[500]
500
. G. VALSAX
a dat o grandioasă schiţă a evoluţiei acestor munţi. In Geo­
grafia fizică, Emm. de Marionne, fără ajutorul nimănui, a
stabilit definitiv caracterele morfologice ale Carpaţilor me­
ridionali. Dar în Geografia umană, politică, economică - şi
ele tot atât de interesante, - abia s'au făcut încercări timide
de studiu regional şi nici nu a fost vorba de o sinteză. In­
văţaţii noştri, în deosebi istoricii şi filologii, au atins uneori
şi problema Carpaţilor, dar fragmentar şi numai întru cât
se atingea de preocupările fiecăruia.
Carpaţii, chiar pentru ştiinţă, au fost împărţiţi în două
felii de una din cele mai nedrepte graniţe. Şi totuşi Carpaţii
sunt o unitate pentru ei, indiferent de vremelnicele pietre
de hotar care se înfipsese în culmile şi pe văile lor. Aceasta'
nu s'a luat în seamă. Concepţia limitelor de stat a fost mai
puternică de cât conceptia geografică, prin care Carpatii
trebuia să fie priviţi ca un organism întreg, cu o caracte­
ristică specială şi un rol bine definit faţă de regiunile vecine.
In cele ce urmează voi încerca să dau o foarte scurtă
schiţă de geografie umană asupra rolului organic pe care îl
îndeplinesc Carpaţii în mijlocul României actuale. In primul
rând voi analiza, din punct de vedere geografic, problema
dacă aceşti munţi pot fi consideraţi ca un hotar, - ca sin­
gurul hotar impus de natură între două state ..
O astfel de concepţie nu a pornit de la noi, care nu
avem interes să mărginim aspiraţiunile noastre naţionale la
culmea Carpaţilor, Ea e o concepţie specific maghiară. Un­
gurilor le trebuia un hotar în Carpaţi. De-ar fi fost munţii
aceştia de zece ori mai înalţi şi de s'ar fi ridicat ca un zid
neştirbit, cu atât mai bine! Se putea dovedi astfel că însuşi
Dumnezeu a creat patria ungară şi, cu o atentiune specială
pentru acest neam ales, de milioane de ani i-a făcut o lo­
cuinţă, care a aşteptat cu nerăbdare ca triburile rătăcitoare
din poalele Altailor să binevoiască însfârşit să pornească, să
se plimbe câteva sute de ani _prin pulberea stepelor sibe­
riene şi ruse, ca apoi să se instaleze în clădirea vastă, cu
multe încăperi, în care stăpănul predestinat era aşteptat de
slugile care se prăpădeau de dorul de a-l servi. Carpaţii deci
sunt un hotar, după. concepţia maghiară; singurul hotar
real pe care îl poate avea neamul unguresc. Indiferent că
[501]
CARPATll IN ROMANiA DE AZI
501
l'j
I
"
. �,
trupul unguresc e prea mic pentru o haină atât de largă,
Carpaţii trebue sa fie hotarul Ungariei! In publicaţiile
maghiare, făcute de oameni de ştiinţă, acelaş refren, la Uni­
versităţile maghiare, la conferinţele populare acelaş refren, la
conferinţa păcii acelaş puternic argument la bază, In pro­
paganda politică iarăş Carpaţii. Un candidat la deputăţie,
d. Pekăr Gyula, spunea alegătorilor: "Carpaţii nu sunt un
decor de teatru ca să poată fi mutaţi dintr'un loc Într'altul".
Şi cu Carpaţii, bine înţeles şi Ardealul. Un scriitor ungur,
îmi pare d. Aradi Viktor, în 1917 scria în impresiile câşti­
gate în Carpaţi şi pe văile noastre: "Ungaria va trăi numai
atât cât va putea stăpâni Ardealul". Dar nu numai Ardealul:
Baronul Banffy, fost prim-ministru, spunea din 1878 unui
Român ardelean: "Domnule, dacă în 25 de ani nu vă vom
maghiariza, neamul nostru nu are să mai existe" 1).
Şi în faţa acestor afirmaţiuni teatrale, făcute cu do­
rinţa de a tăia orice replică şi a sugestiona, ca om liniştit
şi fără patimi, te întrebi: De ce să nu mai existe neamul
unguresc fără maghiarizarea Româuilorî Neamul unguresc
nu se poate menţine de cât prin asimilarea altor neamuri t
Are el această notă parasitară? Numai din sângele altor
neamuri poate trăi? E atâta slăbiciune în rasa ungară �
Nu pot trăi fără Ardeal! Dar România n'a trăit atâtea
secole fără el, cu toate că aci au fost mult mai mulţi Ro­
mâni de cât Unguri t - Va trăi neamul maghiar, Însă cu
o revizuire a socotelilor, ştergând în primul rând pretenţiile
de supremaţie, toate acele idola tribus, iluziile gregare, co­
lective, pe care acum nu le justifică nici vitalitatea poporu­
lui ungar, nici puterea statului ungar 'Şi nici înălţimea cul­
turii ungare. Va trăi, dar va trăi pe seama sa, nu pe spi­
narea altor popoare.
Le trebue neapărat Carpaţii ca hotar! De ce Carpaţii
şi nu Marea Neagră, aşa cum au încercat în secolul XIV?
Sau de ce nu Tisa î Un râu mare e foarte bun hotar, iar
marea e şi mai bun. Dar pe când pe unul nu vor să-I recu-·
noască, pe altul nici nu pot să-I viseze. Şi fiindcă nu mai
pot visa Marea Neagră, li se pare că ar fi bine să se oprească
1) V. articolul d-Iui O. Stoica. În Patria. 20 lan.!920 .
[502]
502
G. VÂLSAN
deocamdată la Ca rpaţi, Deocamdata, fiindcă În 1918 li s'a
părut foarte natural să ceară graniţa de cealaltă parte a
Carpaţilor până pe la Câmpina.
Deci nu e vorba de Geografie şi de hotar lăsat de Dum­
nezeu, ci e vorba de oameni, de dorinţele şi de puterile lor.
Şi dacă e vorba de oameni, apoi Dumnezeu nu a lăsat numai
pe Unguri. Mai suntem şi noi. Şi noi ne simţim foarte bine
de-a parte şi de alta a Carpaţilor. Şi aceiaş putere care i-a
adus pe Unguri În câmpia lor, depărtată de Carpaţi, pe noi
ne-a înfipt fn Carpaţi şi În preajma lor. Nici după coloni­
zarea romană a lui Traian, nici după venirea Ungurilor,
neamul românesc nu a făcut planuri politice În vederea se­
colului XX. Iar dacă e vorba de o comparaţie de argumente,
ajung două-trei note ca sa se închidă discuţia: 1) Noi am
fost şi suntem legaţi de Carpaţi, nu dintr'un gând de trufie
politică, ci fiindcă suntem una cu ei, un produs al lor, ca
pădurile, ca păşunile şi ca apele lor. 2) Noi suntem cam
mulţi În jurul acestor Carpaţi, şi 3) Noi nu vrem nici să ne
mutăm, nici să murim şi am dovedit că ne putem apăra
prin puterea noastră şi prin jertfe oricât de sângeroase. ­
Asta înseamnă că problema Carpaţilor nu e o problemă.
ungurească, ci numai una curat românească. Ce facem cu
Carpaţii ne priveşte pe noi, - de-o fi bine, de-o fi rău. Şi
Carpaţii pe noi nu ne supără, cu toate că trec prin mij­
locul nostru, cum nu supără nici Balcanii Lpe Bulgari, nici
A peninii pe Italieni. .
De problema aceasta trebue să mă ocup cu oarecare
insistenţă, fiindcă şi noi Românii am fost înfluenţaţi de con­
cepţia Carpaţilor-hotar. Hotarul acesta, mort acum, care IlU
coincide de loc cu linia de despărţire a apelor şi deţmulte ori
nici cu linia culmilor celor mai înalte, a stăruit până azi
în mai toate cărţile şi atlasurile. Copilul în şcoală trage
Carpaţii pe tablă şi pe caet ca o linie groasă, neîntreruptă,
care taie o rană adâncă în cuprinsul pământului românesc,
cu inflexiuni şi ramiflcăr-i absurde pentru direcţia unui şir
de munţi. Din �:şcoaIă învăţăm copiii să despartă neamul
românesc în două. Din şcoală le arătăm cât de înalţi şi
de sălbatec! sunt Carpaţii, şi parcă ne pare rău că nu
sunt mai Înalţi şi mai prăpăstioşi, ca să ne înfiorăm mai
[503]
mult de grozăvia lor, să ne putem mai mult mândri cu ei.
La această concepţie romantică a contribuit în mare parte
exagerările literaţilor şi ale călătorilor sau excursioniştilor,
cărora li se părea că au făcut mare ispravă trecând Car­
paţii. Dintre scriitori amintesc doi, care nu sunt dintre cei
de rând. Cantemir scrie că Ceahlăul, care abia atinge 1900
m, e atât de înalt, încât numai pe la mijloc are totdeauna
zăpadă, iar vârfurile sunt goale, "fiind mai Înalte de cât
norii cei de zăpadă". Iar în frumoasa descriere a Ardealu­
lui de Bălcescu, se vorbeşte de "două pirarnide mari de munţi,
cu creştetele încununate de o oeşnica diadernă de ninsoa­
re". - Dar descrierile de călătorii în Carpaţi t Acestea, mai
toate, sunt pline de exagerări asupra mărimii, pustietăţii şi
sălbăticiei primejdioase a munţilor noştri.
Carpa ţii nu trebue privi ţi cu ochi ul scriitorului care
caută efecte, nici cu ochiul călătorului care vede munţii în­
tâia oară. Ei trebue preţuiţi cu ochiul şi sirnţirea locuitori­
lor de lângă ei. Şi aceştia nu s'au înspăimântat de ei, nu
s'au sfiit niciodată să-i treacă, să se aşeze în mijlocul lor
şi să-i folosească. Iar cei care au îndeplinit această operă
de cucerire carpatică suntem noi, Românii. - Apoi Carpaţii
trebue priviţi cu ochiul omului de ştiinţă, care ţine seamă
de raporturile fireşti, iar nu de considerări politice sau de
pasiuni' naţionale. Numai adeastă privire va putea da locul
ce se cuvine fiecărui element În valoarea Carpatilor. - Evi­
dent, În munţii aceştia au fost sute de ani un hotar. Aceasta
înseamnă însă că ei au fost sau sunt predestinaţi să rămăe
hotar, şi chiar în mijlocul aceleiaş ţări să despartă pe vecie
un neam în două părU? Inseamna că din pricina Carpaţilor,
noua Românie nu va putea să-şi unească niciodată într'un
întreg cele două jumătăţi desfăcute prin silnicie timp de
atătea veacuri? Inseamna că nu poate exista acelas suflet
nedespărţit deoparte şi de alta a crestei lor?
Să cercetăm problema cât mai imparţial cu putlnţă.>­
In familia munţilor Europei, Carpaţii noştri sunt socotiţi ca
munţi mijlocii. Câteva puncte abia trec de 2500 m. Nicăeri
nu au zăpezile perpetue pe care le-au visat Cantemir şi Băl­
cescu. Chiar zonele de 2000 m. sunt atât de reduse, În cât toate
la un loc nu fac cât moşia unui mare proprietar, înainte
1
i
CARPATI! IN ROMANIA DE AZI
/.
503
[504]
504
G. VALSAN
de expropiere. In Carpaţii meridionali, de la Dunăre pana
la valea Prahovei, linia culmilor celor mai înalte oscilează
între 2000-1500, m., cam tot atât cât şi între bOO-iOOO m.
Deci media aproximativă a liniei culrnilor se apropie de
1500 m. In Alpi, chiar satele mari trec cu mult deasupra
acestei linii. In Carpaţii de răsărit, până în Munţii Bistriţei,
înălţimile de peste 1500 m. sunt numai câteva puncte; tot
restul se coboară subt 1500 m. Media liniei culmi lor ar. fi
între 1300-1100 m. Carpaţii răsăritului se arată in medie cu
cel puţin 300 fn. mai scunzi de cât Carpaţii meridionali. ­
Şirul carpatic nu e însă un lanţ continuu. Tocmai unde
atinge înălţimi mai mari, acolo are trecători joase, care
îl despică în întregime de-a curmezişul. Lângă munţii Fă­
găraşului, una dintre puţinele creste cu înfăţişare alpină ale
Carpaţilor, Oltul îşi deschide drum la o înălţime de abia
352 m. Numeroase râuri străpung vechiul hotar la o înăl­
ţime mai mică de 1000 m. Aceasta in afară de şeile de
munte care se coboară adesea între 1000-1300 m. perrniţând
străbaterea Carpaţilor prinjplaiuri şi trecători 1). Ca să în-
1) Cred că nu e lipsit de interes, pentru cititorul care vrea să
urmărească această problemă, să adaug câteva amănunte asupra tre­
cătorilor principale de-acurmezişul Carpaţilor: Dunărea trece printre
munţi Ia Orşova/)a altitudinea 44 m. deasupra nivelului Mării. Şosea
naţională şi cale ferată. - Porta orieJtalis (cheia Teregovei) are alt.
515 m. Şosea naţională şi cale ferată. - Poarta de Fier (între Caransebeş
şi Haţeg) are 656 m. Şosea naţională şi cale ferată. - Plaiul Vâlcan,
drum de culmi pe urmele unui vechiu drum roman, trece creasta la
1621 m; curmătura de alături are 1500 m. - Jiul, Însoţit de şosea na­
ţională, tae vechia graniţă la Surduc, la 513 m. Trecătoarea Merişor
(şosea naţională şi cale ferată), între hasinurile Jiului de sus şi Haţe­
gului, are 759 m. deasupra tunelului şi 720 la gura tunelului. Defileul
Jiului e lipsit de cale ferată pe o distanţă de numai 28 krn. - Oliui la
vechiul hotar are 352 m. Cale ferată şi şosea naţională pe urmele unui
drum roman. - Trecătoarea Bran (Giuvala) are maximum de înălţime
1270 m. Şosea naţională pe urmele unui drum foarte circulat în trecnt.­
Trecătoarea Dihamul intre valea Prahovei şi Hăşnov, to90 m; potecă.­
Trecătoarea Predeal 1033 m.; şosea naţională şi cale ferată. - Trecă­
toarea Predeluş 12130 m; potecă. - Trecătoarea Bratocea 12137 m; şosea
naţională. - Plaiul Tabla Buţii, drum de culme pe urmele unui drum
roman, 134-0 m; curmătura de alături are numai 1051) m. De aci, ur­
mând un afluent al Buzeului super-ior, se poate ajunge la Ziz in-Brasov
trecând o curmătură de 1020 m ; potecă. - Buzeul intră pe la Cheia. la
I
"",
,
)
••
1
1
1
I
[505]
CA RP,":P1 IN Rm'lANIA DE AZI
505
ţelegeţi ce înseamnă aceasta, luaţi hărţile Alpilor sau Bal­
canilor şi comparaţi. Comparaţi trecătorile Alpilor, care rar
se coboară subt 2uOO m. şi totuş sunt foarte circulate, com­
para!,i şi gâtlejurile Balcanilor, rare, de multe ori tăiate ca
610 rn ; şosea naţională. Dela Intorsura-Buzsului se poate merge spre
şesul Băr sei trecând o curmătură, cu şosea naţională, la 810 m, iar
spre şesul Trei-Scaune trecând o curmătură, tot cu şosea naţională, la
752 m. Valea Buzeului poate deveni, cum a mai fost În trecut, cea mai
directă şi cea mai uşoară legătură a Transilvaniei cu porturile mar
dunărene şi deci cu Marea Neagră. Această vale e foarte largă, foarte
intens populată până adânc în munte şi se află În apropierea zonei
petrolifere. Ar fi nevoe de o cale ferată de 80 krn. aproximativ, care
să facă legatura Între Braşov şi Nehoiaş - Bâsca Mare îşi Întinde
ramificaţiile În Ardeal până la 5 krn, de Covasna şi 15 k m. de cursul
Gitului. E însoţită de o cale ferată de exploatare, care pleacă din Co­
vasna şi se leagă cu calea ferată de pe valea Buzeului. Taie vechiul
hotar la 900 m. Curmătura care duce spre Zagon are 980; calea ferată
îngustă, care porneşte din Covasna, are punctul cel mai Înalt la 1080
ITI. - Bâsca Mică taie vechiul hotar la 1070 m. E însoţită pe tot cursul
de o cale ferată îngustă, cu o Întrerupere numai de 10 km. în apro­
pierea vechiului hotar. Legătura se face cu valea Basca Mare prin o
curmătură la 1225 m. peste care trece calea ferată. - Oituzul, însoţit
de şosea naţională, taie vechi a graniţă la ,415 m. Şoseaua trece cea
mai mare culme Între Breţcu şi Oituz, la 865 m.- Uzul, însoţit de drum
de care, taie fostul hotar la 598 m; legătura spre Cason se face la 960
m. (drum de care), iar spre Săn-Măr-tinu-Ciuoului la 1020 m. (dr-um de
care). - I'rotuşul; însoţit de cale ferată şi şosea naţională, are la Ghi­
msş-Palanca 689 m; calea feratâ taie culmea maximă la 1006 m. iar
şoseaua naţională 1050 m. - Bicazui (cu şosea comunală) taie hotarul
vechiu la 347 m. Pe la izvoare, care ajung la 2J krn. de Mur-es, se
poate trece, spre Gheorgheni (Săn-Miclâuş l, peste o calme la 1175 m.
(potecă). Şoseaua comunaiă Însă trece o curmătură la 899 m. şi răs­
punde In şoseaua naţională din valea Putnei, afluent al Bistricioarei.­
Bisiricioara la Prisăcani are 619 m, E Însoţită de şosea naţională. Işi
apropie afluentii la 6 km, de Mureş. Din basinul Bistricioarei se poate
trece în al Muroşului prin patru cur-mături : a Putnei (şosea naţională)
1025 m. ale Borsecului, 1250 şi 1112 (ambele cu sosele naţionale) şi a
Feţii Ciungilor 930 m. (cale ferată îngustă). - Plaiul Tihuiei (Bărgău)
urcă pe unul din cele mai caracteristice platforme carpatice. Şoseaua
naţională are maximum de altitudine 1227 m. De curând trece pe aci
şi o cale ferată. Dar curmătura Roşia Între basinurile Someşului şi
Dornei e numai de 927 m. adică abia cu 40 m. deasupra văii Teşna,
afluent al Dornei, şi CiI 170 m. deasupra văii Silhoasa, afluent al So­
meşului spre Ilva Mare (potecă). Pe la Roşia s'ar putea crea cea mai
Iesnicioasă trecere între Ardeal şi Bucovina. - Şoseaua naţională pe
la Poiana-Rotundă, care leagă Rodna de Cârlibaba, are maximum de
[506]
506
G. VÂLSAN
de un fierestreu în stânca masivă şi uscată, adesea lipsită
şi de haina codrilor şi chiar de covorul ierburilor care fac
frumuseţea îmbelşugată a Carpaţilor noştri.
Mai comparaţi numeroasele trecători carpatice şi linia
culmilor celor mai înnalte, cu ţinuturile din vecinătatea lor
Hărţile de multeori înşală şi pe oameni mari ca şi pe copii
în şcoală. Ideea hotarului carpatic pare că a influenţat chiar
serviciul geografic.� al Armatei noastre. Priviţi frumoasa
hartă.: "România şi ţările vecine", hartă fizică, Bucureşti
1913. Câmpia Giurgeului pare că ar fi foarte joasă faţă de
lanţul carpatic şi mai joasă chiar de cât podişul Transilva­
niei. In realitate, aşa numita . "câmpie" a Giurgeului are
înălţimea Sinaei, adică vre-o 800 m, iar "câmpia" Ciu­
cului are peste 'iOa m, deci amândouă sunt cu cel ;puţin
100 In, mai sus de cât oârţurile cele maiinaite ale fdea­
iurilor Transilvaniei. Linia vechiului hotar oscilează abia
cu câteva sute de metri deasupra, şi uneori se află subt
faţa acestor "câmpii". Trecătorile spre Moldova de pe ve­
chiul hotar sunt toate dedesuptul acestor câmpii, şi numai
cumpăna apelor trece cu tOO�200 m. deasupra lor. Atunci
unde s'ar putea fixa o linie de hotar evidentă Între Transil­
vania şi Moldova � In cea mai mare parte, În această regi­
une, Carpatii nu formează un hotar mai accentuat de cât
accidentele de relief din însuşi cuprinsul Transilvaniei. Iar
munţii Arghita şi Barot (sau Baraolt) sunt poate o piedecă
tot atât de mare ca şi Carpaţii orientali, - cu toate că ni­
meni nu s'a gândit să-i facă pe cei dintăi un hotar. 1)
altitudine 1254 m. - Trecătoarea Prislop, între Maramureş şi Bucovina,
are 1413 m. (şosea naţională).
In rezumat se poate spune că in Carpaţii Meridionali trecătorile
sunt rare dar profunde, că Intre Piatra-Craiului şi Buzeu se află cur­
mături relativ înalte dar nu numeroase, că în Carpaţii Răsăriteni sunt.
trecători foarte numer-oase şi relativ coborâte (peste opt din ele, afară.
de linia 'I'rotuşului se poate trece culmea Carpaţilor fără a atinge
1000 m.) şi că numai intre Maramureş şi Bucovina există o trecătoare
Înaltă (Prislop).
1) Pentru şesur-ile.Bârsei şi Trei Scaune, care au. în medie altitudinea.
550 m. trecătorile Înnalte dintre Piatra Craiului şi Buzeu - afară. de
plaiul Tabla Buţii, - se află la 500-750 m. alt. relativă, iar trecătorile
spre basinurile Buzeului şi Uz-Oitnzului- afară de Basca Mică - se
află numai la 200-500 m. alt. relativă.
I
J
•
I
(1
1
i
�
1
j
I
[507]
CARPATII lN ROM.·\NIA DE AZI
507
Dar s'a zis: Carpaţii sunt masivi; sunt munţi mijlocii,
dar masivi. Nu sunt străpunşi de văi largi şi adânci ca
Alpii, văi care să-i scobeasca şi să permită o aşezare chiar
în mijlocul lor. - Aceste afirmări sunt prea generale; ele
sunt numai în parte adevărate. Alpii, în zona lor centrală
cea mai îngustă - Chambery-Torino - au 150 km. lărgime,
însă între MUnchen- Verona au 250 km, iar Între Viena­
Trieste 350 km. In Carpaţi se află numai două zone masive:
fostul Triplex Con/iniwn:din Nord, unde pe linia Bistriţa­
Gura Homorului ating vre-o 130 km. ca maximum de lăr­
gime, şi fostul Triplex Confinium din Sud, unde pe linia
Caransebeş-Tismana, ca şi pe linia Orăştie-Bumbeşti, ating
70 km. lărgime. Restul�Carpaţilor nu întrece nicăeri lărgi­
mea de 50 km., iar în cele mai multe locuri se îngustează
la 20-30 km. - Deci Carpaţii româneşti, chiar dacă sunt
masivi, pe cea mai mare a lor întindere sunt cel puţin
de trei ori mal; înguşti de cât Alpii, - acolo unde aceştia
sunt mai înguşti, - şi aceasta înseamnăâcă masivitatea
Carpaţilor e foarte redusă.
E drept că în genere văile carpatice sunt strimteişi
adesea sugrumate de chei, ceia ce n'a' fost fără importanţă
pentru viaţa poporului nostru în trecut. Uneori însă aceste
văi se deschid în chip de albie tocmai în apropiere de izvor,
- ca ţinutul izvoarelor Prahovei, Uzului, Trotuşului, Bicazului,
-- alteori se .lărgesc ;în :adevărate basinuri vaste, chiar în
miezul părţilor celor mai masive carpatice, - ca basinul
Pietroşani, Ţara Lotrului - "Loviştea", ţinutul Dornei şi
Câmpulungului moldovenesc, - iar în regiunea îngustă car­
pati că, văile pun în legătură cu şes urile o serie de basinuri
mai mici, dar deosebit de importante pentru viaţa trecută
şi viitoare a populaţiei de munte (exemple: Dâmbovicioara,
Timişul Bârsei, Intorsura Buzeului, Cason, Borsec, Bilhor, etc).
Chiar când valea e îngustă şi aproape inaccesibilă pe albia
râului, ea e însoţită uneori, la înălţimi variabile de "şesuri",
"poduri", "tăpşane" sau terase, presărate cu şiraguri de sate
sau cătune, care nu se mai orientează după cursul râurilor,
ci după extensiunea acestor "poduri". Ţinutul tipic pentru
acest fel de aşezare se află la cotitura Carpaţilor, din valea
Prahovei până în ţinutul Vrancei şi e lipit de curbura exte-
[508]
508
G. VALSAN
rioară a regiunii muntoase propriu zise. Hărţile vechi dau
dovadă că acesta e un ţinut de intensă populare în trecut.
In sfârşit Carpaţii, în părţile lor cele mai masive, in
afară de basinurile largi, au un alt caracter care compen­
sează în parte masivitatea, caracter pe care nu îl au Alpii.
Intre văile largi ale Alpilor se ridică ziduri grandioase,
obişnuit de 3-4000 m, pline de creste, de "custLlri" şi de
prăpăstii, acoperite de zăpezi şi înconjurate de gheţari, care
deşteaptă admiratia turistului, dar nu hrănesc pe locuitorii
lor statornici şi Împiedecă absolut circulaţia în afară de tre­
cători. - In Carpaţi, dacă ai urcat povârnişul muntelui până
la 1000--1200 m, încep plaiurile domoale prin păduri şi
apoi prin păşuni,:carc te urcă aproape pe nesimţite până pe
culmile înalte. E dovedit acum, prin studiile d-lui de Martonne,
că toţi Carpaţii Meridionali sunt alcătuiţi din trei platforme
care uneori păstrează o orizontalitate surprinzătoare. La
Sudul Retezatului se întind, la înălţimi ele peste 1500 m,
adevărate câmpii onclulate, cu o suprafaţă totală cât a şe­
sului din Ţara Haţegului. Cine trece Carpaţii Orientali dela
Bărgău pe plaiul Tihuţei până la Dorna, rămâne uimit de
şesul cu văi foarte largi şi putin adânci, cu ape line şi cu
mlăştini, care se desfăsură cât vezi cu ochii la înălţimea
ele 1100-1200 m. De-alungul crestei semeţe a Făgăraşului
se af];l un plaiu de peste 30 km aproape în linie dreaptă, pe
care poţi merge călare ca pe o câmpie uşor învălurată.
Câte drumuri de acestea nu se încrucişează în toate direcţiile
pe culmile Carpaţilor l Câte din ele nu sunt şi astăzi, ca şi
în trecut, mai umblate de cât văile vecine! Privind o hartă
a lor ai imediat impresia că nu e vorba de hotar, ci de o
largă zonă pastorală, folosită indiferent de locuitori unui
versant sau ai celuilalt. Tocmai culmile acestea, pe care
alerga şovăitor un hotar, erau regiunea de înfrăţire a celor
două provincii gemene ale ţării noastre de azi 1).
Şi apoi să nu uităm că în imediata vecinătate a Car-
,
1) l'Lliol'tTlele carpatice - ca in genere toată morfologia Car-pa­
tilor -� sunt un element esenţial, de care nu au ţinut seamă istoricii
şi filologii noştri în explicarea vieţei româneşti în trecut şi în deosebi
a vieţii pastorala. Sper să pot avea prilejul altădată să dovedesc aceasta
afirmare. .
�I
J
[509]
CARPATI! l� ROM,\�IA DE AZI
509
paţilor, şi la Nord şi la Sud, şi la Vest şi Ia Est, se înşiră
un lanţ, aproape neintrerupt de "clepresiuni subcarpatice",
foarte intens populate, legate de multeori între ele şi in cruciş
şi în curmeziş prin trecători sau prin zone de înnălţirne
redusă 1).
Se mai poate spune: Greutatea comunicaţiei peste Carpaţi
o dovedesc şi puţinele căi ferate şi sosele care îi străbat.
° astfel de obiecţiune se poate înlătura uşor. Căi ferate şi
şosele s'au construit peste hotar în vederea unor scopuri
care 'priveau două state. Ca să se construiască, trebuia să
coincidă, la ambele state, interese politice, economice şi mi­
litare. Nu s'a construit ce era cu putinţă să se construiască
pentru înlesnirea .locuitorilor, ci numai ce era absolut ne­
cesar pentru legătura':a două ţări. Nici un stat nu vede cu
bucurie spargerea hotarului său. Hotarul politic a creiat o
bariera artificială, pe care nu natura o indicase. Hotarul
politic a stânjinit muntii noştri în desvoltarea lor firească.
Piq"n faptul că erau hotar, munţii noştri au devenit de două
ori mai înalţi şi mai inaccesibili.
Pentru populaţia carpati că nu au fost hotar Carpaţii.
Nu au fost pentru ciobanii din Tara Haţegului, pentru Poe­
narii şi hRăşinărenii din .poala Cindrelului, pentru Mocanii
din Bran, din Să cele şi din Breţcu, toţi obişnuiţi de veacuri
să treacă muntele în fiecare an spre a-şi paşte oile pe lunea
Dunării, în Dobrogea şi în Basarabia. Nu au fost hotar nici
pentru .Buf'anii'' şi "Oltenii" care au trecut în Banat, pentru
Gorjenii care au populat izvoarele Jiului, pentru Moldovenii
care s'au risipit în tot Ardealul, unde întâlneşti aşa de des
numele Moldovan. Nici pentru Voevozii care au presărat
cu mânăstiri Tara Oltului, nici pentru fugarii care în vremuri
de primejdie luau "drumul Domnişorilor" spre Braşov, [nici
pentru Domnii Munteniei care mult timp au stăpânit Tara
Jiului, Amlaşului şi Făgăraşului, nici peutru Domnii Moldovei
care aveau posesiuni în Ardeal din ţinutul Rodnei până în
1) Toate aceste caractere se pot înfăţişa foarte bine pe o harta,
care ar arăta dela cea dintăi privire evidenţa realităţii geografice.
Dar o astfel de hartă nu îşi poate avea Jocul Intr'o revistă. Ea se va
publica, poate Intr-unul elin volumele Institutului Geografic at Univer­
sităţii elin Cluj.
[510]
510
G. VALSAK
al Dejului şi pana 111 inima Ardealului, la Ciceiu şi Cetatea
de Baltă. -- Şi mai presus de toate, nicâeri Carpatii nu
au fost un hotar etnic. Pretutindeni in jurul Carpaţilor Me­
ridionali locuesc numai Români. In jurul părţii masive din
Carpaţii Orientali locuesc iar numai Români. Unde aceşti
munţi sunt mai masivi şi mai înalţi, acolo elementul ro­
mânesc se arată mai curat şi mai compact. Chiar în Carpaţii
Orientali ai Moldovei, în vecinătatea Secuilor, Românii au
pe cea mai mare întindere ambele versante 1). Şi că mai
ales În acest ţinut nu sunt un hotar, arată tocmai faptul că
şi Secuii au putut trece culmea Carpaţilor în valea Trotu­
şului şi mai de mult poate În valea Teleajenului. (Cf. judetul
Săcuieni).
Această nesocotire a hotarului carpatic se [poate ur­
mări din cele mai vechi timpuri istorice până in cele mai
nouă. - Chiar cercetările preistorice vorbesc de o civilizaţie
unitară carpatică. Ce se numeşte, cu un nume generic, Traci,
nu se ştie să fi avut hotar în Carpaţi. Dacii, care şi ei erau
un neam trac, cu siguranţă nu I-au avut. Ei poate sunt cei
dintăi care au realizat o unitate politică în cadrul unităţii
geografice a'�pământului românesc. Nici Romanii nu au
considerat aceşti munţi ca hotar. Dacia felix a a vut axa
tot pe:linia Carpaţilor Meridionali, iar capitala s'a menţinut
tot pe locul celei dacice, lângă cel mai masiv bloc carpatic
din Sud. __ o Ce va fi fost în timpul nă vălirilor, numai Dum­
nezeu ştie până acum. Dar lunga inundaţie slavă, singura
periculoasă pentru existenţa Românilor, a trecut peste munţii
noştri ca':'şi când n'ar fi fost munte 2). Iar ce a rămas lipit
pământului, după retragerea apelor slave care au adus numai
mâlul fertil, a fost un neam, care a crescut şi s'a răspândit
după toate indicaţiile pe care le avem, din preajma Carpa­
ţilor spre margini. Chiar dacă se admite, venirea târzie a
1) Şi mai mult a fost aceasta în trecut, până ce Austria nu Im­
pinsese hotarul dela cumpăna apelor spre Răsărit. Urma acestei stări
se mai păstrează şi acum în Toponimie, care este românească pe o
mare parte a ţinutului săcuiesc de margine.
2) E caracteristic, şi nu s'a accentuat, că Slavii s'au adaptat foarte
bine vieţei de munte, şi au rămas pretutindeni in Carpaţi, afară de
zona Carpaţilor 1'omâni.
[511]
CARPAŢII IN ROMANIA DE AZI
511
Românilor în Nordul Dunării, cu atât mai mult trebue să
surprindă adaptarea repede a neamului acestuia în regiunea
Carpaţilor, care nu seamănă atât de mult pe cât se credeţcu
regiunile muntoase ale peninsulei balcanice. De la primele
ştiri istorice îi vedem organizaţi în cnezate şi voivodate+în
jurul Carpaţilor, şi nu numai pe o parte a lor, ci pe ambele
povârnişuri. De când încep a vorbi documentele de Români"
îi vedem alcătuind un pericol de desnaţionalizare pentru
alte neamuri care s'au apropiat de Carpaţi. Amintesc numai
scrisoarea papală din '1234, alarmată că Ungurii, Teutonii
şi alţi catolici devin "un singur popor cu numiţii Vlahi". De
când încep a avea o organizare de stat, îi vedem pedepsind
crud pe cei care rătăceau în cuprinsul munţilor lor cu gânduri
de cucerire. Fiecare îşi aminteşte de dezastrul armatelor lui
Carol Robert şi ale lui Ludovic, prinse şi nimicite în strâm­
torile Carpaţilor. Singuri .Românii cunoşteau bine munţii
aceştia şi singuri ei puteau prospera în mijlocul lor. Ei singuri
puteau trece culmea pe [;nesimţite, în număr atât de mare.
în cât alături de Românii aflaţi decituiea muntelui, erau in
stare prin "descălecare" să intemeieze ţsau să întărească
state, atât lângă Maramureş cât şi în dreptul Ţării Oltului.
Se pare că de timpuriu Ungurii şi-au dat seamă de tăria pe
care şi-o lua neamul românesc dela Carpaţi. De când au
izbutit să atingă aceşti munţi, ei au luat măsuri de stăvilire
a circulaţiei româneşti de-acurmezişul Carpaţilor. Diploma
lui Bela IV, din 1247, impune Ioaniţilor obligaţi unea să nu
primească emigranţi de peste munţi - din Ardeal- fără
încuviinţarea regelui. După secole de forţări au izbutit să
desrădăcineze stăpânirea românească la Nordul Carpaţilor
şi să o arunce pe versantul Sudic. Cu toate acestea a conti­
nuat neîntreruptă. Viaţa unitară carpati că nu se putea tul­
bura prea mult nici cu diplome, nici cu măsuri de pază.
Nu poţi stăvili cursul unui pârâu de munte cu pumnii. Istoria
emigraţiunilor carpatice e plină de documente în care geme
neputinţa maghiară şi austriacă de a pune strajă bună Carpa­
ţilor. Amintesc numai două 1), mai caracteristice: O scrisoare
J) v. 1. Nistor, Bmiqrările ele peste munţi. An. Acad. Rom., Secţia
istor., Seria II. Tom. XXXVII (1915) P 815 sqq,
[512]
512
G. LS,LSM,
din 1717, a unui căpitan din Rodna care se plânge că nu
poate împiedica trecerea munţilor: "Cine poate fefelui pentru
dânşii � Că ei ştiu toate potecile şi şed în pădure". In 1773
Românii uniţi din Ardeal înaintează curţii imperiale un
memoriu în care se arată că mii de Români trec în Moldova
şi Muntenia, "în cât locuitorii acestor ţ,ări încremeniţi de
navala aceasta strigă cu glas mare: Tot Ardealul vine la
noi! ( ... stupefacti vociferari auditi sunt: Tota Transilvania
ad nos venit l). Urma geografică a acestui fenomen o vedem
în multele sate cu numirea Ungureni, de pe versantul sudic
al Carpaţilor, precum şi în atâtea alte localităţi I)-mai ales
de stepă - din vechiul regat. Numai de bine nu părăseau
Ardelenii aceştia locul lor de naştere. Dar orice rău are
partea lui de bine. Balanţa neamului nostru, care se cumpă­
nea pe culmea Carpaţilor, tulburată în echilibrul său prin
invaziunea ungară în regiunile carpatice, se golea cu încetul
pe talerul ei ardelean şi se încărca pe talerul ei dunărean,
până ce a ajuns în zilele noastre iarăş în antica ei stare de
cumpănire. - Şi nici nu se putea altfel: Carpaţii, se află
între două regiuni, fiecare cu fisonomie fizica specială, cu
bogăţii în parte deosebite, cu stari sociale şi politice proprii
şi cu vicisitudini felurite. Era natural ca populaţia - care
e un factor geografic foarte sensibil şi influenţat de toate
aceste cauze - să alunece de-a curmezişul muntelui, când
spre un ţinut când spre altul, făcând din aceşti munţi o
zona de trecere şi întărind necontenit prin această clătire
unitatea neamului românesc.
Ce concluzii putem scoate până acum din această scurtă
cercetaret Carpatii sunt un accident important al pământului
1) In trecut "alele cu numirea "Ungureni" erau mult mai nume­
roase ca acum. V. in această privinţă hărţile vechi şi geografiile vechi
(Fotino numai in zece judeţe ale Munteniei- fără Oltenia- inregistrează
4057 familii de Ungureni, veniţi de curând, căci plăteau o dare deose­
bită). Multe sate au Ungureni fără să le poarte numele. Aşa pe valea Bis­
triţei în Moldova: "Din Tara-Ungur-easca suntem cei mulţi veniţi aicea­
Cei ce nu putea trăi acolo, vine aici. Şi trăiau ca sălbatecii ... Aici erau
oameni care fugea de ţara ca păstrăvii la obârşie" (O. T. Kirileanu, De li!
(ară, Conv. Iit, XLIV (1910) vol. I, p. 647)., Pasagiul caracterizează frumos
şi rolul de ocrotitor al Iugartlor, pe care I-au avut Carpaţii în toate
timpurile.
[513]
C.>\RPA1'U IN ROMANIA DE AZI
513
românesc, dar prin înălţimea lor mijlocie, prin masivitatea
lor redusă, prin direcţia lor variată, prin intinsele platforme
accesibile, prin râurile care nu i-au respectat ca şi prin
numeroasele trecători şi basinuri din mijlocul lor, ei nu
alcătuesc un hotar. Omul a putut să-i treacă şi să-i cutreere
în toate direcţiile. Carpaţii nu au fost niciodată un hotar
etnic şi chiar în părţile lor cele mai sălbatice ei se află
ocoliţi de massa poporului român, care s'a menţinut şi a
prosperat sub ocrotirea lor. Ei sunt axa stabilă în toate
timpurile, sau cum li s'a mai spus, coloana vertebrală a
pământului românesc, leagănul şi întăritorul fiinţei noastre
etnice. Nici hotar politic nu au fost Carpaţii de cât timp
de câteva sute de ani, ceiace e foarte mult pentru viaţa unui
om, dar e atât de puţin pentru viaţa unui neam r Impunerea
unui hotar pe creştetul munţilor a adus stânjeniri in desvol­
tarea firească a Carpatilor şi a populaţiei din jurul lor, dar
niciodată nu a putut împiedica legătura intimă între cele
două părţi ale neamului românesc. Fiindcă mai întâi e
neamul-- şi apoi pământul locuit de el.
Din aceste consideraţiuni rezultă şi rolul pe care îl pot
avea Carpaţii în România de azi. Nu au fost un despărţitor,
ci mai curând o pavăză a neamului nostru. Şi atunci nu vor
fi o piedică nici pentru statul care se ridică pe toată larga
temelie a acestui popor. Cu atât mai puţin vor fi o piedică
acum când natura este mai supusă minţii omeneşti. Ba se
poate spune că neajunsurile lor sunt mult mai mici de cât
foloasele pentru statul care îi cuprinde.
Voiu arăta pe scurt pe ce întemeiez această convingere.
Intârzierea vieţii carpatice vine mai ales din faptul că
li s'a impus un hotar- politic. Acesta a împiedecat o circulaţie
mai vie deacurmezişul munţilor. El a înfrânat desvoltarea
Iegăturilor economice, crearea de drumuri comode şi de căi
ferate sutioiente. Tot el a depărtat locuirea stabilă de apro­
pierea graniţei, aşa că astăzi munţii noştri sunt socotiţi
printre cei mai puţin populaţi între munţii Europei. Că aceşti
munţi erau meni ţi să se desvolte armonios, îndată ce piede­
cile artificiale slăbeau,' se poate vedea din câteva cazuri
tipice. :- Indată ce Austriaoii au deschis "Via Caro lina" pe
5'1036. - Convorbiri Literare,
2
liii--i·.-.-'·.-.··.S'.R .... --------------
[514]
valea Oltului, deoparte Sibiiul a căpătat o desvoltare neaştep­
tată, iar de altă parte Râurenii Vâlcei au ajuns cel mai
mare 'bâ1ciu pe care l-a avut Muntenia în sec. 18 şi începutul
sec. 19. Indată ce valea Prahovei a căpătat o şosea, apoi o
cale ferată, satele care mai înainte urcau valea numai până
la Comarnic, au înaintat în sus până la creasta Carpaţilor,
unde azi Predealul, aşezat pe culme, la înălţimea de 1033--1100
m, reprezintă cea mai înaltă aşezare statornică a munţilor
acestora. Toate aceste sate sunt înfloritoare şi au importanţă
nu numai prin aerul şi poziţiile lor frumoase, ci şi prin
desvoltarea lor industrială 1). A ajuns deci o mică favorizare
1) In Sinaia, Buşteni şi Azuga sunt 21 fabrici. - Desvoltarea vai i
superioare a Prahovei prezintă una din cele mai interesante probleme
de geografie umană ale ţării noastre. Pană la Comarriic, valea Prahovei
este o vale tipică subcarpatică. Raul se plimbă pe o 'largă albie ele
pietriş. Deoparte şi de alta povărnişurile sunt line şi "podurile" întinse
au permis aşezarea unui lanţ neîntrerupt de sate. Chiar în vechime
exista aci o populaţie deasă. De când însă petrolul şi cărbunii au dat
regiunii avânt industrial, locuitorii s'au Înmulţit ca în nici o altă parte
a vechiului regat (densitate peste 400 loc. pe kmp, sate cu peste 5000
loc.: Băicoi 5011, Comar-nie 7489 în 1910; Cămpina, care în 1899 avea
3799 loc. În 1910 atinsese 8525 loc.).
-- De la Comarnic în sus, ai crede că s'a isprăvit cu satele.
Prahova se zbate într'o cheie îngustă; aci se află strimta " Valea­
Largă", vestită prin ruperi de poduri. Dar după vre-o 10 krn. spre surprin­
derea călătorului, valea se lărgeşte şi rămâne largă până: la izvoare,
adică pe o intindere de peste 20 km. Un adevărat cuib ascuns în mijlocul
munţilor, Iangă unul din cele mai impozante masive carpatice: Bucecii.
Tot acest ţinut a fost pustiu de sate In trecut. Singura populaţie, ca în
atătea regiuni carpatice, - afară de păstori de pe înălţimi - erau
sihr'ştri şi tâlharii, două categorii de oameni puţin luate In seamă la
explicarea colonizării regiunilor Înalte. De pustnici se pomeneşte din
sec. XV şi e interesant că schi tul, În locul căruia s'a intemeiat, la
1695, mănăstirea Sinaia, a fost în sec. XVI reconstruit de "tălharul"
Grozea, cei a ce arată că uneori nu e vorba de tălhari ordinari, ci de
haiduci goniţi de necazurile vieţei în munţi. Din sec. XVIII apar câteva
hanuri, un alt element important în popularea munţilor şi stepelo r.
La 1737 Austriacii fac uu drum şubred pe valea Prahovei, fără urmări
însemnate pentru circulaţie. Dezvolta l'a adevărată nu ia valea Prahovei
decât după alegerea reşedinţei regale de vară Ia Sinaia şi după construi­
rea unei căi ferate cu legături internaţionale. V. pentru mai multe
amănunte: G, Vâlsan, Valea superioară a Prahovei, În rev. Cultura din
Cluj, 1924, Iulie.
514
G. VALSAN
[515]
a unei regiuni carpatice spre a se dovedi capacitatea de
locuire şi de producţie a acestor munţi, şi aceasta nu numai
pe văile joase, ci şi în regiunile înalte.
Carpaţii ca hotar nu. au putut niciodată atrage între­
prinderi mari şi variate. Industriile mari au nev()e de siguranţă
şi de aceia se feresc de apropierea hotarului. Lângă hotar se
desvoltă industrii mai ales in vederea exportului. Dar şi aceste
suntstânjinite când de ambele părţi ale hotarului se află cam
aceleaşi bogăţii.-Apoi Carpaţii-hotar au provocat o desvoltare
izolată a fiecărui povârniş. S'a stabilit un desechilihru
de tendinţe, pe care numai distrugerea hotarului îl poate
egaliza. Prin dispariţia acestui hotar şi a vărnii legate de
el, prin situaţia deosebit de importantă a acestui lanţ de
munţi în chiar mijlocul ţării, arrnonizarea se va face repede
şi cu folos.
Valoarea Carpaţilor rezultă d in chiar însuşirile lor geo­
grafice. In primul rând, ei sunt un lanţ de munţi nu prea
înalt, spart de numeroase trecători, cu o centură dublă
de şes uri înalte şi de depresiuni În apropierea lor imediată.
Aceasta înseamnă că circulaţia tranversală e relativ uşoară
- deci că cele două părţi ale României pot fi puse în le­
gătură strânsă - şi că circulaţia longitudinalăe tot atât de
uşoară, deci că toate articulaţiile carpatice au posibilitatea
unei legături organice între ele. - In al doilea rând, Carpaţii
sunt munţi bogaţi în multe privinţe. Săraci În metale, me­
diocru înzestraţi cu cărbuni 1), care se află însă în zăcă­
minte destul de bogate în dealurile alăturate, ei au în schimb
o mare variaţie de roce, dela marmoră şi piatră de con­
strucţie, pănă la piatra de ciment ';li de var. Au un splendid
veşmânt de păduri şi de păşuni, îmbelşugate izvoare de apă.
Pomenesc aci numai bogăţiile Carpaţilor propriu zişi, nu
ale colinelor, nici ale munţilor rnotaliferi ai Banatului.
Cu aceste însuşiri, care poate fi cadrul desvoltării car­
patice? In mare parte, din ce s'a făcut până acum putem
bănui posibilităţile viitoare. - Cariere există în număr redus
j
CARPATlI IN ROMANIA DE AZI
515
. I
1 Afară de basinul dela Pietroşani, care este iarăşi un frumos
exemplu de populare a unei regiuni interne carpatice: sate risipite şi
umili te ca Lupeni şi Pietr-oşani au ajuns În 30 de ani oraşele în creş­
tere continuă, cu o populaţie care trece de 10.000 şi 14.000 locuitori .
[516]
516
şi ele se pot mmulţi la infinit, alimentând industria varului,
cimentului, sticlăriei, mărind putinta ridicării construcţiunilor
solide şi frumoase În jurul Carpaţilor şi mai departe.
Păsunile îmbracă toate culmile înalte si numeroasele
, ,
poene carpatice. Ele au privilegiul de a nu fi influenţate de
anii de secetă care bântuie destul de des câmpiile stepice,
invadate în cea mai mare parte de cereale. Deci ele vor
ocroti totdeauna păstori a carpati că, atât de desvoltată in
trecut. Va mai putea reinvia această vecile păstorie, ca în
timpurile când turme de 3 -4000 oi erau obişnuite'? In splen­
doarea de altădată, nu. S'au dus stepele cu ierburi ale Bără­
ganului, Dobrogei şi Buceagului, unde ierau aceste turme.
Dar şi hotarul era o piedică devenită tot mai grea. Acum
acest hotar nu mai există şi lunea Dunării e destul de întinsă.
Transhumanta, dacă ar fi protejată prin dispoziţiuni po­
trivite, ar putea reînviaîn oarecare măsură, iar economia de
porci şi de vite mari s'ar putea desvolta mai în voe. Lovitura de
moarte in creşterea vitelor, in România veche, a dat-o in­
chiderea hotarului de fosta împăraţie austro-ungară. Dispa­
riţia hotarului va putea fi un îndemn la refacere. - O în­
treagă industrie se poate dosvolta pe această economie de
vite, de la brânzeturi şi conserve alimentare, până la tăhă­
cării şi fabrici de postav. Locul cel mai prielnic pentru
desvoltare este tot regiunea carpatică.
O a doua mare bogăţie carpati că o avem in pădurile
lor, care exploatate cu milă vor putea rămâne cel puţin în
întinderea lor actuală. Chiar o despădurire mai mare­
dacă se impieckă prin lucrările necesare năruirea munţilor
şi rnrărnurarca torenţilor, - va putea fi compensată prin
creşterea suprafeţii faneţetor, deci prin creşterea ocupatiei
pastorale. Dar- această despădur-ire necesar va ti oprită prin
micşorarea cantităti i lemnului, cum a fost oprită şi în Elvetia.
Şi cu cât va (-} lemn mai puţin, cu atât va f nevoe să nu
se exporte subt formă brută, ei prefăcut. Necesar se va des­
voIta o industrie el lemnului de la scânduri şi mobile până
la fabrici de hârtie, şi toate acestea vor fi industrii prin
excelentă carpatice.
Vor fi aşa nu numai fiindcă aci vor găsi materialele prime,
ci şi fiindcă tot aci VOI> avea energia ele prefacere. Carpaţii
[517]
CARPAŢII IN ROlv[ANIA DE AZI
517
au ape multe şi repezi. Nu atât de multe, de bogate şi de con­
stante În debit ca Alpii sau munţii Scandinaviei, care au pe
vârfurile lor rezervorul gheţari lor şi zăpezilor eterne. Dar
valoarea acestor ape nu trebue preţuită numai după volum,
ci şi după panta şi forma văilor care pot să le mărească
energia. Apele Carpaţilor sunt repezi, de multe ori adevărate
torente, iar văile lor au caracteristica dea fi adesea gatuite
de chei care pot fi uşor stăvili te, provocându-se astfel
rezerve de apă şi căderi considerabile. Mai ales versantul
sudic carpatic e favorizat în această privinţă. Ca exemplu
se poate da Ialorniţa la coborârea sa din Buceci, care se
precipită prin patru chei, inguste uneori de 4-5 metri, pe
o distanţă de 20 krn, cu o � cădere totală de aproape 1000
metri. Chei grandioase au Jiul, Oltul, Argeşul, Prahova,
Teleajenul, Bistriţa şi atâtea alte râuri mai putin însemnate,
afară de Dunăre la Porţile-de-Fier, care se pare, că se poate
stăvili printr'un sistem de zăgazuri fără pagubă pentru navi­
gaţie. Transformarea electrică a acestor ape ar "electriza"
la o viaţă nouă toată regiunea carpatică şi chiar zone mai
depărtate. - O deosebită atenţie merită şi regiunile carstice,
calcaroase, în Carpaţi. In aceste ţinuturi ţâşnesc din stâncă
adevărate râuri cu debit şi temperatură constante şi iarna
şi vara. Ele nu îngheaţăţaproape niciodată şi aceasta permite
o utilizare fecundă şi în timpul iernii. Debitullor este uneori
de 40-50.000 metri cubi pe zi. O regiune de felul acesta
se află între Piatra Craiului şi Buceci, cu zeci de astfel de
izvoare.Numai unul din ele a fost utilizat industrial la Zârneşti.
Bogăţiile carpatice, care sunt multe şi variate, au un
mijloc de a se împrăştia cu folos în jur. Carpaţii sunt regiunea
cea mai înaltă a României. Toate produsele lor nu au de cât să
alunece - ca să, zicem aşa - pe pantele naturale pe care
le oferă văile. Economia transportului va fi un ajutor destul
de puternic al desvoltării carpatice. Nici o altă regiune a
României nu va avea drumuri de uscat mai favorabile din
acest punct de vedereşi nici o altă regiune nu are situaţia
centrală a acestor munţi, situaţie care le permite să-şi arunce
produsele egal peste toate provinciile româneşti. Au fost şira
spinării pentru neamul românesc, ei pot fi una din axele
economice ale României Mari. '
[518]
518
G. VÂLSAN
Care va fi rezultatul unei astfel de desvoltări carpatice?
Semnalez câteva numai. In primul rând o repopulare a Car­
paţilor. Curentul de emigraţiune, îndreptat spre câmpie, se
va încetini şi în parte se va întoarce spre munte, care poate
adăposti mult mai mulţi locuitori de cât astăzi 1). Densitatea
se va mări în poala munţilor, părăsind caracterul înprăştiat
şi luând aspectul aglomerărilor mici industriale; satele îşi
vor trimite anexe pe văile mai largi superioare, semânăturile
şi grădinile, care acum nu ating limita superioară posibilă,
vor Înainta pe coastele line şi pe tera se, cum pare că a mai
fost în vechime, din alte motive 2). - E surprinzătoare
capacitatea de adaptare a populaţiei carpatice. Voi da un
singur exemplu: Zârneştenii (din poala Pietrei-lui-Craiuj] au
fost în trecutul depărtat mai ales ciobani.Când ciobănia a fost
împiedecată de hotar şi de cultivarea stepelor dunărene, s'au
făcut crescători de vite. Când nu le-a mai fost prielnice
condiţiunile pentru păstrarea acestei ocupaţii, s'au făcut
cărăuşi. A fost un timp când cărăuşul din Zărnesti, cutreera
toată Ţara-românească până la Dunăre, toată Ungaria până
la Trieste, iar în Germania în ain tau până la Lipsea. Căile
ferate au ucis şi această ocupaţie. Atunci au început exploa­
tarea de păduri, şi când nici aceasta nu a ajuns, au scobit
stânca şi au scos piatra de var şi "ghicaşul", nisipul alb
pentru fabricarea sticlei 3). - Atât de adevărată e formula:
întâi omul şi virtutea lui şi apoi pământul t
') In genere populaţia muntelui so scurge spre câmpie. Dar în
vrernur-i nesigure s'a întâmplat des fenomenul invers. Popuiaţia cămpu­
rilor a venit sa se ascundă in cele mai retrase colţuri ale muntelui sau
să mărească populaţia satelor de subt poala muntelui. Versantul sudic
carpatic poa rtâ urma acestui interesant fenomen geografic: ultimele
sate spre munte sunt de multe ori cele mai mari de pe toată valea. La
Începutul sec. XIX acest caracter era mult mai accentuat. V. O. Vâlsan, O
Fază în popularea Ţărilor-româneşii, Buletinul Soc. R. R. Geografie, 1912.
2) Această problemă foarte importantă nu poate fi atinsă aci de
cât în treacăt. Sunt dovezi că locuirea carpatică in trecut se urca mai
sus de cat astăzi; urme de sate, de târguri, de cetăţi, de arături, <.ră­
zoare"), de livezi cu pomi fructiferi, se află ici şi colo la altitudini,
neajunse În zilele noastre. 'I'oponirnia i?i tradiţia populară confirmă faptu1.
Problema ar merita un studiu amănunţit, fiindcă ar putea da lămuriri
preţioase pentru trecut şi indioaţiuni pentru viilor.
3) 1. Turcu Excursiuni pe munţii l'ării Bt1r'se{ şi ai Făqăraşului,
Braşov, 1896, Silvestru Moldovan, Ardealul, Braşov, 1911.
[519]
1
CARPAŢII IN ROMANfA DE AZI
519
o astfel de populaţie merită să trăiască şi să se ridice.
Şi merită nu numai prin vrednicia sa, ci şi prin însuşirile
sale naţionale. In jurul Carpaţilor se află cea mai tipică
populaţie românească. Tradiţii vechi şi frumoase, o viaţă
simplă şi sănătoasă, un simţ artistic original: toate aceste da­
ruri trebue să fie ocrotite şi încurajate. Carpaţii vor putea fi
nu nişte munţi sălbăticiţi şi aproape pustii, ci parcul ţării ro­
mâneşti, plin de păduri şi grădini, de sănătate şi belşug. In
jurul Carpaţilor şi În cuprinsul lor se pot naşte mici dar
numeroase centre industriale, fără fum şi fără foc mult, căci
energia va fi mai mult electrică. Incepând o perioadă de belşug
. s'ar putea desvolta şi industria casnică pentru care lucrătorii
arată aptitudini deosebite. Va rămâne, ca şi în trecut, miezul
Românismului, in ce are el mai puternic şi mai original pentru
primenirea ţării întregi.
Centrul desvoltării carpatice e de presupus că va fi în
şesurile ardelene de la cotitura carpatică (Ţara Bârsei, Trei
Scaune). Şi cum aceste şesuri bine apărate, uşor de pus în
legătură cu regiunile vecine, se află tocmai in centrul noul ui
stat românesc, să nu ne mirăm dacă însăşi capitala va lua
drumul Carpaţilor, adică va face în sens invers descălecarea.
Carpaţii nu mai sunt hotar! Acesta e un strigăt care
chiamă la viaţă nouă întreg neamul românesc. Nu ne-au des­
părţit niciodată. Peste ei s'a clătit aceiaş limbă, acel aş suflet şi
mai târziu aceleaşi aspiraţii. In viaţa noastră ei nu au introdus
de cât nuanţe, deoparte şi de alta a lor, nuanţe pe care nu
noi .... vom incerca să le întărim artificial. Ca şi în trecut, aceste
nuanţe să ne servească drept mijloc de progres, de emulaţie,
între�Dacia superioară şi inferioară. Amintind trecutul mă
gândesc mai ales la desvoltarea culturală a poporului nostru.
In Ardeal au eşit primele tipărituri în limba românească.
Aceasta a fost în curând un bun câştigat ';li pentru Voivodatele
transcarpatice. La rândullor, Muntenia şi Moldova înmulţesc
tipăritura, o perfecţionează şi o trimit în Ardeal subt forma
Cazaniilor lui Varlam "carte românească, pentru seminţia
românească, pretutindene" (1643) şi subt forma clasică a
Bibliei lui Şerban Cantacuzino "pentru de obşte priinţă, dăruită
neamului românesc" (1688). Tipăriturile brâncoveneşti erau
menite să se dea "în dar", "rodului nostru românesc, atât
[520]
520
G. VALSA\'
scăzut şi lipsit de multe şi ales de în vă ţătură". Ardealul nu în­
târzie să răspundă acestor daruri prin marea mişcare de re­
deşteptare naţională, care repede trece munţii, se întăreşte şi
după un secol se' întoarce subt forma culturii româneşti
actuale şi a liberării naţionale, Fiecare parte şi-a dat ce a
avut mai bun şi mai curat, şi i s'a răspuns în acei aş măsură.
Acum când ne-am văzut la un loc cu toţii, să nu zmintim
rânduiala naturii şi a strămoşilor.
G. Vâlsan.
1,
�
I
[521]
���===============--
RONSARD ŞI ROMÂNIA
La 11 Septemvrie 1924 se implinesc patru sute de ani
de când s'a născut, in castelul părintesc de la Poissonniere
din Vendomois, pe marginea râului Loir şi a pădurei Gâtine
pe care au să le nemurească elegiile şi cânticele sale, cel mai
mare geniu liric şi epic al Franţei, până la generaţia
glorioasă a romanticilor din secolul al XIX-lea. Jurnalele
şi revistele franceze discută asupra felului cum trebue săr­
bătorit la această dată Pierre de Ronsard ilustrul poet al
Henaşterei, sărbătorire la care va fi bine şi drept să ne
asociem şi noi.
Ronsard e, într'adevăr, unul din geniile splendide ale
latinităţii. Sunt puţine opere cari să reprezinte, cu atâta
strălucire ca poemele lui, trăsăturile distinctive ale gintei
noastre latine -- "regină într'ale lumei ginte'mari". Spirit fecund
şi clar, ordonat şi armonios> suflet plin de generoase porniri,
revărsăndu-si entuziasmul sauindignareaţîn strofe înaripate
sau în tirade de o caldă eloquenţă, Ronsard a îmbinat acestor
însuşiri latine, graţia, fineţea, uşurinţa de mişcare, particu­
lare gândirei şi simţire! franceze şi exprimăndu-Ie a înve­
derat stăpânirea tuturor secretelor stilului şi ale ritmului,
pe care numai apli carea preceptului hora ţian :
.... vos exemplaria graeca
Nocturna versate manu, versate diurna,
a putut să i-o comunice acestui hurnanist fervent şi studios.
Cu acest prilej fabula originei româneşti a lui Ronsard
a fost la noi pusă din nou în circulaţie. Cred că e momentul
--deşi ştiu cât de mult legendele se încăpăţinează să tră­
iască-să îrnpiedicăm răspăndirea ei mai departe.
Origina romană a lui Ronsard a fost pentru prima oară
[522]
522
ef-!. DRONHET
proclamată de fostul profesor de limba franceză dela Co­
legiul Sf. Sava, Vaillant, în lucrarea sa la Romanie (1844).
Pornind dela versurile autobiografice din epistola lui Ron­
sard către Herny Belleau:
Or, quant il mon ancestre il a tire sa race
D' ou le glaceDanube est voisin de la 'I'hrace
Plus bas que la Hongrie, en une froide part
Est un seigneur nomme le marquis de Ronsart.
Vaillant identifică cu Muntenia ţinutul vecin cu Tracia
şi mai jos decât Ungaria de unde se trăgea strămoşul poetului
francez. Identificarea era prea pe placul lui Alexandri pentru
ca în timpul politicei filorornâne a lui Napoleon al III-lea să nu
şi-o Insuşiască. Transpunând în româneşte numele de familie
al poetului francez, Alexandri făcu din fiul mai mic al unui
ban al Craiovei, acel fils puine, ardent de ooir la auerre,
care, auzind de cotropi rea Franţei de Englezi, veni, în capul
unei cete îndrăzneţe să-si pue spada în serviciul lui Philippe
de Valois. Bine înţeles, preocupările politice ale momentului
intervin în această baladă care trebue să dovediască că
înfrăţirea franco-romănă datează de mai bine de jumătate
de mileniu. Un glas tainic a spus banului Mărăcine să se
înarmeze pentru a veni în ajutorul "Franciei ce plânge".
Căci şi ea pe viitor
Mi-a veni În ajutor.
Legenda Banul Mârâcine inserată printre Baladele şi
oâniurile populare ale Româniior a căror traducţie fran­
ceză apăru la Paris în 1855, fu socotită de Ubicini, care com­
puse o prefaţă pentru această culegere, ca prelucrarea artis­
tică a unei tradiţii istorice. Aserţiunile lui Ubicini care-şi
făcuse un nume prin competinţa cu care discuta chestiunile
relative la principatele dunărene nu întârziară să facă pro­
zeliţi. Doi ani după publicarea traducerii franceze a Bala­
deior eruditul Prosper Blanchemaln începu să publice o
ediţie critică a operelor lui Ronsard şi într'o notă îşi însu­
şeşte afirmaţia lui Ubicini. Ediţia lui Blanchemain fiind
până acum câţiva ani editia cea mai răspândită a lui Ron­
sard, părerea sa găsi numeroşi adepti.
Versurile lui Ronsard despre originea familiei sale con-
. i
1
[523]
ţin indicaţii vagi asupra leagănului strămoşilor poetului. Ele
sunt susceptibile şi de alte interpretări de cât cele ale lui
Vaillant Alecsandri si Ubicini. Dacă unii critici francezi
, ,
făcură pe Ronsard de neam ungur, un maghiar, St. Szamota,
îşi plăti luxul într'un articol publicat în 1891 într'o revistă
filologică din Budapesta să socotească pe autorul Odelor
pindarice şi al Amorurilor drept bulgar. Ţara unde Dunărea
e vecină cu Tracia, adică cu actuala Rumelie orientală, e
Bulgaria, din părţile oraşului Târnovo. După radical, Târnovo
însamnă un loc plin de tufişuri spinoase, de mărăcini. Stră­
moşul lui Ronsard n'a fost aşa dar, după Szamota, fiul unui
ban al Craiovei, dar un Târnooai, un fiu al banului din
Târnovo )
Fanteziile literare ca şi cele filologice au trebuit să
se risipiască dinaintea cercetărilor Jistorice şi critice. In
ultimii ani erudiţii francezi au stabilit că spusele lui Ronsard
despre venirea strămoşului său dintr'o ţară vecină cu Dunărea
de jos şi despre recompensarea curajosului marchiz pentru
ajutorul dat regelui Philippe în războiul contra Englezilor
cu castelul şi domeniile de la Poissoniere, sunt o născocire
a poetului. Regele Philippe nu ar fi putut să dăruiască "des
biens sur les rivers du Loir", nimănui pentru cuvântul că
acest ţinut nu depindea de coroană, dar de comţii de Ven­
dame. Cu ajutorul documentelor, care încă din secolul al
XI�lea pomenesc de persoane din Vendornois cu numele de
RonsaÎ'd, învâţaţii francezi au] pututrsă fixeze în mod sigur
genealogia poetului din: secolul al XIV -lea încoace.Strămoşii
săi, boerinaşi de provincie, ;va�ali;:ai[comţilor",delVendame
se ridicară încet din situaţia lor modestă, ajungând[della
treapta de guarzi ai pădurilor puternicilor. lor seniori, la
rangul de guvernor ai fiilor lui�Fran<;ois l-er, cum fu Loys
de Ronsard, tatăl poetului.j
Se ştie de mult că poeţii au privilegiul să schimbe după
plac realitatea lucrurilor. Ronsard se folosi""de::acest= drept
pe care muritorii îl acordă semenilor lor.inspiraţide un zeu
Ş-Cîşi hărăzi ascendenta ilustră pe care o doria vanitatea sa
excesivă. Aducând dIil"ţările depărtate :şi misterioase scăl­
date de Dunăre pe marchizul întemeetor al familiei sale în
Franţa, Ronsard nu numai îndreptăţi în faţa publicului pre-
RONSARD ŞI ROMÂNIA
523
I
[524]
524
CI-[. DRONHET
tenţiile sale nobiliare, dar încunjura cu un nimb de glorie
fruntea sa, pe care dor-ia s-o încingă cununa de lauri cuve­
nită celui mai mare poet al timpului său. A vea drept să aspire
la acest titlu, căci ţara strămoşilor săi era vecină cu Tracia,
patria lui Orfeu, legendarul părinte al poeziei, a cărui liră
îmblânzi, zice-se, până şi fiarele şi rnmuie inima lui� Hades
care-i inapoiă din fundul Infernului, pe iubita sa Eurydice.
Lui Ronsard i-ar fi plăcut să fie socotit drept Orfeul Galiei.
Aceleaşi poetice motive îl îndemnau alteori pe Ronsard
ca uitând cele spuse de originea sa traci că, să afirme ori­
ginea sa germanică. In două din Sondele către Hdene,
opune neînduplecatei fecioare care după tată se trăgea din
Spanioli şi moştenise astfel rnândria şi cruda rafinare iberică,
simplitatea şi naivitatea proprii sale firi, uşor de amăgit:
Si une belle et jeune accorte Iberienne
Qui loge la finesse et l'art dedans son sein,
M'a pris qui suis grossier, de nation germain,
.Te n'en suis a blasmer, c'est la loy Cyprienne ....
Variaţiunile lui Ronsard asupra aceleiaşi teme şi desmin­
ţirile pe care faptele şi documentele istorice le opun destăi­
nuirilor ce ni le face asupra leagănului neamului său, ne
arată că originea dintr'o ţară mărginaşă cu Dunărea de jos
a poetului francez trebue considerată ca o legendă eşită pe
de-a'ntregul din imaginaţia sa, precum altă dată Minerva
eşise înarmată din capul lui Jupiter.
Ch. Drouhet
[525]
1
I
I
I
,
1-
,
j
\
-
1
I
t
CURTEA DE ARGEŞ
Imi iau geamantanul şi plec" Mă d uc să văd pe
Radu Negru. Căci trebue odată înlăturată îndoiala care
mă frământă: e Radu Vodă, e Negru Vodă sau e Radu
Negru Vodă.
Pentru a ajunge la el, două căi îmi sunt deschise.
Mă ispiteşte următoarea:
Ştiu, ca orice om care a făcut liceul, că razele lumi­
noase se mişcă cu o iuţeală de 300.000 kilometri pe secundă.
Asta înseamnă, dacă n'am greşit socoteala, că În 700 de
ani ele parcurg 6.531.140.000:000.000 de kilometri. Prin ur­
mare, la această depărtare în spaţiu sunt astăzi razele de
lumină, care duc cu ele chipul voevodului de acum şapte
veacuri. Pentru spectatorii care se 'află acolo, într'o stea
oarecare - o fi Sirius sau Cassiope, nu ştiu bine unde ­
trecuta viaţă a acestui voevod se desfăşoară abia în clipa
de faţă. De-aş fi la distanţa aceia, aş vedea-o şi eu. La
drum deci, băiete!
Pentru a ajunge, iute şi ieftin, la cei şase quadralioane,
cinci sute treizeci şi una de trilioane, o sută patruzeci de bilioa­
ne de kilometri... mijlocul e simplu.N'am decât să încalec pe
o rază care aleargă prin spaţiu mai repede decât lumina,
razele X de pildă. Aşa incât, în scurtă vreme, o să ajung
din urmă raza luminoasă care poartă' cu ea chinuitoarea
taină. Şi, odată ajuns, adio ipoteze, adio teorii L Ce Hasdeu,
ce OnciuI, ce Domnul Drăghiceanu! Voi sta faţă în faţă cu
chiar Prea Credinciosul Voevod, stăpâni tor al Ungro-Vlahiei r
[526]
526
C. GANE
Aş fi de mult pe drum, de nu mă împiedecam de-un
nimic, bată-le vina de nimicuri, că se tot pun în calea tu­
turor avânturilor .
... N'am putut încăleca pe rază ...
Aleg deci calea a doua.
Pentru a ajunge la Radu Negru, mă urc într'o birjă
c'un cal! Mă pornesc la Gara de Nord şi iau trenul de
Curtea de Argeş!
Pe peronul gărei e înghesuială. O ţoapă mă ghionteşte,
fiindcă e grăbită. O cuconiţă bine crescută mă calcă pe bă­
tătură, aruncându-mi din fugă un fluturatec: "pardon!"
Nu mi-e de ghionte, nici de bătătură" Mi-e de pardon.
A fost odată o prea frumoasă vorbă: "iertare" ... De ce au
surghinuit-o din limbă L. Răspund totuşi politicos: "Mersi,
Madam, nu mă genează", fiindcă dacă i-aş fi spus: "Mul­
ţumesc, Doamnă, nu mă doare", ar fi ('crezut că şi-a dat
osteneala să calce pe un mojic.
Mă urc în clasa 1. A, ba nu, am greşit. E un vagon
salon. Mă dau jos. Acăţ';pe un conductor: "Mă rog, dom­
nule, dar unde e clasa I ?".
- "Uite colea" îmi arată cu capul.
- "Păi acela e salon ... o: fi vagon regal" mă milo-
gesc eu.
- "E clasa I" răspunde cela morocănos "Altul nu [este".
Dacă nu este, mă urc. Cu multă sfială deschid uşa unui
compartiment,") .
Gol.
Mă aşez. Mă razem de spătar, întind picioarele şi
aprind o ţigară. Mă prind a gândi: "Tiii!... parcă sunt Vodă 1
Nici că se:putea, doară mă duc la Radu Negru 1"
De odată uşa se deschide cu sgomot. Eu trag repede
picioarele sub genunchi... poate o fi vre-un aghiotant regal!
Mă uit cu coada ochiului. E un domn ras de eri. Se aşează
în celălalt capăt, se deschee la vestă, îşi încalecă ochelarii pe
nas şi deschide "Universul". Mă liniştesc, ba prind chiar un
ifos: "Să am iertare domnule, zic, ce e cu vagoanele aceste?"
- "Ce să fie f" mă întreabă el, plecând capul în jos
ca să mă vadă peste ochelari
- "Luxul acesta", spun. "N'am mai văzut...!"
[527]
CURTEA DE ARGEŞ
527
Domnul ridică din umeri, aşa un fel ca de milă, ŞI 111-
torcând foaia la mica publicitate, îmi răspunde scurt:
"Trenul trece prin Florica!"
Bată-te norocul, că la asta nu mă gândi sem !
Frumos la Florica! Casa se răsfaţă pe un dâmb, Ar­
geşul curge în vale, păsările ciripesc ... ei! dar, trenul fuge
prea din cale-afară. Abia am zărit pridvorul cu stâlpii de
piatră, abia a sclipit la soare bisericuta printre copaci şi
frumoasa vedenie s'a şi năruit. In fund Mărăcinenii mai
mult se ghicesc, iar în spate Goleştii se şi dăstramă în zare ...
Piteşti ! ... Incă puţin şi am ajuns ... un fluerat, o smuncitură:
"Curtea de Argeş! Toată lumea jos !".
Iată-mă în vechi a capitală a voevozilor noştri d'mtâi.
Dacă metempsicosa e o realitate şi dacă am trăit cândva
. în locurile aceste, apoi mărturisesc Cu părere de rău că nu
ţin minte de nimic. Aşa încât nu-mi pot da seama de schim­
bările:întâmplate în acel orăşel, de la Basarabi până la Ho­
henzollerni! Cavaleri în zale poate altă dată zăngăneau pe
aici paloşe de scuturi. Astăzi, ţărani în sumane vând pe­
peni în piaţă.
Oraşul îmi place ... Adecă, ce oraş! 1-aş spune sat. Fru­
museţea lui nu stă în măreţia clădirilor, ci 'n pitorescul
străzilor. Coboară; urcă şi la cotiturile lor te pândeşte în
fiecare colţ câte o privelişte neaşteptată: ici o casă cu
pridvor, văruită proaspăt, parcă-e o mireasă, si-n faţă alta
strâmbă, c'o singură fereastră, parcă e lautarul chior venit
la nunta celeilalte; dincolo se fleşcăresc prin baltă două raţe
lângă o fântână. Plopi subţiri şi mândri se înşiră de-alun­
gul şoselei, iar pe malul răului plâng sălcii obosite.
Imi las geamantanul la han şi-o pornesc razna înainte
pe drumul pietruit. Trec podul peste Râul Doamnei şi ajung
la o răspântie.
Acolo, deodată, mi, se arată ca o nălucă o parte (din
Istoria Ţăr-ii] La stânga, biserica domnească a lui Radu
Negru, la dreapta Sân Nicoară a doamnei Clara papistaşa
şi drept înainte drumul mănăstirei lui Neagoi Basarab... Ce
ispită, trecut, mă cheamă către tine t Ce farmece duse
aruncă din văzduh nevăzute mreji �
[528]
528
Incotro s'o apuc � La Radu voevod sau Ia Doamna
Clar-a î ••• Mă duc întâi la mănăstire, Jet Neagoi şi Despina,
la Carol şi Elisabeta. Să iau de-a, îndoasele istoria 1 .,
Drumul e lung, dar gândurile-s bogate.... A fost
odată o ţ,ară, în întinderi mică, dar mare In oameni. A sân­
gerat, a pătimit şi-a răbdat. F\ îngenunchiat şi s'a ridicat.
Mereu a fost în genunchi şi mereu în picioare, batjocorită
de vecini, necunoscută de streini. ... Şi uite azi o ţară cu
locul ei sub soare. In întinderi mare şi în oameni. ... Ei,
dar să lăsăm!
Colea. . .. colea printre frunziş, parcă sclipeşte ceva.
Am ajuns? �ă fie oare .... să fie asta biserica lui Meşterul
Manole'? - Ce frumoasă se desprinde din chenaru-i de ver­
deaţă! Prea bogată poate, de-ţi vine aproape pe buze vorba:
îmbogăţită! ., . dar îşi poartă bine gătelile toate. Elegantă în
formă şi graţioasă in linii! Mă uit, imi place. Ii lipseşte ceva ...
dar grozav Îmi place. Nu ştiu ce-i lipseşte, însă e armo­
nioasă. Pare o arătare, o viziune de artă 1. " Ah! ştiu ce-i
lipseşte. Nu găsesc într'Insa frământatul suflet al bietului
meşter. Nu-i a lui Manole. Nu găsesc într'însa credinţa
adâncă. N u- i a lui N eagoi. Este necropola unor Hohenzollern!
lucrată, cu gust de-un maestru frances l Nu e trecut în ea,
nu este tradiţie, nu este credinţă, nu este durere. Nu e
românească!
Un călugar îmi deschide uşile grele de lemn. Pătrund
înlăuntru cu oarecare sfială, fiindcă ştiu 'că acolo odih­
nesc morţii cei de curând.
- "Biserica aceasta a fost clădită .... " începe călu­
gărul cu glas trăgănat ...
- "Lasă, părinte, că ştiu. Arată-mi mormintele".
Sfinţia Sa se uită la mine să vadă: e vorba pe ştiutele
sau pe nedatul bacşişului. Apoi îmi arată cu mâna la drepta,
chiar lângă uşa de la intrare:
- "Aici odihneşte Regele Carol 1 şi colea soţia lui,
Elisaheta, moartă la ... "
- "Lasă părinte, că ştiu. Arată-mi mormintele lui
Neagoi şi a Despinei şi apoi du-te de mă aşteaptă la uşă."
- "Uite-le colea" îmi spuse, arătându-mi cu capul
două pietre de mormânt, aşezate în faţa celorlalte. Apoi,
[529]
CURTEA DE ARGEŞ
52fY
bolborosând intre dinţi, întoarse spatele, zicându-şf de si­
gur in gând: "E pe nedatul bacşişului".
. Dar eu nu de asta îl alungasem. Nu pot suferi, când vreau
să cuget, să mă cicălească unul la cap.
Şi aici aveam de cugetat, în faţa acestor morminte
acoperite cu trandafiri şi chiparoase. Ce cucernică mână a
pus aceste tlori? O fi ele "Auf Befehl" sau poate o fi În tara
aceasta şi inimi recunoscătoaret Ce duioasă poveste îmi
şoptesc aceste morminte, al regelui soldat şi al reginei'
poete - povestea care aşteaptă, de altfel ca atâtea altele, să,
se scurgă anii şi patimele să se potolească, pentru a putea.
11 spusă, la gura sobii de bunică, aşa cum a fost ea trăită.
Pentru a putea, din povestire, să se prefacă În epopee!
Când în Vinerea patirnilor 1866, Karl Principe de
Hohenzollern, locotenent la Berlin în Dragonii de gardă,
aflat în concediu la Dusseldorf pe Rhin, primi în audienţă pe
străinul care-i oferi, pe neaşteptate, Coroana României,
printul şovăi.
-- "De altfel, vom avea război" spuse el acelui străin,
care nu era altul decât Ion Brătianu. Şi în aceste cuvinte
stă sintetizată întreaga tragedie, care la început i-a shuciu­
mat viaţa şi i-a năruit-o la urmă. In ajunul unui război
datoria lui de ofiţer german îl ţintuia pe loc. - Dar diba­
ciul Bismark îi şopti la ureche vorbe ademenitoare: Civi­
li zarea unei ţări înapoiate, slobozirea unui popor tributar,
o frumoasă menire de îndeplinit. Şi-atunci, cu avântul ce­
lor 27 de ani, călcând peste toate, peste şovăirea regelui
Prusiei, peste durerea soldatului, peste lacrlrnele mamei, a
venit, travestit, prin ţara duşmanului care-şi ascuţia sabia,
a venit fugar călător de clasa II-a, sărind de pe puntea co­
răbiei, la Turnu Severin, pe părnântul românesc.
A adus cu el, faţtt de puternicii noştri vecini hrăpăreţi,
prestigiul unui Hohenzollern pc 'vremea când Prusia era în
toiul gloriei ei. A dus pe soldatii noştri la Plevna, Şi-a pus
pe cap coroana de rege. A ştiut, cu înţelepciune, să scape
de dusmanii din afară si de cei din lăuntru. Peste tara
aceast� constituţională, a 'domnit aproape în suveran absolut,
in vremea propăşirei şi înflorirei ei, timp de 48 de ani.
Să n'o fi iubit?
5'1036. - Convorbiri Literare.
3
[530]
Dece i s'a aruncat această învinuire? Fiindcă, în ziua
când popoarele adunate s'au răzvrătit împotriva hegemoniei
germane, revendicând locul nostru alături de ele, am cerut
regelui nostru să arate că este regele nostru. l-am cerut lui
Carol 1 să uite că nu doina i-a legănat copilăria, i-am ce­
rut să uite sărutul de mamă, prima vorbă rostită, prima
dragoste poate ... i-am cerut să uite castelul de pe stâncă
şi Rhinul albastru şi vremea când, german, se lupta cu Da­
nejii r I-am cerut să ne ducă la luptă împotriva ţ,ării care
fusese a lui şi el - om - n'a putut!
Românul care a ridicat vre-odată arma sau o va ri­
dica în contra României - acela să-i arunce piatra!
� Dar s'a spus: "Să abdice!" Să abdice? Când atâţia
buni români, s'au putut înşela - ar fi fost cu putinţă ca
fostul ofiţer prusiac care luptase la 64, şi'n ochii căruia se
desfăşurase 66 şi 70, pacea de la Versailles şi Drang nach
Osten şi Weltpolitick şi Algesiras, ar fi fost cu putinţă să
n'aibă el încredere adâncă în neînfrânta putere a Germaniei?
Ar fi putut el să privească intrarea României în război
altfel decât ca pierzarea ei?
Chestiunea trebue 'deci privită sub îndoita-i formă:
N'a putui ca om şi ca rege n'a vrut.
Numai când pătruns de acest adevăr, că tot poporul în
picioare, cu riscul chiar de-aşi frânge gâtuI, cerea reven­
dicarea drepturilor sale - nu pânea, Idealul - a înţeles bă­
trânul rege că poporul - suveran mai mult de cât el- avea
dreptul să-i ceară să stea în fruntea lui. Dar fiindcă unui
om nu i se poate cere să-şi smulgă singur inima din piept,
nici să lucreze împotriva credinţelor lui, iar noi îi ceream
amândouă, ne-a dat în schimb: Viaţa 1
Sub lespedea de piatră zace de nouă ani. Poporul parcă
l-a uitat. Dar ziua va veni când, mai Iiniştiţi, vom întoarce
privirile din nou spre trecut. Se poate .c'atunci, desbrăcaţi de
patimi, ne vom aminti, nu ce n'a făcut, dar ce a făcut. Şi-i
vom zice atunci, cum i se cuvine, regelui nostru. d'întâi :
Carol Inţeleptul l
Iată pentruce trimisesem pe călugăr să m'aştepte afară.
După ce-am presărat şi eu un pumn de flori de câmp
530
C. GANE
[531]
CUliTEA DE ARGEŞ
531
pe mormântullui şi pe-al "Mamei Regina", m'am întors spre
celelalte morminte, ale lui Neagoi şi a Despinei, ctitorii vechi
ai mănăstirei. Sub lespezile lor goale cu slove abia citeţe,
un pumn de ciolane dacă a mai rămas. Lutul s'a topit! Insă
amintirea, dusmana cea mare a morţii, răscoleşte, din umbra
celor patru veacuri, icoana voevozilor români şi sufletului
nostru îi dă fiorul vieţii lor trecute.
Din str ana Domnească îi văd parcă cum se coboară
îmbrăcaţi în haine de mătasă şi. fir, ea blândă şi el visător!
Cuviincios, coconul îi urmează la doi paşi înapoi, pe urmă
vin boerii şi norodul se dă la o parte şi clopotele sună şi eu
nu ştiu dacă este jocul închipui rei mele sau dacă sunt ei,
voevozii Basarabi l de nu m'o fi dus timpul cumva - timpul
care nu există - în fa ţa celui ce-a fost cel mai cucernic
Domn muntean, cel întâi scriitor român, şi în materie de
artă la noi, cel mai vechi, poate, cunoscător. - Cel mai vechi,
da! Căci uite cum, îmi vine în minte răvaşul ce-a scris el
din Piteşti, în Sâmbăta dinainte de sfântul Toma a anului
1518 "Judelui şi căpităniei orasului Sibiu".
Le ceruse el un meşter argintar şi Sibienii îi trimisese pe
Celestin ... "Şi l-am pus să-mi facă nişte cu pe şi le-a făcut
"cum doream. Şi după vrednicia lui, l-am răsplătit destul
"de darnic. Dar deatunci a mai venit la noi odată şi noi i-am
"dat argintul cel mai curat ca să ne facă o ctiţue dapo.
"chipnl turnului cetăţii noastre. Căci noi am străbătut
"Ţara U nqureascâ şi mai frumos turn nictieri n' am oăeui­
"Când mi-a făcut acel lucru şi mi l-a înfăţişat înaintea
"ochilor nu mi-a plăcut, pentrucă era făcut după felul
'" ţiganilor. Avem noi destui meşteri cari ar fi putut ma i
., frumos să, facă, decum a făcut el. Pentru care a doua oară
.,acelaş meşter Celestin ne-a făgăduit să facă mai frumos
.,şi-a luat argintul dela noi iarăşi, din mânilo d-sale lui
., Valentin Pitarul şi lui Oprea Vistierul, De la care cerem
"acuma, dacă ţine la cinstea lui, să-ne dea căţuia sau "argintul!"
Nu iesă deslusit la iveală, din aceste rânduri, că ne
, .
aflăm în faţa unui om priceput, şi că în zidurile bisericii
din Curtea de Argeş a stat mai mult poate frânturi din
sufletul Voevodului ctitor, decât din a meşterului său şi-a
bietei lui soţii?
[532]
532
C. Gi\NE
, " Legenda Anei a lui Manole, zidită în mănăstire din
tălpi până în creştet.
Prin uşa rămasă deschisă s'aud privighitorile. Şi cum
mi-e mintea aiurea de tot trecutul acesta, mi se pare mie
că înaripatele cântăreţe s'au apucat să zică un cântec trist
şi bătrânesc :
"Suflă. Doamne, un vânt
"Sună-l pe pământ
"Brazii' să-i despoae
"Paltinii să 'ndoae
"Munţii să răstoarne
"Mândra să-mi întoarne".
Un greer ţârâe, în întuneric, printre pietrele de sub
amvon. Parcă ar fi răspunsul dat privighetoarei:
"Manoli, Manoli,
"Meştere Manoli,
"Zidul rău mă strânge,
"Viaţa mi se stinge !"
*
... ...
Un călător englez, Klarcke; care cutreera Europa acum
vre-o sută şi mai bine de ani, rătăcindu-se tocmai În munţii
Carpaţi, se minună foarte să găsească la Curtea de Argeş
ruinele unui templu roman, Ce să mai zicem, noi atunci,
când mergând acolo, vedem că ruina aceia e a unei biserici
catolice. Şi doar nu suntem cine. ştie ce oameni grozavi!
Bieţi Români acolo! Dar nu cred că n'am putea deosebi o
biserică de-a lui Dumnezeu de-un templu păgân, fie chiar
În ruină.
Neavând poftă să fac prelegeri de istorie culturală­
deşi nu ştiu cui ar strica - trec asupra chestiunei cato­
licismului la noi, asupra Episcopatului papistaş din Argeş,
venit din Severin în 1390 şi plecat la Bacău în 1602, şi m'aşi
opri doar numai o clipă asupra tânguirei .lui Baksici, care,
În 1640, îngrijorat de mântuirea sufletului Argeşenilor, constată
cu amărăciune că ei: "pian piano sono divenuti heretici e
doppo, scismatici". Am spune pe româneşte că încetul cu
încetul ei s-au hainit, la Argeş ca aiurea de altfel, încât te
poti întreba: făcut-au ei bine, sau făcut-au rău � Istoria
Voevodatelor ortodoxe o cunoaştem. Insă ce-ar fi fost oare
[533]
CURTEA DE ARGEŞ
533
istoria unei Românii papistase î •• Dar dacă n'ar fi daca
şi poaie i.:
Trec şi asupra ctitorului bisericii Sân Nicoară (ea este
ruina templului roman), cu atât mai uşor cu cât nu-l cunoa­
stem. Catolice au fost mai toate Doamnele române din
�ecolul al XIV-lea, Mărghita şi Clara şi Mara. Care din ele
ar fi zidit-o, nu se ştie. Inchipuirea cere să fie Clara, fiindcă
a fost cea mai aprigă din toate şi fiindcă Domnul Davila,
în "Vlaicu Vodă" a descris-o cu măestrie, iar Doamna
Bârsan, la Teatrul Naţional, o joacă cu majestate.
Trec. chiar asupra interesant ului amănunt, că la zidirea
acelei biserici s'a întrebuinţat "foarte sporadic piatră tuf­
calcar" � mă rog? Da. Aşa se zice - trec fără milă peste
tot ce poate aminti viaţa de altădată, căci în preajma bise­
ricii năruite a lui Sân Nicoară, trecutul nu mai are farmec.
Aici domneşte prezentul!
Ruina stă singuratecă pe o· culme de deal, la poalele
căruia se desfăşoară oraşul, o împestriţare de albe case
pe un verde de livezi. Şi fiindcă dealul a fost prefăcut de
Argeşeni într'o grădină cu căr-ări urnbroase şi cu verzi
tufişur i. cum s'apleacă soarele înspre mează noapte, încep
să se strecoare, sfioase, prin alei, perechi de îndrăgostiţi.
Strânşi de mână sau de mijloc, copii şi copile se primblă
visători. .. căci este ceasul tainic când patimele nasc, dar
este încă vrâsta - care din noi n-o ştie? - când dragostea
şi poeziea nu îngădue despărţire. Dacă pe cer s'arată cumva
luna - duhovnica îndrăgostiţilor - se umple atunci grâdina
de cântece, de râsete, de şoapte - sublima simfonie a dure­
roasei fericiri 1
Dacă Mister Klarcke a avut inspiraţia să se ducă acolo
într'o seară cu lună, atunci înţeleg - căci în astfel de treburi
ce-mi este astăzi, ce un veac în urmă -- înţeleg dece biserica
lui Sân Nicoară i s'a părut lui a fi templu roman.
In inserarea parcului, umbrele trecătoare ce urcă la
ruine, par în adevăr a fi exodul credincioşilor mergând să
ducă daruri zeiţei Venera - stăpăna lunei printre veacuri
Dragoste, poezie, trecut şi ideal arnuţesc, de îndată ce
"materia" îşi începe taifasul cu "sub conştientul" nostru. Şi
câte nu flecăresc împreună, babele guralive ! Ba li-e somn, ba
[534]
534
C. GANE
foame ... ba mCI nu mai spun. Fără să ştiu cum, m'au
împins arnândouă din grădină în târg şi prin târg la birt.
S'a întunecat. Luminile sunt aprinse - electrice fireşte,
căci Curtea de Argeş nu este numai vechi scaun domnesc,
ea este astăzi un fel de reşedinţa regală. Palatul Episcopal
găzdueşte, când vin acolo, pe Suveranii noştri, iar grajdurile
palatului găzduesc pa Episcop. Prea Sfinţia Sa mult a fost
supărat, mult s'a tânguit, dar când s'a încumetat să bată.
din picior, a bătut şi Vodă şi - nu ştiu cum se face -- un
vânt de Bucureşti l-a suflat pe Episcop din Argeş tocmai în
Moldova. Meditează acolo asupra unei chestiuni delicate, cale
a mai fost desbătută pe vremuri de Papa şi de Barbarosa.
In locul lui au adus în Argeş pe-un Inalt Prelat, despre care
se spune că tot una îi este să se roage lui Dumnezeu din
casă sau din grajd, că doar şi Domnul nostru Iisus Christos
într'un staul născutu-s'a l
O fi că se abat uneori Suveranii la Curtea de Argeş, o
fi că regina Elisabeta a locuit o vreme acolo, sau 01' fi alte
pricini pe care nu le ştiu, o bună administraţie comunală
de pildă, fapt e că oraşul are electricitate, iar aceasta, înafară
de foloasele-i cunoscute, a mai introdus, în fundul acelui
orăşel de provnicie, şi o modernă binefacere a culturei:
Cinematograful!
In birtul la care am nemerit, afişe pe pereţi anunţau: "Ce­
tăţeni, V'am adus cinemotograf!" Am crezut întâi că suntem
in preajma unor alegeri şi când mi s'a spus că nu, mi-am
inchipuit fireşte că primarul îşi resfăţa astfel concetăţenii.
Mă înşelam, Era însuşi birtaşul, care, după ce CEl te
supunea la o taxă de intrare, incasată după ce-ai mâncat
telul întăi, dupăce că te silea să mănănci celelate feluri în
intuneric - măsură pentru el prudentă, nu zic -- apoi te mai
c;;i făcea, de voe de nevoe, spectatorul unei drame sentimentale
a unor personagii mute, cari, pentru a te face să înţelegi ee
vor, sunt siliţi să-şi oprească jocul şi să pună să se scrie
pe pânză ce-au făcut ... Mări descoperire, Doamne!
Un tânăr conte căzuse tocmai la picioarele unei frumoase
marchize, un duce gelos pândea după o uşii ... Când de odată
răsună, la spatele meu o vorbă care mă făcu să sar în sus:
"tufcalear" !
[535]
CURTEA DE ARGEŞ.
535
- "Nu poate'â" îmi zic, în gând "decât unul din restaura­
torii Bisericei Domneşti, întruncât este lucru ştiut că s'a
întrebuinţat foarte sporadic această piatră, nu numai la Sân­
Nicoară, ci şi la Sfântul Nicolae!"
Ducele, de după uşă, trage un foc de revolver asupra
contelui, care nu moare. Se face 'puţină lumină În sală ca
să ni s� tălmăcească că n'a murit, fiindcă pistolul n'a luat
foc! .. Dar ce-mi e de ei! Mă întorc în grabă să văd cine
stă la masa din spatele meu ... Să mai zici că n'am noroc!
Stă Domnul Grigore Cerchez, arhitectul Bisericii Domneşti
şi Domnul Virgil Drăghiceanu, archeologul ei!
E mai mult decât aşi fi putut visa. Am pus mâna pe-un
colţ din vălul ce acopere pe Radu Negru.
Un politicos "bună-seara", două-trei vorbe frumoase
şi-am încheiat târguI. Mâine dimineaţă, la ceasul zece,
întâlnire în curtea bisericii!
Acuma, noaptea dacă n'am putut dormi, n'a fost din
pricina neliniştii la gândul revelaţiilor de-a doua zi, a fost
din alte două cauze. Ploşniţele mai întăi. Multe locuri am
străbătut În viaţă lşi în călătoriile mele mult m'am luptat
cu duşmanii aceştia. T-am învins une ori, ba cu oboseală,
ba cu prafuri galbene. Insă aici, la forţe atât de inegale,
nu se încăpea război. Am dat bir cu fugi ţii. Hangiul, om
cu inimă bună, când a văzut că mă car În toiul nopţii cu
geamantanul în spinare, n'a vrut să-mi ia bani, ba m'a şi
îndreptat la o văduvă, săracă dar curată, la care poate
m'aşi fi putut ::odihni câteva ceasuri, dacă nu se întâmpla
să fie văduvă, săracă şi curată!
Cum a fost soarele de-o palmă pe cer, eram fercheş de
drum. Mă înţelesesem de altfel de cu seară cu paznicul Stoica
să ne întâlnim in faţa bisericii cu vre-un ceas inainte de
sosirea "Domnilor".
Sunt lucruri de acelea pe care oamenii învăţaţi nu le
pot înţelege. Ei îţi vor vorbi despre stil, despre zugrăveli,
despre material, despre deosebirea dintre "a conserva" şi a
"restaura", despre cornişă, despre cupolă, despre contrafort,
toate lucruri foarte interesante; îţi vor vorbi chiar, cu multă
[536]
536
C. GANE
competenţă, despre istoria ţ{trii - dar nu vor pricepe să
poţi sta pironit zece minute privind la piatra unui prag. Nu
pot şti, că 'n mintea Dumitale, toţi voevozii de altădată se
scoală din morminte şi calcă peste pragul acesta!
Stoica pare că mă 'nţelege mai bine. L'am simţit ele cu
seară, când l-am întâlnit în faţa clopotniţei şi-am stat cu el
de vorbă o bucată de vreme. E un maestru zidar, ţăran
din Argeş purtat prin Bucureşti şi intors la vatra lui când
a auzit că s'apucă stăpânirea să desgroape comorile din
Biserica Domnească. De 12 ani lucrează bucată cu bucată
tot ce se face acolo. A scos piatră de pe piatră şi zugrăveală
de pe zugrăveală. SufIetullui s'a făcut una cu sufletul bisericii.
La ceasurile opt jumătate mă aştepta cu cheile în mană,
în faţa porţii. Imi arătăcurtea, zidurile dinprejur, ruinele
palatului - peste cari, acum zece ani, se semăna porumb,
fără ca nimeni să bănuiască că sub această ridicătură de
pământ zac rămăşiţele celui întăi palat domnesc din ţară.
- "Aici era . un frumos cerdac de piatră" îmi spuse.
"Colea sunt urmele zidului care despărţea ograda Curţii de
ograda paraclisului. Şi aici, vezi, este porti ţa prin care trecea
Radu Negru să meargă la biserică. Iar acum, vino înlăuntru,
să-ţi arăt mormintele 1"
Inainte de-a intra, mă mai opresc odată să privesc
această minune de pur stil bizantin: zidurile în formă de
cruce cu bolţile serni-circulare, iar pe deasupra, în mijloc,
cupola în 16 laturi.
Dar ce-mi place mie mai cu seamă sunt pereţii, straturile
acele de piatră alternănd cu straturi de cărămidă, unul alb
şi altul roş, o podoabă atât de simplă, pe lângă care inflo­
riturlle bisericii lui Neagoi par nefiresti şi pretenţioase.
Fiindcă nimic nu e mai frumos decât simplicitatea. Singur
ea creează "eternul" - relativul etern omenesc, fireşte! Ordi­
nele arhitecturii greceşti - în deosebi cel doric, o îmbinare
de linii drepte - sunt de-o simpli citate care atinge sublimul.
Mai lunile trecute s'a putut vedea prin ziare proectul
monumentului lui Lenin la Moscova. E ca de pe vremea lui
Assurbanipal, Când ai Acropola model, să poţi schimonosi
o artă în halul acesta J Să poţi face cubism, când ai pe Hafael,
simbolism când ai pe Eminescu, şi când ai pe Beethoven să
[537]
CURTEA DE ARGEŞ
537
asculţi TiU Eulenspiegel! Este o nebunie ce-a cuprins omenirea.
Dar e trecătoare. Precum ii trebueşte omului aerul şi pănea,
astfel ii trebueşte artei simplicitatea pentru a trăi. S-o punem
deci: în plastică, în muzică, in literar tură .. - În viaţa chiar
de toate zilele, căci creatorii artei suntem noi. Şi ce.:.ar
strica, în vorbe, in fapte, in gând, cât mai multă simplicitate?
*
Dar a sosit momentul solemn. Am intrat in biserică.
Mă aştept să-mi iasă Radu Negru înainte cu cei 600 de ani
ai lui!
Ei aş! Săflm serioşi. Până a pătrunde la Vodă, dai
întâi, aici, ca la Bucureşti, ca 'n toate unghiurile ţăr-ii., Cum
ai intrat în pronaos, Indată, pe dreapta, te .înpiedici de trei
morminte, pe pietrele căror sunt săpate trei nume, nu încă
.nurne de voevozi, aproape nume de eroi: Brăteanu, Brăteanu
şi Brăteanu l
Nu sunt cei trei dela Răsărit. Sunt bunicii lor: Constantin
ŞI Elena şi o mătuşă, Anastasia.
Stoica îmi spune cu mândrie: "Au fost părinţii marelui
nostru Ion Brăteanu." Şi dacă spune Stoica!
Am tot respectul, de altfel, pentru intreaga stirpă, de
la cei cari odihnesc aici, până la ceice sunt la cârma
statului - sigur, este o pagină, lungă şi interesantă, din
Istoria Ţării. Insă, întâlnirea aceasta, în uşa bisericli dela
Curtea de Argeş - de! ce să zic - miră! '
Stoica n'are astâmpăr. Vrea, când OI' veni ,,))oerii", să
numai am nimic de aliat. Şi pentru aceasta mă poartă
repede dintr'un colţ al bisericii la altul, ţinându-rni prelegeri
ştiinţifice, impestriţate de destăinuiri familiare. Au fost patru
rânduri de zugrăveli şi-mi spune cum se pot scoate straturile
fără a le vătăma. Eînsurat şi are copii. Când, a săpat la
morminte a găsit grămădite una peste alta nisip, cărămidă,
mortar, pământ şi bolovani şi abia dedesubt capacul sarco­
fagiului. Insă viaţa e grea, un leu oul şi-o găină doi poli.
� "Bine Stoica", zic, ,jdar mormăntul lui Radu-Negru
unde-i O?"
� "Stai" îmi spune, .c'ajungem, Vezi cavalerul zugrăvit
aici? Nu te uita "că n'are cap, dar ce caznă a fost să ... i
[538]
538
C. GANE
scoatem trupul de sub straturile noi. E o pictura de pe vremea
când a fost îngropat, în secolul al 14-lea. Şi'n mormânt am
gasit nasturi la fel cu cei de pe zugrăveală."
Inadevăr, e o pictura sugestiva. Un cavaler, marime
naturala, în zale tot, încins, cu spadă. C'o fi fost rudă
domneasca, sau un venit de pe aiurea, nu ştiu. Dar cum sunt
patru morminte la fel, e un început de dovadă c'a existat o
viaţă feodală la. noi.
- "Bine, Stoica", zic, "dar morrnântul lui Radu Negru ... "?
- "Răbdare, domnule. Uite aici un grafit cu însemnarea
morţii Marelui Basaraba Voevod, 1352. E zgâriat în perete
de un zidar, care lucra pe-atunci la biserică."
Multe ştie omul acesta. Imi destăinueşte că e o descoperire
nespus de însemnată, fiindcă dovedeşte că biserica a fost
începută de Basarab Voevod şi neisprăvită, de oare ce anul
. acesta a fost scris pe piatră dedesubtul întâiul strat de
zugrăveală, deci pe vremea zidirii. Apoi, prin alte descoperiri,
se vădeşte că s'a lucrat mai departe şi sub fiul lui Basarab,
Nicola Alexandru Voevod, dar tot neisprăvită a rămas biserica.
Amăndoi voevozii aceştia au fost îngropaţi în capitala lor
Câmpulung. Abia sub Vlaicu Vodă, fiul lui Alexandru, se
pare a se fi sfârşit lucrarea, căci pe dânsul întâi îl găsim,
îngropat aici în anul 1374.
- "Acesta este mormântul" şi-mi arată o piatră drept în
mijlocul bisericii.
- "Ei, şi Radu Negru? Nu te mai întreb, Stoica, unde
îi este morrnântul, până nu-i vrea să mi-I arăţi singur. Dar
aşi vrea să ştiu, dacă Vlaicu e al treilea Domn muntean,
dacă el a isprăvit această biserică şi pe el l-a îngropat
întâi aici, ce-i cu Negru Vodă atunci! Nu este el descălicătorul
nostru ?"
Se uită Stoica mirat la mine, doar că sunt domn din
Bucureşti şi atâta lucru nu ştiu.
- "Tii 1" zice "mare . noroc ai că n-a venit încă Domnul
Drăghiceanu, că râdea de D-ta r Păi Negru Vodă n'a existat.
Domnule! Asta e legendă 1 Vlaicu - zis şi Vladislav - murind
fără copii, i-a urmat în scaun frate-său Radu, Marele Voevod
Radu, care a domnit dela 1374 la 1385 şi a fost tatăl lui Dan
şi al lui Mircea. El este acela, Domnule, căruia îi ziceam noi
[539]
CURTEA DE ARGEŞ
539
Hadu Negru, fiindcă aşa am apucat din părinţi, dar' încolo
nici negru n'a fost, nici n'a descălecat nimic!"
Stoica, Stoica! Bănuiam eu aşa ceva. Mai citisem şi pe
Onciul, mai mă încurcase şi Hasdeu cu Bani Sarabii şi cu
Negrii lui Voevozi, d'apoi aşa lămurit nu mi-o spusese nimeni!
Va să zică tu erai postumul usurpător, şi nevinovat, al
drepturilor lui Basaraba şi ale lui Tugomir, adevăraţii descă­
licători, nu de peste munţi, ci de peste Olt - tu erai acela
pe care legenda te făcu Negru din Basarab ce erai - tu,
Marele Radu Voevod, tatăl lui Mircea cel Bătrân!!
- "Dar ascultă Stoica" zic eu cam răstit "acum să-mi
arăţi mormântul!"
- "Uite, te-ai aşezat pe dânsul !"
Sar ca împuşcat. M'am aşezat eu peste Radu Vodă? Doa­
mne Sfinte, ce mai eşi văltoarea gândurilor. Da, m'am aşezat!
- "Bine, Stoica, dar nu puteai să-mi spui �! Să mă
laşi se fac o astfel de nelegiuire?
- "Ei, nu e nimică "zice" că e numai piatra. Mor­
mântui e alături, descoperit."
Vai, săracul de mine, îmi mai vine inima la loc ... Şi
mă uit ... Se zice că femeile sunt curioase - şi ele zic că
noi .. Dar asta nu e curiozitate, e dorinţă de a şti. Vreau
să ştiu ce a rămas, după şase veacuri, din Marele Radu
Voevod. Şi mă uit - Doamne! nu mă uit cu ochii - cu tot
ce poate vibra În sufletul unui om. In mormintul descoperit
este un sicriu acoperit.
- "Stoica" "zic, în numele lui Dumnezeu, ridică ca-
pacul coşciugului !".
- "Nu e voe" spune el.
- "Stooi-ca! !
- "Domnule, dar bine ... D-ta!"
In glasul lui aud cum lunecă o şovăire. Mă acaţ de dânsa
şi-o· speculez cum n'aşi fi crezut c'aşi putea. Am ameninţat
nu e vorbă, dar m-am şi umilit .. ! Oh l au fost nişte clipe!
Cu binele, cu răul, rugăminţi şi făgădueli ... Când am crezut
e'am Învins - şi învingeam! - deodată îl aud că-mi spune:
- "Au venit boerii!"
S'aud afară frânturi de glasuri şi unul strigă lămurit!
"Stoica unde eşti?" .....
[540]
540
C. GA:\E
Arhitectul şi archeologul!
Aseară credeam c'am prins pe Dumnezeu de picior,
si-acum îmi era necaz c'au venit. Dacă stoica nu vrea s'a rate
. ,
e din pricină că ei nu dau voe. Dar n'am fi oameni de n'am
fi robii vanităţii.; La urma urmei poate că mie ... Mângăiat
de această nădejde, ies şi eu întru întâmpinarea "boerilor'·.
*
Era o călâtţore de studii a elevilor dela Şcoala de Poduri.
Inconjurat de vre-o 20 de băeţi, Domnul Cerchez tălmăcea :
"Cupola e rdicată pe-un tambur cilindric, poligonul se reazămă
pe 4 stâlpi octogonali ... " O fi! Mie imi umblă ochii de jur­
imprejur doar l-oi descoperi pe Domnul Drăghicianu.
Ah! dar uite-l colea, vorbeşte cu Stoica.
- "Domnule" zic cam sfios "până o isprăvi Domnul
Cerchez cu arhitectura exterioară, te-aşi ruga, dacă nu te
superi, să mergem puţin înlăuntru. Mi-au rămas unele lucuri
nelămuri te. "
- "Cu plăcere" îmi răspunse. "Sunt la dispoziţia D-tale."
Prind curaj. Dar îl iau pe dedeparte.
- "Uite" spui "Mai întâi, eu nu ştiu cine este ctitorul
bisericii, "
- .,Parcă eu ... A, fost începută de Basaraba - Stoica
n 'ai arătat grafitul�"
Măgrăbesc să spun că l-am văzut.
- "Ei, e o treabă lămurită. [Incepută deci înainte de,
1350. A, mai lucrat apoi la ea Alexandru Vodă. Dar aispră­
vit-o unul din fii lui, Vladislav sau Radu. Insă ... asta e ... nu,
ştiu care din doi. Vladislav domnind înainte şi fiind îngropat
În centrul bisericii, s'ar putea crede, că el e ctitorul. Insă
Radu este pictat în icoana hramului, ar fi logic să bănuim
că este el. Incolo, nici o lămurire, Panoul ctitorilor îl înfăţi­
şează pe Radu, dându-i şi denumirea de Negru, dar e o pictură
recentă. Iar inscripţia de deasupra panoului, dupăce am scos
la iveală zugrăveala d'intâi, mi-a înfăţişat numai titulatura
" ... bine credinciosul Voevod şi însuşi stăpânitorul Ungro Vla­
hiei ş. c. 1." Numele lipsea. Mărturiseşte că n'am avut noroc".
"Curat ghinion" zic. Şi cu insinuaţie : "Bine, dar mor­
mântul din dreapta .... ?
[541]
CURTEA DE A[{GE�
�4:1
- "Oh 1 acela e fără îndoială a lui Radu, fiul lui Ale­
xandru şi tatăl lui Mircea. Dovezi materiale nu sunt. Piatra
de deasupra e din altă parte şi de altfel n'are inscripţie,
Totuşi.i.."
Vorbind, se îndreaptâ'într'aoolo. Inima începe sa-mi bată
mai tare. .
----:- "Totuşi" zice "când am deschis cosciugul am găsitl
înlăuntru scheletul celui ce fusese Radu- Voevod - sau, după
credinţa poporului, Radu Negru Descălicătorul!".
- «Bine, dar de unde poţi şti Ii-ta ?)J
-- «Ei, de unde t Din faptul că de 550 de ani pe mormăntu
acesta i se face pomenirea. Din faptul că din cele 14 morminte
ce sunt în biserică, 13 au fost indentificate, rămănând deci
numai al lui. Din faptul că îmrbăcămintea ce acoperea
cadavrul şi podoabele toate, horbote, nasturi, inele, pafta
sunt din secolul al XIV-lea, domneşti, din cele mai bogate,
iar insignele Basarabilor şi ale Angevinilor dovedesc până
la evidenţă, că era Domn Basarab, Vasal al Regelui Ungariei
din Casa de Anjou!"
Grozav să auzi astfel de lucruri, să tremuri şi să nu
îndrăzneşti !
- «Spune, dragă Domnule, şi cum e"? Schelet, cadavru,
se mai cunoaşte ceva?»
Se înflăcăreazâ şi el:
- «E intreg. Mai bine conservat de cât o mumie. Mort
parcă mai anii trecuţi. Cu barbă. Cu mânele puse cruce pe
piept. Imbrăcat într'o tunică, azi decolorată, dar care a
fost de purpură. Mâneci1e strâmte cu nasturi de aur, pantaloni
scurţi, ciorapi lungi, pantofi cu boturi ascuţite cum se purtau
pr in Polonia ... )}
Mi se suie un nod în gât. Inghit în sec, respir adânc
şi m'apuc deodată să spun, repede, aruncând vorbele una
după alta fără a le mai alege:
- «Arată, Domnule. Arată-mi-I şi mie. E colea în cos­
ciugul acesta. Ridică odată capacul.»
Parcă-l împroşcasem cu apă, aşa se reculese deodată
Rece şi solemn, declară:
- «Domnul meu! In biserica această odihnesc cei dintâi
voevozi ai Ţăr-ii Româneşti. Câţiva din noi am fost însărcinaţi
[542]
" ..
542
C. GANE
de Statul Român să facem cercetări istorice şi arheologice.
l-am desgropat şi indentificat. In Decembrie se va face
reînhumarea lor, faţă de Maîestatea Sa Regele şi de toată
oficialitatea ţării. Cine vrea să vadă, atunci să vie l»
Atunci � Când o fi Regele şi toţi miniştrii � ! Lasă Dom-
nule !!!. . . . . . . . . . . . . . . .. . .
M'am apucat de astronomie.
Şase quadralioane de kilometri, în voi văd că-mi rămâne
nădejdea! Căci odată şi odată tot o să-I văd eu pe Radu-Negru!
Bucureşti. 1923-19U
C.Oane
[543]
THEOCRIT
IDILA VIII
CÂNTĂRETII BUCOLICI
DAPHNIS ŞI MENALCA
Ci-că Menalca, păscând pe la munte oiţele sale,
Il întâlni cu cireada pe Daphnis, văcarul cel mândru.
Nişte copii amândoi şi balarii arnândoi erau dânşii,
Meşteri de naiu amândoi, arnândoi pricepuţi la cântare.
5 Deci dar se uită la Daphnis şi 'ntâiu glăsueşte Menalca :
MENALCA
Paznic de boi mugitori, vrai să cânţi tu, măi Daphnis,
cu mine t
Cât mi-a fi voia, ţi-o spun că pe tine te birui din cântec
Daphnis atuncea-i răspunde şi-i zice cuvântul acesta:
DAPHNIS
Tu, păcurar de oiţe lânoase, năiaşe Menalca,
10 Poţi tu să crăpi şi nici când m'ei întrece din cântec pe mine.
M.ENALCA
Vrai dar acuma să vezi î Ţi-i voia să facem prinsoare?
DAPHNIS
Vrau s'o mai văd şi pe asta. Mi-i voia să fac şi prinsoare.
MENALCA
Şi ca răsplată ce punem � La fel şi lovită să fie!
..
[544]
544
THEODOR A. NAUM
DAPHNIS
Eu un viţel şi tu pune un miel ca şi mă-sa de mare.
MENALCA
15 Miel nici odată n'oiu pune, că straşnic mi-i tata şi mama:
Ei întl"amurgu! îmi numără oile până la una.
DAPHNIS
Ce pUl atuncear Şi ce-are să capete biruitorul?
MENALCA
Naiul frumos car.i-l am şi-i făcut chiar de mine din nouă
Ţevi Îmbinate şi jos şi deasupra cu ceară curată.
20 Naiu îl pun ca răsplată, dar nu pun eu lucruri de-a tatei.
DAPHNIS
Naiu' ca şi tine şi eu am întocma; şi-al meu e cu nouă
Ţevi îmbinate şi jos şi deasupra cu ceară, curată.
Eu. l-am lipit de curând şi mă doare şi-acuma un deget:
Trestia când a crăpat, m'am tăiat la un deget cu dânsa,
if) Ei, dară cine ne judecă oare şi cine ne-ascultă �
MENALCA
Ce-ai zice tu de-am chema pân'Ia noi pe căprarul de colo,
Cel cu dulăul ţintat care bate la turma de capre �
Strigă băieţii atunci a , căprarul i-aude şi vine.
Prind a cânta băietanii, el stă judecând între dănşii.
30 Deci dar întâiul sortit, cânta cu glas tare Menalca.
Daphnis văcarul pe urmă 'ncepea, răspunzându-i, cântarea
Cea păstorească. Menalca asa mai întâiu a'nceput-o :
MENAr�CA
"Văi şi voi râuri din viţă de zei, dacă vouă Menalca
Cel care cântă din naiu, zis-a vr'un cântec frumos,
35 Paşteţi-i voi bucuros rnioriţele, iar dacă vine
Daphnis cu juncile lui, voi să nu-i daţi mai puţin!"
DAPHNIS
"Voi, o fântâni şi păşuni, a pământului dulce odraslă,
Dac-ă pe pri vighitori Daphnis Ie'ntrece el i n glas,
[545]
THEOCRIT
545
Voi îngrăsaţi-i cireada, iar dacă Menalcas aice
40 Turma )i-o mână,' voios el sit şi-o pască 'n belşug!"
ME"ALCA
Colo şi oaia ŞI caprele fată, doi gemeni şi plini-s
Stupii acolo de-albini, colo-s stejarii mai nalţ i
Unde păşeşte piciorul lui Milon, dar el de se duce,
Cum se usucă atunci toate, şi câmp şi păstor !"
DAPHNI�
45 "Unde te 'ntorci prirnăvară-i, păşunipeste tot, pretutindeni
Ugere pline, viţei mândri şi grasi peste tot,
Unde păşeşte frumoasa-mi copilă, dar dacă se duce
Ea, se usucă atunci toate, şi vaci şi văcar !"
"Tapule, sotul căpriţelor albe, în fundul pădurii
50 Du-te � (La peşteră voi, caprelor cârne, veniţi 1)
El e acolo; tu du-te şi-i spune: .Frumosule Milon,
Chiar şi Proteu, că era zeu, ducea toci la păscut!"
(Lip,;e�te q uart i na lui DAPHNIS).
ME"ALCA
,,�ici a lui Pelops moşii, nici bănetul vestitului Cresus
Nu vrau să-I am şi nici când iute ca vântul să zbor,
;,5 Ci, de sub stânca aceasta, cânta-voiu strângându-te'n braţe
Inspre-a Siciliei mări turma privind-o păscand".
DAPHNJS
.Jarna e rea pentru porni, iară arşiţa pentru izvoare,
Plasele pentru vânat, iar pentru paseri un laţ.
Dorul de-o gingaşă, fată-i grozav pentr'un om. Tată Zeus,
GO N'am iubit singur: şi tu un muieratic ai fost 1"
Astfel căntară băieţii atuncia, pe rând fiecare.
După aceea Menalca 'ncepu şi căutarea din urmă:
"Cruţă-mi tu, lupule, iezii, tu crul"l mielutele mele,
Nici îmi fă pagubă, fiiudcă-s mic şi cu turrn'asa mare.
tiS Cânele meu, tu Cudalhule, - aşa de adânc îţi e somnul �
51036. - Co n v o rb ir i Literare.
[546]
546
THEODOR�A. NAUM
Nu se cuvine să dormi aşa greu c'un copil la păşune.
Oilor, voi săturaţi-vă bine de frageda iarbă:
Nu veţi muri doar de foame, căci iarba din nou ar 'să deie.
Isss ... la păscut! Şi umpleţi-vă ugerul, toate, să aibă
70 Lapte şi mieii, şi eu să pun caşuri deoparte, pe Iese 1"
Daphnis pe urmă - a'nceput cu frumoasa lui voce să cânte :
DAPHNIS
"Ieri, dintr'o peşteră, - o fată cu nişte sprincene 'mbinate,
Când am trecut cu junincele, - a zis că frumos sunt,
frumos sunt!
Eu însă nu i-arn răspuns nici o vorbă copilei, nici una:
'75 Ochii i-am pus în pământ şi de drum mi-am văzut înainte.
Dulce e glasul junincii şi-a ei răsuflare e dulce.
Bine-i şi vara să stai tolănit la izvorul ce curge!
Ghinda-i podoaba stejarului, merele-a mărului; vacii
Mândră podoabă-i viţeaua, văcarului vacile sale 1"
80 Astfel cânt ară băieţii, apoi a vorbit şi căprarul:
CĂPRA1WL
"Gura ţi-i plină de farmec şi dulce ţi-i glasul, o Daphnis !
Cântecul tău să-I asculţi e mai dulce ca mierea din fagur!
Ia dar tu ambele naiuri, căci tu biruit-ai în cântec.
Şi dacă vrai să mă 'nveţi şi pe mine ceva, cât oiu paşte
85 'Turma cu tine, ţi-oiu da ca răsplată căpriţa aceasta
Ciută: ea până la buze îţi umple găleata. de lapte".
Daphnis sări bucuros şi din palme bătut-a copilul
Biruitor, ca şi puiul de cerb care-aleargă la măsa.
Celălalt se mistuia de necaz şi buimac de 'ntristare,
QO Ca o mireasă măhnită şedea şi Menalcas atunce.
Intre păstori, din minutul acela; fu cel mai de frunte
Daphnis, şi-abia un copil, o luă de nevastă pe Nais,
Teodor A. Naum.
[547]
BIZANTINISMUL IN ROMÂNIA
Arta românească, de care după unitatea naţională se
vorbeşte cu mai mari pretenţiuni ca 'nainte de războiu, a
cunoscut un trecut de frumoasă desvoltare, fie sub forma
oficială a claselor dominante, fie sub forma populară a ma­
selor ţărăneşti, mai puţin strălucită, dar mai naţională. Nici
arta populară nu e lipsită de influenţe străine, mai ales de
acele pătrunse din timpuri străvechi, rămase ca o moştenire
dela strămoşi. 1) Arta oficială însă e pătrunsă mai adânc în
formarea ei de influenţele străine, în primul rând bizantine­
atonite şi gotice. După unii autori tipul bisericelor româneşti
a rezultat din combinarea elementelor bizantine cu cele go­
tice. 2) In adevăr, pentru Moldova mai mult de cât pentru
Muntenia, dar şi mai mult pentru bisericile de peste munţi,
influenţa gotică este aproape de-aceiaşi importanţă ca cea
bizantină. In general arta românească din vechiul regat,
rămâne o ramură a artei bizantine, cu o desvoltare proprie,
datorită spiritului naţional ce s'a resimtit puternic în for­
marea stilului artei locale. Din sânul maselor ţărăneşti a
izbucnit şi s'a menţinut perpetuu un spirit creator, care s'a
impus în amalgamarea influenţelor străine; rămâne de cer­
cetat aportul românesc în desvoltarea artei naţionale.
Ne vom interesa în studiul de faţă despre influenţele artei
bizantine asupra artei româneşti, insistând în deosebi
asupra artei religioase, întru cât aproape exclusiv domeniul
1) Ceva am arătat Într'un articol din "Arhiva", Aprilie, 1924.
2) Tzigara-Samurcaş În "Convorbiri literare", Ian.-Febr., 1924,
pag. 101 şi "Van Byzanz zur Gothik in Rumănien" conf. 19.
[548]
548
P. CONSTANTI"ESCU·IAŞl
bisericesc a fost cel precumpănitor in manifestările artistice
din trecutul neamului nostru. Incă din 1812 Odobescu anun­
ţase la Ateneul din Bucureşti un ciclu de conferinţi asupra
produoţiunilor vechi artistice la români, care trebuia să cu­
prindă patru serii; a treia epocă era "arta bizantină în Ro­
mânia sau arta naţională română", dar nu s'a ţinut de cât
două. şedinţe, fără a concretiza subiectul anunţat despre arta
bizantină. Este, În adevăr, o lucrare de �,longue haleine", cu
atât mai interesantă, cu cât se prinde in linii definitive cea
mai strălucită desvoltare a artei româneşti. Ne vom Încerca
să fixăm câteva din trăsăturile acestei influenţe, rărnănând
ca 'n urma cercetărilor tuturor monumente lor artistice să
se poată spune cuvântul hotărîtor.
Pentrucă influenţele artistice sunt legate şi explicate
de raporturile şi influenţele materiale şi spirituale de altă
nuanţă ca cele de artă, se impune ca un capitol introductiv
"Bizantinismul în România", chestiune tratată incidental
sau anume şi de alţi cercetători înaintea noastră. 1)
1.
Din cele mai vechi timpuri legaturile economice erau
frecvente între locuitorii imperiului bizantin şi principatele
româneşti. Dacă excludem epoca antică a coloniilor grec('c;;ti
de pe litoralul Mării Negre şi malurile Dunării şi ne măr­
ginim la epoca istorică a poporului român, se cunosc date
precise de relaţiuni negustoreşti. Pe părnântul românesc şi
mai ales în Dobrogea, s'au gasit multe monede bizantine,
mărturii ale comerţului infloritor dintre levantini şi romani.
Cetăţile comerciale cele mai de seamă ale românilor, Chilia ..
şi Cetatea Albă, au fost stăpânite de bizantini până 'n veacul
XV, când au căzut in mâna genovezilor. Chiar aceştia din'
urmă Înlesnesc raporturile economice între Principate şi
Constantinopol, unde transportau multe din mărfurile cum­
părate Ia noi. Multe din produsele ţărilor româneşti erau
cautate de bizantini. Aşa din poeziile lui Teodor Prodrorn
J) Cea mai nouă, o confer-inţa ţ,inută I'n toamna lJ'E'c.lJ1ă la Cer­
năuţi de prof. universitar Vasile Grecu, 81 carei cupr-ins il cunoaştem
numai în prea scurt rezumat.
[549]
BlZANTINISMUL IN ROMANIA
549
aflăm că brânza românească era vestită în Constantinopol.
De asemeni mai vorbeşte de nişte mantale vlahe, ţesute de
ţărancele noastre. Dintr'un pamflet bizantin, "Coborîrea lui
Mazaris în Iad", scris pe la 1415, aflăm despre un oarecare
Arghiropol, care s'a îmbogăţit curând în Principate, ceea
ce a îndemnat pe doi tineri să se ducă la mărinimosul
domn dunărean, fapt pe care autorul îl ironizează. 1)
Aceasta ne dovedeşte că mulţi greci, atrasi de bogăţia
pământului românesc, veneau În Principate pentru a se în­
stări. Cei dintâi negustori greci sunt pomeniţi, după acte,
pe vremea lui Alexandru-cel-Bun, contemporani deci cu Ar­
ghiropol de mai sus. Un boier de-al fiilor lui Alexandru se
numeşte Manoil Grecin, care prin numele său aminteşte o
origină greacă. In Muntenia se pomeneşte anume de nişte
negustori greci într'un document din 1469. Neagu, palatinul
lui Radu-cel-Frumos, comunică municipalităţii din Sibiu sen­
tinţa pe care a dat-o într'un proces dintre un sas, un italian
şi patru greci pentru nişte piper. 2)
Cu vremea, numărul negustorilor greci crescu fără li­
mită în Principate.
Din cauza cotropirei politice a turcilor, grecii sunt ne­
voiţi să-şi reducă activitatea lor în domeniul economic şi
religios. La Fanar, centru foarte populat şi vioiu, se con­
centrează toată elita greacă, alcătuită din bancheri şi ne­
gustori. Cei dintâi împrumutau cu bani pe toţi postulanţii
români de pe lângă Poartă, atunci când - dela mijlocul vea­
cului XVI Începând - tronurile Principatelor nu se mai pot
lua de cât prin bani. Bancherii greci, ca creditori circumspecţi,
îşi trimeteau oamenii lor, tot greci, pe lângă domni în Prin­
cipate pentru a-şi putea asigura capetele şi dobânzile, mai
ales acestea. In cele din urmă se osteniră creditor-ii în per­
soană să viziteze ţările româneşti. Pe vremea lui Mihai Vi­
teazul numărul lor era atât de mare, că fură prinşi şi omo­
rîţi împreună cu creditor-ii turci cu prilejul răscoalelor ro­
mânilor din Noembrie 1594. Negustorii greci vin în Princi­
pate în număr mai mare după desfiinţarea imperiului bi-
1) O. Tafrali: "Bizanţul", Bucureşti 1914, pp. 7S-79.
') Xenopol: "Istoria Românilor", Iaşi,IS96, III, plig H)1.
[550]
550
1'. CONSTANTINESCU-IAŞI
zantin, pentru a lua locul genovezilor şi veneţienilor, pe care
transformarea Mării Negre într'un lac turcesc ii alungase
definitiv de pe ţărmurile vecine cu ţinuturile româneşti.
Alături de arrnenii din Moldova, grecii au fost negustorii
cei mai numeroşi şi mai favorizati cari se 'nrnulţeau mereu
în Principate, atât în porturi cât şi 'n oraşele din interior.
Il
Mult mai puternice au fost leadiurile si influenţele
politice, în înţelesul că manifestările şi dovezile sunt mult
mai evidente.
Bizantinii n'au stăpînit efectiv niciodată Principatele
româneşti; o stăpânire statornică n'au avut de cât in Dobro­
gea în cele două veacuri cât timp fusese desfiinţată împă­
răţia bulgară şi 'naintea invaziei bulgarilor în veacul VII.
In Dobrogea influenţa bizantină fu atât de accentuată că şi
o parte a populaţiei slave fu grecizată. Pe o cruce foarte
veche, găsită la Axiopolis, o inscriptie în greceşte pomene­
şte în epitaf de numele moartei Ratuslava, care este al unei
slave,
Vecinătatea Dunării, peste care oştirele bizantine tre­
ceau împotriva barbarilor dela nord, n'a împiedicat rapor­
turi politice cu cele dintâi aşezări politice ale românilor. Cele
mai vechi ştiri despre poporul român le aflăm în cărţile
bizantine, Strămutările de popoare deoparte şi alta a Du­
nării au înlesnit schimbul influenţelor. In cartea minunelor
sfântului Dumitru, scrisă cam pela mijlocul veacului VII, se
povesteşte despre invazia Avarilor, care au luat cu ei un
număr mare de prizonieri români dela sudul Dunării şi i-au
dus la nord. Dar, după ce s'au înmulţit, - sau poate ajutaţi
de fraţii lor localnici - s 'au răsculat împotriva A varilor şi
bătându-i s'au retras în sudul Dunării, căci nu uitaseră
amintirea vechii lor patrii. Captivii Avarflor trăiseră sub
imperiul civilizaţiei bizantine; era imposibil ca să nu poarte
cu ei amintirea acestei civilizaţii şi la nord, care avea să
se înoade cu altele.
Strărnutări sunt amintite şi 'n viaţa celor 15 martiri
[551]
BIZA:-iTINISMUL IN ROMANIA
551
din Tiheriopol, care vorbesc de captivii luaţi de bulgari şi
purtaţi de-oparte şi alta a Dunării.
Armatele bizantine au încălcat în mai multe rânduri
pământul Daciei. In veacul VI Justinian a trimis oştiri să
apere graniţa nordică de Slavi şi A vari, pentru care a înăl­
ţat castele dealungul Dunării. In veacul VII s'a dat împo­
triva Slavi lor lupta dela Ilivachia (-= lalowitza) pe sesul
muntean al Ialomiţei, condusă de generalii bizantini Priscus
şi Alexandru. In veacul X împăratul Ioan Zimisces porneşte
cu o armată puternică împotriva ruşilor, înaintaţi în pen­
insula balcanică ca o mare primejdie şi-i bate cumplit la
Silistra, într'o luptă ce-a ţinut trei zile.
Se pare că din sânul populaţiei româneşti împăraţii bi­
zantini îşi recrutau mai ales elemente bune militare. Ceia
ce se explică, prin destoinicia şi vitejia celor ce locuiau pe
atunci mai mult la munte. Acelaş proces s'a petrecut şi
pentru românii de dincolo de munţi, "iobagiones" ai armatei
ungare sau "grăniceri" austriaci. In istoricii bizantini se
pomenesc d� mai multe ori ajutoare din partea "valahilor",
care poate să fi fost mai curând valahii dela sudul Dunării,
strămoşii aromanilor de azi. Aşa credem noi despre acei
vlahi luaţi de bizantini în 1207 într'o expediţie împotriva
Saracenilor din Sicilia, amintiţi de Lupus Protospatha şi
despre care d-l Tafrali lasă a-i subînţelege ca români dela
nordul Dunării. Despre alţii dovezile par a fi mai sigure că
e vorba de românii nordici.
Istoricul Cinamus spune că la anul 1161 împăratul Ma­
noiI Comnenul a trimis contra ungurilor pe Leon Batatze cu
o armată pe unde nu mai fuseseră ataca ţi, adică pela sudul
Dunării; în această armată era şi un număr de v lahi, care
deci erau aliaţi cu bizantinii. Prietenia decurgea din comu­
nitatea aceluiaş duşman: ungurii. N icetas Choniates spune
că, 'n 1167 Manoil fu servit de nişte vlahi de la margenile
Galiţiei, care prinseră pe Andronic, unchiul lui Manoil, pen­
trucă unelti se împotriva lui.
'După o părere a d-lui Iorga primele încercări de state
româneşti s'au făcut după modelul bizantin. In povestirea
istorică a Anei Comnena, "Alexiada", se vorbeşte despre un
ducat dunărian .Paristrion'', ce era o unitate administra-
[552]
552
P. CONSTANTINESCU.IAşr
tivă şi militară condusă de un guvernator special dela Si­
listra. După modelul acestuia existau şi altele de-alungul
Dunării, care devin cu vremea independente ca şi Paristrion,
ce se răsculase. Locuitorii Paristrionului sunt numiţi sciţi,
care nu puteau fi de cât români - conchide d. Iorga, - de
oarece pentru toate celelalte popoare autoarea are denumiri
precise: bizantini, MJ1si pentru bulgari, ungurii au alte nu­
miri. La aceaşi concluzie ne-ar duce şi denumirele unor şefi:
Tatos, Seslav, Sacea, care se aseamănă cu numele de voivozi
români de mai târziu (Seneslav, Sas.) sau asemănarea de
hrană principală ca a rornânilor : grâul şi meiuL
Teoria acestei origini, care împinge începuturile isto-,
r-ice ale organizaţiilor româneşti cu două veacuri înainte,
fu îmbrăţişată şi de profesorul dela Cernăuţi, Vasile Grecu, 1)
cu oarecare rezerve. Ca un argument nou aduce cunoscutul
sprijin pe care l-au găsit răsculaţii români din Balcani îm­
potriva, hizantinilor la fraţii lor "Scitii paristrieni". "Admi­
ţând că aceşti Sciţi sunt români, influenţa politică reciprocă
între Bizantini şi Sciţii paristrieni - adică Rl5mâni - este
evidentă". 2)
*
După întemcerea Principatelor legăturile politice devin
mai frecvente. Primul domn însemnat din familia Basara­
bilor e 'n duşmănie cu bizantinii, ajutând ţarului bulgar Mi­
hail - probabil rudă - împotriva acelora; după el însă se
stabilesc raporturi de prietenie. Alexandru Basarab închină
biserica Munteniei patriarchiei bizantine, cum vom vedea,
ceea ce presupune şi altfel de legături. Istoricul Ducas arată
despre un fiu al lui Mircea cel Bătrân, care se află la curtea
împăratului Ioan VIII (1425-1448) împreuaă cu alţi tineri
vlahi, toţi pricepuţi în rnânuirea armelor. Poate să fi fost
acel aş Vlad despre care Xenonol spune c'a fost domn în
locul tatălui său în 1390 şi apoi ar fi fugit la bizantini. Tot
el afirmă Cd expediţia lui Mircea împotriva domnului mol­
dovan Iuga, duşmănitdc patriarchia greacă, pentru a pune
1) Conferinţa "Bizanţul �i r-omanii", ţinuta în Noernbrie : 1923 la
Cernăuţi.
") In .Revista istorică'' X, { - 3; (1924), pp. 69 -1;).
[553]
BIZANTINISMUL IN ROMÂNIA
553
�
I
'1.,· ;,
. .. ' �
,
li '
f (
li
I
1
t
pe tron pe Alexandru cel Bun, ar fi făcut-o după placul bi­
zantinilor.
In armata bizantină istoricul Ducas mai aminteşte de
un oarecare Dan, nepotul lui Mircea (?), care s'a luptat vite­
jeşte împotriva turcilor; ca răsplată împăratul i-a dat una
din cele mai mari corăbii ale sale ca să-I ducă la Cetatea
Albă. 1) Dan II (1420 -1425), fiul lui Dan 1, vine contra lui
Michail, fiul şi urmaşul lui Mircea, cu ajutor dela împăratul
Manoil Paleologu, dar nu reuşeşte; apoi cu ajutor turcesc,
când ucide pe Michail. O mătuşă a acestui Dan se numea
Calinichia, care după nume trebuie să fi fost greacă. Deşi
sprijinit la început de bizantini, Dan II pierde tronul în a
doua domnie tot prin aceştia. Vlad Dracul, fiu natural al
lui Mircea, pleacă cu ajutor din Constantinopol în 1430 şi
izbuteşte să-I răstoarne pe Dan IL Peste câţiva ani Constan­
tinopolul cade sub turci; bizantinii nu mai pot influenţa po­
liticeşte pe români, statul lorflind desfiinţat. Dar legăturile
generale cu grecii - cum îi vom denumi de acum - nu slă­
biseră, ba dimpotrivă, devin mai puternice.
Incuscrir ile cu familiile boiereşti şi domneşti sunt mereu
mai dese. Mulţi greci, negustori sau creditori, veniţi în ţară
pentru a se impământeni, se căsători au cu fiice de boieri
sau de domn şi, cum erau pricepuţi, multe din dregătoriile
ţării le erau deschise. Pătraşcu cel Bun era însurat cu o
greacă Teodora, al cărei frate Iani ocupă dregătorii de seamă
în Muntenia. Această Teodoră dădu românilor pe Mihai Vi­
teazul. Alexandru,flul lui Mircea Ciobanul, ţinea pe o greacă
din Galata; iar mama sa, Doamna Chiajna, caută pentru
fiicele sale doi gineri tot printre grecii din Constantinopol.
Fiica lui Petru Şchiopu, Maria, se mărită după grecul Zotu
Ţigara; Iancu Sasul, domnul Moldovii (1580-82), avea de
soţie pe bizantina Maria Paleologu, asemănătoare la nume
cu prea cunoscuta soţie a lui Ştefan cel Mare, Maria Paleo­
logu de Mangup, descendentă a împăraţilor bizantini din
familia Paleologu. 2) Domnitorul Radu Mihnea dela începutul
1) O. TafraJi, op. cit., pag. 77.
2) D-l Iorga şi alţii o cred din familia Comnenilor ; după o desco­
perire nouă a el-lui Tafrali, e elin familia Paleologu - comunicare f�l.­
cută În 1923 Academiei de inscripţiuni din Paris.
[554]
veacului XVII, căsătoreşte pe. fiul său Alexandru Coconul,
domn în Muntenia, cu flica grecului influient dela Poartă,
Skarlet.
Dintre grecii mai de vază aflaţi şi stabiliţi în Princi­
pate, pomenim pe: Vartic hatmanul şi comisul Plaxa pe
timpul lui Petru Rareş ; familia Coressi, celebră prin dia­
conul traducător, apare încă din 1529 În Muntenia. Pe timpul
lui Mircea Ciobanul se bucură de mare influienţă postelnicul
Manta, iar în Moldova boierul Marmara, ambii greci. Despre
greci ca locuitori în masă se vorbeşte într'un document de
pe timpul lui Bogdan Lăpuşneanu din 1570: peste cinei ani
călătorul polon Stricovschi pune între locuitorii Moldoviî şi
pe greci. In armata asediată în Sucea va a lui Despot-Vodă
la 1563 se găseau şi 300 voluntari de diferite naţionalităţi,
cei dintăi sunt puşi, grecii cari împreună cu voluntarii ro­
mâni voiau să se predea mai curând asediatorului Tomşa. 1)
Numărul lor era atât de mare pe vremea lui Mihai Viteazul,
că în tratatul dintre el şi Sigismund Batori se prevede că
între cei 12 boieri juraţi care aveau să .. participe la dieta
Ardealului să nu fie nici un grec. Mihai se 'nconjurase de
inalti dregători greci, cum era banul Mihalcea şi vistiernicul
Stavrinos. Pe vremea Movileştilor slujbaş credincios a fost
grecul Dumitru Chiriţă Paleologu, logofăt, care servise 12
ani această familie. Intr'un document din 1610 se aminteşte
de unul Petre Grecul, fost uşier lui Alexandru Lăpuşneanu ;
în altul din 1618 al domnului Munteniei Gavril Movilă se po­
meneşte, între boierii martori, şi pe unul logofătul Popa,
trecut ca grec. Alţi greci sunt: pe timpul lui Ştefan Tomşa
unul Ciacîr grecul, mort fără moştenitori; Macri martor pe
un document din 1610; Carapoterna, şoltuzul Bârladului din
1623 - ceea ce denotă că există o bună parte a populaţiei
de neam grec pentru a încredinţa unui străin o funcţie mu­
nicipală de atâta vază -; vistiernicul Enachi Cantacu­
zino din Moldova la 1631 'şi cunoscutul postelnic Constantin
Cantacuzino, căsătorit cu Ilinca, fiica domnului Radu Mihnea,
din Muntenia. 2) La începutul veacului XVII populaţia gre-
554
P. CONSTANTiNESCU-lAŞI
1) Citaţi după A varie şi Forgach de Al. Lapedatu în "Cetatea Su­
ceava", pag. XXXIV.
") Multe dale citate după Xenopol, op. cit., VI, pp. 234-237.
[555]
I3IZANTlNISMUL 1'" ROMANIA
555
cească făcea parte în cotă considerabilă din masa străinilor
locuitori la oraşe; cel puţin pentru târgurile Moldovii sunt
date sigure, pe care călătorul episcop Bandinus le dă în în­
semnările sale de pe timpul domniei lui Vasile Lupu.
Numărul grecilor crescu într'atât, încât provocă ră­
scoale repetate din partea românilor în prima jumătate a
secolului XVII, dintre care cele două conduse de Matei Ba­
sarab şi Vasile Lupu fură încununate de succes la început.
Domnii, cari s'au strădănuit să reintroducă cultura slavonă
şi au rămas cu meritul de-a fi introdus cei dintâiu limba
românească în stat şi 'n biserică, n'au putut răzbi influenţa
greacă, care i-a cuprins deopotrivă cu predecesorii lor. Cel
mai grecizat fu Vasile Lupu care, cum vom vedea, a fost
cel mai mare sprijinitor al bisericei şi şcoalei greceşti. Po­
liticeşte : el era bănuit de gloate Încă din timpul răscoalei
ca nesincer; fusese lovit cu un os din presupunere ca fiind
grec. Se 'nconjură de boeri greci şi 'ntre cei mai cu vază
Miron Costin numără pe vătafli de aprozi Sculi. şi lacomi
şi pe cărninarul Hr-istodul, In uneltirile sale contra lui Matei
s'a servi t şi de trei boieri greci aflători la curtea acestuia.
Ca r�l,splată mulţi greci, negustori chiar, făceau parte din
armata lui Lupu. Insusi Matei Basarab, român curat, se
'nconjură de greci. La curtea sa se aflau fraţii Costea, Pa­
va Iache şi Apostolache Caragea, cari unelteau împotrivă-i,
cumpăraţi de Lupu. Cel mai vestit grec fu Ghinea Ţucalas
(Olaru), care parvenind până la vistierie, în lăcomia sa fără
margini, aduse mult rău bietului domn. Influenţa greacă
răsbi cu mai multă putere până la culminarea fana­
riotă.
III.
Datorită acestor legături, se introduce în Principate o
puternică in fluienţa culturala, manifestată fie în aspectele
vieţei politice, fie prin cultura propriu zisă: limbă, litera­
tură, credinţe, etc. Viata de stat care îmbracă cele dintâi
organizaţi uni româneşti, s'a desvoltat din puţinele amintiri
romane şi din împrumuturile slavone. Când cnezatele şi voi­
voda tele devin principate, nevoia de organizare fiind mai
[556]
') Xenopol, ar. cit., VII, pp. 123--125.
puternică, romann se 'ndreaptă către statele mai mari, cu
o vieaţă politică de mult aşezată, către statele slave dela
sudul Dunării, în special Bulgaria. De cât numai forma po­
litică a bulgarilor era împrumutată dela bizantini; deci, in­
direct, împrumuturile politice de peste Dunăre, ne vin tot
dela bizantini. Aşa, "logofătul" vine dela grecul "logothetys",
hrisov dela .cln-ysobulos": puterile domnului, în vremuri
medievale, când în apus regele era "primus intel' pares",
sunt asemenea cu ale absolutului împărat bizantin. Iar când
formele politice se statorniciră în calapodul legilor scrise,
cele mai însemnate codice sunt copiate după legislaţia bi­
zantină.
Matei Basarab pune să se tipărească Pravila cea mică
în 1640, tradusă din slavoneşte şi Pravila cea mare din
1652, tradusă din greceşte. Traducătorul acesteia, Daniil Pa­
noneanu, spune că, s'a inspirat, în ce priveşte limba, dela
marii dascăli greci din Chios: Ignatie Petriţ şi Pantelimon
Ligaridis; după ce mitropolitul Ştefan a trimis până la pa­
triarh ca să-i aducă un original grecesc nealterat şi anume
unul întocmit, din ordinul împăratului Ioan Comnenul, de
dascălul' Alexie din Rodos. Pravila împărătească a lui
Vasile Lupu, tipărită În 1646, fu tradusă de învăţatul
boier, logofătul Evstratie, tot din greceşte, după acelaş
izvod. 1) In ambele pravile sunt, pe lângă alte dispoziţii,
regule de drept civil, luate după hexahiblonul bizantinului
HarmenopoJ.
Până târziu legislaţ,ia Principatelor fu inspirată după
cea bizantină. In 1780 fanariotul domn Alexandru Ipsilanti
dă o Condică pravilnicească, de oarece aplicarea Vasilica­
lelor nu mai corespundea unor nevoi ale timpului, care În
partea ei de fond este alcătuită după principiile de drept
bizantin. Pe condica lui Harmenopol se sprijină şi unele
dispoziţri ale "Sobornicescului hrisov" dat de Alexandru Ma­
vrocordat în 1785. Se mai pomenesc încă şi de alte legiuiri
luate deadreptul din isvoarele greco-rornane, după cum ne
spune introducerea din condica lui Calimah : "şi după Va­
"sile Lupu, a cărui condică cuprinde numai dispoziţii penale
P. CONSTANTINESCU-IAŞI
556
[557]
IHZANTlNISMUL IN HOMA\'L\
"domnitorii se, slujeau din nevoie şi de isvorul din care
,,legile lui fuseseră extrase, adică de Vasilicale, novelele lui
"Justinian, Leon şi a celor după dânsii împăraţi, de intro­
"ducerea legilor lui Antichipsor Teofil, de legea greco­
,.romani"t şi însfârşit din manaalul lui Armenopol... .. ". 1) Ale­
xandru Moruzi însărcinează pe paharnicul Toma Cara stl,
traducă hexahiblonul lui Horrnenopol, terminat în 1804; dar
negăsindu-1 suficient îl pune să compileze, în 1806, un codice
de legi civil şi penal după metoda institutelor lui Justinian
servindu-se de Antichipsor Teofil. Cele mai complecte legi
din epoca fanariotă fură "Condica lui Caragea" şi .Pra.vila
lui Calimah", domni între 1812--1819, întocmite după chipul
celor bizantine şi - amănunt interesant - scrise în limba
grecească, pe când toate legiuirile anterioare erau în 1'0-
. mâneşte. Acest fapt nu trebuie să ne mire, căci limba
greacă era adevăratul idiom de stat, pe care-I vorbeau
domnul, boierii, negustorii şi toţi cârrnuitorii afacerilor pu­
blice.
Limba greacă era predată de mult în şcolile greceşti,
înfiinţate în Principate, cele mai însemnate la Iaşi şi L�UCll­
resti, cu mult inaintea iutroduoorii fanarioţilor. Vasile Lupu
înfiinţează o şcoală slavonească la Trei Erarhi, care curând
ajunge grecească; cel puţin pe timpul lui Constantin Can­
temir nu ne mai îndoim de caracterul ei. Şerban Cantacu­
zino, cam în aceeaşi vreme, favorizează învăţătura greacă,
punând începuturile scoalei greceşti dela se Sava din Bucu­
reşti. Neculai Mavrocordat aduce aici şi o tipografie; pen­
tru organizarea scoalei şi a tipografiei chiamă pe învăţatul
patriarh Chrisant. Şi alţi domni şi boeri iau acasă, profesori
greci pentru odraslele lor, iar unii îşi trimit fiii pentru
aceasta tocmai la Constantinopol. Sunt mai [mulţi dascăli,
învăţaţi ai culturii greceşti, trăitori în Principate în veacul
XVII, ca: cretanul Meletie Sirigo, care 'n ziua hirotonisirii
lui Varlarn ca mitropolit ţinu o frumoasă predică; refugiatul
patriarh Lukaris, Paisie Ligaridis, Ignatie Petrizzi, cretanul
Ieremia Cacavela, dascălul lui Constantin Brâncoveanu, Kv­
menites şi alţii. Unii domni aduc şi tipografii greceşti, în
1) Xenopol, op. cit., vol. IX, passim.
[558]
558
P. CONSTANTINESCU-IAŞI
acest veac, pentru editarea de cărţi religioase, necesare în­
tregei ortodoxii greceşti, probabil şi pentru cărţile necesare
şcolilor greceşti din ţară.
De timpuriu trebuie să fi existat cunoscători ai limbei
greceşti pentru traducerea corespondenţei cu patriarhia din
Constantinopol. Pe timpul lui Alexandru cel Bun, învăţatul
Grigorie Ţamblac ştia bine limba greacă; În veacul următor
aventurierullacob Eraclide Despotul introducăndu-se la curtea
lui Lăpuşneanu va fi avut cu cine să vorbească greceşte;
iar în Muntenia, pe timpul lui Neagoe Basarab, vine În ţară
Gavril protosul dela Athos, să scrie în greceşte viaţa pa­
triarhului Nifon, trăitor la curtea predecesorului său. Dintre
români mulţi ştiau să vorbească bine limba greacă Încă din
veacul XV. Ambasadorul lui Ştefan cel Mare, Ţamblac, trimis
la Roma şi Veneţia în 1476, îşi dă solia sa în greceşte, ceea
ce 'nseamnă c'această limbă era cunoscută unor personagii
de seamă. Domnul Radu Mihnea a învăţat limba greacă la
mânăstirea athonită Iviron, apoi în Italia; Alexandru Iliaşi
şi-a făcut educaţia în greceşte încă din copilărie; Leon
Tomşa, deşi fiu de domn moldovan, se da drept grec; Ale­
xandru Coconul trăise la Constantinopol numai Între greci,
cu fiica unuia se şi însurase - toţi domnii în timpul cărora
influienţa greacă crescuse până la provocarea răscoalelor
an tigreceşti.
Pe timpul lui Vasile Lupu, limba greacă era atât de
vorbită, că Paul d'Alep afirmă să-şi fi desăvârşit învăţătura
acestei limbi la curtea boiului moldovan. Dimitrie Cantemir
între atâtea limbi, cunoştea şi greaca, pe care tot atât de
bine o ştia şi Constantin Brâncovanu. Dintre boierii români,
cunoscători ai limbei greceşti, cităm, după dovezi sigure, pe
eruditul scriitor spătarul Milescu, care şi-a făcut studiile la,
Constantinopol; tretilogofătul Eustratie din timpul lui Vasile
Lupu şi contemporanul său din Muntenia, Ud rişte Năsturel ;
fraţii Radu şi Şerban Greceanu, stolnicul Constantin Canta­
cuzino şi altii.
Vorbirea frecventă a limbii greceşti, a lăsat urme
adânci în limba românească în cuvinte, expresii şi mai putin
în sintaxă. Din traducerea cărţilor bisericeşti sau laice au
urmat pentru limba scrisă influente lexicale ca 'n cuvin-
1
I
[559]
BIZANpNISMUL 11\ HO:lIANIA
559
tele: aghiazrnă, archiereu, călugăr, dascăl, evanghelie, epis­
cop, icoană, mânăstire, mir, narthex, potir, protopop, zu­
grav şi altele neauzite azi; sau ca influenţe sintactice o
formă periodică şi trăgănată ca a scriitorilor bisericeşti bi­
zantini. In epoca fanariotă s'au introdus şi mai multe cu­
'vinte, clar uşor au dispărut fiind înlocuite în veacul XIX de
alte neologisme. Dintre cele rămase putem cita: chiverni­
seală, sinchiseală, protos etc.; expresia "la mulţi ani", atât
de întrebuinţată, este o veche amintire bizantină.
In literatura populară influenţa bizantină este tot aşa
de evidentă şi mult mai veche ca 'n literatura scrisă. Multe
proverbe sunt de origină bizantină, cade pildă: "Şade, cerne
până mâne, şi tot nu frământă pâne"; "Unde-s ochii înţe­
leptului, este mâna nebunului �; "Pe uliţă Chiriţă şi acasă
chisăliţă" şi altele, culese de A. Pann. Tot aşa şi multe ghi­
citori; un studiu comparativ � în felul monumentalei lucrări
a lui Iuliu Zane � ar lămuri cât se datoreşte anume influ­
enţei bizantine. Basmele româneşti sunt p?_�fUnSe de multe
orientalisme. care au venit prin bizantini, ca şi literatura
poporană religioasă şi romantică, venită prin intermediul
slavilor. Romanul lui Var-lam şi Ioasaf, foarte cunoscut în
popor, se atribue scriitorului bizantin Sfântul Ioan din Da­
mase. Cărţile de prevestire şi noroc, ca: .Astrologrna",
"Gromovnicul", "Trepetnicul", .Zodiile" şi "Cărţile de vi­
suri" au fost ticlui te de bizantini. La Bizanţ, unde se păs­
trase urme din mitologia antică, s'au adunat diverse cr8-
dinţi egiptene şi asiriene-chaldeene aduse de sectarii creş­
tini, s'au contopit într'o formă nouă, de unde ne-au venit şi
nouă prin slavi sau direct.
Şi unele poezii din literatura scrisă au aceiaşi origină.
"Amărîta turturea" a lui Văcărescu cuprinde credinţa despre
aceasta pasere, luată dintr'o carte bizantină «Fiziologus»,
unde sunt descrise animalele cu obiceiurile lor. «Istoria for­
melor» din «Povestea vorbii» a lui Anton Pann este o imitare
a lucrării bizantine cu acelaş titlu «((Poricologos»), o parodie
impotriva intrigilor dela curtea bizantină şi a maniei func­
ţionarilor după titluri l)
1) O. Tafrali, p. cit., pp. 84-85.
[560]
5E;0
P. CONSTANTINESCU-IAŞI
Era firesc sa se mtroducă obiceiuri şi credinţi în sânul
populaţiei româneşti, păstrate multe până azi. In legatura cu
zidirea clădirilor e credinţa ca trebue sa se jertfească o fiinţa
pentru trăinicia lucrarii; credinţa d rarnatizată în cunoscuta
legenda a meşterului Manole dela Curtea de Argeş, pe care
o gasim aidoma şi la sârbi 1), luata şi de ei dela bizantini.
Credinţa în vârcolaci, stafii, În puterea farmecelor şi a des­
cântecilor vine dela romani şi bizantini. De aceiaşi origină
sunt multe din obiceiurile religioase: coliva, aruncarea crucii
in apa la Bobotează, colindele la sărbătorile Craciunului şi
altele. 2)
IV
Influenţa bizantina s'a introdus mai ales prin biserică,
de aceea am lasat la urma, pentru cuvenita desvoltare, le­
gâturile religioase. Inca înaintea întocmirei oficiale a im­
periului bizantin prin desfacerea imperiului roman în două,
se 'noadă relaţiuni religioase între coloniştii romani dela
nordul Dunarii şi părţile răsăritene ale imperiului, în special
cu Constantinopolul, centru mai apropiat de cât Roma.
Introducându-se de timpuriu creştinismul latin, după
edictul delaiVIilan se 'nalţă biserici creştine pe părnântullo­
cuit de români, astazi în ruine. Din ele se cunosc mai bine
basilicele din Dobrogea, cercetate de Gr. Tocilescu, iar mai
ele curând deG. Murnu şi V. Pârvan, S'au descoperit bisericu­
ţele dela Axiopolis, în apropiere de Cerna Voda şi basilicelo
mai mari şi mai frumoase din cetatea "Tropaeum Traiani"
langa satul Adam-Clissi, Ele aparţin veacurilor IV şi V, căci
cetăţile greco-romane, unde au fost zidite, sunt distruse de
barbari în veacul V sau abia pe la 600 după parerea pro­
fesorului Pâr van. ;l) La Tropaeurn Traiani s'au descoperit
patru basilici creştine, jar lângă cetate o a cincea, «coemete­
rialis», pe lâng�t un important cimitir creştin. D-I Pârvan
susţine chiar ca cea mai veche dintre ele, basilica de mar­
moră, a fost de pe la 530 d. Chr. biserică episcopală, după
dispoziţiile lui Justinian, restauratorul întregului ţinut danu-
1) CL la Vuk Karagic "Srpske narodne pjesrne" Biograd 1\H3.
2) O. Tafrali, op. cit., pp. tl5-86.
") V. Pa rva.n : «Cetatea Tr opaeum», Bucureşti 1912, passirn.
[561]
BIZANTINISMUL IN RO�lANIA
5(11
bian ; cu acest pr-ilej i s'a construit şi un Baptisterium 1).
Alta, basilică denumită "bizantină" aparţine epocii bizantine;
se aseamănă fn plan cu biserica Sf. Dimitrie dela Thessa­
lonic ; e considerată ca aparţinând veacului VI. Ornamentele
mai tuturor acestor basilice sunt bizantine.
Dunărea nu era o pedică pentru emisarii creştini, din
care unii .devin martiri la Goţi, ca sfinţii Nichita 2) şi Sava,
acesta înecat În rânul Buzăului după 355. Constantin cel
Mare făcuse o expediţie împotriva Goţilor, se spune, tot
pentru motivul de-a «venera sfânta cruce». In adevăr, nu
mult după aceia, o parte din Goţi s'au creştinat având şi-un
episcop, pe traducătorul Bihliei Ulfilas (Lupea). In Dacia
exista deci din veacul IV o biserică creştină, care fu pusă
sub jur-isdicţia episcopiei bizantine din Sirmium (Serbia),
iar mai târziu sub acea din Prima Justiniană. Pe la înce­
putul veacului V se introduce fnţinuturile nord dunărene,
prin mijlocirea oraşului Sirmium, cultul sfântului Dumitru
. care salvase viaţa unui guvernator al provinciei Iliricului,'
pe când se afla la Salonic. Neputând duce moastele sfântului
dela: Salonic la Sirmium, reşedinţa sa, ia numai o mantie şi
nalţă biserica sf. Dumitru.")
In veacul V Hunii dărârnând Sirmium, capitala episco­
piei devine Salonicul, un puternic centru bizantin, deci influenţa
religioasă bizantină s'a putut răspândi tot aşa de lesne. Când
se urcă pe tron Justinian, sfor-ţăr-ile împăraţilor bizantini
de-a lega mai strâns de imperiu ţinuturile nord dunărene
se măresc. Intr'o scrisoare a lui Justinian către arhiepis­
copul Primei Justiniane, arătându-i că stăpânirea sa s'a întins
pe ambele maluri ale Dunării şi peste cetăţile Viminacium,
Recidna şi Lederata, mută reşedinţa prefecturii la Prima
Justiniană '), sub a cărei jurisdicţie religioasă trebue să fi
trecut şi bisericele creştine dela nordul Dunării.
') Idcm, pag. 109.
Z) Nichita Romanul, fost episcop de Remesiaua, lângă Niş, pe la
!tOO; scriitorii ne spu l1 că predica frumos şi scria în «grai neted», aşa
că fu înţ"ăles uşor de poporul din dreapta şi stânga Dunăr-ii.
3) O. Tafrali, op. cit., pag. os.
4) Xenopol, op. cit., vol. II, pag. 92.
51036. -'- Convorbiri Literare.
[562]
562
P. CONSTANTl"ESCG-JAşr
După intemeerea principatelor se simţi nevoia organi­
zării pe baze temeinice şi autonome a bisericilor româneşti,
Jurisdicţia bizantină, concentrată mai târziu la patriarhia
din Constantinopol, fusese surplantată de patriarhia bulgar-ă
dela Ochrida pe timpul stăpânit-ii bulgare asupra ţinuturilor
dunărene. Pe la mijlocul veacului XIV puterea Bulgarilor
slăbeşte, pt'tnă când cad cu totul sub turci, ceea ce aduce o
slăbire şi a legăturilor religioase cu patriarhia ohridiană.
Domnul Alexandru! Basarab, marele organisator al 1\I1un­
teniei, vrând să orânduiască şi treburile bisericeşti, se adre­
sează patriarhiei bizantine de Constantinopol, care trimete
pe mitropolitul grec de Vicina - oraş pe care ultimile cer­
cetări ale Ii-lui C. Brăteanu l-au stabilit la Dunăre -lakint
pentru aceasta, la 1359. Domnul îl institue mitropolit a
toată Muntenia şi se mai legă faţădepatriarh,prin
blestem, ca toţi viitorii mitropoliţi să fie sfinţiţi de patriarh.
Pela 1370 patriarhul pretextând înmulţirea poporului in
Muntenia cere domnului (Vlaicu) să înfiinţeze a doua mitro­
polie la Severin pentru părţile Olteniei, în al cărei scaun fu
numit «fratele» lui Iakint'), Daniel Critopol, dicheof'ilaxul pa.­
triat-hiel, după cererea însăşi a lui Iakint, care fiind bătrân
ceruse patriarhului Filoteu aceasta ca o graţie.
Atât Iakint, cât şi Antim, după numele cel nou, atârnau
de patriarhie; cu ei veniseră şi alţi cler-ici greci, între alţii
mitropolitul Vidinului, întărind influienţa bizantină în Mun­
tenia. Această, influenţă se impuse şi domnului muntean în
Moldova, unde lucrurile erau mai încurcate.
In Moldova se luptau pentru jurisdicţia religioasă trei
biserici: patriarhia bizantină, patriarhia bulgară din Ochrida
şi mitropolia ruteană a""'"Haliciului. Pe timpul unuia dintre
Muşateni, probabil Roman, se 'ncepe o ceartă puternică cu
patriarhia din Constantinopol, care nu înţelegea. să renunţe
la autoritatea ei. Patriarhul numi se ca mitropolit al Moldovei
pe mitropolitul Ieremia în anul 1394, dar domnul nu-l pri­
meşte, ceea ce atrage afurisirea din partea patriarhiei bi-
1) Istoriografii români au consider-at greşit pe Iakint ca�'aLe
mlevărat cu Daniel; îi era numai �rrate Întru Domnul (C. Marinescu
,,Infiintat'ea Mitropoliilor Îll Tara românească şi în Moldova", Bucureşti
1924, pag. 4).
"
J,I
'il"
{ 1)
[563]
B1ZANTINJSMUL IN ROMANIA
563
zantine. Moldovenii aveau un mitropolit Iosif, uns de mitro­
politul Galiţie, pentru care cereau aprobarea patriarhiei, căci
ei nu voiau să primească un şef străin, impus ca cel din
Muntenia. Patriarhul numeşte atunci ca locţiitor numai pe
protopopul Petru, trimis în deputăţie la Constantinopol, de
clerul moldovean la 13!J5. Aceştia, ca şi alte deputaţii, n'a­
jungeau la nici un rezultat; căci domnul luga nu voia să
se supună de loc patriarhiei. Intervine atunci Mircea, care
răsturna pe Iuga şi înscăunează pe Alexandrul cel bun,
care pune capăt îndelungatei certe bisericeşti.
Impăratul Manuiel Paleologul, împreună cu patriarhul,
trimete pe mitropolitul grec al Mi tilenei cu o însărcinare
politică către ambii domni ai principatelor; atunci fusese
recunoscut protopopul Petru, dar nu se pune capăt chesti­
unei de cât prin scrisoarea lui Alexandru către patriarhie
îrnpreunâ cu o solie impăciuitoare, Patriarhul şi îrnpâratul
primesc bine pe soli, se recunoaşte ca mitropolit al bisericii
moldovene pe J05ef, cel ales de moldveni, dar el se supune pa­
triarhulni, ceea ce ţiutea şi el. De atunci erarhia constanti­
nopolitiană n'a mai fost de loc zdruncinată. Impăratul tri­
mete chiar lui Iosif o icoană făcătoare de minuni, ce se
etWi şi azi la M-rea Neamţului 1); iar împărăteasa trimete
doamnei Ana, soţia lui Alexandru cel Bun, o altă icoană
făcătoare de minuni, c(� se află la mănăstirea Bistr iţei 2).
"IcoaniJe bizantine, aduse în această ţară şi date la "două
"personagii atât de însemnate, sunt menitesăjoace un rol în răs­
"pândi rea gustului fin al iconografiei şi al picturii bizantine" 3).
După căderea Constantinopolului sub turci, patriarhia
grecească avu foarte mult de îndurat, totuşi se menţinu şi'n
special autoritatea ei asupra bisericilor româneşti nu a vu
nimic de suferit. De acum încă multe feţe bisericeşti, foşti pa­
triarhi chiar se vor găsi pe pământul românesc, veniti fiind fie
pentru a strânge ajutoare, fie chiar pentru a se stabili aici 4).
1) Melhisedec: "Notiţe istorice şi archeologice" .Bucurcşti, '1886, p. 12.
2) Idem.
3) O. Trafrali, o. cit., pag. 72.
') Ca urma'! lui Antim Crilopol în scaunul Severinului veni
Hariton, fostul protos al Cutlumuşului, la finele sec. XIV; tot pe atunci
vine în Moldova, împreună cu Gnigoro Ţamblac, dacălul Manuil Archon
ce c. Mar inescu, op. cit., p. 7 'il 20.
[564]
564
t-. CONSTANTJNESCU-1AŞl
o parte di.n învăţaţii greci s'au refugiat în Italia,
unde au îngroşat rândur-ile acelor care au determinat fru­
moasa mişcare a renaşterei. Alţii, mai de mâna a doua şi'n
special clerici, fiind aceiaşi comunitate de credinţă orto­
doxă, au venit în Principatele româneşti, - căci statele slave
din sudul Dunării, deşi creştine, se bucurau de aceiaş tristă
soartă ca şi grecii - unde au determinat, putem afirma, o
puternică mişcare culturală religioasă şi au întărit influenţile
artistice, pe care Bizantul le intreţinuse şi pană acum.
Decât numai legăturile mai puternice alunecă dela capi­
ta'I;''t spre alte centre din provincie şi 'n special Muntele Athos.
Intre primii refugiaţi se pomeneşte de episcopul Ioan
de Cafa rătăoind prin Ardeal în 1456; Cafa era un oraş din
Crimei a, locuit în mare majoritate de greci. - Pe timpul lui
Ştefan cel Mare, care a făcut multe îmbunătăţiri la muntele
Athos, trebue să fi venit în Moldova mulţi călugări greci;
nu cunoştem deocamdată nici un nume. Epoca de aur a in­
fluenţei greceşti pe cale religioasă începe cu domniile paş­
nice ale voievozilor munteni RaduJ ee] Mare şi Neagoie Ba­
sarab deja începutul veacului XVI.
Radul cel Mare vrănd.să reorganizeze biserica Munte­
mei chema la el pe patriarhul Nifon, surghiunit şi perse­
cutat de turci, cu învoirea sultanului. Nifon adună la un
sobor pe toţi egumenii şi clerul hiro tonisind doi episcopi:
unul de Severin cu reşedinţa la Vâlcea Ş1 unul pentru noua
episcopie a Buzăului, sediul mitropoliei hotărându-l la Târ­
govişte. Vedem deci rolul important al lui Nifon, căci întoc­
mirele sale rămaseră chiar după plecarea lui Nifon din ţarii
in urma certei cu Radul. Nifon a venit înconjurat şi de alşi
călugări greci, din care unii vor fi rămas ca să amintească
domnului greşala sa. Radu avu remuşcări de pur·t,iFea sa
cu acest «sfânt», ale cărei oseminte le aduse în ţară urmaşul
său Neagoie Basarab. Domnia lui Neagoie fu şi mai favo­
rabilă, introducerii elericilor greci in Muntenia. Impreuna cu
oasele lui Nifon plec ară spre ţară «Kir Neofit şi alţi călu­
gări», cari văzând buna primire au rămas în Muntenia ca
într'o nouă patrie. Neagoie trimise ca dar mânăstijei Dio­
nizios dela Athos un sicriu de argint împodobit efi. aur, pe
care era zugrăvit ehi pul lui şi al sfântului; urmară şi alte
[565]
daruri pe care le vom vedea. Ziua cea mare fu sfinţirea
frumoasei ctitorii, biserica episcopală dela Curtea de Argeş,
când luară parte, după tradiţie, peste o mie de feţe biseri­
ceşti. Domnul trimese invitaţie la toate patriarhiile şi mâ­
năstirile însemnate din Orient, de unde şi veniseră în frunte
cu Gavril Protosul, biograful lui Nifon egumeni dela Ve­
toged, Iver, Chilandar, Xeropotam, Caracal, Coltumuz, Alimpie,
Filotei, Xenof, Zograf, Simenca, Dochiar.Pantocrator, Costarnu­
nitu, Sf. Pavel, Sf. Grigore, Dionisie şi Simion Petra. Mai chernă
pe Telipt, patriarhul Constantinopolei, şi patru mitropoliţi din:
"Midia, Mitilene, Sardica, Serisiu - datele după Gavril. 1)
Scriitorul bizantin Malaxa pomeneşte despre patriarhul
Pahornie, care cu puţin înainte de-a veni SuItan Selim (1512)
- poate de teama acestuia-> a luat clerici şi mireni cu
dâ.nsul şi a plecat În Muntenia şi Moldova, unde a fost bine
primit de toată lumea. 2) După aceste domnii întâlnim deseori
între egumenii mânăstirilor din ţară multe nume de greci. Pela
1541 întâlnim ca egumen la mănăstirea Bistriţa pe Partenie Tar­
hata sigur grec după nume. La rezidirea mânăstirei Sf. Sava
din Iaşi la anul 1625 se pomeneşte în inscripţie ca egumen
Ieromonachul Ieroteu din Chipru. In H:i31 se pomeneşte de un
alt egumen grec la mânăstirea Pângăraţii dip Neamţ.
Corespunzător domniilor lui Radu şi Neagoie Basarab,
fu aceia a lui Vasile Lupu pentru Moldova. Ca altă dată
Nifon găseste refugiu la curtea lui Vasile Lupu fostul patriarh
de Constantinopol, Atanasie Patelarie, mazilit de turci.
Domnul îi daruieşte mănăstirea Sf. Niculai din Galati cât
a stat în ţară; reîncăpând în scaun, ctitoria gălăteană fu în­
chinată călugăr-ilor dela Sinai. Vasile Lupu ajută pe un alt
patriarh din Constantinopol a-şi plăti o parte din datorie
către turci, 28000 ruble, pentru care acesta îi aproba s'aducă
moastele Sf. Paraschiva la Iaşi, aşezate într'un sicriu de
argint, la Trei Erarchi. Cu acest prilej veniră în ţara trei
mitropoliţi greci: Ioanichie, al Eracleei, Partenie al Adria­
nopolei şi Teofan Paleonpatron 3)
Un moment însemnat din viaţa ortodoxiei din acest
I
�11
I
BIZANTINlSMUL IN IWl\1;\NIA
565
') Xonopol op., cit., IV pag. 172.
2) XenopoI op. cit., VI pag. 228.
") Xenopol op. cit., vol. VII, pag. 9.
[566]
566
P. CONST ANTJNESCU-IAŞI
timp fu sinodul dela laşi, ţinut sub auspiciile Domnului, la.
care luaseră parte eei' mai iluştri reprezentanţi ai bisericii
răsăritene, în special greci. Mulţi din ei aduceau obiecte ri­
tuale din care nu putin erau motive artistice pentru bise­
rici, dacă nu cumva vor fi lăsat şi alte urme mai puternice
în direcţia artistică. Murind un patriarh de Ierusalim, lasă
ca testament ca urmaşul său să fie indicat de patriarhul
Constantinopolitan şi de Vasile Lupu. Domnul, care se bucu­
rase de multă trecere, ruseşte să împună la scaunu 1 vacant
pe egumenul dela Galata, grecul Paisie, sfinţit cu mare pompă
la trei Erarhi. La această ceremonie luară parte, pe lângă
clerul din ţară, mitropolitul Grigore al Larisei, Laurentiu
al Casandriei şi un delegat al patriarhiei din Constantinopol.
In aplecarea sa către cler-leii greci, pe care nu înceta a-i ajuta
mereu cu bani, Vasile Lupu introduse călugări străini şi pe
la celelalte mânăstiri, afară de otitoriile sale, "pentru că să
'nveţe pe fiii boierilor limba şi ştiinţa greacă". 1)
Pe timpul lui Constantin Cantemir vine, adus de domn
ca egumen al nouii ctitorii mânăstirea Mira, fostul' mitro­
polit al Laodikiei, grecul Grigore, căruia îi convenea schimbul
unui rang superior pe altul inferior, dar mai sigur şi hănos ;
şi la ctitoria lui Aron Vodă se pomenesc în decursul vremei
mai mulţi egumeni greci. Dintre cei mai vestiţi cităm pe:
vlădica Dionisie, fost episcop de Ciorlu; Mitropolitul de Corint
Mitrofan şi -- cel mai de vază - Dornniţian, arhimandrit
din Haltkri 2). La Golia, mănăstire importantă în laşi -·în 1787
ajunge reşedinţâ mitropolitană - au încăput de timpuriu
egumeni greci. Unul se vede semnat pe un act făcut de mai
mulţi clerici înalţi in frunte cu mitropolitul ţării în 1758
către chanii tatarilor 3). In veacul XVIII apar pe diferite acte
de proprietate din jurul Goliei mulţi egumeni şi călugări is­
călind greceşte sau cu nume greceşti: egumenul Neofit, iero­
monachii Dosottei, Ghermanos şi alţii 4). La mănăstirea
Neamţ se află o piatră mormântală în narthexul bisericei
mari, pusă de ierornonahul Paisie malorusianul, care spune
J) Xenopol, op. vol, VII, pag. 10.
2) Al. Lapedatu: "Manăstirea lui Aran VOdc1" În "Buletinul Corn ..
Mon. istorice" [909, p. 15
3) Publicat În revista "Miron Costin" 1916 No. 1, pag. t8'.:l-HJ:2.
<) In revista "Ion Neculae" Iaşi, P, nassim
[567]
BIZANTINISMUL IN ROMANIA
'367
că a venit dela Muntele Athos cu 60 de ucenici «şi aici
pre mulţi fraţi adunând şi viaţa cea de obşte pe sine o au
îndoit ... 1»J; mort în 1794.
*
Influenta greacă crescuse în ambele Principate datorită
mai ales influentelor religioase pe care le exercitau centrele
mari bisericeşti: patriarhiile sau republicele monachale ca
Sf. Munte, Hialki şi alte lavre greceşti. Aceste din urmă se
bucurară de-atâta trecere c{l una după alta mânăstirele du­
rate de domni şi boeri fură închinate cu toate averile lor.
Chestiunea mănăstirelor închinate a fost subiectul unor în­
delungate studii şi memorii în decursul veacului XIX, de
când s'a pus la ordinea zilei retrocedarea averilor mânăsti­
reşti primilor proprietaei, satisfăcută prin secular-izarea lui
Cuza. Şi mai apoi îneii, subiectul nu păru epuizat 2).
') Melhisedec «Notiţe istorice şi arheologice», pag. 7.
2) Cităm aici o par-te din lucrările referitoare la această chestiune:
1. A. d' Av ri l. "La question des monastcr-es dans Ies Priucipautes
Unies" În "Hevue de deux mondes" Oct. 1862.
2. - "Acte justificative dela Muntele Athos", Bucureşti '1875.
3. Gr. Bengesco. "Memomndum sur Ies eglises, les monasteres, les
biens couventucls et specialement sur les monasteres dedies de la prin­
cipaute de Valachie", Bucureşti '1858.
4. Brezoianu Ion. "Manastir'ele zise închinate şi călugăr-ii străini".
Bucureşti 1861.
, 5. BoJliac Cezar. "Mană;;tirile din Homănia ; mănăstirele închinate"
Bucureşti 1862.
6. Balş G. "Despl'e arhitectura SI'. Munte" în "Buletinul Comi­
siunei Monumentelor istorice" 19'13.
7. Comăneanu I. "Chestia Mânăstirelor închinate pela Sfântul
Munte din Principatele Unite, tratată din punctul de dreptate şi naţio­
nalitate", Bucu reşti 1859.
8. - .Eclaircissernents sur la queslion des monasteres g recs si­
tues dans les Principaute clanubienes"; Paris 1851.
H. Istrati M. "Memoire SUl> le eglises et biens couventuels de la
Principaute de Moldavie dedies aux Lieux Saints", Tassy'1860.
'10. Iorga N. "Fundaţiile domnilor romani in Epir.", Bucureşti 1914.
11. Iorga N. "Le Mont Athos et les pays roum ains", Bucureşti 1914·,
'12. Iorga N. "Fundaţiile religioase ale domnilor noştri în Or-ient",
Bucur-esti 1915.
13. Ionescu M. Gh. "Istoeicul Inchinăr-ilor manăstirelor-" ( 'ţ) '1E,U9.
[568]
568
P. CONSTANTINESCU-IAŞI
Ctitorii înzestrau mânăstirile cu moşii, vii, case şi alte
bunuri, pentru .pornenirea sufletului lor şi pentru binefaceri
uneori; niciodată însă n'au dat proprietăţi din ţară altora
peste graniţă de cât prin intermediul unui metoh, pe care
Iavra îl avea în ţară-aceasta a fost calea înstrăinării atâtor
bunuri. De pe atunci românii se împotriveau. Aşa Paul d'Alep
povesteşte că vrând patriarhul Macarie al Antiochiei să ia
mănăstirea Căluiul din Muntenia pentru a o lega de patriar­
hie, mai toţi călugării s'au împotr-ivit. Când unii călugări
greci cumpărau proprietăţi pe seama mânăstirilor de dincolo,
o făceau numai ca egumeni ai mânăstirilor pământene şi pe
numele acestora. Li s'au dat însă obiecte mişcătoare: bani,
odoare de preţ, alimente, robi etc. In schimb lavrele greceşti
erau obligate, conform principiilor de suzeranitate, să apere
spiritual şi material metoacele şi stavropigiile, cum se nu­
miau mânăstirele mari din ţară. Mulţi ctitori cheamă monahi
străini spre a le încredinţa egumeniile; iar noii abuzau de­
seori închinând dela sine putere multe din mănăstirile con­
duse către locurile sfinte. Ctitorii au fost îndemnaţi prin su­
perioritatea călugărilor străini faţă de pământeni, care erau
mai învăţaţi şi lipsiţi de mijloace. Superioritatea morală şi in­
telectuală a călugărilor din Orient -- în primele timpuri
mai ales - i-a îndemnat pe domnii şi boer-ii români să
caute şi artişti, arhitecţi sau decoratori, din ţinuturile de
unde veneau călugării. Pe de altă parte noii egumeni chemau
pe cunoscuţii lor artişti din Orient pentru prefacerile totale
sau parţiale ale egumeniilor lor. 1)
In Muntenia până la începutul veacului XVII, pe timpul
domniilor grecizate, cele mai bogate şi însemnate rnănăstiri
14. - "Mernoire sur les monasteres g recs, e11 Moldavie", Iassy 1855.
15. - "Memoire sur les couvents r oumains, places sous l'invoca­
tion des Sa i nts Lieux d'Orienl",·'Hl63.
10. - "Memoriu asupra mânastir ilor Iuchinate", Iaşi 1863.
17. Odobescu Al. "MânăslireJe lnchinatc" in "Columna lui Traian"
1873.
18. Odobescu Al. "Mânăstirele Inchiriate din România", Bucureşti
1�63.
l0. Pencovici .Homa.nii din Macedonia şi Mt. Athos".
J) Al. Odobescu: "Opere complccte" vol.llI, B11cure:;;ti 1008, pp. 72-105.
1
1
j
i
[569]
11··
I
I
BIZ.\NTINIS}lUL IN ROMANIA
569
erau închinate locurilor sfinte, ceia ce făcu pe Matei Basarab
să dea vestitul hrisov din 1639, interpretat de unii prea drastic,
Domnul, cu toate că venise la tron În fruntea unei răscoale
II antigreceşti, cedează influenţei atotputernice a grecilor şi
rezuiează numai unele abuzuri, hotărând mai departe stă-
o
p.tnirea mcî.năstirelor de Javrele străine. Până la Matei, şi
chiar după el, erau închinate următoarele'mânăstir-i : Argeşul,
Arnota, Bistriţa, Bolintinul, Brădetul, Căldăruşani, Câmpulung,
Cotmana, Cozia, Dealul, Ezerul, Glavaciocul, Govora, Gura
Motrului, Menedecul, Mişlea, Nucetul, Potocul, Râncăoiovul,
Sadova, Snagovul, TânganuJ, Tisrnana şi Valea. Mai încerca­
seră călugării greci să-şi atribue şi stăpânirea mânăstirei
Butoiul, făcând-o închinată către mănăstirea Sf. Ştefan dela
Meteoru printr'un act dovedit fals, j) încă din 1410 dela un
fiu oarecare al lui Mircea. Tot aşa se bănueşte de falş actul
de închinare al mânăstirei Mişlea din 1618.
Cităm mai pe larg cazul ctitoriei lui Tepeş Vodă, ::)na­
govul. Alexandru Coconui aduce ca egumen al Snagovului pe
călugărul grec Partenie, fostul episcop al Presponului di n
Tracia. NouJ.egumen se poartă foarte bine, în cât inţăle­
gându-se cu călugării dela Pantocrator - mănăstire zidită
de Comneni şi prefăcută de boerri români Basarabi - o
parte din ei vin cu rugămintea la Alexandru Ilieş ca SEt le
închine mânăstirea, Boerii, adunaţi în sfat, se opun cu tărie
cerând că Snagovul să se lase liber, la 1628; după câţiva
ani cade Ia cererile grecilor.
Şi 'n Moldova cu toate unele afirmaţii 2), nu mai puţin
pronunţată fu închinarea mânăstirilor 'către sfintele locuri.
Mânăstirea Aroneanu de lângă Iaşi a fost închinată, încă
inainte de rezidirea ei de Aron Vodă, la mănăstirea Sf.
Gheorghe Zografu de către Petru Şchiopul (1574-1591); peste
câţiva ani Ieremia MoghiIă face o a doua inchinare către
Zografu. Vornicii Nistor Ureche şi Ioan Mogâldea înzestrând
mănăstirea Secu cu o moşie in 1599 o numesc cu numele
grecesc Xeropotam, care se aseamănă cu al unei lavre În­
semnate dela Sf. Munte. Biserica Precista din Galaţi, ridi-
1) Xenopol, op. cit., val. VI, pag. 229.
2) Idern, pag. 231.
[570]
Către Iavrele dela Muntele Athos fură închinate cele mai
multe din rnânăstir-ile româneşti - cum era şi firesc. Dintre
moştenitoarele ortodoxiei şi artei bizantine Sveta Gora-cum
ii spuneau slavii-ţinu făclia bizantinismului încă trei veacuri
după căderea Constantinopolei. Arta religioasă la români din
cară de un negu�tdr Teodoru la începutul secolului XVII, este
închinată dela zidire chiar Vatopedului. Mânăstirea Golia,
zidită în a doua jumătate a secolului XVI de marele logofăt
Ioan Golia, fu închinată în 1606 Vatopedului de văduva lo­
gofătului, Kneghina Ana. Galata, întemeiată de Petru �';;chiopul
în 1;-')84, fu închinată în '1618 Sfântului Mormânt de Radu
Mihnea, Mănăstirea Sf'. Sava, tot din Iaşi, zidită În 1625 ele
Ioan Postelnicul, era atunci sub stăpânirea unor greci, că­
rora fusese închinată mai dinainte, dela zidire. Vasile Lupu,
marele prieten al grecilor, care a închinat toate ctitorrile
sale diferitelor lavre greceşti, s'a putut numi pe drept cuvânt
"râvnitor şi apărător al sântei evsevii răsăritene". El închină
frumoasa mănăstire Trei Erarhi călugărilor dela S1'. Munte,
caşi mănăstirea Golia îndată după reclădirea ei, pe care o
cornplectă fiul său Ştefăniţă în 1662. Tot Athosului Inchina
fundaţiile sale: SI'. Dumitru din Galaţi, mănăstirea dela Copou
si mânăstirea Hlincea din tarina Iasului; în 1651 închină
iavrei Zografos şi mânăsti�ea' din Dobrovăţ (Vaslui), fundată
de Ştefan cel Mare. Mănăstirea Bărboi din Iaşi este închi­
nată în 1609 Vatopedului de urmaşii marelui vornic care-şi
legase numele ele ctitoria sa. Cu cinci ani mai îrt'1inte Dahija
Vodă închină mânăstirei atonite din Sf. Pavel biserica sa
Teodoreni elin Burdujeni, Mănăstirea Mira din Putna, îndată
după înălţarea ei de Constantin Cantemir în Hi92, fu închi­
nată Vatopedului, aducând chiar ca egumen pe un mitropolit
grec. Aceleiaşi Iavre fu închinată tot dela zidire - era acum o
regulă generală-şi biserica Precistei elin Focşani, întemeiată
ele NicoIai Mavrocordat ca metoh rnânăstirei Mira. Tot Vato­
pedului fu închinată în 1'729 biserica Râchitoasa (Tecuci), cti­
toria boerilor Iordachi Cantacuzino şi Theodor Paladi. In­
cheern seria cu un exemplu din veacul XIX: mănăstirea
Floreşti (Tutova) închinată în 1806 larvei athonite Esfigmen,
fapt care atrase protestul familiei boerilor Kostachi.
t
,
I
"
p, CONSTANTlNESCU-IA�j
570
[571]
BlZANTI1\IS.\HTL 11\ ROMAl'iIA
veacul XVI pană în timpurile mai noui s'a desvoltat sub
influenţa tipurilor atonite.
Dintre celelalte centre au metoace-în Principate patriarhiile
din Ierusalim şi Alexandria, Javrele din Sinai, Halki şi Rumelia
Mânăstirea Căluiul, pe care se 'ncercase s'o ia patriarhul Maca­
rie al Antiochia, fu luată apoi de patriarchia Alexandriei; către
ea fu închinată şi mănăstirea Stăneşti din Vâlcea, care nefiind
îngrijită ajunse Într'o stare de ruină. Patriarhului de Ierusalem
i se făcu parte de Vasile Lupu, care-i Închină biserica lui
r1:wnovscl1i din Iaşi şi mănăstirea Sf. Sava. Lavrelor dela mun­
tele Sinai acelaş domn închină bogatele mânăstiri din Iaşi: se
Gheorghe şi Sf. Paraschiva de lângă Sf. Sava, precum şi ma­
năstirea Sf. Neculai din Galati.
La Sud de Constantinopol se aJIă insula Halki cu câteva
. mănăstiri greceşti. In vremea lui Vasile Lupu se asezară
mai multi călugări halkieni în mănăstirea lui Aron Vodă
devenită, mai apoi metocul mâuăstirei Sf. Ion din Halki, sub
tutela căreia va fi de oarece se închinase mânăstirei din
Sozopole J). Mănăstirea din Halki avea mai multe metoace în
Muntenia, pe care Mihai Viteazul le ia răsculându-se împotriva
turcilor. Brâucoveanu i-a făcut mai multe miii şi poate de
aceia, după grozavul măcel, rămăşiţele sale şi ale întregii
familii fură înmorrnântate la Halki, Alexandru Ipsilante reînoi
sprijinul în 17\12 si-i dete metoc biserica Mărcuţa ; el face
aici şi o şcoal.; 2). O altă rnânăstire lângă Constantinopol,
Mavromol, primeşte ca metoc biserica Adormirea Maicii
Domnului din Galaţi, încă dela zidirea ei în 1701 de Con­
stantin Duca. Acelaş domn închină unei mânăstiri din Ru­
melia mănăstirea Dancul din Iaşi, fostă până atunci biserică.
de mir dela fundarea ei în 1541. Tatăl său Gheorghe Duca
închinase din 1683 biserica Sf. Ioan gură de aur din Iaşi
către mânăstirea rumeliotă Arghiro-Castro. Frumoasa ma­
năstire din Bucureşti Stavropoleos e 'nchinată În 1733 de
1) Spre deosebire ele Al. Lapcdatu în "Buletinul Corn. Mon. isto­
rice" '1909 pp. 5-'19, el-I v, Drăghiceanu afirmă că Încă din :[025 Mihnea
Vodă Închinase Ar ouea.nu mânâstirei SI'. Ion elin Halki în .Buletinul
Corn. Mon. istor-ice" 1914, pag. 110.
2) V. Drăghiceauu. "Mormânlul lui Constantin Br-ăncoveanu" în
"BLllet. Corn. Mon. isL" 1914, p. :l1o.
·1
[572]
572
P. CONSTANTINESCU-IAŞI
clăditorul ei, arhimandritul Ioanichie, mitropoliei Pogoniani
din Rurnelia.
*
Printr'un raport firesc atenţia ctitorilot- romani=-domni,
boeri, cler-ici sau negustori - fu îndreptată direct către;
lavrele greceşti dela locurile sfinte. Fundaţii, reparaţii totale
sau parţiale, daruri costisitoare în obiecte uzuale, cărţi sau
altfel de îmbunătăţiri, înlesniri materiale în bani şi 'n natură,
veacuri dearindul alcătuesc lanţul dărniciei româneşti.
Vlaicu domnul Munteniei, face daruri mănăstirei Cutlu­
muşului al cărei ctitor ajunge 1).
Ştefan cel Mare ridică diferite construcţiuni la Muntele
Athos ca bun credincios, durase doar peste 40 biserici în ţară.
La 1475 face un turn pentru corăbii la malul peninsulei. In 1495
face o trapeză la mânăstirea Zografu, unde reface catoliconul
1502; aceleiaş lavre donează o icoană făcătoare de minuni şi
un steag bisericesc, iar Doamna Maria dă un aer cusut cu
mărgăr-itare. La Vatoped face portul cel vechi; în zidul tur­
nului o placă arată chipul şi numele lui Ştefan cu data 1496.
In 1500 aduce apă la mânăstirea Si'. Pavel făcând un apeduct
şi o Dală pentru aghiazmă ; în acelaş an reînoeşte mănăstirea
Grigoriu, căreia Maria de Mangop îi daruieste o icoană 2).
După, relaţia lui Ion Comnen, medicul lui Brâncoveanu,
ce-a fost la Athos În 1701, la mănăstirea Xenofon se află
pietati banul Barbu, Danciul vornicul, Pârvu şi Radu. Banul
Barbu ca logofăt este trecut ca ctitor al rnânăstirei Pantocrator.
El a zidit Bistriţa (Vâlcea), unde i s'a zugrăvit portretul în
1498; aici este în copie un tablou pe pânză care reprezintă
plecarea lui Barbu Craiovescu la mânăstire să se călugăreascâ.
Barbu reprezintă tipul boerului român închinat spre mona­
chisrn, un reprezentant al modei bizantine-creştine la noi
şi cel dintăi, de vreme ce a trăit la începutul primelor noastre
legături cu se Munte - afirmă Kalinderu 3), care face o
paralelă între chipul lui Barbu şi acel al lui Teodor 1 Despot,
frate cu împăratul, zugrăvit ca călugăr.
1) SloicaNicolaescu "Domnia lui Alexandru Vodă Aldea, fiul
lui Mircea Vodă cel Bătrân (1431-1435"), pag. 16-17.
2) Aceste date şi unele din cele ce vor urma după G. Balş "Despre
ar-chitectura Sf. Munte" în "Buletinul Comisiunei Monurn. istor-ice" 1913.
3) 1. Kaliuder-u În "Buletinul Comisiunei Monurn. istorice" 1912,
pag. 36-38.
[573]
Im:ANTlNJSMUL IN llO�L\"IIA
Intr'o lucrare apărută la 1848 în Belgrad ("Spisa.nie
drevnostii srpski u svetoi gorî") sunt pomenite, între altele,
mai multe diplome date de personagii româneşti către
rnânăstiri atonite. La 1487 diploma lui Vlad Voevod către
Rossikon, la 1497 a lui Nicolae Logofătul către Costarnunitul,
la 1501 a banului Barbu către Sf. Pavel şi 'n 1599 a lui
Mihai Viteazul către Simopetra. 1)
Bogdan III al Moldovii rid ică în '1507 narthexul şi
!�atecumenurile mânăstirei Protaton, Fratele său vitreg, Petru
Rareş, restaurează mănăstirea Caracal, turnul şi împrejmuirea
arsenalei ; la Dionisiu reface casele şi din temelie catoliconul
ceiace i-a dat dreptul să zugrăvească in naos chipul său .';)i
al Doamnei Ruxanda ; În 1545 dărueşte aceleiaşi un aer şi un
epitrahir. In Muntenia domnia, lui Neagoe întrece orice
margeni, averi muncite în ţară se iroseau peste graniţe pre­
tutindeni.unde era vre-o nevoe - şi câte nu erau! - în biserica
greacă. Biografia lui Nifon, întocmită de Gavril Protul,
cuprinde o lungă înşirare a binefacerilor lui Neagoe. Termină
mănăstirea Colturnuzul, începută de Radu cel Mare; zideşte
din temelie biserica Sf. Niculae cu toate dependinţele,
sapă şi întăreşte cu turnuri portul Ascalon, aduce apă 1)1=:
urloae la, lavrele Ivir şi Chilandar, zideşte în '1522 turnul
mânăstirei Sf. Pavel, pe care-I termină fiul său Teodorie.
Mânăstirei Dionisiu daruieste în '1515 un chivot pentru păs­
trarea moaştelor Sf. Nifon, de argint suflat cu aur reprezentând
o biserică cu cinci turle ca la Argeş; dărueste şi o raclă
de aur cu petre preţioase pentru capul Prodrornului, iar in
1520 Înalţă un turn. Neagoe mai dă bani pentru reclădirea
Vatopedului, iar pentru mai multe lavre atonite, pe lângă
daruri de icoane, vase, vestminte, hotâr-ăştc o dare anuală
în bani. Bunătatea s!:t se revarsă şi asupra altor locuri sfinte.
Acoperă eu plumb biserica sobornicească din Constanti­
nopol şi reînoeste chiliile petriarhiei, trimite daruri mână­
stirelor de pe muntele Sinai, dela Ierusalim şi muntele
Sionului, din Turcia, Achaia, Misia, Capadocia ... «şi 'n toate la­
turile dela răsări t până la apus şi din miază-zi până la miază­
noapte» -, cum se exprimă biograful patriarchului Nifon.").
1) "Revista Istorică" August-Octombrie 1919, pag 193.
') XenopoJ, ap. cit, val. IV, pag. 171.
[574]
574
P. CONSTANTINESCU, TA,,!
Un oarecare Visarion din Bucureşti zideşte cu cheltu­
iala sa turnul orologiului dela Ivir 1525; peste un an domnul
muntean Vladislav Radu restaurează catoliconul mânăstirei
Lavra. In 1545 vornicul Constantin şi fratele său Radu zugră­
vesc cu cheltuiala lor micul naos din dreapta catoliconului
dela mănăstirea Xenofont. Interesant la această lavră este
apariţia unui ctitor român din sudul Dunărei, Nilcuman (?),
arhonte al Vlahiei inferioare, care, cu soţia sa Aga C?) zugră­
vesc în 15(j4 naosul J). Mircea Ciobanul şi Vintilă Vodă sunt
trecuţi ca ctitori ai Coltumuzului, ctitoria lui Radu şi Neagoie,
considerată de lavră românească; Petru I (Patraşcu cel Bun)
termină turnul rnânăstirei Sf. Pavel început de Neagoie
Basarab. Contemporanul lor din Moldova, Alexandru Lăpus­
neanu, rezideşte cu cheltuiala sa Dochiariu dela Athos, ajutat
de sotia lui Ruxanda şi mitropolitul Teofan, care s'a retras
şi a murit. aici În 1598; chipurile ctitoriilor şi .'1 doi cocorii
sunt zugrăvite în pronaos. Lăpuşneanu e ctitor şi Ia mână­
stirea Caracal: ln Dionisiu face spitalul si trapeza, iar o
icoană a Prodrornului arată, în inscripţie că a fost îmbră­
cată de Lăpusneanu şi Ruxanda. Egumenul Evghenie dela
Simopetra restaurează mânăstirea în 1599 cu sprijin din
Muntenia. Ivir are zugr-ăvit cataliconul în 1610 de Mihai
Vodă (n, care l-a clădit împreună cu fiul său Hadu. Paraclisul
Sf. Ion Teologul dela Dionisiu e zugrăvit în 11315 având cu ctitor
pc Iogofătu] Stan, iar pentru clădirile de locuinţă pe (�aVl"il
Trotusan în lG37.
Vasile Lupu şi Matei Basarab şi-au arătat aplecarea
către biserica greacă şi prin mijlocul darurilor. Cel mai
darnic fu Vasile Lupu, Intreaga peninsula Balcanică cu­
noaşte urmele sale. La Arvanitocori, locul naşterei, sunt
Liserici care trebuie stt se fi datorit sprijinului său ; e cti toruI
bisericei din Katovr iţa în Moreia ; până şi locuitorii Varnei,
auzind de miirinimia sa îl roagă să-i ajute pentru facerea
unei flntâni, la care domnul răspunde bucuros cu suma de
100 lei - c!uuJ, înscr-ipţii de In Vama, din 164(j şi 18!L!1, vorbesc
despre acest fapt 2).
1) G. Ba lş ap., pag. 41.
2) N. I01'ga: "DOUi-l inscriptii la Var na" in "H8visla lstoricâ', Ocl.­
Dcc. 1921.
[575]
BI7ANTlNISMUL IN IWM,\:\L-\
575
Matei Basarab reface paraclisul Sf. Mihail dela mana­
stirea Lavra, se văd chipurile domnului şi a doamnei Elena;
se păstrează aici un chivot dăruit în 1644 de aceiaşi, o evan­
ghelie dăruită în 1M3 numai de domn şi o icoană ferecată
cu chipurile lui Vladislav ';li a doamnei Ana.
Aceiaşi domni dăruescîn Hi43 un epitrafir În flr mână­
stirei Caracal, iar chipurile lor să găsesc pictate în exon­
arthxeul rnânăstirei Xenofont. Evlavioasa şi iubitoarea de
cultură doamna Elena dărueşte În 1043 o icoană mănăstire;
Chilandar, iar domnul o evanghelie paraclisului Portaitisa
Duca, domnul Moldovii, şi doamna Anastasia dăruesc o cupă
de chililimbar rnânâstirei Xeropotam. Contemporanul său din
Muntenia, Şerban Cantacuzino, zugrăveşte în 1683 paraclisul
Portaitisa, unde mai de mult săpase o fântână Nicolai
Postelnicul din Muntenia; mai face un apeduct la Stavronichita,
iar doamna sa Maria împreună cu Maria lui Constantin
Bălăceanu dăruesc o cutie pentru moaşte Votopedului în 1709.
Un mitropolit Var-lam al Munteniei dărueşte aceleiaşi mână­
stiri o icoană. Costantin Brâncoveanu dărueşte o raclă pentru
capul Sf. Ioan Crisostornul manăstirei Lavra În 1mH; dă,
bani pentru facerea paraclisului. Si". Constantin şi Elena a
chiliilor şi trapezei dela mănăstirea Sf, Pavel. In epoca
fanariotă darurile pornite elin Principate sunt şi mai nume­
roase; cităm numai câteva. Un proegurnen Visarion din
Muntenia înalţă În 1737 paraclisul Sf. Nicolai dela Protaton ;
in 1761 se reinoeste mănăstirea Grigoriu de domnii români (�)
şi mitropolitul Grigorie, după o inscriptie din narthex.
Scarlat Calimach zideşte din temelie catoliconul mănăstirei
S1'. Pantelimon în 1814. Mitropolitul Moldovei Veniamin
Costachi încă din 1811 e ctitor al noului catolicon dela
Esfigrnen, i se păstreazâ chipul În ,pronaos. In sfârşit,
Grigorie Ghica al Moldovii începe 'in 1852 schitul românesc
a! Prodromului, singura rnânăstire de călugări români la
Athos, ca un aviz asupra eliberării mânăstirelor închinate.
Toate lucrările arohitecturale sau decorative, toate daru­
r-ile trimise din Principate centrelor religioase de peste
Dunăre au înlesnit mai mult influenţa artistică, prin con­
tactul direct al purtătorilor dărniciei româneşti cu izvoarele
de inspiraţie bizantino-greceşti. Din acest contact rezultă
[576]
57G
P. CONSTANTINESCU·] AŞI
si-un schirnb ; în primul rând s'a resimtit arta româ­
nească de inflenţele bizantine, dar se poate vorbi şi de un
proces invers, de înraurire românească. Unii istorici de azi
o consideră atât de hotărîtoare că nu se 'ndoesc de sta­
bilirea unei influenţe româneşti asupra picturii dela Athos
şi elin Orient. 1)
In totalitatea lor influenţele variate pe care le-am rezumat
pană aici au concurat către un acelaş rezultat: împlăntarea
adâncă şi durabilă în spiritul românesc a unei înrâuriri bizan­
tine cu urme viabile până azi chiar. Mentalitatea şi gustul
comanditarilor şi făur-iţilor monumentelor artistice au prins
Set se dezvolte în direcţii determinate; rezultatele strădaniilor
101' se pot urmări bine - ceiace VO])1 incerca de-acum
"înainte.
P. Coustantinescu-Iaşt
1) Polonezul \V. Podlacha in .Malowidla scicnue w ccrkwiak
Bokowiuy" Lernberg 1913 şi N, Iorga În "Bldetin de l'Istitut POUI'
l'Etude de l'Europe sud-oriental", April 1\J14.
[577]
REQUIEM
(Pentru o prietenă)
Am morţii mei. Când s'au călător-it
m'am minunat văzându-i împăcaţi,
aşa de graba.'n moarte aşezaţi, aşa de drepţi,
aşa 'ntr'altfel decât îi cunoşteam. Doar tu te 'ntorci
'nnapoi ; m'atingi, colinzi prin casă, ai vroi
să te loveşti de-un lucru ca să te trădeze
un clinchet, Nu-mi lua aceea ce
învăţ cu 'ncetul. Am dreptate ; te înşeli
de te-a înduioşat vre-un lucru oarecare
şi -l:i este dor de el. Il presehim băm,
aici l]m e, ci dinăuntr.n-! ogldndim,
din firea noastră, 'ridată C8-1 CUIl oaştern.
'I'e-as fi crezut mult mai departe. Vezi, mă miră
că tocmai tu te 'nşeli şi vii, tu, care-ai proschimbat
mai mult decât oricare alta din femel.
Că ne-am speriat când ai pierit, adică nu,
când moartea-ti răspicată ne-a 'ntrerupt întunecat,
rupându-ţi ce a fost pân' atunci, de-atunci încoace:
aceasta ne priveşte, şi a pune rânduială
e-o datorie ce 'mplinim cu-orice.
Dar, că tu însă'ti tie-ai speniat, ca şi acum
ţi-e groază unde groaza nu mai preţuieşte,
că pierzi din Vesnicia ta o parte
şi vii aici, prietenă, aicia unde
nimic nu-i încă, şi că, năucită,
Întâia oară năucită, 'llJ Totul şi pe jumătate,
obârşiile lumilor Iăr' de sfârşit
5'1036. - Convorbiri Lite ra r c.
6
[578]
57R
[�AINER ;VIAl�[A RILl,E
nu le pricepi ca orice lucru de aci;
că din vârtejul care te-a cuprins
o mută, grea putere-a unei oarecari nelinişti,
te trage'n jos ISpl'C timpul număra.t+-: aceasta,
din somn ades mă sperie ca hoţul care-ar sparge.
De-21T fi să. zic că doar te'ndupleci,
că. din mărinimie vii, din saţiu,
fiindcă eşti aşa de sigură, de'ntoarsă'n tine
Că peste tot, copil tu mergi, fără, de teamă
de locuri unde Be întâmplă răul, -
dar nu : te rogi. Aceasta mă. pătrunde pân' la os
şi 'ncrucişează 'n mine ca un ferăstrău. ­
Invinuirea ce-ai aduce-o ca strigoiu,
mi-ai readuce-o, noaptea, când mă trag 'napoi,
sau în plămâni, sau în rărunchi,
în ultima cea mai săracă. Încăpere-a inimii,
o astfel de învinuire nu ar fi aşa de grea
ca ruga. Şi dece te rogi �
Zi i! Sti. călătoresc! Lăsat-ai undeva,
În urmă, o fiinţă ce se ehinueşte ­
şi-ar vrea să te urmeze � Să călătoresc
într'un ţinut de tine nevăzut, şi totuş, Înrudit cu tine,
ca jumătatea cealaltă a gândurilor tale 7
Vreau să plutesc pe fluvii --
Să. ies la mal şi să întreb de datini vechi,
vreau să. vorbesc femeilor în poartă,
şi să privesc cum chiamă. copilaşii.
Vreau să-mi însemn cum :îşi aşează peisagiul
în munca veche-a pajiştii şi-a lanului ;
Şi vreau să stărui să mă ducă'n fata regelui,
Să rnituiesc apoi pe preoti cu plocoane,
ca'n faţa celei mai puternice icoane să mălese,
să plece, portile lăcaşului să. le încuie.
Atuncia Însă. vreau, când voiu şti multe,
la dobitoace să. privesc aşa Încât să simt
că îmi rămâne 'n mădulare
ceva din mersul lor, şi ochi în ochii lor voiesc
Să am o scurtă vieţuire - să mă prindă,
şi să mă. Iese-apoi, în pace, Făr' de judecată.
[579]
nEQUJEM
Pe grărlinari voesc sa-i pun să-mi spue
de multe Hori, aşa încât din cioburile
frumoaselor numiri s'aduc cu mine
o rămăşiţă dintr'o mie de miresme.
Şi poame vreau 'Să. cumpăr, fructele de care
e ţara )nc'odată pe atât de plină pân' la cer;
Căci asta 'nţeleseşi tu: t.pucte pârgui te
le aşezai pe talgore în faţă,
şi greutatea în colori le-o cântăreai -.
Şi-aşa, ca fructe, străvedeai şi pe femei
şi pe copii, din eul lor
purtaţi în formele vietii.
Şi'n urmă te văzuşi tu însă-ţi ca un fruct;
(lin haine t0 scosesi şi te purtai in f'aţa *
oglinzii, te lăsasi 'năuntru
pân' la privire: asta stete mare'n faţă
şi nu spunea : sunt asta; nu, ci : asta este.
Privirea ta era uşa de fără iscodire'n urmă,
uşa nepoftitoare, de o să,riicie-aşa de-adevărată,
că. nu vrea să. te aibă nici pe tine:. sfântă
Aşa vroese să, te păstrez, aşa precum,
adânc lăuntru, la oglindă. te-aşez8'sl("'f;;Î,
departe de orice. De ce-mi vii altfel 7
De ce-ţi iei vorba înapoi 7 Ce vrei s'o 'ntorci
că'n boabele de chihlimbar, Ia gât,
mai stăruia o nu ştiu ce - povară
din greutatea care dincolo .nioi când
nu-i într'un chip mai liniştit'
Dece-mi arăti în gest o presimţire rea 1
Ce'nseamnă să-mi arăţi contururile trupului,
ca trăsăturile din palmă,
încât n'o pot vpdea făr' de ursită ?
Apropie-te'n para lumănării. Nu mă tern
să văd pe răposaţi. De bună seamă" dacă V111,
au dreptul să rămână sub privirea noastră,
ea lucrurile celelalte, toate.
Vin' dar aici; să fim o clipă liniştiţi.
Priveşte trandafirul de pe masa mea de scris;
Nu-i oare'n jurul lui lumina tot aşa de slabă,
579
[580]
li .\L\1 El< MAlll A lllU\ E
Ca'n jurul tău � într'adevăr nici nu ar trebui
Aci să fie: neamestecat cu mine,
Să. fi rămas afară din grădină sau să fi pierit.
Ci-o ţine-aşa acum. De gândul meu ce-i pasă. �
Să nu te sperii că-mi dau seama, vai,
năvalnic uroă'n mine: nu pot altfel
ci seamă trebue să-mi dau chiar de-aş muri.
Anume 'să-mi dau seama că aici eşti; Imi dau seama
Cum îşi dă orbul seama vag de preajmă :
îţi simt ursita şi nu-i aflu nume.
Să ne jelim deci amândoi că cineva
te scoase din oglindă. Poti să plângi'
Nu poti. Din Iacrămi şi puterea şi năvala
le-ai presehimbat în contemplarea coaptă
Şi-ai fost acolo, fiecare suc din tine
să-I torni într'o fiinţă cu vlagă-atâta,
că urcă, .orucisează'n echilibru şi orbeşte.
Te smulse-o întâmplare, ultima ta întâmplare,
te smulse înapoi din cea mai depărtată propăşire,
într'un tinut în care sucurile vor.
Şi nu te [smulse 'ntreagă, smulse doar o parte la 'nceput,
dar, cum in partea asta, dintr'o zi pe alta,
realitatea se'mplini aşa încât fu grea
de tine'n întregime-avuşi nevoe. Ai păşit acolo
rupându-te cu greu, bucăţi-bucăţi,
din Iege, pentrucă de tine-aveai nevoie
In ţara de pământ noptatec, cald, aJl inimii,
te înăltasi şi desgropaşi seminte, încă verzi,
din care trebuia să încolţească moartea ta : a ta,
chiar moartea ta spre însăş viaţa ta
Şi-ai mestecat sământa morţii tale
asemeni celorlalti, ai mestecat sămânţa ei ;
Pe buze îţi rămase gust de dulce
pe care nu-l vroiseşi, gură dulce-avuşi
tu: care de demult erai în simţuri dulce.
O ! ,să ne jeluim ! Ştii tu cum sângele, sfiindu-se,
Şi fără tragere de inimă, veni 'napoi,
când 11 chemaşi din oeolirea fără seamăn 7
Cum reluă din nou ocolul strâmt
[581]
din trup, cum plin de neîncredere
şi de mirare reintră în casa pruncului
şi fu deodată obosit de lungă 'ntoarcere 7
Dar îl însufleţişi, îl împinseşi 'nainte,
îl îmbrâncişi spre locul focului,
cum se 'mbrâncesc cirezi de vite la junghiere ;
şi mai vroiai să fie vesel Încă. -.:..
Dar însfârşit şi la aceasta l'a duseşi : fu vesel
şi într'acolo alergă şi se dădu. Ţi se păru,
devreme ce erai obişnuită cu măsuri de celelalte,
e'ar fi doar pentru o clipă: dar
erai În timp acum, şi vreme-i lungă
Şi vreme trece, vreme se 'mplineşte, vreme
ca reîntoarcere de boală care geme.
Ce seurtă-ţi fu viaţa, dacă o asemui
cu clipele în care stai Iungită, şi
din multele puteri, din multu-ţi viitor,
tăcut luai pentru noul sâmbure de prunc,
menit să fie iar destin ! O ! muncă grea !
O ! muncă peste-orice putere. Zi de zi
(l 'deplinişi, târându-te la ea,
scoseşi frumoase cruci de fire, din războiu,
Şi-ţi trebuiră toate iţele într'altfel,
Şi insfârşit avuşi şi suflet de petrecere.
Căci lucrul gata, ai fi vrut răsplată.
ca cei mici după ce au Înghiţit
din ceaiul dulce - amar - ce, poate, face sănătos.
Te răsplătişi tu însă-ţi: de oricare altul
erai şi-acuma prea departe; nimeni
n'ar fi putut şti ce răsplată-ţi place. Tu o ştiai.
In capetele oaselor stăteai in patul facerii,
Şi aveai În faţă o oglindă care resfrângea
orice la fel: erai în asta tot,
cu totu 'n fată şi'nlăuntru amăgire doar era,
frumoasa amăgire a femeii care-şi pune cu plăcere
găteală, şi eosiţa-şi piaptănă şi-şi potriveşte.
Aşa rnurişi, precum muriau femeile-altădată,
murişi de modă veche, În iataeul cald
de moarte de lehuză, care vrea
581
\
[582]
582
RAINER M.'\.RIA flILI\E
t:iă se închidă iar, şi numai poate,
fiindcă întunerecul născut şi el odată
Se 'ntoarce iar, se 'nghesuie şi intră.
Cu toate-acestea, după bocitoare
să nu se fi trimis: mueri din cele care plâng
pe bani, şi'n stare, dacă sunt plătite,
Să urle-o noapte întreagă, când se face linişte.
Ce obiceiuri! Nu avem
destule obiceiuri. Tot ce piere se bârfeşte.
Aşa tu, moartă, trebuie să vii şi-aici cu mine
să reînvii iar jelete. -Auzi tu că jelesc �
A.::; vrea ca peste cioburile mortji tale,
să-mi pot întinde glasul meu ca pânza,
să'ntind (Le ea pân'ce s'e rupe în fâşii,
Şj tot ce-aş zice-ar tillebui în glasu-mi
să rneargă'n sdrenţe şi să, clănţăne ;
de-ar rămânea doar bocet. Dar acum invinui:
nu pe acela care te luă, din tine
(nu-l pot alege, e ea ceilalţi toţi),
învinui toată lumea 'n el : bărbatul.
De urcă'n mine-adânc, de undeva,
un a fi fost copil, necunoscut de mine,
fiinţa de copil, cea mai curată a copilăriei,
nu vreau s'o ştiu. Un înger vreau
Să zămislesc din asta fără el privi,
şi vreau să-I zvârl în prima ceată
de ingeri care strigă, amintind pe Dumnezeu,
Căci prea de mult mă, ţine chinul
Şi nimenea nu-l poate duce; pentru noi e prea greu
nebunul chin dintr'o iubire mincinoasă,
ce din adaus de ani, crescând ca obiceiul,
se chiamă, drept şi din nedrept răsare.
Unde-i un om in drept 'să stăpâneaseă �
Şi cine poate stăpâni, când însuş nu se ţine,
ci dintr'o vreme 'ntr'alta doar se reîncepe,
şi se aruncă 'n sine ca o minge de copil �
Atât pe cât o căpetenie-ar putea,
pe o corabie la proră, să reţin'o Nike,
când tainica uşurătate a zeiţei
[583]
rmQlJlEM 583
deodată o răpeşte 'n olarul vânt de mare:
pe-atâta, vreunuia din noi e dat să cheme
femeea care nu ne mai zăreşte,
ci printr'o 'ngustă pârtie -- din fire
se duce, fără piedică, printr'o minune.
Plăcere şi-obiceiu şi-ar face dintr'o vină,
Căci asta-i vină. dacă poate fi 'n ceva vină.
Să nu măreşti iubirea liberă cu toată libertatea ce se poate da.
Atât avem doar când iubim: să ne lăsăm
în pace, căci in faptul că ne ţinem,
nu-i nici o greutate şi nu trebuie învăţătură.
Eşti înc'aici � In care colţ te afli �
Ştiai atât de mult din toate-acestea
când ai plecat, erai de-atâtea 'n stare,
la toate primitoare-asemeni zorilor ce se revarsă.
Femeile îndură: a iubi Înseamnă a fi singur,
şi eâte-odată'n lucru-le artiştii bănuesc
că trebuie să se prefacă în iubire.
Şi una şi-alta începuseşi; una şi-alta este'n
aceia ce ţi-·a fost ciuntit şi luat de o mândrie.
O ! tu erai departe de orice mândrie şi erai
retrasă : frumuseţea ţi-o strânseşi liniştită,
aşa precum se strânge-un steag
în dimineaţa cenuşie-a unei zi de lucru,
şi nu vroiai decât un lucru'ndelungat,
ce nu-i făcut: cu toate-acestea nu-i făcut.
De eşti aicia încă, de mai este un ungher
in întunerec, unde duhul tău
vibrează simţitor în 'nalta răsuflare a odăii,
pe undele domoale, tulburata
de-o voce singuratocă în noapte:
.rtunci ascultă-mă: ajută-mă .. Vezi tu, alunecăm
din propăşirea noastră, nu ştim când
'nnapoi in ceeace n'am vrea;
prinşi ne lăsăm ca într'un vis
şi sufletul ni-l dăm făr'a ne mai trezi
Nu-i nimeni altfel. 1 se poate întâmpla oricui,
acelui care-şi urcă. sângele în Incrul ce devine,
[584]
I
584
HAINEI< MARJA RrLl,E
Că nu-l mai poate ţine sus, ci'n voe
îl scapă după greutate, fără de folos.
Căci undeva-i o veche duşmănie Între
viaţa omului şi muncă, mare
încât o recunosc şi o aud zicând : ajută-mă _
Nu te- înapoia. De poţi s'o duci, atunci fii
cu morţii ceilalţi moartă. Morţii au de lucru.
Ci-ajută-mi-dar aşa nestânjenită-cum mi-ajută câte-odată
aceea ce-i mai depărtat decât orice: în mine.
Rainer Maria Rilke.
'l'radus de Emil R'iegler
[585]
'f'
I
�
j
I
o vedere g'enerală a Molov iştei
IN ZILELE REDEŞTEPT ĂRII.
Ceiitorul are în paainele ce urmeaeâ o lectura de
un conţinut aproape nou, pentru daca-români: Despre
macedo-români avem informaţii literare şi ştiinţifice. Dar,
afară de poezii şi nooele, care înlaţişeaza cii deosebire
aspectul oieţii pâstoreşii, afară de studii ştiinţifice, care
înfaţişeaza mai des aspecte lingvistice, macedo-românii
ofera prin viata lor din ultimele decenii o lature nouă şi
plina de interes. Ei aa [ost chemaţi, prin sug.qestia sta­
tului român, la oiaţa naţionalâ, ş': an fost lăsaţi sa lupte
[drd. arme.
"Zilele redeşteptării'' lor încep pe la 1875 şi sunt
pline de lapte epice in. care s' a instilai atât de des picatura
tragica: închisori si masacre.
Memoriile lui Gnşn Papacosiea (Goga) (1853-1912)
ne descria una din aceste lupte, - destul de vie pentru a
da cititorului intuiţia celorlalie. Scrise în 1.905, ele an fost
prooocate de nil. apel al ministerului de Instrucţie care
pregâtea atunci un ooltun comemorativ unde să se cu­
prindă "Istoricul Scoalelor din Turcia ... "; au fost apoi
revăzute de autor puţin înaintea morţii.
f
/
I
[586]
cusu PAPACOSTEA GOGA
Şcoala macedo-română dela Sf. Apostoli, Bucureşti. In vara
anului 1865 un călugăr aromân, A verchie, colinda centrele
Pindului şi culegea copii, cerându-i părinţilor, în vederea
scoalei macedo-rornăne ce trebuia să ia fiinţă în acel an la
Bucureşti, într'o clădire din curtea bisericii Sf. Apostoli.
«Averchie Valahul» - cum îi ziceau călugării greci - apar-
"'1.1nea cu metania unei mănăstiri din Sf. Munte, şi, când în
România ameninţa proeciul de secul.arieare, al lui Creţulescu,
el fu trimes - ca român -- de către mănăstirea Sf. Pavel să in­
tervină în favoarea averilor aşezărnântului, pe lâbgă guvernul
1'Om[111.
In călătoria sa la Bucureşti călugărul, originar din A v­
dela, nu putu împiedica secularizarea averilor rnănăstireşti,
pentru care venise; în schimb, el s'a ales cu o puternica
trezire a sentimentului naţional, care a lăsat în umbră, în
sufletul său, chiar pe cel religios pentru care se dusese la
mănăstire.
O clipă înălţătoare îl electrizase; l-a iluminat. Armata
română defila în faţa domnitorului Cuza, la Cotroceni, in 1862,
şi A verchie privea din mulţime şi asculta muzica militară.
"Şi io hiu armân" esolarnă, sub imboldul sentimentului
de mândrie naţională, el, care până atunci nu mai văzuse
altă armată afară de cea turcă.
Lăsând celelalte preocupări, se puse din acel moment
în slujba ideei naţionale. Străduinţele lui găsiră ecou în su­
fletele câtorva oameni cu vază, din acea vreme, între- cari
D. Bolintineanu, 'V. A. Ureche, C. Boliac şi a. Cu concursul
acestora se înfiripează în 1865 şcoala şi internatul dela Sf.
Apostoli.
A verchie părăseşte pentru totdeauna Athonul; el adună
12 copii între 10 - 16 ani, mai cu seamă de prin comunele
Pindului ; Avdela, Perivoli etc. şi, călări, având de chiragi
pe Caraiani (tatăl profesorului din Iaşi) descălicăm, după o
lună de drum, pe dealul Filaretului, în Bucureşti. Suntem
prezentati domnitorului Cuza şi celorlalti demnitari; pretu­
tindeni ni se face o primire ,din cele mai călduroase; suntem
fotografiaţi în costumul naţional, cu sarica pe umeri, şi in­
stalaţi apoi într'un internat, a căruia conducere o ia însuşi
Averchie.
[587]
IN ZILELE REDEŞTEPTAHlI
tJ87
I�
Direcţia-studiilor O avea J. C:' Maxim, cel mai devotat
şi mai apropiat sufleteşte dintre profesorii pe cari i-am avut.
Muncind câte 8 - 10 ore pe zi, cu miei întreruperi, având
pururea lângă noi pe profesorul Maxim, noi citeam în al
doilea şi al treilea an fabulele lui Fedru, istoria lui Curtius
şi alţi autori greci.
Cu cultura primită în această şCOl1lcl fără recreaţii, şi cu
sufletul înălţat, mai ales de latinitate -- astfel am plecat spre
locurile de unele venisem, ca să ducem şi altora lumina
românească. Comuna sortită mie a fost Moloviştea.
ff,oloviştea este un centru românesc de munte, care
număra peste 3000 de suflete. Ea este aşezată la o depăr­
tare de 24 kilometri sud-vest de oraşul Monastir Bitolia, de
care atârnă din punct de vedere administrativ şi juridic. Sub
raportul bisericesc ea face parte din eparhia Prespei.
Românii din Molovişte erau atunci (pe la 1880) ca şi,
azi (WO::i) într'o stare materială bună. La ci adevărata sărăcie,
aşa cum se vede în satele bulgăreşti de «ciftikari» (clăcaşi),
n'a existat niciodată. Chiar cei mai săraci dintrinşii au o
stare relativ mulţurnitoare.
Făcând parte din grupul aşezat al Moscopolenilor
cari au emigrat în vremea lui Ali Pa şa în aceste părţi,
Moloviştenii şi-au păstrat ocupaţia principală de acolo ­
negoţul. Pentru practicarea acestei ramuri de activitate, ei
mergeau însă în f,ttri străine, mai ales in Serbia şi Bulgaria,
unde găseau condiţii mai prilncioase pentru negoţ şi o populatie
inferioară, care nu le putea face o serioasă concurentă.
Oraşele Niş, Sofia, Craigovska, Palanca, Negotin, Belgrad, erau
cu deosebire cercetate de neguţător-ii acestei mici metropole.
Dar înstrăinarea Moloviştenilor avea ceva caracteristic;
pe când de aiurea se expatriază de obiceiu cei săraci, din
Molovişte plecau, dimpotrivă, mai mult oamenii bogaţi, iar
cei săraci rămâneau acasă îndeletnicindu-sc cu difer-ite
rneser ii - fapt de mare însemnătate pentru acţiunea meu.
ComunHăţile creştine din Turcia erau organizate in eforli ;
lipsite de ocrotirea pe care în genere o acordă un stat
naţional poporului său - aceste comunităţi şi-au creiat un
[588]
588
GUŞU P.\P.\LOSTEA GOG.'\
alf.....şâmbure de viaţă, proprie şi neatârnată: eforia. Luând
ToIul statului, eforia se îngrija de şcoală, de biserică, de dru­
murile vicinale, de podurile apropiate, de fântânile publice,
etc. Eforiile acestea s'au alcătuit, probabil, după modelul
organizaţiei municipale impuse de necesitatea relaţiilor cu
autoritatea imperială, adică după consiliul comunal, în cap cu
"mul1tarul" (primarul), a cărui principală preocupare era
aşezarea proportionala a impozitelor, colectarea şi vărsarea
lor globală către stat.
Grija bisericii o poartă cu deosebire cei doi epitropi.
Prin aceştia se percep şi oarecari dări speciale, pe care le-a
impus după vremuri organizaţia civilo-religioasă a bisericii
patriarhiste, cârrnuită de numeroşi mitropoliţi eparhioţi. Aşa
spre exemplu fiecare cămin este dator să plătească, pentru
întreţinerea cheltuelilor mitropoliei, darea ce se numeşte
"miria"�(de I Ieu şi I/�); pentru autorizarea cununiilor, tinerii
plăteau taxa r,empodikion" (de 2 1/2 - 3 lei); tot aşa
taxa pentru testamente, apoi colecta cu discul etc. Aceste
dări şi taxe, natural, erau plătite, fiindcă actele civile, nepur­
tând sancţiunea mitropolit ului , (În lipsa ofiţerului de stare
civilă), nu aveau valabilitate în faţa autorităţilor. Trebue să
adaug în treacăt că Turcii nu prea înţeleg naţionalitâţile
ci religiile. De pildă, cine nu era musulman, după concepţia
lor trebuia să fie ori patriar-hist, ori exarhist, ori papistaş,
ori în sfârşit adept al lui Moise. De aceea, În Turcia, cine nu are
şef religios, nu are protector. Mai mult chiar, acela nu poate
trăi cum se cade, legal, - starea lui civilă fiind În veşnică
suferinţă. O astfel de concepţie a vieţii civile, prin prisma orga­
nizaţiei religioase, se vede mai ales În felul cum este compus
consiliul administrativ judeţean (Idad;-Migiliz), autoritatea
cea mai însemnată a vilaetului ; pe lângă Valiu (de ohiceiu un
pasă) şi cei câţiva bei, - ca reprezentanţi ai nernusulmanilor
(raia) intrau şefii de eparhii religioase: mitropolit, arhiepiscop,
rabin etc. Aceştia erau ocrotitor-ii credincioşilor lor.
Eforia şcolară cu epitropii bisericilor, muhtarul cu con­
siliul său, erau factorii hotăritori în comună, din toate punc­
tele de vedere. Ei decideau asupra tuturor afacerilor, mai
cu seamă că până la subvenţiile statului bulgar şi român,
[589]
58!J
nici Grecii nu plăteau un ban învăţător-ilor şi preotilor cari
sustineau cultura greacă în centrele româneşti ,,;;i slave. Ei
erau susţinuţi de comună.
iVÎoloviştenii mai cu vază, ducându-si viata în străinătate,
nu veneau acasă decât pentru scurtă vreme, şi numai în SCOl)
de a petrece câteva momente între ai lor, spre a gusta, dup.;
muncă grea şi încordare, câte puţin din viaţa patriarhală de
"acasă ". De aceea, în general, ei nu luau parte la nicio afacere
a comunei; plăteau dările adesea cu prisosinţă, numai să fie
lăsaţi în pace. Cu chipul acesta locurile de efori, epitropi.
primari şi consilieri cumunali, erau acaparate numai de
câteva familii, care se deptinseseră cu vremea să trăească
pe seama comunei, fă,rii a depune o muncă productivă.
In schimb, aceşti câţiva fruntaşi deveniseră cu timpul
singurii cari decideau în toate afacerile comunale, şcolare
şi bisericeşti. Introduşi în surubăr iile autorităţilor turceşti,
cunoscând binişor limba turcă, ei deveniră ?rintre ceilalţi
un fel de mici advocaţi.
Până la deschiderea şcoalei româneşti, locuitorii Molo­
viştei nu-şi dăduseră seamă de importanţa privilegiului pe
care ei, cari formau majoritatea, îl acordaseră în mod
tacit - acestor câţiva. Mitropoliţii greci însă, cu minunatul
lor spirit de intrigă, n'au scăpat din vedere importanţa
acestui fapt. De aceea, îndată ce, la semnalul luptei noastre,
aceşti fruntaşi începură a mişca, fură întrebuinţate de către
mitropoliţi toate mijloacele spre a identifica interesele perso­
nale ale acestora cu însăşi interesele elenismului. Prin libe­
ralităţi, prin linguşiri, mai pe urmă prin subvenţii regulate,
mitropoliţii aceştia, puşi în serviciul exclusiv al propagandei
naţionale greceşti, şi-au ajuns scopul.
Şcoalele greceşti din Molovişte. Până câţiva ani înainte de
deschiderea şcoalei româneşti elin Molovişte, şcoalele greceşti
din comună nu numai că nu erau subvenţionate de Greci,
dar mitropoliţii percepeau, cum am spus, taxe regulate din
comună. Cu ivirea propagandei bulgăreşti însă, mitropoliţii
greci presimţind o mişcare identică din partea Românilor,
începură să trimeată în Molovişte - ca şi în toate comu-
[592]
592
GUŞU PAPACOSTEA GOGA
când se svonise că, un dascal român va merge În comună să
le deschidă şcoală românească.
Mitropolitul grec din Pres pa se dusese în comună şi,
într'una din sărbătorile acestei luni, ţinu Moloviştenilor o
predică În care, după ce le spuse că Dumnezeu nu ascultă
rugăciunile credincioşilor decât numai in sfânta limbă elină
şi că Românii sunt heretici în credinţele lor, ii sfătui să nil
dea nicio ascultare dascălilor români cari vor veni in co­
mună, ci să-i denunţe autorităţilor ca turburători ai ordinei
publice.
"Aceia cari oor indrâsni sti primească în casa pe
"dascrUii români şi îi oor ajuta cu vorba ori cu fapta,
.oor fi caterisiţi şi excomunicaţi din sânul marei Bise­
"rici ortodoxe".
Lumea din Molovişte, în urma acestei ameninţări, înfri­
coşată in bigotismul ei, nu îndrăsnea să calce ordinele Mi­
tropolitului. După mai multe zile în şir, de conversaţie cu
Moloviştenii din Bitule, în care timp mă, duceam regulat în
piaţa unde veneau şi ei, am reuşit cu mare greutate să con­
ving pe doi dintr'înşii, anume fraţii Nasi şi Gachiu. Velciu,
cari îmi promiseră că mă vor lua în gazdă la ei şi vor în­
griji de mine până mă voiu putea aranja altfel. Tot deodata,
fiindcâ nu putusem, obtine autorizatia formală de a des­
chide scoala în Molooişte, deşi mai nainte şeeusem două
luni în Constantinopol pentru aceasta, impreuna cu
Apostol Marourit, inspectorul şcolar de atunci, am con­
venit cu fratii Velcia ca să incheiem un contract prin
care se arăta că eram angajat ca profesor particular al
copiilor lor.
Prin aceasta am căutat să mă pun la adăpost de acu­
zaţia ce eventual mi s'ar 11 putut aduce, de turburător al
ordinei publice.
La 15 Septembrie 1880 intru în comună împreună cu
fraţii Velciu. Lumea din comună, atătată de dascălii şi
preoţii greci, ieşiră întru întârnpinarea mea şi începură Set
mă insulte, să mă huiduiască şi să arunce cu pietre asupra
.mea, strigând:
- Pleacă, papistaşuic, ca te omorîm"!
O săptămână de zile mi-a fost imposibil să ies afară
[593]
j
t
I
"
din casă. Fui-ia locuitorilor era neasemănată,' Grupuri, grU­
puri înconjuraserăcasa 'Şistaţionau' aproape In permanenţă
în jurul ei, cei-când sămă intirnideze şi să-plec dincomună,
După mai multe zile, văzând, că perzist în hotărrreade
a rămâne în comuna lor; uri număr do • greco-mani, , între
cari Îmi amintesc pe fratii Gruia, Mischia şi "Gachia Ciomu
Paceaora, în frunte cu Unul din preoţii comunei, vin În casa
fraţilor Velciu, şi cer să-vorbească cu mlne.Prezeutându-mă
inaintea lor, ei' cercară să mă convingă de zădărnicia insis�'
tenţei mele, spuindu-mică toate sforţările Ce' 'facvor Tăi
mâne fara rezultat, deoarece toţi molovişteriii sunt' parti­
zanii cei mai convinsi ai Patriarhiei şi �ii elenisinului. Iri
urmă ma sf:"ttuiru - în interesul meu chiar -4- să-părăsesc
cât mai curând comuna şi să nu le turbur liniştea, Celei
altfel mă vor denunta autorităţilor, ' , ' '
Le-am răspuns acestor oameni ca aceice 'm'au trimes
pe mine, mi-au spus că în Molovişte vsunt Români, cari
doresc si:'t înveţe carte românească. Voiu sta clar câteva zile
:,;,i, dacă voiu vedea că nici un român dintre, aceia nu vine
să mă, cerceteze, voiu pleca, deoarece sunt alte' comune
care cer cu multă st{truinţăsăînveţ.e carte În limba lor :
maternă. i ; , ,
Am spus acestea numai ca să câştig timp, căci, ca'
unul care nu aveam autorizaţia, mi-era teamă să nu mă
denunţe autorităţ.ilorînclatd, şi să fiu nevoit-va părăst co­
muna înainte de a f aranjat ceva pentru scoală:
Ei au insistat din nou că pentru binele 1118U este' să
plec mai curând, căci din moment în moment mi se poate
întâmpla ceva rău şi nu vor ca în urmă să fie târ îţi pe Ia
judecată din cauza mea. Plecând, ei îmi dau cel, din urmâ '
avertisment, declarându-rnică şi ei îşi declină orice răspun- :
dere asupra celor' ce mi s'ar putea întâmpla în comună.
In timpul acesta începusem să-predau lecţiuni la copiii '
fraţilor Velciu ; şi astfel, primii mei elevi elin: comuna 'ivlolo�
viste au fost Vangheli ' Velciu, Spiru Veleiu,Goreiu Velciu-:
In faţa lui Ahmet-Eub-Paşa, După câteva zile de aşteptare,
văzând greco-manii că, tot per zist în ideea de ii rămâne cle'fi�'
nitiv în comunti,::,;e duc la 13itolia şi rrW, clenunţ.ă VaJiului: In
51136. � ('onvorbiri Literare.
[594]
GUŞU PA['ACOSTEA GOGA
urma acestui denunţ, valiul trimite un sub-ofiţer de jandarmi
împreună cu trei soldaţi, cari vin în comună, mă leagă ca pe
un criminal şi mă duc la Bitolia, Prezentăndu-mă guverna­
torului vilaetului Monastir, care era pe atunci, după cât
. mi-aduc aminte, un oarecare Ahmet-Eub-Paşa, acesta mă
întrebă de unde sunt originar şi ce caut în Molovişte.
l-am răspuns că sunt din Veri a, vilaetul Salonic, iar când
am voit să-i explic scopul ducerii mele la Molovişte, făr8.
să mai aştepte răspunsul meu, se repede furios asupra-mi,
mă loveşte cu palma ,,-,i, îmbrâncindu-mâ pe uşe afară elin
cabinetul său, dă ordin să se dreseze actele şi să mă expul­
zeze în vilaetul Salonic, locul meu de origine.
La acest prim incident erau de faţă ambii rnitropoliţi,
al Bitolieixi alPrespei ... A doua zi urma să fiu expulzat din
acest vilaet, Am chemat atunci pe fraţii Velciu la mine şi
t-am rugat să facă toate chipurile să mă scape. Ei fac o ce­
rere formală Valiului.Tn care spuneau că eu sunt învăţătorul
particular al copiilor lor şi mă recIamau în comună, luân­
du-ma pe raspunderea lor personala.
Valiul, cetind această cerere, şi, în urma unui raport
favorabil al prefectului de poliţie, (raport. care mă costă cinci
lire turceşti), mă puse în libertate "pe garanţia şi răspun­
derea fraţilor Velciu".
La Moş Gagă. Intorcăndu-mă din.nou in comună, reincepui
lecţiile cu copiii, şi în acelas timp am început încetul cu
incetul să mă pun în contact şi cu locuitorii. Unii din ei, mai
blânzi; au început să vorbească eu mine, şi, mai mult din
curiozitate decât din interes, cercau să-mi pună diferite
întrebări de ordine politică, culturală, şi mai ales religioasă.
In urmă, am început a ieşi prin comună, prin piaţă, la Moş­
Gaga, unde obişnuit se adună bărbaţii şi discută chestiile
la ordinea zilei; intram În convorbiri cu dânşii şi căutam
să Ie dau toate lămuririle asupra scopului şi intenţiunilor
mele. Căutam să-i conving dl n'am venit În comună pentru
vreun scop străin de inte-resul lor, ci numai pentru binele
şi folosul lor. "Voi aveţi o lumină, le spuneam greco-ma­
nilor , ce rău este să mai ardă una, să aveţi lumină mai
multă"? Aceste convorbiri deveniră apoi obişnuite, aveau loc
[595]
IN 7,JLELE REDE$TEPT},RIJ
5%
in mod regulat. la anumită oră din zi, când era animaţia
mai mare în piaţă.
Temperamentele mai blânde şi cele mai puţin fanati­
zate de propaganda greacă încep a se înmuia şi, dacă nu-mi
dădeau încă ajutor pe faţă, dar reuşisem cel puţin să fac
pe unii dintr'înşii să mă tolereze şi să aibă o atitudine in­
diferentă, fat,ă de marea mulţime care mă privea ca pe un
exotic periculos, ce trebuia să dispar din mijlocul lor. Răb­
darea şi sângele rece însă, cu care am primit insultele acestei
multimi, a făcut o adâncă impresie asupra locuitorilor,
şi unii din ei, de curiozitate, şi-au trimis copiii lor la
mine, la început pe cei mai mari, cari terminaseră şcoala
greacă.
Odată venit la mine un copil, rare ori se Întâmpla să
plece. Purtarea blândă ce aveam faţă de ei, modul părin­
tesc cum îi îndemnarri la lecţii se deosibea mult de metoda
întrebuinţată in şcolile greceşti şi îl făcea să rămână în
"şcoala" mea, de îndată ce puneau piciorul aci. Ba, unii
dintre ei au inceput a-şi aduce şi pe fraţii lor mai mici,
chiar fără voia părinţilor lor. Pe lângă aceasta am m3Î avut
un avantaj, de care locuitorii nu-şi prea 'puteau da bine
seamă: predarea în limba materna, uşurinţa studiului într'o
limbă cunoscută: iată ce Îndemna, în deosebi, pe copii şi
după ei, pe părinţi să mă viziteze din ce în ce mai mult.
Nici două luni de zile nu trecuseră bine, şi o mase parte
din băeţii veniţi la lecţiile mele ştiau să citească şi să scrie
româneşte.
Negreşit, la aceasta a, contribuit şi munca fără de mă­
sură ce depunearn cu ei şi metoda întrebuinţată, care era
mai eficace decât metoda mecanică a dascălilor greci; dar
ceeace a contribuit la aceasta în mod hotărîtor, a fost faptul
că copiii cari veniseră la mine cunoşteau deja cartea gre­
cească şi, precum am spus, le-a fost uşor să se iniţieze în
scrisul şi cetitul românesc. Pentru Moloviştenii cari nu-şi
dădeau seama de cauza acestui progres şi cari erau obişnuiţi
să, aştepte ani de zile până pe copiii lor să înceapă a sila­
hisi în greceşte, rezultatele imediate ale mele au fost consi­
derate ca o minune. Mulţi dintre ei, chiar cei mai higoţi,
au rupt zăgazurile in care îi ţinea frica de mitropolit şi se
[596]
596
GUŞU I'APACOSTEA GOGA
adăugau la numărul celor câştigaţi. Aşa că, peste două luni
de zile, în camera mea, din casa fraţilor Velciu, nu mai
încăpea numărul elevilor veniţi, cari treceau de 40.
Doi epitropi părăsesc greco-mania. Trebuia acum să închi­
riez o nouă cameră, mai spaţioasă, pentru şcoală, şi eu multă
greutate am putut găsi casă de închiriat. Locuitorii cari îşi
trimeteau copiii la mine doreau ca aceasta să se facă pe
cât cu putinţă fără să se simtă, şi nimeni nu îndrăsnea să-şi
dea casa cu chirie, de frică să nu intre în conflict cu mitro­
politul. Caracteristic a fost într'o zi unul care, crezând că-mi
face plăcere, îmi spune că el ocoleste bucuros tot satul numai
să evite trecerea pe lângă piaţă.
De ce faci asta? îl întrebai.
- Ca să nu fiu nevoit să spun hali 'mer a!
In chestia casei, am fost nevoit să fac apel Ia cei mai
periculoşi dintre dânşii, spre a le pune în luptă. bigotismul
cu interesul. Cu prilejul acestor vizite am câştigat sufletele
a doi fanatici greco-mani, Jacu şi Mandi, cari îmi oferiră
un foarte însemnat sprijin, de am putut închiria pentru
şcoală casa lui Gachiu Ciomu. Prin stăruinţele celor doi de
mai sus, câştigaţi acum ca luptători ai cauzei mele, mobilierul
şcoalei şi combustibilul s'au plătit de epitropiibisericii, C.
Năr-ti şi Duşia - bine inţetes din fondul bisericii. Faptul
acesta avea pentru mine o mare importanţă, căci acum eram
aproape în mod oficial recunoscut ca institutor de către
epitropii bisericii, întocmai ca institutorii greci. Totuşi,
ca să fiu sigur că la vreme de nevoe locuitorii partizani ai
mei nu se vor lepăda de mine, i-arn pus de au iscălit un
contract, la fel cu acela pe care la început îl făcusem cu
fraţii Velciu.
Acum eram şi eu în toată regula institutor al Comunei
Molovişte, angajat de locuitori cu contract. Singura deosebire
era că institutorii greci. predau în localurile comunale, zidite
de locuitori anume pentru şcoală, pe când eu făceam lecţii
într'o casă particular-ă, ţinută cu chirie.
Aceasta însă nu-mi ridica întru nimic caracterul de
institutor comunal.
[597]
IN ZILELE'REDEŞTEPTARII
;')97
lneă o săptămână de arest. Prin precedentul ce 'se creiase
cu plata cheltuelilor din fondul bisericesc, şi prin contractul ce
aveam de la locuitori, eram aşa de bine îngrădit, în cât trei săp­
tămâni după aceea, când pentru a doua oară mitropolitul
Prespei mă denunţă valiului ca turburător al ordinei publicr,
eu am dovedit cu contractul locuitorilor şi cu mărturia epi­
tropilor bisericii, că dimpotrivă sunt Om al ordinei şi folosi tor
comunei. Aceasta însă a durat o săptămână" în care timp
am rost arestat.
Dar n'am apucat să intru în comună,ca să reîncep
cursurile, şi din nou sunt chemat la Bitolia. De data
aceasta ambii mitropoliţi, din Bitolia şi Prespa, împreună
cu greco-manii din Molovişte, mă denunţă că sunt agentul
plătit al unei societăţi din România, care urmăreşte scopuri
contrarii statului otoman. Insă contractul încheiat cu locui­
torii m'a servit şi de data aceasta de minune, căci în el
se spunea ca sunt platit de locuitori, iar .cheltuelile
ce necesita şcoala sunt suportate de fondul comunal al
bisericii" .
In urmă mi s'a cerut programul studiilor ce am de gând
sti predau şi câte un exemplar din fiecare carte. Toate acestea
le dădui, după ce hine înţeles avui grija de a tăia din Istoria
Românilor paginile jignitoare pentru Turci.
După aceea mi s'au mai făcut câteva percheziţiuni în
timpul nopţii, atât în şcoală cât şi în casă, şi, negăsindu-se
nimic compromiţător pentru mine, am fost lăsat în pace tol
timpul anului şi nu am avut alte supărări de cât acelea ale
elevilor de la şcoalele greceşti, cari ori de câte ori ieşi am
din casă, mă huiduiau, mă insultau şi aruncau cu pietre
asupra mea.
Examenele anuale au avut loc în zilele de 29 şi 30 Iunie
în localul unde a funcţionat şcoala în cursul anului, şi locuitorii
au fost foarte mulţumiţi de rezultatele obţinute, deşi nu s'au
urmat cursurile regulat, din cauza şicanelor ce am întâmpinat.
Nu-mi aduc bine aminte numărul exact al elevilor din primul
an, dar cu aproximaţie vor fi fost 40,
Bitnlia, Terrninând examenele am plecat la Bitolia, lag�J.ru 1
nostru de concentrare. Personal, aveam şi interesul să întâlnesc
[598]
59S
cusu PAPACOSTEA GOGA
pe logodnica mea, (institutoare română în Cruşova.) care se
întorceâ pentru vacanţie în familie, la Bitolia,
In acest oraş îmbibat de elenism, populaţia precumpă­
nitoare o făceau totuşi Românii, Bulgarii şi Turcii, căciGreci
sadea erau prea puţini la număr.
După cât mi-aduc aminte, erau totuşi aici 7 --- 8 şco ale gre­
ceşti, de toate gradele, Era o grădină de copii (nipiaqoqion],
două scoale primare de fete (parthenapoqion), două scoale
primare de băeţi (dimoticon. scholionş şi două scoale secun­
dare, una de băieţi, alta de fete (ellinicon. scholiorc). La acestea
trebue să, adaug un internat măreţ ce se clădea tocmai
atunci, din dona ţi unea arrnânului localnic Pinica, îmbogăţit
eu comerţul prin Grecia, şi care, după spusa hitolenilor,
trăia mai mult prin Atena.
Pe cele mai distinse elemente.băeţi şi fete, care absolveau
. în Bitolia eliinicon scholion, Grecii le trimeteau în Atena
spre completare de studii şi spre întărirea conştiinţei elineşti,
in oraşul ce a simbolizat odată strălucita civilizaţie a vechei
Eliade. Incât, tinerii ce veneau de acolo unde învăţaseră
despre străbuni ce-şi legau originile cu zeii, nu mai puteau
pricepe romănismul, ci-I dispreţuiau de Ia înălţim! olirnpice.
In mediul acesta sufocant, de cultură şi mândrie gre­
cească, cea dintăi familie care a avut curajul la 1879 să-şi
deschidă casa şi să ne primească pe noi, cei cari le declaram
războiu Grecilor --- a fost a lui Ioan Tonu, Liceul român din
Bitolia luă fiinţă în Septembrie 1880, şi, până la inflrIparea
lui, trebuia să avem şi noi puncte de sprijin şi o oarecare
atmosferă În oraş. Afară de aceasta, Bitolenii în dispreţul
lor pentru noi, nu-şi trimeteau copiii la liceul românesc;
elevii aceştia trebuiau aduşi de prin alte comune şi întreţinuţi
În oraş. Până la aranjarea unui internat, aveam nevoe de
gazde primitoare în Bitolia.
In casa Anastasiei Tonu, femeie inteligentă şi de mult
curaj, care binemer-itează de la rornânism, pentrucă din
primul moment l-a înţeles, era locul de întâlnire al celor ce
atunci ne încumetam să cercăm marea cu degetul. Ca într'un
"club" naţional, în acest cămin, rupt din marea familie
.elonică", s'au pus la cale multe, de către fruntaşii mişcării
româneşti (cei mai mulţi apoi profesori Ia liceul ce s'a înfiinţat
[599]
1:-.' !.ILELE REDE�TEPT\HII
În curând): Apostol Margarit, A. Bagav, C. Cairetti (c�LnUi,re(,ul
dela opera română din Bucureşti), Radu Corvin, Preotul din
Braşov Glodariu, fostul profesor dela gimnazial grec din Xanthe
1. Gheorghiade Murnu (tatăl poetului), N. Popilian, D. Aholeanu
şi alţii. Dar nu numai noi avurăm acces, ci ne luă în gazdă,
şi copii. Taşcu Şunda (din Cruşova), medicul psichiatru de
mai târziu 'Şi Hristu Otto (din Gopeşi), devenit apoi chimist la
Bucureşti, ca primi elevi ai liceului din Bitolia au fost
primiţi şi îngrijiţi de calda ospitalitate a Anastasiei Tonu.
Contactul fruntaşilor români cu această familie avu
ca prim efect că fiica 101' Theophania, crescută şi educată
în scoale greceşti pentru a fi profesoară greacă În Bitolia,
odată trecută la românism, a fost imediat întrebuinţată în
propaganda noastră şi trimeasă la Cruşova să deschidă
şcoalaromână de fete de acolo, împreună cu d-ra V. Petrescu,
româncă ci in ţară, absolventa a Azilului Elena Doamna din
Bucureşti. Astfel, cu o mică modificare de nume, Flora
Tonu (in loc de Theophania, care aducea prea mult aminte
limba adversarilor noştri) viitoarea mea soţie a participat la
inceputurile şcoalei româneşti de fete, din frumosul cuib de
. vultur-i, earc este Crusova, '
La Cruşova, în casele amicului meu Sterie Cionescu,
fundatorul primei. şco ale române din acest centru românesc,
a trebuit să fac logodna (Aprilie 1881), fara preot, o logodnă
civilă, neobişnuită la Românii din Macedonia, în fata doar
a notabililor comunei.
Preoţii din Bilolia ne reluzasoră oficiile lor; chiar cei
doi prieteni, Preotul Cornetti şi Pr. Sotir, localnici ai Cruşovci,
după ee ne asigut-aseră că vor oficia, au lipsit ambii de la
solemnitate. Şi pentru celebrarea căsătoriei (20 Iulie 1881)­
acolo act pur religios, -am fost nevoiţi să mergem departe, în
alt vilaet, la Niaguşte unde încă nu eram «cornpromisi», ca
Români şi unde în orice caz se exercita puternic influenţa
tatălui meu, Celnicul - preot Costa Goga (Papa-Costa) orn
cu trecere la Greci ';ii Tur-ei, cu rosturi mai largi prin păr-ţile
Veriei şi Salonicului,
o mutare neaşteptată. Pe când la sfârşitul verii (1881) mă pre­
gătiam să reiau cu puteri îndoite firul activităţ i i pe ca re o
[600]
(iOD
GU?U PAP ..... COSTEA GOGA
începusem cu atătea necazuri în Moloviste, ani fost mutat de
A. Margarit la Niaguşte, împreună cu soţia mea. Acest act
de administraţie, privit biurocratic nu are nimic rău şi excep­
ţional. Ins.i flinddate împrejurările ce răscolisern în Molovişte,
trebue considerat ca o mare greşeală. Era timpul când în Molo­
viste se simtea cea mai mare nevoe de continuitate în actiunea
) ,. �
urzită prin atâtea dificultăţi. Pentru cine a cunoscut însă, pe
Apostol Margarit în faza de "inspector", lucrul nu este
de mirat.
In tinereţe Margarit se ocupase cu negoţul de covoare
pe cari şi le procura de la femeile din Vlaho-Clisura şi A "dela,
şi le desfăcea prin Bitolia, Salonic, etc. Mai târziu, când
Arhimanclri tul A verchie aduna copii pentru şcoala Si'. Apostoli
din Bucureşti, el se făcu institutor român, şi este fundatorul
şcoalei române din Clisura, la 1868, împreună cu Tuliu Tacit,
fost elev la Sf. Apostoli.
Fiind om ager la minte şi activ, cu concursul câtorva
prieteni din ţară (d-nii Caragiani, Papiniu etc.) el căpătă din
Bucureşti depline puteri pentru a organiza şi administra
scoalelc româneşti din Turcia, pe care le întreţinea România.
Timp de 4-5 ani Margarit a desfăşurat o activitate vie,
inteligentă şi de mare folos pentru cauza română. Simţindu­
se însă tot mai mult stăpân pe situaţie în Macedonia, fiind
pururi necontrolat, prinzând şi rădăcini adânci în lumea
politică din România, simpatizat de însuşi Regele Carol, el
descoperi în caracterul său trăsături care, pentru moravurile
caste şi austere din Macedonia, făcură rău cauzei noastre.
Devenind "inspector", el îşi schimbă apostolatul ani­
lor dintăi, într'o autor-raţie plină de arbitrar şi capricii,
care încetul cu încetul dărâma ce se clădise prin străduinţa
atâtor bărbaţi devotaţi unei cauze sfinte. Măsurile lui erau
din ce în ce mai arbitrare şi porneau tot mai mult din consi­
deraţiuni mărunte şi personale. O astfel de măsură a fost,
cred, mutarea mea la Niaguste, din Molovişte
*
Niaguşte aparţine vilaietulu i Salonic şi atârnă direct
de Caimacamia de Veria. Este un orăşel de dealuri, şi cu ape
repezi, mai mare cn Molovişte ; aşezat în mijlocul unor pozi ţiuni
[601]
1'\ ZILELE llEDEŞTEI'TARll
(jOl
naturale încântătoare, Niaguştea este renumită În Turcia din
cauza vinuri lor super-ioare ce produce. Locuitorii Niaguştei
sunt mai cu seamă de două naţionalităţi: bulgari şi români,
cei dintâi formând majoritatea. Insă şi unii şi ceilalţi sunt
sau greco-m::mi sau grecizaţi de-abinelea. Pretutindeni, aici,
se vorbeşte numai greceşte" chiar de către cei ee nu şi-au
uitat limba maternă, cum sunt încă mulţi dintre. bulgari.
Rornânii însă, sunt aei complet' grecizaţi ; i-ai putea lua ca
greci curaţi, dacă n'ai întâlni prin multe case bătrâni şi
bătrane care îţi mai pot vorbi câte ceva în dialectul nostru.
Intr'un mediu ca acesta eram deci sortit, din porunca
"inspectofllllli", să pornesc acţiune românească! Şi nu aveam
altă armă de luptă, decât simplul cuoânt şi calea, discutabilă
în cazul acesta, a şcoalei.
Intelegeam bine că "lupta" în asemenea conditiuni este de
mai nainte osândită. Cu toate că Neaguştea era o localitate
cunoscută mie, încă din copilărie, trebue să spun că numai
când .un fost adus de împrejurări să iau contact direct cu
populaţia de aici, având prezente în spirit' intenţiile de
propagandă românească .- numai atunci mi-am dat seama
bine cât de păgubitoare fu ideia de a fi fost răpit din mijlocul
Moloviştenilor. Şi acolo, lupta nu era uşoară, dar ea mergea
oarecum în plin, căci ţintea spre cucerirea unei populaţii care
vorbea în casă limba noastră şi care era total românească.
Cel dintâi lucru pe care l-am făcut, este să caut casă.
Trebue să spun că mi-a fost cu neputinţă; nimeni nu mi-a
oferit o cameră pentru şcoală. A trebuit să aştept stt se ter­
mine o casă care era în curs de zidire. Aci, am chemat şi
eu pe câţiva copii, mai ales ai rudelor şi prietenilor familiei
mele, pentru a putea înjgheba ceva, imediat .
. Astfel, primii mei elevi din Niaguşte au fost nepoţii mei
Gheorghe şi Tana Cica (cel dintăi devenit acum profesor),
precum şi trei copii ai lui Cionga: Gheorghe, Guşa şi Dimitrie
Cionga (cel dintâi devenit apoi revizor şcolar, ceilalţi droghişti).
Cu aceştia făceam curs două ore dimineaţa, două după
prânz, când eu, când soţia mea. Restul timpului îl întrebuinţarn
pentru propagandă, pe care o făceam cu ocazia vizitelor,
printre conversaţii variate, când căutam a le strecura în suflet
[602]
li02
GU"U PAPACOSTEA GOGA
intâi indoeala asupra naţionalităţii 101' greceşti apoi regretul
pentru pierderea limbii strămoşeşti.
Unora, mai ales dintre cei mai săraci, le trezeamnădej­
dea de a face din copiii lor oameni mari, oameni învăţaţi)
prin susţinerea lor gratuita în internat la Bitolia şi apoi, cu
burse, Ia Bucureşti, etc. Astfel am putut capta un număr de
copii, ai acelora cari în cugetul lor mă socoteau pe mine
"păcălituI".
In vre-o patru luni de propagandă de acest fel, am izbutit
să umplu o sală cu 25-:-30 de copii. Dar pe măsură ce acest
număr creştea, simţeam că, se măreşte şi ura fruntaşilor
greco-mani, oameni cu stare materială înfloritoare. Imi amin­
tese printre aceştia pe câţiva: Hagi Dirnitri, Longu, Gurgu­
Hatu, Belo-Rizu, şi a. Enervarea lor a crescut aşa de mult,
în cât pe la diferite întâlniri mă arneninţau făţiş, Ci'i voiu
dispărea dacă nu voiu pleca de acolo. Când aceste ameninţări
se indesiseră, atmosfera fierbea, şi eu simteam că ne apro­
piem de o ciocnire inevitabilă; am luat atunci oarecari măsuri
de pază. Mai întâi mi-am tocmit doi păzitori de meserie, car-i
ne însoţeau pretutindeni, mai ales în drumurile ce făceam la
Vor-ia unde locuia tatăl meu. Pe de altă parte m'am plâns
oficial «onsulului român din Salonic -- d-l Lenş -, un om
superior' :-:;11)) toate raporturile, şi am pus în curent pe tatăl
meu, ale cărui relaţii atât cu autorităţile cât şi cu fruntaşii
l'rreci din Veria erau indicate de însăşi situaţiaJui de
celnic,
Ce se va fi petrecut intre Salonic şi Veria, nu ştiu eu
precizie, Dar curând după aceste interveniri ne pomenim cu
o comisie de anchetă, asupra activităţii noastre, comisie
alcătuită din caimacamul Veriei, însoţit de miralaiul, mu­
dirul respectiv şi încă un funcţionar turc. Ei au intrat
în comună călări, însoţiţi şi de patru sovarii înarmaţi până
'n dinţi, făcând o adâncă impresie asupra oraşului; au venit
deadreptul la locuinţa mea.
Comisia vorbia cu predilecţie albanezeşte, ceea ce ne
denunţă naţionalitatea membrilor ei. Atunci am lăsat să le
vorbească soţia mea, care se exprimă curent în această
limbă. Dânsa le dădu toate răspunsurile şi le arătă în câteva
cuvinte, efi. acţiunea noastră nu este politică; ea nu are alt scop
" ,""",,*�.,"
- :w ._�,M>i'
[603]
IN ZILELE HEDEŞTEPTĂHll
tU)')
U\J.)
decât acela ca să facă pe Românii de acolo să nu-şi uite
limba maternă.
După acestea, soţia mea insistă să fim confruntaţi cu
aceia cari ne arneninţau eu moartea in fiecare zi, pentru
motive de ordin politic.
Şi a citat pe vreo 10 groco-mani, dintre cei mai trufaşi.
In câteva momente toţi cei desemnaţi au fost de faţă, şi
ancheta a început public, fiind prezenţi toţi deodată. Comisia
a procedat scurt şi aspru, arătându-le greco-rnanilor că
sunt pe deplin lămuriţi. Şi dădură cuvântul soţiei mele care,
In albanezeşte şi apoi în greceşte, le-a vorbit cam astfel:
"Statul Otoman nu va avea niciodată să sufere din cauza
noastră. Noi nu urmărim idealuri politice în Turcia, însă
nu vrem să fim desnaţionalizaţi de un popor, care este duşman
de moarte al Imperiului. Ii-lor de aici, pe lângă că şi-au uitat
propria limbă, vorbesc acum de eleotherie, de libertate pentru
Grecii de aici. Ei vor, cu alte cuvinte, nici mai mult nici mai
puţin decât ea Grecia să stăpânească aceste ţinuturi."
Foarte sumar, comisia închee orice discuţie, anunţand pe
toată lumea şi pe toţi bărbaţii oraşului, să fie după amiază
în piaţă, de unde autor-ităţile trebuiau să-şi ia drumul înapoi
spre Veria.
La ora indicată ne-am dus în piaţă, unde erau adunaţi
toţi fruntaşii. Comisia după amiază, plecând spre Veri a,
au trecut călări prin piaţă şi au spus fruntaşilor, scurt,
câteva cuvinte.
,;Nimeni nu se va atinge de aceşti oameni - şi ne
arătară pe noi -, cari nu lucrează contra siguranţei statului
otoman, cum faceţi voi. De vom auzi aşa ceva, Vii aducem
legaţi în închisorile Salonicului, iar d-lor levorn trimete doi
suvaril, cari să-i însoţească oriunde vor avea nevoe SfL
meargă."
Aceste autoritare cuvinte au produs o adevărată conster­
nare; după câteva zile, ducându-ne la Veri a mi s'au şi dat cei
doi păzitori făgăduiţi, cari ne însoţeau de atunci în toate dru­
murile, mai cu seamă când ieşeam din oraş. Aceste fapte au
schimbat atitudinea dârză a duşmanilor noştri; mulţi s'au
îmblânzit, iar unii ne-au poftit chiar în vizită, acasă la dânşii.
In să baza era, or-icum, şubredă; nu puteam conta pe masa
[604]
60i
GUŞU PAP,\COSTL\ GOGA
poporului! Acţiunea avea ceva superficial ... Ve când leg<l­
turile elenismului erau prea puternice şi de lungă durată.
In asemenea împrejurări am terminat anul şcolar in
Aprilie C., cu un număr de :35-40 de elevi, şi cu dreptul de a
funcţiona anul v�tor într' una din şcolile comunale.
Cum însă o parte dintre Românii acestui oraş, nu stau ne­
întrerupt aici, ci cum vine vara se ridică în munţi, urma că in
cursul acestei veri ('1882) să-i însoţirn şi noi la .Calioele lui
Badralexi", ceea ce m'am şi pregătit să fac, încă din luna
Aprilie. Acolo însă, aveam de aface şi cu altă populaţie: aceea
care se mută eu oile, şi se adună, venind din diferite centre
statornicite, ca Niaguşte, Veria, Vodena şi chiar din apro­
pierea mării, dela Caterina (lângă muntele Olimp) etc. Această
populaţie, spre deosebire de aceea complet aşezată, a Nia­
guştei, era pur românească, vorbeşte limba română, şi a
îmbrăţişat cauza noastră fără nici o greutate, dând culturii
româneşti un însemnat contingent de oameni, mai ales inte­
lectuali şi luptători naţionali.
Aici, f6,ră alte preocupări decât acelea didactice, am
instruit pe copiii acelei părţi dintre Români, cari îşi petrec
viaţa într'o neîntreruptă legănare între munţi şi văi.
Toamna însă, când ne gândeam să revenim în Niaguste,
pentru a reincepe acţiunea întreruptă în Aprilie, un nou
ordin, tot aşa de neinteles, mă trimite inapoi În vilaetul
Bitolia, la Molovişte. Se pare că aici, suplinit un an de un
institutor, Cuza, de origine bulgar, însă rornânizat, lucrurile
se încurcaserâ.
Lipsit de tactul necesar, terenul îi fugea sub picioare,
înlocuitoruJui meu; căci la întoarcerea în Molovişte am gă�it
lucrurile în starea dela început. Cu deosebirea că acei cari
făcuseră. caz de românisrn, înduraserâ oarecari suferinte ,,:,i
băteau acum în retragere.
Şcoala românească din Niaguşte s'a închis, .�i inchisa
a rămas până astăz], iar noi am plecat la Molovişte.
Din nou În Molovişte. In toamna anului 1882, reveniţi in Molo­
vişte, călcat Il acum pe cărări mai bătături te. Reiau vizitele 1'8
la vechii mei prieteni şi susţinători şi închiriez imediat două
localuri: unul pentru şcoala de fete, altul pentru cea de băeţi.
[605]
IN ZILELE REDE.';iTEPTAHII
G05·
z a
Reincepând cursurile, am crezut că este bine - dat
fiind caracterul şcoalei noastre, care urmărea mai n1ult·
propagarea sentimentului românesc,decât să scoată pe copii
"tobă de carte" -- am crezut, zic, consecinte acestui mod al
nostru ele a vedea, sA nu ne mărginim a le preda numai
invăţătur! abstracte, ale căror rezultate sunt : prea târzii si
cari nu puteau fi pricepute de locuitori, ci să punem sub
ochii lor ceva sensibil, care să poată fl apreciat de ei.
Pentru aceasta am insistat la şcoala de băeţi, mai ales '
asupra aritmeticii, scrisului şi cetitului. Am obişnuit pe hăeţi
să deslege repede şi' într'un mod practic toate problemele
(1 ve.Iere din Molovi�le. «Ya Iea».
referitoare la ocupaţiunile păr-inţilor lor; îi învăţam euro sti
scrie scrisori comerciale, cum s{t-şi (,in{l registrele ele viitori
Lăcani, hangii, birtaşi, etc. A fost, într'un cuvânt, un program
adaptat intereselor si caracterului populaţiunii, şi ale c�d'ui
roade erau simţite ele înşişi părinţii elevilor - ceeace nu cea
în şcoalele greceşti,
La scoala de fete se urina aceiasi tactică. In loc de
, .. , " .' .
lucruri teoretice, menite să scoată intelectuali,activitatea'
institutoarel era îndreptată în scopul de CI. scoate bune gos­
podine şi mai ales bune românce. Lucrul manual ocupa
primul loc în şcoală ; dupa el veneau scrisul ,')i cetitul.
, i
f
"
II
[606]
GUŞU PAPACOSTEA GOGA
La sfârşitul anului a fost o surpriză care a, stors lacrimi
locuitorilor, văzând lucrurile frumoase pregătite la şcoală,
în cursul .anului, adică rochii, rufărie, cuverturi etc., tot ce
este necesar unei bune gospodine. Pentru prima dată s'a
introdus, de către soţia mea, cusutul cu maşina (o maşină
mică, de mână) în comuna Molovişte.
Cunoscând, de altă parte, ce influenţă are teatrul, căn­
tecele şi poeziile ocazionale asupra poporului. improvizam
diferite dialoguri, poezii (am tradus în dialect "Deşteaptă-te
Române") căntece în dialect, care se recitau la orice ocazie
şi produceau o vie impresie printre locuitori.
Fastul şi exhibiţiile îi atrăgeau mult, şi eu am profitat
totdeauna de acest mijloc excelent de propagandă.
Alături de activitatea şcolară, am întreprins şi o intensă
acţiune în afară de şcoală, în scop de a-i aduce pe toţi-­
mai ales pe fruntaşii greco-manismului - la vederile noastre,
şi nu odată am fost expuşi la tot felul de neplăceri. Noi însă
am perzistat, pe calea ce ne propusesem, cu o îndărătnicie
greu de închipuit. Şi perzistenţa noastră, pană la urmă, a
Învins. Am căutat să stabilim chiar legături de rudenie; am
botezat copiii celor mai fanatici greco-mani, am căsătorit
pe o cumnată a mea cu fiul unui fruntaş dintr'o mare fa­
milie a Moloviştei, iar unul din copiii noştri este botezat de
un moloviştean care astăzi este! cel mai fanatic român al
coloniei noastre din Sofia.
Moloviştenele. Româncele din Moloviste, mărgintte pe atunci
numai la lucrarea lănei, erau cu totul străine de croitorie,
broderii, confecţionarea lucrurilor mai delicate; până chiar'
şi hainele cele mai simple erau lucrate de croitori. Soţia
mea, ferieită că putea face servicii, strângea în orele libere
pe nevestele tinere şi pe fetele din comună, le arăta cum să
coasă, brodeze, croiască şi să îrnpletească. Maşina de cusut
a produs în familii o adevărată revoluţie.
In Molovişte este o vorbă foarte nimerită, care carac­
terizează minunat situaţia familiilor de acolo: "bărbatul
este oaspe in oasar . In adevăr, bărbaţii trăind mai toţi în
străinătate, femeea este aceea care conduce ca să zicem aşa­
politica [amiliei şi a casei, dela ea pr-imeşte bărbatul toate
[607]
j" ZILELE HEUL';iTEI'T ĂRII
607
I
1
Ci
I
I
t
�
inforrnaţiile ; eu este aceea care il lume In curent CLI. toL ce
�e petrece in comună, şi - vrând nevrând - linia de con­
duită a bărbatului este trasă În cea mai mare parte de
«onvingerile Ierneei.
Acest lucru nu putea rămâne neobservat de noi şi de
aceea am intrebuintat toate mijloacele ea sit ne dtştig:hII
simpatia ferneei molovistene, La ajungerea acestui scop a
contribuit in mare parte un serviciu deosebit pe care li-l
fiiceam; le scriam corespondenta lor [amiliarâ cu acei
membri din casa cari se instrainaserâ; în cele mai dese
ca-zuri era vorba de corespondenţa soţiilor către soţi, a
mamelor către copii.
.Doamna Dascaia" mai ales, prin tactica şi familiari­
lalea ei, a reuşit în scurt timp sit capete increderea celor mai
multe familii. Femeile, ai căror ::ioti şi ni erau in străinătate,
alergau la dansa ca Se}. le scrie scrisorile. La inceput a trebuit
::::/l scriem greceşte, apoi în cuvinte româneşti însă cu litere
greceşti; la urmă=- scrisori curat româneşti. In felul acesta
rcmeile din Molovişte începurâ din ee în ce mai' mult a se
apropia de noi şi a căuta prietenia noastră" In fiecare zi
veneau femei să-şi facă corespondenţa ; şi erau timpuri când
solicitatoarele erau aşa de numeroase, În cât casa noastră
lua înfăţişarea unei cancelarii, unde fiecare trebuia să aştepte
p;tnă să-i vie rândul, '[',,{tiam astfel, sufleteşte, in intimitatea
Ilec;'irei familii.
Femeile, ea să ne arate recunoştinţa pentru serviciile
zilnice pe care le f:keam, trimeteau copiii la şcoala noastră
şi, când bărbatul se întorcea din străinătate, gilsindu-se în
fala. unui fapt îndeplinit, şi fatu de explicaţiile nevestei, faţă
,;.j de protestările copiilor, car-i erau totdeauna aliaţii noştri
nil putea de cât să tolereze acest fapt «cam pripit».
In acest mod activitatea ce am desfăşurat, chiar din
primul an, a dat rezultate mai presus de aşteptările noastre.
Ziln le numărul copiilor în şcoalele româneşti creştea, .în paguba
�coalelor gl'ceeşti.
Un exa11611 furtunos. In ziua Iestivităţii de incheere a CUf'­
surilor unui an, fetele au apărut ca prin minune în uniformă,
rochiţe albe (încinse cu tricolorul românş, lucrate de ele i'n cel
$ "'- --
[608]
608
.mai mare secret, 1Je hlngă multe alte lucruri ce puteau împodobi
expoziţia, chiar aunei. scoale speciale.; iarJrăeţii trebuiau să
dezolve o. mulţime de probleme practice, referitoare la ocupa-
t i unile ncgustoresti ale p;hint.ilor lor, într'un mod surprinzător
de grabnic. Apoi preparasem împreună o multime de dialoguri,
improvizate adhoc, o mulţime depoezii ocazionale, de cântece
în dia.lect-« pentru a putea li perfect înţelese de locuitori. In
, toate aceste producţiuni a jucat un rol important mai ales
o fetiţ�, cu o memorie fenomenală, anume Eudocliia Oldi.
In comună se formează încetul cu încetul o atmosferă
de simpatie pentru noi, şi şcoala românească se arată în
toată puterea ei cu ocazia serbării de fine de an.
Românii naţionalişti, pricepând că această serbare va
avea ceva cu totul deosebit, şi văzând că localurile noastre
de şcoală erau prea mici pentru a cuprinde numerosul public
ce avea să asiste, ne propuseră să, facem serbarea într'o
sală a şcoalei comunale - clădită de altfel cu banii tuturor
locuitorilor -, dar care era asezărnânt de cultură grecească.
Se înţelege, propunerea aceasta, către care nu odată se
îndreptase gândul nostru, a fost primită de noi cu mare
entusiasrn, deşi ştiam că lucrul va provoca ciocniri.
In dimineaţa zilei când trebuia să aibă loc serbarea,
copiii şcoalelor noastre au început S<1 poarte mobilierul dela
şcoala română, în . spre localul şcoalei comunale (şcoala
efor ială). Aci însă, greco-manii, cari aflaseră de inteuţiunile
noastre, postaseră jandarmi; aceştia păzeau intrarea, iar
eforii şi epitropii lor, adunaţi într'o piaţ<l. ce este în fata
scoalei, protestau şi vociferau că şcoala cornunală este gI'8-
ceasca, şi nu se poate deci ca românii să intre într'Insa.
Văzând această rezistenţă, noi am declarat că vom face
serbarea în chiar piaţa publică, din faţa şcoalei comunale;
şi, după ce elevii noştri au cărat mobilele în acel loc deschis
şi larg, după ce au terminat aranjamentele necesare, scoborîm
şi noi împreună cu elevii şi elevele noastre spre locul indicat,
întonând În cor imnul Sultanului.
In faţa scoalei greceşti, rândurile de copii se opriră,
întonând imnul naţional "Deşteaptă-te Române" in versiunea
dialectală ; după aceasta am intonat şi un cântec ocazional,
plin de aluziuni la evenimentele prezente, care începea "Nn
[609]
I\' ZILELE HEDE:;;TEPTAHlI
GOD
-_ .... �.;,.
fwdzîţi laoa la lv/aş-Goga"? (Nu auziţi strigăte la :1\10-;;­
Gaga?)
La vederea fetelor în uniformă, încinse cu tricolorul
român, la auzul cântecelor care despicau văzduhul, un entu­
siasm indescriptibil cuprinse pe românii ce se aflau de fată.
Femeile care urmaseră pe fetele si copiii lor, nu mai
putură răbdă nedreptatea ce ni se f<'c'tc�a, 'cât timp şcoala,
a cărei intrare ni se oprea, era clădită cu sudoarea băr-,
batilor lor.
Eforii greco-mani au fost luaţi în huidueli şi cu pietre,
jandarrnii împinşi şi telrîţi din faţa uşilor; Într'un elan
de entusiasrn, o femee -- d-na Constantin a Simciu Paligora­
aparţinând unei vechi şi nobile familii din localitate, luă în
mână un topor, sparse uşile şcoalei şi ne Invită să luăm loc
şi să continuăm serbarea făr'ă teamă, căci înainte de a ni
se întâmpla nouă ceva, lumea adunată acolo ne asigură că
se va expune s;\ piară cu toţii.
Noi incepem serbarea prin cantece, în timp ce eforii şi
epitropi] şcoalelor greceşti, împreună cu alţi greco-mani de
frunte, alergau la Bitolia ca să ne facă acţiune.
Niciodată poate până atunci în inimele Moloviştenilor
n'a tresărit în comun atâta entusiasm generos ca la această
serbare. Peste toate feţele alunecau lacrimi. Femeile veneau
şi îşi sărutau copiii în faţa publicului; nici nu le venea să
creadă că aceia sunt copiii lor, cari vorbesc aşa de frumos.
Multă lume mă întreba - referitor la dialogurile şi zicerile
copiilor care concordau perfect cu întorsătura ce o luase
serbarea. noastră- dacă aceste cuvinte "sunt elin carte" ori
le spun copiii din mintea lor.
lmi aduc aminte că la sfârşitul festivităţii, când una
din fetiţe, anume Eudochia Oldi (acum doamna. V aleria C.
Cosmescu), urcată pe o masă, a început să rostească o
cuvântare finală, când ajunse la un pasaj in care apostrofa
pe părinţi cu aceste vorbe:
"Nu vă era milă de noi când ne trirneteaţi la şcoala
"greacă, să ne chinuim cu o limbă străină?
"Nu v'a fost milă de fraţii noştri mai mari, pe cari i-aţi
,.,Iăsat orbi, ca vai de ei, numai pentrucă-i sileaţi să-şi vâre
"în cap o limbă ce nu era suptă din sânul mamei?", lumea
5 1: G6. - Con vorbiri Literare.
8
[610]
010
GU.')U !'APACObTEA I ;OG\
începu să plângă cu hohot, entusiasmul era nebun ţi sublimul
în toată puterea stăpânea mişcarea din sală.
Un greco-man din cei mai fanatici, anume Constantin
Bclimace Coina (să nu se confunde cu Const. Belirnace,
poetul), al cărui tată se dusese la Bitolia să ne tragă în
judecată, a fost atăt de mişcat, în cât a strigat în gura
mare: "bravo, doamnei dascalâ"! şi a repetat acest strigăt
incontinuu până la eşi rea din sală.
Lumea se adunase în jurul nostru, şi din toale gurile nu
se auzeau de cât aceste vorbe: «la toamna şi eu am să
las pe Greci, la toamna şi eu am sa-mi trimet copiii
la voi».
In faţa lui Alay-Bei. In timpul CeH durase serbarea noastră
cei câţiva greco-mani cari s'au dus la Bitolia spre a ne re­
clama, au comunicat mitropolitului, cu exagerare, cele întâm­
plate în Molovişte, acuzându-ne că arn revoltat lumea şi că
am provocat chiar omor.
Mitropolitul adresează, o nota guvernatorului în sensul
rclor reclamate de către greco-rnani. Acesta trimise îndată
III «omună pe prefectul poliţiei însuşi, Alay-Bei, care trase
in gazdă la bogătaşul greco-rnan Simu Belimace Coina, unde
am fost chemaţi şi noi, ca s:1, dăm seamă asupra acuzaţiilor
I�C ni se aduceau.
Am răspuns lui Alay-Bei, c,1 noi nu ne-am amestecat
nltu::;;i de puţin, şi că părinţii Lăeţilor şi fetelor cl.Ll pretins
(;a să tacem examenele şi serbarea in scoala cornunală,
fiindcă eran mai spaţioase.
Părinţii elevilor şi olevelor au declarat de asemenea ci:!,
noi nu suntem vinova.ţi, c.;'.îc.i, ca oameni pldtiţi de ei, suntem
datori Sit mergem acolo unele ne vor ordona ei; că bătăile
s'au întâmplat (lin cauzd c,'i partizanii rnitropolitului se
opuneau eu forţa la intrarea copiilor noştri în şcoala, care
s'a clădit cu banii tuturor Moloviştenilor, prinurm.ire şi
din banii 101' înşişi, nu numai din ai celor cari învaţă greceşte.
Când Alay-Bei, prinzând firul lucrurilor, a întrebat pe.
gTeco-rnani, de ce nu au vrut să ne lase şcoala numai pentru
câteva ceasur-i, gazda, adică Simu Belimace, a răspuns că
n'a vrut s�1. ne lase, din cauză că şcoala este grecească şi
[611]
IN ZILELE REDEŞTEPTAHll
6ti
că «nu se poate într'o şcoala greceasca sa intre un
profesor român cu btieţi cari învaţă româneşteo La acestea
Alay-Bei întreabă din nou: -. "Dar voi, cari învăţaţi copiii
greceşte, ee sunteţi?" Greeomanii n'au îndrăsnit să-şi nege
naţionalitatea, şi, la răspunsul ce l-au dat că sunt români,
Alay-Bei reluă cuvântul şi le zise :-«De ce dar nu aţi lăsat
«pe fraţii voştri, cari sunt tot români, să aibă aceleaşi drepturi
«ca şi voi � Eu sunt turc, de alta religie de cât a ooastra
«şi cu toate astea, daca Românii aceştia mi-ar fi cerut
«localul unei geamii ca sel [acă examenele copiilor l01',
«le-aşi fi dat cu multă placere. Se vede însă că voi urmăriţi
«o politică grecească, adidt doriţi ca în locul nostru să vie
«Grecia şi locul meu de Ala,y-Bei să-I ici tu, şi locul de valiu
«să-I ia fratele tău ... etc. Aceasta însă n'are să se întâmple;
«astăzi suntem noi stăpâni aci. şi cum vrem aşa facem..
Zicând acestea, a dat ordin să aresteze pe Belimace
Coina. Atunci, ceilalţi greco-mani s'au speriat 'Şi ali căzut
în genunchi, strigând :-«Aman! Efendim, iartă-ne, pe viitor
vom face aşa cum aţi ordonat».
Alay-Bei la început s'a arătat neînduplecat şi, după ce
a luat masa în casa acestui greco-man arestat, a plecat la
Bitolia, Acolo, după, repeţite intervenţiuni ale mitropolitului,
i s'a dat drumul.
Astfel s'a terminat activitatea noastră şcolară elin anul
1882-188:-3.
Două şcoli grece�ti mai puţin. La 1 Septembrie l883 am
redeschis cursurile.
Examenele din anul precedent şi epilogul eu Alay-Bei,
au avut o influenţă hotărîtoare asupra spiritelor. Numărul
greco-manilor şi curajul lor a scăzut aşa de mult, în cât
Grecii au fost siliţi să, desfiinţeze deodată două şcoli, din
patru câte aveau. Au desfiinţat ellinikon. scholion si nipia­
gog ion (şcoala mixtă de copii mici).
In schimb, din banii econornisiţi ele pe urrna . acestor
reduceri, ei au constituit lefuri regulate pentru aceia cai-i
se pretau, ca agenţi ele propagandă" la jocul Intereselor
mitropolitului.
Cercul activităţii noastre exf.ra-scolare se lărgise mult;
[612]
G12
GU.ŞU PAPACOSTEA GOGA
aproape întreaga comună era sub farmecul activităţii ce
desfăşuram. Chiar greco-manii veneau să ne ceară sfatul
asupra multor afaceri. Bigotismul românilor dispăruse ca
prin farmec. Mitropolitul şi Patriarhul nu mai exercitau asupra
lor acea teroare superstiţioasă, care numai la auzul numelui
lor, lua în stăpânire altădată sufletele Românilor. Işi dădeau
acum bine seama de nedreptatea ce se făcea cu biserica şi şcoa­
lele comunale şi nu mă mai luau drept catolic - papistaş l ­
când le desfăşuram neomenia clerului grec, care. procedând
astfel pretindea că lucrează "în numele marei şi adeoâratei
biserici"!
Cei veniţi din ţări depărtate, de indată ce intrau in
comună, erau răpiţi de curentul general. Nu stăteau retraşi ca
mai 'nainte, căutându-şi numai de liniştea proprie. Luau parte
şi dânşii la consfătuiri ; mulţi dintre ei, chiar s'au stabilit pentru
totdeauna în comună, absorbiţi de noua cale ce li se deschidea.
In şcoală continuam activitatea noastră cu tragerea de
inimă ce ne-o insuflau succesele din ce În ce mai mari. Mulţi
greco-mani, după ce copiii lor ispraveau cursurile şcoalei gre­
ceşti, şi-i trimeteau şi la noi un an doi, ca să-şi completeze
cunoştinţele, mai ales În ce priveşte facerea socotelelor.Eu
le mai făceam un curs practic, de doi ani, de limba franceză.
Faptul că În şcoala noastră copiii învăţau să facă
socotelile practic şi repede, determinase pe molovistenii
chiar greco-mani - însă negustori inainte de toate, - să-şi
trimeată copiii la noi. De îndată ce însă copiii lor călcau
pragul şcoalei române, nu se mai întorceau Înapoi; nu ieşiau
din şcoală de cât fanatizaţi. Cei mai zeloşi tineri molovişteni
au fost aceia cari au venit la noi provizoriu, numai ca s<l.
înveţe socotelile!
Rolurile dintre noi si institutor-ii greci acum se schirn­
baseră.
Cu toate sfaturile ce zilnic le dedeam copiilor dela şcoa­
lele noastre de a fi cuviincioşi, nu odat.i s'a întâmplat să
huiduească pe dascălii greci.
"Apostolul" cântat În româneşte. Nu mai era acum nevoe
de impulsul nostru. Românii luau din popria lor iniţiativă.
hotărîr-i, ,pe care altădată nu le-ar fi urmat nici pentru
[613]
IN ZILELE REDE:;iTEPTARII
613
sume mari de bani. Aşa, a pornit dela ei propunerea de a
incerca S<1 zicem ",Apostolul" pe româneşte în Biserică.
Românii nu puteau suferi să nu se auză în biserică
limba românească, pe câtă vreme ştiau că şcoala ca şi
biserica erau zidite cu banii Iocultorilor şi că majoritatea
comunei era acum cu ei. De aceea au cerut ca pentruSfântu
Dumitru să pregătesc mi. elev, care să citească "Apostolul"
in biserică.
Pentru aceasta am şi pregătit un elev, anume Mihail CV.
Ţapu, fiul lui G. Ţapu, unul din fruntaşii molovişteni, un
aprig şi neobosit luptător, care m'a urmat pas cu pas în
acţiunea mea. In ziua de Sfântu Dumitru, la ora hotărîtă,
elevul nostru a început a cânta româneşte "Apostolul". Atunci
preotul care servea În altar, ungreco-man fanatic anume Popa
Gheorghe, a întrebat cu glas mare: "Cine a pus pe acest
blestemat sa cânie în româneşte?" Toţi au răspuns într'un
glas: Noi l-am pus. Preotul s'a repezit asupra băiatului ca,
să-i ia Apostolul din mână. Atunci părintele copilului a în­
ceput la rândul S;1U să-I lovească şi un tumult îngrozitor
incepu în biserică, după care urmă o bătae în toată regula.
Dezmeticit elin învălmăşală, preotul împreună cu mai
mulţi grecomani pleacă din nou la Bitolia spre a raporta
Mitropolitului cele întâmplate. Acesta, printr'o petiţie for­
mală, ne reclamă valiului, pe mine şi pe soţia mea ca instiga­
tori, precum şi pe tatăl băiatului cu încă vre-o câţiva pa\'­
tizani,-din cari nu-mi mai reamintesc de cât pc Constantin
Velo (tatăl poetului N.Velo) şi pe Alexo Ţovar.i--ş! cer darea
noastră În judecată.
In ziua înUîţişerii, preşedintele tribunalului, un turc din
cei fugiţi din Bulgaria, originar din Rusciuk, cearcă a mă
intreba în limba turcă, l-am răspuns că nu ştiu turceşte.
Cearcă din nou a mă interoga hulgăreste. l-am răspuns de
asemenea C<1 nu ştiu nici bulgărcste. Atunci Mitropolitul şi
greco-manii au propus ca interpret pe d-l Tascu Pişca, lin
fruntaş greco-man din Bitolia (fratele fostului senator Pişca,
elin 'Ţara Româneasoă), ca el să mă interogheze în limba greacă.
Am răspuns din nou că nici această limbă nu o cunosc.
Atunci preşed intelc tribunalului, spre marea mea surprin-
[614]
6t4
GUŞU PAPACOSTEA GOG.A
dere şi bucurie, mă întreabă în limba română din ţară,
pe care o cunoştea se vede încă de când era la Rusciuk : - Ce
limbă vorbeşti d-ia şi de unde eşti? l-am răspuns că sunt
român din Veria, vilaetul Salonic, şi că nu cunosc altă limbă
decât limba familiei mele, care este limba română. M'a
întrebat atunci: - De ce ai pus pe băiat să cânte româneşte
în biserică? La acestea i-am răspuns că nu l-am pus eu, ci
tatăl său, care este de faţă şi care poate să dea toate lămuririle.
După aceasta a întrebat în limba turcă pe G. Ţapu :--- «De
«ce ai pus pe băiat să cânte româneşte în biserică? Acesta
a răspuns tot in limba turcă: - "Efendim! Noi suntem in
"Molovişte cu toţii români (vlahi) şi nu ştim cum s'a în- .
.târnplat că din moşi-strămoşi in biserica noastră s'a cântat
."greceşte, cu toate că nimeni din comună, nici bărbaţii nici
"femeile, nu ştiu şi nu Inteleg ce citesc preoţii 1 Din această
"cauză noi stăm ca vitele in biserică; dacă vedem că popa
"se închină, ne închinăm şi noi, iar când popa stă, stăm şi
»noi. Noi n'am făcut nici un rău decât am pus pe băiatul
"acesta, care acum a învăţat să citească în limba noastră.
"să ne cânte o rugăciune în limba pe care am învăţat-o dela
."părinţi, pe care o vorbim şi noi şi o înţelegem".
Atunci Popa Gheorghe întrerupând a strigat:
- Air Efendim (Nu, Domnule); băiatul a început să cânte
."moldooarwea nu olahcea, voind să înţeleagă prin aceasta
că a cântat limba română din regat, nu in dialectul macedo­
român.
Preşedintele tribunalului însă, care din aceste cuvinte a
înţeles Că este vorba de moldoveni şi munteni, a reluat repede
cuvântul, şi a zis: --- "Moldovancea, vlahcea, acelaşi lucru
este". Şi, când popa a vrut să se explice, cum că limba în
care a cetit este alta decât aceia pe care o vorbeşte poporul,
preşedintele supărându-se i-a răspuns: -" Mie o să-mi spui
lucrul acesta?" Şi, după ce au fost cercetaţi şi ceilalţi preoţi
cari erau citaţi ca martori: Popa Ilie, popa Constantin şi
popa Târpu, s'a dat hotărîrea că eu şi G. Ţapu eram achitaţi,
iar popa Gheorghe fu condamnat la două luni închisoare şi
cheltueli ele judecată.
Din acest moment a început să se cânte regulat «Apostolul»
româneşte în biserică, şi alte cântări bisericeşti precum şi
[615]
T
IN ZILELE HEDE:;TEI'TAHII
«prohodul» în Vi ner-ea Mare, ceeace producea o puternică
emoţie în popor.
De aei încolo, piine! la sfarţ;itul nnului' şcolar, liniştea.
ne-a fost asigurată: aşa că la examene ne-am prezentat cu
copiii preparaţi. Ziua ultimei testivitâţi lua acum caracterul
unei adevărate întruniri poli! ice, unde rătăcn-ca greeollIanilol'
se discuta fără sfială. şi în cele mai mi.i .unănunţimi.
Spre şcoalele comunale, In anul I I l'/ll:t tor', 1:)81, ne-an! dus
in comună încă din lun.i AUC!llst,::;;i ('llial' În această lună am
şi deschis scoalele, Am i!1'.i! 1, ,le data ac.easta (�1I deschiderea
cursurilor, Ilindcii la ilC(!;! 1/1 L'i institutorii şi institutoarele
grece nu veniseră l'.c;\ in comună ; aş�t că noi am putui. Sit
OCUp{Wl f,'iru multii, greutate şi fări.L vre-o formalitate, două din
';coalele comunale: scoala numită dela MOŞ-GagH cu băeţi i
�i scoala numită de la Chiacu - cu fetele. In localul scoalci
ce �e zice (dela. Chiacu» ne-am aşezat şi noi CLI lor-uinţa ,
in camerele unde locuia directorul scoalei greceşti.
Greco-ruauii bine înţeles n'au putut răbda aşa ceva, şi de
aceea s'au dus repede la Bitolia, unde mă reclamară Mitro­
politului. Peste r;âteva zile jandarmi sosesc în comună, mă
ridică pc mine şi pc soţia mea, ne duc la Bitolia şi acolo
ne aruncă pur şi simplu în aresturile poliţiei.
Partizanii noştri din comună. vin cu toţii în Bitolia şi re­
clamă libertatea. noastră. După mai multe înfăţişeri se hotă­
răşte în sfârşit ca şco alele comunale să se păstreze ca scoale
greceşti, oricât de puţini elevi ar mai rărnânea în ele. Pentru
scoalele româneşti s'a hotărît ca ambele partide, atât cel
greco-man cât. şi cel naţionalist român, adică întreaga
comună, să cotizeze ca să se construească alte scoale, noi,
cu firma de )3coa1e româneşti", pentru a căror construire
s;:'t se cheltuească tot atât cât s'a cheltuit şi pentru acelea
care acum erau proclamate ca "Şcoale greceşti". Dar până
sit se strângă fondurile necesare pentru clădirea şcoalelor
noi, comuna să fie datoare a plăti cheltuelile necesare
şcoalelor româneşti, adică chit-ii, mobilier, lemne, servitori etc.
Un francez care locuia in Bitolia anume Jean Vincent,
prieten bun al meu şi al cauzei româneşti, era interpret
al vilaetului Monastir şi meditator al copiilor valiului.
[616]
nemulţumit de modul cum s'a deslc;at chestiunea .'ŞcoLtlelol'
noastre şi bazilt· pe inrluenta ce a vea pe li'tng(t valiu,
mi-a propus şi m'a sfc,tuit sI dau o nou" petiţie la valiu,
scrisa în limba franceeâ, prin care să cer ca profesorii şi
profesoarele greeo, care au r.imas cu puţini elevi şi eleve s(t
treacă în şcoalele luate cu chirie; iar noi, cari aveam marea
majoritate it copiilor, S2l rtU11,-\.nem în şcoalele comunale,
zicând că valiul, neştiind Iranţuzcste, îl va chema pe dansul
sLî i-o traducâ şi cu acest prilej el să desvolte chestia scoalelor
româneşti naţionaliste în favoarea noastră; si, cu siguranţă­
zicea el- că valiul va reveni asupra dcciziunii luate de mai
înainte şi va dezlega chestia aşa după cum s'a cerut de noi.
La ziua fixată, prezint petiţia valiului; acesta o deschide,
se uită la ea şi mă întreabă - «La Molovişte sunt frnncezi t»
- Nu, îi răspund eu.
- Dece dar ai scris petitia în limba franceză şi n'ai
scris-o în limba statului ti?
Am răspuns că nu cunosc bine lirnba tu['c,l. şi că nu
pot S{l scriu in această limb;l şi nici altuia nu puteam să-i
dau a înţelege cum trebue s'o scrie.
- Bine, a răspuns valiul, dar tu ce eşti?
-- Sunt vlah, pasa Efendim, îi răspund eu.
- Atunci de ce n'ai scris-o i'n limba ta? Şi cind SZ'l
răspund că nu ştiam că aveţi interpret şi de limba românii,
S'I:( repezit asupra mea, [mi, loveşte cu palma şi strigă să
ies afari�l. In urma acestora m'am întors in Molovişte.
Din acest moment până în 1887, când şcoalele comu­
nale au devenit scoale româneşti, după cum se va vedea
mai la vale, toate cheltuelile menţionate mai sus, ale am­
belor şcoale româneşti, au fost suportate de comuna întreagă,
din fondurile biser-icii.
De aci încolo cursuri le s'au urmat regulat pinc':'l la CX:1-
menele generale, care ca şi mai înainte ne-au da t rezultate
strălucite. Anul şcolar 1883-1886 s'a terminat cu oarecare
linişte. Şcoalele noastre au inceput il avea o populaţiune
�eolar;l din ce în ee mai mare şi din această cauză au fost
numiţi încă doi institutori-njutor-i : Gh, Caracota şi Mihail
Dimonie (cunoscutul cercetător în domeniul ştiinţelor 11it­
turii - de mai târziu).
[617]
·2---
L\ ZrLE!X HrclJT-:�TE[,TAHII
(i17
Acuma, aproape in toată comuna nu mai bătea eledtt
acelaşi suflet. In partidul greco-rnan nu mai rămăseseră decât
câţiva inşi, mai toţi susţinuţi cu lefuri de către mitropolit.
Românii destcptaţi nu mai sufereau ca functiunile pu­
blice din comună să fie apanajul câtorva familii doar.
J Il acest an am izbutit ca la alegerile de epitropi şi efori,
de primar şi consilieri, să punem oameni de seamă, în tot
cazul fruntaşi naţiona.lişti - indicaţi de noi.
Triumful definitiv. Luarea şcoatelor comunale. Anul 1886-1887
este anul când succesul nostru a ajuns la. apogeu. In acest an
am reuşit să dăm ultima lovitură grecismului din Molovişte
şi să scăpăm de el. Aceasta, printr'un concurs de împre­
jurări determinate numai de puternicul entusiasm ce stăpânea
inimile locuitorilor.
Ne-am dus şi anul acesta în comună încă dela 15 Au­
gust, şi, fiindcă localurile luate cu chirie şi transformate de
noi în şcoală nu mai cuprindeau marele număr de elevi ce
aveam, ne-am instalat în scoalele comunale dela Moş-Gagn,
cu concursul tuturor autorităţilor publice din Molovişte, adică
a eforilor, epitropi lor şi a consiliului comunal, hotărîndu-se
În acelaşi timp ca institutor-ii Greci ce mai rămăseseră, cu
micul lor număr de elevi, să treacă in localurile ţinute ele
noi pân;l atunci, cu chirie.
Cei câţiva greco-rnani ce mai erau în Molovişte, elin
cari îmi amintesc pe fraţii Mischia, Gachiu Gruia, Dimo
Gruia, Gachiu Ciornu Paceavra, nemulţumiţi cu hotărîrea
luată de consiliul comunal, au alergat la Bitolia şi au adus
la cunoştinţa mitropoli tului grec cele întâmplate. Acesta Li,
adresat îndată o notâ guvernatorului vilaetului, cerându-i a
. ordona revenirea la starea de mai înainte a lucrurilor, şi
pedepsirea noastră. Guvernatorul dădu mitropolitului toată
satisfacţiunea, u-imeţănd În comună un ofiţer cu zece jan­
darmi. Mitropolitul veni însuşi in comună însoţit de aceştia,
cari, după ce au forţat usile, au nă.vulit în şcoală, au aruncat
toale obiectele in stradă şi au ordonat arestarea noastrâ,
a tuturor institutorilor şi a institutoarei, instalând acolo elin
nou pe dascălii greci, ascultând în totul ordinele dictate de
mitropolit.
[618]
ln acea zi de 10 Septembrie 1886- care pentru toţi
moloviştenii va nărnăne dată memorabilă - în urma celor­
întârnplate cu noi în şcoală, se dă alarma în toată comuna
şi, la sunetele clopotelor, dela biserici, toată lumea, bătrâni,
femei, copii, toţi până la unul, se adună în faţa şcoalei, pe
locul deschis dela Moş-Gagă ; şi, când au văzut toate obiec­
tele şi cărţile şcoalelor noastre aruncate în stradă şi sfără­
mate, ia!' pe mine, pe soţia mea şi pe ceilalţi institutori
puşi sub escortă, au început a se agita, s'au înfuriat şi, 10-
trând în şcoală în mare mulţime, au început a parlamenta
cu mitropolitul grec, cerându-l socoteală de cele ce se întâm­
ptaseră. Mitropolitul, tare pe situaţie, în loc să răspundă a
dat ordin jandarmilor să lege pe toţi cari făceau gur,').
Aceasta a făcut ca să se înfurie toată lumea care era acolo,
şi cu totii --- chiar şi femeile -- au început a ameninţa şi a
îmbrânci pe mitropolit. Producându-se învălmăşală, mitro­
politul a fost târît afară din şcoală iar copiii i-au rupt
barba. In timpul acesta ofiţerul de poliţie începuse a opera
eu jandarrnii arestările. Ei ne leagă cot la cot pe noi şi P(·
fruntaşii Moloviştenilor şi ne trimet imediat la Bitolia, und«
ne-au întemniţat în criminal. După aceea s'au inchis toate
şcolile, iar cheile s'au predat valiului in mână. Dar în urm.i
noastră un lung convoiu se for-mase, care ne însoţea. Eforii.
epitropii, consiliul comunal, cu primarul în frunte, şi toţi
fruntaşii ce mai rămăseseră în comună, multe femei şi chim'
copiii din şcoală, vin pe jos, după noi, la Bitolia, toţi CII
lacrimile în ochi. Aci se aşază în mare mulţime în faţ«
palatului administrativ, se formează o delegaţie dintre ei,
şi, cu o petitie formală, cer Iiberarea noastră. In timp ce
delegaţia cea în audienţă la valiu, mulţimea de afară striga:
"Aman! Pasa Efendim' Ce este nedreptatea ce ni se
.face? Ori liheraţi pe învăţătorii noştri şi ne lăsaţi În pace
"să învăţăm pe copiii noştri limba noastră, ori telegrafiem
"Padişahului, că la Molovişte Românii nu mai pot să tră­
.,iască din cauza mitropolitului grec".
- "Liberi sunteţi, nimeni nu vă opreşte să învăţaţi p"
"copiii voştri limba voastră - le răspunde valiul celor cari
"s'au dus în delegaţie cu petiţia -- însă actualele şcoli cornu­
"nale sunt clădite cu flrman de nşcoale greceşti" şi într'însel«
[619]
--.-� .. �.�.
-��. ---...;-� -���. �--�.�
IN ZILELE HEDEşTEPTArm
61\J
,.,nu pot să înveţe decât profesorii plăcuţi Patriarhiei, chiar
"dacă n'ar rămânea decât un singur elev.
- "Şcoalele din Molovişte nu s'au construit nici cu
"bani dela Patriarhie, nici cu bani dela Atena, ci cu banii
"noştri, din munca şi sudoarea noastră-răspund moloviştenii.
- "Să-mi faceţi cerere, zicea valiul, şi eu am să vă
"scot alt flrman ca să, vă faceţi şco ale româneşti, altfel nu
"se poate. Actualele scoale sunt şi vor rămânea şcoale gre­
"ceşti". Zicând acestea i-a dat afară şi a ordonat ca să se
retragă, căci altfel are să-i aresteze pe toţi.
Toate .rugăminţele moloviştenilor au rămas zadarnice,
căci nici mitropolitul, nici guvernatorul n'au vrut să revie
asupra deciziunilor luate.
Atunci am simţit mai dureros ca oricând, ce valoare
avea ca statul român să ne fi dat şi nouă un protector
religios, înainte de a porni acţiunea naţională în Macedonia;
altfel procedaseră Bulgarii cu Exarhul lor din Constantinopol!
Acuma însă nu mai erau moloviştenii de altădată- su­
perstiţioşi şi bigoţi. In locul naivilor de atunci, cari printr'o
lungă tradiţie de învăţături mincinoase deveniseră nişte instru­
mente oarbe, inconştiente ';Ii foarte periculoase în mâinele
Patriarhiei-acuma erau o adunare de fruntaşi luminaţi cari
înţelegeau că nu este o crimă să se cânte în biserică în altă
limbă decât aceea grecească.
In locul acelor târgoveţi, al căror suflet nu se mişca
altădată decât la sunetul banilor, erau acum nişte români
plini de entusiasm, pentru cari iubirea limbii era mai presus
de interesele materiale şi chiar decât credinţa În formele
moştenite dela moşii şi strămoşii lor.
De aceea, când românii auziră că hotărîrea în privinţa
şcoalei este definitivă şi irevocabilă, în loc de a merge
in comună eu. capul plecat, au hotărît să împingă lucru­
rile până, la cea din urmă deslegare, numai să-şi câştige
dreptatea.
Precum ne înţelesesem incă din toamnă -- căci prevă­
zusem cele ce se vor întâmpla - fruntaşii români cari altădată
se îngrozeau numai la auzul numelui de catolic, văzăndu-se
isgoniţi cu ruşine din comună, din scoale, din biserică, dela
[620]
620
GUŞU l'Af'ACOSTEA GOGA
autorităţi, fără a avea şi ei la centru un protector, cum era
mitropolitul pentru greci, se hotărăsc să facă şi cel din
urmă act de jertfă, numai să izgonească total amestecul
bisericii greceşti din Molovişte. Aduşi la disperare, ei hotă­
rîră să se unească cu biserica apuseană şi să se despartă
de Patriarhie.
Eforii de atunci ai comunei, Alexe Ţouar �i Nasi
Papce, epitropii Docia Paliqora şi Gogu Rize, primarul
Uneia Ciomandra (tatăl monahului prodromit Simeon)
şi întreg consiliul comunal compus din: Spirit Ciomu Bi­
şica, Spiru Papa Târpu, Iancu Veto, N. Metia, Nicolae
T. Ciomu, Hristu Ţouar, Naum Nistor, Taşcu Topa, Unciu
Batalia, Marcu Miza şi Spira Ţapti, precum şi fruntaşii
Costa Velo, Costa Ndrii, Trifon Nârii, iancu Oidi, Spiru
Buşeicu, Spiru Percea, Vasile Mula şi a., s'au pus în con­
tact cu şeful Laeariştilor misionari, anume monseniorul
Faveiryal, declarându-i că sunt gata a recunoaşte supremaţia
spirituală a Papei, în schimbul sprijinului ce acesta le-ar
acorda ca să câştige şcoala şi biserica din comună, După
aceea s'a convenit să se facă o declaraţiune în acest fel în
două exemplare; după ce s'au iscălit de .toţi cei menţionaţi
mai sus, s'a prezentat un exemplar guvernatorului Vilae­
tului iar celălalt exemplar monseniorului Faveiryal. Lucru ..
rile erau acum gata, când clerul grec se trezeşte. Inţelegănd
importanţa gestului, care putea fi un periculos precedent, ei
s'au mişcat.
N'a vrut Dumnezeu însă, să-i lase pe aceşti martiri ai
cauzei române să facă şi sacrificiul credinţei strămoşeşti
pe altarul naţiunii, căci lucrurile au luat următoarea întor­
sătură: mitropolitul din Bitolia, aflând de această hotărîre,
a telegraflat Patriarhiei, că Moloviştenii s'au lepădat de Pa­
triarhie şi s'au unit cu Papa, pentru motivul că nu sunt
lăsaţi a-şi învăţa copiii româneşte în şcoalele comunale.
Patriarhia, speriată de pericolul de care era arnenin­
tată marea Biserica, prin precedentul ce urma să se' cre­
ieze cu această unire, şi de teamă că exemplul poate găsi
imitatori în celelalte comune româneşti, a răspuns mitropo­
litului că cu orice sacrificiu din partea lor, să oprească
o mişcare în acest sens, a Moloviştenllor.
[621]
IN Z!LELE REDEŞTEPTĂW[
G21
Mitropolitul, conform instrucţiunilor Patriarhiei, cere
valiului să se respingă petiţia de unire a Românilor cu
Vaticanul, cedând la toate cererile lor referitoare la scoale.
Valiul, chemând pe Moloviştenii iscăliţi în declaraţia
de unire, după ce le-a spus că le dă voie ca şcoalele comu­
nale să fte scoale româneşti, i-a sfătuit să rămână cred in­
cioşi Patriarhiei şi să recunoască pe mitropolitul lor caşi
până acum, căci pe viitor vor il liberi să-şi înveţe copiii,
fiecare cum vrea.
Moloviştenii, foarte veseli, entusiasmaţi de vestea îmbu­
curătoare ce le-a dat guvernat.orul, au strigat cu toţii:
n Traiasca Suitanul şi împărăţia noastră!"
Apoi se formează deciziunea, care se iscăleşte de toti
membrii Consiliului Judeţean de Administraţie - Idare Mi­
giliz -, din care face parte şi mitropolitul, şi se dă poruncă
să fie puşi în libertate toţi cei arestaţi.
Pe mine, scoţându-mă din închisoare, mă prezintă îna­
intea guvernatorului. Acesta, încredinţându-mi cheile îmi
zice: - "Mer.qi la Molooişte, deschide şcoalele şi caută
să fii cuminte, sa nu mai laci turburâril"
Apoi, cu acelaşi ofiţer de jandarmi cu care mai înainte
ne aduseseră legaţi la Bitolia, ne întorceam acum în Molo­
vişte, Aci se dă ordin să se strângă la şcoala comunală băr­
baţii din comună, toţi cei dela 18 ani in sus, şi, după ce li s'a,
citit hotărîrea consiliului administrativ şi ordinul valiului,
ofiţerul a dat poruncă să iscălească toţi, cum că au luat cunoş­
tinţă de cele cuprinse în hotărîre şi în ordinul valiului şi
că se declară mulţumiţi.
Pentru învăţătorul grec care, mai cu seamă după acest
succes al nostru rămăsese Cll un foarte mic număr de elevi,
se hotărî să nu poată avea scoală în altă parte a comunei
decât numai în locul cât line biserica, incintă care rărnânea
patriarhistă. Fiindcă însă. în curtea bisericii nu mai era
nicio clădire, s'a ordonat ca să se ia pentru aceasta o casa
particulară, a cărei chirie să fie plătită din fondul bisericii.
Acestea s'au întâmplat în ziua de 24 Februarie 1887.
In urma acestei dezlegări fericite, a unui conflict care
[622]
G22
GlJŞlJ PAPACOSTEA GOGA
dura acum de atâţia ani, inspectorul. şcolar Apostol Măr­
gărit, îmi adresă câteva rânduri de felicitare J).
Impresia ce a produs succesul acesta a fost aşa de mare,
în cât un greco-man a înebunit de fanatism; el venea în fiecare
zi la şcoală şi lovea cu pumnii zidurile, strigând şi bleste­
mând împotriva noastră. Acesta se numeşte Gachiu Gruia.
Un altul, anume Gachiu Ciomu Paceavra, a plecat pentru
totdeauna din comună, s'a stabilit în Bulgaria, unde se află,
şi acum (1905), încă în ideile şi sentimentele greco-mane de
atunci.
Dupa aceasta am continuat acţiunea noastra încă patru
ani, schirnbând şi adaptând mereu programul, În sensul de
il da o tot mai mare atenţiune culturii. Am instituit un curs
complementar de doi ani, in care învăţam pe cei mai în
vârstă mai ales limba franceză.
In anul 1891, când tocmai ne pregăteam a da asaltul de­
finitiv şi asupra bisericii, ultimul refugiu al greco-manîsmului,
au intervenit cunoscutele întărnplărl, provocate de caracterul
abusiv şi nedrept al inspector-ului Mărgărit, care ne-au silit
să plecăm din Molovişte şi să ne expatriem pentru tot­
deauna, cu durerea în suflet, cu ruina vieţii, a caderii şi,
pe de asupra, cu iluziile naţionale risipite!
Cercetători nepărtinitor! vor stabili vreodată, poate, răs­
punderea situaţiei de atunci, dacă, bineînţeles, România va
face ca această chestiune să aibă un viitor.
Guşu Papacostea Goga
1) "Bitolia 26 Februarie, 1887. Domnule Guşu, Azi primind seri­
soarea dumitale de ieri, mă bucur foarte de fericita deslegare a chostiu nii
care v'a cauzat atâtea şicane şi neajunsuri şi vouă şi mai multor
patrioţi din Molov işte, cari au apărat cu atâta foc şi almegaţiune,
dreptul'iJe şi interesele limbii lor materne;
In adevăr, nu poate fi mai mare satisf'acţiune pentru toţi cari
au luptat În contra intr-igilor şi persecuţiunilor ce greco-manii în patima
lor au făcut şcoalei române, nici mai mare bucurie pentru cei cari
simpatizează cu dănşii (Homânii naţionalişti. N. R.) şi îi însoţeau
pretutindeni cu inima şi cu spiritul în tot timpul luptei lăudabile.
Deci felicitându-vă pe voi şi pe bunii români de succesul ce au
avut silinţele lor, urez ca Dumnezeu să împlinească complet nobilclo
lor dorinte.
Arătati vă I'og aceste felicitări ale mele si ale tuturor profesorilor
de aci, domnilor Molovişteni cari au luptat şi au contr-ibuit fiecare
cum a putut pentru triumful dreptăţii şi adevărului, care sunt cu cauza
şcoalei române. Salutaţi-i pe toţi din parte-mi şi felicitaţi-i, Salutări
Doamnei Farica. Vă. salut al d-v, amic sincer, (ss) Apostol Mărgă1'iI"
[623]
DICŢIONARUL JUNIMEI
Cernătescu.
o anecdotă c'un d uel ce protosorul Petre Cernătescu din Bucureşti
trebuia să aibă cu oare care ofiţer, care şezănd în parter la teatru În­
dărătul profesorului punea vârful piciorului s ău mai jos de spatele lui
Cernătescu. Această anecdotă, povestită în vreo zece întruniri dearândui
de 1. Caragiani, it făcut mult să râdă societatea şi a rămas între anec­
dotele speciale ale Junimci.
eiaiu, Cafea, Ciocolata.
Intre 10 şi 11 oare noaptea, trebuia să se servească ciaiul şi cafeaua
În Junimea. Odinioară la Maiorescu se da din vreme În vreme cioco­
lată în loc de cafea. Fiind însă că această beutură da tot felul de gân­
duri Junirniştilor după sfârşitul întrunir-ii, ciocolata a fost cu totul su­
primată. Se zice că N. Naum simte multă părere de rău din causa
lipsei ciocolatei şi de necaz numai ia nimic, ăl mult vin. Ciaiul şi ca­
feaua sunt absolut de rigoare, căci atlminteri, pe cât se zice, mai mulţi
membr-i, mai ales din Caracudă, ar păr-ăsi Junimea cu totul.
Ciclu.
Bodnărescu, fiind odata pe malul măr-li, compuse un şir de poe­
sioare care reflectau impresiunile ce-i produsese marea. Aceste poesii,
după zisa lui Bodnărescu, formau un ciclu. Deatunci numirea ciclu a
fost păstrată pentru ori ce serie de poesii ce aduce cineva. Când vre-una
din poesioarele lui Bod nărescu părea mai slăbuţă şi risca să fie respinsă,
autorul şi câţi-va amici ai lui protestau strigând că aceasta nu se
poate, căci s'ar strica ciclul. Astfel cu mijlocul ciclului trecc mai uşor
ceeace n'ai' scăpa fără aceasta.
Ciupercescu Telemac.
Zice că-i născut la Piatra în 28 Sept. 1839. In J uuiiuea de Ja1868.
Vine rar la întrunir-i in anii din urmă. N'a scris niciodată nimic. Dar
se susţine că ceteşte din vreme in vreme. Avea această particularitate
că nu întrecea niciodată 39 ani, peste care îşi pusese în gănd să nu
treacă, f'âr-ă voia lui Brahma l (mort în 1888),
Ciurea Lascar,
Născ. În 1 Maiu 1834. In Junimea de la '1865. Nu scr-ie, Cunoscut sul!
porecla dală de N. Gane : Ciurilă, Burilă. Frasa lui e Ciurilă, Buri1ă,
cel mai mic cocdilă, Stau Beldiman, aldeviţă pulpă, Constantin verier,
Vlad muştar. Dar bătrân ii ce mai fac'? (Mort '11 Aprilie 1881).
[624]
Conta Vasile.
Constantiniu P. Constantin.
Concurs pentru Leptura.
DICTIONARUL JUNIMEI
Clefăituri.
(:î24
Născ. în 20 Dec. 1834 în Suliţa (jud. Botoşani). In Junimea dela
1878. Venea mai regulat când era director de teatru şi se interesa
pentr-u hteratura dramatică. Acum rar. N'a scris niciodată, dar o şi
mic de stat, Mod la 24 Februarie 1914.
Corespondenţa Redacţiunii.
Sub c'efăituri se inţelege unirea surdă, dar repetată şi continuă
ce fac măselele Caraoude! în vremea rnancâr-ii cozonacului care se da
cu ceaiul. Numele acesta a fost inventat de Naum cu ocasiunea unei
scrieri dramatice compusă pentru o aniver-sar-ă, Acolo se zice că într'un
moment de tăcere generală se aud clefăiturile Ca.racudei.
Născut în Ghindăsani (jud. Neamţuj în 15 Noemb.1845. In Junimea
dela 187:3, filosof positivist, A scris numai filosofie şi scr ierela sale au
dat loc la multe discutii In Junimea. E foarte stimat de redactiune,
fiindcă scrier-ile sale ocupă mult spaţiu În Convor-biri, Nu se ştie' insă
dacă şi abonaţii, in special Duduca de la Vaslui (v. a.) sunt tot aşa de
mulţumiţi. Acum mănâncă Jidani ca deputat şi se arată rar prin Iaşi.
(Mod 21 Aprilie J882 În Bucureşti).
După plecarea lui Maiorescu, lectorul Junimii era Eminescu. După
ce insă acesta părăsi a doua capitală a României, tncurcătura fu mare,
căci nici un lector nil avea destule ca lităti ca să se impue. Aspiranţii
fiind numeroşi s'au făcut dese concursuri' pentru postul de lector. Dar
toate au rămas fără resultat, deşi căpitanul Bengescu , Gh. Negruzz.i şi
V. Bossi susţin că Fiecare din ei a eşit învingator-, Cele mai proaste
specimene de lectur-ă le-au dat Carp şi Pogor. Asupra acestui punct
întreaga Junime este unanimă, afară de cei doi candidaţi.
Sub acest nume se înţeleg toate scr ierele ce se trimit la Convorbiri
spre publicare, împreună cu scrisor-ile către redacţiune cu care sunt
însoţite. Cetirea Corespondenţei în Junimea se face Îndată după "Dosar"
(v. a.j.Caţi junirnişti sfiosi cari au trimis scrieri de ale lor sul) mantaua
anouimităţii şedeau ascunşi prin colţuri �i ştergeau sudorile de pe
frunte cu desperare în suflet, În vreme ce scr ict-ile lor erau sfaşiate ŞI
luate În ras de câinii din Junimea! Dar afar-a de acestea, eate poesii,
câtă prosă interesantă venită din toale provinţielo române. Cât s'a râs
de novelele lui Morţun �i de poesiile sale d. e.: aceea cu refernul: Miezul'
uopţi I ş'al nostr'amor ! 'li novele care incepeau aşa: "Mai mulţi juni n.t-arn
decis a face o preumblare pedestră prin munţi. Consequenţi dccrsiunii
noastre, tocmirăm o trăsură etc." Cat s'a râs de versurile lui P. În
Bucureşti şi ele multe altele de acestea: Ar trebui să înşir volumaşi.
Noroc C�l, rot/acţiunea păsll'ează în volumaşi legate toată corespondenţa
cea intel'esanlă pl'in fenomenalitatea sa pentru ilaritatea posterităţii.
I
f
[625]
CRONICI
Cronica literară
Străjerul sufletului românesc, Octavian Goga. - Strălucitul
poet Octavian Goga a cucerit marele premiu national al poeziei.
De mult însă sufletul românesc îl încununase cn laurii ne­
muri rei. Cttntecile lui se confundă cu însuşi muntii, câmpii.le şi apele
noastre.
De mai bine ele douăzeci de ani el e la pos tu l de onoare,
in primele rânduri ale luptei: lupta neamului nostru pentru trium­
ful deplin al româuisiuul ui în hotarele pe care ni le-a hărăzit
bunul DUJlll1ezeu. �i bătăli il e p'e care le-a purtat şi victoriile
pe care le-a cucerit sunt Încă vii în sufletele tu tu lor.
In timpul câ.nr! Ungurii stăpâneau pe aceste plaiuri, Octa­
vian Goga a condus: "Lnceafă,rul" şi "Tara Noastră", două altare
închinate acelei patrii pe care noi numai o visam, dar pe cal' e
dânsu l o vedea aevea.
In timpul neutralităţii, la Bucureşti, când unele conştiinti
începeau să, se clatine iar altele se vindeau pe arginţi -- noi Iuda
în mijlocul neamului lor-scrisul lui Octavian Goga a. fost trâui­
biţa de arhanghel care chema neamul la. luptă" vest i nr] cit în­
sfârşit a. sosit zina uiu lt aşteptată de veacuri.
In timpul r-ăsbo iu l u i , la. Iaşi, aceeaşi activitate rodnică
şi încrezătoare în destinele cauzei noastre prin articolele şi poe­
ziilc publicate în ziarul: "H.omil,nia" şi mai târziu, In Paris, aceeaşi
luptă, de fiecare zi, pentru triumful aceluiaşi ideal.
Trăim azi in o H.om;\.nie mare, dar înconjurată aproape nu­
mai ae duşmani şi cu trei milioane de străini aduşi aici de toate
vânturile sorţii.
Acea,stR Românie mare ca entitate geogl'afi<:i:i., o dorim mare
ŞI puternică prin conştiintă şi demnitate naţională,
Da, desig'ur, toţi o dorim mare şi puternică, dar, din ne-
51053. -- Convorb iri I.Itc ra rc.
9
[626]
626
AL. T. STAMATIAV
fericire, pe când mulţi o doresc - nuruai cu vorha, - Octavian
Goga e unul din puţini i il.1p.�i care o voeşte cu fapta: "Tara Noas­
tră", revista dela Cluj. pe en re o conduce de ani de zile, e mărturia"
cea mai vie, şi străluci tă , .
Multe din pagiu iL-pe care le-a subscris in această. revistă
vor râmâne dea pururi mf,llIlria scr is nlui românesc, . căci în ele
se oglindesc aspiraţiile cele mai sacre ale fiinţei noastre naţionale:
sfi fim stăpâni deplini, mândri şi puternici, în această ţară, a
noastră" prin suferinţe de veacuri, _.- în această, ţar):!,: pământ al
făgăduinţei pentru toţi streinii pripăşiţi de prin toate colţurile lumii.
Astfel e uşor de înţeles de ee adevăraţii româui îl iubesc
cu acea dragoste care nu încape în cuvinte, precum e tot atât de
uşor de înţeles campania îm pot.ri va lui Octavian Goga.
Doborâudu-I, ei ştiu Jline că răpun eu el pe un falnic str.i­
jer al sufletului românesc.
. Dar pe zi ee trece noi vedem mai puternic de partea cui va
fi isbânda, Ce-i semănat cu credintă trebue să rodească. - Scrisul
lui Octavian Goga e o credinţă d�aceea a lui va fi isbânda, Ce-a
crezut acum 25 ani, când a luat întâia oară condeiul in mână, a
crezut în 1911 şi crede şi n stăzi În 1924.
Iată ce credea în 1911 : "In viaţa popoarelor luptătoare scrii­
torii au fost şi vor rămânea a vantgarda care deschide bătălia.
Scrisul lor e trâmbiţa fermecată prin care se propagă. aspiraţiile
unui neam. In sufletul lor larg ei cuprind şi plămădesc durerile
mari ale mulţimei. Ei sunt reprezentantii celor mai avn.nsate ere­
dinţi şi din tinuta lor trebue să se desprindă irlea.lita.tea luptei
unui popor. Cu ochii ,�orbiţi de un chip, care pluteşte departe,
ei merg Înainte şi drumul lor e fără. co tit.uri. Ei au numai po pasuri ,
întoarcerei u'an. Ei sunt .n.postoli, nu vameşi. Ei predică nu
fac tA,rg,
'I'ransacţii!e la masa verde le săv âişesc politici anii eu con­
ştiinţa elas tică, în vreme ee scriitorii durează, între pământ şi cer
puntea de aur pe care străluceşte sufletul unui popor. In vremile
de bă.tăl ie, ard focuri în noapte pe culmea munţilor. Aceste
focuri -- .un simbol al vegherii neadormi te .. - sunt În f'rământarea
unui neam: scriitorii". (O. Goga: Inscmnări le unui trecător,
Arad, 1911).
Iată ce crede azi, în 1924: "Opera de lămurire a opiniei
pu blice, noi o Începem de pe acum, cu persistenta şi metoda cu
care ne-am obişnuit S�L combatem toate eserescenţele morbide. Por­
nim cu sete În această, bătălie nouă şi ori câte insulte se vor pră­
văli asupra noastră, vo m avea tăi-ia să. înfigem condeiul ascuţit
În toate rătăcirile, conştienţi că apă,răm patrimoniul ideei naţio­
nale, de care ne leagă, s lmciumu l unei vieţi". (O Goga: Tarn,
Noastră din 15 Iunie 1 H2!i),
Patrimoniul ideei naţionale! lată crezul lui Octavian Goga,
iată sbuciumu l întregei-iale vieţi.
[627]
AI. T. Starna tiad
CRONICA LITERARA
Nimeni n a vibrat mai puternic pentru această idee şi nimeni
n ' a apărat-o cu mai multă căldură şi strălucire ca dânsul.
Prin ca, el este al nostru, �LI scriitorilor căre avem o sacrii
moştenire de dus mai departe: limba şi cântecul românesc; el
este al slujitorilor lui I Jumuezeu care au de a.părat altarele şi cre­
dinţa strămoşească; el este al ostaşilor, care cu sabia în mână stau
de veghe la hotarele ţării; el este al învă,ţătorilor care zi de zi.
modeşti şi În singurătate, pregătesc su fIetul generaţiilor viitoare:
el este al nostru, al acelor pentru care părnântul acestei ţări ne
ya fi uşor când vom dormi întrînsu].
In numele acestor servitori ai Patriei, În numele tutulor
Românilor, noi, îi strigăm lui Octavian Goga, din toată inima
noastră: să trăiască Întru mulţi ani pentru fericirea acestei ţ{tri
�i pentru mândria scrisului românesc.
Cronica MUtară.
Inaintarea ofiţerilor. Una din problemele rele rua.i grele Şi
inai p:inga�e pe care are să le deslege leg'iuitorul militar, este c.'a
privitoare la înaintărîle În armată.
Xll numai la noi, ci în toate oştirile, nici o lege uu {\, dat
Joc la discuţiuni mai aprinse.tla studii mai numeroase şi la propuneri
mai variate, ea legea de înaintare.
ll1 principiu ori ce sistem de în a in tare : alegere, vechime.
selt::cţiune este bun.
v Toată g.re�t�tea stă î�S[t în �nodul Clll�l se apli�ă. Di? această
cauza, nu există In lumea llltreaga o armată, unde sa se f rezolvat
în mod complect prin lege, chestiunea înaintări lor.
Ce este mai cur-ios, armata germană, înainte de războiul
mondial nici nu avea o asemenea lege; înaintări le făcându-se
conform uzu lui şi a unei vechi tradiţii. Cu toate acestea nu a
«xistat şi nu există o armată în care chestiunea înnintăr ilor, să
se fi efectuat Într'un mod mai normal, eu mai puţine frccări şi
mai cu seamă eu mai puţine nemulţumiri din partea cor pn luţ
ofiţeresc, ca în armata germa,nă.
Daci. la noi ofiţerul ar avea o bună, stare materială, care ,să-i
asigure traiul zilnic în condiţiuni onorabile şi fără griji; dacă
moralul său ar fi ridicat prin consideraţie Jin partea şefilor,
găsind dreptate când i se cu vi ne, atunci prin o educaţie militară
fngrijită,' ar fi lesne ea ofiţerii să fie convinşi că, cariera armelor
este 'un o.postola: şi nnun mijloc de a ajunge la anume situaţiuni
Atunci Corpul ofiţeresc s'ar identifica uşor cu principiile din
Organica militară, care spnn că Înaintarea nu trebuie considerată.
ea o răsplată pentru anumite merite, ci numai ca un rniJloc pentr»
con/pledarea cadrelor ;in rli:fel·itele rJr-ade a7e crarhiei mit-ito/rc.
[628]
GE)'/ERr\L ALEVRA
Cum însă nevoile armatei cer, ca în fiecare grad să nu ajulli;iî
decât elementele cele mai destoinice ; este evident că în mod normal
ofiterii mei-i toşi vor beneficia, de această nevoie a armatei, şi C�t prin
urmare ribplata le l'a veni de la sine,însă nu ca un drept personal.
Din această cauz.ă, reclamatiuati in. chcstiuni de înaintare.
nici nu W' t rcliui să existe. ' '
�i pot să adaug' că până la 111 ti !l1111 război u, cam astfel se
petreceau l ncruri le în oştirea noastră,
Astă,zi totul s'a schimbat. Trebuie să o mărturisim ană nici
un înconj ur :
Ofiţerii nu mai consideră cariera lor ca un apostolat, ei
aproape fiecare nu vede în ea decât un mijloc de a ajunge câ.t
mai repede la o anumită situaţiune, şi dacii nu izbutesc, sau rămân
nişte nemulţumiţi care veşnic sunt preocupaţi de grija roclarnaţii lor,
s'au părăsesc armata.
�i cum să, nu ne astfel, când întreprinderile particulare,
deschid largi porţile lor, ademenind cu tot soiul de reeompcllse
materiale, elementele cele mai valoroase din armată.
Dacă la aceasta se mai adaugă în special faptul că greutăţile
vieţei sunt atât de mari, încât mulţi din ei duc un trai de mizerie.
că din partea a multor şefi nu mai gă,sesc aceiaşi dreptate, aceiaşi
eonsideraţie şi aceiaşi conştiinţă ca În trecut, (]e unde deri v ă
i nplicat multe nedreptăţi, atunci lesne se va. înţele2�e de ee axtăz.i ,
o edn cn.tiuue militară ori şi cât (le îngrijită ar fi ca, nu mai este
în stare s\ co nvinzii pe tineri efi armata este un a posto lat , şi ei!,
prin UrJlI[LrC ofiţerii IIU trebuie să considere înai nta.rca ca o ri!,spLlt:'1,
pentru munca şi J1ll:ritele lor personale,
Iată. de ee dela războiu Încoace, nemulţumirile şi ca cous-ciuţă
rcclamatiuni le în chestiuni de înaintare, s'au îrunul ţi t în mod con­
siderabil, fără ca şefii să, fie În star," a le rezolva .�i este dl' mirare
că acei care au răspunderea conducerei armatei, rămâu nepăsători
şi llU se ocupă mai de aproape de această gravă ohesti uue. căutâ.nd
mijloace de îndreptare.
Care a1' fi sistelllJd de 1naintm'e cel rnrâ p.otrivit Z7cntnl
annata ?wCist'ră.
Pe lângrL cele ară,tate mai sus, având în vedere că noi, eil, toti
latinii suntem în general de un imI i vidualislil exag'erat, care se
manifestă prin aceia eft fieeal'e are (lespre sine o ie10ie Iiluit 1I1:1,i
mare deeAt este în realitate; mai ţ.inftnd seamă şi de faptul că, uu ,�.;) u
descoperi t Încă, balanţe perfecte pentru ] uerurile materialu, ne UliU
c:înd este chestiunea să se cântăl'eascil şi apl'eeieze aptitud i ueJ. \
omeneşti, ne putem ela seaUlfI. că, tocmai în materie de înaintare,
fiindehestiunea ca un om (şeful) ',(1. aprecieze pe semnnl sn,ll (inferiorul
se vor comite foarte adesea ori�cu \'oie san fără voie--erori, (dup{t)
eum greşesc şi celemail.el.fecţionatebalanţe.maicu . .iI�alllil.(:;1.II<I
greutatea eorpurilor estc mică). Din contra, eftlld greutatea. J01' "stI'
lllai 11][\,1''', atunci şi eroriln HUilt mai puţin probabil\'.
[629]
i;RONlCA l\lILITAEĂ
C2:)
IntrL du c« ŞI iu chestiunea Îllaintă,rilol', CU cat a prccieri]«
şdîlol' SI' 1'01' face asupra unei masse lllni nuui - adică IbH pra
unu i l111Il1ă.r mai mare de ofiiteri -, cu atât este de preslIpus ('ă şi
g'l"'şeliJe să vârşi te de acei cal'!' fac n seuieuea aprecieri, YOl' fi mai mici.
Cred dar că sistemul de înaintare cel mai potrivit pentru
arrua tn noastră 111' fi:
(() Vechimea pentru toţi cei ee-şi îndeplinesc în uior] 11Ol'1l1al
s.-rvit-i u] şi sunt in stare 8rL conducă unitatea superion.ră gradului
în care se află.
/)) Elimiwuea pentru c-i lipsiţi de aptitudini sau rdele purtări.
1;) ]}!ajo/'o./'w de vccki1l1.e aplicată la toţi ac-i ofiţeri care
terrni Il Il în auurn ite conditiuni diferi te şcoli speciale, şcoal ade r�lllhni u ,
811 u SI: găs'>sc 'În serviciul de StatlYlajor.
Biw' înţeles că. această majorare de vechime u u se va acorda
.!ccitt acelor ofiteri, care posed si calitătil« sufletesti indispcnsn lii!e
]Wlltl'U un şef şi care �e vor eO�lstata C;l ocazia s�ryicitllui zilnic
al ofiţerulni la usiuateo. ea.
L'riu acest mijloc întinerirea cadrelor -- adică ocupari'a fi"e[trlli
griu] prin <:lelllentele cele mai clestoinico - este asigurată, deei
j uter 'spIei nsti tu ţiei sa tisfăcu t«.
Iu acelaş timp, norma de înaintare, ap licându-se În mod egal
la o serie d,: ofiteri care He găs,'sc, În aceaşi situatie - adică la o
ulas[\. mai ma re � există toate garanţiile pentru' o mai drea ptă
CI prr-cicre şi ca consecinţe mai puţiue nellHllţllmiri.
DaI" pcntTu 1naintal'e lC6 gUlclul de coloncl ,�i .r;enelYd, absohin�a
unor şcoli în anumite cOlldiţUlli, serviciul constiincios şi pricepnt
la ulliUi.ţi, aptitudini speciale pentru serviciul de stat IIw.jor etc.
nu Illai sunt suflciente.
La asemenea. ofiţeri, aptitudinea de a cO!l(luce trupele 11e
cfllilpul de luptă, este calitatea principală, ce li se cere şi care urlllează
să. ii,· apreciată.
D,� oarece In tiJllp fi". pace, situaţiullea cea mai reală şi care
se apropie Illai Jllult de staren ti,>. războiu, sunt rnnnevrcle ca tl·/I.]ie
de tonte armele, ele trebl1esc s�. formelle parte1l ltotill'tloare pentru
a semene:}, grade.
lk şi glouţnl inallliclllui lipseşte, totuşi pe eâ.lllpul de IIlilnenă,
în lIIi.iloclll zgOll1otnlui produs de JHlşti, mitraliere, a hubuitului
tl11111J'ilol", etc.; atunci ('stt; momentul psiholog-ic cel mai pridllic
pentru şefi �ă. constate şi aprecÎez,� dacă cel propus la înaintare
este în stare sit ia hotârrÎ.j·; judicioase şi la tiJlI]> şi dncii. 1(' poate
duce ln bun sfârşit.
llezultă dar, că. pentru gra,lul do Colouel şi (jelleral, probele
cele mai edificatoare asupra ilptitndinelor în yedlTea înainUirei,
tr .... hl1j,� :-;il. fi,· aît 1ncu: numero((,se IJIW1C1JTC, C:l'ccutatc cu trupc de
loa! e CI 1"/11 t' c.
Evirlent, calităţile moral" ale Ullor asellle11,'a ofiţeri 1'01'
[630]
630
M. J\IH-IAILL\l\L'
rezulta din întreaga lor carieră şi în special din modul cum ştiu "ii
instruiască şi să conducă ofiţerii ce se găsesc sub ordinele lor.
In armata noastră Însă de la război încoace, adică timp de
G ani, nu s'au mai făcut de loc manevre. �i nu s'au mai făcut
pentru simplu motiv, că nu se puteau face, armata fiind lipsită.
de toate.
Astăzi chiar pentru manevre se cer tot soiul de legături,
mijloace de comunicaţi uni, semnalizări , etc. de care nu avem
aproape de loc.
Sunt dar în tot dreptul să, mă întreb dacă Colonelii si
Genara1ii care au fost înaintaţi în aceşti din urruă 6 ani, posedă
În adevăr aptitudinele necesare şi dacă în general toţi şefii armatei
nu au perdut obişnuinţa de il. comanda, ele oarece nu au mai avut
ocaziunca să ia parte la manevre.
Şi dacii lucruri le se petrec astfel în timp de pace, c'" 1l'3
poate aştepta În caz de războiu?
General Alevra.
Cronica politică.
Cu toţii mereu in spre stânga" - Un important ziar o la.uilez
ocupânrlu-se de noua leg'e a minelor, citează Ul'll1ăto1,l',jle cu v i nte
din scrisoarea adresată la 9 Iunie de D-l ministru Tnncl'el Con­
stanti nes cu Asociaţiunei i ne! ustriaşi lor de petrol.
«Drepturile de posesiune indivirlnal ă a societăţi lor nil su n t
în armonie cu timpnri le actuale».
�i, discutâud această socialistă şi comunistă dec la.rn ţ i u nc,
importantul ziar olandez conehide că: «se impune cea mai urare
. prudentă în investirea capitalurilor străine».
Oe Însemnează aceasta '?
Aceasta Însemnează, CII. în ceeace priveşte contestarea, ill des­
fiinţarea dreptului de proprietate inrlividuală -- străinătatea crede
că ţara noastră poate fi pusă alăturea de bolşevizatn Hllsie. �i
nici nu trebue să ne mire o astfel de părere, de vreme ce uu
ministru al ţării, adică un om cu răspundere declară întrun g:llts
cu cei mai aprinşi socialişti: proprietatea. indivirlua.Iă IIIl Ulai I�,te
în armonie cu timpurile actuale.
Negreşit, că nu pierd din vedere că în cazul de faţă tlecla­
raţia D-lui ministru al industriei este îndreptată nu atât împotriva
proprietăţii i arli viduale în generu, ci mn.i ales un pori-i 'Va ten­
.linţelor societăţilor străine ele a. pune stăpânire pe importantele
noastre bogăţ.ii petrolifere, - Vreau adică ,�{. spun cit putem găsi
o ciroumstanţă usurătoare pentru D-1 ministru , dac;L ne g-,'t,ndim
dL declaraţia de mai sus a fost făcută mai mult pentru a S(� jns­
tifica aşa numita «naţioual izare» IL subsolului Homfiniei.
�i atunci?
[631]
CHO:iICA POLITiCĂ
Atunci, :11' urma ca in România numai pentru străini, pro­
prietatea individuală este contestată de guverne, iar nu şi pentru
Homâni. f?i încă ceva; Numai proprietatea individuală a subsolulni
este socotită în noarmonie cu timpurile actuale, - proprietatea
sol ului rămânând şi de aci Înainte trebuincioasă şi respectată.
Din nefericire însă, lucrurile nu prea stau astfel. In orice
caz, fapt sig'ur este că străinătatea nu prea vrea să creadă că la
noi proprietatea individuală, de orice natură ar fi ea, şi faţă de
oricine, s'ar bucura de vreo trainică garanţie. Intr'altfel, nu ne-am
putea explica următoarea ştire publicată de un ziar din Capitală;
«Negustorii angrosişti din România, întorşi din America, spun
că, în ţările de dincolo de ocean exproprierea (�in România este
pri vită ca o confiscare a pământrn-ilor rurale ca şi în Rusia, şi
de aceia negustorii americani ez ită de a încheia tranzacţii comer­
ciale cu Homânia)).
�i nici n Il poate să ne pn,ră, exagerată această, ştire, pe câtă
vreme ştiut este că nicăieri, în afară, de Rusia, nu s'a mai făcut
vreo expropriere asemănătoare cu cea dela noi. De altfel, mai acum
un an, la Paris găsimlu-se un foarte însemnat factor al guver­
nului a şi declarat cu mândrie către un redactor al lui Le Tem-pe:
«Noi Românii am realizat reforma agrară cea mai îndrăzneaţă din
l u me». Şi este cred nu se poate mai întemeiată această afirmare,
căci la noi exproprieren 11U s'a făcut nici după o «justii», nici
după o «prealabilă» despăgubire.
Dar fapt şi mai vrednic de luat în seamă, es.te CTt ni.ci pe
părţile lăsate după, această, expropriere nu se ştiu SlgUl'l ac­
tUH,Ei proprietarii rrn-al i. Si nu este nicidecum neîndreptăţită
această a lor îngrijorare. '
Mai întâi, cei ce au făurit noua constituţie s'au �i ferit de
a mai statornici, că măcar de aci încolo, proprietatea este şi ră­
mâne «sfântă şi in violabi lă». � Ea este după noua noastră con­
stituţie, numai garantată.
De altfel, - cine, vrând să nu-şi fure singur căciula, poate
��. crea<1ă, cii, la noi, după g'l'ozava spărtură făcută, biata proprie­
tate mai poate fi, dacă nu sfântă şi inviolabil ă, cel puţin garantată,­
pe câtă vreme ştiut este că, după însăşi măr-turisirea făcută de
ministrul Agricultur(·j, - în ţara noastră, din cei un milion patru
sute de mii plugari fih'X, pământ, nu s'au putut împroprietări prin
recenta uriaşe expropriere de cât patru sute <le mii? Poate cineva
crede că stau resemnaţi aceşti nespus de numeroşi ţărani, rămaşi
fără pământ şi după, această expropriere, după urma căreia atâţia
alţii au căpătat pe nimic pământ?
Dar, chiar dacii, 11,]11 admite e8. ei [Il' putea şi al' v roi sit, stea
l'esemnaţi,- se par8 crL tot nu al' fi cu putinţă ca sit dăinuiască o
asemenea ideală stare de lucruri. - Şi când spun aceasta, mă gânJese
la neînduplecabi lele cerinţe ale luptelor electorale, cerinţe născute
şi stârni te numai pri n n plicarea votulu juni versa]. De altfel, cine
[632]
M. MJI-fi'fLEA:\U
nu a 01>SI:1'Vat ca III fruntea ]Jr0g'l'amului plănuitei dar nerealizatei
fu zi uni era pusă la cale "desvoltarea proprietăţii ţărăneşti"? ­
Putem noi să vedem în acest punct de program a lceva de d t
gCl'JIlenul şi primejdia unor noi expro prieri?
Dar nu numai cit ind programele partidelor, poate cineva să
tragă nădejde de noi exproprieri. Chiar şi în constituţie se )lot
găsi dovezi, că, nici actualii proprietari rurali nu sunt prea mult
garantaţi. Aşa, de pildă, iată ce citim la a.rt. 17:
"In afară de expropriere pentru căile de comunicaţie, sa­
Iubritate publică, apărarea ţării şi lucrări de interes militar,
cultural şi acele impuse de interesele generale directe ale Statului
şi admiuistraţi'ilor publice, celelalte cazuri ele utilitate ]J'llbl'ică '1'01'
trelnri să fie stalrilite prin lcqi rata te cu majoritate de două treimi",
V l'a să, zică astăzi nici nu se mai spune ca la 1864, când
În Cameră, s'a declarat solcmn : De aci încolo proprietatea rămâne
sfântă şi inviolalii lă. Astăzi se spune cam fără înconjur: Alte noi
exproprieri sunt cu putinţă, dar ele VOl' trebui să fie stabilite
prin leg'i votate cu majoritate ele două treimi. Cu alte cuvinte:
Astăzi proprietatea, deşi garantată, este totuşi veşnic expropriobiiă.
f'itU, vorba D-Iui D. Dri'l,g'hiceseu, senatorul, care în a sa scriere
Partide Politice şi clase sociale ,'i pune:
"Deyenind elin sacră şi in violabil ă, - ceva relati v şi profan,
noţiunea proprietăţii devine tot mai mult proprietate socială,
ceeace nu impl ică numai de cât colectivism, cu atât mai puţin co­
munism. Proprietatea socială rămâne în fond tot individuală, şi
capătă doar caracterul e:r;pl'o)Jria,bilitâţii În toate cazurile, când
necesităţi de echitate şi de pace socială şi internă o YOl' cerc cu
persistenţă" .
Inţelegeti':'
Proprietatea a devenit astAzi socială, dar ea nu a Încetat de
a rămâne tot individuală, căpătând doar caracterul expropriabi­
Ii tăţii, în toate cazurile când .... curat, vorba lui Caragiale: Cit­
racterul proprietătii Întru nimic nu s'a schimbat; s'a moclifieat
doar pe ici pe colo în pfirţile esenţiale.
Şi acum o altii întrebare: Tn folosul cui se ţine această, curup li tă
ameninţare mereu spânzm-ată deasupra dreptului de proprietate:
Negreşit C�I, numai în folosul celor de jos; -- sau mai lămurit:
numai în folosul celor socotiţi şi dovediţi ca mai neputincioşi. Căci,
astăzi f'tatul faţă de cei de jos tot mai mul t tinde să imiteze pe
mamele, care Încălzesc la sânul ]01' şi favorizează tocmai pe copiii
cei mai neputincioşi, cei mai nevrednici şi chiar cei mai răi. In
orice caz, fapt sigur i"te cii a st ii zi Statului nici prin g·ttnc1 nu-i
trece să poarte grijc de cei ca ri, consumâud mai puţin de CiÎt
produc, ajung s·ă intri' în J10sesiullea vreunei ayeri. Dill1potl'idî.
astăzi toatii grija Statului se îndreapt�l numai În spre cei cari,
cOllsumâ,nd lIlai mult c!pcât produc, sunt wşnic yăzuţi cu mâilli]"
�ynle şi cu ochi l)lfll1şi.
[633]
G33
:;>i tendinţa aceasta se accentuiază tot iuai JIIU It, pretutindeni.
Aş:I, de pilMt, de cnr[tIld în Franţa nou] prim ministru, D-l Herriot
it rnărturisit i'n cameră că: «Ya desfiinţa impozitele de consu maţiune
şi îu Jocul lor va pune sarcini pc cei care posedă». Şi aceasta
l�dlrtllrisire o însoţeşte 0-1 Herriot de fi'ig'ă(luiala unor foarte largi
«(asigurări socia.le», care să absoarhi'i, cam vre-o trei lIliliarde anual.
::;i tot aşa l':ste şi în Anglia, unde guyernul D-lui Mac Donald
a trecut legea, în v irt u tea căreia Iucrători i să nu pl�Lteaseă, nici o
cliiri«, .îu t i rupn] când f'ahrici le stauÎnehi,�e. �i tot acolo, din
cauza şomajului, mai mult de un milion de lucrători sunt au ual
intreţinuri de stat, adică de «posedan ţiin aSll])l'a cărora Statul
aruncă sarcini tot Ulai 12;rele. '
Ei bine, şi la noi '�ie pare că se lJllpillge eu putere în această,
directie. �i lucru cam curios este, că într'unelo privinţe am
.�i intrecut 'străiniitatea. Aşa, d,j pild�" cino llU ştie că în afară de
cxproprierea, �ocotită de un actual nii uistru drept «cea mai îudrăz­
ueaţil din luruo», noi a n: avu t ])entrll un moment şi iurpozi tn l
pj'(l;.;resj\� pe capital? Cine nu ştie e[L acest iuipoz it progresiv pe
capital, echivalent cu ° cofisca.re, tare Ia noi a fost cu atâta uşuriuţă
vot a t ma i aCI1IJl trei ani de către trecutul g'uvel'n, -, a fost respins
I'n Eheţin Cii () .'iutii de mii vot u ri contra nouă, su te de mii? Cine
1111 ştie d. I'n Franţa z ia i-u l Le Tcm.p« comentând această i-espinsă
În<::ercare a ,'iocialistilor el \"etieni, ° JllllTleste (O tentativă ne llla,i
auzitAJI? ' ' ,
Dar nil nultlai in favoarea ]llcr�Ltori]or sunt inveIltate aceste
mereu sporite refol"llle '''o<:iale. Ele sunt f{wllte şi pentru înl'lUlţirca
si Îndestlllnrea clasei functionarilor. Căci IlU cre(1 ei'i. greşese
(·Iacil. afirJil că delllocraţia este "iIlOllllll şi ("u hilll"oeraţ.ia. T'i'lorice
caz, fa pt sigur e"te "ă ]>l'etntindeni, tendinţa e,'ite să se tot J'mulţească
bi Ill'Oll riIe, i Ilspeetora tel", ci i rectol'atele şi mi ni:iterele, - nil atiH pen tru
a se răspunde unor reale trebuillţe, d,t llJai ale:; pentru a se
eq)�ltni jluzderia aUitor ((illtelectnali)), ("ari, nevroind 5fL facă, aiurea
o JJluneii productivă, stau ('U toati:!, a lor greutate numai în spinarea
statulni, adieă În spillarea ("(·101' care posedit.
Pe scurt lin r, pretu ti It(leni telldi Ilţ,a, este "ii, se dea: noi sarcini,
lIoi g'l"iji celor uni posedii, - şi Iloi Ilşurări, JlOi asigură,ri celor
eare llll po�cdi'i. Desjll"l' desyo!tarea :ipiritnlui de prevedere, rle:-'1we
ecolwlJlisire. ni(·i 1',or];ii, a.'ită,zi.
ldealnl ar fi ca cpi de .ins să fie: toţi Ul hurse, toţi asiguraţi,
toţi la hil.i gTatuit ",il Il î1l colonii şcolare, toţi în slujbe, toţi
Întl'eţinllti pe socoteala ('eJor ele su:;, Ui'iei, ne asigndL U-I
Dr;ighice.'cu :
� ((1 nţdesnl tuturor aeestor prefaeeri denlOcratice pe terenul
eeollolllie, insl!irnte de noţiunea eehităţii sociale, şi care coilleitle
("u sensul profund al orientiîl'ei evoluţiei olilellirii IllOderne, este:
ca Siă 8(: PO((tc'Î nal i.?:o. nZl e9(flitateCt ((b80lută între umneni, ci eqa­
li:((/"('(l perfect;1 n eOJlditiuTli]or şi a şanselor ele desvoltare l)entrll
[634]
634
M. MIHĂJLEANU
toti mem bri i societăţ ii, i adi ferent de da,�{I. Dacă evoluţia pl'ogre�
sivă, poate fi efectul concurenţii, al spir-itului de intrecere, apoi
ca concurenţa sit fie cinstită, trebueşte ca şi la curse, ca punetu 1
de plecare să, fie acelaşi pentru toţi, şi nici un avans sau privi­
legiu să, nu se admită pentru nimeni.
"Deci, evoluţia democraţiei şi a justitiei sociale, se poate
sintetiza perfect în această formul.i : egalitate(� condiiianilor şi
sanselor de deeooltare 8'i ele manifestare pentru toti. 'Moştenirile,
�Il tot cortegiul lor 'de consecinţe, inegalită,ţile' situaţii lor ;'0-
eialc, politice şi economice, care sunt obstacole ser-ioase împotriva
egalizi'i,l'ii şanselor, sunt ecouri ale iuichi tă ţ ilor medievale, pe carc
evolutia socială ce se rlescnmeaz.ă tot mai pronuntat, le va res-
pinge' din organizaţia societăţilor moderne:'. '
De cât, o Întrebare se impune : Este oar« eu plltinţ{, ,sn se
realizeze o Il1I111eh, spornică încordată şi productivă intr'o societate
în caro la, fie-ce pas se pune în discuţie, se zdrunciuă, se il rne­
ni nţă şi se calcă în picioare dreptul de proprietate?
"Mal'nle resort al civilizaţiei - observă Ji'agnet - şi al soei,,­
tăţii moderne, este pl'oprietatea.iYfj se pal'l� însă că nil trebue si,
zicem : Proprietatea e marele resort. Treime s{t zicem: Dorinta de
proprietate este marele resort. Numai ea, dorinţa de propriet.ate,
nu te adoarme, nu te lasi\, Srt dormi ea te aţâţ}i �iîţi ţineineor­
date şi neadormite toate calităţile intelectuale, şi te Împinge energic
în spre 1J111nea susţinută şi continuă. Ea face slujba ele aţâţă,tor,
de îmbolditor, de tonic de virtute însănă toşitoare şi de factor de
ei \'ilizaţie.
"Proprietatea este rezultatnl îndoeluic, contestabil, ataca.Li]
'În partea rea, rezultatul unui instinct, care este excelent, şi al
unei sf'ortări , care este atât de folositoare, in ('[I,t, făr{L ea, nil al'
exista nimic alte(wa de câ,t o apil, stFltiltoare. Ea se jnstific!l, nu
prin eei ea1'i o posedrL, ei prin eei cari nnzlwsc J'U spre ea. E:l se
justifieă" nu prin eeeace este ea, ei prin emmce a e1'<'at-o. ErI, S')
jnstifiei'i., eontrar afirlllărilor soeialiştilol', prin în8c1,�i ())<i,r;ina sa,
iar nu prin eeeaee este rm l'n Silli'. Ert se jllstifieiî, nu prin sco­
purile sale, ei prin faptul, ei\, pa I;ste Ul1 scop".
Acesta este veşnienl adev!!']', pe eart;n:şnie al' tJ'i,1111l si'l-l
aibii, dinainte eei, eal'i yisând fac; pe hclTtie a,dmiral)ile planuri ue
l'eforJld'Î, socială. Toate aeeste fragede planuri s'o prrtbnşesc, 'inelat;t
ce sunt pnse la Îneereal'e în aspra lume a neJJ1ilo.�ti \'elor realităţi,
C{tei, de dind e lrunea, şi pretutindeni 0!111l1 ml :t fost şi UIl. este
acea ideală fiinţă, eal'e, şi lipsită fiilHl de orice interes personal,
să vrea tottlşi să, rnnneease{[ numai sul) J'mboldl1l IIlli'i ni\,zdri\yan,;
emulaţ.illlli :], YÎl'tuţiJoJ'.
M. Mihăileanu
Pl'ofesor, Pite7ti
l
I
[635]
RECENSII
C. Kiriţescu, Istoria răsbouiuu. Jlcli/ni lnll'cgi/'ca Rom/miei, val. II, Buc.
nE totdeauna foarte greu să povesteşti exact o campanie şi sant
încredinţat că, dintre toate r-amur-ile istor-iei, istoria militară este poate
cea mai nesigură" ,,(E. De nis). Cuvintele profesorului dela Sorbona, care
s'a ocupat de unele dintre cele mai Însemnate evenimente moderne,
exprimă un adevăr aproape elementar astăzi, când rntâmplar ile din
viaţa unui pOpOI' se leagă adeseori de fapte petrecute foarle departe,
peste mări fii peste ţări. Insusi părintele istor-iei şi al etnograf'iei, He�
l'?dot., simţise această greu�ate şi pentru aistor-isi răsboi ul dir�tre Gre�l
.';;[ Per-şi se vede nevoi] sa-şI arunce ochii asupra tuturor ţăr-ilor d in
hasi nul răsăritean al Mediteranei, pană la India, unde se întindeau
gt'aniţ,elc statului porsa.n. Mai târ-ziu, cu Romanii, istoria devine Îl�
adevăr universalâ. Polybiu o simte şi o spune lămurit. Iar de atunci
,;,i până azi, ea a devenit din ce În ce mai mult universală. -:- Aşa se
explica munţii de material istoric, care se adună În fiecare ZI, ŞI rar-i­
latea operelor de sinteză.
Chiar' un singur I'ăsboiu, cum a fost al 110St['ll, e aproape cu ne­
putinţa de urmat în toate ramificările cauzelor- lui �i it destăşu râr ii
faptelor concrete. Când te gânde�ti cii preludiul acestei conflagraţii,
adecă r-ăsboiul balcanic din 19U a fost dorit de Austria şi aprobat de
Germania :;;i Rusia, iar resultatele s'au Întors cu totul împotrrva dorin­
ţelor Austr-iei, îţi dai seama C:1 fenomenele vietii moderne sant aşa de
complicate fii "integl'ate", încât nici odată mai mult În vremurile noastre,
.. ceeace e never-osimil poate deveni adevăr-at".
De aceea, e cu atâta mai mare meritul acelora care se încumetă
",1 descurce firul asa de încâlciL al unor evenimente ca r-ăsboiul mondial.
0-1 C. Kiriţescu şi-a luat asupra-şi greaua sarcină ele a povesti .răs­
boiul pentru Înlr'egil'ea Homâuiei", folosindu-se de materialele care sant
până azi accesibile.
Din capul locului, ganrlul nostru se îndreaptă spre partea diplo­
matică, necunoscută Încă. Ultima lucrare a lui Hibot, care aruncă atâta
lumină asupr-a celor ce se petreceau pe frontul de apus şi care ne arată
că chiar fapte capitale, cum a fost lupta dela Mama, s'au desfăşurat
altfel de cum ne-am Închipuit, ne dovedesc că In penumbraşi mai ales
în umbra răsboiului sărit Încă sumedenie de cause esenţiale, pe care
cu greu sau niciodată nu le vom dibui, - şi poate tocmai ele acelea
a atârna rezultatul. Cei care fşi aduc aminte dc semeţia mai mult decat
jignitoare cu care '''ilhelrn II a VOl'bit armatei noastre după Mărclşeşti şi
văd În publicaţiile streine sforile care se trăgeau tocmai atunci În spa­
tele nost1'll, simt si azi Ull rior fată de. latul'a incalculabilă a ticălosiei
omene�li" .
[636]
63G
HECEI\SII
Cu atâta mai rnull, lăsând pe seama viitorului descu rcarea tu­
tUI"OI" iţelor, ochii noştri se Intorc cu setea de a vedea "pre planul tntăi
al dramei, adecă spre frontul dintre Siret şi munţi, unde s'a produs
epica ciocnire dintre noi �i năvăli/ori. Aci nu mai poate fi ambigui­
tate. In faţă ne sla unul dintre cei mai mar-i generali ai epacei, cu
armata care rupsese toale fronluri!e spre răsărit �i miazăzi. Iar în faţă
îi sta Ir ontul roman, organisat de gen.Cristescu în valea Siretului şi
de gen. Averescu în munţi. Desfăşurarea dramei în momentul decisiv
este descrisă de autor cu mult nerv si ceeace bucură mai mult sufletul,
cu obiectivitate. (Cei care au cetit descrierile parţiale ale luptei :;;i au
văzut cu ochii lor lanţul Iranşeelor) îşi dau seama că istoricul n'a
crutat nici o osteneală spre a se apropia de adevăr, (Mai sant ÎI1i3ă unele
fapte, pe care le cunoaştem din povestirea orală a gen. Cristescu şi
care credem că vor iesi la iveală elin hartiilo rămase pe urma cinsti­
tului suflet care a fost Comandantul şi autor-ul principal al biruinţei
dela Măr-a.şeşti, pentru ca acel mare episod de i-ăsboiu să fie povestit
cu toată întregimea cuvenită, punând alătur-i de lumină şi unele umbre).
In totului tot, povestirea acelui mare fapt de arme este cu ade­
vărat emoţionantă. Criticii militari vor adăoga observaţiile lor pe mă­
surâ ce documentele VOI' eşi la iveală. Stud iilo de istorie politică VOI'
arata umbrele groa se ale nemerniciei dela pel'; Ier-ie, În contra st cu
marea lumină din că mpul Mă râşeştilor clar cititorii sănt şi vor fi şi
în vii tor recunoscători, istoricului care le-a dat cu un moment mai de
grabă cea dintăi expunere compleclă a răsboiului pentru Intregire,
S. M.
Sever Zotta: Despre Neamul Cantemireştitor
"Hevista Arhivelor" publică, în nurnăru! inta i, un articol de el-nul
Sever Zotta "Despre neamul Cantemireştilor",
Lumini vii şi noi ni sunt date asupra acestui neam. Deşi articolul
e interesant, sunt Insâ chestiuni de amănunt pentru care sângele meu
se simte gata de Iiarţă. Voi cuteza aci să măaeaţ de Directorul Arhi­
velor Statului din Iasi.
Incep duelul, civilizat de oarece e due l , amical de oarece acel
director îmi este pr·ieten.
Intâi. Autor-ul ni arată că Dumitru Canl.emi r a spus despre tatăl
său Constantin Vodă (în "Vita Constantini Canternyi-i") c'ar fi fost
insurat înlâia dată cu Anastasia, ncpoata de frate a domnitorului
GrigoJ'e Ghica. Şi fiinelcă această căSătoriB a avut loc în 1646, ial'
"Domnul Iorga a relevat (ce 1'rvelatie) că, Grigore Ghica Il-a domniI.
de cat abia la 1660", cl-J. Zolla nu mai are înCI"edere în afirmaţia aceasta.
Dece� N'a spus Dumitru c,lntemil' despre talăI seu că s-a căsă­
torit ;in l'i,mpul domniwi lui Gh'ica, ci numai cu nepoata lu'i G7âca. S'au
poate el-]. Zotla îl crede pe Grigorc Ghica prea tănăr În 1646 pentw a
avea o nepoată bună ele măritat� Pe ce s'ar sprijini � Tatăl lui GI"igore,
Gheorghe Ghica era pe atunci 11I1 om foarte bătrăn- o spun. toţi CI'O­
nicarii - şi putea deci avea o nepoată de fiu în vrastă de măriti:o;.
N'avem a�arlar dece :oă punem la îndoială spusele lui Dumitru
Cantemir.
Al doilea. Acelaş COllslantin VocI,)' Cantemir, după moartea Anasta­
siei (de ciumă) s'a Însurat a doua oară cu Huxanda Gane. DeslJaterea
intră În familie.
D-l. SeveI" Zolta zice, l'eproducând vorbele lui Cantemir, că această
Huxancla "unica totius familiae remanserat" şi că, prin Urmal"e, Găneştii
ele astăzi sunt "aHă familie de cat cei din 154·0"!!! (In 1S40, d-l. Zotta
[637]
C. Gane
RECENsn
nu tălmăceşte, că Gănoştii au ornor at pe Ştef'ăniţâ Voda ZIS Lăcustă, Iaptă
ispăşită de ei prin tnfierarea tuturor cronicar-ilor, timp de două veacur-i).
Cum'? Pe de o parte însuşi d-I. Zotta afir-mă că nu stie cine este
această Ruxandă, dintr-al cui neam se trage -- iar pe de alta d-l. Ghi­
bănescu (Miron Costin III', PI'eCUm şi subsemnatul (Pe aripa vremii)
aratărn descendenţa Găneştilor de azi din cei de atunci, şi cu toate
aceste înseamnă că Nuxancla se trăqea, iar noi nu ne traacm di n boer i i
de-acum patru veacuri ';'
Ce logică mai e şi asta?
Dar chiar, dacă 0-1 Zotta ar fi dovedit descendenta Ruxandei din
omorătorii lui Vodă Lăcustă - ceia ce nu face - încă nu înseamnă că
s'a stins neamul.
"Unica totius familiae remauserat" nu Înseamnă, că s'a stim;
neamul gănesc, Inseamna că Ruxanda era singură la părinţi, fără fraţi
şi surori, poate fără unchi şi mătuşă, aşa îucat rămăsese, biata fată,
singură, unica elin familie. Din familie, nu din neam. "Familiae, non
stirpe" .
Kyra Kyralina de Panait Istrati. -" Dece Istrati, născut la Bra ila
din mamă r-omâncă, n'a scris rornâneşte ?" a întrebat cineva.
Fiindcă, în principiu, dacă scr-ia româneşte, rnucezia cartea în
librărie. Iar dacă, din întâmplare. găsea cititori - puternicul lui talent
ar fi putut infaptui şi minunea aceasta -- numărul acestor cititor-i
români al' fi fost prea restrâns.
In scrisul lui Islrati se mişca unda universală a dragostei, care
trece peste toate graniţelo, peste toate timpurile. El vorbeşte oamenilor
de pretutindeni şi de totdeauna. Pentru a fi auzit cat mai departe ŞI de
către cât mai mulţi, a ales limba cea mai r âspăndită.
Iată pentru ce a scris Ira.nţuzeşte.
Bate, în cartea aceasta, un vânt de veşnicie.
Locul şi timpul se pierd in ceaţă. «Pecetea vremii» este atat ele
ştear-să, încât It-O recunoaşte. E azi, e eri, acum o sută de ani, o mie
cancl?
Cadrul e oriental. Dar care Or-ient? A lui Abd ul-Hamid şi a lu i 1I:.e­
mul-Bc y ? sau a lui Thornas Hoppe � _. Parcă ai sta de vorbă cu Hassan
Pasa şi cu Mavr ojeni. Dar poate a lui Horner.; Ţi se pare uneor-i că
atingi cu cotul pe Achile şi Patrocle!
Amănuntele sufleteşti În schimb umplu toată cartea. Suferinţe,
bucurii, nădejdi, Îndoieli. Oameni. Hăi, buni, şireţi, naivi - egoişti!
Pl.'in pătr'underea În adăncul mizeriei omeneşti, s'al' putea C0111-
pa l'a ClI GOl'ki. Dar cu «O mie şi una ue nopţi» elupă cum �-a spus­
nu! Acolo tot.ul e;;te fantezie �i aici totul adev:'ir. Acolo zbori cu gândul
În lumea închipuriL aici trăeşti cu oameni care trăiesc, suferi cu el,
plângicu ei, iuheşti cu ei,
Cartea acensta descI'ie scene uneori penibile, deseol'i violente sau
josnice- e dc'al' omenirea cal'o se zvârcoJeşte - nici odată însă ob­
scenitatea nu-şi află locul nlc�leri. E o pudoal'e sufleleasck1. de c�re
«reaJi,?tii)) al' putea ţine socoteală, spre cel mai mare bine al lor şl-al
nost.ru, al cititorilor. .
el comparaţie se impUl18 brutală:
lngl'il'ii păm::\.ntul slalJ cu baligă ş.i creşte grâu şi flori.
[638]
638
HECENSll
Te tnfuuzr, fiinLă plăpandă, Iu scâr-bosenia vietii si csi din eamai
tare si mai bun. ' " , ,
'Cartea lui Panait Istra ti - opera lui, căci o prevedem toată­
asta este.
Un strigăt de revoltă impotriva nedreptăţii din lăuntru, cea care
vine de nu se ştie unde - firea, de care nil' raspundam fiindcă n'am
vr-ut-o şi - împotri va nedreptăţ;ii di n afară, cea care vine din toa te părţile
dela oameni, deja societate - acea societate pe deoparte putredă, pe
de alta neîndurătoare, egoistă în totdeauna.
Prins in hora fatală a firii predestinate şi-a omenirii rele, bie LuI
oropsit se sbate, caută o ieşire, inUnde brat,C) neputincioase spre a
cuprinde o rază măcar de frumos, de ideal, de virtute; Însă cu cât do­
reşte şi s'avăntă, cu atâta ele ii scapă, prăbuşinrl u-se în nimic şi odată
cu dânsele se pră buşeşte şi el, Lot mal mult, Lot mai adânc, tot mai
trist .
Şi aici se înfăptueşte minunea Din toată halucinaţia asta zrnin­
tită, în loc să nască ură, naşte iubire.
Autorul a trecut el însuşl în viaţă prin toate-dur-erile, prin toate
s ărăciile, prin toate lnjosirile care formează gama mizeriei omeneşti,
şi astazi, din inălţirnea acestui piedestal de martir, scuturat de patimi,
priveşte omenirea de sus, învăluind·o In sufletul lui iertător cu dra­
goste şi milă.
Fireşte, e ceva sublim în această concepţie ... ceva aşa, cum a
fost odată, de mult, departe, când umbla la cot cu pescar-ii tiin Palestina
umilul Nazal'etean!-
C. Gane.
Almanahul graficei române.i--Cr-aiova, Tipogratia soc. "Scrisul ro­
mânesc" '1';)24
S'au adunat la Craiova câţiva oameni de bine care au, 1n cel
mal Înalt grad, tocmai ceea ce llpseşte mai mult în zilele noastre de
materialism gros, entuziasm.
Cum se descurcă ei, nu-i Intreaba de sigul' nimeni, dar oste fapt
că există la Craiova societatea .,P/'ietenii stiintei" în fr uute cu d. Lau­
gier, că apar "Arl1ivele Olleniei" sub di/'ectia' d-lui prof. C D. For-tu­
nescu, că fiinţează o societate "Scl'isul r-omanesc" sul) conducerea d-Iui
Ern. Tâtarescu.
"Almanallul g['aficei romane" esle un minunat volum, carto nat,
de 130 pagini, demn ca hârtie şi litere ele tot ce apare mai bun În edi­
turile bogate din Bucureşti.
D-I V. Molin consacră mai multe articole secretelor artei tipografice.
D-1 For-tunescu face o rstor-ie a tiparului in ţările romănesti
pănă la inceputul veacului al XVUI-lea. A strâns aproape tot ce s'a
publicat la noi în această chestiune şi a grupat materialul într'o ex­
punere de o claritat.e şi râlJcluial�i per-recle. Meritul d-"ale esle .cu aL;:1,L
mai mare, cu cât n'a dispus decat. de carţile din propria sa hibliotecă,
Craiova neavânrl o bibliotecă 1n felul aceleia de la Academia română.
li atrag atenţia aSJlpra studiului d-Jui N. Drăganll despre "cea
mai veche carte Ralwczyană" (In anual'1I1 Institut.ului de istorie naţ.io­
naJă din Cluj 1 (1\121-2) p. 161 :;;i Ul'rtl.)
Fie-mi îngăduit a aminti că Bist.riţa n'a fost fllterneială la 1497
(p. 95). Am arătat că exista la 1494·.
Mare serviciu s'ar aduce islol'iei ţ.ărji, dacă în fie care reş2dinţă
de judeţ s'ar găSI oameni ca re sii face1 pentru colt,ul lor ceea ce au
îJltl'eprills el-nil Fortunescu, Laugie,', Dincl11escu şi cei grupaţi în jurII!
JOI' Ia Craiova, pentru Oltenia.
l. C. Filitti.
[639]
REVISTE
Viaţa Românească I'n ultim] său NI'. are aerul să reporşeze "c. L."
conţiuutul lor prea "istorica-filologic". O Revistă nu poat.e fi decât
oglinda timpului. Nu Convor-birile sunt de vină dacă, după ce s'au
fălit cu un Eminescu, Creangă şi ataţia şi atăţia alţii, azi - cănd
Iite ratu ra bună e mai rară - publica şi studii de altă natură.
Dar I'ecensentul V. H. datu-sr-a seama că. tocmai şi numărul
acesta, În afară ele romanul în continuar-e al D-lui Minulescu, cupr-inde
aşa ele puţină literatură'? Ne mulţumim a Întreba: a cui e vina �'?
Archive le Olteniei, sub priceputa direcţie a D-Jor Laugier. şi
Fortunescu, cu fiecare număr nou capătă tol mai mult aspectul unei
serioase reviste de interes general, drpaşind cu mult cadrul unei foi
provinciale. Studiul li-lui 1. Fditil despre ,.Banii :;oi Ca imacanii Olteniei"
constitue o foar-te inter-esatâ pagina de istorie con um por ană, în care
seriozitatea dooumentăr.ii nu este În dauna expunerii clare :;oi curgă­
toare. Bogate, Cit întotdeauna, sant reproducerile de documente şi co­
ruunicâr-i!e pr-ivitoare la Oltenia.
Cultura, sub forma sa de mozaic linguistic, continuă a fi numai
parţial pe înţelesul tuturor. Deseori se clau în limbi sireine articote
cari ar interesa, poate, şi pe români. Ce rost ar-o puhllcarea lor, fără
nici lin rezumat pe Înţelc'ul Oi :;olesc? Să se înd: mne şi băstinaşii la
Învăţarea limbilor rnino.-ita ritor v N'ar trebui revizuit planul iniţial al
acestei a tăt de cosusitoare int.reprinderi oficiale?
In N r. It de semnalat: G. Vâlsan. Valea superioară a Prahovei :
E. Kuhlbr andt . despre covoarele din Biserica Neag r-ă elin Braşov (în
nemteste).
"Buletinul Institutului Economic" an. TII. No. 4 ne dă o limpede
confer-inţu a D-lui Horia Maniu asupra "lJnif'icar('i monetrre", un studiu
asupra "lndu,;triei :;oi puliticci mar-ei finanţe" de P. N. Panauescu, îm­
preună . cu o crouică bogată in fapte si cu o abundenta bibliografie
ecouomlcă.
[640]
FAPTE
Monumentele noastre în faţa străinătăţii. In "Hevue des deux
mondes' din 11 Iunie a. c. Char+es Diehl, In ur-ma participării la Con­
gresul de hizantinologie din Bucureşti, ne lmpărtăşeşte "impresiile sale
din Romania". După amabilităţile de rigoare, asupra bune: prtmiri de
care s'au bucur-at oaspeţii str-eini, a.rheologul francez ne dă o 11l'iYire
generală. asupra pr-incipalelor noastre monumente. Incepe prin a lăuda
giuvaerele monăstireşti d in Bucovina, despr-e care ne-a vorbit, CII mult
înainte şi În termeni şi mai calzi, un alt învăţat cu replltaţie mondială,
St1'zţj(jowshi, căruia rusă nu i-a fost dat să ia parte la Congresul de
artă bizanună, pe care totuşi el, mai mult ca oricare, a pus-o in -ev i­
tlentă.
, Despre celelalte monumente Ch, Diehl vor-beşte cu multă Iaudă,
ating�LI1d chiar �i chestiunile rămase inca nelămurite ele cercetătorii
r-omani.
Astfel meuţionând picturile din biserica Domnească Si'. Neculae
din Curtea de 1\1'geş, asupra cărora s'au ivit la noi aşa de incordate
discuţii, deşi făI'ă a examina mai ele aproape datele produse şi pe cari
le cr-ede "souvent h ypothetiquos ou insuff'isantes", atribue Irescele
.. sans hesiter" m iscâ.rit de renaştere a artei bizantine elin veacul al
XIV-lea, considerăndu-le chiar ca un capo-d'operă al acestei vremi.
Mai puţin categoric este în privinţa descoper-irei din sar cofagul
.qui conteriait peut-eire les rcstes du fondateur de l'Eglise". Nici intere­
rautele giuvaerur'i ale voevoduJui nu sunt mai deaproape car-acter-iz.al.e,
ele cât că au suler-it Influenţa occidentală, nepreciza.nd u-se originea lor.
Improsiile se termină pr-intr'o entusiastă descriere a Monăslirii
Horezu Aui est peut-etre le plus beau de toute Ja Romanie".
In oupriusul Romaniei mari de llz'i multe alte monumente sant,
cu siguranţă, mai măreţe şi mai f'1'UIl10aSe ca ctitoria lui Constantin
Brâ.ncoveanu , pentru noi Insă HOI'ezul r ămane primul monument de
seamă cu care se Inaugur-ează adevărata "artă românească" despru
care, pană aci, greu se poate vorbi, din cauza prepondel'enţei influen­
ţelor stl'eine,
[641]
r
I
1
I
.!
"
,
I
CONVORBIRI liTERARE
DIRECTOH AL. TZIGARA-SAMURCAŞ
ANUL al56-lea
Septembrie
1 924
BUCUREŞTI
Editura Librăriei SOCEC & Co., Soc. Anonima.
52118
[642]
'.'
[643]
M. S. REGELE ŞI AVRAM IANCU
N eşterse vor rămănea din inima poporului român
zilele de 3'1 August şi 1 Septembrie, în care s'a
serbătorit în prezenţa Suveranului şi a' Familiei
Regale o sută de ani dela naşterea eroului naţional,
Avram Iancu.
La morrnăntul din Ţebea M. S. Regele a rostit
aceste cuvinte, care au fost întîmpinate cu cele mai
însufleţite aclamaţiuni din partea marei mulţimi de
popor adunat din toate părţile României întregite:
.Cu înaUct insufletire am. oenii impreună cu
"Familia Mea, spre Ci Ne închina) imprejurul
.Leqendarulai qorun. a lui 'Horia; La mormâniul
"lui Aorarn. Iancu, AI arele Lu piaior pentru drep­
"t[�rile naţionale.
,)Mi-a [ost elat Mie, iniâiul Rege al Pom.âniei
"întregite, să oiri aici şi să consfiniesc încheierea
))'�nni lunţ) şi dureros proces istoric, în care era
. .corba de reoindecarea celor mai elementare
"elrept�{,ri de lIiaţă naţională şi ele demnitate ome­
.rcească a" celui mai oechiu şi mai numeros popor
"din ţara aceasta, care pe lângă o muncă cin­
"stită, dăduse elin sânui sau. stăpâniiorilor ele pe
.oremuri aiâiia. ostaşi oiteji, aiâţia generali oes­
.,tiţi, ba încă şi un mare Rege.
"Ai murit chinuit pe roată, tu, netnfricatule
"Horia cu ai tăi. I ar tu) oiieaeule între oiieji,
[644]
644
M. S. REGELE ŞI AVRAM IANCU
"Avraln Iancu, închis-ai ochii rătăcitor pe dru­
,,7nL�ri, singur numai cu fluerul tău) cu sufletul
"îrttL�necat şi nemânqâiai, pentrucă îţi vedeai eă­
"dărnicită ţinta Luptelor tale.
"Şi totuşi jertfa voastră era sfântă, căci
"dreptatea s'a făcut, indepiinindu-se inţeieapia
"vorbă a poporului: Apa trece) pietrele rămân.
"Credinţa în suflete, răbdarea în muncă şi
"cinstea în viaţă, au adus această biruinţă a
"voctstră, iubit popor al Muntilor Apuseni. Păs­
"traţi cu sfinţenie aceste frumoase virtuţi. Aiâiea
.iieacuri de impilare n'au putut şterge de pe faţa
"voastră dârza şi tndărăinica. mândrie a unei
"rase pline de putere, care-şi aşteaptă acum. o
"bună stare bine meritată. Ştiu câte greutăţi ati
"îndurat, şi de aceia dragostea şi ,qfija Mea părin­
.iească pentru îmbunătăţirea vieţii voastre mate­
"riale şi culturale vă este pe deplin asigurată".
"Şi acum, intocmai precum. la Puina lui Stefari
"cel Mare făcui W'L calduros apel către toţi fiii
"Ţării) pentruca mână în mână să desăvârşim
"organizarea şi întărirea Statului în România
"între,qită) tot aşa în faţa umbrelor acestor eroi
"naţionali ai Munţilor Apuseni şi ai întregului
"rOlnânisl1'L) mă tndreptez CL� dragoste şi stă­
"nâtor către toţi,' indemnându-i să se gândească
",nereu la greaua răspundere ce apasă asupra
"generaţiei noastre şi la datoria imperioasă ce
"aveln de a fi cinstitori şi credincioşi marilor
"Jertfe ce s' cui făcut în luptele din trecut şi din
"zilele noastre pentru dobândirea drepturilor
"naţionale.
"In acest fel oom. păşi CD� totii, într' o sfântă
[645]
M. S. REGELE ŞI AVRAM IANCU
645
"nnire, la marea muncă pentru îndeplinirea des­
"tinelar Ţării) după dorinţele întregei suflâri
româneşti. \
"Aşa să ne ajute Dumnezeu.!"
Iar în vârful muntelui Găina, unde s'a sfinţit cu
această ocaziune o cruce de piatră în amintirea lup­
telor lui Avram Iancu în anii 1848-1849, M. S.
Regele, primind defilarea unui batalion de vânători
de munte, i-a pus numele de "Avram Iancu") ras­
plătind astfel nedreptăţile ce suferise acest I mare
Român şi viteaz Căpitan din partea foastelor stăpăniri
şi adresă ostaşilor aceste înălţătoare cuvinte:
" V' am. adunat azi aici pe f rumosul colţ al
.,)Ţării Moţilor, stropit de sângele aiâior eroi, cari
"n,u luptat şi cari an căzut pe câmpul de onoare
"pentru ceeace le era totdeauna. lucrul cel mai
"sfânt - iubirea de neam - spre a cinsti pe cel
"mai mare dintre eroii acelor timpuri grele de
"luptă, făcând ca numele Lui să fie în veci în
"arnintirea scumpei Mele armate. A,n ales bata­
.Lionul de oânători de munte din Abrud, pentru
."a da unei trupe din România inireqiiâ numele
"de Avram Iancu: Pentru voi este o ma.re cinste
�,şi sunt sigur că veţi şti să vă arătaţi totdeauna
.xiemni de numele acestui mare erou. Voi ştiţi
"cine a fost Avram 1 ancu. El a luptat şi a suferit
"pentru ideea întregirei poporului român. Amin­
"tirea Lui. este încă, vie în toată ţara şi mai ales
"în cotio! acesta unde el singur cu motii săi a
"a ştiut să reziste trupelor unţjare, impiedicân­
» du-le de a pătrunde în aceste văi. Să sădiţi adânc
"în inimile voastre calităţile acelora cari au con­
"d��s la biruinţă şi să urmaii pilda acestui erou".
[646]
RUINELE CETĂŢII NEAMŢUL
- l\OTE DE DRU:\1 -
Pe unde suntem, şofer?
-. Ajungem acu în Târgul-Nearnţu,
De trei ciasuri automobilul alerga cu iuţeala unei căderi
în prăpastie. Numai în vre-o două locuri - la o cotitură
bruscă a şoselii şi pe o porţiune de mult nereparată- a
mânat mai domol. Incolo, tot timpul, goană întinsă, fie că
mergeam pe drum bătut, fie că încălecam pe suprafeţe de
petriş proaspăt, nemăcinat. Frunzişul pomilor şoselii se
prefăcuse în valuri de verde fluid. Până şi munţii din zare,
cu toată depărtarea lor, nu se puteau ţine mai de loc de sborul
maşinii şi rămâneau şi dânşii continuu înapoi. Impresiile
năvăleau în aşa învălmăşală, încât probabilde asta nu mi-am
dat îndată seama de regiunea în care ajunsesem, cu toate
că drumul nu-mi era necunoscut.
Acum recunosc peisagiul din preajma Târgu-Neamţului,
In fund se desenează colina la poalele cărora vegetează isto­
ricul orăşel. Câţi-va chilometri străbătuţi şi dânşii pe nerăsu­
flate ne aduc lângă barieră. De aci şoferul consimte să
meargă mai încet şi su, parcurgă strada principală într'un
tempo de defilare solemnă.
Intâiu un prolog de căsuţe modeste, ca de sat. Pe urmă.
te întâmpină de-odată case mai pretenţioase, unele putând,
să figureze cu cinste chiar în capitale de judeţ. Pe dreapta,
gardul grădinii publice lasă să se zărească în aleia centrală
partere geometrice şi grămezi de podoabe, ca pe suprafaţa
unui tort de jubileu. Numai puţin şi ajungem în cartierul
dughenelor, care nu se deosebeşte prin nimica de al celorlalte
târguri din Moldova. Vine piaţa, de unde trebue să apucăm
[647]
RUINELE CETĂŢII NEAMŢUL
647
la stânga, pentru a lua drumul Agapiei, - ţinta călătoriei
noastre. Cotim şi trecem îndată podul de peste Ozana, pâ­
răul care curge pe subt stânca cetăţii şi pe care l'a căntat
Bolintineanu în cunoscuta lui poezie, ştiută de toţi copiii din
generaţia mea.
De aci maşina ar vrea din nou să sboare, dar, când
ne aşteptam iarăş la o plecare năpraznică, motorul îşi dă
repede duhul şi încremenim pe loc. Şoferul ne asigură cu
superioritate că e vorba numai de câte-va minute. Dar clipele
trec numeroase, iar albia timpului se lărgeşte ca o baltă
stagnantă. Cobor să văd la faţa locului: şoferul demontase
aproape toată maşina şi după înjurăturile sale era vorba
de ceva mai grav. Nici pomeneală să putem porni mai
înainte de-o oră-două, în cazul cel mai fericit.
Caut să omor timpul şi să 'ndulcesc necazul. Şi cu ce-aş
fi putut mai bine, decât să caut o privelişte frumoasă cu
care să-mi abat sufletul de la preocupările practice? Fac
câţi-va paşi înapoi şi îmi proptesc mânele pe balustrada
podeţului de pe Ozana. Soarele apunea. Apăsat de o masă grea
de nouri, împrăştia raze de lumină congestionată, înroşind
incendiar casele care veneau în bătaie. Era ceiace se chiamă,
popular: se uită soarele 'napoi. Dar-după puţin, pojarul s'a
stins subt coplesirea norilor care au acoperit complect focarul
de lumină, nu fără a se colora ei înşişi de .dungi roşiatice,
din ce în ce mai vagi.
Acum e seară,-seară prematură, dar nu lipsită de farmec.
Imbrăţişez vasta privelişte, desluşită în toate amănuntele,
deşi lumina dirninuase. Superb tablou de frumuseţe naturală
căruia aşa de mult îi ridică preţul o cunună rară în ţara
noastră: silueta unei cetăţi în ruine, în locul unde colina se
încheie cu zarea depărtată!
. Cetisem nu de mult esseul filosofic al lui Simmel, intitulat:
filosofia ruinilor. Cugetătorul german, mort de puţină vreme,
explică fllosoflceşte melancolia ruinilor. In ele se zugră veste
lupta dintre legile naturale ale materiei, care trag în jos
greutăţile fizice şi năzuinţa omului de-a înălţa în construcţii
arhitectonice materia rebelă. ' ,
In spectacolul unei ruine se vede triumful legilor fizice
asupra omului, învingător o clipă, dar până la urmă înfrânt.
[648]
648
I. PETROVICI
Explicaţia lui SimmeJ, desigur ingenioasă, lămureşte poate
melancolia ruinilor, nu însă şi grandoarea lor. Compar tocmai
în clipa asta măreţia cetăţii dărăpănate cu o biserică aşezată în
vale, care se ridică întreagă, proaspăt văruită, strălucitoare.
De ce aceasta din urma nu are nici pedeparte grandoarea cetăţii?
Probabil fiindcă mărturiseşte că mâna omului se ocupă
continuu de dânsa, şi nu dă răgaz nici o clipă legilor
materiei să-şi săvârşească opera de distrugere.
Pe când la cetate sunt secole de când omul a părăsit
lupta, de când legile fizice nu mai întâmpină nici. o.
împotrivire, şi totuş, cu toată puterea lor nimicitoare, n'au
isbutit să şteargă fapta omului, care a înfruntat gravitaţia
fizică, ridicând pietrele într'o construcţiune care se'nalţă încă
în văzduh! S'a dărăpănat doar atâta cât trebue pentru a ne asi­
gura că nimeni nu se mai îngrijeşte de cetate, că natura fizică
are câmpul liber de acum înainte ... Dar a rămas atâta cât
ajunge să ne convingă, că omul a fost atât de puternic, încât in­
tervertirea pe care a adus-o legilor naturii poate să dăinuiască
multă vreme chiar după ce nu mai face strajă înaintea lor.
Şi mai spune încă ceva cetatea în ruine, mai eloquent de
cât orice cronică: mai spune că biruinţa omului asupra naturii
nu este de ieri-alaltăeri, ci mult mai depărtată şi mai veche.
Conştiinţa puterilor noastre se încarcă cu-o lungă tradiţie de
mândrie. Şi poate chiar cu o teamă care sporeşte măreţia
trecutului: aceia că opera noastră, a acelor de astăzi, nu va:
resista poate ravagiilor vremii în măsura în care a isbutit
să reziste aceia a înaintaşilor noştri.
Aceste reflecţii şi altele care se îmbulzeau pe delături
m'au făcut să uit "accidentul� care mă adusese şi înlemnise
pe pod. Aproape nu auzeam nici paşii drumeţilor care sunau
din când în când pe scândurile punţii, Nu m'am întors nici
atunci când mi-a părut că se opreşte cine-va la spatele meu.
De data asta se punea însă capăt contemplării mele, fiindcă.
nu s'a făcut prea mult aşteptată vocea bucuroasă a şoferului:
- Puteţi să poftiţi, maşina e gata....... şi vă rog să
ierta ţi de întârziere ...
Temându-mă de cine ştii ce interpretare neroadă, am
rezistat să-i spui adevărul: că fusesem foarte mulţumit...
Agapia, Iulie 1924 I. Petrovicl
[649]
'1
.�
�
I
i
ii
i,
l'
J
SENINĂTATE
In noaptea grea ce creşte şi-asupra-mi s'a lasat
Cu soonuri nâbuşite de tunet departat
Şi cu sclipiri dinţate de fulgere albastre ­
Se sbat nepotolite gandurile-mi sihastru ...
Departe mi-eşti şi totuşi aproape mi te simt:
Uşoară ca parfumui pe care-abia-L presimt >
Gingaşa ca eefirul ce susura aga le -
Şi dulce cum e seara în ţâri orientale.
De atâiea ori, în ceasuri de veghe şi de dor,
Mi-ai rasarit în minte, balsam alindtor.>:
Se aplecai sfioasa la masa mea, pe când
lnldnţuiam imagini ce-mi scâpărau în gând.
Se lumina odaia, portretele sticliau,
Perdelele, ca prinse de vânt, se'nf'iorau
Si'n vraja ce-miratâ-urma sti se inbine
Orice ungher, in taina, îmi glasuia de. tine ...
Tu poate dormi acuma ... Cu fruntea mânqâiatâ
De aripa tacerii, cu faţa 'ntretâiaiâ
De umbră şi lumina, topită 'n dulce lene,
Te vad surâeâtoare cu visul între gene.
[650]
650
GEORGE DUMITRESCU
Cum stai aşa cu minte, cu mânile de floare
Sub tâmpla ce soâcneste în tresâriri uşoare,
.Asu pro, ta vegheaza, în/iaraf şi mut,
Tot sufietu-mi ce râde şi plânge nevazut,
0, dormi; o dormi, curata ca edrile marine,
Pierdutd/n feeria poveştilor senine ...
Aş vrea sa nu te doara -- nici când-iubirea mea,
Sa treci neştiutoare alaturea de ea,
Chiar daca-ar fi ca ochii-mi de plângeri sa se stinga.
Şi'n trupul meu îngheţul final sa se prelinga ..
Sa-ţi fie lina viaţa şi troenita'r; flori,
Sa-ţi râdă fericirea în ochii visatori,
Sa-ţi cânte bucuria pe buze totdeauna,
Aşa cam cânta seara când se ioeşte luna ...
. . . . . . . . . . . . . . . (- . . . . . .
Din noaptea area ce creşte si-asupra-mi s'a lasat
Cu soonuri nabuşite de tunet depărtat
Şi ca sclipiri dinţate de fulgere speriate­
Trimit sa te vegheze gândirile-mi curate ...
George Dumitrescu
F N tifWP'
[651]
MARITE MONUMENTE.
Ascunse 'n adâncimea bătrânilor pdduri,
Strânse 'n . vdiugi de munte, la vaduri ori sirâmturi,
Mărite monumente, clădiri de oechie artă,
Din viaţa care trece ţuaarnicâ. deşartă,
Voi sinaure rămase ca vie marturie
A unui timp de jale şi cruntă bdrbâţie,
Mai rrisdriţi pe fondul întunecat .;d trist,
Ca visurile unui evlavios artist!
Afi-s dragi a voastre ziduri ş,; turnul cel innali
Ca discuri verzi, albastre ori galbene de smalt,
Pe-a caror feţe lucii la soare strălucesc
Cerbi, lei, arifoni şi zimbri de un desemn grotesc,
Mi-s dragi a voastre trepte, maretele portale,
Fereştrile taie te în arcuri ogivale,
Prin care abia lumina sfioas/i când străbate)
Impinge umbra deasă sub bolti întunecate.
Pe ziduri se înşiră picturile mur ale,
In care Voevodul si Doamna ţării sale.,
Domni/ele plâpânde ori ctitorii bătrâni
Ţin drepţi, blânzi şi cucernici, biserica pe mâni.
Aici Sânia- Marie pe ironu-i de marire.
Aici Martirii, Sfinţii de post şi umilire
Slâbiţi, în strălucirea boţiatelor vestminte,
Eoanoelistii; solii cereştilor cuoinie,
Mântuitorul jalnic suind spre Golgota
Ş) apoi urcat la ceriuri în mâreţia sa.
[ar dincolo Infernul areând în foc ştn pară
Prin care-un chip de înger din iruilţimi coboară
[652]
652
ALEXANDRU NAUM
Ca fulgerul, el singur punct mai strălucitor
In haosul acestui tebet îngrozitor.
De sgomot şi. de spaimă se teme pasul meu
Să tulbure tdcerea din somnul ei cel greu;
Dar obosit de aceste vedenii orbiioare,
Prin ceaţa de tămâie s'aude, mi se pare,
Jos, bocetul de moarte ieşind din adâncimi>
Sus, armonia unor cântări de serafimi.
Biserica se umple apoi de un freamăt, iar
O mistica lumină venind de la altar,
Aprinde 'n. orice unghiuri răsfrângeri de oristaiurt.
Smaralde şi topaz uri, rubinuri şi opal uri,
Şi umbrele alungă din orişicare colţ.
Ca să întreacă munţii, pilastri, arcuri, bolţi
Şi iâmpla cea săpată în arabescuri fine
Se 'nnalţâ sus, în focul aprinse lor Iumine,
Şi crucea auriiâ în siaoi atinge norii.
Atunce se deschide mormântai plin de glorii,
Muiţimea da ndoalâ, lnng clopotele suna
Văzduhul strabatândLl-l... Evlavia strabuna
A vremilor de aur mai sirdluceşt« iară
Ca Laear ce învie din morţi a două oara!
Alexandru Naum
I
rk
�-"--,,",,--1 W
ci s
I
1
,1
,
!.
1
[653]
GOLDONI ŞI FRANŢA 1)
In Noernbrie 1918, în seara după intrarea victorioasă
a trupelor Italiene la Trento şi Trieste in urma marei vic­
torii de la Vittorio Veneto, - în vreme ce delegaţii italieni,
austrieci şi germani semnau la Villa Giusti arrnistiţiul care
punea capăt unui răshoiu aşa de lung şi de straşnic ;' - eu
plecam dela' Neapole spre Roma, hotărât să renunţ la ono­
rabila dar greaua sarcină ce-mi încredinţase Ministrul In­
strucţiunii, de a înfiinţa şi organiza mvăţămăntul Iimbei şi
literaturii italiene Ia Universitatea din Dijon, unde guvernul
francez mă numise Professeur aaree şi unde bunul meu prie­
tin Henri HauveLte ţinea să mă fi dus - mai degrabă decât
la Toulouse unde guvernul francez mă poftise la început ­
şi unde eu aş fi preferat să mă duc, graţie apropierii de
Spania visurilor mele şi tradiţiunilor sale trubadurice.
După opt luni de călătorie în Rusia: dela Finlanda la
Caucaz, dela Polonia la Urali ; după ce străbătusem oceanul
îngheţat artic, marea Nordului, Anglia dela Montrose la
Southampton şi Franţa dela Le Havre la Modane ; ajuns în
sfârşit la Neapole printre ai mei, simţeam cu adevărat ne­
voia să-mi odihnesc puţin sufletul meu care "cu persoana
lui se obosise atâta", în acele călătorii neprevăzute. La Nea­
pole mi se ofereau două catedre: de italiană şi de filologie
romanică la Isiituto Superiore [emminile Suor Orsola
Benincasa, - aşa Încât puteam să petrec un an la mine
acasă - pe ţărmurile incântătoare ale golfului minunat unde
s'a născut mitul sirenelor -- fără preocupări materiale; şi
acolo să aştept în toată liniştea, ocupându-rnă cu studiile
de predilecţie, clipa când s'ar restabili comunicaţiile cu
1) Din cursul ţinutla Universitatea din Bucureşti in anul 1922-1923,
[654]
654
RAMIRO ORTIZ
România pentru ca' să reiau lecţiile mele la această catedră,
de unde fusesem smuls într'un ceas aşa de jalnic de neno­
rocire.
Plecam deci spre Roma, hotărât să renunţ la onorifica
sarcină, cu nădejdea că ministrul s'ar fi convins de argu­
mentele mele. Dar dânsul-simpaticul bătrân-era aşa de vesel
de fulgerătoarea isbândă dobândită de armatele italiene, aş;'t
de sigur că aş fi primit, aş�t de convins de nevoia de a se
strânge legăturile culturale cu naţiunea soră, Încât nu-mi
dete răgazul nici chiar să vorbesc. Mă luă aproape cu sila în
automobilul său, vOI să-I însoţesc să fac cu dânsul oarecare
vizite de etichetă, mă prezentă la toţi ca viitorul profesor
de italiană la Universitatea din Dijon, voi să fiu cu dânsul Ia
masă, se arătă atât de gentil cu mine, încât n'avui îndrăsneala
să-i mai spun hotărîrea mea, şi sfârsii prin a primi. Plecai in­
dată. Vestea armistitiului francez o aflai pe când treceam
Alpii. Un colonel italian ne-o spuse într'o franţnzeascâ foarte
stricată, dar radiind de fericire şi cu lacrimile În ochi. Şi
pe dată, în trenul acela de italieni şi de francezi, fu peste
tot numai o îmbrăţişare, numai o strângere de mână fră­
ţească"numai o discuţie nervoasă şi veselă: în vreme. ce
la ferestrele celor mai umile colibe se iveau lumini ca să săr­
bătorească vestea că pacea se întorsese în sfârşit S;1 domnea­
scă printre oamenii plăcuţi Domnului. A doua zi dimineata
ajunsei la Dijon, şi, după ce am fraternizat cu populaţia care
părea ca înnebunită de bucurie şi am cântat şi eu pe neră­
suflate la M adelon. de la oictoire, îmi începui vizitele pela
Biblioteci şi cercetările pentru cursul ce mi-I propuneam să-I
fac la Universitate. Imi propuneam să vorbesc despre vea­
cul al XVIII-lea care rămăsese putin cam în afara studiilor
mele şi despre relaţiunile care se scurseseră în vremea aceea
între Italia şi Franţa; dar era pentru întâia oară când se
ţinea la Dijon un curs de italiană, şi din nevoia lucrurilor
trebuii să fac un curs general asupra acelui veac, atingând
numai deabia raporturile dintre cele două literaturi. De al­
mintreli o norocoasă descoperire la Bibliotheque de la Viile
îmi rechemăpe dată' atenţia asupra temei ce mi-o pro­
pun s'o tratez în aceste prelegeri şi hotărî! să profit de acel
an de şedere în Franţa ca să adun tot materialul necesar
[655]
GOLDO:-iI ŞI FRANTA
655
pentru un studiu asprua lui Goldoni şi Franţa ce l-aş fi
putut scri când m'aş fi întors în România. Norocoasa des­
coperire fu aceea a o sută şi mai bine de volume legate
elegant în piele de culoare castanie şi cu aureli discrete,
dar toate având stema nobil ului lor posesor. Un colecţionist,
cam maniac se vede, care avusese strania dar pentru mine
pretioasa idee de a pune să s.e lege împreună nişte fascicole
de câte douăzeci sau treizeci de pagini fiecare, tipărite cu
caractere minuscule şi conţinând textul tuturor comedii lor,
farselor, ballettelor şi lecers de rideaiix, care, vreme de
ani şi ani de zile s'au reprezentat seară cu seară la Theâire
des Italiene, şi care mă puneau în situaţia de a putea scrie
după documente extrem de rare şi de preţioase, istoria
acelui teatru ce prezintă încă atât ea puncte obscure. Ceva
mai mult, Bibiiotheque de la Ville poseda colecţiile aproape
complecte ale revistelor teatrale şi literare din vremea aceea
pe când Goldoni era în Franţa, aşc1 încât mi-era cu putinţă
să mă slujesc de dările de seamă şi de criticile teatrale,
care, după fieşte care primă reprezentaţie a cornediilor lui
Goldoni, erau făcute în jurnalele şi în revistele vremei, şi
anume în fournol des Saoanis, în Mercure de France
(care, se poate ca cetitorul nici nu bănueşte că datează de
- pe la 1762 epoca sosirii lui Goldoni la Paris), în L' annee
litteraire, Les spectacles de Paris, Les spectacles de
Fontainebleau şi în sfârşit în Dictionnaire des Theâires
operă foarte preţioasă de confruntare, de informaţie ';li de
control.
Folosind aceste documente, până acum nepuse de
nimeni la contribuţie, şi cu ajutorul Memoires-ior pe care
Goldoni le tipărl în 1787, voi povesll într'o zi, (dacă îmi va
fi îngăduit să mai fac câteva cercetări În bibliotecile pari­
ziene) istoria lui Goldoni în Franţa, împărţind mat eri a în
subiectele ce urmează:
I. -- Cultura franceză a lui Goleloni mai înainte de plecarea lui în
Franţa. - Franţa şi Francezii cum îi vedea el mai înainte de a-i cu­
noaşte de aproape. - Cunoştinţele ce le avea despre limba franceză
mai înainte ele a se duce În Franţa.
II. - Motivele plecării lui in Franţa. - Primele impresiuni franceze
pană la sosirea lui la Paris. - Nereusita lui Ia' Comedie iialienne. - Ce
era pe vremea aceea Comedie ilalienne.- Ce comedii ale lui Goldoni
[656]
656
RAMIRO OWrIZ
au fost recitate, care au fost numai reprezentate, care au fost publicate.
- Criticile revistelor literare contimporane.
III. - Goldoni parizianul. � Interesul său pentru retnoir ile edi­
litare şi înf'rumuseţarea oraşului. - Goldoni observator al obiceiurilor
pariziene. - Viaţa literară a lui Gold oni la Paris. - Goldoni şi Diderot.
- Goldoni şi Rous seau. - Poziţia sa în lupta dintre Gluck şi Piccinni.
IV. - Goldoni şi isvoarele franceze ale teatrului său. - Examen
comparativ al isvoarelor în parte.
V. - Traducătorii f'ra uoezi ai lui Goldoni. - Isvoarele goldo­
niane ale comediei franceze pe vremea şederii lui Goldoni în Franţa
şi după moartea sa.
VI.-Influenţa fr-anceză asupra producţiunii goldoniane posterioară
plecării lui în Franţa. - E adevărat că acele comedii trimise la Veneţia
de la Paris nu avură succes pentrucă ar fi pătrunse de gustul frari­
cez '? - Cele două comedii franceze ale lui Goldoni, şi ce ne spun re­
vi stele vremii. - Izbânda lui Goldoni pe scena lui Moliere.
VII. - Franţa şi francezii cum îi judecă Goldoni după ce i-a
cunoscut acasă la ei. - S'a găsit rău Goldoni În Franţa'? - O legen­
dă care trebue Înlăturată.
VIII. - Limba franceză a lui Goldoni. - Vizita la Rousseau. ­
Avea dreptate Rousseau? - Limba şi stilul celor două comedii f'ra u­
ceze. - Fu criticată în Franţa franceza lui Goldoni ? - Franceza scrisă
de italieni dela Riccoboni şi Magalotti la D' Annunzio.
IX .. - Goldoni critic literar al literaturii franceze contimporane. -
Deocamdată dau aci primul capitol, despre cultura
franceză a lui Goldoni înainte chiar de a fi fost În Franţa.
Pe la 1760 Goldoni ducea o luptă aspră În Veneţia sa.
Ca şi cum n'ar fi fost de ajuns dificultăţile pe care dansul
trebuia să le înlăture pentru ca să convingă pe comici să
părăsească vechii "concetii", .Ia.zei" vulgari sau extrava­
ganţi ai "comediei cu subiect" (commedia a, soggetto) pen­
tru a adopta reforma sa care substituia părţile scrise irn­
provizaţiei pe canavale complicate şi absurde; - doi autori:
Chiari cu comediile lui exotice şi larmouanies, şi CarIo
Gozzi cu f'antasticele lui" Fabule", ţinteau să-i sape din admi­
raţia publicului. Pamfletele, criticele, satirile la adresa lui
Goldoni se înmulţeau. Publicul - atras de argumentele exotice
(Persia, China, India, etc,) ale lui Chiari, de fantazia adesea
poetică a lui Carlo Gozzi, şi de punerea în scenă fantastică
şi bogată a acestora - începea să golească sala Teatrului
S. Luca şi să se ducă mai mult la cele două teatre rivale:
la S. Angelo, unde trona Chiari, şi la S. Samuele, unele
[657]
GOLDONIŞI FRANTA
657
L' Amare delle Tre Melarance ("Dragostea celor trei por­
tocale") a lui Carlo Gozzi repurta în fiecare seară un mai
mare succes. Norocul nu se ridica prielnic marelui autor
italian. Goldoni era mâhnit, văzând compromis rodul atâtor
ani ele luptă pentru a săvârşi reforma teatrului comic şi a
da Italiei o comedie demnă de vremurile lui Moliere, Răsu­
netul bătăliei necrezut de înverşunată trecu Alpii şi pro­
vocă în favoarea lui Goldoni intervenţia generoasă a ma­
relui său admirator: Voltaire. Intr'o scrisoare a sa din 19
Iulie 1760, către marchizul Capacelli, Voltaire scriiă vestitele
versuri pe careaproape toţi susţinătorii lui Goldoni le repetau
pe de-rostul în potriva asaltur-ilor invidioşilor reputaţiei şi
artei marelui artist italian, versuri ce fură pe dată publi­
cate în Gazzeta Veneta, unde Gasparo Gozzi, fratele lui
Carlo, rărnânea credincios, - cu acel fin gust de savant
umanist şi echilibrat, - marelui artist, împotriva căruia pă­
reau îndreptate în acea tristă clipă toate forţele literare din
Veneţia şi Italia:
Voltaire scriia :
En tout pays on se pique
de molester les taIens;
de Goldoni les crrtiques
combattent ses partisans,
On ne savait it queI titre
an doit jug'er ses ecrits ;
dans ce proces on a pr is
la Nature pOUI' arbitre.
Aux critiques, aux iivaux
la Nature a dit, sans feinte:
Tout auteur a ses defauts,
mais ce Goldoni m'a peinte.
Versurile lui Voltaire aruncară paie peste foc şi rea­
prinseră polemica. Multe jurnale le reproduseră, unul le şi
traduse. Goldoni, fără falsă modestie, răspunzând lui Voltaire
scrise:
[658]
658
RAl\1IHO ORTIZ
La g'loria mia novel la
soffrite, o malcontenti,
tacete, ove fa vella
l' oracol c1elle g;ellti!
Dar versurile lui Voltaire nu puteau să schimbe mer­
sul lucrurilor. Lui Goldoni, - care pană atunci reuşise să
învingă toate atacurile bizuindu-se pe favoarea publicului,­
Carlo Gozzi îi opunea concursul pe care acelaşi public îl
dase piesei sale L'Amore delle Tre Melarance, adică unui
basm' pentru copii, versificat şi înscenat de dănsul pentru
glumă.
"Pentru ca să scape de criticii cari voiau să-I ruineze
"şi de antreprenorul care voia să-I istovească, se hotărî să
"părăsească patria pentru un oarecare timp. Auzise vor­
"bindu-se de o ţară, unde unei opere de geniu i se da drep­
"tate, unde pentru acela care merita nu-i lipsea pâinea ;
"auzise de Franţa, de Paris. Dorinţa nu încă precisă trăia
"de mult ascunsă în inima lui: pe la 1758 (28 aprilie), scriind
"prietenului Cornet, care se ducea în Franţa, îi arăta dorinţa
"de a fi cu dânsul..., Dorinţii îi urmă fapta. Cineva vorbi
"la Paris de autorul italian, poate chiar, însuşi Cornet; elo­
"giul lui Voltaire îi chezăşul valoarea faţă de Francezi. Za­
"nuzzi care conducea comedia italiană la Paris încearcă
"sti traducă, sau mai bine să localizeze, câteva comedii care
"plticură. Se opuneau Francezii cari erau împreună cu Ita­
"lienii la Comedie' Iialienne. din Paris; dar rezistenţele lor
"fură învinse şi Zanuzzi, în numele gentilomi1or Carnet-ii
.Ftegelu! supraveghetori la spectacole, îl invită pe Goldoni să
"vină la Paris pentru un oarecare timp şi să conducă tea­
"trul italian: ambasadorul francez la Veneţia susţinu cere­
"rea lui Zanuzzi, şi Goldoni primi invitaţia cu vădită bucurie".
(Giulio Caprin, Carlo 'Goldoni. Milano, Treves, 1907. pp.
174--175).
Comedia cu care Goldoni îşi luă rămas bun dela Vene­
ţia şi dela publicul său credincios dela teatrul S. Luca, fu
aceea întitulată: Una delle ultime sere di carnaoaie şi
face să ascultăm argumentul din însăşi gura lui, care ne
vorbeşte despre ea în capitolul XL V; a părtei a II-a din Me­
moires (ed. G. Mazzoni, F'irenze, Barbera, 1907, pp. 137 s. 99).
[659]
r
GOLDONI ŞI FRANTA
G59
"Voici la derniere 1) Piece que je donnai a Venise
avant mon depart : Una delle ultime sere di carnaoale
,,(La Soiree des Jours gras), Comedie Venitienne et alle­
"gorique, dans Iaquelle je faisois mes adieux a ma Patrie.
"Zmnaria, fabriquant d' Etoffes, donne une fete ă ses
"confreres, et y invite Anzoleto qui leul' fournissoit les dessin.
"L'asser�lblee des fabricans representoit la Troupe des Corne­
"diens, et le dessinateur c'etait moi.
'" Une Brodeuse francoise appellee Madame Gâteau,
"se trouve pour des affaires a Venise: Elle connoit Anzoleto;
"e1le airne autant sa personne que ses dessins ; e lle l'engage,
"et va l'emmener a Paris; voila une enigme qui n'etoit pas
"difficile h deviner. Les fabricans apprennent avec douleur
"l'engagernent d' Anzoleto; il font leurpossible pour le
"retenir; celui-ci les assure que son absence ne passera pas
"le terme de deux annees. Il recoit les plaintes avec re con­
"naissance; il repond aux reproches avec ferrnete. Anzoleto
"fait ses complimens et ses remerciemens aUA: convives, et
"c'est Goldoni qui les fait au Public.
"La piece eut beaucoup de succes; elle fit la cloture
"de l'annee comique 17G1 .cet la Soiree du Mardi gras fut
"la plus brillante pour moi, car la Salle retentisoit d'applau­
"dissemens, parmi lesquels on entendoit distinctement crier :
"Bon oouaqe: Reoenes: N'y rnanquee pas. J'avoue que
"j'en etois touche jusqu'aux larmes".
"Melancolia care e nedespârţită oricărei părăsir'i, care
"aruncă o lumină de simpatie chiar şi asupra răului, când
"soseşte ceasul în care ne îndepărtăm de el, - face să-i apară
.frumoasă şi adorabilă toată acea lume care e pe punctul
"să devină lumea sa trecută şi îndepărtată: asprul Vendra­
"min, din pricina acestei înduiosări, se schimbă în blândul
"Zamaria: lupta pizmătareţilor tace, dragostea de ţară se
"preface în dragostea pentru Domenica; rnai norocos decât
"Goldoni, Anzoleto izbuteşte să-şi ducă cu sine femeia iubită,
"dar rămasul bun nil e totuşi mai puţin înduioşător decât
"acela al poetului.
1) Păstl'ăm, fireşte, ortografia fl'anceză a vremii.
[660]
660
RAMIRO ORTlZ
Să uit ţara asta? Ţara 'mea cea mai iubită � Părinţii mei � Scurn­
.pii mei prieteni? Nu e aceasta întâia oară când mă duc; şi întot­
.deauna unde am stat, am purtat numele Veneţiei sculptat în inimă;
"mi-am adus Întotdeauna aminte de îndatoririle, de binefacerile ce le-am
"primit; am dorit întotdeauna să mă mai întorc şi cum m'am Întors
"am avut întotdeauna o mare bucurie. Orice comparaţie pe care
"am avut prilejul să o fac, întotdeauna a făcut să-mi apară mai fru­
"moasă, mai măreaţă, mai demnă de respect ţara mea; şi de câte ori
"m'am Întors, am descoperit frumuseţi şi mai mari; şi tot aşa va fi şi
"de astă dată, dacă mă voi hotărl să mă Intorc. Mărturisesc şi jur
"pe onoarea mea, că vorbesc cu inima sfăşiată, că nici-o ademeni re,
"că niciun noroc pe care-I voi avea, nu va compensa durerea de a
"sta departe de acei ce mă iubesc. Păstraţi-mi dragostea voastră, scumpi
"peietini, Cerul să vă binecuvinteze, vă o spun din inimă" (Actul
IlJ. se. XlII.)
"Ceti ţi această comedie veselă" - conchide Caprin
,,(op. cit., p. 176) - ,;şi veţi băga de seamă, că acel care
"o scriiă era cât pe aci să plângă".
Parcă i-ar fi spus cineva lui Goldoni că n'are să se
mai întoarcă niciodată, - că are să moară ca şi Metasta­
sio şi Foscolo într'o ţară străină,-�că era cea din urmă oară
când mai trecea prin piaţa San Marco, - că n'are să se
mai plimbe pe Listori printre vesela roire a - damelor pu­
drate şi printre sborurile porumbeilor, - că era cea din
urmă ceaşcă de ciocolată ce o lui la Ftorian şi că n'are
să mai asculte sunetul clopotelor din clopotnita şi în­
gerul de aur, nici n'are să mai vadă pe cei doi mauri
bătând ceasurile pe "turnul orologiului". Putea destul de
bine să caute să se consoleze, gândindu-se la alte triste
plecări şi la alte vesele întoarceri, Parcă-I înştiinţa cineva în
sufletul lui, că de astă dată plecarea era fără întoarcere. Oa­
menii aceştia ai veacului al XVIII-lea se cunoşteau prea bine
pe ei înşişi şi cunoşteau şi viaţa, pentru a-şi face iluzii. Iu­
bitori de confortul lor, leneşi cu toate călător-iile lor şi setea
de aventuri, incapabili de afecte puternice şi de hotărîri băr­
băteşti; ei puteau să îndure cu bine, molatec şi sentimental,
îndepărtarea lor de ţară, dar erau incapabili să renunţe la de­
prinde r ile lor, la conversaţia sau la partida de cărţi de seară
în tovărăşia prietinilor lor, pentru a se aventura într'o că­
lătorie lungă 'Şi aventuroasă. Cumpătaţi, aşezaţi, arnabili şi
întotdeauna gata din pură amabilitate să recunoască drept
� liil'$r" i-,
[661]
l
\
GOLDONI ŞI FRANTA
661
�
i
I
i
fi!
,
!
I
bună 0Pll1Ja aceluia care conversa cu dânşii şi să nu mă­
sure laudele nici chiar celor cari nu meritau; fricoşi mai
ales în ţară străină de a jicni opiniile mai plăcute, - oa­
menii aceştia fugeau de atitudinile hotărîte, de gesturile
curaj oase, sau mai rău, violente: îmbrăcaţi in atlas, pudraţi,
pieptănaţi cuo grijă complicată, lor le era frică ca nu cumva
să-şi şifoneze hainele sau să-şi dezordoneze peruca. Işi iubeau
şi ei - fireşte în felul lor - ţara; dar în marginile confortului
lor. Metastasio care, deşi ar fi putut, prin poziţia sa mate­
rială, nu numai asigurată dar şi înfloritoare, să se in­
toarcă şi să-şi revadă patria, rămase totuşi treizeci de ani
la Viena, unde şi muri, - întotdeauna punând la cale o
călătorie în Italia, pe care n'avu niciodată curajul să o să­
vârşească, Goldoni toată viaţa a suspinat după Veneţia,
unde însă nu se mai întoarse niciodată. Surprins în Franţa
de revoluţie, muri acolo aproape în mizerie, fără să-şi mai
fi re văzut patria.
De aceea vorbele lui Anzoleto ne mişcă atât de mult;
în ele e concentrată toată dragostea de 'ţară, de care era
în stare inima unui om al veacului al XVIII-lea.
Intâia oară când Goldoni vine în atingere cu literatura
franceză (şi fireşte cu literatura teatrală) este la Pav ia în
1722 în biblioteca profesorului şi protectorului său, Fran­
cesco Lauzio :
,,1722.-1\1. Lauzio etoit un Jurisconsulte du plus grand merite
"Il avoit une Bibliothcque tres-riche ; j'en etois le maître
"eomrneje l'etois de sa table ..... Je profitai beaucoup de la
"Bibliotheque du Profeseur.... Je ne rn'arretois pas toujours
"sur les textes de la Jurisprudence, il y avoit des tablettes
"d' une collections de Cornedies anciennes et modernes, c'etoit
"ma lecture favorite. Je me proposois bien de partager mes
"oeeupations entre l'etude legale et l'etude comique pendant
"le tems de ma demeure it Pavie .... Fouillant toujours dans
"cette Bibliotheque je vis des 'I'heâtres Anglois, des Theâtres
"Espagnols et des Thcâires Fr ancois ; je ne trouvai point
"de Theâtres Italiens. Il y avoit par-ci, par-la des Pieces
"Italiennes de l'ancien tems, mais aucun Recueil, aucune
[662]
662
RAMIRO ORITI';
.Coleotion qui pussent faire honneur a l'Italie" CMem., r,
61-62).
De fapt, Teatrul Italian, publicat de Scipione Maffei
.nu eşi - cum ne face cunoscut Mazzoni în preţioasele lui
note >- decât pela 1723 - 25 la Verona, şi nu cuprinde decât
Tragedii.
Cercetările ce le-am făcut cu multă sârguinţă, punând
la contributie cele mai importante repertorii de bibliografie
m'au dus la rezultate curioase şi neaşteptate. Mai întâi,
dacă în Italia lipseau culegeri teatrale (mai cu seamă Co­
medii) nici chiar în Franţa pe la 1722 nu cam erau asemeni
culegeri. De fapt, le Tlieâtre Francois publicat la Paris fn
1625 nu cuprinde decât tragedii şi anume: Le Trebuche­
meni de Phaeton, La mort de Roper, La mort de Era­
damanie (aceste două inspirate de Furioso al lui Ariosto)
Andromede delioree şi Le [oudroiemeni el' Aihamas et la
folie de Si len. e.
O culegere, Recueil de dioerses pieces comiques, gail­
lardes et amoureuses, exista de pe la 1671 publicată, Ia'
Bruxelles; dar calitatea pieselor ce le conţinea (Les amanis
trompee; Le praiicien. amoureu:c, Le paete extravagant;
L'assemblee des maistres d'hotel le jeur de la mucaresme;
Le caoalier llrotesque; L'apoihicaire em poisone) nu trebui
să-I intereseze prea mult pe Goldoni, sau cel puţin nu tre­
bui să-I intereseze din punct de vedere literar; chiar admi­
ţând că volumul ar fi făcut parte din biblioteca lui Lauzio.
Totuşi trebuie să ţinem seamă de această colecţie,
pentrucă prezintă câteva titluri (de pildă: Le poete exira­
vallant) ce ne fac să ne gândim la unele comedii asemă­
nătoare ale lui GoJdoni (Il poeta fanaiicoş, şi pentru acesta
am crezut nimerit să arăt titlurile comediilor ce le cuprinde.
In nici un chip nu putem spune ceva concluziv decât
după ce vom fi examinat volumul, care acum e un puim
desideriurn, dat fiind raritatea sa şi imposibilitatea în care
suntem de a ne îndeplini cercetăr-ile noastre În Frenţa.
Dar colecţia, care, fiind posedată de Lauzio, trebue
să-I fi interesat în cel mai înalt grad pe Goldoni e aceea
intitulată: Le Tneâtre ele la ţoire ou I'Opera comique
contenant les meilleures pieces qui oni ete representees
[663]
GOLDONI ŞI FRANTA
663
----'---�
1
I
I
�
L
.�
I
. n.
aux [oires de S. Germain. el de S. Laureni (depuis 1713
jusou'o. 1734) Recueillis .... par MM. Le Sage et d'Orneval.
Amsterdam, 1721-37; ,
Opera întreagă e în 10 volume şi despre dânsa se pot
găsi însemnări mai desvoltate în Beauchamps, Recherches
sur les Theâtres, III, pp. 332 sqq, şi inima-mi spune că de
data asta sântem chiar în faţa colecţiei pe care Goldoni o
avu în mână în biblioteca privată a lui Lauzio. Când ne
gândim că cele dintâi volume eşiră în 1721, aşa încât pe
vremea şederii lui Goldoni la Pavia (1722) ele reprezentau
încă o noutate editorială, că în cursul aceluiaş an trebuiră
să iasă la lumină şi alte volume, -- se va vedea că avem
toată dreptatea de a nădăjdui de a fi nernerit.
Şi acum cele din urmă cuvinte, celor norocoşi cari au
la dispoziţia lor marele biblioteci, bogate în fonduri antice
necesare unei astfel de cercetări.
*
1737.-Lesage.-Goldoni cunoştea mai înainte de a se duce
în Franţa pe Git Blas al lui Lesage, din care scoase o trage­
die ce avu un succes restrâns: Enrico, Re di Sicilia, "Ma
"premiere annee de mariage m'avoit occupe, de maniere que
,je n'avois pas eu le tems de travailler pom la Comedie.
"Il falloit pourtant donner quelque nouveaute (sic) pour l'hi­
"ver: j'avois ebaucho a Gcnes une Tragedie, j'en etois au
"quatrieme Acte; je fis bien vite le cinquierne ; je changeai,
"je corrigeai a la hâte, et je mis les Acteurs en etat de
"donner cette Piece au commencement du Carnaval,
"Henri, Roi de Sicile, etoit le titre de ma Piece, j'avois
"pris le sujet dans le Mariaţje de oenţtence, nouvelle inseree
"dans le Roman de Gilblas (sic). C'est le meme fond que celui
"de Blanche el Guiscard de M. Saurin de l'Acadernie
" Francoise ; la Tragedie de l' Acadernicien Francois n'a pas eu
),un grand succes, la mienne non plus; il faut dire qu'il est
"des sujets malheureux, qui ne sont pas fait pour rcussir"
(Mem., 1, 229).
Sântem în 1737, adică cu 25 'de ani mai înainte ca Gol­
do ni să fi sosit în Franţa. Le Mariaqe de oenaence se ce­
teste în cartea IV, capitolul IV, a foarte cunoscutei Histoire
[664]
664
RAMIIW ORTIZ
de Git Blas a lui Rene Le Saae (1668-1747) dintre care
două volume cuprinzând şi nuvela de care ne ocupăm, apă­
rură în 1715, iar al patrulea şi cel din urmă în 1735 (Cfr.
C. A. Sainte-Beuve, Git Blas pal' Le Sage, în Causeries
du. Lundi, Paris, 1858, XII, 353 sqq.) cum ne informeaza
Mazzoni în notele la ediţia îngrijită de el din Memoires
ale lui Goldoni; şi se prea poate ca după doi ani dela apariţia
ultimului volum să fi eşit la lumină şi vre-o traducere ita­
liană a nemuritorului roman. Nu-i nevoe aşa dar să dăm
lucrului acestuia o importanţă excesivă, în ceeace priveşte
cunoştinţa ce Goldoni putea să o aibă despre limba franceză
în acea epocă întru atât încât n'ar fi exclus că putea, să fi
cetit nuvela în original. In ceeace priveşte tragedia lui Bernard
Ioseph Saurin (1706-1783) e absolut exclus să se fi putut
sluji de dânsa pentru piesa sa Enrico, Re di Sicilia, de
oarece ea fu reprezentată pentru întâia oară la 27 Octomvrie
1763, în vreme ce al său Enrico, Re di Sicilia fu tipărit
de Goldoni la Veneţia în 1740; când o dădu în prezenţa
fiului Eleciorului de Saxon ia, aşa cum reiese din Prefaţa
la tomul XVI al ediţiei Pasquali şi din studiul lui A. Belloni,
Iniorno a una tragedia del Goldoni (în R accolta di studi
critici dedicaii ad Atessandro d'Ancona, Firenze, 1901,
pp. 77 sqq.).
*
1750.-Corneille, Le Mentenl'.-Continuând cu despuerea
Memo ires-Ior, găsim subt anul 1750 o nouă mărturie în
privinţa culturii franceze a lui Goldoni mai înainte de călă­
toria sa în Franţa. E vorba de comedia Il buaiardo (Min­
cinosul) inspirată dela o reprezentaţie a lui Menteur, la care
asistase la Florenţa (Iulie 1742) la un "ThCâtre de societe".
.Dans un tems ou je cherchois des sujets de Cornedies
"partout, je me rappelai que j'avois vu jouer, a Florence,
"sur un Theâtre de societe, le Menteur, de Corneille, traduit
"en Italien : et comme on retient plus facilement une Piece
"que l'on a vu representer, je me souvenois tres-bien des
"endroits qui m'avoient frappe ; et je me rappelle d'avoir dit,
»en la voyant, voila une bonne Comedie; mais le caractere
"du Menteur seroit susceptibJe de beaucoup plus de comique.
[665]
GOLDONI ŞI FRANTA
665
\
i)
i
r
"Comme je n'avois pas le tems de balancer sur le choix de
"mes argumens, je m'arretai a celui-ci, et mon immagina­
"tion, qui etoit dans ce tems-la tres-vive et tres-prompte,
"me fournit sur-le-champ telle abondance de comique, que
"j'etois tente de creer un nouveau 'Menteur. Mais je rejettai
"mon projet. Corneille m'en avoit donne la premiere idee;
"je respectai mon maître, et je me fis un honneur de tra­
"vailler d'apres lui, en a.joutant cependant ce que me parois­
"soit necessaire pour le golit de ma Nation, et pour la duree
"de ma Piece". (Men«, 1, 331 - 332).
Le Menteur fu reprezentat mai întâi în iarna 1643-44.
Asupra soartei acestei piese în Italia în veac. XVIII cfr.
G. Maregazzi, Le tragedie di P. Corneille nelle iradueioni
e imitazioni iialiane del sec. X II III. Bergamo, 1906.
Il Buţjiardo al lui Goldoni fu reprezentat la Mantova
În 1750 (23 Mai). In complimeniui prin care Goldoni la în­
chiderea anului teatral 1750-51 înnumăra prin gura Ro­
saurei cele şaisprezece comedii ce fură reprezentate unele
după altele se spunea :
El busiaro sul desegno
de' Cornelio la ora.
Nu-i peste putinţă ca Goldoni - pe când dedea repre­
zentaţii la Mantova în primăvara anului 1750 - să fi cunos­
cut piesa Linguşitorul, o comedie mediocră, anonimă, a lui
Jean-Baptiste Rousseau (1670-1741), care, cu Le Cale, Ve­
nus et Adonis, Le Fiatteur, nu reuşi de loc să placă pu­
blicului francez şi de aceea asvârli de mai multe ori vorbe
de ocară împotriva publicului şi actorilor. Dar chipul cum
Goldoni citează pe această comedie a lui Rousseau, înlătură
bănuiala că ar fi imitat-o. "Le sujetd'un Menieur qui
"etoit moins vicieux que comique, m'en suggera un autre
"plus mechant et plus dangereux; c'est Le Fiaiteur dont
"je parle. Celui de Rousseau n'eut pas de succes en France,
"le mien fut tresbien recu en Italie: en voiei la raison : le
"Poete Francois avoit traite cet argument plus en Philoso­
"pile qu'en Auteur comique; et je cherchai, en inspirant de
"l'horreur pour un vicieux, les moyens d'egayer la Piece
[666]
66(,
RA'VIIRO ORTIZ
"par des episodes comiques, et des traits saillants". (Mem.,
1, 333). Cunoştea oare Goldoni comedia lui Rousseau pe vre­
mea când compuse pe Linpucitorul (Adulatore) său � Pe de
o parte, chipul cum vorbeşte de ea ne lasă să înţelegem că
ar fi cunoscut-o mai târziu; pe de altă parte s'ar părea că
ar fi luat în seamă greşelile predecesorului său. Văzând
totuşi că în alte prilejuri la fel Goldoni nu şovăe ca să ci­
teze izvoarele proprii, putem să conchidem că a cunoscut-o
mai târziu, şi, oricum, chiar dacă ar fi cunoscut-o mai
dinnainte, el nu extrase din ea nimica pentru Linguşito­
rul său.
1756. - Oricum pe la 1756, Goldoni trebuia să ştie în
deajuns limba franceză, dacă PUtCI să' asiste la Parrna la o
reprezentaţie a comicilor francezi şi să rămână atât de
entuziasmat ca să provoace şi un mic scandal în sală.
",J'allai, le meme jour a la Comedie de la Cour; c'etoit
"pour la premiere fois que je voyais les Cornediens Fran­
,,(;ois; j'etois enchante de leur jeu, et j'etois etonne du silen­
"ce qui regnoit dans la salle; je ne me rappelle pas quclle
"a/oit la Comedie que l'on. donnoit ce jour-la ; mais voyant
"dL"tns une scene, l'arnoureux ernbrasser vivement sa maî­
"tresse, cette action d'apres nature, permise aux Francois et
"d8fenduc aux Italiens, me plut si fort que je criai de toutes
"mes forces bravo.
"Ma voix indiscrette (sic), et inconnue, choqua l'Assern­
"bIce silencieuse; le Prince voulut savoir d'ou elle partoit;
"on me nomma et on pardonna la surprise d'un Auteur
"Italien. Cette escapade me valut une presentation generale
"au Public; j'allais au foyer apros le spectacle; je me vis
"entoure de beaucoup de monde, je fis des connoissances
"qui me rendirent, par la suite, le sejour de Parme tres
"agreable, et je le regrettai en partant" (Mem., II. 76).
Nu-i nevoie să exagerăm valoarea acestui document.
Faptul că Goldoni mărturiseşte că nu-şi aduce aminte nici
subiectul, nici măcar titlul comediei ce se reprezenUt în
seara aceea la teatrul curţii, e destul de straniu, ca să ,nu
fie simptomatic. Ne-am putea gândi, cam cu răutate,că
Goldoni trebuia să înţeleagă prea puţin franţuzeşte casă
poată uita cu atâta uşurinţ,ă subiectul şi intriga, dânsul care
[667]
GOLDONIŞIFRANTA
667
Q
1
1
I
r
era autor de teatru înnăscut, cu un aşa, de viu interes pen­
tru ceeace priveşte teatrul, Într'o ocazie aşa de prielnică
de a putea judeca valoarea acelui teatru francez care-I in­
teresă atât de mult pentru reforma sa. Şi cu atât mai mult
am putea să fim duşi să credem acest lucru, cu cât entu­
ziasmul său pr-ivea mai mult tehnica autorilor şi mai puţin
valoarea intrinsecă a comediei ce se reprezenta. Dar ar fi
un curs şi o judecată prea nesocotită, uitând trei lucruri
foarte importante şi anume: difuziunea ce limba şi cultura
franceză o avură îm Italia (şi la Veneţia) în veacul al
XVIII-lea, ceeace făcea ca o persoană în mijlociu cultă să
ajungă dacă nu să vorbească, cel puţin să înţeleagă fran­
ţuzeşte ; extraordinară slăbire a memoriei lui Goldoni, agra­
vată de vârsta foarte înaintată când a scris les Amintirile;
în sfârşit interesul tehnic al omului de teatru, interes care
adesea la Goldoni prinde folosul în dauna celui pur literar.
Doi fură marii maeştrii ai lui Goldoni: Lumea şi Teatrul.
Cultura literară el o aVL! desigur şi poate mai mult decât
nu-i recunoaşte D-ra Maria Ortiz în studiul său foarte bun
despre Cultura lui Goldoni (în Giorr�. st. d. lett. it., XL VIII,
70-112); dar in concluzie, el fu cu tot altul decât literatul
tipic îngrămădit în fotoliul său, cu nasul În cărţi; 'Şi nu avu
nimic, cu totul nimic lioresque. El însuşi o spune cu un ton
mai curând de laudă decât de modestie, în prefata la Tea­
tro comico în ediţia Pasquali: "Nu mă voi lăuda de a fi
"ajuns la această ţintă, oricare ar fi ea, prin mijlocirea
"unui asiduu şi metodic studiu asupra operilor preceptive
"sau asupra exemplarelor în acest gen, din cei mai buni
"antici şi recenţi scriitori şi poeţi sau greci, sau latini, sau
"francezi, sau italieni, sau ai altor naţiuni tot la fel de culte;
"dar voi spune cu sinceritate, că deşi n'am negl�iat
.Leciura celor mai oenerabili şi celebri Autori, dela cari,
"ca şi dela cei mai. buni Maeştri, nu se pot scoate decât
"foarte folositoare documente şi exemplare: cu toate acestea,
. "cele doua cărţi asupra cărora am meditat mai mult, şi de
.care niciodata nu mei voi cai ca le-am folosit, fura
"Lumea şi Teatrul".
Mi-rne de Grafligny. - Dealtmintreli se dovedeşte mai
bine că Goldoni eră pela 1756 În stare să asiste la o repre-
[668]
G68
RAMIRO ORTIZ
zentaţie a comiciIor francezi înţelegând perfect ceeace spu­
neau, - din ce ne �un les M emoires cu privire la aceleaşi
reprezenta ţi uni parmenene din acelaşi an:
"Pendant mon sejour it Parrne, je n'oubliai pas mes
"Comediens de Venise. J'avois vu reprezenter par les acteurs
.Francois, Cenie, Comedie de Madame de Graffigny; j'avois
"trouve, cette Piece charmante, et j'en fis une ItaIienne
"d'apres ce modele, et sous le titre il Padre per amore
,,(le Pere par attachement); je sui vis l'Auteur Francois au­
>ltant que le godt Italien pouvoit se conformer a une corn­
"position etrangere. Cenie n'etoit qu'un Drame tres-touchant,
"tres interessant, mais dcnue tout-a fait de comique (Mem.,
II, 77-78).
Ca să remedieze acest defect al elementului comic,
Goldoni recurse la o carte franţuzească, care, ţinănd seamă
de profesia lui de advocat, trebui să aibă pentru dânsul un
îndoit interes: "Une anecdote que j'avois lue dans le Recueil
"des Causes celebres, me fournit le moyen d'egayer la Piece"
(M em., II, 78) mărturiseşte Goldoni puţin mai la vale; de
bună seamă - deşi titlul referitor e sublineat în franţuzeşte
contrar obiceiului său, de a cita titlurile operelor italiene în
italieneşte punând apoi şi traducerea franceză - s'ar putea
înţelege că ar fi fost vorba de o operă italiană, sau tradusă
din f'ranţuzeşte ; dar nu e nevoe de aceasta. Dacă, după ce
a asistat la o reprezentaţie a Cenie-i, Goldoni era în stare
să o adapteze gustului spectatorilor italieni, e semnul că
dansul ştia în destul franţuzeşte ca să poată ceti în original
şi Recueil- des Caases celebre«,
De altmintreli Goldoni se slujise cu un an mai inaintea de
acele Lettres d'une Peruoienne, ale aceeaşi Graffigny pentru
Peruoiana sa: ,,11 faut revenir actuellement a l'annee 1755.
"C'est la Peruoiana (La Peruvienne) que je donnai la pre­
"miere: tout de monde connoit les Leitres d'une Penwienne;
"je suivis le roman enrapprochant les objets principaux;
"je tachâi d'imiter le style simple et nai'f de ZiUa, d'apres
"l'original de lVIadame de Graffigny ; j'en fis une Piece Homa­
"nesque; j'eus le bonheur de rcussir, mais· je ne donnerai
"pas l'extrait d'une Piece dont le fond est connu". (Mem., II, 71).
Mazzoni ne înştiinţează în notă că "Les LeUres d'llne Peru-
[669]
GOLDONIŞIFRANŢA
669
I
t
Î
I
r
•
tI i·
�l ;
"vienne de Francoise de Graffigny (6194 - 1758) fuseseră
"traduse în englezeşte şi în italieneşte", dar nu ne dă datele
respective ale acestor traduceri care putură destul de bine
. să fie posterioare Peruoianei lui Goldoni, după cum poste­
rior este şi il NtlOVO Dieionario istorico (Bassano, 1799),
încât nu se înţelege cu câtă oportunitate Mazzoni îl citează.
Oricum, dacă nu pentru ceeace priveşte cunoaşterea limbei,
imitaţia Peruoianei după romanul Francoise-i de Graffigny
poate sluji să ne lumineze asupra culturii franceze a lui Gol­
doni în epoca plecării lui în Franţa şi din acest punct de
vedere noi o relevăm; Goldoni ajungând, ceeace nu e deloc
neprobabil, un _an apoi, după ce asistă la Parma la repre­
zentaţia Cenie-i şi scoţând pe al său Padre per amore,­
să cetească foarte bine în textul francez.
*
1757. - M-me Dti Boccage. - Cunoştinţa pe care în
1757 Goldoni o făcu la Veneţia cu M-me Du Boccage ne
interesează din două puncte de vedere: în primul rând pen­
trucă de astă dată Goldoni vine în legătură cu o franceză
de o cultură nu obişnuită, cu o îndrăgostită a Italiei şi scrii­
toare ce se bucură pe vremea aceea de o reputaţie mai
mult decât locală şi din conversaţia căreia Goldoni putu
să înveţe multe lucruri despre Franţa şi Francezi; în al doilea
rând prin raporturile literare ce se scurseră între dânşii
cu privire la Amazones a scriitoarei franceze pe care Gol­
doni o imită în Dalmatina sa. Îl lăsăm pe Goldoni să vor­
bească în Memoires :
"Dans l'annee 1757, j'eus l'honneur de faire le connois­
"sance a Venise de Madame du Boccage, Cette Sapho Pari­
"sienne, aussi aimable que savante, honoroit alors de sa
"presence ma Patrie, et recevoit les hommages que etoient
"dus a, ses talens et a sa modestie. Je dus ce bonheur au
"noble venitien Farsetti, qui, donnant it dîner a l'imitatrIce
"de Milton, ne crut pas indigne de sa societe un ecolier de
"Moliere; c'est Madame du Boccage elle merne qui fait men­
"tion de cette journee dans sa dix-huiticme lettre sur l'Italie.
"Sa conoersaiion. douce et instructioe, lut pour moi le
"prelude de la saiisfactioti que deooit me causer un jour
"le sejour de Paris, et sa vue m'inspira sur-le champs
[670]
670
RA;\flH00RITZ
"l'idee d'un Ouvrage Theatral qui reussit a merveille, et me
"fit un honneur infini. J'avois lus les Ama.zones de Madame
"du Boccage ; j'imaginai une Piece a-peu-pres du merne genre;
"mais elle avoit choisi les Heroînes du Termodonte pour sujet
"d'une Tragedie, et je pris une femme courageuse et sensible
"dela Dalmatia paul' le sujet d'une Tragi-Comedie que j'inti­
"tulai la Dtilrnatina (la Dalrnate)". (Mpm., II, 90-91).
Despre Madame du Boccage a/n avut altă dată prilejul
să mă ocup, când a fost vorba de Metastasio (La Fronda
deue Pem18 d'Oca, etc. Napoli, Federigo e Ardia, 1921, pp.
137 sqq. şi 169). Vom spune aci că e vorba de Marie Anne
Le Page măritată cu un Du Boccage, trăită Între 1718 şi 1802
, (deci era de patruzeci de ani când o cunoscu Goldoni) şi
in relaţii amicale cu Algarotti, cu Gaspare Gozzi, cu Pao­
lina Grismondi, pe care-i cunoscu cu prilejul călătoriei sale
în Italia. In ale sale Leiires sur l' Anqleierre, la Hcllande
el l'Italie (în Oeuores de Msme Du Boccage. Lyon, 1762, III,
leit, XVIII) astfel scrie dânsa cu data: Venezia, t-e Juin
1757:
"Comme j'aime la poesie, chacun a la bonte de prendre
"ce langage pour me f1ater, et chercher l'occasion de m'en
.faire entendre. Vous avez connu a Paris Joseph Farcetti
,,( = Tommaso Giuseppi Farsetti) noble Venitien, homme de
.Lettres. Son cousin du merne gont, nous donna hiel' a diner
"avec Goldoni, celebre Auteur comique, et la comtesse Gozi
,,(Luisa Berţraili, soţia lui Gaspare Gozzi) qui a mis TE!­
"ren ce en langue vulgaire, et s'est donne la peine de traduire
"et d'imprimer ma tragedie des Amazones en vers Italiens".
E de presupus deci că Goldoni n'ar fi citit tragedia d-oei
Du Boccage în original ci în traducerea Luizei Bergalli,
astfel încât din acest punct de vedere nu fJutem deduce ce
anume ar dovedi cunoaşterea limbei franceze ce putea să o
aibă -pe vremea aceea. Dac{tam văzut că Goldoni se declară
fericit că a putut să se bucure de conversaţia inteligentei,
spiritualei şi gentilei scriitoare franceze, e natur'al să ne
întrebăm: În ce limbă se ţinură aceste conversaţiuni? Ei
bine, dacă Goldoni pe vremea călătoriei lui în Franţa "ecor­
"chait son fran9ais", nu se poate presupune că M-me Du
Boccage, cu toate trad uceri1e ei din Metastasio (În treacăt fie
[671]
GOLDONI ŞI FRANŢA
671
zis, .destul de nefericite!) ar fi vorbit bine italieneşte. Pe de
altă parte în casa Farsetti, casă de nobili veneţieni, obiş­
nuiţi să călătorească în Franţa şi să petreaca, dacă nu din
alta cel puţin din snobism, câteva luni la Paris; în Veneţia
veacului al XVIII-lea pe când limba franceză era necesară
dacă nu din alta cel puţin pentru a se înţelege cu propriul
croitor şi cu propriul bucătar şi pentru a citljurnalelede modă
şi le" modă; într'o casă de nobili veneţieni unde ca să o spunem
cu Parini (care, la dreptul vorbind, vorbeşte despre nobilii
.... al tenero ic1ioma
che dalla Senna' delle Grazie madre
or ora a sparger eli celeste arnbrosia
venne all 'Italia nauseata i labbri;
Matiino, VV. 186-189).
lombarzi)-la apariţia dascălului de franceză glasurile italiene
cedau îndată într'o casă de nobili veneţieni şi în prezenţa per­
soanelor culte ca G. Gozzi (imitatorul cunoscutelor Sermoris ale
lui Boileau) şi a Luizei Bergalli care traducea din franţuzeşte;
-:- nu se putea vorbi decât franţuzeşte la un prânz dat în
cinstea unei scriitoare franceze care nu cunoştea prea mult
limba italiană. Goldoni se va fi descurcat de bine de rău,
va fi vorbit într'o franţuzească greşită, dar va fi vorbit fran­
ţuzeşte bon gre, mal qre! Cu toate rezervele făcute de D-ra
Ortiz asupra culturii lui Goldoni, eu nu pot înţelege să-I
reţin atât de ignorant in limba franceză, ca să nu poată
ceti o comedie în textul francez şi să nu poată susţine o
conversaţie în franţuzeşte. Goldoni e destul de modest şi
nu e nevoe să-I luăm act litteram. când mărturiseşte că e
ignorant; şi încep să cred că şi anecdota vestită a con­
fundării lui voile cu voita nu ar fi decât o curată inven­
ţiune glumeaţă ca să facă pe cetitor să râdă, - când deve­
nise aşa de stăpân pe limba franceză că scrise acea capo­
d'operă de artă şi de stil care e le Bourrti bienfaisant, încât
Rousseau refuza să creadă că ar fi fost scrisă de un italian!
*
[672]
II
672
RAMIRO ORTIZ
1757. -- Marmontel. O dovadă că Goldoni pe la 1756 cetia
curent franţuzeşte ne-o dă el însuşi cu privire la comedia
sa La Vedova Spiriiosa 1) imitată după Le Scrupule ou
l' Amour meconiani de lui-meme a lui Marmontel. "J:avoi
.Ju, 7tant a Parme (1756) le M ercure de France; c' eto"i-t alors
"M. Marmontel qui le faisot et cet Auteur tres-connu dans
"la Republique des lettres et Secr6taire perpetuel de l'Aca­
"demie Francoise, rendoit le Mercure tres arnusant, et fort
.Jnteressant par ses Contes moraux pleins de golit et d'irna­
"gination. Le Scrupule oii l' Amour meconiani de lui­
"lneme, etoit un de ses Contes qui me plaisoient le plus: je
"trouvois le sujet susceptible d'etre mis au Theâtre et j'en
"fis une Comedie la Vedova spiritosa (la Veuve, femme
"d'esprit), qui eut un succes tres brillant et tres-suivi". De
astă dată se vorbeşte clar, de o revistă franceză din care
se inspiră pentru o comedie a sa; nu e cazul unei comedii
mai mult sau mai puţin celebră ce ar fi putut-o ce tl intr'o
traducere italiană; astfel încât imi pare că avem dovada
vădită că atunci când Goldoni plecă în Franţa, avea despre
limba franceză o cunoştinţă mult mai mare decât i se re­
cunoaşte de obiceiu.
*
1761. - Voltaire. - La Scozzese ("Scoţiana") a lui Gol­
doni este din 1761, dar el cunostea Z' Ecossaise a lui Voltaire
de pe la 1760, înaintea epocei întâiei sale apari ţi uni în Franta.
O deplorabilă greşală de tipar în ediţia lui Mazzoni, care
se poate să se fi luat după ediţia franceză a Memoires-scc,
sau o nebăgare de searn.: a lui Goldoni însuşi, face ca la
p. 133 a vol. 1, să se cetească data de 1750, zece ani mai
înainte a compunerii acestei comedii a lui Voltaire, a cărei
cea dintăi reprezentaţie dădu loc la atâtea gălcevi. De trei
ani Goldoni era in relaţie epistolară cu Zanuzzi, şi "avea
corespondenţă cu teatrul italian ca să se ducă să-I dir ijeze.
(Lettere, ed, E. Masi, p. 147 sqq.); deci nu e deloc straniu
faptul că ar fi cetit comedia lui Voltaire în original şi că
1) Comedia aceasta a fost tradusă şi în româneşte de Costache
Moroiu sub titlul de v'ăduva oicleane. Buc., tip. Eliade '1836; 1 val. 8°
BibI. Acad. Rom. S. 788.
[673]
GJLDO;\I ŞI FRANTA
şi-ar fi propus chiar să o traducă. A vând odată putinţa să
se statornicească în Franţa, Goldoni trebui în acei trei ani
cât durară tratativele, să se pună serios la studiul limbei
franceze, despre care dealtmintreli văzurăm că avea chiar
mai dinnainte o oarecare cunoştinţă. Dar să auzim pe Goldoni :
.Ceux qui s'amusent a la lecture des nouvelles du jour
.doivent se souvenir que l'annee 1760 (rnil sept cent soixante)
"il parut en Italie comme par-tont ailleurs, une Comedie
"fran<;oise qui avoit pour titre le Cale ou l' Ecossoise. On
.Jisoit dans la Preface de cette Piece, que c'etoit l'Ouvrage
"de M. Hume, Pasteur de l'Eglise d'Edembourg, capitale de
"I'Ecosse, mais tout le monde savoit que M. de Voltaire en
"etoit l' Auteur. Je fus un des premiers qui l'eut a Venise;
.J'Illustre Patricien VenitienAndrea Memo, homme savant,
.Jiornme de gout, et tres verse dans la Litterature, trouva
"ceHe Plece charmante, et me l'envoya croyant que je
"pouvois en faire quelque chose pour mon Theâtre. Je la
.Jus avec attontion, elle me plut inflnernent, je la irouoai
.meme de ce genre de compositions theâtrales que jaoois
"adopte, et l'amour-propre m'attacha encore davantage en
"voyant que l'Auteur Francois m'anoit fait I'honneur de
.rne nommer dans son discours preliminaire. J'e[�s grande
.enoie de iraduirc l'Escossoise, pour la faire connaiire
"et la ţaire gouter il ma Naiion, mais enrelisant la Plece
"avec des reflexions relatives a l'objet que je m'etois propose,
"je m'en appercus qu'elle ne reussiroit pas telle qu'elle 6toit
"sur les Theâtres d'Italie": (Mem., II, 133).
Pe urma aceasta a Menl,o;res-lor va trebui să ne întoar­
cem când vom vorbi de isvoarele franceze ale teatrului lui Gol­
doni şi de izvoarele goldoniane ale Teatrului francez. Din
studiile lui P. 'roldo (Attinenze fra il teatro comica del
Voltaire e quello del Voldoni în Giorn. st. d. leU. it.,
XXXI, pp. :343 sqq) şi lui A. Neri (Studii bibliografici e
1 efterari. Genova, 1800, pp 240 sqq, şi : Una tonte dell' Ecos­
saise di Voltaire în Na8s. bibl. el. leU, it., VII, 44 sqq,)
rezultă că la rândul său comedia lui Voltaire derivă din
două comedii ale lui Goldoni: Il cavaliere e la dama şi
La Bottega del Cafle, ceace ne explid't:
1°) pentruce patricianul veneţian i-o trimise;
521'18. - Convorbiri Literare
[674]
67.1:
RAlI1lRO ORTlZ
2°) pentruce Voltaire vorbeşte de Goldoni in Prefaţă;
3°) pentruce Goldoni n'o traduse;
4°) pentrucă, În sfârşit, el recunoscu în acea comedie
caracteristica, teatrului sali, şi a reformei sale, şi ce impor­
tanţă o au acele fine vorbe ale lui -"je la trouvois meme
de ce geme de compositions theâtrales que j'avois adopte".
Dar despre aceasta Ia vreme.
Ceaece ne interesează să relevăm e ca el cetil' Ecossaise
în textul francez, proaspăt eşită de sub tipar şi că la Ve­
neţia noutăţile franceze soseau şi se răspândeau la puţină
distanţă dela apariţia lor Ia Paris. Aceasta e o dovadă a
îndestulei extinderi a culturii franceze ce o aveau Veneţienii
din veacul al XVIII-lea, o dovadă a interesului foarte viu cu
care se urmărea mişcarea literară franceză într'o anumită
clasă, de nobili cultivatori ai artelor şi ai literaturii cu care
Goldoni era în continuă atingere; toate, lucruri ce se reflecta
asupra culturii franceze şi asupra interesului lui Goldoni
pentru lucrurile din Franţa, cultură şi interes ce nu putură
fi atât de limitate cum s'a voit a se crede.
1750 -- 51. - Dufresnţj si Piron. - Cunoştea Goldoni
l'Esprit de coruradiction a lui Dufresny (1648-1724) şi la Me­
tromanie a lui Piron (1689-1773) când a scris (1750) Lo spirite
di contraddieione, şi (1751) Il poeta [anatico? Dar, fiindcă veni
vorba de Dufresny, acesta ne pare prea preocupat de a se desvi­
novăţi de posibila acuzaţie de imitaţie, pentru a nu rămănea
nedumeri ti şi a nu apela la confruntarea celor două comedii,
ceeace o vom face la vremea sa. Şi la fel se spune şi în ceeace
priveşte pe Piron, cu toate că Goldoni protestează (Jlfem., I,
076) că ar fi zugrăvit în al său Poeta fanatic o, pe un
ciudat tip întâlnit de multe ori în întreţinerrle şi reuniunile
lui literare. Interesant poate fi şi în ceeace priveşte biblio­
teca veneţiană - de aici şi cultura -- lui Goldoni şi pasul
următor (Mim., II, 116--117) relativ la comedia lui Dufresny :
"Je n'avois pas a Venise cette collection d'Auteurs Fnancois,
"qui font aujourd'hui l'ornement le plus interessant de ma
"petite bihliotheque". Dar nu tot ce citet't Goldoni făcea parte
din biblioteca sa. Oare nu-i şi aci cazul Ecossaise-ei lui
Voltaire, pe care vre-un patrician i-o dase să o citească?
La aşa ceva ne-ar face să ne gândim câteva vorbe ce au cam
[675]
GOLDON! ŞI FRANŢA
675
aerul unei exctisatio non peiiia : "Je voudrois bien que
"mon Lecteur fut en 6tat de les confronter (les deu:x cerne­
"dies); il verroit, peut-etre, que je n'ai pas tort". (Mem., II,
117).
Sântern foarte dispuşi să-I credem pe Goldoni pe cu­
vânt; dar vom face la locul său confruntarea ce dânsul o
doreşte Blestemata noastră meserie de critici ne obligă
să nu credem decât ochilor noştri, după ce am pipăit cu
mâinele, ca atât de calornniatul Sf. Toma.
Acum, după ce am scăpat de autorii de mai puţină
însemnătate, vom putea aborda chestiunea ce consistă în a
arăta ce cunoştinţă avea Goldoni despre Moliere, mai înainte
de <1 pleca în Franţa.
1751. - Moliere, - Intâia oară când în Memoires ale lui
Goldoni apare numele lui Moliere, este atunci când vorbeşte de
Maruira.qola a lui Machiavelli pe care a cetit-o în vara
anului 1823 în cea dintâi vacanţă dela Pavia. Am văzut că
in primul său an de studii de drept la Universitatea din
Pavia şi aşteptând sf.'t-i sosească dela Veneţia actele nece­
sare spre a se putea instala la Cotleqio Ghislieri unde obţi­
nuse o bursă, Goldoni, - frecventând biblioteca Profesorului
Lauzio, un jurisconsult învăţat şi profesor la Universitatea
din Pavia, căruia îi fusese recomandat de Senatorul Goldoni,
o rudă a sa indepârtată, - rămăsese impresionat de faptul
că nu găsise un Teatrti italian pe lângă diversele Teatre
franceze, germane şi engleze, pe care Lauzio le poseda în
biblioteca sa. In sufletul lui Goldoni mocnea în taină ideea
reformei, care o şi înfăptui apoi, de a înlocui comedia deli'artc
ce consta într'o urzeală încâlcită şi pe temeiul unor aventuri
complicate şi intrigi neverosimile, cu comedia de caracter.
Numai e nevoe să spunem aşa dar că cetirea acelei mari
capodopere care e Mandraoota a lui Niccolo Machiavelli,
îl entuziasmă. In afară de obscenitatea subiectului, tot restul
îi păru perfept. "C'etoit la premiere piece de caractere qui
"m'etoit tomli3e sous les yeux, et j'en etoit enchante. J'aurois
"desire que les Auteurs Italiens eussent continue d'apres cette
"ComMie, a en donner d'honnctes et decentes, et que les
"caracteres puises dans la Nature eussent remplace les intri-
[676]
676
RAMIRO ORTIZ
"gues romanesques. Mais il etoit reserve a Moliere l'honneur
"d'ennoblir et de rendre utile la scene comique, et exposant
"les vices et les ridicules a la derision et [1 la correction.
"Je ne connoissois pas encore ce grand homme, car je n' en­
"tendois pas le Fran cois, je me proposois de l'aprendre
"et en attendant je pris l'habitude de regarder les hommes
"depres, et de ne pas echapper le originaux". (Mim., 1, 67).
Nu avem nici o intenţie să infirmăm ceeace Goldoni
afirmă aci. Facem totuşi observaţia că mărturisirea ce
dânsul ne-o face că nu ştie franţuzeşte nu trebue să fie luată
ad Liiteram. Cu toate că nu avea decât şaisprezece ani şi-şi
făcuse studiile sale secundare foarte neregulat, dânsul apar­
ţinea unei familii nobile, şi anume unei famiIi nobile cu tradiţii
literare şi în special teatrale. Veneţia era plină de francezi: ne­
gustori, croitori, bucătari stabiliţi acolo din motive profesio­
nale; era vizitată de literaţi şi de iouristes foarte numeroşi, şi
era apoi, ca toată Italia de atunci, sub influenţa filozofiei, li tera­
turii, ştiinţei, şi mai mult încă, sub influenţa obiceiurilor şi mo­
delor franceze. Sân tem în perioada pe care Arturo Graf o
numeşte Gallomania; căreia îi urmă Gallofobia şi Anglo­
mania; şi tot teatrul lui Goldoni e să arate la ce excese
dădu naştere la Veneţia moda de a imita Franţa şi pe Fran­
cezi, chiar în lucrurile în care ar fi fost mai bine să nu-i
imite. Se poate oare ca un tânăr inteligent şi cult ca Goldoni,
într'un aşa mediu să nu fie în stare să rnteleagă în genere
puţin franţuzeşte chiar fără să fi învăţat vreodată, ci numai
ajutându-se de numeroasele asemuiri cu limba italiană şi
latină? Ceva mai mult: nici nu era nevoe să cunoască
limba franceză ca să citească, dacă nu în întregime, măcar
o bună parte din teatrul lui Moliere, tradus pe vremea aceea
în întregime în i talieneşte.
După ce am făcut aceste rezerve, să mergem totuşi
înainte cu cercetările noastre, admiţând chiar că pe vremea
aceea Goldoni nu ar fi avut prilejul să citească nimic din
Moliere nici în original nici în traduceri. Nu e nimic straniu,
dată fiind vârsta prea tânără şi felul său neregulat şi oca­
zional cu care proceda la lecturile sale. Dar ceeace am voit
să pun în lumină, e faptul că, chiar dacă lui nu i se prezentă
ocazia, totuşi el ar fi putut citi cent de Molicre chiar în 1823
[677]
GOLDONIŞI FRANTA
677
pentrucă atunci când i se înfăţişă prilejul şi când curiozitatea
îi fu viu aţâţată (şi cum vom vedea aceasta a fost la Torino
pe la 1751) puţina lui practică cu privire la limba franceză
nu-l împiedecă să citească pe Moliere şi să se informeze
pentru a scrie despre dânsul o comedie, care, dacă nu e printre
cele mai bune, e fireşte bine informată.
In 1737 Goldoni, profitând de o foarte bună companie
de comici (aceea a vestitului actor Scacchi) se pregăteşte
la reforma urmărită de atâta vreme a teatrului comic
italian. Cunoştea în destul franţuzeşte ca să scoată după nu­
vela mariaqe de oenpeance introdusă de Lesage în al său
Gil Blas, pe Enrico, re di 'Sicilia (.Enric, regele Siciliei")
şi de sigur trebuia să fi ştiut de pe atunci de reforma să­
vârşită de Moliere în teatrul francez, dacă în Memoires,
refer-indu-se la reflexiile ce pe atunci (1737) le făcea asupra
necesităţii unei reforme a teatrului comic italian, are aerul
de a afirma, că, dacă nu cel dintâi imbold, cel puţin încu­
rajarea'(ijde a stărui în propunerea sa i-a venit dela pilda
lui Moli,\re. Se va spune că acest amănunt al încurajării ce
i-a venit dela o asemănătoare reformă săvârşită în teatrul
francez de Moliere, a putut să fie adăugat - o, Doamne !-­
pe bună credinţă, de Goldoni bătrânul autor al Memoires-Ior
şi că Goldoni tânărul, pregătindu-se să reformeze teatrul
comic italian nu luă îndemn dela nici o pildă străină, ci nu­
mai dela ura şi dela nemulţumirea ce zăticnea în sufletul
lui de autor de comedii înnăscut şi de fin observator al na­
turii; căci teatrul comic contimporan ajunsese la maximum
de decadenţă şi de falşitate şi, ceva mai mult, era mânjit de cel
mai grosolan "secentism". Se va spune că ori de câte ori
Goldoni vorbeşte de Franţa şi de Francezi în Memoires,
scrise în franţuzeşte şi pentru publicul francez, dânsul se
crede obligat să ia, printr'un fel de politeţe "seccntescă" şi
de deferenţă de oaspete, o atitudine excesiv de umilă, - şi
că de aceea nu trebue să-I luăm ad litteram şi de aceea e
nevoe să stăm in gardă. Se vor spune fireşte toate aceste
lucruri; şi îmi pare că şi aud pe D-ra Maria Ortiz protes­
tând împotriva acestor idei, după dânsa puţin ortodoxe, ale
fratelui său; dar în sfârşit documentele-s documente şi toate
consideraţiunile mai sus pomenite (foarte adevărate în teză
[678]
678
RAMIIW ORTIZ
generală) nu trebuesc să ne ducă apoi la excesul de a spune
despre Goldoni întotdeauna contrarul celor ce ne-a zis el.
Ţi-e uşor să te încrezi, dar până la un anumit punct şi cu
juicio, - ar spune Ferrer din Promessi SP08i! Acest
subiect al relaţiunilor dintre Goldoni şi Moliere e un subiect
tratat atâta şi de italieni şi de francezi, însă cu un naţio­
nalism literar rău înţeles, încât au ajuns şi unii şi alţii să-i
exagereze importanţa şi rezultatele. E vremea să-I tratăm
în mod obiectiv aducându-ne aminte mai ales că e vorba
de o paralela rdii facuta cum a numit-o De Vico într'o
foarte bună cârticică de-a sa. Comparaţia între cei doi mari
autori de comedii nu rezistă. Unul e expresiunea societăţii
franceze a oeacului al X V II-lea, celălalt e expresiunea so­
cietăţii oeneţiene a oeacului al XVIII-lea. Molierc c mai
mult filosof, Goldoni e mai mult artist. Sânt două mari genii
ale umanităţii, care nu-şi fac de loc concurenţă în Parnas, Şi
e destul. A VOl să faci comparaţii grosolane, e de prisos. Astfel
pUSEt, teza noastră e aceasta: Goldoni ar fi reformat el însuşi
teatrul comic italian, chiar fără încurajarea şi imboldul ce putu
să-le reprezinta pentru dânsul pilda lui Moliere ; dar a tă­
gădui că Goldoni, .pregătindu-so pentru reforma sa, nu şWt
că o asemănătoare reformă fusese săvârşită în Franţa de
Moliere, înseamnă a tăgădui însăşi lumina soarelui. Mai
mult: ceeace dovedeşte că Goldoni nu era deloc un ramolit
pe când scria les Memoires, cum mulţi au aerul de a crede
- sânt sutele şi sutele de pagini de artă fină şi de glume
geniale, sânt schiţele de comedii cu adevărat delicioase,
cărora uneori nu le lipseşte nici chiar înscenarea. Că uneori
ţinerea de minte în ceeace priveşte o dată îl trăda, asta se
prea poate şi e uşor de lămurit. Când însă e vorba, ca
în cazul acesta, de mărturiile cu privire la cultura sa, la
cărţile ce le-a cetit, etc., Golcloni e în genere destul de exact
şi aşa de scrupulos cât în de obşte n'ai crede. Vorbind despre
ideile de reformă sugerate în 1723 de lectura Ma-uiraqolei,
dinsul are grija să ne facă cunoscut că, pe vremea aceea,
nu cunostea încă pe Moliere, are grija să deosebească ceeace
cugeta şi ştia atuncea de ceeace cugetă şi ştie în clipa când
scrie. Acum, în loc să se referă la cugetări le de reformă
[679]
r
1
GOLDONIŞI FRANTA
679
ce-l preocupau în 1737, se vorbeşte de reforma mclieriană ca
de un lucru, care, pe vremea aceea, nu numai că-i era cunos­
cut lui Goldoni, dar care îl şi îndemna să-I aplice la
reforma sa. Iată un pas împlinit şi cine are urechi de auzit
să audă: "Me voila, me disois-je a moi merne, me voila �t
"mon ai se ; je puis donner l'essor amon imagination; j'ai
"assez trav7� .. lle sur de vieux sujets, il faut creer, il faut irwen­
"ter; j'ai de�l\cteurs qui promettent beaucoup ; mais pour les
"employer utilement, il faut cornmencer pur les etudier : chacun
"a son caractere naturel ; si l'Auteur lui en donne un a .repre­
"senter qui soit analogue au sien, la reussile est presqu'
"assuree. Allons, continuois-je dans mes reflexions ; voiei le
"moment peut-etre d'essayer cette reforme que j'ai en vue
"depuis si long-tems. aui, il faut traiter des sujets de carac­
"tere; c'est la la source de la hopne Comedie; c'est par-la
"que le grand Molierea comrnenco sa carriere, et est par­
"venu a ce degre de perfection, que les anciens n'ont rait
"que nous indiquer, et que les modernes n'ont pas encoro
"egale" (1, 230). Mai limpede decât aşa nici că nu se poate vorbi;
şi nici nu-mi pare serioasă supoziţia că Goldoni, care de
atăţia ani medita reforma teatrului comic italian, să nu fi
ştiut ceeace la Veneţia oricine trebuia să ştie; aş fi is­
pitit chiar să spun că şi gondolierii ştiau că o reformă ase­
mănătoare o săvârşise cu un secol mai înainte în Franţa
MoMre.
Şi iată-ne la carnavalul din 1750- 175i, epocă în care
Goldoni reprezenta La tinta ammalata (Bolnava prefăcută)
sau mai bine zis Lo s peziale, ossia la [inia ammalaia
(�Spiţerul, sau .... ") cu care titlu fu reprezentată întâia oară. Ne
vom ocupa de aceasta când vom studi[t izvoarele franceze
ale lui Goldoni şi de almintreli de aceasta s'a mai OCUPi1t
şi E. 1\1addaleni1 în Fonti (;oldoniane (Izvoare Goldoniene)
publicate în Ateneo Veneto, fascicola pe Noembrie-Decem­
brie 1893. Studiind acuma cultura francezii a lui Goldoni
mai înainte de a se duce în Franţa, facem numai observa­
ţia că de astă dată Goldoni însuşi, nu în Melnoires (oare
de ce tace asupra acestui lucru, dacă ţinea atâta să facă plă­
cere Francezilor?) ci în scrisoarea dedicată contelui Annibale
Gambara, nobil veneţian, unde dânsul mărturiseşte: "Moli(�re
[680]
680
RAMJ!10 ORTIZ
"celebru autor francez, în mica sa comedie întitulată L'amour
.medeoi» a atins acest subiect, după care e lucrată comedia
"mea de acuma".
Comedia lui Goldoni e cu totul alta decât o imitaţie
mecanică a comediei lui Moliere, Personajul principal nu
reproduce decât un model real, şi anume pe actriţa însăşi,
care reprezenta partea aceasta, pe doamna Medebac, o actriţă
excelentă ires attachee a sa prof'ession dar femme it vapeurs,
cum spune Goldoni, o isterică prin urmare, care deseori era
bolnavă de nervi, de cele mai multe ori n'aooit que des vapeurs
de commande. E vorba deci de un personaj profund original,
care n'are nimic de-aface cu comedioara lui Moliere. Acelaş
lucru se spune şi despre farmacist "sourd et nouvelliste qui en­
"tendoit tout de tra vers, et preferoit la lecture des gazettes
"a celle des ordonnances" şi Goldoni nu urmează pe Moliere
decât în chestiuni de amănunt. Dar cunoştea 1 "Amour
medecin, mărturiseşte că s'a slujit de această piesă, fapt
care ne priveşte din punct de vedere al culturii sale.
Dar întâiaşi dată când Goldoni se interesa în parti­
cular de Moliere, din motive profesionale care-I atingeau
foarte de aproape, fu la Torino în primăvara anului 1751.
Compania Medebac. 1751 -:- din care făcea parte 'şi
Goldoni ca poet, - fusese, cum s'ar spune astăzi, an­
gajata la Torino, pentru stagiunea de primăvară şi vară
a anului 1751. Goldoni n'ar fi fost obligat să o urmeze, dar,
gândindu-se că schimbarea aerului şi distracţia i-ar fi putut
să-i priiască sănătăţii lui puţin. cam sdruncinată de excesul
de muncă a carnavalului precedent, (e vorba de anul glorios
al lui Goldoni în care timp dădu teatrului comic italian nu
mai puţin de 16 comedii originale, dintre care multe sunt
socotite drept cele mai pure capodopere ale geniului său
fecund 1), - deasemeni poate şi pentru a câştiga ceva, de
oarece, după cum ne spune în Memoires, cele 16 comedii
îi aduseseră într'adevăr mulţi lauri dar prea puţine parale
încât se hotărî să întreprindă întâia tipărire (Bettinelli) a i
comediilor sale; pentru toate aceste motive împreună, se hotărî
aşa dar să însoţească la Torino pe comicii săi şi pe acel Mede-
bac care-i contest totuşia drepturile sale de autor, opunându-se
j
I'I
h}
[681]
GOLDONI ŞI 'FRANŢA
681
tipăririi comediilor pe care el spunea că le-a plătit şi că
prin urmare îşi rezerva exclusiva sa proprietate.
Torino ii plăcu lui Goldoni foarte mult. Uniformitatea
monumentală a construcţiilor, frumoasele străzi largi şi drepte,
pieţele, bisericile, cetăţuia Superga, frumoasele plimbări, mă­
reţiaai gustul palatelor şi a vilelor regale, îl fermecară.
"Les Turinois", ne spune dânsul, "sont fort honnetes et fort
"polis; ils tiennent beaucoup aux moeurs el aux usages
"ies Francois ; il en. parleni la lanque [amilieremeni ; et
"voyant arriver chez eux un Milanois, un Venitien ou un
"Genois, ils ont l'habitude de dire: c'est un Italien" (1,359).
Compania Medebac reprezintă la Torino multe comedii
de-ale lui Goldoni, care toate fură aplaudate "mais il y avoir
"des etres singuliers qui disoient a chacune des rnes nou­
"veautes: c'est bon, mais ce n'est pas du Moliere. On me
"faisoit", adaugă Goldoni, "plus d'honneur que je ne meritois ;
»je n'avois jamais eu la pretensio n d'etre mis en comparaison
"avec l' Auteur Francois ; et je savois que ceux qui pronon­
" coient un juqement si vague et si peu motive,n'alloient
",au Spectacle que pour parcourir les loges, et y faire la
"conversation. le connoissois Moliere, et je savois respecter
"ce Maître de l'Art aussi hien que les Piemontois, et l'envie
"me prit de leur en donner une preuve qui les auroit con­
"vaincus" (I, 359).
Compuse atunci o comedie în cinci acte (era a şeapte­
sprezecea comedie din acel an!) fără măşti şi fără schim­
bări de scenă, o comedie într'un cuvânt, molieriană, (până
şi în întrebuinţarea versurilor "marlelliani" destinate să re­
producă alexandrinul francez!) luând ca argument al acestei
comedii, pe însuşi Moliere.
Pentru ca să se răsbune în chip glumeţ după cum chiar
era obiceiul său, pe cei cari repetau că: c'est bon, mais ce
n'est pas du Moliere, el introdusse în comedia sa un conte
Lasea "un de ces Piernontois qui jugeoient les Pieces sans
"les avoir vues, et mettoient mal adroitement l'Auteur Veni­
"Hen en comparaison avec l'Auteur Francois ; c'est-a-dire,
.I'eoolicr- avec le maître" (I, 360).
Comedia avu un rezultat foarte fericit nu numai la
Torino, - unde figura contelui Lasea care toţi ştiau ce voia
[682]
G82
RAMIRO ORTlZ
să reprezinte, plăcu mult, - dar chiar şi la Veneţia unde fu
reprezentată în Octomvrie al aceluiaşi an, cu toate preve­
nirile publicului împotriva cornediilor în versuri" martelliani"
de care se făcuse mai înainte un oarecare abuz.
Comedia fu aşă dar reprezentată pentru întâia oară la
Torino, la 28 August 1751, în lipsa autorului, căci între timp
trebuise să se întoarcă la Veneţia pentru afacerile sale pri­
vate; şi În această epocă Goldoni se Iăudă că el cunoştea
pe Moliere tot atâta de bine ca şi bunii piemontezi cari i-l
opuneau pentru ca să scadă din valoarea comediilor lui.
De data asta Goldoni s'ar părea că se laudă prea mult. Deşi
în epoca în ca te îşi scria les Memoires ştia foarte bine de
căsătoria lui Moliere cu �lsabelle fiica d-nei Bejard că nu
se întâmplă vreodată, în epoca însă în care îşi scria comedia,
trebuia să o socotească îndeplinită, căci altrnintreli comedia
n'ar sfârşi cum se sfârşeşte, şi anume cu căsătoria celor
doi îndrăgostiţi, ceeace s'ar fi putut uşor evita în folosul
adevărului istoric. Bunii torinezi, ca oameni de duh ce se
duceau la teatru ca să asculte comedii iar nu istorie însce­
nată, deşi se prea poate S<1 fi relevat inexactitatea, au aplau­
dat totuşi cu căldură opera de artă, şi noi nu vom fi mai
pedanţi decât ei ca să mai insistăm. Vom insista cu toate
acestea asupra mediului săturat de cultură franceză, din acea
vreme la Torino, -- asupra acelui ju/]ernent si oaţrue ei si
pell motioe a acelora cari comparau teatrul S<1U cu acela.
al lui Moliere, - asupra tentativei, sau cum spune Goldoni
"l'hardiessc de faire paroitre dans une Piece, un hypocrite
"bien plus rnarque que celui de Moliere", inspirându-se în
parte din Don Pillone al lui Gerolamo Gigli, care deşi imită
pe Moliere ŞtiLI totuşi să ne dea un Tartuffe italian; şi vom
conchide că în 1751, Goldoni deşi nefiind în stare să scrie
o monografie in două volume "in quarto: asupra vieţii şi
operii lui Moliere şti�t atâta cât e destul să ştie un autor de
comedii, ceeace poate sti ne fie deajuns.
Analiza noastră a fost poate putin cam amănunţită,
dar a dat rezultate nu lipsite de însemnătate. Un singur
studiu cu adevărat serios aveam până acuma asupra culturii
lui Goldoni şi eru acela al el-rei Ortiz, din care studiu,­
(nu însu, din vina d-rei, de oarece în el se OCUp;'t de cultura
[683]
GOLDONIŞI FRANŢA
683
generală şi nu în particular de cea franceza a lui Goldoni), ,­
nu rezulta altceva decât, alături de o anumită cunoştinţă
despre Moliere, întrebuinţarea din partea comediografului
nostru, a dicţionarelor biografice ale lui Moreri şi Martinier e,
amândouă de altmintreli scrise în fr.mţuzeşte ; şi de aici
J'mărturi�t că el putea să cetească în acea limbă, Cred că
;ft întrucât am căutat să arăt că scepticismul d-rei Ortiz, -, care
nu numai că nu admite (p. 91) nici o lectură directă din
partea lui Goldoni a operilor franceze (nici chiar traduse 1)
dar ajunge chiar să se îndoiască' (pp 72'-73) de afirmarea
lui Grossley 1) că printre cărţile pe care le poseda Goldoni
ar fi fost alături de un Terenţiu, şi de un Plaut, chiar şi un
Moliere ; - acest scepticism ne apare absolut excesiv şi ne­
îndreptăţit.
De bună seamă, erudiţia peste măsură de luxoasa a
lui Goldoni în Prefata la Teairo Comico "are aerul de
"
"a fi ceva adăugat în urmă, ceva învăţat, ceva dobândit în
"clipa aceia"; dar nu 13 just, pentru a judeca cultura unui
autor al veacului al optsprezecelea să se înterneieze propria
examinare numai pe acele locuri în care e clar că el face
erudiţie cu "parti 'pris".
Aceeaşi d-ră Ortiz observă într'altă parte (p. 2) cu
drept cuvânt că "era dealtmintreli oarecum defectul acelei
�,vremi de diletantism difuz, încercarea de a înlocui cu atari
"paliative, superficialitatea şi obişnuitele lipsuri ale unei eul-
1,turi deabea isvodită, dacă nu cu totul neîngrijită. E o
"epocă de compilaţii, de compendii, de împopoţonări, cum
"de almintreli toate vremurile de decadenţă. Minţile 113-
"nevite, slăbite de plăceri, au devenit intolerante şi inca­
"pabile de orice cercetare ceva mai lungă, de orice studiu
"cev�L mai serios; e o tendinţă de a învăţa ceva la moment,
"de a găsi în grabă ceeace se caută fără să se mai facă
"cercetări obositoare; şi iată de aci dicţionarele, "pron­
"tuarî"-ile, repertoriile, In atare opere de cornpilaţii se punea
"un fel de credinţă excesivă; într'o clipă deveneai erudit în
J) Nouoeau» memoires ou observations sur l'Italie et sur les Italiens
par tleu:x gentilshornmes suedois. Traduit du suedois. Lond res, 1770, t. II, p. 3.