[1]
, � "')t,.,\!,� �-1
"1'tII ....... tl MII. .
fU lAtA tA�. _
CONVORBIRI LITERARE
Apare la Ii,\' a fiecărei luni
----------
-- -------- ----------
Preţul abonallientului pe au, pentru R01llănia 20 lei, pentru Transiiuonia, Bucovina fi Un­
garia I5 Zei, pell!rit ţClrile Uniunii pos/ale, 30 lei, Pentru expediţie recomandată 3 lei in plus.
Ex:elllpian cu 1IUme!"u! 2 lei in Romănia; I leu fi 50 bani in Trausiiuania, Bucovina fi Ungaria;
3 lei in ţiirile Uniunii postale. - Reclamaţii pentru 1lU1IUre perdute nu se consideră.
Abollalllmtde se adresează la ADlJ:fINISTRA {:lE strada Buzi 96; la Librăriile Socecu &­
Csia, E. Grave &- Cda ii Ig. Hai/llaJlIl; in 1'RO VINCIE, la Librd,-iik din localităţi sau prin
biroul pOftal; in TRANSIL VANIA, la Librăriile: Ciurcu, Hrasou ; W. KrajJt, Sibiu; «Concordia>,
Ndsi!ltd; iiărăria diecesal1ă, Rlaj; i7t BUCO VINA, la ROllluatd SdUlJ!y, Cernăuţi; in UNGARIA,
la I(/ei11, Arad; Librăria diecesană Carauscoe], Doritori» de a se a�ona pot face la ori-care din
adresele indicate o simplă cerere fi li se vor trimite nusuerile apărute in am" pe care uoesc a fi
abonaţi, insolite de adeveri,,/a d� plata abonamentului.
DIRECTOR.
IACOB NEGRUZZI
ANUL XXIV.
Toate drepturile reservate
DrHEC'l'f 1\.
o
;--:iLrada 1�OIll(111i1 2G
EDITURA ŞI ADMINISTRAŢIA STABILIMENTULUI GRAFIC
1. V. SOCECU - BUCU REŞTI
STRADA BEl:Zl, 96.
[2]
[3]
APare la I a fiecăreI-' luni.
CONVORBIRI LITERARE
No.1.
Bucuresti, 1 Aprilie 1890. Anul XXIV.
CERCETĂRI
ASUPRA
SCOALEI FILARMONICE DIN BUCURESTI
" "
1833-1837.
Iir ;l\·nd şi de cătră cine s'au făcut primele in cec" ri pen-
� tru infiinţarea unui teatru şi cultivarea musicei in
Valachia, - inainte de domnia lui Caragea, - nu ştim, atăt
istoria căt şi tradiţiunile populare nu ne spun nimica despre
aceasta.
Ştim numai că pe, la anul 1818, in timpul domniei lui
Caragea, veni un neamt�niIme Gherghe, cu o trupă de tea­
tru, care incepu să dea o serie de representaţiuni intr' o sală
a domniţei Raluca, aşăzată in faţa caselor lui Deşliu, in ma­
halaoa numită din vechime, Popa Dărvaşu,
Această trupă representâ piesele următoare: Saul, Ida,
Pia de Tolomei, Brigmzsii şi Faust, precum şi operele: Gaza
Ladra, 1l1oise in Egipet, Cruereraoia, Flautul fărmecat, Ido­
tnenet: şi Italiana! in Algeria, de Rossini.
Nu mult după aceasta dornniţa Ralu Caragea, care după
cum zice d. Ion Ghica, (1) era o «admiratoare a musicei lui
Mozart şi Beethoven, hrănită cu scrierile lui Schiller şi Gothe,
găsind in căţiva tineri greci rude şi amici din şcoala grecească
de la Măgureanu, studenţi admiratori ai tragediei lui Euri-
1) Scrisori cătră V. Alecsandri, de Ion Ghica, Bucureşti 1887, pag. 48.
[4]
4
SCOALA FILARMONICĂ
� - �--�--------�---
pide şi Sofocle, un element pentru a pune pe scenă căteva
piese de teatru cu niţică pănză şi cu harta poleită; domniţa
organizase in apartamentele sale o mică scenă pe care s'a
jucat in limba elena, Oreste, Moartea fiilor lui Brutus şi căte­
va idile ca Daphnis şi Hloe s; afară de aceasta după ştiin­
ţele ce au cules din gura betrănilor , s'a mai representat de
aceşti tineri tot in limba grecească: Moartea lui iuliu Cesar,
tragedie de Voltaire, j)/fă71ia lui Alzil, de Atanasie Cristopol,
Timoieon de Zampelin, Meropa, Zaira şi Malzomet de Vol­
taire şi altele.
Junii romăni ce-şi făceau studiele in şcoala grecească,
vezend pe greci că infiinţase un teatru in care se dedeau in
limba grecească cele mai frumoase representaţiuni teatrale, luare
hotărîrea de a-i imita. Spre acest sfirsit se alesere căţiva din
cei mai cu talent, şi in puţin timp ridicare pe scenă frumoasa
tragedie a lui Euripide, intitulată Hecuba, tradusă din greceşte
de A. Nănescu, unul dintre tinerii actori rornăni. La această
representaţie luâ parte şi terierul l. Eliade, care juca rolul
Hccuhei. (1)
Această piesă fu cea intăi ce s'a jucat in limba ro­
măriă ; s'au mai jucat apoi Sg ărcitu] de Moliere, şi alte căte­
va piese.
Pe la 1833-34, s'a clădit un teatru de scănduri, in
curtea clucerului SIătineanu ce era pe strada Academiei de
astăzi. Acolo s'a jucat earăş de o trupă nemţească o serie
de opere, precum: Tancred, Muta di Partiei, Fra diavolo,
Lampa, Faişii monetare şi altele.
Dar după puţin timp şi acest teatru fu părăsit şi se in­
tocmi un altul in sala Andonache, - din faţa bisericii Sărin
dar �- in care s'au jucat in timp de câteva luni mai multe
opere nemţeşti.
In timpul guvernului provizor rusesc, C. Aristia in unire
cu C. A. Rosetti şi alţii, infiintare un teatru in care dădure
mai multe representaţiuni in limba grecească şi cea franceză.
Incercare să dea şi representaţiuni in limba romănă, insă im-
1) In acel timp toate rolurile erau jucate numai de bărbaţi.
[5]
SCOALA FILARMONICA
G
prejurări politice le puse tot soiul de piedici şi teatrul apoi
i ncetâ. (I)
Toate aceste incercari, insă, nu putem zice că au con­
tribuit indeajuns la infiinţarea unui teatru naţional şi la des­
voltarea gustului musical in popor. Scoala filarmonică, după
cum vom vedea mai la vale, este acea care a pus adevărata
temelie a acestei instituţiuni culturale.
Ăncă de pe la 1827, in timpul domnii lui Grigore D.
Ghica se formase o societate secretă, a cărei capi şi zeloşi
sprijinitori erau Constantin Golescu şi Ioan Eliade.
Scopul ce urmărea această societate era cultura popo­
rului, prin interneere de şcoli şi altele, precum şi infiinţarea
unu teatru naţional. (2)
Pe la inceputul lui Octomvrie anul 1833, colonelul I.
Carnpineanu, I. Eliade şi C. Aristia, urmărind indeplinirea ,
programului zisei societăţi secrete, intrunire un nurner de bo­
eri iubitori de cultura poporului şi infiintare Societatea fiiar­
monică.
Din contribuţiunea membrilor acestei societăţi, se inte­
meie peste puţin timp, o şcoală specială, unde elevii să poată
invăţa arta dramatică şi musica.
Această şcoală s'a deschis la 20 Ianuarie 1834.
Pentru a obţine autorisarea cărrnuirii de a deschide şcoala,
despre care este vorba, Cărnpineanu şi Eliade, presentare efo­
riei şcoalelor următoarea suplică, insotită de o espunere a
scopului şi a materiilor ce urmau a se preda, după cum se
vede aceasta in foaia Cztrierul rosnăiu: sc N o. 7 J, din 7 Ia­
nuarie 1834.
Eată acea suplică : (3)
1) Despre toate acestea, mai pe larg vezi: Philimon, Ciocoi vechi li
noi, Bucureşti 1863, pag. 194-199.
2) Programul societăţii secrete se vede in intregimea lui in .fssachar,
,le I. Eliade, pag. 77.
3) Se află la Arhiva Statului din Bucureşti, in dela No, 1936, intitu
lată: < Dela după raportul directorului scoalei de declamaţie şi de căte se ating
de invăţăturile acelei şcoli>.
[6]
6
Cătră cinstita Eforie a scoalelor
"
Povăţuiţi de inştiinţarea cinstitei logofeţii a celor bise­
riceşti, publicată prin Buletinul oficial de sub No. 50, 2 No­
emvrie anul 1833, jos insemnaţii au cinste a aduce la cuno­
ştinţa cinst. Eforii, că şcoala de musica vocală, de declama­
ţie şi de literatură, intocmita după invoirea, dorinţa şi ajuto­
rul a mai multor obraze, are a se deschide la 20 ale acestei
luni, spre ştiinţa cinstitei Eforii de scopul invăţăturelor acestei
şcoli de profesorii ei, şi de şirul invăţăturelor, jos insemnaţii
alaturăm aicea foaia Curierului românesc de sub No. 7 I, 7
Ianuarie 1834.
Iscălit, CămjJineanu, I. Eliade.
1834 lan. 19, Bucureşti, No, 1.
Eată şi cele ce conţine articulul din Curieru] românesc
despre care am vorbit mai sus:
Societatea Filarmonică
Cea mai mare parte din boeri şi alţi cetăţeni, petrunşi
de adeverul cel dovedit de atătea veacuri, ca teatrul insoţit
cu invăţătură publică, este cel mai deadreptul şi singur mij­
loc de a derăpăna obiceiurile cele urite, şi a forma gustul
unei naţii, 'toţi intr'o pornire şi intr' un cuget prin toate ca­
sele au inceput a-şi arăta dorinţa cea mare, a se chibzui mij­
loace spre a putea cu vreme a se dobăndi un teatru naţio­
nal. Aşa s'a găsit cu cale a se forma o tovărăşie sau Socie­
tate Filarmonică, ale căreia mădulare fieştecare va contribui
că te un ce pe an, spre a se intocmi o şcoală de literatură,
declamaţie şi musică vocală, şi scopul acestei şcoli, să fie a
pregăti tineri prin care, pe de o parte să putem avea un
teatru, şi de alta să se introducă şi să se intinză in prinţi­
pat musica vocală, Amatori s'au aflat indestui spre a se numi
soţi, Şl prin a lor dărnicie plină de rîvnă, s'a şi adunat o
sumă de bani cu care să se poată acoperl toate cheltuelile
[7]
SCOALA FILARMONICĂ
7
spre aceasta. Numele amatorilor şi sumele ce au dat, se vor
face cunoscute in vreuna din foile viitoare.
Cu banii se va inchiria o casă pentru şcoala sus pome­
nită, se vor plăti profesorii trebuincioşi, se vor pune in pen­
sion spre invăţătură un numer de cinci fete, deocamdată cu
toate cele trebuincioase, hrană şi imbrăcăminte, se vor intim­
pina trebuincioasele scoalei ş, c. 1.
Eliad va fi directorul acestei şcoli şi casierul societăţii,
şi la vreme va da socoteală inaintea soţilor atăt despre a sa
direcţie, căt şi despre intrebuinţarea banilor casei, şi adună­
rile societăţii se vor face din vreme in vreme, pentru chib­
zuirile inaintarii acestei intreprinderi, in aceeaşi sală de invă­
ţătură.
D. Bongianini va fi profesorul de musica, a căruia de­
stoinicie şi talent s'au recunoscot şi in cele mai inaintate intru
civilisaţie locuri. D-Iui va cerceta la inceput disposiţiile tine­
rilor ce vor dori a se da spre învăţătura acestei frumoase
arte, şi va alege un nurner pănă la 12, cu care va urma in­
văţăturile sale.
D. Aristia va fi profesorul de declamaţie, carele va În­
cepe cursul seu mai intăi a deprinde pe tineri intru cetirea
cea curată; a păzi puntuaţia, a apăsa cetirea după duhul pe­
rioadelor introducănd pe cetitori in inţelesul celor scrise.
Al doilea, va păşi intru cetirea cea adevărată a versu­
rilor, apărând pe căt se va putea pe cetitor de a face a se
auzi monotonia rimei.
Al treilea, va trece intru a arăta patimele şi caracterele,
imitănd pe căt se va putea natura.
Al patrulea, va inainta intru facerea jestelor (hirono­
mie) intru mişcarea muscuIilor, intru luarea posiţiilor intere­
sante vederii şi picturii, şi intru zugrăvirea cea adeverată a
patimelor şi caracterelor.
Al cincilea, şi insfirşit va ajunge prin unirea la un loc
de mai mulţi tineri, in partea cea dramatică.
Eliad va fi profesor şi de literatură, pregătitor cu teo­
ria acelora ce d. Aristia va pune in lucrare prin declamaţie,
şi spre inlesnirea cheltuelilor casei va face lecţiile sale gratis.
[8]
8
SCOALA FILARMONICĂ
Lecţiile sale vor fi despre elocuenţă şi felurile ei, despre
stil şi felurile lui, despre inalt, simplu sau jos, despre frumos,
despre gust, despre proză şi poesie, despre felurile poesiei,
o prescurtă istorie a literaturei naţiilor celor mai insemnate,
autorii cei mai vestiţi ai acestor naţii, capod' operile sau scrie­
rile lor cele mai insemnate, şi insfirşit, va face un curs deo­
sebit despre poesia sfăntă sau cea evreiască, şi ai căreia au­
tori sau proroci sunt traduşi in limba noastră, şi din a căreia
rodnicie, de frumuseţi vor fi scoase cele mai multe exemple
despre inalt şi frumos, care se află cu imbelşugare, şi poate
că nicăiri, cu atăta intraripare ca in psalmii lui David, cei
căntaţi pe virful şi in poalele Libanului şi in elegiile plănge­
roase ale lui Ieremia, cele suspinate pe punturile Iordanului.
Limba bisericii el o va avea drept temeiu spre a forma al­
cătuirea şcolarilor sei, in deprinderile ce vor face, dăndu-le
drept model urzeala limbei scripturii, intocmita cu atăta in­
ţelepciune de părinţii noştri.
Spre inlesnirea şcolarilor şi spre intinderea acestor lec­
ţii, la mai mulţi doritori, cea din urmă faţă a Curierului 1'0-
mănesc, va fi hotărită spre publicarea lor, de unde, fără greu
tate a scrisului le vor avea şcolarii gratis, şi vremea scrierii
se va putea intrebuinţa spre alte băgări de seamă folositoare.
Cursul literaturii şi al declamaţiei, va fi slobod de obşte
la orice tener, fără să fie supus la nici un fel de condiţie (se
inţelege insă la tinerii care sau in colegiul din sf. Sava, sau
in alte şcoli private, vor fi urmat in vreo limbă, incai invă­
ţăturile a căteva clase de umanioare).
Pentru lecţiile literaturei care privesc spre cunoaşterea
frumuseţilor autorilor şi ale scrisului, şi prin urmare spre a
şi le ins uşi cineva, este de prisos de a mai vorbi, fiind cu­
noscute de oricine: ear pentru declamaţie, care din multe in­
timplări a fost neingrijită, şi prin urmare necunoscută, me so­
cotesc a face căteva insernnări, spre indemnul tinerimii, cătră
ascultarea acestei lecţii atăt de folositoare.
Un bun declamator este pentru o limbă, aceeace este
şi un bun artist musicant, pentru executarea unei bucăţi mu­
sicale, In zadar un compositor şi-ar alcătui operele sale, căci
[9]
SCOALA FILARMONICĂ
tot meşteşugul seu, ar remănea mort, fără ispravă şi chiar ne
cunoscut, dacă artişti, asemenea lui, sau aproape de a lui in­
văţătură, nu s'ar afla să execute cu destoinicia, expresia şi
infocarea cea cuviincioasă, composiţiile lui. Cea mai desăvir­
sită şi cea mai atingetoare arie, căutată de un nedestoinic
căntăreţ, in loc de intinerime a inimii, ar pricinui spaimă as­
cultătorului, In zadar un orator sau un poet şi-ar alcătui cu­
vintele sau poemele sale, căci vor fi departe de a săvirşi is­
prava cea dorită, dacă nu vor fi cetite, sau de dinşii sau de
cetitorii lor, cu expresia cea chiară şi potrivită duhului celor
scrise. Declamaţia sau cetirea cea bună trebue să facă in
duhul ascultătorului, aceeaşi intipărire şi ispravă, care musica
o sărvirşeşte in inima lui.
In zadar un preot s'ar sul pe amvon, să predice mora
luI evangheliei, dacă cetirea sau glasul seu cel selbatic şi ne­
potrivit cu marea cuviinţă a nevredniciei sale, ar speria pe as­
cultători, sau ar aduce o ispită de şoaptă in lăcaşul Domnu­
lui. In zadar un învăţat, pe catedra sa profesorală, ar cugeta
să arunce sernenţa invăţăturilor sale in inimile scolarilor sei,
dacă pe Iăngă al seu metod, nu ar uni şi o limbă sau ros­
tire didactică şi deşteptătoare unde trebue. In zadar un avo
cat ar nădejdui să căştige inimile judecătorilor dacă totă eloc­
vinţa sa de tribunal ar socoti-o numai in nişte ţeseturi incur­
cate, şi in nişte strigări netrebnice şi vrednice de osindă intr' un
lăcaş insuflător de sfială şi icoană a tribunalului ceresc.
In zadar un general s'ar incerca să inverşuneze duhu­
rile şi inimile soldaţilor sei, arătăndu-le pe vrăjmaş, daca
mişcările sale cele de Tersit nu vor putea să meargă in ace
laş paralel cu ale viteazului, care sub picioarele sale iartă pe
protivnicul seu cel invins, sau dacă glasul seu nu va putea
să detune cu aceeaşi putere şi vibrare intocmai ca al trirn­
biţei cei vestitoare de biruinţă, şi insfirşit in zadar un actor
s'ar sul pe scenă ca să ne infăţişeze veacurile trecute, pati­
mile şi virtuţile, ca să ne inveţe sau să ne pricinuească pe­
trecerea, dacă mişcările sale cele stingace, dacă glasul seu
cel necioplit şi neimitator, şi dacă musculaţia obrazului seu
nu se vor potrivi cu persoana ce ne arată. Aceste povăţuiri
[10]
10
SCOALA FILARMONICĂ
şi deprinderi se invata cu desavirsire numai prin declamaţie,
şi prin urmare, această invăţătură este de trebuinţă la toată
treapta de cetăţean. Că ţi oameni şi-au aflat a lor norocire şi
au scăpat de multe primejdii numai prin a lor frumoasă in­
făţişare şi rosti re! Şi ear la căţi bărbaţi destoinici şi invăţaţi
le-au fost pricină de neisbutire şi chiar de nenorocire, numai
a lor rece şi necioplită manieră de intăţişare şi rostire! Această
insuşire, este inăscută in om, mai mult şi mai puţin ca şi
căutarea, ca şi elocvenţa, ca şi poesia , şi un declamator po­
văţuit numai de pornirea sa cea firească, poate să treacă ina­
intea unui artist, intocmai ca un căntăreţ sau versificator po­
văţuiţi numai de fire, inaintea unui musicant şi poet, care pe
Iăngă fire, au adăogat şi învăţăturile pregătitoare şi băgările
de seamă, şi aflările a mai multor bărbaţi, din mai multe
veacuri adunate la un loc.
Dacă scrierea sau cărţile unei limbi este trupul litera­
turii unei naţii, declamaţia este sufletul ei, fără dinsa litera­
tura este ca moartă şi niciodată nu va face isprava unui trup
insufleţit. Poate să vază cineva forma şi mărimea ei, intoc­
mai precum vede trupul unei tinere de o frumuseţă ăngerească,
sau a unui betrăn incuviinţat de o formă uriaşă, care a ţin­
tat vederea şi mirarea a mai multor veacuri, insă galben, in­
gheţat şi fără de simţire; şi niciodată nu va auzi glasul cel
incăntător sau bărbătesc şi plin de putere care să ne intine­
reze inimile, şi să ne pornească lacrimile, sau să ne deştepte
şi să ne pue pe cugetarea cea cuviincioasă; niciodată nu va
fi petruns de glasul cel adeverat al zinelor celor frumoase,
niciodată nu va simţi puterea cea energică a elocvenţei lui
Demosten şi Ciceron, farmecul şi insufla rea lui Omer şi Vir­
gilie, strămutările şi răpirile lui Pindar şi David, fără electri­
citatea cea dătătoare de viaţă a declamaţiei.
După ce am arătat scopul cel aţintător al acestei şcoale,
şi invătăturile ce se vor urma intr' insa, acum se face cunos­
cut că cursul acestor invăţături se vor incepe de la 15 ale
acestei luni lan. deocamdată, in casele d. pitarului Dincă Boe­
reseul, in dosul sf. Sava şi peste drum de d. Cărnpineanul.
[11]
SCOALA FILARMONICĂ
1l
Căţi din tineri vor dori a urma cursurile arătate, se vor In­
drepta la redactorul gazetei unde vor găSI pe Eliade totdea­
una pănă la 12, şi se vor inscrie in lista şcolarilor.
Incăt pentru fete, am arătat că se vor pune in pension
spre invăţătură, cu imbrăcămintea, hrana, şi cele trebuincioase
din casa societăţii. Se va alege un numer pănă la cinci co­
pile, cu principiuri bune şi moral şi cu disposiţii de musică,
şi invăţăturile ce li se vor da in pension vor fi limba rornă­
nească şi franţuzească, declamaţia, musica vocală şi danţul.
Căţi din părinţi vor dori ca fiicele dumnealor să urmeze aceste
învăţături folositoare, şi pe urmă să le hotărască de artiste,
să binevoiască a se indrepta asemenea la redactor, de dimi­
neaţă pănă la prănz, de unde vor fi povăţuiţi cătră d. Bon­
gianini intru ceeace priveşte spre a se cerceta copilele la dis­
posiţiile ce au la musică. Pentru cheltuelile insă ce societatea
va face spre creşterea fiicelor d-lor, vor da incredinţare ca
sfirşindu-şi invăţăturile, le vor hotărl intru această carieră.
Eliade.
Fundatorii acestei şcoale, Cămpineanu, Eliade şi Aristia,
contribui re la inceput in modul următor pentru a o face
să progreseze. Cel intăi cu doi galbeni pe lună, cu lucrări li­
terare şi cu imprimarea de piese teatrale; cel al doilea cu 4
galbeni pe lună, ear Aristia cu 1 galben pe lună şi cu inda­
torirea de a da lecţii de declamaţie.
După lupte ne mai auzite in contra greutăţilor de tot
felul ce avea de intimpinat, societatea filarmonică incepu a
prinde rădăcini sănătoase; numerul membrilor ei creştea din
ce in ce, şi cu contribuţiile ce se adunau, şcoala progresa
intr'un mod simţitor.
Această scoală era aşăzată la inceput in casele pitaru­
lui Dind! Boerescu, in dosul sf. Sava, şi peste drum de d.
Cărnpineanu. Inmulţindu-se apoi numărul elevilor, se ţinute
lecţiunile in clasa 1 din colegiul sf. Sava; după aceea şcoala
s'a strămutat in nişte odăi ce erau in apropiere de casele re­
posatului Racotă, cam pe unde se află astăzi băile Mitra­
şewsky, odăi in care locuia insuş Eliade şi unde işi avea şi
[12]
12
SCOALA FILARMON [CĂ
tipografia sa. Mai tărziu fiind trebuinta de un local mai in
căpetor, se inchiriase nişte case din Ulzja Nemţească ; şi de
aici insă, după vreo patru luni şcoala se mutâ in nişte odăi
alăturea cu sala SIătineanu, ce se află pe locul unde e astăzi
clădirea lui Capşa cofetarul.
Personalul Scoalei Filarmonice se compunea din:
1) 1. Eliade, care dădea lecţii de literatură şi mitologie;
111 acel aş timp el era director şi casier al şcoalei.
2) C. Aristia, care dădea lecţii de declamaţie.
3) C. Mihăileanu, pentru limba romănă.
4) Bongianini, pentru musica vocală mai inainte, apo]
ii urrnâ Conti.
5) Schlaf, pentru piano.
6) Duport, pentru danţ şi scrimă, şi
7) Winterhalder, era secretar şi bibliotecar.
După 6 luni de la infiinţarea Scoalei Filarmonice, nu­
merul total al elevilor şi elevelor s'a ridicat pănă la treizeci
Elevele erau in numer de cinci şi erau puse interne mai in­
tăi la pensionatul d-Iui Duport ce se afla in nişte case de
Iăngă biserica Stavropoleos; mai tărziu apoi parte din ele
fure internate şi in pensionatul d-nei Vaillant ce era in apro­
piere de «hanul Golescului». Dăm aci numele atăt a elevelor
căt şi a elevilor cei intăi cari s'au dedat artei dramatice: (1)
D-rele Vlasto Frosa (astăzi dona Efrosina Popescu), Ra­
liţa Mihăileanu, Caliope (mai tărziu dona Carageali), Elenca,
şi Lang.
D nii N. Andronescu, Olănescu, 1. Curie, N. Diamandi,
C. Mihăileanu, C. Dumitru, 1. Rărnniceanu, Lascarescu, Min­
culescu, Petrescu, Ciuculescu, Buruleanu, Tangoveanu, A. Si­
mionescu, Petre VaJgher şi alţii a căror nume ne pare reu
a nu-l putea afla.
Mai tărziu apoi au intrat in şcoală şi Iorgu Carageali,
Costache Carageali, Stefan Mihăileanu şi Anesti Cronibace
1) Toate aceste relaţiuni imi sunt date de dona Efrosina Popescu şi de
d. Stefan Mihăileanu, foşti elevi ai acestei Scoale Fiiarmonice �i cari astăzi
se mai află ăncă in viaţă.
[13]
SCOALA FILARMONICĂ
13
După un studiu regulat de şapte luni, elevii şcoalei so­
cietăţii filarmonice au dat intăiul lor examen in 29 August
1834, (1) in sala Slătineanu, (2) faţă fiind toţi societarii, eforia
şcoalelor şi un mare numer de privitori. Inainte de a se in­
cepe examenul, 1. Eliade, directorul scoalei, a rostit in faţa
publicului adunat, următoarea cuventare (3) :
« Dacă istoria pentru intimplarile celor trecute este o
povestire numai, teatru ni le infăţisază insuş ; şi dacă ea ne
descrie patimele, greşalele şi virtuţile oamenilor celor insem­
naţi, teatru ne le arată insufleţire : Ahilii, Orestii, Egistii,
Alecsandrii, Brutii, Silii, Cezarii, Neronii, pe senă nu sunt
mai mult nişte nume numai, de care ne aducem aminte cu
cinstire sau cu groază ; sena ne strămută peste veacuri, şi ne
intăţişează pe insăşi oamenii aceştia, ca nişte modele insufle­
ţite de virtute şi de viţiu. Istoricii au vrut SJ arate prin­
ţilor şi noroadelor, eroismul şi moJiciunea naţiilor ce au stă­
tut asupra pămentului, şi printrinsele să povăţuească pe cele
de acum; insă poeţii dramatici, au făcut isprăvile cele mai
minunate; şi dacă moraliştii prin invăţăturile lor, au vrut s:t
dărapene obiceiurile cele ruginite şi uricioase, comedia prin
batjocura sa, luănd in ris prejudeţele şi uritele naravuri, a
fost biciul cel mai grozav al biciului celui ingărnfat. Adeve­
rul acesta, cunoscut din vremile cele mai vechi, a străbătut
1) Acest examen era să aibă loc mai curend, dar fiindcă elevii pre­
gătise piesa !lJahoJ/let, de Voltaire, (in care se atingeau credinţele religioase a
Turcilor) şi fiindcă tocmai pe atunci venise in Giurgiu un Pasa, examenul
s'a amănat, pon;\ ce acel pa�a a plecat din ţară. (Aceasta mi s'a spus aseme­
nea de d. Stef. Mihăileunu].
2) In acea sală pe atunci juca trupa nemţească de opere a lui Zirnmer­
mann. Toate representatiile teatrale a elevilor şcoalci fiJannonice au fost date
in sala Sl'itineanu, care se inchiriase de la Mornulo, proprietarul ei. Sala era
spaţioasă, avea trei categorii de staluri, I, II şi III, imbrăcate cu chembrica
roşie. Loje nu erau, afar.i ele acea domnească, in care nu intra decăt Domni­
torul ltirii. In faţă cu loja domnească, era o canapea unde sta familia Dom­
nitorului. Alăturea cu sala era bufetul. Iluminaţia se făcea cu lămpi cu oleiu
şi luminări de seu, loja domnească in să era iluminată cu luminări de ceară.
(Aceste detaliuri asemenea mi s'au comunicat de d. Stef. Mihăileanu).
3) Vezi Curierul ro/n ănesc, an. 1834, 1\0. 39.
[14]
14
SCOALA FILARMONICĂ
veacurile, şi a ajuns pănă la noi. Grecii, Romanii, naţiile cele
mal luminate din zioa de astăzi, le-au cercetat de. aproape şi
s'au folosit dintr'insul; şi acolo teatru şi-a făcut isprăvile sale
cele mai adeverate, unde s'a şi intrebuinţat după cugetul seu
cel mai adevărat. Scoala recomendează şi insuflă binele, tea­
trul batjocoreşte şi derepară reul, şi legile insoţite cu religia,
vecrnicesc patimile cele prefăcute in virtuţi, nelăsănd a se
apropia viciul de dinsele, ca otrăvindu-le să le rescoale impo­
triva fericirii noastre, După intemeerea şcoalelor in limba na­
ţională, după intocmirile cele măntuitoare ale Regulamentului
Organic, ideea teatrului naţional abia s'a ivit, şi tot intr'a­
ceeaşi vreme s'a şi simţit insemnătoarea lui trebuinţă, şi tot
intraceeaşi vreme, mii de inimi au fost intr'o glăsuire; mul­
ţime de bărbaţi au fost gata a se intrece cu a lor insăş chel­
tuială, sa înceapă şi să ţie această intocmire folositoare. Rivna
lor, domnii mei, i-au tăcut să crează toate putincioase, şi le-a
insuflat tot crezernentul asupra acelora ce i-au insărcinat cu
formarea teatrului naţional; şi cu adevărat această inflăcă rată
dorinţă a fost făcetoare de minuni, că şi profesori şi şcolari,
s'au socotit şi s'au făcut mădulari ai acestei societăţi, au luat
lucrul acesta ca insuş al lor, şi cu cele mai obositoare silinţe,
s'au grăbit a se face şi a se arăta vrednici de rîvna, incre­
dinţarea şi generositatea mădulărilor societăţii filarrnonice.
Cu suma ce pe toată luna se adună in casa societăţii
pănă la 70 irnperăteşti, s'a inchiriat o zidire şi s'a mobilat
cu cele trebuincioase, s'a pus in pension cinci fete cu hrana,
îmbrăcămintea şi învăţătura societăţii; s'a orenduit profesori
de declamaţie domnul Aristia, de musica vocală pănă la o
vreme d. Bongianini, şi astăzi in lucrare d. Conti ; de danţ
d. Diupor, carele este insărcinat şi cu pensionul fetelor; s'au
ţinut şi alte cheltueli neapărate şi intimplătoare ale şcoalei ;
s'au lăcut hainele celor mai de căpetenie personaje ale tra­
gediei de astăseară, şi avem o economie ca de 17° galbeni
pe la mulţi din soţi, cari se află afară din capitală, şi nu a
putut pănă acum, casa a-i stringe.
In vreme de şapte luni, s'a făcut un mic curs de lite­
ratură, spre a pregăti pe şcolari, a simţl frumuseţele poeţilor
[15]
SCOALA FILARMONICĂ
15
dramatici; s'au exersat şcolarii la declamaţie, dănduli-se ina­
inte mai multe scrieri in proză şi in versuri; s'au deprins pe
căt a ertat vremea şi intimplările intru musica vocală, şi au
inceput spre formarea unui balet şi graţioasa mlădiere a tru­
pului, exerciţiile danţului. D. Aristia in vremea aceasta a ne­
socotit tot felul de osteneală şi rîvna celui mai infocat pa­
triot, făcendu-se şi mădular al societăţii a jertfi şi vreme şi
odihnă, şi a adus lucrul, ca astăzi să indrăsnească a sui pe
senă, inaintea d-voastră, tragedia intitulată Fanatismul.
Prin inceputurile d-Iui Bongianini, madam Caliope, una
din şcolarele şcoalei domniei voastre, cutează, acompaniată
de d. Şlaf, să cănte cavatina din opera lui Bellini, Piratul.
D. Diupor, in toată vremea ce şcolarele au fost incre­
dinţate sub ingrijirea dumnealui şi a d-ei madamei soţiei du­
misale, s'a arătat cătră dinsele, intocmai ca un tată de fa­
milie, silindu-se a le insufla moralul şi bunacuviinţă, şi a le
deprinde pe căt s'a putut, intru buna şi plăcura purtare a
trupului şi a mişcărilor.
D. Mihalache Costache care astăzi debuta in rola lui
Omar, invăţătorul fetelor la româneşte, in vreme de şapte
luni incepend de la slovenire, le-au adus in stare a cetl, a
scrie şi a socoti; şi pe semestrul viitor, socotindu-se de cătră
direcţie de cuviinţă ca toţi cei ce vor intra in cariera aceasta
a teatrului, să ştie, atăt pentru decoraţie, căt şi pentru deo­
se bitele costume, şi teologia celor vechi, se va face şi un
curs de mitologie.
Scolarii cari sunt ca la treizeci la numer, ca să respunză
la rîvna şi generositatea dumneavoastră, şi la silinţele profe­
sorilor lor, au călcat in picioare toate prejudeţele, şi ca să
fie ascultători la glasul patriei, care ii chiamă a contribui şi
din parte-le spre a ei cinste, intru formarea teatrului naţio­
nal, mulţi s'au arătat surzi la glasul naturii, părăsind şi chiar
pe ai lor părinţi, şi preferind strimtorarea şi neaverea, ca să
poată odată, inlăţişind pe sena românească pe bărbaţii cei
mari ai veacurilor trecute, a resplăti intemeitorilor teatrului
romănesc, pomenind şi recomandănd numele lor pănă in cele
mai de pe urmă veacuri.
[16]
16
SCOALA FILARMONICĂ
In vremea aceasta de şapte luni, ca prin minune s'a
săvîrşit atătea lucruri ce nu ar fi indrăsnit cineva să aştepte,
şi această ispravă a săvîrşit-o singură a dumneavoastră rîvnă,
care nu a fost alta decăt focul acela nemuritor, ce fără sfirşit
viază in ceruri, şi care spre fericirea oamenilor se coboară ca
să incălzească inimile lor.
Rîvna dumneavoastră, a făcut o mare ispravă, domnii
mei, nu numai in sufletele pămentenilor. Atăţia din străini
au cinstit această intrecere, şi nu au putut a se uita cu un
ochiu rece la acest inceput cu adeverat naţional. Cu prilejul
acesta me socotesc dator a nu trece cu vederea, pe toţi aceş­
tia din străini, cari s'au şi vezut prin foile publice, şi mai
vertos pe d. Dimitrie Vilie carele cele dintăi a introdus in
ţara romănească metodul lui Lancaster, prin care se invaţă
tinerimea in toate şcoalele prinţipatului. Acest bun cosmo­
polit care este una din haracteristicele adevăratului cetăţean,
vezend punerea in lucrare şi acestei folositoare intocmiri, nu
a putut să privească la dinsa ca un om ce nu a contribuit
vreodată spre binele aceslui părnent, şi s'a grăbit şi aci, a
lua parte şi a se inscrie mădular ajutător.
Ertaţi domnii mei, această mică abatere a mea, care nu
este alta decăt o ispravă a haracterului rumănilor, ce nicio­
dată nu au fost străini cătră recunoştinţă.
Am zis că in vreme de şapte luni, ca prin minuni s'a
sevirşit atătea lucruri; poate că a mea rîvnă, domnii mei, rne
face să măresc lucrurile la care in toate zilele cu a mea mul­
ţumire am fost martor şi fericit ingrijitor; poate că in ochii
mei cei intunecaţi de mulţumire, mi se par minuni cele ce
s'au urmat in vreme de şapte luni, incepend mai vertos şco­
Jarele de la slovenire. D-nii profesori insă mai smeriţi decăt
mine, indrăsnesc a infăţişa pe şcolarii dumnealor, nu cu tru­
fie de formatori ai unui teatru, ci numai ca să arate dumnea­
voastră, rodul ce au putut aduce, şi să-şi dea socoteala de
vremea ce au intrebuintat-o, după insarcinarea şi încredinţa­
rea ce au avut de d. v. şi, dacă din scurtarea vremii, sau
di 11 sfiala scolarilor neobicTnuiţi a se intăţişa in public, nu vor
putea cu scumpătate a respunde nădejdilor d-v., sunt incre-
[17]
SCOALA FILARMONICĂ
17
dinţat, că generositatea d-v. de care aţi dat simţitoare dovezi,
nu va goni atăt de departe ertarea ce este cea mai adeve­
rată şi iubită a ei fiică.
Cercetarea de astăzi, va da dovadă şi despre vremea
viitoare; isprăvile de astăseară, imi vor da îndrăsneală, a pune
inainte şi a ve recomanda silinţele şi dorul acestor tineri şco­
lari, hotăriţi a intra in gurile cele veninoase ale prejudecăţii,
fără a se sfil de dinsele şi a se lăsa intru protecţia d-v. Sunt
incredintat, domnii mei, că precum aţi cunoscut căt este de
trebuinţă un teatru naţional, asemenea cunoaşteţi şi căte tre­
buesc unui tener ca să poată indrăsni a se numi pe sine un
bun artist sau actor; un chip interesant, un trup bine cres­
cut şi mlădios, un glas sonor şi plăcut, un suflet trufaş şi in­
drăsneţ, o inimă de flacări, o creştere ingrijită, intrun cuvent
o cunoştinţă foarte cu scumpătate a artelor celor frumoase,
şi acest fel de oameni, domnii mei, sunt foarte rari in socie­
tate cari să unească intru sine darurile fireşti cu mijloacele
invăţăturii, şi niciodată, nici noi, nici Eurnpa intreagă, nu se
va putea făIî adeseaori cu artişti buni, şi mult va mai trece
pănă să dobândească lumea un al doilea Talma, daca teatru
nu se va face o carieră pentru tinerime, şi dacă acela ce se
hotăraşte a infrunta orice fel de prejudecată va fi socotit in
societate, ca un Paria politic, ca un comedianţ lăsat in voia
intirnplării, şi nădejduind a-şi scoate a sa hrană, aşteptând de
ea bunavointa a privitorilor. Dacă insă se va face o direcţie
subt ingrijirea guvernului, şi o casă unde să intre veniturile
teatrului, şi de unde actorii să se plătească ca nişte slujbaşi ai
Statului, intru formarea limbei naţionale şi a năravurilor, cu
toate drepturile ce au şi ceilalţi slujbaşi, atunci tinerii cu ta­
lenturi şi invăţătură, ii vom vedea fără să se teamă de veni­
noasa limbă a oarbei prejudecăţi, a se sul pe senă, şi a in­
cheea teatru naţional, cum să fie de pildă şi la alte noroade.
Cu această şcoală, domnii mei, ce domnia voastră aţi in­
temeiat, nu sunteţi numai fundatori ai teatrului naţional, ci şi
literatura romănească ve va fi in cea mai mare parte datoare.
CMă vreme este de cănd s'a inceput, şi o mulţime de tineri
se intrec a traduce bucăţi dramatice, Marino Faliero, amen-
C. L. An. XXIV. No. 1. - 30,394. 2
[18]
18
SCOALA FILARMONICĂ
doi Foscari, Mahomet, Alzira, Regul, Ermiona, căteva vede­
vile şi comedii, dacă sunt astăzi in limba românească, acestui
inceput sunt datoare.
Pentru rodul ce s'a tăcut in vremea aceasta de şapte
luni, astă seară se va intăţişa inaintea d-v., ear pentru intre­
buinţarea sumelor ce aţi binevoit a mi le incredinţa, numin­
du-me director şi casier al scoalei societăţii filarmonice, sunt
gata, domnii mei, a infăţişa socotelile inaintea d-v., şi de veţi
găsi cu cale, indrăsnesc a ve propune, că, sau insuşi toţi să
binevoiţi a ve aduna la un loc, sau să numiţi din sinul so­
cietăţii o comisie de căţiva bărbaţi, care va ingriji a primi
această socoteală .. a o cerceta şi a o face cunoscută d-v.
Incăt pentru tragedia ce astă seară se infătişază, fiind că
pănă acum nu am avut in limba noastră traduse şi tipărite
alte bucăţi dramatice, şi fiind că a trebuit să se dea in mă­
ni le scolarilor o bucată clasică, atăt pentru tesetura ei, căt şi
pentru toate amenuntele, ca să poată sluji de model spre in­
vătătură ; deaceea astă seară nefiind o representaţie pubilcă,
ci numai un examen, fireşte a trebuit ca scolarii să se cer­
ceteze de aceeace au invăţat.
Acestea sunt, domnii mei, lucrările dd. profesorilor şi
scolarilor şcoalei dumneavoastră, şi ne place să credem, că
silinţele d-Ior, vor fi asemenea caşi pănă acum sprijinite şi
incălzite de infiăcărarea d-v., şi mai vertos de a bunului şi
inrîvnatului nostru Prinţ, de la care toată ţara aşteaptă cu
nerăbdare punerea in lucrare a inaltelor, bunelor şi patrioti­
celor sale cugetări, intre care negreşit se coprinde şi această
intocmire. Prinţii şi căpeteniile noroadelor, pot să aştepte cu
adeverat, felurirni de laude şi de cununi, dar numai acelea
ce le impletesc şi le recomandează poeţii sunt vecinice şi ne­
veştejite, şi pe teatrul acesta, se va impleti cununa tuturor
acelora ce au ajutat spre intemeerea lui).
După rostirea acestei cuventări pe care toată mulţimea
adunată a ascultat o cu cea mai mare luare aminte, s'a exa­
minat mai intăi elevii şi elevele de la clasa de musica vo­
cală, apoi de la clasa de declamaţie.
D-na Caliope, una din elevele acestei şcoli, a căntat Ca
[19]
SCOALA FILARMONICĂ
19
uatina din opera lui Bellini Piratu]. - Curierul romanesc ne
spune că: « ea a dat cele mai mari nădejdi de isbutire la
musică, şi tot parterul a remas mulţumit de glasul cel dulce
şi mare al cantatricei romănce » , (1)
După aceea, elevii clasei de declamaţie au representat
tragedia J/ifallOmet, de Voltaire. Despre modul cum a fost
jucată această tragedie, Curierul românesc ne arată că: «s'a
săvirşit cu cea mai mare ispravă, remăind toţi privitorii in­
căntaţi de mulţumire. Este cu neputinţă să descrie cineva pa­
triotismul şi naţionalitatea ce era jugrăvită pe feţele tuturor
in vremea representaţiei, intusiasmul şi aplaosul cel mare la
sfirsitul fieştecărui act şi la sfirşitul tragediei, chemănd pe
fieşte care şcolar pe anume şi pe toţi impreuna». (2)
Scolarii ce au debutat in rolele acestei tragedii, au fost
următorii:
« In MallOmet, d. Andronescul carele in toată roIa a dat
cele mai mari nădejdi de perfecţie, infăţişind pe căt se poate
de bine, ambiţia, diplomaţia, impostura, gelosia şi acel ha­
racter săngeros.
In Zopir, d. r. Curie, a arătat toate sentimentele căte
insuflă pe un cetăţean, patriotismul, virtutea, iubirea de fii şi
haracterul acela trufaş, care insufleţeşte pe un vrăjrnaş vred­
nic dc cinste.
In Zeid, d. Diamanti Nicolae a dat nădejdile cele mai
mart prin viociunea sa, că pe curend vom vedea, pe şena
românească pe Orest, pe Brutus, pe Hamlet şi alţii, şi cu
cea mai vie expresie a zugrăvit fanatismul şi amorul.
In Palmira, d-Ia Raliţa Mihalache, care cănd s'a pus
in pension, atunci a inceput şi slovenirea, care in vreme de
sapte luni trecute, cu cea mai mare silinţă şi repejune, a sărit
de la cetit, la roia sa indestul de grea, ca să zugrăvească
smerenia, amorul cel mai infocat, fanatismul acela femeesc şi
copilaresc, şi insfirşit dintr' o copilărie atăt de smerită, să se
prefacă eroina cea resbunătoare a părintelui ŞI fratelui seu,
1) An. 1834, No, 39, pag. 81.
2) Curi"r,,! ronc., loc. cit.
[20]
20
SCOALA FiLARMONICĂ
şi a păşi pănă la sinceritate; toate aceste greutăţi s'a silit
să le invingă şi şi-a săvirsit a sa rolă, indestul de plăcut,
prin care s'a vezut că vom putea avea pe vremea viitoare o
Electră, o Zairă şi alte asemenea.
In Omar, d. M. Costache şia săvirşit a sa rolă cu cea
mai putincioasă scumpătate, zugrăvind toată diplomaţia unui
ministru, şi ceeace dă şi cea mai bună nădejde, este, ca in
gura sa, nici de cum nu se auzea rima versurilor.
In Fattor, d. Costache Dumitru, a dat asemenea nă­
dejdi minunate, de a infăţişa un sfetnic domolit şi povăţui­
tor, şi asemenea, versurile in gura sa, făcend să se auză a
lor armonie, işi ascundea rima.
Cu un cuvent, toţi tinerii şi-au jucat astfel rolele fieşte­
care, incăt mai puţin putea să ceară cineva, ear mai mult
niciodată. Fieştecare intrecea pe celalt, unul pe toţi, toţi pe
unul. In minutul acesta, am dorit să nu fi fost romăn, spre
a putea cu toată slobozenia, fără de a me teme de fanatism,
a lăuda căt se cuvine pe aceşti tineri». (1)
După ce s'a sfirşit acest examen care avu un resultat
atat de strălucit, elevii urmau cu mare zel la clasa de musică
şi declamaţiune şi făceau progrese simţitoare pe fiecare zi.
Nu trecu mult timp şi ei incepure a da representaţiuni tea­
trale, care produceau in public o mulţumire ne mai auzită.
In toate părţile nu se vorbea decăt de şcoala filarmonică.
Pe Iăngă incurajarea morală care o aveau elevii, le lipsea
II1să acea materială.
Cea mai mare parte din ei, in contra voinţei părinţilor
lor, se hotarire a îmbrăţişa cariera teatrală, şi aşi jertfi
viaţa lor, pe scena teatrului naţional; deaceea unii din ei ce­
rure de la directorul şcoalei de a li se da o leafă pe fiecare
lună, cu care să poată intimpina cheltuelile de existenţa.
Această cerere punendu-se in deliberarea comitetului
filarmonic, care pe atunci se compunea din director şi fun­
datorii şcoalei, acel comitet prin jurnalul incheiat in 26 No­
emvrie 1834, a hotărit următoarele (2) :
1) Curier, roni., an. 1834, No. 39, pag. 81-84.
2) Curierul 1'0111., an. 1835, No. 78, pag. 186,
[21]
SCOALA FILARMONICĂ
21
»
pe lună
80
» 70
60
60
» 60
» 60
60
60
il 40
lei 80
» 80
80
), 80
80
80
1) Să se ceară de la fieştecare şcolar că te un contract
inscris, adeverit de părinţii sei şi intărit de tribunalul de co­
merţ, ca sfirsindu-şi cursul invăţăturilor, să nu fie voInici a
a merge in altă ţară, nici a intreprinde altă meserie decăt a
sluji in teatru naţional fieştecare cu o leafă după talentul şi
destoinicia sa, după cum se plătesc artiştii şi in alte teatre,
şi această slujbă să se hotărască in ani indoiţi decăt aceia
in care se vor afla şcolarii.
2) Primindu-se de la fieştecare un asemenea contract,
atunci după recomandaţia profesorului, s'a hotă rit ca de la
1 Dechemvrie viitor, să li se plătească spre inlesnirea celor
trebuincioase, pe lăngă invăţătura ce li se va da, şi căte o
leafă, după cum urmează:
D. N. Andronescul
OIănescul ..
» I. Curie . •
" N. Diamanti
C. Mihalache (Mihăileanu]
C. Dumitru ..
» I. Rimniceanul
» Lascarescul.
» Mincul •.
)) Petrescul.
Ciuculescul
» Buroleanul
Tingoveanul
, A. Simionescul
» Valgher
Petre
Total. 1100
Elevii primind cu bucurie aceste indatoriri ce li se im­
puneau, au incheiat contracte in regulă, şi au mai cerut ca
«in vremea cursului de invăţătură, să li se aşăze şi o lecţie
de limba franţuzească, de unde să poată a se folosi şi pentru
sine şi pentru desăvirşirea teatrului, invăţand o limbă in care
J) Curierul rom., loc cit.
[22]
22
SCOALA FILARMONICĂ
se află atăţia autori dramatici vestiţi, şi in care pot vedea
toată inaintarea acestei arte». (1) Comitetul filarrnonic prin jur­
nalul incheiat in 25 Martie 1835, găsind cu cale cererea lor
cea dreaptă şi folositoare, şi spre a incuraja silinţele lor, a
hotărit, ca de la 1 Aprilie viitor să se inceapă un clas şi de
limba franceză, insărcinănd cu aceasta pe Aristia, profesorul
de dec1amaţie. (1)
Un an trecu de la infiinţarea şcoalei filarmonice, şi pu­
tem zice că elevii ei pusese acum temelia teatrului naţional;
societarii se inmulţeau din ce in ce, fieştecare se grăbea a
contribui cu sumi insemnate pentru prosperarea acestui ele­
ment puternic de civili sa ţie şi cultură.
Fondurile şcoalei crescuse intr'un mod simţitor, şi dea­
ceea comitetul societăţii filarmonice a mai infiinţat o şcoală
de musică, alipită pe Iăngă şcoala filarmonică, unde să se in­
veţe şi musica vocală şi cea instrurnentală, şi a inavuţit tea­
trul rornăn cu decoruri, bănci şi cele necesare. Aceasta se
vede din jurnalul incheiat in 25 Martie 1835, de membrii so
cietăţii filarmonice, care au dispus cele următoare:
1. Să se aşeze o şcoală publică de musica vocală şi in­
strumentală, in care tinerimea de arnendoue sexurile va fi pri­
mită fără plată. Cu darea acestei invăţături să se insarcineze
prin contract pe un an pe d. Wachman, care impreuna cu
un ajutor ce-şi va lua, să aibă leafă din casa societăţii doue­
zeci galbeni pe lună, şi să dea lecţie de musică atăt vocală
căt şi instrurnentală, in toate zilele căte patru ceasuri pe zi.
2. In slujba teatrului naţional se va primi d. Ramful,
actor şi regisor, după contractul ce va face cu comitetul.
3. D. Aristia, profesorul de dec1amaţie, va da şcolari­
lor actori lecţie şi de limba franceză, şi va avea leafă pentru
amendoe invăţăturile peste tot doezeci (20) galb. pe lună.
4. Să se facă tocmeală cu d. Momulo ca să inchirieze
societăţii filarrnonice sala teatrului pentru serile de represen
taţie şi pentru zilele de lecţie.
5. Asemenea să se facă tocmeală cu d. Miler, directe
1) Crerierul rom., loc. cit., pag. 187.
[23]
SCOALA FILARMONICĂ
23
rul teatrului nemtesc, pentru a se lua pe seama teatrului na­
ţional, decoraţiile ce va avea numitul director.
Toate decorurile, împreună cu băncile şi loja cea mare
a Domnitorului, ce era proprietatea d-lui Miler, directorul
teatrului nemţesc, s'au cumpărat de comitetul societăţii filar­
monice, cu suma de 15° galbeni, şi s'au dat in păstrarea zu­
gravului şi maşinistului, ce s'a luat rnesuri a se tocmi, spre
a fi in serviciul teatrului naţional, cel intăi cu 6 galbeni, cel
al doilea cu 4 galbeni, şi un ajutor al lor, cu 2 galbeni pe
lună. (1)
Doue luni după infiinţarea acestei scoli, pe Iăngă pro­
fesorul de musica vocală, Ion Andrei Wachman şi ajutorul
seu care era reposatul L. Wiest, profesor de violină, s'a mai
tocmit şi pe Ferlendis, betrănul, pentru flaut; şi pe Spor
pentru piano. (2)
Nu găsim de prisos a arăta aci numele acelor bărbaţi
iubitori de cultură cu care s'a injghebat societatea filarmonică
?i cu a căror ajutor s'a susţinut şcoala acelei societăţi.
Aceasta o aflăm in doue liste publicate in C'urierul ro­
mănesc; anul 1835, No. 78, pag. 185 şi 187, pe care le
reproducem aci:
LIS T A
de căţi bani au intrat in casa societăţii fiiarmonicc, de la
[ Dec. I833 pănă la I Sept. I834, după ră71dul alfabetic.
Lei
1 (3) Aristia, pănă la 1 Sept. 288
I Banul Baleanu, pe un an 768
A. Belul, pănă la 1 Sept. 288
1(, Brăiloiul, pănă la 1 Oct. 320
C. Barcanescul, pănă la 1 Iunie. 192
,2 Marele Post. G. Bibescul, pănă la 1 Aug 512
Stolnicul Brătianul, pănă la 1 Aug. . 256
Medelnic. Bulişteanul, pănă ia 1 Aug. 256
1) Gurier'tl,-01Jt., an. 1835, No, 78, pag. 186 şi 187.
2) Aceste relaţiuni imi sunt comunicate de d. Stefan Mihăileanu.
3) Căţi galbeni pe lună.
[24]
24
SCOALA FILARMONICĂ
Lei
160
160
224
384
1536
128
64
384
384
192
256
512
800
352
384
768
96
288
256
192
160
160
160
128
224
128
288
96
894
la 1 Sept.
10 galbeni
2
2
2
1
2
2
Hatmanul A. Vilara, r Aug ..
1. VIădoianul, la 1 Iunie.
D. Vilic, 10 galbeni pe an, pe 6 luni.
Căpitanul Voinescul II-lea, pănă la 1 Maiu.
Hrst. Vrana, pănă la 1 Maiu.
Spătarul C. Ghica, pănă la 1 Fevr.
Dvorn. Dim. Ghica, pănă la 1 Iulie.
Maiorul N. Golescul, pănă la 1 Fevr.
1 Camnr. Dădulescul, pănă la 1 Sept ..
1/2 N, Daniilopulo, pănă la 1 Iunie.
3 1. Eliad, pănă la 1 Sept.
Vist. N, Ionescul, Ia galbeni pe an, incepend
de la 1 Iul., pe 6 luni.
1/2 Log. C. Cantacuzino, pănă la 1 Oct.
1 Aga M. Cantacuzino, pănă la 1 Iul,
Clucer Grg. Cantacuzino, pănă la T Iunie
Colonelul Cămpineanul, pe un an (1) .
1 Căpitanul Cornescul, pănă la 1 Apr.
1/2 Căpitanul Costescul, pănă la 1 Apr.
1 Maiorul Creţulescul 1, pe un an
M. Lahovari, pe un an
Cămn. C. Manu, pănă la 1 Iunie
Comisul 1. Manu, pănă la 1 Aug.
Mihalescul, pănă la 1 Aug.
Dvorn. A. Nenciulescul, 25 galbeni pe an, plătiţi
Colonelul Nojiu, pănă la 1 Noem.
1. Oteteleşanul, pănă la 1 Iunie
T. Opranul, pe un an.
1/2 Maiorul Popescul, pănă la 1 Iunie
1 Poenarul, directorul şcoalelor, pănă
T. Paladi, incepend de la J Apr.,
pe an, pe 6 luni
1. Roset, pănă la 1 Oct.
Scr. Roset, pe un an
1) Afară de aceştia, d-Iui a dăruit şcolarilor şi şcolarelor la examen,
60 galbeni.
[25]
SCOALA FILARMONICĂ
1/2 Parcî, A. Roset, pănă la 1 lan.
2 Grg. Racoviţă, pănă la 1 Aug.
1/2 Slug. Răioşanul, pe un an. . •
2 1. Slătineanu, pănă la 1 Iunie .
Căpitanul Socolescul, pănă la 1 Oct.
1/2 Paruc'f. Stoica, pănă la 1 Iunie.
2 1. Trăsnea, pănă la 1 Iulie
C. Foca, pănă la 1 Iunie . . .
3 Dvrn. A. Filipescul, pănă la 1 Iunie
3 Colonelul C. Filipescul, pănă la 1 Fevr.
Parucî, M. Filipescul, pănă la 1 Fevr.
Căpitanul Ciocărdia, pănă la 1 Iunie .
Total
LIS T Ă
25
Lei
96
256
J92
384
320
76
448
192
576
192
64
192
16,5 18
de căţi ban: au intrat i1Z�casa societăţii filarmonice, de la
I. Sept. I834 pănă la I ApI'. I835.
1/2 (1) Mariţa Androneasea. . .
1 Aristia, de la 1 Sept. pănă la 1 Apr.
1/2 Pre. Grg. Alecsandrescu, de la 1 Dee.
2 Banul Băleanul, de Ia I Sept. pănă la 1 Apr.
Dvr. M. Băleanul, de la 1 Dec., pe 6 luni.
A. Belu, de la 1 Sept. pănă la 1 Apr. . .
C. Brăiloiu, de la 1 Oet. pănă la 1 lan.
e. Bărcănescul, de la 1 Iunie pănă la 1 Apr.
2 Marele post. G. Bibescul, de la 1 Aug. pănă
la 1 Apr .
Stolnicul Brătianul, de la 1 Aug. pănă la 1
Martie. . . ...
Medeln. Budişteanu, de la 1 Aug. pănă la 1 Mart.
Camnr.lorgu Văcărescul, de la 1 Noemv. pănă
la 1 Fevr. . . . . . . . . .. ....
Marele Logofet T. Vacarescul, de la lan., pe
6 luni. . . . . . . . . . . . .
1) Că ţi galbeni pc lună.
Lei
471/,
2201/2
1 101/2
252
189
220'/"
941/2
315
94
[26]
D
1
I
SCOALA FILARMONICĂ
2
2
2
Lei
157'/2
189
252
941/2
6611/2
575
189
378
441
315
252
189
504
252
575
3
2
2
4
1/2 Dvei Irina Văcăreasca, de la 1 N oemv. pănă
la 1 Fevr.
Hatm. A. Vilara, de la 1 Dec. 1833, pe un an
r. VIădoianul, de la 1 lan. pănă la 1 Apr. .
Dvorn. Dim. Ghica, de la 1 Iulie pănă la
1 Decemvrie
Cămnr. Dădulescul, de la 1 Sept ..
Anastase Dădulescul, pe anul 1834
1/2 N. Daniilopulu, de la 1 lan. pănă la 1 Dec.
1. Eliad, de la 1 Sept. pănă la 1 Apr.
Sărd. ScarI. Iorgulescul, de la 1 Sept. pănă
la 1 Apr.
1/2 Logf. C. Cantacuzino, de la 1 Oct. pănă la
1 Aprilie.
1/2 C-na Castriţoaia, de la 1 Sept. pe 6 luni
Aga M. Cantacuzino, de la 1 Iulie pănă la
1 Aprilie
Hatm. C. Cornescul, de la 1 Sept. pănă la
1 Fevruarie
Clucer. Grg. Cantacuzino, de la 1 Iun. pănă
la 1 Dec. •
Colonelul Cărnpineanu, de la 1 Dec. pănă la
1 Aprilie
Dimitrie Cărnpineanul, de la 1 Sept. pănă la
1 Aprilie. .
D. **;i; Ia galbeni.
Comis. 1. Manul, de la 3 Aug. pănă la 1 Mart.
Aga C. Manul, de la 1 Iunie pănă la 1 Dec.
I. Mihălescul, de la 1 Aug. pănă la 1 Apr.
Colonelul Nojin, de la 1 Noemv. pănă la 1 Iulie
1. Otitilisanul, de la Iunie pănă la 1 Martie
Odobescul, de la 1 Decemv. 1833 pănă la 1
Iunie 1835 .
Gr. Otitilişanul de la 1 Dec. 1834, pe 6 luni
Sărd. G. Opranul, de la 1 Dec .. pe 6 luni.
raham. Olănescul, de la 1 Septernv, pănă la
1 Aprilie.
[27]
SCOALA FILARMONICĂ
-----�--
Comisul Poenarul, de la 1 Sept. pănă la 1 Maiu
1. Roset, de la 1 Sept. pănă la 1 Apr
2 Dvr. Ralea, de la 1 Sept. pănă la 1 Fevr.
1/2 Prac. A. Roset, de la 1 Iulie pănă la 1 Dec.
1 Idem pe un an IO galbeni . . . .
Căpit, Socolescul, de la 1 Oct. pănă la 1 Dec.
Paruc. Stoica, de la 1 Iunie pănă la 1 Apr.
Medelnicerul Sandulache. . . . . . . . •
2 1. Trăsnea, de la 1 Iulie pănă la 1 Dec.. .
C. Faca, de la 1 Iun. 1834 pănă la 1 Iun. 1835
Maiorul Fălcoianul, incepend de la Maiu. .
3 Dom. G. Filipescul, de 1 Sept. pănă la 1 Iulie
3 Dom. A. Filipescul, de la 1 Iunie pănă la
1 Martie. . , .
Dvorn, M. Florescul, de la 1 Sept. pănă la
1 Martie. . . .....
) /2 Clucer. Ghiţă Velescul, de la 1 Aug., pe un an
Ce s'a luat de la 5 representaţii .
Prisosul din socoteala trecută . . . . . .
27
Le
285
2S2
315
781/,
315
6�
.)
157'/2
63
315
378
220'/2
945
189
189
15821/2
549
Total.
Peste aceşti membri s'au mai adăogat şi următorii cu
următoarele sumi (1) :
Căpitanul Fălcoianul, cu .
D. Roset al III, cu . . .
Praporcicul Balaceanul, cu.
Stolnicul Cornescul, cu .
Stolnicul 1. Lahovari
Parucicul Mănescul. . .
Total.
Galbeni
12
12
6
4
18
24
Pe Iăngă aceste venituri adunate de la societari, a mai
venit in ajutor şcoalei, cu daruri insemnate. şi persoanele ur­
mătoare:
1) Vezi Curierut românesc din 1834, No. 12 şi 36.
[28]
28
SCOALA FILARMONICĂ
Reposatul Aga Costachi Manu, fost director la depar­
tamentul dreptăţii, a lăsat la moartea sa prin testament, so­
cietăţii filarmonice, unde se află membru ajutător, suma de
54,000 lei, spre zidirea unui teatru naţional, a cărei dobândă
se dă regulat la scoala filarmonică, de cătră fratele seu Ioan
Manu. (1)
D. Costachi Rasti, dărui suma de 1000 lei, spre tipă­
rire de piese dramatice.
Colonelul Cămpineanu, care dădea căte 48 galbeni pe
an, mai dădu in căteva rănduri, odată 60 galbeni, şi altădată
50 galbeni, afară de sumi mai insemnate, pănă la 18,000 lei,
cu care a plătit mai tărziu deficitul şcoalei.
D. Danielopulo Neculai, a dăruit la mai multe repre­
sentaţiuni stofele pentru garderobă.
Eliade, peste cei 36 galbeni, care dădea pe fiecare an,
mai dădu pe trei ani, banii ce se aduna de pe anunciuri de
mezaturi prin Curierul r omănesc, suma de peste 40,000 lei. (2)
Pentru intrebuinţarea sumelor de bani adunaţi şi incre­
dinţaţi lui 1. Eliad, directorul şcoalei, membrii societăţii filar­
monice, adunăndu-se la 7 Sept. 1834, in adunare generală,
au numit o comisiune, care să cerceteze cheltuelile făcute, să
vadă cursul lucrărilor pe timpul de cănd s'a injghebat socie­
tatea, 1 Dec. 1833, şi să chibzuească pentru cele trebuin­
cioase pe vremea viitoare, dănd şi proiecte de imbunătăţiri.
Aşa in luna viitoare, la 7 Oct., Eliad, înfăţişează mem­
brilor societăţii filarmonice, care se adunase in acea zi, in
nurner de 28, socotelile de veniturile şi cheltuelile societăţii
filarmonice, de la intemeerea ei.
Pentru cercetarea acestor socoteli, adunarea a numit o
1) Curierul rom., an. 1835,. No. 66, pag. 159. Ioan Manu, fratele lui
Costachi Manu, fiind şi executor al testamentului, spre a nu se risipi acest
fond, vezend că se intărzie zidirea teatrului, cumpără doi munţi destinaţi de
a fi ca un venit al teatrului, şi ii dădu guvernului spre a dispune de dinsii.
La 1853, cănd teatrul naţional se terminâ şi neajungend bani, guvernul pro­
visoriu de atunci puse a vinde acei munţi, cu preţul cărora se terminâ teatrul.
(Vezi Eliad, Isachar. pag. 84).
2) Isachar, pag. 80.
Ji
!
II
[29]
SCOALA FILARMONICĂ
29
COlTIlSlUne de trei alcătuită din polcovnicul Nojin, T. Manu şi
P. Poenaru.
Această COl11lSIUne terminănd lucrarea cu care era in­
sărcinată, a făcut un raport cătră adunarea generală a socie­
tăţii, care s'a cetit in zioa de 27 Oct.; el e in următoarea
cuprindere u) :
(Va urma)
TEODOR T. BURADA.
1) Vezi Isachar, pag. 82 ŞI Curieru] rom., an. 1835. No, 87, pag.
181 şi 182.
[30]
30
A TAN ASIE PA TELARIE
D[��RE ATANA�I[ rATELARIE PATRIARH E�UMENI�
PETRECEREA SA IN MOLDOVA, LA GALAŢI, DOISPREZECE ANI (1542-1654).
SFIRŞITUL SEU IN RUSIA MICĂ (1654). - BISERICA SF. NICOLAE DIN GALAŢI.
Urmare
Imiatriachui Atanasie se mai rugâ apoi, prin boerul ţa
2' . rului Boris Ivanovici Morozoff, ca ţarul să-i dăruească
o panaghie pentru sfintele slujbi, ca el (Atanasie), privind această
panaghie să se roage vecinic lui Dumnezeu pentru sănătatea
ţarului. Atanasie mai cerea să-i dăruească ţarul icoane impe­
răteşti pentru mănăstirea sa din Moldova, din Galaţi şi anume:
icoana a Tot-Ţiitorului pentru pristol, icoana Maicei Domnului
cu Domnul Christos in braţe, icoana facetorului de minuni
Nicolae şi a sfăntului Atanasie cel mare, icoanele sfinţilor
marilor mucenici Dimitrie şi Gheorghie şi un Deisust») 'cu
cei 12 apostoli şi cu cele 12 serbători, - care toate aceste
costă cincizeci de ruble, după tocmeala sa cu zugravii. Ţarul
porunci in zioa de 19 Noemvrie să se dea lui Atanasie această
sumă spre plata zugravilor.
Insfirşit ţarul primi in zioa de I2 Decemvrie 1653 pe
patriarhul Atanasie cu toţi arhimandriţii şi călugării sei, in
audienţă de congediare. Un pristav al ţarului merse cu sania
ŞI luâ pe patriarh, şi patriarhul se presintâ la palat, aşteptând
1) Deisus in limba bisericească ruseasc.i se zic peirţile de catapetensmt,
cele deasupra icoanelor impertitcşti.
[31]
ATANASlE PATELARIE
�--_ .. _��-----------------�----�
3l
intrarea ţarului. Altădată ţarul il primi in sala aurită, şi boe­
rii ce-l incunjurau erau imbrăcaţi cu blane. Deacul Almazoff
presentâ pe patriarh ţarului, şi se petrecu toată ceremonia ca
mai nainte. Ear patriarhul a inmănat ţarului următoarea carte:
« Mulţumire aduc ţie pentru mila ta de ţar! Eu, rugăto­
rul teu cătră Dumnezeu, necunoscend limba rusească, iţi mul­
ţumesc prin acest scris: Căci eu am alergat aicea, ca să scap
de nedreptăţile păgănilor Agarineni, aicea la puterea ta, după
ce am părăsit de bună voea mea tronul patriarhicesc, ca să
scap de năpasta Turcilor şi de multele dări. Ear tu, dreptule
ţar, după indurarea ta, ai privit cătră mine străinul, şi cu
multa, vrednica de ţar, mila ta, ai indestulat nevoile mele şi
mi-ai dăruit cartea ta de miluire cu pecetea ta de aur, făgă­
duindu-mi mie, rugătorul t eu cătră Dumnezeu, de a-mi tri­
mete in fiecare an, căt voiu trăi, ajutorul teu, Mila ta cea
bogată luminează ca soarele preste toată lumea, ear nu nu­
mai preste mine unul, rugătorul teu cătră Dumnezeu. Tu
acum, doamne, eşti ţar preste lume şi scăparea crestinilor
pravoslavnici; ear marele vlădica preasfăntul Nicon patriarhul
Moscvei şi a toată Rusia, din mila lui Dumnezeu, cap al bi­
sericei şi indreptător adeveratei legi ortodoxe creştine, - ca
să dobândeşti imperătia cerurilor şi să auzi glasul lui Dumne­
zeu: « Veniţi binecuventaţii tatălui meu, să moşteniţi imperă­
ţia cerurilor pururea cu mine», ear păstorul glasul Dumnului:
«slugă bună şi credincioasă, intră intru bucuria stepănulu teu».
Şi eu, rugătorul teu cătră Dumnezeu, pentru imperăteasca,
nespusa mila ta cătră mine cel fără de ajutor, sunt dator, in
toată viaţa mea, să rne rog lui Dumnezeu, pentru sănătatea
ta intru mulţi ani şi penl ru supunerea duşmanilor tei, celor
vezuţi şi a celor nevezuţi, sub picioarele tale, şi să povestesc
la tot neamul grecesc milostivirea ta imperătească. Căci tu,
mare Domn, ai harul de la Dumnezeu să milueşti pe cei in­
străinaţi, şi pe cei flărnănzi, şi pe cei săraci, şi pe cei asu­
priţi, şi laci ajutor din imperăteasca ta nesecată visterie, cu
căt iubitorul de oameni Dumnezeu a dăruit pe Maestatea ta.
Cei flămănzi aleargă la tine să se hrănească şi cei insetaţi,
ca la un isvor recoritor : aşa şi noi sermanii, din părăsirea
[32]
1) )�'1JIa I'pexecnia, - in arhivele de la Moscva, pachet XXIX, No. 6.
lui' Dumnezeu, pentru pecatele noastre, am fost lipsiţi de
Domni, de Irnperaţi greceşti, şi trăim acum sub oblăduirea
necredincioşilor; atăt numai avem stilp puternic şi sprijin al
credinţii şi ajutor intru nevoi, pe tine, mare doamne, adăpos­
tul nostru şi măntuire!
«Ear fratelui meu şi impreună liturghisitorului marelui
Domn, preasfinţitului Nicon, patriarhul Moscvei şi a toată
Rusia, să-i dea Dumnezeu să lumineze peste soborniceasca
apostoleasca biserică a Sofiei - inţelepciunii lui Dumnezeu!
« Mult milostive Doamne! fă mila ta cu mine rugătorul
teu cătră Dumnezeu: porunceşte să se primească acest caet
pe care ţi-l presint, ca să aibi cunoştinţă despre toate,-căci
eu, străinul, n'am putut vorbi prin graiu cu Măria ta.
« Eu indrăsnesc a mai ruga mila ta: că de vreme ce
tu te-ai făcut ctitor mănăstirii sfăntului Nicolae din Galaţi,
binevoind a face vestminte bisericeşti din visteria ta, ear bine­
credincioasa ta ţariţa binevoind a face sfintele vase şi can­
delă, -apoi mai fă acum mila ta de ţar şi porunceşte să ni
se mai dăruească un vas de argint pentru sfinţirea apei, şi o
sfăntă cruce. Ne mai trebueşte pentru zugrăvirea păreţilor
acei biserice trei mii de foi de aur, - ear coloarele le avem
gata. Ţar, doamne, milueşte-ne s ,
In josul acestei cărţi, urmează iscălitura patriarhului
Atanasie Patelarie, greceşte. (1)
Primind această carte rugătoare, ţarul porunci a se face
doue rănduri de vestminte, un rănd de damasc şi unul de
aclaz aurit.
In ultimele zile ale lui Decemvrie 1653, patriarhul Ata­
nasie Patelarie plecâ de la Moscva, şi ţarul porunci a i se da
pe drum măncare pentru el şi pentru toată suita sa, pe doue
septămăni.c=tot ce li se da in timpul petrecerii lor la Moscva.
Insă Atanasie Patelarie n'a apucat să ajungă la mănăs­
tirea sa din Galaţi, ci, imbolnăvindu-se pe drum, se opri la
mănăstirea Lubensc.
Mănăstirea Lubensc, in părţile Rusiei mici, se zidise,
'1.
ATANASIE PATELARIE
32
I f
[33]
ATANASIE PATELARIE
33
puţini ani înainte de venirea lui Atanasie Patelarie (la 1619)
cu blagoslovenia episcopului de Peremist Isaia, de omonimul
acestuia egumenul Gustinschi, eu cheltueala Cneghinei Raina
Coribut, născută Cneajnă Vişnerietki, soţia starostelui, adică
a cărmuitorului provinciei Obrucica, care, după ortodoxa sa
origine, ocrotea cu deosebire bisericeJe ortodoxe. Biserica cu
hrarnul Schimbarea la faţă, era in acea vreme de lemn şi
foarte săracă, după micele mijloace ale mănăstirii. Numai
după 40 de ani, se zidi, in locul ei, din mila hatmanului Sa­
moiloff, măreata biserică de astăzi, care se inalţă cu măndrie
pe virful unei măgure acoperite cu păduri, poreclita Taborul
1I1garului, după numele satului apropiat JVJg-ar, pentru că
acea măgură e naltă ca un munte Tabor şi domneşte peste
văile dimprejur, unde, pintre dumbrăvi, curge frumosul
riu Suia.
Timpul şederii imbolnăvitului ierarh Atanasie Patelarie
in mănăstirea Lubensc, a fost foarte scurt. Plecănd din Moscva,
in ultimele zile ale lui Decemvrie 1653, cum am zis mai sus,
el a ajuns aici in Fevruarie 1654, intorcendu-se spre Moldova,
slăbit de lunga călctorie in vreme de iarnă,-căletorie foarte
grea, mai ales pentru betrăneştile sale puteri. Atanasie Pate­
larie cugeta să aştepte aicea Ia mănăstirea Lubensc, prună­
vara, şi să facă aicea Paşti le, - dar Dumnezeu il chema să
facă paştile eterne in ceruri, in urma luptelor sale obositoare,
- la 5 Aprilie I654'
Presimţind apropiatul seu sfîrşit, sfinţitul Atanasie Pate­
larie facu un scurt testament prin care a dispus de partea de
cleirnosină ce căpetase de la mila ţarului, in folosul mai mul­
lor biserici şi monastiri din Grecia şi din Moldova, lăsănd
parte şi mănăstirii Lubensc, spre dovada recunoştintei sale
pentru ospitalitatea ce i-a dat.
Pe drum ăncă, trecend prin Cigiria, capitala CazaciJor,
ci a trărnis inainte la Iaşi, pentru mai mare siguranţă, opt
mii talere din eleirnosina ţarului, prin neguţătorii greci Zota
�i ginerele seu Ioan, luănd de la ei adeverinţă sub mărturia
a doui credincioşi ai sei, arhimandritul Dionisie şi ierornona­
hul Neofit, care se indatorau să dea această adeverinţă in
c. L. An. XXiV. No. 1.- 30,394. 3
[34]
34
ATANASIE PATELARIE
primirea celor trei egumeni de clasa intăi din Iaşi: egume­
nului bisericii soborniceşti a sfintei Paraschive şi egumenilor
mănăstirii Arhanghelului Mihail (1) şi sfăntul Nicolae (2), ca
cu această adeverinţă să primească banii de mai sus. Din
această sumă de opt mii taleri, executorii testamentari ai
sfinţitului Atanasie, se indatorau să trămită trei mii tai eri la
muntele Sinai, trei sute la Ierusalim şi trei sute la mănăsti­
rea sfăntului mucenic Atanasie de la Salonic; ear una mie
şase sute taleri la cele douăzeci de mănăstări de la muntele
Atos. Nici unul din casnicii patriarhului n'a fost uitat de el.
Celor doi veri ai sei, monahilor Ieremia şi Antonie le lasă
una mie taleri, şi una sută taleri persoanei care le va duce
această sumă; căte una sută taI eri primire patru slugi ale
sale, şi optzeci taleri arhidiaconul seu Christofor; ear archi­
mandritului Dionisie nu i-a lăsat bani, nu se ştie de ce. Din
suma de 1400 taleri remaşi in naht, patriarhul Atanasie lăsa
să se cheltuească parte pentru ingroparea sa, ear trei sute
pentru pomenirile de 40 de zile, pentru odihna sufletului seu.
Cartea de miluire a ţarului, scrisă pe acelaş purpuriu,
cu pecetea de aur masiv, aternată de ea, in greutate de una
sută galbeni, patriarhul Atanasie a incredinţat-o executorilor
sei testamentari, arhimandritului şi ieromonahului, ca s'o ducă
la Galaţi, şi s'o dea mănăstirii sale a sfăntului Nicolae făce­
torul de minuni. Tot aceşti executori testamentari se inda­
torau să ducă la muntele Sinai, pentru osebita sa evlavie cătră
această mănăstire pustnicească, pe care o visitase in tinere­
ţele sale, parte din odoarele sfinte ce a vea cu dinsul, şi a­
nume: un sacos de purpură, o mitră, o panaghie, un rănel
complect de veştminte arhiereşti, vase de argint, o cruce şi
o cădelniţă; ear arhiepiscopului muntelui Sinai, Iosif, ii lasă
o blană de sobol şi un antereu de atlas ; o altă blană cu
laţă ele postav, patriarhul Atanasie, a lăsat-o egumenului mă
1) Aceasta este miînăstirea Dancu.
2) De sigur stăutul Nicolae numit domnesc, de In curtea domnească du:
Iaşi ; căci cealaltă biserică cu hramul sjătltltlui Nicolae, numit sărac nu era
de clasa intăi.
[35]
ATANASIE PATELARIE
35
năstirii Lubensc, Petronie, spre aducere aminte; ear celelalte
haine ale sale de rănd le-a lăsat arhirnandritului Dionisie şi
Ierornonahului Neofit; careta sa pusă pe tălpi de sanie cu
patru cai, a lăsat-o egumenului bisericii sfintei Paraschive din
Iaşi. La sfirsitul testamentului se ruga: să nu fie stricat tes­
tamentul seu, nici de autorităţile bisericeşti greceşti, nici de
cele ruseşti de sub stepănirea hatmanului şi din eparhia mi­
tropolitului de Kiev, Silvestru şi nimeni să nu supere, pentru
averea sa de moştenire, pe credincioasele sale slugi. Testa­
mentul fu intărit de egumenul Petronie, de prefectul de Lu­
bensc, de burgmaestrul, de pisarul local şi de arendarul, adică
perceptorul,
Patriarhul Atanasie Patelarie fu ingropat după usurile
bisericii ecumenice, şezend pe tron şi investmintat cu veşt­
mintele patriarhicesti, cu mitra in cap şi cu cărja arhipăsto­
rească in mănă, Egumenul mănăstirii Lubensc, Petronie Ler­
covici, a slujit slujba pentru ingropare şi a depus pe sfinţitul
Atanasie in morrnent, sub amvonul bisericii atunci de lemn
cu hrarnul Schimbarea la faţă.
Trecure zece ani de la sfirşitul lui Atanasie Patelarie,
şi s'a descoperit moastele sale. Mitropolitul Gasei Paisie Li­
garida, visitănd mănăstirea Lubensc, a mărturisit egumenului
Victor vedenia ce a avut pe drum: că adică sfinţitul Atana­
sie i s'a arătat şi i-a descoperit moastele sale care odihneau
sub amvonul bisericii. Sfintele moaşte se descoperire intrade­
ver, şi mitropolitul sfătuindu-se cu egumenul şi cu soborul
călugărilor, a raportat despre acest nepreţuit odor lui Iosif
Sucalski, care se urcase acum pe tronul mitropoliei din Kiev,
)ii care cărrnuea eparhia Rusiei meridionale, in calitate de
exarh independent al eparhiei patriarhiccşti a Constantinopo­
lei. Dacă după soborniceasca deslegare a acestuia, mitropo­
litul Paisie cu călugării mănăstirii Lubensc, a scos de sub
părnent moastele sfinţitului Atanasie şi le-a depus in partea
dreaptă a bisericii, in zioa de I Fevruarie r662, ear pome­
nirea sfinţitului a hotarit să se celebreze anual in zioa de 2
Maiu, - zioa pomenirii ornonimului seu, marelui patriarh al
Alexandriei, Atanasie,
[36]
36
ATANASIE PATELARIE
Moastele sfmţitului Atanasie a fost mutate in mai multe
rănduri in mănăstire, cu ocasiile restauraţiunii şi a reparaţiilor
bisericii catedrale de Lubensc, unde astăzi se odihnesc. Cănd
la 1684, binecredinciosul hatman al oastei zaporojane de pe
ambele ţermuri ale Niprului, Ioan Samoiloff, a inceput după
rugămintea egumenului de Lubensc, Macarie, să zidească noua
strălucită catedrală cu hramul Schimbarea la faţă, moastele
sfăntului se strămutase in clopotniţa bisericii cei mici a sfăn­
tului Gheoghe din mănăstire, şi au stat acolo pănă la ispră­
virea catedralei, in Maiu r692. Mitropolitul Kievului, Varlam
Iasinski, a cărui eparhie bisericească nu mai aterna acum de
patriarhii ecurnenici, ci de patriarhul a toată Rusia, a sfinţit
in persoană biserica şi, cu mare pompă, a adus aicea moaş
tele Sfăntului Atanasie, şi le-a aşăzat sub arc in partea dreaptă
a bisericii. La r 728 cănd bolta bisericii se prăbuşi din intim­
plare, sfintele moaşte ale lui Atanasie se mutare, cu invoirea
lui Varlam Vonalovici, mitropolitul Kievului, in biserica de
lemn cu hramul Arhanghelului Mihail, şi apoi, in vremea cum­
plitului foc intimplat la 1736, moaştele sfăntului s'au pus in
biserica cu hramul Bunavestirea, unde ele au stat pănă la
desăvirşita restaurare a catedralei, la I739. Atunci, in zioa
de 26 August, mitropolitul Kievului, Timotei, care in urmă
a stat mitropolit Moscvei, le-a rădicat cu pompă şi le-a depus
in partea stingă a bisericii, alăturea cu strana căntăreţilor,
Iăngă coloană, in faţa icoanei făcetoarei de minuni a Maicei
Domnului de la Lubensc. La 1773 a mai fost un incendiu,
şi călug-ării rădicare in grabă sfintele moaşte prin mănele preo­
ţilor, Iasănd racla, şi le dusere in grădină, unde le-au ţinut
doue zile, cu rugăciuni, cu lurninări aprinse şi cu tămăe ; ear
a treia zi, cănd primejdia trecu, soborul cu egumenul Paisie,
dusere inapoi in biserică, cu pompă, sfintele moaşte ale lui
Atanasie şi le aşezare in racla lor, care mai in urmă fu in­
locuită printr'o alta de mare preţ. La 2 Maiu 1819 orăşenii
Pol ta vei au inchinat sfantului Atanasie Patelarie, pentru mul­
tele minuni ce sevirşea, o nouă raclă de argint de toată fru­
museţa, in greutate de patru puduri, şi episcopul Poltavei,
Metodie, cu egumenul mănăstirii Lubensc Ciril, slujind cu
[37]
ATANASIE PATELAlUE
37
mare pompă, au mutat in această noua racla moastele sfăn­
tului, in care stau şi astăzi, in faţa icoanei Sfăntului Nicolae,
spre neuitare că de la biserica Sfăntului Nicolae din Moldova,
de la Galaţi, a venit aici şi a găsit vecmicul repaos sfinţituJ
Atanasie Patelarie, fost patriarh al Constantinopolei.
In fiecare an, in zioa de 2 Maiu, o lume intreagă aleargă
aicea cu evlavie, la racla sfăntului Atanasie Patelarie, din toate
părţile Rusiei mici, -căci mănăstirea celebrează pomenirea lui
Atanasie, nu la 5 Aprilie, zioa săverşirii sale din viaţă, ci la
2 Maiu, - zioa sa onomastică - a Sfăntului Atanasie, patriarh
al Alexandriei.
Aşa a scris eruditul filolog Murawieff, in cartea sa pe
care am citat-o la inceput, viaţa ostenitoare şi vijelioasă a lui
Atanasie Pate1arie, patriarh ecumenic, şi sfirşitul seu. Cum
am vezut, ea are legatură cu istoria Moldovei, şi ar fi de do­
rit ca cineva sa copieze din arhivele de la Moscva, şi să pu­
blice in intregul lor corespondenţele arătate in cursul acestei
biografii, dintre Vasile Lupu Voevod şi mitropolitul Moldo­
vei, Gavriil, cu ţarii şi cu patriarhii Moscvei.
Acum trec la Galaţi şi voiu indrepta pe cetitor la bise­
rica sfăntului Nicolae, prin zilele betrăne ale oraşului Galaţi.
Biserica sau manastirea sfăntului Nicolae din Galaţi,
despre care se vorbeşte aici, este biserica sf Nicolae, inchi­
nată, pănă la 1863 Decernvrie 13, la sfăntul munte Sinai, eal'
astazi catedrală şi episcopală a eparhiei Dunării de jos. La
r 864, in urma legii de secularizare a lui Vodă-Cuza, din 15
Decemvrie 1863, episcopul Melhisedec al Dunării de jos (ac­
tual al Romanului), care pe atunci işi avea reşedinţa la Ismail,
i-a dat menirea de biserică catedrală a Galaţului. Mai nainte
vreme, biserica catedrală a Galaţului era Vovedenia, adică
biserica cu hramul Intrarea in biserică. In urma luării Ba­
sarabiei de cătră Ruşi, la 1878, episcopia Dunarii de jos,
retrăg enduse la Galaţi, biserica Sfăntului Nicolae deveni şi
episcopală a zisei eparhii.
După starea oraşului Galaţi de pe la 1642, biserica Sfăn­
tului Nicolae se afla aproape de oraşul Galaţi, cum zic do­
cumentele contimporane privitoare la patriarhul Patelarie, păs-
[38]
38
ATANASIE PATELARIE
trate in arhivele de la Moscva, citate in cursul acestui ar­
ticol. Tărgul Galaţii era mărginit pe atunci, jos, la şchelea
Dunării. De la poalele dealului, pe unde te sui astăzi in tărg,
viind de la gară, totul era afară, ---- era ţarina oraşului şi pă­
dure, - şi pe această inălţime se aflau numai căteva monăs­
tiri, intre care şi mănăstirea Sfăntului Nicolae, despre care
vorbim.
Biserica Sfăntului Nicolae o zidise Vasile Lupu Voevod,
puţin inainte de sosirea in Moldova a patriarhului Atanasie
Patelarie. In luna lui Aprilie 1653, Patelarie plecâ la Moscva,
unde a stat pănă la ultimele zile ale lui Decemvrie, cum am
vezut mai sus. Şase ani mai tărziu (1659), un alt patriarh,
patriarhul Antiohiei Macarie, căl etar! prin Moldova, trecend şi
el la Moscva, şi arhidiaconul seu, Pavel, de neam din Alep,
din suita sa, a descris mai tărziu această căletorie. Eată ce
zice Pavel de Alep despre Galaţi şi despre Patelarie:
« Noi debarcarem in Galaţi. Indată ce intrarem in oraş,
«fu trimis cu ştire cătră Domn un călăraş, sau curier, eal'
«boerii, preoţii şi toţi locuitorii, au eşit să intimpine pe Dom­
«nul nostru patriarh, ducendu-l apoi la frumoasa biserică Sf
«Dimitrie; pe care Vasile Vodă o zidise din nou şi a fost
« dat-o lui Atanasie Patelarie, patriarh Constaruinopoiiian ;
«dar cu ducerea acestuia la Constantinopole, alegeridu -se el
«pentru a doa oară patriarh, Vodă se infurie contra-i şi in­
.chinâ biserica la călugării de la Sfântul Munte. Acel Pate­
«larie, la prima noastră sosire in Moldoua, se afla dus in
«Moscva (căci Vodă nu-l mai putea suferi), stete acolo un an
«şi jumătate, şi apoi intorcendu-se in ţara C azacilor, muri
«acolo a treiazi după Paşte", (1)
Arhidiaconul Pavel de Alep il scris, arăpeşte, in Antio­
hia, căletoria patriarhului Macarie, după ce a trecut prin Mol­
dova la Moscva, şi după ce s'a intors de la Moscva tot prin
Moldova, la Antiohia, cum se dovedeşte din insăsi povestirea
lui Pavel Macarie, patriarhul Antiohiei cu arhidiaconul seu,
1) The Travels of Macarius, Patriarch of Antioch. in Arhiva istorică a
Romaniei, tom, I, part. II, pag. 59.
[39]
A TANASIE PATELARlE
39
.au trecut la Moscva prin Moldova, la 1659(1), şi a stat la
Moscva pănă la 1667, luănd parte la judecata patriarhului
Rusiei Nicon. (2) Aşa dar Pavel de la Alep a scris după anul
r667. Din scăpare de memorie dar arhidiaconul Pavel, nu·
meşte biserica din Galaţi unde a trăit Patelarie, şi unde a
fost găzduit şi el cu patriarhul Macarie, biserica Sfă1Ztului
Dil1'litrie) in loc de biserica S./ălttului Nicolae. Că biserica,
sau mănăstirea dată patriarhului Patelarie de Vasile Lupu
Voevod, a fost aceea cu hrarnul Sfăntului Nicolae, şi nici de
cum biserica Sfântului Dimitrie, e mai presus de orice indo­
cală, de oarece am reprodus mai sus chiar epistole ale in­
sus patriarhului Patelarie, ale lui Vasile Lupu Voevod, şi ale
mitropolitului Moldovei Gavriil, cătră ţarul Moscvei, şi căr­
ţile de miluire ale ţarului care intăreşte aceasta, zicend bise­
nea, sau mdnasarea S./ă1Ztului Nicolae de Iăngă Galaţi.
Tot un lapsus memoriae face arhidiaconul Pavel cănd
scrie că Vasile Lupu ar fi fost superat pe patriarhul Pate­
larie, şi apoi că ar fi inchinat această biserică la muntele
sfănt. Din corespondenţa pe care am citat-o, dintre Vasile
Lupu şi ţarul Moscvei, se vede că Patelarie s'a dus la Moscva
după eleimosina ţarului, cu scrisori de recomandaţie de la
insuş Vasile Lupu. Prin urmare, chiar in anul sfirsitului seu,
patriarhul Patelarie se bucura de prietenia Domnului Moldc­
vei. Ear biserica Sfăntului Nicolae din Galaţi, după moartea
lui Patelarie, Vasile Lupu a inchinat-o sfăntului munte Sinai.
Arhidiaconul Pavel, a scris simplu sfăntul munte, uitănd de
era inchinata la sfantul munte Sinai sau Atos.
Asemenea greşeşte arhidiaconul Pavel de la Alep, cănd
face enumerarea celor opt biserici care erau in zilele sale la
Galaţi. Cind scria, trecuse mai bine de opt ani de la trece­
rea sa prin Galaţi, şi memoria il inşăla. Dar nu este ai cea
locul să îndreptăm această greşală; Vorbim indeosebi in scrie­
rea noastră lZotiţă istorică despre Galaţi, ăncă inedită.
Aceasta este dar biserica sau mănăstirea Sfăntului Ni-
1) Hcropia POCCiHCKOI1: IJ;epKBH, pag. 297, St. Petersburg 1838.
2) Ileropia Pocciăcuoă Ilepnarr, pug. 303.
[40]
40
A TAN ASIE PA TELARIE
colae din Galaţi, pe care Vasile Lupu o rănduise spre vie­
ţuire, cu incăperile ei, patriarhului ecumenic Atanasie Pate­
larie, şi aici el a petrecut cei de pe urmă ani ai vieţii sale
obositoare.
Şi despre această biserică vom spune numai căteva cu­
vinte, păstrăndu-ne a scrie pe larg despre ea, cu altă ocasie,
După revolutiunea grecească din 1821, cănd se luase,
un timp, din mănele călugărilor străini, administraţia monăs­
tirilor zise inchinate, mitropolitul Moldovei Veniarnin , cu
episcopii Gherasim al Romanului şi Meletie al Huşilor, supu·
sere o anafora (raport) la 22 Martie 1826, Domnului Moldo­
vei Ioan Sandu Sturdza Voevod, despre nisatnu] (1) mânasti­
riior de jos, şi despre numirea egurnerulor şi iconomilor so­
cotiţi a se răndul la aceste monăstiri. In această anafora se
vorbeşte şi despre biserica aceasta, in chipul următor: «Fiind
in Galaţi patru biserici dintr'a mănăstirilor inchinate in jos,
adică: Precista, Sfăntul Gheorghe, Stăntul Dimitrie şi Sjăntul
Nicolae, care neavend osebit venit al lor, afară numai de o
moşioară a Precistei, şi intru nicio purtare de grije, se află in
foarte proastă stare: unele şi descoperite, altele fără de cele
de prin prejur şi altele şi fără cele pe din lăuntru, şi nepu­
tend inchipui ceva mai simţitor lucru acum deodată decăt
uenttu] cantarulta din Galaţi cel ce şi are mai nainte, fie
milostivirea voastră a se şi slobozi acest venit in primirea
protopopului din Galaţi, Petru, asupra căruia s'a insărcinat
purtarea de grije a căte patru aceste biserici, ca prin inchi­
puirile sale cele povăţuitoare de smeritul vostru rugător epi­
scopul de Roman, ca unele ce sunt in a sa eparhie, să se
indeletnicească a inchipui cele mai de trebuinţă pentru urma­
rea sfintelor slujbi, şi prin incetul a le aduce in starea ce
s'ar putea mai bună şi plăcută». Vodă Ioniţă Sturdza iritări
această anafora, (2) Dar in luna lui Maiu 1828, un firman al
Sultanului, căpetat de călugării greci, după stăruinţa Rusiei,
restitui acestora bisericile şi monăstirile zise inchinate, şi ave-
1) Niza1ll vrea să zică răndueală, regulare, administraţie,
2) Uricar. tom. I, pag. 210-220.
[41]
ATANASlE PATELARlE
41
riie lor, (1) de care au urmat a se bucura pănă m zioa cănd
veni legea lui Vodă-Cuza de secularizare, adică pănă in zioa
de [3 Decemvrie 1863.
Această biserică a Sfăntului Nicolae din Galaţi, avea
drept la doi scutelnici, cum se vede din isvodul visteriei Mol­
dovei, din Octomvrie 18°3. (2) Ea avea mai multe locuri in
Galaţi, care se dau cu bezmăn.
Ea a fost restaurată la 1858. Chronicarul Moldovei Ni­
colae Costin, ne vorbeşte despre o crimă intimplată şi pe­
depsită, la 17°2, in Galaţi. Sub domnia lui Constantin Duca
V oevod, trăia in Galaţi o tată, care acum se logodise. Dar
Goe, căpitanul de Covurluiu, inamorăndu-se de ea, a răpit-o prin
puterea sa de căpitan. Deci părinţii şi logodnicul fetei se je­
luire la Domn, şi Duca-Vodă, judecănd, hotărt să se tae capul
lui Goe, căpitanul de CovurJuiu «cu prav ila, pentru căci au
răpit logodnica altuia, şi l'au ingropat la Sfăntul Nicolae, şi
bucatele lui, ăncă le-au dat fetii». (3)
Cuvintele chronicarului Nicolae Costin: cu pravila ....
sunt de insemnat pentru istoria legislaţiunii Moldovei. Ele ne
dovedesc că la 17°2 era in deplină vigoare pra vila lui Vasile
Lupu Voevod, publicată in Iaşi la 1646, care prescria urmă­
toarele: «Certarea răpitorilor este numai moartea. Cela ce
«va răpi pe vreo muiare nu se va certa numai cu moarte,
«ce ăncă işi va piarde şi bucatele, ce le va da giudeţul mue­
«rii cei răpite de va fi muiarea rnireană, ear de va fi călugă­
« rită, da-i-va giudeţuJ putere să se hrănească cu venitul ce va
"fi dentru acele bucate in toată viaţa ei şi după moartea ei
"le va da giudeţul toate acele bucate la monăstirea de la
,< carea au răpit-o». (4) Ele ne dovedosc ăncă egalitatea tutu-
1) Uricar. tom IV, pag. 430.
2) Uricar, tom. ViI, pag. 390.
3) Letop, Moldov., tom. II, pag. 54.
4) Carte românească de învăţătură de la pravilele imperătesti şi de la
alte giudeţe, cu zisa şi toată cheltuiala a lui Vasile Voevodul şi Domnul ţării
Moldovei. Zaceala 51. edit. Iaşi 1646.
[42]
42
ATANASIE PATELARlE
ror inaintea legii. Marele căpitan de Covurluiu, Goe, a plătit
cu capul nelegiuirea sa, ca şi oricare simplu muritor. Deose­
birea pedepselor, după deosebirea persoanelor, a fost o lege
de mai tărziu a vremilor de decadenţă.
AL. PAPADOPULCALIlI1AH.
[43]
LA OGLINDĂ
u
LA OGLINDA
ci zi am să'ncrestez in grindă -
6f\ Jos din cuiu acum, oglindă!
Mama-i dusă'n sat! - Cu dorul
Azi e singur puişorul,
Ş'am inchis uşa la tindă
Cu zăvorul.
Eată-me ! Tot eu, cea veche.
Ochii? Hai, ce mai păreche 1
Şi ce cap frumos resare l
Nu-i al meu 1 AI meu e oare?
Dar al cui 1 Şi la ureche
Uite- o floare.
Asta's eu! Şi sunt voinică !
Cine-a spus, că eu sunt mică?
Uite zeu, acum iau seama,
Că-mi stă bine 'n cap năfrarna,
Şi ce fată frumuşică
Are mama 1
Me găndeam eu, că-s frumoasă!
Cum să nu! Şi mama-mi coase
4i:l
[44]
LA OGLINDĂ
Şorţ cu flori, minune mare!
Nu's eu fată ca oricare­
Mama poate fi făloasă
Că me are 1
Ştii ce-a zis şi eri la vie?
A zis: «Ce-mi tot spun ei mie?
Te-am numai pe tine fată,
Nu te dau, ca să fii dată:
Cui te dau, are să-mi fie
Om odată l »
Mai ştiu eu 1 S'aşa se poate 1
Multe ştiu, dar nu ştiu toate!
Mama-mi dă învăţătură
Cum să ţese-o pănzătură,
Nu cum stau cei dragi de vorbă
Gură 'n gură!
N'am să ţes doar' viaţa 'ntreagă!
Las' să'nvăţ şi cum se leagă
Dragostea - dar ştiu eu bine!
Din frumos ce-l placi ea vine 1
Păi, me prind feciorii dragă
Şi pe mine 1
Şi's subţire 1 Să me frăngă
Cine-i om, cu măna stingă J
Dar aşa te place dorul:
Subţirea, cu binişorul
Cănd te stringe 'n braţ, să-ţi stringă
Tot trupşorul,
[45]
LA OGLINDĂ
Ear de-ţi cere ş'o guriţă­
Auzi 1 Cine-i la portiţă?
Om să fie? N'are cine 1
Hai, e ventul l Uite-mi vine,
Să ved, oare cu cosiţă
Sta-mi-ar bine?
O, că-mi SUl mie n tot felul I
Să me port cu 'ncetinelul ;
Dintăi salba cea cu potori,
Şi puiu brăul, puiu inelul,
Şi pe după spate 'nchiotori
Testemelul.
De-ar ştî mama 1 Vai, să ştie
Ce-i fac eu, mi-ar da ea mie!
Dapoi 1 N'am să fiu tot fată,
V oiu fi şi nevast' odată,
Las' să ved căt e de bine
Măritată!
Aşa vezi I Acum din ladă
Mai iau şorţul l O, să-mi şadă
Fată, cum imi stă nevastă I
Hui, şi mama-i prin ogradă,
Era gata să me vadă
Pe fereastă 1
Ce să fac? Unde-mi stă capul?
Grabnic hai, să'nchid dulapul,
Să me port, să nu me prindă 1
45
[46]
46
LA OGLINDĂ
Salbă, jos! Şi'n cuiu, oglindă!
Ce-am uitat? Inchisa uşa
De la tindă!
Intră mama? 0, ba bine,
Şi-a găsit neşte vecine
Şi stă 'n sfat! Toată-s văpae,
Junghiul peste pept me tae­
Doamne, de-ar fi dat de mine,
Ce bătae!
GEORGE CO)'lJUC:
Bucure n i, Martie r 89'.
[47]
CEA DIN URMĂ SCRISOARE
CEA DIN URMĂ SCRISOARE
47
S'a intimplat Joi; - Sămbătă l'au ingropat, şi peste
puţin timp n'o să mai vorbească nimeni despre el,
pentru ca să se adeverească ăncă odată, şi cu dinsul versu­
rile lui:
Din groapă nimeni nu mai ese;
Pe veci sunt stinşi cei cari mor;
Ear pe deasupra tuturor
Uitarea pănză neagră ţese.
Cu căteva zile mai nainte, Duminică, am fost de l'am
vezut. L'am găsit intr'un jeţ mare, cu capul infundat in re­
zemătoare, cu braţele peste braţele jeţului, mişcănd degetele,
parcă ar fi căutat la clavir.
Mi s'a părut vezendu-I, că nu numai el era mort, dar
că eram mort şi eu; ear cănd m'a îmbrăcat cu privirea, am
simţit că mi se lipeşte de spate o mănă de ghiaţă. «Ce mai
faci?» l'am intrebat. El m'a privit inainte, fără să-mi res­
pundă nimic. - Atunci luăndu-i măna dreaptă, am inceput
să-i vorbesc cu căldură: «Ce, nu me mai cunoşti? Tot eu
sunt; fratele teu de ştrengării şi de visuri frumoase, pentru
care n'aveai taină şi care n'avea taină pentru tine. - Ce ai?
- Ce te doare? Ai incredere in mine, cum aveai altădată.
Aide, spune. Spune, te rog!
Mi s'a părut că ved pe fruntea lui o dungă şi altă dungă
la colţul buzelor, parcă vrea să zică: «Iasă.me, că me plicti­
seşti l » - dar asta n'a ţinut decăt o clipă şi apoi ear chipul
lui şi a recăpetat liniştea-i ingrozitoare.
[48]
48
CEA DIN URMĂ SCRrSOARE
----- - � --- -�-�- -
Am stat multă vreme, spunendu-i fel de fel de lucruri:
aduceri aminte de nebuniile vesele de altădată, nume de prie­
teni, de cărţi noue şi frumoase, apărute de curend ; dar la
urma urmelor vezend că nui pot scoate un zimbet, o la­
crimă, sau cel puţin o vorbă, m'am sculat zicendu-i : «me
urcsti şi pe mine cum ureşti toată omenirea!» Apoi l'am să­
rutat pe frunte şi am eşit. O! cum ii ardea fruntea!
In stradă, s'au strins imprejurul meu doi prieteni, cari
m'au vezut eşind de la dinsul:
«E nebun? L'ai vezut ?
-- «Da, l'am vezut. E nebun. Lăsaţi-mă in pace! şi
m'am intors acasă ingrozit.
Mercuri seara, am primit de la dinsul o scrisoare lungă,
foarte lungă. Eato :
«De zece ori am luat condeiul in rnănă , vrend săţi
scriu şi tot de zece ori l'am lăsat. Asta e a unsprezecea oară.
Sunt hotărit; nu-l mai las din mănă, Cu atăta stăruinţă m'ai
rugat Duminică să-ti spui ce am, incăt eacă iţi scriu.­
Atăt mai reu pentru tine, dacă citirea răndurilor cari urmează,
ţi-or sdruncina inima din temelii. Aşa ai vrut să fie ,-aşa va fi.
Cine sunt şi de unde sunt, o ştii tot aşa de bine ca şi
mine, de vreme ce, precum singur o spuneai, n'am avut taină
pentru tine; ear de cănd ne-am cunoscut, am trăit atăt de
strinsi, incăt tot ce ţi-aş mai spune, ar fi pentru tine lucruri
vechi şi cunoscute.
Inchide ochii, -� şi ai să me revezi, aşa cum me revăd
eu singur cănd ii inchid: slab, trist şi galben, - uneori stand
zile intregi dus pe găndud, alte dăţi rizend ca un nebun şi
intrecend in ştrengării şi in diavolii, pe cei mai zvăpăiati
prieteni de şcoală.
Nu e aşa că me vezi necăjind pe toţi dascălii in risul
nebunatic al vostru tuturor? Negreşit că-ţi vine dinaintea o­
chilor un tablou mare, infătişând pe un betrăn, strigănd şi
zbătendu-se de superare, pr: cănd o sută de copii rid de se
prăpădesc.
Şi me vezi de sigur, in banca doua, Iăngă părete, pe
I
f
I
[49]
CEA \lIN URMĂ SCRISOARE
49
cănd dascălul dictează: « Conul actual al virfului Etna se ri­
dică deasupra unui platou ..... «, cu capul răzemat pe o
mănă şi cu cealaltă scriind, acolo lăngă voi, dar intraltă
lume:
...... Măicuţă, dac' o fi sii mor
Să mI' 'ngropaţi in grădiniţă.
Să nu me ducă, rnăiculiţă,
La cimitirul tuturor .....
Ori seara in meditaţie, pe cănd doi joacă ţintar, alţi trei dorm,
alţii caută in dicţionare greceşti şi alţii se ceartă, - tu ci­
teşti cu lăcomie pe Victor Hugo, eu zgării pupitrul cu un­
ghiile, de necaz că nu găsesc o rimă.
Ce timpuri! ... Trebue să fie vre-o doue mii de ani de
atunci! ...
Dacă vedeam o fată frumoasă rizend, - dacă o vedeam
plăng end, dacă trecea un mort, dacă trecea un cerşetor, eu
scrieam; - dacă plecau răndunicile şi ningea, dacă infloreau
liliecii şi răndunicile se intorceau, scrieam; - insfirşit, nimic
nu se mişca, nimic nu se schimba, care să nu-mi fi pus cu
de-a sila condeiul in mănă: «scrie l » şi eu scrieam. Astea
toate -le ştii.
Azi toate imi trec pe dinaintea ochilor ca şi atunci: şi
azi rid fetele, şi azi mor oamenii, şi sunt şi cerşetori şi răn
dunici cari plec şi cari se intorc; dar azi le priz)esc nepăsă­
tor cu un rece ochiu. de mort.
De ce?.. De ce? ..
Să te superi? or să te bucuri? să arăţi pumnul către
cer? Sute de mii o fac odată cu tine şi milioane au făcut-o
inaintea ta. In minutul in care tu te strădueşti şi tc ehi
nueşti, indoit peste coala albă de hărtie, frecenduti timplele
inferbentate, ca să scrii căteva rănduri, sute de mii se nasc,
sute de mii mor, zeci de mii se mănâncă de vii, zeci de mii
plăng ... eal' tu scrii, tu scrii mereu.
Ai isprăvit. Ai scris o carte întreagă, - frumoasă, -­
prea frumoasă! Şi eşti ingămfat, iţi vine să opreşti lumea
de pe pod şi să le-o citeşti. -- Trebue să se fi intimplat vre
C. L. An XXIV. No. I. 3°,394. 4
[50]
CEA DIN ur.:MA SCRISOARE
50
-------------------------------------------
un cutremur de păment la naşterea ta, or trebue să fi apărut
vre o cometă 1
Şi pe urmă?
Ai mai aruncat ăncă o carte printre mişuna de cărţi
cari s'au scris şi se scriu necontenit. -- Te-ai dus intr'o pă­
dure nesfirşită, ai inţepat o frunză cu un ac şi te intorci in­
gamfat, vesel, uşor de n'atingi pămentul c'ai putut lăsa un
semn de trecerea ta pe-acolo.
Vine toamna, -- bate ventul , frunza cade, semnul
s'a dus 1
Dar să nu ne mai uităm la lucruri d'astea. Ne stricăm
ochii. Aşa sunt de mici.
O să-mi zici că privighetoarea bună căntă pănă moare.
Aşa e, iţi respunz, dar privighetoarea căntă fără să ştie ce
face. Noi, cari ştim ce facem, nu mai trebue să căntăm.
O ştii tot aşa de bine ca şi mine, şi totuş sunt nevoit
să ţi-o mai spui şi eu odată.
Cănd s'au ivit oamenii pentru intăia oară aici, pe str o­
pul ăsta de noroiu, cu stomacul gol de foame şi cu capul gol
de minte, nu căutau decăt ca, cu orice mijloc să trăească,
pentrucă era fatal să trăească.
Stomacul cerea de măncare şi mănile făceau scule de
resboiu din petre şi din oase şi tot trupul se lupta şi se sbă­
tea, numai şi numai ca să-I sature.
Şi a trecut aşa vreme multă, multă de tot.
Ear mai pe urmă, cănd au mai perit fiarele selbatice,
cănd s'a mai indulcit vremea, cănd s'a mai ascuţit mintea,
cănd au avut oamenii jumătatea peşterii plină de provizii şi
s'au crezut scăpaţi de nevoi, ne mai trebuinel să alerge după
măncare, a elat uritul peste ei.
Ce să facă cănd erau sătui şi nu le era somn, cănel
n'aveau ce face şi erau voinici? Trebuea să se cheltuească
intrun fel puterea pe care o simţeau in ei. Şi din urit au
făcut oamenii frumosul, c'au făcut arta şi ştiinţa. -- Şi a
trecut ear vreme multă.
S'au inmulţit anii, s'au înmulţit şi oamenii, .-- au fost
mai mulţi cărora le era urit, s'a marit şi arta şi ştiinţa--
[51]
CEA DIN URMĂ SCRISOARE
51
dar le făceau oamenii toate, fără să-şi dea seama cum şi
pentru ce le făceau,
Orbi ca cărtiţele mergeau şi merg ăncă inainte fără se
ştie de unde vin şi unde se duc. Inainte! inainte! de vreme
ce aşa e făcut să fie!
Pănă s'o mai mări şi mintea niţel; - ear atunci, cănd
or pricepe că toate din urit le fac şi că toate lucrările ome­
neşti sunt ţigări cu cari işi trec vremea pănă la moarte, a-o
tunci o să facă cum fac eu.
Ţi s'a intimplat negreşit să ai de făcut un drum lung
pe jos şi pentru ca să poţi ajunge fără să bagi de seamă
oboseala, să te apuci să numeri stilpii de la telegraf, or gră­
mezile de petriş, Aşa fac oamenii de cănd se nasc şi pănă
mor. Nicio deosebire intre cărciumarul or măcelarul din colţ,
intre bancherul care stringe ban cu ban, intre popa care se
închină in extaz, intre tine care te frernănţi scriind şi intre
altul care sufere invăţănd. Unul numeră grămezile pe petriş,
altul stilpii de telegraf, tu numeri in gănd; toţi cu scopul
de-a nu simţi lungul drumului.
Sunt şi azi mulţi cari lucrează fără să ştie pentru ce,
ŞI căror nici prin minte nu le-a trecut o asemenea intrebare.
Adănciţi in lucrarea pe care au inceput-o vrend ne­
vrend, se afundă, se tot afundă necontenit ca intr'o groapă
care se strimtează din ce in ce, pănă cănd nu mai pot face
o mişcare. - O! dacă s'ar putea trezi şi dacă ar inţelege că
sunt nenumăraţi acei cari fac ca dinşii fără nici un cuvent,
fără nici un rost ....
Alţii adevărate cărtiţe cari nu ved nimic, cari nu ştiu
nimic, se ocupă de ce vreme e afară: «A! de-ar veni vara 1»
Sunt orbi I nu ved că după vară vine earnă, - şi ear vară
şi ear earnă, - earnă, vară, - mereu !
Ori pentrucă le-a murit cineva la care ţineau, arată
pumnul cătră cer, - (şi nu se mişcă o frunză); - sau blăs­
temă luna, care trece incet luminăndu-le jalea şi ar vrea să
se desprindă din cer, să se stingă, şi se miră cum de nu se
stinge. - Nu-şi inchipuesc că in clipa in care ei o blăstemă,
sunt tot atăţi cari o binecuvintează şi o adoră.
[52]
52
CEA DIN URMĂ SCRISOARE
Alţii se hotăresc să numere grămezile de petriş , dar
numerăndu-Ie, uită pentru ce o fac şi sunt in stare să se in­
toarcă din drum, să iea numerarea din inceput, pentrucă le-a
scăpat o grămadă din vedere.
Uite, invăţatul de colo, sătul pănă la găt de plăcerile
nesebuite ale vieţii şi-a zis intr' o zi: «nici eu nu sunt nemu­
ritor, ci o să me duc să dorm ca toţii in groapa de la ci­
mitir; - ear pănă mi-o suna ciasul din urmă, am să me ocup
de ştiinţă ca să-mi treacă de urit». Şi s'a apucat de ştiinţă;
- a descoperit o lege or doue ; - vezi-l acum cum aleargă
după nume şi după slavă, - vezi-I cum se chinueste singur ....
A luat numerarea in serios!
Celălalt s'a suit la tribună ca se vorbească lumii de ni­
micnicia lucrărilor omeneşti. Il vezi cum tună din inălţime,
ca să acopere cu glasul sgomotul asurzitor al aplauselor :
« Glorie, onoare, bani, nimic; umbre mincinoase cari mor de
cum se nasc l » Ear după ce a isprăvit, nu mai e tot el. E
măndru , e fericit! Cine mai e ca el? Cine a mai fost? Cine
o să mai fie? A luat numerarea in serios!
Şi altul, - şi alţii; - şi căţi?
Eu nu pot s'o iau in serios; -- mie veC1l1JC imi remăne
viu in minte, găndul scopului cu care lucrez. Şi atunci ce ar
semăna să me dau plăcerilor vieţii, zicendu-rni la fiecare pas:
« invaţă acum, ca să nu te plictiseşti, acum scrie, fii ingăm­
fat, - rîzi niţel, - fii trist, - necăjeşte-te. - Bine, culcă-te
acum ... şi aşa mai incolo». -- Negreşit, aş fi mulţumit şi
eu, ca toată lumea, dacă făcend ceva, aş putea uita pentru
ce o fac şi dacă mi-ar fi dat să uresc şi să iubesc fără voe,
cum faceţi voi toţi. - Te inşeli, - nu te ur esc nici pe tine,
nici pe omenirea intreagă, ci me uit la dinsa cu nepăsarea cu
care tu te uiţi cum curge incet o apă murdară; -- şi dacă
me mai mişcă ceva aici in lume, sunt copii şi betrănii, a căror
vedere me inspăimăntă deopotrivă.
Fără voia mea m'am trezit pe drumul nesăbuit al vieţii
şi pentrucă mi se pare prea Jung, apropii celălalt căpetăiu de
mine, nu me mai duc eu pănă la eL-Fii fericit. Adio
Un nebun».
[53]
CEA DIN UI<MĂ SCRISOARE
53
Indată după citirea scrisorii, am alergat la dinsul. Era
lume multă strinsă la poartă, in curte şi in antreu. Mi-am
făcut drum şi am petruns pănă in odaia lui.
Era in acelaş jeţ de deunăzi, cu braţele intinse peste
braţele jeţului, dar degetele nu-i mai jucau ca pe clavir. Capul
nu-i era tot infundat in spatele jeţului, ci-i aterna in spre
piept, şi-ar fi căzut inainte, dacă nu l-ar fi ţinut o viţă de
per, care se agăţase de-o floare din rezernetoare. Nimic schim­
bat in chipul lui; - cu desăversire nimic: acelaş cap galben,
nepăsător şi rece, cu doi ochi morţi ca de sticlă, - Era
deschis la piept şi in dreptul inimii, avea o gaură rotundă
şi neagră pe de mărgini, din care curgea un şir de sănge pe
jumătate inchegat .....
Sunt patru zile deatunci Imi stă neşters dinaintea ochi
lor şi me intreb necontenit, dacă el era nebun sau dacă
suntem noi.
BRĂTESCU.
[54]
AVEA DE AUR
AVEA DE AUR ...
c! vea de aur pletele,
6j\.Era mai mare, eu mai mic
Şi ăncă nu ştiam nimic
Din ce ştiu fetele.
Făceam frumoase plimbete
Şi'n colţuri singuri ne perdeam,
C'atăt de mult ne potriveam
La ris şi zimbete.
Cum imi resare-ades in gănd
Icoana, cănd ea din tufiş
Me chiamă 'ncet şi pe furiş
Pleoapele 'nchizend l
S'apoi, cănd ea cu inţeles
Ce inima-mi deabea simţea
'Mi zicea pe nume şi-I rostea
Atăt de drag şi des! ---
o zi, pe geam posomorit,
Eu nurnele-i ceream sa scriu,
Cănd braţul ei trandafiriu
Mempresurâ de găt.
[55]
AVEA DE AUR
55
._-------------- �.�-�._--
Copil - eu căutam mirat
Şi nu ştiam ce să-i respund
Cînd mi-am simţit de-obraz
Obrazu 'nfiorat.
rotund
De ce de piept m'apropie
Şi pieptul ei bătea prea viu
Am vrut atuncea ca să ştiu,
Dar n'am ştiut de ce.
:;.:
::: ::;
Mulţi am In urmă - cănd o ZI
Umblam eu singur şi pribeag
Deodată 'n ochi-mi chipu-i drag
Ca 'n vis mi se trezi.
Şi s'a uitat şi mr-a şoptit
Atăt de dulce şi duios
Că am ţintit privirea jos
Invins, incremenit.
Şi sufletu-mi tărziu supus
Durerii farrnecului mut,
Privind la visul din trecut
A zis oftănd: S'a dus!
GEORGE illURNU.
[56]
56
VERONlCA MICLE
VERONICA MICLE
1.
� uUL ternperamente artistice alcătuite din elemen
l' ,- ' tele cele mai diverse, fisionomii complexe, inaintea
cărora criticul literar se opreşte adeseori nedumerit, neştiind
cum să impace �i sa lege atătea moduri de a fi �i atăten
idealuri deosebite. In Eminescu, idealul seu pierdut in tre
cutul veacului de mijloc, nu se potriveşte de fel cu concep
ţia pesimistă a lumii, in care, ucenic al lui Schopenhauer,
vede un loc de osindă, Un pesimist convins, al căruia pe­
simismu nu deriva din intimplările traiului seu propriu, nu
e o generalizare empirică, ci se sprijine pe o concepţie filo­
sofică a lumii, care vede, ca tinta a traiului anihilarea,
(Nirvana budiştilor, pierderea in neant), nu poate visa idea­
luri, de oarece oricare ideal e un indemn spre acţiune,
Fire schimbătoare §i nehotărită, poetul e rănd pe rănd vi­
sator �i desgustat, quietist �i revoluţionar, plăsmuitor de
idealuri �i dornic de liniştea veclnică,
In asemenea temperamente agitate �i schimbătoare,
in inima cărora o sumă de idealuri se luptă pentru stăpă­
nire, un sentiment ori altul ridică, la lumină, ca in ciocni­
rea valurilor mării, cutare ori cutare din elementele dispă­
rute, ce alcătuesc personalitatea - dese ori uria�ă �i su­
blimă - a artistului. Altele, dimpotrivă, ofer o natura
[57]
VERO:--1ICA MICLE
simplă �i permanenta, in care toate manifestările estetice
ale personalităţii sufleteşti a artistului se reduc la un sin­
gur sentiment dominant, luminănd opera intreagă ce de­
rivă, dintr'insul. Simfonia din operele artistului complex
e inlocuită la aceste din urmă printr'o liră cu o singură
coardă, pe care orice atingere - fie ea căt de micii - din
partea lumii exterioare o face să vibreze pe dinsa singură.
Pare că artistul nu e nimic alt decăt un sentiment intru­
pat, atat de mult sentimentul acesta de căpetenie stăpă­
ne�te viaţa �i opera lui: orice aspect al lumii exterioare e
numai un punct de plecare pentru a ne da o faţă nouă a
sentimentului dominant, pentru a trezi in creerii artistului
seria de idei in legătură cu dinsul.
Veronica Micle face parte din această categorie de
scriitori cu personalitate psihică simplă �i unitară, predo­
minaţi de unul singur din felurile de manifestare ale sensi­
bilităţii omene�ti şi, la dinsa, sentimentul acesta e iubirea,
Pare că ea "nu poate suferi decăt o singură afectie, al că­
"reia mecanismu, ajuns predomnitor, �i vecinic incordat, (l
"atrofiat pe celelalte: toate sguduirile transmise de simţuri,
"pricinuite de amintiri, sunt resfrănte după un unghiu tai­
"nic cătră acelaş punct viu al sufletului seu". (Ernile Hen­
rique. Ecrivains francises. Henri Heine), Iubirea a absor­
bit-o cu desă virşire, inlăturănd toate sentimentele celelalte:
viaţa �i opera ei sunt ca una din acele drame antice, in
care se cuprind trei piese deosebite, representănd cele trei
fuse ale aceleiaşi actiuni: greşala, efectele ei inainte de es·
piare �i pedeapsa, espiarea crimei. Greşala la dinsa e visul
mistic l§i neimplinit, care - cum zice ea singură - stă as­
cuns in orice suflet de femee l§i care-o face să vadă. ca un
raiu de desăvirşită fericire iubirea, �i pe iubit ca qUintesentu
tuturor perfectiilor iuchipuite, fericirea, puţinele zile de iu­
bire, tulburate l§i acelea de clipe ele nehotărire, cănd "mai
nu vroia �i mai se lăsa", cănd mintea i se sfădea cu inima
�i ea nu ştia, pe care s'o asculte, osinda, carele lungi şi
pline ele părere ele reu, cănd după trecerea ciasului "instrăi­
nării �i a bunului remas", el e străin de dinsa l§i cănd DU
[58]
58
VERONICA MICLE
---
mai vrea să �tie de are in lume vreo bucurie, de a murit
ori de e viu, pănă ce in mintea rece �i liniştită, in inima
pustie, uitarea a venit să şteargă urmele focului stins, dănd
văntului durerii cenu�a lui, amintirile �i atuncea, cănd, ne
mai �tiind de l'a iubit, căntecul seu ".ialnic �i trist" se
măntue odată cu iubirea, puţin inainte de sfirşitul amări­
telor ei zile.
Căt au resunat insă notele căntecului celui jalnic �i
trist, note luate zi cu zi �i constatând fase deosebite ale
sentimentului, la iubire s'au redus toate, in jurul acestui
centru luminos i s'au invirtit poesia §i viaţa. Luna se duce
după dealuri §i apune
Au apus ş'a lui iubire,
S'a sfîrşit a ei menire
Viaţa mea de-a lumina,
stelele ce ţintuesc haina intunecata a cerului de noapte,
sunt lacrimile, ce are să le verse de dorul lui ; luna se duce
pe cer pribegind
Drurnet eşti tu, ca ea pribeagă
E viaţa ....
�i ea ar vrea să-i oprească pe amendoi pribegii, luna �i pe
iubitul ei; de căntă buha pe grindă, iubitul, dus in lume,
trebue să-i fie in primejdie; cănd in taina nopţii găndul ei
sboară pe raze de lună, inima e plină de dinsul; uităndu-se
la lăcrămioarsle înflorite, i�i aduce aminte de vremile tre­
cute �i de dragostea lui, "spulberate" amendoue, - aseme­
nări, care pentru noi, ce le cercetăm cu mintea, par une­
ori false �i căutate, dar care celui cuprins in intregime de
un singur sentiment, i se par foarte logice �j i se arată in
minte deodată fără să le caute. Lumea toată nu e nimic
in afară de iubit, ea e numai scara, pe care găndul i se
inalţă in lumi de iubire, amintirea vecinică a lui. Cadrul de
[59]
VERONICA MICLE
un pesimism empiric, care osîndeşte viaţa pentru că nă­
dejdile i-au fost in�ălate �i
Un necaz nu se şfirşeşte,
Alte '11 loc se pregătesc,
intăreşte �i pune �i mai mult in lumină iubirea mistică �i
dulce, incunjurată de o aureolă de adoraţie, care străluceşte
mai puternic in acest cadru intunecat. Am să incerc să arăt
causele acestei predomniri esclusive ale iubirii �i varietatea
ei mistică in versurile celei mai gingaşe din cei cari au
adoptat formula lui Eminescu �i, cari incep a preface in
"manierit" procedeurile lui originale, cel putin in parte.
II.
Cea mai frumoasă carte, pe care ar putea-o scrie, un
romanţier de geniu, care ar putea fi in acelaş timp §i un
mare psiholog, ar fi o carte indoită, in care să se zugră­
vească dragostea, aşa cum se oglindeşte in inima fiecăruia
dintre indrăgostiti, aratăndu-ne cu deamănuntul §l notănd
nuanţele de sentiment, care se nasc in inima fiecăruia din­
tr'inşii in acelea�i imprejurari. Iubirea femeii ar avea un ca­
racter cu totul deosebit de acea a lui, mai eterată, mai
gingaşă, mai poetică, ca lumina de candelă, de care vor­
beşte Byron, "ea ar avea mai puţine accente de pasiune
fără frău, mai puţin colorit §i mult. mai puţină energie,
dar in schimb o mai mare bogăţie ele nuanţe §i o varie­
tate mai mare de chipuri de manifestare decăt iubirea băr­
batului. Sentimentalismul moştenit, educa�ia, desvoltătoare
mai ales a sensibilităţii, in dauna voinţii f,ji a inteligenţei,
care se dădea pănă mai deunăzi �i care se mai dă �i astăzi
femeii, felul seu de traiu chiar, mai in afară de nevoile vie­
ţii, de prosa luptelor moderne, aşa ele egoiste in aparenţa
lor ele blăndete, fac din femee o fiinţă exclusiv sentimen­
tală, in inţelesul bun al cuventului, care judecă toate ale
lumii după impresia bună sau rea, pe care o produc asupra
ei, care caută §i isbuteşte mai totdeauna să traducă in
[60]
60
VERONICA MICLE
limbagiul sentimentelor toate sensatiile �i ideile sale. De
cele mai multe ori ea se inchide in cercul restrins al sen­
timentului religios �i al iubirii, toate chipurile de a-�i chel­
tui forţa nervoasă acumulată printr'o existenţă mult mai
puţin ocupată �i consumatoare de muncă ale bărbatului ea
nu le are, toată această putere, pe care a economisit-o fără
să vrea �i pe care n'are unde-o cheltui aiurea - in luptele
politice de pildă ori in acele ale �tiinţei - ea o grămădeşte
asupra iubirii �i tipul acelui, pe care visează să-I găsească
primeşte toate aceste raze de lumină, care-I ridică colosal
in imaginaţia ei surescitată �i adeseori de-o putere bolnava.
Altădată sentimentul religios stăpănea pe deplin această
natură imaginati vă �i sensibilă, astăzi influenţa acestuia
a scăzut enorm. Astăzi toate accesoriile acestui senti-­
ment, trec asupra iubirii �i aceasta la barbaţi chiar mai
puţin religioşi, cu atăta mai mult la femee, care s'a hrănit
atăta timp din roadele quintesenţiate ale unui ideal religios
�i mistic. Cănd această strărnutare de elemente nu se in­
timplă, "nevoia idealului se lasă in domeniul sensatiei �i
"cere aberaţiilor sistemului nervos, fiorul supraomenesc, pe
"care adeveraţii mistici il căpătau prin fierbinţeala rugă­
"ciunii. Este astfel un fel de misticism fisie, daca se poate
"zice a�a, ca, de pildă, acel al acestei femei cu peliţa feţei
"aşa de ingrozitor de bolnăvicioasă, cu lumina ochilor prea
"dilatată, cu săngele colorat de anemie. Medicul ei cearcă
"in zadar s'o oprească de a se da, cum face, primejdioaselor
"injecţii de morfină ; chiar, cu preţul vieţii, are să urmeze
"in desfătările liquidului ucigător o impresie de spirituali­
"tate supremă şi de linişte extatică.-- Dorul ei adevărat,
"nesăturat, e o cruce. I-ar trebui o viaţă religioasă şi efu­
"siile la picioarele altarului. Acel nu ştiu ce, al căruia clor
>70 munceşte şi al căruia simulacru şi-I căştigă prin enerva­
"rea organismului seu �i distrugerea carnii sale, e curat
"şi simplu emoţia religioasă ..... _ ... Intr'un grad mai
"inalt, se află misticismul estetic, ceeace cerea subt acul
"cu morfmă, bolnava la suflet şi inimă, soră-sa tot aşa de
))bolnavă, dar mai fericită, o cere ele la pianul, ale căruia
[61]
VERON[CA MICLE
ol
"tuşe albe, recoritoare sub degetele ei fierbinţi, ascund o co­
"moară de visuri neintrupate in vorbe. Atunci, ciasuri in­
)J tregi, se operează revelatia lumii sentimentelor indefinite
"şi fără vorbe . . . . . . Idealul se face palpabil şi ia trup
"prin sunete". (Paul Bourget. Nouveaux Essais de psycho­
logie contemporaine, p. 72-3). Tipurile acestea de morfino­
manie şi de musicante extatice, pe care ni le rugrăveşte cri­
ticul, in aceeaşi vreme poet de valoare şi romanţier de ta­
lent, Paul Bourget, sunt insă rare la noi. Idealul, resădit
mult mai adănc şi mult mai puternic intr'o inimă feme­
ească, găseşte loc de indreptare in iubire: iubirea scuteşte
de spleen pe toate femeile, care simt in inima lor dorul de
a idealiza ceva - o idee sau un sentiment şi care, puind in
.iceastă lume de adoraţie mistică pe iubitul visat, coboară
din inăltimea lui sublimă, pe cel restignit la Golgotha. Idea­
lizarea mistică a iubirii, care se intilneşte la fiecare pas în
literatura noastră, ca şi in toată literatura modernilor, a­
rată un fapt de cea mai mare însemnătate pentru psiholog
ca şi pentru etnograf: căderea inceată a sentimentului re­
ligios şi la noi �i incălcările necontenite ale sentimentului
iubirii, care-i răpeşte părţile constitutive. Veronica Micle nu
se representă pe dinsa singură in versurile ei, ci o socie­
tate intreagă femeească, atinsă de misticism amoros şi În­
străinată pe zi ce merge, de sentimentul religios. Ca tip
deci al unei anumite categorii sociale, Veronica Micle ca­
pătă o insemnătate capitală şi, deaceea mă voiu opri mai
mult asupra chipului ei de idealizare in iubirea mistică şi
asupra efectelor desastroase, pe care le produce asupra fe­
ricirii omeneşti introducerea elementului otrăvitor, cum vom
vedea, al misticism ului in sentimentul iubirii sexuale
III.
In tinere�a noastră a tuturora a venit un moment,
in care sentimentul religios ne-a părăsit: deprinşi a idea­
liza, am remas numai cu facultatea de-a idealiza J fără
[62]
62
VEIU):-\ICA MICLE
----�._�-�-
un obiect definit, căruia să-i dăm adoraţia, pe care-o dă­
deam dumnezeirii. Cănd divortul acesta intre credintă şi
, , ..,
ştiin�ă are loc la o femee, urma lăsată de credinţă e
mult mai puternică �i setea aceasta de ideal mai arze­
toare : de aici aprinderea cu care un nou obiect de adoraţie,
de idealizare e căutat in lumea feminină. De obiceiu, cum
am mai spus, succesorul lui Dumnezeu in adoraţie e un
tip ideal, imposibil de aflat in lumea fiintelor şi insuşirilor
finite. Odată icoana aceasta isvorită in minte, ea e impo­
dobită pe zi ce merge, ,indreptată, spiritualizată, cu ingri­
jirea celui ce-şi formează sieşi o religie nouă, pănă ce
icoana iubitului se desface din toate neajunsurile lumii pen­
tru a deveni un complex de calităţi duse la cea mai mare
desvoltare posibilă, or mai bine, imposibilă. Fiinţa aceasta
idealizată, inăltată in lumile transcendentale lăsate vacante
de divinitatea dispărută, trebue scoborită in lumea reală,
pentru a se intrupa aici intr'un om de carne şi sănge, �i
nu o statue de vis, fără viaţă f;îi impalpabilă, �i aici stă
deosebirea intre cele doue idealuri, cel dintăi in afară de
contactul cu simţurile noastre, cel de al doilea, trebuind să
facă parte din amăndoue lumile in aceea�i vreme, avend in­
suşirile infinite ale celei dintăi �i trebuind sa capete scăn­
teia vieţei in cea din urma. 1� a doua periodă a iubirii mis­
tice, in care idealul, odată format şi închegat, slujeşte drept
termen de comparaţie. drept model pentru căutarea iubi­
tului in lume. De la această peri oda incep a data poesiile
Veronicăi Micle, şi caracterele poriodei sunt notate in două
singure din poesiile sale, "lct Portretul unui poet" şi "M'am
găndit". Cu cat fiinţa reală, care pare a se apropia de idea­
lul mistic e mai puţin cunoscută, cu căt avem mai puţine
date asupra personalităţii sale, cu atăt iluzia � puţin trainică
de altfel � a identităţii unui ideal, clădit pe abstracţii şi pe
visuri şi a unei fiinţi mărginite in insu�irile ei �i departe de-a
avea caracterul perfect al icoanei de imaginaţie e mai de­
săverşită. Pe lăngă elementul cunoscut, care pare a se mena
cu elementul corespunzător din ideal, printr'o inducţie falsă
cel sau cea atinsa de misticism concluc1e la identitatea tu-
[63]
VERONICA MICU�
03
turor celorlalte elemente compuitoare ale amendurora �i dă
astfel ca perfect asemenea doi termeni, a căror deosebire
trebue de la o vreme sa easă la iveală, �i, atuncea ca �i
la Veronica Micle visul acesta de fericire se plăteşte scump
�i, ca �i la dinsa, suflet �i inimă de durere se rump. Ea,
Veronica, l'a cunoscut numai din nume, pe acel care trebuea
să fie visul ei cel mai slăvit, frumos �i cel din urmă: pentru
un timp numai, pănă ce, identitatea dovedindu-se ca falsă,
după ani de sbuciumări sufleteşti, ale căror valuri resuna
slab �i in inima noastră, cănd căntecul ei cel trist i�i varsă
notele ginga�e �i eterate, s'a stins �i s'a curmat. La văzut
portretul, �tie că-i poet �i incepe a găndi cu drag la dinsul,
pănă nu-l cunoa�te: asemenarea intre ideal �i realitate incepe
�i vine un timp, cănd ea pare desăver�ită : sunt scurtele
zile de fericire fără nour in raiul transcendental al iubirii
mistice: in confundarea celor doi termeni, idealul �i fiinţa
reală a iubitului, iubita mistică simte aceeaşi fericire ne­
exprimată prin cuvinte, pe care o simte credinciosul in con­
templarea extatică a divinităţii. Pe credinţă credinciosul
vede tot idealul lui, care pare realizat (Mă sa se coboare
cUn lumea visului, iubita se coboară de pe inăltimile idea­
lului in aceste momente de fericire supremă. In perioda
aceasta a treia a iubirei mistice, a� pune "Fugi" (p, 15),
"Pe-al meu gănd" (p. 21), "Pasere cu pene-albastre" (p. 49),
"Cănd noaptea e adăncă" (p. 71), "Să pot intinde măna"
(p. 72), "Ah! fugi" (p. 81), "De ce" (p. 83), "De-a� putea"
(p. 87), "Lui X" (p. 100). Nu e acea iubire liniştită �j
fără valuri, in care misticismul nu �i.a versat picătura
de otravă §i care nu cunoaşte scalpelul analizei moderne,
iubirea sănătoasă, dulce �i fără sensaţiile morbide ale iu­
birii din zilele noastre. Puţine sunt versurile fără grijă,
care leagănă in cadentatele lor silabe, ilusia iubirii desăver­
�ite, din loc in loc căte-o mică minune de gingă�ie, in care
inima nu se indură �i mintea nu dă voe, ca in "Fugi", in
care intălnim o delicateţă de sentiment, ce nicăeri aiurea
nu se intilneşte sau aiurea, cănd găndul se duce la dinsul
�i ea, par'că l-ar opri, par'că i-ar da aripi. E unul din carac-
[64]
64
VEIWNICA MICLE
terele lirieei feminine, această atmosferă de gingăşie discretă,
care bucăteşte dragostea pentru a lua fiecare gănd, fiecare
icoană �i a ne-o pune in lumină cu o dulceaţă �i un �iret·
lic copilăresc. Chiar in aceste versuri misticismul, planta
otravitoare, incepe a da colţ: alăturea cu adevărate imnuri
aduse iubitului, perdut in lumea lui de misticismu, vedem
indoeala arătăndu-se. Fiindcă potrivirea deplină poate exista
numai intre ideal �i cel ce-l crează, deoarece acesta in idealul
lui repetă propria lui personalitate fisică, inălţand-o �i schim­
bănd-o de sex: intre doi oameni potrivirea aceasta e impo­
sibilă şi atuncea, cănd ochii arnendurora sboară pe rănd
de la icoana ideala la tipul real, deosebirile sar in ochi.
Numai cănd cineva nu are un ideal mistic sau ajunge să-I
uite in "farmecul vieţei lui", cand sentimentul inăduşe ima­
ginea ideală, iubirea poate fi trainică: cănd termenii stau
distincţi in mintea indrăgostitilor �i cănd comparaţia se
face, ea e totdeauna in detrimentul omului de carne �i in
folosul celui de vise. Inconscient, Veronica Micle prevede
moartea dragostei lor : inainte ca cineva să cunoască lă­
murit un lucru, lucrul e deja intrat in lumea sa internă,
fără să fi ajuns deja la acea claritate de haină, pe care
trebue s'o aiba o idee, pentru ca să poată intra in cercul
luminos al conştiinţei. Astfel se explică prevederile: fără
Să·�i dea seamă, amăndoi au făcut comparaţia �i amendoi
au descoperit iluzia; cănd Veronica scrie
.... Daca mi-i Iubi cu foc,
Nenorociri te vor repune
Caci m'am nascut fara noroc,
cănd spune păsării albastre, riului cu apă lină �i lunei, draga
ei, să nu-l creadă, să nu-i vadă, fiindcă in curănd poate
.. om fi vecinic despărt.it.i,
cănd ajunge să se indoească de adevăratul inteles, pe care-I
are in privire. El, analist stepăn pe inima lui, "nesimţitor
�j rece", a făcut intăi apropierea intre cei doi termeni,
realul �i idealul �i deja, raza-i trecea nesimţitoare
[65]
VERONICA MICLE
Cum trece-o rază
Din soare pe un biet pribeag,
65
pe cănd ea se inchina ăncă dumnezeului celui nou, căruia
i se făcuse roabă pe veci. �i veclnic sub condeiul ei cel
u�or, vine inainte o admiraţie, care se apropie de divinizare
pentru cel, pe lăngă care - nalt ca piramidele in sublimi­
tatea lui - ea se vede a�a de mică, al cărui geniu, peste
veacuri rernănea-va pe păment, inaintea căruia se anihilează
cu desăverşire, căruia nu indrăzne�te să-i dea ca prinos iu­
birea ei, pe care-I roagă numai să se lase adorat, slăvit, ca
un dumnezeu al ei �i numai al ei
.... Şi ca pe-o minune 'n taina
Să te-ador să te slăvesc,
Pe dinsul in să, iubirea mistică nu l'a făcut mort pen­
tru toate celelalte, nu-l stepăI1e�te cu totul, nu se indură
să se lase vecînic adorat de dinsa, ci vedenia iubită se arată
o clipă ca să dispară �i dese ori a trebuit să-i aducă a­
minte, că
Pulbere ţerănă din tine s'a alege,
Caci asta e a lumii nsstrămutată lege
Nimicul te aduce, nimicul te reia
Nimic din tine 'n urma nu va mai remănea,
ca să-I facă să se coboare la dinsa din lumea cea mare a
găndurilor lui.
Fericirea a fost scurtă, a venit vremea, cănd pănza
s'a luat de pe ochi �i iluzia, că fiecare a găsit, cu cine sa
aprindă
Oandell iubirei po păiuont
că şi-a făcut idealul mistic, s'a dus �i in loc a venit
.... Ceasu 'ustrainării
Ş'al bunului remas.
Perioada a patra a iubirii mistice, desiluzia, divorţul
greu §i săngeros intre ideal �i realitate, ruperea inimei �i
c. L. An. XXIV. No. I. 30,394. f)
[66]
66
VERONICA MICLE
renunţarea la toate bucuriile dragostei, instrăinarea a venit.
Cănd cineva resumă viaţa intreagă intr'un sentiment, pe
care i�i clăde�te şubreda zidire a viitorului, cănd temelia
aceasta o vede topindu-se, zilele i se arată inainte sarbede
�i triste �i o indignare aprigă il cuprinde : ar sdrobi fiinţa
iubită, care i se păruse eternă �i măreaţă �i
.... Cănd tu o ruină
Vei fi in faţa mea,
Eu nici măcar a ta ţerină
Nu voiu putea erta.
Sentimentul nu dispare insă deodată: ca un om, care
l�l dă sufletul, ori ca o luminare care pălpăe �i se aprinde
luminos �i inalt inainte de-a se stinge, sentimentul are
clipe, in care par'că vrea să se ridice din nou �i să cu­
prindă inima recita. Un cuvănt �i o lacrima de foc ar fi
deajuns ca să trezească adormitele visuri; alte ori fără voe,
se strămuta in trecut �i predomnirea sentimentului e a§a
de tare, incăt toate cele petrecute deatunci le uită �i i se
pare, că e tot stepănă pe inima lui. Găndurile obicînuito să
apuce pe-o anumită, cale, se intorc pe dinsa fără voe �i
numai tărziu de tot, cănd floarea iubirii, stropită cu la­
crimi s'a vestejit, cănd iubirea lui pare c'a fost
o veche de demult
Poveste,
cănd instrăinat de dinsa, s'a dus tot inainte, fără să-�i a­
ducă aminte de cumplitul ei amor, uitarea a ingropat trupul
frumos �i �ubred al iubirii mistice
Şi din dragostea cea mare
Nici o urmă n'a rernas
decat un căntec duios �i jalnic, versurile ei.
IV.
In jurul acestei iubiri mistice, ca o atmosferă intune-
[67]
VERONICA MICLE
67
cat a §i nourată se intinde pesimismul, a�a de amestecat in
toate găndurile noastre, care sună glasul lui de moarte in
_ toate plăcerile veacului, infăşurănd cu un zăbranic negru
literatura intreaga a timpurilor noastre. In cetăţuia puter­
nică a naturalismului, nourul a petruns : l'oeuure a atleti­
eului Zola e negaţia indignată �i caldă de pasiune a iubirii
intăi, a artei pe urmă. In hărtiile optimistului de Vigny,
pagini de un nihilism fără seamăn rernăn, ca să arate valul
negru, ce se purta sub pătura de convenţie a romantismu­
lui. In Bouvord et Pecuchet al lui Flaubert, ca �i in Res­
boiu �i Pace al lui Tolstoi, in romanele lui Voga ca �i in
acele ale lui Kraszewski, călcănd peste hotarele ţărilor, pe­
simismul se furişează pretutindeni, in toate minţile, in toate
operele. Causele pesimismului la noi, mai mult imprumutat
decăt localnic, egoismul societăţii moderne, căderea unor
idei, care au lăsat goluri dureroase in inima omului, isvoare
de pesimism �i ele, ar fi prea lungi de inşirat §i cercetat.
Pretutindenea insă il aflăm in Eminescu, Vlahută, sub for­
ma lui filosofică, sub cea empirică la sentimentalul autor al
"Florilor Bosforului" ca �i la Veronica Micle. Aici Scho­
penhauer n'a imprumutat nimic din ideele-i metafisice:
Veronica nu osîndeşte viaţa, pentrucă orice silinţa e inso­
ţită de durere şi fiindcă principiul vieţii fiind voinţa, viata
aceasta nu are să fie decăt un şir lamentabil de dureri:
pesimismul ei e de natură empirică, rezemăndu-se pe expe­
rienţa ei subiectivă, pe propria ei incercare. O viaţa, in
care iubirea mistică e 7)fără de noroc", in care necazuri
mai mari urmează altor necazuri, in care toate se duc şi
nimic nu-i statornic, ca in concepţia filosofică a filosofului
Heraclit, in care
. vecInic alta e simţire a
In sin de oameni muritori
Schimbată e întreagă firea
Din ci as in cias pănă ce mori.
nu poate fi o viaţă bună. Şi, precum in "Hamlet" groparul
osîndeşte rinjind traiul inaintea titvelor goale de creeri şi
[68]
68
VlmONICA MICLE
goale de carne, pe care le rescoleşte cu risul lui ironic şi
trist, Veronica i�i intăreşte credinţa in ticăloşia unui traiu
in care, după valurile grele şi vecinic nenorocite ale patimi­
lor, singură moartea domoleşte tot in acele timpuri cănd
... o biată pulbere rernăi.
Ideea e înrădăcinată adănc in mintea ei sub această
formă: puţin ăncă şi ar condemna cu sectătorii iubitorului
de Nirvana, ori-ce silintă din partea omului şi ca scheletul,
ce-şi arată ciolanele in pănza pictorului spaniol, ar venl la
lumină ca să ne aducă taina morţii, pe care Veronica o
priveşte cu groază, de frică să nu fie şi mal grozavă, es­
clamănd "Nada." Ca să afli viata "iti trebuesc respunsuri
la sute de intrebări" �i versul ei uşor şi dulce ia un ton
trist �i adănc cănd, scandănd silabele, ne dă ca epigraf al vietii:
Şi pulbere ţerina din tine s'o alege,
Caci asta e a lumii riestrărnutată lege,
Nimicul te aduce, nimicul te reia,
Nimic din tine 'n urma nu ve mai rcmănaa.
v.
o iubire mistică, splendidă de multe ori in accentele-i
de o religiozitate aprinsă cătră iubit, o fire dulce, care in­
veleşte sentimentele sau mai. bine sentimentul, - fiindcă unul
singur e sentimentul domnitor in operă - in forma cea mai
eterata cu putinţă, incadrată intrun pesimism de natura
empirică, eată fondul poesiei Veronicei Micle.
Forma, in care ni se presintă această poesie, e cam
curioasă şi trei inf1uen�e, daca nu patru, am vedea deter
minănd forma versurilor sale. Alăturea cu dulceata graiului
şi versul şerpuitor şi netăiat al lui Eminescu, in care scri­
sese cele mai multe din poesii, găsim bucăţi, care in falsi­
tatea tonului şi in căutarea escesiva şi banalitatea compa­
ratiilor par desgropate din versurile oftătorului şi iubitorului
de Casandre, Conachi (ca in lacrime şi lacrime), cu ritmul
[69]
VERONICA MICLE
69
�--
cam trăgănat şi monoton adese-ori al lui Alexandri, cu ver­
sul alternativ lung şi scurt, al lui Lamartine.
Intre toti poetii Emineschiani, Veronica Micle e cea
care s'a ferit mai mult de obscuritatea căutată şi de ma­
nierism şi care a imbrăcat intr'o formă mai simplă cu­
getările sale, dese-ori originale in gingăşia lor: volumul ei
de 100 de fete işi are locul seu alăturea cu lirica nemesurat
mai bogată in idei şi mai colorată a lui Vlăhută, care pare
;t lăsa calea bătută pentru a face căti-va paşi spre realism
�i a celorlalti, cari au imprumutat formula maestrului. E
poesia cea mai sinceră cu putintă şi mai dulce, ce s'a scris
la noi, unde de alt-fel, se scrie aşa de pu�in, chiar in lirică
�i nuvelă, singurele genuri pe care le cultivăm.
NECULAI IORGA.
[70]
intilnirea spam olului cu Zuraida in grildina tat;11LLi'�ei.
[71]
DON QUIJOTE DE LA MANCHA
Urmare
XXIX.
Care cuprinde cureosui discurs ce fădl Dou Qmjotr
despre arme şi litere.
fm on Qu;jote continuănd zise : ,F;;ndcă am inceput,
�!6 in privirea studentului, cu sărăcia şi părţile ei, să
vedem dacă soldatul este mai bogat, şi ne vom convinge că
nu este nimeni mai sărac, in insăşi sărăcia, pentru că el este
mărginit la pecătoşia soldei sale, care vine tărziu sau nicio­
dată, ori la ceeace fură cu propriile sale măni, cu marea pri­
mejdie a vieţii şi a conştiinţei sale. Uneori golătatea lui ajunge
pănă la atăta, incăt o bundă de piele ciocărtită ii slujeşte de
[72]
72
DON QUIJOTE DE LA MANCHA
uniformă şi de cămaşă in mijlocul ernei, stănd in cămp des­
chis, obicinueşte a se garanta de rieindurările cerului, numai
cu suflarea gurei sale, care eşind dintr'un loc gol, sunt in­
credinţat că trebue să easă rece, după toate regulele naturii.
Apoi credeţi că el sperează să vină noaptea, spre a se odihni
de toate aceste suferinţe in patul care-I aşteaptă! Pecatul lui
va fi dacă acest pat se va găs) prea ăngust, căci poate să-şi
rnesoare pe păment atătea picioare căte va VOI, şi să se in­
toarne in acest pat in toată voea, fără teamă de a boţi pros­
tirile. Sosească apoi, pe Iăngă toate ace-stea zioa şi ciasul
de a-şi primi gradele carierei sale, sosească o zi de bătălie,
şi atunci ii vor pune pe cap un moţ făcut de seamă, spre a-l
tămădui de vreun glonte care poate ii va fi petruns templele,
sau va remănea beteag de un braţ ori de un picior. Şi cănd
aceasta nu se intirnplă, dar cerul milostiv il păzeşte şi-l păs­
trează sănătos şi viu, va putea să rernăe in aceeaşi sărăcie
in care era inainte, şi să fie nevoe de altă intilnire, de vreo
noue bătălie, şi ca din toate să easă biruitor, spre a se fo­
lost cu ceva. Dar aceste minuni se ved rareori. Insă spune­
ţi-mi, domnilor, dacă aţi observat căt de puţini sunt cei pre­
miaţi pentru resboiu, in raport cu cei ce mor intr' insul. Ne­
greşit aveţi să respundeţi că nu se poate face nicio compa­
raţie, nici nu se pot calcula morţii, ear prerniaţii vii se pot
numera cu trei cifre. Cu totul dimpotrivă este cu literaţii,
pentru că ei, intr'un mod sa u in altul, toţi au cu ce să tră­
ească. Astfel incăt, deşi munca soldatului este mai mare, mult
mai mică este resplata. Dar la aceasta se poate respunde că
e mai uşor a resplătl pe doue mii de literaţi decăt pe trei­
zeci de mii de soldaţi, pentru că cei dintăi se resplătesc cu
darea de funcţiuni, care cu necesitate se dau celor de profe­
siunea lor, şi cei din urmă '.1U se pot resplăti, fără numai cu
propria avere a Domnului pe care-I slujesc. Această nepu·
tinţă intăreşte mai mult dreptatea ce am.
«Dar să lăsăm aceasta la o parte, căci este un labirint,
cu foarte grea eşire, şi să ne intoarcem la predominarea ar­
melor asupra literelor. Chestiunea este ăncă pănă acum de
dovedit, după cum sunt cuvintele ce aduc inainte fiecare din
[73]
DON QUIJOTE DE LA MANCHA
73
părţi. Intre cele ce am spus, literele zic, că fără dinsele ar­
mele nu s'ar putea susţinea, insă resboiul deasemenea are le­
gile sale cărora este supus, şi că legile cad in domenul lite­
rilor şi a literaţilor. La aceasta armele respund că legile nu
s'ar putea susţinea fără dinsele, pentru că cu armele se apără
republicele, se păstrează regatele, se păzesc oraşele, se asi­
gură drumurile, se măntue mările de corsari. Insfirşit dacă
n'ar fi ele, republicele, regatele, monarhii le, oraşele, drumu­
rile pe care şi pe uscat ar fi supuse la asprimea şi confusia
ce aduce cu sine resboiul, in tot timpul căt ţine şi are liber­
tate de a se servl de privilegiile şi silniciile sale. Şi este lucru
dovedit, că lucrul de care se ţine mai multă seamă, se sti­
mează şi trebue să se stimeze mai mult. Pentru a ajunge
cineva să fie eminent in litere, il costă timp, vegheri, foame,
golătate, tehueli de cap, indigestiuni de stomah, şi alte lu­
cruri legate cu acestea, despre care in parte am şi vorbit.
Dar ca să ajungă cineva, prin sine insuş, a fi bun soldat, il
costă tot atăta ca şi pe student, intrun grad aşa de mare
insă incăt nu poate fi comparare, de vreme ce el la fiecare
pas este in risc de a-şi pierde viaţa. Ce teamă de nevoe şi
de sărăcie poate turbura şi nelinişti pe student, şi care să
se apropie de aceeace are un soldat, care găsinduse impre­
surat in vreo fortăreţă, şi fiind de strajă sau de pază intr 'un
meterez exterior sau interior, simte că duşmanii aşază mine
spre partea unde se află el, dar nu se poate indeparta de
acolo, sub nici un cuvent, nici fugi de primejdia care-l ame­
ninţă atăt de aproape? Singurul lucru ce poate face este a
da de ştire căpitanului seu de ceeace se petrece, pentru ca
să se inlăture primejdia prin vreo contramină, EI insă stă
neclintit, cu frica in spate, şi aşteptând momentul cănd fără
de veste se va sul in nori fără aripi, şi apoi se va scobori
in prăpastie fără voea lui. Şi dacă această primejdie pare
mică, să vedem dacă o aseamănă sau o covirşeşte aceea cănd
se atacă doue corăbii prin partea lor de dinainte, in mijlocul
mării intinse. Arnendoue fiind incolăcite şi băgate una in alta,
nu-i rernăne soldatului mai mult spaţiu decăt acel ce i lasă
scăndura pliscului corăbiei. Şi cu toate acestea, deşi vede că
[74]
74
DON QUIJOTE DE LA MANCHA
are inaintea lui atătea unelte de moarte care-I ameninţă, căte
tunuri sunt indreptate din partea vrăjmaşului, şi care nu sunt
mai departe de corpul lui decăt e lungimea unei bănci; deşi
vede că la cea intăi nebăgare de seamă a picioarelor sale,
el se va duce să visiteze sinurile adănci ale lui Neptun; cu
toate acestea, cu o inimă indrăzneaţă, condus de onoarea
care-I imboldeşte, se pune să fie ca ţintă la toate aceste fo­
curi, şi se sileşte să treacă, printr'un spaţiu atăt de strimt la
vasul inimic. Şi ceeace este mai mult de admirat, e că de
abia a căzut unul acolo de unde nu se va mai putea ridica
pănă la sfirsitul lumii, şi altul şi ocupă indată acelaş loc. Şi
dacă şi acesta cade in mare, care, ca un duşman, il aşteaptă,
altul şi apoi altul vine in urmă, fără a le da măcar timpul
să moară: vitejie şi cutezanţă mai mare decăt se poate găsl
in toate primejdiile resboiului, Binecuventate fie acele veacuri
fericite ce nu cunoşteau ingrozitoarea furie a acestor diavo­
leşti instrumente de artilerie, a cărora născocitor, sunt incr e­
dinţat, că in infern primeşte plata indrăcitei sale născociri. Cu
dinsa el dădu prilej unui braţ infam şi mişel ca să răpească
viaţa unui viteaz cavaler. Fără a ştl cum şi de unde, in mij­
locul infocării şi a curajului care aprinde şi insufleţeşte piep­
turile neinvinse, soseşte un glonte rătăcit, aruncat poate de
cine a luat fuga şi s'a speriat de strălucirea focului, la eşi rea
din blăstemata maşină, şi curmă, sfirşeşte intr'o clipă găndu­
rile şi viaţa aceluia care merită să se bucure ele dinsa mulţi
ani ăncă, Astfel, considerănd acestea, sunt gata de a spune
că me doare in suflet că am imbrăţişat această carieră de ca­
valer retăcitor, intr'un timp atăt de urgisit cum este acesta
in care trăim acum. Deşi mie nici un pericul nu-mi insuflă
frică, totuş me intristez gă.ndind că praful şi plumbul imi pot
răpi prilejul de a me face faimos şi cunoscut, prin vitejia bra­
ţului meu şi tăişul săbiei mele, pe toată suprafaţa pămentu­
lui. Dar faca cerul ce va gă.3l cu cale. Dacă imi ajung sco­
pul ce urmăresc, voiu fi cu atăt mai stimat, cu căt me voiu
fi expus la mai mari primejdii decăt cavalerii rătăcitori din
veacurile trecute».
Toată această lungă cuventare o ţinu Don Quijote, in
[75]
DON QUIJOTE DE LA l'vIANCHA
vreme dind ceilalţi cinau, uitând de a duce o imbucătură la
gură, cu toate că uneori Sancho Panza ii zisese să mănănce,
că va fi timp in urmă să vorbească tot ce va voi. Pe cei ce-l
ascultase re ii cuprinse o nouă milă, vezend că un om care
in aparenţă avea judecată bună şi rost la vorbă in toate [u­
crurile ce trata, şi le pierduse atăt de complet, din causa
blăstematei şi funestei cavalerii, Parohul ii zise că avea mare
dreptate in toate cele ce spusese in favoarea armelor, şi că
el, deşi literat şi gradat, era de aceeaşi părere cu dinsul. Cina
se sfirşr, feţele de masă se ridicare, şi in vreme ce hangiţa,
fiica ei şi Maritornes pregăteau cămăruta lui Don Quijote de
la Mancha, unde se hotărise că in acea noapte numai femeile
vor găsi adăpost, Don Fernando rugâ pe captiv să le poves­
tească istoria vieţii lui, pentru că ea nu putea fi altfel decăt
interesantă şi plăcută, după semnele ce incepuse a da, venind
in tovărăşie cu Zoraida. La aceasta respunse captivul, că
foarte bucuros ar face ceeace i se cerea, dar că se temea nu­
mai că istoria nu va fi de aşa fel ca să le producă plăcerea
ce el dorea. Insă cu toate acestea, spre a nu refusa rugă­
mintea, o va povesti. Parohul şi toţi ceilalţi ii mulţămire şi-I
rugare din nou. Captivul vezendu-se rugat de atăţia, zise că
nu era de nevoe rugăminţi unde porunca avea atăta putere,
şi apoi urrnâ : să fie graţiile voastre cu băgare de seamă şi
vor auzi o poveste adevărată, la care n'ar ajunge poate năs­
cocitorii care alcătuesc obicinuit istorii curioase şi cu meşte­
şug studiate. Cu aceste cuvinte făcu ca toţi să se gătească şi
să-i acordeze o mare tăcere. El, vezend că ei deja tăceau şi-l
aşteptau să vorbească, cu glas plăcut şi aşezat incepu a grăi
in modul următor:
xx x.
Unde captivul povc stcşt« uiaţa şi 11ltimplănlc sale.
Un loc din munţii Leonului (I) a fost leagănul familiei
r ) Leonn! forma in vechime lin regat, care cuprinde cinci provincii,
după impărt irea administ rauvă de azi a Spaniei. El se inund ea intre Asturii,
Castil ia veche, Caliciu �i Portugalia.
[76]
DON QUIJOTE DE LA MANCHA
mele, cătră care care s'a arătat natura mai binevoitoare şi
mai darnică decăt norocul. E adevărat că in mijlocul acelor
poporaţiuni nevoiaşe, tatăl meu era privit ca bogat, şi ar fi
fost negreşit, dacă ar fi intrebuinţat tot atăta sirguinţă spre
a păstra, cătă intrebuinţa spre a risipi avutul seu. Plecarea
ce-avea el de-a fi darnic şi cheltuitor, ii venea de acolo că
fusese soldat in anii tinereţei sale. Milităria este o şcoală in
care cel sgărcit invaţă a fi darnic şi cel darnic risipitor. Dacă
se găsesc unii soldaţi sgărciţi, ei sunt ca nişte minuni, ce se
ved arare-ori. Tatăl meu trecea marginile dărniciei şi se apro­
pia de risipă, lucru ce nu e de nici un folos omului insurat
şi care are copii ce au să-i urmeze numele şi fiinţa. Acei pe
care-i avea tatăl meu erau trei, toţi băeţi şi toţi ajunşi la
virsta in care să-şi poată alege o carieră. Vezend deci tatăl
meu că, după cum zicea el, nu poate să-şi stepănească ca­
racterul, voi să se desfaca de instrumentul şi de pricina care-l
făceau cheltuitor şi risipitor. El se desfăcu de starea sa, fără
de care insuş Alecsandru ar fi părut sgărcit, şi astfel che­
măndu-ne intr'o zi pe tustrei singuri intr'o odae, ne vorbi
cam cu următoarele cuvinte:
[77]
DON QUIJOTE DE LA MANCHA
17
«Fiilor, pentru a ve spune că ve iubesc mult, e deajuns
a şti şi a zice că sunteţi fiii mei, şi pentru a inţelege că
voesc reul vostru, ajunge să ştiţi că nu me pot stepăni, in
ceeace priveşte păstrarea averii voastre. Aşa dar, ca să inţe­
legeţi deacum inainte că ve iubesc ca un părinte, şi că nu
vreu să ve ruinez ca un tată vitreg, voesc să fac cu voi un
lucru ce-l am in gănd de multe zile, şi pe care l'am chibzuit
cu multă judecată. Voi sunteţi acum in virstă de-a imbrăţişa
o carieră, sau cel puţin de-a alege o astfel de profesiune,
care, cănd veţi fi mai mari, să ve cinstească şi să ve fie de
folos. Am găndit dar să fac din averea mea patru părţi: trei
să vi le dau voue, fiecăruia ce i se va cuveni, fără a intrece
nimica, şi cu a patra să remăn eu spre a avea cu ce să
trăesc şi să-mi sprijin zilele vieţii, pe care cerul se va indura
să mi le dea ăncă. Aş vol insă ca fiecare din voi, după ce
va fi stepăn pe partea de avere ce i se va cădea, să urmeze
una din căile ce voiu spune. Este o zicetoare, in Spania
noastră, foarte adeverată după părerea mea, cum sunt toate,
de vreme ce ele sunt nişte maxime scurte, scoase din lunga
şi inţeleapta ispiti re. Acea de care vorbesc zice: biserică,
mare sau casă reg ească, sau cum s'ar zice mai lămurit:
« Cine vrea să aibă putere şi să fie bogat, să urmeze Bise
rica, sau să căletorească pe Mare, indeletnicindu-se cu nego­
ţul, sau să intre in slujbă la regi, in casele lor», căci vorba
ceea ; mai bine fărmătura de la Rege decăt mila de la
Domn. Aceasta o zic pentrucă aş vOI, şi este dorinţa mea,
ca unul din voi să urmeze cariera literelor, altul negustoria
şi al treilea să slujească pe rege in resboiu, căci este greu
de-a intra la slujbă in casa lui. Dacă resboiul nu dă multe
averi, dă obicinuit multă inriurire şi mult nume. Peste opt
zile ve voiu da toată partea voastră in bani, fără a ve inşăla
cu o leţcae, cum veţi vedea in faptă. Spuneţi-mi acum dacă
voiţi să urmaţi părerea şi sfatul ce v' am propus».
Şi adresăndu-se la mine, ca unul ce eram mai mare,
ca să-i respund, după ce i-am spus să nu se desfacă de avere,
ci să cheltuească tot ce va vOI, căci noi eram băeţi in stare
să ştim a o căştiga, sfirşii la urmă zicendu-i că voiu implini
[78]
78
DON QUIJOTE DE LA MANCHA
dorinţa sa, �i că găndul meu era de-a urma carrera armelor,
slujind prin aceasta pe Dumnezeu şi pe regele meu. Al doi­
frate făcu aceleaşi făgăduinţi şi alese să se ducă in Indii,
prefăcend in marfă partea lui de avere. Cel mai mic şi, după
cum cred eu, cel mai cu minte, zise că voea să urmeze calea
bisericească, sau să se ducă la Salamanca spre a sfirsi stu­
diile începute.
De indată ce ne inţeleserern intre noi şi aleserern fie­
care cariera sa, tatăl nostru ne irnbrătişâ pe toţi, şi in scur­
tul timp ce hotărise, puse in lucrare tot ceeace făgăduise.
El dădu fiecăruia partea sa, care, după căt imi aduc aminte,
fu de căte trei mii de galbeni in bani. Un moş al nostru
cumperâ toată averea şi o plăti in numerătoare, pentru ca
să nu easă din familie. Deci in aceeaşi zi tustrei ne luarern
remas bun de la scumpul nostru tată, şi tot atunci părendu­
mi-se mie că e o cruzime ca tatăl meu să remăe betrăn şi
cu aşa de puţină avere, me invoii cu dinsul ca din cei trei
mii de galbeni ai mei să iea el doue mii, căci mie imi ajun­
geau ceilalţi spre a-mi inlesni cele trebuitoare unui soldat.
Cei doi fraţi ai mei, indemnati de pilda mea, ii dădu fiecare
căte o mie de galbeni; astfel tatăl meu remase cu patru mii
de galbeni in bani, afară de trei mii ce părea că preţueşte
partea de avere ce i se cuveni, şi pe care el nu vru s'o
vendă, ci să o păstreze in fond. Zic insfirşit că ne despărţi­
r ern de dinsul şi de acel moş al nostru, de care am vorbit,
nu iără multă părere de reu şi lacrimi din partea tuturora.
Ei ne insarcinare să-i inştiinţăm, ori de căte ori vom avea
prilej, de pasurile noastre fericite sau nefericite. Noi făgăduirem,
şi imbrătişăndu-i şi dăndu-ne binecuventarea părintească, unul
apucâ drumul spre Salamanca, altul spre Sevilia şi eu spre
Alicante, unde aveam ştire că se afla o corabie genoveză ce
incărca lănă pentru Genova. Au să fie acum douezeci şi doi
de ani de cănd am eşit din casa tatălui meu. In tot acest
timp, deşi am scris căteva scrisori, n'am aflat de dinsul şi
de fraţii mei nicio ştire. V oiu spune dar pe scurt ceeace mi
s'a intimplat mie in curgerea acestor ani:
« Me imbarcai in Alicante, ajunsei după o fericită cale-
[79]
DON QUIJOTE DE LA MANCHA
79
torie la Genova, şi de aici me dusei la Milan unde imi pro.
curai arme şi căteva haine de soldat. Din Milan voeam să
merg să me inrolez in Piemont, şi fiind deja pe drum spre
Alecsandria de Pae (1), aflai că marele duce de Alba trecea
in Flandra. Imi schimbai hotărirea , me dusei cu dinsul,
servii sub dinsul in bătăliile ce avu, fui faţă la moartea con­
ţilor de Egmont şi de Horn şi ajunsei să fiu stegar unui
vestit căpitan din Guadalajara, numit Diego de Urbina. Cătva
timp după ce sosisern in Flandra veni ştire despre liga pe
care Sfinţia Sa Papa Piu V, de fericită amintire, o făcuse cu
Veneţia şi cu Spania in contra duşmanului comun, care este
Turcul. Chiar in acel timp in adever Turcul căştigase cu
flota sa vestita insulă Cipru, ce se afla sub stepănirea Vene­
ţianilor; perdere nenorocită şi dureroasă. Se ştiu cu siguranţă
că venea ca general al acestei lige serenisimul Don Juan de
Austria, frate natural al bunului nostru rege Don Filip. Se
împrăştie svonul de pregătire foarte mare de resboiu ce se
făcea. Toate acestea imi aţitare curajul şi-mi deşteptare do­
rinţa de- a me vedea la bătălia ce se aştepta. Şi deşi aveam
presimţire şi făgăduinţi aproape sigure că la cel întăi prilej
ce s'ar înfăţişa voiu fi inaintat la căpitan, vrui să las toate
şi să viu, precum am şi venit, in Italia. Buna mea ursită
făcu că seniorul Don Juan de Austria sosise de curend la
Genova şi că trecea la N eapoli spre a se uni cu flota din Ve­
neţia' cum o şi făcu mai pe urmă in Mesina.
Spun insfirşit că me aflai la acea prea fericită zi, ajuns
la rangul de căpitan de infanterie, dobăndit mai mult prin
buna mea ursită decăt prin meritele mele. Dar in acea zi
care fu atăt de fericită pentru cr eştinătate, pentrucă atunci
lumea şi toate naţiunile fure scoase din amăgirea in care se
aflau, crezend că Turcii erau neinvinşi pe mare, in acea zi,
in care, zic, fure sdrobite măndria şi fala otomană, intre a­
tăţia fericiţi ce se aflau acolo (căci mai mult noroc avure
1) Alejal1dria de la Pal/a numită asttel, după cum se spune, de cătră
irnperatul Frederic Barbarossa, din pricină că zidurile ei erau făcute de lut
frărnentat cu pae.
[80]
80
DON QUIJOTE DE LA MANCHA
creştinii ce murire acolo decăt acei ce remasere vii şi birui­
tori), eu singur eram nefericit. In loc de vr 'o cunună navala
ce aş fi putut aştepta, dacă aş fi fost in vremile Romanilor,
me vezui in noaptea ce urmâ după acea zi atăt de vestită,
cu lanţuri la picioare şi cătuşe la mării. Eată cum se intimplâ
aceasta:
Uchali (1) regele Algerului, corsar indrăzneţ şi norocos,
atăcâşi luâ căpitana (2) din Malta, in care rernasere vii nu
mai trei cavaleri, şi aceştia greu răniţi. Căpitana lui Ioan­
Andrei alergâ in ajutor. Intr'insa me aflam eu şi cu compa·
nia mea. Făcend deci ceeace trebuea să fac intr'o astfel de
imprejurare, sării in corabia duşmană, care deslipindu-se de
cea care o atacase, impedicâ pe soldaţii mei să me urmeze,
şi astfel me găsii singur intre duşmanii mei, cărora nu me
puteam impotrivi, căci erau foarte mulţi. Insfirşit ei me prin­
sere plin de răni, şi după cum aţi şi aflat, domnilor, că
Uchali luâ fuga cu toată escadra sa, eu remăsei captiv in
măna lui, şi singur fui măhnit intre atăţia oameni veseli, şi
captiv intre atăţia liberi, căci in acea zi cincisprezece mii de
creştini căpatare dorita libertate, şi toţi erau văslaşi in flota
turcească.
Eu fusei dus la Constantinopole, unde marele Turc Se­
Iim făcu general al mării pe stepănul meu, pentrucă işi im­
plinise datoria in bătălie, luănd, ca dovadă de curajul seu,
steagul religiunii din Malta. In al doilea an, care fu 72(3),
me aflai la Navarin, navigănd in căpitana cu trei fanare. (4).
Vezui şi criticai greşala ce se făcu perzendu-se prilejul de- a
prinde in port toată flota turcească. Deja toţi resăritenii (5)
şi ienicerii ce se aflau intr'insa, erau siguri de-a fi ataca ii
1) Uehali (cetcste Uiialt) sau Aluel/-Ali vra să z ică : 110U! musulman
Ali, adică nmgatu/ (Iepădatul de lege) Ali.
2) Se numeşte Capitana vasul ce poartă steagul comandantului şi il!
care stă el insus.
�) Adică 1572.
4) Prin aceste trei fănare se deosebeşte, in flota turcească, vasul co­
mandantului (ud miraI ului) de celelalte vase.
5) Leoantes (resăritenii ) se numeau marinarii din arhipelagul grecesc.
[81]
DON QUIJOTE DE LA MANCHA
81
chiar in port, şi şi pregătisere lucrurile şi papucii, ca să fugă
pe uscat fără a mai aştepta să fie ataca ţi. Atăt de mare era
groaza ce-i cuprinsese de flota noastră. Dar cerul poruncl
altfel, nu prin greşala sau neingrijirea generalului ce comanda
pe ai noştri, ci pentru pecatele creştinătăţii, şi pentrucă vo­
eşte şi ingădue Dumnezeu ca să avem totdeauna calăi care
să ne pedepsească. In adever Uchali se retrase la Modon, o
insulă lăngă Navarin, şi scotend pe uscat oamenii sei, intări
gura portului, şi stătu liniştit, pănă ce se indepărtâ seniorul
Don Juan.
In această căletorie fu luată corabia numită Presa, a
căreia căpitan era un fiu al acelui vestit corsar Barba-Roşcată.
Luarea se făcu de căpitana din Neapoli numită Lupa, co­
mandată de acel fulger de resboiu, de acel părinte al solda­
ţi lor, de acel fericit şi pururea invingetor căpitan, Don AI­
varo de Bazan, marchez de SantaCruz. Nu vreau să trec
sub tăcere ceeace se intimplâ cu luarea Presei. Fiul lui Barba­
Roşcată era atăt de crud, şi trata atăt de reu pe captivii
sei, incăt indată ce văslaşii vezure că corabia Lupa ii urmă­
rea şi-i ajungea, lăsare toţi in acel aş timp lopeţile, pusere
măna pe căpitanul lor, care sta pe bancă strigănd să văsleze
iute, şi trecendu-l de la o laiţă la alta, de la cărmă la coada
corăbiei, il muşcare atăt de grozav, incăt cănd ajunse dincolo
de catarg, şi sufletul seu ajunsese in iad; atăt de mare era,
cum am zis, cruzimea cu care el ii trata, şi ura ce ei aveau
in contra lui.
Noi ne inturnarern la Constantinopole, şi in anul ur­
mător, care fu 73 (1), se aflâ acolo că seniorul Don Juan căş­
tigase Tunisul, luase acest regat de la Turci, şi-l dădu lui
Muley-Hamet (2), răpind astfel orice speranţă ce avea de-a
redobăndî domnia Muley-Harnida, maurul cel mai crud şi cel
mal viteaz ce a fost căndva in lume. Marele Turc fu foarte
1) 1573.
2) Muley-Hamida, fiul lui Muley-Hassan, regele Tunisului, detronase
pe tatăl seu, căruia ii arsese ochii. Fratele seu Muley-lIamet fugise in Sicilia,
de unde Don Juan il aduse sa-I facă rege, ear pe crudul Muley-Hamida il
dădu pe mana vice-regelui de Sicilia Don Carlos de Aragon.
C. L. An. XXIV. No. I. - 30,394.
6
[82]
82
DON QUIŢOTE DE LA MANCI-IA
măhnit de această perdere, şi intrebuinţănd agerimea ce o
au toţi cei din familia lui, făcu pace cu Veneţianii care o
doreau mai mult decăt dinsul, şi in anul următor 74 atăcâ
Goleta (1) şi fortul pe care seniorul Don Juan il lăsase pe ju­
matate ridicat Iăngă Tunis. In toate aceste peripeţii eu eram
la vâslă fără nicio speranţă de libertate. Cel puţin nu speram
s'o capet prin rescurnperare, căci me hotărisern să nu scriu
tatălui meu vestea nenorocirii mele. Goleta fu insfirşit per­
dută, fortul deasemenea fu perdut, căci arnendoue aceste ce­
tăţi fusesere atacate de 75 de mii de soldaţi Turci plătiţi şi
de mai mult de 400 de mii de Mauri şi Arabi din toată
Africa. Acest numer atăt de mare era insoţit de atătea mu­
niţiuni şi material de resboiu, de atăţia jefuitori, incăt Goleta
:;;i fortul s'ar fi putut acoperi numai cu mănile şi cu pumnii
lor de părnent.
Se perdu mai intăi Goleta, care pănă atunci se credea
neinvinsă, şi nu se perdu prin vina apărători lor. Ei făcurc
tot ce trebueau şi puteau, dar experienţa arătâ cu ce inles­
nire se puteau ridica Întărituri in acel deşert de nisip, fiindcă
la doue palme se găsea apă şi Turcii n'o găsire la doi coţi.
Astfel cu mulţi saci de nisip ridicare Întărituri aşa de inalte
incăt treceau peste zidurile fortăreţei, şi fiindcă ei trăgeau ele
sus, nimeni nu se putea fer! nici lua parte la apărare. Opinia
comună fu ca ai noştri să nu se inchidă in Goleta, ci să a,,­
tepte la loc aşăzat debarcarea duşmanului. Dar cei ce spun
aceasta vorbesc de departe şi cu puţină experienţă de ase
menea imprejurări. In adever, dacă in Goleta şi in fortercţă
se aflau deabia şapte mii de soldaţi, cum putea un nurner
<'.şa de mic, chiar de-ar fi fost cei mai viteji, să easă la şes,
şi să se mesoare cu un nurner atăt de mare de duşmani?
Şi cum este cu putinţă să nu se peardă o fortăreţă ce nu-i
ajutată, şi mai ales cănd o inconjoară duşmani mulţi şi in
verşunaţi, şi in însăşi ţara lor? Insă multora li se păru şi mi
se păru şi mie, că cerul tăcu Spaniei o graţie şi o favoare
particulară, perrniţend să se nimicească acel cuib şi unealtă
1) Goleta SQU Culeta, Iortăretă care apăra portul Tunisului.
[83]
de reutăţi , acel sac fără fund sau burete şi molie care inghi­
ţeau bani nenumăraţi ce se cheltueau acolo fără folos, fără
a servi la altceva decăt spre a păstra amintirea că a căşti­
gat o prea fericita persoană a neinvinsului Carol V, caşi cum
era nevoe, spre a o face vecrnică, cum este şi va fi, ca să o
sprijine acele pietre.
Se perdu deasemenea şi fortul; dar Turcii il căştigare
palmac cu palmac, căci soldaţii ce-l apărau se luptare cu atăta
curaj şi vitejie, incăt numerul duşmanilor pe care-i ucisere in
douăzeci şi doue de asalturi, trecu de douăzeci şi cinci de
mii. Pe nici unul nu-l prinseră sănătos din cei trei sute care
remasere vii, dovadă sigură şi strălucită de curajul şi vitejia
lor şi de ghibăcia cu care apărasere şi păzisere posiţiunile
lor. Se supuse şi un fort mic, sau turn ce sta in mijlocul
insulei Estagno, sub comanda lui Don Juan Zanoguera, ca­
valer valenţian şi soldat vestit. Turcii prinserc pe Don Pedro
Puertocarrero, generalul Goletei, care făcu tot ce-i [u cu pu­
tinţă spre a apăra fortereţa, şi fu atăt de măhnit că a per­
dut-o, incăt de scărbă muri pe drum spre Constantinopole,
undel duceau captiv. Prinsere deasemene şi pe generalul for­
tului, care se numea Gabrio Cervellon, cavaler din Milan,
mare inginer şi foarte viteaz soldat. In aceste doue forturi
murire multe persoane de neam, intre care una Pagan de
Oria, cavaler al hainei sfăntului Ioan, de caracter generos,
cum arătâ prea marea liberalitate cu care trată pe fratele seu,
vestitul Juan Andrea de Oria ... Ceeace facu perderea sa mai
dureroasă, [lI că murise in mănile unor Arabi, cărora se in­
crezuse, cănd vezu deja fortul perdut. Ei se oferite săI ducă
imbrăcat in Maur la Tabarca, port mic sau casă ce au pe
acele ţermuri Genovezii ce se indeletnicesc cu pescuitul măr­
f.;"eanului. Aceşti Arabi ii taiare capul şil dusere generalului
flotei turceşti care implini cu dînşii zicetoarea noastră casti­
liană că deşi ne place trădarea, dar urirn pe trădător. Ast­
Cel se zice că generalul ordonâ să se spănzure acei ce i adu­
sere darul, pentrucă nu-i adusesere viu pc Juan de Oria. Intre
creştinii care fure prinşi in fort era unul numit Don Petru
de Aquilar, originar nu ştiu din ce loc din Andaluzia. El
[84]
84
DON QUIJOTE DE LA MANCHA
fusese stegar in fort, soldat de mult merit şi de un rar ta­
lent. Avea mai cu seamă o nespusă graţie in ceeace se
chiamă poesie. O spun aceasta pentrucă soarta lui il aduse
in corabia şi la banca mea, fiind rob aceluias stepăn ca şi
mine. Inainte de-a pleca noi din port, acest cavaler făcu doue
sonete sub formă de epitafuri, unul Goletei şi celălalt fortului,
şi in adevăr trebue să vi le spun, căci le ştiu pe derost, şi
cred că ve vor produce mai mult plăcere decăt desgust.
In momentul cănd captivul numi pe Don Petru de A­
quilar, Don Fernando privi pe tovarăşii sei, şi tustrei zim­
bire, şi cănd vorbi de sonete, unul din ei zise:
«Inainte ca Domnia Voastră să treacă inainte, o rog
să-mi spună ce s'a făcut cu acest Don Petru de Aquilar
despre care a vorbit».
- Ceeace ştiu, respunse captivul, este că după ce stătu
doi ani in Constantinopolc, fugI in haine de arnăut, cu un
spion grec, şi nu ştiu dacă dobăndl libertatea. Cred că o do­
băndi, pentrucă după un an vezui pe grec Ia Constantinopole,
dar nu-l putui intreba de resultatul căletoriei lor.
« Adeverat aşa este, respunse cavalerul, pentrucă acest
Don Pedro e fratele meu, şi se află acum in ţara noastră
sănătos şi bogat, insurat şi cu trei copii.
- Mulţămită lui Dumnezeu, zise captivul, pentru atătea
favoruri ce i-a făcut, căci după părerea mea, nu este pe pă­
merit plăcere care să se asemene cu aceea de-a dobândi li­
bertatea perdută.
«Şi mai mult ăncă , incepu cavalerul, eu ştiu sonetele
ce făcu fratele meu.
- Să mi le spună dar Domnia Voastră, zise captivul,
că le va şti mai bine decăt mine.
«Bucuros, re spun se cavalerul. Eată sonetul Goletei:
(Va urma)
ST. G. VĂR GOLICJ.
[85]
ACADEMIA ROMĂNĂ
ACADEMIA ROMANA
SESIUNEA GENERALĂ DIN 1890
85
IOlnteresul publicului pentru Academia Itomăna devine
�L mai viu in fiecare an, după cum se poate constata
din donaţiunile ce i se fac. In sesiunea generală, deschisă
in 27 Fevruarie a. C., Academia a primit pentru biblioteca
sa, mai multe cărţi de valoare, dintre care citez pe cele
mai importante: Episcopul Ghenadie al Rămnicului a trimis
Academiei un frumos manuscript grecesc �i romănesc care
cuprinde Panereqicul Sţ'. Imperali Constantin şi Elena scris
in limba greacă de Gherasirn, patriarhul Alexandriei �i tra­
dus româneşte de un ieromonah cu numele Atanasie la anul
1692. Ceea ce măreşte valoarea acestui manuscript este că
el a fost proprietatea nefericitului domn Constantin Brăn­
coveanu V.V. -- Episcopul Ghenadie a însoţit preţiosul pane­
regie cu comentarii foarte interesante.
Princesa Alina Ştirbei care in anul trecut făcuse Aca­
demiei un dar bănesc atăt de insemnat, a dăruit de astă­
dată o frumoasă biblie tradusă in limba germană de Martin
Luther �i tipărită la Francfurt in anul 1585.
D-nul Griqorie Crăciunoş din Ciubanca in 'I'ransilvania
a trimis Academiei un ciaslov tradus din limba slavonă in
cea romănă �i scris la 1669 de Popa Florea, locuitor din
Criştelie (Transil vania) �i insfirşit D-nul Zaharia Popu din
comuna Hurrnezeu (Transilvania) a dăruit Evangeliile scrise
in limba slavonă pe pergament cu două interesante notiţe
[86]
86
ACADEMIA ROMĂNĂ
---------- -- -------�----
istorice de la 1613 �i 1673. Astfel se imbogăteşte Acade­
mia din ce in ce mai mult �i chiar astăzi iubitorii de stu­
dii istorice pot găst in biblioteca ei multe cărţi rare �i is·
voare preţioase.
De pe acum biblioteca �i colectiunile Academiei nu
mai incap in sălile ce ocupă in palatul Universită�ii �i gu­
gernul a cumpărat marile case ale d-lui Cesianu din calea
Victoriei pentru ca să serve de local Academiei Rornăne.
Să sperăm că in scurtă vreme se va putea clădi după cum
este proiectat, un mare palat pentru Academie, in care ar
incapea uşor toate bibliotecele �i colectiunile sale �i care
ar cuprinde totodata �i museele Statului roman.
*
* *
Academia Rornănă avea de distribuit in acest an ur-
mătoarele premii:
1. Premiul Năsturel Herescu de 4000 lei.
2. Premiul Statului: Lazăr de 5000 lei.
3. Premiul Statului: Eliade Rădulescu de 5000 lei,
acelui ce va trata mai bine subiectul: "Istoria �coalelor in
ţările romane in prima jumătate a seculului XIX pănă la
anul 1864" �i
4. Premiul asociatiunii Craiovene pentru desvoltarea
i nvătămentului public, de 1500 lei.
Din aceste premii numai unul singur s'a acordat.
Pentru premiul asociatiunii Craiovene se presentase 7
cărţi didactice; pentru premiul Lazăr �i Năsturel se prcsen­
tase impreună earăş 7 publicatiuni, din care numai trei do­
băndiră aprobarea comisiunii de cercetare a premielor �i
anume Compunerile musicale ale el-lui Dimiirescu, Isagogia
el-lui praf. Onciul din Cernăuţi �i studiul asupra lui Ana·
kreon, împreunat cu traducerea in versuri a poesiilor acestui
poet, de M. Gregoriadi-Bonachi diu Galaţi. Academia in dis­
euţiunea urmata a inlaturat mai intăi compositiunile d-lui
Dimitrescu, crezend ca după litera testamentului lui Năstu­
rel asemenea opere nu pot fi admise la acest premiu. Eal'
[87]
ACt\DEML }WMÎ\NA
celorlalte două scrieri le-a lipsit numai căte un vot sau
două pentru a f1 incoronate.
Pentru premiul Statului Eliad Rădulescu s'a prescntat
lin singur manuscript in 7 volume, din care cele întăi �ase
avend titlul "Analele culturei rornăne", eal' al şaptelea "Ana
lele culturei naţionale", cu de visa ; "Dona praesentis, cape
laetus horae". După aprobarea acestei voluminoase scrieri,
deschizendu-se sigilul, s'a vezut că ea este lucrarea d-lui
V. A. Urechia.
*
* *
Din cele două locuri vacante in secţiunea literara ::1
Academiei unul a fost ocupat insflrşit, eal' al doilea tot ăncă
nu. In locul reposatului Fontanin s'a ales d. G1'. Tocilescu.
care merita de mult onoarea de-a face parte din membrii
activi ai Academiei, §i numai imprejurarea că d. Tocilescu
se ocupă cu preferenţă cu scrieri de istorie §i archeologic
care il indicau mai mult pentru secţiunea istorică, fusese
causa intărzierii intrării d-Iui 'I'ocilescu in corpul activ al
Academiei. Pentru al doilea loc secţiunea literară a reco­
mendat din nou pe meritosul autor Ion Slavici, insă pentru
a treia oară plenul Academiei nu a voit să ratifice hotări­
rea secţiunii literare in această privinţă. Un nepărtinitor
care ar observa de departe această reiterată �i stăruitoare
recomendare a sec�iunii literare �i acest obstinat refus al
plen ului de a primi pe d. Slavi ci, trebue să aibă o ciudată
impresiune, mai cu samă in acest an cand autorul "Nove
lelor din popor" abia e�ise proaspăt din inchisoarea ma
ghiară unde spăşise timp de un au intreg imprudenta de-a
reproduce in jurnalul Tribuna un discurs al generalului 'I'ra
ian Doda, bravul �i patrioticul nostru compatriot din Ardeal.
Dur �i in academii de �tiinţe ca §i in corpuri legiuitoare,
congrese de diplomaţi ori soboare bisericeşti sunt jocuri du
culise pe cari publicul de afară cu greu le poate pătrunde.
Dacă insă nu a complectat pe deplin numerul mem­
brilor activi, in schimb Academia a numit mai mulţi rnvm-
[88]
88
ACADEM[A ROMĂNĂ
bri onorari �i corespondenţi. Cele intăi numiri de membri
onorari s'au făcut in persoanele a doi principi moştenitori :
Ferdinand al Romaniei �i Victor Emanuel al Italiei. Cel
intăi primind această numire, a mulţumit Academiei intr'un
frumos discurs plin de adevărate sentimente patriotice, �i
nu e indoeală că principele moştenitor va fi un protector
al invătatului corp tot a�a de gelos ca �i au gustul seu unchiu.
Principele de Neapole a mulţumit deasemenea cu căldură
pentru alegerea sa �i a lăsat cele mai frumoase suvenire in
corpul Academiei ca �i in intreaga Romănie. In onoarea
inaltei visite a nepotului regelui Victor Emanuel căruia nu
numai Italia dar �i Romania ii datOl'e�te in parte unirea
sa, Academia a hotărît să bată o medalie comemorativă.
S'au mai ales ca membri onorari ai Academiei d-nii
Simeon Manqiuca din Oravi�a, canoniculA. S. Pietruszewicz
de la Lemberg �i comendatorul Oeccheti, directorul archive­
lor regale de stat din Veneţia.
Ca membri corespondenţi s'au ales după propunerea
secţiunii istorice d-nii O. Erbiceamu prof. la facultatea de
teologie, dr. Katueniacki prof. la Universitatea din Cernăuţi,
�i O. F. Adher directorul archivelor regale din Stockholm;
ear după propunerea secţiunii �tiinţifice d-nii doctori N. Ka­
lenderu, G. Asaki �i Gr. Iuimniceanu. Secţiunea literară n'a
propus nici un membru corespondent nou.
Insftrşit ca president al Academiei s'a ales d. Ion Ghica,
actualul ministru al României la Londra, pe cănd vice-pre­
�edinţii au remas tot acei din anul trecut.
*
* *
In una din �edinţele intime ale Academiei s'a discutat
pe larg �i s'a hotarit să se propue guvernului ca, cu oca­
siunea reparatiei ce se face frumoasei biserici Trei Erarhi
din Ia�i, să se zugrăvească pe zidurile interne ale bisericei
următoarele patru tablouri, din care cel puţin trei cuprind
idei cu totul noue : primul tablou ar representa sinodul
�inut in Iaşi in anul 1641, al doilea sinodul din 1645 �inut
[89]
ACADEMIA ROMÂNĂ
tot in Iaşi, al treilea aducerea de cătră Vasile Lupu V. V.
a moaştelor Sfintei Paraschive care se găsesc �i astăzi in
acea biserică, �i al patrulea Adunarea politică din 1749
(Marele Sobor) in care sub Constantin Mavrocordat V. V.
s'au desrobit vecinii. - Este foarte interesantă această ho­
tărire a Academiei luată in timpurile noastre, cănd in­
semuatul artist care conduce repararea acelei biserici este
denunţat din multe părţi �i chiar de oarecare membri ai
Academiei ce au votat această decisiune, că introduce idei
noue la repararea bisericei.
*
* *
In deosebitele �edinţe publice pe care Academia lea
ţinut s'au citit următoarele lucrări:
D. V. A. Urechia. Un memoriu insoţit de documente,
privitor la domnia lui Nicolae Mavrogheni.
D. B. P. Hasdeu. Căteva păr�i din dic�ionarul seu eti­
mologic.
Episcopul Melchisedek. Luptele bisericei ortodoxe cu
protestantismul �i in special cu coloniştii din Transilvania
in secolul XVII, �i despre sinoadele �inute in Moldova in
anii 1641 �i 1645.
Dr. Felix. Igiena la expositia universală din Paris in
anul 1889.
D. N. Crelulescu. Doue documente traduse din greceşte,
intăiul despre trista �i nenorocita stare a �ărij romăneşti,
descrisă de comitetul boerilor romani, memoriu intocmit la
Bra�ov in timpul emigrării in anii 1821 �i 18�2, �i al doi­
lea "Dorin�ele de imbunătătire a stării Ţării Romăne�ti,
exprimate de comitetul boerilor romăni tot din Braşov la
aceeaşi epocă", memoriu care a servit do basă Regula­
mentului organic.
D. Gr. Tocilescu a făcut o dare de seamă despre Zilot
Romănul, cel din urmă cronicar roman din secolul XIX,
�i o comunicare asupra monumentului de la Adam Clissi,
ridicat in Dobrogea sub impăratul Traian.
[90]
90
ACADEMIA ROMĂNĂ
Dar din toate lecturile Academiei cea mai interesantă
�i mai in semnată, acea unică. in felul ei, care a încoronat
sesiunea generală din acest an, a fost de sigur lectura fa­
cută de Regina Romaniei Duminecă seara in 25 Martie.
Localul Academiei nefiind destul de incapetor, �edinţa pu­
blică �i solemnă in care acea lectură avea sa se facă, s'a
ţinut in sala cea mare a Senatului sub preşedinta Regelui.
In mijlocul salei ticsite de un public ales �i atăt de nu­
meros incăt cu greu putea încăpea, in mijlocul unei tăceri
profunde �i respectoase, Carmen Sylva după o introducere
adănc simţită in care vorbeşte cu emotiune de dragostea
ce are pentru poporul roman, incepu lectura unei fantasii
compuse de ea �i intitulata Visul poetului. Niciodata entu­
siasmu mai mare n'a produs o lectură in public �i vocea
sonora �i dulce a Inaltei protectoare a Academiei Romăne
a fost tot timpul întreruptă de lungi �i nesfîrşite aplause.
O asemenea �edinţă, in care o Regină citeşte o scriere a
ei invăţaţilor ţării sale �i iubitorilor ei supu�i nu s'a mai
făcut niciodată la nici un popor in vre-o Academie de
�tiinţe; ea va remănea pentru totdeauna memorabilă �i va
lăsa o adăncă impresiune �i o vie aducere a minte tuturor
acelor ce au avut mulţumirea să asiste in acea seară Lt.
�edinţa solemnă a Academiei Romane.
IACOB NEGRUZZI.
[91]
l'OESll POPULARE
POESII POPULARE(')
(Urmaro)
!)()IN!"!.' DE All/OR
'iill�u-te, bade, ducă-te,
qJ Al meu dor ajunga-te,
Seara desculţăndu-te ;
La cină punendu-te,
Să pui lingura pe blid
Să eşi afară plăngend,
Să scapi lingura pe masă,
Să eşi afară din casă.
Aseară 'nserai pe coastă,
Pe din sus de casa voastră,
Eşi muma ta afară,
Suduind
Şi blăsternănd ;
Măi (2) rnăndruţă draga mea,
Nu trage nădejdea mea,
Ia ginere nu me bag,
Muma-ta-i rnuere rea,
Casa voastră-i casă grea.
91
1) Vez: <Convorbiri Literare> No. 6,8 din 1888 şi 9, 10, 12 dm 1880.
2) In multe părţi ale Ardealului se zice şi cătră fete mă (mări).
[92]
\12
POEsn POPl1LARE
Vai de mine, mor şi mor,
Alergaţi la vrăjitori,
Să vrăjească sa nu mor
Că-i pecat de Dumnezeu
Să moară un copil ca eu,
Tinerel, fără mustaţă
Car' se 'nvaţ' a stringe 'n braţe.
Trecui valea ş'o puntiţă
Me 'ntilnii c'o morăriţă,
«Ce duci, lele, 'n chescheneu îu)»
Mătrăgună, fetu-meu l
Dă-mi şi mie un firuţ
Să fac peană la drăguţ.
Că drăguţu-i dus cătană
Ş'am uitat să-i pun o peană,
Şi-l căutai in şepte sate
Il găsii intrun Sibiiu,
Sub o frunză de gutuiu.
Cănd pornea din cătănie,
Puse peana 'n pălărie;
Cănd umbla să intre 'n curte,
Ii juca peana pe frunte;
Cănd umbla să intre 'n casă
Ii fuse peana pe masă.
Măndro, cănd eram copii
Ne sburatoream cu glii,
Eşearn seara 'n curmătură
Şi vorbeam gură cu gură,
Ear de cănd te-ai măritat
Tu cu totu m'ai uitat.
1) Mag hiarism : năframă.
[93]
POESII POPULARE
Frunză verde de trifoi
Cănd treci bade pe la noi,
Nu te uita oblu 'n curte,
Că io am duşmane multe,
Făr' te uită peste sat,
C' or găndl că ne-am lăsat,
Şi te uită la păment,
C' or găndl că ne-am urit.
Ese măndra Ia portiţă
Numa baer şi cratinţă.
« Măndro, măndruleana mea,
«De: te-aş putea săruta
«Murgu de sub min' l'aş da !»
- Bădiţ, bădişorul meu,
Da io nu's feată de-aşa
Că's fată din floare mare,
Cine me sărută moare!
- Măndro, măndruleana mea,
Nici io nu's fecior de-aşa,
Că's fecior născut din flori,
De nu mi-i săruta, tu mori!
( Variantă)
Căută CUCU 'n deal pe viţă
Este o măndră Ia portiţă
Numa 'n poale şi 'n crătinţă.
Trece-un voinicaş călare,
«Verişoară, draga mea-re,
«De te-aş putea săruta,
«Murgu de sub min' ţi-aş da.
- Rade bădişorule,
Io's ruptă din floare mare,
Cine me sărută moare.
93
[94]
POESII POPULARE
----
Cănd treci, badeo, pe la noi
Leagă-ţi clopote pe boi
Cu sinoare
De cicoare,
Să te-aud din şezetoare ;
Cu şinoare de mătasă
S;1 te-aud, bade, din casă.
Badisor depărtişor
Ce vini seara tărzior,
Doar' de mine nu ţi-i dor?
- Ba mi-i dor, măndră prea tare,
Dar' o vint valea prea mare;
Valea-o vint cu bolovani
Pe ulită's tot duşmani.
Adunate de ALES/U V.
[95]
BIBLIOGRAFIE 95
BIBLIOGRAFIE
CĂRT[ APĂIWTE DE CUREND ŞI TRIMISE DlRECTlUNfJ
"CO"NVORBTRILOR LITERARE."
Darea de seamă a administraţiunii Comunei Bucureşti pe timpul 1 lan.
1889-1 lan. 1890, 1 vol., Bucureşti 1890.
N. Culianu. Curs elementar de Algebră. Ediţlunea IV. 1 voI. Iaşi )890.
Constantin Erbiceanu, Cronicarii greci carii au scris despre Romăni in
epoca [anariotică. Textul grecesc şi traducerea romănească, 1
vol. mare in 2°. Bucureşti 1890.
Ministerul de Interne. Imprimeria Statului. Sub titlul Specimine. Intr'un
frumos volum in 2° tipărit de imprimeria Statului, sub direcţiunea
generală a d-lui Alex. Pencovici, s'au publicat scrierea Carmen
Sylvei: "Les pensees d'une Reine" in limba francesă şi tradu­
cerea rornănă. Curiositatea acestei publicaţii consistă in aceea
că fie-care pagină e tipărită cu alte caractere, aşa incăt toate
speciile de litere ale imprimeriei precum antiqua, medievale,
italice, egiptiene, aldine, garmond etc. etc., sunt intrebuinţate
şi nici o pagină nu seamănă cu cealaltă. - Bucureşti 1890.
Arthur Schopenhauer. Aforisme asupra inţelepciunii in viaţă, traduse
de T. Maiorescu, 1 vol. Bucureşti 1890. Această traducere apă­
ruse întăi in "Convorbiri Literare" in anii 1872,
Mihai! Emvnescu, Poesii. Cu o notiţă biografică de '1', Maiorescu. Ed.
a 4-a 1 voI. Bucureşti 1890.
[96]
96
ANUNCIU
ANUNCIU
Cu acest numer "Convorbirile Lite­
rare" intră in al 24lea an al existenţei lor.
Toţi domnii abonaţi care doresc să nu
sufere o intărziere in primirea revistei,
sunt rugaţi să-şi reinoească abonamentul
că t mai curenei.
Abonamentele se fac sau la Librăria
Socec & Comp., calea Victoriei No 71,
sau la Stabilimentul grafic 1. V. Socec,
strada Berzii No. 96, Bucureşti.
Bucureşti. - Stabilimentul grafic 1. V. Socec. 30,394.
[97]
APare la I a fiecărei luni.
CONVORBII�I LITERARE
No. 2.
Bucuresti, 1 Maiu 1890. Anul XXIV.
POPA-ROŞU
(AMINTIRE DIN COPILĂRIE)
de GIL_
Imline a zis cine a zis, "s� te ferească Dumnezeu de
omul insemnatv=-aşa i�i incepea cuventarea jupă­
neasa Stana, de căte ori se punea să istorisească despre
viaţa �i isprăvile lui "Popa-Ro�u".
Jupăneasa Stana era femee de incredere in casa boe­
rilor Socoteni �i aceasta din neam in neam, din mamă in
fiică. -- N'ar fi putut cineva să-�i inchipuiască casa boerilor
Socoteni, fără o jupăneasa Stana.
Mama Stana, cum ii ziceam noi, a cărei viaţă pe
larg :;i amenunţită imi propun a o povesti altădată, mi-a
istorisit in nenumărate rănduri , pe vatra focului, iarna,
sau sub umbra nucilor, vara, jalnica istorie a lui Popa­
Roşu.
*
Micul orăşel Romuicul-Vălcii număra pe acele vremuri
vreo trei mii de suflete, totului-tot, �i pentru ace�ti 3000
de cre�tini erau 15 biserici, astfel că ar fi venit elite 200
de credincioşi de fiecare casă dumnezeească ; dar oamenii
erau îndărătnici �i fără de credinţă, zicea mama Stana, �i
C. L. An. XXIV. No. 2. - 3°,55°.
7
[98]
98
POPA-ROŞU
bisericile erau aproape goale in tot lungul anului; doar la
praznice mari se umpleau �i ăncă nu toate.
Din toate bisericile ora�ului, afară, bine inteles, de
sfănta Episcopie, cea mai frumoasă, cea mai bogată era fără
indoeală : "Prea sfânta cuvioasa Prapadoamna Parascheva".
*
Această sfăntă biserică avea trei preoţi �i un diacon,
bez doi căntareţi, paracliserul �i jupăneasa Uta, care in­
grijea de mormintele ctitorilor.
Era mai intăi părintele protopop Costache, protopop
in partibus, cum s'ar zice la papistaşi, adică n'avea protoe­
rie, ci remăsese numai cu titlul vrednic de cinste de pro­
topop. Era om falnic, evlavios, cunoştea tipicul bine �i căud
slujea l'ai fi putut lua drept un Vlădica ; era �i duhovnic.
Părintele Ioniţ11 era om ca de 50 de ani, scurt, gros
�i roşu la faţ11 cu umerii obrazului scoşi �i cu un nas ....
un nas de formă �i coloare pătlăginie. Nu e vorba, slujea
el bine �i cu ifos �i n'ar fi sărit nicio iotă din tipic sau
ochtoich, dar părdalnicul de nas il da de gol. Sfănta litur­
ghie o slujea el cum trebue �i cu toată evlavia, dar după
aceea ... pace; nu mai puteai să-I chemi nici la un maslu,
nici la o sfeştanie, era vecinic bolnav, �i trebuea s11-1 ves­
te�ti cu o zi inainte, dacă vreai să mai slujească peste
slujba bisericească.
Al treilea preot era cel cu pricina, "Popa- Roşu", cel
puţin era mai cunoscut sub această poreclă, decăt sub ade­
veratul lui nume de botez, avend ca patron pe Sf. Niculae.
Popa-Roşu era un bărbat nalt, chipeş, cu peliţa albă
pătată cu pistrui, avea un nas ca de vultur, o gură potri­
vită cu dinţi lătăreti �i albi ca flldeşul, Ochii lui mari urn­
briţi de nişte sprincene �i gene stufoase, erau de un alba­
stru-spălăcit, astfel că, la lumina indoelnică a candelelor p11-
reau albi, dar ceeace da popei un chip diavolesc, era părul
capului �i a barbei sale, avea nişte plete lungi, stufoase �i
increţite �i o barbă deasă �i scălcioasă �i roşie, roşie ca
para focului - ca balbătaia ghehenii --- zicea mama Stana.
[99]
POPA-ROŞU
99
Acestei imprejurări datorea el porecla de "Popa-Ro�u"
§i aceasta ii da �i un aer satanic, un fel de Mefistofeles cu
potcap �i patrahir!
Dar cu tot chipul lui cel păgănesc, Popa-Roşu avea
cel mai frumos glas ce s'a auzit vreodată; cănd cănta el
cheruvicul pe glas al patrulea, puteai să stai zile §i nopti
�i să-I tot ascul�i; dar mai ales in "Vinerea patimilor"
cănd cănta :
"Primăvară dulce
"Fiul meu prea dulce"
alerga lumea din tot oraşul, boeri, neguţători, poporani ca
să-I auză.
Dar �i căntece lume�ti ştia Popa-Ro�u, multe §i fru­
moase §i le cănta la chefuri �i ziafeturi, cănd era poftit la
vreun negutrttor mai de frunte.
Şi tocmai acest dar nepretuit al firii, insufla mamei
Stanei o frică, un neastămpăr nechibzuit; pe de o parte
plăngea ascultând glasul atăt de mlădios, atăt de fărmecă­
tor al popei, eal' pe de alta evlavia ei se resvrătea �i zicea
că nu poate să fie decăt o viclenie a necuratului ca să ade­
menească pe bietii creştini.
Ceilalti slujbaşi ai bisericii erau: diaconul, un tener
seminarist, căruia deabia ii mijea mustata �i avea §i căte­
va tulee de barbă, de care era foarte fudul �i le netezea
mereu cu măna.
Căntăretul din strana dreaptă era un grec de la Sta­
vropoleos din Bucure�ti §i căuta cu glas răguşit : "Aghios
o Theos!"
Căntăretul din stinga era un Român verde §i suia tro­
pare le pănă la glas al �aselea, de credeai că ii ese sufletul
odată cu glasul.
Paracliserul era un om mititel, cu capul mare, coco�at
�i guşat, un fel de idiot de pe valea Topologului. El era fac­
totum in biserică.
*
[100]
100
POPA-ROŞU
Mama Stana cănd intra in biserică săruta măna mai
intăi părintelui protopop, pe urmă părintelui Ioni�ă, ear
cănd venea răndul Popei-Roşu, ii săruta ea măna, sermana,
căci de ... era faţa bisericească, dar pare că-i ardea buzele
dind se atingeau de măna osoasă �j albă a Popei-Roşu. Era
un fel de antipatie, o resvrătire sufletească pe care n'o
putea stăpănt,
Dapoi se �i vorbeau multe de Popa-Roşu ; de, lumea
este de fel reutăcioasă, gura lumii numai pămentul o astupă;
dar nici fum fără foc nu ese.
Se zicea buni oară că de�i dinsul avea o preoteasă te­
neră �i frumoasă, totuş nu prea umbla drept in calea vieţii
casnice; se svonise chiar că ar fi avend o posadnică, in
marginea oraşului, in spre Cetătue ; se mai spunea- lumea
e rea �i bărfitoare - că Popa-Roşu, in loc să se bucure de
plăcerile invoite de lege �i de morală a unei vieţi creşti­
neşti şi liniştite, i�i petrecea mare parte din vreme in des­
fătări diavole�ti cu Zamfirita, femeea lui kir Ilie, scăunaşul
de vite, a cărui case era tocmai in capul oraşului, in Ţi­
gănie, inspre Cetăţue.
Kir Ilie scăunaşul era, după cum il arăta �i numele,
un neguţător de vite, el mergea prin sate, vedea, tocmea
�i cumpăra boi �i vaci pe socoteala măcelarilor din Piteşti,
Slatina �i chiar din Craiova; spre toamnă mai stringea
capre �i berbeci pentru mai multe zalhanale, astfel că mai
tot anul era pe drumuri �i numai arareori �i pentru puţină
vreme venea pe acasă. Această meserie a bărbatului făcea
ca biata Zamflrita să fie mai totdeauna singură �i de capul ei.
Popa- Roşu, de unde �i pănă unde, nu �tiu, dar aflase
de starea de aproape văduvie a frumoasei Zamfiri�ei �i din
ce in ce indesise plimbările sale singuratice inspre Cetătue
�i necuratul, pierzetorul cre�tinilor, neavend de lucru, apro­
piase pe nesimţite pe Popa-Roşu de Zamfiriţa �i vorba
căntecului :
Dragostea de und' so 'n cepe ?
De la ochi, de la sprincene,
De la buze rumeneJe.
[101]
POPA.ROŞU
101
Şi ochi, sprincene §i buze rumenele le avea de toată
frumuseţa nevasta lui kir Ilie, scăunaşul.
Se mai zicea de Popa-Roşu că i�i bate preoteasa �i
că tot ce căştiga de la disc �i cu epetrahiru cheltuia acum
cu ibovnica sa.
Şi in adevăr, de la o vreme incoace era ceartă mare
intre părintele Ionită �i Popa-Roşu pentru impărţeala dis­
cului, căci discul se Impartea numai intre dînşii, de oarece
părintele protopop nu catadihtisea să se impărtăşească de
disc, ear diaconul �i căntăreţii aveau cutie deosebită.
Intr'o Durninecă chiar, discul fiind mai plin ca de obi­
ceiu, se incinsese o ceartă cumplită intre aceşti doi preoţi
�i fusese nevoit părintele protopop să se amestece pentru
ca să-i impace �i să-i impartă.
Părintele Ionită striga că are cinci copii �i că Popa­
Roşu n'are nici unul �i că prin urmare nu este drept să
voiască a lua trei părţi din disc, atunci părintele protopop,
rizănd şiret in barbă, zise: "De! părinte Ionită, sfinţia ta
"ai in ade VeI' cinci odrasle, dar nu trebue să uiţi că �i pă­
"rin tele Niculae are două preotesc".
Aceste cuvinte intepătoare le auzise babele, care mai
remăsese in biserică, le auzise �i mama Stana cu o sufle­
tească mulţumire. Ii e�ea dreptatea mamii Stanei, �tia ea
ce ştia, de oarece �i părintele protopopul găsise de cuviinţă
să mustre pe Popa-Roşu chiar in casa lui Christos.
*
Toate aceste şoapte, svoane �i vorbe rele nu intăr­
ziare CI, ajunge pănă la auzul Vlădicăi, Părintele Iconomu
al sfintei Episcopii se făcuse ecoul acestor piri �i le supu­
sese cu o rivnă călugărească la cuno�tinţa Prea O Sfinţiei
Sale, care plecase o ureche ascultătoare la spusele Icono­
mului seu.
Deaceea chiar in acea seară chema pe Popa- Roşu ina­
intea Sfinţiei sale �i după ce il dojeni duhovniceşte, il ame­
ninţa că il va respopl �i ii dete deocamdată drept canon
să facă căte 50 de metanii in mijlocul bisericii, după e�irea
[102]
102
POPA-ROŞU
cu sfintele daruri �i să citească in toate zilele psaltirea cea
bogată; totodată il opri de a mai sluji sfănta jertfă in timp
de �ase septămăni.
In zadar se apăra, Popa-Roşu , in zadar vărsa la­
crimi fierbinţi �i căzu in genunchi la picioarele Inalt Prea
Sfin�iei Sale, arătand că numai vrăjmaşii săi, spre a-l pierde
�i ca preot, �i ca om, au iscodit aceste neadevăruri, VIă­
dica remase neindurat �i neclintit ca o stincă �i proftorea
mereu: "Du-te, du-te, părinte �i te pocăeşte, §i cănd vom
"vedea că te-ai spălat de păcate �i te-ai curl:\.�it de nele­
"giuiri, ne vom indura de Sfinţia ta".
In toată această vreme, părintele Iconomu sta smerit
într'un ungher al odăei, cu măinele incrucişate pe păntece,
cu ochii plecaţi in păment �i arunca din cănd in cănd căte
o căutătură plină de milă �i de evlavie cănd spre Vlădica,
cănd cătră icoana Maicii Domnului, ce se afla deasupra je­
�ului episcopal, ca cum ar fi cerşit milostivirea dumneze­
ească a sfintei născătoare pururea fecioara �i ertarea archi­
păstorească a Vlădicăi pentru această oae rătăcită §i res­
lli�ită din staulul bisericii.
Pleca bietul Popa-Roşu oţărit §i amărit de reutatea
oamenilor §i plăngend ca un ucenic mustrat de stepănul
seu. Cănd să easă pe poarta clopotnitii il opri părintele
Iconomu �i cu cuvinte blănde căuta a-l măngăia, spuindu-i
că destul s'a rugat dinsul de părintele Vlădica să-I erte,
dar de geaba; de, Vlădica nu este om reu, dar se vede că
l'a fost ren ponegrit vrăma�ji sei, dar să nu pearză orice
nădejde, clici va face el ce va face, ca plină intr'o săpte­
mană să-i ridice Prea Sfinţia sa canonul.
Sfirsind, ii mai zise că n'ar fi reu să trimiţli a doa­
zi pe preoteasa Sfinţiei sale la Episcopie, ca după sf1inta li­
turghie, clind se urcă boerii sus la VIădica spre a-l here­
tisI, sli intre §i preoteasa �i clind ii va face el semn, să
cazli in genunchi la Inalt Prea Sfinţia sa �i să-I roage de
ertare; căci de, lacrimile de femee sunt mai puternice �i
fac gaură §i in piatrli!
*
[103]
POPA-ROŞU
103
Cănd ajunse nenorocitul popă acasa la preoteasa sa,
deabia il mai ţineau picioarele, era ameţit ca prins de fri­
guri, timplele ii svicneau �i din ochii lui curgeau şiroae de
lacrimi. Sermana preoteasă cănd il vezu aşa, nu ştia ce i
s'a intimplat, şi la toate întrebările ei, popa nu respundea
nimic, ci numai ofta, ofta adănc �i mormăia in barbă cu­
vinte neinţelese.
Se găndea urgisitul preot la ruşinea lumii, se găn­
dea cu necaz cum o să se bucure popa Ionită şi chiar pă­
rintele protopop, cănd vor afla de urgia ce-a căzut pe ca­
pul lui; se mai găndea el �i la paralele discului, de care
nu se putea impărtăşl şase septămăni, şi tocmai se apro­
piau sfintele serbători cănd vine lume multă la biserică şi
cutiile şi discul se umple tot cu firfirici, sfănţoaice şi chiar
sfanţi; se mai găndea el şi la frumoasa Zamfirita, de care
trebuia acum sa se lepede ca dracul de tămăe, căci il ame­
ninţase Vlădica că-I respopeşte, �i tare era amarit, şi tare
era oţerit bietul Popa-Roşu.
Puse deci pe preoteasă să-i facă ciaiu de mu�eţel,
puse o cărpă muiată in oţet pe frunte, mai puse căte un
rotocol de lămăe la timple, se lega la cap cu un ti stim el
şi numai in ilie şi cu libadeaoa pe umeri se asvirli pe patul
nefăcut.
A doua zi, Dumineca Floriilor, trimise Popa-Roşu res­
puns părintelui protopop că este bolnav �i nu poate veni
să slujească sfănta slujbă. Pe urmă, dăscăll bine pe preo­
teasa �i o trimise la Episcopie.
Se găti preoteasa cum se cuvine, cu tulpan verde la
cap, cu funta nici prea mare, nici prea mică, cu o rochie
închisă la faţă �i cu scurteica de cutnie vi�inie imblănită
pe margini cu singeap. Cănd ajunse la Episcopie, togmai
căutau popii "să implinim rugăciunile noastre Domnului 1"
şi biserica era inţesată de lume tot aleasă; boeri mari �i
mici �i fruntea negutătorimii cu cocoanele şi jupănesele lor.
Se isprăvi sfănta leturghie �i preotul zise ca de obiceiu
)/cu pace să eşim"; şi atunci pornire cu toţii din biserică
in cap cu părintele Episcop, care blagoslovea in dreapta şi
[104]
104
POPA.ROŞU
in stinga poporanii ce erau strinşi in amvonul din afară �i
in curtea bisericei �i le impartea rărnurele verzi de salcie
�i de richita.
In salonul cel mare din palatul episcopal, incepu cere­
monia sărutatului mănii �i hieritiseala. Sala era mare, mai
mult lungă decăt largă; pe păreti intre ferestre erau por­
tretele episcopilor şi mitropolitilor după vremi, eal' in fun­
dul sălii deasupra canapelei unde �edea Vlădica, era un mare
tablou inchipuind "cina cea de taină" alui Leonardo de Vinei,
bizantinizată de un zugrav modern, cu mai multă credinţă
decăt iscusinta.
Pe canapeaoa de cit şedea in mijloc Prea Sfinţia Sa
avănd amendouă locurile din dreapta �i din stinga goale,
pe urma de-o parte �i de alta căte un �ir de jeţuri tot de
cit, �i mai spre u§e scaune de lemn fără brătari. Jeturile
erau pentru boeri �i cocoane după ierarchie, ear scaunele
erau pentru neguţătorii fruntaşi, cari veniseră fără jupăne­
sele lor, inspre u�e stau in picioare cupetii cei mici �i
amploiatii cancelariei Episcopiei �i ai Decasterului, ear in
intrare �i pe scară erau preoti �i mireni , jupănese �i
preotese.
Vorbeau acum toti, boerii �i Vlădica, cocoanele tăceau,
eal' negutătorii ascultau �i dau din cănd in cănd din cap,
ca semn de aprobare, mai ales cănd vorbea Inalt Prea Sfin­
ţia Sa sau boerul ispravnic. Se vorbea de reforme, de obicî­
nuita obştească Adunare, de catagrafie �i de boala ciumei,
care băntuea, se auzea, 1'arigradul.
Un boer betrăn, îmbrăcat turce�te se plăngea de pe
atunci că prea ne nemtim, că uităm obiceiurile pământului
�i alte prăpăstii ce le spune omul cănd este nemulţumit.
Se aduse insflrşit dulceturi �i cafele, dulceturi se detere
la toti căti �edeau pe jeturi �i scaune, tot după ierarhie,
intăi boerilor, pe urmă cocoanelor �i la urmă �i la negută­
torime; cafele se detere la boeri �i la cocoanele lor, ear ciu­
buce se aduseră numai două, unul pentru boerul ispravnic �i
celălalt pentru boerul cel bătrân, boerul paraponisit.
Mai intreM Vlădica cănd porne�te lipcanul la Bucu-
[105]
POPA-ROŞU
105
reşti �i ispravnicul respunse că a�teapt� să se intoarcă
zapcii, pe care ii trimisese prin pl��i �i prin plaiuri să
stringă sferturile; eal' boerul cel nemulţumit găsi prilej să
plângă pe biata raia, care nu mai poate plăti sferturile, oă
a ajuns in sapă de lemn in urma atător băjenii.
Insflrşit se sculare boerii să plece, toţi săru tare măna
Episcopului, care intindea măna stingă spre sărutare, ear
cu cea dreaptă blagoslovea pe musafiri, făcăndu-le semnul
crucii pe creştet.
Incetul cu incetul sala �i intrarea Episcopiei se golire
�i numai rernăsese pe scări decăt preoteasa Ileana a lui
Popa-Roşu, Atunci părintele Iconomu, care, cănd credea că
nu-l vede nimeni, o sorbea din ochi, ii făcu semn să intre
la Inalt Prea Sfinţia Sa. - Biata preoteasă tremura ca varga
�i picioarele i se impleticeau, de multă sfială; părintele
Iconomu o infăţi�a. Vlădicăi zicănd : "Eacă Inalt Prea O
Sfinţite �i preoteasa părintelui Niculae de la cuvioasa Pa­
rascheva, care cere milă �i indurare de la Prea O Sfinţia
Ta pentru nemernicul seu soţ".
Preoteasa căzu in genunchi chiar in pragul u�ii �i in­
cepu a plănge cu hohot; Episcopul mişcat de această femee
in lacrimi, o măngăia cu cuvinte blănde �i ii făgădui că
de zioa Invierii va ridica canonul, dacă preotul se va arăta
cu pocăinţă.
*
Cănd se intoarse maica preoteasa in chilia sa din curtea
bisericii, găsi pe părintele gata să plece; ii spuse el că sim­
ţindu-se mai reu, se ducea la doftor să vaza dacă n'ar fi
bine să-şi pue lipitori sau să-şi lase sănge, mai ales că
intrase in luna lui Mărţi�or. Crezu preoteasa spusele popii
şi il lăsa. să plece, ear dinsa se duse prin vecini, pre la
d'alde preoteasa lui popa Ionită să capete ceva pe�te, căci
era Duminica Floriilor, deslegare de peşte, �i biata preo­
teasa cu toate necazurile ei, nu putuse să-şi iea măcar o
fîţă de peşte, se mănance de praznic.
Dar eată ce se intimplase cu Popa-Roşu, căci numai
[106]
106
POPA.ROŞU
la doftor nu s'ar fi dus el. - In lipsa preotesei, venise pa­
racliserul să-i spue in taină că se intilnise cu jupăneasa
Zamfirita, care il însărcinase să-i spue că-I aşteaptă acasă,
de oarece a auzit multe vorbe de la Episcopie �i doreşte
să se sf'ătuească împreună. Şi atunci Popa-Roşu, nici una,
nici două, pornise in Tigănie la casa Z3mfiri�ei inspre
Cetătue.
Cănd ajunse Popa-Roşu la porti�a casei ii svicnea ini­
ma, in pept, lucru mare, găsi pe frumoasa sa prietenă sin­
gură ca totdeauna �i mirată de astă venire tărzie �i nea�·
teptată ; ii spuse Popa-Roşu de vorbele paracliserului �i ea
remase inmărrnurită, nici nu vorbise, nici intilnise ea pe
paracliser. Aceasta le dete bănueli la amendoi �i ii puse
pe gănduri, Se găndeau �i se resgăndeau că ce să fie �i
cine pusese pe paracliser să-i min�ă aşa tam-nesam.
*
Regulat de două ori pe septămănă, J oia �i Duminica,
părintele Vlădica făcea aceeaşi plimbare, mergea după ve­
cernie pănă la "Capul-Piscului" o jumătate de ceas departe
de ora�, - acolo avea Prea O Sfinţia Sa o viişoară �i o
grădină cu fel de fel de pomi roditori �i flori alese �i un
havuz cu păstrăvi, �i sta acolo �i se plimba, văzend de
toate, �i pe la aprinsul luminărilor se intorcea la Episcopie.
Şi in acea seară e�ise părintele Vlădica la plimbarea sa
obicfnuită in o butcă galbenă, naltă, pe arcuri nem�e§ti �i
cu doi telegari negri, grăsuni, bine ţesălaţi, bine inhăma�i;
pe capră şedea vizitiul, un �igan al episcopiei, in dulamă
neagră lungă, eal' in coada trăsurii �inea curelele un băiat
tănăr, îmbrăcat ea seminariştii. In trăsură cu VIădica era
�i părintele Iconomu, cu care vorbea despre ale Episcopiei,
despre seminarul infiin�at de pu�ină vreme �j mai ales
despre părintele Tempea, directorul seminarului, preot in­
vă�at de dincolo, de la Sibiu, dar care avea apucături cam
de papistaş ce nu prea plăceau părintelui Episcop.
La intoarcere, părintele Iconornu aduse vorba despre
Popa-Roşu �i il incondeie cum trebue; căci, de cănd văzuse
[107]
POPA-ROŞU
107
el pe preoteasa Ileana, i se incinsese un foc nestins in
pept, �i i�i plănuise el cu vicleşug planul impotriva lui
Popa-Roşu.
Cănd ajunse cu trăsura in mahalaoa Ţigăniei, ceru pă­
rintele Iconomu voe Episcopului să oprească butca in faţa
casei scă,una�ului, căci avea bănueală că Popa-Roşu era
acolo; �i in adevăr acolo il �i găsire pe nenorocitul. Se su­
perâ părintele Episcop lucru mare, il ocări ca pe un ţigan,
nu ca pe un obraz bisericesc �i ii porunci să vie la Epis­
copie după trăsură. N'avea ce face ispititul popă �i trebui
să urmeze ruşinat după trăsură. Căt ajunse la Episcopie,
puse Vlădica să-I tunză �i să-I rază �i il inchise in beciul
de sub clopotniţă.
Acum pricepu Popa-Roşu toată viclenia Iconomului,
acum văzu el limpede cine pusese pe paracliser să-I ade­
menească; ii întinsese făţarnicul Iconom o cursă, �i el că­
zuse intr'insa.
Gănduri negre �i cugetări săngeroase clocoteau in ca­
pul nenorocitului; dacă ar fi putut l'ar fi sfîşiat. in două
pe procletul de Iconom, dar era inchis intre patru ziduri,
intr'un beciu umed �i intunecos.
Coprins de amărăciune, desnădăjduind in dreptatea oa­
menilor, cazu in genunchi inaintea icoanei izbăvitorului
lumii �i inecat in lacrimi, se rugă cu umilinţă cătră Domnul:
"Viforul ispitelor me oiscoleşie §i valurile grijelor me
ineacă ... _ ... "
"Intru fără de legi fiind coprins, nu cutez a căuta spre
inăllimpa cerului, ci indrăznind la a ta iubire de oameni,
strig cătra tine: Fii milostiv mie pecatoeuiu; şi me măntu­
eşte ..... _ ."
După aceea ostenit, căzând d'an picioarele, se arunca
pe laviţa de lemn �i adormi.
A doa zi il �i porni Episcopul in cărucioară de postă
cu un dorobant de la isprăvnicat la mănăstirea Bistriţa cu
un pecetluit cătră părintele Egumen, prin care ii istorisea
cele intirnplate �i il ruga să inchiză pe preotul nevrednic
[108]
108
POPA-ROŞU
şus in chiliile de la Arnota, �i să-I ţie la canon pe păne şi
pe apa, pana ce se va otărt cu dinsul.
Tot orăşelul era in picioare, istoria popei se respăn­
dise pretutindeni şi toţi alergau să vază pe nenorocitul
preot, ras �i dus surghiun.
Biata preoteasă Ileana era vrednică de jale, plăngea
şi alerga prin ora� ca o nebună.
Cănd ajunse caruciorul de postă in piaţă, se rupse un
ştreang şi surugiul trebui să descalece. Intr'o clipeală ca­
ruţa fu irnpresurată de lume, bărbaţi, copii, femei, mai ales
femei, şi toţi vorbeau şi sudueau pe atăt de incercatul preot.
Din intimplare trecea prin piaţa şi părintele Iconomu;
căt il văzu Popa-Roşu se smuci din căruţă să sară asupra
lui, noroc că prinse de veste căprarul şi il opri, căci altfel
se făcea moarte de om.
Pornl căruţa inainte, dar respopitul preot cu ochii ca
jeraticul, se intoarse cătră părintele Iconomu şi ii strigă in
gura mare: "Las' tu călugăr impelitat, m'ai perdut tu pe
mine, dar tot eu o să te mănănc fript. . .... " Celelalte
cuvinte fure acoperite de pocnetul biciului surugiului.
*
Acum micul orăşel cazuse earăş in obicînuita-i piro­
teală; deniile se urmau in toate serile şi clopotele celor 15
biserici umpleau aerul cu sgomotoasa şi lugubra lor melodie.
La propodoamna Paraschiva, popa surghiunit fusese
inlocuit cu altul, un nepot al părintelui Iconomu; preoteasa
Ileana părăsise chilia sa de la biserică şi se intorsese, se
zicea, la părinţii ei, la Curtea de Argeş - ear mama Stana
urma neschimbat liturghiile, vecerniile şi deniile cu sufletul
împăcat, căci scăpase sfănta biserică de un preot nevrednic.
Numai părintele Iconomu de la sfănta Episcopie era
neliniştit; amerinţarile rostite la plecare de Popa-Roşu nu-i
eşean elin minte, caci ştia el că Popa-Roşu este om să şe
ţie de cuvent, deaceea nici nu se prea vedea prin oraş şi
chiar plimbările cu Prea O Sfinţia Sa le incetase.
Dar care fu spaima tuturor locuitorilor, cănd intr'o
[109]
10!1
POPA-ROŞU
-----��-----'-----�---�- ._---
bună dimineaţă se respăndi svonul că Popa-Roşu fugise de
la Arnota, că se pusese in capul a 20 de haiduci şi că por­
nise spre Rornnic, ucigend şi prădănd tot ce le eşea inainte.
Portile caselor se incuiare, ispravnicul orăndui pan­
duri la podul de la Olt, la toate intrările in oraş, şi trimise
poteraşi in drumul Bistritei.
Dar frica cea mai mare era la Episcopie; Vlădica ce­
ruse de la isprăvnicat dorobanţi spre pază, porţile Episco­
piei fure in iuţeală ferecate cu drugi de fier şi in turnul
clopotniţei păzea zioa şi noaptea un călugăr, gata a trage
clopotul cel mare, cănd ar vedea ceva cu bănueală ; - dar
vremea trecea şi Popa-Roşu nu se arăta.
Ispravnicul trimisese stafete peste stafete la isprav­
nicii vecini şi chiar la căimăcămia din Craiova cerănd aju­
toare şi fişicuri, mai ales că pe toată zioa se auzea de o
nouă grozăvia a popei, mărite bine inteles de frica şi prostia
norodului.
In toate zilele se iscodea altceva de Popa-Roşu, ba că
il prinsese zapciul de la Cloşani, ba că il prinsese ispravni­
cul de la Gorj şi scăpase, ba că il aduce in fiere la Ocnă
şi căte şi mai căte ; dar adevărul era că venise acum vara
şi inverzise codrul, şi le era greu poteraşilor să străbată
bătrănele păduri de la munte, pe unde haiducea Popa-Roşu
cu tovară�ii lui.
Popa-Roşu ajunsese chiar legendar, se vorbea de hai­
ducii1e lui in toată Oltenia şi lăutarii căutau acum I1Cănte­
eul lui Popa-Roşu".
*
Trecuse vreme la mijloc, lucrurile se cam uitase, frica
se mai potolise şi lumea creştină intrase in postul Săntei­
Marii, postul cel mai scurt şi cel mai vesel din tot calen­
darul pravoslavnic.
Dar togmai in zioa de praznic, se Iăţl. o veste groas­
nică, inspăimăntătoare. Intr'o căsuţă mică de la marginea
oraşului, pe riu in sus inspre zăvoiu , se găsise in pat
mort, injunghiat părintele Iconomu de la sfănta Episcopie.
[110]
110
POPA-ROŞU
Alături de dinsul zăcea asemenea injunghiată preoteasa
Ileana a Popei-Roşu ; ear in pivniţă, mal moartă de frică şi
de groază, o babă bătrână, care locuia in acea căsu�1i şi se
ştia că este o rubedenie a Iconomului.
Nimic nu era spart sau stricat prin casă, numai aş­
ternutul era plin de sănge, şi in măinile incleştate ale Ico­
nomului se găsi un caier de per-roşu, smuls negreşit in
lupta cu Popa-Haiduc.
Se pricepe lesne spaima ce pricinui această descope­
rire in to�i locuitorii orăşelului, căci acum era ştiut că
Popa-Roşu era in apropiere sau chiar in oraş şi in fiecare
minut putea să se arate in ori şi care casă de beer sau
neguţător.
Pe urmă venea scărba pentru ruşinoasa descoperire;
vrea se zică smeritul şi fără de prihană părintele Iconomu,
căci aşa il credea toată lumea, luase de �iitoare pe chiar
preoteasa lui Popa-Roşu, care nici că se mai intorsese, cum
se zicea, la părinţii ei din Argeş; şi norodul totdeauna
lesne schimbător, găsea acum că mult incercatul Popa-Roşu
nu era togmai, togmai aşa de vinovat, ba ăncă il plăngea
ca pe o jertfă nenorocită a vicleanului şi fătarnicului călu­
găr, şi toată ura era de astădată indreptata in potriva Ioo­
Domului ucis.
Dintre to�i insă cel mai amărit era părintele Episcop;
in sufletul Prea O Sfintiei Sale mişueau acum fel de fel de
găndiri triste: era teama de resbunarea Popei-Roşu : era
scărba şi mila pentru ticălosul şi ruşinosul sfirşit al Icono­
mului seu. Oare părintele 'I'empea, directorul seminarului,
să fi avut dreptate in bănuelile sale asupra fă�arnicei evlavii
a călugărului? Se mai intreba ăncă cu o mare ingrijire su­
fletească, oare n'a pus o ureche prea lesne crezetoare la
spusele şi pîrele Iconomului? Oare să nu fi impins chiar
Icon omul pe Popa-Roşu pe calea pierzaniei? �i oare nu era
respunzetor, dinsul, Vlădica, de sufletul cel pierdut? "Căci
Domnul nu vrea moartea pecatosutui, ci să se intoarcă fi să
fie viu /" - aşa zice sfănta carte!
Mai ales acest gănd amărea sufletul Prea O SfinVei Sale
[111]
POPA-ROŞU
111
şi nu se putea măngăia că ar fi osindit şi pierdut, nu un
nevinovat, dar chiar un jumetate-vinovat l
In vremea asta ispravnicul impreună cu tistul de do­
robanţi şi urmaţi de o ceată de panduri, cutreera toate
mahalalele oraşului, punea să caute prin cărciume şi hanuri
şi chiar prin casele bănuite că ar putea să ascunză pe Popa­
Roşu; căci nu mai era nicio indoeală că el făcuse indoitul
omor; il văzuse cu ochii baba şi dinsul o aruncase şi o in­
chisese in pivniţă.
Mersere şi la casa Zamfiriţei, dar casa era pustie şi
vecinii spuseră că kir Ilie scăunaşul, de cănd cu istoria lui
Popa-Roşu, se mutase cu nevastă, cu tot, la Slatina
peste Olt.
Dar toate căutările fure zadarnice, Popa-Roşu se fă­
cuse nevăzut, Se intocmi o adevărată venătoare de haiduci
in toate plaşile şi plaiurile judeţului de cătră zapcii şi po­
teraşi, dar geaba, Popa-Roşu nu se putea găsl,
*
Se uita şi această groaznică intimplare; căci toate se
uită in lumea asta; numai părintele episcop era tot măhnit,
avea pe suflet ca o peatră de moară. Se zicea că are să,
plece in curend la Bucureşti, să, se spovedească la Inalt
Prea O Sfinţia Sa părintele Mitropolit şi să se sfătuească
dacă n'ar fi bine să, dea paretisis din Episcopie.
Boerul ispravnic şi pornise la Craiova, inarmat ca in
vremuri de resmiriţă şi cu o ceată de Jefegii călări. Vrea
să se inţeleagă cu Caimacamnl, să, vază ce e de făcut; căci
numai era de traiu de frica lui Popa-Roşu, care ajunsese
groaza a cinci judeţe, mai reu decăt Pasvantoglu.
Cănd se intoarse, după doue luni, boerul ispravnic de
la Craiova, aduse ştiri liniştitoare. Haiducul-Popa fusese in­
sfirşit prins pe Amaradia in sus. El fusese dus la Craiova
unde il judecase boerii de la Divanul de Criminalion şi il
osindise la munca silnică, pe viaţă,. Anaforaoa boerilor di­
vanişti din Craiova, fusese intărită de Vodă şi in curend
era să pornească, pe popa respopit la Vei-Ocna ot sud Vălcea,
[112]
112
POPA-ROŞU
La Craiova se aflase toate amănuntele din via�a lui
Popa-Roşu. - El era fiul din flori a unei frumoase ovreice
din Focşanii-Moldovei. La vrîsta de 5-6 ani il infiase un
călugăr de la manastirea Bizantului din Putna, il botezase
in legea pravoslavnică şi il pregătea pentru călugărie; dar
băeatului nu-i plăcea călugăria şi mai ales viata monacală,
şi atunci parintele lui sufletesc hotărise să-I hirctonisească
preot de mir.
Cu aceasta se mai in voia fiul de jidan botezat, dar
de frică ca nu cumva călugărul să se resgăndească, fugi
intr'o noapte din mănăstire �i cu vai cu chiu ajunse toc­
mai la Bucureşti, Pe drum intilnise nişte harabagii ovrei,
care il luaseră pe lăngă dînşii �i căutau să-I readucă la legea
lui Moise. - In Bucure�ti intimplarea făcu să intre fecior
chiar la Vlădica de la Curtea de Arge�, care găsindu-l istet
�i cu condeiu bun, il făcu in curend grămăticul seu. Cănd
Episcopul A rgeşiu afla istoria lui, astfel cum o potrivea el,
hotar] săl hirotonisească preot �i pentru aceasta il �i cu­
nunâ cu lleanca, fata unui cojocar din Argeş. - Peste pu­
tina vreme, adormi intru fericire Vlădica de la Argeş, �i el,
fiind reu văzut de vicarul Episcopiei, fu silit să plece �i veni
la Rornnic unde, cum �tim, ajunse al doilea preot la bise­
rica "Cuvioasa Prapadoamna Parascheva" ..
Urmarea vietii lui Popa-Roşu o cunoa�tem.
*
Era o tristă zi din luna lui Octomvrie. Pe cerul in­
tunecat se rostogoleau in forme fantastice, nori groşi �i
negri ca schija de fier, goniti pe ăngusta vale a Oltului, de
ventul rece �i ernatec ce bătea despre Cozia; o ploae sub­
tirică, deasă �i zăpădoasă cădea mereu �i acoperea pămăn­
tul cu aburi umezi-cenuşii.
Pe piata orăşelului se strinsese earăş lume multă;
tocmai ca in zilele de serbători sau in zilele de intimplări
nenorocite, cănd toti vor să afle cat de mare este nenoro­
cirea care ameninţă sau apasă pe biata omenire.
[113]
113
POPA-ROŞU
--------------- ------- ---- ------
De astădată era vorba de un ocnaş mai mult, care se
ducea să-ş! ia locul in fundul acelui iad umed, pe care
oamenii l'au scobit sub păment pentru semenii lor.
Pe un bolovan mare de piatră se odihnea umbra lui
Popa-Roşu; căci cine ar fi putut acum recunoaşte pe fal­
nicul popă in astă iasmă de om? Şase luni de haiducie, bă­
tăile �i casnele suferite in puşcăria de la Craiova �i mai
ales acele 15 zile de drum pe jos in lanţuri grele de măini,
de găt �i de picioare, dus intre doi panduri selbateci, din
care fiecare ţinea căte un cap de lant la oblăngul şelei, fă­
cuse din om-făptura lui Dumnezeu-un schelet-neom, făp­
tura iad ului !
Imbrăcămintea lui era zdrentuită �i minteanul rupt
lăsa să se vază bucăţi din cămaşa scorţoasă de sănge in­
chegat. Picioarele desculţe erau pline de răni; venise de
la Craiova, cale de 12 peştii pe jos, pe poteci pietroase �i
pline de mărăcini �i lăsase in urmă-i in tot lungul drumu­
lui, pete, pete de sănge, �i acum aştepta pe piaţa oraşului
pitacul de la isprăvnicie, cu care să-I ducă �i să-I coboare in
ocnă, unde nădăjduea să-§i găsească veclnica odihnă a su­
ferin ţelor sale sufleteşti §i tru peşti.
Babele care tocmai eşean de prin biserici, trecând pe
lăngă dinsul i�i făceau cruce �i i�i scuipau in sin, ca cum
ar fi văzut pe chiar "Ucigă-l toaca"; ear bărbaţii il injurau
�i treceau inainte.
Venl �i mama Stana să, vază din ce pricină se adu­
nase atăt norod in piaţă, �i căt vezu pe Popa-Roşu, i�i făcu
cruce �i fugi in curte, dar iute se intoarse �i străbătănd
prin gloata îndesată, se apropie de bietul ocna�; ii aducea
serrnanului os ind it ceva merinde: o bucată de mămăligă, o
azimă, pastramă �i o sticJuţă cu rachiu, �i le vîrî pe toate
cu grabă in disagii popei, �i ca să nu se împotrivească cum­
va dorobanţii, le dete �i lor eate un pahar de rachiu §i
căte o lipie.
Multumi bietul Popa-Roşu jupănesei Stana �i o lacrimă
scănteie in fundul ochilor sei cei stinşi, ear mama Stana
C. L. An. xxrv. No. 2 •. - 3°,55°.
8
[114]
114
POPA-ROŞU
ii puse amendouă măinele pe cap §i plăngend ii zise: "Dum­
nezeu să te erte, fătul meu! «
In vremea aceasta sosise §i pitacul de la isprăvnicie,
dorobanţii incălecare pe cai §i incepure a trage la gărbace
pe spinarea sermanului ocna§, care pornl, şchiopătănd, intre
amăndoi pandurii, urmati de o gloată totdeauna lesne schim­
bătoare, totdeauna neroadă �i reutăcioasă ; ear Cozianul
sufla rece a ernatic, �i ploaea subţirică, deasă §i zăpădoasă
cădea, cădea mereu, acoperind pămentul cu aburi umezi-
cenuşii . _ . _ . . _ .. .
Şi cănd isprăvea mama Stana de istorisit viaţa §i sfir­
şitul lui Popa-Ho�u de la Cuvioasa prapadoamna Parascheva,
nu lipsea a adăuga: "Ei! bine a zis, cine a zis, să te te­
"rească Dumnezeu de omul insemnat!"
Bucureşti, 31 Ianuarie 1890.
)
[115]
SCOALA FILARMONICĂ
CERCETĂRI
ASUPRA
115
SCOALEI FILARMONICE DIN BUCURESTI
1833--1837_
(Urmare)
" .@� ădularile comisiei ce dumneavoastră aţi numit pen-
l!!:.s===�:!dJtru cercetarea socotelilor, �i pentru a se chibzul
despre lucrările ce au a se urma in vremea viitoare, adu­
năndu-se in căteva seanţe, au văzut cu deamăruntul mai
întăi toate socotelile de venitul �i cheltuelile acestei socie­
tăV de la 1 Dechemvrie 1833, pănă la sfirşitul lui August
al anului curgător (1835), după aceea au cercetat lucrările
ce s'au urmat pănă acum in scopul ce societatea şi-a propus.
Dintr'această cercetare comisia are multumlrea a pune
astăzi inaintea cinstitei adunări cele mai favorabile resul­
taturi: atăt cheltuelile căt §i lucrările s'au urmat cu cea
mai bună măsură, potrivit intru toate cu circonstanţele,
Domnii Aristia, Eliad �i Cămpineanu, fundatorii ace-
. stei societăţi, au jmbrăţi�at ale ei interesuri, cu cea mai
fierbinte rivnă, �i cu multă jertvă de odihnă �i de interes
particular, au aşăzat-o pe temeiuri care asigurează a ei
inaintare.
Domnul Eliad, pe lăngă direcţia cu care a binevoit a
se insărcina, de la in tăia formare a acestei societăţi, s'a
[116]
116
SCOALA FILARMONICĂ
străduit �i prin darea de lecţii de literatură in �coala filar­
monică, a desvolta intelegerea �colarilor actori.
D. Aristia, printr'o nepregetată sîrguinţă in lecţiile de
declamatie, a deprins pe şcolar! in puţină vreme a se iden­
tifia cu a lorirolă, a�a de bine, incăt la cea intăi a lor
sui re pe �enă, tot publicul s'a electrizat de mulţămire.
D. Cămpineanu, străduindu-se intr'această intreprindere cu
cea mai călduroasă rivnă, a sprijinit societatea, nu numai
cu un ajutor simţitor ce d-lui dă regulat pe fieştecare lună,
ci §i cu alte deosebite jertve de bani, intrebuintata �coalei
filarmonice, �i cu indemnare induplecătoare pentru intinde­
rea societăţii prin adăogarea soţilor ajutători,
Insfirşit rivna şi strădania d-lor Aristia, Eliad �i Căm­
pineanu pentru intinderea acestei societăţi, meritează toată
lauda.
Deaceea comitetul d-voastră socoteşte de a sa dato­
rie a propune să voteze toată adunarea, mulţumire acestor
cinstite persoane, §i să dea voe a se face aceasta cunos­
cută �i prin foile publice, ca s1'1 se incredinteze obştia, c1'1
societatea spore�te neincetat in dobăndirea scopului ce �i,a
propus, §i că ea va fi totdeauna recunoscătoare cătră acele
persoane care cu deosebită jertvă inlesnesc această inain­
tare. Cu această ocasie, se va publica �i lista de toţi so�ii
ajutători, insemnăndu-se suma ce a făgăduit a da fieşte­
care, după alăturata socoteală ce s'a dat de d. Eliad, direc­
torul §coalei. Dintr'această socoteală. s'a văzut că venitul
societă�ii pănă la sfir�itul lui August al anului curgător, a
fost de lei 16,518, din care s'a cheltuit lei 15,771 par. 34,
�i au mai remas in casă lei 546 par. 7.
Pe numărul soţilor de acum, venitul se sue la 25,600
lei pe an, �i se nădejdueşte că această sumă va creşte
acum repede, pentrucă prin rodul lucrărilor ce pănă acum
s'au urmat, s'a dovedit folosul ce aduce obştiei acest ajutor.
Comisia chibzuind �i de lucrările ce au a se urma de acum
inainte, a intocmit un regulament care se supune astăzi
cinsti tei ad unări.
Printr'aceasta toată lucrarea se incredinţează de acum
[117]
SCOALA FILARMONICĂ
inainte unui comitet, ale căruea mădulări ce vor alege astăzi
de obştea acestei societăţi, afară de mădularul director,
pentru care comisia d-voastră, socoteşte că este de neapă­
rată trebuinţă a fi poftit de această societate d. Eliad, sa
binevoească a lua tot asupra dumnealui, direcţia şcoalei fi­
larmonice, pentrucă dumnealui cunoaşte �irul lucrărilor de
mai naint.e, de la inceputul acestei societăţi, �i a dat do­
vadă de cea mai bună ingrijire pentru inaintarea acestui
aşăzărnent.
Insflrşit comisia dumv. luănd in băgare de seamă rivna
�i intelegerea cu care şcolani actori inaintează la invătă­
tura dramatică, �i avănd dintr'aceasta bună nădejde, că o
trupă bine deprinsă se va găti in puţină vreme, a socotit
de neapărată trebuinţă a se chibzui despre zidirea unui
teatru naţional.
Pentru mijloacele cele mai inlesnitoare ce s'au găsit
comisia este datoare bunei cugetări ce d. colonel N ojin a
arătat pentru prosperitatea acestei int.reprinderi. Din pro­
iectul ce a dat d. colonel, se va vedea, că cu mijloacele
ce se propun, se poate curend aduce in desăvîrşire această
dorită clădire.
Cinstita adunare găsind cuviincios acest proiect, il va
supune Mări ei Sale, inaltului nostru Domn, făcendu-se ru­
găciune prin jalbă, ca să fie �i această instituţie primită
sub a Măriei Sale inaltă protec�ie.
D1'1m aici �i regulamentul societăţii filarmonice alcă­
tuit de colonelul Nojin, 1. Manu �i P. Poenaru, membrii
comisiunii despre care am vorbit mai sus.
Eată acest regulament:
REGULAMENT AL SOCIETĂŢII FILARMONICE
Scopul 8ocietălii.
Art. 1. Societatea filarmonică se alcătueşte de atăţia
soti, căţi de bună voe se vor inscrie ajutători, spre tinerea
şcoalei acestei societăţi.
Art. 2. Soţ ajutător se poate numi oricine care va
[118]
118
SCOALA FILARMONICĂ
ajutora �coala, cel puţin pănă la 6 galbeni pe an, fie de
orice naţie �i de arnăndouă sexurile; va fi insă dator a face
arătare cătră comitet, printr'un inscris arătător, pe cătă
vreme voeşte a respunde suma făgăduită.
Art. 3. La cei care vor ajutora cu mai puţin de �ase
galbeni, fără a ii numi soţi, societatea le va face o carte
de mulţumire pentru darul ce au făcut.
Art. 4. Afară de soţi-ajutători, societatea va putea
numl �i soţi corespondenţi sau onorari, cari prin ale lor
cuno�tinţe vor putea folosi lucrările societăţii.
Art. 5. Scopul societăţii filarmonice este cultura lim­
bei româneşti �i inaintarea Iiteraturei, intinderea musicei
vocale �i instrumentale in principat, �i spre acestea forma­
rea unui teatru naţional.
Art. 6. Spre acest sfir�it, societatea cu banii ce se
string in casă de la soţi �i din alte măsuri, va ţinea o
şcoală de băeti �i de fete după chipul următor:
1°. Se va orindui un profesor de declamatie, unul de
musica vocală, altul de cea instrumentală, unul de danţ �i
de deprinderea armelor, �i unul de limba romănească pen­
tru fete sau �i băeţi, carele va fi dator a invăţa cele ce se
cuprind in cele dintăi trei clase de incepetori, potrivit după
cum se invaţă in şcoalele naţionale, �i pe lăngă acestea,
va da fetelor �i băetilor �i o mică idee despre mitologie,
ca una ce este trebuincioasă pentru multe cuvinte in par­
tea dramatică.
IlO. Se vor ţine atătea fete in pension căte va cere
trebuinta �i vor erta mijloacele, cu hrana, imbracămintea
�i invătătura, din casa societăţii.
Ill". Se vor da �colarilor spre ajutor, căt vor fi la in­
văţătură, o mică ajutorinţă in bani, pe fieştecare lună, �i
pentru aceasta atăt ei căt �i fetele, se vor indatora prin
inscris, ca sevirşindu-şi invătăturile, se vor hotărt de ac­
tori in ţara rornănească , după regulamentul ce se va
alcătui, despre datoriile �i drepturile actorilor �i despre
leafa lor.
[119]
SCOALA FILARMONICĂ
----
119
Comitetul societâţii.
Art. 7. Obştea sotilor, neputănd totdeauna a se aduna
ca să se chibzuească asupra trebuintelor �i asupra OChI­
muirii şcoalei, adunăndu-so odată pe fieşcare an, va alege
din sinul seu un comitet de opt mădulare, pe care il va
numi: societate filarmonică in lucrare, �i care va lucra in
numele a toatei obştei societăţii.
Art. 8. Acest comitet se va alcătui de un president,
un vice-president, un director, un secretar �i patru mădu­
Iare, din care unul va fi casier, după increderea comitetului.
Art. 9. Pe lăngă acest comitet se va adăuga cu leafă
din casă, doi scriitori, din care unul va fi ajutorul directo­
rului �i arhivist, ear celalt va fi ajutorul secretarului �i
stringetor de bani.
Art. 10. Aceste opt mădulări se vor aduna regulat
odată pe săptămână in zioa ce se va găsi cu cale de cei
mai multi, §i in adunările sale va presida presidentul, in
lipsa lui vice-presidentul, eal' in lipsa vice-presidentului, va
presida mădularul ce va avea intăiere de numele familiei
sale, in răndul alfabetic latinesc.
Art. 11. Lucrările acestui comitet vor fi:
1. A intocmi şcoala dramatică §i �tat pe fleşcare lună,
pentru toate cheltuelile trebuincioase.
II. A primi raporturile de la director, despre păşirea
�coalei ce va fi subt ocărmuirea lui; a cerceta socotelile ce
el le va da; prin foile publice a le impărtăşt �otllor ajută­
tori, �i a se chibzul pentru neimpiedecarea şcoalei §i inain­
tarea invătăturilor.
III. A se chibzut despre bucatile dramatice ce se vor
da in măinile §colarilor, intre aceeace se atinge de meritul
bucăţii �i de corectia limbei.
IV. A ingriji pentru venituri �i cheltueli, cheltuind cu
măsuri �i potrivit cu mijloacele casei, economisind totdea­
una cum să se formeze �i o casă de reservă.
V. A putea din astă casă de reservă a intrebuinta
sumi potrivite pentru gratiflcatii la profesori §i şcolari,
[120]
120
SCOALA FILARMONICĂ
------- ----
pentru tipăriri de bucăţi dramatice (care venzendu-se, va
ingriji a intra banii cu folosul lor in casă) �i pentru res­
plătiri la traducători §i autori de bucăţi dramatice.
Deliberatiile in seantele comitetului se vor face, pre­
cum §i in adunarea obştească a societăţii, după majorita­
tea glasurilor: oricănd voturile se vor împărţi d'opotrivă,
atunci votul presidentului va hotărî deliberatia.
Comitetul va putea intra in lucrare §i chiar cănd la
vreo seanţă se vor afla fată numai trei mădulare dimpreună
§i cu directorul.
Art. 12. Lucrările acestea totdeauna se vor impărtă�i
sotilor ajutători prin foile publice.
Obştea 80cietălii {ilarmonice.
Art. 13. Adunarea obştească de toţi mădularii socie­
tăţii, se va face odată pe an in Bucure�ti, in luna lui Mar­
tie, §i in zioa ce se va hotărt de cătră comitet prin foile
publice, cu opt zile inainte.
La această adunare se va da socoteală de toate lucră­
rile ce va fi făcut peste an comitetul; se vor alege alte
mădulari ale comitetului, sau se vor intăn tot cele dinainte;
se vor hotărî lucrările principale, cu care va avea a se
ocupa comitetul pe anul următor; se vor face insfir§it des­
bateri §i hotărire asupra projectelor ce fie�care mădular
poate să dea in chibzuirea obşteştei adunări a societăţii.
Art. 14. Voturile pentru alegerea comitetului vor fi
după chipul următor:
I. Se va vota pentru president.
II. Pentru vice- president.
III. Pentru director.
IV. Pentru secretar.
V. Pentru cele patru mădulări deodată pe o hărtie.
Art. 15. Nici un soţ in adunările ob�tei nu va putea
trămite vechili in locu-i, ci va fi dator singur a fi de fatl1.
Art. 15. Fieştecare mădular sot ajutător sau cores­
pondent, va avea o diplomă cu pecetea societăţii, cu iscă-
[121]
SCOALA FILARMONICĂ
121
liturile mădularelor comitetului, după răndul alfabetic, pre­
cedate de a presidentului sau de a vice-presidentului in lipsa
celui dintăi.
Art. 17. Fie�tecare soţ ajutător se socoteşte fireşte
lepădat de societate, cănd in vreme de un an nu va plăti
a sa făgăduinţă, de ajutor la �coaIă.
Ar t, 18. Fie�ţecare sot ajutător va avea vot numai
in adunările ob�t8f�ti, nu insă �i in lucrările comitetului,
unde va putea oricând să vie ca un privitor, �i a-�i da pă­
rerea, fără de a avea glas deliberativ.
Art. 19. Această societate va fi in fiinţă, pănă cănd
vor fi �i soţii care o alcătuesc, �i fieştecare mădular va fi
socotit de soţ, pănă atunci, pănă cănd printr'o hărtie for­
mală va arăta singur că se leapădă.
Directorul şcoalei.
Art. 20. El va ocărrnui �coala, după programa invă­
ţăturilor hotărîte de comitet, va priveghea implinirea dato­
riilor profesorilor �i şoolarilor, ca unul ce este de aproape
privitor al păşirii lucrărilor, va depărta pe şcolarli cei ne­
silitori sau le va tăia ajutorul, ca să nu se facă chel tu eli
zadarnice, �i va certa pe cei resvrătitori; prin aprobatia
comitetului va schimba profesorii; intr'un cuvent va ocăr­
mut intru toate, atăt �coala căt �i serile de representaţie
prin �colari; va arăta comitetului cheltuelile ce trebuesc,
ca să poruncească a se trece in budgetul ce comitetul va
intocmi pe fieşcare lună inainte; eal' pentru cheltuelile ma­
runte �i neprevăzute, se va alcătui un jurnal de comitet
prin care se va hotărt pănă la ce sumă se va putea in­
tinde directorul peste budget, ca să nu se facă piedici, adu­
năndu-se mădularile comitetului numai o-tată pe septămănă;
va ingriji ca hainele sau garderopa ce se face cu cheltue­
lile societăţii, cărţile ce se tipăresc �i se cumpără, notele
ce se aduc �i se scriu, să nu se instrăineze, �i să alcătu­
ească un repertoriu pe seama fiitorului teatru naţional.
Art. 21. Directorul va convoca comitetul in seatJţă
[122]
122
SCOALA FILARMONICĂ
extraordinară, oricănd va socoti că trebue a se face vreo
punere la cale f'ăre zăbavă. Toate hărtiile alcătuite de in­
su� sau intrate in măna sa din partea mădularilor socie­
tătii, a profesorilor, a �colarilor sau a particularilor, el le
va infă�i�a comitetului, �i după a lui hotărire, el va face
punere la cale �i le va da intru păstrarea secretarului.
Secretarul.
Art. 22. Secretarul va fi din numărul celor opt mă­
dulari.
Art. 23. El va alcătui toate hărtiile căte se vor găsi
cu cale de cătră societate, va primi hărtiile cele săvîrşite,
le va face dele �i le va ţinea in păstrare pănă la sfîrşitul
anului, cănd le va depune pe urmă in arhivă după număr
�i după listă, pe care o va iscălt insuş �i arhivistul.
Insemnare.
Comitetul in curgerea lucrărilor sale, prin incercare
va face băgările sale de seamă asupra modificatiei acestui
regulament �i la obşteştile adunări le va propune, ca cu
vreme să se poată desăvirşi intru aceeace neincercarea n'a
putut să prevază CI. (1)
După ce cornisiunea insărcinată cu cercetarea socote­
lilor �i cheltuelilor făcute de directorul �coalei, le-a găsit in
cea mai bună regulă, �i după ce a cercetat şi cele cuprinse
in regulamentul societăţii filarrnonice, a incheiat jurnalul ce
urmează (2) :
Astăzi Oct. 27 (an. 1835), adunăndu-ne mădularile so­
cietătii, s'a cetit mai Întăi raportul comisiei ce a fost in­
sărcinată cu cercetarea lucrărilor trecute �i cu chibzuirea
despre cele viitoare, �i s'a văzut că de la inceput pănă
1) Vezi - Curierul romănesc s , an. 1835, No. 77, pag. 182-184.
2) Vezi e Curierul romănesc s , an. 1835, No. 77, P: 182, şi Isachar p. 83.
1
t
[123]
SCOALA FILARMONICĂ
123
acum, lucrările societăţii s'au urmat toate cu cea mai buna
orăndueală, pentru care societatea se cunoa�te datoare a
mulţumi d-lor Eliad, Aristia �i Cămpineanul, cu a cărora
generoasă jertfă de odihnă �i de interes particular, s'a in­
tocmit �i s'a sprijinit şcoala filarmonică.
2. S'a cercetat regulamentul ce s'a alcătuit pentru
lucrările viitoare ale societăţii, �i după desbaterea �i amen­
damenturile ce s'au făcut, s'a iscălit de toţi mădularii.
3. Asemenea s'a cercetat �i un project arătător de
privi legi urile ce este trebuinta a se cere de la stăpănire,
pentru a se inlesni ţinerea unui teatru naţional. Acest pro­
ject găsindu-se intru toate bine chibzuit, s'a intărit de so­
cietate, �i pe lăngă aceasta s'a iscălit �i o jalbă cătră M.
S. Vodă, pentru a se da societă ţii inalta Mări ei sale pro­
tecţie �i privilegiurile ce se arată in project.
După aceasta societatea a procedat la alegerea mădu­
lărilor comitetului, ce se insărcinează cu lucrările societăţii
pe un an de acum inainte.
Numărul votătorilor a fost de 52, �i din a acestora
votatie, prin majoritatea glasurilor, s'a ales:
1. President, d-lui marele vornic G. Filipescu cu 23
glasuri.
2. Vice-president, d-lui colonelul Cămpineanu cu 21
glasuri.
3. Directorul, d-lui 1. Eliad intr'o glăsuire.
4. Secretar, d-lui P. Poenaru cu 23 glasuri.
( D·lui colonelul Nojin cu ] 6 glasuri.
Mădulari \ " căpitanul Voinescu II cu 10 glasuri.
'/ " I. Manu ,,11 "
" I. Ruset » 8 "
Acest comitet va urma in lucrările sale, intogmai după
cum se cuprinde in regulamentul societăţii, eal' dacă din
experienţă, va cunoaşte, că trebueşte a se face vre un a­
mendament la vreuneJe din articolele acestui regulament,
va intocmi acele articole, şi le va propune la următoarea
adunare obştească a societăţii. Asemenea cănd comitetul,
va cunoaşte că mai nainte de seanţa anului, va fi trebu-
[124]
124
SCOALA FILARMONICĂ
--------------�------ --------------
inţa a se aduna mădularile societăţii in seanţă extraordi­
nară, va convoca pe toţi mădularii inştiinţăndu-se fiecare
prin bileturi date in mănă, cel puţin cu trei zile inainte.
Acestea s'a hotarit intr'o glăsuire de toţi rnădularii,
ce s'au aflat de faţă de la seanţa de astăzi; dacă mădularii
ce nu s'au aflat de faţă vor priirnt aceste dispositii, vor
binevrol a iscăli acest jurnal.
(U rrnează iscăliturile).
Comitetul societăţii filarmonice pe temeiul art. 12 din
regulamentul acelei societăţi, a scos la lumină o foaie pe­
riodică lunară sub titlul de Gazeta teatruiui national. (1)
Eată ce găsim in această foaie despre scopul publi-
cării ei:
"Această foaie va cuprinde: lucrările comitetului filar­
manic din seanţele sale, spre ştirea tuturor soţilor, daniile
ce se vor face din partea soţilor şi a particularilor spre
inaintarea societăţii, producţiile literare ce vor eşi spre im­
bogăţirea repertoriului Teatrului naţional şi critica asupra
lor, intru ceeace priveşte, spre păzirea regulelor scrisului,
gustului, şi in scopul cel moral, aplicat după obiceiurile pă­
rnăntului nostru; va cuprinde ăncă bucăţi dramatice, ce se
vor representa in Teatrul naţional căt şi in cel străin; eri­
tica actorilor romăni in relele lor. Afară de aceasta, cănd
articolele mai sus arătate nu vor fi indestul a umple co­
loanele acestei foi, atunci se vor culege materii şi din alte
gazete de teatru ale Europei, intru ceeace pri veşte spre
inaintarea teatrului şi alte asemenea". (2)
Şcoala acuma se cornplectase cu mai multe clase şi
teatrul naţional se inavuţise şi el cu cele necesare pentru
representaţii precum: decoruri, garderoba şi altele, ear chel­
tuelile ce le a vea societatea filarmonică pe fiecare lună erau
următoarele: (3)
1) Cel intăiu număr al acestei gazete a apărut in 1 Noemvrie 1835. In
totul cuprinde J 3 numere. Un exemplar complect se află in păstrarea mea.
2) «Gazeta teatrul ui naţional>. Bucureşti. 1835. pag. 1.
3) Vezi e Curierul rom.» 1835 No.78 pag. 188. Eliad. Isachar. pag.80
şi e Gazeta teatrului naţional> Nu. 2 pag. 15 şi 16.
[125]
SCOALA FJLAR�NICĂ
125
539
400
Lei
100
441
189
a30
100
100
300
441
625
189
126
80
100
440
1,100
Profesorul de limba rornănă .
" de declamaţie. .
" de limba francesă.
" de musica vocala şi pian o
" de violină . . . . . .
" de flaut. . . . . . .
" pentru dant şi scrimă.
Regisorul teatrului
Casierul (1) •
Zugravul. _
Mecanistul .
Ajutorul lui
Adunătorul de bani.
Salariul pentru patru fete in pensionat ­
Salariul pentru 16 elevi. . _ _ . .
Chiria sălii de declamatie, de musică şi de repre­
presentaţiuni, cum şi casa profesorului de
musică . _ . _ ....
Orchestra ....
Cheltueli intimplătoare precum lemne, lumînări,
afişe şi al tele _ .
1,000
6,900
Elevii scoalei mergeau inainte cu paşi mari, represen­
taţiile teatrale urmau regulat in multumirea obştească a
publicului. Piesa JJlahornet, cea dintăi cu care elevii scoalei
filarmonice s'a suit pe scena teatrului, s'a repetat de mai
multe ori şi tot cu mare succes, precum şi Amfitrion, Si­
tita casatorie (Le mariage force) şi altele.
Eată o dare de seamă aflată in Curierul românesc (2)
despre modul cum s'a jucat această din urmă piesă:
"Luni 11 Martie (1835), şcolarii societăţii filarmonice
au representat pentru intăiaşţ dată, comedia de la Moliere,
1) In <Gazeta teatrului naţional>, 1836. No, 2, pag. 14, se vede in­
datoririle casier ului.
2) An. 1835, No. 73· p. 173.
[126]
126
SCOALA FILARMONICĂ
Silita căsătorie (Le mariage force), tradusă in limba romă­
nească de d. Aristia, profesorul de declamatie, traducătorul
nemuritoarelor tragedii ale lui Alfieri, Brutu, Virginia şi
Saul. Langajul fieştecărui personaj şi sarea comediei ineme­
rită după geniul limbei noastre, au fost foarte potrivită.
Şcolarii fieştecare şi-au jucat rola destul de bine, şi cu toată
critica cea dreaptă a unora, care fireşte trebuea să urmeze
pentru nişte incepetori, parterul a remas foarte mulţumit,
şi după cererea a celor mai mulţi, lunea viitoare se va da
ăncă odată de a doua oară. Bine ar fi insă ca d-nii şcolari,
ca se mulţumească şi mai mult rivna privitorilor şi gustul
cel bine cuventat al amatorilor, căt se va putea să intre­
buinţeze mai puţine geste, şi musculaţia obrazului să nu o
aduca la atăta caricatură, ce nu poate fi firească. Atătea
mici băgări de seamă, se pot face şi la bătrăni actori; dar
diletan�ii noştri fiindcă sunt ăncă şcolari, trebue să pri­
mească cu bucurie de timpuriu şi că te o lecţie de la public,
care este cel mai bun dascăl şi apretuitor al unui actor".
In Gazeta teatrului national, găsim o critică teatrală,
despre modul cum s'a jucat piesa "Vicleniile lui Scapin".
Eat'o:
"Mercuri 30 Octomvrie 1835, s'a jucat in teatrul na­
�ional, de cătră şcolarii societatii filarmonice, comedia inti­
tulată Vicleniile lui Scapin, cu mare multumire a privito­
rilor, atăt pentru buna săvîrşire a rolelor fieştecăruia şcolar,
cat şi pentru buna alegere şi traductie a d-lui Rasti.
"Fiindcă una din indatoririle acestei foi este şi critica
teatrului, spre desăvîrşirea tinerilor actori romani, ne soco­
tim datori a insemna oarecare drepte băgări de seamă ale
parterului asupra jucării rolei fieştecăruia.
"D. Romniceanul care a isbutit totdeauna in rolele de
Btuiaranu; boerit şi Soămareecu; nu mai putin a plăcut in
rola lui Argant; insă mişcările sale au fost putin cam si­
lite, şi gesturile sale pu�in cam intepenite, mai virtos în
şena unde hotăraşte să dea jalbă, şi in necazurile sale de
cinste, pentru ce să se însoare fiul seu, fără voea sa. Aci
trebue să zugrăvească tot ridiculul unui tată măndru de-a
[127]
SCOALA FILARMONICĂ
127
arăta puterea părintească, preste un fiu de-a căruia creş­
tere, prea puţină ingrijire a avut, sau a ingrijit prea mult
dar nu a ştiut să aleagă invăţătorii cărora să-şi incredin­
v= copilul : trebuea să arate toate nuansele unui părinte
ce vroeşte sa se ţie de lume, şi precum are slugi, cai, tră­
suri, mobile care-I arată că este intre oameni, asemenea are
şi copii şi dascăli, asupra cărora mai pe urmă earăş din
rnăndrie vroe�te a exersa puterea de stăpăn şi de părinte.
�ena groazei cănd vede pe prefăcutul frate al nevestei fiului
seu, a făcut-o foarte bine.
"D. Lascarescul a plăcut cu deosebire in roia sgărci­
iului Geront, imbrăcămintea , gesturile , vorba, caricatura
obrazului, zugrăvea foarte bine această pagubă a iubirii de
argint, pentru care a tras in mai multe rânduri aplaozul
privitorilor, şi după privelişte a fost chemat pe şenă: Toate
băgările de seamă despre jucarea rolei sale, care a fost a­
supra unor nuanse care pot scăpa din vedere şi la nişte
betrăni artişti; adecă că acele taifasuri de cuscrenie, acele
povestiri jupăneşti despre interesurile sale, nu au fost atâta
de mature şi indesate, incăt să arate acel ridichiul şi o fală
neghioabă fără temeiu : s'a mai făcut ăncă băgare de seamă
şi la şena cănd scoate punga cu 500 galbeni să o dea slugii,
că vrănd să zugrăvească zăbava cu care un sgărcit ar pu­
tea să dea fără nici un cuvent 500 de galbeni, a trecut
măsurile zăbăvii şi a răcit interesul privitorilor, prin oare­
care vorbe ce a adăogat de la sine, preste acelea ale auto­
rului, lucru care mai mulţi şcolari au inceput a-l face, şi
111t isbutesc totdeauna.
"D. Boroleanul, carele in rolele comice totdeauna a
dat cele mai bune nădejdi a se face unul din cei mai in­
semnaţi, nu cu mai puţină iscusinţă a jucat şi roia lui
Scapin, şi a zugrăvit foarte bine pe o slugă indemănatică
a vicleniei ; insă se vede că nu a fost pătruns bine de duhul
autorului, carele me socotesc că a vrut să arate pe şenă,
un om deprins cu tot felul de viclenii, sprinten, diavolos
şi totdeauna învăţat a fi slugă. D. Boroleanul zugrăvind
toate aceste amerunturi, fără să-i lipsească sarea comicului,
[128]
128
SCOALA FILARMONICA
-------------------
------ ------
da oarecare gravitate lui Scapin, şi il făcea să aibă oare­
care măndrie de un suflet inalt, Gesturile ii trebuea ceva
mai iu�i, mişcărrle sprinteni, vorba mai repede pp unde §i
unde, şi cănd, ca să inşale se arată nerod, trebuea se facă
pe privitori să nu-şi uite că in acea nerozie stă incuibată
dievolia. Pre lăngă aceasta, cănd bagă pe stăpănul seu Ge­
ront in sac, işi uită, că pe şenă trebue ca şi in natură, sa
arate lucrurile, şi că, cănd ar băga cu dinadinsul un om in
sac ca s3-1 inşale, şi să-I bată, nu ar isbuti să-i dea nicio
lovitură, dacă nu ar fi cu băgare de seamă, ca intrebările
cele cu glas prefăcut să facă a veni dintr'un loc mai de­
părtat ear nu la urechea celui bogat in sac. D. Boroleanul
işi ingroşa glasul ca să intrebe, şi intreba la urechea lui
Geront, işl suptia glasul ca să respunză, �i respundea ceva
departe sau tot la urechea lui; in această şenă nedeprinsul
Boroleanul, a vendut pe indernănatioul Scapin. Cu toate că
şi autorul Moliere in şena aceasta, socoteşte pe bărbaţi de
tot copii şi voeşte să-i amăgească ca babele cu gogoriţe.
"D. Olănescul, carele totdeauna aisbutit cu relele de
pedan, in roia dascălului Silivestru, nu mai puţin a tras
laudele privitorilor. Cănd insă s'a arătat pe şenă, ca frate
al Jacintei, nimic nu putu fi mai firesc, decăt a lui infăţi­
şare, de un ştrengar in tot desfreul seu şi hotărit ; cu că­
ciula intr'o parte şi cu măna pe pistol şi pe sabie.
"OD. C. Mihalache şi Mincul , cel dintăi cunoscut in
role serioase de protagonist şi cel d'al doilea in role galante,
amendoi şi-au jucat relele de amorezaţi pe căt s'a putut,
aproape de adevăr. D. Mincul, insă mai cu covirşire a is­
butit in şena cănd se intilneşte cu tatăl seu. Frica că n'a
aflat tatăl seu intriga cu Zerbineta, trebuinţa ce avea să-şi
nscunză amorul seu, respunsurile cele intrerupte şi pline de
confuzie, sfiala de apropierea tatălui seu, roşeala pe obraz,
care totdeauna vinde greşeala celui nedeprins ăncă a minţi;
toate au fost zugrăvi te in cea mai firească desăvîrşire.
"D-la Vlasto, care a isbutit totdeauna in rola Alzirei,
şi a Righi, in vodevilul "Cina intre prietini", in rola Jacintei
a fost foarte rece. Puţin se arată că ii pasă, că amorezul
[129]
SCOALA FILARMONICĂ
129
şi bărbatul ei, este silit de puterea părintească ca să se
despar�ă, de dinsa; puţin o ingrozea o asemenea primejdie
de- a se vedea lipsită de iubitul ei, şi a-l vedea pentru tot­
deauna in braţele alteia. Vorbele se cunoştea, că era bune,
insă eşite dintr'o inimă rece, şi spunea la tot parterul, că
sunt invăţate pe dinafară. Pre lăngă acestea, s'a mai a­
dăogat şi o iscusinţă de tot nepotrivită şi fără vreme, adecă.
ca să arate cii a dobăndit rutina şenei, in cele mai triste
momente de absorbi re şi de despărţire de lăngă iubitul ei,
făcea semne din miini şi din ochi celorlalţi actori după şenă,
semne ca să o arate, că şi cănd tace, vorbeşte cu mişcă­
rile, de tot nepotrivite cu rola sa. Infătişarea pe şenă tre­
buea să-i fie pe gănduri, melancolică §i in suspinuri, vorbi­
rea de la inceput pănă la sfîrşit inecată de plăns, nodurile
obidei trebuea foarte des să întrerupă nu numai frazurile,
dar şi vorbele câteodată, şi mai virtos, vorba că iubitul seu
va lua pe alta, trebuea înecată şi foarte cu anevoe scoasă
dintr'o inimă pătimaşă pe care şi ideea o ingrozeşte şi o
sfăşie. (1)
"D-Ia Elenca, se vedea că avea mare dorinţă să joace
bine rola Zerbinetei, şi aceea ce d-Ia Vlasto, nu a făcut ca
să-şi inece vorbirea cu plănsul, d-Ia Elenca a săvîrşit, insă
trecănd hotarele, foarte bine cu risul seu cel irnbulzit şi
firesc. Atăta numai se cunoştea, cii foarte puţinii ingrijire
are ca să păzească punctuaţia, şi se opreşte unde nu trebue,
şi se repede cu vorba unde trebue să stea, pre lăngă aceasta,
niciodată nu ingrijeşte să-şi inveţe rola.
"Aceste băgări de seamă, nu sunt ca să descurajeze
pe tinerii noştri actori, ci fiind ăncă §colari, li se mai adaugă
pe lăngă băgările de seamă, ce li se fac in şcoală, şi drep­
tele observaţii ale parterului, care şi altădată, am mai zis,
că este la un actor, cel mai bun dascăl it. (2)
Il Aceste inceputuri atăt de slabe a domnisoarei Vlasto (Efrosina Po­
pescu), s'a schimbat. mai tărziu intr'o strălucită carieră de artistă, care a
onorat scena teatrului nostru naţional.
2) <Gazeta teatrului naţional>, Bucureşti. 1835. pag. 8�11.
C. L. An. XXIV. No. 2. - 3°,550.
[130]
130
SCOALA FILARMONICĂ
In cursul lunei următoare Noemvrie, s'a mai jucat ur­
mătoarele piese: Vicleniile luî Scapin de a doua oară, Docto­
rul făra uoe, Pretioasele, Şteful nerod şi Alzira.
Eată ce găsim in "Gazeta teatrului naţional" despre
modul cum s'a jucat această de pe urmă piesă: (1)
"Toate băgărilo de seamă ce s'au văzut din partea şi
cu nemulţumirea parterului, au fost mai cu deosebire la
Alzira, care după ce s'a representat de cinci ori, in loc să
se joace mai bine, şcolarii n'au avut nici această ingrijire
de a-şi şti rolele. Această neingrijire e cam indeobşte; intre
şcolari, şi mai cu deosebire la vre-o cătiva, care sunt cunos­
cu�i de parter şi nu e trebuinţă a-i pomeni. Această tra­
gedie atăt de frumoasă, şi in original şi in traductie, abia
a putut să o sprijinească d-nii Andronescul in Zamor şi
M. Costache in Aioaree. Me socotesc dator să fac aceste
băgări de seamă, ca să simţă şcolarii bunele voinţe şi rivna
publicului, care cu atăta dragoste şi imbulzire vine ca să-i
asculte, şi nu trebue să facă abuz nici in cele mai de nimic
amerunte, cu generositatea unui public, care a ştiut tot­
deauna să cinstească un inceput, şi a erta orice greşale pri­
cinuite din slăbiciune şi neincercare.
"In rol a celui dintăi american in lipsa d-lui Curie, a
debutat unul din �colarii cei noui d. Caragea (Carageali), ce
a dat cele mai bune nădejdi pentru tragedie; vorba sa era
sonoră, limba curată, şi gesturile serioase şi clasice".
Pe la inceputul lunei următoare Dechemvrie, s'a jucat
Actorul fără voe §i Triumţul amorului, vodevil de d. Vinter­
halter. (2)
Eată ce găsim in Gazeta teatrului national (3) despre
modul cum s'a jucat vodevilul Triumful amorului de Vin­
terhalter:
"Vodevilul Triumţu; amorului, ce s'a dat in beneficiul
d-lui Vahman, a şters orice fel de nemulţumire din partea
1) An. 1836. pag. 20.
2) (Gazeta teatrului naţional> Loc. şi cit. pag. 20.
3) An. 1835. No. 2. pag. 20.
[131]
SCOALA FILARMONlCĂ
131
publicului, şi a dat o mare dovadă de silinţele d-lui Vahman.
Această representatie a fost un examen spre a se arăta
sotilor şi publicului, glasurile tuturor şcolarilor şi maniera
fieştecăruia.
"Madam Caliope şi d-Ia Vlasto, au tras laudele parte­
rul ui, atăt in cănticele cele in parte, căt şi in duetu ce au
căutat impreună, Multumirea privitorilor a fost atăta de
mare, incăt şi de aş fi voit să zic ceva pentru d-Ia Vlasto,
că in Alzira işi uitase roia, şi fără grijă s'a urcat pe şenă,
dar una voce imi astupă gura, şi trebuea a cinsti cineva
talentul.
"D·la Raliţa, şi-a jucat roia in toată desăvîrşirea, şi la
căutare şi de nu ajunge pe Madarn Caliope şi d-Ia Vlasto,
dar expresia şi vioiciunea sa, rescumpără lipsa glasului,
care cu toate aceste este plăcut.
"D-la Elenca şi-a căutat partea indestul de bine, glasul
nu ii este mare, dar curat şi just.
"Intre bărbaţi, la glas a isbutit tenorul d. M. Costache
(Mihăilean u) It •
S'a mai jucat apoi piesele următoare: Orest, Cina intre
prietini de J. Roset, Vicleniile lui Scapin de Moliere, Trium­
ful amorului, Bâdăranul boerit, Orispen sau rivalul etăpa­
nului seu de �t. Burchi, Grădinarul orb sau Aloi inflorit de
Cotzebue, şi Amfurion, (1)
Găsim nimerit a da aci şi o scrisoare adresată lui Eliad
de cătră J. Repay, profesor de literatura francesă in aca­
demia de la Iaşi. Eat-o:
"Acela carele cel dintăi lucrează pentru regeneraţia
morală a unei natii, el a primit solia sa din ceruri, şi este
mai presus de orice judecată omenească. Resplata lui este
in recunoştinţa ce-i este datoare o viitorime intreagă care
va trăi intr'o nouă viată. Ferească Dumnezeu domnule, să
ve fac laude, intr'o vreme cănd in republica literilor, Iau.
dele sunt o monedă, impărtită cu atăta imbelşugare incăt
şi-a perdut tot preţul. Eu intrebuintănd scrisoarea mea spre
1) e Gazeta teatrului naţional> Bucureşti. 1836. pag. 16 şi 30.
[132]
132
SCOALA FILARMONICĂ
un mai bun folos, voiu vorbi in cea mai mare parte de
fapta dumitale, de teatru naţional şi de acest sbor al du­
hurilor cătră un viitor literal.
"S'a intimplat să fiu de faţă la representaţia unei
bucăţi jucate de trupa şcolarilor romăni, şi am remas in
mirare, nu pentrucă representa�ia a fost desăvîrşită, şi nu
a lasat nimic să mai dorească cineva, ci pentrucă, cu ata­
tea putine mijloace sa improvize cineva intr'o limbă abia
eşită din faşele sale, un teatru astfel alcătuit, este o mi­
nune ce numai singur patriotismul poate să nasca. Fie
cinste societăţii filarmonice, care a infruntat orice fel de
stavile, şi nu s'a temut a se trage inapoi, ci prin a sa ge­
neroasa statornicie şi stăruire, a dovedit că simte cat este
de insemnătoare insărcinarea cu care s'a incărcat.
"Madama Caliope are un glas just; in intonaţiile lui,
are câteodată un farmec deosebit. O zăbovire de şase luni
in Italia, ar face dintr'insa o oantatrită deosebita. - D-Ia
Vlasto are graţii şi naturel in jocul seu, şi va putea să se
faca o plăcută subretă, - Actorii mai au ăncă se puie
cătăva silinţa, ca sa poata fi deopotrivă cu actriţele, şi aş
dori să-i văd ca simt, şi sunt incredinţaţi de acest adevăr :
adecă că mai mult prin jocul fisionomiei decăt cu gesturile,
poate să pricinuească ispravă in ochii privitorilor. .Actorii
cei mari nu sunt niciodată mari gesticulatori, ci mimi de­
săvirşiţi, silesc pe privitori a simpatiza cu simţimentele ce
ei exprimă" prin elocuentul joc al fisionomiei lor. Grotescul
şi burlescul sunt depărtate de la adevăratul comic, precum
este emfazul de la tragic. Aceste observaţii ce imi sunt
insuflate de un viu simţiment de interes, nu trebue să se
iea drept critică, căci critica nu işi are nici de cum locul
aci; şi după căteva luni de invătătură nu se face cineva
actor destoinic şi desăvirşit. E trebuinţă de bune modele, şi
fiindcă lipsesc modele, şcolarii trebue să bage de seamă la
observaţiile privitorilor, celor luminaţi, şi să nu fie mulţu­
miţi de sine, decăt cănd privitorii vor fi mulţumiţi de dinşii,
Nu trebue ăncă să şi-o ia asuprăle, cănd văd că publicul
le bate in palme, care vine dintr'o bunăvoinţă a unei iubiri
[133]
SCOALA FILARMONICĂ
133
de sine naţionale, şi dintr'o nădejde că ei vor fi vrednici
odată de aceste laude, care se vor sill a le dobăndt cu
dreptul.
"Cănd văd la representaţiile romăneşti, parterul um­
plelldu-se de acel clas al norodului, care oarecănd ăncă era
poate cu totul străin la farmecul artei dramatice, cănd mă
socotesc că căte idei generoase pot să se frămente, in a­
ceste suflete de atăta vreme cufundate, intr'o obosi re apă­
sătoare; atunci simţi tot folosul faptei ce societatea filar­
monică a intreprins, �i nimeni nu simpatizează cu mai mare
vioiciune decăt mine, cu simtimentele ce o insuflă pe dinsa.
"Poate că este o ispravă neauzită in existenta natii­
lor contim porane, această simpatie pentru o inovatie, care
la cea dintăi vedere se arată că nu i-a venit vremea ăncă.
Abia s'a deschis teatru d-voastră, şi repertoriul românesc
are acum la 50 de bucăţi traduse din franţuzeşte şi nem­
ţeşte. Persoane din clasele cele dintăi ale ierarşiei durnnea­
voastre sociale se grăbesc a inchina ciasurile lor de odihnă
in osteneli literale; fiind lipsă de o clasă de bărbaţi literati
care nu poate fi in fiintă acolo unde lucrări de felul acesta
nu se află, dumneavoastră aveti o mulţime de persoane in­
semnate, care au fală de-a se face uneltitorii regeneratiei
sociale a natiei; o insărcinare aşa de in altă ii aşează mai
presus de toate laudele.
"Nu ve vorbesc, domnule, de poesiile dumitale, a că­
rora cetire mi-a pricinuit o multumire foarte vie, nici de
influinţa ce vor avea asupra literaturei naţionale, pentrucă
numai un instinct de frumuseţele ce coprind am, şi foarte
puţin am invătat limba românească, ca să pot a mă face
judecător destoinic; meritul care pot să-I preţuesc, este că
a-i putut să invingi cu atăta noroci re toate greutăţile unei
limbi ce se forma subt pana dumitale. Frumoasă e slava,
domnule, slava păstrată pentru acela carele a pus cea dintăi
peatră a zidirii, care intr' o zi, trebue să fie sla va naţiei
dumneavoastră.
nDin toată inima doresc, domnule, ca aceste frumoase
inceputuri, să-şi dea rodurile ce aşteaptă toate sufletele pa-
[134]
134
SCOALA FILARMONICĂ
triotice şi generoase, şi mai cu deosebire, doresc ca Moldova,
această soră gemenă a Ţării-romăneşti, ce are atătea drep­
turi in interesul ei, să urmeze un asemene frumos exemplu;
ursi tele literale acestor două păr�i ale uneia şi tot aceleiaşi
ml�ii sunt nedespăr�ite, şi Moldovenii vor vedea fără indo­
eală cu recunoştin�ă toate căte fra�ii lor au făcut ca să
puie temelia unei literaturi nationale.
"Primeşte, domnule, expresia mirării mele pentru fru­
mosul dumitale talent, precum şi încredinţarea simţirnintelor
fră�eşti cu care sunt, �. c. 1. Il (1)
S'a mai jucat apoi şi piesele următoare: Nepotul in
locul unchiului de Vinterhalter; Bărbatul cornat in părere
tradus de d. Grig. Grădişteanul fiul, comedii; O poliJă, co­
medie vodevil, şi Urmarea neoinooaţilor, tradusă de Vinter­
halter.
Gazeta teatrului naţional (2) ne spune că:
"Actorii au inceput a-şi jnvă�a bine rolele şi a-şi ]TI­
drepta şi impu�inarea gesturilor. D. Burileanul, care are un
deosebit talent de comic, in mai multe rănduri a fost o­
biectul unei critice, şi nu pentrucă nu e destoinic de rola
sa, ci pentrucă publicul aşteaptă de la un asemenea talent,
cu vreme o desăvirşire, şi un rar actor. Cănd ar fi fost, ca
să dea semne de un actor de rănd, nimeni nu şi-ar mai fi
adus a minte de dinsul; dar fiindcă fiecare nădejdueşte ca
acest tener in felul seu, să fie odată podoaba şenii romă­
neşti, fiecare işi dă părerile sale, şi ajută ca să i se facă
cunoscute băgările de seamă ale publicului, şi din zi in zi
a se indrepta şi a se desăvirşi. Nimeni nu se naşte invă�at,
şi d. Burileanul trebue să socotească că are a-şi face creşterea
sa pe şenă şi are de dascăl gustul celor mai lumina�i pri­
vitori. Tot ce i se mai bagă de seamă este, că căt va pu­
tea să-şi imputineze gesturile, şi să nu-şi legene trupul cănd
vorbeşte, şi nici să stea inlemnit la un loc (care n'o face
niciodată), dar nici să se mi�te de colo pănă dincolo pe şenă
1) eCurierul rornănesc s , 1836. No. 60. pag. 237.
2) An. 1836_ No. 8. pag_ 62_
[135]
SCOALA FILARMONICĂ
135
cănd nu e trebuinţa. El a căştigat favorul publicului, şi
numai cum se arată pe şenă, privitorii incep a ride, şi de
aceea nu trebue niciodată să facă ceva peste măsură, soco­
tind că cu aceea, să insufle şi mai mult risul. Sili TI ţa cea
mai mare săi fie a-şi invăţa bine rola şi a se pătrunde de
dinsa, pe urmă a ingriji cu maniera sa cea firească ca toate
vorbele să fie bine auzite in public : ear ca să auză spec­
tatorii nu e trebuinţă de o strigare peste măsură, ci starea
la un loc cuviincios, şi vorbele curat şi fără grăbă, rostite
după al lor inteles şi cu accentul cuviincios sunt indestule",
In musică elevii făceau asemene progrese simţitoare,
căci după un an de studiu, ei representau pentru prima
dată in limba romănă opera Semiramida de Rossini.
Elevii cari au jucat in această operă au fost:
D·ra Caliope in rolul Semiramidei, regina de Babilonia.
D-ra Raliţa Mihăileanu in rolul princesei Azema.
D-nu Nicu Andronescu in rolul lui Arzaee, comandan-
tul armatei.
D-nu J. Curie in rolul principelui Assur.
Ii-nu Costachi Mihăileanu in rolul lui Jdreno, regele
Indiei.
Enumerăm aci un număr din piesele care s'au jucat de
elevii scoalei filarmonice, şi despre care, pentru unele am
văzut şi dările de seamă făcute in foile timpului de atunci.
Abia este un an ne spune Gazeta teatrului naţiona; (1), de
cănd s'au inceput regulat representaţiile româneşti, şi limba
noastră a dobăndit atătea traductii din cei mai vestiţi poeţi
francezi şi nemţi, cum şi bucăţi originale. Teatru romănesc
pe lăngă şcoalele naţionale, a deschis un drum foarte intins
literaturii noastre şi s'a făcut' o deprindere literară la toţi
tinerii cari es din �coală. Nădejdea şi multumirea de a-şi
vedea cineva faptele sale, infătişate la un public intreg, de-a
vedea o mulţime de privitori plini de băgare de seamă a le
auzl �i a bate din palme, a incurajat o mulţime de tineri,
1) An. 1836.�pag. 31. Vezi şi Felix Colson, De l'etat present et de
l'avenir des Principautes de Moldavie et de Valachie, Paris. 1839. pag. I78.
[136]
136
SCOALA FILARMONICĂ
ca vremea ce mai inainte şi-o petrecea intr'o perdere vred­
nică de jale, a o hotări pentru cultura limbei şi imbogăti­
rea bibliotecii rornăneşti. In vreme de un an limba rornă­
nească :1. dobăndit peste 40 de bucăti dramatice din care
unele s'a tipărit, altele sunt subt tipar, şi altele aşteaptă
teascurile vacante ca să se tipărească.
1. Mahornet, de Voltaire, trad. de 1. Eliad,
2. Amfitrion, de Moliere.
3. Bădăranul boerit (Le bourgeois gentilhomme) de
Moliere, tradus de căpitanul Voinescu.
4. Sgărcitul, de Moliere, trad. de J. Roset.
5. Vicleniile lui Scapin, de Moliere, trad. de G. Basti.
6. Alzira, de Voltaire.
7. Regulu, tradus de 1. Văcărescu.
8. Cina intre prieteni, de J. Roset.
9. Doctorul fără voe, de Moliere , trad, de maiorul
Voinescu.
10. Preţioasele, de Moliere, trad. de 1. Ghica.
11. Steful nerod, de Kotzebue, trad. de Niţescu.
12. Actorul fără voe, de Vinterhalter.
13. Triumful amorului, de Vinterhalter.
14. Crispen sau rivalul stepănului seu.
15. Grădinarul orb sau Aloi inflorit, de Kotzebue, trad.
de C. Aristia.
16. Silita căsătorie, de Moliere, trad. de C. Aristia.
17. Nepotul in locul unchiului, de Vinterhalter.
18. Dandin sau Bărbatul cornat il! păreri, de Molier«,
trad. de Grig. Grădişteanu fiul.
19. O poliţă, comedie vodevil.
20. Urmarea nevinovaţiJor, trad. de Vinterhalter.
21. Amorul doctor, de Moliere, trad. de M. Florescu.
22. Orest, de Alfieri.
23. Saul, de Alfieri, !;rad. de Eliad,
24. Virginia, de Alfieri, trad. de C. Aristia,
25. Harpagon, de Moliere, trad. de J. Roset.
26. Zaira, de Voltaire.
27. Bolnavul imaginar, de Moliere,
I
I
1
[137]
SCOALA FILARMONICĂ
137
---� -�------
28. Misantropia şi Pocăinţa, de Kotzebue,
29. Copilăria lui Carol II-lea.
30. Meropa , de Voltaire, trad. de dona Catinca Sim­
boteanca.
31. Britanicu, de Racine, trad. de d. 1. Văcărescu.
Se implinise trei ani de cănd şcoala filarmonica mer­
gea progresând şi teatrul romanesc nu inceta de-a da cele
mai frumoase representaţiunl prin care se mărea virtutea
�i se lovea viciul, se inspira patriotismul şi moralitatea, şi
se cultiva limba naţională.
Inimicii insă care se găseau, mai ales in partida ru­
sească, văzănd toate aceste aspiraţiuni către civilisare,
căutare să compromită societatea, calomniănd-o de con­
spirătoare �i persecutănd-o prin manoperele cele mai in­
fame. Văzănd insă eli pe calea aceasta nu reuşesc la ni­
mic, căci atăt teatru căt şi şcoala inaintau şi mai tare, in­
cepure prin corupţiune; se siliră mai intăi prin toate chi­
purile a sul pe şenă farse, comedii, satire personale, rnuş­
caturi, scrieri cu o limbă stricată şi izbitoare in artă şi
morală.
Prin aceste representatiuni care nu făceau decăt se
,
corumpă spiritul şi tot ce e nobil in inima poporului, se in-
cepu decadenţa teatrului naţional abia creat.
Adevăraţii romăni care erau intre membrii societăţii
cu sentimente nobile şi patriotice, vezend că felul acestor
representaţiuni produceau unei părţi insemnate din public
mare plăcere şi petrecere, clar care indirect n 11 aduceau decăt
degradarea scenei române, - se incercare a inlătura aceste
piese, şi cu greu putură sui pe scenă o scriere clasică,
drama Mieantropia 'li Pocainta de Kotzebue, tradusă de J.
Voinescu II.
Eată ce scrise după representaţia acestei piese repo­
satul B. Catargiu, unul din membrii societăţii fllarmonice,
asupra stării de lucruri care cotropise scena romănă :
Trei ani sunt de cănd voinţa unui om, voinţă însă
de acelea ce nu o opreşte nicio sta vilă" nu se clatină de
nicio isbire, făcu pentru intăia oară, romănul să încalţe co-
[138]
138
SCOALA FILARMONICĂ
turnul, să ia masca comică, �i să facă să resune pe �enă,
astă limbă, ce mai nainte de 15 ani, socotea cineva că nu
este in stare decăt sa exprime cunoştinţele muncitorului
sau cel mult (care era �i mai reu) rătăcitele idei ale logo­
feţilor vremii.
"De atunci tinerii actori români se incercare mai la
toate ramurile dramatice, �i cu toate că astă grabă de a
cuprinde deodată mai multe talente de naturi deosebite, se
păru un fel de zăticnire la inaintarea lor, dar un ochiu in­
cercat trebuea să vază in acea grabă �i nesaţiu, un entu­
siasm, de a săvirşi un om singur aceeace prin alte ţări să­
virşesc mai mulţi; �i entusiasmul totdeauna a săvirşit mi­
nuni. Un asemenea ochiu, in loc de a se posomort la acel
fel de neorăndueală, zimbea inaintea nădejdii �i aştepta cu
incredintare minunile.
"Ace�ti noi actori luare d'arăndul toate felurile dra­
matice, �i incercare �i opera, �i vodevilul, �i tragedia, �i
drama, şi comedia, şi dupa potriva vremii şi a mijloacelor,
la toate se arătare mai presus de nădejdile chiar ale fun­
datorilor teatrului naţional. Bine ar fi fost insă, ca dreptul
entusiasmu ce auditorul simtt atunci, să fi fost mai mărgi­
git, căci aplausele lui cele f�'ră vreme, făcură neincercaţii
actori a se crede desăvîrşit artişti: �i in locul grijei de a
se perfecţiona, le intra o măndrie oarecum, şi o incredin­
ţare că orice fac place, şi că parterul e dator să bată in
palme. După aceasta, afectatii, lipsa bunei orăndueli, �. c. l.
"Doue spiţe din toate ramurile dramatice, de�i se ară­
tare la inceput in teatru, dar pe urmă se uitare cu totul.
Tragedia �i drama. Abia Melpomene i�i arată săngerosul
pumnal pe şena romaneasca, �i numai decăt peste săngele
tragic, Terpsihore incepu a trage danţuri burleşti �i toată
ilusia rornănului se strica; nimic sublim, nimic de simţire
nu se mai veziJ, nimic nu mai mişca inimile noastre, nimic
nu mai făcu să mai vărsăm o lacrimă. Căntecul �i risul
satir �i ridicol. Dar romanul s'a văzut că nu e făcut pen­
tru astea, caci pe de o parte privitorul se ostenea să riză,
[139]
SCOALA FILARMONICĂ
139
�i pe de alta actorul cu căntecul păţea ca bietul Sosia cu
Mercur, căci publicului nu-i plăcea musica (lui Sosia).
"Satira mai mult muşcă decăt face bine, �i romanul
a fost destul muşcat, acum cere folos �i va să se vindece;
destul i-a fost inima rece, acum va să i se inoălzească.
N'are trebuinţă de căntare, pentru că n'are pofta de [oc.
"O nouă scăntee electrică era trebuincioasă ca s11·1
deştepte din trista amorţire, �i s11 arate drumul actorului
pe care să apuce, incăt el să simţă plăcere in profesia sa,
şi privitorului să in sufle �i mulţumire, şi lacrimi, şi recu­
noştinţă, şi binecuventare.
"Misantropia şi Pocăinţ« fu a doilea peatră de incer­
care romănului, Actorul rornăn, la glasul actorului neamţ
se strămută, plin de lacrimi, îşi învaţă rola, şi cu lacrimi
adevărate vine pe �enă, şi tot parterul e stropit de lacrimi.
Slavă dar lămuritoare autorului german, şi cinste şi recu­
neştiută traducătorului roman, pentru frumoasa sa alegere
şi norocita traductie l şi unul şi altul contribuiră la această
fericită prefacere. Astă traductie fu pricina de o noua do­
vadă şi de talentul actorilor, şi de aceeace poate limba
noastră sub pana unui artist.
"Misarltropia şi Pocăinţa se puse, zic, pe şenă, şi toţi
incetare de a mai zice ca pănă acuma: actorii romani ar
face ceva, dar le trebue vreme şi învăţătura, exemple, mo­
dele, profesori şi altele". Un glas era in tot parterul şi un
glas era in tot oraşul a doua zi: "Actorii români simt,
joacă, ear nu se joacă, actorii romăni au zugrăvit şi au ară­
tat in fiinţă simtitatea autorului german". �i e adevărat,
chiar autorul de ar fi fost de fată la representaţia roma­
neasca s'ar fi văzut mai bine pe sine in oglinda inimii ro­
manilor.
"De ce actorii romăni fure intr'o zi aceeace nu puture
fi in trei ani? Pentru că trei ani au umblat incercănd, pen­
tru ca in trei ani fure rătăciţi in drumul lor, şi pentru că
intr'o zi se văzură la sine, se văzură la locul lor.
"Lăsaţi dar voi fii ai acelor mari domnitori ai lumii,
lăsaţi bufonăria, lăsaţi satira pe seama acelor suflete in-
[140]
140
SCOALA FILARMONICĂ
ghesuite, pe seama acelor duhuri sărace. Părinţii vo�tri au
fost mari, şi voi nu puteţi fi. mici. - Vrei ca actorul romăn
să arate ceeace este? Fă-l să trăească in elementele stră­
moşilor săi. Slava, amorul, generositatea, patriotismul, res­
bunarea, trufia, dreptatea, eata ce-i trebue lui ca să fie
mare. Dă-i tragedii săngeroase şi drame scrise cu lacrimi şi
le va juca bine. Nu-i da farse, că el nu ştie să fie bufon;
el n'a ştiut a se slugărl şi a se maimuţa; nu-l vei vedea
niciodată să-şi ştie rola, pentru că nu-i place nici in glumă
a fi măscăriciu.
"Priviţi teatru o şcoală de moral, şi veţi găsi pe actori
măndri de a fi profesori norodului, şi veţi avea şi actori
buni. Faceţi pe actorul romăn să meargă singur imbulzit
de sine, inecat in lacrimi pe amvonul seu, să inveţe, să in­
duplece, să mişte inime1e, să pornească lacrimele, să se
simţă fericit şi măndru de profesia sa. Nu-l tiriţi in silă a-i
pune peruca bufonului in cap, a-l face o caricatură şi a-l
umili spre a se scălimba inaintea unui public, care şi el e
tot roman, şi singur nu ştie să- şi dea socoteala de ce nu-i
place.
"Asta e misterul teatrului socotit in adevărata lui in­
semnare, şi astfel a fost socotit şi intru cei vechi". (1)
Aceste cuvinte bine găndite asupra rolului pe care
teatru trebuea să-I aibă, intr'o societate, nu putu impedeca
scena rornănă de a aluneca pe povirnişul pe care apucase.
Piesa MisantTopia şi Pocainta fu una din cele de pe urmă
representate pe scena rornănă, care urmâ a cădea eară in
fasele şi bufoneriile cu care publicul incepuse a se deprinde,
contribuind astfel singu r la sinuciderea ei.
Din causa calomniilor şi persecutiunilor indreptate in
contra societăţii filarmonica, care mergeau crescend şi care
ameninţau existenţa ei, Cămpineanu şi Eliad, se invoire să
aleagă din sinul SOCi8tăţii căţiva membri incercaţi, şi hotă­
riţi a se constitui intr'o societate secretă, cu scopul de a
lupta in obsteasca adunare in contra apucăturilor guvernu-
Il ,Gazeta teatrului narional s , an. 1836. pag. 94-96.
[141]
SCOALA FiLARMONICĂ
141
lui, care sub inspiraţiîle ruseşti căuta să lovească in inte­
resul naţional.
Fundatorii acestei societăţi secrete fură Cămpineanu,
Eliad, Grigore Cantacuzino, Voinescu Il şi ăncă alţi patru
membri. După cătva timp, pe lăngă aceştia se mai iniţiară
alţi noue membri, din care cinci erau străini.
Introducerea acestor căţiva venetici paralisă insă in­
teresele societă�ii şi făcu a degenera totul. Ei nu căutare
decăt a spiona, a trăda şi a introduce intrigi intre mem­
brii cei mai de seamă ai societăţii.
Aşa, unul din nuoii membri, pe care Eliad il ascunde
sub pseudonimul Sareaiiâ, făcu o piesă de teatru după căt
se vede inadins, căt se poate de proastă, şi pretinse de la
Aristia a o representa cu elevii şco alei pe teatru. Aristia
işi permise a critica acea piesă, spunend că ar fi prea mo­
notonă. Autorul prefăcăndu-se ofensat, provoacă pe Aristia
la duel, lucru ce pe atunci era un adevărat scandal, şi care
putea arăta societatea filarmonică intr'o lumină cu totul
nefavorabilă. Indată incepu in oraş a se respăndl vorba, că
pe la societatea filarmonică se petrec lucruri ca prin tim­
pul enicerilor, kes �i ear kee, zi c'am scris bine că te taiu.
Membri societăţii insă, şi mai ales Cămpineanu, Eliad
şi Voinescul II, ştiind că societatea e calomniată de conspi­
ratori şi reu văzută de curtea protectoare a Rusiei, şi per­
secutată din porunceală de guvernul pasiv altării, care
inadins căuta pretexte pentru a ajunge mai curend la di·
strugerea ei, se pusere cu dinadinsul a face pe Aristia a
nu se mai bate in duel; acesta însă s'a opus, şi Sarsailă
vezănd că lucrul e serios, se retrase.
Aceste toate şi alte asemenea acestora, şi prin teatru,
şi prin şcoală, şi cu demoralizarea elevilor şi elevelor, făcură
pe membrii societă�ii a se tot desgusta.
Unul dintre străinii ce fusere admişi intre membrii
societăţii, era şi doctorul Tavernier, care puse cu răpejune
in lucrare planul dlstrugetor al duşmanilor societaţii. Acesta
intr'o zi, in plină adunare a membrilor societăţii, spuse că
are a se plănge asupra d-lui Sarsailă, acusăndu-l ca un ne-
[142]
142
SCOALA FILARMONICA
demn de a mai face parte intr'o asemenea societate. Şi se
rosti astfel:
"Domnilor şi fra�i! Acest domn Sarsailă a venit intr'o
zi la mine şi mi-a cerut in numele frătiei, a-i da ceva tare,
cu care să otrăveasca pe un biet pictor polon refugiat, că­
ruia părin�ii d-lui i·audat ospitalitatea. Eu, in calitatea
mea de doctor in medicină şi de om onest, i-am refusat
una ca aceasta. După vreo căteva zile bietul june pictor a
�i murit, d. SarsaiJă a venit la mine radios de bucurie, şi
cu o rinjire sardonică, zicăndu-rni : ai văzut? credeai că eu
n'am să aflu mijloace ca să me scap de rivalul meu? eată
că şi fără d-ta mi l'am pus bine. Prin urmare acuz pe d.
Sarsailă de ucigaş şi nedemn de a mai fi so� al nostru a.
D. Sarsailă se apără, Unul zicea ela, altul nu. Ince­
pure apoi a se insul ta unul pe altul cu cu vin tele cele mai
de rănd.
Membrii societă�ii remasere uimi�i şi muti la un ase­
menea spectacol, pănă cănd Voinescul II luă cuventul şi
zise cele următoare:
"Domnilor, şti�i că eu sunt militar şi legile nu me
iartă a lua parte la societăţi secrete: pe lăngă aceste culpa
mea se agravă şi mai mult, ca fiind adjutant al lui Vodă,
me aflu şi so� cu dumneavoastră. Am sărit peste toate le­
gile numai din zelul de a lua parte intr'o societate de frati,
ale căror principii prepară un viitor mai demn de naţia
noastră. Cănd insă in loc de resultate bune nu ved decăt
scandale, cănd in loc de morală sau onestitate, nu văd de­
căt fapte din cele mai condemnabile, atunci mă rog să-mi
da�i voe a-mi cere inapoi jurămentul şi a nn me mai corn­
puta in numărul soţilor; căci dacă d. Sarsailă este in ade­
văr un asemenea de laş ucigător, singuri vedeţi cu cine ne
aflăm noi alăturea; eal' dacă este inocent, şi d. 'l'avernier
are inimă şi cutează a forma o asemenea calomnie, atunci
calomniatorul este asemenea ele infam ca şi un ucigător,
Unul din două casuri cată să fie aci, şi ori in unul ori in
altul, bine vede�i dumneavoastră că ne aflăm (ertati-mi
vorba) intre scelerati. Eu imi cer jurărnăntul.
[143]
SCOALA FILARMONICĂ
143
- Şi eu cer pe al meu, adaose altul.
Şi eu pe al meu, adaose al treilea ...
Şi aşa pănă la cel de pe urmă.
Astfel se distruse societatea secretă, - im preună cu ea
şi acea filarmonică, - şi teatrul na�ional inceta. Totul se
spulbera. in vănt ! (1)
Istoria acestui inceput al scenei romăne in Valachia,
reproduce in mai mic trăsăturile generale ale întregei miş­
cări culturale ale romănilor. Curentul de cultură ce-şi făcu
cale intre rornăni indată după alungarea fanario�ilor, se in­
tinse cu răpejune asupra intregei sferi a deşteptării na­
�ionale, şi trebuea să cuprindă in sine şi intemeerea teatru­
lui. Cu toate că fanario�ii dispărută, poporul roman nu-şi
redobăndi libertatea deplină a traiului seu, căci erau ăncă
destule elemente străine intesate a-l măntine in acea stare
de inapoere. Stăpănirea rusească care se incuibase in �ară
de la Regulamentul organic, privea negreşit cu ochi rei ase­
menea inceputuri caracteristice ale redeşteptării conştiinţei
na�ionale. Alexandru Ghica, Domnul Munteniei, de un ca­
racter slab şi şovăitor, cu toată simpatiă lui netăgăduită
pentru causa naţională, nu era in stare a se putea opune
intrigilor meşteşugite ale consulului rusesc de atunci, - care
sprijinit de partidul rusesc din Muntenia, urzi toate acele
intrigi prin care să cufunde prima incercare a teatrului
naţional.
A trebuit ca romanii să se emancipeze şi din aceste
ultime lanţuri, pentru ca teatrul na�ional să imbrace la ei
o formă statornică şi să devină unul din elementele prin­
cipale ale vieţii lor culturale.
'I'otuş inceputul făcut de Societatea filarmonică nu re­
mase fără a da roade, şi dovada cea mai bună este e11 ac­
torii cei mai insemnaţi ai scenei libere rornăne reinfiin�ată
in anul 1844-1845, au fost cea mai mare parte dintre pri­
mii elevi ai acestei şcoli, şi anume: Efrosina Popescu (d-ra
1) Vezi Eliad. Isachar, pag. 85.
[144]
144
SCOALA FILARMONICĂ
Vlasto), Raliţa Mihăileanu , dona Caragiali (d-ra Caliope),
d-nii C. Carageali, Ion Lascarescu, Anesti Crombace şi Ste­
fan Mihăileanu, care incăntase ăncă de copil publicul Bu­
cureştean in represen taţiile date sub auspiciile Societăţii
filarrnonice.
TEODOR 7: BURADA.
[145]
BOUL
---------------
BOUL
SONET
'iih'eapururi trist, In mijlocul cămpiei,
� Voinicul bou priveşte inainte,
Cu ochii mari, cu sufletul cuminte,
Ca un simbol antic al poesiei.
Şi parcă-ar vrea să spue prin cuvinte
Că a remas el paznicul moşiei,
Căci toţi s'au dus in lumea veciniciei,
Ear Laţiul e ţară de morminte.
Trec norii, trec, spre asfinţit de soare,
Inveştrnentănd senina lui tăcere
Intr'un mister de umbre călctoar«:
El pleacă trist să eate măngăerc
Urrnănd pe jos un lung şir ele cucoare
Ce dintii 'n sbor o notă de durere.
145
. LAn. XXIV ]\0. 2
30 550.
10
[146]
146
ANZIO
A N Z 10
Pescar cu luntrea văpsită 'n verde
Anină-ţi pănza sus de catarg;
Ventul ne-a bate şi ne vom pierde
Spre larg, spre larg.
Fată cu sinul ars de căldură,
Remăi nebună aşa cum eşti
Şi ia-ţi ghitara, zi lung din gură
Că me iubeşti.
Ce-atăta trudă ş'atătea gănduri
Pe invechitul disc de părnent
Cănd mai la urmă tot patru scănduri
Iţi ştiu de rănd!
Remas in lume dintr'o poveste,
Anzio, marca m'a luminat:
Toată morala vieţii este
Un sărutat.
DU/IJU Z/lJI1FIRESCU.
[147]
IOAN CALlMAN ASF.N
DIPLOMA LUI IOAN CALIMAN ASEN
147
u�-
I� � n numărul din Septemvrie 1889 al acestei reviste am
l �" publicat un articol, in care m'am silit a dovedi că di­
ploma editată de Aprilov sub data 1192, Fevruarie 2, indic­
tionul 1 �i atribuită de acelaş Aprilov ţarului bulgar Ioan Ca­
liman Asen, nu poate fi autentică atăt din pricina anachronis
mului cuprins in dată căt �i din pricina a o mulţime de forme
linguistice, ce dovedesc că ea a fost alcătuită cu mult mai
tărziu decăt finea sec. 12 sau inceputul sec. 13. Diploma
imi era cunoscută atunci numai in ediţia foarte defectuoasă
a lui Aprilov. A vend după aceea ocasia a o studia in foto­
grafia foarte exactă din colecţia lui Sevestianov (museul
Rumjancov din Moscva), găsesc trebuincios a completa cele
zise prin căteva observaţi uni noue �i a indrepta greşelile
de căpetenie ale ediţiei lui Aprilov.
Prima greşală se află in insăşi data diplomei �i e cu­
rios că nu numai cel ce a trimis copia lui A prilov, dar mai
coţi invăţaţii căţi s'au ocupat cu actele muntelui Atos (I)
cCU cetit data gre�lt. In fotografie se citeşte foarte u�or
(Slpl' (67GO), se vede insă �i urma unei a patra litere, din
care eu nu pot distinge lămurit decăt o liniuţă verticală,
ca prima linie a lui 1', II etc. Ar fi fost dar de a�teptat ca
invaţaţii să citească nu 6700 (fS�:'), ci 0750 (ţZirll'), cum a
1) Vezr locurile citate din Avraamovii:, Grigor07Ji't, lIfi/lei, Langlois in
descrierea manuscriptelor lui Sevastianov de A. Viktorov, Co spanie PY1\O­
nnceă II . .li. CeUaCThJIJIOHa, A. BIIKTOpOml" Moscva 1881, p. 98. Por­
ji"iev e citat şi in articolul meu din Septernvric.
[148]
148
IOAN CALIMAN ASEN
cetit Viktorov după fotografie. In acest cas documentul ar
avea data 1242 in loc de 1192. De aci s'ar vedea că nici fal­
sificatorul nu s'a inşălat atribuind acest privilegiu lui Ioan
Caliman Asen, deoarece la 1242 domnea in adevăr acest ţar.
Data documentului insă nu este 1242. La ea trebue
adausă cifra a patra. Florinskij; intr'o bro�urli asupra ac­
telor de la Atos �i fotografii lor lui Sevastianov (1), citeşte
aci II (8) �i datează doc. 6758 ((<\11(1111') i. e. 1250. Aceasta
dată nu poate fi admisă deoarece il nu se află in fotografie.
Eu presupun că in locul cifrei a patra s'a aflat r, din care
in fotografie se poate distinge destul de bine prima linie verti
cală. Originalul trebue să fie aci in cătva �ters, deoarece alt­
mintrelea nu s'ar fi in�ălat Grigorovie, ale cărui copii sunt
totdeauna de o mare exactitate. Cetind dar (!'�Iml: (6753) ne
ese data de la Christos 1245, dată ce cade in timpul dom­
niei lui Ioan Calirnan Asen (1241-1246). După cetirea lui
Florinskij (1250) am avea un anachronism, deoarece la 1250
nu mai trăia Ioan Caliman Asen. Admiţend astfel datele
1�45 sau 1242 - singurele admisibile - nu mai incape in­
doeală că diploma a fost atribuita de falsificator lui Ioan
Caliman Asen, fiul lui Ioan Asen II �i nepotul lui Ioan
Asen 1.
Orice data am admite din cele citate, indictionul ei
este greşit. Anului 1242 ii corespunde indict. 15, lui 124:5
indict. 3, lui 1250 indict. 8. Indictionul 1 corespunde anu­
lui 124.3 ((5751); ar trebui să avem dar in original ţ:.1IC11[\'·
Cu toata silinţa insă ce mi-am dat la cetirea fotografiei n'am
putut scoate cu nici un preţ in dată litera 1\. Dar această
greşală in calcularea indictioanolor n'ar fi de mare insern­
nătate chiar dacă documentul ar fi mai puţin suspect; ast­
fel de gre�eli se găsesc şi in documentele autentice.
Pe lăngă argumentele citate in primul articol in fa­
voarea falsităţii putem adăuga acum �i caracterul scrierii.
El nu poate fi mai vechiu dACM sec. 15 sau 16. Diploma
1) AflOHCKle l1KThl n [pOTorpa!jJl1'�eCK18 erUIllIlUl etc. T. <1>!1O-­
pnucnaro, St. Petersburg, J 880, p. 34.
[149]
IOAN CALlMAN ASEN
149
scrisă intr'o semiuncială caracteristică acestor două secole.
In sec. 12 -14 documentele bulgare - judecănd după nein­
semnatele remă�iţe ce ni s'au păstrat - se scriau sau intr' o
uncială pură, câteodată foarte frumoasă, ca d. e. diploma
din 1342, sau intr'o semiuncială ce pare a fi avut o mare
asemănare cu semiunciala documentelor serbeşti din aceeaşi
vreme (doc. din 1348 �i, pe cat pot judeca din notitele lui
Grigorovic la copia sa, dac. lui Const. Asen pănă la 1278).
E de notat pe lăngă acestea că scrisoarea diplomei noastre
-ste identică cu scrisoarea altor două documente din mănă­
stirea Zografos, unul atribuit lui Andronic "ţarui Constau­
tinopolei" (6795), celălalt mai multor tari (6427 - 6879) bi­
zantini, bulgari �i serbi, ale căror iscalituri sunt imitate
intr'insul. Judecănd după fotografiile lui Sevastianov, toate
«ceste 3 documente sunt fabricate de aceeaşi mănă. Pe cele
două din urmă le-a socotit dubioase �i arch. Porfirie; Flo­
rinskii le socoate de producţiuni mai tărzii, le recunoaşte
insă o însemnătate ce in realitate n'o au. Intr'o colecţie
completă de documente bulgăreşti ele ar merita a fi publi­
cate ca modele de falsifica ţii ale sec. 15 - 16. Mici fragmente
dintrinsele a publicat Florinskij in scrierea citată, p. 34 - 35.
Cf. despre ele �i Viktorov, loc. cit. p. 98-99.
Trebue sa atragem in fine atenţiunea asupra cătorva
greşeli din ediţia lui ApriJov. Numele Ac1mb in orig. este
scris ACIOm" nu Acens : ambele forme tot un fel de neexacte;
in loc de Bieria din Aprilov in orig. se cite�te B1mItl'rIa. Aci
deci e vorba fără indoeală de Venetia, nu de Viena.
BOY!l;Hl\!aa la A prilov este exact. Florinskij citeşte greşit
"BoY!l;IIUla !l;ailZC Ii Jl.O B1>llcTre". Cuvintele XPIIC-ra, nora, napr,
etc. nu sunt scrise intregi, ci sub title: x-a etc.
IOAN BOGDAN.
[150]
Spaniolul părăseşte grădina cu o ochire de adio asupra Zornidei.
[151]
r
f
DON QUIJOTE DE LA MANCHA
Urmare
xxx.
Unde se urmează istoria captivului.
SONET
oi suflete fericite, prin fapte de vitejie,
����De ale vieţii chinuri şi necazuri aţi scăpat;
De pe-acest păment de jale, voi acum cu veselie,
Pe-ale cerului inalte şi verzi plaiuri aţi sburat.
Voi arzend de zelul sacru, şi de- o nobilă rnănie,
Ale corpurilor voastre puţeri aţi exercitat,
Ş'a mării vecine-intinsă şi năsipoasă cămpie,
In al duşmanilor sănge şi'n al vostru aţi scăldat
[152]
152
DON QUrfOTE DE LA MANCHA
Mai curend decăt bravura, viaţa v'a părăsit,
Voi v'aţi stins, insă virtutea braţelor voastre slăbite,
Cu toate c'a fost învinsă, biruinţa căştigâ ;
Şi'n căderea voastră tristă, ce de zile v'a sfirşit
Intre ziduri şl'ntro arme, o suflete fericite,
Lumea faimă neuitată, cerul glorie ve dă.
Intogmai aşa il ştiu �i eu, zise captivul. Apoi acel
adresat fortereţii, dacă mi-aduc bine aminte, zise cavalerul,
sună astfel:
SONET
In aceste meterezuri, ce acum stau risipite,
In această ţernă stearpă - atăt de muncit părnent v--,
Trei mii de soldaţi murire, suflete neprihănite
Care vii se inălţare spre-un locaş mai bun şi sfănt,
In zadar exercitare braţele lor obosite
La 'nceput, intr 'un puternic şi nemărginit avent :
In urmă puţini la numer, cu inimile sdrobite,
Sub al săbiei tăişuri ei găsir' a lor morment,
Acesta-i pămentul care it fost Iară incetare
Plin de mii de dureroase şi jalnice amintiri,
In veacurile de faţă şi in cela din trecut;
Insă suflete mai drepte, din sinu-i fără 'ndurare,
Nu s'au suit niciodată spre-a cerului mtăriri,
Nici mai eroice corpuri aici jos nu s'au născut.
Sonetele nu pătură rele, �i captivul se bucură de �ti­
rile ce i se dădură de tovarăşul seu, �i urrnănd povestirea
sa zise:
- După ce Goleta �i fortul fure luate, Turcii dădură
poruncă să se darme Goleta, clici fortul remasese in a�a
stare, incăt nu mai era ce să dee la păment. Pentru a lucra
[153]
DON QUIJOTE DE LA MANCHA
mai iute �i cu mai pu�ină muncă, o minare din trei părţi.
Dar nici dintr'una nu se putu sfărma ceeace părea mai
slab, adică zidurile cele vechi; in vreme ce tot ce remăsese
in picioare din întăritura noua ce o făcuse micul frate (1),
cazu la păment cu multă u�urinţă. La urmă flota se in­
toarse la Constantinopole triumfătoare �i biruitoare. Puţine
luni dupa aceea murt stăpănul meu Uchali, pe care-I nu­
meau Uchali Fartax, ceeace vrea să zică pe limba turcească
renegat raios, căci a�a era in adevăr, �i Turcii au obiceiu
de a-şi da numele dupa vre-o meteahnă sau virtute ce au.
Aceasta vine deacolo că la dinşii se află numai patru nume
de familie care se scoboară din casa otomană, ear ceilalţi,
după cum am zis, i�i iau numele �i pronumele sau de la
metehnele corpului, sau de la virtuţile sufletului. Acest
răios fusese văslaş, fiind 14 ani rob Marelui Domn. l21 La
virsta de mai bine de 34 de ani se lepăda de credinţa sa,
pentru ura incontra unui turc, �i spre a-§i putea resbuna,
fiindcă-i dăduse o palmă, in vreme ce visla. Curajul lui fu
atăt de mare, incăt tără a intrebuinţa mijloacele �i căile
pe care le intrebuintează cei mai mari favoriţi ai Marelui
Turc, ajunsese să fie regele Algeriei, �i apoi general al mării,
care este a treia funcţiune a împărăţiei. (3) El era de na­
ţiune calabrez §i din punctul de vedere moral, om de treabă.
Pe captivi ii trata cu multă blăndetă, §i avu pănă la trei
mii. După moartea lui ei fure împărţiţi, după cum lăsase
el prin testament, intre Marele Domn §i renegaţii sei, căci
Marele Domn este deasemenea fiu moştenitor al tuturor
celor ce mor, §i ia §i el parte cu ceilalţi fii pe care-i lasă
mortul. Eu căzui la un renegat vene�ian, care fiind matroz
unei corăbii, fu prins de Uchali, �i apoi el ajunse a fi cel
mai crud renegat ce s'a vezut vreodată,
Numele lui era Azan-Aga. El deveni foarte bogat �i
1) FI-atin sau Fratele cel mic este călugărul J acome Palearo, care servi
ca inginer pe Carol V şi pe Filip IL
2) Astfel se numeşte Sultanul.
3) Aceste trei funcţiuni sunt: cea de mare uisir, cea de mufti şi cea
de ciipilan-fala sau general al 1I1i1ri;.
[154]
154
DON QUIJOTE DE LA MANCHA �
tu rege al Algeriei. Eu venii cu dinsul din Constantinopole,
foarte mulţumit că me aflam· atăt de aproape de Spania.
Nu doar că a� fi găndit să scriu cuiva despre nenorocita
mea soartă, dar voeam să văd dacă norocul nu-mi va fi
mai priincios in Algeria, decă t in Constantinopole. Acolo
incercasem deja mii ele mijloace spre a fugi, dar nici unul
nu e�ise la bun capăt, �i găndeam să caut in Algeria alte
mijloace de.a dobăndi aceea ce doream atăt de mult. In
adevăr, niciodată nu me părăsi speranţa de-a că�tiga liber­
tatea, �i cănd ceeace unelteam, cugetam �i puneam in lu­
crare nu ducea la sfir�it dorit, indată, fără a pierde curajul,
născoceam �i găseam altă speranţă care să mă susţină,
chiar de era slabă �i neinsemnată.
Astfel imi petrecui viaţa, inchis intr'o temniţă sau
casă, pe care Turcii o numesc bano, �i unde ei inchid pe
captivii cre�bni, �i pe acei ai regelui, �i pe acei ai unor
particulari, precum �i pe acei ai municipalitătii. Ace�tia
sunt, cum s'ar zice, captivi ai consiliului �i servesc oraşu­
lui la lucrările publice ce face, sau la alte sarcini. Ei capătă
foarte greu libertatea lor, căci fiind ai comunei �i neavend
un stepăn particular, n'au cu cine să negoţieze rescumpe­
rare a lor, chiar dacă ar avea banii trebuitori. In aceste in­
chisori, după cum am zis, unii particulari din oraş au obi­
ceiu să ducă pe captivii lor, mai ales cănd sunt de rescum­
părat, căci aicea ei sunt�inuţi in ticnă �i bine păziţi, pănă
ce soseşte preţul rescumperării. Deasemenea nici captivii
regelui, ce sunt de rescumperat, nu es la muncă cu cealaltă
gloată, decăt numai cănd se intărzie cu rescumperarea.
Atunci pentru a-i face să scrie cu mai multă grabă, ca să
le vină bani, ii scot la muncă �i la adus lemne cu ceilalţi,
�i aceasta nu este o treabă mică.
Eu deci eram in numărul celor de rescumpărat, căci
fiindcă se afla că eram căpitan, deşi spusei că n'aveam
mijloace �i că eram sărac, totuş aceasta nu oprl ca să fiu
pus intre căvalerii �i oamenii ce trebueau să se rescumpere.
Mi se puse un lanţ, mai mult ca semn de rescumperare
decăt pentru pază. Astfel petreceam viaţa in acea inchi-
[155]
DON QUIJOTE DE LA MANCHA
soare cu al�i multi cavaleri §i oameni de sarnă, meniţi �i
hotăriti pentru rescumperare. Cu toate că foamea �i goli­
ciunea- ne supăra uneori, �i chiar mai totdeauna, nimica nu
ne supăra atăta, căt ne necăjea cănd auzeam �i vedeam la
fiecare pas cruzimile ne mai văzute §i ne mai auzite pe
care stepănul meu le intrebuinta incontra cre�tinilor. In fie­
care zi spănzura pe unul, punea in ţeapa pe altul, tăea
urechile celuilalt, �i aceasta pentru a�a de neinsenmate mo­
tive, sau fără motive, incăt Turcii mărturiseau că o făcea
numai pentru plăcerea de-a o face, �i pentrucă a�a era ca­
racterul lui firesc, de-a fi omoritorul neamului omenesc. Un
singur om e�j bine la capăt cu dinsul, un soldat spaniol
numit Cutare ele Saaoedra. (1) De�i acesta a făcut lucruri
care vor rernănea multi ani in amintirea acelor oameni, �j
toate pentru a dobăndi libertate, el niciodată nu-l bătu,
nici nu porunci să-I bată, nici nu-i zise un cuvănt reu.
Pentru cel mai mic lucru, din multele ce făcuse, noi to�i
ne temeam să nu-l pue in ţeapă, �i de multe ori se temu
�i el singur. Şi dacă n'ar fi cauza că timpul nu ne ingădue,
eu a� spune acum ceva din cele ce făcu acest soldat. Ar
fi un subiect de petrecere, care v'ar minuna mult mai tare,
decăt povestirea istoriei mele.
Zic deci că in ograda inchisorii noastre dădeau feres­
trele unui maur bogat �i de seamă. Aceste ferestre erau,
cum sunt obicInuit acele ale maurilor, mai mult nişte borte
decăt ferestre, �i chiar a�a fiind erau acoperite de jaluzele
foarte dese �i strins!". Se intimpla deci că intr'o zi stam
pe terasa inchisorii noastre, cu alţi trei tovarăşi, inoercăn­
du-ne să sărim cu lanţurile pentru a petrece timpul. Noi
eram singuri, pentrucă toţi ceilalţi creştini eşisere la muncă.
Din intimplare ridicai ochii in sus, �i vezui că prin acele
ferestruici inchise, de care am vorbit, se arăta o trestie la
1) Intimplăr ile istorisi te aici nu sunt nicidecum ale autorului insus,
după cum s'a afirmat şi s'a crezut mult timp. Adevăratul erou este căpitanul
Ruy-Perez de Viedrna, care fusese rob la acelas stepăn cu Cervantes. In epi­
sodul de fali1 Cervantes se numeşte pe sine Cutare de Saavedra (TaI de Saa
vedra), după cum se vede in acest pasaj.
[156]
156
DON QUIJOTE DE LA MANCHA
a căreia capăt era legată o basma. Trestia se tot clătina
�i se mişca, ca �i cum ne făcea semn să ne ducem s'o
luăm. Noi ne uitarem la dinsa, �i unul din cei ce erau cu
mine merse de se puse dedesubtul trestiei, ca să vadă de-a
vor lăsa să cadă, sau ce vor face. Dar indată ce el ajunse
acolo, trestia se inăI�â �i se clătină intr'arnăndouă păr�ile,
ca �i cum ar fi zis din cap: nu. Creştinul se intoarse �i earăş
trestia incepu a se scobori �i a face aceleaşi mişcări, ca �i
inainte. Se duse altul din tovarăşii mei, �i i se intimpla ca
�i celui dintăi. Insfirşit se duse al treilea, �i p��l tot ca cel
intăi �i ca cel al doilea.
Vezend eu aceasta nu vrui să las fără a-rni cerca no­
rocul, �i indată ce ajunsei �i mă pusei dedesubtul trestiei,
ea se dădu in jos �i căzu la picioarele mele, inlauntrul 0-
grăzii. Me grăbii iute să desleg basmaoa, in care vezui un
nod, �i intr'insul găsii zece cianii, ni�te monete de aur prost
cu care se servesc Maurii. Fiecare ciani preţue�te zece reali
de ai no�tri. Că am fost incăntat de această descoperire,
nu e nevoe s'o spun, căci fu tot atăt de mare rnulturnirea
ca �i mirarea de-a ne găndt de unde ne putea veni acest
noroc, mai cu seamă mie. In adevăr, de vreme ce trestia
se lăsase in jos, numai pentru mine, aceasta era o dovadă
că mie mi se făcea aceasta favoare. Luai dar banii mei,
rupsei trestia, mă intorsei earăş pe terasă, mă uitai la fe­
reastră, �i vezui că printr'insa e�ea o mănă foarte albă,
care se inchidea �i se deschidea foarte iute. Prin aceasta
pricepurern, sau ne inchipuirem, că VI"8-0 femee ce trăia in
acea casă a trebuit să ne facă acest dar, �i ca semn de
mulţumire, salutarern după obiceiul Maurilor, plecănd capul,
indoind corpul, �i punend mănele pe piept.... Puţin după
aceea secaseră pe aceea�i fereastra o mică cruce făcută de
trestii, �i indată o trasere indărăt. Acest semn ne intari
in ideea că vre-o creştină trebue» să fie captivă in acea
casă, �i ca ea ne făcea acel bine. Dar albea�a mănii �i ine­
lele ce văzurern pe dinsa, ne scoasere din aceasta idee. Ne
inchipuirărn că trebuea sa fie vre-una din acele creştine le­
padate de lege, pe care stepănii lor insu�i au obiceiul să
[157]
DON QUIJOTE DE LA MANCHA
157
le iee de femei legiuite, �i chiar se cred fericiti, pentruca
le sti mează mai mult decăt pe femeile de naţiunea lor.
In toate convorbirile noastre, eram foarte departe de
adevăr. De aici inainte toata indeletnicirea noastră era de-a
privi �i a avea ca punct luminos fereastra, unde ni se ara­
tase steaoa trestiei. Dar trecută cincisprezece zile in care
nu o vezurem, nici mana, nici trestia, nici vre un alt semn
oarecare. Cu toate că in acest timp ne silirăm cu toata in­
grijirea sa �tim cine trăia in acea casă, �i dacă se afla a­
colo vre-o creştină renegată, niciodata n'am gasit pe nimeni
care sa ne spună altceva decăt că trăia acolo un Maur de
seamă, �i bogat, numit Agimorato, care fusese alcaide (1) in
Pata, slujbă de multa insemnatate la dinşii. Dar cănd ne
a�teptam mai pu�in să primim deacolo o nouă ploae de
cianii, vezurăm deodată arătăndu-se trestia �i altă basma
la dinsa cu alt nod mai gros, �i togmai in momentul cănd
inchisoarea era singură �i fără oameni, ca �i data trecută.
Făcurem obicînuita incercare, mergend inainte de mine fie­
care, din acei trei ce eram. Dar nici unuia nu se dădu
trestia, ci numai mie, căci sosind eu, ea cazu indata. Des­
legai nodul �i găsii patruzeci de scude spaniole de aur, �i
o hărtie scrisă. arăbeşte , �i la sfîrşitul scrisorii făcută o
cruce mare. Sărutai crucea, luai scudele, mă intorsei la te­
rasa, făcurem cu totii plecăciunile noastre, mana se arăta
earăş, eu făcui semn ca voiu ceti harti a, fereastra se incluse,
Toti remaserăm uimiti �i voioşi de ceeace se intim­
plase. Findcă nici unul din noi nu inţelegea arăbeşte, de�i
era mare dorinţa ce aveam de-a intelege ceeace cuprindea
hărtia, mai mare era greutatea de-a găst pe cineva. care sa
ne-o citească. La urmă eu me hotării să mă incred unui
renegat de loc din Mureia, care se arăta mare pnetin cu
mine, �i-mi dăduse garantii sigure că va păstra taina ce-i
incredinţam. In adevăr unii rellegaţi, cănd au de gănd să
se întoarcă, in ţară de cre�tin, obiclnuesc a lua cu dinşii
certificate in care captivii de seamă incredintează, in forma
1) Airaide comandantul unui castel.
[158]
138
DON QUIJOTE DE LA MANCHA
in care pot, că cutare renegat este om de treabă, §i că tot­
deauna a făcut bine creştinilor, §i că dorinţa lui este de-a
fugi la cel intăi prilej, ce i s'ar infătişa, Unii i§i procură
aceste atestate cu bună intenţie, unii se servesc cu ele la
intimplare �i cu scop. Ei vin să jăfuească in ţară de cre�­
tini, §i dacă cumva se pierd sau sunt prin�i, scot aceste
iscălituri zicănd că prin acele hartii se va vedea scopul cu
care veneau, că ei voeau să remănă in ţară de creştini, §i
că deaceea au insoţit la jaf pe ceilalţi Turci. In acest mod
ei scapă de in tăia pornire a măniei, se impacă cu Biserica,
fără să păţească ceva, §i cănd găsesc un prilej, se intorc
in Barbaria, ca să fie ceeace erau inainte. Sunt alţii care
se servesc de aceste hartii, �i.le procură cu bună intenţie
�i remăn in ţară creştină.
Ei bine, acest prieten era unul din renegatii de care
am vorbit. J�l avea iscălituri de la toţi tovarăşii noştri, in
care-I recomendam pe cat era cu putinţă. Dacă Maurii ar fi
găsit la dinsul aceste hartii, l'ar fi ars de viu. Eu atlai că
el ştia foarte bine arăbeşte, �i nu numai să vorbească dar
să §i scrie. Insă inainte de-a mă destăinui lui, ii spusei
să-mi citească acea hărtie, care din intimplare o găsisem
intr'o crăpătură a cămăruţei mele. El o deschise §i stătu
cătva timp, privind- o, traducend §i murmurănd intre dinţi.
Il intrebat dacă inţelegea; el imi spuse că foarte, �i că dacă
voesc să mi-o tălmăcească din cuvănt in cuvent, să-i dau
cerneală §i condeiu ca s'o facă mai bine. Indată ii dădurăm
ceeace cerea, şi el incet incet o traduse §i la sfir§it zise:
» Tot ce este aici in spanioleşte, este ceeace cuprinde
această hărtie arăbească, fără a lipst o li teră ; �i este de
luat aminte că unde se atlă acolo: Zela Marien, vrea să
zică: Maica noastră Fecioara Maria.
Cetirern scrisoarea care suna astfel :
-- "Cănd eram copilă, tatal meu avea o roabă, care
imi arăta in limba mea inchinăciunea creştinească, şi-rm
spuse multe lucruri de ./:ela Marien. Crestina muri, §i �tiu
cu nu s'a dus in foc, ci la Alah, căci o văzul de două ori
după aceea, �i-mi spuse să me duc in �ară creştină să văd
[159]
DON QUIJOTE DE LA MANCHA
-----
pe Zela Marien, care mă iubeşte mult. Nu ştiu cum să mă
duc: Mulţi creştini am văzut pe această fereastră, �i nici
unul nu mi-a părut cavaler afară de tine. Eu sunt foarte
frumoasă §i tenără, �i am mulţi bani de luat cu mine: vezi
dacă tu poţi face să mergem împreună, §i acolo vei fi băr­
batul meu, de vei voi, ear de nu vei vOI, nu va fi nimica,
căci Zela Marien imi va da cu cine să me mărit. Eu am
scris aceasta, ia seama cui o dai s'o citească, nu te increde
nici într'un Maur, căci sunt toţi vicleni. De aceasta me in­
grijesc mult, căci a� voi să nu te dsstăinueşti nimărui.
Dacă tatăl meu va afla, me va arunca indată intr'un puţ
�i mă va acoperi cu petre. La trestie voiu pune o aţă,
leagă de dinsa respunsul tău, �i dacă n'ai cine să-ţi scrie
arăbe�te, vorbeşte-mi prin semne, căci Zela Marien va face
să te inţeleg. Ea �i Alah să te păzească, �i această cruce
pe care o sărut adeseori, căci a�a imi recomănda captiva".
Vedeţi, domnilor, dacă era drept să ne mirăm �i să
ne inveselim de cuprinsul acestei hărtii. Şi astfel fu mira­
rea §i veselia noastră incăt renegatul inţelese că acea hărtie
nu se găsise din intimplare, dar că fusese scrisă in adevăr
unuia dintre noi. El ne ruga deci că dacă este adevărat
ceeace bănueşte, să ne in credem intr'insul, !;îi să i-o spu­
nem, căci el ar expune viaţa sa pentru libertatea noastră.
Zicend acestea, scoase din sin un crucifix de metal, �i cu
multe lacrimi jura pe Dumnezeul ce infătişa acea icoană xi
in care el credea cu mare foc, deşi era păcătos �i reu, că
ne va păzi cu onoare secretul, in tot ce am vOI să-i desco­
perim. Căci i se părea lui �i oarecum găcea că el �i toV
ai noştri au să capete libertate prin ajutorul aceleia care
scrisese acea hărtie.
"Astfel, zicea el, voiu dobăndt ceeace doresc atăt de
mult, să mă vea ear㧠intors la sinul sfintei biserici, mama
mea, de care ca un membru putred stau despărţit �i inde­
părtat prin neştiinţa �i păcatul meu. Renegatul vorbi cu
atătea lacrimi �i semne de căinţă, incăt noi toţi intr'o pă­
rere, ne invoirem să-i spunem adevărul intimplării, şi astfel
ii dădurem seamă de toate fără a ascunde ceva. Ii arătarăm
[160]
160
DON QUIJOTE DE LA MANHCA
ferestuica pe unde se ivea trestia, �i el insemna ,r1eacole
casa, �i făgădui că va avea cu deosebire mare grijă de-a se
informa cine trăia intr'insa. Ni se păru de asemenea că ar
fi bine să respund la biletul Maurei, �i fiindcă aveam pe
cine să-I punem să ne scrie, indată scrise ce i-am dictat eu.
Cuprinsul acestui respuns viol voiu spune din punct in punct,
pentrucă din toate amănuntele insemnate ce mi se intim­
plare in acea imprejurare, nici unul nu mi s'a �ters din
amintire, nici nu cred că se va mai �terge căt voiu fi in
via\ă. Eată dar ce am respuns Maurei :
"Adeveratul Alah să te păzească, doamna mea, �i acea
binecuventată Marien, care este adevărata mumă a lui Dum­
nezeu. Ba ţi-a sădit in inimă dorinţa de-a te duce in ţara
creştinilor, căci te iube�te mult. Roag'o tu ca să binevo­
ească a-ţi da a inţelege, cum vei putea pune in lucrare
ceeace ea ţi-a poruncit: ea este a�a de bună incăt te va
asculta! Din partea mea �i a tutulor acestor creştini, care
stau cu mine iţi ofer de-a face pentru tine tot ce vom
putea, chiar să �i murim. Caută să-mi scrii §i să mă incu­
no�tiinţezi de ceeace ai de gănd să faci, că eu iţi voiu res­
punde totdeauna; Marele Alah ne-a dat un cre�tin captiv
care §tie să vorbească �i să scrie limba ta, astfel cum vei
vedea din această. scrisoare. Deaceea, fără a avea frică, ne
poţi incuno�tiinţa de orice ai vot. Căt pentru ceeace zici că
dacă te vei duce in ţara creştinilor, ai să fii femeea mea,
eu ţi-o făgăduosc, ca bun cre�tin, �i ştii că creştinii impli­
nesc făgăduinţele lor mai bine decăt Maurii. Alah �i Marien,
muma sa, S2l te aibă sub a lor pază, doamna mea".
După. ce această hărtie a fost scrisă �i inchisă, am
aşteptat două zile pănă ce inchisoarea va fi goală cum era
obicinuit, §i indată am e�it la primblarea ordinară de pe
terasă, spre a vedea dacă se va arăta trestia. Ea se �i arăta
fără intărziere. Indată ce o vezui, deşi nu zăream cine o
ţinea, arătai hărtia ca să, dau a in�elege să lege de trestie
aţa. Dar aţa era deja pusă. la trestie. j;�u legai hărtia, �i
nu după mult timp se arăta earaş steaoa noastră, cu albul
steag de pace al băsmălii. Ea CăZLl, eu o ridicai !;li găsii
[161]
101
DO!'\" QUIJOTE DE LA MANCHA
-------------------_. �----------
intrinsa tot felul de monedă, de argint �i de aur, mai mult
de cincizeci de scude, care indoire de cincizeci de ori mai
mult multumirea noastră, �i ne intăriră in speranta ele-�I
dobăndi libertatea.
Chiar in acea noapte se intoarse renegatul nostru, şi
ne spuse că in acea casă locuia tot maurul de care ni se
spusese �i nouă că se numeşte Agimorato, peste măsură
ele bogat. El avea o singura fată, moştenitoare intregii lui
a veri, �i că era irn prăştiată ideea in tot oraşul că ea este
cea mai frumoasă femee elin Barberia, că mulţi elin vice­
regii ce veneau acolo o cerusere de femee, dar că ea nu
voise niciodată să se mărite, El aflase deasemenea că ea
avusese o roabă creştină, care deja murise. 'roate acestea
se potri veau cu cele cuprinse in scrisoare. Intrarern indată
in sfat cu renegatul asupra planului de-a scoate pe Maură
de acolo, �i a ne duce toti in tara de creştini. La urmă ne
invoirem, pentru moment, să aşteptăm a doua incunoştiin­
tare de la Zoraida, căci astfel se chema aceea ce acum
voe�te să se numească Maria. Vedeam noi bine că ea §i
nu alta, putea numai să ne facă să eşim din toate acele
greutati. Indată ce ne oprirărn aici, renegatul ne zise să
nu ne îngrijim, că el va pierde viata sau ne va pune in
libertate. Patru zile inchisoarea fu cu oameni, ceeace făcu
că trestia intărzie de-a se arăta timp de patru zile. După
trecerea acestora, inchisoarea fiind singuratică ca de obiceiu,
trestia se arăta cu basmaoa atăt de incărcată, incăt ne fă­
găduea o foarte imbel�ugată mană. Trestia �i basmaoa De
inclinare spre mine, găsii înlăuntru altă hărtie �i o sută
de scude de aur, fără vre-o altă monedă. Renegatul se afla
acolo, ii dadurem scrisoarea să o citească in od�Lita noastră.
Eată ce ne spuse el că cuprindea:
"Eu nu �tiu, domnul meu, cum să regulăm spre a ne
duce in Spania, nici Zela Marien nu mi-a spus, cu toate că
am intrebat-o. Ceeace se va putea face este că eu ve voiu
da pe această fereastră foarte mulţi bani de aur : rescum­
peră-te cu dinşii, tu �i prietenii tăi, �i unul să se ducă in
tara creştinilor, să cumpere acolo o barcă �i să se intoarca
C. L. An. XXiV. No. 2. - 30,550. 11
[162]
lG2
DON QUIJOTE DE LA MANCHA
--------
sa iee pe ceilalţi, ear pe mine să me gaseasca in grădina
tatălui meu, ce se află la poarta Bab-Azun, lăngă marină,
unde am să stau toata vara . cu tatăl �i cu slugile mele.
Deacolo mă veţi putea lua fără frică �i duce la barcă. Ia
hine seama că tu ai să fii bărbatul meu, ear de nu, voiu
cere de la Marien să te pedepsească. Dacă n'ai incredere in
nimeni care să se ducă după barcă, rescumpără-te tu �i
du-te, căci eu ştiu că te vei intoarce mai sigur decăt un
altul, ca unul ce eşti cavaler �i creştin. Caută să afli gră­
dina, �i cand te vei plimba pe aici, voiu �tl. că e�ti singur
in inchisoare, �i-ţi voiu da mulţi bani. Alah să te păzească,
domnul meu "1
Acestea spunea �i cuprindea a doua scrisoare. Cănd
toţi o văzură, fiecare se oferi spre a vol să fie rescumperat,
tăgăduind că se va duce �i se va intoarce cu toată exac­
titatea. Eu deasemene me oferii; dar renegatul se impotrivi
la toate acestea, zicend că nici intr'un mod nu se va invoi
ca vreunul din noi să capete libertate, pănă nu vor fi cu
toţii la un loc: experienţa ii arătase cat de rău i�i impli­
nesc cei liberi cuventul dat in robie; căci de multe ori in­
trebuintasere acest mijloc captivi de seamă, rescumperănd
pe unul care să se ducă la Valenţia sau la Mayorca cu bani
spre a putea inarma o barcă. �i a se intoarce să iee pe acei
ce-l rescumperaseră, dar nu se mai intorsese niciodată. Li­
bertatea dobândită �i frica de-a nu o pierde earăş le �tergea
din memorie toate datoriile din lume. Spre a intări adevărul
spuselor sale, ne povesti pe scurt o istorie care se intim­
plase cam in acela� timp unor cavaleri creştini, cea mai
ciudată ce s'a văzut vreodată in acele ţări unde la fiecare
pas se intimplă lucruri ce umplu de groază �i de uimire.
In adevăr el conchise că ceeace trebuea �i se putea
face era să i se dea lui banii pentru rescumpărarea creşti­
nului, �i el să cumpere acolo in Alger o barcă, sub pretext
de-a se face comerciant �i a neguţa in 'I'etuan �i pe toată
acea coastă. Fiind el stăpănul bărcii, i se va infă,ţi�a uşor
un prilej pentru a-i scoate din inchisoare �i a-i imbărca pe
toti. Ş'apoi dacă Maura dădea, după cum zicea, bani spre
[163]
DON QUIJOTE DE LA MANCHA
163
a rescumpera pe toti, odată ce vor fi liberi, era lucrul cel
mai u§or de-a se imbarca chiar in mijlocul zilei. Cea mai
mare greutate ce se infă�i�a era că Maurii nu lasă ca un
renegat să cumpere sau să aibă o barcă, fără numai un vas
mare spre a deveni corsar. Ei se tem că cel ce cumpără
barca, mai ales dacă este spaniol, n'are alt scop decăt ca
să se ducă in �ara creştinilor ; el insă va inlătura acest nea­
juns, făcend ca un Maur tagarin (1) să iee parte cu dinsul
la tovărăşia bărcii �i la căştigul mărfurilor. Prin această
invoeală el va ajunge să fie stepănul bărcii, �i atunci privea
toate celelalte ca §i isprăvite.
Cu toate că mie §i tovarăşilor mei ne părea că era
mai bine a trimite după barcă la Mayorca, nu indrăznirăm
a-l contrazice. Ne temeam, dacă nu vom face ceeace zicea
el, să nu ne descopere �i să ne pue in primejdie de-a ne
perde cu toţii viaţa �i a da pe faţă purtarea Zoraidei, pen­
tru a căreia viaţă am fi dat toţi vieţile noastre. Astfel ho­
tărirăm să ne punem in mănile lui Dumnezeu �i a renega­
tului. Chiar in acel moment i se respunse §i Zoraidei, spu­
nendu-i-se că vom face tot ce ne sfătuea, pentrucă ea ne
luminase tot atăt de bine ca §i cum Zela Marien i-ar fi tiPUS,
�i că numai de la dinsa atirna să trăgăneze a?eastă treabă
sau s'o pună indată in lucrare. Eu mă oferii din nou de-a
fi bărbatul ei, §i astfel intr'o altă zi cănd se intimpla să fie
inchisoarea goală ne dădu, in deosebite rânduri, cu trestia
şi cu basmaoa două mii de scude de aur, �i o hărtie in care
zicea că la cea întăi Huma, adică Vineri, avea gă se ducă
la grădină cu tată-seu, dar că inainte de-a pleca ne va mai
da bani; dacă ace�tia nu ar ajunge, să o inştiinţăm, că ea
ne va da căt ii vom cere, de vreme ce tatăl ei are atătia
bani incăt nu va prinde de veste, mai ales că toate cheile
erau pe măria ei. Dădurăm indată cinci sute de scude rene­
gatului ca să cumpere barca; cu opt sute mă rescumpărai
1) Se numeau Mauri tag arin! sau de la graniţă Maurii ce locueau in
Valenţia şi in Aragon. Opuşi Maurilor tugarini erau mauri! Mudijil1'i (lIfu­
defares) sau din lăuntru care Iocueau in Andaluzia.
[164]
1 _6_4- D_O_N----=:Q_UI]OTE DE LA MANCH_A _
eu, dănd banii unui negustor valentian ce se afla atunci in
Alger. Acesta me rescumpera do la rege, luăndu-me pe cu­
ventul seu că va plăti banii la sosirea celui intăi vas din
Valentia. Dacă el ii!' fi dat banii indată, ar fi făcut pe rege
sa cadă in bănueală că preţul rescumperării mele se afla de
multe zile in Alger �i că, negustorul tăcuse pentru a se fo­
lOSI de bani. Insnrşit stepănul meu era atăt de prepuelnic,
incăt nici într'un mod nu indrăznii a-i respunde indată banii.
Joi inaintea Vinerii in care frumoasa Zoraidă avea să
se ducă la grădină, ne dădu ăncă o mie de scude �i ne in­
cuno�tiinţâ de plecarea sa. Ea mă ruga că, dacă mă voiu
rescumpera sa aflu indată, grădina tatii lui ei, �i ori cum si'<
caut prilej de a mă duce s'o ved acolo. li respunsei in pu­
�ine cuvinte că a�a voiu face, �i ea si! aibă grijă a ne re­
comenda la Zela Marien, cu toate acele rugaciuni pe care
le invăţase de la roabă. După aceasta se luare măsuri ca
cei trei tovarăşi ai noştri să fie rescumperaţi pentru a le
inlesni e�irea din inchisoare, �i pentru ca nu cum va, vezen­
du-rne rescumpărat pe mine, care aveam banii, eal' ei nu,
să nu fie nelini§ti�j, �i demonul să-i indemne a face ceva in
dauna Zoraidei. Deşi caracterul lor imi putea goni aceasta
frică, totu� nu vrui să pun in primejdie intreprinderea
noastră. Astfel ii rescumperai tot in modul in care me res­
cumpărasem �i pe mine, incredintănd toţi banii negustorului
pentru ca el să poată garanta cu incredere �i siguranţă.
Dar niciodată nu-i descoperirem lui relaţiile �i taina noastră,
căci era mare primejdie.
Nu trecure cincisprezece zile §i renegatul nostru cum­
perase o foarte bună barcă in care incăpeau mai mult de
treizeci de persoane. Pentru a asigura �i a acoper: fapta
sa, el vru să facă, cum �i fă-CLI, o călătorie la un loc ce se
numeşte Sargel, la douăzeci de leghe departe de Alger, in
spre Oran. Acolo se face mare negoţ cu smochine uscate.
De două sau de trei ori făcu această călătorie intovărăşit
de tagarinul de care ne vorbise. Tagarini se numesc in Bar­
beria Maurii din Aragon, eal' cei din Granada se numesc
[165]
DON QUIJOTE DE LA MANCHA
165
Mudehari. In regatul Fez Mudeharii se numesc Eici, de care
mai mult se serveşte in resboiu acel rege. Zic deci că de
căte ori trecea cu barca sa, arunca ancora intr'un colţ, la
două bătăi de balistă (I) departe de grădina unde aştepta
Zoraida. Acolo renegatul, cu Maurii ce-i serveau de văslaşi,
incepea cu scop sau să facă plecăciuni, sau să se incerce
ca de glumă la ceeace el găndea să facă in adevăr. Astfel
el se ducea la grădina Zoraidei §i-i cerea fructe, �i tatăl ei
ii dădea fără a-I cunoaşte: �i cu toate că ar fi voit să vor­
bească Zoraidei, cum ne mărturisi după aceea, §i să-i spună.
că el era acel care, din porunca mea avea s'o ducă in ţara
creştinilor, �i că să fie mulţumită �i sigură, niciodată nu
i-a fost cu putinţă. In adevăr Maurele nu se lasă a fi ve­
zute de nici un Maur sau Turc, fără numai dacă bărbătul
sau tatăl lor porunceşte, Şi nici mie nu mi-ar fi părut bine
ca el să vorbească cu dinsa, căci poate ea s'ar fi neliniştit
văzând că proiectul ei se află in gura unor renegaţi. Dar
Dumnezeu, care poruncea altfel, nu dădu prilej bunei do­
rinţi ce avea renegatul nostru. Acesta vezend cu cătă sigu­
ranţă se ducea �i venea la Sargel, �i că se oprea cănd,
cum �i unde voea, �i că tagarinul, tovară�ul seu, n'avea
altă voinţă decăt propria lui voinţă, că eu eram deja res­
cumpărat �i că trebuea numai să se caute căţiva creştini
care să poarte văsla, imi zise să aleg pe cei ce a� vOI să-i
iau cu mine, pe lăngă cei rescumperaţi, �i să-i incunoş­
tiinţez pentru cea intăi Vineri, in care el hotărise plecarea
noastră.
Văzend aceasta, vorbii cu doisprezece Spanioli, toti
vaslaşi voinici, de aceia care puteau e�l mai liber din ora�.
Nu era u§or de-a găsi atatia in acel moment, căci douăzeci
de vase erau duse la furat, �i se luaseră toţi oamenii buni
de văslă, Nici ace�tja nu s'ar fi găsit, dacă nu s'ar fi in­
timplat ca stăpănul lor să se lase in acea oară de corsărie,
spre a isprăvi o corabie ce avea in lucru. Acestora le spusei
1) Maşină de resboiu core se întrebuinţa spre a arunca săgeţi, petre şi
alte lucruri omoritoare.
[166]
166
DON QUIJOTE DE LA M_A_N_C_H_A�"_����_
numai atăta, ca Vinerea viitoare dupa ameaz să easă unul
că te unul pe ascuns, să se ducă spre grădina lui Agimo­
rato, �i să me a�tepte acolo, pănă voiu vent. Fiecăruia in
parte ii dădui acest sfat, recomandăndu-le ca chiar de ar
vedea acolo alţi cre�tini să nu le spună alta decăt că eu
le poruncisem sa aştepte in acel loc.
Dupa ce am luat această măsură, trebuea să mai iau
anca una, care imi plăcea mai mult din toate, adica să in­
cunoştiintez pe Zoraida de starea in care se aflau lucrurile,
pentru ca ea să fie gata �i in aşteptare, �i să nu se sparie
daca vom răpi-o inainte de timpul in care i�i putea inchipui
că se va intoarce barca de creştini. Hotării deci să rne duc
la grădină �i să ved dacă-i voiu putea vorbi. Cu o zi ina­
inte de plecarea mea mă dusei acolo, sub cuvent de-a cu­
lege nişte ierburi. Cea intăi persoană ce intilnii fu tatăl ei,
care-mi vorbi in limba obicinuită in toată Berberia §i chiar
�i in Constantinopole intre captivi §i Mauri, limbă ce nu e
nici Maură nici Spaniolă, nici vreunei alte naţiuni, ci un
amestec din toate limbile, cu care noi toţi ne intelegem.
Zic deci că el me intreba in acest soiu de limbă ce caut
in grădina sa, �i a cui sunt? Ii respunsei că sunt robul
arnăutului Manu (căci �tjam cu toată siguranţa că acesta
era un foarte bun prieten al seu), §i caut fel de fel de ier­
buri pentru a face o saladă. El me intreba in urmă dacă
sunt sau nu de rescumperat, �i căt cere pe mine stăpă­
nul meu.
In timpul acestor întrebări §i respunsuri, e§l din casa
grădinei frumoasa Zoraida. De mult deja me vezuse , §i
fiindcă Maurele nu fac nicio greutate de-a se arăta la cre�­
tini, §i nici nu fug de dinşii, după cum am spus deja, ea
nu se sfii nicidecum de-a veni unde sta tatăl ei cu mine;
ba chiar indată ce tată-seu o vezu venind incet, o chemâ
§i-i spuse să se apropie. Greu lucru ar fi să ve spun eu
acum nemărginita frumuseţă, graţia, găteala aleasă §i bo­
gată cu care iubita mea Zoraida se arăta ochilor mei. Atăta
numai voiu spune că mai multe perle atimau de gatul,
urechile �i părul ei decăt fire de per avea in cap. La glez-
[167]
DON QUIJOTE DE LA MANCHA
]67
nele picioarelor, pe care, după obiceiul ţării, le purta des­
coperite, avea două carcadş (a�a se numesc in arăbeşte
inelele sau brătelele de la picioare) de aurul cel mai curat,
,
bătute cu atătea diamante, incăt ea imi spuse mai pe urmă
că tatăl ei le preţuea la zece mii de dubloni. Cele ce purta
la braţe preţueau tot atăta. Perlele erau in mare număr �i
foarte bune, caci cea mai mare găteală �i cochetărie pentru
femeile Maure este de-a se impodobi cu bogate perle �i cu
pulbere de perle. Deaceea se găsesc mai multe perle �i pul­
bere de perle la Mauri decăt la toate celelalte naţiuni. Tatăl
Zoraidei era cunoscut că avea multe, �i din cele mai bune
ce se aflau in Alger, �i că mai poseda pe lăngă aceasta �i
două sute de mii de scude spaniole. Peste toată aceasta
avere era stăpână acea care acum este stăpăna mea. Dacă
cu toate aceste podoabe putea ea să fie atunci frumoasă
sau nu, prin urmele ce i-au rernas, după atătea suferinţi,
se va putea judeca ce a. trebuit să fie in floarea ei, căci se
�tie că, frumuseţa unor femei are zilele �i vremile ei, �i cii
după imprejurări scade sau creşte. Este lucru firesc ca. pa­
siunile sufletului să o inalţe sau să o scoboare, cu toate
că cele mai de multe eri o nimicesc. Zic insfirşit că atunci
veni la noi gătită in gradul cel mai mare �i frumoasă in
gradul cel mai mare, sau cel puţin mie mi se păru că este
cea mai frumoasă elin căte văzusem pănă atunci. Ţinenc1
seamă. apoi de binefacerile ce-mi făcuse, mi se părea că am
inaintea mea o zeitate din cer, scoborita pe păment pentru
fericirea �i măngaerea mea.
Indată ce ea se apropie de noi, tatăl ei ii spuse in
limba sa cum eu eram robul prietenului seu Arnăutului
Manu, �i că venisem să caut saladă, E�L intră in vorba. noa­
stră �i in acel amestec ele limbi de care am vorbit mă in­
trebâ dacă eram cavaler, �i pen tru ce nume rescum părarn.
Eu ii respunsei că deja eram rescurnperat, �i că preţul putea
să-i dea o idee de stima stăpănului meu pentru mine, căci
ii platisem 1500 de zoltanii. (1) Ea imi respunse :
1) Un zoltani monedă arabă, avea o valoare cam de 10 lei ŞI 8: baru.
[168]
"�"
o
o-
�
ţ
El
"
f'
c
"
�
E
9
"
�
�
>"
d
"b:o
.;:
1:
"
o.
)�
"
"
"2
o
u
"v
�
.�
o
:-:J
"
"
;:
".:
'"
il<
[169]
DON QUIJOTE DE LA MANCHA
"In adevăr dacă tu ai fi fost a tatălui meu, a� fi făcut
eu să nu te dee pentru o sumă indoită, pentrucă voi Cre�­
tin ii totdeauna spuneţi minciuni in ceeace vorbiţi, �i ve
faceţi săraci spre a amăgi pe Mauri.
- Asta poate fi aşa, doamnă, ii respunsei ; dar eu
am spus adevăr stăpănului meu, preum spun �i voiu spune
ori cui.
nŞi cănd te duci? zise Zoraida.
- Măni cred, respunsei, pentrucă este aici un vas din
Frantia, care pleacă măni, �i am de gănd să mă duc cu
dinsul!
"Nu este mai bine, zise Zoraida, să a�tepţi să vină
vase din Spania şi să pleci cu ele, ear nu cu cele din Fran­
�ia, care nu ve sunt prietene?
- Nu, respunsei eu : 'I'otuş dacă este adevărat, cum
se veste�te, că soseşte deja un vas din Spania, il voiu aş­
tepta; cu toate că dorinţa ce am de-a fi in �ara mea �i cu
persoanele pe care le iubesc, este atăt de mare incăt nu
mă va lăsa să a�tept alt prilej, ori căt de bun ar fi, dacă
va intărzia.
n Trebue să fii negreşit insurat in �ara ta, zise Zo­
raida, �i pentru aceea dore�ti să te vezi cu femeea ta?
- Nu sunt insurat, respunsei eu; dar mi-am dat cu­
văntul de-a mă insura intorcendu-me acolo.
"Şi este frumoasă doamna căreia i-ai dat cuvăntul ?
zise Zoraida.
- Este atăt de frumoasă, ii respunsei, incăt pentru
a o lăuda cum trebue �i a spune adevărul, seamănă mult
cu tine.
Tatăl ei rise cu mult haz.
- "Pe Alah, cre�tine, zise el, ea trebue să fie foarte
frumoasă, dacă seamănă cu fiica mea, care este cea mai
frumoasă din tot regatul; priveşte-o bine �i vei vedea că-ţi
spun adevărul,
La cele mai multe din aceste intrebări �i respunsuri
ne servea de tălmaciu tatăl Zoraidei, ca cel mai cunoscător,
căci ea, de�i vorbea acea limbă curcită, care, după cum am
[170]
170
zis, se obicînusşte acolo, i�i exprima găndirile sale mai
mult prin semne decăt prin vorbe.
In vreme ce noi vorbeam astfel sosi un Maur cu fuga
�i spuse in gura mare că patru Turci sări sere peste gard
in grădină �i culegeau fructe, deşi nu erau coapte. Betrănul
se spărie, precum �i Zoraida, căci este obicinuită �i ca şi
naturală frica ce au Maurii de Turci, �i mai cu seamă de
solda�i, care sunt atăt de obraznici şi au atăta putere asu­
pra Maurilor, supu�i lor, incăt ii tratează ca �i cum ar fi
robii lor. Deci tatăl zise Zoraidei :
- "Fata mea, du-te in casă, �i inchide- te acolo, pănă
ce eu rne voiu duce să vorbesc cu ace�ti căni; eal' tu,
creştine, caută-�i ierburile §i du-te cu noroc bun; Alah sa
te ducă cu fericire in �ara ta!
Eu rne inchinai la dinsul, �i el se duse să caute pe
Turci, lăsăndu-mă singur cu Zoraida. Ea incepu a se face
că pleacă, unde-i poruncise tată-seu. Dar deabea el dispă­
ruse pe după copacii grădinei, cănd ea intorcendu-se spre
mine, cu ochii plini de lacrimi, imi zise:
"Tarneh't, cre�tine, Tamehi? adică: Te duci, creştine,
te duci?
- Da, doamnă, ii respunsei eu, dar nici intr'un chip
fără tine; aşteapta-me Vinerea viitoare, �i să nu te sparii
cănd ne vei vedea, căci fără nicio indoeală vom merge in
�ara Crestinilor.
Eu ii spusei aceasta astfel incat ea intelese foarte
bine toate vorbele ce schirnbarem impreuna, �i aruncăndu-rni
un brat dupa gat, incepu a merge cu un pas lin spre casa.
Soarta, care ar fi putut fi foarte funestă, dacă cerul n'ar
fi ordonat altfel, vrol ca, mergând noi arnendoi astfel, �i
precum am spus cu un bra� pe dupa gat, tatăl ei, care
indepărtase deja pe Turci �i se intorcea, să ne vadă cum
mergeam. Dar �i noi văzuserăm ca el se uitase la noi.
Zoraida, ageră �i pricepută, nu vol să-şi ia braţul de după
gatul meu; din potrivă se lip) mai mult de mine �i puse
capul pe peptul meu, indoind pu�in genunchele, dănd astfel
semne neindoelnice că le�illa. Eu deasemenea dădui a inţe-
[171]
DON QUIJOTE DE LA MANCHA
--- --�-----
171
lege că o sprijineam fără voea mea. Tatăl ei venl cu fuga
unde ne aflam noi, �i vezend pe fiică-sa in acea stare, o
intrebă ce are. Dar fiindcă ea nu-i respundea zise tată-seu:
- "Fără nicio indoeală că ea a le�inat, speriată de
intrarea acestor căni.
Şi luănd-o de la sinul meu, o apropie de al seu. Ea
scotănd un suspin �i cu ochii ăncă uzi de lacrimi:
"Amehî, cre�tine, amehi, zise, adică: du-te, creştine,
du-te!
La acestea tatăl ei ii respunse:
- "Nu-i nevoe, fiica mea, să se ducă creştinul, El nu
�i·a făcut nici un reu �i Turcii s'au dus. Nu te supăra,
căci nu-i nimic care să te poată nelinişti. După cum ţi-am
spus deja, Turcii, după rugămintea mea s'au dus pe unde
au intrat.
- Ei, domnule, au spăriet-o, cum ai zis tu, ZlS81 eu
tatălui ei, dar fiindcă ea zice să mă duc, nu vreau să-i fac
supărare, Fii liniştit, �i cu voea ta voiu mai vent, de va
fi nevoe să culeg ierburi din această grădină, căci după
cum spune stăpănul meu, nicăiri nu se găsesc mai bune
pentru saladă decăt aici.
- "Poţi veni să culegi că te vei vOI, respunse Agi­
morato, căci fiica mea nu zice aceasta pentrucă tu sau
vre-unul dintre creştini o supăraţi, el pentru a zice ca să
se ducă Turcii ţi-a spus tie să. te duci, sau pentrucă era
deja timp de a-ţi culege ierburile.
Indată după aceasta me despărţi! de amendoi, �i ea,
părend că i se sfăşie inima, se duse cu tatăl ei. Eu sub
cuvănt de-a căuta ierburi, cutrierai deamăruntul �i după
placul meu toată grădina, observai bine intrările, eşirile ,
partea întărită a casei �i inlesnirea ce puteam găsi pentru
a uşura intreprinderea noastră. După aceasta venii să dau
seamă renegatului �i tovarăşilor mei de tot ce se petrecuse.
Aşteptam cu nerăbdare ciasul in care me voiu folosi
fără frică de odorul ce soarta imi oferea in persoana fru­
moasei �i drăgăla�ei Zoraida. Insfirşit timpul trecu, �i sOSI
[172]
172
DON QUIJOTE DE LA MANCHA
zioa �i momentul atăt de mult dorite ele noi. Toti urmare
ordinul dat �i planul ce formaserem de mult cu o chibzuită
băgare de seamă �i lungi convorbiri. Resultatul fu astfel
precum il doream. Vinerea care urmâ după ziua in care eu
vorbisem in grădină cu Zoraida, renegatul, pe la inoptate,
arunca ancora vasului seu aproape in faţa locului in care
se afla prea frumoasa Zoraida. Creştinii care aveau să fie
la văsle fuseseră incunoştiinţat! deja �i toţi erau ascunşi
in deosebite părţi primprejur. Toţi me aşteptau cu nerăb­
dare �i bucurie, plini de dorinţa de-a ataca deja vasul ce
se afla inaintea lor. Ei nu ştieau inţelegerea mea cu rene­
gatul, ci·�i inchipueau că prin puterea braţelor lor aveau
să-şi că�tige libertatea, ucigend pe Maurii ce se aflau in
barcă. Astfel deci, indată ce me arătai eu �i tovarăşii mei,
toţi ceilalţi ne văzură de pe unde erau ascunşi �i venire la
noi. Era ciasul cănd ora�ul se inchisese deja, �i o singură
persoană nu se vedea in toată această cămpie.
Cănd ne aflarăm la un loc, stam la indoeală dacă ar
fi mai bine să ne ducem la Zoraida mai intă i, sau să pu­
nem măna pe Maurii baaarin: (1), care erau vislaşi la barcă.
In vreme ce ne aflam astfel, in nedumerire, veni la noi
renegatul nostru, zicăndune de ce ne opream, că acum era
ciasul, şi că toţi Maurii sei stăteau fără grijă �i cei mai
mulţi din ei dormeau. Noi ii spuserem ce ne oprea �i el
ne zise că lucrul cel mai insemnat era de a pune măna pe
vas, ceeace se putea face cu cea mai mare inlesnire �i fără
nicio primejdie. Indată după aceea ne puteam duce la Zo­
rai da. Părerea lui ne păru bună la toţi, �i fără a ne mai
găndi mult, ajunserăm, sub conducerea lui, la vas, �i el
sărind intăi înăuntru, puse măna pe iartaganul seu �i zise
in limba maură : "Nime din voi să nu se mişte deaici, dacă,
nu vrea săşi peardă viaţau• In acel moment deja mai toţi
creştinii intraseră inăuntru. Maurii care n'aveau multă
1) BagarÎ?tj de la bahar-mare, in ară beşte, se numesc Maurii de pe Jet
munţi care-şi cliştigă viaţa, mai ales, servind ca vislasi pe la Turci sau Maur ii
cei bogaţi.
[173]
IlON QUIJOTE: DE LA MANCHA
173
inimă, vezănd pe capul lor că vorbeşte astfel, remasere un­
pietriţi, �i fără ca vre-unul din ei toţi să pue măna pe
arme, de care aveau puţine sau mai de loc, §i fără a zice
un cuven t, se lăsare a fi legaţi de creştini. Aceştia ii le­
gare cu multă iuţeală, ameninţăndu-i că dacă ar ridica
glasul oricum, toţi vor fi pe dată căsăpiţi.
După aceasta, o jumătate din noi remase spre a-i păzi,
eal' ceilalţi tot sub conducerea renegatului, ne duserem la
grădina lui Agimorato. Norocul nostru făcu că ajungend la
poartă spre a o deschide, ea se deschise cu atăta uşurinţă
ca §i cum n'ar fi fost incuiată. Astfel cu mare lini�te �i
tăcere inaintarem pănă la casă, fără a fi simţiţi de nimeni.
Prea frumoasa Zoraida ne a�tepta la o fereastră. De indată
ce auzi oamenii, intreba incet dacă suntem Niearani, ca �j
cum ar fi zis �i ar fi intrebat de suntem creştini. Eu ii
respunsei că da, �i să se coboare. Cănd ea me cunoscu, nu
se opri nicio clipă, ci fără a-mi respunde un cuvent se co­
bori într'un minut, deschise u�a �i se arăta la toţi atăt de
frumoasă §i de bogat îmbrăcată, incăt nu pot să o descriu.
Indată ce o vezui o apucai de o mănă pe care incepui a o
săruta, §i renegatul făcu tot a�a, precum §i cei doi tova­
răşi ai mei. Ceilalţi care nu cunoşteau intimplarea făcură
ceeace lle vezure pe noi făcend, căci se părea că noi ii mul­
ţumeam §i o recunoşteam ca stăpăna libertăţii noastre.
Renegatul o intreba in limba rnaură dacă tatăl ei era
in grădina. Ea respunse că da, §i ca dormea.
"Va fi dar nevoe să-I trezeşti, ii zise renegatul, �i să-I
luăm cu noi împreună cu tot ce are preţios in această fru­
moasă grădină.
- Nu, zise ea, pe tatăl meu nu trebue să-I atingeţi
de loc. Nu e nimica in această casă decăt aceea ce iau eu,
dar e deajuns atăta, pentru ca voi toti să ve faceti §i bo­
gaţi, �i mulţumiţi. A�teptaţi putin �i veţi vedea.
Zicend aceste, ea intră eal' in casă, spunend că se va
intoarce foarte curend ; noi să stăm lini�tiţi, fără să facem
vre un sgomot. Intrebai pe renegat ce vorbise cu dinsa, §i
el imi povesti. Eu ii zisei să llU facă, intru nimic mai mult
[174]
174
DON QUIJOTE DE LA MANCllA
decăt va vOI Zoraida. Ea venea deja incărcată cu un sipeţel
plin cu atătea scude de aur incăt deabia il putea ţinea.
Din nenorocire tatăl ei se trezt in acest timp §i auzt
vuetul ce se făcea in grădină. Uităndu-se pe fereastră, el
cunoscu indată că to�i cei din grădină erau creştini, �i sco­
ţend multe, mari §i furioase strigăte, incepu a zice in ară­
beşte :
"Cre§tini, creştini, ho�i, hoţi la
Aceste strigăte ne pusere pe toţi intr'o foarte mare
i;îi grozavă confusiune. Dar renegatul, vezend primejdia in
care ne aflam, §i in�elegend căt era spre folosul lui de-a
sfir�l această intreprindere, inainte de-a fi descoperiţi, se
sul cu cea mai mare iuţeală unde sta Agimorato, �i im­
preună cu dinsul se dusere §i căţiva din noi. Eu nu in­
drăznii să părăsesc pe Zoraida care, ca §i leşinată, căzuse
in braţele mele. Insfirşit acei ce se suiră fure atăt de har­
nici, incăt intr'un moment se coborire cu Agimorato ce era
cu mănile legate §i avea o basma in gură, care-I impedeca
să spună o vorbă. Ei il amenin�au că de va vorbi un cu­
vent, il va plăti cu viaţa. Cănd fiica lui il văzu, i�i acoperi
ochii ca să nu-l mai vadă, §i tatăl ei remase incremenit,
neştiind cat de mult ea, de bunăvoea ei, se incredintase in
mănile noastre. Dar atunci picioarele fiindu-ne cele mai tre­
buitoare ne inturnarem cu sirguinţă şi iuţeală la barcă,
unde cei ce re mase re ne aşteptau, temăndu-se să nu ni se
fi intimplat vre-o nenorocire.
Deabia trecuseră două ciasuri de noapte, cănd noi ne
aflam deja cu toţii in barcă, unde se secaseră legătura de
la mării §i basmaoa din gura tatălui Zoraidei, dar renegatnl
ii repetâ să nu vorbească un cuvent, că-i va curma viaţa.
El, cum zări pe fiica sa acolo, incepu a suspina cu multă
jale, mai cu seamă cănd vezu că eu o �ineam strins im­
bră�o�atrL, �i că ea, fără a se apăra, fără a se plănge, nici
a se retrage, sta lini�tită. Cu toate acestea el tăcea, ea să
lIU implinească renegatul amenin �ările ce-i făcea. Deci, Zo­
raicla, vezeud că era deja in barcă �i că vislele aveau să
fie aruncate in apă, uitănduse la tatăl ei i§i la ceilalti mauri
[175]
DON QUIJOTE DE LA MANCHA
175
ce stăteau acolo legaţi, zise renegatului să-mi spue mie să-i
fac hatirul de-a deslega pe acei rnauri �i a da drumul ta­
tălui ei; căci ea s'ar arunca mai degrabă in marea, decat
să vadă dinaintea ochilor ei, �i din pricina ei, dus in robie
pe tată-seu care o iubise atat de mult. Renegatul imi spuse,
�i eu ii respunsei că eram gata să fac aceasta; clar el imi
zise că nu se cădea, pentrucă dacă i-am lăsa acolo, ei ar
chema indată in ajutor pe locuitori, am rescula tot ora�ul,
�i ar face să easă cineva cu că te va fregate u§oare, spre a
ne urmări �i a ne inchide marea §i uscatul, ca să nu pu­
tem scăpa. Ceeace se va putea face, va fi de-a le da liber­
tate cănd vom sOSI la cel intăi păment creştin.
Toti ne unirăm cu părerea lui, �i Zoraida, căreia i se
dăduse seamă de motivele ce ne indemnau a nu face indată
ceeace voea, remase deasemenea mulţumită. Indată, cu o
voioasă tăcere �i cu o veselă hărnicie, fiecare din voinicii
noştri vîslaşi lua lopata �i recomandăndu - ne din toată
inima lui Dumnezeu, incepurăm a pluti spre insulele Ma­
yorca, pămentul creştin cel mai apropiat. Dar fiindcă sufla
putin ventul de nord �i marea era cam umflată, nu fu cu
putinţă de-a urma calea spre Mayorca §i furăm siliţi să
mergem dealungul coastei cătră Oran, spre marea noastră
supărare. Ne temeam să nu fim descoperiţi de la Sargel, ce
se află in acele părţi, la o depărtare numai de şasezeci de
mile de Alger. Ne temeam deasemene să nu intilnim pe
acolo vre-o corăbioară de acelea care obiclnuit veneau cu
marfă din Tetuan. Cu toate aceste, fiecare avea incredere
in sine �i in ceilalţi toti, �i nădăjduea că dacă am intilni
vre-o corabie de marfă, care să nu fie deacele de corsari,
nu numai că n'am fi perduţi, dar chiar am pune măna pe
un vas cu care am putea, cu mai mare siguranţă, să ispră­
virn călătoria noastră. In tot timpul căt navigarem, Zoraida
stătea cu capul pus intre mănile mele, ca să nu vadă pe
tată-seu, �i auzeam că ea chema pe Zela Marien ca să ne
ajute.
Navigasem ca la treizeci de mile, cănd in zori de ziuă
[176]
176
IJON QCIIOTE DE LA i\IAO\'CHA _
ne aflam la trei bătăi de arcabuză (1) departe de uscat. Ţara
ni se păru pustie �i nu văzurăm pe nimeni care să ne
descopere. Dar cu toate aceste» ne puserem puterile ca să
intrăm ceva mai pe marea, care acum era puţin mai lini­
�tită. După ce merserărn astfel cam la doue lege, se dădu
poruncă ca să remăe la visle căte un sfert numai din nu­
merul vislaşilor, ca să putem mănca ceva, căci barca era
bine inzestrata cu merinde. Dar vislaşii ziseră că nu era
ăncă timp de-a se odihni, să se dee demăncare la cei ce nu
vislau, căci ei nu voeau nici intr'un chip să lase vislele
din mării. Astfel se �i făcu, �i in acel moment sufla un
vent tare, care ne sili indată să desfăşurăm pănzele , să
lăsăm vislele �i să ne îndreptăm spre Oran, nefiind cu pu­
tinţă o altă cale. Toate se făcură cu multă iuţeală, �i astfel
cu pănzele navigarem mai mult de opt mile pe cias, fără
a avea vre-o altă frică decăt de-a intilnt vre un vas de cor­
sari. Dădurem de măncaro maurilor bagarini, �i renegatul
ii măngăea zicendu-le cii nu erau duşi robi, �i că la cel
intăi prilej li se va da libertate. Tot aceasta o spuse �i
tatălui Zoraidei, care respunse : "Orice alt lucru a� putea
eu aştepta �i crede de la generositatea �i pcliteta voastră,
creştinilor ; dar să-mi daţi libertate, nu me socotiţi atăt de
simplu să mi-o inchipuesc. Niciodată nu v'aţi fi expus voi
la primejdia de a-mi răpi libertatea, pentru ca să mi-o ina­
poiaţi cu atăta galantomie, �tiind mai ales cine sunt eu �i
ce căştig ve poate aduce libertatea mea. Dacă voiţi să fixaţi
un preţ acestui oăştig, vE: ofer de pe acum tot ce veţi vol
pentru mine �i pentru această nenorocită copilă a mea, sau
mai bine, pentru dinsa singură, care este cea mai mare �i
cea mai bu nă parte a sufletului meu".
Zicend acestea, incepu a plănge atăt de amar, incăt
ne aduse pe toţi la compătimire �i sili pe Zoraida să-I pri­
vească. Vezendu-l plăngend ea se induioşă atăt de mult,
incăt se sculă de la picioarele mele, se duse să imbrătişeze
pe tatăl ei �i, lipind faţa sa de-a lui, incepure amendoi să
I} Veche armă de foc ce se purta pe umer ca şi puşca de azi.
[177]
DON QUIJOTE DE LA MANCHA
177
plângă cu atăta iubire, incăt mulţi din cei ce ne aflam a­
colo, ii insoţirem. Dar cănd tată-seu o vezu gătită ca in zi
de sărbătoare �i cu atatea juvaeruri pe dinsa, ii zise in
limba lui:
"Ce-i aceasta, fiica mea? Eri, pe la inoptate, inainte
de-a ni se intimpla această grozavă nenorocire in care ne
aflăm, te-am văzut cu hainele ce obicînueai a purta in casă,
�i acum, fără să fi avut timp să te imbraci, �i fără a-ţi fi
dat vre-o veste plăcută, pe care s'o poţi serba cu podoabe
�i găteli, te văd îmbrăcată cu cele mai bune haine ce eu
am �tiut �i am putut să-ţi dau, cănd soarta ne favoriza
mai mult. Respunde-rni, căci aceasta mă miră §i mă uimeşte
mai mult decăt chiar nenorocirea in care me aflu.
Tot ce maurul zicea fiicei sale, renegatul ne spunea
nouă, �i ea nu-i respundea nici un cuvent. Dar cănd el vezu
la o parte a corăbiei sipeţelul in care ea avea obiceiu să-şi
ţină juvaerurile §i pe care el ştia bine că-I lăsase in Alger,
�i nu-l adusese la grădină, remase ăncă �i mai nedumerit,
�i o intreba cum venise acel sipet in mănile noastre, �l ce
cuprindea el. Atunci renegatul, fără a a�tepta să respundă
Zoraida, ii respunse el:
- Nu-ţi da osteneală, domnule, să intrebi pe Zoraida,
fiica ta, atătea lucruri, căci singur eu te voiu satisface in
toate. Vreau deci să �tii că ea este creştină, că ea este
pila lanţurilor noastre §i scăparea noastră din robie. Ea se
află aici de bunăvoea ei, tot atăt de mulţumită, după cum
imi inchipuesc, de-a se vedea in această stare, ca §i cel ce
ese din intuneric la lumină, din moarte la viaţă �i de la
durere la glorie.
Este adevărat, fiică, ce spune acesta? zise maurul.
"A�a este, respunse Zoraida.
- Că in adevăr, respunse betrănul, tu e�ti creştină
�i că tu ai pus pe tatăl teu in mănile duşmanilor sei?
La aceasta respunse Zoraida:
"Eu sunt in adevăr creştină, dar nu te-am pus eu in
această stare, căci niciodată dorinţa mea n'a mers pănă
acolo ca să te las �i să-�j fac reu, ci numai să-mi fac mie bine.
c. L. An. XXIV. No. 2. 30,550. 12
[178]
- �i care-i binele ce ţi-ai făcut, fiica mea?
))De aceasta, respunse ea, in treabă, pe Zela Marien, că
ea i �i va spune mai bine decăt mine.
Deabea auzi aceasta maurul, dind cu o iuţeală ne cre­
zută se arunca cu capul in mare, unde s'ar fi inecat negre·
�it, dacă haina largă �i neindemănatecă ce purta nu l'ar fi
ţinut puţin deasupra apei. Zoraida ne striga să-I scoatem,
�i astfel cu toţii alergarem indată �i apucăndu-l de burnuz,
il scoaserem pe jumătate inecat §i fără simţire. Zoraida fu
atăt de adănc măhnită, incat ca §i cum era deja mort, il
plăngea cu multă induioşare �i durere. Noi il intoarserem
cu gura in jos. El vărsa multă apă §i·§i veni in simţire
după două ciasuri. In acest timp văntul se schimbase §i noi
trobuirăm să ne indreptărn spre uscat, dănd mereu de visle,
spre a nu fi loviţi de mal. Dar norocul nostru făcu să ajun­
gem la un ţerm inclinat pe coasta unui mic promontoriu
sau cap, pe care maurii il numesc Ca1Ja Rumia, ceeace in
limba noastra vrea să zică femeea rea creştină. Este tradi­
ţiune de mauri, că in acel loc p ingropata Caoau), pentru
care se pierdu Spania, căci caua in limba lor inseamnă fe­
meea rea, §i rumia creştină. Ei privesc ăncă ca reu augur
de a sOSI acolo §i a opri, cănd nevoea ii sileşte, căci altfel
nu se opresc niciodată. Dar pentru noi, locul acesta nu fu
numai un adăpost de femee rea, ci un port sigur de scă­
pare, fiindcă marea era foarte turburată. Aşezarărn strejile
noastre pe uscat §i nu lăsarern nicidecum vislele din măni,
măncarăm din merindele ce strinsese renegatul, �i ne ruga.
răm lui Dumnezeu �i Sfintei Fecioare din toată inima, să
ne ajute �i să ne favoriseze ca să ducem la bun capăt, un
inceput atăt de norocos.
După rugămintea Zoraidei se dădu ordin ca să se lase
pe uscat tatăl ei §i ceilalţi mauri ce erau legaţi, căci ea
n'avea curajul, nici inima ei duioasă nu ingăduea să vadă
178
DON QUIJOTE DE LA MANCHA
I) Arabii numesc Cava pe Clovinda, fiica contelui Iulian guvernatorul
Aridaluziei, desonorată de regele Roderic. Tatăl ei spre a o resbuna dădu
drumul Maurilor in Spania, la anul 710.
I
I
[179]
DON QUIJOTE DE LA MANCHA
179
dinaintea ochilor pe tatăl ei in fiare �i pe corn patrioţii sei
prmşi, Noi făgăduirem că le vom da drumul in momentul
plecării, nefiind nicio primejdie de a-i lăsa in acel loc, care
era neiocuit. Rugăciunile noastre nu fure a§<:L de zadarnice,
ca să nu fie auzite la cer: in curend, ventul se schimba
in favoarea noastră, marea se lini§tl �i ne indemnâ sa ur­
mărn inainte voiosi călătoria inceputa. Vezend aceasta, des­
legarăm pe mauri, §i unul căte unul ii scoaserem pe uscat,
lucru de care ei remasere uimiţi. Dar cănd ajunserăm să
scoatem pe tatăl Zoraiclei, care-�i venise acum in toata
simtirea, el ne zise:
"Pentru ce credeţi voi, cre�tinilor, că se bucură această
ţolină vezend că-mi daţi drumul? Credeţi că de mila ce are
pentru mine? Nu de sigur, ci de turbarea ce i-ar căşuna
presenta mea, cănd va vOI să pună in lucrare dorinţele sale
cele rele".
Şi intorcăndu-se spre Zoraida, in vreme ce eu §i un
alt creştin il ţineam tare de amendouă braţele ca să nu facă
vreo nebunie, ii zise:
"O! fiică nelegiuită, reu povăţuită copilă, unde te duci
tu, oarbă �i nebună, in puterea acestor căni, duşmanii noştri
flreşti ?"
Dar vezend că el avea de gănd sa nu sfirşească cu­
rănd, me grăbii să-I scot pe uscat. De acolo, in gura mare
urmâ blăstemele §i plăngerile sale, rugănd pe Mahomet să
stăruească la Allah ca să ne peardă, să ne cufunda, sa ne
sfîrşească de zile. Cănd deja pănzele erau umflate de vent
�i nu mai puturem auz] vorbele sale, văzurăm ceeace făcea
el: i§i smulgea barba, i§i rupea părul, se rostogolea pe pă­
mănt ; într'un rănd chiar i�i silt glasul atăt de mult, incat
puturărn aUZI ceeace zicea:
"Intoarce-te fiică iubită, intoarce-te pe uscat, căci de
toate te ert; lasă acelor oameni banii, care sunt deja ai lor,
';li vino să măngăi pe tristul tău tată, care va lăsa viaţa
pe acest năsip pustiu, dacă tu il vei lăsa",
Zoraida le auzea toate acestea, le intelegea �i plăngea ;
[180]
180
DON QUIJOTE DE LA MANCHA
dar nu ştiu să-i spună. nici să-i respundă un cuvent, decăt
numai:
- Facă Allah, tatăl meu, ca Zela Marien, care a fost
causa ca eu să fiu cre�tina, să te măngăe in tristeţa ta.
Allah �tie bine că n'am putut face altfel, de cum am făcut,
�i că ace�ti cre�tini nu datoresc nimic voinţei mele. Chiar
dacă n'a� fi voit să vin cu dinşii, �i a� fi remas acasă, a­
ceasta mi-ar fi fost cu neputinţă, atăta grab 9" aveam in
sufletul meu de-a indeplint o hotărire ce mi se pare mie
tot atăt de bună, pe cat tu o judeci rea, tatăl meu iubit.
Ea vorbi astfel cănd nici tatăl ei n'o mai auzea, nici
noi nu-l mai vedeam. Eu măngăearn pe Zoraida, �i toţi ne
ingrijirăm de călătoria noastră, atăt de u�urată de un vent
potrivit, incăt eram siguri că a douazi pe la mănecate ne
vom vedea pe �ermurile Spaniei. Dar rareori, sau niciodată
nu vine fericirea curată §i simplă, fără a fi intovărăşita
sau urmată de vreo nenorocire care s'o turbure, sau s'o
schimbe. Astfel voi soarta noastră, sau poate blăstemele ce
maurul făcuse fiicei sale, (căci ele sunt de temut, de la orice
tată ar veni), VOI, zic, că fiind noi deja pe intinsul luciu al
mării, cănd trecuseră deja aproape trei ciasuri de noapte,
plutind cu pănzele intinse de sus in jos, cu vislele aninate,
de vreme ce văntul favorabil ne scutea de munca de-a le
mănut, la lumina lunei care strălucea ca ziua, vezurern a­
proape de noi un vas rotund. Cu toate pănzele intinse ,
plecat pu�in spre stinga, el trecea pe lăngă noi, �i atăt de
aproape, incăt furăm siliti a stringe pănzele, spre a nu-l
lovr. El deasemenea intoarse cu putere cărrna, spre a ne
face loc să trecem. Cei dinăuntru ne intrebare de pe mar­
ginea vasului, cine eram, incotro mergeam §i de unde ve­
neam; dar fiindcă ei ne intrebau in limba franceză, rene­
gatul nostru zise:
"Nimeni sa nu respundă , pentrucă aceştia sunt ne­
gre�it corsari francejl, care pun mana pe orice."
După acest sfat, nimeni nu respunse un cuvent, Noi
trecusem puţin inainte §i vasul remăsese intre noi �i par­
tea de unde sufla ventul, Deodată se trasere două lovituri
[181]
DON QUIJOTE DE LA MANCHA
181
de tun, �i, dupăcum se părea, amendoue erau de ghiulele
cu lanţuri (1), căci una tăie catargul nostru prin mijloc �i-l
făcu să cadă, cu pănza in mare, �i in acelaş moment cea­
laltă pătrunse in mijlocul bărcii noastre, astfel incăt o borti
toata, fără a-i face alt reu. Dar fiindcă noi ne vedeam cu­
Iundăndu-ne, incepurem cu toţii a cere ajutor in gura mare
�i a ne ruga de cei din vas să ne primească, caci ne inecam.
Atunci ei strinsere pănzele, �i aruncănd luntrea in mare,
intrare intr'insa pănă la doisprezece franceji, bine inarmati
cu arcabuse si cu fi tii urile aprinse. Astfel se apropiată de
•
noi, �i vezend cat eram de puţini, �i că vasul nostru se
cufunda, ne luare la din�ii, zicănd că ni se intimplase acea­
sta, pentrucă nu avuseserem politeţa de-a le respunde. Re­
negatul nostru lua, sipetul cu bogă�iile Zoraidei �i-l arunca,
in mare, fără ca să bage cineva de seamă la ceeace
făcea.
In scurt toti trecurăm la franceji, care după (;e se in­
formare de tot ce voea să �tie de noi, ca �i cănd ar fi fost
duşmanii noştri de moarte, ne despoiare de tot ce aveam.
Zoraidei ii luară pănă �i brătelele ce purta la picioare. Ne
ar fi răpit chiar �i hainele de cap tivi dacă le-ar fi fost de
oarecare folos. Unii dintre dinşii erau de părere ca pe toV
să ne arunce in mare, inveli�i intr'o pănză, căci aveau de
gănd să facă negoţ in vreun port din Spania, in calitate de
bretoni, �i dacă ne duceau vii, ar fi fost pedepsiţi de jaful
lor. Dar căpitanul, care el insu� despoiase pe Zoraida mea
iubită, zise că se mul�ămea cu ceeace luase �i că nu voea
să se apropie de nici un port al Spaniei, ci să-şi urmeze
drumul �i să treacă strimtoarea Gibraltar noaptea, sau cum
va putea, pănă la Rochelle de unde plecase. Ei se inţele­
sere dar ca să ne dea luntrea corăbiei lor �i tot ce ne tre­
buea pentru scurta navigare ce mai remănea. Aceasta o §i
făcură a doua zi la vederea pămăntului Spaniei. Bucuria ce
simţirem atunci, cu toţii, ne făcură să uităm cu desăvir­
�ire necazurile �i sărăcia noastră, ca �i cum nu le-am avut
1) Un fel de ghiulele legate impreună cu lanţuri, sau vergi de fer.
[182]
182
DON QUIJOTE DE LA MANCHA
noi. A tăt de mare este plăcerea de a dobăndi libertatea
perdută 1
Era poate miazăzi cănd ne aruncare in barcă, dăndu
ne două balerce cu apă �i puţini pesmeţi, Căpitanul, cuprins
de nu §tiu ce milă, cănd se suea prea frumoasa Zoraida,
ii dădu patruzeci de scude de aur §i nu lăsa ca soldaţii să-i
ia acelea�i haine, pe care le poartă �i astăzi. Intrarăm in
luntre �i le mulţumirărn pentru binele ce ne făceau, ară­
tăndu-le mai multă recunoştinţă decăt mănia noastră. Ei
apucare pe intinsul mării calea spre strimtoare. Ear noi,
fără a ne uita la altă busolă decăt la pămăntul ce se arăta
inaintea noastră, vislarem cu atăta iuţeală, incat pe la apu­
sul soarelui eram destul de aproape pentru a putea, după
părerea noastră, ca sti ajungem inainte de a in opta prea
tare. Dar fiindcă luna nu se arăta in acea noapte, �i cerul
era intunecos, ear noi nu �tiam in ce locuri ne aflam, nu
ne păru lucru sigur de a debarca la mal. 'I'otuş mai mulţi
din noi erau de părere să debarcăm, chiar de-ar fi pe nişte
stinci �i departe de locuitori, căci astfel am scăpa de frica
ce trebuea să avem ca să nu treacă pe acolo vase de COl'­
sari din Tetuan, care inopteaza in Barberia, in zori de zioa
se află pe coastele Spaniei, pun măna pe ceva �i se intorc
să se culce seara acasă. Dar intre aceste doue păreri con­
trare, noi aleserem pe aceea de a ne apropia puţin căte
puţin, �i dacă liniştea mării ne va invol, să debarcăm unde
vom putea.
A�a �i făcurem, §i puţin inainte de miezul nopţii a­
junserern la poalele unui munte foarte mare �i inalt, dar
nu a�a de aproape de mare ca să nu fie puţin spaţiu, spre
a putea debarca cu indemănare. Ne aruncarăm pe nisip,
eşirem cu toţii pe uscat, sărutarem pămăntul §i cu lacrimi
de nespusă bucurie mulţumirăm toţi lui Dumnezeu pentru
binele, fără seamăn, ce ne făcuse in călătoria noastră. Scoa­
serern din barcă merindele ce aveam, o traserăm pe mal �i
urcarem o foarte bună bucată din munte; căci de�i ne aflam
acolo, totuş nu puteam lini�tl inimele noastre, nici credeam
insfirşit că părnent cre�tinesc era acel ce ne ţinea deja.
[183]
DON QUIJOTE DE LA MANCHA _
183
Zioa sosi, după părerea mea, mai tărziu decăt am fi
vrut. Noi suirăm tot muntele spre a vedea dacă n'am des­
coperi deacolea vreun sat, sau niscaiva colibi de păstori.
Dar oricăt de departe ne indreptarem privirile, nu descope­
rirem nici sat, nici fiinţă, nici potică, nici drum. Cu toate
acestea, ne hotărirem să intrăm mai inăuntrul pămentului,
căci nu se putea să nu intilnim in curănd pe cineva care
să ne lămurească. Dar ceeace mă supăra, pe mine mai mult,
era dea vedea pe Zoraida mergend pe jos, pe acele locuri
grunţuroase. Deşi uneori o pusei pe umerii mei, totuş obo­
seala mea o obosea mai mult decăt o odihnea odihna sa.
Deaceea nici nu mai voi niciodată ca eu să-mi (Iau acest
necaz, ci mergea cu multă răbdare §i bucurie, ear AU o ti­
neam totdeauna de mană. Vom fi mers poate astfel eeva
mai puţin de un sfert de leghe, cănd ajunse la urechile
noastre sunetul unui mic clopoţel, semn sigur că se aflau
pe acolo aproape vite. Uităndu-ns toţi cu luare aminte, dacă
se arată ceva, vezurem la poalele unui stejar de plută un
tener păstor care cu mare lini�te §i neingrijire i�i tăea un
bat cu cuţitul. Noi il strlgarăm, �i el, ridicănd capul, se
scula iute in picioare, �i după cum aflarem pe urmă, cei
intăi care se infăţi�are privirii lui, fure renegatul �i Zoraida.
Vezăndu-i el in haine de maur, crezu ca toată Barberia se
luase dupa dinsul §i cu o nespusă iuţeală apucând la goană
prin pădure inainte, striga căt ii lua gura, zicănd :
" Mauri , Mauri sunt in ţară : Mauri, Mauri 1 la arme,
la arme!"
La aceste strigăte noi remaserem uimiţi �i nu �tieam
ce sa ne facem. Dar găndind că strigătele păstorului au să
pună in picioare tara �i cavalerii de pe coastă au să vină
indată, să vadă ce este, ne invoirem ca renegatul să des­
brace hainele sale turceşti §i să ia un spenţer sau o jachetă
de captiv, ce-i dădu unul dintre noi, remăind totu� cu bra­
ţele numai in căma�ă. Astfel recomandăndu-ne lui Dumne­
zeu, apucarăm acelaş drum pe care văzurăm că mergea
păstorul, aşteptând in fiecare moment cavaleri a de pe coastă,
să se arunce asupra noastră. Aşteptarea noastră nu fu arnă-
[184]
184
DON QUIJOTE DE LA MANCHA
gitoare, caci nici nu trecuseră două ciasuri, cănd, eşind din
acele tufe intr'un şes, zărirem ca la cincizeci de cavaleri,
foarte sprinteni, care veneau spre noi, alergănd la galop.
De indată ce-i vezurcm, staturem pe loc, spre a-l aştepta.
Dar cănd ei sosire �i vezure, in loc de maurii ce-i căutau,
atăţia sermani creştini, remasere uimiţi �i unul dintrinşii
ne intrebâ dacă nu cumva eram noi, cei ce dădusem prilej
unui păstor să cheme la arme.
- Da, ii zisei eu, �i voeam să incep a-i spune intim­
plarea mea, de unde veneam �i cine eram, cănd unul dintre
creştinii care erau cu noi cunoscu pe cavalerul care ne fă­
cuse intrebarea, �i zise, fără a me mai 111sa să-mi urmez
vorba:
"Mulţumită fie lui Dumnezeu, domnilor, care ne-a adus
intr'un loc atăt de bun, căci, de nu me inşăl, părnentul pe
care călcăm este acel de Velez-Malaga (1), dacă anii captivi­
taţii mele nu mi-au răpit deja memoria, pănă intr'atăt, ca
să nu-mi mai aduc aminte că dumneavoastră domnule, care
ne intrebati cine suntem, sunteţi Petru de Bustamente, un­
chiul meu."
Abea creştinul captiv sfir�i aceste cuvinte, dind cava­
lerul sări de pe cal �i veni să imbrăţi�eze pe tănăr zicendu-i :
- Nepot al sufletului !§i al vieţii mele, da, te cunosc
�i deja te-am plăns ca pe un mort, eu �i soră-mea, mama
ta, �i toţi ai tei, cari ăncă trăesc. Dumnezeu s'a indurat
să le dea viaţă pentru ca să se bucure de plăcerea, de-a te
vedea. Ştiam deja noi că te aflai in Alger �i după hainele
tale, �i a tuturor tovarăşilor tăi, înţeleg că aţi dobăndit
libertatea printr' o minune.
"A�a este, respunse tenărul, �i vom avea destul timp
pentru a ve povesti toate".
Indată ce cavaleri! auzire că eram cre�tini captivi, des­
călecară de pe cai �i fiecare ne oferea calul seu, spre a ne
duce la ora�ul Veles-Malaga, departe de o leghe �i jumătate
1) Oraş din Grenada, aproape (le mare, departe de 22 chiJometre de
Malaga, spre resărit. .
!
I
j
1
I
t
I
-------- ........ ---------------- .... �
[185]
DaN QUIJOTE DE LA MANCHA
185
D
de acolo. Căţiva din ei se inturnară ca să ducă barca la
ora�, căci le spuserern unde o lăsasem. Alţii ne suire din­
apoi, �i Zoraida incăleca la spatele unchiului acelui creştin,
Ora�ul intreg e�i să ne primească, căci aflase vestea de ve­
nirea noastră, de la unul care ajunsese inainte. Nu se mi­
rau că văd captivi liberi, nici mauri captivi, căci toţi locui­
torii de pe această coastă erau deprinşi a vedea �i de unii
�i de alţii. Dar se mirau de frumuseţa Zoraidei, care in
acel moment era la culmea ei, atăt din causa oboselii dru­
mului, căt �i a bucuriei de a se vedea insfirşit pe pămănt
de creştini, fără frică de a se pierde. Aceasta făcuse să-i
easă pe faţă astfel de culori, incăt daca atunci nu m'ar fi
amăgit dragostea, a� fi indrăsnit a spune că nu mai era pe
lume o fiinţă mai frumoasă, sau cel puţin eu nu văzusem.
Ne duserem drept la biserică ca să mulţumim lui Dumne­
zeu, pentru binefacerea primită. Zoraida de indată ce intra
in biserică, zise că se aflau acolo feţe ce semănau cu Zela
Marien. Noi ii spuserăm că erau icoane de ale ei, �i rene­
gatul ii explica, cum putu mai bine, ce insemnau ele, pen­
tru ca ea să se inchine la ele ca �i cum fiecare dintr'insele
ar fi cu adevărat insăşi Zela Marien, care-i vorbise. Ea, care
are multă inteligenţă �i o judecată iute �i limpede, pricepu
indată tot ce i se spuse in privirea icoanelor. De aici ne
dusere �i ne irnpărtiră pe toţi la deosebite case din ora�.
Dar pe mine, pe Zoraida �i pe renegat, ne lua creştinul ce
venise cu noi in casa părinţilor săi, care erau destul de
inlesniti de bunurile soartei �i ne ospătară cu aceeaşi dra­
goste ca �i pe fiul lor.
Şase zile stăturem in Velez, după care renegatul, in­
formăndu-se de ceeace-l privea, se duse la Granada spre a
intra earăş, prin mijlocirea sfintei Inchisitiuni, in prea sfăn­
tul sin al Bisericei. Ceilalţi creştini liberati se duseră fie­
care, unde i se păru mai bine. Zoraida �i eu remaserem sin­
guri, numai cu scudele pe care politeta francesului le dă­
duse Zoraidei. Cu dinsele am cumpărat acest dobitoc, pe
care ea a venit aici. Pană acum eu i-am slujit ca tată �i
ca scutier, �i ne ducem cu scop de a vedea dacă tatăl meu
[186]
186
DON QUIJOTE DE LA MANCHA
este viu, sau dacă vreunul din fra�ii mei a avut o soartă
mai fericită decăt a mea. Şi cu toate acestea, fiindcă cerul
m'a făcut tovarăşul Zoraidei, mi se pare că nicio altă soartă
nu mi s'ar putea intimpla, fie căt de bună, pe care eu s'o
pre�uesc mai mult. Răbdarea cu care Zoraida sufere neajun­
surile, pe care sărăcia le aduce cu sine, §i dorinţa ce arată
de a se vedea deja creştină este atăt de mare, incăt me
minunează �i me indearnnă a o slujt tot timpul vie�ii mele.
Cu toate acestea, plăcerea ce am de a me vedea al ei, �i
pe dinsa a mea, este turburată �i nimicită prin nesiguran�a
in care sunt, dacă voiu găsi in �ara mea vreun colt in care
s'o adăpostesc, dacă timpul �i moartea vor fi făcut o astfel
de schimbare in averea �i viata tatălui �i a fratilor mei, incăt
deabea se găsesc pe cineva care să mă cunoască, in lipsa lor.
Nu mai am, domnilor, nimica să ve spun din istoria
mea. De este ea plăcută, �i curioasă, buna voastră judecată
o va hotărî. Căt pentru mine §tiu să ve spun că a§ fi vrut
să v'o istorisesc mai pe scurt, cu toate că teama de-a ve
nemul�uml m'a făcut să las la o parte ăncă multe imprejurări,
(Va urma)
ST. G. VĂR GOLICI.
[187]
POESII
POESII
SPRE ALT PUSTIU
1.
�
" dăncii ochi de noapte-aştern
,Vă păi de-argint pe stănci de-aramă;
"In minte-mi alte lumi se cern
,,�i 'n alt pustiu un dor mă chiamă.
"Sub peatr'ascunsă in dudău
"Iubirea mea e aşternută ....
"Deschis-am ochii in cias reu;
"Pe viaţă-mi lacrima-i cernută.
"Durerea 'n cale mi s'atine,
"De dinsa inima-mi nu scapă
,,�i el de pasul meu se ţine
"Ca umbra norilor pe apa.
"Urit mi-e traiul... ce doresc
"Nu �tiu nici eu �i-mi este teamă;
"In minte-mi alte lumi plutesc
,,�i 'n alt pustiu un dor mă chiamă."
[188]
188
POES[[
Intre salcărnii albi de floare
Pe pat de brasde a remas ...
Privirea-i dulce par'că moare,
Durerea-i nu mai are glas.
Din intuneric ii resare
Un vănător de măndre fete:
Obrajii ar�i de sărutare
Şi peste umeri negre plete.
"Cu ochi 'n lacrimi nu pnvi,
"Găndirea tristă ti·o alungă;
"Să te iubesc căt a� dori
,,0 viaţă n'are să-mi ajungă.
"Iti voiu reda eu fericirea ...
"Pe cei apuşi la Ge să-i plăngem ?
"rEu �tii ce dulce e iubirea
"Ş'atăt de răpede ne stingem 1((
Spre cer privirile-i s'aştern
Şi ce i-a spus nu tine 'n sarnă :
,,-In minte-mi alte lumi se cern
"Şi 'n alt pustiu un dor mă chiamă. ((
II.
Tremură pară albăstrie
In colt o candelă de pază;
Copila zace 'n agonie,
La căpătăiu mama veghiază.
t
1
t
I
t
[189]
POES!I
Betrăna 'n braţe o cuprinde
Şi nu rosteşte un cuvent ;
Pustiul morţii se intinde
Şi-i o tăcere de morment.
Deodată albă se ridică ....
De negrul zid s'a răzemat
Si incepu perdut să zică
.,
Cu glas din alte lumi furat:
"Sub peatr'ascunsă in dudău
"Iubirea mea e aşternută ;
"Deschis-am ochii in ci as reu,
"Pe viaţă-mi lacrima-i cernută,
"Durerea 'n cale mi s'a ţine,
"De dinsa inima-mi nu scapă
"Şi el de pasul meu se ţine
"Ca umbra norilor pe apă.
"Scănteia jălii mi-o sfirşeso ...
"Me sting ... tu nu me plănge mamă ...
"In minte-mi alte lumi plutesc
"Şi 'n alt pustiu un dor me chiamă
"Me duc la ec.:." a inlemnit
Pe buze ultimul cuvent , ..
Betrăna 'n umbra'ncremenit
Şi-i o tăcere de morrnănt ...
189
[190]
19
POESII
A PUS
Coboară soarele pe clina nemărginitei bolţi senine
Roşind betrănii munţi ce 'n zare se pierd treptat in valuri line;
Inaltii brazi in zare-albastră stau neclintiţi de vecînicii,
In faţa lor spre cer se 'nalţă măreţe lespezi plumburii.
Pe după stăncele de-aramă doinesc selbatece isvoare
�i coborind din peatră 'n peatră §i pierd durerea 'n depărtare;
Răslete flori ingălbenite rar se ivesc pe muchi de stănci....
Lumină sus la virf de munte, noapte 'n prăpăstiile-adănci.. ..
Ca boară oamenii pe clina vieţii arse de dureri
Privind cu lacrimi cum in cale-şi nu află jalii măngăieri ;
Cumplite chinuri vin deapururi ca nouri groşi purtaţi de vent ;
Departe 'n zare licăreşte un ideal m1ireţ �i sfănt
�i printre inime de stăncă ei plăng al vieţei lor amar,
Sdrobiţi căzend din peatră 'n peatră, i�i pierd durerea in zadar;
Răsleata floare-a bucuriei ce rar suride tuturor ....
Lumina 'n gănd, in inimi jale, adăncă noapte 'n urma lor ....
LINIŞTE
Linişte .... singurătate .... peste codri luna moarta
Prin pustietăţi albastre fata-i palidă i�i poartă
Resfirănd pe văi, pe dealuri, pe cămpii stinsa-i lumină.
Nici-un freamăt ... frunza 'n luncă. tremurănd nu mai suspină,
Apa nu-şi mai bate valul de betrăne stănci pustii,
Codru-l mut, lacul adoarme, pace-adâncă pe cămpii...
[191]
POESII
191
Luna scapată sub dealuri ... muntii tac ... inmărmurită
Este firea ... căt de neagră-i noaptea 'n umbră adormită!
Noaptea fără lună par'că-i noaptea tristă din sicriu ...
Linişte ... singurătate ... intuneric ... �i pustiu ...
Spre morment imi număr paşii ... găndul moare ... nesfir�ită
Mi-i durerea ... ce grozavă-i viaţa 'n chinuri adăncită l
�i cănd mori căt e de dulce noaptea tristă din sicriu:
Linişte ... singurătate ... intuneric. " �i pustiu! ...
ARTHUR STA VRI.
[192]
ANUNCIU
"Convorbirile Literare" intrănd in al
24,lea an al existenţei lor, toţi domnii abo­
naţi care doresc să nu sufere intărziere
in primirea revistei, sunt rugaţi să-şi re­
inoească abonamentul căt mai curend,
Abonamentele se fac sau la Librăria
Socec & Camp" calea Victoriei N o. 7 1,
sau la Stabilimentul grafic I. V. Socec,
strada Berzii No. 96, Bucureşti.
Bucureşti. -- Stabilimentul grafic L v, Socec. 30.550.
I
[193]
APare la I a fiecărei luni.
CONVORBII\I I.JTERARE
No. 3.
Bucuresti, 1 Iunie 1890. Anul XXIV.
INTEMEIEREA P�ICH�LOGICA
A
ACTELOR ELEMENTARE ALE GĂNDIRII
in marginile legilor herbartiane de asociare �i reproducere.
STUDIU PSICHOLOGIC de STEFAN V ELO VAN.
OO(�'J
� privire aruncată in fugă asupra modului, in care
psichologiile empirice tractează activităţile intelec­
tului, e deajuns pentru a observa legătura laxă ce există
intre capitolul despre intelect �i cel despre mecanica ideilor.
Cetitorul, care a isbutit să facă studiul legilor despre aso­
ciarea �i reproducerea ideilor precum �i a fenomenelor meca­
nice derivate din ele �i cearcă a trece la studiul fenomene­
lor intelectului, simteşte fără, voe, că firul sistemei apare
deodată rupt. Cetitorul nu-l poate reprinde, insăşi spicholo.
gia nu se poate recunoaşte pe sine, pănă cănd nu ajunge
la cestiunea aperceptiei, unde se induc apoi ca printr'un salt
mortal toate distinctiunile curat formale de pănă aci intr'o
unitate psichologică, Raportul actelor intelectului intre ele,
precum �i nexul lor cu totalitatea cugetării nu se arată de­
căt puţin sau deloc atinse. Cu toate că adevărata problemă,
a acestui capitol psichologic ar fi de a explica modul cum se
nasc formele intelectului �i a intemeia in mod psichologic
felurile de manifestatie ale cugetării, psichologiile empirice
herbartiane, care de altfel sunt representantole unei sisteme
C. L. An. XXIV. No. 3. - 3°,785. 13
[194]
194
dintre cele mai roditoare pentru pedagogie (1), se rnuJţumesc
la locul acesta cu extracte mai mult sau mai puţin scurte
din logîcele formale, lăsănd tocmal obiectul despre care ar
trebui să vorbească, neatins. Stănd in faţa acestui capitol,
numai cu greu putem ascunde un fel de simţimănt de per­
plexitate psichologică.
Incercarea ce facem in scopul de a întemeia activită­
ţile intelectuale pe legile de asociare �i reproducere ale lui
Herbart �i a stabili astfel o organisatie mai intimă intre
ele, nu o facem in stăruinţa de a exhauria materia legată
de această cestiune, ci pentru a indica numai modul de cer­
cetare, menit ca să determine posiţia intelectului in sistema
fenomenelor psichice �î să lămurească după putinţă rapor­
tul intre actele intelectului �i intre fenomenele mecanicei
psichice,
Intr'o dare de seamă asupra pslchologiei empirice (2),
precum tinde ea a se impămănteni la noi, am incercat in­
tre altele a cuprinde fenomenul aperceptiei ca un proces de
raţionare. Obiectiunile pe care le-a intimpinat; darea noastră
de seamă din mai multe pă,rţi, ne-a convins, că, o exami­
nare mai intensivă �i mai amenunţitl1 a actelor intelectu­
lui, indeosebi o intemeiere psichologică a acestor acte vor
putea să contribue a lămuri mai bine chestiunea apercepţiei.
Acţiunea reciprocă intre idei e dată prin legile herbar­
tiane de asociare �i reproducere. Cestiunea este a se �ti, in
ce chip judecăţile �i noţiunile urmează a se forma dupa
aceste legi. Ceream inainte de toate a examina faptul psi­
chic, care condiţionează formarea unei judecăţi,
Indată ce se deschid porţile sensurilor, lumea apare ca
o impresie sumară nedescifrată. Copilul dobăndeşte o icoană
�tearsă, la care respunde in mod inconsclent prin felurite
omoţiuni �i năzuinţe a căror existenţă se constata prin
atitudinile §i gesturile lui.
1) Notăm, dl in punctul aplicaţiunii pedagogice nicio sistemă n'a rea­
lizat pănă astăzi foloase mai mari. Aceasta tocmai ne indeamnă a stărui după
puteri la perfecţionarea acestei sisteme.
2) Publicată in <Romanische Revue s , an. Ll I, fascie. X-XL
[195]
STUDIU PSICIIOLOGIC
195
Impresia sumară naşte o simţire ohaotică lipsită de
orice discernement. Noi o numim sensaţiune, nu fiindcă ar
fi un act conscient, ci fiindcă din experienţa observăm, că dă
indemnul la reacţiuni interne, fie �i neştiute, Sensatiunile
ar �i rsmănea in veci neştiute, dacă impresiile sensuale re­
petate nu ar contribui la limpezirea lor. Impresia sensuală,
odata repetată, legile de reproducere §i asociare intră ime­
diat in acţiune. Contopirea, bunăoară, a doue sensatiuni
egale, nu trebue să ajungă cu necesitate depe acum la
gradul de claritate indispensabil pentru ca să poată atinge
nivelul con§tiintei §i să devie un product psichic capabil de
reproducere. Adaosurile necontenite de impesii noue urmează
insă a lumina zarea conştintei imprăştlind succesiv ceaţa ce
inveluia conţinutul psichic in dimineaţa conştiinţei. Intrun
moment dat acţiunea reciprocă n'are trebuinţă decăt de un
anumit adaus nou de impresii sensuale, pentru ca contopi­
rea unei sensaţiuni din nou relevate să nu mai remănă pe
scara clarităţii sub nivelul conştiinţei. La o epocă indeter­
minabilă a vieţii omene�ti, care variază dela individ la in­
di vid, se intirnplă, că o sensaţiune parţială, fortificată dea­
juns isbuteşte a se emancipa din amurgul sensaţiunii su­
mare sub forma mai hotărită a unei percepţiuni. Adausu­
rile neintrerupta de impresii sensuale inchiagă forme din ce
in ce mai lămurite. Prin contopiri acţiunea reciprocă cro­
e�te conturele mai luminoase, eal' prin intunecări punctele
obscure, născând oarecum intăiul desemn al unei conştiinte
actuale. Găsim o asemănare in formarea primelor celule em­
brionale, care infăţi§ează ochiului nostru fisic un fenomen
analog in masa uniformă a gălbenu�ului, precum sensatiu­
nile �terse devin inaintea ochiului nostru psichic percepţii
hotărite constituitoare de conştiinţă, Observarea atitudinilor
şi gesturilor copilului ne dă indemnul a lămuri sensaţiuni,
de care il vedem agitat, fără ca mai tărziu să-�i poată aduce
aminte că le-a avut căndva, care sensatiuni prin consecinţă
n'au putut atinge la na�terea lor nivelul con§tiinţei pentru
ca o eventuală reproducere să le poată presenta mai tărziu
ca ceva de mai nainte �tiut. Con�tiinţa noastră potenţială
[196]
196
STUDIU PSICHOLOGIC
------------------------
nu e constituită numai din percepţii odată avute �i acum
intunecate, ci �i din sensatiuni, care n'au isbutit a deveni
niciodată ştiute. Ele lucrează insă ca puteri latente aseme­
nea celor dintăi, care la na�terea lor au atins conştiinţa
pentru a fi ear reprimate �i a se reproduce la o ocasie dată
ca o achisiţie de mai nainte avută. In ele găsim explicaţiu­
nea faptului psichologic ca anumite apercepţii ale vietii ul­
terioare apar favorizate in mod deosebit, pe cănd alte de­
prinderi nu găsesc decăt o slabă pregătire spirituală. Multe
impresii găsesc in noi adeseori ajutoare de intelegere, des­
pre care nu suntem in stare să ne dăm seama că le-am fi
căştigat vreodată.
In urma celor zise pănă aci, vom fixa intelesul percep­
ţiunii ca al unei sensaţiuni inălţate la nivelul conştiinţe]. (1)
Această inăltare nu e posibilă, sensaţiunea insăşi nu poate
deveni percepţie, adică un fapt al conştiinţei �i printrinsa
al memoriei, decăt după ce a intrat in acţiune reciprocă cu
perceptiuni anterioare ori �i numai cu sensaţiuni, despre a
căror achisitiune trecută nu suntem in stare să ne dăm
seama. In lăuntrul acestei acţiuni imprumutate, orice con-
1) Raportul intre sensaţiune şi perceptiune a fost şi este obiectul cer­
cetarilor multor psichologi, fără a fi ajuns pănă astazi la o stabil ire definitivă.
Am expus felul nostru de a-l cuprinde, nu pentru a incerca o teorie, ci pen­
tru a fi inţeleşi asupra intrebuinţării cuvintelor. Simţirile sau sensaţiunile pot
să fie şi neclare; ceeace insă am perceput sau priceput, nu poate fi obscur.
Acesta este, credem, inţelesul graiului obicinuit. Lucrul, despre care am o
sensaţiune sau pe care l'am simţit, nu trebue neapărat să fie clar curprins.
Zic mai virtos că simţesc ceva, cănd nu ştiu bine ce. De altă parte o per­
cepere sau pricepere obscura nu se poate numi percepere. Sub sensaţiune vom
inţelege aşa dar un resultat psichic al acţiunii reciproce intre conţinutul nostru
potenţial şi intre o afecţiune din afară, resultat care a rernas sub nivelul con­
ştiinţei actuale. Caracteristica ei e numai tonul subiectiv. Acelaş resultat psi­
chic, inălţat la nivelul conştiinţei actuale, il numim percepţiune externă. Sem­
nul ei distinctiv este conţinutul clar, obiectiv. Mai zicem percepţiuJlc internă
(ca proces rejlecţiune sau percepere internă). dacă ea e resultatul constient al
acţiunii imprumutate intre conţinutul nostru potenţial şi intre unul deja repro­
dus in conştiinţa actuală. Amintim o lucrare preţioasă din punct de vedere
istoric şi critic. de Goswin K. Uphues, «Wahrnehmung und Empfindung s ,
Lipsea. Duncker şi Humblot, 1888.
I
l�
[197]
STUOlU PSICHOLOGIC
197
topire inalţă claritatea acelei sensaţiuni, care vine a se con­
topl. In lupta ei pentru claritate ea reprimă in acelaş timp
alte contopiri mai mult sau mai putin fortificate, punăndu­
se in opositie conscientă cu acestea, Fără con topire �i in tune­
care simultană nu e cu putinţă să se desfacă in mod con­
scient un element de sensaţiune de cătră celălalt, �i aceasta
intr'un stadiu de evolutiune al conştiinţei oricât de timpu­
riu. Fie impresia sensuală oricăt de puternică ori violentă,
ea remăne inconscientă căt timp nu dobănde�te din lăuntru
fortificări, care să o puna in posiţie de a altera intr'un chip
oarecare conştiinţa actuală domnitoare.
Stăruim a nu pierde din vedere, că lucrul de care de­
venim conscienti într'un moment dat, este totdeauna o re­
laţiune, un raport. Aceasta resultă chiar din chipul nostru
de a deveni conscienti, ceeace se intimplă prin mijlocirea
contopirii �i intunecării. Dacă intreg cămpul conştiinţe! nu
ar fi decăt o singură contopire continuativă, fără cea mai
mică diferintă de claritate, noi n'am avea conştiintă, fie că
contopirea ar dobăndi prin fortificări repetite un grad de
claritate oricăt de mare. (I) Conştiinţa ar lipsi ca �i cănd
acel cămp ar infăţi�a un complex cu desăvirşire intunecat.
Dacă intreaga lume nu ni s'ar infaţi�a decăt in o singură
nuanţă de coloare, din care n'ar putea să resulte decăt o
singură contopire ori de căte ori clipim in afară, lumea nu
ar avea pentru noi nicio coloare, fiindcă ne-ar lipsi conştiinţa
acelei deosebiri, pe care o numim coloare. O con topire fără
intunecare simultană nu duce la nimic conscient, Din acestea
resultă, că con�tiin�a noastră nu e condiţionată intr'un mo­
ment dat numai prin con topire ori numai prin intunecare,
ci totdeauna prin arnăndoue. Chiar �i existenţa nu ne-o pu­
tem representa decăt suprirnănd găndul despre neexistentă,
Orice fapt al conştiinţei, orice representare, nu este decăt
1) Amintim legea relativităţii de Bain. In intelesul Iui Hobbes şi Stuard
MiU contopirea nu ar avea nici să se repe teze, căci orice repetiţie presupune
un moment de intrerupere, care ar face ca contopirea să devie conscientă,
Vezi Logica lui Mill (Schiel), ed, 4, pag. J 23 in observare.
[198]
198
STUDIU PSICHOLOGIC
un raport sau o relaţiune de idei �i aceasta tocmai din
causa conditiunilor psicbice sub care se naşte conştiinţa.
Ceeace e absolut simplu, e nerepresentabil.
Ne punem acum intrebarea: In ce chip �i sub care
condiţiuni se va fi realisănd opositia intre un subiect §i un
predicat, in oricare stadiu de evolutie a con�tiinţei? Cu alte
cuvinte, care sunt conditiunile psichologice de la care atirnă
ivirea conscientă a unei judecăţi, fie aceacta oricăt de primi­
tivă sau originală. Am arătat, că nu există treaptă de des­
voltare a unei con§tiinţe existente in realitate, la care sen­
satiunea născută la indemnul unei impresii din afară să nu
găsească un fond oarecare de conştiintă potenţială ce tre­
bue neapărat să fie resuscitat, dacă sensaţiunea e menită
să devie percepţiune, adică să atingă nivelul con�tiinţei ac­
tuale. E sigur, că o afecţiune exterioară nu poate deveni
conscientă fără ca o reproducere provocată, fie prin egalitate
ori simultaneitate, să concurgă cu elemente fortificătoare la
naşterea noului fapt de con�tiinţă. Afecţiunea oricăt de in­
tensivă intr'un astfel de cas ar remănea neobservată. Ea
poate remănea neobservată �i in casul cănd reproductia de�i
existenţa e prea slabă, pentru ca din acţiunea reciprocă
intre ea �i noua afecţiune să poată resulta un product de­
stul de conscientă. De interes pentru cercetarea noastră este
numai casul cel dintăi, cănd o impresie sensuală duce la
perceperea unui raport clar, sau cănd faptul conştiinţei este
o judecată" deşi primitivă in forma dar destul de hotărîtă.
In articolul "Zur Sprachphilosophie" (1), aminteşte dr.
Steinthal=-deşl cu alt scop-că băiatul vede in figura patru­
unghiului o bomboană, in a cercului o farfurie. Făcend aceasta,
băiatul exprimă judecata: "Asta-i o bomboană, o farfurie".
E mai presus de îndoială, că ideea despre farfurie a trebuit
S�L existe de mai nainte in conştiinţa băiatului, altfel era
imposibil să intre in raport de predicatiune cu cercul văzut.
Dacă în vederea cercului nu s'ar fi reprodus absolut nimic,
1) Zeitschrift fur Philosophie und philosophische Kritik, Vo!. 32, fasc.
I, pag. 74.
[199]
STUDIU PSICIIOLOGIC
cercul nu ajungea a fi perceput in nici un chip. In casul
uneifortificări insuficiente el putea să producă cel mult o
sensatiune nehotărită din care n'ar fi putut să resulte nicio
judecată lămurită.
Vom cerca să examinăm proectele care au conditionat
in mod neapărat na�terea judecăţii din cestiune.
Inainte de toate este afecţiunea sensuală a cercului
vezut, care a dat primul impuls la desfăşurarea procesului
de formare a judecăţii. Afecţiunea nu putea să treacă fără
urmă conscientă, de vreme ce a găsit in con�tiin�a poten�ială
a băiatului elemente egale �i destul de tari ca să o poată
fortifica deajuns. Intăiul fapt psichic produs prin afec�iunea
din afară, este reproducerea nemijlocită a tuturor acelor
elemente care sunt egale cu acele ale cercului ce impresio­
neaza. După reproducere a urmat contopirea elementelor
egale. Multe elemente ale nouei afectiuni au remas neobser­
vate, pentru că n'au putut reproduce nimic. Alte elemente
nu s'au putut inchega decăt intr'o sensa�iune putin lămu­
rită, fiindcă fortificările dobăndite prin reproducere nemijlo­
cită n'au putut produce contopiri, care să se poată fixa
destul de lămurit, Un element oarecare al afectiunii insă a
putut da indemnul la reproducerea imediată a unei idei, cu
care s'a putut contopi intr'o percepVune, ce intrece prin
claritatea ei pe toate celelalte. Acest element este forma
rotundă a cercului. Feluritele contopiri stărue a se suprima
unele pe altele. De vreme ce insă forma rotundă a dobăn­
dit fortificarea cea mai puternică, s'a născut o dlferlntă de
claritate in care contopirea nrotund" apare desfăcută de
toate celelalte contopiri, ridicate �i ele mai mult sau mai
putin clar. Contopirea formei rotunde �i suprimarea in ace­
laş timp a celorlalte contopiri născute eventual in fata cer­
cului, toate aceste urmări psichologiceşte necesare ale repro­
ducerii nemijlocite, produc mai intăi opositia predicativă a
formei rotunde fată cu toate celelalte elemente din sensa-
e
�iunea cercului. Forma rotundă apare desfăcută, in puterea
diferintei de claritate; ea remăne insa complicată cu cele­
lalte elemente in virtutea ivirii lor simultane, resultată din
[200]
200
-----
STUDIU PSICHOLOGIC
coexistenţa elementelor afec�iunii sensuale. Resultatul pro­
cesului de pănă aci, care se termină, după cum văzurem,
cu oposiţia predicativă a formei rotunde in faţa celorlalte
elemente ale cercului ca subiect, se poate exprima prin ur­
mătoarea judecată: Intre notele cercului vezut, una este
forma rotundă, sau scurt: Ceeace văd (cercul) e rotund.
Judecata aceasta nu e cea căutată. Ea este insă in
condiţiunile date o urmare imediată �i necesară a afecţiu­
nii sensuale car a pornit procesul. Printr'insa am ajuns la
calea de jumătate in procesul de formare al judacăţii. Vom
urmări procesul mai departe.
Forma rotundă, imediat reprodusă �i contopită, in vir­
tutea prisosintei ei de claritate serveşte acum ca idee auxi­
liară pentru a reproduce in mod mijlocit �i alte elemente
din complexiunea "farfurie", - elemente, care la timpul lor
au corxistat cu forma rotundă �i vin acum a fi relevate �i
ele in cOD�tiinţă" Acest fapt psichic, care �i el la locul acesta
e o urmare necesară, a legilor de acţiune reciprocă, se exprimă
prin judecată. ,Şi farfuria e rotundă"
Că această judecată nu este din nou formată e aproape
de prisos să mai amintim.
Acum forma rotundă apare complicată simultan in
două direcţiuni �i adică, in directi unea nouei sensatiuni (cer­
cul) �i in cea a elementelor mijlocit reprodusa (farfurie).
Procesul se incbee acum prin o noua asociare, care insă nu
e o contopire de elemente egale, ci o complicaţie de ele­
mente deosebite. Elementele cercului care au fost ţinute in
apăsare prin contopirea mai puternică a formei rotunde,
ajutate acum �i de cele mijlocit reprodusa ale farfuriei,
apasă cu puteri unite asupra formei rotunde. Aceasta din
urmă descinde in claritatea ei, in vreme ce elementele apă­
sătoare apar in conştiintă ca coexistente intr'o nouă corn­
plicatiune care i�i afla expresiunea in judecata căutată:
Ceeace văd (cercul) e o farfurie.
Această judecată in comparaţie cu cele două anteri­
oare e din nou formată, căci inainte de a vedea cercul, ele­
mentele lui nu s'au putut complica cu cele ale far furi ei. In-
[201]
STUDIU PSICHOLOGIC
201
telesul ei nu este, că cercul ar fi o specie de farfurie, ci
,
cumcă amăndoue complexiunile (cercul �i farfuria) au forma
rotundă ca notă comună sau că aparţin amăndoue aceleiaşi
sfere. Mai exact judecata ar suna: Ceeace ved (cercul) e ca
o farfurie sau cercul apar�ine la sfera de care se ţine �i
farfuria. Acesta este in�elesul unei judecăţi sintetice cum e
cea de faţă.
Impresia sensuală a cercului văzut n'a putut naşte
judecata din urmă fără ca conştiinţa băiatului să percurgă
procesul psichic care condiţionează ivirea celor două jude­
eitţi anterioare.
In acest proces deosebim două momente principale:
1) o reproducere nemijlocită, urmată de o contopire; 2) o
reproducere mijlocită care termină cu o complicatiune. In
momentul impresiei sensuale se reproduce nemijlocit tot ce
este egal. Contopirile elementelor egale produc la inceput o
urcare, o ascutire a con§tiinţei in direcţia contopirii celei
mai puternice, in vreme ce celelalte contopiri apar repri­
mate. Indată ce a intrat apoi �i reproducerea mijlocită
in acţiune, elementele reprimate ajung la supremaţie §i se
complică cu cele reproduse mijlocit dănd existenţă judecăţii
finale. In procesul de formare al oricării judecăţi, fie aceasta
primitivă sau Iogiceşte ori căt de Înaintată, se pot desco­
peri aceste procese psichice ca condiţiuni neapărate ale na­
�terii ei. Procesele complică totdeauna o conlucrare a tutu­
ror legilor de asociare §i reproducere, care numai in intre­
gitatea lor pot da o explicare îndestulătoare. Acest chip de
a forma o judecată mai tarziu vom vorbi ăncă despre
un al doilea - se poate asemăna cu na�terea unei unde la
suprafata apei, care valurişteşte o peatră căzută in ea.
Moleculele de apă care sunt isbite mai cu vehemenţă, se
inalţă imediat după cădere, sus, pentru a se adănct ear in
momentul următor �i a produce împrejurul lor boltitura
dealului de undă.
Recapitulănd judecăţile descoperite in decursul proce­
sului, găsim in ele următorul §ir de raţionare logică:
[202]
202
STUDIU PSICHOLOGIC
Ceeace văd (cercul) e rotund
Şi farfuria e rotundă
Ceeace ved (cercul) e ca o farfurie.
Vom intimpina poate cu toate acestea obiectiunea, că
procesul analisat mai sus explică numai acel cas de formare
a judecăţii, in care ea vine a se deriva din alte judecăţi
anterioare prin mijlocirea rationamentului, dar că ea s'ar
putea forma §i fără aceste judecăţi. Cu ajutorul legilor her­
bartiane de asociaro §i reproducere credem a fi deosebit, că
judecata din chestiune, nu numai că-şi află argumentul ei in
cele anterioare, dar ea insă�i nu e cu putinţă să devie un
fapt psihic fără acele condiţiuni. Adevărul unei judecăţi
oarecare poate să fie demonstrat eventual �i din alte pre­
mise, dar naşterea unei judecăţi presupun neapărat premise,
fie tot acelea sau altele. Chiar �i in casul cănd cercul §i
farfuria s'ar presenta deodată sensurilor, judecata relativ
la una sau la cealaltă din aceste două sensatiuni, nu s'ar
putea naşte decăt privind sau la cerc sau la farfurie mai
intăi �i dobăndind in judecata eventuală ce s'ar produce,
ajutoare reproductibile pentru a rupe judecata §i asupra
celeilalte sensatiuni. Dacă numai unul dintre obiecte a făcut
impresiune, să fi existat de mai nainte in con�tiinţă băia­
tului oarecare raporturi de idei ca premise reproductibile,
care să mijlocească ivirea unei judecăţi despre obiect, ori
că băiatul nu percepe nimic, cu alte cuvinte nu-�i formeaza
nicio judecată despre obiect.
Am arătat prin exemplul analisat, că reproducerea ne­
mijlocită �i contopirea elementelor egale, pornită la indem­
nul sensatiunii exterioare, au fost antecedentul, care a pro­
dus ulterioara reproducere mijlocită §i cornplicarea finală a
elementelor in judecata căutată, ca intr'un sequent necesar.
Ţinend in vedere numai reproducerile, putem zice, că o re­
cunoaştere a produs o aducere aminte. Din punctul de ve­
dere al asociărilor care s'au urmat, putem caracteriza pro­
cesul prin cuvintele: O cuprindere clară a născut una mai
bogată.
Se poate iVI �i casul invers, unde in presenţa unei irn-
[203]
STUDIO PSICIIOLOGlC
----------------- -------------------
203
presii sensuale omogene reproducerea mijlocită urmată de
complicaţi unea de idei să devie antecedentul din care să
resulte ca o reproducere nemijlocită �i o contopire finală.
Şi acesta este un chip de naştere al judecăţilor.
Se va putea pune adecă intrebarea: Ce fel de proces
psihic a condiţionat la timpul sau naşterea premieei "Cercul
e rotund"?
Precum elementele fa rfuri ei s'au complicat cu cele ale
cercul ui prin mijlocirea formei rotunde, tot astfel elemen­
tele farfuriei au putut fi reproduse mijlocit �i s'au putut
complica vreo dată bunăoară cu elementele unei roate de
car. Această complicatiune a putut să resulte nu togmai
prin mijlocirea formei rotunde, ci de exemplu printr'un de­
semn de pe farfurie in formă radială spiţele roatei, In casul
acesta forma rotundă a trebuit să remăie trecută cu vede­
rea �i să lase formei radiale rolul ideei auxiliare, care pro­
voacă reproducerea mijlocită a elementelor farfurie! pentru
a le complica cu cele ale ro atei.
Dacă in momentul, in care elementele farfuriei mijlocit
reprodusa tind a se complica cu acele ale unei sensatiuni din
afară (roata de car), se intimplă să i se mai ivească o altă
sensaţiune omogenă d. e. cercul, atunci complicaţi unea să
intregească �i cu elementele acestei sensaţiuni. Cornplectarea
se exprimă prin judecata: Şi cercul este ca o farfurie.
Adaosul elementelor sensaţiunii cere, contribue cu atăt
mai virtos a suprima forma radială �i a naşte complicatiu­
nea amintită cu căt are mai multe elemente egale cu cele
din ideea reprodusă a farfuriei. Fiind date aceste condiţiuni
adecă fiind sensaţiunea de fapt omogenă cu farfuria, ele­
mentele egale ale farfuriei vor tinde la contopiri mai mult
sau mai puţin clare. Spre scopul acesta ele se vor ridica
nemijlocit, tinzănd care din care la claritate mai mare. Cea
mai energică inăltare o are forma rotundă, care deja in
,
cursul reproducerii sale nemijlocite se deosibeşte mai intăi
ele celelalte elemente ale farfuriei născănd judecata: Far­
furia e rotundă ..
Indată ce s'a săvirşit §i contopirea elementului "ro-
[204]
204
STUDIU PSICHOLOGIC
------------------------
tund" ce vine a se inălta dintre elementele farfuriei, cu
acelaş element al sensa�iunii cerc, el ne pune in opositie
predicativă §i cu elementele cercului de care se separează
cu o intensivitate mai mare datorită contopirii. Astfel se
na�te noua judecată finală : �i cercul e rotund.
Din casul acesta de formare a unei judecăţi constatăm
faptul psichologic, că sub interventiunea unei sensatiuni o­
mogene se poate, ca �i o complicaţiune născută la indemnul
unei reproduceri mijlocite să devie antecedentul din care
să resul te o reproducere nemijlocită �i o con topire ca ur­
mare. A vănd in vedere numai succesiunea reproducerilor
putem zice §i in mod invers, că din o aducere aminte s'a
născut o recunoaştere, Neluănd in seamă decăt asociările
procesului, aflăm că din o cuprindere anterioară mai bogată
s'a născut mai tărziu una mai clară. Fenomenul-acesta se
poate asemăna �i aici cu boltitura unui deal de unde la su­
prafaţa apei, care vine a se adănct in virtutea unei puteri
omogene cu căderea petrei (greutatea moleculelor de apă).
In acelaş timp moleculele adăncite pănă aci se inalţă preste
înălţimea lor originală. Procesul începe a�a dar cu o "bol­
tire" �i sfîrşeşte cu o "ascuţire" a conştiinţei.
Judecăţile, care se succed una pe alta in decursul pro­
cesului compun §i aici următorul �ir de raţionare:
Şi cercul e ca o farfurie
Farfuria e rotundă
Cercul ăncă e rotund.
Am intemeiat dar in mod psichologic necesitatea de-a
raţiona �i pentru casul de formare al acestei judecâţi. Dacă
cercul nu s'ar fi complicat in premisa intăia cu farfuria �i
dacă elementul rotund nu se găsea in farfurie, după pre­
misa a doua; acesta din urmă nu s'ar fi inălţat la o con­
topire clară in sensatiunea cercului.
Un al treilea chip de naştere a unei judecăţi nu există
in marginile legilor herbartiane de asociare �i reproducere.
Din una sau alta parte se va iVI poate obiecţiunea,
[205]
STUDIU PSICHOLOGIC
205
că procesul de formare al unei judecăţi considerat ca un
fenomen de raţionare reprinde firul mai de departe decăt
ce e neinconjurat de lipsă pentru ca să se explice na�terea
judecăţii, cii ci ceeace a dat existenţă judecăţii căutate este
intr'un cas complicaţi unea, in al doilea contopirea ideilor,
care fenomene psichice sunt deajuns pentru a explica for­
marea judecăţilor.
In amăndoue casurile avem să facem o deosebire intre
judecăţi din nou formate �i cele avute deja in conştiintă.
Cănd e vorba de o apercepţie sau o cuprindere, nu pot să
cază in cumpănă judecăţile care sunt resultatul unei simple
reproduceri, căci de ceea ce-mi aduc numai aminte, nu s'a
format acum. Astfel este premisa a doua in amendoue ra­
ţionamentele. Judecăţile formate din nou, in care s'a săvirşit
a�a dar o faptică sporire in a cuprinde, sunt numai conclu­
siunile, care servesc celor două moduri de raţionare alter­
nativ �i ca premisele cele dintăi. Ele s'au format ce e drept,
una prin complicaţie alta prin contopire, dar complicatia
sau contopirea nu ne dau lămuriri asupra antecedentelor
din care a putut să se nască această complicaţie ori con­
topire indată ce excludem ra ţionarea ca element necesar al
cuprinderii. Dacă ele nu ne dau lămuriri asupra anteceden­
telor nu ne-au explicat nimic din fenomen. Noi inţelegem
�i stepănim un fenomen psichic abia atunci, dacă suntem
in stare să deosebim �i in cas de lipsă să §i producem ante­
cedentele din care are să se nască =t= cuprinderii,
Din amăndoue casurile examinate resultă, că o expli­
care a oposiţiei predicatului cătră subiectul judecăţii nu se
poate da numai pe temeiul asociărilor de idei ori numai pe
cel al reproducerilor, ori chiar numai pe temeiul unui singur
fel de asociare ori reproducere. Orice formare a unei jude­
căţi e condi�ionatl1 totdeauna prin totalitatea legilor de ac­
ţiune reciprocă �i numai această totalitate e chemată �i e
�i in stare a ne da o explicate multumitoare.
Se poate că unii dintre cetitori să prefere argumentul
metafisic. Pentru aceştia zicem in sensul lui lJerbart: La
orice act de găndire, prin urmare �i la formarea unei jude-
[206]
206
STUDIU PSICHOLOGIC
căţi, sufletul nu-şi poate activa calitatea decăt in intregul
fiinţei sale. O explicare insă, care cu dinadinsul nu bagă in
seamă totalitatea acţiunilor reciproce, - totalitate, care sin­
gură ne poate lămuri asupra conditiunilor de la care atirnă
formarea judecăţii, nu corespunde felului in care sufletul
i�i afirmă calitatea sa. In virsta mai inaintată judecăţile
pot să fie producte născute mai dinadins adecă mai con­
trolate de observaţia internă, mai cuprinzătoare, mai larg
intemeiate �i in materie mai exacte; insă in oricare stadiu
de evoluţiune psichică ele nu se pot forma decăt urmănd
aceloraşi legi. Copilul judecă in marginile cercului seu de
experienţe cu aceeaşi necesitate �i exactitate formală ca �i
capul cel mai luminat in al seu. Actiunea reciprocă intre
"
calitatea sufletului �i a intemeiatului exterior, fiindcă ere-
ciprocă, causează cele două procese stereotipe in formarea
judecăţilor. Fie conţinutul judecăţilor in cursul evoluţiunilor
conştiinţei ori căt de variabil, judecăţile sunt totdeauna
resultatul aceloraşi procese psichice, �j nu·�i pot găsi expli­
carea decăt in totalitatea acestor procese.
O aplicaţiune pedagogică va avea poate in ochii altora
mai multă putere convingătoare decăt argumentul psicho­
logic sau cel metafisic. Incercăm �i aceasta: Ca să, se poată
na�te o judecată oarecare, e de lipsă ca in con�tiinţa copi­
lului să se producă o contopire sau complicaţie de idei,
care să o scoată la iveală. Dacă insă judecăţile anterioare
ale copilului, care conţin elementele necesare pentru forma­
rea contopirii sau complicaţiunii, nu sunt cunoscute invă­
ţătorului, el nu va putea găsi mijloacele pentru a produce
aceste asociări. Dacă există judecăţile de lipsă �i in faţa
problemei se reproduc ele de sine, invă ţătorul n'a contribuit
cu nimic la formarea nouei judecăţi. In casul cănd premi­
sele nu există in con�tiinţa �colarului �i cănd invrtţătorul
�tie numai atăt, că o nouă judecată se formează prin aso­
ciare (contopire sau cornplicatiune), fără a cunoa�te con­
diţiunile psichologice ale asociării, el nu va fi in stare in
cas de lipsă să creeze din nou aceste condiţiuni. Contopirea
ori complicatiunea, prin urmare �i judecata din cestiune nu
[207]
STUDIU PSICHOLOGIC
207
se vor putea naşte, In casul din urma este a se găsi expli­
ca�ia unui fenomen didactic des observat. Inbimpinăm la
mul�i invaţători un zor neastâmpărat in a cauta mijloace
care să uşureze copilului priceperea. Zorului ii urmează o
renunţare tot atăt de răpede la un mijloc odata a�t8ptat.
O grijă întreruptă necontenit de şovăire păgubitoare ele timp
§i de puteri il chinue ţinendu-l suspendat intre mijloace
nesigure de contopire ori complicaţie. 'roate acestea i�i au
causa in ne�tiin�a invătătorului, că numai acele mijloace
sunt practicabile, care stau cătră judecata ce constitue pro­
blema in acelaş raport precum stau premisele cătră con­
clusiune, ori in cas cănd ar �ti aceasta, fiindca nu �i-a dat
seamă la timp despre mijloace, pentru ca acum să poata
uza de ele prin intrebări formulate cu siguri tate. Intimpi­
năm acest fenomen chiar �i in opuri psichologice, care nu
arareori recurg la eate un exemplu, pentru a-l delătura
imediat ca un mijloc de explicare nesuficient, a-l inlocui
apoi prin altul, insflrşit pentru a nu isbutl prin nici unul
să resolve problema.
In scopul unei infă�i�ări sin optice insemnăm aici cele
două feluri de formare a judec2�ilor alăturea cu actiunile
reciproce ce corespund unui sau altui moment al formării:
Felurile de formare a
judecătilor.
ACfiunile reciproce intre
idei.
1). Cercul e rotund II Reproducere nernijloc. şi con topire
Farfuria ăncă e rotundă Reproducere mijlocită
Cerc����\ o farf;;-;i� --�Ic5�mplicare
2). Şi cercul e ca o farfurie
Farfuria e rotundă
Şi cercul e rotund
Reproducere mijlocităs! complicare
RepI'()d�·ere�e.'!lijlocită
Contopire.
Conclusiunilor corespunde căte o asociate de idei (corn,
plicare ori con topire), ear premisei a doua căte o reprodu­
cere (mijlocită sau nemijlocită). Premisa cea dintăi, la a
cării ivire sensatiunea exterioară intră in curentul maselor
reprodusa, e condiţionată totdeauna prin arnendoue felurile
[208]
208
STUDIU PSICHOLOGIC
de acţiune reciprocă (asociare §i reproducere �i adică, odată
reproducerea nemijlocită, cu contopirea altădată reproducerea
mijlocită cu complicare).
Conclusiunile represcntă judecăţile din nou formate.
Examinăndu-le mai de aproape aflăm următoarele: Conclu­
siunea cea dintăi născută prin complicare, are de scop de-a
inavutt sfera elementului rotund salvat de mai nainte in
con�tiinţă. Prin conclusiunea din urmă resultă din o conte­
pire elementul rotund, care pănă aci era intunecat, se inaltă
ca un conţinut clar din o sferă de mai nainte formată. In­
tăiul fel de concludere are a�a dar scopul de-a forma sfera
in vreme ce al doilea tinde a forma conţinutul unei noţiuni.
Din intăiul raţionament aflăm mai departe, că formarea
sferei noue (la farfurie se alătură cercul) se îndeplineşte prin
mijlocirea unui conţinut (terminul mediu=erotund) deja avut;
al doilea raţionament pune in evidenţă. faptul psichic, că
formarea unui continut nou (rotund) nu se săvîrşeşte decăt
prin mijlocirea unei sfere de mai nainte dobăndite (terminul
mediu=efarfuria), Un conţinut avut joacă a�adar totdeauna
rolul termenului mediu la formarea unei sfere, in vreme ce
o sferă deja avută primeşte acelaş rol la formarea conţi­
nutului.
In conseq1wnţa resultatului analisei noastre vom sta­
bilt faptul psichologic, că amendoue felurile de formare a
judecăţilor sunt in acela� timp §i tipurile elementare pentru
formarea noţiunilor. Intăiul fel este forma de raţionare cănd
formăm sfera, al doilea formă de na�tere a conţinutului
unei noţiuni.
Aceste acte de găndire, psichologice�te întemeiate, nasc
in con�tiinţa băiatului următorul raport noţional :
Rotund
/""
/.
// �
Farfuria Cercul.
Să ne ocupăm ăncă de alte particularităţi pe care le
găsim in cele două acte stereotipe ale găndirii.
I
1
1
[209]
STUDIU PSICHOLOGIC
209
In conclusiunoa raţionamentului al doilea, unde după
cum vezurem, se relevă o notă dintr'o sferă deja formată,
această notă (predicatul rotund) este termenul major ce do­
minează sfera din care termenul minor (subiectul cerc) face
o parte. Termenul major (rotund) se găseşte in premisa a
doua, eal' termenul minor (cercul) in premisa intăia, Amin­
tim această particularitate a raţionării involuntare primi­
tive, constatată de mai mulţi psichologi. Cu abatere de la
forma rationamentelor obicinuită in Logice, ea coprinde in
premisa in tăia totdeauna proposiţia minoră �i in a doua pe
cea majoră.
In conclusiunea rationamentului intăiu nu e vorba de-a
forma un continut care să stepănească o sferă data, ci de
inavutirea sferei pănă aci cunoscute (farfuria) cu un nou
individ coordinat (cercul). Eacă pentru ce aici nu este admi­
sibilă deosebirea unui termen major ori minor. In locul a­
cestora vom avea să constatăm intre cei doi termeni coor­
dinaţi un termen anterior sau prior �i altul posterior. Ter­
menul prior (farfuria = predicatul) se gl:'tse�te �i aici in a
doua premisă, ear cel posterior (cercul = subiect) in intăia.
Premisele le numim din causa aceasta, cea dintăi proposilie
posterioară, a doua propoeiţie anterioară. �i la acest fel de
rationare aflăm aşadar aceea�i particularitate in ce priveşte
succesiunea premiselor.
Am aflat două forme de rationare, psichologiceşte in­
temeiate. Ele ne dau mijloacele pentru a deosebi cele doue
feluri de naştere a oricării judecă�i ori noţiuni.
Formarea sferei
Cercul e rotund
Farfuria ăncă e rotundă
--------- -
Cercul e ca o farfurie
Proposiţie posterioară
Proposiţie anterioară
Judecată complicătoare .
Formarea confinutului
Şi cercul e ca o farfurie
Farfuria e rotundă
Şi cercul e rotund
C. L. An. XXIV. No. 3. - 3°,785.
Proposiţie minoră
Proposiţie majoră
Judecată contopitoare.
14
[210]
210
STUDIU PSICHOLOGIC
Dacă asemenam acum formarea sferei cu acea a conţi·
nutului pentru a ne da seamă de modul in care se condi­
ţionează una pe alta, aflăm următorul raport:
Procesul de formare al sferei in esenţa lui consistă in
a fixa in con�tiinţă complexiuni omogene (farfuria �i cercul)
prin o complicare născută cu ajutorul elementelor egale
(rotund), care se cuprind in ele �i care vin a se contopt.
Formarea sferei este o mişcare a găndirii in direcţia de la
sensaţiuIlea nouă (cercul) cătră o complexiune omogenă de
idei reproduse (farfuria), aşadar de la o formaţiune psichică
mai tărzie la alta mai timpurie. Prin aceasta se explică
cuprinderea simultană (complicarea) complexiunilor omogene,
conform cu legea psichologică despre reproducerea inversă
a şirurilor de idei.
Esenţa procesului, cănd formăm conţinutul este, că
un element egal (rotund), relevat mai intăi din complexiu­
nea reprodusă (farfuria), apoi contopit cu cel din sensatiunea
omogenă (cerc), complicată cu ea, se inalţă la un grad mai
inalt de claritate prin mijlocirea complexiunei reproduse (far­
furia). Procesul este o mişcare a găndirii de la un element
notional anterior la unul egal următor, prin ce se explică
cuprinderea mai clară a acestuia.
Orice nu găseşte nimic egal in masele de gănduri re·
productibile, nu suntem in stare să coprindem. Din sensa­
ţiunile obscure pe care le provoacă in noi afectiunile ex­
teme, coprindem in mod perceptiv, judiţios sau notional
numai lucrurile pentru care avem mijloace de pricepere.
Ceeace nemijlocit nu poate reproduce absolut nimic, nu se
va putea fixa prin complicare §i din ceeace nu se poate
fixa nu resultă nici de aci inainte nimic clar.
Extragem următorul raport intre procesele de formare
a sferei �i a conţinutului. Ele sunt doue curente de găndire
opuse, care se condiţionează unul pe altul. In ele recunoa­
�tem cele două forme de manifestare fundamentală �i ste­
reotipă ale oricării inteligenţe, adecă cuprinderea extensivă
�i cea intensivă. Amendoue sunt după cum vezurărn, resul­
tatul unei cooperări unitare a tuturor operaţiunilor elemen-
I
[211]
STUDIU PSICHOLOGIC
211
tare ale găndirii, numească-se acestea rationare, formare de
judecăţi ori de noţiuni. Explicarea lor nu este a se căuta
�i nici că se poate găsi decăt in totalitatea acţiunilor reci­
proce intre idei.
Mai alegem ca exemplu o materie din punct de vedere
al exactităţii logice mai inaintate, cu scopul de-a examina
ăncă alte fenomene ale găndirii.
Problema să fie a forma in con�tiinţa băiatului no­
ţiunea despre paralelogram, prin mijlocirea unei figuri geo­
metrice concrete, bunăoară printr'un oblong desemnat pe
tablă. Vom inţelege numai decăt, că aici avem de-a face
cu formarea unui conţinut, pe care trebue să-I dobăndească
scol arul din privirea la oblong. Paralelogramul ăncă e un
raport de idei sau - folosind terminul logic -- un raport
de note. El va fi cuprins, cănd băiatul a isbutit să formeze
judecata, că dintre cele patru laturi ale figurei văzute, cele
opuse sunt paralele. Indată ce s'a rupt această judecată,
noţiunea paralelogram e un fapt psichic săvirşit.
E mai pe sus de indoială, că judecata nu se va putea
forma in vederea oblongului, pănă dind băiatul nu ştie ce
va să zică linii paralele. Nu noţiunea paralelogramului ce
urmează a se forma 'acum, dar in tot casul ideea despre
situaţi unea paralelă a liniilor trebue neapărat să existe in
con�tiinta băiatului �i să se reproducă in mijlocul unui com­
plex de idei fie de orice natură, ba chiar împreună cu acest
complex, inainte de ce ar putea să fie observată �i la latu­
rile oblongului. E posibil ca invăţătorul să indrepte acum
in tăia oară luarea aminte a băiatului asupra acestei situa­
ţiuni, zicănd elevului bunăoară, să observe, dacă laturile
opuse ale oblongului zac sau nu in aceeaşi direcţiune. Şi in
casul acesta trebue să fi existat idei, care vin a fi impros­
pătate in memorie prin cuvintele: "zac sau nu in aceea�i
directiune" �i care, odată reproduse, mijlocesc descoperirea
situaţiei paralele �i la laturile oblongului. N eintimpinănd
intr'un cas concret nici această preparaVune, invătătorul
va trebui mai întăi să clarifice deosebirea din cestiune, ca
să poată fi de faţă la privirea figurei. De cumva oblongul
[212]
212
STUDIU PSICHOLOGIC
n'ar produce in băiat decăt impresii absolut in comparabile
cu ceeace �tie, in casul acesta chiar �i afecţiunea cea mai
puternică, ajutată fie �i de un organ al vederii oricăt de
perfect, remăne, nu zicem nesimtită, dar sigur nepricepută.
In momentul in care scolarul e indrumat să observe
situaţia laturilor opuse, ideile revocate in memorie prin cu­
vintele invăţătorului primesc rolul unor auxiliare pentru a
reproduce mijlocit tot ce va fi ştiind şcolarul despre situaţia
liniilor drepte. Ceeace s'a reprodus mijlocit se complică, ca
fapt psichic simultan, cu situaţia laturilor care continuă a
impresiona acum, dănd existenţă judecăţii: "Situaţia latu­
rilor opuse dintre cele patru ale oblongului e ca o situaţie
a liniilor drepte". Aceea dintre situaţiile reproduse �i com­
plicate, care s'ar intimpla să corespundă cu cea intinsă
acum in laturile oblongului, va stărui neapărat a se con topi.
Ea se va reproduce prin urmare in mod nemijlocit născend
judecata: "Situaţia liniilor drepte, eu o cunosc, este cea
paralelă".
(Va urma).
[213]
JUPiTER TRAGIC
JUPITER TRAGIC
Traducere din Lucian (1)
PERSOANE:
213
MERCUR.- MINERV A.- JUPITER.-JUNO.- NEPTUN.- VENUS.­
COLOSUL DE LA RODOS. - MOMUS. - APOLO. - HERCULES. ­
HERMAGOllAS. - TIMOCLES. - DAMIS.
Mercur
Ce e§ti gănditor, o Jupiter, ce tot vorbeşti singur?
E�ti galben, te tot primbli, §i ai faţa unui filosof? Increde-te
in mine, prime�te·me de sfătuitor la necazurile tale, §i nu
dispreţul povetele credincioasei tale slugi.
Minerva
Da, tată 1 fiu al lui Cronos, mai mare peste toţi Regii;
te rog in genunchi, eu Zeita cu ochi albaştri, eu :fiica ta
1) Am tradus; după textul din ediţiunea lui Frideric Schmieder: ..101'­
",avoi! Zaf/oaa7:EOJS ănavr:a. Halae Magdeburgicae 1801. - 2 vol , in 8°,
[214]
214
JUPITER TRAGIC
născută la Trito. Vorbeşte, nu-ti ascunde găndul, - să ridem
ce durere iti roade mintea �i inima? De ce oftezi a�a? de
ce e�ti a�a de galben?
Jupiter
N'au mai remas nici un necaz, din că te �i-ar putea in­
chipur cineva, nicio suferinţă, nicio intimplare crudă, care
să nu fi sfăşiat fiinta Dumnezeilor.
Minerva
Apolo! cu ce cuvinte grozave incepi a vorbi!
Jupiter
O! fii ai pămentului l �i tu o Prometeu! căte rele
mi-ati făcut! ..
Minerva
Dar ce este? spune-ne noue casnicilor tei.
Jupiter
01 trăsnete cumplite ale fulgerului meu de smaragd t
la ce imi mai eşti bun tu, fulgere!
Minerva
Lil1i�te�te-ţi mănia, de nu vrei să jucăm aici o co­
medie, ca l1i�te comedianti. _Şi nici am inghitit pe intregul
Euripid ca să-ti putem respunde.
Juno
Crezi poate că nu ştiu causa durerii tale, care este?
[215]
JUPITER TRAGIC
Jupiter
N' O ştii, - căci amarnic ai mai ţipa.
Juno
21G
Ştiu durerea de care suferi; eşti amorezat earăş. Dar
nu mai ţip, nu mai fac gură, pentrucă sunt deprinsă să
tot fiu batjocorită astfel ele tine. De ce suferi? Trebue să
fi găsit ear vr'o Danae, vr'o Semelă, vr'o Europa care te-au
rabit de amor, �'acum găndeşti să te mai schimbi in taur,
in satir, sau in aur, să te strecori prin streşină la sinul
iubitei tale. Aceste suspinuri, aceste lacrimi, această faţă
palidă, nu-s alta decăt simptoamele unei suferinţi de amor.
Jupiter
Sermana de tine 1 tu crezi că noi n'avem alte trebi,
decăt amor �i fleacuri.
Juno
Dar ce altă grijă poţi să ai tu, Jupiter ce e�ti ?.
Jupiter
Trebile Dumnezeilor, o Juno, stau de tot reu, incăt
sau vom mai fi in cinste �i deacum inainte, �i vom mai
avea jertfe pe păment, sau vom fi cu totul părăsiţi, �i nu
vom mai insemna nimic.
Juno
Oare să mai fi născut pămentul ceva Giganţi, sau
poate că 'I'itanii au sfărmat lanţurile cu care erau legaţi,
§i puind măn a pe gardă, ar fi ridicat eal' armele contra
noastră ?.
[216]
216
JUPITER TRAGIC
Jupiter
Fii liniştita l Caci despre ale Iadului, Dumnezeii sunt
bine asiguraţi.
Juno
Dar ce altă nenorocire s'au putut intimpla? Nu ved
de ce, dacă aceste toate nu te ingrijesc, ni te arăti, in loc
de Jupiter, ca un Polos sau ca un Aristodimos. (1)
Jupiter
Eri, dragă Juno, Timocles stoicul �i Damis epicureanul,
s'au luat, nu �tiu de ce, la discuţie despre Providenţă, la
o intrunire publică de oameni mulţi �i notabili, - lucru ce
m'a supărat foarte. Damis susţinea că nu există Dumnezei,
§i că ei nu priveghează nici cărmuesc trebile omeneşti: ear
Timocles, om de ispravă, se opintea din resputeri să ţie
cu noi. Intr'o clipă, mulţimea au alergat din toate păr­
ţile; insă discuţia nu s'a inchis ăncă : §edinţa s'a ridicat,
după ce se hotărî să se arnăe pentru o altă zi, �i acum
lumea stă in mare mişcare �i aşteaptă să in ceapă din nou
discuţia, ca să vază cine va birui, �i cine i se va părea că
vorbeşte mai drept. Vedeti primejdia �i in ce strimtorire
se găsesc trebile noastre. Totul atirna de la un singur om,
- �i din două una: sau puterea noastră va fi deacum des­
preţuită, §i nu vom mai insemna nimic, sau vom urma să
fim cinstiţi ca �i pănă acum, dacă Timocles va birul
cu vorba.
Juno
E foarte grav, in adever ; �i acum văd, că nu de geaba,
o Jupiter, Iuaseşi un ton tragic.
1) Pol os, Aristodimos � erati doi actori vestiţi.
[217]
JUPITER TRAGIC
Jupiter
217
Şi tu găndeai că pricina turburării mele era vr'o Danae,
vr'o Antiopă l.. Dar spuneţi-mi �i voi, Mercur, Juno, Mi­
nervă , ce este de făcut? Găsiţi �i voi vr'un mijloc de
scăpare.
Mercur
Eu cred că trebue să convocăm Adunarea, ca să adu­
cem chestiunea in des batere obştească.
Juno
Şi eu sunt de aceeaşi părere, ca preopinentul.
Minerva
Ba eu cred din contra, tată! Să nu mai turburăm
Cerul, �i să nu pari că e�ti ingrijit de asemene lucruri. Fă
mai bine ca Timocles se dovedească cu vorba, �i Damis să
easă ruşinat din intrunire.
Mercur
Dar toate acestea se vor §tl, o Jupiter, de oarece dis­
cuţia filosofilor va urma in public, �i tu vei trece de un
tiran, dacă nu vei impărtăşt publicului nişte trebi atăt de
importante, �i care privesc pe toţi.
Jupiter
Convoacă dar Adunarea. Să fie toţi de faţă. Ai dreptate.
Mercur
Poftiţi in adunare, domnilor Dumnezei 1 Sunteţi con­
vocaţi pentru o chestie importantă.
[218]
218
Cum se poate,
a�a de pro�ti �i de
pentru trebi aşa de
JUPITER TRAGIC
Jupiter
Mercur, să faci convocarea in termen
ordinari, cănd Adunarea se convoacă
• t
marI ....
Mercur
Cum porunceşti să fac, o Jupiter?
Jupiter
Cum poruncesc? trebue să alcătueşti proclarnatiunea
in oarecare versuri, in oarecare vorbe mari poetice, care
să indemne pe cei convocati să se adune indată.
Mercur
Bine, Jupiter! dar aceasta e treaba poe�ilor epici �i
a rapsozilor, ear eu numai poet nu sunt, incăt a� slu�l pro­
clamaţiunea intrebuintănd versuri mai lungi sau mai scurte,
§i lumea va ride de ignoranta mea intr'ale poesiei. V8d că
de multe ori lumea ride de Apolo �i de unele oracule ale
sale, deşi el le învăleşte intr'un fel de obscuritate, pentru
ca cei ce le ascultă să nu mai poată cerceta măsura ver­
surilor.
Jupiter
Poti pune in proclamatia ta oarecare versuri din Homer,
cum el ne convoacă pe noi. Trebue să-ţi aduci aminte.
Mercur
Nu-i a�a de u�or �i de indemănatic ; dar eată că voiu
cerca:
"Nicio dumnezeire: femee, sau bărbat,
"Sau Fluviu, - nu lipsească de la obştescul sfat 1
[219]
JUPITER TRAGIC
"Nici Nimfă, nici Fontănă, - din Ocean prăsiti,
"Să nu lipsească astăzi! Ci toţi ve grămădiţi
"L'a lui Jupiter mare, in altă Adunare -
"Căţi auziţi decretul acest de convocare!
"Toţi căţi gustaţi onoarea atător ecatombe
"Cu fală şi cu haz, cu căntece, cu pompe!
"Zei mijlocaşi, şi Zei codaşi, cu toţii
"Veniţi fără sminteală, - mişcaţi, săriţi cu toţii 1
"Şi voi Zei fără nume, ce aveţi numai dreptul
"De-a mirosi la jertfe, sezend lăngă jertfelnic!..."
Jupiter
219
Bravo ţie, Mercur! frumoasă proclamaţie ai făcut 1
Uite cum aleargă cu toţii la Adunare! Prime�te-i �i pune-i
să �azli fiecare după preţul seu, după cum il arată materia
sau arta din care-i făcut. In răndul întăi aşază pe Dumne­
zeii cei de aur, după aceştia pe cei de argint, apoi pe cei
de filde�, apoi pe cei de bronz sau de marmură, �i intre
aceştia pe cei făcuţi de Fidias sau de Alcamenes, de Miron,
de Efranor, �i de alţi artişti mari; ear Dumnezeii cei cio­
pliţi prost, să �azli mai de o parte in tăcere, numai ca să
fie Adunarea in număr.
Mercur
A�a va fi, �i vor �edea după răndueala ce-mi pome­
neşti. Insă a� vrea să �tiu daca un Dumnezeu de aur �j
care trage multe talente, dar n'are nici o valoare artistică,
ci-i lucrat prost �i grosolan, �i fără nicio proporţie, - trebue
să �ază mai sus decăt Dumnezeii de bronz ai lui Miron �i
ai lui Polictet, �i cei de marmură ai lui Fidias �i ai lui Al­
camenes, -- sau că trebue să preferim arta?
Jupiter
Ar fi trebuit să fie a�a; insă aurul e mai preţuit.
[220]
220
JUPITER TRAGIC
Mercur
Am inteles. Vrei să-i aşăz după bogăţie, �i nu după
capacitate �i merite. Haide! veniţi dar, voi Dumnezeilor de
aur; puneţi-ve in răndul intăiu l
Dar cum ved, o Jupiter, numai Dumnezeii cei barbari
au să ocupe scaunele din faţă, de oarece Dumnezeii greci
pe care-i vezi frumoşi plăcuţi, bine incăJţaţi,-sunt toţi de
marmură �i de bronz; cei mai frumoşi sunt de fildeş, po­
leiţi pe ici pe colo cu aur, ca să aibe faţă �i strălucire, dar
in fund ei sunt de lemn §i sunt gazda �oarecilor care au
aşăzat in ei republica lor. Dar această dobitoacă de Bendis,
acest Anubis, �i vecinul seu Atis, �i Mithras �i Min, sunt
de aur masiv de un preţ foarte mare.
Neptun
Cu drept e Mercur, ca acest Egiptean cu cap de căne,
să aibe scaun mai sus de mine, cănd eu sunt Neptun?
Mercur
Ai dreptate. Dar pe tine, Doamne, care sgudui pămen­
tul, Lisip te-a făcut de bronz �i sărac, pentrucă pe atunci
Corintienii n'aveau aur, cănd acest dobitoc de Egiptean este
mai bogat, de oarece trage mine intregi de aur, mai greu
chiar decăt alt metal. Trebue dar să-i dai locul intăiu, �i nu
te supăra, prin urmare, că, am dat preferenţa unui Dumne­
zeu care are mutra aşa de bogată.
Venus
Dacă-i a�a, pune-mă �i pe mine la răndul intăiu, pentru
că sunt de aur.
Mercur
Să am ertare, o Venus! Căci dacă nu me inşăl, �i
[221]
JUPITER TRAGIC
221
dacă nu's de tot scurt la vedere, - eu văd că e�ti făcută
de marmură albă. de Pentelie; a�a a plăcut lui Praxiteles să
facă pe V enus, �i ai fost dată tot ca de marmură, Cnidienilor.
Venus
Dar eu voiu aduce martur pe Homer care, in lung �i
in larg, in rapsodiile sale, zice că Venus este de aur.
Mercur
De geaba, - căci �i pe Apolo Homer il numeşte de aur
�i bogat; �i cu toate acestea il vezi acum �i pe el şezend
la răndul al treilea, pentrucă tălharli i-au furat coroana şi
i-au furat pănă şi răsteii lirei sale. Mul�ume�te-te dar, o
Venus, că nu votezi in Adunare cu prostimea, cu holota.
Colosul de la Rodos
Cine va indrăznt să-mi tăgăduească mie rangul intăiu,
- mie care sunt Soare, �i al cărui trup e atăt de uria�.
Dacă Rodienii n'ar fi vroit sti me facă de-o inăl�ime atăt
de mare �i de minunată, ar fi putut să-ş] facă şasesprezece
dumnezei de aur, cu pretul meu. După dreptate dar, eu pot
sti trec de cel mai bogat. Apoi arta �i proportiunea se deo­
sibesc in toată această mărime a mea.
Mercur
Ce sti fac, o Jupiter; imi vine greu să hotăresc: cănd
mă uit la materie, nu-i decăt bronz; dar cănd socotesc din
ctiţi talanţi el e fătut, paremi-se că are pasul inaintea ace­
lora care au un venit de cinci sute medimne.
Jupiter
La ce dracu a mai venit �i acesta, ca sti facă sti se
vadă căt de măruntei sunt ceilal�i Dumnezei, �i sti puie
[222]
222
JUPITER TRAGIC
Camera in neorăndueală ?.. Spune-mi, dragă Rodiene, cănd
am presupune chiar că tu intreci pe Dumnezeii de aur, cum
dracu vei face ca să §8zi in rangul intăiu, afară numai de
vei sili pe toţi ceilalţi Dumnezei să se scoale, §i să te lase
numai pe tine să �ezi?.. O singură bucă a �ezutului teu,
ar coprinde Pnixa (Camera) intreagă. Ai face dar mai bine
să stai in picioare, in mijlocul Adunării, cu capul plecat
spre biuroul Camerei.
Mercur
Dar eată §i alt bucluc §i altă Încurcătură 1 Eată doi
Dumnezei, amendoi de bronz, făcuţi cu aceeaşi artă, amen­
doi făcuţi de artistul Lisip, ba mai mult ăncă, deopotrivă
nobili, căci amăndoi sunt fii lui Jupiter - Bacus §i Her­
cules - cine să aibă precădere? Uite cum s'au luat la
harţă!
Jupiter
Ne pierdem vremea, o Mercur! Sunt atătea oare de
cănd Camera trebuea să fie constituită. Lasă dar să şeadă
toţi Dumnezeii amestecaţi, - unde va vroi fie-care. Vom
regula altădată rangurile, i2i atunci voiu vedea ce răndueală
se statornice�te intre ei.
Mercur
Vai de mine! ce tărăboiu, cum se sfădesc, cum sbiară
�i răcnesc, ca prostimea 1. Cer diurne, hectar, ambrozie, e­
catombe, - §i că jertfele să fie deopotrivă pentru toţi 1..
Jupiter
Fă-i să tacă, Mercur! Tăcere! ca să asculte pentru ce
l-am convocat! Să lase injuraturile la o parte!
[223]
JUPITER TRAGIC
Mercur
223
Dar cum să. fac, o Jupiter! Toţi nu �tiu greceşte, �i
eu nu sunt un poliglot, ca să fiu inţeles de Schi�i, de Per­
sieni, de Thraci, de Celţi. N'ar fi mai bine să dau din mănă,
să le fac semne, - ca să. tacă?.
Jupiter
Fă cum zici.
Mercur
Bravo! eată-i mai muţi decăt filosofii! E vreme dar
să le vorbeşti, Vezi cum se uită la tine, aşteptănd ce ai
să le spui.
Jupiter
Nu �tiu ce am păţit, o Mercur l nu mă ascund să-ţi
spun ţie, fiul meu! Tu �tii căt sunt de indrăsneţ, �i căt
de vorbaret sunt in Adunări!
Mercur
Ştiu, ba chiar me cuprindea frica, cănd te auzeam vor­
bind, �i mai ales amenintănd, că vei surpa din temelii pă­
meritul �i marea cu toţi Dumnezeii, - slobozind de sus
lanţul teu de aur.
Jupiter
A�a-i! dar acum, fiule, nu �tiu de ce? de grozavia
intimplărilor de faţă, sau de mulţimea celor presenti (căci
vezi in Adunare complectul intreg al Dumnezeilor) sunt tur­
burat in mintea mea, am sastisit �i mi s'a legat limba, ­
�i ceea ce-i mai cumplit, e c'am uitat de tot exordiul ce
pregătisem, ca să pot fi mai impunător Dumnezeilor.
[224]
224
JUPITER TRAGIC
Mercur
L'ai uitat ? .. Dar ei bănuesc tăcerea ta, §i se aşteaptă
să audă lucruri grozave §i nenorociri cumplite, - de oarece
tu te sfieşt! să le vorbe�ti.
Jupiter
Oare n'a� face bine, Mercur, să incep, adresăndu-me
la Dumnezei cu obicînuitul exordiu al lui Homer?
Mercur
Cu care?
Jupiter
"Asculta�i, o Zei, cu tOfi'i, şi voi Zine drăgăla§e! .. u
Mercur
Lasă-mă in pace! destul ne-ai tot căutat poesii! Cre­
de-mă, lasă-te de boala versurilor! �i mai bine ia ceva din
discursurile lui Demosten contra lui Filip, schimbănd pe ici
pe colo. A�a fac astăzi cei mai mul�i oratori.
Jupiter
Bine zici. Asta-i o retorică gata, espeditivă, - .§i o
asemenea eloquentă e foarte indemănatecă pentru cei nedu­
meriti. Incep dar:
"Aţi fi dat mult, nu mă indoesc, cetăteni Dumnezei!
ca să §tiţi, ce să fie oare că sunteti convocati astăzi. Dacă-i
a§a, trebue să ascultati cu luare aminte, ceeace am să ve
vorbesc.
"Vremea de acum, o Dumnezeilor, ne strigă, că trebue
să ne apucăm serios de regularea trebilor noastre de faţă,
- căci, pare-mi- se, noi ne ocupăm cam cu nepăsare de ele.
Vroesc dar, deşi n'am eloquenţa lui Demosten, să ve descriu
1
\
I
[225]
JUPITER TRAGIC
22G
cu lămurire ingrijirile mele, �i să ve spun pentru ce v'am
convocat.
"Eri, cum �ti�i, un căpitan de corabie, Mnesiteu, să­
vir�ea jertfe pentru mântuire, pentrucă vasul seu a scăpat,
căci era să se cufunde, căt pe ce, pe la Cafivea. Era dar
la Pireu banchet mare, la care luau parte acei dintre noi
pe care Mnesiteu ii invocase, �i-i poftise la săvîrşirea jert­
felor. După libaţiuni, fiecare din noi a plecat, care incotro
a vroit, - dar eu, fiind ăncă de vreme, m'am suit in oraş
ca să rne plimbu la Ceramic, găndindu-me la calicia lui
Mnesiteu , care poftind la banchet şaisprezece Dumnezei,
le-a sacrificat, sgărcitul, numai un cocoş, �i acel un coco�
bătrăn �i ofticos, �i patru fire de tămăe a�a de mucedă,
incăt nu se putea aprinde pe jăratec, nici putea scoate fum,
- nici căt de virful nasurilor noastre; �i aceasta, după ce
el făgăduise ecatombe intregi, cănd corabia sa, dusă de va­
luri, era, intr'o clipă, să se isbească de stincă... Cugetănd
la aceste, am ajuns la porti cui Pikila, �i văd o mulţime de
lume adunată. din toate părţile; unii stau chiar sub portic,
al�ii pe afară, unii ţipau �i gesticulau �ezend pe lavite. Am
in�eles indată că era o discuţie de filosofi, �i am vrut să
me apropiiu, să ascult de ce se sfădesc. M'am invelit deci
într'un nor des, �i mi-am prefăcut portul după portul filo­
sofilor, adecă: barbă mare �i haină lungă, - incăt semenam
tocmai ca un filosof; apoi, dănd din coate, m'am strecurat
§i eu in intrunire, ne�tiind nimenea cine sunt. Şi eata că
văd pe epicureanul Damis, un ticălos, un berbant, şi pe
stoicul Timoc1es, un om bun �i de ispravă, discutănd cu
mare foc �i cu aprindere. 'I'imocles asuda �i răguşi se răc­
nind, eal' Damis cu o zimbire rizetoare intărita din ce in
ce mai mult pe Timocles.
"Inchipuiţi·ve, că discuţia publică era despre noi. Blă­
stematul de Damis susţinea, că noi Dumnezeii nici avem
providenţă pentru oameni, nici priveghem faptele lor, - �i
nu alta, dar că noi nici avem fiiintă ; - căci la aceasta ţin­
tea discursul seu, �i unirea il aplauda; dar Timoclee ţinea
cu noi, �i ne apăra, �i se lupta din resputeri, �i lăuda in
c. L. An. XXIV. No, 3. - 3°,785. Vi
[226]
226
JUPITER TRAGIC
toate chipurile providenta noastră, �i dovedea cu cătă înţe­
lepciune �i cu cu cătă răndueală noi ducem �i regulăm Uni­
versul. Unirea il aplauda §i pe el, - dar el era obosit, sufla
greu de nu mai putea, racnea răguşit, �i mulţimea se uita
mai mult la Damis. Vezend cumplita primejdie, am porun­
cit Nopţii să cuprindă �i să împrăştie intrunirea, care se
amăna pe a doua zi, spre a se da sfir�it �i a se hotărt ches­
tiunea; eal' eu, luăndu-me cu mulţimea auzeam pe multi
cari se duceau acasă, că lăudau pe Damis �i incuviinţau
părerile lui; erau insă �i altii care nu le incuviinţau �i erau
contra, �i a�teptau ce va zice a douazi Timocles.
"Aceasta este causa pentru care v'am convocat. Ve­
deti, o Dumnezeilor! că nu e lucru mic, de ve dati seama,
că toată cinstirea noastră, toată gloria, tot venitul nostru,
sunt oamenii, �i de li se va dovedt, �i de se vor incredinţa
că nu există Dumnezei, sau că (chiar de există ei), insă
n'au nici o providenţă �i nici le pasă de oameni, - noi
nu vom mai primi de la păment nici jertfe, nici daruri, nici
onoruri, �i chiar de giaba vom mai sta in cer, expuşi de-a
muri de foame, lipsiţi de serbători, de adunări, de jocuri,
de jertfe, de panahide �i de pompe. Eu zic dar, că in ase·
menea grele imprejurări, trebue să găsim vreun mijloc ca
să scăpăm din această primejdie, ca Timocles să easă bi­
ruitor, făcend pe auditori să creadă că el are dreptate, ear
Damis să remăe de risul lumii. Căt despre mine, eu nu mă
in cred in 'I'imocles, că va birui de la sine, fără ca să-i ve­
nim noi in ajutor.
"Hei, Mercur! fă acum apelul, după reglement, ca fie­
care să se ridice �i să·�i dea părerea sa".
Morcur
Ascultaţi! tăcere! linişte l Care din Dumnezeii cel 1Il
virstă �i cu drept vrea să vorbească? Nu cere cuvântul ni­
meni? nu? .. Staţi cu toţii lini�titi �i satisfăcuţi de mări­
mea primejdiilor ce v'am vestit ? ...
[227]
JUPITER ni.AGIC
Momus
)) De v' afi preţace ta�i in abur şi-n �erină 1 ... u
227
Eu, O Jupiter, de·a� avea voe să vorbesc cu franchetă, a�
avea multe de zis.
Jupiter
Vorbeşte, Momus! cu indrăzneală, Francheta are in
vedere binele ob�tesc.
Momus
Ascultaţi dar, Dumnezeilor! am să ve vorbesc din
inimă, cum se zice. Eu me a�teptam de mult ca trebile
noastre să ajungă la această stare de ticăloşie, �i să ne
resară mulţi de aceşti soflşti, luănd indemnul obrăzniciei
lor de la insăşi purtarea noastră. Că, pe 'remis! nu-i drept
să ne supărăm, nici pe Epicur, nici pe discipulii săi, nici pe
urmaşii dogmelor sale, dacă oamenii au asemenea părere
despre noi. Ce voiţi să găndească oamenii despre noi, cănd
ei ved pe cei mai buni dintre ei lăsaţi la o parte, lihniţi
de sărăcie, bolnavi �i in robie, ear pe cei rei �i mărşavi
preferi ţi , Îmbogăţiţi §i stăpăni peste cei cu merite? Cănd
lumea vede nelegiuirile nepedepsite �i apărare de urmărire,
in vreme ce acei nevinovaţi sunt adeseori schinjuiti �i tra�i
in ţeapă? E lucru firesc ca lumea văzend toate acestea, să
găndească astfel despre noi, ca�i cănd n'am exista. Şi mai
ales cănd aud �i oracole de acestea ca d. e.:
"Trecend Alis se va perde un mare imperiu"
fără ca să lămurească ce imperiu se va perde: al seu,
adică al celui ce in treabă oraculul, sau al duşmanilor sei ,
�i earăş :
"O Salamina divină! vei perde tu tii de femei 1 .. u
căci �j Persienii �i Elinii, mi se pare, erau fii de femei ...
Apoi cănd oamenii mai aud pe poeţi zicănd că noi ne amo-
[228]
JUPITER TRAGIC
228
--------------��---------------
rezăm, slujim, ne legăm, ne sfădim, �i că suntem supu�i
la o mie de irnprejurări ele acestea, pe cănd zicem că sun­
tem fericiţi §i nemuritori, - n'au dreptate oare să ridă do
noi �i să nu ne mai bage in seamă ? Noi ne supărăm că
unii, fiind oameni nu prea gogomani, i�i dau seama de toate
aceste contraziceri, �i nu recunosc providen ţa noastră: clar
să ne multumim mai bine, că se gasesc ăncă că�iva care
ne mai aduc jertfe, după atătea prostii ce facem. Şi aici,
o Jupiter, dă-mi voe să-ţi spun, intre noi, (căci in această
Adunare nu se găsesc oameni afară de Hercules, de Bacus
�i de Ganimed, parveniti §i primiţi acum in răndul Dumne­
zeilor) respunde-mi in conştiinţă, daca ţi-a păsat ceva vreo­
dată despre trebile locuitorilor pământului, daca ai cercetat
vreodată cine sunt cei rei �i cine sunt cei buni? N'ai ce
să respunzi! Şi de nu trecea Teseu de la Trizina la Atena,
�i de nu s'ar fi apucat in calea sa, să tae, de petrecere, pe
făcătorii de rele, lucru ce trebuia să faci tu cu providenta
ta,-nimic n'ar fi oprit pe Scyron, pe Pitiocamptes, pe Cer­
cion §i pe alţi haiduci §i făcători de rele, de-a trăi bine §i
cu lux ucigănd �i predănd pe bieţii călători ; §i daca Eu­
risteu, om drept §i prevăzător, mişcat de iubire de oameni,
la auzirea crimelor ce se petreceau peste tot locul, n'ar fi
trimis pe acel viteaz, pe sclavul seu, om vrednic §i resboi­
nic, pe Hercules, - ţie puţin i�j păsa, o Jupiter, de Hydra
§i de Lerria, de păserile selbatice din lacul Stimfala, de caii
Thracici �i de obrăsnicia Centaurilor. Şi, dacă trebue să
vorbim drept, apoi noi Dumnezeii trăim numai in lene, §i
n'avem altă grijă decăt numai să privim de ne aduce cine­
va jertfe §i de ne afumă la altare, -- eal' toate celelalte trebi
merg după cum le duce valul �i după intimplare. A�a ni
se cuvine dar acum, ba avem sa mai păţim ăncă multe,
pentru ca oamenii ridicăndu-şi ochii sus, rid că n'au nici
un folos de ne aduc sacrificii �i de ne fac slujbe, - §i in
puţină vreme, o Jupiter, ai să vezi §i pe Epicureeni, §i pe
Mitrodori §i pe Darnizi, că rid �i-�i bat joc de noi, eal' pe
apărătorii noştri invinşi �i reduşi de aceştia la tăcere. E
dar in interesul vostru să puneţi un capăt �i să găsiţi un
[229]
JUPITER TRAGIC
229
leac la toate acestea, de vreme ce voi aţi adus lucrurile in
a�a hal. Ştiţi bine că Momus nu-i nici intr'o primejdie de
a-şi perde onorurile, căci el n'a fost nici pănă acum dintre
cei cu foloase, că numai voi ve bucuraţi de toate bunătă­
ţile �i ve folosiţi de toate sacriflciele.
Jupiter
Să lăsăm, o Dumnezeilor! să lăsăm pe orator să spue
păsurile sale: el e totdeauna obrasnic �i injurător, - dar,
cum zice slăvitul Demosten: "e foarte u�or a invinovătt, a
bănut, a censura ; dar a face ca lucrurile de faţă să ia un
mers mai bun, e treaba unui sfătuitor inţelept". Aceasta,
sunt sigur, că o veţi face voi, acum cănd oratorul a tăcut ...
Neptun
Eu care stau sub apă, cum �tiţi, �i care trăesc in
fundul mărilor, - eu, căt me prive�te pe mine, �i după pu­
terea mea, scap pe cei ce plutesc, indreptez mersul coră­
biilor �i domolesc vănturile, Asta-i treaba mea! In să fiind
că iau parte �i la cele ce se petrec aleea, sunt de părere
că ar trebut să-I desfiinţăm pe acest Damis, inainte de a
sOSI zioa de măine, prin fulger sau pnn vreo altă maşină,
ca nu cumva să biruiască cu vorba, de oarece, după cum
ne spui, o Jupiter, el e induplecător �i simpatic mulţimii.
Cu acest chip le vom dovedi, ce putem face acelora ce por­
nesc astfel de lucruri contra noastră.
Jupiter
Tu glumeşti, Neptun, sau uiţi că in puterea nostră
nu stă nimic din cele ce se fac. Ursi tele torc, pentru fie­
care, - cine are să moară de fulger, cine de sabie, cine de
friguri, cine de oftică. Altfel, de era in puterea mea, crezi
tu oare că eu a� fi lăsat să easă nefulgerat din Olimpia pe
prădătorii de cele sfinte care mi-au tăiat doi perciuni, ce
trăgeau fiecare §ase mine? Sau chiar tu insusi, ai fi lăsat
[230]
230
JUPITER TRAGIC
oare in pace, la Geresto, pe acel pescar de la Ore os care
V-a furat tridentul? Apoi mai ia seama, că imi părea că
ne măhnim, că suntem mănieti de această imprejurare, că
,
ne temem de discursurile lui Damis, �i că pentru aceasta
ne-am fi cotorosit de acest om, fără să aşteptăm sfir�itul
luptei sale cu Timocles. N'am fi semănat oare cu cineva
care-şi căştigă procesul in lipsă ? ...
Neptun
Eu credeam că am inventat un mijloc grabnic de bi­
ruintă,
Jupiter
Taci, Neptun 1 părerea ta miroasă a lacherdă şi-i de
tot proastă: să omori de mai nainte pe un protivnic, ca
să moară neinvins, lăsănd causa sa nediscutată ăncă §i
pendinte ...
Neptun
Atunci, născoci�i voi alt mijloc mai bun, dacă zice�i
că al meu miroasă a lacherdă ...
Apolo
Daca reglementar ne-ar fi dat voe să vorbim �i noue
celor tineri ăncă �i fără barbă, poate c'aş zice câteva cu­
vinte care ar aduce folos desbaterilor,
Momus
Aceste desbateri, o Apolo se ating de lucruri atăt de
mari, incăt nu după vristă, ci obşteşte, fiecare are drept
să vorbească. Ar fi nostim ca, pe cănd ne aflăm in primej­
dia cea mai cumplită, să ne hărtuirn discutend despre liber­
tatea ce este dată prin regulament. Tu, mai ales, eşti un
orator in drept de a vorbi, c'ai e§it de mult din răndul băe-
[231]
JUPITER TRAGIC
231
ţoilor, că e�ti trecut in catastinul Celor Doisprezece, �i e�ti
aproape contirnporan cu Senatul lui Cronos. Nu te face dar
un flecăiaş in ochii noştri, ci spune cu indrăsneală părerea
ta, �i nu-ţi fie ruşine să vorbe�ti fără să ai barbă, mai ales
că tu ai fiu pe Esculap cel cu barba aşa de deasă �i de
frumoasă. Apoi e o mare cinste pentru tine să ne dove­
deştl acum intelepciunea ta, de nu �ezi degeaba in Helicon,
făeănd filosofie cu Muzele.
Apolo
Nu e�ti tu in drept, o Momus, ci numai Jupiter are
dreptul să dea o asemenea dispensă. De va porunci, voiu
zice ceva vrednic de Muzele �i de studiile din Helicon.
Jupiter
Vorbeşte, fiule. Ai cuvântul.
(Va urma)
AL. PAPADOPUL-CALJilfAH.
[232]
232
HAIZTII VECHI
HĂRTII VECHI
DE LA INTAIA OB�TEASCĂ ADUNARE A ŢĂRJI ROMĂNEFI
1 .. ·· .. :···.· .. ···
"
•
,
0fY
,�l® omnul George Gr. Cantacuzino, actualul pre�edinte
'-C�.& al Camerii legiuitoare, a luat o măsură, care nu
se poate destul lauda, aceea adică de a stringe �i tipări
toate lucrările obşteştilor adunări, incepend de la 1831. Ne
mirăm numai cum nu s'a găndit nimeni pănă acum la a­
ceastă importantă lucrare, a cărei lipsă se simte cu atăt
mai mult, cu căt ne depărtăm de acele vremuri.
Pănă astăzi actele parlamentare ale acestei epoce in­
semnate in istoria renaşterii noastre, de la 1831 pănă la
1848, nu ni s'a păstrat, ca să zic a§a, decăt prin traditii,
după care s'a scris ce bruma s'a scris, prin cărţi �i prin
ziare. Bărbaţii acelei epoce au dispărut mai toţi �i puţinii
care supravieţuesc vor dispăro �i din�ii, fără a lăsa in urma
lor decăt nişte tradiţii, mai mult sau mai puţin fidele.
Aceasta va fi o lacună in istoria noastră contimpu­
rană, căci istoricul trebue să-şi bazese lucrarea sa, mai ales
pe �tiintele §i isvoarele oficiale �i in urmă să consulte me­
moriile �i orice alte scrieri ale timpului.
La noi memoriile lipsesc cu totul, asemenea lipsesc
scrieri din acea epocă, astfel că suntem reduşi la scrieri
post-facia §i acele, in cele mai multe casuri, tendenţioase.
Ne este teamă numai ca archivele Camerii să nu fie
tocmai complecte �i Sa nu lipsească dintr'insele multe acte,
1
\
1
�
1
!
I
1
[233]
HARTH VEClIl
233
R
astfel că continuitatea lucrărilor parlamentare din acele
vremuri să nu fie tocmai perfectă. In asemenea cas, eu crez
că s'ar putea implini lacunele prin piesele manuscrise ce
trebue să poseadă descendintii mădulărilor obşteştilor adu­
nări din acea epocă; astfel eu am găsit intre hărtiile repo
satului meu părinte, care a făcut parte din acele adunări,
cbiar de la inceputul inflintării lor, mai multe copii depe
proiectele de legi infăti�ate, după desbaterile urmate, după
hotăririle luate �i alte acte de corespondenţă cu deosebitele
autorităţi. Asemenea documente trebue să se găsească in
multe familii �i un apel in această privintă, va aduce la
lumină, sunt sigur, o multime de acte, care isolate �i as­
cunse prin sipeiuri, n'au nicio valoare, dar care coordonate
impreună �i puse fiecare la locul lor, ar servl la reconsti­
tuirea istoriei obşteştilor adunări regulamentare.
Cu această intentiune imi propun a da la lumină, mul­
ţumită ospitalitătii binevoitoare a "Convorbirilor literare",
o serie de acte ale obşteştilor adunări, din care unele de�i
publicate deja, dar sunt a�a de rare �i a�a de puţin cunos­
cute de generatia de astăzi, incăt au aproape meritul de
lucrăr! inedite, ear altele n'au fost niciodată publicate �i nu
şthi daca se mai pot regăsi in arcbivele prăfuite ale Camerii.
Incep astăzi prin a publica al treilea �i ultimul mesaj
al generalului Kisseleff cătră obsteasca adunare, cetit in
�edinta de la 10 Ianuarie 1834.
Se �tje că in primăvara acestui an, generalul Kisseleff
n părăsit Principatele, eal' Alecsandrn Ghica a fost numit
Domn la 28 Martie 1834, �i la 14: Octomvrie acela� an, s'a
intronat in scaunul Domniei.
Acel mesaj are indoitul interes de a arata progre­
sele reali sate de ţară in primii trei ani (1831-1833), de la
punerea in aplicare a Regulamentului Organic �i activitatea
parlamentară a celor doue sesiuni precedente, �i mai ales
că in acest ofis se oglindeşte starea materială �i morală in
care se afla tara noastră la acea epocă. După o trecere de
timp de mai bine de a jumătate de veac, putem privi cu
măndrie indărătul nostru �i constata gigantica deosebire
[234]
234
HARTII VECHI
intre Principatul Ţării Rornăneşti de la 1834 �i Regatul Ro­
măn iei din 1890!
Asemenea puncte de reper ne sunt trebuincioase din
cănd in cănd, căci ele ne slujesc de termen de comparaţie
intre doue epoce, ne fac să vedem progresul constant �i de
necrezut ce-l face tara pe an ce trece, ne face in fine să
fim recunoscători părinţilor noştri, care au inceput opera
de regenerare pe care noi, urma�ii lor, căutăm a o continua.
GEORGE IOAN L�IHO VARl.
Bucureşti, 15 Aprilie 1890.
1. AI treilea �i cel ain urma mesaj al generalului KisseleU'
catră ob�teasca adunare.
Deschizăndu-se astăzi (1) pentru a treia oară obictnuita
obştească adunare, potrivit cu art. 50 al Regulamentului
Organic, eu am o adevărată bucurie de-a găsi acest prilej,
care de isnoavă ve împreună, domnilor, intru acest lăcaş,
spre a mă bucura cu d-voastră de inaintările ce neincetat.
face ţara pe drumul imbunătăţirilor, care il străbate de sunt
acuma trei ani.
Stăpănirea incredintată de buna petrecere, care isvo·
re�te din noile intocmiri, pentru toate stările locuitorilor �i
ajutorată fiind de rivna �i cunoştinţele d-voastre, au do­
băndit intru ale sale lucrări noui isprăvi, pentru care astăzi,
earăş cu mulţumire vine a da d-voastre ale sale incre­
dinţări.
Osebitele �tiinţe pe care marele Vornic din lăuntru
este insărcinat a ve infăţi�a, ve vor da mijloc de-a judeca
imbunătătirile ce privesc la această ramură a administraţiei.
Deplina savirşire a măsurilor regulamentare asupra
magasiilor de indestulare asigurează in viitorime bunătăţile
1) La 10 Ianuurie 1834.
[235]
f
HARTlI VECHI
235
I
I
t
acestui folositor aşezăment, după cum veţi putea lua de­
stoinică incredintare din arătarea cătăţimii producturilor ce
s'au depus in magasiile de reservă in curgerea acestor din
urmă trei ani, insumănd peste tot kile 102.557, care im­
părţindu-se pe 258.624 familii, ce alcătuesc populaţia ţără­
nească, vine de fieşcare familie a avea hrana asigurată pen­
tru 53 zile.
Măsurile de sănătate despre Dunăre s'au adus intru
desăvir�ire prin noui �i insemnătoare clădiri precum caran­
tina de la Călaraşi, care zidindu-se acum de ourend după
un plan potrivit cu sfirşitul intocmirii sale, va sluji pe
viitor de izvod pentru asemenea zidiri. Clădirea acestei ca­
rantine s'au săvirşit cu suma de lei 350.000, ce s'au căpă­
tuit din economiile făcute chiar din budgetul carantinelor
fără să se fi pricinuit vreo altă osebită cheltuială. Stră�­
nicia 0U care astăzi se săvîrşeşte slujba carantinească, mi-au
dat prilej de-a cere �i a dobăndt spre interesul negoţului ca
sorocul carantinesc in lazareturile Prutului să remăie nu­
mai de 4 zile. (r)
Simţitoarele imbunătătiri ce au luat inchisorile �i tem­
niţele Statului, intre care mai cu osebire se poate arăta
cea de la Giurgiu, ce din nou s'a clădit, după un plan re­
gulat, inlesnesc din zi in zi mijloacele de-a se aduce vino­
vaţii la pocăinţă, dăndu-li-se pe de-o parte ajutoarele cerute
de omenire, ear pe de alta urmăndu-se vaza lor cu cea mai
mare străşnicie, incat in ace�ti din urmă ani, nu s'au in­
timplat decăt numai doue pilde de fugă, in vreme ce mai
nainte cu adesele spargeti de temniţe, se sporea foarte mult
numărul făcetorilor de reu.
Asemenea folositoare sfirşituri au adus despre asigu­
rarea comunicaţiei �i măsurile politieneşti ce s'au luat pen­
tru paza din lăuntru.
Nicio epocă in Valachia n'a fost mai vătămătoare �i
nepriincioasă făcetorilor de rele ca cei din urmă doi ani, in
1) Ultima epidemie de ciumă in Ţara Românească a fost in anii
1828-1829.
[236]
236
HĂRTII VECHI
care am ajuns a vedea acest reu dosrădăcinat fără intre­
buinţare de cazne �i fără să fi fost siliţi a alerga in cur­
gere de 4 ani la jalnica trebuinţă a osindii la moarte. Cu
asemenea ingrijire s'au arătat stăpănirea �i asupra stării
sănătăţii din lăuntru; facerile de bine ale vaccinii intinzăn­
du-se prin ora�e �i sate, au inceput a fi desăvîrşit pretuite
de cătră locuitori, precum invederat se dovede�te din nu­
mărul copiilor ce s'au altoit in tot cuprinsul Valachiei din
leat 1831 �i pănă acum in sumă de 14.221 suflete.
Măsurile ce s'au luat in oraşul de căpetenie au impu­
ţinat boalele �i mortile �i dau nădejde că păzindu-se se vor
precurma in viitorime epidemiile de care locuitorii acestui
ora� pătimeau atăt de mult mai inainte.
Intocmirea sfaturilor oră�ene�ti, ce mai nainte era cu
totul necunoscute in această ţara �i din care urmează a
isvori cele mai mari folosuri, pentru buna petrecere a lo­
cuitorilor de prin oraşe, au �i infiintat isprăvi foarte noro­
cite, ear mai cu deosebire in capitală, unde s'au săvîrşit
osebite lucrări de obştesc folos �i de înfrumuseţare.
Veniturile a deosebitelor ora�e de la inceputul intoc­
mirii sfaturilor oră�ene�ti s'au urcat in :
Bucureşti la suma de Lei 975.704.
Din care soăzendu-se cheltuelile oraşului » 602.723.-
Remăne un prisos de . . . . » 372.981.-
Eal' in ora�ele judetelor pănă la . ,,614.469.-
Din care scăzăndu-se cheltuelile . ,,369.4G3.-
Remăne un capital de. . . . ,,245.016.-
Aceste prisoase agonisite din economiile ce s'au făcut
la veniturile a mai multor ani se vor întrebuinţa acum in
lucrări de ob�tesc folos pe seama oraşelor, (1)
Cătră aceasta măsurile ce s'au luat asupra dregerii
drumurilor celor mari, asupra imbunătătirii stării drumu­
rilor de comunicaţie intre sate, asupra clădirii de poduri in
1) Pentru anul 1882/83:
Budgetele comunelor urbane s'au urcat la lei 22,605,913 26.
Eal' pentru comunele rurale, ele au fost de » 14,795,585.01.
[237]
HĂRTII VECHI
237
deosebite locuri insemnătoare �i asupra adăogirii stăntiilor
de peşte pe toate drumurile cele mari ale Principatului, pri­
oinuesc din zi in zi folosuri insernnătoare negoţului �i in­
lesniri comunicaţiei.
Aducend intru băgarea de seamă a d-voastre fapte cu­
noscute de obşte, care se ating de departamentul celor din
lăuntru, a� dorl, domnilor, �i pentru partea judecătorească
să pot a ve arăta asemenea isprăvi insemnătoare, insă dacă
această parte nu respunde la dorinţele �i ostenelile noastre,
organizaţia cea nouă a dreptăţii �i despărţirea puterii să­
virşitoare de cea judecătorească, care au luat desvoltări �i
desluşit! insemnătoare in cea din urmă a d-voastre adu­
nare, neincetat aduc la lucrările judecătoreşti o bună orăn­
dueală �i o insufleţire măntuitoare precum cu inlesni re ve
puteţi indestula prin arătările ce logofătul dreptăţii este
insarcinat a ve infăti�a asupra judecăţilor celor să­
virşite,
Acum după ce am pus inaintea d-voastre inaintările
părţii judecătoreşti, de-a mea datorie socotesc a da asupra
stării finanţii Principatului oarecari desluşiri ce nu mai puţin
vor dovedi norocita influenţă ce reforma administrativă �i
folosurile cele noui, care ve sunt asigurate, au asupra tu­
turor treptelor de locuitori; a§a capitaţia plugarilor in zioa
de astăzi se suie la . . . . . . . . . .. Lei 8,186,53G.-
Taxa mazililor, patentarilor §i a ţi­
ganilor Statului pe tot anul, aduce un
venit de , " 927,275. ,-
Cutiile satelor ce s'au intocmit spre
desfiinţarea cisluirilor dintre săteni, care
era un izvor nedeşertat de abuzuri �i
năpăstuiri, cuprinde astăzi un capital de" 400,000. (1)
Otcupul vămilor s'au urcat in cea
din urmă vănzare prin mezat al anului
1832 pănă la suma de . . . . . . . .. l) 1,405,050.-
1) La inceputul anului 1853 acest capital trecea peste 3 milioane lei.
(Vezi starea administrativa a Ţării Româneşti in Iunie 1856).
[238]
238
-----
HĂRTII VECI-II
4,565,314.- (1)
"
Ocnele s'au urcat pănă la . . .
şi domeniurile Statului cu pescăriile Du-
nării, la . . . . . . . . . . . . . . . . .. " 455,150. -
Toate aceste dovedesc că deşi s'au desfiinţat vărnile
din lăuntru �i o mulţime de alte respunderi neregulate, in
locul cărora s'a aşăzat o dajdie hotărită �i deopotrivă pen­
tru toate treptele de dajnici, in să veniturile de acum ale
Statului covirşesc preste suma indoită a veniturilor de
mai nainte.
Eu socotesc de cuviinţă a ve arăta că intărzierile din
partea negutătorilor săraci spre plata datoriilor lor urmate
din pricina turburărilor ce s'au ivit in ţinuturile Turciei
după malul cel drept al Dunării, au silit pe Visterie a alerga
la imprumuturi potrivite cu trebuinţele pricinuite de aceste
lntărzieri, spre inlesnirea slujbii �i întimpinarea cheltuelilor
a osebitelor ramuri ale administraţiei, insă măsurile cele
straşnice ce s'au luat spre im plinirea acestor remă�iţuri,
precum �î zapisele făcute după toate forrnalitătile cu care
Visteria este �i va fi de aci inainte chezăşuită, o vor aduce
in stare de-a putea intimpina toate cheltuelile anului ur­
mător, �i de-a asigura datoria Statului după a căreia desă­
virşită răfuire va lăsa in casa de reservă un capital de lei
586.863, bez suma de 1.270.232 lei din economiile in deo­
sebitele ramuri ale slujbii ob�te§ti.
Afară de aceste sume in naht, Visteria a întrebuinţat
1.339.966 lei ca să asigure ţării deosebite folosuri, precum
desfiinţarea datoriei cu care Visteriea era impovărata prin
contractul caldarîrnurilor capitalei, cumperătoarea de lucruri
nemişcătoare, precum casele unde acum se află sfatul ad­
ministrativ (2), mo�ia hotărîtă pentru clădirea noului ora�
Cernetu (3), ostrovul �i pescuitul adăugat la domeniurile
Statului.
1) Venitul oenelor n'a progresat in proporţie cu celelalte venituri, de
oarece mijlocia a 12 ani (1868-1879) pentru ambele Principate nu este decăt
de 4 1/2 milioane lei nOI.
2) Casele unde se află astăz i ministerul de finance.
3) Oraşul Turnu-Severin de astăzi.
[239]
HĂRTII VECm
----
239
Aducend in tru cuno�tinţa d· voastre isprăvile de mai
sus arătate, socotesc de trebuinţă a adăuga că intrarea cea
lesne a dăjdiilor �i starea cea infloritoare a plugarilor soco­
tită pe lăngă cea de mai nainte, sunt asemenea rodul in­
tocmirii celei noui a financelor �i a desfiinţării unei mulţimi
ele irnpedicări, care pănă acum nimicnicea cu totul negoţul
şi munca pămentului,
N orocitele sfîrşituri ale folosurilor ce de curend s'au
asigurat ţării, se pot vedea mai cu osebire din următorul
bilanţ al negoţului cu toată poprirea ce s'au fost intimplat
a se face vremelniceşte la exportatia unor producturi.
In leatul 1831:
Exportaţia s'a suit la Lei 25,553, llB.-
Importaţia. . . . . . . . . . . . . . . .. 7) 16,709,000.­
Bilanţul in folosul Principatului este de )) 8,844,113.-
La leat 1832:
Exportatia s'a suit la . . . . . . . . .. ]) 37,955,831.­
Importatia , . . . . . . . . . . . . . . .. " 27,733,000.­
Bilanţul in folosul Principatului este de " 10,222,831--
La leat 1833:
Exportatia s'a suit la . . . . . . . . .. " 43,562,104.-­
Importatia , . . . . . . . . . . . . . . .. " 28,590,000.­
Bilanţul in folosul Principatului este de " 14,992,104.-(1)
Dacă acum veţi intoarce a el-voastre băgare de seamă
din cea cu amănuntul cercetare a stării fin an celor, asupra
altei părţi asemenea insemnătoare, încredinţată logofătului
trebilor bisericeşti, veţi lua deopotrivă �tiinţe nu mai puţin
l11ulţumitoare.
r ) Eacă acum totalul importurilor şi exporturilor din ultimii ani, pentru
ambele Principate �'i in lei flOUÎ:
Pentru anul 1884: Importul a fost de Lei 294,986,273.­
Exportul a fost de » 184,[15,542.­
Pentru anul 1885: Importul a fost de " 268,539,150.­
Exportul a fost de » 247,968,201.­
Pentru anul 1886: Importul a fost de » 296,497,362.­
Exportul a fost de , 255,547,263.­
Pentru anul 1887: Importul a fost de » 3 14,680,752.­
Exportul a fost de » 265,726,613.-
[240]
240
HĂR TII VECHI
Invătătura obştească prenumerăndu-se intre cele mai
temeinice intocmiri ale �ării dă acum la 2955 �colari rnij­
loacele de-a dobăndt in limba natională cele dintăi cuno­
�tin�e de care tinerimea era mai inainte lipsită.
Buna orăndueală introdusă la ocărrnuirea caselor făcă­
toare de bine şi de ob�tesc folos, asigurează un ajutor �i
măngăere neputin�ii şi scăpătăciunii, ocrotind pe viitorime
hrana oamenilor de orice hrăpire,
Aceasta este acum domnilor, cea de acum stare a Va­
lachiei pentru care ve�i putea lua mai bună incredintare din
ştiin�ele ce pe larg şefii departamenturilor sunt insărcinati
a le pune inaintea d-voastre.
Dvoastre a�i statornicit prin răndueli chibzuite cu cea
mai deaproape luare aminte, sistema organizaţiei celei noui,
remăriea insă a se aduce cea mai mare priveghere de-a se
păzi straşnic măsurile cele trebuincioase, a asigura folosu­
rile ce se nădăjduia dintr'insa, �i socotesc că despre aceasta
nu avem nimic a ne imputa. Dacă insă intre amerunturile
unei reforme atăt de intinsă, va fi scăpat cevaş din vederea
dvoastre pricina este că chiar de la inceputul acelei intim­
plări grele, au tras cătră dinsele o mare parte a ingrijirii
noastre, care ingrijire de s'ar fi intrebuintat mai cu osebire
pentru sfîrşitul de mai sus, poate că ar fi adus isprăvi mai
plăcute.
Cătră aceasta socotesc de-a mea datorie a mărturisi
aici rivna, �tiin�ele şi silin�ele dumnealor �efilor departa­
menturilor, precum şi ajutorul ce pururea am aflat intru a
dumnealor împreună lucrare.
După ce am arătat pre scurt starea celor mai insern­
nătoare ramuri ale administratiei pănă la l-iu Genarie 1834,
imi remăne numai a chema a d-voastre băgare de seamă,
asupra legiuitoarelor răndueli intru care aveţi a ve indelet­
nici in curgerea seantelor acestei adunări.
Programa alăturată pe lăngă aceasta �i incunoştiin­
ţată presidentului acestei adunări, cuprinde prescurtarea pri­
cinilor ce vor fi supuse la chibzuirea d-voastre - dumnealor,
�efii departamenturilor vor da in cercetarea d-voastre după
[241]
HĂRTII VECHI
241
cuvenita orăndueală deosebitele proiecturi, ce s'au cercetat
�i s'au primit de cătră sfatul administrativ extraordinar.
Intr'aceste proecturi, eu mai cu deosebire voiu chema
a d-voastre băgare de seamă asupra acelora ce se ating de :
10 De recrutatia mili�iei a căreia alcătuire a fost ne­
apărată din pricina neputintii de-a se pune deocamdată in
lucrare intocmirile Regulamentului intru aceasta, lipsind ac­
turile stării civile, pe care se intemeiază aceste intocmiri.
20 Intocmirea unei taxe pentru trecătoarea drumurilor
celor mari, a gărlelor �i a zăgazelor.
30 Organisarea cordonului de sănătate despre Dunăre,
după un plan care urmează a intărl strejuirea acestui hotar.
4° Cercetarea unei condici pedepsitoare, care din trupul
complect de prăvili, singură s'a putut alcătui pănă acum;
insfirşit
50 Otcărmuirea averilor bisericeşti pentru ceeace se
atinge de monăstirile neinchinate, eal' căt pentru monăsti­
rile închinate la sfintele locuri, deşi s'au adus multe zătic­
niri la a�ăzarea unei otcărmuiri regulate, pe temeiuri care
păzind netăgăitele drepturi ale sfintelor locuri, să poată tot­
deodată im plini �i duhul ctitoriceştilor orindueli, insă ste­
pănirea are asupra aplecărilor căpeteniilor bisericei resări­
tului bune incredintări, care făgăduesc o invoire desăvir�ită.
Puind inaintea d-voastre puncturile cele mai insem­
nate asupra cărora sunteţi chemaţi a ve chibzui, eu voiu
intrebuinţa minuturile ce-mi mai remăn a petrece intre
d-voastre, de a face oarecare desvoltări asupra pricinelor
care mi se par a cere mai cu deosebire toată luarea aminte
�i ingrijirea d - voastre.
Intr'acestea partea judecătorească, vine fără îndoială
cea mai intăi, căci scăpănd din invălmăşirile cele de mai
nainte, urma ca pasurile ei să fie zăbavnice, avend pe de o
parte a dărîma abusuri �i pe de alta a lua noui prefaceri.
N oua organisatie a judecătoriilor suferind cercetarea
pricinilor la regule hotărite �i deopotrivă pentru toţi, sta­
tornicează folositorul temeiu al nestrămutării otăririlor ce­
lor cu desăvirşire.
C. L. An. XXlV. No. 3. - 3°,785. 10
[242]
242
HĂRTII VECHI
Dar fiindcă lucrările judecătoreşti nu au dobăndit ăncă
haracterul §i irnbunătăţirils ce urmeaza a se aştepta numai
de la o indelungă cercare, vremelniceasca ocărrnuire nu a
socotit ele cuviinţă a se indeletnicl la punerea in lucrare a
unui temeiu, care aduce prefacere vechiului privilegiu al
oblăduirii Domnilor.
Deaceea fără a avea nici un fel de amestec d'adreptul
asupra darii hotăririlor judecătoreşti, eu m'am mărginit a
iscălt punerea in lucrare acelora ce s'au făcut dupa ceru­
tele formalităti, socotind de-a mea datorie a pazi vechiul
obiceiu de apelatie la Domnul viitor, precum in multe răn­
duri am făcut a�easta cunoscut, atăt celei din urmă obşteşti
adunări, cat §i sfatului administrativ, la 26 Octomvrie al
anului ] 832.
A§a clar la iscusinta viitorului oblăduitor al tarii, la
stărui rea dregătoriilor judecătoreşti, la �tiintele �i patrio­
tismul el-voastre se va cuvent de acum inainte a grăbi adu­
cerea intru desăvirşire acestei însemnate părti a otcărmui­
rii, §i a pune iu lucrare acel temeiu al nestrărnutării hotă­
ririlor celor cu desăvirşire.
O alta pricină nu mai putin insemnătoare, este a plu­
garilor, această treapta de locuitori, fiind cu totul incredin­
tata numai la ingrijirea �i buna voin�ă a stăpănirii �i a
mădularilor acestei adunări, aşteaptă de la a d-voastre
dreptate a se păzi nestrămutat drepturile ei; cănd intelep­
tele legiuiri ce privesc la din�ii se vor pune in lucrare cu
acea cură�enie ele cuget §l nepărtinire cu care s'au cumpă­
'nit la a lor alcătuire, cănd măsurile in potriva abaterilor
slujbaşilor �i a nesătioasei lăcomii a areudaşilor se vor pazi
cu străşnicie ; atunci numai muncitorul plugar ve va ros­
plăti cu bogăţie, cu producturi §i cu linişte, dreptatea ce
veţi arăta cătră dinsul.
Sfaturile orăşeneşti aşăzato prin oraşele acestui Prin­
cipat �i miliţia naţională, sunt alte doue parţi insernnătoare
din noile intocmiri care cer osebite desvoltări,
De prisos socotesc a me intinde asupra folosurilor ce
vor dobăndi oraşele Principatului din intocmirea magistra-
[243]
HÂRTII VECHI
243
turilor, fiindcă cei mai multi locuitori incep a pretul bună­
tă�ile acestei insernnătoare intocmiri.
Căt pentru militie, eu am arătat osebiţilor �efi ai a­
cestui trup, �i drept a mea datorie socotesc a mai arăta
�i d-voastre că pentru paza bunei disciplini, ei au a implini
�tra�nice §i insemnătoare datorii, căci numai printr'o necon­
tenită priveghere asupra soldatului, ei vor putea asigura
acestei ţări bunătăţile unei intocmiri, de care spănzură cea
mai mare parte a pazii liniştei obşteşti.
Acestea sunt, domnilor, pricinele asupra cărora mă
grăbesc a chema osebita d-voastre luare aminte.
Orice reformă este cu anevoe; dacă reforma patriei
d-voastre s'a săvirşit fără srnăcinări �i turburări, aceasta
purcede din pricina că surpănd abusurile, ea a respectarisit
toate drepturile pravilnice.
Organ al prea puternicului protector acestor ţări, cu
căt mai mult mă socotesc a fi implinit inaltele �i mărini­
moasele sale voinţe, cu atăt mai mare simt trebuinta de-a
ve incredinta astăzi, că, de ve�i urma cu statornicie dru­
mul ce vi s'a desehis, veţi putea pe deoparte să depărtaţi
din patria d-voastre intoarcerea nenorocirilor care au tică­
lo�it-o atăta vreme, eal' pe de alta veţi păstra neclintită
fericirea intru care se află acum.
Aceasta este dorinţa ce pururea voiu avea pentru
aceste Principaturi, a căror viitoare fericire nu poate fi nici­
odată străină pentru mine.
(iscălit) Deplin imputernlcitul president al Divanurilor
General-adjutant: P. Kisseleff,
Bucureşti, 10 Genarie 1834.
No.6.
[244]
244
ION CREANGĂ
------------=-�-- ---------
INCERCĂRI DE CRITICĂ STllNTIFICĂ
II. ION CREANGĂ
00- to�i scriitorii, cari nu !i-ao adunat scrierile răz-
� letite într'un volum, mai uşor de cetit pentru cei
ce se interesează de mi�careu literară aşa puţină, cum
este - de la noi, Ion Creangă e puţin cunoscut multora din
generaţia tenără. De cănd, de sub puternicul lui condeiu,
nu mai izvoreau anecdotele şi poveştile, in care firea unui
popor intreg se resfrăngea, de cănd firul acestora llU se
mai depăna, cel mai original �i mai romanesc dintre pro­
satorii noştri, căzuse intr'o uitare, din care dealtrnintrelea,
putin doritor de-a face sgomotin jurul seu, nu căuta să
easă. �i deunăzi, cănd moartea a venit să-i inghete gl u­
mele pe buze, multi din cei, ce au vestit-o, nici nu �tiau
că ţara pierde unul din puţinii noştri oameni de valoare in
li tera tură.
Opera lui Creangă - llU tocmai mare, cum se intimplă
mai totdeauna intr'o ţară, unde omul de litere nu există
ca profesie - e de-o însemnătate capitală pentru cercetă­
torii şi criticul literar, obicinuit să explice pe un scriitor al
nostru, deterrninănd inriuririle, la care a fost supus �i oa­
menii, cari l'au hrănit cu aspiraţiile lor, e lovit de carac­
terul a�a de original �i de putin imprumutat al unui scriitor
despărtit prin zidul chinezesc al lipsei de-o cultură mai
[245]
ION CREANGĂ
245
inaltă de toate producţiile literare străine, unde ar fi găsit
elemente, ce i-ar fi impestritat originalitatea cu caracterul lor
deosebit. In lumea noastră literară, a�a de instrăinată, ca
li m bă �i ca idei, răndurile curate, pe care le-a scris Creangă
sunt un adevărat fenomen �i cu drag mă opresc inaintea
scriitorului energic �i vioiu, care, înţelept ca poporul, e ri­
zător §i sentenţios, mişcat §i fatalist, ca §i dinsul. Elemen­
tele, care-i alcătuesc operele, sunt puţine �i cu u�urinţă ele
au să se desfacă inaintea noastră �i, ca §i altădată, avem
să aflăm o strinsa corelaţie intre om §i operă, ale căreia
caractere estetice sunt numai manifestarea personalităţii
psihice, uria�ă ca humour, a scriitorului.
1.
Intre deosebitele părţi, care intră in formarea unei
personalităţi suflete�ti, niciodată potrivire deplină nu poate
să existe. Fiecare om are o parte din mecanismul lui cere­
bral, care predomină asupra celorlalte �i cu atăta mai mult
la artist ori la omul de litere -- elemen tul predomnitor are să se
arate cu mai multă limpezeală. Avem astfel temperamente ar­
tistice imaginati ve, ca Edgard Poe ori Hoffrnann, stepănite de
abstracţii, ca Richepin §i Rollinat, sentimentale, ca Lamar­
tine, sensaţionale, ca figura puternică a �efului \coalei rea­
liste in Frallţa, Zola. Creanga face parte din această di Il
urmă categorie de scriitori, ::,;elisationali. Pentru ca lucrul
să se lămurească mai u�or, nimic mai potrivit decăt cor­
cetarea chipului, cum un scriitor de idei, ca De la Vrancea,
de pildă, i§i alcătue�te nuvelele, in paralel cu felul, cum
nuvela se incheagă de sine in creerul bogat in sensaVi al
scriitorului nostru. In capul celui dintăi, al lui De la Vran­
cea, ideile abstracte au locul de căpetenie: Scriitorul vede,
in să constituţia lui psihică e aşa, că lucrurile văzute nu
remăn a�a in bloc in arsenalul memoriei, ci, viind asupră-le,
puterea ele abstracţie le intrebuiIl�ează ca material la clă­
direa unei zidiri intregi de abstracţii. Deaceea, cănd scrii-
[246]
246
ION CREANGĂ
torul se pregăteşte să, scrie, ideea se infăţi�ea7,ă intăi, planul
abstract al acţiunii, ce are să se desfă�ure in nuvelă �i
tipul nefixat ăncă al persoanelor, care au să conducă a­
ceastă acţiune �i pe urmă scriitorul vine de le irnbracă cu
elemente luate din realitate §i legate intr'un trup nou prin
puterea de inchipuire. Nimic văzut �i reprodus aşa, cum a
fost vezut, ca un lucru inchis intr'un hambar �i scos earăş
la lumină; toate sunt judecate şi imaginate. Firul, de care
se leagă totul in nuvelă e o idee abstractă, care se simte
pretutindene existentă §i care a fost preexistentă nuvelei,
care a fost concepţia ei primordială. In "Lini�te" de pildă,
De la Vrancea n'a văzut de sigur pe doctorul lui, nici pe
transparenta �i dulcea lui iubită, figurile lor sunt schiţe din
lumea visului, care nu se simt in voie in haina reală, pe
care le-o croe�te după trupurile lor aeriane nuvelistul. De la
Vrancea a văzut inaintea ochilor minţii intăi tipul abstract
al omului superior, urgisit de lumea, care nu-l inţelege �i
mistuind amărita lui viaţă printr'o linişte transcendentală,
pe care nimic omenesc nu vine s'o mai tulbure, apoi pe
femeea d ulce �i slabă, cu bărbia ca un măr de ceară, floare
gingaşă veclnic pe pragul morţii, osindind lumea din inăl­
ţimea dispreţului seu anemic, şi-a inchipuit in abstracte o
legătură de iubire intre aceste două fiinţi a�a de deosebite,
doctorul atletic, sanguin �i nebun de teorii - �i femeea
slabă �i naivă, legătură, pe care moartea ar veni s'o rupă,
dănd uneia morrnăntul, celuilalt "lini�tea" �i numai după
ce astfel ideea nuvelei intregi s'a plămădit, scriitorul face
din doctor, un anumit doctor, cum a văzut el mulţi, elev
al lui Marcovici �i trăitor in Bucureşti, �i dintr'iusa o anu­
mită femee, fata unui moşier ofticos, a precizat irnpreju­
rările acţiunii, a retu�at tabloul, purtănd pe deasupra pe­
nelul realităţii, - �i nuvela a fost gata.
Cu Creangă, lucrul stă altfel: Ca �i poporul, călăuza
�i inspiratorullui unic, el are puţine idei abstracte in minte:
icoanele, sensatiile predomină. Memoria lui e o memorie de
ordine sensatională : el vede admirabil, faptele, care trec pe
dinaintea ochilor lui glumeti, i�j pun adănc pecetea in masa
[247]
ION CHEANGĂ
247
creerilor sei, scalda�i de un sănge imbelsugat in globule Ş,l
urma lăsată nu se mai şterge niciodată. In orice moment,
Creangă poate dispune de dinsa: ea, sensaţia, i se presenta
inainte cu toată bogăţia ei de colori �i lămurirea de contu­
ruri, gata sa iee trup sub condeiu. La toate personajele
multiple, care se poartă in lumea operelor lui, ar putea
determina esact �i con�tiintios ca la cotcarul de mo� Ni­
cbifor harabagiul tirgul, mahalaoa �i timpul, cănd a trăit,
chiar dacă ar trebui să se coboare pe vremea bunicului bu­
nicului seu, al lui Ciubăr-vodă adecă, cel care a primit 49
de mioare, cifră rotundă de la moş Dediu din Venători.
'Cot aşa de vezut ca �i Nichifor e dascălul lui, Popa Duhu,
iute in respunsuri şi glumeţ ca dinsul, "acel popă imbrăcat
cu straie sărăcuţe, scurt la stat, smolit la faţa, cu capul
pleş", care primblă prin grădinile �i pe uliţele Iaşului cu­
getarile lui cele înţelepte. "Amintirile" nu sunt alta decăt
o galerie de tablouri văzute toate intr'o lumină de veselie,
care creşte puterea lor, fără ca vreo concepţie de ordine
ideală să le lege intre ele. Fie, de pildă, partea a doua a
lor, acea, care ţine de la fuga lui din bordeiul dărămat al
Irinucăi pănă la timpul, cănd intră in �colile acele "cum­
plit meşteşug de timpenie, Doamne fereşte", care dădeau
satelor păstori sufleteşti. Icoanele vczu te se �in lanţ, ele
izvoresc de sub condeiu, fără ca de inainte scriitorul, ca­
lăuzit de-o idee abstractă, care să-i slujeasca de indreptar,
să fi făcut o alegere intre deosebitele materiale sensationale,
pe care le avea la indemănă, Una după. alta, fără intenţie
consciontă din partea autorului, sonsatiile s'au succedat ina­
intea luminii conştiintei lui pentru a se inchega pe hărtie,
"La rănd", cum spune 01, vin, fără altă legătură decăt a
timpului, in caro s'au petrecut, �i tără vreo alegere anto
rioară, scena duioasă in realismul ei a intoarcerii vtătăne­
sou in casa plină de copii lui, uratul a�Lt de fi1rr\, noroc
pentru dinsul la anul nou, smăntănitul oalelor, necazurile
lui cu reutăciosul de n�o� Ciorpec ciubotarul, cireşelc furate
de la mm:�u-seu Vasile �i prinderea pupezei, ciasomicul viu
�i sburător al satului, �i ca te altele, care, impărtite căte
[248]
248
ION CREANGĂ
t-
una in fiecare capitul, ar forma atătea mici tablouri zugră­
vite in toate amănunţimlle lor de vorbă §i de faptă. Din
această grămădire insă, cam deslănată, a amintirilor lui,
tipurile es mult mai tare la iveală §i sunt mult mai vii,
de cum s'ar crede. Fiindoă mersul lui e mersul vieţii chiar
§i precum in viaţă, fiecare intimplare, căt de mică, con­
tribue pentru a ne desveli personalitatea oamenilor, cu cari
stăm in atingere zilnică, tot a§a §i in opera lui, fără să-şi
dea osteneala să fixeze tipurile, fixare, care, cerend abstrac­
ţia calităţilor din imprejurările unde s'au manifestat, nu
s'ar potrivi cu sensaţionalitatea sa escesivă, el le lasă să
se desfacă de la sine din cele povestite. Ştim, că mo§u­
seu Vasile e sgărcit, chiar dacă n'ar spune-o, din afacerea
cu cireşele �i, fără s11 ne-o zidi el, am inţelege destul de
bine, ce poamă de băiat era. E o lume intreaga aceea, care
se desfăşură din Humule�ti pănă la casa lui Pavel din FtU­
ticeni §i in această grămadă de figuri, nici una lăsată in
umbră: toate au pecetea propriei lor personalităţi, popa
Osloveanu, ca §i văru-seu Ion, mo� Bodringă ca �i tămpitul
de 'I'răsnea. Cănd n'are timp intr'o nuvelă, in moş Nicltiţor
coţcarul de pildă, să întrebuinţeze procedeul lui obiclnuit
pentru determinarea tipurilor, el e silit să le fixeze singur
tipul, dar chiar atunci are să se ferească, pe căt poate, de-a
ne da insuşirea in răceala ei abstractă: totdeauna ea are
să fie ilustrată printr'un exemplu luat din lumea concretă.
Pustnicul Chiriac e minunat arătat prin acest fel de
concretizare a unor calităţi de ordine abstractă, a§a că aici
operatia e dublă: calitatea scoasă prin abstracţie e cobe­
rită din nou in lumea lucrurilor concrete pentru a căpăta
coloare �i viaţă. Cinci, �ese rănduri dau tipul aşa de hu­
moristic al călugărului "din sfânta" Agură, care-�i "cănea
părul �i barba cu cire�e negre �i in Vinerea seacă cocea
oul la luminare, ca să mai u�ureze din cele păcate". E o
nuvelă întreagă condensată in aceste căteva rânduri. Firea
lacomă a jupănului Strul din Tirgul Neamtului, negustor
de aşa multe lucruri, e desăvîrşită printr'o parenteză ,
nmai făcea el, nu-i vorbă, §i alte negustorii". In descrierea
I
[249]
ION CREANGA
----
24D
acestor tipuri, Creangă, care de obiceiu, nu lasă nimic in­
cbipuirii cetitorului, ajunge la puterea ele sugestie a unui
TurgeniefI'.
Acelaş lucru cu intriga: cănd acţiunea, ce are să intre
in cadrul nuvelei, nu e o acţiune văzută de dinsul, ea se
micşorează intr'atăta, incăt devine nulă. Compare-se miş­
carea §i viaţa neastămperată din "Amintiri", cu ac�iunea
din "Mo§ Nichifor" OI' din "Ion Roată". In cea dintăi
nuvelă, n'avem nimic alta decăt un fragment de călătorie
văzut din punctul de vedere al humoristului. Un alt scriitor
n'ar fi scos nimic dintr'o temă ca aceasta, - de-o simplici­
tate extraordinară: Un harabagiu porneşte la drum cu fata
lui Strul bacalul, Malca, capotul se rupe, apoi roata sare:
harabagiu §i muşteriu stau o noapte pe drum. Creangă are
in să un chip deosebit, al lui propriu, de-a scoate o nuvelă
intreaga din aceste date sărăcăcioase. Intăiu facem cuno­
�tinţă amănunţită cu moş Nichifor §i pe urmă, dind hara­
baoa porneşte, scriitorul se apucă să noteze impresiile, pe
care i le produc eroului seu locurile, pe unde trece, şirul
de sensaţii trecute, ce i se dfl�teaptă in minte la sensaţia
presentă a locului. 'roată asociaţia de idei, care se trezeşte
in mintea lui mo� Nichifor §i i se coboară pe virful limbii
cu acea u�urinţă de scurgere a ideilor in toată plasticitatea
lor, care se intilneşte numai la omul necult §i pe caro
Creanga, admirabil in dialoguri, o reproduce fără o notă
falsă, ni se desfăşură inainte. Scbema ideilor e cam aceasta:
Grurnăzeştii, lupul, dealul Balaurului, bălaurul, solomoniile,
baba lui, etc. �i, fără nicio silă, răud pe rănd, scriitorul
notează : acţiunea ocupă o bucată mică de la sfix§it după
această schitare a găndurilor, ea se leagă in creerul unui
ţăran la drum �i, cănd nuvela se măntue intr'un hohot de
ris �i am incerca să-i găsim subiectul, el ne lunecă intre de­
gete, cu toate arnenuntimile de multe feluri, care o alcă­
tuesc �i singure căteva linii generale remău inainte.
Chiar cănd Creangă are idei generale, un chip al lui
de-a judeca ceva, starea ţărLwului de pildă, ii e cu de să­
virşire imposibil să ne spuie aceste păreri ale lui de-o 01'-
[250]
250
ION CREANGA
dine mai inaltii decăt acea a faptelor, in lumea rece a ge­
neralitătilor, cu care nu-i deprins �i in care n'a trăit. E
dintre cei, cari vorbeau in parabole �i in pilde: ideea gene­
rală apucă imediat după ivirea ei haina faptei a lucrului
văzut, pe care haină, noi, oameni trăiţi in abstracţii, trebue
s'o lepădăm, admirăndu-i strălucirea, pentru a inţelege
miezul. rrăran, Creangă simte in inima lui durerile ţăranului
mai tare decăt noi, fiindcă e "carne din carnea lor �i sănge
din săngele lor" �i totuş nicăirea o protestare de ordine
ideală : cu căt mai puternică insă e zugrăveala, cănd vedem
obrazul necinstit al bătrănului Ion Roată, căruia cu o să­
rutare Vodă ii �t8rge pata de pe obraz! �i aiurea tot haina
concretă o pune in spate ideea, care vine să ni se arate
noue, celor, ce mai credem in vorbe, că prin Uniro "sfănta
Unire" ţăranul a căpătat doară indoirea sarcinilor.
Nici tipuri abstracte deci, nici intrigă ideală in nuve­
lele lui Creangă: pretutindene carne vie �i lucruri pipăite.
In creerul lui puternic, singure sensatiile clocoteau �i cănd
din vreme in vreme, că te-o idee abstractă venea cu fisio­
nomia ei anemică in această lume de fiinţe psihice uria�e
�i pline de colorit, ea trebuea să imbrace haina locului.
Creangă e la noi tipul perfect al scriitorului sensational,
la care această preclomnire a concretului se explică poate,
in om, printr'o mai mare imbel�ugare de viaţă, printr'un
mai mare exces de sănge, care hrăneşte puternic creerul
�i, ţiiud fragede sensaţiile, opreşte cercetarea rece de-a le
despica �i veştejl, atuncea cănd abstrage din ele ideea.
II.
Creangă n'a scris insa numai nuvele, alăturea cu aces­
tea avem o cantitate covirsitoare de pove�ti �i snoave, pe
care el, care ele altfel se scutură de orice neologismu, cănd
apucă in mănă condeiul, le botează "anecdote". Aici are să
apară al doilea caracter al scriitorului, popularitatea lui, ca
să zic aşa, rernăind, ca inţelesul deosebit �i mai apropiat
[251]
ION CREANGĂ
251
de acel etimologic, in care intrebuintez acest cuvent, să se
lămurească din cele, ce au să urmeze.
E o mare deosebire intre a scrie o nuvelă �i intre a
spune o poveste. Nuvelistul e deplin stăpăn pe ceeace are
să scrie: tipuri, acţiune, dialog, totul poate să easă din
mintea lui, după voie; scriitorul de poveşti e mult mai in­
cătuşat decăt celălalt. Aici, el trebue să-şi mladieze talentul,
să-I silească să intre intr'un anumit cadru de idei, să adopte
un anumit stil, să zugrăvească un anumit fantastic. Fiindcă
o poveste e un tot organic, netezit �i potrivit de intregi
generaţii de oameni, prin ale cărora guri a trecut, �i o căl­
care la o parte de pe cărarea ei se cunoa�te indată. In
Ispirescu, de pildă, ori in De la Vrancea, din timp in timp
pare, că ne vine să chemăm pe scriitor la ordinea ... po­
vestei. Personalitatea lui cultă produce un efect supărător
in mijlocul feţilor frumoşi, cari clădesc poduri 'de aur c'un
cuvent �i al frumoaselor fete de imperat, ce se uită cu
ochi cuminţi pe calea de minuni, pe unde are să le vie ur­
situl. E un anahronismu �i floarea povestei cea ginga�rl se
usucă la suflarea cugetărilor străine de firea ei. Sunt totu�
pove�ti frumoase, rmbrăcate intr'o limbă admirabilă, ca
unele din De la Vrancea, dar, gen hibrid, această fată naivă,
îmbrăcată in haine moderne, n'are nici frumuseţa simplă
a povestei, nici acea mai cioplită a nuvelei.
Altfel il vedem pe Creangă. Chiar, dacă ar fi vrut sh.
introducă elemente străine in lumea poveştilor, n'ar fi avut
de unde. Din necunoscător de literaturi străine, neirnpregnat
de acele tendinţe nepotrivite cu firea poporului nostru, care
scot aşa de deseori capul, cănd cotim alte poveşti, el a fost
din fericire păstrat de imprejurări ca o oglindă dreaptă �i
lucie, in care povestea se resfrangea, fără să, se cunoască,
de-a fost resfrăntă. La dinsul, nimic din ceeace caracten­
sează pe scriitorii moderni nu se arată nepotrivit intr'o
lume distinctă de acea, după al cărei tipar găndeşte scrii­
torul: nici lux de comparatii ori descrieri minunate ca gin-
,
găşie, colorit �i intelegere a naturii, ca in De la Vrancea
(cf. Fata mo�ului, p. 247, 242, etc.), insă nespus de nepo-
[252]
252
ION CREANG,\
trivite intr'o limbă cam seacă �i fără podoabe ca acea a
poveştilor noastre, nici icoane fantastice, groaznica in tră­
săturile lor fărmecate, ca in "Făt frumos din lacrimă" a lui
Eminescu. In Creangă, luna nu se coboară in chip ne pala­
turi, nici iazme in chip de stincă nu-şi arată fioroasele lor
trupuri, povestea e numai poveste �i, oglinda fără ceaţă a
prosatorului nostru nu-i deformează contururile, puind po­
doabe meşteşugite pe trupul sănătos �i măndru in simpli­
citatea lui al productiunii populare. In "Harap alb", cea
mai îngrijită ca formă �i mai cu dragoste scrisă dintre po­
veştile lui, in zadar am căutat o descriere mai intinsă ori
o comparaţie artificială: cănd comparaţia se intilne�te, ea
e comparaţia povestei, o comparaţie justă, scurtă, mumifi­
cată aproape, ca �i comparaţiile eterne ale epicilor greci.
In povestea mai mică a ))Fetei babei �i fetei moşneagului",
singure trei comparaţii se intilnesc �i caracterul lor e evi­
dent neartiflcial, ci curat popular: fetei babii gura ii umblă
"cum umblă meliţa", tot ea se alintă nca cioara in laţ",
se piaptănă ;,de pare că o linsese viţeii". Şi atătai tot:
descrierea puţină, seacă, nervoasă, fără multe podoabe. Pro­
posiţii rezlete o alcătuesc ; nicăiri perioada lungă �i cochetă,
pe care o intilnim, luată de la străini, in ceilalţi scriitori
ai noştri. Ca dovadă, câteva din cele mai isbutite din des­
crieri, cele mai plastice, icoana lui Gerilă de pildă, care, dind
suflă in tre gil1ga�ele lui buze de arap, Il toată suflarea �i
"făptura de primprejur ii ţineau hangul : vcntul gemea ca
"un nebun, copacii din pădure se văicăreau, pietrele tipau,
"vreascurile ţiueau �i chiar lemnele de pe foc pocneau do
"ger. Eară veveritile, găvozdite una peste alta in scorburi
"de copaci suflau in unghii �i plăngeau in pumni, blăste­
"măndu-�i ciasul, in care s'au născut".
In acelaş stil fără, podoabe măiestrite, adevărat stil
popular, care păstrează, icoanele pentru vers �i lasă prosei
lămurirea ei neacoperită de comparaţii �i descrieri, sunt
zugrăviţi �i Flărnănzilă "namila de om", care mănâncă fără
să-�i sature păntecele, brazdele pe urma a 24 de pluguri,
�i Setilă, cel ce bea apă de la 24 de iazuri �i gărle, pe care
[253]
ION CREANGĂ
253
umblă mai mult de 500 de mori, �i Ochilă cel cu un
singur ochiu, mare căt o roată, pănă la Păsări-Iă�i-Iungilă
"fiul săgetătorului �i nepotul arcaşului". Alternarea unei
oarecare versifica�ii de asonan�ă cu prosa e in spiritul po­
vestii �i măiestrirea nu se simte in alcătuirea versului
decăt in partea din urmă, unde caracterul popular se cam
impestritează cu o gingăşie căutată, care pătează apa po­
vestii. Nu-i vorbă, descrierea fetei de imperat, "boboc de
trandafir din luna lui Maiu, scăldat in roua dimineţii, legă­
nat de adierea ventului �i neatins de ochii fluturului", e un
. juvaer de gingăşie, ca �i dorul "soare măndru, luminos �i
in sine arzător, ce se na�te din scănteia unui ochiu fărme­
cător", dar pata e tot pată �i versuri de dragoste modernă
intr'o poveste �i o poveste de Creangă!
Lăsând la o parte acuma critica de amănuntimi, po­
ve�tile �i snoavele, care numai prin dimensiunile lor se deo­
sibesc unele de altele, partea cea mai mare din opera lui
Creangă adecă, nu face nimic alta decăt să ne dee fără nicio
amestecare de tendinţi străine �i de neologisme, ca voca­
bular �i sintaxă, adevăratul spirit al poporului, de la care
a invăţat me�te�ugul lui de scriitor §i care a pus pe tem­
peramentul acesta vioiu §i puternic pecetea lui neştearsă,
Cei ce nu vor să creadă in existenţa unor caractere etnice,
care printr'un §ir nedescurcat de cause, dau fiecărui popor
o flsionomie a sa, care-I deosibeşte de toate celelalte, ci­
tească pe cel mai romănesc ca inspiraţie �i formă dintre
prosatorii no�tri: din cetirea operei tipul etnic al poporului
romănesc are să se desfacă in toată plenitudinea sa. Avem
să vedem in scriitor pe Rornăn in general, fire veselă, care
7,ăre�te indată, ca toate popoarele romanice, partea cara­
ghioasă a lucrurilor, popor supersti�ios, cu mintea plină do
balauri �i alte asemenea moşteniri ale reposatului Olimp
arie, fatalist, care pleacă fruntea inaintea celor trimise de
sus �i din timp in timp, lăsănd mintea să se coboare inspre
un pesimismu dulce, care vede viaţa plină de griji �i-�i pune
idealul de fericire in vremile auri te ale copilăriei apuse.
[254]
254
ION CREANGĂ
"
Oreomş« e resumatul chipului de-a fi al ţaranulu: roman -
moldovean, in special - din a doua jurnetcde a veacului al
s is.u«
III.
Toată opera aceasta alui Creangă, multiplă �i vie, e
scăldată intr'o atmosferă de humour, care se iveşte pretu­
tindeni, pe foile deseori induioşate ale "Amintirilor", ca �i
in caraghioasele foi, in care porcul vine să-i spue povestea,
pe care, la răndul lui, vine de-o spune cetitorilor. Humou­
rul lui presentă o formă deosebită, pe care am să cerc s'o
lămuresc.
Fiecare om vede lumea altfel �i ochii lui percep mai
bine anumite părţi din lucruri, care-l lovesc mai tare �i i
se in tipăresc mai u�or in minte. A�a se explică tempera­
mentele optimiste �i pesimiste, care, vczend o parte a lu­
crurilor cu o mai mare intensitate, pornesc de aici pentru
a da concepţii subiective asupra valorii lumii, care in sine,
inconscientă �i liniştită, n'are valoare positivă ori negativă,
pentru că:
Rien n'est bien, rien n'est mal, rien n'est laid, rien n'est beau,
Le monde n'est qu'un tas confus de phenomones
Sans but.
(J. Richepin. Les Blasphemes),
Alţii ved cu mult mai mare energie �i reţin mai cu
inlesni re partea comică a lucrurilor, care inaintea ochilor
lor capătă nişte dimensiuni cu mult mai considerabile decăt
acelea, ce le are in realitate. Lucrurile cele mai serioase in
aparen ţă, trecend prin prisma lor modificătoare, capătă ca­
racterul acesta ridicol, parte constantă, dată de personali­
tatea autorului, care, adăogindu-se la lucruri, a�a cum sunt,
le schimbă cu de să virşire, desvol tănd unul din caracterele
lor in dauna celorlalte. Lumea capătă, mulţumită acestei
procedări de părtinire a uneia din insuşirile sale, o aparentă
monstruoasă, care, tocmai prin faptul, că nu se intilne�te
.1
!
[255]
ION CREANGĂ
255
de obiceiu �i că arată toate sub o faţă neobicmuită, produce
risul. Cănd acuma, acel care are acest temperament, e un
artist, prin insuş acest fapt, el caută să forţeze colorile,
să le întărească :;i mai mult, pentrucă sguduirea produsă
asupra nervilor cetitorilor să fie mai puternică ăncă. Scrii­
tori de acest fel sunt humoriştii.
Cineva poate fi insă inzestrat cu darul acesta din firea
lui sau să-I adopte ca mijloc estetic in operele sale. In casul
din urmă avem acel ris silit, in care par'că resună lacrimi,
ce se intilneste aşa de des in operele humori�tilor engleji,
mcepend cu Addison §i sflrşind cu romancierul realist
Dickens. In Creangă, risul nu e introdus cu conştiinţă in
operă, ci vine din inimă, e risul sănătos şi puternic, care
trebue să trezească tot ris in mintea celui ce citeşte. Ilu­
morist născut, el a vezut totdeauna lucrurile prin partea
lor cea comică, le-a privit sub unghiul ridiculului şi tem­
peramentul lui propriu se reflectă in operă.
Mijloacele, pe caro le întrebuinţează hu rno ristul, sunt
nenumerate: grărnădire de amănunţimi fără capăt, vorbe
nepotrivite cu ceeace înseamnă, făgădueli, pe care altfel le
indeplineste. Toate acestea sunt intrebu inţate de Creangă:
cănd, ca in "Amintiri", il vedem zugră vindu-se singur cu
o ironie admirabilă, ca unul, care, zice el "prin somn nu
"ceream demăncare, dacă mă sculam, nu mai aşteptam să-mi
"dee altul §i cănd era de făcut ceva o cam răream deacasă.
,,�i apoi mai aveam �i alte bunuri: cănd mă lua cineva cu
"reul, puţină, treaba făcea cu mine, cănd me lua cu bini­
,,�orul, nici atăta, eal' cănd me lăsa de capul meu, făceam
"căte o drăguţă de trebuşoară ca aceea, de nici sfăuta Nas­
"tasia, izbăvitoarea de otrava, nu ora in stare a o desface
"cu tot me�te�l1gul ei", cănd, in mo� Nichifor cotcarul, ne
lămureşte chipul, cum găsise mijlocul S�L cumulezo meseria
de harabagiu cu acea de giambaş, cănd insfirşit respăndeşte
cu prisosinţă gluma in "Amintiri", in care to�j pare, că
rid, de la Smărăndiţa, fata popei, pănă la dinsul, care se
pricepe totdeauna, cum să facă o blăstemătie. Pretutindeni
tonul povestirii e insă cel serios: scriitorul intrebuinteaza
[256]
256
ION CREANGĂ
toată puterea de concep�ie, de care dispune pentru a stirrn
un ris omeric, fără ca pentru asta tonul aşăzat, ce dom­
neşte in toate scrierile lui, să inceteze. Silin�a pentru a fi
humoristic nu se simte nicăiri �i Creangă debitează cele
mai mari enormităţi cu un aer de convingere netulburată.
La fiecare poveste, nu lipseşte să ne spue, că omul lui
trăeşte ăncă, dacă n'a fi murit, ca Ivan 'I'urbincă (1) §i că
ospe�ul ţine ăncă, de nu s'a fi măntuit §i naivitatea poves­
titorului e admirabilă, cănd descrie operaţia "Cinătuirii" fe­
meii lui Stan Păţitul, prin care cinătuire el §i cu dracul
Chirica o u�urează de-o coastă, singura de drac, care-i mai
remăsese. Tipurile, cănd i§i dă osteneala să le zugrăvească,
in po veşt.i mai ales, arată o imaginaţie uriaş de hurnoris­
tică: dovadă descrierea lui Gerilă, care, cănd suflă cu "bu­
zoaele lui groase §i dălăbăzate", una i se dă peste cap, pe
cănd cealaltă ii ajunge la păntece.
Nici unul din humoriştii moderni n'a avut ca dinsul
darul inăscut de-a lega la un loc intr'o capo-d'operă de hu­
mour, limba cea mai comică posibilă, in care un singur
cuvănt pus bine e de ajuns ca să producă impresia dorită
de humorist cu schimonosirea, ce trebue adusă realităţii
pentru a deveni ridiculă. Fără să aibă imaginaţia săritoare
a lui Jean-Paul Richter, puterea de concepţie alui Swift ori
Dickens, fineta lui Armand Silvestre, el avea toate însuşi­
rile hurnoristului §i, pus in alte imprejurări, dacă ar fi pier­
dut nemesurat ca originalitate, cine �tie, ce faţă ar fi luat
verva lui humoristică, reutăcioasă uneori, mai totdeauna
insă sănătoasă §i vioae.
IV
Omul se desface din operă: pare, că vedem pe uriaşul
lat in spate §i voinic, cu sănge bogat, păstrănd toată ener·
gia vieţii in creerul lui bogat in sensaţii, Puterea aceasta
1) Cf. pentru a se vedea humourul lui Creangă, o poveste asemenă­
toare in scriitoarea spaniolă Fernan Caballero,
[257]
ION CREANGĂ
257
de viaţă a dus-o in convingerile ca §i in scrierile lui. El,
nepotul vornicului din Pipirig, al acelui David, care l'a dus
intăi la şcoală, unde era să-şi deschidă mintea, fără să-�i
"corchezească" limba, ţăranul din Humuleşti, a fost totdea­
una cu inima intre acei, care-I văzuse crescănd, pe atuncea,
cănd, copil bălan, insenina, cum zice el, cerul cu un zimbet
de al lui. Deprins să vorbească in pilde, el a luat apărarea
fraţilor lor de muncă in doue nuvele, cei doi Ion Roată, in
care se simte o inimă, care, ca alui Dostoievski, inţelege
pe cei umiliţi �i apăsaţi �i care săngeră de suferinţele lor.
Prin gura ţăranului de Ia Divanul ad-hoc, lIom cuviincios",
dar "cu gădilici la limbă", scriitorul insuş vorbeşte �i căl­
dura simpatiei transpiră in răndurile, in care ne povesteşte
- aşăzat, după obiceiul lui �i fără declamaţii - cum "cine
"se scoală mai de dimineaţă, acela e stepăn in sat la ei,
"de-i oropse�te §i-i tiuhăeşte mai reu decăt pe vite". Şi
nicăiri mai multe lucruri nu s'au spus mai frumos in cu­
vinte mai putine decăt atuncea, cănd bătrănul ţăran i§i
deschide inteleapta gură, ca să spue boerilor din Divan a­
deverul mare şi plin de mustrări, că "in palmele tărăne�ti
"străpunse de pălămidă �i pline de bătături ve ţin pe
"d-voastră de atăta amar de vreme §i ve fac de huzuriţl
,,1e bine". De altfel, vremile cele noue ii plac §i mai puţin
decăt cele vechi, §i Creangă e dintre cei, ce nemulţumiţi
cu vremile lor �i setoşi de un ideal, �i-l strămută in trecut,
cănd, vorba lui, era ruşine la fete §i cănd intr'o lume mai
romănească se vorbea o limbă mai pu�in corchezită. In
fond, fatalist ca poporul, ale căruia aspiraţii le împărtăşeşte,
el priveşte fără părere de rău zădarnică toate necazurile �i
grijle traiului, fiindcă, �tie el bine, că sunt la urma urmei
"trei coţi de păment, in care se incheie toată scofala pe
"lumea asta".
Humorist de talent, scriitor sensaţional prin excelenţă,
Creanga e, cum am văzut, acela dintre scriitorii noştri, care
a trăit mai aproape de popor, l'a înţeles mai bine �i l'a
c. L. An. XXIV. No. 3.-3°,785. 17
[258]
258
iON CREANGĂ
reprodus mai cu viaţă. Scutit de orice influenţă străină, el
a păstrat neatinsă limba �i găndirea romanească �i deaceea
nicio altă figură mai originală in simplicitatea ei viguroasă
nu se mtilneşte in literatura noastră modernă. �i, dacă pe
de-o parte e regretabil, că Creangă n'a cunoscut izvoarele
de frumuseţi estetice ale apusului, pe de alta tocmai acestei
izolări alui trebue să-i datorim caracterul original al ope­
relor şale. In alte împrejurări, Creangă ar fi fost altfel �i
ar fi scris altfel, dar Creangă n'ar mai fi fost Creangă, adecă
o minune de povestitor, care scrie in cea mai frumoasă
limbă romănească.
NECULAl lORGA.
[259]
LUNILE
L UNI L E (1)
iULiE
il! ălin, jitarul de la sat,
'!jJ Cu puşca vecînic de-a spinare,
Era pe holde im părat
Şi statul lui n'avea hotare.
In el tot cămpul se'ncredea,
To�i fluturii �i toată floarea:
Sulfina, seara, 'l adorrnea
Şi-l deştepta, in zori, cicoarea.
Odată, deşteptat in zori
De-acel miros de dimineaţă,
I�i ridică ochii din flori
Şi se uită peste fenea�ă.
Din pricina zilelor calde,
Mărica, zina printre fete,
Se coborise să se scalde
Ş'acum ..... se deseingea de bete.
Jitarul nostru, năzdrăvan,
Se sub�iie ca o şopîrlă,
Ş'ascuns de-un eiot, de-un bolovan,
Se strecura pănă la gărlă ....
1) Vezi e Conv, Lit.» Anul XX It, Nu. 1, pag. 90.
259
[260]
260
ttJNtLE
Cuptior, Cuptior, căte mai faci
Cu vinovata ta căldură ! ...
Noroc numai că poţi să taci.
A�a �i eu: streajă la gură.
AUGUST
Pe luciul fără hotare
Al apelor ce-au adormit,
Din fund de haos uri resare
Melancolia zimbitoare
A stelelor ce-au resărit.
Intărziat pe malul mării
Eu in adăncuri rătăcesc
�i prins de farmecul uitării
Las jos tot lutul pămentesc
�i'n lumea naltului plutesc.
�i cănd mă uit in urma mea
La discul rotunjit din tină,
Il văd schimbat deodată 'n stea,
C'o licărire de lumină
Indepărtată, rece, lină.
Ear pe luceferii de noapte
Par'că mai lesne-i văd apoi
Că sunt pămănturi vechi, rescoapte,
Că's plănsete acele şoapte
Ce curg din spatiuri spre noi.
[261]
LUNILE
o lege! căt imi pari de mare!..
Ce farmec pui in toate cele! ..
De te-ai numi in timp uitare,
Sau in distan�ă, depărtare,
Tu schimb! pămenturile'n stele.
Care-i privirea omenească
Pătrunzătoare de mister,
Ce-ar indrăznl să bănuească
Că lumea noastră pămentească
Trăeşte insă�i ea in cer? ..
DUJLIU ZAMFIRESCU.
261
[262]
[263]
DON QUIJOTE DE LA MANCHA
Urmare -
XXXL
Care irulcază de ceeace se mai intimpla in o8{Jctărie, §i de
alte multe lucruri vrednice de ştiut.
iC811d acestea, captivul tăcu, Don b'ernando ii spuse:
���L!J"Do sigur, domnule căpitan, modul cum ati isto­
risit această ciudată intimplare, a fost astfel, iucăt se asea­
mănă cu noutatea �i interesul intirnplării insăşi. Totul este
curios �i rar, plin de împrejurări care uimesc �i atrag pe
cei ce le ascultă. A�a de mare este placerea ce am simţit
auzindu-le, incăt chiar de ne-ar apuca zioa mare, ocupaţi
cu aceeaşi istorie, ne-am bucura ca să inceapă din nOU ((,
[264]
Zicend acestea, Cardenio �i toţi ceilalţi se oferire a-l
servt cu tot ce le-ar fi cu putinţă, �i prin cuvinte �i expre­
siuni atăt de afectuase �i de sincere, incăt căpitanul se
găsi foarte mulţumit de bunăvointa lor. Cu deosebire Dan
Fernando ii propuse că voe�te să se intoarca cu dinsul; el va
face ca marchisul, fratele seu, să fie na�ul botezului Zorai­
dei, �i că el, din partea lui, il va inlesni ca să poată ajunge
in patria lui cu indernănarea �i consideraţia, datorite per­
soanei sale. Captivul mulţumi cu multă politeţă, dar nu vru
să primească nici una din generoasele lor hotăriri.
Intre acestea sosind deja noaptea, pe la intunecate
veni in ospetărie o trăsură, incunjurată de căţiva oameni
călări. Ei cerure odăi. Hangita le respunse că in toată casa
nu era o palmă de loc neprins. "Apoi chiar de-ar fi a�a,
zise unul din cei călări ce intrase, tot are să se găsească
pentru domnul consilier ce se află in trăsură". La acest nume
ospetărita se turbura �i zise: ]]Domnule, greutatea e că nu
am paturi. Dacă graţia sa, domnul consilier, aduce unul, �i
trebue să aducă, să intre in toată voea, căci eu �i bărba­
tul meu vom e�l din odaea noastră spre a aşăza pe graţia
sa". - A�a mai merge, zise scutierul. In acest timp eşise
deja din trăsură un om, care, prin imbrăcămintea sa arăta
indată functia �i sarcina ce avea. Haina lui lungii cu mă­
nicile in formă de caer, dovedea că este consilier, cum zi­
sese scutierul lui. De mănă ţinea o domnişoară, in aparenţă
cam de şaisprezece ani, îmbrăcată ca de drum, atăt de ele­
gantă, atăt de frumoasă �i de rumenă, incăt vederea ei
puse pe toţi in uimire. Cine n'ar fi văzut pe Dorothea, pe
Luscinda �i pe Zoraida, ce se aflau in ospetărie, ar fi cre­
zut că altă frumuseţă ca acea a acestei domnişoare, cu
greu s'ar fi putut găsi. Don Quijote se afla faţi't când intra
consilierul �i domni�oara, �i indată ce o vezu, zise: ]]De
sigur poate graţia voastră să intre �i să se plimbe prin
acest castel, căci de�i e strimt �i puţin indemănatec, totu�
nu este strimtoare nici neindemănare pe lume, care să nu
cedeze armelor �i literelor, mai cu seamă cănd armele §i
literele au drept călăuză �i tovarăş frumuseţa, cum o au
264
DON QUIJOTE DE LA MANCHA
-----
[265]
bON QUIJOTE DE LA MANCHA
-----�.
265
literele graţiei voastre in această frumoasă domnişoară, căreia
trebue nu numai sa i se deschidă �i să i se pună la dis­
posiţie castelele, dar stincele să se dea la o parte, să se
despărţească �i să se plece munţii, spre a o primi. Intre
graţia voastră, zic, in acest raiu, �i va găsi acolea stele �i
sori care să însoţească cerul pe care graţia voastră il aduce
cu sine. Aici va găsi armele la locul lor, �i frumuseţa in
culmea ei".
Consilierul re mase uimit de cuventarea lui Don Qui­
jote, pe care se puse să-I privească cu deamănuntul. El
admira tot atăt de mult statura ca �i vorbele lui. Fără a
găsi cuvinte cu care să-i respundă, se uimi din nou, cănd
vezu inaintea lui pe Luscinda, pe Dorotea �i pe Zoraida,
care le vestea noilor oaspeţi, §i la ceeace le spusese han­
giţa despre frumuseţa domnişoarii, veniseră sa o vada �i
să o primească, Dar Don Fernando, Cardenio �i parohul fă­
cură consilierului politeţe mai simple �i mai delicate. In
sfîrşit el intra confus, atăt de ceeace vedea căt §i de ceeace
asculta. Frumuseţile ospetăriei urare bună venire frumoasei
domnişoare. In cele din urmă, consilierul vezu că erau oa­
meni de conditiune toţi cei ce se aflau acolo. Dar statura,
faţa §i mina lui Don Quijote il turburau. După ce au schim­
bat intre dinşii tot felul de politeţe, �i cercetat indemăna­
rea ospetăriei, se regulă ceeace dinainte era regulat, ca toate
femeile să intre in cămăruta deja cunoscută, ear bărbatii
să remănă afară ca de streajă. Astfel �i consilierul fu m�l.
ţumit §i fiica lui care era domnişoara, ca să se ducă cu
acele doamne, ceeace ea făcu cu foarte mare plăcere. Cu o
parte din ăngustul pat al hangiului, �i cu jumătatea acelui
ce aducea consilierul, ele se regular« in acea noapte mai
bine decăt găndeau.
Captivul, din momentul ce vezu pe consilier, inima,
prin pornirile �i presimtirile sale, ii spuse că era fratele lui.
El intreba pe unul din slugile ce-l intovărăşeau, cum se
numea consilierul, §i dacă �tiea din ce ţară era. Sluga ii
spuse că se numea ljcen�iatul Juan Perez de Viedma, �i că
auzise că era de loc dintr'un sat din mun�îi din Leon. Cu
[266]
266
DON QUIJOTE DE LA MANCI-IA _
această lămurire şi cu ceeace el văzuse, se incredinţâ pe
deplin că era fratele seu, bare, după sfatul părintelui lor,
imbrătişase cariera literelor. Mişcat �i mul�umit, chemănd
la o parte pe Don Fernando, pe Cardenio �i pe paroh, le
istorisi intimplarea �i-i asigura că consilierul era frate seu.
Servitorul ii spusese deasemeno că se ducea in Mexico, in
calitate de consilier de audienţă al Indiilor. El mai află cii
acea domnişoară era fiica lui, ele-a căreia facere murise mu­
mă-sa, �i că el rernăsese foarte bogat cu zestrea ce ea ii
lăsase impreună cu copila. Captivul le ceru sfat cum să
facă ca să se descopere, sau ca să afle mai intăi dacă,
după ce se va descoperi, fratele lui vezendu-l sărac, s'ar
supăra sau l'ar primi cu inimă frăţească. - I�ăsaţi pe mine,
zise parohul, să fac această experienţă, cu atăt mai mult
cu căt nu-i ele găndit alta decăt că voi, domnule căpitan,
veţi fi foarte bine primit. Meritul �i intelepciunea ce in buna
sa mină dovedeşte fratele vostru, nu -dă semne că e fudul
�i nerecunoscător, nici că nu va �tl s::\-�i dea seamă de
schimbările norocului. Cu toate aceste, zise căpitanul, eu
a� vrea, nu fără de veste, ci pe departe să mă dau pe faţă.
- Vă spun eu, respunse parohul , că astfel voiu regula
trebile ca to�i să remănern mulţumi�i.
Intre aceste era deja gata masa, �i toţi se pusere im­
prejur, afară de captiv �i de doamne care măncară indeosebi
in odaea Jar. In mijlocul mesei, zise parohul : "De acelaş
nume cu voi, domnule consilier, am avut eu un cam arad
in Constantinopole, unde am fosL captiv cătiva ani. Acest
camarad era unul din soldaţii �i căpitanii cei mai curajoşi
ce se aflau in infanteria spaniolă. Dar pc căt era el de vi­
teaz �i de inimos, pe atăta ora de nenorocit.- Şi cum se
numea acest căpitan, domnul meu? intreba consilierul. ­
El se numea, respuuse parohul, Rui Porez de Viedma, �j
era de loc dintr'un sat din muntii Leonului. l<�l imi povesti
o intimplare ce avu tatăl lui cu fra�ii sei, �i dacă nu mi-ar
fi istorisit-o un om atăt de sincer ca dinsul, a� fi luat-o
drept un basmu deacele ce babele povestesc iarna la foc. El
imi spuse că tatal seu impărtise averea sa intre cei trei
[267]
DON QUIJOTE DE LA MANC_H_A __
267
fii ce avea �i le dăduse oarecare sfaturi mai in�elepte decăt
acele alui Caton. �i eu ştiu să ve spun că sfatul ce alese
camaradul meu de-a imbrătişa cariera armelor, ii isbutise
a�a de bine, incăt in puţini ani, prin curajul �i meritul seu,
fără alt sprijin decăt acel al marii sale virtuţi, ajunse a fi
căpitan de infanterie, �i a se vedea pe calea �i in perspec­
tiva de-a fi in curend colonel. Dar soarta i-a fost protiv­
nică, căci togmai cănd el a�tepta să capete favorurile ei,
le perdu, perzăndu-şi libertatea, in fericita bătălie, in care
atăţia al�ii o redobăndire, in bătălia de la Lepant. Eu o
perdui la Goleta, �i după aceea, prin deosebite intimplări
ne găsirem camarazi in Constantinopole. Deacolea el veni
in Alger, unde ştiu că i s'a intimplat una din cele mai ciu­
date aventuri ce a fost vreodată in lume".
Parohul continua după aceea, �i foarte pe scurt istorisi
ceeace se intimplase fratelui seu cu Zoraida, Toate acestea
consilierul le asculta cu luare aminte �i niciodată urechile
lui nu fusese atăt de atente ca atunci. Parohul ajunse nu­
mai pănă in momentul cănd frantejii despoiare pe creştinii
ce se aflau in barcă, �i se oprt la sărăcia �i nevoia in care
camaradul seu �i frumoasa maură remăsesere, adăogănd că
nu mai aflase ce se făcuseră ei, nici dacă ajunseseră in
Spania, sau frariţejii ii duseseră cu djn�ii in Franţia.
'roate cele ce spunea parohul, le asculta căpitanul ceva
mai de-o parte deacolo, l;ji observa toate mişcările ce făcea
fratele seu. Acesta vezănd că deja parohul ajunsese la sfir­
şitul istoriei sale, scoţend un adănc suspin, �j ochii umplăn­
du-i-so de lacrimi, zise: nOh! domnule, dacă aţi �tl ce
noutăţi mi-aţi povestit, �i căt de mult mă ating la inimă!
Cu toată re ser va §i inţelepciunea mea, mă văd silit sa arăt
sentimentele mele prin aceste lacrimi care-mi năbuşesc ochii.
Acest căpitan despre care vorbiţi este fratele meu mai
mare, care, ca cel mai curajos, �i stăpănit de gănduri mai
inalte decăt mine �i celălalt frate mai mic, alese glorioasa
�i demna carieră a armelor. Aceasta era una din cele trei
căi ce ne propuse tatăl nostru, după cum ve spuse cama­
radul vostru in istoria ce aţi auzit-o �i care după părerea
[268]
Imaginaţia lui Don Quijote, după povestirile romanelor aventuroase.
[269]
DON QUIJOTE DE LA MANCHA
�------
269
voastră seamănă a basm. Eu urmai cariera literelor, in care
Dumnezeu �i sirguinta mea m'au a�ăzat pe treapta unde
mă vedeţi. Fratele meu cel mai mic se află in Peru, atăt
de bogat incăt cu ceeace a trimis tatălui meu �i mie, nu
numai că a inapoiat partea de avere ce el luase, ci ăncă a
dat in mănile tată-meu mijloacele ca să satisfacă dărnicia
lui firească. Eu deasemene am putut, cu mai mare cuviinţă
§i autoritate, să urmez studiile mele, §i să ajung la postul
in care mă văd, Tatăl meu trăeşte ăneă, murind de dorul
de-a §tl ceva de fiul seu mai mare, �i cere de la Dumnezeu
cu necontenite rugăciuni să nu-i inchidă moartea ochii pănă
nu va vedea cu viaţă. pe acei ai fiului seu. Eu me minu­
nez de fratele meu, om atăt de chibzuit, cum, in mijlocul
atător necazuri �i suferinţe, sau intimplări fericite, nu s'a
ingrijit să dea veşti despre dinsul tatălui seu. Căci dacă el
ar �tj, sau vreunul din noi, n'ar fi avut nevoe să a�tepte
minunea băţului de trestie, spre a dobăndt rescumperarea
sa. Dar ceeace mă tem acum este de a afla daca acei Fran­
�eji i-au dat libertate, sau il vor fi ucis spre a ascunde ho­
ţia lor. Toate aceste vor face ca eu să urmez călătoria mea,
nu cu acea mulţumire cu care am inceput-o, ci plin de me­
lancolie �i de tristeţe. Oh 1 bunul meu frate! cine poate �ti
unde te afli acum? Căci eu m'aş duce să te caut �i să te scap
de necazurile tale, chiar de-ar fi cu preţul zilelor mele. Oh!
de-ar fi anus cineva betrănului nostru tată �tirea că tu erai
in viaţă, chiar de ai fi fost in temniţele cele mai ascunse
din Berberia. Căci de acolo te-ar fi scos bogăţiile lui, acele
ale fratelui meu �i ale mele. O frumoasă �i darnică Zoraidă l
Cine îţi va putea plătl binele ce ai făcut unui frate! Cine
se va putea găsi faţ�, la rena�terea sufletului teu �i la nunta
ta, care ne-ar umplea pe toţi de atăta bucurie!" Aceste
vorbe �i altele asemenea zicea consilierul, cuprins de atăta
indujo�are la �tirea ce i se dăduse despre fratele seu, incăt
toţi cei ce-l ascultau, il intovărăşeau, arătănd părerea de
reu ce ei aveau pentru durerea lui.
Vezend deci parohul că scopul lui fi, e§it atăt de bine
la capăt, precum �i dorinta căpitanului, nu vru să-i ţină
[270]
270 D_O_N_Q"--U-'IJ"'-C_HE DE LA MANCHA_� � __
mai mult timp trişt; pe toţi. El se sculă de la masă �i in­
trănd unde era Zoraida, o luă de mănă, �i după dinsa ve­
nire Luscinda, Dorotea �i fiica consilierului. Căpitanul a�tepta
să vadă ce vroea să facă parohul. Acesta luăndu-l �i pe
dinsul cu cealaltă mană, cu amend oi se duse unde stăteau
consilierul �i ceilalţi cavaleri, �i zise: "Inceteze, domnule
consilier, lacrimile voastre, �i implinească-so pănă la culme,
toate dorinţele voastre, căci aveţi inaintea voastră pe bunul
vostru frate �i pe buna voastra cumnată. Acesta pe care-I
vedeţi aicea este căpitanul Viedma, �i aceasta este frumoasa
maură care-i făcu atăta bine. Frantejii, de care am vorbit,
i-au pus in strirntorarea in care-i vedeţi, pentru ca voi să
arătaţi liberalitatea bunei voastre inimi". Căpitanul alerga
să stringă in braţe pe fratele seu, �i el ii puse mănile in
piept spre a·l privi ceva mai dedeparte. Dar cănd insfirşit
il recunoscu, il imbrăţi�â cu atăta dragoste, vărsănd a�a
duioase lacrimi de mul�umire, incăt cei mai mul�i din cei
ce se aflau faţa trebuire să-I intovărăşască la plăns, Vor­
bele ce-�i spuseră intre dinşii arnendoi fraţii, sentimentele
ce-şi arătare, cu greu cred că se pot inchipui, cu atăt mai
mult a se scrie. Acolo, in puţine cuvinte i�i dădură seama
de intimplările lor; acolo descoperire in toată intregimea
buna prietenie a doi fraţi; acolo consilierul imbră�i�â pe
Zoraida, ii oferi averea sa, �i făcu pe fiica lui să o irnbră­
ţi�eze; acolo frumoasa creştină �i prea frumoasa maură,
urnplure earăş de lacrimi ochii tuturor.
Dan Quijote stătea atent fără să zică o vorbă, con si­
derănd aceste imtimplări atăt de extraordinare �i atribuin­
du-le toate chimerelor cavalertei rătăcitoare. Se lua hotări­
rea ca să se întoarcă căpitanul �i Zoraida cu fratele seu la
Sevila, �i să informeze pe tatăl lor despre intilnirea �i li­
berarea lui, pentru ca el, cum va putea, să vină spre a fi
faţă la nunta �i botezul Zoraidei. Consilierului nu-i era cu
putinţă să lase drumul început, pentru că avea �tire că de
atunci intr'o lună pleca flota din Sevila spre Noua-Spanie,
§i i-ar fi fost lucru foarte supărăcios să peardă acest prilej.
Intr'un cuvent toţi remasere mulţumiţi �i veseli de
[271]
fericita intimplare a captivului, �i fiindcă noaptea făcuse
deja doue părţi din drumul ei, hotăriră să se retragă spre
a se odihni timpul cat mai remănea pănă la zioă. Don Qui­
jote se oferi să fie de streajă in castel, pentru ca nu cum­
va vreun uriaş sau alt mişel pribegi tor �i reutăcios, să
vină să-i atace, lacomi de bogata comoară de frumuseţi ce
ascundea acel castel. Cei ce-l cuno�teau ii mulţumire, �i dă­
dure consilierului seama de ciudata manie a lui Don Qui­
jote, �i el nu putin se inveseli. Singur Sancho Panza era
nemăngăiat că intărziau de a se culca, şi singur el se re­
gulâ mai bine decăt toţi, aruneăndu-se pe halaturile măga­
rului seu, care-I costare atăt de scump, cum se va spune
mai departe,
Deci doamnele retrăgendu-se in locuinţa lor, �i ceilalţi
regulăndu-se pe căt au putut mai putin reu, Don quijote
e�l afară din ospetărie spre a face streajă castelului, precum
făgăduise. Se intimpla insă că ne mai fiind mult pănă la
geana zilei, ajunse la urechile doamnelor un glas atăt de
tarc �i de armonios, incăt le sili pe toate să asculte cu
luare aminte, mai cu seamă pe Dorotea care era de�teaptă.
Alăturea cu dinsa dormea domni�oara Clara de Viedma, căci
a�a se numea fiica consilierului. Nimeni nu-şi putea inchi­
pUI cine era persoana care cănta a�a de bine, �i era un
glas singur fără intovărăşire de vreun instrument. Uneori
li se părea că in ogradă eănta, alte ori in grajd. Stănd ele,
in această nedomirire, foarte cu băgare de seamă, veni la
uşa odăei Cardenio �i zise: 1) Cine nu doarme sa asculte, �i
va auzi glasul unui băiat de la catări, care astfel căntă in­
cat incăntă. - Ascultăm deja, domnule, respunse Dorotea.
Cardenio după aceea se duse, �i Dorotea punend toată lua­
rea aminte posibilă, auzi că ceeace se cănta era aceasta:
(Va urma)
Si: c. I'ANCOUCl.
[272]
272
BIBLIOGRAFIE
BIBLIOGRAFIE
Erbiceanu (C.). Istoria Mitropoliei Moldaviei �i Catedralei
Mitropolitane din Iaşl. - Urmată de o serie de docu­
mente, de facsimile şi de portrete privitoare la istoria
naţională şi bisericească a Romănilor.-Bucureşti 1888.-
1 voI. 8° gr. de XCVII+S48+LIII pagine.
�'au implinit trei ani de zile de cănd a doua capitală a
cp ţl'lrei, Iaşii, a serbat cu adevărată măngăere creştinească
redarea serviciului divin a unuia din frumoasele monu­
mente ale ţl'lrii, a catedralei mitropolitane. Cu această oca­
siune solemnă d. profesor Erbiceanu a dat publicităţii o
bogată colectiune de acte �i documente privitoare la Mitro­
polia Moldovei, insotită de o însemnată introducere istorică.
Tinem de o datorie a vorbi despre această publica­
tiune, mai ales pentru că nu cunoaştem pănă acuma vreo
recensiune mai pe larg asupra ei.
Căteva cuvinte asupra cuprinsului.
Publicatiunea este precedată de o expunere asupra in­
troducerii creştinismului la Romănii din Dacia. Aci autorul
utilizează intr'un mod inteligent materialul preţios adunat
cu atăta muncă de scriitorii noştri din trecut �i din timpu­
rile de fată. Pentru inlesnire, el imparte această cestiune in
trei părţi, fiecare din ele întărită de documente istorice. In
partea intăia tratează despre existenţa creştinismului in penin-
[273]
BIBLIOGRAFIE
273
1848. Dintre ace·
mitropolitului Ve­
reprodusa in căte două
de
cari Il ini-
sun t p ri vi toare
valoros al rodei;itep-
Veniamm
il formează do­
l�le sunt in număr
prin
M oldovei com plec­
publicatiunilor făcute
sula Balcanică �i la coloniştii lui 'I'raian. Partea a doua-care
nu este decăt un complement al celei dintăi-cuprinde probe
despre viaţa religioasă creştinească <1 vechiului neam romă­
nesc. Şi insflr�it in partea a treia se arată ierarchia bise-
ricei Romănilor din a mbele Dacii. trele capi tulele
concurg a întemeia fără creştinismului in
Dacia 'I'raiană �i Aureliană inainte de secu lul IX.
Cu mult mai interesant decăt aceasta istoricul
Mitropoliei Moldovei. 1\ u torul vorbeşte despre scaunul mi­
rropolitan, care dintru inceput a fost la i:)uceava pănă la
ltî54, că ne! Domnul Moldovei Alexandru Vodă Lăpuşneanu
l'a strămutat la Iaşi, unde la H577 (sub An-
tonie Vodă nu avea ăncă stabilă.
CM dumnezeesc de astăzi, in care
este instalată din Iaşi, aflăm cii este
zidirea Anastasiei Doamnei lui Ioan Duca Voevod, ridicată
pe locul Bisericei Albe in 1682; e[1 ea avea hramul Strate­
nia (Intirnpinarea Domnului); că pe temeliile ei din nou înăl­
ţate, Veniamiu clădit in li:î33 care
tocmai acum trei ani a fost redută serviciului bisericesc,
frumos întocmită �i
Autorul tot cu această ocasiune
real istoriei
dicul
tr'un
tat pe
astăzi.
Dar cele mal
mele noastre de uiandne �i (jL
la viaţa �i act.ivitateu (;81111
tării noastre la
Adeveratul merit al
cumeutele relative la un
de G74 �i sunt
stea un mare loc ocupă
niamin. Documentele
C. L. An xxrv. No. 3. - 3°,785.
Iii
[274]
274
BIBLIOGRAFIE
coloane cu traducerea lor in româneşte. Folosirea lor este
ajutată de-o tabelă cronologică �i de un "Index rerum".
N'avem nici locul nici timpul de-a da mai multe arne­
nunte asupra publicatiunii d-lui Erbiceanu. Ţinem insă a
spune că in privinta ptu-�ii intăia, proprie autorului, ar fi
fost de dorit o altă dispositiune a materiei. Expunerea asu­
pra vechimii crestinismului la Romăni este prea lungă; un
resumat concis, �tiin�ific ar fi cru�at atentiunea cetitorului,
rernănăndu-i �i mai mult timp �i dorintă de-a cerceta acea
ce într'adevăr formează esenţa meritoasei lucrări a d-lui
Erbiceanu.
Un alt neajuns credem că este �i transiţia bruscă ele
la expunerea vechimii creştinismului in Dacia la istoria
mitropoliei Moldovei, fără a spune căteva cuvinte §i despre
istoria bisericei Romănilor in genere.
Importanta cronologie a marilor noştri demnitari bise­
riceşti este o lucrare mult aşteptată �i care este ăncă ele
făcut. Autorul ne presentă - cum am vezut - o tabelă cro­
nologică a mitropolitilor Moldovei, ceeace ne îndreptăţeşte
a-i cere lucrarea, pentru care d-sa este pregătit §i mai mult
decăt oricare altul, este chemat să o facă. Această lucrare
ar fi, cum socoteşte §i P. S. Sa Episcopul Melchisedec (1),
o cronologie completă a Ierarohilor bisericei noastre 1'0-
măneşti,
Inainte de-a termina, vom aminti in treacăt o scăpare
din vedere, care numai confusiune poate aduce in mintea
cetitorului. La pag, LXXVII zice că mitropolia din Iaşi a
fost "zidită de Anastasia, Doamna lui Ioan Duca-Vodă la
anul 1695", pe cănd la paginele L, XCI �i 3 lămureşte că
ea s'a ridicat la 1682. Dar aceasta poate să fie vreun nea­
juns tipografic.
Lăsănd la o parte aceste mici lipsuri valoarea scrierii
d-lui Erbiceanu, remăne nediscutabilă. Autorul, căruia pănă
acum literatura istorică §i bisericească ii datorează o rnul-
1) P. S. Sa Episc. Melchisedec exprimă această dorinţă intr'un studiu
recent intitulat: «Lupta bisericei ortodoxe cu protestantismul s ,
[275]
BIBLIOGRAFIE
275
ţime de lucrări originale �i de editări, este un lucrător neo­
bosit in ogorul istoriei noastre. Cunoscător bun al limbei
greceşti �i paleograf desăvîrşit, el lucrează neincetat la des­
mormentarea monumentelor istorice. Chiar acum de curend
a dat la lumină o insemnată editiune a cronicarilor greci
cari au scris asupra Românilor, �i despre care vom face o
dare de seamă intr'unul din numerele viitoare ale Revistei.
0_ LUGO.;;IANU.
[276]
276
POESII POPULARE
------------------
POESII POPULARE(I)
(Urmaro) -
DOINE DE AMOR
��uhurez de pe coteţ,
el {Aş cânta şi nu cutez,
Că ru'aude bărbatu
Şi-mi tot face cu capu,
Că mi..' plac cu diacu,
Me dusei Vinerea n terg,
Să vcd boii cum se vcnd,
Vacile cum se plătesc,
Măndrcle cum se iubesc,
Şi-mi vezui şi măndra mea,
ln braţele altuia.
Cînd in braţe o strîngea,
Frigurile mi:: prindea,
Cănd in gură o săruta,
Mai tarc me scutura.
1) Vezi « Conv. Lit.» No. G, 8 din 1888, 9, din 18�9, 12 �i I din 1890.
[277]
i
j
I
i
1
I
1
POESll POPULARE
----
Hop lelită, trup de flori,
Cănd te ved me iau fiori,
Din brău pănă subsuori.
Pentru tine, măndrulucă,
Nice gazdă, nice slugă;
Nice gazdă cu moşie
Niee slugă cu simbrie.
Frunză verde fasolişte
Am iubit o căntălişte (1),
Fasoliştea s'o uscat,
Cănţăliştea rn' o lăsat.
Hai mandră să ne iubim
C'amendoi ne potrivim
Şi la plete şi la feţe
Şi la dalbe tinereţe.
Pintru Idea, care-mi place,
Nici părinţii n'au ce· mi face,
Nici judclc satului,
Nici chiar domnii sfatului.
Domnii şed se sfătuesc
10 cu măndra mc iubesc.
Curnetre, cumetre mare,
De-i vedea cu seară zare,
Du-te 'n potcă şi 'n peeate
Nu-mi aprinde casa 'n spate.
1) Cănl'î1işta - caucelist, grefier, - formă vulgare.
2iÎ
[278]
278
POE�m POPULARE
Cam un căne Iăngă casă,
Eară altul după masă,
Zioa 'n cămp intre hotare
Seara vine ca ş'o pară;
Eară colea după cină,
De-Î vedea că nu-i lumină,
Ad' o cojuţă la căne,
Treci portiţa vin' la mine.
Cam un dor, mănca-I'ar focu,
Zile 'ntregi nu-mi aflu locu.
- Hai să stingem doru, dragă,
Că s'aprinde lumea 'ntreagă.
Măi bădiţă ş'ai găndit
Că oiu bea apă din tău,
Ş'oiu muri de doru teu ;
Da io-'oiu bea apă din scaiu,
Şi de doru teu n'am baiu. (I)
Pentru măndra, care-mi place,
Nici părinţii n'au ce-mi face,
Nici birău satului,
Nice domnii sfatului;
Domnii sfatu sfătuesc,
Eu cu măndra me iubesc.
Da mi-s dragi fetele dragi,
Vara, cănd culeg la fragi, ­
Da mi-s dragi la serbători
Vara, cănd culeg la flori.
1) Grije, superare.
[279]
POESII POPULARE
Peste lunea cu bulbuci
Paşte măndra neşte junci.
lVlăndruţă cu ochi căprii
Lasă juncii la lupii
Şi te dă cu voinicii,
Cu voinicii de trăit
Lasă juncii la perit.
Pe marginea Dunării
Merg feciorii cu boii.
Da 'naintea boilor
Merge floarea florilor
Drăguţa feciorilor.
«Mana, bade, boii tare,
«C'a venl Dunărea mare l »
- Las' să vie,
Să ne măie,
Ce-am iubit nu-mi mai trebue,
Nici la moartea mea să vie,
Nici crucea să mi-a sărute,
Nici in groapă să se uite.
Măndră sprincenele talc
Peană de privighetoare,
Cănd le pleci, cănd le ridici,
De la inimă 111(: strici;
Cănd le pleci şi le cobori
Din picioare me dobori.
Săracele dragostile
Piscuesc ca păserile,
Pc sub toate straşinile ;
Numai la streasina mea
Piscueşte una rea.
[280]
280
POESII POPULARE
( Variantă)
Săracele dragostile
Chiscuesc ca păserile,
Pe sub toate gardurile.
Trec prin tină,
Nu se 'ntină,
De te ner voinic s'alină.
Trec prin apă
Nu se 'neacă
De tcner voinic se leagă.
Astă vară la Rusale
A căzut o ghiaFi (I) mare.
Dar n'a căzut de rccoare,
C'a Că�llt de superare,
Că se ' nsoar' un crăişor
Şi vrea să ea pea lui sor.
El din aşa-a
«Soră, soră, Asinie,
« 1 ipă ţi cărja pe chilie
« Vin cu min' la cununie 1»
Ea din graiu aşa a
{Ba io, frate, u'oiu venl,
«Pănă tu mic mi-i face
«Pod de-aramă
«Peste
«Pod de-argint
« Peste
«Pod dealaş
« Peste oraş!
Ea nici vorba
Şi el toate le-a
1) Grindina.
2) Aruncă, leapădă.
[281]
1'01:':5[[ POPCLi\Rl�
Ear din graiu aşa a grăit:
« Soră, soră Asinie,
« Vin' cu mine 'n cununie l .
- Ba eu frate n'oiu veni,
«Păn' tu mie mii aduce
«Toate stelele
«Fetele
«Şi gall1uşa scumpa
"Să-mi fie socaciţa !»
Nici vorba n'o gătat
Ş'acele toate le-a aflat.
Eal' din graiu aşa-a grăit:
«Soră, soră Asinie,
e Ţipăti cărja pe chilie
« Vin' cu mine 'n cununie 1»
Ea din graiu aşa a grăit:
- Ba eu frate n'oiu veni
Că noi de mănă ne-om lua
Şi-n biserică om intra
«Icoanele-ar lăcrăma.
«Toate-ar plănge cum se plăngc,
«Dar icoana Precestei
«Nici n'a plănge cum să plânge
e Făr' o vărsa lacrimi de sănge.
«Că nu c 111CI0 dreptate
«Să se ea soră cu frate »
Astă vară la Rusale,
A apa in
Da n'o 'nglicţat deun ger mare,
Da () 'nghetat de
C,1 s'o 'usurat un craiu mare
Ş'o luat pc sa rusa re:
« Soro, soro Salomie
Ia ţi o ie şi-o rochie,
Hai cu min' la cununie l s
281
[282]
2S2
rossn POPllLAgE
Cănd in biserică untra
Toţi sfinţii imi lăcrărna
Ear măicuţa Precesta
Din fundu altarului
Nici nu plăngea, cum se plănge
Da vărsa lacrimi de sănge.
La poartă la Tarigrad
Şede-mi Ioan supărat
Pe noue scănduri de brad.
Maică-sa din graiu grăia:
«Ce eşti Ioane superatr s
Şi Ioan din graiu grăia:
«Maică, rnăiculiţa mea,
«Dă-mi mie pe sora mea I»
Maică-sa din graiu grăia:
«Măi Ioane, măi copile,
«Că sora ta nu-i de tine!»
Şi 'ridată s'o superat
Şi calul şi-o inşălat
Şi la fierar a plecat.
La fierar i-o poruncit
De calul i-o potcovit,
Şi noue ţări a ocolit,
Ca soru-sa n'o găsit!
Nici in faţă nici in dos
Nici la portul cel frumos.
Ioan inapoi s'o 'ntors
La soru-sa a strigat
« Gata-te soră frumos
«Din umeri pănă-n călcăe
"Să plecăm la cununie».
Nice vorba n' a gătat
Şi ea 'ridată s'a gătat,
La cununie a plecat,
Şi soarele 'n loc a stat
Stelele au lucrămat.
[283]
POESII POPULARE
Toate au plăns cum se pJănge
Numai Maica Precesta
Nu plăngea cum se plănge,
Că versa lacrimi de sănge
« Alelei popă . . . . at!
« Cum de tu ai cutezat,
«Doi fraţi de ai cununat?
«Doue suflete-ai stricat
« Şi săngeJe-ai mestecat!»
La poartă la Ţăligrad
Tener voinic s'o 'nsurat
Şi muiere şi-a luat.
Nicio luna n'o 'mplinit,
Da maică-sa l'a mustrat:
«O Ioane, dragul meu,
«Tu fecior de om bogat
«Ea fată de om sărac
«Tu fecior de gazdă mare,
« Ea fa ta săracă tare !»
Da ea că şi-a auzit
Şi in casă o intrat
Cătră el o cuvintat :
« O Ioane, dragu meu,
e Saie-ţi ochii de la tine,
«Dacă n'ai vezut mai bine.
«Tu fecior de om bogat,
«Eu fată de om sărac,
<Tu fecior de gazdă mare,
« Eu fată săracă tare;
«Măne-i terg ia Baia-mare
« Fă-rne pe min' de venzare
«Şi zi tu cu gura ta-re:
«Eu n'o venz că-i beutoare,
eNice că nu-i lucrătoare,
21)3
[284]
POESII POPULAJ\E
« Nici c'ar fi o curvă mare,
«Far' o venz pentru mustrare
« Că mi-a mustră măicuţare
«Eu fecior de om bogat
«Ea fată de om sarac
«Eu fecior de gazdă mare
«Ea fată săracă tare».
Şi el frumos s'o gătat
Şi la tirg că şi-o plecat.
Vine un hoţ de turc betrăn
Cun căluţ micuţ jucănd :
« De venzare-i nevasta P»
« De venzare zeu d 'asta l»
«Eu n'o vend că i beutoare,
«Nici că nu e lucrătoare
«Şi nici c'ar fi curvă mare,
«Făr' o venz pentru mustrare,
« Că mi-a mustră rnăicuţa-re :
Eu fecior de om bogat
« Ea fată de om sărac
«Eu fecior de gazdă mare,
« Ea fată săracă tare!»
Turcu banii numera
Ea lacrimi din ochi vărsa
Turcu banii i-a dat
Ea pe drum că şi-a plecat,
Turcu din graiu ii grăea:
«Ei nevastă, draga mea,
«Eu mulţi bani pe tineam dat
«Da eu nu te am intrebat:
« De ce fel de viţă eşti?
-- «Eu's Oniţa popii
« Din ţara Moldovii !»
- « Ai soriţă draga mea,
«Dacă mi-i treaba aşa
« Hai îndărăt la bărbat
«Ci fraţi dulci ne-am căpetat l
[285]
POESII POPULARE
-------
« Ios Ionu popii
«Din ţara Moldovii!»
*
«Na, şogore. nevasta
«Dacă banii ii gata
"Hai la min' că ţi-oiu mai da,
«Şi nevasta n'o mustra!
« Cătu-i lumea pe sub soare,
«Nu-i ca boala de mustrare
«Că te uscă pe picioare
« Şi te bagă 'n gălbinare
«In lume crezement n'are l»
Căt fuse o zi de vară
Tot bcurc şi jucare,
Cănd fuse cam de cu seară
Pe Chivuţa o credinţa re.
Duminecă pănă 'n prănz
Tinerei cuscri s'au prins.
Strigă mire de la poartă:
«Eşi afară Chiva noastă
«De adă apă cuscrilor,
« Şi mătură curţilor,
«C'asa-i răndul fetelor!»
EşI tata Chivi
Păn;i 'n pragu tinzii
De suspin abia grăl
De lacrimi abia zări,
Ca Chivuţa i moartă 'Il casă
Tot pe faţa căsii
Pe umbruţa mesii
Cu per galben despletit
Tot pe braţe slobozit.
Strigi( mire a doua oară:
285
[286]
286
POESII POPULARE
« Eşi Chivuţă păn' afară
«De adă apă cuscrilor
«Şi mătură curţilor !»
Eşi muma Chivii
Pănă 'n pragu tinzii,
De suspin deabia grăi,
De lacrimi deabia zărl,
Că Chivuţa-i moartă 'n casă
Tot pe faţa căsei,
Pe umbruţa mesii,
Cu per galben despletit,
Tot pe braţe slobozit,
De nu crezi
Haida de vezi I
J os la ţara romănească
La o crişmă boerească
Beau boerii, nu prea beau,
Grija Radului aveau.
Dară muma Radului,
Ea tot sta şi asculta,
Ce boerii cuventa,
Şi la Radu alerga,
Şi din graiu aşa grăea:
«O Radule, dragu maicăi
«Da mai lasă ţi din hoţie
«Că te-om găsi 'n puşcărie
�Şi mai lasă-ţi din furat
«Că te-om găsi spănzurat!»
Radu seamă nu punea,
Ce măicuţa lui grăea,
Făr' armele şi le gătea,
Şi la munte se suea
Şi cu turcu se 'ntilnea
Cu trei sute de catane
Inarmate
Şi gătate
[287]
POEsn POPULARE
Toţi cu puştile şi-a dat
Radu pieptu 1-0 'nturnat
Şi din gură·o cuventat :
« Căpitan mare, turcesc
« Inceată puşca de pe mine
«De ţi-i voia să fii in lume 1»
Turcu mai virtos striga:
({ Daţi feciori, nu ve slăbiţi
«De vioi voia să trăiţi».
Da Radu s'o măniat
Şi pintre Turci s'o băgat,
S'o apucat de tăiat.
Cănd era colea sub seară,
Nu mai era Turci in ţară;
Făr' o lăsat o babă anume,
Să prăsească turci in lume.
Adunate de ALES/V V.
287
[288]
288
BIBLIOGEAFIE
BIBLIOGRAFIE
CARTi EŞI'l'l� DiN �OU ŞI 'rEDUSE j)ml�cT'LUNIl
"COJ\lVOltBIHILOg LjTE]{AIU�."
Dr. Druq-scu; Valoarea procedeului Leonto in cura radicală a Ler­
u iilor, 1 broş, Bucureşti 1890.
N. Monuirca. Reformu judiciară şi magistratura română. 1 vol. in 8°.
Bucureşti 1890.
Petru Răşcomu, Curs complot de istoria universală VoI. III. Istoria
Românilor, 1 vol. Iaşi 1890.
P. S. Aurclian, Viitorul nostru economic, discurs rostit intr'o intru,
nire publică, 1 broş, Bucureşti 1S90.
A. D. Ilolban. Ohstrnctionismul Băncii naţionale contra reformelor
monetare, 1 broş. Bucureşti 1890.
Andrei A. Popooici. Valuta de aur 'li costiunea argintului, 1 broş.
Bucuresti 1890.
Ofra (Economu, Cronici !;ii legende, 1 \'01. ISGO.
Documente privitoare la lst.orin l{UJlL'llJilor. SU[Jiement 1, Volumul III,
fuscioara l l, liD:)·· WO:3. ,. Urruaro la colec:lillllea lui Eudoxiu
de Hurrnuzachi, - culese d in »rchivolo ruinist orului afacerilor
străine din Paris do /1. 1. 1 val. in IVo maro, Bucu­
reşti 1889.
Bucureşti.
-�--_._---�-- ---
Stahi limcruul grafic 1. V. ·Socec. 3°785.
[289]
APare la I a fiecarei luni.
CONVORBII�J LITERARE
No.4.
Bucuresti, 1 Iulie 1890.
DESPRE DANTE
Anul XXIV.
CONFERIN'rA TINUTĂ IN ATHENEUL DIN CRAIOVA
Doamnelor §i Domnilor,
���
� ubiectul, despre care voiu avea onoarea de-a intre-
. ţine, este foarte cunoscut in lumea literară. Asupra
lui Dante s'a vorbit �i s'a scris atăt de mult, incăt litera­
tura dantescă, studii, critice, traduceri, comentarie, in di­
verse limbi, ar forma singură o mare bibliotecă. Cu toate
acestea, poema, despre care se scrie de 600 de ani, deş­
teaptă �i astăzi acela� interes �i entusiasmu, ca şi atunci
cănd, 52 de ani după moartea autorului ei, Boccaccio ince­
puse a o cett �i a o explica publicului ca pre o evangelie,
in biserica Sfăntului Stefan din Florenţa. Şi, cum zice Andre
Chenier despre Homer, �i atunci cănd vor fi trecut trei mii
de ani preste mormentul lui, poetul toscan va fi ăncă t(j.
ner �i va străluci de glorie �i de frumuseţă. Pentrucă poe­
sia, mai ales aşa cum a trăit ea in sufletul lui Dante �i
cum se oglindeşte in opera lui, remăne totdeauna nouă, ea
insă�i natura, totdeauna frumoasă �i sublimă.
Afară de aceasta, Dante are pentru noi astăzi şi un
deosebit interes de actualitate. El este un măestru neintre­
cut in arta scrierii. Din această causă, considerănd mai ales
starea de astăzi a limbei ţi literaturei noastre, care ne a­
duce aminte de epoca renaşterii in Italia, pe cănd Dante
c. L. AH. XXIV. No. 4. - 3°,969. lH
[290]
290
DESPRE DANTE
punea temelia limbei �i literaturei poetice in Italia; era de
dorit, ca scrierile acestui autor să se facă cunoscute, �i
pintre noi. Insă, afară de d. N. Gane, care a tradus in
versuri foarte frumoase cele dintăi şapte cănturi ale Infer­
nului, �i afară de 5 cănturi ale lui Eliade traduse intr'o
limbă prea latinizată, pe căt �tiu, nimeni altul n'a mai in­
cercat a traduce pe Dante romăne�te pănă la dona P. Chitu,
care a tradus �i I prornessi sposi (Logodnicii) a lui Manzoni.
D-sa, cu o răbdare �i iubire caracteristică numai talentelor
alese, ne-a dat pănă acum cele doue dintăi părţi ale Diuinei
Comedii, Infernul �i Purqatoriul; �i sperăm că ne va da in­
treagă poema: lucrare insemnată, care ne indreptăteşte a
aştepta de la d-sa �i alte scrieri de valoare.
Me opresc puţin aci, nu pentru a face critica tradu­
cerii, pentru care aduc d-nei Chiţu felicitările mele. Dacă
a� fi chemat a-mi spune modesta mea părere, numai doue
lucruri a� fi dorit ăncă in această operă: întăi, a� fi pre­
ferit o traducere liberă in locul riguroasei reproduceri a
textului, care de altfel �i ea işi are scopul �i meritul seu
deosebit, a doua, a� fi dorit, sau a� dort in o altă edi­
ţiune, o mai rară întrebuinţare a neologismelor, ceeace in
o asemenea lucrare ar face să se vadă mai bine bogăţia �i
frumusetele limbei noastre.
Dar a�a cum este, traducerea d-nei Chiţu este bine­
venită �i d-sa merită pentru aceasta recunoştinţa noastră.
In străinătate opera a aflat acea călduroasă apreciare
�j primire, care i se cuvine �i cu care noi, Romănii �i corn­
patrioţii d-nei traducetoare, ii suntem anca datori. Ziare
franceze �i italiane au scris cu multă laudă despre dinsa;
�i de curend această traducere a fost cumpărată pentru bi­
blioteca universitătii din Roma �i pentru celebra bibliotecă
a Vatican ului, unde foarte rar se cumpără operele autorilor,
�i numai acelea, cari după avisul unui consiliu compus din
cei mai erudiţi cardinali, sunt de o mare însemnătate �i co­
respund unui interes public internaţional.
Eată, doamnelor �i domnilor, atătea imprejuri, cari nu
numai indreptăteau, ci impuneau oarecum introducerea lui
[291]
DESPRE DANTE
-----------�-------- --
291
Dante intre subiectele conferinţelor ateneului Craiovean. Dar
tocmai aceste imprejurari, tocmai deosebita importanţă a
subiectului, despre care onor. nostru preşedinte, acum căţi­
va ani, inainte de infiintarea ateneului, ţinu o frumoasa �i
erudită loctiune publică in sala liceului, imi inspiră mie
acum mai multă sfială �i mă face sa simţesc mai mult tre­
buinta de a cere binevoitoarea d-voastră indulgenţă.
In timpul marginit de o ora, destinat unei conferinţe,
eu nu voiu putea decăt să expun pe scurt căteva insem­
nări, poate foarte imperfecte, asupra poetului florentin �i a
operei sale.
Dante Alighieri, s'a născut in Florenţa, la 1265, in
Maiu, dintr'o veche familie nobilă cu numele Cacoiaguida,
ai cărei străbuni, trăiau odinioară in Roma, cu numele de
de Frangepani. Mare parte din aristocratia italiană se trage
din germanii stabiliti ca cuceritori in Italia §i romanizati
prin cultură �i prin legături cu familiile romane. Străbunii
lui Dante insă erau din acei romani, cari in 1010 fură aduşi
cu o colonie Însemnată din Fiesole, �i pusere fundament
măririi Florentei. Numele Alighieri este din partea unei bu­
nice a lui, adoptat pentru a deosebi ramurile familie Cac­
ciaguida.
Deşi pierdu de tener pe părintele său Alighieri, un in­
semnat jurisconsult, el primi o educaţiune aleasă sub ingri­
jirea mamei sale Bella, matronă distinsă prin calităţile ini­
mei �i spiritului. Studii\, cursurile indatinate pe atunci, nu­
mite triviurn �i qttadriviurn, cuprinzend primul: gramatica,
se inţelege a limbei latine, retorica �i dialectica sau logica:
al doilea: aritmetica, geometria, astronomia �i musica.
Pe lăngă teologie, privită atunci ca fundamentul ştiin
ţelor, studie cu mult zel tot ce se putea �ti din fisică, filo­
sofie, istorie. Cunoştea elementele limbei eline, care se stu­
dia foarte rar atunci; �i cu deosebire cultiva limba �i lite­
ratura latină, avănd de invăţător pe Brunetto Latini, căruia
in opera sa 11 arată o simpatie plină de recunoştinţă �i ve­
neratiune.
Era mare iubitor de musica �i cultiva cu plăcere de-
[292]
DESPRE DANTE
senul, care-I invă�ase in şcoala lui Cimabue, avend de coleg
pe Giotto, restauratorul picturei italiane.
Cu toată aplicarea sa la studiu, Dante era un tenăr
deschis, iubitor de societate �i de conversa�iune; lua parte
la toate exercitiele �i petrecerile tinerimii. �i in lupta de
la Campaldino, intre Florenţa, care era cea mai mare parte
ghelfă, �i intre ghibelinii din Arezzo �i Pisa, Dante avu o
parte frumoasă, luptăndu-se in primul rănd al cavaleriei
florentine �i păstrănd plăcute suvenire din acea bătălie.
Familia lui Dante ţinea de partida ghelfilor. El insă,
mai tărziu, prin temperamentul �i ideile sale �i prin fata­
litatea imprejurărilor, deveni un convins �i statornic ghibelin.
Toată Italia era impărţită atunci in două partide, ghelfi
�i ghibelini. Ghelflii erau partida poporului �i cu deosebire
a Papei; ei susţineau domnia indigenă a principilor italiani
�i prmtr'inşii supremaţia papilor. Ghibelinii afirmau, că im­
peratorii germani sunt moştenitorii de drept ai imperiului
roman, atat in Germania căt �i in Italia. In această supu­
nere a tuturor statelor mici italiane sub un singur suveran,
Dante vedea unirea, pacea �i inflorirea Italiei.
Ghelfi �i ghibelini erau la inceput, prin veacul al 12,
numele a doue partide germane cari se luptau pentru co­
roana imperiului. (1) �i fiindcă de imperiu, ăncă de la Carol
cel Mare, ţinea �i Italia, aceste nume trecute �i aci �i ce­
tăţile italiane, �i papii, cari le susţineau �i apărau indepen­
denţa lor incontra imperatilor �i aristocraţiei se numire ghelfi,
ear partisanii imperatilor �i aristocraţiei se numire ghibelini.
Florenţa remase mult timp liniştită, departe de aceste
certe ale partidelor, �i cre�tea in putere �i bogăţie, pănă in
veacul al 13, pe timpul lui Dante. Atunci, din causa unei
Il După moartea lui Lotar II, ginerele seu Henric Superbul, ducele
Saxon iei şi Bavarie, intră in luptă cu Conrad, duceJe Suabiei, născut in caste­
lul i'Veiblingen, de unde, prin coruptiune Chineli,,;. Henric nu vOI să recu­
noască pe Conrad ca imperat, şi de aceea fu despoiat de feudele sale. De la
1140 aceste doue partide luare numele de ghibelin;, imperialii, şi ghelji, ad­
versarii lor, după numele familiei lui Henric Superbul, moştenit de la nn stră­
bun al seu Welf sau Chelf.
[293]
DESPRE DANTE
----�----�-----� -----
293
certe intre doue familii, toată cetatea se desbină in doue
tabere duşmane, ghelfi �j ghibelini.
Mai tărziu, pe la 1300, se adause la aceasta o altă
ură intre Florentini, născută tot din o ceartă intre doue fa­
milii; �j atăt unii căt �i alţii se subimpărţire in albi �i negri.
Moravurile erau mult schimbate din ceeace erau cu o
sută de ani inainte, cum le descrie Dante in Purgatoriu,
prin gura străbun ului seu Cacciaguida. Buna stare �i inde­
pendenţă adusere cu sine sumetia, luxul, desfrănarea �i des­
binările in factiuni politice. �i împreună cu coruptiunea mo­
ravurilor crescure tulburările �i nesiguranta publică. Certe le
�i luptele săngeroase intre partide, desbinările intre locui­
torii aceleiaşi cetăţi �i chiar intre mem brii aceleiaşi familii,
baricadarea stradelor, strigătul de alarmă, măcelurile crăn­
cene, exilele �i pierderea bunurilor, erau lucruri de toate
zilele. Oameni necunoscuţi �i de jos se inăltau deodata. la
putere �i bogătie; �i alţii, din stare bună �i vază înaltă,
ajungeau pe neaşteptate pe drumul exilului �i in rniserie.
In astfel de vremuri trăi Dante �i fu chemat a lua
lua parte la afacerile publice.
Partida ghibelină sau a nobililor era invinsă �i slăbită
in toată Italia; Florenţa cu deosebire era mai întreagă ghelfă,
Giano della Bella, unul din capii partidei poporane, im­
părţise poporul in 7 clase, numite artele majore, �j numai
aceia puteau lua parte la afacerile republicei, cari erau in­
scrişi in una din aceste arte.
Atunci Dante, la 1300, in etate de 35 de ani, inscriin­
du-se in clasa medicilor f,li farrnaciştilor, fu ales intre cei 7
priori sau guvernatori ai cet1i�ii. El fu prior numai o lună
§i jumătate. Acest priorat însă fu isvorul tuturor nenoro­
cirilor sale de atunci inainte, �i de sigur in mare parte, is­
vorul gloriei sale literare.
Dante avea atăta influenţă in căt nimic nu se făcea fără
a se cunoa�te mai intăi părerea lui. Negrii �i albii introdu­
seseră pe atunci certele f;ji desbinarea lor intre familiile din
Florenţa. Se zice că Dante, pentru asigurarea păcii, propuse
a se exila capii amendoror acestor facţiuni. Albii însă, intre
[294]
�94
DESPRE DANTE
cari se afla poetul Guido Cavalcante, om nobil �i amic al
lui Dante, fură rechemati in eurend �i ajunsere la putere.
Din această causă negrii învinuire pe albi că înclină spre
Ghibelini; ii acusare inaintea Papei Bonifaciu VIII, căruia
ii cerure să trimită ca impaciuitor in Florenţa pe Carol de
Valois, fratele lui Filip cel Frumos, regelui Franciei. Albii,
ca să inlature această intervenţiune străină, trimisere pe
Dante, care ţinea de partida albilor §i era unul din cei mai
moderaţi ghelfi, il trimiseră irnpreună cu alti doi ambasa­
dori la Roma. Dante, care iubea atăt de mult frumoasa sa
patrie, Florenţa, �i care inţelegea de ce mare ajutor ii poate
fi el, ar fi zis atunci: dacă mi!, duc eu, cine remăne; §i dacă
remăn. eu, cine merge?
El pleca părăsindu-şi casa �i copil, fără să găndească
că pleacă pentru totdeauna, că niciodată n'are să mai vadă
acest "dulce cuib", cum numeşte el Florenţa, al copilării �i
juneţii sale.
Ceilalţi doi trimişi fure concediaţi in curend din Roma,
insă Dante fu reţinut cu vorbe �i promisiuni false doi ani.
-In acest timp Carol de Valois intra in Florenţa, in apa­
renţă ca împăciuitor al partidelor, ear in realitate ca spri­
jinitor al negrilor, aspru persecutor al ,albilor sau ghel­
filor moderaţi, intre cari erau �i unii ghibelini, �i ca un stor­
cător de bani de la toţi. - Tulburările �i luptele reincepure
cu violenţă. Discordia �i ura invenină toată cetatea. Amicii
devenire inimici, fraţii părăsire pe fraţi, fii pe părinţi, uma­
nitatea �i buna credinţa dispărure, Cetăţenii cei mai de
frunte, capii partidei albilor, fure osindiţi la exil. Pe lista
acestora era §i Dante. Bunurile lui fure luate de altii. Mul­
ţime de popor alergănd ii prăda �i ruina casa, §i numai cu
greutate soţia sa Gemma putu scăpa căteva lăzi cu hărtii
de ale lui Dante, intre cari se aflau §i cele 7 cănturi de la
inceputul infernului.
Dante fusese condernnat intăi la 2 ani de exil §i la o
amendă de 800 lire italiane. Ura inimicilor sei insă nesătu­
răndu-se cu această pedeapsă care li se părea prea mică,
peste căteva luni, impreuna cu alţi 13 florentini, intre cari
[295]
DESPRE DANTE
295
era �i Petrarca, tatăl poetului, Dante fu osîndit să fie ars
de viu, ca vinovat de stoarceri de bani �i de vinderea func­
ţiunilor publice, calomnie urită �i crudă resbunare, posibile
numai in timpuri de desfreu �i tiranie ca acele, prin cari
trecea atunci Florenţa, �i cari nu incetare pănă cănd ea
căzu sub autoritatea �i puterea familiei de Medici.
Dante, care se afla in Roma, nu ştla ăncă nimic de
nenorocirea ce-l lovise. Intorcendu-se in Toscana, aflâ la
Siena, că in Florenţa oamenii se ucid, casele ard, �j că el
insuş e in numărul celor osinditi. Atunci se duse la Arezzo,
se uni cu alţi exilaţi �i incercâ mijloacele de a putea intra
in patrie. Nu reuşiră in să nici mijlocirile făcute prin dele­
gaţii Papei Benedict XI �i elemente V, nici incercarea de
a lua Florenţa cu puterea.
Dante rătăci ăncă 6 ani prin diverse cetăţi �i ţinuturi
ale Italiei, ocupăndu-se, pe lăngă afacerile politice, cu stu­
diul �i cu scrierea operelor sale. In acest timp, se crede că
că a scris Il convito, a reinceput �i a terminat Infernul.
Pe la 1308 pierzend orice speranţă de a mai revedea
patria sa �i poate că voind să înceapă Purqaioriui, avea
trebuinţă ăncă de studii teologice mai aprofundate, trecu la
Paris, unde erau cele mai renumite �coli de filosofie �i teo­
logie; de aci in Anglia pănă cănd se reintoarse in Italia
cu Enric de Luxemburg, de la care spera că va impăciui �i
va unt toată Italia sub sceptrul seu imperial.
Dar neavănd de gănd a face aci biografia completă a
lui Dante, să încetăm de a-l urmări pe căile amare �i de
multe ori nesigure ale exilului; �i să ne intoarcem la par­
tea mai fericita a vieţei sale.
In mijlocul atător amărăciuni �i atător evenimente
triste, Dante avea steaoa sa conducătoare a cării dulce lu­
mină ii incălzeau sufletul, ii da putere �i ii lumina calea
spinoasă �i grea a vie�ii, conducendu-I la glorie, dacă nu �i
la fericire: era iubirea pentru idealul seu, pentru Beatricea,
�i dorinţa de-a face ca acest sfănt ideal să strălucească ina­
intea oamenilor in toată frumuseta sa.
Cine era Beatrice ? - Spiritul filosofiei divine, zic