.
Este de origină bizantină acest procedeu? Se pare că
da. Unii găsesc o asemănare cu maniera particulară a bi­
seri celor din Ohrida, căreia se crede că i-a fost supusă, ier­
ar-hiceştc Biserica moldovenească"). Dacă admitem contes­
tarea acestei dependenţe, trebue să căutăm aiurea origina,
in orice caz în cârnpul artei bizantine, CL( care înrudirile
bolţii sunt evidente. Unele asemănări puternice apropie pro­
cedeul de bisericele din Georgia 4). ln general bisericele din
Moldova au cupola bizantină, cu turle poligonale sau ro­
tunde, - bisericele lui Ştefan au toate turla poligonală, a-
l) O. Tafrali "Tsl. art, ,- p. 295.
2) V. Drăghiceanu "Mănăstirea Cetăţuia" in "Bul. C. M. Ist." V,
H112, pp. 165-173.
3) ldem.
') O. Tafrali "Melanges darcheologio et depigr-aphie", p. 89.
Unde a pătruns elin arta arabă (G. Millet in Histoire ele I'art de
Aud re Miche], t. 111, 2, Paris '1901, p. 940).
[938]
'938
p, CONSfANTINESCU-IAŞI
fară de St, Neculai din Dorohoi, cu turla rotundă şi aşezată
pe o bază din două stele octagonale suprapuse, ţi Voroneţul,
Alcătuirea acestei bol ti a fost dictată de nevoia de a pune
în mai mare evidenţă pictura din interiorul bisericei, con­
form .dcscopcr irei bizantine a boltolor înălţate şi luminoase'").
Bisericele moldoveneşti au fost Impăr ţite în mai multe
tipuri şi după diferite r-ezolviri ale cupoloi şi turlci de d-I Taf­
raIi �). Vom expune clasificarea comp'ectand-o cu datele noa­
stre. Se deosebesc patru tipuri: 1. Bvscr ica fiirii cupolă, ca la
la Hădăuţi, la Borzeşti şi Iteuseni, la Sf. Ioan din Piatra
şi Volovă], ctitoriile lui Ştefan, la Humorul şi I:>ărhăuţ.i de
mai târziu şi altele. 2. Biserica cu cupolă, de două categor-ii:
cu o singură cupolă , elegantă şi svellă ca la bisericele lui
Şefan ; şi cu mai multe cupole, ca bisericele din veacul XVII
şi epoca lui Vasile Lupu : Trei Erarhl cu două, caş] Cetăţuia
Galata, Golia cu patru, din care două mar-i şi două mici, scunde.
0. Biserica cu clopotniţă, care este cEidită aparte; unele sunt
frumoase monumente de artă ca la biserica Popăuţi din Bo­
toşani. 4. Biserica eu clopotnita unită de corpul principal
al clădirei deasupra intrăr-ii principale, tip ce apare în tim­
pul lui Ştefan cel Maro la B'ilineşti, Mir.iuţi din Suceava la
biserica lui Itarcş din Tg. Frum IS şi altele din Iaşi dintr'o
epocă posterioară. D3 unde il venit diversitatea tipurilor nu
s'a intrebat nici răspuns nimeni. Credem a gilsi o influenţă
athoni tă pentru bisericele cu cupolă, caracteristice întregei
arte bizantine, dar frecvente 13. Athos. Pentru bisericele
fi1ru cupon poate să fie servit <le model tot clăd irelo atonite,
ca de pildă Protatonul, zidit de împăratu! Andronic. Clopot­
niţele sunt foarte obişnuite monumcntelor dela Mistra ; '3) deşi
originea lor e latinii. întrebuinţ,aloea c generalil în ultima
epocă a artei bizantine 4).
1) Dr. C. 1. IalratI "Bia:rica şi pxlu[ dh Bn)�Li", Ih�ur0şli 1004,
pp. 20, 38.
2) O. Tafrali, "Istoria Adelol''', . 200-207.
3) "Toală bi:5ef'icele dela 1\1i.3le,), a:l priillit o centură ele porlice,
.cselelo şi c[opoLni\e'. (G. Millet .L'8t.:o:e gl'eque uan5 l'arhitodur0 J>i­
zantiuo", p. U'f).
') IJcm, PjJ. 13;)-133.
[939]
J
I
BIZANTINISMPL IN ROMÂNIA
Narthexul este acoperit cu o calotă sferică, care nu
Străpunge, decât foarte rar, acoperişul. Asemenea calote se
'ntâlnesc la biserica din Hădăuţi, lipsită de cupolă; iar ală­
turi de cupolă se găsesc Ia biserica Sf. Gheorghe din Hârlău,
la bisericcle din Iaşi Trei Erarhi şi Gol ia, unde sunt mai
multe caloic, şi altele dintr'o epocă posterioară. Este tot un
procedeu bizantin, întrebuinţat încă la cele mai vechi mo­
numente.
Dintre incăperil e bisericei două sunt aproape nelipsite
în întreaga arhitectură românească: naosul şi pronaosul, Ia
care pentru Muntenia se mai adaogă exonarthexul sau prid­
vor-ul, ca o caracteristică proprie. Nartexul amintea locul de
adăstare al neoflţilor din primele veacuri ale crestinismului,
i se mai spunea "dispărţitura femeiească", după o practică
mai veche a r-itualului ortodox, păstrat multă vreme şi la
români. De dimensiuni mai mici - uneori egale cu naosul':
ca la episcopala din Argeş, - dispărut printr'un părete cu
uşi, servea şi de camera mormintelor, când nu se adăuga
o încăpere specială Între nartex şi naos, ca la Humor sau
Probota, Uneori morţii de seamă se 'ngropau în naos, ca la
Domneasca din Argeş sau biserica din Râdăuţi, cele dintâi
catedrale, Sf. Denis al românilor. Se îngropau - ca şi la bi­
zantini - domnii şi boeri i, ca cei mai obişnuiţi ctitori, dar
şi alte persoane de vază. Invă ţatul Nicolae Cherameus murind
în 1672 la Iaşi, fu îngropat în nartexul bisericei dela Bărbo
căreia îi lăsase întreaga sa bibliotecă J).
Intrarea bisericelor româneşti se face pe părotele vestic
sau pe laturile de nord şi sud, mai frecvent la sud, ca la Po­
păuţi, Trei Erarhi, Golia sau la nartexurile adaose în vea­
cul XVI dela Voroneţ, Putna, Ia Homor şi Rădăuţi. In vea­
curile XVI şi XVII ajunge aproape o regula. generală, după
cum se vede fie la construcţiile contemporane, fie la adao­
suri vechilor clădiri şi după mărturia lui Paul d'Aleppo �).
La biscricele mai vechi, din epoca lui Ştefan n1ai ales, intra-
1) C. Erbiceanu »Bărbaţi culţi greci şi români din epoca zisa fa­
nariotă", Bucureşti 1905, p. 17.
�) Melhisedec "Notiţe istorice şi arheologice" p. 182.
[940]
P;CONSTA:.iTlNESCU-IAŞI
rea se face pe Ia vest, ca la se Gheorghe şi SLDumitru
din Hârlău, la Voroneţ, Borzeşti etc. La unele biserici din
epoca lui Ştefan, ca la Popăuţi, bisericele din Hârlău, lip­
seşte narthexul ; în perioada următoare apare însă nu numai
-un exonarthex, ci uneori şi o a treia încăpere, mai îngustă,
a mormintelor, Un dublu narthex este la Probota şi la Goia.
In veacul XVI mitropolitul Grigorie adaogă un exonar­
tliex Voroneţului servindu-i de mormânt ; Lăpuşneanu ada­
ogă unul bisericei din Hădăuţi; iar când Istrate Dabija re­
staurează în 161)2 Putna, adaogă un exonarthex închis.
Un necunoscut adaogă un pridvor bisericei Taslău,
vechea ctitorie a lui Ştefan, cam pe la 1596, când s'a luat uşa J).
Camera pentru morminte aparte se găsesc la Probota şi Ho­
mor, contemporane. Intrarea bisericelor bizantine se făcea
când la păretele vestic, când pe laturi, la păretele sudic în
deosebi. Biserica Sf. Fecioare - Exhi-gtuma din Salonic ­
.avca intrarea principală pe păretele vestic, mai apoi se des­
chise alta şi pe păretele sudic; la Sf. Dumitru din Salonic
erau întrări pe la vest şi sud, cea sudică mai principală").
Pridvorul sau exonarthescul este un element nelipsit
arhiteoturii din Muntenia. "E alcătuit din mai multe coloane .
.uni te prin arcade În plin cintru, câteodată, trilobate, ca la unele
biserici hizantino-atonite ... " 3) Serveşte de intrare .şi unic
adăpost, are un aspect pitoresc, în Muntenia e totdeauna
deschis ca un portic. Uneori se desfăşoară ca un portic mai
larg şi pe ambele laturi până la .o adâncime care dă un
aspect original; aşa e la biserica din Bălteni (Ilfov) din
veacul XVII, asemenea cu una din bisericele bizantine -).
Uneori e jumătate cât clădirea, ca la biserica Mănăileşti
-din veacul XVIII. Un singur exemplu de biserică fără pridvor
se găseşte mal însemnat în Muntenia, Stelea din Târgovişte,
-durată de Vasile Lupu în stiI moldovenesc. In adevăr, În
Moldova foarte puţine biserici au pridvor deschis: Humorul
..şi Moldoviţa din epoca lui Ştefan cel Mare, Aroneanu la
finele veacului XVI şi Probota - dacă primim afirmaţia că
') Melhisedec p. 91.
2) Tafrali "Topographie de Thessalonique", Paris 1913, Il, 164. 169.
3) TafraIi, "Tst. artelor" p. 293.
') Pantanassa din Mistr-a , Samari din Monemoasia, Geroki,
[941]
HI2Ai'\TI:\fSMUL f'\ ROMA1\fA
941
pridvorul a fost închis de călugări, aşa cum 13 azi 1), ceiace
se poate admite socotind că Hornorul contemporan are un
pridvor deschis. Pridvorul se găseşte la multe căldiri bizantine;
cităm numai câteva: Sf. Ioan din Seres, Pantanassa din 1\1i­
stra"), Ia Calabaca şi Nauplia din Poloponez; Ia o veche
biserică greacă din Salonic se zideşte în veacul XIV un
pridvor 3), după cum mai toate bisericele de aici au câte
unu!'). Narthexul este împrumutat numai din arta bizantină") ;
exonartexul 13 cunoscut. şcoalei greco-bizantine, cu origini
vechi orientale 6).
La partea opusă pridvorului se găseşte altarul orientat
ca la toate bisericele creştine, spre răsărit. Bisericele bizan­
tine au dispoziţia altarului în 3 ahside, după cum găsim şi
la cele mai vechi biserici munteneşti şi la acelea din epoca
lui Ştefall în Moldova. Altarul se desparte de restul clădirei
printr'o construcţie de lemn sau peatră, caiapiteaema, ca­
racteristică liisericelor orientale. La părete le nordic al nao­
sului,de obicei se află adoonul, sustinut de stâlpi, uneori
închis, ca la biserica din Bengeşti (Gorj). Ca toate construc­
ţiile bizantine a trecut şi la clădirele româneşti, servind
deseori ca prilej de-a fi zugrăvit sau sculptat artistic. La
bisericele bizantirie şi orientale se despărţea un loc anume
pentru femei, uneori galeriile dela etaj, care se găseşte şi
la unele clădiri româneşti, Sf. Sava din Iaşi, de pildă, unde
se urcă printr'o scară în zid la cafasul femeilor '), Dom­
ne.isca din Târgovişte, Streha.ia,
Un element arhitectonic de seamă în arhitectura hizan­
tină erau coloanele de forme deosebite, rotunde sau pilastri,
cu sau fără caneluri, cu capiteluri împodobite de sculptur-i,
1) Melhisedec, op. cit., p. 126.
2) Tafrali "Melangeş"., p. 88.
3) Tafr al i "Thessalonique depuis les origines jusqui a XIV siecle",
Paris 1919, p. 238.
') Menţionate pe larg la Tarrali "Topographie de ThessaIinoque".
5) .Narthex, bine deosebit de naos, esle prin excelentă o caracte­
:ristică bizantină', (G. Millet "L'ecole greque dans l'arhiteclure bizan­
!tinc", Paris'1916, p. 124).
") Millet, op. cit., p. 126.
') Melhisedec, op. cit., p. 249.
II
[942]
P. CO\'STANTI\'ESCU-IAŞI
."
lucrate din peatră şi marmoră. Coloanele au trecut şi'n
arhitectura românească. Sunt rotunde la pridvoarele din
Muntenia, cu capiteluri bizantine împodobite cu flori stilizate.
La biserica episcopală din Curtea de Argeş, bolta centrală
o 'nălţată pe 12 coloane de peatră cioplită, ca simbol al celor
[2 apostoli; sunt foarte variate ca tip şi împodobite cu flori
stilizata În gustul bizantino-oricntal; coloanele dela cerdăceI
erau de marmoră albă, adusă de Neagoe din regiunele fos­
tului imperiu bizantin. La Comana sunt stâlpi de peatră cu
frumoase capiteluri bizantine, împodobite la partea superi­
oară a fusului cu vulturul bicefal al Cantacuzinilor 1). La
Trei Erarhi intrarea în naos avea două coloane de piatră
verde cu vine de aur, după sistemul polichromic al marmo­
relor bizantine. Tot aici stâlpii care susţin cupola deasupra
moaşte lor Sf. Paraschiva sunt de marmoră. Dintre bisericele
mai noi, Bărboiul are 8 coloane, 4 de marmoră, 4 de zid
vopsite mărmuriu. Coloanele dela pridvorul Horezului au foi
de acant ca podoabe. Pilastri se găsesc la Biserica din Ră­
dăuţi, zidiţi din peatră; la Domneasca din Argeş sunt 4 co­
loane pilastri ce susţin cupola, zidiţi, după sistemul bizantin
din piatră şi cărămidă cu un procedeu perfect 2). Snagovul
are patru pilaştri grosi, octogonali, zidiţi din cărămidă; Ia
ahsida bisericei din Borzeşti pilaştrii sunt construiţi din că­
rărnidă srnălţuită 3).
*
Inafară fatada constitue un element arhitectonic şi
decorativ. Bisericele bizantine de a doua epocă, precum şi
acele dela Athos sau Mistra, aveaufaţada împodobită numai
prin alternarea materialului de peatră şi cărămidă. Câteva
exemple: biserica Nea Moni lângă Nauplia, Sf. Luca din Focida.
Mitropolia din Mistra, Sf. Apostoli din Salonic, mănăstirea Vla­
teon, trecut apoi şi la bisericele din Macedonia şi Serbia,
unde se găseşte foarte uzitat, Procedeul îl regăsim la Dom­
neasca din Curtea de Argeş: fatada din cărămidă şi peatră.
1) N. Iorga. Constantin Vodă Brâncoveanu", p.63, 7:1.
�) Ghica-Budeşti, "Arhitectura bisericei Domneşti" In �Curtea.
Domnească dela Argeş", p. 115.
3) Dr. Istrati, op, cit., p_ 15.
[943]
BIZANTINIS\1UL IN RO.vIANIA
�43
I
jn pături orizontale alternative, arcurile laterale ale cupolei
.desernnându-se pe faţadă în acelaş chip. La Sf. Dumitru din
Craiova cărămida e aşezată în picioare tăind vertical din
loc în loc păturile de peatră: la biserica dela Cozia acelaş
'sistem, păstrat ca o amintire până târziu în arhitectura
rnunteană, Aşa biserica Sf. Impăraţi din Târgovişte, ruină
de pe la 1650, are pe tencuiala faţadei linii imitând cără­
mizi orizontale şi verticale, zugrăvite în roş 1), tot aşa după
cum unele biserici mai noi din Moldova păstrează vechea
amintire prin linii roşii dcmarcând false blocuri de peatră.
Biserica mare dela Hurezi are o frumoasă faţadă împodo­
bitii cu rozete înstelate înscrise în arcaturi, de origină ori­
ental-bizantină. Vom mai reveni la studiul materialului.
Zidurile în afară sunt de obicei drepte, întrerupte de
spărtur-ile ferestrelor, uneori susţinute de contraţorţi, un ele­
ment arhitectonic important pentru a determina stilul şi
influenţa bisericilor româneşti. Contraforţii sunt de două
feluri: scurţi şi groşi, obişnui ţi bisericilor din Moldova sau
înalţi pană sub streşină şi mai subţiri, obişnuiţi în Muntenia.
Cei dintăi sunt de origină gotică şi foarte întrebuinţaţi, ceia
ce a determinat pe unii S;1 constitue prezenţa lor ca unul
din caracterele esenţiale ale stilului moldovenesc 2). Cei din
Muntenia sunt de origină bizantină şi se găsesc mai puţin
întrebuinţaţi, nu însă ca rari excepţii 3). Aşa sunt contra­
forţii dela Snagov, Sf. Arhangheli din Târgovişte 4) şi Sle leu,
Ca o influenţă reciprocă se găsesc contraforţi rnoldovineşt]
la biserica Dochiar-iu dela Muntele Athos o). La, unele biser-ici
se întâlnesc şi Irontoarnele greco-bizantine.
Acoperişul a primit diferite rezolvări în ce priveşte
materialul întrebuinţat. Cel mai lesne era de acoperit cu
şindrilă, fabricată din lemn de brad, care se găsea foarte
apropiat; dovadă că arcleau foarte uşor, cum sunt şi astăzi
1) N. Ghica-Budeşti "Biserica Si'. Impăraţi'' din Târgovişte III
Bul. C. M. hit." JI 1010, p. 131.
2) Tatrali "Istoria Artelor", p. 294.
3) Cum s'a afirmat de d , Tafrali, idem.
') N. Ghica-Budeşti .sr. Arhangheli din Târgovişle", "Bulet. C.
M. 1.", IV, 1011, p.
5) G. Balş în "Bul. C. M. Ist.", VI, 1913, p. 85.
[944]
acoperite vechi biserici, altădată cu alt material. Foarte
întrebuinţată a fost ţigla, colorată şi srnălţuită ; după o gra­
vură care arată intrarea lui Dimitrie Cantemir în Iaşi şi
casele erau acoperite cu ţigle 1). Bisericele lui Ştefan erau
acoperite mai mult cu ţigle aşa cum se văd astăzi fie la
vechile biserici restaurate, fie la cele noi, zidite pe tot cu­
prinsul Bucovinei după vechiul model (Câmpulung, Sac/ova,
Iacobeni şi alte sate şi oraşe). Biserica Cornetu din Y<lleca,
ce :se crede zidită pela finele veacului XIV, era acoperită cu
olane smălţuite �). l'iglele se întrebuinţau fie la decoraţia
păreţilor exter-iori, In ar-tabizantină-orientalâ, fie la acopc­
remânt ; vechea construcţie a bisericei Vlateon de Lt,ngCl
Salonic, mănăstire cunoscută prin relaţiile cu Domnii ro­
mâni �), era acoperită cu ţigle ").
Alt material intrebuintat era metalul, mai frecvent
plumbul şi uneori arama. Bisericele lui Şţefan sunt acoperite
şi cu plumh; Putna avu un acoperiş pe care-I topiră cazacii
lui Timuş Hmelniţchi pentru a face gloanţe. Turcii au furnt
dela Cozia 4G50 ocale de plumb în 178G din acoperişul făcut
de Neagoe Basarab, care a mai acoperit Nucetul şi Tisman.i
cu acelas metal. :;itefăniţă ceruse dela regele Poloniei permis
pentru a aduce plumb dela Liov pentru acoperirea ctitor-iei
SI'. Gheorghe dela Suceava ,,); biserica episcopală elin Curtea
ele Argeş fu acoperită cu plumb, Matei Basarab acoperă la
fel Mitropolia elin 'I'ărgoviştc. Brancoveanu acoperă cu aram;';
biserica mânăstirei Dealul G), Sf'. Sava din htşi era acoperită
cu cositor "). Şi acest procedeu vine dela bizantini; biserica
constantinopolitană Parnmakaristos e acoperită cu plumb
de Neagoe Basarab, bisericelo dela Athos intrebuinţează
rnetulele aminti te.
1) Zamfir Arbore "Basarabia în secolul XIX", Bucureşti 180\).
2) G. Mandr-ea "Mănăstirea Znagov" Bucureşti 1900
3) N. Iorga "Fundaţiile domnilor romani în Epir", p. 1-3.
') Q. 'l'afrali "TopogTaphie de 'I'hsssalonique", planşa XXXI: caşi
multe alte biserici elin Salonic.
") S. FI. Marian "Si'. Ioan cel nou dela Suceava", Bucure:;;li 18\)5,
pp. 50-51.
") N. Iorga "Constantin Vodă Brancoveanu", p. 160.
') După Paul d'Aleppgo.
[945]
Bl;CAl\T!"i]SMlJL l)! RO�[ AN[.'\
945
I
Din ce material s'au construitzidurile şi alte elemente
arhitectonice şi ornamentativaj
Cele dintâi biserici au fost durate din lemn tare, rezi­
stent şi din belşug în ţara noastră. Cronica vorbeşte despi-c
o biserică de lemn făcută de Dragoş la Volovăţ, pe care mai
târ-ziu Ştefan o mută la Putna. Şi mai apoi se făcură din
lemn fie în satele sărace, fie din pricina unor împrejurăr-i
neobişnuite, ca' biserica dela Şcheia (Vaslui), făcută de Vasile
Lupu, refugiat în codrii învecinaţi 1). Ele imitau arhitectura
hisericelor de peatră. In Muntenia a rămas numele bisericei
"dintr'un lemn". Dar cel mai întrebuinţat material fu peatra
şi cărămida, mult mai rar rnarmora, Domnii români aveau
suficientă bunăvoinţă a da o cât mai mare strălucire monu­
mentelor ridicate de ei, ar fi întrebuinţat cu prisosinţă
adrnirabrlul material de construcţie şi podoabă, rnarrnora ;
două cauze i-au împiedicat: lipsa marrnorei In (ărUe roma­
neşti -- când Neagoe dură Catedrala sa, aduse cu mari chel­
tueli şi pe mare, de departe lespedele de marmoră - �i
«ostisitoar-ea cheltuială, Şi apoi monumentele româneşti apar
într'o epocă, în care nici arhitecţii bizantini nu se mai f010-
sesc atât de marmoră ea in epocele de aur anterioare.
Lucrările în marmoră sunt presărate pe tot întinsul
României. Fu întrebuinţată adesea ca lespezi pentru acoperit
osemintele vre-unui ctitor de seamă sau cu dare de mână.
Morrnântul lui Ştefan şi al Doarnniei sale Maria dela Putna
sunt în lespezi din marmoră de Carrara ; asemenea pe mor­
mântui logofătului Bubuioc de1aHomor, al Mariei lui Dabija
Voevod dela Bârnova, al lui Radu Mihnea dela biserica
Hadu Vodă" morrnântul lui Matei Basarab dela Arnota, al
lui Grigore Ghica dela Pantelimon, al lui Neagoe dela Argeş
şi altele. Mai multă marmoră întrebuinţează Radu la zidi­
rea Dealului, de culoare albă, adusă de departe; ca şi Neagoe
Basar-ah, care lucrează in marmoră parte din coloane şi
intrările dela naos şi pronaos; la Dealul intrarea are boltari
din marmoră albă alternând cu marmoră roşie, după sis­
temul polichromic bizantin, atât de strălucit la Si'. Sofia. Va­
sile Lupu pune să se lucreze Trei Erarhi cu multă mar-
1) N. Iorga "Istoria Bisericii romane", l, pp. 23--24 .
.')4(,31. - Convorbiri Literare.
5
[946]
P. CONSTA:.rl·J:lESCU-IA�J
moră pentru a putea împodobi păreţii cu fine sculpturi; în
interior lespedea şi coloanele baldaohinului dela se Paras­
chiva. Gheorghe Ştefan pune o inscripţie de marmoră la Caşini.
Brâncoveanu pardoseşte Si'. Gheorghe şi clădeşte portalul
dela pridvorul I-Iurezilor cu marmoră albă; mai târziu o
lespede pe mormântul lui Paisie Malorusianul dela Neamţ,
coloane la Bărhoi.
In prima perioadă a arhitecturii munteneşti aparatul
zidăriei este acel polichrom bizantin, straturi din bucăţi de
peatră de râu, despărţite prin mai multe rânduri. de
cărămizi, de obiceiu trei. Sistemul se 'ntâlneşte la Domneasca
şi Sân Nicoară din Curtea de Argeş; tot aşa fu con­
struită la 'nceput şi Tismana, mai apoi în cărămidă tencuită
.şi Vodi ţa 1). Bisericele din a doua perioadă sunt construite
după alt sistem bizantin: piatră cioplită, despărţite de un
rând sau două de cărămizi, iar fiecare bloc despărţit printr'o
cărămidă verticală. Aparatul acesta aparţine şi bisericelor
sârbeşti, se găşeste întocmai la Cozia; bolniţa mânăstirei,
zidită mai târziu (1543) e construită din peatră şi .cârămidă
alternativ. La Snagov zidul e din straturi roşii de cărămidă
alternând măestreşte cu aşternuturi de moloz tare şi gălbui
ce imită calcarul; deasupra cornisa e formată dintr'un brâu
de cărămizi cu unghiuri eşite şi scobite, La episcopala din
Argeş cărămida s'a îutrebuinţat la zidirea bolţilor, arcurilor
şi pentru acoperiş. Sistemul de zidărie rămâne constant din
veacul XV şi până pe timpul lui Şerban Cantacuzino; nu
este numai de cât o influenţă atonită, rămâne in domeniul
general al artei bizantine. Mai târziu se întrebuinţează
cărămida sau peatra deosebit. Gel mai vechi model de zidărie
în cărămidă este Domneasca din Târgovişte; ca o amintire
a sistemului alternativ este zidăria bisericii Rămeştii- Vâlcii
din peatră poroasă de tuf-calcar 2), ca şi la bisericele
care apa rentează cu vopseli peatra sau cărămida.
Bisericele din Moldova întrebuinţează acelaş sistem
pentru epoca cea mai veche. Mirăuţii, care se crede zidită
de Alexandru cel Bun, întrebuinţează multă cărămidă srnăl-
1) AI. Ştefulescu "Mânăstil'ea Tismana", Bucureşti '1903, pp.47-48.
") v. Drăghiceauu "Biserica Rămeştii-Valcii'', .Bulet, C. M. Ist."
V, 1911, p. 132.
[947]
BIZANTlNISMUL IN ROM.ÂNIA
947
ţuită. La bisericele lui Ştefan cel Mare cărămida e şi un
mijloc ornamentativ acoperindu-se zidăr-ia aparentă cu cără­
mizi smălţuite, lucrate frumos şi trainic, ca la St. Nicolai
din Iaşi, Sf. Ioan din Piatra, Si'. Gheorghe din Hârlău, bise­
rica din Borzeşti, unele părţi dela Putna ; Sf. Nicolai din
Dorohoi e construită din piatră cioplită şi cărămizi mari,
cu pereţii netencuiţi, iar o parte din cărămizi sunt srnăl­
ţuite 1), Biserica din Borzeşti e lucrată cu mai puţină cără­
midă, peatra de calitate inferioară, pe când materialele dela
Hârlău şi Piatra sunt de calitate superioară. Biserica din
Bălineşti e din două rânduri de petre cioplite, trupul din
cărămidă mare, Ia colţuri blocuri de peatră. Trei Erarhi
numai din peatră pentru a înlesni sculpturile; totuşi amintirea
sistemului bizantin alternativ s'a păstrat până azi.
*
Bisericele, nu sunt singurele monumente ale arhitecturei
româneşti, deşi cele mai importante. De obicei biserica forma
clădirea centrală la o mănăstire, "catoliconul", în jurul
căreia se 'nălţau numeroase construcţii.tnconjurate de un zid
gros şi înalt. Mâruistirele au servit deseori ca loc de refugiu
pentru domni şi populaţie în vremuri de restrişte, aşa că
erau construite pentru apărare îndelungată, serveau de
adevărate fortăreţe. Zidurile şi turnurile aveau metereze, prin
'care se 'rnpuşca în afară, ca şi la cetăţile obişnuite; la
colţuri se aflau câte un turn tare de apărare, ca donjoanele
castelurilor. Câte o eşitură subterană sau uşi dosnice ce dau
in întunericul oodrilor şi muntilor asigurau mântuirea la
şi mai mare primejdie; până azi călugării dela Bistr-iţa arată.
usiţa pe unde s'a strecurat fugarul Petru Hareş, Mânăstirele
Caşin şi Mera erau cetăţ,i vestite la graniţa Moldovei spre
Ungaria 2), aveau zidurile dublate şi ascunzători ; mânăsti­
rele Cozia, Cotmeana şi Călimăneşti străjuiau vadul Oltului,
Tismana, pasul gorjan, iar Vodita trecătoarea dela Porţile
de fer. Chiar hisericele aveau ziduri duble, Între care se
strecurau galerii cu ascunzători 'Şi metereze; unele mânăstiri
1) AI. Odobescu, .Rărnăşiţi antice În jud. Dorohoi", op. cit.
2) Papadopol-Calimah, "Gheorghe :)Lefan Voevod: passirn, Bucu­
"eşti 1886.
[948]
din oraşe păstrau acelas aspect ele cetăţue J) rămas uneori
până azi.
Aparatul zidăriei acestor fortăreţe monahale (3 simplu,
din peatră de râu şi mortar; se aseamănă cu tehnica, mai
desăvârşită bine'nţeles, a zidurilor cetăţilor bizantine - Con­
stantinopolul şi Thessalonicul de pildă -, Mânăstirele lui
Nicodim, după care fură copiate toate, "înfăţişau întru totul
modelele dela Sf. Munte" 2). Mănăstirea Hurezi, la careinflu­
enţa bizantină e puternică, are ziduri ca de fortăreaţă, care
se deschid spre câmpie cu loggia elegante 3). La intrare o
poartă groasă şi un turn înalt sau două, străjuesc de pază ;
turnurile se aseamănă cu acele dela Athos 4).
In interior se desfăşura curtea mâruistirei, largit şi plinâ
de numeroase construoţii pentru diferitele trebuinţi ale vieţii şi
cultului monahal. Era simplă sau - la mânăstir ile mai noui
şi bogate - înconjurată de galerii cu coloane scunde, care
amintesc pe cele atonite sau deja Nistru. Unul din cele mai
frumoase exemple este la Hurezi: un dublu etaj de galerii ClI
eşituri spre zid, care rup monotonia ; unul, cu coloanele sale
izolate şi sculptate, cu balustrada ca o orfăurărie, e 'ncântâtor").
Un portic mai puţin lung, dar frumos prin cele două rânduri � ie
ar-caturi, se află la Comana, cu aspect exterior de puternicii
cetate. La toate mânăstirele se găseşte câte o fântână, uneori
acoperită cu o construcţie artistic lucrată. Când se afla în
faţa bisericei amintea ele construcţiile similare deja biseri­
cele bizantine, aproape nelipsite în "atrium", numite f'iale
si care în antichitate servi au ca loc ele ablutiune. La Sf.
� , -
Sofia, în mijlocul curţii înconjurată. de-un portic cu coloane
scunde, se afla un bazen cu celebra inscripţie in versuri
carei ni ce; la Sf. Gheorghe din Constantinopol era un bazin
pentru botez şi deasupra o cupolă susţinută de opt coloane
de marmoră albă; în faţa bisericelor Sf. Sofia, Sf. Apostoli,
Sf. Dumitru, Sf. Fecioara, Sf. Gheorghe din Salonic se găsea
câte o fială până 'n zilele noastre 6). La episcopala din Argeş
--------
1) Mai multe exemple în Melhisedec, �Notiţ,e arheologice", pussiru.
2) N. Iorga, "Muntele Athos" p. '11.
�) şi ') Ch. Diehl, .lmpressions de Roumunie", pp. 836 şi 84·6.
r,) Ch. Diehl, cit., p. 844.
") Tafrali "Topogr'aphie de Thessalonique, pp, 158, 168, 160, liU
�i .Thessalonique depuis les origines", p. 77.
948
P. CONSTA"n�!ES(T-IA.';iI
l�
I
i
r
,'\.
j
1
[949]
BlZANnNISMUL IN Jw�[A",rA
949
se ai1'L un bazen-scantharos intocmai, deşi întrebuinţarea nu
el'a de baptisterium, cum îl boteazuTocilescu I).E format
dintr'o cupolă învelită cu plumb şi susţinută de patru coloane
din marmoră de Constantinopol, are o pardoseală de mar­
moră cu ornamente bizantine; a fost refacut după vechiul
model, căci se aflau urme pini:i, 'n zilele noastre şi după,
descrierea cronicei. La biserica Arnota fântâna fu ridicată
de Constantin Brâncoveanu.
Trapeea, corespunzând refectoarelor din apus, era CO[1-
:struită dintr'una sau mai multe încăperi largi; acele din
veacurile XVI - XVIII se asernănau în totul cu trapezele
athonite, de pildă la Căldăruşani sunt identice cu cele dela
Vatoped şi Zografu. La mânăstirele domneşti se dădea mare
atenţie trapezelor, considerate ca it doua, biserică, de aceea
se dădeau odată, Nici o mănăstire nu există fără arhon­
daric, loc de găzduire, format din mai multe camere, împrej­
muite de-un balcon, sub forma unei galerii cu arcade şi
colonade uneori, adevărate monumente de artă. Păstrează stilul
bizantino-athonit. Mai existau încă salile soborului, cores­
punzătoare sălilor capitulare ale occidentalilor, pentru adu-.
năr-ile de sfat şi rugăciune, uneori serveau şi de trapeze.
In sala soborului la una din mânăstirele din Iaşi se va fi
ţinut şi unicul "sinod ecumenic" de pe timpul lui Ieremia
.Movilă, pus la cale de dascălul Nichifor, puternicul exarh
patriarhal 2). Sunt construite în genere după arhitectura
bizantină, cu calote pe pendentive, care nu străpung acope­
rişul şi cu arcuri sprijinite pe stâlpi. Ca exemplu sala sobo­
rului dela Hurezi, asemănătoare cu a marilor Iavre jdela
Athos. Intr'un colţ, din motive de precauţie, se afla bucata­
ria sau cuhnia, de multe ori o adevărată operă arhitectonică.
Erau construite după moda timpului, în stil oriental şi bizantin.
Cităm bucătăriile dela Hurezul şi Văcăreşti. "In special bol­
"tile bucătăriei dela fosta mânăstire Văcăreşti sunt unice în
"felul lor ,,;;i nu credem nici mai frumoase şi nici mai
-originale în toată arhitectura bizantină" 3). Şi pivnitele erau
1) Gr. 'I'ocilescu .Biser-ica episcopală dela Curtea de Argeş", Bucu­
reşti, 1886, pp. 29, '57.
'1 N. Iorga "Dascălul Nichifor", Bucureşti 1905, p. 7.
:l) P. Antonescu "Mam'istirea Cozia", p. 25.
,1
?i
:1'
r
If'
j'j
!ir,
I ,
1; .
ii';
"
1:
[950]
950
P. CONST ANTINESCU.IAŞI
construite tot după regulele arhitecturii bizantine, mai ales că
păstrau bolţile caracteristice. Magaziile mânăstirelor athonite
Zograful şi Vatopedul serveau de model multor pivniţe dela
mânăstirele sau curţile boereşti din principate.
Cine sunt meşterii care au clădit comorile noastre arhi­
tectonice ? Din nefericire numele lor ne sunt foarte puţin
cunoscute, persoana şi viaţa lor cu atât mai puţin. Lucră­
torii erau organizaţi pe bresle în frunte cu un "vătat' ele
zidari" sau ispravnic, arhitectul deseori un adevărat artist.
Pentru clădirele mai vechi arhitectii trebue să fi fost adusi
. .:0, �
din alte părţi şi anume din imperiul bizantin, de unele au
venit principalele elemente ale artei arhitectonice. Se afirmă
că e posibil să fi venit odată cu cel dintâi mitropolit al
Munteniei şi arhitectul frumoasei biserici Domneasca dela
Argeş, ce serveşte de catedrală. Mănăstirea Bistriţa (Oltenia)
pomeneşte de meşterii Dohromir, Dumitru şi Chirtop, ce par
a fi sârhi, deşi primul egumen fu un grec 1). Arhitectul cunos­
cut al lui Ştefan fu un grec, Teodor, care a zidit mai multe
din bisericele domnului; la Putna el Iucrează trei ani (lea­
rândul terminând-o In 14(92). Acesta n'a fost singurul; SUt '0-
tind numărul considerabil al monurnentelor şi întinderea
suprafeţei pe care au fost durate - dela Lemberg la R,Î.rtl­
nicul-Sărat, dela Borzeşti la Cetatea Albă - intr'o domnie de
47 ani, mulţi arhitecţi trebue să fi trecut pela curtea lui
Ştefan. Arhitectul bisericei Sf. Nicolae elin Chilia fu grecul
Ioan Privana"). Arhitecţii bisericei Sf. Sava din Iaşi fură.
doi greci elin Constantinopol: Gheorghe (sau Grigorie O?) şi
Ienachi, ultimul "arhitectul de curte al beilor moldoveni"­
afirmă Paul d'Aleppo, înmormântat la Sf. Sava. Ispravnicii
Horezului sunt românii Badea şi Apostol, cu chipurile ZU:!2:r�L­
vite în biserica mare.
Credem pentru epoca de mai târziu că mulţi meşteei­
arhitecţi erau români, formaţi însă la şcolile artistice ele
peste Dunăre, ale căror regule le păstrau eu stricteţă. Era
esne să se facă o călătorie la Muntele Athos, unele plecau
Iorga" ls tor ia Bisericei romane", I, p. J20.
2) D. Dan "Mănăstirea �i comuna Putna", Bucuresti, 1904, p. i).
3) Al. Lepedatu "Me�terii bisericelor moldovineşti" in "B. C.!lL
Ist." V, J912, p. 23.
[951]
BIZANTINISIVIUL IN ROMANIA
%1
şi simplii călători, mâna ţi de dorul crestinesc a vizita "locu­
rile sfinte" şi a se 'ntoarce "hagii". S'a discutat mult asupra
persoanei arhitectului mânăstirei din Curtea de Argeş, dra­
matizat atât de tragic de legenda cunoscută a meşterului
Manole. După unele mărturii arhitectul ar fi însuşi Neagoe
Basarab, care ar fi învăţat la Constantinopol arta bizan­
tină şi arabă. Mai târziu odrasla domnească, Mihail Can­
tacuzino, învaţă arhitectura la Viena.
Oricare ar fi arhitectul acestei mânăstiri, ori cari ar
fi arhitecţii celorlalte biserici şi monumente amintite, ope­
r ile lor vor rămâne podoabe nemuritoare ale neamului
românesc.
P. Constantines cu-Iaşi.
I
[952]
DICŢIONARUL JUNIlv\EI
Gane Nicu.
Născ, in Fnlticeni în 1 Fehruarie 1838. Stâlp al Jun imii dela 1865,
Numit şi Dr agan şi Drăgănescu (v. a.), primarul Juni mii (v. primar-),
presidentu l celor noue (v. cei 9). A făcut poesii lirice, multe novele si
mulţi copii. Nu se ,;,tie dacă novelele sau copiii sunt mai numer-osi.
lntăia sa novelă "Fluerul 1 ui Ştefan", precum şi asfalta rea orasului
Iaşi au fost obiecte de predilecţie pentru versuri ele an iver-săr-i. El e adsse­
Mi în ceartă cu Pogor, nu numai din cauză că. e cam susceptibil, ci
şi din cauza corosivităţilor lui Pogor -- ceeace nu-l opreste a fi unul
din fruntaşii anecdotelor corosive. Intrebarea cu icrile (v. Icri) se face
cel mai des lui N. Gane. Sufere de 94 boli, exclusiv aceea a Iiteraturei.
Mort 16 Aprilie '1916.
Gablitz
La 15 Iulie 1871, În lipsa lui 1. Negruzz i s'a lui Maiorescu din
Iaşi, s'a publicat în Convorbiri o poesie intitulată. "Eu fii Ea" (din
Gablitz) Mirar-ea lui 1. Negruzzi când Ia Gleichenherg unde se găsea,
ceti aceste versuri, caraghioase, fu mare. Era o farsă a lui Haşdeu,
neexistând nici un Gablitz printre poeţii germani. Cine a văr-It în Con­
vorbir-i acele versuri pr-oaste, care aveau scopul de a-'ii Late joc de
redacţiune, a rernas deapururea un mister, cu toate cercetăr-ile scrupu­
loase ce s'au făcut. Buda care înlocuea pe redactor o aruncă În spatele
l ui Luchi, casier al tipografiei : acesta asupra lui Buda, câţiva asupra
lui 1. Scipione Bădcscu, toţi asupra zetar-ului, ear acesta nu ştie decat
că i s'a elat s'o zeţuească! Face-se-va vreodată lumină �
General.
(Vezi Căpitan).
Gheorghiu Xenofon.
Născ. în Insi în 14 Oct. 1855. Junimist Incă din 1880. Are mare
admiratie pentru Cor-neille, însă precum a zis În unica sa scriere, o
admiraţie cugetată.
Gramaticut Junimii.
(Vezi Secr-etar-ul Junimii),
Greceanu Gheorghe.
Născ. în Ia.si 1836 April '18. Veuea ÎIl Junimea, cănd trecea pr-in
Iasi din anul '1875 Încoace. A scris ca toti Folitcenenii o novelă sau
istor-ioară, Îndreptată. de gialăul, nu a lui Ia Spaku, ci a lui Dr-ăgăuescu.
A murit tanăr în 2'1 Noemhrie i8iS la ţară.
li
[953]
DICPO:\ARUL .JU:\'I;\IEI
953
Grigoriu Petru.
Xasc. In Iasi În 1 Mai 1855. In Junimea din 1877. Tl'aduce poesii
franceze pe. care le trimetea într'o vreme sub lot felul de pseudouirne.
Acum vine mai rar În Junimea. (.;. Decemb. H1031.
Halup! Halup Stup!
Strigăt întrebuinţat dese ori pentru a impune tăcer-e, mai ales
Car acudei, cand de vuetul Cel se face nu este chip a se începe
ori a se ur ma o lectur-a. S;) crede că această. interjecţie ar fi f'os t
introdusă în .Junimea de Creangă.
Hanima
Controver-sa dintre Haşdeu şi Buda, dacă Romanii ar fi .zi s vre­
odată han irna (cum susţinuse Maiorescu) sau numai Anima (cum sus-
1111ea Haşdeu) a dat 10c la multă scr-iere de o parte şi de alta. Lucrul
a remas încurcat, cu toate coloanele din Convorbn-i, de astă dată um­
plute de Buda. Resultatul concret al conll'Overseia fost poreclirea
scr-ier-ilor lui BurIa cu nurnele : scrier-i hanirnale precum şi pierderea
a \T'O 50 de abonaţi.
Herodot.
Poreclă dată de Pogor lui Alexandru Şuţu, care a tr-adus şi
publicat cartea IV elin istor-ia lui Herodot.
Huru,
Poreclă dată lui Filipide de când a scr-is un articol asupra cro­
nicei lui Hur u, El intră totdeauna cu paşi rapezi, ca o furtună În Ju­
nimea şi obicinuit, când se aude vuetul paşilor sei, Junimea str igâ
in chor : Huru! HUnI! FIltru J
I (litera)
Caragiani căutase să dovedească că, la popoarele ce sunt în
decadenţă toate vocalelc tind a se schimba în i, precum el. e.: la Ji­
danii moderai: Isac-Iţic ; drag-drig'? kuh-ki ; etc. asemenea la Grecii
moder-n i r, oi: ri-i, etc Această teorie, aplicându-se şi la indivizi, nu­
mele a trei Junimişti cari sunt socotiţi a fi mai decăzuţi s'a prefăcut
aşa că nu al! alte vocale decât i. In loc de Pogor, Car-p şi Xenopolu
se zice: Pighir-, Ch irp şi Xinipili.
Ianov Ivan.
Născ, În Iaşi în 24 Iunie 1i36. Vecinic vesel. In Junimea dela '1865.
Autor de cântece comice. Odinioară scrisese şi alte poesii chiar re­
ligIOase, d in car-e una vestită Incepea aşa: "Cântă Vifleerne şi tu Ie­
r-usalimo ... " pe atunci Ianov ducea regulat o lumînare la Sf. Paraschiva.
Dar deatunci lucrurile s'au schimbt. F.iind foarte succeptibil, nu-i place
critica de loc, Intl"o sară mai ales se supărase mai, mai de-al binele
cand unei poesii a sale i se contestase caractel'ul de «Odă». Altfel Ia­
nov - numit. şi Ianoviţchi, iubeşte grozav de mult anecdotele corosive.
"Mort în laşI la 8 FeVl'. 1903.
Icre. Il:re moi.
fi Când în mijlocul unei el iscuţii literare sau ştiinţifice un membru
oare. care face :vreo c,>bsel'vaţie prosaică şi burgheză, Pogor strigă obi­
ClllLHL: Icre mOI sunt? La care toţi l'espund În chor: Este! Această În­
tr'ebare se face cel mai des bacalului Drăgănescu (v, a.)
I
il·
[954]
CRONICI
Cronica şcolară
Strădania în clasă şi munca în biurou.
"Darul de căpetenie :11 cri t.ice i
este să ştii să, înţelegi stări cu
totul deosebite de aceea în care
tr ăeşti "
Ernest Renau
Xn (le mult un coleg îmi spunea următoarele: Am observat
că îndeobşte profesorii sunt oarecum veseli şi voiosi atunci când
ies din clasă, pe câtă vreme sunt cam rău dispuşi atunci când
trebue să intre în clasă. Si mi-se pare că este dreaptă această
bservati ,
o servaţie.
Dar cum se explică aceasta?
Bine înţeles că, nil susţinându-se că profesorii al' fi (lintr",
toţi oamenii cei mai puţin aplecaţi Înspre hărnicie. Oăci, cum s'ar
putea crede că oamenii cei mai sîlnici s'au' l'ngrămărlit tocmai I'n
această carieră? De aceea mai de grabă este de erezu t că povara
strădaniei orelor (le clasă, ca nici o altă povară, trebue să. apeSt"
greu (le tot pe umerii tuturor. celor ca.re an de a face cu o clasă
întreagă.
Şi aşa şi este. Dar câţ.i din cei profani vor să. creadă aceasta?
Mulţi, foarte mulţi, şi mai ales funcţionarii de biuron sunt
întodeauna gata. eu puţin seriosu l argument: Noi, funcţionarii
muncim 30 (le ore pe săptămână, pe când profesorii numai 16
ore. Deci, noi, funcţionar-ii muncim îndoit cât profesorii.
Oă munca cea concentrată a. profesorului în clasă ar fi foarte
anevoioasă, nici nu le vine să crează. De altfel, este în deobste
aproape eu neputinţă omului să pricea pă cât (le grea este o sluj bă,
pe care niciodată n'ai făcut-o. De aei izvorăşte desigur şi acea.
. nedreptate cu care de obicei fiecare clasă, soeială este pornită. �[L
judece activitatea celorlalte clase. Sunt Însă, cred eu,ln cazul de
faţă destule mijloace, prin care oricine se poate încredinţa că nici
nu este de comparat munca cea afânată a funcţionarului de biurou
eu strădania cea concentrată a profesorului în clasă.
[955]
C1WN1CA ŞCOLAHA.
955
Căci mai ales în provincie sunt foarte mulţi profesori, care
adeseori şi când nu au de făcut cursuri vin la şcoală şi rărnân
ceasuri întregi în cancelarie. Ce Însemnează aceasta? că este ane­
voie de stat într'o cancelarie? Nu, desigur cfl, nu. Bineînţeles că
prin aceasta nu vreau să spun că funcţionari i stau degeaba în
biurouri. Sunt desigur destui, care muncesc fără preget. Modnl Însă
cum foarte mulţi funcţionari îşi petrec timpul în biurouri, se poate
până la un punct asemăna cu modul cum profesorii Îşi cheltuesc
vremea atunci când, neavând de făcut cursuri, vin totuşi la şcoală
şi rărnân cu ceasurile în cancelarie, fie pentru a discuta în con­
ferinţă, fie pentru a' şi prepara lecţiunile, fie pentru a-şi prepara
tezele.
Ii este aşa dar foarte lesne profesorului să muncească cât
de multe ore În cancelarie, şi foarte greu să muncească cât de
puţine ore în clasă.
Dar nu e numai atât. Căci ceeace întăreşte şi mai mult acea­
stă încheere, este desigur faptul că nu cred să existe mulţi pro­
fesori, care să nu poftească cu cea mai mare ardoare să-şi schiin he
situaţiunea de profesor cu aceea de funcţionar superior În Mini­
sterul de Instrucţiune. Ce-l face oare pe profesor să râvnească a
sluji ca director sau chiar ca subdirector în Minister? Leafa de
Sig'lU că nu. Căci,în acest caz ea cu nimic nu i se sporeşte. Gân­
dul că ar avea de slujit mai puţine ore trebue şi mai puţin să-I
îndemne să se închi�ă în biurourile Ministerului. Căci, nu este un
secret pentru nimeni că uri director sau un subdirector din Mini­
sterul Instrucţiunei munceşte cu adevărat de dimineaţa până seara ..
In orce caz, ca număr de ore slujba aceasta nici nu este de COHl­
parăt ca aceea de profesor. Căci, intrat în Minister la ora 8 di­
mineaţa, directorul iese tocmai la 11/2-2 p. 111., pentru ca din
nou să revină pela 3'/2-4 şi să stea până la 7--8 seara. Unele
mai punem că şi În privinţa vacanţiei este mai la larg simplul
profesor. .
Este dar mai pe sus de îndoială că dacă munca din cele
8- 9 ceasuri zilnice de biurou ar fi mai anevoioase ca strădania
din cele 2-3 ore de clasă, desigur că nici un profesor nu al' ma.i
râvni să ocupe slujbele administrative din Minister. fie ele cât de
aducătoare de mărire deşartă.
Este (Iar fapt sigur C�L cu mult, cu foarte mult este mai 1es­
nicioasă slujba de biurou decât cea ain clasă. Sau, şi mai lămurit:
Intr'un biurou timpul iţi trece cu mult mai repede ca Într'o clasă.
j�i lucru l acesta cu atât mai mult îl pot eu afirma, cu cât îmi
aduo aminte că acum 26 ani, fiind student, şi având o meditaţie
plătită cu 60 lei lunar, îndată ce am fost numit copist în Mini­
sterul de Finanţe, m'am şi grăbit să las imediat meditaţia, care
nu-mi cerea decât o muncă de o oră pe zi, cu toate că Ministe­
rul în schimbul salariului de 100 lei lunar, Îmi pretindea să scriu
întruna timp c1e şase ore pe zi.
[956]
;\1. iIllHAILEA.NF
Şi acum o întrebare: Oare parte din activitatea profesorului
în ·cla,�ă este mai anevoioasă? Ascultarea sau explicarea?
Cei mai mulţi dintre profani înclina desigur să creadă ci"L
lucrul cel mai gTeu pentru profesor este să explice. Ei bine, a­
devărul este cu totul Într'altfel. Căci, a asculta Însemnează a-ţi
trudi mereu mintea să g{.seşti şi să formulezi întruna întrebări,
pentru a putea slllulg'e răspunsuri mulţu mitoare din partea elevi­
lor. A asculta însemnează a te Încorda din răsputeri pentru a
ţine mereu trează atenţiunea tuturor elevilor şi a le biciui într'una
pofta de învăţătură, care atât de uşor se slăbeşte, când nu este
într'una îrnboldită. �i poate că în această din urma sforţare stă
ceva mai mare greutate a rneseriei de profesor. Nu este desigur
uşor să te tot opinteşti să întinzi mereu un arc care este veşnic
gata să se dcstindă, In fine, a asculta, însemnează a da note, a­
dică a-ţi chinui mintea pentru a putea da fiecăruia cam cât i se cuvine.
Bineînţeles că spunând aceasta, nu vreau să susţin că nu
este anevoioasă şi explicarea, mai ales dacă ea nu constă, dintr'o
simplă expunere neînsufleţită prin dese Întrebări puse elevilor. In
orce caz, fapt sigur este că slujba, profesorului al' fi cu mult mai
uşurată, dacă, Iuâudu-i-se după umeri sarcina ascultărei, i s'ar
cere numai să explice într'una.
Este dar neîndoios că în clasă profesorul trebue sa stea
mereu Încordat, mereu la pândă. Căci Într'una el este urmarit de
minţile cele sprincene şi iscoditoare ale, elevilor. �i când SPUD
aceasta, mă gân(lesc la grija ce trebue să aibă profesorul pentru
a-şi măsura la fiece clipă gesturile şi cu vintele, spre a nu da
elevilor pricină de indisciplină.
De aceea cred că nu sunt departe de adevăr dacă afirm că,
în clasă profesorul se sileşte să-şi ţină mintea tot atât de încordată
pe cât drept credinciosul trebue să 'şi ţină cugetul încordat şi fără,
preget Îndreptat spre Dumnezeu. Si este atât de adevărat aceasta,
'În cât eu unul socotesc că este o 'adevărată oră de odihnă aceea,
în care, trebuind să dau elevilor o lucrare în scris, nu am altă
îndatorire de cât aceea de a-i supraveghea ca să nu copieze.
Pe scurt, dar, munca profesorului în clasă este şi tare con­
centrată" şi mult, foarte mult presărată cu greutăţi. Dar ceeace
este mai dLU, este că această carieră este cu totul lipsită de orice
variaţie de orice relief: Căci profesorul singur, în deosebire de
toţi ceilalţi slujbaşi, oricât al' Înainta înspre pensie, nu-şi poate
adăogi nici un galon vizibil. El singu r nu poate să "Înainteze"
el singur rămâne pe loc, în timp ce cu descurajare vede cum În
jurul lui atâţia alţii urcă într'una treptele celor mai înalte demnităţi.
De aceea, cred că drept este ca, atunci când se compară
strădania profesorilor cu munca celor din biurouri, să nu se facă
numai o socoteală bărbătească a orelor cheltuite' cu slujba.
M. Mihăileanu
Profesor, Piteşti
[957]
,
RECEI"\ISII
Emil Cerchez: Din vremu1'i trecute.
Un grădinar Înţelept îşi despoae pomii de crengile uscate si-i
Înşiră la o anumită şi egală distanţă unul de altul, căpătănd astfel
copaci sănătoşi, care dau fructe bune.
Dar cine poate spune că uniformitatea aceasta dă grădinii un
aspect frumos?
Cine poate spune că tendinţa ce are omenirea de-a egaliza clasele
sociale,-sublim ideal-nu banalizează aspectul societăţii? Atunci cănd,
la fel cu pomii din grădina cu fructe, toţi oamenii vor fi aliniaţi şi
despoiaţi, cine oare va putea spune că nu s'a scos din viaţă ceva din
pitorescul ei �
De pe acum se resimte in zilnica atingere cu oamenii infiltrarea
îuceaf.a dIn sigură, a acelui nim'ic care tinde a fi un lot: Vulgaritatea!
0i pentrucă, fatal, ne îneirumăm spre ea, suntem mulţumiţi când putem,
uneori macar, să ne mai Inta.ln irn cu acel trecut, de sigur ruginit,
clar frumos în totdeauna.
Plăcerea aceasta ne-o procură Domnul Emil Cerchez printr'o
culegere de mici povestiri în care reînivie mentalitatea şi simţirninitele
deseori naive, ale boerilor "d'in »remuriie trecute".
Caracteristica cărţii Domnului Cer-chez este eleganţa. Autorul se
pricepe să releveze, uneori in câteva cuvinte numai, acel lucru care
dispare din ce i'n ce mai mult şi care a fost apanajul clasei care moare:
eleganţa, în vorbă, în gest, In atitudine; mai mult, eleganţa morală!
E vorba, fireşte, numai de beer-ii din secolul al 19-1e3, ele gene­
raţiile părinţilor noştri, ale bunicilor sau ale străbunicilor. Căci .Justrul"
ce-a căpătat clasa noastră priveligiată nu l-au putut avea Turcii; el a
fost produsul culturii apusene, care a început a pătrunde la noi abia
de-o sută :;;i vre-o câţiva ani, mult 150. Pe această societate, autorul
ne-o arată însă sub cea mai plăcută, cea mai duioasă Iorrnă a ei.
In adevăr, ce poate fi mai sugesti v decât povesti rea celor două
bătrăne bosroaice de pe vremea lui Cuza, Domniţa Aglaiţa Ghica şi
Cucoana Ele nea Sturza, Cum stau ele într'o iarnă, la gura sobii, În
frumoasele case de la Căinţii Tr-otuşului, nedomerite de atălea schimbări
"i pretacor-i, Cucoana Elenca suspină deodată această neaşteptată Iăn­
guir<:: "Vai, Domniţă Aglae, stau câteodată şi mă întreb, ce s-o fi făcut
hoer ii ŞI ţlganll !".
"Cuvânt" spune autorul "ce poartă Intr'ânsul meJancoJia 11 nui
r-ămas bun."
Mândria boerească şi despotismul părintesc le Iutr-upează Marele
Logofăt Constantin Bălăcea nu. Vrând să-şi mărite fata cu un bărbat
care nu-i era ei pe plac, întâmpină o dârză rezistenţă, pe care i-o sfarmă
[958]
totuşi cu vor ha : "Fata mea, eu nu te mărit cu Glogoveanu; eu t.e mări!
-cu casa Glogoveanului!"
Fiul acestuia Iancu Bălăceanu, în vremurile când văntul demo­
craţiei începuse a sufla, ştia, cu acelaş pitoresc, să pună Ia locul lor
pe acei ce, nefiind de o seamă cu el. îşi permiteau totuşi famiIiarităţi.
Astfel la club, într'o zi, uitând o uşă deschisă, aude pe unul "din cei
de altă treaptă" cum îl aprostrofează: "Dar bine, Coane Iancule, O-ta
n'ai uşi acasă?" - "Ba da, ba da" răspunde BăIăceanu. "Dar am şi
lachei !"
Ce frumossă este naivitatea, ce mare sufletul acelui bas-beer al
Moldovii, Todiriţă Balş, care auzind că Vodă Ghica vrea să' facă un
împrumut de Stat, urcă, .tncărcat de ani şi Îndesat de averi, scările
curţii domneşti şi-i spune lui Vodă: - "Am aflat că Măria Ta ai de gând
să pui ţara amanet. Să nu facă una ca asta, Măria Ta! Pun eu zălog
toate moşiile mele şi dau cu Mării Tale cât i-o trebui... Dar Tara să
11-0 pui amanet, căcie ruşine şi păcat 1"
Iată ce se chiamă eleganţă morală.
Sau încă fapta lui Iorgu Donici, bătrânul hoer moldovean, care
la vârsta de 70 de ani se înscrie voluntar în August 1916, pentru a
muri călare, la răsboi, ca vechii boeri de sub Ştefan cel Mare. Călare
rntr'un atac, în fruntea escadronului!
Sunt lucruri frumoase, istorisite bine. O carte românească care
place, Sunt exagerări. Pornirea autorului de-a vedea numai bine în
trecutul nostru, îl face să privească cu ochi încluioşaţi şi cu zădarnice re­
grete orânduirile de altă dată. Astfel, în .Lăudarea Robiei" - poate una
din cele mai caracteristice povestiri ale sale - dumnealui îşi exprimă
curat părerea de rău că nu mai avem robi în ţara românească. Şi
fiindcă ferească Dumnezeu nu cred lucrul acesta, nu cred că poate. să-i
pară rău, dasta spun că exagerează. Deasemenea când (în aceiaşi no­
velă) d-sa aflând de Ia o ţigancă bătrână. fostă pe vremuri roabă,
că boerii de pe atunci ştiau atât de mult să aprecieze farmecele ţi­
gancelor încât Ii se întâmpla să le şi îndrăgească, exclamă mirat: "lată
cum se explică dece se Întâlnesc adesea, printre ţIgani, exemplare cu
ll'ăsătul'i alese si cu încheeturi subtiri."
Se poate? 'Domnul Cerchez exagerează din nou. Rassa ţigănească
ests una din cele mai vechi, din cele mai frumoase, din cele mai fine
din câte sunt În lume. A ajuns, prin nenorocul soartei, atât de rău fii
de jos Încât au fost şi robi, ei, cad nu vor să ştie de nici o constrân­
gere, de nici o lege de pe pământ. Aşa Încât, din potrivă, această stră­
veche fineţă ar putea explica pentruce se Întâlnesc adesea, printre
boerii noştr-i, exsmplare cu trăsături alese şi cu tncheeturi subţiri l
C.Oane.
958
RECENSII
[959]
'\
FAPTE
o rectifica re
In articolul "MiOl'iţa", al d-lui D. Car-acestea, din N-rul pe Noern­
brie a. c. al "Convol'birilor Literare" (p. 819, nota), citesc cu surprrn­
dere următoarele rînduri care mă pri vesc :
.Deocamdatâ, in legăturâ cu harta cuvintului tlotiot, constat cu
etimologia Doţiuna din tlohot (publicată de revista Gînd'ul Neamului,
anul IV, No. 10-11, după note luate la o conferinţă Ce spune limba 1'0-
mînă despre destinele literaturii 1"omîne, pE! care am ţinut-o la Chişinău
în Iunie 1(23), e atît de "acceptabilă", încît d-l Bogrea, în Anuarul In­
stitutului (le Istoric Naţională [din Cluj], v. II, p. 391, o dă /'Ci?'!! să mai
amintească cine o stabilise" *).
Cu alte cuvinte: iată-mă plagiatorul d-Iui D. Caracostea!
Să restabilim Însă faptele şi să raţionăm puţintel:
Dacă conferinţa el-lui Caracostea a avut loc În Iunie 1923, apoi
rezumatul din revista Basarabeană, - singurul izvor din care mă pu­
team informa, - a apărut abia peste un an, în N-rul din Maiu 1924
(sosit la Biblioteca din Cluj la 29 Iulie a. c.). La această dată, însă, re­
ceuzia mea din "Amar", depusă Incă elin vara lui 1923, era tipărită ele
luni ele zile � Şi să se noteze, că nu era vorba acolo de a propune vreo
etimologie inedită, ci numai de a indica posibilitatea unei "baze eti­
mologice" mai "acceptabile" decît cea suedo-daneză, preconizată de
autorul recenzat
Adaug, de altfel, că, - acum, după ce am cetit rezumatul d-lui
Caracostea, - i-aş putea Întoarce amabilitatea. atrăgîndu-i atenţia, că
prototipul lui dohot nu e "slav", ci maghiar, şi că măcar două din eti­
mologiile el-sale erau date ele alţii: Prut = ruten. priu, "Sumpf", de ci.
Woigand. În "Amarui" său din 1921 (el'. şi "Dacoromania" din 1922,
p. 7(9), şi VTancea = vol, m'ana, "corb", ele mine însu-mi, în "Neamul
Românesc" ci in 10 Iulie 1917 (Impreură au VOTona, Voronca şi YO?'oneţ,
pentru care relevam şi originalul romînesc Valea-Corbului).
. Pentru a da Însă unor asemene coincidenţe interpretarea - fă-
ţ1'iă sau deghizate) - a unei acuzaţii ele plagiat, se cer însuşiri, pe
care (lll unul nu le am.
') Subliniat de mine. - V. B.
V. Bogrea.
[960]
960
FAPTe
o coincidenţă.
I
•
f
Să restahilim �i să raţioniim. Prut s i VTQ·t1CCa n'au ce căuta aici.
După ani dela publicare, erau bun comun. D-l Bogrea ma învăţa ceva
pe care-I ştiam, când îmi spune că doliat e maghiar: încă din 1914
citasem pă.rerea aceasta dar arătasem de ce, la noi, il socot de pro­
venienţă slavă. (Wol'tgeogT'nph:isches etc. p. 110).
Discuţia e alta. In qârulu; neamului dela Ch işinriu la 6 Mai u a. c ..
am publicat argumentele pentr-u etimologia Dohotrma - Doţtana. In
concluzie ziceam: "că aceasta este elimologia, nu incape nici urmă. de
îndoeală.". In Anuarul i. p. i. apărut la sfar şitu) lui Septemvrie, acelaş
an, D. B. dă. etimologia ca "acceptabilă". Ieu n'am pronunţat cuvântul
plagiat. Dar pentrucă, în chip obişnuit, U. 13. e agresiv, îi pot servi
câteva nedumeriri cu care un spirit critic ar putea întâmpina argu­
mentele elin rectificare. 1° Cine ar face o statistică a mijloacelor ele ex­
primare prin care d. 13. îşi prezinta dimologiile, ar vedea că, stilistic,
scrupulosul, "acceptabil" este un unicum. Ca psihologie, filologii VOI'
conveni că etimologia e atât de evidentă, încât dacă ai avut i ntu itin
ei fonetică, nu o dai ca posibilitate - ci o afirmă categoric, 2° In vara,
1923 d. 13. descoper-ise etimologia. Il stim comunicativ. Timp de aproape
un an n'a împărtâşit-o nimanui, să zicem în cercul elela "Muzeul limbii
române", unde face tot felul de comunicâri ? Eu, cu mult. înainte de a
o publica am comunicat-o, Între alţii preotului X. Popescu, memhru
al Academiei. 30 Recenzia a fost tipar-ita cu luni luairite de apariţie.
Dar oaredin critica internă a reoenziilor d-Jui B. din Addenda si Cor iaenda
rezultă că d. 13. nu-şi mai întregeşte recensiile până la ultimul momentt
!tO Argumentul că Gândui neamului a sosit la biblioteca Cluj la 29 Iulie
aminteşte versul poporan : lun qu-i dr-umul Clujului ; Făca.ud atent pe d.
Olimpiu Constantinescu, conducătorul revistei se scuzează, afirmând
că trimete imediat după apariţie 140 exemplare la Cluj Î nlr-e altele �i pentru
schimb cu gazete ca Cultura poporului, la care aud ca d. B. e colaborator.
La lucruri mărunte ca acestea, eu nu VOIU pune o concluzie ..
Sper Însă că d. B. se va convinge că fişfl nu poate fi o autoritate
decât pentru naivi şi că felul de polihistor - un fel de V. A. Urechia ,
care ar cunoaşte şi bibliografie germană, - nu mai poate fi un ideal.
D. Caracostea .