[485] CONVORBIRI LITERARE Ho.6-7 BUCUREŞTI, IUNIE-IULIE 1922 EMINESCU CA. OPTIMIST Anul 54 (Curs de popularizare ţinut în Universitatea din Cernăuţi, la 3 Martie 1922) 1'1 volumul «Mihail Eminescu, viaţa şi opera sa», apărut in Bucureşti la 1912, dl. N. Zaharia scrie: «trebue să rccunoaş­ tem că Eminescu s'a născut cu un temperament de pesimist, iar viata şi lumea n'au făcut decât să- i furniseze argumente în fa­ voarea ideilor pesimiste. Ideile pesimiste ale filosofiei budiste şi ale sornbrului filosof pesimist german Schopenhauer i-au fost confirmate lui Eminescu, de cele ce a observat şi mai cu seamă, de cele ce a suferit dânsul •• (pag. 134) DI. Zaharia in opui citat (la pag. 114-19) constată că "O altă particularitate a caracte­ rului lui Eminescu era scepticismul». Apoi afirmă ca poetul nos­ trus, trebue socotit şi ca tipul clasic al nihilistului intelectual român. Căci, «din cele mai bune poezii ale sale se desprinde o convingere adâncă despre eterna zădarnicie a tuturor», o con­ vingere . Pe când în activitatea lite­ rară Eminescu «ni se înfătişează ca nihilist intelectual», in acti­ vitatea politică "il vedem. ca om de acţiune, care propagă anu­ mite idei de luptă, care urmăreşte un plan bine hotărât". Pen­ tru criticul Zaharia această «contradictie sufletească nu e sin­ gura ciudatenie, ce se observă la mentalitatea omenească>. Cam la acelaş resultat au ajuns mai toţi criticii lui Eminescu. Ilarie Chendi şi Ioan Scurtu însă, in baza aprofundării lor şi în alte directii de activitate a poetului, au îndrăznit să se indoiasca de atotputernicia pesimismului lui: Cel diutăiu, în [486] Dr, Vasile Gheraslm prefata volumului «M. Eminescu, literatura populară» spune: «nădăjduim că generaţia de astăzi, care nu cunoaşte pe Emi­ nescu decât sub eticheta Iaconică de pesimist - un cuvânt ce spune prea puţin, fiind vorba de-o personalitate aşa de multila­ terală - va găsi în acest volum un prilej de-a incepe să-şi for­ meze o credinţă mai obiectivă şi demnă de marele poet al po­ porului nostru». Iar dI. 1. Scurtu, În introducerea dela vol. 1. al Scrierilor politice şi literare declară hotărât: «Eminescu a lasat moştenire generaţiilor nouă, cărora visase de tânăr să-şi dedice munca vieţii, o comoară de idei conducătoare româneşti ce vor mai lumina vreme îndelungată' căile noastre spre idealul unei culturi naţionale. Ideile acestea - continuă dl. Scurtu ­ sunt in vremea noastră tot atât de moderne ca şi'n clipa d'In­ tâiu, când s'au rostit în pustiul gazetei destul de obscure ce ' era Curlerul de Iaşi, iar astăzi ele au nu unul, ci o seamă de apostoli şi chemarea binecu v ântată nu mai poate răsuna în de­ şerb>. După cum am putut constata, acei ce au văzut în Emi­ nescu numai un scriitor de versuri, un. poet, au ajuns la con­ vingerea că Eminescu e pesimist, nihilist intelectual; aceia Insă cari l'au judecat pe Eminescu după alte feluri 'de manifestare intelectuală, au constatat că e un Îndrumător spre mai bine, un luptător. Ei şi-au format o părere sau numai despre poetul Emi­ nescu, sau despre Eminescu ca om de acţiune. Şi unii şl�altii au ajuns in modul acesta, au trebuit să ajungă, la concluziunea că Eminescu reprezintă două laturi ale fiinţei umane, opuse, stre­ ine de-olaltă, şi că existenţa amândurora in aceeaşi fiinţă,fn Eminescu, este o ciudăţenie. Interesantă e aprecierea operei poetului făcută de dl. Ni­ colae Iorga. D-Iui, într'un articol: «Consideraţii asupra Iitera-. turii româneşti în desvoltarea şi perspectivele ei", apărut mai zilele trecute, îl taxează pe poet ca cel mai mare eveniment în literatura română. «Dacă Eminescu - citim intr'acest articol ­ s'a iniţiat adânc in literatura germană, tocmai el a fost acela care a avut o mai perfectă şi mai personală cunoştinţă a intre­ gului fond naţional. din toate provinciile şi din toate timpurile: istorie, traditii, legende, superstiţf populare, amănunte de vor­ bire. Niciodată nu se topiseră intr'o sinteză mai perfectă toate elementele psihel nationale pentru a fi vărsate apoi in formele [487] Eminescu ca optimist unei mai superbe opere d,e" artă. Cu ce avea la îndemână, să-i fi dat soarta mai multă sănătate şi ani mulţi, nu e culme poetică la care în dramă, în epopeie, în satiră să nu se fi putuţ ridica acest poet cu totul superior, în care se grărnădea esenta morală de atâtea veacuri a intregului popor». _ Şi acuma să în trebuinţărn un paradox: Dacă acest adevă- . rat reprezentant al poporului românesc era pesimist incorijibil, - precum adesea s'a spus - atunci poporul său întreg trebuia să consteie numai din pesimişti. Tânărul nostru popor plin de aspiraţii - o colonie de sătui de viaţă l In jurul pesimismului lui Eminescu s'a format o legendă care se menţine şi în critica literară cu acea tenacitate care il caracterizează pe poporul nostru la păstrarea tradiţiilor din moşi­ strămoşi. De altfel, lucrul este explicabil. In studiile � ce s'au scris despre Eminescu s'a insistat IU3i mult, sau numai, asupra vieţii zbuciumate a marelui poet, sau asupra operei poetice; care, in mare parte, este oglinda vieţii interioare, vieţii sufle­ teşti, a poetul ai. Iar, pentru sprijinirea teoriilor ce căpătaseră forme precise, forme bine determinate, În spiritul sărgulnctosu­ lui cercetător, trebuia să se adune ulterior argumente cari ne­ îndoios sustineau ideia, că Eminescua fost, în cursul întregei sale vieţi, un "pesimist incorigibil». Resultatul astorfel de străduinţe ale Invăţaţilor mănuitori de condeiu se împărtăşea atâtor mii de intelectuali, cari, şi ei la rândul lor, îl îrapărtăşeaualtora. Să ne aducem numai aminte de orele de limba română, petrecute pe banca liceului când profesorul ne vorbea despre lucruri atât de triste din viaţa şi opera marelui nostru poet. Cum sorbearn orice cuvânt, orice ideie care ne arăta că «lumea e un vis», că viaţa e , şi «în stingerea eternă să dispară fără de urmă». [493] )§ Eminescu ca optimist 493 Este adevărat că poezia aceasta are un fond pesimist. Dară, tin lucru trebuie relevat. Poetul vorbeşte în numele unui singur individ; Dacul care se roagă e poetul însuşi. Dorinţa aceasta rămâne o dorinţă individuală. Pesimistul dimpotrivă face din dorinta sa o dogmă. Şi caracterul oricărei dogme e tendinţa spre universalitate şi fortarea credincioşilor la credinţă. Nu se poate şti dacă Eminescu ar fi dat această întorsătură pesimistă învăţăturii bndhiste, fără să-I fi cunoscut pe Schopenhauer Am văzut că poetul îşi dă seama bine de dezastruoasa influenţă pe care o împrăştie «criticul filosof german" asupra spiritelor cari au pătruns în sistemul lui. Poetul nostru simţea că pesimismul Schopenhaurian a încercat. să puie stăpânire şi pe sufletul său. Această stăpânire tindea să-i subjuge toată fiinţa. şi Eminescu porni o luptă grea împotriva acestei tiranii. �irea poetului, nefiind deter­ minată-dela sine spre pesimism, birui această încercare. Dar să revenim la influenţa indicată asupra poetului. In primele scrieri mai mari poetul arată că credinţa budhistă i-a servit pentru a-i da imaginaţiei.sale posibilitatea să afle o expli­ care a existenţei lumei acesteia, a vieţii, a indivizilor. Lumea porneşte din haos şi sfârşeşte prin a deveni iar haos • . Existenţa nu e nici rea nici bună. Ea e aşa cum e. Şi ea e vis. Trăim intr'o lume de vis. Şi prin acaastă lume, sufletul nostru face o călătorie, lungă şi interesantă. Şi, zice poetul, cel mai mare mister am descoperi, dacă am afla mijlocul care să ne dea posibilitatea de a comprima, timpul astfel, ca deodată sufletul nostru să poată trăi cu sute de ani îndărăt. In «Sărmanul Dionis> ni se descrie o astfel de reîntoarcere a aceluiaş suflet din prezent la timpul" lui Alexandru cel Bun.- Sufletul lui Dionls de acuma se afla patru sute de ani !dainte, in călugărul Dan. Sufletul oamenilor din diferite tim­ puri fiind identice, această transpunere este posibilă. Ideia despre identitatea sufletelor a primit-o Eminescu dela Inzi. Aplicarea acestei idei însă poetul o face în felul cum crede el mai bine. Pentru Inzi sufletul trebie să ispăşească păcatul de a se fi indrăgit de viaţă, prin aceea că el, intră iarăşi şi iarăşi în fiinte vieţuitoare. Răsplata ispăşirii acestui păcat e contenirea exis­ tentei şi intrarea în Nirvana, unde «nimica este totul, şi totul e nimica». Pesimistul Schopenhauer a acceptat această ideie şi cu ajutorul ei şi-a desăvârşit sistemul filosofiei sale pur pesimiste. Desigur, fiind [494] viaţa o pedeapsă, trebue să ne dăm toată silinţa să scăpăm de ea. Pentru Emlnescu, în genere, viaţa nu e o pedeapsă. Dela eterna pace 'a pornit şi într'acolo se duce. Să o scurtăm, nu e in, puterea noastră. Şi mai ales viata e în esenţa ei plăcută. Deci să o trăim, să trecem prin tot şirul de oameni, şi să ne bucurăm de' spectacolul acesta. Iată la care resultat a dus conceptia indică, pe care poetul a. transformat-o după placul său .. Timbru pesimist căpătară aceste idei; de-abia atunci, când poetul, în clipe negre, pentru a putea ceti în cartea vieţii, ia filosofia lui Schopenhauer ca dicţionar şi traduce .câteva capitole din această carte scrisă în limba indică. Dar astfel de momente sunt destul de rare. Şi ceeace Emi­ nescu a produs în asemenea momente, nu poate imprima timbrul' său pe întreaga conceptie, pe întreaga operă a poetului. Lumea este deci aşa cum o facem noi. Idealismul lui Kant ii duce mai intâiu la concepţia indică despre viaţă şi lume. Această ideie Kantiană pe care poetul în -Sărmanul Dionis- o acceaptă şi o aplică cu atâta seriozitate este tratată h�iiu într'o scrisoare fragmentată, intitulată «Archeus», Aici ni se spune: «Lumea nu-r cumu-i ci cum o vedem; pentru gânsac, cum o vede el, pentru câne item, pentru membru dela primărie, pentru Kant item. Totuşi­ câtă deosebire între ochii de porc ai susinţelesului membru şi privirea adâncă a înţeleptului dela Kopigsberg ! Care-i adevărul? Cel văzut clar de un gânsac sau cel abia întrevăzut ca printr'o negură de Kant? La aceste întrebări poetul, încearcă să afle răspuns. -Intr'adevăr - zice el - iată un lucru ciudat. Cel dintâiu deosebeşte lămurit grăuntele de porumb de'prundul galben, el înoată cu siguranţă pe apă, măsură cu ochiul distanţele ce le poate ajunge, şi nu-l fără oarecare înduioşare in faţa unei gâşte în epoca virgi­ nităţii. Cel de-al doile uită s� mănânce, voind să sară peste o groapă, cade în mijlocul ei, iar frumusetile virgine sau nevirginale­ trec pe lângă dînsul, fără ca el Să-şi fi ridicat ochii". Cu toate acestea noi presupunem că filosoful e mai cuminte decât un gânsac, ba că în problemele aceluia e mai mult adevăr" decât in siguranţele acestuia. Un semn că pentr'o minte mare totu-l problem, iar pentru 75, de dramuri de crier totu-i sigur». "De omtiibus âubitandum « a spus pe vremuri un mare în,,- 494 Dr. Vasile Gherasim r , s I [495] Eminescu ca optimist 495 văţat - filosoful francez Descartes- şi poetul nostru acceptă această maximă, când spune că, -pentr'o minte mare totu-i problern ... Dar scepticismul acesta nu ne duce la negarea existenţei, ci la cercetarea temeiurilor ei. Aşa a făcut Descartes, aşa Kant şi aşa şi Eminescu. Numai cu deosebire că poetul nostru .nu o face pe tere­ nul teoretic, - pur teoretic,- ci pe cel practic, pe terenul vieţii noa­ stre politice. Despre aceasta însă mai târziu. S'a făcut adesea asemănarea între Eminescu şi alţi poeţi .ai altor popoare. Şi s!a greşit. S'a făcut această asemănare fără să se fi pătruns În opera nici unuia. Numele lui Eminescu îl aflăm adesea :lângă cel al lui Lenau şi Leopardi. Desigur pe toti trei îi apropie ceva deolaItă. Şi anume: tonul trist al poeziei lor, vieţile zbuciu­ rnate şi căutarea adevărului. Se poate chiar. constata o mare ase- . mănare între melancolia lui Lenau : Meditând, melancolie, Prin viată mă conduci I Steaua mea de-i aurie, De�i în neguri, - nu te duci. Te urmez prin stânci pe care Numai pajuri locuesc, Şi tunând torentul sare, Triştii brazi înţepenesc. Scumpii morţi mi se arată­ Eu de dor amarnic plâng Faţa mea înourată Lângă sânul tău O strâng 1). :,şi suferinţa pe care Eminescu o cântă in oda ca metru antic: ' "Nu credeam să 'nvăt a muri vr'odată, "Pururi tânăr, înfăşurat în manta-mi, "Ochii mei înăltarn visători la steaua , Singurătăţii ; "Când de· odată tu răsări si în cal�rmj, "Suferinţă tu, dureros de dulce ... W "Până 'nfund băui voluptatea morţii, Ne'ndurătoare 1 Traducerea e Iăcuta de mine împreună cu socrul meu, prof univ, E. Herzog. [496] Suferinta iui Lenau se naşte din lipsa de credinţă. Nemaiputând crede in Dumnezeu, el vede că nici adevărul nu-l va putea afla nieL când. Si fără ca omul să poată afla adevărul, el nu poate fi nic] , fericit. Această alergare după adevăr îi mistuie lui Lenau toate pu- terile. Tot mai mult. şi mai mult ajunge la convingerea că viata e un chin; doar fără Dumnezeu ce viaţă mai poate fi? Lipsa de credinţă ii înfiltrează şi o oarecare groază de viata de apoi. De' aceea frica lui Lenau, mistica lui frică de moarte. EI tiu vrea să nimicească lumea, nu vrea să stârpească viata din această lume. Se crede chiar prea neputincios pentru a se putea gândi la aceasta. EI simte că deasupra lui e o putere mare, uriaş de mare, zdrobitoare, şi nu poate crede in ea. Iată tragicul vieţii lui Lenau. Iată pesimismul,. cu toate causele şi efectele sale, expri­ mate in opera acestei vieţi nenorocite. Nimic din toate acestea la Eminescu. EI, în momente despe­ rste, nu se teme de moarte. Căci concepţia lui despre moarte e alta. Filosofia indică a inlocuit, în sufletul lui, credinta creştină. Pentru el moartea e - în orice cas, - o incetare de suferinţă: "Ş'apoi... cine ştie de este mai bine: "A fi sau a nu ti? .. Dar ştie oricine "Că ceea ce nu e, nu simte dureri­ "Şi multe dureri's puţine plăceri. Pe lângă această concepţie indică despre lume şi viaţă poetul admite chiar, cu oarecare modificare, şi concepţia creştină despre lumea supranaturală, care pe alocurea capătă un colorit de tot OpA timist. (Proza !it. pag. 68-69). Şi numai îndrăzneala de a se fi îndoit de existenţa reală a unui Dumnezeu este singură în stare de a-i putea zdrobi visul de fericire pe care, el cu iubita, l'a trăit într'adevăr. (pag. 69-70). Că această problemă religioasă n'a fost însă cauza unei sfâ­ şieri sufleteşti pentru Eminescu, că in jurul ei nu s'a putut con­ centra, in nici un caz, pesimismul său, precum am constatat-o aceasta la Lenau, dovedeşte ultimul refugiu pe care îl caută «Luceatărul» în momentul cel mai .decisiv din toată existenţa sa. Voind să se des­ bare de nemurirea sa, Hyperion se duce la Dumnezeu, la stăpânul a toate. Deasupra tuturor existenţelor, dincofo de spatiu şi timp, îl .afJă pe Dumnezeul căutat: . "Căci unde-ajunge nu-i hotar "Nici' Ochi spre a cunoaşte . "Şi vremea 'ncearcă înzadar "Din goluri a se naşte. .. Dr. Vasile Gherasim • [497] Eminescu ca optimist 497 Sfatul pe ce i-l dă Domnul atotputernic ii redă , Luceafărului liniştea sufletească pe care o pierduse. Lenau moare istovit de setea adevărului credinţei, care pentru el era adevărul cel mai mare, era adevărul însuşi; Eminescu îşi cre­ iază un 'sistem propriu de credinţă, care în cele mai grele clipe din viaţă, e portul, în care se refugiază. Iar un rost vieţii acesteia, aci pe pământ, află poetul în acti­ vitatea politică şi culturală. Câtă deosebire de marele poet italian Leopardi, cu care unii din criticii noştrii literari l'au asemănat pe Eminescu, precum am amintit mai sus. Leopardi e la 'nceputul activităţii sale literare (în «Canzoni», «All Italia», şi «Sopra il Monumente di Dante» ) pătruns de pa­ triotism adânc simţit. Patria sa fiind însă un vast câmp pe intinsul căruia se dădeau' lupte de tot felul, degradatoare pentru poporul ita­ lian, chiar şi în aceste prime scrieri poetice ale lui Leopardi, cu du­ rerea patriotică se amestecă ° mare parte de pesimism. De-acum inainte conţinutul tuturorpoeziilor lui(< în bo­ ,glHiile câştigate prin munca nenoroci.ului popor, trebuia să se producă. Deci .pentru stabilirea echilibrului social duce Eminescu lupta. El însuşi mărturiseşteîn "prelegere publică a cercului junimea» iirmtă .la 14 Martie 1876; «Influenţa Austrieacă asupra Românilor [502] 5°2 Dr. Vasile Gherasim larea lentă a muncii intelectuale din secoIii trecuti şi prin întărirea principiului înăscut al judecăţii, precum orice moment al creşterii e 'o conservare a celor câştigate în trecut şi o adăogîre a ele­ mentelor, cucerite din nou, astfel adevăratul progres nu se poate opera decât conservănd pedeoparte, adăogănd pedealta,-o vie le­ gătură între prezent şi viitor, nu însă o serie de sărituri fără 'orăn­ duială-. «Deci progresul adevărat-adaoge poetul-fiind o legă­ tură naturală între trecut şi viitor, se inspiră din tradiţiunile tre­ cutului, înlătură însă. inovaţiile improvizate şi aventurile vhazar­ doase-, (Articole publice, pag. 62-67). La noi lucrurile se traduc din franţuzeşte într'o noapte-vcon­ tinue Eminescu-şi sunt votate a doua zi cu drumul de fier. De aceea tărnpirea cu care ele se votează, de aceea lipsa de încredere în eficacitatea lor, de aceea multe legi sunt născute moarte. Des­ pre o viaţă Ş! evoluţiune proprie ideilor ce se legiuesc nu poate fi nici vorbă»: Pentru a înlătura această s vare de lucruri care, dacă ar mat dăinui s'ar crea o prăpastie fără fund intre popor şi cei ce pretind a-i fi conducătorii lui, iar tara s'ar surpa în adăncul ei, Eminescu se găndeşte la mijloacele ce ar putea duce la mântuire. O mână de fier e necesară, o mână de fier a unui om care­ reprezintă voinţa poporului. In acord cu teoriile filosofului Machia­ vel\i, Eminescu dovedeşte avantajele unei domnii absolute. Ei ne aminteşte că timpurile de mărire ale ţărilor române au fost numai atunci, când un singur Domn poruncia şi mulţimea se supunea, cu; încredere, voinţei lui. Lucrurile au devenit altfel din momentul când, streinii au Început a � se perânda pe tronul Moldovei şi Ţării Ro­ mâneşti (cum e d, p. Despot Vodă ş. a.). Se întrevede. vre-o îmbunătăţire? Crede oare poetul în ve­ nirea ei, în posibilitatea acestei veniri? «Este-aşa zice Eminescu-ascuns în fiecare secol din viaţa. unui popor, complexul de cugetări, care formează idealul lui, cum. în sămburele de ghindă e cuprinsă ideea stejarului întreg. Si oare oamenii cei mari ai României, nu-i vedem urmărind cu toţii, 'cu mal multă ori mai puţină claritate un vis al lor de aur, în esenţă ace�, laş la toţi şi in toţi timpii? Plin de încredere se uită poetul la viitor ; «Crepusculul unui trecut apus aruncă prin întunerecul seco-­ [elor razele lui cele mai frumoase, şi noi, age nţf unei lumi vittoare, nu suntem decât reflexul său». [503] J t Eminescu ca optimist Să mai revin la chestiunea anunţată prin titlul conferinţei mele, cred că e de prisos. Dacă mi-a reuşit să zgudui, cât de pu­ ţin, credinţa multora în «pesimismul incurabil- al lui Eminescu, a­ tunci Conferinţa de astăzi şi-a ajuns scopul. Poetul singur pare c'ar fi vrut să ne previe nouă celor cari . am fi dorit ca adevărul cu privire la concepţia lui, să străbată cât . mai repede. Un înţeles adând, profetic, conţin şirele ce urmează». "La. steaua care-a răsărit "E - O cale - atât de lungă, "Că mii de ani i-au trebuit "Luminii să ne-ajungă. "Poate de mult s'a stins în drum "In depărtări albastre "Iar raza ei abia acum "Luci vederii noastre. "Icoana stelei ce-a murit "Itlcet pe cer se sue: "Era, pe când nu s'a zărtt, "Azi o vedem, şi nu e. DT Vasile Oherasim. Rector la Universitatea din Cernăuţi. GAROFA MÎNDRĂ o clipă numai te-a purtat la sînul in care ard şi plîng atîtea doru ri, Şi-acum te stîngi de tainice fioruri: Garofă rnîndr' aprinsă ca rubinul... Lumina sfint'a veşnicului soare Numai surîde farmecelor tale ... Privind cum mor invoaltele-ţi petale, Gîndesc la soarta mea, sărmană floare. G. Tutoveanu j [504] · DIN NEGURI ALBURII ... Din neguri alburii răsare Făptura dealurilor sure; Oprită'n vârfuri de pădure, Priveşte luna'n depărtare. Şi dorm subt alb ţesut de raze, Câmpii şi case 'n văi pitite,­ De veşnicie străjuite, Visând la clipa care azi e ... Repaosul pluteşte 'n glasul Pârăului - mânat Într'una; Visează-acuma el că luna Îşi face'n unda lui - popasul !.. Intregul necuprins visează, ­ Sub haina cea mângâietoare A lunei, care 'n haos moare, Lăsând iar stelele de' pază. E numai vis ! .. Şi 'ntreb În mine, De ce nu-mi pierd acum fiinţa, Să fiu un tot cu nefiinta: Isvor al lumilor senine! lug. Ciucbi. [505] DESPRE ST. O. IOSIF *) Icoane n.al vechi ne apar înainte ... Inprejurul hotarelor noastre' dinspre Miazăzi era mare sbucium. Dorinţi drepte şi patimi nestă- 'pânite se învălmăşeau, cutrernurând popoare întregi. S'a părut atunci că şi poporul nostru are drepturi de cerut înspre acel hotar al Dobrogei, unde se pomenea de stăpânirea de odinioară a lui Mircea Vodă Bătrânul. O nouă generaţie, care nu luase parte la siorţarea eroică din. vremile Plevnei, şi care hrănită într'un crez nou de mândrie naţională se încălzea pentru avănturi războinice, cerea acum un gest de afirmare. Revendicări, în definitiv secundare faţă de acel .mare ideal care rărnâneă totuş Ardealul, luau forma unui simbol. Ţara întreagă se mişcă pentru luptă, parcă voind să dea să se în­ ţeleagă că manifestarea ei cată să arate puterea de care va fi În stare altădată. In împrejurările acestea de la sfârşitul lui 1912, de entu­ ziasm şi de avânt sincer, un suflet vibrează profund �i dă celor ce' voiau lupta, imnul ei. E un cântec spontan şi înflăcărat, un trezltor de energie, Uit îndemn eroic, acest "La arme- al lui Iosif, care va rămâne atât cât va trăi şi scrisul românesc - indiferent de spiritul pacific al vre­ milor viitoare - ca un exemplu strălucit de emoţie sinceră şi Înflă­ cărată, redată prin mijloace de' superioară inspiraţie. Cuvintelor de foc ale lui Iosif li s'au intovărăşit o muzică de egală putere, şi astfel un popor întreg s'a pomenit, pe neştiute cănând "La arme», .. Şi veni o vreme - acel sfârşit de Iunie 1913 - când arama trârnbiţelor sună prelung, chernând împrejurul steagurilor ţării ostaşii. Puţini vor putea uita, din acei cari au. luat parte, cIocotul imens al multimilor, adunate în spre un amurg in faţa Palatului, aclamănd pe Vodă şi sărbătorind mobilizarea. Şi undeva, într'o parte, un grup' incepu: . "Veniţi, viteji apărători ai ţării" ... *) Părţi dintr'o conferinţă ţinută in 1920 la .Fundaţia Carol", [506] :506 D. Ionescu-Sachelarle Ca un curent, pe care numai psihologia mulţimii îl poate lămuri, cântecul, care era cântecul insuş al acelei clipe războinice, cuprinse pe toţi. Şi se porni, deodată, un cor imens, de mii de căntăreţi, ,Dă valnic şi impetuos: C " La arme, cei de-un sânge şi de- o lege, La arme; pentru Neam şi pentru Rp.ge ... Intr'un colţ, bătând tactul, transfigurat, inflăcărând pe cei din jur, expansiv, vorbind cu necunoscuţii - el care, era aşa de tăcut şi de retras - poetul însuşi işi cânta căntecul lui. Era însă cântecul lebedei. Căci ca o sforţare prea grea pentru truditul lui trup sfâşiat de necazuri, în acceaş seară chiar, el bătea la portile unui spital, .cerănd adăpost şi odihnă. 1 s'au sfârşit acolo zilele, în aceeaş noapte, .într'un groaznic zbucium, şi dimineaţa îl găsea intins pe o rece masă de piatră. • Se odihnea.aici, tăcut şi singur, în vreme ce mulţimile înar­ mate se scurgeau spre hotare, în dese valuri .uriaşe, invăluite de .imnul de chemare la luptă şi la biruinţă al celui ce nu mai era' .acurn să-I asculte. E aici un straşnic şi serios simbol al vieţii: că din biata noastră fiinţă, din .. pumnul de ţărânăs cum zice psalmistul, ceea C� ,într'adevăr are realitate, ceea ce poate să rărnână, biruind ficţiunea l.impului şi a spaţiului, e doar partea misterioasă din noi, care ne leagă cu Infinitul şi Nevăzutul, -scânteia dumnezeiască a sufletulul. Căci iată, Iosif murise, şi cu toate acestea el trăia viu şi puternic tocmai prin ceea ce putuse să rupă din sufletul său şi, Jntr'o pornire de sincer entuziasm, să. dăruiască altora. Şi iată, mai trece .o vreme şi vine pentru noi încercarea cea mare. Era acum chemarea Ardealului şi porunca Celui care a pierit .acolo, Iăsându-şi trupul sfărticat pe cărnpiile insăngerate. Cântând «La arme» au trecut oştenii noştri Carpaţii, au dat luptele, au su­ ferit şi au sperat. Căntecul lui Iosif devenise cântecui naţional al .durerilor, al- dorurilor şi nădejdilor noastre. Un copil neştiutor, naiv, şi pururea mirat de vieaţă de minunea t. ca şi de ciudăţeniile ei, -- aceasta a rămas Iosif, totdeauna, şl până Ia sfârşit. ( Un duios copil al Ardealului - al acelui Ardeal, mândră cetate ,(le munte, care ne-a dăruit doară atâtea suflete sintetizând o parte [507] Despre St, O. Iosif 5°7 aleasă a acestui neam - un copil duios, senin, pribegind in mijlocuf unei societăţi in care el totdeauna s'a simţit străin, stingher. Ce s'a petrecut în sufletul tănărului tăcut, discret, de o lnăscută mândrie nobilă, aruncat de soartă aici, in mijlocul oraşului nostru sgornotos, - ce s'a petrecut neştiut, ttităuntrul sufletului său, cine ar putea-o pe deantregul spune? De sigur o dureroasă tragedie. Noi avem numai fragmente, mărturisiri ale lui, frânturi de oglindă care ne dau frânturi de lumină. Căci, după mărturia unanimă a prietenilor săi cei mai buni, după opera lui toată, sufletul lui Iosif era durat din cele mai bune însuşiri ale idealismului. Ce înfăţişa vieat�entr,u tânărul pribeag de pe plaiurile Ar-­ dealului, în primăvara înflorită a celor 20 de ani? - O veşnică minune şi frumuseţe. Vei trăi .vieaţa aceasta în cântec, în flori, în lumină de lună, .. Vei munci, 'vei lucra şi tu, după rănduiala ne­ schimbată a lumii, lucrul tău, spre a se împlini aspra lege a lui Dumnezeu: «întru sudoarea frunţii îţi vei agonisi hrana ta», dar vei şi visa, vei cânta ridicându-te pe aripi argintii până la azurul nesfârşit al cerului, topindu-Ie, conîundăndu-te, În clipe fericite, cu el.. .. Vei trăi astfel vieaţa în chipul ei cel mai înalt; cel mai adevărat. Şi ce era,l!� oarneriii ? - Minunea minunilor. Fiecare e doar fratele tău>, bunul tău frate. Fiecare icoană a celui Desăvârşit, a celui Atot-puternic. Să iubeşti pe oameni, căci din partea lor nu vei întâmpina niciodată decât numai iubire şi bunătate deschisă. Şi iosif a iubit pe oameni aşa cum numai cei aleşi sufleteşte pot să iubească. Dar valul vieţii curgea inainte. } Şi tânărul cu ochi mari, miraţi, priv�a cu nedumerire în jur ... · Vieaţa simplă, cu linii hotărîte, vieaţa planurilor lui, începea să-i' apară ca un curios şi eludat haos fără de înţeles. Şi oamenii - o, şi oamenii! -, unde erau făpturile de ideal şi' . de bunătate ale gândurilor lui? Uimit privea tânărul la schirnono­ siturile ră utăţii, nesincerttăţii şi nedreptăţii din jur, la partea de hidos care desfigurează pe oameni, cei făcuţi «după chipul şi asemănarea lui. Dumnezeu- - oglindă limpede a Dumnezeirii. Şi atunci feciorul tânăr de Impărat, căzut aici de pe ţărmuri depărtate, a devenit şi' mai gânditor, şi mai tăcut. Ca într'un neştiutturn de fildeş s'a retras şi mai mult în adâncimile fără de hotar ale ftinţii lui lăuntrice. Dar n'a urît --,- n'a urît - el nu putea să urască. Ba, îşi dădea vini, [508] .508 D. Ionescu-Sachelarle sie-şi. Că e poate prea ursuz, prea aspru în judecata oamenilor. el e, poate, el prea slab în fata vieţii, În faţa nenorocirilor, în faţa răutăţilor oamenilor. Dar pesimism, nu se cade. Retragere da, pe­ simism, nu. Din toate scrierile se ridică un imn, discret, uneori dureros, dar un imn, vieţii. Aceasta, vieaţa, e doară, cu voia ori fără voia noastră, singura realitate. Din cele mai sfăşietoare poezii ale lui, rupte dintr'o durere uriaşe, a cărei tragedie noi nu o putem Înţelege căci la baza ei e tot o iubire uriaşe --- din poeziile lui din urmă, din cartea «Căn­ recelor- - nu se desface astfel ceea ce numim, cu un cuvânt grav, "pesimism" . Ba, în clipe de revoltă, Iosif ne apare chiar ca un luptător. Zice el, într'o scrisoare către un prieten.: «Fiecare dintre noi e dator să lupte şi să nu-şi piardă credinţa într'o răsplată viitoare. - .Mai curând sau mai târziu, cu preţul multor lacrămi, în schimbul multor mizerii, capeţi şi tu stropul tău din fericirea risipită în lumea întreagă. Şi cel ce se împărtăşeşte odată cu el, uită tot ce a indurat şi e, de-o mie de ori, răsplătit pentru toate» ... De plâns nu s'a plâns nimănui, niciodată. Ce-ar fi folosit? De ce să mai intristeze şi alti ochi, şi altesuflefe? Şi apoi. îl îm­ piedica tăcerea Jui, cultul lui pentru tăcere, Işi purta durerile, neca­ zurile, ascunse meşter în sine însuş, Şi cânta poezii frumoase, menite să desfăteze pe alţii, .. ... Dar iată o rază de soare, o strălucitoare rază de lumină şi pentru sufletul lui. Iubeşte, iubeşte o făptură a închipuirii sale, iubeşte aşa cum numai un idealist ca el putea să iubească. - Cine .e aşa de fericit, a fost Vreodată cineva aşa de fericit ?.. Scrie unui prieten: "Sânt fericit, aşa de fericit încât mă întreb dacă mai există pe lumea asta nn om mai fericit ca mine. Eu care mă credeam un .copil fără noroc, oronsit de lume, strein de bunurile vieţii, rătăcind cu ochii plânşi într'o ceată adâncă, - m'am pomenit de odată În pragul celui mai frumos rai scăldat intr'o lumină fermecătoare" ... Dar şi iubirea aceasta __ o c� şi cum ar fi fost ceva prea mult .. pentru el- trebuia să i se cufunde în noapte. , Şi curând s'a cufundat în noapte, sfăşiat de durere, şi el. , .. «Un invins al vieţii» vor zice unii, un' «visător> vor rosti [509] Despre St. O. Iosif cu dispret altii, dându-i o vină că a fost ceea ce face poezia vietii, adică realitatea cea mai Înaltă a vieţii, Pentru noi Iosif rămâne căntăreţul ales al duioşie] sufleteşă Omul acesta sincer şi-a topit toată sinceritatea sufletului lui în poeziile pe care ni le-a dat. Cărţile lui, inchizând atâta simţire, atătea speranţe şi idealism; vor trăi atât cât va trăi şi literatura noastră. .• Şi, alături de Cerna, va trăi şi chipul lui Iosif, slmbolizănd arnândoi poezia adevărată, curată, sinceră, - răsărind, biruitor, din> mijlocul unei vremi de artiftcialitate şi manierism. D. Ionescu-Sachetarte IUBIREA MEA Iubirea mea nu e poveste Ce:o depeni seara Idngă foc-: Când viscoleşte -. nu e joc --� / Şăgalnic, nici noroc nu este; Nu-i tainica înfiorare A primăverii ce zdmbe�te Prm somn, când soarele o treieşte=« Plecânâ asupra ei o floare. Iubirea mea nu-! cânt de vară Sub vraja nopţilor cu lună; Privighetori nu ştiu s' o spună, N'o cântă nimeni pe chitară, Nu-i implinirea unui dor; Nu e parfum de trandafiri Pe sdnu 'nvăpăiatei firi, Când ea-i sărută ţutnă mor. [510] .510 M. Candrea Iubirea mea nu-i legănare De foi ce se desprind de vânt In toamnă, când regrete sâni In inimi şi himere 'n zare. Nu-i nălucire, nu e vis, Nu-i sbor de pasere rănită ; Nu-i nici nădejde ne 'mplinită Ce 'ntrezăria 1Jn paradis. Iubirea mea e mândrul sbor De vultur, ce se pierde 'n zare, Tăind o singură cărare, Dar tnfruntcnd. mereu alt nor. Ea este stânca solitară Dit: vârful muntelui cărunt : Zăpezi o leagă de pământ, Dar creştetu-i se 'naltă 'n pară. Tăcută, ţine fruntea sus; . N'o dor neînţeleşi fiori, Căci n'are nici regrete 'n zori Şi nici speranţe în - apus. Ea va trăi ariând. mereu: ,-' Stingheră flacără curată Şi 11'0 ajunge niciodată . Să poată spune: «Eşti al meu». K. Condrea . ·f .� 1 , j ';� 1. 1 . ., I i [511] CATRE O NOUA FILOZOFIE (Urmare) Aceste patru dogme stau, mărturisit, la temelia teoner cunoştintii şi, tacit sunt reazemul întregii filozofii. Ruinarea lor va suprima odată cu teoria cunoştinţii, cu ştiinţă filozo­ fică de bază, şi putinţa oricarei metafizici, fie deductive, cum era cea veche (Spinoza d. p.), fie înductive (sinteză sau' prelungire a ştiinţelor speciale), cum pare a fi cea nouă­ (Hartmann, Fechner,Wundt, etc). Pentru a purcede la examinarea dogmelor filozofice, mai sus indicate, e nevoe să rezumăm din nou motivele filozo­ fice cari trebuiau sa ducă mai întâiu Ia metafizică, apoi la înlocuitoarea sa: teoria cunoştintii, Teoria cunoştiinţii este o metafizică răsturnată. Deosi­ bir ea dintre acestea stă numai în rezultate; nu şi in principii, Teoria cunoştintii neagă consecinţele metafizicii, dar primeşte fără rezervă fundamentele acesteia. Motivul de căpetenie al metafizicii, raţiunea ei de a fi, este tăerea (realităţii» in două sfere: o lume a aparentii şi o lume a adevărului. Există o realitate aparentă, inferioară, relativă, dependentă de cel ce cunoaşte, şi o realitate ade­ vărată, superioară, absolută) desinestatatoare, Realitatea apa­ rentă sau fenomenală se adreseaza cunoştintii sensibile, prin natura ei, subiectivă; realitatea , Realitatea în sine, deşi ştim că există, rămâne în afară de cunoştiintă ; iar metafizica, ştiinţa Rea­ lităţii absolute, e imposibilă. Din fenomenele subiective, din «conţinutul de conştiinţă» nu putem eşi, afară numai dacă nu recurgem la ajutorul credintii, al , a cunoştintii-ecou sau oglindire, teorie ce a terorizat fllozofia până în vremile noastre şi care e departe de a fi dispărut, chiar la cei ce o critică cu cele mai bune' intenţiuni. Pentru a explica percepţia, păstrând dualismuf suflet-lume, toţi gânditorii recurg la teoria imaginei, chiar atunci când o combat. Aşa s'a impus o nouă teorie nefastă­ filozofiei: teoria celor două lumi, a «lumii interne», lumea conştiintii şi a. c lumii externe», lumea obiectelor, lumi sec parate, nu numai deosebite. Dar atât problema, cât şi deslegările ei erau explica-: bile şi scuzabile la gânditorii greci, materialişti naivi şi spon­ tani. Chestiunea se complică iremediabil la filozofii moderni (Descartes, Locke. Berkeley, Hume), pentru cari sufletul nu mai este ceva material în corp, deci Întins şi localizabil. Pentru ei sufletul este o entitate spirituală, o substanţă neîntinsă, şi cu toate acestea gânditorii moderni, sub înrâurirea cărora ne aflăm şi azi, socotesc, Întocmai ca şi vechii ma­ terialişti, că. sufletul este separat de obiecte, că este în corp; iar problema cunoştiintii e pusa pe acelaş teren ma­ terialist: cum se face căsulletul nernaterial de aci ia cu­ noştiinţă de lucrurile materiale de dincolo? De bună seamă. că teoria «imaginelor s materiale ce se desprind din cor­ puri şi intră tără piedică în suflet nu mai mergea. Atunci, pentru a păstra separarea rnaterialistă şi totuşi a salva ne­ materialitarea sutletului, s'a recurs la un supterfugiu firesc: excitatiile materiale nu mai pătrund in sufletul nernaterial, ci bat, Ia porţile sufletului, acţionează prin simţuri asupra, spiritului, iar acesta răspunde prin anume reacţii, potri­ vite naturii lui, adecă traduce în limbaj spiritual excitatiile externe. Aceste reacţii spirituale la acţiuni materiale sunt 516 Mircea Florian [517] Către o nouă filozofie 517 reprezentările, cari natural nu mai sunt copii fidele ale obiec­ telor, ci stări subiective, fenomenale. Idealismul şi a făcut aparitiunea, Că prejudecata materialistă se află la temelia celor mai idealiste filozofii, nu avem de cât să consultăm filozofii moderni. Astfel Locke cornpără sufletul cu o «ca­ meră obscură» în care intră razele luminoase c din afară». c Căci după părerea mea intelectul nu e aşa de deosebit de o cameră, care este complet închisă luminii, şi în care sunt prezente numai câteva mici deschizături, pentru a. lăsa înlăuntru imagini externe vizibile sau idei». (G. Locke-In­ cercare despre intelect. Cartea II-a. § 1 J § 17). In sfârşit spiritualistul Leibniz socoteşte că monadele, esenţele lucru­ rilor, sunt «fără ferestre s vaşa că nimic nu pătrunde în de şi, natural, nici nu ese. Ciudate esenţe «spirituale> I 2. Dogma precedentă are un corolar de o Însemnă­ tate hotărâtoare in istoria gândirii. Acest corolar constitue . a doua dogmă, care este încă mai isbitoare de cât cea dintâiu: cu toate că sufletul este socotit nematerial, o pură conştiinţă, deci neîntins, totuşi «reprezentările» rărnân în. conştiinţă, dorniciliază în suflet, întocmai ca şi materiale ale vechilor filozofi greci materialişti. Precum su­ fletul se află in corp, tot astfel reprezentările stau în suflet, alcătuind un «conţinut de conştiinţă». Această afirma-ţie, de obşte primită azi, exarninată în afară de orice dogmă ma­ terialistă, apare ca o monstruozitate. Socotesc că nimeni nu ne poate opune o obiecţiune serioasă, dacă vom face observaţia, că numai atunci sutletul ar putea fi în corp şi reprezentările crin suflet», când am con­ cepe sufletul ca ceva material, ca un vas gol în care stau reprezentările ca nişte mici lucruşoare. Şi din potrivă, cum ar putea, in sens propriu, să .existe reprezentări «in suflet», dacă sufletul este cu totul nematerial, nespaţial? După teoria cunoştintii, reprezentările, noţiunile se află in mod propriu «în> suflet, nu figurat, căci numai pe baza acestui paradox se poate vorbi de oclume internă>, reprezenta­ tivă, opusă c lumii externe», reală. Se impune dar concluziunea ; cu tot idealismul şi «spi­ ritualismul> ei) teoria cunoştinţii a rărnăs prinsă în păinje­ nişul prejudecăţilor materialistej' cari alcătuesc cea mai veche s [518] Mircea Florian şi cea mai înrădăcinată concepţie despre lume a omului. Pentru omul primitiv nu exista de cât ceeace este vizibil, pipăibil, etc., deci material. Atavismul materialist stăpâneşte şi azi spiritualisrnele cele mai alambicate. Prin aceste procedee s'a instalat comod în filozofie teoria «conţinutului de conştiinţă», teorie ce se află azi pe buzele mai tuturor filozofilor. De sigur, nu e lucru tocmai uşor, a descoperi că ea este rodul firesc, dar subtil, al crypto-rnaterialismului, ce zace dosit, ca un sufleur, înapoia celor mai idealiste filozofii, Teoria c conţinutului de conştiinţă), a reprezentărilor 1,,,' suflet, închidea în sine o hotărâtoare consecinţă, pe care gân direa moderna nu putea sa n'o tragă: c Idealismul» sau jenomenismul. Dupa fenomenism conştiinţa se află închisă în sine, ca într' o cetate' fără uşi şi ferestre, omul nu poate cu­ noaşte de cât reprezentările din sufletul sau, ca şi cum su­ fletul ar fi o sfera materiala din care nu putem eşi, pentru a vedea ce se petrece «dincolo». Nu putern « eşi din conş­ tiinţă», cum nu putem săii pe propria noastra umbră, ne declara o comparaţie, vădit materialistă, In consecinţa, potrivit tenomenismului, noi nu putem cunoaşte (lucrurile- insine- înşişi», ci numai «fenomenele J , ară­ tarile, acelora, adică «reprezentările din noi). Cum am putea cunoaşte realitatea în sine, dacă ea este «in afară» de noi, iar noi suntem zidiţi «in sufletul» nostru, faţă în faţă. numai cu sarmanele reprezentări ce exprimă natura sunetului ne­ material, nu esenţa lucrurilor în sine? Era de aşteptat ca filozofia modernă să. ajungă sau la un scepticism solipsist, după care nu există decât eul şi sensatiile din el sau la un fenomenism se mi-obiectiv , cum întâlnim la Kant, dar şi acesta din urma nu scapă de selipsism (solus = singur ipse = eu) de cât cu ajutorul celei de a patra d06"me: acti­ vitatea spontană a gândirii, de care vom vorbi mai jos. Epilo­ gul firesc al filozofiei moderne, rezemată pe asemenea dogme eronate, nu putea fi decât solipsismul sceptic şi nihilist cum, cel puţin în parte, sh�ine cu. destulă consecvenţă e�1g1ezu Daoid Hume. I 3. Aceeaş dogmă a spatializării sau materializării su­ fletului lămureşte şi cunoşlinţa sensibilă sau intuitivă, privita ca .,- [519] Către o nouă filozofte produsul afectarii sufletului, prin simţuri, de către obiectele «externe». De oarece sufletul este separat de obiecte, el nu poate lua cunoştinţă de obiecte, decât în măsura in care ele binevoesc să străbată spaţiul dintre ele şi sutlet, prin on­ dulatii, vibratii, etc., şi astfel (( să ajungă Ia suflet» şi să-l afecteze, producând în el percepţii, sensaţii, intuitii sensibile, Acesta e punctul de vedere psihologic în explicarea cunoş­ tinţei. N'ar fi mai nimic de zis, dacă în loc de suflet am pune corpul. Insa În acest CaZ explicatiunea psihologică, ge­ netică, a cunoştintii nu mai are căderea de a servi ca punct de plecare 'în filozofie, căci explicaţiunea psihologică este derivată, nu primara, ea presupune existenţa lucrurilor, a corpului şi a sufletului meu, şi de aceea nu poate fi tolerat ca psihologia să ia loc filozofiei, adică problema psihologică: «cum eu, cutare otŢl, cunosc lumea?», să devină problema filozofică primordială: «există lumea in sine, sau este ea numai «reprezentarea mea, un vis, o fantasmagoie subiec­ tivă ?». Problema psihologică are la temelia ei prejudecăţi: ia ca acordat că exista obiecte, că există o fiinţă psihofizică, de aceea nu-i este îngăduit să ajungă la încheerea că acele obiecte sunt simple reprezentări, şi astfel să dea o deslegare filozofică. Un asemenea amestec, un atare salt dintr' o sferă într'alta este o enormă şi răspândită eroare, care a contri­ buit la compromiterea şi ruinarea filozofiei. Această eroare poate fi numită 'eroarea psihologistă, sau amestecul psihologiei acolo unde nu este locul ei sau unde nu-i fierbe oala. Punctul de vedere psihologist sau empirist este ora­ tăcire, pentru cuvântul convingator că se suprima singur. Psihologismul duce Ia sinucidere filozofică. Iata cUf!1. Psiho­ logismul, pentru a explica apariţiunea pasivă a percepţiei, a intuitiei sensibile, trebue să presupună «altceva> de cât sufetul (d, p. obiectele materiale), care acţionează « din afara) asupra sensibilităţii, producând în ea sensaţiile. Dar aci în- .> cepe tragedia. Dar dacă sensaţii1e sunt socotite-ca fiind în .-'- suflet şi dacă de aceea nu le cunoaştem decât pe ele, cum mai putem-vorbi de obiecte «externe»? De unde ştim că mai există un «altceva J fără de acţiunea căruia nu putem lă­ muri aparitiunea pasivă a percepţii lor ? Psihologistul se prinde în propria sa capcană. Dilema e următoarea: dacă nu cu- [520] noaştem decât percepţiile «subiective», existenţa obiectelor e externe» devine problematică; iar fără obiectele externe prezenţa senzaţiilor in suflet e un mister, căci nimeni nu poate susţinea serios că sufletul le crează din sine. Putem statornici aşadar că numai substratul ascuns ma­ terialist al idealismului a putut da naştere dogmei că. nu există. obiect cunoscut fără un subiect cunos­ cător, că obiectul şi subiectul sunt deosebiţi şi totuşi în de­ pendenţă unul de altul. Acest dualism dogmatic şi radical este În intâiul rând înlăturat de un fapt evident pentru ori şi cine: conştiinţa sau conştiinţa de sine. E un fapt că fiecare se cunoaşte pe sine, că de această dată c obiectul» şi c su­ biectul) nu mai sunt nici separaţi, nici deosebiţi măcar, că· în sfârşit cunoştinţa încetează de a mai fi o relatiune între doi termeni. Acest fapt singur, fapt mai presus de orice dis­ cutiune, ruinează deplin dogma dualitătii obiectului şi CI: su­ biectului. Ceeace e adevărat pentru cunoştinţa de sine, e adevarat pentru orice cunoştintă. Şi dacă înlăturăm cu ho­ tărâre toate reminiscentele şi atavismele materialiste ale teoriei cunoştintii de până acum, orice cunoaştere ni se în­ făţişează ca o «posesiune fără relaţie), ca un ce care este avut, fără sa presupusa o relaţiune Între doi termeni, tie numai logic deosebiţi. Mai întâi avem cunoştinţa. ca un dat primordial şi apoi relatiunea subiect obiect, ca ceva derivat, şi de ordin psihologic, în cadrul datului, nu vice-versa, cum , • ă s a crezut pan acum. 4. Trecem acum la cea din urmă dogmă a teoriei cunoştinţa: activitatea spiritului, a gândirii, dogmă ce, este ) atât de răspândită şi de înrădăcinată, în cât lupta împo­ triva ei apare ca o temerară încercare de a ruina intreaga filozofie. Putem citi bunăoară În deosebite manuale de filo· zofie sau în lucrari originale: snimeni nu mai poate sus­ ţine azi că cunoştinţa ar fi o oglindire, o imagine pasivă a lucrurilor, de oarece , Sufletul nu pri- 520 Mircea Flori an [521] Către o nouă filozotie 521 meşte nimic pasiv, ci transformă orice după legile sale funcţionale: orice cunoştinţă, oricât de umilă," este o reac­ ţie a sufletului». Nu mai încape vorbă că, printr' o ase­ menea teorie, subiectivitatea, ideaIitatea şi fenomenalitatea cunoştintii sunt şi devin încă şi mai pronunţate, devin con­ secinţe fatale. Dacă cunoştinţa e o reacţie a sufletului ea .nu poate exprima realitatea, este deci ideală, subiectivă. . Dar avem dreptul să punem întrebarea: cum şi de unde a apărut această teorie a activităţii creatoare sau de prelu­ crare a gândirii, a spiritului? Este activitatea gândirii un fapt ultim şi r.ediscutabil sau din potrivă este un produs de­ rivat din aceleaş prejudecăţi materialiste ? Istoria gândirii '.filozofice, neprevenit tălmăcită, ne arată că această dogmă, stâlpul spiritualismului, are aceiaş ascunsă origine: prejude­ cata materialistă că :'iufletul este în corp şi că, in consecinţă, reprezentările sunt în suflet. Activitatea gândirii a tost doar un refugiu pentru a scăpa de consecinţele ernpirismului : -orice cunoştinţă este produsul afectării pasive a sufletului de către lucrurile c externe � . Un scurt istoric al problemei este neapărat. De Ia .gânditorii greci întreaga filozofie până azi a moştenit o .prejudecată, pe care totuşi o socoteşte ca un adevăr axio­ matic, evident prin sine, anume, că percepţiune sensibilă eşi pasiva nu este în stare să exprime de cât numai indi­ vidualul, schimbătorul, şi de aceea ea nu poate fi o ade­ vărată cunoştinţa. Cunoştinţa trebue să. exprime ceva gene­ -ral, . statornic, adecă trebue sa fie o noţiune, o judecată, nu o percepţie. Dar suntem nevoiţi a pune întrebarea: unde stă scris că percepţia, intuiţia, prin chiar esenţa ei, trebue să. fie o cunoştin'ă individuală şi contîngentă? Singurul răs­ .. puns nu poate fi- de cât că aşa au gândit grecii şi de la -ei a rămas ca o dogmă dela sine înţeleasă.' Dar, în sfârşit, -nu această dogmă ne interesează aci, dat fiind cadrul aces- tui articol, ci. oorolarul ei epistemologie. Aşadar, după elini, intuiţiunea sensibilă exprimă tot­ deauna ceva individual, schimbător, contingent, pe când -cunoştinta adevărată trebue să fie o noţiune, deci ceva ge­ neral şi statornic, sau o judecată, deci un raport necesar. Aşa grăia Socrates. descoperitorul noţiunii ca reazern al [522] 522 Mircea Florian cunoştinţii adevărate şi aşa a rămas pentru viitorime. Pla­ ton, Aristoteles, Plotin, Scolasticii, raţionaliştii moderni de la Descastes până la Hegel au rămas credincioşi idealului socratic : percepţia e individuală, noţiunea e universală. Dar atunci, se ridica. o mare intrebare: de unde vine; cum apare «noţiunea generală» 1), ideia ? De bună seamă că nu din sensibilitate, căci sensibilitatea, prin ipoteză, este socotită ca individualizantă. Atunci de uude ? Ca şi cum n'ar fi existat de cât o singură deslegare, s'a răspuns în unanimi­ tate: din subiect, din gândire, din raţiune; căci inteligenţa este "activitate". Dacă sensibilitatea individuală e pasivă, ra­ ţiunea, isvorul noţiunilor, trebue să fie productivă. Noţiunea nu e primită pasiv, ca sensaţia, ci este creată spontan de in­ telect, susţin raţionaliştii vechi şi noi, de la Platon până la Leibniz ; sau e produsul prelucrării materialului sensibil de acti­ vitateagândirii, susţin alţii mai moderaţi: Aristoteles, ernpi­ riştii, criticiştii. După aceştia gândirea, prin misterioasa ei activitate, scoate din percepţiile individuale, prin abstracţie, notele comune, iar prin generalizare şi denumire le trans­ formă în noţiuni generale).. Este vechea teorie a abstrac­ ţiunii, care de la Aristoteles stăpâneşte filozofia şi psiho­ logia. Tocmai această teorie a activităţiî de prelucrare a gân­ dirii este o dovadă. strălucită a existenţii indiscutabile a dog­ mei că reprezentările, cunoştinţele se află în suflet, ca măr­ gel ele într'o cutioară. Căci se impune simpla Întrebare: de unde şi cum scoate activitatea gândirii ideile, dacă percepţiile sunt numai individuale? Din lucruri chiar? Este un non-sens. Cum ar putea gândirea să pună mâna pe lucruri şl să stoarca d.n ele laturea lor generală, notională ? Nu din lucruri, ni se spune, ci din reprezentările lucrurilor, reprezentări ce, din fericire, se află î'] noi şi astfel stau docile la dispoziţia «pu­ terii suverane- a gândirii, a raţiunii. Mărturisirea este com­ pletă. Prin urmare, gândirea nu produce, nu prelucreaZă no­ ţiunile, de cât dacă reprezentările individuale sunt, în mod propriu, în suflet; numai aşa gândirea, ca o forţă, poate să, 1) nNoţitlUea generală" e un pleonasm ; dacă e noţiune, trebue să: le generală. [523] Câtre o nouă filozotie ;!inşface reprezentările, să le supună Ia tortură şi să alambi­ -cheze din ele prin analiză abstractă şi generalizare sintetică: cristalul noţiunii. Suntem în plină mitologie a activităţii gân­ -dirii: spiritul devine o fabrică de noţiuni, fiindcă mai înainte -devenise un depozit de reprezentări, imagini, sau sensaţii. Dogma fantastică a activităţii gândirii presupune ne­ cesar că pasivele imagini individuale stau în suflet ca nişte mici atomi psihici izolaţi şi fără legătură şi că numai inte­ ligenţa, prin activitatea ei, stabileşte raporturi, compară, ab­ stractizează, sintetizează, Sensibilitatea e pasivă şi fără or­ dine; gândirea e activă şi ordonatoare. De unde această opo­ zitie ? Este pur şi simplu o dog-mă. întru nimic legitimă, Dar dacă ne-am închipui că reprezentările nu mai sunt în suflet? Ce mai s prelucrează» atunci gândirea? Nimic! Ceva mai mult: însăşi teoria «activitătei gândirii» devine inu­ tilă, de oarece omenirea n'a recurs la ea de cât ca 'un re­ fugiu contra teoriei sensibilitătei pasive şi indrouiuale. Fap­ tele pure ne arata că gândirea nu crează, nu prelucrează, nu sintetizează nimic; deosebirile şi asemănările dintre lu­ cruri nu sunt . § 61. Trebue şi aci să observăm încă o urmare; răsfira­ rea insulelor, mulţimea lor - aproape 600 1) - a trezit cu vremea un individualism primejdios independentii panhelenice. De altfel acelaşi fenomen se petrece şi pe continent, unde cetăţile sunt tot aşa de izolate, din cauza configuraţiei accidentate geografice. «Nici o mirare, zice Pohlmann 2), dacă de această împrăş­ tiere geografică se leagă şi un par ticular isrn politic foarte pro­ nunţat, dus chiar până Ia caricatură. Cel mai. mărunt ţinut era însufleţit de zelul de a-şi susţine independenţa,' -autonornta­ sa faţă de vecini, de cari însă-şi natura ii apăra aşa de bine>. Şi, nu se poate tăgădui că această izolare ti determinat în primul rând o tendinţă spre acea &Ot&.p"t.SlC>: economică, care condiţionează totdeauna o independenţă politică. § 62. Se înţelege, mişcarea colonială a creiat caractere aventuroase. a trezit o adevărată atmosferă psihică de între­ prindere. Oameni, cari au rupt odată cu traditia din patria continentală, fruntaşii generaţiilor din secolii 8, 7 şi 6, care se despărţiseră de familii şi patrie, au avut de bună seamă şi tăria 1) Th. Pischer, 1n DasSiiâ-ost-becken des mitiellăndisches Mee- res, Internat. Wochenscbrift, 1910, 408. . 2) Griectiisctte Geschichte u. ouettenkunde, ed. 5., p. 58. [548] Cezar Papacostea morală de a rupe totodată şi atâtea alte fire mai slabe, ale vechilor tradiţii, clădindu-şi aiurea aşezări de viaţă nouă-" autonomă. 'A1t-otk[a - colonia, acest cuvânt nu indică în greceşte punctul de sosire ca latinescul cotonus, colonia, ci acel de plecare de acasă. Şi într'adevăr, fapta precumpănitoare la Greci a fost tocmai hotărîrea, îndrăsneala de a pleca de acasă; iar cine are acest curaj este sufleteşte un revoluţionar fată de tradiţie. Ori câte legături de natură religioasă se vor fi mentinut cu vremea între colonii �i metropole, «cotonia nu era totuşi o dependenţă a statului colonizator; ci era, ea tnsaşi, un stat complet şi independent», zice chiar apologistul rosturilor religioase în viata cetăţilor antice 1). § 63. Ajunşi şi stabiliţi în noile aşezări de pe ţărmul asiatic, noi factori obiectivi îmbogăţesc şi promovează viaţa, sufletească a Grecilor ionieni, Mai întâi contactul cu culturile orientale. Ţărmurenil auto" chtoni ori veniti de mai nainte, aveau încă din cursul întregului mileniu al doilea o sumedenie de elemente ale civilizaţiei orientale. In deosebi prin Chettiţt"), acest contact a fost, pro­ babil, efectiv. Sa păturile lui Schllemann au arătat încă din 1873�75 prezenţa, în Treia ce a mai veche, a unor obiecte caracteristice Orientului. Mai târziu, aceleaşi obiecte, privite în lumina pro­ gresului ştiinţific, arătară Ci) Troia, şi prin urmare oraşele de. pe ţărm, nu erau straine de străvechea cultură mai ales sernită a orientului apropiat. Descoperirile recente din capitala regatului chetit întăresc pe de altă parte tot mai mult ipoteza că acest popor, care la 1925stăpânise chiar Babylonul 3), care la 1290 încheia tratat ex aequo cu marele Ramses II al Egiptului '), a putut influenţa populaţiile thraco- phrygice în aşa măsură, în cât printr'îusele să se transmită helenilor ionieni elemente ale civilizaţiei asiatlce, 1) F, de Coulanges, La cite antique, p. 252. 2) Cf. C. Schuchardt, Schlietnanns Ausgrabungen irn Llcte der heutigen Wlssenschaft. (2 Aufl.) p. 97, 283; 56, 112, 173 şi u. 323, 236, �78. Deasemeni, Meyer. R. u. K., der Chetiter. 3) Meyer, a. d. A. la p. 693 şi uu. 4) Id. ibid, 709 şi u. V l 1 I " i I . r I [549] Intre Divin �i Uman 549 -in deosebi a popoarelor syro-babilonice, - elemente pe care le deţinea poporul chetit. § 64. Se pare că rolul cel mai insemnat al Chetiţilor a fost să stabilească contactul intre două câmp uri de civilizaţie de cea mai mare importanţa: cârnpul babylonic şi cel helenic, bine înţeles într'o fază anterioară helenismului. Deşi descoperirea . integrală a acestui rol este încă în sarcina viitorului (când se va descifra limba chetită) totuşi, din documentele monumentare şi literare desgropate în timpul din urmă se pot stabili unele puncte. ·In mileniul III Chetlţii erau răspândiţi prin mai toată Asia mică, până spre ţărmul egelc, In acelaşi timp, după cum arata textele din Boghazkoi 1), Chetiţii erau în contact direct cu po­ poarele babylonice : prin acesta şi sub înrâurirea culturală a acestora. Pe la Începutul mileniului Il (1930), precum se constată din cronicele Babylonului, Chetiţii au năvălit în «capitala lumii» ; între anii 1400 şi 1250 ei au dat chiar o dinastie puternică Ba­ bylonului, ceea ce întăreşte şi mai muit legăturile de ordin cul- tural intre aceste popoare. .. , Cam în aceleaşi vremi însă (pe la 1500) Chetiţtt Îşi aveau şi propriile lor centre politice la nord-vest: unii, Hatti, cu capitala în oraşul ce purta acelaşi nume, lănză fluviul Halys (azi Boghazkiol), alţii, Mitanni, la nordul Syriei şi în Mesopo­ tamia, ţinut unde s'a desfăşurat in urmă o cultură eraniană de origine arică 2)� Inrâurirea chetită se exercitează de fapt asupra populaţiilor prehelentce, phrygo-trakice, din Asia mică. O nouă lumină aruncată de progresele assyro ş! egiptolo­ giei asupra descoperirilor lui Schliernann arată tot mai multe puncte de asemănare între civilizatia primitivă a pământului helc­ nic şi aceea a orientulur asiatic apropiat. 1) Aceste texte numite "Cappadokice" se publică de Deutsche Orientgesetscltaft ; până acum au apărut două volume. la 1915. Cf. şi Pu­ chsteln, Boghazkăi, Yeroffentlichung der D. O. a., 1912. 2) In textele archivei regale a Chetiţllor, din Boghazkoi, scrise in limba oflctală-babylonlcă, sunt pomeniţi aceşti Ari, Harri cu zeii mat nsemnaţi, cunoscuţi din Vede: Indra, Mitra, Varuna, Nasatya, ceea ce iatată că, In acest mileniu 2, Chetiţl! .posedau şi elemente ale culturii arlce eranlene, . [550] 550 Cezar Papacostea Unul din aceste puncte este therlomorphismul, comun intr'o parte şi alta. In straturile celui mai adânc Illon, -- care ar repr�zenta mileniul III, - s'au găsit picturi pe vase, unde figuri omeneşti, grosolan făcute, poartă un cap aidoma bufniţei, probabil hornerica 11,,(J.l)'l(.wmc: 'Af:hjY'tJ. La Mykenaj s'a descoperit un cap de juncă in argint 1), care a fost indentificată cu �OW1ClC: "Hp'tJ. In Creta era faimosul minotaur, apoi toţi centaurh, sirenele şi celelalte anţ. , rnale mai multor] mai puţin hurnanizate. In legătură cu acelaşi thetiomorphism, trebue S1 punem şi stadiul decadenţei toternis­ mului, când animalele au fost coborîte la rangul de asociate numai, ori favorite, ori simple atribute ale divinităţii. Astfel Aphro­ d.te-Astarte din Kypros este totdeauna însoţită de două porurn­ biţe : o altă zeiţă din Kreta este între doi lei, intocmai ca Kybele de mai târziu; alta ţine doi şerpi, intocmai cahelenica Arternis. Poate însăşi coloana. cu lei de pe poarta cu acelaşi nume din Mykenai reprezintă nişte divinităţi. Cele şase morminte regale din akropola Mykenei conţineau rnăsci de aur,cupe, un întreg tezaur etc. 2), care aminteşte cultul mortilor de la Egipteni. De aceea, fără a se putea încă sta­ bili în ce chip a avut loc această comunicare primitivă, nu este îngăduit a se ignora elementele comune a� unui substrat primi­ tiv. In aceeaşi ordine de idei se cuvine a pomeni apropierea cu orientul şi pe tărâmul tradiţiei mythice, mai ales in continentul Asiei mici. Astfel, precum s'a văzut 3), cultului babilonie Istar­ Tammuz îi corespunde, la poporul Lydian din apropierea coas­ tei şi la Phrygi, cultul. lui Attis din Pessinus. Acest cult a pă­ truns, cu mythul său, şi la Greci, schimbându-se doar numele divinităţtlor în Core şi Demefer '). § 65. Inrîurirea Orientului pătrunde însă şi prin mijlocirea altui popor - Phoenicii ; şi pe altă cale, a comerţului maritim. Precum se ştie, Phoenicii au fost cei mai iscusiţi «colpor­ tori» ai vremii; in orient, aproape singurul element rnobll intr'o lume imobilă, Prin ei s'a desăvârşit procesul de- transmisiune a 1) Cf. Schuchardt. Schliemantts Ausgrabungen (ed. 1IJ p, 280. , 2' Cf.Schuchardt, Schliemanns Ausgrabungen (ed. II) p. 199 şi uu, (§§ 4-10). 3) Supra § 23. 4) Mentionat şi de Herodot, {V, 76 şi Plutarch, de Is, el Ostr. 69. Cf. şi P. Decharrne, Mythologie ••• p. 380., [551] Intre Divin şi Uman 55 r tezaurului cultural- de la orientali la Greci. Este de ajuns să se amintească un singur factor - de importanţă covârşitoare pentru ,progresul civilizatiei omeneşti - Scrierea tonetlcă şi caracterele grafice, pe _ care Grecii le- au primit de la Phoenlcl 1), pentru c� fiecine să înţeleagă cu cât a venit Orientul la masa civilizaţiei ŞI progresului continuat de Greci. § 66. Afară de transmiterea elementelor concrete, sunt însă :şi alte Î1diltraţiuni culturale, care nu 'au nevoie de Sensibilizare -materială. Este înrîurlrea pe �care o săvârşeşte contactul dintre om şi om, este suggestia pe care o provoacă ocupatia zilnică, atunci când ea îti impune contactul cu oameni. Şi, in această privinţă Grecii au întâlnit in Asia mică un popor de vechi neguţători - Lydienii, iar pe apă, prin porturi, s'au intălnit in concurenţă comercială cu mai sus [pomeniţii Phoenici, Negoţ - este inainte de orice contact sufletesc cu oamenii, este conversaţie şi în voeală, este ciocnire şi ascuţire de spirite ; este, in sfârşit, cu adevărat tin �tL'lt6ptoy, cum il numeau Grecii, adică aceamişcare, acel zbucium de răspântie pe care îl fac oameni veniţi de pretutindeni. Şi, pe acest tărârn Grecii nu numa că au Imltat pe Phoenici, Iăcându-se şi dânşii neguţătorii, dar au .desenit în scurtă vreme din ucenici maeştri, curând chiar stă­ pânii mărilor. § 67. Incepând cu veacul 8, generaţii tinere şi lntreprin­ zătoare au încins Pontul Euxln cu un lanţ de colonii-mai toate unileslene. In veacurile 7 şi _ 6 alte generaţii ionice, îndeosebi din Phok da, au dus ordinea economico-politică elenă in Italia de Sud (Grecia NI are), în Sicilia şi în sudul Gallei- In veacul' cei mai strălucit, al V-lea, Grecii au izbutit să-şi afirme nu numai la răsărit independenţa politică fată de Perşi, dar şi spre apus, faţă de Serniţii Cartaginezi - heghemonia -economică, sancţionată, la capătul străduinţelor paşnice, şi pe calea armelor - de către sicilianul Gelon. § 68. Nu trebue privit deci ca un miracol, faptul că "odraslele �nstărite ale neguţătorllor lumii, cernuţi şi printr'o selecţie naturală, după ce au. primit prin contact şi moştenire rezultatele .experienţei şi civilizaţiei Orientului apropiat, au fost in măsură să ereieze cugetarea independentă, predispunând su­ fletele la filosofie şi ştiinţă. 1) Tacitua, Annates XI, 14; Herodat, V. 58 / [552] Cezar Papacostea Semsnţiile arlce ale poporului elin, ionlenii mai cu deose-­ bire, posedau tocmai ce lipsea acestui orient: posedau tinereţea; mişcarea, puterea creiatoare. Astfel, din tezaurul de forme şi idei ce rezumă mii de ani de viaţă şi civilizatie fără orizont, a unor popoare ce atinseseră limita superioară, va rezulta prin alto.uf tânăr al vlăstarulu' ionian, tocmai ca în regnul vogetal, fructe cu adevărat superioare. In aceste conditiuni incep la Greci, odată­ cu mileniul 1, fazele de evoluţie: mitică, teologică şi lirică, care creiază la rândul lor o atmosferă prielnică pentru desvcltarea cugetării filozofice şi ştiinţifice. VI1I. § 69. Domeniul simţirii nu a rămas neatins, Pe lângă selecţia naturală, pe lângă Inrîurlrea orientală, pe lângă suggestta - şi influenţa paşnică provocată de mişcarea şi ocupaţiunea corner­ cIală, merită toată atenţiunea încă un fapt sufletesc ce a rezultat; din răsfirarea Grecilor şi din amestecul lor printre «barbari», Acest fapt este trezirea unui sentiment nou, care va juca un rol covârşitor în viata popoarelor - sentimentul de naţionalitate. Depărtarea coloniştilor de metropolă, contactul lor cu oameni de altă limbă, care, fireşte, nu putea fi pentru dânşii de 'cât urâtă.. bâlbăită 1), otip�apoc:, a născut în suflete cu timpul tin sentiment deosebit pentru care limba greacă avea doi termeni: VOOtOC; şi ?to,'}oc: (mai târziu VOotIXA"(ta), dorul de întoarcere in patrie, la. ai săi. Intâlnim pentru / prima oară, in formă conscientă, senti­ mentul iubirii de patrie şi naţlonalitate. Intreaga Odysseie este -o mărturie a acestui simţământ; şi, dacă ar vrea cineva să ca­ racterlze geniala operă prin ea însăşi, ar fi de ajuns să citeze versurile comisiur.e, din profesori, dela toate şcolile din acea circumscriptie. Va fi UI1 examen serios, în scris şi oral ; examen de sinteză şi recapitulare a materiei liceului. Fără a se cădea în exagrările vechiului Bacalaureat, va fi totuş un examen mai serios decât cel de astăzi, întrucât se va sili elevul la o revizuire generală, a materiilor liceului. EI va. avea să cerceteze două lucruri: Care e puterea de judecată a elevuului, pus în fa. ta realităţilor ; cari sunt cunoştinţele generale. CU cari el termină liceul? Un asemenea examen ar fi un mare câştig şi ar fi obllgatcr numai pentru cei ce vor să se Înscrie în Universitate. Şj orariul ar fi cel de mai jos: [562] Eliodor Constantinescu II. Ciclul al doilea Ora riul liceului (cursul superior) '=1 OBIECTELE 1�lterar�1 Sec. ştiinţifică I Curs Observaţii o" ' z ... Vl[VI.IIVIl.l v.11 Vl.llvli. comun " o 1 Religia. . . t'l\ 1 -1 111 1 -1 Comun 2 Limba română . 3 4 3 3 4 3 » 3 · latină. 4 4 3 2 2 1 - _4 " el ină 4 3 3 1 1 1 - 5 · franceză. 2 2 2 2 2 2 Comun �I » germană. 2 2 2 2. 2 2 " • engleză... 2 1 2 2 1 2 » ltallnă 8 Drept" constituţional şi Administrativ - - 1 - - 1 · 9 Economia Politică • - - 1 - -. 1 » 10 Filozofia şi .Educaţia - 1 1 - 1 1 · 11 lsto ia Ţării 3 - 3 - - · Istoria Artelor şi a civi- hzuţiel, caracterizări 12 de epoci " . - 2 2 - 2 2 " 13 Geografia economică . 1 - - J - - " 14 Matematica 3 2 2 4 4 4 - 15 Şt. Naturale :I� 1 2 - '3 3 - 16 Fiztcc-chlmice 2 2 3 2 3 - 17 Medicina populară. - - 1 - - I Comun 18 Muzica 1 1 1 1 1 1 · I 19 Desemnul . 1 1 - - ,- - - 20 liniar. - 2 1 - - 21 Glm�astica. 1 t I I 1 1. 1 'Il comuni I Totalul orelor pe săptămână 28� [29 281128129' Cu urmatoarele-Iămurtri : 1." Limba română, curs comun, s'ar propune astfel: In clasa V-a: Poetica, cu gen tl rile literare; În clasa VI-a: Istoria literaturii române; în cl. V lI-a: Retorica şi gramatica isto­ rică a limbii. Am pus În ultima clasă retorica, cu genul oratorle, deoarece îl cred ca cel mai greu şi e în strânsă legătură cu logica, ce se propune în aceeaş clasă. 2. Limba latină şi e lină, d ci clasicirnul, în secţiunea ştiin­ ţifică, va fi propus aşa cum am arătat că concepem noi umani­ tatea veche. Aci nu S6 mai propune studiul Iimbei, ci traduceri şi lecţiuni despre umanitatea veche. Prin traduceri, se va vedea felul lor de a scrie şi de a gândi; prin lecţiuni, se va căuta să se prindă vlaţa şi sufletul unor popoare disparute şi a căror in­ fluienţă totuşi o simţim şi astăzi, la fiecare 'pas. Profesorul-se va ridica apoi la generalităţi, arătand ce rămâne etern din viaţă, spre a trage Incheieri şi pilde adâuci pentru vremurile ce trăim. Aşa se va putea forma deplin sufletul elevului, [563] Liceul Românesc 3. Istoria. Aci intervine o mare schimbare. Programa actu­ ală păcătuieşte prin 2 mari cusururi: Cel dintâiu, pentrucă istoria în cursul superior este o re­ petire inutilă a cursului superior - până şi cărţile sunt aceleaşi; cel de al doilea, pentrucă, printr'o concepţie curioasă şi care se ilegiferează la noi, s'a exclus din fnvăţământul istoric, în liceu, cursuri de cea mai mare Însemnătate, ca Istoria civilizaţiei şi a Artelor, dar cari, in schimb, s'au introdus în liceul de fete! Am căutat să Înlăturăm această anomalie şi atunci: In clasa V-a se va propune: Istoria neamului românesc; iar in celelalte 2 clase: Istoria civilizatiei şi a artelor, cu caracterlzări de epoci. 4. In locul higienei, care se mai face în cursul inferior, am introdus: Medicina populară, aşa de necesară in viaţă şi care s'ar preda de un Medic, care ar fi şi Medicul şcolii. Bine inteles că toate programele ar fi revizuite, cele actuale, cu tendinţa lor de specializare, ne mai putând corespunde nouei organizări. Si cum firesc e că s'ar scoate din licee unele chestiuni, ele ar . rărnânea să se trateze în Anul preparator, care s'ar cre ia pe lângă fiecare facultate şi care ar face astfel legătura sau puntea de trecere dela liceu la Universitate. Bine înţeles, că pentru elevii mai talentaţi, acest an preparator' ar putea fi sărit, cum e la Şcoala de Poduri şi Şosele. La acest an preparator ar preda cursuri şi profesori ecundari, anume aleşi. Prin organizatia ce dăm, liceul ar fi: 1. O şcală de adevărată cultură generală. 2. O şcoală cu cursuri după aptitudini,cu 2 secţiuni, cre­ late, nu in vederea tai ei specializări exagerate, profftând de unele aptitudini ale unor elevi, dar în aceea a unei mai perfecte asimilări a cunoştinţelor. Ne fiind acuma nimic exagerat: Nici limbile clasice, la' secţia literară; nici ştiinţele, la cea ştinţifică, elevul va învăţa mai bine, va asimila mai mult, ca cel de azi. Dar nu este numai atâta" de oarece esenţialul este ca ele­ vul să urmeze secţiunea aleasă, nu ca astăzi, .silit de anume combinaţii, ci împins numai de inclinarea lui sufletească. Aci stă sucesul chestiunii. Şi lucrul acesta este cu putinţă, dacă facem să dispară toate neajunsurile de astăzi. După cum am văzut, elevul alege azi secţiunea, călăuzit de următoarele consideratii : [564] Eliodor Constantinescu 1. Chestiune de aptitudini. Şi aceştia sunt cei mai rari. 2. Faptul că la liceul din localitate nu e decât o singură sectiune. .,. 3. In vederea unei careri, pe care şi-o aleg, nu călăuziţi de aptitudini, ci de perspectiva bănească, ori socială a carierli, 4. După cum e de sever prof. de 1. latină, ori de matematici. Cel dintâiu punct nu intră În discuţie, iar cel din ur mă cade dela sine, Întrucât acuma.iatât 1. limba latină, cât şi rnaternaticile nu mai sunt aşa de exagerat propuse. Rămân celelalte două şi soluţia ar fi cea următoare: 1. Cele 2 secţiuni - literară şi ştiinţifică- să fie obligatorii' la toare liceele, mai ales în oraşele, unde nu sunt 2 licee. Altfel nu s'a făcut nimica şi orice reformă ar fi zadarnică. 2. Secţiunea n'o alege elevul, ci profesorul, sau mai de grabă, comisia de examen" care o înscrie în certificatul de ab­ solvirea girnnaziului. Cum totuş se pot naşte greşeli, ori încli­ nări mai intârziate, elevul îşi poate schimba secţia, în urma hotărâri! conferinţei clasei, dar şi aceasta numai o singură dată, 3. Şi chestiunea aceasta ar mai Ii uşurată şi de conside­ raţia că arnândouă secţiile dau acelaş drept de inscriere în orice facultate, mai ales Cl1 creiarea anului preparator: liber fiind elevul, dacă se simte in stare, să se descurce singur, sau să renunţe, atunci când va vedea, de pildă, că cu secţia literară n'ar puteau rrna chimia, ori st. naturale. Cu o singură condiţie, însa, ca acest an preparator să fie ceva serios, cu examene severe, capabile de selecţionare şi cari să astârnpere pe cei cari vor să-şi piardă vremea cu aventuri! Şi ideia nu e nouă. Ea se aplică la Şcoala de Poduri şi Şosele, la care se prezentau, pelângă elevii realişti, dela vechile licee reale şi cei dela liceele vechi clasice. Şi dacă cei dintăi, de regulă, săriau anul preparator, erau însă şi din cei de ai doilea, cari, deşi n u putem sări acest an, dar îl urmau, reuşia ti în şcoală şl ieşiau ingineri. ;,.; Ea se mai aplică şi la Universitatea din Berlin, unde la examenul de doctorat in filozofie, cei de la ştiinţe sunt obligat la un examăn secundar de limbă elină, iar cei de la litere la UIlU! secundar de o materie din domeniu! ştiinţelor. Şi elevul, în vederea acestui doctorat, se prepară singur la aceste mater noi, ce i-se cer. urmând, la facultăţile respective, aceste cursu r j 1 li învaţă deci in Universitate. [565] :Liceul Românesc La fel deci le-ar, putea învăţa şi elevul, care ar voi să ur­ meze o facultate, la care se cer cunoştinţf, pe cari nu le- a făcut in liceu. . Dar dacă lucrurile stau astfel, cu drept cuvânt atunci s'ar putea naşte intrebarea: La ce bun această bifurcare şi n'am preferi în locu-i liceul unitar? Dar la care se poate foarte uşor răspunde: Intâiu, pentrucă o revenire la un liceu unitar, am arătat că .... e Imposibilă; al doilea, pentrucă un liceu blfurcat este superior unuia unitar, din punctul de vedere al asimilării cunoştinţelor şi am văzut marea însemnătate a acestui lucru; şi al treilea, că tocmai acest lucru va stii pe elev să-şi aleagă secţiunea, rnânat numai de inclinarea lui firească. Şi profitul ar fi nespus de mare. . Liceul astfel conceput, va avea o superioritate vădită faţă de cel actual. Dar aceasta nu e de ajuns, deoarece poate fi o organizare oricât de bună şi tot nu va da roadele aşteptate, dacă nu se are În vedere şi punerea ei in aplicare. Nu mai departe, liceul de azi. Cu oare care bună voinţă, dacă i s'ar fi adus unele îndreptărl în organizare, ar fi dat alte rezultate, de n'ar fi fost alte piedici, cari să vină să-Lcornpromita, după cum am arătat În altă parte, • Ajungem aşa dar acum la a doua chestiune, la mijloace'e, cari Să-i asigure succesul. (Va urma) Eli.odol' Constantinescu CAT REN n TUDOR VLADIMIRRSCU· (După re,rezentare) Tudor, Tudor, Tudorel Fost-arfi a nu te naşte: Şi 'n viaţă şi 'n mormânt Ceasul rău - mereu te paşte I E. 1. V. 6 [566] GHIŢA MODOLEA. In sfârşit, venirăşl ai.noştri la putere - răsuflă uşurat nenea Ghiţă Modolea, pensionar -şI membru devotat al partidului. Să mal fi întârziat câteva luni şi trebuia să-şi schimbe toată îmbrăcămintea, vechea redingotă rărnânea un sac pe trupul sta­ fidit de luptă cu adversarii iar gulerele creşteau cu vreo patru numere 'la gât. Acum, În fata oglindei, îşi potriveşte cum poate era vata, îşi pune pantofii largi de lac in picioare şi Iegându-se in vorba cu nevastă-sa asupra unui nasture neîntărit bine,' gândul i se mută pe buze : � � Adică Tinco, fac eu de inspector ? .. M'am pocâltit de atâta opoziţie - dar bun e Dumnezeu şi şeful. - Ţin'te mândru, Ghrţlcă I - Las pe mine, nevastă, răspunde acesta apăsat. Grăbit să se urce pe scară, se inpledică de un covor scă­ pându-şi pe rând arnândoi pantofii din picioare, pe când şeful zârnbind îi ese înainte. Printr'o inspiraţie grabnică, îşi drege situatia: - Uue, coane Tache, am venit la O-ta descult ca la un paşe l Dându-se în vorbă. ajung la partea cea mai însernnată : posturile. - Cam ce ai vrea O-ta d-Ie Modolea, ce-ti convine ma} mult, îl întrebă şeful. - De, ştiu eu, ca unul ce am luptat pentru partid şi am sacrificat şi din pungă ... un inspector, un mai mare peste speculă, peste cinematografe ... sunt atâtea şi a tătea ... controlor În hale ... sequestru, ... suntem doar la putere, n'a n răbdat atât amar de vreme în opoziţie? Uite-te la mine I ,. [567] • ,�r Ghiţă Modolea - Bine, o să te am În vedere la tablou, vorbesc mâine şi cu şefu şi cred c'o să iasă bine. După. acestea, Ghiţă trece în fiecare zi pe la fereastra şe­ fului, ştiindu-I că se scoală de dimineaţă şi ia aer: să nu-l uite, să-I aibă înaintea ochilor să-I ţie minte. Se saluta respectuos Modolea se apleacă într'o parte, gata să treacă drumul, dacă I-ar chema şeful dar ... nici un semn. Azi unul, mâine altul, partizanii Încep a fi căpătuiţl ; Ghiţă Modolea, nicăeri. . . - Ce Dvzeu, îşi zice, parcă n'aş fi abonat la gazeta c Pa­ tria», parcă n'aş plăti regulat cotizaţiile la club, parcă n'aş 'fi sus­ ţinu t cu banii mei întrunirile publice făcute şi pe culori şi la Dacia şi la Eforie şi la Elntracht ; . atunci ce mai rămâne? Dar culmea a fost când peste câteva săptâmânl, vecîiiul lui, Papadopol, e numit inspector. - Cum se poate, om de eri de alaltăeri ir. partid şi- mi , ia rândul !? Se duce la şef. - E de crezut, coane Tache? Ia citeşte ici ... Se poate una ca asta? - - Ştiu, nene Modolea, ştiu ... dar ... aşa a vrut şeful nostru. O inghite şi pleacă. - Trebue să fie un mister la mijloc, se jelueşte neveste-sli acasă. - E hoţ grecu, Ghiţă ... e prefăcut. - Păi nu mai merge, fac eu Iurnlnă. Intârnplător îl găseşte pe Papadopol la cârciurna lui Petruş; se aşează binişor Ia masa lui şi dă un rând, mai dă unul, îi desleagă limba. -:- Tu ai fost mal norocos, măi Costică, eu unul nu mai înţeleg pe şefu, - E, Ghiţă frate, şi şeful are, ale lui ... Unei femei, cu un lucru de nimic ii câştigi inima ... cu şeful se schimbă ... e madamă caprlţioasă 1 ... -� Cum mă? şi şeful ia bani, se riddtcât tin munte pe scaun Modolea, bătând cu pumnul în masă ... şi şeful 'jl - AI omului, nu ştii, răspunde liniştit Papadopol .. - Se schimbă lucrurile atunci. Ce-am aşteptat atâta şi am "uptat ca să mai dau şi bani? [568] 568 V. C; Georgian A doua zi glonţ la şef. Aşa, aşa, aşa şi din ce în ce cu glasul mai ridicat îi spune omul ce are pe inimă. Şeful ii răspunde domol, să mai aibă răb­ dare că vine şi ceasul lui. - Ce să mai aştept? Aşa merge? Mă lipsesc ... Da să şti!i, mă lepăd de partid, ... mă lepăd; o să mă căutaţi şi n'o să mă mai aveţi! Şi se repezi spre uşe, făt ă să mai zică nici bună ziua. Se petrecu oarecare vreme dela această întâmplare, Cunoscut cu d-I Modolea, m'am obişnuit a-i zice «unchiule», şi el mie «nepoate». Mă pomenesc intr'o dimineaţă că-mi bate cineva În geam pe la ceasurile 5 - d'abia răsărise soarele. -- Ei nepoate, te-ai sculat? Mă uit pe fereastră: Unchiul Modolea. - Te-ai sculat bre? mă mai tntreabă odată, hai vin cu mine ... Imi inchipuisem că cine ştie ce noroc a căzut peste mine, doar vota sem şi eu cu guvernul! 'Când colo îmi luă bastonaşul din mână, îmi de te câteva cu el, în glumă chipurile ... să mă trezească, imbilndu-mă :-hai, vino după mine. lrnpinse portiţa grădinii, prinsă cu' cercuri de sârmă şi punând iute mâna pe o stropitoare,mă luă cu vorba lin ca şi apa ce cădea pe brazde. - 'Incepem cu ba mele, cu florile galbene, tot către vârful tulpinii, ca nişte lumânări aprlnse., ia umple. şi tu stropitoarea să -ji arăt florile pitite după frunze ale vi netelor, dintr' o floricică creşte un rod cât o cofiţă .... De vrejurile astea tinere ale castra­ veţilor, ce zici? /Pune mâna pe cuţitaş şi curăţă unul. .. îţi dă să­ nătate de dimineaţă; iacă şi dovleceii cu fk.rile ca rochiile de pă­ puşi, - crescute din pământ ... Peste tot locul flori albe, galbene albăstrui, pierdute În de­ sişul frunzelor. Priveam gândind câte poate să facă un om. In zare deosebii . rnerii, perii, micii ... Dar unchiul nu-mi dete răgaz şi cu mâna lui grea de muncitor, mă bătu pe umăr şi mă fulgeră cu ochii:' - Mă, politică să nu faci în viata ta! Cine mă puse pe mine, n'am ce-mi trebue, mult puţin?! Catinca tot îmi bătea capul... Simt că 'ntineresc în raiul acesta ... După puţină tăcere, răspunsei şi eu râzând: ' - De, unchiule, tot păţitul e priceput.; La plecare, după ce sorbirăm câte-o cafeluţă îmi încarcă un coş cu de toate ale grădinii, mai merserărn împreună o bucată de drum, fără să schimbăm un cuvânt; apoi, ne despărţirăm. v. C. Geol'gian [569] VIS DE DRAGOSTE Aş vrea să-mi port, fug-arnic, dorul Spre lumi îndepărtatfl, duse.; Mă poartă g-ândul, călătorul, Dirt taina viselor apuse Spre culmi vrăjite, ditt poveste " 'Şi roiou-m: hlspumat de fug-ă, ,Ni?Chea,;;ă sprintm peste creste Iar ochi-mi trudnici, casă-o rugd. o văd din basmele vieţei ,VC1tiltd spre mine ca o zână Din revărsatul dimineţei­ Fior de patimă păgână. Şi-o iau de mâim' ; şi-o strâng aproape De pieptul meu. E-aşa frumoasă ... Şi-o ţin de teama să nu-mi fug-Ii Pe unda vâlltului duioasă. li fur o sărutare 'n. pripă Iar ea mă ceartă: - Fii cuminte! Şi-apoi tot ea, aşa 'tl risipă, Imi dă sărutul vrajei sfinte . ... Dar se 'lt1zoptează în pădure �)'i roibu-mi saltă ca 'n poveste ... lşi spun desişurile sure 1I1isterioasalzopţei veste, Privig-hetoarea cântă'n seară, Iar cerbii trec la scăldătoare; Se-aude-un scârţâit de carâ ... Pe sus, fug păsări câiătoare, [570] 570 N. Cottan Un vis ce s'a sfârfit. Zadarnic Plâng nâlucirea care piere.,. Ori cât af vrea s'o cred aeuea, ­ Tot vis rămâne, tot durere ... V. Cottan NOSTALGIE Purpnn'l de aur. In apus de soare .... ! Iar pe sus trec stoluri, Lungi fi călătoare I Şi cum pier în marea, Zărilor albastre, Dincolo de ceaţa, Găndurilor noastre; Mie-mi creşte 'n suflet, Cu un dor de moarte, Nostolgia celor, G t' rdmân departe 1. Mircea Dăscălescu-Mugur [571] r CONTRIB'UŢII L� o NOUA BIOGRAFIE A LU"I N. BALCESCU (Urmare) O a treia latură mai puţin cunoscută a mlslunel lui Băl­ cescu în Ungaria a fost chestiunea confederaţie! popoarelor de­ mocratice din Orient. Această ideie o va lămuri definitiv în scrisoarea sa către contele Zarnoyski, despre care vom vorbi mai târziu. Şi Ion Ghicascrla lui Bălcescu de o confederaţie a Românilor .cu Ungurii şi Polonii, lucru admis şi de principele Czartoriski 1). Bălcescu vorbi de acest lucru lui Kossuth, care" . " fu favorabil 2). In propunerea pentru formarea legiunei se spu- nea că părerea Ungurilor şi a Românilor este ca cele două naţii, mai ales din cauza, pericolului slav, să formeze un singur şi ace­ laşi stat j'ederativ 3). Aceste propuneri au fost mai bine primite de Unguri de cât s'ar crede şi amintirea lor s'a păstrat până in zilele noastre. Profesorul AI. Makri dela Academia Ungară, vor­ bind de ches.Ia balcanică, amintea deunăzi că Bălcescu a vrut o confederaţie a Dunărei cu Români, Unguri şi chiar Slavii de sud, cu parlament comun şi ministere de răsboi, finanţe, comerţ şi comunicatii comune 4). Această ideie de federatie o vom ve- 1) Idern 333. 2) Idem 272. 3} ldern 304. 4) In "Noua Revistă Română XIV 1913 p, 259" In der mitle des Iahrhundertstellte sf ch Bălcescu elne solcne Donau confederatlon vor, in welcher ungarische rumănlsche und sud slawische Nationalstaaten etne ., gemainschaftliche Verw altung und Parlament hătten und dass dus Krlegs- _ . Finantz-Handel uud Comunicatjons wesen gemeinschaftlich sei, Staat der Union den Trtaltsrnusv.., , - [572] 572 P. P. Panaitescu " dea perslstând in timpul exilului din Franţa, când se va înjgheba un comitet al popoarelor ce voiau a se confedera. Ungaria căzând sub loviturile Austro-Ruse, Bălcescu reu­ şeşte să 'ajungă la Orşova. Ministrul francez la Belgrad, cu care avusese legături, luase măsuri pentru salvarea lui în Serbia 1). Dar î� momentul părăsirei luptei are un gest de disperare. Dacă toate au pierit, dacă toate speranţele se dărâmă una după alta, trebuia să sfideze soarta printr'o jertfă supremă. Se hotăreşte să se .ducă în vălmăşagul retragerii ungare şi să moară cel puţin pe un câmp de bătae -. Printre rândurile ama­ . bile şi fine, ce le adresează d-uei Ghica, citim un dispefat adio: «Eram să les ca toată lumea din această ţară şi iată că de­ «odată alerg de bună voie să mă arunc intr'o prăpastie, de unde «nu va mai fi cu putinţă o scăpare de cât prin minune». Stâr­ şeşte cerând ca măcar cineva să- i păstreze amintirea, dacă va muri 2). In curând se lăţise la Paris svonul despre uciderea emi­ grati/ar, ce fuseseră în misiune în Ungaria 3). Revoluţia ungară căzuse. Armatele mândre, ce câştigaseră atâtea biruinţi în această rezistenţă supremă împotriva atător oştl şi popoare, ce o împresurau, o armată improvisată, care stâşiată de certuri, luptându-se singură cu Austriacii, cu Ruşii, cu' Românii, cu Sârbii, cu Croaţii, era acum învinsă. Sfărărnă­ turile glorioase se risipeau prin pasurile munţilor. In zadar in­ cercă Bălcescu să mai aţâţe o resistenţă dincol � de posibilitatea omenească. totul era sfârşit. pune pe cea ardeleană în legătură cu Ho­ ria. Şi astfel se naşte proectul de a scrie istoria revoluţ.el lui Horia. Lucrarea nu a îndeplinit-o niciodată, dar e evident că o pregătea şi probabil avea de gând să ince�pă a scrIe după ter­ minârea istoriei lui Mihai Viteazul. Materialul era în mare parte adunat. Ia hârtiile sale erau copii după ziarele vremii şi diferite scrieri tralând de răscoala lilÎ HOI'ia, probabil adunate la biblic­ �t0ca naţională din Paris alături cu materialul despre Mihai Vi­ teazul 4)./ După multe aventuri, îmbrăcat ţărăneşte, mergând din sat in sat, vânzând străchini, trecând print! e Ruşi, arestat un mo­ ment, străbătănd prin Austria unde are alte neplăceri 5) Bălcescu ajunge în sfărşit la Paris la 16 Octombrie 1849 G). Graţie reuşite] 1) N. Bălcescu Ro+ânti sub Mihai Vodă Viteazul.: ed. Lepădatu 221--222. . 2) Bălcescu voia a da În Istoria lui Mihai si o descriere a Moldo­ vei, dar n'a găsit inspiratia necesară idem p, 311. 3) Discursul citat în Istoria lui Mihai ed. Odobescu p. 565. 4) Vezi in Ms. Academiei no, 82 (5 copii) şi 110 .. 221. Acesta din urmă/ÎI publică Papiu În Tesaurul seu CL 1. Bianu. catalogul masselor ro­ mâneşti ale Academiei 1 p. 177 şi 469, Despre Horia Cf. şi Istoria lui Mi· hai p. 288. 5) 1. Ghica, Amintiri din Pribegie p. 411 şi urrn. -6) Idern, p. 406. C. A. Rosetti in Amintiri intime II. p. 59, dă data de 29 Octombrie de unde resultă că Bălcescu ar fi datat scrisoarea din -, [575] I Contribuţii 575 de a se strecura prin atâtea primejdii, graţie vietii petrecute in munţi, ce-i redăduse curaj, primul strigăt a lui Bălcescu nu e pentru iluziile pierdute, ci o exclamare de bucurie şi triumf: «Bura ma chere madame Ghica, entonces les Schwartz-Gelbes . Eliade, de a cărui «coadă- se ţine Tel -comrne une ârne darnneex «a acoperit frumoasa noastră revolutie de o culoare ridicolă . -Rosetti şi D. Brătianu n'au bun simţ politic şi moral. Rosetti crede că revoluţia e o transacţ!e către un r.ou regim boeresc (?) deşi iubeşte ţara 'şi e devotat, dar e cam smintit» D. Brătianu e un mistic, un maniac furios, foarte egoist, încredinţat că e un geniu mare cn�' prIcepe nici locul unde se Paris (17 Oct. după stilul vechiu, deşi de obiceiu in scrisorile către Golescu data după cel nou, ori, ce e mal posibil că Rosetti a insemnat faptul cu 12-13 zile mai târziu. Rosetti lnseamnă că Bălcescu era "foarte mândru că a foit in Ungaria". O scrisoare tot din 17 Octombrie a lui V .. Alexandri anunţă sosirea lui Bălcescu Amintiri din Pribegie 406. . 1) Ser.sort inedite publicate de N. Cartoian p. 6, 1. Ghica spl,lnea că Bălcescu avusese zile "câtă frunză şi .iarbă". C. D. Arlcescu Corespon­ denţa secretă 1. p. 15. _ 2) ldern, p, 8 "Et cette guerre sa declasera t elle. je l'apelle de tous mes veu 3) Scrisoare lui A. G. Golescu din Constantinopol 8 Martie 1849. 4) ldem 24 Martie 1849. [576] p. P. Panaitescu «află, nici poziţia politică şi morală a poporului şi a ţărei noastre» şi ca probă e că el era de părere «să jefuim bisericile şi să dăm «foc oraşelor». I. Brătianu e un bun revoluţionar, dar "). Se ştie că Bălcescu, care, cum' vedem, nu erau strein lup­ telor de partid, Incercă o concentrare sub C. Negri C'He eşuă . Sosit la Paris, Bălcescu declară că, «neavând ce face, «m'am apucat de capul locoteuenţii, ca să le plătesc de calom­ «nille, ce a vărsat asupra ta (1. Ghica) şi a mea» 3). EI provoacă in duel pe Tel, 'care-I acuzase că i-a propus să 'împartă între dânşii banii comuni, dar acesta refuză să se ,bată. Martori fu­ seseră pentru Bălcescu: Bolintlneanu şi) St. Golescu, iar ai lui Tel: Pleşoianu şi Or. Grădişteanu 4). Insă faţă de aceste certuri o concentrare se impunea. O recunoaşte însuşi Bălcescu: «Simţeam şi simt trebuinta «unei organizaţii, ca să putem avea oarecare inacţie (influenţă) «În părţfle române» 5). Şi speranţele tuturor se puneau în! Bal­ cescu, care singur ar fi avut autoritatea ca să unească pe toţi. emlgranţii : «De când am venit, scrie el, au căzut toţi pe mine «a provoca o organlzaţies "). Intr'adevăr, la 2 Decembrie se con­ stltue la Paris o asociaţie română pentru conducerea emigratiei, In fruntea ei era un comitet compus din: Ghica, Magheru, N. Bălcescu, C. A. Rosetti şi D. Brătianu 7). Era deci o apro­ piere a partidei Bălcescu-Ghica cu cea a lui Rosetti şlBrătienl. Cu toate părerile sale defavorabile asupra acestora, acum Bălcescu 1) Mai târziu când se va apropia de Brătienl in lupta contra lui Eliad, Balcescu va scrie ca n8rătienii s'au făcut raţtonabtli" clar .l�osettj este tot cam bătut cu leuca, I. Ghica, Amintiri din Pribegie p. 463. 2) Scrisoare lui A. O. Oolescu 8 Martie 1849. 3) 1. Ghica Amintiri din Pribegie 418. ' 4) Idern, p, 660. 691, 418 şi 719 şi C. D. Aricescn 'op. cit, 1 p, 19. 5) Idern 422. 6) ldern, ldern, 7) Idern, 796-797 C]. si p, 420 şi Ms. Academiei No.82 I- 464. Actul orlginal semnat numai de 14 emigranţi. [577] Contribuţii revine asupra lor şi-I vom vedea împreună şi Ia "România Vi­ itoare'). Comitetul de la 2 Decembrie căzu, deoarece Ohica refuză colaborarea sa şi Bălcescu, care la început primise se retrase şi el ') Mai târziu se alese o comisie de propagandă formată din N. Bălcescu, D. Brătianu şi B. Mălinescu 2). Insă o concentrare în jurul unei reviste incepe dela 29 Decembrie, când Bălcescu se pune pe lucru pentru marele său articol program 8). In jurul acestei reviste «România Vtltoare- se strănseră fruntaşii emi­ gratiei afară de Tel şi Eliad şi deoarece legătura ce-i unea era de ordin spiritual şi literar, Bălcescu se impuse imediat. EI fu teoreticianul acestei mişcări, care din nefericire nu tinu mult. Se poate zice 'că singur a umplut coloanele revistei. După dispariţia . . ei o nouă concentrare nu isbuti şi la sfârşitul lui 1850 Bălcescu se retrage din certurile emigraţllor �). Inainte de a pune În practică acest proect de revistă, care fu una din operile cele mai de seamă a emigraţiei: o expunere ştiinţifică a doctrinelor şi asplraţlilor partidului national, neobo­ situl Bălcescu făcu o călătorie politică la Londra. Relaţiile rornâno-engleze fuseseră foarte slabe. Dacă opinia publică franceză simpatiza cu noi, În Anglia lucrul nu stetea aşa de bine. Totuşi, alături de Franţa, îndoelnică din cauza deselor schimbări interne, principalul factor democratic al Apusului era Anglia, puternică şi infiuentă în Orient: Incercările partidului naţional trebuiau evident să se îndrepte într'acolo după sprijin. Cămpincanu fusese cel dintâl "), care încearcă o legătură cu Anglia, unde făcu o călătorie împreună cu Felix Colson C) Când Eliad merseşi el la Londra în timpul exilului, Palmerston, care 1) Idern p. 422--423 şi 425 şi Rosetti Amintiri intime p. 62. 2) Pentru al treilea loc era vorba şi de St, Golescu Amintiri din Pribegie 449, 551·2. 861 şi 866-7. Un alt comitet N. Bălcescu, N. Golescu şi C. A. Rosetti dă un mani fest din Iulie 1851 Catalogul foilor volante ale Academiei p. 70-71. 3) Idem 425-426. '4) Idem 568. El scria d-ne! Ghlca "La vie que je mene ici est as­ somante, II pleut trop des cornltes, des socletes des protestattons, des dis­ cours, des rnlseres, [e ne connals pas dans tout I'ordre animal de bete plus teroce, plus affreux'qu'un cornpatrlote patrlote. Ce sejour de Paris m'a ete toujours et de tous ternps desagreable a cause de ces animaux la". Scrisori inedite publicate de N. Cartojan p. 9. 5) CăIătaria �Ui P. Poenaru fusese numai o călătorie de studii. 6) Filitti. Turburări revoluţionare p. 204 şi 210 in Analele Academiei Române Tom XXXIV. [578] P. P. Panaitescu il primi ii pomeni de călătoria şi ideile lui Câmplneanu 1). Afară de Eliad mai merse în Anglia dintre emigranti şi D. Brătianu la 18492) mai târziu în 1853 fu în corespondenţă politică cu lord Dudley Stuart 3) iar la 1854 Boliac trimise şi el o scrisoare memoriu lui Palrnerston 4). Dintre emigrati mai fusese în Anglia şi căpitanul Crlstof 5)r La acestea se mărginiră relaţiile parti­ dului naţional cu Anglia în timpul revoluţiei şia exilului, afară de misiunea lui Bălcescu despre care ne vom ocupa act.rn. Graţie şi cunoştinţei 11mbei engleze el se încurnetă a' îndeplini această misiune. La 15 Decembrie 1849 cere reco­ mandaţii din partea guvern ului otoman pentru ambasadorul . � turcesc dela Londra. 6) EI voia să lumineze pe Palmerston asupra noastră şi era de părere că , G) ."en attirant sa bienveillante attention sur l'etat agonisant de ma patrie» 7) Cu presa engleză a avut deasemenea legături şi chiar publică În «Daily Newss un articol după manuscrisul prezentat guvernului englez. 8) 1) inedit lui A. G. Golescu. Şi o altă scrisoare către acelaşi a doua zi, în care vorbeşte de retutarea unui articol ninfam" asupra noastră din n1ndel{ţndence Belge" Pentru contribuţia lui Alexandrt o scrisoare în Convorbiri Literare" L. p. 29· 30. 2) L Ghica .Amintiri din Pribegie" 448 şi 1155. 3) J. Ghica nAmintiri din Pribegie" p, 452. 4) idern 456. 5) idem 457-58. 6) E vorba de «Question economlque des Principautees Danublennes", 7) inedit in ms 82 a Academiei Române f. 462.-� 8) 1. Ghica, "Amintiri din Pribegie" p. 458. Pentru relaţii cu presa franceză, in special cu "La Pologne" idem p. 434, 436 şi 436. [580] il . i '. P. p. Panaitescii La 22 Ianuarie Bălcescu se Întoarce la Paris.") Aci el revine la vechile sale ocupaţli de istorie. Pe baza cel cetărilor din studiul asupra «stării sociale a muncitorilor plugarfi-, pe care făgăduise de atunci să-I completeze, cu mai multă liber­ tate din cauza lmprejurărltor, cu mal multe idei asu pra socie­ tăţii şi mai multă influenţă a ideilor înaintate din Apus, publică o broşură >. Insăşi conventia dela Balta Liman, recu­ noscând nevoia unor reforme legitimase revoluţia 7). Dar Bălcescu ca republican şi democrat mai înaintat de cât colegii săi nu socoteşte în­ destulătoare punctele revednicate de revoluţie, eare ar fi trebuit să înlăture imediat drepturile feudale fără a mai aşteptahotărârea Con­ stituantei 8). Pe lângă partea de teorie istorică, din care reiese ide.a lui de a se ridica la conducere clasa ţărănească, Bălcescu schiţează şi un program de reformă economică, pe care n'avem căderea a-l ana­ liza aci 9). . Toate acestea le cere în numele unei dreptăţi imanente, care nu mai poate permite această crimă seculară a asuprirei ţărănimei. Iată cu ce cuvinte eloquente şi de puternică energie se exprimă el: 1) Aci se emite pentru prima oara teoria, care va fi atât de discu­ tată până azi. că în trecut proprietatea părnăntului nu era absolută. Argu­ mentul său care va fi reluat e acel articol din Regulamentul Organic, care obligă pe proprfetari să lase 2/3 din moşie ţăranilor ldern p. 27. 2) P. 18 ŞI urrn. • 3) Idem p. 20. 4) ldern p, 25. 5) Idem p. 27 şi 49. Un studiu al lui Bălcescu asupra regulamen­ tului pomenit in Analele Academiei Remare. Tom. XIV partea Administra- tivă p. 170. . 6) Question Economîque p, 50. 7) Idern p. 83. Se face şi istoricul comisiei proprietăţiii p. 63 şi urrn 8) Idem p. 63. 9) V. Boerescu judecă astfel acel proect : "Les uns (e vorba de Bălcescu) se font rernarquer par des notions solides dans les scien­ .ces economiques, seulernent les attrtbutlons de leurs banque d'indernnite "nous paralssent trop compliques et d'un autre cote on surchang e trop le npaysan en lUi faisant supporter des aunuttes d'Interet trop considera­ "bles·. La Roumanie apres le tralte de Paris. Paris 1856 p. 137. , , 1 1 ,] l " [583] Contribuţii «Au dessus des lois humaines nous reconaissons une loi absolue: «la [ustice. C'est cette loi, etoile briliante, dont la raison hurnaine «est le reflet et ă la clarte de laquelle marche I'humanite, que l'homme >. Kogălniceanu va întrebuinţa scrierea în discutiile divan ului adhoc 5). Autorul însuşi era curios să ştie im­ presia Turcilor şi a celor din ţară asupra scrierii sale 6), deşi el în­ seamnă că faţă de cei diatâi fusese de o «dignitate aspră 7) •• Cu oare care ironie constată că, deşi ideile sale erau foarte înaintate, «comuniştii noştri�- citeşte Rosetti şi partizanii lui - sunt nernulţu­ miţi că «n'am cerut aboliţia proprietăţii şi a rentei- şi prevedea că «noi, cari am atacat privilegiul, monopolul proprietăţii vom fi ne- 1) Question Economique p. 50. 2) Autorul el era Apostol Arsaki. Scrierea nu mi-a fost la înde- mână. Cartojall Scrisori inedite dela N. Bălcescu şi I. Ohica p. 43. 3) Rândurile acestea sunt scrise după moartea lui Bălcescu la 1853. 4) I.Michelet. Principautes danubiennes-Madame Rosetti p. 9 nota I. 5) Acte şi documente relative la istoria renaşterii române voI, VI p. 418, Vezi şi mai sus. Ion Ohica a intrebuinţat în mod larg scrierea lui Bălcescu in .Deraiere ocupation des principaute� danubiennes". Negulici socotea scrierea oa una in care "mai nu domneşte nici o patimă per­ sl�nală şi in ea se vede numai Naţia şi ale Naţiei împotrivă a ce vedea Ia Eliade". C. Aricescu "Corespondenţa secretă· III p. 30. 6) I. Ohica, Amintiri din Pribegie p. 535. 7) Idem p. 508. [584] p. P. Panaltescu «voiţi a ne lupta odată spre a apăra proprietatea de comunism 1)>>, punăndu-se astfel in rândurile moderatilor. - Intr'o întrunire a emigraţilor C. A. Rosetti atacă ideile lui Băl­ cescu în chestia proprietăţii, spunând că e reacţionar. 1. Ionescu ia partea celui din urmă şi în această discutie Bălcescu afirmă că a rămas învingător 2). Intr'o scrisoare a lui Bălcescu către Brătianu, din nefericire ruptă, pare a reeşi că' se gândea Ia tipărirea unei ediţii române pentru a o introduce in ţară «cu slove ciriliene cât mai ruseşti S). Cartea era in totalitatea ei o justificare a revoluţiei din punct de ve­ dere a reformelor sociale şi un program de reforme viitoare. P. P. Panaitescu (Va urma) 1) ldern p, 511. 2) Idem p. 605. J) Inedit in Ms. Acad. Rom. Coresp. Sarit XIII p. 292. [585] CLIPE FUGARE 10 August, 1916 Pipirig. - Pela orele unsprezece Tnainte de amiază, pe muntele din dreapta Ozanel, la răscrucea drumurilor care duc: unu! spre valea Bistriţei, altul spre Dorna, iar un al treila o ia indărât spre Durău, Vănătorll-Nearnţ, Paşcani ... Bucureşti 1. •• Zi noroasă, cerul din creştet şi 'njururi, învălult În haină să. punie, ţine soarele .sub oboroc. De-asupra munţilor orizontul ridică alţi munţi de zăpadă În topire. Spre Vănătoril-Neamţ cunună aibă de nori, plutind În zare peste ceaţa ce îneacă o coloană de munţi pe trei rânduri ... Văile pe aici aproape n'au fiinţă: ele alcătuiesc doar albia pâraielor şi şuşeniţa de loc pe care se intinde cureaua gălbuie şi prăfuită a şoselelor. Poalele munţilor sânt împodobite de grădini cu pomi fără vlagă şi verzile covoare de iarbă. Pe coaste, mărunte tufişuri, par oi cafenii poposite o clipă acolo. Tăpşane ce bat în galben·verzui ademenesc la păşune mioare şi vite roşii şi negre. Pe alocuri fâneţe cosite, 'presărate cu rare căpiţi rotunde ca ceaunul; sau alte fâneţe ce aşteaptă mirate că I}U le-a sosit Încă rândul de coasă ... Răzleţii mesteacăni, În rnlădloasa lor neclintire, dau locurilor Înfăţişare şi blândă şi de mare tristeţe. Pădurile, blăni încreţite cu verde-arqintie lucire şi cuşmele negre de brazi; şi asupra acestor uriaşe spinări de pământ, as­ cuţite sau leneş aduse, pluteşte un abur albiu, care, pe crestele munţilor, se îndeseşte şi prinde culoare albăstrie. Pe culmi bate vântul sburdalnic, şi de-odată se opreşte ... Dar iarăş se'ndearnnă şi cântă şi cântă de-auna cu valul din vale 1 ... ".C�ntarea efără de ţintă şi fără de capăt - pe 'nalturi 1 ... E. C. [586] numărul VOr cett ti. CRONICA 1. It lE C E N S I I N. M. CONDIESCU. Peste mări şi ţări, vol, 1. (Grecla şi Egiptul).­ Din publicaţiile Fundaţiei .Prlncepele Carol", 1922. , .• 0 călătorie spre ţara lui Kem, şi a Sa conta lel •..• spre marea in­ sulă a Taifunllor şi a crtsantemelor", dar o călătorie descrisă de un con­ delu ager. De obtcelu, astfel de cărţi obosesc prin sublectlvisrnul lor. Eroul genului, Piere LoU, ajunge şi el uneori obosttor, in cât cetltorul nu mai ';. vede peisajul din pr icina mulţimei culorilor. Din Ierlcire, cartea această e scrisă cu o sobrietate şi o concentrare surprinzătoare. Călătorul are atât ea unităţi de măsură la îndemână (a cetit intr'ales din tot ce poate mişca un suflet omenesc), aşa că ni se revelează ca un stăpănltor deplin al condetului. De la Constanţa şi până in fundul ţărei Paraonilor, povestitorul ne pr imblă ca intr'un vis plăcut, . '. Lăsând cartea din mână, simţi că a călători e o artă, după cum artă e şi descrierea unei călătorn. Literatura noastră s'a adăogat cu o operă de pret real, iar scriitorilor militar s'a sporit cu unul. Toţi oamenii de cultură nPeste ţări şi peste mări" cu o adevărată plăcere. Amiral N. NEGRESCU. Criza marlnci militare, Buc. 1922. Un proces de două ori dureros: prin jertfirea carterll unor ofiţeri de merit, şi prin enorma primejdie care se pregăteşte statului român. Lucrarea de faţă este un capitol de PSihologie socială. Toate turpitudlnile vieţii din "dosul armatei" sânt scoase la iveală Cu Inliorarea de suflet a celui care se gândeşte la viitor ... Citind această lucrare al o Singurii teamă: îţi vine S/I crezi că: nici un tânăr de onoare nu va mai avea curajul să intre ntr'o ca­ rieră de care se leagă in teorie cea mai mare onoare, Iar in faptă cea mai penibilă umilire. Tot timpul căt am răsfoit c8rtea-proces, mi-a sunat la l'�eche cuvintele lui Vigny: Servitude el Grandeur .•. Oamenii polltlcl şi toţi cei care mai au un moment de luciditate pentru a privi problemele statului român sănt datori să citească cu cea mai concentrată atentie această grozavă destălnulre. Dacă dreptatea nu iese , b. lrultoare, o umbră hidoasă se va proecta peste tot războiul [nostru, Cfi-,) . .l mele vor Înnegri lumina imensei jertfe pe care neamul a adus'o pentru ca .�. să ne scape de mocirlă. S. ," [587] Cronica. Fr. PAULSEN. Introducere În filosofie, (trad, de 1, Lupu şi D. Puş­ chlla), Buc. 1922. Paulsen e cunoscut tuturor celor care au ascultat cursuri in vre-o universitate germană. Ca profesor de filosofie, renumele lui ajunsese peste ţări şi peste mări, Din acest punct de vedere, .Introducerea in filosofie" nu mai are nevoe de nici o recomandare. E de relevat doar preocupare educatlvă a lui Paulsen : să arate nu atât deosebir-Ie. pe căt apropierile dintre sistemele filosofice, cu gândul de a da incredere tineretului- in pro­ gresul spiritului ftlosoîtc şi a-l feri de scepticism. Pentru noi Românii, e de observat că opera profesorului german ­ găseşte o tălmăcire fericită sub condeiul a doi dascăli: răposatul Puşchilă, un tânăr cu care s'a stins o mare putere sufletească, şi a d-Iui r. Lupu, profesor de filosofie. Cu dragoste de subiectul pe care îl priveau, tradu­ cătorii au dat publicului românesc o carte &care pare a fi scrisă de un Ro­ mân. ŞI aceasta e, 'cred, cea mai mare la udă care se poate aduce unei traduceri. R. N. 1. MIHAILESCU. Ionică Flueras, 1921. O carte care poate sluji ca material de studU. In cei din urmă ani, crttlca pedantă a unor oarnenî care n'au simţ literar, a Introdus un adevă­ vărat haos în părerile despre ceea ce înseamnă valoare literară. Oe meni de mâna a patra, pentru câteva Iicăr iri au fost puşi alături de scriltorll noştri clasici. Amintirile lui Creangă au provocat la început {In fel de "undă", Iar acuma moda pare a reinvia. Am putea cita o sumă de volume scrise cu gândul la Creangă. Cel de faţă intră în seria pomenită şi va fi util cer­ cetătorilor spre a vedea nuanţele de scris care precedă arta adevărată. P. N. C. HUUŢESCU, Istoria răsboiului pentru Întregirea României, 1916--1919, Bucureşti 1922. Din capul locului o observare: când vorbim de răsboiul nostru, avem o impresie falsă din pricina dezastrului dela început. Ni se pare că din ziua Intăiu şi până în luptele dela Mărăşeşti, am mers tot deadura la vale, ca un copil care Iunecă pe o râpă ... Adevărul e altul: am Iăcut greşeli cumplite, care vor lăsa in veci de veci batjocorit numele celor care s'au jucat ou soarta poporului nostru, târându-l în cea mai grozavă umilinţă dintre toate câte a indurat până azi. Dar nu e mai puţin adevărat, că în toi timpul au fost pe front oameni cu care să se nsândrească cel mai semeţ popor din lume. Au fost lupte, unde însuşi duşmanul a trebuit să recunoască minunatele Insuşlrl ale soldatului român şi eroismul incomparabil al ofiţerilor. La Jiu, la Cer na, la Porumbac, 1(1 Sârnpietru, la Turtucaia, în Dobrogea ... In vadul Dunărei, unde flota a fost la inălţime din ziua întâl, s'au petrecut fapte de arme, care vor lumina în vecii vecilor amintirea celor care le-au săvârşit Nu unul, doi sau o sută ... ci cu miile au căzut eroii, chiar când ştteau că jertfa e de prisos. Când căpitanul Peraru trage până la ultima încărcătură şi-şi sboară crierii deasupra tunului la Turtucaia, numai să nu cadă prizo­ nier ... ; când la Bartolomelu o companie de Tecuceni se inmormântează in tranşele ... ; când in Dobrogea şi aiurea, jnimlcnl il rămas înmărmurit ... astea sunt fapte care trebuesc aduse aminte. cettte şi rescttite. [588] 588 Convorbiri Literare Cartea d-Iut Ktrtţescu e nu se poate mai binevenită. E după cum spune autorul, o operă de sinceritate. A scris'o cu găndul să spună adevărul. - Fireşte, nu-I timpul să se spună încă toate adevărurile câte s'ar mai putea spune. Dar şi cât e înşirat in aceste pagini frumos şi limpede scrIse, e destul spre a ne rectttlca unele Impresii asupra grozavului eveniment prin care am trecut. - Casa şcoalelor a făcut o faptă bună tipărind această lucrare, iar autorul cu toate că streln de istorie, a făcut o operă mai cins­ tită decât cei care poartă acest titlu, fără să aibă seninătatea necesară unui astfel de gen literar. Aşteptăm volumul al II-lea, pentru a reveni mai cu deamănuntul. S. M. II. R EVI S T E Şezăioarea, XXX. - A implinit 30 de ani una dIntre cele mai pre­ tuite publica ţli româneşti. Tocmai in vremea, când un vifor de innoiri ne r oz de a smlntlt din temelie viata poporului nostru, o samă de oameni cu dragoste şi pricepere fată de trecut şi-a luat sarcina de a mântui din pier­ zare tot ce mai putea fi mântuit din comoara sufletului românesc: pro­ verba.poveştt, ghicitor}, descântece, căntece, legende .şi tot ce arată popo­ rul nostru .aşa cum este", cu multă evlavie a fost cules de căţlva cărtu­ rarl de vită românească,- un fel de mohlcant Îndurera ti de prăpădul lume! româneşti de odinioară. Cel dinpr ejurul Convorbirilor Literare au urmărit cu cea mal mare dragoste această muncă vrednlcă de laudă. In 1918, el plănuiseră, după un sfat cu părintele Furtună din Dorohol, să organizeze sistemattc culegerea fllklorului românesc. Un mic inceput se făcuse cu trimiterea lui Tudor Parn­ file in Basarabia. Dar vremurile, (ar trebui să zIc: oamenii) n'au îngăduit implinirea acelui gând ..• Totuşi, Şezătoarea trăieşte. Intre sutele care s'au ivit şi-au pierit in acest răstimp de 30 de ani, ea durează şi va dura cât va fi un popor ro­ mânesc şi o lume doritoare de a-l cunoaste. O colecţie dIn Şezătoarea va fi mâine-poImâne cântărltă cu aur. -S. M. [589] CRONICA ŞCOLARĂ EDUCATIA ENGLEZA (SCRISOAREA VIII"A) fAMILIA ENGLEZA (INTRODUCERE) Omenia engleză ca rodul aşezămlntelor soctal-pedapogtce, - Familia ca întâiul Izvor al vietii nationale. - Gospodăria engleză in aspectul material. - Aspectul spiritual. Sunt în viaţa poporului englez o sa mă de aşăzăminte, pe care trebue să le cunoşti îndeaproape; altfel viata anglo-saxonă, - un exemplu de uriaşă energie, necurmată în creştere şi veşnic tânără, tânără în forta ei morală mai ales, - ti se pare o taină; mister din, capul locului, şi nelămurită rămâne, la sfârşit, ca şi in ziua dintâi ; şi lucrul nu se schimbă, chiar dacă trăeşti intre ei, nu nu­ mai cât ai mânca o ocă de sare, ci zeci de ani dearăndul. Şi apoi, altă încurcătură: instituţiile sociale engleze, aşa de mult stau legate între elE', că fără una, nu poti inţelege lucrul celor­ lalte: raportul între ele, e o pildă de cooperare organică: cum e în­ tre inimă şi aparatul respirator. Problema lor însă e aceeaş : creş­ terea sufletului national, care în toate manifestările lui arată o mi­ nunată putere de asimilare «a influenţelor străine, fără ca prin aceasta, să-şi păgubească geniul propriu». In atingerea idealului arătat, aduc toate, - şi prin aceasta altă legătură comună, un admirabil spirit pedagogic; mai drept, şi fără teamă de. exagerare: unic. Acestei forţe, adaugă fiecare -instituţie engleză nota personalâ; aşa de exemplu: biserica vine cu tenaci­ tate blândă; parlamentul şi viaţa politică aduce onestitate, vestita onestitate engleză; jurnalul la rându-i e drept o carte; carte dragă În stilul lui Ruskin ori Carlyle, adică o legătură, nu numai cu nou­ tăţile zilei, dar şi cu cei mai buni oameni, pe cari ii are Anglia; [590] 590 C. Mureşann şi aşa lucrează, clubul, muzeul, parcul, cârnpul de SPJi't, şi până şi strada, aiurea cultură de blăstămă ţii, şi paradisul Dan juanilor, aici în Anglia e un lucru serios; de exemplu ca şi pe vremea euviinţei romane; trecătorul îndrăzneţ, e pedepsit cu vârf şi indesat. Magis­ tratura engleză e de o severitate exemplară; sentinţa judecătorului: vargă de foc, dar frumos documentată 'şi ca pe noul testament şi vestită în stil de predică; hotărârea lui e aşteptată ca o inovaţie ştiinţifică; dela tribunal trece în presă, din ea în societate, unde rămâne ca o normă morală. Din exemplele acestea se poate înţelege, că omenia engleză nu-l un dar din nourl: natia aceasta de teologi şi negustori şi-a căşti gat civilizaţia printr'o grea muncă, unde domină nota «pedago­ gică., termen puţin întrebuinţat în teorie, care Însă caracterizază activitatea institutiilor sociale engleze. . . Vine Întrebarea: Cum trăesc şi Ia înălţimea amintită aserne- nea aşezărninte ? Din lucrul lor, vedem că ele se menţin hrănin­ du-se reciproc, având la temelie: Principiul cooperaţie! simultane. A doua chestiune: De unde le vin atâtea şi atătea însuşiri? Răs­ punsul e din cele mai grele: izvoarele sunt nurrrroase : multe şi tot mai multe; familia engleză e cel dintăi; zicem cel dintăi, dar nu in înţelesul, că ar fi cel mai important; am cădea prin aceasta într' o nătăngă ierarhizare. Familia Însă are netăgăduită întăetate în timp: aici incolţe se fortele morale, fizice şi intelectuale ale poporu­ lui englez; in familie se aşază intâile deprinderi, cari sprijinite de instituţiile amintite, cresc cu o energie primitivă şi intr'o uimitoare vigoare morală. Familia nu e numai leagănul civilizaţiei engleze; -inrâurlrea ei, e adesea ori hotărâtoares 1). Familia engleză dă nota dominantă aşezărnintelor sociale şi filantropice, care la rândul lor fac din familie o cetate granitică. Toată civilizatia engleză are ceva din intimitatea vieţii de familie, adică e adânc umană: blândă,cu­ minte şi umilă, ca o poveste dela g-ura sobei. Şi nu e o întâmplare, că englejii numesc cu acelaş termen -Home», şi casă, şi sat şi oraş; şi tot cuvântul home e întrebuinţat pentru cele mai nobile aşeză­ minte; casa celor fără de adăpost, ele exemplu, şi, cu aceeaş vorbă, înseamnă casa cea mare şi familia comună: - e vorba de Patrie: Anglia. * * * » Max Leclerc : L'Educatlonen Angleterre, Paris, 1894, p. 23, [591] Cronica Şcolară Termenul -Home- face poate din cuvintele greu de definit; unităţile sufleteşti adăposti te de această vorbă, în care duioşia se împleteşte cu seriozitatea, sunt prea numeroase. ee-i home-ul ? Din punct de vedere material, e locuinţa unei familii. Cum casa engleză e în multe privinţi deosebită de cea continentală, ne permitem câ­ teva amănunte. Exemplul e din Londra; dar pentru inţălegerea gospodăriei engleze, e numai-decât trebuincios, să ne oprim oleacă asupra gos­ podăriel celor opt milioane de suflete; cum marile oraşe industriale engleze, când nu-s asemănătoare, caută să fie la fel cu metropola imperului britanic, din notele caracteristice Londrei, se poate vedea in ce condiţii trăeşte o bună parte din populatia Angliei, şi anume e vorba de () sarnă din clasa mijlocie. Se zice că Londra e dintre cele mai sănătoase oraşe din lume; n'am putut controla; dar vorba am auzit-o de mai multe ori; dacă ţinem samă că englejii îşi dezvăluie cu admirabilă obiectivitate lip­ surile naţionale, luăm de bună vorba, că, cel mai mare oraş din lume, nu se laudă cu un mare număr de bolnavi; de asemenea are. puţlne decese; şi aici să punem altă notă: de obicei englezul ia drumul veşniciei târziu de tot, cei mai mulţi după şaizeci sau şepte­ zeci de âni: in această ţară, oamenii au veleat, nu şagă. De unde şi cum atâta sănătate naţională? Şi mai cu seamă într'un oraş uriaş ca Londra, cetatea fumului, colbului şi zgomote lor sălbatice? Mân 'uirea vieţii urbane engleze, vine din parcuri, grădini publice şi Întinse locuri libere, la care vin cu grămada fel de fel de oaze de verdeaţă şi oxigen, unele publice altele particulare; iără aceste in­ stituţii, viaţa ar fi pentru unii fără putinţă; şi până şi cei mai tari ar duce-o într'o scurtă agonie. Numărul acestor centre salvatoare e destul de important ;în fata mea stă harta Londrei; aleg pe cele mai arătoase şi întinse ca un mare oraş şi număr în grabă trei­ zeci : fiecare parc nu e numai un centru de educatie fizică şi loc pentru premenirea plămânilor cu aer curat; parcul' e puternic! cen­ tru religios, social şi pedagogic. Intre gospodăria Londrei şi aceia a familiei engleze e aşa de multă asemănare că putem spune: că coloniiIe de familii engleze , repetă Londra in rnicroscopică miniatură. Şi acuma, pentru înţele­ r., gerea acestui punct - aşezarea gospodărlei engleze - să-şi lnchi­ lpuie cetitorul un loc ca de jumătate pogon; in hU:ul lui stau răn­ IdUite între cincizeci şi o sută de case, dar strâns lipite una de alta; [592] C. Mureşanu iri cununa aceasta de locuiaţi sunt douii intrări principale, de obi.;. celu : prin ele dai în bucata de loc, pe care am prubulult-o de ju- . rnătate de pogon. Fiecare casă are un subsol cu următoarele Încă­ peri: camera servitorilor, bucătărie, cameră pentru alimente, alta;.. pentru cărbuni, şi încă două chilii pentru adăpostitul lucrurilor mai vechi: şi eram să uit, spălătoria. La rândul Întâi vine un salonaş, cu faţa la stradă şi megieş cu el stă sufrageria, care dă în grădi­ niţă, proprietatea fiecărei case. La rândul al doilea vine salonul, că­ ruia ii tine de urât altă cameră, cu fata la drum; în rândul urmă­ tor camera părinţilor invecinată de alta, a copiilor mai mici; şi ca" mera de bae. Lotul se încheie cu alte trei încăperi; pentru restul familiei. Cam aşa e gospodăria unei familii burgheze bine situată din punct de vedere material, şi, bogată ŞI În gloată de copii. Se Inţelege că dacă cetăţianul nostru nu-l blagoslovit cu mulţi moşte­ nitori, ori e mai sărăcuţ, .nu ocupă decât o parte din încăperile amintite: se intinde omul după puteri, închiriind restul de aparta­ mente; altă dată primeşte în casa lui un străin sau doi, cum vine cazul, pe care Însă il consideră, ca pe unul din familia lor, în schim­ bul plăţii, destul de moderate. Fata principală a casei dă spre stradă; mare noroc însă nu- i, căci strada engleză te alungă in toate privintele; e lipsită cu totul de poezie: un loc liber, intre lungi şiruri de hardughii posornorăte «imense cutii mortuare> 1); aşa că dacă te uiţi la drum, nici un folos: in faţa ta, alt rând de căzărrni, la fel de certate cu noţiunea frumosului, ca şi casa de unde priveşti. Hrănit cu dezgust de mo­ notonia străzii engleze, străjuită in ambele părţi de nesfârşită co­ lectie de fabrici bătrâncioase, laşi singura fereastră care dă in . stradă, şi cauti scaparea, spre al doilea ochi al gospodăriei engleze. Ferestrele din spatele casei sunt mult mai fericite de cât cele din fată: aici iti sare domol inainte o mică grădină, proprletatea fie­ cărei case: straturi de lalele şi alţi crainici ai primă verei dau oare care lumină dimineţelor egrasioase : doi cireşi care de. două luni se trudesc să inverzască, stau strajă calmă şi resignată la portiţa, prin care poţi intra în grădina comună. Acuma, avem înaintea noastră una din cele mai interesante aspecte din viata de familie engleză: ceeace-s parcurile în Londra, aşa e grădina comună pentru viaţa colonlei care nu � J). M. Beza: DIn An�Iia. ) ., 1 [593] Cronica Şcolară rnără intre cincizeci şi o sută de case şi să zicem dela trei la . şease sute de suflete. Să nu creadă însă cetitorul, că e vorba de cine ştie ce coli rupt ca din rai: oblceiul nostru de a exa­ gera mândreţele străine, e aşa de mult înrădăcinat, că de cele mai multe ori, dacă nu totdeauna, punem tot ce e mai .ales în lume pe socoteala altora, lăsând pentru noi tot răul planetei. Grădina comună este destul de modestă: şi aci, ca în mai toate manifestările de viaţă engleză, se aplică principiul economiei forţelor: maximum de folos cu minimum de cheltuială, cu adausul : nici un gologan nu trebue irosit. Partea principală din grădină e locul pentru tenis, aşezat drept in inima ei, şi încins de o umilă alee pentru preumblarea gospodarilor şi alergatul copiiilor: vine apoi la _ rând zestrea obişnuită a unei grădini publice: bănci pentru odihnă, straturi de flori, boskete şi locuri libere pentru jocul copiilor. Când dă Dumnezeu o leacă de soare grădina e plină de norod, mai bătrâni şi mai micuşort. Intelegi că eşti in ţara unde sănătătea şi vigoarea fizică e cinstită, pre­ ţuită şi cultivată nu numai in şcoală ci, odată cu educatia, În şi prin familie. «In viata copilului, fizicul se desvoită şi moralul se deşteaptă Înaintea Inteligenţii')», Din familie, şi prin grădina de care a fost vorba se respectă practic ideia că: ., întâia conditie de biruinţă, e ca să fii un animal voinic; căci o natie cu oameni sănătoşi, întruneşte întăia condiţie de prosperitate naţională 2)>>. Dacă în .educaţla fizică englejii nu au păreche în lume, şi dacă În această ţară se fac în fiecare săptămână lupte de spor­ turl şi jocuri, considerate ca cele mai serioase ocupaţlunl, nu trebue să uităm că lucrul porneşte în familie. E drept că «poetii, medicii şi filozofii predică într'un glas respectul corpului, exer­ citiul regulat şi antrenamentul progresiv: până şi cel mai spi­ ritual poet, pedagog şi reformator J. Ruskin, serie: «Corpul trebue să atingă în tinereţe toată frumuseţea şi perfecţiunea de care e capabil». 3) Temelia «moralităţii fizice» se pune în familia engleză. Cum problema aceasta e aş"! de strâns legată cu moralitatea spici­ tuală,care tot din familie porneşte, nu putem lămuri mai bine 1l Max Leclerc: op. clt., p. 34. 2) Herbert Spencer, cit. de Leclerc, p: 34. 3) Max Leclerc : op. cit. p. 35-36. [594] C. Mureşami chestiunea, decât lnfăţişând laturea cea mai importantă din gos­ podăria engleză: Home-uI spiritual. * * * E cât se poate de greu să intri într'o familie engleză; şi nu numai pentru străini; situaţia e aceaş şi Între el. Stau aproape de un an într'o familie, după ce am aşteptat altul «ca s'o găsesc- şi văd - mlrând li- mă mult de lucrul acesta - că deşi gospodăria noastră e o verigă dintr'o comună de cincizeci de familii, suntem cu totul străini, !de cei din dreapta, stânga şi faţa noastră. Fiecare familie e închisă în bârlogul ei, ca într'o cetate, şi astfel trăeşte după şi prin puterile sale proprii . Fortele cari alcătuesc sufletul familiei engleze nu se opresc la biblie şi. nici la joc. La engleji, o naţie prin 'excelentă jucăuşă, «gunoiul - povestea cântecului·-· nu stă după uşă-, Puterea lor de muncă întrece orice aşteptare. Această însuşire te ,pune pe gânduri mai mult decât toate învăţăturile Londrei. In familia engleză se munceşte din greu şi mult, şi conştiincios, şi cu voe bună, şi, munceşte toată lumea. Cei bogaţi, din burghezime sau din nobilime, sus-puşii, muncesc pentru cei făr' de casă. Vin apoi alte' apucături, şi tot mai intercsante : deşi ne aflăm In tara gologanilor, dar a gologanilor munciţi cu cinstită trudă, lJU întălneştt tipul care În stilul: Domnul şi Dvna Gologan», 1) Max Leclerc, op. clt., p. 39. 2) Max Leclerc : op, cit. p. 37, [596] C. Mureşanu . cheltueşte CU criminală uşurinţă, sume enorme de bani, ca să .> fie «În rang» şi rând cu lumea bună. 1) Viata engleză de familie e modestă, simplă, umilă până la puritanlsrn : simplă în hrană, la fel portul şi modeşti in ei, in felul 'de înţelegere al vietii. N'au multe şi exagerate aspiratii; şi de aceea inima lor e ferită de decepţii dureroase, iar viaţa de familie e plină de calm senin şi un fel de linişte biblică, mai În scurt, colorată de nota mulţumlrll : şi ca să revenim la Înce­ putul paragrafulul, ca şi în discuţiile lor, la temelia vieţii de fa­ milie engleză stau două moralităţi : o moralitate fizică, întregită şi Intărită de moralitatea spirituală. Marile cuceriri ale poporului englez s'au făcut prin granitica lor moralitate. Ultimul război, . care ridică Anglia la culmea puterii, ca fost câştigat prin vigoarea moralei engleze» 2) ea insăşi o cucerire a instituţiilor educative . . Aceeaş forţă, şi prin familie, cucereşte copilul englez din leagăn, întovărăşlndu-I până 'n pânzele albe. C. MUREŞANU $' 1) V. C. Oeorglan: D·I şi D-na Gologan, Conv. Lit., Martie, 1922. 2) Oeoffrel Drage; The Geddes Report, The Nlneteenth Century Aprll, 1922, p. 602. 1, [597] CONVORBIRI Ca venind din altă lume s'auzia un ţânc cum latră ... - Stai, ce caţl aici, streine? Cine eşti şi und'te duci? Cum de-ai îndr-ăznit să intri? Cine eşti şi ce ne-aduci? ­ 'Şi-a Înmărmurit de groază Ara, •.. şapte vrăjitoare Stau pe trunchi de foc şi toate descântau lâng'o căldare .•. 'Cu mănl lungi ca nişte beţe şi cu ţânte'n loc de dinţi, Imbrăcate'n zdrenţe negre, bulbucau ochii fierbinţi... 'Una invârtea o letcă lungă, alta 'n mâni ţtneă, Patru şerpi şi pe tus-patru ca pe frânghii I'mpleteă ••. ,Iar in fumul roş de smoală, cea de-a treia descântând, 'Se lovia in cap cu'n şarpe ... cea de-a patra întrebând - De ce plânge fundul mării,-toate. răspundeau râzând ... _. Cine eşti, streine, spune l=- Eu sunt Ara rătăcltul, �aut albele cascade, caut codrul meu doritul ... 601 [602] Const, Asiminei I-a răspuns in tăia : - Pune patru paie la un loc, Im pteteşte-Ie şt-aşteaptă şi-! avea mare noroc ... ar a doua: - Cară soare orbilor ne întrebaţi, Nouă zeci de ani de-ar ândul, şi-at unei vei găsi ce caţi •.. o _ Scoate-ţi ochii, zise-a treia" ca să poti vedea mai bine, (: Aci in dosul lor s'ascunde bo'lta zilelor senine; - Zmulge-ţi dinţii, zise-a patra, ca să nu mal fii bătrân, Căci de-I laşi să cadă singuri, oase sparte'n loc rămăn ... I ar a cincea desvărtfndu-şt şerpii de pe- gâ t, rosti: "Fericit acel ce moare, da' eu nu mai pot muri ... Zis e-a şasea: - Cată-ţl drumul sub pământ, frumos strein, Şi de vrei să ştii cascada, cat-o'n propriul tău chin ... Dar a şaptea vrăjitoare, din fălci negre clănţănind, Şi cu-o furcă Iung ă 'n fundul le acur ilo r răscotind, Se oase-o hârcă din căldare şi-o izbi'n pământ: -- Na'ţi leaeul , f­ Ăsta-! pentru orişicine, la tot pasul şt'n tot vaeul •.. Iară sus dintre cotloane negre, adâncite'n piatră. Ca venind din altă lume, s'auztă un ţânc C1Jm latră ... Şi-a Ieşit din codru Ara •.• Nouă ani apoi de-arândul, A cătat În lumemurgul şi-a albit de griji cătându-I, .. Căci ursit de cele şapte vrăjitoare el rămase Făr ă gânduri, şi. cărarea ce-o croise, şi-o uitase ... Rătăcia acum de-a lungul văilor şi 'n cot de mări Poposta răsbind cu ochii noaptea ceţ ilor din zări ... - Ineluş, Ghergheluş, Spune-mi unde să mă duc, Pe ce drumuri să apuc? � Drumul tău e 'n tine însuţt, altul În afară nu-I, Şi de vrei să mergi pe dânsul, pleacă-te sub crugul lui... Ai fost fiu de rege falnic, azi eşti umbră târâtoare, Când aveai măriri şi steme, n'aveai nici un strop de soare ... , Azi eşti singur dus de văntul vremurflor, rătăcit, Dar ţi-e cerul mai aproape şi pămăntul mai tihnit... Mergi tot înainte, uită că nu-l nimenl să te 'ndemne, Anii de durere fie-ţi singurele tale semne ... Şi 'ncotro se crapă ziua, descălceşte.ţt şi tu drum, De ţi-� tulbură nădejdea, nit 'utreba de ce şi cum ... Vântul mare când ridică mările 'n orcan de spumă, , E că vremea vr.emueşte .•• Marea-i sbucium, ornu-I glumă .... Mergi tot mai adânc şi 'o oarba năzuinţelor vâlto are, Fii şuvoiul ce fr ământă Întunericul cu soare ... , Merse Ara singur, merse, Întrebând şi 'n lung şi 'n lat, Dar la codrul cu cascade nici o ,cale n'a aflat ... Fiecare-avea o cale, numai el n'avea nici una.c, Intinde� pe ne gr e-adăncur! punţi de promoroaca luna ... [603] îliatăînsă 'că "rI�'o noapte htlbure de vânt, sosi . SUbt 'opoal'ă d!e pădure, se culcă şi adormi, ... 1:1«81 huit îngâud pădurea, vâutul scutudl de sus vraişte de :ghindăcoaptă şi sună, adânc şi dus ... :,Se păreacă,a'j)e rupt s de pe creştete de stâncă ,Desbârnalt şuvoaie grele prin pădurea cea adâncă ... Dară somnu-d .u d\� piatră. că trei nopţi şi încă trei. N'a putut să-se ttezească, atârnau ghindarii grei Ramuri groase şi 'nciUcite peste trupu-l ostenit .•. Dar a şaptea noapte 'n vânturi şi 'n furtu11ă s'a trezit ... ,1aaitAte noapte" noapte. înapoi şi 'Il lături noapte, N'auzia de cât ,furtuna, nici tu vorbe, nici tu şoapte ... _ lneluş, OhergheIuŞ, Spune-mi unde 3ă mă duc, Pe ce drumuri să apuc ? _ Caută-ţi cărările, Un' se pleacă zările Să sărute mările .•• 'Să mai p�e'ee, lnsă, unde? Cine oare să te "ndr epte, eâl1d îa .zidti,i de 'l1tnneric nu-ţi poţi face singur trepte? _ Vil'cm,ea ti�nge 'Il zilele negre, apa roade cc lţ] de stâncii, Dar Iptv,eju,l,(ce nu doarme, 'face marea mai adâncă ... Din năd.ejdi ;;:pe care vremea nu le bh:uie, răsar Munţii .. măr,ile "şi fac albii în vulcanfi ce dispar ... Cândples.neşte coarda 'nti1'lsă, glasul ei în vremi răsună, De-a fod s,uHet, suflet naşte visul ce-a murit pe strună .. , Anii trec şi viaţa trece, lutul de-a fost numai lut, In pămâlltu:lliui se cere, tnceputn '11 ne 'nceput ... - ,Ăst1ie! finlia "eu g ândul Ara lumile pl'obtemii, , Când le .des.gropa din visuri, când din moliile vremii .... Rătăcise -atitea zile şi atâţea ani sub soare, Câte pi.c:ătllrl ,de apă, de le numeri, sănt în mare ... • Era gâr,bov."nins .in barbă şi mergea Într'un toiag, Dintr'un Făit-Frumos făcuse mâna vremii un moşneag •.• Răscolise tă.ri in;tinse şi păruârrtur i neumblate, Hal' la codruă cu cascade n'a patut nici când răsbate ... , Şi târziu, trăgâî1du-şi pasul printre munţi cu fagi cât stânca Auii huind o apă. apa morţilor, adinca ... :,Se grăbi ţinând ;toiagul într'o mână, cu cealaltă Căuta în gol tli't},c!u1ul, tinereţea, chip de daltă ... Da 'naintea lui pădurea desvelise cel' şi ape, Ape albe, căzăt.()ar�" drum în piept de stâflci să S3pe,.� _,Năyălia�t de sus ,ş,ll�waie rupte din spină,ri de piatră, 1 [604] 604 Const, Asiminei Şi 'n cotloane de 'ntunertc s'auzia un ţânc cum latră ... Iar pe-o vatră de lumină, sub vârtejur! de cascadă, Str ăjuia o vrăjitoare, chipu 'n voi bură să-şi vadă ••• Părul îi cădea pe umeri, negru, resfirat şi lung, 'Trei fuloar'e înodate să-I măsoare nu ajung ... Ochii ei adânci ca cerul şi albaştri tot ca dânsul, Aveau cearcăn de 'ntuner ie cât îi istovise plănsul.; 'Gura cum e trandafirul fraged când pocneşte 'n soare, Descânta vrăjind adăncul valurilor din văltoare ... Dar de mii de ani un şarpe cu solzi negri ca pământul, Sta Incolăctt pe trupu-l - trestie ce-o 'ndoaie vântul ... Şi din limba despicată şuieră atât de tare, Că de nouă ori pe-atâta şuierul sună 'n v âltoare ... S'a izbit in valuri Ara, şi prin freamătul de ape, Aci' noaptea să-I cuprindă, aci stâncile să-I scape ... Când se prăbuşla 'n adăncur i, când plutea peste văltoar e, .Mai aproape, mai aproape, şarpele să mi-I omoare ... Şi cu cât răzbia la dânsul, cu atât n'avea putere, -Ca luntraşul când se luptă 'n viscole .de mări şi piere •.. Jar când a văzut că apa '1 biruie, el s'a rugat Pentru cea din urmă oară la inelul fermecat ... - Ineluş, Ghergheluş ... Dă-mi'o spadă cu tăiuş, Fă din mine-un năzdrăvan, Şi din şearpe-un om avan, Să ne batem eu şi el, Zi şi noapte, fel de fe!. .. ;Şi cum se ruga la dânsul, iată că s'au prefăcut, Ara într'un Făt cu spadă, şarpele 'ntrun om cu scut ... ,Şi 'ncepu o luptă dreaptă ... gemeau munţii de cutremur, Că prin negrele adincuri ţiuind trecea un tremur ... Nouă nopţi şi nouă zile scutul a scrâşnlt de spadă, 'Ţăndări din oţelul vânăt sfârâiae peste cascadă ... Se lăsase atâta spaimă'n toată firea, că abia Frunza se cllntea pe cracă şi tot codrul auzia ... Dar a zecea zi văzduhul se Îmbrobodi cu nouri Şi tuna că răscolise din adâncuri mii de bourt.; I\ra îl trânti pe şarpe în genunchi, şl-acă, acu, Să,·I doboare, însă iată, diavolul că dispăr ..... Şi'n prăpastia vâltorii şuiera că se iveau Mii da şerpi ce către dânsul cozile şi le târau •.. EI la fiecare capul i-I tăia de zor făcând Stânci de capete alături, cu tăişul ucizând ... Numai unul lung şi negru l'a Încolăcit trăgându-I [605] Ara :Jn viitoare, ape vineti, ape negre astupându-I. .. Şi de-atuncea vrăjitoarea cântă-atât de trist că tace Şi viitoarea, ochiuri limpezi apa, mărmurîtă face ... Iar În nopti tărzf], din valuriiese'n ceaţă - un Făt-Frumos, -Cl! armări de-argint pe dânsul, cu ochi negri, chip duios .. " Stă o clipă �i se uită'n ochii ei, apoi dispare ... II cuprinse apa neagră, apa mortii din vâltoare ... Cine ştie'n câte maluri valurile I'or izbi, ·Cine ştie câte veacuri după veacuri vo mai fi... Dar povestea, deşi veche, ea e pururea tot nouă, .,Mi-ospu.ea bunicul mie, �i v'am spus'o �i eu vouă ... Coast. Asiminei "Invierea lui Ştefan-cel-Mare" o cugetare (a unui om ca oricare altul. .• ) De-o fi şi-a "doua inviere" Cum fu a lui Ştefan-cel-Mare, Pricepe lesne orişicare, C'aceasta nu-i vre-o mângâere! E. 1. v .. [606] LUAT DIN, lELE 1) Memoriei sfinte a Marelui Delavrancea. Era pe la'nceputul unei toamne lungi, cu cerul tot sticlă, rar aburit de strarne fumurii, ce arătau secetă stăruitoare. Rugul neostoit al tăriilor, ferbinte şi ţâşinind de vălvătăi, arunca suluri de lumină, vărsa pojar de foc pe glia uscată, pe codrii ofiliii. Incepuse să nu mai fie iarbă de sbierau vitele lung şi jalnic toată ziua, veniau flărnânde de pe coaste. Secaseră multe isvoare şi scăzuseră apele curgătoare. Porumbul se scumpi se dintr'odată şi nu se mai găsia de cât cu greu. Cartofi se făcu­ seră puţini, iar de varză pentru putină nici vorba. Of tau amărîţi sătenii, La munte, unde le e culbărită aşezarea caselor lor, nu prea se pornenise de pârjolurl d'astea, Ieşise mereu paparuda, făcuseră preotii slujbe şi 'ncercaseră babele vrăjile toate : de geaba Insă, Mergea vorba, că trebuia să fie vre un nelegiuit mare printre ei, cu păcate multe, ascunse. Şi ochii, necazul şi ura căzuseră pe un cioban, intors de curând de prin Basarabia, cam scrintit la cap. Umbla năuc prin păduri, Iluerând şi cântând: "Foae verde de susai t Toată iarna aşteptai, Să vie luna lu' l11ai, ' Să mă pli1lb din plai în plai, Tot p'in herghelii de cai, Să-mi aleg d'un câltcşe], Vcmăt-rotat, porumbel, Să 1bor în lume cu ei !" Se oprla locului, căta cu drag, cu duioşie, la pletele 'ngăl- 1) Apare în volumul � Sfârşituri", editura nCartea Românească" Bucureşti. [607] Luat din lele benite ale pădurii, la vârfurile cu pete tot �ai roşii, ca şi cum ar fi fost stropite mereu de sânge şi la s.benguitul rnolâu al sborului de .sburătoare, însetate de apă, de reavan, de umbră. punea ochii 'n pământ, ca un vinovat, răscolia'n minte ceva şi. scuturând capul, Incepea iarăşi: Fruneuleanâ solzi de peşte I Primavara când soseşte, Zapada se peteceşte, Culţu' ierbii că mijeşte, Muguru' î11lboboceşte. Scoal' maică de mt'i găteşte Şi-mi fă haină trupului, De potriva codrului Şi-mi croeşte d' o manta, Să intru 'It desiş cu ea! Şi-1J�i croeşte nâdrăgei, Verzi tot ca frunza de tei, Să-mi pierd urmuţa p'în ei! . , Şi-mi croeşte căciulz"ţă, Verde ca fl'unzade viţă. Sc'i urc cu ea pe costiţă! Şz'-mz' croeşte comânac. Verde ca foaea de fag, Să t'lltrzt "n codru cu drag /" Stăruia mai mult în câte o poeniţă, svârlia căciula mare, rotundă, din cap. îşi desbrăca minteanul şi juca, luând câte o tulpină de fag în braţe. Când obosia, se trântia pe spate la umbră şi, cu ochii duşi în gol, turburi, îndruga câte o frântură de cântec de hai­ ducie. Se vedea cât de colo, că numai la biserică n'a slujit in viaţă, pe unde a fost: «La fagu' mare ratat, Tot de arme încărcat, Stă llâcuţa râsturnat l La fagu' cu frunza deasă "S'i Cit umbruliţa groasă, Şfld voinicii ca în casă, Şed haiducii, nu le pasă, [608] Mihail Lungianu Tot româ'li aleşi, pallduri, Tâlhari ueaoşi d« păduri, Groşi la ceafă, Rafi la .falcă, Cu mustăţi în varvarici, Cmil stă bi1lt' la 'voinici /» Spre seară o luă domol pe cărărui, cobora 'n sat, se ducea ia popa ăl bătrân, tot [ucănd şi cântând: "Părinte, popă rusesc, Am v'îtzt să mă spouedesc, Să nU-1Izi daz' măttinii multe, jVttma' ur' lt1t car şi jum' ate Şi câte-oiu mai duce 'n spate II punea apoi să-i citească şi stăruia 'n ci tanie, injurâJlc! şi scrâşnind grozav, când nu vrea or nu mai putea şi nu-l slăbia până-I vedea căzut trudit. Şi tot nu se sătura de stat în genunchi subt patrafir, cu capul plecat, bătând mereu mătănii, cu palmele 'ntoarse şi C!.1 fruntea lăsată la pământ, sărutând într'una poalele hainei sfinte şi podinlle casei. Când da preotul să-I Întrebe de viaţa lui, de ceva păcate i se vânzolia şi Intuneca sufletul, se 'ncrunta şi punând cu grabă mare câte un pol zimţuit 'în mâna slujitorului lui Dumne­ zeu, pleca repede, ca o furtună. - De bună seamă, el e păcătosu"! zicea lumea şi-l ocoliau toţi. De ar fi fost mai slab, l-ar fi ciornăgit in toată ziua câte unual ; dr noul venit, lOII al lui Avram, erâvoinic ca un brad de aceia uitati de lume pe câte o; pădină 'n munti, cu nişte picioare şi mâini mai groase şi mai vânjoase ca crăcile şi ca crengile lui, A vea capul mare, lătăreţ, acoperit de plete negre, lungi; mustăţile-i răsfirate păreau două caere de lână ţurcană, şi ochii, Doamne, ce ochi, ca două guri de iad, adânci, plini de 'ntunerec şi purtători de foc, aruncau săgeţi de moarte. Plecase de flăcăiandru din sat, cu nişte Ţuţueni, cu oile la baltă, ispitit poate de largurile zărilor, simtind că nu-l mai incape crâmpeiul de cer, sprijinit de stânci ascuţite, uriaşe. Treizeci de ani şi mai bine nu i-au mai fost călcat piciorul p'aci, ,şi nici părinţii şi rudele nu i-au mai ştiut de urmă. Şi acum căzuse, aşa pe neaşteptate, singur, pe picioare, făr'de oi şi fără : ,� ; E [609] • Luat din lele premenele măcar, cu chimirul doar doldura de aur. Vorbia puţin . se 'nfuria des, mergea tot posac, incruntat, pe drum, că se, temeau toti de el. Venea adese la hora satului, se prindea 'n brâu, juca, sărind şi trântindu-se la pământ, in chipul Arâeleneştei, învăţate de la Coţani. Se desprindea de chimfrurile flăcăilor şi se repezla 'n grămada de fete, lua câte una şi o 'nvârtia ca p'un fulg, chiuind � "Fru;z:::ă uerde mărâcine I Puica neiehii! Cine te-a făcut pe tine, Par'câ m'a 'ntr�bat pe mine, .Aşa 'sznaltâ, subţiridi Şi la faţă ocheşicâ. Peliţa obrazului, Peatra diamantultti, De la ochi pârt' la sprăncene, Grădină cu florieele Şi 'ntre buze şi gingii, Raiul plin de mirodii ; Iar sub frunte, pietre scumpe Inimioara 1zeichz'i rupe /,. Se depărta puţin de fată, o aducea din joc drept in faţa s­ i se uita lung în ochii şi-i da drumul, repezind- o cu scârbă, cu batjocură. RIdica apoi capul in sus, punea mâinile 'n şolduri şn, tropăia singur rostul pornit mai departe: ' am tot plâns ş' am suferit De foame şi pălmuit, Ceruri aspre, călduri mari, \ Peste doisprezece ani. Pentru muncă, din trup suptă, M'am ales c'o zeghe ruptă, Cun cojoc numai plotoagc [612] 612 Mihail Lungianu , Şi cu capu' daage-doage t Drace, tu, 01" Dumneeâ«, Voi m'aţi îndemnat la rău. C'am luat pe mOCa1Z de piept Şi mi-am făcut singur dra'pt ţ« Asculta mulţimea rnlrată, se 'ngrărnădla tot mai mult, se:' apropiară şi fetele şi flăcăii, şi, ca să-i vie într'ajutor, s'au' pornit şi ei. perechi-perechi, înfiripând joc În regu lă, Pemeea bogată, scăpând de clipele de groază, se mai Imiştlse şi căuta să-i intre în voe, jucând aşezat, cerca apoi să scape, să plece la locul ei, cerându-i să mai ia şi p'alta: da" el o ţinea strâns de mână şi tropoia şi cânta mai departe ;; "Foicică foi d« soc! I1zima mi-e toată foc, Foc nestins c'al iad ului De clziltu' păcatuluz, C'am lttat calea codrttltti, Pa' spinarea murgului Ş'am prădat lam haiducit Nouă ani necontenit, Pâtt' m'au prins fZ' m'au legat De picioare ferecat Sz"'nchisoare m'att vârît .. Şopte ani m'au dogorît: Bezna, /=r« fi hainia Jhi-azt făcllt domnii şotia I Begătaşa păşiarnereu 'nnalnte şi 'nnapoi, după cum scar­ ţlau Iăutarii şi după cum o purta el. Se roşise la fata, 1 se aprinsese corpul, o tăiau năduşelile, o lăsaseră picioarele. Ş aşa necăjită, înflerbântată, trudită, părea mai frumoasă ca 'ntot­ d'auna. Impllnită, aibă cum ii caşul la fată, imbujorată ca rnacul­ părul negru, ochii marl.Iumlnoşi, sucise multe minţi. Ca fată de chiabur şi nevastă de primar nu se uita, Insă la nimeni, par'că n'ar fi avut sânge năvalnic in vine şi suflet dornic de viat� '11 trup. Şi nu Indrăsnlse nimeni să-i spue, că-i e dragă. Acum i se 'nfundase însă, şi, mai in silă, mai in batjocură, se apropia de omul înfiorător la vedere, şi, cu mlădierele ei, alinta focul anei Jnrmtamarnice. [613] Luat. din lele 6r3 Avrărnucă era bucuros si mândru tare. Cânta tot mai cu foc, tot mai tănguios, tot mai Încet: "Da fi et: câ�td an« scăpat, Pe mulţi; Deamne-s-an«: sărutat, Cu sârutu' ăI din urmă, Ce suflarea 'sz piept o curmă, Numa' domni, numa' d0111niţe Mi i-as« tras în suliţe; I-a11Z dat dar diacului, Strănepot al dracului / Lumea, tot mai dornică de aflat, îi sorbia vorbele, se uita la el cu drag, cu milă. Şi el o ţinea 'ntr'una : "Şi mz' s'a dus vestea 'n ţară, Potere mă căutară: Da' eu uite-mă fi sbor, iVu mă dau fe mâna lor, l\i1t mii dau, să ştiu: că mor, Ptî1Z' nu-mi potolesc U1Z dor, Dor hai1l, aprins nebun, Pentr'o fată de chiabur, Chipu-i alb ca laptele, Păru' ca cărounel«, 10ers uşor şi legănat, Râsu' vesel desmierdai Şz' pe sâ1Zii săltăreţi, Gâ�beJZi mari, împ/lrăteşti /" Flăcăii se schimbau mereu, se odihniau, dar �I juca 'ntr'­ una. Şi tovarăşea lui se muiase de tot, .leşinase aproape. Nu 'ndrăsniă nimeni să t-nscoaţă din mâini, că vie n'ar fi scăpat, ci bucăţi doar, că cercase: odată un flăcău, când şi-a văzut draga inimii 'n ghiarele lui şi a bătut hora toată Avrămucă nebunul, făcând băeţi şi fete şi oameni şi femei şi copii clae peste grămadă, şi el s'a suit .d'asupr a şi rânjia, Şi, neavând încotro, biata femee se supunea orbeşte dorinţil lui, ce părea tot mai potolită, mai blajină. Cânta acum ceva tânguios, jalnic: "Da'lei tu, Drăgztţa mea, Mândra mea Lumina mea, 2 [614] Mihail Lungianu Eu, nuir«, că m'am culcat, Subt UIZ păr mare) ratat, Şarpe 'n sân că mi-a intrat Şi se 'ntinde) lVLă cuprinde, Se IUlzgeşte , Ncolăceşte, La inimă mă sfârşeşte ! Şi mă strânge) De dă seÎJzgţ Trupuşoru' �n douii-11li /rânge / Plecase capul în jos, în revărsarea pietelor, par'că plângea, par'că [elia : "D'alei tu Iubita mea, Mândra mea, Lumina mea! 'Njăşură palma "n basma, Bagă mânuţa de-l ia /" Lău tarii scutle: il va litri de sunete mlădioase din coardele 'ntinse. Soarele mângâia, cu razele-i călduţe de seară, lumea, în haine de sărbătoare şi fetele aprinse foc ale jucătorilor. c Când a 'ncetat scârţâitul vioarelor şi sdrăngănitu cobzei, Avrărnucă a desprins chimirul cu galbeni şi, purtându-i uşor braţul, l-a pus cu mâna ei după gât femeii frumoase, bogate, cu vorbele cântecului : "D'alei tu Lmina mea) lVLândra 'mea, Iubita mea / Et« puicuţ' am încercat) Cine gând bun nii-a purtat. Neamur' lilor drăguţă, Sa le dau eu comoara? .. Tu singură ai îndrăsnit Şi noracu' te-a slujit) la-o să mă pomeneşti, Cu ea să te 'i'llpodobeşti) Să duci viaţă 'n bogăţie, In zile de bucurie t- [615] Luat din lele 6rs Şi, sărutând-o pătimaş pe frunte; p� obraji, i-a şoptit la ureche: «Să dai sărindare, să-mi erte Dumnezău păcatele că pentru tine le-am făcut l- . . S'a leganat de câteva ori, ne mai putănd să se mişte, gâfă- • J nd greu, şi, prăvălindu-se odată, � ca un fag mare, scorburos, izbit de furtună, ce face să hohotască văile-, a căzut A vrărnucă 'n mijlocul horii şi nu s'a mai sculat. Se aduna popor tot mai mult, satul întreg. Au venit şi oamenii primăriei şi slujitorii bisericii. Soarele lucia tot mai slab, strărnile fumurii de nori se adunau, se ţeseau, se 'ndesau. Un fulger ca o licărire de nădejde, într'un suflet amărît, brăzdează 'n depărtări cuprinsul ars de pârjol şi 'ndată pânza 'nuălţirnilor se 'n vineţeşte, se 'ntunecă. O sfoară de vânt îşi înseamnă calea peste codrii, ca paele ierbei, plecate 'n fuga unui armăsar fără frâu. S'au ascuns razele jucătoare ş'o perdea de ploae măruntă se lăsa din slăvi, cădea domol, ca o milă 'nvinsă, ca o blagos­ lovenie a 'ndurării cereşti. Se fac văltori de apă pe pământ, lutul sgrunţos suge stropli deşi, se moae, se. topeşte, se face ţărână. Vorbiau sătenii, femei ş((bărbaţi, tineri, bătrâni, desmef citi, uşuraţi: - Luat din lele! - A prădat ş'a tâlhărit ! - EI abătuse urgia pe capu' nostru! -- Dumnezeu să-i ierte păcatele multe şi grele 1 Primarul, sosit în grabă, a scris ceva pe hârtie, apoi Pre­ otul a aprins smirnă 'n cădelniţă, şi vre-o patru oameni voinici l-au ridicat cu greu şi l-au dat subt şatră, să nu-l mai ude ploaea, să nu se rupă băerile cerului. . - S'a milostivit Dumnezeu şi l-a luat. Răsuflă lumea toată uşurată. Până şi popa să fie vesel, că i-a roit un stup! vorbi ca de sus mai marele satului. - Stup de vlespi l ofta cântăreţul, gândindu-se că banii mortului s'au dus pe apa Sârnbetei şi o să fie 'ngropat pe sponciu, cu ce s'o 'ndura să dea mă-sa, or prhnărlţa. - De albine a avut . noroc cine a suflat Ia anu' nou In foc! şopti o babă de la spate. I [616] Mihail Lungianu - Mult ierta-iose va lui, că mult a iubit şi mult. s'a pocăit! rosti părintele, uitându-se cu şiretenie la primar şi ad�­ cându-şi aminte de polii, ce-i tot dase mortul la spovedanii, - Ban la ban trage! Şoptiau femeile ciudoase, cu pălmile la gură, şi 'ntreaga lume prinse a vorbi fel de fel, pe când el. stape podini, cu faţa 'n sus, înseninat, cu sprâncenile descruntate. Nu mai era fiorosul de până mai adineauri. ,Ţrecea rnângâiat, mulţumit, in lumea cealaltă, unde nu mai e să fie dor, nici chinurj cumplite, or răzbunări amare, ci viaţă lungă şi Iăr' de sfârşit. Mihail Lungianll fu nu-ţi sunt visul cel dlntăl Eu nu-ţi SUl1t visul cel d' iniăiu, Seninul vis strălucitor Ce-ţi străjuia la căpătăiu, Zimbind intăiului tău dor. Şi poate nu- s nici cel din urmă Pornit, impătima: auânt, Ce 'malţă sufletul şi curmă O clipă calea sprepămâl1t. Infaptuirea de lumină Ce 'nfruntă soarele, pălindu-l, Ori se răsţ aiă '11 luna plină Cd17d şi-a pornit pe cer colindul, .- [617] M. Condrea Eu nu ţi-am fost, şi nici ispita Ne 'nuinsă 'n nopţi fermecătoare, Iar când mă chemi, nu-ţi vreai iubita, .G-o soră chemi - mângâetoare . O stea sfioasă, ce-ţi strecoară Prin geamuri blânda-i scânteiere .Şi 'n suflet pace iţi coboară In nopţi de trudnică uegbere ; Ţi-atinge 'ncei, tremurătoare, Incbişii ochi şi fruntea albă, Când dormi şi neştiută moare Cu-a . zorilor lucoare dalbă : Astfel eu ţie ţi-am aprins .Sfioasă, candela iubirii Şi nu vei şti de s'a fost stins Ori arde: - 'n zorii fericirii, Cdnd soarele năvalnic vine De-alungă uălul nopţii grele, Punând căldura 'n inimi, - cine .Mai simte 'raza unei stele? M. Condrea 617 [618] VREMURI GRELE Din trecutul Românilor Macedoneni - Veşti lngrijitoare erau aduse de călătorii ce veneau din Alba­ nia. Isleam Ceăuş, un şef temut pentru puterea şi cruzimea sa, după ce se vlndecase de rănile ce primise într'o luptă cu turcii, îşi strângea din nou oamenii risipiţi şi se pregătea să atace comuna noastră .. Mai incercase odată cu vreun an inainte. Dar încercarea nu-i isbuti.Răpuşi de gloantele locuitorilor, vreo douăzeci de Albanezi . , zăceau morţi şi scăldaţi într'o bae de sânge pe străzile comunei. Isleam Ceauş şi cu ceilalti .îşi găsiră scăparea intr'o fugă ruşinoasă. Decât el nu era omul care să ierte şi să înghită o înfrângere .. Era dealtfel în joc întregul său renume căştigat prin isprăvile atâtor ani de când cutreiera jefuind şi rnăcelărind Albania şi ţinuturile nor­ dice ale Macedoniei. Guvernatorii provincii/ar puseseră preţ mare pe capul lui. Erau, răsplătiţi din, belşug cei ce puteau arăta ascunzătorile lui, locurile pe unde se invârteşte mai des. Se trimeteau mereu poteri numeroase în urmărirea lui Isleam Ceauş; Multe erau nimicite, altele se întorceau îufrănte şi fugărite. Isleam Ceauş era pretutindeni şi nu putea fi găsit nicăeri. Drumurile deveniră mai nesigure decât vreo dată. Prin sate şi chiar prin târgurile mai mari oamenii se încuiau mai de vreme in casă. Şi nici aicea nu se simţeau la adăpostul atacurilor lui Isleam Ceauş. Se răreau turmele de oi şi erghelii întregi piereau dela o zi Ia alta. Cei mai cu dare de mână îşi îngropau banii adânc în pământ şi se îmbrăcau in haine cât mai sărăcăcioase, ca să nu atragă băgarea de seamă şi privirile [ lacome ale oamenilor lui Islearn Ceauş, car; erau peste tot locul şi răsăreau tocmai acolo de unde teâşteptai mai puţin: Nu era zi dela Dumnezeu în care să nu auzi, că în cutare sat [619] Vremuri grele .au fost omorîţi atăţla ţărani, că o caravană ce venea din ţinutul Cosovei a fost atacată şi jefuită, că în cutare târg Islearn Ceauş a "năvălit cu banda sa ziua namiaza mare şi a luat ca prizoneri pe fruntaşii târgului, Ba se mai spunea că şi Caimacamul dela Cârciova fusese prins pe când se ducea la Bitolia, de către oamenii lui Isleam Ceauş şi dus undeva În munţii ascunşi şi înfricoşaţi ai Albaniei. Iar frica, care este lentila cea mai măritoare, povestea de ţinuturi întregi trecute prin foc şi sabie, de sute şi mii de nizami turci măcelăriţi până la cel din urmă om. Pe vremea când mergea zvonul că Islearn Ceauş se pregăteşte să se năpustească asupra comunei noastre, pentru ca să o facă ­ cum se spunea - - una cu părnântul, se găseau în mâinile lui trei celnici, stăpâni pe mari turme de oi şi doi negustori dintre cei mai cu dare de mână. Familiile lor strângeau acum plata răscumpărărei, 'vânzând tot ce aveau mai de preţ. . Şi aşa teama şi îngrijorarea erau mari în comună. Toată ziua populţia se găsea într'o fierbere neîntreruptă. Costa Bariii şi Mitra ali Tune, cei doi armurieri din comună, munceau pe capete, ca să repare armele locuitorilor, să dreagă cocoşul puştilor, să întărească 'resorturile, să cureţe ţevile ce prinseseră rugină şi să ascută săbiile '1 1· i ataganele, din cari nu era casă să nu aibă. Aceste puşti şi săbii îşi aveau fiecare povestea., Serviseră in, mai multe rânduri şi erau păstrate cu grije ca cea mai preţioasă moştenire rămasă în familie dela tată şi dela bunic. Cele mai multe fuseseră aduse' dela Voscopole, dela Niculţa, dela Nicea şi dela -Grabova, mari şi înfloritoare centre aromăneşti din cari n'au rămas in zilele noastre decât ruine triste şi jalnice. Fuseseră aduse împreună cu icoanele sfinţilor ocrotitori ai casei şi gintii. cu odoare le dela biserici, cu cărţile l ele sfinte şi cu odăjdiile preoţilor de către capii de familie, cari după ce au înfruntat multă vreme urgia oardelor albaneze, lnfrânţi şi răpuşi, s'au văzut nevoiţi după lupte aprige -proslăvite de barzii naţionali să ia drumul pribegiei, să-şi caute adăpost prin alte meleaguri şi să-şi dureze noui locuinţe. Unul îţi arăta o, veche icoană de lemn zicăndu-ţi: «iată, aceasta e leoana sfântului Gheorghe şi o avem de trei sute de ani În familia noastră. E eşită din mâna aceluiaşi zugrav care a făcut şi icoanele templului dela biserica sj.· Nicolae din Voscopole. Poartă trei găuri pe ea, pentrucă bunicul meu Nasfa Baranţu o purta mereu cu el -când se lupta cu Albanezii şi o ţinea înaintea Iuptătorilor. ca să o vadă şi să nu slăbească curajiul într'ânşii, [620] Un altul îţi dedea să priveşti o lungă puşcă albaneză cu paIul) încrustat în argint şi lţi spunea cu ochii sclipitori de mândrie: «această puşcă a fost luată de moşul meu Gheorghi Galera dela vestitul pe vremuri şef albanez Lemo MaUsor, care atacase Niculiţa, ştii Niculiţa ceea cu cinci mii de case toate de piatră, cu fete frumoase şi bărbaţi viteji. Dintr'o învârtitură de iatagan moşul meu 'i-a retezat capul' lui Lemo şi i-a luat puşca». . Si fiecare îşi încheia povestea oftând amărât şi zicând: .' . 620 N. Batzaria , ,� J i' [621] Vremuri grele Si de cine fusese întemeiată? De cei fugiţi, isgoniţi, dela vetrele "Ior dela Voscopole şi dela Niculiţa, dela Nicea şi dela Lânca, dela . Crabova şi dela Lenotope. . Pribegii casei îşi îngropaseră în ruinele fumegânde alt' oraşelor şi tărgurilor, unde se .născuseră cei mai scumpi şi mai dragi din familiile lor, oameni cari îşi plerduseră tot avutul, care îşi văzuseră .turmele rnăcelărite sau furate, mărfurile nimicite şi răpite,casele prefăcute în scrum şi cenuşe. Fugiseră goi şi sărăciţi, ducănd cu ei vechile icoane de familie şi având în, fruntea lor pe' preoţi, ca să-i conducă, să-i mângâie în durerea lor şi să se roage lui Dumnezeu .pentru venirea de vremuri mai bune. Şi aşa au părăsit ei munţii Gramostei şi văile din Voscopole .şi din târgurile învecinate. Cu arma in mână şi-au făcut drum printre cetele de Albanezi, cari in urlete de bucuria izbânzii îi împresurau .şi-i loveau din toate părţile. Au venit grupuri-grupuri, împărţiţi după enorie şi după preotul .Iamiliei. Câteva din aceste grupuri au căutat adăpost şi sfârşi�al .suterlnţilor în munţii sălbatici şi în pădurile neumblate de picior de om, care acopereau toată intinderea unde se desfăşoară astăzi neln­ trecuta panoramă a comunei noastre, '0 Veneţie pe uscat, cum i-a .zis un călător strein uimit de frumuseţea ei. Iar preotul Toma cu enoriaşii săi din Niculiţa s'a aşezat acolo 'unde este acum centrul comunei. Şi fiecare grup cum venea îşi dura ;Iocuinte În vecinătatea grupului care se aşezase mai înainte. Săraci, amărâţişi necăjiţi erau cei d'intăi întemeietori, ai co­ munei. Dar dacă vânatul le era pierdut şi nimicit, hărnicia lor şi a femeilor rărnânea Întreagă şi chiar oţelită şi întărită prin atătea su­ ferinţe şi Încercări cumplite. S'au pus din nou pe muncă cu râvnă Îndoită, ca să-şi refacă ceeace se prăpădise, ca să păşească din nou cu fruntea în sus şi cu demnitatea de gospodari înstăriţi. Lăsându-şi acasă famiiiiIeîn paza Domnului şi sub ocrotirea părmtească 'a bătrânilor şi a preoţilor, s'au dus bărbaţii şi tinerii in 'lumea largă, au colindat ţări îndepărtate, au intrat În legături cu noroade streine, au îndurat şi răbdat multe, au învăţat limbi şi legi -necunoscute până atunci, s'au avântat pe intinsul mărei, căutând-şi norocul şi în alte continente. Unii s'au prăpădit prinfre streini, stin­ găndu-se in dorul casei şi al familiei. Cei mai mulţi însă au isbutit 'să-şi pună Ia loc averea [perdută În vremurile de restrişte dela Vosccpole. [622] 622 N. Batzaria Si "s'au întors la nouile lor aşezărninte. Au dărâmat casa făcută , . În pripă şi în sărăcie şi in locul ei au făcut alta, mare, luminoasă, încăpătoare, aşa cum aveau părinţii lor la Voscopole şi la Niculiţa, aşa cum le-ar şedea mai bine unor coborîtori din neam ales şi din familii trăite în bogăţie şi belşug. In felul acesta au eşit ca din" pământ, au răsărit ca printr'o lovitură de baghetă magică a vreunui vrăjitor iscusit rnândrele, bogatele şi pitoreştile comune Cruşova, Ylaho- Clisura, Niveasta, Târnova, Magarva şi multe altele. " Din războiul harnicilor Arornânce au eşit spre împodobirea casei acele covoare cari sunt o mărturie strălucită de admirabil gust es­ , tetic şi de nelntrecută fineţe artistică, a eşit borangicul fin şi mătăsos.. velinţele fiorate de lână, după cari erau aşa de poftitori paşalalele şi beii cei bogaţi. Din nou s'au acoperit dealurile şi munţii de turme de oi, pe' când în livezile dela marginea apelor numeroase erghelii de cai păş­ teau iarba cea fragedă. Pe spinarea cailor cărau mereu dela porturi" înde�ărtate mobile scumpe şi obiecte de pret cumpărate în ţările" din Apus. Bună starea adusese din nou voia bună În inimi. Se reluă prăznuirea cu mese mari şi petreceri vesele a sfinţilor, cari din moşi strămoşi erau patronii familiilor. Se incingeau hore mândre În zilele de sărbători, iar nunţile ţineau cu săptărnânile. Această veselie şi bună stare obştească aţâţa şi mai mult lă­ comia nesăţioşilor Albanezi şi întărâta şi mai rău foamea acestor oameni veşnic flămânzi. Viteji "erau' Albanezii şi înaintea primejdiei. de moarte nu se dedeau in lături şi nu clipeau din ochi. Dar erau departe de a avea hărnicia, isteţimea minţii, sprin­ tenia şi sporul la muncă al Aromănilor, cari nu se lăsau mai prejos decât dănşii nici' în ceeace priveşte curajul şi pornirea spre lupte şi bătăi. Doar atât că Aromânii nu atacau pe" nimeni, îşi ţineau armele in cui şi nu puneau mâna pe ele decât la caz de-i ameninţa vreo' primejdie. " Iar acum primejdia era mare şi înfricoşată. Un an trecuse dela' cea. d'intăi incercare neisburită a lui Isleam Ceauş. In acest timp ura şi setea de răzbunare clociseră, crescuseră şi se indârjiseră în inima acestui şef de bandă despre a cărui ispravă mersese faima în toată Albania, în Macedonia şi până in Epirul îndepărtat. In repetate rânduri Islearn Ceauş trimesese vestea, că dacă mai pune piciorus in comuna noastră, n'are să lase nici piatră peste piatră şi că are" [623] Vremuri grele ''Să, O prefacă tntr'un adevărat cimitir. Şi se ştia că e om care se ..-ţine .de cuvânt. De aceea, îngrijorarea locuitorilor era neobişnuit de mare. De aceea, Costa Bariti şi Mitru ali Tane, meşteri priceputi în reparatul puştilor, munciau din zor ziua şi noaptea. Prin case 'se topeau vase de cositor şi se turnau în forme, ca să, facă din ele .pentru puşti şi coburi. Căţlvea tineri din comună fură trimeşi Ia Bitolia, oraş mare şi târg de căpetenie pentru toată partea Macedoniei de Nord, ca să -cumpere de acolo iarbă de puşcă şi totdeodată să încerce a-I indu­ .pleca pe Guvernatorul provinciei să ne trimită în vederea primejdiei vreo câţiva jandarmi şi soldaţi. Guvernatorul făgădui trimiterea de .iandarmi, pentruca a doua zi să uite, cum îi era obiceiul, promi­ -siunea făcută. In împrejurimile comunei şi anume în, partea dinspre - Soare ... Apune şi în partea dinspre Miază-Noapte pe unde se aştepta nă­ vălirea Albanezilor, te să pară rneterezuri şi se orânduiră caraule. Pe lângă aceste măsuri bătrânii şi mai marii comunei cari ·tineau sfat în toate zilele - găsiră cu cale să nu plececârvănarii şi -nici cei veniti dela negoţul lor din ţări străine, pentru ca să petreacă câtăva vreme în sânul familiilor şi să- şi .nai potolească dorul de . casă şi ai lor, dor ce-i mistuia în neagra străină tate. Era nevoie de cât mai mulţi bărbaţi, de cât mai mulţi luptători cari să tină 'piept Arnăuţilor lui Isleam Ceauş, Era intr'o zi de Sâmbătă cam în apropierea sărbătoarei Sfânta Vineri, patroana cărăvănarilor. Trecuse o bună bucată de vreme dela vestea că Isleam Ceauş se pregăteşte să năvă ... .lească în comuna noastră. Isleam Ceauş nu se ivea şi cei ce veneau de prin ţinuturile pe cari el le cutreera de obiceiu, nu aflaseră de ceva pregătiri ce ne-ar fi privind. De aceea caraulele. plictisindu-se într'o aşteptare zadarnică, se întorseseră pe la casele lor, părăsindu-şi meterez urile. Ceinicii .incepuseră să meargă din nou pe la turmele lor, pe la stânele .din munte. Gata de plecare se ţineau şi cărăvănarii. t Si iată că În ziua aceea de Sâmbătă se răspândeşte, stri- , ,. -gată în gura, mare şi repetată de mii şi mii de voci, mult temura veste că sute, că mii de Alba'1ezi,. având în fruntea lor pe Islem Ceauş, vin din trei P:ifţi să. năvălească în comună, vin descărcând locuri de puşcă, vin despicând văzduhul cu ţipetele lor. [624] N. Batzaria E adusă această veste de femeile, cari înălbeau pânza la apa din vale, de păstorii ce-şi părăsesc îngroziţi turmele, de cei ce strângeau lemne prin pădure. Unii ziceau Că Albanezii ar fi în număr de două mii, alţii că ar fi patru mii, alţii că ar fi mult mai multi. Şi lumea alerga de colo până colo fără nici o ţintă, zâ­ păcită, năucită, La toate casele se aprinse cande la dela icoane­ şi femeile căzură în genunchi rugându- se de ajutorul lui Dum-­ nezeu şi a sfântului, care era patronul familiei. Numai bătrân ii comunei, oameni încercaţi şi oţeliţi în tot felul de lupte şi suferinţe, nu- şi pierdură cumpătul. Se strân­ seră de grabă la sfat şi chibzuiră asupra măsurilor ce ar trebui să se ia. Puseră să se tragă clopotele deja biserici şi poruncită crainicilor comunei să cheme În piaţa publică pe toţi bărbaţii cari ar fi avut o armă şi s'ar fi putut sll.;jl de dânsa . .. La rneterezuri nu vă veţi mai duce, căci e prea târziu, Vă veţi împărţi insă în grupuri în cele 50 de case pe cari le-am ales de mai înainte ca fiind cele mai tari şi În cea mai potrivită poziţlune pentru apărare. Să adăpostiţi pe femei şi pe copii in cele două Biserici, cari vor fi apărate de 100 dintre voi. Tu, Cola Bardzu, ai- să fii capul apărătorilor bisericei Sfăntului: Nicolae. Şi acum cu ajutorul lui Dumnezeu să căutăm să ieşim cu faţa albă». Aşa le vorbi celor strânşi sub arme, în piaţa publică bă­ trânul şi inteleptul primar Tacu Cialenga, ale cărui plete albe­ cădeau pe negrul rnantalei făcută dintr'un postav fin şi căptuşită cu o blană de samur. Adunarea se risipi, fiecare ducându-se unde i se arăta Jocul de căpetenia sub a cărei ascultare se găsea. Cola Bardzu, un tânăr voinic şi drept ca bradul de munte, era mândru de însărcinarea ce i se dăduse de a fi apărătorul! bisericei Sfântului Nicolae. Aşezată în mijlocul comunei, această biserică mare, fru­ moasă, având in vârful clopotniţei o grea cruce de aur masiv; ce strălucea puternic era vestită pentru templul său unic În Macedonia, făcut de un artist aromân, care sculptase în lemn de nuc cu o neîntrecută fineţă, cele mai însemnate episoade din. Istoria Vec hiului şi noului Testament. Douăzeci de arii fără în­ trerupere lucrase artistul la sculptarea Templului, pentruca la sfârşit să-şi piardă minţile adâncit in admiraţia operei sale. [625] Vremuri grele Mai era vestită biserica Sfântului Nicola pentru pretioasele -sale . bogăţii, prinos al evlaviei şi cucerniciel bunilor creştini. Din cauza acestor bogăţii era de aşteptat ca asupra bisericei să se dea atacul cel mai înverşunat al năvălitortlor- De aceea, Cola Bardzu era mândru de însărcinarea ce i ­ se dase, Totdeodată situaţia sa era din cele ma] ciudate. Chiar a douazi - Duminica - în aceeaşi bise-rică a Sfântului Nicolae · urma să aibă loc cununia sa cu Zina, fata bogatul ui celnic Chetuira Matruli,şi acum în 'loc de cununie, se pregătea de luptă, in loc de nuntaşi veseli şi îmbrăcaţi în haine de sărbă­ toare, avea în jurul său oameni cu feţe îngrijorate, înarmaţi până în dinţi, femei şi copii, cari aşteptau dela hărnicia şi vi- tejia sa scăparea cinstei şi a vieţii. Printre mulţimea de femei şi copii veniţi cu merindele Ior în biserica Sfântului Nicolae era şi Zina, logodnica sa. Nouri trişti întunecat! fruntea tinerei şÎ frumoase fete şi umezi ii erau ochii. Dar se silea să-şi ascundă teama şi îngrijorarea şi îşi ştergea pe furiş câte o lacrimă ce venea să. se preIingă pe obrajii ei Iragezi şi roşii ca cireasa de Mail1. Şi dacă am fi putut citi .în gândul fetii, am fj văzut că niciodată Cola al ei nu i se pă­ ruse .mai mândru şi mai frumos de cum era în seara aceea de · Sâmbătă când, ţinând într'o mână puşca, iar cu mâna cealaltă strângând mânerul iataganului, însufleţea cu vorbirea lui în lu­ mina slabă şi tainică a bisericii, pe vitejii din [uru-i şi le în­ nălţa curajul. Treptat, treptat. soarele apunea după creştetul muntelui, .lăsând umbrelor stăpânirea slobodă asupra firei. Şi mai înainte ca noaptea să se fi lăsat întreaga, tinerii puşi În inalta clopot­ niţă zăriră eşind din pădurea de fag, care este o fală şi o po- .doabă a comunei, pâlcurl=-pâlcur! de Albanezi. Albul îmbrăcă­ rnintei lor răsărea isbitor pe verdele închis, aproape negru al pădurei. Alte grupuri ce zărită înaintând dinspre partea numită ,Valea al Oabeli, pe când o ceată nu mai puţin numeroasă nă- · vălea dinspre Apa de Vineri. Şi se mai observa o ro işcare � Înspre Fântâna ali Murat. Lupta incepu. Ascultând de cuvântul de ordine al statului : bătrânilorv.cari luaseră loc tot in biserica Sfântului. Nicolae, gru­ purile de apărător], postali în casele dela marginea comunei, .n'au tras nici un foc asupra năvălitorilor. Aceştia trebuiau lă- [626] N. Batzaria saţi să înainteze până Ia mijlocul comunei şi cel dela margine să nu tragă asupra lor decât numai atunci când ar fi bătut in retragere. Se mai deie poruncă, ca în noaptea aceea nici o lu­ mină să n'ardă prin case şi să fie stinse, chiar şi candelele dela icoane. Ce folos numai că luna plină pllmbându-şi maretia şi frumuseţea pe un cer senin şi fără umbră de nouri, lumina viu şi puternic, scoţând şi mai bine albul curat al caselor de piatră. Albanezii înaintau ţipând, urlând şi descărcând puşti asupra ferestrelor de la case. Şi nu se puteau dumeri cum de se face că nu întâmpină nici o împotrivire, că nu Ii se răspunde, că nu se aude nici un sgomot, nici o mişcare. Toţi locuitorii să fi părăsit oare comuna? Nu le venea Să creadă aşa ceva. Stiau ei din trecut că Arornânii n'au obiceiul / să fugă fără luptă din faţa duşmanului şi să lase În mâinile lui avutul lor. Când un puternic grup de Albanezi ajunse însă în piaţa' pub1icădin faţa bisericii, avură prilej să se convingă că Aro­ mânli erau de faţă. Işi arătară deodată prezenţa printr'o salva: care culcă la pământ peste douăzeci de năvălitori. Acesta Iu: semnalul luptei care se Încinse turbată, necruţătoare. Din casele mai tari decât fortăreţe Arornânii trimeteau ce­ tllor de Arnăuţi moarte şi prăpăd. Urletele de hlrFe ale acestora' se arnestecau cu ţipetele celor ce cădeau răpuşi de gloanţe. In zorii zilei se văzu un Albanez' venind în piata cornunei şi agitând o năframă albă în vârful unei prăjini. Era semn că se rugau de pace şi dovadă că se recunoşteau bătuţi. «Avem 70 de morţi şi mai bine de 50 de răniţ;i» spunea el bătrânilor comunei eşiţi din biserică, ca să stea de vorbă cu cel ce venIse cu semnul impăcărei. Au încetat focurile şi În piata publică, au venit cu capul în jos, ruşinaţi şi umiliţi, şefii Albanezilor. In fruntea lor era Isleam Ceauş «om Înalt, voinic şi tânăr, foarte frumos" povesteau cei ce-l văzuseră. Şi s'a făcut de arnândouă părţile legământ ca de adin colo să fie pace şi bună înţelegere intre Arornâni şi Albanezi, două popoare cari n'ar fi trebuit să se duşrnănească nici odată. Alba­ nezilor li se în cuviinţă să părăsească liberi şi nesupăraţi comuna ducându-şi cu ei morţii şi pe cEi răniţi. La rândul lor se legau şi ei prin gura şefului lor Islearn Ceauş, care Îşi întări spusele [627] V remuri grele �rjn ] urărnântu 1 .albanezesc Casa, jurământ pe care nici un bărbat vrednic de acest nume n'are să-I calce vre-o' dată, că n'a să se rnai facă rău Aromânilor, că n'au să le atace turmele şi nici pe călătorii ce i-ar fi întâlnit pe drumuri. Albanezii părăsită comuna, ducându-se sa-şi plângă durerea întrângerii în munţii şi văile Albaniei. In după amiaza aceleiaşi zile de Duminică un alai mare, nesfârşit-de mare, se .îndrepta spre biserica Sfântului Nicolae. Nu era-însă 'un alai de nuntă. In loc de cântece vesele se auzeau tânguiri, gemete şi plânsete. Negre şi cernite erau hainele mul­ timei ce alcătuia ulaiul de jale. In frunte mergeau, păşind încet şiarnărâţi cei doisprezece preoţi ai comunei, îmbrăcaţi în odjdii sfinte şipsalmodiind tropare ce se cântă la înmormântări. 'După ei tinerii vânjoşi duceau pe umerii lor puternici un sicriu, Iar Teta Minca, acea bătrână a cărei vorbă era dulce ca mierea se bocea zicând : -Soare, nu ţi-e milă şi nu plângi, «Când vezi că măndrul tău tovarăş, "Când fruntea tinerilor şi taia bătrânilor .<'E închis 'Î': sicriul negru eŞi e dus în negrul pământ ?». Ilf In sicriu era intins mirele din ziua aceea, zăcea fără suflet şi viaţa Cola al Bardzu, viteazul fără 'pereche, mândria părin­ ţilor şifala comunei intregi. EI apărase biserica, luptare ca un erou şi lui i se dator ea mai mult strălucita biruinţă. Dar cam pe la sfârşitul luptei, atunci când In fruntea voinicilor săi părăsi biserica şi se puse să-i Iugărească pe Albanezi, un glonte duşman ti nimeri în piept, străpungându-i inima. Cola căzu jos dându-şi sufletul într'un oftat de durere. , * *' ::: �Şi ce s'a făcutZind�logodnica lui Cola» - ? am intrebat-o eu pe batrâna mea rnătuşe, Teta Niţa, care îmi spunea povestea .de mai sus. .......; Zina s'a încuiat in casă, s'a îmbrăcat în negru şi-a în­ făşurat într'o nâfrarnă neagră părul ei ca pana corbului. Beteala de mireasă a ars'o, iar celelalte, rochiile, le-a dăruit unei fete .sărace care se mărita puţină vreme după aceste întârnplări. Ni- ,-� [628] 628 N. Batzaria meni n'o mai vedea pe Zina, ci numai de afară puteai să auzi cum îl plângea În toate zilele pe Cola al ei. - Si a rămas Zina toată viaţa nemăritată? am întrebat-o , din nou pe Teta Niţa ? - Ce să rărnână toată viaţa? făcu mătuşe-mea. N'au trecut nici şase luni la mijloc şi Zina a închis şi ea ochii pentru tot­ deauna, duQcându-se după iubitul ei Cola. Ceeace n'a putut .face viata, a făcut' moartea. Mormintele celor doi tineri sunt unul lângă altul. Dacă vrei să le vezi, ai să le cunoşti indată. Sunt în ci­ mitirul din etit Guide pedagogtque du Professeur de Francais en AIs3 ce- Loratne ", de L. Marchand. Pari S' 192'). Precum şi manualul d� 1. franceză făcut de acelaş profesor, pentru Alsacia şi Lorena. in urma însărcinării da+e de către .Le Comite Alsacien". Vor vedea atunci autorii noştri de manuale cât e de uşoară şi de plăcută cartea. d-Iui Marchand, făcută pentru Alsa cieni, ca să-i tnvete 1. franceză, Cum au şi autorii noştri pretenţia să facă pe ţăranul român să ... nu În-­ veţe 1, fanceză. [634] , Eliodor Constantinescu prin înţelegeri locale, Intre 2 profesori de la acelaş liceu, cu un mic ajutor din partea Ministerului. Şi la rigoare Ministerul ar impune-o acolo, unde profesorul nu stăpâneşte limba. Cea de a doua prin creiarea şi la. limbile streine de societăţi de lectură, ca şi la limba română, unde s'ar ţine dizertaţii, conversatii, dis- . cuţii, asupra unui subiect dat şi toate În limba streină. Lucrul acesta l'am văzut îU Franţa, in liceele din Paris şi rezultatele sunt uimitoare. Ceva mai mult. Acolo se împing lu­ crurile şi mai departe. Pentruca elevii să poată face exerciţii de limbă, se ajunsese la, schimbul de elevi, Între 2 ţări, În lunile de vacanţă. Elevul trăia două. Juni într'un mediu strein, vorbia limba streină şi avea ocazia să se poarte bine. Deci două câş­ tiguri deodată! Deocamdată, 'nceputul se 'va face pentru 1. germană, unde avem minorităţi streine, şi ar fi şi un prilej de apropiere. A treia observaţie ar privi clasa I-a, tranziţia cea bruscă de la invăţământul primar la cel secundar, de la un singur ins­ titutor la atâţia profesori, aproape fiecare cu metoda lui, cu firea lui. J De aceea spre a se putea îndulci trecerea aceasta bruscă, s'ar putea în clasa Întâia grupa mai multe 'materii în mâna unui singur profesor, cum era odinioară, în vechiul liceu, în clasa I-a divlzionară. Profesorul ar fi mereu acelaş, creindu-se astfel pro­ fesorul de clasă, căruia i s'ar putea reduce numărul de ore p" .săptămână la 12. Ceva mai mult, aceşti profesori de clasă - clasa I-a ­ s'ar alege şi dintre institutori, după oarecarl modalităţi, creîndu-se astfel pentru învăţăm: primar o cale de avansare, mai mult, după cum s'ar creia şi pentru profesorul secundar acela de a profesa la cursurile preparative de la Universitate. S'ar naşte astfel putinţa să se, poată privi sufletul elevului .sub cât mai multe aspecte .. Dar metodele, ori cât ar fi ele de bune, oricât de mare ar fi, -silinţa ,prefesontlCtj, ele nu-şi vor putea aj unge ţinta dorită dacă .nu se înlătură piedicile, cari au adus şi liceului actual la starea rea În care se sbate. Si ele sunt: , 1) Cărţile de şcoală. Sunt multe cărţi rele, În special cele .de limbi streine, cele de 1. română şi mai mult. Nu e aici nici U I I l . ., I \ \ ' I I . '� b [635] Liceul Românesc timpul nici locul să facem o analiză) mai amănunţită a lor, dar m'am intrebat adesea, cum e cu putinţă să formezi limba, Să În­ veţi ortografia, când cartea, după care elevul îşi formează cu­ getarea, lasă aşa de mult de dorit; când cartea de 1. română e, scrisă in atâtea sisteme de ortografie; când, în special, manualul de stil şi compoziţii, pentru clasa IV-a prezintă atătea Ii�suri, că adesea m'am întrebat, care e rostul cornisiunilor, din Minister cari aprobă asemeni manuale! 2) Populaţia şc'blară. Nicio clasă mal mare de 35 elevi şi astăzi, cu comitetele şcolare lucrul este foarte cu putinţă. Să se creieze clase paralele. , ' Să înţelegem odată pentru totdeauna că marea populaţie a' claselor a fost una din cauzele ele căpetenie cari au compromis, metodele actuale şi cu ele şi şcoala. ' Dacă în alte ţări, în Franţa de pildă, unde aceleaşi medode, dau rezultate excelente, aceasta se datoreşte în primul rând po-' pulaţiei şcolare redusă pe clase. Şi in special pentru limbile mo­ derne, pentru ştiinţele experimentale, acesta e un adevăr, recu­ nos cut de toată lumea. 3) Examenele. După cum am mai spus, faţă de o populaţie şcolară redusă. examenul nu-şi mai are nici' un rost, dacă el se înlocuieşte prin ceva, menit a da sinteza materiei făcute, lecţie cu lecţie, în curul unui an şcolar. Din momentul ce se admite' psihologia la baza pedagogiei moderne, cu legea asociaţiilor de idei şi cu metoda generală de a şti creia aceste asociaţii, con­ şciente mai întâiu, lnconştiente mai târziu, calea de urmat nu putea fi decât metoda experimentală, care cerea să se dea co­ pilului numai lucruri detaşate, singurele în măsură a se putea asocia in mintea elevului, deoarece numai aşa ele pot apărea ca rezultatul unei coulucr ări a minţii lui. Decât numai ca aceste lucruri detaşate, date lecţie cu lecţie au nevoe de o legatură, de stabilirea unei legături între ele. Si aceasta, întâi spre a nu fi uitate şi al doilea spre a se putea face sinteza şi ridica la generalităţi şi deci prin comparatii la critica însăşi, care e şi scopul învăţământului. Dar, tocmai acest lucru nu se poate face În liceul de azi. Astăzi ştim ce se petrece: Elevul termină clasa fără nici o re­ vizuire a materiei, fără nici o judecată asupra ei, de aceea el uita repede şi lasă impresia că nu ştie nimica. [636] Eliodor Constantinescu Să i se dea deci sinteza lucrurilor, creindu- se o lună spe- cială, luna Mai: lună de sinteza .. Anul şcolar s'ar împărţi astfel: Sept, Octombrie şi Noernbrie : Trimestrul l-iu, Decembrie, Ianuare şi Februarie: Trimestrul al II-lea. Martie şi Aprilie: Blmestru, al III-lea. Aci s'ar termina materia, la toate obiectele. Luna Maiu : lună de. sinteză. în care s'ar revedea materia, ,s'ar grupa cunoştinţele, s'ar face o [udecatăeasupra lor. Absente nu s'ar admite; nota minimă: 5. Elevii cu absente motivate, vor trece în Septembrie un examen al materiei, menit a Înlocui sinteza, .ce n'a putut-o face: Anul şcolar se sfârşeşte la 31 Mai. De la 1-10 Iunie excurs!', expoziţii şcolare. La 15 Iunie serbare de sfârşit de an, iar la 16 va Începe examenul de ab-I solvire, care va dura până la 26 Iunie, când de fapt se încheie .şi anul şcolar. Se admit corigenţe, pentru Septembrie. Notarea cu califi­ cative, caşi astăzi. Condiţiunile de promovare ar fi deasemenea simpiificate simtitor, nemai fiird condiţionate de atâtea subtilităţi bizantine, .\ adesea neînţelese de elevi. ln principiu ar fi aşa: Trecerea clasei: media sup. (studiu şi purtare frecv. şi f. ext). Corigenta: Pentru cI. I-a: Trei obiecte şi o dexteritate: pentru celelalte clase: Două obiecte şi o dexteritate. Media rău nu se adună. Şi atâta tol. c) Continuitatea. Am văzut, atunci când am vorbit de me­ tode, in actuala organizare, cari au fost pricinile, cari' n'au dat continuitatea dorită. Erau trei la număr: Sistemul orelor; ten­ dinţa din ce în ce mai mare a .profesorului de a se ocupa cu .alte Indeletniciri şi sistemul nenorocit al detaşerilor, al concediilor, .al schimbului de ore, al rnutărilor în cursul anului. 1) Chestiunea orelor şi cea mal rea dintre toate. Am văzut inconvenientele. Si soluţia care ar fi? Dacă o revenire la catedrele din trecut ar fi o imposibilitate, nu-i mai putin adevărat că o cale mijlocie se poate găsi. Ră-. mâne de bază catedra de 15 ore. Profesorii să fie invitaţi ca edată pentru totdeauna să se adune, În cenferierlnţă, in luna [637] Liceul Românesc Iunie, la şcoală (în oraşele, unde sunt mai multe şcoli, se vor aduna toti profesorii la olaltă) şi-şi aleg materiile, potrivit exa­ menelor depuse şi clasele. La această alegere să se dea oarecari directive. De pildă: - Dacă se poate, toate orele de la aceeaşi materie. - Profesorul, pe cât se poate, cu aceleaşi ore la o sin- gură şcoală. - Să fie' clase consecutive, chiar dacă lin profesor are 16 iar altul 14 ore. Numărul de ore în plus, ori in minus, să nu fie o piedică spre împlinirea unui principiu. Există principiu orelor integrante, care ar trebui generalizat în această direcţiune : Pentru unitatea cursului, să se împingă o catedră până la 20 de ore. De pildă, sunt 20 de ore latină ia un liceu, să se dea unui singur profesor. Despre o nedreptăţire a altora azi nu mai poate fi vorba, când com.­ tetele pot creia clase paralele şi gradaţia e socotită şi la orele suplimentare până la 30 arc. Odată orele grupate pe catedre, Ministerul ar veni cu o lege, prin care ar statornici acest lucru, stabilind astfel prin­ cipiul catedrelor, pe grupe de ore. 'Ce va rămâne liber, s'ar pu­ blica spre suplinire ori concurs, însă nu pe ore, ci tot pe catedre. Şi in acest caz, examenele de capacitate ale profesorilor s'ar da pe catedre, astfel formate, publicându-se concurs pe şcoli. -la ivirea de vacanţii, Şi în felul acesta ar 'dispare odată pentru totdeauna toate inconvenientele şi avantagiile ar fi nypus de mari: N:ar mai fi perturbaţie în şcoală, mai ales la începutul anului. Cursurile ar începe la timp. Profesorul ar avea siguranţa şi s'ar putea ocupa din vacanţă, cu cursul său ; ar da lista la timp. Prin clase suc­ cesive, ai avea putinţa să ai un elev cât mai mult timp sub mână, să-I controlezi şi să-I îndrepţi. Ar dispare duşrnănia în-· tre profesori şi o armă puternică din mâna politicianilor, de a te improviza profesor la orice materie. S'ar admite sistemul rotaţiei intre profesori, în principir. S'ar face, acolo unde se va putea, prin buna intelegere intre profesori. 2. A doua cnestiune, a profesorilor, cad îşi arendează şcoala, ca pe-o moşie, trecând temporal în alte functiuni, stră­ ine de şcoală. Să se ia dreptul profesorului de a fi: advocat, [638] Elioclor Constantinescu \ prefect, primar etc., Iăsându-i-se numai pe acela de a fi ales, în partamen+tnsa cu garanţii serioase de suplinire. 1) 3. Ministerul să priceapă, odată pentru totdeauna, că va trebui s'o rupă definitiv şi hotărât cu apucăturile urâte ale tre­ .cutului : - Fiecare profesor la catedra lui. Să înceteze detaşările, cu tot cortegiul lor de: detaşări la detaşări şi supliniri la detaşări. - Mutările, numirile, să nu se mai facă în cursul anului, ci pe ziua de 1 Septembrie, spre a nu se mai produce pertur­ .b�ri, în şcoală. b) Profesorul, Până la războiu, isbutisem să avem un corp profesoral de aşa fel, cum foarte puţine ţări îI aveau. In schimb, însă acest corp profesoral nu-şi găsea nici. un ideal in şcoală . . Afară de cele 4 gradatii, de 63 lei fiecare;") din 5 în :5 ani şi .aceleiaşi pentru toată lumea, nimic altceva nu venea să-I sti­ muleze, să-I încurajeze, să-I reconpenseze, pentru o muncă deo- . sebită, într'o carieră de 35 ani şi În care avansa numai de 4 ori, până la vechimea de 20 de ani. Aşa că, ultimii 15 ani, se scurgeau 'fără nici această meschină avansare: de 53 Iei, după o aştep­ tare de 5 ani! Şi ce a urmat deaci, se ştie: O indiferenţă, la unii, o ten­ .dinţă, la alţii, accentuată, din zi in zi, spre alte ocupaţii, mai rentabile, mai de decor, născând În şcoala română .îdeia neno­ rocită căxcatedra e un sprijin pentru alte idealuri» Şi atunci toate onorurile, meritate sau nemeritate - şi cele mai multe erau de acestea - se deteră numai acestei' categorii de profesori. Şi aşa, negăsindu-şi idealul în şcoală, unde nu se recom­ pensează un talent deosebit, o muncă in plus, o energie mai mult, profesorul a căutat să-şi plaseze În afară acest surplus de J 1) In timpul din urmă "Deputaţiomania·, care a cuprins Invăţăto­ rlmea şi preoţimea română, nu putea lăsa rece şi pe profesor. Şi cam dece? Directori de scoală, profesori şi unii încărca ţi de ore, işi părăsesc şcoala, unii ca candidaţi, alţij ca agenţi electorali, şi după alegeri, când revin la catedre, unde de cele mai multe ori sau nil fuseseră suplrnjţl sau fuseseră, aceea de mântuială, făcută de elevi, din clase superioare, spre a câştiga timp, incarcă cu lecţii pe bieţii copii, spre disperarea părin­ ţilor, cari văd 'că acuma plătesc taxe, mai .mult ca in trecut, ca copiii lor să nu tnveţe carte şi să rărnănă repetenţi; Dealci desgust şi silă de şcoală .... Şi Ministerul le vede şi le tace; inspectorii se fac că nu le văd! 2) Salariu dinainte de răsboiu. [639] Liceul Românesc energie, pricepere şi muncă; şi aceacta poate că n'ar fi fost răul cel mai mare, dacă . această activitate din afară n'ar fi sfârşit prin a 1 smulge cu toiul din şcoală - ceeace a făcut ca atâtea energii să se piardă şi, tot pe atâtea descurajări -şă se .nască, la cei ce rămâneau în şcoală şi-i aşteptau o recompensă la fel: Aceeaş gradaţie, aceeaş avansare automată, la 5 ani l, Astfel s'a creiat starea aceasta de lucruri : bacă cineva munceşte, ori nu; de se poartă bine în societatea, ori nu; de vine regulat la şcoală, ori nu ; de-şi face cursul, ori nu; de se consacră şcolii, ori politicii, de se face: prefect, primar, depu­ tat, advocat .... recompensa e aceeaş, Aci stă tot răul. Şi acest rău va dispare în ziua, când profesorul va şti că munca lui se ' controlează şi se recompensează, că şcoala e ho­ tărâtă să facă o dilerenţiare, caşi in celelalte instituţii ale sta­ tului, stabilind şi aci, grade între profesori; când profesorul va vedea Că-şi poate gasi idealul numai şi numai în şcoală, atunci se intelege că nu va mai avea decât o singură cale: aceea a şcolii, dacă ţine să n'ajungă inferior colegului său. Şi remediul care ar fi ? .. Nimic mai simplu de cât a in­ troduce în şcoală: un stimulent, o răsplata deosebită a unei munci în plus. Soluţii sunt destule. Ele se găsesc şi la alte popoare. , Ce-i drept, după răsboiu, a început a se schimba şi men­ talitatea politicianilor noştri, faţă de şcoală. Profesorii au astăzi o viaţă mai bună şi munca lor în stat nu mai e judecată cu atâta nepăsare, ca odinioară, când se compara cu aceea a unui lucrător dela o fabrică de cuie din ţară - cu toate că astăzi un lucrător câştigă mai mult ca un profesor. Şi nu mai este, pentrucă, dela un timp, se pare a se fi convins lumea că la Departamentul culturii naţionale să vina oameni de cultură: profesori. Si aşa s'a inceput cu D. S. Mehe iinţi, s'a urmat cu D. Negulescuşi cu actualul Ministru, D-r C. Angelescu. Se îmbunătăţeşte starea materială; se creiază : gradaţia de merit şi cea militară ; principiul orelor integranta - deşi uneori cu lipsuri şi anormalii. 1) 1) De pl!dă: gradaţia militară de merit eşi nu e o gradaţie : orele integrante, fac şi nu fac parte din catedră. Căci, dece: gradaţia nulit. nu se socoteşte şi ea la orele suplimentare; dece la orele integrante nu se socoteşte şi grad. militară, care se socoteşte numai la 15 ore, la ca- tedră, dacă şi orele integrante fac parte din ea ?.. . [640] ) EIiodor Constantinescu Care ar fi dar mijloacele de recompensă ale profesorului] 1. Gradaţia. Incontestabil că nu se poate lipsi profesorul .de gradaţte, Profesoratul e o carieră închisă şi unde profesorul n'are nici 1) perspectivă de înaintare. Directoratul, inspectora­ -fuI... sânt prea puţ ne, spre a fi considerate ca o treaptă de avansare generală. Şi atunci s'ar adopta aci şcoala franceză şi anume: Păstrându-se principiul actual al gradaţiei fixe, s'ar face o .derogare de la el, În favoarea profesorilor distinşi. Astfel: Ar fi 5 gradatii, 1) socotite ca şi astăzi 25% din salariu şi la un interval ,d� 4 -5 ani. Toată lumea îşi priveşte gradatia la _5 ani; cel distins însă o poate lua la 4 ani, deci cu un mai înainte. Si rezultatul care ar fi ?. Vor fi profesori, cari nu .vor nutea ieşi la pensie - socotită ieşirea aceasta la 30 ani - cu toate gradaţii le. , 2. Pentru profesorii cărturari, cari publicând cărţi se afirmă pe terenul ştiinţific, cum nu toată lumea poate ajunge la Uni­ versitate, să se confere acestor profesori, ori maeştri, o avan­ sare pe loc, cu un grad special de agregaţie, nurnindu- se «pro­ fesor agent». Pentru acestia s'ar creia o gradaţie specială, nu­ mită -gradajle de agrega ţie", cani n'ar avea nici o legătură cu gradaţia obişnuită. Şi cum nu uităm că ne găsim într'o ţară cu urâte mora­ vuri politice, unde nedreptatea şi bunul plac sânt la 10;:111 de cinste, spre a nu se lucra cu părtinire şi a se compromite un .principiu frumos, s'ar urma astfel : . Profesorul, care aspiră la o avansare deosebită, face o ce­ rere amănunţită, care se înaintează, prin Directie, inspectorului 'de circumscripţie. Acesta cercetează şi-o. Înaintează motivat Ministerului, unde se strâng toate cererile, se clasează şi se ju­ .decă de consiliul inspectorilor. Hotărârile şi cari vor fi moti­ vate, se publică în Buletinul oficial. Deci s'ar lucra cu uşile deschise, Ia lumina zilei şi în acest caz nedreptăţile ar fi mai rari. Fără îndoială că in acest caz, ar dispare «gradatia de me­ rlt>, concepută după 20 de ani de funcţionare, ca profesor, de­ oarece ea nu şi-ar mai avea rostul. 3. Tot ca o distincţiune, s'ar da la profesori unele, insăr 1) In învăţ. francez sunt: 6. I /1 [641] Liceul Românesc , cinări de ordin şcolar şi mai, mult cu<;caracter locat, spre a nu suferi şcoala. Apoi trecerea ca profesor la cursurile prepara­ toare, în Universitate. 4. O altă distinctiune ar fi directorul de şcoli, pentru pro­ fesorii, cari au însă aptitudini de director, deoarec nu orice' profesor, ori cât de bun ar fi el, poate să fie director. Directorul s'ar alege de profesori, dintre profesorii titulari, cu o vechime de 5 ani şi pe un period de 3 ani. După expi­ rarea lui, el se poate realege. Bine înţeles că Ministerul să poată lua măsuri contra unui Director, care nu-şi face datoria. Pentru asemenea funcţiune nu cerem Inamovibilitatea din două motive: Intâiu, pentru a da prilej şi altor profesori să se' afirme şi să li se deschidă calea spre. inspectorat şi având îna­ intea ochilor perspectiva realegerii, Directorul să nu se lene­ vească. Şi să nu se lenevească, pentrucă, astăzi mai- ales, cu legea comitetelor şcolare, rolul lui e foarte mare. 5. Inspectoratul. Ar fi două feluri: a) Consilieri tehnici, pe circumscripţie şcoalară.jcâte unul � de fie care obiect. Ei sunt onorabili şi mereu in legătură cu şcoala. Oblizaţi a-şi vedea de 2 ori pe an pe colegii de aceeaş materie, din circumscripţia respectivă, ei sânt aceia, cari culeg informăţiunţle de ordin şcolar, le coordonează şi le aduc la cu­ noştinţa inspectoratului. Ei discută metodele, propun măsuri de îndreptare etc. Irnpreună cu Directorii de şcoli, ei formează «sfatul cir­ cumscripţiei»: Se adună, o dată pe an, la sediul circumscriptiei, sub Preşedenţia inspectorului, unde discută viaţa şcolară a şco­ lilor, în decursul unui an şcolar şi se propun Ministerului mă­ suri şi sancţiuni. Se aleg pe 3 ani,dintre profesorii aşa zişi . Dar regele - apucă paharul, grăbit, Şi-I svârle din nou în vâltoare : - «De'} scoţi înc'odată din iadul cumplit, «Din sfetnici să-mi fii cel mai mare, «Si-aceea ce viata să-ti crut mă îmbie 1 t" «Chiar astăzi să-ţi fie soţie l»_ Puteri vijelioase în piept i se-aprind Şi-1 fulgeră aprig privirea. Pe blânda copilă o vede roşind, ,O vede pierzându-şi simţirea, Şi'n dorul răsplatei şi falnicei soarte S'aruncă pe viaţă şi moarte. Vueşte tot ţărmul, iar valuri vestesc Acelaş temei de furtună Şi apele urcă, şi apele cresc, Puteri însutite 'şi-adună Şi urlă, şi gem, şi se schimbă într'una ­ Pe el nu-l mai scoate niciuna, Nadeja Cezianu [652] POEZII POPULARE GRECEŞTI In vremea din urmă mi-a căzut în mâini o scriere pe atât de interesantă pe cât e de rară şi de veche. Ea poartă titlul: Cnants populaires de la Grece Moderne, recueiLlis et publies, avec une traductlon franeaise, des eclaircissements et des notes, par C. Fauriel. Tome II. Chants historiques, romanesques el dom esti­ ques. A Paris, chez Firmin Didot pere el ftls, libreires, rue Iacob, No. 24; Dandey-Dupre pere el fils, rue de Pichelieu, No. 67. 1825. Nu cunosc Tome 1, şi regret pentrucă această lucrare e o minunată, oglindă a timpului În care se reflectează partea patetică şi războinic-patetică a Grecilor dela inceputul sec. al XIX. Dar ceeace ne, interesează' pe noi este faptul că în acea scriere găsim două căntece războinice asupra lui Georgakis, care nu e altul de cât căpitanul Iordache Olirnpie sau Olimpiotul «un om iute şi ho­ tărât, român din Vlaho-Clisura Macedoniei, poreclit de panduri «căpitan Ghiulea»., Tudor Vladirnirescu îl scăpase odată de la moarte, dar acesta era ursit să fie geniul său cel rău, cum fusese Basta pentru Mihai Viteazul". vezi N. Iorga, Iordache Olimpiotul, vânzătorul lui Tudor, în An. Acad. Rom. XXXVIII. Pentru C. Fauriel, autorul colecţiei de poezii greceşti, «moartea lui Georgakis şi a lui Pharmakis poate fi primită ca adevărata, catastrofă a revoluţtilor din Moldova şi Valachia, În 1821". Iar­ Tudor Vladimirescu era, după Fauriel, unul dintre agentii săi. cunoscut de atunci Încoace sub numele de Tudor Vladimirescu-, Relevăm < această afirrnaţiune pe care nu o găsim în «Revo­ lutia tui Tudor Ytadimirescu», a d-lui Constantinescu, singura lucrare ce ne stă acum la îndemână. [653] 1. • Poezii populare greceşti ' Moartea lui Georgakis şi a lui Pharmakis Cele două căntece următoare sunt arnândouă relative la 'moartea căpitanului Georgakis şi a prietenului său Pharmakis, 'moarte ce poate fi privită ca adevărata catastrofă a revoluţiilor din Moldova şi Valachia, în 1821. Istoria va face dreptate stortărilor . '. � eroice ale acestui brav căpitan. pentru a asigura succesul unei in- nreprlnderi în care n'au fost fapte glorioase şi cuminte decât acelea făcute de el însuşi. ' M'aş socoti fericit de a putea, asupra acestui punct, depăşi cu -câtva timp elogiile adesea târzii ale istoriei; şi în această speranţă am cules asupra vieţii şi faptelor lui Georgakis. multe informaţii asupra exactităţii cărora nu era îngăduit să mă bizui. Dar Îmi lip­ -seşte timpul pentru a redacta acest material, chiar consimţind de a le erăndui cu nelngrijire ; şi mă rnărginesc de a da asupra lui Geor­ gakisscurta notiţă care urmează, ea mi-a- fost procurată de către .un tânăr grec cu un spirit distins care avea la îndemână asupra 'bravului său compatriot, lămuriri precise şi sigure, şi care, dacă ar ·fi întreprins de a-i descrie viata în amănunte, m'ar fi scutit şi de osteneala de a căuta eu Însumi informaţii asupra acestui subiect, şi de părerea de rău de a nu putea în aceste clipe să le. îrnpăr­ tă şesc publicului. George, sau Georgakis Olyrnpiatul, s'a născut într'un sat din muntele Olymp în Tessalia. Era un. om cu o în făţişare simplă şi mo­ destă. Reputaţia de bravură ce'şi făcuse in tinereţe îi atrase persecuţia paşalelor, �i îl sili să se retragă în Valahia, unde găsi ocazia de a se ]!1fă!işa cu cinste în cariera militară. El fu văzut, în războiul Ruşilor cu Turcii, hărţuind necontenit pe duşman, risipindu-i convoiurile, şi bătând uneori trupe numeroase, cu mâna de oameni de care se incon­ jurase. Tratatul dela Bucureşti impăcând părţile beIigerante, George, .nerăbdător de a găsi noi ocazii de a se semnala contra tiranilor pa­ .rriei sale, se duse în Serbia, UII POPOr războinic şi iubitor a( libertăţii 'sale; ce se căsnea să-şi rupă lanţurile. Se luptă cu dinstincţie până În clipe! în care, nerzând orice speranţa a unui sprijin din afară şi văzân­ 'du-se doborăţi de toate forţele Turciei, rămase disponibile în urma tratatului' din Bucureşti, Sărbli fură învinşi şi prăpădiţi de asupri­ torii lor. Se reintoarse atunci în Valachia şi luă comanda unui .corp de Albanezi prepuşi pentru paza ţării, până În clipa când in- [654] 654 N. Mihăescu-Nigrim treprindrea îndrăzneaţă a lui Ipsilante ii dete o nouă ocazie de­ a-şi desfăşura curajul său şi talentele sale, şi pregăti moartea cea mai glorioasă. Certurile pe cari le făceau să se nască in Valachia., in trigile boerilor disputăndu-şi puterea după moartea domnitorului lor, înlesniră executarea unui plan pe care George il meditase de multă vreme, pentru a face incurcături PQrţii, departe de Grecia, .. ale cărei mişcări le cunoştea. EI se hotărî de a părea ataşat boe­ rilor, şi, atrăgându-şi încrederea lor, de a căpăta comanda trupelor, .. ce trebuiau opuse răsrniriţii pe care el însuşi o intreţinuse prin mijlocul unuia dintre agenţii săi, cunoscut de atunci încoace sub numele de Tudor vladimirescu, pe' care pe sub ascuns îl trecuse la Craiova, şi care în curând reuşi să adune două-trei mii de pan­ duri, munteni războinici. EI nu se inşelă de loc în socotelile lui. lnsărcinat de a supune pe Vladimirescu, el se duse de-şi aşeză lagărul la două trei lege departe de răzvrătiţi, şi sub pretextul de a chibzui mijloacele de a-i distruge, el se folosi de banii pe cari sfatul boierilor îi dăduse, pentru a strânge un corp de armată bine întreţinut, pe care-I dete lui Ipsilante când acesta se anunţă ca şeful suprem a marei răscoale a Grecilor. Consultat asupra planului de luptă ce trebuia urmat, el arătă in zadar lui .Ipsilante, în diferite împrejurări, neputinta de a bate Turcii la câmp liber, din cauza marei superiorităţi numerice a for­ ţelor lor, şi fu necontenit de părere de a-şi scutura armata de toate trupele de transporturi, şi de a incepe cu Turcii un război de munte, cu care Grecii erau de mult obişnuiţi, asigurănd că prin' acest mijloc s'ar ajunge la distrugerea, unul după altul a tuturor corpurilor de trupe turceşti cari ar îndrăzni să se aventureze în munţii mieei Valachii. Această părere priincioasă fu aruncată, şi nenorocitul sfârşit al bătăliei dela Drăgăşani,d6vedi foarte bine greşeala ce se făcuse de a dispreţui sfaturile unui om a cărui di­ băcie fusese pusă la încercare în războaeJe precedente ele Sârbilor. lpsilante vestea deja, printr'o retragere grăbită, planul său. de. a-i distruge armata şi de a pleca cu rugăminte la Austria. George incercă in zadar de a-l abate dela acest plati, şi+ părăsi la mănăstirea Cozia, la 'câteva ore de frontiera austriacă" El ocupă diferite poziţii în districtul Râmniculul, cu hotărîrea de a, strânge rămăşiţele armatei lui Ipsilante, dar infrângerea mai.multor corpuri de armată greceşti, cari se găseau izolate, după bătălia dela Drăgăşani, smulse lui George orice speranţă de întărire, şi-l sili de [655] Poezii populare greceşti 655 -a se retrage în munţii Moldovei, mereu urmărit, şi mereu bătând pe turci. Ajuns în munţii TomeoIr) cari domină districtul Phalazi (?), poziţie de neinvins, adună hrană, şi se întări aci ca să poată sus­ ţine un lung asediu, când perfidia strică toate planurile sale. . Episcopul de Roman nu roşi de a înjosi caracterul sacru al reli­ giei pentru a da în cursă pe unul dintre cei mai zeloşi apărători. Inţe­ Iegăndu-se pe sub ascuns cu Turcii, el reclamă lui GEorge, a cărui pie­ tate o cunoştea, că necredincioşii plănuiseră de a ocupa în noaptea următoare, mănăstirea Secu şi de a profana reiiquele sfinte care zicea că sunt depuse acolo, George se grăbi de a se duce să smulgă furiei sacrilege a barbarilor lucrurile sfinte ale Părinţilor Bisericei. In neputinţă de a bănui neagra perfidie a prelatului, plecă cu vre-o cinci sute de oameni cari ii rămăseseră, pentru a înconjura mănăstirea ameninţată; dar abia intrase într'un defileu care ducea la mănăstire, că fu pe neprevăzute atacat de o armată turcă de douăzeci de 'ori mai numeroasă ca : a sa. După o luptă indârjită de şease ore, el reuşi să scape cu lucruri de valoare, şi ocupă Secu, unde îndată fu asediat de opt mii de Turci, cari se serveau până şi de artilerie grea pentru a dărâma slabele ziduri ale unei mănăstiri. George, slăbit de rănile sale, susţinu cu toate acestea timp de cinci zile asalturile continue, până în clipa când, simţindu-şi 'sfârşitul apropiat, se slnuclse 'printr'o explozie de câteva butoiaşe cu pulberă. Iată soarta acestui viteaz căpitan, care în scurtul timp de patru luni, în care susţinu războiul după fuga' lui Ipsilante, ucise douăsprezece mii de Turci, după raportul oficial al comandantului austriac dela frontieră, şi-şi înscrise printre cei dintăi numele pe \ .lista bravllor morţi pentru apărarea Patriei. Moartea lui Gheolrgakis şi a lui Pharmakis Cinci pa şale au plecat din Ibraida; -- ele conduc o puternică armată pedestră şi călăreaţă ; şi târăsc douăsprezece tunuri, cu ghiu­ lele fără număr. Din Bucureşti vine de asemenea Tsapan Oglu ; - el are o armată indrăsneaţă, toată numai jeniceri, - (cari) au sabia în dinţi, şi puşca în mână. Georgakis strigă atunci din rnânăstire : "Unde 'sunteţi voi, bravii mei? rnândrii mei viteji, (unde sunteţi? Iute, [656] N. Mihăescu-Nigrim încingeţi săbiile; (iute!) puneţi mâna pe arme: ocupaţi-vă posturile; jntraţi în adăposturi: Turcii cad asupra noastră; ei voesc să ne prăpădească». Fără pâine, fără apă, trei zile şi trei nopţi, ei (se luptară), respinseră cu tărie pe duşman până la Karnbolaki, -- şi tăiară capul la aproape trei mii de Turci. Pharrnakis (atunci) strigă din mănăs­ tire: «Lăsaţi armele, scoateţi săbiile; luaţi CLI asalt înălţimea, urcati; pe Ailia». Turci se folosesc de aceasta şi aleargă la mănăstire. Atunci Pharrnakis (încă) în viaţă strigă din (înălţimea mânăstirli) Secu: -Unde eşti tu, Georgakis, frate, cel dintăi căpitan? mii de Turci cad asupra noastră, şi ne vor prăpădi; ei ne trimit o ploaie de bătăi de tun, o grindină de ghiulele.» Dar Georgakis atunci pierise; nu l-a mai re văzut nimeni. Moartea lui Gheorgakis ,i a lui Pharmakis Tristă a sosit, (de astă dată) primăvara, întunecată vara, crudă şi periculoasă toamna. Georgakis şi Pharrnakis stau la sfat «Vino, Gheorgakis, să plecăm; haide Ia Moscova». «Vorbeşti cu­ minte, Pharmakis; cu minte judeci; 'dar e (acolo) puţină ruşine, ş� ar râde lumea (de noi). Mai bine să rărnânern în această mănăs­ tire: moscovitul va porni poate la luptă, şi ne va veni în ajutor". Si deodată posturile înaintaşe din Secu strigat ă: «Iată că vine un gros nor de război' munţii sunt întunecaţi». «Să fie oare ajutorul care (ne) soseşte? Să fie tovarăşi ?,.. «Nu ajutor (ne) soseşte; nu sunt tovarăşi: sunt Turci.. cinsprezece mii de Turci cari năvălesc asupra noastră". Când ajunseră Ia Secu, când îşi luară posturile, ei aşezar ă multe tunuri în jurul mânăstirii : ciuci bat din coaste, cinci din fată, iar. celelalte, cele mai puternice, bat la vârf. Mii de Turci cad lângă bătrâna biserică;" alte mii sunt ucişi sub ziduri; atunci armata tur­ cească se retrage până la Lambalaki. Dar un paşă stetea la pândă de partea cealaltă a mânăstini Secu; Ahmet ! Mahomet! începu el să strige cu glas tare ; puneţi stăpânire pe posturi; împresuraţi mănăstirea l Şi toţi Turcii, ioii ie­ nicerii, irnprejmuesc locul, inchid mănăstirea. Pharmakis fu cuprins de' întristare, şi suspină adânc; dinmâ­ năstlre el Îşi chiamă vitejii: «Unde sunteţi voi, . vitejii mei, rnâudrll mei voinici? . Ţineţi! luaţi aurul meu şi vesta mea de aur; luati plăcile mele de argint: voi fi mai uşor, (pentru luptă). [657] Poezii populare greceşti 657 Trageţi săbiile, sfărâmaţi tecile, şi să năvălirn deodată asupra Turcilor ca să-i respingem». Dar un protopalikar se opreşte şi îi zice: Posomorîte sunt săbiile noastre, şi triste, puştile noastre: Turcii sunt numeroşi; munţii s'au întunecat de ei-, Nici nu şi-a isprăvit cuvântul, şi deja Pharrnakis e prins viu. «Nu ţi-am spus-o. Pharrnakis, odată, de trei, de cinci ori, de a nu mai sta în Valachia, de a nu te opri la Secu ?». «Ei, cum era să. ştiu, nenorocitul de mine! de unde era să aflu, că nişte apostoli creştini ne vor trăda ? 0, voi, pasări, cari zburaţi pe 'sus prin aer.. duceţi-vă şi po­ vestiţi în ţara Fracezilor, în părnântul Creştlnilor, şi spuneţi (în treacăt) soţiei lui Pharrnakis, că Pharrnakis a murit. Din aceste două cătece am ales pe cel dintăi pentru versifi­ carea românească: Moartea lui Gheorgakis si a lui Pharmakis • Din Brăila se porniră cinci paşale furioase Mânând straşnica lor oaste pe câmpiile mănoase; Călăreţi pe cai ca smeii, pedestraşi cu paşii vii; Tunuri zece şi-alte două cu obuze mii de mii ; Ceapan Oglu pleacă însuşi cu oşteni din Bucureşti; Ieniceri ce poartă 'n mână fiinte lungi cu ghint turceşti, Iar în dinţi ei strâng cu sete paloşe şi săbii crunte. Gheorghe strigă din chilie: «Bravii mei oşteni de munte, Unde sunteţi voi vitejii, mândri! mei frumoşi flăcăi:? N'auziţi cum urlă codrul de duşmani şi de călăi, Multi ca frunza, ca nisipul, nici nu poţi ca să-i înumeri. Cingeţi sabia şi prindeti armele pe-a' voastre umeri! Din a vulturilor cuiburi. faceţi posturile voastre Să intrezăriţi duşmanii pe sub cerurile-albastre; Din a vulpilor sălaşuri, din ascunzători de urşi, Ochi de Lynx şi ca stejarii din tulpinele lor sunteti Iritări- veţi baricade.; Iară altii staţi de gardă: Turcii vin pe capul nostru să ne stingă, să ne piardă! Fără pâine, fără apă, de trei nopţi, de zile trei, Ei luptară cu 'ndârjire oţeliţi ca nişte smei Şi repinseră duşrnanii,.. Mii de Turci căzur ă morţii... [658] N. Mihăescu-Nigrim Dar din sfânta mănăstire s'auzea vestirea sortii : «Lăsaţi arme, lăsaţi săbii, aruncati-vă pe brânci Sus pe culme, sus în vârful celei mai inalte stânci, Zise-atuncea lor Pharmaki. Turcii dau năvală însă In spre vechea mănăstire. Vocea lui s'au de stinsă: 0:0, tu, frate Gheorghe, Gheorghe unde eşti, tovarăş sfânt, Turcii vin de pretutindeni, ies ca iarba din pământ, Tunurile bat în ziduri, bornbele izbesc în vaer, Vâjâe sinistre gloanţe, Iluerânde trec prin aer» . . In zadar căci mândru! Gheorghe se stinsese fără glas, Dar in sufletele noastre vitejia i-a rămas. Iată acuma câte-va, cari mi s'au părut mai frumoase, din căn­ tecele populare greceşti din colecţia Fauriel, de astă dată În proză. I Păstorul �i Chall"on', Un sprinten (păstor) coboară în grabă din munti, cu căciula .la o parte, cu părul împletit. Charon (care) '1 pândea de pe o coastă înaltă, se scobori în calea lui şi-l aşteptă. "De unde vii, sprintene ,t (păstor), şi unde te duci ?». "Viu dela turmele mele, şi mă duc acasă; mă duc s'aduc pâine, şi mă reîntorc (numai decât)-. «Iar eu, (păstorulersunt trimis de Dvzeu ca să-ţi iau srîletul». «Lasă-mă Charon, Iasă-mă, te rog, ca să mai trăesc. Am o sotie tânără, şi (unei tinere soţii) văduvia nu se potriveşte: dacă umblă voios, se zice că 'şi caută bărbat; dacă umblă încet, se zice că e mândră. Am copilaşi mici, cari vor rămâne orfani». Dar Charon nu-l asculta. Charon voia să-I răpească ... (Ei bine), Charon, dacă eşti astfel ho- tărît, şi vrei să mă iei, hai să ne luptăm (împreună) pe această arie de marmură. Dacă mă învingi, o Charon să 'mi iei sufletul; şi dacă eu te Înving, (Iasă-mă) şi du-te cu Dvzeu». Ei se luară la luptă, şi de dimineaţă' până la prânz, dar pe sub seară Charonînfrânse pe păstor. ° fecioară (duşmănita) pentru irumusetca ei, voia să cală- ,," !o torească;- dar ca sa călătorească 11.\-1 putea; nu ştia să vâs- lească. Ea dete o suta de rechini şi Închide o corabie, şi alti o sută de techini pentru ca să fie ocrotită în timpul călătoriei. [659] Poezii populare greceşti 659 Dar când fură la două-trei mile în largul mării - căpitanul îşi vâră mâna în sânul ei; - şi de mare ruşine fecioara căzu leşi­ nată.s-- Căpitanul crezu. că e moartă; o luă de braţ şi o aruncă în mare,- iar marea o scoate la putul din Marea. Sosiră femei, (sosirii) ficele rnareate ca să scoată a-ră ;--ele aruncată cetele, iar de cofe se agăţa păru], frumoasei fecioare: - «O, v,�deţi acest corp făcut să poarte dolrnan l aceste degete, să ţie con­ deiul 1:- Uitaţi- vă Ia aceste buze de sărutat, aşa însângerate cum sunt !» - Le sărutai, aceste buze roşii, şi buzele mele se colo­ rară ;-le-am şters cu o batistă, şi se coloră batista: le-am spă­ lat la râu, şi râul se înroşi;- se coloră şi malul râu lui şi ma­ rea întreagă i=- o coraoie cu pânze se coloră şi ea, tot" astfel şi o corabie filare de transport c=- şi Irurnoşii, iuţii peşti fură şi ei înroşiţi, Cei doi Era foi � Un negustor scobora din vârful munţilor : el rnânadoispre­ zece catâri şi clnciprezece catâri]e. Banditii i-au eşit în cale în mijlocul drumului : . opresc catârii ca să-i descarce şi să vadă dacă J1U sunt bani ascunşi În saci. Dar el îi roagă ca să nu-i des­ carce: «Ah! nu-l descărcaţi, pe aceşti nenorociti catârl : căci mi-e pieptul plin de răni tot încărcându- i şi descărcându-i>. Că­ pitanul atunci se înfurie; se opreşte şi zice: Uitaţi-vă la acest fiu de câine, la acest fiu de căţea, care nu-şi plânge viaţa lui. care nu-şi plânge de cât catârii ! Unde sunteţi vitejii mei? strigă apoi căpitanul; daţi-i o lovitură de pumnal, ca să nu se mai mişte". Insă hoţilor le era milă de negustor, pentru că era brav. Dar căpitanul se aruncă asupra lui ca un leu sălbatic: scoate pumnalul şi-l loveşte într'o parte. Negustorul oftează adânc, şi strigă cât poate: "Unde eşti, tată, să mă vezi? Unde eşti, mamă, să mă plângi 7» «De unde e mama ta? Am să-i scriu o scrisoare". «Mama este din Arta; tată-meu din Creta; şi aveam un frate mai mare care s'a 'făcut bandit". Căpitanul se 'nfioară : îl ia in brate; în braţe îl ridică şil duce la doctori: «O, voi,. cari aţi vindecat oameni străpunşi de purnnale, oameni tăiaţi, vindecaţi şi pe acest tânăr: el e fratele meu». Am vindecat oameni străpunşi de pumnale, oameni tăiaţi; dar lovituri de purnnal ca aceasta, nimeni nu le vindecă". Iar negustorul ruga pe 'fratele său să ia catârii : "Ia catârii noştrii [660] N. Mihăescu-Nigrim şi dU-Î la tatăl nostru". cAh! Cum să-i spun tatălui nostru? Cum să-i spun mamei noastre? mi-am ucis fratele: şi iată catâr ii lui pe cari i-am luat-, Răpirea Cum stăteam jos şi mâncam la masa mea mărmurie, auzit pe murgul meu că nechiază : sabia că trăsneşte ; şi înţelesei, în mintea mea, că-mi măritau rnândra ; că o logodiseră, că o dedeau altuia ; că o binecuvântau cu un altul, că o cununau cu altul­ Mă sculai şi mă repezit la murgii mei, la cei şeaptezeci şi cinci de murgi: «Care dintre murgii mei, dintre cei şeaptezeci şi cinci de murgi, care, poate, dintr'o scăpărare de copită de la soare­ răsare s 'ajungă la soare-apune ?», Toti murgii care ma auziră urinară sânge; toate epele care auziră lepădată. Dar un bătrân, o' mârţoagă, cu multe răni pe el, răspunse: «Sunt bătrân, sunt urât, şi călătoriile nu mai fac de mine. Cu toate acestea însă una, o mare călătoriel, aş face-o de dragul frumoasei mele stă­ pâne, care mă mângâia pe când îmi da să mănânc din şorţul ei; care mă mângâia pe când imi da sa beau din pumnii ei» _ Şi iute îşi înşeuează murgul, şi s'aruncă pe şea : «O, strânge bine, stă­ pâne, strânge-ţi bine capul cu un tulpan de nouă coţi, şi nu prea face pe sprintenul să mă înţepi cu pintenul, că-mi aduci aminte de tinereţea mea; şi iar devin noaten, şi-ţi seamăn creerii pe nouă stânjeni de câmpie". II atinge odată cu nuiaua şi el face patru­ zeci de mille: îi mai atinge odată, şi face patruzeci şi cinci; şi mergând pe drum se ruga lui Dumnezeu: «Dă Doamne, să gă­ sesc pe tata tăind în vie l», Ca un creştin grăi se ; ca un sfânt el fu izbăvit; el îşi găsi pe tatăl tăind în vie: «Bună ziua, moş­ nege, a cui e via asta ?,.. «Este via nenorocirii, a durerii; este via fiului meu Ion. Astăzi pe iubita lui o dă altuia; o binecu­ vintează cu altul, o cunună cu altul". cO, spune, bătrâne, i-oi mai găsi eu la ospăţ încă ?". «Dacă murgul ţi-e viteaz, o să-i găseşti încă la ospăţ, dacă murgul ţi-e mai moale, o să-i găseşti la cununie. Işi atinge odată murgul cu nuiaua, şi zboară patru­ zeci de mile; il mai atinge încă odată, şi zboară patruzeci şi cinci de miile. Iar pe când gouea pe câmp, se ruga lui Dumnezeu. sDă, Doamne, să-mi găsesc pe mama udând in grădină l- , Ca un creştin grăise, ca un sfânt el fu ascultat: el îşi găsi mama stropind în grădină : «Bună ziua, rnătuşe, a cui e grădina asta ?», «Este grădina. nenorocirii, a durerii ; este grădina fiului meu Ion. N. Mihăiescu-Nigri. [661] CONTRIBUTII LA O NOUA BIOGRAFIE A LUI BALcESCU (Urmare) In aceasi ordine de idei e o încercare, pe care n'o putem data mai precis, «Manualul Bunului Român». In puţinele pagini, ce aparţin lui Bălcescu 1) el dă o justificare de astădată a re­ formelor politice propriu zise. Şi aci el merge mai .departe de­ cât constituţia dela Islaz. Incercănd să îmbrace istoria noastră in formele cu cari îmbrăcau istoricii apuseni istoria ţărti lor, el spune că starea veche a ţărilor noastre era o republică aristo­ cratică, pentrucă, crede el, toate slujbele erau elective. 2) Nevoia unei schimbări e evidentă : era o unire între boeri şi domn «care-şi zicea că domneşte din mila lui Dumnezeu" pentru a apăsa ţărănimea. Aceasta ca şi în -Question Economiquc- a fost cauza pieirii ţării. Pentru libertate e nevoie de luptă. Ea se va câştiga cu sânge «căci altfel nu se poate câştiga libertatea» 3). E vorba şi aci de ideile lui de proslăvir e a armatei şi a puterii, ce singură ne va salva. Dar revoluţia dela 1848 nu fusese ho­ tărât republicană. Asta, după Balcescu, era o greşală. Nu pri­ meşte un domn fie chiar constituţional: 3). Şi el anunţă deja in Decemvrie 1849 că a Inceput a lucra la articolul introducător, al cărui plan îl schi­ ţează .4). Acestui articol întroducător, i s'a dat, cum vom vedea altă destinatie. EI va deveni introducerea la istoria lui Mihai Viteaml. In vara lui 1850 revista se pune în lucrare 5) dar din cauza diverselor greutăţi, apare tocmai pe la 3 Noernvrie 6). Un fapt, ce trebue să-I avem în vedere, căci ne va servi şi la chestia «Căntării României», este că' Bălcescu a fost iniţiatorul şi oare­ cum directorul revistei. Cum a constatat şî d-I N. Iorga 7), nota serioasă, care predomină în revistă şi lasă în umbră celelalte contribuţii este articolul lui. Dar altceva invederează mai mult această predomnire a lui Bălcescu. Dacă i s'au atribuit greşit unele opere cum de exemplu «Cintarea Românîei» şi procla­ matia deja Islaz. pe de altă parte i s'a contestat o scriere ce e fără îndoială a lui. Manifestul program din capul revistei inti­ tulat «Poporul român» 8), semnat de doi Bălceşti, doi Goleşti, 1) Scrisoarea lui Bălcescu lui A. G. Golescu din Constantinopol 8 Mart 1849 şi cea din 24 Mart acelaş an. Intr'altă scrisoare din 5 Apri! se constată Însă că proectul de jurnal a căzut în apă. 2) 1. Ghica Amintiri din Pribegie p. 427. 3) idern p, 426. . 4} idem idern, 5) idem p. 544, 547, 550, 556-8, 562. 6) La 6 Noernvrre Bălcescu scria că va apare peste trei zile idem 562. 7) N. Iorga Istoria li�eraturei române în secolul XIX voI. III p. 64. 8) România Viitoare p. 3- 5. [664] P. P. Panaitescu Rosetti, D. Brătianu, O. Magheru, I. Voinescu, C. O. Florescu' B. Mălinescu şi A. Palealogu, est e opera lui N. Bălcescu. 111: genere se atribuia acest manifest lui C. A. Rosetti 1), probabil' din cauza atacurilor contra Turcilor 2). In adevăr, acesta nu pier­ dea nici o ocazie să atace violent pe Turci, pe când Bălcescu era prietenul turcofilului Ion Ghica. lnsă scrisoarea. trimisă de N. Bălcescu acestuia din- Paris la 1,6 Octombrie 18503) nu mai lasă nici o îndoială asupra autorului manifestuluf, După ce arată pe scurt părerile sale politice, el spune: -Pe temeiurile ce-ţi expuse! am şi rediţat acea proclamaţie, ce ti-am trimis. Apoi am tratat istoriceşte, ... , Mersul revoluţiei în istoria română- 4). In al doilea rând el spune că proclamatia «N'a prea plăcut la ai noştri aci, găsind'o prea rece şi nouă, cu toate acestea au fost n\:- i voiţi a o primi .. 5) Adică Bălcescu a scris proclamatia şi ceilalţi semnatari «ai noştri d'aci- nu le-a plăcut, dar totuşi au iscălit. Aceste trase nu se pot interpreta altfel aşa că cred că nu mai e nici o îndoială. In ce priveşte atacurile rnanitestului În contra Turcilor, Bălcescu le scuză faţă de Ohica. «Trebue oare să ne «apucăm a tot face o propagandă turcească şi a ne tot târă la c picioarele ei, când ea ne dă cu piciorul? Facă-şi datoria către noi şi noi o vom face către ea- 6). Proclamatia însăşi arată spe­ ranţă in viitor şi justifică de calomnii pe emigrati, cari «de doi ani zac pe părnântul exilului- şi nu au putut face altceva de cât "a ridica ferbinte rugi pentru mântuirea ţărei- şi a arăta cauza română popoarelor din apus 7). Se accentuiază asunra acestui fapt că cer ajutor popoarelor şi prin urmare nu guvernelor. Co­ mentând acest pasaj al proclamaţiei sale Bălcescu scrie lui Ohica -numai o catastrofă europeană ne poate hotărâ soarta a ne mântui­ şi că 4: Au risque de a fi priviţi ca anarhlşti de cabinete trebuia să arătăm că ele ne au devedit că nu mai putem aştepta nimic. dela dânsele, ci din r�volutie numai- 8). Pe lângă un apel la 1) N. Iorga Istoria Iiteraturei Române in sec. XIX vol, III p, 63. 2) Se spune anume că nimeni nu face reforme in Principate.« Ruşii" .ş i Ciocoil nu o vor, Turcii nu pot şi nu ştiu" România Viitoare p. 4. 3) 1. Ghica Amintiri din Pribegie p. 553 şi urm 4) Idem p. 557. Nu e vorba de alt manifest decât cel din "România Viitoare", căci imediat adaugă că a scris apoi "Mersul Revoluţiei Române". 5) idem idern. . 6) Aceiaşi scrtsoare idem p. 555. Oricum se opunea unei traduceri' franceze ce ar fi făcut aceste atacuri prea răspândlte idem p.557. 7) .România Viitoare" p. 3-4. 8) I. Ghica Amintiri din Pribegie 556. ., [665] Contributii unitate manifestul insistă mai mult asupra chestie! democratice şi a nevoiei de reforme: «Aşteptaţi în, rabdare şi resignaţie ziua: preursită.; Fapta noastră atunci va fi mare şi glorioasă, căci misia Rornânului, ce a luat de devisă dreptate, frăţie, este acea de a se afla el mai întâi pe câmpul de bătae În avan garda Iti p­ telor democraţiei în contra tiraniei" 1). Revista conţinea afara de marele articol al lui Bălcescu "Mersul revoluţiei În istoria Română" şi articole de B. Măli­ nescu, C. Bălcescu, I. Voinescu, C. A. Rosetti, D. Brătianu şi pOezii de Creţeanu, D. B. (Bolintineanu), A. (Alexandri) şi Cân­ tarea României. E vremea să vorbim despre această scriere, care a devenit cunoscută mai de grabă. prin controversa asupra au­ torului ei decât prin frumuseţea ei litetară indiscutabilă. . Chestiunea "Cântării României". « Cântarea Rornâniei- apare întâi în «România Viitoare» cu o introducere a lui Bălcescu," care nu afirmă că ar fi autorul. In urmă Al. Russo o publică. în .. România literară> şi dupa moartea lui, Alecsandri afirmă că lu­ crarea e CI acestuia şi că originalul era scris în franţuzeşte şi tradus apoi de Bălcescu şi Russo 2). Deşi deosebirea între cele două r edacţiuni venea în favoarea lui Alecsandri, putându-se interpreta ca fiind datorite faptului că erau două traduceri in­ dependente, totuşi mai multe lucruri pun la îndoială afirmaţia lui, In primul rând dispariţia manuscrisului francez, apoi afirmaţiile de altfel carunehotărăte ale lui Ioan Ghica 3). Azi se admite în genere in urma studiului domnului Haneş că autorul . Adică o pictură În culorile cele mai frumoase şi cu totul opusă acelei a lui Bălcescu. Mai ales fraza «legea care .... nu apasă sărmanul În folosul bogatului» e în contrazicere evidentă cu părerea lui, care se plângea de sclavie şi de asuprirea mieei proprietăţi. Şi această contrazicere cu părerile lui o constata Î:1- suşi Bălcescu în introducerea lui, când spune « A utorul îşi exalta «poate cam mult fericirea epocei romane, care pe lângă o mare şi oricum o uitase aproape cu totul. In adevăr, el scria astfel d-Iui 1. Bianu, cerându-i material pentru biografia lui Bălcescu. «In anul 1846 sau 1847 Nicu Bălcescu a scris ceva mistic «şi profetic asupra unui manuscript apocrif. Găseşte-mi-I şi rni-l e trimîte>"). Dacă Bălcescu a scris ceva : cCe te-ai făcut mare vizir, unde-ţi sunt «voinicii paşo cu (rei tuiuri ? Vântul împutrivirti sfarmă zăbalile ") şi ne va spune: «spre a realiza unitatea na­ -ţională ce trebue oare 7 o sabie românească puternica>') Iar diplomaţia, deşi fusese silit a o încerca, este pentru el «un chip «viclean de a lucra», care şi azi «cu toată desvoltarea ideilor «morale este încă îngăduit» însă «datoria istoriei, această cori­ <ştlintă a neamului omenesc, este de a-l osândi-"), Ideile politice ro mantice apar şi ele în celelalte opere ale ui Bălcescu, ca o influenţă a mediului apusean; Mihai Viteazul 1 _ 1) 1. Ghica Amintiri din Pribegie p. 714. 2) Aşa de exemplu am văzut ideia rolului funest a clerului In evul mediu sau critica impotriva cavalerilor, ce reprezintă nobilimea. 3) I. Ghlca Amintiri din Pribegie p. 357. 4) N. Bălcescu, Istoria lui Mihai. Viteazul ed. 1908 p. 185. 5) Idem p. 237, [674] P. P. Panaitescu are curajul «foarte de lăudat- a jertfi mărirea şi neatărnarea şi drepturile ţării sale «pentru un mare interes al omenirei şi civi­ lizatiei creştine». 1) Veneţia este o "repubiică egoistă" pen tru că nil prim :'şre să-sl jertfească interesele ajutând Moldova 2). Dar acestea nu mai formează acum fondul principal al ideilor lui BaI- � cescu, Incă dela publicarea «Stării sociale a muncitorilor plu­ gari> apare ceva nou. Pe câne Boliac vorbea de «muncitor» în sens apusean sau general, Bălcescu pune chestiunea democra­ tică În singurul sens ce i-se putea da la noi: ridicarea ţărănirnel- EI îşi pune speranţa În clasa ţărănească şi caută a crea o alianţă intre aceasta şi intelectuali contra clasei dominante. Se ştie că majoritatea celorlalţi intelectuali, după câteva slabe în­ ceputuri, nu l'au urmat pe această cale cel putin în privinta po­ Iitică.") Din această credinţă a lui Bălcescu pure-de lupta lui împotriva boerilor şi stăpânitorllor, atacati mai ales în «Question Economique- , unde am văzut cum caută it' condamna clasele boie­ rilor şi a -ciocoilor» prin opera lor istorică. Şi acum el strigă: «Cine va sdrobi această tiranie? Cine va nimici această clasă «de apostati, care eşind din sânul poporului, robi pe fraţii şi pă­ «rin tii lor şi batjocuri omenirea». 4) In această privinţă Cogălni­ ceanu, care face îrnproprletărfrea clăcaşilor impotriva tuturor şi care şi el într'o broşură condamnă pe boeri pe baze istorice, este un ernul al lui Bălcescu. Aceasta în privinţa ideilor socîale, Iu- privinţa politică Ideia unităţii naţionale apare de vreme 5) la prietenul lui Ghita, acel care propusese lui Mihai Sturza tronul ambelor principate. Titlul viitoare 1)._ Ideia unităţii o experimentare, ca sa zicem aşa, în lungile sale peregrinaţii, ea devenea astfel pentru el un fapt concret. Emigraţia dela 1848 a contribuit în genere la cunoaşterea mai .de aproape a Românilor din diferite ţări 2). Intr'o scrisoare din Ungaria către Ion Ghica, Bălcescu socoteşte naţia română de 10 milioane şi că este .. compactă şi coprinde tot ţinutul din Tisa până Ia Marea Neagră şi din Carpaţi la Balcani". Ungurii, spune el, sunt câteva mii pe acest teritoriu, vre-o 400 mii Secui şi Saşi. In Banat sunt «foarte puţini Sârbi- iar pe dreapta Dună­ rii aproape numai sate româneşti, mai ales În partea Serbiei, unde ar fi 40 mii de familii române,") Ai-urca vorbeşte şi de nevoia de a trezi pe Aromâni. 4) Faţă de această experienţă, " ideia unităţii divine mai puternică, Bălcescu ° va expune pe larg în Istoria lui Mihai, căutând a o prezenta ca o lunga tra­ diţie neîntreruptă. 5) Luptând în mod divergent la 1848 Românii vor prezenta însă această unitate destul de puţin realizabilă. Intr'un moment dat Bălcescu se, crede obligat să aleagă Intre dânşii care mai Întâi mântui li şi el alege principatele, unde -este «temeiul naţiei noastre- 6). Dar divergenţa de interese a ramurilor neamului e o fatalitate, contra căi eia se revoltă. «Ce? «fiindcă ne tragem din acel popor stăpân al lumii, care înterneie ''''cea mai minunată şi mai colosală unitate cunoscută În istoria «omenirei, fi-vom noi osândiţi d trăi alături, frate cu frate, in «veci streini unul de altul. Suntem noi osândiţi a ispăşi mărirea «strămoşrlor noştrii şi jugul sub care ei plecară lumea, trăind .cveşnic izolaţi unul de altul sub un deosebit jug barbar ? .. O «zi va veni cât de târzlu.. când ursitele glorioase, ce el (Mihai ... Viteazul) a visat pentru naţie, până in sfârşit se vor indeplini 7)>>. Această unitate este nurnltă «pan rornânism- şi are o raţiune de 1.) România Viitoare p. 14. 2) Cf. articolul meu in �Revista Istorică" v , 1919 p. 10. 3) I. Ghlca Amintiri din Pribegie p. 356. Cf. şi Question Economi- .que p. 48 şi Bolintineanu Călătorii pe Dunăre p. 13. 4) 1. Ghica Op, cit. p. 417 Cf. şi p. 454. 5) N. Bălcescu Românii sub Mihai Vodă Viteazul p. 183 şi urm. 6) 1. Ghlca, Amintiri din Pribegie p. 366. 7) N. Bălcescu, Românii sub Mihai V�dă Vtteazul ed.1908 p, 247. [676] P. P. Panaitescu a fi in lupta contra panslavismului. In aceasta privinţă sunt pro­ Ietice cuvintele, ce le spune în marele său articol din «România Viitoare»: "Copleşiţi şi amenintati astăzi de Panslavism, mâine "de Pan Germanisrn noi nu ne putem mântui, decât opunându-Ie -Pan Romănismul-"). ldeia Naţională şi ideia democratică nu se despart la Bălcescu mai niciodată 2), deşi fusese silit adesea să aleagă Între arnândouă 3). Fapt este că Rusia era duşmana naţio­ nalităţii noastre şi în acelaş timp şi a democraţiei. Opoziţia în ,contra Rusiei era o idee, care predomina in clasele culte ale Principatelor şi în curând Eliade devine simbolul ei. La Bălcescu ea se vădeşte încă de la.1840 când cu complotul îndreptat şi contra Ruşilor, apoi în "Puterea Armată", unde Cantemir e blamat pentru alianta cu Petre cel Mare, în articolul din "Foaia ..• " lui Bariţ etc. In această luptă contra Rusiei toată democratia tuturor ţărilor, considerata ca o singură unitate şi cu un acelaş ţel general va fi alături de noi «atunci nu veţi fi singuri în faţa duşmanului :.ci toate popoarele Europei vor alerga împrejurul nostru>"). Această ideie a luptei comune a democratii lor de pretutindeni a fost mobilul misiunei în Ungaria. Ideia nu era o credinţă generală a revoluţionarilor români şi sunt caracteristice cuvintele lui N. Russo inspirat de EIiad despre misiunea aceasta; «De q ui aurai-t-il (Bălcescu) recu mis­ "sion de degenerer la cause valaque, en la melant a celle des I «auires peuples et comprometant la Moldo- Valachie ainsi que la Transylvanie vis-ă-vis de l'Autriche et merne de la Turquie-") Şi deoarece credea în această unitate a dernocraţiilor Bălcescu aştepta ajutor de la Apuseni: natural că nu de la guverne ci de la popoare căci «le roi ne Iache que ce que le peuple arrache-") şi numai de. Ia. revoluţia generală vom putea aştepta ceva 7). Aiurea spunea că "Nu mai este îndoială că toate guvernele din «Europa s'au înţeles ca să infrâneze dorinţele naţiilor, ce vor a .. se ridica-"). In curând el va considera chiar guvernul lui Kosuth 1) România Viitoare p. 13. 2) EI spune intr'o scrisoare pLibertatea individuală nu e destul, naţiile vor libertate naţională. 1. Ghica Amintiri din Pribegiep. 286. 3) In acest caz el alege naţionalitatea şi sacrifică democraţia. ldem pag, 246, 4' Romania Viitoare p. 14. 5) N. Russo, Suite ou suplernent a I'histoire pollttque sociale par Elias Regnault p, 97. . 6) l. Ghica, Amintiri din Pribegie p. 555. 7) ldem, Idem, " 8) Idern p. 257. 1 1 [677] i Contribuţii ca «1111 guvern" şi deci trebue a se adresa poporului unguresc el însuşi. In popoare e credinţa lui şi pentru aceasta el vede încă, cu toate deziluztile suferite, posibl'itatea (Ulei confederaţii cu Ungurii şi Turcii 1) popoare ne slave din Orient. Idei" aceasta de federaţie o desvoltă mai ales în scrisoarea către contele Zamoyski. 21(Popoarele cari ar intra În confederaţie ar fi Românii, Ungurii, Polorni, Sârbli, şi chiar Italienii 3). Piedica principală sunt Ungurt! cari voesc să stăpânească toate popoarele, ce n'au putut fi asimilate nici În o mie' de ani şi deaceia stăpânirea maghiară il fost o agresiune 4). Dar el tot spera împăcarea JOI' prin federaţie "). Aceasta va veni forţamente, crede el elin. cauza similitudirîei istoriei şi destine/ar acestor popoare 6). La Londra avusese chiar legături cu un comitet al popoarelor orientale, în care Intrau şi Ruşii cu Galiţin ş! Turci. Chiar era vorba ca Bălcescu să fie reprezentantul Românilor 7). Din credinţele, apusului, pe cari el le mlădia după nevoile şi împrejurărţle deja noi, el capătă şi pentru stat principiile republicane. Am văzut cum căuta să le bazeze pe desvolrarea istorică în «Manulaul Bunului Român". IIi istoria lui Mihai se va ridica contra pretenţiei de ereditate a domnilor. Din însuşi caracterul poporului nostru el crede că ne trebue o republ C�� şi toţi- domnii cari au vrut a întemeia o dinastie «printr'o fatalita­ te minunată acest vis făcu să se stingă cu sunet mo ştenirea lui 8).» Aiurea el spune că Românii sunt «o naţ e înăscută democratică 9)>>. P. P. Panattescu (va Juma) 5) România Viitoare p. 13-14. 6.' 1. Ghica, Amintiri din pribegie p, 515 şi urm. 7. ldem 516, 8. Idern p, 520 şi urm, 9. ldem 526, 1. Idem 516. 2) Jdem 459-460. . . 3. N. Bălcescu, Românii sub Mih�i Viteazul p, 205, Citează pentru aceasta pe Neagoe Basarab, Mihai Viteazul, �Şerban Cantacuz lno şi Brăncoveanu. 4. 1. Ghica Amintiri din Pnbegte 355. [678] CLiPE FUGARE 3 Iunie I9I6. Dolheştii-Mici. Astăzi O zi cu noroc pentru mine! Senin fără umbră de nor, de dimineaţă şi până la vremea nămezii. Dar atunci un vânt furtunatec începu a sbuciurnă vârfurile fagilor, ş,i bătrâni şi tineri; şi prinseră să joace argintatele frunze ale plopilor şi mesteacănilor. Ochii mei niciodată n'au văzut o horă mai vie şi mai plină de farmec! . Dar bună fu ziua de astăzi şi pentru faptul că un camarad, abia sosit "pe front", rezervist şi el, primi să-mi ţină locul două ceasuri de vreme la lucrul pe poziţie. Astfel putui să revăd colanul. de munţi ce sprijină zarea din spatele Falticenilor. Plecai de la locul meu de lucru, la poala pădurii de deasupra Dolheştilor-Mari, şi scoborâi spre aripa dreaptă a satului, aripă ce se întinde În valea Podişorului. '"\.Jrm.ând drumul care duce spre fundul văii, mersei până la ieşirea din sat. De acolo, pornii la dreapta, pe lângă poala pădurii şi, adâncindu-mă tn desişul acesteia, mă luai pe urmele unui drum de care, ţinănd-o aşa înainte către soare-apune. Să umbli prin pădure! Un fapt aşa de fără Însemnătate; şi cu toate acestea, dacă vre-o dată am putut simţi ce este un cult săvărşit cu evlavie deplină şi de la sine aceasta a fost În clipele trecerei mele singuratece prin pădurea de fagi înalţi ca stâlpii uriaşelor temple egiptene, solemni şi nemişcaţi ca şi aceia. Lumina, furişată printre ramuri. din vârful pădurii, sau pe alocuri pieziş, prin poe ne, -- da viaţă prietenoasei singurătăţi. ţesând uneori o încâlcită mreajă de fire aurii. Cântăreţii pădurii: şi merle şi presuri şi granguri şi cinteze, făceau să se învioreze tăcerea de cântecul lor. Din când În când codobatura bătea cu putere toaca În vre-un trunchi de fag, şi răsuna pădurea o clipă, după aceea stăpânea iarăşi o linişte prelungă. Ea străbătea fără voe În suflet, adânc, tot mai adânc, până ce o pace Îngerească îţi cuprindea fiinţa. Şi ochii erau lumioşl ca o rază a dimineţi. Părea că atunci aş fi răsărit Întâi pe pâmânt, cu atâta mirare de copil priviam la toate cele din juru-mi !: .. De la o vreme schimbai drumul, luând-o dealungul dealului pe care era pădurea, drept pe creasta lui. Calea aceasta ştiam că va să mă ducă la un "scruntar" într'o rarişte a pădurii. Scruntarul acela stăpâneşte o zare întreagă, el singur. Şi pasul meu grăbia într'acolo. Ooaravearn să reved locuri, care numai cu vre-o câteva zile În urmă Îmi încântaseră privirea cu m nu mi se întâmplase de multe ori până atunci. .. [679] E. C. Clipe fugare Şi timpul trecea fără veste. Ci dacă aşa de grabn:c trecea, În sânul pădurii mi se părea că el nici nu mai are fiinţă .. Dar În mersul obişinuit al lucrurilor acum se făcuse ceasul şase după amiază ... Iată-mă ajuns la fericitul scuntar, de unde ochiul colindă În voe adâncurile fără fund ale zării. Dintre nourii vineti soarele aruncă săgeţi aurii de-alungul Întregului asfinţit. Acestuia Îi fac de strajă albe coloane de nori: intrarea În lăcaşul Împăratului luminii e Îmbrăcată În culoarea Îngereştilor aripi! O poiană de cer, În mijlocul noroadelor plutitoare ale văzduhului, albeşte de străfulgerarea soarelui. Şi orizontul pretutindeni s'a răzemat acum pe vârfurile munţilor învăluiti ÎIi argintie haină de aburi. Dacă şi astăzi câmpiea cerească, În dreptul piscurilor ce străpung norii, ar fi ca'n alte dăţi limpede, s'ar arăta privirii de-arândul şiraquri-şiraquri de Înălţimi. Acum Însă abia le ghiceşti: sânt gata de luptă de ţl\iîn adâncuri ascu n se atâtea mormane de munţi? Şi eu, care venisem să le fac o vizită de la distanţă 1." . Numai pădurile, veşnic prietene, cu drag se arată În haina lor verde-negrie şi au din depărtare Înfăţişarea fânului cosit, În brazdă. Stau neclintite, În văi; dar cele de pe creste răsună de-un cântec năprasnic, Întocmai ca freamătul apelor mării În clocot. Coline şi văi, sfiicioase fecioare, ascultă ori stau În uimire la cântecul fagilor, astăzi? Drotatele vârfuri de codri În verde-au riul vestmânt, cu negru 'nvrăstat, zâmbesc fericite sub calda mângâiere a părintelui vieţii. De-alungul şoselei abia 'ntrezărite - e Bara, un sat cu o mână de case Înşirate pe două fronturi, faţă În faţă. Intre ele o seamă de tufărişuri: sunt pomii grăclinilor mărunte. Privind de pe scruntar, Bora ,?i Împrejurimile ei apar ca o poiană al cărui fund s'a prăbuşit pe vremuri În adâncuri.. . .. .ln noaptea de-apururi a timpului clipe şi clipe se'nqroapă mereu!... Nici nu le simt că s'au dus, ci mă uit, mă tot uit În spre soarele-apune: albesc norii şi toţi s'aşează În formă de aripi enorme; soarele, În mijloc, e capul paserei acesteia-minune ... ... Tot cântă pădurile, cântă! Munţii adumbriţi În mantie de vis slăvesc prin tăcere lumina ce'i mângâie'n creştet de veacuri şi viaţă dă guralivelor ape şerpuitoare ... Şi-i limpede sufletul astăzi, cum cerul În miezul său este. Mă frânge povoara 'ncântării ! Şi capul cu sfântă nădejde se pleacă pe micul scruntar ce Îngăduie ochiului meu să vadă nesfârşirea naturii În viea-i .podobă de vară ... Mi-e limpede sufletul azi! Îndoi fără ştire genunchii şi sufletu-mi tot se uneşte cântări! pădurilor, care prin grai furtunatec slăvesc isvorul ce veşnic nu seacă, isvorul etern al luminii, pe' sfântul, străvechiul şi bunul părinte al lumii, pe soare! [680] CRONICA R. M. SftANCOViCI. Organizarea comerţului de cereale In Românlll. Bucureşti, 1922. - Un om de reală cornpetlnţă, profesor la Academia comercială, sl-a propus să trateze această problemă capitală pentru des­ voltarea noastră economică. Lucrarea a fost isprăvită î nainte de răsbolu (şi prerniată de Societatea Naţională de Agricultură), dar e întregrtă cu consideraţii privitoare la hotarele lărgite după răsboi. Din capul locului, autorul lnlătură utopia ca plugarul să caute a se substitui comerclantulul de cereale (pag. 19). Singura sotutie e să organizăm ştiinţific manipularea cerealelor atât pentru export, cât şi pentru nevoile interne' ale regatului. Pentru aceasta, ca om de .practică, (Inginer şi director de bancă), autorul p-tveşte r â n d pe rând: Căile noastre de comunicaţie şi mijloacele de transport, intrepozitarea cerealelor şi clasificarea lor, Creditul, Inter­ mediaril, Speculatia, Comerţul exterior şi MOllapol�1. Un deosebit interes prezintă şi chestia ri valităţl! dintre porturile dunărene şi cele maritime In ce priveşte exportul. Autorul spulberă afirmarea interesată că Brăila si Galatii, ar suferi de pe urma Constantei. nln ultimii 7 ani, Dunărea a exportat tn medie anual 2.800.000 tone cereale, iar Constanta 330000 tone, deci Dunărea a exportat de 9 ori mai mult decât Constanta (p. 118). Dacă totuşi, Constanta sporeşte, cauza e nu se poate mal firească: ea este cu 1.2 ore mai aproape de porturile din orient, precum şi de cele din apas; apoi nu sufere îngheţ, ca cele dunărene, ci e deschisă în tot timpul anulai In favoarea mţşcăril pe Dunăre, autorul propune formarea unui basln de adăpost pentru vase la Cerna voda, cu instala ţii de transbordareautornată, şi astfel s'ar putea asigura o încărcare la Constanta, care să permităjlnlă­ rurarea ţntărzierilor cu calea ferată, până să se adune o încărcătură sufi­ cientă şi destul de bine selectionată. Lucrarea d-Iui Brancovict e vrednică de cea mai mare luare aminte pentru toţi cei care se gândesc la organizarea României moderne şi nu vor să mai dibuiască alături de adevărul faptelor. M. T. PACESCU, Evanghetizările neoprotestante şi evattghelizarea orto­ doxă, Bucureşti, 1922. Autorul, teolog, spune categorlc : "creştinismu.l [681] Cronica 68r nostru ortodox, In felul cum se practică azi de biserică şi de credincioşi nu mai poate forma, stăpâni şi conduce conştiinţa morală a credincio­ şilor! Caută să explice naşterea curentului din biserica de la -Culbu cu­ Barză», ca un fel de expropiere a clerului, din rolul dIJ expIicator al evan- • gheliei şi conducător al parohienllor. Combate direcţia cu «Mântuitoru! personal. şi cere ca şi preoţi i ortodoxi să tncea pă a pune evanghelia în mâoile poporului, respectănd mediul istoric, atât pentru trecut, căt şi pentru prezent. Incheerea : Abia acum se vede că tnvăţămăntulul nostru religios i-a lipsit practicltatea, i-a lipstt şi-i lipseşte sprijinul pedagogtel creşttne- (p. 14). Să nădăjduim ... s. Ş. DRUŢU, Românii din America, Washington 1['22.- Aproape un sfert<�de milion dintre Români se află!pe părnăntul Americei. Autorul, călă­ torind la faţa locului, şi-a propus să ne' tnşttlntesc despre soarta acestor emigranţl. Cifrele exacte incep în anul 1900, când Statele-Unite consacră -o rubrică deosebită pentru connatlonallt noştri. Călătoria şi asezarea in pădurile Canadei sau in fabricele Statelor-Unite e descrisă foarte suges­ tiv. Cine crede eli. America e un raiu, capătă indată desminţirea cea mai .categorică. Ca o pulbere se risipesc aceşti emigranţi peste pămăntuţ re- . pubIicei.. .. Singurul lor sprijin naţional este biserica. Dar şi aci, nenoro­ cita despărţire in uniţi şi neuniţi işi arată roadele. Alături de biserică mai 'sunt şi societăţile (130 de societăţi româneşti) şi ziarele ... Dar şi acestea sunt numai un sprijin vremelnic. Copiii invata limba engleză şi astfelCse -perd in masă de peste 100 de milioane a uriaşei republice de peste ocean. E destul să spunem că in cele 40 de biserice române, sunt abia 16 preoţi, iar unul "şi-a pus anteriul, după ce legile prohibitiei alcoolului i-au inchis cărclurna" (p. 67). Din toată lucrarea d-Iui Druţu rezultă până la evidenţă adevărul că ,.ori cine se deslipeşte de trunchiul neamului său, să-şi caute pâinea la uşa streinilor, ajunge ca o biată frunză in vânt, perzăndu-se împreună cu limba şi toată fiinţa sa sutlească. Noroc că acum ,insăşi Americanii au pus sta­ vilă curentului de emigranţi ademeniţi de faima bogăţiei. Opera d- lui Druţu e bine venită spre a desmetici pe naivi. O notă foarte bună e activitatea prinţului Bibescu care veghează In presa de peste ocean curentele defavorabile [tări! noastre şi respinge .propaganda calomnioasă. M. PAUL CH1RHBERGER. La theorie de la relativite exposee sans mate­ matiques, (Traducere franceză de Marcel Thlers, 215 pagini, Paris 1922)· Autorul ne dă intr'o Iorrnă uşoară de înţeles chiar pentru cititorll cari n'ar poseda cunoştinţe întinse de matematică, o expunere a teoriei lui Einstein. , Opera se imparte in două: Teoria relativităţii restrănse C11 subdivlzfunl mai principale: a) Expefienţa lui Tizeau şi Michelson; b) Explicaţ/a lui Lorentz; ,.b) Einstein şl relatlvltatea spaţtulut ; d) relativitatea timpului. Il. Relativitatea generalizată cu subâivlztuntle principale: a) rotaţia ,pământului; b) curbura razelor luminoase; c) Newton şi Einstein; d] Con- ;' secinţe cosmologice. .. [682] 682 Convorbiri Literare Lucrarea este mai mult o sinteză a tuturor dlscuţluntlor de pănă­ <_astăzi. Voiu incerca să arăt Idefle principale pe cari autorul le desvoltă în; cartea sa şi anume în ce înlănţuire stau. Introducerea (p, 1-30) discută principiul relativităţii deplasărllor.. după care toate mişcările nu sunt percepttbile şi nu se pot concepe de cât relativ, adică in raport cu corpurfle cari nu iau parte la mişcare şi principiul relativităţii mecanice tratează despre mişcare, care nu poate fi nici dreaptă nici uniformă mai ales in ce priveşte pământul. In ultima parte a introducerei discută viteza cu care se produce sunetul, care atrage după sine pe aceia a lumlnei. Prin ce se propagă lumina in spaţiu ? Prin' eterr După autor, eterul nu se poate defrnt până azi. El n'are altă funcţiune in univers de cât de a ne da o expl.caţlune a propagării Iurninel în spaţiu; In capitolul relativitatea restrănsă, autorul arată cum celebrul fizi­ cian francez Tizeau în 1851 a incercat a der ermina influenţa mişcări! me­ diului asupra vitezei Iurninet cu ajutorul experienţelor cu apă. Din experienţele făcute a reeşit cu cea mai mare preciziune că mişcarea (medtului) n'are nici cea mai micăinfIuenţă asupra propagării luminei. Rezultatul expertenţes lui Tizeau pune o nouă problemă: acela a propagării Iurninei in mediul in mişcare pentru un observator care face parte din acest mediu. Era vorba de a se şti dacă pentru observatorul de pe pământ lumina se propagă in sensul mişcării mal repede de cât in sensul invers şi de a măsura diferenţa. Michelson a făcut experienţe in 1881 şi 1887, dar rezultatele au fost nega­ tive. El a comparat viteza luminei in toate direcţiile, fără să găsească ceamai mică diferenţă. Părerea lui Lorentz este că toate obiectele în mişcare :sunt contractate in. contra dlrecţlurui mişcării lor, însă nu se poate observa. Pentru Lorentz corpur.Ie sunt În starea lor naturală când- sunt in repaos in raport cu. eterul. Ele se contractă de îndată ce sunt in mişcare (p. 54 notă). Einstein a transpus concepţia pur fizică a lui Lorentz în domeniul matematic şi Illosoffc, dar a conservat în mare. parte conţinutul. Plecând' dela' principiul fizicei; când nu dispunem de experienţe concludente şi când nu putem nădăjdui la una, încercăm o ipoteză mai mult sau mai puţin plauzibila şi deducem consecinţele matematice, apoi vedem până la ce punct cad de acord cu faptele, Einstein a enunţat: "Noi admitem că cele două măsurări nu concordă (măsurarea în repaos şi în mişcare) că observatorul care in sistemul de repaos vea să măsoare o lungime în sistemul de miş­ care o vede scurtă in raport cu contracţia lui Lorentz". Marele avanta j al acestei concepţiunt, este că ea stabileşte relativitate a. Scurtarea pe care o' admite nu depinde de repaos sau de mişcare in ele inşi-le, ci de mişcarea lunglmel de a măsura în raport cu sistemul observatorulul, Până acum se credea că măsurile fizice puteau prinde un fenomen "in chip obiec tiv. Ein­ stein neagă şi pretinde că starea de mişcare a observatorului intervine in' toate măsurile, chiar în cele cari seamănă a fi cele mai obiective. Din experienţele lui Tvzeau şi Michelson reese că lumina aparţine' • sistemului oricărui observator. Lumina se propagă�in toate direcţiunJle insă; urmând o sferă, cum de ex.: când aruncăm o piatră in apă. FIecare obser­ vator urmăreşte in sistemul său constanta viteze! luminei iin toate direc­ ţtunlle şi prin urmare trebue să admitem că lumina se propagă in spaţiu, [683] Cronica -după un sistem de sfere concentrice, el (observatorul) fllnd centrul, Einstein spune că toate sferele sunt bune, pentru observator nu e ceva absolut, ci relativ. Dacă un observator priveşte intr'un sistem străin, sfera pe careIo va vedea observatorul va fi diformată, nu pentru că e in adevăr, dar pen­ trucă eşlnd din limitele sistemului său întrebuinţează in chip nepermis măsuri valabile numai pentru el. Autorul trece la demonstrarea relati v ităţll timpului după teoria lui Einstein, dând câteva exemple, bazăndu-se pe teoria aberaţlunel, de demult. Din punct de vedere Hlosoflc, zice autorul, ideile noastre filosofice de timp şi de spaţiu nu not să nu simtă consecinţele teoriei relatlviste Cei 12 ucenici si altele . -din viaţa Mânluitorului. Fariseii şi Cărturarii' sunt' descrişi În d�uli bu­ căţi: h Viperile mormintelor" şi "Nepotii lui Cain' într'o lumină de comert­ taior de par'că vezi pe observatori strf cli ai legii, care puneau pe spatele altora sarcini grele de pur/al (p. 2j9�2(6). Sub titlul "Cuvinte care nu vor trece" arată că cuvintele lui Iisus trebuiau să se împlinească cu pri­ vire la distrugerea Ierusalimului şi la soarta poporului iudeu. Evocând eve­ nimentele istorice arată că nu se puteau decât împlini (p. 275,,283) . • Luatl, mâncaţl" este momentul Însemnat, când Iisus sărbătoreşle Paştele cu ucenicii săi, Autorul sustine după romano-catollct că Iisus Chrrstos a sărbătorii Paştele cu aztmă, .pălne fără aluat" (p. 309). Tră­ darea lui IUda, judecarea lui iisus. lepădarea lui Petru sunt descrise în" trun chip cu totul mişcător. Pătrunderea În sufletul lui Petru este de mare însemnătate pentru cititor. lată că.eva rânduri: nSub greutatea acestei priviri (privirea lui Iisus) Petru lăsase capul In jos, Inima-I bătea in piept n'ar fi puiul să se mai lepede Încă odată. Fata-l ardea ca şi cum jărate­ cul de lângă el ar fi fost gura Gheenei. Sub apăsarea de nesuferit a du­ rerei şi remuşcărilor. "'ra ap�oape de a se pierde şi lot trupul lui era când ca ghiafa, când ca focul (p. 333). Judecata lui Iisus la Ana şi Caiafa. Pon­ Jiu Pilat sunt bucăţi care impresionează, tot Ilşa şi chipul cum Iisus îş duce crucea la Golgola. In capilolul "Iartă-le lor" .... autorul descrie starea fizică a Mântui­ . lorului: ..... fala omenească a lui Dumnezeu este udă de sudoare ca ghiaja". Iartă-le lor, părinte, că nu ştiu ce fac! Nici o rugă mai divină nu s'a ridicat spre ceruri de când sun! oamenii şi de când se roagă. Nu-l ruga unui om, ci a unui Dumnezeu către Dumnezeu (p, 382). Răstignirea, coroana de spini de pe capul lui. liniştea conducătoritor poporului, sun! zug răvlte ca în Evenghelti. Moartea lui Iisus per 'că o vezi: hSuflarea lui Iisus ajunsese greoaie. Pieptul se dilata grăbit, capul era ca lovit de un ciocan, inima sdrobllă, smulsă de bătăi repezi şi tari. Sângele din cele patru răni se închegase Împrejurul cuelor, fiecare mişcare făcea să curg ii din sângele închegat noi picături de sânge în lungul crucii drept pe pă­ mânt •... buzele umede, uscate de sete, strânse de suflarea grea;' lăsau să se vadă urmările celui din urmă sărutat pe care-I primise: sărutarea <; .Iui Iuda". Aşa moare un Dumnezeu care a tămăduit de friguri pe cei ce zăceau, care a înviat morţii din pat, care a dai mişcarea sIăbănogilor •..• 'Christos a murit după cum au voi! mai marii poporului, Însă oei din urmă· strigăt al lui nu i-a deştepta! (p, 403). Vin apoi la rând: îngroparea, pogorîrea la iad, Învierea din morii . arătarea lui Iisus ucenicilor, lui Toma etc, Autorul sfârşeşle cărtca cu o rugăciune către Chrislos din care pu­ !em culege urmăloarele: "Tu eşti Încă În fiecare zi în mijlocul nostru. Tu vei fi cu noi pururea (p. 444). Noi avem nevoie de line, de tine singur şi de nimeni a.tul.i.. Tu singur po]] să simti cât este de mare nevoia de line [686] 686 Convorbiri Literare In lume, în acest ceas al lumei, Toli au trebuinţă de line, chiar' cel care' te nesocotesc .... Această rugăciune care cuprinde în sine amorul vielii şi nevoia de' un sprijin în lumea aceasta, arăta pentru vremea noastră un fapt îmbucu·· rător, cii există o tendinţă a spiritelor spre religlune, care singură poate' mulţumi pe ORI. - Aparitia acestei cărţl şi riispândlrea ei aşa de repede,. nu numai că e citată dar şi tradusă şi În alte limbi, aretă că omul are ne·· voi sufleteşti care nu se multumesc decât pe calea religioasii. Sunt lucruri destul de cunoscute, viola Mântuilorulut după cum este' înfălişatii de Evanghelişti. Felul de expunere este atrăgător şi cu cât citeşti' cu atât vrei' să ştii ce e mai departe. Cred cii pentru prima eară avem a­ face cu o astfel de expunere cronologică a vielii Mântuitorului şt mai ales într'o carle de pură literatură, care' lasă la o parte orice dtscuţle privitoare la credinţă. In afarii de unele lucruri cum e de I::X: întrebuin·· tarea azimei la "Cina cea de taină" cartea prezintă un mare interes şi ar .. putea fi luată şi la noi ca model de literaturii religioasă. Pr. Radu Pe.pe.seu. [687] CRONICA SCOLARA Despre educaţia, engleză Scrisoarea VIII-a Universitatea engleză: acttvitatea extra- şcolară i'Inceputurile mlşcării.-Sufletul ei: John Ruskin.-Nole caraclerislice şt date din această cruclală pedagogică.-Câteva exemple alese pentru nevoile noastre: Cursuri de popularizare.-CursurimisioRare.­ Cursuri profesionale.-Aşeziiminte sociale şi educative, rod din mişcarea extre-universttară. - Comisiuni universitare uvriere.-Q pildă duioasă: ToynbeeaJl.- Variante exemple, din spiritul extra-untverslter englezt, Actlvltatea extra­ parlamentară şi extra-btserleească.e-Exemplete engle- zeşti ridică dele sine şi pentru oricine din noi pro- blema: Rolul misionar al unlverslfăţilor româneşti şi mijloacele pentru Înrâurirea poporului mun- citor, dia satele şi oraşele României Întregite. Intâia scânteie din cea mai nouăi mişcare pedagogicc-mislo­ 'nară engleză, sare din vatra colegiului oxfordian Exeter ; anume ;în anul I 850, prin scrisoarea program a profesorului M. -Sewell : «Fiindcă nu putem găzdui la universitate tot poporul dornic de -cultură, de ce n'am încerca să ducem universitatea în popor .... în marele centre industriale şi cu multă populaţie; Încetul cu încetul, 'sistemul s'ar generaiiza peste tot locuL.; în felul acesta, univer­ sităţile pot ajunge, ce trebuie să fie: centru şi iZVOr de cultură, pentru întreaga ţară; astfel Iucrând, universităţile ar câştiga sim­ -patia şi dragostea mulţimei". In I 866, universitatea din Cambridge, al 'doilea ochi al An­ gliei, întăreşte gândul dela Otford ; profesorul james Stuart pro­ -pune colegilor săi să pregătească cicluri de conferinţe, organizate -după nevoile economice şi culturale din marile oraşe. Programul se înfăptueşte curând; chiar din anul 1867 răsar cursuri Ia Man­ -chester, Liverpol, Sheffleld şi Leeds, A doua serie urmează ill Crewe, la o companie de lucrători, iar al treilea curs e ţinut la Rochdale ; aici, profesorul James Stuart observă că ascultătorii .sunt nu numai eatusiasmati de eonferinţi, ci arată un deosebit ia- [688] teres în adâncirea problemelor schiţate prin cursul public; pentru. satisfacerea acestor noui nevoi, clasele regulate, cu.Iucrări de se­ minar, cărţi şi tot aparatul şcolii. iau locul prelegerilor populare. Universitatea din Cambridge adoptă oficial sistemul abia Îl]!, 1873. Profesorul James Stuart rămâne întăptuitorul ideii, date de profesorul M. SewelI. Prin ei, Oxfordul şi Cambridge, inima şi, mintea Angliei, mai!exact ochii poporului englez, pornesc nu numai, cea mai nouă, dar poate şi cea mai glorioasă mişcare spirituală, în curentul căreia intră tot ce are ţara mai bun: studenţi, profe­ sori, reformatori sociali, preoţi, scriitori şi oameni de afaceri. In finntea şi inima tuturor stă profesorul profet: J. Ruskln, 6Sg C. Mureşanu * ;{: * John Ruskin e O figură de cea mai mare actualitate pentru' vremea de azi; în istoria idealismului, un caz unic; prezicerile lui' se 'realizează. cu ne mai văzută iuţeală; visurile marelui reformator social, prind viaţa trainică, ca în urma poruncilor firei. O bună, parte din premenirile cerute de învăţătorul Ruskin, au venit sub, ochii lui. Anglia contemporană e încă sub Influenţa lui Ruskin ori a vlsătorilor rusklnieni. Intre anii 1843- 1 860, .Ruskin e preotul artei. In studiile lui de pictură (Modern Painters) şi arhitectură (The Seven Lamps of Architecture şi The Stomes of Venice}, estetul Ruskln vesteşte pe reformatorul de mai târziu. Cere din capul locului o cucer­ nică reverenţă în faţa frumosului; arta ca şi omul, e o actualizare a gândului dumnezăesc "o intretăiere de veşnicii"; "pentru pro­ gresul ei, trebuie să-ţi dai viaţa; ca s'o înţelegi, inima 1)>>. Intre sănătatea socială şi frumosul artei, el stabileşte legături ca dela cauză Ia efect; belşugul de artă vesteşte prisos de viaţă; formele urâte sunt crainicul bolii şi a decadenţii 2). . Ca profesor la Oxford, predică vreme de 12 ani, că reforma, socială e necesară În însăşi interesul artei. In anul 1860 se termină întâia fază din viaţa lui Ruskin. Acuma începe activitatea lui ca reformator, şi cu ea o .serie întreagă de mişcări culturale şi so­ ciale, Între cari şi activitatea extra-scolară a universităţilor engleze. Două, trei momente din gândirea ruskiniană, pe tărâm social şi, pedagogic, sunt absolut necesare, pentru a înţelege câteva note caracteristice din mişcarea de care ne ocupăm .. Ca economist, Ruskin porneşte cu religios respect pentru muncă, adăugând Însă că, activitatea economică trebue să fie În condiţii demne şi sani­ tare. ca urmare a principiului, că bogăţia cea mai mare pentru: o ţară, nu-l marfa fabricei, ci viaţa omului. Munca în condiţii rele; e tot atât de dezastroasă ca şi lipsa. de muncă; iar criteriul pentru judecarea organizaţiei economice nu-l folosul material al întreprln- 9 john Ruskln : Modern Painters • ., Deaa Inge r Ruskin Prophet, p. 26. [689] Cronica Şcolară zătorului, ci cantitatea de fericire umană adusă de acea intreprin­ dere, .. Omul e soarele Iumli")«. Se înţelege că asemenea convingeri au chemat contra lui În­ verşunate atacuri. La întrebarea lui Ruskln : nE posibil ca un neam, care îşi trece viaţa în muncă grea, ne roadă, mecanică şi stupidă, să mai fie sănătos, fericit şi de caracter? 2)� răspund economiştii din tagma ortodoxă: .. Fără Îndoială-ca scriitor asupra artei e fără păreche, dar să rămâie unde se: pricepe; 'despre ştiinţa noastră el nu ştie nimic şi spune prostii". Şi nici printre estetii de meserie b,'avea nume mai bun: "Ca economist, Ruskin e splendid; dar. cine ar putea primi doctrina lui asupra artei 3)? Pedagogul Ruskin e la aceleaşi înălţimi ca şi economistul; Nu numai şcoala, ci toate aşezămintele sociale, de exemplu tabrica, au datoria de a Înlesni creşterea sufletelor de bună calitate". Ne aminteşte apoi de amara înselare : " ... de a considera puterile in­ telectuale - ca având demnitate în ele înşile" şi de o eroare şi mai grosol;:mă: .. justificarea şi preţuirea educaţiei, ca un mijloc de avansare socială". Satira lui Ruskin nu cruţă pe nimeni: "Nici iresponsabilitatea /demagogului, nici bădărănia burgheză şi nici sensualitatea şi per­ lidia nobilimei 4)" Consideră "Imbecilitatea instruită şi nerozia ra­ tiaară ca cele mai primejdioase forme de nebunie şi stupiditate 5)?". *"" * * Cugetarea lui Ruskin, exprimată adeseori cu violenţă de Iim­ băj, care jigneşte adânc rnândria poporului englez, a prins rădă­ CInt cu o neaşteptată iuţeală; conterinţele lui au ajuns proverbiale prin nurnî rul mare de ascultători entusiaşti ; lecţiile făcute Ia co­ legiul lucrătorilor din Londra, vor rămânea istorice, pentru rnun­ citorimea lumii. Cel mai nou buciumaş al sufletului oxfordian strânge în jurul lui rânduri, rânduri de Învăţaţi, studenţi şi înteţegătorl : -unii duc cuvântul profetului În lege,. alţii în şcoală şi instituţii mi- sionare, SutIetul acesta face apostoli din temperamente mult so­ cotite. Idealul lui Ruskin, ori mai drept, mintea bătrână şi inima dea pururea tânără a celor două universităţi: Oxford şi Cambridje, 'moitepe geniul lui Ruskin, stau la temelia activităţii extra-şcolare a universităţilor engleze. Prin programul ei adânc şi cinstit creştin, mântuirea mulţi­ Illei prin cultură, această mişcare Întunecă" până şi cea mai Iumi­ noasă glorie a vechilor colegii engleze, faimoase ÎT) lume, ca ce­ lebre fabrici de caractere şi fruntaşi În viaţa ştiinţei, artei şi po- 1} J. Ruskin : Modern Painters. 2) ]o H. Hebson : Ruskln as Polltlcal Economist, p. 85. 3) L. Binyon : J. Rusktn, p. 65. - 4) J. Ruskin: The Seven Larnps of Architecture. 5) J. Ruskin t The Stones of vernce. [690] C, Mureşanu Iitlcei, Deşi pornită de curând, mai dăunăzi am putea zice, spiritu misionar a răspândit-o aşa de tare, că întlnsurile ei sunt mai mult de cât uriaşe: haotice până Ia disperare. Unde-i Londra mai mi. zeră, acolo aleargă ostaşii culturii universitare: unii cu sfatul. alţii cu gologanul, cartea, conferinţa, lecţia şi toţi cu frăţie şi bună­ voinţă. Lucrul lor Înseninează ca O domoală intretăiere de fulgere, tristeţea obişnuită a Londrei şi suferinţa adeseori sfâşietoare, în unele cartiere. " Din activitatea extra-şcolară a universităţilor engleze nu vom înfăţişa de cât câteva linii, şi din ele două trei rărnurele. Din pu­ ţine date statistice, cetitorul îşi va lămuri singur întinderea acestei cruciate culturale. Aşa unii profesori se laudă cu un fantastic nu­ măr de studenţi. Doctorul Wichsteed a avut 75000 ascultători 1), adică populaţia unui Oraş românesc de rangul întâi. In anul şco Iar 19°1=19°2, universitatea din Cambridge are 19.000 studenţi; în 1907-1908, Oxfordul se ridică Ia 24.000- Londra, nici ea nu stă în umbră: în anul I906-1907, are 13.803 studenţi; numărul se ridică la 15.623 în I908-1909. Nu numai numărul, dar mai cu seamă calitatea acestor cursuri e mult impresionantă: fiecare lecţie e totdeauna îngrijită ca fond; conferenţiarul e specialist în problema respectivă; cu un meşteşug greu de egalat, problema din prelegere e aleasă din sociologia vre­ mii şi tradusă cu o minunată artă în psihologia ascultătorilor. Dacă e destul de greu să faci o Iectieebună Ia ·0 clasă din şcoala pri­ mară, liceu ori universitate, unde ascultătorii sunt cam de aceeas etate, şi cu nevoi şi aspiraţii mult asemănătoare, ne închipuim ce greutăţi sunt de biruit, Ia cursurile extra-universiţare, unde stu­ dentimea înfăţişează un admirabil exemplu de mulţime eterogenă. A vântul etic, văzut Ia O sarnă de profesori, Iasă mult În um­ bră spiritul pedagogic:' să fii poate cel mai ales servitor al socie­ tăţii - dascal la universitate - şi să stai în parcuri pe vreme de iarnă, în bătaia vântului, şi ceasuri de-arândul, spre a predica mul­ ţimii cuvântul stiinţei,- e un lucru de nepreţuită frumuseţă mo­ rală. Am însemnat asemenea exemple. nu numai de Ia facultatea de teologie - aşa de rodnică în această ţară - dar şi dela ştiinţă şi medicină. Şi dacă mai punem că, orice lecţie e urmată de Întrebări puse de ascultători conferenţiarului, şi că acuma adeseori poporul vede până şi în cei mai buni prieteni ai lui, unelte înşelătoare tri­ mese de foştii şi actualii asupritori, ne putem închipui la ce înăl­ ţirni sufleteşti trebue să se menţie profesorul în asemenea greu­ tăţi. Mi-amintesc cum într'o Duminică, pe când un profesor pre­ dica inspirat de forţe misterioase, un glas din norod, se ridică cu întrebarea brutală: Ce partid te plăteşte ca să vorbeşti aşa? Nu ştiu dacă întreruperea a fost, cu bună sau cu rea credinţă .. Profesorul Însă i-a râspuns, că din dragul inimei zice aşa, şi-ş-i duse dărnol predica înainte, cu acelaş drag, ca la început. :/) :1: :;: [691] Cronica Şcolară Locul şi formele, în care apare activitatea extra-şcolară a 'Universităţilor engleze, diferă aşa de mult, că numai ochiul atent poate vedea în conferinţa d.z Ia universitate şi cursul dintr'un parc popular, două monumente de aceeaş mişcare spirituală. Pentru uşu­ rarea discuţiei, împărtim exemplele alese în următoarele categorii: Cursuri de popularizare. Ele se fac de obicei În colegiile 'Universitare. Luăm exemplu din King's College. In această uni­ versitate, avem dimineaţa şi o parte din după amiază prelegeri şi Iucrăr] pentru Întâia: categorie de studenţi. Seara, aceleaşi cursuri pentru categoria a doua: tineri, cari din cauza ocupaţiei, nu-s li­ beri în timpul zilei.. Intre ora cinci şi şeapte seara, apar conferin­ ţele pentru publicul cel mare, dar, deşi gratuite, tot aşa de bine crganizate, ca şi cursurile pentru studenţii universităţii. Vorbesc la prelegerile acestea tot profesorii colegiului, ajutaţi adesea ori de colegii din alte şcoli din Anglia, continent şi America. Cele­ britătile culturei engleze apar adeseaori ca profesori la asemenea cursuri. Baza Însă o formează universitatea. Cursurile anumite ca si prelegerile studenţilor, sunt împărţite In trei termene: toamnă, primăvară şi vară. Am inaintea mea pro­ grainul pentru termenul al doilea: I6 Ianuarie - 30 Martie, 1922, Sunt anunţate 1 �6 conferinţi, forrnând următoarele despărţărninte : al istoriei, cu opt lecţii; al teologiei cu 18 lecţii; şi aşa Ia rând vin: psihologia, ingineria, ştiinţele şi studiile slavice, germanice, romanice, etc. De oblceiu, fiecare despărţărnânt are Între şase şi opt lecţii. Făcând suma,' se ţin in fiecare an 37� de conferinţi pu· . blice la Ki ng' s College; şi dacă purtărnjn minte că universitatea Londrel are peste şeaizeci de colegii, înţelegem ce mare belşug de viaţă sufletească se revarsă in societatea 'engleză, prin universi­ tăţi, instituţii nu de stat, ci particulare, ca O fabrică ori un res­ taurant. E o frumuseţă, să priveşti sara, pe la ora cinci, cum dă năvală lumea din toate categoriile sociale, spre porţile colegiilor � in aceste vremuri când societatea modernă e ameninţată să se rUpătD sute de fragmente, universitatea engleză Întăreşte prin cultură, omogenitatea naţională. De pildă, îmi stă caldă în inimă impresia de la o conferinţă asupra colindelor englezeşti: frumu­ seţa lor a fost luminată nu numai de cunoştinţele vorbitorulul spe­ cialistîn folklore ; artişti anume aduşi au executat În cor bucăţi alese din colindele medievale; şi după ei, sala întreagă - poate la cinci sute de oament=-cântă în cor, colinde naţionale, în amintirea Mântuitorului. Asta a lost, cu o lună înainte de Crăciun, Ele când tinerii engleji prind a colinda rnăhălăllle Londrei, amintind măr­ ginaşi10r prin cântecile lor, ceiace universitatea înfăţişează publi­ cului, În cele mai îngrijire forme. Poate că ar fi util, să înşirăm cât mai multe din chestiunile infăţişate publicului prin universitate. Cetitorul ar vedea odată cu' .rdblemele indicate, şi ceva din preocupările sutleteşti, din Anglia zile.lor noastre, şi în acelaş timp s'ar familiariza şi cu nume, i cari [692] c. Ivr ureşanu reprezintă pe o seamă din fruntaşii culturei engleze, Dăm loc numai la două despărţăminte: al istoriei engleze şi cel al studiilor .slavice, din cari o secţie se ocupă cu ţara noastră. Din aceste două exemple, cetitorul îşi va lămuri intreaga activitate din cursul unui t errnen : Ianuarie - Martie. Despărţământui istoriei Anglia în viacul al XVIII-lea r 5 Ianuar.- Veacul al XVIII-lea în istoria Angliei, ae praf. E, Barker - 1 Februarie.- Viaţa religioasă de prof. E. W. Wastoa; 8 F,ebr.- Filosofia de V. F. Storr ; 15 Febr. Ştiinţele economice de prof. E. Cannan : 22 Febr.- Politica de H. W. Ternperley ; 1 Mart, Societatea de praf. J. L, Harnmond ; 8 Marr. Colonizarea de prol, A. P. Newton; 15 Mart.- Arta şi literatura de prof. A, W. Reeel. In legătură cu neamul românesc, văd anunţate opt confe­ rinţi şi anume; şase vor fi ale d-Iui R. W. Se ton- Waston, Iar două ale d-Iui Marcu Beza, :[: * Tot în categoria conferinţelor de popularizare intră şi cursu­ rile de vară: Iulie - Septembrie. Mai fiecare universitate nu-şi ÎiIl­ trerupe -activitatea în vacanţa cea mare: 1 ucrul merge înainte ; numai că în locul studentilor tineri, vin cei tomnatici. Faima cea mai mare o au cursurile din Oxford şi Cambridge. In cursul anu­ lui, aceste universităţi îşi trimet profesori misionari in cele mai îndepărtate colţuri ale ţării. Vara, miscarea se inversează, Între­ gindu-se: universitatea chiamă în umbra colegii lor mai bătrâni şi mai tineri, dintre aceia, care În timpul vacantei caută recreatie prin cultură. Aici apare şi Dota internaţională ': străini din to�te continentele, vin în roi uri, spre Oxford şi Cambridge; astfel, pe­ regrinii îndepărtaţi vin În strânsă legătură cu spiritul englez, pentru engleji, cursurile acestea sunt un mijloc de unitate şi reculegere sufletească, un fel de oracole moderne. Ca exemplu, în vara anului 19[8, s'au înfăţişat la Cambridge trei mari probleme: a) unitatea Între clasele sociale; b) unitatea imperiului; c) unitatea Între biserici. Au ajuns la încheerea că. unitatea e necesară, şi trebue realizată, dar nu prin forme externe: lege, politică, ci cu 'ajutorul forţelor ideale, "a dică o unitate vi­ tală, care porneşte de la sutlet, şi de aici merge spre forme, şi în invers .. ." Studentii sunt găzduiti cu masa si somnul În colegii unde luxul şi belşugul e aşa de îri.llţător; I şi dacă mai punem, pe lângă influenţa cursurilor, pe aceea a. protesorilor şi nu uităm nici at­ mostera de grădină, şi sat, cu flori şi pădure, din cele două uni­ versităţi, citatul care vine, nu e numai un glas 'izolat, ci ur, llHa' [693] · ' Cronica Şcolară , j . al tuturor r. "Aici (e vorba de cursurile de vacanţă de la Oxford şi Cambridge) am învăţat să văd mâna divină în minunile vieţii organice; aceste cursuri' m'au pus În legătură cu cei mai buni şi mai înţelepţi oameni; el�. mi-au umplut viaţa cu fericire, şi m'au făcut să înţeleg că iubirea e mai preţios lucru de cât logica 1)". Pentru sezonul acestor cursuri în- viaţa pedagogică şi cea politică, dăm loc unui glas din anul 1920: "Acuma zece ani, si­ linţele activităţii extra-universitare erau îndreptate mai mult spre copil; azi, puţini se vor mai găsi, cari să nu ştie, că educaţia adultilor e de O hotărâtoare însemnătate ... , mai. mult: educatia sfârşeste cu viaţa; şi trebuie să mai ştim, că cetăţenia dernocra­ ţiei moderne cuprinde nu numai drepturi, dar şi obligaţii, cari trebuesc împlinite cu pricepere" 2 ). Forţa morală, care chiamă entuziaşti cu miile e lămurită astfel; «Ne-a adus aici convingerea; că nimic pe pământ nu-i atât de măreţ ca omul, iar din om, cel mai preţios lucru e sufletul". Alt scriitor. adaugă În 1921: "Credinţa în educaţie, avântul după ştiinţă, dorul de a bea din izvorul ei, nevoia de a prinde din cele mai bune gânduri e mai tare decât' oricând". Incheiem categoria Întâi - cursuri de popularizare cu urmă­ toarea lămurire: notiţele date, sunt numai nişte palide pilde dintr' o activitate peste putinţă de Înfăţişat În intinsurile ei uriase. De exemplu, Ia alt colegiu din Londra, anume - University College ­ văd anunta te În termenul acesta, cursuri despre civilizatia' engleză înfăţişată 'în cele mai variate aspecte: artistic, religio�, filosoti c, ştiinţific, juridic, .econornic., .. etc., şi apoi alte Cincizeci şi trei de conferinţe în legătură cu problemele' naţionale şi internaţionale, întâia fiind la 2 Ianuarie, iar ultima la 22 Mart, Arnintindu-ne că universitatea Londrei are peste şaizeci de colegii, şi că lip-care .are o activitate extra-universitară, ne putem face o ideie de un aspect numai, din această mişcare. Cursuri 71zz'sioJlare. - In această categorie, apare un element nou : conferenţiarul adaugă jertfa apostolică, pe lângă pregătire, pricepere şi entusiasm. Misionare sunt apoi prin scopul 'lor: ele urmăresc ridicarea morală" a celor mai fără de noroc, elemente, din societatea engleză. Metoda e influenţa directă şi înseninarea ce o adllceprofesorul sau studentul englez, fratelui în 'agonie mo- . rală. Ele se adresează Î'1 special sărăcimei. Trebuia de subliniat că, conferinţa, cartea sau lecţia, aici e un simplu instrument. Ţinta lor e renaşterea spirituală Asemenea şcoli se ţin în cluburi rnun­ .citoresti, săli publice, şcoli şi mai cu seamă În biserici, duminica eşi În cursul săptămânei, Cum Londra are 1.500 biserici cel puţin, 1) The Universtty Extenslon Bulletln, 1917, No.�l. 2) A. C. Ford: The Univ, Ext. Bulletln, 1920 No, 38. [694] 694 C. Mureşanu şi mii de cluburi şi săli publice, şi parcuri uriaşe, se înţelege că cetitorul îşi va îachipui, ce valuri de lume se adapă şi se Înviorează prin aceste cursuri şi lecţii misionare. Neuitând că şi aici pe lângă profesorii de meserie sunt şi reprezentanţi ai culturei engleze, apoi studenţii (în mişcările spirituale engleze, temeia ţine locul de cinste) trecem la altă categorie de cursuri, pe care le etichetărn destul de impropriu: * :!: Cursuri profesionale, - Aici se urmăreşte, pe lângă cultura generală şi educaţia morală, specializarea în anume ramuri de învăţământ În legătură cu diferite profesiuni. Scopul lor principal însă e să pregătească pe viitorii conducători ai clasei .uvriere, şi de aceia se dă, în economia programului de lucru, o deosebită atenţie ştiinţelor sociale li'i economice. Limba şi literatura en­ gleză are şi aici, ca în orice şcoală, indiferent de rang şi eate­ gorie O vădită importanţă. Câteva Însemnări despre vorbitorul englez, profesor, predi­ cator sau orator, sunt absolut necesare, pentru Înţelegerea acestor cursuri, în ţinta, rostul şi inrâurlrea lor. Conferenţiarul aici e prin excelenţă uman. Apare În faţa ascultătorilor şcolari sau egali, ca un umil prieten; nu ca să-i dăscălească, ci ca un sprijin şi spre lămurirea unor probleme, pe care o desleagă cu ajutorul clasei, făcând pe fiecare să, gândească pentru eI şi nu să, repete' - fără folos - raţionamentul dascălului. Ferit de mucegaiul academic, bătrânicios şi anemie, departe de erudiţie făloasă, conferenţiarul englez vine între ascultători îm­ belşugat de sinceritate şi gânduri misionare, Dezbaterile, cari ur­ mează, după lecţie, sunt un obiceiu de cea mai mare valoare, In acestăfază, lecţia devine dramatică: conflicte puternice sunt as­ pecte inevitabile; prin discuţii libere se exercită puterile sufleteşti ale studenţilor; suflet se leagă de suflet, iar ca rezultat, pe lângă un pas mai aproape de chestiune, noi prietenii, şi neaşteptate seântei, şi noi combinaţii psihice în sufletul fiecăruia, Arta, pe care am văzut-o in asemenea împrejurări, mi-a mers adânc la Ialmă ; efectul lor nu se poate tâlcui ; vorbele oricât de meşteşugite, ar ii doar trunze veştede ; Între ele şi vraja acestor cursuri, e depăr- ' tarea prăpăstieasă, ca dela vigoarea unui flăcău Înflorit de sânge şi muşchi, şi oasele lui pU,se pe sârmă, in cutia unui muzeu de anatomie. '1: * Din activitatea extra-şcolară a universităţilor engleze, au ur­ ,mat �i urmează încă cele mai bune foloase, pentru ştiinţă şi, viaţă. Fabricele de adevăr au scăpat de o mare primejdie: anume aceea de a sămăna in no�ri 'şi fără Jegătliriproaspete cu" 'durerea pă­ mântului. Studentul deprinde obiceiul de il studia problema nu [695] Cronica Şcolară 695 numai din cărţi, ci la faţa locului, şi anume În starea ei născândă ; şi ,0d.ată cu o mai bună metodă de cercetare a venit, ceeace la urma urmei, e cea mai nobilă ţintă a ştiinţei, anume legături de frăţească iubire Între oamenii dela universitate şi oamenii din po­ por, şi aşa universitatea e o scoală a tuturor, iar nu O instituţie unde adevărul serveşte "câtorva numai, ca să trăiască uşor pe so­ .coteala, adeseori în dauna celor mulţi II , , Odată cu o nouă înviorare sufletească, a cărei intensitate e fără putinţă de urmărit, activitatea extra-şcolară engleză a ridicat o samă de asezăminte educative, a căror apariţie, insarnnă mult, nobile şi luminoase momente, în istoria pedagogiei moderne. En­ glejii le numesc: Unlverslty Settlements. Prin organizaţia gene­ rală, şi nivelul ridicat al cursurilor, ele ar merita cu drept formula Universităţii Populare dar sunt mai mult decât nişte universităţi; aici, lucrătorul, micul negustor, cetăţeanul proletar cu o vorbă, vine şi în timpul liber, şi anume ca în familia lui; în loc să-şi treacă vremea In crâşme, cafenele şi alte case, cu aspecte' mai mult sau puţin lupanarice, aleargă la settleinent, unde are mu­ zică, dans, jurnal, un mic muzeu, prieteni şi ceai şi cafea, în eftine conditii. Cu alte cuvinte, un settlernent "e un centru de studii, relaţii sociale şi recreare ", şi de aceea le numim Cămin uri U ni­ versitare. Sunt în Londra 43, iar în provincie 30 de asemenea .căminuri ; cartea de unde îmi culeg datele, îmi atrage atenţia, că numărul nu-l complet. Câteva amănunte asupra felului cum e or­ ganizat un cămin, ne ajută să înţelegem mai bine activitatea ex­ tra şcolară a universităţilor engleze în aspectul ei dinamic. '" * * Luăm de exemplu, caminul' Toynbee Hall, asezat in estul Londrei. Istoria acestei instituţii, înfăţişează duioase şi nobile pa­ glni, din viaţa studenţimei engleze. "Cititorii întâiului cămin uni­ versitar sunt studenţii engleji, şi ucenicii lui Ruskin ; el a avut darul să facă interesantă munca pentru norod; aceasta constitue marea distincţie a lui Ruskin, inspiratorul oricărui departament din activitatea socială engleză II 1). In 1867 (Ruskin începe activitatea socială în 18(0), Edward Denison, după terminarea studiilor la Oxford, se aşeză în estul Londrei, rnânat de două gânduri: . să studieze problema mizeriei, ajutând şi trăind la un loc cu cei in suterinţă, Dă mare sprijin preotului john Richard Green, şi după o scurtă activitate, moare eroic. Spre locul cinstel, alt rând de studenţi, In 1875, vine şi tâ­ nărul profesor şi învăţat economist dela Oxford, Arnold Toynbee, Noul misionar intră în legături de frăţie cu uvrierii, lumlnându-i cu sfat şi ajutor : după ani .de-a rândul, prieten de suterinte şi , n Robert A. Woods: The Social Awakenlng ia London, p, 15_ [696] C. Mureşanu alături de suferinţă şi nu dela academiei distanţe, Arnold Toynbee se stânge în 1883. Preotul Barnett aleargă pe dată la Oxford după ajutoare; aici, într'un colegiu, tocmai află pe admiratorii lui Tă­ ynbee, sfătuind, cum să slăvească mai bine amintirea celui n:: cat.... preotul, om cu experienţă, le spune că de vor să nu se op­ ruie munca lui Toynbee, trebue să vie mulţi şi aleşi, şţ să mun­ cească pentru popor, prin popor sl alături de popor. Preotul Bar­ nett e înţeles; cu tineretul din Oxford, mai târziu cei din Cam­ bridge, vin la lucru în mizeria neagră şi umedă a Londrei şi pen­ tru o mai sigură biruinţă, ridică cea dintâi cetate morală, întâiul cămin universitar, în amintirea profesorului erou: Arnold Toynbee. Prin lucrul lui, acest cămin rezumă în mic, ceiace activitatea extra-scolară engleză, caută să împlinească în proporţiile arătate. Observăm mai întâi că profesorii căminului sunt tot aşa de bine calificaţi ca şi cei din colegiile universitare. Pe lângă. cursuri teo­ retice, avem şi lucrări de seminar şi clase tutoriale, în cari nu­ mărul studenţilor e foarte restrâns, aşa că profesorul se poate ocupa cu educaţia şi instrucţia fiecărui student, ceei educaţie individuală, după cele mai noi principii pedagogice. Afară de pro­ fesorii colegiului, vin în fiecare an �i alţi conferenţiari, profesori din alte colegii, ori fruntaşi din cultura engleză. De exeplul anul acesta, 1921-1922, căminul Toynbee, va avea următorii confe= renţlari : Lord Haldane, G. B. Shaw, Sir William Beveridge, Prof, H. J. Laski, A. C. Gardiner, Israel Zangwill, şi Hugh Walpole. Lorzii, Siril şi Profesorii cu nume, nu sunt numai vizitatorii de ocazie: în fruntea societăţilor şi cluburilor din acest cămin, citim iarăşi nume din categoria celor "Sus-Puşi" (în Anglia, vorba. subliniată are şi culoare morală). De exemplu presidentul clu­ bului artistic (Toynbee Art Club) e Sir David Murray, In altă so .. cietate [Toynbee Poar Man's Lawyer Society) prezidează Sir John Simon, secretar fiind doctorul A. E. Western, Şi aşa, cele 11 so­ cietăţi ale căminului universitar, sunt conduse de oameni cunoscuţi în cercurile ştiinţifice engleze. Căminul are O bibliotecă,· ce îm­ prumută cărţi şi acasă, şi un mic restaurant, care între 6 şi 8 p. 01., procură hrană cu preţuri eftine. Copiem mai jos câteva din cursurile din anul acesta. Din ele cetitorul Îşi va lămuri nivelul cultural al studentilor uvrierl, cum, şi atmosfera generală a căminului universitar. . [697] Cronica Şcolară SESIUNEA 1921�192n/ G. E. Lee F. H. Darton F. H. Darton C. Gardiner " " 20 lectii 12 • C. E. Joad 12 " E. Farrner In fiecare săpt. Dr. E. Daglish . L. Srnall D. T. gendhat D-na Warshaw T. Bar nard 25 : 20. 10 " . . Durata Numele I Materia predată Observaţiuni o cursului profesorului 1'-' Z+--·--�--...,.-----::----+----l � '1 1 Ştiinţi economice. 3 ani M. Epstein 1 . 2 Ştiinţi economice. •• A. Greenwod 3 Ştllnţi economice. 12 lecţii G. T. Reid Curs Jntroduct.. -, 4 Istorie industrIală ... D-ra N. Marks Pentru studente 5 Istorie industrială "" G. Mekensre 6 Literatură modernă. • • S. Robmson 7 Istoria socială in v. XIX-lea • 8 I Desen şi pictură 9 Războiul lumii • 10 Istoria universală. U Istoria Londrel . 12 Instroducere in filo- sofie 13 Logica şi psihologia . 14 Ştuntr naturale. 15 Limba franceză. 16 • germil nit • 17 Drama. • 18 j Retorica. • " " .. Şi aşa urmează (19) teoria şi practica muzicei, (20) coruri, (ZI) orhestraţie, (22) dansuri populare, (23) gimnastică, (24) hi­ gienă, (25) lucru manual- Pe lângă Înşirarea cursurilor, credem necesar să dăm sumarul la câteva din ele. Acum, în vremea democraţiei, problema educa­ . ţi ei uvrierilor, prezintă mai mult de cât o importanţă pedagogică. Fără pregătirea sufletească respectivă, democraţia contimporană, aduce tot atâta folos, ca şi reacţia demagogi că. . Luăm de exemplu, cursul No, 6: lireratură modernă. "Stu­ denţii lucrători vor ceti şi tâlcui cu ajutorul profesorului, din ur­ mătorii autori: Whitman, Ibsen, Shaw, Hardy, Chesterton, Tagore, Maeterlinck. Cursul No. 12, Introducere în filosofie, are sumarul : Lecţia No. I. Ce este filosofia? " 2. Filosofii greci: Platon şi teoria ideilor. It 3· Aristot. 4. Filosofia modernă; rationalisrnul şi ernplrlcismul, 5. Idealismul: Kant şi Hegel. 6. Pragmatismul: W. James şi Bergson, 7. Filosofii de azi. 8. Elemente de tilosofie politică: Hobbes şi Locke, 9. Naşterea socialismului. Cugetarea politică con­ temporană. " 10. Elemente de etică, Utilitarismul şi intuiţioismui, " II. Elanul vital şi filosofia impulsului, " 12. Rezumarea cursului. [698] C, Mureşanu Tot aşa de bine se prezintă şi cursul de logică şi. psihologie; evident că materiile, cari formează specialitatea şcolii, anume ştiin­ ţele economice şi sociale, sunt mult mai îngrijite, Dacă adăugăm, .eă în Imediata apropiere a căminului Toynbee se află o biserică mult încăpătoare, deschisă ziua şi noaptea şi Încălzită iarna, cu -cărţi Înlăuntrul, iar pentru călătorul grăbit, mici predici-sfaturi şi lămuriri pentru problemele zilei, afişate pe păreţii bisericei, ne facem o mică ideie, de metodele englezeşti, pentru educarea mun­ .cttorirnei. Vrednic de ştiut e că, În alt colt vecin al căminului, se ridică un muzeu cu o bibliotecă şi sală de' reviste şi jurnale 1). * :/: * Un fapt important pentru sutletul Angliei contemporane, e că spiritul pe care l-am văzut în căminul discutat, nu-i o excepţie .onorabilă, caracteristică celor 73 de căminurl universitare, ci comună celor mai multe centre sociale, filantropice şi religioase. De exemplu, .acelas lucru îl găseşti în biserici, unde după serviciul divin toarte scurt, încep problemele pământului, în discuţii prietenoase şi ală­ turea de un pahar de ciai, Altă dată, conferinţi politice şi econo­ mice. (fireşte că neîntinate în spiritul de partid) urmează chiar -după slujba religioasă. Partea admirabilă e că preotul Îşi alege su­ biect de predică problema, pe care el o prezintă in aspectele spi­ rituale, iar după terminarea serviciului divin, sala sub conducerea unui fruntaş din viaţa politică ori culturală, soluţionează aceeaş chestiune, în laturea umană. De exemplu, la 29 Ianuarie, în biserica. din Kingswoy, au fost, ca totdeauna,' trei servicii religioase: la II a. m., 3 p. m, şi 6.30 p. m. sunt 2000 locuri numerotate. Localul plin. La II a. sn. predica Duminicei respective; la 3 p. m. conferinţa predică : Darul de a vorbi al Mântuitorului, de Harry Duxburg; sara, vi­ .carul bisericei, Preotul Y. E. Rattenbury dezvoltă subiectul: Are, ,llevoie democraţia de biserică ? După slujbă, discuţie liberă sub preşidenţia deputatului englez Arthur Henderson. Problema ţine la un loc 2000 de oameni, şi în casa Domnului, până la zece -aoaptea. Lucrul se repetă peste o săptămână, la 5 Februarie, pro­ blema din predica de sară vine cu întrebarea: Este capitalistă biserlca modernă? Aceeaş discuţie liberă, acum e sub presidenţia deputatului T. E. Naylor. � Evident că exemplele sunt mici mo- ,mente din chestiunea noastră. Anume, preotul englez, ne dă pildă .de activitate extra-bisericească, ce ţine oamenii cu miile în at­ \:a:Josfera spirituală, iar deputaţii citaţi, exemplu de activitate extra­ parlamentară, prin cari în reculegerea bisericei, problemele sociale şi economice se înţeleg cu adâncime şi bunăvoinţă; şi cum, şi unii şi alţii sunt r6dul colegiilor engleze. avem prin ei,�a şi prin profesorii şi studenţii, cari au Întemeiat şi învioriază cărninurile 1) Muzeul e ridicat în ]892, donaţta J. Passmore. [699] 1 1 i I Cronica Şcolară uvrier e, avem bune exemple de activitate extra-şcolară, din uni­ versită ţîle engleze. O/: * Insemnările despre activitatea extra-şcolară a universităţilor engleze ne spun, ce ar putea însemna, în educarea mulţimilor, harnicelor mulţimi, din satele şi târgurile noastre � activitatea extra-şcolară a celor patru universităţi româneşti. Căutăm cu toţii spre şcoli; între ele, locul dintăi îl ţine universitatea, şcoala şcolilor; de aici 'trebuie să pornească în so­ cietate suflet nou, nu numai prin absolvenţii universităţii, dar şi prin directe şi continui legături Între universitate şi viaţa naţională. Astfel lucrând, şi nu numai predicând, dar şi înfăptuind acele instituţii educative, care au făcut minuni aiurea, de exernplu.; că­ minurile universitare, universitatea ar ajunge şi la noi, cei a ce-i. prin alte părţi: o şcoală a tuturor. , I Prin ea, şi lucrul ei misionar, dragostea pentru binele social, adică idealul moral, s'ar întinde peste ţinuturile noastre, îndoliate acuma de note de elegie. Contra lor e mijlocul sigur al educaţiei: înţelegând prin aceasta, înrâurirea sistematică a unui popor, il Întregului popor, prin cei mai buni din acel popor. I r Londra, l:l Februarie, 1922. C. Mureşanu [700] CRONICA' ECOr\101VHCĂ ."Contdbuţiunile d-Iui �Uanl{ la rezolvarea crizei eccnomlee" - Lămuriri asupra valorii lor -- Importanta ce se dă lucrării. - Apărută mai Întâi in limba engleză într'un supliment al ziarului «Manchester Guardian- dedicat «Reconstrucţiei Europel-, prelucrată şi publicată apoi în -Archiva pentru ştiinţa şi reforma socială-, reprodusă de aci şi răspândiă de cele mai de seamă cotidiane, retipărită în sfârşit într'o foarte ele­ gantă broşură şi rernisă, «În dorinţa de a contribui la soluţionarea problemei economice a Ţării" d-Iui ministru de Finanţe, lucrarea d-Iui Blank a atras, cum lesne se inţelege, atenţia generală, atât prin importanţa subiectului ce tratează, dar mai cu seamă prin situatia de frun te ce ocupă autorul în lumea noastră financiară şi industrială, situatie care-i atribue o competenţă atât de desăvărşită în asemenea materie, in cât pare a exclude a priori orice obiecţlune, orice contestatie. Cu tot titlul modest ce poartă, opera d-Iui Blank se prezintă deci de la sine cu pretenţiunea unui plan cornplect al consolidării noastre economice şi se impune ca ultimul şi cel mai autorizat cuvăn; în mult asteptata deslegare a crizei cumplite in care ne găsim de de la război incoace. De aci nu numai atenţie generală, nu numai admiratie fărâ rezerve, dar şi încredere oarbă, i1u�ii şi speranţe; -- tot de aci însă şi datoria de a supune opera d -lui Blank unei cercetăr mai deaproape asupra valorii ei reale. In această din nrrnă consideratiune să se caute indemnul la rândurile de faţă. • Conjusia între chestiunea economică, financiară şi tnone­ iară. -- Ne oprim un moment chiar Ia titlu. El nu corespunde cu conţinutul, căci În lucrare nu este vorba mai de Joc sau, in orice caz, puţin de tot despre rezolvarea crizei economice şi de refacerea [702] Const. Brăileanu In ce ar consta, după d. Blank, greutăţile actuale. - Greu­ .tăţile financiare provin, după d. Blank, în deosebi din creşterea peste măsură a datoriei publice. Pe când inainte de război Intreaga .datorie publică -- atunci mai toată externă - era de 1 1/2 miliard franci aur, acum a vem o da.orie externă de peste trei miliarde franci aur şi o datorie internă de 35 miliarde. D. Blank crede că, În privinţa datoriei externe, nu trebuie sa ne îngrijim decât de plata bonurilor de tezaur către particulari În suma de aproximativ 1200 milioane fr. aur şi de 350 milioane rentă veche starnpllată în Franţa. Restul datoriei externe n'are pentru ce să ne preocupe, căci este acoperită prin 7 miliarde reparaţiuni - în ce monetă nu se spune ­ pe cari ne datorează Germania şi prin despăgublrile - nu se arată suma la care se ridică - ce ne datorează Franţa şi Anglia pentru distrugerea sondelor noastre de petrol. I'otalul datoriei noastre externe obligatorie ar fi deci, după d. Blank, de aproximativ 1550 milioane fr. aur. Ne place optimismul d-lui Blank asupra acestui capitol - rămâne însă ca să fie con­ firmat şi de Ministrul nostru de Finante. Mai ingrijorat este d, Blank de datoria internă care se urcă la 35 miliarde lei, căci dacă schimbul nostru se ridică la paritate­ d. Blank se fereşte a ne arăta cum se va întâmpla acest miracol­ .şi cele 35 miliarde lei hârtie vor deveni lei aur, Statul se va găsi intr'o situaţie desperată, 'catastrofală. «Trebuie dar, spune d. Blank, să se dea Statului astăzi posibilitatea de a-şi ră scumpăra cât mai urgent datoria 81 internă şi a o transforma într'o datorie-aur, pentru ca în locul creditorilor de azi, reclarnănd 35 miliarde lei­ .actuali, deveniţi mai târziu lei-aur, sa nu avem decât creditor! reclamănd două miliarde jumătate lei-aur, pentru aceiaşi datorie», Soluţia fictivă şi cea reala a d lui Blank. - Scăparea .din aceste greutăţi ar fi după d. Blank, un imprumut extern dela un grup de Bănci: cari ar deveni asociaţii Statului Romăn in exploa­ tarea unei părţi din terenurile sale petrolifere. «Aceasta asociaţie ar trebui făcută într'o proportie de 45 "/0 capital străin şi 55 °/0 parti­ cipaţie a Statulul-. Nu este tocmai clară aceasă proporţie, însă nu o putem inţelege altfel decât ca Statul, dând terenurile, iar Băncile .capitalul de exploata re, beneficiul să se împartă în proporţie de 45 t/. !pentru Bănci şi 55% pentru Stat. Imprumutul pe c are Statul Român ar urma să-I contracteze dela,aceste Bănci asociate şi cointeresate ar fi de 21/, miliarde fr. aur. Aceasta este suma cu care am avea să asanărn situaţia noastre financiară zdruncinată. Şi în ce ar consta, după d. Blank, aceasta asanare? Iată În .ee. Din cele 21/4 miliarde fr. aur împrumutaţi, d-sa propune: 1 0/ a se răscumpăra 25 % din bonurile de tezaur emise către particularii străini adică 300 milioane fr. aur, şi 2 o/ a destina 1.100 milioane ranci aur pentru răscumpărarea a 27 miliarde _. în plan se arată numai 23 miliarde - din datoria internă. Din suma de 850 rniliardă [703] Cronica Economică .ce mai rămâne, 672 milioane fr. aur sunt destinaţi pentru plata dobânzilor pe 3 ani ale celor 900 milioane bonuri de tezaur nou consolidate şi ale imprumutului de 21/4 miliarde - iar restul va servi la comenzi pentru căile ferate şi pentru înlesnirea comercianţilor .. Situaţia financiară, în privinţa datoriei publice, s'ar prezinta deci după contractarea împrurnutului, în modul următor: datoria externă: 900 milioane bonuri de tezaur consolidate în noul titluri, 350 milioane rentă veche, şi 21/4 milioane franci aur datorie nouă; iar datoria internă 8 miliarde (sau de fapt 12 miliarde). Din aceste 8 miliarde, d. Blank mai presupune că se vor reduce prin diferite operatiuni, pe cari le arată, dar cari în parte sunt foarte problematice, încă vreo 4 miliarde. Astfel ar rămâne în total o datroie externă de 31/2 miliarde fran j aur şi o datorie internă de 4 miliarde Iei. Să vedem cum asigură d. Blank ar.uitatea acestei datorii; Pentru întăii ti ei ani văzurărn pentru cari anume categorii de datori! şi cu ce se asigură anuitatea. Dincolo de aceşti trei ani,. anuitatea foste asigurată numai pentru împrumutul de 21/4 miliarde şi anume prin veniturile celor 500 sonde ale marei societăţi generale de petrol propusă de d. Blank, Insă socoteala ce o face d. Blank îmi pare cam curioasă. D-sa zice: «Totalul celor 5LJO sonde ar putea produce o cantitate de trei milioane tone petrol, Venitul unui milion de tone din această productie reprezintă cheltuelile generale de exploa­ tare şi arnortismentul instrurnentaţiunii de sondaj. Restul de două milioane tone Înmulţite cu 3000 lei, preţul extern al tonei de petrch (în ţară este de 1.200 lei), dă şase miliarde lei sau zece milioane livre sterline, adică întreaga anuitate a noului împrumut». Ce am putea înţelege altceva decât că întregul venit net al' societăţii este absorbit de anuitatea imprurnutului de '21/4 miliarde fr. aur. 1) Dar dacă este aşa, cum rămâne atunci cu repartiţia de 45 % şi de 55 % intre societate şi Stat? Căci cred că trebuie să distingem bine între: calitatea Băncilor de asociate ale Statului la întreprinderea petro­ literă şi calitatea lor de creditoare pentru împrumutul de 2 1/4 mili- , arde fr. aur. Intelegem ca Întâia calitate să servească ca o garantie pentru creditul acordat, dar nu putem Înţelege ca întregul venit net, întregul beneficiu al întreprinderii petrolifere să fie afectat pentru anuitatea imprumutului de 21/4 miliarde fr. aur, căci ar urma ca Băncile in calitate de societare să renunţe Ia orice beneficiu, iar de beneficiu să profite numai Statul, care îşi plăteşte cu el anuitatea irnprurnutului contractat ... Insă chestiunea poate fi privită şi trebuie să fie privită altfel. Statul renunţă pentru o perioadă de 25 ani sau mai mult - sau, adăogărn noi, pentru un timp ilimitat, adică pentru totdeauna -Ia erenurile sale petrolifere. (d. Blank spune că numai la o parte din 1) Să trecem cu vederea că odată suma Imprumutu.ul este indicată cu 21/4 miliarde, altădată cu 2.355 milioane şi iarăşi in alt loc ClI 2.385' m.lloane fr. aur. Să fie oare simple greşeli de' tipar il [704] 7°4 Const. Brăileanu ele) in schimbul unui împrumut de 2 1 / � miliarde şi este treaba Băncilor creditoare să-şi scoată cum vor şti mai bine atât anuităţile imprumutului cât şi Ud beneficiu cât mai mare de pe urma capitalului pus in exploatarea petrolului, aşa că asociaţia cu Statul nu poate fi decât o simplă fictiune fără nici o ap icare practică. lnclinăm spre aceasta interpretare a «noului tip de împrumut» preconizat de d. Blank, căci mi se pare singura plausibilă, de oarece numai în felul acesta împrumutul poate fi privit ca o afacere ren­ tabilă care să prezinte, cum cere d. Blank, «cât se poate de multe atracţiuni pentru capitaliştii englezi şi americani»; altfel, fireşte, capi­ talurile vor lua drumul spre Mesopotamia, Argentina, Canada şi Filipme, unde sunt «infinite posihâităţi de : plasamente rentabile- * * jertfe mari, iar rezultat foarte redus. - Acesta este În linii generale proiectul d-lui Blank pentru refacerea economică, recte financiară, a României Mari. EI se reduce, precum văzurărn, Ia con­ tractarea unui mare imprumut extern prin concesionarea terenurilor petrolifere ale Statului cu scopul: 1. de a r .aliza consolidarea unei părţi a datoriei publice externe; 2. de a asigura anuităţile unei părţi a acestei datorii şi 3. de a răscumpăra din datoria internă partea ce revine part.cularilor. Intâia observaţlune ce trebuie făcută cu privire la acest proiect este că partea cea mai urgentă, cea mai presantă, şi anume con­ solidarea bonurilor de tezaur către particularii străini, este în curs. I de executare, în cât va fi, sperăm, la apariţia acestor rândur i fapt ţmplinit. Aceasta operaţi.me pare a se să nrşi sub formă de conver­ siune, iar anuităţile vor fi Înscrise în bugetul obicinuit '- exact tot aşa cum prevede pentru plata anuităţilor acestei părţi a datoriei publice şi proiectul d-Iui Blank, de oarece văzurărn că din veniturile societăţii generale de petrol nu se plătesc decât anuităţile noului imprumut, pe când. anuităţile celor 900 milioane bonuri de tezaur consolidate cât şi ale celor 350 milioane rentă veche urmează să fie suportate de bugetul ordinar. ' Iată deci nu numai posibilitatea dar însăşi realitatea de a regula partea arzătoare a 'datoriei externe fără a recurge la arnanetarea terenurilor petrolifere ale Statului. Căci oricât ne-ar asigura d. Blank că (nu sacrificăm nimic din prestigiul nostru şi nu micşorăm bogăţiile noastre", la mijloc este de fapt un împrumut pe gaj, şi chiar mai mult: este abandonarea pe seama şi în profitul unor bancheri străini a celor mai de seamă valori reale ce posedăm. Când deci aceiaş operaţiune de asanare CI. finanţelor se poate face fără asemenea grele jertfe - proiectul d -lui Blank se condarnnă dela sine. Stingerea datoriei interne după sistemul Blank şi irealizabil şi inadmisibil. - Rămâne însă de actualitate aplicarea planului d-Iui Blank la reducerea datoriei interne. Este de altfel partea cea mai interesantă şi desigur cea mat «originală» a întregei opere. [705] Cronica Economică 7°5 Inainte de a intra in discuţi unea acestui punct, ne permitem a remarca dispreţul suveran al d-lui Blank pentru cifre şi socoteli. Astfel pe când d-sa arată la Început ca intenţionează să reducă din datoria internă 27 miliarde lei, atunci când vine la faptă nu reduce decât 23 miliarde; iar din restul de 12 miliarde - totalul fiind de 3Ş miliarde -� ce mai rărnăn �a datorie internă, d-sa face să dispară fără nici o răscumpărare -- am zice prin simplă evaporaţiune - mai Întâi 4 miliarde, apoi alte patru până ce in sfârşit arată că «suntem În stare să reducem până in trei sau patru ani aproape totalitatea datoriei noastre interne de 35 miliarde». Ori nu este vorba ce suntem noi in stare să facem, ci ceeace este în stare să se reducă prin aplicarea sistemului Blank, şi rămâne constatat că d-sa nu aplică de fapt reducerea decât la 23. miliarde şi nu la mai mult. Iată acum planul original conceput de d. Blank pentru stin­ gerea acestor 23 miliarde lei din datoria internă. D-sa spune: «Statul nu poate a vea posibilitatea decât dacă i se pun -la dispoziţie destule bilete de bancă pentru a răscumpăra titlurile sale in lei (rente, obligaţiuni, bonuri de tesaur, etc. etc.) emise pentru expropiere, despăgubiri, datorii consolidate, datorii către Banca Naţională etc. etc. Scopul poate fi atins printr'o inflaţie a biletului de bancă până la 4 miliarde -peste circulaţia actuală, fără insă al depăşi acest maxim». Cu alte cuvinte mai simple: d. Blank propune o nouă emisiune de 4 miliarde lei pe care Banca Naţională să le pue la dispoziţia ministerului de Finanţe, care ar pune aceşti bani 'În circulaţie cu scopul de a provoca deprecierea Ieulul. Imediat statul s'ar erija În cumpărător de lei cu ajutorul celor 1. 100 milioane franci aur destinaţi în acest scop, precun văzurărn, din imprumutul de 21/4 miliarde. Cu leii obţinuţi astfel «pe ieftin», Statui ar răscumpăra apoi treptat rentele, obligaţiuntle şi bonurile de tezaur. D. Blank spune că şi -datoriile către Banca Naţională>, deşi în planul său, eşalonat pe şase semestre, nu figurează decât datoriile către parti­ -culari. Dar In sfârşit, oricum ar fi, ne dăm oare seama ce ar tn­ semna şi ce efect ar produce un rulment de 23 miliarde lei tn curs de 3 ani pentru un singur şi anumit scop, cunoscut mai nainte? Şi d. Blank poate crede tntr' adevăr că abilitatea unei direcţiuni din ministerul de, Finanţe, condusă fie chiar de spe­ cialiştii cei mai competenţi, ar putea menţine stabilitatea cursului scăzut al leului în tot acest interval de 3 ani când cererea leului va fi atât de enormă? Dar cum poate susţine d. Blank asemenea ciudăţenii când d-sa Însuşi arată în alt loc posibilitatea ca schimbul nostru să se ridice, «peste trei sau patru ani la un nivel mai apro­ piat de paritatea aurului»? Dar nu recomandă chiar d-sa ca să se provoace o uşoară urcare succesivă de câte o jumătate centimă aur la fiecare trei sau patru luni? Calculat-a d-sa cât reprezintă această urcare şi cum, realizăndu-se aşa cum doreşte d. Blank, răscumpă­ rarea .celor 23 miliarde prin 1. 100 milioane franci aur devine de la sine, o imposibilitate În cât aduce în mod inevitabil prăbuşirea Întregei combinaţiuni ? [706] CO!1St. Brăileanu Se mai pune însă şi o altă întrebare. Oare toată această operatie, manevră, manoperă - oricât de genială ni s'ar pare­ este ea în genere admisi bilă ? Este ea corectă, este ea demnă" poate fi ea aplicată de un Stat faţă de cetăţenii săi r Noi ştim că cursul prea scăzut al leului se datoreşte în cea mai mare parte speculei necinstite; noi înşine ne scandălizăm de diferenţa nejusri-" ficată între valoarea leului în ţară şi valoarea cu care este cotat leul în străinătate; însuşi d. Blank rnentionează anomalia ca leul. românesc să ajungă la. 1/13 din valoarea francului francez cu toate că noi avem ° emisiune de bilete relativ mult mai mică decât Franţa; - şi totuşi d. Blank poate preconiza răscumpărarea a 23 miliarde lei prin 1.10Q milioane franci aur? Operaţiune si irezlizabilâ şi inadmisibilă! ' Concepţiile bizare ale d-lui Blattk. - Dar chiar dacă, contrar tuturor prevederilor, asemenea manoperă s'ar săvârşi - se pune întrebarea ce ne facem cu restul de 12 miliarde dm datoria internă? Ce ne tăcem În special cu datoria către Banca Natională ? Căci leul devenind leu, o datorie fie şi de 12 miliarde, sau chiar numai de 8 sau de 4 miliarde nu va fi ea oare în disproportie cu .pute- riie noastre? .e • D. Blank nu ne dă nici un răspuns la toate aceste întrebări, şi bine face. Felul cum d-sa atinge chestiunea monetară, conceptiile sale despre inflaţiune şi deflaţiune, despre emisiunea celor 4 mi­ liarde «care va fi, după d-sa, un factor de creştere de activ, adică de avere», şi apoi concepţiile sale despre schimb «care va ajunge la paritate şi aceasta atât prin infiaţiunea nouă cât şi prut ae­ flaţiuneace va urma succesiv» - toate aceste erezii ne arată că bine a făcut d-sa că mai lasă unele întrebări şi fără răspuns. căci ne pomeneam probabil cu soluţiuni cum este ceea ce o dă pentru echilibrarea bugetului, unde din suma totală a veniturilor de 13 miliarde lei, d-sa pune 71/2 miliarde lei pe seama taxelor de export ale cerealelor. Curată nostimadă. A Întemeia Întocmirea bugetului general al statului pe o taxă cu totul excepţională şi provisorie - este o concepţie ce nu poate fi discutată, ce nu merită a fi discutată, . .. .. .. . . .. . .. .. .. .. . . . . . . .. '. .. . .. .. .. .. .. .. Nici banul şi nici bancherii nu ne pot salva din situaţia grea în care ne găsim. - In faţa tutulor acestor constatări, .orceco-, mentar, orce critică pare de prisos. Din "Contribuţiumle d-l�l Blank la rezolvarea crizei. economice» nu rărnânem decât cu nu­ rarea că asemenea bizarerii au putut naşte în capul unui eminent şi reputat practician în ale finantelor. Nu există altă explicaţle de . cât că şi d. Blank stă sub ipnoza atotputerniciet banului. D-s� c� bancher, şi mai putin de cât alţii, nu s'a putut sustrage credinţei, că banul este pivotul principal al întregei noastre vieţi econormce şi financiare şi că prin operaţiuni bancare iscusite se poate �alva ° situaţie economică sau financiară zdruncinată. Este o erezie sub [707] Cronica Economică 7°7 care suferă azi lumea întreagă, - şi va mai suferi. Desmeticirea nu V'J veni decât atunci când problemele provocate de război vor fi supuse unor cercetări adevărat ştiinţifice şi metodice. Ce bine şi nimerit zice Gustave Le Bon într'un articol al său -La Conte­ rences de Genes. et les Forces Nouvelles, qui dominent le monde» : -Avant .de .tenter la reconstruction economique de l'Europe, il faudra d'abord dissiper les nuages d'incomprehensicn qui obscurcissent le monde-. Insă -Coutrtbuţiunile- d-Iui Blank contribuesc mai mult la sporirea haosului în care ne zbatem, decât la înlăturarea lui. Si vrând nevrând ele ne aduc in minte următoarele rânduri ce ti te de .curănd într'o publicaţlune tendenţioasă, dar care pare a conţine to­ tuşi şi un sîmbure de ad evăr : -Buirnăceala caracterizează astăzi toate manifestările vieţei omeneşti. Oamenii n� mai ştiu de ce să se ţie, ce se creadă. Mai întâi li se oferă un şir de fapte, apoi altu; mai lntăi o explicare a imprejurărilor, apoi alta. O mulţime de ex­ plicări se Îngrămădesc, încurcându-se între ele, explicări cari nu explică nimic, dimpotrivă sporesc buirnăceala. Guvernele înşele par ,a se găsi încătuşate, iar când intreprind cercetări intr'o direcţie oare­ care, se găsesc în chip misterios Irnpiedecate». Departe de noi de a atribui d-lui Blank vreo intenţlune rea. dar se ştie că chiar intenţiunlle bune, ele singure, nu duc la nici un rezultat. Timişoara, 6 August 1922. Const. Brăileanu il I' II, "1 :i, I I I i j [708] I NECRC>LOG t ANDREI BÂRSEANU A plecat încă. unul dintre cei care au crezut în cul­ tura românească şi-au spnjinit'o cu jertfa vieţii lor. Dupa ce curentul [unimei a biruit în mijlocul tine­ rilor care interneiasera România Jună Ia Viena, toţi Ardelenii, Banaţenii şi Bucovinenit cu respect pentru nevoile sufletului naţional şi-au întors ochii spre litera­ tura populara, preţuind'o ca şi Alecsandri, Maiorescu, Eminescu, Creanga şi ceilalţi corifei ai scrisului românesc. Peste munţi, rolul acesta l'a împlinit cu mult zel A. Bărseanu, punlicând împreuna cu Iarnic producţiile geniului popular. A fost deci o dreaptă răsplată a silinţelor sale, că a ajuns cu vremea prezidentul Astrel şi era considerat de toţi ca figura cea mai reprezentativa între cei care luptau pentru cultura românească peste munţi. Alaturi de 'Aurel Popovici, Convorbirile Literare au preţuit în 'raposatul p ro fes o r şi o mare autoritate morală, la care se îndreptau în toate irnprejurările, când era nevoie de susţinut unirea în «gând şi în simţiri). Prietenii şi colaboratorii revistei îi vor păstra o pioasă amintire, iar Rornânii, care au cunoscut şi vremu­ riie, de jertfire pentru cultura neamului, vor pomeni tot­ ceauna cu respect numele lut Andrei Bârseanu, s. [709] CONVORBIRI LITERARE BUCUREŞTI, OCTOMBRE 1922 ASlUl 54 Impresiile din călătoria arheologică a lui Alexandru Odobescu in 1860 Am plecat din Bucureşti, Duminică la 18 Iunie 1860, la 10 ceasuri dimineaţă; drumul a fost bun la inceput, dar cu cât inaintam noroiul era mai mare. La Găeşti, unde ne aflam pe la 6 ceasuri, ne-a apucat o ploaie foarte repede, care însă a stătut curând ; ne am urmat drumul la pas, şi pe la 10 ceasuri am ajuns la râul Budişteanca, ce din acea ploaie crescuse 'aşa de tare încât n'am putut-o trece; ne am intors dar şi am mas în satul ..... la un han destul de curăţel al lui Costopulo ; acolo ne am gătit o supă şi ceva alte mâncări şi apoi ne-am culcat. A doua zi Juni la 19 Iunie am/ plecat de la han pe la 10 ceasuri; pe la Il eram la Leordeni, la Seăca Cretzulescu; am vizitat casa ce 10 zideşte pe un loc înălţat şi bine aşezat; am dejunat la dânsa ş'apoi de acolo am plecat la Goleşti, unde am ajuns pe ploaie pe la 2 ceasuri. Toată ziua am petrecut'o foarte bine şi foarte plăcut; dar ploaia n'a incetat nici noaptea, astfel că a venit ştire că Râu! Doamnei venia aşa de mare încât a înecat tot Jocul împrejur şi chiar a rupt 10 parte din pod. Omul trimis călare ca să aducă pâine din Piteşti n'a putut trece; cu toate astea după dejun, Marţi la 20 Iunie, am pus putin bagaj În trăsură; Sa şa a rămas la Goleşti, - unde se aflau Doamna Zinca Goleasca, Anica Raco­ viţa, Elena Filipeasca, Anica şi "I'inca Racovlţa, Luţica Racevlţa şi copiii lui Grant cu guvernanta lor. Este şi Alecu Golescu, etc., ŞI eu Imprennă cu Frenk am plecat spre Piteşti. Drumul era o lapoviţă: pe delăturtle şgselei băltile nu mai [710] încetau; in sfârşit, când am ajuns la vărsătura Răului Doamnei, am văzut o privelişte de mirare. Apa coprinsese tot locul; porumbişte, ză vo iu de sălcii, toate pluteau într'o apă furioasa care rostogolea tutpir.ele şi crăcile de pomi aduse de la munte. Soseaua se prefăcuse in cataracte peste care sălta apa. Am făcut cu trăsura un ocol şi având un om călăuză prin apă am trecut dincolo de vărsătură. Apa ne a intrat mai de o palmă în trăsură. Geanta cu aşternutu şi hărtia lui Frenk, s'au udat în 'mare parte, când am ajuns la uscat am fost siliti să stoarcem toate. O mulţime de oameni erau acolo, mulţi ne au ajutat. Mai nainte se rupsese la un cap podul depe râul Doamnei; pentru pedeştri se pusese câteva lemne ca să facă o trecătoare peste ruptură, dar trăsura a trecut prin apă, înecată mai sus de scară. In sfârşit am ajuns în Piteşti. Acolo administratorul Dl- Petrescu, lipsea, dus fiind în plasa Galeşeşti unde se exter­ minează lăcustele, făcând hori de români, care le calcă sub picioare. Astfel a isbutit fostul administrator, D. Orbescu,· acum director la Depart., din năuntru, a prăpădi din mai multe locuri .aceste lighioane. Am luat dar explicaţii pentru vizitarea mănăstirilor din judeţul Argeş şi pentru bisericile din Piteşti de la D. Furduescu, secretarul administraţiei. La urmă mergând la poştie am luat alţi cai şi am rost la schitul Trivalea, ce se află intr'o vale ce-i zice şi Valea Stânci, în apropiere cu o jumătate de ceas de Piteşti. Drumul e prea frumos prin Vale şi străbate în multe rânduri râuleţe, dar pipai a ne a însoţit în toată călătoria. Frenk a luat o . schiţă de poziţia mănăstirii; Biserica e prefăcută din nou precum şi casele, de actualul egurnen, părintele Ierofteiu, ce a f0�t preot la Mitropolie. El ne a dat ceva desluşiri asupra tre­ cutului acestui schit care -ţine de mănăstirea Cozia. Ploaia a urmat cu o mai mare furie, încât la întoarcere, abia trecuse un ceas, şi gârla se umflase mai mult de o palmă. Pe la şase cea­ suri ne am întors ,in Piteşti; lipcanu ne aştepta în Otelul România, lmde am şi mâncat un prânz compus de pui de găină, presen­ tatsub toate fetele lui: ciorbă.i-rasol, anghemaht, friptură. In 'vremea prâuzului am avut .visita Protopeputui Nae de la bise­ rica Greci, vrăjmaş neîmpăcat al lui Ierofteiu- Trivaleanul: Unul se plângea de pl;t1ina sumă a Iefei ce e de 600 lei, în; vreme ce mănăstirea are.2000 venit şi se lăuda a fi scos mănăstirea din ruine, cu cazna sa. . 7IO Convorbiri Literare t' ! • I J 1 i I 4 I j [711] Impresii din călătorie 7II Celalt îl Invinovăţea zicând că e lacom la bani şi nu face nimic pentru mănăstire. Plecând protopopul am scris o depeşă Saşi la Goleşti, apoi am redigeat această foaie, care va fi urmată şi de desluşirile luate asupra schitului Trivalea. Apoi socotesc că ne vom culca, dându-ne jertfă la mii de insecte ce deacum au început a-şi încerca lăcomia asupra noastră. Asta ar fi puţin de n'ar mai ploua afară; dar vai ! toarnă cu găleată! Piteşti, Marţi 20 Iunie 1860: . Otel România Mercuri la 21 Iunie !le-CUTI deşteptat, Frenk şi eu. si după ce am primit visita lui Lerescu, după ce şi eu am făcut o visită noului administrator, Dl, A. Petrescu, cu care eram vecini de odaie la Otel România, pe la 91/2 ceasuri am pornit cu gând că mergem la Bascov şi la Cotrneana; dar surugiii nu ştiu de ce au luat drumul Curţti de Argeş ce duce şi la Tutana : le am urmat şi noi după placul lor într'o neîncetată stropeală de noroi. Vai de noi cum am ajuns la poştă, la Măniceşti ; dar mai nainte de a ajunge, chiar la jumătatea drumului, la Vărzaru, alături cu Borleştii lui Berindei, eu am zărit o cruce de piatră într'o porurn­ bişte pe o rnuche de pe malul Argeşului; m'am dus acolo, am copiat inscripţia ce e slavonească, apoi am visitat şi bisericuta statului care a fost zidită de Radu Vel Arrnaşul Vărzaru cu soţia sa Ioana, dar mai la urma un strănepot al. său Clucerul Gheorghe reparând şi zugrăvind biserica a socotit de cuviinţă a se pune în locul ctitoricesc lăsând pe neimpăcatul duşman al doroban­ ţilor şi al. Simenilor într'un colţişor cu jupăniţa sa. Aceste cercetări mi-au luat mai mult de un ceas. Frenk în vremea aceasta dormea În trăsură. Am pornit dar şi trecând prin poştta la Măniceşti am spus să-mi vie caii la mănăstire la Tutana, unde am şi plecat trecând Argeşul, ce ne a intrat de o palmă în trăsură. La mal ne am secat provizia de apă şi apoi apucând Valea Tutanii am mer., poate mai bine de un ceas şi jumătate ca să ajungem la mănăstire. Ploaia era gata după noi, astfel In cât turna şiroaie când am intrat la mănăstire. Schitul bine situat si clădit cu tărie si , . cu lucsul de ornamentaţli ale vechimei este acum mai cu totul părăsit; abia am găsit un biet paracliser sătean şi vre-o căţiva ţigani. [712] Preoţii ce slujesc in biserica şedeau departe într'un alt sat. Vreo două ceasuri ne-au ajuns ca să culegem ce era de cules ca antichităţi şi vederi la acea mănăstire; apoi luând pe paracliser pe capră, l'am rugat să ne arate cum să eşim în dru­ mul poşti spre Bascov sau spre Topolog- Am apucat dar prin matca Tutanii prin văi Fnalte şi acoperite cu anini; rare 0.1'] întâlneam câte un bordeiu de români ce se ocupă cu strângere de rânză pentru tăbăcărie. Cu cât înaintam însă valea se îngusta şi natura se sălbătăcea : după acele neîncetate ploi se vedeau copaci groşi şi vârtoşi răsturnaţi cu rădăcinele lor întinse in matcă. Era o privelişte înfiorătoare şi măreaţă. După vre-o două clasuri am început să urcăm la satul Valea Porcului, lăsând ia lături obârşia Tutanei, Am urcat multă vreme şi coaste destul de repezi până ne-am aflat sus pe Plaiul Oii, având din dărătul nostru Valea îngustă şi stufoasă a Tutanii, dar când ne aflaram sus, priveliştea dobândi o întindere minunată; dinaintea ochilor aveam frumoasa vale a Luminilor şerpuite de Topolog, ocolite de mii de dealuri ce se înalţă unul peste altul, acoperite cu holde şi cu păduri până in fata munţilor cu zăpezi ce se perdeau in norii de ploaie. Inca odată am rămas în extaz dinaintea acelei văi; acum doui ani o văzurăm în faţă, urcându-rnă de la Cotmeana în sus; acum o vedeam viind de la Tutana, într'o direcţie opusă. Urcarărn câtă-va vreme pe creasta Plai ului Oii, până deterăm în drumul olacului ş'apoi scoborârăm pe drumul umblat până la poştie la Topolog: Soarele se pregătea a apune; am luat in grab cai ca să pornim spre Flămânda, în jos spre Topolog ; dar în faţa mâ­ năstirei ni se spuse că apa e adâncă la vadul acela. De aceia merserărn la poştie, la Rahova, schimbarărn caii şi, noaptea, tre­ curărn T'opologul pe la Ostroveni, unde este arendaş vestitul Stefu, gazda mea de acum doui ani,-ş'apoi luând malul stâng al apei în sus, ajunserăm pe la 11 ceasuri la mănăstirea la Flămânda. Odaia în care ne primi un tânăr ce este îngrijitor mirean al moşiei era destul de curată. Nu mâncaserărn mai nimic teată ziua; îmbucarăm ceva şi un somn dulce; ca al călătorului ostenit , ne duse până a doua zi la nouă ceasuri. joui la 22 Iunie am petrecut până pe la unu la Flămânda ; Frenc desemnând, eu in­ sernnând inscripţiile şi aşezând de plecare; trecurărn iar To oo­ logul prin vadul Mânăstirei, ne întoarserăm la pcştie la Lumini 712 Convorbiri Literare I r I " I r I ! I 1 r [713] · Isapresii din călătorie şi de acolo eşirăm la Schitul Maicilor din Boscov; schit modern şi zidit de Şerban Cantacuzino şi prenoit de Ştefu. N'am .putut copia pe d'antreg pisania, fiind supărat de curiozitatea maicilor, trei, patru câte sunt şi toate urâte şi bătrâne. Aci ca şi Ia Tu­ tana şi la Flărnânda lipsea căpetenia, adică de aci stariţa, de dincolo egumenii, Pe drum ca să ajungem la Bascov iar ne-a pIoat. De ·la Bascoy am luat 12 cai de poştie ca să ne urce dealul ce duce la Cotmeana; trăsura a urcat cu chiote şi Cii bice, iar noi pe jos; îmi eşise sufletul; nu mai puteam să răsuflu. Pe plaiu am mers frumos prin vechi păduri din nenorocire ciopârţite din neîngrijire. Când a fost să scoborâm, ne-a fost destul de greu, fiind coastă prea repede; dar am eşit in vale fără să păţim ceva, peste o jumătate de ceas am ajuns la mânăstire ; şl de aici lipseşte egumenul , doui preoţi şi vre-o câţi-va călu­ gări ne-au făcut primire după mijloacele lor. Mâine o să mă ocup a cerceta ce lucruri vechi se găsesc pe aici. Ce-mi pare ră L1 e că zidirile vechi sânt mai pretutindeni ascunse sub spoi­ imi şi meremeturi făcute mai din ritm fără nicfun gust şi nici un respect pentru antichitate. Această mănăstire, una din cele mai vechi ale ţării, abia dacii mai păstrează acum ceva pereţi şi te­ meliile cele clădite de Mircea cel Bătrân. E 11 ceasuri şi o să mă odihnesc. Mititica Saşa, ea mă aşteaptă astă seară la Goleşti şi nici că ştie că eu sânt la Cotrneana şi mă gândesc la ea. Cotmeana Joi 22 Iunie 1860. Iată a cincea zi de când n'am mai descris călătoria noastră, deşi în vremea aceasta am colindât mult, am văzut multe şi am păţit indestule ; dar tocmai din pricinile acestea am rămas Înapoi cu descrierea, fiind -totdeauna ocupat ziua şi prea ostenit seara. Noaptea de joui 22 Iunie am dormit la .Cotmeana, într'o odaie mare, dar nu aşa curată, având două paturi în faţă unul cu .altul invelite cu nişte salte le de un deget largu şi pe deasupra nişte macaturi ce se cunoşteau abia a fi fost de cit, fiind cu totul sfâşia te. La ferestre nu erau perdele, ci obloane; patul era tare, insecte câte vrei, toată noaptea n'am putut dormi fiind încă supărat de neincetatul tras al clopotelor. Dimineaţă; Vineri la 23 Iunie, ne-am ocupat Trenk cu de­ senul mânăstirei şi a câtorva amănunte, adică toc urile de piatra ale ferestrelor, iconostasul săpat in lemn, din biserică, uşa cea [714] 7 I4 Convorbiri Literare veche iar de lemn, ce se află în pod; eu am vizitat zidirile ca să cat pe unde mai erau vechi, am cercetat pomelnicul, cărţile, ce erau toate bisericeşti, câteva de la Constandin.Bassarab, celelalte din vremi ale Fanarioţilor oşi mai noi, am prescris două pisanii ce sânt la biserică, arnândouă de la pretacere, pe la 1777, am pus de mi-a luat prin calc inscripţia după clopotul cel mare (lucru care era greu şi primejdios) ş'apoi am găsit in podul bisericei, uşile cele vechi, prea frumos săpate într'un lemn ce s'a găurit, şi a început să se putrezească, şi încă două icoane vechi. La toate astea mult m'a secondat \.;11 tânăr preot, ce se vedea foarte inteligent şi care mi-a lnlesnit lucrarea; tot pe dânsul I'arn Insarcinat să-mi prescrie şi pisania veche de la Basco v, şi să mi-o trimită la Piteşti, dar până acuma n'am primit nimica. După dejun pe la 12 am plecat din Cotmeana apucând în josul apii ca sa trecem dealurile şi să eşirn drept la Piteşti, fără d'a mai trece prin Bascov. Aveam 8 cai de poştie balani, şi doui surugii tineri, ţigani. Pe capră luaserăm un om, Ioan, de la Cotmeana, ca să ne scoată la drumul olacului. Abia umbla sem un sfert de ceas prin valea păduroasă a Cotrnenii şi incepu urcuşul la deal; era cam repede şi plin de Iagaşe şi de mâncături de apă .. Trenle şi eu ne-am dat jos şi am mers {nainte pe j08 până unde se făcea locul şes; ne-am pus subt un pom şi am aşteptat poate un ceas ca să vie trăsura. dar văzând că întârzie ne-am întors si am 9'<'\- . . . • o sit-o pe coastă, la un nornol, neputând caii lua din loc. Se vede că li se făcuse nălucă, căci ae încercată surugii în toate felurile a-i înhăma când opt in lung cum erau, când numai patru, când şase cu doui de lături; apoi bice; strigături; lipcanul-şi Ioan ri­ dică cu bârnele de roată. Dar toate erau de pristos, cât vrea să inainteze trăsura caii se resfirau, săreau unii peste alţii, se incurcau în ham uri, rupeau toate streangurtle, astfel În cât am şezut ca la două ceasuri acolo Intr 'acel 1Ş loc. A trecut pe acolo un vătăşel cu calul, un om care fusese în oştire şi auzind de mine, m'a cunoscut. Ne-a ajutat şi el, dar CI fost in zadar; aşa s'a dus el şi cu Ioan să caute pati u boi în sat la vale ca să ne urce; dar peste un ceas s'a întors Ioan singur z icănd că toţi boii satului sunt sus la plaiu şi prin urmare tot cu caii trebue să ne facem treaba. Atunci surugiu au hotărât sit se Întoarcă în vale, să înferbânte caii pe luncă ş'apoi s'o apuce ueouată la deal până în muche. [715] Impresii din călătorie 7I5 Cu mare anevoinţă au intors cu bine trăsura, de şanţur şi de copaci, ş'apoi an dus'o In vale. Intorcându-se însă cu caii întinşi, ceva mai În sus de acel nomol s'a-rupt chinga de la un surugiu şl'a fost silit să stea. Nici n'au vrut caii să mai înain­ teze, în zadar am scos toate cuferile ce îngreufase trăsura, au fost siliţi pentru a treia oară să apuce iar din Irncă şi aşa cu ma-ri anevoinţe ce mă adusera Ia desnădăjduire, văzând că -,Je­ trecem mai bine de cinci ceasuri la acea coastă.vam isbutit să ajungem cu trăsura pâna sus, în deal, pe la o ceasuri după amiază, De acolo mai urnblarăm ceva pe muche, lăsând jn dreapta satul Richiţelile, şi începurărn a scoborî în IUDca Cotmeniţei, acolo de vale am băut la o fântână, am umblat ca Ia un ceas prin lunea; la satul Ca cu am luat dela un român nişte vişine prea bune, ce mi le-a cules chiar atunci din pom; tot acolo mai nainte am trecut pe la casa lui căpitan Radu care am aflat În urmă că după ce a fost haiduc, l-a luat l'I. Racoviţa pe lângă dânsu: ca argat şi a fost cel mai credincios al său. Acest om, ce era un uriaş de talie, s'a tras apoi la moşia sa, a făcut casa ce amvăzut-o şi care e curăţică de sle zugrăvită pe dinafară cu glastre de flori; şi acum vre-o doi ani a "murit, lăsând copii moştenitori. AIăiuri cu dânsul are N. Antonescu curte şi casă. In fata casei Căpitanului este o coastă înaltă şi destul de repede dar fără păduri, am apucat pe dânsa. Surugiii noştri care erau prea ticăloşi ne au făcut şi aei întârziere, cu ştreanguri rupte, cu cai ce se învârtiau in loc de el trage, dar tot am eşit la deal; puţin am umblat pe muche. Ion ş'a luat ziua bună de la noi ş'arn început să scobo­ rârn la valea Băscoiului chiar la gura lui; ne-am urmat drumul prin nişte locuri rnlăştinoase şi grele de umblat până am dat în drumul Olacului, Pe la scăpătatul soarelui eram în Piteşti, am trecut la cârrnuire ca sa iau răspunsul de la casă, dar lipsea şi administratorul şi secretarul. Ne-am luat lucrurile de Ia Nm şi vestind că o se ne întoarcem a doua zi, am plecat Ia Goleşti, Drumul se îndreptase mult: la pod se pusese o podişcă .provl­ zorie de bârne, apa se trăsese dintre Sălcii, era numai ceva nomol şi am urmat pe subt via Brătianului şi am ajuns la Go­ Ieşti pe la zece seara. Toate fetele şi Saşa erau îmbrăcate ro­ mâneşte, ele dase Saşi fiecare câte ceva ca să-i facă un costum prea' elegant. De două zile ne aşteptau la 'Goleşti şi mer­ geau cu arabauaca să ne întâlnească. Ne-a dat să mâncărn [716] �I6 I Convorbiri Literare şi am şezut seara târziu de vorbă. A doua zi din noapte trebuia să plece la Bucureşti D-na Zinca Goleasca. A plecat aşa de dimineaţă in cât noi n'am văzut-o, dar se vede că şi cele­ lalte dame n'au dormit până la cinci şi jumătate, când O-ei a plecat. Sâmbătă la 241unie am petrecut dimineaţa la Goleşti ; Între altele am vizitat şi biserica ce a fost zidită de Stroe Leur­ deanu precum se vede din pisania ce am copiat-o; e şi un mor­ mânt al unui Leurdeanu şi o colimvitra de piatră veche. Frenz a desemnat ceva ornamente dela tocurile de piatră ale uşilor. Biserica a fost cu turn, da s'a surpat de cutremur,portretele cele vechi au fost sterse mai de curând şi biserica s'a spoit albă, Era patru ceasuri când am plecat din Goleşti. Saşa şi Dernoselele cu copiii lui Grant ne-au însoţit În araba până la via Brătianului. La Piteşti n'am găsit alti cai şi am certat pe Căpitan, se vede că Ştefan Burchi cu familia luase şeaisprezece cai ca să se întoarcă la Bucureşti, petrecuse vre'o ssptămână în Albeşti, dând ospeţe. cu lăutari ca să câştige pe alegători pentru vii­ toarea alegere de propietar ce este a se face în locul lui şte­ fan Golescu, numit de Domn la comisia centrală. Am urmat cu aceiaşi cai: Dar i-arn odihnit la Vărzaru, unde li s'a şi dat grăunţe. Noi, în vremea aceasta, am fost la biserică şi Trenk a luat o schiţă după portretul lui Radu Ar­ maşu Vărzarul. Era cam inserat când am ajuns in poştie la Măniceşti. Acele am aHat că Dvnu Burchi dojenise pe Căpitan de ce se'mi dea cai in lături de poştle cu care prin Tutana am eşit la Topolog, Eu însă am luat tot pe acei doi băeţandri ce făcuse CU mine drumul acela, şi luând şi pe bătrânul ceauş care ştia drumul la schit, la Bădiceni, pe capră, am ocolit pis­ cul ce desparte Vilsanul de Arg('ş şi am apucat la stânga de Argeş, Vîlsanul in sus; am umblat pînă la 11 noaptea, prin nişte drumuri foarte urâte şi norotoase: satele sunt dese pe Vilsan dar putini călători după drumuri dau acestor locuri mai ales noaptea un aer de sălbăticie: am întâlnit numai ceva care ducând obezi de roate la Vlaşca, sau mai bine la târg la Mav­ rodin (căci am băgat de seamă că in Argeş la munte, tot - ce e la vale se chiamă, in gura sătenilor, Vlaşca�. Era cu 'totul în- [717] ) ' I �) t Impresii din călătorie umede când am ajuns la sat la Bădiceni şi Dumnezeu ştie cum· s'a urcat trăsura până În deal la schit; dar acolo vai 1 ce săra­ de, ce murdărie, în laturile bisericei, pe coasta muntelui un rând de odăi mici, cu tavanul de lemn şi povârnit, Cll ferestrele lipite cu hârtie; pereţii sunt de bârne tincuite, scările de lăturoaie puse d'a curmezişul pe blăni, învelitoarea de şiţa putrezită şi burduşită, In odae două paturi cu velinţe, nişte icoane prost zuarăvite cu toată istoria bisericească pe dânsele, o îmbulzeală de lucruri murdare, o duhoare ce te îneacă. Călugăriţele dormeau; sosirea noastră le'a deşteptat cu mirare. Stariţa, ce este o greacă Înecată in judecăţi, ne-a dat odaia sa a cării descriere am .Iăcut-o mai sus. Mi-a povestit istoria schitului şi judecăţile ei. Mi s'a părut o muiere intrlgantă şi am avut a doua zi prilej a mă convinge. Ne putând presupune adevăratul scop al visitei mele, am Iăsat'o în ideia confuză cum că viu să revizuesc schiturile. Mi-a spus dar cum s'a judecat schitul cu nişte săteni, urmaşi ai în­ terneietorilor schitului, cum la 1830 schitul a câştigat judecata. ce pretenţii mai are stariţa asupra unor locuri, cum a călcat schitul hoţii în lipsa'i, şi s'a furat ca la 20.000 lei, pe cine să bănuieşte şi cum iarăşi se judecă pentru această. După alte multe istorlseli am cinat ceva şi ne-am culcat. O! sfântă osteneală a călătorului cum adormi toate răs­ Iăţăturile ! In bordeiul de la Bădiceni am dormit ca într'un palat, pe un pat de puf. A doua zi, Duminică la 25 Iunie, toată graba ne-a fost să plecăm din. Bădiceni, Nimic acolo nu avea interes pentru noi; am luat doui oameni călări şi am apucat Vâlsanul în sus; dar când eram să eşirn din satul Bădiceni, două muieri din sat, din familia celor împricinaţi cu schitul, au venit să se plângă la mine de stariţa, zi când că le rnaltratează, că nu le lasă să se gătească, că le goneşte din biserică, că le strică casele cu băr­ baţii. că vine să asculte la ferestre, şi multe altele a căror con­ dusle era că schitul trebue stricat. Le am lăsat plângând şi mi-am urmat drumul, drum des­ tui de greu; am trecut prin Malureni, sat de moşneni, undee ferestrău de lemne, prin Stroeşti de unde am luat porumb pen­ tru caii noştri. Acele erau strânşi mai multi Rumâni de la deal [718] Convorbiri Literare ce mergeau la locuste, cale de 4: poştii; pe urmă am dat. in Costeşti, unde, in vremea cât au odihnit caii şi le-au dat po­ rumb, am vizitat bisericuta de zid dar prost clădită, împrejurul căreia se află vre'o două trei case prăpădite în care şedea vreo cinci cerşetoare de călugăriţe. Acest schit n'are nici un venit: maicele trăiesc cu pomană şi merg prin Iară cu pantahusa. El e Inchinat la schitul din Brădet, care nici nu mai există ca schit. Din Costeşti am urmat drumul prin Vâlsăneşti până la Muşă­ teşti : acolo ne-am oprit la arendaşul Gibor, care lipsea la băi, la Mehadta ; un ajutor al lui, un băiat din Banat, ne-a primit; am 1 uat doui cai ca să mergem la schit la Robaoia şi trăsura am lăsat'o în Muşăteşti cu gând că întorcăndu-ne să apucăm peste Muscele până la Curtea-de-Argeş. Muşăteşti cade' în drumul ce merge de la Câmpulung la Curtea-de- Argeş, prin Domneşti. De aci am Înapoiat oamenii din Bădiceni şi însoţiţi de un om din Costeşti, de altul din Muşăteşti şi de un popă din Muscele am apucat prin Valea Robăi în stânga Vâlsanuluî. Am" umblat ca la un ceas călări până la schit pe un drum plin de bolovani de peatră ce-i adusese gârla, In vărsătura sa, inecând toate prin prejur. Posiţia schitului e minunată', pe malul stâng al Robăi, cam in de al, având in fată un munte nalt cu păduri stufoase. Şede­ rea ne-a fost puţinii acolo. Stariţul era un călugăr nu aşa ba­ trân şrvârtos cu vorba apăsată, Mi-a arătat cartea de interne­ iere a schitului de familia Furduescu ce o dobândise el de nu ştiu undei şi să plângea că Episcopia ii ia venitul. Biserica n'are nimic fîlteresant; printre cărţi am găsit Noul Testament, tipărit sub G. Racoţi, Din Robaia, hetărând a merge călare prin Bră­ tăşeşti până ICI Curtea-de-Argeş, am trimis răspuns să plece trăsura la Episcopia, şî noi am trecut calări Robaia şi apucând pe ti!! munte la dreapta, l'am urcat până sus ş'apoi pe rnuche am mers pănă unde zărirăm schitul in valea Bădiţit r Ce fru .. moasă vedere! Am scoborăt la schit, Acesta e schit vechiu al familiei Vâlsăneşti, prefăcut pe la inceputul veacului nostru de acea familie ele călugări din care făcură parte archimandriţii Par­ tenie şi Doroftet, Acum îngrijeşte de dânsul Episcopia , casele cele vechi sunt părăsite; câţi-va călugări lozuesc in căscioare lăturale. Biserica n'are nimic inti�reSJnt', Am stat puţin acolo şi luând o călăuză, arn urmat c3.lare tot pe coaste, având în vale • [719] Impresii din călătorie apa Bădica până la sat la Cerbureni, de acolo am scoborât în lumea Argeşului, şi tocmai înserat, după 7 ceasuri de călărie, am sosit la Episcopia de Argeş. Ne aştepta cu cina; trăsura era acolo. Două odăi bune, cu paturi moi ne mângâisră de osteneala zilei. Luni la 27 Iunie am 'petrecut dimineaţa în cercetarea ve­ chei clădiri a Curţil de Argeş; după mai multe cercetări prin odăi şi prin pod am dovedit încăperile cele vechi compuse de o boltă ce este acum o odaie cu tavan de lemn, de 'salacea mare ClI 3 stâlpi şi 8 bolti, 4 defiecare lature, unde e acum paraclisul şi grânarul, şi de alte două băşci alăturate cu bolţi înalte, unde e cuptorul şi cuhnia. După aceste cercetări pe la 12 ceasuri am plecat cu 8 cai de poştle lacefatea lui Ţrpeş, trecând prin Albeşti, unde am văzut o cruce ce n'am copiat'o cu gind că la Întoarcere voiu Iace'o ;. Pentru probabilitatea inmorrnântării lui Basarab 1 tot la Cârnpulung mai vine ca dovadă şi hrisovul lui Şerban Cantacuzino din 20 Aprilie 1714, unde e zis "ce le sunt trupurile lor Îngropate la această sfântă mănăstire" adică a lui B:;.­ sarab şi al lui Nicolai Alexandru. Nicolae Alexandru a înfiinţat mitropolia la anul 1359. Numai după această înfiinţare trebue să fi început zidirea bisericii dom­ neşti a Sfântului Nicolae la Curtea de Argeş. Zidirea a fost făcută sub inrăurirea rnitropolitului grec [achint, de aceia stilul ei este cu totul bizantin de pe acele timpuri. Inscripţiunea slavonă descoperită de pictorul D. Norocea în păretele nordic al bisericii, după care «Marele Basarab Voevod ar fi murit la Câmpulung la 1352" deşi anul e greşit, -dovedeşte că în orice caz biserica nu era Încă gata, nu era zugrăvită la moartea lui Basarab căci această inscripţie s'a aflat zgâriată pe tencuiala bisericei. . Dar pentru considerările de mai sus, trebue admis că ea nici n'a fost începută de Basarab, ci deabea de fiul său, Nicolai Alexandru, cu anume destinaţie de a instala în ea noua mitropolie înfiinţată de el. De aci şi hramul pro­ babil a Sfântului Nicolae după numele său Nicolae pe lângă acela de Alexandru. Acesta murind curând după 1359 la anul 1364, se vede că biserica nu era incă terminată, din care cauză el fu Inrnor­ măntat in biserica dela Câmpulung. Ea n'a fost sfârşită decât sub fiul şî succesorul său Vladislav I zis Vlaicu .. Vodă, astfel că trebue admis că Voevodul care s'a găsit Îngropat in sarcolagul la locul de 4) In studiul meu cita! B;lsuab I zis Negru-Vodă (�misesem părerea contrară dună care Basarab ar fi ctitorul bisericei SI. Nicolae Domnesc şifu care presupuneam greşit că se �;i află Înmormântat, 1 1. 'il I [727] , Biserica Sf. Nicolae Domnesc 727 cinste al ctitorului în biserica Sfântului Nicolae Domnesc este Vla­ dislav [ sau Vlaicu-Vodă, (morrnăntul No. 1). Domnul Virgil Drăghiceanu crede ca Vtadilav 1 ar fi fost înmormântat in groapa din dreapta, din cele doua gropi aflate i'n mijlocul bisericei dintr'o inscripţie găsită din care n'au mai rămas decât' literile l, a. i. s. după care a reconstituit numele Voevo­ dului [VJ la [d] is [rav]. S'ar putea ca aci sa fi fost Înmormântat nepotul de soră al lui Vtadislav 1, magistrul Vladislav de Doboka, fiu! lui Ioan de Doboka, din căsătorra sa cu SOH lui Vladislav 1, o fiică a lui Alexandru I. din prima sa căsătorie. Deja în Istoria mea a Românilor 1). exprrmasem părerea că acest Vladislav de Doboka nu era ruda cu Domnul Român prin Doamna Clara" văduva lui Alexandru 1, cum se admitea până atunci 2), zicând că din expresiunea din diploma hli Vlacislav 1, prin care daru­ ieşte lui Vladislav de Doboka o proprietate în Ducatul Pagara­ şului rezultă o rudenie rnuit mai apropiată decât daca ar fi fost frate cu Doamna Clara. In diplomă a zis că el este de acelaş sânge. Părerea mea efa întemeiată, el era fiu] sorf sale? Ca atare nu e de mirare ca el sa fi fost Înmormântat în necropola domnească. El fiind din Ardeal, în reiaţiuni cu nobihi unguri şi germani se explica cum unul din inelele de aur găsite în groapă cu o gravură reprezentând doi lei aşezaţi faţă in faţă separaţi printr'un diamant cuprins într'o montură în formă de piramidă ce poartă pe ea inscripţia germană: HUl Goth, adică Doamne ajută 3), (mor mântul No.83). In ceace priveşte pe Vla­ dislav 1 ştiut este că era foarte tolerant în chestiuni religioase. Mama lui vitregă, Doamnă Clara, o catolică Zeloasă, avea o' mare înriurire în timpul domniei fiului ei vitreg. O soră ti lui din această mamă, soţia Ţarului bulgar din Vidin Stracimir se con­ vertise la catolicism. In diploma de danie făcută nepotului său Vladislav de Doboka el jură chiar pe maica Domnului şi pe Sfinţii Ştefan, Ladislas şi Erneric, patroni ai Ungariei catolice 4). De aceea unii istorici au pretins chiar că ei, ca şi Voevodul, Moldovei Laţcu, imbrătisase religia catolică. Aceasta nu este I -.. .. , 1) C. Kogălniceanu, Istoria Românilor, laş 1903, 1. p. 84. 2) Dr. 1. Minea, Tara Românească şi Ungaria, in Convorbiri literare, No. 10, val. 2, 1910, p. 1139. 3) Aurel Sa vela. Descoperirile istorice dela Curtea de Argeş, Bucu­ reşti, 1921, p. 15. 4) Hurrnuzaki, 1', pp. 198 --200. [728] C. Kogălniceaau exact, căci din bula papală, adresată in 1370') prin care Papa stăruie să se lepede şi el de ereziile sale rezultă că el rămăsese credincios credinţei strămoşilor săi. "Am aflat cu bucurie - îi scrie Papa - că pe nelegiuiţii Turci, duşmanii credinţei catolice, pentru cinstea lui Dumnezeu îi goneşti şi-I consideri ca inamicii tăi" şi'l invită a reveni in sânul bisericei catolice, În care caz ' ar deveni un «atlet şi mai victorios al lui Hristos". Dar toate aceste legături de familie, catolice, acest mediu catolic explică." de ce În oasele degetelor dela mâna dreaptă s'au găsit patru inele de aur dintre care unul cu o piatră antică reprezintând un cap de femee, cu inscripţia: «Is. Hrist. autem transiens per medi (um) illorum ibat ... , verset din Evanghelistul Luca, şi altul cu un diamant in formă de piramidă, cu inscripţia: «Ave MarJa gra tia plena Dominus te (cum)> adică Bucură-te fecioară, DOl:1- nul e cu tine 2). Aceste inele cu înscripţiuni latine catolice fac şi mai pro­ babilă ipoteza că aci este inmormântat tolerantul Vladislav 1, ci nu fratele .său ortodoxul intransigent, Radu I, cum cred alţii. E însă foarte probabil că Radu 'a fost Înmormântat tot în această biserică domnească la Curtea de Argeş, de oarece mănăstirea Tisrnana, începută de dănsul, n'a fost terminată decât de fiul său, Dan 1, astfel că Radu nu a putut fi îngropat în ctitoria sa, ci deabea fiul său Dan a fost Îngropat acolo. Alături de sepulcru lui Vladislav 1, din să păturile făcute (mormântul No. 2) s'au scos nişte oseminte de femee, probabil rămăşiţele Doamnei Ana, soţia lui Vladislav l. Prima groapă dela dreapta spre stânga (mormântul No. 4) era acoperită cu o piatră din ale căreia întlorituri şi litere a rămas un scut şi un fragment de inscripţie: .... oislav .... 10 Alee ... ra Voivoda poei mta Ghenar. Aci s 'a găsit intre altele şi. o dia­ dernă de aur, ceeace dovedeşte că mortul a fost. un voevod sau ÎI! orice caz un fiu de voevod. S'a emis părerea că ar fi un fiu al lui Alexandru 1, cu numele Voislav. Cred că e mai probabil că e Voislav, nepotul lui Alexandru 1, fiul ţarului bulgar din Vidin şi a Doamnei sale, fiica lui Alexandru 1. 1) Ibld, 1", pp. 158-159. Iorga in Conditiile de politică generală pp. 12-13 greşeşte când susţine că Vladislav ar fi legat pentru îritâia oară btse­ 'rtceşte ţara lui cu Ardealul, căci În diploma respectivă Vladislav zrce anume că aceste drepturi dtecezane ep-scopul ardelean le avea din vechime din timpul predecesorilor săi şi a defunctului său părinte Alexandru. 2) Aurel Savela, o. c. p, 12. . ! i I [729] Biserica Sf. Niculae Domnesc 729 In ceeace priveşte restul mormintelor găsite e cu neputinţă pentru moment, de a stabili identitatea celor ingropati. Din inscripţiile descifrate până acuma, cu mai multă sau mai puţină siguranţă de exactitate, toate, afară de ana singura, problematică şi enigmatică despre Ţarul Ioniţă Asan, se referă la Voevozi posteriori lui Basarab I. Este evident dar că anul t 262 descifrat de domnul Tafrali 1) este eronat ca şi anul 1352, relativ la incetarea din viaţă. Anul nu poate să fie decât 1362 căci altfd cum se face că toate inscripţiile se referă la Voevozi din secolul .Pil XIV-lea? ln ceeace priveşte numele lui loniţă Asan - dacă in adevăr descitrarea este exactă - figurarea numelui acestuia in biserica domnească nu e de loc o dovadă despre existenta bisericei d.ill I .. � timpul lui, ci trebuie pusă in legătură cu acel misterios 10 din titlul Voevozilor Români, care figura şi în titlul ŢarilorBulgari şi cu inrudirea sau chiar poate descendenta din Asani, Domnu! Grigoraş 2) care a descifrat numele lui IoniţăAsan anunţă că în curând va apare o lucrare a domnului Stoica Nicolaescu care \1<1 proba existenţa bisericei din timpul Impăratului român din Târna va .• Să aşteptăm dar apariţiunea acestei lucrări l J\,ţai rămâne chestiunea chipurilor ctitorilor din biserica Sf. Nicolai Domnesc. Sunt două portrete de ctitor, unul în nartex, într'o mare nişă dasupra uşii de intrare în biserică, iar ai doilea pe stâlpul din stânga, faţă spre altar. In primul portret domni­ torul. are o barbă neagră ascuţită. AI doilea portret e din nefericire mutilat, îi lipseşte capul. Locul principal de cinste il ocupă primul portret, prin urmare el trebuie să reprezinte pe Alexandu l, Şi in adevăr, dacă luăm in considerare portretul mural al lui Vladislav 1 din biserica episcopală a Curţii de Argeş, "vedem că acesta nu avea barbă, pe când portretul mural allwi Alexandru l. din aceiaş biserică il reprezintă cu barbă şi sea­ mănă cu portretul presupus al lui Alexandru 1 din biserica dom­ nească. Rămâne ca portretul zugrăvit pe stâlp fără cap să fje al lui Vladisla v 1 ca al doilea ctitor. Dăm aci genealogia Basarabilor până la Mircea cel Bătrâo, precum şi o schiţă de plan a mormintelor din biserica Sf. Nicolat Domnesc dela Curtea de Argeş. 1) O. Tafrall, Biserica Domnească, Bucureşti, 1915, p. 6. 2) Em. Grigoraş, Enigmaticele Inscripţii dela Curtea de Argeş, Ir: . ...ziarul Viiterul, No. 4306 din 23 Iulre 1922. [730] 73° C. Kogălniceanu • MaJghita I I'eodora, Alexandru I Ţur bulgar Prin. de Oppeln Anca Io n -i- Stra ctrnir TaI' sârb TaI' bulgar I Voi slav 'fIHOMm I Basarab J, 1310--1338 ! Clara Nicolai Alexandru I, Chiatna 1338-lC164 I 1 l. de Doboka" Vladis J, A. ':�du '.. Cal.i,nichia -i- I I 1364-1382 1uS2-13,,4 fllea .lUI VI" 1 1 Lazăr al Serbiei aurs (IV Dan 1, Mircea cel Bătrân Schiţa de plan a bis ertce! Sf. Nico lai Domnesc dela Cur tea de Argeş Altarul b •• �a.� h� L,.J a I\aosu! ITI I i � ,'1:;1 I ��M ' I·-------� Tin d a .�- L�=�. �=�_=._������m===.7>o�� a. b. c. d. stâlpil, No. 1, mo rmâut u l lui Vtadislav 1, N'o. 2, morrnăntut Doamnei Aua, No. 3, mormăntul lui Vladislav de Doboka, No. 4 morrnăntul lui Voiatav. C. Kog ălnteeanu -------_ ...... _-- [731] • I \ 1 f ŞI Al, TE ZORi 1) ••• Un roz- trandafiriu se'ntinde Pe dealuri, către asfinţit,­ Văzduhul, În apus, s'aprinde: Pier nori în aurul topit.i, Pe vale pânză străvezie, Ca bruma toamei - albă e; In suflet grea melancolie­ Şi singur nu 'nţeleg de ce! Apune soarele, apune Ca 'n alte dăţi, sub negri nori: Dar parcă nu ştiu cine-mi spune, Că nu mai fi-vor alte zori ! ... * * Bătrânul codru clocoteşte, De şuierul de gloanţe sună, Iar sufletul se îrmoeşte : Acum cu moartea se cunună! Prin mreaja cea de plumbi ţesută, Tiptil oştenii suie creasta," Şi spune-a lor privire mută: "O trecem doară şi pe asta!" C'un "ura" - repetat de slava Cea limpede şi neclintită, Duşmanu-l spulberat ca pleava­ Şi umblă cale încâlcită ... * :r:' * 1) Din volumul de poezii "Din Vremi lntunccate", apărute de curând. [732] 732 Eug, Ciuchi Din nou ne-am adunat; sfioase Cuvinte 'nqairnă fiecare. Chemând prin amintiri duioasa Tovarăşul ce nu-l mai are. Stăteam de-avalrna cu oştenii, Adâncui zării rnăsurându-!­ Şi 'o voiea dragilor vedenii, Ce iar Îmi cucerită qândul,.. Atunci prietenul de luptă-- Din morţi - venind la mine iară. A zjs cu vorbă întreruptă: "Şi alte zori au să-ţi răsară L.." Ei singuri Cî id luna tremură 11 izvoare, Plutind pe-al zârilor făgaş, Aripi de paseri cobitoare S' a '11ti11S de mult, peste oraş" .. E-atîta linişte pe strade Că s'aud frunzele căzând Din plopii uechilor balade Ce rămînea- uor în curînd, Ei singuri". singuri să mai ştie Pouestea irudnicului dor ... Acum, în toamna timţnerie, Cind toate dragostele mor. [733] impotriva unor afirmâri neexacte "Ne pas discerner a cha que instant en ceux qui nous entourent quelque attitude passlonnee ou, dans l'eclat de leurs talents quelque tragique .se­ paration de Iorce, c'est, �dans ce [our si bref de gel et de soleil .qu' est la vie, s'endorrnlr avant le soir". W. Pater - La Renaissance Urmărind o activitate personală mai largă de cercetări in domeniul artei şi de educaţie sufletească, artistică În special, a acelora care cred că au nevoe de dânsa, am făcut În Ardeal, In anul acesta, În continuarea anilor precedenţi, o serie de patru­ zeci şi cinci de conferinţe în centrele: Timişoara, Deva, Braşov şi Sibiu. A rezultat din aceasta Întemeierea unui fond însemnat dăruit lin i,ntregime, pentru stimularea şi :îndreptarea studiilor privitoare la trecutul nostru artistic, precum şi organizarea a cincisprezece călătorii de studii făcute cu patruzeci de studenti şi elevi ai Şcoalei de Arte-Frumoase din Bucureşti, care au învăţat să cunoască o parte, cea mai frumoasă, a ţărei cele i nouă, cu muzeele sale. ' Acestea în afară şi socot mai prejos, de atâta interes cât va ii deşteptat, in sufletul publicului românesc' din Transilvania, cunoaşterea menumentelor noastre �artistice, cu prilejul acestor conferinte, făcute cu atâta pricepere câtă am putut dobândi în " cinsprezece ani de muncă şi pregătire în problemele artei şi cu atâta căldură şi entusiasm, Una din aceste conferinţe, care privea studiul mănăstire! Hurezi din judeţul Vâlcea, conferinţă pe care am ţinut-o la Sibiu, ia sfârşitul lui Februar a. C., s'a bucurat singura de e indoit de nedreaată relevare, [734] 734 1 D. Ştefănescu Urmând analiza frumusetilor de la Hurezi arătam ce podoabă constltuesc, pentru importanţa artistică a monurnentului, câte-va argintării brâncoveneşti lucrate de meşteri saşi din Ardeal. In treacăt, amintind valoarea meşterilor argintari din aceste • ateliere şi aceia a lucrului lor, am luminat anume înrâuriri râsă­ ritene, bizanti.re târzii şi ale renaşterii italiano-dalmate, pe care le-au suferit aceşti artişti saşi şi care explică unele motive între­ buinţate în lucrările lor din veacul al XVIi şi al XVIII-lea şi mai ales eleganţa şi distinctia de gust intâlnită în argintăriile brâncoveneşti de la H urezi, opera lor. Bucuros de a sprijini observările mele cu autoritatea de cercetător şi de om de ştiinţă a domnului profesor N. Iorga,' am citat, cu cartea 'n mână, vorbă cu vorbă, un pasaj întreg dintr'un studiu al domniei-sale . Când am citit aceasta, am socotit de Îndată că autorul ar": ticolului n'a ascultat conferinţa mea, ci s'a condus după spusele vre-unui ascultător sas care m'a înţeles cu totul greşit, neştiind bine româneşte. Anumi drepte, cred, dar foarte ne vinovate ironii, făcute in [735] Impotriva unor aftrmări neexacte 735 cursul conferinţii, cu privire la distincţia guste lui artistic săsesc, vor fi ajutat mult, gânucam eu, la aceasta aşa de ne Ia locul ei înţelegere a vorbelor nu-le, a textului d-Iui Iorga şi în genere a întregii mele atitud.ni care n'are nimic strâmt şi şovinist. Cu pu­ ţină vreme inaintea acestei conterinţi de Ia Sibiu, am facut la Braşov, in Biserica Neagră, in faţa unui aud.tor deosebit de nu­ meres, in care erau atâţi profesori germani şi :.EŞI, lecţil asupra artei germane şi săseşti şi am primit atât ea aprecieri măguli­ toar e, câte de sigur r u meritam, din partea acelui spirit ales care a fost distinsul Stadtpfarrer doctor Herfurth, de faţă tot­ deauna la conterenţele mele. Socoteam apoi ce greu este sa răspundă cineva la ase rne­ nea nedrepte acuzări În legătură cu o conterenţă care n'a ros: atunci stenografiată : ori cum şi ori când se va zice că este vorba de o retractar e ori de o prelucrare interesată a cugetării. Aşa fiind m'am instruit citind notele privitoare la arta ar­ gintarilor saşi cuprinse in partea finală a articolului din Sieben­ biirgisch Deuisches Tageblatt şi m'am hotărât sa lămuresccurat > şi senin ideia mea, tot Într'o conlerenţa şi tot la Sibiu, i'n felia acefuiaş public care m'a ascultat şi care poate controla acevărul spuselor şi atitudine: mele. De odată şi pe neaşteptate, nu ştiu cum să. zic, apare Jn Universul, într'unul din numerile de la începutul lui Apr il, sub titlul de «ştiinţa Română şi Naţionalităţile», un articol al d-Iui profesor N. Iorga. Sunt cind luni de atunci, a trecut timp şi l-am întrebuinţat bine, cred: am ales din scrisul d-lui Iorga tot ceia ce, drept fiind îmi poate folosi, în voindu-mă să tac mai departe asupra adi v1- tăţii inele de 12 ani de zile, pe care Dssa nu o cunoaşte dar pe care: o caracterizează. Tăcerea observată de atâţia care o cunosc CI constituit pentru mine singura recunoaştere dorita, iar discreţia păstrată de mine singurul ei merit. Indurerat de a fi nevoit să răspund (o notiţă În Revista istorică subliniază şi hotărăşte aceia ce era scris in Universul) trebue totuşi să spun ca la Iaşi, în vremea războiului, cu a tâta muncă şi enr usiasm cât eram dator să întrebuinţez in timpul când cei mai buni îşi dăm/au vieaţă, am organizat, nu lecţii de intor­ maţii muzicale, ci un liceu întreg, conceput ,şi rânduit altfel de [736] I. D. Ştefănescu � cât cele oficiale (acestea nici nu au functionat la Iaşi in cursul războiului), un liceu în care 1650 de elevi şi eleve au venit cu dor, fără întrerupere, cincisprezece luni, 'fără cataloage, fără note şi fără examenene, câte opt şi zece ore pe zi, zi de lucru şi săr­ bătoare să primească aceia ce profesorii cu inimă care alerga­ seră să mă sprijine ştiau să le spună şi aceia ce un program larg şi însufleţit putea să le dea. ' In ceasurile de seasă peste trei sute de persoane ain so­ cietate, judecători ai Curţii de Casaţie, profesori Universitari, profesori de liceu, ofiţeri şi studenţi veneau să asculte, cu o re­ gularitate şi o atenţie care impuneau mari datorii vorbitorului, lec ţiile unui nespecialist. , Sunt În articolul d-Iui profesor Iorga nuanţe binevoitoare. de ironie nedreaptă pe care le înţeleg prea bine şi pe care nu le relevez nici o dată şi nici acum din puţina însemnătatece dau persoanei mele şi din nes Iârşit ul respect pe care-I port cugetării şi personalităţii O-sale. Decât, este limpede pentru cine m'a ascultat la Sibiu, sunt poate peste cine! sute de auditori, atâţia din ei foarte bine in­ formati în problemele care ne preocupă, că nu am spus nici o dată lucrurile pe care mi le pune În seamă criticul sas. La Sibiu, am citit, cu cartea'n mână, (Buletinul Comisiunii M.onumentelor Istorice) din articolul d-Iui Iorga, intitulat ,. «Dar, odată ce modelul era românesc, aceste opere ieşite «de sub mâini străine, sunt desigur ale noastre». -Putem spune însă mai mult: cine a fost autorul acestor "modele este Antim Ivireanul (pag. 104 şi 105) (anul «VII Iasc. 27)>>. Este evident că criticul sas s'a referit la aceste constatări citate de mine, însă n'a ascultat singur textul domnului Iorga, precum nu a ascultat nici conferenţa mea, ci s'a condus de spusele unui conational supărat care nici nu ştia bine româneşte. Dealtfel ştiinţa românească s'a mai ocupat odată de această chestie şi iată ce scrie în acelaş "Buletin al Comisiunii Monu­ mentelor Istorice" anul IV, Iasc. 13 domnul Sp, Cegăneanu, amintit şi de domnul Iorga în articolul de mai sus: «Saşii au ajuns cu vremea �să stâpânească bine meşte­ "şugul altora, încât isbutesc să acapareze pieaţa meseriilor «noastre şi în special a argintăriei». «Idealul argintarilor saşi era imitaţia cât mai servilă a «orfevrăriei venită din Italia sau din părţile ce cad sub sfera ei «de influenţă». Criticul sas are deci cu cine să. lupte dacă afirmările din aceste publicaţii ştiinţifice româneşti nu-i convin ori îi par nedo­ vedite şi domnul Iorga are pe cine apăra. In articolul domnului Iorga din Universul se mai observă în treacăt că însemnatul nespecialist ce sânt «aş crede într'o artă a zi dări ei a Românilor În secolul al XlII", «părere pe care domnia-sa n'a supus-o", din sentimente pe care le arată, «sis­ temului de lămurire pe care-I obişnneşte cu o explicabilă cruzime». Domnul Iorga- se referă de bună seamă la un pasaj din studiul meu asupra Mănăstirii Probota, publicat în Lamura din anul III numărul 3, 4. lată, transcriem pasajul în întregime: «Se admite obişnuit fără temei controlat că noi n'am i [738] 1. D.' Ştefănescu «avut, la introducerea adei bizantine, o fire hotărâtă, anume «năzuittţi artistice ori cel puţin anume obicinuinţe de construcţie «în forme simple şi pentru nevoile reduse de atunci, cam erau «schiturile în lemn din văile tăinuite ale muntilor şi adăpostu­ «rile locuitorilor oricât de vremelnice vor Il fost». «Vor fi fost ori nu anume cunoştinţi mai vechi», în rneş­ « teşugul de a ctădi aduse de colonişti din locurile lor de baş­ «tină, cunoştinţi pierdute în vremea turbure de neaşezare a evului «mediu, au fost însă de, bună" seamă altele isvorăte din nevoia «adăposturtlor mai trainice, din condiţiile de teren, de material «şi care au trebuit, de la un timp, să hotărască o formulă pro­ -prie cu note mai mult ori mai puţin caracteristice, în izolarea «noastra de la Inceputul secolului al. XIV şi de mai înainte" ". «A fust odată o ţară românească în secolul al XIII, o sin­ «gură aşezare rornâneaccă şi numai mai târziu o aşezare moi­ «lovenească şi una rnuntenească cu orientări şi drumuri diferite-. « Tot aşa am avut un suflet artistic românesc embrionar «înainte de iniroducerea artei blzantine..» Cred că ideia din acest pasaj, rcdat în revistă cu grqeli de tipar, nil afirmă existenţa unei arte a zidăriei a Românilor în secolul Xlll-Iea, lucru pe care nu !-;jtill gândit nici o dată, ci numai existenţa unui suflet artistle embrionar, unor anume dispoziţii artistice care apar în aspectul pe care-I ia ada bizan­ tină În ţările noastre. Este pentru întâia dată. când sunt nevoit să mfrâng o dis­ creţie pe care am cinstit-o în totdeauna. Se vor găsi de sigur oameni care să judece obiectiv lucrurile expuse aci numai din nevoia e1;:: a restabili adevărul. August 1922, �EIQl�!i!'iU __ �.w.� I. U. Ştel'ănessu [739] I i RĂSĂRIT DE LUNĂ. In străueziu] uăl al serii Ce-a 'ne1 emenit pe deal şi vale, Stăpâna multelor abisur! Se 'naltâ 'n lunile astrale. , Se )nalţă lin) şi' n înluneric Deodată; străluminătoare, Aruncă [edorelnic zâmbet Pe-oglinda clarelor izvoare; Si-atât de-adâncă-! este vraja ce 'nmărmureşie 'n jur deplină Pe jirea indumneieiiă r-« Si pururea ele tamă plină, Că ridicând deasupra ochii, Din cer şi lut [ăcând tot una, Ingemănat mii văd 'În uisu-mi Cu noaptea, liniştea şi luna. Şi voInic �- dând atunci gdndiret' Aripi, pri11 haos drum să-şi taie, In Sdl1UI rece-al veciniciei Mâ simt U11 uuliu» de văpaie. V. Lăiniceanu [740] Limita cunoştinţelor noastre asupra naturci? Cunoaşterea naturei este subordonată organizaţiuni creerului nostru şi organelor noastre de simt. Acestea în mare parte, Iasă de dorit ca perfecţiune, de unde imposibilitatea de a pătrunde unele probleme, prin mij .. loacele de investigaţie, de ca re dispunem astăzi În ştiinţă. Şi s'a văzut, că de câte ori o descoperire ştiinţifică ajunge să completeze şi să perfecţioneze vreunul din simturile noastre, ce de lucruri noi se stabilesc în natură. Cât a ajutat ştiinţei descoperirea microscopului, care ne arată o lume de fiinţe mici, lume pe eate n'o putem vedea cu ochii liberi; apoi descoperirea telescopului, care ne arată cor­ purile cereşti; şi arnândouă acestea, nu sunt decât nişte simple aparate, care pertecţlonează ochiul nostru ... In natură din ceeace cunoaştem, ştim că toate massele cosmice, care populează oceanul eterat, se pot reduce la materîe de care se leagă energie a şi la mişcare. M�teria, energia ş! mişcarea nefiind decât cele trei fete sub care apare cuvântul fizic materie. Insă care e origina lor ... ? ! h rezolvirea acestor probleme creerul întâlneşte încă o piedică: ideia infinitului. . Iată obstacolul în gândirea noastră, şi dacă spiritul savan­ [Hor a căutat să pătrundă aceste lucruri, mintea lor s'a obosit în zadar şi văzând imposibilitatea de explicar e prin mijloacele de investigaţie, de care dispune azi ştiinţa, s'a zis că spatiul şi timpul sunt infinite; şi fără a mai căuta, să pătrundă această problemă fundamentală a filosofiei naturale, oamenii de ştiinţă s'au mulţumit cu ideea infinitului pe care o găsim şi in fizica clasică. Şi dacă pentru origina vieţei s'a. recurs la puteri su prana- l) Dia .Orl:ina şi evolutia vîe'ţii ,\!te p'ălllâat". [741] Limita cunoştinţelor turale cum e creatiunea, pentru spatiu şi timp, oameni s'au simtit satisfăcuţi cu ideea infinitului. * :;: Ştiinţa progresează încet, căci dacă unele' chestiuni sunt mai uşor de descoperit, sunt altele asupra cărora, cel putin în faza care suntem astăzi, ne par într'adevăr insondablle, şi ca să ridic puţin vălul ignoranţei noastre, reamintesc numai problema cea mare universală a origine! materiei. Totul acesta' din ce a luat naştere? Apoi problema originei mişcărei universale. Apoi problema o rigin ei vieţei pe care numai o bănuim Ci fi generaţia spontanee etc .• etc. . Iată atâtea probleme unde dăm de limita cunoştinţelor noastre asupra natllrei... .. Taina ce învălue aceste probleme fundamentale le dă o elasticitate, care îngădue creerului nostru de a face felurite ipoteze. Dar noi nu trebue să uităm niciodată, că deşi trăim într'o ­ epocă unde aproape tot �e cuprinde ochiul nostru e clarificat de ştiinţă, însă ta aceste probleme mari, fundamentale mi putem răspunde' decât că - nu ştim-în faza în care se află azi ştiinţa. Nu trebue Însă să anticipăm, după cum a făcut-o celebrul fiziologist berlinez' Du Bois-Paytnond şi să declarăm falimentul ştiinţei, punând pe frontispiciul ei acel celebru: «tgnorabimusi adică nu le vom şti niciodată. - Sperăm că nu va dura mereu această neştiinţă şi deaceea să zicem cel mult "ignoramus" adică nu le ştim. * * * Acest uni vers cu toate manifestaţiunile sale organice şi anorganice nu este, după concepţiunea rnonistă a naturei, care are ca bază cunoaşterea raţionala a naturei, decât aspecte di­ ter.te ale uneia şi aceiaşi substanţă: materia fundamentală, care, deşi prezinta diferite înfăţişări, sub cari poate să parvie simţurilor noastre: materie brută, materie organizată, vegetala şi animală, însă ea e una şi aceiaşi, transforrnabilă dar nedes­ tructibi1ă. Această materie se află în universul întreg şi de ea e legată şi energiea inerentă ei. Această materie, care e una ş� aceiaşi, se transformă incontinuu atât în laboratorul imens ai naturei, cât şi în micul laborator al celulelor animale şi vegetale, [742] 742 Dr. Ar. Grădinescu aşa că din acest punct de vedere repaus absolut, în înţelesul lipsei de tr avaliu putem spune că nu există în univers. De mult Heraclit scria: «totul curge, totul este într'o perpetuă mişcare, nimic nu rămâne la fel, schimbarea singură e eternă, iar Ovid scria În metarrnorfozele lui: credeţi-ma că nimic nu piere în acest uni vers, însă toate variază şi-şi schimbă aspectul". Şi numai. către mijlocul secolului din urmă omul urmărind . unitatea în natură a ajuns ca să admită, că toate mişcările din univers sunt datorite unui agent unic numit energie şi 'care e ' legată de materie. Această materie e unică I'n natură şi dacă se schimbă, aceste schimbări sunt datorite mediului înconjurător. Aceasta materie e alcătuită din vre-o 80 de corpuri simple, repartizate, neegal. Dintre acestea sunt vre-o 14 corpuri, care se asociază şi formează cornbinaţiuni mai mult sau mai puţin instabile, care uşor pot să treacă sub altă formă. Aceste comblnaţiunî se fac prin sinteza, "prin compunere, însoţite întotdeauna de o acumulare de energie, care trece în stare potenţială de energie ascunsă, şi la cea mai mică acţiune a mediului, acest corp se poate descompune, când pune i'n li­ bertate şi energia legată de el, sub formă de energia actuală. Această teorie a căpătat o bază ştiinţifică prin legea conserva­ ţiunei materiei a lui Lavoisier şi prin legea conservaţiunel ener­ .gîei, stabilită de catre Pobert-Mayer şi Helmholtz, legi după cari s'a zis, că în natură nici materia, nici energia nu pot fi creiate sau distruse, ci ele sunt cantităţi constan te şi in variabile. Dar cum in concepţiunea rnonistă a natur el materia şi energia sunt inseparabile, putem ca aceste două legi să le confundăm în una singură universală: legea conservăr ei materiei. Materia aceasta universală, noate fi divizată în molecule, acestea în atomi, şi atomul poate şi el fi descompus În părti­ cele mai mi i. Aceştia S"Ul1t electronii .. : Se opreşte aci diviziunea materiei ? ? Nu ştim! Aci dăm iarăşi de o barieră, de o limită a cu­ noaşterei noastre asupra materki,., Mai sunt şi altele! Principiul clasic al teoriei relativităţei lui Einstein, e un vechi adevă- matematic, numai dacă. doreşte suprimarea concep­ ţiunei absolute asupra spatiului, timpului şi introducerea r ela- [743] Limita cunoştinţelor 743 Dr. Ar. Grădinescu George Dumitr escu tivităţei, însă cum poti să ... ţi închipui spatiul şi timpul decât ca ceva infinit şi absolut? Einstein doreşte contopirea spaţiului, care e etern, cu timpul şi înlănţuirea lor cu materia de care e legată energia, care după Robert Mayer se reduce numai la materie. Şi avem astfel spa­ . ţiul, timpul şi materia ca o unitate în natură. Dar noi ne servim de spaţiul relativ şi timpul relativ numai ca măsură, în calculele noastre, însă când considerăm spaţiul şi timpul în natură, în univers.' mai putem să le consi­ derăm ca relative? Nu. In natură deci avem spaţiul şi timpul care-s infinite, veş­ nice şi materia de care e legata. energia care-i infinită, veşnică şi nu poate fi creiată, Dela spaţiu şi timp, pe care prin intuitie îl admitem infinit, s'a trecut peste origina materiei Iundamentale, universale şi peste origina rnişcărei, la origina vietii, prin generaţia spontan ee . • SOLITUDO ... In odaia mea tăcută­ Să se culce umbr;a vine; Vine şi singurătatea. Să se culce-acum la mine. Candela cu luminita Vie şi tremurătoare, Scrie linii sângerate Pe toci/ele covoare. Cadettţat, în taina serii, La fereastră creanga bate ... Toate gâtuiurile mele Freamătă nemângâiafe ... \ [744] . , INTRE DIVIN ŞI UMA.N o p:roblett1.ă. a cu.lturii elen.ice . (Urmare IX. § 71. In viata socială a popoarelor sunt necontenite alternanţe a curentelor de idei şi forţe; istoria nu cunoaşte viaţa stând în loc. Essenţa internă a istoriei, ca şi aceea a vieţii, este tocmai neintrerupta devenire, în care idei noi şi, consecvent, noi puteri se ridică din întuneric, îşi trăesc pe rând clipele de strălucire întrupate de făuritorii sau' executorii acestor idei şi forţe, şi se cufundă iar in necunoscut, lăsând altora locul. Progresul ideilor, realizarea lor, nu se concepe fără luptă. Numai pentru ideia de libertate şi aceea de dreptate, omenirea înscrie - ,la foate popoarele şi în toate epocile - un imens număr de [ertfiti, Căci pururea se ciocnesc: idei vechi cu idei noi, interese . cristalizate cu idei generoase, drepturi con sfinţite prin timp cu noi principii de dreptate socială a timpului. Se isbesc necontenit păturile subţiate, clasele progresiste, cu imobllitateaconservativă a masselor ; se izbeşte parcimonia genera­ tiei care apune, de libertatea celei ce vine; cadrele moştenite, ale ordinei de stat, se împotrivesc mişcărilor noi, subversive. Curentele noi sunt creaţiuni, care izgonesc tot mereu câte ceva din marele tezaur al trecutului. Ritmul superior al vietii îl dă tocmai această luptă, când surdă, când zgomotoasă, ce se dă între un patrimoniu care rnucezeşte, şi aerul proaspăt al ideilor noi, între o rutină leneşe şi o hărnicie care deschide drumuri. Şi lupta aceasta se i desfăşură în toate domeniile: dela cea mai nobilă discuţie ideologă, până la cel mai ucigător dintre răsboaie. Mai mult: antagonismul se furişează chiar în unul şi [745] Intre Divin şi Uman, 745 , toah; instituţiile cu trecut insemnat, legătură la origine cu ideia divină acelaş suflet, chiar in una şi aceiaşi operă pornită dintr'un suflet.' Suntem zilnic în luptă cu noi înşine, ne silim mereu să ieşim din placida rutină, deşi cădem iarăşi în făgaşul bătăturit al acesteia. Cercetăm natura cu răceala şi siguranta de sine a omului de ştinţă, dar tremurăm atât de adesea de frica stafiilor copilăriei străbune! § 72. O luptă de acest gen se desfăşura În curgerea celor cinci veacuri, intre Homer şi Sokrates;o luptă, în care la capătul iniţial găsim influenţa substratului prehelenic şi a Orien­ tului, la cellalt capăt influenţa covârşitoare a personalităţii, care oivne« să ia pe om drept centru al celor mai înalte preocupări. Pentru a se vedea limpede acest progres psichologic, va fi .necesar să urmărim firul În toate mediile: la acela al masselor populare, Ia sferele culte, şi la personalităţile gănditoare. Şi, pentru ca investigatia să cuprindă toate laturile vietii va fi de folos să se expună în ce chip s'a repercutat transformarea psichică generală şi În ordinea reală a laptelor. Cu alte cuvinte, trebue să vedem şi cât izbuteşte societatea greacă să Înfăptu­ iască - din ceeace simte şi gândeşte - de la o epocă la alta, făcând să rezulte cel puţin în Athena lui Pericles o lume nouă, de libertate şi critică. In aşezăminte vom găsi mai ales sufletul, masselor largi ale poporului; în literatura de toate genurile mai cu seamă pe acela al sferelor culte; individualităţile creatoare de idei, influenta lor asupra spiritului general" le vom căuta în lucrările, în frag-. menteleş în activitatea orală a cugetătorilor şi în aceea a , . 'şcoalelor filosofice. . §. 73. Instituţiile sunt lnsăşi opera mulţimiir consacrată de generaţiile precedente. Şi la Greci găsim rcai publice sau particulare, în sau religioasă. Iată, spre exemplu, - ca, să începem cu cea mai de seamă instituţie; - statul. . In ochii poporului, zice Schoemann 1), statul n'a fost alcă- 1) Antichităţi greceşti, vol. 1, p. 112 (ed. fr. Galuski) . Cf. asupra acestei concepţiunl : Dernosthenes, înA'ristdclI., 70 ; in Aristog., 1, 16; Antiphon, de Veneficio , 1,.3; -Dlodor, 1, 94; Strabo X! p. 483; Clernens din Alex., Stromata 1, XXVI, 170. [746] Cezar Papacostea tuit in virtutea unui principiu instinctiv, potrivit legilor naturii ;. zeii au intemeiat statul, iar vechii legislatori cari, le-au ordonat, nu erau de cât interpreti! lor>. Dealtfel, nu numai ca simplă credinţă ci şi ca fapt real, multe şi puternice legături uneau religia cu viaţa de stat la Greci. Intru cât statul era socotit ca instituţie de ordin divin, zeii exercitau, fireşte, o părintească mraunre asupra lui"; de aceea niciodată nu se proceda la o actiune de stat, fără a se fi făcut prealabil o jertfă, o juruinţă, o rugăciune. Această datină a fost aşa de vie in sufletul mulţimilor, în cât a străbătut' secolele până în zilele noastre. . Natural, origina theocratică. a statului, pe care o socotim o amintire a Orientului asiatic, este un punct de vedere ce aparţine psichologiei populare. Cugetătorii caută explicaţîuni de ordin raţional; aşa de pildă, dupa Aristotel.aemeiul filozofic al aşezărnâni, tului Stat este 'to 80 �1jY 1) sau mai precis 'to '1jY �oo(/.�p,6v(ljC: 'X/X­ ?tCt.A elenic din patria originară, ori va fi fost un element autochton 1). prehelnic, ca atâtea altele, chestiunea este riesolubilă în stadiul actual al cercetărilor. Dar ceeace ne interesează mai ales este altceva; ce atribuţl a căpătat şi cea, devenit pentru' mintea şi imaginaţia, Grecilor, spre deosebire de popoarele Orientului asiatic, un fenomen al naturii de importanţa acestuia. '. Având la început' atribuţiile fizice, la care îi da dreptul puternica 'lui strălucite, soarele (Apolion) devine cu timpul, prin progresul umanisrnului asupra ordine divin e, un simbol al inteli­ genţii către care tinde umanitatea, un ideal al frumosului real­ izat intr'o imaglne antropornorfică, capabil la rându-i, să cre­ ieze opere de arfă prin inspiraţiune (�Y{}OO::JtC(1tL0C:) coborîtă asupra. oamenilor; el esfe în sfârşit un indreptar şi un criteriu al purităţii morale. Pentru viaţa publică Apollon reprezintă ordinea şi res­ pectul fată de legi. 2). S'ar putea spune într'un cuvânt că zeul caracteristic he­ 'lronic a fost Apollon : plecat dintr'un fenome� al naturii, (ceeace îl apropie totuşi de trecutul intunecat al umanităţii asiatice.) el ţinteşte să dea omului elanul inteligenţei şi puterea creatoarea inspiraţiei, prin cari acesta să se poată face stăpân pe elementele inerte, terestre, ale naturii, însuşiri prin care omul se ridică J) Cf. Schornann, Opuse, acad., 1, 338. 2) Cf, Schoernann, Antic.' grec, (ed, franc. Oaluskl.), vol. II, p. 45 [750] Cezar..Papacostea de-asupra vieţii vegetative a simţurilor, viaţă reprezentată prin Dionysos. Insă tocmai în această tendinţă stă ,şi noutatea, stă şi, caracteristica civilizaţiei iudo-europene 'ce poartă pecetia helenică - in contrast cu aceea reprezentată de popoarele egipto-sernitice, Pentru o înţelegere mai exactă a progresului psicologic săvârşit la Greci sub influenţa zeului din'Delphoi şi a oracoluluf său, este deajuns să amintim una sau două din maxirnele ce stăpâneau atmosfera sufletească a interpreţilor de acolo. Pe frontispiciul templului delfic era, scris pw{h Ci�tl'tOVI). Prin această cunoaştere de sine însuşi zeul sugera celui ce se apropia de altar (cu sufletul îndoelnic asupra intreprinderii ce avea de gând să facă), de a nu plănui ceva în proporţii mai mari decât puterile sale. Ca un ultim memento zeul olirnpic Apolion, care vede şi prevede toate, îi pune în faţă cea mai elementară înţelepciune, cuprinsă in vorbele: P(,j,l}t G�tl'tov. Intr'o altă formă aceasta însemna: âte odată chiar a unui copil scump, ca lphigenia lui Agamemnon) n'a putut lua fiinţă fără o motivare psichologlcă serioasă, fără o credinţă păstrată printr'o lungă tradiţie sau un rationament oarecare. Explicaţia psihică (de. altfel ca şi faptul) nu OVOlJl găsi însă la Greci (nici chiar la Homer) ci numai în trecutul întunecat al lumii pre-helenlce : este aceaşi atot putemicie a divinitătii coborîte de pildă în regele theocrat (căci la început numai odată �u regele-zeu se jertfeau şi alte vieţi-pe urmă datina s'a întins) aceiasi completă nesocotinţă a personalităţii umane în faţa unei cerinte divine. Apoi trebue să ţinem seama că şi în lumea egipto-semită jertfa omenească nu apărea ca lucru excepţional de grav; divi­ nitatea putea să o impună şi nemotivat, spre exemplu numai pentru ispitir e, ca în Biblie: Dumnezeu îi 'cere lui Abram jertfirea uni­ cului său fiu; Abram nu pregetă să îndeplinească cererea, oricât> de dureroasă. ' Dar a fost şi un raţionament, «o logică». S'a mertionat mai sus" în treacăt, că visul a fost pentru primitivii tuturofpopoa-, relor un fenomen de puternică suggestie; între vis şi realitate nu este la primitivi o prăpastie. De a1:eea concluzia a venit cu uşurinţă: cei morţi traesc undeva, sau cel puţin sufletele lor. Ei trăesc pentru Greci sub pământ, acolo unde au mers şi trupurile respective. Deci moartea nu este pentru dânşii o distrucţie a tot ce alcătueşte fiinţa noastră de aici; ea este mai de grabă o prefacere ce intervine In existenta noastră, este o schimbare a locului de vietuire. De aceea se şi puneau mortului în groapă diferite obiecte trebuin­ cioase, ca veşminte, arme, vase, 2 ) etc., apreciate bine înţeles după criteriul oferit de către viata de aici. • 1) lIiada XXIII, 176 : .... şi astfel, urite fapte au pus la cale in cugetele lor" ! 2) Vom cita doar două pilde, din Eurlpides : Orestes, 1430-1436, unde se aduc Klytemnestrei... cpa.PEIX 7t0pcpupEa, ilOOplX KAt)1:IXLIlV'ljCI1;Pq., şi Idern, Alkestis, 616-619 unde citim :... DZX0tl Cii x60lloV -:6'IDE Y..IX� , xoc,rl X&ovb� r,w ,0 'lX(rt"IJ� OOOl11X 't:Lf1&cr{}lXl XpEffiv... (Este vorba de haine preţt, oase (x6crIWV) aduse de Pheres la mormăntul Alkestei). [754] ____ , _--L- 1) lIiada XXIIl, 5l)-79. "Pelidul era culcat pe ţărmul mării, care vUia 10 depărtare; el suspina şi ofta stând în mijlocul nenumăraţilor săi Myrmidoni, într'un loc • pe care îl spălaseră valurile, izbind nt'contenit ţărmul. • Târziu, un somn adânc îl învălui, şi-l deslegă de grijile ce-i turbu­ rau inima. Obosi seră şi nebiruit, le lui picioare, tot fugărind pe Hektor in preajma inaltului 1lios. ' - Deodată i se înfăţişază sufletul nejericitului Patroklos, Înalt, cu ochii jrumoşi, aidoma îT! toate eroului: fa glas şi chiar la vesminte. . Se opri lângă capul lui Akchilleus, deasupra, îl strigă şH grăi astfel: - Tu dormi şi m'ai uitat de tut, Akchilleus. Când eram îu viaţă Având astfel o existen ţă dincolo, sufletele vin din când în când pe pământ" vizitează vechile lor locuinţe de sus şi lŞl exe­ rcită înrîurirea - bună sau rea - asupra rudelor !n viaţă. Deci fiindcă mortii ne pot fi ocrotitor! sau păgubit ori, se cuvine, e în interesul nostru să le arătăm pietate, .. Să-i împăcăm,; nu numai prin atitudini, ci şi prin fapte concrete. Intre aceste fapte cel dintâi era tnhumarea celui mort: fie cadavrul întreg, fie resturile incineraţiei pe rug. lată un pasaj în această pri v lnţă caracteristic din Iliada 1): rI-�AS'[()'�C iN1Cl {hVl 1CO/,OrpAO['JOOLO ,'}aMo(J"�C 'l,SltO B,apo Otsv&'xwv 1CoMGlv PHa. MOPIU?6vs10lv' SV 'l,a{}·o.p tI) , O,'}l yJ)IWt 'E1C ,,�t6voc yJ,o(nx.ov. SOtS tOV 01CYOC sp,ap1CtS, ),O(J)\I p,s),so·0p.ata {}'op.oO, '/iloop.oc ap,qn X0,'}sk' p,&'Ao. "(a.p 'x.!Y.[!.s SOo.lolp.a "(nta "Ey,top 'ho.'loC(oy, 1CpOtl "D-LOii 'f1YSp.OS(jOo.y· ,r;).{}·s O'Ş1Cl (pnx� Ho.tpOY.A'fJflC 03l/,010 1C&.Vt ' o.\ml) p,G"(S{}'OC tS Y,o.l 0IJ,[J.Cl.tCI. y.&), 'r;ty,nlo, '/,o.l )C(J)Y·iJY, y,o.t tOlo. 1CSpt XPo'( sllJ,o.'t(J. soto Gt'q o'ă.p '01CSP y,s'fo.kfJC ')1.(1.[ P,lV 1CrOC p,o,'}OY s€t1Csv' "EOOSlC, :Xt)'ta.p sp,sIo ),sJ-o,op,SYOC81t),Et), 'A XlA),SO' 00 IJ.Ey p.Et) (llOYtOC :XY,'i!OStc, a.AAa. ,�'o.yOYtOc· 0&'1CtS p.s ont t&.Xt'jt(J.· 1Co)\ac 'Aloo.o 1Cspijow� t'fJ)'€ p.' M[J"(on(jl 4nxal, slo(J)Ao. 'l,O,p,OYtWY. ObaB p.E 1CW li[' "(soi)·o.( 01CSP 1COt(J.IJ.OIO sur lY, , , :xn' ă.nt(J)C aAa.Aw.o.l :xy sopn1CnMc "Atooc ofu. y,at [LOl (JOC t'�Y XStp', oAQ(ţopoIW,(' 00 "(a.p st' CY.()tlC v[OOp.o.l z� 'A[oao, s1C�Y p.s 1Cnpoc ),sMX,�ts. O,j IJ,EY "(cip (OlO[ "(8 r.p[Au)Y :X1C&'YSn,'}SY stc�[p(t)y �onMc s�op.SYOC �OOA8000P.SY, iiA)! 8(J,E p.Ey, y,"jP :Xp,;oSXo.\IE Gtn"(sp'ij, � 1CSp Mxs "(8lyOp.8YOY 1CSp. <, Cezar Papacostea 754 I , I [755] i Intre Divin şi Uman 755 Se ştie, ca fapt' istoric, ce Iurtunoasă discutie a stârnit nesocotirea de către generalii atenieni a trupurilor �elor ce au luptat lângă insulele Arginoussai, .şi ce aspră pedeapsă s'a' dat vinovaţilor de impietate - deşi dealtfel biruitori în acea luptă! 1). Când o înhumare totală era cu neputinţă intervenea sirn­ balul: un pumn de ţărână aruncat peste cadavru, vădeă cel puţin gândul pietăţii şi uşura prin aceasta conştiinţa rudei in viaţă. Antigona - in tragedia lui Sophokles - înfruntă bucuros moartea, însă nu lasă pe fratele ei neînmorrnântat (,z,�,IY.1t'i:OV 2). III vremea când era mai curentă datina crema ţi unii, cenuşa adunată de pe rug trebuia să fie şi ea îngropată.Astfel.în Iliada Priamidul Hector, străpuns fatal de lancea lui Akchilleus, găseşte, şi muribund, puterea să îndrepte către vrăşmaşul său următoarea rugăminte S) :' .,1\[o,JOp.o:( 01tSp 4Dx1jc: �al JOOYWV Coov 'ts 'to�·�('tV M'� p.s sa. 1ta.pa. V'�Dot �ova.c: �CI.'ta.M.4(J.t 'AXa.t{j)'i 'A),Aa. 00 p.sv Xa.).y,ov 'ts d.Atc: XpDOOV' 'ts OEOS�O Lloopa., 'ta 'tot OO):ODOl 1ta.'t.�p xC!.i. 1to'tVta. p.·�'t1JP, �oop.o: os orxaos �p.bv OOp.Svo:t 1taAtY, OrpPC!. 1tOpoc: p.s Tpoosc: xai. Tpwwy ,zAOXOl AsA&XW:t �C!.yov'tC!.. Ce cuvinte ne pot arăta mai puternic: cu câtă desnă­ dejde in suflet moare «străjuitorul Troiei», la gândul că Akchi­ Ieus va ti neindurat şi-I va" lăsa pe prund, pradă- câinilor şi paserilor răpitoare? § 80. Am amintit mai sus că cinstirea celor morţi se făcea şi prin jertfe la mormânt. Este interesant cum a evoluat jer:tfasângeroasă paralel cu progresul umanismului cum a "degenerat" Încetul cu încetul jertfa omenească in cea anima-·· nu mă nesocoteai: acu -n, când sunt mort, tu m'ai uitat? In mormânt­ ează-rnă cât mai de grabă, ca să pot trece' vămile lui Aid es , Mă isgo­ nesc departe sufletele celelalte, icoanele celor ce au suferit moartea; nu mi-au îngăduit să mă amestec printre, ele peste fluviu, ci rătăcesc aşa ... in faţa Iăcaşului cu porţile largi, al lui Aides. 0, uă-rni o mână de ajutor. te rog cu lacrimi, căci n'am să mai reviu din Aides, odată ce voi fi ars pe rug. Nu vom mai sta împreună, fiind ambii in viaţă, şi n'om mai pune Ia cale, departe de ceilalţi buni prieteni, hotărţrfle.i, de când m'a Învăluit soarta spăimăntătoare ce mi s'a hărăzit dela naştere I- t) cr. Xenophon, Hell. 1, 7, 8. 2) Sophokles, Antigona, 467. 3) J1iada, XXII, .338- �44: n Pe sufletul tău - te implor 1 Pe genu­ chii tăi, pe părinţii tăi 1 Nu mă lăsă lângă corăbiile Ahellor să mă mănănce câinii 1 Primeşte "Iurul şi arama pe care tatăl şi buna mea mamă ţi-I vor aduce in dar. Inapoează corpul meu pentru ca, dus acasă, Troenii şi nevestele troene să-mi facă parte şi mie de rug, când voiu fi mort. [756] Cezar Papacostea Iică şi cum apoi prin simbol s'a inlocuit, a dispărut. Astfel, chiar in p,gemele homerice, care prind in genere inceputurile vieţii istorice greceşti, afară de reminiscenţele jertfelor omeneşti, găsim mai numai jertfe animalice: este plină I1iada de heca­ tombe ori de «grase mioare» [uruite zeilor. In 'acelaşi timp, prin bucle de păr tăiate din capul unei persoane scumpe, prin picături de sânge vărsat din sgâriituri făcute anume, s'a simbolizat şi înlocuit jertfa omenească, tot, mai mult dată uitării. In cele din urmă s'au multumit cei morţi cu o simplă libaţiune de lapte, vin şi untdelemn, sau cu un praznic (pentru cei vii l), . datine care, sub o formă' modificată sau redusă, au stăruit cu încăpăţânare dealungul veacurilor-până 'n zilele noastre' § 81. Erau aşa de riguroase comandamentele cultului mortilor, în cât necesitatea perpetuării lor în sânul fiecărei familii a creiat chiar unele raporturi juridice noi (adopţiunea) sau a suprimat altele (divorţul de soţia sterilă). Căci o familie fără cobo­ rltori masculini se stingea, şi prin aceasta dispărea şi posibili­ tatea perpetuării cultului către toţi morţii acelei familii: de aci nevoia divortului legitim, de aci adopţiunea, de aci interzicerea celibatului, 1). "Literatura: valoarea ei documentară. . \ XI. § 82. Sa putut observa din cele expuse mai inainte că . aşezărnintele şi datinele .sunt importante mijloace de exprimare mai ales a sufletului colectiv, fiindcă ele se nasc din massă şi trăesc printr'lnsa. De aceea le şi considerăm un isvor propriu şi destul' de preţios .pentru lămurirea gândulul şi a evoluţiei spiri- tului ge.neral. . Insă un isvor de mai mare preţ pentru cercetările noastre este literatura estetică, am numit literatura cultă de toate genurile. Acordăm acestui isvor, pe care îl considerăm instrument de expresiune a sufletului, o însemnătate documentară deosebită şi, consecvent, îi vom da extinderea cuvenită, fiindcă îl socotim .mai de preţ ca aşezămintele şi mai propriu de cât chiar litera­ .tura filosofică şi istorică, născută în secolele maturităţii. Să ana­ lizăm însă comparativ, afirmaţiunile de mai sus. 1) Chestie tratată pe larg pe F. de Coutanges, Lfi/J Cite antique, p: :49-.-57 (ed. 1919). [757] § 83. Zicem că literatura este document mai preţios de cât aşezărnintele sau datinele, fiindcă acestea trăesc de cele mai multe ori şi .după ce a murit sufletul dtntr'Insele+ evident, sufle­ tul care le-a creiat. La instituţii, în deosebi la cele cu caracte r religios, acest fenomen este o regulă ce aproape n 'a suferi excepţie, în antichitate ca şi în timpu riie moderne 1). Chiar moarte -formele În carp. este încadrată viaţa in­ stituţiei religioase se păstrează încă multă vreme, ca relicvii pe care nimeni nu vrea sau nu cutează a le atinge. Atuncii ce suflet mai citim în instituţii şi datine? Dimpotrivă, isvorul literar este întâi de toate superior prin precizia expresiunii: în al doilea rând, in opera literară citim viaţa reală, simţim vibraţia unui suflet ce se destăinueşte rând pe rând, în clipele când iau fiinţă scrierile fiecărei epoce. Este dr-ept, instituţiile reprezintă şi ele sincer o necesi­ tate sufletească organică; dar cine poate spune cât durează sinceritatea sufletească ce se cuprinde într'o instituţie sau datină - după momentul creiaţiei lor? Afară de aceasta instituţiile supt, ,ori cum, puţine la nu­ măr, pe când evoluţia spiritului este în veşnică variabilitate, dintr'un moment Într'altul; literatura, fiind bogată şi frecventă poate urmări aceste variaţiuni mai de aproape de cât massivul aşezărnânt care, odată cristalizat exterior, poate trăi veacuri flră core latul sufletesc infern. Pe noi însă tocmai acest variabil proces de evoluţie in­ terioară ne interesează in rândul întâi. Instituţiile şi datinele se păstrează prin graţia trecutului şi a tradiţiei: tocmai de aceea ele cuprind mai ales sufletul massei, al factorului colectiv; literatura trăeşte cu deosebire din viata prezentă şi reală a gândurilor şi simţirii: tocmai de aceea ea trădează în special psichologia factorului individual, sau, in cel Intre Divin şi Uman 757 1) In timpurile noi, pe de o parte covărşito area preponderenţă a materialismului economic pe de alta incultura salt falsrtatea psihică a reprezentanţilor oficiali ai Bisericii, preocupaţi mai mult de formalism şi cultlvănd cu deosebire elementul superstlţios din suflete, au lăsat ca lnsăşi această mare inst+tuţie să alunece pe o asemenea pantă; trans­ îorrnănd missiunea In caderi! lucrativă sau Î11 tribună a vanitătii, ei sunt de fapt, inamicul adevărat al aşezărnăntulut, fiindcă stau tnnăuntrul cetăţii. Numai religiozitatea inăscută a factorului .colecttv, numai superioritatea nediscutată a preceptelor creştinism ului In sine, luat fără contigentele pomenite aci, mai dau credinţei puterea de rezistenţă. [758] Cezar Papacostea mai larg sens, a factorului individual colectiv, cum este persona­ litatea politică; eroul, poetul dramatic, etc. § 84. Literatura estetică pe de altă parte este şi documen tpropriu pentru înţelegerea unui spirit ceva mai general de cât ni-lpoate înfăţişă literatura pur filosofică. Intr'adevăr, gândirea propriu zis filosofică este adesea o­ opera e s c 1 usi v individuală; ea apartine consecvent numai personalităţii, care, desprinzându-sedin mediul şi vremea sa, ajunge să nu le mai reprezinte de, cât cu totul indirect. Acesta' este cazul constructiilor filosofice cu totu! subiective, pe care le alcătueşte originalitatea creatoare a unui cugetă tor. • Literatura obişnuită tine .şl faţă de acest exces cumpăna rnoderaţiunli. Pe lângă elemente personale, ea conţine în totdeauna şi destule motive de ordin social. Prin analiză şi critică putem înţelege dintr'o scriere poetică: ce este notă esclusiv personală şi ce este însuşit de autor din tezaurul comun al societăţii care îl înconjoară; căci trebue să recunoaştem că un autor scrie şi pentru sine (ca să-i placă lui însuşi) dar şi pentru mediul social în care trăeşte (ca să fie Înţeles şi apreciat). • .§ 85. Dacă în genere este adevărat că literatura constitue pentru orice epocă sau societate unul din cele mai naturale doeumente ale psichologiei contimporane, [pentru antichitatea. clasică ea este aproape singurul mijloc în stare a ne arăta: şi originalitatea creiatoare a unui autor, ca figură reprezentativă a epocei, şi mediul însuşi din care şi pentru care a isvorît opera. Vom duce concluzia mai departe chiar. Ciudat în aparentă, este totuşi adevărat În fond, că însuşi istoricul de' profesie ne apare cu rolul de simplu rnijlocitar - chiar când se numeşte Thukidides 1). Am fi mai În drept să socotim isvor adevărat pe istoricul care este şi martor In proces'; altminteri, dacă scrie ca de obiceiu, cu; intenţia de a face istorie, rămâne tot lucru de mâna a doua 2). Dimpotrivă, literatura, purtând obiectiva pecetie a spon taneltăţli, nu urmăreşteacopul de a fi posterităţii isvor, ci doar 1) Cf. U v Wilamowitz" Aristoteles und Athen, II, p. 3 şi urru. 2) Idem, ibid p, 4 şi ln genere pp, 3-33. . [759] intre Divin şi Uman " 759 pe acela de a plăcea autorului şi contirnporanilor S'\1. Astfel, ea capătă în, proces rolul preţios nu numai de martor --, ci de parte; § 86. Suntem în măsură, după consideraţiunile de mai sus, să stabilim drept concluzii două criterii însemnate pentru cercetările noastre, criterii ce stabilesc pererntor iu deosebirea meto­ dică ce înţelegem a păstra faţă de istoria propriu zisă: 1., Cu cât un document este mai spontan cu atât mai preţi oasă ne .apare informatia lui; pentru istoria propriu zisă, adică aceea care urmăreşte faptul în sine, individualizat, care caută să-I redea «aşa cum a fost" (ca să ne exprimăm cu un cuvânt al lui Ranke) asemenea documente, ori cât de preţioase, capătă numai valoarea de circumstantia, adică «fond» pentru un portret ale cărui exacte trăsături le caută in alt gen de isvoare. Nouă ne este de ajuns în această cercetare "fondul», peisagiul, cadrul. 2. Cu cât un document literar provine şi prin colaborarea, directă sau indirecta, a factorului colectiv, cu atât el este isvor mai pretios în ce priveşte adevărurile psichice generale. Vom găsi astfel mai interesante note de apreciere şi infor­ maţie, pentru o societate, intr'o rapsodie de curte sau intr'o piesă de teatru, de cât într'un cântec liric de strictă factură personală; mai veridic un discurs al lui Dernosthenes, de cât opera unui întârziat istoriograf, alcătuită fie pentru «morala publică» fie pentru «nemurirea personală». Pe de, altă parte, când vom avea de apreciat factorul in , dividual, va trebui să ne referim cu deosebire la acea literatură, care izvorăşte din cele mai puţine contigenţe (absenta lor este, ". .li organic, inadmisibilă): am numit opereie în care se cuprind construcţiile filosofice subiective şi sistemele originale .. Atunci, 'şi numai în acest mod; se va putea trata organic ceeace în obişnuitele «tratate de istorie a filosofiei» se expune cu o totală independenţă faţă de timpul, locul.personalitatea, şi fată de raportul între om şi operă. Numai în/acest 'chip vedem posibilă, logic şi organic, expunerea evoluţiei gândirii şi metodelor' aplicate de diferitele individualităţi filosofice, spre a pătrunde arcanele şi sensul intern al existenţei subiective sau obiective, cu tot corte­ [ul de enigme ce trezeşte şi trage după sine marea taină. ' , Incheem acest capitol rnetedologic cu două analogii care vor avea poate darul să arunce o lumină mai hotărîtă asupra punctului de vedere filosofle, ce ne călăuzeşte. [760] , Cezar Papacostea Asernănărn intreaga societate+- masse, şi personalităţi de toate categoriile - unei piramide, pe care o tăiem transversal, prin două secţiuni. Baza, fiind şi cea mai numeroasă, constitue massa, deci spiritul colectiv; el are ca mijloace mai proprii de manifestare a cugetului: aşezărnintele, datinele şi orice producţii poporane în care spiritul joacă un rol (literatura poporană etc.). " Mijlocul piramidei, mai Îngust, este ocupat de multele categorii de personalltăţi (de Ia cele dinamic politice până ia: cele contemplativ poetice). Ele au ca instrumente de expresiune a cugetului faptele de resort obştesc şi toate speciile prin care se îmbracă literar gândirea şi sirnţirea .. In vârful piramidei se ridică, printr'un ultim proces de­ alarnbicare şi selecţie a personalităţilor, numai capetele gânditoare filosofic, Într'o bună măsură capabile să se desprindă din lanţurile contigenţelor terestre. Lucrările pur filosofice sunt mărturia şi justificarea înaltei poziţiuni ce aceste personalităţi ocupă in ierarhia intelectuală a valorilor omeneşti. Privitor la tratarea acestor sisteme şi construcţii, avem de adaus un cuvânt (aici ne apropiem mai mult de punctul de vedere istoric: pentru noi, ca să ne servim de o comparaţie socratică J), armonia coardelor unei lire nu poate exista fără liră şi coarde. Citaredul care ar năzui să dea expresiune unei armonii melodice, nu poate face abstracţie- de liră, de coarde ŞF • de acordul permanent al acestora, căci pe baza lor .se exercită arta lui. Un raport nezdruncinat . fizic, la care se adaptează neapărat simţul de armonie al artistului, face să răsară armonia; şi tot astfel, o infimă de viaţie a acestui raport fizic: coarde, liră, acord, face inutil talentul cltaredului - ori cât de mare ar fi. Poemele Homerice XII. § 87. Problema istorică.-Inainte de a face orice alte consideraţiuni de ordin literar, mitic sau religios privitoare la poe­ mele homerice, este necesar să reamintim pe scurt problema istorică. I In Asia. Thracii, o' seminţie iudo-europeană mai veche, străbătând peninsula Balcanică în direcţia sud-răsăriteană, încă 1) Platon. Phaidon 85 şi 86 E. \ [761] Intre Divin şi, Uman 761 t 1 l \ , - , '1 � din mileniul 3 au trecut în bună parte şi peste Propontidă spre continentul asiatic. Cucerind nordul Asiei Mici, până aproape de ţinuturile .armenice, ei au venit în atingere şi au primit elemen­ tele esenţiale ale civilizaţiei asiatice, aduse probabil acolo mai cu seamă de Chetiţi, Aceşti Thraci au fost desemnati cu nume felurite: Dar­ dani, Phrygi, Mysi. Bithyni ; însă tn aceste numiri deosebite tre­ bue să vedem, numai pricini pur geografice, nici de cum ethnice. Din altoiul acesta tbraco-asiatlc s'a pronunţat, din ce in ce mai mult, o civilizaţie însemnată, ale cărei urme le-a descoperit Schliernann în cea de "a şasea» Troie. De fapt aceştia sunt tocmai Troienii pe cari cu mult mai târziu, ti Dor injrânge Acheii conduşi de Agamemnon şi de ceilalţi regi sau principi, cântaţi în rapsodiile homerice. Vom vedea indată la ţărmul asiatic, după ce vom arăta cine suntăcheii. In peninsulă şi insule găsim in al S-Iea mileniu o popu­ latie primordială, kreio-karică, ajunsă pe la începutul mileniului 2 la o înaltă civilizatie, ca una ce era acum destul de bătrână; . / tocmai in această vreme pătrunde in continentul grec şi fn insule un prim rând din acele seminţii iudo-germanice care în curând aveau să facă fala culturii europene. Veneticii, departe de a fi distrugători, au fost În stare să impună autochtonilor Iirnaa lor, însă au şi primit, de la cei aşezaţi, elementele de cultură essenţiale ; precum se vede, şi aici este ceva analog cu fenomenul istoric din Asia Mică. Din amestecul celor două straturi a rezultat o formaţie ethnlcă nouă, Acheii ; cultura lor, putin altoită, capătă avânt 1l0U mai ales de pe la 1500 încoace. Acest nou avânt corespunde cu ceea ce numim obişnuit epoca tnftorini mykeniane, ale cărei urme, la Tyrins, Argos, My­ kenai, lolkos şi Orchomenos, au fost descoperite, adânc in pământ, în cercetările arheologice ale veacului trecut. Aceştia sunt, «')ta.V� 'l(.op,6o>V'tcc;: 'Axo.Î"o,. -cari au cucerit Troia şi au oferit astfel subiect şi material pentru, marea poezie esicâ a poporului grec. In să pătrunderea spre sud a cel -r lalte seminţii iudo-euro­ pene a fost mai Iurtunoasă de cât cea dintăi. După veacul 13, Oorieni, Aetoli, Beoţlenl, Thessalieni, invadează pe rând penin­ sula şi insulele pănă în- Kreta, distrugând vechea civilizaţie mykeno-kretica şi provocând r ăsfirarea familiilor superioare ale .. [762] Cezar Papacostea neamului helenic (Aeolieni şi Iouieni) spre insulele mării Aege e şi SPrE: între gţărmu) Asiei Mj�i de la Propontidă până la Kypros. Aceasta este de fapt invazia Dorletillor pe care istoricii greci o numesc «intoarcerea» sau «coborîrea Heraklizilat»; Ea es:e numai una din multele mişcări de popoare ce au avut Joc la această epocă (pe la 1200) în bazinul sud-est medlteranian . . Invazia Dorienilor a provocat Însă prefac eri adânci. Ea a rasturnat nu numai ordinea politică, dar şi pe cea. socială şi economic2" producând astfel veacul de mijloc grecesc.: Dispar regii cu puteri nedlscutate, pier oraşele cu bani şi scriere, înfloritoare în industrie ; în locul lor răsare o viaţă nouă, mai mult agricolă, 0, viaţă evident aruncată pentru moment cu mult În urmă. Puterea efectivă ci micilor regi tinde să fie luată pe încetul de o nobilime Ieudală, selectată tot mai mult pl in avere şi sânge. Ori cât de ingrată sub atâtea raporturi, aceasta este totuşi epoca în care se plămădeşte în genere. limba greacă, acea limbă, bogată în vocabular, plăcută tţi succesiunea fonetică, limpede şi fină în alcătuirile . sintaxice, pe care o vom cunoaşte întâiaşi dată la Homer, după ce abia în veacul 8 va fi atins apogeul ei artistic, în formele ioniene, § 88. Problema mitică şi religioasă. O scoatere în evi­ dentă a câtorva din elementele caracteristice pe cari ni le oferă aceste opere, sau, mai exact, o analiză a factorilor componsnţi, poate Încă să răspândească oarecare lumină asupra celei mai discutate chestii din filologia clasică. Sub raportul fondului, putem .. spune că poemele homerice sunt a măestrită îmbinare de elemente care provin dela cele două civilizaţii, âeosebiieca vârstă şi ca spirit; O analiză a acestei caracterizări ne va lămuri indată. 1. Zicem că poemele hornerice sunt a îmbinare măestrită, deoarece :pe deoparte scopul lor primordial este estetic - în sensul că autor şi public sunt pentru prima oară laîrl�ilti­ mea unei asemenea concepţii, - pe de -altă parte acest ţel este pe deplin ajuns prin. nenumărate însuşiri, dintre J cari menţi­ onăm aci doar pe cea mai mare: unitatea armonică 2. Am pomenit apoi de elemente ce provin de la două lumi diferite. Care sunt acestea? Factorii ce contribuesc la alcătuirea operelor hornerice sunt: materialul brut, modul de prelucrare a acestui material şi autorul. [763] IIJt�e Divin şi Uman a) Materialul, ca să zicem aşa, brut, este oferit în bună parte de lumea pre-helenică, de civilizaţiile pe care le numim. după criteriul geografic, mykeniană, kr etană sau thrako-asiattca­ Aceste populaţii, precum am spus, ajunseseră În mileniul 2 la un însemnat grad de civilizaţie; în consecinţă ele dispuneau, Între altele, de un bogat tezaur folk tarie, mitica-religios, ce· )uc,a rolul de ultim termen al acelei civilizatii, pe care invazia seminţiilor helenice putem spune că a tntrerupt-o la timp.: Mythul este un văl de fapte şi lucruri pe care poporul le inseilează pe o închipuire «divinăs : câteodată aceste fapte sunt astfel combinate, în cât dau toată aparenţa unei esplicaţiuni de fenomene ale naturii. 1) Intr'un asemenea văl am văzut că se înfăşură, până Il înăbuşire, divinisrnul de essenţă sau de înrăurire asiatică. Şi Homer tocmai din acest domeniu, al mitului, şi-a însuşit o bună parte din materialul cu care avea să zidească opera sa. b. Dar materialul unei clădiri nu este încă o clădire, fără arhitect şi meşteri. Viaţa, mişcarea.' sufletul ce străbate prin acest material nu au provenienţă nici creto-carică nici thraco-asiatică, ci sunt tocmai, contribuţia indoeuropeană a tinerelor seminţii helenice : atât în privinţa psihologiei interne cât şi ca autor. Ca psihologie, facem cunoştinţa unei lumi noi, de spirit independent, cutezător până la ,temeritate, însă lipsit de critica. E deajuns să menţionăm figura reprezentativă. a lui Akchilleus, - cel ce se retrage în cort pentru o pricină personală şi reintră apoi în luptă. numai ca să-şi răsbune un prieten scump; cel ce plânge, alăturea de regele inamic Priam, bătrâneţea jignită şi redă corpul lui Hector, - şi vom înţelege deplin acea lume de acţiuni epice, de care rasuna întreaga poernă a războiului, c. Autorul, adică personalitatea ce s'a numit Homer, este onian, precum o _.arată neîndoelnic limba de care se foloseşte. Puterea lui de sintetizare, iscusinţa cu care a unificat şi arma­ nizat resturile vechiului tezaur mitic, inert în essenţă, cu tânăra ' 1) Astfel s'au şi provocat variatele interpretări ce sau dat mi­ turilor şi mitologiei, începând cu Euherneros, care vede in mituri un capitol de preistorie (concepţie primită şi chiar executată in istoria universală a lui Diodor din Sicilia) până la tnfructuoasele străduinţe ele Mytho­ logiei comparate, In deosebi ale şcoalel _ meteorologice" intemeiata de Ad. Kuhn., exagerată de M, Miillee şi purificată tntrucătva, pentru Greci, de L. Preller. .,,: [764] Cezar Papacostea viaţă helenică, în care incolţeau dejă seminţele unei superioare culturi, face tocmai obiectul de admir aţiune a secolelor. Prin pu�rnica lui originalitate creatoare, Homer topeşte la un loc aceste două lumi, aceşti doi termeni extrerni ai unor civilizaţiuni ce se atlng-tntrerupându-se ;' şi le topeşte sub specie unius coloris. Fără a părăsi majestatea divină a naturii, Homer Îşi face dintr'Insa numai un cadru În care va aşeza majestatea umană. Zeii există cu toate atributiile lor asupra naturii; dar ei există mai cu seamă pentru oameni; au chipul şi, asemănarea oamenilor; Se , luptă pentru oameni, de partea 'sau în contra lor" ca in războiul Troei. Astfel, prin această Infuziune a spiritului nou În rnate rialul vechiu, Homer opreşte de a intra cu totul in intuneric bă­ trâna civilizaţie a substratului etnic ce a premers helenismului şi, în acelaş timp, dă impuls lumei helenice spre eliberarea spiri­ tului. In locul cortejului nesfârşit de juzi externi, apare pentru prima oară judecătorul superior intern-conştiinţa. Deci geniul acesta al unităţii armonice şi al indepen p enţei epice, Homer, s'a născut în lumea ionlană. Acum să cercetăm o parte din aceste puncte mai deaproape. § 89 Materialul mitic. Religia are multe puncte comune cu mitologia, Însă nu este acelaş lucru cu ea. E drept că în evoluţia ştiinţei despre antichitatea clasică a fost un timp când cercetările asupra religiei eline se confundau aproape cu studiile de mitologie comparată. Astăzi, aceste încercări sunt consi­ derate ca neisbutite şi deci părăsite. lntr'adevăr, trebue să facem o precisă deosebire între un 'act religios şi o naraţiune mitică. Actul religios are două elemente: unul intern -- credinta în existenţa unei divinităţi' cu puteri şi înrâurire (în bine sau în rău) asupra ornului ; consecvent, sentimentul de pietate către acea divinitate; altul extern - expresiunea formală, (în condiţiuni determinate de timp, loc şi persoane), a credinţei şi sentimentului fată de divinitate: cultul. Este evident că nici actul intern, şi, mai puţin cel extern, nu are intru nimic de a face cu acea parte narativă care înfăşoară ca un văl poetic viaţa fiecărui zeu, şi care se numeşte mitologie. . Confuzia a venit de acolo: că multe mituri au isvorît din chiar cultul zeului respectiv; al d,pi!ea, că lncă din antichitate' [765] Intre Divin şi Ornan tn practică, nu s'a dat niciodată atenţia cuvenită spre ti se observa această distincţ.e : al treilea, ea a provenit şi din vraja exercitată de poezia hornerică, § 90. Dar. daca. o confuzie între religie şi mitologie este până la 'un punct explicabilă, un amestec între religia adevărată a poporului şi mitologia homerică este o adevărară erezie, în care /� astăzi nu mai este permis nimănui să cadă. Ca să înţelegem cât' de mult a stăpânit erezia, vom pomeni doar exemplul frumoasei poezii a lui Schiller 4w), nici ademenitorul cântec al Sirenelor nu au izbutit să abată pe Odysseus din calea sa. Un sentiment precumpănitor, de nimic egalat, sentimentul iubirii de patria strămoşească şi de căminul său, îl mână cu succes până acasă 1). Scopul urmărit de poemele homerice este, precum am menţionat mai sus, estetic. Nu se are în vedere cinstirea divi­ nităţii, nici vre-o expresiune cultuală ci pur şi simplu distractia societăţii feudale, cu regi şi principi, cad bucuroşi ascultă la mese. aezi de felul lui Phoernios şi Demodokos, cântând şi acornpaniind cu lira recita rea . isprăvilor fericitea!e oamenilor' -- 'ta. x.MC!. aVOpGlV. In erarhia scopurilor toate se subordonează celui din urmă'; şi, în poemele homerice, scopul final este să placă, să distreze. Elementul mitlco-religios este doar o parte din materi­ alul de care se serveşte marele poet; dar tocmai prezenţa acelui element ne oferă antiteza divine-umană. din care partea dintăi apare numai ca accesoriu al celei din urmă. O singură pildă ne va lămuri şi antiteza şi această psicho­ logie. Vajnicul luptător Tydeid Diornedes cutează În luptă să rănească pe Însăşi zeiţa Aphrodite ; aceasta 'se duce la mama sa Diane şi i se plânge că un muritor a ajuns să o, rănească. Iată cum Dione întâmpină pe fiica sa: 't6tAa·&t, tSY_vov �1J,oV, M.t iJ.Ytl.GXW X.l)OO[J.6V·� 1tSp noHa' "(ap o� t),·�tJ,SV 'O),oP,1rw. OW(w't '8XOV'tSC 'sţ iJ.VOP(\!ll .... "). Se vede uşor din această situaţie, .cât este de scăzut prestigiul divin în raport cu cel omenesc; versurile de mai .. sus ne dau această caracterizantă antiteză. 1) Poezia epică, precum vom vedea, deschide drumul şi spre drama elentcă, a cărei caracteristică este tot o voinţă de proporţii epice; deosebirea stă in actul final unde, in tragedie, apare o putere nouă, mai mare ca a ze!lor, in faţa căreia nimic nu rezistă - a.vd,'P'.·�, destinul. Drama elenica este, astfel, poezia voinţelor inţrânte. 2) lllada, V 382-385: "Rabdă copila mea, rabdă, oricât eşti de tndurerată ! Multi dintre cel cei sedem în lăcasurile olimpiene. Am' pătimit de la oameni ..• u • [769] Intre Civin şi Uman 769 Conce pţla rdespre moarte şi viaţă la, Homer § 92. Omul, devenind nu numai subiect gânditor, dar şi obiect al propriilor lui preocupări, este apreciat şi iubit de soci­ eiateal1omerică.... însă atât cât trăeşte aici pe pământ, sub lumina strălucitoare a lui Helios. Viaţa palpitantă de emoţii, viaţa încărcată .de plăceri, de lupte şi suferinţe întârnpinate de- un om în carne şi oase, cu sânge, cu artere în care circulă sufletul-numai această viaţă are farmec pentru lumea şi concepţia lui Homer. Trecut dincolo, în lăcaşul intunecat al lui Haides, ceeace a fost odată aici cu demnitate şi mândrie «un om», este acum acolo o umbră, o contra-facere umană, fără cosistenţă. fără sensibili­ tate, fără realitate deci. M'fJ o1J (J�Ol {hiva.'tov '(f- 'lta.pa.ooa., rpa.[Olp. '@OtlGGf-o. BotJ),o[p:�v '1(.' E'lt&'pODpOC; EWV {)"�'tE.l)Et-'.EV ti.U"), adică tocmai rolul regalităţii fran­ ceze de a pune capăt feudalităţii prin centralizare. Era prima în­ cercare de istorie socială şi ca un inceput trebuia să ia formele de aiurea, până să găsim forma proprie. Boerii apar: Ei sunt aceiaşi ca feudalii şi cavaJerii apusului: c Vitează, roditoare în 1) V. analiza acestui articol la Iorga Istorta literaturei române in sec. XiX EI p. 64 şi urrn. . 2) Ghica ii recomanda să nu manifeste idei prea anarhice. N. Cartoţac Scrisori inedite p. 45. 3) România Viitoare p .. 7. f " t' � [773] Contribuţii 773 «fapte eroice, în pilde supreme de jertfite, Boerimea reprezintă. «sentimentul războinic al naţiei şi udă cu sângele său lanurile patriei- 1). Această nobilime în lupta cu puterea regală : o surpă spre deoseb re de Apus. Acum apare caracterul de aristocraţie apăsătoare: «o sisternă feudală, mare şi monstruoasa «clădire de tirani pusă una asupra alteia şi toate rezernate şi apăsând pe. popor, pe ţăranul muncitor- 2). . Ce sunt Fanarioţf în lumina acestor idei apusene ? «Inăl­ tarea lor «are cu totul' caracterul înălţării orăşeniei (burgheziei) în apusul Europei» 3) ca şi această burghezie ei dărârnară pe nobili şi terfelesc puterea domnitoare. Misia Fanarului, care e «providenţială» în această prbvlntă, e -de a schimba «constituţia medievală" 4). Burghezia din Franţa făcuse o constitutie şi tre­ buia găsită şi o constitutie a burgheziei noastre. Acum în această calitate apare reforma lui C-tin Mavrocordat �). Dar de aci tra­ gem o concluzie interesa tă. Nu această clasă: burghezia era clasa, ce trebuia să do- . '. \ mine, că doar Ianarloţti erau simbolul Ei, .nici , Intrebat ce femeie preferă el răspunde: lVi-me Roland, adică femeia politică, aducând această politică, pentru care-şi chel­ tuise toată viaţa, până şi în aspiraţiile ce le mai intime ale s uf­ letului. El vorbeşte totuşi de dorinţa unei vieţi de familie, de care a fost atât de lipsit, de moartea, care-I va răpi înainte de a-şi fi îndeplinit misiunea şi se revoltă contra nedreptăţii soar­ tei, dar în urmă adaugă: , Suflete generoase sdrobite şi rănite de moarte «văd oprind din vederea lor ziua izbândirlie . Si el are dreptul să spuie -Su­ fletu-mi te slăveşte încă înzeită libertate», pentrucă tinereţea lUi generoasă fusese închinată ei. După moartea lui, ce o vede aproape, el vede în viitor o zi a «izbăndirei», a libertăţii tuturor. «Atunci visarea vieţti mele se va Împlini, atunci toţi Rornănf vor fi una, «liberi şi fraţi» şi incheie cu o ultimă salutare către ţara lui înde­ părtată de al cărei dor murea; Aceste cuvinte din cele mai erno­ ţionate şi frumoase, 'din câte a scris, arafă puternica turburare sufle­ tească la auzul ştirei lovlturei de stat. O a doua scrisoare a Mariei Cantacuzino, adresată de astă, dată lui A. O. Golescu 2) (22 Decembrie 1851) arată că lovitura morală produsese şi o inrăutăţire a boalei. Situaţia e lngrijitoare, doctorii cred că -tout est a craindre-, După o relativă îmbunătă­ ţire a sănătăţii boala reveni agravându·se .• L'etat moral ajoute au -rnalalse du patient, la vu du sang I'effraie et quelque chose que 3). Pe această doamnă, ce purta un nume mare şi totuşi ştia să apre- cieze această viaţă de luptă şi de muncă modestă, o găsim la 1845 ajutând cu bani societatea studenţilor români din Paris 4) In scri­ soarea Elenei Filipescu cu ocazia ascunderii lui Bălcescu În codrii din Prahova, ea spune că V2 fi ajutat de d- na Cantacuzino, care «est· tres serviable» şi-i va da adăpost să se ascunză la dănsa la vie fi). O altă scrisoare a surorei lui Bălcescu către acelaş A. O. Golescu ") cam obscură face, pare-se, aluzie Ia lovitura de stat de 1) Istoria lui Mihai şi alte scrieri ed. Odobescu ed. Il.p. XII-XIi!. Data e evident Hyeres 17 Decembrie 1851 nu 1850, când Bălcescu nu era la Hyeres. In scrisoare sunt reminiscenţe din .Cânfal'ea Românlei :" .ziua Isbăndirll" •• fil fără ele legii". 2) lndedită În colecţia R. Golescu. 3) Cere lui A. G. Golescu să vie la Hyeres .Votre presence peut avoir un effet salutaire sur le malade" Cere să nu scrie lui Bălcescu despre boala lul .11 en a deja I'esprtt trop frappe. . 4) Anul 184:8 îu PrinCipatele Române VoI. 1 ţ. 81. 5) P. V. I-Ialleş. Studij de llteratură romf1I111 p. 57 Ci. şi anul 1S48 !Il 565. O scrisoare a el in timpl11 revoluţiei trimisă lui Ghica la c.onstantinopol ' prin Voinescll 11. Era fata generalului Mavl'lI şi soţia lui Ioan Cantacuzino. 6) Pe pagina IV a 8crj�oarei el�nej Cantacuzino. [777] 1) 1. Qhica Amintiri din Pribegie 610. Credea că va fi ac0101a 10 Mai. 2) V. Alexandrr Presă ed. 1876 p. 608. El venise să, vadă pe mama lui bolnavă (Scris, inedită a lui A. G. Golescu lui P. Bataillard 3/1/1852. 3) Istoria lui Mifwl' Vrteazut ed. Odobescu, Introducerea editorului ed, II p. XV. 4) Ms. Academiei No. 77 f. 1 şi urm. 5) CUll1 e in M-sele 77 şi 79 ale Academiei. 6) N. Bălcescu Rornănti sub Mihai Vodă Viteazul p. 18 eel. 1909. 7) Idern p. 12. la 2 Decembrie, când spune că agravarea boalei se datoreşte «su­ părării sufleteşti». «Blestem în capul tiranului omenirii pe care dracu «îl împinse tocmai acum a face această Iaptă-. Si dânsa mai slabă , decât stoicul ei frate SE' plânge de "fatalitatea", care îi face "să "fim aşa de departe de toţi ai noştrii şi În streinătate", O Îmbunătăţire temporară a sănătăţii lui ingădue lui Bălcescu să meargă la Constantinopol ') Un moment el calcă Ia Galaţi pe pământ românesc 2) sperând că îi va fi ingăduit unui muribund să-şi revadă patria, dar înţeleptul guvern al lui Ştirbei nu îngădui aceasta unui om a cărui singură vină fusese că-şi iubise ţara mai mult decât acei cari căutau sprijinul baionetelor austriace, ca să revie într'un pământ de care erau mai puţin demni. Reintors Ia Constantinopol înainte de a pleca în Italia, el scrie acum ultima parte din fragmentata istorie a lui M:llai Viteazul D) E vremea să vorbim despre această scriere, care ocupă pe Bălcescu • Încă dela 1846. In fruntea operei apare o introducere neterrninată, dar pentru materia ce era să urmeze s'a păstrat planul ideilor 4). Dacă această introducere nu s'ar afla în fruntea istoriei lui Mihai 5) nimic, nici un indiciu nu ne putea dovedi că a fost scrisă pentru o astfel de des­ tinaţie. La începutul primei părţi a istoriei lui Mihai citim "Deschid sfânta carte În care ... etc» "), Prin urmare abia acum Bălcescu «des­ chidea» cartea şi cănd scria aceste cuvinte în intenţia lui nu era' nici o introducere. Dacă examinăm introducerea, însăşi, vedem că ea reprezintă o scurtă privire asupra întregii istorii Române din punctul de vedere al noilor teorii sociale ale lui. Această privire nu se opreşte la Mihai Viteazul ci trece şi asupra lui pe scurt 7) merge pănă in epoca modernă. E învederat şi din planul de care am amintit că această introducere era că fie un studiu asupra evolutiei istorice şi sociale a r�omânjlor şi o expunere a părerilor lui Bălcescu pentru , organizarea viitoare. Mai târziu el a adăogat această scriere deosebită ca introducere 777 , Contribuţii [778] P. P. Panaitescu la istoria lui Mihai, care e scrisă Într' ,,-It spirit. Introducerea aceasta era destinată întâi sa înlocuiască articolul «Mersul revolutiei ro­ mâne> în «r�omânia Viitoare», dar probabil că formatul rev'istei nu Îngădui o scriere aşa de întinsă. Atunci Bălcescu o inlooui, şi ca să nu-i fie munca în zadar pune scrierea cea dintâi ca introducere la istoria lui Mihai. In adevăr într'o scrisoare a lui Bălcescu către Ion Ghica din 15 Decembrie 18491), vorbind de revista ce avea de gând să scoată, el spunea că "am inceput a lucra un articol intro­ ducător" şi dă planul acestui articol: Dacă comparăm acest plan cu acel 'al introducerii la istoria lui Mihai vedem că ;-sunt identice cuvânt cu cuvânt. Din citirea lucrării înşişi se vede că ea trebue să ţie locul «Mersului Revolutiei». Aşa, când îşi propune să desvolte pe scurt istoria noastră, spune : «Această ochire ne va da înţele­ gerea revoluţiilor ej (a naţiunei române) de faţă şi a revoluţiilor viitoare 2). Din întinsul plan destinat acestui studiu el a dus la îndepli­ nire numai partea 1 şi nici aceasta complectă, Introducerea fiind destinată altor împrejurări e scrisă cu totul Într'alt spirit decât restul lucrării. Ea se leagă în mod natural de -Question econo­ mique- de «Mersul revoluţiei în istoria română», cade în cercul de preocupaţie a încercărilor de explicate socială a istoriei noastre, dar În plus e o vădită influenţă a curentului religios liberal din apus a cărui fruntaş era Larnenais, Analogia cu instituţiile apusului apar şi aci: Bălcescu crede că la 110i existau un fel de camere a Lorzilor, iar pe -jupâni» îi traduce prin -cetăţeni-"). Boerii acum nu mai sunt feudali ca in" «lVl.ersul Revoluţiei» căci, ce e drept, nu \�eprezintă o clasă de cu­ ceritorl, ci sunt de aceiaşi obârşie ca ţăranii 4). Pe păstrează însă explicarea numelui de «Rumâni»G), care în acest caz nu mai are I sens. In linii generale explicarea istoriei noastre e aceiaşi ca în -Mersui Revoluţiei», adică lupta şi succesiunea claselor sociale. Si Bălcescu îşi dă seama că aceasta însemna ceva nou în istoriografia noastră. El zice: «Istoria noastră n'a fost sau a fost rău scrisă până acum fi). Anume spune că nu, s'a văzut principiul în numele 1) 1. Ghica Amintiri din Pribegie 424 şi unu. 2) N. Bălcescu, op. cit. p. 4. Jj idern p.7. 4) Idern, ibid. 5) ldem p, 8. 6) ldern p. 9. [779] Contribuţii 779 căruia luptau ftecare dintre partidele de la noi: principiul domnesc, cel aristocratic, etc. 1). Aceste explicări forţate fac din Radu cel Mare un clerical, ca să facă o balanţă puterii boerilor prin clasa clerului,") iar Lăpuşneanu e contra clasei şi principiului nobleţei pentrucă ueide 47 dintr'inşii 3). Neagoe deasemenea un clerical, care protejează şi pe beeri contra ţăranilor 4). In luptele interne de la noi el vede o analogie cu lupta din apus dintre feudali şi autori­ tatea centralisatoare a regilor şi vede causa căderi! Românilor în izbânda feudali/or la noi, pe când în apus a fost izbânda regilor 5). Deosebirea Între feudali şi.boeri, afară de cea pomenită mai sus, e faptul că robia ţăranilor la noi e robie prin mijloace eco­ nomice şi nu prin cucerire 6). Cu Fanarloţii, adică pentru Băl­ CESCU burghezia, se încheie fragmentul de introducere. Aci el adaogă că luptele interne contra Grecilor in sec. XVII sunt lupta aristrocraţiei cu burghezi-a 7). Aceste trei lucrări: Question Econornique, «Mersul revolu­ ţiei> şi Introducerea la istoria lui' Mihai» reprezintă ceva nou în istoriografia română anume prima incercare de istorie socială. Bălcescu se desvoltase la inceput cu o istorie de erudiţie ca a şcoalii Ardelene, şi sub influenta lui Kogălniceanu. Din stu­ diul cronicelor şi a hrlsoavelor el căpătase o orientare mai si­ gură ca predecesorii lui, iar de la istoricii apuseni dar în special de la Cesare Cantu, istoricul liberal, care le dă un loc aşa de mare, căpătase predilectie pentru studiul instituţi.lor, Istoriografia curentă Ia Românii vrern'i era acea a şcoalei ardelene, care slă­ vea originea Romană. Bălcescu .a fost, în această privinţă, prea puţin influenţat de această şcoală. Deja Kogălniceanu in discursul său de deschidere a cursului său de istorie la 1843 se ridica contra -Romano-maniet-. o patimă care domneşte mai ales în Transilvania şi la unii Munteni e). . Inr Bălcescu 'fa cuteza să critice însăşi epoc� Romană idolul Iatinlştilor, Dacă păstrează criticismul lor şi al lui Engel, cât era, 1) Loc. cit. 2) Idern p. 10. 3) ldern p. 11. 4) ldern p. 12. 5) ldern p. 13. 6) Idem, ibidem. 7) Idem p, 15-16. . 8) M. Kog ălnlceauu, Cronicele României ed, II. p. XXXVlJl. [780] 780 P. P. Panaitescu şi ne da o istorie bogată de .isvoare, el n'a putut evita unele păcate ale altei şcoli istorice de la noi. Aceasta afirmat fără critică, fără documente, pe baza unor . vagi prezurnţii. Aşa erau Seulescu, Asaki, Vaillant, Eliade etc. Şi aşa se explică cum găsim la Bălcescu vorbindu-se de un sfat de 12 boeri întocmit de Negru Vodă 1), domnii Moldo­ vei stăpânesc Maramureşul ca teuda, cum stăpâneau cei din Mun­ tenia Făgăraşul"), Bârladului e o puternică republică comercială �), Bulgarii sunt creştinizaţi de Români şi in imperiul Jor cel dintâiu au r egi Români 4), în veacul IX Dacia era liberă şi atunci se în­ temeiază banatul Craiovei O). El se ridică însă mai sus de aceştia şi dacă în genere n'are o critică suficientă aceasta se datoreşte faptului că era un auto-didact şi n'avea în d03Ul lui o şcoală, ci trebJia să deschidă un drum nou. Pe de altă parte curentul poetic şi eroic, care lăuda pe eroii neamului şi produce bala­ dele lui Bolintineanu şi o parte din poeziile lui Atecsan Iri 1Iu-1 atinge mai de loc. Din biografiile lui istorice nici una nu e în­ chinată unui mare erou, iar Mihai Viteazul a fost ales din cauză că reprezenta principiul unităţii naţionale. Incetul cu încetul după «Puterea Armată» se face o trans­ formare. Deja "Starea socială a muncitorilor plugari» este un În­ ceput de istorie socială, dar e mai mult dorinţa de a scrie o istorie a plugarilor, când se scrisese atâtea ale domnilor, de cât o expunere' a evoluţiei istorice a poporului nostru prin transfer­ mările economice ale claselor sociale. Cu vremea însă, şi aceasta e· un lucru general, din cerce­ tarea faptelor şi din experienţă se desprind unele principii ge­ nerale, cari leagă şi explică acele fapte. şi atunci de 1:1 cerce­ tarea însăşi a faptelor treci la cercetarea principiilor, cari le gu­ vernează, de la istorie pură treci la filosofia istoriei. S'au părea că n'a fost vreme destulă, el moare abea la 33 ani, ca să se facă acea transformare şi la Bălcescu. Insă trebue să avem în vedere că în acest scurt tirnpJmprejurările îl puseseră în faţa unei ex­ perienţe, ce n'o avură alţii în timp mult mai îndelungat şi ce e 1) N. BălcesllU. Româ;îii sub Mihai Vodă Viteazul p. 6. 2) Idern p. 183. 3) N. ,BMcescu Puterea Armată În lst. lui Mihai Viteazul şi alte scrieri pUblIcate de Odobescu p. 678·- 679. 4) N. Bălcescu. Rouiănil sub Mihai Viteazul ed. 1908 p. O. 5) Idern 223 ideia e luată de la Petru Maior. I [781] Contribuţii mai important e că acea experienţă era tocmai de ordin politic şi social. Revoluţia ceruse rezolvirea atător probleme politico-so- , orale, Încât o lămurire a acestor probleme era de neapărată ne- voie pentru spiritul lui Bălcescu. ' , Astfel el începe a privi istoria română din punctul de vedere a luptei de clase sociale. Natural că acest 'punct de vedere subiectiv, din care privia istoria, i-a fost impus de preocupaţiile momentului, lupta de clasă, care era Ia ordinea zilei în toată Europa. Dar Bălcescu n'avea putinţa să cunoască conditiile speciale de desvoltare ale Orientului şi pentru istoria lui socială el împrumută desvoltarea similară din apus aşa de atrăgător stu­ diată de Augustin Thierry 1). Precum acesta studiază istoria unei clase în «Histoire du Tiers-Etat- aşa face şi Bălcescu cu Istoria Muncitorilor Plugari. Influenta Istoriei năvălire! Normanzilor În Anglia e probabilă în explicarea dată de Bălcescu istoriei noastre prin succesiunea, claselor sociale. Istoria socială a lui Bălcescu e un edificiu, ce n'are bale so- ·lide. Faptele însăşi erau departe de a fi bine cunoscute şi o sin­ teza a lor risca mult să fie un 'sistem altoit pe acele fapte decât unul resultat din înţelegerea lor. Preocupările lui Bălcescu de a studia societăţile se văd şi din alte fragmente ale lui. Un fragment inedit în franţuzeşte c-curs de drept constitutional» cercetează conditiile unei societăţi şi unui stat 2). Un alt fragment mai scurt caută principiile, ce le-a adus în societate creştinismul :1). Un al treilea fragment tratează de nevoia pentru politicieni a unor prin­ cipii bine înţelese pentru desvoltarea, ce vor s'o dea societăţii �). Activitatea lui Bălcescu în această direcţie se mai vede şi din \ titlul cărţilor citite de el, după cumle înseamnă în hârtiile sale fi). Dar această istorie socială nu trebuie privită numai ca o spe­ culaţie a unei minti doritoare de o organizare a cugetărilor sale. 1) Acesta era bitle cunoscut de istoricii noştrl i. Kogălniceanu 11 el­ teaz ă la fiecare pas în introducerea Ia cronici. 2) După Analele Academiei Române Tom. XIX Partea admin istativ ă p. 168-69. Rezumat 1\1s. se află in Rusia. Bălcescu găseşte condiţia pros­ perităţii sociale În unitate şi condiţia pentru stat e unitatea de rasă limbă, religie ŞI cultură. . . 3) Ms. 82 al Academiei p, 439-40. 4) ldem f. 441, Acest din urmă fragment, fiind intitulat .but na­ tional but SOci31" este un punct din introducerea lui Mihai în a cărei plan e pomenit acest titlu. , 5) De ex. în Ms. 81 a Academiei p, 59, [782] P. P. Panaitescu Ca# toată literatura noastră din acea vreme e însuflată de marele principiu a şcoalei ardelene, ea era o armă de luptă. Istoria lui , Mihai, o spune Bălcescu însuşi, era scrisă "ca aducere aminte il «acelor timpuri eroice să deştepte în noi sirnţământul datorinţei "ce avem d'a păstra şi d'a mări pentru' viitorime această pre­ ţioasă moştenire 1). Bălcescu credea în puterea literaturei şi a scrisului in ge­ nere. Inălţarea lui Tudor şi a lui Horia erau pentru el, cum am văzut, rezultate a scrierilor şcoalel Ardelene din sec. XVIII şi în­ ceputul celui următor. Aşa că spunând că .. dăduse lovituri de bardă regulamentului 2) cu cartea sa, el o consideră în adevăr ca o armă puternică. Conflictul de clase pus în istorie îi dădea astfel dreptate să ceară înlăturarea clasei dominante de până acum şi înlocuirea ei cu ţăranii. Alături de această încercare de istorie. socială apare În scrisul lui Bălcescu un nou element, a cărui desvoltare însă n'a putut fi cornplectă. ' La începuturile sale văzusem că el lovea ca filosofii seco­ lului XVIII în clerul care ţine în întunerec poporul. Mai târzi u îl vedem însă profund religios. El scria lui V. Alecsandri «Ştii că eu crez tare în nemurirea sufletelor şi în păstrarea personalităţii omeneşti şi după moarte fără de care nemurirea nu se poate În­ ţelege şi mi se pare absurdă" 3). Deasemenea el scria lui A. G. Golescu «Dumnezeu nu ne-a "crezut poate vrednici d'această fericire Ca' jertfi viaţa. pentru «ţară) şi ne-a osândit a purta crucea durerii» �). Alături de această religiositate, care poate fi naturală sau decurgând poate din nenorocirile suferite, avem un element religios introdus chiar In studiile sale istorice-sociale. Intr'un fragment de scriere de care am amintit, vorbeşte d.e principiile creştine în societate [,) şi ce e mai interesant că acestea concordă cu cele li berale. Intre- ' 1) Bălcescu Românii sub Mihai Vodă Viteazul p, 19 •. 2) I. Ghica Amintiri din pribegie p.507. ' 3) Scrisoare din Paris 1 Oct. 1847 în Convorbiri Literare L. p. 21. 4) Scrisoare din Atena 15 Febr. 1849. . 5) «II n'y a qu'une seule civilisation veritable, la clvilisation chre- . tiene. Ce qui distingue la societe chrettene et la ctvrlisation qui en derive c'est le developernent progresiî du principe absolu de la Ini evangclique," q ui conticnt l'Idee et la v aleur Infinie de l'hornme, .qui identifie I'essence de la nature splrituclle de I'homrne et I'esscnce de la nature divine ... etc! Ms. 82 al Academiei f. 439, ' . [783] Contribuţii 783 ducerea la istoria lui Mihai conţine pasage ca acestea «Sunt «optsprezece secoli şi jumătate de când Christos întreprinse a -răsturna lumea veche, civilizaţia păgână, ce representa princi- t: piui din afară obiectiv al naturei şi al silei, substituind în locu- i "O altă lume, clvilisatie întemeiată pe principiul din lăuntru «subiectiv, pe desvoltarea absolută a cugetării ş'a lucrării orne- . , Expresii cari i-au servit la traducerea Cântărf României", «ziua izbândirei- , "fii fără de legi». Idiotisme : «de flori de cuc, o gură cât o şură, maţe pestriţe» etc. Că acestea au fost în parte întrebuinţate în istoria lui Mihai e evident. Aşa de exemplu «O amar marex luat aci ca model de limbă dintr'un cronicar apare şi În istoria lui Mihai 4). 1) Se ştie că de tanăr se hrănise cu cetirea istoricilor greci şi latini Ion Ghica opere complete l!l p. 381. 2) Cf Ovid Densuşianu. Curs de lrteratură română II 141-150, BăI· cescu scria lui Ghica că prin scrierea sa va pune "bazele unităţii naţir­ nale" L Ghica Amintiri din Pribegie p. 463. Lui Alecsandrii îi scria la 1 act, 1847 că vrea să scrie ,,0 poernă istorică asupra lui Mihai Viteazul" şi pomeneşte de cercetări, ce proccta a le face în Ungaria, Ardeal şi Viena:' Din altă scrisoare din 29 Noerubrie acelaş an se vede pasiunea cu care lucra la istoria lui. El spunea că "ldeia lucrării, ce voi să fac mă hrăneşte acum şi-mi dă viaţă". Convorbiri Literare L. p.23. 3) Ms. 82 al Academiei f. 435 şi urrn. . 4) N. Bălcescu Românli sub Mihai Vodă Viteazul p, 84. . I [785] Contribuţii In genere însă Bălcescu n'a abusat de intrebuln.area acestor expresii arhaice sau populare. Aceste expresii, ce le aduna, nu erati destinate a fi puse deadreptul în istoria lui Mihai, unde nu se regăsesc des, dar prin studiul cronicelor şi a literat urei populare voia a-şi îrnbogăţii limba şi stilul. Uneori Însă arhai­ sarea e voită. Aşa într'un loc din manuscris el şterge «deaceia­ cum scrisese natural şi-! inlocueşte cu «drept aceia" 1). Cuvinte şi expresii ca «a obşti- 2) sau «a conăci- 3), mai ales că .regăsim . I şi pe ca bivoaca- 4), «Mihai neinspăirnântatul voevod- ") sunt desigur streine de limba lui obişnuită şi intre duse în urma acestui studiu a limbei arhaice şipopulare. In mai multe locuri, citând după cronici, păstrează limba lor 6). Alte mijloace mai subt întrebuinţate de Bălcescu pentru a-şi perfectiona stilul. EI voia să ştie cum se scrie viata unui erou în Iiteraturile apusene şi copiază pentru aceasta pagini în­ tregi dintr'o istorie franceză a lui Napoleon 7). Apoi copiază di­ verse sentinţe, pasaje, frase din diferiţi autori: Guizot, Bernan­ din de St. Pierre, Evanghelie, Lord Byron, Schiller 8). Prin stu­ diul autorilor streini şi a lirnbei noastre Bălcescu ajunge să-şi formeze stilul strălucit din istoria lui Mihai. Prin munca şi grija. depusă această istorie devine o operă de artă, pe când celelalte scrieri ale lui erau de caracter ştiinţific-filosofic. Isvoarele sunt strânse cu atenţie V). In hârtiile lui Bălcescu sunt cărţi întregi copiate 'de mâna lui. EIIua cataloage de cărţi vechi şi însemna toate acelea, cari puteau să cuprindă vre-o aluzie la domnia lui Mihai, pe acestea le căuta în bibliotecile streine şi adesea ve­ dem că munca sa fusese zădarnică şi el însemna cartea ca ne- 1) Ms. 77 al Academiei f. 452. 2) N. Bălcescu opcit p, 276. 3) idem p, 86. 4) idem p. 139. 5) idem p. 89. CL şi expresia "tot Ardealul era ă lui Mihai deo­ sebit numai de cetăţi!c Hust etc. idem 276. 6) De pildă idern p. 143 şi 176. 7) Ms, 81 al Academiei f. 9 verso şi urm. Unele pasaje traduse tn româneşte. Fiind vorba numai de fragmente fără legătură n'am putut afla a cui este. 8) idern p. 104 şi urrn. Portretul lui RudoIf II luat din Istoria răz7 boi ului de 30 ani (după o traducere Irancezăjv :e reprodus în istoria luI Mihai p. 26. • 9) Pentru valoarea istorică A. D. Xenopol în "Convorbiri literare" XIV 1880 p. 41 şi ur111. Xenopol observând nepotriv irea intre introducere . şi opera însăşi caută o îndreptăţire a acestei legături dintre doua părţi deosebite. Am dat explicarea cea mai plausibilă mai sus'. [786] P. P. Panaitescu .. conţinând mrmc interesant. Biblioteca lui proprie era destul de bogată,căci multe cărţi vechi şi rare le găsim cu menţiunea «biblioteca mea». Adesea insemna şi o sumedenie de cărţi, ce le întâlnea, cari aveau vre-un raport cu Românii 1). A fost mult criticată stăruinţa, cu care Bălcescu căuta să arate cum cuceririle lui Mihai au Iost călăuzite de ideia unităţii naţionale. Totuşi după 70 de ani, când cunoştinţa şi înţelegerea istoriei noastre s'a luminat mult mai mult, e interesant de văzut că d-! Iorga revine la aproape aceiaşi ideie ca Bălcescu. Acesta spunea: «Naţiona­ -litatea deşi nu avea atunci acel caracter mintos 2} şi ideal, ce «a dobândit in zilele noastre, dar era. mult mai întinsă şi puter­ , apăru abia la 1877 ediţia completă a Academiei sub îngrijirea lui Al. Odobescu 3). " E probabil că boala agravăndu-se, Bălcescu n'a putut continua Istoria lui Mihai după plecarea din Constantinopol. La 10 Octombrie era la Malta, iar la 15 pleca din Neapole spre Palermo, unde-I chemau amintirile plăcute a petrecerii lui acolo Cll câţiva ani înainte 4). Acolo el moare pe la 29 Noembrie 1852 G) Bălcescu rugase pe stă­ pânul birtului să facă un inventar din rnanuscriptele şi hârtiile sale şi le sigilă la consulatul otoman din Palerrno, 1 se aduce un preot grec şi fără nici un fel de delir, fără cea mai mică agonie moare H). " Testementul său în limbă italiană Iasă legatar pe Ion Ghlca"). Moartea lui Bălcescu fu un doliu dacă nu a naţiunei întregi, care nu ajungea Încă să-şi cunoască oamenii mari, dar pentru toţi t ' . acei ce reprezentau lupta pentru o viaiă nouă şi conştientă a nea- mului nostru. Tot ce era mai distins in cultură şi minte luminată inchinară versuri sau cuvinte de amintire aceluia, ce murea ca un martir, jJupă ce trăise ca un erou. V. Alecsandri îi Închină una din cele mai f,rumoase poezii ale lui, «Bălcescu murind» şi mai multe [788] P.P. Panaitescu . 1) Proză ed. 1879 '1" 549 şi urrn. şi Convorbiri Literare X 1876-7 p. 139 şi urrn. 2) 1. Ghlca Opere Compete !Il p, 378 şi url11� Cf. şi «Derniere OCU' pat ion des prlncrpautes danublennes par la Russie, Paris 1853 p. 77. 3) Nicolae Bălcescu 1853. 4 pagini un exemplar în Ms. 4077 al Academiei. 4) .Concordia" I 1857 p. 15. 5) D. Bolintlneanu. Les principautesroumaines Paris 1854 p 5253. 6) E vorba de scrierea lui asupra lui Bălcescu ades citată. 7) Gr. Gănescu La Valachie depuis 1830 jusqu'a ce jour. So'! avenir Bruxelles 1855 p. 120-121. e> notiţă În amintirea lui Bălcescu mal scrie la 1863 şi Unde Marsilac "La voix ctejla Roumal1ie" IV p. 19-20. 8) Vezi mai sus. articole asupra vieţii lui �) Ion Ghica scrie cu o mână de prieten Întotdeauna iubitoare, dacă nu Întotdeauna sigură, amintirile unei lungi prietenii 2). 1. Voinescu II, care nici el nu era să-şi mai re­ vadă ţara, câteva luni după moartea lui Bălcescu îi scrie biografia 3) G. Creţeanu, un poet apreciat în vremea lui, scrie în amintirea lui versuri cam lungi şi monotone 4). D. Bolintineanu îl socoteşte ca· «una din acele inteligente superioare menite să făurească o naţiune «�l Îşi petrecu tinereţea în exil pentrucă şi- a iubit prea mult patria, «şi a murit departe de dânsa pe pământ strein, fără a putea s'o' -revadă, Şi totuşi speranta de a călca pin nou părnântul natal era. singurul lucru care-I mai lega de vlaţă-"), In sfârşit Grigore Ganescu, care a Însemnat ceva pe vremuri, în presa franceză, socoteşte pe Bălcescu singura exceptie a literaturei noastre din vremea lui, care să se poată compara cu literaturile apu- \ sului «II a des conaissances solides, des pensees profondes, un enthou­ «siasme qui enflarne, une serenite qui charrne, une douceur qui ravit, . «un respect pour la verite qui fait le mieux possible parler les faits «les ernbelit, leur donne une evidence qui interesse et attendrit .•• S6n -tornbeau sur une plage etrangere, loin de sa patrie n'en est pas moins -arose des larrnes de ses compatriotes et entoure des temoignages de -leur regrets. Si nous pouvions trouver quelque part une consolation de -cette perte douloureuse. ce serait dans la lecture de l'oraison funebre, «que 1. Vofnesco G) a consacree a la mernoire de ce beau talent frappe -d'une mort si prematuree. Les mânes du [eune ecrivain ont du etre . 7).' Dacă 'adăogărn acestor mărturii şi pe aceea a lui Michelet 8) Înţelegem că la moartea lui, N. Bălcescu a fost înconjurat cu o aureolă stălucitoare de generaţia lui, aureolă asupra căreia timpul n'a putut arunca pană azi nici o umbră. -� SFÂRŞIT .:..-.... P. P. Panait eseu [789] CRONICA D�. N. L1Wn .Aminiirt, Iaşi, 1.922 Spre sfârşitul carieri! profesorale, un dascăl legal de universllete are totdeauna multe de spus. Profesorul dela facultatea de medicină din laşi, aruncă o privire asupra Întregei sale desvoltări şf ilnţiflce şi, ca un om ajuns la popas, povesteşte fără amărăciune toale greutăţile prin care il reeut, o prlndu-s e cu o deosebită multumire la momentele culminante. Ceia ce face meritul special al acestei lucrărr, e că ea nu se mărgineşte la datele biografice; ci îmbrătlşează În linii generale Însăşi desvoltaree bolog lei în cei din urmă treizeci de ani. fireşte, punctul central e şcoala deja lene, unde tronează Haeckcl : dar autorul" Îşi aruncă ochii şi in restul Europei, şi chiar În alte domenii de cercetare decât al zoo.oqlel şi biologiei. Pentru ROIUâl1i, interesul cel mare al Amintirilor Dvlu! N. Leon este zugrăvirea perioadei de necrczută prlmif lvllale, În care se aflau univers!­ tătile noastre acum o jumătate de veac. Cine ar crede că un profesor universitar putea să Înjure şi să pună în genunchi pe studenti. sau că se aflau pe atunci studenti atât de ncdemnt, încât să accepte un tratament atât de vulgar! De asemenea sunt vrednice de notat o multime de infor­ maţluni asupra personalităţilor noastre culturale mai i�semna[e şi re 11::­ varea mediului universitar dela Iaşi, ca fiind mai favorabil pentru actiunea ştiinţifică de cât al Bucureştilor. Cetirea acestei căr]! este nu se poate mai sugestivă şi ar fi de dorit să o cunoască loti cei care profesează de pe catedrele nntversităţe] noastre, precum şi tinerii care vin la unlversi­ tăli cu gânduri de idealilate. Cât despre aureola de simpatie cu care ucenicul dela Iaşi invălue fi.gura bătrânului său .descăl dela Iena, precum şi simpatia pentru mediul intelectual în care s'a apropiat de specialitatea sa, acelea erau dela sine înţeles e, Ca o mică rectlflcare ar fi de relevat in treacăt că atingerea Dar­ winismului cu Germania se leagă tol atât de Haeckel, cât şi de Pe sch e l, s. M. COL. FL. ŢENESCU. Cunostinte generale asupra răsboiului şi studiul lui, 2 volume Bucureşti 1921. Putea specială rămâne să fie apreciata de oamenii de carleră mili- [790] tarăvCăt priveşte partea generală, ea cuprinde fapte şi păreri de un in­ teres mai larg, care interesează pe orice om de cultură. Relevăm pentru cititorii aoştrti un singur capitol. Efectele nepregătir ii pentru răsboiu, Sub impresia unor fapte care au sguduit conştiinţa întregului nostru popor, autorul spune categoric: niciodată nu se poate considera o armată că fiind destul de pregătită ... Greşala cea mai mare a comandantului este de a se crede perfect pregătit de răsboiu. .p. 23). \ , Şi pentru a sublinia şi mai mult această idee, adaog ă : "pierderile sunt cu mult mai grele după un răsboi pierdut din cauza nepregătlr ii, de cât acelea. ce s'ar fi impus prin acceptarea condlţtilor.; înainte de decla­ rarea războ iului e , E destul atâta pentru a vedea că literatura noastră mi­ litară e pătrunsă din fericire de spirit critic, iar autorul dovedeşte că a mărăciunea anilor din urmă ne va fi de un real folos pentru a lumina cale'! v iitor ului. Lucrarea se citeşte cu mare interes şi de nespecialişti. S. P. CANCEL, Origina poesiei populare, Bucureşti 1922. Autorul observă din capul locului că răspăndirea unei poezii populare printr'o masă etnică şi orig lna el sunt două lucruri cu totul deosebite, Tot aşa e şi cu melodiile. Despărţirea intre originalitate şi circulaţie este foarte gl'eti de făcut. Apoi însăşi originalitatea nu e un fenomen simplu: poate fi unul la mijloc, adecă o singură minte, dar pot Ii s·i mai multe. Deci trebue să luăm seama nu numai la creaţiunile individuale, ci şi la cea plur ală. E un fel de concreţiune ori ce produs care circulă in mase, adăogându-i unul, şi scoţăndu-i celălalt. -- Autorul ex emplif ică multe i�ei cu materialul cules de cercetători in sfera poeziei populare sârbe. Ca rezultat, se atrage luarea aminte că noţiunea de psihologie co­ lectivă trebue bine despărţită de 'psihologia etnică. Un produs popular, chiar când are o .n.are circulaţie Într'un mediu etnic. nu înseamnă că poate fi un caracter etnografic: (Wulldt). Rectifică unele interpretări date de O. Densuşianu şi combate părerea lui Wundt că poezia populară ar fi "prin definiţie" un produs colectiv "Comunismul psihologic" este respins (p. 40). In popor, ca şi În poezia cultă, individualităţile joacă un rol ho­ tărător. Iar ,,:?;eneza epicet sărbe din elemente mitice (Wunt) nu' poa te fi susţinută. S. TEO!)OR 1'. B'IHUD&, Istoria Teatrului ÎIlMoldova, voi. Il, laşi 192'2. Domnul T. Butada, cunoscut publicului românesc printr'o lungă. carieră literară şi artistică, ne dă acum al doilea volum din a sa Istorie a Teatrului tn Moldova. In acest volum este cuprins un spaţiu de 32 ani, adică dela 184G până la 1879, rămănănd ca stagiunile anilor următori, până la inaugurarea noului local de teatru zidit de comuna laşi, să fie cuprinse în al treilea voiam pe care autorul ne arată că il are deja gata. Nu Într'o recensle scurtă se poate judeca importanţa unei astfel de lucrări. Nurna i istoria viitoare va aprecia el! toată dreptatea acest ine­ puisabi l lsvor pentru oricare cercetător al spiritului public din Moldova veacului a\ 19-iea. 790 COI1VOl biri Literare [791] 2.-REViSTE eUL TunA CFiEŞTINA, A ug.1922.- Pe lângă partea teologică, revista 'coprlnde un foarte Interesant studiu de istorie: Cumanii şi episcopia lor. (Dr. L Ferenţ). Pentru profesorii de islorie e o lectură foarte instructivă şi e de nădăjduit că va apare în chip de volum, cu anexe cât mai bogale U.l:rl, autorii acelei epoce, ale căror texte nu pot sta la îndemâna ori şi cui ŞEZATOAREA, Sepl.1922. - pretuita noastră revistă de folk16r ne dă. în numărul din urmă o sumă de bucăţi semnale de M. Lupescu, L. Morariu, 'il. Teodorescu, jocuri (copilăreşti din Basarebla.) 1. Demlan, (despre Marli­ Sare). A. Gorovei (Despre Descăntcce) efe. Toi matertalul e ca de obiceiu ales, dar de astă dală relevăm şi un articol de un Jnler es mai larg. "Ba­ ,heJe SeIU Baba Do chia", de E. Elefterescu. Autorul leagă această legendă de serbarea zeului Marte la Romani. .La 1 Martie, începutul alllliui roman, creşiinii serbează pe muncenifa Ev- D·I BUTada, c.: o metodă sigură şi riguroasă, cu o sărguinţă vrednică dc 2dmirat, a cercetat stagiune cu stagiune, seară cu seară, piesă după pi.es�� şi ador după actor, fiecare amănunt, fiecare impresie, fiecare dare de seamă, culeasă din ziarele contemporane, neurtănd nici atlşele prin ca r e se vesteau reprezentările, nici preţurile locurilor, etc. Aşa încât luc­ rarea capătă caracterul unui vast arsenal de informaţii, dela cele mai mă rm1te, până la cele mai inalte -- ca (le pildă aprepîerea gustului estetic al soctnetăţil în evoluţie, an după an • .. Este ştiut, zice autorul In capitolul .Priviri Generale" p, 3., că ca' mult Înainte de anul 1848, viata publică la noi a fost caracterizată prin adaptarea instituţiilor cari jormau mijloacele civilizaţiei apusene: Nimic nu este mai interesant şi tn aceiaş timp, nimic nu capătă o înfăţi­ şare mai curioasă ca Împrejurările de acest fel din viaţa unui popor, când civilizaţia secui ară, cu moravurile ei primitive, vine În atingere cu for­ mele unei civiliz ţii superioare. Afunci, intre aceste forme de civilizatiune, greu de asimilat, având "evo!e de multă vreme până să intre În deprinderile acelui popor şi Între moravurile lui cele vechi cari sunt mai tari decât orice aşezământ public şi decât orice legiuire nouă, se naşte un conflict, o luptă tnăbuşiiă, care , de ale mai adeseaori dă vieţii publ ice o notă nedumirită, ce se adaptează mai il les literaturii dramatice, dând naştere aşa lI11miteiliteraturi de mor avuri. In epoca aceasta de asimilare viaţa socială mai ales a paturilor populare prezintă multe aspecte deşănţate care alcătuesc un isvor nese­ cat .ie inspiraţii pentru literatura dramatică. In acest scop, Vasile Atexanâri, marele nostru scriitor, a biciui! sinele moravuri din societatea românească, În cele mai multe din piesele de teatru ce le-a scris, din timpul acestei epoci de tranziţie, tndreptând prin aceasta pe cât cu putinţă moravurile cari alcătuiau piedici pentru civilizaţia şi cultura poporului," Am dat acest citat pentru ca lectorul să vadă ca tocmai această epocă de tranzitie plină de ciudăţenii o va putea urmări cu interes in acest volum pe care îl recomandăm nu nnrna! speci a liştţlor, ci oricărut iub;'tor al trecutului nostru. C. P. 791 -Cronica [792] '5. ''f r Convorbiri Literare 792 dokia, o contemporană a lui Traian. Cele 12 cojoace sun! cele 12 luni. firul acesta trebue urmărit mai departe. M. BUNA VESTiRE, Ocl. 1722. -- O revistă muscelean ă cearcă să invio­ rez e vlaţa culturală a acelui colţ de Iară. E abia la numărul al patrulea. După un an, vom putea vorbi mai pe larg despre factura ei. Din numărul ultim relevăm silinţe lăudabilă a părintelui Răuţescu de a scoate Ia iveală acte originale, mteresenle pentru a lumina trecutul jud. Muscel şi un ar­ !icol abia inceput : De ce ţăranul muscelean samănă păpusolu pe un vârf de deal? I A.utoful acestui articol mărturiseşte că singură proprietatea mare putea face pluqărie aleasă. Sub 5 hectare nu se po elc face decât grădi­ nărle şi creştere de păsări (p. 13). De aceia, în l,�rile civilizate leudinţa e să sporească-suprafaţa moşiilor mici, spre a se ajunge intre :5 şi 20 de hectare. Articolul are o deosebită însemnătate pentru Iara noastră. Aşteptăm concluzia în numărul viitor. PROGRESU SILVIC,1\ug. 1822.- Vechea revistă fi corpului inginerilor silvici cuprinde material de interes nu numai special. ci mai larg educativ: Problema invăţământulul silvic (M. Florescu), Impădur irca terenurilor irn­ productive. (Victor Becup), Comasarea pădurilor (A. !oachimescu)" etc. J Relevăm însă un lucru care ne rnăhneşre. După cum unii avocati şi medici ajută pocirea limbei, acumn încep şi unii silvicuHori. Cine ar crede că în. Joc de râpi, pădurartl noştri trebue să zică de aci înainte rav enc l 1 Şi altele, şi altele. ANUARUL LICEULUI .GHEORGHE LAZAR" din Sibiu, 1922. - Bunul +oblcetu al anuarelor se generalizează. Pe lângă datele şcolare, de mare însemnătate pentru administratie, se adaugă şi unele mici sludii de interes cultural. De pildă: Consideraţii asupra problemei unificării (1. Saridu) sunt o contribuţle preţioasă la siudiu! aceste! che sttunl de e ciuatttate. Autorul urmăreşte ideia de unficare În lot cursul vietii poporului nostru. (Ca şi mulţi altii lasă la o parte marea unir e dacii, - per 'că neamul nostru ar fi început cu ruinarea Sarmisegeluzei 1 Spre sfârşitul evului mediu. ne arată incercările de restaurare politică. Numeşte pe Corvin cel dintăi r cpresen­ lant al Unirii, fiindcă a condus lunta contra Turcilor. Corvln, i'lircea şi Ştefan sunt cei care dau fala da cea mai larg1i statului român. După ei vine decadenta politică, iar ideea de unitate se mută În Iileralur a cr o nicar'ilor. Poporul român rămâne sub două influeuţe : cea bizantină (apoi Iaaarto.ă) se întinde până în Carpaji: cea occtdcatală (latină) cuprinde Ardeatul. Veacul al XIX şi al XX·lea face sinteza. Românii ajung la unitate deplină, E vrednică de relevat molivarea psichologică pe care o adaoqă autorul. Munteanul a� reprezenta" mai multă inteligenţă, 1'1oldoveanul sen­ timent, Ardeleanu\ voinţa" (p. 26). Generalizarea are nevoie să Le docu­ mentată mai precis. Oricum celltorul nu uită astfel de pagini. M. [793] C,RONIC.Ă LITERARA Iuliu Caesar �i Apus de Soare . Schiţă critică Că Delavrancea s'a inspirat din Shakespeare, in «Apus de Soare", e un lucru neindoelnic. Nu numai aci dar chiar şi în «Vilorul .li aminteşte pe Richard al Ill, mutatis mutandis. Dar iUSP;l' ,.C' lăturalnică, din alte opere, nu scade nimic din valoarea . .rei literare, dacă e operă. Shakespeare a dovedit-o îndeajuns. #". Opera lui a arătat tuturor că originalitatea artistică nu con- stitue ideea, ci adâncimea sentimentului, relieful caracterului. Toată literatura sec. 17 e o literatură de imitaţii. Dar cine pune mai prejos Avarul lui Moliere, 'de cât al lui Plaut ? Shakespeare şi-a împrumutat toate' subiectele istorice. Dar cinei-ar acuzacă n'are originalitate? Eminescu, ca să trecem la noi, a tratat poezia Codrule, Codruţule-e-după o variantă populară, dar cine nu cunoaşte adân­ cimea sentimentului, superioritatea poetului genial, faţă de un alt poet mai mic-popular? Exemplele abundă, Mai mult ele cât atât. Chiar în familia, aceloraş opere se poate face o ierarhie toi prin această aprofundate sentimentală, realizarea lui cât 'mai complex, cât mai general. De exemplu: se poate face o ierarhie ca valoare între Plaut, Moliere, Balzac, Delavrancea ca poeţi ai sentimentului avariţiei Aulularîa lui Plaut, L'avare, Eugenie Grandet, Hagi-Tudose sunt opere ce toate au ca subiect avariţia, dar îl redau fiecare în chip deosebit, ceeace şi constitue propria zis originalitatea fiecăruia. Acelaş subiect e tratat deosebit, după putinţa iubirii poetului. Cine-I redă mai complet acela e superior. Sufletul ome­ nesc se poate compara cu apa. Unii o redau liniştită, în lac, oglin­ dind albastru! cerului. Altul o redă curgând dealungul malului, ducârid cu ea în mare chipul drăgălaş al florilor. Altul o re dă în val uri furioase pe mare. Munţi de apă se ciocnesc şi spumegă [794] 794 C. Gerota ca 'şi cum natura ar fi in furie. Cerul plumburiu şi-a descătuşat vânturile şi scormoneşte fundul mărilor. Vai de bietul călător ! MOartea îl pândeşte la fiecare clipă. Cine redă apa numai într'o situaţie din cele de mai sus, aceia, dacă are şi talent, e' un mare artist. Cine însă o' redă în mod complet, în toate situatiile şi cu toate insuşirile, acela e şi mai mare artist. Sufletul omenesc e acelaş, dar trebue prins în toate manifestările lui. Acestea zise, veniamus ad re. Atât [uliu Caesar, cât şi Apus de Soare au ca personaj principal eroi, care prin structura lor sufletească au depăşit co­ munul şi au fost făuritori de destine pentru un întreg pOpGf. Ei reprezintă umanitatea în ce are ea mai bun şi mai concentrat toute la proportion gardee. De aceea ei trebue să fie caractere exprimate În potenţa cea mai mare. Oamenii mici, cu caracter hotărât, dar mici, au un rost în viaţa zilnică, dar nu in isterie. Eroii din istorie sunt vointa, inteligenţa, simţirea unei epoci. Ei se ridică deasupra noastră ca Ceahlăul, prin spiritul de jertfă, de abnegaţie, de muncă, dar şi prin păcatele lor. In istoi ie ii ati­ mirăm, în artă îi inţelegem şi-i iubim. Iulius Caesar e forţa conştientă până la emfază. Mândru, orgolios şi mai presus convins că e superior tuturor. Când An­ tonius îi spune să nu se teamă de Cassius el ripostează erniatic : «Iti spui mai mult ceea ce e .de temut, de cât de ceea ce mă tem. Sunt pururi Cesar-. frica, teama, sunt cusururile oamenilor de rănd, nu ale eroilor. Totuşi Cesar era convins că acest Cassius, slab şi nedorrnit e primejdios. Nu se teme de oameni, dar nici de zei. Când Cal­ purnia îl roagă să rărnâe acasă, din cauza unor visuri urâte, el refuză şi trimite la Augurii. Augurii îl sfătuesc să nu iasă În ziua de idele lui Marte. Cezar refuză şi atunci şi se Iasă convins doar de vorba blaiină a Calpurniei. Dar care e motivul absenţei la Senat? Şi aici îşi arată vointa lui afirmativă până la provocare. Sa le spue că nu poate, că nu îndrăzneşte e o minciună şi nu se incumetă să spue o minciună bărbilor cărunte: Să le spun O minciună? Intins'arn mâna mea cuceritoare Aşa departe, ca să-mi fie frică 1) Trad. A. Stern. [795] Cronica Literară De a spune adevarul bărbilor Cărunte? Deciu, du-te de le spune Că Cesar nu vrea să vină l). 795 Când Dedus îl întreabă ca să-i spună motivul Cezar răs­ punde orgolios: Temeiul e vrerea mea; nu vreau să viu Ajunge spre a ne mulţumi Senatul. Şi când Dedus îi arată că Senatul ar interpreta absenţa ca o frică de prevestiri, îi e ruşine şi pleacă la Senat. In Senat e rugat pentru Cimber : Iartă Cesar, iartă, Cesar Aş ti. uşor mişcat de-aş fi ca voi Dac'aş putea să. rog, rugi m'ar mişca Dar sunt statornic ca steaua polară A cărei fire veşnic neclintită] Nu-şi are .seamănul pe tirrnament. In cer clipesc scintei nenumărate Ce toate ard si toate strălucesc Dar unu] sing�lr îşi păstrează locul, Aşa-i şi' n lume: bine-i Înzestrată Cu oameni, care sunt carne, sânge, si.mţuri Dar între ei şl.iu numai unul care l:;;i ţine rangul său nestrămutat, Neispitit : şi că sunt eu acela Am s'o dovedesc chiar acum Am fost statornic surghiunind pe Cimber Şi sunt statornic a-I lăsa 'n surghiun. Aici se vădeşte hotărât părerea lui Cesar despre sine însuşi. E mândru ca un veritabil civis rornanus, autoritar ca un general, neclintit în părerea lui ca un monarh. E o viaţă hotărâtă şi aceaşi, ca şi steaua polară. Conflictul e conspiraţia lui Brutus şi voinţa lui. Cade prin propria-i voinţă, pe care o arată de la început pănă la sfârşit. E o naturală unitate În această voinţă de stâncă, de la isvorul ei până la sleire. Tot un om de nestrărnutată voinţă e şi Ştefan cel Mare. De cât conflictul extern din Iuliu Caesar e inlocuit cu un con­ Biet intern între voinţa lui, Voevodul, şi durerea fizică -; omul, Stefan e un om de vointa. Si ca această volută să nu se ros- � � , .t togolească în vid avem complotul lui Ulea, slab motivat şi care e un slab obiectiv al voinţei năprasnice il lui Ştefan. Ulea nu e acel un redutabil Brutus, care zicea: [796] C. Gel'ota C. Gerota De e ceva spre binele obştesc Intr'un ochiu pune cinstea, moartea întraltul Şi voi privi la fel pe amândouă, Ba pe zei - iub ssc cinstea măi mult de cât [mă tem de moarte. Conflictul extern, înlocuit prin coullictul intern în "Apus de soare" nu scade nimic din valoarea dramei, ba chiar devine prin aceasta mai umană. Ştefan dispreţueşte trupul bolnav, în vederea salvărei MoWovei; arată o linişte neturburată de moarte şi e gatd să sufere arderea rănei, ca să-şi împlinească vionţa 1). Iuliu Ce sar e marţial şi rece. Brand e abstract şi ireal. Stefan e un caracter şi un om. Lupta Între el se dă între om şi Voevod­ E un conflict cornelian, Voinţa lui e voinţa Moldovei, e glasul datoriei, Durerea lui e pasiunea fisică, îuăbuşită cu resem­ narea clasică. Moartea şi durerea e dispreţuită de eroi. Iuli 1. Cesar se ridică. deasupra noastră prin voinţa neclintită ca mun­ !ele ulban. Ştefan se apropie de noi prin durerea fizică şi se inalţ):j prin biruinta ei. Fără a aprofunda dramele arnândouă în toată înfăţişarea, ci dopr s ehiţând caracterul lui Ştefan şi Cesar, arnândoi eroii se aseamănă prin acelaş sentiment de voinţă statornică, pusă in slujba ţărei. Şi unul şi altul se despersonalizează şi se identi­ fică cu interesele mari obsteşti, fără a-şi pierde prin aceasta nota particulară, individualitatea lui, esenţa operei de artă. Dar eroul în artă ca şi în viaţă realizează impersonalitatea prin sirn­ bollzarea sentimentelor generale şi accentuează pariicularismul, proprietatea oamenilor aleşi în omenire. Prin incorporarea umanităţii În genere într'un caz indivi­ dual, prin aceasta se crează arta care interesează propriu zis ca dramă istorică, fără comparaţie mai mult de cât semnificaţia istorică. Un eveniment de cea mai înaltă importanţa istorică poate să fie fără nici o Însemnătate pentru semnificatia lui intimă şi invers, o scenă din viata zilnică, poate să aibă cea mai înaltă semnificaţie interioară, când ea ne arată, în plină lumină şi În cut ele cele mai ascuns': natura şi purtarea omenească, zice Scho­ penh auer. Şi acest adevăr estetic l-au ştiu! toţi cei care au j sbutit să redea oameni, dar nu abstracţii. 1) Vezi Ramuri, anul, XV No. 1, C. Gerota-vTeatru lui Delavrancea. [797] ;>I·�·.·. ' ,., " ?,C " CRONICA ŞCOLARA Reforma Învăţământului primar şi primar-normal. Două comisiuni deosebite au studiat noua rerorrnă a învă­ I;ăm,1.ntului primar ŞI primar-normal, stabilind anumite criterii şi deziderate. De altfel, încă din 19 I S au fost oameni. cart duseseră re­ forma învăţământului primar şi mai ales a celui normal, până la legi organice. Am În taţa mea toate dările ele seamă asupra lucrărilor ce­ misiunilor Întru ire la Bucureşti ş.i am şi legile din I9I8, strânse in brosura "Şcoala Poporului". In modul ce! mai obiectiv voiu cerceta ce s'a legiferat atunci şi ce se va .legifera astă-zi, fără a mă gândi să jicnesc pe cineva. Era atunc:. ([918) prea multă durere, curgeau din ochii tu­ turor prea multe lacrămi. lac oamenii, cari aveau inimă şi-au zis: S�L ne pocăim măcar în ceasul al r z-Iea Ş'. să dăm poporului ade­ vărata şcoală, care va putea să-i lumineze mintea şi să-I îută­ rcască pe calea muncii şi a adevărului. E mare lucru ca un neam să aibă. un astfel ele om În cea­ surile lui cele mai de durere. Să vină un Om şi să spună: "Nea. mul meu, ştergeţi Ia crămile, nu mai plânge, Înaintea ta recunoa­ ştem că toţi am greşit, de azi încolo ne gândim cu adevărat la viitorul tău şi îţi dăm aceea ce trebuia dat de mult: lumina minţi, care îţi va putea con duce şi braţele Într'o muncă spornică», Au fost atunci ceasuri ele speranţă! Şi n'a fost puţin acest lucru! Un popor întreg pe marginea prăpăstiei, un neam ce nu­ mai avea puteri să mai pHngă de istoveală, Ingenunchiat, rob it, lagărul copilăriei lui, Carpatii, pământ stropit cu sângele atâtor gencraţ:ii, intrau în graniţile unui nou stat. Acestui neam îi trebuia un suflet În viitor, un suf.et prin care să. trăiască şi sufletul acesta tr'ebuia format prin scoală, Şi elin frămftrltarea aceea a unui neam, strâns Ia sânul Mol­ dovei, În zilele acelea de grea cumpănă s'au pus îutâiele baze ale unei reforme a invăţământului primar şi normal. I !, 1 L [798] A. Bălănescu-Caraorman Principiile dela care pornea reforma, erau cu adevărat de­ mocratice. S'a auzit atunci pentru prima dată că ne trebuie o şcoaîâ a mU1lcii şi o nouă educaţie! Toate păcatele veniseră asupra noas­ tră din cauza inculturei ţărănimei, incultură ce făcea inposibilă În­ ţelegrrea 101' cu massele dela suprafaţă. Şi nu fără greutăţi s'au votat atunci de parlamentul din Iaşi două legi: 1) Leg'ea eforiilor şcolare, care a fost desfiinţată şi' Înlocuită cu decretul lege-liberal din 1919 al comitetelor şcolare, ce nu-i decât tot legea Dvlui Mehedinţi, sub altă denumire, un nume bulgăresc, căci în Bulgaria eforille se numesc comitete, 1) Nu s'a avut în vedere trecutul nostru istoric, când pela 1832, Ef, Poteca scria Dumnealui Alexandru Fi1ippescului eforu] scoa- "lelor Valahiei, Alexandru Filipescu era efor, făcea parte dintr' O eforie, dar nu era preşedintele unui comitet oare care!? Ce in­ dicaţie frumoasă să fi păstrat numele acesta de eforz«. Dar nu numai această greşeală s'a făcut atunci cu decretul lege, mai avem una şi cea mai principală. Comitetele din decretul lege li­ beral şi astăzi în vigoare au numai un singur aliniat care poate da fonduri eforiei. Comitetul, după cum e În lege astă-zi şi vorbesc de comitetele scoalelor rurale, nu se poate baza decât pe acei 14/00 din venitul comunelor şi 1/3 din arenda cârciumilor, care s'au păstrat din legea din 19I8. Sumele ce se strâng Însă sunt derizorii. Incliipuiţi -vă că o comună e formată din 5 sate, l(ii co, mitetele sunt formate I pe comune, În fiecare sat e o şcoală. Ştim fiecare ce venituri mici au comunele şi mai putem bănui ce poate reveni unei şcoli elin cei 14/00 şi 1/3 pentru întreţinere. Decretul lege n'a ţinut seamă de aliniatele a şi b dela art. 6 din legea eforiilor care spune: a) Contribuţii se vor putea r.i, dica până la un leu hectarul de pământ producător de venit, 2 lei hectarul livadă (grădină de pomi fructiferi), 4 lei hectarul de vie şi 10 lei hectarul ele teren" recunoscut petrolifer şi pus În exploata re. Intreprinderile de comerţ şi de industrie vor fi obli­ gate a plăti 1 la sută asupra beneficiilor net constatate în bilan­ ţul anului precedent. b) contribuţii personale asupra contribuabi Iilor comunei, cari nu au fost impusi prin aliniatele precedente Această contribuţie se va putea ridica până la 1/5 din totalu impozitelor pe cari contribuabilul respectiv le plăteşte către stat ------- 1) lml reamlntesc că in Dobrogea când au auzit Bulgarii de Comitet şcolar tare mult s'au bucurat. .Comitet, Comitet, de acum vom avea in Dobrogea numai şcoală bulgară.» [799] \ I 799 Cronica Iată două aliniate cari puteau aduce prin impozite venituri eforiilor şcolare. Poate şi aşa suma ar fi fost azi prea mrca , da aliniatele trebuiau menţinute şi impozitele mărite. în raport CU deprecierea leului. Ţăranii plătiau, pentrucă ei au avut bani în tim­ pul din urmă şi cea mai mare parte din aceste capitaluri ţărăr neşti s'au dus pe apa Sâmbetei, fără ca să li se dea o direcţie­ tolositoare neamului. Banii. ţăranilor s'au dus pe lucruri de nimic, pe lux, etc. Dar peste legea dela Iaşi s'a tras cu buretele, e vechiul obiceiu al partidelor noastre politice ca atunci când vin la pu· tere să strice tot ce a făcut adversarul, chiar dacă e ceva bun Şi a mai fost o lege care s'a votat acolo la Iaşi şi nu ştiu dacă e vreun suflet de român, care gândi.ndu-se la timpurile ace­ lea de înălţare a sufletului româlze.:'c, nu l-ar trece Iăcrămlle ; s ' a mai votat legea ))coa!i'lor pri'gătitoare şi a SellliJlâriilor lzor,lJlalc_ Iată ce spunea legiuitorul: "doresc: eLI orice preţ să dăm scoale! rurale O direcţie hotărât practică, ceeace desigur e do­ rinţa tuturor plugarilor acestei ţări. Vrem să lipim cartea de muncă şi munca de carte, potrivit cu nevoile fiecărui ţinut. Şi anume; după cele dintâiu patru clase, unde copilul se deprinde . Acest articol are o redacţiune ciudată. Din partea 1· a reese că tot ce se va face în aplicarea acestei legi este scutit de timbru, In partea Il-a se restrânge scutire a de timbru numai la acţiunile bazate pe dispoziţiunile de la art. 35 până la art. 53 c. s. Cred că legiuitorul a înţeles a scuti de timbru şi portărei actiunile bazate pe dispoziţiunlle art. 28 până la 53 şi că cifra 37 e numai printr'o greşeală de redactie pusă În locul cifrei 27. In secţiunea II-a a codului privitor la exploatarea pădurilor stăpânite de moşneni sau de răzeşi În devălrnăşie (art. 37 -63) nu sunt altle: de dispoziţii legale decât de acelea referitoare la alegerea repre­ zentanţilor obşteşti, gestiunea reprezentanţilor şi modalitatea Iolo­ sinţei bunului obştesc, Îngrădită de tutela Ministerului, Judecă­ torului de Ocol şi a Casei Centrale a Băncilor Populare. In aceste articole nu găsirndispoziţiunt din care să rezulte acţiuni. cereri, apeluri, sentinţe şi transcrieri. Asemenea acţiuni, apeluri, sentinţe, recursuri isvorăsc din dispoziţiunile articolelor primei secţiuni (art. 29 -37 c. s.) privitoarea la stabilirea drepturilor rnoşnenilor şi răz eşilor. Deci la acestea s'a referit legiuitorul În . prima parte a art. 54 c. s. J urisprudenţa Inaltei Curţi de Casaţie e fixată în sensul scuti rei de timbru a tuturor actiunilor bazate pe dispoziţiunile legei silvice, declarând (codul silvic adnotat de ]. D. Neagu pag. 88) că dispozlţiunile ari. 54 c. s. fiind generale, [807] Cronica Judiciară .atăt prin termeni, cât şi prin obiectul la care se raportă, urmează "a se" aplica şi la facerea recursului. Insa, recursul în materie silvică este reglernentat prin dispoziţiunile art. 32, deci un articol in afara dispozlţiunilor dintre 37-53. Pe lângă acestea, legea timbrului - legea de strictă interpretare - nu prevede tim­ brarea vreunei acţiuni bazate pe dispoziţiunile codului silvic. Dacă legiuitorul ar fi înţeles "timbrarea, trebuia să prevadă tim­ brarea specială, cum este în legea consolidării terenurilor petro­ lifere, recursurlle În materie fiscală etc. sau să le indrepte spre legea ordinară a timbrului. Caracterul legei silvice este de ordine publică, după cum rezultă din art. 29, 30, 31 şi din Jurisprudenta Casaţie! de sub aceste texte (codul silvic adnotat 1. Neagu pag. 38). Pentru buna şi grabnica constituire a (obştenilor) obştiilor lucrează judele de Ocol din oficiu, ajutat de notar, Învăţători, preoţi. .]udele poate apela decizia în folosul mi norilor, procurorul poate face recurs pentru minori, etc. Iată dar atâtea lucruri la timbrarea cărora nu s'a gândit nimeni, căci de ar fi fost vorba de timbru nu putea legiuitorul să fixeze termene fixe până la care constituirea trebue terminată (Art, 32 c. s.). Inaintea Tribunalulului Putna s'a pus din oficiu chestiunea tirnbrării acţiunilor intentate de omişi pe baza art. 35 c. s. Tri­ bunalul, după divergenţă, În majoritate a fost de părere a nu se timbra asemenea cereri pentru asemenea argumente. Acest articol, după cum am arătat mai sus, face parte din articolele de la constituirea obştiei. Actiunea omisului are aceeaşi bază juridică şi-i de aceeaşi natură ca şi acţiunea pe care o avea fiecare dintre cei ce au luat parte la constituire. Prin faptul că legiuitorul spune în aliniatul 3 din acest articol: «Işi vor putea stabili drep­ turile lor pe cale de acţiune ordinară Înaintea tribunalului, care va judeca ca prima instanţă». Insernnează că aceştia au o acţiune deosebită de a celorlalte numai sub raportul instanţei competinte, si a modului de a lega instanta cu pârâtul, De data aceasta tribunalul e prima instanţă, iar obştia se citează pe numele repre­ zentanţilor săi, 11 u colectiv conf. art. 75 după cum prevede art. 32 c. s. Prin urmare nici un argument juridic I1U pledează pentru tirnbrarea acţiunilor bazate pe dispoz. art. 35 şi pentru netim­ brarea acţiunilor bazate pe art. 29--45. Timbrarea unor asemenea' acţiuni ar constitui pentru moşneui piedici de neînlăturat, piedici ce· duc În mod evident la descornpletarea obştiilor, cauzându-se prin aceasta şi moşnenilor în viaţă cu drepturi în tabelă un mare rău si anume: Neputinţa de a tiue întruniri în vederea consri­ tuirilor de drepturi reale asupra bunului obştesc (art. 42 c. s.), desfiinţarea dreptului deproprietate obştesc. Ministerul de Domenii, supremul organ tutelar al obştiilor, are mai mult .decât oricare -obligaţia precizării acestor importante chestiuni. Ioan D. Neagu-Negrileşti Advocat [808] IOAN SCĂRLĂTESCU In ziua de 19 Sep ternbre 1922 s'a stins la sanatoriul Diaco nesclor din Ba­ cur"şti compozitorul şi poetul Ioan A, Scăr lăt escu. Cu el s'a pierdut.l din gene� raţia care e acum in puterea bărbătie i, unul din reprezentanţii de seamă ai cul­ turii noastre, una din acele personalităţi creatoare prin care trăeşte în viitor, în multiplele laturi ale v ietet colective, fiinţa unui neam, Făcea parte din aceea pleiadă de tineri care, prin anii IS9Cl, pe băncile universităţii din Bucureşti sau În jurul ei, atraşi şi tnsu îletitt de puternica personalitate il lui Titu Maiorescu, unii şi de a lui Alexandru Odobescu. sorbeau cu nesaţ iu din acea atmosferă de � largă culturăţurnană, luminată de probleme şi lecturi filosofice, lncălzită de idea-I Iismul antichităţii clasice, hrănită de cugetarea culturii moderne, mişcată de in- ' trebările mari ale existenţei şi ale culturii naţionale, II Prieten bun din copilărie cu I. Al. Brătescu-Votneşti, Sc ărlăte scu a fost adus de acesta ln cercul tinerilor prieteni din jurul lui Titu Ma ior eacu şi a rămas până la sfârşitul vieţii sale unul din colaboratorii Convorbirilor Literare, Cu interesul lui viu pentru toate laturile culturii şi pentru orice tănăr ln care vedea ori numai bănuia un talent, T'itu Maiorescu a sprijinit şi a urmărit cu căldură desvoltarea artistică a tânărului care, pe lângă darul de a înfăţişa In vcstmăntut poeziei o simţire distinsă, adesea grea de cugetare, avea ŞI o rara cultură mu­ zicală - era, de pe atunci, un distins pianist - şi arăta a fi (ceea ce preţuia, în deosebi Titu Maiorescu) un spirit creator, o valoare originală şi un caracter. Maiorescu însuşi era un fin cunoscător al muzicei, un mare admirator al IuiBeetnoven, un bun executant la flaut al bucăţiIor clasice. Prin anii aceia, cel puţin o seară pe săptămăuă se făcea muzică în ncasa din strada Mercur, No , 1": dona Maiorescu, Scărlătescu, unul din fraţii Buluchusau alt-cineva la pian, d-nul Maiorescu din flaut, altcineva la vioară executau împreună bucăţi clasice, Mi-aduc aminte, ca acum, de o neuitata seară de acestea, în care, Scărlătescu cântând un menuet, dona Maiorescu - Într'un alb costum de casă, cu graţia şi distincţia sa superioară şi cu acea familiaritate plină de tact care ştia să apropie şi în ace­ Iaşi 'timp să tină distanţa - porni Într'o mişcare uşoară, trecând, prin uşile des" [809] 1. A. R. Necrolog hise, din ca meră in cameră, �ln "as�de "menuet, _ spre )ncânt� <1l a tuturo r şi ma cales a d-lui Maiorescu, care o privea cu ochii săi iluminaţi de surâs, de bună late, de plăcerea de a gusta Împreună cu alţii vleaţa transfigurată de artă. Cu sprijinul d-Iul Maiorescu -şilspre implinirea acelui postulat al său, că . orice tânăr care Iăgădueşte ce Vi) trebuie să meargă să studieze şi să stea cât V l timp Intr'o ţară de cultură apuseană, spre a primi de acolo impresii şi sugestii directe de ştiinţă, de artă, de literatură, de veaţa socială - Scăr lătescu a plecat la Paris. Mai apoi s'a stabilit la Viena, unde a stat aproape neintrerupt cei din urmă douăzeci d: ani ai vieţei sale, căştlgăndu-şt in acea mare capitală Iubi­ toare şi cunoscătoare de muzică un nume respectat, de remarcabil pianist şi corn­ l)ozitor. Prin cultul lui pentru muzica clasică germană şi pentru Richard Wagner, arintrat in r elaţiuni de prietenie cu Houston Stewart Charnherlain şi ÎI1 acel me, dlu de cultură germană. s'a simţit Îndemnat să scrie şi in nemţeşte: câteva poezii şi câteva lucrări dramatice. Firea lui, de: o dtstinsă rezervă, a făcut ca in ţară să fie mai puţin cuno­ scut de marele public şi să nu i se ofere de oficilaitate o situaţie la care eră indicat prin marele său talent, prin prezătlrea lui excepţională şi prin demnitatea caracterului său. Va trebui să fie socotit ca unul din păcatele de neiertat ale celor ce au avut În mană soarta aşezămintelor de cultură ale acestei ţări, că n'au voit sau n'au ştiut să reţină' şi să întrebuinţeze spre o mai directă şi mai Întinsă influenţă asupra culturii, muzicale în ţara noastrăţmarea capacitate a-lui Scărlătescu. Se poate z lce despre el: .Intre ai săi a fost, şi ai săi nu I-au cu­ noscut". S'a Întâmplat, de altfel, cu .el ceea ce se Întâmplă Ia noi Cll atăţla oa. meni de merit. Cei aduşlţde valurile politice să chivernisească bunurile sufleteşti ale neamului fiind, de cele mai multe ori, mediocrităţi lipsite de adevărata cul­ tură, au o repulsiune instinctivă pentru valorile reale ale ţării le lgnorează sau le înlătură, spre a face loc celor ce ştiu să le măgulească vannatea sau să ser­ vească interesele politicei lor de partid. Cu atât mai mult era pretuit Scărlătescu de puţinii c are şleau rara lui va toare de compozitor şi pianist şi Însuşirile lui superioare de om de cultură Şi 0111 de caracter. Regina Ellsabeta se interesa de aproape de el, şi În anii săi din urmă era unul din oaspeţii cu care făcea muzică Împreună. Cu toate că acum trei ani avusese nenorocul să i se piardă sau să i-se fure pe calea ferată, În drumul de la Cluj (unde ţinuse cursuri de vacanţă la noul conservator românesc) spre Bucureşti Iăzile cu lucrările lui manuscrise - ceea ce l-a deprlrnat adânc şi trebue să fi contribuit la sfârşitul său prea timpuriu­ trebue să mai fi rămas de la dansul, la locuinţa sa din Viena şi la o rudă a lui de aici. preţioase manuscrise şi Între altele un număr de scrisori de la Titu Ma­ Iorescu, O datorie de pietate şi o datorie culturală către neamul său va fi ÎI11' plinltă, de-bună-seamă, de sora sa, D-ra Alice Scărlătescu, decentă la universi­ tatea -din Viena, prin păstrarea şi publicarea acestei nepretuita comori sufleteşti. Prietenii de âici ai lui Scărlătcscu Îşi vor face o datorie de a-i tipări in volum opera lui literară. [810] BI BLIOG�f1 FI€; Pagini alese din Scriitori r�ol11âl1i, No, 83-95 «Cartea Pomââească-. Conştinţe folositoare No. 4 - 9 «Cartea Romflllească,>. Revista Artelor frumoase No. 7, "Cartea Românească". Revis.a Ilustraţia, No. 7; "Cartea Pornănească-. Biblioteca iVlinervei, No. 22, 27, . --- r- - 'frfqf- RE P. G crală }". ReJ-\A N I)!J Case de Import J'!NANOVICI�CO�' -elli..�� - calea"VÎ�6i 28. [811] CONVOR8IRI LITERARE No. Il BUCUREŞTI, NOEIUJIE 1922 Noemvrie f n lâncedul soare de-amiază, grădina lşi svântă din brazde noroiul, -- şi cum Nu-i nimeni să-i eate răcoarea acum Dar sborul de ci oare îi cată hodina. In mâlul ce scade vâscos, fumegând, Mai luptă cu moartea o iarbă, o floare, Cu frunze cernite 'n sinistra culoare A negrului muced - ce-ţi intră În gând Mai muced, mai negru decât e în. fire. Sus ciorile negre, jos mucede flori ! ... 0, unde eşti creangă de-Apri/ să-mi inprori Ferestrele vieţii cu verdea-ţi lucire ... Şi unde eşti iarbă, cu fragedul fir, In gânduri să-mi intri cu haina ta nouă) Şi proaspăt scăldată în bobul de rouă Ce 'n suflet resfrânge lumini de safir ... Anul 54' Elena Faraga "..... [812] Pregătirea învăţătorilor - o problemă de Stat De un ian de zile, învăţătorii se sbat mereu, ca să fie primiţi Ia universitate. Adunări peste adunări, moţiuni peste moţiuni,-mergând până la ameninţarea autorităţilor. Turbu­ rarea a pornit de altfel chiar din minister, în urma unei întrebări oficiale: dacă n'ar fi mai bine să se mărginească pregătirea inuăţătorilor numai la } clase normale, pentru ca să se poata spori numărul celor ce îngrijesc de invătământul sătesc... . Drept răspuns, învăţătorii au cerut nu numai să li se păstreze cele 6 clase ale şcoalelor normale de astăzi, dar pretind să li se deschidă calea şi spre universita.te.--- Totuşi, stăruinţele lor n'au ajuns până acuma Ia niciun rezultat hotărît, măcar că agitaţia a răsbit până. în mijlocul congre­ sului general din Septernvrie (1922), când chestia a fost dis' cutată chiar în faţa ministrului şcoalelor. De aceea, corpul didactic primar, şi toţi cei care se interesează de soarta in­ vătământului, sânt cuprinşi de mare nedumerire. Universitatea şi-a deschis uşile, iar în organul· oficios al guvernului, un pedagog se întreabă încă: Ce va face ministrul? Va îngădui oare pe învăţători, să urmeze un curs Iăturalnic de peda­ gogie, spre a deveni profesori de această specialitate în şco­ lile normale, ori va creia o instituţie deosebită, unde norma .... liştii aleşi sau învăţătorii mai destoinici să capete şi în alte " ramuri de studiu o pregătire ştiinţifică mai completă, spre a putea ocupa orice altă catedră din învăţărnântul normal şi serninarial? Pedagogul mai sus pomenit e de părere că un curs lăturalnic de pedagogic;; ar fi de ajuns. Pentru noi însă, care [813] Pregătirea invătătorilor am urmărit în această revistă atâtea chestiuni şcolare, iar pe unele s'a întâmplat să le ducem până la legiferare, pregă­ tirea învăţătorilor ni se pare un lucru prea' însemnat, pentru ca să ne mulţumim cu o măsură de ocazie. Dimpo­ trivă, afirmăm cu toată hotărîrea că organizarea învătămân­ tului privitor Ia învăţători şi preoţi e Ia noi o problemă' de Stat mai importantă decât în orice altă ţară. '" * * In adevăr, România e singurul Stat pe faţa părnântulu ale cărui oraşe să fie atât de împănate cu streini. E sin­ gnrul Stat din Europa, care să aibă atâtea procese etnogra­ fice la hotar, atâtea graniţe slabe şi atâti vecini agresivi. Iar perspectiva de uşurare e una: Sporul populaţiei româneşti spre a ţinea in cumpănă ele­ mentele alogene, apoi o glahl1';că mobilizare a tuturor ener­ giilor păiurei autohtone, pentru a crea din fondul nostru etnic toate organele necesare unei societăţi moderne. «Acuma - sau niciodată), în luptă dreaptă, trebue să ne silim a trage balanţa spre noi, îndreptând toate greşelile din trecut.- Eroarea cea mare a generaţiei metafizice dela 1848 a fost tocmai aceasta: n'a înţeles deplin nici problema cul­ turii naţionale, nici, măcar problema fundamentală a Statului - cea privitoare la populaţie. Dacă Ia 1862 - 1 864, s'ar fi realizat îrnproprietărirea plănuită de cei doi bărbaţi de Stat: Barbu Catargiu şi M. Kogălniceanu, războiul mondial ar fi găsit regatul român cuo populaţie aproape îndoită. Dacă am fi nimerit calea adevărată cel puţin în privinţa cultivării poporului, am fi avut azi plugari mai mulţi şi mai bine pre­ gătiţi; mai mulţi meseriaşi În oraşe; mai mulţi negustori, fa � bricanti, bancheri, ingineri; .. şi tot ce trebue unui Stat prins în atât de mare strîmtorare. Dar, să ne mai' plângem de trecut este zadarnic. eri. ticacea mai nimerită e să îndreptăm cât mai repede gre­ şelile. Cum? Dându-ne seama că problema populaţiei şi problema culturii sânt indisolubil legate. N4 sporesc ca număr decât popoareie sănătoase, iar sănătos la trup, şi cu mare prisos de naşteri asupra morţilor, nu poate fi decât un popor cu [814] S. M'eheclinţi adevărat cult, adică mântuit işi ele ignoranta care ucide şi de rafinăria care secătueşte. Prin urmare, trebue poporului nostru numai decât o «altă creştere», iar aceasta e cu neputinţă, dacă nu începem cu o serioasă pregătire a învăţătorilor şi a preoţilor, de care atârnă mobilizarea energiei latente a maselor. In adevăr, învăţători mea de azi, împănată cu ,elemente de pripas (suplinitori cu câte două-trei clase gimnaziale ori profesionale) e cu mult prea slabă, ca să poată duce o sarcieă atât de grea. Preoţimea e de asemenea insuficientă 1). Iar partea cea mai gravă e alta: după ce sânt atât de puţini, apoi şi pregatirea lor lasă mult de dorit, căci n'au avut de unde să şi-o dobândească. Profesorii de şcoli nor­ male şi de seminarii, ajunşi la catedră pe temeiul unei scurte pregătiri In seminarul pedagogic al Universităţii şi peche­ zăşia unui examen de capacitate.s+adeseori problematicj++au fost prea puţin selecţionati ei însăşi, ca să fi putut deştepta o reală vocaţiune în tinerii pe care Statul îi trimite să tre­ zească, să aleagă şi să organizeze puterile cele mai de seamă ale poporului nostru.. . Aşa dar ne învârtim într'un cerc de păcate şi e necesar să luăm firul problemei chiar dela capăt, adică dela şcoala sătenilor. Care este rolul ei? 1. Să pregătească gloata copiilor pentru o viaţă rurală, su­ ţierioară celei de azi. Am arătat aiurea 2) câteva îndrumări. ProectuI de lege din 1918 prevedea nu numai o schimbare fundamentală a metodei (şi deci a programelor. şi a cărţilor) în cei patru ani de şcoală începătoare, dar adăoga şi doi ani de gosţo­ dărie, spre a da ţăranilor ceeace şcoala. bolnavă de azi nu i-a dat şi nici nu-i va putea da vreodată. 2. In al doilea rând, şcoala rurală trebue, să facă cea dintăi selecţt'une a valorilor: Să ne spună în fiecare sat şi în fiecare cătun, care sănt copiii cu o înzestrare deosebită, pe care să-i pregătim pentru o muncă mai intensă. - Strîm­ toraţi de războiu şi de scumpetea traiului, Germanii au pus 1) Vezi, Noua Revistă bisericească, Noemvrie, 1922, p. 218-220. 2) Altă creştere -- Şcoala muncii (ediţia It 4-a in 1922). [815] în aplicare o vastă opera de alegere a tineretului lor. Chiar şi Înainte de războiu, ei se întrebaseră dacă n'ar fi mai bine. să grupeze pe copii după aptitudini, ca să-i pregătească după metode deosebite şi-apoi să-i aşeze pe fiecare la locul cel mai potrivit cu Insuşirile fiecăruia pentru munca socială. Ame­ ricanii -- tot aşa. Pătrunşî de «taylorism> , ei caută să eco­ nomisească orice fărârnă de energie şi de aceea cer învăţătorilor şi profesorilor un fel de diagnostic asupra fiecărui copil. (După cum locomotiva cea mai bună e aceea care transformă tot combustibilul în mişcare, tot aşa, creşterea cea mai bună e cea care deşteaptă şi dezvoltă mai deplin toate energiile individului, spre folosul lui şi al societăţii în care trăeşte). \ Din aceasta se vede lămurit, că sarcina unui învăţător de sat n'o poate implini. orice, om de pripas. Iar încer­ carea făcută în anii din urmă cu acele şcoli normale 1 care primeau absolventi! gimnaziilor, ca să-i schimbe după doi ani în apostoli ai tărănimei este o grozavă rătăcire. Pe când inainte, alegeam pentru şcolile normale copiii cei mai în­ zestraţi ai satelor, În acele şcoli de cârpeală am început a culege chiar pe codaşii gimnaziiJor 1) (media 6-50), care, ne mai putând trece spre clasele superioare ale liceului, intrau in acel su­ rogat de şcoli normale. - Slăbănogi! mahalaleIor din .oraşe ajungeau după doi ani deşteptători de energie în viaţa plu­ garilor! Mai grozavă ironie nici că se putea inchipui, afară doar de ironia celor care au socotit că chiar şi cele patru clase gimnaziale sânt prea mult ... şi că s'ar putea trimite satelor Învăţători numai cu trei clase normale. ·'1···· 1 ; . , I Pl'(i!gătirea mvăţătorilcr SIS Evident, a sosit timpul Ca dibuirile acestea să Înceteze' Pentru a pregăti copiii sătenilor spre o gospodărie supe­ rioară, şi pentru a face cea dintăi selecţiune a valorilor ru­ rale, trebue numai decât' ca Învăţătorul să fie el însuşi lin rural şi un adânc cunoscător al vieţii poporului. Apoi, ca să poată duce o sarcină atât. de grea, trebue să fie el însuşi crescut în mediul pe care este chemat să-I modeleze, nu în colivia oraşelor. J) Se inţelege, poate răsări un trandafir chiar şi pe guaeasle L111ul maidan de oraş, dar astea sfint exccpţti prea rare, [816] 816 S. Mehedinţi . Adevărul acesta I-au simţit toţi cei care văzuseră in 1918 îngenuncherea Statului prin tratatul neomenos dela Buftea şi dela Cotroceni. De aceea, toţi - fără excepţie­ au înţeles şi-au aprobat înfiinţarea Scoalelor Pregătitoare, adică a unui învăţământ secundar, menit anume pentru a ingriji pe cei mai aleşi dintre copiii sătenilor. -- Poporul român, nedreptăţit până atunci sistematic, prin îngrămădirea tuturor şcoalelor secundare la oraş, a căpătat pentru intăiaşi dată un învăţământ mai înalt pentru sate. Care era ţinta acestor «( Şcoli pregătitoare)? Ele trebuiau să arate nu din cărţi, ci prin (Şcoala muncii- , câteva pilde de o viaţă rurală la nivelul celei din ţările cu adevărat ihaintate. Fiind câte 5 sau 6 şcoli de acestea În fiecare judeţ, am fi avut 5 --6 sate sub înrâurirea directă, a unui corp profesoral cu pregătire universitară şi înlesnit prin improprietarire, de oarece atât şcoalele, cât şi profesorii lor urmau să capete pământ. / In acelaş timp, şcoalele pregătitoare ar fi tăcut a doua selectiune a copiilor de săteni. Şi anume: după patru ani de învăţământ secundar, dacă. fiul plugarului s'ar fi simţit atât de legat de traiul rural, în cât sa se hotărască a rămâne plugar, ca şi părinţii lui, tânărul s'ar fi Întors în satul său . şi ar fi ajuns acolo un ţăran în adevăr superior. Cine însa ar fi sim­ ţit în sufletul său o menire deosebită În latura etică, ar fi fost îmdreptat spre Seminarul-Normal, ca să ajungă învăţător sau preot. Iar cine ar f dovedit alte însuşiri, decât cele pe care le cere viaţa rurală, ori preoţia şi invăţământul, acela, după îndrumarea profesorilor Scoalei Pregătitoare, ar fi putut să apuce alte căi, trecând în viaţa orăşenească spre a urma cursul superior al liceului 1) sau altă şcoală specială, spre a deveni: inginer, doctor, negustor, industriaş etc. etc. Cu alte cuvinte, şcoala pregătitoare ar fi fost pentru popu­ latra rurală un tel de Gară de Triaj. Aci sta rolul ei cel mare, să culeagă pe toţi cei mai vioi din sate; să aleagă apoi dintre ei tot ce i trebue satului: i1l'uâţâlori, preoţi, agronomi, viitori primari, notati, etc., fără să-i srnintească din obiceiurile părin- 1) La Început, legiuitorul (lin 1918 precouizase idea de a reduce cursul Inferior la 3 ani. Imprejurările au împiedecat atunci realizarea imediată a acestu] cleţli şi vorba-i intoarce şi, zi�� vizirul c . ' "Ei, Ţare cinstite, tu mândrule soare! Pe Momir şi Grozda'1i' ţii la o laltă Şi-i laşi să trăia�că cum frate cu soră, Dar ,Momir 'iube,şte,'pe fiica-ţi Grozdana1O• Grăeşte at�nceai;)sârbescul 'far'Ştefan: l' 1, "Să,t�ci, o::Tudore, şi glasul amută-ţi l , Minci�Iiă grăit-ai de MomirIubitul ! Aşa precum carnea nu se despărţeşte I De oase din trupu-mi cât, sunt 1ri viaţă, , . Pe Momir şi Grozda eu riu despărţi-voi, Sunt frate şi sdră \ de tată şi ma�ă,» Vezirii mi-i cheamă ce opt' sunt la număr, Dar patru-şi prerd\lr� şi suflet şi lege, Iar 'patru grăiră minciună şi pâr1: «Pe suflet şi lege, aşa e�tăpâne; "Pe ziua-ne de.ast�zi, aşa e stăpâne, I , "Pe ceasul de moarte, aşa e stăpâne, «Că Momir iubeşte pe sora-i Grozdana .. S' acuma cu dânsa, el doarrne'n odaie 1" � 1 I Sălbatic s'aprinde sârbescul Tar,Şttfan. Se-aprinde şi tiairia-i o rupe'n mânie Şi lacrămi amare ti cuţg pe; obrazu-i : "Ei, Momir, tu floare frumoas'a vieţii! «Vai mie sărmanul, te pierd eu pe tine!» I Şi cheamă să vie gelaţii cei tineri : I «Veniţi mai degrabă, gelaţilor tineri, Grăbiţi la ceaida:cul und'doanne· Crozdana Şi prindeţi, luaţi-l pe, M�mir Găsitul Şi-l- duceţi pe dată la spânzurătoare, .Ladafnul c�l veşted din v�rdea grădină, Ce nu mai dă frunze, uiti flori nu'nfloreşte, \ l' \ I [829] \ Momir eel ·gli.sit, / ' De trei arii de, iile uscat e şi °veşted.,. '� Aleargă de grabă gelaţii cei tineri" Aleargă'n cerdacul, la Momir ce doarme, Iar sora Grozdana stă lângă băiatul Şi mişcă de-asupră-i e cracă "nflorită, ,Să-i facă lui M()mi� răcoare plăcută, Ca frate-so bolnav mai bine să doarmă.L, Veniră gelaţii,- gelaţii cei tineri, 'De gâtui lui Momir trecută găitamil, ( Aceasea' când vede Domniţa Grozdana, Eaţi?ă şiuTlă ca şearpe sălbatec Şi fd.ţa-şi izbeşte' de ţărna cea neagră. La rându-i şi Momir din �omn se trezeşte "Şi ochii deschide, in juru-i se uită, Alături mi-i vede, gelaţii cei tineri " Şi'ncepe să-i roage'n a Dcmnului nume: ! ",O fraţi-mi in Domnul, gelaţilor tineri! Acum nu mă duceţi la spânzurătoare, ,Ci mergeţi cu mine la Ţarul părinte, ;s� 'ntreb eu pe Ţ'arul, pe bunul meu tată, Dece mă trimite la spânzurătoare, Să-mi spună greşeala şi vina-mi cea mare, Când astăzi creştinii şi fraţii şi prieteni, Sunt veseli că-i Paşte, 'că-i ziua 'Nvierei, Azi tata pe mine la moart� mă'-duceis ,Cum sunt ei gelaţii, dar mila-i cuprinde, Din ochi-le lacrimi incep să le curgă, Atunci când la Momir, la tânăr se uită, Şi merg cu băiatul la Ţarul părinte,' 'Când Momir in faţa iui Ştefan se-arată, Tipă eli caşearpt;, ca şearpe sălbatec. , La pieptul lui Ştefan se-aruncă" s� strânge, Si haina-i sărută, cea haină domnească; 20, 'Tare puternic, 0, tată' iubitel Ce yină avut-am, ce 'lnaregreşal�, 'Gelaţi' să mă ducă la moarte, peire, In ziua de Paşte, în ziua slăvită? Când astăzi creş6nii, şi fraţi" şi prieteni, :Sunt veseli de �iua cea sfântă-a �Nv;ierej, I J i [830] ·N.· Batzarla Şi astăzi pe mine tu vrei- sa mă spânzuri ? ei spune-mi, o tată, ce grea:' e greşeala-mi?", Iar Ţarul. oftează şi lacrămi tot varsă: ' cEi, Momir, ei, sc;umpe, tu dragostea-mi mare! Vai mie; sărmanul, te, .. pierd-eu pe tine! Imi spuseră astăzi vezirii cei 1101lă, Căzu pe Grozdana, pe sora-ţi iubit-ai.c-, Aşa precum carnea mi se -despărţeşte : . De oase din trupu-mivcât sunt în viaţă, Pe tine de Grozda nu te despărţit-am" Că sunteţi un frate ş'o soră de sânge, Ei, Momir, ei, scumpe, tu dragostea-mi mare b>- Intoarce-acum vorba şi" zice băiatul: "n lună e, tata, o lună-i între(gă, De când nu văzuse1npe Jsora Crozdaha, Ci numai aseară in verd�� grădina, Când flori cu-alte tete. strângea surioara, Vr'o treizeci de fete erau în grădină, Iar noi ne 'ntâlnirăm În poarta grădinei. I Din rumene roze mănunchiu eu făcut-am Şi-l ded surioarei, iar dânsa'mi 'ntinse Din albul busuioc m�nunchiu şi. mai mare, Aşa că-schimbarăm doar flori cu Grozdana; De dragul de frate şi dragul de soră, Şi nu-i spre ruşine astfel de iubire". ... Vroit-a şi Ţarul crezare să-i deie, Dar strigă deodată vezirii cei nouă: "Auzi-ne" Doamne, vedeţi, adunare! "Că Ţarul rascultă de fiul său' unic "Si nu dă crezare, la vechii săi sfetnici � . ' .. "CUI bărbile albe de brâu ce le trece!" Şi n'are încotro sărmanul Ţal' Stefan, ci cheamă să vie gelaţii cei tineri: .. Duceţi-l ,pe Momir la spânzurătoare, «La datnul- cel �eşted .din verdea grădină •• Gelaţii cei tineri îl dUCR�-b�,iatul, Dar Momlr se roagă ş'astfel.je grăeşte : «O, fraţi-mi În Domnul, �e1aţiJo1: tineri t , " I [831] '\ Momir cel găsit .Aeum să mă' duceţi la mama, Ţarina,' Iertare să-mi d�ie de grije şi hrană,' De hrana�e-�i .. d�de şi marea' '�$�ire�. Nu vrură gelatn s asculte .de M. Şi, în Iantazie, 'vedeam o 'mulţime de hârţoage vechi, scrisecn sloveciriHce, de o mână tremurânâă,slove pe care nu le voiu putea deslega; chiar şi două luni de aş sta de ele. 1, Dar după cină ni se deslegată limbile la toţi, şi, in câteva ceasuri de-arândul, puserăm ţara la cale. Am ajuns cu foţli la rezultatul că astfel treburile publice nu mai merg, o schimbare radicală se impune : oamenii cinstiţi, câţi mai sunt, ar trebui­ fără deosebire de partide politice -,să înceapă opera de rege- \\ nerare, Şi aşa a şi rămas! când ne-am despărţit, pentru a merge \ .la culcare. Prinsesem inimă. Cuo incredere destul?e puternici [836] Dr, Vasile Ghentsim in ceeace voiu reuşi sA fac in filele următoare, stinsei lumânares � şi mă culcaiu. Dormit dus până dimineaţa. ' A .doua zi, împreună cu părintele Furtună. ne-am pus pe lucru. Sfinţia Sa. cu o dragoste rară, mi-a pus la îndemână toate condiCel�oficiului parohial. Era 'un vraf mare de cărţi vechi � unele mâncate de vreme, altele mai bine conservate. Un miros slmpattc de hârtie veche se \ împrăştia prin odaie, Condici şi mitrţci şi protocoale, care de care mai vechi, care de care mai modeste. Să fi înviat Eminescu, de bună seamă, le-ar fi sărutat CU adâncă evlavie. ' Neîncrezător le luam, una după alta, Încercând să, desleg ceva din ele. Dai· cu cât mă îndepărtarn .dela timpul nostru, 'cu 'atâta dtai greu, mai de nepătruns, era slova bătrânească, Părintele Furtună în altă parte se zbătea să afle ceva despre familia Emi­ aovicentlor. Zădarnic ... Pierdeam tot mai mult nădejdea în izbândă. Veni şj\ d-na Furtună-să ne ajute. Ca din piatră, nu puteam scoate nimic. Pe lângă asta, condicele erau pe alocurea rupte pe mar- , ,1 gini, în altele cerneala devenise palidă de vremuri. , I Ceva rhă împingea irisă săcautmai departe; Voiam cu orice preţ să aflu măcar cât de puţin, Trecuseră cam două ore de' căutare zadarnică. Se perlndaseră vreo 3 sau 4 condice prin rnânlle mele. I Mă cuprinse un fel de-frigur]. Părintele mai liniştit silabisea, încă îhtr'aceeaş .. condică a cununaţilor", pagină. cu pagină. Ner�os Îil intrebaiu de vreG două ori, dacă încă n'a dat de urma Emino- vice n ilo 1'. Nimic.; I 'Iau in mână «Conscrlpţia» din anul 1816. Perindez tot cu aceeaş repeziciune o pagină după alta, Când privirea imi cade pe $} rubrică în care, ta prima ochire îmi pare că. văd numele Imi­ novici. Mă opresc. Caut. Apoi merg la Sfinţia Sa. Si amândoi I .' slovenim în sfârşit numele Vasile Ieminovici, Dedesubtul acestui '.ume era înregistrat: Ioana ca sotie, iar mai la vale copiii: George, M�fia, Ileana, Ioan. Drept ocupaţie era notat: t ţăran. / Spre stânga dela această Inregistrare de nume, la rubrica numărul casei, era Nr. 27. Ca- fulgerul. îmitrecu prin minte: «iată cheia», Acest numar 27 ne deveni călăuză credîncleasă prin labirintul r i [837] '1' .. , .. 1 r , In satul Eminovlcenllor &le condlcl.») .El ne conduse până în urmă, la inul 1736, când se născu Azajia, mama lui Vasile Ieminovlcl, deci câţiva ani inainte ca acest pământ moldovenesc să fi trecut pe subt copitele cailor ,«imp:trăteştilor'/armate", trimlsetncoace prin ordinul -prea inalt. tlelaViena. ' i Voiu alătura [a acestea, pentru lămurirea cetltorului savant, ,. t�belă în care va apărea o parte din genealogia familiei Emi­ novici, din sânul careia a ieşit cel' mai mare geniu al poporului nostru. ,\, ,,! ( Datele biografice dintre care pe unele \ le-am scos de prin r diferitele condici, chiar in acea zi, trebuiau, in mare parte, sti fie v�rifîcate. In seara t,recută d-na Clkevtci imi spuse că părintele' (arhimand[itStyfanelli din Suceava, care pe vremuri fusese pareh în-Călineşt], i-a arătat odată în cimitirul din Căllneşti rnorrnântu] unui Eminovlcean. Joi riupă amiază�id-na Cilievici fu atât de' amabilă să mă conducă la cimitir. Părintele Furtună şi fiul său Tlţtu ne însoţiră. Nori grei şi alburii ca de zăpadă atârnau de par 'că să-i poti ajunge cu .mâna. Un vânt rece te făcea să- ţi Închei bine haina.' Stăturărn printre pietrele de Cimitir! mai mult de o oră. , \ Î I căutând morrnântul vreunui Emlnovîci. De astădată truda noastră a fost fără nici un succes. Pe multe dintre pietrele de mormânt, mai vechi crescuse muşchiu care mâncă contururile slovelor sa­ pate cIi dalta. Ploaia şi zăpada, Iovlte de vânt asupra -lespezii nisipoase îndepărtă legăturile dintre cuvânt şi cuvânt, dintre semn şi semn; Ne-am incredintat că nu e Cit putinţă să prindem de I j , --"7"'-" �--"__ \ 1) Principalele cărţi pe care le-am consultat, in tim}HI! cât am pic- trecut in Cătineşt], au fost: l. Conscrlpţta dela 1816, 1857, :1.859, 1911 (3 vot.). 2. Tabelarnic-Protocol 1815, 1851 (1 vol.). I 3. Condica cununaţilor 1802-1861, 1861-19q2 (2 vol.). �. Mitrjc� născuţllor şi a morţilor i 784-1802 (1 vol.). 5. Condica născuţilol',1802-1853 (1 vol.). " 6. Condica morţilor 1802-1856, 1856-1885 (2 vol.). 7 . .\\itricile cele mai noul, care Îmi puteati fi de folos. Notă ad, 4. Aceasta mltrlcă (1784 - 1802) pare să fie într'adevăr cea .Ijn:tJ).iu care s'a făcut in Călineşti, in fetitl acesta, deoa.rece tot aranj in clasa a IV-aliceală, mă. însoţi la baba Chiţa, �� era în curte, învăluită în treburi. Un câne bun pentru al casei, însă rău pentru noi, ţra mai, mai, să rupă lanţul şi să ne sfârtice, Baba, în limbaei, îl domoli puţin. Titiui incepu con­ vorbirea în limba ruteană. Mă mai amestecaiu şi eu în vorbă. Puturărn desluşi din vorbele ei, cam incurcate, că Vasile Iemi­ novici a avut doi feciori, dintre care unul În Moldova (România) a ajuns mare, domn. Adică tată! Lor i-a bătut straşnic, căci nu se dădeau la �arte, şi astfel au fugit de acasă. Despre Eminescu însă, numai puţin ştia, şi nelărnurit. ' \ .Insfârşit, eu fiindu-i cam suspicios -la desele ei întrebări că ce-ml trebue asta, îi spui că vreau să scriu o carte - mi-a spus ' că a uitat totul. «Căci vedeţi, sânt bătrână şi nu lepet. ţinea" pe toate in minte>. Şi ne-a îndreptat la un oarecareTrtşcluc Vasile, om bătrân şL el şi a multe ştiutor. . . Pe acest bătrân, părintele Furtună il chernă Ia sine acasă. , , Moşneagul mai vorb�ret ne .: povesti multe. El cunoştea familia Eminovici ,p� degete. Ne-a spus căun oarecare. Eminovici a fost dascăl (cau,tor bisericesc). Ştia însă 'mine câte surori a avut ta­ tăl lui Eminescu şi cu cine şi unde se' măritaseră. Ne povesti o anecd6ti1. Era in vremea foametei din anul 1866. Se stângeau oamenii cu zife. Atunci Ioan Eminovici, tiaI \ [839] \ t -' ". In satul Eminovlcenilor J 1 lui Vasile, îş! aduse aminte că dincolo, in Moldova, trăeşte un frate bogat, boer chiar ;şi într'o' bună zi, împreună cu Procop Srno-t cot, cumnatul său dela Şărbăuţ, s'a pornit la drum. După câtăva , i . ,.j . vreme de călătorie ajung ei la curtea -boeruluis George; Acesta însă nu era acasă. Spre -seară, vine de unde-o fi fost şi vede 'pe cei doi ţărani -smeriţi şi plecaţi in fata lui. . «Cine sânteţ! şi de 'unde veniti ?:o./ Şi atunci Ioan vorbi :�Sant fratele tău şi am auzit căţie-]! . merge bine şi eşti bogat aci. Pe la noi bântue foametea, mor copiişl bătrâni,şi bogaţi şi -. săraci. Am venit să, te rugăm sa ne dai putin porumb că te-om pomeni». . . b Şi, Trişciuczice că Ioan, când era cu chef, povestea: eŞi, 'ne-a luat fratele George şi ne-a dăt-de mâncare' şi de băut, apoi"':-" a spus .să ni se umple sacii cu păpuşoiu. Ne-a mulţumit - . , şi ne-a omenit cu de toate, --l numai în casa lui nu ne-a luat. Că, noi eram ţărani şi el era boier şi domn mare- «Şi explică bă­ trânul Trişcluc». «Se vede că dornnişorul George se ruşina Să-I arate cucoanei lui din ce soiu 'de oameni se trage ... l! .. \ Aş/fi vrut să aud din gura acestuimoş: vorbăreţ mai multe despre cei" doi frati trecuti în «Moldova>, Dar nici el' nu ştia mai mult "'::!espre dănsii. Doamna Furtună l'a '-cinstit cu două , a. - , pahare de rachiu şi apoi s'a dus' moşul. Mai rămânea bătrănut j'anastcluc. De oarece se insera, mă dusei din nou, cu Tiţiu, la dânsul. Acolo putui afla că Vasile �minovicl a fost «dascăl- în. sat, că el' a avut trei fii" dintre­ care doi, George şi Şt: f In, �- bătrânul spune că -de lrică de a nu fi «luaţi la catanes 1) au trecut in Moldova- Mai mult nu fu- cu puţinţă să scot din gura lui.' , Afară se întunecase,' când mă întorcearn spre casa părin­ telui. In capul .meu se lamurea tot mai multchestiunea încurcată ii familiei Ernlnovici, Vasile Emlnovlci, bunicul lui Mihail Emino­ viei, fusese ? . ; . Trebuia să mă aporpiu de mentalitatea lui. Doamna Fur­ tună imi spuse că acest Vasile e in starei ori şi ce \ să facă pentru rudele sale. Mă Iolosiide această slăbiciune a lui. - «I'n Temeşvar n'am fost - îi răspund - dacă i am fost prin lume in Viena şi 'fi Bucureşti;' acuma vin să te văd, căci iţi sunt rudă, suntem veri>. , Era s�' mă sărute de bucurie. Şi .lncepu să povestească .• cum ii sunt bucuriile şi tristeţile, şi dorurile şi durerile. Vecinic "se teme că 'Va veni cineva şi:-l va ucide. Ii spun aceasta m��­ .tile cu zumzetul lor, ii spun vitele în grajd, îi spun strujeniî de porumb pe câmp, ii spun' frunzele de pe porni. Şi p� orice strein pe care îl vede pe drum vrea să-I scutească de această. fatală soartă . • Când văd că vine un om cumsecade în sat îi atin calea, şi il sfătuesc să meargă de unde a venit, căci aici •. ţn satul nostru. oamenii sunt răi: bat,o'ucid, taie, pradă; iau femeile altora, neci nstesc fetele mari !a. \ ' j [841] \ \ , 'Matroana. nevastă-sa, vrea să-I otrăvlaseă, De-aceea ei putin mănâncă din cele ce ea îi pregăteşte. Şoareciişiguzganii şi broaştele i-o şoptesc. I 4n fel de a ucide, foarte iubit de oamenii dia satul lui \" aşa imi explică sinistrul meu tovarăş - este o sârmă pe care ei ci leagă in jurul gătului victimei şi apoi o strâng bine, bine, până J ce omul 'trebue �ă moară; sau este un foarfece pe care i-l aşeaeă . nenoro­ citului fa gâtlej �i cu un instr�ment, automatic, il strâng şi victimei i se taie gâtiţa dintr'odată, "Să nu', intri În casele lor, că te-orucide la .oapte. VIno la �lIine şi vei dcrrni În patul meu! iar eu voi sta toată noaptea afară şi te voi păzL» ,,), L'am încredinţat că 'nu mă tem, căci port armă în/buzunar. Ne-amdepărtat, "- \ " Acest nebun, fantast, cu o faţă I încadrată de nişte frumoase I plete, care-i dau o înfăţişare neaoş românească, e unul din cei doi fii ai Anitei,;. Floarea,' vara marelui poet. Fratele său Petrea este idiot; nu . vorbeşte cu oamenii; pe cât poate, fuge de ei. Cu el nici n'am putut vorbi. Vasile nebunul însă, vorbeşte într'o limbă românească bogată şi părţi de gândire sunt foarte logic înse ilate. Pe cănd Petrea s'a născut idiot şi in aparatul. găndirii. lui' nu s'a produs aproape nici o schimbare, Vasile de abia in timpul războiului a ajuns în halul în care se află acuma. ., . Inainte de isbucnirea războiului suferea numai d� mare nesta­ torpifie. A vea o mar� pasiune .pentru petreceri, pentru chefuri, -; insi '/ numai ca privitor. Ii plăcea' să fie bine îmbrăcat, să fie admirat­ Adesea, spune părintele Furtună, Vasile se gătea ifrumos ,şi mergea lahrarnuri. cine ştie' unde şi acolo era în stare .săptămănl intregi să petreacă. Apoi revenit acasă 'Îşi urma lucrul la , gospodărie, ca şi cum nimică n'ar fi f6st,- până iarăşi ti venea dorul .de ducă, , In timpul războiului veni nenorocirea. II păli pe drum. Sări din­ tr'un tren militar austriac. Apoh·fu transportat într'un ofiCfu de ne­ buni la Timişoara (Temeşvar cum ii zice el pe ungureşte 1). După un an de zile, de vestejire in casa de nebuni, fu liberat. Nenorocitul işj'aduce aminte de timpul dela -Temeşvar- cam in .felul acesta: fM'au băgat intr'o casă mare .. Si acolo erau domn! mari şi intre • , I .ei petreceam; cu ei mâncanr, cu. ei dormeam. Dată nu ştiu de 'ce li erau 'legate rnânile la spate. t Şi mă gândearn : de ce să jsteie legati, căci n'au făcut nimi,că rău? Şi)i deslegara,' şi din p61'iiunea mea" [842] Dr. Vasile Gherasim - de supă le dedeam şi lor, căci iarăş mă gândeam: dece să stele flărnânzl? "Oară pentru aceasta, vegeau de 'mă loveauIn cap, lJi'n faţă şi peste spat�., '" ' Te cuprinde mila, când îl auzi vorbind ,ne acest nebun genial, ,strivit dea neinţe'easă fatalitate, Şi uitându-te la el, fără să vrei ,MU in vorba lui, şi in fata lui 'mari /aseniănăr! cu un unehiu de al lui :--l\Aih�il Eminescu.iLa despărţire, după cea dea doua Întâlnire a noastră în, casa părinteluî Furtună, mi-a strâns mâna, mi-a să­ rutat-o şi m'a rugat să-I ,Iert. A ieşit apoi liniştit. 'Ceva mistic mă "măna pare că-să merg ,după ei şi-să-I �rnbr;.ltişez şlsă-I-rog eu de iertare. Nu ştiu de "ce mă simţeam vinovat în fat�, acestui ne- nm�t _ Sâmbătă dimineaţa, cu trăsura părintelui, mă .tntorceam spre gara-Dărrnăneşti, Doamna Cilievici, ît:npreună.cu domnişoara . fiică, absolventa a Universităţii; pleca la Suceava. p& drum nu vorbirăm mult. Eram cu gândul prin alte/părţi.; qrijişi nădejdi se amestecau în sufletul nostru. E,11 / simpam 'Că 'acuma fac,pare-că, parte din fa­ milia părinteluiFurtună, eram pare-că inrudit şi cu, familia Cilîevlci. Atâta dragoste din partea unor streini nu poţi primi. Trei zile, 'cât am petrecut, în mJilocul acestoroameni, cutoţii erau pasionaţi de o 'singură ideie: să-mi dea tot sprijinul" posibil pentru realizarea intre­ prinderii me1e.( -"- * * * Importante lucruri se desprind di/l,constatările pe care le- am făcut. Cel ce-şi dă bine seama de insuşirile caracteristice ale lui Mi­ hail Eminescu va afla că ele :îşi au rădăcini adânci în nea�ul Emi­ novicenilor.' Căci, caracterul unui om e 0" resultaută 'a multor corn­ binaţiuni,agesea 0f\bănuitc. Şi e de trebuinţă să p� lutoarcern cu multe generaţii indărăpt, pentru a le putea afla începuturile, sau mai blae zis să le descoperi temeiurile. Eminescu îşi cunoştea.i-- �oate,-:;- , Inaintaşiâ, însă, după cum era el, despre sine nu vorbea, nu-şi dădea nici Importanţa ce i se cuvenea. De aceea vom trebui să o facem" noi, acei ce-l adrnirărn şi-] iubim. 1 ) Din toale câte le-am aflat în Căllneştîi , lui Cuparencu, con- stat că .' familia lui, Erninovici e ° familie dejărani. Ţăranide ba- . / ştină au fost inailltaşiHui Eminescu şi aşa au rămas şi ·tudele lui .mai· nouă. până inl ziua de astăzi. Vasile Eminovici, bunicul poetultlÎo ştia putină carte şi avea darul Cânjării ( de aceea 11 aflăm in postul' ,,-, 1- \./"" . , " , I ., r 1 [843] în satul Emiaovlceniler mei mult onorific pe acele vremuri, de «dascăI:t, adică de cantor bisericesc. Din feciorii acestuia, acela carp. a rămas la glia părintească, Ioan Eminovici, era de asemenea ţăran cu dare de mână. Intr'o con­ clică a averilor din 1859, citim că Ioan Em. avea 8 fălci de pământ. El e pus printre bogaţi şi are de făcut nu nai 2 zile de robot pe an. Vasile Irişciac mi-a spus însă că Ioan a vea mai mult decât 12 fălci şi că a indus numai opt, pentru a putea da mai puţină dijmă 1). In comună, era om cu cinste şi de aceea fu multă vreme; ! ,,1 , [845] In satul Eminovicenilor 3. Ar rărnânea de discutat boala lui Eminescu. De sigur, această chestiune e greu de rezolvat, fără vaste cunoştinţe spe­ ciale. De aceea mă voi mărgini să fac concluziunlte pe căre mi le impun cercetările mele la Călineşti, Presupun că Stefan , Eminovicl, unchiul poetului, a vea o fire sfioasă, predispusă la melancolie şi misticism. Lipsit de Încredere În puterile proprii, când se văzu singur, nu se putu Încumeta de-a porni lupta vieţii şi intră în mânăstlre, unde, nu se poate şti cum, îşi sfârşi viaţa. Era deci ceva slăbănog în firea lui. Iar nepoţii poetului, Vasile şi Petre Floarea, sânt spiritual anormali. Dacă mai adăugăm, pe lângă aceaste, marea asemănare pe care o are chipul lui Vasfle şi Florea cu cel al lui Eminescu, vom ajunge, ca laici, Ia con­ cluziunea că în familia Eminovicilnr e şi un sâmbure de boală, care din când in când, in anumite vlăstare, Încolţeşte, sugând din ele putere şi viaţă. Cernăuţi, 1922 [846] DLIPA MOARTE.?\. LUI \VERTI--IER wertner către Loita : Prin goluri îngheţate şi fără de sfârşit, Pe unde nici o boare cândvă n'a rătăcit, Nălucitoare umbră - mă furişez mereu, Ca ţipătul În haos că nu e Dumnezeu. Amar de aspră-i, Lotta, şi viaţa de apoi!. .. .. . . .. .. . . .. . Pe-o noapte 'nmărmurită ca marea dintr'un port Şi gravă ca surâsul pe gura unui mort,- Când umbra cu argintul de lună se-alunga, Când Între somn şi veghe hotarul şovăiă, Când flacăra din vatră ca frunza ruginie Se răsuci a bolnavă, - în drumul spre vecie M'am desrobit din ţărnă ... In visu I tău de floare, Ai suspinat odată şi- o lacrimă�arzătoare Ţi-a picurat pe faţă, dar fără ştirea ta ... A doua zi, În silă când soarele-şi tără Lumina sfâşiată pe bolta cu zăpezi, Ai plâns cutremurată şi nu-ţi veniă să crezi Că negurile morţii m'au prin� În pânza lor, Că-asupra vietii tale-i blestem ucigător, Deşi eşti fără vină de rătăcirea mea ... Şi plângerea ta, Lotta, sălbatec mă durea ... \ [847] -După moartea lui Wel'ther II! De-atuncia, tol cutreer prin spaţiile moarte, Oriunde întâmplarea se cearcă să mă poarte, Asemeni unui trudnic şi pururea fior ... Adesea Însă, dulce, mă birue un dor: In clipele acelea, spre casa ta mă 'ndrurn Şi 'n însera rea care se Iasă ca un fum Eu tremur la fereastra muiată în lumină .. � lţi văd privirea tristă de calde Lacrimi plină Şi faţa tot mai trasă, mereu mai străvezie, Pleoapele de ceară cu dungă viorie ... Tu par'că ştii atuncia de tine că-s aproape, Căci plouă mai bogate a' ochilor tăi ape, Iar buzele murmură cuvinte fără şir ... Când intru În odaie mai lin ca un zefir Şi mai uşor ca raza din lună furişată - Ce nu-i decât o umbră de rază-adevărată _ Tu laşi din mână cadea sau horbota, prin care Voiai să faci trecutul s'aluneea 'n uitare, Iar gândurile tale de milă şi iubire Spre mine vin, În deasă şi repede roire ... Eu stiu ca te voiu pierde, de voiu urma de-acum Să te trudesc Într'una pe-al amintirii drum, De voiu urma să-Ii turbur durerile ascunse, _ Tăceri mistuitoare de nimenea pătrunse; Eu ştiu că te voiu pierde, cum m'am pierdut pe mine, De' n'oiu lăsa ca vremea de-acum să te aline, Cum apele s'aiină din munte de-au scăpat. .. [848] George Dumitrescu lV Dar dorul meu de tine -- e fulger ne' mpăcat. .. Pe viaţa ta, curată ca licărul de stele, Am aruncat odatăosânda morţii mele Şi, totuşi, vin ca hoţul momit de o ce moară ! ... O, de-ar putea, iubito, şi_ suiletu-rni să moară­ In noaptea fără vise neştiutor să cadă, Cum cade rotitoare o stea În ocean ... In curgere domoală, ar trece an de an, Ca un alaiu de albe şi jalnice stafii, Iar eu, desprins din hora eternei nebunii, M'aş prăvăli deapururi, În plină risipire, Sorbit, ca de-o genune, adânc în neslârşire, Ne mai sburănd de-atuncia În spre fereastra ta ... Şi poate ... că vreodată mă vei putea ierta ..• George Dumi.trescu ---_ .. -._--��----- r [849] CUM SE DESTRAI''11.\ ur�� VIS ... *) Zamfir Scoabă, era cel din urmă fecior, - al 7-lea la număr,-- al agentului de percepţie, Ionică Scoabă, Patru, dintre care doui gemeni, s'au stins unui după altul, între l'l şi 19 ani, cu bojocii roşl de oftică. Zamfir, muşcat şi dânsul de boală, a scăpat ca prin urechile acului, până acum la 29 de ani incheeţl. Puţintel la trup, şuiu din umărul stâng, chel ca 'n palmă in moalele capului şi beteag de amăndoi ochii, dascălul de limba română, Zamfir Scoabă, î!i pare cu drept cuvânt, un om vlăguit înainte de vreme. Teama de moarte, îl silise să-şi rânduiascăviata ceasornic; fiece an câştigat, era o biruinţă nouă ce- i incclţea nădejdi, dar îl îndemna Jn acelaş timp să privigheze şi mai statornic. Durerea o cunoscuse de timpuriu, iar amărăciunile de tot soiul îi strepeziseră de mult sufletul. In dărăpănătura lui Ionică Scoabă din Fundătura Râpii, rar de se furişa bucuria, după cum rar de se hlizea soarele, prin per­ deaua salcâmului retezat de trăsnet. Din zori şi pănă'n noapte târziu, trepăda prin târg Ionică, cu teancul de chitanţe verzi, rănduite cu grijă şi aşternute cu slova lui trudită ; la prânz, îmbuca te miri ce pe unde apuca; seara, lipăiau cu toţii, rănduiţi după vârstă de jur împrejurul mesei cu 3 picioare, pentruca până la căntatul cucoşilor , În sulul de lumină cernut de gazorniţă, Ionică să lupte cu vraful lui de chitante, iar Zamfir cu-lecţiile pe a doua zi, Bucherea Zamfir, cu încăpăţînarea nevoiaşului îndârjit, dar răsplata trudei lui de toate zilele, nu se ivea încă; şi. '11 clasele primare şi mai târziu în gim­ naziu rânduiala nu s'o stricat: {-lUI, feciorul lui CODU Nestorică din Pădeni, al Il-a, ovreiul, feciorul fabricantului de sâneaIă, Isidor Salzrnann şi al m-a tocmai, Zamfir Scoabă, tecioru lui Ionică Scoabă, dela ocolul II. Cfmd�striga pe nas dl. Guţă Coraci, directorul dela *) Din volumul: �Cllm S'() despârţit Tanti Veronica". [850] <'550 Ion Dongorozi No. 2, iar mai târziu peltic şi piţigăiat, d-l Dr, Gârbea, directorul gimnaziului : premiul 1 cu cunună: Puişor Pădeanu, inima i se inţe­ penea pentru o clipă, genunchii 'i dârdăiau, iar pleoapele băteau pripit, ca să-sfăvilească povara lacrimilcr. Când o sfârşit Zamfir clasa lV-a gimnaziaIă, se sfârşise şi cu cel de-al şeaselea dintre plodurlle lui Ionică Scoabă. Culăiţă, o 'nchis ochii taman în ziua când Ionică o fost măturat din slujbă, de Traian Becheru+-Iibrarul din răscruce, - ajuns ajutor de primar. De multii purta sâmbetile Becheru,-de când nu 1'0 păsuit agentul pentru bolta cea nouă din uliţa mare-şi cum i-o venit apa la moară, i-o şi plătit polita făgă­ duită. Serile când se 'ntorcea Ionică dela crâşmă, __ o c'acum regulat îşi vărsa necazul în crăşrna lui Papană. - după ce trăgea tacticos o priză de tabac calitatea J. a, se răstea din senin la băiet i «Să nu care cumva să-mi faci pocinogu, că-ţi torn un'dineft şi-ţi deschid porţile». Cu toate că se bizuia pe puterile lui, cu toate că nu se deslipea de carte din zori şi până-l debora somnul, ori pâlpâia fumegând gazorniţa, totuşi,· răsteala lui taică-său, îi tăia regulat curajul. . "Cine ştie, cu ce proptele or mai veni" îşi spunea în gănd, nop­ ţile. Când o fost să purceadă la laşi pentru concurs, l'au petrecut până la gară şi taică-său şi Tuşa Sultana - maică-sa vitregă. ­ Ionică Scoabă, numai atâta i o spus la dispărţîre : «Cearcă hojma beletu, şi nu uita ce ţi-am făgăduit». � Tuşa Sultana 1'0 sărutat cu foc şi pe-un obraz şi pe celălalt, iar când o purces trenul din loc s'o rezemat moale de stâlp şi-o prins a lăcrăma. Zamfir nu s'o deslipit dela fereastră, iar când n'o mai putut zări tărgul după per­ deaua deasă de casta ni, o simtit cum i se t.ipeşte nodul din gâtlej şi cum i se pornesc lacrimile şiroaie, şiroaie; par'că s'ar fi; despărţit in clipa ceia, pentru totdeauna de tărguşorul lui. * * * Bucurie ca în ziua de 11 Septembrie, când a auzit strigân­ du-se numele lui lntâiu, \ nu mai avusese până atuncia Zamfir. De, nu era tocmai uşor să bati pe toţi din ţară, căci mai din toate cotloanele Moldovei dădeau năvală la Liceul Internat din laşi, cei pe care-i ţinea Într' un fel cureaua. De bucurie mare, s'o rnuiet de-o trebuit să se razerne de perete, şi nici n'o putut râde, nici n'o putut plânge; îi ţâuiau urechile şi i se încleştase fălcile in clipa aceia. Seara, cu trudă o 'nfulmecat din pilaf, iar [851] Cum se destramă un vis ... somnul, până 'n faptul zilei, nu i-o lipit genele. Izbânda ce'! mare dela Iaşi, i-o sporit increderea in puterile lui, şi 1- o uşurat de tot veninul adunat în cei 8�ani de şcoală. Anii de internat s'au scurs unul la fel cu celălalt. In clasa 8-a era, când o căzut din picioare taică-Său; la o săptămână nu­ mai, 1- o ajuns din urmă şi Tuşa Sultana, aşa că 'u câşligele Paştelui, Zamfir scoabă o rămas cuc. Singurul punct luminos, singurul reazăm, i-o fost dragostea pentru Duduia Viorica, SOI ă mai mică şi vitregă de tata, cu Puiu Pădeanu. Ca unul ce lup­ tase cu piedicile, Zamfir Scoabă, n'o tras pic de nădejde şi dragostea cela, singura lui dragoste de almlntreri, zăvorită în anâncul sufletului, o rnocnit înainte şi după ce Duduia Viorica o ajuns M-me Lazartdis, soţia prefectului celui nou. Ani dea­ râridul a iubit-o, fără să-I încerce gândul, dacă aragostea ceai purta era împărtăşită cât de cât. După ce şi-o luat licenta În litere şi filosofie, după alergătură şi multe ploconeli, o fost numit al II-lea ajutor de secretar la Facultatea de Drept. Un an şi jumă­ tate o puricărit in archiva Facultăţii, lipind fotografiile pe căr­ ţile de student, împlinind foile de cursuri, ori conceptând şi transcriind certificate pentru cercurile de recrutare. Cu Puiu Pă- , deanu, încetul cu încetul o legat prietenie adevărată. Dragos­ tea pentru Duduia Vforica scurtase tot necazul îngrămădit in sufletul lui. Datorită lui Puiu Pădeanu, - care fusese ales depu­ fat, - la un an numai după capacitate, o putut pune mâna pe cated rade !. română din târguşorul lui. Ceiace năzuise ani dearândul, i se implinise în sfârşit, şi se 'mplinise datorită numai şi numai trecerii de care se bu­ cură Puiu Pădeanu, Ce-l mâna se spre târgui lui natal, n'o ştia singur. Dragostea pentru Viorica Lazaridis ? Se prea poate. Mu!­ ţumirea celui hojma umilit? In oarecare măsură şi asta. Odată numit 8'0 pus pe lucru, cercând să traducă in fapte, ceace-i stăpânise gândul ani dearândul, Prostia, invidia şi răutatea târ­ goveţilor, l'au biruit în câteva luni. Biruinţa aceasta i-o sporit şi mai mult dragostea, dar nu 1-0 in frânat sfiiciunea. De câte ori nu şi-o pus de gând să mărturisească Vioricăi dragostea ce-i incleşta sufletul, dar n'o fost chip. In preajma ei se Iâstâcea cu [852] Ion Dongorozi totul. Se desprlndea atâta nevinovăţie din ovalul fin al feţei ei de fecioară, roşia cu atâta graţie, şi lăsa pleoapele cu atâta ne­ vinovăţie, încât lângă sufletul acesta abia imbobocit, se sim­ tea dezarmat. Ca să nu se piardă, broda fei de fei de mlnciuni şi vremea trecea, şi prilejul zbura pentru nu ştiu a câta oară, Iarăşi păreri de rău, iarăşi hotărâri luate cu jurământ, pentruca începutul şi sfârşitul prilejulu! viitor, să samene aidoma cu În­ ceputul şi sfârşitul celor de mai Înainte. Gurile rele îrrgrămădeau multe pe capul prefectoriţei cu .obrajii de portelan, şi genele lungi, dese, mătăsoase, Zamfir Scoabă se trudea şi isbutea să nu dea crezământ vorbelor, ce se tot ţCSâU pe fa urechile lui. Mulţu­ mit că-i putea vede" când şi când seninul ochilor, că-i putea mângâia cu auzul glasul alintat, nu râvnea, nu indrăsnea să nă­ dăjduiască mai mult. In adâncul sufletului lui, era aproape mnl­ ţurnit, şi 'n târguşorul cela moldovenesc, plin de evrei, de praf şi de verdeaţă, via ta i se scurgea alene, ca o apă molcomă de şes . . Nebunia l'a cuprins pe Zamfir Scoabă, câr.d�o auzit din chiar gura Vioricăi, că vara o face toată la munte. Acum nu-i mai prlia rnâncarea, --- cu toate că Frăulein Hild nu schtrnbase meniul, - nu-l mai mulţurnea răspunsurile băcţilor şi nu putea închide ochii toată nopticica, fript de împunsăturlle puricilor . . - Dar mata, de Ce nu vii Domnule Scoabă ? Nici. vorbă că ti-ar prii aerul şi apoi te-ai şi distra cred ... Prea duci o viaţă de pustnic, Domnule profesor! Toată noaptea ceia el cercetat Zamfir Scoabă spusele Vio­ ricăi, La urmă de tot, o ajuns la convingerea că, În îndemnul ei se oglindeşte fără doar şi poate, şi o Iărârnă de făgăduială. Viorlca Lazaridis ghicise dela Început dragostea lui Zamfir şi în sufletul ei, sătul de ispitele ce-o 'ncercaseră de timpuriu, se 'n­ chegasepe nesimtite un grăunte de simpatie, pentru tiravul care . tremura în preajmă-i, ca frunza 'nfiorată de vânt. Sfiala lui Zamfir, curăţia dragostei lui, îi încălzeau sufletul. Ajunseră dela o bu­ cată de vreme să se caute, să se dorească unul pe altul şi Să-şi înfrâneze totuşi pornirile inimii; de sfiiciunea lui Zamfir, se mo­ lipsise parcă şi Viorica. '1: * * In furnicarul de lume,' Zamfir . Sceabă slmţia desluşit c'o [853] Cum se destramă un vis .. _ scapă, că i se prefiră printre degete, aşa pe nesimţite, cum ţi-alunecă de înşelător argintul viu. In jurul Vioricăi Lazaridis, tineri şi bătrâni foiau, şi 'n goana asta ameţitoare, femeia simţia tot mai lămurit, c'o să-şi piardă iarăşi capul. «El e de vină. adică ce, 'eu o să-i cad în braţe 7» îşi spu­ nea înciudată, îrnpungând cu vârful umbreluţel, când în firul de iarbă, când în cupa bănuţilor de muşeţel, rânduiţl par'că înadins pe muchea cărării. Şi Vlorica Lazaridis, furată ca de-un şuvoiu crescut pe nesimţite, urca în Sâmbăta reia, tot mai zorită spre Scorbura Ciutei, unde hotărâse prima întâlnire cu Mailoul Ca­ racaş, Zamfir, deşi fără poftă făcuse totuşi câteva, cunoştinţe, ca. sa aibă putinţa să se găsească hojma în preajma Vioricăi. De câteva zile sirnţia cum it încolţeşte tot mai des şi tot mai adânc 'gelozla ; o vorbă cu două înţelesuri, un cuvânt al Vio­ ricăi, îl săgeta uneori până 'n adâncul inimii. La ba! nu mal rusese până atuncia, Zamfir Scoabă ; nICI nu ştia să joace şi nici nu putea să guste din d. stă tarea ce- o dă ochiului, perechile lunecând pe luciul-parchetului, S'o 'rnbrăcat totuşi cu grijă în sara ceia, s'o privit lung în oglindă, şi-a cer­ cetat cu băgare de seamă cutele, şi cele arcuite din colţul gurii, ca şi cele mărunte şi sinuase dela ţâţâna ochilor şi cercetarea asta migăloasă nu 1'0 mulţumit de fel; o oftat adânc, şi-o în­ desat cu ciudă panamaua de par'că ar fi vrut să-şi înăbuşe clo­ cotul gândurilor, şi-o purces-o spre cazinoul cel mare, legănân­ du-se ca unul pe jumătate ameţit. Numai două felinare clipocesc În răscruce, pătând cu dâre înguste şi nesigure cărăruia ce duce la parc. Susuitul Streiului, se'mpleteşte cu scârţâit de cumpănă de fântână. O stea gălbue liniază atlasul cerului,fărămându-se snop după muchia Ungureanului, ca şi racheta pornită din fundul parcului. Zamfir Scoabă .oftează fără să vrea., In sală lumina crudă, zăpuşală şi larma spintecată de râsete pornite şi, aţâţate în toată voia. De-acolo, de lângă l1Ş�!, unde-o rămas ca' ţântuit, urmăreşte atent cu ochii lui de miop, perechile ce lunecă pe stecla parchetului, Ierindu-se cu îndemânare unele de altele. Puiu Pădeanu joacă cu Lelia Mărăscu, Iata tornnatică, dar cu avere de peste 2 milioane; lumea se şi miră cum de întârzie logodna. D-rui Mirea Joacă cu M-me Rubinstein, soţia armatorului Luc [854] ton Dongorozl Rubinstein din Brăila. «Trebue SE, fie o fărârnă de tcmeiu in spusele lumii», lşi zise Zamfir Scoabă, urmărind cu atenţie im­ perecherile. ViorH:a Lazaridis, în sala cea mică, joacă fox-trot cu maiorul Caracaş : un gând negru îl şi fulgeră o clipă Inalţă in silă din umeri, îşi şterge înciudat târnplele, şi impovărat de bănuială, trece alături în bufet. Inghetata par'că-l frige; in urechi ii sbârnie un miu de albine şi tot ca un roiu întărâtat îi sbărnie şi gândurile răvăşite, Annie Razu, - o minune de femeie, - intră la braţ cu consilierul de Curie Drugeseu. După câteva Întrebări şi răspunsuri fără însemnătate, Annie Razu îl întreabă deadreptul: - Mă rog, d-ta eşti mulţămit de viata pe care o duci 1 - De, greu de dat răspuns, coniţă, şi Zamfir Scoabă cade pe gânduri. - După mine, d-v intelectualii prea vă amăgiţi cu suro­ gate şi ce-i mai rău, e că ajungeti dela o vreme pentru noi, ade­ vărate surogate 1 şi sorbind până. la fund păliăruţul cu Cointreau adăugă : - Se prea poate ca povestea cu nevasta inginerului 00- cârdia şi şofeuru, să aibă U.!1 grăunte de adevăr! Nu ne înţelegeţi, nu vă Inţelegeţl şi nici nu înţelegeţi viaţa! Degeaba cerci sa râzi, scumpe domnule profesor! Iacă-tă o probă, două. De ce crezi d-ta că Mimi Iacovache trăeşte cu judecătorul Pa nu ? De ce apoi din toată menajerta asta, Viorica Lazaridis a ales pe maiorul Caracaş şi nu pe dota, de pildă? Nouă ne plac încă CU· lorile vii, după cum ne place braţul v ânjos şi pieptul bombat! Şi Annie Razu, râzând cu, poftă de mutra profesorului, ia din nou bratul consilierului Drugescu- Vorbele d-nei Razu l'au săgetat ca arsură de fier roşu. Ultimele acorduri se 'nchse ; dănţuitorii dau năvală gălăgioşi în bufet. La masa lui Zamfir Scoabă s'au aşezat Puiu Pădeanu şi maiorul Caracaş. Veselia maiorului, ca şi veselia lui Pă deanu, îl întărâtă şi mai mult, Vrea acum cu orice preţ o probă, o probă cât de slabă, dar o probă; chinul îndoelii nu mai e de 'ndurat. După cele dintâi acorduri de vals, bufetul se goleşte iarăşi. La o masă În fund, Fane Sachetti şi colonelul pensionar Dumbrăvescu, joacă domino; încolo nimeni; chelnerul doară priveşte din uşă în sala de dans, Maiorul Ca­ racaş deşartă al cincilea păhăruţ cu benedictină. Tot lipăind din buze, îşi aprinde alene o ţigaretă de foi. După o clipă de ezitare, rupe tăcerea; [855] ! .! ! 'J 1 .i oi I Cum se destramă U11 vls ... � Dvta, nu petreci de fel, domnule profesor! Zău, iartă-mă, da nu ştia ce fel de om eşti ... Bine, foarte bine, nu dansezi, nu bei, nu faci un pokeraş, dar sa nu-ţi placă nici femeile? Ei, asta n'o pot inţelege 1 Iacă, eu unul mă dau în vânt şi câte belele nu mi-au făcut afurisitele 1 in vara asta mi-o căzut în plasă un fluture rar, incheie maiorul Caracaş rnolfăind capătul havanel, . - Va să zică e tot adevărat cu Viorica Lazaridis ? izbuti să intrebe Zamfir Sccabă. -- Până nu e foc, să ştii că nu iesă fum, domnule profe­ sor 1. .• da bine că mi-aminti şi, i-am promis s'o joc şi val sul şi uitasem, uita-o-ar relele! Nu te superi, nu-i aşa? Şi 'ncheindu-şi vestonul, se 'stre­ coară grăbit pe lângă chelner. A doua zi, de mânecate o şi pornit-o Zamfir Scoabă din Văratic, .iar în toamnă, după nunta lui Pădeanu, şi tot cu ajutorul lui, s'o tras tocma'n Bucureşti la Mihai Viteazul, şl-acolo o rămas, până 1'0 dat gata oftica. Ion Dongorozi ----- Mi-e sufletu 'ncărcat de pace Ca apa domolită 'n soare; Sub cete albe se âesîace Un cer adânc ... renasc din mine, Renasc din vesnica-mi văltoare. A fost un vis urât cărarea Pe unde-am ristpit avânt Şi gânduri ce-au gemut ca marea, A fost un vis pustiu durerea Fără cutremur [oră cânt. [856] Const. Asiminei E dimineaţă ... 'fierbe vrana Cascadelor în stânci băirâne, Iar inima 'şi tnclude rana, Inchide şi trecutul poarta Durerilor ... Ce va fi tttăine ? Azi sufletul m'a dus pe munte Şi mi-a dat flori ca să mă 'tnpace, Cununi de brad mi-a pus pe frunte Şi bolţi de cer mi-a dat, că ochii Au ostenit de-atâta pace. Vin razele să mă 'mpresoare, Suvoaiele 'n vâltori vuesc, Vueşte viaţa şi mă doare, Mi-e dor de tine, dorsălbatic, Mi-e dor, căci alte visuri cresc. Intinde braţul şi mă strânge, Tu, ursiioare cu ochi buni; Când negura pe munţi se {rânge, Tu, anii risipiţi de mine, De prin adâncuri să-i aduni.' Dorm vârfurile 'n ceaţă-albastră Şi numai apele vuesc, Vuesc ca şi nădejdeaţnoastră Ce-şi sapă drum, vuesc străjerii Pădurilor "ce se trezesc ... Const. Asimiile! �tf!wm amrn..,.".".,�� - [857] Noem\1rie Pe 'ntinsul pământului mort Noembrie-şi coboară aripa, L'lnchide în umedu-i cort Plângându-şi asupra-l risipa De lacrimi în jalnice tonuri. In lungi răbufneli poartă văntut Din norduri iernatice svonuri Ce vin să jelească ţtămăntul. Aleargă întins, fără salturi Şi văjâe vântul spre sad, Perdeaua de nouri în falduri Săliătui- o pământului ud. Un zâmbet senin se 'nţirlpă Pe dunga albostrului cer, Un zâmbei ce spune 'ntr'o clipă Eternul vieţii mister: Surâde în zare-aurle Chemarea aprinselor veri, Spre ele năvalnic se 'mbie Nădejdea din cele de eri. Mt-e sufletul mori ca pământul Şi-obrazul de lacrimi mi-e ud. Şi-aştept să-mi desvălue vântul O zare- aurie spre sud! M. Candrea [858] Viaţa lăuntrică a Imperiului rusesc (Amintirile unui basarabean) Când cel din tu mă ţar, Mihail II, a abdicat de la tronul Rusiei, imperiul acesta a murit, şi aceasta pentru totdeauna. Imperiul rusesc a fost Întemeiat. în anul 862 şi a căzut în anul 1917, adică a fiinţat în timp de 1055 de ani. Ca paralelă amintim că imperiul Roman a fost fondat in anul 753 a Chr, şi a căzut în anul 1476 d. Chr., adică el a existat 1229 de ani. Imperiul Bizantin a veţu it de la 395 a Chr. până la 1453, adică 1058 de ani. Istoria a văzut multe irnperil, care, existănd pe pământul nostru, au fost puternice, dar au căzut din diferite pricini; de exemplu, imperiul Egiptean, Asirian, Babilon etc. Acum imperiul rusesc a trecut in rândul istorfei şi noi putem ceva a scrie despre imperiul acesta, odată atât de puternic. Astăzi pe ruinele Rusiei s'a ivit ceva monstruos, sălbatic, ne mai pomenit. S'au ivit ,50vietele Deputaţilor» şi acum noi vedem în loc de «Rusia Impărătească- ceva nou: aŢ1i;, necesarf.. Astăzi totul este distrus în «Sovdepfa». Profesorii au fost ., '. • _.,' ,1 -J ,; ".,' .,.,,', Iăsaţipe dru1111Ui. Multi,au e,migri'it ÎI1, �trăiQăţate;alţii au murit de foame, ,de boală; sau au fost ucişi de poliţia secretă, bolşevică ,. . '. \ ':',," ;,,;,!, t,l " .".' I numită -cecă»). Experlmentufsocialistfăcut de neamul sălbatec ţărănesc rus a dat roade eQucaţiv�, iÎlgro'zitoare şi pentru alte nearnur] cari trăiesc, p� globul 'n()stnţ pamântes,c. '" , • • ,. - , _.', " '," f. � Ill, Siberia. 1', I r Siberta ! Câte amintiri se ivesc tn mintea mea .când rostesc cuvântul acesta !S�berÎa! Ce ciu� _;, i dar vara se ridică până Ia + 310 (la u}llb��)", , Vara eşte s,cu,r.tă, dar fqart� ;,calt1ă,)şî,vegetaţifl creşte uriaş.1 ,şi 1 flprU�, a 11 ,miros, t,ar,e! ,şJ pli!. cut •. , " � !', ' PQPllIpţ.ia ÎtI SH?eri.\ i esJe, foa.rt�!�teoşel:>ită,C;!1 A9atec,:.ă !Q- [864] cuitorii sunt ruşi, ei n'au nimic comun cu ruşii din Moscova. Au şi limba foarte diferită de limba rusă, şi obiceiurile şi năra­ vurile deosebite. Oamenilor de acolo nu le place vorba, nu iu � besc cântecul : ei sunt foarte tăcuţi şi foarte muncitori. In timpul ţarului Ioan IV -lea generalul Ermac cu reglmen­ tele de sub conducerea lui a cucerit Siberia (în anul 1582). Şi Siberia ajunse colonie pentru oameni osândiţi la exil. In anul 1905, după revolutie, lăcuitorli din Siberia au ce­ rut a nu se mai trimete il'! iara lor oameni de aceştia: "pentru a nu strica populaţia», precum au scris ei în petitia lor. Siberia are tot ce îi trebueşte şi nu îşi cumpără nimic din Rusia, dar vinde multe şi multe mărfuri acolo. In primul rând: aurul, 1600 pudri anual, apoi sare, 658,000 puduri, apoi ovăsetc. Siberia are universitatea sa, politechnicul său, institutul asiatic (pentru studiul limbelor orientale: ca japoneză, chineză etc); 120 de licee şi 6000 de şcoli primare. Siberienii işi iubesc tara lor cu o iubire ciudată: ei cred şi zic că «Siberia este locul cel mai plăcut! Când zici «gerul este foarte mare. ei spun: Nimic! Gerul e lucru sănătos pen­ tru trupul oamenilor !» Când zici: «Dar aveti vara scurtă l» Ei dau răspunsul: eNimic ! căci în vara noastră scurtă soarele ne dă tot ce trebue: pâine, legume, fructe, etc.». Vedeţi! Tot e -nlmic»! Tot e bun, în Siberia lor 1 Mâncarea lor e foarte interesantă: carnea tăiată o pun în aluat, fac plăcinte mici în formă de triunghlu cu laturea deS centimetri: aceasta se numeşte: Y , Ivanclatină CU tristete eapul.gândeşte şI apoi zice : «Nuj bine' '1 In scriptura sfântă 'este scris t - nu-i bine a -rămâneă . sin­ gur. Va lua omul pe ferneîa .sa şivorWtrup unit'. Hm ! Hm ! Hm!» Apoi Ivan din nou: clatină: 'din cap, tace, 'şi În sfârşit, zice: 1'. S. PUCm�ESCU, Paiogenia şi tratamentul p elagrei, Buc, 1922. . 'Profesorul de fisiologie din Cluj, publică o foarte Inlereaanlă.perce­ Iare (premiată de universitatea din Bucureşti) asupra unei boli care atinge în mod esential mersul populatiei În statul Homân. Inainte de: răsboi, se . vorbio În lura nonstrfi d(� sute de mii de pelagrpşi. I�iisboiul care fi secerat nu J.tlll\l�i pe cei slab!, dar chiar şi pe mulli dintre cei puternici. 'ne poeHc da iluzia c� azi peJagfltlgilrosc. T.t!. [872] Cronica. M.me LEON DA unET (Pampllle)Comment elever IlOS {il les. A Fllyarcl Paris, 1922. 254 pag. Carte tnteresantă prin felul cum priveşte educatlunea fetelor. Au­ toarea narcă iese din cadrul obisnuit până acum şi arată că fetelor trebue să li se desvolte dragostea de casă căt se poate de mult, să aibă o culturii solidă şi să poată conduce treburile din casă în adevăratul înţeles al cu­ vântului. Din această prtclnă începe cartea cu dedicaţia: "Scumpei mele mame, care a ştiut să-mi dea dragostea pentru casă", S'ar parea pentru cei ce nu cunosc în deajuns viaţa famillară în Franţa, că această cade e un lucru nou în literatura franceză, Nicidecum. Viaţa de famllie e CII totul alta. Lăsând la o parte pc lucrătorii care-şl petrec viaţa nu­ mai în fabrici şi pe cei ce-şi pierd vremea aiurea, francezul îşi iubeşte copiii şi ca ută să le dea o educaţiune aleasă. De aceia chiar cei ce n'au putinţa să se ocupe cu aşa ceva, au la Îndemână numeroase şcoli şi lucrul părinţilor este inlocuit cu al profesorilor, care-şi dau osteneala cu copiii, c�re prind a merge la şcoală Începând dela cinci ani ÎI1 sus. Cartea mai sus pomenită are darul de a da to Îndrumare şi de a atrage atentiea pentru lucruri care există de multă vreme, de fi pune la lndemăna rnulţirnet ceva sistematizat, nu ca într'o carte de ştiinţă, ci ca Într'una de populartzare. Scopul cred că e ajuns; cartea este citită şi .apreciatăt Este împărţită în XV, capitole şi priveşte viaţa de familie de la Inceputul ei şi până Ia apogeul ci, trecând pe dinaintea cititorului fa­ zele cele mat importante. Intr'o scurtă privire voi arăta părţile mai de seamă. In cap. 1, autoarea Începe cu consrderaţla că dacă naşterea unei fete de multe ori nu produce bucurie într'o familie franceză, părinţii trebue să se ocupe de dansa, Ajunsă la vârsta de 3 ani să caute s'o În­ veţe poezii cu caracter religios şi istoric şi atrage atenţră asupra tnsemnă­ tăţii poveştilor. In cap. IV, spune că partea practică fa educaţiei trebue să pre­ ceadă instrucţia. La vârsta 1 de 4 ani copila să fie iniţiată de mama sa 111 miel lucruri aproape de priceperea ei, in aranjarea mese! şi mal ales a tacărnurilor, a locurilor pe care le ocupă la masă membrii familiei etc. Mai târziu o va învăţa să coase, Gospodăria va trebui să-i ocupe cea mai mare parte din timp. Deşi la Inceput lucrurile pe care le face nu sunt bune, cu timpul şi cu stăruinţă se poate ajunge la bnne rezultate. In cap. V. se cere ca fata de la 5 .ant să fie iniţiată în a scrie, a citi şi a socoti, fără să i se' provoace oboseală. La 6 ani copilul va şti să clt-ască curent, să scrie să facă adunări, şi scăderi. 1 se va spune fabule. Până la vârsta de 12 ani programul trebue să constea in a Învăţa limba, ortografia, gramatica, catecblsmul, artlmetlcă şi istoria sfântă. De la 12-16 ani, -programul joacă un rol mai mare şi trebue să nu tindă la superficialitate. vMarele defect al timpului nostru, spune autoarea, este de a nu aprofunda nimic, de a se mulţumi CII formule mai mult seci şi a ciuguli din toate ramurile pe arborele ştiinţei". Din această pricină va trebni să i se des volte În chip chibzuit cultura generală. Dar nu numai la partea intelectuală trebue să ne adresăm in edu­ caţle, de aceia autoarea intercalează două capitole de o deosebită im- [873] Convorbiri Literare portantă : caritatea şi pollteţea. După ce arată cum trebue în!eleasil cari­ tatea, sf[lrşeşte acest capitol tn chipul următor: "O singură carte poate să ne înveţe adevărata caritate - nu sunt două - aceasta esti; Evangheiia. Frumuseţea sa simplii este pricepută de copil; însă măreţia sa, orizonturile infinite pe care ea le descopere, apar omulu i pe măsură ce el creşte şi Înţelege mai bine sensul vieţii: astfel să punem această carte dumnezeiască În măinele fetelor noastre, de indată . ce vor şti să citeassă sau abia să stlabisească . • . . • căci această carte va trebui să fie pentru toată viaţa lor, cartea de căpetenie, de medi­ taţie şi de progres" . . Iar despre politeţe zice: ,.Politeţea este floarea civilizaţii fran, ceze, Fără ea via ta societăţii n'ar fj posibilă, fiinţele ar rămânea, unele fată de altele, ca nişte sălbatec! •.••• In tot restul capitolului se ocupă de rolul politeţe! În societate. In alte trei capitole (ViI, VIII şi IX( tratează despre cultura tinerei fete şi desvoltarea f/zicului prin sperturi. In cap. X, arată ce mare impor­ tanţă are pentru fete învăţarea bucătăriei, mai ales la vârsta de 15 - 16 ani şi arată că pentru a se ocupa de aşa ceva, trebue multă stltnţă şi răbdare. «Astfel, zice autoarea .• pentru a face un bun menu nu e de ajuns numai imaginaţia şi apetitul, ci trebue să cunoştt anotimpurile, pro­ dusele pământuini în legume şi fructe şi să alegi de preferinţă ceea ce se găseşte În mai mare cantitate, după cursul anottrnpului ", Se ocupă apoi de secretul bucătăriei şi de prepararea măncărllor, ceeace poate aduce o mare economie pentru casă •. In cap. Xlii se vorbeşte despre alegerea unei cariere, care de multe ori este.toarteţgrea, Aci se discută profesiunile libere, de cele mai multe ori foarte grele pentru o femee; medicina, avocatura, slujba de birou etc. Toate acestea le Irece in revistă pentru a ajunge la eonctuztunea care-r cea mai firească, dar de multe ori greu de ajuns, mai ales în timpul În care trăim, că: "adevărata viaţă a femeilor este in casă". In cap. XIV, arată cum trebue să se poarte stăpână cu servitori! ca în cap. XV să arate ce se poate înţelege prin o stăpână a casei, care poate aduce fericirea în familie prin priceperea şi munca el. Deşi nu toate Iucrurile pe care le ştie este ţtnută să le facă, dar e nevote să le ştie pentru a putea conduce pe alţii. . Cartea e interesantă din toate punctele de vedere. In Franţa. unde găsim atătea şcoli la îndemână, putem să ne găndtrn la educatia în această direcţie, unde şi tradiţlunea e bine stabilită şi mentalitatea for­ mată, - O observaţie care nu trebue trecută cu vederea e că în această carte se cere educaţiea religroasă a fetelor, intr'o ţară ca Franţa �nde biserica e separată de stat. E o nevoie care se simte $1 se accentutaz ă din ce în ce mai mult. Pr. V. Radu. RiVISTE ftENAŞTF.HEIl, [ NIlI. 1. Revistă de culturii reilgio6să, care apare lu­ nar in Craiova este semnul unei noul Îndrumări date eparhlei Râmnicului Şi Noulut-Severtn, de harnicul episcop P. S. VarloJomeu. Pe lângă o sumă de chesil uni privitoare la mişcarea religioasă din acel coif de farll, revista e remarcabilă prin stnceruetee mărturllo» sale- Păr, Dumbrăvescu, dovedind [874] cu cazuri concrete dispretul pe care alâli mireni îl arată preoţllor, propune Îlltreallele : su se degflinleze veiliturîle epilrahîlulul, spre a nu mai fi pre­ otul în contact de neg uelerte cu enorIaş:lî. Iar Pr. C. Zamflrescu dă la ve/dă o sumă de rele, pe. care şi. cet dImprejurlll revlste! noastre le-au relevat. "Pot sti ;tic' că sunl departe de il avea un sultet de apostol.; Nu sunt capabil' sll realizez' in mine eceaermonte sufleteeseă •.. singura care mI-ar da puterea s1ifltt cu adevarat apostol. Nu pol slm]! legătura tainică cu misterul incdlijorător; decât Ioeite rar ... jConvingerea intima, n�desllpltă de sufletîm! ltpseşte. Nu mi-a făcui-o nimeni», . .. Cei cari ŞlI'u tndrumărtle dale pr,tt legea din 1918 pentru creşterea tinerel ului IlU acum ocazia să medlteze mai deaproape că! �e a4âuc fl ajillis râul., ' BtlLETiHUL DE lNFOR�IATn81 grădinei botanlce şi al muzeului botanlc dela universitatea din Cluj, VoI. II, 1922, No.3. , D·I Prodan trateeză Oecologla plantetor haloffle din Românla, com­ parole cu cele din Ungaria şi şesul Tlset, D·I Barza dovedeşte că 2 specii: (sarotamirms scoparius şlsplraea salicijolia) sâni la noi Indigene. Relevăm merjtoasapubltceţle din Clu], tocm�i Ilndcă în awintirile d-Iui Leon .dela Iaşi se pomeneste cu parere de rău lipsa de progres Il studiilor botanlce. ANAtItUt'STAT1S1'ICEŞI ECONOMICE, oer. 1922.·- Intre altele un studiu tii d-lul G. N. Leon asupra Naţtonalizărlt subsolului. Ca unul 'care fi scris mai de mult usupra Politicei miniere, autorul revine în chip de concluzie, de oarece tocmat ecum chestia aceasta se află din nou la or­ dlne� zilei. Se arală cu legislatia altor [ăr), că toale vor să asigure avutia n�tio.naIă, şi în deosebi il generlitorilorde energie- Argentina chiar exclude pe strelnl dela exploalărlle de petrol. Iar legea ungurească din 1912 pre­ vede că numai statuf'poale să exploateze metanul şi petrolul. "In toale lilrile din ·Oc.eldent� subsolul este rezervat statului." REVI5TA'V�EMU26 Xl, 192! CIi Rusia nil stăm devarbti. Un de· seinn suge'stiv.;. Rusia în chipul unui uriaş, iar statele europene' ca' nişte pitici, arătânduklpumnul. Arti'colul câre inso'feşte schi la elot atâl de sugestiv. Bin el'vlbrcazl\un puternic simt' al realitalii. In schite intitulată Caracterele, s� cuprind aceste rânduri: .,Partidul junimist părea un' coIf de verdcala ŞI' de vlrtull str1îmoşeşllin pusiletatea anostă Il lume! noastre polilice.Când' ilzDucnFrăzbblul; Peire Carptrecu du drapel Cu tot la inimic. Toată '1tâllhted'1mblitrllnilii 'şchiopăta' pe 'urmele salea.-Desigur un lapsus. Cubă'lrfinul Cârp s'(l'dusnumoi'd. ,\7irgil:Arit)D, D. Nenilesc1i şi alli prieteni personali, dar' dup;ăicâte ne'aducem aminte, nu era nici uil junimist printre ei,' ci' numai foştI' lakişt!. Tilu Maiorescu şi loii cei 'credincioşi spiritului critlc�r jtuiJmli au rlimas neclintillîn convingerea, că noi frebue' 'să ascultăm numai de interesele noilstre.=At€H de mare a fost deosebirea de păreri, ,in cat P.c;ar.pn'a.�enit �Îci�iicar lil mo/mântul lui T. M�iorescu, re, care îl ,con�ide,ra c�,!Jre;şit !n direcţl,a llil polillciL , Tin�rli,mai.niult dec.âi altii, sunt 4aiori sii urmărească �x.d\\d!ily�ţ.ll1. • .' / . , • < < ' " �.. • .' I I'!,"J , .:LHfl�_� .. 1��'1fIM�. I [875] \ . CRONICĂ BISERICEASC/A Consistorul superior bisericesc. In liniştea schitului de la Frăsinei s'a stins de curând acela care cu atâta vâlvă a părăsit scaunul episcopie! de Roman. _ LIniştea vietii de schit a dorit-o, ce e dreptul, şi cu nesat a sorbit-o fostul episcop, - stând nu numai la Frăslnel, ci şi 'pc scaunul de la Roman, dar mi se pare că puţin, foarte puţin băgată în seamă a fost dispariţia acestei neoblclnuite feţe bise- . riceşti.· • Socotind că este necanonîc faimosul consistorlu superior, episcopul de Roman s'a ridicat În potrivă-l cu o neînduplecare puţin comună in aceste vremuri, când neastâmpăratul vânt al modernismului bântue cu putere până şi în sufletele multor că­ petenii bisericeşti. - EI singur a crezut cu îndărătnicie că, în timp ce totul in jurul nostru se face, se desface şi se preface cu iuţeala cinematografului, este de neapărată nevoe ca măcar ea, bătrâna biserică creştină să rărnână credincioasă străvechi­ lor sale rândueli. "Eu nu înţeleg, spunea episcopul Safirim în şedinţa sena" tului de la 5 Martie 1909 - eu nu inteleg să fim cum zicea un domn senator, mai zilele trecute : aşa şi aşa; eu înţeleg să - fim ori aşa, ori aşa, una din două : ori, ori! -- Ori stăm în canoane, şi suntem creştini adevăraţi, ţinând socoteală de sfin­ tele dogrne ale bisericii creştine a răsăritului, ori nu stăm În canoane, şi atunci eşlm din biserica lui Cristos şi ne facem ramură uscată, bună de pus pe foc». Negreşit că timpul nu a fost în stare să-i dea dreptate În ceea ce priveşte necanonicltatea întemeerei conststorlului supe­ rior. - Timpul însă foarte curând a dovedit că deplina drep­ tate a avut episcopul Saflrim, atunci când cu tărie a sustinut că acest nou aşezărnânt bisericesc nu poate avea altă menire, de cât aceea de a da şi preotilor de mir dreptul "de a sta la taifas cu Vlădicii". - Căci arareori s'a întâmplat să se dovedească mai bine inutilitatea unei legi, pentru a carei votare s'au dat atâtea lupte, s'a stăruit atâta turburare şi scandal, şi s'au zdruncinat ineâ şi mai mult temetlile seăsutei noastre 4:r�ctin1@ [876] religioase. Dar nu numai inutilita tea conslstorului superior a ieşît foarte repede la lumină, -,- ci s'a mai dovedit că de acest aşe­ zământ bisericesc se desinteresează cu desăvârşire Însăşi preo­ ţimea, despre 'care făuritorul legei spunea că ahia aşteaptă să se 'înterneeze acest trebuitor şi tămăduitor parlament bisericesc. E destul să pomenim că in unele judeţe, preoţii nici nu se adună În număr îndestulător spre a alege pe, cineva pentru consistoriu­ S'au împlinit aşa dar întru totul susţinerile şi preztcerile acestui uelnfricoşat paznic al canaane lor. Un lucru, însă, cred că umbreşte puţin aureola acestui vrednic ierarh. --- Vreau adică să spun că nu poate să-i fie spre lauda faptul, că pentru a-şidoborâ protivnicul, care a fost unul din cei mai de seamă rnltropoliţi ai Firei, nu s'a codit să se slujească de cunoscuta scrisoare provocătoare de atâta scandal. Imi vine să cred că un suflet cu lotul' neîngreuiat de lutul omenesc, s'ar fi ferit să-şi procure marunta satisfacţie a unei biruinţe cu preţul acelui ne mai pomenit scandal atât de păgu­ bitor bisericei, clerului şi şubrede! noastre credinţe .. - Şi este cu atât mai întristător acest amănunt, cu rât e fapt neindoios că episcopul Safirirn ştia prea bine că chiar reuşind să dă! âme pe mitropolitul Atanasie, nu reuşia sa dărârne şi Consistorul superior, adică nu reuşea 83'Şl atingă tinta principală a lncor­ dăriior sale. - Ce păcat că nici neprihănitul episcop S.lfirim, cel atât de ridicat deasupra nivelului comun, nu a fost În stare să ne arate că şi în aceste vremuri de lacom materialism şi de urîcioase patimi, un om a avui ânahronica virtute să nu dezar­ meze până întru sfârşit, luptând numai pe terenul str: ct al C3- noanelor şi cu pretul scaunului 8,)U episropal l Cu cât mai mare ar fi fost în acest caz Ilgura schimnicului de la Frăsinei, Ori cum însă, -- şi aşa umbrită, - figura lui împodobită cu atâtea neohicinuite virtuţi, va ocupa de sigur un loc de frunte În istoria bisericei române. - Şi mi se pare că atunci, când se va scrie despre acest neprihănit călugăr, nu se va putea frece cu vederea amănuntul, că de neintinata sa viaţă nici un fel de clevetire sau de calomnie nu s'a putut prinde. M. Mihăileanu Profesor, Piteşti --_.--�. -�_ ...... -. --� [877] $ CRONICA TEATRALA DESPRE l/\Il/TAREA I\J,.I\TUREI IN TEATRU o Incercare de Psihologie Dramatică Resumat si Incheiere � Teatrul ca şi celelalte arte imită natura. Din natură mai cu seamă imită gândirea oamenilor. J) O personalitate dramatică este doar, in mare parte, îl1fătişart�a pe scenă, dela începutul aeţiunei până la săvârşlrea ei, a unei gândiri omeneşti. Aşa fiind, critica dramatică va trebui' să ia drept postulat că, imitarea exactă dă valoarea de căpetenie operei dramatice; iar drept metodă, compararea modelului cu copia, şi controlul preclziunei acestei imitări, Prin urmare, va zice că o dramă este mediocră dacă gândirea model este imitatii superficial sau ne­ îndestulător'; din potrivă : Hamlet pentru că imită cu preciziune gândirea unui om şovăelnic, ele aceia este un personagiu dra­ matic superior. Din nefericire controlul acesta nu este lipsit de greutăţi. Dintre toate, cea mal de seamă este necunoştinţanoastră despre , modelul dat de comparare, de felul însuşi al gândirei omeneşti. E drept că introspecţiunea gândirilor 11 o a str e proprii ne arată ceva din felul cum sunt gândirile în general. Dar cunoş­ fiintele acestea înţelegem că nu sunt de ajuns. Rămâne psihologia. Psihologia este.o ştim, tocmai descrierea şi explicarea senzaţiunilor, ernoţiunilor, cunoştinţelor, raţionamente­ lor, deciziunilor, voinţelor, într'un cuvânt, psihologia este ştiinţa gândirilor. Atunci e firesc să luăm din psihologie lămuririle noastre, lămuriri despre felul gândirei omeneşti pentru nevoile 1) Vezi Convorbiri L.1tefllre .4- luna Ianuarie 1919, [878] crltlcei, Pentru aceasta vom lua, prin urmare. din haosul de con­ tradicţii şi incertitudini care ccnetitue vştltnta psihologiei, numai acele adevăruri care pot servi crlticei dramatice. Şi vom în .. cerca să găsim liniile mari ale unei psihologii dramatice. Le vom sistematiza cât este cu putinţă şi le vom rezuma acuma în cele câteva rânduri car! urmează. In gândirea omenească, din toate csracterile ce le prezintă, cel mal izbitor şi cel mai interesant pentru noi este fără îndo­ ială acesta : că gândirile se succed una după alta, pentru că fiecare din ele nu durează decât o clipă. Astfel cugetarea se schimbă veşnic. Ea pare o apă care curge neincetat. ŞI este constituită din o nesfârşită succesiune de gândlri car! urmează una alteia necontenit. Numele "Cursul Gândiriior> este dat toc­ mai de caracterul acesta fundamental. 1) Şi atunci Critica Dramatică ştie că ceamai elementară în­ suşire în dialogul teatral este succesiunea repede a subiectelor de convorbire şi cea mai mare greşală într'o scenă este repe­ tarea aceloraşi replici de mai multe ori. lată punctul nostru de plecare. Căci, dacă gândlrile se succed una alteia necontenit, ele pregătesc întrebarea; anume care gând succede celuilalt ? Care gândire de pildă va succede gândi rei de dragoste? sau care unei stări de melancolie defini­ tă? Intr'alte cu vinte cari sunt direcţiunile găndirei ? Deşi negli­ jată. de psihologia clasică, singurele nume car! le putem cita in bibliografia chestiunii sunt doar Paulhan, Oodfernau, Horwirz, jarnes, aceasta ne pare problema esenţială a Psihologiei dra­ matice. Patru sunt direcţiunile deosebite ce le poate lua un curs de gândire, în cursul său nesfârşit. 1. Dlrecţiunea cursului gândirilor urmează ordinea tniâm­ plărttor exterioare. V ăzând o casă care a luat foc, o femeie care fuge, flacările care es pe fereastră, o bucată de zid care se prăbuşeşte, direcţiunea gândtrilor este succesiunea întâmplătilor ce vedem. Tot ordinea întâmplărilor va constitui direcţiunea a­ ducerilor aminte. Ordinea evocarilor este ordinea prezentăr ilor, spune Psihologia clasică. Şi teatrul va şti că amintirile vin în ordinea în care s'au prezentat faptele; întâi aminnrea femeii 1) Vezi Convorbiri Literare. - I ( [879] ]\1. CI'. Peucescu care fuge) apoi a flăcărilor cari es pe fereastra şi numai in urmă a zidului care se prăbuşeşte. 2 .• Dacă atenţiunea nu le va indrepta într'un alt fel: căci direct/unea gândlrilor urmează ordinea care I le .. o impune aten­ ţlunea : Iată a doua lege. 1) Iar cum de fapt atenţhmea este una din formele voinţei pentru realizarea unui scop, ordinea impusă de atentie este nu numai ordinea necesară, dar şi cea mai pro­ prie pentru realizarea scopului dorit. a). Un scop hotărît dinainte.' b). Cunoaşterea mijloacelor pentru învlngerea piedicilor, iată cele două condiţiuni exterioare ce o gândire dramatică trebue să le îndeplinească atunci când urmează ordinea impusă de atenţie. Şi Critica ştie ca gândirea rneas când urmăreşte printr'o atentie susţinută, expunerea clară a ideii ncesteia va urma o dlreoţiune determinată de scopul pe care-I cunosc şi de obsta­ colele ce le întrevăd. Tot astfel gândirea lui Sabine. în -La course du tlambeaus 2) când vrea să convingă pe mama sa să-i împrumute 300.000 de franci va urma o direcţiune hotărâtă tot a­ tât de greutăţile ce le intimplnă dela neincrederea mamei, cât şi de scopul ce voeşte să-i ajungă. De fapt direcţiunea aten­ ţiei se găseşte peste tot unde este voinţă şi voinţa este peste tot în personalitatea omenească. 3. Direcţiunea cursului gândirilor urmează ordinea ele- I menteloi inconştiente B). lnconştiente sunt expresiunile psihice ale activităţilor organice şi glandurale în mod obişnuit, ele sunt de ca­ racter afectiv. lnconştiente sunt expresiunile psihice ale gândirilor şi tuturor actiunilor noastre cari sunt mai mult sau mai puţin uitate. Inconştiente sunt atâtea alte fenomene r sihice, componente însăşi ale găndirei prezente. Toate acestea constituesc În profunzimile gân­ direi prezente o apă psihică curgătoare care se găseşte ca şi găn­ direa însăşi lntr'sn veşnic curs. Independente însă de conştiintă, neştiute, câte odată chiar ele formează temelia însăşi a clădirei găndlrllor. Că ele împing unele elemente în conştiintă; 'că ele ale�' din percepţiunile prezente pe. cele ce se acordă cu continutul lor; că conduc astfel conştiinţa: acesta e adevărul. Le distingem chiar câte odată, ne apar atunci sub forma de emoţiuni vagi, de tendinte surde, de dorinte confuze. la ori ce caz ele formează caracterul Şi personalitatea intittL� a indi vidualitătei. 1) Voz.i Convorbiri Literare. 2) PIesă [ucată la Comedie Franceză de Herv ieu. 3) Vezi Convorblr! Literare No. ianuarie 1922. [880] Şi critica dramatică ştie ca In totdeauna in spatele cursului gfmdirilor teatrale trebuie să se simtă un curent profund şi inde­ pendent de conştiinţă chiar, care imprimă direcţiunea sa gândirilor. Ştie că spre pildă cursurile' de gândire bogate în sentimente, alee­ ţiuni sau pasiuni sunt produsele unui substrat necunoscut şi au din aceasta cauza transforrnărei neprevăzute; ştie că cursurile de gân­ dire arătând caracterul personalităţii sunt tot astfel produsul unei lungi elaboraţiuni necunoscute; ştie că fiinta insăşi] sufletească" cu . caracteristicete şi felul său de a fi, cu credinţele şi opiniunile sale, toate acestea sunt elaborate de inconştient şi urmează transtormărilc lui. Trausiormările lui sunt încete în raport cu ale conştiinţei; con­ diţiunile organice şi condiţiunile memoriei latente sunt elementele sale de transformare, iar ordinea insăşi a acestor- transformări constitue direcţinnea cursului găndirilor noastre. 4. In sfârşit a patra lege: Direcţia cursului gândit ilor ur­ mează ordinea asocia/lunilor J). Ori care gândire succedă aceleia cu care împreună a făcut parte dintr'o altă gândire integrală. Astfel la găndul : "Cutare bătrân» succedă gândul- altă persoană bătrână», pentru că amăndouă aceste gfinduri fac parte din gândirea inte­ grală -bătrăn-. La gândul «alte persoane hătrâne» succedă ideia «înfăţişarea lor de mort şi mirosul de vechime- pentru că aceste sunt ideile care au făcut parte împreună din amintirea acestor bă­ trâni». Este legea reintegrărei. Ea ia altă enunţare atunci- când gfmdirea integrală din care face parte constată o identitate parţială, sau o lipsă desăvârşită de identitate între ele: -Succesiunea depinde de asemenea (sau poate de contrastul) intre găndiri. Astfel «o zi ploioasă> va fi urmată de găndirea «ziua plo­ ioasă de acum o săptămână>. S'a constatat însă că se întâmplă rar ca la o gândire să SL1C­ ceadă toate celelalte CLI care a făcut parte vre-o dată dintr'o stare integrală. In totdeauna dintre celelalte una trece înainte. Anume aceia care este legate cu mai multă Iartă de găndirea iniţială : Forţa este dată de intensitatea impresiunei. De pildă ideia de pentru că ideia dramei aces­ teia este mai intens legată decât tragedia «Macbeth» sau «Richard lI» cu -Shakespeare-, dacă presupunem că a fost citită de curând, 1) Vezi Convorbiri Literare diu Iuua Mai 1�12{l. [881] · , M, GL Peucescu ggr Obiceiul asoeiaţlune] tot astfel dă forta legăiul'eî asociative. Aşa la ideia «Chaulleur» in obiceiurile de gândire ale unui sportman va succede idei a şi văză nd programul stabili 1 deiinitivla Sf.- Beaten­ berg, se poate vedea că nu-l vorbă de o apropiere între biseri­ cele creştine din punct de vedere dogmatic, ci nUJlWÎ pentru pacea intre popoare. IaU! programul; 1. -Cousiderân d că desvoltarca spiritului de impacare şi de îraternitate este o sarcină in primul rând creştină, Se cuvine ea Bisericele diq toate tilrile să. se folosească de ascendentul pe care ele pot să-I aiLJă. asupra popoarelor [886] parlamentelor şi guvemelor P�lltrllca să dea naştere la relaţiuni prieteneşti şi de înţelegere eordlală Între naţiuni, aşa încât, ur­ mând calea civilizaiunii paşnice, acestea să ajunga la acea bună intelegere universală pe care ereştlnismul a învăţat lumea s'o dorească: . 2. Gonsiderănd că toate fracţiunile bisericii lui Christos sunt deopotrivă interesate la mentinerea păcii şi la desvoltarea sentimentelor de frăţie între toate rasele globului, ar Ii potrivit pentru ele să împreune sforţăr ile lor pentru ajungerea scopului indicat mai sus. :). Că. în scop de a permite dlierltelor b'serici să intre În ,. contact, ar fi potrivit să se ia măsuri necesare pentru crearea de comitete (confesionale sau interconfesionale, după cazuri) in toate ţările având ca obiect inrolarea bisericilor ca unităţi corporative Într'un efort comun spre desvoltarea prieteniei inter­ naţioale şi suprimarea răsboiulul, în acest scop, un birou central va fi constituit pentru facilitatea raporturilor intre aceste comi­ tete, pentru centralizarea şi răspăndirea ştirilor şi ingeneral, pentru coordonarea muncei depusă de această mişcare». Con Iorrn acestui program, fiecare ţară are comitetul său naţional. Din anuarul publicat de comitetul francez se poate vedea şi activitatea depusă de diferitele comitete în ţările lor. Cel mai important succes a fost căştigat de comitetul naţional din Statele-Unite, care a provocat conferinţa dezarmării ţinută la Washington. Comitetul francez sub preşedinjia pastorului şi profesorului Dr. Wilfred Monod are ca organ de propagandă al "Aliantei universale" cea mal bună revistă protestantă din Franţa, . IL Credincios acestui ideal evanghelic, Comitetul naţional francez al Alianţe! universale allrmă că Societatea «politică» a Naţiunilor, pentru il trăi, trebue sa fie inspirată de o Societate «morală» a Popoarelor, ai cărui suflet va fi o Societate· -spiri- tuală- a Bisericilor. ' Ill, Este, deci, vremea ca toate confesiunile creştine, În toate părţile lumii, să lucreze în comun ca energie asupra opiniei publice, asupra Parlamentelor, asupra Guvernelor, pentru a des­ voita între toate rasele şi între toate ţările, pe' intangfbila bază a Dreptului sentimente de bunăvoinţă mutuală, de puternică so­ lidar itate şi de unitate frăţească. "Voi sunteţi toţi fraţi! a spus Christos. Iubiţi-vă cum v'am iubit cu, acesta va fi sernnul urce­ nicilor mei-, «Alianta universală are Ca scop precis: crearea unui suflet Societ. Naţiunilor. r Cât de mare ar fj serviciul adus omenirii de Alianţă univer- sală a bisericilor, dacă datorită ei n'ar mai fi în liecare generaţie milioane de îndoliaţl şi de victime ele pe urma războiului! Victor N. Popescu [889] CROl\JIC�f\ C:llLTURALA Mifcarea culturală in Craiova Ca cronicar statornic şi obiectiv) voi nota şi de rândul acesta, când unda i în descreştere, aspectele ei variate. Presa craioveană, îşi păstrează acelaş nivel scăzut, pe care l'am reliefat în cronicele anterioare; mă 'mir cum de în­ târzie reactiunea firească fată de unii intruşi lipsiţi de talent şi busolă morală. Un fapt de o netăgăduită importanţă pentru craioveni, e intemeierea universităţii libere, ca in­ stitutiune pur culturală (Scopuri politice mai mult sau mai puţin mărturisite, combinaţinni cu caracter personal, etc. etc., au avortat in sfârşit). Repet cu � acest prilej, ceeace am mai spus şi în alte rânduri: universitatea aceasta, că universitate liberă) va functiona mai greu) pentrucă nu văd încă cele două elemente indispensabile: profesorii şi au­ ditorul suficient pregătit; de-aceia cred) că vom avea numai accidental conferinţe de nivelul unei universităţi libere; încolo VOr fi probabil lectiuni răzleţe, sau cicluri de lecţiuni, ca la orice universitate populară. Societatea «Prietenii ştiinţei), şi-a încheiat seria de conferinţe; aceleaşi calităţi şi aceleaşi defecte, ca şi 'rr trecut. lAm toată. nădejdea că la universitatea liberă se va face selecţia (are nu s'a putut face nici anul acesta la «Prietenii Stiintii»: Un cuvânt de laudă acum pentru şe­ zătorile populare organizate la periferie de «Foaia pentru pOpOr>, ca şi cursurile de literatura şi istoria artelor, Or­ ganizate de scriitoarea Elena Farago, directoarea Fundatiuni «Arnan». Şi-acum să trecem în revistă publicatiunile craio­ vene. Revista «Românii»-Drum drept--, de când a trecut sub directa privighere a d-lui N. Iorga, cuprinde În fiecare număr câte un interesant articol de fond, semnat de d-sa. (( Foaia pentru popor», intrată în al doilea an, nu s'a abătut dela drumul croit; în fiece număr articole felurite, scrise I I I [890] Cr ... ioveanu f cu multă îndemânare, şi într'o limbă curat romăaească. f Gazeta Şcoaleb , se înfăţişază astllzi ca o serioasă publicatie pedagogică ;Ît1 juru-l s'a strâns tot ce are mai select ., corpul dăscălesc din Dolj, Societatea de cultură religioasă, a dat la iveală f Renaşterea), tipăritură ce urmăreşte aceiaşi tintă ca şi asociaţia pomenită. Primele numere sunt o che­ zăşie pentru cei. ce vor să vadă obiectiv. Sub Îngrijirea d-lui Langier, apar i Arhivele Oitenîţei». Publicaţiunea aceasta urmăreşte cu atenţie, În primul rând] tot ceeace se leagă de coltişorul acesta de ţară, e bine venită. Alături de această tipăritură cu caracter regional, trebue să men­ ţionăm şi revista cNăzuinţa». Cuprinsul celor trei numere apărute până acum, î-a fixat definitiv locul printre publi cariile similare din ţară. Voiu încheia aceste fugare Însem­ nări, insistând ceva mai mult reprezentări cât şi asupra piesîi «Şacalii- ; -- e un moment ce-şi are importanţa şi tălcul lui. _.- Dintre piesele reprezentate în Craiova de compania dramatică «Ion Manolescu», am ales Înadins numai «Sacalii», pentru următoarele motive: 1. Intrigile ţesute cu dibăcie şi de rândul acesta, n'au isbutit, 2. Presa, e- fără îndoială, - o bună lucrare dramatică originală, şi e datorită unui cunoscut scriitor craiovean: B. Luca, 3.' Despre cele­ lalte piese s'au ocupat mai pe larg publicaţiunile din Bucu ... reşti, cât şi publicaţiunile din unele centre mai importante pe unde a trecut anul acesta Manolescu, 4. Pentrucă în sfârşit, interpretarea Şacalilor de către compania dramatică «Manolescu> , a însemnat pentru noi craiovenii, un adevărat spectacol de artă. Subiectul piesei înfăţişat cât mai redus ar fi : € Ines e o fată săracă, Însă o fire cu totul aleasă. Rudele ei, deşi scăpătate, s'au trudit, şi-au isbutit să-i dea o educaţie desăvârşită, Ines cunoaşte de aprospe pe Marin Făget, sărac ca şi dănsa curat Ia suflet şi ameţit de visuri. Dragostea cuprinde în păinjenişul ei pe cei doui tineri, Însă pânza cea fermecată e deşirată brutal într'un târziu: sunt săraci de tot amândoi, şi dragostea nu poate ţine piept sărăciei, Marin e silit să se însoase, făcând ceeace se numeşte o partidă excelentă, Iar Ines, fulg lăsat acum în bătaia vântului) e biruită într'un târziu şi ca atare silită să primească eterta rnoşierului Costin, om în vârstă, văduv ba [891] ,Cr�H'!lca culturală 89I < i şi cu băiat", flăcău în toată puterea cuvântului, Costin e ame­ : .ninţat I.,de,ri'itiIt ,de paralizie progresivă; boala, rodul unei Hnereţe"'clesfrânate, isbucneşte 'în chiar noaptea nunţii. Intre .Ines şi Costin -prăpastia, sporeşte zi cu zi. Familile advoca­ tului'Făget şi proprietarului 'Costin sânt în raporturi de strânsă �,prietenie) astfel- că dragostea dintre Marin şi Ines, stăbilită cătva timp", isbucneşte acum la ţară, violent. Costin simte, . cerceteaza şi se' încredinţează de abinelea ; totuşi,fiindcă-i . place mult. .temeia, fiindcă-i robit de farmeculeÎ se mulţu­ meşte fără mult sbucium, cu părticiea ce-i rămâne, Georgel, feciorul-du! Costin; întors-de curând dela Paris, poleit,' dar cu sufletul găunos, pune de asemeni ochii pe Ines. Secătura \tceasta lustruită, mărturiseşte tot' din capul locului şi fără înconjur, că se multumcşte tot cu o părticică, Şi dânsul tot ca degeneratul de' Costin e năucit de ispita tinereţii, Ines e desgustată spănă 'n adâncul sufletului: un singur punct Iu­ minos mai 'e. pentru dânsa ;: Marin; . Când s'a convins .însă că şi' n 'Marin svâcneşte aceiaş inimă atrofiată, .Jşi curmă' firul Vieţii. Conflictul.e reliefat şi gradatcu meşteşug: acţiunea strânsă în câte-şi trele actele. Ideia dominantă, realizată pe deplin. Am avea de făcut fireşte . şi unele observaţiuni. De pildă: .seeetirrr-eă=accesul=pe -care-I are Costin e de prisos, afară. numai dacă autorul=ri'cfi avut fu vedere o anumită mina­ ritatedifi'pli�lic; e depri.sos pentru dublu motiv: ştim foarte !biA,eArî.,�� constau, accesele lui Costin, - Ines povestise doar cplorat'şi amănunţit Tanţei, noaptea dela Viena - apoi accesul acesta.icu oricât meşteşug ar fi jucat, strecoară şi determină o anumită nuanţă in atmosfera acţiunii. Mitu, tipul creiat ,pentru echilibru in piesă, are 0. tiradă cândva, care nu' cadrează cu' sobrietatea lui şi de simţire şi de cugetare, Admitem că e o izbucnire nestăpânită; totuşi la un om o "astfel de manieychiar o răbufnire nu se tălmăceşte prin p�­ rioadecuo pronunţată nuanţă declamatorie. • In ce priveşte interpretarea piesei am scris cu alt prilej. lată cam ce el fost demn de' prins din undele de mişcare culturală, acum când a intrat în plină descreştere. Cum se vor ivi zorile Ia-toamnă ?,<:a de obiceiu, punând frâu profeţiHor. 15 Iulie " Craioveallul [892] B 1 B ('IO'ORA FIE ': ' ; ,} �'. ,�."':':' "� '���l:"':;':-':'; i i�"��:�,;":\� . li, o« v{ernitntlm,�cqtc {p�,etip.,;,}�UC;'b19,2�1"'c};, ilese de Scriitorii Româm,(n.ullllir ţestJy)C,grM ls'că. "ii,,' /" '-' ' etreanu; Muzeele din TreinSllvaflia;: Bănaf; efiş�1 reş, Bucureşti W22, ,Clutea(�omânea,s'Clh ,,',,' Fericlf�ftJ" (Dramă "în 3 .acte) Bucureşti, 1922 mânească: , ' " " ":.,, '�'" In umbră şi Tăcere, (Poeiii,) L.3u�iireşti,' 194: mânească, - " ", , '" institutului de istotie ''tzaţional'ă' alitfliversităţii' Jj 1,922� ,)/-, Grădinescu, Orlgina şi evoluţia vielii,'p,e'plimfil m�nească({., ", "" ' " ," V. Drăcul�a, lnţre,Veriu�"Jţ N4rţe�(!l1fy�te).,B ănescu, Filosofia iomâtieiiscă;: Bucureştt 1922. :01, Grai'U'şUSlljLet, T:-"everin';1922�' 'n,AminUri, Viaţa ROlnânească,1922� -eanul, Mitologi{l Satelor, Bucureşti 1922. c: Comoara Loeoţătuiu: c, ' « « Intr'o noapte de vara c: c: r, Istoria Basarabiei, Cernăuţj,·i922�·· :1 populaţiei Romântet, Bucureşti 1922. eanu.Şcoala activă, R,-\fâ:lcii, i182�. ' .. .iI • Fl [893] c llJI 1 LITE A ==�==��=��=--==------------ No. R2 • Rf�j\LISM ŞI If)EALISIVl § I. Si udiul precedent «Către o nouă filozofie» 1) a avut drept scop să scoată Ia lumină şi să indice, în proporţii re­ duse, nelegitimitatea dogrneler sau prejudecăţilor ce stau, prin chiar natura lor dogmatică, necontrolate la temelia fi­ lozofiei traditionale şi a cugetării timpului nostru. Cercetarea de faţă, şi ea intenţionat rezumativă şi schematică 2), va merge pe urmele însemnatelor procedee şi complicaţii, care pe temeiul acelor prejudecăţi au imprimat o anumită direc­ tiune chipului nostru de a pune problemele filozofice. Analiza Iundamentelor filozofiei apusene, aşa cum aceasta s'a format printr'o evolutiune aproape trirnilenar a, ne pune în faţa unui tragic «a fi sau a nu fi> pentru filozofie, In­ treaga filozofie este pusă sub semnul întrebării, nu dintr'un capritiu subiectiv sau din inspiraţia naivă a nu ştiu ce in­ tuiţii, ci din consideratiuni şi in urma unui examen ce, pri­ cepute în toată valoarea lor, nu pot să. nu stârnească o se­ rioasă rezervă faţă de ceeace ne este servit drept exactă cugetare filozofică în zilele noastre. Pentru înlăturarea oricărui echivoc adaog că prin cu­ getare filozofică înţeleg acel. complex de cercetări, care în mod necesar se referă la un domeniu teoretic, neatârnat de acela al ştiinţelor speciale. Filozofia, dacă există, trebue să aibă un obiect de sine stătător, In deobşte acest obiect specific filozofic a fost numit, până, Ia Kant, metafizica (Welt anschaung, cum i se zice az ), adecă cunoaşterea Totului neper­ ceptibil sau a ceea este c dincolo» de cele este dat simţurilor şi 1) Să se vadă .Convorbiri Literare", Nvrele 5, 6-7 din 1922. 2) Lucrurile nu au simplitatea prezentată aci. O dovedire mai sus­ ţinută in intindere şi adâncime cere un studiu mai cuprinzător, care de altfel e gata. Esenţialul, înfăţişat aci, rămâne însă neştlrbit. [894] :M.Florian observaţiei externe sau interne a cunoaşte 1.); iar de la Kaat, după ce metafizica a fost părăsită ca fiind o cştiinţă)deapare1lfie, centrul filozofiei a devenit "teoria cunoştinţei", aceasta fiind privită ca o probare critică ş! nepărtinitoare a isvoarelor, metodelor, valorii obiective şi limitelor cunoştinţei în genere şi a ştiinţei în deosebi. Metafizica şi teoria cunoştinţei sunt privite ca cele două discipline ce aparţin numai filozofiei, desigur Însă că nu şi exclusiv filosofului. Căci pe deoparte ştiinţa spe­ dală se mulţumeşte cu lumea ebservabilă, măsurată şi era· pirică, igaorând aşa numitul «necunoştibil J sau «necondiţionat>, obiectul vechii metafizice; iar pe de altă parte aceeaş ştiinţă cercetează anume obiecte, fără Însă să reflecteze asupra structurii sale. Obiectul ştiinţei nu e însăşi ştiinţa, ci fracţiuni, fie din realitate (ştiinţele naturii şi spiritului), tie dintr'un tărârn, in­ diferent concideraţiunii de real şi nereal (matematica). Ştiinţa ca obiect de reflecţie este preocuparea teoriei cunoştinţei. Teoria cunoştinţei sau c critica raţiunii) s'a înfăţişat lui . Kant ca o cercetare lipsită de «ipoteze>, cu rezultate de o siguranţă apodictică, ala dar ca o ştiinţă filozofică che­ mată să ia locul metafizicei, ale cărei rezultate istorice erau aspru atacate şi ale cărei temeiuri ştiinţifice nu puteau fi ci escoperite. c Critica» era în stare să legitimeze pretentiite de obiectivitate ale matematicii şi ştiinţei naturii, însă tocmai de aceea respingea valabilitatea metafizicii dogmatice ratie­ naliste (Descartes W olfi). Kant se oprise Ia dilema: sau ma­ tematica şi ştiinţa naturii sunt cu putinţă şi atunci metafi­ zica e imposibilă, sau metafizica este cu putinţă şi atunci celelalte două ştiinţe, în genere recunoscute, devin de ne­ inteles-). Una din cele două grupe cu pretenţii de obecti- vitate trebuia jertfită, . Dilema kantiană se lămureşte, dacă ţinem seama de rezultatele «criticii): cunoştinţa I e tărrnurită la fenomene, la reprezentări, iar ceeace este (dincolo» de fenomene, aşa nu­ mitul (lucru in sine. nu poate fi cunoscut. De aceea ma­ tematica se ocupă cu ţormele fenomenelor (spaţiul şi nume- 1) "Metafizica" nu e numai "dincolo" de Iiz ic, ci şi de psthie deci .. rnetapsichic", Filosofia a socotit însă in genere psihicul ca aparţinând "metlifizicei" (d. Platon). 2) Mai pe larg; K. Fisc!zer-l. Kant. voI. 1 ed. V. p. 364. [895] Realism 'şi idealism rele}, fizica cu conţinutul intuitiv ordonat, adecă obectivîtar de legile sintetice şi apriori ale gândirii; pe când metafizica depăşeşte intuiţia şi experienţa, reazernul oricărei cunoştinţe reale şi astfel alunecă ÎI?- divaga ţii . Filozofii au întemeiat cu ajutorul filozofiei critice sisteme divergente, precum mahomedanul scoate din Coraa legitimarea tuturor opiniilor sale. In sfârşit, ca o malitie a soartei, metafizica, care a Încetat de a mai l� o sperietoare, reinviază în timpul nostru şi ia o atitudine de ostilitate faţă de Kant, cel puţin când acesta e tălrnăcit într'un sens prea fenornenalist. I nea de la Schelling se vorbea de sus de de conştiinţă. Cunoştinţa este o relaţie dintre obiectug [899] Realism şi iliealism. 'ctţltos.:::ut şi subiectul cunoscător, ea este de aceea un «proces ':psihologic», ceva (în noi) deosebit de obiectul ( din afară», pe care ea îl oglindeşte sau îl «reprezintă) mai mult sali mai pll1ţin credincios, aceasta după' chipul cum înţelegem natura 'ş'i capacităţile active ale «subiectului ". De o parte «subiectul) ca cunoştinta «din el», de alta (obiectul>, realitatea, nea- 1Ji�rrJată de subiect, «În afară» de el. (Cea mai adâncă din toate relaţiile e aceea a subiectului şi obiectului; sau in alţi 'termeni, a spiritului şi materiei, a lumii externe şi a lumii interne' 1). Prin (obiect» s'a înţeles aci lumea corporală, aci o lume spiritual -ideală, aci, mai recent o lume de valori ce -pretuesc (gelten), dar nu există. Oricum, în esenţă orice "filozofie are la temelie credinţa psihologistă : dualismul dintre cunoştinţa subiectivă şi obiectul independent sau c în : afară J de cunoştinţă, fie că obiectul e «sensibil II fie că ,e «inteligibil». ' Acest dualism este împărtăşit de gândirea preştiinţi­ fică, de (simţul comun», în sfârşit de toate metafizicele şi de toate teoriile cunoştiintei, dela Sextus Empiricus şi până la Kant şi Bergson. Este prin urmare o pre-judecată uni­ versală. Ar arunca cineva replica: iată că există un punct .comun, un pol statornic in «opiniile» omeneşti. Nu tă­ .. 6'ăduim, însă cu adaosul că acest reazern comun este ade­ sea tacit primit, fiind socotit axiornatic, nediscutabil şi tocmai de aceia, susţinem noi, extrem de primejdios. Gre­ şelile se furişează mai ales În propoziţiile «dela sine înte­ Iese», poate tocmai fiindcă sunt departe de a fi «evidente prin sine I sau nereductibile. «Evident prin sine» e numai ceeace a trecut cu succes examenul critic, dovedind astfel că nu mai cuprinde pre-judecăţi, adecăafirmaţiuni ce refuză de a-şi legitima pretenţiile de adevăr. Cunosc povestea cu «axiomele g-ândirii». lnsă nu acestea ne interesează aci, ci altceva mai pa.pabil, Când rostesc de pildă că «percep­ ţiile sunt în suflet J sau că «nu cunosc decât conţinutul de conştiinţă" pot pretinde oare că am formulat o (axiomă» C\ll toate că Schopenhauer o dă ca atare? Am dreptul de 1) A. Bain Loglque. 1 (1894) p. 373. [900] �oo M. Florian a arunca întrebarea: e oare aşa de evident .că eu nu cu­ nosc de cât ereprezentările din mine»? Analiza, metoda specific filosofică, ne arată că tocmai aci,se adăposteşte o străveche superstitie. Dar mai mult, c: Axioma» dualistă (eu şi lumea) bun obştesc al omenirii, este motivul de căpetenie al tuturor desacordurilor filozofice dela începuturile cugetării şi până azi. Dacă filozofia 11' a ajuns încă la un rezultat muliumitor, pricina trebue căutată în concepţia că obiectul şi cunoştinţa lui sunt două lucruri deosebite şi chiar separate: cel dintâi e i îH afară de conştiinţă» al doilea «In conştiinţă>, «Omul) şi lumea se opun, sunt «separaţi», iar cunoştiinţa are greaua misiune de a-i pune 'în legătură. Nu există azi o propoziţie filoso­ fică. mai obştesc primită de cât ceeace s'a numit «princi­ piul conştiinţei) sau «principiul imanentii> : nemiţloat cunos­ cute sunt numai conţinuturile de conştiinţă, percepţii, repre­ zentări, noţiuni, nu însăşi realitatea, Chear cei ce simt în vremea noastră necesitatea elementară de a sări peste zidul conştiinţei, primesc totuşi pe faţă acest , Materialisrnul, ca con­ cepţie despre natura sufletului, este păcatul originar al gândirii umane In genere. ' In puţine cuvinte, prejudecata alcătuit dţn cunoştinţe de tot felul. «In suflet)}, «În minte>, «în conştiinţă», ba chiar < în creer», etc. sunt expresii curente la toţi spiritualiştii şi idealiştii, Schopenhauer atacă fără cruţare pe materialişti �i totuşi după el sufletul, spaţiul, timpul, cauzalitatea sunt «funcţiuni ale creerului> ; iar Bergson, distinsul spiri­ tualist de azi, vorbeşte de pătrunderea în (interiorul», in € adăncul � sufletului şi lucrurilor, ca şi cum ar ti vor ba de a pătrunde în interiorul unei case. Nu este timp acum şi nu e nici nevoe a cerceta mai pe larg noţiunea de suflet, Însă câteva consideraţii sunt ne­ apărate. Nu ne priveşte, dacă sufletul este cumva vre-o "sub- v « d d v v t litate" stantă , CUlTI se cre ea o. ata sau "pura ac ua 1 ate ,proces Cum se afirmă azi în general. Ori ce ideie am îmbrăţişa 1 "a· 1 A-X· d uespre "esenţa surtetutui, tre oue Insa sa trnern seama e un număr de fapte, în privinta cărora orice discuţie e de prisos. Să nu mergem cu gânclul prea departe. ci să cer­ cetărn ceeace stă la îndernâna fiecăruia. Nimeni n'a văzut, n'a pipăit, n'a mirosit o gândire, un sentiment, vre-o alegere voluntară, indiferent de ceeace ar 11 acestea f in sine»; ori cum le-am privi, ele nu sunt obi­ ect de percepţie comună asemenea corpurilor. Sufletul este "ne!n1jlo:::it dat numai unuia, corpurile sunt date nemijlocit [902] M. Floria. tuturora. Sufletul nu e întins, nu e spaţial şi deci nu este Rici Iocalizabil 1). Nimeni n 'a putut să spună in ce loc e sentimentul dreptăţii, amintirea unei plăceri, etc. Ideile nu sunt în creer, cum nu sunt în stomac sau În lună. «In, oreer se petrec fenomene fiziologice şi nimic altceva» (Paul­ sen). Psihicul nu e ca lucrurile materiale, iar dependenţa lui de corp, fapt uşor de constatat, nu închide corporalitatea sufletului. De creer depinde modificarea, nu existenţa. sufletului. 2) Dacă sufletul ar fi, să zicem, o secreţie a creerului, ar trebui să :fie perceptibil cel puţin instru­ mentelor sau reacţiilor chimice ca şi celelalte secretii ; iar dacă este socotit o «secreţie» sau «funcţiune) necorporală a corpului, să explice cine poate această minune. Pretinsa corporalitate a sufletului nu poate fi descoperită în ceeace este dat 1i/emijlocit, ci este un adaos al «gândirii», sub Îl!I­ demnul străvechii concepţii materialiste. Dar o elementară regulă de logică ne sileşte a pune în noţiune numai ceeace e «scos din intuiţie». Dacă este aşa, atunci, cum ceeace cunoaştem nemijlocit despre suflet nu ne oferă spaţiali tate şi localizare,' nu le putem impune pe acestea noţiunii de suflet. Schopenhauer, care se făcuse campionul intuitivitătîî oricărei cunoştinţe «abstracte», nu vede nici o piedică în a vorbi de suflet ca o «funcţiune a creerului», cu toate că s'a avut niciodată asemenea intuitii, Dar să n'o mai lungim) psihologia nouă a stabilit deplin eterogeneitatea, deosebirea calitativă dintre corp şi suflet, iar lămurirea corelatiei lor, Înlăuntrul acestei "supoziţii", este o altă problemă, a cărei eeslegare î� nici un caz nu poate trece cu vederea faptele 3} Să presupunem că sufletul este o "funcţie a creeruluî" şi să cercetăm urmările materialitătii sufletului. Iulăuntrul acestei "ipoteze" nu mai putem vorbi de "subiectivitatea care trebuia să scoată carul din nămol, La intoarcere mă aştepta o nouă desamăgire, Plecasem în plină furie de ciocolată: În ajunul plecării mele, pe Calea Vic­ toriei călcat aproape numai pe poleiala în care fusese înfăşurată ciocolata, care atunci începuse să sosească. M'am intors În plină furie de speculă. Cine mă Întâlnea pe stradă, nu făcea altceva decât să mă roage să-i reţin ceva acţiuni la viitoarea societate, pe care Îşi închipuia că o voi forma. Un prieten, care cumula i!ndeleinicirea de secretar al unei institutiuni culturale cu aceia de censor la diferite societăţi pe actiuni, sau dacă voiţi, cumula indeletnicirea de censor cu aceia de secretar al instituţiuni! eul­ ftSrale, mi-a oferit la prima întâlnire tot concursul său ca censer al li iitoarei sau chiar viitoarelor societăţi legate de persoana mea. Iar afund când i-arn mărturisit că am alte idei despre societăţile pe acţiuni, că după mine rolul lor n'ar fi să emită acţiuni, ce pot fi speculate la bursă, nici să distribuie tantieme unor anumite persoane, când am vrut să vorbesc cu secretarul instituţlunf culturale şi i-arn propus să tin o conferinţă la acea institutie, in care să arăt la ce concluzii am ajuns in urma celor ce văzusem şi frământasern în America, prietenul meu s'a uitat la mine, cum te uiţi la cineva de ale cărui facultăţi mintale Începi să te îndoeştl; mi-a dat mâna şi a plecat brusc. Când am plecat, trăiam în nori. Când m'am Întors, am căzut din lună, Cum puteai să convingi pe cineva, că singurul mijloc tie a eşi din nevoie este să producem, cum puteai să interesezi pe cineva expuindu-i planuri de organizare a productiei, atu.ci când cumpărând azi un lucru cu o sută de lei il vindeai a dona Ij cu doua? A venit În urmă criza dela bursă. Lumea a început să-ş .ea seama, că totul fusese o părere, că în loc să ne î,nbogă}im [908] Cristea Niculescu mai rău saracearn. Era însă mult mal comod, ca în loc să ne apucăm cu străşnicie de muncă, să ne punem încrederea în ceva scamatorii. Si atunci am intrat în perioada combinaţiilor şi for­ mulelor financiare: «Inflaţie», «deflaţie», "circulatie fiduciară-, "acoperire metalică-, devin cuvinte maglce, pronunţate zilnic ca un fel de descântec, a cărui vrajă' trebuia să ne scape de nevoi. . Spunei babei ce suflă în cafea pentru a înlătura duhurile necurate, că tuberculoza se vindecă, spre exemplu, întărind orga­ nismul. Spunei 'omului ocupat să înlăture inflaţia, suflând poate şi el în cafeaua, pe care ioa adus-o chelnerul la cafenea, că nă­ dejdea tot în produc] e rămâne. Te vor privi la fel. Se pare că azi am început să ne convingem, că formulele şi combinaţiile nu pot ascunde realitatea, că neproducând din ce în ce vom atârna mai mult de altii, ca să ne dea cele de lipsă şi că, orice s'ar zice, chestiunea organizării producţiei naţionale trebuie să ne preocupe în deosebi. Am chiar impresia, că succesul expoziţiei-târg din anul acesta se datoreşte tocmai constatării făcută de opinia publică dela noi, că suntem şi noi în stare să producem foarte multe lucruri. De aceia nădăjduesc, că expunerea mea va fi ascultată nu cu urechea distrată a celui, căruia îi lasă gura apă după ceva ciocolată, nici a celui care nu ştie cum ar face să se înfrupte şi el cu ceva acţiuni şi nici a celui, care aşteaptă salvarea dela vreun descântec, ci cu interesul ce I-ar pune acela, care îşi dă seama că totul depinde numai de munca, priceperea şi răbdarea noastră. Doamnelor şt Domnilor, N LI este nevoie ca cineva să fie observator adânc sau mare savant, pentru a-şi da seama, că' inainte de răsboi, pentru aceiaşi muncă produceam în ţara noastră cu mult mai puţin decât locui­ torii altor ţări şi că azi, producţia fiind şi mai scăzută, dispro­ porţia e şi mai mare. Acest 111c!'U apare şi !\TIaÎ evident aceluia, care azi ia contact cu lumea apusului din alte părţi decât în cazinouri, baruri, datil: cing-uri şi alte iustituţiuni ce înfăţişează civilizaţia modernă, du;� cum la inceputul secolului trecut au fost Români, cari şi-au rntut da semna, prin acelaşi contact cu lumea apusului, de starea eul­ turală înapoiată în care ne găseam atunci. [909] ,� ) \ 1. Colaborarea cu elementele străine In toată viata noastră de muncă, în aceia a ţăranului la câmp, în a lucrătorului în atelier sau fabricăv.în CI negustorului sau functionarului, chiar în micile nevoi ale vieţei, cum ar f� .îngrijirea corpului şi a casei, nu este treahă, care să nu ceară la noi o muncă îndoită şi intreită decât aiurea. Nu vorbesc de unele lucruri, cum ar fi spre exemplu isbutlrea de a transporta ceva, cari ştim că la noi cere munca unor organizaţii întregi şi pe cari locuitorii fericiţi ai altor ţări le fac cu o muncă atât de redusă, încât nici nu-şi dau seama, că e nevoie de o muncă. Voi cita un singur exemplu: ' Recensământul din 1910 arată, că în Statele Unite pentru cultivarea a 193.629.423 ha. s'a îutrebuintăt 12.659.203 lucrători .� j' agricoli, ceeace revine la un lucrător pentru cultura CI 15,3 ha. La noi înainte de răsboi statistica arăta ceva mai mult de .3.100.000 lucrători agricoli pentru vreo 6.100,000 ha., adică un lucrător pentru cultura a 2 ha. Deşi munceşte mai din greu, omul dela noi produce cam a opta parte din ceeace produce un om din Statele Unite. S'a vorbit adesea de «lenea Românului-, de acea lene care ne face sti producem mai puţin. A venit vremea să ne dăm seama, că muncim mai mult decât alţii şi că producem mult mai puţin decât ei. A venit vremea să ne gândim şi la problema măririi producţiei naţionale, nu prin sporul de muncă al fiecăruia, ci prin putinta dată fiecâruia din noi de a munci mai cu spor. Ceeace trebuie să ne isbească, în America mai ales, este tocmai urmărirea zi de zi a acestei probleme, este grija de a spori mereu efectul muncii omeneşti.; «Cu această maşină, un băiat şi o Iată fac lucrul, care mai inainte avea nevoie de trei oameni şi trei băeţi: ... Astfel începe descrlpjia unei maşini într'unul din cataloagele americane. Şi În mod analog Se recomandă orice maşină in acele cataloage. In America orice i'n treprindere urmă­ reşte cu un lux de statistice şi grafice, cari adesea merg până la pedanterie, producţia intregului personal. Şi atâta vreme cât graficele şi statisticele nu arată o sporire a producţiei individuale, patronul nu e mulţumit. , Un exemplu de mică importanţă poate să ne arate cât de înrădăcinată e în spiritul american această grije. a sporirîi produc.iei individuale: I'itr'una din zile am fost dus să văd o instalaţie, care fabrica nişte capace, nou in ventate, destinate să [910] Jfl)IO Cristea Niculescu nchidă sticlele şi borcanele, în special cele de ape minerale Şi produse farmaceutice. Capacele se lucrau la început la trei maşini. in trei operaţii distincte; Afacerea se vedea, că era la inceputul ei. Cu toate acestea se şi instalase o maşina, care reunea două eperaţii într'una, iar o altă maşină, care făcea toate operaţiile şi prin urmare care cerea numai un lucrător in loc de trei, era comandată. Este laturea serioasă a fenomenelor, care n'au putut i'ils­ pira unora dintre europeni de cât gluma maşinii, in care pe o parte bagi porcul şi pe dincolo es cârnaţîi şi mezelurile. Iată pentru ce, după cum am spus, eu socot, că mai ales acum trebuie să ne preocupăm in mod serios de problema spe­ ririi productiei naţionale prin putinta dată fiecăruia de a muscl mai cu spor. Doamnelor şi Domnilor Azi- muncim fără spor din două feluri de pricini: unele tin de anume piedici, ce se pun activităţii noastre, piedici ce trebuie înlăturate, altele ţin de anume lucruri, ce ne lipsesc şi pe cari trebuie să căutăm a ni le procura. Este deci vorba de o parte oare cum negativă -înlăturarea a ceva, ce există - şi de o alta pozitivă - procurarea a ceva care nu există. De partea negativă s'a ocupat toată lumea; toată lumea a ţipat contra Iormalităţilor fără rost, contra neregulelor şi necin­ stei în administraţie şi aşa mai departe. De partea pozitivă-şi veti vedea cât de multă dreptate aDl­ mot s'a ocupat mai nimeni, deşi, după părerea mea, lucrurile de cari voim să ne scăpăm, nu vor dispare, de cât atunci, când vonI incepe să avem ce ne lipseşte. Ce ne lipseşte, e uşor de văzut. Omenirea cunoaşte azi o sumă de mijloace materiale - scule, maşini de instalaţii - cari pot spori produsul muncii fiecăruia. Acestea ne lipsesc nouă azi, nu cu totul, însă suntem cu mult departe de ceia ce au altii. Ţăranul, dacă ar ara cu tractorul în loc să are cu boii, ar face într'o zi 2,5-3 ha. in loc de 1/2-1 ha. Dacă ar prăşi cu maşina ar face 2-3 ha. pe zi în loc de 1/4, ha. şi aşa mai de­ parte. Pe când in America un lucrător poate să-şi procure o pe­ reche de ghete cu produsul muncii din mai putin de doaă zile anei ne trebuie două zile numai pentru confec1jonatut�l1et�.r.- \ [911] / Colaborarea cu elementele străine Câte n'ar transporta căile noastre ferate, cu personalul pe care îl are, ba chiar cu un personal cu mult mai redus, dacă ar avea locomotive, gări, ateliere etc, De câtă muncă fiecare din noi n'ar fi scutit, dacă drumurile de fer, poşta, telegraful şi telefonul ati merge. Iar bietul tigan, fierar in satul lui, plecat la oaste, a arătat focul unei ţări intregi, atunci când in a doua parte. a războiului se simtea tare, fiindcă dase Dumnezeu să aibă şi el .. scule". In vorbirea de toate zilele aceste mijloace materiale poartă numirea de capital. Din nenorocire acest nume se mai dă şi alto­ lucruri, cari prin schimb pot procura capitalul, cum ar fi numer rarul, fără ca ele însăşi să fie capital- De aci urmează o serie de confuzii. Pentru a evita aceste confuzii, în cele ce urmează, va trebui să întrebuinţărn termenul de capital strict numai pentru aceste mijloace materiale, de cari azi ducem atâta lipsit Acest capital este caracterizat printr'un lucru: este produsul numai al muncii, sporită sau nu prin ajutorul altui capital. Capitalul acesta, pe care îl considerăm noi, nu se găseşte in pământ, nici nu curge din cer. El nu poate fi obtinut prin tiu părlre de bilete de bancă. Aurul însuşi nu poate constitui un ca­ pital. Ca şi în exemplul clasic al paharului de apă, care in de­ şert preţuieşte mai mult de cât un bulgare de aur, un lucrător, care are la îndemână o macara, va ridica greutăţi cu mult mai mari de cât un altul, care nu ar avea de cât un bulgare de aur, pe care din diferite împrej urări nu I-ar putea schimba pe o macara. Şi atunci, dacă avem nevoe de capital şi dacă acest capita! nu-l putem avea altfel, de cât dacă cineva a muncit mai în tâiu .. pentru a-l produce, trebuie ca acel cineva să fim ori noi, or' alţii, ori noi in colaborare cu alţii. Mândra deviză "prin noi tnşine: ar corespunde primei so­ lutii, .capitalul strein" celei de a doua, iar a treia ar putea fi caracterizată prin diferite formule, după rolul celor două ele­ mente - naţional şi strein - dintre cari una mie persona! mi- e foarte simpatică şi anume: "cât mai mult prin noi înşine". Pentru a lua o hotărâre in privinţa politicei, ce ar trebui să urmăm, o privire Înapoi asupra stărilor, prin cari am trecut până acum, se impune. Şi aceasta cu atât mai mult cu cât, dacă timpuri vitregl ne făcuse să rămânem mult în urma celorlalţi din [912] Cristea Niculescu punct de vedere cultural, rămânerea În urmă din punct de ve­ dere economic s'a întâmplat, mai ales În ultimul timp, În timpul de renaştere culturală şi politică, în timpul când am avut pre­ tenţia să ţinem torta civilizaţiei în Sud-Estul Europei. La 1813, când Asaki deschide cursul său de inginerie la laşi; la 1818, când Lazăr incepe să propăvăduiască la Sf. Sava, maşina cu vapori sub forma, pe care i-o dase Watt Ia 17,71 nu avea nici 40 ani, de viaţă. Primul vas mişcat cu aburi - fusese pus­ în funcţiune de Fulton deabia de câţi-va ani În 1829,' vapoarele cu elice la 18�8, primele dinamuri electrice se construiesc odată cu venirea regelui Carol! la noi În ţară, ia 1866; iar prima cen­ trală electrică pentru Iurninatul oraşelor se construeşte de Edison la proclamarea regatului român, Pe la 1832, atunci când Baldwin începe să construiască primele locomotive în America, ni se spune că, pentru a găuri cilindrele masinelor cu aburi, se întrebuinţează un cuţit fixat în- , tr'un bloc de lemn, ce era răsucit cu mâna; iar ferari, cari să ştie să lipească bare de fer mai groase de vre-o 32 m.m.. erau foarte puţini. In uzinele de la Philadelphia ale Soc. Baldwin ni s'a arătat prima maşină cu aburi construită la 1830 de Întemeietorul firmei. Maşina care a fost pusă în mişcare în faţa noastră, îţi face irn­ presta unuia din motoarele cu benzină, ce întâlnim in atelierele micilor meseriasi de la noi. Trei sferturi de secol de la constructia " . acestei maşini uzinele Baldwin scot 2666 locomotive într'un sin- gur an, (1906) cela ce face cam 9 locomotive pe fiecare zi, de lucru. Canada, care În i 901 avea un export de 900 milioane lei (ceiace face cari) de două ori şi jumătate exportul nostru din acel an ajunge la un export de opt miliarde lei în 191� (ceia ce face cam de douăzprezece ori exportul nostru din acelaş an). Exportul Canadei creştea de aproape nouă ori în timp ce al nostru nici măcar nu se îndoia. lată cum progresau alţii. Să vedem ce am făcut noi? Dacă un Asan se gândeşte încă de la 1853 să introducă prima maşină cu aburi în tara Românească, această încercare de capitalizare şi poate şi altele rărnân izolate. [913] Colaborarea cu elementele străine In prima jumătate a secolului trecut lumea continua să tră­ iască la noi viata de mai' înainte, când din: pricina nesiguranţet toată agoniseala trebuia să încapă in chervanul de pribegie, Aceia ce nu se consuma din produsul muncii, era schimbat pe alte mărfuri tot de consumaţie aduse din streinătate, în specia! pe stofe, / Regulamentul organic enunţă pentru prima oară principiu! capitalizării în direcţiunea lucrărilor publice, prevăzând construirea de drumuri şi chiar canalizări de râuri, Din nenorocire din acest regulament nu a rămas de cât şoseaua Ktsselef şi cenuşa exem­ plarului ars în piaţa sf. Anton. Catre stârş'tul primei jumătăţi a secolului al XIX-lea începe să se delineeze şi la noi () tendinţă la capitalizare. Insă pentru a capitaliza trebuie ca mai intâiu să, produci fliaÎ mult de cât nevoile de consumaţie, cu alte CUVi!1te producţia de capitalizare nu poate lua naştere de cât după ce aceia de censumaţie a trecut de un stadiu de dcsvoltare. In starea inapo-' iată, în care ne găseam, eram ca şi proletarul, care încă n'a ago­ nisit mare lucru şi care este; silit sa lucreze cu capitalul altuia. De aceia primele ateliere, primele fabrici au fost ale streinilor. Primele lucrări publice tot cu capital strein a trebuit să le facem. Ori cât de necăjiţi am fi astăzi pe acel capital strein : ori cât de scump rernunerat ar fi fost el, trebue să recunoaştem. că ne-a da ' primele posibilităti de a munci mai cu spor în ţara aceasta . aşa ca din surplusul de producţie să putem agonisi ceva şi sti începem să ne gândim şi la o producţie de capitalizare CI noastră. Capitalul strein a fost acela, care ne-a ajutat să urriim pentru Întâia dală căruia din Joc. Negreşit ar fi fost o �;reşeaJă să continuăm a ne lăsa numai În grija capitalului străin. Tendinţa noastră trebue să fie eman­ ciparea economică, după cum reuşisem a 1118 emanicipa politi­ ceşte. Capitalizarea naţională trebuia dezvoltată din ce În ce, până s'ar fi ajuns să putem lucra prin propriile noastre mijloace, prin noi înşine, cum s'a zis. Numai că, pe când procesul de emancipare politică, pre­ gătit în mod lent, trebuia să izbucnească brusc prin ruperea de odată a Iegăturilor. ce ne ţineau sub suzeranitatea altora, acel de emanicipare economică trebue sa fie un proces lent. Pe mă­ sură ce producţia noastră creşte, pe aceaşi măsură am fi putut, [914] Cristea Nieuleseu capitaliza din ee în ee mai mult, pe aceeaşi măsură din ce in "ce mai mult ne-am fi putut lipsi de capitalul strein. Trăim însă timpuri mari şi nu putem face azi o vină acelor ·cite :atunci,dI sub impresiunea succeselor politice obţinute şi .a decepţillor întâmpinate Ia congresul de Ia Berlin s'au încrezut .erea mult în puterile noastre şi :';IU voit să facă acea revoluţie .economică, ce tindea la capitalizarea numai prin mijloacele noastre proprii. Propriu zis, eliminarea eapltalurilor streine nu s'a făcut, sau în orice caz nu s'a, făcut sub forma lui -prln noi înşine». Jn industria particulară capitalul strain s'a bucurat de 'aceleaşi drepturi şi îndatoriri ca cel naţional. In afacerile statului capi­ -talu! strein, investit in concesiuni cu remuneraţie variabilă, a fost tl1locuit tot cu capitatul strein investit tnsă cu rentă de stat cu -dobândă fixă. Rămâne Însă acea opunere de a primi colaborarea capita­ 'talului strein altfel .decât sub forma de rentă de stat pentru hicrările publice şi o agitaţie mai mult sau mai puţin, pe faţă contra oricărui capital-strein in industria particulară, agitaţie al cărui rezultat nu putea fi decât o temere din partea streinilor de a se aventura Într'o ţară, În care erau primiţi cu mârâeli, In ajunul răsboiului capitalul strein investit în industria par­ . *} Au trecut doi ani de atunci; dificultăţile, cari pe vremea, aceia ni se păreau că sunt de neînvins, azi ne par floare la ureche. Să nu lasărnsă mai treacă alţi doi ani, pentru aajunge vremuri şi mai grele> De ce situaţia se va Înrăutăţi Ianai, de ce capitaliştii serioşs se vor feri să se aventureze, de ce vom avea atace cu aceica­ matari, de cari am pomenit. 'e) Publtcaţtlle Asoc. G-Io a Inginerilor din România, No, 3. [929] Colaborarea cu elementele străine Doamnelor fi Domnilor, Am arătat, care ar fi soluţia ideală din punctul nostru de "(ue. Trebuie să ne dăm seama că, pentru ajungerea scopului ,nostru, care trebuie să fie: cât mai curând punerea fiec {un ;i ;hadllii P ]fel r ti i/r�i.j i, .... ,: .' , F'ri/s ce, (m/em i."bi!.ti '? .Pri71 iu/n'rt, iubirea 1) jmfem şi gâsi:" Prin illbiji�, Ce ,fJoaie !J/âJlsill mai iutr; să-! i7j)'nasâi? .Iubirea, Ce trctn,> uec hor: să ne rcntascâ ? /71b/rf'(/ , [936] ." Viaţa lăuntrică. a imperiului rusesc" IV. "PanÎ" si ",muji.chi" , . -Pani» şi -muitchi- ! Ce cuvinte ciudate! De unde au venit ele ? Ce Însemnează eh:? Ce este «pani:.? Ce este ! Până la anul 1917 istoria Rusiei se scria numai de inteligenţa rusească. Toţi oamenii ca : tar, miniştri, ofiţeri, profesori. ingineri, etc, etc. alcătuiau inteligenţa rusească. Ea făcea istoria Rusiei. Iniţiativa ce venea de la [ar, dela miniştri, dela alţi oameni «cu greutate» pe 1;1nga curtea imperială CI făcut tot .... ce se nurnia odată «Imperiul Rusesc"! ... Dar inteligenţa rusească era numai în număr de 5%-1O'/.!.. şi alte «v/o %»? Din ce au consistat ? Aici este şi..; «lucrul principal»! Lucru desore care nici inteligenţa rusească, nici inte­ ligenţa Europei Întregi nu ştia filmic ori ştia putin sau avea informaţii false! Numai în anul 1917 aceste ,,°/0 %" s'au ivit în haina lor naturală. In arena mondială a ieşit omul! Fără îndoială aceasta a tost omul .... ! El avea Înfăţişarea omenească! Dar ... în vorba lui, in faptele lui era ceva ciudat! ceva ne mai auzit de mult, de mult ... În Europa! In arena mondială a ieşit... "mujicui" rus (plural este "mujichi"). I .. MujiC", sau "mujichi" sunt Jn nL1lTIi'Ăr grozav de mare în Rusia. Statistica zice "sine ira et studio", că în Rusia Irnpără­ zească "nwjich;u au fost în număr de 81,7°/8' Toţi ţăranii, lucră­ torii, servitorii, servitoarele, birjarii etc., etc ... au fost "mujichi" ... [937] Viaţa lăuntrică a imperiului rusesc cu psihologia lor proprie. Şi psihologia aceasta aproape n'a fost' . cunoscută pentru nimeni din înteligenţa rusească. Se înţelege' dar că psihologia , dupa psihologia lui. Trebue să spunem ca pau n'a uitat nici odată, n'a socotu niciodată pe' , adică: -mujic este tot ce este sfânt in lumea aceasta. Toată cultura europeană e nimic. Noi, inteligenţa rusească, suntem tinuţi să părăsim oraşele şi să mergem În sate; vom tr
  • cele mai salbatice. Şi mai târziu, până la anul)917, intellgenţarusească credea', că « Face, când l' auzi a-i zici. «Erun măgar J». Dar la Culte şi la Arte '? Vezi aieea-i greutatea! Să 'tnpreun gustul estetic cu religiozitatea. Nu din cei ce au pe fată Duhul sfânt şi poartă 'n sân Şi pe Dracul. Nici păgân Sa nu fie! OI' nimic alt să nu ştie [964] N. M .• Nigrim De e,ât să tragă cortina peste fapte deochlate : Am să pun stingherul care cântă 'n frunze resflraie : Cucul. E artist cum nu e altul şi când cântă lung pe nas Se închină şi la Domnul şi la Zeul din Parnas. Să mai vezi ce milă mare o să aibă el de artă: Din credinţă n'o să facă vorbă lată şi deşartă. El pe scriitori, de sigur, o Să-i ocrotească ..... ades Şi din preoţi o să scoată orce duhuri şi eres. De-ala-i bun la MinIsterul Artelor ca şi la Culte, Trebue acum să cuget dintre minţile mai culte La. Instrucţie , Să' mi deapăn sfetnic ager şi isteţ ... Am gi1sit: Este Sobolul Ca mai şui şi mai de pret. Sub pământ dacă trăeşte nu inseamna că n'aude Ce pe-afară se petrece, fiindcă are multe rude: Şoricel şi şobolani, . 1Hai bogaţi, şi mai golani, Ce-i aduc de pretutindeni ltărtiuţe .. , treacă- meargă: Le semnează şi in grabă Iti. Consiliu drept aleargă. Ei-un ministru elim nu-l altul. La Comerei li Pare-mi-se Am s'aduc un straşnic sfetnic să maitae din permise. Unul straniu lângă care cu făptura lui cu ţepi Să nu poţi cu nici un mijloc să te"· apropii, că te'nţepi : E.Adciul. Ăsta- i bun şi ştiu prea bine că Comertul nostru mare O ser stea de-acum 'nainte pe Industrie călare; Jar Industria, ea însăşi, aşa mieei n'o să stea Să se certe cu Comertul să-I arunce jos din sea. , , Mână 'n mână o să meargă la export fără importuri, Să nu vezi mii de vapoare cu parfum sosiie'n porturi. [965] ,. Guvern de concentrare . Să vedem acum la Muncă Am sa zau unul din luncă, Lung, înalt şi costeliv, dar .fără seamăn: Cocostârcul. Să-i clădesc palat anume ca să părăsească smârcul. Cam posac, nu-l vorbă, este; dar la treabă-i ne 'nirecui : Face pasul rar şi-agate, parcă doarme, parcă-i mut. Şi când stă parcă- i de piatră, nici nil doarme, nici veghează: Toata munca ce-o fac altii el prin cap o perindează. Bravo mie! Mai am patru şi- încă unul. Hotărât Ministerul Sănătăţii fi fondez, E prea urât Să vezi sute de fiinte că zac fără de speranţă, Pe când zeci de cimitire stau pustii.; Ceva culanţă Se cuvine ... La Interne : Intre Epur e şi Hienă nu ştiu care .. i de ales: Unu-i tare pricepută uz alegeri, căci ades Scoate morţii din morminte şi-i aduce drept la secţii Să voteze ... Dar mi-e silă de aşa ceva, infecţii : Sunt sătul. De-aceea, haida! Hotărât că am să pun Epurele Ce aleargă pe drum rău şi pe drum bun. Curajos, IW doarme-o clipă, şi pe toate le veghiază Şi la siguranta Ţări! ziua, noaptea, stă de pază. O să scape sigur tara de pungaşi şi bolşevici, Şi-or fugi socialiştii de urechile lui ... mici. La Comunicaţii Calul. Bate drumuri şi petece şi şoselele la rând: O să-i văd de colo-colo toată vara alergând, Ca să facă drumuri bune să alergi pe lndelete,­ Nici potcoave la copită şi nici taipei chiar la ghete. [966] 966 N. M.-NiglÎm La Război Pun o tnomâe de-alea de prin arături. Căci războiul Eu-l voi face, mai cu ceapă, murături; Gloanţe=sâmburt de masline; tunuri, =teancuri de puşcoace. Şi când i- oi porni la Luptă am să-i pun să se dezbrace De unica 'mbrăcăminie, cătnăşuţa de pe ei, Căci de-aceea-s fii de Dac şi de aceea-s pui de Lei. Mai am UIlU[ La Lucrări Publice. Ei, asta-i, frate, mai uşor de cât orce! Orce animat de-i pune el e bine pus, şi, ce? Pân' la titular voi pune Ull interimar, Măgarul, El; săracu-l bun or unde. SUe să'şi ducă samarul. Iar ministrul Sănătăţii ? Cucu c;e31.1J 1 - Ei, băete' dă-mi acuma şi. trabucu! şi cafeaua! 1922 lan. [967] '1 ... TABL,A DE MATERIE 1. Poezii. - Teatru �L .598 · 855 · 276 .823 · 162 · 233 , 229 • 394 • 229 • 124 · 647 ';' 151 • 255 · 352 .616 • 771 · 857 · 93t .339 .569 4 , 117 .234 · 321 • 3CJ7 · 504 • 629 • 731 .822 · 905 · 34 .372 .555 · 771 .570 .941 • 417 .534 " " .. " ," " " Asiminii (Const.). - Ara (poem.). . Dlmlneeta . Baicule§cu (George). - Hora Iernii Batzaria (N.). -- Momir cel Găsi! (legendă populară sârbească) Bih:iurescu (Alexandru). -:- Nocturnă Bodnărescu (Samson) . terna (P.). � Sonet Noapte de vară II Dedlceţte . . . {Moartea Lupului (Vigny) CeZlanu (Nol'leja). - Scufundătorul (Schlllerj], Condrea (Maria). - Linişte. Cântec. La noi e mai târzie primăvara. Eu nu-Ii sunt visul cel dlntâiu • Când te apleci peste morminte. Noemvrle Cântec Cottan (V.). Nocturnă Vis de dragoste. ' Ciuchi (Eug.). - Singurătate. Noapte. Veniti, voi, doruri Plopii . Paslel', Din neguri alburii Ochii . Şi alte zori. La un mormânt . .. " Petrarca Dăsl.:ăle!lcu (P. Hrisaut). - Ceaslovul. LI noaplea tristă Cântec Irisl La o sută de ani Dăscălescu.-Mugur (Mircea). - Nostalgie. Poveste. Dumitrescu (George). - Zarea cufundată 'n ceată Impietrire [968] 965 Convorbiri Literare � · 628 · 743 .846 .14 · 461 · 369 · 12 · 19 • 245 .360 · 565 · 605 · 945 · 811 • 97 · 457 · 123 · 259 • 929 · 429 · 246 · 324 · 739 5 .324 · 618 9 " " " " " Dumitrc31:U (Georgf;)). - Versuri pentru bucurie Solitudo După moartea lui Werther. Ilufcu lescu (N. Vh'gH). - Indrăpostltul . Din lren Cântec trist . E. I. V. (!il:. r.). -- Sub specie aetemitatis Ramuri - Drum Drept F ccundltate Sub specie aelerniteiis Catren (Tudor Vladtmirescu) Invierea lui Stefan-cel-Here fatalitate Faragc (Elena). -- Noemvrle Geol'gi.an (George). _. Lui Maiorescu Germani (D. W.). -- Cântec (Din. Helue) Gheorghiu (Mit·cea). '" Linişte . Printre gene • Poetul Frazin (G. Ioe). - Amor. Lăintceanu (V.). - Clar de lună. Sonet. Răsări! de lună Mân.dI'l\ un. - Floarea RegInei . Cântec Morarlu (Const, Prent). - Dantui (Schiller) . . 20. Absolutiştilor (Gă!he) . 839 Iubirea" • 935 MUl'eş�anu (C.) - Cugetări: Schakespeare . 904 Nanu (D.) şi lFot.in9 (M.).- Puterea Intunerecului (drtnuă) '21,153,235,325 Naum (A). - Lui Eminescu . 13 Pajură (1). - Erato. . 338 Paîadi. (G.). -- Cântec de iară . 34 De acum aceeaş sunt . 428 Mereu vă caut t . • 324 ".. Năluca • 945 Scărfătescu (Ioan). - Veghe de Maiu. . 392 Elegie fi şaptea . 721 Silviu (GeoTge). - Hoţia • . 152 Tutoveanu (&11.). - Acolo 8 Şi numai tu . 229 Alerg şi astăzi • 320 Gerofa mâudră . 503 Ei singuri . . 732 II. Stl:�;8e, Noveie, Amiltl2h'â Botzaria (H.). Vremuri grele (Din trecutul Aromănllor) Cezarie (Co�st.). - Mărăcinele • [969] 678, 942 · 849 858, 936 · 230 · 321 · 394 · 566 · 525 · 606 · 102 I Tabla de rnarerie c. E. Clipe Fug are . �. 256, 361., 458, 585, DOilgOJl'ozi (Ion). - Cum se deslra;ă un vis . e Filipeanu (N.). - Viata lăuntrică a imperiului rusesc Georgian (C. V.). - Domnul şi Doamna Gologan Răzbunarea. Dulău '" Ghiţă modolea Lungaanu (fi.). - Tată . " Lua din ele . Paraschivescu (Gr.). - Cingătoarea Hlpolitcl . III. Arih:o�e lij'hillll'i1lli'e �i $�ch�!im(e Arbore (r. Alexandru). - Constatări asupra protesortmet secun- dare din Ardeal 35 Batzarţa (!Il.). -- Pentru îmboqăţlreu Iimbei literere • 35 Rentoia (Mircea). - Pioase amintiri despre Titu Maiorescu . 118 Cancal (P.). - Cum recensează D·!. Profesor 1. Bărbulescu . 260 Cogât:uicennu (C.). - Biserica Sf. Nicolai Domnesc dela Curie de . Argeş . 723 Constantinescu (EIRodol').- Liceul românesc: mediului 353,451,556,630 Filitti (C. ioan). -- Cratovestii . 193, 212, 308, 333 Floriillu (Mircea). - Către o nouă filosofie 442, 511 • " Realism şi idealism .' • 893 Ghel'usim (Vasile ]1)1'.). -;- In satul Eminovicenilor . 8:).1 " Eminescu ca optimist . 485 Grădinescu (Ar. Dr.). Limita cuuoştinţelor noastre asupra naturi! . UO Ionescu (Domillic Pl'.). - Cu privire la originea moţllor . 30 Ionescu Sache lae ie (D.).- Despre evoluţia portretului în sculptura greacă (cu 1U Ilustrajli) • . 431 Despre SI. O. Iosif . 503 Mehedinţi (5.). Un păcat împotriva poporului şi Statului român. 1 " Pregătirea învăţătorilor - o problemă de stat • 812 t-tihăescu Nigt'ifil (N.). - Poezii populare greceşti • . 652 Moisil (1.). - Din Istoricul băncilor populare în România Veche . 127 Nicolaescu Plopsor (S. C). - Vorbe Olteneşli • __ 163 .... 363 Niculescu Cr • ...: Colaborarea cu elementele străine în vederea··�.·�--·--·' duslriei de capitalizere , 906 Odobescu (Alexândru). - Cuvântare către elevii 'şcoalei normale superioare . . 382 Impresiile din călătoria arheologică în 1860 . . 709 Panai.tescu (P. P.'. - Contributii la o nouă biografie a lui N. Bălcescu. • 60, 247, 571, 772 Papacostea (Cezar). -- Intre divin şi uman .418, 535, 661, 744 Soare (D.) şi Vlaicu (Ot.). - Diagnosticul minlal prin imagini . 50 Ştefănescu (D. 1.). lnpotriva unor aftrmărt neexacte • • 733 Urban larnic (L], -- Dlcţlonarul Academiei Române. 46, 931 Zamfirescu (Duiliu). Scrisoare . • 597 [970] Convorbiri Literare IV. FA P T li Literatură Higienă. - Mortalilatea şi cauzele ei • .161 .946 V. R E C' E N 5 I I Balan 1. Dr. - Viala lui Isus • 949 Banu Dr. G. - Mortalitatea copiilor . 948 Batzaria N. - Din lumea Islamului . 278 Bogdan Duică G. - Istoria Ţărănismului: Viala şi opera lui 1. 10' nescu Dela Brad . . 277 Brancovici M. E. - Organizarea comerţul de cereale în România. 680 Buzdugan Ion. - Cântece din Basarabia . 69 Burada T. Teodor. - Isloria Teatrului în Moldova . 790 Cancel P. - Originea Poeziei populare. . 790 Caracostea D. - Aspectul psihologic al războiului . 278 Ciomac St. - Conlribufiuni prtvlto are la originea şi moartea mltro- politului Dosofleiu. . 70 Ciomae im. - Mistica Roza . 169 Ciurea A., Domida A. şi O Hulea • ...:.... Carte de celire şi gramatică . 278 Condiescu M. N. - Peste mări şi fări . 586 CIUrhberger Paul. - La lheorle dela relativlte exposce sans ma- tematlques, . 681 Daudet Leon M.me. -'- Comment elever nos filles? . . 872 Dinescu M. Dr. - Fiii Neamului dela 1859 la 1915 . 167 Domide A. - Contributii la reforma lnvăţământulut secundar din România . 373 Drutu S. - Românii din America . 681 Georgescu Ioan. - Istoria Bisericei creştine universale . 357 " • Avram Iancu. . 870 Georgian George. - Blruin]e şi Infrâhgeri . 69 Gregorian George. - Poezii . 169 Kiriţescu C. - Istoria Răzbeiulut pentru întregirea României . 587 Leon N. Dr. - Aminlfri . 789 Lupa, 1. - Faclorii islorici ai vielii nettcnaie româneşti • 462 Lupeanu 1. - Călăuza Blajului . . 271 Mateiu 1. - Vecenjete mitropoliei' Ortodoxe din Ardeal . 319 Mete, Şt. - Contrlbupt noul privitoare la. voevozii români din Ar- deal şi părlile ungureştl în veacul al XVI-XVIII-lea. 941 Mihăilescu C. - lndrumări practice de melodică pentru uzul şcoe- lelor de agriculiură . 374 Mihăilescu G. Inginer. - Anuarul IU al şcoalel de arie şi mesertl din Braşov . 811 Mihăilescu 1 .• - Ionică Flueraş . . 581 Mociorniţă D. - Păreri şi îndrumări practice pentru sclullonerea dlona probleme econcmtco-ânanctere • 378 [971] 1 ! 971 · 84 481, 889 .387 • 793 • 280 88, 877 Tabla de Materie _Pag. Maragall 1. _.- Laude . 946 Morariu Leca. � Ce a fost odată; Din trecutul Bucevlnei . 162 Hegrescu N. Amiral. - Criza marinei militare. . 586 Negulescu P. P. -- Reforma lnvăţământulut • 463 Niţescu 1. Dr. şi NicuJescu S. Or. - Patogenia şi tratamentul pela grei . 870 Pallini Giovani. - Histoire du Christ . . 684 Paulsen Fr. - Introducere în filosofie. . 597 Păcescu T.-Evanghelizările nepro!estante şi evenqhelizarea ortodoxă 680 Procopovici Alexe. - Introducere la studiul literal urii vechi . 70 • Problema veche şi nouă : legi fonetice . 871 Puşcar iu S. -- Din perspectiva dictionarului . . 277 Rădulescu Motru C. - Incolro merge Germania de azi . 373 Rir.ardo Leo. -� Iubirea Iubirilor. . 946 Savel V. - Oameni care nu vorbesc . 27g Ştefănescu Marin. - Filosofia Românească . 869 Tafrali O. - Istoria Artelor, 1 . 949 Teodoru P. -- Câteva observatii cu privire la reforma agrară . 375 Ţenescu FI. Col. -- Cunoştinţe generale asupra războiului. . 789 Vârcol V. Graiu şi suflet . . 869 VI. Il EVI S 'f lE: Analele Academiei Române; Archlvele Olteniei; Anuarul Liceului G. Lazăr. Analele Statistice şi Economice; Buna vestire; Buletinul de Infor: mafii al Grădtnel Botanice şi al muzeului botanic; Buletinul Aso­ ciatiei Generale Il inginerilor; Cugelul Românesc; Cultura Creştinii ; Cuvântul; Noua Revistă Bisericească; Progresul Silvic: Revista vremii; Renaşterea; Şezătoarea. VII. Cronica Culturală, Dramatică li Literară Craioveanul. - Mişcarea culturală craioveană Craioveanul. - Mişcarea culturală În Craiova Gerota (C.). - Heidelbergul de eltădată. Iuliu Cezar şi Apus-de-Soare . Mureşeanu (Const.). -- Novele româneşti în India Peucescu (Gr. Matei). - Despre imitarea naturii În teatru . J VII!. - Cronica Bisericească. $i Şcolară BăIănescu-Caraorman (At.) .. - Reforma învăţămăntutul primar şi primar-normal Craio,veanul. - Profesorii secundari şi statutul unic. Mihail (Spiru). -- Spre o nouă orientare a grădinilor de Mihăileanu (M.). - Alegerea noui/or preoti . Consistoriul superler bisericesc. Mureşanu (C.). - Despre educaţie engleză . Papacostea (Cezar). _. Reforma învălămânlului secundar Popescu (N. Victol-). -- Creştinismul În Paris. · 797 .954 copii . 79 • 71 {74, 589: :�; .468 • 95 [972] Convorbiri Literare -.!� VasUescu (A. Alexandru). -- Uniforma în şcoalele normale . 283 Pepescn (?.f. Victor). -- Alianta universală a hlscrictlor . 874 Rem-Auselne. 1. - Crăciunul . 950 IX. Crewiea $tiintili'ică, .Ilu&'idăCă, !}l(@nomNcă, MfiUital!'i.il �i POlitică Brăileanu (e.). -- Contributiile Dvlul Artstide Blanck la rezolvarea crizei, e eonornice . 700 Serata Const. - Centenarul lui Pasteur .956 Teor (R.). - Atitudinea Americei; Conferinta dela Genova . . 285 Tlor (R.). - Refacerea Rusiei . 382 « După Genove . 476 Kureşeauu (C.).- Câteva răspunsuri la propaganda maghiară . 376 K. S. � Dobroqenti la Mărăşeşti . . 953 Neagru-Negrileşti (D. 1.). - Observărl critlce asupra leg'ci si vice . 303 Niculeseu-Păcureţi (Andrei.). - Indreptarea Moravurilor • 170 / It · 484 · 708 · 808 818; 1\92 .972 Nigrim M. N. - Cronica Rîmată: gu\'crn de concentrare: Fabulă politică . 961 Portretul Eliu : Cap de femeie; Cap de bărbat (epoca arhaică); Dlscobolul de Myron; Capul Discobolulut ; Capul lui Ievs din friza răsărtteană fi Perthenonulut : Capul Statuetei Athene Vurvakelon (copie); Dori­ phorul- de Polyelet i Hermes ţinând pe Dionls copil. de Pruxtleles , Alexandru cel Mare de Lgssip; Denoslhene de Polyeuctos. Necrologuri: 1. A. 'il. - Dulliu Zamfir eseu S. - Andrei Bârseanu 1. A. R. - 1. Scărlătescu . Bibliografie : Tabla de Materie: