[385] f CONVORBIRI LITERARE \, BUCUREŞTI, IUUE 1920 \ AfVUNTIRI DIN "JUNIMEA" CAPITOLUL XV IMCHEERE, Anul tU , Cu timpul Societatea noastră literară" se schimbase. Pe la anii t880-85 Junimea înfăţişa un cu totul alt aspect,' decât Ia Început. Maiorescu, Th. Rosetti, Eminescu, şi Slavici trăeau acum în Bucu­ reşti; Carp, ocupat cu politica şi agricultura, făcea numai scurte . \' -apariţiuni în Iaşi, Pogor, îngrijat de sănătatea sa, eşia rare ori din casă seara şi perdea tot mai mult interesul pentru societatea noas­ tră; câţiva membri murise, iar unii din cei vechi cari nu părăsiseră oraşul Iaşi, precum profesorii Culian, Melic şi alţii se simţeau cam c�fIiini În mijlocul unei generaţii tinere, crescută în bună parte, de ei inşii, şi se arătau in ît1trunirile noastre abia de 2, 3 ori pe an " ',. AMINTIRI DIN «JUNIMEA" Slavici după serbarea dela Mânăstirea Putna a trebuitsă părăsească ' \ Viena şi să plece în Ungaria. Acolo a "ajuns copist! la un avocat român într'un orăşel neîn­ 'semnat, de unde îmi trimetea scrisori foartefriste căci nu se putea 'de loc împrieteni- cu practica dreptului. Pe atunci el trăia cu o fată germană numită Luisa, despre care imi scriea toată vremea cu en­ tusiasm. Dai nici viaţa aceasta quasî-conjugală, nici activitatea sa de concepist pe lângă un avocat n'a ţinut mult timp. .Pe avocat l(a părăsit pentru il deveni corectorul unui mic' jurnal rornânesc+ post care-i aducea 50 fiori mi pe lună, iar Luisa seimbolnăvi şi muri. Judecând după scrisorile sale desperate, această, perdere a fost pentru dănsul foarte dureroasă. Insă alte încercări mari il mai aşteptau; întâi muri mama lui, apoi, câteva săptămâni mai târziu tatăl său, şi in mijlocul durerii .sale el căzu. foarte greu bolnav, şi se afla pră­ pădit, într'o desăvărşită' lipsă şi cu nimeni lângă dânsul care l'ar fi putut căuta. Fără ca să aibă trebuinţă de a face apel la mine, eu, aflând despre marea lui mizerie, am pus din nou la contribuţie pe membri societăţeti Junimea spre a veni în ajutorul acestui tânăr, au­ tor care începuse a scrie povesti populare mai frumoas şi mai bine de cât se scrisese vre odată Înaintea lui in limba română. Cu ajutoa­ rele trimise de noi, Slavici a putut pleca Ia Viena In 1873 spre a . se căuta .. El a stat acolo aproape un an intreg În spitalul public �i fără ca să se ştie ceva la început dacă poate scăpa cu viaţă, iar , mai târziu după ce prinse a merge ceva mai bine, dacă o ampu­ tare a braţului stâng nu va fi necesară. In; sfârşit când se prevedea iii că poate scăpa teafăr, am stăruit in t 874 pe lângă Maiorescu ce se facuse Ministru al Instrucţiei publice c� să numească pe Slavici în vre-ofuncţie oare care pentru ca să �ibă cu ce trăi. Maiorescu. 'ti i-a propus prin mine să-I numească un tel de Secretar pentru re- gularea şi tipărirea importantelor documente istorice pe care Eudoxiu :� .' Hurrnusachi bătrănul, le culesese în arhivele secrete din Viena,şi acum larnoartea sa, ajunsese în mâinele Ministrului de Culteal României. Slavi ci primi căci nu mai avea pe nimeni la care să pe tn toată Austro-Ungaria, şi veni întâi la Iaşi cu braţul În eşarpă , . . unde a stat câteva luni, apoi plecă de acolo şi se aşeză la Bucu- reşti spre a-şi ocupa funcţiunea, de care se achită cu deplină con­ , ştiinţă şi .pricepere. Dacă înainte îmi trimesese mai mult poveşti cu­ lese din popor, acum el scriea acele nuvele în formă populară care i-au stabilit reputaţia de prozator eminent. Şi el ca şi Eminescu a [392] 392 IACOB C. NEGRUZZI trebuit, la căderea Guvernului Conservator, să trăiască ca redactor al Jurnalu!uj de opoziţie \ reciproce - ceva cu totul raţionat dar mai 'nimic pornit din inimă. Chiar acum când am luptat trei ani de-a rândul să fac să se aleagă Membru în 4.cademiaRomână-şl n'am putut isbuti din cauza bătrânilor din \ Transilvania - am făcut-o ca o datorie faţă cu un autor de merit, dar fără pornirea şi simţi rnântul mai cald al unui prieten . bit I WIOC I Slavici vine şi azi încă regulat În Icasa lui Maiorescu şi a mea la micile Întruniri intime în care se mai citesc câte odată bucăţi de literatură. Aceste întruniri mi-e frică căi vor ajunge în curând şi ele .sporadice, mai ales din causa politicei în care multi din noi sunt vîrî� cu şi fără voie 1). A face şi politică şi literatură cu egală pa­ siune, a urmări adică două scopuri paralele cu acelaş interes, DU este cu putinţă, şi se poate prevedea cu siguranţă că politica are să învingă, În paguba literaturel. Societatea literară Junimea s'a schimbat prin plecarea lUi Maiorescu din Iaşi, ea a perit prin plecarea mea. Când privesc inapoi, la viata trecută a junimei, mă conving 1) 1896. [394] ( IACOB C. NEGRUZZI 194 pe deplin, că o asemenea societate nu s'a putut forma decât prin 'concursul unor împrejurări cu totul deosebite. A trebuit să . se in­ tâlnească îritr'un oraş de provincie, departe de sgomotul centrului politic, un număr de bărbaţi tineri, la care plăcerea literaturei şi în deobşte a ocupaţiilor intelectuale, să fie deopotrivă vie. Aceştia au trebuit să fie intr'o situaţie materială independentă, aşa ca să aibă de unde ajuta pe alţi tineri, lipsiţi de mijloace, ce I� păreau a avea talent .şi sirguinţă. Atrebult ca membrii Junimii să-şi recunoască deplin meritele unii altora, şi ca nici un sentiment de invidie cât de . ascuns, să nu turbure seninătatea constantă a relaţiilor lor. Condusă de asemenea bărbaţi şi în asemenea împrejurări negreşit că socie­ tatea a putut ţine atâta timp, chiar lipsindu-i desăvârşit orice orga­ nizare exterioară. Dar Jmprejurări identice nu se vor mai repeta uşor in viaţa unui popor, şi de aceea Ioa doua ediţie a unei ase­ menea societăţi va fi poate cu neputinţă- in timpuri viitoare. A vut-a Junimea merite însemnate? Acel care ca mine a fost însuş actor cu greu poate judeca valoarea piesei in care a jucat un rol de căpetenie. Viitorul \ singur se iva rosti cu nepărtinire, când -tol nu vom mai fi. Totuş credinta mea este că Junimea va păstra o pagină în istoria literaturei române, căci prea am avut noi înşine plăcere la lucrările noastre, pentru a nu fi adus mulţumire şi folos şi publicului celui mare. Vor veni mai târziu alte societăţi- mai în­ văţate, poate mai active, şi mai neobosite, însă nu va mai fi' nici una care să fi făcut lucrare serioasă intr'o formă atât de veselă, de plăcută, şi de necbiclnuită. 1889-1890 Trifeşti·Vechi (Hermezlu) IACOB C. NEORUZ:1:1 [395] o .V 1 A T A \ . \ CAPITOLUL XX Procesul mergea bine. Chirăna obţinuse in mai multe rân­ duri amânarea, lăsându-se doar în voea timpului să-i aducă vre-o schimbare, vre-o Întorsătură' neaşteptată, prielnică in tere- . selor sale. -Cănd pierdu şi aceasta speranţă, trimise oameni la Beca să ajungă la .o împăcare; dar ei nici că voiră să audă de aşa ceva : «Nu, nu», răspunseră, «Am răbdat noi atâta, mai răbdăm. Şi cum va hotărâ curtea ... » Erau aproape siguri de reuşită. In scurtă vreme se întoarse şi Mihu din Pole, Aduse 'cu el ştiri şi o scrisoare, pe care avu grija s'o dea Pasiei În mână. In simple cuvinte,' pline de căldură, Deda povestea într'Insa călătoria, primirea deosebită ce-i se făcuse de către părinţii lui Temu, plăcerea nespusă de a fi gasit şi la dânşii aceleaşi gân­ duri .bune şi cum în totul căzuseră la intelegere; şi mai adăuga ceva � câteva rânduri, peste cariPasia trecuse repede, încur­ cată, fără să le citească cu glas. Fraţii! o priviră bănuitor]. Vorbi deodată Giogea: .! - Mihu spune, că Ghiuşu a lui ITemu are să vină acl.. ... " -- Da, da .... asta 'mi scrie şi Doda.s Intoarse ochii la pământ, lnroşită, pe când scrisoarea fâşâi scurt intre degete. I Câteva zile apoi atât fratii cât şi Mihu băgară de seamă o schimbare la Pasia. Se apuca de un lucru şi trecea la altul, fără să aibă răbdarea de a mântui. Ea, care nu se aşezase de mult la pianul de sub cadrul Tanei, acum il deschise şi începu o veche arie ce-i plăcea odatăj tre, însă, că mâinile ei se miş­ cau pe clape anevoe, pierzându-şi din deprindere, fie că era [396] Intr'o după prânz auzi.pe scara de piatră paşii lui Ghiuşu, care sosise in acea zi. Sunetul clopotului îi dădu un tremur de nerăbdătoare fericire. Crezu că nu se va putea stăpâni, atât îi zvâcnea inima de tare; însă deodată, cum se înfatişă dinainte-i, păru ciudat de liniştită. Ii întinse mâna, şi ochli lor se întâl­ niră--o privire de o clipă În care totuşi simţiră adânc În sufle­ tele lor puterea, taina soartei ce-i apropia unul de altul.Stătură câtva în tăcere amândoi, neştiind cum să înceapă. Pasia întreaă �u ochii Într 'o palte: . - Ai sosit azi dimineaţă? - Da, cu trenul de opt. Şi cum a' fost pe mare? -- Bună vreme; ci, de-am fi avut şi furtună .... sunt obici­ nuit eu, am făcut de atâtea ori drumul pe apă. Vo�ţ>ea oarecum pe gânduri, ţintind cu vădită plăcere pe Pasîa. Intr'o haină de satin moale, neagră, Întâia dată dela. moartea mă-sei pusese ea la gât şi· piept o podoabă de horbetă prea Înduioşător cântecul, se opri cu ochii scăldaţi in lacrămi al căror înţeles nu l'ar fi putut spune. In aşteptate umbla de 'ici-colo caşicum ar fi fost străină lucrurilor dimprejur ;, se adăn­ cea într'o lume aparte, 'alcătuită numai +din visuri si speranţe printre cari întrezăr ea mereu pe Ghiuşu : bine făcut in priviri şi ril trăsăturile obrazului prelung, puţin palid, arătând multă bu­ nătate, şi vorba lui scurtă, cumpănită. Printre altele, în legătură cu el, îşi amintea de o seară în Pole -- colo, in grădinI şcoalei, ţinând o scrisoare în mană ..• Pentru întâia oară îi scria mă-sa în şiruri vagi. ca de OI mare taină, fără să pomenească numele,' ele cineva care era s'o iubească şi să împărtăşească p·e tot­ deauna viaţa cu dânsa. Şi după cetire, în ce lungă visare ca­ zuse 'asupra acelui cineva! N'avea cum să-I ştie ... Mai târztu, pe când trăea încă mă-sa, îl văzu : veni în drumu-l spre Paris şi se duse. Şi ani trecură - ani de griji şi de tristeţă, in cari nici că spuse cuiva de dânsul.; numai bunicii, când deschise vorba. Şi simţimintele ei; multă vreme năbuşite, zbucneau pe atât f. Aceşti aproape trei sute de milioane de oameni, cari trăiau În acele trei imperii,' aveau intre ei, înlesniri de schimburiaju­ tate de o circulaţiune monetară întemeiată pe aur, care a îngă­ duit 'mărirea industriei şi a comerţului. Aceste înlesniri erau în­ tovărăşite de siguranta deplină a persoanelor şi a averilor. Aceşti «factori de ordine" faceau să fie cu putinţă aducerea de cărbuni .şi de mărfuri străine acolo unde era nevoe, de ele,şi fără de­ care nu ar fi putut trăi marile centre urbane. \ URMARILE ECONOMICE ALE pACEI 407 1). Socotim de folos 'să arăt�m aci, care era inainte de răssol ltfl, 1911 excedentul comparativ al naşterilor asupra morţilor in ţările mart europene' de atunci, la o mie de locuitori : \ Rusia: 17.0 Germania 11.3 Italia 10.1 Marea Britanie: 9.8 Austro-Ungarte : 9.5 Prancla 0,9 In România, după tusemnatul Anuar Statistic pe 1915-t916,publicat In 1919, de Directtunea generală a Statistlcel, am fi avut tn 1914: Locultors "1,771,341; Excedent de naşter! 144,395. ceace face 18,5 la mic. A'nul 1914 şi 1912 au fost, este drept, deosebiţi r. această privinţă. In 1913 era 16.,0 la mie; in 1911 a fost 17.0 la mie. In Germania era o tendinţă de scădere a naşterilor, inainte de răs ... boi, dar şi o scădere mare a mortalttăţel, [408] I C. KRUI'ENSKI Producţia' cărbunelui, '. Şi ea creştea, nu se prea ştia bineIn ce scop, subt îndemnul de "a se tot amâna". Se strângea, în teorie, pen­ tru bătrâneţe şi "pentru copii noştri". Dar în fapt meni: eaplă­ cintei era sănu fie mâncată nici odată de niminea, căci era credinţa că odată şi odată ea va ajunge atât de mare ca prin hnpărţirea ei, să dispară nevoea de prea multă muncă, înbulzala prea mare şi subt-hrănirea, Aţunci «ne .vom folosi de munca noastră», şi omul îşi va putea desvolta toate însuşirile J Nădejdeaera, acaogă d, Keynes, ca prin «efectul virtuţei ameţitoare a dobândei compusă, care aducea placintei o creştere , . " \ geometrică, se va putea să se biruiască "cealaltă creştere geo- metrică, prorocită de Malthus". acea a populaţiei. Ceace se petrecea inainte de răsboi, .îndreptăţea, întru câtva, o asemenea credinţă, în care erau însă, două temeri, pentru . viitor: sau ca populaţia să întreacă strângerea, ?,şa ,că această . [er .fire de sine a noastră, sănu �ducă, în loc de fericirea aştep­ .tată, decât numai un mai mare nunlăr al populaţ unei; sau ca plăcinta să nu fie oricum totuşi măncată Înainte de vreme, de un răsboi, tnghiţătotul tuturor nădejdelor», Acum un lucru socoate, de neînlăturat, autorul, şi anume' că nu . mai este cu putinta să ia fiinţa din nou, «condiţiunile psichologices din treci t, adică acele care au făcut cu putinţă acea acumulare «întemeiată pe neegatltate», căci era nefiresc, lin adevar, ca «o populaţie care trăia atât de greu, să strângă atât de mult». Războiul a învederattuturor putinţa consumarei şi deci zădărnicia înfrânărei poftelor. Pentru multi s'a desvăluit -înşelătoria» (ttte bluff}: nici muncitoriî; nici capitaliştti, nu VOI: mai urma ca până acum; «Graba din partea capitaliştilorde a' consuma, va /!răbi ceasul confiscărei •. Putinta fiintărei�\acestei stări se' datora şi legăturilor ce erau între Europa şi Lumea Nouă, Propăşirea Europei se da­ tora mai cu seamă' faptului că ea avea putinta să cumpere eftin hrana ei din America, având de bază «munca cerută pentru a /- [411] URMARILE ECONOMICE ALE f.'fiCEl 4If produce .lucrurile de export», La aceasta se adaogă faptulcă din cauza investirilor de capital uri, Europa putea dobândi ,o> )parte din produse fără a da nimic în schimb. . Insă înmulţlrnea statornică a populaţiei Statelor-Unite am­ ninţă putinţa pentru Europa de a'şi găsi acolo cele trebuitoare hranei, In 1914 recolta de grâu a Statelor-Unite nu a întrecut , mult nevoile lor de hrană. Nu este departe vremea când Sta­ tele-Unite' nu vor: putea exporta grâu decât în anii de producţie excepţional de îmbelşugată. In anii 1909-1913 se socoate că 9')% din grâul produs de Statele-Unite s'a consumat în ţară. In 1914 populaţia acestei tări a crescut cu 7 la 8 milioane. Se crede că numai un an din cinci va îngădui un export. Acum am avut recolte le extraordinare din 1918 şi 1919. datorite preţului ridicat ce a fost garantat de Hoover. Dar, <1.­ daogă d. Keynes, "nu se poate admite că Statele- Unite vor consimţi la nesfârşit, să urce costul traiului În lăuntrul ţărei, uuma] pentru ca să procure grâu pentru (j Europă care nu'! poate plăti-. Din cele de mai sus, autorul scoate încheerea, că factorul cel mai prielnic «va fi cea ce va putea da pentru hrană prisosul exportabil al Ruşiei şi României» 1). ' In ori ce caz, chiar pentru puţinul ce Europa are de aştep·­ tat dela Lumea Nouă, ea va trebui să dea pentru aceiaşi cătirne de hrană mai mult decât până acum-din produsele ei. Aşa dar Europa va avea să sufere din «desorganizareo» ori căruia din "principalele sale isvoate de aprovlzionare .... Aceasta nu trebue pierdut din vedere, niciodată 1 ! D. Keynes, incheie priveliştea ce dă despre stare� Europei dinainte de 1918, spunând că ,a ales numai câţiva Ifactori din aceia care zugrăvesc mai bine «starea de nestatornicie», şi anume .nestatomicia unei populaţiuni prea mari, atarnând pentru hralFll ei de o organizare complicată şi artificială; nestatornicia psicho­ logică a claselor muncitoreşti şi a celor capitaliste, şi nestator- $. 1) Ziarele străine din Iunie 1920 vestesc că Argentina a oprit ex­ portul grăulut. Acesta tălmăceşte stăruinţa Angliei de a se inţelege ca Rusia, chiar bolşevică, cu toată impotrivirea şi supărarea franţei. Sepre­ vede el! "anul viitor vor lipsi UII milliard de păini de un kilogram ill'r!' Anglia", scria un 'z!ar englez. [412] C. KRUPENSltI nicia cerinţelor Europei legată strâns de atârnarea desăvârşită de ' mijloacele de hrană din I.:-timea Nouă". Astăzi, după războiu, o mare parte a Europei' continentale este «bolnavă (şi în primejdie de moarte" (sick and dying), Po­ pulaţia ei covârşeşte mijloacele de hrană ce poate avea. Orga­ nizarea ei este distrusă ; sistemul ei de transport este vătămat, şi aprovizionarea ei pentru hrană grozav de zdruncinată. Conferinţa Păcei, adaogă autorul, trebuea fireşte -să'şi Î!F deplinească îndatoririle ei şi 33. mulţumească cerinţele dreptă­ [ei» ; dar ea avea nu mai puţin, sarcina «de a restabili viata şi de a vindeca rănile» la aceasta o îndemnau «Cuminţenia şi IIj�a­ rinirnia pe CiUC, acei vechi, le cereau de la biruitori". După ce a zugrăvit starea îngr ijitoare în faţa cărei se aflau acei patru oameni, sare şi-au luat sarcina de a aşeza traiul fumei de mâine, autorul ne arată, in restul scrierei sale, ce au făcut aceştYoameni şi ce este de aşteptat de la lucrarea lor. Mai întâi el ne arată, unii din «factorii personali»' care au avut înriurire pentru întocmirea Tractatului de Pace .' D.,sa crede , , cu drept cuvânt, că astfel $1; va invedera mai bine, adevăratul înţeles al unor clauze, aşa cum ele au eşit din mintea acelor patru care s'au incumetat să cuprindă «înrnlntea lor microsco­ mul omenirei". Franţa totdeauna a făcut. "propunerile cele tudi precise şi rele mai extreme". Era din partea ei, vădit, «O chestie de tactică». Ea a înţeles dela inceput, că va fi nevoită să primească "com­ promisuri», şi că pentru aceasta este bine să porneşti totdeauna dela o cerere extremă. Astfel Clernenceau a ajuns să fie socotit ca un «moderat», fiindcă, eLI aere de nepărtinire, .respingea ceeace cereau miniştrii săi. Pentru cei ce nu pătrunsese lucru­ ril� el avea aerul că mai totdeauna «era de 'partea duşmanului». Dar aci a fost o primejdie, căci, atunci când propunerile primitive, nu au avut în fata lor vr'un interes englez sau ame­ rican, care să fi îndemnat să fie discutate, s'a întâmplat să ră­ mână în tradat unele măsuri pe cari nici francezii ce le pro- 'pusese nu le socoteau de folos, însă care nu au mai putut fi îndreptate, din pricina hotărârei luate la urmă de a nu se admite nici o discutie cu Germania. [413] ..... � ........ ���=M�·��.�cc_' �� ·c URMARILE ECONOMICE ALE I'ACEI Dar Franţa avea nu numai o tactică, ea avea şi o politică. Clernenceau care, «Închidea ochii cu un aer de oboseală» când I1U era vorbă de nici o nevoe franceză, ştia bine ce este vital şi' atunci lasa putin din cererile dintâiu, S(� poate, deci, zice că «întru atât cât Iiniele economice de căpetenie ale tractatălui înfăţişează o idee intelectuală, aceasta este ideea Frantei şi a lui Clemenceau», Clernenceau, zice d. Keynes, era, "cu mult cel mai de seamă (by far the most eminent) din cei patru din Consiliu, şi 'şi dăduse seamă de ce erau colegii săi (he had taken the mea;' sure of his colleagues). "Numai el avea o idee şi-i privise toate urmările». Din toate acestea urmează că nirnenea nu putea «nici urî, nici dispreţul pe Clemenceau-. Decât numai oricine îşi putea inchipui altfel «firea unui om civilizat şi avea, in privinţa lui, alte nădejdi». . / La fizic, deşi în mers şi voce avea vigoare, el totuşi, mai ales după atentatul împotriva lui, «avea înfăţişarea unui omfoarte bătrân, care'şi cruţa puterile pentru împrejurările de seamă». Clernenceau vorbea rar, ţinând ochii închişi şi având fata nepăsătoare, neavând îndărătnicie decât rareori, în o englezească nostimă (piquantty). Un fapt, care nu trebue trecut cu vederea, este că numai el vorbea amăndouă Iimbele, cea franceză şi cea engleză. Wilson şi Lloyd George nu vorbeau decât englezeşte ; Orlando nu cu­ noştea decât limba franceză, şi, adaogă d. Keynes, «este de în­ (seml1ătate pentru istorie să. se ştie i că Orlando şi Presidentul J!UI aveau nici o putinţă să vorbească deadreptul între ei". Când era nevoe, Însă, Clernenceau arăta pasiune; -năvala de vorbe, urmată deodată de o tu�ă din adâncul peptului, îşi făceau efectul, mai mult prin surprindere, decât prin persuaziune-. Teoriele lui politice erau aceleaşi ca ale lui Bismarck. El nu avea decât o singură ilusiune : Franta; şi o singură desilu­ siune : omenirea, în care cuprindea şi pe francezi şi pe colegii lui. Principiile sale în privinţa păcei erau simple. Mai presus de orice şi mai mult decât oricine,' el îşi Iăurise o psihologie a Germaniei, şi anume: el credea că Gerrnanul nu înţelege şi nu poate înţelege nimic alta decât intimidarea; că el este fără gene­ rositatea şi fără milă în negocieri; că nu este nici un folos pe care să nu caute a-l trage din oricine; că pentru un folos el . [414] C. KRUI'EN5KI este în stare de orice înjosire oricât de mare; că el este Iară, cinste, mândrie sau îndurare. Nu trebue, aşa dar, nici odată să ' discuţi cu un German, sau să cauţi să fii împăciuitor cu el: trebue să-i dlctezi I In nici un chip altfel nu te va respecta, şi nu-l vei îrnpedica să te înşele> .. Aceste sunt trăsăturile caracteristice, subt care Clemenceau vede pe Germani şi el nu are nici o îndoială că este aşa. Dar nu >8eştie bine dacă el socoate că aceste trăsături le sunt speciale . lor, sau dacă nu avea şi despre alte popoare aceiaşi părere -candldă-, adaoga d. Keynes. In filosofia lui Clernenceau, nu este loc pentru -sentimen­ talism-, când este vorba de relaţiuni internaţionale, căci pentru el «naţiunile sunt lucruri reale, dintre care iubeşti pe . una, iar de celelalte sau nu-ţi pasă, sau le urăşti». El socoate că este un ţel înalt şi, frumos: a: căuta' fala ţărei pe care o iubeşti. La acest ţel nu ajungi,' însă, în deobşte, decât în dauna vecinilor. Clemenceau credea că nu se poate înlătura politica puterei. In războiul din urmă, şi În ţelurile pentru' care s'au dus luptele, nu este nimic nou. Anglia a nimicit, ca şi în toate războaele din veacurile trecute, «un rival comercial» şi pe de altă parte s'a încheiat un capitol din vajnica luptă pentru fală (for the glories) dintre Francia şi Germania. Fireşte dibăcia şi cumin­ ţenia cereau o oarecare aparenţă de credinţă în «idealurile ame­ ricanilor amintiţi (foolish). sau a Englezilor făţarnici»: dar ar fi . o nerozie să crezi că este mult rost în lumea, aşa cum este ea in adev ăr, pentru lucruri de felul Ligei Naţiunilor, sau că este în principiul auto-determinărei vreun înţeles altul, decât că el este .. o formulă iscusită prin care se poate reîntocmi cumpăna pute­ rilor in propriul tău interes". Dar pentru a ne da seamă; in afară -de aceste generalităţi, despre amănuntele practice ce Clemenceau socotea trebuitoare pentru puterea şi siguranţa Frantei, este nevoe să privim îndărăt, la cauzele istorice, care au avut înrâurire, în cursul vieţii lui. Iată-le, cel puţin pe cele de căpetenie: Inainte/de 1870, populaţia Franţei şi a Germaniei erau aproape egale. par Franţa era mult mai bogată. Chiar după perderea Alsaciei- Lotaringiei, în 1871. era mare deose bite în tre aceste două ,ţări. In urmă: însă, lucru­ rile s'au schimbat. In 1914 populaţia Germaniei întrecea cu 7(/J/� pe aceea a Franţei; Germania ajunsese una din cele dintâl ţări [415] URMARILE ECONOMICE ALE PACEI 1) Iată cum, un scriitor francez, mare admirator al Angliei, arată in 'o scriere apărută in mai 1914, rostul Franţei În lume: "Franţa a fost inspiratoarea şilnvăţtitoarea celorlalte naţiuni .şi ceeace găsim superior In afară este făcut, cele mai dese ori, din ceeace le-am lăsat noi, ca moş­ zenire, fără a fi oprlt indeajuns pentru noi". (Octave Uzanne, lnstas­ \tanes d'Angleterre, p, 117). Această credinţă o găsim dese ori arătată, mal mult .sau mai puţin discret şi cumpătat; de mulţi scriitori francezi. ii'Hlustriale şi comerciale din lume ; destoinicia ei technică şi mljloacele ei pentru producţiunea de avere viitoare erau fără pereche. I Pe de altă parte Franţa avea o populatie stationară sau chiar in scădere şi ea căzuse simţitor mai jos, fată de alţii, atât ca bogăţie cât şi ca putere de a o produce 1). Aşa dar, cu toate că Franţa eşise acum biruitoare din răs­ Jooiu-şi d. Keynes stărue în a aminti că «de rândul acesta cu ajutorul Angliei şi al Americei» - starea ei pentru viitor ră­ mâne «precară", pentru acel care crede "că răsboiul civil euro­ peân trebue socotit ca o stare de lucruri normală şi în viitor, sau cel puţin o stare periodică» şi «că felul de conflicte din trecut dintre marele state organizate se va prelungi şi în viitor». După această 'părere, istoria Europei trebue sa fre socotită ca o ne ncetată luptă de box În care Franţa a învins de r ândul acesta, care, însă, de sigur, nu este cel din urmă. "Politica» Franţei şi a lui " Cleraenceau 'urmează logic din această credinţă" cum că, în fond, vechea orânduială a lucrurilor rămâne neschimbată, căci este înterm iată pe firea omenească, totdeauna aceiaşi. Această politică este singura ce poate avea fiinţă faţă � scepticismul pentru coctrinele de felul actelor pe care le reprezintă Liga Natiunilor. In adevăr, ce ar putea urma după o pace întemeiată pe () «ideologie», ca cele patrusprezece puncte ale Presidentului Wil­ son ? Nimic decât de a scurta răstimpul întrernărei Germaniei şi deci de a grăbi venirea vremei când ea iarăşi va .arunca asupra Frantei populaţia ei mal numeroasă şi va întrebuinţa In potriva 'Frantei mijloacele ei mai mari I şi toate iscusinta ei fech­ nică.. De aci vine trebuinta de «Garanţii». Dar fie�are,«garanlie» .luată, mărind întărâtareaşl deci probabilitatea unei revanche din 'partea Germaniei, face trebuitoare strivirea acestei jări.Nu poate el( i f. il [416] C. KRUPENSKI să fie deci decât o «Pace Cartagineză», şi aceasta trebuea [m-. pusă când era vreme prielnică pentru aceasta. '''" D. Keynes. recunoaşte că niciodată Clernenceau nu s'a prefăcut că se socoate legat de cele patrusprezece puncte. El lăsa în seama altora acele urzirîce -erau trebuitoare, din când În când, pentru a� cruţa scrupulele «sau faţa» Presidentului, Politica Franţei era: "de a da pe cât cu putinţă ceasul in- ' dărăi», adică de a nimici toate progresele făcute de Germania dela 1870 încoace: populaţia trebuie să-i fie micşorată prin pierdere de teritorii sau altfel, şi mai cu seamă trebuea dă­ râmat sistemul ei economic, acela de care atârna noua ei putere, acea «întinsă clădire zidită pe jer,pe cărbune şi pe mijloacele de transport», Şi fireşte că dacă Franta ar putea să la măcar o parte din ceeace Germania este silită să piarda acum, , / Totul la el, înfăţişarea sa, felul cum scria, autoritatea ce avea in tara sa, în care au, de obiceiu, trecere mai mult meş,t�;­ şugurile politicianrlor, totul îl arătau ca o "comoară de tnsuşlri alese>. De fapt el nu era nici un filosof, nici un învăţat, nici un cercetător; el nu avea nici acea cultură deosebită ce o au d-nii Clernenceau şi Balfour. Mai rnult încă, el chiar nici nu'şi da seama lămurit de lumea din jurul SăU, «nu o simţea de loc». E lesne de Închipuit ce sorti putea să aibă un astfel \ de om in faţa redactori. Iată acele exemple : Astfel în loc de a spune că nu se îngădue Austriei Ger­ mane să se unească cu Germania, decât cu învoirea Franţei. - ceeace nu s'ar potrivi cu principiul auto-determinărei,- \5. Putinţa unei desvoltări autonome pentru popoarele din A�stro­ Ungaria; 6. Părăsirea şi restaurarea Romănlet, a Serbiei şi a Muntenegrului; eşi re liberă la mare pentru Serbia'; 7. Mărgtntrea suv eranităţel otomane numai la regiunile adevărat turceşti; autonomia pentru toate celelalte naţionalităţi; garanţii Inter­ naţionale pentru libera întrebuinţare a Dardanelelor ; 8. Polonia neatărna tă cu eşire liberă la mare; 9. lntlinţarea unei Ligi a Naţiunilor dând garanţii mutuale denea- tărnare politică şi de integritate teritorială marilor ca şi micilor state, 10. Regularea nepărtinitoare a chestiunilor colonia le ; 11. Schimb de garanţii pentru reducerea înarmărtlor ;: 12. Desfiinţarea, pe cât cu putinţă, a bariere lor economice; egali­ tate comercială pentru toate naţiunile; : 13. Libertatea Navigaţiunei pe mare; . 14. Convenţtunt de pace publice, Inlăturăndu-se pentru viitor, In- o ţelegerile ascunse i�tre n� ţiuni. Mai amintim că Preşedintele Wilson a strâns tn aceste 14 articole, cea ce el a uumltcprogramulpăcei lumei", in o cuvăntare din 8 Ianuarie 1918, tu "Congresul" Statelor-Unite. In Ianuarie 1917, el stabtlrse numai opt puncte. Se .,vede', In ceeace ne priveşte, că era vorba nu numai "evacuare;l" României, el şi de '«restaurarea� el. Se pare că, intre altele, şi acest punct din «program», a fost cam uitat, cum s'a uitat şi mărimea jertfelor şi a suferinţelor noastre. Şi să nu se uite că tn '«reparaţiuni» intră ,şi pensiunile invalizilor şi 'a urmaşilor, celor morţi, precum şi alocaţluntle date familiilor mobilizaţilor.(Partea 'Vlll, Sectia 1, Anexa 1 din Tractat), Vom vedea tnsă mai departe, pag. 427, ce zice d, Keynes despre aceastA din urmă.cerere, [426] C. KRUPENSKI \ / Tr�tatul prin o redacţie iscusită, zice că «Germania recunoaşte 'şi va respecta strict, ncatârnarea Austriei, in marginele ce se vor hotărî în Tractatul dintre acel stat şi Puterile Aliate şi Aso­ ciate; ea convine că acea neatârnare va fi nealienabilă, afară decât numai dacă dă consimţi mântul său Liga Naţiunilor')». Aceasta cum se vede, 'sună ca şi cum ar fi alt ceva, deşi, de fapt, este cu desăvârşire acelaş lucru. Preşedintele a uitat că în alt loc din acel tra-at, se zice că pentru aceasta trebue unanimitatea=ş Consiliului Ligei. In loc de ase da Danzig Poloniei, Tractatul face din eH cun oraş liber», însă cuprinde acest «oraş liber», in graniţele vamale ale Poloniei>' împuternicind Polonia să «controleze siste­ mul SăU de riuri şi căi ferate», mai prevăzând şi că «Guvernul Polon trebue să se Însărcineze cu conducerea" relaţiilor externe ale «ora�blui liber Danzig=, ca şi cu «ocrotirea diplomatică, irn ţările străine, a cetăţenilor oraşului» 3). Când mai departe, pune reţeaua rîurilor germane sub con­ trol 51< ăi n, tratatul declară intemaţională «acea răţea de rîuri cari in chip firesc dau eşire la mare la mai mult decât un singur Stat, cu sau fără transbordare de la un vas la altu'- 4). ' Exemplele de acest fel s'ar putea înmulţi.: Acelaş sistem iscusit pe redactare se găseşte intrebuintat În multe alte locuri in acest tractat.: «Scop 1 cinstit şi de înţeles, al politice! Franţei. acela de a mărgini populaţia Germaniei şi de a' sl. bi sistemul ei economic, este îmbrăcat, din causa Presidentului, in limbagiul înalt.al egalităţef internationale şi al llbertatel-. Dar, după d. Keynes, clipa cea mai hotărâtoare a -nărulrer 1) v. Tractatul cu Germania, Iscălit la 28 Iunie 1919 la Versailles, Par .. tea 111, Sectla VI, art. 80, p. 48 al textului publicat de Ministerul Aface­ rilor straine al Franţei. La acest text facem toate trimiterile. 2) E drept că aceasta se spune tocmai la Inceputul tractatulul in partea 1, art, 5 (p�g. JO), şi este o d;spoziţie generală : .. Afară decât când se zice altfel" in acest trsctat, hottlrlriJe,;Consiliultti se vor lua cu una­ nimitatea mernbrrlor Socletăţel prezenţi la Intrunire". In Senatul francez. de curând, Primul-Ministru al Frantei a declarat că "unirea cu AustriEI. nu se poate face, decât cu lnvoirea Franţei. e 3) v, Partea III, Sr cţta Xl,art. 104 a Tractatulul (p. 62) •. Articolele l01-108. se ocupă numai de Danzig,care .este pus, (art, 102) Sub pro­ " tecţta. l,.igd Naţiunilor, 4) Partea XI[; secţia II, art. 331 (pag. 179). III! [427] 'pcslţiet morale a Presldentului şi a înourăreiminţei lui», a fost poate, atunci când, spre spaima povăţuitorilor săi, s'a lasat să 'fie înduplecat a primi, că toate cheltuelile guvernelor Aliate, pentru pensiuni şi alocaţluni, pot fi socottte..ca «daune făcute populaţiunei civile are Puterilor Aliate şi Asociate de către agresiunea germană, pe uscat, pe mare şi prin aer>.'), dând astfel un înţeles acestor cuvinte, în care celelalte cheltueli de răsboiu nu pot fi cuprinse. A fost pentru aceasta, ne spune d. Keynes, «o lungă luptă teologică», in care Presidentul a capitulat în faţa unui «cap-de­ operă de mesteşugire sofistică-, Şi când lucrările s'au isprăvit, «conştiinţa Preşedintelui era senină şi neatinsă», aşa că, cu toate cele ce se făcuse, şi ară­ tate acum cu atâta cruzimefăţişă, în această scriere, d. Keynes totuşi declară că este incredintat "Dar tot mă 'ndeamnă dulce ca un zeiesc nectar --­ Prelunga fremătare a trunzelor pădurii,- Mă uit cu 'ntregul suflet la pajişti şi la surii,' Pierduţii munţi ce'n golul văzduhului răsar b . «AmaruI 'care 'ntr'una-� din plin mi-I picurară Privirile 'nsetate de ură - n'au putut Să tulbure adâncul senin ului născut • Din lamura eternă a dragostei de ţară !» -� - - � ... -.... ,'� ""'" - -� [430] 43° EUG. CIUCHJ «Ca florile ivite cu mugurii odată Râvnind să rupă haina cea firavă de nea, IQ inimă avântul copilăresc svâcnea, Cerându-şi drum spre fapta de cuget luminată j,.. «Din cupa indoielii băut-am până'n fund Şi negurile morţii îmi ispitiră gândul; Stătut-am la răscruce de drumuri - ani de-arândul ; De mine însumi par'că ceream să mă ascund!� «De soarele vieţii simţindu-rnă străin, Duc�am povara zilei vrând noapte'n veci să fie, Ca stelele, prieteni, din nou să mă îmbie � Şi să, le 'ntreb de taina ciudatulai meu chin 1., «Dar zorii răsăriră purtând in nlmbul lor Lumina îngerească ce'n cuget naşte pace Si braţul cel rnolatec oţel călit îl 'face, , Op.ind, în calea-i oarbă - destinul călător ..... «Astfel luă 'ntrupare o neclintită ţintă ; -- Şi ei vieaţa-rni toată o hărăzii de-atunci: -' Ca cel ce'n sine ştie că sfintele porunci Nici ochii n'au să'nşele, nici inimii - să mintă b .. Din clipele de astăzi pe mâine-I inchegam, Urzind din ele lanţul puternic, ne'ntrerupt ; Mereu cu' mine însumi pornindu-rnă să. 'lupt, Tot mai spinos făcându-mi calvarul ce suiam h .. Tăcut - ca'n preajma unei, smerite rugăciuni, Privirilor din treacăt ce scăpărau mânia, Eu le-am fost pus-în zâmbet şi'n ochii mei-solia Copilului ce crede în marile minuni ... » (' «Cu zi de zi sporise tăria unui gând, - Mai limpede ca apa din iezerul-oglindă; Sporise fără veste şi sta să se desprindă; Zorind să-şi vadă .rodul în lume, răzbătândc,» [431] POVESTEA UNEI VIEŢI "Puternic gândul tainic spunea de un popor Născut in ţara unde e cerul o' minune Şi lln4e tot ce viu e - aceeaş doină spune, Că ingerii tşi uită de însuşi cerul lor !}> " •• _, * '* o;: «Pământ al ţării mele cu sânge plămădit, In sânul tău 'Voit-am să nască-o lume nouă, Cum soarele preschimbă-în perlă-un strop de rouă.c­ Tu, singură lumină ce'n vieaţa-mi a lucit l», �Din sferele tăriei de Pronie mânate Coboară iar asupra-ţi un furtunatec vânt: E cumpăna 'ncercării căzute pe pământ Sau crunta biciuire a negrelor păcate ?» .... -� - �""'--.�'"" -- - --- �""� [432] EUG. CmCHI .. Sub straja tricoloră ce fâlfâia 'n tnnalt, Cu ceata sfântă-a celor nevinovaţi şi' muti, Izbirăm ritmic pasul pornindu-ne tăcuţi Dela un unghiu al ţării şi pân'la celălalt= .. oo «Nici vorbe fără cumpăt, nici tânguiri deşarte N'atlar ă cuib în suflet, c' caldul jurământ, Rosti t fără cuvinte, ţinut şi în mormânt, Pământ al ţării mele - şi mers-am mai departe \)\> •••• «De ani şi ani sorbisem din sucul tău - mereu, Privisem fără saţiu podoaba feţii tale; Cules-am stropi de miere, din când în când, pe cale, Acum veniam să-ţi dărui întregul sânge-al meu Il>" «Cântau şi ape limpezi, cânta şi lunea blândă, Iar munţii, urieşii, ni se'nchinară 'n drum; Era cântarea toamnei, întrezărită-acurn, Sau versuirea tristă vestind o grea izbândă P» .... «Bătut-am văi şi dealuri şi piscuri pân'la cer; Ca fulgerul făcut-am picioarele de repezi; Şi c unoscură m eli pa când ori ce gând il lepezi Ca să devină pumnul puternic ca de feu .... • P�-d . ' , A • -, <.< a un, oraşe, sate ne ntampmau supuse, Doiniau de voinice a sufletelor clape, Când poposirăm veseli pe-a Mureşului ape; Dar în curând văzurărn că totul-vis doar fuse 1" ",. «Porniră calea'ntoarsă oştirile=obidite; Lăsară 'n urmă fraţii dormind un somn etern; Iar când - de ceară frunze - mesteacăn ii îşi cern, Vegheam de pază ţării pe graniţi învechite» .... "- * :le :1: «Nu blestemam mCI soarta, norocul nechemândn-l Să-mi poarte în fvecie al vieţii şubred fir; Pe ceijerfiţi cl- adesea în minte stând să'nşir, Intelegeam că-i ceasul de-acum să-mi vie rânduls .... [433] POVESTIREA UNEI VIE'P .. Bătu'n sfârşit năprasnic a morţei grea aripă : Mi se 'mp5nziră ochii de mrejele vi sării, Cum se'nfăşoară lumea în vălul inserării: Simţii că veşniciea în [uru- mi se'nfiripă !- .... ((Venind în vec,hia lume - tărie să culeagă - Şi truput supt de rană - şi inima-mi de·aspmeni, Măcar în preajma morţii - credeam că fi-vom semeni, Ingăduind şi minţii frăţiea s'o 'nţeleagă !» .... dn negura durerii mi se'nneca privirea, Veninul urii însă nu-mi înnegrise faţa, Ci, fără de prihană; ca roua dimineaţa, Roiau simţiri în suflet tnduioşind gândirea,. .... «Credeam că suferinţa topise'n focul ei Păcatele din inimi - ş'aceasta pe vecie I Visam ca, pretutideni, tot crini şi crini să fie .. ­ ş'asupră-le să sboare alb stol de porumbei !» •• , «Dar soarta vru ca'n toiul cumplitului prăpăd Să sânger în adâncu-rni de mii de ori mai greu, Decât din calda rană deschisă'n trupul meu: Orgiile Gomorei îmi fuse dat să văd 1» •••• dar gloata 'nfornetată, stârnjtă de pigmei,. Căra cu'nfrigurare un cap ispăşitor : Mânia-i furibundă făcând-o scutul lor, - Ş'astfel surpa chiar puntea' de mântllire-a ei h> .... '" * il: �Pândiau priviri viclene' din cuiburi apărate Şi de'ndeparte încă îmi presimţiră pasul; . Intâi .pe şopotite îşi desmorţiră glasul, Apoi zorit, năvalnic cum apa'n steiuri bate» .... • Cu cât dovada vie a sângelui muria, Iar şuierul de gloanţe şi tunetul de-obuze Pieriau în a mea urmă, - cu-atât creştea pe buze Cuvântul cel făţarnic, - sporind şi voea rea» .•.. ,� 433 ) [434] RUG. CIUCHI )mernicie - pe mine mă durea !,. •.. «Când graiul indoelnic mă îndemna spre dânsul, Zâmbiam cu duioşie la cei sortiţi de fire Să caute'n cuvinte a minţii mântuire; De-a lor nevolnicie - mă ispitia şi plânsul !».,. «In tot aceeaş lume trăiam o altă viaţă! Ştiam cum c� «nimicul» trufaş îmi va răspunde: Soliea morţii, care pândeşte de ori unde; Pe lângă el trecuse şi amuţise'n ceaţă!" ••• t' PROBLEMA LICEULUI ROMÂNESC 445 Şi această programă era aşa de încărcată şi uneori imposibilă, c:1, dacă toţi proîesorîi ar fi fost la fel de pretenţioşi, nici 5 la sută din totalul inscrierilor în clasa I-a n'ar fi p�tut ajung.esă termine liceul. Apol cursuri, cari nu se făceau, din Iipsă.=,oe profesori, iar altele, cari, deşi se făceau, dar erau tot una, cu nimica, pentrucă profesorul, sau nu avea metoda, sau nu-şi prea cunoştea materia. Metoda de predare era cea grarnaticală care se bizuia numai pe memorie; şi nici că se putea altfel în clase, cu populaţie sălbatecă, care uneori trecea peste numărul de 100 de elevi. Nu era nici o uni­ tate şi metoda varia dela I,rofesor la profesor 1 Era un adevărat haos, Şi cu toate acestea, cu tot acest haos, trebue să recunoa­ ştem că: 1. Acest liceu, până la un punct, şi-a atins scopul, de oarece România de astăzi, cu progresele obţinute pe toate terenurile: ştiin­ ţifice, literare, politice; e un pr xlus al lui; 2. Cu toa:e păcatele unei organizări deîe-tuoase, a da! elevi buni, mai buni po te decât cei de astăzi; acei elevi buni ştiau mai mult, erau mai conştienţi, aveau o personalitate mai pronunţată; erau mai serioşi; 3. Cu toate insuficienţele şi lipsurile unor profesori, liceul avea totuş un prestigiu, pe care nu-l prea are liceul d, astăzi. Era un succes. Şi acest succes provenia : 1) Cu toate că liceul era unitar, de fapt însă nu era aşa: Liceul vechiu era un liceu cu 2 cicluri: literar şi ştiinţific şi cari dedeau elevului posibilitatea să se desvolte în (Ii; ecţla în care il mânauaptitudinile sale fireşti. Fără nici o lege, fără nici o programă analitică, dar printr'un consimţimânt tacit al profesorilor, orii printr'o imprejurare locală, care îngăduia lucrul acesta, erau elevi, cari se distingeau la partea literară, erau elevi, cari se distingeau la cea ştiinţifică; mai erau elevi, cari eşiau chiar din comun, tinzând spre o exagerare de specializare. i/ Şi aşa, fie prin îrtţelegerea tacită a profesorilor, fie prin im­ prejurarea locală, că la' un liceu nu e toţi profesorii erau scrupuloşi ori la înnălţlme, vechiul liceu, născând posibilitatea de a da cursuri in legătură cu aptitudinile elevului, cari adesea mergeau chiar până la , un început exagerat de specializare, dedea elevi buni, e cu oarecare [446] E. CONSTANTINESCU renume şi cari tăceau fala liceului. De' pildă, ca să\cit�z numai un singur exemplu: La liceul din Craiova, actualul profesor universitar "Ţiţeica, Încă din liceu se remarcase ca un matematician de forţă. 2. Cursurile, cari nu se făceau, din lipsă de profesori; lipsa de sinteză, de metodă, populaţia şcolară, din cale afară de nume­ roasă, cazurile de absenţa mai îndelungate ale elevilor, bate aceste rele se remediau, până la un punct, prin examenele de sfârşit de an. Aceste examene erau menite să facă repetirea materiei, să dea. sinteza cunoştinţelor, pe care şcoala n'o făcea, deşi această sinteză se reducea la o simplă mernorare : şi aşa se da impresia că elevul ştie şi în adevăr că rămănea cu ceva. Căci dacă la obiecte, cari nu aveau nimic deaface cu memoria, cum de pildă limbile moderne aceste examene nu îndemnau un mare câştig, nu tot astfel era şi cu restul obiectelor, la care rnern »rizarea juca un rol oarecare. Şi aşa examenul făcea unitatea clasei, pe care, din pricinile mai sus arătate, nu o putea da felul de a fi al liceului vechiu ; şi atât e de adevărat Iucrul acesta, încât o pot afirma categoric .că fără aceste, examene n'ar fi fost cu putinţă 81 existe liceul, în alcă- tuirea lui de atunci. ' '" / La această consideraţie se mai adaugă şi examenul de baca­ laureat, care, cu toate relele ce comporta, avea Însă şi un bine; Silea elevul la o revizuire totală a materiilor liceului, mai ales că -cei slabi 'erau siliţl a se prezenta-de două şi adesea de mai multe ori chiar până isbuteau să treacă acest examen. Şi această revizuire a materiilor era un fo;, rte mare câştig. 3. Lipsa de .mat idă, unde ea nu era, se complinea prin con­ tinuitatea în şcoală a profesorului, Si această continuitate rezultă . , . din două cauze: Intâia, pentrucă prof esorul era mai mult legat de şcoală, decât astăzi, deoarece atunci nu 8.3 pomeneau profesori de­ putaţl, prefecţi, primari, etc.: şi a d .iua, pentru că atunci un pro­ fesor preda o ma erie la mai multe clase consecutive, iar nu ca astăzi, cu comercializarea orelor, despr -\ care ne vom ocupa pe larg În altă parte. Era astfel atunci o continuitate şi câştigul ,era ne­ spus de mare: Elevul se obişnuia cu : pr.ites )rul şi profesorul cu elevul, pe care ajungea S3-1 cunoască. Şi fată cu populatia cea mare al claselor, era un avantagiu incomparabil. . Pe când astăzi, prin sistemul orelor, cari se dau adesea fără nicr o pricepere', nici o preocupare de ord.n mai superior, ai să vezi Imperecherile cele mai bizare; cele mai curioase, sacrificăndu-setctul \ , ',. [447] �'PROBLEMA LICEULUI ROM.4.NESC. 441 pentru meschine combinaţii budgetare, ori politice, �e căpătuială, 4. Corpul profesoral, deşi nu era tot la înălţimea dorită, cu toate scăderile Ce prezintau unii, inspira totuşi mult respect, mai mult poate ca astăzi: Intăi pentru că erau mai mult legaţi de şcoală ca astăzi, pentru motivul că-şi iubeau şcoala şi elevii, cu toa'e năs­ bâtiile şi necuviintele, ce le făceau unii şi al doilea, pentrucă pro­ fesorii trăiau în armonie, nedivizându-i p olitica, ca astăzi. Şi aceasta se s mte mai mult în Provincie, unde a intrat in şcoală şi apucă­ turile rele ale politicianismului ; Profesori, caii se urăsc, se insultă prin presă, se vorbesc de rău, în clasă,faţă de elevi; îşi fac unul altuia dosare _. sistemul călugăresc - şi se fac coadă de topor a politicianilor fă�ă ,de scrupule, faţă de colegii lor. Aşa că, cu toate lipsurile şi s căderile unora, elevii îi iubeau şH respectau; Şi apoi acest soiu de profesori erau o minoritate, care S!; pierdea în ansamblul general. 5. Dar! prestigiul vechiului liceu mai trebuie văzut şi în: a) Concepţia înaltă şi serioasă, pe care ministerul o avea atunci despre şcoală ; prudenţa şi atenţiunea, cu �are înconjura pe profescri. Atunci ministerul nu se amesteca în bate, ca astăzi, nu se ocupa de lucruri mărunte, rezolvând chestiuni, .cari sunt de corn­ petinţa directorilor de şcoli;' nu promova elevii peste capul profe­ sorului, ca astăzi, născând În mintea elevului convingerea pericu­ loasă, că totul se poate peste capul profesorului, 'Şi atunci la ce ia te mai rn.nunezi de ce elevul nu învaţă carte I �\ Anchete scandaloase nu se porneau, prigoniri pătimaşe la fel. Erau profes ri, cari aveau elevi în: gasdă şi totuşi nimeni nu se ridica, bănuindu-i cinstea. Şi n'o făcea, pentrucă era convingerea că Ministerul nu dă curs la toate I reclamaţiile, neserioase. Inspectorii erau profesori universitari şi aveau altceva mai bun de făcut, decât , ,a înjosi profesorii şi şcoala. ! b) In faptul, că regulamentele şcolare, mai ales promoţiile, nu � se schimbau ca astăzi, în fiecare an aproape şi adesea în preziua ./ examenelor, fără nici o judecată şi preocuparealta decât cea politică. Şi astfel regulamentil intrasa în uz, În tradiţia şcolii. Se cu­ noştea de toată lumea şi ca atare se putea păzi şi respecta. c) In forma exterioară, solemnitatea, cu care se încheia un an şcolar de muncă, prin recompensarea în public a muncii elevului. Orice s'ar spune, premiile îşi aveau şi ele un rost şi solemnitatea [448] E. CONSTANTINESCU implirţirii lor, în public, de către Primarul oraşului, săpa În inimă şi minţi impresii, ce nu se luai puteau şterge niciodată. Şi astăzi, deşi e multă vreme de atunci, imi aduc aminte cu drag de acele' vremuri, a căror fiori de bucurie şi emotie ii simt încă şi acum. S'au gonit din şcoală premiile, sub pretext că ele "nasc am­ biţia»şi că elevul "nu trebue obişnuit cu ideia recompensei-. Şi in locul lor ce am pus ?,. O ideie vagă morală. care a născut "in­ diferenta». Trecem azi prin şcoală, fără n.ci o impresie, nici un mo­ ment hotărîtor, nici o emoţie puternică. Şi apoi, În viaţă omul poa e reuşi fără «ambiţie ?». Un popor poate el trăi fără zile hotărîtoare În viaţa lui? Şi de-i aşa. dece noi "cei mari", nu renunţăm Ia «atâteauecoraţii-, care şi �Ie sunt rezultatul unei munci deosebite, născute din ambitia de a fi să­ vârşit o faptă bună P]. 6. Şi in sfârşit, mai era Încă ceva: Elevul de atunci nu era cel de astăzi, pentrucă şi mediul social era un altul. Elevul era al rezistent, mai muncitor, deşi poate mai puţin inteligent ca cel de azi; mediul social era mai cinstit, mai sănătos, atmosfera morală mai puternică ... Nu erau cinernatografele de azi,' balurile, serbările etc., aşa se explică dece şi eu, în cei 7 ani petrecuţi la liceul din Crai iva, nu-mi amintesc să fi eşit să hoinăresc fără rost nici 10 duminici pe an l. Era deci un succes. Era Însă mai mult aparent, de oarece li­ ceul, cu bate aceste calităţi, avea şi defecte şi încă mari: t. Programa încărcată şi rău întocmită. Apoi la unele materii era chiar prea redusă; cum de pildă la Matematici, aşa că elevul, care doria să urmeze' facultatea de ştiinţe sau Scoala de Poduri, trebuia să se ocupe singur, citind cursuri cornplirnentare. Era deci, În unele priv'nţi, un abis între liceu şi facultăţi şi care tindea să se accentueze zilnic, fat� de progresele ştiinţifice, fie prin creieri de ştiinţi noi, fie prin progresele ştiinţifice, fie prin creied de ştinţl noi, fie progrese şi noi descoperiri. Erau deci cursuri, cari se exagerau, altele cari, sau se făceau, sau nu se făceau deloc. Cât priveşte dexterităţile, ele aproape nici că existau, iar gimnastica era o adevărată artă de acrobati. 2. Metoda. De cele mai multe ori eradetestabită, aşa că te miri cum puteau învăţa elevii, Amintească-şi numai cine-va de pro­ fesorii: lacomi (1. l'atină), ori Tănăsescu (1. franceză) dela Sf, Sava ; 1 ! '1 [449] ; E. CONSTANTIN,r;SCU 449 ELlODpR CONSTANTINESCU Profesor la liceul din R.-Vâlcea Ananostache (1. elină), Craiova». Cât despre limbile moderne, cu metoda lor expozitivă, nici pomeneală ca elevul să poată ajunge să lege o conversaţie în acele limbi. Despre spiritul de iniţiativă, so­ cietăţi de lectură, ca azi, nu �e pomenia aşa ceva. 3. Din această pricină, e uşor de văzut dece vechiul liceu exceda în «elevi mediocri" şi cari nu puteau profita. Liceul era făcut pentru elevii dotaţi de natură, pentru «elevii buni», aşa că e explici fără ajutoarele militare �i altele, la care aveam drept ca aliaţi şi care ni se făgădUi seră solemn pentru a hotărt intrarea noastră in răsboi. Noi nu fugim fIe adevăr I .Dar să se spună intreg şi pentru toţi. Nu căutăm numai o bunăvoinţă sentimentala-literara ori, cât de caldă, de felul aceleia ce avem dinaintea noastră, nici ca din prietenie să 'se arunce discret' vălut tăcerei şi al uitarei, 0jrecum ertătoare peste noi şi tot odată peste ceilalţi. -- C. Kr. §'lî'Elt,�AN CONS"tANTINE$CU, Schiţe din Norvegia, 1920, -- Note despre o călătorie spre capul nord. Autorul e uu profesor cu ochiul des­ chis asupra lumei, Din capul locului, relevă impresia de pace pe care o 'lasă N�vegla. (Aproape de când s'au intemeiat principatele române şi până azi, ţărmul de apus al Scandinav iei n'a; fost băntuit de nici un răsboiu. Acolo singura luptă a omului e impotriva naturei i. Relevă apoi adănca reltglositate a poporului şi onestitatea lui dela sine înţeleasă: specula şi vânătoarea de bani din negotul necinstit al Europei e acolo necunoscută. Dar paginile cele mai numeroase sunt Inchlnate frumuseţilor ţării, fior­ duri, ocean, stănct, gheţari, munti cu zăpezi veşnice ... Şi toate aspectele unei naturi în adevăr eroice, în care simţul omeniei se deşteaptă mat puternic decât Intre oameni (pg. 75). Cele din urmă pagini sunt închinate , cum efa de aşteptat şcoalei norvegiene. Cetttorul va ceti toată călătoria cu. un real interes,--S. 3. --- R!/ll. V, a li "Il' �! ViA Ţ k\ ROM1ii.NEASCâ, Au. XH, No, 2, Aprilie. Se prezintă cu articole �i literatură semnată de: Jean Bart, Dernostene Botez, L Petrovtct, Romu lus Cloflec, M. Sevastos, T. A. Bădărău, E. Triandafil,Oh. 'l'opărceanu, Ana­ Conta-Chernbach etc., şi o serie de cronic! datorite colaboratorilor obişnuiţi al revistei, La Mtscettanea, o serie de observărt cu privire la aşa zisa! literaturii războinică. In ele se calrftcă, fireşte, de ,inferioară" cea războinică şi de �superjoară' cea anttrăzbotntcă. Multora se 'l'a părea curios faptul că şi după grelele întâmplă!'! prin care am trecut se reia o temă ce am fi crezut-o învechită .. Să mal cauţi astăzi să dovedeşti că armata este o pacoste, in prin­ cipiu; când tVl lucru il pot şti -cu toţii: dacii I1U era această urmă de bar­ barie este o întrebare ce-ar fi devenit România-Mare de astăzt. Căci pe ro­ mâni aceasta îl interesează mai întâi de toate. Că se găsesc scriitori ca să [456] CONVORBIRI LITERRAE ruineze prin scrisul 'Jar temelia însăşi a Instituţiei care garantează exl8ten� ţării, - nu este de mirare. Nu totdeauna Ilteraţll au adus numai bine pa­ triei lor, aceasta de multe ori fără si'! se găndească la răul ce-l fac. Iar închipuirea că prin scrterl impotriva armatei, în prinLpil', la noi vom re­ zolvi această problemă mondială, pretenţia nt se pare vredn că cel mult de compătimire. I Ne gândim numai ce ar zice morţii, care În mod conştient şi-au dat viaţa lor pentru ţară, cetind aprecieri ca cele cu .deviaţia celor dela gorilă", apreciere venită de sigur dela unii care, dacă n'au fost ambuscaţr, s'au putut conserva totuşi În bună stare. Armata, ca mijloc de ocrotire a intereselor unui neam, este fără îndoială ceva -mai presus de opinia omenilor doritorl de vraţă comodă. Cei care au avut norocul să Simt". emoţia înălţării În lupta pentru apărarea ţării, areia vor putea spune la vreme ce e armata şi care .poate il Înţelesul ei. Războtul nu implică şi asigurarea că în luptă va cădea numai adversarul. De aceea mai de grabi'! laşitatea se. pune sub scutul umaniturrsmulul, decât barbarla sub pavăza mortii. .....:. E. C. BAS!UHHHA ECONOi-HtA, An. U, No., 11 şi 12. - Un foarte docu­ mentat studiu al d-lu! Ioncu despre Industria Zahărului, Începând din vremea iobagi ei, când fabricarea era cu totul primitivă, In .mjci centre rurale. A urmat apoi faza fa:Jrlcelor cari cult.vau chiar ele sfecla, iar in timpul din urmă, producţia steclei sporeşte "in chip vertlglnos", fără ca fabr icele să o comande, o cultivau chiar ţăranii. (Studiul va continua). D. Giurgea relevă pagubele pe care bolcevicii ruşi le-au adus Basarabiei. Ele ating cifra de vre o 800.0JO.000 lei, dintre care singur judeţul Sorocet are o pagubă de 80 mii. de ruble, Populaţia bulgăreaseă a luat şi ea parte la jaf, alături de armatele ruseşti. Concluzia: noi trebue să fim despăgu­ biţ; de viitoarele State care se vor forma pe ruina Rusiei. ANAU.U.E MUHH .. OR DUJ ROMANUl. (N'o. 1, .Anul Ill) aduce sfâr­ şitul conferinţei despre ştiinţa sonlcă şi aplicaţtlle ei a d-lui Ing. G. Constantinescu şi studii Ş! informaţii În legătură mai ales cu industria petrolului. Aflăm intre altele de acolo că directorul regional din Cluj, d, dr. I. Evian a fost însărcinat să între prindă o anchetă economică asupra bogăţiilor subsolului din Ardeal. L'ucrarea care va cuprinde dategeograftce, statistice, industriale, comerciale şi do politică socială, despre starea exploatărilor şi a rnaterralului omenesc, va fi chemată să aducă lămuriri de mare trebuinţă şi mult aşteptate. Cunoaştem j\rdealul de aatăei, îl1'� dată ce ni se cere precizie şi amănunt, aşa de puţin. '- Em. B. /, .. [457] CRONICA LITERARA ii. PET�OWICi {Cu prilejul publicării volumului său : «Amintiri universitare», ed, Alcalay- Nu am apucat la Universitate, la secţia filosofică Iecţii'e tlH Leonardescu, care urmărea să câştige pe studenţi prin pro­ funzimea obscură a cursurilor şi impunea chiar celor mai inte­ ligenţi un fel de respect misterios pentru filosofteveaceia arnoare de înţelepciune, care învălue principiile si leQ'ile tuturor stiintilor». Dar vam apucat epoca de Inflorire a retorismului filosofic, î(l care patru ani de a rândul ne irnbulzeam în sala a IV-a a Univer­ sttăţrl, ca să ascultăm pe Coco Dimitrescu, cu surâsul său scep­ tic de faun, cu barba vopsită .cu violet, cu vocea răguşi ra, mu­ tând din loc în loc un pahar cu apă şi ţinând în mână, când o batista de mătase vărgară ca şalurile persane, când o bucata de eriâă. EI ne vorbea maiestrit despre Sociologie, discutând ani de zile dacă ea poate deveni. căndva o ştiinţă şi dacă va ajunge să aibă vre-o metodă sau vre-o lege. . Si aşteptam cu mare nerăbdare lecţiile lui Maiorescu, care, cu mare greutate prin mulţimea înghesuită a studenţilor, se putea strecura până la catedră, sur ârân d binevoitor tuturor şi ţinând în mână pălătia sa de o formă speciala." Sub privirea protectoare a d-nei Maiorescu el ne vorbta clătinând ritmic din cap şi ducând din când în când mâna cu cele cinci degete unite fruntea sa bo.nbată sau la ciocul i S�tU pătrat. Ne vorbea des­ pre Claurilde de Veau şi voiajul pe Dunăre al lui Iohn Stusrt Miii, despre sora lui Schopenhauer, şi plimbarile lui Kant pe străzile Konigsbergului, aăturea de adânci probleme filosofice la care eram aduşi să reflectăm, privind ceasornicul din perete, curn suna clipită cu clipită prezentul "ce devenea trecut şi se pierdea în tarniţa veşniciei». Parcă şi astazi după atâţia ani mai aud răsunând 11 urechia mea muzicalitatea vorbelor si ritmul de menuet graţios al discursurilor sale. ' La cursunle lui Maiorescu am cunoscut pe Petrovici. Era slab, înalt, veşnic intr'o "red.ngotă neagră ; aidoma lui Napoleon o mână o ţinea vârâtă sub haină. Era celebru în Universitate ca unul din elevii de seamă ai lui Maiorescu,' căci Între studenţi căpătai imediat o aureolă dacă Ntaiorescu îţi dădea mâna pe sală, intrebându-te de sănătate şi [458] u8 . Şi distincţia de om liber, fiind mai ales necesară la micii proprietari, ce trăiau alături cu oamenii neliberi, titlul de cneae, deşi nu exclusiv, se aplică megiasilor m'71 ales. Câte odată are sensul specific de stăpânitor de sat, deci stăpâni tor de rumâni. Din Înţelesul lui general Însă păstrează. însemnarea de om liber. -Sub numele de cnesi, rămâne să. rnţele­ «gem pe t oţi acei locuitori, cari nu erau slujbaşi sau rumâni., ..... «Sub numele de cnezi se Inteles- asa dar în documentele din seco­ «Iul XV proprietari de sat'e s�u 'stăpânii rumâniior şi rnoşnenii «sau oamenii liberi (pg. 89)". . Cnesii din Polonia si Ungaria se deosebesc profund de cei din Ţara Românească. "Nu sunt proprietari, nici măcar oameni li­ "beri. Ei sunt nişte simpli prepusi ai proprietarului şi în locul că­ "ru'a administrează pe rumânii iobagi de pe moşia lui (pag. 91)". In realitate, credem, nu aveau de cât o antrepriză de lucru pe moşia seniorială, Un 'inteles identic cu unul din sensurile titlului de cneaz o are denumÎl:ea ele jude. Jude Însemnează stăpânitor de. rumâni. Iar dacă poartă ,acest nurrie de jude, al cărui sens latin a fost cauza atribuţiunei de către unii istorici, a unui rol judiciar în or­ ganizarea Ţării .. Româneşti, rol ce nu s'a putut Însă dovedi cu te­ mei, aceasta se datoreşte faptului, ca Într'adevăr, stăpânitorul ele iobagi, la o epocă indeterrninată, Înainte de înterneerea domniei; .t fost şi judele iobagilor săi. "După înterneer ea domniei, justitia "a devenit un atribut domnesc; În pricinile principale -. omor, .. furt, etc ... - judele nu mai judeca" .-Stăpânul s'a numit totuşi mai departe [ude ; denumirea aceasta "a fost Însă tot mai rar intr.e-. buinţată, până a dispărut cu I totul (pag. 101)". Dacă jude cuprinde un Înţeles al cuvântului cneaz, judec cu­ prinde pe celălalt, acela de om liber. Cine se vinde rurnân, specifică că e judec, că poate dispune spre vânzare, de persoana şi de moşia lui. In schimb, Iiberarea» se cheamă judecie, cine s'a scăpat din rumânie, devine judec. Za!. pisele de răscumpărare şi confirmare domnească se numesc cărţi de, judecie. "In principiu judecia nu stă în nici un fel de raport cu moşi ... •. Până în secolul al XVII Însă nu erau judeci fără, moşie - . libertatea fiind funcţie de proprietate "dar în secolul al XVII cind [465] DINU C. ARloN "individul putea trăi ca un om liber şi fără moşie, sunt judeci cari "n'au pământ. Ei constituesc totuşi o excepţie (pag. 1°9)", Acest titlu aplicându-se aceleias clase, a micilor proprietari, căci nici, marii proprietari, nici dregătorii domniei sau urmaşi lor n'aveau nevoe de el pentru a fii deosebiţi --judecia ajunsese a se confunda cu megieşia, Inţelesul de Om liber se confunda cu acela de mic ·proprietar - ambele Înţelesuri rădicând pe judeci şi pe - megl:aşi pe O treaptă nobiliară de-asupra rumânllor, alături de cari trăiau. . Constituirea specială a proprietăţei medievale, care fiind con- siderată ca singura avere preţioasă, nu trebuia să iasă de cât cu multe dificultăţi, din sânul familiei stăpânitorilor ei, a dat-acestora un nume 'caracteristic. Dânşii aveau denumirea de moşiean (mai rar moştnean} şi moşnean, Erau stăpânit moşiei, adică a bunului rural ajuns în mâinile lor prin moştenire de la 1l(oş. Echivalente slave ale acestor noţiuni sunt exprimate relativ la bunuri prin ocină şi baştină� ambele având înţelesurile slave de moştenire părintească, iar privitor la persoane prin dedi, (de unde dedina, moşie prin moştenire) dedini, nasledniti, Cu timpul sensul cuvântului mosie, adică a pământului căpătat prin moştenire, a evoluat şi desemna orice proprietate rurală în gene­ ral, fie ea transmisă de la părinţi, fie căpătată prin' ori şi care "alt mod. ;;Faptul, că moşia cumpărată se numea tot moştenire, "are drept urmare 'că ori cine intra, pe ori ce cale, în stăpânirea "unei moşii, devenea moşnea>z (pag. 120)". . Denumirea aceasta de mosnean era generică membrilor întregei � clase boeresti, fie ei mari sau mici proprietari, pentru ori care prO­ prietate, din ori şi cij.re sat. Sunt boeri mari cari "sunt moşneni în mai multe sate, sunt rurnâni, deveniţi proprietari, deci oameni lîberi, şi cari sunt numiţi' moşneni de pe urma acestei dobândiri de moştenire. "Titlul acesta constituia, aşa dar, o denumire gene-' «rală pentru' toţi proprietarii, ori care ar fi fost întinderea ori "provenienţa moşiei lor (pag, 122)". Inţelesul de l1zoşnean se' con­ fundă deci cu vechiul şi largul inteles de megiaş - păstrează Însă un sens deosebit pentru a preciza calitatea .de a se bucura de pre­ ferinţă la vânzare a unei moşii. "Fiind moştean sau mai moştean, este "mai volnic să cumpere". . Inţelesul cuvântului moşnean a avut aceiaşi soartă ca şi de- numirile precedente aplicabile micilor proprietari. Intr'un înţeles general, aceiaşi evoluţie socială l'a restrins mieei proprietăţi devăl­ maşe. Ca megiaşi, moşnenii rărriân a fi micii proprietari, ce văd moşia bo{rului .aieasă prin hoiărnicie, de ocinile lor, Ei continuă a trăi în devălmăşie şi denumirea lor singură a persistat până în prezent, pentru a arăta O anumită stare de proprietate şi O deo­ sebită situaţie socială, din care dânşii Îşi trăgeau mândri a omu- lui liber. , E inutil il mai mentiona bogata înşirare de docuqlente - parte (Irl�in!l;l� ,.;,.. pC ca;t� i\lteit\ll spriJina, elat şi preciS, afirma.ţl1.inUe'· liilft, .... ���. DINU e, A�O�! [466] \ I CROl\JICA DRAMATICA Imitarea naturei în teatru. - Despre cursul găndirllor. -- Atenţiunea voluntar� Toate deosebirile intelectuale dintre oameni vin dela atenţiune. (Helvetius). Collerige a fost un spirit mare, o inteligentă înaltă. Nici un om din timpul său şi poate din toate timpurile n'a unit mai mult ca el puterea de raţionament al filosofului, imaginaţia poetului" cu vederea inspiratului. Dar la el atentiunea voluntară era inexistentă. Atunci conver­ saţia lui da impresia' unei inteligente exuberante .lăsate pradă unui automatism desfrânat şi gândirea lui era surprinzătoare. De aceea putea fi plină de interes pentru noi cari tocmai căutăm să stabilim astăzi influenţa atenţiunei asupra direcţiei ce o poate lua găndirea în cursul ei neîncetat. «Nimic mai aborrdent ca conversaţia lui» ne spune Carlyle. «Intotdeauna şi realmente de natura monologului, el nu, suferă nici o Întrerupere chiar respectoasă ; 'îndepărtează de îndată orice adăugări sau Întrebări, până şi pe' cele mai sincere doriuţi de lămuriri, le În­ depărtează, ca pe nişte superfluităţi care nu ar fi trebuit nici odată să se producă. Afară de asta conversaţia lui nu mergea Într'un singur sens ca un râu, dar în toate sensurile în curente Încâlci te, inextri­ cabile în vârtejuri ca şi cele ale unui lac sau ca marea ... lipsită cu desăvârşire de ţintă hotărâtă conversaţia lui adesea era lipsită chiar de înţeles logic. Iar el indiferent de ce ai putea crede sau face, el refuză cu Încăpăţânare să iasă din valul său de cuvinte; astfel că de cele mai multe ori te simţeai pierdut logiceşte, adâncit, aproape Înecat în marea aceea de cuvinte ingenioase, nestăvilite, fără margini, gata să înece lumea intreagă, Incepea ca ori şi care, fie că puneai o intrebare, sau că făceai o' observaţie sugestivă. Dar în loc Să' răspundă începea să îngrămădească o mulţime nesfârşită de băşici de înot logice, de preservative I transcendentale şi alte aparate de ! precauţiune şi de călătorie. Poate la urmă cădea sub povara lor, 'era însă foarte curând solicitat de podoaba vre-unui alt vânat de urmărit, de ici de colo sau de vre-un drum nou. Si astfel din dru­ muri În alte drumuri, dus, prin lume, neştiutor de vănatul de prins sau dacă va prinde vre-unul, conversaţia lui se deosibea ca ,i el \ [467] -'-3-2 .. ----,\1 I prin nehotărâre; ea nu putea să se plece la conditiuni de abţinere ; o ţintă hotărâtă. Ea plutea după bunul ei plac făcând din ascultător cu nevoile şi umilele lui dorin ţi un lucru cu totul pasiv. Insule strălucitoare, le-am văzut eşind din ceaţă, parfumate, pline de soare şi binecuvăntate, insule .ale inteligibilului le-am văzut eşind din ceafă, dar am văzut putine şi doar pentru a fi iarăşi numai decât înghiţite de elementul general. Avea întotdauna cuvinte elocvente, artistic expresive, câte odată vederi de o subtilitate pă­ trunzătoare. Rare ori le lipsea tonul unei simpatii nobile, deşi straniu colorate. Dar in genere conversaţia aceasta fără ţintă, făurită din nouri, aşezată pe nouri, rătăcind fără legi inţelepţeşti, minunată, nu o puteam numi doar numai' surprizătoare. Ea aminteşte expresia amară a lui Hazlitt.· -Intr'adevăr bun vorbitor, dacă nu-l laşi să plece deja nici o premisă ca să nu ajungă la nici o concluzie>'). lipsit de atenţia voluntară cursul acesta de gândire nu ajunge I nicăeri ca. şi Collerige el însuşi care, deşi dotat de calităţi sufleteşti extraordinare, nu a ajuns În viaţă la nimic». Teatrul lui Hervieu in antiteză este făcut numai din personagii dotate de multă energie voluntară. De pildă; Sabiene, una din per­ sonagiile din la Course du Flarnbeau. Să încercăm acum să vedem cum curg găndirile ei sub influenţa atenţiunei, Cităm actul II şi III. «Vino, mamă, vino, să te aşezi. aci, nepotul şi nepoata O-tale, îmi lasă mie sarcina grea să fac un apel stăruitor la generozitatea d-tale, 300.000 lei. Nu ţi se cere, mârnă, decât un avans, capitalul acesta nu va fi pierdut, va fi plasat. Căpătarea acestor bani, iată scopul său. In faţa obiectiei mamei că plasamentul capitalului cerut e în mâini proaste, cursul gândirei se mlădiază, se adaptează: "Pune oameni competinţi să studieze afacerea În care vei avea lncr edere-.. ln faţa altei obiecţiuni, ea nu are decât paralele necesare ca să le facă la toţi o viaţă onorabilă, cursul găndirei: «Vorbeşti mamă de viaţa onorabilă, iată tocmai aci e chestiunea. Trebue să-ţi spun că chiar de ar fi să-ţi compromiţi jumătate din banii ce-i ai dându-i nepoţilor D-tale nu ar fi frumos să nu ei asupră-ţi riscul acesta căci trebue să evităm numelui ce poartă nepoata ta scandalul unei lichidări judecătoreşti». Găndirea insistă asupra acestei idei care face că va duce la rezultatul dorit: «M'asculţi, nu e aşa? Nu te gândeai la asta, sunt sigură, căndai început prin a-mi opune un refuz atât de hotărât. EL! Însumi. nu mă găndeam-. Dar văzând că nu dă nici . un rezultat găndul trece Ia altă idee, o idee conexă : -jean mi-a mărturisit că s'ar omorî I». Apoi la altă idee văzând că n'a ajuns la efectul dorit; , . «Acum o clipă mi s'a arătat perspectiva unui sechestru. 1) Carlyle, The hite of Sterlfrig. Ch, Vlll după Ribot. Les Maladies de la Volonte. [468] Mi s'a şi părut că văd intrând aci mâini brutale cari cădeau nemiloase pe mobilele acestea la care sufletul ei ţine printr'o inti­ mitate zilnică". Apoi altă idee pornită din aceiaşi coordonare: "nu' mă însărcina să le aduc o condamnare fără apel. Spune cel puţin , că te vei mai gândi câteva ceasuri, câteva zile chiar» "şi încă in fata insuccesul acestei idei, alta»: Spune cel puţin că vei acorda o parte din ceeace te roagă să dai. Şi iarăşi "mai ascultă-mă încă. Te rog ascultă-mă» şi cum ori şi ce idee tinde să treacă Ia act, când mama vrea să plece, îi opreşte drumul. ; Iată două cursuri de gândire. Cel dintăi este lipsit de aten­ tiune voluntară şi atunci pleacă de ori unde ca să nu ajungă nicăeri. Cel de al doilea este dimpotrivă dotat într'un grad înalt de atenţie şi atunci este condus numai de prevederea rezultatului care trebue să-I obţie, ' Contrariul exemplului celui dintăi, în al doilea toate găndurile sunt strâns legate intre ele, şi tind către o ţintă hotărătoare. Fie care gând ce vine este o coordonare, este o adaptare către scopul propus. Ce deosebire intre ele din faptul prezentei atenţiuni volun­ tare. Citatele de mai sus o arată şi nu e de mirare. Precum in domeniul acţiunei mişcările voluntare sunt o coordonare între ele şi o adaptare, o convergenţă miii perfectă faţă de lumea externă, de cât reflexele, în vederea unui sfârşit hotărât, tot astfel În lumea gândurilor atenţiunea are drept caracter primordial o coordonare, o convergenţă a adaptărei mai perfectă faţă de ideile înconjurătoare in vederea unui scop prevăzut. Convergenta ştiută a tuturor gându­ rilor către o ţintă hotărâtă este scopul atenţiei voluntare. Cât despre procesul psichologic .al atenţiunei, el e' puţin cunoscut. Stările afective o susţin - şi inhibiţia joacă un rol mare. Atunci când evocaţia ar putea aduce oricare din .mai multe serii de idei inhibiţia o păndeşte . . Crearea unora' nu' lăsa să devie conscientă , decât altele anume. Atunci acestea tind către o singură idee, tind către un singur scop ca şi către concluzia lor firească. Aşa dar scopul ales este un ele­ ment de o importanţă mare în ştiinţa direcţiei gândurilor. Iar critica dramatică, atunci când vrea să cunoască direcţia gândire! trebue s'o 'noteze. " Astfel găndirea in curgerea ei este canalizată nu numai de asociaţia evocativă dar şi de ţinta precurnpănită, aleasă, În confor­ mitate numai CI scopurile şi voinţele individului a cărei expresiune este. Şi după cum atenţia inegal împărţită între oameni, va permite 'fiecăruia să coordoneze cu mai mult S.lU mai puţină putere gându':. riie şi acţiunile către un singur scop, sunt stabilite tipuri bine de­ finite şi nuanţate .la nesfârşit, de Ia oameni ca Caesar până Ia cei de rând. Deosebirile între / oameni �rovin de la atentiune. ' \ MATRI GR. PEUCEi:SCU [469] #' I CRONICA eUL rURALA IN PR()VINCJE Câte ceva despre miscarea soclală si culturală . din 'Craiova ' A trecut şi rândui acesta de alegeri; ici colea s'a mal !U. cercat câte o cârpcală Ia cele trei acte tradiţionale ; Încolo, ace­ iaşi cornedianţi şi acelaşi sfârşit de tragicomedle. Nămolul a prins a se aşterne elin nou, iar faţa apei a se mai lumina acum. La "Andronescu", "Înghemuiţi în jurul unor mese cu proporţii lilipu­ iane, şi la prânz când soarele se incăpăţinează să topească asfaltul, ca şi seara' când lumina ce se cerne din globul spânzurat în faţa hotelului "Minerva", stropeşte ici colea mormanele de cărămizi depe maidan, cei ce reprezintă creerul a 2-3 categorii sociale craio­ vene, sorb ţuică la ghiaţă, sug îngheţată de vişine, şi hotărăsc în plină cunoştinţă, şi fără umbră de crutare, soarta Tărei, Căldura 'se înteteşte zi cu zi iar lupta cu noia�ul de greutăţi se dă acum parcă tot mai fără vlacă, Ai, impresia că nevolnicul de salariat, sau a ajuns să-şi lege g�ra' 'pânzei, sau a reuşit să-şi reducă nevoile la un minimum nebănuit. . Să se ia seama însă, că sub stratul subţirel de sgură şi ce­ nuşă, mocneşte încă jarul. Intr'o bună dimineaţă, vitrinile n'au mai râs ca de obiceiu trccătorilor : dansul ţifr;efo� depe cartonaşele cu pr eţurr Încremenise; negustorimea vcraloveană decretase greva. generală. Cei jăcmăniţi zi cu zi dela războiu încoace, s'au întrunit fără zăbavă, şi-au pulve-, c ' rizat Însă necazul, ca de obiceiu, prin vre-o 2- 3 cuvântări patetice, au ciocnit câte un rând două de şpriţuri, şi-au strâns rnânele cu căl- .xlură şi-apoi s'au despărţit uşuraţi ca unii ce şi-au irnphnit datoria, pentru ca de a doua zi chiar, vitrinile să se răsfeţe şi mai îmbie­ toare, iar căzăceasca ţifrelor s'o pornească şi mai vertiginos. Evo­ luţia procesului general de egocentrism nu 's'a curmat Încă; ma- nifestările in cuprinsul aceleiaşi cutegorii Ca şi în raporturile ei cu celelalte clase sociale, diferă şimai vădit acum, dela clasă laclasă. " [470] High-Iieful cel proaspăt miruit ca şi cel ce odinioară [şi comanda. hainele la Paris şi-şi spăla rufele la Viena, a părăsit în bună parte' cetatea Banilor, ca să-şi odihnească nervii la ţărm de mare, sau Ia poalele pădurilor de brad. La Teatrul Naţional odihnă oficială. Un director nou a fost proptit de un partid nou, în capul vete­ ranei institutii. Racilile dăinuesc Însă prea de mult, şi cel ce po­ poseşte vremelnic, chiar de-ar avea priceperea, nu putem şti de va avea răgazul ca să mesterească ceva. Şi dacă astă iarnă, câţiva ofiţcraşi, liceeni şi servitoare doar mai lăcrărnau pentru "Suzette", ori se frământau de râs de "Do'n Vagrnistruv, în grădina cinema­ tografului "Modern" unde o ceată de "artişti" de pela cinemato­ grafele bucureştene de ,a doua mână, canonesc fără milă cele mai "tiecoltate" reviste culese'n pripă de pela grădinele din Capitală nu mai găseşti un Iocusor după 9 ceasuri. Şi roeşte lumea la re-: viste după cum dă năvala şi la operetă; doar ai slavă Domnului pentru câţiva franci puţintică muzică, admiri formele baletistelor în veşminte inexistente, iar pornografiile care de care mai de o­ chiate, se tin lant . .. "", Societatea ,; Prietenii Ştiinţei" si-a încheiat seria conferintelor din anul acesta ; pare-se că această universitate populară.i. ale cărei părţi bune dar şi defecte le-am pus în lumină Într' o cronică anterioară-se va transforma Într' O Universitate, care să împlinească nevoile culturale' ale Banatului şi Olteniei. Nu e locul să cercetăm dacă fiinţarea acestei, Universităţi corespunde ori ba unei imper'ioase necesităţi regionale ; însă, în privinţa recrutărei profesorilor vom pomeni O notă care nu e lip­ sită de -interes. Deobicei, intelnctualul oltean - şi dau noţiune! de intelectual cuprinsul' ce-l are în cugetarea rusească - suferă de o pronunţată suficienţă a personalităţei Tui. De aceia, vei Întâlni fără trudă oameni po-litici a căror valoare "intrinsecă" nu îngădue Orice fel de comparaţie, dascăli care se socot înzestraţi cu rare Însu­ şiri pedagogice,' scribi ce se cred meniti 'să închege în proză sau În versuri, toată măreţia epopeiei anilor din urmă. Şi de aceia să nu te mire dacă unii dintre dascălii craioveni --la locul lor unde se găsesc acum - socot ca prea tardivă chemarea ce li se va face chiar în toamna viitoare, la Universitatea olteană, Dela a te tine În curent, trudindu-te să asimilezi ceiace se mai creiază În câmpul unei specialităţi, şi a împărtăşi apoi şcola­ rilor lanţul de cunoştinţe cu pricepere şi folos, şi până la a, spori şi tu cu ceva tezaurul acelei specialităţi e pare-se puţintică distanţă. . Biblioteca şi muzeul "Aman" folosea - dupăcum am mai arătat-doar liceenilor, mai puţintei Însă din ce în ce la număr, de oarece de astă primăvară, parcul, rnahalalele, cinematografele de vară şL.. inspiraţia i-a prins pe mulţi În laţ. . . De rândul acesta, vom pomeni ceva şi . despre muzeul re­ gional de arhe910�ie şi etnografie, creiat prin priceperea şi stră- r- ". l' , [471] . ' duinţa plină de nădejdi a profesorului Ciucianu, care, cu toate piedicele ce răsar, se. încăpăţînează -- pare-se - să-i prelungească agonia. Muzeul se află aşezat' într'o odăiţă a Palatului Adminis­ trativ, de unde Înfiinţarea unor noui biurouri îl va sili să-şi ia zilele acestea tălpăşiţa către subsolul din faţă a palatului. Din _ materialul strâns cu atâta trudă Înainte de război, el dispărut fără urme, bogatul material arheologic, o- frumoasă colecţie de 25 scoarţe şi ţesături ţărăneşti, precum şi unele obiecte de argint, dintre care pomenesc un potir artistic lucrat, dela biserica Preajba a păharnicului Stari jianu. Materialul arheologic provine dela să­ păturile făcute-v-su b directiunea el-lui Andrcieşescu ca delegatul al Muzeului Naţional - în cuprinsul judeţului Dolj, bogat în impor­ tante staţiuni preistorice. Săpăturile s'au făcut şi se vor urma şi anul acesta la Sălcuta, la: Batu-Mare şi Botu-Mic, la Cotofenii­ din-Dos (staţiuni neolitice), Lişteava Grindeni, etc. In 'timpul ocupaţiei germane, săpăturile s'au continuat numai ele Germani, care au scormonit toate aceste staţiuni, ridicând un felurit şi pre­ ţios material. Lucrările au fost tot: timpul sub conducerea arheo� logilor de seamă, ca un IZ. Suchardt, bunăoară. . Muzeul posedă aCUl11 pe lângă materialul adunat cu pricepere ele pela diferitele staţiuni preistorice din cuprinsul judeţului, o co­ lecţie de icoane din secolul al t S-lea şi un exemplar din a II-a jumătate a secolului al 17 -lca, o colecţi e de fosile, acte, do cu merite, o colecţie de ouă minunat Înflorite, o colecţie de tipare preistorice (celts), găsite la Plenlţa tot în jud. Dolj, etc., iar . profesorul Ciucianu trage încă-nădejde, că va găsi un Iocuşor mai potrivit decât sub solul desemnat de priceperea şi bunăvoinţa pă­ rintelui judeţului, ba şi că-i va face În toamnă chiar şi inaugu­ rarea cu tot fastul cuvenit. Ca să se poată vedea cam ce cuprind \ staţiunile din Oltenia, dăm un tablou de piesele aduse dela Sălcuta : a) Fragmente cerarnice, fragmente proeminente; b) Instrumente de silex, piatră, os şi corn; c) Fragmente cerarnice cu tortiţe, realizate prin împunsături � verticale ; d) Fragmente ceramice cu tortlţe realizate prin îrnpunsături orizontale ; I e) Fragmente cu proeminentă - unul din caracterele funda­ mentale ale cerarnicei traci ce, sud-est europene, etc. In revista Ramuri, îşi publică Ia vreo z ani încoace, poetul Şt, Bălcesti, versurile. Cea dintăi poezie, printr' o concepţie mai adâncă-deşi nu armonie înghegată -- iar 'în unele strofe printr'o ţesătură aleasă şi adequată fondului, opreşte atenţiunea cetitorului înţelegător. Celelalte poezii - afară de vreo 2 excepţii doar, -­ înseamnă hotărât, popasurile unui adevărat urcuş. Şi ca să se vadă că versurile lui Bălceşti oglindesc o simţire aleasă şi că imaginele sunt plastice şi nouă, culegem o poezioară care glăstlesc �i1d:ljduim îl!d�ajU)u'i. [472] • tlulovEANtJ CRAIOVEAN� 1 5: în nobilă luptă 4: universitate, prin 26·--27: al VI-lea, inedit, 3: T. 1I1aiorescu; prezid!md 4: I9E3 care 6: domniei (în loc de dinasli8Z) 19: binecuuântată ERATĂ la �o .: 5 ,si 6 ! . " " " " " " " " 294 " " " " " Pag. 292 rândul " 293 " Iunie 1920. In Templu Parcul iar şi-a pus pe umed patrafir de liliac; Creanga iar cădelnltează floare albă peste lac. Din anv on de-arin! cu frunze verzi şi-atât de 'nftorate, Ruga trtlurată sue drumuri de seninătate, §ălcile plecate 'n Iinul clăttnărilor de vânt .Bat mătanf şi se 'nchină milosttv ulul pământ. .. Mărul pare-acum când cerne din înghtrlandarea-da lbă, Candelabru care plânge lacrime de ceară 'aibă. Lumânări pe 'naltul căror joacă clipătul de stele Plopii flutură sub Jună umbre vinete şi grele' Sus pe ruguri de răsură sub cutremurate bolti, . Arde sufletul şi viaţa frandafirilor învolţi, Crinii albi ridică braţe rugătoare lângă-alei, " Şi culeg 111 cupe.albe smirna florilor de tei Şi cum fulguc din lună. blând a liniştei mlreazmă, Noaptea laini� mirueste fruntea florilor cu-aghiajmă. r Numai că Bălceşti e prea tânăr şi că bogăţia lui de simţire . şi uşurinţa de înlănţuire it motivelor şi momentelor, are nevoe , de-o cultură temeinică şi mai cu osebire .de-o îndrumare pe care mediul craiovean nu ştiu de va fi în măsură să l-o dea, sau să l-o susţină . . Sezonul mort bate acum la uşă, fie Însă ca toamna ce va sosi curând să fie ceva, ceva mai rodnică, decât cea de anul trecut! \ , \ [473] AB-uILU BUCURbTI. 4UGUST-SEPTEMBRi 1920 j. \ \ STUDIUL ISTOR'IEI.MILITARE I( .. 8-9 CONVORBIRI LITERARE Istoria Militară e o ramură a Istoriei Generale. Fără ea aceasta e necompletă, Cu o istorie militară necornpletă şi' ne­ documentată, istoria generală se preface, sau, cel putin, rămâne' nelnţeleasă în multe din părţile 'ei. Din potrivă, cu o istorie mi­ litară bine studiată .şl deajuns documentată şi descurcată, eve­ nimentele istorice se limpezesc şi devin lesne de înţeles. Una pe alta se completează, una ajută pe cealaltă ca să descurce trecutul şi sa călăuzească viitorul. Istoria generală ne spune că, după răsboiul ruse-japonez din 1904-05, s'a incheiat pacea fără 'ca Japonia să impună Rusiei toate condiţiunile învlngătorului, Tâtmăcireaacestul fapt politic nu ne o poate da decâtistorla răs­ bolului : Japonia, deşi învingătoare; nu fusese in stare să dobân­ dească o victorie hotărâtoare,car/.!să arunce la pământ pe ad­ versar şi să-I silească a incheia pacea, primind toate condiţiunile ce se impun unul invins. Istoria marelui răsboiu, care încă nu s'a sfârşit, ne va spune că in �Hna desfăşurare a campaniei ,Hit 1917, când (;venimentele-tnilifare erau favorabile aliaţilor Rt!� slei, când armatele, germane treceau prin zilele cele mai grele, armata rusească încetează de a rbai lupta, şi cumpăna răeboiului se lasă din nou în partea Germaniei. Cine ne poate tălmăcimai bine acest eveniment militar 'neaşteptat, decât istoria politică a / - Rusiei, care ne arată că in acea iară' luptele politice şi sociale .:;/ . au hotărât mar totdeauna soarta răsboaelor în cursul veacului al 19:.a şi al veacului in care trăim, şi că, de data- aceasta, ln­ tinsându-se peste intregul 'imperiu rus, ele au pătruns şi pe tea-' trul de operaţiuni, au molipsitfrupele, le-au paralizat puterile, au introdus anarhia şi le-au descompus. - r r , . ) « '-'te [474] Istoria militară a unei ţări, făcând parte- din -Istoria ei po­ lltlcă, nu poate fi concepută fără cunoştinţa acesteia. Eu imi fn­ ehi pui istoria ca un lanţ. care se lungeşte necontenit, format dltl verigele neegale legale Între ele prin verige : verigelele constituese lstoria politică. iar verigele istoria militară. Totu! formează an sistem. O verigea, sau o verigă, de va lpsi, lanţul se strică şi Istoria încetează de a mai fi un tot complet. Cercetarea istoriei poli tice şi militare e folositoare şi in­ dispensabilă nu numai in il itaru lui de carieră, dar şi conducă­ torilor popoarelor, subt rezerva bine înţ-les, ca ea să îndepli­ .neasca anumite condiţiuni, pe cari -le vom arăta aci. Istoria militară, .îndeosebi, nu trebue să se mărginească numai la naraţiunea evenimentelor militare, unele după altele. ci să şi exp ma ta.itele în raportui ile lor de interdependenţă, să prindă manunchiut conditiunilor cari le explică, să caute marele principii, cad se afirmă şi se confirmă prin stăruinţa efectelor lor În domeniul m.litar, şi săalcătu.ască cu ele ltgi. Aşa privită şi astfel alcătuită, istoria militară devine o ştlinţă, Istoria militară a unei ţări se subimparte în trei ramuri i Istoria Organ zarii Mi'Itare, Istorla Rasboaelor-purtate de armată, şi Istoria Artei lViii/tare. Ordinea în cari aceste trei părţi trebuesc cercetate rezultă din precedarea lor, M.ai Întâi Societăţile, apoi ţărlle, ş'au orga­ nizat mijloacele de luptă, ştIn urmă au intrat în lupte şi răs­ boae ; iar din studiul �i din experienţa r ăsboaelor s'a creat arfa răsbc.iului, acică arta militară. Organizarea militară a unei ţări \ e deci tem.Iia istoriei ei militare. Dar organi .area militară' a ţărilor nu e nurnal temelia -Is- torlei Ior milirare, ea e chiar temelia istoriei omenirii. . Secietatea omenească e, la originea ei, .slmbotul organizării militare .. Lupta pentru existenţă, născută din instinctul conservăril spetei, a peoam.nii pr.mitivi sa S;) întrunească, pentru ca. impreuna sa lupte pentru a'şi apăra vieaa şi a'şt agonisi hrana: Societatea nu exisW. d;;:cJA elin ziua (?o.nd oamemi întruniţiişi • com})in'l !:l1ca pentru întreţinerea şi <.lpararea existenţei lor. Ea se fn!eme! ali!. pe convingerea, ce fiecare individ are,'ca prhl fmi,e ŞI pnn cooperare va putea să 'şi satisfacă n!:ai lesne tre- � General C. Hârjeu' 474 [475] Studiul 'istoriei militare tt, bulnţele individuale decât .daeă ar shi izolat. Când instinctul ccnservării s'adesvoltat in individ, Societatea s'a creat. Cooperarea e în acelaşi timp scopul urmărit de. IlJembrU 'Societăţii şi cauza reunirii lor: bunul traiu şi conservarea indi­ , vîdului, La începutul inceputului, cauza grupărilor sociale a fost desigur nevoia omului de a se apăra impotriva fiarelor sălba­ tece şi a semenului său. Dar; concurent cu gruparea, a venit şI )Hwoia dea ataca. Ambele aceste nevoi isvorăsc din acelaş ins­ tinct firesc, conservarea .şi perpetuarea rassei, şi alt acelaş re­ zultat: constituirea colectivităţii. Cum veden, prlncipiul uniunii sociale a fost lupta. adică cooperarea militara. Societatea primitivă e 1) armată, tn dispo­ nibilitate. Intrunirea acestei armate e primul corp politic: iar conducătorul ei e primul domnitor. In societatea primitivă a vâ­ Jl1ătorilor şi apoi a păstorilor, toţi oamenii strânşi la un loc­ tribut, societatea -, sunt totdeauna gata de luptă, Intr'o societate, .de agricultort, o fractiune e rezervată pentru ITIlmCa agricolă; dar aseastă împărţire crează o di]. renţiare socială, care inau­ gurează robia şi desparte oamenii în două grupuri: cei cad) ruptă, stăpânit ;şi cei cari muncesc, robii, Când viaţa industrială s'a suprapus vieţii agricole, acti­ vitatea militară a descrescut, iar şeful politic a putut să nu mai fi!; militar. Atunci cornanoantul militar a devenit o funcţie . - subordonată puterii politice, armata s'a despărţit de corpul 80- ' dai, a primit tin şef distinct şis'a organizat inlauntrul societăţil, Intr'o societate constituită' din mai multe grupuri asociate," contingentele militare ale fiecărui grup, fiind numai j resta-puse, iau parte la lupte separat. Când însă societatea devine unitară, toate aceste grupuri se intrunesc printr'o orga izare specială şi' constituesc o putere organică, nuţnită armata ţării. Cum vedem, organizarea militară a unei ţări a intruchipat, timp îndelungat, veacuri intregi chiar, Însăşi organizarea Statului, al cărui şef este comandantul Armatei. Cu timpul, organizarea militară s'a despărţit de organizarea pa li ti că Şl şeful sta tu lui 'a devenit un şefpolitlc, fără a'şi pierde Însă caracterul-de om de răsboiu, de bellidux. Totuşi, asmata încă continuă afi institu­ tiunea care tine cumpăna printre toate instttutiun le de St-t, şi care determ.nă caracteristica Statului. Raportul dintre puterea .p.o!itică şi comandamentul milItar subsistă de,a origina Stdtului [476] General C. Hârjeu până' la forma lui cea maf xtesăvărşfta, şi şeful politic, SU� veninul Ţării, potrivit cu starea de. formaţiune a Statului, sau �cu,tendintele, Suveranului, intr'o ţară, care se află in procesuj. de, formatiune. a Statului, şi ei se subordonează toate celelalte puteri. Ca, pildă, dau Statul prusian in perioada constituirii lui; aela1113 până la 1786, sub" Frederic Wilhelm 1, zis regele Ser­ gent şi Frederlc al Il; cel mare; şi Franţa, subt Napoleon' cel; mare, care visa crearea unui imperluneţărmurlt.vîn chipul ve­ chiului imperiu roman. Mai târziu, după constituirea Statelor pe temelii trainice şi cu granite naturale, etnice, sau fizice, pu­ terea politică a luat in mânele sale destinele lor, armata a rămas cu totul subordonată acestei puteri, iar Statele ş'au creat ar-' mate potrivit politic ei ce ele urmăresc. Metoda ce trebue urmărită in studiul Istoriei MilitaIrie Istoria militară trebueşte alcătuită din cercetarea critică şi: folosinţa unul număr tnsernnat de fapte. Ea analizează faptele şi; apoi, sintetizează rezultatele analizei. Istoria, devenită ştiinţă" e obligată să satisfacă multiple condiţiuni şi întâmpină multe greu­ tăţi. Pentru a le învinge 'ea a trebuit să'ş! creeze metode, pro .. cedee şi instrumente de lucru. Invăţământul nostru militar nu are un organ care să pre­ 'gătească ştttntificeşte pe cercetătorii militari. Ofiţerul, care arvoi să se în'feletnicească cu studiile istorice, nu e de loc înarmat pentru a lupta 'cu greutăţile care îl aşteaptă. Din cauza aceaste el e expus să Cadă in greşeală şi să facă o lucrare prefăcută. Dar, greşelile sunt primejdioase în istoria militară, fiindcă ur- . _ mările lor nu: numai că prefac ştiinţa militară, dar aduc şi nea­ junsuri chiar istoriei politice a ţării. 'Lipsa unei iniţierl în studiile de istorie militară mai are şi alte urmări rele. Ofite;ii, neavând mijloace ca să diferentieze o lucrare de valoare de altele lipsite de calităţi ştiinţifice, sfârşesc , prin a'şi face o educaţiune istorică fără valoare reală, şi' apoi ajung să creadă că o asemenea cultură nu e de nici un folos �entru studiile 101" tactice şi strategice care'i atrag, sau cari le : sunt cerute, şi conchind că istoria e inutilă şi, că nu trebue să-l mai ceară sfatul. '. [477] Studiul 'istoriei .militare ( .Cercetărlle privitoare la istoria militară trebuesc întemeiate 'Ve întrebuinţarea rnetoadei ştiinţifice' şi peprocedeurile tehnice, .adoptateastazt, Cei cari se indeletnicesc cu nişte asemenea studii :trebue să aibă o solidă cultură generală istorică şi să cunoască �l1deajuns lîmbele vechi slavice şi limba franceza şi germană, Necesitatea culturei generale istorice e neapărată. Ea dă valoarea adevărată evenimentelor studiate, prin posibilitatea de a le compara cu faptele anatoage din' trecut şi din viitor (ante­ rioare şi postericare). Ea îngădue a se restabili repede şi cu siguranţă, in cadrul care se cuvine, evenimentele cercetate. Cu­ noscând marile idei călăuzitoare, cari domină istoria unei . pe­ rioade, ea va "face· să se înlăture ridicolul de a) descoperi cu trudă lucruri cunoscute şi căzute în banalitate�' Necesitateaculturei generale impune cunoştinţa adâncă a · scrierilor referitoare la. Istorie, cari fac autoritate intr'o epocă. Cnnoscându-le, sau, cel putin cunoscând existenţa lor. cerceta­ torul militar va căuta în ele sprtjinulIucrărtl sale. Mai mult de cât atât. O solidă cultură istorică îl va fa ce să nu' şi peardă timpul cerând ajutor unor scrieri condamnate de cntlca mo­ dernă. Cine poate călăuzi educati unea generală istorică a ofiterilor noştri, cari se indeletnicesc cu studiile tstortce mtlttare ?Intre· bareace fac impune o soluţiune, pe care o voiu da la sfârşitul acestui studiu. .Necesitatea acestei culturi generale se simte cât tine lu­ crul istonografutui, - dar. mai cu seamă' la inceput, in cea dintâi fază a cercetărilor şi in delimitarea < subiectului; apoi, in mo­ mentul când, materialele fiind definitiv nţa de .altfel. şi ma,; mult de eAt ea. din mare ţarli indu!ltril'llt sli se retntoarcă la \p!lIT' ânt". Acest 8erH� tO'r rllchee. de altfel zlcând dl .1' Allemand n�a ja"!als vt!cu que d� �{uff"; Poate el chestiunea meritli o altfel de dlscuţiune Dşi cli e de temut CI,I\ astfel' sa. OII sa inta.reasdi �::ti�rt!rilea. d-!ui Keynes, cum le numeşte <1'". UVy (v. Seydoltx loc. cit.). . . , "In Revlie, des Deux Mondes (loc. elt.) d. L,evy voind 511 f��" "and d·lui Keynes. inche.e !lcurtele,sale observaţiunl 1isupra insemnate.f ehestfuni Il cărbunelui, intrebâM numai �dne rnlpiedică Germania să Se!Hfl1iă: Iii m\Jncă şi sa·şimăreascâ productiullea'?". 4) {\rnlntlm că laSpa s'a' căutat, m/cşorându�le, Il le face, suba�e­ tinţare' de s2ncţluni, să nu TIe iluzorie. Unele ziare franceze se arată ta'", fnşi neincrezătoare. Se ştie că I.a Spa s'a hotărât ca Germallia să dea Uniţi de şease luni, eate' douămiliMne tone pe lună. din care Franta va lua l.j)OO.OOtf· (82°/,), italia 250.000 (12.5%), ief Belgia 150000 (7.5%). :Astfel Franţa'� l'e�ud; lipsa de, că"btd nurnai la şase milloaue tone pe 1920. Şi acull'l �i��; rele ,ltallane se arat1i foarte nef1ltl!tumite.' , \ [495] Urmările economice ale păcei ;f' > • Tot ce priveşte cărbunit însă, recunoaşte d. Keynes, este de ·.ea ,mafmare lnsernnătate. Este o, chestiuueevltală- pentru Franta � pentru Italia de a se ajunge, a se dobândi de la Germania lnde­ .Hn!rea Indatorirllor , sale, .căci, in privinţa cărbunăor .. poziţia Europei este desnădăiduită», . . Pe lângă aceste, d, Keynes aminteşte. că Hoover= socoate cii 8C�dereaproductiei cărbunilor in, Europa, (fără Rusia şi Balcani) va fi" înmijlocie, de la 679.500�OOO tone la 443.000.000 tone., Eu­ ,opa se află in o -cumplttădllernă-, adaogă Keynes, căci dacă este adevărat că tndatortrea de a preda cărbuni ameninţă cu nimicire in­ ttustria germană. este tot atât de adevărat că nepredarea puae itie primejdie industria' franceză şi cea italiană. c Drepturile invlngătorilor ar trebui să treacă intăiu, mai ales că scăderea se datoreşte, În mare .,arte, şi faptei - invinsului ... Fat! cu aoeas.ă cerere dreaptă. d. Keynes, se crede dator totuşf d intrebe. - şi pentru aceasta a fost numit de unii -advccaral Ger­ maniei», - dacă in acest caz, «reacţluneasasupra vieţei sociale şi eco­ sornke din Europa centrala nu va fi prea puternică şi de aşa feli/incâl IlU va puteă fi ţinută numai in hotarele-Germaniel ? Ceeace va mări primejdia este f"ptul că daca Franţa şi Italia iau tot cărbunele ex­ ,loatabll din Gerrnaniavatunci Ncrdul Europei, Elveţia, Austria, vor BUferi, foarte mult. Unele din aceste ţări se vor prăbuşi din cauza acestei lipse de cărbuni I Pentru a-i da hrană, vecinii Germaniei îi cer cărbuni, nu b{Jni� Europa a ajuns, iarăş la schimbul in natură:']. Ind dacă Germania, �>ate gă'l>j cărbuni pentru «eutri, Franta şi Italia vor zice, că ea poate, taeei, găsi şi pentru indeplinirea trictatului I Situatia, fără "îndo:alfi. \ aste foarte grea. Dar muncit irul german putea-va fi el silit să scoată " drbuni pentru care nu ar prin.! .nimic in schimb 'il . . 1\' Viitorul Europei este, astfel, amenintat de revolutie, dacă, "par Imposible», s'ar execu a Tractatulul "all pied de la lettreO simte să mai trimită fierul din Lotaringia in Germania? O indu- strie Însemnată şi greu de inlocuit, de care este acum nevoe mai mult. decât ori când, va fi osăndită să dispară sau să se micşoreze, constată d. Keynes, . , Toate celelalte clauze economice, cum sunt, de pildă, cele pri­ vitoare Ia transport, sunt cu .rnult mai puţin importante decât cele de mai sus. Ele sunt, � zice, d, Keynes, numai «împunsăturl de ac, 'amestecuri şi vexaţiunl-, care nu prea au urmări de seamă, dar care «necinstesc» (are dishonourable for) pe Aliaţi, «dacă ţinem seamă de condiţiunile in care 's'a Încheiat arrnistiţiul». In fine, clauzele privitoare la raporturile economice ce Se găsesc în art. 264-2671) ale tractatului ar fi chiar foarte bune dacă ar fi reciproce. 1) Este vorba, in aceste articole, de taxele de vamă, de Impedtcărt de-import şi ,de export, de taxe diferenţiale şi de transit.: Pentru toate =acestea se iau garantii pentru ca Germania să .nu ia măsuri neprielnice Aliaţilor, fără, insă,ca aceştia să aibă vre-o tndatorlre d� acelaş fel, faţă de Germania, "cum ar fi trebuit sa fie", zice d. Keynes, potrivit unuia din cele, 14 puncte Wilsoniane. . Scstie că in Tractatul dela Prankfurt. din 1871, se găsea clauza , acordărei 'reciproce pe vecie a tratamentului' naţiunel celei malfavoriz ate Ri se stie că această clauză era socotită ca apăsătoare pentru Franta. Arti­ �OIt11 ilai acelui tractat, care cuprlndea z isa clauză, era, îndeobşte. arătat in Franta, ca o pildă al abuz ului de putere al biruitorului. Iată, . însă, ce, spune despre el, un economist, francez, d: Sauvaire-jourdan : *Acest arttcolnu tie-a fost impus de Germania, cum se spune de obiceiu ; din potrivă el a fost cerut de plenlpotenţiari! francezi şi primirea lui a 1 1 1 � I , l' [497] fost 'privită ca una din rarele blruinte aleTor In cursul negociaţluuilor". Acestartlcol cerut de ea, z ice mai departe acelaş scrritor, devenlvInsă, jartgenanlpentm Franţa. (v, Revue d!'Economie poliiique No: 6 din 1919, p. 719). 1) Tradat, a rt, 270 (1'. 133). 2) D. Sauvalre-jourdan (loc. cit. p, 708) observă că aceste clause .impuse fără reciprocitate": Germaniei, shnt vremelnice, num-ai pe-ă ani, dar aminteşte că, după art.378, Societatea Naţiunilor, poate prelungi acest l'ăMimp "ia care Germania nu poate cere reclprocitatea" • . r. , 3) Amintim, că de curând d, Harding, unul din candidaţii la Pre­ şidinţia Republicei Statelor Unite ale Americei, a arătat că sunt însem­ nate nepctrivlrtIntre textul englez şi cel francez al Tractatului. D-sa' so­ coate Ci1 trebue ţinut ca bun textul trancez. , - 4) Amintim că aceste' măsuri de internaţionali zare ne privesc şipe .r.loÎ, întru cât cuprind şi Dunărea. Tradatul, după ce În art. 313; declară printre alte râuri şi Dunărea, "internaţională" şi cuprinde, in art. 316'C"-353. ,,,Dispoziţjuni special:� pent'l1 Dunărea". Sperăm că, În curând;" unul din 497 U rmările economice ale păcei Re .lângă acestea; - adaogă 'd-sa, sunt şi unele clauze -ridicule �j dăunătoare", care Înlesnesc pentru câţiva -ani, introducerea În Germania a unor obiecte de lux sau de jumătate de lux (art, 269�, şi opresc, altfel, pe guvernul' german de a lua rrtăsuri 'de " cumpă- ' .. tare. Aceasta . este, zice d. Keynes, ,«o lăcomie fără socotinţă>, care" împinge la săcătuirea, pentru champagne şi mătăsuri, a 'putinului actif al Germaniei,' de la care, pe de altă parte, secere şi se aş� teaptă, «plăţi imposibile> � 1: Clauza 1) care dă drept Aliatilor să stabilească «regimul ce' vor socoti- pentru «a ocroti interesele economice- a populaţiei vdin regiunea din stânga Rhinului, au probabil, un scop politic şi anume ace} de a ademeni această populaţie. Dar, zice d. Keynes, «visurile diplomaţilor meşteşugăreţi (designil1g) nu isbutesc totdeauna». Măsurile privitoare la transport, nefiind reciproce 2) cu: greu se poate 'justifica acest amestec în afacerile din' lăuntrul Germaniei. De altfel.ie drept că aceste clause atârnă «de interpretarea ce se /.1' , poate da unor cuvinte puţin limpede $)>>. ' Clauzele privitoare 'la răţeaua fluvială a Germaniei 'sunt, în foarte mare parte, zadarnice şi de nici un folos, după d. Keynes, Ele totuşi, alcătuesc un amestec, ne mai pomenit până acum, în orinduiala din lăuntrul unei ţări. Şi ele nu se. pot justifica dacă nu li se aduc schimbări. Internaţionalizarea nu' este o măsură rea, însă după d. Keynes, felul alcătuirei Comisiuailor, are de, scop vădit sj pună totdeauna Germania in minoritate .�). ! f j I !i l' [498] C. Krupenski Ceea ce s'a facut pentru o Harnburg, Frankfurt, Ulm şi alte �ri germane, este, urmează autorul, ca şi cum -Puterile dia, Europa continentală ar avea, in malerl.ate, drepturi asupra Tamise/! şi -al portului Londrei .. : •. La toate aceste clauze de mal susse adaoge deosebitele >. Şi aminteşte cj ,o;adus:i hl!aceast!1 stare, , şi unii au mers până a zice că ele. cuprind toate cheltuelile răsboiulul, fiindcă orice cheltuială are a fi plătită prin dări şi orice dare «aduce daune populati unei civile». Aceştia recunosc că vorbirea despre daunele persoanelor şi buriu­ fU ar clvitilor, este «nenorocită», dar ei răspund că o «greşală de redactie» nu 'poate lipsi pe învlngători de drepturile lor «inherente !». Prin cuvintele aceste trebue, aşa dar, .după aceştia, înţeles: «toate pierderile şi cheltuelile de orice fel ar fi», , In' fapt însă, zice. d. Keynes, adaosul din răspunsul Aliatilor se expflcă : el întăreşte deosebirea dintre daunele «civile» şi chel­ tueIile militare in- general. In afară de aceasta nu trebue uitat că acea vorbire era menită să lămurească înţelesul cuvântului restau- " 1) Amintim că in acelaş ;preamble" se zice, ifitre altele, anume că Gernianra •• va înapoia aurul român predat Germaniei sau luat de ea". Până la semnarea Păcei acest aur trebuea �lncredinţat Aliaţilor". Nu' am văzut spus ntcăerl ce s'a făcut cu aurul ce aveam la Berlin şi oprit de German/a subt' deosebite cuvinte. ' Z) Am aratat mai sus ce spune Maiorul.generalamerican Greene, întemeindtt"se p.e părerea' lui Hidenburg şi tuctendorf, pentru a susţine că, Îl fost vorba "de o predare fără condiţhmi". . 3) E vorba de acea frază ce am repiodtlS in originaltn nota (l}de �a pag. 499. [501] Urmările economice ale păcei rarea, singurul. întrebuinţat În cele patrusprezece puncte. Aceste puncte" uitase.jiu numai Italia, =-caiecîudat tot uitată a rămas, -dar şi daunele făcute civililor altfel decăt'prln invazie directă, 'cum au fost acele făcute în Belgia, in Franţa.în Romania 1) şi în Serbia, şi anume acele făcute prin bornbardări de pe mare, ca Ia Scarborough Tn . . Anglia şi acele făcute prin năvăliri aeriene. (by alr raids). In Octomvrie 1918 nimeni nu s'a gândit la cheltuelile militare ale războiului şi numai, mii târziu, «cererea, poporului>, ziced. Keynes, «a.tmplns la acest fapt necinstit- (ta practice dishOllesty} şi a făcut să se caute o justificare a lui, «căutând să se descopere În cuvintele scrise ceeace nu era în ele-.. . D. Keynes arată care ar fi despăgublrile care, după 'd�sa, se pot cere Germaniei, «prin 'o strictă interpretare a lnvoelei dintre noi». Intre altele, observă că s'a uitat a se vorbi, la încheerea, armistiţiului ele daunele făcute de ceilalti duşmani, afară de Germani, ceea C'I,; , , -- » , fireşte, aduce încurcături. Din această uitare, in adevăr ciudată, se invederează că actele s'au făcut sub înrâurirea francezilor, «cari ati uitat pe aliaţii lot»: par ar fi, adaogă d. Keynes, "o faptă de mare nedreptate şi rea credinţă (gross unfairness 'anâ infidelity)» daca Franta şi Miu·ea Britanie ar lua ceeace Germania poate plăti şiat'. lăsa' «Italia şi Serbia» să) se despăgubească dela Austro-Ungaria t). . . 1) Trebue amintit stăruitor căexistă, prin acest tractat, Îndatorirea' ca Germania să "l'eslal1reze" România, adică să ne deapăgubească pentru' daunele ce ne-a făcut prin ocupattune, De îap t.. în toate conferinţele şi. tntruntrlle �a!iaţi!or noştri", se vorbeşte l1IuH de restaurarea, mal.cu seamă a Franţei şi a �ngliei, iar despre Rornănla seporncneşte foarte 'puţin sau nimic. Se pare că pretutlndenlreprescntanttl noştri sunt tăcuţi şi s'ar părea că nu Îndrăznesc prea inult să.ndice glasul faţă cu "cei mari" ,; pentru sprijinirea tutulor dreptătilqr noastre. Sau cel puţin se păstrează În această materie .discreţiunc" lnigrijitoare aşa că noi nuştlrn mai nimic dIn ceeace se face. De curând s' CI �f1at despre protestul de la Spa .. • 2) Vedem din. nou .că, România este· iarăşi uitată, chiar de acest scriitor, care, de altfel vorbeşte şi de noi pe alocurea. Intre altele arată . nepotrlvlrea unora din cerinţele celor 14 puncte, care pe deoparte cere şi .restaurarea României", iar pe de alta vorbeşte de "despăgubiri nurnal pentru daunele pricinuite sde agresiunea germană", iar nu cum ar fi tre­ buit .. de agresiunea Gerrnanlei şi a aliaţilor ei". ln art. 231 al tractatului,. se vorbeşte, insa, şi de răspunderea "aliatilor Gt!rn�aniei·. Nu s'a infăptuit astăzi, ,oare, d'upăcele ce se vorbesc, ceeae,:! d. Keyneş, judeca atât de aspru? La, Spa s'a incheiat un "acord", zice Journal des Debats din 18 Iulie 1920, intre Franţa; Mnrea,Britanie, Italia,. Japonia, Belgia şi Portugalia, (deci fără România şi fără Serbia) '�penltta. [502] f�l\ ilt , ' Dup�aceste conşÎderatlllllÎ g�Ilerale.' d. Keynes jncearcă .. �,.s'(),,;, , eoteală a cererilor ce ar fi întemeiate, amintind că nu există nlei & Cifră "aşezată pe baze ştiinţifice".' ' . . Un' fapt nelndoelnic, zice d-sa,' este c! 'se fac exazerărl foarte' ·marl (enormousş in privin!adauneJor pridntiite in,r�giunilein'\fada�. PriyeUştea, de sigur, este gr,ozavă şi se vede că va trebui. im,lI1d multii, pentru indreptafe. Miîltea aleargă cu uşurinţă cu găndul la mlllarde şi miliarde. «Unele guverne, pentru deosebite cuvinte lesne de inteles, nu s'au ruşinat a căuta să fragă folos, mtrucătva, din aceste sentimente». In te priveşte Belgia, d. Keynes' crede că «acest sentiment . 1'tOPu1ar» se înşală: Belgia, oricum, are o mică intindere şi pustiirea; este numa( pe o mică parte din ea. Intăia năvălire din I �I ţ, a tăcut unele pagube locale, dar, in urmă. Iuptele nu au, fost ea in Franta pe (3, fă'şie Iată pin ţară, unde lupta a mers cănd.Jnainte când inapoi; }ri Belgia luptele au fort numai pe un ude colţ al ţărei, 9cindustria. , şlma! mult sărăcăcios. La daunele făcute atunci se adaogă unele pa­ gube făţute in retragere. Dar Bruxelles, Anv:eis şi chiar Ostende sunt .substanţial" in-acte, iar pămăntul, bogăţia de capetenie,' este' aproape tot atât de bine, lucrat ca mai ÎnalnJe. Aproape nu se vede destrucţiunea, In Franţa este altfel .. '3. reg'll':1 Indată i;tre ele -unele probler1'l0 născutedtn aplicarea tractatulul dela Ver.'1ll!!les" şi, tntre "Itele, s'a făcut învoiala ca din despăgubirtle deta OermGnia � ale căror "urnă. nu 9'11 fh:at: Imper-i9' Britanlc l/ţll(lG 2Z.1.: franţa 5Z01o; Hq!ia lY'jo; Belgi!'} 8'/0; J"vo!1l'1 0,7 :No; Portug.s lta O.75'1� .. ,i numai !eştui de 6.5i%, esqni rezervafe"pentrll Grecia. -România. Statul l!ierbo-croato·slovel1 şi tel 11llte puteri a vând drept la despăgubi fi şi, cari tiu sunt semil'l.tarc ale ace:Jtei "collventiunia• In schimb Italia • va primi'" ,�l .s'a rezervat" f�()mâniei şi celorl'llt� state ""mlte pe lârJgă ea' 1n:lI�HS; o mal mare ',�rtedill suma glob�Iăa rep'1raţl'lUilor dela AU8trj�, Ungaria 'fji BI,lIg� ria .imite cu sumele primite ca contrlbuţiuni la� clze/tue/Jle, dtl liberare de: vechea monal'ltle au�tro-ungară·� Din acestea, j11mătate se. ya �mparţi tIi llceiaşi .proporţie �,i)n acelaş fel ca sumele de primit dela . Oermapia, iar ,dinee�laltă Itali� va primi 40% şi tiOOfe .SUllt reiervate.·'. ) României şi _celorlalti nUtnlţi m1i sus. Poat� fi mai m'lre .. nedrept"te-. ca - d ne mărginim la Inv/nuire', d·ll�i Ie\1l1eş, şi n,ezicând ma/ mult? Român ... ' de .obiceiu, nici nu epr/mit:l ·Ia di�cuţie şi ise cere, i se jll'pu'ne, prin uit/ma te 'amen;ntătoarc, sll iscâle(lsctl ce aU',hqtărât .Al/aţii cei m·�ri". Semnalăm ce spune' ziaruL Viitorul, dela.27 Iulie 1921Î asupra acestei , chestiuni •. După ce cOnsta tii că Austro·UiI�aria este InSQlvabilă şictl aceste drepturi, ce ni. se acorda, s�nt f�ră" nici .o V:1103re, acest ziar fncnee ta .cuV:i!1tele :.Abilit�te,a Con�"lilllul Suprem este cusutA CU aţă aibă". Sa: It/ed dei.dgatii no�rl au protestat şi ati rcfu&at săsem�e"e .. acord� " ,l '1 . , [503] '1 Urmările economice ale' păcei .. Cu pu�ni1 cheltuială, puţinezec! -de milioane", se-pot 1nlooof maşinele perdute. De altfel •. statlstlcianul rece nu trebue să uite el ;poporul belgian are instinctul de auto-ocrotire individuală bine des­ voltat, În un chip neobişnuit", şi marele li umăr de bilete de banci germane aflătoare in Belgta, -, se socoteste că ar fi vre-o şase . sute de milioane, -ar dovedi, zice d. Keynes, că" cel putin 'unU, :iiil ştiut- "cu toate asprlmele şi barbariile" cărmuirel. germane. sl tragă foi lase dela năvălitori '), Cererea Belgiei dela Germani, "se urcă la o su nă care în­ trece intreaga valoare a averei Firei aşa cum era evaluată înainte de războiu" 2). Belgia cerc,' e drept In .ă, nu numai valoarea de vas­ 'lÎ�rilC:lr, ci şi linsa de câştig din cauza răzb.iiulul. R�lUmând d. Keyrns preţueşte daunele «fizice» ale Belgiei ·Ia 3.175.00).000 lei, deşi această sumă chiar, ,,<;e va dovedi cu greu�: ,dar zice (.{ se' sfieşte a da o -cifră mai mică. faţa cu curentul ge­ neral care este atât de departe.de această cijră. P� lân�ă, ace ste daune să mai tot fie, plate, vre-o 21/! miliarde lei de amenzi, rechi­ zitie, dări, aşa că chiar cup.inzănd şi cele 61/2 miliarde ce Belgia. a primit dela Aliati, încă toate acestea nu dau decât un total de vre-o 121!� miliarde de lei, Belgia 'şi evalueaza pagubele la patru­ zeci miliarde. D. Keynes tnchee zicănd 'că este o socoinţă greşită, deşi foarte răspăndită, acea care priveşte Belgia ca' victima de căpetenie a I) Profesorul francez H:lU<;er, in � rtlcorul sau din rr-v ista l' Acl18/i Natlof'urle, dela 25 Aprilie 192>1, mlrându'se cum d-lui Kevnes «nu [-a fost i'l1ş1ne» să sp'mă acel'st�. tâlmăceşte exigte,nţ1 �cest'li t'J'l'rt' nUmăr de !bilete germ�ne prin fi, c':! să le tllflebuil1e teze in ţările neutre şi ci! silea pe Şel,,:ienl a prin'!; p etul in"�marclo Căutând nilm'!l a :!1 seam1 de 1ceastă scriete şi de unele răspunmrl ce � lI'a dat. n'u avem a judec1 intre cel\! dO'f� păreri. Po�te că In amândo!tl, este câte o parte de adevăr şi o p?rte de ;:eroare. Observilm că In nlcl onlJl C:ln adele Internaţionale ce s"ttinchei�t n'I se vorbeşte de biletel& B1tncei .Generale dela noi, C3re şJ ele ne·a\i f�st impllse de d'şm311'Ji tlcup::1nt al ţAre;. ,""'21 Averea Belgiei era S'lcotiti1. In studlele 'cele mai srrioasp, - oi­ iate unel� şi dt!d. fi:eynes. -- C�t1etrecând de 2] milierde ir'tlcs, in Hit:&. , A se vedea asupra cfJest'j'lnei Şi asupra deo!ll!bitehr isvoare, uaniel Bel1et; 'Coi'n:neni payer ies {rlis de Quure, p. 129 şi ,trm: Ivol.­ I"aris. -·1915. D. ��ynes. c,' ş. ceilalţi, c!eează »1 cerc\!tările OKI11ie; �I( toate aceste d. Levy Il favlllUeşte de a nu <> fi făc,lt [504] C. Krupenski .. ; ră�boiului. De fapt, zice d-sa, "afară de Statele-Unite, Belgia este, ţara f care, relativ. a făcut mai puţine jertfe, dintre toti beligeranţii '1 1), ' Serbia întâlu, apo! Franţa,au, .zice d. Keynes, proporţional muIt., , mai,' multe .pagube. Deşi în 1914 Belgia suferise mai mult dec�t alţii, dar în urmă eaa avut un-rol mai mic. Deşi, fireşte, trebu€ despăgubită, «nu este nici un cuvânt ca, noi sau ei, să-nu spunem , adevărul, asupracătimei daunelor», inchee d. Keynes, ' ,Şipenţru pretenţiunile Franţei, deşi sunt mult' .mai mari; s'a, făcut, Însă a exagerare peste măsură de mare (excessiveş. Şi aceasta , se dovedeşte din însuşi datele statisticianilor francezi cei mai de� seamă 2) . . Din suprafaţa ţărei nu a fost încălcată mai mult de 10% ,;şi, nu a fost cuprinsă În regiunea devastărilor adevărate (substantial) mai mult de 40°10 3). 1) Amintim că la Spa i se dă 8% din suma de primit de la' Gel'ml!.�" n1a; Iar numai 6'/2% sunt rezervate celorlalte state .mici", Între care manta şi Serbia. A se vedea nota 2 de la pag. 501. .2) O. H2 user, In articolul ce am mai cltar, vorbind de "el1ormitat'ea evaluaţlunilor" zice: '"Ne grăbim a spune că asupra acestui punct special d. Keynes, se întâlneşte cu unii economişti francezi. Şi ei, şi el, făptuesc, ,� mi se pare, un adevărat suftsrn", Dvsa declară a nu fi de aceiaşi pM�re "cu ei, ne stăruind, însăv-asupra $fragilWiţei calculelor statişticianilo,",dar ne tntoculndu-Ie cu nici un alt calcul sau argument. . , Prot. Rist (loc. elt.) zice, tnsă, următoarele: "O .• Keynes se miră <;1\' cifrele colosale şi fantaisistes citate la tribuna Camerei, de către unii din Miniştrii noştri, "ca plăţi probabile ale Germaniei, nu au găsit contrazlcere S'a înşelat asupra .tăceret, Nu era, cum crede O-sa, tăcerea hnpărtăşirei ,_ părerei. Era tăcerea dispreţului", O. Philippe MiIlet, In revista L'Europe Nouvelle, din 14 Mai lQ2Q/(p; 634), recunoaşte căKeynes "are oreptate când zice că s'au făcut exagerări a daunelor devastărtlor", statul a exagerat creditele; preţurile s'au urcţll, de oare ce .Germania va plăti", D. MilIet zice că credinţa că "Germania va plăti tot", chiar "o mie de miliarde", se datoreşte Angliei. D. ,i<:eynes; arată şi d-sa partea de vină a Angliei, S'a citat, în zlarele franceze din Iulie 1920, spusele d-Iu! Andre Tardell, . cum că .L'Allemagne peut lout payer", Şi s'a v,orbittJl şedinţa Camerei­ Wtncete de la 20 Iulie 1920, de reparaţi uni numai pentru Fral1ţa de .peşte. douăsute miliarde; D.Tardieu a spus că cu cifrele "pronuuţate"'la Hytlle, ar fi o micşorare pentru Franta de vre-o 140 miliarde, Toată lumea aşteaptă, cu Ingrijire conferinţa de,lfl Qeneva .... sau de aiurea, uu se ştie unde: 3) Se poate vede aci cât este de. puţin intemeiată inv/nu.irea adusă d·rlll� K�ynes de potrivnicii săi francezi, mai cu seamă deO-nii Hauser si LeIT}', despre scrierile cărora am vorbit mai sus, cum că,"!! � ţinut stamă nlcăe.i ' ., . t. '/ [505] i' Urmările economice ale păcei , , , I Din cele 60 oraşe 'ale Frănclel având peste 35.000 de lo- cuitori, numai două - Reims şi Salnt-Quentin, - au fost dis- ,truse; hei altele, Lille, Roubaix şi Douai � au fost ocupate, dar nu au avut stricăciuni mari. Au mai fost jafuri de maşine şi altele. Alte patru oraşe au suferit' daune mJl 'mici .isecon­ dary) prin bornbardare ; dar dintre ele Calals.ş! Boulogne s'au . mărit prin lucrărlle de tot felul ce s'au făcut pentru nevoile armatei engleze. i ' După Anuarul Statistic al Franţei pe 1917 valoarea întregei proprietăţi zidită, pentru loculnţe, se socoteşte. în tara întreagă la aproape 60 miliarde jrancs.De: s'a vorbit de către mulţi de daune de 20 miliarde la aceste clădiri numai! Este aci, cum o arăta. însuşi prof. francez Gide, o exagerere de netăgăduit 1). / , D. Keynes adaogă că trei miliarde cu preţurile vechi, vre'o .şase cele de acum, ar fi o cifră mai aproape de adevăr 2). -------'-, -- ., de urcarea preţurilor de acum. Cu toată această urcare d, Keynes, ca şi d. Gide şi alţii, chlar francezi, constată" vădlte exagerări". D. Keynes selnteme, iază pe un număr de�docu\llente franceze, Între altele pe tnsemnata scriere .a atatlstlclanului francez Rene Pupin, La Richesse de la France penâant la Guerre, 1 voI. 1916 (editor: Berger-Levrault-Parts şi Nancy). Am văzut că d. Hauser se mulţumeşte a numi .sofisme", părerile acestora; iar d; -Levy le numeşte "aiurărju. Acesta e un sistem foarte, lesnicios de nărulre a datelor statistice, care duce tnsă la luarea de către Anglia 22 "l» şi de către Franţa 52% din ce va plăti Germania; şi la "rezervarea� de aproap-e nimic pentru România "năpăstuită", cum zice d. Aslan in revista Democra­ ţia din Mai-Iunie 1920, "de către aliaţi săi" alături de care a luptat "pentru triumful dreptăţei şi a civillzatiunel !" zice; totuşi Dvsa I 1) Economistul Charles Gide zice .chrar, că teritoriul ocupat' nu a , trecut de 4 %, adică a 25·a parte, din fr�nţa. Cu toate aceste s'a evaluat, de către unii, ztce el, daunele făcute casrlor de locuit, la 20 miliarde, pe când 'toate aceste case din Francia tntreaga sunt evaluate subt 60 'mi· liarde!' Aşa că pe a 25·a parte din terltorlnt ţărel s'ar fi ,distrus a: treia parte din casele din întreaga tară l Dvsa crede, că chiar cu preţurile de acum,scăzând acea pretuire cu jumătate� "ca să nu zic cu 3/4, an ne rls­ quera pas de rester au dessous de la redlite", A.,se vedea' această pă­ rere citată in Charriaut et Hacault, La Liquidation financiere de la guerre (I Val. PariS'::'1919). p� 26. , . 2) Prof. Truchy, in shidiul său mai sus citat zice: Sur ·une e�efldue 'de 40000 kilometres carres la ferre de Francea efe meurtrleu• Aceasta fate �umai subt '8% din intreg teritoriul. Franciei .• Meurlrie" care s'ar puteâtraduce prin "strivit", nU "Însemnează "nimicit". (A se ,vedea DictiO­ narul francez a lui Ut1re şi acel al lui D,armsteter şi Hirs11feld). Aşa dar Î'pă;rerea (ţ·lul Keynes esteintărită intnlcâtv·a. ,; 3 / [506] 7" C. Krupenski Pământul, fără clădiri, <1 fost preţălult in Franţa tntreaRi1,. ·infre 62 şi 77 milioane de francs, aşă că ar fi «extravagant .. · 8_ . �socoWdaunele ce- j s'ar ti ... dus la cifra urcată de două miliarde şi jumătate francs. In fine, tot pentru Întreaga ţară capitalul de muncă agricolă a fost socotit la vre-o zece miliarde ţrancs I}. Mai sunt pagube de rmşine şi mobile, precum şi la CAile ferate şi la rninele de cărbuni. Dar ori cât de mari ar fi, ele nu pot fi socotite la prea multe miliarde pentru o parte atât de mică a ţărei, zice autorul. ' , In rezumat, d. Keynes crede că c s'ar putea cu greu tnte­ mela o cerere mai mare" de două spre zece şi jumătate miliarde de francs pent u pagu bele .şl fizice şi materiale», in teritoriul Incalcat. de Germani În Franta. . Dar acea �:xagerar?" nu trebue sa mire, căci, zice d. Key- nes, multi găsesc cea adevărul stdd nu se potriveşte cu cc­ rinţele patriotismului •• Această f}b:'lefvatiune s'ar aplica şi III alte chestiuni decât despăgubi! ile \ , La aceste pagub e ar mai fi de adăogat : contribuţlunlle, şi amenIl-. precum :;;i perderlle.martnei de cornerciu. Acesteast toate ,-le prcţătuieşte d. Keynes la cind li\l!nirde, socotind această o "ev'"luare largă (ample)". Adăogână din belşug, cv El,' ;;u n:te nimic.: «cam arbitrar», in că şapte �i jumatate miliarde 'li'! di' de mai sus, d. Keynes ajunge la un maximum 'de două ud miliarde, pentru cererile întemeiate ale Fran ;ei asupra Gerrnanrei �J 1) Pentru li mănuntele acestor date autorul se referă la Uri studiu ­ foarte t'lgrijit al d-Iul J. C. Stamp asupra --;, verei şi Venitul Prţncipă- , lelor Puter!», publicat in cunoscuta şi sa ,[!in ta revistă. [ournalofthe RoyalStatistical 'Society, din Iulie 1919. AC,)'He date se apropie, tndeobşte, �e 'acele l'le d-lul Daniel Bellet, fii scrier,�;j S rce-am ctttaj ma] 9US.' 2) D. Kevnes arată că sta tisticiauuI francez Pupin. şocoteşte aceste d!!une 15m{l/arde. Uni/găsesc şi ace1sta cifră, .farmidable", Alţii, printre �are fo�tlll 'ministru T�rdieu, le riclic1 la 31 miliarde. Dar deputatul LO'li�'Duboj8, raportoru! �snpra Tr�ctat1tll1i" ClI pri!e;ul ret�gerellul, vor­ be$te de f'} s�tit cinci zeci miliarde .. \\ini�ti· ti Re";OrlStr!lQhnei, Louchettf, yorbe� la Senat, rn1i modest, de şapte zeci Şi cinci miliarde numai 1 D. ,KeY�e·�. a ninte?h ca: acea'cită cifră esfemai m�re de ,cât îndoital lnţreg/tl 'averi rl bt'1ror loc'libriJorac�ror r<:,giuni lnc:\!ca te I Este dr,cpt că rn t1rrnll d. D'lbJLlll scăzut cer'rpa I:l saizeci si ciflci miliarde "ca an mlnl� mum: P! şi 250 mi­ �ioane lei. ,. . San�Rem'), Br-rrelles şi Spa, nu s'a fh�t nici o cifră pentr'.ldaLrJa Ger- maniei; hotărăndu-se o nouă conferinţă. tn August, III Geneve, , In Revue des Deux Mondl's, de la 15 Iunie 1920, d, Levv, ta' răs­ punsul ce face d-lul Keynes, evaluează pagubele Pranţel la Două suit tit mitlarde de trancs, intrând In multe amănunte, fără a spune inqă pe ce ac Interneiază sau de unde le la. Iată câteva date In miliarde: case 22; Mobile 10 � 'Agricultură 21;' Mine de cărbuni 41/.; Metalurgia 23: In­ dustria textllă' 221/2; alte ind Istrii 4; Căile ferate 7; Drumuri,' porturi, �e1egraf. etc. 2; Comerclul şi profesrunile liberale 10. Aşa dar toJalul daunelor .fizice şi materl le" s'ar Urca la 126mili'lrde, la care ar fi 4e adaos 74 miliarde capitalul pentru penstunlte schtloztlor şi văduvelor. 1) D. Truchy, (loc. cit.) face socoteli pe o .• datorie a O'rma�lei· ,idJe două sute miliarde (p. 667) şi mal departe (p. 669) vorbeşte de o sumă de 350 la 400 miliarde, ca fiind intreaga datorie a Germaniei, adică CII­ prinzârd toate ţările, Deşi nu o spuneIămurlt, s'ar părea că socoate cele 200 miliarde, de carevorbeşte lntăi, ca dator.ia n'tmai către Franţa. E drept că observă, ca şi !'tlţii, că priI) fmpărţirea:!sllită a plătel pe un l!jn� şir de ilnl "c'est disposer. de I'avenir, sur le papfer, spui bien longtemps·. O ob­ Serv:1ţiane de acelaş fel, �s'Jpra viitorului, face şi Profesor.1 fr1ncez de şmată f!f1anciară, O�ston Jez , când ,;ce: • La rentree de la creance sera plus incerttJine au fur el ti mesure q',e les annees s'ecouleronta ,v. Revista lL'Action Nationale, din Ianuarie 1919). "2) Italia, R1mânia, Serb,la şi Grecia, D. K"ynes n'l vorbeşte de de.­ păgubirl pentru Statele-Unite, şi i\usia. Se fa �e.tn Tr:>Ct:1t. (Art. 116. p. 69). B'e�erVeanume pentru drepturile Rusiei la ,,101 poeri şi repar::! ţiul1i·. A Uitat �i drcpt11rile de acest fd ale Japoniei şÎ al Portugaliei (l). ;-.loroe că i:l Con­ ierinţa dela Spa nil s'au uitat 1jceste' ţari; cari se pare că au sufţrit �t .şl noiI [508] . Astfel d. Keynes ajunge-Ia datele următoare, ce socoate în- .' temelate, pen,trudespăgubirile datorite de Germania: Belgia .. .'. '. 12.500.000.000 Franţa • . �. ; . 20.000.000.000 Marea Britanie . 14.250.000.000 C Celelalte ţări . . 6.250.000.000 Total . . 53.000.000.000 5°8 C. Krupenski D. Keynes spune, stăruitor, că datele sale nu sunt date ; sigure şi deci, . ele pot fi discutate; dar este încredinţat că aproape de ele se găseşte suma ce se poate cere în terneiulein­ terpretărei indatoririlor pre-armlstiţiului ». In rezumat, D,-sa crede că ar fi fost «cu minte şi drept>, să se fi prevăzut în Tractat cincizeci de miliarde de lei in total, sumă care «dacă cuprindea o oarecare îngădulntă», este o sumă pe care «Germania o va putea, însă, plăti". . Se pare că, Ia inceput, nu se voia a se ingreuia put{nta încheerei pacei, prin chestiuni băneşti. Numai, mai târziu; des­ coperindu-se adevărata stare a Germaniei, «se ivi credinţa că Germania s'ar fi predat şi fără condiţiuni». Pentru mărirea cererilor a mai fost şi alt factor: situa­ ţiunea primului ministru al Angliei era ameninţată de con,.. dlţllle financiare in care tara se găsea. Era o chestiune perso­ nală, zice d. Keynes. Atunci, «în betia biruinţei», L10yd George a hotărât să facă alegeri generale, ceeace a fost recunoscut ca" «o' faptă de imoralitate politică». Se putea aştepta o limpezire a lucrurllor, '"dar cerinţele arnbiţiunei private au hotărât altfel». In lupta electorală, «cam răce>, a trebuit «încălzire». 'Opo­ zitia striga că «nu trebile dat drum Hunului>. D. Hughes, primul ministru din Australia, cerea «despăgubiri mari» ; şi Lord North­ cliffe, . în toată presa lui, le ţinea bangul. LIoyd George seshotărî • să" Intoarcă.Iucrurile' aceste în folosul. său. Cu instinctul său fi- -�� ; resc, la ,inceput el, fu cu judecată şi drept: "nu vorbea nici de despăgubiri .mari, nici de spânzurarea Kaiserului-', ci numai de «o pace dreaptă şi.trăiriică, care .să: punătemelia unei Europe nouă». Pentru a vedea putinta de' plată 4a Germaniei, �lnttpise o comislune de experti. Plata ce a vea a-i se cere nu trebuea să fie asttel încât «să aducă daune -industriei, noastre", zicea dânsul, Dar la 30 Noernbre 1918, Ministrul Barnes, care' era pre- . � . [509] ).... . ," Urmările eyonomice ale păcei 509 suPUS o «reprezenta Munca), în minister.. strigă dinaintea ale­ gătorilor-: «Eu sunt pentru spânzurarea Kaiserului 1):0. ej am for hanging the Kaiser», . 'Şi, în ajunul alegerilor, -spânzurarea Kaiserului-, «stoarcerea lărnâei 2)>>, au ajuns făgăduinţele date de candidaţii «bloculuis- ; aşa că la 11 Decembre 1919, L10yd George capitulă, In mani­ festul Său din urmă, se găseşte şi «spânzurarea- şi «despăgu­ birile depline 3)>>. In acelaş manifest se adaogă şi cerinţa; «An­ glia pentru Englezi,socially and industrially», Pe acest program s'au făcut alegerile şi 'in această atmos- feră a plecat L10yd George la Paris! . Şi înd urerat, - after mos! painful'considerations=-: d. Key­ nes scrie: «Şi s'a văzut un răsboi inceput pentru a apăra sfin­ ţenia îndatoririlor internaţionale, isprăvindu-se prin călcarea de- , 1', săvârşîtă a uneia din cele mai sfinte indatoriri de cătrespriji­ nitorii acestor idealuri" când au ajuns biruitori». In afară de aceasta, şi Wilson şi LIoyd George, au făcut, o mare greşală, dovedind lipsa de înţelepciune, când nu şl-au dat seama că problema viitorului nu era politică sau teritorială, ci economică şi financiară, aşa că «primejdia viitorului se găsea. nu în hotare sau suveranităţi, ci în hrană, cărbuni şi transport», «Nu lăcomia (the greed) putea deslega problema financiară a Eu­ ropei, ci, mai curând, rnărinimia (the magttanimityw, inchee d. Keynes. Nu trebue uitat că Europa are atâta nevoe de «mărinimia». 1) Astăzi Labour Pariy, din care face parte şi d. Barnesv-au făcut 1) ediţie erttnă I a scrierei d-Iui Keynes, pentru a putea fi răspândită printre muncitori. 2) D. Keynes arată că Si!' Eric Geddes, care a fost .in urmă mi­ nistru şi care este acum ambasador la Washington, ar fi zis, .in a mo­ ment o] injudicious candour", vorbind de aceste despăgubiri că • vrea să stoarcă (lămăla) până când să audă ţipând simburi!" U will sqeeze her ;ţ, Ifl. uniil you hear file pips squeak). Mai înainte spusese; • Vom scoate din ea (din Germania) tot ce poţi stoarce din o Iărnăie, şi chiar ceva mai mult". S'a vorbit de curând, însă, de o cuvantare a sa la Washington În care arată, acum, cu totul alte păreri: 3) Costul integral al răsbolulul se socoteşte la şase sute de 'miliarde (600.000.0CO.OOO) de ·Iei. Fără amortizare, ar trebui pe an o dobândă de trei zeci miliarde, D. Keynes ,1ntreabă dacă vre-un "expert" a spus când-va .că Germania poate plăti această-sumă ? [510] 510 C.' Krupenski AmericeI, încât se cuvine să dea pilde de acest fel la ea. -Clef 'cum oare statele Europei pot cel e Americei să le ajute, când ele se strivesc intre ele ?,., Starea Europei se datoreşte -lăco­ mie" neroade-, arătate În alegerile din Anglia, zice d, Keynes l, ,Pro.�ramul nestrămutat al Angliei şi alStatelor-Unite, trebue după d, Keynes, să ·fie de acum urrnătorut : P. Să se desfiinteze orice dat, rie intre aliati. 2", Să se hotărască suma de plătit de către Germania !� 50 miliarde Iei. 3°. Anglia să renunte la orice drept in această sumă şi s& o pună la dispozitia 'Comisiunei Reparaţluntlor, pentru a ajuta Statele cele noue. 4°, Pentru inlesnirea creditului, toti părtaşi! la Tractat se garantezi o parte proporţională din datoria Germaniei. 5', Să se ingădue puterilor, foste duşrnane, să .ernită cu aceeaşi garanţie, o mică (moderate) sumă pentru restaurarea IOf. - Dar flnanţ le celorlalte tari stăteau mai rău decât acele ale Angliei. Anglia putea să'şi lnchee budgetul cu «mijloacele ei normale», fără ajutorul despagubiri lor. Dar Franta şi ItalEa «mergeau spre faliment naţional .. , şi aceasta nu se putea as­ cunde decât susţinând pretentiuni mari dela duşmani 1). Nimeni nu se gândea temeinic, "ştiintific", la cât poate plăti Germania '), aşa că orice politica financiară se facea pe date falşe. . \ După d. Keynes, singur Clemenceau era logic, căci el nu se găndea la putmţa de despăgubiri, fiindca politica lui, era, Inainte de orice, nimicirea cât mai deplină a Germaniei.' -Pacea J) A se vedea starea tn Franţa şi discuţiunilein privinta vHt!}/t· relor Inposlte tn O; Jeze, L'Impăt extraordinaire sur le capital comme moyen de liqulder les Charges dela Guerre, p. J33 şi următoarele. Atunci: ; mlntstru! finanţelor zicea: Il faut d'abor d que l' Altemagne paie», Se ştie- . ea, tnsă, In Iulie 1920. fără a fi primit nici un ban dela Germania, Pi'an'!ţ:l. a votat, cu bărbăţie, opt miliarde şi jumătate de dări 1. , 2) Ca un exemplu de evaluare .optimjstă� a averei Germaniei. del"l: fn<:eputul răsbotulul, semnalăm scrierea d-Iui Bellet, din 1915, citată mal; 8Ît3�. A se vedea şi LevY. La juste Paix, 1 V" La 'Capacite de Payment de" I'Allemagne, in Revue des Deux Mondes du 1 jullet 19?O p. 165, In 191§ s'a p 'Jblic� t tn Pa ris: La puissance economique de [' Aliemagne d' (Jpr�s' l�, documenls officiels (SiC) dela Distonto Gesellsclwjf, tot in acclaşi sccp. [511] ..... � ..... � ;;:', \ .............-�-----';,o'���'� • Urmările economice alepăcei- .$l�- � eartagtnesă- ce el vofa, nu lăsa Germaniei putinţa S-ă'şf reia aetlvltateaşl, deci, sapoată plăti, "- După tocmeli, "negodaţiunl·, între aliaţi, cu tot felul de­ certuri şi intrige, «cum nu s'a mai văzut În istorie» şi.care «01.1' pot fi privite fără ruşine», s'a ajuns la forma din urmă a pre� tenţiunllor. Presidentul nu putea primi că Germania poate fi silită fj�' temeiul îndatoririlor luate cu prilejul armlstlţlulul, să plătească toate cheltuellle rasboiutui. Atunci s'a ajuns la «cornpromisul-, aşa cum îl găsim in art. 231 al Tractatulul, al cărui cuprins; este: «Guvernele aliate şi asociate declară, şi Germania recu­ noaşte, că Germania şi aliaţii săi sunt răspunzătorl, 'de oarece 1 e-au pricinuit, de toate pierderile şi de it< ate daunele suferite de guvernele aliate şi asociate şi de naţionalil 101:, ca o urmare a răsboi ului ce le-a fost impus de către agresiunea germană 1;ili a aliatilor săi». Se poate lesne vedea din această dibace şi şireată re­ dacţie, că era cu putinţă zăpăcirea. Nespunându -se de 'ce fel de daune era vorba, Wilson putea crede că este vorba de răspun­ derea morală; iar Lloyd George putea spune că s 'a primit ras­ punderea financiară pentru toate cheltuelile răsbo iului 1. Aşa cum s'au redactat, articolele 231 şi 232, cu mentinerea in ele 'a cuvintelor din actele pre-arrnistiţlnlul şi cu iscusitut adaos, din art, 232: «şi în general toate daunele aşa cum .sunt . definite in anexa 1, aci alăturată», s'a dat Prestdentului apa:" renta că el nu 'şi calcă cuvântul. Dar nu estJ mai puţin ade," vărat, zice d. Keynes, că cererile din § 5, (j şi 7 al acestei Anexe; trec peste daunele prevăzute la Armistitiu şi sunt ade­ vărate cheltueii de răsboi, nu «daune aduse civililor". Faptul di vor fj plătite declvill, prin impozite, cum s'a ::lPUS, nu e o jliS- c tificare temeinică, căci astfel se pot cuprinde toate cheltuellle de răsboi, care fireşte tot astfel vor fi plătite. / D. Keynes mai găseşte un alt neajuns acestui tractat, neajuns de care vorbeşte necontenit, şi anume că nu fixează o sumă pentru, datoria Germaniei, lucrul ce a fost criticat. mult, zice d-sa �j socotit rău, deopotri vă şi pentru Aliaţi şi pentru Germania .. Metoda adoptată de tracrat de a aduna I sute de mii de plângerl pentru daune la tot felul de lucruri, este ""vădit ne- [512] I I I f C. KruJ,enski �' practică'». Trebue neapărat fixarea unei SL!me întractaf, .zlce d. Keynes. � «Dar tocmai aceasta nu se putea, fiindcă se exagerase atât putin ta de plată a Germaniei cât şi daunele l». Stabilirea acestor , două cifre "adevărate", ar fi fost o decepţie mare pentru în­ chipuirile poporului! S'a lăsat, deci, totul în seama unei -ce­ , misiuni a Reparaţhmilor-, înfiinţată prin acest tractat'). Am văzut mai sus că d, Keynes a arătat că despagubirile care pot fi cerute de. toate ţările la un loc, cu terneiu, după cea . mai mare evaluare, nu pot trece de 75 miliarde 2) lei, şi că pro­ pune, ca prin înţelegere, să se micşoreze la 50 miliarde. Evaluând şi ceeace â. Keynes numeşte despăgubirile In­ troduse pe deasupra, anume pensiunile şi alocaţiunile la familie, (Pensions and separaiion allowances ; pensions et compensations 'de mtme nature 3) şi socotindu-Ie, pe baza mijlocie franceză, care este mai mică decât cea engleză sau americană, şi ţinând seama de numărul mobilizaţilor, al invalizilor şi al morţilor, în fiecare armată, D-sa ajunge Ia suma urrnătoare : • Imperiul Britanic : . . 1. . . . 35 miliarde lei Franta . . .. 604) » Italia. . .. ..... 12,5 » Celelalte (cuprinzând şi Statele-Unite) 17,5 » � Total . . . 125- 7> Adăogând această sumă la cea de mai sus, suma de plă­ tit de Germania, ar fi de Două sute miliarde de lei fi) .cel mult, pentru toate ţările, fără a lăsa ninlic în seama celorlalţi foşti duşmani • .. __ ._---_._' 1) Art. 231-247 cu anexele lor (pag. 104-124). 2) Am văzut că numai pentru Franţa, în Iunie 1920, senatorulfrancez Levy, şi mai mulţi alţH în Franţa, preţuesc aceste daune Ia 200 miliarde, din care 74 capita lui pensionarilor, Invalizilnr, văduvelor şi orfaneJor !. 3) A vedea § 5, din anexa), al sectiei l, din partea 8. .Reparaţiuni", a Tractatulut, 4) Amintlm că d. Levy.Iloc. cit.), evaluează acest capita! la 74 mi­ liarde. . 5) Din cele spuse de d. Keynes, la pag. 149, unde nu vorbeşte .de costulfratuluî" În Roiuânia, de şi vorbeşte de el în celelalte ţări, nu putem şti dacă ne-a ouprins şi pe noi, cu cei 800.000 de morţi şi peste 30.000 de invallzi, În aceste socoteli, sau dacă am fost şi aci uitaţi. In cursul scrierei' , sale, e drept, că d, Keyries pomeneşte de noi, nearătănd uneori, însă, o părere tocmai prietenească şi .oună despre noi, in deosepi la pag. 218 şi ,244. [513] ,U rrnările economjee . ale păcei In Septembrie 1919, ,Minisţrul francez. Klotz, evalua, in o cuvăntare la Cameră, cererile Aliaţilor la 279 miliarde,' care' cu dobănzile lor, ar fi fost de plătit tn 34 . rate anuale' de 25. rnili­ liarde') fiecare. Partea Franţei în aceste rate ar fi de 133/ ţ mi- , liarde 2) pe an. Această declaraţie avu, zice de Keynes, efect la' Bursă; dar, adaogă Dvsa, «dezamăgirea nu va întârzia" 3). Ori care ar, fi suma 'de plătit şi ori cum s'ar fixa, ea, Ger­ mania, trebue, după art, 235 din Tractat, să plătească până I'� siârşitul lui Aprilie 1921, tuturor . Insă, dn această sumă, se 'cuprind şi cheltuelile armatelor de ocu- paţlune, după Il Noembrie 1919, data armistiţiului, ' După cele cuprinse în art. 249 al Tractatului, d. Keynes, pr eţălueşte această din urmă cheltuială lacinci miliarde lei, adăo­ gând că aşa cum este cuprinsul Tractatului, Franţa "ar putea să-şi întreţină astfel toată armata, scăpând astfel pe locuitorii săi de .această povară". Această cheltuială, mai zice acest scriitor, ar fi numai în aparenţă în sarcina Germaniei, dar în realitate, cum Germania ar avea de plătit despăgubiri «peste puterile ei>, aceste cheltueli ar tiIn socoteala Aliaţilor Franţei, cari vor primi mai, putin pentru reparaţiuni, De aceia s'a încheiat !), o învoială intre Statele-Unite, Anglia şi Franţa prin care ele se îndatoresc a, mărgini aceste clieltueli la trei sute de milioane lei pe an, «În­ dată ce se vor tncredinţa că desarmarea s'a indeplinit cum se cuvenea», Această mărginire nu este definitivă şi se poate lesne schimba Însă; de altfel s'a văzut la Spa că dezarmarea nu s'a isprăvit .şi chiar s'a maiamânat peşease luni.' Tot din această sumă de douăzeci miliarde mărci aur, se 1) 34 de rate de câte 25 miliarde ar face În total 750 miliarde. 2) Eireşte, nu se ştie partea sau părticica României, dar Conîerin­ ţele de la Hyte-Lyrnpne, Boulogne, Spa şi celelalte ne-au lămurit în deajuns, cum am arătat mai sus. 3) Ceeace a străbătut din zvonuri, În urma sus z iselor Conferinţe, par a da dreptate d-lui Keynes, cel puţin în parte. Nu s'a vorbit de o sumă totală mai mare de 120 miliarde. Şi suma e găsită, în deobşte.rprea 111;>.re. Hotărârea se ştie s'a amâna! pentru o nouă Conferinţă specială la Geneve, p.ţ, când se tipărea acest articol s'a vestit că- s'a renunţat la vasta Conferinţă. 4) Actul oficial englez, (White Papt r] Cmd. 240. I [514] C. Krupenski vor plăti «acele dtfmi' de �roduse de hrana şi de materie prime ce .se vor socoti' de guvernele) puterilor aliate şi asociate," �ca trebuitoare pentru a ingadui Germaniei să răspundă la Jndato- driJe sale de' reparaţluni- 1); . . Această Imbtânzlre este, zice d. Keynes, de cea mai mare thsemnătate. Ea face ca cererea indată a plaţei acestor 25 de. miliarde lei aur, Să fie mai putin Impovărătoare (injurious) ; dar. ea, totuşi. nu este nevătărnătoare iinnocuous) 2). , Asupra acestei cerinţe de 20 miliarde mk. a tractatului, d. Kej> nes face observaţi.mea că nu numai că această sumă nu arputeaf găsită in acest răstimp, «ch.ar dacă o mare parte ar fi lnapoiată Ger­ maniei pentru importul ti», dar şi că dacă Comlstuiea de Repara­ ţiuni ar căuta să administreze, senos, p-ntru a putea înapoia Ger­ maniei ce-i trebue, «omercJul Europei centrale ar fi gatuit . d(� kmne biurocratice cu totul zadarnice» • Această plată, trebue făcută până la 30 Aprilie 1921, �ljjl atâtea . vărsărninte câte va hotari Comisiunea- şi in felurile ce ta va fixa: in aur, in mărfuri, in vase În valuri sau altfel. Pe lângă ea Germania tretlue să rernită bOL uri la purtător (bearer-bonds, bons au, porteurţ de cinci ecl miliarde lei aur "): cu o dobândă de-21/2% pe an dela 1921 la 19_5, iar .n urmă cu 5�IQ") dobândă şi i % pentru amortizare. A;3 da: Germania, numai pentru aceasta va trebui să plătească 1.8 5.0 O.OOJ lei dela 1921 !�. 1925, şi pe 'urmă 4.500.000.000 Id,pe an. In fine Comisiunea de kepar. ţiuni poate cee treptat Oilft,� asemenea bonuri, in anumite condiţiuni arătate in tract-t, aşa C$l numai pentru d.ibânda lor va fj nevoe de mai multe miliarde, Ia care se adaogă povara unor dobânzi compuse, dacă ar fiIntâr­ zieri de plată. 1) Prevederea din acest articol este mărită de aliniatul din liln,iil, al art, 251, care adaogă, pe lângă acestea şi cuvintele: .. şi alte plăţi", tot trebuitoare nevoilor Oermarneî. 2) După cele ce s'a SP'lS la Conferinţa dela Sp? ar urma că Oet­ manla nu a plătit nici o sumă, In bani,. din aceste 20 de mlttarde.. il se dă, de 'către aliati, chiar un ajutor pentru hrană, de' 5 mit la tona de­ eărbunl predat, ceeace face, după deputatul francez, Loucheur, 36 mi. Iioaue pe lună, din care 200 milioane partea Franţei.' . . 3) Ceeace Oerm=nta nu ar plăti pănă la termen dinceleJ1lnîăhll 25:: miliarde, va fl prefacut 1u. asemenea .bonuri". t Tractat Partea V m •. !"!cţia 1, �nexa lll,' § '12. c.). j'( [515] ; Urmările economice ale păcei După socoteliledJlui Keynes, admiţând că Germania' nu arputea plăti până la 1936 mai mult de 3.750.000.000 lei aur pe an, adică numai o parte din dobănda la litnpezită I ... '1i-e sufletul o noapte C'u» cer pustiu, de 'ceaţil, Cand im! vorbeşti, de-odată Se face dimineaţă I 1) Din yolumul c�Ulrg!irltare negre», aparut de cu�And. [519] .' Alexandru Th.: Starnatiad Mi-e sufletul o mare 111 veşnică [urtună, Cdnd mă săruti, răsare Fermecătoarea lună] Mi-e sufletul atâta De trist şi obosit, Că fără tine 'n oieaţă De mult aş fi. murit f IN PRIMAVARA Te-am întâlnit în primăvară' .. >'i'n prim/ivară te-am pierdut, De-aceea asi dind vine iară Cu farmecu-i neitrecut : Te simt în flori fi 'n ori ce rasd, Te simt în catdele-adieri,» Şi sufldu-mi din mmviseaziC Şz-mi parc e'a fost eri! I ALEXANDRU TU. STAMATIAD [520] R.ĂZBUNAREA Pe o vreme de dureroase amărăciuni ale vietii mele de � student, arnărăciuni ce nu-mi sunt nici azi, ca amintire doar, plă- • � cute, locuiam în "Fundătura '1, ce dă şi'nsus şi'n jos, pe str. 1 Sernicercului, în Calea Griviţei, - la o nemţoaică. {. Si casa nerntoaicei mele, de care mi-aduc si azi, cu intio- " , rare, aminte (m'a executat, după un an, în ziua nuntii şi'n casa � miresii, de o datorie de douăzeci de fr), nu-şi avea faţa IEi stradă, ci În dos, nas, în nas, prin zăplaz doar despărţite, cu, o , .coşrnelie, ce-şi da aere de casă �Lt două caturi, catul .de .sus ne ' Iiindu-i însă decât un fel de cotineaţă, o mansardă şchioapă, ' - un pumn de odae şi-o săliţă -- cu o singură Ierăstrue, ilfl ochiu rotund şi urduros de geam, pe-o pâlnie restrâns lărgită., .. înăuntru ... '- De cum 'mă aşezai la -madarn Hecki- năstruşnica-mi gazdă, ceva de tot ciudat' îmi fu. dat să văd: spre cotineaţa de sus a casei de alături, pe o scăruţă cu trepte clărnpănitoare, că erau urcate cam "de-a buşile" 'şi scoborâte cam "de-a dârdâişul", urcau fel de fel de .. tipi», cari mă minunau grozav: fercheş! cu L , coltul batlstei de mătase scos, din buzunarul de sus al hainei, afară, cu mănuşi de piele .. glace". una pusă,alta slobodă, in f stânga, baston cu mâner auriu, în dreapta : fiIfisoni, cu cărare ' la spate, -veniţi, necatadixiţrd a veni spre dondănitoarea scăriţă decât cu "muscalul"; un falnic joben văzul chiar clnstind, cu, '� , înalta-i vrednicie, cotineaţa de sus, care, părândui-se poate prea ţaNoş, ii, dădu, cu pragul de sus al sătiţil, un bobârnac, totuşi," '�. dar acesta, crezând că-i glumă, se strămbă, niţeluş, de râs şi intră, aplecându-se, a bună creştere, spre pământ'; nu Iipstau dela acel sfânt altar nici înzorzonate "damicele" cari, .pentru a 1 ' [521] Răzbunarea intră, cu roţile lor de pălării, în săliţă, lŞI suci au gâtişorul, la fel� ştiţi, cum 'şi·t sucesc [uncanii, când dau să ia în jug; nu lip­ siau, insfârşit, nic\j feţi ofilite, haine, de bună croială, dar cam verzui şi chiar ponosite �':'Jn minunat muzeu, mă rog ... Nedumerit, intrebai. In pumnul de hârbuită mansardă, aflai că sălăşluiă, în plină faimă şi căutare, o milostivă cucoană. Paraschiva Isac, a cărei pungă, doldora de aur, se rnilostivia a sta veşnic, mărinimos, deschisă tuturor celora, cari dând pe sucita cărare a vietii de hopuri prea mari, se vedeau silite de multe ori ispitiţi, să scape. de ele, prin aurita punguţă, care le netezia calea spre un viitor măreţ, c'un câştig de nimica (cinci la pol, sau aşa ceva, pe lună, mi se parej.; " Ceva, ceva dela al unsprezecelea ceas trecuse, când, Jl.in săliţa de sus, auzii, deodată «foc foc ... » un scrâşnet de chee.iapoi intr'o broască, care trebue să fi fost tare sdravănă, ca să aud eu de jos, scrâşnindu-I, prin măsele, cheia, un clocot de glasuri, nesfârşit: uri glas de bas, pornit de" sus, din capul "scării în do minor", scoborâ, uşurel, în «octavă», de ajunse până la fa de jos, unde se stinse, într'o hauială Indelung tremurătoare : o -soprano-Iejeră», pornind, încetinel, cu do, urcă din treaptă în treaptă, tot mai .. fodissima»,. până isbucni într'un «tril», desnă­ dăjduit «îlajolat= ; nu-ş cine, Îşi pusese un trâmbiţoiu la gură, că ochiurile ferestrelor dela casa cela cu aere de două caturi în­ cepură să-şi clănţene stirbiturlle-i de "babă cloanţă'"; urt ele­ cotiş de barabană spartă al unei ţoamfe guri prindea, înstârşlt, în unda-i necontenită,' notele ciudatului clocot ... . Tot ascultam, de jos, nerăbdător, să ştiu ce e, când, in pragul uşii' dela săliţă, mi se ivi, eu clocotul-s- val în urrnă-i. .. {I iasrnă ... coana Paraschiva Isac L. " O faţă, 'doar cât un pumn, ca de irează, motolită în sbâr­ cituri adânci şi dese; ochi gălbui, mititeluti, sfîdielitori şi iuţi insă, din nişte văgăunele urnbrite de câte-un stuf sburlit de sprânceană,· ochiu de maimuţă; bărbie scovârdată in sus; spre o gură foamfă,' încreţit pungită in adânc; părţii de scântei, cu ape de curcubeu, imi trimetea, răsfrânt în nişte cercei, desigur. de mare pret, soarele; o pălărioară "tacă, cu fel de -fel de pan­ glicuţi şi floricele 'mbrezăiată ; pe-un gât, ca.de cocostârc, două lanţuri de aur: unui gros, ce-i atârna până'la sâneţ -'- negreşit . 4 � � - �- .. � ��- ..,,-� .,..�.��"�� ; I • '", i ' [ i 11 [522] al ceasului, subtirel cellalt, ClI mărgăritarele" din loc în loc, de cere-i atârna, pe piept, o cruciuliţă, din plin bătută în pietre ,scumpe -- semn vădit de cucernicie, ca la vIădici, mâni osoase uscate, cu degetele pline, însă, de inele, în cele mari chiar fiind câte două; brăţări grele pe braţe ... Rochie încărcată, dar veche, de tai cărmiziu, cu bluza pernbe, -de mătasă, prin care balenele corsetului cam căutau a-şi face, . pe-alocuri, drum; botfori, cu ciocurile în sus, ca pentru cerşit, ca şi bărbiea -- iată ce văzul in pragul uşii de sus eu şi iazma asta doar o piele pe 03, era rnilostivă coana Paraschiva, cea cu nunzuta de aur lant deschisă t.. I J. it) � <.J Se porni ascoboră, alaiu murmurând încă în urma-i: în -mâni, cu grijii păturită şi ţinută, o basma-s- cu poliţi, hotărâri, ade, bănuesc : de braţul stâng, o ţinea, să nu dea de-a dârdiuşul, poate, un chip ciudat î: un câine 'mox şi roş, mai bine zis: în­ ghesuit, trunchios şi plin, însă, cu .umeri largi, cap mare, col­ ţuros, nas mic, cârn, cu nări largi, aproape turtite de-alungul unei glui, ieşite In afară în chip de box, din care se vedeau, ca .de-un veşn ic rânjet, prin fire rare şi ţepoase de mustaţă roşie, nişte colţi jârnbaţi, partea dreaptă. având, uneori, cu buze, ,. cu mustaţă, cu tot, mişcări iuţi, svâcnite, dela stânga în spre dreapta., . Şi .iasma asta --- o deşlrare de oase, cum era, scoborâ, cu murmurul alaiului după ea, cu Iaiul tot răsf indu-i-se «sst, sst­ în urmă, scărfţa tot lămpănindu-şi, necăjită, Incheeturile, până jos, de unde, alaiul iruprăştiindu-i-ae «muscalub dând vânt aripilor de cauciuc, se Iăcu nevăzută, pe cotul ele jos 'al Serni- cercului. . ,"> Şi asta, iri fiecare zi; l!1fiecare zi şi eu Incremeniarn ' locului, cu ochii pe urma lor -- vreme. Gânduri urâte, gânduri negre mă bântuiau: nernţoaica îmi tot da cu perdaf de . ardei ...... roş pe la nas, cu strămurariţa prin coaste "-- zor, nevoe, să-i plătesc chiriea, căci la ea, de, nernţoaică nu era P, pe păsuire nu mergea şi'n bietu-rni buzunar ... Ieseae chioară! Aveam şi eu o vechitură, scumpă inimei mele, totuşi: un , pustiu de inei şi, de câte, ori simteam pe la nas perdalul lui madam Hecki, care ma mai dedulcise si cu o bunătate de -, «Zwischen -knădel», un fel de piroşci, cu câte-o prună, cu coaja şi miez,cu tot, înăuntru, i la .mijloc, mi se părea că 'ncepe casa 522 c-. Paraschive�cu [523] AL" ,t ?II!! Răzbunarea să mi se învârtească pe loc şi c 'auziarn un glas mieros, de ·pe nu ştiu unde: «De ce-mi tot stai, mă rog, mohorât? Ce mai aştepţi, �ând 'nu mai ai te aştepta ? ... Intinzi doar mâna şi scapi! Să scapi. •. de ghesul unei nernţoaice - mare, Ispititor lUCf,4, zău! Imi luai, deci, inima în dinţi, îmi făcui, odată, cruce şi... CL! Dumnezeu înainte ! ... Q jale adâncă, cu mustrări mari de .cuget, mă cuprinse, mustrări cari, când şi când, mă băntue şi azi încă, Întrucât cu «scumpa-mi vechitură» nu m'am mai întâlnit: mi-a fost jertfit-o pe altarul din cotineaţa de sus, învierşunata-rni soartă ..• Si zile după zile tot treceau, perindându-l depe clărnpăni­ toarea scăriţălşt atrăgea mereu amarnica mustrare - eu clocotiam de-o furie cumplită împotriva soartei, care dăduse, ca o năroadă, .aurita punguţă în .mânile osoase de strigoi ale irezii celela şi , nu mi-o dăduse, bunioară, mie, ca, prin ea, hei, hei, ce n'aş fi tăcut '?,. Isvoare de lumină ştiinţifică ar fi ţâşnit, de care s'ar li adăpat, il fericire, lumea toată r ... Nu, nu râdeţi, mă rog! Aţi fost, caşi mine, tineri şi, caşi pe mine, v'au bântuit pe toţi aprinderi de-astea, de mărinirnii ... altruiste, pe-o punguţă ... streină -- aduceţi-vă numai aminte ! ... Fierbeam, clocotiam.. nevoe mare, zic, şi-a urmăriam, pas cu pas, pe hoaşcă -- nu cu gânduri negre, păziască-mă sfântul j ci iaca numai de aşa, s'o văd, de-a minune, in tot rostuletul, �. � că prea mi se părea nu ştiu cum .... ciudată! M'am dus,' curios, după ea, m'am dus pela judecătorii, pela tribunale, pela portărei - pretutindeni, cu mocsul roş, gata, gata, să muşce, pe aproape de' ea: fel de fel de chiţibuşării, fel de lei de întorsături şi învârteli -- tot labirinticul tort al judecăţilor, în ceiace o priviă, ea pe toate le ştiea, pe degete şi le'nvârteă. detni'-ţi băga în cofăcând şi când, ditai judecător! , Ci orice om, de-i om, îşi găseşte, odată şi odată, ţintat în frunte de ar fi, şi el nasul, cum sacul peticul L. Când Paraschiva Isac pleca, din gnimirliea ei de sus, după regulări sau pe Ia cele judecăţi, o apuca pe Semicerc în jos, de cele mai multe ori. La gura acestuia,' în calea Gri viţei, se aşeza, � intr'o bună zi, un milog, ciudat ţoarte, nespus 'şi de curios: pi­ cioare mai de loc; în locul lor, mici ciurnpavecotoare, 'atârnate ,de şolduri. Şedea pe şezutvun trunchiu înalt, drept, spătos şi [524] ,. j Gr. Paraschivescu ',.,524 plin.; cap mare, frunte in altă, ieşită mult inapoi, spre un ciuf răvăşit de păr�Mai de departe, părea o dihanie -o focă. GâtâiăIntr'una, gâjâia.. fioros de fot, când te vedea apro­ piindu- te, uitâridu-ţi-se,' cu ,nişt$e ochi mari, rotunzi, holbaţi, in fată: era şi mut. Când o pornia din loc, lşl înveliă mâinile În nişte sdrenţe negre, se aplecă, ca şi ursul, pe labe şi începea să meargă pe 'ele, târându-şi partea din urmă şi, cum ciumpii de la şolduri se târau, mai, pe aproape, părea o altă dihanie - o broască ies­ toasă, aruncată de năpustiala mării omeneşti, de a pururi În sbu­ cium de furtună . . Inzorzonată de o Întreagă comoară de scule, era Îndeobşte, pe ea, prin fata mllogului, trecu, mai fără să se uite, cu trufa­ şu-l foşnet de fai, şi Paraschiva Ispas, dar milogul incepu să gâfâe din toate puterile, răsbit, par' că, şuerătorvcu gogonelile ochilor svâcnind mărite, să-i atragă, cu bună seamă, luarea aminte şi ... mila ... Ea se uită, tresări, înfîorându-se, Îşi Întoarce însă deo- , dată, capul, îşi iuţi paşii şi pieri... cu ea, şi mila ... Milogul nu mai gâfâiă, rămăsese doar incremenit, cu lumi­ nile, mai mai să-i sară din ţâţâni, in spre locul, pe unde pierise ea, multă vreme ... . A doua, a treia zi, ea îl ocoli, pe departe, tot Intorcândtr-şj vădit lnăorată, capul, gâjâitura auzindu-se tot mai şuerat şi stra- niu, ochii rostogolindu-i-se turburi de toL. l' A patra zi, de cum o văzu abătându-se; milogul o porni­ broască ţestoasă, cu săritnri lutl, cu labele Infăşurate în sdren­ te1e-i negre şi, deodată. i se ridică in faţă-poponete ... Ea se dădil c'un ţipăt de spaimă inapoi, dar dulăul cel roş scrâşni, prin zârn­ bitura colţilor, şuerător, o'njurătură şi isbi, furios, pe rnllog, eli piciorul. Iar acestuia, incremenit în urmă-le, pârtii de scântei scăpărătoare ii ţâşniau din gogonelile ochilor, obrajii şi gâtul j se umflase-cimpoi, de o sillnţă zădarnică" cu bună seamă, de a .. le striga cine ştie ce cumplit blestem, urmarea dreptului de mllă, la care, ca om, se credea indrituit. , , Punguţa cea de aur, obişnuită, însă, cu feţi mai simandî­ coşi, tot nu binevoi a se deschide, pentru o m�rşavă dihanie� -.ca mHogul, căci vic1eana-i stăpână, <;a .să şi-o cruţe de prihană, nu mai ieşi in calea Griviţei prin gura de los a Semicului" ci pri'n cea de sus. [525] !IJIE ,. , },)' Răzb�narea , Ci şi în sufletul inilogufui se petrecuse pasă-mi-te, ceva neobişnuit: pierise milogul, revenise omul, şi omul, îndârjit de Ioviturile primite, pricepu cum stau lucrurile' şi'n ziua următoare, iată mi-1 rânjind poponete, "în fata fustii de fai ! ... Isteaţă cum ne o ştim, punguţa tot mai găsi o cale de scă­ pare, mai de ocol, e drept, dar cale: pe strada Tunsului, ce o ia cam inapoi, din gura «Fundăturii-. Care nu-i fu însă spaima Paraschivei Ispascând, după două zile, văzu milcgul, pe şezut, în gura "fundăturii" chiar, loc! cu totul nepotrivit pentru cerşit - în apropiere, însă, de coşmelia ?Î ;". Punguţa, tot încercând să scape cu fofârluga, se văzu, in$fâ.rşit, căzută in capcana, unor ochi roşi, cari nu se mai în­ duplecau la nici o pâsuire s-- şi binecuvântată fii, Maică, făcă­ toare de minuni, că-i 'dădu şi gândul cei bun de a i se des­ chide ... pentr'un "cinci 1" . . Dar nu-ş ce-i se păru ParaschiveiIspas la milog, că ori de scăpărarea ochilor lui ori de o mişcare cu tainic înţeles Ci mânilor nemăsurat de lungi (erau, pe cât mi-aduc aminte, pe lăngă el nişte sburături colţuroase de piatră), de ce nu ştiu, numai atâta, că hoaşca-şi pierduse ca prin farmec, obişnuita-i :hţepenială şi mi o luă, fuguta, Iuguţa, la picior, înapoi, spre casă 'şi acolo-clan], clan], sub cheet .•. Făr'să să ştie, şi in ziua ceia şi în cea următoare, o lume (i). fi bînecuvântat pe milog: nici poliţe protestate nici judecăţi '-- pace judecători, pe portărei, fierbere mare pe filfisoni, "coanei Paraschiva" nefiindu-i tocmai bine, râs din berichet şi pe mine ­ rautate, că-mi uşurase niţeluş milogul şi mie inima ... Ci drac mort doar aşa, cu una două, cine-amai văzut? Şi iată-mi-o pe iasrnă -pâş.. pâş- iar, colo.i.ţeapănă şi Iată-mi-I broască ţestoasă.vdeodată, şi pe milog şi - poponete iar 1. •• O văzui dârdâind urât, o mai scuturau încă, pare-se, cele frlguri ... Punguţa 'işi deschide --. Iat'o. clănţănind, tnsă; argintata guriţă Ş!, mări Doamne 1, o băncuţă albă şi zimţuită icni dintr'ânsa, lângă milog L .. El numai gâjăiă, uimit de atâta inimă, poate, se uită doar, cu ochii holbaţi, când la alba dupcă, 'Când la milostiva coană, care; indepărtându-se, cu zârnbatul roş alături, îşi mai ';lrtmcă de vr'o două ori, ochii înapoi, nu lamilog, ei la băl1cuţă, ,a! 'cărei zâmbet trist îi sfârşâpd, se vede,inimioara ... Se'ndepărtase binişor, când. milogul, ridicând, cu o miş- [526] Gr. Paraschivescu ' ,ci! ' ă ustită, bănuţul alb de jos, IH asvârli în urmă, de zăn- Acare il P A hi 'IA � . 1 dăd dădî o-ăoi pe 'Caldaram, Clar anga ceeace 1- a use, care a l.! un tlpăt,*'ca de-un pocnet de puşcă .. , Milogul se reaşeză, înegurat la locul lui. dar, după vr'o jumătate de ceas, coana Paraschlva se reivl de după cotul străzii -- însoţită însă de subcomlsar, căruia îi tot arăta, vor­ bind pripit, cu degetul spre milog, care sta, totuşi liniştit, îne­ gurat doar ... Subcomisarul se apropie de el, încercă Să-I întrebe ceva, dar,văzând Ctl cine are deaface se răsuci pe loc şi pleca, dând din urrnerl şi făcând, muteşte, un semn larg, lesne de in­ ţeles, in spre cea ce-l adusese, pe-a cărei faţă se puse, deo­ dată, ca o' pânză de mort ... A doua zi, ea-l aruncă" de departe, un franc de argint el il ridică de jos şi l-I aruncă cu furie, in urmă, care-o fă,cl! s'o ia repegior la sănătoasa. A treia zi; se apropie dela slne de el şi punguţa-i se goli, oftând, amarnic de ea, de-o carboavă -- cu aceiaş urmare, totuşi ! ... * * >l.: Vr' o câteva zile În urmă, reincepuse clocotul de sus jar, cândauzii, deodată; un răcnet de durere şi zarvă mare. Mă re­ peztisus şi acolo ce să văd? Milogul, cu ochii roşi, cu gura plţnă de sânge L .. Mi se lămuri: miloguI se urcase şiei şi in­ cepuse să gâjâe, răstlt, în felul lui, la uşa odăii; mocsul ieşi, îl Jsbl, furios, cu piciorul, iar acesta, apucându-i-l, ca'n .cange, CI:! mânile, îşi înfipse coltii, adânc, slâşâetori, de-i ţâşni sân- gele, gâlgâ!tor... \ , Cei de faţă se strecurară, împrăştiindu-se, înfioraţi, care incotro. ,Milogul se şterse Ia gură, cu sdrenţele labelor, scoborf dârdiuşul scării şi se reaşeză poponete, pe şezut, caşi cum nimic nu s'ar fi petrecut, De sus, din odăiţă, gemete, vaete de durere şi turuiala de barabană, dată in clocot de tobă spartă, acum, a- babei: - «De ce-ai dat, de ce-ai dat? Satură-te, acum! L�aj In­ dârjit şi mai rău.; mi-e\llfrkă, mi-e frică .. n'o să mai pot ieşi , din casă, ticălosule 1. .. » şi foa,nfa-i clantă nu-,i mai tăcea.' , , Ci roşul ieşi, schiopătând, trecu, prin fata milogi.llui, carl;� par'că nici nu-l văzu" pe atât de nemIşcat era. Coana Paraschiva ' nu mai ieşi. câteva zile, din casă de cât seara, când milogu{�u 4 , i \'1 , " I [527] Răzbunarea 5"� �I mai era, şi, şi atunci, pe furiş, cu ochii plini de spaimă in toate părţile, tresărind, gata de a se pune pe fugă, la cel mai mic sgomot. Pe dulău-iroş, de-atunci, nu i-I mai văzusem ... lnfrigurat de nişte examene intârziate, citii, într'o noapte pănă după miezul nopţii, când, de sus din vecini, auzf nişte sgâlţâituri de uşă, un zornet de geamuri sparte, apoi.; Nu-i dă­ dui nici o însemnătate faptului, dar după o vreme ,-- urletul gâ­ jăit ai milogului, urlet ca nici odată de înspăimântător, mai văr­ tos În tăcerea cei a, adâncă, a nopţii oarbe,; mă făcu să mă au­ tremur: milogul băgase, de cum îl văzusem chiar, de altfel, oare care reci .fiori şi'n mine ... Ci urletu-l gâjâit se Înteţea mereu, o uşă începu să se audă sgâlţâindu-i-se, cu furie, din ţâţăni, şi bocănituri ... Un ţipăt ca decucuvea-închis, înăbuşit, tnsă.; Ochiul cel rotund de geam al pălniei de sus se deschise, furtunos, şi un nou ţipăt, ca de' cucuvea, sfâşietor, de astădată, un altul mai slab, apoi, şi un altul stins, pierit, se auzi clocotind şi stingân­ du-se in �tăcerea grea a târziei nopţi, tăcere care, de stâşierile tipetelor,se reaşternu mai grea, mai înfiorătoare o vreme ... par urletul, sgălţăiturile, bubuiturile reincepură, cu furie si necontenit. • I Prin negura nopţii, prind să tortote, pe lângă şi in spre coşrne- Ha de alături, umbre, Iurişate, sfioase însă. Doar se uitau şi as­ cultau, înfiorate, urletul de sus, dar nu urcau; câteva lumini se iviră chiar prin vecini -- şi atât. Târziu, târziu de tot numai - urletul şi bocănlturile nu in­ cetase, o clipă -- sosi, În sfârşit, şi stăpânirea. Mifogul fu ridicat, uşa cu anevoe mare descuiată, o lumină aprinsă şi ... rămase toti încremeniţl L. Intr'un colt, pe un morman de ceasuri-aur, argint. fel de fel-inele, brăţări, cercei, lanţuri, crucluliţi, verighete chiar, colant>, pietre scumpe, matăsuri, poliţi, acte, încremenită ghem, cu faţa in jos, cu braţele îngropat înţepenite în morman -- ea, .Paraschiva Isac, ca amorţită de veci, într'o cămaşă de noapte peticită, doar.; ' O cercetară : moale, ca de cocă, caldă încă ... Fu aşezată în 'pat, frecată şi, într'un târziu, deschise ochii.i. Sări, C'UB ţipăt groaznic «hotii, hoţii» din pat şi se remototoll pe mormanu-l din colţ, cu ochii bolboşat întorşi spre cel 'de 'faţă, ţipându-le mereu, .;a. spaimă, «hoţii! hoţii L.> * " * gp�4M AP;&25 [528] Gr. Paraschivescu , 'F zăcu două săptămâni, intre vieaţă şi moarte, sbuciurnat tre- sări�d" mai Ia fiecare clipă, şi aiurând : «ElI... el e !'" Vine ... . "" t-aud.c, ia ! ... Săriţi.; săriţi... Iată-IL. şi săriă speriată, în sus şi aşa mereu, până când, de un astfel de sbucnet, sărind, deo­ dată Într'o seară, din pat, se prăbuşi în colţul, unde ii ee? mor­ manul de scule, colţ gol acum, şi-şi dădu, odată cu vorba-I din urmă -iată�l ! ... sufletul., M.i1oguI nu se mai ivi, din noaptea aceia, de loc:' o fi avut ceva încurcături cu poliţia sau de altceva - nu ştiu. , Dar, pe când, Paraschiva Isac eră, cu anevoe, scoborâtă de astădată În sicriu. pe dârdiuşul scării, milogul se văzu ivindu-se de-a buşile, dar Insărituri iuti, şi încremenise, poponete, apoi ;la locu-i de obşte. Alaiul, alcătuit din preot, dascăl şi dulăul cel roş, schiop i'n că , porn1. .. Incremenit stătu milogul, până ce trecu ; se abătu deodată, însă pe labe, târându-se, pe urma stcriulul+- cu bună­ seamă, până la! ţintlrim, ca să-i m ănânce şi din colivă ... GR. PARASCHlVfrSCU AMURG Se urcă printre stele pătrarul de oţel. Sub lămpile uşoare de mărgărj tăret Un greere dă tonul, şi vin din infinit Răspunsuri, că orchestra de gre eri, I�a primit. Cu braţele 'nălţate, un plop nemăsurat Cămaşa lui de umbră pe deal a îmbr ăcat, Trei sălcii, în oglinda plesaită-a unui râu Prlvindu-se, alături de spicele de grâu, Işi despletesc costţa c'un pieptene de vânt Şi! noaptea scapă traista cenuşii pe pământ. Obloane somnor-oase pe geamuri s'au plecat. Pe dOI cărbuni, în curte, mălaiul parfumat, Deşteaptă lăcomia bătr ănutui grivel. Şi lenevesc, prin ierburi, aromete de iei; Adoarme'n vale codrul sub aurul lui pal, Jar peştti'n heleştae - scăntet într'un cristal ­ I Trag undele rotunde ce Ieagănă în stuf' Pe Iebede, corăbtt cuprorele de puf. IOA� MARlN�SADOVEANl' ! ! :)1, [529] 1 JALBA .. L LUI A-LEXEI IV ANOVICI Două săptămâni încheiate purtasem in buzunar o jalbă is­ de Alexei Ivanovici Medveev, lăcuitor din Grădina-nouă,' judeţul Chişinăului. Cuprinsul i-l uitasem cu totul încă de-a doua ; \) plângere ca toate plângerile, dar ceea ce-mi dăduse mai [ de lucru, încă dela inceput, era numele acela al lui Alexei lvanovici, căruia îi plăcea să se iscălească ruseşte, după aproape dol ani şi jumătate dela unirea definitivă a Basarabiei cu patria mamă, Căci jalba, în cea mai curată limbă moldovenească, era scrisă cu litere latine, subţiri şi mari, şi, numai jos, scriitorul ei pusese: numele in bucvele ruseşti. Dupa două săptămâni am cetit jalba, cu băgare de seamă: e: ••• Nt1 mai putem îngădui pentru aceea, pentru că ne-am săturat d,c asuprirl şi încălcări. Suntem robiţi precum n'am mai fost, caci nu ne cunoaştem voinici a face nernică după a noastră slo­ oodă cugetare ... Căutăm dreptăţile norodului eluptate prin revo- 1 uţia cea mare, rusească, şi sfin ţită prin actul unirit din douăzeci' şi şapte Martie, anul o mie nouă sute optsprezece .. .,». Acelaş cu­ prins, în aceeaşi aşezare de vorbe, .care-mt era cunoscut din ga­ zetele de opoziţie ale Chişinăului. Necurmatele plângeri împo­ triva perceptorului ' -- Cum nu-i de-aici ? Poftim: Gradinofca ••. Nu-I asta 0,<,,-­ dinofca ? ... Nu-i satul acesta Grădina-nouă ? - Acesta-i, dar nimeni nu-l aici cu numele Medveev ... � In grabă îşi trage din buzunar un caeţel gros, înfăşjtrat in­ tr'o cord ea de gumă; îl desfăcu la mijloc, întoarse o filă, doua şi-mi ccti c'o voce singură: I « Macavei, Măzărache, Meciu, Melidon, Nle linie, Micu, NU- hociu Medveev nu-L, -- Cum nu-i ? .. -- Nu-i... - Apoi atunci, mă rog, cine se plânge în jalba. aceasta? Vesel, jandarniul îşi săltă uşor umerii, părând a-mi zice': ,"ce mă priveşte pe mine asta 1. .. ,. «Bine, vom vedea.v-- răspunde eu. - Vra să zică, spui că nu se găseşte aici Alexei 1 V. Bătrânul trăgea după sine doi -cai murgi, înalţi, voinici, Şi cu totul tineri după înfăţişare. După cai, veniă un altul, În port ca din părţile noastre din Tutova, cu alti doi, trei. Tutoveanul părea foarte vesel - ceea ce-mi dădea a inţelege că el era cumpărătorul. «Nu-s scumpi .- zise unul din cei trei». - Şi eu zic, - îi răspunse cumpărătorul, - destăcându-ş: umerii. - Din Basarabia; are bilete, are toate ... Le desfăcu şi ceti : "Judetul Chişinău, plasa Merişor, comuna Grădina-nouă.;». A, da! făcu celalt martorvbătându-şi prietenul pe spate .. 1 [534] ""'."lR�' -ae" r Tu'dor Painfile , tii avui noroc mare; acolo, din câte-am auzit, cresc-oamenii un ��iil'ares de cai... - «Tocmai, - îi răspunse tutoveanul; aşa mi se pare si mie ... », . Mării pasul, trecui pe lângă dânşii şi ajunsei iarăş În dreptul oătrânului. După ce eşirărn din obor, moşneagul îşi ridică ochii spre mine, mă cercetă îndelung, î�i scobori privirile din nou, şi rarăş le sprijini stăruitor asupra mea. «Mă cunoşti, moşule ? - îl întrebai eu. - Par'că te-aş cL1l1oaşte,domnl1!e ... Par 'că." Da noi .nu suntem de pe-aici; suntem de dincolo, de peste Prut.; - Din ţinutul Chişinăului '(, -- De-acolo. --- Din Grădina-nouă 'r'. -- De-acolo. , - M'ai văzut poate ... Am umblat as' primăvară cu slujba. pe:;acolo ... » • Bătrânul rămase pe gânduri. «Hei, - il trezit eu -, cum o mai duceţi cu nevoile? .Cum vă'mpăcaţi cu perceptorul, cu jandarrnul ?,», Dar omul, fară să m'asculte, se opri f�i faţa cailor, îşi îm­ pinse căciula peste ceafă şi-şi arăta o îndoială: cN'ăi fi dumneata, domnule.", acela, când ai venit ş'ai �ntrebat de unul dela noi,.. de unul Alexei ? .. - Eu, am fost - îi răspunsei zâmbind. '- Am zis de la 'nceput, că aşa-i... Dumneata ai vfost.i.». Respiră din adânc şi căuta parcă zarea, de unde răsare soarele. «Doamne, Doamne, bine-a zis cine-a zis că munte cu munte -se întâlneşte, dar mite om cu om ... » Şi pe când cei patru ne priveau nedumeriţi, moşneagul se apropia de mine şi-mi zise: - Apoi, domnule, eu-s Ion U: su, şi hăetul acela ne­ bun, pe care dumneata îl căutai,' era feciorul meu ... li chiamă Alexandru ... Noi îi zicem acasă; Lisăndrel, - da el a mers. mai inainte la moscali, la Cafcaz, şi acolo rnoscalli I-au scris la cni,. guşcă -la izvoadele lor, şi i-au zi: Alexei ... - Acela mi-i fecior», ; Jalba rămasă undeva, aşa precum o prim/sem, îmi reveni . �n minte. " , ., w [535] 53$ & 65?&* ;-0 & Jalba lui Alexei Ivanovici «Si zici --- intrebai pe bătrân -- dumneata eşti tatăl aceluia? -, Eu! � Acela care scrisese împotriva jandarrnului ? - Acela. - Alexei Ivanovici Medveev? -'- Acela, nebunul acela ... A făcut greşeala aceea as' primă- vară, da, acu s'a mai potolit o teacă. Au sărit indată oamenii cu gura şi I-au înduplecat.; Cred eu, acum i-au venit chiar bine mintile la cap ... Avea o zrninteală pe-atunci şi eu veşnic ii ziceam: -Lisăndrel, tată, tu eşti nebun». Pe urmă ii ziceam iarăş pe obiceiu: -Lisăndrel tată, dacă te făcea mă-taIa vremea cuvenită, tu nu erai nebun precum te afli;o� Cumpărătorul cailor şi cei trei martori ne priveau nedu­ meriti. Basarabeanul îi cercetă c'o privire şi găsi de cuviinţă să le spună o vorbă despre mine: «Drept să grăesc, da' ne-a părut rău multora când am auzit că pleci dela not.., Da acuma am plăcere că te-am văzut. Pofteşte dumneata, ş'orn bea un pahar de vin ... Am avut patru cai ş'am făcut tocmeală bună: eri cu doi, azi cu doi... La noapte plec spre casă, şi după ce-oi ajunge, oi spune că m'am întâlnit eu cinovnicul nostru, cu cel de astă primăvară care căuta şi intreba de Alexei Ivanovici Medveev ... " Tuşi, şi-şi apără feciorul, apoi: «A fost băetul acela drept nebun când a [ăluit dumitale ; . / l-am luat deoparte şi i-am spus-o eu neted, atunci: «Lisăndrel, tată, mari greşeli faci tu de-o vreme 'ncoace •.. Şi pricina, dragul ratei, cată bine ca-i tot aceea ... » -- Care ?!> -- mă minunai eu. Şi moşneagul ofta. «Hei, domnule, domnule ... » Fără ca să-I mai Întreb ce alte năcazuri î} arnărăsc zilele, ajunserăm lângă acoperişul de scânduri sub care şedeau aşezate - pe eăpătâie patru poloboace, tejgheaua cu crîşmarul roşcovan; alături, mese de brad bătute'n pari M plop şi bănci lungi cu speteze de scânduri. La mese, oameni veseli. «Aici - îmi arătă bătrânul - vom face o Ieacă de popas». Tăcu o clipă şi urmă: «Lucru bun ! ... Negoţul are şi el nevoe de omenie. Te toc­ meşti cu un vrăjmaş şi, inchei târgul ca un prieten, bând 'un F3,�, " [538] Tudor Pamfile din Grădina-nouă, ş'au să se bucure şi 'ei că m'am întâlnite'un cinovnlc de-al nostru în cealaltă parte a Moldovei». Ne despărţirăm indată. Ajuns acasă, cea dintâi grijă mi-a fost să caut jalba lui Alexei. O găsii, o citii şi râset singur. Şi nu ştiu cum, intorcândLi-mi privirile, par'că văzul alături pe Ion Ursu, şi par 'că râdea şi el.., TUDOR P AMFILE Sievili Rupte. Tineau zăgaz asaltului dre valuri, Şi ochii gânditori vedeau aproape: .Comoriie de crini crescând pe maluri Şi oglindite 'n sinăstrti de ape. Cânta din fund vâltoarea nerăb dării Şi soarele îşi năruiă pe lac Jăratecul de supt vâlvoarea zării, Aprinsele grămezi de foi de mac. Dar a venit o zi înţurtunată, Puhoiul a ros malai dedesupt, S'a turburat nămolul de-altădată, Şi stdvitile lacului s'au rupt. Căci a trecut pe drum o vrăjitoare Şi apele din ochi le-a descântat ; De-aluneea golul inimii mă doare, Şi valurile 'Il stavili rupte bat. CON5T. ASIMINEJ / .0 [539] SBÂRCEA GLORIOSUL Luptele .crâncene şi nemiloase istoviseră pe oştenii cari se �lniştiră pentru moment spre a căpăta puteri nouă în vederea -opintirii din 'urmă. Deşi era în mijlocul toamnei, natura părea că merge spre tviaţă, iar soarele, binecuvântând aceste clipe de omenie, Îşi trimeteă razele îmblânzitcare asupra ororilor acestui măcel. Folosindu-se de răgazul naturii şi al oamenilor, frumosul colonel Sbârcea se gândi să vie pe front, izvor sigur pentru el -de inaintări şi decorări sclipitoare. �. i'Vhtlţumită creşterii deosebite ce a vea şi înlăţişerii sale ir�­ proşabile pe frontul saloanelor,· ajunsese la o înaltă sltuaţie de încredere. Socoti că mai târziu va fj interesant să ţină o lume selecta şi ahtiată sub vraja scenelor [trăite în marele război. Să fi fost pe front! Era şi acesta un snobism ca oricare .altul. Alţii îl plătiseră foarte scump; totuşi, având în vedere tm­ prejurările prielnice, se hotărî să se ducă şi el. Avu prevederea .Instinctivă să-şi aleagă acel sectoroare "opune inamicului stavili . naturale, in cât pe Sbârcea nimic nu-l silea. să-şi părăsească ele­ ,ganta sa limuzină gri, până la primele tranşee. Mişcat, dar rece În aparenţă, îşi luă rămas bun dela se­ menii lai,cari vădit emoţionaţi la gândul prlmejdiilor ce el va în­ frunta, erau. totuşi, mândri de purtarea sa. Işi luă casca, masca, binoclul, pistolul şi, urcându-se în limuzina gri, dispăru ca o nălucă în lumea eroismului şi a basmelor, Eroii dela Mărăşti şi dela Oituz văzură din depărtare o trâmbă de pulbere, căreia razele soarelui îi dădeau o aureolă de glorie. _Cu vâjâitul unui 420 răsări din ea limuzina gri. Piini de temere şi respect, ofiţerii se dădură grabnic în lături, strigând cât ii lua gura: «Păzea că trece Sbârcea> l El nu se opri decât la .. [540] Pe Siret, Octombrie 1917. r linia întâi. Cei de acglo, onoraţi din cale afară de vizita unuI' asemenea personaj, îl primiră şH distrară cât putură cu vizita amănunţită a organizaţiilor, din sector. Sbârcea păstră fată de' toti aerul său binevoitor şi vorbi chiar cu simplii soldati pe cari îi întrebă dacă sunt sătui şi Îmbrăcaţi. Găsind astfel că datoria zilei e împlinită; se intoarse la comandament, unde îi era re­ zervat un apartament deosebit. Timp de 0, săptămână cu o re:­ gularitate matematică îşi repetă activitatea din ziua întâiu. Atâta aplecare Ia datorie stârni emulaţia şi entuziasmul tuturor. Stri-' gătul «Păzea că trece Sbârcea- deveni repede o trârnbiţare de glorie: -Ranges vous, c'est la gloire qui passe- 1 A opta zi socotind că ce-i prea mult strică, Sbârcea se' despărţr cu un zâmbet graţios şi mulţumit de cei cărora le dă-o duse o pildă atât de frumoasă de împlinirea datoriei. Şi când limuzina gri se puse din nou in mers, se auzi pentru cea din urmă dată strigătul fatidic . . Un nor de prafşi totul s'a isprăvit. Maurul î�i făcuse datoria, maurul putea să plece. R. PINTEA 540 R. Pintea ,." ' , [541] HEI N E CANTEC Icoană dulce din trecut Se 'nalţă din mormânt şi vine Să-mi amintească pe 'ntrecut Ani petrecuti pe lângă tine. Căţui, în neştire, ziua toată, Visând pe străzi mă clătinam Şi lumea mă priviă mirată De trist şi palid ce eram. Jar noaptea --- tot era mai bine t-« Pe străzi eră pustiu şi gol; Doar eu cu umbra după mine Mergeam tăcuţi, făcând ocol. J Urcam cu paşi răsunători .Spre pod, pe pietrele 'mbinate ; Doar [una tunecă prin' nori Şi-mi asvărliă priviri ciudate. Naintea casei' tale stam Şi-mi sidicam privtrea'n sus; La geamuri ochii mi-aţtmeam-« Şi suferiam un chin nespus. Ştiu, ai privit prin geam de-arâtui .Cu ochii tăi de zână bună Şi m'ai văzut adesea stâ,nd, .Asemeni unui stâlp, sub lună ... NADEJA CEZIANU [542] CASTELlIL BONCOURT DE. ADALBERT DE CHAMISSO Ca ''17 vis mă revăd cqPilandru Şi'mi scutur azi capul cărunt : Ab, ce, mă mai paşteţi vedenii, Troenite 'n trecutul mărunt? Din crdllguriumbroase se 'nalţii Un falnic castel, către cer; Cunosc ale sale trei turnuri Şi podul şi poarta-i de fer. .Din stemă doi lei către mine Se uită cuminţi, priete�as; Străuecb; cunoştinţe îl1tdmpil1 Şi umblu prin curie voios. Ici sţ'inxul de lângă fdntâ11â,. Iar colo smod inu 'nverzit; >t, Acolo, sub cele ferestre, Intâiul meu vis l-am trăit, . - I ' . In cel 'paraclis acum, caut Mormântul străbunului drag; , Colo, de-a coloană atârnă Annura-i, bătută ''11 şirag. [543] Abia-mi desluşes c ca, prin ceaţă Bucoasmele întortochiate, Oro/edtă lumină s'ar /l'dl1ge Prin gealilurile'npestritate. Aşa'mi stai tu, euil! strămoşesc, In cuget de-ajJururi săpat; Şi dacă te-ai dus de pe lume , Al el/curei fc�' le-a brdzdat. MănoaSl!. fii, scumpa mea moină, Te binecuuânt cu, duios, Si-l binecuoânt şi pe-aceia, Ce glia îţi" ară voios. Eu insă mă uoiu reculeg»; Cu lira, iubită povară, Pămâniul de-alung colindându-l, . Cânta-uoiu din iară '111 ţara.. Trad. de Dr, IPE GHERGHEL Do robot, 24 August 19/9. ------------.--===------ [544] ,1 CONTRIBUŢII � ... -- " . la o biografie a lui N. Bălcescu, după corespondenţa ,sa inedită cu A. G. Golescu In volumul al VI-I�a din colecţia de documente «Anul 1848 în Principatele Române l}., s'au publicat trei scrisori ale lui Ni­ colae Bălcescu către A. G. Golescu cu amănunte interesante . asupra rolului lui Bălcescu în revoluţia din 18482). Alte I două scrisori tot ale lui Bălcescu către A. O. Golescu au fost pu­ blicate de d, � Iorga în «Revista Nouă» 3). Cu aceste cind scrisori corespondenţa nu se încheie Însă. In colecţia Radu 00- �'. lescu se află afară de cele trei scrisori publicate in «Anul 1848:. încă treisprezece scrisori inedite ale lui Bălcescu către A. O. Golescu din anii i849 şi 18504). Din aceste scrisori se păstrează unele extrase privitoare Ia chestii de bani, înrnanuscriptul 82 al Academiei Române (f. 448 şi urrn.). Originea acestor extrase este următoarea: Fă­ căndu-se în -timpul emlgraţieioamenilor politici, ce luaseră parte la revoluţie, o comisie pentru luarea socotelilor revoluţiona­ rilor, cari avuseseră bani publici, Bălcescu scrie lui A. O. Golescu la 1 şi 3 Noembre 1849 din Paris") , cerându-i să-i aducă 1) Bucureşti rsro, 2) Prima din Giurgiu 17 August 1848, (p. 23 şi urrn.), a doua din Cnnstantlnopot 16 Septembre, (p. 37 şi urrn.), şi a treia din B�lgrad 28 Decembre, (p. 74 şi urm.), 3) "Revista Nouă" IV 1891, p, 354 şi 355, reprodusa şi în "Anul 1848, II, 92 şi 94. . 4) Afară de acestea e pomenită şi o�crjso"redJn Sibiu la 22 Noem­ bre 4 Decembre 1848, dar n'am găstt-o. Amintiri din Pribegie, p. 84 şi alta de asemenea 20 Iulie, Anul 1848 Il 732. 5) Inedi te. [545] AL Contribuţii 545 --- scrisorile sale, unde se vorbea de bani. Atunci s'au făcut acele extrase şi au fost reprodusa în memoriul lui Bălcescu către co­ misiune 1). D-I A.Bengesctl, care păstrează acum scrisorile inedite, de carl am vorbit, a avut bunavoinţa să mi-le încredinţeze împreună CU alte acte din aceiaşi colectie: Un manifest nesemnat, dar al 'cărui autor, cum vom vedea, este Bălcescu, o scrisoare a d-nei Maria Cantacuzino şi a surorei lui Bălcescu cu amănunte asupra bolii acestuia şi o dare de seamă a unei întruniri a ernlgraţilor . Totuşi a lăsat.Ia oparte unele ştiri interesante, Ştirile lui Voinescu sunt cu atât mai irnp ortante, de oarece îl zăsirn +cum vom vedea -' (."'J . '1l.i în relaţii Ct1 Bălcescu .încă din 1843 şi probabil că se cunoşteau şi de mai înain te,de oarece amândoi fuseseră ofiţeri in rniliţia regulamentului. Numai la urmă pare a se fi produs oarecare răceală între ei, căci Bălcescu scria asriel lui A. O. Golescu, "Despre Voinescu crezu că are în inimă un «bun fond», că este primitor de sentimente generoase, dar pe lângă un natur el pa-" sionat, un defect mare încă îl strică: aceasta este că e invi- i dios şi foarte mult. D'aci ese toate greşalele ,��lui 2).' Data naş- terii dată de Tocilescu şi de Voinescu II, care trebue s'o ştie dela însuşi Bălcescu, este contrazisă de un alt isvor. D. Iuliu Tuducescu a publicat anume în «Convcrbiri Llterare- XXXIV ,1) două ade asupra închiderei lui Bălcescu laMărgineni în 1841, din care rezultă că el avea atunci 19 ani; deci s'ar fi născut la 1822. Această dată nu poate fi primită. . In rnatricula colegiului Sf. Sava N. Bălcescu e trecut la. 1834 ca având 15 ani "). Pe de altă parte e cert că la 1839, dacă nuIa 1838, era deja iuncăr, căci' atunci ,s'a Întemeiat, cum vom. vedea, o şcoală pentru soldaţi, la carf a luat şi el parte în această' calitate. Dar un iuncăr de 18 ani ni/se pare cam tânăr. De aceia . , . I trebue să aănittem presupunerea ltd I: Bogdan, că schimbarea vârstei in actele procesului de la �840 s'a făcut în scop de a scăpa pe Băleescu de o pedeapsă mai grea în calita te de minor &), n Pag. 3 nota. 2) Scrisoare din Constantinopol, 5 Aprilie 1849. 3) Pag, 1125-7. � 4) .N. Iorga, �Viaţa ş(domnla luîBarbn D. Ştirbei, ,Memoriul li îft Analele Academiei Române Tom. XXVIII p. 141. CI. şi mai departe aliluplm acestor rnatrlcule. 5) �ohvorbiri Literare 1. �. / [548] tA ... P. P. Panaitescu El se naşte la Bucureşti i) Tatăl său pitarul Barbu Băl­ cescu 2) moare de vreme, căci pe sotia lui o găsim de curând numită» văduva.") Ion Ghica, onurneşte Serdăreasa Tinca Petreasca Bălcescu şi adaogă că era o femeie foarte �timată şi tămăduia . albeata de ochi 4). Familia lui N. Bălcescu era o veche familie de boernaşi olteni, cari poartă când numele de Bălcescu, când cel de Bălă­ cescu, purtând şi pe arnândouă împreună 5). In «Genealogii docu­ mentate ale familiilor boereşti de Şi: Greseanu autorul nu ob-. servă acest }UC!U şi pune două familii deosebite, ceeace-I face să însemne de două ori pe aceleaşi persoane, după cum purtau numele de Bălăcescu sau Bălcescu 6). Cel dintâi Bălcescu sau Bălăcescu e pornea it Giura de la Bălceşti din 1630 şi Calota tot de atunci. Mai mulţi membri ai familiei ating rangurlboereştide ,rangul al doilea ca logofeţi, paharnici, postelnlci, Un Fota căpi­ tanul Bă'ăcescu ia parte la asediul Vienei în 1684. 'In timpurile mai noi din această familie se recrutează mulţi ispravnici de Gor] \ . şi de Vâlcea, iar unii trăesc în Mehedinti şi chiar «peste Olt». Până pe la 1840 un unchiu al lui N. Bălcescu fusese sub ocâr­ rnuitor de Vâlcea 7). N. Bălcescu era fratele al doilea după Constantin şi 111ai .avea un frate mai mic Barbu, şi o soră, Sevasti dela care avem o scrisoare şi alta căsătorită după dr. Paclurea "). Fraţii aceştia au jucat roluri secundare în revoluţia dela 1848. 1) Tocilescu, N. Bălcescu p. 27. 2) Idem . . 3) ldern Ghica Opere complete ed. Minerva III p, 381. 4) Idern, , 5) Asupra acestui fapt mr-a atras atenţta d-l Iuliu Tuducescu. 6) Şt. Greceanu, Genealogtrle documentate ale familiilor boereştl, 1913 p. 255-7 şi 249,53. Faptul se vede uşor. Cornparănd cele două ta­ bele gelrealogice găsim la Bălceşti pe un Dionisie egumen. de Hurez cu o soră Maria iar la Bălăceştl părintele Hurezeanu Cu sora sa Maria. Apoi, tntre BăI ceşti, Neagul iuzbaaă şi paharnic şi fiul său Matei 'reapare cu aceleaşi titluri şi acelaşi fiu la Bălăceşti, 7) Fllllt], Turburări revoluţionare tn Ţara Românească intre anii 18.{0--43 p. 266 tn Analele Academiei Române Seria 11 Tom. XXXIV. Toţi ,.·ceilalţi la Şt. Greceanu loc. cltat. La aceştia se mal poate adăoga şi un ,ton 'BăIIă)cescu la 1694 In Vâlcea. N. ,Iorga, Studii şi Documente XIY p. 289. 8) Şr. Greceanu op. cit. p. 255. .� [549] ai Contribuţii 54, şi în Quesţion Econornique des princfpantes danubiennes- şi chiar se duce în 1850 în Anglia, unde are convorbiri cu diferite per­ sonalităţi politice şi relatii cu presa, apoi, latina, probabil ger­ mana "), poate şi italiana fJ). Studiile sale la colegiul Sf. Sava, unde a avut de profe­ sori pe Eliade şi pe Florian Aaron, nu au putut să . influenţeze mult asupra spiritului său. Nu mai era în această epocă de biu­ rocraţie a regulamentului organic nici entusiasmul primelor zile ca pe timpul lui Lazăr, când cultura se da ca depe un amvon, dar nici nu se ajunsese încă ia o perfecţionare ştiinţifică a în- . vă ţărnântului, Trebue să considerăm pe Bălcescu ca un autodidact. Poate câteva studii de filosofie, ca acel din Foaia lui Bariţ să fi fost isvorite din hitluenţa lecţiilor lui Murgu, dar încolo n'a studiat în străinătate ca cea mai mare parte din contirnporanii lui mai culti. Acest fapt trebueşte remarcat, căci probabil lui i se datoresc multe deosebiri între spiritul său şi cel al generaţiei vculte din care făcea parte. Ideile lui Bălcescu de slăvire a armatei, de liberalism şi de patriotism se regăsresc şi la altii: erau idei co:- '.� mune, cari făceau parte din convingerile tinerilor. Dar felul cum le-a prezentat şi aplicat şi mai ales cum le-a adâncit în toate posibilităţile şi consecinţele lor îi este propriu, Ceilalţi În m-ar e 1) Tocileacu N. BAlcescu p, 27. 2) Colecţia Mandrea Analele Academiei Române Tom. XIX partea administrativă p. 165. 3) Tocilescu l. c. 4) Intrebulnţează pe Engel şi intre cărţile consuttate pentru istoria lut Mihai-Viteazul sunt o mulţime germane 'cu menţiunea '"in biblioteca mea" Ms. 81 f. 75 şi urrn. 5) Uzează de cărţi italiene şi testamentul lui e scris În această limbă. = li . 4 4# . @rţttt#i#ti � ,rţ7!fe!fer�A;�:aa [550] 55° P. P. Panaitescu If' r '.0 parte judecau aceste idei după· îrnpres'unl primite din străl­ nătate. Foarte de vreme Bălcescu avea spiritul format în' mare parte. Aceasta se datoreşte desigur şi lecturilor sale, dar şi frecventării şi schimbului de idei cu oamenii cei mai luminaţi ai ţării, cu cari a fost prieten. Deaceia trebue să însemnăm În această privinţă ca un punct important din desvoltarea lui sufle­ tească drumurile, ce le-a făcut în Moldova �i la moşia lui C. Negri 1). .ln mijlocul acestor Influenţe felurite, acea a colegiului Sf. Sava trebue. socotită secundară. Totuşi ea nu poate fi neglijată cu totul. In vremea când Bălcescu îşi facea studiile, erau puţini acei ce treceau la studii mai superioare. Astfel că acei puţini, ce urmau la colegiul Sf. Sava - numit şi colegiu National 2)_ ori­ cât de imbibat de Îngustimea de vederi a oficialităţii ar fi fost invăţământul ce se preda acolo, totuşi elevii mai distinşi tre-, buîau să-şi fi dat seama că sunt intr'o situatie culturală specială care" le incumbă oarecare datorii"). Şi e probabil că era .acolo o stare de spirit favorabilă avântu­ rilor patriotice şi că în afară de bătăile lui Setea, cari au o cazionat prietenia lui Ion Ghica cu Bălcescu, se putea câştiga ceva ştiri la acel colegiu. Asupra atmosferei dill colegiu avem oarecari amănunte îl1 biografia lui Or. Grădişteanu, un coleg al lui Bălcescu, scrisă de .Zosima 4). Profesorii, afară de cei doi citaţi, erau nume cu­ noscute ca Petrake Poenaru, Vaillant şî C. Moroiu O). Acesta din urmă la moartea lui e socotit de Voinescu II ca una din marile pierderi ale partidului naţional alături de acea a lui Cârlova, Iv'litică Fifipescu şi a lui N. Bălcescu însuşi 6) Şi biograîulTn! OI'. Grădişteanu înseamnă că încă din colegiu acesta intră in «partidul" lui Eliade 7), ceea ce înseamnă cercul intelectual cu tendinţe liberale, ce se strângea în jurul directorului «Curierului \ 1) V. Alexandrr. Proză ed. 1876 p, 552 şi urrn. 2) Numai această denumire a păstrat-o Bălcescu pe coperta Maga- 'sluului Istoric, care se tipărea la tipografia colegiului. ' 3)r Domnul însuşl asista la examene, 4) Zosirna. Biografii pelitice ed. II Bucureşti 1884. 5) Zosima op. cit. p. 51 6) Voinescu II. Nicolae Bălcescu p. 2. 7) Zosima. op. cit. p. 6. , . -- [551] .... ,y •. _ .. _ ..... __ -=c--�.,' Contrlbuţii 551 Românesc». Acest fapt ne dovedeşte că ideile politice Jiberale şi influenţele luptei, pe calea literară' pătrundeau şi între elevii . colegiului. La 1832 Bălcescu epremiat cu un accesit la grama­ tica franceză 1), iar la 1834 il găsim la "clasul de complirnentar", unde ia premiul al doilea 2). Intre colegii lui, unii din clase su­ perioare, însernnăm dintre premianţi pe D. Brătianu, Gr, Grădiş­ teanu, Al. Zane �), cu earia avut mai târziu relaţii politice. A!1l.ît următor găsim Între premianti pe Bălăcescu Nicolae beer pitar vlă ani premiat la Trigonometrie 4). E desigur o greşală în loc de Bălcescu, care el era pitar 5). Examenul dându-se la 30 Iunie 1835 6), admiţând data naşterii după Tocilescu, atunci Băl­ cescu împlinise 16 ani numai cu o zi inainte, aşa că vârsta de i 5 ani, dată, de matriculă, e o greşală foarte explicabilă. Lângă nu­ mele lui Rosetti Rudolf domnul scrie: «preşedintele republicei» ,'). Şi această glumă a domnului ne descoperă ce iţlei trebuiau să circule între elevii colegiului, idei dela care' s'a adăpat de sigur şi Bălcescu. � Incă din timpul când era în colegiu, acesta îşi aflase vo­ caţia. Caetele lui cu Însemnări din istoria română chiar din ine­ ditii cronicari munteni 8) ne dovedesc aceasta 9). Dar nu era, desigur, istoria numai ca ştiinţă, ci deja depe atunci trebue să fi încolţit în mintea lui ideia că aceasta poate fi o armă de luptă, de care se va servi pentru răspăndirea credintelor sale. a istorie pur ştiinţifică e o idee târzie, pe care n'a avut-o nici odată Bălc.scu. Dacă depe atunci îşi destinase calea, înţelegem dece mai târziu, deşi tânăr încă, a avut experienţă şi convin­ geri puternice, care nu se găsesc la mulţi din contemporanii săi. . ( 1) V. A. Ureche. tstorta şcoalolor 1 190. �. 2) N. IOJ'ga. Viaţa şi domnia lui Şti�bei. Memoriul II in Anal. Acad. Rom. XXVIII p. 141. Voinescu II afirmă şi Iei că Bălcescu a terminat co­ legiul "cu distincţie". Volnescu Il op, cit. p. 2. 3) N. Iorga, o. cit. 4) i dern n. 143. . . 5) Mai ales că, precum am văzut, se făcea ades confuzie între nu ... mele de Bălcescu şi de Bălăcescu, ii) \..,.�� 6) iorga l.c. • 7) idem. 8) Ion Ghica. Opere. complete III p. 380. 9) Şi Kogălniceanu 'spune că el tncepuse a stlldiacronicele dela 1833, adică la 16 ani. Cronici ed. II p. XVIII ". -- [554] 354 P.P. Paaalteseu .- De Bălcescu niel o vorbit Asta nu înseamnă CJl el n'a fi fos.-t '\ unul din principalii profesori ai 'şcolii, dar nu el era conducă-. forul. In' orice caz trebue să fi fost un element acti,v,.pentru ca Vpillescu Il Să pomenească de acea şcoala in legătură numai cucânsul, tVa urma) P. P. PANAITESCU CAZUT PEPIA TRA Eu sâni săm'il1ţa care de pumnii Tăi sv,îriită S'a nimerit să cadă pe piatra -blestemata, Potop să plouă, apa se scurge spumeg ată, 1111' roua diminej I! se svâată 'ntr-o clipită. Un soare via de paternl mă arde şi mă seacă. Stărnlt catre lumină, tot dorul incoljlrH Se svârcole'n a dâncur] cer ându'ş! dreptut firii, Dar făr 'de reveneatâ in arş1ţă se'nneacă, ŞI cine ştie oare ce rod purtam in mine, Ce freamăt de viată sui? coaja (1-: argilă. Răsbiarn să birui spinii şi peste ei cu milă Imi inclinam mănunchiul cu spîcete-I blajine. Acum, zăcas pe piatră, nerăl'orlt de-o boare Aştept să mă deslege Trfmlsu'ţ] din osândă r , O ?,asire din ceruri să tab ere fIăm.â/ldă, Avidă, ,-- să mă 'nghltă şi Innapol să sboare. V. VOICULESCU �crjre et plusieurs etJcoresd�t [usqu'ă conattre les pre�i�rs clements,.de) l'ilriihmetlql(e" � Şi o �co1lâ de lnnbt'şi gln1nasticâ 'pentru soldaţi. AI. 4ţ (Jr"mont .De l'adminl�t�atiolt provrsojre·rus�e.·elt Valachie 'et'8�S reiul:' tafa'" Bucure'şti 1840 p, 61.' . . ' [555] - CRONICA FAPTE, RECENSn� REVISTE> ( Despre 10812 p15rj!le Intăre! noastre culturale I - Traducerea este bine făcută, limpede, curentă, tără prea multe neologisme, făra trtvialftăţ] şi adeseori chiar plăcută la ce. --:tire. Iată o - carte care se răsfoeşte cu folos. !ti. D,I, 3. REViSTE ARHiVA PV.NTR'!J ŞTHNTA ŞU��\FORfU SOCIAT.A:- '(Anul H,No. 1-,3, Aprilie' - Octombrie 1920, 4'15 pag. 601el) aduce un material cu adevărat impunător. In .Principii de organizare adrnlnlstrativă a Ardealului", d-l Vie,­ "tor Ontşor, profesor la Univers.tatea din Clu], arată o latură a vieţii de Stat de dincolo de Carpaţi, despre care la noi abla dacă erau caţlva Iămurrţl, lrt această atmosferă, de necunoaştere vinovată din partea multor Intereaaţr, se fac şI discuţiile unlftcărti legtslaţtef, Din tot studiul reese caracterul de 'mal mare descentralizare a admlnistraţtet ardelene, care ar trebui păstrat şi lit forme româneşti. - ["intr'un dogar, scris parte in.ruseşte parte in româneşte �l aflat in arhiva conststorulul eparhlal dln Chişinău, d-I Ştefan Clobauu descopere că la 1810 populaţia Moldovei şi Basarabtet era de 814.605 8U�' nete, jar a Valahtei de 695:'690. - Cuprinzător şl cornplect până la amănunt, studiul d-lul D. Gusti despre comunism, socialism, anarhism, sindica!ism şi bQl�, §evism, cu perspective luminoase In tulbureala timpurilor noastre. - Bogati> şi feiurite recensil. VIA! r\ ROMANl€ASCA. --- (August No. 6) adăposteşte dm nou. după. O lungă intrerupere, un studiu al d-Iul C. Stere : 9Pax britanlca", (O nouă fndrumare in evoluţia org nizaţillor politice). Postul director al revistei �" necontenit preocupat de .resorturile ascunse ale procesului Moţle care" eulrnlnat in Marele Răsboiu", Aţutăndu-se .eu o carte, engleză de curând apă­ rută, despre .Expan.siunea Europer", dovedeşte că răsbolul s'a deslănţult anume . Pentruca Anglia să-şi păstreze şi ma! departe trtdentul mărilor şi că, ceeace­ i s'a întâmplat ieri Germaniei, pusă deodată să lupte cu intr�gll) gloh; li şe poate întâmpla mâine Statelor Unite, in coasta cărora se închiagă, pentru . �Htoar:e conflagratli, alianta cu Japonia. IJ n Marele Riisbolu ar fi putut ieşi sau' organiz'!ţia politică internaţională, in care statele llaţl�nale ar flJntra� ţ:a factori egal fngrădiţl in suveranitate. dar, şi egal indrephlţiţi, sau o pre­ ponderenţă a unuia, care, la fel cu vechii Romani, şi-ar fi impus lumLl pa­ cea lui. Istoria a vrut să intrăm in .aceastt'l. a doua stare. Regimul in C�r.0 trăeşte azi omenirea se poate numi un regim d.c Pax britann!cll. --===:: ... --- - • !li [559] P'"""�-'-:,c, ,." ţ/" CRONICAISTORIC.f\ () vidtă la CUl'tea-�e-A:rgeş Importantele descoperiri, făcute in cursul lunei Iulie la Curtea­ "*A.rgeş de către d-nul Virgil Drăghiceanu, secretarul Cornisiunei Mo- 1llunentelor! istorice, sunt menite a arunca o nouă şi vie lumină asu­ ,ra istoriei voevodatului Munteniei din timpul primilor Basarabi, Graţie bunăvoinţei d sale am putut vedea săpături le lntrepr inse Ia Sf. Nicolae Domnesc de d-sa şi examina obiectele găsite de pe urma. acestor săpături. Rândurile ce urmează nu sunt de cât o relatare a celor "făzute în acest mod. Trebue zis Inainte de toate că această biserică a Sf. Nicolae Domnesc din Curtea-de-Argeş este cea mai veche biserici eunoscută din cursul istoriei noastre. Dvnul D. Onciul consideră că dânsa exista inainte de zugrăvirea «3 fresce» a ei decătre Alexandru" lIasarab, fiul marelui Basarab, care a domnit după părintele său" dela '1330 până la 1-364. Modelul, care pentru unele fresce din cele filai însemnate a inspirat, pe pictorii cari au decorat interiorul lui Sf. Nicolae, a fost biserica Chora din Byzanţ, actuala Kachrie-Djarni, Se cunoaşte data clădirii, sau încă; a renovării bisericii byzan­ tine 13 10-! 320. Nu se ştie Însă data rădicăr ii bisericii româneşti, Din tradiţie se atribue rădicarea ei lui Negru-Vodă, legendarul. Şi nu e cuvânt, .cum spune d, D, Onciul, a-i da ca fondator pe Alexan­ dru Basarab, sub care s'au ciectuat trescurile de oarece dânsul, dacă e picţat în his(:rică,. ca ctitor. tqtuşi în �âinele sale nu ţine biserica �)rt{!(um e datina pentru fondatorul ei. Căci, lucrul vădit, influenţa exercitată de Kachrie-Djami e certă pentru moti ve de orna mentatie picturală. Locul pe ziduri a mai multe frescuri a fcst hotărât după mo­ delul sus-citat, mai mult chiar, acele Irescuri însăşi au fost aproape identic copiate după cele deja Kachrie-Djami. Astfel precum ctitorul Iogotetul Teodor Metochides stă in genunch: la picioarele Mântui­ torului, tot astfel în are1Jş loc, in ambele biserici pictat deasupra �oq:ii de intrare dinv.,;" "S în naos, un personaj cu capul gol, Ctll �!l.rbă �l�)'ete, purtând ",.,ica deschisă de-desuptul" gâtului, tunică .arnată pc margine cu un galon lat de pasmanterie, iar _În picioare [560] Dinu C. Arlon având pantaloni strîmţi şi -colţuni, stă cu mâiniletntinse pe jumătate spre rugăciune în' genunchi la tronul1ui Iisus. Acest personaj e cti- torul care a zugrăvit biserica, Alexandru, Basarabt), , Era o datină străveche a bisericii Sf. Nicolae Domnesc de a se face de către preotul bisericei, în ziua de hram a ei, o slujbă de pomenire actitorului bisericei, pe care îl pomenea .sub numele de Negru-Vodă şi de a face această slujbă la piciorul primei coloane din dreapta .naosului (privind din pronaos înspre iconostas). Nu se mai stia : de către preoţii şi cântăreţii actuali, cauza acestei Îndatoriri , de a 'se face slujba de pomenire în acest loc anumit. Si de mult se pierduse rostul locului în chestie la slujba de pomenir�. Moş Sima, cântăreţul de acum al bisericii, ştia din bătrâni de îndatorirea slujbii şi de locul anumit, dar numai atâta stia. Săpăturile începute de d. V. Drăghiceanu au descoperit la pi­ ciorul acestei prime coloane din dreapta a naosului şi la faţa ei de est, un schelet aproape intact, care după vestmintele ce-l îmbrăcau şi podoabele ce-l ornamentau, nu putea să fie, decât acel al unui domn. Aceasta e o evidenţă. . I Scheletul, e al unui om de statura mijlocie. S'au mai găsit fire de barbă, de mustăţi şi de plete de culoare castanie, 'Pe cap e aşe­ zată o coroană de mai multe rânduri de perle, având în frunte lo­ caşurile unde se înfigeau crucluliţe de aur, care au căzut. Trunchiul e îmbrăcai într'o tunică ce cade până aproape de genunchi. Tunica e larg deschiră sub gât, încheiată peste piept, ornată pe marginele ei cu un galon lat de pasmanterie, Pe dânsa sunt ţesute alte pas­ manterii pe care stau cusute mărgăritare. Un brâu o încinge �la mijloc, având fixate pe el mărgăritare, care formează motive de ornamentaţie în romburi.Brâul acesta se închee în faţă cu o pafta." Paftaua e de aur şi se compune din trei părţi: Părţile din dreapta şi din stânga, şi mijlocul. Intregul reprezintă un castel feodal. Părţile din stânga şi din dreapta, pe cari se prind margi­ nele brâului, reprezintă fiecare un turn al castelului şi sunt arti­ culate pe mijloc, care înfăţişează donjonul (turnul cel mare din centru) şi acoperişul crenelat al castelului. In inima acestei piese' se desprinde sculptată pe O piatră albastră Închis, O stemă : o le­ bedă al cărei, gât se termină cu un cap de femee. In dreapta şi în stânga acestei steme, ciselate fiecare în câte O eşoghetă 2)c1Îipul unui cavaler în coif şi armură, cu lung penaj lăsat din coitpe spate şi chipul unei doamne în costum medieval cu pieptănătură cu colaci p� dreapta şi pe stânga frunţli, " Paftaua întreagă e ciselată cu desăvârşită artă. /: 1) Pentru toate aceste- amănunte vezi Dimitrie Onclul : In chesttu­ nea.btserIcet Domneşti delă Curtea-de-Argeş. 1916. 2) Eşoghetă (francez: echauguette) era un turnuleţ, care înconstruc­ ţii1e medievale .eşeă chiar din zid, În dreptul crenelelor pe o mtca distanţă in înălţimea şi lăţimea' lUi: ' " , [561] Cronica istorică s6r I • Tunica e 'încheiată cu nasturi -rotunzi pe cari e gravată stema nrmătnare : pe scutul de formă franceză în dreapta trei grinzi din dreapta la stânga, culoarea şi fundul indistirict, pe stânga' fundul plin, asemenea de culoare indistinctă, E stema atribuită . casei de Anjou, domnitoare în Ungaria dela 1308. Stema se. regăseşte pe rnonezile descrise de D. A. Sturdza in ::Vr. Etimologicurn şi asemenea pe cele zise ale tezaurului dela Slatina, datând din epoca Basarabilor dinaintea lui Mircea. ' Precum se ştie, ea revirie des ca semn heraldic în monedele Basarabilor Postmirciani şi asemenea şi În cele ale Muşatestilor din epoca angevină şi post-angevină, Mâinele Domnului sunt încrucişate, prinse Într' o plasă subţire ale cărei urme se văd Încă. Pe degetele 10r s'au găltlt mai multe inele descrise mai jos. Nu sunt urme din Îmbrăcămintea sau În­ căltămintea picioarelor. , Copul pare să fi primit un început de Îmbălsămare, după oarecari resturi găsite pe craniu - în deosebi O specie oarecare de seamă pare să fie acoperit ori legat fălcile şi bărbia, judecân.d după residiurile negre cari s'au înc1eştat de-asupra gurii. . Trupul voevodului era Înfăşurat într'un giulgiu din care s'au păstrat rămăşiţe. In trama lui apar ţesute cruci carnate, asernănă­ toare în forma lor cu acele desemnate de Regina Maria, suverana noastră. , Săpăturlle au dat la iveală şi alte morminte: P� faţa de est a �?tâlpl1lui, pe care era pictată fresca -zisă a cavalerului s'a dat peste morrnântul, probabil al aceluia reprezentat În frescă. S'au găsit craniul şi oasele. Pe faţa de sud a acestei coloane e un alt mor­ mânt. Intr'însul s'a găsit un schelet învelit într'un giulgiu ţesu cu mărgăritare, cari Hgurau semnul heraldic al casei de Anjou, floarea I de crin, S'a aflat asemenea chipul de, aur în înălţime de 7-8 ctrn. al unul cavaler în tunică, fără arme, c II capul gol, stând cu un genunchiuîn pământ. După costum apartine, după părerea noastră, epocei medievale din secolul XIII-lea, dealtminteri ca şi costumul ele război al cavalerului de pe frescă. E ciselat : prin meşteşugul "repousse" cu multă' artă. In acelas mormânt tot în aur reponsse (bătut) s'a aflat O floare de crin -,un ornament făcând parte, pro­ babil, din vestmintele mortului.- Mai sunt alte morminte presupuse de cavaleri după asemă­ narea celor dintâi, probabil sunt locurile de odihnă ale rudelor de domn. Astfel e un alt mormânt alături, după înfăţişarea oaselor şi a craniului, acela al unui adolescent. Intr'însnl s'a găsit un ineI­ 'Un satir montat pe un cerc subţire de aur. Tot alături o .Iespe dă figurând un mormânt Închipuit al unui cavaler neîngropat în bi­ serica. Pe partea dreaptă a naosului lângă peretele de care se sprijină iconostasul, o Iespedă cu stema angevină - în dreapta SC�I� tului cele trei bare, În stânga scutul plin - arată locaşul de veci • r [562] �--_.? Dinu C. Arlon ,= profanat al altui cavaler. In mijlocul naosului se află două n,!or. minte de domni şi unul de doamnă. Intrunul odihneau-oasele lui Vladislav 1 Basarab- Vlaicu- Vodă; lân,5ă dânsul zăcea doamna hift" Kerana. Aşa cel puţin se crede că se numea soţia învingătorulut lui Ludovic de Anjou, după strâmta şi fna brăţară de aur, simplă şi lucrată cu gust deplin, purtând inscripţia acestui nume, Kerana, in caractere greceşti şi care s'a găsit în morrnântul ei alături de, al lui Vladislav. Acesta din urmă d'altmincerl a fost găsit profanat la săpăturile prezente. Dinsul a putut fi identificat după ca-acte­ rele săpate cu lespede. In rând cu mormintul lui Vlaicu-Vodă .e un alt mormânt al unui domn necunoscut, ale cărui oase s'au găsit ii printre ele degetele împodobite cu inele. Intrinsul s'a dat peste rămăşiţele unei cămăşi de-ale sale. Inelele constituesc cele mai însemnate poloab e găsite în mor­ minte. In a 'ară de inelul cu saf ir 111 entionat mai sus, ele au fost g�site în de{ctele dornnul ri lilgro)at ia caoătul coloanei elin dreapta şi în ale domnului necunoscut din mijlocul naosului. S'ar putea . , . distinge două specii: cele cu inscripţii latine sau germane, cele, (Care sunt pure obiecte de ornamenratie. Inelele cu inscripţie latină precum şi cel cu Inscriptie german�; sunt aşa numitele inele de investitură, pe. care, conform regulei feodale, suveranul le dăruia unui vasale odată cu investitura [eu­ dului ca semn al acestei investituri, Împreună cu darea lui în ro" 'mesia vasal ului. Nu. trebue că uităm ca primii voevozi munteni,' erau vasali ai re6ilor Ung-ar ei, că au fost lupte pentru seuturarea . acestei vasalitătl, că marele Basarab s'a libertat de dansa pria războiul norocos purtat În COntra lui Carol-Robert, de Aujou. ASIJl· 'pra acestor lupte de independenţă feodală, s'a altoit însă ches­ tiunea posedării de către domnii munteni a ducatelor Arnlaş şi Făgăraş. Vlad'slav-Basarab, ne 'spune d.l D. Onciul, în urma răz-. boiului cu Ludovic cel Mare, pune mâna pe .aceste două ţi'i.riC, ' pentru -dânsul erijate în ducat e ; Însă .dacă dansul rămâne dom n neatârnat în "Transa!pina" e va-sal al .regelui un::;ur pentru cele două ducare cucerite de dâ.nsul. Fratele său Radu. - .Radu Negru '�1 legendei - renunţă la a:cest!� ducate ce-l oblig-au a fi V;;\.Sll pentru ele şi se mulţumeşte cu lVluntenta, unde e domn a·tot�stiî.­ pânitor 1). Prez�nţa ace�;tor inele de investiturăîl1 mormintele' g, doi domni munteni, dintre cari nici tInul nu e VJadislav ,Basarab.: merită a fl luată în considerare fată da teoria d-lui D, Onciul. Se poate ca şi a1i:i domni să fi fost :,herţe�i" -ai acestOr două 'ţinu­ turi în aceleaşi condiţii ca şi Vlaicu- Vodr�, tiq.uţi la acelaşcere. monia! de omagiu fetldal. , Inelele de Învestitură sunt următoarele: Ull inel având iil­ scripţia unei invoeaţii pe latin�şte către S-ta Fecioara : Ave Mrici. rlJ:wse C,�null'Jt cu o pri1Jcipesi d(� caS3 d0 A;1.Î01jţ EBs'::bţ�ta, Fr?te!e lui� .Aflate; Hi, care îi �trrna, fuses� �iăsc11t ş� cr-t'3Ct!t 1:1 ,Veneţia, de lfude' fu chern?t pr�ntrH a se urc:â în �cau. (1299). A rămas C'.I p:;recl':! de llelleţii.lrwl În istOfi� Ungariei. SOfa liI.i: .Nimiii foI soţia lui Carol-Claudiu de AnjiJu, fegeal Siciliei, Cilre la mOlHtel!<_ w [564] Dinu C. Arion . �Angevinilbr pe tron, trebuiau să, devină, şI mai. strânse prin acest eveniment. O dovedeşte şi politica [ni Carol-Robert şi cea, "în' deosebi a lui. Ludovic cel Mare, urmaşul său.. Prezenţa deci în mormintele Basarabenllor .a obiectelor de arta de provenienţă ita­ Iienească îşi găseşte o explicaţie firească, . dovedind strânsele ra­ poarte' politice ce .. trebuiau să existe între aceşti domni munteni şi regii angevini.. Erau daruri carlse făceau de suveranii unguri în mod curent voevozilor români - inelele s'au găsit în două mor­ minte de domni, nu Într'unul numai în mod incidentaI .. -ca unor vecini puternici cu cari trebue să ai legături. Apoi celelalte. obiecte 'găsltţ în mormintele de' cavaleri arată O persistenţă de relaţiuni .xiel puţin cu curtea regească, al cărei semn l1f:raldic era floarea de crin. Descoperirea, cel puţin a obiectelor de artă găsite în .hise­ rica Sf. Nicolae Domnesc - în necropola primilor Basarabi­ contribue a dovedi epoca corespondentă cu acea a prezenţei Angevinilor pe tronul Ungariei, importanţa legăturilor cu Ungaria. Ele Însă sunt un nou adaos la cele aflate până acum, spre 'Stabilirea unei prea puternice influenţe 'occidentale asupra noastra în timpul evului mediu, venită până în Muntenia prin intermediul Ungariei. Despre partea noastră, credem că În cursul istoriei noastre .am fost mult mar puţin orientali decât ne-am Închipuit-o până în prezent .. Rămâne de deslegat enigma de a şti ce domn e acela la cărui locaş de odihnă se află tocmai la stâlpul, unde prin datina strămoşească, se face .. slujbă întru pomenirea ctitorului. Logica <\r voi să fie însuşi ctitorul funda tor al bisericei - nouă până .acum necunoscut... . Sunt detalii din vesmântul găsit asupra scheletului, tunica în 'deosebi - care corespund cu îmbrăcămintea personajului pictat 111 frescă la locul de Ctitor. Dar acela, Alexandru Basarab e În- gropat la Câmpulung. . " Altă chestiune interesantă de deslegat e cauza persistenţei în heraldica noastră medievală . privitoare la Basarabi şi chiar la 'Muşatinii înrudiţi cu ei,.,a stemei clasată drept angevină până în 'prezent: scutul î11 .dreapta cu cele trei grinzi în lung, în stânga cu fundul plin, în culori necunoscute. Dar' dacă în ceeace {priveşte monezile mai sus enumerate 's-ar putea da explicaţia - dacă nu chiar tocmai convingătoare­ că dreptul de a bate monedă făcând parte în evul mediu .din . -drepturiletregaliane ale singurului principe suzeran, Basarabli, va- 'lui Ladlslau, pretinse coroana Ungariei pentru fiul său Carol-Martei şi il încoronă pe acesta ca rege al Ungariei la Neapole. La moartea acestuia .(1296), fiul lui, Carol' Robert rămase pretendent al scaunului unguresc, sus­ ţinut de papii dela Roma. Graţie ajutorului lui Clement V, parveni să -ocupe 'tronul şi să se Incoroneze, ' 1, -!egii, ci în rmterialis nul şi utilitaris.nul Ce ne-a el­ i pleşit. .De ac !ia nu pun nici o nădej le de mai bine, in votul uni- versal. . . Socotesc că cine vrea realmente o lrnbunătăţlre, ar avea alt­ ceva mai bun de făcut, de cât o rer x nă ele::t)rală. - De aceia, deşi incr edinţat că nici sufraziul universal nu este. leacul vieţei poastre p ilitice bolnă vid .ase : Încă de atunci ziceam'! 'ca, prin colegiul unic .se tindea la pedepsirea alegătorilor prea g� , vernam-ntali şi spuneam: -Nu an nimic de zis. Să .. j pedepsim, Dar, să nu ne inchipuim că facem ceva Serios. Să nu uităm că azi ra 'Europa, dreptul electoral-nu mai face nicăeri parte din constitutie. Aşa dar, dacă voim o reformă electorală, să începem a scoate dilJ; consti tuţie t t ce priveşte irnpărţir �a alegătorilor I'n COlegii. Să .e . mărginim a spune că alegătorul este tot cetăţeanul român care ştle� carte, a servit In oaste şi plătaşte o dajdie cât de mică s atului •• . Lăsând legii elect -rate orIinare, să determine cum are să VP-. teze fiecare, cred că legiuit.iru! con ;tituant va face o ref,Jrrnă buni . . La nni, ca pretutindeni legiuit Jrul ordinar.va putea fără turbţ1rărl .mari, să pu:! dr.;!ptu! electoral in c.Jn;ordanţă CU timpul şi impre­ jură,i1e. In tJt cazul, pentru cJnstitua ,ta de azi, cred că nu nu mal oi 1, [567] u- 2 Cronica politică 1 este cinstit şi cuminte, .dar chiar se inpune, să lase posibllitatea legiuitorului ordinar de mâine să p lată Introduce - al.e îmbunătăţiri, €ără să mai alerge la o revizuire a constituţiunei; . . Pentruca rer.irma corpului electoral al Camerei să nu pericli- �eze nimic; S� cere îrisă numai decât ca o condiţiune esenţială tată- nrea sena/ului. . . «După a noast.ă p trere, Senatul trebue să fb cu totul altceva de cât Camera şi prin atribuţiunile şi pri.i c rmpunerea lui." EI tre­ bue să S� c »npue din senatori de dre-t, senat.ri inamovibili, numiti de R�ge şi dinsenat ri aleşi, cari să reprezint, toate Lrţele sociale». Aşa am s-ris În 191 t. . Apo! - după ce şeful partidului liberal pusese la ordinea . zilei revizurea i ne Bată a C mstituţiunei, În «Vre.nu. i Critice- am zis: «Nimeni nu este căzut cu hârzobul din cer, şi de democraţie sănă­ toasa nimeni sti nu se teamă. Dar- să nu c mfundărn dern.craţia cu de:napi5ia, ca să schi.nbă.n o oliga.nie ClI alta. Cnernnnd masele la o viaţă politică mai Intenslvă, să luăm şi măsurile cele mai înţelepte ta această reformă să nu aducă şi ea,' alte nen..r xi 'i, Suntem o . ţară de tarani. Ori cât de int�:i'�mt este ţăranul român, să nu ne facem iluzia că ar fi c .. pabil să rezolve chestiile mari p .litice, după capul lui. Este f .arte p .sibil si fie în s-lat uneori de a năgitori, de p iIit!:iani de meserie. Unle ajunge un stat condus de Ieci.ri de să:­ teni, fără tradiţie 'şi pregatire, văzu ărn cu' ochii h BuI5arc,t din zl­ ,lele noa,tre. Ca c:ă f rim ţara de aşa prspectivă, trebue să jertfim ori ce pentru a lunina mint 'a şi a educa sufletul" săteanului. Să-I ap!Lăm Însă m d intRi de isp'tă, dis nrrând pe p,Jliticianii de mese­ rie, cari trăes� din p litică şi prin p ,litică. Pentru aceasta, să cre'ăm un sellal irulmuv'b:! COlnl'US dlll lut CI' este mui ules şi mili vrednic». Aşa iu I�c;ânj lu�nlril�, mărturisesc că lrn v:izut fără pr�a mare teamă venind rev;zuire j c ,nstit�;ţiunei, dmd am ailat că În congre­ sul )iberal din N ,e;nbrie 1913, şeful partidului aceb a pre�onizat n reformele făgăduit� de el lllfririrea sei!atului. ' Acea:,tă întărir� �1 s 'lutului, e,t�, iduPă a n�astră pirere, o con­ diţiune e)enţÎ1!� a viit.lareÎ r�f Jfln�c jfl.,t;tuţi mll�, J C Jn)itillne de vitalitate s;JciaIă. . Am SPU3 şi repetăncă nu"suntem din ,principiu În pltriva Iăr'" girei dreptului d,� v it. Credem Însă că ni nenl nu va tă gădui că vo­ tul univ�rsal ne p iate pune În faţa a inulte u�ruri nepr �văzute, şi că prin unn1re tr.!bu �,;; luat.! mls11ri d� apirare pe 1 ru pri ce even- tualitate. ' , N �nor )cita 'iituaţi �p 1ltieă int !rnă a B ul;ari ei, trebue sit fi deschis ochii cei mai iubit ri de Î'� tline'.ÎC. . , Să zi:em că ar fi p) lbH ca viit ;fU! c>legiu s� dea o repre­ �e�tantă _.naţi:ll1aIă ideală, zi�em P isibil. deşi milrturisi n că nu cre,­ dS!n1 de lJC în a��a p,)<.)ibilibte: Concedăm Cll t ,jte astea că ar fi chiar p:)'sibil şi un aşa f;,�ricit luc;ru. Cer�m Însă să ni s� admitălh le:himhcă ntie'·;te �x;lus'l pr Jbabilitat!.l ca afeJ ttorii de mâine Sl [568] M. Teodorian-Carada •• ,CC'" """"',...".,�, , .... _""'2Z __ 'II!!!_",.I!IIII'!Iq",a!!!l.�j I /'Il dovedească o mai mare servilitate şi conrupţiune de 'cât se impune celor' de aii. De asemenea nu este-esclus.vcă masele să trimită 111 parlament elemente noi, nepregătite şi anarhice. . , Este dar absolut necesar ca ideia de Stat şi viata noastrăso- dală să fie .asigurată, Senatul prin compunerea şi atribuţiunileIui, va 'trebul ·să devie un factor constituţional conştient şi puternic. Trebueşte dar bine lămurită opiniunea publică, asupra chipului v " cum va fi organizat Senatul viitor. ' Oare care propuneri care au fost aduse în discuţie de câţi va membri' ai Parlamentului din, Februarie 1914, arată că În anumite cercuri mi este încă destul de clară ideia întărirei' senatului. ' Căci nu e vorba să .. zicem numai că am întărit senatul; ci tre­ bue din revizuirea constituţiunei, să ne alegem numai de cât cu un senat puternic şi independent. . '. La cercul studiilor sociale de Ia .' Clubul liberal s'a discutat chestia, şi ave î două propuneri concrete pentru rezolvarea ei. Găşirri fericită ideia ca bugetul Statului să treacă şi prin senat. Lucrul acesta se face şi În Franţa cu mult folos, La noi se iru:" pune această măsură, căci prin cameră bugetele trec prea repede,.,!;. şi de asta se resimt finanţele ţărei., , Dacă pentru lărgirea competenţei senatului;' inspirându-se de ce se petrece la Paris, conferentiarii de la cercul studiilor sociale au pus soluţiuni sănătoase, în ce priveşte compunerea lui �u' fost mult mai puţin noroco'şl:'·- . . . , Unul cred? că mărind niţel numărul senatorilor de drept, �i\ lăsând ca senatul, în marea lui majoritate, să fie. ales ae un colet giu censitar, cu o aşa anodină modificare, îşi închipue că senatul. capătă prestigiul şi autoritatea pe care trebue să o aibă în faţa unei. câmere eşite din sufl'agil,11 universal. Este o iluziune de tânăr şi nimic mai mult. Un astfel tie, senat, va putea, nu contestăm, să fie mai mode­ rat de cât camera, .dar nici odată nu va-avea autoritatea să întră­ neze pornirile camerei,de jos, nici nu se va putea impune unui gu� vern. Deci dar, cu aşa soluţiune nu' se întăreşte senatul. Cellalt, În concluziunile la care ajunge se vede că, a. fost i condus de ideea să ne hărăzească şi pe noi cu un scut după ca­ Iapodul senatului franz, al' celei de a treia republici. Se cunoaşte ,că a studiat În arnănunţimi articolele care s'au primit. Ia 1875 În constituţia franceză, relativ Ia constituirea senatului, precum şi-mo+: .dificările ce i s'au adus. mai târziu. , ., 'De aceea pe lângă câţiva senatori de drept, propune unnumăr de senatori inamovibili, aleşi de senat. Asta desigur pentru că aşa. poruncea constituţia.franceză din 1875. Conferentiarul pierde din vedere că dacă.constituantul francez dela 1875 admiseseacest ne:-, . norocit mijloc de numire al senatorilor inamovibili; este că legiuind. p�ntru o reP4plică, unde este absolut imposibil să dea Preşedintelui. " �L.dreptlll de il numi senatori pe viaţă, el, care nu are puterea su·· .. �.���_.�J •• =-, [569] as prernă decât pc un timp mărginit, şi în hotare mea şi mai mărgi­ ntte : numai din cauza aceasta, alt fost siliţi francezii să dea sena­ tarilor dreptul să se aleagă ei pre ei. Au făcut-o de nevoe, deşi acest sistem este condamnat de toţi ceice cugetă la astfel de ches­ tiuni. Este sistemul care duce fatal la comblnatiuni ce numai inte­ resul public nu are în vedere. Intr'o monarhie, senatori inamovi­ bili nu poate numi alt cineva afară de Rege. A încerca să precu­ peţim noi f - . Daci'! acel senat 111.1 a dat roadele Ce trebuea să deq., vina nu 7. [570] 570 M. Tecdorlan-Carada este a chipului COl1stituir�i sale, ci a modului cum V�âă fii-a exer-.» citat prerogativa de numire a senatorilor, şi fii 11 dcă consiliile june­ ţene nu aveau, faţă d� guvern independenta necesară spre a trimite in senat oamenii de care era trebuinţă, Ţinănd seamă de tot ce s'a petrecut la noi, şi văzând cum. merg treburile şi peste graniţă, sapoate constitui foarte bine un senat într'adevăr tare, aşa I;L!iTI cer interesele superioare ale sta­ tului şi ale neamului românesc. Dacă factorii politici vor şti să-şi facă datoria în constituantă, este foarte probabil că se va dobândi un senat bun. Cu această speranţă, am căutat să arătăm ce slabe sunt so­ luţlunile propuse până acum; şi tot în acest scop, ne încercăm să însemnărn cum intelegem noi o întărire a senatului. In senatul de azi, avem ca senatori de drept pc Moştenitorul Tronului şi opt prelaţi, eparhioţii Bisericei Autocefale române. Intr'un senat tare numărul senatorilor de drept trebue să fie mai mare, dar Ia numirea senatorilor de drept, trebue să fie mai multă băgare de seamă. . Partidele Inaintate, au rost şi sunt potrivnice intrărei clerului înalt în .senat, La' noi clerul a fost introdus în parlament de ll1US­ caii, . cari 1a facerea Regulamentului Organic aveau cuvinte pufer-· nice, să considere clerul Înalt ca elementul cel mai rusofil din princi­ pate. J'vlajoritatea Adunărei de revizuire a Regulamentului Organic, a admis pe episcopi în Obsteasca Adunare, din porunca l(eprezen­ tantului Pusiei ; clar Mihai Vodă Sturdza scrie Contelui de Nessel Rode că "dacă participarea episcopatului la lucrările politice a fost primită .de majoritate, minoritatea compusă din cei mai de seamă membri ai Adunării, a combătut-o neîncetat". «, Făcând, împreună cu tatăl meu, parte din minoritate, i-am prevăzut consecinţele". Acestea le scrie un om inteligent �i şeful partidului conser­ vator moldovenesc. Barbu Vadi Ştirbey, şef al conservatorismului din Ţara Românească, în Cei şapte ani de domnie ai săi, răuşi de excluse pe episcopi din Divanul ce, în baza convenţiunei dela Balta­ Liman, inlocuise Obsteasca Adunare. Dela 1866, episcopii rac parte din Senat. Din pricina aceasta stau mai mult În Bucureşti, decât în eparhiile lor. In practică nici odată n'au 'făcut nimic, pentru ca să apere Biserica, Autocefală, în contra tendintelor necanonice ale guvernelor ce s'au perindat, dar fiindcă opt voturi pot conta uneori, mai ales că din pricina diuruei -- episcopii sunt senatorii cei mai asidui la şedinţe, toate guvernele au căutat să impue în episcopat oameni cari, dintr'o pricină sau alta, nu pot face altceva decât să mărească majorităţile guverna­ mentale. Se impune dar scoaterea episcopi lor din răndul senatorilor de drept. [571] Cronica politica 511 / Această dispoziţie va fi în vederile şi ale conservatorilor, �i .ale partidelor înaintate. Va servi' şi Statul şi Biserica. Membrii de drept în senat trebue să fie: 1. Principele Hegai şi toţi membrii familiei regale, cu drepturi eventuale la tron, şi dela vârsta de 21 ani. Este absolut necesar ca nu numai Moştenitorul Tronului, dar toţi principii cari dintr'un caz SOlU altul, ar putea domni, să fie senatori; ca lucrănd în senat să se familiariwze cu viaţa politică si să cunoască astfel cât mai bine tara. .' , , 2. Preşedinteie Consiliului de l\�illiştri, atât cei foşti cât şi cel ( în activitate; 3. Primul Preşedinte al Curtii de Casaţie; 4. Preşedintele Curţii de Conturi; 6. Patru generali de corp de armată in retragere şi anume cei mai vechi în grad; 6. Preşedintele Consiliului superior Agricol şi 7 . ..jJreşedintele Consiliului superior technic. Am avea astfel vre'o 15 senatori de drept. Vor mai face parte din senatt 1. Doi membri aleşi de Academia Homftl1ă; 2. Patru profesori universitari, aleşi de un colegiu al tuturor profesorilor universitari în activitate; 3. Doi arhlerei aleşi de SI. Sinoe!; 4. Patru preoţi de mir aleşi de un colegiu al tuturor parohiilor din Biserica Autocetală I -;:" '�<'�G'" ohmâ delaaparftia tlumăruh.li, Manuscripiele pentru ponvorbirile Litetare se trimit D-Iui S. Mehe· �liţi, profesor universitar, 'strada RacDviţi\ 12 (T�ler()l1 17/34), Manuscriptele , n�pub!icate nu se înapoiază. . .. [578] AI. I VIăhuţă t Tu turbezi, 'nş socotite l fi în oarba ta mânie Strigi: O nu I Dumnezeirea nu e decât o p{irere,' o'nălucă nâscocitâ de-a norodului prostie ! -'Y"S"�'!'·"�' Creatorul 11' Natura, - ea e singura putere. " Vreme, Chaos, Ceruri - râdeţi. Microscopica .fumică 'Spânzu1-ată de-o lunetă, vă pătrunde, vă striveşte. ­ Ea mâsoard infinitul, - î,ttunericul despică ... Inaintea creaturei - Creator te umileşte! 12 Februarie 1881 AL. VLAHUŢĂ IN FAŢA MARII Marea geme .. ) vqntul bate) Bate'n pd11J:..e şi'n caiarguri, Şi din larguri pdnă'n larguri Ocl.iu-mi sdnulîi străbate. Şi cum sânu-i pace n'are Ca şi sufetu-mi, şi-a clipă Simt cum bate din ariPă . Ţilltuita , ngândurare, - Prins de noapte, gol de-avdl1lJJri, Las durerea-mi grea" pornită, Să mă suânte'n patru udnturi, Ca' pe-o casă părăsită., Şi-:-î pustiu ... Dar, luna=plină, [at'o) saltă de pe valuri)' ; Şi din funduri pân'la maluri Soarle-un Jluv'îude· lumină. [579] In faţa mării 579 t J I 1 • Si, deodată, tot mai tare, Infinitul sbuciumării Prinde glas ca glasul mării Sub [eerica'mbătare. Nu mai ştiu: plutesc anume, . Sau vre-o barcăncbipuită M' a răpit, şi-acum zorită Rob mă duce 'n altă lume ? .. Dar pe când pe cer s' auântă Visul, farmecul şi luna, Şi's cu sufletul meu una, Iar adâncurile cântă, -. Re'nfloritu-mi lut iresare, . InnariPă'n ;zări privirea, Şi scrutdnd nemărginirea ­ Stqpdneşte 'ntreaga mqre. Constanta, Iulie, 1920 . \ \ ,i 1 A. MÂNDRU ,', I [580] URMĂRILE ECONOMICE ALE pl\CEI - După scrierea d-lui Keynes. - III Dăm aci urmarea rezumatului scrierei d-Iui Keynes 1), a cărei însemnătate şi răspândire am arătat-o în numerile trecute ale acestei reviste 2). Germania, după Tractatul dela 28 Iunie 1919, trebue să-şi plătească datoria de «reparaţiunl> , în trei feluri. 1. Prin trecere îndată către foştii ei duşmani a unor bu­ nuri ca aur, vase, valori străine, mărfuri sau altele. 2. Prin valoarea proprietăţilor din teritorlele cedate, sau chiar predate în temeiul armistiţ iulul. 3. Prin! plăţi an!.1alellIlDărtite pe un număr de ani, parte , , ; 1· '" I în bani, parte în materiale (cărbuni şi derivate, potasă, materie colorante şi altele. Nu se cuprind in aceste «reparaţiuni», înapoierile În na­ tură a lucrurilor răpite (removed 3), din teritoriele ce fusese ocupate (aur, valori, vite, rnaşine, lucruri de artă ş, a.j'Acestea, dacă se pot identifica, sunt în afară de plăţile mai sus prevăzute. 1. Jo1111 1VI.aynard Keynes, T/ze Economic Consequences of the Peace (London, 1920). - De când am scris aceste articole a apărut şi o traducere franceză a acestei scrieri. Această traducere lasă, tntrucătva, de dorit. Vom vorbi la sfârşit despre ea. 2. Numerele din 1�IIie, August şi Septernbre 1920 (No. 7, 8 şi 9). _ După amănuntele ce a. binevoit a ne da, însuşi d. Keynes, ediţia "muncitorească" despre care am vorbit, a acestei scrieri,' nu a fost fă­ cută de 'Labour Party, ci de Briiisli Labour ResearchDep artment. Ea. se 'vinde numai membrilor din Trqdes UIlÎOllS. 3) Ari. 238 al Tractatulu], la pag.54 flJ' ediţiei româneşti a Tracta­ 'tului, publicată de curând (Imprimeria Statului). Textul francez zice "enleves, saisis ou sequestres" textul român: ;,ridicate, luate sau sec­ festratc». , � , " [581] $ Urmările economice ale, Păcei 581 D, Keynes 'ia în parte fiecare din articole arătate mai sus: Despre Aur; zice că scăzând 'acel ce este a se înapoi Rusiei • . J?eichsba(lki avea, la 30 Noernbrie 1918, in-aur, 2,885,447,500 lei .{2,3J8,358,OJJ Mk) 1). Consiliul Suprem aJncuviinţat Germaniei 1) D. Keynes nu spune nimic despre aurul României, aflător la� Reichsbank, După raportul Băncei noastre Naţionale, din 1920, aveam la .Reichsb ank, În aur 81.469.550 Iei.vAcelaş raport spune că s'a recunoscut, lat Spa, În 1918, de cătrecomtstunea Germană CI Armistiţiului, această sumă, făcând numai tntămpinarea că, după contractul cu Banca Naţională, Ger­ mania este datoare să-o inapoiască la şase luni după pace. Banca Natio- nală a vestit pe Reichsbank că la implinirea celor şase luni, îi va cere acest aur, In Tractatul de la Versailles, art, 259, § 6,Sil prevede că Germania . . "ccmrirm'i renunţarea sa la folosinţa clauselor (!'in Tra ct atul de'laBuCtI­ reşti şi Se în1'ltoreazăa transfera României, orice instrumente monetare � numerar, valori şi instrumente negoclabtle ... ce. a primit în executarea z is ului Tracta t". D.,Th. Aslan, În studiul ce am citat, elin revista Demo­ "crapa, zice că În acest articol este vorba şi de "aurul din depoztt», In art. 4'<. al Tractatuluj [ur ldico-politic [cu Germania dela Bucu-, 'reşti, se zicea că "Ro'l1ânia se declară înţeleasă (erkiârt sicli) ca, după ce' se va fi luni con slmţimăntul Băncei Nationale a Rbmttniei, sumele ş\'de­ .poz itele vărsate la Bl11ca Imperiului German, să rărnănă oprite ca ga­ manţie pentru serviciul datoriei publice faţă de supuşii germani, pe timp .ae;) ani" şi .1n caz de Întârziere cu o rată" pe timp de zece ani. Acelaşi ,articol adaog ă că nla nevoe" ele vor putea fi întrebuinţate pentru plata cupoanelor exlgfblle şi a titlurilor eşlte la sorţi; toate acestea cu ;,men­ ;.ţin'sTea âispozlţiunilor- luate în timpul admtmstra tiunet silite" (a Bărrcel N1ţionale) şi "elI exctuderea pretenţiunilor de despăgUbire". După §7 al · "Protocolului" pentru aplicarea unor măsuri din zisul Tractat juridico­ ,politic, aceste dispo:ŢiţlullÎ e;rall. �) că din samele îh mărci aur de. la Reicflsbank, aproape 180 mi!ioanemk (era, deci, yprba nu numai de a11- :'(rll! efectiv, care era numai de vre-o 89 şi jumătate milioane) "au fost trecute l!l s)coteala administraţiuC1ei de ocupaţie asupra Băncei Generale Romane (s'!cţia de emisiune) c01!ra luărei asupra ei a obligaţiunilor jll� ,acţelor wmâne, in scopul dea face cu putinţă, in asemenea fel, plata �;oIltrîbuţiunei pu'să asupra ţărei". b) din "depozitul În Gllr" au fost între'­ hidnţate, prin o dispoziţiune a acelei administraţiu!li silite, 51.9 milioane · "pentru-lntemeerea unei sume in mărci de aceÎaş valoare dătătoare, qe d!)�ânzi». In fine "Protocolul"·mai SpUtlea cit, .potrivit dorinţei gl1v:ernului român rămâne cu dinadinsul hJtărât că preten,tiunea Băncei Naţionale la · -dobânzi pentru Suma aflată [a Banca Imperiului, nu este atirlsă prin art • .. 42, şi că; ,; prin urmare ea rămâne ia piclo:are" . AmJntim că prin art. 292 al 1�ractattllili dela Versaill�s s'au desfiinţat orice tractate, conv·e!1ţiuni, · inţe\e�eri, Între Germania şi Ro:nâ�ia, dinainte de 1 Au�ust 1914 saa de ! ,nri când după această dată. � ��- -- """''''''''''-=���'''-, ,., , , "�" j H�,"�I·I-"r:t.1.1��f;.��� [582] ,�-=........., .. �? - __ a, f\ c. K�u penski să facă plăţi în aur, in Statele-Unite şi în Anglia, pentruapro-r vizionarea ţărei şi pentru -alte nevoi. Aurul a scăzut, astfel, 18.', Septembrie 1919, la 1.370.000.000 lei (1.100.000.000 mk), ceea, ce făcea, subt, 4% din biletele în circulaţiune 1). 'Aliaţii - mai ales Franţa şi Belgia, care au multe bilete germane, - nu au nici un folos ca să scadă prea mult cursul lor. Aceasta, dealtfel, ar � slăbi putinţa de plată a Germaniei încă şi mai mult. D. Keynes arată că pe când se cerea Germaniei, prin Tractat, plata apropiată, - până la 30 Aprilie' 1920, � a unei sume în­ semnate de 20 miliarde mk. aur, Germanii, din potrivă, vorbeau ­ despre starea desăcatulre desăvârşită a Germaniei şi de nevoia ca Aliaţii să-i' facă un împrumut 2). ' -, Este adevărat că după Tractat, Aliaţii pot lua tot aurul In; plata-«reparaţiunilorc ; aceasta, însă, car nimici valoarea marcet aproape cu totul». Dar chiar dacă s'ar lua numai o parte, puse sub sechestru, pe acele din Rusia şi din' Austro-Ungaria, ale căror valoare este ";foarte şubredă, mai rămâne putin şi anume numai ceeace Ger­ mania are investit in China, Japonia, Şţ în America-de-Sud mai -eu seamă; toate aceste preţuese cam vre-o 21/2 miliarde. Aşa dar se poate lua, mai iute" sau mai incet, o sumă intre 21/2 şi 61/2 miliarde, din "investiri". Prin urmare, prin aceste trei «modalităţi de plată», nu s'ar putea avea, până Ia Mai 1921, decât între 61/2 şi 81/2' milioane lei cel mult. . Şi d.Keynes adaogă că" de teamă a nu mări învinuirile ce . se pot aduce impotriva Tractatului, a dat cifre mai mari de cât acele pe care le crede mai aproape de adevăr. Căci este mare deosebire, zice Drsa, intre a face evaluări închipuite asupra bo-. :,găţiei germane şia stabilice se poate dobândi' de la Germania prin o plată de făcut îndată. Ori cum fie, suntem, zice d, Key­ nes, . foarte departe de suma de 25 miliarde Iei de plătit până la ,Mai 1921! S'a văzut că prin Tractat se impun Germanei «cedari» de teritorie ; dar aşa cum este redactat Tractatul se va găsi putin, in aceste teritorii, pentru -reparaţlunl-, '1 ' Proprietatea privată este menită a fi întrebuinţată, mai în­ tâiu, pentru plata datoriilor private şi numai ce ar prisosieste menit pentru aceste Urmările economice ale Păcei � 5�5 Aşa dar ar mai rămâne disponibil intre 21/2 şi 5 miliarde lei .aur. , In să am văzut că, din această sumă, se pot plăti, cu apro­ :;barea, «guvernelor aliate şi .asociate 1»), procurarea de hrană şi de materie prime Germaniei şi chiar se pot face şi alte plăţi pentru ea, dacă ele s'ar socoti, de către zisele guverne, ca «trebuitoare pentru a permite Germaniei să'şi îndeplinească îndatorirea sef de reparaţiune-. Fireşte nu se. poate şti la cât s'ar, ridica aceste nevoi sau la cât ar merge dărnicia Aliaţilor. Dar, după d. Keynes, dacă s'ar căuta să se aducă până la Mai 1921, o stare apro­ -piindu-se de cea normală, ar . trebui Germaniei intre 2112 şi 5. miliarde Iei pentru curnpărări În streinătate pe lângă exportul curent. . Neputându-se închipui că aliaţii vor' admite aceasta, nu este de crezut ca Germania să poată să. aibă un ex port care să �ntreacă importul până la Mai 1920, aşa că valoarea il tot �e ea al: plătiIn natură Aliatilor, (cărbuni culori, lemnărie sau al­ tele), va trebui să-i fie înapoiat pentru a o face în stare să-şi plătească importul celor neapărat trebuitoare. Cum Belgia are dreptul să ia, cuprioritate, cele dintâi două -şl jumătate miliarde, urmează că poate Belgia' va putea primi această sumă înainte de Mai 1921; «dar nici un altul dintre Aliaţi nu va putea primi ceva, sau va primi numai puţin de tot 2»>:� / � �� �,� � �;�. � ,,\ ' � ! ., � � 1 4_ '-M" 'H"'\iW'II�:� �i.:.Ih.o-'Vl.[.li<'lt;4\,1i,,},'"lr�I�l! 1) Tractat, art, 251, al. din urma. De şi acest articol nu face nici e deosebireIntre Aliaţi, mari sau mici, nu ne închipuim că se' cere 'şi -constmtirnăutul nostru. Pe cât ştiu s'au dat asemenea aprobări,. numai de către Consiliul Suprem.. '.' , 2) • Aţutofarea " Germanlei de către Aliaţi, hotărâtă la Spa, despre care .. am vorbit mai sus', (nota 2 l'a p� 582), arată cât de Intenielate erau, din ne" 'nofocire, cele prevăzute 'de d. Keynes, cu toată grămada de învirruirf ce i s'au adus, "Cel dintâiu mlltard", a' zfs deputatul francez Tardleu, "se ''va plăti de Francla învlngătoare Germaniei invlnsă de către' poporul .credttor ,p'opOrului datornic 1 ,,(v. ţournat: di!:S Deb'ats din' 31' Iulie 1921); lată care este, exact, chestfuneat acestei "avtl'nce'": După; Tractat (Partea VIU, Secţia: 1, Anexa V, §6). Aliaţii' au avplăttpentru . cărbunil+ce ,:t�ebuia să le predea Gerrnahla, c.fffItl slm'f\ aduşt pe-caleaferată saupe'icdJla­ hiri, .preţul ge'tman, plătit de! căffe!'Geliman'lP la loc'ithrrilhelj'mărit cu 'cQstUl trdnWorhilul până 111' gthiţă, fătă'câ'aces'fl'preţ să"Pb?'tă',Wmai'ina'rede'�t ,preţUl Ia: mină a cărbuiietul erighlzipeiIt�u'exp6if"1 '. '.. . . i E'â;'Spa s'aihcuvHntat Ge'rmânlei,'rtu' n'ufTI�'i,' pest�"pretull hOtărât" in Tractat, un spor de c!ţlcl mărcI aur, ..:.. adică 13( f�n5'dti'plhu:;sull,tI€'alilncl. I .dar s'a mai hotărât, incă,'a se da cu imprumut, ca ,.avance Germaniei" pentru: " [586] 586 I r C. Krupenski ," , Prin urmare, zice d. Keynes, nicr un Ministru de Finanţe' nu' poate, cinstit, clădi vreun plan, înterneindu-l pe o plată din.' partea Germaniei 1)>>. . După această plată, pentru care este în Tractat o sumă' şi o dată fixă, - socotite iluzorie de către d. Keynes, - vin plă- tite împărţite pe mai multi .ani, ' , , ' Este neîndoios, zice d, Keynes; că puterea de plată a Ger­ maniei este micşorată prin pierderea coloniilor sale, a legătu­ rilor sale transoceanice, a marinei sale comerciale, a bunurilor sale din ţările străine, precum si prin «cedarea» a 10 °/0 din te­ ritoriuI său şi din populati unea sa; a unei treimi din cărbunii săi şi a: trei pătrimi din minele sale de fier, prin pierderea. a două milioane 'de oameni în puterea vârstei, prin, spterinjele de . foame ale poporului, timp de patru anl; prin povara unei mari 1. datorii de răsboi, prin scăderea cursului schimbului la mai' puţin. 1/7 din valoarea de 'mai înainte, prin prăbuşirea şi risipirea aliaţilor ei şi a teritoriilor lor, prinlixe,lv:oluţia din lăuntru şi bol­ şevismul .dela hotarele ei, in fi��;i,1R�'i'�:fif�ate pierderile, ce nu se' pot măsura, .. de putere şi năA�:l�e':i�:p;i.i'cei patru. ant ai unui­ răsboi cotropitor şi prin infr�K'v aJ:��la sfârşit». I .. ( : A se vorbi, însă, de o de�p'�gubire mare din p')rte<ţ;, Ger�" a ajuta la hrana muncitorilor din mine", deosebirea dintre acest" pret german; o astfel mărit (83 frs, 75) şi pretul de export englez care era atunci, 240 frs. ceeace face de tonă 125 frs, 25, socotiţi la . fiecare. tonă procurată Alia­ tilor, din cele două milioane tone hotărâte pe Iună, timp de şase lunî, in- cepând dela Iulje 1920. .' :' Partea de plată a Frantei de 61 °/� j a Belgiei de 8 % j a Italiei de 7 % şi a Angliei, - care nn primeşte cărbuni de loc, - de 24 %, ceeace face ,ta tin total de, 312 milioane. frs. pe lună, vre-o 190 partea Frantei, vre-o- 25a Belgiei, vre-o 22 a Italiei şi vre-o 75 acea a Angliei. In total face aproape două miliarde in aceste şase luni. ;Tre,bue tinut seamă că ace�ţ i"avance" ar 'creşte pe măsura ce s'ar mări preţul cărbunelui englez, :\ 1) In dernnul memorlu-protestInfăţlşat de România la Spa, să zteeoă . .,:este,sigur că România nu a crezut niciodată � să 'dobândeaseă dela Ger­ mania o reparatie care să corespundă măcar .de departe, jert,felor .acestus răsboi, la care aconstmţtt t;eSilită, cu mân�Fie·. Dar, lld�Qgă că nădăjduia o împărţealădreaptă, neputând "pentru cuv.nte de demnitate şi demorală, .prirnănd petoate{celel�1te' .recunoaşte ceea�.eli,s·a făcut· prin împărţiri de­ , ,crete şi; parţiale in potriva.,textului formal �1,;,ifTatatului. A, se vedea t�xtul, , intreg, in ziarele L'Independance Roumaineşi Le'progres din 4 Septembrie" . şi Viitorul din 3S�pt. 1920, ,�, , � , [587] - Urmările economice ale Păcei maniei, este a se întemeia pe presitpunerea că ea este' ta -stare să aibă în viitor, cun comerciu mult mai mare decât acel ce a avut în trecut». Fireşte, Germania nu poate plăti decât prin exportul unor anumite articole. Este indiferent dacă plata ia forma de plată în bani (sau mai exact în schimb străin), - sau şi parte in natură (cărbuni, culori etc.). "Este un amănunt, de fapt fără însem­ nătate, forma în care Comisiunea de Reparaţiuni face trecerea în credit a valorei acestui exporta. Ceeace este de netăgăduit este că nu se poate plăti de -cât in mărfuri, fie că ele merg deadreptul la Aliaţi, fie că de se duc la Neutri, iar creditele acestora merg la Aliaţi. Trebue ca necontenit balanta comercială să crească în folosul Germaniei. '1 . , , Pentru a ne da seama de ce ar putea fi, trebue să se cer-, ceteze starea comertului sau înainte de răsboi. D. Keynes face aceasta, amănunţit şi pe larg. Iată, pe scurt, constatările sale: , In cei cinci ani, înainte de 1913, importul întrecea exportul, in mijlocie cu un miliard 850 miloane lei pe an 1). Din aceasta se vede că fat câştigul ce Germania făcea asupra ţărilor străine, -ea îl- scotea din valorile străine ce avea, din transporturile pe mare ce făcea .pentru ele, din băncile ce aveaîn străinătate etc. Dar toate aceste le perde acum, in foarte mare parteiaşa că-I va lipsi 'nu numai putinţa unui prisos de export, cu care să facă plăţi in străinătate, dar chiar, aproape, .nu se va putea susţine pe ea însuşi (be not self-supporting). . Cea dintâiu grijă a sa va f'· de a acoperi acest deficit prin o potrivire nouă între productie şil' consumaţie. Numai ceea ce va .prisosi, prin o micşorare a, întrebuinţărel de lucruri, importate .şi o mărire viitoare a exportului, va putea fi pus' la îndernâna Comisiunei de Reparaţiunl. , .D .. Keynes ia pe rând. oblectele expqrtate şi, pe cele impor­ tate de către Germania şi face deosebite socoteli şi socotinţe .amănunţite. Dăm numai încheierea sa, prescurtând, mult,argp- menta rea sa strânsă.. , . , IQ Germania importul întrece exportul ; am văzut mai 'sus -cu cât de n1ult şi cum se acoperea deficitul prin mijloace din: 1) In 1913, importul a f�st de 13 miliarde 450 milioane lei şi ex­ .portul numai de']2 miliarde 625 milioane, necoprirrzănd transltul şi mo­ .nedele ; adică importul a Intrecut exportul cu 82 milioane, numai. ) , • =--�=,�- " _,., �;.. "'4'"",A;�..,:).,!.;.>j,jj:!����"'�"�li�:(!ţ'��_ [588] I C. Krupenski streinătate, care, vor lipsi aproape toate. Aşa dar deficitul ar ră� _ mâne neacoperlt l, � ,e Dar cum în străinătate nu se poate plăti decât prin prisos" de export, ar trebui ca Aliatii se ajute pe Germani, pentru C('t" 'ea să ajungă! întâia ţară industrială din lume! «Se poate oar e : aceasta'v- întreabă d. Keynes .. Din ce exportă Germania, 39.2 % sunt obiecte pentru care' ea era in luptă de concurenţă cu Anglia. (Fier, maşinării, căr-' buni,coks, lucruri de lână, de bumbac, etc.). Aşa dar ar suferi>, comerţul englez 1." ' ' ' Pentru unile şi anume: fierul, maşinele, cărbunii, exportul Germaniei vă' scădea, silit, prin pierderea a 1/4 din minele de' cărbuni şi 3/4 a celor de fier. In ce priveşte lucrurile de lână Şf' de bumbac, ar trebui ca să se ajute importul în Germania a unor materii prime, astăzi rare. Germania exportă, e adevărat, cereale pentru vre-o 600" milioane, dar importă de trei ori atâta: pentru un miliard 600- milioane, mk. Fără acest prisos de import de cereale, ea nu ar" putea munci, căci ar' fi slab nutrită. Din zahărul ce exporta' Germania, 90%' mergea in Anglia e­ Ar trebui, sau ca Anglia' să-i dea preferinţă, necontenit maimult, sau ca zahărul să fie primit în plată ca cărbunii, culorile, etc. Pentru mătăsărie Germania e-ste în concurenţă cu Fran J şi Italia.1 ' S'a vorbit mult de potasă ; dar 'exportul ei alcătueşte abea;' 0.6%, - pentru vre-o 75 milioane. De altfel cea mai multă mergea în Franţa, care acum are potasa din Lotarlngia. ' jucărtile nu se ridică decât la 125 milioane ,şi culorile la aproape 250 milioane, ca să arătăm datele pentru articolele des­ precare s'a vorbit mai mult. Cercetând importul întreg, se vede că 63.6 la sută se alcă­ tueşte din materii prime şi pentru hrană. Scăderea importuluh celor dintâi aduce scăderea exportului. Cele' de al doilea, dacă ;, ar 'scădea, ar aduce scăderea traiului de' mai, înairÎte şi chiar-o­ sub-hrănire, neprielnică producţiunei, Ar rămâne cu putinţă o- , sC,ăderf "ge consumare la bere," la ţi'gări şi' la cafea, ceea :ce ar fi, de fapt, puţin lucru. ' : Din, exportul Oerman,iei,?t%fl,lerge,a în, ţările "AI��tilor:oo biruiţorii'lcare� se,I?Jâ'JKe,au de"cQpleşirea pi�1ei ;torrde către Oer-" 1/ [589] ... Urmările economice ale Păcei mania, prin mijloace înşelătoare - ca dumping şi altele 1). Aceştia fireşte, nu vor îndemna, acum, Ia creşterea irnportului german la ei.' foştii aliaţi.ai Germaniei; sărăci i şi ei, nu vor putea mări, ei, acest export german. Cât tu s'a vorbit în Franţa în potriva' jucăriilor germane! Acum s'au învăţat pe invalizi să facă jucării, pentru ca ele să nu se mai aducă -din Germania. Se ştie miş­ carea ce există în Anglia - şi în Franţa înJru câtva, - impotriva culorilor şi a sticlăriei germane şi străduinţa de a le înlocui' prin produse din ţară. Atunci se pune întrebarea: unde să vândă Germania? Si , . să nu se uite că este vorba de mărfuri pentru miliarde de lei t Să admitem, zice d. Keynes, «fără a fi socotit de nebun», că se poate, cu toate micşorările ei, ca, după câtva timp, Germa­ nia, să poată 2) să-şi mărească exportul şi să-şi scadă importul, aşa fel ca să-şi îmbunătăţească balanţa ei comercială, prin o creştere cu două miliarde şi jumătate lei, a prisosului ei de export, socotit în preţurile dinainte de războiu. Mai întâi se va acoperi 'deficitul, care am văzut că era aproape de 2 miliarde. Să admitem, :totuşi, că ar rămâne un prisos pe ari de 1 miliard 125 milioane, ' sau indoindu-l, pentru a ţinea seamă de urcarea preţurilor, de 2 miliarde 500 milioane. Nu este oare o presupunere nebunească (Jo'�lish), de a se admite sau de a nădăjdui că Germania va putea plăti această sumă, timp de treizeci de ani? D. Keynes, ţinând seamă de «factorii politici, sociali şi omeneşti, precum şi de cei curat economici», se îndoeşte, că se .. va putea sili Ge'r­ mania să plătească» atâta timp» ! Dar această cifră, socotind 'solo ca dobândă, şî 1% pentru 1) A se vedea, pentru tnsemnătatca ce li �e dădeau: Hauser, Les methodes attemandes d'expansion econotnique ; BeIlet,Le commerce alle­ tnatui ; de Tar le, La 'Preparatton dela lutte economique par l'>Allemagne " Herzog, Le plan de Guerre Commerciale de l'Allemagne (traduse după o scriere americană). Mai v echiu, a se vedea vestita scriere a lui E. E. Williams �Mai1e in Germany: (Londra 1896). k' " 2) Se va vedea mai jos că prin uri alt calcul, Dssa ajunge a tnve­ dera- că şi' această stimă ar fj prea mare şi că, nu crede că, in trnprelu­ rărilade acum, Germania să poată plăti nici atât. Această susţinere a ��luiKeyneş este viu combătută i� Franţa, in ,special in studiul d-lui 'Levy, de care am vorbit şi de către -deputattl Tardleu şi Loucheur, după ' 'celece scriu ziarele franceze din August 1920. A se vedea un articol foarfe 'amănunţlt ald-lu! Tardleu in' ziarul L' Homme Libre, din 9 Octombrie 192() , , , :, ", ., r i \ ',,of '\ � , [590] C. Krupenski amortizare, reprezintă un capital numai de 32 miliarde 500 milioane. Aşa dar, cuprlnzând toate felurile de plăţi: transferările Imediate şi tributul anual, «cincizeci de miliarde este maximum sigur al putinţeide plată a Germaniei", incheie d. Keynes. ' Amintim că se zice, că la intâlnirea dela Hythe-Lyrnpne, pe lai Iunie 192,0, s'ar fi vorbit între d-nii L10yd George şi Mille- .rand de 120- miliarde"" mărci aur (150 miliarde lei), în care nu se cuprind drepturile eventuale ale Rusiei. In parlamentul francez s'au arătat nemulţumiri mari, căci numai franţa cere cel puţin două sute miliarde fr, D. Millerand a declarat că «nu s'a ,/ hotărât nici o sumă". D. Keynes sustine, apoi, că această sumă de' 50' miliarde, de care a vorbit, nu este prea mică, căci în 1871 averea Franţei era socotită ca puţin mai mică decât jumătate a aceleiaa Ger­ maniei in 1913. Prin urmare, zice d-sa; Î!,!, afară de deosebirea de valoare a monedei, cele cinci miliarde impuse Franţei, _cotţs- t pund cu 121/2 miliarde, după averea Germaniei din ,1913. ' Se vede, deci, încheie d. Keynes, cu' cât mai aspră .(far 'severei") ar fi o povară de cincizeci de miliarde faţă de averea Germaniei, «afară numai dacă nu se susţine, acum, că Germania a fost toarteblânda în 1871» 1). Plata se mai poate rriări prin munca ce ar face Germanii .în regiunile pustiite de ei. S'a vorbit de' munci care s'ar ridica .Ia şase \miliardeşi jumătate lei pe an. Chiar aşa de .ar, fi, toată această sumă, în practică, după d. Keynes, nu este un adaos net, căci se pune întrebarea: de unde să ia Germanii sumele pentru ci plăti pe acesti muncitori? , Şi pe lângă acestea, adaogă d. Keynes, se mai pun încă "1) S'a invedera t că această comparaţie nu este întemelată, căci, In: '1871, a fost impusă Franţei o dare d� războiu (rall{:on), Germania neavănd nici ,o daună la ea, pe când acum e vorba de »reparat" daunele mari fă­ cute Franţei, Italiei, Angliei". României şi Serbiei . Prln urmare este vorba t >; de o datorie a Germaniei de a "repara" daunele ce a făcut. cel puţin pe cele 'materiale. Rămâne, deci, numai chesttunea dintălu. care singură poate mărgini .reparaţiuniIe" şi anume aceea a putinţei de plată a Germaniei şi, bine înţeles, şi aceea a Aliaţilor el, Asupra acestei chestiuni sunt mari !1iscuţi�ni, p,rincipildr părând a fi recunoscut de toţi. Vom vedea mai, jos părerea d-Iui Keynes, Amintim, dela inceput, că ea este viu combătută. Argumentele de căpetenie le dă d, Lhy, In studlele de care am mai vorbit, şi care au fost publicate tntr'un volum sub titlul: La fuste Paix, [591] ;:se 5QI -două întrebări psichologice şi anume: câţi Germani vor putea fi indemnati la aceasta de guvernul lor? Câţî muncitori germani vor putea îngădui printre ei, Belgienii şi Francezii 1). A socoti, zice d. Keynes, o putinţă de plată \de două sute miliarde sau chiar de o sută două zeci şi cinci de miliarde, «aceasta nu este în mărginile unei posibilităţi înţelepte (reasonableş», Acei care spun că Germania "poate plati", multe miliarde pe an, sunt datori să arate "în ce anume articole" (in what spe­ cific comtnodities)' socot ei că o pot face şi pe ce pieţe le pot vinde! Dacă nu fac aceasta şi nu dau argumente întemeiate pentru spusele lor, ei "nu se cuvine a fj ţinuţiIn seamă 2) ," ! Aşa a fost, de pildă afirmarea lui Sidney Low în The Times, care' sporind închipuit valoarearninelor cu 100 % peste cea a­ devărată, ajunge Ia încheerea că Germanii vor putea plăti lesne. D. Keynes, judecă altfel, însă, zicând că Germania nu ar putea plăti decât dacă Aliaţii ar "îngriji" (ta nursei cornerciul şi industria Germaniei, aşa ca să facă din ea ţara cea mai indus­ trială din Europa, dacă nu din lume; sau dacă valoarea banului ar scade foarte mult sau dacă progresele stiintei ar fi atât de mari încât să se poată avea cu aceiaşi muncă, o producţie mult mai mare!. . I ' Pentru cele două dintâiu presupuneri se pune, de la sine întrebarea dacă _ îmfăptuirea lor este cu putinţă şi ori-cum, dacă ar ff de dorit? Pentru cea din urmă se pune întrebarea că dacă 1\ La Spa, in Iunie 1920, Germanii au făcut o propunere de muncă de acest fel. Ziarele franceze au arătat, pentru ea, răcealăşi băniuală, Nu s'a luat nici o hotărâre asupra ei, de oare ce chestiunea .reparaţ/unilor-, s'a arnănat pentru o nouă conferinţă'. / . 2) Amintim că," după d. - Levy (La Juste Paix, p; 124-146) şi dlscu­ tiunlle din Parlamentul- francez asupra hotărâri lor Conlerinţei de la Spa, Francia singură cere, ca parte a sa de 52°/� în aceste despăgubiri, cel puţin două suie miliarde frs. Aşa dar totalul despăgubirilor, pentru toţi Aliaţi, ar fi de peste patrn sute miliarde frs. D. Tardieu, in revista L'Illustration din 7 August 1920, spune stăruitor că, datoria de reparatie ! a Germaniei către Franţa, trece, bine înţeles după textul Tractatului, de 200 miliarde fis. Cum cursul schimbului este, in Octombrie 192'0, cam 1 franc, 4 rnk, aceasta ar insemna o indatorire de plată pentru "repaiaţ!uriic ue peste o mie cinci sute de miliarde de mk! şi aceasta numai ţlnărid seama, cum-a-observat fostul deputat trances Stern, in RevueecotlOmique inter­ nationale, din Bruxelles, (No. 4-5 dfn 1920),'că nu e vorba de franci aur. In aur ar fj de înmulţit sumadespăgublrilor de cel putin dou e spre zece OrI \; )' ' ./ -' J • '., [ \ � " � J - -�, � =��.-� " ,,,,, ,. ," � , �., r -l'i,,�;;.... 1 ._�"". �(�>1"�I'����ifAi.F"k�t��f • A- "'�- [592] 592 C. Krupenski " ceva "s'ar putea", este, oare, îngăduit a vorbi nebuneşte de aceasta? , Nu se poate vorbi şi hotări cuminte, de cât pe temeiul a cea ce se vede şi nu se poate "socoti sau închipui şi întemeia o politică" de cât pentru cinci sau zece ani, pentru care putem crede că putem prevedea. Dar nu se poate face aceasta pentru ° viaţă întreagă de om sau chiar pentru mai mult! Nu se poate să ne întemeiern "pe o revoluţie în ordinea natur ei sau �,legă-' turilor oamenilor cu ea!", Faptul că nu avem o cunoştinţă te­ meinică asupra capacităţei de plată a Germaniei pentru un lung şir de ani, nu este, zice d Keynes, un cuvânt pentru ca să se ho tărască că ea po a te pI,W' a tătea şi atât ea miliarde l. Heffferlch a spus în 1913,1) că Germania avea, în afară de �reşterea de valoare în bani a pământului ş} a proprietăţilor, o creştere anuală de avere intre 10 şi 11 miliarde mărci. Acum, pe de altă parte, ea nu va mai cheltui cele 2-21/2 miliarde lei re cheltuia pentru armată. Pentru ce, deci ea nu ar plăti Ali­ aţilor, doue sprezece miliarde şi jumătate pe an? întreabă mulţi, în Francia mai cu seamă. Dar [udecând astfel, se face o socoteala simplistă şi gre- 1) In cunoscuta sa scriere Deutschlatuis votkswotilstand, 1888·1913 publicată în 1913 (ediţia III, 1914), cu prtiejul împlinirei a două zeci şi cinci de :mi de domnie a Kalserului Wilhelm II. Toţi scriitorii Iranceji, Bellet Perret, Hubert 'şi In special acum în urma Levy, in Revue des Deux Mondes de la 1 julie 1920 (p. 166), se tntnmeiază mai cu seamă, pe aceasta scriere ca şă susţină.s--ca sa dovedească, zic unllv--că Germania �poate plătj tot" cum a, zis de curănd din nou şi deputatul francez .Tardieu, Insa de la inceput chiar, nu numai în Francia, - dar chiar în Germania, - s'a socotit că.datele din acea scriere, erau mult exagerate. A §ce vedea între altele, e�lis�ier L'Europe SOI1S la Menace allemande en 1914 (paris - 1916) care zice, la p. t66, că .cifrele aceste au fost contestate de către speci­ cialişti�care au ţnvinuit pe Heltferlch de a fi prea' optimist "Huberi', . [}EJ/or! b(ise(1915) p. 23, vorbeşje şi D-sa de "optimismul lui Helffertch, Insuşl d. Leyy vorbeşte despre. termeni falnici" (pompe'ux), Î� care acest scrlltor �sărbătorea" mărimea economică a Germaniei, Nu trebue, uitat cij� cp ,pr.iIel a fost,f�icută acea scriere, care vota să arate \ prin' .. cifre lapM!lre�,la ce desvoltare !pare a, ajuqs Germania' "sl,Ibt domnia' Kaist';� ,f,ulpinQstŢW.' (pag,.. 123). In o scriyre din 1902 un bun cunoscător fra.ncli!� \ aLO�ll1]a.lJiei,} scria: ,.L'eJllfic4e ssement de llAllemagneest J@in d�avo,ţr Cfg, Q1Js;si ;gralld,.q,u'un,e, sţrie de publicatîons recentes et f{}(t enthousias,t�$ ('((. It,l.iss"e supposer; (L'Allemagne, la France ,et,la Question d'Autrţche. p. 14) Astăzi, est� drept,se e,rede sau cel puţin să 'scrie cu tot,u,laltfel. - ....... -......;... [593] 593 Urmările economice ale Păcei şită, "care nu ţine seama de fapte",..." şi iată ce argumente dă <1. Keynes, pentru aceasta. .iI , Germania perde Alsacia-Lotaringia, Polonia şi. Silezia de sus, ale căror .. surplus de productivitate" se poate socof la cel 'puţin un. miliard şi un sfert. Ea perde investirile ei în unile ţări străine; legăturile ei de bancă 'şi altele cu aceleaşi ţări; căşti­ ·gurile ei din marină, etc; toate aceste se urcă la vreo două. miliarde şi jumătate. Cea ce cheltuia cu al-mata este covârşit de 'suma trebuitoare pentru pensiuni, care se socoteşte să se urce !l� şase miliarde şi un sfert. 1) Chiar dacă sar lăsa la o parte, datoria de răsboi de 240 imiliarde mărci, cafiind .. o chestie de împărţire internă, mai mult decât de productivitate", trebue totuşi să. ţinem seamă încă de -săcătuirea materialelor prime, de marea micşorare a numarului vitelor, de siăbirea producţiunei agricole din pricina lipsei de îngrăşăminte şi de muncă şi de scăderea puterei de producţie industriale din pricina lipsei de întreţinere a materialului, timp "de cinci ani. \ . Din toate acestea se Invederează că Germania' nu mai este ,tot atât de bogată cât era înainte de răsboi! 2), 1) Acestea, de fapt, sunt acum cel puţin de două sau de trei ori mai .mari, din pricina scăderii valoarei măreei. 2) Totuşi din datele d-lut Tardieu, în articolul sus-citat (nota 2 ;,:!)ag. 589 ar urma,- constatare ciudată şi de neaşteptat.v- că, şi astăzi, Germania ar fi ţara cea mai bogată din lume, căci venitul, socotit in -dolari ar fi de cap de locuitor, de 975 .dolari, pe când ar fi, în Statele­ 'Unite de 700 dolari în Francia de 640 .dolari, În Marea-Britanie de 560, -dolarr şi În Italia de 435 dolari. Cheltuelile Statului ar fi după aceleaşi -date, pe cap de locultor.: în dolari, in, Francla : 237, În Germania 222; Iri Italia: 129,; in Marea Britanie: 125: Nu se dă cifra pentru Statele-Unite, .In privinţa veniturilor Statului faţă cu venitul Naţional, amăndouă soco­ tite pe cap de locuitor, proporţia ar fi in Marea Bltanie 27%; ÎnFra'n�!a 180f0; În Italia 130f0; in Germania 13% şi Statele-Unite 70f0· O. Tardieu spune că dă datele luând dolarul .pe cursul normal. Nu arată, [nsă, ce . deosebire ar fi dacă s'ar face clasificarea pe cursul adevărat de astăzi. Fără a precisa, d. Tardi�u spune că. datele sunt luate după documente, a- . dunate de Liga Na ţlunelor, .care ar trebui vulgarisate". Incheerea sa -este că ,;guvernele" nu caută să aplice Tractatul, "ca şi când nuarexistas­ .Dtn potrivă ele, la Spa .au dat aur Germaniei"! Acest articol este-socotit • jiu, Francia, mai mult ca un act de. politică internă, impotriva guvernulu! .actual, D .. Tardieu este unul dinpartizîul'jj cei mai 'apriu'şi şi mai' de s'ea:' :mă aţ G-IuiCI�menceau' şi 'a!..JjoHticei acestuia. . Totuşi, am socotit nimerit să dăin aceste date interesante. [594] ,1 c .... \ L 594 I Este greu, deci, de prevăiHI,c� sporul ei de avere pe viitor �ă treacă de 10% peste��a ce�ra:lnainte; adică el nu vaIi de, cât de un miliard in loc de -zece, cât îl socotea Helfferich in 'Hn3� Astfel, încheie d'. Keynes, ajungem Ia Unk}«surplus anual» mai mic de cât cele 2 miliarde şi jumătate la care ajunsăsern pe alte baze, ca maximum de plată cu putinţă al Germaniei. Unii ar putea zice că nu s'a ţinut seamă îndeajuns de eco­ nomiile ce se vor datori unei micşorări a felului traiului (-ihe' standard of life) şi a înlesnirilor de trai (the comfort), în Ger­ mania, care se pot impune cu cale (reasonably) unui duşman biruit. Dar încă şi atunci s'ar lua ca temelie o socoteală Îl1şe­ Iătoare. Prisosul anual care se potriveşte unei întrebuinţări întă­ .untrul Firei; nu poate fi schimbat în unul care să se potrivească pentru export, de cât făcându-se o «schimbare desăvârşită> a , felului muncei, «căci munca rodnică potrivită pentru lăuntrul ţărei, nu are întrebuinţare pentru în afară». Aşa dar se pune, din nou, întrebarea: in ce, fel de co-, merciu de export, se poate întrebuinţa cu- folos munca în, Ger- I mania? «Munca nu poate fi indrumată pe căi noue de cât cu perdere de rodnicie şi cu o mare intrebuintare de capitalev Teorla ,,Şi practica invederează că «ceace se poate pentru creşterea avu­ ţiei, în lăuntrul ţărei, nu poate fi măsura potrivită pentru pu­ tinta plăţei unui tribut în afară». Şi, adaoge' d. Keynes, pe lângă aceste, se poate oare şti ­ care ar fi psihologia unei rase albe -pusă în conditiuni aproape de robie? Desigur aceasta ar înrâuri mult asupra producţiei. De­ sigur nimeni nu va face aceleiaşi străduinţe ca mai înainte, nici negustorul, nici intreprinzătorul, nici inventatorul, nici muncitorul, «când vor şti că produsul muncei lui nu va fi pentru folosinţa copiilor săi, sau pentru ajutorul bătrâneţeişale sau pentru ti- . dicarea şi rnândria sa, ci pentru un cuceritor străin» l)� .;. I - * '* Toată lucrarea privitoare Ia aceste despăgubiri, la aceste t '-�{;--------- \ 1)' Nu tncape îndoiaJă că .în o stare astfel de Sic vas non vobis ... nu. \ . se va avea aceleaşi 'roade, dela albine, de altfel fireşte sirguitoare, ori . 'cât ar zice .unii, ca un argument ;... qui dane empeche 1.' Aitemagne de jaire des efforts ? Trebue să privim şi să judecăm, in orice .Imprejurar e, faptele aşa cum' sunt, chiar când, -- mai alescănd, '- ne sunt .potrtvnice .,. I ,. '\ [595] 1 «reparaţi uni», cum le numeşte Tractatul, chiar. stabilfrea defi- nitivă a sumei, este lăsată, de acest' Tractat 1) în seama unei, Cornisiuni ,�;��;:" f;;r,"tl�"\'�I,."�'t>o.fl.���' "\"" '.� [596] '. C. Krupenski • .....---� .... ."...- �··---"..."�· ..... '\:',,""'·Ji;,c ... ;O'- ... 9,, M ..... $iC,,,_ _ •. p_ :' J'd:'� , de plătit În rate serni-anuale cu incepere dela 1 Iulie 19201). Această organizare pentru ,,:-eparaţiuni" are un "principal bureau permanent» la Paris şi tot personalul său din Paris sau din Germania, trebue să-I plătească, după hotărârea Comisiuriei, Germania, care nu are nici un amestec în fixarea nici a nurnă­ rului şi felului irnpiegaţtlor, nici a retribuţiunii lor. Germania în «comentariile" ei asupra TI actatului şi pe care "d. Keynes le găseşte in-parte Întemeiate, a făcut însă «vădite exagerări», iar' contrapropunerile sale erau "obscure 'şi oarecum făţarnice" (rather disingenuous). * * * , De oarece Tractatul ") vorbeşte, cum am văzut, de emite- rea de >. #&' ,]'::'5,'; f:' Urmările economice ah! Păcei " . 599' , I .. a ",: . In cele din urmă două 'capitole d. Keynes, arată care va fi starea Europei tnurma acestui Tractat şi îndreptările (the remediesţ ce se pot adqs,�:' .Partea întâia, din" �,t:��t�;;-;doUă, zice autorul, trebue «să fie pU;iă de pesimisl1'Jl' , C:'&�l�[�-P;�Ctatul nu prevede nimic pentru' ridicarea ecol1qmică a EuropeI'; nimic pen tru a face «vecini buni" dinolmperiele Centralebiruite; nimic pentru a aşeza pe temelii ­ trainise (ta stabilise) statele cele nou.egin,Buropa ; nimic pentru ti ridica Rusia. Tractatul nu caută 'să. .dea îndemnuri de nici un " .. fel�'pentru «o înţelegere de solidaritate economică", nici chiar măcar între Aliati. Nu s'a făcut la Paris nici o învoială pentru a într�ma finanţele «turb'uratel>(di�v(��r;ed) ale Frantei şi ale Ira .. Jiei sau 'Jiu erau născuţi când s'a făptuit crima" şi'astfel »vinovaţii ar scăpa, 'Şi' s'a;' pedepsi cei nevinovaţi". Nu trebue scăpat din vedere că mişcarea In această direcţie este mare In Anglia, in Statele-Unite şi În Italia, precum şi la mu lti neutri. Nu trebue ca ur­ mările ei să ne găsească nepregătiţi !:Aşa la intrunirea zisă a Interna­ ţionalei Il-a, ţinută la geneva în August 1919, unul din capii partidului; muncitoresc englez. Mac Donald a vorbit foarte aprins în acelaşi Iel, . ·v.Journal des Debats din 7 August 1920. D. T'ardieu ne spline. că, încă d'in- 19.t9şichiar 1918, Lord Robert Ceci! era partizanul "Ajutorărei Ger­ maniei" v.}'fllu�tratioTl (Paris), din 7 August 1920. De curând, in Oc­ t�mvrie 1920, JiI;cCO�grest\l. Liberului-Schimb, ţinut la Londra, Ior d Robert' Ceci! a criticat cu viotciune "ostracismul faţă de milioane tie Germani din pri�ina faptelor nelegIuite a cătorva". Iar profesorii dela Oxford ,au cerut profesorilor germani' să reia 'relaţtunile .spre folosul ş tiinţeieş] al civilizaţiei", D, Quirlclle, in .journal -des Dlbats; din 8 Octombre HJ20, constată cu îngrijire, marea îurâurire a scrierei d-lui K�ynes, zicând că" "on sest apper�u, un peu tard. en Franc� de l'effet deletere de ce p�m� phlet anglais. chez nos allies tit' chez les neub-es". '< \ \J [600] \ C. Krupe�ski , "Cei patru aveau .alte grrje»: Clernenceau "cea de a strivi. viaţa economică a duşmanului ei; Lloyd George să "facă ceva­ care să-i aducă "în .ţară» apă la moară, pentru o săptămână»; .Prezldentul ca să nu facă nimic care nu ar fi «bine şi drept». , Nu era cu putinţă să-i faci să se Ingrijască de problema fundamentală economică, acea a unei Europe care se prăpădea murind de foame. I «In direcţia economică ei se găndeau, mai cu seamă, \ la ,,,repar'a!iuni:', privindu-Ie ca pe o "problemă de teologie, de po­ litică», sau de «tertip (chicane) pentru : alegeri»; ei «nu, au privit, însă, la viitorul economic al statelor ale căror- soartă o aveau în mâinele lor". Arătând starea dy astăzi a Europei, aşa cum a făcut-o Răsboiul şi Pacea, d. Keynes caută să deosibească ceeace este urmare de neînlăturat a răsboiului şi ceeace este ° urmare ne­ norocită, dar care se poate înlătura, a Păcei. lată faptele de căpetenie: Europa alcătueşte cea mai mare ingrămădire la un "loc de populaţie din istoria lumei, Această populaţie era obişnuită cu un standard de trait! relativ ridicat şi chiar achm, în unele părţi, ea merge înainte spre Îmbunătă­ ţire, Plai mult decât spre destrămare. "Dar Europa nu se poate \ nutri singură». Populaţia ei ,DU este împărţită deopotrivă În lă­ untrul ţărilor, ci multă din ea se îmbulzeşte în un 'număr, relativ 'mic, de centre industriale. Ea îşi asigura înainte de războiu un trai Iără mult prisos, numai prinorânduiala, gingaşă şi foarte corn- , �. I'plicată, întemeiată pe cărbuni, pe fier, pe mijloace de transport şi pe o necontenită aducere de hrană şi de materie prime dih .alte continente». � Prin tulburarea acelei orândueli şi prin «oprirea valului de , ; aducere»; o partea acestei populaţie este lipsită de mijloacele' de trai. 'Emigratia nu �ai este la îndemăna ei; ar trebui ani de zile pentru a duce aiurea acest prisos de populaţie, «dacă, chiar, ":&,:a'f gasi -� şi lucrurile nu sunt astfel, -.:. ţări care ar fi gafit \�ă-,l primească». Dar primejdia, care nu îngăduie întârziere; 'este rnicşorarea repede a putinţei de traiu� in Europa, - traiu care , .�,în Rusia şi aproape şl în Austria, înseamnă a muri deIoarner' .� 'i. [)a'r,' zice d, Keyries. «Qarn'enii; pretudituiettea, tiu mor irI. ";'iştit ... ». «Nebunia desnădejdei şi tulburarea ri'ervoasă;â' i's:.:. .ieriei celor, care mor d'e foame, pot nimici' ceeace mai răm'âne , ., I [601] Urmările economice ale Păcei 60n din civilizaţie, în străduinţele lor desnădăjdute pentru a'şi îndes­ tula nevoile chinuitoare». Aceasta este primejdia împotriva căreia: trebue luptat! ' " Comislunea economică Germană a arătat, iri memoriul ce" a, înfăţişat Conferinţef iaceastă mare primejdie. Mulţi' Germani. 'ne mai având mijloace de' muncă, «slăbiţi de blocadă=, merg «cu grămada spre moarte'>. Tractatul, zic' ei, este «hotărârea de moarte ii milioane de bărbaţi', de femei şi de copiii». Şi d. Keynes, zice că nu vede ce se poate răspunde la aceasta. Acelaş lucru .cel puţin, se poate zice 1) şi despre Austria, adaugă d-sa, Aceasta este, urmează el, "problema fundamentală" pusă inaintea noastră, "pe lângă care chestiunlle de potriviri terito­ riale, de cumpăna puterilor, sunt fără însemnătate". Starea de astăzi poate fi zugrăvită, pe scurt, astfel: 1) Micşorare desăvărşltă, acum, a productivitătei interne a Europei; 2) Incetarea transportului si a schimbului, prin care produsele 'eratI/' ,duse acolo unde era trebuinţă de ele. ' , 3) Neputinţa Europei de a cumpăra, peste Ocean, lucrurile de care- , are ndvoie, cum oblşnuia mai Inainte. Causa de' căpetenie a micşorărei productivitătei, este starea obosită, fizică .şi intelectuală, pricinuită de răsboi şi prin subt-o hrănire, la care se 'adaogă şi lipsa de muncă.' Fostul comisar a Statelor-Unite pentru hrana Europei, Hoover, în raportul SăU,!: acum vestit, arată că În Iulie 1919 erau cinsprezece milioane" de, familie care primeau ajutoare. Şi aceste ajutoare nu se puteau, plăti decât prin o mărire a circulaţi unei hârtie, prin inflaţiune î. La aceste s'ar adăogi, spune d. Keynes, in Germania lipsa, de imbold, pentru capital şi pentru muncă, «datorită faptului că: tot' ce ar produce peste nivelul cel mai jos de ir,;j DU ar fi al lor , � dacă dipoziţiele- din Tractat privitoare la ",reparaţi uni" • s'ar lua aşa cum sunt. Dovezi precise nu se pot da multe.vlată totuş unele: PrO- '/ 'Qucţia cărbunelui a scăzut, în Europa, cu 30%, Şi de cărbuni .atârnă industria, şi mijloacele de transport. Inainte de răsboi; Germania 'şi producea, ea însuşi, -85% din hrana ei. Acum pro- 1) A se vedea, Dr, Ă. Glaser. The Trutii about Austria, scriere -a�rută tn 1920. Autorul ei arată că in Viena, In Februarie 1920, au fost ��' ��şterişi 1032 morţi! A se vedea şi scrierea citată mai' sus 2.' Iubi " '! �. o,.' .' '> •. , N.. rtil an Angell, passim. - __ ",�7.� ,., �. 4., _'<', ) ",,,,.,,,��':,,"�iM,jI�!lA�ţti, căci pe când pe de o parte se sărăceşte astfel pe mulţi, alţii, pe de altă parte se îmbogăţesc. De aci urmează bănuială asupra "echitaţîei" actualei împărţiri a averilor, care a produs .pe"trăgătorii de foloase'" (profiteers). Raportul între creditori şi -datornici se schimbă. necontenit din din cauza valorei banului şi a schimbului, iar câştigarea de avere 'ajunge un joc de noroc, o lotăr!e. Şi d. Keynes adaogă această însemnată cugetare: "Lenl. 'are' dreptate". IN LI este nici un mijloc mai Iscusit, mai sigur, pentru a dărâma terneliele de astazi ale societăţei, de cât acel de a destrăbăla circulaţia. 1) "Aceasta, pune în mişcare pen­ tru dărâmare toate puterile �scunse ale legilor economice şi Q 1,După Commerctal and Financial Chronicle din New-york, cir�tl­ !l,I1}tia biletelor a' crescut de la răsboi Incoace cu 600o/o� iar rezervele 4e -aur numai cu 400;0. 1 -", , , [603] • I 6o.}! Urmările economice ale Păeei face in un chip in care "nici unul, la unmilion de oameni, nu'I poate diagnostica". . In vremea răsboiului toţi beligeranţti, au practicat, de ne­ voe sau din nepricepere, ceace bolşevicul face în anumit, scop. "Şi mulţi urmează aceasta şi acum 1)". . Unele guverne.. adaoge d. Keynes, caută să îndrepte ne-' mulţumirea obsteasca asupra "profitorilor", care, sunt -urmarea cea mai vădită a metodelor lor». Aceştia care nu sunt decât «clasa capltallştilor întreprlnzătorl», se îmbogăţesc, lIvrând ne­ vrând" rapide. Dar Guvernele îndreptând ura poporului îm�o- " trlva acestora, nu fac decât să grăbească mersul fatal. pe care l'a, conceput conştient, mintea iscusită a lui Lenin. «Acei care au mărfuri nu pot înlătura câştigul», «aşa ca profitorii sunt o urmare, \ nu o cauză, ci urcărei preţurilor». I I Astfel, unind aceasta �ură obsteascăvcu lovitura ce au dat. sigurantei sociale, prin răsturnarea silnică a contractelor şi a ţmbogăţirilor ce au fost urmarea «de neînlăturat» al inflaţiunei, aceste Guverne «fac, aproape i cu neputinţă, păstrarea orândueltl economice şi sociale a veacului al XIX-lea». Ele, însă, «nu au nici un plan de inlocuire-L Astăzi «capitaliştii» nu mai cred că ei sunt de folos pentru societate şi tremură .de frică înaintea ori cărei ocară». Când sunt numiţi: «filo-germani,» «finanţiari internaţionali», sau "profitori", ei se lasă a fi ruinaţi de către guvernele alcătuite de ei însuşi, şi sufer să fi batjocorite de ziarele ale căror stăpâni sunt tot d însuşi. «Poate că este istoriceşte adevărat, că orice rânduială a societăţei pie�e numai prin mâna ei ins/uşi» .• Klotz şi LIoyd George 1) Este locul a se semnala că Banca Naţională a României avea: .bitete jn circulaţiune", la 21 Iunie 1919, pentru 2,986,689,127 lei. iar după; '" un an de pace, In Iunie 1920, pentru 4,736,088,338 lei, cu o creştere de 1,749,399,211 lel. La 31 Decembrie 1913, circulaţia era. numai de -2,489,145,411 lei. Aceasta creştere se datoreşte, aproape toată, imprumuturilor făcute Statului, care In 1919, erau de 1,495,676,533 din 1'2 Mai 1919; şi 997,303,434- din 12 Oct. 1919, după situaţia sumară a Băncei la 19 iunie 19;i, adrcă. aproape două miliarde şi jumătate lei. Statul mai datora Băncel, timpru· mutaţi ţntre 1914-1918: Lei 1,598,921, 511 lei.Şi.dela W Iunie 1920, detorta probabil a mai crescut, fără a cuprinde In ea răscumpărarea coroanelor, a rublelor şi a biletelor Băncel Generale. La 28 August 1920 circulaţia era de 6.477.177.551 lei, după situa­ ţlunea sumară, publicată in ziare in Noemvrie 1920. � \i. N;. .[ i � iii [604] " C. Krupenski facintocmai acelaş lucru ca şi "int�lectualii"J ca şi "filosofii setoşi .de sânge», din Rusia l, , '.! Iată unde s'a. ajuns c-u frica de a pune dări a guvernelor care au tot "tras" hărtie ! Valoarea tuturor banilor a scăzut, unii 'ia jumătate, altii la aproape nimic: de atunci starea s'a înrăutâtit şi mai mult, in direcţia arătată de D-Ja şi că nu s'a văzul Încă mijloc 'şi nădejde de îmbunătăţire. Conferinţa npre­ consultativă'vcurn 11 numit-o d. Ador, care, în stărştt, s'a ţinut pentru a­ ceasta, la Bruxelles după multe arnănări, nu a dat rezultate practice, Ci .numai sfaturi şi 'îndemnuri, de astfel cunoscute. - 2) Intre altele, la înving ătorr, în Franţa şi În Italia. Tot astfel â� urmează în ţările învinse şi chiar in uneleţăr! neutre. [605] • Urmările economice ale Păcei 605 e . 'j Circulaţia în Germania, cuprinzând şi Darlehenskussenscheitie, -este de zece ori mai mare' de cât era înainte 1). V'11onreHii:\r economice a ţărei. Valoarea mărfurilor trece peste pmerl';i cumpărare a populaţiei, care nici când Aliaţii! au adus rJ'�, ale hrăriei, .ea nu le-a putut cumpăra. Ridicarei blocusulu r.u- i a urmat, din această cauză, un import mare. , După aceste consideraţiuni; d. Keynes, Înainte de a ''''"''';;;''<1: şi aşi arăta propunerile sale pentru , se vedea ihfaţă cenuşie, brăzdând mereu Întunericul şi' rostcgo- l Hnd umbre dupăumbre spre şanţuri... i - lansă. vedem o ţâr', după care?L. Că astă-iarnă nu m'au purtat iară?!... Şi nu era tot una! Am grăit, domnule­ urmă ea apăsat, ca şi .. când s'ar certa acum cu altul. .. Am grăit CU vrăjmaşu', in uliţă --" am grăit! Am grăit' şi l-am primit în casă şi i-arn făcut mâncare ... Eu, mă rog domnule, am casă şf turte mare şi rm grajduri, iarvrăjmaşu' a intrat pe poartă şi cu cătane de linie, şi cu cai şi cu măşini de puşcat ... Da' şi un � copchil, cu un pistol ruginit, se poate face stăpân pe curtea.'! mea 1 ... Şi rnă mai sucea el: cumu-l asta, cumu-l ailaltă ; că de ce au fugit I alde taica cu «vrăjinaşu»?! Da' nu mă lăsarn 1. •• ' Că atât' aşteaptă: să te apuce frica "şi să spui prostii. .. - 10. domnule, sânt un' cap 'de muiere, d'abghia poţ ' să port grijă de mine şi de copchii. Fieştecare să răspunză de faptele lui lntaţă '. oamenilor şi înaintea lui Dumnezeu drăguţu .... Vorbele din urmă o copleşită 'cu alte gânduri şi le rost! cu glasul tremurat. [609] Din impărăţîa păcii , \ .f! _ Ştii cum îşi răsucea ochii sirb acoperişe pulu" de grof,. că nu putea să zică nimic?! Uite aşa! - Şi femeia începu să învârtească biclul - Si puteam să-i mai cetesc!... , Să nu staţi cu gtfra legată, că alteori aveti gură bună ! ... Ne facem de bajocură ... - adaose, întorcându-se către celelalte .. .. trei femei din fundul căruţii, Mai mult ca un ştraf de o sută- două de coroane nu ne poate da .. .. - 'N'ai bani I - interveni Măriuţa lui Burlac. - Şi .dac'o hi ştraf -grăi Reveca - să ne lăsăm ?! ... ,10 zic să, cerem judecată ... - Si io zie. , � Să nu ne lăsăm 1 Una singură tăcea ... Anica lui Miron, văduva lui Miron. Ea avea alt necaz. Era chemată in judecată, pentru vătămare, dintr'o; ,­ ceartă. Ştie Dumnezeu la ce se gândea Anica lui Miron,- c�,s'e gândea ... Dar cine nu-i muncit de' gânduri pe aşa ivremurl.L, Si-şi Ileana la ea, la Anic"!., se gândea şi cum se găndea aşa, par'că ar fi dat să zică ceva şi tot freca de loitră codoriştea, cu ochii la Ioitră ... - 'Voi dince v'aţi certat,' Anico? - grăi, în sfărşit ea cu bunătate şi întorcând capul, o -clipă, pentru întrebare. - Deja. copchii- răspunse femeia cu amărăciune şi cu oarecare s'iJă. - Blăstămaţii, cum, vă poartă .pe drumuri!... I Deasupra dealului, la dreapta, cerul începuse a se-lămuri cu o lumină sfioasă, turbure, dulce, de departe ... Strălucirea ste- �, lelor pălea şi, pe ici pe. colo, se desfăcea din umbre llnla pă- , ,durilor inmărrnurite, trezite par'că la, lumină din odihna nopţii.i. -, Mai în trap leneş, mai IA pas trecuseră iprin ulitele celui de al doilea sat, prin tăcerea lui adâncă, intovărăşite numai de . duruitul monoton al căruţei, detropotul leneş al cailor ori, arare, .�' de un hămăit, de un ţipăt ascutit de cocoş, care se ridica de \' undeva, prelung, şi se topia iarăşi în pacea adorrnitoare a dimi­ neţei... Şi acum, .că se făcea dimineaţă, mai mult tăceau' şi ele ..• Si vedeau aproape' semănăturile de toamnă, mărunte, - dese '" , ca peria ... , Mai dincolo de un podeţ au tras la - şanţ - şi Ileana .. 8 'a � repezit înainte şi a lungit urechile cailor. r· r � I � 1,111' 3 [610] ( 610 � .... r-. \1i Romulus Cioflec 7' \ - E intuneric, încă... Dacă aprindem, elneva poate să ./ bage de seamă. , , - O ţâră .să mai stăm. I 1 Si Măriuţa lui Burlac, rămasă mai in urmă in drum, S� , uită imprejur, inainte şi înapoi - în lungul drumului... Celelalte şed p�. marginea şanţului, pe iarba lnrourată, şi privesc în tă- . cere spre lunea Oltului, devale ... Sălciile şi arinii, cari fac geană pe marginea apei, se desfac acum din umbre, iar în fund de tot, la un cot, cununile lor se pierd ca nişte nori în ceata dimineţii... In fată oglinda apei călătoare se vede lucind printr'o fereastră, . Ileana a trecut dincolo de şanţ, spre nişte tufe ale' căror frunze tremură în adierea leneşă a vântului. Şi după ea 'a por ... . nit celelalte trei, pe când Măriuţa stă nernişcată înaintea cailor, ca un stâlp. Şi, după ce au trecut de tufe, caută pe jos, ca '�i când ar fi scăpat ceva. - Unde-i? - Stai să văz... Stai să văz .• - îngână Ileana, urmând . , par' că, o vorbă mai înainte începută, cu sine-şi şopteşte tainic. ca o pasăre în noapte, când îşi dojeneşte puii în cuib ... Şi o mai ia la dreapta şi caută, şi mai şopteşte. Şi la adă­ postul unui alun, tocmai aci, lângă ele, iată crucea 1 Moviliţa e scăzută, cu pajiştea aproape încheiată ... I-au dat' roată şi câte-va clipe au privit - şi acum Ileana nu mai zicea nimic şi toate tăceau .. Si aşa tăcere grozavă s'a lăsat pe locul acela, că Revcca simţi fil;rii reci cum îi îngheaţă sân­ gele până la creştet. 1 se părea că mortul, care pâhă atunci fusese singur, le simţea că sânt În preajmă şi că tac ... . ...;:.... E ofiţer 1. - Nu ştiu. Niciodată nu arâtă ce e. Si Ileana scoase din sân o lumânare, o aprinse şi cu degetele, ii făcu loc în părnântul înţelenit, Apoi se muncea să aprindă' nişte cărbuni. Dar Anica lui Miron, care riu cunoscuse de acasă gândul celorlalte femei -şi nicl nu adusese nimic să lase pe mormânt - simti de odată că i se moaie inima CU totul, apoi se grabi să dea ajutor Ilenii. La urmă rămase uluită de alte gân­ duri, stingherită' şi tăcea ... Dar departe se aude ceva .. Un duruit de car [ Ana vrea să stlngă,. iar celelalte măsoară depărtarea. , .;.....,.. E dela noi !-grăbeşte Măriuţa rămasă de pază In-drum :. 1 l' 1. f [611] , '. '.,3 Din împărăţia păcii 6II Nenea' Şandru M"ălai, cu Lisaveţa Tântăr,e�n�! Şi Măriuţa i�i a­ runcă ochii spre Anica lui Mlron, cea cu judecata .. Apoi căruţa se opri în urma celeilalte. Unchiaşul se coborâ la cai, iar Lisa-. veta, cu ochii ţintă la lumina care se juca palidă printre frunze, o tăie peste şanţ. ' . Intr'un hârb cu [ăratec mai ardea tămâie - şi Anica : lUi Miron înfigea a doua lumânare, Şi stau., Stau locului nemişcate, ca şi cândlaşteptaulceva. Şi nu aşteptau nimic. Şi acum abia şi-au inchipuit ele, cu adevărat, că la un cot ori la un cot şi jumătate, în adânc, mortul zace întins, cumr o fi fost în hainele lui cătăneşti, singur, ranit şi" rece .. Şi, una după alta, le podidiră lacrimile. - Cine e?- întrebară aproape intr'un glas Lisaveta şi uncheaşul. - Un mort de astă-toamnă, din vbătaie -răspunse Anica lui Miron, pentru amândoi, ţinându-şi ochii umezi plecaţi I asupra movilei. , Pornind apoi grăbite, femeile îşi svântau ochii cu colţul basmalelor, iar unchiaşul,făcându-şi cruce, o luă pe urma lor oftând prelung. -:- Lisaveto, tu, - începu bătrânul cu multă" bunătate. Să zic şi eu o vorbă: Să vă împăcaţi Lisaveto!.. Acum ... , zic şi eu ca un, bătrân, dacă nu mi-o luati în nume de rău .. Iar dac'oiu greşi, m'eţi ierta ... - Apoi .. , dacă zici dumneata, nene Şandre ... - Apoi.. io aşa zic, Lisaveto •.. Hai; Anico? - Dacă dumneata zici - să ne împăcăm ... Şi Anica luI Miron, cătând unde păşeşte, mergea cam deo­ -parte de celelalte. Ajunse în drum, femeile s'au urcat în carul lor .. - Lisaveto - zise Ileana - io zâc c'om Încăpea toate alei .... Şi-I făcură şi ei loc, iar femeia se codi puţin şi se sui. - Apoi, io '- îngână unchiaşul cu răgaz -.:.. io tot mai aveam un petec de arat. .• Să umblaţi cu Domnul, dragile nenii. Şi îşi întoarse carul şi se opri - şi mai privi după căruţa, care se depărta pe şoseaua albă, prin abureala rară a dimineţii, revărsată de prin şanţuri ... Pe luncă păsările, abia deşteptare se auzeau dregându-şţ glasurile, iar printre tufele apropiate se i zăreau, abia, cele doJă lumini, care cu. risipirea tntunerfculut, [612] 612 Romulus Cioflec , j păleau mereu şi se strângeau curnjse strâng două flori arun­ eate in arşiţa dogorttoare a focului de Iulie. • Şi' târzitt,când duruirul. căruţei se îneca în departare, în­ demnă şi el Ia pas svântănd cu dosul mânecii o lacrimă ... ROMULUS CIOI'LEC '.FLORILE INIMII 1) MINIATURI. .In şea din fugă mă "răstortt Şi-alerg prin noapte cu IsPita, Cu stele 'n. Coamă 'n cap cu corn, Cu aripi verzi grăbind copita. In SPU117t: stăm la, voi la .scară Dar, d�căieşi cu zâmbet blând, Căci eu îmi viu Î1i fire iară Şi smeui piere nelht:zând. « OGLINZI. . O cracă înflorită de cais, O şoaptă de uiori pornind cu frică, O boare' peste ochiul slab închis, O pIC!,ae din senin ş{ subţirică.; Un râu de-ar:gint şerpuitor sub PloPi, Un Zb911' de pasăre'll singurătate, Un câmp cu iarbă ,'n care 'ntreg te�ngropt', 'In gqif, de sus, albastru pe 'înserate/ Căuş de aur .fin al lunii-noi Din care Seara soarbe 'ameţită Şi-l lasă gol s'apună'ncetfub noi- Eşti tu, când stai, când fztlgeri priit oglinzi, Când Pleci, cârui dormi, cdnd râzi, când Plângi, iubită, Câ1ţd 1JZ"i în faţă drept şi mă cupr/nzi. " 1) Din volumul, cu acelaş. nume, "aflat sub tiRa,. t, 1, [613] Flotile inimii cA'NTEC DE LEAGĂN Gdnguritul tău de prunc, Dulce ison; vorbei mele, Se preface'n grai,ji-arunc Lira 'n ţara ei de stele. Ce-ţi sunam pe la urerhi, Pâicuri albe, ptUcu;i suter Bucurii de oameni vecfz;i, Gânduri cu trecut ţesute. A.$tăzi tac' ji�ajtept cu jind, intre .flori, întins pe haină, Să aud un glas pornind, Nou, nesigur, Plin de taină. EMANOIL BUCUTA :ERA'NTR 'O ZI DE TOAMNA ... Eră'ntr' O zi de toamnă, Zi semna, Cu dulce soare, cum e primăvara; Ş' am fost pornit-o făr4 gânduri, rara, Setos de crânouri, dOr1;tc de lumină. I . Am mers pe câmpuri, I peste văi, pe dealuri; Sorbit-am vraja ierbii lucitoare: Catifelate şi verzui covoare, Schimbdnd necontenit - tot alte valuri. lVfergeam, şi m'aş fi dus o veşmcte, Sub cerul alburiu, mzjind a vară, Avdnd tovarăş năzuinţa rară Din sufletul răpus de duioşie. [614] Eug, Ciuchi Mergeam, şi'ntr'un târz.iu simţii qă toate Se pierd în nesfârşirea luminată A slăuilor _. �imţii cum gândul cată In apele visărilor să'nnoate. Vorbui privirea-mi,' z.ării dendeparte, Isvoarelor din tale, şi câmpiei; Cerca să'ntrebe tainele' tăriei, \ De rai - acuma, ce ne mai desparte l.. Al nu-i cuvânt să prindă inchinarea $'a cugetului ş'a simţirii mele! \ Cetiţi-o în oăpaiea unei stele Şi' n cantecul , ce-l cântă paşnic marea. Il cântă, în amurgurile serii, Cuprinsul tot - ş' adâncul depărtării, Când �ufletul, pe-aripele uitării, Trimite pân'şi umbrele durerii! fUG. ClUCHf . I [615] MIORIŢA IN MUNTENIA ŞI OLTENIA 1 Pentru a pune temelia studiului ştiinţific al acestui motiv şi a arăta printr'un exemplu cum înţelegem să fie cercetată epica noastră poporană, am văzut necesitatea de a ne înteriieia, nu cum s'a făcut până acum, pe varianta Alecsandri, ale cărei 'scăderi ca document pur poporan le-am pus in lumină, şi' nici pe câteva mărturii alese mai mult sau mai puţin la, întâmplare ci pe totalitatea mărturiilor unui întreg ţinut, privite in unitatea, ăor geografică.' , Calea aceasta s'a dovedit tot mai rodnică in recente cer­ cetări lingvistice şi s'a extins aiurea şi Ia studiul producţlunifor poporane, Intregită cu studiulmorfologiei literare a motivului, cu lămurirea întrebărilor de istorie, de psihologie, de estetică poporană şi de folklor, ea se impune treptat prin însăş natura, poeziei poporane aceluia care vrea să urmărească geneza, şi , istoricul unui motiv etnic de hotărătoarea însemnătate a Mioriţel, ' Cercetând aspectele Miotiţei în cuprinsul vechii Moldove, am constatat 1) două tipuri bine caracterizate: unul asemănător variantei Alecsandri, e răspânditIri Bucovina şi nordul Moldo­ vei, de unde ci pătruns până În inima acestei provincii; celălalt - lipsit de partea cu «maica bătrâna», e răspândit in vechia .. Târă de jos",' ' " Studiul variantelor. celor două tipuri ne invedera că miezul acestui cântec bătrânesc nu poate fi cel socotit ca atare de cei ce 1) Vezi Mioriţa În Moldova, fragment din "istoria şi estetlca epl­ cei poporane române" in Convorbiri Literare anul XLIX No. Il şi 12 şi L No, 1 şi 2. Pentru problemele 'literaturii poporane vezi şjstudiul din Drum Drept anul X şi XI. [616] D. Caracostea s'au ocupat până acum de acest motiv. In adevăr, nici momentul' eoborârâ oilor dela munte, nici' motivul luptelor între ciobanii de ebârşie diferita, ce rătăciau in căutarea locului de păşune (feno­ mene de -transhumace-, în care unii voesc să vadă origina, Mio;iţei) şi nici chiar sentimentele; cuprinse în partea cu «maica! bătrână» (asupra cărora critica estetică de până acum punea de obieelu accentul), nu ne apăreau ca înfăţişând elementul fun­ damental: nu în aceste părţi avem să căutăm acel primutn mo­ vens, sentimentul generator, care a preşezut la naşterea Mioriţei" care i-a dat apoi indelungata trăinieie şi larga ei 'răspândire. Studiul. celorlalte mărturii moldovene ne întărea părerea aceasta. In adevăr, în afară de cele două tipuri amintite, mai, în.tâlnim, la periferia nordică a elementului .românesc din Buco­ vina, mărturii despre un alt tip al cântecului rnostru, din care' ,lipseşte nu numaiyrnaica bătrână» dar şi un altelementc:;are p�rea esenţial:' însăş Miorita,_ oai'!, năzdrăvană, In v�rîanta' bu­ covineană din Storojineţ, a!TI găsit ' balada redusă la elementele ei cele "mai simple; doi ciobani se sfătuesc să-I omoare pe cel, străin. Acesta se roagă să fie înmormântat: ' In strunguţa oilor In sălaşul mieilor .•. r , , Atât. , Iar la extremitatea de Est, în Basarabia, am găsit un cântec în care nu se mai află nimic epic ci se dă glas numai ultimei 'dorinţi a ciobanului de 'a fi înmormântat lângă stâna, pentruca oile' să-I plângă. " , ,1 Ne încredinţăm astfel că spre periferie cântecul nostru­ apare cu elemente epice reduse şi chiar fără ele. Să fie reducerea' aceasta a momentelor epice efectul unui proces de fărămiţire a baladei sau, din potrivă, avem în ulti­ mele mărturii amintite dovezi de forme, de faze, 'prin care a' trecut un sâmbure pr,imitiv, până ce a devenit.cântecul bătrânesc cu 'elementele pe care le admirărn în varianta Alecsandri? ' 'Intrebarea aceasta era unul din rezultatele cercetărei de" pănă acu m, 'b' Totoda tă din întreg materialul străbătut, .din migaloase ana-�· Iize <încâlcite şi-difuze>, care se cuvenea săaibă curajul de a. 'părea aşa, căcicăutauo temelie ştiinţifică'într"un domeniu Unde S�' �" .Il , 1- � eli I r [617] LA "" ) i < Mioriţa in Muntenia şi Oltenia , "1 f" • '! -.,' 'It- ,'ţi',,,,, '1:' :. < 'rătăcise; şi se rătăceşte încăatâ], se lămuria fîn cele din urmă ,�alea pe care trebuia să' p'ăşim cu necesitate: vedeam nevoia de 'a ne face o icoană cât mai Ilmpede şf mai completă' cu priv.i're ;la geQgrafia motivului pentruca să putem descifra istoria lul. < i '< < F ,< < Răspunsul Ia întrebările :'car7 e .sentlmentul generator; al b1aladei, legăturile,lui cu viaţa, apoi istoricul, îJa,zele Miori/fei şi 'inve'derţtrea elernentelor işi factorilor plăsmuitori care au conlu­ :lucrat ca să dea tipul ultim al baladei, - iată ce aşteptăm dela, -studiul variantelor din celelante ţinuturi româneşti. < ' 'j" , 1 t j , ! Din Muntenia avem până acum mai puţine mărturii decât "dia Moldov�. < , In ce ordine să le cercetăm? Când am început studiul -varlanfelorrnoldovene, primul grup ce s'a impu� atenţiei a fost .cel din Putna, ca fiind mai aproape de Soveja, locul de unde :fusese culeasă varianta Alecsandri. Acum,' când începem să pri-: -vim materialul muntean, aceleaşl consideraţi uni ne conduc să :pornim de la cele mal apropriatedlntre mărturiile muntene. Prima este varianta culeasă de M. Schwarzfeld dela «două < femei din Mizil», marturie căreia i se cuvine tot creză­ mântui, dată fiind părereaculegătorului, ,că textul poporan t.re- bue sâ fie pubiicat fără modificări 1). < Nu intilnim aici nici o urmă de deosebirea ciobanilor după, tinutul de obârşie. Cel ce va să (fie omorât e un < cioban maÎ mic, cu oi -rnai multe; eeilanţi supt veri primari: . O notă proprie este, căyspre deosebirede-variantele apro­ piate moldovene, se aminteşte, tU\ o scurtă < înscenare, de mo .. mentul coborârei oilor, totuş făr� să se inziste asupra: lui.. < Desfăşurarea înfăţişează puţine modificări faţă de tipul .cu,,:, noscut din Putna. Chiar şi unele trăsături care. te surprind la 'început au aspecte asemănătoare. inG variantele put nene. Atfel,tl! final, ciobanul doreşte ca oile să-I desgroape spre, a:' 1 înrnormântă :1n târia oilor. E o notă asemănătoare cu' cea -din Cârnpurâe, 'unde .însă Mioriţa in devotamentul ei,' tncunoştilnţează ea pe cioban, că nu-l ,va lăsai in dosul 'stânei ci-l va ingropa ,la mijlGc de stână, în zburdu oilor. Poate că nu eo intâmplare că acea$tl ' ;.notă apare, după cqm in, Miz,i1 tot aş'a şi)n Câmp urile, in cân'" te ce zise de femeL I I '; 1 . i � 1) Contemporanul din 1886, p. 500. [618] Voinea I ce, zicea? Ce cuvânt lăsa? I . Evident, intrebarea e menită a face să predomine în final ,acel motiv, care este însuşsufletul generator al- intregului: dra­ gosrea ciobanului dela oile lui. , , D. Caracostea '618 \ Cât priveşte partea cu «maica bătrână», nu găsim nlci măcar' o urma in varianta, din Buzău, care şi,iri privinta a­ ceasta se aseamănă cu mărturiile putnene. Nu tot astfel se înfăţişază două mărturii inedite culese în Buzău, în toamna anului 1920, de d-l N. Georgescu-Tistu. 'Prima a fost auzită în comuna Tisău, deJa un lăutar de' 94 de ani, din cătunul Linia Ciolanului; comuna are circulatie' vÎe'şi e aşezată în regiune deluroasă, la Nord-Est de Mizil. Pe când turmele' «urcă şi coboară»', nouă ciobani -preveli mari­ 'se .vorbesc să-şi omoare stăpânul, pe -Voinea ciobanul, străinul sărmanul». O neagră miorea aude vorba celor, nouă, Voinea o� I sărută şi-! cere Să-i spuetot.Când el aude ce au hotărât ciobanii, merge la ei şi le spune că în' vatra focului are o găleată de bani, pe care le-o daruieşte. Se vede că în chipul acesta cloabnuj ar vrea să-şi răscumpere, viata, dar nu isbuteşte- După ce e omorît, apare maica bătrână,' întrebând de el ; ea vrea să ştie ce cuvânt a lăsat el cu limbă de, în oarte : M.ai preţioasă e a doua' mărturie,' culeasă dela 'un 'lăutar de 60 de ani din comuna Chiojdu Mic. E unul din cele mai 'vechi sate ale judetului; tradiţia îl arată ca întemeiat de Ardeleni. E lipsit de căi de comunicaţie şoseluite ; drumul cel mai însem­ nat care trece prin a cea stă localitate, aşez ată, in creerul' munţilor P­ este legat de 'albia Blscăl, Atâtea împrejurări prielnice păstrării unei note arhaice. De altă parte, târgul care se ţine la Ispas şi comerţul actual de 'vite arată că îndeletnicirea păstorească a fost.până nu demult" în floare.') , Varianta culeasă în' acest interesant colt de munte înfăţi.! • I şază.dn adevăr, un tip vrednic' de luarearninte. Nici o mentio- nare a deosebirii-ciobanilor după orlgină- Localizarea se face în. 'chip naiv, repetîndu-se de trei ori: "Aici: pe munte», -Otle se 1) VeJ,i Dicţionarul geografic al judeţului B�zău."p. 157. ; " c I [619] .1"-", Mioriţa în Muntenia şi Oltenia. . , "coboară pe .. picior» dar şi peste un vârf de munte; n'avem sem- nele unei coborârl de «transhumance». Turmele sunt mânate de 'nouă ciobani , Mioriţa să nu-l destăinulască tristul lu} sfârşit:; Să nu-l spui că sânt Culcat sub pământ, Ci că m'am tot dus, Dus pe munte' n sus Prin vârfuri cărunte Dincolo de munte, 'Căvălaş să-mi dreg, Flori ca să-i culeg Pentru nunta mea Ce-o să fac cu ea. Credincioasă rămâne Mioriţa dorinţei acesteia. Astfel, după ­ ce .ni se povesteşte cum stăpânul este ucis de Dorojani şi ingropat aşa cum ceruse, Mioriţa se tot uită să vadă apropiin­ du-se rnândra fetiţă, dar în zadar. Este aici un aspect deosebit al notei sceptice, caracteris­ tică In deosebi pentru anumite ţinuturi din Muntenta, în care indoiala, acel «o fi>, efect al deselor schimbări întâmplate, apare . Ca să ne explicăm înrâurirea acestuia,trebue să ţinem, seamă de un factor 'Însemnat: cântăreţul. De fel din Moldova, el cunoştea, de bună seamă, balada cu. finalul «maica bătrână». E posibil să fi cunoscut chiar varianta Alecsandri. Nu putea deci fi mulţumit cu încheerea în felul cântecului din Buzău. Dovadă .că ceva dln «maica bătrână- îi plutea înainte, avem în. versu­ rile care zugrăvesc cum va veni aceea care va căuta pe cioban. Dar cântăreţul, care ştia că după partea referitoare la oi trebuia să mai vină ceva şi care ştia ce anume trebuia să vină, e ne­ voit să tină seamă şi de gustul publicului. Modificarea dove­ deşte c� mediul. poetic poporan din Muntenia de Est era ne- I prielnic încheerei cu «maica bătrână». Şi astfel între ceeace ., ştia cântăreţul şi ceeace putea să guste publicul fiind o deose­ bire, intervine un compromis între aceşti trei factori: element tradiţional, public şi cântăreţ, Care preschimbă pe «maica bă­ trână- in «mândra fetiţă», In,�,hipul acesta mărturia din colecţia Gh. Dem. Teodo- [623] . , "r ... \"" Mioriţa în Muntenia şi Oltenia 'dorescu ni se înfăţişează ca o variantă de tranzitie, ca un inte­ resant document, care ne arată semnele caracteristice ale trans­ plantării unui motiv şi, in trecerea dela Nord spre Sud, nevoia de a se adapta unor împrejurări deosebite. Ca aspect estetic, pe lângă arătata înclinare de a impodobi forma, două lucruri sunt de remarcat. Mai întâi e desvoltarea mai mare a părţei epice, care deosibeşteaceastă 'variantă de . .altele : caracterul acesta e mai ales vădit prin aceea că, după exprimarea dorinţei ultime a ciobanului, cântăreţul povesteşte omorul Moldoveanului şi chipul cum ,a fost ingropat. Cât priveşte finalul cu «mândra Ietiţă-, privit în sine, el . are ceva din sentimentalismul convenţional al unei romanţe. To- ' tuş cântăreţul ştie să scoată, cu mijlocul acesta de un gust in­ doelnic, un efect total original şi totodată în con glăsuire cu simţirea fundamentală: prin lipsa de interes a iubitei şi datorită contrastului dintre nepăsarea mândrei şi dragostea oilor, legă­ tura de reciprocă iubire dintre oi şi cioban e pusă într'o' vie lumină. Din şesul Munteniei, mai cunoaştem până acum două va­ riante, ambele culese in Judeţul Teleorman şi publicate in cMa­ terialuri folclorlstice». Una, cea mai larg desvoltată, a fost culeasă de un învă- ţător, în comuna Bragadiru 1). ' Ca şi în varianta din Gh. Dem. Teodorescu, slugile se sfă­ tuesc să-şi omoare stăpânul. Ceeace -alcătueşte, în introducere iizionomia acestei balade estedescrierea vcoborârei. E drept că nota aceasta am întâlnit-o si in! Buzâu; dar acum descrierea coborârei 'e mult mai desvoitată decât în toate celelalte variante: Nainte, nainte P'ăl picior de munte Prin tufe mărunte, Coboară-mi coboară O mie cinci sute ' Tot miori cornute: P'ale vălceli mari Tot oi d'ale mari, Pe vălcele mici Tot mieluşei mici ... 1) Materlalurl folklorfstice 1, 2, p. 1254urm. [624] D. Caracostea , \ "- Sitn.ple .mljloace stilisttce subliniază impresia-aceasta a ca borîrel: repetărlle «nainte>, nainte... coboară, coboară ... ", naiva preeisare numerică, băşcăluirea oilor pe vâlcele, potrivit mă­ rimel lor ... . / -Slugilecare vor Să-şi ucidă stăpânul sunt aici «nouă Poe- nari», ceeaee ne trimete iarăşi către Ardeal. '. Dacă în raportul dintre' oaie şi .stăpân intervine o uşoară modificare,' ea e o pregătire cerută de . desfăşurarea următoare. Oaia -bucălae, care «făcuse turma» şi care " Mergea 'n ffuntea oilor Mânca fruntea florilor; , 1; ! , auzind cumstugile uneltesc contra stăpânului, rămâne acum in urmă, să asculte .. Stăpânul găsind-otn urmă, are un cuvântde nemulţumire: . j Lupul te-ar fi mâncat! la care oaia răspunde cu o prevestire, care se va adeveri în finaL , ! Ba, stăpâne, ba! Nu mă blestema, Că lupu m'o mânca Turma ţi-a rămânea . ). . " Un amănunt însemnat e şi acela că ciobanii înşiş, fără să fie rugaţi, hotărăsc Să-şi îngroape stăpânul în târla oilor, Să-i pue cârligelul stâlp la cap' şi fluerul în vârf de plop, pentruca oile să se adune şi să plângă pe cel dispărut. Această neobicinuită grlje a slugilor îşi are' explicarea în o însemnată modificare; care caracterizează desfăşurarea balade! : stăpănul nu-şi arată cunoscuta-dorinţă cum să fie inmormântat,' pentrucă el nu vrea să moară, caută să scape. Iată de ce cu­ prinsul dorinţei din urmă, care în celelalte variante alcătueşte inima bucăţii, trece acum: În intenţiile jcelor nouă Poenari, pe care le aflăm dintru inceput, in chiar' întrevorbirea, dintre do" bani şi oaia năsdrăv�nă\: Vedem şi aici natura organică a acestor plăsmuiri -poporane: cum 'otmodiâcare trebue 15ă, aducă după sine altele, pentruca părţile întregul ui să. se arrnonizeze. Ciobanul, înştiinţat de prlme] dla care-l paşte, stă pe gân­ duri; apoi, pentru a scăpa, îşi năpusteşte oile şi pleacă în lume. Până aici predomina în.varlantă versul de 'şase' silabe. 'De. [625] rr. ,:�' , ; " �'r; '. :· ... 1 " �J" ,.. " , r l - ',- "v. I . ' i �jc:i' Cdetâ versul, 110-'-257, ultimul), avem versul de şapte Ş-Î ,opt' silabe, -,-;.nc�f: un 'semn de straturi deosebite. • "�o " Mlorlţa;in Munteriia şi Oltenia '625 , " II; , ti " Cuprinsul cu-totul nou al acestei părţi, de dragul căreia s'a făcut arătafele" prefacerl, 'rrÎerităodeosebită luareaminte, fiind un însemnat şi vechiu motiv păstoresc. El se .desfăşoară In' chipul următor, Ciobanul cutreeră lumea; dar e stăpânit de dorul oilor. El 'întâlneşte r� rând pe un ţigan, pe un Român, pe un Sârb, pe un "Turc, pe un Grec, pe _un Cazac, pe un Ungur, pe un Neamt,' şi pe un Mocan. Fiecare dintre aceştia este poftit să zică un cântec. Dacă ya fi pe placul Cro�anului, acesta va d,ă'rui un galben. Astfel cântăreţul poporan îrttreţese-In povesti­ rea lui un cântec ţigănesc" o horă, o sîrbă. un cântec turcesc, unul grecesc, apoi căzăceasca, ciardaşul, c polca-. Dar nici unul , dintre aceste cântece nu mulţumeşte pe ciobanul nostru. Numai cel care vine la urmă şi-! zice «mocaneasca- se invredniceşte să primească galbenul, Dar cu aceasta aleanul ciobanului nu e stins. Pornind mat departe, iată că întâlneşte şi un' lup. Intrebat dacă a văzut oile, lupul răspunde: - Eu; frate, că le-am văzut, , Frumuşel că le-am, păscut: Pe vălcele tot picere, Pecostiţe tot corniţe, Pe la tăntâni eăpăţăni , ' I ! Auzind vestea aceasta, ciobanul se simte rău, cade jos şi moare. Ceilalti ciobani, slujile lui,' îl găsesc, îl .înmormântează cum hotărâse, în târla oilor,şi-i pun la cap un cavat.iPentra.a arăta cum ,zice cavalul, atunci când bate vântulr'c'ântăretul închee zîcând un cântecjalnic .. ,.' Privită superficial, partea aceasta conţine unele amănunte-e­ polca de pildă r- care ar pleda pentru o origlnă recentă. Ele însă sunt numarelemente de curând.întreţesute în unIond vechlu; pe care se cuvine să-I. privim mai ,qeapJoape. Vom inţelege astfel mai. bine prezenţa acestui moti� în Mioriţa. -Cea' mai veche mărturie, din perioadadela 1840 încoace, cu privire 'hi căntecul' c,fobanului care şi�a .pierdut oile, este �n 4, ' [626] . . � D. Caracostea rezumat, pe care-I dă A. Russo 1) cu lămurirea că a. auzit cân­ tecul acesta la Soveia, dela un Mocan,- poate delaacelaş. cântăreţ dela care a auzit şi Mioriţa. Rezumând rezumatul lui Russo, retine� următoarele .. Un cioban îşi agonisise din greu o mică turmă de oi şi de capre, pe care le îngrfjia şi cărora le cânta, (cântăreţul arăta cum). Odată ciobanul 'Ostenit adoarme şi turma, păscând, se rătăceşte, în râpi. Un trecător deşteaptă pe cioban, care, de inimă rea «se prit a chanter une ardellene», pe care cântăreţul o zicea şi' �V-:- mocăneasca din' varianta noastră. 'Pornind in căutarea oilor, ciobanul cânta trist şi ca el cântă şi cel ce zicea balada; din depărtare, celui ce căuta, i se pare că zăreşte oile. Acum cântecul povestitorului devine mai vesel. Dar era o amăgire şi . cântecul se reintoarce la nota tristă. In sfârşit, ajuns pe o culme. ciobanul îşi 'zăreşte oile păscând în vale. De bucurie, .el joacă şi cântă'; cu cântecul acesta vesel sfârşia «Mocanul» lui Russo, De bună seamă, versiunea auzită de Russo înfăţişază un tip al cântecului Iirico-epic, pe care-I găsim contaminat în va­ rianta Mioriţei din Teleorman. Avem dovezi că nu numai în Mnntenia dar şi in alte ţinuturi româneşti au circulat şi circulă încă mult cântece de felul acesta, deobiceiu reduse la între­ vorbirea dintre cioban şi .lup, alteori mai complicate. Chiar -şi cei mai tineri zic acest cântec. Astfel un flăcău din Dolj cânta O : F oaie verde fir rnărari Pe dealu dela stejar M'ni ruleşti un păcurari Din lluier şi din caval. Adormind sub un stejar, păcurarul, care de dragul neves- telor şi «de iubu fetelor» începuse să simtă urâtul oilor, îşi pierde turma. Pornind să 'o caute, intâlneşte pe lup, îl întreabă de oi şi capătă acelaş răspuns .ca şi ciobanul din varianta Mioriţei culeasă in Teleorman. Răspăndirea motivului acesta e mai mare de cum s'ar crede, iEu însu-mi l'am auzit in Muscel dela' un lăutar şi in Olt dela un cioban, Din cât am putut întreba, el există, fireşte 'cu . �o­ dificări, la Aromâni, apoi la Greci şi' la Sârbi. Cât priveşte, �.r' '1) Scrieri, ed .. Academiei, p 297. 2) Graiul Nostru 1: 66'. i . [627] 627 Mioriţa in Muntenia şi Oltenia p�rti1e nordice, ale limbii 'române e caracteristic că în un ţinut, . ca Bihorul e nu numai cunoscut, dar şi răspândit, după cum încredinţează cercetătorul ungur Bela Bartok 1). Culegătorul afirmă cu privire la ariile «quand le berger a perdu ses moutons- că ele sunt «probablement une specialite . roumaine:t. Dar ne putem da seama nu nuunai de răspândlrea actuală a cântecul acesta. Avem aici un motiv a cărui existenţăţla Ro­ mâni o putem o urmări până în secolul al. XVU-Iea. In adevăr, printre puţinele urme vechi de poezie poporană românească. a:­ vem una care nu numai constată existenţa "acestei poesii, dar aduce şi interesante amănunte de conţinut. O găsim reprodusă mai întâi de Sincai 2) sub anul 1659. Vorbind anume de intrarea ,-, , , ·iui Gheorghe II Racoţi la Mureş-Oşorhel în Septemvrie anul a- ( cela; ne descrie cortejul principelui, dându-ne şi următorul amă­ nunt: «după aceia urma calăreţii, care unii erau ai lui Racoţl, alţii - . ai nurnituluivoevod ... 3) ... şi tnuzicul căntăreţilor lui Constantin zicea nota featei româneşti, când şi-au pierdut caprele şi plăn­ .: gănd le căuta prin munţi .> 4) . Dacă mărturia aceasta a fost până acum relevată pentru a dovedi existenţa unei veclii poezii poporane româneşti, con­ ţinutul ei n'a fost încă pus în' legătură cu căntecul care şi azi trăeşte în cuprinsul ţărilor române. Astfel d. Iorga, amintind mărturia, zice despre conţinutul ei: «cine ştie ce poveste între- ţesută în balada trecutului nostru» 5). Dar noi putem acum să- 1) Cântece poporale 'româneşti dl16 cornitatul Bthor, ed, Academiei Române p. XIV. I 2) Cronica Romăntlor, val. III. 123-124, ediţia din 1886� 3) Constantin Şerban Voeovd. . 4) Izvorul de care s'a servit' Şincai este azi publicat in al XII vo­ lum din Monumente comitialia regni Transilv anlae p.385-386. Budapesta 1887. vezi si Alexici în Luceafărul 1903 p. 367. In pasagiul care ne in" teresează din .Monumenta, un amestec de text latin şi unguresc, relevez cuvântul maghiar cu care e denumit cântăreţnl:' tărăksipos, di� care ', prima parte tnsemnează • Turc' şi cea de a doua .. cel ce flueră", Aceasta arată ce fel de .musicus· era căntăreţul.e-. probabil un căntăret din nait,t. Traducerea părţel ungureşti a textului, aşa cum mi-a fost dată de d r Bogdan. Dulcă este: .cântecul fetei române, când şt-a pierdut caprele pe munte, tnait şi [elindu-se şirătăcind işi căuta şi-şi. plângea caprele pierdute". . 5Jf Balada populară românească p.134, in cursurtle ,de varădJn Vălenii de Mnnte, anul II. '!di,tura Neamul Românesc 1910. [628] i , D. Caracostea stabillmfără 'urmă de îndoială, identitatea: Căci apropiind măr­ turta aceasta de' cuprinsul cântecului de care ne ocupăm, vedem că ambele infăfişaţă unul şi acelaş conţinut. Ayemdeci 'aici un străvechi motivpoporan.). Cât priveşte forma specială a acestui cântec, aşa cum îl . găsim contaminat în varianta Miortţei din Teleorrnan, observăm că are o încheiere tristă, potrivit conţinutului cu care s'a asociat. Nu trebue să credem că această modificare s'a făcut anume în vederea contaminării. In adevăr, natura specială a cântecului ciobanului care Şiiu pierdut oile este muzicală .. Ca atare, întrucât faptele se' pot uşor desfăşura fie in direcţia pierderii definltive, fie in aceia a găsirii oiIQÎ", sentimentul total. se poate grupa uşor in jurul' unuia din cei doi poli : plăcere şi durere. Cântăreţul are dţd o' largă libertate de ada unul sau altul din cele două fii1alur,i; potrivit propriei dlspoziţiuni vesele sau triste. In rezumatul lui Russoşi în ceeace putem întrevedea din vechla mărturie citată mai sus, vdeem o încheere veselă. Nu putem spune dacă da sau nu aceasta este forma .prfrnitivă. Astăzi· tonalitatea de sentiment cea mai răspândită pare că e cea trjş,tă-,. datorită desvoltărei, ca motiv independent, a cântecului care -circulă acum în' domeniul nord-dunărean: cântecul . ciobanului care întâlnind pe lup, află dela acesta ce - s'a întâmplat cu oile pierdute. Acestea cu ptivire la înţelesul şi istoricul motivului conta- minat cu Miorita. Alcl e locul să n�m 'şi în această variantă din Muntenia­ lipsa de orice legătură cu motivul «marca hătrănă-, Lucrul e cu atât mai interesant de relevat cu cât cântăreţul dela care s'a cules varianta cunoştea şi Maica Bătrână, ca motiv izolat 1). , 5) O mărturie preţioasă din vechla noastră literatură cu privire Ia răspăndirea acestui cântec, de data aceasta îu Moldova şi tot pentru timpul când se face menţiunea ardeleană, o găsim in tradiţia No. 30,diq -9 seamă de cuvinte 'a lui Neculcea, Vistiernicul' lordaki Cantacuzino. întrebând pe marele logofăt Gh. Ştefan, v iitoru I domn, de ce şade in divan cu toiagul la gură, ca şi cum ar, zf ce din fluer, Gh. Ştefan răspude : "zic din fluer să mi se coboare caprele dela munte şi nu mai vin". Lo­ -gl>fătu! vroia să spule într'un' chip isteţ că e trist in aşteptarea oştilor ungureştl, care nu mai vin. Fiind dat substratul poporan al culegerii lui Neculcea, să nu fie oare-alei o vorbire suggerată de căntecnl nost!u? [629] �'," i! Mioriţa.în Muntenia ş! Oltenia " Cât priv�te aspectul estetic al baladei, observăm că legă; tura organică de sentiment dintre partea contarninată şi Mi.orita ne dă un tot nou, întrucât scoate la iveală o interesantă faţă a simţirei poporane şi a puterii ee viaţă a motivului nostru. Variantele cercetate până acum ne încredintau că miezul simţi rei tuturor e acelaş: dragostea ciobanului de îndeletnicirea lui, aşa încât şi dincolo de moarte vrea să rărnâie aproape de ce i-a fost drag. In varianta din Teleorman ciobanuJ, spre deosebire de ce am văzut până acum. nu mai rămâne oarecum 'pasiv ci, în faţa primejdiei, se gândeşte să scape de moarte: îşi părăseşte turma şi pleacă în lume. Dar prin această dragostea de oi nu apare maipuţin vie. Ciobanul e neliniştit, dorul de oi îl apasă. In cântecele cerute dela cei pe care-i întâlneşte, el caută' o .ză­ darnică alinare. Si când află de soarta oilor, de durere, moare. 'Cum vedem, deş'i sentimentul, privit în liniile lui generale, � şi aici tot acela al iubirei de oi, totuş el capătă o coloratură spe­ cială: suferinţa celui ce şi-a năpustit oile spre a scăpa de moarte , şi care moare când află că oile s'au prăpădit. , " Astlel, vecinica inventivitate, niciodată' îndestulată, a ,spi": ritului poporan scoate la iveală încă o interesantă formă origl­ nală în salba variantelor : şi factorul .generatorvtulpina trainică din care a răsărit" şi această formă e aceiaş, care a preşezut la naşterea şi răspâneirea motivului: dragostea vie de Indeletnici- , re,a ciobănească, A două variantă din şesul muntean a fost culeasă tot din • ;1 T'eleorrnan 1). ' ?' , Dacă interesul primei variante stetea in lămurirea şi .isto­ ricul motivului contaminat şi, totodată în modificarea pe care' o introduce această contaminare în intenţia estetică a întregului, aceasta a doua mărturie e menită să ne arate spre ce parte a vieţei poporane trebue să ne mai îndreptăm luarearninte, dacă vrem să pătrundem, pe cât e cu putinţă de adânc; .în înţelege- rea factorilor generator! ai MioriţN. ' Pentru a Începe cu părţile' mai puţin însemnate, voi 'aminti că' şi această variantă are 6 contaminare : dupăce slugile şi-au , înmormântat stăpânul, ele-privesc în zare şi văd apropiindu-se 1) Matertalurl Iolklortstlce 1 3;4. -,f. [630] D. Caracostea Albă la pieliţă Neagră la hăinuţă cât mai ales. în înfăţişarea cu slrnple mijloace impresioniste· a cuciei în mişcare. Dar cum pasagiul prinde un moment se­ cundar. care nu mai apare în alte variante, nu ne putem opri mai mult la el. Cât priveşte. explicarea . necesităţii sufleteşti din care a purces această încheere, de bună seamă că ea trebue să fie că-" I utată În Înclinarea gustului poporan de a nu da un sîârşit prea trist unui erou simpatic. Din punctul acesta de vedere, finalul ne aminteşte sfârşitul varianteibucovinerte culese. la Broscăuţi, variantă în care maica bătrână îşI înviează feciorul. . Dar putem oare privi partea contaminată din T'eleorman 'ea fiind în 'legătură cit! -malca bătrână»? Călugărlţa, descrisă aşa cum' am văzut-o În cele două versuri amintite, mai apare şi în alte poezii poporane muntene, însă În roluri felurite: câte­ odată ca iubită,! câteodată ca mamă, fie a lui Dobrişan, fie a Iui : Corbea etc Prăi urmare o strinsă, unică legătură intre figura mamei şi călugăriţă nu există. Iar din text .nu avem nici lin in- ! diclu că, in regiunea de care ne ocupăm, balada 'noastră ar fi . fost asociată cândva cu motivul -rnaicei bătrâne», care ar . fi făcut loc mai târziu călugăriţei. Contaminarea cu acest motiv ' este cev� propriu variantei de care ne ocupăm şi se explică deajuns 'prin amintita înclinare a gustului poporan. I -, . Trecând acum la corpul motivului principal, vedem mai . întâi că şi în această. variantă se infăţişează, în introducere, momentul coborârei oilor. Una din originalităţile de formă ale va­ riantei este că decâte or'i căntâreţul are prilej, el se opreşte să: , stăruiască asupra elementului descriptiv . • repede HO cucie verde;". D}n ea se coboară o ,c�Ugărită, se. a- " propie de. mormântul vătafului, il strigă pe, nume pe acel ucis, . il jeleşte, şi-l duce in cucie acasă: . .. . Inclinarea căntăreţului pentru descrieri vii, unul din carac­ terele' baladei, se vădeşte în patea aceasta un atât în zugrăvi­ rea aspectului călugăriţei care se face la fel ca şi in alte balade . '. [631] '; r I " Mioriţa in Muntenia şi Oltenia • Eroul, stăpânul oilor, este un om deosebit: Vătaful Ion, câ el nici un om, Fecior de mocan Şi de' mocârţan Adus-din Ardeal. După această înfăţişare a stăpânului, urmează descrierea Mioritei. Asernăr ătoare cu cea din prima variantă culeasă În , .., Teleorman, ea conţine unele note care apar şi în alte. cântece ciobăneşti. In aceasta, a doua variantă din Teleorrnan, descrierea este însă mai împodobită : Da lon mi-avea, Mi-avea O mieluşică, Mândră frumuşică, Cu' lână plăviţă, Cu patru corniţe, . Cu câte o piatră nestimată De-mi, lumină noaptea toată. Când sirntia de vreme rea, Trăgea oile la perdea; Şi simţia de vreme "'bună, Trăgea' oile la păşune, Unde iarba e mai bună ... Deosebirea .de metru in citatul ,'acesta arată că avem arci­ pe lângă o notă tradiţională, şi un element relativ nou, care Insă e pe cale să se impue ca o înfăţişare tipică a unei oi nemai- pomenite. , ! Ca şi în varianta de mai sus., străinii, care vor să ucidă pe cioban, sunt slugile lui. Şi ei �Jnt de obârşie ardeleană, dela Poenari. Descrierea lor e interesantă şi .prin naivele procedee de suggestie : ... Cu că ciuli de urs Că nu sunt supuşi, Nalte şi rnoţate Pornite pe spate, Cată străinătate .. Ajungând in inima bucătii, .întâlnim cea mai interesant ă particularitate a acestei variante: vătaful Ion îşi exprimă numai dorinta să fie înmormântat în strunga de oi, dar nu cere şi fluere pe mormânt: ciobanii ceilalti Îndeplinesc aceasta, din pro- [632] 'D. Cantuniari priul lor tnăemn, 'ca şi cum ar tndeplini o datină detnmormân- �n: • Iar drligul tău Ei ca: să ti-l puie Stîlp Ia. cap să-ţi fie ; Gluga să ţ�·o puie Tron la trup să-ti fie; Plueraşul tău '. Ei ca să ţi-I puie Intrun . vîrf de plop ... $1 Foaie 'verdemicşunea, Ciobanii sosea şi mi-I Omora. Unde mi-I îngropa? Cam în dosul stânii Ca s'auză câinii. Stâlp ce mi-i punea? Căvălaşul lui. . Crivât 'că-mi batea, Cavalul urla, Pe Ion jeIea, Să fie modificarea aceasta ceva întîmplător, fără nici o în­ semnătate pentru înţelegerea factorilor din care a crescut Mioriţa? Am văzut în cursul cercetării noastre destule variaţiuni care purced din libertatea cîntăreţului faţă de stofa tradiţională, Sint însăşi note strîns legate de chiar reprezentările fundamentale ce se înbină cu un anumit motiv .. Inlăturate din contextul obicinuit prin o modificare oarecare, ele' îş] croesc. totuş drum, căci trebue să apară cu necesitate, fac-parte din inima întregului. Astfel, În varianta putneană din Cîmpurile, Miorita însăş consolează pe cioban, spunlndn-l cum are să-I înmormînteze. Se intrevede de aici că felul, de Inmormintare a ciobanului .nu -e neapărat legat de dorinţa lui, că trebue să fie pus in legă- -, tură cu anumite datini de înmormîntare ... Dar aici toată verble rea propie a ciobanului Se reduce la cele trei versuri, prin care . \ .'" întreabă pe Miorita de ce e tristă, S'ar putea explica mo.difica-. rea prin aceea că de i fapt tot cîntecul e redus Ia cuvintele pline de devotament ale MioJijei. , Un alt prilej de a vedea cum felul de înmormîntare a cio­ banului apare independent de. ultima lui dorinţă,' am avut in prima variantă din T'eleorman. Acolo Mioriţa spune dintiu În­ ceput că gîndul celor .nouă Poenâri e să-şt îngroape stăpînul ' În tîrla oilor: [633] Mioriţa în Muntenia şi Oltenia Dar particularitarea aceasta se 'poate explica prin arătatul caracter speciâl al variantei: ciobanul nu are cum să dea. el singur glas dorinţei de înmormîntare, pentrucă el .se hotăreşte să-şi năpustească oile, spre a-şi scăpa viata. , Pînă acum nu avem deci cuvînt şi nici material îndestu­ lător ca să vedem însemnătatea faptului relevat : că nu e ne­ voie ca ciobanul să exprime anumite ultime dorinţi, pentruca ele să fie împlinite. In cea de a doua variantă din Teleor- II man lucrul e clar: ciobanii pun, din propriui lor îndemn, cava­ Iul celui ucis drept stîlp mortuar. Şi aceasta 'in chip firesc, nu ca o cerinţă organică, impusă de vre-o modificare anterioară. Astfel materialul străbătut ne arată nevoia dea cerceta balada noastră in o strînsă legătură cu alt aspect însemnat al '" , . vieţii poporane. Indrumarea aceasta ni se impune cu atît mai. mult, cu cît noi n'am venit, cum s'a făcut de atîtea or'i, cu te miri ce teorie, ca să o impunem materialului poetic, ci lăsăm / . i ca treptat adîncirea însăş a acestui material să ne arate. în chip firesc legăturile lui cu viaţa din care a purces . . ' Pînă acum am văzut În ce chip, în fata morţii se afirmă puternica dragoste a ciobanului de Îndeletnicirea lui; aici, nu in .cadrul descriptiv al «transhumancea-i, al cărei rol secundar l'am văzut în mărturiile moldovene şi ni se va desvalui treptat la lu­ mina întregului material, aici în acest sirnţarnînt puternic vedeam factorul generator ysenţial al cintecului nostru bătrînesc, adînca llli legatura.cu viaţa 'pastoreasca, Dar originalitatea unică a Mioritei, aceea ce a hrănit din­ tru început simtărnîntul obştesc că aici neamul nostru a înche­ ,� gat ce a avut �ai adînc În experiehţa trecută a vieţii lui, stă . in aceea că dragostea de îndeletnicirea vieţii se îmbină într'un­ tot armonie cu simţăminte şi reprezentări suggerate de contern­ plarea morţii. Iată de ce materialul poporan ÎIJSUŞ impune treptat o noua şi însemnată întrebare aceluia care vrea să adîncească 'geneza; , 'şi factorii plăsmuitori ai Mioriţei: în ce măsură substratul de e II � reprezentări, datini şi credinţe ale poporului, în t r'un cu vînt acele produse şi manifestări poporane ce stau într'o strînsă. legătură [634] D. Caracostea CÂNTEC cu moartea, au>�determinat conţinutul baladei noastre, imaginile şi momentele ei alcătuitoare. Cu această nouă îndrumare spre un nou aspect al vietii noastre sufleteşti, încheem şirul acelor marturii muntene, tu care simţtrea proprie din Mioriţa apare ca un motiv esenţlat. . " D. CARACOSTU după Heine Ei se iubeau, Însă niciunul Nu vrea să O mărturiseas<;ă; Privlndu-se cu duşmănie Cercau iubirea s' o gonească. Se despărţiră, şi-unul pe· altul Numai Îl! vis se mai vedeau; Erau de mulţ în fundul groapei Şi-abia ei însuşi O stiau. il NADEJA CEZIANU • [635] BÂTU GHEORGHIŢA MALBANTU' :.1;' In nopţile, lungi de toamnă târzie, după ce fiecare casă s'a .. lmbelşugat cu toate bunătăţile, tot omul simte o plăcere nespusă. să s� adune la un loc cu neamurile sau cu prietenii, găsind pentru aceasta orice prilej binevenit, spre a schimba câte-o vorbă şi a mai petrece pu ţintel. . . . Printre gospodarii ce se cam Întreceau cu gluma în ale veselieî \ . era şi Bătu Gheorghiţă } În vremurile lui cele bune, strângea laolaltă. la fietece Împrejurare, rudele şi. cunoscuţii. Din vorbă. 'n vorbă, din glumă 'n glumă, copiii, cari ştiau de : pe acasă; cine era nenea Gheorghiţă, Începeau a-i pune .felurite întrebări. pline de haz şi aşa părinţii se bucurau în de ei, că odras- , lele lor încep să-i scorrnonească amintirile. . Si, câte odată săreau pe el, năpădindu-l Cu fel de fel de vorbe. , - Haide, nene Tiţă, spune ţeva. -Ho, ho, godănacilor că nu u�blă )(urcii..� - Zău, nene Tiţă 1." I - Tacă-vă gura rnucoşilor că tiu vorbesc cu voi ... Staţi să vedeţi cum s'a certat Ivăr'miu' Simion, cu' Tinca ..• Tinca de, a lui Ionică Geambaşu, Intr'o vreme, nu e mult de-atunci, aici nu era gară; oamenii se necăjeau 3 peştii bătute, păn'la Bucureşti. Prin arşiţa soarelui cu 'hopurile drumului şi prătăria care te orbea, după o zi încheiată iti pierea pofta de drum. Nici .ceai urile jupânesel Luxandra, nici trasul ei - ţapene mâini, avea, Dumezeu s'ohodinească, - abia, după trei zile îţi venea ahtul ia loc. Ei şi cum spuneam, drum de' fier nu era; Acu, una, două. ce faci; mă duc' la gară ; şi gara-i ici; nu, trebue să iei o' birje ! , \ Că I te râde lumea. Şi fetele, un's'a pomenit să iasă ca acum pe: [636] V. C. Georgian , I . ' afară, aş, ferit-a sfântul! Cum s'apropie ceasul sosirii trenului; ce •• găteli, ce sulemeneli, ce rochii fistichii; câte două, câte trei, câte' patru, cât fine gata 'n lung, îi fac de strajă. Incăt, dacă copilul îti g spune: «mă duc Ia tren", iţi porunceşte.. nici. cărc să nu zici. Co- pilul trage de mânecă' şi pe mă-sa; bărbatul, cu treburi sau vrând ' nevrănd ; aşa că, dacă ţi se întâmplă să fii Duminica În gară,­ eu m'am desvăţat de, obiceiul ăsta - foeşte, nu altceva. Acu, coana Pinea se întâlneşte cu văr'rniu Simion pe uliţă: - Aseară, n'ai fost la tren, năşicule, aveam să-ţi spui o vorbă, dar nu ţi-o mai spun; te-ai fEl ... cut greu ... » A cercat omul să-i spună ba una, ba, alta, aş ... a scăpat? - Să ştii că, p'asta o tiu minte;.- Cum vrei d-ta ! ... » Nu trece luna şi ce. să vedeţi, se mai uşuraseră Iucrurile, Ia coana Pincuţa, sindrofie mare ; frăngea şi turta lui Alecu, băiatul, soră-sii, ' că ele stau împreună. Ne dăm noi în vorbă" de copii, de treburi, când îl văd pe Simion, rupând vorba: - E coană Pincuţico,n'ai mai dat pe la gară, aşa e ? .. : Ai ajuns la vorba mea .... Se vede: c'ai pur ... ces, în-gre-u-na-tă ... S'a făcut un râs în toată casa şi acum par 'că mă gâdilă În urechi. Coana Pincuţa s'a �itat 'rău la el şi n'a scos o vorbă .... ea n'are nici ungodănac.; Da şi eu la tanc fusei: Ei şi, coană Pincuţico, nu zău, dac'ar ii ţntr'Jln ceas bun, ai zice' ba? -Lasă, ştiu eu cine mi-e Simion, a vearn o vorbă noi». De atunci să nu-l mai vadă: Şi iac'aşa cu trinu. Dumnezeu să mă ierte, da de, te pui pe �,' gândur! câte-odată ... ". '� Bătu Gheorghiţă Malbantu sau Bătu Gheorghiţă sau mai pe scurt Bătu, cine nu-l cunoaşte ? .. Era tare În snoave şi ştia nu numai să le povestească dar să şi le facă. A��, dela băiat .intrat, .' la stăpân pe mâncare şi ţoale, ajunsese, pentru că a .scăpat odată oraşul de lnec, 'omul de încredere al fostului şi viitorului pri­ mar din ocărmuirea protivnică, Cum? Să vă spun : (cu prea cin- stita voe a dv.), . Din ce nu s� ştie şi nici nu .s'a putut şti, un foc groaznic s',{t \j"'" .a,bătut asupra paşnicului urb şi ameninţa să-I cuprindă din toate părţile. Se ridicară toţi cu vedre, doniţe, căldări, cu' hârdae, cu sa­ cale, mă rog, fiecare îşi apăra ceva - erau nimic Ia urgia ce se pornise ... In sfâ'rşit oraşul, adică numai' jumătate din el, căci cea­ laltă jumătate se-făcuse cărbune - a ,fost scăpat mulţumită la două " prici�i foarte deosebite: Intâia şi 'cea mai puternică, dar ,ş( cea mai trecută cu vederea a fost că Austrul a încetat să mai bată; a doua , -$' [637] Batu Gheorghiţă ţdalbanfu şi cea, mai micuţă ca ît1f�tişare dar 'foarte mare ca urmări, a fost -că primarul din partidul protivnic cu foarte slaba-i autoritate, ,d-ar mai ,cu seamă ajutat de nenea Ghiţă, care ca bătrân se bucura de increderea obştească - s'a opus cu înverşunare părerii, ce era gata , să ia fiinţă, a primarului şi ajutoarelor sale, de a se sparge dichiul înprejmuitor, ce ferea oraşul de lnnec, tocmai pentru a da drumut " apelor, spre a stăvili urgia Domnului, Pentru asemenea faptă vitejească, ce nu se poate să nu rărnăe cu toate acoperi riIe şi nebăgările în seamă ale celor dela cârmă," Gheorghiţă al nostru, a trecut, când s'a . schimbat 'guvernul zic, mai " mare peste pompieri, Ce spuneau ăştia «noli» ?:, «Noi vă vom scăpa de sărăcie, dati-ne, .. ş.c.l.>. Aşa că, uite: n'aduce anul, ce-aduce ceasul, de acum înainte; nenea Ghiţă poartă -şi cum c'alcă de mândru şi rar cu beţişorul de trestie în mână r -:- tn faptul (său de bărbăţie, întreaga scăpare de primejdii a, oraşului. . Curtea primăriei, în afară de I strada guvernului, al cărei nume se schimbă după prefectul din capul judeţului - răspunde într'altă uliţă cam dosnică, Acolo e grajdul comunal, acolo. este, ca să zic astfel, toată gospodăria primăriei şi cam pe aici are locuinţa, ÎR, casele ei" şi Bătu nostru . ... Cum banii pentru infiinţarea pompierilor sunt număraţi mai inainte de 'toate şL nenea Ghiţă ştiind că .în lume, omul preţueşte mai mult după haină, pune să se facă o tirmă : Comandamentul Secttei-ae Pompieri, Urbana ... , pe care 'o ,bate în păretele de lemn al grajdului cornunii, ce răspunde în uliţă.,,\. ,i , Alegătorii sunt liniştiţi, noua oblăduire va feri oraşul de foc. Măcar atât să facă şCt?t nu stă dege�ba ! ..• Drept-e că in grâjd sunt şapte cai frumoşi ... dar cam iuţi d,in pricina foamei. Ce oameni ,putin păsători ! Primăria prin vitregia �echii orânduiri, d'abia are o , pompă de apă şi câteva sacale, cari mlai au �i întrebuinţări de folos obşresc.; . . Ziua ele au o întrebuirţare hotărâtă. (Pentrucă stati mai mult ,.;d� geaba), In privinţa aceasta, nici nu mai încape vorba: udă .'X��� , . ',şi grădina domnului primar. Mai rărnăn în grajd doi. cai"Al?'(;i;�_ilfi1,"{ .dogită şi o pompă. Bine, dar domnul Comandant de IaB, ,>' mentul secţiei de pompieri, ce comandă, dacă se .întâm Iă,' Dumnezeu un foc ?' După o gândire d,e câteva săptămâni (nu-L • mâi fără pâine) încearcă să' convingă pe prirnar-d [638] V. C. Georgian 1 se răspunde: "Stăi nenişoruluî, avem noi grije, afară de'': focul 'cel mare, fii sigur că nu ne mai bate niciun foc ... Ştii, care " � fost pricina, prăpădului? DHe mai 'aproape să-ţi spun" vechiul, guvern, domnule, vechiul guvern; ei .bine acum că el a început din mahalaua ţigăneaccă, asta tot Ianoi trage. Că dece n'a avut grije ? Noi o să luăm lucrurile de jos: pomul se uscă dela rădăcină! C'o , ' arde .o casă, două, nu se mai întinde ca atunci puicuţule, avem nOI grije şi cât om fi noi ... Să, ducem grije mare de curăţenie; curăţenie şi iar curăţenie ... este o pricină de răutăţi ... Aşa ... şi ... ce vreau să-ţi spui ... am uitai,'. să ştii c'a fost minciună.s. Aş L. e ... da ... Bătule Gheorghe, bre, dar n'a pătruns de loc apă în vie,ibre; e cum? ştii că via la'nceput cere apă., Dă-i poruncă lui Mocanu, că-I dau afară ... aide de 1 ... Asta-i bună; pusei şi eu câteva po .. goaneşi şti până se prinde, trebue udată nene Ghiţă, ai grije, rogu-te. '1 Nalbantu plecă nedumerit. El simtea în suflet oarecare nelinişte: "Ce-O să zică oarnenii.P, '. Trebue' să le arăt' că .rnăcar în ce mă priveşte, nu mă dau în 1.1-" turi; dacă s'a făcut puţin ... se face cu 'ncetu ... graba strică treaba." Aceste gânduri îi turbură liniştea pe care o soarbe pe înde­ efe în toate dimineţile şi serile, cu ciubucul in gură, privirea furată de mrejile trecutului, În grădiniţa cu zorele urcate pe margtnt, cu busuioc şi garoafe roşii 'şi albe pe brazde. Ce vremuri!... Edar trebue ... nu se poate ... De două �ile se lucrează ceva la Comandament, dar aproape că nu se ştie ce. Noaptea ciocanele bat scurt şi apăsat, iar barda cade cu stropi deosebiţi de aşchii, la lumina în jumătate stinsă, pe' '� • Î trunchii drepţi de ulm. Bâtu Ghiţă Nalbantu priveşte, porunceşte şi prin trupul său îmbătrănit trec fiorii, c� purced 'o biruinţă. ! " In sfârşit iată că, într'un amurg potolit de Mai, porţile ce stă­ tuseră închise până atunci se dau deoparte cu sgomot. Minune: In" • frunte neica Gheorgtiiţă pe un cal roib, ce păşeşte rar, îşi aruncă , • 111 urmă privirea încântat. Inbrăcărnintea lui seamănă cu a unui ',11 maestru de muzică, ce cântă pe la bâlciuri şi zile de sfinţi,în care�""i predornneşte toba şi trombonul - cu chipiu alb i pe fruute, mintean. cenuşiu, pantaloni strâmţi şi in cismele ce zornăe stă înfiptă' nueluşa . '{, lui de trestie. O sabie atârnă în stânga. Vin apoi în şir sacalele pompierilor, una câte una, urnind in mers mărunt şi domol, cu ulu-, . qele vopsite in roşu şi' pe caii voinici, prea I înalţi pentru micimea sacalelor, stau infipfi cu pieptul înainte pompierii, adunaţi. din toţi 'I; [639] Bâtu Gheorghiţă Malbantu '639 11 " servitorii primăriei şi ai grajd ului .. In urmă de tot, întinsă pe o targă cu două roate" stă aşezată pompa şi' maţurile de-apă. Umbrele serii le' vin în ajutor: .Sacalele capătă un luciu de. oţel ; călăreţii par'că merg la bătălie, iar Bătu Gheorghe, ah!... nenea Tiţă, e un ghe­ neral ce-şi duce oastea la luptă sigură. El întoarce calul, care se su- .jnme lesne voinţei sale şi îşi priveşte stând deoparte, vajnicul său. -comandament. Ai săi ochi arată o bunătate nespusă şi 'chipiul alb în părul argintiu, tunica strânsă pe trup, cu nişte -epole.ţi galbeni pe umeri, sabia turcească ce se sbate în mersul calului,' fac să se descopere toate capetele. '> Ca prin farmec, se ridică piatra de pe inima măreţului om. .• După acest prilej de însufleţire obştească, se întinde din nou, ca ceva dorit, viaţa necăsnită. Gheorghiţă al nostru în grădiniţa CU mirosuri de busuioc şi garoafe îşi soarbetihnitcafeluţa, privind in depărtare cu aceiaşi ochi mulţumiţi şi 'aplecaţi mai cu deplină in­ cordare Sit vadă, că toate sunt cu putinţă în lume .. Acum nimic nu turbură liniştea orăşenilor, _ . E noapte şi nu se aude decât Dunărea de departe, indrep­ tăndu-şi apele grele, cu. un vuet surd; de acolo vine un vânt căldicel.; . Coboară năframa uriaşe de pace a dimineţii şi acelaş amurg vine după apus, aceleaşi zori rumenesc răsăritul .. , Intr'o după arniazi a unei luni de cuptorvoraşul e îh fierbere.- , Ce e? Ce e? - Arde moara 1 _ Gheneralul se dă de ceasul morţii. Aproape că nu-i vine să I , creadă: «Nu se poate, nu se poate, de e foc, să ştiţi că e pus, cu 'neputinţă să nu fie pus". Dar sacalele,unde sunt sacalele, inimoa­ sele sacale şi caii dolofani să' gonească pe caldarămul încălzit al liliţelor? Priveşte în bătătură: doar câteva sacale .. oropsite. In grajd coi cai: orbul şi şchiopul, Işlzice'n gând gheneralul : «Pas să mai stai Ghiţă. Ia caii unui birjar din apropiere, adună oamenii de pe drum, de-ţi umple sacalele. Şi, în asemenea împrejurări, comandantul, trebuind să fie Ia faţa locului şi să scoboare surprins din trăsură, t . porneşte înainte ,,) , Supuse şi dezamăgite urmează sacalele: Vin două cu cai mai potriviţi, apoi un cal orb, dus de căpăstru, unul şchiop ce pare că . se căzneşte să fie întâi şi pompa întinsă pe o targă, par'că e un olog. Comandamentul dă lumea Ia o parte '; însă ea se trage sin­ gură în lături: poate fi o pază mai bună, ci butoaiele primăriei? [640] \1.' 'C; Georglan Sacalele pompiereştţ cărau neturburate apă din Dunăre ,şi udau grădina şi via primarului. Atâta' vreme s� stea neîntrebuinţate" ruginesc şi primarele, fire cuprinzătoare la treburi, 'nici nu mai sta' pe �ânduri!' , ' Dar câtă vreme are in mâinele lui Ghiţă 1, sarcina de a păzi oraşul de foc, ştie sigur că nimic nu poate eşi rău .... Până aproape de dimineaţă s'au luptat oamenii în frunte cu neobositul gheneral şi focul dupăce a vătămat întreaga moară, a fost, stins. " , .. Se zăreau venind În goană şi sacalele de la vie. Târziu� dar la vreme. Si dacă Ia pornire gheneralul sta În fruntea unor sacale urâte, de parcă' fug de lumina zilei, Ia întoarcere întreg cornandamentulx' " cu cai dolofani, călăriţi de pompieri chipeşi, prea ÎHilW pentru, mi- cimea pornpelor, se intorc la pas, luminoşL., '! Si iarăşi lumea ... lumea: .. dar cine îşi m�i face întrebarea de , lume, 'ea aşteaptă ziua când prefectu va prinde pe pieptul bătrănului �,,\ gheneral, medalia hărbăţiei de glasul I-i. '� V. c. GEORGlA!'i. " STÂNCAMARll. Singuratecă 'ntre ualuri Stă de mii de ani o stâncă, Răsărită, cine stie ' Din ce fund de mare-adâncă . .Apele de ea s' agaţă Şi în tunet surd se sparg,' Când [urtuna le ridică ' Şi le năpusteşte'n larg. Iar când pasăr/căldtoare Innepresc albastre zări, Ostenite' 11 zbor deasupra ", Apelor siba�irei mări, • , l ',,l '. [641] Stânca mării Poposesc pe puntea stdncii Şi adorm visând aiure: - Frunze ce astupă golul Cuiburilor din 'Pădure. Din prelunga mării noapte Geme dor nebun de ducă, Valurile se ridică Şi de valuri se apucă'. Şi când pasările pleacă Iar - spre-afund de zare-adâncă, Inapoi, 'sub ceaţa albă, Geme inima" din stâncă. CONST. ASIMINEI POVESTE ... Pesre şesul făr'de margini, purpuriu se' las'amurgut, ,Şi cum vântul frece-ag ale printre lanuri, câmpul par'că Numai cântec e .. Şi umbr e.vtot mai multe, îl îmbracă, Iar în margine de codru Făt-Frumos şi-opreşte Murgur Şi din braţe, sub mesteacăn, Iasă scumpa lui povară; Pe Domniţa cu păr galben şi cu ochit, cer de vară •• Şi departe'n Iarg de câmpur i sună bueiumul agale •• Glas de fluier îi răspunde ca oI şoaptă din poene .. Vânttil serii, printre ramuri de stejar,' îşi face c ale Şi Domniţa se deşteaptă .. Ea ri'c1ică dese' gene Şi'n spre' crai şi'udreaptă ochii plini de vraje şi de vise, Ochii'n care nimeni, nimeni pân'atuncia nu privise .. El îi prinde'ncet mijlocul şi'nprivirea ei îşi scaldă Ochii negri, plini de doruri şi'n neştire-aşa, îng ână, - Peste ţară-mi eştl crăiască, peste inimi-mi, stăp ânăz, Şi-o sărută lung, pe frunte .. Luna iese.jroaptea-I caldă, Iar în larg de câmp s'aude buciumul sunând aga le 'Şi din codru îi răspunde doină dulce de cavale.. ' GEORGE ROIBAN 5' [642] PE SIRET (1 N SEM N Ă RID I N 1 9 1 7) (Urmare). Spre un observator. Trecem prin Lieştl într'o după amiază. E un sat ce îşi in- I şiră la nesfârşit casele deoparte, şi de alta a şoselei celei mari.i., 'li străbatem dealungul, In mijlocul curţilor inveli te în iarbă, la � umbra pomilor încărcaţi de fructe, ori printre grădiniţe in care I strălucesc muşcatele roşii, delicatele garofiţe, magheran şi bu­ suioc, albesc, ascunse în verdeaţă, căsuţe curate şi prieteneşti. Zadarnic însă privim spre prispele goale, unde nu se arată nici o mătuşeforcând din fuior, nici fete mari deretecând, iar in ogradă nici moşneag facâridu-şi de lucru, nici copii sburdănd. Ici colea doar câte un câine latră a jale. Pe drum nici o miş- 'li care,- nici căruţe, nici trecători. Insăşi cumpenele tântânelor stau înţepenite, unele cu găleţile pe la mijlocul furcii atărnând nernişcate în văzduhv E ca unsatvrăjit care a înlemnit aşa" deodată. Te miri că frunzele copacilor n'au incremenit şi ele" şi .nu sună metalic, ca în poveşti, Ia bătaia vântului. Tăcere, tristă tăcere pretutindeni." - Şi totuş a fost şi aici odată o vieaţă. Dar intr'o bună zi, pe Ia mijlocul, primăverii, oamenii au primit poruncă Să-şi � părăsească îndată satul şi fiecare şi-a luat câte ceva din avutul ee, i s'a părut-mai de preţ şi a pornit in pribegie. Ei şi-au im-. provizat departe înapoia frontului nişte sate sărăcăcioase, triste, cu bordeie săpate in 'pământ; - nişte adevărate sălaşuri ţigăneşti. Acolo bieţii oameni îşi duc cu amar traiul şi câte unul din �i se mai repede când şi când acasă, în satul părăsit, să-şi mai [643] '. - \ Pe Siret' , , A aducă vre un lucru şi să mai vadă locurile de care le e legat tot' trecutul. • , , Printr'o uliţă dosnică, umbrita de salcârni, ieşim din, sat şi apoi ne strecurărn printre vii spre apa Bârladului. Vitele stau întinse pe pământ, însălbătecite, încurcate printre buruiene, căci nimeni n'a mai putut veni aici în primăvară să le curete, să le ridice, să le rânduiască. Pe unde s'a întâmplat câte un pomişor coardele s'au încolăcit cu desperare pe ramurile IJ1i, s'au înălţat cu ajutorul cârceilor, cari stau strânşi de crăci ca nişte mâini tncleştate. Unele au o mulţime de cierchinaşi verzi cari se lea­ gănă mulţumi ti în -dogoreala soarelui. Obuzele duşrnane bat toată Întinderea pe aici, şi gropile lor hidoase - simboluri ale r/' morţii - stau amestecate cu exuberanta tânară a plantelor ce II! palpită de vleaţă. Trecem Bârladul pe un pod de vase, lucrat cu multă artă \ de trupele noastre de pontoriieri, şi ajungem curând in lunea Slretulul.Buntem într'un ţinut larg de, ape. Căci Putna, şi Bâr­ ladul, se' apropie, confundându-şi albiile. Nisipuri multe se în­ grămădesc între braţele râurilor, vânturile le adună, se joacă cu ele, le poartă capricios dintr'o parte într'alta, le aşează în forme geometrice, forrnând dune caracteristice regiunilor aces­ tora. Trecem printre ele înainte, şi mai departe străbatem prin­ tre dese pădurici de sălcii, printre bogaţia ' de colori' a: florilor de lnncă. . Intr'un loc poteca se înfundă şi ne găsim pe neaşteptate :în mijlocul unei baterii. Părnântul e scormonit adânc, intrări largi şi adăposturi spaţioase s'au tăiat cu multă şi îndelungă , muncă, dar totul ,e aşa de bine acoperit, aşa de bine ascuns, în­ cât chiar de aproape nu se vede mai nimic. Răsboiul acesta a răsturnat noţiunile luptelor: îndrăzneala a înlocuit-o cu pru­ denţa, provocarea cu ascunderea şi simularea. Acela biruieşte care are nervi mai tari să aştepte pentru a da la timp, cât mai bine, lovitura, care ştie să se prefacă, Să-şi acopere miş­ cările şi intenţiile. Cea mai însemnată grije e ca să nu fii des:" , coperit, să nu ştie vrăşmaşul unde eşti şi cât eşti. . Marele, primejdiosul spion fără de scrupule, e aeroplanul. . 'Ca nişte imense pasări de pradă sburătoarele duşmane se' ro­ 'teşc, cât e ziua de. mare, pe deasupra .frontului nostru. Şi mon­ ştrii aceştia au nişte ochi grozavi cărora nu le scapă nimic :, [644] .< D. Ionescu-Saehelarie 644 aparatele fotografice. Sutele de fotografii luate diri diferite po�. ziţii cu care se înapoiază sburătorul, sânt în aceeaş zi lucrate, coordonate, controlate cu harta, şi cele mai mici. arnânunte sânt imediat identificate şi comunicate sectoarelor de luptă. Să mi te�. vadă nu se poate, marea artă e să-i 'înşeli, să-i faci. să te vadă '� greşit. Pentru aceasta lucrările se fac mai .mult noaptea; z.ua e linişte pe front, e ca şi cum n'ar fi nimeni. De cum se insen;ază însă, ca în basme, părnântul se însufleţeşte. Miile de lucrători soldati ies din ascunzişuri, şi munca de lilieci începe. Lungi şi­ ruri de tranşee, adăposturi pentru oameni, lăcaşuri de' baterii, magazii de munitii, se taie zorit în părnântul umed. şi când�' III geană -alburie, departe, vesteşte revărsatul zorilor, ca nişte a­ devărate stafii ce se tem de lumină. lucrătorii se retrag în a­ dâncuri. Pe movilele de pământ scos din săpătură se înfig ra- \ muri dese, şi, acolo unde în ajun fusese o pajişte, apare deodată un pâIe de tufişuri. Aeroplanele sboară, se învârtesc pe dea­ supra, . fotografiază, dar nu văd nimic altceva. Şi astfel Într'o \� bună zi izbucneşte de aici pentru duşman, pe neaşteptate, de ro', I subt veselul acoperământ de verdeaţă, un salut care ii aduce fier' şi foc. Arta aceasta, a simulării, a clasei. A' doua, cuprindea acei elevi, cari aveau în vedere o carieră, nu bazată pe aptitudini, ci pe "perspectiva ce prezinta acea carieră". Voiau să' ajungă cu orice 'chip .. ingineri, chimişti" etc, fără să' aibă aptitudinile cerute. A treia categorie era a acelqrelevi - şi cea mai nume­ roasă dealtfel - cari se înscriau în secţiuni, după cum era de sever programul de latină sau cel, de matematică, dela secţiu­ unile respective : modernă ori reală. Era categoria cea mai rea de elevi; Şi, în sfârşit, a patra categorie şi cea din urmă, cuprindea devii, cari din lipsa de secţiune la liceul local şi din sărăcie 'se vedeau nevoiti să urmeze secţiuni, contra plăcerii lor. Şi la această stare rea de lucruri, mai contribuia şi uşu­ rinţa, cu care se putea trece dela o sectiune la alta, prin exa­ mene de diferenţă. Deşi la bază, trecerea aceasta se baza pe un principiu sănătos, anume acela: de a se putea corecta, la timp, alegerea unei secţiuni, dându-se astfel putinţa elevului să părăsească o secţiune, dacă-şi greşise chemarea, de fapt însă adevărul nu era aceasta, pentru că trecerea aceasta mi depindea decât de următoarele două pricini: Intâiă, de severitatea profesorilor sectiunii, ce se părăsia, şi a doua, de posibilitatea de a putea urma două secţiuni; în vederea unei mai mari perspective de carieră, atunci când va trece in Universitate. Si în acest caz elevul proceda astfel: Urma o secţiune,iar pentru cealaltă da examene de diferenţă,' la . sfârşitul anului. 'Dacă lucrurile s'ar fi petrecut pentru cele două sectiuni "înrudite: clasică şi modernă, tot ar fi fost ceva; dar de' regulă, chestIUl1ea, setntăţlşa pentru secţiuni, ca 'cea modernă ŞI reală, \ r sectiuni deosebite şi ca .studii 'şi ca. tendinte. Această pretenţie 'a unor eh�vi zăpăciţ! venia să calce in picioare principiul însuşi [655] f ' , I Liceul prin legea din 1898 al liceului cu secţiuni; şi aceasta n'ar fi fost nimica, dacă elevul ar fi putut profita .. De fapt însă incurca lumea, învăţa- superfi­ cial la amândouă şi sfârşiaprin a se istovi înainte de vreme. Daci cu asemenea mentalltăţl.cu asemeni concepţii, în a-" , legerea secţiunilor, să nu ne mire faptul,' dece liceul actual nu a putut da rezultatele frumoase, pe cari le-ar fi putut da o or­ ganizaţie cu "cursuri după aptitudini", şi cari năşteau plăcerea şi gustul de învăţătură. Şi la această stare de lucruri, a contribuit şi alte pricini, cari cu toate veniră să compromită un principiu frumos şi care n'avea nici o vină alta, decât nepriceperea omenească. Pe lângă aceste greşeli de fond, mai veniră deci şi altele, pe cari le-am numi greşeli de aplicare şi, cari' au provenit din 3 cauze, bine dlstincte r Nepricepere şi lipsa de continuitate, politicianism �i sărăcie. In toată această chestiune s'a uitat un lucru: Că o reformă, oricât de bună ar fi ea, nu poate da rezultate bune, dacă nu i-se poate da şi mijloace necesare spre a putea, trăi. O maşină de cale ferată, de pildă, oricât de bine ar fi ea construită, nu va putea să-si îndeplinească rolul ei, dacă mecanismul este prost, ori şinele prea slabe. A. crede că e destul a se lua o reformă,' o idele bună de aiurea şi a o transplanta la alt popor, fără a cunoaşte şi a studia bine lucrurile şi împrejurările, e, caşicum am lua palrnierul să-I sădim in Carpaţi şi să ne scandalizăm, când vedem că nu se prinde. Dar acesta e un păcat 'al nostru, legat se vede de firea noastră, N'avem decât să ne uităm în jur�l nostru şi-l vom, simţi la ori ce pas: Legi şi idei frumoase, îrn- 'prumutate din alte ţări şi cari nu dau roadele dorite. Eceva superficial în firea noastră şi nu trebuie să ne 'supărăm. La fel fu şi cu punerea îţI aplicare a reformei şcolare din 1898. Să vedem acuma, cari fură greşelile de aplicare a căror provenienţă am amintit-o mai sus şi cari au compromis toată reforma, deacum douăzeci şi doi de ani. Le vom grupa în patru : Organul de viaţă al reformei: Metotele. Instrumentele de aplicare: Profesorul. Lumea în care avea să trăiască: Mediul social. Instrumentul culturii: Ministerul şi organele lui. (vaurma) ELIODOR COISTAIT1IESCU [656] � " CRONiCA FAPTE, RECENZII. REVISTE ŞCOLI NOUl. - Alături de Irămăntarea lumei şcolare 'obişnuite, şi aproape fără ca ea să prindă de veste, se pregătesc şi se deschid tot alte şi alte uşezărnlnte de învăţătură. A venit acum răndul şi eelor mai' oropsiti, Furnlcarul fabricilor şi atellerelor, bieţii suboameni lipiţi 'de maşlnă şi sterşl de muncă, proletaril cari uită prea adesea de pilda lui S�mson şi se frezesc zgălţăind stâlpl! societăţii, încep să aibă şi ei mij­ loc'itl lnîruptării din burrătăţile 'culturii. In câteva luni s'autntemetat mai bine de 50 de şcoli profesionale practice. O organizare, in care a pătruns primăvăratic sufletul vremii, le-a pus; deodată pe drumul cel bun�copul ,� pregătirea pentru' viaţă, şi cei puşi să călăuzească spre această ţintă .aunt oameni numai atât de entuziaşti, pe cât sunt şi de practici. Alune­ cările îri pedagogla cârcotaşăşl uscată şi rătăcirile în formalism fiu se pot (vi 'între ei. S'a născut insfârşit şcoala muncii pentru muncitori. Tre­ bulnta acestora de cunoştinţe ţi împingea prea din cale afară către şcoala politică de partid, unde. catedra e o tribună căptuşită cu roşu, materialul de învăţat, .cele mai tncălclte teorii economice, şi îmboldul,' biciul patimii t'evolutionare. Frenezia aceasta e cea mai nenorocită stare pentru tnvă­ ţ�Hură:De-aici ies miile 'de superficiali. Cunoştinţele cu terneiu 'se 'ca­ pătă in alte împrejurări. Educaţia politică, ori de ce culoare ar fisă fie, trebue să urmeze, nu să se amestece sau- să ia înainte acestei intâe 'trepte. Şcolile profesionalepractice sunt de trei feluri: industriale, pentru muncitorii din industrie; comerciale, pentru cei din comerţ; şi ,şcoli de fete, toate cu două ramilri: una pentru ucinici şi a doua pentru lu· crători, prin urmare de învăţătură .şi de perfecţionare. In organizarea şi in conducerea lor vor' sta alături lucrători şi industrla şi Corpul profe­ soral va fi incropit, la inceput, şi din tehnicieni din inuustrte, precum şi din învăţători, institutori şi .protesori potriviţi. Localurile vor fi deo- , camdată ale celorlalte şcoli. ŞcoIile,impreună cu patronul la care s'a făeutdeprlnderea meserlei, vor da certiflcate de capacitate, în' locul · 1 J e: [657] l' l:!�'lslelor .Qe, astâd"Şcolil;e �4e meserlt vor fireorganizate,�aşa ca să' scoată pe viitor ajutor! de ingineri şi elemeate .de conducere.. Şcolile p��fEl.SiQ.nşle"practi�'e, drc�re' seglţ��sc destule şi în Ardeal, trase 'a�Olo in toate părţile de felurite departamenta.sunt atărnătoare de MInisterul Muncii: f:m, B, 2.�tlC�"ZII � AL. TZIGARA-SAMURCAŞ, Mărturisiri 'silite. - Se Tmplinesc toc­ mai doi ani de când părnăntul românesc a scăpat de armata de invazie In acest răstimp, mulţi mediocri au căutat să-şi PJ1nă in evidentă persoana lor, urnflăndu-se sub haina patriotismului. Reteta era simplă: să ,baţjocu­ reştl pe duşman (ceea ce era uşor de Înţeles in urma ruinei nepilduite in care invazia a cufundat ţara) apoi să bllnueşticonştiinţa Românilor .din tari torul ocupat. lnverşunarea a fost atât de mare, tncăt Î,nsuşi seninul bătrăn Trtu Maiorescu a Iost batlocortt chiar jn ziua morţii. Astfei ce! care a luptat împotriva influenţei germane asupra llrnbei noastre a avut parte Î)1 ceasul din urmă al vieţii de insultele cătorva intelectuali cares'au socotit mai patrioţi de cât cel care a tudrumat sufletul poporului român în epoca renaşterei sala politice şi culturale. ' Un episod al acestei campanii vulgare a fost şi acu zările impotriva pro î. Al. Tzlgara, Ca răspuns, avem un 'preţios volum de Mărturisiri silite. Cetindu-I simti câtă dreptate e in vorba românească: tot răul se intoarce spre bine ... De n'ar fi' fost pasiunea oamenilor lipsiţi de/�imţ 'critic, n'am fi avut ocazia să cetim aceste pagini care constltuesc una din cele mai preţioase contribuţii la istoria răsbolulul nostru. In deosebi pasa-: jele unde se descrie intrarea şi retragerea armatei duşmane sunt de un relie! definitiv. Odată şi odată ele vor fi citate ca document de adevăr ,omenesc. , . Pe lângă interesul istoric, lucrarea aceasta deşteaptă însă şi un mare interes etic. In fiecare, viaţă omenească trăită pentru un ideal artisttc sau ştlnţtfic, se ascunde o parte de muncă şi de jertfă pe care nu tot­ deauna o poţi socoti. Nici cel care a jertfit nu-şi mai poate ţinea con-, tabilitatea exactă a propriilor sale sillnţe. Abia când vine nedreptatea 'advers�ri1or, din răspunsuri că acesje mărturisiri, ai ocazia să. cunoşti -de aproape ce recunoştinţă se cuvine oamenilor activi care trăesc in primul rând pentru tnteresele publice. Fără voia autorului, urmărim acuma 'o parte foarte interesantă din istoria rniscărfi noastre artistice şicultu­ rale în legătură cu Muz�ul de arfă naţională.Fundaţla Carol şi .salvarea unor monumente de mare valoare istorică etc. Se adevereşte astfel 'ob­ servarea că adeseori adversarii iţi fac mai mare' serviciu chiar de cât prietenii. • PunăndInalnte ,Japtele susţinute de documente 'oficiale, autorul a de­ venit astfel pe negândite un acuzator care 'va duce in fata istoriei unele flgurtcărora le-ar fi fost n:ai prielnlc un anonimat veşnic .. MIRON AXINTE, Cum trebue să fie o şcoală romăneaecă=- Arad 19t9. , i E vorba de şcoala din Molovişte (Ma�edonia). Dar nici pe departe cetltcrul nu bănueşte ce.fond sufletesc se ascunde in această cărticică • . '\:. ,"f [658] \ Convorbiri Literare , E odisea unei vieţi in adevăr eroice r cum un ,om tnchinat datoriei bj-­ rueşte tn cele din urmă o lume tntreagă ' de potrivnlci.e-. Cine, vorbeşte mereu de activitate şcolară extraşcolară, bătăndu-se cu pumnul in piept că a făcut cine ştie ce ispravă,: cu o' serbare a şcoalel d� adulţi. sau nişcaiva mărunţişuri deo lună sau de un an, să citească viaţa lui Guşi " Papacostea. pentru a dobăndi o măsură mai exactă a valorlloromeneştl, vrednice de laudă. - Cărticica nu trebue să lipsească din nicl o biblio­ tecă dascălească, C.HAHANGIU, Proprietatea intelectuală. - Dreptul de autor. Cra­ iova 1820. Un foarte luminos studiu, nu numai [uridlc, ci şi social; Autorul. un magistrat de o competenţă reaunoscută şi autor de multe lucrări în specialitatea dreptului, işi pune problema dacă opera literară şi artistică poate fi ,o proprietate deplină, care să poată fi transmisă şi urmaşilor, ca orice valoare mo11i1iară.' Răspunsul e categoric: "De oarece creanţele chirografare şi ipotecare, fiduclare, rente de ale statului, etc, agonisite prin munca şi osteneala cuiva, se pot transmite Indefiult moştenitorilor succesivi, deşi multe generaţi n'au adăugat nimic Ia valoarea lor primi­ tivă, de ce dreptul de proprietate literară şi artistică n'arfl şi el trans­ -mislbil la infinit, caIndepltnind aceleaşi caractere şi aceleas condiţiuni Mal mult, Autorul demonstrează că şi utilitatea socială se împacă, cu acest principiu. ' Analizănd sub toate feţele, studiul d-Iui Hamangîu poate fi con­ siderat ca o sinteză fericită a întregei discnţiuni asupra acestei , contra verse. Pr. qC�RONl:t IORDACHESCU, Credo quia absurdum - Religie şi 'cultură Iaşi 1920. Două conferinţe - dar cu un conţinut bogat, ,�ă umple două volume. Clerieul care a ţinut conferinţele e un produs al şcoltlor apusene. Cunoscător al vieţii engleze şi orientat nu numai in studitle teologice, dar şi în cele prof'ane, autorul se coboară până în inima 'chestiuntt, , Studiul e Cu atâta mai interesant,' cu cât ia poziţie făţişă in con- tra oamenilor superficiali care în congresul didactic din Iulie 1919 au: "cerur eliminarea educaţiei religioase dintre preocupările şcoalel, Broşura relevă şi faptul cu totul caracferlstic că în biroul congresului era un preot îmbrăcat În haină civilă care n'a spus un singur cuvânt, (p. 33). Conferintele părintelui Cic e , .Iordăchescu vin ca un răspuns com­ petent spre a orienta şi clerul şi corpul profesoral asupra unei chestii de o însemnătate capitală. \ 3 .. REVISTE A,NALELE DOBROGEI (No. 3) stărue, într'un avântat articol al d-luă '1. Simionescu, pentru înfiinţarea la Constanta a unui' muzeu regional, Dobrogea răsare din aceste rânduri de cunoscător desăvârşit al părnăn-. tului nostru dela Mare, ca un minunat colţ de' ţară, in care geologul, etnograful, arheologul, istoricul, geograful, biologul, economistul şi lite­ ratul şi-ar găsi deopotrivă obiect de. cercetări sau de tncăntare. Până [659] A "Cronica , .; . acum numai in scris, in chiar aceste Anale ale Dobrogei, s'a ajuns să se . strângă la un loc tot ceeace înfăţişază stadiul actual şi viaţa culturală dobrogeană, Comorile celelalte, pe care furii le răpesc şi timpul le strlcă, n'a pornit nimeni să le adune temeinic. Pe-alocuri abia au mai rămas 'gropi şi mor mane de lut, iar piatra frumos, cioplită şi vibrătoare toată de trecut şi nemurire, a plecat in băţente. Cine ar putea spune ce se va fi întâmplând, cu anumite vorbe vechi, porturi de ţară, cusături, obiceiuri şi alte ramuri de Iolklor, şi mai gingaşe? CELE TREI CIUŞUR1. (15 Nov.) aduce cuvântul de descntdere a celui dintâi sinod eparhialtn Oradea-Mare. Noul episcop, Roman Cioro­ g arju, vorbeşte fr�umos şi energic despre trecutul eroic, despre biruinţa I • de astăzi a idealului apostoliei la aceste margini ale limbilor şi despre răspunderea faţă de ziua de mâine şi de marea menire a acelei episcopii. O lumină puternică se răsfrânge asupra "oropsitului" Brhor. Aceste lo­ curi, care privesc spre alte civilizaţii şi peste care te apleci Cu temere să asculti bătaia Indepărtatei vieţi centrale a Neamului, searată deodată strânse veşnic dti noi cu toate odgoanele credinţei. Oraşul străin şi fal­ nic, poposit pe malurile Crişului, cu amintirea de fostă cetate şi metro­ polă a: altora şi cu imaginea palatelor, a mişcării de pe uliţele asfaltate şi a cumpătului,jumătate de neprtetenie, jumătate de o creştere mai in-' grijit ă, nu mai sperie. Simţi că Duhul e cu tine. Te ştii atunci acasă. Te laşi in voia poftei de muncă, . I LUMINA FEMEiI. (1 Nov.) trimite din Cluj şi cu al doilea număr acelaş îndemn lnviorător către faptă. Ceeace se incepe acolo e, cum ii zice un colaborator foarte aproape de noi, "feminlsm stmpattc", In casa aceea din strada Fadrus, într'un cartler liniştit, aproape de parcul ora­ sulul, dela masa unde directoarea, d-na Sanda Mateiu, îşi scrie artfco­ lele, îşi face însăşi aproape şi toată expeditla revistei şi discută cu foc despre noile tndreptări, se pune la cale una din activităţile cele mai tă­ g ăduitoare pe care ni le pregăteşte Clujul: legături' deadreptul mai ales 'cu femeile muncitoare .şi alcătuirea d,'e tot felul de aşezăminte pentru ridicarea lor. Em, B. [660] CRONICA FILOSOFICA Suferinţa vremei ca problemăfilesefică') I Răsboiul mondial a avut darul de a reînvia În domeniul gândire! problemevce altă dată s'ar fi crezut că aparţin pentru totdeauna trecutului: e vorba de probleme caracteristice unor vre­ muri, în care O lume veche .se nărue, şi alta nouă se plămădeşte. E firesc că asemenea timpuri provoacă mari suferinţe sociale, şi " îndeamnă pe gânditori să caute mijloace de a răpune durerea. Dar pe când oamenii de stat scrutează resorturile evoluţiei sociale şi găsesc calea către mântuire în croirea unei noui organizaţii obşteşti, filosoful, credincios solitar al .gândului, retras în cabinetul său de lucru şi adâncit în sine, scrutează resorturile sufletului şi .crede ,a găsi mângâierea "În el, numai În el, numai prin el, numai pentru el". (Arta de a suferi,pag. 10). Aiia a fost În· vechime, În timpul năruirei lumei greco-romane, aşa e şi astăzi, când ne e dat să asistăm Ia agonia societăţei moderne. O frumoasă pildă a' adevărului ştiinţific, că aceleaşi cauze produc aceleaşi efecte. '" Lucrarea d-lui Mircea Florian, docent de filosofie Ia Uni­ versitatea din Bucureşti, e scoasă din frământările vremurilor de fată. Nici odată' suferinta n'a fost mai mare ca acum, declară În�ă dela Început autor�l, de aceia "nici odată umanitatea lumi­ nată n'a avut mai adâncă nevoe de mânssâiere ca astăzi". Cel ce "\ ',.) r z> pleacă dela asemenea consideraţii, se Înţelege că se va simţi .' în ' chip iresistibil atras de gândirea postarjstotelică, pătrunsă de 'aceleaşi preocupări. "Filosofia e marea minune a păgânilor" ne spune d. FloŢian. Acest lucru nu e nou, o ştim cu toţii. Nou, e 1) Mircea florjan,,,Arta de a suferi", editura I. V. Socec, 269pg� Preţul 14 lei. [661] 66x Cronica filosofică însă la autorul nostru faptul" că această declaraţie nu se. raportă la capod'operile filosofiei teoretice elene, ce se străduia să desve­ lească primele principii ale firei, ci la filosofia practică din vre­ murlle=epunerei culturei vechi, ce'şi luase sarcina să Înveţe ome­ nirea "că suferinţa poate fi îndurată v- şi aci stă totul" declară în chip foarte semnificativ d. Florian, Cu toată această pronunţată simpatie, ,ce auţorul arată faţă de gândirea veche practică, ar fi fals să ne aşteptăm a găsi în ,,:Arta de a suferi" un simplu ră­ sunet al filosof iei morale elene. E drept, şi aci întâlnim aceiaşi problemă, dar deastădată aceasta ni se înfăţişază într'o lumină nouă. In adevăr, filosofia veche e mai mult O artă de a nu 'su­ feri: ea arată omului felul În . care poate îndepărta pricinile de durere, şi prin aceasta ţărrnureşte În chip firesc câmpul vieţei, izolează de lume şi devine antisocială, ehiar când e o filosof ie a faptei; ca de pildă cea stoică, Acelaşi suflu străbate această gândire în toate nuanţele ei: e un suflu de dispreţ al lucrurilor pământene, O minunată temelie pe care s'a altoit apoi creştinismul, Nimic din 'acestea la d. Florian: d-sa, departe de a mărgini' po­ sibilităţile de viaţă şi a izola de pricinile de durere, îl priveşte pe om prins În vultoarea luptei, şi'şi pune problema numai de a prescrie un leac pentru suferinţa, ce decurge de aici. Şi autorul nostru visează linişte şi seninătate, dar pe când cei vechi credeau a o găsi mai mult În afară de viaţă, el încercă să O descopere în şi prin viaţă. O deosebire hotărîtoare, isvorând din faptul,' că împrejurările de faţă nu mai sunt acelea de acum două mii de ani. * :[: * Suferinţa se prezintă autorului ca o fatalitate, ursită, destin sau necesitate. In fapt, fatalitatea nu e decât indiciul slăbiciunei ' noastre, negarea energiei. "Fatalitatea � este simbolul marginelor puterei noastre, hotarele voinţei omenesti", (p. zz): De unde reese, că cu cât' omul are o voinţ;im�i tare, CII atât e în măsură să, ia asupra-şi conducerea vieţei, deci să devină stăpân pe sine, înlăturând astfel ceeace e fatal îQ puterea sa proprie. Scopul lucrărei ,e tocmai de a ne desveli mijloacele - arta - prin care putem lupta cu fatalitatea, adică cu suferinţa. ' Asemenea artă decurge În chip firesc din cunoaşterea' na­ turei suferinţel.vdupă cum În genere orice aplicare practică are ca temelie un adevăr ştiinţific. Astfel şi aici ştiinţa - În cazul nostru psihologia suferinţei ---,. e chemată a servi de sprijin pentru Îndrumările practice, care VOr alcătui ""arta de a suferi". , . ,Autorul formulează această artă în două regule, pe .care le limpezeşte 'cu amănunte Îndestulătoare. . , Intâiavregulă e de a Înţelege suferinţa, ceeace după autor Înseamnă a, privi viata ca un tot. Cu alte, cuvinte, nu' trebue să cădem În ispita de a crede, că viaţa noastră se rezumă În m9- [664] " \ Şi. ZeIetin Să observăm de Ia inceput, 2ă cel ce 'aşteapt1i ca autorul J;a-i '<:lt,ţa 'in scriere ceeace făgădueşte în' ptefaţă,îiîcearcă 'o" mare'deza­ măgire. Cum am relevat m�i sus în :treacăt,pe când în 'cele 'tlduă pagini ale precuvântărei sale d. Florian neschifeaiă o hîncepţie 'a vieţei net creştină, despicând sufletul îp.tr:o latură nobilă «curatorrie­ nească»: şi o «natură animală», şi găsind rostul vieţei lh altoirea unei alte naturi pe aceasta din urmă, /ln corpul scrierei descoperim altă vedere. Chiar dela pag. 21 autorul declară că nu-l sperie < toţii isbucniră în hohote de râs. Lenuţa se- supără: - Aşa Gicule ? Aşa Coane Iorgule? Bine L .. Atunci nu mar spun! Şi rămase botoasă, necăjindu-şi inelele dela mâna stângă. Conu lorgu, vulpoi bătrân, îi lua mâna binişor, şi-o privi rugător: -:- Ba, asta să n'o faci, că-i foc de ger. coniţă ! Scuză şi mata ... Aşa sânt eu! Să auzim! Lenuţa+rumenă ca o cireaşă-îl ameninţă drăgălaş, şi'ncepu din nou: - Şi, cum vă spuneam: mare noroc pe noi cu scorbura. Dar . să vedeţi: rîu trece mult şi iată şi ursul în capul potecii.. Venea mâncând nori, coşcogeamltea matahală - cât un juncan ! Se îndrepta spre noi. Scutura din cap furios, mormăia cumplit, şi-şi tot mesteca lirnba'n gură plină de sânge. Inima'n noi, cât un purice; iar părul '" în cap măciucă! ... Gicu scoate . revolverul - că tot-deauna poartă revolver- şi stă gata. Eu il apuc de mână : - Să nu tragi, Gicule, c'are să fie terrrribiI!.. Gicu smunceşte mâna: -- Lasă-mă dragă! Pentru Dumnezeu ! ... Ursul aude vorbă şi se opreşte. Mormăieîngrozitor, priveşte' 'nainte, priveşte 'mprejur, şi dă cu ochii de noi. Lasă capu'n pă­ mânt şi vine ţintă. Gicu nu mai clipeşte. Ursul e Ia zece paşi. Gicu [679] r .. ', 1:' , . , II , Soţii Nedelescu 'intinde mâna şi trage. Trage mereu. Ursul ,se ridică În două Iabe, se 'nvărteşte, mormăie nebun de durere, şi cade. Iar se ridică, dă s:1 se răpadă, dar Gicu trage, trage 'ngrozitor. Trage toate cartu­ şele-şi-aşteaptă. Aşteaptă fără să sufle. Ursul se sbate şi rămâne nemişcat, II nimerise drept în urechea stângă L. Ne mai pomenit 1 .. Drept în �urechea stângă l.. Şi sângele curgea!.. Curgea gârlă I Doamne, cum mai curgea: pe ochi, pe urechi, pe gură ... Terrribil! .. In sfârşit, Gicu se hotărăşte şi esă. Es şi eu. Gicu se apropie. Se apropie bine. Eu stau mai deoparte. Mă uit Ia urs, mă uit la Gicu, şi mă cuprinde un fior de mândrie. Mare lucru, Coane lor­ gule, şi curajul la om! Mare lucru! l-aşi fi sărit de gât, dar JJrea eră grav momentul. Am înaintat serioasă, ca la şcoală, şi l-am strâns mâna: -- Gicule, eşti un erou 1.., Şi, drept să vă spun, din clipa ceia, am pentru Gicul ai meu, nu numai iubire, dar şi admiraţie. ,. Conu Iorgu îl privi poznaş, ridică paharul la înălţimea urnă- ;rului, şi-i clipi din ochiu : \ - Bravo, Domnule Nedelescu ! ... Bravo 1.. Ştii că te lauzi bine l., O mie de ani pace 1.. Nedelescu ridică şi el paharul: - Dă, Coane Iorgule, dacă aşa cântă nevasta... aşa trebue "să fie!... Şi dădu paharul de duşcă. Lenuţa îşi suge buzele şi revine la punct : Şi să vedeţi: nu trece mult şi iată şi vânătorii.i.. Erau trei! ]30i engleji şi-un român. Tustrei ingineri de mine, sau cam aşa ceva. Nu tin bine minte. Cum de altfel, nu le tin minte nici nu­ mele. Dar' asta n'are-atace 1.. Au studiat ei, cât au studiat lovitura, 'însă lovitura -de reavolver l.. Şi atâta �de măeastră, că ursul ingheţase cu gura căscată, şi-o "labă 'n sus, întocmai ca un orator pe banca -ministerială, prins cu rnăţa 'n sac, de-un adversar neaşteptat. Conu Iorgu isbucni efi entusiasrn : -Bravo, coniţă I Straşnică figură! Păcat că nu scrii ! ... Lenuţa rnoţăi cu modestie din cap şi făcu ochii mici: - Dă, Coane Iorgule, se poate să fie şi asta! Mai ştii? Dar .aveţi-răbdare I De unde-am rămas? A, ha L Vânătorii atunci, au ţinut un mic consiliu-cum de altfel se şi cuvenea-şi revenind, strân-' seră mâna lui Oicu pe rând. Iar unul dintre ei, aproape un copi- .. .. [680] , . :::ru după Infăţişare. care ::r::id::i înflăcărat, scoase tabachera <�� dIn buzunar-ve tabacheră masivă de argint-şi, intr'o franţuzească llo, destul de elegantă, îl rugă s'o păstreze drept amintire. Gicu rnul- ':� j ţumi, şi, astfel, se alese-şi cu ursul şi cu tabacherea. Tabacherea O' are şi acuma! Ia arat-o Gicule L. Şi în vreme ce tabacherea făcea ocolul mesei, Lenuţa urmă: - După plecarea vână tarilor, ne uităm unul la altul ca doi proşti, şi nici azi nu-mi dau. seama cum s'a făcut, că fără nici un motiv, ne-a bufnit râsul pe arnăndoi deodată. - - . Gicu zIce: - Bine bre nevastă, dar acuma ce ne facem noi cu dihania asta de ursoi ? Tu, vănătăr de meserie ştii că nu-s 1 .. Tu, cuţit la mine ştii că nu port 1.. Atunci? Şi cât ai clipi, scoţăndu-şi bretelele, legă ursoiul de labele din'napoi, şi cără-te' Gicule cu Nastratin de vale, tot într'o glumă şi 'ntr'un râs. Puteti să vă închipuiţi acum, uimirea celor din po­ eniţă, când ne-a văzut venind. Iar când au auzit şi povestea, şi au. mai văzut pe deasupra şi tabacherea dela englez, isbucniră În aplauze. Mi-aduc aminte, că s'a băut pe urmă, foarte mult. Numai una Dineasca nu prea avea chef l., Cu siguranţă că murea de invidie! Nu-i aşa Gicule? Dar ce să-i faci? Lume nu-i? Şi, iacă aşa. Apoi, tăcu. Băgând, însă, de seamă, că cei dimprejur tot mai aşteaptă parcă ceva, adăugă numai decât: - Mai pe urmă Gicu, a plătit unui om să jupoae ursu. Mă­ rea fă blană! O avem şi astăzi! Şi, deodată, întorcându-se surâzând spre Conu Iorgu, fşi sub ţie­ buzele şi 'zise cu cochetărie : - Iar cine doreşte s'o vadă, n'are decât!... E'n salon, la pi­ cioarete divanului... Conu Iorgu se'nchină politicos: - Mulţumesc coniţă ! ... O să se întâmple cu siguranţă Şi. asta 1.,. Şi poate cât- de curând 1. •• Vă promit! Numai, că după po­ vestirea asta, aşa de fermecător spusă, mi s'a făcut un dor de vănat lucru mare!... Şi findcă atât mata, .cât şi soţul matale, .sănteţi mai mult decât lncântători, îmi daţi voie să vă ofer unspectacol cu ade-­ vărat plin de poezie. Insă, fără urşi ! ... De, ca pe la şes ! ... Ea sări cu aprindere: Bravo, Coane Iorgule c.. Bravo!.., Gicule, tu ce zici? [681] Gicu vădit strâmtorat, dar neavând încotro, sorbi paharul până la fund, silindu-se să surâdă : - Dacă doreşte' Conu Iorgu . . . se poate? ApJÎ, aprinzându-şi o ţigară, adăogă a lene: - Şi asta pe când, Coane lorgule? Pe când? Dar, Conu Iorgu, se şi ridicase în picioare, frecăndu-şi palmele: -. Chiar acu monşerică l Chiar acu !... Uite, ceasu-l zece şi cinci 1 Tocmai bine 1 Să plecăm 1. •. Şi repede- repede, ajergă şi se întoarse cu două puşti şi două cartuşiere, mângâindu-şi�făcălia. Văzând însă că Gicu nu prea dă semne de voe bună, se îndreptă către unul din meseni: - Domnule procuror, spune şi dumneata: face să te osteneşti, sau ba ? Procurorul alb la păr, dar încă verde Ia fată, încheiat de sus până jos la redingotă, se sculă serios: - Cum să nu mancher! Cum să nu! Ceva extraordinar! Du-te! Noi, ceşlia, de prin partea locului, am văzut şi răsvăzut ! .S'rasnic ! Mai cu seamă pentru doamna, care-i o fire ... aşi putea zice, cu desăvârşire poetică, are să fie o adevărată desfătare!... Gicu se uită în ochii nevestii, apoi în fundul paharului, şi, ca şi cum s'ar fi lăsat tărât în prăpastie, îugăirnă : - Fie Domnule!... Si sculându-se de două ori mai înalt aproape de cât Conu , . Iorgu, îi puse o mână pe umăr şi'l privi .drept în fundul ochilor. Apoi, trăgăndu-I lao parte, se aplecă Ia urechea dumisale : -Merg; Conu Iorgule l.. Merg 1... Poate că: ne-om tămădui odată de boala peripeţiilor.l, .. Conu Iorgu îi strânse mâna cu inţeles : - N'ai nici o grijă!... Ai să-mi mulţumeşti ! ... Las ! •.. In vremea asta, Coana Sofiţa alergă cu braţele 'ntinse spre Lenuţa : - N'ai ideie, micule, "ce rău îmi pare că nu te pot însoţi. Şi-o cuprinse cu duioşie de după talie. E frumos !... Tare frumos unde vă duce Iorgu 1. .• Ai să vezi! Numai să bagi de seamă să nu te prindă frigu. Dar, ce stai Iorgule? Nu aduci şubile ? - Aşa-i frate 1 ... Mă zăpăcisern ! ... Când fură gata, Lenuţa îşi scoase năsuşorul din şubă, si se roti ca Ia teatru: - Par'c'arn pleca la Palu Nord L. Soţii Nedelescu 681 [682] 682 A. Mândru Si porniră. Cei rămaşi, se aşezară din nou la masă. Procurorul, glăsui: - Ştiţi că se ţine bine Bucureşteanca noastră !... Chiar foarte" bine 1. .. Halal să-i fie 1,.. . Dar, nevastă-sa - Înaltă cât o prăjină şi strânsă în corset ca o viespe - îI privi peste umăr cu răceală: - Nu uita, dragul meu, că numai toamna se numără bobocii­ Nnmai! ... - Şi mâini dimine-aţă !... Adaogă slI�titutul printre dinţi, ră- sucindu-si mustata. 1 ' I * * * Afară, lună ca ziua şi ger uscat. Iar de jur împrejur, zăpa­ dă şi iar zăpadă, scânteietoare şi plină de pustietate. Cei trei exploratori - muţi ca pămăntul � străbat cuprinsul zorind către marginea pădurei, ce se lămureşte sub zare ca un vârf de lance. Mai la o parte, un vochiu de lumină, treÎl1ură gata să aţipească. Conu Iorgu intinde mâna într'acolo: - Taman la ţanc 1... Că nici jătarul nu s'a culcat încă. Gicu măreşte 'pasul. Conu Iorgu de asemenea. Dar, Lenu]a turtită sub greutatea şubei, se opreşte deodată găfâind: . - Ah, ne mai pomenit l Straşnică noapte! Ca'n basme ! ... Gicu o prinde pe după talie glumeţ: - Ei, poftim ... Am început să ne extaziem 1 ... Dar, haide rniculeI Haide! Că perdem vremea 'n zad. r !' Apoi, către Conu Iorgu : - Dumneata ai fost vre-odată prin basme ? Cum să fie oare pe acolo, frate? ... Conu Iorgu, se uită când la unul, când la altul, şi 'ntoarse capu 'ncolo, dând din umeri: - Nu ştiu moncher I Eu nu m'arnestec în chestii familiare 1- Lenuţa, roşie ca rnacul, isbucni : - Aşa, Gicule ? Aşa, Coane Iorgule? Iar? Bine 1. .. Şi, plină de parapon, porni înainte, ca un titirez. Gicu dădu s'o'rnbuneze. Dar Coriu Iorgu îl trase de mână: - Las-o mon chel' 1. .• Pă-i educaţia! Nu vezi câ-i un copil? Gicu il privi ţintă şi-l puse dreapta pe umăr: ... -t , ' .j [683] � .. , . Soţii N edelescu 683 - Coane Iorgule, când ai şti cât o iubesc ! ... Conu Iorgu simţi un fior de milă: - Păi, tocmai de-aceia omule !Tocmai de-aceia.! Eu nu pă­ ţearn tot aşa ? Dela o bucată de vreme, Lenuţa băgănd de seamă că e sin- gură, se opri îngrozită: - Dar, haideţi frate, pentru Dumnezeu! Şi nici una, nici două, se trânti 'n zăpadă. Gicu alergă nebun: - Mtctîle, sccal' că nu-i frumos, micule ! ... Ea ridică ochii umezi': '" - Nu, că nu mă mai iubeşti ! ... Că te-ai făcut un răutăcios! Las' ! ... ştiu, ştiu eu L, , - Dar, de unde, micuJe l.. îngâlmă bietul om cu inima strân­ să. Te ador ! ... Scoal' ! ... Conu Iorgu îi ajunge din urmă: . - Păi, treabă-i asta? Hai? Treabă-i asta? Şi pornesc mai departe. Gicu şi cu Lenuţa, la brat; dumnealui cu ţăcălia în vânt, dând comanda: - Unu-doi! Unu-doi! Unu-doi ! ... Şi, vreme de zece-cinsprezece minute, tot măsurându-şi paşii ca nişte adevăraţi soldaţi, se porneniră în dreptul unui stog de fân Conu Iorgn ridică glasul: - Pe lcc ... repaos ! ... Şi, tus trei, îmbujoraţi şi plini de voie bună, se opresc dintr'odată.· La o svârlitură de băţ, se vede un bordel. Bordeiul jâtarului un fel de muşoroi uriaş de zăpadă - prin gemuleţul căruia, tot se mai iţăeşte clipocind ochiul de ,lumină. Conu Iorgu incepu să strige: "- Moş Costacheeee !... Heeeei L. Moş Costacheeee L. Şşşt! .. N 'd � tit ibi , N 'aude I u mauce carttţa fiai 11 .... : ,umaue .... Şi-a 'porni spre bordei. Când colo, hop şi moşul cu o scară de-a târâşelea, Conu !orgu, se oţără Ia' el : , -- Dar, hai, rnoşule odată, c'am răguşit de când strig!... Moşul - mare cât o lulea - se luptă cu scara de par'că merge in genunchi. In sfârşit, ţată-l ajuns. [684] fi. lYlanafU Gicu şi Lenuţa se privesc surăzând, Moşul îi fură cu coada ochiului. Dă să ridice scara, gata-gata­ s'o razime do stop, dar îşi, pierde cumpătul, şi... buf in zăpadă cu scară cu tot. Cei trei exploratori, râd pe infundate. Moşul se scoală prostit, scărpinăndu-se după ceafă. Ca nu Iorgu îl ia de sus: - Ei, păi, ce fel de flăcău am eu, bre? Ce fel de flăcău? Hai, dă-te la o parte, că nu poţi 1 ... Moşu se pune de pricină: - Ia las' cucoani, vai di mini 1.... Pot, cum să nu L... Da, să-mi mai viu o ţâră 'n hiri!... Şi, pus în ambiţie, se repede la scară sa la un duşman de moarte. Luptă din răsputeri, bornbăneşte, îl trec mii de năduşeli, şi, în cele' din urmă isbutind, se'ntoarce cu faţa luminoasă de bucurie, spre Conu lorgu : ;,i� Ai văz't, cucoane? Ai văz't? Hei, tot uu mă dau eu aşa, cu una, cu două! Tot nu L.. Conu Iorgu îl bale pe umăr: - Ei, bravo!.. Bravo!.. Acuşica, _ ia spune cuconiţii şi boe­ , rului câţl ani ai ?. Moşul ridică ochii - nişte ochi de veveriţă - şi hihieşte � -r-r- Păi, tot sâ am ho nouăzăşl 1.. Aşa zâşi satu 1.. Da eu' socot câ i-arn păşât cucoane 1.. Zău i-arn păşât I Gicu îi pune o hârtie de douăzeci în mână! - Şi cei mulţi înainte să dea Dumnezeu! Moşu băgă repede-repede hărtia în sân, zârnbrind a râs: - Păi, sâ dei, cucoane, săru' mâna !,. Di şi sâ nu dei? Câ eu nu mă fac în lături !.., Apoi, scoţându-şi căciula păn' la pământ, porni spre bordel încet-încetişor, ca şt cum i-ar fi fost. teamă să nu se risipească. Conu Iorgu clătina din cap: - L'aţi auzit? De cind îl ştiu, şi-l ştiu cam depe cănd eram de-o şchioapă, el tot nu 'se face 'n lături. Mare lucru-l şi viaţa asta! .. Mare lucru L. Acu', ia poftim coniţă! Ia poftim Ia galerie! Nu de alta, dar în lojă mă tem că nu ţi-a prii! Lenuţa prinse să urce chicotind. După Lenuţa, Gicu, Iar după Gicu, Conu Iorgu, care, odată sus, făcu vânt scării cât colo. Lenuţa mări ochii; E , , , .1 , ' [685] Soţii Nedelescu 685 - Doamne, Coane Iorgule, 'că tare mai eşti nu' ştiu cum L. , Păi, acu? - Nu-i nimica! Las' că are moşu de grilă, conlţă I O pune mâni iar! - Ce, glumeşti, coane Iorgule ? Ba nu glumesc de loc! Mai bine şezi ici, şi taci! să nu ne simtă'! Gicu se amestecă În vorbă: - Cine, frate, cine v - Ai, să vezi l.. Puţină răbdare! - I<ăbdare, răbdare, dar cu dinţii Ia luuă până mâine ... Să fi ştiut una ca asta, luam ceva de pus la măsea! - Ei vezi? De asta şi mie îmi pare rău L. Dar, şezi omule! Şezi odată! Parc'a! fi un pompier, gata să stingi stelele 1 .. Şezi! .. Gicu - potolit -- se cuibăreşte lângă dânşii şi tace. Tace el, tace Lenuţa, tace Conu Iprgu, şi, cum .stau cu na­ surile afară din fân, i-ai lua drept nişte pui de berze herneşiţi cari aşteaptă mură 'n gură. Gicu nu mai pricepe nimic: - Lenuţo, tu ce zici de afacerea asta? Mie unu, imi vine să râd cu hohote!.. - Pentru Dumnezeu, Gicule ! .. Ai răbdare!.. Si faci odată l.. , Taci să nu simtă 1.. - Cine, micule, cine ? Că eu nu văd nimic păcatele mele 1 .• , - Nu ştiu 1.. Dar, trebue să fie ceva r., Conu lorgu cercetează cuprinsul foarte neliniştit: nici un semn de viaţă. Iar pădurea şi rediul din stânga, par'că plâng sub greu­ tatea zăpezii şi a tăcerii. ' . Deodată, însă, dinspre partea rediului, se ridică un spulber uşor de zăpadă, şi un răpăit nedesluşit de picioruşe, pune capăt nerăbdării. Conu lorgu se luminează: - Sssst!.. Gicu şi Lenuţa rămăn cu gurile căsca te. O puzderie de epuraşi - mai rnărişori, mai micuşori - s'abat spre stog ca un vârtej, . Iată-l ajunşi: Sânt numai ochi şi urechi: Şi, cum cei trei exploratori din vârful stogulul nici nu mai suflă, iar liniştea - nesfârşită şi mă- [686] 686 A. Mândru reaţă - a încremenit par'că sub lumina de ş-hiaţă a lunii, - epu­ raşiî îşi încep hârjoana. E ceva neînchipuit: \ Se duc, vin, sar unul peste altul, se alungă, se opresc deo­ dată, sburlesc urechiaşii, holbesc ochişorii, iar se pun pe sbeg, dau busna'n stog, morfolesc repede-repede firele moi şi mătăsoase de fân, apoi tuşti încoace, tuşf încolo, un fel de iuru"ş neîncetat, fă­ când praf din zăpada neatinsă încă. Şi, pun atâta nevinovăţie, atâta drăgălăşie. şi farmec în mişcări, în salturi, în toată vrăvuiala asta copilăroasă şi de neuitat, că mişcă inimile până Ia cea mai adevărată poezie, că umple ochf până la cea mai încordată incăn­ tare. - Ah, doarnneee l.. Şopteşte abea auzită Lenuţa, Iipindu-se de pieptul lui Gicu. Gicu o priveşte transfigurat şi duce degetul la gură în chip rragic, Iar Conu Iorgu îşi mângâie ţăcălia tainic. Adică : aţi văzut? Vedeţi? .. Ce mai ziceţi? .. Hai? Şi, tustrei, îmbătaţi de farmecul acesta de n�grăit, îşi strâng mâinile in tăcere. Lui Gicu i-a amorţit un picior. Lenuţii mijlocul. Iar Conu Iorgu face semne c'a înţepenit cu totul. Nici unul, însă, nu s'ar mişca. pentru nimica'n lume. Şi, privesc... privesc înainte... cu ochii lmpăienjeniţi de plăcere. Deodată, un urlet - pornit din capătul pădurii - spintecă 'pustietatea cuprinsului: - Hauuu ! Epuraşii se opresc popăneţ, cu urechiuşele în sus, tremurând din mustăţi. Şi... cu toţii - ca biciuiţi - svâcnesc intr'o "fugă 'nebună, făcându-se nevăzuţi către marginea rediului. . Mai la urmă, unul micuţ - micuţ de tot, zoreşte nevoe mare, cât pe ce să rărnână de căruţă. Lenuţa nu se mai poate stăpâni: - . Ah, doamne-Dumnezeule, să nu te omori cuzile ? Gicule, Coane Iorgule, ia. uită ţi-vă la el, rnâhcal'ar mama să-I mănânce de boţ cu ochi! . Cei doi se sculară greoi, şi 'ncepură să dea din mâini şi ditl picioare ca birjarii, Gicu zise: • ) f, [687] Soţii Nedelescu - Ei, Coane Iorgule, aşa mai zic şi eu! Straşnîc l Curată desfătare 1. .• Dar, deodată, Lenuţa întinse mâna, şi se făcu ghem la picioa­ rele lor: - Lupti 1.. Uite lupu L Lupul se oprise la vre-o două zeci de paşi, şi se clănţănea la dânşii. Conu Iorgu grăi: - Actul al doilea r Fiţi atenţi! Lupu mai făcu doi-trei paşi, şi se aşrernu pe urlat: - Hau 1.. Hall!.. Hal! 1.. Hau 1.. Şi, numai decât, de ici, de colo, de pretutindeni, se porni un concert nemai pomenit: Apoi, începură să apară unul câte unul, care de care mai arătos. Gicu făcu o mişcare de scârbă: -- Hidos animal!.. Şi se puse să-i numere: unu, doi, trei, patru ... şi, tot aşa până la trei zeci. In cele din urmă, pierzându-le rostul, îi dădu dracului şi se cuibări din nou. Conu Iorgu făcu la fel. Iar Lenuţa dârdâind ca prinsă de friguri, deschise guriţa : - Coane Iorgule, să nu se întâmple ceva! Conu Iorgu zârnbi şi clipi din ochi lui Gicu : -- De, Coniţă... depinde! Apoi, rămase serios, Fapt, care, făcu pe Lenuţa S1 se inghe­ rnuiască şi ma! mult. Işi simţea bătăile inirnei, tremura, gata sa ţipe de groază Ia fiece mişcare. In cele din urmă, nemai fiind în stare să cugete la nimic, începu să-şi poarte privirea de la Gicu la ConuIorgu, ap » iar de la Gicu .la Conu Iorgu, şi, tot aşa, cutremurată de clipa viitoare. Gicu tăcea. Tăcea mâlc, pipâindu-şi mereu puşca şi cartu­ şiera. CODU Iorgu, nemişcat, aştepta momentul tragic. Lupii se strânseseră ciotcă .. Păreau că ţin sfat. Nu trecu muitj şi începură să se resfire, fnconjurând stogul din toate părţile. Ap o . se răriră în tiraliori, pe patru labe, f ră să clipească. Gicu se îndreptă de şale : - Măi; comedie! Conu Iorgu rănii : --- Hm! dar ce credeai, că numai oamenii se pricep la aşa ceva? Si să mai vezi r Aşteaptă 1.. , [688] Deodată, unul dinfr'înşii, tot cel dintâi, care era şi mai vaj­ nic, se desprinse din cerc, şi veni în recunoaştere: Conu Iorga adăogă : - Tartorull.. Aista-i poartă 1 Ia te uită Ia el, cu câtă pre­ vedere- umblă l.. Pregăteşte atacul L, Lupul dădu câteva târcoale şi se depărtă din nou. Lenuţa tremura ca varga. Gicu bagă de seamă, şi-o atinge cu cotul: - Place? Hai? Place? Asta poezie l... Lenuţa intInde mâinile rugătoare, ca'n ceasul de pe urmă. Lui Gicu i se 'nmoaie inima, gata să-i spună o vorbă de încurajare. Insă Conu Iorgu îl trage de mânecă: - Da fii atent, omule 1.. Aşa ne-a fost vorba? Pentru Dum­ nezeu! .. Gicu înţelegănd unde bate 'Conu Iorgu, şi'ncruntă sprănce­ nele : chipurile să se tină tare. In vremea asta lupii ţln al doilea sfat; dar cu mult mai asur­ zitor decât cel dintăiu. Deodată, tartorul, o ia razna spre zare, până se face câte un pumn, cât un punct. Conu Iorgu clătină din cap: - Şi se mai zice, . că scărbeniile astea n'au inteligenţă! Ia sâ-l vezi! .. Fii gata!.. Lenuţa văzând pregătirile, îşi simte capul vâjiind, Ce-o să se întâmple oare Doamne-Dumnezeule? Şi cu toate că-i lângă Gicu al ei, şi Gicu al ei lângă Conu Iorgu, e pe cale să:-şi piardă cunoştinţa. Deodată, punctul se mişcă, îşi face vânt, şi intr"un iuruş cumplit de pulberă de zăpadă, lupul vine... vine prăpăstios, ţintă spre stog. Evo linişte de ghiaţă. Iar lupu vine, vine săgeată. Face un salt, se izbeşte cu pieptul de straşina stogului, şi cade. Furios că n'a izbutit, iar se depărtează, iar vine furtună, şi iar se izbeşte şi cade. De data asta, însă, puţin mai sus. Sufletu'n Lenuţa pălpăie ca lurnănarea'n bătaea văntului. Gicu scrâşneşte : - Straşnică dihanie l.. Conu Iorgu nu mai plumeşte : - Fii atent! .. Foarte atent l.. Te-a ochit că eşti mai volu­ minos, şi, ulte-l, îar vine !.. 688 A. Mândru [689] I \'1 , Soţii Nedelescu 689 , I Cât ai clipi,' lupul sboară, şi - sdup - drept în faţa lUi Gicu, cu gura căscată, gata să-I sfâşie. Gicu, Iasă puşca, şi-i pune mâna 'n beregată. Şi, str ânge, şi strânge, din toate puterile, strânge la desnădejde. Lupul se sbate, se apără cu ghiarele, îngrozit, înăbuşit, înebunit de durere, cu limba scoasă şi ochii de sticlă. Lenuţa dă un ţipăt şi rămâne nemişcată, Gicu tresare, dar strânge înainte, strânge fără să clipească, cumplit, roşu ca para focului, până ce- i trece unghie prin unghie,! Conu Iorgu. ridicat în picioare, cu ochii arzănd de pasiune, priveşte tremurând: - Ne mai pomenit!.. Straşnic l.. Bravo, rnon cher! Bravo! Dela un timp, Gicu băgănd de seamă că lupul nu mai mişcă .îi dădu drumul, şi se întoarse repede spre nevastă-sa : - Lenuţo l.. pentru Dumnezeu 1 Ce-i asta? Vino-ţi în fire, micule!.. Ah, Coane Iorgule, ce-i de făcut? Dar, Conu lorgu, ne mai văzând şi ne mai auzind nimica, strigă 2-- - Actul al treilea 1.. Şi luând puşca la ochi, trase într'o dihanie de lup sburlit, ce / 'se tot plimba clănţănind pe sub nasul lui. Lupul făcu o tumbă, şi căzu lat, înroşind zăpada.' Altul veni să-I srâşie ; ŞI, cât te-ai şterge la ochi, toată ciurdina aceia de sălbătăciuni, fu la faţa locului, să se 'nfrunte, să Iingă zăpada. Atunci, Conu lor gu incruntănd spzâncenele, începu să tragă cartuş după cartuş, c'o pornire nebună. Cei rămaşi în viaţă, clân­ ţăneau din dinţi, slăşieau pe tăcute, se răsturnau şi se tăvăleau în sânge, mureau la rândul lor ca să fie şi ei sfâşia ţi, şi, tot aşa, mormanul de leşuri creştea, creştea văzând cu ochii, Înfiorător şi fără pereche. Iar când nu mai rămase decât unul, conu Iorgu svârli puşca, şi privi. Lupu stăpân pe situaţie şi sătul peste măsură, sta în patru labe, într'o baltă de sânge şi cadavre, crunt, cu ochii scânteietorl, lingăndu-se pe bot. COI1U Iorgu scuipă cu scârbă, reluă puşca, o 'ncărcă .din nou şi-i trimise două gloanţe drept în frunte ': - Aşşşşa 1 .. Acuma, putem pleca 1.. Hei, moş Costacheeee 1.. Moş Costacheeee 1.. Sşşşşt 1.. M'a auzit 1.. Trebue să mă fi auzit L Pun rămăşag că n'a închis încă ochii noaptea asta 1.. Ii place!.. 2 [690] g Hei, cum să nu-i placă L. Ii place şi Iui.; cu toate că-i cu'n picior în groapă!.. Nu- 1 ştiu eu?. Si, vrând să mai zică ceva.: se 'ntoarse cu chIpul plin de. lumină'. Dar, dând cu- ochii de Lenuţa Ieşinată, şi de Gicu ce se. prăpădea cu firea prin prejurul ei, lăsă puşca. şi se apropie serios: - Da bine, bre, omule, ce-i asta ? Glumiţi? Gicu. mut de durere, făcu din cap, ca şi cum ar fi voit să. zică: s'a isprăvit L. In alte împrejurări, conu lorgu ar fi râs cu hohote. Dar, în faţa acestui om, - tare ca un uriaş în primejdii, slab ca un copil. în iubire - avu o clipă de adevărată duioşie. Ii luă mâna şi-l privi drept în ochi: - Nu-i nimica, dragul meu ... Ceva trecător! Şi smulgând un smoc de păr din blana lupului, îi dădu foc, şi 'ncepu s'o afurne pe Ia nas, cum văzuse că fac unele babe când descântă de sperie tură. Lenuţa inăbuşită de fum, deschide ochii, silindu-se să zârnbească Gicu o ridică 'n braţe ca pe un copil: - Vezi, rnicule, dacă nu suntem cuminţi? Vezi? Conu Iorgu întoarse ochii in colo,' şi văzând că moşul în­ târzie cu gura căscată pe lângă mormanul de stârvuri, îl luă repede:'­ - Hai, Moşule ! Hai, că ne-a trecut os prin os şi se crapă de ziuă! .. Moşul dădu fuga şi 'ncepu ca de obiceiu chinul cu scara. Se auzi icnind, tăbârcind, Iăcăndu-se foc, Conu Iorgu se 'nveseli : - Hai, bâtule, hai, dacă vrei mălai 1 .. Şi dă un capăt încoace că ştiu eu, ce să fac cu cel'alt l., , Moşul icneşte din non, şi, deodată, scara prinde să bâjbâie prin aier, gata să se facă nevăzută. Conu Iorgu o găbjeşte din sbor cu patul puşti! şi-o trage la dânsul: Gatăaă ! Las'o !.. Ia poftim coniţă 1.. Mai poftim şi'n lojă! Că la galerie, de ... ca Ia galerle l., Scuză şi' rnatal.. Se 'ntărnplă 1.. Lenuţa - spăsită ca o mironosiţă - coboară. După dânsa Gicu, Iar după Gicu, venind rândul lui Conu Iorgu, acesta - nici una nici' două - svârr cu Iupu 'n cărea mosului. Moşul se face grămadă, scuipă de sperietură, şi "se holbeşte Ia Conu Ior!FI :. 69° A. Mândru T. 1 • . '\ -' [691] �'.' --- , N ;.;\ .r Soţii N edelescu 69ţ - Ăra cucoane, vai, de mini ... câ multâ miriti'ţi mai trebui! .. Da dihania asta, cum de-o ajunsacolo ? - Păi, pe semne c'o fost sorocit de Sf. Andrei, să-i spună. vre-o vorbă dulce boerului la ureche .. zise conu Iorgu soborându-se. Iar când fu jos, adăugă : Da, boerul de {olo, mai hâtru ca el, i-o pus ghiara'n berăgăţi şi i-o venit de hac! .. Moş Costache se uită la Gicu, la lup, apoi iar la Gicu, şi-ş j duse mâna la bărbie îngândurat: - A hi!.. Cum să nu hii 1.. Câ di ştraşnic nu mai ari 'ncotrol., Conu lorgu făcu câţiva paşi spre mormanul de hoituri.· Lenuţa care sta mai departe, palidă şi 'nfiorată încă de .spairnă, se alătură de Gicu şi-i şopti: '- Gicule, îmi vine râu l., Nu ştiu ce am! Gicu o privi îngrijorat, şi-l .apucă pe conul Iorgu de braţ: .,', Coane Iorgule, să mergem ... că nu i-i bine nevestii !.. Conu Iorgu zârnbi : - Da! da!.. Sigur !.. Apoi, către moşu : -. Să ai grijă de lupu boerului 1.. Tii ... ia te uită ce mai podoabă, de blană!.. Şi, dădu Ea stete - acum, şi neclintit, In marea [ără fund privit-a; Ş' atunci creru c' al ei iubit Işi cheamă rugâtor, iubita .... [695] Balada' , [ucară umbrele - pe mal, Pe-albastrul luciu, de mătasă ; Şi'n wnna ei cântă un val - Un cântec de mormânt -. - de-acasă.ţ, EUG. CIUCHl Cântec de noapte In noaptea cu tremur de vânt, cu cascade Nu-l nimeni de mine aproape; Doar fulgerul iute în hăur i când ca de Sfăşie ghirlande de ape. ll/U-e somnul departe dus noaptea ace as ta, De-atâta 'ntuner ic mi-e frică: Se tângue 'n ropot de ploaie fereastra, Pe faţa ei picurii ricii. . Şi totuşi când g ândul la tine mă duce, In noapte te văd lurninănd făclie ce arde pe vânt lângă cruce, Aripă aplecată pe g ănd, Te simt îtffrăţită CH visele mele Ca lanţul de fluturi pe floare, Te simt în r ăsuff e tul apelor grele, Mi-e caldă durerea -,- mă do are ! ... CON�'T. ASllvllNEr ---' ---- [696] Studiul Istoric al orga- nizarii militare fi [ărilor. Cercetarea organizării militare a' unei ţări, de la constituirea Statului până în zilele noastre, trebue să se facă nu numai descrip­ tiv, ci şi critic, pentru a stabili legătura dintre organizarea militară în diferite epoci ale istoriei ţării şi cauzele cari au produs-o. Şi, fiindcă prin organizare militară intelegem două lucruri deosebite: . organizarea puterii armate şi organizarea apărării teritoriului ţării, istoria trebue să caute legătura între organizarea armatei, organi­ zarea apărării teritoriului şi organizarea statului. Un exemplu va concretiza ideea: îl găsim În Belgia. După re­ voluţiunea de la 1830, această, ţară, dobândind independenţa, şi exis­ tenţa ei fiind garantată de marile puteri europene, şi-a dat o orga-, nizare militară potrivit cu starea sa neutră şi cu obligaţiunile ce impune dreptul internaţional ţărilor, a căror neutralitate e garantată prin tratate, de a'şi apăra singure neutralitatea, În caz de siluire. până Ia sosirea ajutoarelor de la puterile garante. Statul belgian a inceput a'şi organiza apărarea teritoriului, creând o perdea de apă­ rare pe fluviul Meuse cu cele două Iortăreţe de la Liege, şi Namur şi organizând, aproape de graniţa Nord- Vestică, la Anvers, pe râul . Escaut, o mare cetate, centrul şi redusuI apărării. Această organi­ zare a fost, în, parte acordată cu situaţiunea internaţională a Belgiei; ea însă trebuia acordată şi cu organizarea puterii 'armate. Belgia ş'a creat o armată, dar sistemul său de recrutare nu a îngăouit-o să'i dea o desvoltare in raport CU organizarea apărării teritoriului. Acest neajuns a fost târziu pus în" vază - tocmai în 1911 - când guvernul s'a hotărât să modifice legea militară şi să adopte un nou sistem de recrutare, care să asigure ţării o armată ·� , , , ,. [697] pa Studiul istoric al organizării militare potrivită cu numărul populaţiunii şi bogăţiei ei. Legea s'a schimbat prea tirziu, noua lege militară nu a avut timp ca să 'şi producă efec­ tul, şi răsboiu 1 a surprins ţara înainte de a fi văzut cumpăna aşe­ zată între organizarea armatei şi .organizarea apărării teritorului. Urmările le cunoaştem. Când se cercetează organizarea unei armate nu � deajuns a arăta că, Ia o epocă oarecare, armata unei ţări era constitui.ă din anumite organe - arme şi servicii, - nu e deajuns a descoperi că armata avea o organizare permanentă, sau tirnporală, că avea mai multă cavalerie de cât infanterie sau dimpotrivă; nu e deajuns a arăta că ea întrebuinţa anumite maşini de luptă. Mai trebue ceva. Trebue a se lega organizarea militară de organizarea socială a ţării şi a căuta legile artei răsboiului la acea epocă .. Mă explic. Armata Romană, considerată de toţi ca prototipul armatelor vechi, era la început cu desăvârşire naţională, şi se confunda cu însăşi societatea romană. Toţi cetăţenii erau soldaţi şi nimeni, dacă nu era cetăţean, nu putea fi soldat, Nici străinul nici sclavul, nu avea dreptul să intre În armată. Mai mnlt de cât atâta, sărăcimea romană era exclusă din armată, de oarece organizarea militară era întemeiată pe principiul că sarcina militară trebue să fie cumpănită cu starea cetăţeanului. Cu căt un cetăţean era "mai bogat şi sta mai sus pe scara socială, cu cât avea' mai mult de pierdut, cu atât trebuia să coopereze mai mult la apărarea statului. Aşezată pe un asemenea prlncipiu, - conservarea statului şi apărarea bunului pri­ vat - Roma nu avea nevoie de o armată permanentă, în înţelesul ce i s'a dat mei "târziu, pentru că fiecare cetăţean era obligat să'şi servească ţara cu -spada şi cu munca �sa (ese et aratro), pentru că fiecare tânăr şi adult era dator să în veţe meseria armelor şi să'şiîntreţină vigoarea 'fizică În girnnazii, în" cârnpiile lui Marte Şi în taberele . de instrucţie. Această organizare militară corespundea şi organizării Statului roman din acea epocă şi politicei externe ce el făcea. Mai târziu, însă, când imperiul roman ajunse să cuprindă în limitele lui Italia, Spania, G'lIia, o parte a Germaniei, ţările dună­ rene, Asia apuseană ,şi Nordul Africei, Roma simţi nevoia de a'şj crea o armată permanentă pentru apărarea rraniţelor vastului im­ periu. De atunci, puţin câte puţin serviciul mtlitar deveni o profe­ siune -şi armata începu să se umple de calicirne şi de văntură-ţară. Putin încă, şi serviciul militar va înceta de a fj o datorie, pentru a [698] C. Hâ!jeu deveni o sarcină, de care cei cu dare de mână vor' scăpa prin răs­ cumpărare. Dacă permanentizarea armatei romane a fost o urmare a desvoltării imperiului roman, căci numai legiunilor permanente se putea Încredinţa apărarea graniţelor şi asigurarea suprematiei Ro­ manilor asupra popoarelor din colţurile cele mai retrase ale impe­ riului, de�aţionalizarea armatei a fost o urmare firească a deca­ denţei societăţii romane provocate de lux, bunul traiu şi desfrâu. Astfel explică istoria crearea trupelor permanente în timpurile vechi. Să ne suim mai sus şi să ajungem la perioada renaşterii, când din nou reapar în Europa armatele permanente. Vom gasi şi aci cauze analoage: o necesitate de stat. Dacă Rom:mii au creiat Iegiunile permanente pentru a apăra graniţele imperiului şi a ţine în respect popoarele supuse, regii Franţei creează şi ei trupe per­ manente ca să sfarme puterea seniorilor Ieuzi, ca să apere şi să Întărească drepturile suveranităţii lor. In Franţa pentru a pune ca­ păt neajunsurilor regimului feudal, atât de vătămător consolidării Statului şi propăşirii sociale, pentru a stărpi bandele de mercenari, rămase în ţară după râsboiul de ,0 sută de ani, cari prădau. şi je­ fuiau totul pe unde treceau, s'au creat subt Domnia lui Carol al VII (1445) primele trupe permanente şi s'a pus începutul naţionalizări! armatei printr'o recrutare naţională. Dacă cel care face cercetări in domeniul Istoriei Militare cu­ noaşte legăturile, c.irl au existat Între organizarea armatei şi orga­ nizarea Statelor, nu poate cădea în greşala În care a căzut Nico­ lae Bălcescu, când a atribuit lui Mircea cel Bătrân al Munteniei meritul de a fi creat cel dintâiu trupe permanente În. Europa. Pe acele timpuri nicăeri în Europa, În ţările mai bine aşezate ca ţările române, nu existau trupe permanente naţionale, căci nici escortele, nici trupele de pază ale suveranilor, cum, de pildă, era corpul ieni­ cerilor, creat în veacul al 14-lea, nu pot fi luate drept trupe de răsboiu. Intr'o singură ţară existau, însă, trupe permanente chiar în veacul al 14-1ea - cunoscute! companii de mercenari, - dar aceste nu erau trupe naţionale, ci trupe profesioniste compuse din, - englezi, germani, unguri, elveţieni, sarasini, catalani, geseoni, toţi vântură ţară, pe cari pofta sângelui şi a pradei îi strângea din toate unghiurile Europei. Aceste trupe, conduse de condotier! italieni sau străini, stau ca nişte străine pe pămăntul Italiei, şi cu ele Comu­ nele şi Statele, cari le închideau ca să Le apere interesele, trebuesc . să vorbească de egal la egal. Italia are să sufere mult de la aceste r '1 1 � . ................................ ------------------�-------- .. --_.��-��, [699] Studiul istoric al organizarii militare 699 trupe mercenare, compuse din străini şi comandate mai adesea de căpitani străini: Oricum ar fi însă, existenţa unor asemenea trupe în Italia e În legătură desăvârşită cu starea politică şi socială a micelor state, desprinse din ea după invaziunile barbare, care le-au făcut să piardă sentimentul unităţii etnice, al naţionalităţii şi al pa- triotlsrnului. ' <- Domnitorii noştri nu au avut trebuinta de o armată perma­ nentă ca să'şi apere vatra ţării. Ei dispuneau de armata de rniliţii şi de oastea de strănsură, căci ambele tări române aveau o orga­ nizare militară cam la fel cu vechea 'arm:ttă romană. Dacă la începutul veacului al l ă-Iea Munteni'! ar fi avut o armată perma­ nentă numeroasă şi bine organizată, -de sigur că ţările centrale, şi - apusene ar fi trebuit să- aibă atunci, sau mai târziu, asemenea armată mult mai numeroăsă de cât ea. Dar istoria ne spune că în veacul al 17 -lea, sub domnia lui Ludovic al XIV, regele soare, a cărui lungă domnie e presărată "de răsboae nesfârşite, Franţa nu ţinea sub 'arme de cât o -arrnată permanentă de 60.000 oameni; şi tot istoria ne mai spune că nici un alt stat nu era în stare să facă aceasta. Da, Mircea cel Bătrân nu s'a putut gândi să organizeze o armată permanentă, de care nu avea trebuinţă şi pe care nu ar fi putut-o întreţine. Dar, ce a făcut, a făcut bine. A dat ţării sale o. organizare militărească potrivită cu organizarea statului, cu starea socială a poporului său şi cu grelele timpuri prin cari treceau atunci amândouă ţările române. El în Muntenia, Alexandru cel Bun şi, mai târziu, Ştefan cel Mare în Moldova au organizat miliţii puternice, cu cari dânsii şi urmaşii lor au apărat vatra ţării: s'au bătut cu vrăjmaşii, caţi ne înconjurau din toate părţile, şi mai pe toţi i-au bătut, şi au scris cu ele în istoria ţărilor române epoca lor de aur. Slăvit să le fie numele în vecii vecilor. Pătrunzând mai departe în:studiu! istoric al organizării armatei, cercetătorul trebue să analizeze cauzele, cari au făcut ca la aceeaşi epocă raportul dintre arme să nu fie aceiaşi în toate armatele, şi cauzele cari au hotărât ca În aceeaşi armată raportul să se schimbe de la o epocă la alta. Să concretizărn ideea. - Armata grecească a :ui Alexandru Macedoneanul, constituită pentru expediţiea În contra Perşilor (384 a. I. H.) cuprindea 3i.OOO trupă de infanterie şi 4000 de cavalerie. Raportul între ca- [704] / .. C. Hârjeu german. Dar, tot de ele se voi' servi şi celelalte State, pentru a'ş] mări puterea militară şi' a ţine cumpăna între ele. Ţările române au fost şi ele oprite prin r egulamentulor­ ganic, după pacea de -la Adrianopole (1829) de a ţine sub arme $ mai mult de: 3 regimente (adică 6 batalioane de infanterle şi.;. 6 escadroane de cavalerie) in Muntenia, şi 1 regiment (adică.j; ,batalioane de Infanterie şi 2 escadroane de Cavalerie) În Mol- _ dova. Acestei restricţiuni i s'a opus de domnitorii noştri crearea trupelor de poliţie administrativă şi judecătorească, numite. ·,.I.! "ja\1darmi călări şi Dorobanţi- (trupe călări) şi trupelor de . �. «cordonaşi şi potecaşi», însărcinate cu paza granitelor, cari ma( u , târziu iau numele de , I (.i ,�. t!>i' [716] D. Caracostea După cât cunoaştem, datorim prima mărturie olteană C11 privire la Mioriţa dragostei lui IOn Creangă pentru cântecul. poporan. Bucata, publicată sub numele de Mieluşica 1), n'a fost însă culeagă în Oltenia, ci a fost auzită în «Spitalul Brânco­ venesc- din Bucureşti dela .. o gardiană bătrână, de locul ei din Craiova». Ar fi fost interesant să ştim ceva mai mult despre această bătrână, îndeosebi unde, când, în ce împrejurări a în-\ văţat ea cântecul acesta. . Deşi nu este exclus ca femeea să fi auzit Mieluş(ca în altă parte decât În ţinutul ei de naştere, totuş fiind aici un motiv care .este străin de modă,' trăeşte în atmosfera dela ţară şi nu e cerut în mediile orăşenesti, înclinăm pentru părerea că varianta cu­ Ieasă de Creangă să fie privită ca o mărturie olteană. De altă parte, «legea regresiunii memoriei», potrivit căreia psihologii ne încredinţează că amintirile întipărite în tinereţe se păstrează mai viu, sunt reproduse mai uşor şi dispar mai târziu, pledează pentru aceiaş părere, că .. Mama Bălaşa>, care zicea cântecul acesta cu un deosebit relief, l-a învăţat în ţinutul ei de. baştină. . Şi în introducerea cântecului acesta se înfăţişază cobo­ rârea dela munte, în versul «pogoară, pogoară pe plai». Cel ursit mortii e un cioban' străin, însă mai bogat, cu oi multe. prilej pentru cântăreţ să St1 blinieze frumos la un loc potrivit mulţimea oilor: câte pietre în munte, câte pietre în vale şi câte pietric.e1e, atătea oi cornute, atâtea mioare, atâtea mieluşele ... Bogăţia aceasta ispiteşte pe cei nouă ciobani, veri primari, să-I omoare pe cel străin. Dar Mieluşica cea credincioasă âude vorba lor, se face şchioapă, rămâne în urmă şi îşi manifestă. adânca ei îngrijorare în chip deosebit; , Şi unde nu-şi zbiera. Locul tremura, Brazii veştejiâ Iarba se pârlea , E aici o primăsubliniere a dragostei oiţei năzdrăvane pentru: stăpânul ei. 1) In revil:ta Coniiporanul din Iaşi. anul 1. 1881, pg. 431-433. Bu­ cata e tipărită şi în volumul Opere complecte, ediţia Minerva. "1' I ,', . p. , ,;� . [717] Mioriţa în Muntenia şi Oltenia 717 • Cuvintele prin care ciobanul incepe într evorbire a cu mie- luşica cea atât de turburată, sunt dominate de o întrebare: ... Doar nu v'am păscut Tot prin livezi verzi, Apă nu v'am" dat La izvoară răci, Ori nu v'am culcat P'ale' vârfuri 'nalte Unde vântul 'bate ? , In răspunsul oii năsdrăvano versurile acestea se repetă, însă notam aici o uşoară deosebire de felul cum se răspunde obicinuit în cîntecul poporan la o întrebare precis formulată. De obicei se înşiră părţile răspunsului în ordinea În care au stat în întrebare. Aici Însă avem mai Întâi' răspunsul la ultima intrebare, apoi la celelalte, ceea ce vădeşte intenţia de a varia, mâna mo­ dificatoare a lui Creangă. Privite sub aspectul rostnlui şi valorii estetice, versurile acestea subliniază dragostea ciobanului de îndeletnicirea lui. De­ parte de a fi Unii moarte, ele sâni în strânsă legătură cu citata manifestare a turburări! oiţei, întăresc versurile acelea şi contri- . bus să dea variantei o deosebită căldură. Un amănunt original şi înduioşător în varianta aceasta zisă de o' bătrână desrădăcinată din locul ei de baştină e şi acela că oaia năsdrăvană pe lângă marea.îngrijorare de soarta stăpânului mai e turburată şi de 'gândul înstrăinărit oilor din aceiaş turmă. Ea îşi spune şi pasul că cei nouă veri primari au de gănd ... Să ne Impărţească Să ne răsBândească ! Dorinţa ultimă a ciobanului e, cu uşoare modificări, cea cunoscută: cârligul lui să-i fie stâlp la căpătâi. iar fluerele puse pe mormânt să aibă rostul de pretutindeni cunoscut. Notăm că şi aici, ca-şi în variantele culese până acum în şesul Munteniei lipseşte îmbinarea cu «maica bătrână» Varianta, În total, e caracterizată prin o susţinută notă de lirism, vădită, pe lângă momentele citate, pe lângă r epetatul «vai !,. când 'se povesteşte planul celor nouă veri primari şi prin finalul. străbătut de o vie simţire lirică de tristeţe în legătură cu mo- [718] D. Caracostea tivul Instrăinării : ciobanul îşi deplânge singur soarta lui, de «om mult străin pe lume» şi lipsit de ",ajutor. Strâns legată şi bine motivată, având unele momente ori- �� ginale şi potrivit alese pentru a pune in lumină. motivul domi­ nant, varianta aceasta ne apare ca cea mai isbutită din câte al­ cătuesc tipul caracterizat prin aceste trei elemente; gândul cio­ banilor de a-l ucide pe cel străin, oaia năsdrăvană şi ultima dorinţă a celui ameninţat. In total putem preţul varianta aceasta culeasă de Creangă ca una din cele mai isbutite, in ce priveşte gustul poporan. N li tot acelaş lucru se poate spune despre cea de a doua variantă din Oltenia, culeasă de Or. Tocilescu la mănăstirea Hurezu dib Vâlcea 1). E izbitor faptul că această variantă, cea dintăi de care ştim că a fost aşezată în Oltenia şi prin urmare cea mai de vest dintre mărturiile culese in hotarele vechiului regat, e prima care nu maiconţine ncel element, pe care până acum l'am întâlnit în chip constant în toate variantele; dorinţa ciobanului de a fi înmor­ mântat lângă oi şi dea fi plâns de ele. O introducere nebuloasă şi greoaie ne arată că îi este greu cântăreţului să se fixeze în atmosfera şi imaginile caracteristice cântecului nostru, Nu mai avem aici introducerea pe care am întâlnit-o în toate variantele muntene: coborârea. Ni se înfăţişează muntele in negură şi ploaie sus, pe când jos e senin şi soare. Oile pasc Te-ai aştepta să urmeze, fie uneltirile ciobanilor, fie înfăţişarea oii năzdrăvane : în loc de aceasta, ca o naivă şi nepotrivită pre­ găti re pentru ceea ce urmează, cineva, care vorbeşre la persoana întâia, se plânge că a cărunţit de timpuriu, nu se vede clar dacă acest nenorocit este eroul povestirei. Cântecul începe să aibă un mers mai sigur cu zugrăvirea tristetii oii năsdrăvane şi cu întrevorbirea dintre ea şi cioban. Partea aceasta, singura în care imaginile din vieata ciobănească sânt limpezi, aduce cu momentele corespunzătoare ale unor va­ riante moldovene, se deosibeşte Ele' felul cum se face întrevor­ birea în variantele muntene. 1) Publicată sub titlul Patima Ciobanului in Revista pentru istorie, archeologle şi filologie 1893-1894, VII, fase. )1. p. 412-413. .. 1t" "."" , '1;#'· ':.,,,:. \. - 0; , " r [719] Mioriţa în Muntenia şi Oltenia Auzin� ce-l aşteaptă din partea celor doi veri primari, «Ia inimă tălharis , ciobanul, care aici ca şi in varianta Creangă, e străin, ia o hotărâre la fel cu cea întâlnită în varianta mai sus studiată din Teleorman: îşi părăseşte oile şi fuge. Dar spre deosebire de varianta munteană, nu mai găsim aici întâlnirea ciobanului cu drurneţii căntăreţi. Dorul de oi apare şi aici, capătă însă o formă deosebită: ciobanul se îmbolnăveşte de dorul lor. Şi pe când el zace, se iveşte mama lni bătrână, element pe care nu l-am întâlnit până acum în Muntenia decât in cele două variante din muntii Buzăului. Căutându-şi feciorul, mama se adresează unei ape curgă­ toare, de la care află unde zace ciobanul. Atunci ea se roagă lui Dumnezeu să o preschimbeîn cerboaică. Astfel metamorfo­ zată, bătrâna ajunge la Jocul unde îşi găseşte copilul zăcând, se preface în femee, îl îngrijeşte şi îl vindecă. Partea aceasta aminteşte varianta bucovinească din Bros­ cauţi. Pe când însă aceea se închee cu învierea ciobanului, acea­ sta din Vâlcea desvoltă în final un motiv nou, a cărui psiholo­ gie e în deosebi interesantă. Ciobanul îşUpărăsise oile. De aceea, acu m când e vindecat, nu-şi poate găsi liniştea : Cel voinic străin Nici mult nu şedea, El de oi dorea, Lancea că-şi lua, După oi pleca. In drum se întâlneşte cu o femee şi În dorul ciobănitului o Întrebă dacă nu vrea să-I iea şi de cioban şi de bărbat; Din răspunsul glumeţ al femeii, el vede că ea nu-şi iubeşte bărbatul pe care l'a trimes departe, cu sare «în ţara Ungurească, să se prăpădească». 1) Femea primeşte să fie soţia ciobanuiui pribeag: Pe el că-I lua, La oi se ducea Si. se cununa, 'bile că-şi lua Şi ei că. trecea In Tara U ngurească Să se pomene,ască L Avem aici o contaminare cu unmo tiv care trăeşte şi izolat, in satlra poporană. Vezi graiu� nostru I. 283. [720] 720 D. Caracostea Cum vedem, deşi în varianta aceasta nu întâlnim deloc acel element pe care l'am găsit pretutindeni acolo unde tr_ăeşte Miorita: dorinţa ultimă a ciobanului, putem totuşi să înţelegem de ce aici lipseşte această parte esenţială. Ciobanul părăsindu-şi oile şi fugind de moarte, nu are cum să dea glas acestei dorinţi. Mai cunoaştem o variantă caracterizată prin aceea că cio­ banul işi «năpusteşte» oile: varianta din Bragadiru Teleorrnan: Pe când însă acolo versurile care conţin ultima dorinţă sunt puse în gura mioriţei, ca fiind în intenţiile ucigaşilor, În va­ rianta dela Hurezu ele sunt cu totul lăsate la oparte. Dar printr'o interesanta cerinţă de echilibru artistic, mi­ nusul pe care-I constatăm aici cu privire la iubirea ciobanului pentru oile lui, cere un plus în final. Ideea care se manifestă ca pentru aici este că ciobanul care se bolnăvise de dorul oilor n'ar putea trăi fără ele şi de aici gândul de a 'încheia balda prin căsătoria care înlesneşte reintoarcererea ciobanului la vieaţa păstorească. Altfel vedem cum fondul primitiv al cântecului nostru caută să determine evoluţia şi aspectele lui, chiar atunci când, din felu­ rite împrejurări, el este, sub forma lui vechie, întunecat sau în­ lăturat. Varianta aceasta dela Hurez .se mai deosibeşte atât de cea a lui Creangă cât şi de mărturiile culese până acum În şesul Munteniei prin .apariţia «Maicii bătrâne-. Dar nu această notă determină tIpul căruia aparţine. Ce o individualizează îndeosebi, este faptul că ciobanul. spăimântat de pericolul în care se află, îşi părăseşte oile. Dacă ar fi o singură mărturie de felul acesta, am ezita să vedem în ea un tip al baladei. Cum. Însă aceiaşi trăsătură dominanta am Întâlnit-o şi în amintita variantă din Teleorrnan, grupărn ambele mărturii laolaltă. Ambele alcătuesc un tip nou, bine caracterizat. Ceeace a determinat alcă tuir ea acestui tip (şi închegarea lui s'a făcut, de bună seamă, la Hurezu În chip independent de forma din Teleorman) a fost simţul cântăreţului că e mai firesc să predomine în erou instin ctul de conservare, atunci când e ameninţat cu moartea, decât să dea glas iubirii de oi. E aici o pronunţată îndrumare spre epică, vădită şi prin celelalte amă­ nunte. Dar nu e- o întâmplare că cea mai bogată în note epice I / [721] Mioriţa în Muntenia şi Oltenia 721 din toate mărturiile Întâlnite până acum, varianta din Hurezu, e în acelaş timp şi cea mai slabă dintre toate ca valoare estetică: totul e şters; actiunea, deşi mai bogată ca aiurea, se desvoltă cu paşi nesiguri. Privim mărturia din Hurezu ca o palidă manifestare de di­ zolaţie. In conştiinţa cântăreţului nu mai trăeşte viu însuşi mo­ tivul generator. EI nu mai simte că complotul nu e decât un mijloc secundar pentru a da un prilej ciobanului să-şi destăi­ nuiască adâncul sufletului şi totuşi elementele alcătuitoare au încă atâta putere de vieaţă, Încât sirnţirnântul dominant rămâne tot iubirea de oi, afirmată Însă nu În faţa morţii, ci ca un dor chinuitor care nu se poate sfârşi decât sau cu indestularea lui, ca in varianta Hurezu, sau cu moartea, ca În varianta din Te­ leorrnan, mult mal de preţ ca valoare estetică şi mult mai aproape de motivul generator. Incheind cercetarea celor mai de 'vest mărturii directe cunos­ cute din vechiul regat, ne amintim, de o întrebare care ni s'a impus dela primii paşi pe care i-arn făcut în interpretarea materialului cules În Moldova: întrebarea despre rostul băşcăluirei ciobanilor în Ungurean, Vrăncean şi Moldovean. deosebire pe care mulţi au pus temei în explicarea motivului. Am arătat la locul potrIvit cuvintele pentru care ne îndoiam că ar fi aici ceva fundamental în motivul nostru. Cei care vor să puie la temelia căntecului nostru b ătrânesc fenomenul migraţiunilor păstoreşti găsesc un sprijin în deosebi în mărturii ca cele arătate. Şi cum din câte mărturii aveam la.indernână, tocmai din ţinutul de care ne ocupam, in Poruanaţt, găsisem un cântec poporan 1) în care se făcea o deosebire asemănătoare cu cea din varianta lui Alexandri, cred potrivit s:ă ne fixăm acum cu privire " la acest punct, Ia lamina cercetatelor unărturii oltene. In cântecuI amintit, miezul era cearta între două rivale, una Mocancă şi una Vrânceancă. Două împrejurări veneau să dea în­ semnătate acestui cântec: una din rivale este o ciobăniţă şi apoi la morrnăntul ei oile se adună şi îşi plâng stăpâna. Prin urmare avem aici nu. numai un aspect ciobănesc al baladei, dar şi un mo­ ment de aproape inrudit .cu însuşi motivul de care ne ocupăm. Când 1, In Columna lui Traian, 1883. Vezi şi Gazeta Poporului din Ti­ mişoara IV, No. 37. 4 [722] 722 D. Caracostea am discutat valoarea ca mărturie poporană părţii corespunzătoare din varianta Alexandri, am afirmat că nu putem găsi un punct de spri­ jin în căntecul cules in Romanaţi, întrucât culegătorul in ce priveşte denumirea de Vrănceancă, suggestionat .de amintirijdin Alecsandri. Dovada că aşa este o putem vedea acum în însuş mărturiile oltene cu 'privire la Mioriţa. Ambele variante cercetate nu deosi­ besc pe ciobani după ţinuturi. In varianta Creangă avem deoparte «nouă veri primari", de alta un străin. Latura aceasta se subliniază mai mult ca în ori ce variantă, din câte am făzut până acum. Chiar finalul se închee cu o notă de jale în legătură cu motivul suferin­ ţelor celui străin: Ah străin de mine, Mult străin pe lume, Nici un ajutor Dela Dumnezeu Şi' stăpânul meu! Dar s'ar putea obiecta că aici ar fi ceva ca o «ecuaţie perso­ nală" : cântăreaţa, ea însăş înstrăinată, dă un deosebit relief unui motiv ce-i era aproape de inimă, Varianta din Hurezu e mai con­ cludentă. Si aici cel ursit să fie ucis de verii primari «Ia inimă , , Itâlharis e un «străin". Dacă la variantele' acestea oltene alăturărn pe cele din alte ţinuturi, ne încredinţăm că dela Storojineţul Bucovinei până in Ol­ tenia, pe lângă unele variante în care nu se vorbeşte de loc de' deosebiri intre ciobani după ţinuturi diferite, vedem şi altele, mai numeroase de cum s'ar crede, În care cel ameninţat, e un «străin" fără precizări de loc. In punctul acesta, formele mai simple lipsite de arătarea locu­ rilor de obârşie, ne apar ca fiind mai aproape de tipul primitiv al; cântecului. Iar deosebirea după ţinuturi fpurcede nu' din o cerinţă primitivă a motivului, e un moment nu de fapt esenţial, ci un mo­ ment estetic de ordin secundar. :,' Privind acum mărturiile Oltene, in cadrul total al celor culese în vechiul regat, ceeace ne izbeşte în deosebi e putina densitate a motivului nostru în acest ,ţinut. E cu putinţă să-mi fi scăpat unele variante apărute în publicaţiuni. provinciale. Dar întrebări personale întăresc observaţia mai sus formulată. Astfel. întrebând ,în 1915 pe un/culegător din judeţul Vâlcea " 'fJ "� 'ţ�{!c- [723] D. Caracostea 'l'lreoftd T. Bălăşel, de care ştiam că e un pasionat culegător de literetură poporană, am primit următorul răspuns: «ori cât am cu­ les de mult, peste AHoriţa, n'am dat pe aici şi nu cred să existe .in Oltenia acest cântec», răspuns care conglăsueşte cu alte comu- • nlcări primite. -' In afară de acestea, cea mai sigură' mărturie olteană, cea din , Hurezu, ,tielângă forma ei ştearsă şi îndepărtată de motivul central, are momente, cum e repetata amintire a Tării Ungureşti, care ne trimt către; Ardeal, unde motivul e, după cum vom vedea, mult mai des decât in Muntenia şi Oltenia. Dar înainte de a formula rezultatele totale la care ajungem străbătând aceste două din urmă ţinuturi şi pentru a întregi icoana pe care ne-o iufăţişează Mioriţa în părţile de Sud ale Carpaţilor, e nevoie să urmărim legăturile baladei noastre cu alte motive, fie 'lirice, fie epice, să-i cercetăm mărturiile înnedite şi contarninările. D. CARACOSTEA SERENADA Dormi, iubită - uită plănsul ­ E ca marea plânsul tău- Mii de stele ard tntr'tnsul=« Dormi; veghea-te- voi de rău. Dormi, iubită - peste unde Trece ultimul fior, -, Tu În visuri mi te-ascunde Dormi, ţi-e Eros păz,itor. Dormi, iubită - printre stele Noaptea adormi de mult, ­ Ca să'ntinzi cărări spre ele, Dormi, - suflarea ţi-o uscult. Dormi, iubită - vântul trece, TeU leneşii doine-i spun - t Dormi - spre zori d'e-ţi va fi rece Dormi. te-oi tncalzi la sân. 19 Martie, 1920 [724] SUPREMA 'MBRA ŢIŞA:RE Se'nviiJue zarea "n perdele cernite Şi noaptea e sPre cântători ; Se tdngue 'uqntu'n livezi î1tflorit� Şi clipele pier în oaltori. CU/It besna se'ntinâe pe lungi coridoare, Strâjerii cu spedele'n mâni Se raaem' de {îduri şi dorm în picioare, Păzindu-şi - Auguştiî Stăpâni. Doar geamul, Infantii scânteie'n lumină, Din ţuuul în alb, muselin, Copila trudită privirea'şi anină pe glas trele pline- de crini. Pe [ata-i mai alqă ca florile-aceste, Broboane de rouă lucinti,' Ii pare trecuta ei viaţă boueste, Şi'n ocbii-i luceţeri s' aprind. Alături pe scaun Crăiasa veghează Cu sufletul îndurerat; . Un jidg de nădejde l1u'î înseninează Al gdrzd�dui cer sfâşiat ..... [725] Suprema 'mbrăţişare Desmear lă ohazul frumoasei Infante ./ Cu mânile-i în tremurări ; . Din gene îi picură mari diamante; -' Şi' i spune suaoe-alintări. Copila se sprijină' 11 braţele-i albe, Săltându-ii divinul căpşor, Le'l1cinge J)e gdtuI reginei ca salbe Şi lung o' sărută cu dor ..... o cliPă coboară Tăria senină: Din stele cad valuri de flori; Candidele şoapte-ale feţii se'nbină Cu trilul de privigbetori ..... o pasăre' şi fălfde-aripele grele La geamul de lună 'nflorii, In ţîJJătu-i sună-a pustiuiui jele; Pe braţul reginei sdrobit Injanta se'irclină .... şi doliul creşte Pe baos şi peste palat ; Iar uântu'n Iămâii 'r!f1oriţi se boceşte Sub cerul de fulger brăzdat. . ZOE O. FRASIN' [726] / Cum s'a despărţit Tantt Veronica Nu împlinisem încă anul dela nuntă şi împreună. cu Marie, - nevastă-mea dintâi, - ne nimerisem singurii musafiri de Crăciun în iarna ac*, - iarna dinaitea răscoalelor - în conacul cel mare al tuşei Veronica, - cum ne îngăduia biata maică-mea să-i spunem, noi copii, câteodată, când nu era faţă străină în casă. La prânz, de Sf. Stefan, a fost poftit' şi părintele Iancu din Va­ meşu, iar după masă, la o partidă de pichet şi-un păhăruţ cu lichior de ananas - cum numai Dumneaei ştia să-I dreagă, tanti .Veronica - cum venise vorba de bietu Nenea Stefan- , ni s'a spovedit pe negânditele la tus trei. Si-atuncea, în ziua .acea de Sf. Ştefan am putut afla în sfârşit pe' .deantregul, taina ce� mare a tuşei Veronica. După ce mai trase odată jarul inăl­ ţând mormanul chiar în gura sobei, se înturnă spre noi, ne privi galeşi o clipă, clătină din cap, şi-apoi grăi cu bunătate: «Iacă bre copii, la ce să zic, căsniciea noastră îmi place, zău, ş'apoi i'o vorbă bătrânească : ziua bună cică se cunoaşte ea sireaca de dimineaţă; după cum vă văd voi ţineţi unul la altul şi apoi sunteţi potoliţi de tot şi asta preţueşte mult, dragii inei! Credeţi­ mă, un strop' de dragoste mai puţintel şi îngăduinţă mai multă căci patima ca şi încăpăţinarea pârjolesc ori înghiaţă suflete le 1 ' Pe mine când m'o scos tata În lume, nu implinisem nici cinsprezece ani măcar, ştiam binişor polea, val sul şi cadrilul, ciripeam franţuzeşte şi rupeam ceva greceşte; eram tare încre­ zută in frumuseţea mea, da'ncolo prostuţă, prostuţă de dam în gropi nu 'altceva; ca mai toate vlăstarele boereşti de pe vremea ceia. Când eşeam la plimbare in stânga tatei, în butca cea mare cu patru cai înaintaşi, toţi întorceau capul după noi; iar pela [727] Cum s'a despărţit Tanti Veronica nunţi şi baluri, - că pe atuncea se ţineau lanţ in carnaval, roia tineretul in jurul meu, de sporia nu şagă mândria in pieptul tatei. Pe nenitău Ştefan, l'am cunoscut la nunta Doctorului Mandrini, Îşi dase taman demisia dela curte, iar până'n toamnă . la alegeri, se mulţumise chipurile cu prefectura de Covurluî. Deşi împlinise patruzeci şi doi de ani,· bătea zău pe mulţi' de 30 chiar, era umblat şi cetit, grăia frumos de tot şi nu-l în­ trecea nici unul din Galaţi, nici la mazurcă, şi nici la cadril. , Intr'o săptămână mi-a ameţit capul deabinelea; m'aşi fi topit pe picioare, nu altceva, -de nu l'aşi fi văzut cumva într'o zi; în aşa hal ajunsesem la vreo lună, dragii tantei! La inceput bietu tata s'a împotrivit dârj ; mi-aduc aminte ca acuma, că intr'o seară m'a ridicat binişor pe genunchi şi mângăindu-mi uşurel cu mâna stângă zulufii, ,mi-a grăit blând de tot, că sunt un copil nătâng, că încă mai cred pe semne că tot ce sboară se mănâncă, că prefectul e mueratic de tot, că joacă cărţi până se crapă de ziuă şi cu câte şi mai câte nu mi-a îrnpuiat urechile în seara aceia bietul tata, Dumnezeu să-I erte; dar văzând încăpăţînarea mea, s'a încruntat, a trântit cu pumnul în masă, şi s'a răstit mânios din cale afară. - Am să-ţi trag diavoli! douăzeci şi cinci la scară cum trăgeam odată ţiganilor! , Două zile n'am luat nici pâine in gură; a treia zi încă, disdedimineaţă, un'ce văz pe tata intând binişor în iatacul meu, şi cum eu tăceam privind ţintă cum se legăna canarul in scrân­ ciob, îmi grăi iar blând de tot: - Pe semne ai de gând să mă bagi in mormânt cu zile, Veronico, tată!i - Ba' am de gând să-mi fa� sama ca să poţi trăt în tihnă O-ta ! ... răspunsei eu într'un târziu, înnecându-rnă plânsul. A doua zi chiar pela toacă Iăcurăm logodna, iar la o săptămână în cap, nunta la Episcopie. Ştefan Comşa de-a doua zi după nuntă, nu mai semăna de fel cu celalt Ştefan Comşa : dragostea îl schimbase cu totul, • nu mai juca, nu mai fuma şi nu mai gusta din şampanie acuma" toată ziulica nu s'ar .fi despărţit de mine şi nu mai ştia sărmă­ nelul cum să-mi împlinească voia. Impinsă de curiozitate mă pusei scaiu pe capul lui dela o vreme, ca să-mi povestească şi mie câte ceva din năzdrăvă- [728] 728 Ion Dongorozi ,.1 niile lui de holteiu ; la început ş e împotrivi dârz de tot, iar mai Pe urmă, de dragul meu, începu să mi-se spovedească. Când simţeam că'I joc C11l11 joacă vântul fulgul de păpădie, creştea mândri a în mine, dar şi dragostea sporea atuncea. Dela o vreme Însă prinse rădăcini şi pârdalnicul de necaz; vă mărturisesc că erau clipe când mi-aşi fi dat bucuroasă viaţa să fi ştiut c 'a fost numai al meu, că până la mine altă femee n'a cunoscut şi cum mă durea din zi în zi tot mai amarnic gândul asta, mă hotărli să,1 fac şi pe el să sufere depe urma mea. Era' gelos mănia lui Dumnezeu, dar mustea năduful numa'n el; nu m'ar fi mus­ trat Dumnezeu să-I, ierte,""nici cu vorba, ba nici cu privirea măcar; îmi dam seama, însă, cât suferea, şi asta mai po­ tolea parcă furtuna ce se pornea uneori în mine. Dansam până ce arneţearn ori nu mai mă ţineau picioarele; împărţearn în dreapta şi în stânga ochia de, iar când spre revărsatul zorilor 11'= lntorceam spre casă îi mărturiseam tolănită pe perna cupele! că petrecusern tare bine, că mă simt fericită şi trăgeam cu coada ochiului ca să prind pe faţa lui, tăria loviturei. Ajunşi acasă se întorcea însă afurisita de roată şi curând, curând, mă săgeta amarnic durerea că-l vedeam chin u indu-se din pricina răutăţei mele şi nu mai ştiam atuncea cum să-i cer' ertare.> şi cum să-I împac, dar căsnicia noastră fusese îriveninată, copii, şi liniştea de mai înainte, îşi luase sborul pentru totdeauna! Şi iacătă aşa ajunsesem noi să ne petrecem dela o vreme zilele, dragii maichii! Tartti Veronica ne umplu din nou păhăre­ lele cu lichior, ne îmbie, sorbi chipurile şi Dumneaei de două ori, oftă şi înturnându-se spre nevastă-mea grăi cu blândeţe: Tu ia seama drăguţa mea, eşti femee tânără, şi eşti fără pic de experienţă mlfitico - ca cele mai multe dealtrninterea - poate să-ţi fie de folos păţania mea, Marie! Dintre cei ce-mi dădeau târcoale, căpitanul Raul Vulcă­ nescu.era fără îndoială cel- mai indrăsneţ şi îndrăsneala lor, ca şi stângăcia noastră, de cele mai multe ari ne doboară. Câte nu sunt sărrnanele de ele nevinovate şi câte nu ispă­ -şesc poate o viaţă întreagă greşeala lor de o clipă, şi Tanti Ve­ ronica plecă capul oftând din adânc. Am simtit, fetiţo, cum în -timpul jocului mă strângea de mijloc mai tare' de cât s'ar fi că": zut, ba' uneori, simţeam cum de geti le lui îmi frământau sânii şi , cum respiraţia lui înteţită Îmi ardea umerii goi şi îmi era ruşine [729] Cum s'a despărţit 1 anti veronica să mă desprind ori să mă împotrivesc; ajunsesem dela o vreme neputincioasă faţă de omul ăsta. Dar dece i-am cetit, Doamne bileţelul strecurtat în cutele evantaiului, iar dacă, mânată de cu­ riozitate, i l-am cetit totuşi, dece nu i-am plătit cum mă gân­ disem toată nopticica ceia, sau de ce nu il-am arâtat oare şi lui Stefan? , De câte ori nu m'am des cusut Marie; şi câte lacrimi n'am vărsat oare în cei 29 de ani de văduvie? Iată să vă citesc şi vouă bileţelul ca să vă durneriţi de om; şi Tanti Veronica aduse de alături, din dormitorul dum­ neaei, o casetă de palisandru încrustată cu solzi marunti de sidef pe capac, alese din cele două rămase pe cel răsucit Sui, îşi prinse ochelarii şi ceti rar, incruntând din sprâncene: Doamnă, Sunt ostaş şi ca atare nu prea ştiu să rnânuese condeiul, dar sunt deprins să grăesc omului pe şleau, mi-ati plăcut şi când îmi place vânatul, ştiu că nu trebuie să-mi scape. Sunteţi tânără şi frumoasă, iar bietul Comşa ca mărul domnesc, găunos pe dinăuntru, şi roşu pe dinafară de-ti mai ia poate ochii. Ştiu bine că v'am plăcut dela început şi de aceia mai ştiu că vă împotriviţi zadarnic. Ţineţi minte Doamnă, ceiace e hotărât să se întâmple, trebue să se întâmple negreşit. R. V. CU toată scârba şi necazul ce-mi muncea sufletul, n'am Îndrăsnit totuşi să-i spun ceva lui' Ştefan; nu ştiu cum, dar mă simţeam parcă greu vinovată, şi cu Jlece zi ce trecea sim-. ţeam tot mai lămurit slăbiciunea mea. Imi dedearn bine seama că în lupta ce se încinsese acuma între mine şi căpitanul Vulcănescu, eu voi fi cea doborâtă la urma urmei; şi ceiace mă muncea şi' mai mult, era credinta lui Ştefan, credinţă de neclintit, şi curăţi \ legăturei dintre el şi căpitan. Se începuse de câteva zile războiul cu Turcii. Intr'o Marţi ·pela toacă, cum lucram plecată pe gherghef und' ce mă trezesc in prag cu căpitanul Vulcănescu; am înlemnit locului de frică. Cum de se strecurase până acolo, nici slugile nu m'au putut dumerl. Ştefan plecase de Duminecă la Bucureşti; era pe-atuncea Prezidentul Senatului, şi-i depeşase Erătianu să purceadă grab�· [730] 73° Ion Dongorozi nic. Căpitanul venise hotărât să-şi joace ultima carte, căci a doua zi de cu noapte, trebuia s'o pornească la Bucureşti, iar de acolo drept la Giurgiu cu bateria lui, şi 'de n-ai fi căzut Sfin­ ţia Ta taman la vreme - că se nimerise să fie zi'ntâi în Marţea ceia - nu m'aşi mai fi putut împotrivi atunceacăpitanului Vul­ cănescu. Iacă asta n'ai ştiut-o zău, nici D-ta Părinte până 'n ziua de azi, cu toate că-mi eşti de 24 de ani duhovnic. Martor mi-e Dumnezeu din cer, că OU ma D-tale unuia, datoresc eu cu­ rătia mea! .. . Părintele Iancu făcu ochii mari şi se opri o clipă. din rân- duitul boabelor de chihlimbar din şiragul de mătanii cu incue­ toarea aurită, - darul Episcopului Dionisie.- Tanti Veronica oftă, îmi făcu semn să arunc şi butucul cel ' mare în sobă, ŞI porni să povestească mai departe, frămăntând de zor între degete, 6 fărămă de miez de cozonac. ' Căpitanul Vulcănescu a căzut în coasta Smârdanului, sfâr­ tecat de un şrapnel. Dumnezeu milostivul să-i erte păcatele, da' răzbunarea lui nurna 'n capu unuia dintre Vulcăneşti putea ră­ sări. Departe de mine gândul de a-i ponegri, dar D.-taPărinte ştii prea bine ce haini au fost mai toţi Vulcăneştii; cine nu.ştia oare pe vremea mea, de isprăvile Paharnicului Ieremia Vulcă­ nescu? Testamentul scris şi semnat de mâna Căpitanului Vul­ cănescu, suna cam aşa : «De-o fi să cad în răzbel averea mea să se împartă după cum hotărasc : Moşia Dâmbeni cu conacul şi gospodăria depe ea mamei mele vitrege, Cucoanei lIinca Gligori Vulcănescu, pădurea Ru­ deanului, cele 8000 de galbeni austrieci din slpetul mare şi por­ tretul în uleiu din dormitor, amantei mele, D-nei Veronica Corn sa . , iar straele, ciii de călătorie de la reghiment şi solda pe luna " � din urmă, lui Ion Muche din Dâmbeni, finut şi ordonanţa mea» Tanti Veronica îşi muşcă buza şi se scutură săgetată de-un fior. De nu l-ar fi pălit atunci sincopa, păi nici vorbă că m'ar fi gâtuit ca pe un puiu de gâină bietu Ştefan. Parcă-l văd di­ naintea ochilor cum s'o prăbuşit ca trâsnit, CU gazeta făcută .mototol în dreapta. A doua zi de mânecate o şi purces spre Bucureşti şi purces o fost de atuneea, sărmanul; nici o vorbă şi nici un rând mă­ car. Prin ce-am trecut eu, numai Măiculiţa Domnului ştie. Când [731] Cum .s'a despkrţit Tanti Veronica Idolul meu, De te-am suparat când-va şi de n'am avut tărie ca să-mi . frâng cerbicia în ceşti doi ani, iartă-mă, te rog, iartă-mă, Veronica» Te-am Indrăgit cum o ştii din ziua când te-am zărit, şi-ţi jur, că stăpânit de aceiaşi dragoste ca şi 'n ziua dintâi, voi co­ lii borî acum în mormânt. Adio Veronica, şi iartă-mă, iartă-mă, că mi-am ispăşit din plin greşala în ceşti doi ani de chin. l Ştefan al tău. eram să-mi' fac sama în sara de Sf. Paraschiva, numai biata maică-ta m'o scăpat; mi s'o muiet inima de ţipetele ei: era un. copil pe atuncea drăguţa de ea, nu împlinise nici 11 ani; poate " I ! , v'o fi spus când va sărrnănica, sărmană fie de păcate. Nu mă simţeam vinovată nici cât negru sub unghie, şi cum nu puteam pricepe şi erta purtarea lui Ştefan, n'am cercat de fel să mă desvinovăţesc, afară de încăpăţinarea mea, rudă ori prieteni care să-mi fi dat povaţă n'aveam şi aşa după două luni de la ceartă , şi la doi ani şi vreo cinci săptămâni de la cununie, m'am trcu g r zit despărţită de Ştefan şi văduvă am rămas de atunci, şi pănă ln ziua de azi. Tuşa Veronica oftă ingândurată. Doi ani de zile a dus-o sărmanul de el numa- 'n beţie şi joc de cărţi, iar cândt o pierdut la club şi cea din urmă sută de galbeni şi-o descărca! pistolul cel mare turcesc cu două tevi, în cerul gurei, de-o că­ zut trăsnit în faţa oglinzei. Iată şi rândurile lui, ultimele lui rân­ duri scrise chiar în noaptea ceia . . . şi Tuşa Veronica şter- gându-şi pe rând ochii, luă tremurând celalt răvaş din casetă, îl desfacu cu ,greu şi ceti cu glasul. scăzut, abea stăpânindu-şi plânsul: Tanti Veronica nu mai lăcrăma ;: crlvăţul şuera şi mai tăios parcă, răscolind 8puza ... Pădurea şi galbenii l-am făcutdanie de atuncea'chiar, schi­ tului de maici din Crângu, după cum m-ai sfătuit O-ta Părinte. Lumea m'a vorbit şi m'a bârfit multă vreme, c'aşa-i gura lurnei, îi trebue mereu câte ceva de meliţat; 'eu însă vara şi iarna nu m'am deslipit de aleea, în conacul ăsta unde o închis ochii tata şi măiculiţa, trag nădejde să se milostivească O-zeu Sfântu şi de păcătoasa de mine curând, curând. Iaca asta-i povestea vieţei mele din fir în păr, copiii maichii ; una la fel cu multe altele: [732] 732 , Ion Dongorozi poate, şi Tuşa Veronica oftă din adânc, înălţă din umeri şi-şi şter-se încetinel ochii. In noaptea ceia de Sf. Stefanvrn'am pârjolit şi pe o parte \ şi pe alta, dar n'a fost chip să închid ochii până 'n revărsatul zorilor. ION DONGOROZI. AMURG DE' TOAMNA Purtător în larga lume De tristeţi ce înfioară; Peste sat, amurgul toamnei, Tot mai mult din plăvi coboară. Şi, pe cer, hursuzi trec norii Grămădind cernite flamuri : Nici o floare în grădină, Nici o frunză sus pe' ramuri. Doar un fir răsleţ de nalbă . Tot râvtiind pesemne, soare, Indaratnic. se trudeşte Asprul vânt să nu-l doboare. Şi cum stau aşă privindu-L In pustiul inserării, Parcă-i sufletu-mi în luptă Cu oştirile pierzării. [733] V R A J A Se 'titunecă lumina zilei, In crâng prind umbre să se 'nşire Şi'n fund de zări răsare [una, Vrăjind senina nesfârşire. //1 tăinuitul sân de frunze, Pribeagă 'n veci de veci, o boare, Tot mai Încet, Încet adie, De doruri vechi răscolitoare. Şi cum pe toate din natură Coboară - apoi odihna sfântă, Eu nu mai ştiu: privighetoarea, Sau sufletul În mine cântă? V. LAINICEANU rDin Heine , Domneşt,ecaldă uară Peo-brafii tăi de nea, Domneste rece iarnă Pe ini1�ioara ta. Sever schimba, iubito, Cum toate se schimbară ; Pe faţă-ţi va fi iarnă­ Şi 'n inimioară ruară i NADEJA LEZIANU [734] -i: PE SIRET (INSEMNĂRI DIN 1917) «Urmare) MĂXINENII / De la Nomoloasa apele Sin tului se lenevesc şi mai mult alunecă din matcă, se înpotrnolesc, se împart in numeroase braţe, se resfiră in gârle şi bălţi, împânzind câmpia pe intin­ deri nemăsurate. In dreptul Măxinenilor tinutul furat de apă­ terenul inundabil=- se lăţeşte pe vre-o '15 km. E Impărăţia apei, aici, cu bogăţia şi varietatea de colori a plantelor, cu animalele deosebite, cu peisaje fantastice în răsărit, şi asflnţlt de soare, cu drumuriIncâlcite, nesigure, pline de mâl şi de bălărli, stre­ curându-se în lungul unor, înguste limbi de uscat printre lacuri, şi mlaştini, pe lângă ostroave tainice. , Germanii au evitat locurile acestea primejdioase. Frontul lor ocoleşte bălţile şi stufărişurilemergând pe lângă marginea aatelorDlăneasca, Chinoveanul, Măxinenii, şi dând in Siret tocmai în dreptul Voineştllor. Pentru ai noştri a fost o mare greutate fixarea liniilor de' luptă în astfel de locuri mocirloase. In' tranşee, în baterii, ade: ' se ori izvora apa, inundându-le, Iăcându-le de neîntrebuinţaf Din nou trebuiau soldaţii să taie rânduri în părnântul umed, să sece mlaştini, să trăiască chinuiti printre noroaie şi ţânţari.', A fost, mai ales pentru' soldaţii de la munte, o grea sforţare pen tru. adaptarea la mediu. Dar în curând s'au obisnuit. Căci omul se învaţă cu orice.' E un animal adaptabil. Aceasta e cea mai mare calitate a 'lui. Prin ea vieţuieşte de atâta amar de vreme, în care nenumărate specii s'au stins, prin ea s'a răs-" pândit 'de la un pol Ia cel alt. E un animal al, obiceiului, - _ � ... E. C [740] CONTRIBUŢII LA O BIOGRAFIE A LUI N. BĂLCESCU dupA corespondenţa sa inedită cu A. G. Golescu (Urmare) Tocllescu spune că În acea epocă, pe la 1838�9, Bălcescu . ar fi avut 0\ înţelegere CI1 1. Cârnpineanu pentru crearea unei 'constitvţii, al cărei proect l-ar fi redactat-împreună.ţăcest proect prev-edea egalitate, unire cu Moldova, prinţ strein, împroprletă­ rirea ţăranilor, emauiciparea femeii"). In afară 'de faptul că.Ioan Ohica, nepotul lui Cârnpineanu, nu pomeneşte nimic de acest· lucru, ce trebuia să-i fie-cunoscut, lucrul se prezirrtă Indoios şi din cauza altor consideraţii. Cârnpineanu nu putea cere un prinţ strein, el care avea speranţe mai mult sau mai puţin mărturisite de a deveni el însuşi domn, iar Bălcescu, care era republican, n'a preconizat, nici odată această idee., Apoi Cârnpineanu, unul din oamenii) cei mai in vază a ţării,n'ar ·fi ales ca asociat pentru îndeplinirea planurilor sale pe un iuncăr de 19 ani, care la acea epocă nu se făcuse cunoscut prin .nlrnic. Originea acestei erori stă în ştirea dată de Voinescu II, că, pe când Bălcescu era iuncăr, era în relaţiii cu Cârnplneanu şi Eliade, dar nu era vorba de eJnţelegere+politică %). Aceasta s'a închipuit din cauza că" complotul dela-'1840, la care luă parte Bălcescu, urmă după închiderea lui ,Câmpineanu 'şi oparte din conspiratori îl doreau ca Domn. Bazat pe aceste ştiri şi Pe co- 1) Tocilescu l. c. p. ,30.' 2) Voinescu II N. Balcesco p. 3 • -> [741] Contribuţii .municaţil orale ne controlate Tocilescu a pus tn circulaţie ştirea ' se face .' ecoul acestor aşteptări. 1. Ohica spune: «Teribilul an 1840, des­ · pre care se prorocea fel de fel de grozăvii, ba c'o să ne frigă .ziceau unii, 'ba c'o să 'ne fiarbă ziceau altii 8). Inainte Colson apoi Tavernier încercaseră unele aţâţâri ') iar Co'quhoum agentu 1 Angliei era bănuit probabil nu fără dreptate, că alimentează spi­ -ritul de răscoală. 5) Arestarea lui Cârnpineanu produsese mare tur­ ,burare: sunt cunoscute versurile: Haideţi fraţi la Mărgineanu. sa scăpăm pe Cârnpineanu, . Bătrânii boeri făceau opoziţie domnului in Adunare din in­ -teres personal, iar tinerii se. sirnţiau datori faţă de cultura nouă , -ce primiseră, să scape ţara de ticăloşia, incare o vedeau. Cesar · Boliac, care pare a nu fi fost în legături cu Bălcescu, 6)răs­ pândiseşi el scrieri de atătare 7). Toate aceste împrejurări pro- · , .duseră şi făcură posibil complotul lui MItică Filipescu şi N. Băl- -cescu. In orice caz această Încercare nu poate f! pusă in legă­ tură cu complotul bulgar de la Brăila aţăţat de Ruşi, cum face Eliade. care numeşte pe Bălcescu cornplicatul în � ale Brăilei ca instrument inconştient său ca înşelat 8). "des hornes qui avaient 1) Faptul il admite şi d. O. Desuşanu in Cursul de literatură II, p, 127. . 2) Pentru cari vez il, C. Pilitti, Turburări revol-rttonare in Ţara Ro­ · mănească 1840·43 in Analele Academiei Române, T »n. XXXiV, p. 2l)1 şi «următoarele :' 3) 1. Ghica opere complecte III 113 4) Pilitu p. 208 şi 9. ' "5) Filitti p. 202-4 6) idem 222. 7) idem Idern. 8) 1. H. Rădulescu Scnsorl din Exil (publicate d� N. Locusteana) - Bucureştt 1891 p, 2n . .. . . � . rb . _�r.Hiiil:!!' .f,ffil, .i!Il!!j�,g" 'imJ!,!iil!,; ..•• iili.!lîl.,m. __ !8ell .. !l .. ,!mlil!\f[� [742] P. P. PanalteSC1J Q \ pris part a l'affaireC' d'lbraila.en 1841,. 1) �;N: BăJces'cu, quine se' disait que nationaliste et qui n'avait eu aucun scrupule de fi­ Jr . gurer dans le complot d'lbraila ourdi par le Russes en 18402). Complotul din Brăila, o afacere cu totul distinctă, dacă li fost aţăţatde Ruşi, avea de scop crearea de conflicte între Turci şi. Slavii de sud, pe când complotul român era îndreptat contra, Rusiei şi pentru Turcia . . De altfel, când izbucniră turburările dela Brăila, Bălcescu şt soţii lui erau de mult în inchisoare. Complotul; la care luă parte­ Balcescu, rămăsese un eveniment destul de nelărnurit până în timpurile din urmă. Graţie însa d-Iui Filitti s'au putut cunoaşte; mai multe amănunte asupra acestei încercări de-răscoală li). Dar o latură a ei a rămas totuşi neobservată. «, • O broşură anonimă din 1855 -Solution de la question d'o­ rlents ne aduce În aceasta privinţă ştiri preţioase, dar cari nu se pot admite În întregime. Autorul, care nu semnează, este Vaillant, 'cum arată o poezie in onoarea sultanului Abdul N,ejid, poezie ce se găseşte in acea broşură ') şi 6 re găsim " intr 'a.tă broşură a lui Vaillant -Turkie et Russie> o). ' Reproduc aci intreg pasagiul foarte puţin cunoscut, în care. se vorbeşte' de complotul de la '1840 : . , ! «Le .mec contenternent est universel. La questiond'Orient pendanfe' alors en Egypte, reveille des esperances, inspire aUK , '. � .',ţ . ' '.'1 «patriotes l'idee de prendre des mesures a .tout evenement, S'il «y a:guerre, s'i! est parte atteinte a' l'integrite de l'empire.otto­ � . Şi chiar Germania nu,:,ol .să. profit� de � b�unăvQin!a en.­ gleză pentru a trata ca chestiuni surguratice, fara alte gânduri­ mari momentane, cauzele intervenite între Anglia şi dânsa, lăsate în voia soartei şi a rivalilor politici, ce puteau deveni pericu­ loase - şi cari au ajuns întradevăr periculoase prin părăsirea ori-cărui contact diplomatic între ambele Puteri. «Dacă timpul, de fapt,' nu era Încă matur, pentru proecte «de alianţă, cel puţin trebuia împiedicat, ca Anglia să alunece «În partea franţei şi, ca urmare, în partea Rusiei. Mijlocul cel «mai bun era înţelegerea oferită asupra Marocului. In loc de a «opri Anglia dela ° antantă cu neîrnpăcatul nostru duşman, franţa; "ne stăpân ea traditionala consideraţie pentru Rusia, care de mult "nu mai era Rusia lui Alexandru Il» 3). * * * Anul 1901 tu Întradevăr o răspântie a căilor istoriei, cacr ° înţelegere a celor două mai Mari Puteri, al căror conflict de orgoliu şi de avuţii era să însângereze lumea, ar ti avut incal­ culabile consecinţi, Dar încă-o-dată -în cursul istoriei -- glasul celor dispăruţi a înăbuşit vocea celor vii. Ca o ultimă şi mult ascultata poruncă, sună pentru Germania cel elin urma consiliu politic a lui Bisrnarck al prieteniei ruseşti, Ar fi trebuit UI1 alt Bismarck - un om politic cu vaza şi autoriatea lui în imperiu - pentru a fi putut îndrepta Germania � aşa / cum simtea şi. cugeta dâusa în 1901 -- spre drumul prieteniei engleze! şi , forţat spre acel al inirniciţiei ruseşti. Un asemenea om n'a existat, Iar ast-fel cum în acea epocă se desemna atitudinile Angliei şi Germaniei, se PUtc211 prevede posibilităţile conflictului. Acceptarea de r-ătre Germania a avansurilor politice! lui Charnbellain ar fi fost (3 soluţiune reală, care rar fi putut înlătura, 1) In 1898 - în Ianuarie )901 - in August 19(}!. 2) Hamman. Zur, Vor;;. des Welt k, pg. 92. Vezi asemenea vol. li , din Lebensermerungen und politlche Denkwtlrrlig keitenal Iui Herma n v ou Eckardstein, care lua cu Hatztcld o parte activă ]:1 aceste negocieri. 3. Hamrnan. cp. cit. pag. 94. Pentru toată faza diplomatică a lncer­ catei apropieri anglo-g6!rmano, vezi HammatJ, op. cit. cap. l. lJl. şi V. [762] Convorbiri Literare pentru timpul cât il poate prevede calculele omeneşti. Germania nu era in măsură s'o facil. In locul soluţlunei politice a înţelegerfl anglo-germane, s'a aplicat numai saluţi uni diplomatice, trecă­ toare ca şi oamenii, a căror dibăcie le putuse îndeplini; măsuri menite a menţine pacea, fără a o putea asigura timp îndelungat. In anii, care urrnară până la pacea dela Portsmouth (1905), Incepură a se vedea consecinţele zadarnic ei încercări dela 1901. Pacea dela Portsmouth trebuia să le precipite şi�întrevederea dela Reval (1907) să le consfinţească, Tractatul cu Japonia, ce după primul proect englez ar fi trebuit a fi îucheat la olaltă cu Germania, fu semnat de Anglia singura (30 Ianuarie 19(2). Con-: dtţia era pusă, că dacă unul din ambii contractanţi intra în război cu a treia putere, celalt să rărnână neutru şi să,' mi intervină spre a'şi ajuta aliatul, de cât dacă acesta era atacat de o a patra putere. Dar aceasta a patra putere nu era să se arate. Era momentul politic când, veghiând la reînoirea Triplei Aliante, Bulow, proclama în Reichstag, principiul.echilibrului mon­ dial al Marilor Puteri (2 Ianuarie 1902). "N u este o Putere, care, «dacă ar voi să ducă în partea ei război in Europa, să nu-şi, «zică; ce se întâmplă oare în spatele meu ... ". Şi în }lSemenea moment Franţa, aliata Rusiei, a Rusiei acea a treia putere eventual beligerantă din tractatul anglo-japonez, nu vroia să fie dânsa a ' patra putere, ce ar fi declarşat mecanismul zisului tractat.Starea ei internă o 'obliga atunci a fi pacitică - curentele anti-mllitariste., şi an ti-naţionaliste erau încă prea puternice, - dar nici ora nu era venită, ca să se precipite în necunoscutul unei politici război­ nice, atunci când unui Delcasse i se deschideau. în Africa, în , deosebi tn Maroc, prin cultivarea unui teren de Înţelegere cu Anglia, posibilităţile de a relua o politică de întâia mână in Eu­ ropa şi printre ele suprema posibilitate a revanşei, Franţa tre­ buia să continue să facă politică colonială, dar nu, ca până acum şi ca într'o Europa bismarckiarră spre a se îndepărta de con­ tinent, ci din contra pentru a juca pe continent un rol din ce în ce mai activ. Delcasse declara în Parlament, că efectele Du­ biei-Aliante nu se puteau întinde asupra Asiei orientale. Poziţia luată de Germania împingea cu atât mai mult la.aceasta atitudine. Principiul era: dintre toate Puterile, German a este acea, care are interese mai reduse în Asia Orientală. E liberă deci de, a merge cu 'cine îi oferă mai multe garanţii de pace sau si­ guranţa porţii deschise. O politică de tertius gaudens 1). Şi de' fapt, cum cercurilor conducătoare şi opiniei publice, li se în­ tărea credinţa," că Ang,l!a era puterea acaparatoare, că dânsa, prin braţul Japoniei, ameninţa pacea şi. închidea porţile comer- 1) Biilow In intervievul lui luat de A. Tardif:iu 1903, In Harnman op. cit. pe 103. H. adaoga: ,,?uteam deveni ter tius patlens, dacă alianta ea ' gleză se intindea asupra Franţei. ' [763] ţului asiatic, ele se plecau din ce în ce mai mult spre o po­ litică rusofilă. Dar în afară de ele, alt cineva accentua mişcarea: Kaizerul. E o sar.Jnă il viitorului de a fixa în istorie figura lui Wil­ helm II. Din complexul ei nu cunoaştem de cât elemente - des­ -tule pentru a-i putea 'atribui crârnpee din rolul jucat în marea tragedie, insuficiente Însă pentru a-i lămuri rolul întreg Salt pentru a şti, dacă acest mi fu ori nu de căpetenie. O notă, ce reese, ca sigură a caracterului sau e, că a fost - ca'împărat-­ ud convins. Convins de ţrnportanţa situaţiunei sale, de influenţa covârşitoare, ce trebuia să o aibă, ca deţinător al acestei si- _ -tuaţii asupra stării de lucruri din Germania, şî chiar dţ dincolo, de graniţele-Germaniei. Era un. sfalpal tradiţii imperiale, al datinelor germane şi specific prusace. Judeca, că misiunea lui de împărat îi era dată de Dumnezeu şi în fata lui Dumnezeu era răspunzător de datoriile, ce isvoraudin ea. Credea de da­ toria lui, ca peste tot şi în toate să facă figură de împărat şi aducea laîndepIinirea sarcinii ce şi-o însuşea, toată voinţa şi chiar impulsivitatea unui «temperament dramatic 1). Insă acest convins până la misticism a ştiut să vadă unele necesităţi reale ale epocei sale şi lui i se datoresc În bună" parte legile zise socialiste, care fură una din cauzele disgraţiei lui Bismarck,. şi. ceeace ne interesează aci - crearea flotei germane 2). Şi ca ini­ ţiator al acestei idei văzuse pericolul, ce se înalţă din parte'! Angliei pentru 0. Germanie, care 8:! adeverea, ca o Germanie rnon- "dială prin acest instrument şi acest simbol: flota. Anglia nud fusese niciodată simpatică; ea cu 'Franţa, pe de altă parte, constituia un bloc de puteri «democratice», In schimb , simpatiile sale mergeau către. corrservatoarea Rusie şi în deosebi, către familia imperială a ei. Oare zvonul acestei rusoftliirşi an­ glofobii a moştenitorulai de tron delpe atunci; lărgit peste cer­ eul intirnilor nu fu pretextul scrisorii lui Bismarck către Salis- " , buty ? Iar desfăşurarea evenimentelor nu putea de cât să accen­ tueze aceste tendinţi, cari-i prieau ideelor conservatoare ale Kai­ zerului-şl cari rees . vădit în scrisorile lui către Ţarul Nicolae II, vărul său 3). Scrison cu caracter i(!tim� suveranii se tntuiau-> J în cari pe lângă, chestiuni familiare şi "grija de a menţine şi În­ târi prin nenumărate detalii, legătura între am bele cu� t� şi ca maraderia ostăşească Între ambele armate, rees preocupările po­ litice şi modul de gândire pentru a le soluţiona. «Dacă faimosul 1) Tirpitz pg. 134. Astfel caracterlza B'smarck natura lui Wil-· helrn II. ,,' F - '", : � 2) Fără .Kaiaerul nu s-ar fi putut înlătura Îndepărtarea Germaniei Il jremdung) ,;,de la mare şi de la interesele şi 'datoriily de civilizaţie herente ei aceasta rămâne meritul lui In" istorie.' \ ' , 3) Ţarul Nicohel fuse3e 19s1in(t 'C;U 1') spră a împăr.atitbi"� \Yilhelm i� "Wilhelm Il şi'Nicolae Il erau deci veri,în al d o,i1 ea . rang,. il. [764] Convorbiri Literare -sultan (Abdul Hamid) n'ar fi întârziat ani de zile cu această «chestiune 1) linia ar fi fost începută încă de ani, şi ţi-ar fi oferit «avantajul să trimeţi regimente de la Odessa direct la Koweit şi «aceasta ar fi. stricat şi socoteala celeil'alte puteri din causa tru­ -pelor ruseşti, cari ar fi_stăpânit liniile din interiorul ţarii .. »2) Un alt motiv îl mai apropia de Tar, El vedea în Anglia -acaparatoare» sprijinul Japoniei şi in 'Japonia educatoarea mi­ litară a Chinei întregi. Pericolul galben nu era pentru dînsul un mit şi ca împărat creştin credea de datoria lui; de a susţine; după putinţele sale, Puterea de rasă- albă, care era scutul civili­ zaţiei europene, ameninţată' de rasa galbenă. 3). Apoi prietenia lui cu Ţarul pe care, el '- Kaizerul, monarchul Puterii con du­ cătoare in Tripla Alianţă îl considera şeful Puterii conducatoare în Dubla-Alianţă - asigura pe deplin pacea continentului, Fie-care în parte -avea cuvântul precumpănitor, necum îm­ preună; «Au decis ambele Alianţe -- sunt la olaltă 5 Mari Pu­ ,«teri" - că pacea trebue garantată, apoi lumea întreagă trebue «să păstreze pacea şi să se bucure de binefacerile ei.> ') Tripla Alianţă fusese reînoită la 29 Iunie 1902. Din partea Ita- � liei însă se manifestară şi alte ten dinţi - franco şi anglo-file >­ dar cari nu împiedecară aderarea ei. Intr'un eventual conflict armata austro-ungară ar fi putut lupta întreagă alături de armata germană, fiind spatele ei asigurat. Scopul/alianţei cu Italia era atins 5) 1) Chestiunea construcţiei' liniei drumului de fer de laBagda t, care in aceiaşi scrisoare, Kaiz erul declară că intenţionează a' o construi cu .capitat german. Puterea ceal'altă e Anglia. Incructşătorul rus n Wariag" apă­ ruse in Decembrie 1901 in golful Persic pentru a supraveghea mişcările Englezilor la Koweit. (Scrisoarea lui Wilhelm Il e ocaztonată de apa- riţia lui); . . 2) Scrisorile lui Wilhelm II către Nicolae II. Scrisoarea din 2/11902. 3) Scrisoarea din 26/1V 1895 (după pacea de la Shimenosekl intre China şi Japonia) « ••• Voi face tot ce va fi cu putinţă, pentru a mentlne Europa liniştită şi pentru a acoperi spatele Rusiei, aşa in cât nimeni nu va stânjeni acţiunea ta in Orientul îndepărtat. Căcl aceasta este vădit in viitor marea datorie a Rusiei de a-şi indrepta atenţia spre continentul asiatic ş,i a apăra Europa in contra marei rase galbene ... � In acelaş sens scrisoarea din 2/1X 1902; vezi şi scrisorile din 4/XII 19J3 şi" 3/1 1904 în sensul unei pline aprobărl date politicei ruseşti in Ex­ tremut Orient. In această din urmă, următoarele: .DardaneL� de speta a­ "ceasta (Korea--nu trebuesc.să ameninţe legăturile ţinuturilor ... lucrurile .stau aşa la Marea.Neagră si nu este ceea ce doreşti in Extrernul Orient .l(orea va trebui, să devie rusească. Când şi cum aceasta nu priveşte'p. "nimeni şi e treaba ta şi a ţării tale. Aceasta e părerea Iumll-Ia noi •• "Că Korea 'trebue să-ţi aparţle 'este o părere aci de mult. stabilită, ca-şt. ,.posesiunea M:an<;iuriei şi pentru aceasta nimeni nu SE agită aci" 4) Scrisoarea din 2/IX 1992.,', " 5) Harnman op. cit, 106. Un articol al lui Btsmarck in acest se ns, 19 Mai 1�91. Hamburger "Nachrlchten, Tot astfel vezi ş-i BUlow Deutsche, ,Politik. . ) [765] it Cronica Politică Dar de un asemenea conflict nu putea fi vorba. Rusia că­ păta din ce in ce increderea, că va putea avea deplină mână liberă in Extrernul Orient, fiindu-i liniştea păzită in Europa de Germania. Un pact tacit de prietenie ruso-germană se încheiase la Reval (August 1902), odată cu întrevederea celor doi suve­ rani, K 1izerul şi TanII. Alianta franceză era neglijată. Era mo­ mentul, când un Francez caracteriza Dubla Alianţă ca al Triplicei, cu Austro-Ungaria, spre a desăvârşi corn­ plecta eliberare de orice griji europeene şi putinţa desfăşurării > întregei activităţi a politici ruseşti in Asia Orientală, cu acela tre­ buia a fi înţeles. , Şi cu consimţimântul Germaniei, Rusia se înţelese cu A- ustro-Ungar ia, ca la o laltă să vegheze asupra liniştei depline a Orientului balcanic - şi a îndeplinirii reformelor în Macedonia (Conferinţa dela Milrtzegintre conţii Golochowski, şi în Lamsdorff, Octombrie 1903) 2) Insă în partea ceal'altă a eşicherului lucrurile îşi urmau cursul. Odată cu naşterea flotei germane de largul mării (Hoch­ see Flotte) presa engleză cu .,,' 1 ' I Economia tractatului constă .în renunţarea din partea Franţe! la drepturi istorice ale ei, asupra Terrei-Nova şi în Egiptul- Su- . ezul rărnânea Angliei fără chiar o contestatie de formă. Dar 111 schimb recunoaşterea din partea Angliei ea Însăşi «abţinându-se «de ori-ce influenţă politică În Maroc», a dreptului Franţei. de a «veghea asupra liniştei din Maroc şi de a aduce guvernului «sultanului ajutorul său pentru reorganizarea admif).istraţiunei, . .. finanţei şi armatei» îi urmă un tractat Între Franţa. şi Spania, care preciza drepturile lor respective asupra IV\.arocuhli (5 Oct. 1904). In timpul acesta războiul isbucnis e între Rusia şfJaponia (8 Februarie 1904). .' / I'n înaltele cercuri ruseşti victoria. părea asigurată. ram! se credea atât de tare în Extr emul Orient, În cât spusese lui Tirpitz, trimes de Kaizer în misiune confidenţiaiă, că Japonezii nu mai pot face nimic în contra lui şi adăogase «V,ă dau asi­ «g.Jtarea, că nici odată nu voi purta4războiuîn contra 1) germa" «niei (1903). «Pot conchide asupra acestui .lucru, scrie la rândul , "lui Wilhelm Il Ţarului, că poţi conta pe mine, ca pe adevăra­ > Si întru aceasta"Kaizerul era purtătorul de cuvânt al opiniei publice ger­ mane - Era momentul, când din i�Jjţiativa imperială, în cercurile guvernamentale ale Reich-ului se ventila ideia unei alianţe cu Rl1Si�L - Cancelarul fJi miniştrii însă nu erau de acord asupra avantajelor unei asemenea alianţe � şi Q.dntrE; aceştia, vOlJ Tir- pltz, rninistrul marinei, îşi adeverea simtul lui petitie. . IlS "Ca şi Ludehdorff, Tirpitz e o . figără reprezentativă. -. .:t Dacă' Ludendorf s'anăscut soldat, s'a făcut soldat şi a rămas " 'soldat -,- inpolitică şi, în toate - Tlrpitz, judecându·lpe dânsul ,:: 'ca şi pe cei l'alţi toţi după singurul criteriu, poslbll aci, al " cărţii, ne apare şidânsul ca soldat înăscut, .însă, care a ştiut să altoiască firii, de soldat concepţia omului politic. Elev şi, dânsul ca toţi germanii, al lui Bisnpfck,plăSffiuit şi dănsul, după me­ toda Iorţii, a ştiut însă, ceace 'toţi cei l'alţi, în afară de prea rare excepţii, au ignout: anume că sunt momente precize şi Se prepară momente într'adins ,pentru întrebuinţarea forţii - c�li�i în afară de acele halte din curgerea 'evenimentelor ea se Intoarce în contra neiscusitului şi neprevăzătorului, ce a tntrebuinţat-o #- greşit. ' , : Tirpitz aratăceea-cear fi dat şcoala'OCbismarckiană ÎnţeleaSă , de un om politic în epoca marelui război .. La fiziC un bJhân) cu Înfăţişare vie. S�tbt fruntea Înaltă şi largă; ochii ma,ri păt.rJn�ători, au subt· genele arcate o cleosebWi [767] Cronica Politicii 16, agerim�. Nasul e cărnos, pometele uscate şi cam aparente, gura usor lăsată în jos - putin dispreţuitoarevBarba tăiată in două colţuri după o trecută modă maritimă. Aspectul unui om, .care ştie să cugete şi să comande. . E inutilă alianta cu Rusia scria el (1. nov.1904) lui v. Richtofen, ministrul de externe. Ajutorul care ni Par da împo­ triva Franţei 1) nu contează, şi scopul de a face pe Anglia să renunţe la ideea unui război În contra noastră prin intervenţia la Londra a unei Franţe, terorizate la gândul unui război cu noi, aceasta o putem obţine şi fără ajutor rusesc. Cu sau fără declararea de razboi a Angliei ne-am pune Japonia pe cap, şi in contra ei n'am putea nimic, neavând flotă îndestulătoare. Şi în caz că Anglia ar trece peste Franţa şi singură ne-ar declara război, existenţa Încă prezentă a Dublei Alianţe ar stânjeni de­ cisiunele noastre faţă de Franţa şi în acest caz Rusia mai mult ne-ar strica de cât ne-ar folosi. Prietenia cu Rusia da, alianţă nu - căci principalul pentru noi este de a câştiga timp şi a ne construioflota.Bingură numai alianta defensivă între Germania, Rusia şi Franţa în contra An­ gliei ar oferi garanţii de pace -- dar aceasta nu s'Ilmbtna (Bacura) {Jeorgian ,(C, V.) III. ARTICOLE LITERARE ŞI ŞTIINŢIFICE Crupenski (Em. C.) Urmările economice ale Păcii 1, II, III. • Constantinescu (Eliodor) Problema liceului Românesc. \ 81 85 113 335 413 198 47 - { 615 715 f 206 �, \ 317 194 {� { 401 �. 115 32 , I Descentralizarea Ministerului Şcoalelor Scrisori dela T. Maiorescu • • • Mioriţa in Muntenia şi Oltenia. • • " .. Caracostea (D.) Cădere (M: D.) Cerke« (Emil) Filitti (C. 1.) .. Gaster (M.) Oherihel Illle Dr.) Maiorescu I� 19Ui • • •• • •• • • • • • Ferrnece şi descăntece Româneşti • • • • • , . Câteva' contribuţiuni la cuprinsul noţlunllcu­ ,rântului • Vlach" ••••••••• " •• Hărţeu eC. General) Studiul Istoriei Militare ••••••••• ', " Litzica ('onstJ Castrele romano-bizantlne tn Dobrogea . • Miliorescu (/.) Scrisoare .către Aga Gr. Oteteleşeanu • • • Mlliorescll T. România şi politica de neutralitate in con­ fllctul european din 1914-1917 •••••• Ceva filosoHe pe tntetesul tuturor ..... La a 80 abiveraare anaştere] luiT. Maiorescu , [778] • ".f' •. '. • ,·I{j·· • '. . • '. ".1/ •• , ;1 e". • . , . . ., . 'fi e., .. . . . '1,. ��CE)lSU' Ledecomposition politique du 8ociallsn{ AI .. �it,trQtufă 1 Medlcincl i-olitjcă An'dltr Char((ls ' �O,cio.1ogit ' " , , BiolOgie Geografie Industrie ,C I�iătlimânt " (1,". , s, "