[417] CONVORBIRI LITERARE !'ia. 6-1 »UCUREŞTl. IUNIE -,I'OUE 1921 PE MALUL NISTRULUI CURMARE) Spre mânăstirea Şabca Anul 53 Până 1(1 Soloneţ, drumul ne-a suit şi ne-a coborît mereu prin frumuseţi de ogoare Întinse pe vârfuri şi pe văi de coline. Dela Soloneţ, unde am schimbat caii la poşta zernstvei, ţinută ip., arendă de un evre«, cu un han de o murdărie înspăirnâqtătoare, am luat altă cale, din nou spre Nistru, prin Vîrtejeni, N�padova şi Sănătăuca până la mânăstirea.l Şabca (Jabca). Aici, iar încep priveliştile uimitoare depe malul acestui minunat hotar, greu de . descris cum trebue. După câteva popasuri de drum ne apropiem de Sabca­ Amurgise. Vizitiul ca să poată mâna slobod pe şoseluţa îngustă şi cu hop uri stâncoase de pe mal, legase caii înaintaşi să vie in urma trăsurii; privim în câmpul Cămenca de pe celălalt mal, şi mergând la pas ne afundărn în dumbrava ce ascunde mănăstirea Şabca sub malul din dreapta, încinsă cu un zid înalt şi încon­ jurată de două părţi prin bogate livezi. _ Intrarea acestui sfânt locaş de odihnă şi închinare, tăinuită de atâta verdeaţă, pare a unui castel din romane. 'Cele mai frumoase mănăstiri ca poziţie poetică în Basarabia sunt numai cele depe Nistru. Pe când înlăuntrul ţării, ele sunt aşe­ zate pe pripoare ori prea inclinate, ori expuse vânturilor de mează­ noapte, ori chiar in mijlocul satelor - cum sunt cele de călugă­ riţe - acestea de pe Nistru au aşezarea ităinuită în cele mai în­ cântătoare locuri şi asprimi de teren ca la sfântul munte Atos, poate şi pentru-cuvântul că au avut la intemeere monahi veniţi din frumuseţele Carpaţilor şfdeci cu pricepere în alesul unor [418] 418 Episcopul V. Puiu asemenea retrageri, ascunse şi de lume şi de duşmanii ce veneau din depărtate stepe ruseşti. In mânăstirea Şabca te poţi pogorî prin trei locuri : venind din sus, dinspre Sănătăuca .. scoborînd pe la vale/prin satul Sur­ duc; ori, deadreptul din satul Şabca, depe creasta dealului. Fie­ care din aceste trei drumuri au frumuseţea şi greutatea lui, iar cel din sat prăpăstii ucigătoare. . Adăpostită spre apus şi meazănoapte de dealul stâncos Şi împădurit al văii Nistrului, înconjurată de ziduri înalte, şi' pusă intre o bogată' livadă de pomi şi o dumbravă deasă; apoi, spre răsărit, rnărginindu-se cu malul stâng, pustiu şi trist al Nistrului, Şabca a fost întotdeauna o monăstire încântătoare; foarte mult cercetată de închinători veniţi din Podolia şi din Herson, pentru frumuseţea slujbelor şi a locului său. Câtă vreme a fost locuită de călugării băştinaşi, gospodăria ei era infloritoare, iar cel din' urmă staret; Porfirie, a năzuit să ridice o biserică măreaţă cât a catedrală,cu trei altare, dar f�a să izbutească deplin, căci planul şi zidirea ei cam şubredă, SllJÎ departe de ceiace s'ar fi putut dobândi, Acum, ea e pe graniţă; închinăto.Ii din Ucraina nu mai pot veni, şi înfăţişarea mână- stirii pare tristă. . " .it Dela 1916 Şabca e locuită de călugâriţe ruşte, refugiate dela Lesna, din Polonia rusească, atunci când armatele germane au alungat pe Ruşi depe acolo. Deşi venite cu faima unei orga­ nizări deosebit de bune şi sub conducerea unei stareţe, Ecate­ rina Efimov, se zice, de vită împărătească, totuşi autorităţile bi­ scriceşti prea îngăduitoare s'au încredinţat in cele din urmă, că ele timp de cinci ani, nu au administrat, ci au exploatat bunu­ rile rnânăstireşti, iar şcoalele lor de propagandă ortodoxă printre Polonii-catolici, în Basarabia nu au putut avea nici un rost, şi au folosit mănăstirea fără a-i face vre-o îmbunătăţite; .în cât • acum toate locuinţele sunt intr'o stare jalnică, deşi econoamă gă­ sim pe a vrednică monahie, Doroteia. A doua zi în biserica mare ascultăm slujba. Un interior neo­ bicinuit de vast şi prea mult luminat cu zeci de ferestre ca in': tr'o moschee mare turcească; slujeşte ierornonahul Vladimir,ba­ sarabean, rostind ecteniile şi vazglasurile, când moldoveneşte, când ruseşte, spre a mulţumi şi pe călugăriţelele ruşte, dar şi pe mol­ dovenii ce vin din satele vecine. Sunt trei altare cu o catapeteazrnă �------------- [419] Pe Mal,ul Nistrului 419 drăgălaş zugrăvită intr'un stil neo-bizantin la modă in Rusia de o bucată de vreme; cel din mijloc are deasupra un baldachin splendid asemănător celui din Soborul dela Chişinău. Un minunat I cor de surori dă din vastul cafas răspunsuri în armonii îngereşti, . condus de o dirigintă absolventă a conservatorului din Varşovia. , Pe la mijlocul dealului, deasupra mânăstirei, sub sat, am văzut vechiul schit săpat în stâncă, cu blsericuţă şi chilii afumate, fără nici o inscripţie sau urmă istorică, deşi întemeierea lui' se pune prin veac. \XVII de către un monah lezechiil, venit dela mănăstirea Deleni, din jad. Vasluiu. Spre! mânăstirea Sabarna ... Dela Şabca am pornit la vale cu o trăsură mânăstirească, pe malul Nistrului. Trecem prin satul Bursac, o luăm la dreapta prin satul Cot, privind în satele din Ucraina aşezate pe celalt mal, Podoima şi Podolrniţa, străbatem satulClimăuţi şi ajungem i" tărgul Vad-Raşcu aşezat în faţa altui târg de pe malul ucrai­ nian numit Raşcov, arnândouă ticsite de Evrei. Iar de aici, por­ nim spre Rezina, din nou pe drumurile de pe deal. Cotiturile Nistrului ne arată mereu alte frumuseţi. Ele Iasă uneori între dealurile ce-l mărginesc şi albie, porţiuni de pământ pe care s'au întemeiat minunate sate cu grădini, cu biserici înalte şi şcoli nouă; când unul se isprăveşte pe un mal, începe altul (. de cealaltă parte, iar unde Nistru se îngustează, vezi câte un sat, ca Poiana-Nistruluî, ori satul Şabca, răsfirat pe creasta dealului, mult deasupra apei; apoi o neîntreruptă variaţie de peisaje plăcute. După ce atingem Măteuţii, ne pogorîm spre răsărit la Ni­ stru. Se văd iarăşi colinele din Ucraina, apoi, deodată, pe un drum primitiv şi prăpăstlos ne scoborîrn jos, pe malul apei, la capătul podului de cale ferată, care, până la venirea oastei ro­ mâneşti, trecea în oraşul Rlbnlţa, aşezat de cealaltă parte; astăzi, jumătate din el zace în apă, aruncat de armata rornâuă în 1919, când bolşevicii au alungat pe pământul nostru o parte din ar­ matele ucrainiene ale lui Petliura, Două bucăţi stau ca nişte sche­ lete uriaşe trîntite in apă; privim cu jale la această ispravă a războiului şi ne gândim la munca nouă şi la milioanele ce vor trebui cândva din nou cheltuite spre a fi refăcut. Ne uităm apoi [420] _=;�::::��:S.�����·YteFn imi "",_ ... _", •. ,,_':if«I' .1 .1 .... \ \ a \ '\ ..� Episcopul V. Puiu 420 . cu nespUsă plăcere la .grănlcerii, pe lângă care trecem şi ne ve­ dem de cale. Trăsura ne duce pe o bucată de şoseabolovănoasă, cotind prin satul, Cerna şi indată, ne vâră în târgul Rezina (Rîzana). După cum în sus de Soroca, în faţa oraşului Moghilău noi avem târgui Atachi, aşa aici în faţa Rîbniţei, cu fabrica sa de zahăr, cu staţia mare de cale ferată şi numeroase străzi înfundate în verdeaţa grădinilor, este târgui basarabean Re.Jna, în toiul plin de Evrei. Feţe ingândurate, prăvălii fără muşterii, nici o mişcare negusto­ rească : de când Nistru e. graniţă, tărgul pare mort. Nu ne oprim, ci căutăm a eşi cât mai repede din acest târg. Ni s'a părut apoi un. veac timpul trebuitor a străbate glo­ dul cumplit din satul Stohnaia, un fel de prelungire a Rezinei, şi mult ne-am mirat cum nu s'au stricat arcurile trăsuni, ale căreia roţi s'au izbit şi-au scrâşnit deatâtea ori lovind bolovani de toate măsurile în fundul unui glod ciorbăit, care probabil niciodată nu se mai usucă în acest sat, neavând scurgere; căci împrejmuirile de piatră ale caselor şi grădinilor se ţin lanţ, şi nimeni nu ia măsuri să facă asemenea scurgeri printre ele spre Nistru. Poposimpuţln la viile fostului pc lcovnic Dimitrie Panici, unde ascultăm istorisirea feluritelor isprăvi bolşevice, care au avut loc pe aici şi dincolo ia Ucraina, şi apoi incepem drumul minu­ nat spre mănăstirea Sabarna, La dreapta, o coastă de deal stâncoasă, când piezlşă, când} . cu totul dreaptă ca un părete .uriaş, din care vstau gata să se. des­ prindă enorme blocuri de piatrăvca şi cele pe lângă care duce drumul nostru îngust ; la stânga, o continuare de prăpăstii ame­ ţttoareipovârnite până in albia Nistrului; iar mai încoloyapa Ni­ strului, lată; turbure şi adâncă, curgând cu totul molatec, De cealaltă parte pe coasta celuilalt mal înalt, dar mai puti-Il frumos, , e satul Ghiderim, locuit de Moldoveni. Ne oprim întâi să privim "in tihnă' toate peisaj ele ce ni se desfăşoară înaintea ochilor: Ina­ poi, adecă în susul Nistrului, spre Rîbniia şi Regina, lăsate in urmă; la vale spre insula din Iaţa satului Sabarna, ascuns încă după ,.muntele malului din dreapta. Privim apoi cu admirare la doi grăniceri în uniformă nouă.icare se apropie de noi cu un ţă­ ran aducând o jumătate de peşte mare, fusese o păstrugă. Noi le admiram mersul hotărît şi măreţ cu care veniau atrăjuind pe [421] .... -------:-- Pe Malul Nistrului ,.j 421 -ţărmul descoperit, iar ei s'au cam nedumerit de curajul cu care am pornit a umbla in ţrăsută pe un drum aşa de primejdios pentru oricine. Intrăm în vorbă cir dânşli adăpostiţi de câteva stânci. Unul dintre grăniceri, Inalt.cu fata smeadă şi osoasă, spune -că-i «dă pân Gorjiu- , pandur de 'ai lui Tudor; găsise pe ţăranul ucrainian, de meserie pescar; cu acest peşte (chistrugă) prins fără voia Jor, şi în loc să-I mai aresteze l'au împărţit în două, numai că olteanului' îi .rămăsese (se vede din croiala cuţitulul L.) o bu­ .cată mai mare. Celălalt grănicer spune i-s-Eu mi-s. din Bihor-Meghe. � Din Ardeal? .) - No, vezi ghfne, din Crişana. - Ei; cum ţi se .pare pe aici? Vezi până unde vine pă- mântul României astăzi? ... - Minunat. , . - Şi vă înţelegeţiamândoi in graiu ?�. întrebarărn cu mirare. - Ne'nţelegern ghine. Asta .nu-i mare hibă. La frunt eu mi ţi-oi vorovi mai: ţişfaşdecât ver ice Rumân dje pe su 'soare. Am zârnbit de plăcere greu. stăpânită. Autorităţile militare au Impestritathotarul cu soldaţi din toate laturile depărtate ale României Mari. Minunată socoteală ;ardelenii,şioltenii de strajă la Nistru, iar basarabenii la Tisa L.. " \ . Avurăm, 'apoi, prilej. de vorbă; de pus felurite înt! ebăriş! ne duioase reftexii. Doamne, cât sunt de minunate socotelile voei Tale, . greu pătrunse de mintea noastră 1 ... Nu ne venea a crede .că trăim zile de aur ca acestea când tara românească se intinde -dela Nistru până la Tisa L. După ce isprăvirn acest drum, într'un fel de zig-zag" suitor şi pogoritor, deodată la capătul peretelui de stânci pe lângă care treceam, se' arată satul Sabarna, In margine, iată ruinele unei vile, ispravă a bolşevicilor locali; proprietatea d-nei X, care dela isbucnirea revoluţiei ruseşti nu s'a mai intors dela Odesa. Şi ce-ar fi mai găsit: venind, decât doar câteva ruine şi .resturi din co­ pacii frumosului parc înconjurător, prin care acum pasc în voe vitele oamenilor I . Pe uQ,de au trecut puhoaele de soldaţi ruşi, care se intorceau in debandadă în Rusia, urmăriţi. de armatele române, .unii săteni băştinaşi i-au imitat in isprăvi, -prădând ,şi devastând multe co- [422] 422 Episcopul V. Puiu nace boereşti, Dar mai pe urmă s'au liniştit şI pe multi l-am au-: zlt osândind «sloboda- cea fără minte a Ruşilor. Intrăm în Sabarna, ocolim cimitirul, care, din lipsă de loc: 'e pus drept in mijlocul satului, şi pe urmă apucăm la dreapta" pe malul pâriului ce .vine din valea îngustată de doua dealurb � ca nişte munti, in felul celor dela Calaraşanca, din care oamenii scot «cochileţi», adică lespezi de piatră pentru trepte de scări:' şi temelii de ziduri mari, făcând in lăuntrul muntelui peşteri adânci, intortochete şi întunecoase, In această vale, mai îngustată şi mai aspră decăt' altele, strânsă intre un deal sterp, făcând perete spre meazănoapte şi altul cu livadă şi pădure spre meazăzi, e aşezată mânăstirea Sa­ barna,- sau cum îi zic in glumă călugării trimişi uneori aici "de, canon» - mănăstirea. Sahalin, aluzie făcând la vestita insulă si­ beriană în care erau trimişi osândlţii pe vremea împărăţie! ruseşti, In aşa ascunzătoare' pitorească, brăzdată de un pâriu ce se' rostogoleşte neastâmpărat peste blocuri mari de piatră, prăvălire din fundul văii, cu o simţită răcoare ca de munte, Sabarna pre­ zintă ochilor o privelişte de Atos. Intrăm prin două porti, una a zidului ce desparte mână­ stirea de sat, şi alta, cu icoane şi cruci deasupra ei, a imprej­ muirei chiliilor. Monahi primitori, în frunte cu ierornonahul Pro­ terie, ne întâmpină cu voe bună; toji sunt moldoveni. Stareţ gă­ sim pe bătrânul Sofronie, trecut apoi la schitul Ţipova. Slujbele se fac după tipărituri din mânăstirea Neamţului, păstrate cu sfin­ ţenie şi căpătate de peste Prut încă din vremea Ruşilor cu mare greutate . . Pela anul '1776 un monah, Vartolomei Mână-scurtă, a făcut aici o bisericuţă de lemn şi câteva chilioare sărace. In locul ace­ leia, la 1821, igumenul Tarasie a inceput pe cea de zid. ce se vede acum. Mai în fundul văii, găsim, in muntele din stânga, o peşteră locuită de trei monahi bătrâni şi o blsertcuţă ; toate săpate în� piatră, ca cea dela Şabca. Nici asta nu se ştie de cine şi când e făcută. Tus-trei bătrâni! sfătoşi ne-au ţinut de vorbă, blând şi intelept; până noaptea târziu, când de prin tufişurile şi pie­ trele dedeasupra peşterei, au . .început a eşi rişii după mâncare, musafiri numeroşi şi cei mai obicinuiţi ai sihăstriei, împreună cu veveriţele. [423] _ Apoi sunt pe aici ,1' mulţime de dihănii ; da, noi ce avem -cu ele? Toate's ale lui Dumnezeu şi fiecare îşi vede de viaţa S3, 'Jar noi de-a noastră. Uneori nu-l chip de stat pe laiţa asta afară. -că ziua veveriţele, care umblă după alune, iar noaptea rîşii. pră­ vălesc petricele şi ne vin in cap. Odată .O piatră mărişoară era să spargă capu părintelui llarion, noroc de culion. D'apoi şi .el îi vinovat, că tine degeaba câte odată ciocălăi de păpuşoi, .chiar icea lângă uşă, şi toamna ne uităm la ei cum vin după .măncare. - Şi cum trăiţtpărlnţilor in pustietatea asta? - Trăim foarte mulţumiţi, slavă lui Dumnezeu. Nu ne tre- 'bue decât o haină pentru trup şi vreme de rugăciune pentru -suflet, -- Cum ? .. dar de mâncare ? .. - Ne aduc fraţii din mănăstire când trec spre odae in -deal : apoi, şi oamenii din sate, când trec spre biserica din mâ- năstire, Ne aduc, de avem pe multă vreme, Dumnezeu să-i mi­ luiască şi pe dânşii ! ... - Dar, cum puteţi trăi, oameni buni, tn stânca asta ? .. • ,Nu-s umede chiliile ? - Ba's cam umede, dar facem şi noi focnşor pe vreme de -ploae, uneori chiar in toiul verii. Chiliile, în adevăr uscate au fost cândva văruite; acum însă -sunt afumate, ca de când lumea. - De cât; ani trăeşti în peştera asta? - Apoi, 'or fi vreo şăisprezece. - Da, de toţi, câti ani ai? - Apoi, de tăţi, am trecut de şaptezeci. - Ba, cuvioase părinte, - adaose altul de alăturea-e- dă-mi 'blagoslovenia să spun, că eşti chiar pe al optzecilea. - Să poati,- clipi moşneagul zâmbind, - Ci, să poate?, că eu ţân minte mai ghinL Cuvioşia ta, te-ai făcut -călugăre chiar în toamna anului când am venit eu di .ascultari la mână stire. Eu eram atunci di 18 ani, da cuvloşia ta -erai, ţin bine minti, de .treizeci, - Aşa-i, întări cel dintăi. - Ei, da' de atuncea nu-s cincizeci de ani trecuţi? Apoi }iaca eşti in al optzecilea. Ai prăpădit răboju. - Apoi, bre omule, iriţăleg să socoteşti g ălbănaşi noui, Pe Malul Nistrului [424] r J ",':1 \;; �! ' l , Episcopul V. Puiu Spre peştera de la Ţipova Dela Saharna o luăm la vale pe mal, să vedem şi peştere dela Ţipova, fără să ne spue cineva, că intrăm într'un sector.mat � . primejdios, cu bolşevici mai răi. Cum am trecut noi fără neplă- fi • cere acest drum, nu ne putem da sarna : soldaţii nu ne admirau, ci se mirau de noi, dar, fiindcă aveau <îndreptări- dela Chişinău, f . ne lăsau înainte. ' ' - De arnu, iacă şi schitul colo in scolă (stâncă), undi sl�' vădferestuicile cele a, - ne spune vizitiul, arătând un părete de stâncă aşchioasă, in dreapta, pe sub care şi începem a trece. De jos, de lângă apa Nistrului, malul drept se ridică In SU&.' ca un zid imens cu gingii de stânci zgrunţoase, iar la mijlocul' ui se văd câteva ferestruice văruite împrejur. Acolo stă peşt-era ' Ţipovei, ca un cuib acăţat de vultur. Urcarea de jos leţ această peşteră, ca şi pogorirea de pe creasta dealului până la ea, sunt pe cât de frumoase pe atâta de anevoioase. O scărişo ară Îngustă, săpată în stânca păretelui. duce pe sub streşine uşiaşe ce par a se prăbuşi deasupra capului privitorului, până la prispa din faţa peşterei; iar întregul schit e alcătuit diritr'o blsericuţă încăpă­ toare, o trapeză, şi vre-o cincisprezece chilioare, toate săpate În, piatră şi văruite frumos, iar o clopotniţă mică descoperită, în­ jghebată din câteva bârne, cu vre-o trei clopote, se deseneaza pe părete între ferestrele unor ehi Iii, da' ani vechi!... Eu nu-mi�niai· bat capu cu anii, că de-amu am altă socoteală de aşteptat]' rafuiala cea mare, dupăce mi-ţi muta' de veci in stânca de sus, de după' biserică. Eu socotesc, nu anii" da' ce-am făcut în aceşti ani, şi nu-mi cam iesă socoteala plă-: cută, că plec sarac de fapte bune,- răspunse el smerindu-se. - Da' dumneavoastrăvam putea' şti, cu ce prilej pe la să­ răciile noastre ? ... - Noi, răspunde un tovarăş de drum, am venit să vedem frumuseţele în mijlocul, cărora sunt aşezate aceste sfinte ale lui:' Dumnezeu locaşuri. - Bine faceţi; să vă duceţi şi la peştera Ţipovei, că nu-i' tare departe deaicea, unde, zic bătrân ii, să fi sălăşluit cândva , chiar vodă Ştefan-cel-Mare al nostru, iar alţii, Petru-cel-Mare al Ruşilor. . -'- Apoi, deaici, tocmai într'acolo neşi găndeamnoi să pornim. 1 ?'t'lE [425] Pe Malul Nistrului ��l �� Dela luptele cu bolşevicii, nimenea nu mal.locueşte în această 'peşteră. Ra-r câte un ieromonah se pogoară din schitul ele pe .deal, să săvârşească, cu învoirea militarilor noştri de pază,câte o stântâ slujbă. Inainte vreme, Însă, sub Ruşi, schitul acesta, «scala dela ŢiPOV3», era mult vizitat de -imense mulţimi de În­ chinători şi de cărturari cuvioşi veniţi din lăuntrul împărăţiei. Se vede treaba, că aceşti din urmă musafirt au cam curăţijschitul ,de odoare, de cărţi şi alte urme istoricerce de sigur erau cân dva -în el. . ' De pe prispa din faţa schitului se deschide ochilor o prea frumoasă privelişte în susul şi pe valea Nistrului, cum şi asupra , zicea' şi nu pleca până ce nor 'sa nu se răstea pc marnea privdoruJui;­ Lasă-i taică moşulut ... copii! -Aşa ?l ... Afurisitii 1. .• Când şopronul se zăvonea de treabă şi de râs şi -necazul îl prididea pe bătrân, Impeliţaţii iar se îrnprăştiau şi iar copii, iar bătrânul... v Numai copiilorIelli Uţa, Stănică şi Bleu, negrul ochilor îi petrece uneori câte-o toană de" amărăciune. Cine spune. că co­ piii nu simt? Ba, cum se mai bos umflă mititeii, când se văd jer­ peliţi, printre ceilalti prieteni, cu obrăjorii nepetrecuţi prin apă rece, ghetuţele sparte şi târăite 1 E dar veselia, for le arunca toate darurile, precum primăvara i răsbeşte verde şi înfloritoare prin straele întunecate ale iernii. Bieţii, n'au tată şi mama iar bolnavă cum e, puterile şi le'nparte 13 toate nevoile. Că, să fie' o mână de bărbat la casă, e ... treburile ar merge în altfel şi co- . pii n'ar rărnânea nemângăiaţi, . umblănd vai de lume, fără nici un rost ... S'a uscat ca o moaşte şi se sileşte să zâmbească, dacă e întrebată câte ceva de copii ; - Mămico, noi mergem cu steaua! Ne-a cumpărat mama-mare o stea ... - Bine mama, să mergeti " [433] 433 In Zile de Sărbătoare " .amândo.i, da să nu vă certaţi 1- Nu,mamă, face Bleu .. ,- Ascultă . mamă, mamă, auzi, ia stai: Steaua sus răsare, Ca o taină mare; Steaua străluceşte Şi lumii vesteşte ... · Nu e bine, mamă? Şi. mai ştim: Trei Crai de la Răsărit Spre stea au călătorit... =-Ţi-aducem bani, mamă, să te faci bine 1 - E ... maică ... şi dă să-i sărute ca mai nainte pe amăndoi obrajii, dar aplecându-se, ·0 tuse şiştavă îi frământa pieptul. Copii tăcură.; ' * * :t- A venit moş Crăciun în dar cu zăpada reavănă şi din bel­ şug. Cum se inbulzesc în fugă fulgii albi, prin toate părţile, de pare că mâna cerească l'a înboldit către pământ, năzuia tot cerul I să î- 1 pună în cârcă! Bietul moşneag! Bucuraţi-vă neastămpăratilor, că atâta e al omului să se bu­ cure de toate darurile firii. Că, de- i frig, la un focşor de vrea­ scun uiti de nevoi, când şi glumele prietenilor te încălzesc şi-ţi rrernură de râs tot obrazul. Pustia de aritmetică să nu mai fie că 'socoteala s'a învăţa mai cu nesaţ doar arnintindu-şi fiecare, de câte ori a căzut din săniuţă pe deluş ... ... Darce tot răşluesc eu acum din mulţurnirea voastră, ca un ciocoi hrăpăreţ? Sacul cu cărţi e tocmai în coşul în care a clocit astă primă vară, curea bălţată 1. .•. Copiii încep chiar din seara de Crăciun să colinde. Căci, mai fiecare casă îşi are copiii ei, mai toţi copiii îşi au steaua lor şi dacă vine inserarea, luminile purtate cu grije coboară dealu­ rile spre gârlă şi d'aci toate geamurile luminate au parte de cântările lor. Zăpada-i topită şi drumu-i greu. BicL1 tine strâns lângă piept steaua. Stănică în mână cu un ciomag, îl apără de toate primejdiile, Inbrobodiţi cu nişte bro­ boade negre peste cap, În picioare. cu cisme mari şi botocănoase, ei merg. Vântul cheaun' se căsneşte să le-aţie cărarea. Lapoviţa 2 [434] V. C. Georgian 434 li se pune în proptă. Uneori, numai greutatea cismelorle dă încredinţarea că nu pot să cadă. O' casă plină de lumină. Copiii îşi potrivesc glasurile. In văzduh răsună urările lor 1ngereşti. O mână darnică îi lasă cu privirile uimite în pragurile ru scări multe, trântind fără să vrea o uşe numai din fier şi stejar. Acum desfătează o familie cu copii multi. S'au strâns cu totii in jurul lor şi îi privesc de sus până jos cu ochii mirati. Ei cântă inainte fără să le pese. Sboară întreg sufletul lor în­ traripat in incăperea alintată de bunătăţi şi de vorbe ispititoare. '�'I Un copil negricios îi întreabă: - sunteti fraţi? Apoi către' cel mai mic: - De unde eşti tu ?Câţi ani ai? Ai mamă? Da tată ai? Băeţaşul răspunde cam codit. [ean necăjindu-se, se ră­ steşte : - Să ştii că dacă nu spui, vă dau afară! Tocmai acum vine un alt copil şi apropiindu-şi degetele de palma lui Stănică, cu teama de a nu i-o atinge, zice: - Poftim ... Uşa se deschide par'că singură şi ese întâi steaua apoi în- soţitorii ei. j . Bleu şi cuStănică umblă mereu. Vântul vine uneori: U-U!i u u u ... Pe străzile pustii, cismeJe greoae plesnesc zăpada înoro­ iată: hlip, hlap ; hlap, hlip.; ! Ulita lor tace. Tac molcum şi gurile lor ostenite. Singur, Crivăţul răsbind şi răsbubuind printre case, face: U u u u: ti u U 11.\ Tiptil, intră în casă. Uţa cu grije la ei, nu poate dormi. Cu . graiul răguşit, îi povăţueşte r=- Culcaţi-vă, măiculiţă, vo fi ajun­ gând atâta treerat 1 ... In curând, liniştea grea se Iasă. Zilele de sărbătoare scad încet, incet şi sf. Ion pune capăt petrecerilor. Nici lui Bleu, nici lui Stănică, nu le pare rău. S'au sătu­ rat să ixtre prin curtile oamenilor, spre a fi măsuraţi din creş­ tetul înfăşurat în broboadă, de cucoanele năbădăioase şi bune, de copii uşor aplecaţi către faptele bune ca şi spre cele rele,­ până la cisrnele cu loc de 3 picioare în ele. Ah! Ce uşuraţi se' vor simţi, când steaua vestitoare de veste nouă, o vor chiti în vre-un colţ al podului pospăit ca o moară şi când toate umi­ linţele îndurate În mândria nevinovăţie! lor de copii a multe stil­ pânitori, 11 se vor părea că s'au dus ca un vis urât. 75'5, [435] 435 In Zile de Sărbătoare Cea din urmă noapte! Işiopresc steaua la fereastra strălucitoarea unei nesfârşite incăperi. Un copil ese pe uşa cea mare şi le face semn să intre înlăuntru. In lumină, el zărlndu-le zdrenţăroasele haine.Ji Întreabă: .- De ce nu v'aţi pus hainele cele bune? ' o doamnă Îmbrăcată în alb de mireasă, cu obrazul tran­ dafiriu, încălzit, se desprinde dintre mosaftri, auzind guriţa mi­ -eului Roland undeva. II găseşte, certându-i ; II ia, frumuşel de mână, după ce porunceşte unei slugi, să-i scoată afară şi-I giu­ :giuleşte, zâmbind, până la UŞ{l salonului:- Ce sont de mauvais: enfants, rnon puiu ; ils volent tout; tu veux te debarrasser de tes joujoux?- ah, Maman, mais ils sont les hurnbles de mes ', hiştoires! Doamna se prăpădeşte de râs şi se pierd amândoi printre * i>m[,itimea de musafiri. t ... Copiiiîn capul treptelor, se izbesc cu ochii asupra unui , brăduţ despodobit de jucării şi de daruri şi-l roagă pe servitor:­ Nene, rnăi nene, dă-ne nouă pomul ăla ... Uite aşa ... - Ai, luaţl-l,' ja plecaţi mai repede, să nu mai vă vadă nimeni! Ei se înde­ vărtează veseli din curtea netedă ca'n palmă şi curată. Cum l'or duce până acasă', puţin le pasă. In lumina nopţii, ei văd ver­ deie întunecat al bradului, zăresc sclipiri de poleială şi urme de Jucării şi li se opreşte totul În inimă ... Ajungând acasă, îl aşează frumos in colţul odăii şi apoi obosiţi, adorm curând, ne mai gândindu-se la nimic. A doua zi de dimineaţă, copiii amândoi bat cu lăcrămile la eci, formalismul gramatical, teoriile abstracte, învăţarea ţe dinafară, chiar şi la obiecte, de pură memorizare, ca: istoria religta, etc. vieţuirea elevului într'un mediu abstract şi departe ţie practica lucrurilor, deci de realismul vieţei, aveau a fi pără­ �He şi înlocuite cu punerea elevului în faţa realităţii. pe care de data aceasta el era chemat s'o studieze, s'o judece. , Se urmăria astfel : La limbi, a se scoate regula din exemple. Autorii se vor aprecia, nu din cele spuse în cărţi, ci din citirea şi analiza 0- perilor. Compunerile vor lua o mare desvoltare şi vor fi-gradate: Se, va p'eca de la mici rezumări, la transformări din versuri in . proză, deci la mici povestiri, spre a se ajunge la compoziţii. La limbile moderne se va pleca de la limba vorbită, tablouri, intuitive etc. 1) Vezi .Convorbiri Literare", An. LII, p.444 . • [448] Eliodor Constantinescu La ştiinţe de la experiente, de la exei citii etc. Şi sub acest imbold, se alcătuită cărţi speciale şi se aş-� - teptau numai rezultatele, cari din nefericire, nu fură gr()�ave: ' Elevii, la terminarea liceului, nu vorbiau limbile străine, nu că­ pătaseră toţi gustul de a citi, de a munci serios. De unde provenia această deziluzie ? Din singura nrlcină că acestei admirabile metode nu i se dete şi mlţloacele de a" putea trăi şi da roadele corespunzătoare: Printr'o stângăcie condamnabilă, o fatalitate neftorocită, noua metodă avea să trăiască tot in mediul vechiului liceul care, în unele privinţi se schimbase in mai rău, mediu. în care' ea nu putea trăi, Se făcu dar greşeala, o greşeală de neexplicat de altfel, de a nu se fi schimbat, odată cu metoda şi mediu vechiului liceu, in partea sa cea mai caracteristică. ,j !'l In adevăr, schimbând memorizarea prin judecată, teoria prin experienta; făcându-se apel la judecata elevului, de oarece, clasa nu mai avea un rol pasiv, ci unul activ, prin colaborarea, ei, cu profesorul la olaltă; prin utilizarea în clasă, la limbi' "" moderne, .� limbii însăşi şi prin aprecierea autorilor, prin citi, operilor, era nevoie de următoarele trei lucruri, ca să }31J: reuşi şi de cari vechi a metodă grarnaticală, a vechiului liceu" n'avem nevoie: Timp, continuitate şi răbdare. Dar tocmai .acea- , sta nu i se dete. \.J. Timp, pentrucă o asemenea metodă cere un timp mai t\de­ Iungat. O lectie, propusă după metoda activă, care cere o' eon­ lucrare cu clasa, o scoatere de regulă din exemple, pretinde .mâ'i mult timp, de cât o lecţie, dată .. de aici până aicb , sau, în.,�a- , r zul cel mai fericit, «o expunere orală a profesorului» in iaţa unei clase, care "sau se gândia la altceva», sau «Iorrnias ,>"în orele de vară, după prânz ea. ' Răbdare, pentru că acuma profesorul este silit a munci mai mult; a-şi pune şi el creerul mai mult la muncă.' Continuitate, pentru că o asemeni metodă, care constă din lecţii detaşate, trebuie să aibă un şir neîntrerupt, care nu se poate rupe, fie prin absenţa profesorului, a elevului, şi care, la sfârşit trebuie să se .terrnine printr'o revizuire generală, menită să facă legătura între lecţii, sa le armonizeze, să le grupeze; creind unitatea de cunoştinţe. [449] jii4$ .. Liceul Româuesc 449 Să facă, cu alte cuvinte, aşa zisa: Sinteză a lucrurilor, fără de care lecţiunile, lucrurile învăţate, n'au nici o urmare practică. Şi această posibilitate nu i se dete, pentru că şi în noul liceu se menţinută unele rele din trecut, iar alte lucruri, care îşi aveau un rost oarecare=-examene!e de pilda-fură desfiinţate, fără a se pune altceva în locul lor. Să vedem acuma relele, cari compromiseră metoda? a) Populaţia şcolară. - Noua metodă, ca să poată reuşi, trebuia ca numărul de elevi, pe clasă, să nu treacă de 40. Şi de adevărul acestui lucru, străinii, unde metoda aceasta reuşia, erau aşa de convinşi, încât creiau clase paralele, oricât de multe, numai să nu depăşească numărul 'şi să facă iluzorie munca ce se depunea. Ce-i drept şi Ia noi, prin - regulament, se fixase numărul elevilor pe clasă: 60 pentru clasa I-a şi 50 pentru celelalte. Deşi numărul era mare, totuşi tot ar fi însemnat ceva, dacă s'ar fi respectat. De regulă însă, în cursul inferior mai ales, acest număr este depăşit aşa de mult, că de cele mai multe ori el trece chiar peste numărul de 70 de elevi, 1 pe clasă! Şi atunci, ne putem uşor închipui cam ce se poate face. Ce-ai să faci mai întâiu? Lecţia '? Să examinezi, ca să poţi da nota cerută-şi aci, pentru ca stângăcia celor chemaţi a legifera în ţara aceasta să apară şi mai grozavă, se Împărţi anul şcolar în bimestre, cu obligaţia de a da Q notă la 2 luni+-Să studiezi şi să poţi prinde sufletul elevului ?.. Se va face din toate câte ceva, şi nimic, însă, ca lumea. Să luăm \ de pildă un exemplu: Iată o materie, cu 2 ore pe săptămână, ceeace face 8 ore pe lună, sau 16 pe bimestru, în cazul cel mai fericit, fără de sărbători; şi dacă se scade o oră: lucrarea scrisă, rărnân 15 ore. Ca să dai nota bimestrială, trebuie ca toţi elevii să fie examinaţi, Admiţând ora de 60 minute şi dând pentru examinare 40 minute, iar pentru explica re, exerciţii etc. 20 minute, în cele 40 minute abia poţi examina 5 elevi, dând fiecăruia numai 8 minute, ceea ce în 15 ore face 65 elevi, deci nici toti elevii nu-l poţi examina, odată în două luni, şi atunci va trebui să _ mic­ şor ezi din cele 8 minute, spre a putea examina 6 elevi pe oră - şi în fiecare oră. Se înţelege uşor ce poate fi acea examinare, mai ales în clase, în cari şi disciplina lasă de dorit! Apoi, cele .3 [450] �HVUor Constantinescu , 20 minute rezervate pentru: explicarea Iecţiel, exerciţii, sânt absolut insuficiente. Isbit de această imposibilitate, profesorul va face şi el ce va putea. Va recurge, prin forţa împrejurărilor, iarăş la vechea metodă şi deaci. ... Incriminări contra metodei celei noi. Dar la această stare rea de lucruri se mal adaogă şi o alta şi care se dete tot pe seama metodei celei noi. b) Desfiinţarea examenelor. - Examenele se desfiinţara, fără a se mai pune altceva în locul lor. Ce-i drept, ele se mai menţinură până in 1904, când fură înlocuite cu bimestrul al V-lea, din luna Mai şi care fu de aşa scurtă durată. Am văzut în vechiul liceu toată, însemnătatea şi tot rostul acestor examene; şi rolul lor fu aşa decovârşitor, faţă de felul de a fi şi a funcţiona al vechiului liceu, in cât o afirmăm, fără a putea fi desrninţiţi, că; fără aceste examene, liceul cel veehiu ar fi incetat să existe. Şi lucrul nu e de mirare, întrucât ele făceau repetirea, ele dau un fel de sintetizare a unor materii, cari, ori nu se făceau, ori nu se învăţau de elev. Şi ori-cât ar fi fost ele de condamnabile, prin tortura la care se silia, elevul se alegea însă cu ceva: I-Î rărnânea ceva; ştia ceva, pentrucă avea aerul că ştie. Ce-i drept, în noul liceu, tortura examenului deveniă inu­ tilă, dacă această sinteză a lucrurilor se putea face fără el. Acesta fu un adevăr care fu înţeles în 1904, când examenele încetară de a mai trăi. Prin regulamentul din acel an, se adaose la cele 4 bimestre existente, încă unul, numit bimestrul al V-lea, de o lună numai, de la 16 Mai - 15 Iunie, şi aceasta numai pentru unele materii. Ce era acest bimestru? ne-o spune legiui­ torul : "La materiile, cari comportă aceasta, al cincilea birnestru va�;:fi consacrat exclusiv pentru o recapitulare generală şi sin­ tetică a materiei făcute în tot cursul anului. La aceste materii .programa va trebui să fie pe deplin terminată până la 15 Maiu; la celelalte până la Tfi Iunie J)". Tot cu această ocazie se mai introduse atunci însă o ino­ vaţie: Un fel de examen, între 20-25 Iunie, asupra a două ma­ terii ale clasei, alese de Minister, examen ţinut în fata tuturor 1) Regulamentul şco secundare din 1904, pag. 19. I h .. ,. l .J ş. ' 'k, [451] profesorilor şi cari veniau să copieze, într'un mod imperfect de altfel, aşa zisele "examene de passagii", din Franţa 1). Eră ceva. Dar şi această măsură excelentă nu dete rezul­ tatele dorite, din următoarea pricină: Pentrucă profesorul nu putu face această sinteză în luna Maiu şi n'o putu din urmă­ , marele 2 pricini: Cea dintâiu, populaţiaaălbatecă a claselor, i care şi te im­ piedica să poti termina materia şi chiar dacă o terminal, ea to­ tu şi rărnănea o piedică în facerea acestei sinteze .... Nu se poate nimic face cu 80 elevi în clasă I A doua, pentrucă totul se făcu . iarăşi necomplet şi în pripă .... Nu se revizui, cu această ocazie, programa şi cărţile. Ea rămase aceeaş, deşi se scurta timpul de propunere. Şi rezultatul ? ... In anul următor se desfiinţară toate, anul şcolar împărţându-se în 3 bimestre ! Şi aşa, examenele se desfiinţară, sinteza nuse putea face, sufletul elevului nu se putea cunoaşte. Elevul termina clasa ICU Liceul Românesc 45I 1) In Franţa, plecându-se de lrţ •. principiul că idealul ar fi ca fiecare elev să-şi combine cursul său - o imposibilitate în organizarea liceului, căci ai avea atătea cursuri, câţi elevi sânt-s'a ajuns la o soluţie: A se lăsa să treacă în clasa următoare elevi, cari deşi au oarecari insuficiente, la unele materii. par totuşi a fi În stare să urmeze clasa următoare. Şi aşă se născură examenele de passage, cari. aveau a constata, dacă un elev slab la unele materii, ar putea totuşi trece clasa, Întrucât acele materii. la cari el e slab, se pot pierde în ansamblul general şi nu sănt o piedică pentru urmarea clasei următoare. . Dar, de la acest prtnctpiu se ajunse la o exagerare a lui şi aşa, acest examen ajunse În liceul francez, nu ca urmare a unui principiu fru­ mos, ci ca o salvare a budgetulul liceelor şi colegillor, ameninţate de concurenţa şcolilor catolice. Elevii trebuiau să promoveze, deoarece se duceau altfel in şcolile catolice. Se veni atunci cu o supapă de siguranţă rămănând ca Bacalaur eatul singur să pună o stavilă contra »Năvălirii barbarilor in Universitate". La noi, se copia acest principiu, fără a fi fost Înţeles. Şi atunci el se amestecă cu lucruri, cari n'aveau nimic de a face cu principiul întâi. Şi aşa, vedem, că se supuneau la noi, la examenele de passage şi elevii cari: se purtau rău, erau dezordonaţi, lipsiau de la şcoală .... Dar faptul de a fi : dezordonat, murdar etc. sănt defecte, cari nu se pot pierde in ansamblul general şi pe cari nu le poţi trece cu vederea, dacă inveti bine la alte obiecte, Şi apoi, afară de această concepţie bizară, care venia să calce un principiu, pentrucă nu era înţeles, aceste examene, astfel con­ cepute, mai apareau şi ca un fel de pedeapsă a unor defecte ale elevului. [452] lucruri învăţate detaşat, între cari nu se făcuse mCI o legătură, nici o apropiere, nici o grupare şi de aceea el lăsa jrnpresia că nu ştie, pe când în vechiul liceu, examenul de sfârşit de an da impresia că elevul ştie ceva.. . , Şi apoi se ştie că lucrurile învăţate lecţie cu lecţie, oricât de bine ar fi fost asimilate, ele se uită, dacă nu se grupează, nu se face legătura intre ele, nu se sintetizează. Insă această sinteză nu se poate face de. cât atunci, când ai terminat o ma­ terie, spre a putea să faci judecata unui tot. Şi pentru elevul, care e nevoit să assenteze, greutatea e şi mai mare. Dar, de bine de rău, . mai bine era cu acest birnestru al sintezei decât fără el. Aşa că atunci, când şi acesta fu desfiinţat', nepunându-se nimica în \ schimb, cei ce o făcură, deteră probă de ignoranţă şi lipsă totală de pricepere şi pregătire. a a treia cauză, care veni să compromită şi ea metoda şi cu ea şi organizatia însăşi a liceului, fu lipsa de continuitate. c) Lipsa de continuitate. Şi această lipsă de continuitate a provenit din urmatoarele 3 pricini ; Cea dintâiu : Sistemul orelor, în loc de catedre şi degene­ rare a lui într'un adevărat scandal: cea de a doua: profesori, ce se ocupă cu alte îndeletniciri, străine de şcoală; şi a treia : sistemul nenorocit al detaşărilor, concediilor, schimbului de ore, in cursul anului şcolar. - Sistemul orelor, care nu întârzia să aducă cu sine co­ mercializarea lor şi de aci un lung şir de inegalităţi şi nedrep­ tăţi, fu iarăşi o piedică nu mai puţin. mare în această imposibi­ litate de a' cunoaşte sufletul elevului, în haosul populaţiei s.11- batece a claselor. Sistemul vechiului liceu, al profesorului, cu cursuri, pe ca­ tedră, adică, profesorul de latineşte, era profesor de latineste, , cel de franceză, profesor de franceză, se înlocui acuma cu a- cela al profesorului "pe ore" ce avea acuma să dea ştiinţa cu toptanul, De unde a provenit această schiinbare ? De la trei consi­ deraţii: Cea dintâiu, de la o simplă stare de fapt: Prin liceul " cu cicluri se creiară ore multe şi deci trebuiau profesori mulţi • .,la aceeaş materie chiar, un singur profesor neputând preda a­ tâtea ore pe săptămână, De pildă, limba latină, în tot cursul liceal, are 35 de ore pe săptămână. Cea de a doua, de la împre- ' . .1- Eliodor Constantinescu [453] Liceul Românesc 453 /' jurarea că in sistemul pe catedre, din vechiul liceu, aducea o 1inegalitate de muncă şi de salariu, neavând cu toţii acelaş nu­ enăr de ore. Şi in sfârşit, se avu in vedere concepţia pedago­ ,gică, cum că un profesor, cu, cât are mai mult in mână sufletul ele­ vului, cu atât e mai bine. De pildă, dacă la aceeaş clasă, acelaş profesor, pe lângă cele 3 ore de 1. română, mai are şi 3 ore de fI. franceză, are prilejul de a prinde acelaş suflet şi sub alte as­ :pecte şi căştigul este mare, în cunoaşterea sutletului elevului. Fu un principiu, care însă in curând degeneră in rău. Şi .aşă se admise pentru profesor 15 ore pe săptămână, cu materii. din specialităţile, pentru cari a trecut examenul de capacitate şi (un drept de «ore în' plus» cu plată, pentru profesorii meritoşi şi cari voiau să muncească. Dacă lucrurile ar fi rămas aci, dacă n'ar fi intervenit: lipsa 'de pricepere, politica, goana după ore în plus, combinaţiile bud­ getare, n'ar fi fost poate nici un rău. Acest sistem al orelor, care venia să înlocuiască catedrele. -eră o nevoie fatală. Lucrul acesta e un adevăr, care nu se mai poate discută. Aplicat însă cu prudentă şi pricepere, n'ar fi a­ ·dus mal niciun inconvenient. De pildă, gruparea orelor să se fi 4ă3at În grija profesorilor şcolii, la sfârşitul anului şcolar şi tri­ misă Ministerului spre aprobare, -, care apoi rărnânea liber să ·dispună de orele, ce rărnâneau neocupate. Deasemenea, tot Mi­ nisterul trebuia să hotărască orele în plus, cari se. dedeau pro­ fesorilor, pentru ca ele să intre tot în gruparea, ce s'ar fi făcut ilaşcoală, la început. De fapt .însă, cu rari excepţii, repartlţia o făcea Ministerul, -din birou, aşa că nu odată vedeai la unele şcoli, o impestriţeală caraghioasă şi ridicolă de ore şi materii, că te miri. cum s'a putut concepe aşa ceva. Şi aceasta provenia: In cazul cel mai fericit, din motive budgetare, rău înţelese -ca un profesor să aibă cele 15 ore, nici mai puţin şi nici mai mult. Pentru o oră in plus, ori in minus, se sacrifica un prin­ cipiu pedagogic J). 1) De. pildă, la liceul din R. Vâlcea, tn anul şco 1919/920 ore de 1. latină au fost astfel date de Minister: I-a catedră: CI. III, IV şi V. ; a II-a catedră: CI. VI şi VIII şi CI. VII (6 ore) a fost dată unui alt pro­ fesor. N'am tnţeles de loc rostul pedagogic al acestei distribuiri pentru a II-a catedră, care se putea grupa astfel: CI. VI şi VII, rămănănd CI. VIII-a liberă de dat. [454] 454 Eliodor Constantinescu '.j In cazul cel mai puţin fericit, spre a se putea numi in In­ văţământ un protejat, se ia orele de specialitate ale unui 'pro­ fesor, dându-I-se altele şi de .materf deosebite, aşa că te vezi intr'o bună zi «improvizat profesor» la o materie, la care n'as visat. Orele în plus, în loc să se dea profesorilor mer ito şi, se tin spre a fi date ca recompensă electorală, la partizani politici, vârându-se astfel discordia Între profesori. Si inconvenientele de ordin pedagogic, acestei stări rele' , de fapt, sânt cam acestea : Se pierdea continuitatea clasei, din moment ce aceste ore­ se dedeau la întâmplare şi pe sărite. De pildă: Limba franceză CI. I-a, apoi CI. IV şi VI-a. Ce continuitate mai e asta? Când sănătos ar fi să poţi avea un elev sub mână, la acelaş obiect, un timp cât mai îndelungat de ani. Cu clasele noastre populate" abia ajungi la sfârşitul anului să poţi cunoaşte pe elev, pentru ca, în clasa următoare el, să treacă la un alt profesor, care să ia experienţa de la cap. Prin darea din oficiu de ore la materii, de cari eşti străin şi pentru cari nu simţi nici o plăcere, e uşor de văzut cam ce' câştig ar avea şcoala din această improvizare de profesor. Din pricina nesiguranţei şi a rnobilitaţei acestui sistem" profesorul nu e sigur pe orele lui, pentru anul şcolar viitor, aşa că, în vacanţă, nu-şi poate pregăti cursul, nici recomanda: la timp cărţile şcolare. __ Această schimbare În repartiţia orelor, la începutul fiecărui an şcolar, produce un haos, o aşa de mare perturbaţie, care" împiedică deschiderea la timp a şcolii 1). Oi Iată deci cum acest sistem de ore, rău aplicat, a adus o­ lipsă de continuitate, un desgust adesea pentru profesorul lovit şi cari toate se resfrângeau asupra şcolii. Dar această lipsă de continuitate mai provenia şi din alte două pricini: - Uşurinţa cu care se părăseşte şcoala pentru funcţiuni; ca : Prefect, prirnar şi cari n'au nimic de a face cu şcoala. La fel' şi cu îndeplinirea unui mandat electiv, ca: deputat şi senator. 1) In anul şcolar 1919/920, repartltia orelor a venit Ia liceul din R. Vâlcea la 2 Octomvrie, Şcoala s'a deschis la 15 Oct. şi profesorii şi-au; Incasat salariile pe Sept. şi Octornvrle abia în Noembrie, [455] In asemenea cazuri se naşte o perturbaţie în şcoală, mal: .ales Ia cursuri de oarecare greutate şi când nu totdeauna ai un suplinitor bun Ia îndemână. Şi apoi, revenirea la şcoală, după o .absenţă mai îndelungată, de câţiva ani, va fi socotită ca o pe­ deapsă, ca o pacoste. Şi ne inchipuim, cu ce dragoste va mai ·lucra un asemenea profesor! E o stare de lucruri, care numai' Ia noi există şi care astăzi s'a .intins şi la învăţărnântul primar, spre nenorocirea şcolil. Scoala nu e şi nu trebue să fie «un punct de razim» pentru alte , cariere şi întreprinderi, «o manta de vreme rea", ca «un meşte- şug oarecare pe care îl înveţi pentru zile de răstrişte, în viaţă». Şcoala cere sacrificiu, cere dragoste şi răbdare, cere 2.POS­ tolat, care nu se câştigă cu aşa uşurinţă. - Deasemenea, mentalitatea curioasă a Ministerului de CI face uneori mutări, detaşări şi schimbări de ore, în cursul anului rărnănând adesea zile întregi materii, fără a fi propuse de nimeni. Şi dacă la acestea toate mai amintim şi faptul că adesea se numesc profesori suplinitori, fără nici o pregătire; că profe­ sorii de 1. română nu mai fac gramatică; şi că la limbile moderne . . nu toţi profesorii, fie ei şi titulari, posedă limba în aşa fel, încât să o poată utiliza cu succes, in clasă, ne dăm atunci bine seama de ce metodele cele noi n'au putut da tot ceeace ele puteau da. Şi atunci, dacă este aşa, se înţelege; cât de puţină dreptate au toţi, cari dau vina acestui insucces, pe seama numai a organi­ zaţiei din 1898! Liceul Românesc 4SS: 2. Profesorul. Dar o metodă, oricât ar fi ea de bună, nu va putea da roadele dorite, dacă cel pus s'o aplice, nu e la în­ nălţime, nu pune toată dragostea, toată stăruinţa. Ce-i drept, ca cunoştinţe, profesorul secundar este astăz] la înălţime-vorbesc de profesorii titulari-îi lipseşte însă ceva: Acel foc sacru al apostolatului, care făcea tăria. şi stima ve­ chiului profesor. Profesorul modern, cu multe şi Iăudabile ex­ ceptii de altfel, prea se ocupă cu lucruri străine de şcoală, prea face politlcă şi pune şcoala pe al doilea plan. Vina însă nu e a lui. . Ce-i drept, s'au luat toate garantiile de a se căpăta un corp profesoral capabil şi selecţionat prin examene. Şi atâta tot. Dar a lega acest 'corp profesoral de şcoală, a-i creia stimulente, a-I • [456] tace să-şi găsească idealul său numai şi numai in şcoală, căreia să-şi dea tot timpul şi tot sufletul său, la aceasta nu s'a-aândtr nimeni, decât singuri doi Miniştri: 0-1 Simion Mehedinti şi dr, C. Angelescu. Incolo dispreţ, hulă şi desconsiderare, începând cu acel Ministru de Finanţe, care punea munca unui profesor alături de acea a unui lucrător dela fabrica sa de cuie şi sfârşind cu un att Ministru, care găseşte de cuviinţă să taie gradaţiile' profesorilor - mizerabila sumă de 63 lei lunar, - cari erau sin­ gura lor avansare, după o aşteptare de 5 ani, spre a face din această ispravă o politică financiară a unui guvern intreg, intr'o epocă, in care dănţuiau milioanele, cu contrabandele şi permisele , 1. , , ., 'fi ALEXANDfW BILC'URESCU == OCHII TAI. .. Când purtător de tainici doruri Amurgul cobora sfielnic, Tu m'aI privit ca nimeni alta, Zâmbind În cale-mi, feciorelnic. Tu m'ai privit zâmbind, copilă, Şi mi te-ai dus apoi departe: Şi-atâta cale lungă, astăzi, Nemilostivă ne desparte! Dar ochii tăi cuminţi şi limpezi, Frumoşii ochi de peruzele, Adânc săpaţi de-atunci rămas-au In marmura gândirii mele I V. LA'N1CEANU :''''''''''··'::�ril 1 -. [463] .' CONTRIBUTII LA o NOUĂ BIOGRAFIE A LUI N. BĂLCESCU (Urmare) Graţie acestor studii Bălcescu începu a întra in legături mai strânse cu acei ce se ocupau cu istoria. Generalul Mavros, socrul lui Ion Ghica se ocupa cu numismatica şi arheologia şi tăcea studii împreună CIt Laurian şi BoIiac. Curând întră şi Bălcescu in societatea lor). De la aceste într uniri trebue să-i fi venit ideia unei asociaţii istorice preconizată de el in articolul program a MagasinuJui. Tot aci făcu mai strânsă cunoştinţă .cu A. T. Laurian şi curând luară hotărârea a scoate un organ în / care să publice rezultatele cercetărilor lor. Dar aci era o in­ fluenţă a lui Kogălniceanu. Dacă acesta n'ar fi scos «Arhiva Românească», Laurian şi Bălcescu n'ar fi cutezat să scoată o revistă istorică, când mai nimeni nu se interesa de aşa ceva. E destul că ne gândirn că nici astăzi o revistă istorică nu s'ar putea susţine numai cu vânzare a ei, ca să vedem ce Întreprin­ dere grea voiau a îndeplini. Totuşi in numărul din 9 Ianuar 1845 a «Curierului Româ­ nesc» un lung anunţ vorbeşte de aparitia apropiată a Magasi­ nului Istoric şi nevoia unei astfel de reviste. Se spunea că un popor fără istorie e un popor barbar şi din nefericire n'avem istorie. Mulţi au scris despre istoria noastră şi totuşi n'avem istorie: "Au scris Ebhandi şi Engel nemţeşte, Fotino greceşte, Kogălniceanu' franţuzeşte, Aaron româneşte». 1) Ion Ghica, opere complete. III 383 după care Bălcescu ar fi intrat in societate abia la 1847, cea ce nu e posţb il deoarece atunci era la Paris. In biografia lui Constantin Postelnlcul Cantacuz in apărută in Magasln la 1845 Bălcescu citează un document dela .\\avros, deci de pe atunci erau in relaţii. [464] P. P. Panaitescu Urmează o interesantă critică a acestor istorici. Prima im­ putare e că lucrările lor se aseamănă intre ele eşi noi &tim că cel dintăi merit a unei istorii este a se deosebi de istoriile pre­ cedente sau prin descoperiri reale sau prin rătăcirile refutates , Apoi ei ne dau numai biografiile stăpânitorilor, dar aci se face o reservă importantă, asupra căreia vom reveni; «afară de d. Kogălniceann-. Chiar aceste biografii nu sunt încă desăvârşite : Monologia Domnilor e nelămurită 1), iar partea cea mai intere­ santă: «institutii, industrie, comerţ, cultură intelectuală şi mo­ rală şi chipul de viaţă .. sunt trecute sub tăcere. Vedem astfel repetându-se şi' pre cizându-se concepţia lui Bălcescu despre istorie, căci întru cât priveşte pe Laurian, deşi şi acesta e semnat, el nu pare a fi luat parte la scrierea arti­ colului acestuia. Ideile despre valoarea studiilor asupra institu­ ţiilor sunt evident ale lui Bălcescu. Sau se adaugă imediat că nu trebue să fim nedrepţi faţă de aceşti istorici mai vechi: «Ei nu putea să facă altmintrelea în împrejurările, în care se afla>, căci n'aveau materialul necesar la îndemână. Toţi istoricii s'au lovit de acest obstacol. «Ei până în sfârşit au fost siliţi să-şi rupă pana de desnădejde». De aceia e o nevoie imperioasă de documente. In această privinţă se ci­ tează ca concluzie nişte cuvinte ale lui Kogălniceanu, ceeace iarăşi e important pentru legătura de idei între cei doi istorici. Redactorii -Magastn ul ui» declară că posedă o colecţie de cronici inedite, acte oficiale sau hrisoave dela 1300 (?) încoace, istorici şi scrieri streine despre noi, inscriptii vechi şi au hotărât să publice «această colecţie colosală. sub nume de «Magasin Istoric pentru Dacia». Deci ei roagă pe Românii' de ori-unde, conform cu caracterul general românesc a revistei, să-i ajute cu material istoric «mai ales literaturii istorici». Se dă apoi împăr­ ţirea revistei, în care intră, o rubrică de «hărţi geografice şi desemnuri după monumente istorice», ceea ce n'au putut in­ deplini. In fine se dau unele amănunteasupra editării, intere­ sante pentru istoria ziaristi cei. Cine va face 10 abonamente i se va da unul gratis, iar pentru acoperirea cheltuelilor e nevoe" e cel puţin 300 de prenumăraţi, Intre persoanele la cari se pot . face abonamente, sunt Ion Maiorescu din Craiova, apoi la N'arn ce spune despre publicaţie şi despre scopul ei... e frumos, e mare, e folositor" ... "Am citit foarte mult osebitele bucăţi datorite redactorilor şi m'am unit cu părerile lor, cu pri virile lor istorice; dar această citrre a' lăsat în mine o intipărire rea, iat-o: Peste 40 de ani n'are să mai fie limbă românească, vom avea o românească italieni­ sată, franţuzită şi nimic mai mult. De mult ce voesc a curăţi limba, a o îmbogăţi şi a o apropie de isvorul ei, s'a format altă, limbă şi care, ţara n'o înţelege şi n'o va înţelege pe veci 4)". 1) Foaepentru minte, anlrnă şi literatură. Anul VIII� p. 261, 326, 373 etc. Vezi şi părerea lui PapiuIlarlon. Istoria Românilor in Dacia Sti­ perioa ră, II 218 (ad. 11) 2) D. ex. Hipollte Deprez in Revue des deux rnondes pe 1847 scrie un articol; La Moido- Valachie et le mouvernentţrouma!n, foarte bine infor­ mat asupra literaturei române a epocel. Vorbeşte de "Magasillul Istoric". une publicatton savante", pomenind de cronici şi articolul asupră Fana­ riojilor. Deasernena şi despre puterea Armată. Reprodus În anul 1848 in Principatele române 1 100-101 şi notele. 3) Bollnttneanu, les pr incipautes roumaines Paris J 854 p. 53 şi 30 sq 9: A.1. Golescu,Aboliti&n du servage dans les prtncipautes danubtennes.passlm. Gr Gănescu la Valachie depuis 1830 jusqu'a ce jour p. 118, unde numeşte Magasinul alături de istoria lui FI. Aaron un eclatant hornage rendu aux sliecles de gIoire et de martyre du peuple valaque ... et un proces Intentea fengourdisemeat et a l'lnaction ou vegetait encore une partie de la nation, 4) Sov eja, În Russo. Scrieri' ed. Minerva p.74. [468] P.' P. Panaitescu In primul număr a cMagaslnului» Bălcescu publică un' arti­ col program. Concepţia sa despre istorie se arată aci definltiv» urmând primele principii, ce le arătase in =PutereaAr rnată ... Consecintele practice ale studiului istoriei sunt accentuate. Banala ideie că istoria trebue să ne servească .de, exemplu e reprodusă şi aci, dar este adăncită în consecinţele, ce le va avea pentru noi. Constată că am trăit vremuri mai grele ca cele de atunci, cari prin urmare sunt grele, ori cum l-ar fi plăcut stăpânirii această constatare. Dar el crede intr'o mână provi­ denţială, ce ne-a scăpat, pe care constatând-o prin studiul isto- . riei vom câştiga curaj pentru viitor. Insă istoria ne arată că găsim iarăşi ideile revolutiei franceze, ce le aflasem deja in -Puterea Armată", Şi pentru a căpăta acel rang cutează să pronunţe cuvintele re­ voluţionare de «reformă politică şi socială 2). După aceste idei preliminare Bălcescu trece la studiul is-' voarelor istoriei noastre. Aci se arat-ă desigur foarte revolutio­ nar, 'in' sensul că admite vederi mult mai largi şi noi. Primul iz­ vor al istoriei noastre sunt pentru el poeziile dopulare şi tra­ diţiile, lucru ce-l mai spusese şi stolnicul Cantacuzino, pe care Bălcescu nu-l cunoaşte însă. Importanta pcezlilor populare fu­ sese rernarcată de mai mul]! contemporani 3), dar nu în ce priveşte valoarea istorică. Aceasta i-o suggerase lui Bălcescu, cum o spune însuşi, studiile lui Grimm şi Michelet. De aceia propune o adunare de poezii populare'), lucrare pe care o încercau tocmai' 1) Magasin Istorie pentru Dacia I p. 1 şi 2. 2) Operile lui C-tin Cantacuzino publicate de'N. Iorga p, 65. Cf. N. Iorga in Prinos Sturza p, 27. Şi Petre Maior lntrebulntează colindele. Istoria pentru fnceputut Ro­ mănllor ed, Gherla 1887 p.27. Refrenul .iar împărat şi la cronicari Cf. AI� Rosetti Cuvintele religioase p. 26. 3) De ex, Kogălniceanu Rornanische ader Walachfsche Spreche und' llteratur ed. 1895 p, 18. EI consloera căntecele lui Haugerll şi Oi'. Ghica drept poezii populare. Cf. şi un articol anonim in .Foaea pentru minte- VIII p. 174. I 4). Magasin I p:3. [469] Contribuţii ,atunci Alecsandri şi Russo, lucru pe care trebuia să-I ştie BăI­ -cescu 3). E curios că el n'a văzut in poezia populară, ca şi in' , cronici dealtfel, de cât valoarea lor de isvor istoric şi nici de cum cea estetică. S'a spus pentru a se dovedi paternitatea lui Russo­ asupra, Chestia Econo-· mică: ",Les Boyards ne sont pas Rumains; ils ne sont merne pas Russes, ils sont des boyards voila tout 3)". După obiceiul lui de a căuta consecintele şi apltcările ideilor sale in studiile istorice? el explică toate decăderile noastr e numai din cauza boerilor- Scrierea despre fanarioţi este mai mult o introducere la nişte documente. Natural că Bălcescu admite concepţia, primită şi de oficialitatea vremii, că epoca fanariotă a fost o epocă de chinuire şi de decădere datorită Grecilor. Astăzi, când s'a căutat Să-i reabiliteze întru'cătva pe aceştia, ni se par aceste învinuiri cam exagerate. Dar dacă ne gândim că până azi, prin tradiţie se ridică din )acea epocă un aşa strigăt de durere, şi de groază, încât înţelegem că Bălcescu trebia să dea ascultare acelui stri­ găt, ce reprezenta sentimentul produs în suflete, chiar de ar fi' dasrninţit de documente, cari ne dau numai fapte şi nu repercu­ siunea lor. Insă într'o notă Bălcescu face rezerve în ce priveşte zdravăna naţie elena de azi» «pe care o iubim şi o respectăm '). o amintire a hrptelor pentru libertate îmbrăţişate de toată lumea cultă a apusului. Când însă va vizita mai târztu Grecia nu se va sfii să critice şi Grecia independentă. Tomul 1 al Magasinului îşi terrninase apariţia la sfârşitul lui 1845. Greutăţile publicărei unei astfel de reviste nu se făcu­ seră aşteptate. Se constată că. se împărţiseră 1500 de exemplare şi nici 300 nu fuseseră deplin plătite, cheltuelile trec de 500 de galbeni pe an. °l ('" Contribuţii 473, 1) Idem p. 204. 2) Caz ă dar această aristocraţie irrîamă. Vie Iacartoţli .ca să răz­ bune suferinţele poporului.' N. Bălcescu Românii sub Mihaiu Vodă Vi­ teazul ed. 1908 p. 14. 3) �N. Bălcescu) Queslian Economique des principau tes danubiu­ nes p. 85. 4) Magasin Istoric 1 115 nota [474] Impărţitorul alergând după cei rei de plată este silit a ne­ glija unei ori pe cei buni". Se cere acum plata abonamentului înainte J) Căteva ştiri interesante cu privire la abonaţii «Magazi­ nului- se pot căpăta din condica de abonaţi pentru tomul II şi III păstrată la Academie 2). In ea nu sunt trecuţi abona ţii din provincie, afară de câţiva şi deloc cei din Moldova, Bucovina Ardeal, cari ştiu că erau. Dintre abonaţii în condică mai cunos-, cuţi sunt: Vodă Bibescu, Barbu Ştirbey, Iancu Manu, I. A. Fili­ pescu (cu 15 exemplare), I. Cârnpineanu, Vilara, (cu 12 exem­ plare) M. Băleanu C. şi 1. Bălaceanu, C. Herescu, Altane Nicolae Ştefan, Alexandru, Dimitrie şi Radu Gol eseu. Se. şi I. Roset, Aua Ipătsscu Nenişor, Macedonsky. Simîon Marcovici, Eufrosin Po­ teca. M. Moreiu, I. Bozianu, C. Tel, Al. Odobescu, ?Ieşoianu, Cristofi, Lăcusteanu, M. Marghlloman. Se. Creţulescu, Gr. Gră- , . dişteanu, I. Voinescu, Eugenie Predescu, Iancu Văcărescu, 01'. Alexandrescu, Carrnanliev, Iancu. A. Ghica etc., în fine toată intelectualitatea munteană afară de Eliade, care nu e trecut ca abonat. Din tomul II sunt însemnate pentru Bucureşti şi câteva oraşe din Tara Românească numai, 410 abonamente, dar 86 sunt , neplătite: Totuşi având in vedere scopul patriotic revista con­ tinuă să apară şi se introduc şi literele latine, dăndu-se o pa­ ralelă eu cele cirilice după modelul «Curierului Românesc" a lui Eliade. Tomul II apăru în cursul anului 1846. Revista ajunsese cunoscută şi i-se trimite un articol şi din Moldova dela «prie­ tenul nostru dumnealui Aga Kostache Negruţ 2)>>. Bălcescu publică «Puterea armată în Moldova» şi unul din studiile sale cele mai importante: «Starea cocială a muncitorilor piugari>. Cănd Bălcescu pornisese «Puterea armată tn Ţara Pomă­ nească-, n'avea de gănd să scrie alt studiu pentru Moldova, căci spune într'o notă: -Organisatia puterii armate a Moldo­ vei a fost asemenea cu a Ţerei Româneşti cu prea puţină deo- 474 P. P. Panaitescu ',.\.. �'j \ j '. , 1) idem coperta ultimei fascicuIe. 2) Ms. Nr, cp. 573. 3) nMagasinul istoric II p309 şi urrn. Este o traducere din ruseşte după. Istoria Rusiei" a lui Karamztn. [475] sebire» 1) şi deci nu era nevoie de un studiu special. Acum însă rn urma legăturilor sale tot mai strânse cu scriitorii 'moldoveni il scrise şi pe acesta. Aci el întrebuinţează cronic ele moldovene in manuscris. E posibil să-i fi fost puse la îndemână de Kogăl­ niceanu.!) In ce priveşte ideile nu prezintă ceva nou, afară de unele atacuri violente contra Rusiei, ce rămaseră neobservate de censură. Alianta lui Cantemir cu Petru cel Mare e o «nesoco­ tinţă ce grăbi câderea Moldovei- , care văzu streinii, ce odată tremurau de dânsa a se împuternici şi a-i răpi una după uita pro­ vinciiie sale, acele locuri slăvite toate cu sângele eroilor ei.» 3). Aceste aluzii evidente la răpirea Basarabiei au putut trece sub regimul Regularnentuli Organic �). Aiurea Bălcescu nu se . sfieşte să vorbească cu ocazia pretinsei republici a Bârladului de «frumoasele instituţii republicane» 6). «Starea Socială a muncitorilor plugari» e a doua scriere după « Puterea Armată», ,în care se îndeplineşte programul lui Bălcescu de a studia societatea şi institufiile noastre vechi. Se spusese de mulţi că istoria nu trebuia să" fie numai a regilor şi a domnilor, dar el fu cel dintăi la noi, care consecvent CU aceasta întreprinse o istorie a ţeranilor, E caracteristic faptul că el nu-l numeşte tera ni, ci «muncitori plugari», căci, dacă am numi cla­ sele sociale după felul muncii, clasa boierilor ar fi exlusă. Lucra­ rea afară de numeroase împrumuturi la ideile liberale ale revo­ luţiei franceze 6), vădeşte o reală iubire pentru acest popor şi în acelaşi timp credinţa în posibilitatea lui de ridicare cu ajutor rul intelectualilor. In această chestie a originei proprietăţii agrare la noi" pentru care s'a vărsat atâta cerneală în mod mai mult sau mai putin interesat, Bălcescu cel dintăi caută să dovedească prin Contribuţii , 475 I r Il Scrieri, ed Odobescu 1887 p, 637 nota 1. 2) Tătuşi erau unele manuscrtpte de cronici moldovene, n vr'o patru" la Bucureştl. Kogălniceanu le cunoştea şi le socoate fără importanţă leto­ piseţe ed II p XVHI. 3) Scrieri, ed Odobescu 1887 p 635. 4) Cu Prinos Sturdza p 26 5) Scrieri ed Odobescu 1888 p. 678. 6) Insăşt motto din Mirabeau Privilegiile se mai starăma dar po- porul rămâne veşnic, Magasin Istoric Il 229 [476] P,. P. Panaitescu istorie că drepturile marilor proprieteri sunt' o usurpaţie şi că părnântul se cuvine ţeranilor, Pentru aceasta el plecă dela nişte premise cam hasar date, anume că «Despotismul e sunetul Con­ cuistei şi egalitatea sufletul colonisăriii.» In Dacia fiind o colo .. nisare - dar şi o cucerire pe care o trece sub tăcere - trebuia să fie egalitate şi deci pârnântnl era împărţit egal l). Sub barbar. starea proprietăţii ar fi rămas aceiaşi ca sub romani 2). Mai târziu însă Bălcescu va admite altă teorie. Anume cele două flagele ale Romei: sclavia şi marea proprietate se întrodu, seseră şi in Dacia. Patricienii absorb mica proprietate şi o lucrează cu sclavi, Această stare de lucruri se schimbă, când Aurelian plecând cu cei bogaţi, părnântul rămâne poporului 3). 'Oricum marea proprietate e un fapt introdus mai târziu care se datoreşte sau fraudei sau că boerii profită de sărăcirea [era, nilor, care-şi apără ţara cu cheltuiala lor -). Aceasta nu se da­ toreşte boerilor vechi luptători, ci unei artstocraţii "de bani» 6). Urmează o lungă inşirare a suferinţelor ţeranilor şi a impilărl­ lor de către beeri. E o descriere mişcătoare nu prin meşteşug de stil, ci prin elocventa faptelor. In momentul de a termina descrierea evoluţii sociale a ţeranilor prin aprecierea rezultatelor regulamentului organic el se opreşte. Promite de a vorbi într'o altă scriere prornisie ţinută de «Question Economique> , de lucruri ce ar fi periculos să le critici acum. Articolul, una din cele mai serioase şi cugetate scrieri ro­ mâneşti ale vremii, se termină cu o sentinţă scurtă. cum îl plăcea adesea lui Bălcescu să scrie: «Vai de acele naţii unde un mic număr de cetăţeni se întemeiază pe robirea gloatelor: cllpiri­ şi ameninţând neamul nostru cu soarta Poloniei 6). Acest studiu era, precum am spus, al. doilea din şirul ce trebuia să ne dea o icoană a vieţii şi Instituţitlor româneşti din trecut. Din nefericire n idem p. 230, 2) idein 3) Question Econornique des prţncipautes danubiennes p, 8. 4) Magasin istoric Il 2:�4 şi urrn. 5) idern. 257 . 6) Idern 246. Eliade va acuza mai târziu pe A. G. Golescu că a plagiat această scriere în "Abolition de servage" C. D. Artcescu cores­ pondenţa secretă a capilor revoluţiei române, III 67. [477] Contribuţii 477 irebuia să fie ultimul. Bălcescu promisese in legătură cu junăto­ rii că va da un studiu asuprarobiceiurilor 1). In curând însă incepu .0 scriere de sinteză asupra instituţiilor privite până acum separat. Lucrarea, pe care n'o putem data precis, cuprinde azi numai .două fragmente ,pe hârtie groasă albastră păstrată între scrierile lui Bălcescu din ms. 82 al Aceademiei 2). Inceputul lucrăriilipseş­ .te. Dupăce ne dă căteva ştiri despre birurile plătite de mânăs­ tiri în secolul XVlll S), trece la viaţa orăşenească, pe care o' nu-: rneşte «starea de mijloc» după numele apusean. Vorbeşte de creşterea bogăţiei ei şi despre bresle, pe care le nurnără'j.Adus a vorbi de comert caută să arate, că negustorii străini făceau import şi românii export. Le enurnără oraşele din cari se adu­ -ceau mărfui între cari ştie şi de Danzig. Exportul se făcea in 'Turcia şi arată cari erau mărfurile de export şi vorbeşte de ne­ 'gustori străini şi de numirile lor. Ştie şi de fabrica de postav din Afumaţi şi cunoaşte preţurile patronilor de acolo şi a celor aduse din străinătate. Aminteşte apoi şi de blănurile aduse din Rusia, stofele din Orient şi Veneţia. Apoi despre compania ne­ gustorilor din Braşov. In legătură cu această arată cari erau monetele ce circulau in ţară, dar numai cele mai noi şi insfărşit despre consulii străini 5). Urmează un capitol despre Ţărani în care reproduc in parte ştirile din «Starea Socială», dar mai ales partea ce primeşte epoca fanariotă. Reforma lui Constantin Mavrocordat e studiată mai pe larg şi ajunge la concluzia că a fost făcut in scop financiar şi nu filantropic. Descrind starea ţăranilor, numeşte pe proprietari «Tirani», şi îndreptăţeşte hai­ ducia. «Iată starea infricoşatei reforme! 6)>> exclamă Bălcescu, după ce arată poziţia făcută ţăranilor. Incepe şi analiza urbariilor domnilor fanarioţi, dar aci se intrerupe manuscriptul. După o lacună ce n'o putem evalua 7), avem 'sfârşitul unui capitol despre boeri, cari, precum se vede, sunt puşi în urma ţăranilor. Descrie gradele de boerie cu atribuţiile lor, dar numai cele 1) Magasin Istoric 250. 2) F. 323 şi urm, 3) F. 323 .. 4) F. 323 verso. 5) F. 324 versa 325. 6) 125 verso. 7) Pagfnaţla primitivă cu cerneală a manuscrisului nu ţine seamă de această lacună .• ' [478] 478 R. P. Panaitescu tirzii '). In genere urmează pe Cantemir In 'Descrierea Moldo­ vei,. CII oarecari modificări. Urmează un nou capitol Intitulat 'Judecă ţi şi Legi. în care Ca de obicei nil arată evoluţia insli­ tUţ.iilor, ci starea târzie pe care o soCoteşle ca fiind aşa del. nrlginii. Amiuiind de pedepse, spune cu mândrie .Iegile civile şi • criminale erau aceleaşi pentru toţi" "). Organizaţia din lăuntru formează un alt capitol In care crede că ţara era Intăi împărţită In căpitanii şi cii Mircea fnparte ţara In jUdeţe priÎJtr'o masnră administrativă, ce nu se .pofriveşte de cât cu epocile nci. 'Enb­ mără apoi jUdeţele vechi cu căpiMniiJe ') şi reşedinţeie lor. 'A­ ceastă fn1moas;l organizaţie din lăuntru ajută Ia ridica::ea ţării in arme, .. Cât timp această organizatie a fost în intregime, tara a fost mândră şi puternică. şi cănd fanarioţii o Suprimară cade şi puterea Jării 4). Capitolul despre "Armie» e un rezumal din "Pu­ terea Armată,' ad'ugindu_se lu.iI uoele ohservaţii intere'.nte In' legătură cu .O;tiril. Craiovei., 'Mehedi"!e"i;', Pomenite de cronici, ce ar dovedi o organizaţie regiemal. oştirilor "). Capi­ tolul despre ,O'NiI" e In Pact. luat din «Starea SOcială,> dăn­ du-se însă amănunte asupra strâog,torilor de biruri şi asupra feluritelor forme de d'jdii. Porrieneşte ca de o instiluţie veche de .. catastihUri 6)". Apoi arată veniturile diferiţiJol' boeri în vre­ mile mai noi 7). Ultimul capitol păstrat este Intitulat "OrândueH deosebife'. In care vorbeşte de institu/ii de binefacere (mile, ele) "). CIl acest capitol . La 1845 Bălcescu merge Ia Mânjina, moşia lui Costache Negri. Acesta socotit ca "decan al tinerimei" aduna în jurul său o tinerime aleasă, cu care Bălcescu Se împrieteni imediat. Erau Vasile Alexandri, AI. Russo, Corradini 4). Bălcescu venise C11 Contribuţii 479 [480] 400 P. P. PanC!itescu (va urma) Costache 'Filipescu, boer mare muntean, dar prieten al tinerime; liberale. ') Se făceau hore, vanători ') şi probabil că acolo Rnss<> a comunicat Iui Bălcescu .. Cântar-ea Roinâniei" 3). Acesta din urmă plecă cu mult entusiasm şi Încredere în viitor lăsând fru-, moase amintiri tuturor. 1) EI se jnturnă de mai multe ori la Mânjină ca şi In restuf Moldovei şi are relaţii cu M. Kogălniceanu, AI. Cuza, AI. Donici' C. Negruzz!. In urma acestor relajii scrie .Puterea Arma!ă In Moldova. şi Costache Negri cu acea,tă ocazie Închina. autoru­ lui o poezie in care lăUda pe Istoricul ce va relnălţa prin pil­ dele lui gloria străbună� 5) Avem, dovezi că în aceiaşi vreme Bălcescu a iost şi În Bucovina. In adevăr avem nişte Însemnări ale lui despre unele monumente deacolo, anume nişte inscrIpţii greceşti la cimitirul mânăstirei Moldoviţa, U/1 stâlp lângă Vama ridicat in urma unei isbânzi contra Tătarilor (e vorba sde stâl­ pul lui MihaI Racov!ţă) şi unele ruine aproape de Cernăuţi. Toate acestea, scrie el, «erau acum 6ani»�) Insemnările acestea datând, după hărtiiJe cu cari sunt im­ preunate, probabil din epoca exilului, călătoria în Bucovinap • pare a fj pe la 1843-46. P. P. P ANAlNTESCU - 1) Ioan Ghlca, Op, citat III 374 El moare la Paris Ia 1854. Ubicinl. Provinces roumaines. p. 165 nota 1 2) V. Alecsandri op, cit. p 561 E interesant, ca o trăsătură din ca. racterullui, o oaste mândriî, ldeie ce-l urmărea pretutindeni. 3. Ioan Ghica loc. cit. 4. V. Alecsandri op. cit p 562 5. C. Negri, Versuri, proză. scrisori Bucureşti 1908 p 86-87 6. Ms. Academiei nr. 81 f 2. • ·'Î [481] SCRISOARE Nici când n'am scris pentru cununi de laur, Iar statuile, nu mi-au frtnt visarea .... Fraţi drepti am munţii, codrul, cerul, marea Şi'n gând prisos de purpură şi aur. Sub arcul cerului de templu maur, Ca apele din stînci, ca fremătarea, Irutnp cîntările şi sărbătoarea Şi curg din eufletescul meu tezaur. Răsar senin gîndirile tn mine Ca florile din brazdă după ploae, Când soarele fecund, cu viaţa vine .... Şîn multul drag, azi, cugetu-ttii se 'ndoae Asemeni vitelor de roadă pline .... Şi scriu .... Şi'n lacrimi pleoapele se 'ttmoae : Eu, vreau să te slăvesc mereu pe tine! ION OJOG PASTEL E câmpul negru. Corbi În 5101 lşi croncănesc durerea lor, Pe-un vârf de plop; hoinar ciopor AI iernei sol. Un cal nechează, schiopătănd Pe drumul desfundat de car; Aud departe-un lup hoinar, Mereu urlând. Şirag cocorii trec În sobr Cu suspinări prelungi de vaer ; Tot depănând al vieţei caer, Se duc de zor . ... Şi noaptea cade tot mai mult.' Cocoşii cântă. E târziu, Şi vraja vieţii de pustiu Tăcut ascult. V. COTAN 5 [482] RASTIGNIRţA LUI ISUS Se povesteşte că Domnul nostru Iisus Hristos a fost născut de Maica Domnului în iesălia boilor. Boii tot îl a­ coperâ cu gura, cu fânu din iesăle şi de aceia Maica Dom­ nului i-a blagoslovit să aibă saţ la mâncare şi să rumigi. Caii' tot rupe din el. Maica i-o blestemat să mănânce în­ tr'una şi să nu se mai sature. Şi aşa şi este: (calul cât trece drumu şi flărnânzeşte 9. Cânii de jâdogi o auzit că s'o născut Hristos. Şi o alergat la el ca să-I chiardă. Dumnezeu Însă 1'0 păzit până s'o făcut mare. Când o fost mari 1'0 vândut tovarăşii lui, jâdogilor. Unu din u- +Iuda o zâs : -La care i-oi turna eu să se speli şi 1-01 puue pro­ sopu pi rnâni, Ia acela să vă uitaţi că acela-i Hristos. Ei o facut cum o zăs şi spurcatii îndată 1'0 oblicit şi 1'0 prins. Ii 1'0 pus ca să ducă în spate lemn împuţât din apele clociti din ţara turciască. Din Iemnu aceala i-o făcut cruce şi l' o răstignit. S'o tocmit ornu mari, Cu toporu mare, S'o dus în pădurea mare, Taie un lemn mare, S' o făcut o biserică mare, Cu nouă uşi, cu nouă altare. In altaru cel mai mari, şade Sfânta (Sănta) Măria Mare. în altaru cel mai mic, şade Sânta Măria cea Mică, Cată'n carte, Cată'n parte Cată Iăturile, cată pi di-a-dreapta şi vedi pi ciuI el. [483] Răstlgnirea lui Isus Atunci s'o luat Maica Precista cu straili subţioare prin ţară, plângând, olicăind şi bocind: Sudorili porne Sângili curge, Stelbe di grâu să făce, Oamenii strânge Şi la biserică li puce. S'o întâlnit cu tâganii (meşterii di cer) -Meştere, meştere n'ai auzit, n'ai văzut di ficioru neu, di copchilu neu ? -Ba eu maică am auzăt : Cânii di jâdogi l' o' prins, Pi cruci 1'0 răstignit, Chiroane iîn tălpi l-o dat, Trestii pi ni unghii l-e tras, Cu cărneşă di urzăci 1'0 imbracat Tichie di măcleş în cap i-o pus ... ( Meştere, meştere, Să dai cu ciocanu, Şi să câşligl banu .... Şi iar s'o luat maica cu straili subţioară prin ţări, plângând, olicăind şi bocind : .Sudorill porne, Sângili curge, Stelbi di bosuioc să făce, Oamenii strânge Şi la biserică duce .... Se întâlneşte cu ro tarii (meşterii de lemn): -Buna ziua meşteri di lemn 1... -Mulţămim maică 1. ... -Meşteri, meşteri n'ai auzât, n'ai văzut di ficioru neu, cii copchilu neu ? -Noi maică n'am auzât, n'am văzut, ninica .... Meştere, mcştere, Să lucrez! cu anu ! Şi să nu mai vezi banu ! ... [484] 1;' .. Cardaş Gh. Gheorghe Maica Domnului iar porneşti cu straili subţioare, prin ţări, plăngănd, licăind şi bocind : Sudorili porne, Sângili curge, Stelbi di mir să făce, In pahar să sprijâne, Oamenii strânge, Şi la biserică duce, S'o'- întâlnit c'o broscuţă : Tu I broscuţă 1.. � Auzim I măicuţă. ,-, N'ai văzut, n'ai auzăt di ficioru neu, di copchilul neu ? Ba "eu maică am auzăt : Cânii di jâdogi 1'0 prins, . " Pi crucii 1'0 răstignit, Chlroani în tălpi i-o dat, Trestii pi ni unghii i-o tras Cu cămeşi di urzâci 1'0 îmbrăcat Tichie di măcieş în cap. i-o pus •.. Da' ci ti măi jăleşti atâta maică pentru un cii, că eu am avut 1 2 şi o vinit : O roată înforforată, Şi i-o omorît pi tăţi dt-odată, Numai unu ni-o rnăi rămas şi adaia îi măi fromos : Toma, Tomorocu, Cu ochi ca oborocu 1. .. Maica Domnului când o auzât vorbili aieste s'o sânţlt di râs, şi o blogoslovit pi broască : - 0, tu broscută să. mori, da' să nu ti împuţăşti; şi undi năi ci tu să. nu cie apa bună di băut. Iar s'o luat Maica Domnului, custraili subţioară.. prin ţări, plângând, olicăind şi văicărind Sudorile perne, Sângili curge, Stelbe di gin se făce, In pahar se sprijâne, Oamenii strânge Şi la biserică duce • 1 " t [485] '[ ..... r ..• : �l " , , Răstignirea lui Isus Ş'o agiuns la dialul Garabului : , Un dial. mare, ascuţât Ca' o sânge dl cuţât, Di jăli' cum oagiuns Cu inima că s'o pus. Dialu s'o tochit şiimaica e'o. scapat. Atunci e' o arătaţi. Domnur,Hristos nicijn cer, nici pe pământ. Maica Dom- .nului cum '1'0 văzut i-o şi zâs: ,: O ficiorul neu, ciu neu,;cmTI, ,de ti-ai dat cânilor de jâdogi ? N'ai avut uni ti-ascundi ? In iesălia boilor, şi coar­ nele boilor, şi arichile păsărilor, în struhănu fânului? .... De aceia la stog să n11 ei tăt fănu' ci cel care rămâne da urmă să-I :�trângi gramadă�ă;, acoperi pe Hristos. - Maică dragă nu te jăli. şi nu mai plângi că eu nu m'am, dat numai pentru tine, ci m'am dat pentru toată creştinătatea. Căci vaca fata da, divitel nu cătă şi vitelu la ea nu trăgiă, oaia făta şi mielu la ea nu trăgea. Cine să năşte nu să. botezâ, şi cine săJuă nu să, cununa. Amir-şi vaca cată de viţel şi vitelu trage la vacă, oaia , la miel şi mielu la oaie. Cine să naşti să botiază şi cine să. ia să. cunună. Maica Domnului dacă o văzut că-i la mijloc put�re • Dumnizăiască : o lasat .cârjă domniască Ş'o luat .cârjă Dumnizăiască .... NOTĂ.- Auzi tă in ziua de Duminică, 29 Octombrie 1917 de la moş Gheorghe Spataru, in vârstă de peste 90 de ani, din sa tul Broşteni.cornuna Drăguşenl, jud. Suceava. " CARDAŞ GH. GHEORGHE [486] C N.T Ee (din Lope de Vega)� Uite mamă, văd eu bine, Ochii verzi, plini de ispită. Ah de-a # fi de ei iubită; Dar li răd, îşi râd de mine! Şi în cerul mut şi. tainic S' au schimbat acolo toate, Şi-al speranţei Verde, poate, L'au schimbat In dor zădarnic. Uite mama, eu ştiu bine ca mi-ţ 'viaţa căntărltă. Ah I Dt-aşi fi de ei iubită, ;'/Jar ,ei răd, îşi rbd de mine! Cine-ar fi cuzut vreodată Că şi Yerdele-amăgeşte, Că iubirea nu trăeşte Chiar de-ai cere-o viaţa toată. Şi zău, mamă văd ezi bine Că tot lor le sunt ursită. Ah! De-aşi fi de ei iuQUtJ;. Dar ei râd, îşi râd de -, min,e ! ANTONIAN NOUR:' NOA.PTE ••• Ard cetine pe foc ... şi-i pace In jurul calde; vălvătăl. .. Răsună doar prelung în văi Al tunurilor şuier, Iar lângă foc, printre flăcăi Doineşte Mihu'ncet din fluier ... [487] Noaptea Doineşte-un cântec ca la stână Şi curge viersul, -,-- dulee val. In jurul caldei vălvatăt, Şi'n ceata nopţii se îngână Duioase glasuri de caval Cu vaierul prelung din văi . ... Ard ce tine pe focşi-i pace In jurul caldei vălvătă; Tăcură tunurile în' văi Şi doina fluerulu! tace ... Doar văniul nopţii, peindelete Işi poartă sborul peste luncă ... Ostaşii dorm ... Şi focu-aruncă Sclipiri de-argint pe baionete ... GEORGE ROlBAN 'STATORNICIE (Unei feministe) De este 1 ulii! sau toamna, Ori iarna când e gerul tare, Aceasta mi-i nimic - căci doamna răspândit. Până şi studiul gramaticii şi al geografiei erau tratate in stihuri 491 Cronica , , l' [492] 1. E. ,. 3. -REVISTE VIATA ROMÂNEASCA, .No, 7, Anul XIII. - In deosebi ceeace e de reţinut in partea literară din ultimul număr al revlstel Ieşene este admi­ rabilă traducerea d-Iui D. Nanu, din A. Samain. Restul, completat de obi-' ctnulţtl colaborator! ai acestei reviste dau un numeros şi variat material; informativ şi in alte domenii străine Iiteraturei. BRAZDE ADÂNCI, No. 2 Anul 1. -.E o revistă impritnată frumos, dar cu un conţinut ce nu ţine pasul cu estetica irnprimărţt, Lucruri spuse şi: altă data ceva mai deosebit şi mai 'impresionant de alţii, mai cunoscuţi. Poate pe viitor "Brazdele adănci" vor da roade mai interesante. VIATA NOUA, No. 4-5, Anul XVI. - Un număr inchinat lui Dante" cu ocazia Implinire! a şease sute de-ani de la moartea lui. Versuri şi proză iscălite de Mia Prollo şi O. Densuşianu. GÂNDI.EA. - Intre alte lucruri, publică şi "Fântâna părăsită" poezie: -ee merită a fi menţionată, de d. Vladimir Strelnul. C. . De .. aci .nu urmează că' tncercarea O·lUi Dulfu e, un limpIu exerci-' ii de a rima cele istorisi te de evanghelişti. Chiar dtitorul matur, urmă •• rind fn forma neprevăzutăa versului faptele ştiute din noul testament­ e surprins de noutatea lucrului şi intreaga dramă a vieţii lui Isus I se­ tnfăţişează în chip cu mult mai atrăgător. =-Dln acest punct de vedere, .. socotim că lucrarea O-lui· Dulfu va avea un efect binefăcător asupra pu- blicului special căruia i se adresează. E. N., M_ PAŞCANU. Participarea muncii la tntreprinâert capitaliste ştac-: tionariatul uvrier, (Cartea românească), Buc. 1921. - După ,ce face re scurt istoricul cnestlunei, se tratează următoarele probleme: Actluaile de' muneă, Particularităţile societăţilor anonime cu particlpatle uvrleră, So­ cletăţtle uvriere de mănă de lucru, Avantagiile fisca'le"aleparticipatieii uvriere, Critica sistemului france •• Critica participării la beneficii, Acţio­ nartatul capitalist uvrler, Acţionariatul muncitoresc şi Pr oect de lege pentru participarea obligatorie, In sfârşit autorul analizează fenemenuh acesta in Germania, Austr şi alte ţări. Concluzia e In raport cu spiritul timpului. Munca nu mai trebue să fie considerată ca o marfă de vân­ -zare. ci ca un factor de productie pe acelaşi picior de egalitate. ca şi capitalul. Aşa dar, muncitorul t�ebue să devină actionar. Iar cel puţin 00 treime .dln venit să fie dat celui care lucrează. - Până azi, venitul era destinat intăi dîvidendetor. apoi se făcea fond de rezervă pentru rizicu! capitalulu! I fără să se găndească la rizicul muncii, la casa de pensii. şcoli / profesionale, lipşa de lucru şi alte chestii care privesc de aproape pe' muncitor. - Pentru a realiza armonia dintre capital şI muncă,autorul. sprijinit pe experienţa din alte ţări, propune o sumă de măsuri judicioase care fac din lucrarea de faţă o lectură indispensabilă oricui doreşte să. adăncească problema aceasta in România. Convorbiri Literare JI [493] CRONICA LITERARA Cu prilejul centenarului lui V. Alecsandri Dela data naşterii lui Alecsandri 1821 şi data morţii lui {I890) timp de 69 de ani, România trecuse prin cele mai grele dar şi mai glorioase timpuri, Revoluţia dela 48, Răsboiul dela 77, Neatârnarea, Regatul, atât ea pietre strălucitoare fixate în coroana Regelui Carol. ,O, Încordare nebănuită, un dor de muncă nestră­ mutat, un idealism patriotic, intenţia faptelor generoase ale vârstei din preajma anului 48, La toată această înălţare a unui popor a asistat şi a contribuit în largă măsură poetul V. Alexandri, El a arătat că răsboiul nu e O criză poetică - inter arma musae silent ­ ci că poate fi un isvor de energie necurmată. O criză a poeziei răsboinice a fost în ultimul timp. Măreţia faptelor istorice parea a fi depăşit frumseţea cuvintelor. Inspiraţia poetică nu s'a ridicat la înălţimea evenimentelor. Bucuria e in general mult mai greu de realizat în poezie decât întristarea. Şi vocabularul bucuriei e mai restrâns decât al întristărei. Alecsandri e reprezentantul cel mai credincios al unei epoce fericite. Nu un şef de şcoală literară, dar un entusiast îndrumător al vremii lui. Un cântăreţ al bucuriei şi speranţei, al bucuriei. lui şi a speranţelor tuturor. Nici un stimulent din 'lume n'ar fi fost mai puternic ca. poezia plină. de soare a lui Alecsandri, pentru generaţia de luptători dela 48 şi 77. Virtutea unui neam realizată în formă artistică. Sufletul lui Alecsandri a îmbrăţişat toată manifestarea sufletească a unul popor. Liric şi şi duioş cu doina, plin de energie cu balada, dramatic cu trecu­ tul nostru ne-a dat fecunda lui operă plină de frăgezime şi sănătate. Poezia lirică a lui Alexandri e poezia optimistă a poporului. Sunetul lui tresaltă de fierul amorului şi sub vraja lui înviază toată natura. Intinde cu mândrie aripfle-ţl uşoare O sufletul meu vesel o, suflet fericit I lnalţă-te Ia ceruri şi sborl cântând la soare Căci soarele iubirii in cer a răsărit Şl'n cale-mi s'a sprţt I [494] .. c. V. Gerota 494 Sentimentul amorului îl transformă. Ii d:{ suprema fericire. Ar putea opri timpul fericit al lui Faust, căci i-a stins toate ne­ norocirile, a spulberât orice suferinţă. Amorul lui Alexandri e romantic. Optimist romantic. Reacţionează cu re�eziciun\!, invălue toată flinţa lui intr' o caldă mulţumire. Alecsandri realizează feri­ cirea umană şi îi dă O soluţie prin sentimentul amorului. Dar nu e numai cântăreţul dragostei romantice, ci cel mai reprezentativ poet naţional Inspiraţia lui Îmbrăţişează afectuos tot sufletul ro­ mânesc, podoaba ţării noastre, La nici un poet, virtutea neamului nostru, frumuseţea limbei noastre, strălucirea poeziei populare, lIU e mai cântată, mai slăvită, e:pristavu! naţional, prin care vorbeşte valoarea unui neam, în tot ce are el mai bun. Pentru asta era ne­ cesar un suflet echilibrat, optimist, plin de nădejde, plin de cre­ dinţă. Alecsandri l'a avut din belşug. In sufletul lui voios trăia i cu statornicie viitorul plin de fericire al neamului acestuia. Era o nădejde elementară, ce o purta în sufletul lui, aşa cum pădurea ştie de toamna că primăvara înverzeşte iarăşi, cu toată dărăpănarea ieruel, Alecsandri n'a scris opere ce s'ar putea împotrivi timpului. El ilustrează teoria că literatura e expresiunea societăţii. Taine obişnuia să zică "Starea moravurilor şi a spiritului este acea şi şi pentru public şi pentru artişti; ei nu sunt oameni izolaţi. Numai glasul lor îl mai auzim de-alungul veacurilor; dar în acest glas răsunător care vine vibrând până Ia noi, noi prindem un murmur 'si ca pe un freamăt surd, marea voce infinită şi multiplă a po­ porului care cântă într'un unison Împrejurul lor. Starea generală a spiritului şi a moravurilor timpului cărui aparţineau acolo îşi găseşte ultima explicaţie, acolo rezidă cauza primitivă care hotă- reşte restul". " Alecsandri e poetul vârstei eroice, Opera lui întăreşte. S'a comparat adesea cu Eminescu. S'a Încercat' chiar o ierarhie. Alecsandri e poetul "Pastelurilor", "Legendelor". Poesiei populare româneşti. Eminescu e poetul meditativ, Alecsandri e isvorul de munte. ce curge slobod în vale, ocolind zăgazurile, Eminescu e pârâul ce curge vijelios şi dărârnă zăgazurile. Marile probleme ale vieţii nu l'a sguduit pe Alecsandri, s'au le-a rezolvat �n mod simplu ca şi poporul: mai mult decât fericirea de a trăi cu toate sentimentele vieţii, cu toate bucuriile ei, nu e nimic mai presus pe lumea asta. Moartea, acest fenomen de veşnică filosofie, îl rezolvă ca orice bun patriot. Fatală, crudă soartă.' Tot ce e drag 1n lume, Curând din lume piere Perice care lasă măcar un dulce nume L 'a patriei durere. Alexandri e un poet răsădlt în plaiurile noastre, îndrăgit de frumuseţea noastră etnică. Opera lui constructivă ca poeziile lirice, 1 l' JI [495] Cronica Literară 495 t. i ,J l,' epice, dramatice se completează eu opera lui destructivă cu teatru biciuitor şi vehement. A risipit atâta energie poetică, a îndrumat atât de mult spiritile, încât pe drept a fost numit "Rege al Poesiei u. Cu versul lui uşor, spontan, cu o inspiraţie naturală şi repede, cu spiritul subţire, cu gustul lui fin de scriitor, Alecsandri a fost cel mai gustat poet pe vremea lui, superior lui Alexandrescu ca formă artistică, pe deasupra lui Eliade ca simţire şi talent, el intrupează , calităţile artistice ale unui poet ce s'a identificat cu vremea lui. In încleştarea noastră eroică dela 48, 59, 77, când se aşeza te­ melia unui stat nou, Alecsandri a contribuit într'o netăgăduită mă­ sură. Poeţii naţionali strâns legaţi de evenimentele mari ale unei naţiuni anevoe se ridică la poezia puniversală. Ei, dacă n'au sim- . patia general umană a sut1etelor omeneşti, au iubirea caldă a unei naţiuni recunosătoare şi devotate. C. V. GEROTA [496] /' Sărbătorirea romantismului ftancez * * * In lumea unui materialism atât de documentat astăzi, sărbă- torirea romantismului va răspândi o atmosferă parfumată, prerne­ nitoare, Sufletele vor tresări toate şi se VOr inobila de minunatul miraj al idealului. Vor tresări burghezii durdulii din echipagiile lor luxoase şi vor uita - cel puţin pentru câteva clipe - setea şi robia banului, acest ucigător al tuturor simţămintelor frumoase, al tuturor gesturilor de artă. '. Inimile vor bate mai aprins, se vor deştepta minţile şi se 1821-1921. O sută de ani dela primul manifest al roman­ ticilor. Comemorarea aceasta va fi sărbătorită de Institutul Fran­ ţei, din Paris, cu cea mai mare strălucire. Căci nu e vorba de un fapt isolat, pe lângă care s'ar putea trece uşor, amintindu-l numai. Romantismul francez a creiat cel mai' puternic şi mai înălţător curent literar la O:oi, A fost necontenit isvor de inspiraţie; la şcoala lui Lamartine şi V. Hugo au învăţat poeţii noştri din perioada eroică: Cânteculul de- vitejie al lui V. Hugo, i-a dat un suflet ro­ mânesc caracteristic marele nostru Alexandri; elegia Iarnartiniană a cultivat pe Gr. Alexandrescu în poezia subiectivă, lirică. Teatrul de avânt suf1etescal lui V. Hugo, ne-a dat figura aventurierului Despot sau Râsvan din teatrul nostru istoric. Şi nu numai atât; romantismul CI. hrănit cu idei noui atâtea şi atâtea generaţii; a adus adânci prefaceri în viaţa socială, şi dacă vă gândiţi mai departe.. a \ fost călăuza cea mai neobosită spre ideea de umanitate. - In locul sufletului rece al clasicilor se ridica aburul aprins al roman­ ticilor. CRONICA CULTURALA ,'[ [497] , ' Cronica Culturală 497 GEORGE BAICULESCU ",or îndrepta spinările încovoiate de asprimea goanei pentru exis­ .' tenţă; privirile se vor Îndrepta în sus şi atunci, abrutizar ea râs- 1, boiului, care a Închis inimile indivizilor, va fi lnlăturată ; materia­ lismul, feroce va fi Învins. $i la urmă, pătrunşl de adevărul celui mai înalt ideal, vor eşti să dispreţuiască proza banală a vieţii. 1(1 * * Romantismul francez, care a stăpânit lumea culturală aproape o jumâtate de secol, dacă nu mai bine, a avut şi el duşmani. Trecând peste curentele noi care i s'au ridicat împotrivă, roman­ tismul a avut de înregistrat, acum câţiva ani în urmă, atacul lui ,. 'Pierre Lassere, atribuindu-i că îndepărtează sau neagă chiar orice .disclplină literară şi artistică. Intr'un timp, cuvântul "disciplină" .s'a luat ca termen general, în toate ramurile de activitate ome­ ":nească şi atunci s'a combătut mai cu furie pericolul (?) roman- .tismului. De altfel Tailhede răspunde în "Renaissance" unde combate cu vehemenţă pe Lassere, susţinând romantismul. Este adevărat, însă, că toate curentele.literare au exagerările Jor.Şi chiar. dacă la osândirea romantismului ar interveni o cauză patriotică, să nu se uite totuşi, că graţie lui, s'a dat posibilitatea -nouilor individualităţi de a se forma în mod liber, aşa cum O proo­ .rocea Rousseau. { /' / ' 6 [498] CRONIC4t\ ŞCOLARA S CR 1 S OR 1 DIN AN G L 1 A (Despre «Educaţia engleză) Londra, 1 Aprilie 1921 SCRISOAREA III Ţările mici in şcoală. - Contribuţiile Angliei pe acelaş ţărlm-Nu şcoala caracterizează educaţia engleză - Educaţia in senzul "englezesc" al termenului- john Stuart Miii despre educaţie -- Problema mediului­ Copiii Angliei in timpul liber: centrele de joc. Dacă prin educaţie înţelegem înrăurirea unei societăţi, numai / prin şcoală şi profesori, Anglia nu ţine locu de frunte. In ceasu­ 'rile de cumpănă ale omenirei, Învăţătorii cu hotărâtoare influ­ enţe, răsar din alte părţi; adeseori naţii mici, dau lumii mari pe­ dagogi. Dintr' o ţărişoară ca Moravia, porneşte întâiul dascăl al Europei: e genialul Comenius ; dint'un canton elveţian Pestalozzi ; din Danemarca, se ridică Grundtwig, care ne aduce o reţetă si­ gură, pentru ridicarea unui neam din boli, crezute făr'de leac; "Şcoala organizata după neuoil« fi natura unui popor, ,.epară desastrele, pentru unii iri'parabile". * * * Contribuţiile englejilor, pe tărâmul şcolii, fără a lua proporţii istorice, sunt foarte importante. Aici, ca ori unde, e un fel de spe­ cializare, să-i zicem "internaţională". Franţa e neîntrecută în ins­ piratii pedagogice; Germania în aspectul filozof ic al educaţiei ; Anglia exceliază în laturea practică a. problemei. Numele Invăţaţilor engleji, În diferite ramuri de cugetare sunt prea cunoscut e ; englejii se simt Însă, mai acasă, în acţiune; la ei fapfa e totul: prin ţa înţelegerea dreaptă şi trainică, a Iucrurilor; prin ea caracter, şi, numai prin "faptă pentru binele obştei ade­ vărată fericire". Cultura e considerată doar ca un instrument, pentru dezvoltarea sufletului, pentru a-l face cât mai capabil pentru "Ser-­ viei Social". Lucrări pedagogice, noi şi originale nu lipsesc: e doar pa­ tria lui Locke şi Darwin; e drept că nu-i belşug mare de cărţi.; dar, mult, şi bun, şi limpede, în puţin; scrisul lor e adeseori făr 'de moarte; însă, nu teoria îi pasionează; în alergare furioasă, fug Ia. practică; căci ideia nouă trebuie trecută în laboratorul vieţii. In: [499] găsirea mijloacelor pentru facerea gândului în faptă, în economia, o-CU care eheltuesc forţele, în cea mai grea artă "Formarea Ornu­ .lui- arată însuşiri nebănuite. In şcoală, ca şi în viaţă, aceşti oa­ meni sunţ :"Inteligenţi în practică şi Inţelepţi în teorie". Protesorul M. E. Sadler, ne luminează asupra şcolii engleze, vin simple şi drepte aprecieri: Anglia stă la jumătatea drumului, ·ca şi cum ar fi Între idealurile americane şi germane. Ea caută să uniască libertatea cu autoritatea, experimentul cu tradiţia, stu­ diile clasice cu cele moderne, interesul cu disciplina, şi controlul .eentrului cu independenţa locală, Ea admiră mult în educaţia ger­ mană preciziunea extraordinară a scopului. înaltul nivel intelectual, �irăspândirea ei lntinsă ; în educaţia americană, credinţa viguroasă 'în propriul viitor, vitalitatea intensă, continua experimentare, cu­ -rajul şi graba de a se inspira din propriile forţe şi de a se adapta la nevoi nouă. Ei (germanii şi americanii) admiră în educaţia en­ gleză, tradiţia pedagogică, devotamentul pentru prosperitatea co­ piilor, şi puternica tradiţie morală; apoi convingerea, că străluci­ 'rea intelectuală e un lucru vătămător, fără un tare caracter mo­ .ral ; şt" credinţa, că cd mai înalt IrI de erudiţi», e acela care trece In acţiune înţeleaptă şt" SI? întrupt'ază, în chip dezinteresat, în viaţa unei mari canstituţii", * * * Ori cât de interesante ar fi aceste date, când VOrbim de edu­ -caţia englo-saxonilor, nu ne putem opri - deodată - prea mult la şcoală, căci nu ea. caracterizează pedagogia lor; educaţia aici e -e datorie religioasă, căreia omul îi rămâne credincios, până'n pân­ zele albe; "e cel mai preţios bun al vieţii" cum spune acuma de repetate ori Herbert Fisher, ministrul de instrucţie al Angliei; şi, 'ca imediată urmare, un viac, care nu dă cea mai mare atenţie educaţiei omului - nu copilului numai - merită să fie socotit, ca -o perioadă barbară, ori cât de mari i-ar fi descoperirile şi bogă­ ţiile adunate". In felul acesta vorbeşte fostul lord-cancelar, Hal­ -dane. "Educaţia e singura salvare", e strigătul presei engleze; şi cu aceiaşi încheere se stârsesc întrunirile lor, unde se adună mii de oameni; şi tot ei adaogă, parafrazând formula kantiană, a gândi . altfel, e O crimă naţională, mai mult "Sinuciderea Rasei". Invăţaţii şi poeţii lor, aşa de măsuraţi la cuvânt, când ajung 'la problema noastră, ţin acelaş ison, fixând instinctul mulţimii; răspunsul lor nu e O studiată def iniţie, ci cântece sfinte; şi acea­ sta nu e O notă specif ic englizască, ci o caracteristică a nordului; şi glasul Americei sună la fel. . Câteva exemple; unul, profesorul american H. Horne îşi în­ cepe imnul aşa. veacuri nenumărate, de trudă creatoare, stau Îna­ intea naşterii copilului uman; veacuri nenumărate de educaţie, tre­ bue să' vie, după intrarea lui în viaţă. ca să dezvolte puterile ornu­ Ilui ; căci educaţia e procesul, prin care neamul omenesc îşi valo- Cronica Şcolară 499 [500] 1. Mureşeanu rlf ică natura internă, e mijlocul omului de a-şi implini destinul, e calea de a-şi înfăptui seopul.vspre cea mai mare fericire şi folos social". POetul scandinav, Rydberg,. vorbind de începutul"procesului educativ, adaugă că, "Copilul" cel dlntâlerou, diri epopeia noastră tIe o expresie pentru ideia umanităţii, care în forma unui prunc doarme în braţele mamei". "In· plină lumină vede problema şi john Stuard Mill. "Edu­ tia cuprinde nu numai, ceiace se fac« pt'ntrnnoi, de către alţii sau 110Z· inşine : spre a ne apropia de perfecţiunea naturei noastre, ci, mai mult " ea îmbrăţişează efectele iruiirecte, produs« asupra caracterului fi facultăţilor omeneşti, prin factori cu scopuri cit totul dift'rite: legi, formelll d4' gUV4'rnăl#tillt, artele industriale fi feiurite 'Vieţii sociale". 'fi * * Una din cele mai importante biruinţi ale educaţiei engleze stă în organizarea "mediului" care prin neînchipuiţi de numeroşi factori, din viaţa socială, politică, economică şi culturală, având fiecare sute de agenţi, cu variante şi subvariante, influenţază COn­ tinuu suf letul naţional. Prin reacţiunile, pe cari aceste forţe, bine selectate, le provoacă fără întrerupere, se exercitiază voinţa na­ ţiei; prin acţiunea a tot puternică a mediului se întăresc şi fixează deprinderile bune; prin el dispar duhurile rele, din cauza lipsei de exerciţii. Caracterul englez, în bună parte, e produsul mediului, e rodul atmosferii morale, profund educative. E peste putinţă să' înfăţişezi "acest aer spiritual". Trebuie să-i vezi, cum dezvoltă in­ clinările spre ideal, în muzeie, mari ca nişte oraşe; aici, se ţin cursuri frumoase ca la universitate, şi simple şi limpezi, ca la şcoala primară. Aceiaşi metodă, în educaţia muzicală: în săli încăpătoare, le spune orga din Beethoven, Wagner, Gouood Tschaikowsky şi alţii. Am văzut opt mii de oameni, un Oraş de-al nostru, adunat la "Royal Albert Hal!" sala' cea mai mare a Londrei, ca să se închine şi să cânte imnuri religioase. Copiii cunosc, încă din şcoala primară pe Shakespeare şi de mititei se joacă de-a mecanica. D'a­ poi sporturile : ce. minunat 'prilej de educaţie morală şi fizică 1 , Practica. engleză Înlătură def initiv câteva iluzii; în educaţia unui popor, n'ajunge cuvântul, discursul, predica; au şi ele rostul lor, mai cu samă, când vin la timpul oportun, şi sunt întărite de fapta vorbitorului ; fără mediu prielnic, nimic nu se creiază în con-­ diţii normale; nimic. nu creşte în grădina inimei, frumos şi arrno­ nic ; puterea de voinţă, caracterul moral se poate dezvolta numai intr'o atmosferă prielnică şi bogată'n aer curat. Numai într'un mediu, în cari toate izvoarele: strada, presa� .. parlammtul, ,cartea, cafeneaua, teatrul, ân4'matograful fi exem-- I I '·1 I j 1 t\ \ [501] Cr-onica Şcolară 501 CI , I ,(1 i . . pIuI auton'tăţii - adeseori însăşi trupul răului - cdnd toate acestea , fi suie la rtind, sunt controlate, numai în aceste condiţiuni ar putea lucra cu folos sigur, afezăm şi mila respectuasă pentru om, atinge cele mai nobile înălţimi. Cultul pentru copii, cari nu ştiu să ceară drepturi, e un pro­ dus, din această altitudine sufletească; şi totuşi, englejii oameni exageraţi, s'ar zice, nu se ppresc aici; în ploaia de legi, pe cari -democraţlile moderne le dau supuşilor-de voie de nevoie-Anglia iar a luat'o înaintea tuturor; în August, 1917, � dărult O constituţie şcolară, un fel de .. Magna Charta ". Prin ea se dă O nouă orga­ -alzaţie şcolilor, care Înseamnă un monument ridicat .. Educaţiei". Din ftţpta, ca şi din gândul Angliei, se desprinde convingerea .luminoasă, că fără simpatie şi milă creştină, nu-i -edu.caţie, iar fără ,' .� , Cronica Agricolă 509 rezulte un suficient beneficiu pentru a acoperi cel puţin cheltue­ lile de Întreţinerea elevilor şi inventarului, rllmănândca personalul .; decqnducere al şcolii şi fermei să fie plătit de stat sau judeţ, . 'punând şi comunele sau pe însăşi părlnţii elevilor la o contribuţie de 100-:-150 lei anual. Bine înţeles că de la început scolile să fie suficient înzestrate cu clădirile, 'ecaretele," animalele, maşinele şi instrumentele necesare exploataţiunei, precum şi cu capitalul de ,exploatare absolut indispensabil, care iînsă să se ramburseze au- torităţii care i-l va fi pus la dispoziţie. . , Acestea fiind în, liniamente generale normele pe baze cărora după 'părerea subsemnatului, ar fi ne merit să se organizeze şco­ lile elementare de agricultură. Voi căuta în cele ce urmează, să răspund întrebărei ce aţi binevoit a-mi face relativ la dotarea lor complectă. Intr'o ·asemenea şcoală elementară pe care o vom numi practică de oarece elevii vor fi instruiţi exclusiv în mod practic în întreaga technică agricolă cu -ramurile sale care se pretează în gospodăria ţărănească, însoţită de explicaţiuni pe teren şi cel mult de convorbiri şi sfaturi date în timpul iernei o oră sau două pe zi, nu va fi posibil să se poată primi în cei doi ani mai mult de 30 elevi interni şi externi. Legea actuală prevede la art. 13 un minimum de 50 elevi, cari însă în decurs de 15 ani nua fost realizat la nici una din şcolile existente. , Numărul şcolilor, cari conform prevederei art, 7 din lege, ca până în 3 ani de la promulgarea legei din 1901 adică până la 1905 trebuia să ia fiinţă câte O şcoală de judeţ, iar până în 6 ani, adică până la 1908, fiecare judeţ să tie obligat a înfiinţa cel puţin 4 şcoli elementare agricole,- ar fi trebuit să fie astăzi cel puţin 100. In "cest caz numărul elevilor cari ar fi terminat anual aceste şcoli ar ti trebuit să fie de 2 5°0. Cum însă aceste prevederi nu s'au împlinit nici pe deoparte, este bine ca pentru început nici cu noua organizare să nu ne facem prea mari iluzii. De dorit ar fi ca numărul şcoalelor de acest gen să fie cât. se poate. de mult sporit şi în termen de un an să fie obligat fiecare judeţ a înfiinţa cel puţin o şcoală. Pentru a nu îngreuna prea mult bugetele ju­ deţelor şi comunelor cu eontribuţiunile cerute de cheltuelile cari le necesită întiinţarea acestor şcoli este cred suficient a menţine numărul de 30 de elevi de fiecare şcoală. Intinderea de teren necesară uteei şcoli. Dacă o asemenea şcoală urmează a se susţine exclusiv din renta pământului; atunci întin­ derea necesară va trebui să tie mare. In asemenea caz ar trebui să dispună de cel puţin IOO hectare teren propriu de cultură şi în proporţie de ecarete, vite, etc., ceeace ar reclama O cheltuială prea mare pentru un judeţ. Acest caz pe care de, alt cum îl preconizez a se adopta şi aş fi de părere a se înfiinţa de către Stat câte o fcoaIă-:fermă, 1 li [510] 510 M. Popovici " .� 1 tauri de prăşilă 1-2 " având un ccmpartlment pentru 6 boi de muncă, """ ,,4-6 vaci de lapte şi " viţel. u "" " cu locuinţă pentru doi argaţi. Un coteţ pentru 1 2-1 5 porci şi 2 vieri. Eventual un sai van pentru 10-20 oi. Eventual o prisacă pentru 50-60 stupi. O platformă de bălegar cu O hasna pentru urină cu pompă. Un puţ cu pompă, eventual un turn de apă pentru alimen- tarea întregei gcspodării. ' Un mic atelier de fierărie şi lemnărie pentru mici repara­ ţiuni de instrumente, unelte, etc. sau câte o statiune tka�ricultură pe regiune în care să se pri­ mească tii de ţărani ca elevi -muncitori salariaţi cu luna, din cari ei să-şi plătească întreţinerea la fermă. In aceste - ferme elevii., muncitori vor face practica agricolă însoţită de expllcaţiunl pe teren timp de 2 ani şi apoi se va înapoia la vetrele lor, Pnztru şcoiile elemnztare practice de agricultură, credem că Intinderea de 20 --25 hectare teren, cum sunt astăzi în majoritate dotate, este insuficientă pentru a face faţă în special nevoii de întreţinerea chiar micului contingent de elevi cari le trecuentează şi în acest caz este nevoie de o mai mare subvenţie tie din partea. Statului, fie din partea judeţelor sau comunelor. Pentru ca aceste şcoli să poată funcţiona numai cu subven­ ţiile cari se acordă astăzi de către Stat şi judeţ, şi cari constau din: I.-Plata personalului de dirijare şi supravegherea şcoalei şi fermei adică: diriginte şi şet de cultură. . 2.-Sumele acordate pentru _ întreţinerea elevilor de către: Casa Şcoalelor şi Judeţe. Este absolut necesar ca ele să fie înzestrate - vorbim nu­ mai de cele agricole cu cel puţin 40 hectare teren propriu de cultură, întindere care după cum vom arăta mai departe va putea produce,-fiind exploatat în mod intensiv - beneficii suficiente pentru a inlătura toate neajuunsurile semnalate. mai sus. Ineestrarea unei fcoli elementare practice de agricultură cu clădirile, ecaretele, maşinile şi instrumentele necesare tuncţionărei şcoalei şi exploatărei celor 40 hectare 'de teren în condiţiuni sa-­ tisfăcătoare. ar ti cu aproximaţie următoarea: I.-CIădiyi fi ecarete, Locuinţa dlriglntelul şi şefului de cultură cu' pivniţă şi local pentru păstrat fructe. Una şcoală cu două săli de clasă, cancelarie, dormitor, sufra­ gerie, bucatărie, cămară şi cameră pentru bucătăreasă cu pimniţă, pentru rezerva alimentară. ' (Acestea pot fi clădire separat sau sub un singur acoperă­ mânt). Grajd având un compartiment pentru 6 cai de trăsură, şi I de muncă. Grajd [511] 511 Cronica Agricolă Personalul şcoalei şi al fermei Personalul plătit de stat sau judeţ. Dirigintele scoalei şi fermei. Şeful de cultură. 2. Personalul plătit din veniturile fermei 3 argaţi. 1 bucătar sau bucătăreasă. Costul unei instalaţi uni de o asemenea şcoală fermă o magazie cu un etaj, Încăpătoare pentru 6-8 vagoane de producte. şi în , a. VI, pag. 375 şi urm., Martie 189;, '. arătând, pe lângă o serioasă pregătire pentru cercetări t folklor, de literatură populară şi clasică, de istorie naţi nală, acel interes senin şi acea caldă. obiectivitate care îl d tingeam: şi în relaţiile sale personale. După studii strălucite in ţară, el pleacă în streinătat spre a le întregişia putea pune apoi în slujba ţării minti sa bogată, hrănită larg de la izvoarele nesecate ale cultui antice şi ale celor mai de seamă întrupări ale culturii cor temporane. E una din marile păreri de rău ale celor ce au Cl..( nascut de aproape această distinsă personalitate că împre jurări neprie lnice nu i-au îngăduit sa întrebuinţeze statorni minunatele lui daruri sufleteşti într' o sieră de activitate ma inalta, cu o influenţă mai întinsă asupra culturii ţarii. � Ori unde, Însa, s'a aplicat cugetarea lui pătrunzătoare �''f activitatea lui insufletită totdeauna de preocupări ideale,- � , ca cercetător de probleme de cultură naţională, ca profesor ;. ,:.'�.". i suplinitor la universitate, ca profesor de liceu şi la şcoala de .� aplicaţie a Seminarului pedflgogic universitar din Bucureşti' ;1 (uh?de a. fidost dPri,ltre. cei d!ntâi �i. cei mai ddel valdoar� dăesă- .i,L, e izători e rumun nouă In privmta meto e or e mv ţ-.' �. \ ' mânt), ca director de liceu şi ca înalt funcţionar al statului: , �\l în ministerul instrucţiunii publice, - pretutindeni Constantin, " �,t� .1 Litzica a lăsat amintirea şi urma unei fine inteligenţe, unui. ,i caracter ferm, deşi plin de amenitate, unui om învătat.. ,1t' 4�� cuminte, drept afabil. . ", �\I, U�· , Oameni de cultura, de destoinicia, de inteligenţa şi, de ' ' " r caracterul lui Litzica nu a avut mulţi învătământul românesc' , ':. � , şi administraţia lui centrală.): .',,' �r Constantin Litzica a fost dintre acei oameni despre care. l.l.l!l� e poate spune cu dreptate că pretutindeni au fost mai pre- t •Su.S.d.e.l.o.c.U.1 ·c.e.-.l.o.c.u.p.a.u.·_ ••. I •.• R.A.D.U.LE.s.c.u.-p.o.G.O.N.EA.N.U._, ,,� ... '�\� ···�If . ,J!\'�t ,� � "i i � , ;:� [517] BUCUREŞTI, 1�1itE 1921 Anul 53 �", �: rt:"�,," INTRE DIVIN ŞI UMAN O p:roble:tn.ă. a eul'tuI'ii elenice A .., CUVANT LAMURITOR 1. Domeniul filologiei clasice este dintre cele mai vaste şt a fost, în decursul secolelor, mereu cercetat. ,,/ Este vast, fiindcă în el se cuprind cercetări în ra�u� cele mai depă.rtate j de ajuns să amintim extremele: fonetica limbilor-alăturea de evoluţia gândirii. Este şi mult cercetat, fiindcă lumea veche, in deosebi Grecii şi Romanii, au stârnit în .toate vremile şi la toate naţiunile culte, admiraţie şi en­ tusiasm. Capete erudite, suflete pasionate şi-au dedicat viaţa întreagă pentru a înţelege cultura şi rostul popoarelor vechi din documentele pe care le-a cruţat timpul, Capi de şcoale filosofice, istorici, eroi religioşi sau /02.-­ ţionali s'au pregatit la şcoala clasicismului. 2. In această bogăţie de minţi şi inimi, cine mai poate cuteza ceva nou.? In multe chipuri se' scrie în domeniul «filologiei cla­ sice), după ramura ce se studiază. şi scopul ce se urmăreşte. Sunt cărţi al căror caracter esenţial este erudiţia ; ele pro­ duc un vast material bibliografic al fiecărei chestiuni şi sunt: astfel indispensabile oricăror cercetări din această ramura. Sunt alte lucrări, care pe baza materialului pus la înde�ână de erudiţi, caută să reconstituească Într' o expunere mai largă, nu numai" cursul exterior, ci, paralel, şi conexiunea internă între idei, sirntin sau fapte. Rare opere - ca a lui Ed. [520] care a isbutit să transforme cugetarea teologică şi mitică in fila­ sofică şi ştiinţifleii. .. , ' Din materialul bibliografic al fiecărei chestiuni se citează aci numai atât cât este necesar pentru a se Întări conelu­ ziunile ce se trag. Această selecţie bibliografică s'a făcut, fireşte, în favoarea operelor fundamentale şi numai rare ori s'a recurs la scrieri mai puţin Însemnate. 4. O ultimă întrebare. - - Este aceasta o lucrare din domeniul filologiei clasice propriu zise? De sigur. Lăsând la o parte introducerea cu orientul, ­ fondul propriu zis, ca şi materialul documentar, ca şi lucră­ rile chemate într'ajutor, privesc exclusiv pe Greci. Antichi­ tatea greco-latină este sub o mulţime de raporturi un cadru încheiat definitiv : caracterele generale îi sunt precis deter­ minate, graţie materialului de informaţie adunat şi metodic explorat de diferitele lucrări. Această antichitate Însă nu poate fi ştiinţific cunoscută, dacă o privim prin porttţa unei singure specialităţi. A studia ştiinţific este -t« causas cognoscere J. Nici dreptul roman, nici filosofia greacă, nici religia greco-romană, nu se poate lă­ muri ştiinţific fără a se fi dobândit prealabil perspectiva i ltegrală a vieţii şi culturii popoarelor vechi. Oricine se atinge de antichitate într'o latură. a ei, se atinge de ... fapt de toată antichitatea i prin studiul părţii se completează in­ tregul, tot astfel cum în perspectiva întregului capătă ade­ văratul sens - partea. A studia de exemplu, cum se face adeseori, dreptul roman numai in lumina principiilor juridice, după metoda dreptului civil modern, sau filosofia greacă după modelul obişnuit al tratatelor de filosofie modernă, este a studia doar osatura unui schelet in locul trupului fncarne şi cu nervi­ respirând viaţă şi simţire. . 'Filologia clasică este specialitatea care, pornind de la studiul limbilor, a înrudirii şi filiaţiei lor, străbate literaturile, viaţa şi cultura acestor popoare, oferind astfel acea perspec­ tivă care singură permite o adâncire specială într' o anumită ramură de activitate din viaţa popoarelor vechi. Filologia clasică este o temelie comună, pe care urmeaza a se clădi 520 C. Papacostea , '! ., I • j I �[ [521] UP4.,= Intre divin şi uman 521 ) iintr'un stil sau altul - după preferinţa ziditorului - un 'templu sau u�. edifi�iu in orice caz locuit de zei sau de ,.oameni ai lumii vechi, Caracterul de lucrare aparţinând domeniului filologiei �dasice apare şi mai vădit- dacă se are în vedere că zidirea 'se ridică pe temelia instituţiilor şi literaturii eline de toate genurile. . ' � Nu este vorba de o istorie a filosofiei, în sensul obişnuit, .căci nu se urrnăreste aici evoluţia cugetării la fiecare in parte .dintre personalităţile filosofice; scopul este!,a"se arăta fazele importante ale gândirii şi simţirii - Ia poporul=elin în de­ -.osebire de popoarele din aria civilizaţiilor asiatice, aşa cum se desprind mai ales din monumentele spontane (literatura, (instituţiile, etc.), care în multe privinţe sunt isvoare 'mai preţioase decât celelalte, care ne ajung cu etichetă specială. 'Ne interesează în deosebi repetatele încercări - până într'un -sfărşt isbutite, pe carele-a făcut spiritul elin, pentru a se -emancipa de moştenirea apăsătoare a prejudecăţilor, care au 'stăpânit sufletul popoarelor mii de ani, şi, ne interesează .intreaga luptă interioară cu respective repercusiuni în afară­ pentru trezirea omului la conştiinţa de libertate şi demni" tate nu numai faţă de închipuirile , dar şi faţă de acel element ce este într'adevăr superior-o-natura. Din acest spirit liber se va naşte, dacă nu chiarînţe­ '[epciunea - care nu ne aparţine - macar iubirea de întelep­ -ciune ; iar din aceasta, cel mai mare şi mai caracteristic bun .al umanităţii - ştiinţa. [522] INTRODUCERE 1 .. :� ay{}p{J)'I![Y1j ampLa 0XLjOU 't'(vk' IWa $j't'�. %11.[ OoJ08YOC. Socr, in Plat. Ap, 23 h, 1 § 1. Viaţa sufletească a umanităţii, privită Ia popoa­ rele istorice ca şi la individualităţile superioare, este sta­ tornic străbătută, câteodată chiar covârşită, de conştiinţa slă­ biciunii fiinţei omeneşti faţă de nemărginirea puterilor şi pro­ porţiilor naturii. Scurtimea veacului omenesc, bolile, dar în deosebi moartea au ţinut necontenit trează această conştiinţă, - tur­ bure sau intimidată. Şi nu a ramas nerodnică o asemenea dispoziţie sufle­ teasca; ea constitue de fapt baza psihică a zbuciurnului care agită pururea viaţa omenirii. Sentimente puternice, cugetări, adânci s'au revărsat in forme exterioare concrete, creindu-se pentru colectivităţi religia şi cultele, de către individualităţi, opere de artă şi filozofie. Cultele diferitelor religii au implicat cu vremea toate formele artelor: cântări, reprezentări plastice şi iconografice, construcţii arhitectonice, etc" toate sunt făpturile sentimen­ tului religios. § 2. Opere literare de o necontestată valoare artistică, şi chiar filozofică pornesc din acea mare intrebare a con­ ştiinţei: că omul, înţelegând ceva din marea natură, «nu o' poate totuşi stăpâni, după cuvântul lui Bacon, decât suţiuin­ da-i-se», Invătatul Faust) ajuns la marginile ştiinţei omeneşti} ) :1 [523] I , t Intre divin şi uman nu-şi găseşte I!niştea conştiinţei desnădăjduite decât in pa­ 'harul cu otrava. , Cug�tătorul genial al Atenei, apărându-se in faţa jude- cătorilor din beliea, spunea că înţelepciunea omenească preţueşte PUţi11 lucru ... sau chiar nimic 1); de aceea Socrates se şi în­ "toarse spre o cercetare, unde credea că mintea poate într'a­ devăr construi ceva ştiinţific. Dar, din această autoinspecţiune rezultă pentru omul care a adoptat maxima zeului din Delphoi, jYwih Gaot6v,că înţelept cu adevărat e numai zeul2) şi că cel -mai înţelept dintre oameni este acela care, ca şi Socrates, şi-a dat seama că el nu ţireţueşte nimic pentru înţelepciunea ce duce la cunoştinţa adevărului» 3). " Homer în Odysseia, cornparând pe zâna Kalypsoo ţOLa �8ciwy) cu prea inţeleapta (1t8plcppwy)-dar rnuritoarea �pot6<:; ,-Penelopeia, pune mai întâi pe zeiţă să se caracterizeze astfel: Oi) !LZY �.�y %8lY'�c; r8 X8P8tWY S[)XOw;t ltYCI.t Oi) oZ!Lac; aooE cpo'fJY, &1t8l 015 1tW<:; oDOE ŞOt%8Y �Y'�tâc; &�aYci'qlGl oEp.ac; Ml ltooc; &ptC8lY» 4). Apoi Odysseus răspunde astfel: 1totvta {}-scX, (L�� {LOt t6oe: XW80. -OU)(/. %0.( a.OtOC; 'It a YtCt. !LaI..' OUY8%a 08LO 1t8plcpp(.w 1t'�Y8A61t8ta Etooc; :htOYOtZP'fj !LEr8�0<:; t'kCl.Yto; tOEa�CI.[ .� p.Ey rap �pot6C; � :tl, oi) o' &Myato<:; xal o:r�pwc;» 5). Heracleitos, genialul premergător al fizicei moderne, făcând apologia raţiunii omeneşti (A610C;, y05c;) care după dânsuI ră- 1) Plat. Ap. S. S. 23 A. ...� &y�pwrrtY'fj oocp[o; ax[roo tlYOC; &�[(I. Ld ... Ml Ob08y6c;� - 2) Plat. Ap. S. S. 23 A .... t , Intre aceşti doi poli se vor mărgini cercetările şi ob-· servatiile ce urmează. :;: * II. § 5. Vorbind despre religia Egiptlliui primitiv, egip­ toIogii 1) sunt uimiţi de belşugul tablourilor mistice, a sce­ nelor religioase care au fost descoperite de savanţii seco­ lului trecut printre resturile monumentelor acestei ţări. «Il n'y a presque pas de planches ou 1'on ne retrouve une des figures de Ia divinite recevant d'un air impassible Ies oflrandes et les prieres du pretre ou du roi prosterne­ devant eIle. On dirait, a voir tant de representations sacrees, que ce pays etait habite surtout pat des dieux et renfer­ mait d'hommes juste ce qu'il en fallait pour les besoins. du culte. Les Egyptiens etait un peuple devât: soit ten- . , 1) Vezi şi caracterizarea lui Ed, Meyer, Gesch. des Aitert, Il, §§ 182-192. 1. 1 [527] Intre divin şi uman ,.d nce naturelle, soit effet de l'education, ils voyaient Dieu . :rtout dans l'univers, ilsvivaient en lui et pour lui. Leur P prit etait plein de ses grandeurs, leur bouche pleine de . ses Iouanges, Ieur litterature pleine d' oeuvres mspirees par ":es bienfaits) 1). . Această caracterizare o face un cunoscător adânc al � 'vechiului Egipt, unul din savanţii cari însuşi a explorat ma­ 'terialul descoperit în această ţară. Menţionăm În c'eosebi: «aerul impasibil» cu care divi­ nitatea primea ofran dele preotului sau ale regelui f proster­ nat>; mulţimea mărturiilor sacre, care ne-ar face să credem că (( această ţară era locuită mai ales de zeij şi numai de atâţia .. oameni cdţi trebuiau pentru necesităţile cultului>; că Egiptenii «uedeau pe Dumnezeu pretutindeni în univers» şi că «trăiau în cel şi pentru el J • § 6. Dintre forţele naturii soarele a orbit prin strălu­ ,cireasa, şi a luat primul loc în panteonul egiptean. Apoi celelalte elemente ca Nilul, zeu bun, deşertul, zeu rău, şi in sfârşit animalele, cu care omul primitiv, slab înarmat, nu ducea casă bună. La această stare sufletească, dacă se poate vorbi de 'o manifestare literară corespunzătoare, este de sigur imnul, acel cântec de preamărire a divinităţii atotputernice. Iată un imn - găsit pe o stelă funerară 2) - înălţat Soarelui; din el se vede ce rol joacă divinitatea acestui astru În viaţa sufletească a Egipteanului. «Mărire ţie, mumie, care întinereşti şi renaşti mereu, fiinţă care se naşte singur din sine în fiecare zi 1 Mărire ţie, care străluceşti in Nou, pentru a da viaţă la tot ce a ,creiat, care a facut cerul şi a acoperit cu mister orizontul 'său 1 Marire ţie, Ra, care apărând la ceasul tău, arunci raze de viaţă pentru fiinţele inteligente 1 Mărire ţie care ai făcut zeii in totalitatea lor, Dumnezeu care se ascunde şi al cărui chip nu se cunoaşte lMărire ţie I Când te roteşti pe cer, zeii, care te insotesc, scot strigăte de bucurie I J. In toate apariţiile ei, natura este sau temută sau ad- 1) G. Maspero, Hist . ane. des peuples de l'orient 3 ed. p. 27. 2) După traducerea lui de Bouge, Essai sur une steie funeraire de Ia colleciion Passatacqua, Berlin 1849 (ap. Mesp. ibid.). [528] C. Papacostea mirată ; şi dintr'un sentiment şi din celălalt rezultă adora­ tiunea, Dacă lumina soarelui este adorată ca o mare bine-­ facere pentru tot ce este - aici pe pământ - naştere ş� viaţă; întunericul nopţii este şi el venerat ca un zeu - Însă. rau, spăirnântător. . Dacă Nilul brănitor este un zeu generos, deşertul arid: este şi el un zeu - răufăcător, şi în luptă cu Nilul. 1" § 7. Dintre animale au fost unele temute, ca orice e !' vrăjrnaş de care nu te poţi îndeajuns apăra; au fost deci adorate ca zeităţi. Pe urmă, prin extensie, au fost adorare şi animalele blânde şi bune - a .estea de sigur cu mai multă,' căldură şi sinceritate, ca unele ce corespundeau unor senti mente de reală simpatie. . «Animalele, zice Meyer,1) sunt fiinţe vii,care au suflet: cu voinţă tare caşi omul; numai că ele sunt cu mult supe­ rioare omului nu numai în putere, dar, mai presus de toate.. mult mai misterioasei-mai incaIculabile, şi, pe lângă asta} în acelaş timp cu mult mai sigure prin instinctul lor şi mult mai conştiente de scop în mişcări - ca omul: «ele, ştiu multe pe care nu le ştie omul. De aceea şi sunt ele în con­ cepţia primitivă, în cbiP foarte propriu, locuinţa unor puteri' divine, tainiceJ. Sub înrîurirea acestui mod de a gândi, şi simţi, po­ poarele istorice primitive -, ca Egiptenii, Caldeenii, etc. ­ ajung la o nesfârşită listă de zei sau zeiţe, care în fond reprezintă tocmai puterile supra-umane ale naturii: dela, înaltul soare ceresc, dela lună şi constelatii, până la umilul. animal târâtor ce se ascunde in găurile pământului. Se ajunge deci la zeii de frunte, ca Horus, zeul soarelui; din HeIiopoIis,-cetatea soarelui,-identificat adeseori cu Ra: (şi, din regnul animal, cu un şoim sau . un uliu) ; ca Osiris, zeul din Abydos, identificat cu un faur în Theba, Ammon identificat cu un' zen-berbece ; se ajunge în sfârşit, Ia zei ca. faimosul bou Apis, ibis, pisici, crocodili, etc. 1) Ed. Meyer, Geschlchie des Attertums 1, ed. 2·a p. 106§ 56; v. deasement vol. II § 183. [529] Intre divin şi uman Iată cum se exprimă, de pildă, despre crocodili istorio­ -graful Herodot 1) : , "to[�t (LSY (1) t(i)y At101rtLOOY tpol St:lt Ol XPOXOOEtAOt, tOtat Q�:- 06, .s»: &t8 1rOA8[J.loor;: 7C8ptS1rOO Jt. Ol os 7r8pl tS 0'1�ar;: Ml t'ljY Mol(JtO; Âl[LY:�Y otX.§OYt8r;: Ml X.IXptO. �r�Vto:t 0.01:00r;: sLycxt tp06r;:. 'Ex 7rCXvtOOY o� svo: Ibv:Xtspot tpErpOO:t X.POX.008t/,OY, o8OtoO:1P'sVOV dyo.t X8tPO'�{l8O:, &pt-�(Lo:ta t8 Âti!-tYo. X01:a %o:l Xpi>:80. 8tr;: ta ooto. Scri!-EYtSr;: %al &(L:JCl.Yt€r;: SY ,tpfj:Jt i!-iJ%\lm". După psihologia colectivităţii egiptene prin urmarei, viaţa aceasta aproape nu ne aparţine nouă, ca oameni. Sub orice formă a-i privi-o, din orice Iătura ai cerceta-o, zeii apar cu puteri şi rosturi covârşitoare În toate ramurile activitdţii omeneşti, In cât omul dispare ca voinţă şi iniţiativă, se şterge prin extrema umilinţă. [ertfa de oameni, una din for­ mele primitive prin care se atrage bunăvoinţa divinităţii,­ este cel mai puternic Iapt care caracteriză această psihologie 2). § 8. Ca mijloc de exteriorizare a acestor sentimente nu se ajunge încă nici până Ia rugăciune, căci rugăciunea, ca atare, este un act de voinţă; ar Însemna că' omul poate cere, şi; natural, că poate dobândi ceva dela zei. In orice caz (rugăciunea» este şi ea un fel de cutezanţă, de aceea rIU o vom găsi la popoarele primitive istorice cu înţelesul de solicitare; ceeace aflăm - cu numele generic de rugă­ ciune - este Ia dânşii mai de grabă un imn, o odă de prea mărire, un cântec' de mulţumire pentru binefaceri deja in­ târnplate, iar nu atât pentru fapte viitoare, pe care le dorim. Am citat mai sus, 3) ca o pildă un astfel de imn şi dăm aci mai jos încă un fragment caracteristic dintr'un alt mare imn Închinat tot soarelui; se va vedea din el şi mai Iim- 1) Herodot, II, 69 . • La unii dintre Egipteni crocodili sunt sfinţi, la alţii lnsă nu, ci trataţi ca duşmani. Iar cei ce lo cuesc in preajma Tebei şi a lacului Moiris ti socotesc În deosebi sfinţi. Insă şi unii şi cetlaltt cresc câte un crocodil deprlnzându-I a fi măngăiat cu mâna; le pun în urechi cercei _ cu pietre preţioase şi de aur; le pun şi brăţări la picioare-le de dinainte; ii hră­ nesc cu bucate alese şi cu animale jertfite şl-i ingrijesc ca să trăiască cât se poate de bine. După ce mor, li lmbălsămeaaă si-i îngroapă în niste alerte sfinte". " 2) V. Fd. Meyer, op. cit. II § 190. 3) V. supra § 5, imnul către Soare. [530] 1) Lepsius, Denkm., VI, pl. CXV şi CXVII. C. Papacostea 53° pede întreaga concepţie primitiv-egipteană, care în definitiv reprezintă o primă fază în evoluţia spiritului întregei umanităţi. 4:Tu ai veselit cerul de sus prin măreţia sufletului tău; părnântul se teme de tine mulţumită. oracolului statuei tale; «Uliu sfânt, cu aripă fulgerătoare; Fenix cu multiple culori ;. 4: Mare leu care este prin sine însuşi şi care deschide căile bărcii Sekti; «Mugetul tău abate pe inamici, în vreme ce tu inain­ -rezi marea luntre; «Oamenii te invoacă, zeu se tem de tine; tu ai doborît Ia pământ pe inamici; , (generalizat: « om» J «umanitate»} pentru imn este de ajuns o covârşitoare proporţie de divinitate, şi aproape nici o licărire de conştiinţă; atâta numai, cât trebue ca să recu­ noască puterea divinităţii şi măretia ei. § 9. Dar .nu este numai aceasta. Un fapt pozitiv, implacabil, moartea, ne pune în faţă şi mai mult, şi mai deseori fragilitatea fiinţei umane şi cât de puţin preţueşte ea în economia generală. Faptul acesta obştesc, al morţii, a creiat în toate timpurile un şir necurmat de culturi şi su­ perstitii. Moartea ne desparte de cele mai scumpe fiinţe; prin ',.1.',"' ... I I [531] aceasta ea ne predispune la melancolie şi cugetare; se poate zice că ea deschide Întru câtva porţile filosofiei. Apoi suferinţele pe cari ni le aduc bolile, la capătul cărora ameninţă .ieînduplecată moartea, răpesc la atâţia dintre «rnuritori- ,1) farmecul viietii ; În tot cazul urnbresc cugetul chiar celui mai «fericit» împărat. A ne convinge şi a fi adânc pătrunşi de un fapt ca. acesta, că moartea ne desparte pe vecie de cei pe cari i-am iubit şi cari ne-au iubit) este într'adevăr dureros. Ne-ar trebui, fie şi o licărire, o speranţă cât de slabă despre con­ trariu. Astfel... sufletul îşi caută mângâerea in nădejdea reve­ derii intr' o altă lume, în acea ipoteză de prelungire a acestei vieţi într'o alta, faţă de care, fireşte, trebue să avem, încă de aci, datorii. Aceste datorii alcătuesc de fapt cultul morţilor, comun la toate popoarele istorice: dela cel mai vechiu şi primitiv până la cele mai, culte, din vremile noastre. Dintre cele vechi, in deosebi Egiptenii ne-au lăsat cele mal dura­ bile urme despre cultul morţilor. Mastabele şi piramizile sunt morrmnte cu destinaţie şi Însuşiri spre a dura pc vecie, făcând astfel să dăinuiască şi în lumea de dincolo fiinţa celui «mort». Cum însă făptura umană se prezintă În dublu exemplar şi cum existenţa celui de dincolo este în atârnare de exis­ tenţa celui de aici; se naşte nevoia de mumificate şi de ascundere a murniei în fundul unei stânci scobi te, peste care, numai pentru asigurare, se' mai clădeşte Încă una, piramida. Astfel, în slujba acestei idei şi simtiri de a ocroti pe cei «morti>, pentru ca şi ei, îngrijiţi) să ne ocrotească, se mişcă deci sutele de mii de oameni ai Egiptului, cari aştern şo­ sele trainice dela munţii Mării Roşii la Nil, pe unde au cărat şi grămădit la înălţimi de sute de metri, prin mijloace care în parte ne-au rămas necunoscute, pietroaie de o greutate uimitoare. § 10. Când însă faraonii poruncesc aceste munci, nu faraonul-om porunceşte, în baza vre-unui drept . tradiţional Intre divin şi uman 531 1) Ideea morţii a fost atât de covărşitor legată de ideea .om", în cât şi Grecii şi Roma.ul au numit pe om cu termenul de muritor; gr. �pot6c are tema [J,ap -, [J,op -, şi apoi [J,�po - (v. p.ap - a[yw = a veşteji); lat. tnortalis " sk r. tnrtas. [532] Cezar Papacostea de autocrat absolut, ci divinitatea în chip de rege dă po­ runcă pentru împlinirea unei datorii divine. Potrivit acestei psihologii, cetatea, statul, nu sunt adu;" nări de cetăţeni ce-şi dau legi de cârmuire, etc., ci ligi, pe care zeul le face între oameni pentru buna lui cinstire şi pomenire; numai ca mandatar al zeului dintre oameni şi printre ei - trebue înţeles faraonul-rege devenit el însuşi un zeu. In ce priveşte calitatea divină a purtătorilor de sceptru, cari conduc statele tocmai prin mijlocirea acestei însuşiri supra-umane, Meyer 1) se exprimă astfel: «Nu trebue să înţelegem altfel faptul că Ia multe re­ ligii, -- unele foarte desvoltate, ca budisrnul tibetan - un om se socoteşte ca o incarnaţie a divinităţii. In deosebi această reprezentare .e desvoltată atunci când' regele este un zeu în monarhii absolute, şi divinitatea lui în momentul schimbării tronului trece la urmaş; aci prăpastia intre sltpuşl . şi stăpânitor devine aşa de mare, şi ei se simt - ca voinţă şi dispoziţie - aşa de complet dependenţi, încât privesc pe stăpânitor numai ca o pământească apariţie - a unui zeu», �. Deci' nu «coroană», sau «steag»! nici «tron», sau alte înfăţişări profane ale vietei sunt sirnboalele către care se îndreaptă ochii mulţimii, ci altarul, simbol al1egăturii mistice cu divinitatea; acesta înrâureşte şi stăpâneşte sufletele: de aceea şi opera ce a produs a fost mare şi durabilă I Astfel ne apare, În linii generale, pentru cel mai vechiu stadiu de evoluţie a civilizaţiei lumii istorice, lămurit prin pilda poporului egiptean, raportul între divin şi uman. C. Papacostea 532 1) Ed, Meyer, luer. cit. 1 § [533] ELEGI'E De pribegesc sub cer şi cuget Că dincolo de-adîncu'i lege Statornicită'i, după care Trai nou de veci va să se'nchege; Sau de mă'ngână cu mirezme Din mirişti fi oare după floare, De'mi netezeşte ochiul, trupul, Lumina trainicului soare; De'rnl Spune pasărea pribeagă Sau greerul ascuns, cu grai Ce-aţîţă dor de ducă, zvonul Străvechiu şi dulce-al lunei Mai: De mă cuprinde - parcă'n braţe Miloase - necuprinsa __ noapte, Iar doine, cântece de leagăn Pîrîu 'mi cântă 'n a lui şoapto . Şi-ales de se resfiră 'n mine, Ca după sure vremi de ceaţă, Zări nouă, legiuindu-mi par 'că Supuneri la o nouă viaţă: Ca lacrămi ce pornesc din suflet Să curq'o viaţă, cât ar ţine, Ca rană sÎngerând apururi, Mă doare gândul: Fără Ttne I 2 [534] .534 I. Scăr1ă tescu Ori-care-ar fi de-acuma traiu'mi, O stea pribeagă eu rămân, Tu soarele-asfinţit cu -a cămi Lumină tainic mă ÎngÎn! EXCELSfOR Noapte 'ntinsă, noapte-adâncă, Cugetul meu te pătrunde, Te sărută ca pe-o moaşte Care taina vieţi-ascunde! Aşi pleca pe drumul care Lung şi nesfârşit s'aşterne Dincolo de unde cerul Chipuri de lumină cerne_ Şi-aşi îngenuchia În locul Unde m'ar atinge-o boare Din iubirea care pururi Arde nemistuitoare; Şi-aşi pleca pe pieptu'mi capul, Pleoapele Închise-aşi ţine, Ascultând s'aud ce gânduri Au iubiţi'mi despre mine; _ Şi, simţind ce-aproape'i tristul Meu amurg de slava lor, Mi-aşi da sufletul În toată Voea plânsului de dor! l. Scărlătescu-Palagheanu [535] I I ( . �' , ( / PUTEREA INTUNERICULUI Dramă in 5 acte fi un tablou de Lew Tolstoi Tradusă din ruseşte de 1. Fotino şi D. Nanu ACTUL Persoanele Piotr ţăran bogat, de 42 ani, Însurat a doua oară, bolnăvicios • lI1aifa sora lui Piotr. Anissia nevasta lui de 32 ani, cochetă spiIcuită. Akoulilla, fiica lui Piotr, din prima căsătorie, 16 ani, puţin cam surdă, naivă. A7tioutka, a doua fiică a lui Piotr, 10 ani. Nikita, argat 25 ani, Om Încrezut. Akime. tatăl lui Nikita, 50 ani, ţăran rus, ursuz, cuvios. JVfatriona, . soţia lui, 5 o ani. j7�arina, o orfană de 22 de ani. Jhitrich, servitor bătrân la Nikita, devenit stăpân. Iv an jJeţitor. Uriadniku . . Starostele. SCENA 1 Piotr, Anissia, Akoulina (Amândouă femeile cântă) Piotr (se uită pe fereastră): Iar au scăpat caii. O ·să- m omoare caii. (strigă). Nikita, ah! Nikita! - A surzit. (Ascultă, iar .în urmă se adresează celor două femei): Staţi! destul, că nu se aude nimic. Vocea lui Nikita din curte: Ce este? [536] D. Nanu şi Fotino Piotr: Bagă caii înăuntru, Vocea lui Nikiia : O să-i bag înăuntru, - ai răbdare. Piotr (clătinând din cap): Of 1 slugile astea! Dacă aşi fi sănătos nu lea-şi mai ţine o zi. Numai necazuri depe urma lor. (Se: scoală, şi apoi iar se aşează cu neastâmpăr). Nikita r .. , Ei, nu-l chip să- i faci să te audă! Akoul.; (tuşeşte) bagă-i tu în curte. Akoulina : Caii? Piotr: D'apoi pe cine vrai? Akoulina : Mă duc. (ese). SCENA II Aceea�i, afară de Akoulina Piotr : Leneşul ăsta nu face nici două cepe degerate la munca, . câmpului, Nu e el colea om desgheţat. Anlssia : Eşti tu iscusit! Te târăşti de colea până colea, intre sobă şi scaun... Mai ştii altceva decât să porunceşti? Piotr : Dacă nu v'ar porunci nimeni, nimic n'aţi face tot anul. Ah ce mai soiu 1 Anissia : Zece porunci dai deodată şi rnormăeştl. .. He! ştiu' că e lesne să stai lungit pe sobă, şi să porunceşti d'acolo! Piotr: (suspină): Ah! Dacă nu s'ar fi legat blestemata asta, de boală de capul meu, nici o zi nu l'aşi mai fi ţinut! Akoulina (între culise): Brr, Brr, Brr .. � (se aude nechezatuk mânzului, fuga cailor şi scârtâitul porţii). , Piotr : (ultându-se pe fereastră): Şolticule ! Tot de-astea Îmi" faci. Nu, hotărât, J1u-1 mai tiu nici o zi. Anissla (lmitându-I) : «Nu-I mai. tiu nici o zi.! Decât te-af lăuda, mai bine ai căuta să munceşti singur. SCENA III Aceeaşi ,i Akoulina Akoulina (intrând): Ce m'am necăjit până să-i bag înăuntru. Calul cel bălţat trage toată hergheJia după dânsul... Piotr : Dar unde este Nikita? Akoulina : (nu a auzit): ce este? (Plotr face un gest dez­ nădăjduit şi Akoulina reia tusul). 1'·' ( [537] Puterea Intunericului . SCENA IV 537 Aceeaşi şi Akoulina Akoulina: (Intră repede şi spune Anissiei): Tatăl şi mama 'lui Nikita au venit să-I vază. II iau cu iei acasă ... Zău na. Anissia : Minţi! / Akoulina: Să mă trăsnească dacă mint ... (râde). Au trecut pe lângă Nikita, a venit şi mi-au" zis. O să:;:vii să joci Ia nunta mea? «Plec dela voi-. Si râdea când Jmi spunea ... . Anissla (că,tre bărbatul său): Vezi că poate trăi şi fără tine?' Acuma el te Iasă ... Şi tu dedeai zor: «O să-I gonesc, o să-I gonesc- .•. Plotr : Să plece... O să găsim pe altii ... Antssia : Dar banii pe care i-ai dat înainte? (Akoulina se apropie de uşă, ascultă părinţii şi pe urmă se retrage). SCENA V Anissia, Piotr' şi Akoulina Piotr: (posomorât): Banii? Dar cât mai are de luat e sim­ bria lui pe-o vară întreagă. Anissia , Ştiu că eşti mulţumit să-I dai afară. E o gură mat .puţin la masă. Şi eu toată iarna să muncesc ca un cal singură. Fiică-ta n'are chef de lucru, iar tu să-mi stai corcolit Ia gura sobii. Te cunosc eu ... Piotr : De ce flecăreşti până nu ştii despre ce este vorba .. � Anissia : Bine creştine, coşarele sunt îndesate de vi:e, nu ai: vândut vaca; - pe iarnă tii toate oile. Toate astea va să fie hră­ hrănite, adăpate, - şi tu-ţi dai afară sluga? Nu! mută-ţi găndul; bătrânicule. N'o să-ţi slugăresc tie eu ca un ţăran. O să rnă'ntind şi eu ca tine colo pe fundul cuptorului, - şi-o să las toate ... să se ducă pe apa Sârnbetii. .. fă cum iţi place. Piotr : Du-te de dă mâncare vitelor ... le-o fi ceasul.; Akoulina : Să dau de mâncare vitelor ? .. Bine. (Işi pune un caftan, şi ia o frânghie). Anissia : la aminte la ce-ti spun: nu-ţi mai slugăresc, nu.. m'am săturat.; fă-ţi slngur treburile. Plotr: Ho! ajungă-ţi. Ba nu zău.. de ce-i fi dând tu acum -din mâini şi din picioare, ţopăind ca berbecii căpiaţi ? Anlssia : Căpiat eşti tu! Nu poate nimeni să aibă ceva dela. [538] ?J.' " , r I D. Nanu şi Fotino tine. Nici un pic de DUcurie. Nu ştii decât să mănânci... Pleacă -d'acr măgar ticălos ... Piotr (scuipă sCârbit, pe urmă se îmbracă): Ah ce muere! Dumnezeu să mă erte 1 ... Mă duc să văd ce este ... Anissla (strigând după dânsul): Diavol afurisit. Cârnu ,dracului 1 ... SCENA VII Anisia şi Akoulina Akoulina: De ce ocăreşti pe tata? Anlssia.: Tu, băbăuco, s'o faci. Akoulina (indreptându_se spre uşă): Ştiu eu de ce-locărăşti ..• 'Ce mai căţea eşti 1 Să nu-ţi închipui că mi-e frică de tine ... Anissia: Da ce te-a apucat? (sare şi caută vătraiul) Bagă de :seamă, când te-oi lovi cu vătraiul ... (continuă să-I caute). Akoulina (deschizând uşa): Căţea 1 Ghiavoliţo împeliţată .•• Dracu golI Gaşperil01 Căţea afurisită ... (Ese fugind). SCENA VIII SCENA VI Anissia singură Anissia (pe gânduri, potolită) :... «O să vii la nunta mea» : .aşa m'a întrebat el Într'o doară... Hm... Le-o fi trecut prin gând să-I însoare ... (ameninţătoare). De ţi-o fi intrat În cap Una ca asta ... 'bagă de seamă 1 (mai tandră)... Nu pot trăi fără dânsul... Nu-l voi lăsa să plece ... Anissia şi Nikita Nikita (Intră, uiti1ridu_se În toate părţile; când s'a asigurat că Anissia e singură, se îndreaptă cu paşi repezi spre" dânsa,şi il vorbeşte Încet). Mititica nenii ... Ce nenorocire... A venit tata' vrea să mă ia. Mi-a poruncit să mă'ntorc acasă... «O să te Însu- 'răm, - mi-a spus el, - şi-a să stai pe lângă noi». Allissia: Insoară-te, - ce-mi pasă? Nikita : Ia te uită una ca asta! Eu nu ştiu cum să es mai bine din încurcătură, şi ea de colo: «Însoară-te» 1 ... Cum ? .. Atunci {dipe.;;te din Ochi) nu-ţi mai aduci aminte de nimic? [539] Antssia : Da, Însoară-te ... Am nevoe de tine? Ni/cita: Dar ce ai de mormăi aşa? Măi, măi... Nici măcar nu poate cineva să te înduplece ... Ce te-a apucat? Anissia (înmulndu-se}: Vreai să mă părăseşti? (revenindu·şi mai înţepat): Vreai să mă părăseşti. .. bine ... N'am nevoe de tine ... Uite ce-am avut de spus ... , Nikita : Linişteşte-te Anissio... Da pot eu să te' uit? Nici. sdată ... (tandru) Nici odată nu te voi părăsi. .. Trag nădejde că de m'ai însura, să mă întorc tot la tine ... Numai de nu m'ar lua acasa. Anissia : Nu! Nu! Nu! Poţi să stai la tine când vei fi Îp­ ourat ... Nikiia : Dar [udecăjş! tu mititica nenii ... Pot eu să'nfrunt voia, ătâni-meu? Anissia : Acum asvârli toate în spinarea lui tat-tău. Când ai mai scornit-o şi p'asta ? De multă vreme le-ai invărtt tu pe tăcute ... cu Măriuka... poama ta a bună.; Ea ţi-a băgăt în cap toate astea ... De-aia a- venit ea alaltăeri pe-aici ... Nikita : Măriuka ?Ei bravo! De cine să-mi pese mie I. Par'că tnumai ea s'a atârnat de gâtuI meu'! Anissia: Atunci de ce-a venit fat-tău 'pe-aici? Tu l'ai che­ mat... (plânge) m'ai înşelat ... Nikita: Anissia... Crezi tu în Dumnezeu ori nu? Nici n'am visat ce spui. Nu ştiam nimic. Bătrănului i-a intrat În cap să mă însoare. Anissia : Când n'ei vrea tu să te însori, - cu deasila nimeni nu te poate hotărî... De s'ar da. peste cap cu toţii ... Nikiia : Nu pot nici să mă put de-a curmezişul hotărîrii lui..._ Dar Ia o adică ... nici poftă de însurătoare nu am ... Anissia : Pune şi tu picioarele în prag şi tin-te bine ... Nlkita : Fireşte ... numai că., uite ce e ... a mai zis deunăzi tot aşa o o ..... ..... O) O> O> Ol O> Ol O) O) O) "'" ..... .... .... ..... .... ..... ..... I I I I I I I I I TOTAL N ţi) -.j' It' I O) Ol I c» O> O> � .... ..... ..... ..... ..... .... - ..... 1861 407 r 7291 7181 . 653/6761) I 618/ 5441 5951 5129 Prin urmare, în 9 ani (dela 1902-19°3, când a ieşit prima serie de absolvenţi din liceul trifurcat şi până la 19IO-I9II) liceele noastre n'au produs decât 5126 de absolvenţi. Aceştia au trebuit să alimenteze universităţile, şcoala de poduri şi şosele, şcoalele superioare de agricultură şi silvicultură, institutul.medico­ militar, şco alele de ofiţeri, etc. şi - bineînţeles - multe funcţiuni administrative. Evident că un procent foarte mic a mers la facul­ tăţile de litere şi ştiinţe, singurele producătoare de protesori secundari. Aşa dar, cel dintâi lucru ce trebue făcut spre a se Implini nevoia de funcţionari ai statului, nevoile învăţărnântului şi, în ge­ nere ale culturii acestui neam, este de a mări numărul absolven­ ţilor de liceu. pentru aceasta nu trebue numai decât licee noui, căci, chiar cu clasele actuale de curs superior, se poate îrnpătrl numărul absolventilor, evident mărind numărul gimnaziilor. 1) S'au adăugit şi absolvenţi! Sem. Pedagogic. [570] ,1 ", C4teva date, extrase. din Statistica învăţăm .. public şl parti­ cular pe 1910-19I I ne vor dovedi aceasta. Astfel, în 1910-1911, au funcţionat 42 de clase V (clasic, real şl modern), în care au fost înscrişi 604 eleevi, deci aproape 15 elevi de fiecare clasă; după regulament se pot prtrni până la 40, deci în cele 42 de clase V ar mai fi putut încăpea Încă 1076 de şcolari. In 39 de clase VI au fost tnscrişi 479 de şcolari, adică 12-13 elevi de clasă; mai puteau încăpea prin urmare 1081. In 46 de clase VII au fost Înscrişi 383 de şcolari, adică 8-9 inşi in fiecare clasă - mai încăpeau deci 1337. In fine, în 39 de slase VIn au fost Înscrişi 318 elevi, ceeace Înseamnă 8-9 inşi de clasă; se mai puteau primi, prin urmare, 1242 de şcolari. Aşa dar, În loc de 1784 de şcolari cât s'au Înscris în cele 153 de clase (V-VIII), care au funcţionat În 1910-1911, s'ar fi putut Înscrie - potrivit prevederilor regulamentului - 6520 de elevi. Cu 4736 mai mult; adică s'au Înscris ceva mai mult de 1/4- din ceeace se putea Înscrie. Rezultă lămurit de aci că, spre � se alimenta numai cele 153 clase de curs superior, existente în 1910-1911, ar ii trebuit ca numărul absolvenţilor de gimnaziu din cei" 4 ani anteriori să fi fost aproape de 4 ori mai mare. Aceiaşi statistică ne arată că, de cele mai multe ori, clasele cursului inferior cuprind un număr mai mare decât cel indicat de regulament, aşa că, cla­ sele cursului inferior au dat tot ceeace puteau da; deci, spre a se obţine un număr de absolvenţi ai cursului de 4 ori mai mare, trebuie să se măn ască de 4 ori numărul claselor inferioare, lucru ce se poate împlini în două chipuri: a) creindu-se clase paralele, acolo unde populaţia şcolară le impune şi b) creindu-se gimnazii noui, Soluţiea aceasta se dădea de către Ministerul Instrucţiunii. din 1918. Se creiau atunci şcolile pregătitoare, care nu erau decât tot nişte gimnazii şi se aşezau În sate, nu numai pentrucă acestea otereau un mediu mai potrivit pentru educaţie, dar şi pentru a se pune la îndemâna clasei ţărăneşti, a acelei clase care, prin Însuşirile ei conservative, prin numărul său covârsitor determină< însuşi caracterul specific al rasei noastre şi a cărei menire. este să împrospăteze mereu pătura conducătoare. Şcolile pregătitoare avea� să răscolească rezervele intelec­ tuale şi morale ale clasei ţărăneşti, să le pună în mişcare şi să scoată la iveală elementele capabile de o cultură superioară. Ast- [571] fel, pe deoparte, ele aveau să rldicenivelul cultural al satelor," umplând, nu săpând - cum cred unii - prăpastia dintre sate şi oraşe, iar pe de. altă parte aveau să procure din belşug elemen­ tele de care are nevoe Statul în, învăţământ, în administraţie, în armată, în activarea vieţii economice etc. Dar, dacă unii nu le-au înţeles rolul din nepricepere, foarte mulţi n'au voit să-I înţeleagă, fiind stăpâniţi ori de prejudecăţi, ori de interese cu totul străine nevoilor adevărate ale culturii acestui neam. De aceia, cu toate că dela retragerea ministrului care le-a creiat, au trecut atâţia miniştri pe Ia departamentul Instruc­ tiunii, nici unul n'a crezut că era în interesul învăţărnântului să se îndrepteze greşala făcută prin anularea legislaţiei şcolare din 1918. Dlnpotrivă. Şcolile pregătitoare au fost ciopârţite,pore­ dite cu alte nume şi lăsate apoi, ca nişte copii ai nimănui, că­ rora nu le întinde nimeni o mână de ajutor. Ciudat lucru I Ne tânguim pe deoparte că nu avem profesori, că nu . avem învăţă­ tori, că nu avem de unde lua funcţionari, iar pe de alta lăsăm: .să piară aşezărnintele care ne inlesneau pregătirea lor? Dar se spune: cum să menţinem atâtea gimnazii la ţară, când . n'avem profesori macar pentru cele diq târguri? Problema se puse1)e totaşa Ia 1918 dar i se găsise soluţiunea, soluţiune care poate fi adop­ tată şi astăzi. In chip provizoriu, corpul didactic al şcolilor pregăti­ toare avea să se alcătuiască din cei mai de frunte, institutori şi învă­ 'ţător, înaintaţi, iar pentru pregătirea unui corp didactic special se creiau semlna riile normale superioare, în care cei mai distinşi .învăţători, institutori şi absolvenţi de liceu aveau să găsească o. preparaţiune pedagogică şi ştiinţifică serioasă. Dar seminariile nor­ male superioare au avut o soartă şi mai tristă decât şcolile pre­ :gătitoare. Impotriva acestor aşezăminte de cultură şi de pregătire -didactică s'a ridicat până şi Universitatea ce părea înspălmântată că-şi va pierde studenţii, ca şi cum lumina profesorilor universitari .n'ar fi fost destul de puternică pentruca să atragă tinerirnea şi-ar fi trebuit legi cu caracter de protecţionism pentru ştiinţa ce se propagă depe catedrele universitare I Se temeau farurile că vor fi Întunecate deopaiţe I Erau îngrijate Universităţile că prin cre­ Iarea seminariilor normale superioare nu vor veni învăţătorii la universitate să-şi completeze cultura? Dar ar ·fi interesant să se ştie astăzi, după doui ani trecuţi dela desfiinţarea seminariilor nor­ male -superloars, câţi învăţători s'au înscris şi urmează cursurile universitare? F Liflsa de profesori 571 _ [574] " . 1 \ 1', \ ., V. Petrovan Seminariile normale superioare au fost dintru început suprl- roate. Şcolile pregătitoare le-au �ers pe urmă. Şi cu toate acestea. tot în ele stă soluţiea crizei din învăţământ. După ce vom ocoli părnântul căutând pe toate drumurile soluţii, ne vom Întoarce tot Ia şcolile pl egătitoare şi seminariile normale superioare şi ne vom mira cum de nu le am văzut, când ele erau chiar lângă noi. Invăţătorli n'au mers la universitate, deoarece cu pregătirea. lor din şcoala normală nu puteau face faţă cerinţelor universităţii. Dar la universitatea lor, seminarul normal superior, organizat po­ trivit cu pregătirea lor din şcoala normală, ar fi venit cu drag. Dovadă stă faptul că, în 19 I 8, la seminarul normal supe­ rior din Iaşi, cu toate că publicaţiile pentru concurs se făcuseră în pripă, cu toate că mulţi învăţători tineri erau încă mobilizaţi. se înscrîseseră peste 80 de candidaţi. Astfel, dacă aceste aşeză­ minte ar ti fost lăsate să funcţioneze, în I921 am fi avut prima serie de profesori pentru gimnazii, serie care (tinând seamă că erau două seminarii normale pentru băieţi şi unul pentru fete) ar fl numărat 150-200 de inşi. Este în afară de îndoială că criza de profesori ar fi fost în câţiva ani înlăturată. S'ar putea obiecta însă că in felul acesta se răpia un nu­ măr de elemente preţioase învăţământului primar. Evident că în­ vătământul primar trebuia să facă o jertfă; dar această jertfă s'ar fi întors tocmai în folosul învăţământului primar, căci, odată şcolile pregătitoare Închegate, înmulţite şi încadrate cu profesor i bine pregătiţi, aveau să dea un număr considerabil de absolventi" dlnt;e care şcolile normale puteau să-şi ia cu indestulare elemen­ tele trebuitoare pentru pregătirea corpului didactic primar, Ţinând seamă de -aceste fapte socotim, că cele dintâi mă­ suri ce se i?1pun spre a se asigura incadrarea Invăţămânrnlul În- tr'un timp 'cât mai 'scurt, ar fi: 1. Să se dea o cât mai mare întindere învăţărnântului se- cundar inferior, înterneindu-se clase paralele acolo unde populaţia şcolară o cere şi, mai ales, .reinfiintându-se şcolile pregătitoare aşa cum erau concepute prin .legislaţia din 19 I 8. 2. Să se reînfiirrţeze seminariile superioare, spre a se putea pregăti cât mai repede corpul didactic trebuitor girnnazillor. 3, Să se asigure O situaţie bună morală şi materială cor­ pului didactic pentruca această carieră sădevină atrăgătoare pen: tru elementele distinse ale tineretului actual. v. Petl!'OVilLll1\! Profesor la şcoala normală. V. Lupu", 1 . 1 -- _.- r- -� �-��� -�� � . . ""--.,,r-_""� �����-' [573] • CRONICA FAPTE, RECENSJI, REVISTE 1. FAPTE MEDICINA. Răul de mare. - Dintre ipotezele asupra cauzei şi a mecanismului de producere a răului de mare cea mai nouă şi mai impor­ -tantă prin consecinţele ei practice este aceia a cunoscutului profesor belgian, Dr. Noi! din Liege, şi pe care a expus-o Ia Academia regală de -medicină din Belgia. Răul de mare nu ar fi decât un fel de ameţeală - "un vert igiu marin" - care ca ori şi ce altă ameţeală se datoreşte excita ţiei apara tului vestibular sau de echilibru (cu orlglna in urechea internă). »Ameţeala de mare" se deosibeşte însă de ameţeala obişnuită prin faptul că În ameţeala de mare: ceeace predomină nu este atâta pier­ -dere de echilibru a corpului şi greutatea menţinerii pe picioare, cât mai .ales fenomenele de reacţie ca: sudori reci, salivaţie mută, greţuri vărsă­ turi, etc. Aceste fenomene dovedesc o stare de excltare a bulbului ner­ vos şi in special a nervului pneurnog astrtc, care Îşi are originea în bulb 'în a proplere de nervuJ vestibular al urechei, Excltaţias' ar explica astfel din schimbările neîntrerupte şi neobişnuite ale altitudinei corpului pe un vapor tn mişcare, la care se adaugă vederea mişcărilor vasului, a valu­ rilor şi disarruonia între sforţări le mai mult sau mai puţin neîndemâ­ natece de echilibru, pe care trebue să le facă cineva neobişnuit să se mişte pe o plută mobilă, rezultă o sumă de excitaţil pentru aparatul nervos de echilibru (canalele semicirculare din ureche). Aceste excita ţii se transmit dela canalele semicirculare prin nervul vestibular la sistemul nervos central, adică la hulb şi În special la ner­ vul pneurnogastr!c, care se ştie că are sub influenţa lui funcţiunea şi a aparatului digestiv. De aci, ca urmare a excitaţ iei pneurnogastrlculut re­ zultă sa liv aţle abundentă, greaţă, vărsături, stncopă chiar. Insemnătatea acestei concepţii stă cum am spus la început, in apli­ carea practică ce decurge din ea în ceeace priveşte tratarea răului de mare, contra căruia s'a recomandat un arsenal Întreg de doctorii aproape fără rezultat. Există un medicament - atropina - care paralizează, adică .suprrmă funcţiunea pneumogastricului. Ea se extrage din planta numită popular mătrăgună (belladonă), Intrebuinţarea atropinet a confirmat con- [576] 576 Convorbiri Literare egală ci mal mare. decăt In trecut. nu se vor lua măsuri pentru a se in­ tensifica muncile agricole şi a se răspândi sistemul irlgaţrllor ca să asi­ gure recoltele contra cllrnei (din 100 ani, 39 ploioşl buni, 6\ secetoşi răi). 3. Navigaţia pe. Dunăre e cel mai întins studiu din colecţie şi dă o pri­ vire concisă prin bogăţia faptelor, asupra condiţiilor geografice, econo­ mice şi politice, eari caracterizează circulaţia pe Dunăre. De remarcat pledoaria ln favoarea Brăilei şi Galaţitor, (Constanta e lăsată 1n planul al Il-lea. ceeace ar preta desigur la oarecari discuţii), prevederea unui vtltor strălucit braţului Chillei, precum şi critica aspră adusă actualulu! reg+m de grele restrtcţlnnl, de fapt În desacord cu prevederile Conferinţei dela Paris cu privire la regimul viitor al circulatlet pe Dunăre. Din cele 3 conferinte cât şi din articolele. Scumpetea vieţii, Refa­ cerea oraşelor şi Frigul sub mâna omului, se desprinde o idee capi­ tală: singură muncă productivă intensă ne poate salva de dezastrul eco­ nomic şi moral in care ne-a svărlit războiul şi polltfcfanismul. Deopotrivă pentru ideea de bază cât şi pentru seria faptelor şi datelor bine selecţionate, pe cari le cuprinde, cartea d-lu! Vidrnşcu, trebue citită de cât mal- multă lume. Se şi citeşte uşor şi cu plăcere deşi e: scrisă de un. specialist. v. M. 3. R le V U T lE GÂNDIREA. Anul 1, No. 7 şi 8. - Se remarcă în numărul acesta' două poezii semnate Emanoil Bucuţă şi George Baiculescu. In po ez ia­ "Ţărm" de d-l Al. Al. Philisphide încearcă pentru întâia oară să spună ceva. Interesant "Sonatal" postum de St, O. Iosif şi Sakia Mun! în tra­ ducerea d-lul V. Al. George. CELE TREI CIUŞURI. Anul Il, No, 13. - Este una din revistele se­ rioase din Transilvania. Scopul urmărit de ea e evident. D. N. larga pu­ blică în traducere un "Cântec palon de peţlt". D. Caton Theodorian in nuvela "Greşala" e ca in totdeauna un bun povestitor. D. Alexandru Bil­ ciurescu publică "Floarea şi străzile". D-na Ecaterina Pitiş un "Sonet" plin de gingăşie. intAZDE ADÂNCI. Anul I No. 3. - Işi păstrează caracterul nume., relor anterioare, despre care am vorbit. �. ,., � J " ., 1- � ;J; '1 ' [577] � " fI "� i- � 1 CRONICA LiTERARA Poezia erotică fi filosofică a lui AI. Vlahuţă Poez1a lui Vlahuţă n'ar putea fi analizată fără a fi supusă unei comparatii cu poezia lui Eminescu. Şi lucrul e firesc : sunt atâtea puncte' de asemănare Între poezie> lor, este, mai ales, atâta asemănare Între forma, accentul versurilor acestor doi poeţi, încât e cu neputinţă ca, citind pe Vlahută să nu-ţi vie În minte Emi­ nescu. Numai că această comparaţie ce s'a impus totdeauna criti- -cilor noştri, a 'făcut, poate fără intenţiunea lor, ca personalitatea literară a lui Vlahută să iasă uneori micşorată, Întrucât Vlahută era prezintat ca un' imitator servil al ma�strului său. ' Că Eminescu ar fi avut asupra lui Vlahută o Înrâurire co­ vârşitoare, - este de netăgăduit ; a scoate pe Vlahută din şcoala lui Eminescu, - e de neînchipuit. Dar aceasta nu Înseamnă că Vlahuţă este lipsit de originalitate .. Ceeace face asemănarea poeziilor lui Vlahuţă cu ale lui Eminescu, este, mai ales, forma, este acel accent sfâşietor, acea . muzicalitate tristă, aşa de potrivită ��ntJmentelor şi ideilor pesi­ miste ale poez iilor lui' Eminescu, pe care Vlahuţă o păstrează totdeauna, chiar în poeziile sale cu cele mai optimiste tendinte, Căci, dacă nu ţinem seamă ele formă şi' dacă trecem peste primele poezii, caracterizate, ca şi acelea ale lui Eminescu, prin redarea aceluiaş aspect trist al vieţii şi exprimarea aceluiaş des­ gust ele viaţă, Îl! poeziile din urmă ale lui Vlahuţă, acelea, cari au impus pe poet literaturii noastre, întâlnim o conceptie cu totul proprie, O deosebire fundamentală Între Vlahuţă şi maetrul său, ca fel de a simţi şi mai ales de a gâneli. Cu scopul ele a pune În evidenţă această deosebire şi, prin urmare, de a arăta originalitatea lui Vlahuţă, am Întreprins acest­ studiu, alegând elin Opera lui poetică numai poezia erotică şi fi. losofică, ::: * Iubire, sete de viată .. _ Aşa începe Întâia poezie a volumului Iubire, odă în 'cinstea [578] Al. 1. Stoicescu celui mai puternic dintre sentimentele ce ne sunt date să simţim. Cu acest volum, poezia românească găseşte accente nouă pentru redarea acestui sentiment, iar literatura noastră capătă un nou cântăreţ al .dragostei, Şi astfel, poetul care, în poeziile din tinereţe, publicate în Convorbiyz' Literare, arătase un imens desgust de viaţă, ceeace făcuse pe unii critici ai vremii să-l claseze, după cum spuneam, printre imitatorii servili ai lui Emlnescu, poetul care mărturiseşte singur că m'am amăgit să cred eă'n artă Pot să trec la nemurire cu reuoita mea deşartă Şi cu lacrămi stoarse 'Il silă - nu mi-aş mai aduce-amint«, Am bocit fi eu Ilimicuri ce-mi păreau pe-atuneea sfinte, ' trece dela bocete, dela desgustul de viaţă, tocmai la setea d� 'l'iaţă, cum califică el iubirea. " Istoricul literar de mai târziu, sub cuvânt că contribue la luminarea unor puncte obscure din opera poetului, ne va des­ vălui, cu siguranţă, colţuri tainice din viaţa lui Vlahuţă, dându-ne amănunte de natură cu totul intimă. După cum ne-a spus că prin viaţa lui Eminescu au trecut două femei, că Alexandri a iubit pe Elena Negri, că Grigore Alexandrescu a ţinut la Emilia, Ia Eliza şi la Nina şi că bătrânul Conachi, Ia vârsta de 70 de ani, ofta în versuri după Casandra, Maria, Anica, Luxandra, Elena, Marloara şi Casuca, tot aşa ne va spune, -de sigur, cine a fost fiinţa care a inspirat poeziile de dragoste ale lui Vlahută, în ce împrejurări poetul a cunoscut-o şi cât timp a ţinut dragostea lor, Atunci vom şti ceeace Vlahuţă ne-a tăinuit în opera lui. � Căci, dacă în poeziile lui Grigore Alexandrescu distingem când chipul unei naive fetlscane deja F ocşani, când mutra drăcoasei cântăreţe depe vremuri, sglobia Pernet, şi dacă printre versurile lui Eminescu dăm, ici de o şuviţă: blondă şi colo de un păr negru, în poezia ' erotică a lui Vlahuţă n'am putut da decât într'un singur loc de clipirea unor ochi mari şi albaştri. De aceea, vom analiza poezia erotică a lui Vlahaţă, fără a ne mai întreba cine a fost fiinţa care a inspirat-o. Vlahuţă are ca însuşire de căpetenie a temperamentului său, melancolia. Ne-am aştepta astfel, să găsim şi la el, ca Ia toţi melancolicii, ca Ia Larnartine de pildă, cântarea iubirilor apuse, De din cauza mortii fiintei iubite, fie din cauza necredintei ei. Ei bine, nu. Vlahuţă câ�tă deopotrivă stângăciile dragostei care începe, farmecul dragostei împărtăşite, jalea dragostei apuse. Inainte dea fi întâlnit pe fiinţa iubită, poetul O văzuse. Unde? In sufletul lui. In dragoste, ca şi În artă, poetul îşi are idealul" lui; îl poartă în suflet şi îl întrupează în vis. Fără să-I fi întâlnit în calea vieţii, poetul e urmărit de chipul adorat, tot­ deauna şi pretutindeni; dar n'ar putea preciza nimic despre tră­ săturile acestui chip, aşa cum n'ai putea să precizezl nimic des- /' [579] Cronica Literară 579 pre o fiinţă văzută noaptea, Ia lumina de o secundă a unui fulger: ai· recunoaşte-o oricând, dar n'ai putea s'o descrii niciodată. Ceva nelărnurit şi totuşi ceva cum nu se poate mai luminos. Nu este oare aşa idealul? Asi {'şti a mea, frumoasă şi sfântă întrupare A alei mai iubite imagini ce-am visat, Şi 'n calea. mea pustie, de mii de ani îmi pare C'ai răsărit.), . In poezia Ce fericiţi am fi 'mpnună,. poetul re dă sfiala pri­ melor întâlniri, când nici unul, nici celalt nu îndrăsneşte să În- ceapă vorba: . De 1'ămânem singuri, ureodată Stăm muţi, cu ochii în pământ. Tu, parc'aştepţi Î7zfioraiă, Eu - în deşert mintea-mi frământ ... Şi speriat de fuga clipelor de cari amândoi ' nu ştiu să se folosească, poetul se porneşte pe îndemnuri: profită de tinereţea ta, ascultă glasul inimii tale, - îndemnuri pe cari însuşi poetul nu are îndrăsneala să le urmeze şi pe cari - numai în gând ­ le face fiinţei iubite: La ce urei să se risipească Atâtea visuri în zadar? La Ct' comoara ta firească Să ţi-o îngropi, ca U1t avar ?. Indemnul tinereţii tale Ascultă-I, - cât t' de 'nţelept! Cu-atâta dor îţi cat în ca It' ! E-atâta timp de când te-aştept! Şi când sfiala s'a risipit şi 'iubita s'a apropiat cu încredere de el, poetul cântă fericirile unei iubiri de multă vreme visată: ... Ca prin vis, vieaţa uşor ni se strecoară, In fericiri de basme trăite - odinioară Pe ţărmuri fermecate şi pline de noroc ... Icoana fericirii în dragoste urmăreşte până târziu pe poet: Şi crengile-atârnă 'ncârcate de jloa1'l1 S'atingă pământul, - ai crede că's ninse Subt alba podoabă ce tremurâ 'n soare ; Iar tu, ca din basme, dt'-odată-1ni apari Inaltă şi sveltă, cu bralde 'ntinse Cu ochii tăi limpt'zi şi mari .. , Şi ce-a fost pt'. urmă? [580] Al. 1. Stoicescu Ce putea să mai fie pe urmă? A fost iubirea, cu toate fe­ ricirile şi tot sbuciumul ei. Titlul poeziei In fericire ne spune că poetul n'are motiv să se plângă de dragoste. Şi cu toate acestea,' cât de departe este de fericirea cântată de Alexandri, Acesta, alături de iubita sa, îşi strigă lumii întregi fericirea, O fericire deplină, pe care - după. dânsul - numai Iubirea poate s'o dea. Cu totul altfel simte Vlahuţă, atunci când iubirea l-a făcut fericit. Fire melancolică, el nu se poate bucura de fericire, şi de aci provine, de sigur, O mare asemănare _ cu Eminescu, care, cu obişnuitele-i accente dureroase, învălue poezia sa erotică într'o vagă tristeţe, chiar atunci când iubirea i-ar oferi destule motive ca să fie fericit. Vlahuţă fericit, nu se pierde, ca Alexandri, cu ochii surâ­ zători în ochii iubitei sale ; el nu poate gusta pe deplin, ca Ale­ xandri, fericirea prin rnărinimia lui Sir James E. jones. EI face căminul studenţesc În amintirea fiului său, altii adaugă facultăţii depeda­ gog-ie, tot ce-i trebuie: biblioteci, săli de gimnastică, pavilioane sportive,' cluburi, ca să nu lipsească nimic acelor cari se pregatesc, ca să pregătească viitorul Angliei. In 1902, când Se serbează amin­ tirea întâiului fondator, se strâng alte 102.500 lire. Catedrele se întemeiază prin donaţii particulare. Din fondul doamnei Sarah Flel­ den, se corn »letează lnvăţămăntul pedagogic; creindu-se catedrele necesare şi şcoli de aplicaţie. Şi tot aşa, prin daruri se creiază catedra de limba rusă, italiană şi altele. La încheerea anului 1919, universitatea anunţă pe cetăţenii din Manchester şi împrejurimi, că are nevoie de 500,000 lire, ar fi 125.000.000 lei, după cursul din urmă al leului. Suma aceasta ii era necesară pentru mici Îmbunătăţiri şi [592] �� ... v. uHl LIterare numai în trei directii: cursuri pentru lucrători, burse pentru studenti şi cercetări ştiinţifice. Cum s'a procedat pentru străngerea banilor? Primarul oraşului dă alarma, că universitatea e în suferinţă; în grabă se strânge aproape jumătate din suma necesară; jurnalul «Manchester Guardian- a fost sufletul mişcării. Donatiile la şcolile şi universităţile engleze, nu se mai termină: J sse Haworth dă 10.000 lire, pentru studii chimice; doamna Royds 4000; altul 6000; 'calendarele universităţilor sunt pline de alte daruri mai mici, de sute de lire, apoi biblioteci, instrumente ştiinţifice şi multe trofee din ultimul război. Pe lângă aceste ajutoare, o universitate este spriji­ nită de municipalitate, provincie şisfat. In 1911-1912, le-a dat la toate 276.500 lire. Istoria celorlalte şapte universităţi tinere, întemeiate dela 1900 Încoace, e la fel. Cea dela Birmingam a fost şi mai norocoasă. Intâiul ctitor, Sir josiah Mason, i-a dăruit 210.000 lire, la care se adaugă in grabă, 326.000 lire prin contribu ţie publică. Sumele pri­ mite dela stat, provincie şi comună, apoi diferite daruri, sunt CJ la Manchester. Adăugăm că universităţile vechi engleze, ca şi cele scoţiene, sunt mult mai bogate. Acestea din urmă sunt sprijinite prin fondul Carnegie. Aceste date ne lămuresc asupra locului, pe cari îl ţin uni­ versităţile În inima poporului englez. Ele sunt, cum trebue să , fie În orice ţară, "Şcoli Naţionale", Câteva însemnări despre universităţile engleze, ne arată o notă aşa de puţin cunoscută În psihologia acestui popor: aş numi-o idealismul englez: tăcut, smerit şi toteauna rodnic; ferit apoi de atitudini ridicole, numite cu formula «Secătură Entusiastă .. , vorbă pe nedrept aplicată tinerilor numai, căci cele mai ticăloase, sunt secăturile senile. In voinţa tare de a servi prin faptă societatea şi nu prin tânguiri sentimentale, Anglia ne apare ca un bun învăţător. Voinţa aceasta e o notă comună poporului englez. Nu din întârn- • plare, Andrei Carnegie, genialul fabricant şi nein trecutul filantrop, unul din stâlpii culturei mondiale, s'a născut în Scoţia, Bucovina Angliei. Fapta lui e în atmosfera Angliei, plămădită de geniul lui Carlyle- Diferenţa intre nababul Iurnei şi obişnuitul englez nu e; sau doar una fără importantă: cantitativă. . Binefăcătorul internaţional a înfăptuit în proporţii fantastice, ceiace e în obiceiul anglo-saxonului obişnuit. Când vezi că mai toată. civilizaţia engleză, spitalele inpunătoare, şcolile nenumărate, bibliotecile, muzeile, apoi bisericile sunt întemeiate şi susţinute nu J prin Stat, ci dărnicia cetăţeanului, care rnilueşte aceste aşezăminte a a cu preciziunea cu care îşi plăteşte impozitele, ai impresia că fiecare lşi spune lui însăşi vorbele lui Carnegie; «Aceasta să fie doctoria omului bogat; să dea exemplu, de viaţă modestă şi simplâ, acordând familiei sale, numai cele trebu­ ncioase ; iar după aceasta, să-şi considere toate veniturile, ca un !. j [593] Cronica Şcolară 593 capital, care i s'a încredinţat lui, ca să-I administreze spre cel mai mare folos social, omul bogat fiind numai epitropul fraţilor săi mai săraci». , Pentru împlinirea multor nevoi, prin care trece neamul ro­ mânesc, ne trebue atâtea forţe morale, mult şi tot mai mult idea­ lism carnegian. Oricât ar da Statul' nostru pentru educatie, nu-i destul; trebuie să vie iniţiativa particulară; societatea engleză ne dă un admirabil îndemn; fără jertfe enorme pentru şcoală, nici-o îndreptare serioasă nu putem aştepta; nici organizare cinstită, nici rânduiaiă şi nici o cultură; vom fi veşnic cerşetorii apusului, deşi pământul ca şi geniul nostru «Aur poartă». * * * Profesorul john Adams. dela universitatea Londrei, scrie într'o carte mai nouă că «dacă o naţie cu educaţie înapoiată doreşte să birue Împotriva altora mai înaintate, trebuie să-şi întregească şi să ridice şcoala». Iar câţi bani trebuie pentru şcoală şi mai cu seamă de unde ; trebuie să isvorască aceste sume, ne dau englezii cele mai bune 'soluţii. Statul să fie sprijinit de darurile tuturor. Ne trebuie şi nouă, «Cetăţenii dela Manchester». 1. Mureşanu [594] \ ,., CRON,ICA. BISERICEASCA Ce fel de preoţi vrea poporul Obicinuind ca, ori de câteori am prilej, 'să cercetez biseri­ cile din Capitală, - am observat un lucru prea .;iudat. Anume,;,�, am observat că în Bucureşti dintre bisericile, ce am putut cer- " ceta, una singură este într'una plină de drept credincioşi. Şi lucru foarte Îmbucurător, este că în această biserică am văzut îmbul­ zeală nu numai Duminica şi la sărbătorile mari, dar îneă şi Ia sărbătorile cele mai mici de peste an. ;� urn este' această biserică? Ea este arătoasă şi pompoasă, ca arhitectură sau ca pa, doabe lăuntrice? Nici decum .. Dar atunci, este ea cel puţin înzes­ trată cu vre-un cor minunat P De loc" şi ceeace este mai ales vrednic de luat în seamă, este că într 'însa nu răsună nici măcar' glasul vre-unui priceput predicator, licenţiat sau doctor în teo­ logie. Căci această mult cercetată biserică este un schit, În care slujesc şi cântă nişte bieţi călugări, - având poate unii din ei abia cunostinţile predate în cele patru clase primare. �i totuşi drept credincioşii se înghesuesc care mai de care ca să-i asculte; în timp ce rămân aproape pustii atâtea biserici frumoase, impu­ nătoare, prevăzute cu coruri atât de costisitoare si deservite de­ preoţi înarmaţi şi cu diplome şi cu ifose de predicatori. Ce dovedeşte aceasta? Aceasta dovedeşte că nu câte diplome are un preot, se în­ treabă astăzi lumea, cultă sau incultă. Ceeace mai presus de toate i se cere unui preot astăzi, poate mai mult ca altădată, - este o viaţă cât mai brăzdată de jertfe şi cât mai înrâurită de ane­ voioasa învăţătură a lui Crist. Şi cred că este foarte explicabil acest lucru, şi iată pentru ce. Noi îndeobşte ne plecăm în faţa semenului nostru mai ales atunci, când îl vedem impodobit cu Însuşirile, ce ne lipsesc nouă, De aceea, un Om fricos admiră pe un viteaz; de aceea, astăzi, când din ce în ce mai mult ne afundăm în nămolul vieţii mate­ rialiste, foarte mult ne simţim impresionaţi orrdecâteori întâlnim [595] Cronica Bisericească 595 -câte un om, care cu fapta fără preget năzueşte şi se strădueşte în spre culmile cele Înalte ale virtuţilor creştine. Aşa se explică pentruce, sunt În:JeobşJe m�lt mai respectaJi ş� căuta F yreoţii c:i 'bătrâni, adică cel, cari, deşi poate netrecuţi pnn şcoli înalte, prm vârsta şi ţinuta lor inspiră mai multă chezăşie de moralitate, ca 'unii ce sunt presupuşi ca mai puţin bântuiti de aprinderea pati­ milor. "Sunt judeţe - a spus În Consistoriul superior un regretat episcop,- unde preoţii au câte un pamflet în care se Înegresc unii pe alţii, cu cuvinte triviale, - şi apoi se" plâng că lumea nu-i ,chiamă la rugăciuni, acatiste, sfinţiri de ape, - ci se duc la cei bătrâni, cari sunt mai vrednici. Eu cunosc mulţi preoţi, cari sunt căutaţi de lume, pentrucă Îşi împlinesc datoria cu sfinţenie, ne­ lipsind dela vecernie, dela utreriie şi dela liturghie". Si acum O intrebare: Este Oare de dispreţuit înalta cultură teologică? Nu, desigur că nu. Este Însă de ţinut În seamă această cultură teolOgică, numai' atunci, cred eu, când ea se altoeşte Într' o fă ptură Înzestrată din belşug cu un adevărat duh biseri­ cesc. De aceea, socotesc că de cel mai mare folos s'ar relua da­ tina de a se ridica la treptele derr-nităţilor bisericeşti şi oameni, .cari, deşi lipsiţi de înalte titluri academice, s'ar putea impune lumii printr'un spirit vecinic meditativ şi printr' o viaţă mai puţin .dătătoare de hrană gurilor clevetitoare. Ştiu bine că mulţi, foarte mulţi dIn clericii împodobiţi cu titluri Înalte, - nici nu vor să auză de o aste! de prOpunere. Şi lucru foarte curios este, că această îndărătnică împotrivire, par'că , se accentuează cu atât mai mult, cu cât se observă cii lipsa de preoţi este din ce În ce mai simţită. Din această pricină ne aflăm astăzt În faţa următoarei situaţii: Nici cei cu titluri academice nu se Îmbulzesc să îmbrace haina preoţiei,- nici cei fără titluri nu sunt lăsaţi sa se apropie de ea cu credinţă şi cu dragoste. Şi poporul? Poporul suferă, - suferă cumplit. Sunt sate, în care de zeci ele ani bisericile stau Închise. Poporul, simţind că fără biserică omul se sălbăticeşte, striga cu desnădejde mai acum un an prin foaia Duminica Poporului : Daţi-ne preoţi, daţi-ne că­ lugări, daţi. ne chiar nişte bătrâni! Aceasta nu se poate, - li se întâmpină de către preoţii trecuţi prin şcoli înalte. "Poporul suferă - scria prin Gazeta Preoţilor un cleric titrat; - o ştim cu toţii. Dar oricât ne doare inima de acest popor, nu' putem cere celor în drept să făurească, după comandă, legi de preotie. Dacă ar fi aşa, ar trebui admise şi cererile unor săteni - si sunt multe de aceste cereri - să le dea un preot dela mânăstire, că ştiu că e şi mai bun decât preo­ tul' seminarist, Aşa dar să le dăm sătenilor români ceeace cer?" Ciudată, foarte ciudată întâmpinare! Va să zică, sătenii cer să li se dea preoţi dela' mânăstlri ; sătenii ştiu ci aceşti preoţi, călugări netitraţi, sunt mai buni decât [596] ,,', ' t , .. , .. }- :" M. Mihăileanu preoţii semlnarişti, - şi totuşi, clericul titrat se întreabă: să dăm oare sătenilor ceeace cer? Şi de ce nu, - de vreme ce astăzi mulţumită largei reforme electorale, - li se dau sătenilor şi deputaţii şi miniştrii, pe care îi cer? Bine Înţeles, că spunând acestea, - nu mi-e în gând să'rnl • arăt admiraţia pentru urmările culese până acum depe urma, acestei reforme electorale. Vreau Însă să arăt că, dacă are tr e-. cere părerea sătenilor chiar în chestiunile, care cer o oarecare·' pregătire a minţii, -'''cu atat mai mult trebue ascultat glasul lor' acolo, unde nu se cere decât o firească Înclinare a inimii. Căci, cine nu ştie că, In deosebire de toate sistemele filosofice, -- miezul r ellglunei creştine îl poate oricine pătrunde, fie chiar necunos­ cător al alfabetului? Cine nu ştie că adevăr grăeşte cugetătorul, II care spune: Pe Dumnezeu, căut ându-I cu mintea, nu-l găseştî ; căutâridu-I însă cu inima, îl găseşti îndată.? In orice caz, fapte neîndoioase sunt următoarele: Intâi, - o' cumplită lipsă de preoţi, din ce în ce mai accentuată, - şi al doilea, O vădită şi recunoscută preferinţă a dreptcredinciosilor, săteni sau orăşeni, pentru preoţii cei fără titluri academice, dar' cu duh bisericesc. In taţa acestor două constatări de netăgăduit, - ce trebue­ să se facă? Să se ţie într'una ridicate piedicile de ordin acade-. mic În drumul celor dornici să SI' preoţească? Eu; în unire cu mulţimea drept credincioşilor, - cred că nu. De aceea, socotesc.. astăzi, când În atâtea ramuri sau mai Împuţinat conditiunile de admitere, - se cuvine ca cei cu dor de biserică să stărue să se, treacă şi prin Cameră legea de mult votată de Senat, lege prin • care se dă şi seminaristilor cu patru clase dreptul de a se preoţi ... Cu chipul acesta, s'ar face poate un unic pas şi 111 spre desle-. garea mult insemnare! chestiuni a lipsei de preoţi,- îrnplinindu-se­ astfel măcar. în parte şi dorinţa dreptcredlncioşilor. l"L Mibăileanu Profesor, Piteşti. [597] ',� COLABORATORI' J . Bueuţ:'!:'.�.;��:·. ��.'�':d:�:s�� �.:\ci!�:: :, .. lOg:.", n-Dtrică G�\�rCONVORBI'RI LITERARE Ion, Djuvara MIrcea, Dumbravă Bucura Ftlltt] 'c IUC 1 Eug., Dacu !. . ' Oel'?ta C., Ioaniţescu D., Krupenski Em I C ' 1 � , 1 � • 1., Oa�O�lid C. l :::-========================== Tralat�, Litzica C., Manoliu Radu Ma'zil� D aza� A o:.; Lazarescu J N 9 BUCUREŞTI, SEPTEMBRIE 1921 AnulS�: D., n-. Niţescu I. I." O. Palladi En: ., an ruA., Nanu, _0._, -------------------------,-- Papacostea AI�x., Paraschives�u O; Papnaitescu"papacostea Cezar, \ P . S ti ," eucescu Gr; Petrovan V uşcarru ex ti, Pog oneanu 1. A.R, Rick IUIi ' S v ". , � " Ştefan, Ştefănescu-Goangă I şt fV an, tanescu N., Stanescu T . S ., e anescu I D Tutoveă Gh zrgara- amurcaş AI Ţiroiu 1 V, VAI G'" anu,., fire:scu..:Duiliu, N. Ze;ide. .., a san h., V. Voiculescu, Zam- Conferinfi în legătură cu neamul nostru şi veşti despre studenţii români din Anglia ... _ " .,tii*, ;ay ·fi 3 Noembrie, 1920. - In unele mari centre europene, adăpost pentru hula, cu inver şunare organizată contra României. Jurnalele englezeşti nu cuprind nimic asupra noastră. Atunci se ridică, Ia King's College, întâiul glas despre noi, de catre învăţatul archeolog, A. J. C. Wace, prin subiectul «Romans of Macedonia •. Datele con­ ferinţei, după cum bine spune d. N. Titulescu, ministrul de finanţe, şi pre�edintele întrunirei, "sunt adunate în urma studiilor făcute cu tena .itatea anglo-saxonă şi metodele caracteristice rasei, cercetări s�rioase şi neobosite călătorii la faţa locului». � Din Macedonia intrigilor, bandelor şi iataganelor; d. Wact.' aduce o lume nouă, plină de interes, prin numărul consideraM. civilizaţie proprie şi însernnată fortă Economieă; o populaţie paşnic!;, din ţara care a fost şi multă vreme va fi, simbolul sângelui şi a dezordinei pare că făr' de leac. In legătură cu viaţa românilor din Balcani, conferenţiarul desprinde multe şi tot mai interesante icoane; totul e înfăţişat cu simplitate nobilă, căldură discretă şi mai C\l seamă în siguranta specialistului, care i-a Îndrăgit in J 909, şi il trăit mult timp între ei; iar la urmă, le-a închinat o carte, frumcs tntit dată: «The Nomads, of the Balkans», În colaborare cu d. NL S. Tl1ompson, publicată la LonJra în 1914. Dăm din volumul citat, l-aş numi un duios omagiu, adus fr:..­ ţHor noştri, pentru moment fă!" de noroc - nu fragmente impor­ tante, căci orice rând din cele 332 de pagini e vrednic' de ştiut; cî câteva parţi, cari înfăţişază aspecte comune neamului întreg: dela Samarina, la Tighina ..... Ospitaiitatea e nota de bază, din viaţa vlahilor; străinul se simte indată acasă; ... când intri într'un s�t, ,ABO�AM�NTUL : . {I ) �erntru InstRtutii financiarre şi autol'iităti200 �ei '" ' r�e ... trlll hârtie velin�.! pe un an, 80 lei. : , ,umătate de an, 30; pe un an . 6" I . . , ... el. tfl�f:t�f!tUa�fe d��f::�u:ră" ojtţert, prOfeSOri secu,n1ari ��I CiI,n, 5,C» lei., " 1\ 'f./U,instţtlltori, preoti, tnvăţători şi studenţi ! Pe un an, 30 lei. ' Pentru străinătate, '80 lei, v·eline100� " , i' �bona�entele se plătesc direct s'au prin mandat adaoga taxa Jllcasatorului. \ .� poŞt;ll. AI.tfel se· dinţi Aţanuscript!!l.e pe�tr4 convO;biri!e;'l:it,e��re'�e trimit d�'lui S. M�he� . ,profesor universitar, strada D·. Racoviţă 12 (Telefon 17734) M' cnptele nepublicate npse Înapoiază. " . . anus- AutdrH, cari doresc să 'ii se a' t' b':' '., , ' !, ' dări de seamă în Convorbiri Lite1(ar�U�{ tPU hcţa,tUle sa� să li se fac,ă exemplar pe adresa d-!ui S Mehd" ţi n ruga 1 să ţrlmeată câte un vi;>tele, publicaţiile period'i�e sau 1i��e!' ;I'ot,;d-sale ,:or fi adresate' re­ Llferare.' ' , e care au schimb cu Convorbirile I " Ţ' Pen�r� abonamente,şj'oriceCh;;tiuni de â��inistraţie să se 'adre�eze' lpograflel "Convorbiri Literare" Str Câmp' ineanu 17 B , • , ucureşti decât Pc:�!ru nume�e e�:ntual neprimite, administraţia n'u răspunde. r ce re.� ama �n termen de o lun�.dela apariţia numărqluI PUIiLICAŢII: 1 . v pa�tna pe a,n Lei 4000; 1/2 pagină pe an Lei , 1/4, pagină pe an Lei 1500 [598] C, Muresanu il te pofteşte dela familie la familie; aici ţi se dă, de gazdă sau fata cea mare, o linguriţă cu dulceaţă, un pahar cu vin sau rachiu, şi cafea turcească. Nici un locuitor din Samarina --locq.litate cu dea­ mănuntul studiată ,- nu-i aşa de sărac sat! lipsit de demnitate, ca să nu ofere călătorului asemenea. bunătăţi». , .. (Femeile vlahe, în deosebire de grecoaice, sunt tratate de bărbaţii lor, cu mai mare respect. În anumite cazuri, ca egale. La o �ată se preţueşte pe lângă frumuseţă, modestie şi blândeţe, pri­ ceperea În lucru! -Iânei şi arta bucătăriei». Idealurile de viaţă ale românilor macedoneni, sunt puse in contrast cu ale grecilor: «fericirea grecului stă în viata ce oraş; ajuns aici, el vrea să-şi aibă casa, lângă cafeneaua principală sau teatru; pentru vlah, idealul e viaţa de ţară, pe deal sau munte. El e domol la vorbă, lipsit de gesturi, şi curiozitatea excesivă în chestf financiare, aşa de caracteristică grecului. Deosebiţi sunt, şi in plă­ (eri: copilul vlahului îşi omoară timpul îi1 ioc, al grecului, în cărţi şi fumat. Distribuirea. vlahilor : aici pe lângă lucruri cunoscute, ne spune că jumătate din comerţul din capitala Bt.lgariei, e in rnânile vlahilor ŞI 'faptul important, e că instituţiile comerciale bulgăreşti, aşa de exemplu: Banca Naţională a Bulgariei, {şi recruteazâ perso­ nalul, din absolvenţii şcolii comerciale române din Salonic". In felul acesta a fost conferinţa şi aşa-i scrisă cartea; cu o vorbă, o recunoaştere publică, asupra fraţilor macedoneni, prover­ biali prin anumite însuşiri. Lucrarea aceasta cuprinde şi câteva constatări dureroase: «Numărul vlahilor, socotit la cel puţin jumătate de milion, scade continuu- Cartea d-lor : A. J. B. Wace şi M. S. Thompson trebuie imediattradusă şi răspândită ca-Biblia în casa fiecărui român macedonean. Ar fi cel mai bun mijloc de /il răspunde cu fapta la prietenia arătată de tnvăţaţii englezi, fraţilor noştri aşa de vrednici, dar cari se împuţinează tot mai tare .. , * " 25 Noembrie, 1921. -- A doua conferinţă despre f�()mânia. Preşedinte .d. M. Boerescu, ministru nostru la Londra. Prin subiectul: Influenţa grecească asupra literaturel române, bătrânul învăţat, doc­ torul M. Gaster, aduce multă lumină în întunerecul veacului al XVIII-lea, epocă greşit înfăţişată de cele mai multe ori, deşi nu [599] Cor.tcrinţi � f: i l'< ,f tQcmaiJttdepăttată de vreme,:{îlrloa5thl',";ş( atât�)de'bbgJtiI;Lhî' pre;­ ţioali,e .documentercercetarea' rar ne :al'ată .tă LsecdlU1 'fana/lotllot, considerat catnsăşt 'Sil11bol'u! detadenţii natj6ii'aI�; pbhtiu l�î�ta"Ctl!'­ tutală. nu; a l,fost"steriL. On nlal�e p(ogres'····inseărnnă' rdisp:friţia', in­ fluentHslavone,cşj îllloctlire�i el driÎ1 ctirtura'gfec:east�:; 'Viaţa 'iilte­ ledtialăeînfăfişată -prin" traduceri din cărţi. greceştf;de fuprins biserkesc, prin �le: sufletul-rornâuesc face aamirabillî şcoală: iti'felul acesta SA pregătesc forţele' şi se cteiaza tineltele,'pell'ti'(\' 'aCt1vitqt'ea veacului al XIX-lea. Din aceastăactivitate, Jimba'rb?nâhe��căb�şhi.8 ll�urinţă eÎn exprimarea-ideilor adânci şi subtile; 'şi prln acela$ ptoces ser formează judecata logică şig'Llstul cărturarilor; prirt tra(j'ut�rl!"2 din greceşte in român -şte, venim în legătură cu' spidftil' . frarieez ' din veacul al XVllFl..:a. In această epocă de jale şi dO!1u,';se' Pl'e- ' găte'sc suflereşte mişcările politice.tcare ne-au adus'libertateâ inaţiohaiz( , - D. Gaster ne-a arătat pe lângă o lumlnoasă întelegere'� "tn/­ cut-ului, un rar 'drag, pentru cultura românească, cumnw11ai la specialişti poţi întâlni. Şi dih toată conîerinţa/-s'a d·,;sp'rins uricai'd îljqemn şi .de tot-mai mare apropiere int. e două neahiuri cuat�te:a 3mintiriicoillune,origlni ,înrudite, şi mai presus decât f6atc, cu aceleaşi -interese, anticipând cu câteva luni.rstrânsa amidfe,întn: români şi greci, prietenie cimentată, prin legăturile dinastice�'O;iinenji' de ştiinţă-ştiu să fie mai totdeauna profeţiserîoşi. t După conferinţă au-urmat' interesante discuţii asupra rolului �eeare l�a, avut cultura română în viata sufletească a' olientului. . ., ". , i;� D. Gastera dat 'tr)afe lămuritilecuvenite, vorbind de noreu fOCld cu: eareaduce omul 'vorba de' ca,,3 lui. D. M. Boetescu, 'ar�tli ca fncheiere, meritele cvllferenţiarului, pentru cultura tomânli şi en­ gleză, Înjătişându- i activitatea de o viată ca o continua silinjii de apropiere Între români şi englezi, prin mijlocul cel sigur al culturii. [i.!; *, * :2 Decembrie, 1920. -- D. M. Beza, coiJferenţiar pentru linlba română;Ja 11l1iverstatea Londrei, îr1făţişază prin subiectul ': �So'riie" feat!1fe, of Rnmanian 'life aud Ianguage», câteva note' c3racteristice' din. civilizatia românească. ',Jl1(>ep�, spunând ascultă!:orllof; că pe câlld strămoşii /<)[ gu'srâ\l' pe, Shakespeare; neamul fI tstru ducea încă grele şi mistulto'ar'e lilPÎE', în contra turcilor; insistă apoi, asupra serviciilor adtlseapusului, [600] C. Mureşanu -prin jertfa noastră. Şi cu mult talent, chiamă inaintea J)ubliculuf eenglez, clipele mari din trecutul românesc � prin voivozi viteji "dă-' tătort de le6i ş'aşezători de datini», ctitori de mânăsflri Ia noi şi la vecint, prin truda înţeleaptă a cărturarilor români, scriitori de cărţi pentru noi şi adeseori pentru altii, şi jertfele continue ale norodului român, se lămureşte fiinţa şi rostul nostru intre celelalte popoare. Ascultătorii englezi, aşa de iubitori de libertate, sunt adânc irapresionaţi, când aud că 'la noi s'a organizat revolutia grecească, :Ja noi mişcarea care aduce renaşterea Bulgariei, pentru care Bueu­ .reşfii au fost vatra libertăţii. Sufletul românesc e Înfăţişat prin cultura populară; plac mult ­ proverbele, iar de şaga lor râde sala din toată inima, ca la o şeză­ toare, Ţăranul nostru e arătat ca o figură unică.: deprins cu sufe­ rinţa, muncitor şi sobru, bogat in simplitate nobilă şi glumă Inţe­ Ieaptă şi pe deasupra vorbeşte latineşte, după însăşi mărturia călă-. torilor englezi. Preşedintele adunărei, d. Ernest Barker. rectorul dela King's College, şi unul dintre marii învăţaţi ai Angliei, mulţumeşte d-Iui M. Beza, pentru interesantele date, asupra r�omânlei. r�egretă mult că nu ne cunoaşte ţira prin felul lor de a cunoaşte -- călătorii - ştie hlSă din studii, destul- lucruri despre trecutul, frumuseţea şi bogă­ ţiil.e noastre. «Nota care ise pare caracteristică poporului român e spi­ ritul de tolerantă; o mare toleranta fată de alte neamuri şi alte religii ; şi lut găseşte alt exemplu asemănător decât in istoria Olandei, pentru care motiv ne numeşte: «Olanda Estului", «Incheie, fixănd importanta actuală a României, ca centru p:Jlitic din sud-estul Ear?pei�. * '" 3 Iunie, 192 L - Ultimul glas despre noi şi din anul acesta se ridică prin d. Seton Watson, profesor de istorie la King's C(/t­ lege. Subiectul e «România». Asistă pe lângă studentii cbişuul]i ai cursului de istorie, public şi românii aflători în Londra. Lecţia e plină de interes; conferenţiarul ne cunoaşte bine: cu mintea şi inima. Din spusele d-lui Seton Watson, dăm doar câteva fragmente : '" .. .Pomănia Înfăţişază cultura şi civilizaţia latină în sud-estul Europei. In cruciadele in contra turcilor, voivozii români au avut un rol important». Trecând la vremea zilelor noastre, începe cu I �.� .fi' ��f • • =; [601] consiliul de coroană din 1914, când, "oamenii noştri politici, cum şi opinia publică românească se afirmă cu tărie în contra răz­ botutui alături de Germania; război in potriva sentimentelor po­ porului era imposibil». Regele Carol e caracterizat asifel : «Un om de caracter şi Înzestrat cu cele mai înalte calităţi, credincios sta­ tornic al germanismului (he was a stanch believer -In Gerrnanism and a man of the highest character and qualities), "Dela moartea Regelui Carol, Coroana a Încetat de a fi un' factor decislv în poli­ tică, totuşi are mai mare importanţă decât în Anglia. Despre tra­ tatul nostru eu Antanta spune aşa: Optzeci şi cinci la sută din eoncesiunile prevăzute prin tratat, sunt tniemeiate pe drepturi etnografice" . D. Seton Watson insistă În special asupra su/erinţetor Ro­ mâniei tn 'cursul războiului, aşa de' putin' cunoscute, din cauza, izolării aduse de defect/unea rusă şi totuşi mai mari decât acele ale Serbiei, de care aliaţii ali purtat grija. (The sufferings of ROUJrn�nia were terrible and her losses surpassed those of Serbia because Serbia was taken care of by the allies and 011 sorts of materiala were given to her while Roumania was completly isolated on account of the Russian collapse) . .. Dacă Incheierea păcii a fost irevocabilă», În 1v1ărăşeşti, \ istorleul englez vede un minunat exemplu de luptă. Marasesti was
  • . D. Mar­ gl1Homan a, 'avut de îndeplinit o neplăcută misiune «fisagreable task-, totuşi, aduse ţării lui cele mai mari servicii (He did the best service for his country). Insistă asupra marilor progrese realizate de România într'un timp foarte scurt, considerând dezorganizarea momentană ca de scurtă durată, şi ca un efect al pierderilor din timpul războiului. J Despre coruptia şi venalitatea unor funcţionari spune, că e adusă nu de anumite şi adănci' păcate naţionale, ci de disproporţia intre salariile primite şi scurnpetea vieţii. Vede în Ungaria elementul turbulent al păcii, a cărei sigură baza e solidaritatea României, cu "Mica Antantă". M'a impresionat în deosebi, simpatia cu care a înfăţişat sufe­ rinţele fratilor noştri, până mai ieri sub jugul unguresc. Apoi contras­ tu! 'intre vorbele democratice ale cetăţenilor dela Pesta, pretinşii gentlemeni din centrul Europei, şi reacţionarismul lor iremediabil Conferinţi 601 [602] C. Mureşanu .{< prin aceasta rupe cu o legendă, aşa de răspăndită în societatea e,f�!JleZikSJ!:)F(1re;"ungurii,\a,l/.legături de familie şi cuttura.-> " , '" At:?tă,c4 temf,JiulqrepJJjriJor noastre asupra TrahSilvaniei;'\\(IWi.� st�: f.fţ,,:qrIJUtl��!1ţ(;!leA stor,��(J) ci .tn .voinţa -tare.şi hotărâtăa;p'o{h<,�i, Jqţieţ.; din GC:?(,lştăjară(, voinţă -manifestată -tn-trecut. apoiia ,fa­ ceplJtul ră,sbpiului, cânt:! spldafii. şicfiţerti 'români din" Transit­ v,!Jn.la"s,',GI!, înrolat tn, armata regaiuiut, şi. apoi ţn.rpertamentu! ��ifJÎJre;,S:c rn"Jj)ece(1ll)(ie�919, şi .în cele din .urmă, tn marele act' dela "Alba:;laliu"., prin care 700 deputaţi şi 100.000 'Iă'rani,se de,c/aI:ă,in veci un�ţicuPatriadi,1atiuj, unire acceptată şi tie saxone. ,. Cuo mare' sinceritate T durer-asă, dar asa de utilă umfir, ascuHător cinstit;' a a.răI:,-â .şi câteva' din cusururile noastre.: o ne� glJjenţi! teribilă, fată de problema educaţiei. 1 se pare că societatea rO!lJânSascăe prea tare .influenţată de spiritul. parizian, poate mai \ de g�ahâ "Monte-Cll.rljll'" L'a impresionat de asemenea numărur mare al analtabeţilor. Âdaogărncă: in'acelaşan, J 9,20, la Ateneul Londrei, -- Queen's . Hall-' iubitorii de muzică au ascultat de repetate ori pe maestrul E'nescu; În sesiunea de 'toaml1ă )92.1, geniul muzical românesc. S'� . va .. afirma iarăşi şi de două ori,;. la' 22August,şaptebu.c ti Wag­ ne�ie!le s,unt incheieie' de ,,«Roumanian Rha psody No. 2, .In . D, jar la: 14 Octombrie, numele 'li.li Enescu, vine din nou în progrflmul zilei,acuma după Bach. Si în acelaş au, J921, la 12 Octombrie" jurll�lul «baiiyŢele�raph:> ÎIl lungi cQloanţ,�or\Jeşte de il1gil1t'I",t!� român Geo�ge C,onsta!1illlCSCU ca de ;;n «jnventive genius», a căr,ui; descoperiri au forn;at Ul! avimtaj pentru. aliati ".the secrets' of the. �.. '.: , " invention became. an'assl:!t for the Allies», dovedindu-se ca un f�ctor iniportant în' timpul' războiului şi cu posibilităţi de a ,a<;luce schiITI:­ băfI. revolţtţlonâre in industrie. Din tot articohtl mi-a I1Îersdrept J;l inirijă vorbele: :�I este român, • He is a R�umt;!nial1", Şi ţot fnvre­ med'asta,' gen/abil ddei Humllleşti, in tovt1r(;şia frunta şifor�iii: literatui'arOmând, prind il spune tn limba eng'leză, m,ulte lucruri' interesante, despre sufleiul românesc. IL' Numărul siudentUor români din Anglia .,.-"ar fj cel mult70--­ e cu totul neînsemnat:'cOl�p�r,at cu sutele de tinerldela Imiversi- , . �,. ..' \ . '�l � H, '}ţ , [603] Conrerinţi tărlle continentale. Şi totuşi, ţinănd seamă de atătea ţări şi mari, care-i desparte de patrie, ţi se pare că sunt mulţi, iar psichologia acestor îndrăzneţi, un mister ... Ce i-a mânat în tara negurei, fumului şi doliului ? Aici pe­ treceri sunt puţine. ceru-i Iar'de soare şi îngândurat ca un coş de fabrică, iar în loc de parfum de flori, miros de funingină ... Şcolile wg1eze nu dau grade pompoase: examene grele, ca să intri Ia universitate, şi după trei ani de anevoioasă muncă, o umilă diplomă de -Bachelor- in 'arte sau ştiinţi, după specialitatea aleasă. Câte n'au îndurat unii din aceşti copii ai sudului, in nordul rece, umed, _ unde fiecare zi e o luptă cu clima, oamenii,cultura, tpâte aşa de osebire de ale noastre! :;: * Povestea unora din ei, cuprinde atâta duioşie etică, încât ar putes alcătui pagini alese, de aleasă educaţie morală, pentru gene­ ratia zilelor noastre ... , Aşa, unul a fost vizitiu Ia automobil, altul argatul unui moşier, al treilea grădinar la un preot, altul traducător la o bancă .ţii aşa înainte ... Pe când eram in ţară, citeam cu fiori de admiraţie povestea studenţilor din America, acei cari pentru idealul culturei, se bagă la stăpân. .. servitori, chelneri, lucrători, efe. O seamă .din studentii noştrii, au fost mai americani .decăt . . americanii şi dacă n'au fost aproape toti, e că n'au găslt lucru .. - Să afli stăpân În tara unde aproape trei milioane sănt fără rost, 'e una din cele mai grele probleme de solutionat. Şi iarăşi mă întreb, ca la inceput, care a fost forta, care i-a scos, din patria cerului albastru, fugărlndu-i până în aceste melea­ . guri, unde mai toate zilele sunt îngândurate şi negre, iar anotim­ purile, o toamnă continuu colorată de rece tristeţă.; de cimitir? Iar de mă uit la vrednicia tinara, Îmi zic, că de ar fi rămas în iară, ar fi fost copiii allntaţi ai norocului imbelşugat, iar alţii, -can au venit pentru cercetări ştiinţifice, cât bănet n'ar fi adunat prin specularea profesiunei lor '? Şi ce de măriri în jurul capului! Şi bogăţii, şi noroc, şi bani m�ţ�, mulţi, de să-i mănănce cu lingura! Lăsând toate bunătăţile familiei, au venit aici, în oraşele clo- [604] C, Mureşanu potelor şi rugăciunilor mănăstireşti. Eu nu-mi pot lămuri, această unică întâmplare in istoria cuiturei noastre, decât într'un fel: Sufletul acela, care ne-a dat «un exemplu de minunată luptă» - Mărăşeşfi - sbuciumă genera tia nouă, silind-o la gânduri şi fapte. cari arnintesc pe Feţi-Frumoşll, din poveştile copilăriei. Cred că duhul acesta, de tnoire a celor de eri, de creare a celor ce niciodată n'au fost, pâtpăle printre tot tineretul român, mai tare şi mai frumos decât oricând.: şi oriunde tn cuprinsul României, şi peste tot locul ... Oricât s'ar văicări unii, că lumea nu se mai tndreaptă, căiu-i lumea şi pămăntul, jertfa războiului a produs zguduirt adănci, pregătitoare de măntuitoare tnoiri. Şi spre a dovedi, că gândul nostru, nu-I vre-o nălucă nordică, răsărită din casele bătrăne ale Londrei, "imense cutii mortuare», să dăm câteva exemple: Din ce tinut să-mi aleg pilda? Toate provinciile surori �Ilt inimoşi reprezentanţi, printre studenţii din Anglia, toţi la un loc ar alcătui un mic muzeu etnografic, în uriaşa umanitate cosmopolîtă ," Londra, Anglia. Să Încep cu Basarabia ; feciorul ei stă in sufletul tuturor. H chiamă Victor B. dar noi îi zicem -Bolşevicul-. Câte n'a indurat tânărul plin de viaţă, venit de pe malul Nistrului? Ca lucrător ia un proprietar englez, I a fost neîntrecut în toate muncile agricole şi pedeasupra ştie să mulgă vacile ca' o femeie; iar ceilalţi servitori, ii purtau cinste mare, şi din «Sir» nu l'au scos niciodată. A fost însă totuşi, o singură pricină intre argaţii de meserie şi Pegasus, ajuns la plug englez. Ca să intre în inima boerilcr, lucra un ceas peste program şi acest zel, nu venea la socoteală muncitorilor englezi. Au inţeles Însă servitorii; că Sir-ul era in mizerie, şi că acesta era singurul chip, ca să câştigi ca străin, o bucată de pâine, "in Iară străină. După un an, Victor ne-a adus vestea că şi-a trecut exame­ nele la Edinbourgh, unde puţinii studenti români ce avem acolo, strălucesc la matematică şi inginerie, şi câte altele, iar el, poftit de profesori la masă, iubit de familie, şi la urmă, naţionalist cuminte ca un scoţian. Altă pildă. Intr'o familie din Oxford, a stat anul trecut tin tânăr moldovean. Cu ce drag nu mi-a vorbit gazda de el! Ca de copilul lor! Eu nu mai putea�l· de bucurie; greu dam crezare ure- ' \ , [605] Cqnferinţi 605 chilor J Acest copil din ţăranf Adjudului, şi-a inceput Invăţăturlle, ca grădinar la'un preot englez. Cam aşa îndrăzneţi şi răbdători sunt multi, din puţinii tineri ce-i avem la şcolile Angliei. Un gând ii stăpăneşte : să strângă cât mai multe învăţăminte, din civilizatia englezii, uriaşul laborator moral, social, economic şi ştiinţific, pentru a face faptă rodnică la intoar­ cerea in ţară. Iar şcoala engleză le dă îndemn poruncitor pentru tmplinirealipsurilor noastre, şi mus/rare neagră, in orice clipă pierdută ... Idealismul statornic serios al unora, îţi alungă orice suflu tndoelnic asupra viitorului nostru. Unul merge cu puritanismul' până acolo, că socoate un lux, să mai mănănce şi la prănz, şi de dimineaţa până seara, În muzeul britanic, caută taina ridi­ cării neamului nostru ... şi câte nu-l urlă prin minte: filosofie românească, estetică românească, metode ştiinţifice româneşti, şi câte altele! Şi ca el e altul şi al treilea la fel, şi toţi acelaş gănd. de afirmare a geniului nostru, de ridicare a însuşirilor, şi multe aşa, şi multe şi mai multe! Fară să vrat=- chiar de-ai fi o cloşcă cobitoare- spui că tinerii aceştia au dreotate : pentru o mică descoperire, invenţie, neînsem­ nată carte, apusenii fac sgomot asurzitor, reclamă nemai pomenită; iar noi, «negăm, negăm diabolic, ce avem bun, oamenic ştiinţă, Iară, speriindu-ne şi slăvind ani dearăndul, orice lucruşor din apus». Cam aşa ne cântă amicul care are doi saci de manuscripte, adunate din 1 'alia, Franta şi Austria. In puterea de muncă, o satnă din copiii noştri, sunt mai dihai decât americanii. O iarnă întreagă, când părăseam sala de cetire, dintr'un cămin studenţesc, lăsam in urma mea mai totdeauna, trei patru studenti de-ai noştri, cari lungeau lucrul cu un ceas două .şi după miezul nopţii. Mie mi se părea aceasta o exagerare a datoriei, sinucldere, nebunie; dar, dreptatea era a lor. Să fii cel dintâi român, într'un colegiu englez, e o mare răs­ pundere : douăzeci de naţii stau cu ochii atintiti asupra ta, şi judecă ţara după tine: Studentii sunt cele mai bune elemente de propa­ gandă, tn faţa lumii întregi, ,căci un colegiu englez, c�prindt reprezentanţi din mai toate colţurile pămâlltului." 1. ,; Câteva rezultate: La facultatea de ştiinţi ecoDomicese "pre­ zJJ[JItJj la examenul din anul al doilea, 130 de studenti; trec numai [606] ';;1·· . l,:' . ,< , 606 50, din aceştia străini: 1 chinez, 1 indian, 1 evreu din Palesti\1i & şi 1 continental, si acesta unul e 'un român, o natie din mana- " laua Bucureştiului. Alt exemplu: un tânăr medic român, din ţinutul f'<\fU?t din partea profesorului, l'a care s'a distins. După naţia arde- ,. [607] Conferinţi I I lieană, vine alta din Moldova: doctorul COrisfahtfh;n'iE�s�iÎY\Jjitbti��; cercetări originale, după serios lucru mediccii\";(h�'\;;d6l'"a'ni d�"iil�"şu'lr' conducerea învăţatului englez, T. Lewis şi în colaborare tU'Hikti'lf�r medici englezi. Cu o vorbă, studenţii români din Anglia, fac ce pol mai bine, pentru a răspândi şi aşeza cu cinste' numele României, în ştiinţa si societatea engleză. Şi dacă n'aş observa la unii ofilirea precoce, la câţiva (1 suspectă paloare, adusâde muncă escesivă, şi vesnica nesiguranţă a zilei de mâine, aş� spune că studentii nostri din Anglia sunt ireproşabili- ' v Dar şi aşa, cu sănătate şubredă,' şi rnelancolia pe faţă, îmi par admirabili şi ca un simbol al jertfii, care trebue făcută pentru noua închegare a societăţii româneşti.' Iar dacă mă găndesc la enormele sacrificii făcute de, englezi, pentru "orice tânăr, În care e o licărire de inteligenţă, şi la viata aşa de fericită a studentului englez, a cărui trup e o cutie de muschi injectaţi cu sânge roş, şi al cărui cheltuire de forţe e aşa df' cumpătată, îmi zic, că studenţii români, sunt unici, unici pe lume ... :j: '" Societatea engleză, prin minunata ei organizare înlătură per­ derea celei mai mici forţe naţionale, creind În jurul fiecărui tânăr tele mai sănătoase condiţii de desvoltare. Viitorii conducători ai Angliei, studentii lor, înva tă cu soco­ teală şi «se luptă din greu cu sporturile şi jocurile în parcuri şi grădini». Contrastul mustrător, între sănătatea robustă a englezului şu paloarea Iugubră a intelectualului român, m'a indurerat adânc, .din primele zile trăite Î1l Anglia. In ţară nu luam in seamă aceste toate, din lipsa elementului ��.f: comparaţie; trăiam Î1l cronică degenerare fizică; viaţa celor mai mulţi e o moarte grăbită şi pe neobservate. Dacă studentii români din Anglia, ne arată cu evidenţă, te minuni poate realiza naţia noastră, pusă În bune condiţii de desvoltare -- mă gâ'ndesc la mediul englez adânc serios - din contrastul fizic intre ei şi englezi, se desprinde strigătul: «Mai multă atentie şi respectoasă iubire pentru tineret», Prin ei se UI(h implini glasul nou al timpului cum şi vrerea noastră de mai [608] 608 c. Mureşanu bine. Dacă generaţia tanara n'are indolta sănătate a truputui II a sufletului, truda trecutului Cum ,1 populaţia li banii }erlf/fi In război, Sunt Inutile sacrilicli: trudş de Sisijus şi nimic. mai mult. Constantin Mlll'eşanu Profesor secundar - Rîde {una peste 1JZtriştz, Pri'tt�e ramuri, în lt"vede, Rîde peste tot, pe unde • Ochiu'ţz" visător o vede. " Şlti· cum rIde-o Soră bt#ză, Ori o mamă, şi mat· oună, Un tovarăf de rastrtfte. Şi 'nţdeg-i ce'i râs de lună!_ Iar când ţi-or vent�, ca mâine, Zilele de uoe rOdoă, GiNd .01' sta 'n potrivă toate La a visului tău graoă, Când în jurul vieţei tale Larg'ltl zărz"lor s'a string-e, Ei vedea că peste toate _ Luna rîIe; luna Plâng-e. 1. Sc:ăl'lăt •• Cfl --- --.... [609] Mama şi sofia lui Mihai Viteazul Este admis în istoriografia noastră că Mihai Vodă, care il În-' faptuit o clipă unirea tuturor Românilor, a fost, cum însuşi se in[i­ tulează, fiul lui Pătraşcu cel Bun, domn de la 1553 la 1557. De altă parte, se ştie că mama marelui Voevod a fost Tudora, care s'a călugărit sub numele de Teofana, Dar soţla lui Pătraşcu cel Bun a fost doamna Voita, din neamul boerilor dela Slătioare. rude cu boerii Băleni 1). Dintr'o primă căsătorie a lui Pătraşcu Vodă nu se poate a fi născut Mihai, ,pentru că Pătraşcu moare, J) la 26 Dec. 1557, iar Mihai s'a născut") _ la 1557-8, adică puţin inainte de moartea tatălui său, ori a tosr chiar copil postum. Dintr'o a doua căsătorie iarăş nu se poate, pentrucă Valea a fost doamnă, a supravieţuit sotului ei �), şi nu este nici un indiciu să se fi despărţit de el În ultimii ani ai domniei. după cun. nu se menţionează vre-o altă doamnă a lui Pătraşcu 1) La 1555, Pătraşcu Vodă vorbeşte intr' un hrlsov de cumnata 5.1 Stane a (Stoica Nicolaescu, Doc, slav o-române, p. 295-6), iar UD hrlso v , posterior, de la 1643, lămureşte. că această Stanca era .. ot Slătloare" u. C. Filitti, Arhiva O. Or. Cantacuzino, p. III). cr, St. 0, Greclanu, G�· nealogli documentate, 1. 292 2) Iorga, Ist. lullvIihal Vileazul, In Convorbiri literare, anul 36 (1002) p. 14Il.-Hurmuz. XI. 797.-Stoica Nlcolaescu, 1. c. 298 (inscripţia tombală de la Dealu). 3) Iorga, 1. c. 231.-1. Sărbu, Ist. lui Mihai V/teazul, r. 58 n. 2.--·1n� scripţia din jurul portretului lulM/hal de Sadeler, la 1601, il atrlbl�,e atunci 43 de ani. 4) Pilitti, 1. c. 21. t hd;;. tr� * [610] I. C. Filitti Vodă 1). Cu Valea a avut Pătraşcu Vodă fiică pe Maria, care s'a căsătorit în timpul domniei tatălui ei ") 1) Doc. din 20 Fevr, 1558: missus est Thorna ... cum reltcta Petrasko Wayvode (Hurmuz, XL 798). - Doc, din 5 Aug, 1558: misso Mathia Wyn­ garthin ad deducendarn relictarn Wayvode Petrasko (ibid. 870). - Că această văduvă este Volca, se vede dintr'un hrisov al lui Radu Vodă de ia 1606: .dupfJ. moartea lui Pătraşcu Vo�vod jupănita Caplea a intors aceşti bani in mâna doamnei Voiea, soţia lui Pătraşcu voevod şi 111 mâna Wcei lui Pătraşcu voev od, anume lIt'\.aria·. (filitti, L c. 21). -- Că lviaria il fost fiica lui Pătraşcu din căsătoria cu Voica, se vede dintr'un hrlsov dcla 1632 al lui .V!atei Basarab: satul f�ădlJleşt!.,a fost dat de zestre doamnei Voicăl, doamna răpos. Pătraşcu voevod, iar doamna l'a fost dat farăşi ze .. stre fie-sJ,M,artl", (€I:reSinnu, 1.' c. 1. 292). 1 .- ""f - .C" J�, -r,- ,k \.!.ţ ".- .: � � :: 2)A896) 79-82. '- A""" Doo. noo' '01,,;v. 1, Pe,,, Ş'biopoi "-M'h,; V;td",,1. Jbid. Xx (1898) 2-5. Acebş, l-bnn:1Z. Xl. 207 ll. 2. 7) Iorga, Ist. lui Mihai Viteazul. Loc. cit. 325. 8) Notiţ' io N'o, m"�'''j"w, XI (/914) 417-422. __ li",",,, (XIV. 9) Erbiceanu, Cronicarii greci, p. 2!). 10) Hurmuz. Xi. 207-_9. 212. 11. lbiti. [615] "". 50 d� ani, ne,. �pun�ht!nj i7,otnti�1!J?:9ran;;�),;!r?{,,,fi ?:y,ut de;ci,:i, la'c·,1594,. vre;'u' 80'âe" if�r . Ia'n�, "ţ3âl1,u,ţ" c'Ht Jr�},a in ,,") sau «jer Baan aus der Moldau und Wa!adiei.;') sau .Banus, Palatinorurn Moldaviae el Transalpinae procurator- 5) care se afla la Cos -pol, iar pe de altă parte, un singur document, de • Cantacuzino' banul»") care amândoi ") stăruiră la Poartă la ] 593 pentru ca domnia unuia din Principate să se dea lui Petru Schiopu, refugiat in O .cident. par -Cantacuzino banul» este Andronic Cantacuzino 8) şi nu Ioan, aşa că acest calificativ de ban, ce se dă şi lui Iane şi lui Cantacuzino, nu îndritueşte concluzia că Iane ar li Cantacuzino. De altfel, nil sunt urme ca Andronic Cantacuzino 1) Gerlach, scrisoare c. Crusius, 1578. In M:utill Crusius, Turco­ f; (aceia, p. 274. 2. Tanoviceauu (Inceputul Cauta cuz.ineşt ilor Î'1 ţările române. In arhiva soc. şt, şi Iit, din Iaşi, iii (1892) 30) argumenta că Ion Cantacu­ zrno fiind frate mai mic al lui Andronic, s'a născut după acesta, deci după 1553, şi nu putea fi la 1573 mare vistter al 1'101dovei. Dar nu se poate afirma categ oric că Iane vrstierul dela 1573-5 este acelas cu Iane via­ tlerul dela 1582-1591, cum credea T'anoviceanu. Ştiind însă că Ion Cantacu­ zrno, fratele lt!i Andronie, s'a născut la 1570 (Filitti, 1. c. XXI V) este exclus ca ('1 să fi� vlstterul dela 1582. 3, Dac. din 158:1 Dec. in Hurmuz. Xl 73B. 4) Doc. din Aprilie 1590. Ibtd, 740. 5) Doc. din IViartie 1590 l.bid. 73'1. 6) Scrisoarea lui Policrat Camermos din Cos-pol c. fostul domn Petrtl Şcblopu, Mai 1593 (Ibid. 331). 7) Atât wbanui" (lan. ]593, ibid. 710) cât şi "Cantacuzino banul" (scrisoarea lui CaIlIerinos). 8) Scrisoare (ln Nov. 1593 a patriarhului Eremia Il c. Petru Şehiopul, ca .prea nobilul stăpân Cantacuzino, domnul Andronic" lucrează pentru el (lhio. 370, şi Sathas, E'cmia U. 184).-Scrlsoarea di" 14 Nov. 1593 a lui M Andronic CantacuzIno· însuşi c. Petru Şchiopu: "eu la începui Il' am v rut să mă amestec numai cât Dumnezeu mi-a pus În inimă să se indigneze dascll1ul Nichifor ca si! viu În Cos-pol să mâ amesiec în aceasta" Tinuae domnia pentru Petru, dar văzând cit acesta intârzie de a veni • m'amlsptit Şi cu, şi am făcut pe banul Mihai domn al Valahiej", ... li rezervă .încă luI Petru scaunul i1Aoldovei. (I-Iurmuz. XI. (373). Prin urmare, Andronic interve­ nise numai de puţinii. vreme în riva1ltăţile pentru domnie şi 'Venise L-t C!);s-pol de curând, ca să sprijine aceleaşi candidaturi ca şi Iane banul. A [616] 1) Spre deoseblre de Ianache banul Catargtdela 1614-1620. , 2) Cum zice fiul său la 1631, într'un act de danle c. Trolţa din lliIc:u- reştt, (St, Nlcolaescu, 1. c, 297-8). 3) lbtd, 4) Ibtd, 275-6. Dar Nicolaescu confundă pe cei 2 Iane (tbtd 297) 5) Pilittl. 1. c. 214. Tot atunci un Iane (Enaehe) vei post. in A1.old .. (Iorga, St. şJ doc, Vl. 12). 6) in povestirea lui Matei despre Intâmplărtle din Tara Rom. de ta Radu Vodă Şerban până la Gavril Movilă. dedicată la 1618 banului Eaacbe Catargi (PlIit.ti. 1. c, XXIII n. 9). Povestirea este publicată in Paplu, Tesaar ' I (1862) 336. Dinpotrivă, dl�spre Catargi. Matei spune că era "despre stră­ buni, ramură de bună rădăcină-.' ceeace 8'a tradus pompos \ibid. 321} JPfln • strănepbt ştrălucit din strălucit! străhuniu• 7) Hurmuz. liP. 457. 8) Lamprldl. 1. c. 9. Cronica lui Const. căp. 82-3. să fi fost ban. El nu semnează astfel. Titlul de "bau» ce-i însc­ teşte numele in scrisoarea lui Camerinos, pare a fi o înţelegere greşită a grecescului 1t�\lOt;, jupân, domn. In fine. Iane «banul cel bătrăns ') care a fost ban mare .. in zilele Mihnii Voevod-") (1585-1591) a avut un singur fecior, p.e Apostol, care s'a turcit şi face la 1631 o danie la ,Sf. Troiţă dlu Bucureşti 3). Nici acesta nu-şi zice Cantacuzino. . Aşa dar, Iane vistlerul şi banul. nu este nici Catargi, nici Cantacuzino. EI nu trebue confundat nici cu Iane vistierul «Ca­ loghera-, care moare călugărit la 24 Martie 1596 şi a căruia jli!'� păneasă, Elisaf ta, îi pune piatra la Sf. Niculae din Suceava, ară­ tând că era originar din Pogoniana {), pe când celălalt Iane era din Zagori. Dealtfel, Iane ocrotitorul lui M;hai era ban muntean ş.i capichihaia la Poartă la 1594 când Iane Caloghera era vei visUer in Moldova 5). Astfel, in privinţa obârşiei lui Iane banul, trebue să admitem cele ce spune Matei al Mirelor, aoroape contimporan cu el, care-I numeşte «om prost, necioplits "), sau contimporanul ambasador ve­ neţian dela Cos-pol care-I califică de «îmbogăţit-"). Era un sluger 24 sate pe care le i umânise Dobromlr banul sah cuvânt oă Iocuitorji lor ii prădase la 1583. (St, Ntcolaescu, p, 299). 2) Dac. din 1618 in Ştefulescu, 1. c. 207. Deja Stan din Corbi, vel $pâ.taf "f 1583, porneşte neamul boerilor Corbenl. 3) Hrisoy dela Alexandru Vodă, 1572 Aprilie 15, Inedit, În arh.va d. lBarbu Ştirbei, Hl"isovul e dat lui Dobromlr .Bibescul" veI ban pentru satul lihlsil1eştl pe Oltet. Semnează şi Dobromir .Bjbescul" ca veI ban. Presupun ca Dobromir cutroplse şi pe moşnenii din Bibeşti, din care şi-a tras neamul Bibescll Vodă. Contimporall cu Dobromir era moşneanul CloJea din Rlbeşti. 4) Pilltti, 1.' c. 184. 202, - Stoica NlcoJaescu, 299. 5) Dacă nu cumva ,:romana� este o porediL 6) Aşa pretinde cel puţin un doc. dIn 16:1.8 (PiUttl, 1. c. 211). 7) ŞtefuJescl1, 1. c. 252.' 8) Aşa rezultă din doc. dela 1628 (Fllltti .. l. c.), 8) Ştelulescl1, 1. c. 253. 10) Act din 1639 În "Notice gencil.logique ... n p. 57. 11) St. Nlcolaescu, J. c. [624] 1. C. Filitti Din cele ce preced rezultă următorul tablou: Neacşa soră sau cumrmtă cu Dobromir frah, cu Gheorghe şi, poate, CU Calotă in c<ălugiiJ;le banul logofăt sluger M,aria 1568 1585 ,1586 .--,-- Srtat1c • a " Dragomtr văr C'.' Dimitne Fil işanu Opre OMllinil vornlc v, shrger 1636 nepot de frate' 1111 Mihal t 1631--6 nepot de frate sau da soră nJ lui Dobromir Vitea.zu fAră copii al oanuluj Dobromtr ! fvJ.lbai Dnagomir, vornicul şi banul, fratele doamnei Stancăi, nea vând copii, lăsă moşia Plăviceni (Olt) ce i se cobora dela unchiul său banul Dobromir, nepotului său r�adl{ Creţulescu vei logofăt 1). Cum era rudă Dragomir cu Radu Cretulescu se vede din următoarea spiţă. [,ierea .' , Iogoiăt �----."'" .... _---�--... Stana Eleuca = Stan din "'" Dragomlr Cretulesti vornic -----/:...---> fratele doamnei Stancăi şi P"clure R"du " " u, nepot banului Dobromir Creţulescu Creţulescu . .1. 1651-6 fără copii vei log. 1662 I • VI Ca fiu natural al fui Pătraşcu Vodă cel Bon :;1 al frumoasei ra­ chieriţe Tudora, sora zagorianului Iane care avea să ajungă şi el la avere şi influenţă, astfel ne arată studiul critic al documentelor că s'a născut Mihai Viteazul. Un singur izvor contirnporan, raportul ambasadorului veneţian din Ţarigrad, înregistrând zvonul car! circula in oraşul tuturor ele­ vetirilor, înfăţişează Pe Mihai ca fiu al lui Iane, îi contesta adică h1laţia domnească. Şi nu-i de mirare, când NUhai însuşi, in impre­ juri1!'i critice, a negat această filiaţie. Nu-i de mirare iarăş, . ca în jurul naşterei unui copil natural, pe cari soarta l'a ridicat la situaţii neaşteptate, să se fi creat legende. Notează cronicarul Radu Po­ pescu povesta "beilicciului" bogat. care s'a Îndrăgostit, In treacăt, de '0 femee frumoasă şi i-a lăsat un ind după care să-şi poată re­ cunoaşte un eventual fiu. Băiatul creşte, şi în jurul lui se Iăţeşte 1) Tuducescu, 1. c. De atunci, deci, În pornclnicul bisericei din PIă­ "tcenl b neamnl lui Dobromir $1 al lui Dragomir, se adaug[\ neamul Cre­ tii1eştilor. \ • 1 [625] Mama şi soţia lui Mihai Viteazul vorba că ar fi feciorul lui Pătraşcu Vodă. Scapă prin minune de tlK'gia domnului care află de aceste zvonuri, fuge Ia Ţarigrad, şi a-::oHo regăseşte pe tatăl sau care obţine pentru el scaunul Ţării , Române�ti. Imaginatia,fireşte, poate rătăci liber in jurul acestei legende. La 1557, când este conceput Mihai, Pătraşcu Vodă nu mai este tfillilr, dar tânără şi frumoasă este rachieriţa Tudora ',oi tânăr este Zagorianul Iane care-şi' caută drumul spre bogăţie şi slavă.; Lui Mihai, sarmana lui mamă, -- al căreia ocrotitor puternic, Pătraşcu, Vodă, a murit când pruncul abea se născuse sau nici nu se năs­ cuse, al căreia iubit, tănărul Iane, umblă 'n lume, - ii şopteşte că este fiu de domn, căci viseaza pentru el visurile cele mai indrăs­ neţe ale unei inime de mamă. Şi Mihai nu-l desminte aşteptările. Iane, ajuns bogat şi puternic, se simte fericit să sprijine o asemenea odraf..Iă, şi În cele din urmă să facă domn pe fiul său, care se crede fecior de domn ... Decât, sunt cele 2 isvoare contemporane, cele mai demne de credinţă, care afirmă arnândouă că Mihai era fiul lui Pătraşcu - Vodă şi că prin mama lui se înrudea cu Iane, iar unul din isvoare nrecizează că Iane era frate cu mama lui Mihai. Acesta însuşi şi- �i al "sI ăblciunei: ei. ,lţ;{ �ar aci o «aju ase şi vestea de să vârşirea zilelor drag fiului ei ld;2 Mihail Voevod, şi de sărăcia doamnă-si şi a coconilor domniei lui lai � �rin ţările străine» 1). Această nouă lovitură a soartei, care păruse cţ ;n fine că-i surâde, întrecea pe toate celelalte. Zdrobită de .atâtel : ' dureri ca şi de atătea bucurii ce se ciocni seră în inima ei zbuciu- . Ii mată, căJugărita Teofana dărui mănăstire! in care ce adăpostise, m01liile pe care le avea dela fitil ei. Actul de danie ') rezumă În câteva vorbe întreaga existenţă a Tudorei- «vietuit-am viaţa acestei lumi deşarte ... , scrie călugăriţa Teotana, şi am petrecut lumeşti destul in tot chipul în viaţa mea ... ". La Cozia se retrăsese «drept plângerea păcatelor>, dar tocmai acolo n'a fost cruţată de cea mai O'rea dintre suferintele acestui suflet atât de frământat. <':> Va fi greşit multe tănăra şi frumoasa Tudora, dar a ispăşit \� totul mama care şi-a Închinat zilele să crească pe «drag fiul ei Mihail Voevod-, şi care a trăit destul ca să-I vază ucis mişeleşte. Si de ace-a ne apare încă, după trei veacuri, într'o duioasă lumină bătrâna călugăriţă Teofana cu inima ei sângerăndă. Evocărn pe tân�ra şi săraca Teodora rămasă când-va fără sprijin cu sar- 'cina de a creşte un copilaş, singura ei dragoste, singura ei mândrie. Se bucură că-I vede tot mai frumos la trup, tot mai vioi la minte. Ii povesteşte, În taină ca să nu-l pună în pericol, că este fecior de domn. Când cele m�i ascunse năzuinţe i s'au împlinit, ea se închină lui Dumnezeu, cerăndu-i iertarea păcatelor. Iertarea vine prin cea mai 'amarnică durere. Iar când Iespedea se aşterne peste 'trupul jalnicei bătrâne, nimic alt in inscripţie decât amintirea sin­ gurului ei rost pe lumea aceasta, de a fi născut. pe marele domn. -Călugăriţa Teotana, muma răposatului Mihai! Voevod- 3). Ioan C. Filiui. 1) Actul din 8 Nov. 1602 prin eate Teofana face dauie Coztei mo­ şiile Prăainetulul şi Studenlţa. Confirmat de Radu Vodă la 1603 (Gre­ clanu 1. c. II 389). Declarat falş de Alexandru Vodă Illaş la 1615. Recu­ noscut bun de Matei Basarab la 1635 şi de Const. Şerban la 1656 (Iorga­ St. şi dac. V. 7(2). Orig!nalui se păstrează la Arh, Stat., Cozta, pachet 24. A fost publicat de Paplu, 'l'esaur, 1 (1862) 389, cu data greşită 1603. De Tocilescu, 1. c. 51-3. cu rectiflcarea datei. De Oneiul In Conv. !it. 1. c. Da Iorga (reanmat) în Chipuri.,şi icoane II. 238. 2) Notă precedentă, 3) Piatra pusă de domniţa Ftorica şi de Nlcolae Pătraşcu la 1605--6 (Papiu, Tesaur, 1 396).-Toci/escu, Rapoarte, 26. Biser. ortod. rom. II. 74Q.-lorga, Inscripţii, 1. 176. Dacă Teofana ar fi fost soţia lui Pă· I tra�cu cel Bun, nepoţii el n'ar fi omis din inscripţie această menţiune. [628] SUB SPECIAE AETERNITATIS (JOHN BURNS) Era 'n amurg, - şi svonul pământului murise ; In .fundul ,depărtării, cu cea din urmă raeă, O stea scânteieioare ieşi să ţină pază, Şz' dultului odihttei şi fragedelor vise. Domol ca îll(depţii - se 'nioarce dela muncă Un car, mergând pe drumul de ţară, sc!trţâind; In el, . mânându'şi boii şi peste zări privind, Poetul, care cântă ca paserea din luncă. Il prind acum năvalnic aducerile-aminte, Şi-z' sună uersui vesel şi sprinter: ca o ciută; Iubita - 'n gând şi-o cht[amă şi dulce (1 sărută, El, vef7dc îndrăgitul şi Vi'flZic fără minte ... Uşoară 1zoaptea cade din cerul nins de stele; Colindă cântăreţu], grăbit, de-alungul, satul; li cerr-acum iubitei - aevea - sărutatut, De gât încolăcindu-i şiraguri de mărgele, .. :Şi clipele .fug repezi 11ti'md în sbor vecicf'vo Pe nesimţit străbate fiorul dimineţii Prin lumea desmorţită, alungă vălul ceţii" Să facă z/imbitoare fi scânteind - câmpiiCf'" Pe-aceiaş drum de ţară îfi mână iarăş carui-«: Poetul, . care 'nnoată în valuri de mizerii; Dar gâlldurile-l poartă la ceasul sfânt al serii, -­ Şi urcă nud depart� nepăsător _._. calvarul ... Eug;. Ciuchi. [629] PRIMUL ROMÂN DIN VIATA ROMÂNILOR MACEDONENI - AMINTIRI- Intr'o odae mică şi scundă eram strânşi vre-o 10--15 copă, Dincolo numărul lor trecea de mai multe sute. Acest "dincolo» era şcoala greacă. Iar, noi, acea mână de copii, reprezlntarn populatia şcoalei române. In întreaga noastră comună nu se găsea o singură familie de greci. Totuşi, şcolile -- căci erau mai multe - la cari învăţătura se făcea în limba elenă, nu luai încăpeau de mulţimea elevilor, pe când in odaia care servea de şcoală română, copiii se numărau pe degete. De ce? Aceasta e o poveste cam lungă şi nu tocmai uşoară de înţeles, pentru cei ce nu cunosc împrejurările din Macedonia şi condtţiuntle În cari s'a propovăduit acolo cultura naţională. Deocamdată mă mărginesc să spun, că înainte de a se des­ chide şcoli româneşti, exista acolo o veche şi bine aşezată cultură grecească. Aşa dar, primii dascăli români În Macedonia nu s'au dus la un popor lipsit de şcoli şi de cultură, ci au luptat să înlocuiască cultura greacă prin cultura română. Decât, nu aşa de uşor se rupe cu tradiţiile, cu fel de fel de interese şi cu idealuri politice. Si apoi Tara Românească era aşa departe! Nu puteam avea nici Ii�ărirea unei speranţe, că poate sosi o zi, când să vină Ro­ mânii şi"' să ne scape de Turci. Da, să ne scape de Turci, împlân­ tănd steagul crucei în locul steagului sernilunei, Cu dorinţa şi speranţa de a vedea steaguri creştine şi ostaşi 3 [630] făcându-şi semnul crucii şi închinându-se la biserici. s'au născut şi au murit stătea şi atătea generaţii. Iar Ţara Românească era departe: o lună, de zile, ne spuneau putinii, cari se duceau până acolo făcând drumul călare şi fiind anlel1infati de tot felul de primejdii. De aceea, printre alte cauze, elevii şcoalei «creştine» româ­ neşti erau puţini, pe când aceia ai şcolilor , cum le ziceam noi, mi-au rămas prezente in memorie până în ziua de azi, deşi e la mijloc o depărtare de timp de 40 de ani. In Istoria Românilor nu ne mai săturam adrnirând Chipurile Voevozilor, cari prin vitejia lor ţinuseră sus şi nepătată cinstea nu­ melui de Român şi apăraseră neatărnarea ţării. Ceeace ni-l făcea mai iubiti şi ne umplea de 1 năndrie era faptul că ei ţinuseră piept Turcilor şi căştigaseră asupra lor atătea birulnţe. Puteau să ne arate grecii pe un Mircea cel Bătrân, pe un Mihai Viteazul, pe un Stefan c�l Mare? De bună seamă, că nu. , Iar pe coperta caietelor de -dictando- erau ilustratii reprezin­ tând diferite episoade din războiul dela 77. Lacrimi de bucurie şi de mândrie ne curgeau din ochi la vederea soldaţilor români dând asalt redutelor dela Griviţa. Pe "Peneş Curcanul" şi pe . tovarăşii săi ni-l Închipuiam ca pe nişte uriaşi făcând să se sguduie părnăntul 630 N. Batzaria ,.. ;' [631] a Primul Român sub paşii lor şi retezând dintr'o singură învârtitură a sabiei zeci şi sute de capete de ostaşi turci. Am fi dat bucuros fiecare câte mai multi ani din viata noastră . . , numai să fi avut fericirea de a vedea În carne şi oase un dorobant sau un vănător român. Dar noi până atunci nu văzusem nici un Român din Ţara Românească. Pe - căci aşa le ziceam in deobşte Româ­ nilor din ţară - nu-i cunoşteam decât aşa cum ii plăzmuisem În inchipuirea .noastră, Fireşte, ei trebuiau să fie cu toţii înalţi, spătoşi, impunători şi cât mai voinici. Nici şapte bărbaţi dela noi nu s'ar fi putut lua la trântă cu un "VIăhut". Şi ne tot întrebam: «doar de ce nu vin şi vre-o câţiva din ei până la noi? l-am primi doară ca pe Hristos. Dela ei până ia noi e departe, dar nici aşa mult. Un drum de o lună de zile". Iar altii, cari doreau mai mult decât atâta, nu puteau să în­ ţeleagă în nici un fel de ce regele Vlăhuţilor (pe acest rege ni-l inchipuiam ca pe un gigant din poveşti) nu se pune în fruntea do­ robanţilor şi a vânătorilor şi nu face praf şi pulbere toată oastea şi Tara Turcească ? Şi să vedem pe clopotnita bisericei noastre fâlfâind steagul românesc, pe care îl desemnam în toate paginele caetelor şi cărţilor �i-1 zugrăveam pe toţi pereţii! Dar Regele României nu se punea în fruntea oştilor sale şi nici un Vlăhut nu venia până în vârful munţilor, pe care era clă­ dită comuna noastră, frumoasă şi curată, cum nu-i găseşti pereche în întreaga Macedonie. Acest tablou luminos al inchipuirei noastre inflăcărate avea două mici pete pe cari nu ştiam cum să le ştergem mai bine. Una din aceste părţi umbroase erau numeroasele cuvinte de origină slavă ce întâlneam în cărţile româneşti şi cari nu existau în graiul nostru mac-do-român. Nu era nevoe de a ne' pricepe la filologie pentru a deosebi numai decât cuvântul slav. In comuna noastră trăiau mulţi Bulgari şi tet bulgăreşti erau o bună parte din satele din prejur. Din această caută încă de copii ştiam cu tpţii dialectul bulgăresc din Macedonia, aşa că atunci când întâlneam cuvinte ca "vreme, bolnav, obiceiu, prieten» etc. le lnţe­ legeam îndată obârşia lor. [632] .1 'N. Batzaria EXistenţa acestor CUvinte slave era u" prilej minu".t pentru advers.rii şcoalel .i c,uzei nOastre naţionale de a-şi bate joc de limba română, arăMnd·o ca pe o limbă paciW ,i comp"să din tot felul de amestec strtiifl. Cât de 'Uperior se Pte,int. In .ceasil privinţă limba g"acă care excela prin puritatea ei ! Dar nu degeaba harnicul nostru invăţător fu",se crescui 10 ."0. Ia Illi Maxim şi La IIria n . Orice cu vânt, care ar fi avu t lin miros câl de depărlat de orIgină slavă, era iSgO!li/ fără crulare, osândit l < noi o cileam: din închipuirea noastră? Bucuria noastră era străbătută de oarecare nelinişte, de oare­ care teamă ascunsă. Dacă se întâmpla să nu fie aşa" cum, după: credinţa noastră de copii, trebuiau să fie neapărat toţi Vlăhutii ? Intr'o după amiazi - imi aduc aminte că era o zi de Miercud--­ învăţătorul nostru ne spuse cu o voce, care îi tremura de emotie: .. mâine să veniţi cu �totii, îmbrăcaţi în haine de sărbătoare" căci ne vom duce să aşteptăm afară din 'Comună pe d. Ion Neniţescu care vine dela Bucureşti. Spuneţi şi părinţilor voştri, că-i rog să vină şi ei». Nu {fa nici o nevoe să ne rugăm noi de păril'lţii noştri, pentru că ei, cum aflaseră de această veste, îşi părăsiseră toate treburile, pregătindu-se să primească cât mai bine, cât mai strălucit pe acel frate iubit, care venea tocmai din Tara Românească. A doua zi pe drumul de unde era aşteptat oaspele român, vedeai numai o mare de capete. Nu erau numai elevii şcolilor noastre, AU erau numai părinţii şi fraţii şi surorile noastre, ci veniseră şi adepţii elenismului, toţi aceia, cari ne duşmăneau încă şi se uitau strâmb la noi. Unii fuseseră împinşi de un sentiment de curiozitate, a multi însă, vorbise vocea sângelui. In sfârşit, iată-l l "Ura! am câştigat 1» Mult aşteptatul şi mult doritul Vlăhut răspundea cu succes aşteptărilor noastre. Era Înalt, voinic, larg în spere şi cu o figură, care îţi impunea. Da, nu ne înşelasem in presupunerile noastre: VIăl1'u tii erau bărbaţi tot unu! �i unul. a coincidenţă nu se poate mai fericită pentru noi arăta şl: mai mult superioritatea fraţilor noştri de sânge asupra Grecilor, cari ne duşmăneau aşa de, rău. Anume, CL1 cătăva vreme mai înainte venise în comuna noastră un Grec, angajat ca căntareţ la, biserica greacă. Era primul repre- ,-1'. .. �:. [635] r. "_�''''' .. :.4'''' ... '" , '�. . \ � .' ' ţ\f :,: Primul Român zentant al rasei ele ne, pe care il vedeam noi, cei de o vârstă ClI mine. Ei bine, nu putuse natura să-:şi bată mai rău joc de cineva de cum Îşi bătuse joc de acest nenorocit de căntăreţ. Era ciupit de vărsat, mic, slab, sfrijit. A vea mâine le sgărcite, picioarele strârnbe şi mersul aşa de nesigur, Încât nernerea la stânga, când vroia să păşească la dreapta. Mai era şi mânios de se aprindea ca o iască uscată şi lăudăros nevoie mare. Aşa stărpitură de om nu se mai " văzuse până atunci pe la noi. "Uitaţi-vă la palicarul vostru şi. vedeţi pe Vlăhutul nostru-, le spuneam la rândul nostru partizanilor ideiei greceşti, cari ne tot arnăras zilele cu ţiganii din corturi. Fratele din ţară CI stat câteva zile În m.ilocul nostru şi acele zile au fost zile de sărbătoare şi de bucurie obştească. Şi cum îi sorbeam cuvintele, cum Îi urmăream orice- gest, ori:e mişcare! Dar mai ales când ne povestea episoade din războiul dela 77, la care luase parte. , � ... Şi Impăratul rusesc», ne spunea el, «l'a intrebat pe Osman Paşa : d� ce, când ai vrut să ieşi din Plevna, n'ai încercat să treci prin partea unde erau orâuduiţi soldaţii români, ci ai vrut Să-ti faci drum printre regimentele ruseşti? - Mi-am ales drumul cel mai uşor, răspunse Osman Paşa. clar 1 npăratul rusesc s'a roşit până În albul ochilor». N'a rămas om în comună, căruia să nu-i fi povestit la rândul nostru cele ce auzeam din gura fratelui din ţară, Ba l'am apucat şi Pe câinele nostru din curte şi i-arn zis: «ştii tu, mă Arapule, ce i-a răspuns Osman Paşa Impăratului rusesc P- * * * De atunci vremurile s'au schimbat mult. Liniile ferate au scurtat depărtările, Ati mai venit şi alti Români din ţară -din ne­ norocire, foarte puţini - şi un mare număr din tinerii noştri s'au" dus În ţară, Mulţi au vărsat lacrămi de emoţie, când au pus pentru întâia oară piciorul pe pămăntul sacru al Patriei Mume. Mă cuprinde, însă, o jale nesfârşită evocănd acele vremi de entusiasrn şi gândindu-rnă, că atătea jertfe şi lupte n'au adus zile fericite şi pentru ramura cea mai depărtată şi nu cea mai puţin curată şi viguroasă a trunchiului românesc! N. Batzaria [636] UN CANTEC Un cântec mi-a 'venit lt� minte - Nu ştiu de unde şi nici cdnd ; Incearcă sufleiu-mi s' alinte Un cântec 'răsărithl gdnd. S'a coborât cumva din stele, . Ori poate a plutit pe vânt 1 .. b1gdnă darurile mele, Iar eu de-a urem» inir'una-l cânt, Imi va fi fost trimis anume, Ori singurel a nemerit 1., Ca să-cii şoptească blând un nume Atâta cale a venit! In legă1'lări îl culc cu mine, In zâmbete cu mine-l scol, L' avânt spre slăuile senine, Şi seara il culeg domol. Nici 1'IU-l intreb de unde vine, Nici care dor l'a semănat. El are glas blajin ca tine, Cuvânt ca tine-fermecat. L'au. î11văţat acum: isvorul, Pădurea, :zările-aurii, Grădina: toate cântă: dorul Pe care numai tu îl şlti. [637] PUTEREA INTUNERICULUI Dramă în 5 acte fi un tablou de Lew Tolstoi Tradusă din ruseşte de 1. Fotino şi D. Nanu ACTUL I SCENA XII! Aceia�i Nikita �i Anisilia Nlkita : M'aţi chemat? (Se aşează şi scoate din buzunar o tabachere ). Piatr (Cu l1U ton de mustrare, dar nu prea supărat). Cum văz eu ... tu nu ştii ce-i aia -bunacuviinţă» � Tatăl tău vrea să te intrebe cevaşilea ... şi tu scoti tabacherea. Scoală-te şi vino mai aproape ... [Nikita se scoală, pune nesilit cotul pe masă şi surâde). Akime : Uite ce e Nikita ... împotrfva ta, e o plângere ... Nikita : Cine s'a plâns de mine? Akitne : Cine s'a plâns? O fată ... o orfană ... Ea s'a plâns ... Mărhlka s'a plâns ... Niklta : Ciudat lucru, zău aşa! Şi de ce se plânge? Cine ţi-a spus-o ... Ea singură ... Akime : Acuma eu te Intreb, - şi tu trebue să-mi răspunzi. .. Ţi-ai dat cuvântul fetii c'oiai? ţi-ai dat ,cuvântul? Nikita : Nu pricep ce mă 'ntrebaţi ... Akime : Prostii... Prostii ... făcuta-i prostii cu ea? Nikita : Hei, mai auzii una, �- na!... Când te plictiseşti, mai g lum eşti şi cu bucătăreasa ... Eu am căutat din armonică, şi dănsa a jucat. .. Ce prostii vezi aici? Piotr : Nikita, nu fă pe viclearru .... răspunde curat la intreoă­ rile ce ţi le pune tatăl tău. [638] - D. Nanu şi Fotino Akime (falnic) Nikita! Poţi ascunde' oamenilor adevărul, dar lui Dumnezeu.; niciodată. Nu spune minciuni Nikita !... Ea este o orfană ... O poate batjocori oricine, fără frică ... vorbeşte şi nu ascunde {nimic ... "Ii!. Nikita : Dar nu am nimic de ascuns ... Ce-a fost, am spus. Aşa ... ea poate să 'ndruge verzi şi uscate, ce-i trece prin cap ... Par'că nu a svârlit tot ea vina pe Fedka? Atunci... nu mai poate omul să gtumeasca ? Slobodă şi ea să glurnească, 'dacă-! place ... Akime: O Nikita ... bagă de seamă., rău! ese d'asupra ca undelemnul... Nu s'a petrecut ceva între voi? Nikita (la o parte). Ce mai scai! (lui Akime). Ţi-am spus! Nu ştiu nimic ... Nu s'a petrecut nimic ... intre noi. (Cu furie). Iau de martor pe Christos 1 Să mi se usuce mâna! (îşi face cruce), Nu ştiu nimic, nimic ... (Tăcere ... Nikita începe cu mai multă violenţă). Cine v'a mai băgat în cap şi asta? S'o iau de nevastă cu de-a sila? E! da asta e curată batjocură. E he! S'au dus vremurile âlea când părinţii îşi cununau copiii fără voia lor. .. Şi-apoi ce mai încoace şi 'ncolo ... Am [urat.; nu ştiu nimic ... Matriona (către bărbatul său). Nepricopsitule! Cap sec! Crezi . tot ce ii se spune. Şi ce-ai folosit? Ai mai pus in încurcătură şi pe bietul .băiat. .. Nu e mai bine să stea aici la stăpănul lui, set ne dea zece ruble, - că ne crapă buza de nevoe.; Plotr : Ei bine, unchiule Akime, cum te-ai hotărât ? ... Akime (sentenţtos), Bag-ă de seamă Nikita, lacrămile oâng ă­ rite nu cad degeaba ... dar.. , cad pe capul vinovatului .. , Fereşte-te, .. fereşte-te ... Nikita : Tu, să bagi de seamă, - eu n'am făcut nimic (se aşează). Anioutka : Dar dacă m'aş duce să- f spun mamii toate astea? SCENA XIV Piotr, Akoulina, Nikita, Ma,triona. Matriona (eătre Piotr). Aşa se întâmplă in totdeauna Plat!' Ignatich ; bătrănul meu este buclucaş. Când i-a intrat ceva în cap, nu poţi să i-o mai scop. Te-am supărat de geaba ... Fiindcă \);��lttui nostru este multumit, să rămână la tine. Păstrează-ţi-i, e sluga la .... Piotr : Atunci cum te hotărlşl, anchlule Akime? Akitne : Eu ... n'aşt vrea să silesc băiatul.; aşt vrea numa ... [639] Puterea Intunericului Matriona : Nici nu ştii, decât să mormăi Băiatul e mulţumit aici, să rămână aici! Tot n'are el chef să plece Nici noi n'avem vre-o nevoe de el. .. Las că, facem noi rânduială . Plotr: Dar dacă-l iai toată vara unchiule Akime, nu mai am nevoe de el iarna. Dacă rămâne la mine, - să rămâe cu anul. Matriona : O să se bage de-ocamdată numai pentru anul ăsta. Cât priveşte strânsul fânului nostru, o să tocmim oameni din sat ... Băiatul nostru nu se mişcă de lângă Dumneata, să ne dai numai 10 ruble. Piotr : Dar cum? Iar pentru un an? Akime (oftează). Ce să facem? Mai incape vorbă ... Jamâne aşa. Matrtona : Incă pentru un an, cu incepere dela Si. Dumitru, S;hnbătă ... Pentru preţ n'o să mai stai la tocmeală ... Iar acum dă-ne 10 ruble, Ne trebue şi nouă ... (Se scoală şi salută respectos pe Piotr ). SCENA XV Aceiaşi, Anissia �i Anioutka l Anlssia se aşează mai la oparte). Plotr : Bine, dacă ne-am înţeles (făcând semnul băuturii) mergem să stropirn tocmeala ... Vino, unchiule Akime, să bem un ciocan de rachiu ... Akitne : Nu beau, nu beau rachiu, nu beau ... Piotr : Atunci, hai şi-oi bea un ceai... Akime : A! Ceaiul e plăcerea mea ... Oh J da, ceai mai înţeleg ... Pioir : Şi femeile tot ceai beau ... Tu Nikita vezi de adună -oile :si aşterne-le paie . . Nlkita : Bine. (Soarele începe să apună ... Es cu toţii). SCENA XVI Nikita singur Nikita (aprinde O ţigare). Zor nevoe să mă facă să le po­ ves.esc elim se petrece cu fetele ... Ar fi cam lungă povestea ... .'l:mânt muiat lovesc înăbuşit sicriul fără ecou În ritmul ploii re- " [645] ·�-�r Protesorul pezi despăr�nd d('� lumină pentru totdeauna pe acela care a fost pompiIiu Eliade şt care duce cu el o aşa de scumpă parte din dragostea :�ea de viaţă, � Plecase din toamnă la Paris. II văzusem înainte de plecare, neliniştit de pierderea unor hârtii, note de studiii, -- vesel altrnin­ ieri şi cugetând plin de nădejde la o publicaţie nouă, urmare la "istoria spiritului public în România". Prin luna lui Mai am auzit că s'a intors şi că este bolnav; eram profesor la 8., cu vremea fireşte prinsă şi apoi nu ştiearn nimic de greutatea boalei lui. La sfârşitul lui Iunie am sunat la poarta caselor din strada Iulia Haşdău, pe cheu ; mi-a deschis un servitor cu faţa îndurerată şi care mă privea fără să-mi răspundă. Dinlăuntru am auzit plân­ sete înăbuşite şi m 'a izbit 'deodată simţirea aceia, de neasernuit cu nimic, il prezenţii aceleia care aşteaptă şi nu pleacă niciodată sin­ gură. M.'am intors fără a spune o vorbă. Erau clipele lui din urmă. Fericiţi scriitorii, ei ş�i\.l să aştepte şi ei pot să aştepte; darul sufletului lor trăeşte veşnic în opera pentru care vremea făureşte înţelegeri omeneşti din ce in ce mai cuprinzătoare şi mal limpezi: monumentum aere perennius. Profesorii împărtăşesc soarta artiştilor dramatici şi a marilor executant! în muzică. Intr'altîel atingerea lor cu lumea este mai nemijlocită şi g[:n­ direa lor se deapănă în văzul şi cu insoţirea ei. . Larnura sufletului lor se mistue însă. chernând la viaţă sin­ gurătăţi necercetate, fiinţa lor întreagă se dărueşte cu totul ascul­ tătorilor şi vremii, opera lor devine anonimă. Chemarea profesorului nu stă ea oare tocmai În deşteptarea puterilor proprii ale elevului, in trezirea personalită ţii care se fău­ reşte sub inrăurirea activităţii aceluia ce se uită pe sine şi ştie să se ascundă discret, să se şteargă cu vremea? Şi cine va şti să desfacă din ţesătura vie a mintii care s'a folosit de toată dragostea şi Înţelepciunea care i-au urzit destinul. * :j: :;: Păstrez aşa de luminoasă, de proaspătă amintirea anilor de universitate şi toate cele petrecute atunci se prefiră în cugetul meu recunoscător -- în cea mai sărbătorească înfăţişare. Studenţii şi [650] 1. D. ;;refi."'lllescu răbdare de a generaliza şi de a limpezi nesupărat şi in grabă. Aşa am ascultat cursul asupra originilor şi istoriei teatrului medieval in Franta, asupra traducerilor româneşti vechi din scriitori francezi şi asupra lui Voltaire. Cu totul altceva era. Eliade in conferinţele sale publice. Aci 11 distingea inainte de toate o curiozitate ştiinţifică rară, dragostea­ efe a cerceta domenii cât mai întinse şi mai felurite, muzica, litera­ turile nordului şi problemele filosofice cele mai noi: Mozart şi Wagner, Maeterlinck, Ibsen, Tolstoi, etc. Avea In al doilea rând un deosebit dar de Înfăţişare al fru­ musetilor literare care fermeca auditorul şi dăruia fiecăruia-simţirea aceia măgulitoare că ai citit tu singur, că tu ai analizat toate acele lucruri şi" că tu le Înfăţişezi în chipul acela. , Darul deci de a lua cu dânsul cugetul auditorului În lucrarea de cercetare pe care o făcea şi în care uimea tactul nespus de fericit şi de just În alegerea pasagelor caracteristice, În ordoarea ideilor şi In alcătuirea intregii conferinţe, minunată ca proporţii şi ca plan, a adevărată operă de artă ca prezentare, caldă, curentă, elegantă şi cu oarecare căutare din când în când, cu pretiozitate. Mai des te prindea şi nu era chip să rărnână cineva rece, În lot auditorul, care devenea al lui, fermecat mai ales de povestirea drarnatizată şi simplă cum nu te-ai fi aşteptat să auzi. Sfârşitul, uneia!' înţeles de idei limpezi, un pas înainte în pătrunderea lucrurilor, o amintire de sărbătoare. Eliade conferentiarul nu va fi uitat de nici unu! din cei care I-au ascultat odată. Mai mult decât toate şi inainte ce toate Eliade a fost însă profesor, profesorul şi pentru aceasta trebuia să-I cunoşti in semi­ narul să u, Seminarul de literatură franceză era o organizaţie temeinică, cu un mare număr de lucrători, 100 până Ia 120 de studenţi în 'Care numărul nu stănienea munca, ai zice din potrivă că el constituia un câştig neaşteptat de întrecere şi de ajutor În priceperea lucrurilor. a familie numeroasă legată prin inrudire de cuget, prin vointa de a şti şi în care toti isprăveau prin a se cunoaşte prea bine unul pe altul şi a se preţui cât trebuie in lucrarea comuna. Un seminar cu tradlţie aproape, cu toată tinereţea lui relativă. �i cu tot schimbul de studenti din fiecare an. Erau lnsă studenţii anilor al III-lea, al IV -lea şi licenţiaţii care li [651] Profesorul înfăţişau o pregătire superioară noilor veniti şi conştiinţa metodelor de lucru. Seminarul lui Pompiliu Eliade nu era o arenă de încercări În care profesorul propune pentru studiu un număr de subiecte fără vre-o relaţie între ele, de cele mai multe ori, şi în cari elevii lărnu­ -esc lucruri găsite prin cărţi ori afirmă cu îndrăzneală lucruri pe cari nu le pot dovedi. II!< Aci era o organizaţie de ordin superior pe care o înţelegeam cu toţii şi căreia toţi ne supuneam cu dragă inimă. Ţinta seminarului era cercetarea ştiinţil.că a literaturii fran­ ceze într'un cuget umantstic, alături ori ma i presus chiar decât cel strict literar care nu era uitat, se înţelege. Calea de urmat era la alegerea studentului şi aci libertatea era neţărmurită, adevărat exerciţiu activ, nernăsurat de fericit, al personalităţii elevului, al spiritului său de observaţie, al spiritului de analiză, al spontaneităţii şi gustului. O singură oprire severă, citirea criticilor care, ne spunea aşa de înţelept Eliade, sunt de mare folos cui a învăţat să cunoască lucrurile prin sine şi ca un control al observ ărilor sale; ei consti­ tuesc însă o nenorocire pentru începători cari dobândesc astfel idei străine şi se învaţă a primi În chip pasiv judecăţile ori prejudecăţile � altora, lăsând inteligenţa lor să doarmă in cea mai păgubitoare şi pretenţioasă lene. Direcţia cercetărilor era preţuirea şi gustarea frurnuseţilor cu­ prinse în opera analizată, o direcţie umanistică. mai ales, spuneam, În sensul că se urmărea prin mijlocul analizei definirea personali­ tăţii scriitorului şi aceia a spiritului vremii. O cercetare psichologică şi ur.a de restituţie sufletească în cadrul epocei deci. In această lucrare complexă de analiză şi de definire Eliade era un maestru şi aducea un spirit de pătrundere neasemuit, o cu­ noaştere rară a nuanţelor sufleteşti şi un tact psihologic pe cari nu-l întâlneşti decât la marii analişti ai criticei franceze din veacul al XIX-lea. Cercetările sale asupra originii spiritului public in România, publicate in limba franceză, nu dau măsura spiritului său de obser­ vaţie şi nici măsura, mai ales, a [usteţei cu care Eliade hctăra spi­ ritul vremii, aceea ce se numeşte astăzi mentalitatea omenească, [652] ,'\ I. D. Ştefănescu cu un Cu vânt aşa de urât de el, CUm erau toa'e Cuvlo'ele abstrac� roi inlelesul- complicat şi slab Conturat. In "minar era de o "guran/ă uimitoare şi de o Pătronder, care nu se poate uita. Taina seminarului său era Insă, de bUnA seamă, darul de. ·!câtlJ! programlJl de sludiu aşa fel, Incăt, Pe deoparte, si! resPecte legAtura in 'in si!. dintre subiectele propuse şi cari Conslituiau Un tot organie, iar pe de aită parte, să vădeascil dintru Inceput stlJdenpto" io. lolocul ·li bucuria cari slau 1, capătul muncii de cercetAtor In .•.. 't .. • cea direCţie. .. TrebUia să vezi ziua aceea frumoasă de sf,Irşlt de Octoillbrie ' Câud Eliade Infilţişa bucuros şi plin de indemn caetul Program al seminacului de peste an; ispita siuaenNor, grtja pe care o ouneau" 1. alegerea SUbiectelor, făgăduinţ, de muncă şt in ochii lor bucuri, ·j')e care o aşteptau. AdeVărată SărMtoare. Toli se simleau îmbiati siliecare găsea Subiectul pe Ca" II c'ula şi se simţea meolJ să-i lucreze POlrivit îHdemnUJUi" intim şi SPiritUlui său. SUbiectele păstrau iulre ele o aşa de strănsă şi de "ormall ".ălură că ne'sliam ei ue simţeam cu toţii it>Cl'âlJd Ia limpezir" "n�i aeeleia,i pr�blem: mari lilerare, istorice şi 'ufieteşti, ,olidari' in rezolvarea ei, aVând nevue Unul de Sprijinul celUilalt şi ajU!ând !:i0i'are pe prieten prin munca lui. Aşa se năştea emulaţia şi dragostea şi aşa creştea zi de zi sufletul seminarului Care dM.a membrilor lui aV'nt ,i spor. Era ., intreagă ,tiinţă in aIcătuirea Programului de studiu al corespondenţii frallceze (I'elude des ept"Ol!ers), al romanului realist, al leatrului secotului a' XVIHea, al operii lui fliPPolyte Tatne_ Pr'Jbl,ulele de seminar nin 'ullimli palru an;.· Eliade vedea apoi ş; ne indica ş; no,," loate relaplle subiectului lilerar şi PsJtlOlogiC, CII isloria, Co SOCiologia, Co cngelar,a filOSofica in afară de legătora cu iiteratllriJe lS'răine. In acesl chip cercelarea Jlnastră Jlo rămânea lu graniţele Sjrâmle ca" se sUPlin ooui analist pSihOlog, Inde/lJnat &1 prive"c.ă pre., deaproape un Ju,," şi să-J despaită, pentru a-I cunoaşte mai bino, de înconjurlmile Iu; şi de înrUdirile fireşti. OrizOJlIUI, nooă Jle răm"nea mereu deschis, orizonturi Jloui ui [653] Profesorul m se deschideau. Cercetarea îşi păstra mereu obiectul şi adăncirea problemii nu era in nici un fel stănienită. . Era lnsă exclusă l igustirnea de judecată a pedanteriel care se izolează şi se uită În migală şi precizări silite. Spiritul filosofic al lui Eliade, simţul lui de măsură era into­ vărăşit de ordine şi disciplină şi se sprijinea pe o largă cultură ar­ tistică In domeniul artelor plastice şi al muzicei şi pe o cultură filosofică destul ne întinsă. Şi toate acestea erau călăuza şi indreptarul nostru. Mai presus de toate era însă nepreţuitul lui tact pedagogic care făcuse din el un adevărat director de seminar. Ceasurile de Luni dimineaţa pe. cari nu le măsura nimeni i! Incepeam lucrul la 10 şi ne smulgeam, fară voe, Iarrneculul la F!:, la 2, după trei ori patru ceasuri de muncă fără întrerupere. In atmosfera plină de voioşle şi de îndemn studentul ca re- ;�d debita lucrarea, modest, preocupat de catedra cea lungă, lângă Eliade cu spiritul aţiritit şi care lua note pentru observă riie sale. Contribuţia apoi a celorlalţi trei sau patru membri ai semi­ narului care studia seră, potrivit programului, acelaş subiect şi care acum indreptau ori completau cele spuse,. Şi noi ceilalţi, stăruitor atenţi, intrebam textul.cnotele, amin­ tirile, inregistrând ce socoteam de seamă în caetul de note pe care nu cred să şt-I fi pierdut cineva dintre noi. Şi toate acestea In cea mai cuminte şi mai înviorătoare libJ:,­ tate, străbătuţi de un curent de tinereţe şi de îndemn care ven<.:;1 dela profesor, cel mai tânăr şi mai activ dintre noi. A uitat oare vreunul clipa de înălţare şi de bucurie când Eliade se ridica plin 'de viaţă, nervos, îngândurat, cu mustrare, CUt ironie ori aprobare in glas, Cll ochii lui vorbitori pentru încheierea şedinţei? Incheierea constă dintr'o îndoită lucrare. Intâi era analiza COH­ ferinţelor şi observărilor făcute de membrii seminarului cu privire la subiectul propus; fără răutate, fără exagerare, cu atâta ironie şi asprime câtă se potrivea unei fră ţii ca aceea ce era .rcolo şi Sti­ fletului lui bun, totdeauna cu dreptate şi cu îndreptări folositoare. Război pretentiilor, exprimării neromâneşti şi abstracte, furtu­ rilor nevinovate de prin critici şi reviste; multă cinstire a cugetării personale şi activităţii răbdătoare. Venea apoi analiza subiectului el Însuşi, făcută cu acele in- " [654] 1. D. Ştefănescu suşlr] superioare de cultură şi de simţ artistic de care .a111 vorbit şi sprijinită pe întreagă luminoasa experienţă a şcoalei franceze, a acelei şcoale normale superioare vechi din Paris, al cărei elev stră. Incit fusese Eliade. Sinteză personală a unor cunoştinţi limpezi, operă de cugetă tor şi de artist. Infăţişa sufletul scriitorului fără schematism, fără pe­ danterie, cu un nesfârşit simţ de realitate. Nimic din analizele acelea omorâtoare ce mistue personali. tatea autorului şi al căror rezultat-este un fel de algebră sufletească, ci analiza care in vie, analiza de artist, analiza creatoare �i adevărate. portrete psichologie în înţelesul unei opere de Van Dyck. Citea splendid pasajele caracteristice pe cari îşi sprijinea ana­ liza şi pe care le alegea cu un gust şi un simt neîntâlnlt. Desfăcea notele sufleteşti şi le însemna asemenea pictorului portretist care aşează pată lângă pată, pensulă lângă pensulă, cu­ loarea care învie. Glasul i se încălzea şi vorba devenea pitorească, cu ecouri şi apeluri de înţelegere, plină de vervă, de tinerete şi aşa de potr�vită subiectului şi sufletului nostru că fiecare cuvânt ni se intipărea d'a dreptul în cuget, devenit de o receptivitate neaşteptată. Evoca 'magic atmosfera vremii şi o Inviea aşa de ve ridic, de puternic. Figurile se aşezau În cadrul lor, in lumina care li' se cu­ venea şi noi le contemplam cu înţelegerea ce nu greşeşte. Pompiliu Eliade a fost acest trezitor de inteligente care învaţă pe elevi să se cunoască şi să-şi cunoască puterile, un liberator al intelegerii fiecăruia şi un maestru care a ajutat pe fiecare să-şi des­ facă fiinţa şi să şi-o desvolte în direcţia adevărului, la lumina În­ telegerii artistice şi filosofice. Cu această însuşire, un adevărat maestru de profesori care, �a rândul lor, au chemarea să trezească individualitatea elevilor şi să o ajute În determinarea ei sănătoasă. In ultimii doi ani Eliade a trebuit să-şi lmpartă activitatea între Universitatea căreia până atunci se Închinase cu totul şi Teatrul Naţional din Bucureşti În fruntea căruia fusese chemat de Spiru Haret şi de nădejdile noastre ale tuturor. Cugeta cu deosebire în noua lui activitate la rostul cultura I al Teatrului National în lumea românească şi la legătura cu Uni versitatea, .. [655] Profesorul Şi-a făcut un program pe care l'a urmărit cu stăruinţă ne­ învinsă şi cu hotărâre limpede. Programul acesta este cel mai bogat ce se �oate închipui. pentru vremea noastră şi pentru multe generaţii de aci înainte . • Punctul de vedere artistic predomina, fireşte, ca 'n toate pre­ ocupările lui: revederea traducerilor ori refacerea cu totul a celor greşite, puneri În scene Îngrijite, joc expresiv, înţeles şi măsurat. de gust şi just. Pentru ca artiştii să pătrundă sigur în sufletul personajelor lor, Eliade maugurase conferinţa şi analiza psihologia în textul unde mai inainte fiecine proceda empiric şi cu singura lui intuiţie. A vea un punct de vedere cultural apoi, educaţia tinerimei şi' a masselor în sens artistic, înălţător, prin mijlocul teatrului care avea să lase de-o parte, o vreme, succesele materiale şi aprobarea pu­ blicului obicinuit gentru a ridica până Ia înălţimea artei adevărate un public nou, tinerimea care va învăţa să dorească şi să ceară altceva decât comedii uşoare, drame moderne de adulter şi reviste ... Clasicii reveneau În teatru reprezentati cu îngrijire şi gustaţi de şcolari, de studenţime, publicul de mâine, acela de care se in­ teresa el, profesorul şi educatorul, cu adevărată pasiune. Şi deodată toate acestea n'au mai fost. A venit pe neaştep­ tate ziua aceia pustie, cu cerul d'un vânăt cenuşiu, cu văntul rece care gonea norii fugari, cu drumul cel lung şi care înfioară al celei din urmă lnsoţiri. Tinereţea lui voioasă, activitatea lui plină de avânt şi sufletul lui aleg ce ni s'a dăruit cu atâta bunătate şi atâta sacrificiu} • mi-au zidit Însă pentru totdeauna, În cea mai curată lumină, în sala aceia de Universitate pe care o văd aşa de bine, cu ferestrele joase cu băncile lungi, curate, cu colegii şi prietenii de lucru voioşi şi inţelegătort, pe Eliade, profesorul, liberatorul de inteligente: - CLi statura lui cea mică, în picioare, În haina lungă ce-I încheia greu, cu fruntea înaltă, cu ochii cei frumoşi şi plini de viaţă, de bunătate. de ironie şi de indemn, c4' verva lui neistovită şi cu vorba care zugră vea, şi dramatiza,alergâii' cuceritoare, caldă, neuitată in suflete ce erau ale lui, cum al' . va fi şi cugetul meu ce! mai curat şi mai recunoscător, al lui Şi acest rămas-bun lnlăcrămat al întregii mele fiinţe, rărlţ�:$f:l:m!1 ce n'am socotit să ajung să i-l spun vreodată.>'" 1. D.· Ştefănr.llHl,-<01"''''' .. [656] E 'Il miez de zi. VdZdllll/i! de topaze Ma/afec lllarea leneş o râsfaţă Deljini se sbat şi fes la supra/a/ii Se '!le!:Z,f?e cltei!! 'Il S;;â;zteeri de raze, Spre larg drparte, bârcile uşoare Stau !lemişcate '/1 "'wea !les/ârşiM <;)'jrag de fum pe unda lii{j"t!td A"tem în urma !zcJpile /llgore, Albi gceionzi descriu S(�.fe!i [Il soare, Se 'nlore, pe unda eiari!, staa o eliN, .S'c oglindesc, l"z' iar PO!!lesc în pripă ... Vin dinspre tarm acorduri de 1Jioare. Din neSfârşit se lasâ PăI de scard; Lumini de far se friing ÎlI llIide moarle, Ca'n nopţi de basm, prind gândari să mă poaT/, Spre alte vremi de vis st prtflfăvară. ------.�----�-- --._----- [657] INTRE DIVIN ŞI UiVIAN o pX·O b�en'1.ă a q,:.n.:ul·!turii ele:n.ice II. § 1 1. Problema leag-ănului rasselor, a înrâuririi, in­ filtraţiunii sau arnestecului dintre. diferitele grupări etnice, problyma desfacerii in timp şi spaţiu a familiilor lingvistice) poartă în istorie, etnologie şi filologia comparată un mare semn de întrebare. Tot atât de mult desbătută, pe cât a fost .de atrăgătoare la studiu din cauza elementelor neîn­ doelnice -- filologice şi etnografice -- care o trezesc, această " . chestiune. oferă cercetătorilor, din nefericire) imaginea feno­ menului fizic care se depărtează pe măsură ce călătorul se apropie de el, Şi lucrul este într'adevăr greu; căci avem de a face cu un domeniu, în care iniâmplarea joacă un rol aşa de însemnat, în care mişcarea este aşa de frecventă, amestecul aşa de obişnuit, infiltraţia aşa de lentă şi nesim- . ţită, şi este atât, de problematic procesul invers: de analiză, de dozare sau delimitare. Spre exemplu în Egipet: toate aparenţele îndeamnă pe cercetători in favoarea ipotez ei - susţinută de alttel În istorie - că civilizaţia Nilului s'a desvoltat, cel puţin in epoca vechiului imperiu şi a celui de mijloc, într' o deplină iZolare. de restul lumii ; că abia pe la jumătatea mileniului lI, adică. după izgonirea HiksoşiJor, sub Tutmes III (1580--50 a Chr.) Egiptenii au devenit un popor cuceritor, iubitor de mişcare . şi, prin aceasta; susceptibil de înrâuriri externe, de atingere cu alte civilizaţii. Şi totuşi, acest mod de a înfăţişa lucrurile lasă măcar 1t11 semn de intrebare. Dacă de o parte Egiptenii, de alta sernenţiile turanice şi se mite din Asia [Sumero-akkadienii [660] 660 C. Papacostea 1, .. - acest titlu, decât ce poate suggera un centru mai Înl-· portant decât altele. o dominaţie politică mai lungă decit a altor centre ; este un cuvânt colectiv şi renr- zpntativ care cuprinde şi rezumă UIT şir de influente rexterioare. 1 Viaţa babi'onică nu constitue o unitate politică şi cui. rurală, evoluată normal şi paşnic, dintr'un nucleu interior} cu determinate caractere etnice. Cultura Babylonului nu înseamnă de fapt decât straturi r de tradiţii, de elemente materiale fii sufleteşti. depuse acolo pe rând, în curgue de veacuri şi milenii, de catre popoare care, diferite ca limbă şi rassă, au stăpânit unul il după altul ţinuturile Sinearului (Mesopotamia), unde erau atrase probabil de rodnicia pământului. Sumeri, Hetriti (1930), Kassiti (1760), Elamiţi, ClrIdei, Assyri şi alţii, vreme de peste două mii de ani, au adus şi au lăsat Babylonului, În trecerea pe acolo a stăpânirii lor politice, urnele culturilor proprii, atât în ordinea materială, cât şi i'n cea ideala -- a superstitiilor, magiei, religiei, sau a formelor de cugetare mitică. § 15. Cele mai vechi mărturii despre aceste CUlttlri­ nu sunt lipsite de interes, chiar sub raportul clJgetării. Pentru mileniu! al III, care a premers cel� dintii di· nastii a Babyloniei unificate - aceea întemeiată la 2131 de ' ,către Hamrnurabi -, aşa dar pentru veacurile dinastiilor de Kis, Lagas, Opis, Agade 1), Uruk, Urşi Isin, se constată o (ştiinţă» cu .privire la cele cereşti şi pământeşti. , Cerul şi mişcă ile circulare ale corpurilor din Univers sunt materializări ale divinităţii care se revelează în Cosmos. Pământul şi fenomenele terestre sunt oglindirea par-. tială, de aceiaşi provenienţă divină, a iputertlor cosmice. Fenomenele mişcării circulare care se vădesc prin astre· se repetă şi pe pământ, de exemplu in regnul vegetal. .. Omul însuşi apare ca un micro-cosm cu elemente simetrice macro-cosmului. Cerul înstelat este isvorul cunoştinţei şi înţelegerii faţă de puterea divinităţii. In sfârşit, fiindcă fenomenele cereşti 1) Importantă mai ales fiindcă tn timpul acestei dina stii, sub Sargon 1, apare pentru întâia oară IIi istorie Idela imperiului cu tendinţe ,llni-, versate, , r [661] Intre divin şi uman 661 , " ., fi, '" " căpătă expresia, cea mai simplă în raportul numeric, numărul este şi el sfâni1). Intre fenomenele cereşti şi cele pământeşti există o corespondenţă, o armonie, care constitue legea fundarnen­ taIă a Universului. Prin revelaţia cosmică pe deoparte se înlesneşte omului cunoaşterea ordinei divine, pe de alta se trezeşte minţii interesul 'de a căuta in fiecare fapt şi fenomen voinţa divi- nităţii. . Numai un pas desparte această concepţie despre cos­ mos - privit' ca o exteriorizare a divinităţii - de Dumne-, zeul unic, care În Genesa V. T. îşi exercită puterile prin creaţiunea Cerului şi Pământului, Dar este şi altă apro·' piere. In strânsă legătură cu divinitatea apare un Clement nou : ideia morală. . c Divinitatea este păzitoarea. moralităţii. Golurile izbi, toare, puntele întunecate ale conexiunii dintre fiecare fe­ nomen în parte şi norma cerească. au fost considerate COL acţiuni ale unor puteri antidivine, care s'au răspândit în actuala ordine a lumii încă din vremea haosului primitiv. Chemarea ştiinţei ,este să. curme greşelile pătrunse în cu­ rata înţelepciune primitivă; a practicei religioase - să nimi­ cească înrîurirea elementelor haotice. Ca ultimă ţintă a stră­ duinţelor religioase - este aşteptarea unei vremi mai feri­ cite, care, biruind definitiv puterile haotice, vor corespunde epocei desăvîrşite de mai Înainte) 2). Fără a tăgădui rolul covîrşitor pe care îl are şi aici divinismul, nu se. poate trece cu vederea că in acest ele­ ment etic, it1 acea speranţă a unei vremi mai fericite vor­ beşte glasul încă slab, semi-conştient, al umanităţii Încătuşate, Este, poate, şuvita semită care pulsează, abia în Iaşe, spre o viaţă. cu un inteles in funcţiune şi de om. § 16. Când un popor sau o categorie socială, trece dela formele simpliste de adoraţie la ",cexp1icăricauzale. ­ fie chiar prin mituri sau simboale - a fenomenelor naturii şi' în deosebi a creaiiunii ; când prin cult stabileşte între zei şi oameni o interdependenţă, trezind şi prin aceasta le,gea 1) [eremias Alg. Religions-Geschichie p. 33 şi uu. 2) Ieremia, in lucr. cit. p. 24. J' I i I [662] c;. Papacostea .o 1) Este îndoelnic in istorie dacă pricina acestei asemănărt stă într'un foarte vecnlu contact intre populaţiile primitive ale acestor două ţinu­ turi.-cl1r'n susţine Hommel Î1l a sa Geograplzic u, Gesch, des Atten.Orients, 2 ed, 1904 - sau e l� mijloc, o tntâmolătoare analogie între două popoare ee se află in acelaşi" stadiu de evoluţie şi trăeac aproape in aceleaşi condiţii fizice. . " , -------.-- \ \� � cauzată, atunci gruparea 'omenească se poate considera, sub raportul evoluţiei sufleteşti, intrată în �adiul .: superiorse, al gdndirii mitice. Şi straturile înalte ale populaţiei sume�� . akkadiane au intrat pe un asemenea făgaş. Insă alăturea de această categorie' socială, I din care .• ' bună parte o formau chiar preoţii, a cărei credinţă por­ nea din revelaţie, se mentinea în forme mitice işisfărşia în,. misticism. erau şi massele populare, care credeau, ca Egip­ tenii" 1), în zei mulţi, in seama cărora erau puse forţele ascunse şi cele 'aparente' ale naturii. , Aiti,natismul-- acea însutletire a naturii viI. ca şi a pelei moarte, propriu primei faze de evoluţie spirituală. a unei societăti.r+stă aici alaturi de animism, in special aplicat cor- purilot cereşti,' . .<>' Soarele este zeul Shamash, luna este Sin, steaua dimi- li netii şi serii este Ishtar. Apoi apa, focul, ţiământu! sunt' di­ vinitătile Ea, Gibel, Bel. Regnul animal este reprezentat In pantheonul babi­ lonie prin leul Nergal, taurul Ninib, peştele Ea sau Oannes, .. porumbiţa Ishtar. şi a. § J 7. Gruparea zeilor după centrele politice -- este . incă o notă care îi. apropie de Egipteni: atât ca fapt brut, cât şi ca înriurire reciprocă Între cele divjne şi cele ome­ neşti. Oamenii, cu regii respectivi în frunte, se . grupează·�. ilo jurul altarului unele mişună spiritele, divinitătile şi, dea­ supra tuturor, cu năzuinte de atot puternicie, se înalţă in deosebi un singur :zeu, de multe ori prin înlăturarea sau ni­ micirea celorlalţi, mai rnărunti. Când apoi se bat intre. .ele cetăţile, lupta se dă Între zeii respectivi. şi, când un oraş este biruit, stăpânirea asupra lui revine nu numai re­ gelui triumfător ci şi zeului, mai ales zeului, căruia j se da-: toreşte biruinţa. Astfel se ridică, la sfârşitul antichităţii sumero-akka-' 1 ţ. [663] Intre divin şi uman diane in Bahylon, odată cu intronarea marelui rege Ham- , ... , murabi, zeul Marduc � Din maruntul zeu Nabu, localnic în Borsippa, devine zeul Marduk de importanţa covârşitoare in "imperiul lumii" cu' reşedinţa în Babylon.lntoqnai ca regele, zeul ţinteşte spre stăpânire universală; îl şi găsim intitulat ,,"Păzitor al lumii", ,;5făpdn al totului" ,,,Domn al Domnilor", "Zeu, ,al Zeilor" 1). 1 ' Cu alte cuvinte, cele ce se petrec în lagărul divin se repetă în ce] omenesc şi invers --, regele fiind respunzător }fU faţă de supuşii săi ci faţă de divinitate. In năzuinţa - devenită dealungul veacurilor istorică, -­ spre imperiul universal, care se inaugurase în preajma Babylo­ nului, odată cu Sarrukin 1 (2880), cel dintâi reprezetant al dinas­ tiei din Agac1e, se continuă şi se întăreşte prin Harnmurabi '(2131), intocmai cum zeii cei m ici se supun şi dispar în faţa lui' f,' Şill sau Marduk, pentru a lăsa mai târziu, la alţi Semiti, locul �e cinste pentru un zeu necontestat, şi abstract - Iahwe al Israeliţilor. ' § 18. Iată şi o scurta formă literară, in care se dă expresiune sentimentului ce omul păstrează divinităţii. Este un ,�imn pe care preoţii din Ur îl înalţă divinităţii Sin - şi aceasta cu năzuinţă monotheistă : <, , "In cer cine este prea înalt? Te singur eşti prea înalt. Intre toţi Zeii,' fraţii tăe, nil, e nimeni egal cu tine. Nici lIf� zeu l1U este ţie de o potrivă prin puterile divine" 1)�, E o pura recunoaştere necondiţionată a măreţiei diuin« �" - .fără acea nuanţă de solicitare, pe care o au obişnui­ rugăciunile. Aceiaşi psihologie de adulatie şi de adâncă urnit li ntă , din care n'au putut încolţi, cel puţin .pentru \ aceasta fuză primitivă, de cât speranţe - intr'o vreme mai fericită, Şi dacă ar fi numai atât. Dar acest miez de' credinţe a evoluat şi, desvoltându-se, ele au căzut in superstiţie. Magia, astrologia, combinarea constelati lor cu animale, pentru a da zodiile, stăpâne peste destinele omeneşti, vrăjile, groaz-a 1) jeremla, în lucr, citată, pp. 31 şI 32. 1) Id. lbiâ, p. 33. ' . [664] C. Papaeostea de lumea de jos, înmulţirea enormă. a zeilor (un rege a , nu�ă.�at . p�te 7000. de ze� şi spirite), pe cvare le întâlniai mal tarznf la Chaldei, sunt doar o slabă măsură, ce arată cum elementul divin a precumpănit asupra celui uman şi la popoarele statului assyroba-bylonian, ;;, Cezar 'apa�ostea I /' CÂNTĂ .... după V. d. L. Ca să nu ft'i sinful' cântă; Cântul t�amaiţi alungă Şite-a'udntă! Astfel cânt, pe drumuri grele, Cei ce dorm sub cooiliire Strejuţi de stele. Iar pe marea nesfârşită, mateloţii, Cântă daruri dragi să uit,e Furtunile nopţii. Cântă doine,crinii/, 111 strună Cânta'» zile necăiite, cântă'n Noptile ai lună. t \ \ . i [665] ca NTRIB UTIl f, LA o'NOUA BIOGRAFIE A LUI N. BALCESCU (Urmare) J • Cea mai însemnată urmare a acestei călătorii a fost legă- �1UIra de prietenie şi de idei a lui Bălcescu cu Mihai Kogălni­ .i:eanu. . . '. Am văzut cum acesta considera pe -cel dintâi ca cel mai indicat pentru publicarea cronicilor muntene, precum el publi­ case pe cele moldovene. Eradeci conştiinţa că ei doi ioâcă acelaşi rol de luminători ai trecutului, unul pentru Moldova, .cellaH pentru Tara Românească. . , Deaceia, cum am văzut, Bălcescu în critica lui asupra isto­ -ricilor punea pe Kogălniceanu deoparte ca o excepţie. Cunoş­ tinţa lor 1) data dela publicarea "Puterei Armate" in revista' lu Kogăll1ic�anu.'" Am văzut că ediţia separată se publică pe spe­ sele lui. De atunci Kogălniceanu a văzut în Bălcescu un 'cola­ borator la activitatea lui de trezire a trecutului. Acesta a fost şi el devreme Influenţat de istoricul moldovean. Deja iniPu­ -terea Armată, când are nevoie să citeze pentru fapte mai '. ge­ nerale o lucrare de-slntesă asupra istoriei noastre, nu citează / pe Florian Aaron şi foarte rar pe Engel, ci mai totdeauna lu­ crarea francez-ă a lui Kogălniceanu. Tot aşa face în «Starea socială», unde e reprodus un Intreg pasaj a acestuia 2) şi , r . 1) In Mart 1846 Bălcescu sosi din nou la Iaşi, unde cunoscu pe +ratele mic a lui Kogălniceanu şi-i cerea veşti despre dânsul, N. Iorga. Ishria literat urei române tn sec. XIX. v. n. p. 128-9. 2) Magasin istoric Il 242 Kogăjniceanu la rândul său în biografia crol1licari1orrepr�dllce Ia Miron' Costîn ' O 'parte din biografia acestuia scrisă de BălcescLl adăogănd "Cu aceste cuvinte incepe prietenul nostru N. Bălcescu b�.o�rafia logofătului M.iron C�stin ... " Letoplseţele Moldovei ed. 1 p. XJl. ' -, [672] 1 P. P. .Panaitescu numai de războiul de cucerire, căci războiul. pentru desrobiraş.' "naţională şi democratică il doreaşi-l aştepta. III. 1) Acum, când î�i însuşise şi făcuse să treacă prin punctn} său, de vedere mai toate ideile, ce' pluteau in atmosfera ţării" ' era nevoie, pentru 5-a să se mai producă o schimbare în splrHut fui Bălcescu şi de o schimbare a lmprejurărllor. Ca să treacă dela istoria rezultată numai 'din Isvoare, cu câteva concluzii naţionale şi democratice, la un inceput de con­ cepţie mai deplină a desvoltării noastre, care săcupdndă in sine o sinteză, era nevoe de o nouă orientare. Bălcescu ple!că acum în Franţa şi Italia şi apoi va fi imediat târât în marele vârtej a revoluţiei. Toată această sbuciumare şi deschidere de' orizonturi va face apoi să devie un istoric filosof şi un istoric artist. Pe deoparte ne va da acea admirabilă sinteza a sforţărîJor şi ţelurilor noastre din "România Viitoare", pe de altă parte. acea expunere in gen antic: «Istoria lui Mihai' Viteazul». ' Bălcescu pleacă la Paris tn vara anului 1846, lăsând hri Laurian grija «Magazinului:.. S'a spus că el a plecat silit fiind de articol-le lui revoluţionare care îi puneau libertatea, în pericol, S'a căutat să se precizeze chiar, care a fost acel articol: Re -. mânit şi -Fanarioţii 1), Starea socială a muncitorilor plugari ll). E, mai probabil că a plecat de buna voie, vrând a se instrui ş�,a strânge documente pentru istoria lui Mihai, căci dacă ar fi .fost: , in pericol de a fi arestat acum, in acelaş pui col putea fi şi la inceputul lui 1848, când totuşi s'a Întors În ţară fără să i se' întâmple ceva. La: Paris văzu Franta cu aceaşi-ochi ca toţi tinerii Romjn� 'ai vremii: «Franţa este libertatea» spune el lui C. A. Rosem�). 'Acesta declară că Bălcescu nu-i place şi pare a se ingriji ca deabia- sosit la Paris seduce la Ia Ion Ghica şi nu se mai des­ lipeşte, de el �). Ion Ghlca fusese de curând ales preşedinte "'" unei. societăţi studenţeşti a Roinânilor din Paris Ii)� EI It un ll'r!- -�------ '. \ 1) votnescu II Nicolae \ Bălcescu p. 4. ,2) Tocttescu, .Nicolae Bălcescu p, 36. 3i C. A. R�sehl. Aminti�i intime, publicate de Vintilă C. i()�"3Ui> 1 p. 126. 4) idem I p. 127. 5) Anul 1848 tn Principatele Romane 1 16 şi urm. r " \ � .... r.: j ) " , s , (, [673] Contrlbuţii ." • treg cerc de tineri Români, cari încă din 1839 forrnaseră o so- cietate culturală în legătură cu tinerîi din ţară şi cu profesorii "francezi 1): Acum noua societate era sub patronagiul lui La­ , martine 2). Bălcescu intră imediat în legături cu această sdcie­ tate, unde fu membru împreună cu Kogălniceanu şi alţii'�}. Era continuarea în străinătate a con fraternităţii din ţară, Insă aci era vorba să interesezi şi pe streini de soart?- ţărilor soastre. Trebue să recunoaştem c ă propaganda tacuta de Români În Apus înainte şi după 1848 a fost cea mai bună pI'O.' pagandă ce s'a făcut vreodată pentru ţara noastră şi ei i se datoreşte hotărârile favorabile. nouă luate după războiul Crimeii. Bălcescu se pune şi el in relaţii cu mai mulţi francezi influenţi. El convinse chiar pe Paul Bataillard, cunoscutul publicist şi filo român, să vie in Moldova împreună cu dănsul 4). Ba­ taillard numea pe Bălcescu «tot aşa de mare prin patriotismu! său ca 'şi' prin erninentele calităţi de scritor. de erudit şi de istoric" G)� Avem o întreagă . corespondeţă inedită dintre dânsulşi Bălcesu, aflătoare in posesia d-lui I. 1. C. Brătianu 6). Din ea aflăm că la Paris se vedeau adesea acasă, că Bălcescu îi dădea acte româneşti privitoare la istoria Ţiganilor 7), studiată de' Batail- . lard şi că acesta îi procura în schimb cărţi dela biblioteca 1'e­ gală B). Bălcescu il numeşte <111100 brave ami" 9). Corespondenta urmă până la 1851 10). In cartea sa «Nouvelles recherches 8�W l'aparirion e t la dispersion des Bohemiens, en Europe». P. Ba­ taillard pomeneşte hrisoave muntene, date lui de Bălcescu, pe 1) idem 1 Il. 2) C. A. Rosetti, opere citate j p. �22. 3) Ioan Ghica. Cpere complecte III 393. Bălcesce tfrgurează p,� "stele de subscriere a societăţii in Iulie 1846 şi Septembrie 1847. AlU]) 1848 1 p, 82 şi 85. 4) Revue de Paris 1856. apud Iorga, Istoria literat urei Române 'tfl sec. XIX v, III p, 80, 5) idern. 6) Copiile scrisorilor mi le-a pus la îndemână d-ra Z. Balş, pontt'l _re ii multumesc aci. 7) Scrisori inedite din Oct. 1847 şi 5 Decembrie 1847. 8) ibidem 5 Decembrie 184'7, 11 Mart 1848. 9) ibidem 11 Mart 1848, Decembrie 1849. 10) Ultima scrisoare din 30 Sept. 1851. [674] p. 1'. Panaitescu ... care-I laudă intr'o notă 1). Exemplarul Academiei Române poa'�tă menţiunea -A mon ami Nicolas-Balcesco : P. B.».'� e Bălcescu deveni cunoscut Între Francezi şi prin traducerea, in franţuzeşte a scrierii lui cipautes de Valaquie et de Moldavle> 9) şi -Regtement organique de 1830 et ses resultats- 10) -Languages et croyances des Rou­ mains- ll} şi -Tendence des .Moldo- Valaques manifestee par lear Iitterature U). Vaillant nu se rnulţurnise numai să pi.ie , numele său bt josul traducerii, dar chiar adaogă în note trimiteri la scrierea ' ' sa ,eLa Romanie». cari trimiteri nu se găseau În originalul lui' '1: Băleescu. Acesta, care sosi peste o lună la Paris, fu indignat i • 1) P. Batatlard, o. c .• p- 20 şi n. 3. 2) Revue . d'Orient m lS44 p. 184. I 3) idem p. �{70. 4) idern I 1843 p. 127, . 5; idem 127 şi 222. 6) ldem VII 1845 p, 357. '7) idern X ]846 p. 81 şi urm. 8) itlem p, 166. 9) idem 1 p. 167. şi unu. 10) Idem 225 şi urrn. 11) idem IV p. 127 şi urm. '. 12) idem V p. 123 şi urm. A\Ite sc'rieri despne Romani: (SiC) HeU. prise en possesion de la Bessarabie par la Russie VIiI 3J8 şi urm. şi o ntd l1cere din "Măceşul şi Florile' de EIi.ad III 342 şi urm� t �! � � ::;;iiiillllllll--' iîiiioa. Bălcescu spune mai târziu lui A'exandri că a găsit .acolo -:3 lăzi cu documente. privitoare la ţările noastre» 3). Aceste documente au ramas de atunci ne cercetate de Români, până ee în vremea din urmă le-a publicat d, N. Iorga. După călătoria lui în Italia, Bălcescu se Întoarce în Franţa. �u ştim cu ce impresie a rămas din călătoria lui, dar se pare că afară de bogăţia arhivelor şi poate de farmecul zilelor pe­ trecute la Palerrno, nu s'a entusiasmat pe multe lucruri. El nu avea spiritul şcolii ardelene, ca Să vie în �pelerinaj la columna lui Traian şi la mama Roma, aşa că aceste lucruri trebue să-I, Ii lăsat destul de rece. • Totuşi o scrisoare către P. Bataillard �8crie de «Roma, .acest oraş ce-I iubesc aşa de mult şi care mi-ar oferi atât ea resurse : biblioteci, muzee, ruine ... :, dar unde nu mai poate .merge din cauza «ternniţelor şi a mizerabililor călugări 4). La Paris lşi continuă cercetările, ajutat fiind şi de prie­ tenul său A. G. Golescu şi relncepe colaborarea la «Magazin» "). CI� ocazia găsirei portretului lui Mihai Viteazul de Sadeler pu­ blică un «Buletin despre portretele principilor Ţării Româneşti în 1) Nu putem pune aceasta la ducere, căci Alexandri spune că deja 1ri 'ianuarie era la Palermo Şi ştim că la 11/23 Ianuarie era încă la Paris, apoi mergând şi pe la lVhrsilia, Livurno. Neapole, unde stă cătăva vreme nu mai era vreme să. fie În lanuar la Pa lerrno, dacă admitem că s'a o[wH şi la Roma să cerceteze arhivele Vaticanului. De aceia e mai pro­ 'bal}i1 că lucrul a avut loc la intoarcere, Acelaşi lucru şi pentru Genova , unde e cert că n'a fost Ia ducere, debarcând direct la Livorno. Inultlmul timp d. L Bianu a avut bunăvoinţă a-mi comunica o insemnare a lu 'Băicescu pe un exemplar din Spontani, "cumpărat de mine la Roma, Aprilie 1847", ceeace confirmă cele de mai sus .. 2) Ms Acâdemlet 81 f 7'2 Aceiaşi În Ms Academiei 80f 5. Ct. şi M;t- g;utun Istoric IV 2.13. 3) V. A lexandr] 1. cit. 4) Inedită din Paris 311 Septembrie 1.851. 5) l,ylaga:d::ul istoric IV 2[3. i$ZLZ! E2Z&&, >, �.. G [678] f Iii ., , c , 1," • ," . '�. 1;1 �. 'I! i votbeste " l)idem p. 212 şi urm. 2) idem p. 299 nota. ZI) idern V p 183-184. 4) Convorbiri 'literare Lvp. 27. 5) Anul 1848 in principatele române I 348. 6) E din Paris fără an, da'r nu e din epoca exilului, căci ÎI1 favoarea domnului şi a guvernului ţării: . 7) Convorbiri literare XXVI 1902 p. 283 şi urm, P. P. Panaitescu August 18471) şi trlrnlte şi o traducere a unei povestiri tăliel dela MirăsIău, careInsă nu s'a mai publicat 2}. .;�� In tomul V al revistei publicându-se o cronică anonimă: munteană (1689-1716) se adaugă la urmă o completare până' moartea lui Ştefan Cantacuzino 3). Această completare e SCrlS� de Bălcescu, nea vând limba Iatinisată a lui Laurian. Ne-am aştepta să fi fost scrisă in spiritul şi limba cronicii. � :':1' Totuşi el nu se sfieşte, a introduce expresii ca «Fatali- .,' tatea cea mai mare, ce au putut să vie peste Români» =protec­ tori>, Acestea dovedesc iar că Bălcescu aprecia prea puţin va­ loarea literară a unei cronici şi vedea într'Insa numai informatia istorică. Se pare însă că el n'avea mare încredere în Laurian, căci la 29 Noernbrie 1847 scria lui Alexandri că se teme să nu fi căzut «Magazinul�. căci eu de mult nu putui să mai' trimit iH� ticole 4). ." .. In timpul cât stătu la Paris prevăzând că se va întâmpla o mişcare dorita de toti in Principate, 'Bălcescu legă relatii cu diferite persoane politice. Am văzut pe acelea cu Bat;ilJard. Probabil că a avut rela tii şi cu şeful exilaţilor poloni, fostul ministru a lui Alexandru 1', apoi şeful revoluţiei dela 1830, prinţul Adam Czartoryski 5). Dar înainte de revoluţia din Paris nu se putea gândi nimeni la ceva serios. E interesantă pentru pare­ .i'e lui politice scrisoarea lui Bălcescu catre Costake, Fitipescu, scris] in acea epocă 0). El spune că obsteasca adunare va fi sau prea servilă sau prea pasionată. Şi e de părere, că trebuie sprijinit guvernul, căruia să i se dea «o direcţie legală şi pro­ gresivă-, ca Să-şi spele păcatele. Bălcescu se pregătea să scrie un articol cu dovezi istorice în Iavoareă Impozitului pe pro-' prietate, ce ar fj să se propue de către domn. II roagă pe FiH­ pescu, pentru o descriere "a duhurilor şi a stării lucrur Hor in ţară> 7;1 [679] II Contribuţii Revoluţia din Februarie insufleti însă toate speranţele. O 'scrisoare a lui Bălcescu către Alexandri din 24 Februarie 184& arată că el a luat parte la revoluţia din Paris şi-l plange pe 1\lexandri că n'a văzut şi el «minunata revoluţie, ce va schimba fata lumii». D� trei zile e pe stradă şi trimtte un petec de ca­ iUea de 'pe tronul lui Ludovic Filip, «ce eu însumi am smuls Ia Tuilleries». Scrisoarea e datată "Prima �iâ republicei 1). In Martie 1848 Băcescu se întoarce spre ţara împreună cu A. G. Golescu 2}. Se ştie că revolutia noastră a avut legături cu guvernul provizor francez. E probabil că prima legătură s'a tăcut prin Bălcescu şi A. G. Golescu. In această privinţă un -isvor neaşteptat ne dă ştiri in teresante. Sunt memorfile căpi­ ':ţ,mului Cristofi publicate în broşură la Craiova 'în i897. " El e destul de bine informat asupra evenime ntelor dela 1848, ca unul ce făcea parte din societatea secretă «Fraţia». Iată 'ce spune sub data de 15 Aprilie 1848, care e apropiata de acea .a sosirei lui Bălcescu în Bucureşti. «După revoluţiunea dela Paris .. la 24 Februarie 18:\8, Lamartin (sic) a trimis in ţară pe Nicu -\lBălcescu şi Alex. G. Golescu, cari au debarcat la Islaz' pe , .. Dunăre şi au spus căpitanului Pleşoianu, că sunt trimişi de -sl.amartin ca, să înceapă mişcarea, iar Pleşoianu le-a răspuns -seă fără maiorul Tell nu face nici o mişcare. De ac' s'au dus' ela Giurgiu şi a spus lui Tell ce a spus Pleşoianu, Tell zice <>că nu face nimic fără Eliad şi le-a' zis să meargă la Bucu­ creşti să împace pe Ion Ghica cu Eliad şi să aducă bani» 3). O scrisoare a conte lui polon Rystizonovskt către Bălcescu 4), ne dă oarecare amănunte asupra caiător.ei, Ei trec prin Ger­ mania; la 29 Mal tie la Hanovra contele se desparte de cei doi călători, lăsând lui Bălcescu o' scrisoare pentru sora lui din .Dresda, Probabil Polonul va fi discutat multă politică şi va fi - promis ajutorul său. E în corespondenţă cu Bălcescu şi inştiin- �ji' ' \ i 1) Convorbiri literare L p. 28. 2) O scrisoare inedită din Atena 15 Februarie 1849 a lui Bălcescu. către A. G. Golescu spune "Cine gândea, când veneam in ţară astă pri­ măvară, că peste puţin ° sa umblăm rătă cind prin lume, tu tntr,o. parte eu Intr'alta. Pentru luna 'Mart ca dată a intoarcerii vezi mai departe. Il:ai 11 Martie era tncă Paris de unde scria lui Bate ileard (inedită). 3) BIOgrafia d-lul Alex. Cristofi p, 11. 4) Anul 1848 in Principatele române 1 347-48 din Berlin 4 Mai SI. U. 1&18. . J • - - - -- ---- - - ��� - - -�"--"",,,-,- �-=""""' , -----�-� [680] -=- =====-_. ţându-l de munca depusă în favoarea Românilor de Czarto-, toryski .li trimite şi pe colonelul Zablowski «qui vous estpar­ ticulierernent recomande par S. A. le Prlnce- (Czartoryski) pentru a ajuta revoluţia ce se pregătea. Bălcescu şi cu ,A. O. Golescu sosesc la Bucureşti pe la 23 Aprilie 1). In acest moment lupta pe calea literară purtată de atâţi ani Încetează «Curierul Românesc- a l�i Eliade e su­ primat li) «1\1agazinul istoric" inceteaza şi el din cauza gr euta­ ţilor financiare 3). Sosise vre mea, când lupta politica trebuia sa Înlocuiască pregătirea literară. Această mişcare mult discutată. are-meritul că, deşi n'a reuşit imediat să-şi atingă ţinta, totuşi graţie ei Europa apuseană s'a interesat de soarta noastră şi lI.TIai târziu ne-a salvat de protectoratul rusesc. Dacă revoluţionarii rămâneau În cadrul moderat şi strâmt preconizat de Eliade de ceilalti moderaţi, cari mai târziu nici de numele de revo­ lutle nu voiau să audă, ci vorbeau numai de o mişcare de regenerare, am fi avut poate o reformă internă şi atâta tot.. Ei nu înţelegeau că lupta în adevăratul sens al cuvântului pentru un ideal national şi democratic, oricare ar fi fost rezultatul imediat, Insemna a lega cauza noastra de acei ce aveau=aiurea acelaşi ideal şi cari prin aceasta tdeveneau datori să coope­ reze la lupta dată in numele unei credinte ce era şi a )],)11. (Va urma) P. P. Panaiteseu, ;; P. P. Panaitescu 680 I 1) C. A. Rosetti Note intime li 17. Sub aceasta dată, "tnal d�i�hrtl}, zi soairă N' Bălcescu şi Oolescu 'Negru. 2) 'Anul 1848 1 407. , 3) Se vorbeşte la urmă de-tntărzterea plăţilor abonaţttor, TotUŞi se 'anunţă ca broşura I din tomul 'V I se va pune curând sub tipar (Tomul ,'V coperta ultimului n'll11ăr,· n'Petiţiile naţiunii române" din Ardeal pu­ blicate- la 1851 in Ardeal de .Laurlan au fost considerate ca tomul'Yll a Uag�zinu!ul,,' C. Hurrnuz aki credea" in existenţa tomulut Vi şi cerea la 1851 trei exemplare lui G. Barlţ.'(N. Bănescu Corespondenţei lua G� Barlt cu familia Hurmuz aki p.103). [681] ! CRONICA FAPTE, RECENSU. REVISTE I UT.intATURA. Liter-atura conttmporană e dominată azi de perso- nalitatea Selmei Lagerlof. Prlma sa operă Il fost Oi.l,ta Berling. Autoarea necunoscută pănă atunci, Il doua zi, era celebră. Andre Bellessort spune despre cr itîca suedeză c'a fost la inceput nedumerttă, neştiind ce e cu Gosta Berling. E un roman? Un poem? s'au mai multe poveştl reunire printr'o IlC� ţ1une centrală şi comună? E mai mult de cât tdate acestea. Gosta Berllng .. prin atmosfera in care trăeşte, prin suflul clasic din care e plămădit iE in­ tregime, aşează pe autoarea lui, lângă marii poeţi' ai anttchităţet, lâ!1gll! Homer şl Vjrgiliu. * Toate Iucrărrle Selmei Lagerlof, de Iâ .NHss Holgerson= până la «Ierusalim» conţîu poezia naţională a vieţet poporului suedez, Pornind de " la general, opera Selmel LagerlOf se coboara la particular; pornind de �;U\ nişte fenomene de ordin general, se coboară la cele de ordin, particular.", După cum eroii lui Virglliu din Bucolice, sunt Greci, dar totuşi Interesează şi sant ciUţi de toate naţitle, tot aşa - opera naţională a Selmel L:Jt­ gerlof. poate intra şi trebue S11 Intre în cadrul litcraiurel universale. , ... , Gosta Berling, e un tot de episoade. Unele vesele; altele tragice" Toate au poezia specială a Selmei Lagerlof ; răsul prîntre lacrimi, Autoarea face pictură literară. Sunt pagini pe care le-ar ii scris, sau după care !\'II�' îl Inspirat şi Corot şi Rosa Bonheur, Personaglile sale n'au amoralitatea celor dtn romanele franceze. Er.o.iJ: ,el an in suflet Sămânţa primitivă a Răului sau,a Btnelni. De aci conflk.tut : lupta intre cel bun şi cel rău. Răul e doborât; cel bun mai Intotdeauna ,biruie. Critica modem! n'a inventat nimic atunci când cu prilejul rezistente! Ini Feulllet impotriva naturallsrnulul, a discutat dacă in artă,vleata,treblj1(� '" descrisă aşa cum e, sau cum ar trebui să fie. DIlema e veche. Datează dilJi. �n�mearlvalităteI dintre CornellJe şi �acine. Dur .cbestlunea e alta ; S,eJrn�', ! [682] f' '. \ (j Convorbiri Literare ,68:a In .Histoires Nuturetles" animalele sale n'au amoralltatea celor ale :Jui La Fontaine ; ele sunt descrise, aşa cum le-a priceput sufletul naiv şi curat al autorului. • Renard e un realist-liric. Ne înfăţişează • Viaţa aşa cum e", dar nu cu raceala unui f'l:':lL1hert, ci cu avăntul sufletului său cald şi siucer, J>ales Renard e un natorattst-claslc, de oarece, dacă considerăm ciastcn "ca pe nişte oameni, care într'un stil perfect au spus adevăruri de ordin general şi pe înţelesul tuturor, atuncJ Renard e clasic. Clasic e şi Poil' de Carotte, E povestea mai reală şl mai puţin melodramattcă a lui Jack, -coptlul sufletesc al lui Alphonse Dancet. Potl de Carotte e copilul martir, le souffre-douleur al familiei. Ca pus, ar fi, făcut din el un copil 'Stricat; Bernard, un pedant tnpăiat cu pseudo-cultură; Renarda făcut din el ceia-::e a tr�bllit.să facă deosibiodll-sede ceilalti humorişti, prin ·dureroasa sa vervă. In RCllard sunt pagini cari trebuesc stropite deopo- :lirhră cu lacrimile d!lrerei şi ale râsului. A. nilc/aresc:u 2. R!l1. C !5 00 Si i I Dr. Vi.A. L,i\Y, Şcoala activă şipedagogul.- Numele acestui pe­ �agog este cunoscut şi la nOi, mal ctt sean\ă din scrierile răposatului pedagog român, dr. Pipoş, şi de aceea credem folositor a vorbi pe scurt �espre o importantă scriere Ilţla, intitulată "Die Tatschule", şcoala faptei, .-şcoala activă. . Oe câţiva ani In strJlnătalţe se aştepta o transformare In invăţământ !licia Introducer((3 lucruluil11anll�,1 în ş,�oale, dar in ultimul timp cntusias­ lI'Il.ul pentru hit şi plastelină, pentru răzături de lemn, de sârmă şi altele s'lIlmai potolit. Aşa se întâmplă oricând se exagerează o idee bună; d.pl Pe Renard Întreg, îl găseşti in • Poli de Carotte" şi in Hristalres, .Naturelleacăci sunt cele mai caractertsttce dintre scrierile sale. Citind, poate râzi la câteva pasagir, dar totul e învăluit in e ironie atât de amară, încât, zâmbetul de veselie ce răsărise- 'n coltul J�iJlrei şi apoi in ochi, se schimbă într'unul dureros. Rcnard e un urmaş al lui M.allpassant. Tot aşa de bine ca şi el, .ne-a dat tipuri de ţărăni, cari trăesc şi vor trăi vecinic. * * * '" * * \ lLagerHH idealizează vraţa, şJ dându-ne ernoţfuril estetice, satisface şi cerln-' fete moralei, purlftcând, (cel puţin pentru un moment) suftetele ccrtttortloe- JULES RENARD •. - Rouseau a spus că omul trebue să se retu­ toarcă, ia natură. Lucrul acesta l'a făcut Renard, Afară de mici excep- � . ţilHIi, toată opera lui a fost f�cută pentru na tură şi mai cu seamă, după" . natură .. Jules Renard e un uaturalist. El n'are' stilul rece al lui Flaubert .sau, procedura fraţilor Goncourt, care fac pin artă o adevarată sinteză .. 'f • Rcnard, Imntngând pănă I� limitele posibilului, facultăt.te sale xterita�e şi subtilitat: �ur?r!nzăt?are. l'Dvestirile, deşi traduse, au totuşi O pronuntata individualitatev tin psihologie subtilă, naraţiune simplă, umor ales, melancolie ;dâncă şi fatali sm, Ele oglindesc carasteristicile tuturor formelor de llteratudl europenă. Cartea e numai farmec"! Manchester Cuardian, dela 1 1: III.' 1921: .. Oamenii de litere ai României, influentaţi de curentele europene, înfăţişază rnteresant material uman. Suflu vieţii primitive alt ernează cu exemple de aleasă sensibilitate, cuprinsă în suflete Închise, dar pline de de­ Iicaţeţă; M. Beza ne dă mici capodopere; Popa Tanda e perso­ nHicarea poporului român; în proza lui M. Sadoveanu găseşti ,poezie primitivă, care curge cu puterea unui puhoi ele munte. Cosma Răcoare are vigoarea unei balade primitive". " Birminghan Post, dela 5. IV. 1921. «In poezie, literatura română a atins culmile perfecţiunei ; în proza ei, găseşti multe lucruri, cu adevărat frumoase. In cele "'" cincisprezece istorioare româneşti, afli melancolie şi intensă tristeţi şi cartea ne arată natura sensibilă şi imaginativă a românului; care vede în mărgăritare şi narcise simboluri de trumusetă pă­ mântea scă.» lVIi'U! Statesman, dela 14. V. 1921. "Colecţia de cincisprezece scurte nuvele din scriitorii români eupr inde o prefaţă de Regina Romaniei şi lămuriri asupra autori- lor de mor. S. Mehedinti. ' C�rtea conţine exemple din genul literar excepţional de gre�J: nuvela. Găsim la scriitorii români caractere vii, atmosfera plină. de emoţii, apoi realism puternic (Făclia de Paşti), mister şi imaginaţie (Zâna lacului; Irinel şi, Balta moartă). Nuvelele sunt pline de tristetă. România a fost mult timp în' suferinţă şi de acela literatura ei, a luat această culoare." ' * :;: * Irz'sh Life, dela 13, V. 192i. "Cele mai frumoase schiţe, pe care le-am citit. Prin ele curge farmec, greu de analizat. Iubitorul de literatură nu le poate neglija." :;: * . * [690] C. Mureşeanu AbirdU1t Free Press, dela 23. 11/. I92I. . '. eCetitorul e dus intr'o lume străină; aici, găseşte ţărani lucrul câmpului, hanuri vechi pela �margini de drum, din aprl) .. , . pierea cărora se ridicol păduri Întunecate. cu lupi şi haiduci.' Im- ;� presionante sunt bucăţile lui Caragiale şi Sadoveanu. Istorioarde' lui Beza scurte şi pline de mister, sunt aşa de vii, cii nu se mai. pot uita. Colecţia întreagă imerltă formula din prefaţă: "Românul excelează ca nuvelist." . . In suplimentul literar al marelui ziar londonez "The Tlmes­ se subliniază Î Ont cherche a mettre la main, par force ou par ruse, sur lc:-Ufs terres si bien cultivees, et a faire des serfs de ces libres montagnards. Les fiers Rezeches out toujours resiste. L'une des derniercs et Ia plus curieuse peut etre de ces' tentatives m'a ete ra�'ontCe par 'un boyar patriote 1J dont le ntJt!Z .est fhn' au peuple roumailz. C'est son recit que j'ai essaye de n:produire I'n lui COtlServant sa simplicite> sa couleur et sa verite. Le nom du vieux popa Y oan, le heros de cette histoire rustique, sera longtemps venere dan's la cabane du paysan des Carpathes. lJ 1) Basile Alexandri. � .. [729] Vasile Alexandri şi Maria Movilă 729 In prefata sa M. Movilă afirmă aşa dar: 1) că ea a reprodus povestirea lui Alexandri; 2) că i-a păstrat simplicitatea, culoarea şi a�evărul.· .' . Nu avem nici un motiv să ne indoim că M. Movilă nu era tn stare să ne -reproducă» o povestire: Cei şeapte munti nu erau întâia ei povestire; ea avea un condeiu deprins. Şi de aceea putem admite, fără nici o şovăire, că cel puţin o parte din nuvela aceasta, - poate partea fundamentală, a liniei mari a povestirei- i-a dat-o V. Alexandri. 1. Vrancea era în anii 1840-1860 una din mândriilegene­ raţiunei care - împreună cu alţii - îl ridicase şi pe V, Alexandri printre conducătorii săi. . Având nevoie de-o impresie despre Vrancea Le Prin ce Nicolae Soutzo ceru pentru ale sale Notions statistiques sur la Moldavie (Iassy1859), p. 119-120, o descripţie a lui Dimitrie Dăscălescu, Descrip.ia aceasta se poate ceti şi româneşte, in. traducerea română a operei citate, Notiiii statistice asupra Mol­ âaviei (Iaşii, 1852), p. 108-109. D. Dăscălescu, poetul, unul dintre tinerii cei mai sprinteni' ai, acelei generaţiuni, locuitor în Focşani.îcunoscător de-aproape al Vrancei iubitoare de libertate ţinu să accentueze înd�rătnicia bărbătească cu care Vrânceniî, respingeau nedreptatea cu vorba: Vrancea nu voeşte. De această Vrance care nu voeşte V. Alexandri era încântat, cum de altfel Încântat era de orice împotrivire a ţăranilor contra nedreptăţilor. Lupta Vrâncenilor pentru moşia lor trebue să-I fi interesat pe poet nespus de mult. Având prilej de a o povesti lumei în limba franceză, el se grăbi să cedeze Mariei Movilă un subiect, pe care ne-ar fi plăcut să-I vedem povestit de el însuşi. 2. Tradiţia proceselor Vrâncenilor era vie in Mo!dova: V. Alecsandri a cunoscut-o, fără îndoială. Dar tocmai în timpul pri­ melor lupte ale getteraţiunei poetului, la 1846, N. Bălcescu pu­ blică în Magazinul istoric pentru' Dacia (voI. II,. p. 250-264) anaforaua cu care boerii dela 1817 luaseră apărarea Vrăncenilor, ./ pe care doi domni Ianarioţi încercaseră să-i deposedeze. Astfel traditia se lămurea şi se confirma prin documente. Vrancea se Înălţa astfel tot mai sus în ochiitinerirnei naţionale. Atunci, la 1817, vistierul Grigorie Sturdsa, capul opozitiei din Divan, apărase drepturile ţăranilor vrânceni cu atâta .căldură [730] tneât, uitându-se pe sine şi pierzând controlul cuvintelor sate, ii spuse marelui logofăt BaJş groblanităţi, şi declară, tot aturid,) ea sentinţa priscîpelui Callimachl, favorabilă vrâncenllor, este dreaptă şi că nimeni nu mai are nimic de zis. Balş demisionat Insa împăratul Alexandru declarase că sentinţa nu este dreaptă\ şi că moşiile trebuesc Inapolate lui Ipsilanti l Impăratul Rusiei îşi permitea să deposedeze - prin domnf'greci � pe Vrânceni! 1). Pe vrânceni ii apăra Însă obiceiul vechiu al ţării şi boeru cari iscăliră anaforaua : Iordache Conta, Grigore Sturza. Vasile Costachi, Andronache Donici, mitropolitul Veniarnin, ş. a. Anaforaua susţinea principiul că dza, Paris. 1907, p. 37. [731] '01' ,1' c Vasile Alexandri şi Maria. Movilă 731 -sir -1 23 ani -- apărarea pe care contemporanul Raab o atribue, din informaţie imediată, �atălui său, Grigorie Sturza. care era soţul domniţe! Maria Callimachi. Confuziunea biogratului răstoarnă ceva mai mult decât numai o afirrnaţiune istorică falşă. , Neputând distinge acum adevărul de poesie, mă opresc numai la cuprinsul nove1ei, din care voiu extrage un scurt re­ zumat, pentru ca apoi să-i pot adăoga câteva observări in legă­ tură CU tot felul de gândire al lui Alexandri. Aceste observări vor confirma părerea că într'adevăr el a inspirat novela, pe care şi Mihail Sturza a putut-o ceti la Paris, de oarece el a murit a'bia în anul 1884. 4. Cuprinsul novelei. I. Vânători şi boeri. Mitică şi Iancu, doi frati, se intorc dela o vânătoare cu o vulpe ucisă de glontele lui Mitică, ua băiat în curând de abia cincisprezece ani: Vulpea va Impodobi caţaveica Tudor ei, care este logodnica lui Iancu. Ei văd cum din vale urcă la munte o brişcă cu caii obosiţi; aşteaptă pe eiocoiu s'apropie de el, ii imbie boii lor, îi aduc, îi lnjugă !}i tărăsc brişca până in sat. In brişcă sosia ciocoiul Petru Ursacsi, .care venia să caute pe popa Ioan, răzăş vestit, tatăl Tudorei, n. Tudora. P. Ursachi trece acum spre casa părintelui Ioan. In drum dă cu ochii de Tudora, care coase, o munteancă fru­ moasă ca un înger. Pripitul ciocoiu dela Iaşi intră 'n vorbă, cere sărutări, imbie galbeni. -Ciocoi mişel» ,strigă Tudora. Incă un pas şi eşti mort» ,strigă Miticuţă, care intinde flinta. Infrânt, Ursachi trece inainte, spre popa, pe când Tudora Inchide drumul răzbunării rugând pe Mitică, să nu-i spue lui Iancu ce a voit ciocoial. Intâiul capitol exprimase instrăinarea răzeşilor de către ciocoi; 91 doilea simbolizează uşurinţa cu care indignarea sufle­ telor curate dela munte explodau împotriva ciocoilor corupţi, in capitala tărel. Povestirea are o plasticitate insinuantă care se susţine şi de aci înainte. III. Sfatul bătrânllor: A. doua zi Iancu colindă satele Vran­ cei chemând pe bătrâni la sfat. Seara toţi sunt la popa Ioan, care le povesteşte ce trăsnet nou stă să cadă pe capul lor: Ciocoiul a cumpărat - aşa i-a spus el- o parte de munte; dar din hrisoave s'a încredinţat că el are drept şi la alte părţi, p. care a venit să le vază şi pe carele cere acum. Iată ce mi-a [734] . '. i. G. Bogdan-Duică . '''ţ''",''/f � 73� VIII. Avocatul Păunul în Vrancea. Păunul sosise insolit '" '<, de doi slujitori. , .. - De unde veniţi? lntrebăun răzaş bătrân. - Dela Iaşi, frate. Duceţi-ne,. la casa părintelui Ioan, să dormim noaptea asta la el. - Dar cJ�e v'a dat. voie? . - Chiar el. Noi venim din partea lui. Păunul venise ca să pună mâna pe documente. De căutat le-a căutat; noaptea, în scrinul din perete, care i-I descrisese .Ursachi, dar de găsif"nici vorbă. . Unde vor, fi? La lorgu? Tot satul stă adunat la casa pă- rintelui. Păunul le cere, el descriesulttr în care sunt închise. Tocmai, zice Iorgu; acolo sunt; şi-i dă uri sul, cu care. Păunul pleacă îndată şi bine încredinţat că dacă seamănă pe din afară trebue să semene pe dinlăuntru. In seara aceea Iorgu aV4 şi altă bucurie mare: Tudora, soră-sa, născu un băiat. . IX. Documentele. Păunul călătoreşte întins la. Iaşi. Vodă şi UrsachiI-aşteaptă. Ei chiamă pe părintele Ioan, să fie de faţă la desfacerea hrisoavelor. Părintele, vine. Ei desfac, dar nu găseau nici un hrisov. In loc de hrisoave găsesc hârtie pe care Iorgu a scris frumos, ironic: «Păsărica. a sburat». Toţi 'stau înmăr- . muriţi. Glas mai are numai părintele. Ioan, care începe : Măria' Ta, cu ce am jignit noi legile? Birul nostru nu-l plătim? Sântem noi hoţi sau ucigaşi? Cu ce drept voitisăne despoiaţi şi să ne faceţi robi? Aşa încă nimeni nu vorbise cu Vodă. Dar Vodă este acum foarte îndârjit; şi 'se hotărăşte să ia cu puterea, ce n'a putut lua prin vicleşug . şi furt. El porunceşte ca Ursachi şi colonelul Nicolae să plece cu regimentul acestuia, să -Iiniştească­ Vrancea. X. La arme. Insă Vrancea este pregătită. Iorgu a strâns oamenii şi i-a aşezat la strâmtori. In timpul acesta Tudora adună femeile şi intră cu ele in biserică, spre a se 'ruga pentru ocro­ tirea bărbaţilor lor plecaţi la luptă. Dar regimentul rămâne­ deocamdată mai in urmă. .Ursachi, ispravnicul de Focsani şi doi , .,.." , " slujitori, intră singuri printre munţi, in sat. . XI. \ O cursă. Ursachi şitovarăşli s·ăi ajung la casa părin­ telui Ioan. Uşa casei este deschisă. Cei patru străini intră. Spaimă . mare cuprinde pe femei: Oare? Duşmanul să fie in' Vraneea ? It. 1 [735] Vasile Alexandri şi Maria MovUă 735 Ursachi merge drept la .scop. Femeile stau strânse pe lângă Tudora. Ursachi vorbeşte. - Copil frumos, mâine să-mi dai un plug şi doi boi. - La ce? întrebă o femee. - La ce? De astăzi inainte Vrancea numai este. Şi eu voiu 'trage' brazda care' va . insemna până unde merge moşia lui Vodă. - Doamne! Doamne! Se vede că ne-au murit răzeşll: căci altfel ei n'ar suferi ruşinea aceasta. , Tudora simte primejdia şi spune că acum femeile trebue să apere ce le-a mai rlimas., \ , XII. Retragerea. In timpul acesta colonelul Nicolae aştepta să intre cu trupa in strâmtoare, Deodată îi eşiră înainte cinci , bătrâni venerabili, in cămeşi albe. in haine de sărbătoare. Colo- ' nelul se opri dând semne de neliniştire. - Unde mergeţi domnule? 'întrebă Iorgu. răzimându-se in toiagul său. - Ce-ţi pasă, moşule! Dă-te 'n lături, ca să trec. Aşa-i porunca. - Poate veniţi la vânătoare? - Tocmai, răspunse colonelul râzând. - Atunci sunteti prea multi. . Colonelul insistă. Iorgu scoate un fluer de cireş, flueră şi 7iice': Treceti. dar. Dar colonelul palid se opreşte; strîmtoarea se umpluse de arme; colonelul chibzueşte; dă ordin de intoar- cere, şi pleacă înapoi. ' XIII. Brazda. In Vrancea Ursachi lucra neturburat. Isprav­ aicul işi pierduse frica, şi chiar râdea, când, intâlnindcâte-o grădină de pomi roditori, Ursachi cârmia plugul, ca să cuprinză fi grădina in moşia sa. Boerul putea lua ce voia ; nimeni nu i se împotrivea însă. Când era mai mai să sîârşească, când se . apropia de via părintelui Ioan, deodată ii iese inainte o ceată tie femei,' printreele Tudora. ' 1 - Via.asta e a mea, strigă ea; să nu intri În ea! Şi către , femei: Inchideti brazda! Să nu rămână nici o urmă. Ursachi ztmbeşte.vstărue, înaintează. Atunci Tudora ia dela si!) copilul, s'avântă şi-l aşează În.hatea boilor, strigând: Acum treci ! , !,,"'" .< , Boerii încremenesc speriaţi' de mărimea anticlafemeii. [736] .. G. Bogdaa-Duică /, Soldatul la�ă �oarnele plugului; camaradul lui se pleacă, să ridice copilul, dar. Ursachi, nebun de mânie,. strigă: Lasă copilul!' Mamă-sa o să vie să-l ia singură. Inainte 1 r Dar, soldatul stă pe loc. nu se mişcă. ' Atunci s'aud, paşi iuti depe drum. Vine Iancu, vine iute, cu, Mitică. Tudora ii' vede de. departe şi, le întinde braţele. Tudoro, Tudoriţă, strigă Iancu, îmbrăţişându-şi femeea • . Iar' ticăloşii fug. Mitică inţelege repede situatia, şi strigă : Moarte boerilor l T�cmai acum soseşte şi părintele Ioan. Părintele este tot liniştit, tot cuminte. El face linişte şi în sufletele celorlalţi. Ei povesteşte, ce s'a petrecut cu el la Iaşi; le spune cine este fiuş­ manul.Ior .adevărat : şi cere pace şi pregătire pentru lupta care poate va urma. Liberl; Ursachi şi ispravnicul pJeac�, după ce' părintete le spune': ' - Sunteţi liberi. Mergeţi şi-i spuneti lui V09ă ce aţi văzut. Şi dacă-i sunteţiprletent, spuneţi-i, să nu mai vie pe-aici. XIV. Incheiere. Voda cazu. El plecă în străinătate, unde, trăi mulţumit din milioanele sale şi unde fu primit cu respectul pe care îl inspiră 'totdeauna principii căzuţi de pe tronuri, dar bogaţi. Iar .răzăşii Vrancei trirniseră mai departe birul anual ia Focşani, in saci .închişi. Niciodată nici o para nu a lipsit din sacii lor. 5. Două observări . Tudora din Cei şapte munţi'aduce aminte de Tudora din Cetatea Neamţului, care ascultă idln uşa capelei jurămâotul plăeşilor şi vrea să fie chemată şi ea la arme (Act. II, se. 'IIi) şi care intră apoi în luptă. Apoi: Tudora care aruncă copilul in faţa boilor delaplug, este femeea despre care Alexandri a povestit şi aiurea, în două rânduri, odată in' proză . . . . \ . . şi a doua. oară în versuri. Versurile au titlul Plugul blestemat (in culegerea: _Altele). Naraţiunea Mariei Movilă' este .deci bine I • imblbată de idei de-ale iui Alecsandri. Colaborarea lui, mărturl- sită' de prefata ei, se confirmă. Toată povestirea' care este tipă.­ rită in timpul luptei pentru ,improprietăfirea dela 1864, se punea şi in slujbaacest�j acţiuni s'o\ciale. Astfel ea. devine ŞI un doeu- Ment caracteristic pentru V. Alecsandri. ), 6. Dar cine este Maria Movilă ?Nu ştiu, rămâne deeereetat. Ştiu inSA, că în anul 1870 i s'a tradus sau ca eainsAşi' a " [737] , Vasile Alexandri şi Maria Movilă 737 j r t publicat un «roman naţional» - ea Ii zise aşa - în Informaţiunlle anul I, No. 143 şi cele următoare, până la' No. 167. Informaţiunile era P gazetă din Bucureşti, pe care o redacta V. A. U rechia. Titlul romanului este Lupu- Romanul a fost scris la 1857. Şi este una din acele multe scrieri uşoare, aruncate la rep,.eze�Iă, care descriau pe atunci tările româneşti dinajunul divanurilor ad-hoc. . " Tinând - în roman - firul unei vizite în Moldova, o artistă ;france�ă povesteşte ce se petrece cu �a în Moldova şi în fami­ liile în care intră Lupu Petronachi, locotenent de 25 ani şi 600Q venit anual, o întâlneşte. dela intrarea-în ţară, la vama Mihăile­ uHor şi o însoţeşte până 'ta Iaşi, unde o lasă în casa d-nei Elena Soteanu, născută Sturza, soţia unui mare logofăt cu casa, la Copou. Sote anca are patrubăeţi - doi sunt membrii ai diva­ nului adhoc şi o fată': Mihalâche, Alecu, Petrache, Tudorache, Olga. In brişcă Lupu se âmorezase iute-iute, de Armanda şi îi propusese o căsătorie. La Slănic, unde se întâlnesc cu toţii, Ar­ manda află că aceeaşi. propunere o 'făcuse acelaş .Lupu familiei Soteanu, cerând pe Olgal 'Dela' Slănic societatea pleacă in munţi la Ceahlău, pe Bistriţa., Călătoria, şi .întâmplările familiare se îm­ pletesc mereu, interesant. Observări diferite asupra ţării şi oa­ menilor cad in toate părţile, dar romanul se intrerupe şi sfâr­ "şitul nu se mai tipăreşte. ,� Dacă însăşi Maria Movill1 este Armanda, cum pare a reeşi , din roman, atunct colaboratoarea poetului nostru trebue să fi fost o franceză vioaie, sigură de sine, ca şi de vorba ce o aşterne - pe hârtie, deoda,tA, şi serioasă şir şagalnică, ştiind să iasă nettd şi neatinsă din ciudatele-datine ale' păturei boereştl pe care-a sdtiiează fără pasltme, f�ră iubi�(;!�fără 'scârbă. Cini.i psate .da despre ea lănîuriri mai' complete? . , •• Că sunteţi f,.aţz�, a crede 'mi flUu,­ Şi tu f� el priviţi �a fel; ,.Aţifel, cum te-aş ve'ae{z pe, tine. , De câte oH 'mă uit la el'" .l/ai ieri lucram la geam cuminte, Ctind din grăăz'nă - un trandafir, - O'ezt' tu că trandafirul .. i"te"- 4/' le foptea fir tlupă fir: ' Şi dragostea fi despărţire .. In c4t facuma mă tot mi,., De untle ne află iublrea. Sfiosul cel de tramlafir f [739] Că nu te uit ... Jiu te-aş zeita J de n'ar fi luna Şi stele de n'ar fi, nici flori, Poveşti de n 'ar mai fi nici una, Luceferi de n'ar fi în zori. Ţi le înşir, să le ştii toate Şi loate'n seamă să le iai; Iar biata inimă-mi socoate Că, să te uit, nici tu nu ureai ] M. Condrea. ŞI TOT MAI TRIST Departe'n zarea mând�' a tt"nereţzi'" Sţăldată 'n soare, cântece f1: flort: Tumultul sfânt # vesel al 'l,J1:eţii Acum îl mai aud arareori .. Şi vremii tot mai trist îi duc povara Şi părul îmi albeşte fir de fir .•. Acum de mult trecută 'i primăvara, Şi ntmenz', nu mi-a dat un trandafir. O. TUTOVEAN\I Plânge ,Cerul ••• �lâllge cerul lacrămi mari şi reci de ploaie ... Lovesc cadenţaie picături în cort... Sub isbiri de ploaie, Lanuri sârenţuite de porumb se 'nâoaie, - Umbremotiorăte peste câmpul mort ... Plânge cerul tactami, laerămt mari şi grel,e .... Lovesc cadenţate picături în cort ... Cum cad mari şi grele Peste 'ntins de câmpuri, par'c'ar vrea ' să spele Urmele de s(lnge de pe câmpul mort .•. George .oilJan 739 [740] -, I 1 Cum şi-a g�it moartea Tusa Nuţe 1 din E'ire,Ul Pe scări la fr�nă ca, şi pe acoperiş, .stau ţurţure. Maşina gâfâe răbufrîind din gâtlej paIe patecătrănite, ajunse când, şi, când din urmă, de câte un roiu de scântei mărunte, numai (l!t gămăli� de bold. Şi dihania cela cernită toată, cu un ochiu mare roşu, şi cu'n altul sâniliu, îşi târâe cu greu ine1ile din coadă, trosriind şi gemând din, adâncuri. Pe scara de jos a vagonului din urmă, Tuşa Nuia făcută chem, cu bucceausprfţtnltă pe ge- , nuchi şi cu capul rezemat ,de stinghia scării de deasupra, se ţine strâns eu amândouă mâinile; de când vecinel din dreapta l-o lunecat pledul din poală, luptă voiniceşte CU somnul. Alî-,. ,peşte câteodată iepureşte nu-l vorba, dar când trosnesc Ceva • mai tare osiile vagonului la vre-o tmbucătură de şine, tresare toată. Stâlpii de telegrat, j:a şi copacii ce fac de strajă pe (} . parte şi pe alta, se Iugăresc într'una fără ,să se ajungă. Inspre>.� sfinţit, un purcel de nori negri, grei, îşi frământă pe Ioc pânte-" cite plin. Osteneala adunată din belşug în cele două zile de drum, 'huruiala. trenului. ca ş] zăpuşala nopţii, 'îi Irâng când şi' când firul gândurilor ori ii înteţesc somnul, Alaltăeri, -'- A,{arţi cum ar veni � pela toaca dintâi, o chemase Calestiţa crăşma­ şului' M�1inte, ca să mai descânte fie-aei de deochi.N'apucase să, '" moaie a doua-oară cărbunele în fbrlcel, că se ivi îa tindă gâ­ fâind, . mejinul lui Ilie Ciupitu. " ( -:-' Tuşa Nuţa 1\ - Auz inaică'! \ - Te cată 'un beer ..... Să-mi .plesnească-ochil 'Tuşo ... Itai fuga .zău.I " Şi . Ticăa lui Ilie Ciupitu, Incleştând şi mai strâns in. dreapta [741] Cum şi-a găsit moartea 'Fu şa Nuţa hirtia! 'de doi, lej� o; por.nifnairite 'in fuga, mare, prinţ curtea; bi- sericii, ca să mal tae din cale. " , ..- Şi zi 1'IU mai mă cunoşti, hai ? Halal]. •. -, Tuşjl'J�uta îl Ifiasui'ă, din. nou din tălpi,' şi până'n creştet, frâmântă ce frlmântă �bltul pestelcii in podul palmeler, şi; după, ce mai oumpăal, rosti . hotărât de tot: -Pre legea 'in ea, nu». , -- P�i eusânt Gavrilă, .teciorul dascălutui Mitrofanl Fata Tirşel Nuţa se luminăatunci deabinelea. , - Tii, să', nu' fie ' de: deoehiu, da'cum te-ai mai senimbat maic'� lCe-ţi-i şi cu' omul... unul-se sfreţeşte in doi trei �ni, de nu: dai nici muclgalul pe' el:.. altul, Infloreşte de ţi-i mai; mare dragul! Da nu zău, parcă te văz dinaintea ochilor ... ' tiii ... " tari mai eiâigalb'ăn de friguri şiplir; de bube dulci ... şi pe-măsură-ce-o imbbldeau aducerile amintite, fata secretarului dela Domenik-> 5-ăbriel Dăscălescu, se întuneca parcă şi mai tare. - Ei, .da poftim mă rogi in casă, la o Iecuţă . di q:mbră! , şi Tuşa Nuţa păşl înaintea musafirului,. ca să deschidă' uşa .dela Maia cea curată. It - Şi zi eşti insurat Domnule Gavrllă ? îl întreba într'un 'târziu, cu sfială bătrâna. , �·Ba am şi două fete, ţaţă Nuţo 1 (aşa-i spunea de' copil). - Să-ţi trăiască maică şi să te bucure CeJ de sus de bu­ ,Ii] curia Ior. - Foarte mulţărniesc şi să trăeşti ,Şi, O-ta. - Dă, să nu-ţi fie zău cu bănat, da pentru mine acuşica, i'eşti tot Gavriliţa '.fl cumătrului Mitrofan, O-zeu să-I ierte. .ete 'păcate. ' ;""', , ' Graeşte-rni ţaţo făta sfială c'aşa-mi place, zău .aşa .. ;,. ei, d'iiia să-ţi spun acuma ce mă aduce-pela D-,ta L . - Aşa zău, re vânt ţi-aduce maică? şi Tuşa Nuia se aşeză binişor pe laviţă în stânga musafirului. Si în vreme ce Secre­ tarul dela. Domenii se tot trudea să grăiască în tiÎ1lba dascălului Mitrofan, blHr·ânaîi măsura când lanţul gros ce-j :cercueşţer pân- , tecele pela mijloc, când inelele ce Iasă, ape" ape, când bărbia'ol.t ! ' ceie'3 rânduri de guri, îmbrobonită,.de sudoare, şi-ai pune zău mâna in foc că':'şiti�e în gând băbuşca.. . <�Tari mai ieşti infoiat �i sfrijit mai ierai Doumne.� .,....: Am ridicat 'lui bietu Rădu! un monument� tată. �uto [744] Ion 'Dongorozt ca,s,ă. Tuşa ',�uta clătina .���\ c�p cuneî�cre����, b��ta fem'eţ,"�lt put�a 'prIcepe .. cum"teancunle, celea 'de,. file acoperite cu slQve , rl:sc�jralevşiÎnâry�tef regulat IS:âinbătă, prik-Soboc poştaşJ.lI,,'o să at:1:u,că. 'cân�va ,patale, in' căsuţa din capu! râpeiFir'eştilor., Seftne riU ,s,e'fne'caî.t "denicăerea, iar pepăt�citeJe Toderiţă, ori de �âte ort' >r:b 'hţ�e6�t" regula t 1-0 săgetaf r�su'l. «De,' se prea poate-, in'cheţasfinţi'a' sa - da 'eu. unul nu mă pricep' la aşa ceVa>. ! o sţngură nemulţumire avea tuşa Nuia, ştia prea bine femeia că' Ghergfiina se' usca pe picioare' de dragul lui Răducan ?' l,,' . '.., ,), ," că '�fata de focul 'lui nu se peţise pânăatuncea şi cum li era teâmă. si -nu 'se prăpădească prea de 'timpuriu, tare l'ar mai fi vrllt'insurat. ' , "Pp�te s'o fnai înfoarce boleşnjţa, cineştie, poate l-o rA­ mâneşi'ful dragul 'mamei osclor dinusciorullui» şi, de bUCUria u'uui nepoţel, o podideau "lacrămile pe tuşa Nuţa, Dar de când i-o răspuns răstit într'o seară'; "Mamă, pentru numele lui D':'zeu vrei 'să mă goneşt], ori vrei să mă omori?» Nu m�i stărueşte ohtr�na�, 'd�şi' nu poate pricepe 'incăpăţânarea lui Răducan. I,n' primăvară a căzut iar la pat şi tău, rău de tot vre-o două săp­ ttrHâni şi mai bine, iar în Vinerea mrae, tuşa Nuţa, Gherghina Dascălu şi tot Firetu cât e de răschirat pe râpa Zeletinului, l'ţlu dus plângând pâl'lă' la ţintirim. Oherghina n'o putut ţine piept dutetiişi ia - vre-o săptămână"cânQ a venit Zeletinul urrifla(de" ploti şi':' o �găsit hodiria fn' tulbureala pârâului, cam În dosul, fin;", tl'rimului. Tuşa �uta s'o ofelit pe semne în durere şi o duce, titc:ăaşa târâş, grăpiş pe picioare. In anul de după moartea lui Răducan, au tot căzut fel de', fel,deLscrisori,-poate pădntele Toderită le-o mai fi ştiind rostul -iar prin căsutâ tuşei Nuta, fel de fel de fete simandicoase ş'au� perln'dat. Vrafurile de hârtii, făllJase dela mort au fOst răvăşite rând'pe' rând, fiştecare a luat ce-o poftit. 'şi-o iscodit în fel şi chipuri pe tuşaNuta; unul o pozat mormântul, ,a'ltul bulbo:aca Z�letinului unde g"o svârlit Oherghina şi mai toti pe tuşa Nuţit, b'tp� pri�pă, ba'n ogradă sub dud, unde era măsuta lui Rădtr.' ,cari şi l]iatâ'l fem�j'e, deşi nu' pricepea de fel, nu se'mpotrivea cât ��.�tu,s�,�'ţl�ghie. mus�fiţilor de (, z!. S!au .. incheiat cu totul 'fn săptAmâna: Patimtlor-unsprezece am d� cand Răducan o'ncbis ",t -.-'7- I ", k- oChii.'.. . ' , ;� i"Tuşa: Nuia o prins să Utcrămeze scâncind hlcetfllel ca un \. ; , ! [745] Cum şi-a găsit moartea Tuşa Nuţa 745 copil. «Numai mă'ntreba ce Gavrilă... dă-l cioarilor, că-i un ticălos măicuţă- \aşa':i răspundea Radu ori de câte ori 1'0 tsco , dit $!3, pe departe ca săafla vceva despre feciorul dascălului Mitrofan. Tuşica Nuţa, îşi şterse binişor ochii cu 'co1tuf pestelcii, şi - ca să-şi împrăştie nedumerirea îndrăzni: - Da' nu cumva vă sfădifăţf cândva maică? - Nu, ferit-a sfântul, ţaţo, dar de .când se'mbolnăvise Dszeu să-I erte,nu mai era chip să-i intre care-va în voe. I-Aşa ? .. .dă, se prea poate c'ajunsese nătăng flăcăul maichii şi tuşa Nuţa oftă din adânc. Afurisită boală, Doamne iartă-mă! ' Iar se lăsă tăcere i'n odăiţă. Secretarul general' de Domenii şi-a cam pierdut pe semne răbdarea; mută când pe dreptul când pe stângul 'deasupra şi bate într'una toba pe marginea laviţei. - Şi care va să zică, ci să fac eu acuşica ? - Păi, să mergi cu mine la Bucureşti ţaţă ! - Ira, măiculiţă, acu' la bătrâneţe să mă suiu eu in trin ? pacatele mele, da' nu mă urnesc, să mă chiei cu ciară l � Ş'apoi 'n� zău, ci să eate un hârb ca, mine' acolo intre -boerime ? Dar feciorul dascal ului Mitrofan din Fireşti, deprins să lupte, nu s'o lăsat bătut şi gura nu i-o tăcut până nu şi-o căutat tuşa Nuţa în braşoveancă barizul şi papucii cumpăraţi dela iar­ marocul din Podu-Turcului şi numai când o văzut-o urcată în tren o răsuflat iri toată voia, jumătate din planul urzit de anţărţ i So implinise acuma. Picură când şi când .. Tuşa Nuţa oftează, trece bucceaua sub pestelcă şi-şi înoadă colturile barizului, Cei câţi-va stropi prelinşl pe dunga cefei, îi mai împrăştie par'că . somnul. Casă l1lai scuture toropeala, cercă iar să depene dela capăt ziua de ieri, lungă, lungă cât o zi de post .. Doamne, . cum o mai măsurat-o prin oehtanul cela aurit, , cum îi spunea fata din casă şi cum e mai strâmbat apoi din nas r Ce i-o fi spus lui bărbată-său; ,. n'o putut ,de fel pricepe şi doar o bolboroslt câtva timp şi unde răsucea lantul ocheanuluipe degetul cel, gros şi se legăna când, pe dreptul când pe stângul. [746] Ion Dongorcst Da'n grădină? Ce, de mai coconet şi o săpuşeală să te'to­ peşti .ca Iumănarea aprinsă. Chipul lui Raduţ. parcă cioplit in var stic1ea scăldat ifl lumina soarelui. De, semăna şi parcă nu semăna; părul însă; inele­ inele şi leit aşa cum il pur-ta adus spre ceafă. Intâi o cetit ceva omul slab, nalt şi bărbos; ce-o 'ndrugat, n'o pr�,a, putut precepe. De .câte ori Incă auzea, ori i se năzărea că aude rostindu-se «Fireşti», ori, -Zeletin- tresărea, îşi incorda auzul dar degeaba, că nu putea ţinea şiru! vorbelor. Pe urmă s'o ridicat greoiu şi Încruntat Gavrilă a dascăfului din Fireşti; era stacojiu de tof la fată şi năduşeala i se prellngea şiroae şi- , , roaie spre scobitura gulerului. O pornit-o din capul locului irite şi unde, rostogolea ochii in fundul capului şi-şi frământa măinele, de-ai fi jurat, că-Lşi apucă' ducă-se pe pustii. Când o aratat-o lumii cu amândouă măinele, când toate capetile celea s'o 'ntors spre dânsa, a sguduit-o din senin tremurul şi i s'au pornit şi:.. voiu lacrimele, ca săgetată de cine ştie ce durere. -De ruşine s'o strâns ghem şi-ar fi vrut in clipa cela s'o 'nghiţă' toată pământul, Şi multe o mai Înşirat Doamne Gavrilă şi avanrnai ardea soarele in nămazi şi cum îi strângea setea gâtlejul! Mai cy seamă când s'o 'nălţat din stradă tăraganat : , . , Ajung la Yalter în palat. Prin' săli era pustiu, tristeţe ... Ea'�i scoase coiful nalt, arcat Privind a feţei lui mândteţe : .. Frumoşii Ochi şi chipu-ţi blând «Imi par mat' nobilica oricând­ «Mi-eşti drag ca niciodata». , ".' , Apoi' trăgănd armata grea, Un strigat lung aprins să-i scape: .. Ce văd? Porţi strai cernit t Dar când «Şi cine ţi-a murit de-aproape? - .. Pe draga mea o plâng cernlt : «In lutne's singur şi trudit «Jaf ea'i pe veci pierdută l=, , ,1 [758] Nadeja Cezianu Cu ochii plini de lacrimi mari Ii cade fata la picioare: «Imi simt păcatul pe deplin ­ '«Aiqi milă, Valter; .. 'dă-mi, iertare! �F# bun.: alungă gândul rău ... «Mă lasă iar la pieptul tău «Să uit durerea toată ! ... . ' � -«RidIcă-ţi trupul, biet copil.: «Acea ce-mi ceri e oesie fire. «Mi-ebraful rece şiasprit, «MI.:.e pieptn! fără de iubire. «Du şi tu chinul greul ce port «Amoru-l mort, amoru'i mort, «Şi morţii nu învie. Nadeja Cesian •• ,LESSING EPIGRAME Certitudine Unui beţiv. ( Nu ştiu până dimineaţă, De-am s'a jung tot în viaţă; Dar de-i scris să fiu toi viu C' am să beau... asta o ştiu. Unui pictor. M' ai pictat leit, e drept ... MagistraL. Aşa de bine Seamănă cu taată lumea Precum seamănă cu mine; trad. A. 1. Până ...... [759] CONTRIBUŢII LA o NOUA BIOGRAFIE A LUI N. BĂLCESCU (Urmare)' IV Rolul lui Bălcescu în revoluţia dela' 1848 poate fi azi destui tie bine cunoscut gratie excelentei publicaţii «Anul 1848 în Principatele române». Mai puţin cunoscut, e rolul său în pregă­ tirea revolutiei. Asupra acestor pregătiri avem două versiuni, eontrazicătoare, una a lui Ion Ghica în scrisorile către Alexandri cealaltă a 'lui Eliade in -Histolre de la regeneratlon roumaine= ' �i in «Suite ou suplement a l'histoire politique et sociale des "rincipautes danubiennes de Elias Regnault par N. Rousso» f). Trebue să recunoaştem că ambele sunt tendenţioase, iar Eliade tn cele două scrieri ale sale are două conceptii' deosebite. Ia prima explică rolul lui şi a lui Tell ca hotărâtor pentru a îm- " piecteca. revoluţia să cadă in mâinile Ruşilor, ce 9 provocaseră, In a doua, după cearta cu Tell, Eliad explică rolul său ca a unuia ce a vrut să, împiedice revoluţia, care e opera lui TeU ,1 a celorlalţi, cari căutau a 'da un prilej-Ruslei să ocupe prin­ cipatele. Eliad s'ar Ii mulţumit cu oarecari reforme sub patre­ aagiul lui Bibescu. Pentru cinstea lui Eliad, e bine a se aminti ci rolul lui adevărat a fost mult mai mare, ela fost la inceput .ufletul revoluţiei, deşi dintre moderaţi, iar această revenire târzi. 'se datoreşte 'luptelor şi ambitiilor personale. Oricum faţă ae aceste .,sc�ieddepolemică şi de îndreptăţire, cari singure a- . ',-' "", ',' " J) Autorul e insl Eliade. [760] �\ 1' .. , 1 f . ' . , P. P. Panaltescu 760 1) 10,11 Ghtca opere complete III 396. Autorul spune ca Bălc��ctl făcuse /p�odamaţia dela Islaz, Inainte chiar de lu.na Mart. Ori Bălce�eu 'soseşte abia in Aprfl' delaf'aris. Că'proclamatla e a lui Eliad ve:;,;f te­ eusteanu in notele la scrisorile din exil a lui Elladp. 712' şi i1rlltare'�. 'Ubriciqi Prov inces roumaine� p, 174. ,� 2) Ion Ghlca op, cit. ,397 Eliad, Scrisori d,io el'il 272·3. Acelaşi ta . .Memo/res sur l'histoire de la regeneration,�5 şi Nt RO��lIso op. c:it� .. =-� :3) Elia'd şi Ion Ghtca dau verslunl 4eo:re2;lIte. ' 4) Anul 1848 1 485. . , 5) Anu] 1848 1 passtm, \ 6) DUl>� sfatul lui Ten. EIiad 'i'i�moJrcj) oiir 1't.��Qjli·� �o fa' r� .·;Dcration 57. \' i I "�':'�·'.��.':I, '. 7) Ion Gbica opere C9!llpJ��.e, nI 3� filf.ad QP�,elt;. �7 JJ(�"_o ., . . dt32-33. 8) BiografJa d,.lul 1';.1. Cristofi P. 1t>.. 9) N. �ousso Op. cIt. 32. ,proape ne dau ştiri despre opera de pregătire a revoluţiei, trebue să fim foarte circumspecti. . Pare cert că inceputul mişcării a pornit dela «Frăţia», Între Iundatorii căreia era şi Bălcescu 1). Pentru luarea tuturor măsu­ .rilor se constituise un comitet executiv de trei:' Ion Ghica, N. Bălcescu şi A. G. Golescu 2) cari vor rămâne strâns uniţi şi după revoluţie. Legătura acestui comitet cu Eliad nu e bine cunos­ cută 3), dar ne interesează puţin aci: Se hotărâ trimiterea unor ple­ nipotenţiari în străinătate iar tn ţară se făcea propagandă, aşa in cât cel puţin o parte din orăşeni erau pregătiţ] pentru o mişcare A vem dovezi că se făcuse propagandă şi la sate şi Bibescu e silit să dea o proclamatie sătenilor să nu se lase, ademenlţi=) Toate corespondenţele ziarelor străine şi a agenţilor diplomatiei 'anuntau o mişcare iminentă 5). In ultimul moment se hotărâ ca revoluţia .să înceapă din provincie 6). N. Bălcescu era trimis la Telega, pe când fratele său mal mare era trimis la Ocnele Mari pentru a rtdlcasteagnl răscoalei 7). Aci ne interezează numai rolul'celui dintâi. La Telega se afla căpitanul Crisofi, careco­ manda nişte trupe pentru pazaarestaţilor. Acolo fusese trimis întâi, Marin Serghiescu."). Eliade spune că acesta plecase acolo ca subaltern a lui Bălcescu şi crede că avea însărcinarea să fibereze pe ocnaşi pentru a prăda pe proprietari 9). Lucrulnu e de crezut. Era acolo o putere armată sub un şef câştigatpeatru revolutie şi trebuia încercată, o ridicare a .acestei puterj, căci numai cu ajutorul armatei sperau să poată face ceva. Nu e [761] Contribuţii. , nevoie să' recurgem la, alte explicări.: N. Bălcescu pleacă r la, inceputul' lui" Iunie 1). Eliade ii dăduse câteva sute de procla-' matii să' le împartă in Prahova 2). LaS Ijinie Bălcescu se intâl­ 'neite intr'un'(:rârtg pe drumul dela Telega la Câmpina cu Cristofi. Acesta ca militar declarase că' nir va mişca până nu va fi în­ demnat de Tel!. Bălcescu îi' dă luiCiistofi o ţigară; pe care des;chizând�'o găseşte un bilet dela, Tell: -Scoală-te dacă-ţi �ubeşti ţara, că acum, este vremea», Cristofi începe a plânge si arafă lui Bălcescu dificultăţile ce întâmpină fiind' spionat şi de alti ofiţeri, dar promite că se va scula imediat, ce se � a )încep� răscoala la Islaz 3). Bălcescu işl continuă propaganda în Prahova dar 'e silit să se ascundă spre il nu fi arestat. In lista � ., , de arestări a lui aga Iancu Manctiera şi numelelui Bălcescu'). Ineă dela /6 Iunie colonelul.Banov inspectase Telega 5}. O scri­ soare a unui anume Rucăreanu care Bălcescu ne lămureşte /t� Banov căuta să aresteze pe acesta din urmă care a fost , odată şi o nuvelă , uşor o putem da:ta intre Octomvre 1848 şi 1850, data preoţirii lui, Porumbescu, ,Şi, cum această scrisoare pare că motivează oare cari modificări de'! limbă în redactarea pumnulistă a unei epistole (ef. -Aşa dară fă, ca să rămâle lnţelesul epistolar cam cum l-am Insemnatj-, ea, va ' fi datânddin chiar inceputul răstimpului 1848...:...1850. in felul aceatastabilim că Pumnul adusese cu chiar momentul­ sosirii sale in Bucovina acei germeni de silită calapodare a limJ;>ii;;, cari in această nouă patrie a sa aveau să prindă rădăcini atât de adânci, ' \ I rir''>zr i sa" ;;;.m [777] II. Frate Porumbel Ti-am mai spus, si cara-ti mai spun că eu-s convins că ee propun eu nu se va enf'iintia en data, ba doara ni-ce dupa mai lung timp; ense en urma tot va fi, si cine se endoesce despre aceast'a: acel'a se'ndoesce despre puterea si propasiunea spiri­ tului seau geniului tempului, eu nu me 'ndoesc si pentru aceea lu­ cru cum vedi. Eu sciu 'că n'o se scria nemene endata cum propun eu, ense cyar asia nu au scris nici cu bucy, ba cu bucy au scris si mai cu greu. Deci eu aduc lucrul enainte pentru ca oamenii se se de de cu el, si apoi unii se vor nevoi endata se-I urmedie. Altii vor ride de el pana se dedau si se uita en el, despre acestea am exemple. Eu me temeam tare că generaţiunea de fatia dyn MoI­ dbv'a nu va lua terminatiunt'a, pentru ca acolo se afla anca en­ flacarati aperatori ai ter minarses, si totusi precum vediusi, s'au dedat si ei cu terminatiunt'a,. tu scii cum au ris Casymlr 1) ami­ cea tia si: peste patru dile o au primit. Asia dara fa ca se remaie entielesul epistolar cam cum l'am ensernnat. Apoi enseamnă-ti si asta: «1Z0Z' am. remas departe de alte naţiuni. si eyar si de noi ensi-n« adeca de unii frati ai nostri, pentru aceea ca se-i ajungem: trebue se fugim! de nu cumva en cartea ursitei sta scris ca amata scastra natiune en Bucovin'a se remare sclava altora 1 Noapte buna! ti-poftesce al tău amic. , I Din vremea cresiilor lingvistice 7,77 . . , t' ! Pumnul", IN lUMIHOI\SI\ TOI\MNI\ In luminoasa toamnă mai mlădios (mi pare Al păsesilor cântec. 'Pe frunza din cărare Mai blând se joacă umbra; tar şesurile 'n zare S'aştem mai voluptoase în pulberea de soare. In orice sgomot cântă un imn, o simfonie, In luminoasa toamnă ... Când soarele 'ntârzie Pe margini de padure, de ce mi-e numai mie Si gâtuiul fără tihnă şi inima pustie? Btlrlad G. PALLADI 1) D. fraţii Pelrachi şi Vasile Casimir, precum şi despre ceilalţi refugiaţi ai anului 1848 in Bucovina (CI! M. Kogălniceanu, C. Negri cu 2 surori al.e sale! Roia doi Roseteşti, VIădica lustin Ectessis, dr)i Sion eşti, poetul ŞI unchtul Rău, Ralet, A. Moruzi, Gr, Cantacuzin cu soţia sa, D • Cauta, ofiţerul Filipescu, Dumiirache Mălmescu, Ionescu, Epureanu, Ro­ maia, Moldovanu, A. 1. Cuza, Domnul de mai târziu Vasile si Ioan Alec­ sandri şi Munte�nul Cuştiusş cr, Porumbescu "Amintiri d. V. Alecsandri", ,. Vasile Mâlinescu", ş.i "Un episod din 1848". [778] BARCAROLA Mă leagănă valul Atâta de dulce In barca-mi uşoară .•. E ora când ziua N'ar vrea să se culce, Dar noaptea coboară. Năvodul meu muşcă Cu furie'n valuri ... E ora- când vin Şi cîntă Siret:e Ptndind Ungă maluri Pe cei ce'ntîrzie J:e-a nopţilor gene; E ora cînd luna _ 'Nfloreşte pe cer ... Imi las barca'n voe S'alunece lin S'alunece'n noapte, Iau eu-, legănat De visuri În şoapte, Privesc cum pe cer Pe rînd se sting stele, - Pripite cliplri-r- Pe 'care le 'ngînă Ochii În lacrimi, Ochii iubitei Din visele mele ... Alexandru Bildurescu [779] CLIPE FUGARE 7 Ianuarie, 1916 Dol�eştti Mari Astăzi e a treia zi de când sălăşluiesc pe aceste meleagurL Zilele senine şi aproape blânde; nopţile' de o măreţie în adevărIee­ rică. Şi dacă onoarea de a sta la masă cu d-l Colonel - nu ne-ar răpi cel puţin un ceas de vreme, desigur am folosi-o pentru plim-, bări nocturne. . Imprejurările vieţii mele de până acum- n'au isbutit să Tnnă-: buşe spontana înduioşare faţă de ceea ce, cu Îngăduinţă poate, eu' aş numi poezia vieţii. Un gând singuratec, mărturisit cu toată căl­ dura şi naivitatea sincerităţii] perspectiva unei 'conlucrări în vederea unui scop obştesc; o zi senină, cu nori străvezii, când şi" când in­ terpunăndu-se Între soare şi pământ; o noapte ce oglindeşte in' ali. bastrul cerului înstelat - infinitatea : - iată ceea ce e menit să deş­ tepte În noi cea mai aleasă ·Iaturea făpturii omeneşti: Cunoaştem, dacă ne este În putinţă, şi chiar atunci ar-are­ toatăfrumuseţea ce ne stă ascunse În cugete şi'n inimi. Căci mai; nici . nu bănuim cât de adânc; isvor de mulţumire avem .în nol-înşlne. Imi, vine În minte o de demult, trecută impresie. Era pe.tirnpul când Îmi făceam «stagiul». Anul de tristă amintire, 1907. Pe la începutul primăverii furăm trimişi, penţru temperarea spiritelor, la Alexandria, În Teleorman. Toată noaptea o petrecusera într'un fel .de luptă cu somnul şi cu rigiditatea scândurilor vagonului de marfă În care căIătorisem. Şi drept singură mângâiere pentru acest sbucium, huruitul monoton al roatelor trenului. [780] Eugen' Ci'ucJ,l1 Dar totul are un capăt 1 A doua, zi desdimineat� avu loc 'de ... ,barcarea. Pe striizile minusculului oraş Alexandria, noroi din belşug h� .. ' rbit acestuia de ploile căzute mai tnnainte. De la gar�, batalionul din care făceam parte o porni 'Ia druM spre centrul oraşului. ! In timpul mersului, impresiile unei nopţi de toropeală se tnso­ ţeau cu acele isvorâte dela priveliştea unor străzi murdare de spaiml Numai cel prea îndepărtatul de pământ, fericitul cer, şi de data aceasta arunca ochilor noştri un fel de rază mângâietoare: printre norii fugari, albi-străvezii sau verzi lucioşl, cum este cremenea uneori, limpezimea albastră se arăta ici şi colo ca un lac ce mereu lşi schimbă ţărmurile. Această frumuseţe cerească nu încânta numai ochiul celor ce şi-ar fi ridicat privirea către văsduhuri, ea serăs­ frângea şi in luciul apei lăsate de ploaie În trecerea ei. Priviam la ele, şi fără voie mi-a venit in minte gândul următor: Dacă simţirea mai vie a cuiva il face să tntâmpine tot mai multe neplăceri, in schimb natura il răsplăteşte prin daruri care-i aduc tn suflet mulţumiri nebănuite. Şi cel care a fost Înzestrat in acest chip. este nedrept când se iânguie de' neajunsurile ce in cearcă. , Sau e numai tnchipuire acest gând;- fiind că tot ce este ,'«atunci- tmbracă haina ademenitoare a poeziei; pe când ceea ce este «acum» apare mal totdeauna ca ceva obişnuit 9 9 Ianuarie 1916. f:'4u e părere nl!.mai I Astăzi e vreme ploioa$li şi un vânt nestăpânit bate cu furie. Nu-i Crivăţul cel.ingheţat, ci ·un vânt aproape cald., pe cât poate fi cald in Ianuarie un vânt i. preajma muntilor. Aceas� sburfire a vremii mi-a luat seninul prlmăvăratec . al ee­ OJlui, dăndu-ne tn schimb o zare alburie lnchisă cum e culoarea sirii măcinate • . Nu sp�n aceasta pentruca să arăt că acum lumea a devenit on fel de ocnă'. Din potrivă, toate neptăcerile pricinuite de schirn .. barea ti�pului sunt fără putere faţa de noua tnfliţişare a firii. Mai' rară de cat o noapte cu lună, mai tristă dar aşa de impresionantl, ea cap�� un farmec deosebit prin misterul intunecat tn care se ���L \ �" drum, pe şoseaua gJQduroa� ce duce la popotă, Întalnita [781] j Clipe Fugare .. c '. 'clirut� de tarl purtând un bătrân şi o cm�tuşl1»; ei par a voi s5 se apere impotriva blităii vântului şi a plesniturilor ploii. Şi cum Intorseseră fetele unul spre altul această pere,che nocturn! era icoana aieve a două suflete car� şi'n rău găsesc alinare În vieţuirea lor impreună. Acesta să fie intelesul misterului intunecat in care noaptea se învăluise 9 Toate işi au frumuseţea lor... In orice' suflet adânc isvorul mulţumirilor nu se stinge cu totul nici odată. Pentru aceea oamenii se intâlnescdin când in când {aolaltl -şi chiar îşi scriu, uneori 1. •• Caerul vremii se deapănă intr'una; iar tnsemnărlle yietil trlite au sl fie odatli amintiri inviorătoare .•• 1. e, LUCRU RAR, o . viaţă 'ntreagă de durere, De Iră"l6nt4ri, de vtţeu! -. Şi abia a scri« poetul, totuşi: Iln mic volum de poezii •.. Bri.allt ,. Diaeilese. [782] :CRONICA RECENSII, REVISTE 1. RECENsa. c. IONESCU-OLT, Partidul ţărănesc şi lupta de clasă, Buc. 19Zf O scriere clară, obiectivă şi de aceea convingătoare. De obtcelu, cei care au atins problemele politice, şi în deosebi a politicei de partid. au Iunecat în părtlnire. (Chiar istoricii de profesie). Autorul acestei lucrări, întemeiat pe cunoaşterea fenomenelor economice şi politice din alle fări, priveşte fara românească cu seninătatea omului de studii •• Lupta de clasă' e aprectată nu În felul demagogilor care pornesc dela ură şi vor să ajungă la dărărnarea adversarilor .. ci în felul constructiv al economistului şi omului de Stat care vrea să asocieze pe adversar lac;> muncă comună penlru societate, a�că la colaborare. Se vede În scrisul d-Iui Ionescu-Olt un spirit de tolerantă şi injelegere a părerllor adversarilor. cum m, e obi- ceiul în discutiile noastre politice. .v" . • Partidul trebue să-prfmească cu reC'unoşti�fă "astfel de lucrări, care plin în relief masa plugariIor ca elementul fundamental al Statului, nu numai prin productie, dar şi prin moralitatea superioară şi stebilitatea care se leagă demuncaegrtcolă (p. 64). Singurii cari au motiv să fie îngrljaţi sunt bancherlt, de oarece, autorul arată În chipul cel mai doveditor cum băncile (prin esenţă internationale), caută să capilalIzeze veniturile. luând astfel locul moşierilor care au exploata! până eri tara, ba încă tntrccăndu­ cu mult ca posibilitate de prlmejdulreva Statului. Prieteniiadevărali ai maselor româneşti sunt datori să citească lu­ crare cu cea mai mare luare aminte. S. M. IOAN D. NEAGU, Codul silvic din 1910 adnotet şi legea modifiCi1- toare Il codului silvic (1920) şi regulamentul (1921), Focşanl, 1921. Problema pădurilor e de o însemnătate capitală pentru Statul român. Pădurea e o mină vie: petrolul se poate isprăvi, gllzul metan, aurul. cărbunii... de asemenea.· Pădurea e veşnică, dacii ştie cineva să o exploai teze cu răndulală. Autorul stărueşte mai mult asupra proprtetătu răzeşeştt" [783] Cronica" arlitând ce îngrădlrl pune legea' moşnenllor care vor să-ştexploateze pă­ durile singuri sau în tovărăşie cu altii care ar pune capitalul. Lucrarea e de cea mai mare însemnătate pentru" silvlcultorl, şi !(\ti cei care ati păduri de exploatat. M. Dr. 1. P. VC!TEŞTI, Elemente de geologie generală, Buc. 1921. Lucrarea este o carle dldactică dar prin dimensiunile el va lua un loc �eoscbit în biblioteca tuturor celor care vor să aibă În chip mal lămurit o Icoană a genezei pământului românesc. In cele dinlâi capllole: geolo­ gie petrografică, tectonică şi dinamica autorul lămureşte o sumă de fe­ nomene' interesante nu numai pentru geolog, dar şi pentru geograf. In capitolul al cincilea însă, p. 393-472) geograful lire un rezuma! complet .al faptelor. care îi slujesc ca temelie pentru cunoaşterea pământului româ­ nesc, intr'o expunere' foarte limpede şi simetrică. Ultimele teorii cu privire la geneza Carpaţilor sunt lămurite cu fi· guri foarte sugestive şi uşor de înjeles. Literatura noastră didactică s'a imbogăliI cu <> lucrare pentru care şi elevii şi profesorii vor fi recunoscători autorului. S.M. DO?llDE-VALEANU, Noţiuni de industrie şi tehnologie, Cluj 1921. Plecând de la constatarea că în domeniul industriei nu avem de loc lite. ralură didactică. au scris un manual de 19[) pagini cu foarte numeroase ilustra/ii. Cartea incepe cu o introducere plină de observărl drepte asupra ins,"mnătălii industriilor pentru viaţa popoarelor moderne. Cu privire la Români relevă îndemânarea poporului nostru pentru orice muncă industri­ ală, dar În condijiunile excepjional de neprielnice cu care a fost tinut până acum în Ardeal din partea legislaliei" care .favoriza numai pe Saşi 'şi lfnguri. Până la 1843, Românul n'avea voe să se apuce de orice muncă ce i-ar fi plăcut. i Autorii arată cu laudă insuşirile Industriei casnlcer6mâneşii şi scriu această carte, ca' să dea un sprijin tineretului pentru indrumarea spre 'industrii. Cartea d-Ior Donide şi Văleanu e semnul unor vremurl noui pentru poporul român. Ea e nu numai un ajutor pentru şcolari, dar şi un mijloc de informajie pentru toji cei care vor să deprindă masa neamului nostru .eu o formă de muncă superioară plugărjel, Prin urmare, cartea e şi o faptă bună. M. CONST. ASIMINEI. Yolbura.' poezil.- Literatura română tşi spo­ reşte tezaurul cu un volurn de versurt,>, Yolbura" datorlt poetutul Const. A. Siminei. Străbătând bogatul volum (1t6 poezii) ne dăm seamă cu uşurinţă că avem de a face cu un. poet care poate să reverse găndtrile şi stmţămtn­ tele ce-I srăpănesctn forme tncărcaie de imaj1;�ni," Făclia acestor simţiri şi idei călăuzeşte pe poet, il luminează cu ha­ :mlnă adevărată ş'H dă puterea de creatie, \ u I' [784] Converbiri Literare Ea te-am' simţit urzând şi te-am văzut In gândurile mele luminând Şi azi te port pe unde n'am crezui, Te port prin ceaţa anilor-plângând, Nu te mai poate stinge nimeni, văntut Cu valuri năpustite, în zadar Incearcă să te stângă, stii pămâniut Cu jocul lui să te aprindă iar. De mic eu le-am simtit în mine Cum arde licuriciul noaptea 'n ierbi Imi lumina; adânc să văd cum vine Un stol de gănduri ca un cârd de cerbi, Daca ar fi să rezumăm intr'o singură vorbă, ce se cântă cu deose­ bire in acest volum, am trebui să' spunem: viaţa. �St' cântă", este tnsă un termen impropriu pentru poezia autorului ,. Volburei-. Precum spune însuşi in strofa citată (din poezia Făclia), el. trece prin ceaţa anilor-plângânâ. Şi'ntr'adevăr, o atmosferă de elegie me­ «litativă te stăpâneşte dela inceput, până la urmă. Pentru poetul "Volburei" viaţa e un conflict tragic intre' individ şi lume, intre viaţa lăuntrică şi exterior. Acesta e liniştit, adânc., se­ Ria ca iezerul ce stă tăcut in umbra codrulul : Copilăria mea şi-aduce-aminte Că iezerul a fost senin cândva ; Se tncropia din soarele fierbinte §i nici odaia nu se tu bura. 'Ca 'ntr'o oglindă codrulcu poiene Se răsfrângia tntr'tnsut fremătând, Veneau să-Şi vada chipul cosănzene In ape-adănci privindu-se râzând, \ .. Lumea exterioară este nănza de paianjen ce înşeală. tnlănţueşte, iti- yelhrtazd şi de multe ori ucide suflete dornlce de intensă viaţă Ilunlrlci. Că răiăcire.i tot când visul piere, ŞI votbura ne soarbe 'n jund. iar nof, Urzinâ acelaş vis din anii tineri, Ne pierdem tn sâtbatecul şuvoi, Durerea năbuşită ne arată O veşnicie într'un strop de plâns, , Sub pleoape ude se îngroapă ochii, Când voibura l� noaptea l�r s'a străss, . . ., ., . . . . \. .. . . . .. . .. . .. . Am tmptetttcuruini de sărbătoare, Le-am aninat.tn ramuri şi-am cântat ; 'CâTUf'lhjlori'au cireşii, 'vrăjitoarea Din volbură la dânsa ne- a chemat, 1, " ,\',1 ��' .�. 1 1 � ,II,' [785] f, F,11J'" . '., .' 'ii' . , " Cronica Şi de ne-am dus, eu am svârlit o floare In valurile ei şi tu un spin; , De-atunci eu singur am rămas acolo Strein de tine şi de ea străin. Şi totuşi când l-ascult din fund suspinul, Te-aud pe ttne'n noaptea ei râzând, . Simt volbura clocofitoare'n mine, Simt vânturile munţilor plâttgână, iv otbura p, 5). Conflictul acestaIntre eul senin al fiecăruia dintre noişi lumea sbu- . clumului zădarnic a- celorlalţi, sdruncină echilibrul, armenia şi deci tert­ elrea spre care năzuim Cu toţii. Părerea de rău după senlnătatea pierdută este cu atât mai mare, cu cât am pornit mai plini de nădejdi pe cărările vietii, cu cât ea, privită în copilărie, ne-a atras mai mult şi lVai ispititor. S'ar putea spune că autorul lşi Incepe fiecare poezie ca un tânăr optimist, dar o stărşeşte ca un bătrân cu o experienţă. dureroasă, cu un suflet care" a sorbit adânc din cupa amărăciunfl, Era"!. capi.! şi răiăciam prin holde Indragostit de spicele de grâu, Le cutegeam din lanurile coapte, Le sarutam şi le puneam în brâu Âf�n�i "a� �u�lds;u; Î�td/ is-vdr�l, • Se prelingea din dâmbul unui deal, Curata-t era apa ca oglinda . Râdea la soare fiecare val. .. .. .. .. • .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. fi .. .. .. � .. .. Dar mai târziu m'a smuls-din câmp furtuna Şi valurile 'n vadurim' au le zif N'am mai stiut unde-a rămas izvorul, Şi spicele din braţe mi-au pierit. Şi azi In jurul meu văd maluri rupte, Aud din âepărtări un cântec drag, D ir pasările înegresc zenitul, Şi'n ţipăt frec şirag după şirag. O volbură tn sufletul meu geme .Ca ploaia pe adâncuri de păduri Şi nu mai ştiu În care lumi se duce Cărarea mea cu-atâtea cotituri. (Isvorul p. 39). r ( Cetitorul a 'observat din pildele date mai sus, că poetul . incepe flll' :enere prin optimism, că priveşte viaţa cu un dor puternic de a se bucura de ea; că in adăncul sufletului său preţueşte multe din câte ne oferă ea, In deosebi 1f reţin. frumuseţile naturii. Din natură poetul prinde mai cu­ seamă .elementele prin care tntrupează in chip simbolic lumea externă. viata socială, de care se izbesc gândurile şi simţirile sale; căci natura' alcătueş te pentru dansul un ·cadru. In ea se .nasc şi trăesc, in ea se risi­ pesc şi se mlstue toate: tot astfel precum fiecare din noi ne naştemtatr'ua mediu social in care şi pnn care trăim, dar care pentru unii sfârşeşte prii. a-i in:ibuŞi. Cetitorul a mai putut observa că in toate fragmentele citate vor-' ' [788] Convorbiri Literare re' locul obişnuitului program - orar şi numele de profe- rî . ,,:d 'Însemnate cu litere mari şi groase, flrmelenumeroaselor !fuburi şi asociaţii studenţeşti: Societatea Dramatică, Uniunea Creştină, Asociaţia Sportivă, Clubul Cercetaşilor, şi aşa vin la' rând fel de fel de societati: a literaţilor, idealiştilor practici, .teo­ logilor, educatorllor, inginerilor, fotografilor, muzlcantllor, îstori­ eilor.c. lista e greu de sfârşit; îţi trebuie pentru asta, tenacitate englezească, . ... * '" Deviza societăţilor studenţeşti, indiferent de obiect, e cât maî multă voinţă comună "Comnion Life" şi relaţii sociale .So­ eial Intercourse", La temelia lor stau forţele tari, din care se impleteşte viaţa - împreună: 'instinctele sociale, In valorificarea aspectului social din natura omenească, spre cel mai mare folos .()bşţe�c,şi fără împuţinarea forţelor originale, englejii sunt artişti fc1r� păreche, Clubul aduce tânărului mijloace de recreaţie; aici $tudentuJ, chemat de nada plăcerii, işi cucereşte' personalitatea, hnbogăţindu-şi şi corectându-şi vsufletul, . din' contractul cu aces .JWtrc' învătător : Societatea. Creşterea caracterului vine ca dela sine: a fiecăruia in, şi prin sOcietate,şi a tuturor prin fiecare. Câştigurile sunt fără oboseală; e doar deviza societăţii. si se odihnească şi distreze ; dar, dela o partidă de fO<;ltbalI, O repre­ zentatle teatrală, un meeting religios, ei se aleg, cu foloase incal­ eulablle, R,laţiil, social, sun.l ce] mai simpatie educator; aid Jiua,.,_ în timp u u ,ducd pe sin" Iau ,ducaţia altuia,' I , coop,,.ar, sul',t,ascd, care produce în p,dagogi" tnt'nunale nZ1I1- llitl,a/II d, bi1u Cllnoseute 'în economia politică, '" • * Profesorii . dau societăţilor studenţeşti tot prestigiul, La u��le, preşedinţi sunt chiar .profesorii. Exemple din King's Col­ 'kge: Societatea Literară; Preşedinte Prof GoIlancz: Cercul Fran­ -eez : Prof. V. Spiers; Societatea studiilor slavice: Prof M. V. Troflmov. ' Deşi englezu-l om, cu program, mai dihai decât neamtul, şi ia preţuirea timpului, nu-l nimeni ca dânsul, ceasul petrecut 4 , societate, e socotit' tot aşa de bine Intrebuintat, ca şi acele dela .eurs ; şi tn această privinţă, părerea studentului coincide ,C. la profesorului, care işi petrece o bună parte din timp, in societl­ ţUestudenţesti; la ,luptele sportive el nu lipseşte; dezbaterile societăţii, adeseori le prezidează; idei şi indrumări dela el por­ "Aesc. Apare însă oricând, cu foarte multă discreţie: îţi face im­ presia, eli. nu-i nimic. deşi mai totdeauna e totul, tn soc:ietateşi � .tma neclrui colegian. lnflu",ta Itii cQvâr/itoar" 1ItI ;nl*''''&I'I. ,ri ajuttf numai pe student ;n \dDMndi.r'la int!ivi"ual�tiilii /;,,� 1' pentru reprezentarea unei drame de Ibsen trebue actori vea temperament viguros şi vconcentrar ; desăvârşiţi stăpâni pe jocul interior, pe «ideaţic». " Iată ceeace a înţeles d. Ciprian şi a redat cu rară măestrie. Temperamentul său de o irnpulsivitate reţinută îl face creatorul de­ săvârşit al rolurilor Ibseniene, D-na Macri-Eftimiu a pus multă pasiune în scena dansului din " [795] Cronica Teatrală 795 .. ' I actul II. Actul 1 de asemeni a fost pe puterile sale, şi l'a jucat '"nuantat şi cu multă degajare. Actul III însă, care" are foarte puţină acţiune scenică propriu zisă, dar în schimb puternic joc de ideaţie, de energie interioară, a fost slab interpretat. Temperamentul d-ssale cu mult prea feminin şi cu subtilităţi de nevropare modernă, nu-î ingădue roluri de caracter energic şi lăuntric. ' D. Atanasescu în rolul soţului a fost moderat in primele două acte, dar impulsiv peste măsură în cel din urmă. . D. Demetriade a creiat cu ironia sa sceptică, rolul dorului Ranck, iar dona Ciucurescu cu severitate pe acel al d-nei Linde, Mircea Gheorghiu [796] . t TUDOR. PAMFILE; O jertfă pentru moldovenii dintre Prut fi Nistru, ( Din Chişirrău trie vine ştirea că Tudor Pamfile a lnchls • ochii Intru Domnul. i . . Ii L'am văzut intâiaş datăla Iaşi in 1918. Un căpitan tânăr ' ,i frumos - un munte de om, dar cu ochii blânzi şi luminoşi.", Cum a deschis gura,am înţeles Că inima lui e plină de dra- . goste către poporul românesc. Şi, cum ne aflam in fierberea zllelsr; "' celor dintâi du.iă Unirei l'am indemnnt -sa plece peste Prut" si spună el în graiul lui moldovenesc, că fraţi cei răsleţiţt de tmpre­ [urări s'au găsit iarăş: ŞI vur trăi frăţeşte la un loc.- L'am rugat apoi să culeagă tot ce o afla din gura poporului necopleşit încă de buruiana muscălească, (Eram incredintat că pe unde va trece Pamfile, nici un su: let moldovenescu nu-l va mai putea uita ... )� Aşa a şi fuste Din H .tin, unde a cercetat satele potmolite de Ruteni, şi până la mare, sot..t cel bun a dus cuvântul de ia,,; Irăţlre şi a eule -; datinele poporului 'cu evlavia celui care Intră in biserică şi ia seama la fiecare cu vânt al slujbei. De atunci l'am mai vazut o singură data. Se plângea de un rău ascuns, pe ca, e osteneala il sporta. D.; aceia, a Cerut ca slujba militară să-i fie schtmbata.; (Ministerul de răsboi a: �, ascultat cu mare grabă, ceea ce-I face cinste ••• Acum vede' cir� a facuta dreptate nu un hatar). , . Totuşi, raul era prea adânc. Muntele de om ••• s'a năruit i� tArână. Dar mu-rea lui va rărnane veşnic de pomenire. , Ce-a facut Pamf.lie?· I A slujit neamului, cum slujeşte preotul in altar. A colindat în lung şi lat părnântul românesc, adunând despre fiinta popo­ rului nostru tot ce i s'a părut vrednic de luare aminte. O bun,i parte din comoara strânsă' de el a fost trimeasă Academiei ş. �' tipărită spre bucuria celor Ce iubesc neamul nostru. ' Fat.ă de atâtta cu sl. [be mari. şi lefun şi mai mari; fată de de cei care cu scrisul sau cu viata lor.spurcă numele românesc, 'i maiorul Pamftlie a fost un fiu drept al natiei sale.' '1 Oştean ul cel inchinat ţăr ii ,in răsboiu şi pace a muncit . � muncă vrednică până ce, a tncn.s ochii. ; Moldovenii de peste Prut vor pomeni În veci numele i") solului din zilele înfraţ" ei, iar cărturarii ii vor citi cu drag' scrisul lui inimos şi cu adevărat românesc. Fie-i rărâna uşoară 1 (i [797] BUCUREŞT!r tDECEM8RIJ OIR�CT6RS� � �,UP.INS' A. M,Bt:tdr;u. i�Orădjna �fl.iului (no Eug. Ciuchi. -- Din vremi intuneca . Tudor Pemhle- - Samovaru! (schi "O. Tuloveanu. � .. OAIWlre (p(J,ez(e). G. Palladi. - Mi-e teamă (poezie). M;Cohdrea. ".- Eoveste. D. Nanu şi M. Folino. - Puterea . --- .. . 1 o'�/Qi). 'J • V 'lI.iiit1lÎ�epnu.,�· Pele.rimd ,(poe zi Zoe Frasin: - VilltflI(1!0Fie)'l A!�xandru Bilclurescu. - Cântec; P, P'.P�n81l�s6u.;- Contri'bu�ii 1 .\ . Bălcescu. i ,Mirce'8l0heGl'ghju. � Sone,te. O.Silviu. ----'Din Cronici: Răsc()l ·.jU.Bq.l�MS�l:l.C,8r�orman. - N()� ;.Jw., ",' Cat ,georg� Dumttrescu, Gănd de Iarr i}" 'l" ;,:$ ,� Cronisa: 'i 1. D. Şfefănes,r u, Cronica Artistii , 'noast,ri . ·C.iCX Oiur,escu. '-.- {i;Tpnica Isto, RECEtl'SI.!: '7 .0..1!/llff" Pe drumuri de u er.ttce militare; A. Mi2ndn REVISTE. - Muzka; Cele T�ei Crlşuri. II!BUOORAFlI. '-'o [798] -- GRADINA. RAIULUI 1. car.d moş Grigori intră pe portilă, Turc\! scoase capui din ghizunie şi dintr'o săritură iu lângă dănsul, strănutând, guduriln- . du-se, bUcuroS nevoie mare. MoŞ Grlgori işi roti privirea prin ogradă, o pironi pe coşul casei din care nU se mai zărea eşind pic de 'ium, şi rămase lo- cului îngândurat. TurcU nerăbdător începu să hămăiască. Moşul îi puse mâna pe cap cu dragoste: _ Ei, ce-i măi baete? Ce-i? Nu-i aca.a babal Ha 7 Nu-I acasă! Iar nu-i acasa 1 Las'că i-om da noi! LassS' I Şi mulăndu-şi lagâr!a cu uneltele de p' un umăr pe altul, pă�i Inainte. Deschise u�a dela tindă, a�e"ă binişor tăgăr\ll supt laiţa CU blide, şi, iără să mai Incerce u�a dela boldeucă, eşi Ctl Turcu după el. O slrijilură de pureea ţâşnilă din cotei, Il întâmpină guilând• Moşneagul işi dădu căciula p' ceaiă cu nădui, inchise pur- eeaua la loc, şi porni bombănind: _ Mâl. măi, măi! Baba asta a me Işi iace de cap! Una- două, la hilcă-sa 1 una-două la hiică-sa, şi'. urmă vraişte! Păi � ,iaIă-1 asta, miii Turcule? Vială-i asta? Ha 7 . ŞI mOŞ Gngori cu cele câteva rachiuri lrase pe supt mus- tală la «Grădina Raiului>, 101 clorovăi�du-se cu câinele, o luii pe uliţă la deal, mâtăhănind prin zăpadă. Turcu aci lălra, aci Il lintea cu ochii galbeni �i rotunzi, adu\mecându-i mereU bU7.unărHe. Bâtrânul rân}i: _ Măi! Măi ho\omanule, măi I Lasă buztlnarile d le co- troplesftCSC \ ... CONVORBIRI LITERARE �.�� . N •• IZ . B�CU.'ŞTI, u.e ....... 1'" . .' A •• I :" COLABO RATOIU : . Arion c D' ,,' . .' Bucuţă Eni. C'a �tnoU, Bassarabescu 1 A " 1 ,r.oJan N Că' • o, Bez M on, Djuvara Mirce DO' dere M. D. Cioft a ., Bogdan-Du' ă" Ger o t C a, umbra - ' ee R C· . re T să nu urie de chiolhane ? Mai cu seamă de când cu Sărbătorile .Crăciunului, lasă-te pe răieni. Straşnici oameni! Cine s'ar pune Ia umăr cu dânşii ? .. Cele şapte odăi de-o parte şi de alfa a pră văliei sunt pline stup. Iar cei cari nu mai încap pe la mese, stau pe sacii cu roşcove şi alune de jur împrejurul tejghelii, cu paharele'n mână şi ochii în ochii lui moş Manolache, care de când cu ve­ nirea lui Iecioru-s'o Ilie de peste Prut, nu-şi mai incape 'n piele. Mă rog, unde s'a mai pomenit flăcău ca Ilie? Dacă ar fi avui doi ca dânsul, i hăă ! Straşnic geambaş! Cumpără şi vinde. face şi desface, c'a speriat pân' şi pe muscali cu meşteşugurile şi dichisurile lui. D'apoi călăreţ? Trece Prutu de două ori la rând, fără zăbale 1 .. Cu Ilie nu-l de şugult l Să fie calul cât de smârţoagă, trebue să sboare! Numai un lucru: nu-i statornic la fire, şi cheltueşte ... prea cheltueşte cu mueretu! Mai an, nu-l adusese o rusoaică 'pe cuptor? Şi ce mal mândreţe de zână ! .• Dea! Lucru mare! Dar, când s'a oţărât el odată la craiu, şi i-a hotărât că nu-l trebue neam de păgân in casă, Ilie - câtu-i Ilie de zurbagiu - n'a mai crâcnit. 'A luat'o frumuşel cu docarul, şi-a plecat de nu s'a mai zărit. picior de rusoaică. In privinţa asta il ascultă. N'are de ce să se plângă, Lui, unu, să nu-l facă neamu de râs, că-I taie! Dar, încolo poate să se dea şi peste cap. Ii place viata? Lasă-l să-i placă! Bine face că-i place! Acu, i- acu! Câtu-i tânăr l., \ Şi pe când moş Manolache spune şi spune, şi trage mereu in saltar banii de pe tejghea, iar. băeţii de prăvălie supt privi­ rile lui aprige umblă forfota deschizând şi închizând la iute�.1â uşile, - harmalaia de glasuri din dreapta ,şi din stânga creşte şi coboară ca un murmur de ape năvalnice, tinute par 'că anume in răspăr, de dârlâitul îndrăcit de cimpoiu al lui Ştefănache. Deodată, din fundul unei odăi din aripa stângă, sbucnl un chiot aşa de puternic, că toate geamurile sbârnâiră. Moş Manolache ridică fruntea cu trufie, şi ochii ii sclipiră in chip ciudat: S08 A. Mândru .IV. [809] JaIU Grădina Raiului - L'aţi auzit? De două zile be l., Cei dimprejur dădură paharele de duşcă, şi clătinară din cap a minune. Numai moş Grigore - ce sta mai departe - rămase po­ somorît. Stia, el, ce 'nseamnă chiotele lui Ilie! Şi ştia prea bine de ce tot' caută 511-1 adoarmă pe Ştefănache de-o bucată de vreme! Dar, putea să se pună de-a curmezişul, el, o biată că­ zătură de moşneag? Scuipă cu năduf, şi dădu să plece. Când uşile din stânga se deschiseră cu putere una după alta, şi, Ilie - de statură potrivită dar bine zidit - apăru răsu­ cindu-şi mustata cu Şteiănache de gât: Zi-I Stefănachi! Zi-i măi, frati! C'o viaţă are On1l1! Apoi, ţintindu-şi ochii În ochii lui tată-s'o, se învârti deodată în călcâe, şi adăogă cu 'nflăcărare : - Căzăceasca, Ştelănachi l Căzăceasca l.. Şi tuilindu-şi căciula pe ceafă, trase un nou chior, şi 'ncepu : întâi domol şi măsurat, apoi tot mai. cu vlagă, tot mai iute şi tot mai sprinten, că in cele din urmă prinzând vânt, par'că nici nu mai atingea. duşurneaua . . Toate încăperile se goliseră. Muşteril buluciţi claie peste grămadă se holbau care pe unde apucase. Era un fel de sbor sălbatic, un fel de iUfUŞ Îndrăcit şi fără pereche, care oprea răsuflarea pe buze, inmărmureă privi­ rile, turna frig în oase. Dela un timp, genele lui moş Manolache prinseră a se umezi. Se lăsă pe scaun tremurând, şi glasu-l aproape şuerător, gemu : - Destul Ilie 1 Destul! Nu mai pot! Mă omori, Ilie !.. Dar, Ilie - în năprasnicu-i vârtej - dând cu ochii de Mă­ riuca, ce se strecurase nu de mult pe uşa prăvălie! «şi acuma. stâlcită pe-un sac, cu faţa aprinsă, îi sorbea fiece mişcare,­ păru că prinde aripi. Şi, scoţând un chiot şi mai înfricoşător, o luă dela capăt. Atunci moş Manolache biruit cu desăvârşire, sări de după tejghea la Ştefănache, şi-i smulse dmpoiul; -:- Drstul am zis 1 Ce, vreţi să mă omoriti? Tâlharllor 100 Şi căzu de-a'n picioarele, fără simţire. Ilie, desmetlcit dintr'odată, se repezi îngenuchi : ",,""-'�"'"'�,'-C- "� fi _ [810] In toti anii de bobcteaz.ă, mo s Manclache Bordea - care se ttinea cu sfinţenie de .datinele apucate din moş-strămoşi­ avea lie obiceiu să ridice în mijlocul grădinei o cruce mare de ghiată� încleştată cu străşnicie pe-o temelie tot de ghiaţă, peste care în fiecare noapte punea să se arunce câteva găleţi de apă, casă pară dintr'o bucată. Alături de cruce aşeza o. zăcătoare uriaşă de apa, în care popa Toader - preotul parohiei - arunca crucea Iar Răenii, după ee'şi descărcau puştile şi pistoalele, îşi umpleau frumuşel sticlele cu aghiazmă, şi se duceau fiecare pela vetrele lor, in­ seninaţi şi cu sufletul împăca t. - Tată, Tătucule l Ce-i asta? Pentru Dumnezeu ?. ) Apoi mut, cu privirile rătăcire, il ridică 'n braţe ca pe-un copil. Bătrânul deschise ochii, îl privi cu durere. şi surâse : .--- Să nu mai faci asta, băete l Să nu mai faci, dacă tâi la mine! Şi-şi trecu mâna încă tremurătoare peste fruntea învlîorată a Ilăcăului, ca şi cum ar fi vru t să stâmpere o furtună. Ştefănache - mai nalt c'o şcioapă decât Ilie - îşi roti privirea întunecată de jur împrejur, şi dădu cu . ochii de ochii Mărh.lcăi. Pieptul i se umflă să se spargă. Gura, ochii, faţa, totul părea că geme'ntr'insul. Intoarse privirile. Şi, deodată, o voinţă de fier j se 'ncrestă la colturile gurei. Ridică cimpoiul de jos, şi rămase nemişcat, cu 'n zâmbet acru pe buze. Moş Grigore care stătea Ia pândă, se strecură până lângă fiică-sa, şi-i şopti apăsat; - Ce mai cauţi? Pleacă! Nu vezi? Ea se sculă ca şi cum ar fi avut plumb in picioare. Dar, dind să <, plece, dădu cu ochii de Ştefănache care se apropia. Vru să îngalrne ceva, şi negăsind cuvânt potrivit, făcu un pas şi-! apucă de mână. Ştetănache se 'nfioră din creştet până 'n tălpi. O privi, cu blândeţe, şi s'aplecă spre dânsa, Indulcindu-şi plasul : - Ai venit să mă iei acasă? Ghini 1 Hai 1.. Şi întorcându-se spre socru- său, îi puse o mână după. gât şi. adăogă : - Mai ari ornu şi casă! N c!-j aşa, tătucă ? Ajunge de două zile!.. A. Mândru 310 [811] Grădina Raiului 81I După, amează, in să, moş Manolache Bordea mai avea de­ obiceiu un lucru: făcea horă mare împrejurul crucei, şi da de băut pe veresie până noaptea târziu. Iar în anul acesta, cum moş Manolache îşi simţea pe Ilie aproape," vru să dea sărbătorii o strălucire deosebită. ŞI, ca niciodată, ridică o cruce aşa de mare şi straşnică, in cât însuşi moş Grigore care purtase firul lucrării, se minună : - Place-ti cumătri prubă di cruşi ? Ha? Place-ţi? Moş Manolache îşl Irecă mâinele bucuros: - De nu mai ari incotro! Cu asta curat că intri 'n raiu ! ... Când ziua fericită sosi, apăru îmbrăcat in hainele cele mai de seamă cu fecioru-s'o Ilie alături, şi ascultă slujba bisericească pânăla capăt, drept ca o lumânare. Apoi, aghezmui grădina, be­ ciurile, crâşma, toate ungherile. Iar după masă - la care de data asta luară parte toţi truntaşli rnăhălălii - el însuşi se prinse în horă: - Batem să nu mă ţiu căit dac'olu muri! Să nu mă tiu căit !". Zicea el mereu. Şi când obosi - căci avea peste şaizeci de ani - se aşeză pe un scăunaş mai la o parte, mulţărnindu-se să se desfăteze cu privitul, şi din când în când cu câte un păhăruţ bun de vin, scos anume pentru dânsul, Insotit bine Înţeles la şugubina asta, de moş Grigore, de baba Catinca şi de Măriuca, pe cari se obişnuise încă de mult să-i socoată ca făcând parte din familie. Fără să mai punem la rând şi pe Turcu, care sta cu botul pe labe - ghiftuit în ziua aceia cu de toate - şi ochii ţintă la dânşii, - Hei, cumătri, 'Ha să zică înc'un an 1(1 răboj 1 ... Ha ?'" "zise moş Manolache cu veselie. Iar moş Grigore - dus pe gânduri - răspunse: - Păi, ce credeai dumneata, că-i chip să-ţi faci înlături? Ti-ai găsit ! .. Noi încărcăm .. ,altii descarcă ... De! Ca la moară i Nu-i aşa măi, Turcule ? Ca la moară!... Turcu, băgat în seamă, mişcă din coadă a semn de încu­ vilnţare, şi-şi puse botul pe piciorul moşneagului, care, la rândul lui, îl mângâie cu dragoste pe frunte. Moş Manolache cuprins de amintiri, deschise iar gura : - Cuuurat ca:ila moară! Da când ti gândeşti, bre omule, că am fost şi noi odată tineri. .. că am sburdat şi noi odată ca [812] A. Mândru 812 cei di colo, par'că-ţi vini nu ştiu cum!... Zău, parcă-ţi vini IH'; ştiu cum ! ... Şi deodată, ea şi cum ar fi vrut să se scuture de povara anilor, ridică paharul, ciocni cu cei de fată, şi'I goli pe neră­ suflate. \ Apoi ştergându-şl rnrstaţa mulţămit, ridică ochii zâmblnd , - Ce zici cumătri ? Ca undilemnu l Ha? Ia mai toarnă L. Da, tu, ce stai Măriueo, şi nu ti duci la joc? Păi treabă-i asta? Urneşte-te fato! Ce naiba te-i Inţepenit lângă nişt! hârburl ca de-al di noi? Bre, Ilie, dragu tatii, ia fă-ti 'ncoa, bre! Flăcău eşti tu? Flăcău, că laşi nevestili nejucate? jioacă măi băief şi pe Măriuca ... ci Dumnezău ?! .. Câ sâ chiamă, câ tot a noas­ trâ-i şi ea ... şi-! tânără, bat'o pustia di tinereţă 1... Măriuca, roşie ca floarea macului, plecă ochii în jos. Iar când Ilie o înşfăcă voiniceşte de mână, păru că stă să-şi piardă cumpătul. - Ei, aşşşă, mai băete 1." Aşşşă L. Ilie dădu un chiot cum ştia el, şi se prinse 'n horă. Iar hora înviorată, îşi luă sborul ca În ziua de paşte. Moş Manolache, ridicat în vârful degetelor, îi Îndemna mereu: - Aşşşă ! ... Aşşşa L. Zi-i Ştefănachi L. Nu te lăsa, Ştefă­ nachi L. ZH ca la nuntă !· •. .Câ nuntâ-i şi asta 1. •• Aşşşa 1 Aşşşă L Şi hora sălta, sălta, şi veselia creşteă ca o apă. [ar Şte­ Iănache - de hatârul lui nânaşls-o � ii zicea cu tot dinadinsul, incremenit' În rniilocul horei, nalt şi voinic ca un brad, dClrctt gândul rătăcit şl ochii pierduti undeva, în zare, ca şi cum s'ar fi rugat, Deodată, Măriuca i'ntâlni privirea. Trandafirii din obraji păliră. Ochii negri şi mari - mai mari ca de oblceu - se aba .. tură într'o tresărire vinovată. Iar statura-i sprintenă şi mlădioasă, păru că se clatină. Niciodată nu i se arătase mai vrednic de iubire. Şi-l iubea. Vedea ea bine că-I iubeşte. Dar În acelaşi timp, îşi iubea şi ibovnlcul. Şi, cum ibovnlcul- fire mai svă­ păiată, mai vajnică - în clipa aceia era mai aproape, şi-i simţea toată căldura şi strângerea pătirnaşă a mânel, - isbi cu pi­ ciorul Înainte, şi se lăsă Măpânjtă §i dusă de valul acesta mis­ tuitor - care-Î desfăta şi-i Îmbăta gânduri/e, inima, toată făptura. Ilie, nemerind momentul prielnic, ii şopti intre# două chiote: [813] - Pi di sarâ l - Pi di sarâ! Răspunse dânsa înfiorată. de-abea mişcând buzele. Ştefănache - care nu-l perdea din vedere - înţelese. Şi, deodată, el, omul tare ca piatra, simti că i se taie picioarele. Târnplele-i svâcniră, şi totul tncepu să se învârtească împreju­ rul lui: hora, pomii, crucea de l'lngă dânsul, cerul, însuşi pă­ mântui de sipt picioare. Şi, înebunit, orbit până la înfrigurare de ură şi iubire, de scârbă şi ruşine, braţele i se strânseră zugrumătoare. Iar cim­ poiul scoase un ţipăt aşa de nefiresc, că toate privirile se'n ­ turn ară spre dânsul. Măriuca făcu o mişcare, ca şi cum ar fi vrut să se smulgă de lângă Ilie. Acesta, Însă, îi strânse mâna cu putere, şi ridică fruntea. O clipă, privirile celor doi vrăjmaşi de moarte se lntâlniră, A lui Ştefănache părea că ameninţă şi se roagă: «Aşa, Ilie? Aşa? A lui Ilie că râspunde cu iru fie: «Aşa, Ştefănache I Aşă L.» Atunci Ştefănache stăpânindu-şi furia, lăsă cimpoiul jos­ lucru ce făcea ori de câteori simtea că-i gata să sbucnească furtuna - şi scoţând fluerul din tureatca cisrnei, prinse să-i zică doina. Şi, cum se simţi furat şi copleşit de amintiri îndepărtate, ai fi crezut, că, odată cu doina lui din ce în ce mai tristă şi mai îngândurătoare, porneşte de vale o turmă de oi, murmură isvoa­ rele, se clatină şi cade frunza codrilor, apune pentru totdeauna. soarele. Hora încremenise. Măriuica şi Ilie, de asemeni. Iar moş Manolache Bordea îşi purtă privirea dela moş Grigore la baba Catinca, apoi de la baba Catinca la moş Grigore,în urmă peste toată hora, şi rămase aşa, dus pe gânduri, infiorat de-o duioşie adâncă şi neinţeleasă. Din ochii lui moş Grigore, Însă, scăpătară două lacrimi şi se furişară în barbă. Nu trecu mult, şi hora se sparse. Şi cum prinsese a înse­ ră, iar gerul să pişte de-al binelea, femeile şi mare parte dintre cei de faţă se'mprăştiară pela casele lor. Iar când Ştefănache - Înconjurat de cei mai hâtr i din 2 Grădina Raiului SI3 - [814] A. Mândru mahala - tnaintă spre mescioara bătrânilor, moş Manolache lt 1 primii cu braţele deschise: - Halal să-ti hie Stefănache-hinule l Ai rupt inima târgu- lui şi pace! Halâl să-ti hie L. . In urmă, dând 'peste cap tot câte două pahare de creştin, intrară'cu totii in prăvălie, unde-i aştepta veselia cu masa 'ntlnsă. • CN�tnai moş Grigore nu avea chef de nimic. lşi privea girl.e:" rele cu'n fel de Putregai fără surceli 1.., , " r 11 li [815] Grădina Raiului VI. 815 r l' Când Ştefănache se văzu in uliţă, răsuflă din .adâacul plă­ mânilor. Apoi, cu ochiiJnviforaţi, cu pieptul-larg deschis, scoase un muget de taur, şi svârlindu-şi pumnii în sus, tari- ca două ghioage, porni spre casă furtună. Ajuns în dreptul portii se opri. Trase cu urechea, iscodi cu privirea: nu auzi şi nu zări nimic hănuitor. Dar, Ilie era acolo 1 Ii spunea lui inima că-i acolo! Şi o furie sălbatică, păru că stă să-I- zugrurne, şi-i împinge paşii inainte. Gândul, însă, că la ţi­ petele Măriucăi vecinii or să dea năvală, îl ţintui pe loc. Nu! Mai întăi el! Şi-apoi ea! Da, mai întăi el! Căci acum sau mai târziu trebue să iasă. Odată hotărât, se cinchi jos lângă poartă, cu genunchii la gură, şi ochii în Întuneric. Incepuse să ningă. Intăi incet, apoi tot mai tare şi mai tare, până ce Şteîănache se pomeni alb peste tot. Nu trecu mult, şi obloanele de la cârciumă se auziră că­ zând cu sgomot, Câteva chiuituri străbătută pustietatea nopţii, şi'n urmă, unii o luară la deal, alţii la vale. Doi megleşi trecură pe lângă dânsul legănându-se pe picioare, fără să-I bage'n seamă. Undeva, prin apropiere, un cocoş ves ti miezul nopţii, şi totul intră în ltnişte. Inima 'n Ştefănache începu să bată nebună: Ilie auzise chiotele 1 Pără doar şi poate că le auzise! Şi Ilie ştia ce'nseamnă asta 1 Ştie prea bine, hoţu, că prăvălia se în­ chide� şi că el, el Ştefănache, el orbu, el batjocora măhălălii, tre­ buea să se'ntoarcă ! ... Şi cum sângele-i c1ocotea in vine, văzând că Ilie intârzie şi Intârzie mereu, deodată îl cuprinse ameţeala. Dar dacă Ilie. ticălosul de Ilie, nu-i acolo? Ha? Şi rămase cu ochii holbaţî, prostit, .Iără nici o ţintă. lnsă, lin scârţâit de uşă, un scârţâit tainic, năbuşit, îl făcu să se infioare. Iar când uşa se închise, şi auzi paşi apropiindu-se, încet, cu băgare de seamă, îi veni să strige de bucurie. Ilie căscă portiţa, şi rămase o clipă nehotărât. Apoi, cum nu se zăreă ţâpenîe de om, trase portiţa după el, şi dădu să plece. Atunci Ştelănache făcu o săritură, şi i se 'nfipse in cale ca un stâlp: 1Iif.· --î.i---_rît.,ii [816] 816 A. Mândru - Ilie! Ilie se'ncleştă locului. Din ochii lui Ştefănache tâşniră pri­ VIH de fiară. Ilie scoase cuţitul şi ridică mâna. Dat când 5ă is­ bească, Ştefănache neclintit, fără să clipească, îi prinse braţut cu stânga, şi repezindu-i cu dreapta un pumn Între ochi, îl in­ şfăcă de beregata. . _ Ilie, ameţit, plin de sânge, şi strâns ca 'ntr'un cleşte, se sbătu, horcăi, spumând de mânie, şi, deodată, opintindu-se, bratul lui Ştefănache prinse să slăbească, iar cuţitul să i se indrepte spre­ inimă c'o încetineală spăimântătoare." O .clipă Ştefănache văzu moartea. Dar, ca fulgerul, răpe­ zindu-i un pumn şi mai înfricoşat, îl culcă Ia pământ şi Se pră­ buşi cti genunchi peste dânsul, apucându-i din nou beregata. De data asta Ilie - cu toată cruzimea şi voinicia lui - Î:nă­ buşit, ingrozit, cu ohii eşiţi din cap, lăsă să-i cadă cuţitul din mână. Un val de sânge îl podidi pe nas şi pe gură, şi începu să se svărcolească. Iar când nu mai mişcă, Ştefănache se sculă rânjind, şi- i trânti un picior în deşerturi, de-l întoarse cu faţa 'n jos: - Aşşşă, ticălosule I Aşşşă l Sărută părnântul Aşşşă !.-, Şi dădu fuga'n casă. Măciuca sări spăi nântată din aşternut. - Ce-i? Cine-i ? Ha? par când dădu cu ochii de ochii sângeraţi ai lui Ştefănacne, voi să ţipe, şi 'ncepu să dârdâie ca prinsă de friguri. - Şteîănache - galben ca ceara - s'apropie rânjind chi­ nuitor: - Fi cruşi l Ha? Pi cruşl l Iţi mai aduci aminte P Pl cnlşi am să te duc! Şi punându-I mâna 'n gât, o târâ pâna lângă Ilie. Să-I vadă! il' S1-1 vadă bine 1 Să sărute şi eapământu!... 1 Şi deodată, desfăcându-şibrâul, îi legă cu câte un capat de picioare, şi'nhămându-se ca la o sanie, Începu să alerge gpll"!�! crucea din Grădina Raiului. , li Când ajunse, îl atârnă cu grijă de partea dela mijloc a cruceî, şi, in aşa chip, în cât să pară că încă se sărută. Apoi ridică pumnii, scoase un hohot cnmplit, şi dădu să plece. Dar, numai de cât duse mâna la inimă, holbă ochii sleit �.- 5::&--". [817] Grădina Raiului 817 de durere, şi, deodată, poticnindu-se cu tâmpla de temelia crucei, se rostogoli Inroşind zăpada. vu A doua zi, cel dintăi care dădu cu ochii de cruce, fu moş Ma!l10�che Bordea, care obişnuea să-şi scoale slugăretul cu noap­ iea'l1 cap. La inceput - din pricina ninsorii de peste noapte căzută peste morţi - nu se putu dumeri, şi s'apropie bine-bine. Iar când .se'acredinţă de adevăr, fără pic de lacrimă dar pustiit de gân­ dur], prinse să tremure din tot trupul. Şi, deodată, părăsindu-t picioarele, se făcu mototol, Cll ochii ţintă,. morfolindu-şi lirnba'n :gur�. Cât ai clipi, mahalaua, prinzând de veste, începu să curgă Iără sfârşit, să forfotească de colo-colo, aiurită, îngrozită, cer­ cetând lucrurile de-aproape. Apoi ca fulgerul, cuprinsă d c furia de a şti şi pătrunde adevărul, tăbărâ pe moşneag cu întrebările. - Acesta, însă, cercând să-si ridice mâna paralizată către cruce.Tngăima mereu: ' - I-lU-e!... I-lll-e 1..- Atunci larnea, văzând că cu dânsul nu poate s'o scoată Ia capăt; il părăsi desarnâgltă. Şi tălrnăcindu-şl faptul în felul ei, începu să se rărească, Dar când baba Catinca - mama moartei ­ fu văzută venind cago furtună, smulgându-se de păr şi bătân­ du-ee el! pumnii În cap,- lumea reînsufleţită, dadu năvală, aproape S'I!) inăbuşe. Singur moş Grigore, sosit cel din urmă cu câinele după el, îşi duse mâna la ochi să nu vadă crucea. Şi lăsându-se'n ge­ nunchi lângă Ştefănache, care zăcea cu fata 'n sus şi pleoapele Inchise de par'că ar fi dormit, începu să-Lcureţe încetlnel de ză­ padă ca pe-un copil, şi, tot privindu-l şi iar privindu-l, sbucnea d11'1 când în când, doborât de durere: , -- 1, hăăăă !i\'lăi Turcule, măi l.. 1,_ hăăăă ! ... Ianuarie 1921;. A. Kâlldrll. [818] -'--- ) ,DIN VREMI INTUNECA"TE , ' .• Et IIlme eru(!{mI111 ..• Albt'fte Plaiul (ahi mele; Albt:sc fi dealuri şi vâlcdt:; Dill lZ0zt sinisi"lI c;}'bi�· câ1ttii; Vii ;IOltr alo, aripă J'rJ1ltd, PitIt" /tt:' 11 l;r}:r;·lIlcâl!tPd� stcle. Albt'�rte plaiidţ{irii mde; Atârt�d'n valuri Jzq[lIri gr,le Pe ape-a plI.rtiu fi-a 1floart�,. Şi Viî'Z�lIl a'IICRjJ?tt să poarte Vuiri sălIJatect:, rebdl! . .&lbefţe jJlat·ul ţăriime!e,. lhzstol stingltt:r de .jJ/isărde, Visează_un dulce drum pt: 1;tta?'e; lVid /rttttze'1t,(ztnci fi nici căran, :iVici Câlttea doilZil1d-_pe 'elI! f Â!f'bqte plaiu l (tirit" 11Idt:; SR1ik'liztl cir dl! 'l//or.i'/e_ AtuHi�.rhuj/tâ lUJ7â�'fită r- .. Ş'a nzopţii jNt/"t-ă c�r1t'ită' Vt'g'heaZă.:asupra ţării Iii/de fu .II (''orbit� valuri-valuri Vin fi iară! vi" :_ N.rgru e pe dt'ctlttrt� lVt:grzz ;" SeJti11! [819] Din vremi Întunecate CrOllâimjzei sinistru, Ctîttt(/c dl! năuc, , .',' ,�' " Pleacă'n sus -- Pl Nistru, ,Ş'i'll spr .. lmmţi se duc, Sboară - PrilZtI .sâ sboare Pe Siret, la guri, Pe pustii ponoare, ŞeslIri şi p/iduri. Rebe![ite nilzduri De cocon' - ce fug', Nasc tot lJ-n:le gânduri Pe al minţii crug". Cad, plumb şi norii Umblă rotocol, Ei, . sţrăbăldtorii Lumilor din gol ... lYloartea calcâ peste ROI1l�llesc pământ; Ţara '71Heag/i este lVesjârşit J1Wnn/mt! V/intî-t! se -asczouie, In'i:rebillld mereu: --­ Ul�de-i oare, unde; S/âlttul Dumueseu ? III A' cn'ului îuti1zderi sure S/mt jalllia ş'apasă greu; Şi cârduri trin dillspre pădure, . Corbi 1iilgri, cr011âf1Zilld1116'7;eu. UIt· tla1zgăt surd de clopot SUtUl Dela 'biserica din sat; BiJtrâ1ti, femili, copii s' admză PI' drumul î?l�re fZUc1 săpat •. ::� 81 [820] . , 1 320 Eug. Ciuchi Cu /,'U1tţile'lt pă:m/mt plecate Şi sufletul aiurea dus, Ei ttrcit''1z pasuri tritgitnate-'­ . Spre creasta dealztlui, în sus. Şi parcă 'ncet, pe d1'U'I1'1 de ţară. Cu â fi ţarinile vin, Să-şi plângă morţii fi să cea rit Un sprijin tatălui divin ! .. lug. Ciuchi. 31 Decemvrle, 1917. SAMOVARllL Ihil Broitzns: îşi face socoteala că dacă până Joi, până Vineri la amiază-cei mal târziu,--nu-i vine de undeva un câştig ziua Sârnbetei va fi neplăcută. Nevastă, copii, frig ... Dar de unde pot veni banii? «Dacă nu vând astăzi samovarulvcăştlgul.; căştigul nu-i-... Joi după prânz, ca în ori şi care zfa săptâmânii.v-alară de Sâmbătă - s'adună in starâi-bazar negustorii de lucruri vechi. Intr'o uliţă întreagă din piata vechiului Chişinău, se gră­ mădesc jidovi şi creştini. cari vând şi cumpără lucruri vechi: straie, pâsle cu tălpi şi 'fără tălpi, ciubote, papuci, belciuge, pirostii, lighlene, sârmă cu chlmpi şi fără" cuie scoase din scânduri putrede ori adunate din pojarul unui coperlş, oale ,şi tingiri cari se pot peteci cu oarecare cheltuială, cămăşi de pânză moldovenească, şăpci moscăleştl, şăpci jidoveşti, căciuli, Iămpl, lanţuri, toale, burlane de tinichea, cuţite, Iurculiţi, sticle, bucăţi de covoare, puşti de tot felu!,sfeşnlce pentru o lumânare, pentru trei şi pentru şapte lumânări, securi, topoare, ferăstraie, ochelari cu hlube şi fără hlube, pahare, ceşti, ceainice, căldări, panere, grătare, Irigări, sarnovare.; IhiI Broitzus va desface în această Joi un samovar de aramă,-un samovar bun-un samovar pentru. douăsprezece stacane, un sarnovar cu tot tacârnul lui. Nu' curge. Spoit bine, ar face ori şi când trei sute de lei.; Pe Ihil î! costă o sută douăzeci. [821] Samovarul 82I Dac'ar putea vinde Ihil- astăzl, Joi după masă, samovarul, ee bine ar fi 1.. Vremea-i Jncâ rece şi sarnovarele se cer. S'a . îngrămădit apoi atâta lume dela sate în Chişinău ... Se poate fără S2lMOVar în Chişinău 1.. ' «Te pofteşte cineva şi-ti dă un pahar-două de ceai, - îşi. zice Ihil Broitzus ; nu .se cade să nu-l pofteşti şi tu ?. Cum să-l pofteşti atunci dacă n'ai samovar, dacă n'ai in ce pregăti apa?» .. Ihil ştie chiar patru-cinci case cari n'au samovare, şi i-ar fi foarte lesne să mearga şi să'ntrebe.; Dar indată îşi aduce aminte că altfel se vinde marfa la uşa cuiva şi altfel În starâi­ bazar.. unde UIt negustor ca el se poate plimba .. dela un capăt la altul, .. mândru, CU samovarul pe braţ, puţin aplecat pe umăr.·. «Marfă bună, pret mare, câştig ... ) • Ihil se vede chiar in mijlocul forfotei. Aude par' că: «De vânzare ţi-i samovarul : «Ce ?» -se face a nu auzi Ihil. «Zic: de vânzare ţH sa­ mo varul? «De vânzare". «Cât ceri pe el? .. Cât cer ?,} Da' dumneata ai nevoe de un samovar bun 7 .. » Şi Ihil, şiret, caută să s'aşeze in fata soarelui. soarele ii aprinde marfa şi indată orbitul cumpărător scoate tre i sute de lei.i--şi pleacă. .. Şi Ihil câştigăastfel o sută optzeci de lei.. «Cu aşa câştig, poţl trăi bine ... » Dar lhil mai are in buzunar şi ceva parale rămase dintr 'o negustorie făcută alaltăeri. Dacă merge reped e vânzarea samo­ varului şi dacă dobândeşte trei bumăşti de câte o sută, Ihil poate adăuga banii cari-i stau slo�ozi in buzunar ... Tr�i 'zeci de . lei, are ... Şi eu cele trei sute, fac trei sute treizeci,' el!' cari se pot cumpăra cinei ori şase ciubote de pâslă ... Ştie I.iil cât de mult sunt căutate încă pâslele de ţărani, de laptagiii mahalalelc" şi clic ,alti târgoveţi.; , «Sase pâsle bune ,. Se. vând... De la pâslă se pot câştiga J - . . douăzeci, treizeci de lei; de I? şase pâsle,-o sută optzeci de lei ... " Dacă nu se face sară indată. )hil îşi face socoteală că se poate întoarce acasă cu trei, patru sute de lei.; Ce-i a vinde un samovar şi şase pâsle. ! .. «Une ori,--îşi zice lhil,-se pot vinde încă şi mai multe ... » Ihil se bucură : inima lui saltă; o simte cum bate puternic, cum i se umflă pieptul.; Ihil mai că-şi simte şi buzunarele mai pline ... O bucurie ca aceasta, el o poate spune nevestei şi co­ pHUlh.JiÎ mai mare, un diavol care deja intelege: [822] Tudor Painflle .. "Aii dUpă amiază'tâ�lîg âjt1.�amovar i�proape doltă, sut� şi cu alte' două din "pâsIe,' 'fâe �patru ;; 'şi 'cu' treizeeideâ8 din buzunar. .. cumpăr alte pâsle şi 'iarăşi 'le vând». Ihil îşi numără cei treizeci de lei, ln�lÎşterge odată samo­ varulcu poala Ialbărulut, îl 'cuprinde, 'î1aşază ple"brat. iesă .In uliţă, coteşte la dreapta, coteşte ta stâll'ga, ajunÎge in Mlncovsca'1.a şi -de acolo, in grabă/coboară in Stârâi�bazar. , Bazarul, plin. Ţărani, jidovi ; câţi-va m�hăle'ni "smo!iţi,,. .. Unii îşi intind ntărfurllepe cele două'�ma'rgjni ale caldarârnului, alţii le tot saltă pe umeri, pe braţe, J:illril'oându-le, lă'udândl1-k Ţăranii se uita, s'apleaeă, cercetează, vorbesc" se ',sfătuesc şi încearcă preţurile. Garadavoiul trece mândru de colo, colo, lovind maestos cu nueluşa-i albă în tocul de piele al re- volverului. ' Ihil numără samovarele venite ... Şasevşapte ... el îi dll jJovaţă: -"Iu IU11le, gluma ntc t' hotă 1" S'alt despărţit, - tot jJmtu lume . . Ea 1111 mai l'âde, t.' cumi1zte; Iar el nebU7t, trăeşte ''Z ?1tinte l'lttjJăstttitde ltti g-lzttllt!. H. Condrea [827] PUTEREA" INTUNERICULUI Dramă in 5 acte si un tablou de Lew T o)stoi 'C i.... i . ..\· , i", _. .' Tradusădin ruseşte de M. Fotino ,i D. Nanu SCErQA VUl Aceiaşi. (Piotr se ţine de zid, se târaşte până la prag, şi cheamă cu voce slabă). Piott : N'auziţi odată când strig? Ei! Ei! Anissia ! ... Cine e acolo? (Cade pe bancă) , Anlssia : (Vine dinspre colţul curţii). De ce ai eşit? Mai bine rămâneai culcat unde ai fost ... Piotr : Ce-a făcut fata? S'a dus să cheme pe Marpha? Mi-e rău ... Oh! Că nu mă ia moartea odată 1 Anlssia : Akoulina n'are vreme. Am trimis-o la gârlă să spele rufele ... Ai răbdare, când oi isprăvi lucru,mă duc eu singură ... Piotr: Trimite pe Anioutka ... Ea unde e? Oh cum mă doare ! ... Asta e moartea ... Anissia : Am trimis după ea s'o cheme. Piotr: Of' dar unde s'a mai dus şi ea? Anissia : Stiu eu unde s'o fi dus? Lovi-a-ar damblaua ... Plotr : Qf'! nu mai am putere ... Mi-a ars toate ni�runtaele parcă mă sfredeleşte cu un burghiu... De ce m'aţi părăsit ca pe un câine ... Of 1 Trimite-ii-mi' pe Anioutka.; " " Ani:ss'ia: Uite-o, --- Anioutka, te cheamă tată-tău ... SCENA IX Aceiaşi şi Anioutka. (Intră alergând, Anissia se retrage în coltul curtii). , , [828] 'i> M. Fontino şi D. Nanu Piotr : D',He la mătuşa Marpha ... Spune-i că o chem, să vie iute, am mare nevoe de dânsa, Anioutka : Bine, bine ... Piotr : Stăi. .. spune-l să vină iute, spune-i că mor 1 of ... of 1... Anioutka : Iau broboada şi plec. (pleacă fugind) SCENA X Piotr Anissia şi Matriona Matriona : (clipeşte din ochi). Acuma frurnuşica maichi, ştii ce ai de făcut. Intră înăuntru şi răscoleşte toată casa, cauta comoara cum îşi caută câinele purecii, .. Cotrobăeşte pretutin­ deni şi oi căuta şi eu numai de cât. , Anissia : (către Matriona) Când eşti cu mine, imi mai vine niţică inimă. (S'apropie de prag şi-i spune lui Piotr) Vreai să dat! foc samovarului? A venit Matriona să-şi vadă, băiatul. Beţi ceaiul amăndoi. Piotr : Bine} .. (Anissia intră în foişor). SCENA XI Piotr şi Matriona (s'apropie de prlspă) Pioir : Bună ziua ... MaMona: Buna ziua, Milostivule. Bună ziua, scurnpule, cum văd, tot bolnav, tot bolnav. Ce te mai jeleşte Unchiaşul meu 1 .. Du-te şi vezi ce mai face» zice el. -Spunc-i că-i doresc sănătate (i se ploconeşte din nou; Piotr : Mor, mor ... Matriona: Când te văd Ignatich Îmi zic ... Cum să cadă l!fl. brad de om ca ăsta! Val, cât ai slăbit! Ai ajuns numai pielea şi osul. .. Ah! cum îşi bate joc boala de om! Piotr : He ! s'apropie moartea ! ... Mairiona : Ce sa taci Piotr Ignatich ? Aşa e voia lui Dum­ nezeu ... Te-ai grijit. .. O să-fi dea şi mirul, dacă o vrea Dumne­ zeu, .. Nevasta ta, slavă Domnului, e o femee deşteaptă, - o să te înmormânteze, o Să-ţi facă rugăciuni, - totul o să fie CUrtI trebue. Şi fiu-meu tot aşa, - o să-ti vază de casă ... Piotr : N'are cine să ducă lucrurile aci f ... Nevasta mea nu - :::;:z; - \ 1 lC� [829] Puterea întu nericului 829' este sdravănă ... Nu se gândeşte de cât la prostii». Ştiu totul ... Ştiu totul... Fata, cam tehue, nu poate să facă nici "ea ce vrea, şi pe urmă e şi tânără ... Eu, binişor- binişor mi-am ridicat casa dar n'am pe nimeni să-l las stăpân ... Ce păcat 1... (Plânge) Matriona: Despre partea banilor, poţi să laşi... Piotr: (către Anissia care e în casă) A plecat Aniout ka ? Matriona (A parte) N'a uitat! Anissia : (din foişor) A plecat de mult. Intră în casă. Te sprijin eu ... Plotr: Lasă-ma să şed aici. Poate n'o să mai am parte să mai stau aici. In casă mă înăbuş ... e 'aerul greu ... Sufăr! oh ... , mi-e innima arsă ... De-ar veni moartea mai iute ... Mairiona: Dacă Dumnezeu nu-ri ia suiletul, elnu pleacă singur. Dumnezeu singur hotărăşte de moartea sau viaţa ornului.,» Nici odată nu poti şti când iţi sună ceasul.; Piotr lgnatich. Câte-odată cazi greu la pat şi te faci bine ... La noi în sat era un ţăran care trăgea să moară.; Piott : Nu, azi simt că mi-a venit ceasnl.; o simt, o simt bine ... (Se reazărnă de zid şi închide ochii). SCENA XII Aceiaşi, Anissia Anissla : (eşind din casă) Ei bine, vii ori nu? Te chem, te chem şi tu nu vii. Piotr 1 Ei, Piotr. Matriona: (se depărtează şi face semn Anissii să vină) Ai găsit. o ? Anissia: (coborând treptele) Nimic ! ... Matrionu. Ai scotocit in toate părţile? Căutat-ai sub podele ? Anlssia. Nici acolo n'am găsit nimic!.. Poate-o fi in podul cu pae, .. eri s'a cocoţat şi acolo. Matriona. Cauta, scotoceşte, pretutindeni; şi eu văd că va muri azi. 1 s'a învineţit unghiile şi obrazul i s'a făcut ca pă­ mântui ... Este gata samovarul? Anissia. O să dea in c1ocote acum ... 3 wzrrm I tiEWîtii5"*îiW? [830] M. Forino şi D. Nanu SCENA XlII Aceiasi, Nichita (vine din partea opusă şi se Îndreaptă �ălare spre gang, dacă dimensiunile scenil o permit. .. El nu vede pe Piotr). Niklta (către mamă-sa). Bl1nă ziua mamă ... Toată Iume,1 e bine? Matriona. Slavă Domnului; Nlkita. Dar stăpânul ce mai face azi > Mafriona. Mai Încet. .. e acolo ... (arată pragul). Nikita. Ei şi ce e ? Nu e nici o Supărare ... Piotr . (deschide ochii). Nikita, of Nikita... vino îneca ... (NiJdta se apropie de Piotr pe când cele două ft:lllâ 7Jo'l"best 'iluet). De ce ai venit aşa de vreme? Nlkita , Am isprăvit de arat. Piotr : Da câmpla de dincolo de poei, ai arat-o şi P'!'lceia? Niklta , E prea departe, nu m'am putut duce azi. Piotr , Prea depar.te? Dar de aici şi mai departe ... Odată ce erai acoto.; (Anissla stă şJ-1 ascultă, lVfatriona se aproie ele cei doi Oâmeni). /lrfatriona; Vai fitile, de ce nu-ţi llmlţumeşti stăpânul cum trebue? EI e bolnav, în tine şi-a pus nădejdea ... Eşti dator să-I a,.:culji ca pe tatăl-tău: De ti-ai sfărâma oasele de muncă, dar fă-ti treaba ... Nu ti-am spus'o mereu? Piotr : Insfârţ>it! Fiindcl ie-Hi intors (geme) aoleu ! .. Scoate cartofi din pivniţă.:. femeile (geme) vai... ii Vor alege ... Anissta (aparte) Hm! Se bizue pe asta ... o să mai aştepţi. Focul lui e să ne gonească pe toţi". Să ştii că are banii la el. şi le c;;.ufă o ascunzătoare ... Pioir : Când o să vie timpul sămănat ului, o să ne pomenim eu ei putl'cziţi, vai... nu mai am putere ... (se scoală). Matriona (se urcă repede sus pe prag şi ia pe Piotr de braţ). Vreai să te duc in casti? Piotr , du-mă, (se opreşte) Nikita! Nikita : (supărat). Ce I1wi vrea! iar? Piotr : Nu te voi mai vedea de-acum. Azi o să mor. Pentru dragostea lul Christos, iartă-mă, dacă te-am jicnlt vre-odată ... dacă li-am greşit cândv:l cu vorba ori cu fapta ... multe greşeşte ornul... iartă-mă. - [831] Puterea întunericului Nikita : Nu am de ce să te ert ... Cine n'a păcătuit? Matriona: Vai fiule! pătrunde-te bine de vorbele astea. Piotr: Iartă-mă. pentru dragostea lui Cristos, Iartă-mă., ,(pl:mge). Nlkita (foarte mişcat) • ., Dumnezeu o să te erte unchiule I ' Pio�r. .. eu nu am nimic de ce să mă plâng ... Tu nu mi-ai făcut niciun rău ... Tu trebue să mă erţi ... Sunt poate eu mai vinovat faţă. de tine, (plânge. Plotr ese hohotind în plâns, sprijinit de Ma­ rriona şi intră în casă). SCENA XIV Nikita şi Anissia Anissia : Vai.; sărac de capul meu! Ghiceşte acum dacă ,poţi .•. Nu de geaba a vorbit el aşa. (s'apropie de Nichita), De ce mi-ai spus ,că banii sunt ascunşi sub podele 7 ... Nu sunt acolo. , Nlkite : (după ce a mai plâns înăbuşit). A fost întotdeauna bun ca mine, numi a făcut nici un rău, şi eu ... cum m'am purtat cu el? Anissia . Isprăveşte odată. Unde este comoara? Nikita (supărat). De unde să ştiu eu? Caut-o, dacă-ţi place! Anissia: De ce eşti aşa inimă moale? Nikita : Mi-e milă, mi-e milă de el! Oh! Ai văzut cum plăngea cu hohote ...• oh! oh oh ... Anissla : Ai brodit-o! Te-apucă mila acum, aşa din senin! .Şi pentru cine? Intotdeauna s'a purtat cu tine parcă ar fi fost .un câine ... Chiar adineauri dase poruncă să pleci acasă ... Mai bine ţi-ar fi milă de mine. Nikita: Milă de tine? Şi de ce? Anissia : O să'nchidă ochii, şi peste banii lui n'o să dau ... Nikita : Nu te teme că n'o să-i ia cu el. Anisia : Vai, dragă Nikita: .. Nu şti c'a chemat pe soră-sa. Vrea sa-i dea totul. Ce nenorocire pe noi! Din ce-o să trăim.dacă o lăsa banii altora? O să ne izgonească de aci ... Mai ai şi tu grije de mine.; Ai spus că eri s'a urcat in pătulul cu paie ? .. Nikita : L'am văzut întorcându-se de acolo ... Dar unde o fi PU6 banii, cine ştie? Anissia : Nu mai ştiu, nu mai ştiu unde mi-e capul ! ... O să mă duc să-i caut şi acolo ... (Nikita se depărtează]. [832] SCENA XV M. Fotino şi D. Nanu 832 Aceiaşi-Matriona Matrlona : (ese din casă şi se COboară lângă Anissia ca să.i şOptească). Nu mai căutaţi degeaba ... Are banii la el. L'am păit : îi ţine legati de găt cu o sforicică ... Anissia: Oh I val de capul meu! Matriona: Dacă nici acum n'ei pune mâna pe bani _,_. 3ia ştii că se duc pe apa Sămberat. Vine soră-sa şi atunci adio Oil!ni 1 Anissia : Aşa e. Cum o veni soră-sa, ii şi dă banii. Ce sa fac? Vai de capul meu! Matriona: Ce sa faci? Uite ici, apa din Samovaf e fIer­ binte, f'a-I ceai şi toarnă-il într'o ceaşcă (cu voce foarte înceată).. Dă-i să bea, şi după ce-a băut, atuneea trage-i sacul.; j\fu-1K fie teamă, n'o sa se ducă să Spună la ni1neni. . Anissia (tremurând) Vai.! mi-e teamă; Matdona: NIl vorbi Prostii 1 Umbla repede. Eu o. s'aştept pe sora-sa, dacă e nevo- .. Ochi'n patru � Smuige-i punga şi ad'o alcea , Nikita o s'o pitească ... Anissia , Oh! cum Îmi văjăe urechue,., Nu mal ştiu. De unde srl 'net p? Matriona: Nici o vorbit Nikita , Nikita! Ce-i? Ma/riona: Aşteaptă aci pc bancă. Poate avern nevoe de Ulie. Nikita (plictisit) Ah 1 Mueriie! totdeauna Scornesc cfltecclfa! MH că m'ar amagi de-o sa-mi pierd capul. la lăsaţi, mă in pace t Bine aşi face sa mă duc sa scot cartofii din pivniţa ... Matriona (îl apucă de braţ). Stai aci, îţi spun! SCENA �\VI Aceiaşi fi Anioutka (intră) Anissia .. Da, ce este? Anioutka .. Tu şa Marpha e În grădina de zarzavat a fie-si, O să vie acum. Anissia : Vine, ce ne facem? Matriona (către Anissia). Ai timp să faci tot ce ti-am spus. Anissia : Nil mai �tiu nimic. Totul mi s'a buimăcit in cap .. , Anioutka, du-te dragă şi vezi Să nil fi scăpat vietii ... (Anioutkt pleacă). Oh! nu Indrăznesc 1 ... , I [833] I MatrioM: Du-te odată, se răceşte apa în Samovar ... miş- 'lC:.He mai repede ... · . Anissia : (eşind) Oh 1 sărac de capul meu! (ese). SCENA XVII. Puterea Intunericului Matriona şi Nikita Matriona (se apropie de fiul ei). Aşa Dragul meu! (se aşează Pe �atrcă lângă fiu-său). Acum să vorbim şi de ale tale. Trebue să ne gândim la toate, să nu umblăm în bobote •.. Nikita: ce vreai să zici? Mafriona: He Icurn o să-ţi rândueşti viaţa d'aci încolo ... Nikita : Să-mi rânduesc viaţa! Ce-or face alţii, oi face şi eu. Matrlona: Bătrânul, uite-l, o să 'nchidă ochii chiar astă- seară ... Nikita : O să 'nchidă ochii... Dumnezeu să-I tie în raiu •.. Ce-am eu cu el şi el cu mine? Matriona: (In timpul când vorbeşte, îşi Întoarce deseori oehii spre pragul casei). Cei earfrărnân în viaţă, băete, trebue să se gândească la ale vieţii. Şi va să ai multă bătae de cap 1 de mă -bizui am numai pe capul tău! He! da eu trebue să mă amestec �!] toate, să-mi curgă năduşelile, lngrijindu-mă de tine. Să ţii minte bine, şi să nu mă uiţi mai târziu . . Nikita: Şi de ce ţi-ai bătut capul, ia spune- mi. � Matriona: Auzi colo I Pentru binele tău; să te pui la adă- post de necazuri. Când nu te chiverniseşti din vreme, ajungi la covrigi, II ştii pe Ivan Moseich? Nu e aşa? Mai buni prieteni c um suntem noi nu se mai poate. Deunăzi am fost la el pentru o afacere. L'am tras de limbă. -Ia învaţă-ae Ivan Moseich cum s'o aimerim mai bine - i-am zis eu - uite, să zicem că un ţăran văduv, se 'nsoară a doua oară. Are o fiică dela nevasta dintăi, şt .alta dela nevasta d'a doua... Acum, moare ţăranul... EI ce chlchiţă să învârtim, ca bărbatul. d'aldoilea, să intre in averea răposatului ? Poate văduva să se mărite in lege cu el? EI, ce mi-a zis '? Se poate, dar trebue să-şi dea multă osteneală, şi să {Cheltuiască bani, nu glumă. Cu bani, se poate face şi afacerea asta, dar Ură bani, nu face nici Să-şi bată capul, nici să înceapă, că e degeaba. Nikita: rtzănd. fireşte, ungi osia. merge carul. - Bani să fi.e, (SI toată lumea numai de asta are nevoe. [834] M. Fotino şi D. Nanu Matriona : Dacă am văzut aşa, am dat cărţile pe faţă. Uite' , ce să faci, mi-a zis el. Fiu-tău trebue să se inscrie maiIntât la primărie, şi pentru asta trebue bani, să dai de băut rachiu bătrânilor. Numai aduşi aşa din băutură ţi-ar iscăll hârtia, Totul trebue făcut cu chibzuială. Uite, aici (ea scoate din basma ,& hârtie). Citeşte-mi asta. Tu ştii carte ... 'tu... (Nikita citeşte în gând şi Matriona îl ascultă). Nikita : O hârtie ca toate hârtiile ... Un certificat de inscriere la primărie; nu trebue să fii cărturar să pricepi atâta lucru. Matriona: Ascultă bine ce mai spune povata hli ! van Maseitch. Ingrijiţi-vă mai întâi.:să nil vă scape banii, zice el, Dacă Anissia nu pune mâna pe ei, in casă nu poate să intre barbatul. Banii sunt cheia tuturor lacătelor. Bagă de asernă dragul rnaml şi bate fierul până-i cald. Niklta : Pe mine ce mă priveşte? Ai ei sunt banii, ea să le poarte grija. . Matriona: Rău mai judeci, dragul mamii l Ea e un cap prost de muere, şi nu se poate gândi la toate Chiar când o gă�i bani, n'o să ştie cu ei ce-o să facă. , Femeea. Ştii câte parale face ... Tu eşti bărbat, tu poţi să-i ascunzi. Ştii cum să eşi cHn încurcătură, Doamne fereşte, __ o de s'o 'ntâmpla să se incurce­ lucrurile ... Nikita: Ah ! voi muerile ... Numai găndul dracului in capul vostru ... Matriona : Gândul dracului? Pune mâna pe bani şi-a ta e muerea cât ii vacul! Dacă mai târziu, câte odată şi-o arăta 'Colţii. ai cu ce-i strânge frâu!. Nikita: Să mă lasati în pace. Mai bine iau cârnpii.; SCENA xvm Nikita, Matriona, Anissia Anissia . (Ese din casă, repede, palidă şi tulburată) BiiHaii Hau la el...Uite-i (îi arată lin săculeţ sub' şorţ). Mafriona: Dă-i-I lui Nikita, să-l ascundă. lfl·j NikHa, Şi· închide-I bine, undeva � Nikita: Bine, dă-mi-i ... Anissia: Of! of!... Săracul capul meu !, .• [835] Puterea întunericului Sunt în toate minţile? (Se duce în spre gang (se îndepăr­ tează spre poartă], Matriona: (o apucă de braţ) Unde te duci? O să se bage de seamă lipsa ta. Acum pica şi soră-sa. Dă-I lui Nikita ..• Ştie el... (a pute) acolo! smintită mai e 1 I Anissia : (şovălnd] sărac de mine! Nikita : Ci hotărăşte-te odată şi dă-mi-o atunci s'o pitesc eu unde-va. Anissiă: Unde? Nlkita : Nu cumva n'ai incredere? (rîde). SCENA XIX Acei�ş" Akoulina (aduce rufele) Anissia : Of! Of! nu mai ştiu unde mi-e capul, săracul! (Dă sacul lui Nichita) Bagă de seamă Nikita, păstrează-l bW1C'. Nichita: Nu te teme ... ! O Să-I ascund la un loc atât de bun, încât nici eu singur sa nu-l mai găsesc ... (ese) SCENA XX. Matţiona Anissia ,i Akoulina Anissia (mişcată) of, oL. dacă ... ar ... Mattiona : Ei bine, ce e? A murit? Anlssia : Pare-mi-se ... i-arn SCJS sacul dela gât şi el n'a mişcat­ Matriona: Intră'n casă. Uit", se'ntoarce Akoulina, Anissia: Eu arn păcătuit, şi dacă el Îmi ia banii? Matriona: Linişteşte-te ... intră în casă uite, vine Mal'pha .... Anissta (în sine): l-am dat pe credinţă Să vedem ... SCENA XXI. Mal'pha, Akoulina, Matriona Marplza (soseşte în dreapta): Veneam de mult, dar am fost pe la fii-mea ... Ce face bătrânul P E adevărat că se duce? Akaulina (vine din partea opusă şi pune rufele jos): ştiu eu? Am fost de-am spalat rufele la râu. Marpha (Arătând pe Matriona): Cine e femeia? Matriona: Sunt din satul Zuevo.; Sunt mama lui Niklta .. Bună ziua, dragă.; bietul frate-tău merge rău de tot. .. A venit aci,.. "Trimiteti la soră-mea pentrucă, pentrucă ... O fi murit, maică? [836] M. Fotino şi D. Nanu SCENA XXII Acea,i - Anissia (Ese fugind din casa, dă un ţipăt, pe urmă ia în braţe un stâlp al foişorului şi incepe să se vaete). Of of of of 1 Cui mai lăsat. Of of 1 pe mâna cui m'ai pă­ răsit? Of of of! văduvă nenorocită ce sunt I Si-a 'nchis ochi- , şorii lui albaştrii, pentru totdeauna, pentru totdeauna.; SCENA XXIII Aceia,i şi Cumătra (Cumătra şi Matsioana iau pe Anissia de braţ, Akouliaa şi MI arpha intrăln casă, Vecinii se adună din toate părţile venind �iptil). O voce din multime. Chemati bătrânele să spele şi să îm­ brace mortul. Matriona (surnecând mânecile). A mai rămas apă in căldă­ nişă? Uite, mai [e şi in samovar. Ii fac eu baia. (Cortina). (Urmează). [837] PELERINUL Cu-al jertfei dor îngemănat cu chinul, Uitând de-avutu 'Il urma lui rămas, Un trup şi-un gând din al plecărei cias, Pe asprut drum zoreşte pelerinul. Şi zi de zi, poruncitor, destinul li poartă 'n sârg tstovitorut pas Spre sfântul loc de tihna şi popas: Miraj ce 'n piept ii năbuşe suspinul. Şi cum sub focul soarelui de vară, Se mistuie 'n a nerăbdarii pară, Atras de straniul necunoscut, 1:,.1 merge 'ntins, nepăsător şi mut; Deşi pe calea tristă şi amară Nu-l cel dintâi, nici ultimul căzut. v. lăiniceaft4ll CAI''ITEC 'Plânqe frunza 'nploae, Geme floarea 'n vânt, Pomii-şi pierd podoaba, - Ultimul vestmânt - ; Frunze şi petale Mor de nostalgie: Dorul de grădină. MuguruJ cel fraged Singur pe tulpină. Pânge doru 'n toate După tot ce-a fost; Numai doru 'n mine Plânge - fără rost I , t [838] Alexandru Bilciurescu SENINĂTA.TE Surâs cald, luminos, Coboară peste 'ntins; Pe frunze parcă-a nins Şirag de-argint lucios. Şi zarea şi-a incins Un brâu lung de lumină, Cu el - mângâe blând Mireasma parfumată Ce tremură 'n grădină ... Ale�andru Bilciures,c:n VIATĂ • Adună primăvaratn crâng şi lunci Norod de ghtocei şi viorele; Isvoareie scăpând ae-a'iernu munci, Oglindă pun arcadelor de stele. Iar din azurul cald şi nepătat Işi cerne cântecul o rândunică, Şi codrul cu flori albe 'ncununat Duios o rugăciune a prins să zică. Când luna pe gherghef de curcubeu 'Marame 'şi coase pentru sărbătoare, Se 'ntoarnă gândumi către Dumnezeu Şi 'ntreb, de ce ne urcă pân'la soare. Punând tn ochii 'ntâiului copil Intreaga măreţie-a primăverii; Cu doru-i modetând al lui profil, Pe faţă 'i scuturând de floare merii. De "frageda minune" fertnecaţl, Ne-avântă peste veacuri de lumină In ţări de cosinzene şi 'mpăraţi Si ?n clipa când ni 'i viaţa mai senină, La capul fericirii pui făclii . Incremenind şi braţe şi cuvinte, Lăsându-ne altarele pustii Şi vijelia 'n suflete, Părinte , ... Zoe. Frasin '" II [839] CONTRIBUŢII LA o NOUA BIOGRAFIE A LUI N. BALCESCU (Urmare) Care a fost resultatul siorţărei in timpul revoluţiei ? Bălcescu o judecă astfel mai târziu: C' Ţara e gata şi c:re­ «dincioasă revoluţiei. Graţie fie propagandei ce se făcu prin .. Comisari. Din revoluţie atâta ne-a rămas şi e mult 1)�. Dar asupra propagandei avem o mărturie mult mai preţioasă, pentru că vine de la un adversar. E un memoriu scris după lnăbuşlrea revoluţiei, prin care se preconizează măsuri pentru a combate opera revoluţiei printr'o «contra propagandă» E nevoie �;â corn­ battre les idees > Era desigur o cerere de ajutor armat, căci ştirea concordă ClU cele, ce le arată mitropolitul trădător Neofit lui Kotzebue : «un projet bien coupable d'appeler les bandes Hongroises dans le pays» 6). Pe de altă parte se răspândise între Ardeleni svonul că guvernul provizoriu trimisese un agent la Pesta G) •. Un fapt caracteristic pentru aceste relaţiii cu Ungurii e cel povestit de Bolintineanu că în timpul călătoriei pe Ghimii, Turcii, făcuseră să creadă pe Bănăţeni, că arestatii români erau amici ai Ungurilor 7). Pe de altă parte Bălcescu Intretinea relatii strânse cu Ar­ delenii şi Moldova. O scrisoare a. lui C. Roman către dâasul spune că a trimis trei oameni in Ardeal şi aşteaptă să vie în ţară. Aron Pumnul, Buteanu B) şi Nemesiu fi). Deasemenea Laurian ----------- L 1. Ghîca, Amintiri din Pribegie 486. 2) Scrisoarea lui Al. Russo lui Bălcescu In AI. Russo Scrieri, pu- bllcaie de P. P. Haneş ed. Academiei p 308-310. 3) Anul 1848 I. 637-40 şi 693-,,5 şi III 76-77. 4) ldem 1 639. 5) Anul 1848 II 42. 6) AI. Russo ScrIeri ed. Academiei p. 309. il) Boltnttneanu. Călătorii pe Dunăre in Bibl, p, Toţi p, 40. 8) Acelaş care fu omorăt mai târziu de Unguriilu! Hatvany in lupta. delfl Aor4d. 9) Anul 1848 111 131. m [841] Contribuţii scria lui Bălcescu că se pune Ia dispoziţia guvernului provlzor') iar A. O. Golescu îl ţinea in curent, exagerând însă, de miş­ cările lui Murgu in Banat 2}. Era şi o corespondenţă directă intre acesta şi Bălcescu 3). In Moldova ţinea corespondenţă cu un anume Faustln din laşi, care-I informa de mişcările Ruşilor si de starea de spirit din principatul vecin '). > O a doua latură a activităţii lui Bălcescu în timpul revo­ lutiei a fost, precum am spus. organizarea. reformelor politice şi sociale. Ăm văzut că şi el spune că comisia de proprietate şi proectul de constituantă i se datoresc lui, . Incă din primele zile se vede că organizarea socială era lăsată pe seama lui, deoarece el fusese singurul, care se ocupase de această chestie în scrierile sale istorice. O dovadă o avem în faptul că, atunci când nişte căprari de dorobanţi cer guvernului să fie puşi intre mazill 5) acel ce pune rezoluţia e N. Bălcescu, care spune că clasa mazililor se V"). , Bălcescu stabileşte că erau două partide in guvernul pro­ vizorhr : partida lui Rosetti şi fratii Brătieni şi a lui Eliade cui �fe). ambele, spune el, bazate pe ambitii personale 7) Rolul lu Bălcescu a fost moderator. Irnpreună cu Ştefan Golescu stetea la mijloc intre ele, .pentru a împiedica pe una sau pe alta a prepondera "). Dealtfel functia de secretar al locotenenţilor domneşti, o recunoaşte el însuşi, n'o primise decât >. Totuşi mai speră în alegerea unui domn din partida revoluţio­ nară şi chiar numeşte pe Nicolae Golescu, care însă, după Pă­ rerea lui, nu e destul de energic. Sfârşeşte cu acest ultim apel. «Soarta noastră e acele (în Franţa). Dacă .Franţa ne va ajuta şi "V"I sprijini Turcia, scăpăm. iar de nu, suntem pierduţi,". Degeaba -delegaţia amenin ţase pe Turci că ţara se va arunca' în braţele .Aussrtet"), totul era În zadar. Miniştrii Turci se arătaseră ama­ bili, dar nu puteau face nimic. Ali paşa, ministru de externe, se arătase chiar curios de a cunoaşte răspunsul, ce-l pregăteau Ubi­ .' cinl şi N. Bălcescu manifestnlui dat de Neselrode� prin care condamna revoluţia din Tara Românească 8). r) Zosţma. Blogrăhl politice p. 34. 2) Anul 1848 Jll 327 şi 720, 3) Anul 1848 V p. 810. La 28 August o intervedere cu Fuad Etendi, ;tdem m 720. 4) ldem VI p. 37-38. 5) Adică Intervenţia apusenllor, ce se va produce numai peste 6 ani. 6) CII această ocazie a scris desigur Bălcescu un fel de memoriu asupra intrigilor ruse la Coustantlnopol despre care vezi Convorbiri Li­ terase XXVI 1893 p. 1009' 7) .C,ând ne aflam la Constantinopol, ca să lmboldlm am supozat şi am exagerat existenta şi importanţa tltiei partide austria ce tn ţarli"�' Scri� soare din Triest. 5 Febr. 1489. . 8) Aceiaşi scrisoare "reputaţia nil o termtnară .ziua de 13 Sept. (st. v.) ne apucă cu memoriul neisprăvit". - [848] Intorcându-se la Bucureşti 1), pe când ceilalţi membri1iF. guvernului nu luaseră nici o hotărâre şi aşteptau evenimentele" Bălcescu devine apostolul rezistenţei armate până la urmă, o iiI cari ar fi rezultatele. Era desigur şi ideia căîn această luptă, ch'ar de am fi fost Invinşi, ne făceam solidari tu democraţiile de pretutindeni, cad vor veni să ne scape, cum veniseră in ajutorul Grecilor. Dar pentru onoarea noastră, pentru a nu datori altora libertatea, era nevoie ca 110i să începem lupta. Era ideia revoluţiei franceze li'i frăţie! dernocraţiilor de pretutir deni, ce-l va face apoi în mod. U­ resc să lege cauza noastră de cea ungară, dar mai era şi altceva. Acest om, care cercetase şi iubise trecutul văzut atunci prin­ tr'o prismă cam' romantică, lipsind cercetarea critică, el, care slăvise armata şi scria pentru trezirea vremilor de glorie, nu se putea lmpăca cu o redare fără luptă, cu o retragere în urma unuti simplu protest diplomatic. Era in joc tot ce crezuseră şi iubiseră aceşti tineri entuziaşti: onoarea, gloria sti ăbună. D� aceia Să nu ne­ mirăm că Bălcescu la auzul trecerii lUI Fiad str igă «război ş� «răzbunare" in contra păgânului, ce a tăbărât la Călugăreni, -călcând cu picior de batjocură sânta ţărână a parinţitor noştri «glorioşi martiri a libertăţii naţionale», Şi nimeni nu cuteza să «facă nelu mina eroică, el spune: "Zeul prinţilor ne-a părăsit; -Părlnţf noştrii ne-au blestemat». Vina era «natural pentru acest sincer democrat, a claselor de sus «nevrednice de misia 101'», Acel' ce credea de mult că numai prin ţărănime şi prin înlătu­ rarea ori cărei alte clase se va face salvarea noastră, credea şlî acum că ţărănimea ar fi primit jertfa supremă, de ar fj fost stăpână pe destinele ei 2). Dar ne-am înşela, de am crede că a fost numai o Inflăcă- 8.ţ8 P. P. Panaitescu - 1) La 20 Se"tembr/e .era acolo şi scrta o scrisoare lui Magheru" -, Anul 1848 IV 261. Zosirna afirmă câ in timpul cât a stat la Constanunpcl, Bălcescu se duce la Ion Ghica şi că acesta din Urmă ii mrpută că n'a ara­ tat-destula stăruinţă şi n'a lucrat cu destu.ă energie .dcpă cum era vorba" pentru domnia lui Câmpineanu, Bălcescu spune că Goie ştt! Vt>esc ca dorna pe A. G. Golescu şi Cămpmeanu nu mai are popularitatea de odinioara, Zoslnra opvcit, p.,29. r iind vorba de o scriere cu tendmţe pol.t.ce, 8U�" ţlnănd duşmăntlte lui Eliad, lucrul trebue primit sub rea-rvă, 2) N. Bălcescu. Romăntl sub Mihai-Vodă Viteazul ed. Lepădatu p., 84-85 şi nota 1 dela p.85. [849] Contribuţli rare, care nu vede lipsa mijloacelor şi putinţa de executare. a re­ sistenţel. Cu toată aproape imposibilitatea unei organisărl ar­ mate in acea vreme scurtă; Bălcescu a căutat dela .tnceput s'o ereeze. lncă dela 25 Iunie guvernul provisoriu căuta să recruteze îPanduri in Oltenia 1)" Cţt111 se Încercase şi la 1840. Ince priveşte 1fiţluniţiile Bălcescu era anunţat că sosise la Galaţi p af de puşcă pe o corabie englezească 2) ŞÎ el însuşi În scrisorile sale, lndemnând pentru recrutarea unei gărzi mobile şi a pandurilor, anunţă că ifI! aitat de la un ofiţer prusian adresa unei fabrici de arme din Breslau 8). Din alte scrisori se vede că el însărcinase pe un anume Hacoviceanu să examineze cordonaşii depe graniţă, despre car vorblse in «Puterea Armată», şi să-i raporteze, dacă se pot aduce ft'.n1 interior spre a forma un sâ,mbure de oştire"). Pentru a orga­ niza aceste trupe se pune in legătură cu specialişti streini, Am 'I{(�nd că. ]11 scrisoarea contelui Rystizanovski,lncă înainte de re� voluţle era vorba de trimiterea unui ofiţer polon la Bucureşti, colonelul Zablovsk], care însoţi pe Bălcescu în exil 5). Acest co­ lonel era la '6 August în Bucureşti şi făcea legătura între Băl­ cesca şi Czartoryski li). Dar era vorba chiar ca trupe polone să \YI!� in principate. In ultimile zile ale revolutiei apare o grupă de vre'o 80 de Poloni in judeţul BUZăU, probabil foşti soldaţi ai armatei T'llSeşti din Moldova. Ei au lupte cu Cazacii la mănăstirea Vin­ 'g'H('i Vodă 7). In legătură cu acest sprijin polonez era vorba să-I 1;rlimiţă pe C. Bălcescu împreună cu Bodmer agentul lui Czarto­ ryb:llrJ 111 Polonia să aţâţe o răscoala 8), Ori cum ajutorul cel mare 1) Idern 1848 I 560. 2) ldem II 63. 3) rdem III 9J. 4} Idern 1 653. 5) Scri snare a lui Bălcescu lai A. O. Gvlescu, Belgrad 6. lan. 1849. iti) Anll! 1848 1 735 un alt agent a lui Csarteryskt, Bodrner, e trimis \\3 lP.!'l1lwre�ti din Constantinopol. Idem, II. 716. 7) VezI articolul .. Un -plsod necunoscut din istoria revoluţiei dela 181.w""iilIe B. lorgulescu in .Arhlva societăţii ştttnţtfice şi literare din laşi §JUl 1', 132. Se spunea că Bălceseu a vea cunoştinţa de ei, dar amănunte nu se dau- Cf. şi Anul 1848 IV. 611 şi 712. Aveau un steag cu inscripţia .t�gjon du mldl", 8) El trebuia să meargă şi În Serbia. dar evenimentele li surprtnseră .i\Jm,�ll! ,1n ţara C. D. Arlcescu, Cocespondenţa secretă 11 53-54. 01 T rzrsmF'SWW mms T m·�· [850] r, P. Panaitescu in pr,lvinţa reerganlzărilannatei, ea nu se aştepta dela Poloni ci :r.lel� Francezi l). Am văzut că Balcescu fusese reprezentantul acestora la începutul revolutiei. Tot .el va avea apoi legăturile cele mai strânse cu ofiţerii francezi, ce veneau. pentru a întemeia armata cea nouă. Avem o scrisoare dela un ofit�r francez Tavernler, ce luphise în Banat alături de .Sârbl, care se adresează lui BăI� cescu pentru a cere serviciu În armata română 2). Alţi ofiţeri fran­ cezi ii sunt trimeşi din Constantinopol de Ion Ghica 4). Toate aceste încercări erau infructuoase, de oarece şi timpul şi mijloacele lipseau, Trebue să recunoaştem însă că Bălcescu era unul dirr.cel ce ati preconizat şi au sustinut singurul sâm­ bure de oştire, ce l-a avut revoruţia, tabăra din Troian a lui Ma­ gheru. Bălcescu insista ca această mică oştire să intre in luptă, El scria .lui Magheru că nu crede folositor ca poporul Capitalei să ia armele, dar e neapărată nevoie ca armata lui să lucreze'). Pentru a fi mai convîgător trimise pe fratele său Barbu Băl­ cescu la Troian, ca să dea îndemnuri la luptă. Barbu Bălcescu scrie de acolo fratelui său la 20 Septembrie st, 11. ': "l-am co­ municat totul, ce mi se pusese asupră-mi a.,.i zice. Magheru «a primit a executa acele instru ţiuni şi mai mult chiar», Insă, pentru a-i da mână liberă e nevoe ca el să aibă 'puteri dicta­ toriale in Oltenia. Aceste puteri i se pot da printr'un decret, care «nu e neyoie de a se publica în gazete» 6). Bălcescu chiar declară mai târzlu că el trimisese cavaleria şlartneria din Şu­ curesti lui Magheru, sfătulndu-l să se proclame dictator �j. Se ştie că acesta era aplecat s!1 dea ascultare acestor sfa­ turi belicoase şi s'ar fi ciocnit cu Turcii, numai intervenţia: agentului englez Colghoum reuşi a împiedeca lupta. Pe de altă parte Bălcescu voia ca să se concentreze lângă Bucureşti, şi cele câteva cornpănii create prin regulamentul organic şi, cari se declaraseră pentru guvernul prcvizorfu,"], Generalul 1) Un onţer pruslan propune .lu! Bălceseu a intra În serviciul "!'li}' matei revoluţiei. Anul 1848 II 93. d:> 2) ldem 111 68 -09. 3) ldem 111 143 Cf. şi o scrisoare a dr, Mandl lui Bălcescu l!30l. 4) Idem IV 261. Tel ar fi fost de aceiaşi părere. 5J ţdem IV 263-4 Decretul se dă tn adevăr, desigur prin 6ti1n,i�ţa lui Bălcescu la 23 Septembrle, idem IV ,296-297. /6) 1. Ghlca, Amintiri Din Pribegie, p. 407. 7) Scrisoarea lui A, G. Golescu 8 Martie 1849 şi 1. Ghica, iiI!.l!Il'!il" tîrî din pribegie, p, 488. a [851] Cuntribuţli Tel, de care deprindeau acele trupe, refuză să le concentreze şi Sli le bage în foc, probabil nesperând nici un succes. Aceasta face. pe Bălcescu să-i adreseze amare reproşuri şi acuzatii: ... in .. trei luni de zile n'a adăugat nici un soldat, nici o puşcă ... prin Sau «ur -eala" de care vorbeşte cro­ nicarul în prefăţa Letopiseţului. O. Pascu se ocvpă apoi de ultima r20iţie a lucrării cercetate şi anume d? aceia din 1914 Cl lui Giu­ ne-seu. Ea "are me Hul de-a fi relevat că cea mai mare parte din autorii pe care- i citează, Miron Costin i-au cunoscut (sic) nu direct, ci prin Toppeltin. Are insă defectul că nu respectă limba autorului :�i greşeala de a fi considerat ea interpelat un întreg capitol, capul al cincilea p. 4327-452� care aparţine lui Miron Costin, după cum se poate constata uşor, atât din I=ptul că autorul se exprimă: ca de obiceiu. in persoana Întâia cât şi prin comparaţia cu capitolul respectiv din Cronika>. Şi d. Pascu face această comparaţie, repro­ ducând părţile care se aseamănă, din cele două caoitole repective 1). 2) Cronica Ţărei Moldovei şi a Munteniei. Se reproduce "in extenso- prefata şi Încheierea cronicei şi se arată, ca şi la scrierea precedentă, cuprinsul ei. D. Pascu o consideră ca un rezumat din -De Neamul Moldovenilor», exernplificând această El ffrrnare prin catevapasagii pe care le compară, în cele două scrieri. RezumatuL ci fost complectat prin unele capitole noui, interesante pentru străini, privitoare ia Moldova şi Muntenia. D'-sa trece apoi Ia valoarea fi­ lologică a scrierii, afirmând urrnătoarele : «cuvintele româneşti citate in capitolul -Despre limba moldovenească sau romăneascs-, apoi cele câteva cuvinte citate incidental, în celelalte capitole. p{�cum şi numele proprii de persoane şi IocalWiti conţin toate elementele necesare pentru determinarea fonetismului limbii moldoveneşti În ee­ corul XVU)j�) Se citeaza apoi aceste cuvinte, stabilindu- se, întâi, va­ loarea fonetică a literelor latine, cu care sunt scrise şi, În al doilea l'{Hld, fondismul limhii româneşti din Moldova în!re 167 J--1700. Se arată aIni asemănarea cu Ureche, în ce priveşte afirmaţia că. 1) Archiva .. p- 52--(jO. 2) Jbidem p. 64, [863] Miron Costln I'tn1iba noastră e de origine latină. La sfârşit e menţionarea unor greşeli şi naivităţi ale lui Miron Costin 1). 3) Poetna polonă. D. Pascu reproduce un pasaj din prefaţă, in care se vede motivul pentru care s'a scris poem a şi arată şi părţile din care e alcătuită. Deasemenea dă cuvintele româneşti pe care lecuprinde şi exprimă dezideratul de a se reedita această scriere, intru cât editia lui V. A. Ureche are greşeli �). Acesta e, În rezumat, cuprinsul cercetării d-lui Pascu asupra celor trei scrieri amintite ah; lui N1iron Costin. In cele de mai jos voiu examina, urmând aceleaşi norme pe care le- am folosit şi pentru v.GHgorie Ureache», care e partea el-sale de contributie, fie ca material documentar, fie ca interpretare a celui existent. Căci altfel, apariţia uuui nou studiu asupra unor probleme desbătute deja, nu şi-ar, găsi justificarea. Ea ar fi, pen�ni un viitor cecetător, şi inutilă şi ,Jmpo­ văratoare, Inutilă deoarece n'ar adăoga nimic nou la ceeace se ştia" împovărătoare prin mărirea fără folos a bibliografiei relative la acele probleme. Să examinăm aşa dar concluziile d-Iui Pascu, I. De neamul Moldovenilor. Dela inceput observăm o lipsă de exactitate şi anume in redarea titlurilor capitolelor pe care le cu­ prinde această scriere. D. Pascu, deşi foloseşte ediţia Giurescu, nu dă însă titiurHe: nici ca număr, nici ca alcătuire, nici ca ortografie, 3.�<1J cum se găsesc acolo. Pe cel din urmă, intitulat, «Capul ai şaptelea şi cel de pe urmă- şi dat de ediţiile Kogalniceanu şi V. A. Ureche in text U), iar de ediţia Giurescu În aparat, ca interpo­ Iare '-), îl suprimă pur şi simplu. Titlurile capitolelor 5 şi 6, aşa cum le .. a dat d. Pascu, nu se găsesc În nicio ediţie şi nici în ma­ nuscrise, iar 2, 3 şi 4 sunt scrisecu o ortografie specială a d- sale: De inpărăţlia Râmului De Dachiia, De Traian înpăratul 5}. Că lucrarea lui Miron Costin e incornplectă, s'a aratat de către Giurescu in în reducerea ediţiei sale unde se indică şi care anume capitole llfJ.SCSC G). Aşa Încât d. Pascu repetă, e drept, mai pe hrg, dar fără să, aducă ceva nou .-- ceeace se ştia. Arătarea pe scurt a cuprinsului scrierii cronicarului moldovean se făcuse deasemenea în -._---._----- 1) Archiva, p. 61-67. 2) lbldern p, 67-'-68. 3) Cronicile Românie! L p, 28 şi Miron Costln, Opere comp lete L p , 418. 'Î) «De neamul Moldcventlor- Buc, 1914 p, 53. 5) o. c. p. 1)2. 6) P. xr, [864] c. C. Giurescu p. XXXII: I�omânH se trag dar dia coloniştii aduş! de Traian, nu din tâtharii romani, trimişi in ajutor craiului Laslău contra Tătarilor, cum spune Istratle Iogofătul.i. şi după el Simion dascălul şi Misail călugărul, ! p. XXXII: Că R>mânii se I trag din coloniştii romani aduşi 1'" de Traian, sunt martori toţi is- torlcit., l' Cercetarea izvoarelor lui Miron Costin precum şi constatarei! că acesta foloseşte cea mai mare parte din ele prln intermediul l!.lt Toppeltin -Ortgines et occasus Transsylvanorum- se făcuse dease menea foarte desluşit 1n introducerea ediţiei din 1 9 l·f �). Nu era ne­ voie deci de o repetare, dacă nu se aducea material nou. D. Pasca totuşi o face S), cu o singură deosebire însă. Ceeace Giurescu dădea in note, d-sa dă in text. Chestie de apreciere el Importanţei loculut ce trebuie dat unui citat. aceeaşi introducere 1) a editiei amintite. D. Pascu, totuşi, o face �j d-Iui şi câte-odată chiar surprinzător de asemănător, cu G luresce Iată exemple: . � Oiurescu ed, dtn 19J4 Pascu "Miron Costin" fim "Archiva" p. 54; RomânI! se trag (:WitJ urmare din colonişti aduşi de Traian şi nu din tălharii rom an 1. trimişi craiului Laslău in aţutor contra Tătarilor, cum zic Si­ mion dascălul, Misail călugăru] şi Istratie logofătul. p. 54: Că Românii se trag din colonişti! aduşi de 'Traiau: din Italia, mărturisesc istoricii", 1) P. XXXI-XXXIlI. 2) p. XXXI Il-XL. 3) p. 54-':'7, Şi aici constat asernănărt remarcabile CI! observărlle lu� Glurescu. Da u aci câteva, ca exemplu: Glurescu o. c, p, 8. Toppel tin a CtJII09Ct1t pe Zamoyski în manuscrlot, după cum se vede din citatul pe care-I face la p. 25: Samoscius tn Nss. Orig. Hung, Ci. p. 30, 34,36. p, 31: Bonfiai vorbeşte d· mai multe ori despre Va/achi, origina şi numele lor (Rerul11 Hqnf găseşte nici o menţltwc de Traiar.J!, p. 55: Toppeltîll se ocupă pe larg despre Român!' Românii sunt [865] M.irOIl Costln in ce prtveşte.data când s'a scris «De neamul Moldovenllo», bfu a fost stabllită de Giurescu pe baza analizei interne a cronicei ,,�i prin comparaţie cu o altă scriere a acelulaş cronicar (versurile :(j/,eb sfârşitul psaltirei lui Dosofteiu. Concluzia era că «lucrarea CI tost scrisă in urma compunerii versurilor psaltlrei (cari pot fi şi din 1I{i1B, ba chiar şi mai inainte) şi inainte de 1675 când apare leto­ ;�jseta!l. Ţinând apoi seamă de mărturisirea lui Miron că Îşi Între­ rupsese lucrarea din cauza «cumplitelor vremi», ceeace se potriveşte Cii! evenimentele din 1673-1674, Glurescn Iixase ca dată a alcă­ 'Jlltiin:.i scrierii «;De neamul Moldovenilor» In 'ervalul dintre aceşti ani 1). D. Pascu, repetănd - În parte - raţionamentul, ajunge _ .. tot J;QI parte -Ia aceiaşi concluzie şi anume că «D� neamul MoJdove­ nilor» a fost scrisă după anul 16702)., Dacă ar,. fi repetat raţiona­ roentul complet --- luând in considerare şi elementul de "Cumplite '17:1'1Clmi,., pe care-I pomeneşte cronicarul - desigur că ar fi ajuns la o concluzie tot completă. Ceeace ne dă d. Pasca, e mai puţin decât eeace se ştia. R;lmâne acum să examinez aprecierilepe care le face asupra eCil�iei lui Ginrescu pentru a termina ClI cercetarea d-sale referitoare U;'l "De neamul Moldovenilor». In privinţa meritului pe care H gă­ seşte, acela de a fi dovedit (nu «relevat» cum spune d. Pascu) că .N!llronfoloseşte cea mal mare parte din izvoare prin interrnediul lui To,ppeltin. suntem de acord. lnsuşi d-sa a ilustrat acest merit, luând aproape intocmai, câte odată chiar textual, fără să' citeze Însă, t:Gf.l!cluzlile lui OiUfeSCU. Nu suntem de acord in privinţa defecte­ J(Jlr cei se atrihule. Ele sunt: I) Nu a respectat limba autorului, I gJr;<:1l Românilor, combătând dife­ R'Hre:'e păreri emise mai inainte asupra lor. EI arată că Românii, d caror nume însernneaz ă Romani, sunt urmaşii coloniştilor şi ai oş­ tenilor aşesa ţi de Traian în Dacia dUlj)â cucerirea acestei provincii. O",j,'iaea lor <,ste din Italia, multe PO;jlloare li numesc cu acelas nume (;8· .ş'l pe italieni. Limba lor, ca­ ii'tI))iă din cea latină, este ma i ,;:IP�08 pe de aceasta chiar şi decât " 1[u�aHe7lilor. Portul lor Il mlnteşte ilm:tJrăcămllltea strămoşilor lor. El de Giurescu, pe care-I aminteşte . J']econienit în "Oligol'ie Ureachs». Cât despre asemănarea dilltre "Cronică:. şi "De neamul Mo.l­ dovenHo:!'",, evident că nu poate fi contestara. De altfel ea se ex­ pikă prin faptul că ali fost alcătuite la pHţin timp una după aHa (ambele sunt anterioare anului 1675). Nu cred irJsi:î. că Se poate ;Jjflrma că cea dlnlâi nu e decât un rezumat din cea de a doua. Pe i,fiiJgă părţile comune, Miron Cosrln a adăogat, cum observă Însuşi U, servindu-ne de astfel de regiile, constituie o eroare. Celelalte observări fonetice ale d-Iui Pascuerau cunoscute din cercetări anterioare. Aşa de exemplu pentru -e precedat de 1:' ;o a: moldovatt vezi C. Lacea o, c. p. 57 - 58 care dă şi numeroase exemple: slă vască, vacu, zdrobască, srabască, mulţămască, etc. Pentru di, die-di» dzi : dzuuă, şedzu, vădzu cf. tot Lacea o. C p. 67. De altfel fenomenul se întâlneşte şi în sec. XVI, după cum --' ---- .. --- 1) Psaltirea lui·Dosofteiu ed, Bil11iU Bur. 1887, respectiv paginile" 3iG1H ; 3jU; 458; 4;0; 11,,; l213; 17:;2' 2) Mchiva p. 66. 3) C. Lacea 0- c. p. 57. 4) C. L3c�a o. c. p, 55. 5) Weigand Di" Dialelde der (vlOidan uHel Dobrudscha 1n .lai1ruc'2- Jicht IX 159 6) Archiva p. 66,. �) Archiva p. C6 şi 8 8) C, Lacea o. c. p. 56 9) O. Desl\şlanll Le seiziel11e siecle l:. ,... �,-- -- - [872] C, C. Giurescu a arătat O. Densuşianu «Le seizieme siecle p. 112 şi însuşi Pascu "Istoria literaturii şi limbii române din secolul XVIl> Buc, 1921 p. 713j 98-9::l, 116, 122, 1 25. 203-204. Pentru păstrarea articolului 1 vezi tot Lacea o. c. p. 11-72. hn privinţa derlvărilor greşite pe care le tace Miron Costin, d, Pascu ar fi trebuit să releveze şi «hereghie-moştenlre {heredl- 1415)'" 111 realitate, cuvântul derivă din grecescul )(etp(Y,'jij-monetărie, de unde a trecut -- prin Intermediul slav - Ia noi, păstrând acelaş î'i�eles' l. Rezumfmd aşadar critica părţii filologice din cercetarea d-lui Pascu rezultă următoarea concluzie: Observările fonetice pe care a-sa le face, se adeveresc pentru textul cercetat. anume pentru � Cronlca- lui Miron Cos.in. Ele trebuiau date ca atare: constatări a unor anumite fenomene fonetice într'un anumit text. Pe baza nu­ mai a for insă, nu se poate stabili fonetismul limbii româneşti din Moldova în secolul X Vll sau chiar Între 1670-1700, cum afirmă d .. Pascu, Şi am arătat de ce. Anume, pentrucă sunt contrazise de exemple luate din alte texte, tot aşa de sigure, ale aceluiaşi răstimp. m Poema polonă. In privinţa acestei scrieri it lui Miron Costin d. Pascu e mult mai sumar. Arată ediţille 0! şi titlurile capitolelor, care însă nu sunt redate aşa cum se găsesc în una din cele trei edUil! citate, ci au o alcătuire specială a O-sale. D. Pascu arată ililnR cuvîntele româneşti întrebuinţate in textul polon şi incheie expri­ mâli]du-şi dezideratul de a se da o nouă editie, mai bună, fi acestei scrieri. Dez-deratul e legitim şi s'ar putea extinde as-pra celor mai multe din cronicele publicate. Ne trebuesc ediţii critice. având la baza lor o cunoaştere cât mal amănunţită a manuscriselor şi prevă­ zute cu indice complete care să uşureze întrebuinţarea acestor iz­ voare- Dar, pe lângă ediţii, ne mai trebuie ceva: cercetători con­ ,'$mndoşi ale căror lucrări să fie adevărate- contrtbuţli �tiintifice. şi nu simple încercări diletantice. ni Vezi l, Bogdan. Dnsumel1te privitoare la relaţiile Tărij HOII1<."\' lllil.:ştl cu Braşovul, .. Buc, 190;) o. 395; A. Paptu Ilartan, Tezaur de me­ ;,)IIJ1!')}{'ot", lstorrce t. tu Buc, 1864 p, 271. . �i r l' r v, [877] / . "" CRONICA ARTISTICĂ' , Vieaţa Artistică în Ţara Noastră Un an. bun. (1920) lata, întrebuintăm şi noi oblşnulta formulare .. Vieata artls­ tlcă În tara noastră", formulare cu mult prea vagă şi pe nedrept generalizată. Avem să vorbim doar de viata artistică a Bucureştilor, de oare-ce, in această dir. cţie , singură capitala ţării se socoteşte, Oraşele din provincie in genere s'au deprins de atâta vreme să trăiascăvieaţa aceea searbădă de preocupări mărunte, de politică turburătoare şi meschină care omoară sufletele cele mai bune. In provincie cinematograful şi mai rar opereta, vieaţa de farnilie cu jocul de cărţi şi veşnica depănare a vorbelor ş"i i� deitor invechite, aceastaconstitlle toata. întrebuinţarea vremil libere. . Ţi-e groază să cugeţl că intr'o asemenea atmosferă stearpă e pregătită suflt teşte cea mai mare parte a tinerimei noas tre. Şi ea e în vremea cea mai gngaşă pentru educatie, intre 15 şi 18 ani, Iaşii singuri mai păstrează, din sufletul generos de altă dată" anume porniri nobile şi scânteieri de idealism cari luminează orizonturi mai îndepărtate. Din zilele grele ale războiului nostru cel mare şi din munca dăruită, cu nestărşită dragoste de ţară şi de artă, de către George Enescu a rămas, vlastar al sufletului său nobil o orches­ tră. simfonică «orchestra George Enescu). Mircea Bărsan a organizat-o cu inimă, şi nespus talent Astăz! o conduce Antoniu Ciolan, directorul conservatorulul, un muzicant adevărat, de-o rara distincţie sufletească şi de o dea .. sibită pricepere. 6 [878] 1. D. Ştefănescu Devotamentul şi munca lui pricepută a înălţat iute orche­ stra care execută acum, in chipul neaşteptat al unei vechi al­ eătuiri muzicale, cele mai variate şi mai grele pagini. Publicul vine cu dragoste să asculte şi-şi strânge rându­ rile pentru a o îrnbărbăta, simţind de bună seamă că stărue aer un cuget înălt�tor care va birui. ii, Invlnge şi la Teatrul National cugetul de artist al domnu­ lui! M. Codreanu, Va veni oare şi acolo, aşa de iute şi de cu­ rată C'1tl1 trebue, îmbrăţişarea publictrlul, a tinerhnei mai ales, �devărata garanţie de durată şi de înaintare a unei asemenea mişcări de preţ? \, De tlnerime, de şcolarii liceelor, cine se va ocupa in de- . . . aproape, cu convingere şi cu vitejie? Cinematograful, romanele uşoare, vieaţa risipită pe străzile unde se'mbulzeşte lumea şi unde se destramă cugetele, nu se vor lăsa uşor învinse. Şcoala ea Însăşi îşi are problemele ei destul ele complexe şii In condiţiile de astăzi n'are nici, mijloace in deajuns, nici vreme Iii poate nici conştiinţa limpede a impotrivirii de care se rsbeştemereu orice acţiune educativă, Strada trebue învinsă cu erlce pret, strada înţeleasă ca factor. anonim şi puternic al mai tuturor deprinderilor rele.
  • lIl şi pitoreştii lui locuitori uitaţi de vremi şi .de oameni. Insuşirile de artist ale domnului lser se vădesc cu deosiblre În redarea luminei şi a aerului, in mişcare, in zugrăvirea de spatii reale, pline cu aer care se schimbă În' valuri, cu, lumina adevărată cernută' prin nori de ceaţă subtire, aşa cum se Întâlnesc în pliH!le şi porturile sale din Orient, _ Şi pretutindeni o foarte discretă indicaţie de ordin sentimen­ tal şi filosofic, simtul Întristător al vremii care se duce, al zilelor care trec şi un fel de ·vestire timpurie a morţii ce aşteaptă nn' umbră, Doi tineri pictori, domnii Petrescu Dragce şi Eugen Trucinski s'au 'înfăţişat pentru Întâia dată în public. ' Domnul Petrescu înţelege şi redă pitorescul şi poezia spaţi­ ilor, vleaţa apelor mari, care se'ndreaptă măreţ spre orizonturt Ta­ depărtate şi aceia a frunzişurilor Înviorate de păsări şi de flori. Două însuşiri îl deosibesc: 1 ) simţul invăluirii aeriene şi CORl' ştiinţa adâncirnii cerurilor şi spaţiilor, pe care ştie să le străbată cu gândul: şi să le înfăţişeze pe pânză. 2) simţul realităţii lucrurilor şi al masei Jor, cu mult dard,:") modelare justă. Domnul Trucinskivede bine mai ales în mic, În amănunte, ,iîcolld unde domnul Petrescu işi va îndrepta de aci inainte toată 'lm.irea aminte. "" Spiritul domnului Truclnskl, nesfârşit mai atent; este mal ;DU­ trivit cercetării lucrurilor şi precizării conturului lor, cel puţi;] ca intelegere a lucrului, ftindcă altcurn linia sa este săracă în puteri; şi puţin elogventă. Spatiile sânt uneori re strânse, orizonturile puţin adânci, c<:::tli aproape şi înfăţişat mai numai 'drept complement al tabloului, H�ra , realitatea lui aeriană şi lipsit detransparenţa lui luminoasă. 'Domnul Trucinski inţelege însă şi cugetă. Ordinea şi terrei- [887] Viaţa Artistică nicia studiulu! său îl vor înălţa curând d'asupra acestor începuturr pline de făgăduînţi. . Acum simti de multe ori nerăbdare • ...!a courte haleine, grmbJl păgubitoare. Cunoaştem de domnia sa câte-va tablouri, care nu au figli,,,. rat în "expozitie şi pe care le-ar semna cu dragoste oricare artist Clei renurne. Uuştejăriş cu frunzişul aerat şi analizat, doi steian sit�guratjci,sachiişiîmpunătorj în bătaia vântului, in zarea depăr­ tată de' apus vioriu; Mănăstirea .Hangulul, înfăţişată cu darul unui poet care i-a chemat sufletul străvechiu ; flo(Î minunate, in Sft'lii�!t fragede, proaspete şi aerate. Domnul Trucinski este o făgădui' ţă de seamă o gene:raţiet de tineri pictori. ' • ,Trei sculptori tineri se ridică mândri şi discreţi in munca lor de lămurire sufl-tească : domnii Hahn, Măţăoanu şi Boarnbă. Domnul Hahn este un cercetător ele probleme artistice cuio .. ţelegerea liberă de prejudecăţi şi de formule şi care Întreabă na­ tura, singură. Are un foarte fin simţ de observaţie şi cel mai rar simţ ai! pitorescului subliniat de ironia unui suflet bun, larg" foarte s'<:'t'l­ sibil poeziei lucrurilor care trec. Sculptura domnului HaJlI1 vădeşte un observator şi un suflet de poet. Domnul Boarnbă este stăpân pe o putere de conccntrar\\"ol spiritului care nu se întâmpină la ,.nimeni altul din tinerii sculptori, Lucrările sale sânt fructul meditaţiet singuratice şiînsemlU�tre cu pecetea unei individualităţi de sculptor adevărat, a unui tempe­ rament de sculptor. In toate se vădeşte un suflet care dinlăuntru făureşte exteriorul şi înfăţişează intregii sculpturi, o organizare deci temeinică şi înţeleasă in toate amănuntele. , Aspectul plctoral, Învăluit, al luc. ărilor împlineşte, În chip iHJ. ... mirabil lucrarea pornită din interior ş'i îi dărueşte un văl de poezie, Domnul Măţăoanu este de pe acum meşterul, stăpân pe Ct!i­ noştinţi serioase şi care Înva-ţă mereu, cu o dragoste de lucru Il�� intâlnită decât arare-ori. Are apoi..o reală aptitudine de a-şi însuşi metode de hscru şA de a şti să pună problema pentru rezolvarea ei sculpturală, cu Ill!ill foarte just simţ de fizionomist, [888] ro D, Ştefănescu Preferinţele sale merg totuşi spre compoziţie şi spre sculptura mon1lm1entaIă.· Anul s'a închis prin expozlţia postumă a unora din. operele. ]pictorului Romauo, dispfrut În timpul războiului in chip aşa de ne­ aşteptat şi aşa de dureros. Expoziţia nu a prezentat lucrările cele mai bune ale lui Ro­ mano şi riici una din acelea pe care le cunoşteam şi care' îndrep­ tăţesc admiraţia cunoscătorilor, nici una din acelea pe care se in­ ·femeia nădejdea unuui viitor de adevărat artist. Romano, elevul domnului G. D. Mirea, a păstrat de la ma­ estrul său reale aptitudini de decorator şi însuşiri deosebite de lîJortretist. Din Italia anilor dejperfecţionare îşi insuşise apoi un simţ fermecător al culorii pe care o avea bogată, cu răsunet adânc şi discretă, plină de distincţie. Anul acesta un portret şi o compoziţie decorativă erau sin­ gurile dovezi de însuşiri superioare ale tânărului dispărut aşa de năprasnic . . Principala manifestare muzicală a anului au constituit-o con­ certele simfonice care s'au învrednicit de o conducere superioară. Domnul George Georgescu, un' maestru in arta conducerii, a deşteptat entuziasmul cunoscătorului şi al marelui public in unani­ mitate. i Domnia-sa întruneşte În arta sa cu totul personală, cu toată şcoala germană care la format, două însuşiri strălucite ce se'n­ tălnesc Întrunite În chip excepţional: 1) nesfârşită credinţă păstrată originalului pe care-I interpretează cu obiectivitatea şi respectul unui ilnvă!at. 2) avântul plin de căldură, libertatea de mişcare ce răsare ihrll chip cu totul neprevăzut şi umple de uimire auditorul care simte răsărind toată această căldură din' studiul cel mai atent, din res­ pectul religios al ideii compozitorului. Domnul Georgescu vădeşte cea mai strictă disciplină a min­ �ijl care cercetează şi avăntul inspirat al unui creator, @ spontaaei­ fta�e nestănjenltă de nimic şi totuşi aşa de măsurată. Execuţia simfoniei a V-a de Beethoven şi a lui Ttll Eulen­ t;ipiie�el de R. Strauss rămân neuitate sărbători cari consacră pe @!Dmnu! Georgescu printre cei mai aleşi conducători de orchestra. Fta [889] Viaţa Artistică Fermecător. norocul de a asculta indată pe. Fellx Weingar­ tner, invatatul cercetător al cugetării beethoveniene,un rege an, orchestril el tnsuşi, Weingartner înfăţişează -cea mai fină analiză a cugetării mu­ zi� in cea mai curată şi mai elegantă expresie. Suveran al ritmului, acest şef de orchestă celebru al lumi!; reprezintă perfecţia În tot ceiace priveşte arta conducerii. Eleganţa sa corectă, inteligenţa ·sa artistică ferrnecaseră pe executanţl şi publicul şi făuriseră, în chip � pon tan, in sala întreagă un singur suflet care se împărtăşea din cugetarea muzicală. Weingartner desface ţesătura muzicală şi lonvinează ideile, înlăturănd parcă graniţele minţii noastre şi mijlocind astfel audito­ rului cea mai in irnă împărtăşire cu cugetarea muzicantului. Două lucruri împiedică În deobşte un auditor, cum se'ntâmplă, să trăiască cugetarea muzicală: greutatea întâi de a deosebi de­ senul melodic, greutatea apoi şi mai ales de a inţelege arhitectura armonică a compoziţiei. Weingartner pune in lumină aceste două elemente şi În con­ ducerea lui totul le indică cu perfecta limpezime şi [usteţe, Vie aţa unei opere muzicale o constitue ritmul şi deosebitele lui variaţii aşa de greu de desluşit şi care se lămuresc aşa de rar in conducerea obicinuită. • Weingartner trăeşte el însuşi ritmul şi mâinele lui fine, tre­ sărirea lui nervoasă, cugetul lui întreg înseamnă ritmul cu discreţie, însă cu precizie şi cu eleganţă. Şi toate aceste însuşiri şi le desăvârşeşte printr'un tact de muzicant in toată put -rea cuvântului, printr'o măsură al cugetului şi a simţirii sale stăpânite care la un loc constitue sti­ lul său, ce va rămâne un fapt În istoria muzicei, alături de cuge­ tarea beethoveniană. căreia i-a Închinat aleasa lui inteligentă muzicală. Ne-a înălţat găndurile şi mi ne-a părăsit până nu a adus ţărli şi sufletului nostru omagiul care ne este cel mai drag şi care nu putea veni decât de la un prieten. Orchestra a executat sub conducerea sa Rapsodia lui George Enescu cu atâta vervă sprin­ tenă, cu atâta căldură şi strălucire că ne-a infăţişat - Însuşi sufletul nostru popular in anume laturi fermecătoare ale lui. [890] 1. D; Stefănesou De s'ar învrerînici numai cineva, cu pregătirea care' trebue, sa se găndească, in cuget' de educator, ,Ia folosul care ar rezulfa� tChlill audiţii simfonice cu program alcătuit altfel decât pentru petre­ cerea unei lumi de' snobi ori, de melomani, cât de -respectablli, cu IIJliumriri technice şi filosofice care să introducă auditorul în cuge­ tare muzicală! 1. D. Ştefănescu --===='- •