[1] 1 A 1879. C()NV()}iljIllI ====--= ------,- A pare la 1 a fie carei luni. INCERCĂRl de METAFISICĂ. Introducere istorică. Inainte de a expune sistemul meu de me­ tafisică, voiu areta in trăseturi mari calea ce au urmat ideile metafisice de Ia inceputul omemru pănă in zilele noastre; şi voiu do­ vedt eă cele măi adănci sisteme uietafisice ale filosofilor de astăzi derivă, prin evolu­ ţiunc iuceată f?i continuă, din cele iutăi şi cele mai gTosolane credinţe ale omului pri­ mitiv. Sub JIU uie (k idei ŞI credinţe Jllc[afisiee inţeleg pc acele care respund la iutrebările cele mai inalte şi mai adănci l)e care şi le pune omul, atăt in privinţa lui insuş, eăt şi m pri vin ţa lumii. Se inţelege că iutl'ebrLl'ile Ş1 rcspunsuri!« uietafisicc nu au fost in toate 1.il!;l)\'!'il" II,'o'I,(,t,'i,ri\ !'ln1t" "i 'ld::'l"i' UIU't'! • . .. i" t .�.\ �J .' ,'). i \ ' t "" h. " � CI.l \.. . ._ \ •. • .... ,. . v -1 • �j v' • -' Pl'111JIU\' :l\t'lli, (j lllUlh' 10nrÎt: lllaj'glllll'l, ll\! ;se' j>uk:a Îlltinde .Cli giJll(1li'e'Î si J1J�ll' ',·"1'" );:) .>11, ... '-, o c ,'L';"'-- c \.�(. .. f, . � . d \.... incepe a aV0 mai puţ.in[L icme1'C elc (lenslll, fiinelcă elin nCl111illel'ateic legi suciale şi pt'e­ cepte morale el cunoaşte mai ClI cleamălTlDiul voinţ,a lui pe care () poate 1I1'1I1a cu maI multă uşurinţă, şi fiindcă el ştie C[L arc eL face cu o fiintă, Deaceea ideea de Dunme- , zeu incepe a inspÎl'a, afm'it de temere Cal'e t.ot remăne func1mucntul sentimentllilii reli­ gios, un fel ele supunel'e plăcută, de l'e;;;pect, de admil'aţ,iune şi ele iubire filială amestecată. cu o dulce speranţă la o l'esplătire lJăl'in­ tească, fie in hUllea acellsta, fje in aHa" Te­ merea de necunoscllt se .Q:ăseste eleei lllodiJi- u , cată int.ru cătva de alte sen;timen te lăturalnice, născute insă tot din11"ensa. Aceste sen ti­ mente sun!, apoi ajutate in desvelirea 101', c1n acest moment incepe a se mai slăbt te­ merea de necunoscut; căci omul cunoscând acum care anume sunt poruncile zeilor, el ştie cel puţin ce să facă pentru a evita cu oare-care sigur::mţă, niănia acestora, In perioda monoteismului omul 'crede că peste toată lumea este un singur stăpăn, Dumnezeu, atăt de puternic incăt lumea in­ treagă nu i-ar pute sta impon'ivă ; deaceea omul nici nu poate să se găndească, la Dum­ nezeu fără a simti o temere arlăncă intovă- , răşită de sentimentul şi ele convictiunea celei mai complecte nimicnicii a sale in compa­ raţie cu ]!uterea nemărginită, a lui Dumnezeu. Cn toate aceste, fiindcă, in această periodă societăţile ajllllg }win desvoltarca instinctului conservator a-şi ela legi şi jnstitutiuni CI \ijJă care omul este ţimit a face numai bine. şi fiindcă acest bine este eom;jdel'at' a fi pu­ nmcit chial' (le DllmneZ8lI: dCclceea, pc de··o p3rte omul incepc a considera pe Dumnezeu ca Imn si O"C11el'os: e:l1'5. 1)C (le alti:iJllwtt'. ;; el - . ) [5] INCEROARI DE METAFIS[CĂ 5 • rită, cel puţin despre forma şi coloarea fla­ cărei ee vede, şi ştie că, din partea acestei flacări şi nu de aiure poate să vie reul de Cal'e se teme; dar el fuge fiindcă nu ştie nici dacă flacăra il va cruta sau nu, mei pănă unde se va intinde reul ce i-l va face, Aşa dar, tell�eI'ea de necunoscut este in e­ senţă, aceeaşi de la animale pănă la omul civilizat. SrL se observe că, temerea de necunoscut creşte la inceput ll1 proporţie cu puterea ce se atribue spiritelor, pănrL in peri oda a doua unde 3junge la maximul intensităţii sale; fiindcă atunci, pe de-o parte zeii sunt foarte puternici; cară pe ele ult� parte, voinţa lor nu arc nici un il'ell, S1Hl cel putin este eu totul necunoscută. Deaici incolo, vointa spi­ ritelor superioare, fiind din ce in ce mai Cll­ uoscută şi, pentru a zice astfel, mai l'egula­ montată, temerea de lleCIU10SCUt. descreşte (lin ce in ce mai mult, La această descreş­ tere contribuc şi progresul cunoştinţek»: ex­ perimentale care pc zi ce merge răpesc de la a tot puternicia R}Jil'itelol' căteun feno­ men natural recunoscut ca producendu-s« totdeauna după legi fixe. Cu progresul ştiinţelor posrn ve omul a­ junge in timpurile eli Dlll'lUă la convingerea că, toate fenomenele se produc conform 111101' legi fixe şi necesare, De<1ici incolo omul nu WCll are lJlll1lCa ele temut sau de aşteptat de la voinţ,a liberă a mCI un('1 fiinti Închi­ puite, posihile sau ill1 pOi::iibile. Cu toate a­ ceste se observă cii, sentimentlll l'eJisfios e- ·0 xisEL ăncă, deşi intl'\lll grad foarte slab, chiar la inveţaţi de acei care se cred cu totul e­ ll1ancipati la credinţele religioase. Aceasta se intămplă prin lipsa unei convingeri complecte < şi prin efectul ereditătii. Căci acea parte a creerului care serveşte ca organ al senti­ mentului religios au ajuns de sigur la o foarte mare desvoltare şi a căştigat o mare con­ sistentă, in urma unui lung exercitiu de , c, funcţionare urmat in multe mii de ani; ast- fel că, deşi acest organ se află de mult in decadentă, totus bo'eneratiile actuale au 1110S- , ,;, , tenit cu densul o predisposiţie organică pen­ tru sentimentul religios, care nu va dispăre pe deplin decât dind organul respectiv va ii cu totul atrofiat in urma unei lungi nein­ trebuinţări. Pe căt timp această predispo­ sitie există ăncă, omul e dispus a admite cu uşurinţă existenţa lui Dumnezeu, fără nici o trchuinţă metafisică; ei numai pentru a da un obiect inteligibil temei-ii ereditare pe care o simte. Pe căt timp el nu dă un o­ biect determinat sentimentului religios, acesta se manife:;;tă ca o vagă şi slabă temere ele necunoscut. Această temere inspiră la unii îlJvelati ·1)1'11t11181 emancipaţi de credintele 1'e- , " , ligioase raţionamentul următor care nu e niciodată uiărtnrisit: "Lumea este pe căi o cunoaştem noi cărmuită de legi fixe şi tre­ buitoare: elar cunostintele noastre nu se in- ,/ j) . tind mai departe ele oare-care margini; şi dincolo de aceste margini este 11n necunoscut nesfirsit, in care poate toate Line intra po­ sibilitatea existenţei unui Dumnezeu resbu­ nător. Dacă din intă.mplal'e acest Dumnezeu există, atunci pelltrucă, nu l'am recunoscut, el al' pute :;;ă me pedepsească, fie pc lumea aceasta, fie 1)e o altă lume acăreia existenţă eară� este posihilă in nesfirşitul necunoscllt. Deaceea, pentru toate eventualităţile, e pru­ dent ca să admit existent,a lui Dumnezeu," Acest raţionament, pe eare eu insumi mi-l [6] 6 INCERCARI DE METAFISIOA. făceam cu mulţi am 111 urmă, este făcut de acei care nu sunt ăncă convinşi adănc de adevărul că, nimic in lume nu aterră de li­ berul arbitru al nimentia, şi că totul se face conform unor legi a'slilut fixe şi necesare. Insă acest adever căştigă din ce in ce mai mult teren, cu căt ştiinţele positive fac pro­ gres; ŞI va veni o zi cănd toată lumea va fi pe deplin convinsă de el. Din acea zi te­ merea de necunoscut precum şi ori ce alte urme ale sentimentului religios vor fi dispă­ rute cu totul şi pentru totdeauna. Dacă. punem de-o parte sentimentul reli­ gios care, dupăcum am vezut, este destinat a dispăre cu totul, şi sentimentele morale care au inceput de mult a se emancipa de voinţa divină, atunci nu mai remăne din toate religiunile decăt nişte idei metafisice ; şi in acest inteles se poate zice că reli­ giunile sunt sistemele inetafisice ale omului in primele periode ale desvoltăi-ii sale; pre­ cum cele mai inalte generalizări sistemati­ zate ale ştiinţelor positive constituesc, sau vor constitui, sistemele metafisice pentru timpurile ulterioare. Deaici resultă că este falsă opiniunea d-lui li. Spencer după care religiunea şi ştiinţa ar ave, pentru că/darea adeuerului, domenii distincte şi cocxistenie, cea d'intăi ocupăndu-se cu incoqno cibilul şi cea de-a doua cu coqnoscibilul. A zice că religiunea poate coexista, şi prin urmare, poate fi conciliată cu ştiinţa este tot aşa de absurd ca şi a zice că pot coexista doue for­ me succesive ale aceluiaş lucru; ca şi a zice, de exemplu, că. se poate coneilia astronomia veche care zicea că soarele se invert.eşte im­ prejurul pămentului, cu astronomia modernă care zice că pămentul se inverteşte impl'e- jurul soarelui. Metafisica religioasă este des­ tinată a peri şi a nu coexista cu metafisica ştien ţif că , pentru motivul că ea se trans­ formă pentru a da naştere acestei elin urmă. Este invederat. că in timpul ele transiţiune, metafisica ştiinţifică crescendă coexistă cu metafisica religioasă descrescendă ; dar ceea ce voesc să afirm este că aceste două forme de cugetare nu pot să se desvolteze şi să meargă paralel intr'aceeaşi directiune sui­ toare sau coboritoare. Aceste fiind zise, păşim la istoria ideilor metafisice. Din cercetările ştiinţifice făcute in timpu­ rile din urmă resultă că noi am trecut, in prrvmţa ideilor ca şi in celelalte privinţi, prin toate gradele intermediare care se află intre noi şi popoarele. cele mai selbatece. Remăşiţ.uri din toate credinţele strămoşilor noştri se află cu imbelşugare in limbele, po­ veştile, baladele, superstitiunile, obiceiurile popoarelor civilisate de astăzi; şi din aceste remăşiţuri se constată că, noi am avut odi­ nioară aproape intocmai aceleaşi credinţe pe care le au astăzi popoarele selbatece şi cele barbare. Deaceea cu credinţele popoarelor selbatece de astăzi şi cu remăşiţele ce con­ servăm ăncă din vechile noastre credinţe putem reconstitui ideile metafisice pe care le-am avut succesiv de la inceputul ome­ niru pănă acuma. Transformarea ideilor metafisice de la in­ ceputul omenirii pănă acuma s'a f{Lcut incet, pe nesimţite şi neintrerupt; aşa incăt e cu neputinţă a găSI o deosebire radicală intre ideile corespunzetoare la doue epoce des­ părţ.ite prin un interval, nu numai de căţ.i- I va ani, dar chiar decăteva veacuri. Cu [7] :lNCERCARl DE ME�rAl<'lS!CA. '1 toate aceste, fiindcă deosebirea este foarte mare intre credinţele care corespund la epoce foarte indepărtate una de alta, şi totodată pentru a :fi mai metodic in expunere, voiu impărtt istoria ideilor metafisice in mai multe perioade mari, mai mult sau mai puţin ar­ tificiale, caracterizate prin sisteme metafisice destul de deosebite. SecţiuneaL Perioda Fetişismului. Puterea intelectuală şi sfera de găndire cresc treptat cu căt ne suim pe scara care se intinde intre animalele cele mai inferioare şi oamenii cei mai civilisaţi. Dacă ne oprim la animalele nemijlocit inferioare omului, pre­ cum sunt cănii, elefantii, maimuţele, vedem că, deşi ele găndesc, totuş atenţiunea lor nu este atrasă decăt de un foarte mic num.er de obiecte care se află relativ foarte aproape de densele, şi amintirile precum şi previ­ siunile lor nu se rapoartă decăt la un ţoerte mic spaţiu de timp. Cu alte cuvinte, găn­ direa acestor animale se invărteşte intr'o foarte mică sferă de spaţiu, timp şi materie. Aceste animale primesc impresiunea obiectelor ce se află in apropiere de dănsele, dar găndirea lor ăncă nu este impinsă spre causa acestor obiecte. Obiectele indepărtate, precum sunt soarele, stelele, nourii, cerul, sunt percepute de aceste animale ca obiecte apropiate, şi de multe ori nu sunt. percepute de loc. Cănd animalul devine om el mai lărgeşte sfera sa de găndire; dar de la inceput el tot nu cugetă la cansa lucrurilor ce�l in Cll 11- < jură. Sunt şi astăzi oameni selbateci foarte stupizi care, fiind intrebati asupra causei lu­ crurilor celor mai simple, ei remăn uimiţi şi nu inteleg intrebarea, fiindcă ea nu le-a trecut niciodată. prin minte. Sunt alţi sel­ bateci, desigur mai superiori, care fiind in­ treliaţi cine face ca burueana să crească, ea riul să curgă, ca ventul să bată, ei respund că nimeni, şi că toate aceste vin aşa de la sine, Aceşti oameni nu au ăncă nici o 1'e­ ligiune, nici o idee tnetafisică propiu zisă .. Dar deaici in colo omul incepe a-şi face o idee despre causa lucrurilor celor mai a­ propiate de densul, şi apoi treptat despre causa lucrurilor din ce in ce mai depărtate de densul. Eată cum ajunge el la aceasta; Omul compară in mintea sa chiar fără să vree imaginile obiectelor simţite, şi concepe, prin urmare, un raport de asămenare sau de neasemănare intre densele. Insă omul primitiv, avend creerul foarte putin dife­ renţiat, percepe foarte puţine imagini care să fie deosebite unele de altele; ceea ce in­ semnează că multe obiecte deosebite pentru un creer mai diferential produc aceeaşi im­ presiune intr'un creer rudimentar cum este acel al omului primitiv. Ceea ce se intămplă cu imaginile lucrurilor exterioare se intămplă, pentru acelaş motiv, şi cu elementele ima­ ginilor, adică cu ideile abstracte, generale sau particulare, care represintă proprietăţile şi calităţile lucrurilor exterioare. Deaceea omul primitiv are puţine idei, şi fie-care din aceste represintă la un loc mai multe feliuri ele calităţi pe care omul primitiv nu le poate ăncă distinge; însă pe o treaptă mai in altă a civilisa tiei, omul recunoaşte că fie care din ideile crezute odată. simple se poate analiza [8] şi descompune in alte idei mai elementare representănd subdivisiuni ele ale calităţii cre zute odată ii-reductibilă. Din toate aceste resultă că, omul primitiv consideră, ca egale sau ca asemănătoare lucruri de acele IJe care, in urma diferenţierii creerului şi a analizărri din ce in ce mai adănci a lucrurilor in de­ cursul veacurilor, omul mai inaintat le gă­ seşte că sunt neegale sau chiar cu totul de­ osebite. Dacă pe lăngă, aceste vom mai a­ dăogi că, după o lege fundamentală, a cuge­ tării' omul este totdeauna impins a conchide, prin inducţiuno şi analogie, la asernenarea lucrurilor necunoscute sau puţ-in cunoscute cu acele despre care el are cunoştinţa cea mai lămurită; şi dacă vom mai adăogl: că sunt foarte puţine lucrurile lămurit cunos­ cute elin care omul primitiv are a trage con­ clusiunile sale; atunci vom inţ,elege uşor pen­ tru ce omul primitiv confundă şi pune pe aceeaşi linie lucruri elin care, pentru noi, unele sunt reale şi altele inchipuite, sau, unele po­ sibile şi altele imposibile. De altmintere, distincţiunile aceste aternă cu totul de gradul de diferenţiare al creerului ; şi e probabil că deacum peste căteva mii de ani coboritorii noştri vor găsi că şi noi am făcut confusie intre lucruri foarte deosebite, precum găsim noi astăzi că au făcut oamenii primitivi, Fiindcă omul conchide in mod trebuincios, . . d '. . . 1" '1 1 1 '1 prin III ueţiuue �l mwugll\ lIP. a iucrur: e CIUlOSCtt!',e Ia cele neeunoscun, ;:;uu lliJtin CU� noscute; deaceea, e interesant fi se �ti care sunt cele Întăi si cele lllai lămurite CllllUstillti ., ; � pe care le-a căpetat onnd primiti \' şi care i-au servit ca nunet de placaJ'll a meditat-iilol' � L \ sale. Atent,iuuea omuhll 'primiti v fiind :di'asa aproape de trebuinţele sufletului seu şi de mişcările ce el face pentru satisfacerea ace­ lor trebuinţe, cele intăi cunoştinţe vazi ce � , b el capătă se rapoartă la persoana sa: şi a- ceste cunoştinţe elevin apoi din ce in ce mai lămurite, şi suneÎl1 tot timpul viitor cele mai lămurite diu toate, fiindcă rezultă tot­ deauna din cea mai mare sumă de experi­ enţă ce face omul vrodată. CunoRtinta de j , sine fiind cea d'intăi formată şi cea mai Iănnn-ită in urmă, devine baza de comlJa­ raţiune şi punctul de plecare pentru toate celelalte cunoştinţi ; deaceea omul atribue, prin analogie şi inducţ,iune, caracterele sale mai intăi celorlalti oameni. auoi animalelor si , J I, . , insfirşit tuturor lucrurilor din lume. Această tendinţă, a omului de a imprumuta tuturor lucrurilor chipul şi asemănarea sa se numeşte antropomorfism, şi s'a manifestat necontenit şi pretutindeni de la inceputul omenirii şi pănă astăzi. Să vedem acum, conform acestor principii, ce idei metafisice au putut să se formeze in capul oamenilor pl'lulitivi. Voiu impărţ;l aceste idei in doue categorii, din care lina se rapoartă la prevestiri şi alta la s pirito, § 1. Precestirile, (JQU nud illdclJllrtt:ittt {)]'ig'luu a ideui de causă o gusim il] asocia (,il Il 18<1 necesară a imagindol' COl'es PHlZetUlll'C O Liectelol' eul'U au fost percepute nClllijlc)('it lI.11ul după, altul. Aşa, de exemplll, cănd o lllU 1 primiti\T pel'­ eepe pe .J'ă.nd nwi intăi opunorea fioHrelui şi dClpu neaea lJOaptea, şi ma i eu 8Cilllă, ('[inel aceasta :-;'a l'epel-at mai de llHtltC oi'i, :dHl!('Î [9] INCERCARI DE Ml<�TAFlSICA. ori de căte . ori vede soarele apuind, imaginea nopţii se infăţişează in mintea lui şi se a�­ teaptă a o vede in realitate. Această aştep­ tare există. şi in mintea animalelor superi­ oare, şi dacă ea nu dă ăncă naştere la ceea ee numim noi, propriu vorbind, idee de causă, ea produce insă ceva analog care s'ar pute numi o idee vagă de succesiune necesară. Dar eată cum ideea de causă este ajutată in formarea CI Şi intărită prm antropomor­ fism: Cunoştinţa de sine este la inceput foarte vagă şi nu cuprinde deocamdată decăt con­ ştiinţa trebuinţelor trupeşti şi aceea a satis­ facerii lor. Mai tărziu ea cuprinde şi o idee vagă despre raportul ce există intre o tre­ buinţă şi satisfacerea ei, şi care nu este altă ceva decăt ideea de uoinţă sau causă. Voinţa sau causa atribuită mai întăi celorlalţi oameni si animalelor. nu se observă in aceştia decăt " Ţ ca o succesiune a două fapte; a celui prin care se manifestă trebuinţa şi a celui prin care se arată satisfacerea ei. Din aceste omul conchide mai tărziu prin analogie, cănd a­ tenţiunea lui este atrasă şi de alte lucruri, că ori ce succesiune de lucruri e o succe­ siune de causă şi efect. Această conclusiune este confirmată de cea mai mare parte din faptele ce se observă in natură;. adică de toate acele caro se repet-ează in aceeaşi or� dinc. De altii p�rt.e, omul selbatee nu are lw dlU ('ărţi le urmă.toare; l'nnc'I}JUS 1/ S,'ciulugy d" IL "petice!', Pr'irn tive Cu,lture d" l,d. Tylor, şi origin of O.vilisatwn de :::la· ohu Lubbofk. A fXi&S ; [11] == L.>q(Jll:RCĂRt DE ME'l'AFIS!C! 11 ceput mai mare decăt aceea a fiintelor de mai sus, a trebuit să fie amăgit ca şi aceste de cătră aceleaşi fanomene. Deal­ mintrelca sunt chiar astăzi selbateci, pre­ cum sunt locuitorii din Noua-Zelandă, care cred in realitatea obiect" vă a visurilor \01', şi care atribuesc un fel de trup şi o exis­ tentă deosebită umbrelor si imaginilor re- , , flectate de corpurile lucii. Să presupunem că un om sălbatec care incepe a fi capabil de oare-care refiexiune visează că se duce la venat, că in pădure se intăln eşte cu cutare om, că impreună cu el face un ospeţ imbelsugat. .. cănd de­ odată la un strigăt al vecinului seu se trezeşte. El povesteşte vecinului că in realitate el a fost la venat şi la ospeţ, Vecinul insă il asigură că nu l'a vezut in tot timpul somnului mişcăn du-se din lo­ cul unde s'a culcat. Ce poate co nchi de de aici selbatecul nostru? El nu poate conchide desigur dccat că persoana sa este compusă din două fiinţi identice: una care este culcată in timpul somnului, şi alta care tot in acel timp se desparte de cea d'intăi pentru a umbla singură incoace şi incolo, reintorcendu-se răpede la Jocul seu, ori de nndo ar fi, indată ce este che­ mată. Această din urmă fiintă este acea , ce se numeşte mai tărziu suflet. Să se observe că sufletul, care mai tărziu este considerat din ce in ce ca mai transpa­ rent, mai aerian, mai inapucabil, la inceput n'a putut fi considerat d ccăt ca un simplu duplicat al trupulu Î) avend aceeaşi con­ sistenţă, aceleaşi tl'ebuinţ,e şi aceleaşi S(1,­ tisfacţiuni ca acesta. Selbatecul intă.Ineşte In VIS nu numaI lucruri de acele care sunt ăncă in fiillţi1, dar şi oameni care ai] murit, animale care au perit, lucruri nemişcătoare care au fost stricate sau nimicite, Deaici el conchide că toate aceste fiinţi şi lucruri nu pot fi decăt duple de natura lor, şi că el n'a vezut in vis d ecăt sufletele lor, de oare­ ce el ştie că trupurile lor au fost desfi­ inţate. Aşa dar selbatccul se intălneşte m VIS cu sufletele lucrurilor ce nu mai există precum şi cu lucrurile ce există sau cu sufletul acestora. Credinţa in suflete este intărită prin re­ flexiunea ce omul primitiv face asupra urnbrelor. Ce poate fi umbra care se ţine de om) care merge şi se opreşte cu densul, care imitează toate mişcă: ile lui şi care samănă asa de mult cu dcnsul ? Ea nu , poate fi) işi zice selbatecul, decăt sufletul, care se ţine nedesparţir de om pe căt timp ace ta e treaz, şi se desparte de densul căud acesta e adormit sau mort. Aceasta cOllclusiune este confirmată şi de inlprejurarea că, precnm nu poate cineva apuccL cu măria sUl1etul care ese din omul adormit spre a se duce după aventuri proprii; tot aşa nu poate apuca umbra care se ia după om. Dar precum oamenii au umbre, tot aşa au si anim;,lele, 'li plan etele, si muntii, si , � " , petrele, şi toate lucrurile din lume. AŞH, dar, fie-care lucru din lume are căte un suflet. Ceea ce s'a ZIS despre umbre se aplică şi la imaginile lncrurilor reflectate in apă. Sunt astt'tzi popoare selbatece, nu de tot jnapoete, care cred că omul are doue suflete. După această credinţă, cănd omul [12] 12 INOERCARI DE MET!FIS!C.Ă. (loHrme, unul din sufletele sale cse din trup pentru a umbla incoace şi incolo, pe căn d celalalt remăn e să păzească trupul �i manifest,'), presenta sa prin respirarc ; cur cănd omul moare atunci amundoue sufletele sale se duc şi respirarea 111ce­ tează, Fiindcă, respirarea este semnul după care se cunoaşte că unul sau amundoue sufl ctele se află in trup, deaceea sufletul �i-a primit numirea Ia toate popoarele şi iu toate limbele de la cuvintele ce insem­ JlCill:lL a suflă, a respira. Este de observat că la popoarele vechi precum la Indieni, la. Ureci, la Romani, sufletelele morţilor se mai numeau şi umbre. Toate aceste numiri. insa, confirmă teoria ce sustinem . , in privinţa originii credintelor in suflete. Sunt unele popoare indigene in India care cred că omul are trei suflete. E probabil că in toate locurile omul a ajuns la. această crcdintă cănd a simtit tr ebu- , , inta să-şi esplice cum şi pentru ce el poate ave in acelaş timp o umbră, o ima­ gine reflectată de apă, şi trupul insufleţit de puterea şi voinţa obicmuită. Aceste trei suflete sunt insă aşa de strins legate intre densele incăt ele nu se despăl'ţesc lliciodată, afa.ră nurrmi decăt pentru mici momente; şi cănd este ca omul să moară, ele părăsesc toate impreună trupul aces­ tuia. Cu alte cuvinte, cele trei suflete ale orn1l1ni nu formează decăt unul singur care :-,;e poate eli vide accidental şi momentan in trei parţi Este probabil că din ideea a.cestei treimi nedespărţite a sufletului 0- l1l(mesc s'a născut mai tărziu ideea tre:­ lllea nedespărţită a sufletului lumei, a lui Dnmnezeu, in religiile brahmanismnlui, a budhismului şi a creştiniarnului. La inceput sufletele nu sunt nemuri­ toare. Şi in adc\'E'r, ornul primiti,' nu poate să creadă că trăesc d ccăt acele suflete pe care el le vede m VIS sau altfel. Insă, dintre lucrurile ŞI fiinţele care au perit, nu i se mai arată lui in visdecăt acele care au perit de curerid şi despre care el păstrează amintire A a. dar toti strămo sii şi toate lucrurile de , , altă dată care nu se mai arată in vis au perit cu suflet cu tot. Deaici urmează că sufletul poate să moară o dată cu trupul, dar obicinuit el trăeste ăncă multi ani , , după moartea acestuia ; �i dacă_sunt mai multe suflete, ele pot muri deodată sau pe răn d. Conform acestor credinţe la toate popoarele selbatece se intrebuin­ ţează diferite mijloace sigure pentru a ucide sufletele morţilor! La inceput sufletele morţilor nu au un raiu sau un iad unde să trăească, Ele umblă pe păment cam pe locurile pe unde umblau trupurile cănd erau in viaţă Fiind însă că lucrurile şi fiinţele din lume, atăt cele care trăesc trupeşte căt şi cele care au perit şunt nenumerate, şi fiindcă fie­ c�"re din aceste are unul, doue şi chiar trei suflete; deaceea omul primitiv crede că nu e loc in lume in care să nu se gă­ sească suflete eu gramada. Aceste suflete însă nu stau binişor: cele care au perdut trupurile lor caută să intre pe furiş in trupuri străine pe cănd sufletele acestora sunt plecate momentan, sau intră cu putere peste alte suflete pe care le dă afară i de altă parte chiar sufletele eu trupuri au [13] ta căte odată fantazia de fi, trece in nlte trn­ pUrI străine. Sufletele mai au puterea de a se transfigura, şi de a lua proporţiuni colosale sau de tot niici : toate aceste le vede selbatccul eu proprii sei ochi cand visează sau cănd se află singur in iutu­ nerec. Fiindcă sufletele se află cu gra­ mada pretutindeni şi au astfel de puteri, deaceea nu e nici o mişcare sau lucrare in lume pe care omul primitiv să, nu o atribne UDUl suflet. Astfel, o creangă se clatină, este un suflet care o scutură ; o peatră, se rostogoleşte de pe munte, este un suflet care a impins-o ; cănd selbatecul chiue in pădure şi-i respund e un ecou, este un suflet care il ingănă; şi aşa mai departe. Selbatecul crede bucuros ca binele care i se intămplă vine aşa de 1<1, sine; in timp ce toate nenorocirile sale le atribue su­ fletelor. Sufletele morţilor se deosebesc mai cu samă prin reutatea lor, Selbatecul este bolnav din causă că unul din aceste suflete ei inţapă inima cu spini, ei pune cărbuni aprinşi pe temple, ei stringe in­ testinele, şi aşa mai departe, după organul afectat şi după feliul de durere ce simte. El este in delir, sau intr'un acces de ne­ bunie ori de epilepsie din causă că un suflet de mort, sau chiar o multime d s , aceste suflete, au intrat in trupul seu după ce au alungat sufletul u,cestuÎa, şi il chi­ nuesc numai din plăcerea de a face reu. Moartea chiar, adică despărţirea fără voe a trupul�li de sufletul seu, este atribuită su­ fletelor morţilor, cănd ea nu este deter­ minată prin violenţele oamenilor in viaţă. Tot in felinI acesta se esplică toate ne- noro cirile omului. Dar de ce sufletele sunt aşa de reutăcioase ? Eată de ce: Selba­ tecul este in luptă continuă, nu numai cu 11 atur a, dar ('n oamenii din fel de fel de triburi duşmane din care el nu face parte, şi chiar ou tovarăşii sei de toate zilele. El nu e sigur de o imbucătură de măn­ care de reul tuturor acestora decăt numai daca face si el intrebuintare căt mai multă, , , de pumni şi de ciomag. Mai toţi oamenii fiind in timpul vieţii lor duşmanii selba­ tecului, sufletele lor, continuă fireşte după moarte a face reu acestuia, Cu chipul acesta selbatecul are pe capul seu ca duş­ mani şi pe vii şi pe morţi. El trebue deci să lupte pentru existenţa sa cu toţi aceşti duşmani. Armele şi artificiile pe care el le întrebuinţează in lupta sa cu morţii se pot impărţt in următoarele şepte clase. J 0. Bataea ordinară. In timpul zilei .su­ fletele morţilor nu sunt tocmai puternice; şi atunci ele sunt uşor invinse cu armele ordinare. Astfel, de exemplu, cănd sel­ batecul vede un vertej de vent şi de colb care pentru densul este un suflet de mort calare pe vent, el dă căt poatecu pumnul, cu ciomagul, cu toporul in vertej, pănă cănd acesta încetează, adică pănă cănd sufletul de mort cu coastele rupte de ba­ tae descalecă de pe vent �i fuge. Var noaptea sufletele morţilor sunt mult mai puternice, şi atunci bataea ordinară nu are efect contra lor. 2°, Uciderea sufletelor. Pentru a ucide sufletul unui om viu odată cu trupul seu, seIbatecul n'are decăt să ardă sau să mă­ nănce pe acel om, Dac{L il mănăn,că) a- [14] INOERCARI DE METAFISIOA. - --===- ==== tunel sufletul mortului fiind măn cat de sufletul seu, el căştigă toate calităţile o­ mului ucis. Deaceea selbatecul caută să manance pe duşmanii sei cei mai curajoşi şi mai ghibaci pentru a deveni el singur curajos �i ghibaciu. Căte odată e de a­ juns pentru acest scop de a mănca numai inima duşmanului, curajul seu fiind pre­ supus că stă în inimă. Cănd selbate cul I voeşte să ucidă sufletul unui mort care il năcăjeşte noaptea şi pe care-l recunoaşte, atunci el desgroapă trupul acestuiazioa şi il arde; sau ei scoate numai inima şi i-o tae, i-o impunge, i-o frige, pănă cănd nu mai rernăne nmn ca dintr'ensa, Cu chipul acesta el crede că a omorit şi su­ fletul mortului care e presupus că zioa stă ascuns iu inima acestuia. Se inţelege că el, averid credinţa ad ăncă că spiritul a perit, nu-l mai vede nici aieve mCI In VlS. Dacă însă se intămplă să mai vadă mortul in vis, atunci el crede că, acesta a avut mai multe suflete din care tot i-a mai rernas unul sau doue ; deaceea el căută prin diferite vrăji să afle unde e culcuşul lor pentru a le omori şi pe acele. ·-Ca r emăşiţuri din aceste credinţe la ţe­ ranii noştri putem cita sup erstiţiunile pri­ vitoare la strigoi şi la modul de a-i ucide. 3°, Jertfele. Omul primiti v nu poate pre­ sunun.e că spiritele au altfel de trebuinta .l , ŞI de plăceri decăt acele pe care le au ŞI oamenii ÎIl viaţă. Deaceea, pentru a impăca şi imblănzr spiritele, el le duce ce are mai bun ele măn care şi de beut acolo unele ele se află obicYnuit zioa, a­ dică pe la rnormintele trupurilor din care au eşit. Este adeverat că bucatele şi beu- turii e duse remăn Il eatinse, dar se crede că spiritele mănâncă şi beau numai partea spirituală al acestor ofrande, adică su­ fletul lor, lăsăud trupul pentru cei vii. Ca remăşiţă din aceste obiceiuri putem cita praznicele ce se dau de creştini pentru sufletele morţilor.-Fiindcă spiritele sunt nenumărate şi pretutindeni, deaceea se introduce obiceiul că omul din tot ce mănăncă asverle o bucăţică in aer, şi din tot ce bea varsă mai intăi oleacă pentru spiritele care se află prin prejurul lui. Este cunoscut că acest obiceiu a existat la toate popoarele vechi, şi există şi astăzi la ţeranii noştri.s=Sunt multe popoare barbare la care există credinţa că spiritele se duc 111 zile anumite pe la casele rudelor lor In viată, In acele zile este obiceiu să se , pregătească bucate bune care se pun pe masă şi apoi se lasă deschise toate bor­ ticelele si crepăturile de Il'. URe si ferestre j j , pentru ca spiritele dorite să poată intra pentru a şede la masă 4°. Fetişii. Credinţa in fetişi se naşte ceva mai tărziu ; deaceea ea caracteri­ zează pe popoare relativ inaintata ca acele care locuesc astăzi in centrul Africei si , al Asiei. Eată cum s'a, născut această credintă : , La inceput cănd familia nu există de loc, selbatecul este părăsit de mama sa ăncă din cop ilărie, şi d eaici incolo toţi oamenii sunt deopotrivă străini pentru densul ; aşa fel că el trăeşte in aceeaşi duşmănie cu părinţii ?i rudele ::;a,le, pe care ele altminterea, niei nu-i cunoaşte, ca !;i cu ceilalti oameni. Tot,i oamenii in , , \' viaţă fiind duşmanii 6ei, toate sufletele de [15] J morţi nu pot fi dccăt reutăcioase in pri­ vinţa lui. Dar cu timpul se stabilesc �i raporturi de bunăvoinţă mai trainice intre oameni: iubirea sexuală in loc de a fi totdeauna mornentană, dă naştere la o iu­ bire mai indelungata intre aceleaşi per­ soane; prietenia devine o legătură mai du­ rabilă intre două sau mai multe persoane, iubirea şi ingrijirea de mamă se preluu­ geşte pănă la o VerSUL mai inaintata a copiilor; legături şi simpatii de rudenii incep a se forma. Toţi acei care sunt in astfel de legături cu selbatecul incep a fi consideraţi de densul ca binevoitori mai mult sau mai puţin statornici ai lui, in opositie cu toti ceilalti oameni care ei , , , sunt totdeauna reuvoitori. E natural ca intocmai această distincţiuue să inceapă a se face şi intre sufletele morţilor; a­ ceste fiind considerate ca bune sau rele, după cum provin de la oameni ce in viaţă, au fost buni sau rei pentru selbatec. Fi­ indcă selbatecul poate chema in ajutorul seu la nevoe pe acel care in viaţă fiind se afla in legături de bunăvoinţă cu ���-1i��_��r , , . " [18] la vii. Am vezut cum sufletul unui om mort poate fi silit să stee cu acel care păstrează o şuviţă ele per sau un ciolanaş de-a mor­ tului. Tot in feliul acesta se poate face ci­ neva stăpân pe sufletul unul om viul pentru a-i face reu, sau pentru a-i impune cutare sau cutare sentiment. Eată. (;11m se precede, la aceasta pintre seibateci şi barbari. Cănd cineva voeste să-si resbune contra unui dus- ; " ' man in viaţă, caută de-şi procură o şuviţă de per, o unghie sau chiar un petec din haina acelui duşman; după aceea pronunţă căteva vorbe anume intocmire prin ea re chiamă la sine eu amăgeli sufletul duşmanu­ lui, ea el P::1 F:e aşeze cu totul in obiectul ce provine de la densul; apoi acest obiect este invelit in ceară şi pus pe cărbuni aprinşi. Pe cănd totul arde şi sfărie pe cărbuni, o­ peratorul zi ee cam in feliul acesta : "precum "ceara aceasta. se topeşte aşa să se topească "viaţa ta, duşmane ; preeum acest obiect al "ten se preface in cenuşă aşa să te prefaci "tu in pulbere." Şi in adevăr, dacă duşma­ nul in chestiune aude din unii şi alţii că a fost vrăjit, el e cuprins de o frică aşa de grozav{" incăt peste doue, trei zile moare numai decăt, Morţile de feliul acesta sunt foarte .... feequente pintre selbateci şi barbari. Ba pe une locuri ajung chiar la credinta că. totdeauna cănd un om se boln{LVeşte SaLt moare, a ti'ebuit să fie vrăjit. de emeva.­ Lue1'ul esen\ial in :fi e caro vrajă este ,fJloca= ţiunea, adică chemarea l)e nume a duşma­ nului insot.ită de căte-va eu viute ademeni- , t081'e, pentru a face ca sufletul acestuia să vie ori de unde al' :fi şi să se aşeze 111 o­ biectul ce i-a aparţinut. C{md eme-va nu ştie numele duşmr-mului, nu poate să-I v1'ă.- jească ; fiindcă evocaţiunea fără nume nu are efect. Deaceea selbatecii in genere ţin se­ crete adevăratele lor nume, pentru ca să nu le afle duşmanii lor, dăndu-şi in lume nume false, sau nişte porecle. -- Pintre popoarele selbatece şi barbare se formează cu timpul oameni de meserie numiţi vrăjitori sau făr­ mecători, care cunosc proceduri sigure şi formule de evocatiune care nu dau QTeS , u , pentru tot feliul de isprăvi vrăjitoreşti. Vră­ jitorul câteodată îşi procură un ciolanaş de la un om mort care a fost vestit de reută­ cios. Cu chipul acesta el se face stăpăn pe un suflet reutăcios pe care il poate trimite 111 toate păl'ţ,ile să facă toate reutăţile ee 1 se poruncesc. Vrăjitorul poate să se ser­ vească �i de un suflet ele ocasie pe care il scoate numai dind are nevoe dintr'un liliac, dintr'un şerpe, sau alte lucruri hălăduite ele suflete de morţi. Cu ajutorul sufletului ce are 111 slujbă şi cu ajutorul formulelor ele exorcism şi de ovocaţiune, vrăjitorul poate face fel de feliu de minuni: el poate să in­ chege apa, să oprească ploaea, să prefacă pe oameni in dobitoace, să facă. cui va de dra­ goste sau de urit, să facă pe oameni să a­ lerge calare pe prăjină acolo runde sunt ehe- 111aţ,i, sau să-i fac? să se arunce in marea, ori intr'o făntăn�, etc. - Se ştie că t.oate a­ ceste eredinţ.e şi meşteşugul'Î subsistă �mcă, cu OOl'e-eare variaţiuni, la ţ,eranii popoarelor ei viJi:,;ate de astă.zi. Ca l'elUăşiţă din veehile credinte după care cllle-va se poate fate stăpăn pe sufletul unui om viu, pntem cita la teranii noştri cl'edinţ.a că., dacă eine-va meSOUl'ă umbra unui om eli o trestie pe care o pune intr'un zid ee se clădeşte, atunci acel om moare, fiind cii umbra [19] lNOERCIRl DE Ml�TAFr8m!. lui, adică sufletul lui, va tl'eh�l să se des­ partă de trup spre a se preface in stafie, adică in sufletul Însărcinat cu paza şi con­ servarea clădirii in acăruia zid a fost pusă trestia. Omul căruia s'a luat umbra moare îndeobşte câte-va zile după ce a luat cunoş­ tinţă de operaţiunea făcută. 7°. Inspiratiunea. Sufletele bune pot să intre in trupul unui om pentru a-i face bine, intocmai preeum sufletele rele pot să intre pentru a-i face reu. Indivizii care, fără a face reu nimăruia, au o cunoştinţă sau o purtare extraordinară, precum sunt nebunii şi vizionarii, sunt consideraţi ca posedati sau inspiraţi de suflete bune. Mai tărziu se a­ tribue inspiraţilor o putere din ce in ce mai mare, cu căt şi sufletele morţilor, intre care se cuprind şi acele ce inspiră, sunt conside­ rate mai puternice; de oare-ce inspiratul nu este decăt intermediarul, organul, prin care vorbeşte şi lucrează sufletul inspirator. Cu chipul acesta inspiraţii pot să prorocească, să vadă ceea ce se petrece la o mare dis­ tanţă" să vorbească cu sufletele cele mai pu­ ternice, să conceapă şi să facă lucruri de geniu; cu un cuvent, ei pot să ştie şi să facă lucruri care nu sunt in putinţa celor­ lalţi muritori. Din aceste credinte s'au născut mai tărziu toate acele privitoare la oraculi, la oamenii inteligenţi inspirati de geniuri sau ele muze, etc. - Acel care e favorisat ele un suflet bun poate să fie inspirat ele densul chiar fără voie; dai' inspiraţi un ea se poate asemenea provoca in mod artificial. Cel care voeşte să fie inspirat îşi curăţă mai intăi trupul prin diferite mUloace şi mai eu samă prin post, pentI'u ca sufletul chemat să intre eu plăcere într'un trup curat; pe urmă, el j-' inuoacă sufletul, chemăndu-l pe nume şi ru­ găndu-l să-I inspire, Se ştie că postul pre­ lungit (abţinerea eomplectă de a mănca) pro� voacă extazuri şi halucinaţii. Deaceea el a fost intrebuintat ca mijloc sigur pentru a provoca inspiraţiunea sibilelor din antichitate, a cuvioşilor brahmani, budişti, mahometani sau creştim, şi a tuturor văzătorilor şi spui­ torilor de lucruri de pe ceea lume care au fost de la inceputul omenirii pănă acuma. Acel care este deja inspirat sau care crede că are la disposiţia sa un suflet bun, poate să introducă o parte sau totalitatea acestui suflet intr'un alt individ sau intr'un obiect oare-care, suflănd Dsupra acestuia ele căte-va ori in şir, suflarea fiind consideratii, că este insuş sufletul, sau macar conducătorul cel mai sigur al sufletului. Această credinţă a fa. cut ca suflarea să fie admisă ca o ferma­ Etate trebuincioasă 10, facerea exorcismelor f;.i bine-eu ventărilor sau sfintirilor practicate ; n " ,� toate religiunile, J" facerea botezului creştinilor rtsnpra cărora preotul suflă, sfântul duh (lupă ce le-a cw'ăţ.it trupul cu apă, etc. In resumat perioda fetişismului este ca­ racterizată prin credinţa că lumea este lo­ cuită de nenumerate suflete aproape tot una de puternice, care insufleţesc toate corpurile şi care sunt causa a tot ce se intămplă �i ce se face. Aceste suflete, abstractiune fă­ cend de acele ale oamenilor in viaţă, sunt, pe la sfîrşitul acestei periode, considerate ca. provenind de la oameni deja morţi; ele sunt muritoare, trăesc in aceeaşi lume cu oamenii . . t'" . . t·�·] �� 111 Vlaa, �l sunt eoncuren1u �J ouşmanll a� cestora. Omul in viaţă luptă prin diferite mijloaee pentru existent,a sa contra sufletelor; şi această luptă) sub toate formele sale, con� 7 [20] 20 =-.-;=� ======= stitue cultul religios in intăia sa fază. Nu este, deci, in această periodă nici nemurirea sufletului, nici raiu, nici iad, nici Dumnezeu in intelesul religiunilor ulterioare, V. Conta. (Fragment din Partea intela). (Noaptea. O came. it g,)tic;l, S(1 'mtă, nalt-holtită). Ji'Ctt!st (neliniştit I'n jil] lăngă pupitru) t Cărciocurile Dreptului, ca şi Filosofia, Şi toată Medicina, vai! chiar Teologia, Cu trudă, cu sudoare, ele rost le-am inveţat ; Şi eată-me's, acuma, nebunul de legat, Atăt de intelept ca şi mai inainte. Port titluri! dar, Magister şi Doctor cu cuvinte, De zece ani, şcolarii, ei duc, in sus şi '11 jos, De nas, in dreapta, stinga; dar toate-s de prisos; Noi nu putem pe, pe lume, nimic cunoaşte bine; Aceasta ah! va arde şi inima elin mine! Eu nu m'aş da, uu-i vorbă, pe mii ele bărfitol'i, De Doctori, de lvIagi stl'i, Călugări, Scriitori; Nu's SUpel'at de temeri, n'am chiar nici indoealii, De Demoni sau de Iaduri, de loc nu am sfială, Deaceea şi de toati!" plăcerea 's clepEtrtat! Eu nu-mi pot pune 'n minte ch ştiu ceva curat, Eu nu-mi pot pune ']1 minte că am de inveţat Ceva, care pe oameni să poaUt să-i indrepte, Sau care să-! înalţe pe-a bunurilor trepte. Eu n'am un han la mine, nici ban, nici alt avut, N'am nici onoare, nume de lume cunoscut! Un ciine n'ar voi astfel să mai trăeasoă l Deaceea la magie cu totul m'am dedat, Ca poate de vreun spirit puternic ajutat, Prin glasul lui secrete să mi se desvelească, Ca doar, eu grea sudoare, silit să nu mai fiu Să spun mereu la alţii acele ce nu ştiu. Ca să cunosc chiar lanţul ce lumea o susţine ; Puterea creatoare s'o văd lucrănd in sine; Să ved, de-a ci seminţe pămentul fecundat; De vorbe seci, in mereu-mi, să nu fiu incurcat, o dulce lună plină, cu rază argintie, Priveşte ănc' odată, priveşte chinul meu, Căci dese ori aflnt' ai, la oara cea tărzio, Pe Faust lăngă pupitru veghind sub ochiul tău. I Ş'adese pintre teancuri, ş'a cărţilor clădire, Amică blăndă, tristă, soseai cu-a ta zimbire, Ah, de-aş pute eu astăzi, pe muntele'nalţat In dulcea ta lumină să fiu mereu purtat! Cu spirite, in peşteri, in jur să tot plutesc, Cu raza La cea lină, pe cărnpi să rătăcesc, De-a ştiinţii nălucire c;a pot fi răcorit, Din roua nopţii tale, SEt es intinerit! Dar vai! eu stau aice, in astă inchisoare, O bortă 'ntunecoasă, lăcaşu-mi blăstemat, In care trist străbate, abie cerescul soare, De-a sticlilor picture, oprit şi 'ntunecat 1 Restrins, ca'n nişte ziduri, de carţi mereu clădite, De vermi măncate toate ... de colb înăbuşit, Păn la tavan se 'nalţă hărtii ingălbenite, Umplend locul acesta de-un miros invechit! Cutii şi instrumente, bocaluri făr de nume, Un teanc ele putrejune, de la străbuni remas, lYIe 'npresură, me stringe, de DU pot face-un pas! Ş'aceasta-i a ta JurneL •. se chiam'aceasta: lume! Şi poţi intreba ăncă" dece, nelinişti tă, A ta inimă, zilnic, se ştril1ge 'n peptul ten? Dece, durerea CIudă, de tot nelămurită, Mereu opreşte viaţa, ş'o seacă 'n cursul seu? Intrebi?. pe cănd in locul naturei cei vivace, [21] li'AUST 21 b' ii ,� "l 1 i 1 , i' ! ti ., f: In care-a fost pus omul de bunul Dumnezeu, Ai fum şi pntrejune, schelet de dobitoace, Ş'a morţii oseminte se 'nşir in jurul ten! Hai, scoal' in spaţiul liber intinde al ton sborl Această carte scun.pă şi de secrete plină, De Nostradamus scrisă, cu hlSllŞ it sa mănă, Destul nu va fi ţie puternic ajutor? Cu densa poţi pătrunde a stelilor mişcare Natura te va pune pe drumul nimerit, A inimii tărie va fi in desvoltare, Vei şti şi cum un spirit, c'un spirit a vorbit! Zadarnic va fi insă, cu simţul omenesc Aceste semne sfinte să cerc eu să citesc; O voi, spirite 'nalte! ce 'n jurul meu plutiţi, Voi, mie să-mi respnndeţi, acum de m'auziţi! (dtcscllHl·, c;:nea �i găSeşi') s-m..ul lUI :,;arroc,;sHlflA), Ce mare fericire, deodată, mă cuprinde! Privind Ia semnul magic, j:1 mine se aprinde O nouă pară-a vieţii, .. me cred iutineritl Puterea, bucuria prin vine am simtit. De-un Zeu să fie scrise aceste semne oare <; In mine alin ele furtuna muncitoare De foc şi vietate simt inima mea plină! Impulsul misterios mă urcă spre lumină: Puterile naturei in jur se desvălesc Lucrarea lor măreaţă, ce limpede privesc! Sunt oare Zeu eu insumi? eu ved atăt de clar Şi iţele naturii sub ochii mei apar! Acum cred adevărul ele-un inţelept rostit: "A spiritelor lume de loc nu stă inchisă, "Dar inima-ţi e moartă, şi simţul ten orbit; "Curaj, şcolar nemernic, cu inima ne'nvinsă, "Şi sinul muritorului tot scaldă şi 'noeşte "In raza aurorii ce peste muchi roşeşte! (coutemplează semnul) Oum toate 'n pănza vieţii s'adun, se'ncrucişează! Oum toate, una 'n alta, trăesc şi conlucrează! Puterile cereşti, in sus, in jos, se 'ntrec; Din măllă 'n măn[t ele, de aur cupe-şi trec 1 Şi sborul lor cel falnic ridică al vieţii vent, Care din inălţime, ajunge spre păment, Ş'incet apoi se 'ntinde, in cercuri, peste fire! Ce splendidă privire 1 Dar nu-i decă,t privire!, .. Cum se petruncl in tine, natură mult măreaţă! Pe voi, sinuri fecunde, cum eu să ve cuprind? Isvoare vii, din care ved viaţa isbucnind, De care ceriu, pămenturi, s'atemă, cu dulceaţă, 'Voi curgeţi, daţi putere la tot cu 'mbelşugare Eu numai, eu sermanul, nu aflu alinare 1 (N''llmIţămit intarec fiht şi vede semnul spiritului p!!" . ruăut es ). Oum altfel semnul ista asupra, mea lucrează! Tu, spirit a pămentului eşti mai apropiat. Puterile, in mine, ved cum se desvoltea .ă, Şi dorul sfănt al vieţii simt c'a reinviat 1 In mine simt curajul să 'nfrunt a lumii valuri 1 Durerea, bucuria să port eu pe pământ, Să lupt, fară sfială, cu groznice talaz uri, Cănd nava se cufundă, să n'am teamă de vent l Pe capul meu, in juru-mi, nori negri se adună Sub aburi deşi, s'ascunde lumina cea de lună Se stinge lampa. " fumegă 1.. raze roşesc ... s'a- prind! De sus fiori de ghiaţă se lasă . me cuprind Te simt, dorite spirit! .. pluteşti in jurul meu! Arată-te acuma! in piept nu vezi mereu Că spre o nouă viaţă simţirea-mi sboară toată, Că'ntreaga mea fiinţă acum iţi e dedată! Arată-te-arată-te! de-ar fi chiar să şi mor! ('It cartcn in mână ŞI pronunţă misterios semnul spiritu­ lut, O fl.H'ără roşie se iveşte, spiritul apare in mijlocul ei) Spil'itul, Cine mă chiamă aice? Faust (intol'dînd capul). Vai, chip ingrozitor! Spiritul. Tu m'ai atras puternic; tindeai spre mine tare, Ş'acum? Fa2!st. Ochii l1'l sufer a ta infăţ.işare, Spi1'itul. Tu călduros cercat'ai spre mine să petrul1zi, De-aproape să-mi vezi faţa, şi glasul să-mi auzi; Dorinţa, ta ferbinte care spre mine tinde, Me'nduplecă, şi eată-me's! Oe groază te cuprinde? Mai mult decăt ori cine crezut'arn că eşti vrednic Dar unde-i glasul inimei şi pieptul cel puternic, OeI ce "crease-o lume şi 'n sine o purta, Oare, cu noi, cu spirite, voios s'aşemăna? [22] FAUST, Unde eşti, Faust, tu care aice m'ai chemat, Şi cu avent măreţ in sfera-mi te-ai urcat? L'a mea privire-un tremur de moarte te-a lovit, Fiinţă fără vlagă, un verme injosit 1 F'(lt�St. Chip infocat 1 nu crede să me opreşti pe mine 1 Eu sunt... iţi stau in faţă 1.. Sunt Faust, egal cu tine 1 Spiritt�l, In al făptuirii vifor, eu me suiu şi me pogor, Peste valurile vieţii indrept sboru-mi plutitor: Şi natura şi mormentul ... marea vecînic stătătoare, Schimbătorul val, şi firul cel de viaţă arzetoare, Toate le lucrez pe roata timpului etern vuind, Ţes haina Dumnezeirii cea de viaţă strălucind. Faust, Spirit mare şi puternic, glasul teu m'a inviat Ah! de tine căt acuma nu sunt de apropiat! Spiritul. Eşti apropiat de-acela pe care-I poţi inţelege, Nu de mine... (d.spare) Faust (căzănd deseurejat). Nu de tine! oh, nemilostivă lege! Să nu pot, macar de tine, ca să me apropiiu eu, Făptură alcătuită in chipul lui Dumnezeu? (s'aud" băiănd la uşă). Ştiu cine-i ... nenorocire! . ucenicul eată vine; Oea mai vie bucurie, nimicită-i pentru mine! Poate-se ca o fiinţă, ca densul de ticăloasă Să şteargă, fără cruţare, vederea cea luminoasă? Wogne/' (in halat, cu scufia de noapte, ţiuăud o Ismpă). Ve cer scuză umilită; declamănd v'am auzit, Desigur c'o tragedie grecească veţi fi citit. Eu, in arta declamării aş dori să 'naintez Cu densa, in timpul nostru, mult poţi ca să profitezi Şi cunoaştem zicătoarea, din gură'n gură purtată: Că actorul chiar pe-un preot deseori poate sa bată. Faust, Lucru 'n adever se poate; şi se .intămplă uşor Mai cu samă cu un preot care nu-i decăt actor. Wagner, Ah! căt vine de greu, Doamne! unui om ce stă inchis In o cameră de studiu, numai pe citit şi scris, Care rar ese in lume, in zile de serbători, Chiar atunce, stănd departe de ceilalţi muritori; Bazat numai pe ştiinţă, greu vine să te apuci, Prin puterea de cuvinte, lumea ca să o conduci. Faust. Incăt nu-i simţi nimica, nimica nu-i căpăta, Să easă cuventul trebui numai din inima ta. Insuflarea călduroasă din tine să isbucnească, Ea singură este 'n stare inimile să-ţi robească ; Altfel, stă cu nasu 'n carte, adună cu chiu şi vai, De la unul o sur cică, de la altul căte-un paiu, Amestecă-le impreună : suflă in cenuşă tare, Şi para ce poţi a scoate, va aduce in mirare, Pe prunci poate, pe maimuţe,-cu atăt fii mulţămit. Altfel, dacă cele spuse din suflet n'ar fi pornit, Dacă, din simţiri arzende vorbele nu vor pleca Pe a oamenilor inimi nu-i pute indupleca. Wagner. Succesul deplin stă insă in modul de declamat, Dar simt că pe-această cale mult am ăncă de'n­ văţat, Faust, Scopul bun cată să fie. , . şi nu face ca nerodul Care-şi sună clopoţeii cănd se primblă cu Irodul, Lesne ese la lumină bunul simţ, solida minte, Făr' de artă incurcată, nici venat după cuvinte, Toate vorbele pompoase, periode sunătoare, Lucesc şi se perd indată ca nălucă trecetoare ; Sterpe sunt frazele voastre, cu compasul aşezate Ca şi ventul cel de toamnă măturănd frunze uscate. TV(Jgnel'. O Doamne! Ce lungă-i arta! scurtă. vai a voastră, viaţă! Cănd stau adăncit in studiu, noaptea pănă dimi- neaţa Simt dureri la cap grozave, şi prin inimă me'npunge, Cu greu la originale un biet om poate ajunge, Şi, la, jumătate cale, un sărman, sub grea povoara Adese se poticneşte şi chiar poate să şi moară. , , ----.+ ..... 'w" .6 r c [23] - . , I l"a,ll,st Şi socoţ.i că pergamentul este singurul .isvor Care poate să aline setea unui muritor? Te inşeli, şi măngăerea niciodată nu-i afla Intru căt ea n'a S{L plece insasi din inV11a ta. i, VVagntr. Se poate, dar tot cred insă că este plăcere mare Peste veacurile stinse, s'aruncăm o căutare, Să ştim cum toţi inţelepţii cugeiat'au in trecut, Şi căt noi, departe astăzi, pe cale i-am intrecut. Fa1�ot. Departe, făr' indceală .... plin' la stele şi mai sus! Crede-me scumpe amice, timpurile ce s'au dus Remăn pentru noi închise: carte cu şepte peceţi! Şi a timpurilor spirit-cum a-l cunoaşte puteţi, E o simplă oglindire dintr'un Clip de scriitor Care-a timpurilor faţă poate schimost uşor. Nu-i adese decăt sdrenţe cu dosgustoase rupturi, Movilă de putrogaiuri, un colţ plin de vechituri, Sau farsă de iarmaroace, cu prflgmatice maxime, Cum la jocuri de păpuşe putem asculta mulţime! Wn.gner. Insă lumea, cugetarea şi simtirea omenească Or căt de puţin să fie, toţi doresc să le cunoască. Fa.usl. Lesne-i de ?.is a cunoaşte, precum sună vorba 'n lume! Copilului cine poate ela adevăratul nume? Puţini care adevărul intru cătva au aflat Şi care, in a lor inimi, in secret nu l'a păstrat, Care, in popor lumina au dorit să respănelească Pe buna cale bă'ntoarcă turma astă omeneescă, De la inceputul lumii a fost bine resplătiţi, Şi toţi, unul căte unul, ei vezi ar�i sau răstigniţi. Dar te rog... eată, amice, oara este i.naintată Să 'ncetăm, şi de aceste vom VOl'bl şi altă dată. lVagne1'. Eu unul, ca să spun dreptul, In, somn nici cft me găndesc Cu tine, ciind am prilejul adănc aşa să vorbesc; Fiind insit că 'ncep miine ale Paştilor serMri, Dă-mi voe să pun atunce oare caro int.rebări. ( Eu sunt cufundat in studiu - me silesc pe eăt se poate: Ştiu multe, pănă acuma, dar aş vrea să le'nveţ toate, (ese). Faust (singnr). Cum tidva astă goală, ele secături lipită De .. o rază de nădejde, in veci nu e lipsită? El lacom de comoare pămeutul scormoleşte Şi de-a găsit un verme, ş'atunci se mulţămeşte. Cum oare să cuteze o voace ticăloasă Aice să resune, sub bolta luminoasă Din care visiunea măreaţă s'a ivit, Şi simţurile mele cu groază a strivit! Dar sunt, de astă dată, dator să-ţi mulţămesc, Ţie, celui mai umil elin neamul omenesc, Scapatu-m'ai tu, astăzi, ele cruda desperare Ce m'a cuprins in faţă cu nalta arătare, Mărirea-i colosală orbit' a ochiul meu, Incăt, pe lăngă densa, simţeam că's un pigmeu! Eu, făptura cea aleasă, eu chipul Dumnezeirii, Am crezut s'apuc oglinda celui mai nalt adever I Şi mai sus, decât or care dintre fii omenirii, Să mă bucur ele seninul şi lumina cea din cer. Peste insuş Cheruvimii, plutind făr' impedecare, Pintre vinele naturei să 'ndrept liberul meu sbor, Ale mele puteri toate, să le veci in desvoltare, Şi, creănd să gust plăcerea de Zeu şi ele creator: Resplătit'am scump, vai mie! uriaşa-mi ingămfare Cănd, tunănd, glasul me'ntoarse eal' la misera mea stare. Nu cutez, cu tine, spirit, să me asemăluesc ; Am putut a te atrage, să te ţin n'avui putere 1 In moment cănd apărut' a mie chipul teu ceresc, Mare şi mic totodată eram in a mea părere, pţmă cănd, fără cruţare inapoi m'ai asverlit In bulboana neştiinţii unde omul e muncit. Cine me conduce-acuma şi ce sfat pot Sft l)l'imesc? Stt urmez după indemnul sufletului omenesc? lfapta, vai 1 ca şi durerea, cursul vieţii ni-1 opreşte. Tot impulsul spre mărire, ce din inimă sbucneşte, De materia cea oarbă e mereu inăduşit; Şi cănel bunurile lumii, odată le-am doMndit, Tot ce-i mai presus de ele, lJal'e vis �i nebunie, [24] F'AUS1'. Joc, de care se lipeşte mintea in copilărie! Astfel simţurile 'nalte şi de viată dătătoare. Dispar, in lumescul vifor, ca şi steaoa trecătoare. Cănd fantasia arzăndă ne impinge spre vecie, Si speranţa ne dă sborul cătră luminosul mal; 1 • In cursnd ea se restringe, şi eănd fericirea vie, Dup' o altă fericire, cade in a vremii val, Ingrijirea se Incuibâ, in a inimii cotlonuri, Tainice dureri, acolo, pe incetul ea urzind, Se tot mişcă se intoarce, schimbă feţe, schimbă tonuri, Bucuria liniştită in tot feliul amărind, .. Ea apare'n ori ce oară sub o schimbătoare mască Casă, foc, copil, femee, apă, fel' illtrevezut, Tremuri, de tot ce pe lume n'are ca să te lovească, Plăngi asupra tot ce'n lume ăncă tu nu ai perdut. Nu te-asemăna cu zeii, zice inima-mi duioasă, Tu ca vermele cel 'moale te tăreşti şi te indoi, Şi ca el in colb cănd cauţi a ta hrană ticăloasă Un picior, trecend, te sfarmă şi te'ngroapă in noroiu. Nu-i colb oare, putrejume, tot ce-aice imi arată Nalt păretele acesta, sub mii forme 'năduşit ? Instrumente fără treabă, ce compun lumea mea toată, Nu foesc de vermi in juru-mi, c'un miros de pu- trezit? Voiu găsi aice, oare, tot ce mie imi lipseşte? Să citesc mii de volume ca să aflu la sfirşit Că, decănd lumea e lume, omul tot se chinueşte Şi că rar, căte odată, unul a fost fericit! Dar ce-mi rizi cu ironie, tidvă hîdă şi deşartă? Vrai să spui că al teu creer, ca şi .dne a luptat, Ca să sca.pe de 'ntuneric spre lumin' acleverată, Şi că, miser, ca şi mine, a fost pururea 'nşelat! Şi voi, mii de instrumente, cu cilindl'e, torţi şi roate, Şi voi rideţi azi de mine şi cu dintii staţi rănjiţi: Dar 1 .• la uşa cea inchis�t, după care s'ascund toate, V'am cercat, unul sau altul, de chee ca sii-mi slujiţi! Chee mare, complicată şi cu greu de mtmuit! Deaceea Vid, şi zăvorul elin loc nici cii s'a urmt. Sub lumină, dînd natura tot l'emăne 'nveluită, C{md ea, limpedea privire, simţurilor n'a permis, Apoi, sigur, instrumentul, sau maşina iscusitii, Nu vor face ca secretll-i, să devie mai deschis. Eată l110bili vechi uitnte, din betr�ini l'emase wie! Ve salut 1 pe-al meu IJărinte l'aţi "lujit eu vl'edllieie! Eată şi scripţul cel antic, cum stă negru'nfumurai. Demult ce, Ii:'mgă pupitru, arzend lampa mea a stat. Să fi perdut toate aceste, ar fi fost poate mai bine. Decăt eu dănsele-aico viaţa misel' a purta. Cele ele betrăni lăsate, nu sunt bune pentru tine Dacă nu poţi să le meriţi insuşi prin persoana ta. Altfel ori ce avuţie in povară se preface, Şi momentul nu se serve decât insuş dece face, Dar mereu, spre colţul cela, dece ochiul se'ndrep- tează '? O fiolă... ca magnetul il reţine neclintit; O lumină mă cuprinde,.. ca luna cu dulce rază Cănd in mijlocul pădurii, făr' de vesfe s'a ivit. Te salut, fiolă scumpă] Cu rnspect uiăna-mi te ţine! Omeneasca iscusinţă eu o recunosc in tine. Tu eşti astăzi pentru mine cel mai preţios odor Şi stăpănului ten, sigur, vei veni in ajutor. Tu con ţii puteri ascnnse de seminţi adormitoare; Rog fii bună pentru mine, esenţ,ă omorit.oare! Te privesc, şi de o dată durerea-mi se potoleşte, Eu te pipăiu, şi din sinu-mi tulburarea s'a curmat! Şi a spiritului vifor pe incet se linişteşte, Şi pe marea vecînicioi tot in sus 111e simt urcat, Valuri mănclre sub picioare-mi, strălucesc ca o o- glindă, Spre o Iunie de tot nouă, de-un nou soare sunt atras. Un cal' de foc, cătră mine, indreapt' aripa .. i plă- IJ[mdtt, In necunoscute sfere indrept grabnicul meu pas. AsUt viaţă naltă, pur(t şi de tot ellUl1nezeeasd, Cum tu, verme clineoarea, ai putut-o merita? Curaj! deslilJeşte-ţi ochiul de la raza pămentească, Indrăzneşte ale morţii negro porţ.i a sf,lrăma. Inaintea lor, cu toţij stăm cuprinşi de'nSpEtimEmtal'o. Azi e timpul pentru mine chiar llrin fapte-a dovedi Cit a omului putere deeiît Zeii e mai tarc, Şi cit pasul eel din llrmă nu me va !JUte op1'1. Nu! pr{tpastia fatam, de loe nu me 'llfiol'eat::'t, Deşi mintea a nmplut-o chiar cu propiul seu chin. Vesel vreu �ă trec pasajul unde ne :::e'nfătiseazll. , , Ale iadnrilor flacări şi a HJllneilol' susIlin. Peste pragul veCIniciei, cu obrat: seniu :pil.Ş08(:, Ou risc do-a găsi l1on.ntul �i'n el !'Iii, :111(,\ pri'ipădeRC ! [25] -------------- Eşi şi tu, acum in fine, din antica 'nvelitoare, Cupă de cristal la care eu de mult nu m'am găndit. La betrăni, luceai odată in ori care' serbătoare, Inveseleai in ospăţuri pe cel mai posomorit. Te treceau in jur mesenii, celebrată prin cuvinte; A cănta sculptura-ţi fină fie-care se 'ncerca, Şi ele duşcă, fie-care plin' la fund te deşerta. Ah 1 de nopţi din tinereţii aceasta-mi aduce arJinte. La vecin, eu nu am astăzi sii te trec cu bucurie, La sculptura ta cea măndră, nu am versuri de rostit. Eat'o băutură care dft o grabnică beţie Ea, cu valul seu te umple ... păn la verf te-a inegrit. Singur eu am pregătit-o, o aleg convins deplin Că libaţia din urmă, dimineţei o inchin ! (Apropie cupa de Luze, sunet de clopoeo �l căntăr! eho­ ral. ). Christos a inviat din morţi Cu moarte pe moarte călcănd Şi celor din mormănturi Viaţa dăruindu-Ia >. Fattst. Ce profunde şi dulci sonuri, şi ce căntec ăngeresc Vin, şi cupa ele la buze acum mie mi-o răpesc? Voi vestiţi, clopote sfinte, cu adâncă resunare Cele mai senine cinsuri din It Puştilor serbare? Intonaţi, voioase choruri, nmlt măgulitorul cănt Pe care gura de ăngeri l'a rostit l{mgă mOl'went, Ct1ud din groapa 'ntunecoasă şi cnlacl'hne stropită, Lumii, Ilouit măntuil'e de la cerind fu vestiti.i! După patimi]" mergend noi la mOl'mi.\nt, t6n� Chd8ton�0 IJulHuoz6nlo, ilngoJ'Îi in Pentrn t.:e miruri, prin miIii Le am()stei�aţi cu lacrimi, O uceniţelor! Drept ce socoţiţi pe eel viu cu coi IIIOl'ţi '1 OOllY. LiL t\l.Hll XIB, cut;la 4. Vedeţi voi mormentul şi cunoaşteţi Cit măntuitorul din morment an inviat. Fanst, Căutări dulci, puternic sunet, in colb ce me căutaţi? Pentru inima mai pure voi aiurea răsunaţi] Ascultând vestea cea bună, de credinţă sunt lipsit; Şi minunea, a credinţei, e copilul prea iubit. Nu cutez să tind la sfera unde căntul măntuirii Alineaz' ori ce durere, dănd speranţă omenirii. Totuş cu aceste tonuri, de copil fiind deprins, Ele astăzi ear mă chiamă cătră viaţa ce-am respins. In bisericii, adese, buza mea copilărească A simţit cum se pogoară roua cea Durnnezeească Şi a clopotelor sunet pentru mine respăndea O simţire, fără nume, ce de visuri mă umplea. Rugăciunea era 'n mine, o ferbinte bucurie! Me urmau cereşti vedenii, prin pădure şi câmpie, Pintre lacrimi arzătoare, ochiul meu tot inotănd, Privea, par'că, de sub paşi-mi, o nouă lume eşind. Ş'apoi Paştele, arunce, aduceau făgăduinţă Despre jocuri aşteptate de-a copiilor dorinţă Sub un ceriu de primavară călduros şi liniştit; Ah! aceste suveniro de la moarte m'au răpit, Amintiri ele tinerete, care-acum se 'ngrămădesc, De la pasul cel elin urmă, toate vin şi me opresc. Urmaţi, dar, ferice cănturi ce ades am repetat! Lael�Hli curg." jliÎmt\nLul astăzi (Un 110U (laI' m'a ci\piltat. C/W1' ele linlJeri, Christos a inviat din mort,i, Cu moarto po moarte călcănd Şi celor din monnentUrl Viatit iH'truill(hlwlo. [26] Nu te juca eu dracul. Comedie intr'un aet.*) PE IlS OAN }i. Zoe Uastelli, teueră văduvă, Berbeceanu, Timur, prieten cu Berbe eeanu. Măndiţa, in serviciul d-nei Castelli. Zarzavat, asemenea. Condulici, in serviciul lui 'I'nnur, (Teatrul represinlă un salon elegant cu patru uşi din ea re doue in fund, cea principală, şi cea care dă in grădină. Intre amundoue o fereastră. Usa din dreapta dă in apar­ tamentul d-uei Castelli ; cea din stinga in odae", Măndiţei). SCENA J. Manditia, Zarzavat. Zarzavat. Duducă Măndiţă, gata-i cuconiţa? Mămliţa. Ancă nu. Ce treabă ai? Zarzavat. Voeam să-i spun despre interesele sale. Au venit nişte oameni de la moşie... dar fiindcă nu-i gata, ţi-oiu spune matale. Mălldiţa. Spune. Zarzavat. (după o tăcere). Am pus să grijească şi să văruească odăile de jos. Canapeaoa şi sca­ unele cele vechi, de care nu mai avea nevoe cu­ conita le-am imbracat din nou. Să vezi mata ce , curătele sunt odăitele mele! .. Păcat numai că , , sunt singur ..• MăIHliţa. Să spun aceste cuconiţei. •• ele la moşie? Zarzavat. Ba nu. Zic aşa ... pentru mata. llIănd iţa, Ce treabă am eu cu canapelele el-tale? Zarzavat. Am o vacă cu viţel, o citruţll., un <:al ••• toate ale mele. Căruţa�i nouă, l1ouţ.ă ... de *) Această comedie a fost jucată pentru întăi a oară in 14 Fevruarie an. cur, pe teatrul din Iaşi cu ocasill­ nea. unei representaţii dată do Societate in profitul saracilor. Doamnele Matild'1 ChiriţeBCtl şi Natalia Suta au jucat rolurile d-nei Zoe Castelli şi Il Mitn­ diţ,ei. �ar d.nU Th. l.DIan, Gh Rosetti, Gh. Negruzzi şi L Duca au repl'enent:lt pe Rerbeceanu, Timur, COlldulici şi Zarzavat. cele ungur eşti care nu scutură. Am şi găine şi răţe şi CurCftlli.,. Mă;)(Hl'�, I! Că multe mai ai! Zarzayat. Zeu, multe pentru un om singur! Dac'ar mai fi cineva ... s'ar pute face o bună gos­ podărie. Căci ştii mata... sunt chipuri... cănd vine de la ţ.ară-cuconiţa nu se uită aşa deaproape =-treaba vatavului este să vadă ... ş'apoi vatavul . .. de! şi el e om .. , face parte dreaptă .. ştii mata. .. una mie, una ţie, una mie " MămHţ:-l. Aşa? Vru să zică d-ta inşeli pe cu­ coniţa? Ei lasă că am să te spun eu! Z::nzavllt. Ba să nu faci una ca asta, duducă Măndiţ{t. Dimprotivă, să vii şi mata cu mine să ne bucurăm ... In casa mea este loc deajuns pentru doi ... Nu mai sunt eu tocmai tinerel, tinerel, dar omul copt e mai bun ... inţelegi mata, de! că doar nu mai eşti copilă... anii au mal trecut ... lW{uHIiţa. Ce? Ce? Nu cumva sunt betrănă ca el-ta, vataje? Auzi, me rog! Anii au trecut! Dar decănd me ştii, vataje? Nu erai hîd şi betrăn cănd am venit la cuconiţa ia aşa ele mică, ha? Zal'znat. Ba eşti copilă, păcatele mele! dar copilă, .. colea " bună de măritat. Auzi Măndiţo, de măritat! lUăudiţa. Măndiţo l Dar decănd, mă rog, imi zici pe nume, vataje? Vorbeşte aşa cu oameni d­ tale din ogradă, vataje, dar nu cu mine, că-ţi gă­ seşti beleaoa, vataje! Auzi, Măndiţo : SCENA u Cei dinainte, ConduliCi, Coudu] ci. Buna vreme, bine am găsit şi cu plecăciune! Cine-i aici mai mare peste cei mai miei? Z,H'Z3Yat (nI fudule')' Eu, ce vmi? (Jondulict (că\l'l'i Miind) Dn,l' mata cine eşti, aşa de fnunuşic:'i? Mil" dit;a,.Fnlmoas�i, uritii, cum a dat Dumne­ zeu 1 Nu-i tronba d-tale. ComluHci. Nu te supl\m, fetiţo, că n'am zis ceva 1'(\11. (dilrii Za.l'zw",t) Am venit din partea stă­ pănului meu d. Timur. . Cunoşti pe d. Timm? Zarzavllt Nu·] cunosc. (in prtl'ie). Neplitcut om! (1ondulicl. Nu face nimic. M'a trimis d. Ti- [27] NU TJ;J JUCA CU lHLM.lUL. 21 ConduIici, Zarzavat. SCENA III. (zimhiml). Vatavul, ha? (ea fudulie). Eu, aşa să �;tii d··ta! Să fii săniitos şi să. vătiljeşti i'tlldi mur, adică nu d, Timur, d, Berbeceanu, prietenul d-lui 'I'imur, Cunoşti ve d, Berbeceanu ? Zarzavat. Cunosc. (in parte), Nesuferit! Ccdnnliei. M'a trimis d, Berbeceauu cu o scri­ soare cătră stăpăna el-tale, (cătră M ăncUja) şi a ma­ tale, frumuşico 1 Mău.\llHh!i ci Zeu nu! Me tem să, nu me infri­ coş ezi mata pe mlno, dac{L-j tot sta aşa de 11080- morită" Ia mai rizi puţin. Auzi, Mtmdiţo, ia mai zimheşte! Maruliţ:t. Te rog sit nu-mi spui pe nume, ci.i �loar n'am crescut impreună. {'cmd,nlcCÎ. Ohiceiu de c{md eram in eavalerie, nu trebue s'o iei aşa .•. lUăndiţ:. Ce taină erai să-mi I3pui adinioarea? Măndiţ:L Cuconiţa ve pofteşte. (aretănd uşa. din dreapta). Aici! T.mul'. (cătră Berbeceanu) Curte de porunceală! De cănd sunt n'am făcut; am să spun la prostii .. , Berbecesnn, Fă cum te vei pricepe, dar caută de te preface bine! (intră, amundol ia dreapta). innemnută, nupoa.te illdoeala . pundc: nu: a� fi Perdut, copilăriil, , Berbe41ci'UU, Dat trebue Gtl ştiu RActr.L Condule], Mi-e frică că nu ţi-l ţ,ine guriţa, că-i lucru mare. 11lăud.iţ'I, Am să tac pitic. (;0]1(1,.I c , Nu-i spune nimic, nimărui, nici. •• vatavului ? Mitudiţi!. Vatavului? Nu-l pot vedea in ochi! Cendulîe]. Dar lui ei place să te vadă, aşa-mi miroasă treaba. Măndiţa -. Se vede că i-au abătut să se insoare şi ••• fiindcă m'am intămplat eu pe aici. •. Oonduhc]. Apoi a găsit cu cine să se pue la cale, hirbul dracului! Cum l'aş dupăct eu! MămHţa. Dar nu schimba vorba. Erai să-mi spui ceva, pun ramaşag că ele cuconiţa, ha, spune drept! Oondulief. IIm! hm! Mălld·, ţ". Pentru ce el-nul Berbeceanu au adus aici l)e stăpănul d .. tale ? Este ce este. Condu Lici. (in parte). Dimonul! (tare). Nu-i asta, e altă ceva la care nici nu te găndeşti. Mămliţa. Ia spune! zeu, spune! {ollilulicL Este că .. Mănd;ţa. (eu curiositatc). Ce, ce? Conduhc-. Este că.,. imi eşti pe plac, na! Măndiţa. Eşti un obrăznic I Condnlu-i. Te-ai supărat? MălHliţi. Dar. Condnl ci. Să facem pace, (se apropie �i o ia d.) talie). Obraznicul mhntmCtL praznicul! (vra. s'o sij,ntte). lUă.ndiţa. (urărăulb-se) Nu vreu, nu vl'eu! (il loveşt.e pe mitnit). SCENA XI. Oei dinainte, Zarzavat, Z:H'Zlwat, Naţi-o! (.\i:ăndiţ:i eBil cu fugt). Ascultă­ me, domnişorule, d-ta te porţi ca un netrebnic. (�(}:J.l{lnlici. (resllcilldll-şi ll1l1RtCill.;1). Ascultă, cii­ zet.uro, păzeşte-ţi vorbele c'ai s'o paţ.i cu mine! �jbrz:wat Am să te invet minte! , Condulicî. (pă�inil spre dCtlsul) Ce-ai spus? Z'}'QZftV. (in p:ntc). Nll�i fmmnf1, dar e foarte pliicut (ta!'!)). Ciint din clavÎr, cetesc, vechilul şi vat.avui imi vorbesc căte odaUi de trebi; mi-ar l>lăc?� să merg calare, dar". n'am cu cine. Stau cănd la ţară, cănd in oraş dar aici la vie imi e mai drag: Am o gl'Minii veselii, ca un pavilion ., .Aţi fost in pftVilion? Ttmur. Nu ărH;�t. Zoe. Trebue să v1-1 aret, El e locul meu fa­ vorit ca şi cabinetul el-voastre de artă. A! Am să ve rog să-mi scrieţi ceva in albumul ce am a­ colo. In el am adunat toate suvenirile mele cele plăcute. Timnr. (in par-e). E mult mai frumoasă decăt portretul. (tare). Dacii-mi daţi voe, voiu scrie in el patru versuri pe care într'un moment de inspi­ rare le-am scris sub portretul d-voastre. Zoe. Aţi SCr1S versuri sub portretul meu? Căt sunt de curioasă să le cunosc. 'I'nnur, Este o comparare intre copie şi intre originalul cum imi inchipueam că trebue să fie. Zoe. Spuneţi-mi versurile; doresc să le cunosc. 'I'imur. Me iertaţi, le voiu scrie dar nu le voiu spune (in parte) O! înţeleg pe Berbeceanu I Aşa de frumoasă! "t .zoe. Dacă sunteţi dispus-mergem cs�lin grădină ... Timur. Cu mare mulţămire. -'Doamna mea! (ei dă braţul şi ea arnundoi priu nş'i din fund), semNA X-V. Măndiţ��. (intră in acel moment prin stinga, merge pe vărful picioarelor pănă la fereastra din fund şi ei urmează cu ochii), Eaca l Eaca! Eaca l Cum işi dau braţul şi tot şoptesc amundoi l Uite căt e de roşie! De mult n'am vezut-o at;la! Şi cum ei zimbeşte 1 Şi cum ci zimbeşte ! .. Dar şi Berbeceanu, ce dracul: avea să mai aducă pe acesta aici? Cum şi-o face omul singur, nu i-o face nici dracul! Ha, ha, ha! şi par'că Berheceauu nu-i Ulai urit decăt densul, deşi acesta are un nu ştiu ce··-(lar elin toţi tot diavolul cel de Condulici e mai cu haz: cu botfortele şi pintenii lui şi musteaţa resucită, pal"că-i un ghenerariu, hait.! Mallditia, Zar::m:vat. Zarzltvat. DuduCf't M.ăndiţl't, am venit să-ţi spun curat că jF;toriile aceste nu-mi plac de loc. Mii.ml Ce nu>ţi place, vataje? Zarz. Să laşi mata pe un om din lumea toattt să te iee aşa. (Vl'i1. s'o apuce de talie), l\Iă,ud. Ia me rog, mo rog 1 (il impinge departe). ZIU'Z. Un venetic, un Uirie hl'ău! Mrtlltl Şi me rogI ce-ţi pasă el-tale, vataje? [32] Nu-mi vorbI aşa, că me Super 1 Ei ş'apoi? Mult co--mi pasă.! Ştiu ()li ce sit fn,;: w lW8(), Nu CUlTIva m(\ fii 1111lellInţl) hirb ZP.l'Z. Putl'egaiu! Bine. Va şti cucol1iţa, cum laşi să te curtenească berbantul cela. Mănil.. Aşa? apoi am s(t spun şi eu (�um ştii Ce vrei? (in pute). Ou căt ii să-ţi faci trebuşoarola, cum mistui averea cuco­ niţei : una mie, una ţie, una mie ... Z:!!'z. Minciuni! l?:It'lud, Mincinni? Ei Iasii că toate S'OI' da pe faţă, lasă .. Zarz. Bine! Va şti toată casa cum sai in capul tuturor martafoilor, , I\'Illuel. Sar in cap ... Na! (ei dă o palmă). Du­ te de spune şi asta la toată casa! (esc), §CENA XVII Zarzavat (singur) Zoe, Zal'zavat. Zoe. \iZ\t:!:ă fără ,ţ v(,dc pe Zarz�.Y:d:, se ll�ază pe nu jilţ şi apăaăndo-şi capul pe mănă stă pe găndm·i). De si­ gur i-a plncut figura mea, căci altfel de ce ar:fi luat o copie de pe portret? L'[t pus in cabinetul unde stă toată zioa; se uiUî, la diinsul. ,. deatunci Oare nu m'am făcut mai urîtă.. (se ti tii int!"l' 0- gliud,\) Par'că nu! §CE.N A X V ni. Ce-a fost asta! Vai de mine! De cănd sunt n'am pălit aşa ruşine! Hîrb betrăn, putregaiu! Ş'apoi imi mai dă şi (f!\('e gesln: unei pa'me.) . " Asta nu se poate trece aşa ... Zarzavat nu-i omul care sufere de aceste! Trebue să-mi resbun, trebue să arăt cine sunt! Ei lasă, madamă Măndiţo, că ţi-oiu da eu nasul in jos că prea nu te-ajunge cineva cu prăjina! Dar ce să fac? De cănd a venit Timur ista in casă, cu voI in tirul cel de Condulici, s'a fă­ cut toată iucurcătura! Trebue daţi afară, trebue dati afară numai decăt! , Zoe. (rudi H--l �tu!:tl), POlll,rU t\� Htele versuri st'>l'h,e suh portretul. meu .. , (H'f!l'lllă). Zal'z. CuconilA Zo��, (c(> şi sus) A venit iarna trecuti!' in oraş . .. poate voca sit me cunoască,.. dar, de si­ gm·. .. şi eu eram uUl:Jh ., eăt de reu imi pare! ZUl'Z. Cuconiţtt cii �til1 Ce' Zal'z. Ce-mi pasă? fireşte ce-mi pasă, cum să nu-mi pese? Eu găndesc că ... dar i-am arătat cu lui! •.• ll'lăud. Ba că chiar! ha, ha, ha! Zarz. Eram să-I fac bucăţi! Măml Deaceea te luase pe fugă ( Luaţi-l de pe mine că-I omor! Ha, ha, ha! Z:nz. N'am vrut să fac larmă mare, căci altfel ai fi văzut mata cum jl inveţam minte. Dar să nu-mi uit vorba. Am venit să-ţi spun că nu se cuvine unei fete bine crescute ca mata să glumeşti cu aşa un pierde-vară. Mata nici nu trebue să te uiţi la densul ; matale iţi trebue un gospodar aşe­ zat, liniştit, ca ... Mănd. Ca d-ta, vataje, ha? Z1\rz. Fireşte, fireşte. Ş'apoi adică nu sunt bun? Sunt un om verde, cu inimă, am căsuţa mea, am stărişoara mea. Ştiu că femeea ce m'a lua va fi norocită! lUănd. Oare? Z:\l'z. Zeu aşa: Nu te uita că aret eu cam aspru, de soiul meu sunt blănd ca un miel. Aşa sunt de bun şi desmierdător ... 11Iănd. Nu te cred. Zarz. Cearcă, dudueă Măndiţă, zeu cearcă! �1 ănd. Cum să cerc, vataje? Zal'Z. Dar nu-mi tot spune, vataje, duducă Măndiţă, zi-mi pe nume: Zarzavat, Zăl'zăv(tţel! Măml Zărzăvăţel ] ha, ha, ha! Zarz. lhi! Ce bine iţi şede dînd vorbeşti aşa. (s'apropie). Mata ai un glas aşa de dulce, ca o pri­ vighitoare, (vl'a s'o iee de talie) ca un canaraş. (V1'1 (s'o şărut{,). ll'IăIHl (f<:spillgendu-l). Ai nebunit, fugi incolo ori te ." Zal'z. l�ănd. Ziî.l'Z. l'tIăml. ce eşti! Zarz. ('mpfl'at). Hil'b br.tr(m? Lasi.i am să spun cuconiţoi. Măllil. Ce ai să spui, putregaiule? , , -�-� ..... -...-.-"""- � -��,� ... [33] NU TE JUCA CU l>RACUL. 33 SmtNA XIX, Tirnur, Condulici (iutl'ă), Zarzavat lrt uş� din dreapia rrimnr. Condulici, ai să pui şelele pe cai! {j;mtlulid. Aşa de degrabă, d�nule maior? ':['imul'. Aşa de degI'ilJ:irl. Nu mai pot. sta aiei, n'am linişte.,. lUCl'ul devine serios. CO!1V. Llt. nunl XHi, tIO(;,li� o. p]'ive�ti mai mult, cu atăt figura lui imi este mai simpatică. . Zurz. Eram să ve spun ... ZO�. De vechilul de la moşie. .. mă rog altă dată .. ' Z!u·z. Ba nu, cuconiţă, eram să ve spun că de dind ci. Berbeceanu au adus aici pe el-nul ista .. cu feciorul seu... este o nerăndueală in toată casa ... Conduli ei. Serios, pentru el-voastră, el-nule ma­ ior? dar eu ve ştieam mai zdravăn. Cănd eram amundoi in cavalerie erati cel mai voinic din toti ofiţerii. (in p-rt«). l�u-mi vine ele loc la socoteală să plecăm! 'I'unur. Zdravăn, zdravăn .. , cu barbatii, dur faţă cu o femee ... . Cond, N'aţi făgăduit el-lui Berbeceanu să ju­ caţi rolul de amorezat şi acum ve este frică? 'I'unur. Frică, mie '? Zal'z. (in parte). Ce insernnează asta'? (se dă după perdea). Cond. Sii trăiţi, el-nule maior, dar p ar'că aşa se arată: cine fuge de primejdie .•. Ttmur, Eu fug de primejdie 1 Ai dreptate, tre­ bue să remăn. Cum, o femee să 1111.'\ prindă in laţ aşa de curend l ... Cond. Nici nu-i vorbă 1 Tirnur. Dar dacă ... cu toate aceste ..• tot e mai bine Srt Il: ergem 1 Cond. Eu ştiu că v'aţi dat cuventul, el-le maior; căt despre mine putem pleca. Timur. Ai dreptate. Mi-am dat cuventul şi trebue să-I ţin. Dar dacă cumva astă femee ... fond. Eu nici n'o găsesc aşa de frumoasă. Tunur. Ba este. O! frumoasă este, fără in­ doealrt. Cond. Să trăiţi! Tocmai dacă este, trebue să nu ve daţi. Eu unul nu inţeleg ca noi barbatii, mi­ litarii, S(t Ile pleciim aşa ca mici trestii, noi suntem voinici ! 'l'imur. Cine dracul i-a d,tt lui BCl'beceanu ideea acestei ne11orocite ispite! Zar�. (in 1'l1.rtc). Un complot 1 11imHr. Dac'oill vede, ş'oiu vede, am Srt spun lui Bel'bocemm cum stau lucrurile, facă ce-a vrea I (JulHl El v'a dislegat do ori ce l'espundol'e. A :.li!) aşa: ion I1supm mOft ull11ttl'llc o1'i CIl�'e tî?' fi, Cule:\g�l CINt sem(Jnftt! Zrt!'z. (in 1).\rt;:;). Satana. dracului t Yl'hmu,', Aşrt este... insă " pe din dos, m' fi o tradare. Nu; trebue să-i spun verde: Bel'becene, m'ai pus in foc şi m'am aprins, eaca! Doaceea nu mai pot da inapoî! Cond. Adidt ... Hlsaţ.i-l sit ve intrebe el. .. T,mui'. Şi ti trebue să-i spun, numai cledtt, 11.1tmintl'Blr.1), nu ar fi nobil, din l)artea mea •• , dar (la u�li). Am să te dau nf'al'(t! (sver!e Ui/It �i ese). Zarz,. obte f Zoc. N'oiu mai primi pe d, Berbeceanu şi n'a mai fi nerăndueală, Zal'z. Nu el; el e foarte de treabă, dar cela­ lalt, .. are un fecior necuviincios ..• Zo{'. (mănioasă). Caută-ţi de treaba d-tale ; şi Srt primeşti bine pe oamenii străini care vin in casa mea, m'ai inţeles? Zarz. Dar cuconiţă, am inţeles; insă feciorul .. me iertaţi... se poartă cu Măndiţa... ca un ... nici nu ve pot spune ... Zor. (�pritsă). El se poartă foarte bine. D-ta eşti un netrebnic... te cunosc eu! Z:uz Eu, cuconiţă '? Ferească Dumnezeu! Eu sunt omul cel mai credincios, dar el-nul ist străin cu feciorul seu nu sunt cum se cade, . , Dvvoastră nu ştiţi ... sunt nişte chilipirgii. Zoe. Eşti un obraznic, te amesteci unde nu-i treaba d-tale, ZUl'z. D'apoi bine, cuconiţă, me cunoaşteţi de atăţi ani; eraţi mititică cănd am intrat, Zo('. Maro, mic�t; m'am sliturat de purtarea d-tale ,. Dadî nu te�i schimba, am să.-t.i (lau dl'll­ umil (80 SCOLi1;;' 7i :le illllrf;ilpiil. Fpre Ilşa llm ur'li1plU). Zarz. (u; lllr,lC(:.-Cl), Vai de mine! Un vechiu fe­ cior credincios Cit mine, pentru necuviintele unor străini 1 ... Zoe. [34] tu pune şelele-ce-i bine nu-i reu. Trebue să fim gata. Cond. Bine, mă duc să gătesc (in parte) Să las pe Măndiţa in ghiarele moşneag ului ! T!ITI u r. Mergi, şi aşteaptă ordinele mele. Oond. Doresc sănătate! (ese). Zarz. (incet), Aşa ve-i povestea? Ispita, com­ ploturi 1 Ei lasă că voiu da eu pe faţă! (ese pe uşa grădinei), SCENA XX. Berb e cean u, (intrăud iute prin uşa din fund) Timur. Berb. Imi pare bine că te găsesc. Ei spune-mi, cum merge? rrimuI'. Nu merge cum ar trebui să meargă. Berb. Ai adus vorba despre mine? 'I'imur. Nu, despre tine nu. (in parte), Trebue să-i spun tot. Berb. Foarte bine; nici trebue să pomeneşti de mine. Cum ţi s'a părut tristă, ori veselă? 'I'imur. Nici tristă, nici tocmai veselă. Ascultă Berbecene ... Berb, (curmăndu-l). Nu suspina câteodată ... aşa in taină? T unur. Imi pare .. , nu ştiu bine .. dar par' că suspina căteodată, . -Rolul ce mi-ai dat ... Eerb. (ca �i sus). Suspina?.. Biue... foarte bine. Şi tu nu te-ai făcut că iei sama şi n'ai in­ trebat'o dece suspină? Tmml'. .Ba. par'c�i, am intl'ehat'o (in parte). Ne­ suferită ])osiţ;ie! (tf1rc). Berhecene, lucrurile nu pot merge aşa mai departe. 'fierb. Cred şi eu ... dacă te g{tsesc aici in loc ca să fii cu densa. Dll�t.e la mOlllent .. caut-o ... vorbeşte-i. .• la dracul Timul'. Nu me duc, ori nu mai 1'osllUnd do urmări. nerb. Nu ţi-mii spus dt l'OBIJUlJd ou'? nUl' du-tu nstăzi! (ui!l.tlldu·ge !lC fe!" Mhă). Eu,ca, o y?;d il! gră­ dină, colo in almtOa eeOll.,. aJuargi:U �rimal'. vaa. rue voiu inamom ... nerb. Se 'nţelege cii treIme să al'eţi înamorat. Du-te l'ăpe(le, haide 1 (il imp'ngn aflllii, Timur (tie). Ce indărătnic 1 Nu ştiu pentru ce am o presimţ.ire de ustăzi se va boUi}'l soarta mea. Ea era ti'tcută, sus- pina ... {itră EL pomeni numele meu ... tocmai asta-i un semn... dar, inima imi spune că astăzi, chiar astăzi voiu fi fericit. .. numai puţină răbdare ăncă ... trebue sit mă ţin ascuns... şi dind me voiu areta ... in adever am avut o luminoasă idee! (ese prin fund). §CEN1� XXL Condulici intră prin u�" gră Iinci, apoi Manditia. Cond. Oare unele să fie puişorul cel de fetiţă? Am căutat-o peste tot locul şi nu-i nicăiri , .. par'că aud ceva colo in odaoa ceea (se uită pe borta cheei). Tocmai ea este (iuşeşte). hern, hem, hem! Se face că n'aude, şireata l (căută un aer de marş). Bum, bum, bum, bum, bum l Nu vra s'audă! - Măndiţo, pst, Măndiţo t lVf:înd. (deschlzăud uşa şi scoţend capul). Ce-i? Cond. Ia vin incoace, c'am să-ţi spun o oarecică 1 nlăud. N'am vreme, am treabă! (inchide uşa). Cond. (in parte). Drăcoaica l (tare). Ia mai lasă treaba, că nu dau Tatarii l WIănd. (desehizellll'uşa şi arătăndu-snj, Ba dă un Tatar musteţos şi obraznic. (vra să închidă ula, Ooud. se l'iipedt' 111 o •• pură de mănă) Cond. Te-am prins, păserico ; deacum n'am să te mai las 1 lV1.tlud. ((\('OH(l că vra s-' se ducă). Ba lasă-me zeu, lasă·me, trebue Srt mc duc. Cond. Ba-i mai sta şi cu mine, . că Olll sunt şi ou. �:ni]JJl la fii cmninto, că are să 118 Y�dă va­ tanl1. (\,ud. Nu ne-a mai vo(!(' el că am să-i scot ochiil-Mttndiţo, Mălldiţo ... tare n'asculţi mata! MJmd. Ba bine c{t tc-oin asculta, că bune lu­ cruri mc 'nvo·ţi. Tot mai bune dedtt uihania cea de moş� nettg. nil, ulei il-ta lliJ eşti mni doUenbLi,"� Eal' iti rO::Jueeşti JU1uitenţa? () r(jsur.e8e c'rl�a fit(5t'lllll 1It' soldaţii mei si\. w'm;w!tc, CLLml.le vorboam, ei nu inclr!bmeau să zică nici dire! l'tHiuiL Dar vezi că eu illdrii;t.IlPsc. Coml Cum te-aş invq;n, puţin şmotnt măn.!., Şmotl'u? Ha, hit, ha! Ce fel de şmotl'u '1 » 'II [35] NU TI� JUCA CU DR!CUL, ZCll'Zavat, Berbeceanu Berboceanll (intrll), Condulicl. SfENA XXii. SCENA XXUi. (in parte). J,. (f(lrioE). Eşti un intrigant! ZaI z. Fereasci:'t Dumnezeu! El e un viclean ... ll,'rb. (apucăndn-l de pept). Să-mi dai dovezi, ho- ţule, ori te... (il sgă!\ic). Z�\l'z. Dar lasaţ,i, pentru Dumnezeu! Nu sunt eu de vină,; el, el ..• llcl'b. Iţ.i spun că te fac prav şi pulbere de spui minciuni. Zarz. Eaca imi paro C�t vine cuconiţa. Vorbiţi cu densa ... llm'b. Am s[L-i vorbesc.,. O! Am Sft-i vorbesc., . . Zal'z. Şi dacă iţi mai vrea dovezi, Jilsaţi pe nimc. (ese iute). §CE��A XXIV, Berbeceanu, Zae (h,tră şi se o.'!Hză pc un 9c�\\n;). Bei b. Doamna mea, ve rog S�t me scusali, dacă am stat aşa de mult ... un interes insemnat. Zo{'. D. Berbeceanu'( Aţi fost dus'?. Bel'bcte.iIHl. (iu p,,-,ic), Oum? Nici n'a luat Gama?. (tare). Insă m'am grăbit să me intorc. O zi petrecută in societatea d-voastre este pentru mine o zi de serbătoare .. , .zne. (distr.u ă). Azi e serbătoare ? Berb ' ce nu. Ziceam că o zi petrecută in so­ cietatea. d-voastre este pentru mine o zi de ser­ băcoare, Z"c. rjucăuduse cu df'getde pe mv,sÎÎ" nerăbdătoare). A! Berbeeeanu. Decănd v'am fost presentat=-sunt opt luni-la un bal dacă ve mai aduceţi aminte ... Z�fe. Aşa ... mi se pare .. Hcrbecean«. Era la cotilion. Acele momente au remas noşterse in memoria mea. Zile. Nu ve pare că-i cam frig astăzi? Berbeceanu. Din contra e cald; zi ele vară. Dar atunci eram in mijlocul ieruei, era in şepte Ianuarie •. , nu voiu uita această. dată niciodată .. ulitele , eran acoperite cu zapadă... A treia zi-era o Dumlnică=-oănd am venit să ve văd , .. Zne. Aşa, aşa! .. nu ştiu pentru ce par'că simt nişte fiori. Berbece-nu. Nu ve simţ.iţi bine '? ZUl'. lYIe cam doare capul; am un inceput ele migrenă. llled,wcc;!lW. (cu neCRZ). A! ve doare capul? Se vede c{t v'a apucat deodată; azi dimineaţă eraţi bine •. , Zoe. Aşa sufer adeseori ... (in pnte;. Ce supă­ răcios! Berb. (semem). Şi ..• ve ţine mult? Sunt in­ grijit ... ZOP. Nu 0 nimic... imi trece, dac�, me odih- nesc J.lu tin. Bel'b. Me retrag, doamna mea .• , Znc. La revedere! Berb. Voiu venI indată cu Timur Sft luăm CO.11- gediu. Z(IC. (in parl.e). Cu TimUl'? (tare). Puteţi sta, in­ dată imi V::t trece. {se 3co:l.Iă). Nu e nevoe să ve du­ cet,i; me intorc la moment. (se in, hină şi "se) BerI>. (se iurhină). Doamna mea! SCE8A XXV. Zarzavat (intrăllC1 p'in t';md}, l":lerbeceanu Ilcrb. ([1 imbl{t\,du-sc furios pr II Ci\Sl\). O! Asta trece peste marginile politeţ.ei. -" � [37] 37 Z'H'Z. (umblănd după dănsul), Ei, v'a plăcut? Berb. Să uu-şi aducă aminte de intăia noastră intălnire, cănd am vorbit de acel moment de atăte ori. Z:wz. A uitat tot, tot I Berb. Sit zică, că o doare capul! Znrz. (arătănd inima). Ici O doare! Berb. Să-mi dea a inţelege că societatea mea ei este superătoare l Z fi IZ. Dar ia să fi. fost celalalt! Berb, O! Sunt furios! Z'lI'Z. Veniţi să ve mai aret eu .. Berb. (oprindu se). Ce vrai să-mi arăţi? Z .rz. Veniţi cu mine, veniti! Berb. Deaceea Ştefan cerea numai decăt să plecăm, ., il mustra cugetul .. , ZIH'Z. Ienicerul cel de Ccndulici l'a indemnat să nu slăbească! Nu ştiţi ce hoţ de codru e acela! .B rb. Mai bine al' fi fost SEt plecăm, cănd mi-a propus. Zafz. Era prefacere. D. Timur e un viclean ca şi panţirul lui. Betb. O! ZUl'z. Veniţi cu mine să ve dovedesc. Berb, Dacă m'oiu incredinţa... atunci ... Z:i rz, Haidem, haidem! (es amundoi). SCEI'i A XXVI. Timur, (int,ră pe U�ll ce dă in grădină). Mi··am fitcut datoria. Am vroit să-i spun şi n'a vrut să m'asculte. Deacum nu mai clau inapoi! A lui e vina! Aş fi un nebun să jertfesc fericirea care abie imi zimbeşte ... Acum trebue să-i vorbesc ei, trebue să-i mărturisesc totul �i ea, respingă-me dacă voeşte! ... Eat'o! SCENA XX-VH. Zoe (intfă), Tim.ur, apoi Berbeceanu �i Zarzavitt. 'r.mnr. Doamna mea, sunt fericit de a ve in­ tălni aCUllL Trebuea să ve vorbesc, să vi� fac o mrtrturisil'c ... Zoc. O llliJltmisil'e ... cu un ton aşa de grav'? me spărieţi! 'rimuI'. Am mint-iti n'l\n1 cer.ut eu să vin aici; amicul meu m'nu adus. Vrend să se incredinteze daGLt receala ce-i arătaţi era adevărată, m'a făcut instrumentul ispitirii sale. .Zoe. Domnul meu 1. , . 2\'imu1'. M'am impotrivit cererii lui ... i-am zis că această incercare poate avea urmările cele mai fatale. Z e. O asemene purtare! 'I'imur, Eu sunt nevinovat. Zoc. Nu ve credeam in stare să jucaţi un ase­ mene rol! 'I'imnr. Nu mă osîndiţi căci eu sunt cel mai pedepsit. Am venit să ve cer ertare. Bună şi in­ durătoare, precum sunteţi, nu mă veţi uri pentru un joc ce-l credeam nevinovat. Zoe. (făcendq-i un semn cu măna). Duceţi-ve, fugiţi! Tvmur. V'am văzut ... şi din intăiul moment toate ilusiile tinereţei mele, au reapărut vii in ini­ ma mea. ZOP. (îşi acopere f;tţtt c.r miinile). O! Ce-am trebuit să aud! (in acest moment Zarz. şi Berb, intră in fundul cdăei şi se ţin as unşi după pords», Hl'etănd(l-se numui din vreme in vreme). rl Imu-. Nu ve intoarcaţi faţa de la mine! Un cuvent ce veţi spune, vai hotărî dacă trebue să blăstem intămplarea ce m'au adus aicea, sau dacă trebue s'o fericesc pentru totdeauna! Bcrb. (in fund incet). Ce-aud? Zarz. (asemenea). Ce v'am spus eu? Zoe. Nu ve cred, nu pot să mai cred!. Timnl'. (căzcnd in genunchi). Credeţi in amorul cel mai adănc, cel mai arzetor. lhl'b. (incet) Las[t-me, lasă-me, am să-I. .. Zlll'Z. (ascm. ţjinc111.1). Ferească Dumnezeu 1 Să nu cumva ... ZO{�. (făr' a int(i:il',e fv,ţa). Sculaţi-ve! TimuI'. 1Jn semn, un singur semn că nu dis­ preţueşti pe acel ce ve iubeşte!". (Z{)e fă,r a intoarco fuţtt ei intinde rnăna, 'Timul' i-o sărută cu pa1iune apoi seu­ lăTJdn r,e). O! sunt omul cel mai fericit! Zoe. Ce-fl,m făcut! (fug" in odaea ei). SCENA XXVIII. Berbeceanu, Zarzavat (inaintftnd) Timur. Ee!'h. A! Domnişorule, de aceştia imi eşti! '1\ mur. Ce este? [38] 38 NU TE JUOA cu DRACUL-POE:SII. Berb. A! Dvta ai venit aici ca să me vinzi. pe elin dos? 'I'lmur, Ştii tot? Imi pare bine, căci pe mine nu mă mai ascultai. Berb. Indrăzneşti ăncă a-mi vorbl cu acest ton! Tiumr. Ai spus Cit primeşti urmările incercării tale ori care ar fi. Tu eşti viuovatul! Beri>. In loc ca să intri in păment de ruşine, tu imi faci ăncă mustrări! 'I'imur. Tu eşti orbit de patimă, nu ştii ce spui ... Beri>. Ba ştiu, ştiu prea hine. Te-ai folosit de mine ; ai ascuns sub masca prieteniei negrele tale planuri 'Lrmur. Berbccene! Z:1rZ. (in pnrte frecăudu-ş! miinile). Bravo! bravo! Berb. Mi-ai legat ochii ca să nu pot vede. SCENA XXIX. Cei dinainte, lVI:anditia .. Măndiţa. (in parte). Ce este, ce vuet e acesta? Ttmur. Berbecene, nu uita că aici in casă un scandal ar fi neertat ... llcrb. A! vicleanule! Ttmur. O insultă! Deajuns! Nici un cuvent mai mult! lUă.ndiţfl. Vai de mine! Au s{t s'apuce (le pept. Trebue să spun cuconiţei. (ese), Zarz. (in parte), Daţi de tot! Berb. Eşti un trădător! 'I'imur. Ai să-mi dai samă l Berb, Aceasta o doresc şi eu, chiar la moment. 'I'imur, Chiar la moment 1 (vor să cană). SCENA XXX. z o e intră din cahinetu! ei, urmată de Manditia; Condu­ Ii ci intră [le altă parte; Timur, Berbeeeanu, Zarzavat. Zac. (intrănd). Staţi !-D-nule Bel'beceanu, :0* uitat că ve aflaţi in casa mea. llcrb. Doamna mea. , . Zoe. Ve opresc de a merge mai departe. lUăndiţa. (!lr etăoel pe Zarzavat) El i-a inttu'tat; el i-a inverşunat! (so apropitJ de Condulid). Zoe. (căt.dt z:uz) De azi inainte nu llJai eşti in servicinl meu. Zal'z. Na 1 Vai de 11line! Zoc. (dUră Berb,l Ispita la care aţi voit a me supune, a avut resplata ce merlta.c-Dvnule Timur, eram aiCi-(al'lItă uşa). M'am încredinţat de adevărul celor ce mi-aţi spus. T.nHUI'. (apropiindu-ae) Viitorul va dovedi mai bine că sunt omul cel mai iubitor. (ei sărută măna). Beri>. (in parte). Ce infamie I Climl. (lnaintă el şi ţiind pe Mănel;.ţa de mănă). Cu­ coniţă, dacă voiţi-sarut măna=-să aruncaţi ochii şi asupra noastră ..• Zne. Ce respunzi, Măndiţo? It'!ăl1diţ:!. Ce să respund ? Nu ştiu singură ... Cond. Vra, cuconiţă, vra ; ascultaţi-mă pe mine! Zoe. Inteleg; aveţi incuviintarea mea. Zarz. (in parte). Crep de ciudă! nerv. Nu-mi remăne decăt a me retrage. Z iI'Z. Cuconaşule, dacă ve trebue un vatav, eu sunt liber. Bcrb. Bine, hai cu mine! l'tl.ăudiţ'l. Şi să invăţaţi că nepedepsit nime nu poate să se joace cu dracul! (Cortina cade). POE S I 1. STEJARUL. Dcelica.ţiune Pr-incesci Alex(Mcl'l":na. Ioa.n Ghita. :ITio8 llol)ilium tu qucque ... liOl'a.liu. Cu creştetul in cerind, cu brat,ele la soare, Incins c'un bl'{tU molatic de umbl'rt �;i 1'ocoa1'e, Mai m{mdl'll ca un Hege, Btă falnicul stejar; La poalcJ.e-i se 'niinde covor de iloricele [39] Şi 'n frunzele-i cu taină, un roiu de păserele Duios şi 'ngănă dorul cu zefirul fugar! POEsn. o! STEA .•• (din A. de Musset). El stă acolo singur, ca strajă neclintită, Cu fruntea tot mai largă �i tot intinerită, Pe care şi-a scris veacul povestea sa in sbor; Ce n'ar pute el spune, de azi şi ele-altă dată, Cănd boarei ce aleargă, prin coama lui bogată I·-a1' ela vre-o zină blăndă, un glas fărmecător l 011! căte visuri măndre, in taină 'mbroboelite , Plecat-au ele la trunchiu-ţi şi 'n doruri nesfirşite, Perdutu-s'au ca norii in haosul ceresc l . .. Tu Făt-frumos, cu plete de aur, zioa 'n soare, Opreşti pe coamă-ţi luna, in nopţi fărmecătoare Păstrănd un colt de umbră acelor ce iubesc! , Din caerul vieţii, temeinica Natură, Iţi toarce firul verstei, cu o resucitură Din fusul ei puternic şi vecmic creator, Şi tu te'nalţi tot măndru, cu fruntea tot spre ceriuri Nesocotind a vremii şi vijelii şi geruri, Ce-abia pot să-ţi răpească un frunzet trecător I Şi veacul care trece şi veacul care vine, Perzendu-se in noapte, te vor lăsa pe tine, N estrămutat tovarăş, moştenitor de lume, In cartea neuitării, să scrii numele lor; Eal' eu, iţi cer ertare, stejar nemuritor, Dacă'ndrăznesc, pe trunclriu-ţi il scrie al meu nume! O! stea palidă a serii, departată călătoare, Cărei frunte din a nopţii veluri strălucind apare, De pe bolta nesfirsită, din nalatu-ti azuriu , 1:' , Ce priveşte pe cămpio ochiul ten aşa de viu? Venturile 's potolite, vijelia lin se stinge, Şi pădurea 'n al ei murmur buruenilor se plănge ; Cu aripi impestriţate, singurel şi liniştit, Auritul flutur trece şesul verde smălţuit, Ce caţi tu, luceafăr dulce, pe-astă lume'n adormire? Tu, te culci şi după dealuri ale tale raze pier, Melancclică amică, tu te stingi ca o zimbire, Ochiul teu sclipind e gata It se şterge de pe cer. O! stea, ce cobori pe dealuri şi coline, blănda-ţi rază, Lacrimă de-argint şi tristă pe a nopţilor manta, Tu ce vezi din depărtare cum păstorul naintează Şi cum turma se in şiră pas cu pas in urma sa; Unde pribegeşti, stea blândă, in această noapte mare? Cauţi tu pe mal, in trestii, adăpostul ele culcare? Unele mergi aşa de măndră l'acest cias misterios, Mergi să cazi ca şi o perlă in al apei sin spumos? Ah! de trebui, stea frumoasă, ca SEL mori, şi frun- tea-ţi blăndă Să cufunde'n vasta mare porn-i blond şi auriu, Inainte de-a te stinge, un minut mai stiti lncindă, Stea ele-amor, mai remăi ăncă in palatu-ţi azuriu}, • NU TE 'NGRIJI ., (din V. Hug', Les feuilles tl'nuioIDuo "li). Do iodo nu.rla. Do todos nadio, Caldaroll, Nu te'ngriji, O suflet, de regi pu�i S{L domnească, De�acele mari victorii co fac sit isbucnească [40] Şi clopote şi tunuri deodată la un loc, Ce laud Providenta prin serbători pompoase, Şi noaptea, vin sub ceriul ele terguri sgomotoase Ca să ridice roiuri de stele şi de foc. Aiurea du privirea-ţi, spre sterile divine! Aici, in lume toate port vanitatea 'n sine: Tot sIa va alungată cu sbor aprins, turbat ; Coroane, mitre de-aur lucesc, dar nu durează Şi nu fac nici căt iarba ce Dumnezeu veghiază Să facă pentru păseri un cuib nevinovat! Căci vai! mai multă slavă, mai mult neant ascunde, In obeliscă boamba mult mai cumplit pătrunde Decăt in cuibul unele columbe au trăit; Tot Dumnezeu uneşte pe regi cu el, prin moarte, Corona lor ele aur tot crucea-i o să poarte, Şi cu a lor morminte e templul seu podit, Cum?. inălţimi ele turnuri, palate de splendoare, Pericles, Carol Magnu, Napoleon, Cesare, Nimic din ce nu cade şi SUL neperitorl Abis in care mintea se pierde rătăcită! .. Cu căţi-va paşi sub ţernă tăcere nesfîrşită, Şi pe deasupra sgomot atăt de-asurzitor! LA DOAM.NA .MARIA, .• (c1iu V. Hugo; Les fHl,llcR d'ilut.omne XXX,). Ah! e dulce it ta f'l'ul1te, ochiu-ţi e t.imiU, copilă: Şi cu toate c[L in tine, de ruşine sau de milN, Pentru noi, ptu'ltrezi ascunsă, taina sufletului teuj Totuş ctmd de�un suflu Sacru it ta inimtîri petruuslt, A tn inimi!t, ca focul sub cenuşa lui ascunsă De o dată varsă raze lllminiînd in jurul seu. Dar ridică mai des glasul, acel glas titcut in tine. Cănd ai ap[Lrut in lume, iilomela, cănturi line Iacob Negru{{i. Intona şi plin de raze astrul născănd, te-a privit. Pentru-a fi deosebită cu pecetea poesiei, Ai avut la căpătăiu-ţi chiar din leagănul pnmciei Pe un Dumnezeu, ce poate era tatăl teu iubit! Musica şi Poesia, virgino, surori iubite Dau inimei tale gănduri de dulceaţă nesfirşite : Geniul teu ascunde tainic doue sfinte aurori, Al teu spirit acum sboară sau prin versuri răpitoare, Sau pe un clavir ce geme sub duioasa ta căutare Revărsănd note sonore, fărmecănd pe-ascultători! Oh! tu faci poetul sara de te căută, te visează] Tot la tine el găndeşte cerul cănd se inoreaz{t, Şi cănd miezul nopţii bate adănc şi ingrozitor. Căci al poetului suflet plin de umbră şi iubire, Este floarea nopţii care dup' a zilei strălucire Se deschide şi la stele işi resfrănge al seu dor! P. V. Grigoriu, B i b i i e �; l� a il:' ! e .. ltlallunl {le espliearea inveţăturHol' morale­ evangelice de ]J[ii. N. Paeu, prof. la seminarul din Galaţi 1 val. de VIII şi 227 pag, Galaţi 1879. Geografia judeţului 1 şi� cu planul oraşului Iaşi etc. pentru clasa a II-a primară urbană şi a III-a rurală ele institutori] V. Ileceanu Gh. Icnă- 1 • T. (' u 1 01 o o 1 e- " T .' CIU;SCl� ŞI '. A'Cm:yre. V. o. c.e DD pag. J.U�l 1879. Pe nwlul gArlei, comedie in 1 act de Ascanio, o broşllI'{t, Bucureşti 1879. fioco:ii V('chi şi .Noi, de (}cor[J(J Mt4"lirmu, confol'onj;it ţilllltii in 3 F'evrua.ric 1870. O hroţntrU.j Bueu.reşti 1870, COllESPONDENTI. D-lui J. Mlllţum'm. In p!\rte 11'1 ocasiullc. D-lui E. A. in O !n ZaditT I Trebue să invefaţi intăi bine limba romiină, D-lui T .H.. Ce fJ�e din tOlvă poesi:.> de pe earia postală '?_ Nimic. Reri. Tipografia Natională. I I ! i 1 1. I , i 1 ) \ [41] 00 VO' BI Ţ 1 LITER carei luni. IN V ACANTE.*) , NOVEU\. 1. Insfirşit eată-me's acasă! - Căncle Balan sărl cel intăiu din trăsură şi era căt pe ce, in mişcările lui de bucurie, să rostoarne pe baba llinca care venea să 111e primească in scară. - Biata baha Ilincal ... Cum ei ste­ cleau ochii de fericire văzăndu-me earăş sub ocrotirea ei pentru două luni de vacante. Ea me crescuse pe hraţe, me invăţase tatăl­ nostru şi se deprinsese il 111(\ pri VI ea pe copilul ci. - Da nu vedeti, me rog, zicea l'a 1Jl dreapta şi in stinga, ce mare �i frumuşel s'a făcut? I-au lj,săriţ. musteţilc, nu fie de di� ochi! Toate slugile diu 7; ft:(olot'tlÎ şi [;11- ; 1 . 1 1 '1' rl' y - • ' cataru ŞI c ietarui ŞI moş "tOIUa gl'admftl'\I1, imi Gşire inainte să Jne Ul'cze (le, bună ve­ nire; unul imi lua pttlăl'ia din măni, altul mantaoa de peumel'e, un al treilea imi ţ,inca gemandanul; 81'11, in casă o adeverată reseoală. *) Urm!tre n Mvdei CăneZe Balew. VezI Couv l.Jlt. anul X, P!\g. 327. Conv. Lit. allul XIH, coala. G -- Hai la boerul cel lJetl'�n, imi zise baba Ilinca, că doamne, de mult v'aşteaptă l Cu stringere de inimă intrăi la tatăl meu care me sărută pe frunte, imi vorbt puţin după obiceiul lui, dar vedeam eu cum se lupta să învingă o lacrimă ce i se strecura de suh gene. Eal' clapă ce eşii de la tată­ meu, baba Ilinca care se ţinea grapă de mine, me duse in camara cu merinde unde sedeau ; gl'ămădite pe poliţe, cutii cu rahat, şiraglll'i de smochine, cozonaci, păstrăl11ul'i, stecle cu vutci şi vişnapuri şi cttte şi mai căte de cu re duceam dorul la şcoală. -- Na, gustă de ici cuconaşule, gustă de diucolo l ... că la. scoală stiu că vei fi măn- � I ' eănd pe sponei ... "Ce-Î drept găndeam eu lil mine, măn­ cănd, cănd din cozonac, cănd din pastramă ; decăt o zi la şcoală, mai bine (lonc acasă. Apoi intrăi in odaea mea. Ce mică imi părea odaoa docăud me făcusem maro! Me prim­ blam acum cu uniii la!'!!; printr'ensa ca un J.} c» adoverat sti1păn, stăpăn pc faptele mele, pe timpul meu, pe somnul meu, căci eram de­ parte de clopotnl cel superător de la şcoală ŞI de pedagogii cu ocbi pănditol'i. Era tot la locul lui patul cel larg din fundul odăei po (�al'C dormearn Co,ănrl eram mic, şi la mar· [42] gÎIlea căruia baba Ilinca imi răzăma scaune de frică să nu cad. Era tot. soba cea fără stelpi la gura căreia şedeam in copilărie ciun­ .chit, ascultănd poveştile ce-mi spunea in noptile de iarnă moş Toma grădinarul. Re! . " cu ce drag urmăream toate năsdră­ văniile din poveşti, şi cum mi se deschidea mintea la lumea cea fantastică plină de smei, de imperati şi de grădini cu fructe de aur! - Acuma moş Toma e ceva mai gărbovit, căci a trecut vreme la mijloc, dar tot ştie să spue cu haz despre Chiperuş- Verde- Voinic, şi Statu-Palmă-Barba-Cot. Două zile de-arăndul me indeletnicii cu aşezarea lucrurilor in odae. In părete imi făcui o panoplie de arme unde aninăi un iartagan vechiu, doue pistoale rugenite, puş­ ca ce-mi dăruise tată-meu de anul nou, torba, cornul şi pIos ca venătorească. Eal' in faţa armelor in celalalt părete pe o poliţă, aşezăi şeaoa, freul, scările, pintenii şi tot ce s'atinge de călărie. Venat şi călărie) eată doue cuvinte care mă fărmecau. Căt despre călărie numai Beiul, tretinul meu cel cu coama rotată ştie de căte ori era să m'arunce in mijlocul cănilor de la stănă dacă nu m'aş fi tinut cu amundoue măn ele de coama lui. Oănd însă puneam măna pe puşcă şi-i clănţ;ăneam oţelele, atunci era altă ceva! ... Par'c'o tainică :frăţie, o legă­ tură de dragoste se'nchega intre mine şi armă; par'că-mi venea să-i strig: "Sorioarc�, cu tine n'tm'l habar!... Apoi de multe ori o aruncam aşa fără scop la ochi, me'nţ,epe- 11eam voiniceşte pe picioare, me uitam pe t,el cugetănd in mintea mea ce-ar fi mai greu de nimerit, un leu pali o a1;,ă de. paingăn, NH' dînd o dam jos de la ochi, lui se părea curios să, nu ved cel putin leul culcat. la păment, Cetisem multe despre venătorii ele lei elin Africa, şi me intrebam adică ele ce n'aş fi şi eu un venător ele lei? .. Un vănător de urşi cel puţin. Ce? nu-s şi eu om ca denşii? Dar pănă cănel s'ajung să me mesur cu urşii care nu pre foeau prin vecinătate, rne hotării să merg la viclenele răţe ce in ade­ VeI' foeau in stuhul de pe iaz. Nici o indocală nu aveam că n'am să me intorc cu torba plină. Ce-i o raţă pe lăngă un urs? De cu sară, imi făcui atătea patroane, că. aş fi avut ele unele să sterpesc toate sburătoarele păn' la una, \;Î tot imi părea că nu's de-a­ juns; apoi imi pusei puşca şi torba Iăngă căpătăiu şi cu capul plin ele isbănzi venăto­ reşti, me culcăi hotărît să plec adouazi la răsăritul soarelui. Dar in loc să me scol la ciasul trebuitor, me deşteptăi in puterea nopţii cănd stelele luceau mai ochi oase pe cer. Imi aruncai torba in spate şi puşca pe umer şi eşii tiptil pe uşa din dos spre a nu face vuet. Intunerecul nopţ;ii, tăcerea aelencă, me tul­ burare puţin; însă gănelinelu-me la venătorii elin Africa care si ei merg noaptea la le'i, imi făcui curaj şi plecăi inainte. Prin gră­ dină trecui cu paşi bărbăteşti, deşi copacii imi păreau mai nalţi decăt de obiceiu, eal' cănd ajunsei in cămpul gol care se intindea nesfirşit spre ol'izon, amestecăndu-se cu in­ tunerecul, simţii că mi se moae inima. A­ tunci imi adusei aminte că drumul meu tre­ cea pe lăngă jităria lui Acsinte care avea un zăvod mare, şi reu de colţ, şi, deşi purtam pe nmcl' sorioara cu care 11.' aveam habar, [43] totuş mi-ar fi părut mai bine să inlătur găl­ ceava cu el. Stam astfel nehotărît, cu un gănd să merg inainte şi cu altul inapoi, şi cine ştie care din do ne găndurial' fi biruit, cănd deodată auzii la spatele mele un glas care me'nfiorâ din tălpi şi păn' in creştet: "Cine-i acolo? .. " Me intors ei iute, gata să dau foc la nevoe, cănd recunoscui pe Moş Toma grădinarul, povestaşul de la gura sobei, care me urmă­ rise neştiind cine umblă noaptea prin gră­ dină. Da bine ce cauţi pe aici, cuconaşule, la vremea asta? imi zise el cu mu'are. "Merg la vănat la iaz, rnoşule. - Apoi doar să fie rata căt o faţ,ă de arie să o nimereşti acum noaptea pnn In­ tuneric. "Moşule, ştii umbla cu luntrea pe apă? il intrebăi eu schimbănd vorba. - Apoi de l . .. căt să nu m0 mec la mal ca tiganul-vorba ceea-c-me pricep şi eu. "Hai cu mine să-mi scoti din apă dacă VOlU llnpuşca ceva. - Bine, cuconaşule, numai de ne-al' căde ţ:;eva in palmă. Acum nu mai aveam mCI o gl·ijă. Eram doi şi cu sorioara trei; puteam da pept cu cănele lui Acsinte.-Cănele lui Acsinte, intre noi fie vorbă, era un căne nepreţuit, �i să vede că ştiea deosebl oamenii buni de cei 1'01. Cănd am trecut pe dinaintea jităriei, el a prins să se gudul'e, să ne lingă pe măni, r,;ă ne sară cu labele pe pept, incăt moş Toma gl'ădinarul a trebuit să-I probozească de prea necump· etatul seu IJrietesllO' si au avut mu�tă , b , greutate de a-l indupleca să nu se lee după noi. .Mărturisesc că mi-a fost ruşme găn- dind că un moment n'am indrăznit eu, co­ gemite vănător, să mă intălnesc singur cu eănele lui Acsinte, Ne scoboream acum la eaz ... Aburi deşi acopereau fata apei ca un inveliş de noapte prin care nu străbătea nici una din ochioa­ sele stele spre a se oglindi; eal' apa dormea adănc impreună cu peştii din fund şi sel­ bătăciunile din fată. Două oare intregi ve­ ghiai la somnul iazului, cu puşca in mării, gata de foc, in care timp numai din cănd in cănd auzeam ca o notă perdută, in adăncul tăcerii căte un mic ocăit inăduşit a vre unei răţ,e ce cu botul sub arip{t visa, se vede, de apropierea duşmanului. - Curend o să se reverse de ziuă, c Line ::;ă mergem pe apă" imi zise moş Toma gră­ dinarul.c-Tn adevăr o dungă albie, sfiicioasă abia simţită se aretă ca un dor (lelJ81'lai la marginea răsăritului. Amundoi ne suirem intr'o luntre �l llJOŞ Toma grăc1inaml care era priceput la toate, luă vesla in mănă şi după ce mănă luntrea inlăuntrul iazului o opr) apoi in stuh la m31'­ gmea unui ochiu. Deacum fii cu luare aminte, că acuş au să inceapă a umbla dihăniile pe apă.­ Eal' eu, plin de nerăbdare, stam pregătit să le ucid pe toate, găndindu-me dinainte cu ce fudulie am să me intorc acasă .incărcat de venat. Dunga cea albie, sfiicioasă Cl'eştea, Cl'(j�tea vezend cu ochii, şi se făcea tot mai vi(�l Ulai strălucitoare; ai fi zis că un potop de lu­ mină caută să năvălească ar,;upra pălmjntullli neştiind pe unde să apuce. Eată vertul (lea­ lllrilol' imprejmnitoare, eatâ clopotnita din sat că s"apl'ind de-o pară roşie, eată norii [44] toţi in flacări, ear stelele ocrnoase rănd pe rănd se sting de pe bolta albăstrie. Stam faţă la trezirea pămentului, stam să intămpin soarele care se vestea cu atăta cinste. si mai , , mai că uitasem viclenele l'ăţ,c ce incepurâ acum să bată din aripi şi să-şi gl'ijească pe­ nele in culcuşul lor ele apă. Cănd deodată năprasnic se ridică din fundurile noroioasa ale apei un căntec asprn lung, asurzitor, ţe­ sut cu mii de note care de care mal ascu­ ţite, mai inţepătoarc, şi care făcu să tresară balta din fund şi pănă in faţă. Erau broaş­ tele care serbătoreau in COl' revărsat ul zilei. Căt de Mele erau ele, căt de discordantă era căutarea lor, totuş această, strigare de bu­ curie, această inchinăciune la soarele ce venea să le 'ncălzească, avea in sine ceva duios. Apoi in momentul in care soarele Înfocat se infăţişâ deasupra orizonului, căntecul 101" se oprl tot atăt de năprasnic Iil'ocum incepuse, ş'atunci balta rh7teptntă prinse săse frămcnte in jurul meu, Un pO]JOl' intreg de păscl'i furnica aClIlll ill tonle l)ill'tiic; lJătbllii eu cataligele 101' intinse se l'oteau in cercuri mari deasupra alJcj, găin\l�;ele "lJl'intene "ă­ reau de pe nufăl' lJe flufnt', stoluri de 1;:;1'aU1'1 1 v t� 't ., {'� v 1 ' • v 1 se S Jura aeat[ j!1'l!1 8Un�[I<;<.m('k-f�,1 f;PQllllH ce ventul ce căntn prin trestii, apoi nagă,ţi, pes­ cari, răţ,e, cllfllndal'i căntau, se scăldau, se jlIC[)1l pe ap{L şi ']1 yi�z(1uh fără gl'�jă de pri­ llll�(lia ce-1 ameninţa) eal' cu stam cu puşca la Odli, in(;w'cat, Lesnie(ecit, neştiinc1 111 ce S{L dau. AI· -1 !.{. • ArI' - \,llle-ll', CI«:Oi1n�:Ull:), Sll'lga 1l10� uma la ul'cchia lUca! ,i","tllllC1 do w� l'a (1; g'l'ase, 1)3 n liconsl', tl'l'(;Ul'e ociiillll r1l':l.su[Jl'a C::11Jldui meu, .1n ;:iI:;eea�i dipiî dăd.ui foc: cu amLluclolle tevile, un 1101' de fum imi imbrobodt 1111 mo­ ment vederile, eal' răţele vesele de neghi­ băcia mea, luare, vorba ceea, halichu-ile in plisc şi sburară mai departe. Ăncă două focuri date in deşert imi dovediră că nu e a,�a uşor de a :fi cineva vănător de răţe, ne­ cum de lei. -- Ferească sfântul căt sunt de tari la pene selbătăciunile aceste! zise moş Toma grădi­ narul. "Oare nirnerit'am vr'o una, mosule? , - Da cum nu, mai pe toate; n'aţi vezut cum curgea puful ele pe ele? "Era vederat că moş Toma vroea să me măngăe de neiscusinţa mea, deacea incetăi de a mai da focuri spre a nu me ruşina mai mult in ochii lui. "Ştii una mosule, eÎ zisei eu; astăai 11 'am noroc la venat. Hai mai bine S{L ne prim­ hlăm asa, 1'8 iaz, că-i frumoasă dimineata. , . , r1 (lt' j' 1 1 .- vum pot ,1\1, cuconaşu e, respunse e ; vom merge Întăi la ochiul lebeclei, apoi ne vom primhla po la ostrete ';') şi pe urmă pe cararea Duferilor. Iazu-i măl'icel, slavfL Dom­ mllLli, avem unde no intoarce. Luntrea lungă ea o suveică llmeca iute pe dll'iirile de litnb, eal' dccitud 111e hotăriscm să las venatul in pace, el par'c'anume işi bătea joc de mine. La ochiul lebedei era tocwai mijlocul iazului. Trestiile inalte [\­ cOpOl'eml malurile ele jur imprejur, aşa Gii lJe mai vezencl dec�t <..:01' şi apă, mi se l)ărea că plutesc pc lnciul unei mări. Ve nice lllain te aleargă dragă illdlilJuire, căci toate Ol'lzol1lirile iti sunt cll'sch [se! , CM,e intfLlllplăl'i pe maro a cetibem in co- ;;<) OSl:f'CţC lltU1l2J3C l\CSco.rH )'ii�te Hb.1j�.c i!e llHele aşt;zllle in tiI/V .. pClltru l)ă'Btnu·{�a 'pe�tel11i :priv�" [45] pilăria mea, toate imi veneau acum in minte, toate le vedeam aevea pe bietul iaz de pe moşia părintească; dar cănd ajunsei in ca� rarea nuferilor, visurile mele se 'mprăştiere dinaintea unei nouă pri velişti ce-mi atrase luarea aminte. )�ra o femee care şedea pe mal tiind cu măna întinsă o undiţă aruncată in apă şi de departe cum o priveam, albă, incăntătoare in farmecul dimineţii; imi părea că-i zina apelor. Căte nu se par unui om la versta de 16 ani! "Cine să fie, moş Tama? intrebai eu. - Me tem că-i cucoana Zamfirita, vecina , noastră, l'espunse el. Ea vine câteodată di- mineata la undit, , "Ia să mergem mai aproape de densa. - Uum nu, cuconaşule, că Doamne haz­ lie-i l Păcat că-i văduvă, "Veduvă? .. Ah! ... :Moş Toma vesll inspre densa, eal' cănd aj unsei in dreptul ei, simţii de departe căl­ dura a doi ochi negri aprinşi ca focul. Deşi n'o cunoşteam imi descoperii capul dinaintea ei, eal' ea imi mulţămr zimbind. Luntrea lunec, .. mai departe; cucoana Zamfirita 1'e­ mase in urmă cu undiţa in mănă ca o dră­ găla�ă închipuire in l'esăl'itul soarelui, eal' eu me intol'sei acasă cu torim c1c�al'tă, dar cu Hllma l)lină de cei doi ochi ne{jl'i apl'ill�i ca {UGll!. II. Pe GllGU,:lIl:1 Zallril'ita n'o (,\lnu�(,ealll: o v(�­ ZWil'lll IJlllJl
  • it.a ll1i soţie care nu�l r:;lăhoa din ochi. DnJ� h�rbl:lJ.nl L."U.f':"î.on. 8ul'lWHl!II de�i sărea f COOl peptul din loc, şi mneţ,it·, cum era do vin şi. de ;joc, 1.11' :11 căzut ruşinat la pămcnt, dacă pricoputa lui dăntuitonre nu ar fi făcut semn IăutaI'ilOl' să, tacă .. - De la nunta ta Marghioliţo n'am mai jucat aşa cu chef, zise 01, al'uncănc1u-se in n:mdnl '(Ului ;jilţ: ahio l'eSllflăndu�se ... Ia vin 1 [49] Nu! Hoţule! .. Nu! ... Pe tine mei mort nu te crea. VerI eu cum it.i ioacă ochii In , ,1 Pl'otopollU-i protopop Şi'ncit are �epte, opt, Darii en că '8 miream[ Să n'am una maca1"1l! Atunci fl'Llmoasa Zaml1l'it-n, vezend ei! 1\1- el'ul'ile se cam intrec cu şaga, e�'1 in hulcoll, eal' eu care o ul'mUl'iSClH tot. t.impul şi ClI ochii şi cu inIma, simţ,ii eiî îl. sosit oara lw­ tăl'ito3J'e sEi me apropii (le d(�nsa şi su-Î illh­ turisesc taina ce me nrdca. o masă deosebită, ��edeall faţă, in fat�. căte eu UD pahar de vin lJăl'int.ele catichetul �1i cucouul Andronaoh i BJ'lIstur. il. cest li i 11 UI'­ mă eăllt�, să incredinteze pc cel d'intăi că eo­ �crlll de nude e Ulai Imn decat coşerul ci(' lea(uJ'i pentm păstral'ea păpuşoiloJ'. Iusă din uenorocire pUl'intele caticliet nu se gălldeu la coşerul ele nu ele, precum nu se găndea nici la sfânta liturghie. Potcapul seu se odiliuea acum pe masă lăngă vinul chihlimbariu, eal' sfinţia sa, roş la f�ltu ca floarea macului, căuta pe prochimen glasul al optulea: Inserase cu c1esăvil'�iL'e, Era o noa lJte de t.oarnnă calclă şi senjn�, I,;i o lună ca o ziuu. l\[uillai ulH]e �l -tinde un ll)Îe 110Ul'U:: eret )c.:;(\ !,lrimLl\.' { !\i!'jl(;. dupal'tnto perdut.e anltn In lUuLdl, tiC v\.:( Ll ca niste Jucefol'i , pe lJălnellt, fucurile plugal'ibl' ee-şi pregă- teau cina de noapte. Niei e{t se puteri u,n timp mai potj'i vit pentru o purcche iubitoare, P(:ni'i la 1!I;;a bnkomtlui vcnii bine, dar dind coperită cu hCl'ghelii de cai, ŞI cu l1l!'lilC' dc' vite! ... Na Lalaurilor, arlaose el, improşcăud 1 ăutarii (;11 punmul de irmclici, Tot in momentul acela in fundul selei la , de me săI'tli,ăjei pe oln-az ... �tii ... ea m luna de miero : că doar incurend impEnim tl'eize�i (le aui de la. 6ÎsutOl'ia noastră. Ei! ce pecat. că nu mai pot fi berbant ca in ti­ nerete ! , Bre lăutari! ... Veniţi lăngă muie, po­ "run cl el, seotend dia buzunar un pumn de , , . irmleici. Vedeti voi ferăria asta'? Toată v'o arunc in cap dacă nu-mi veţi cănta, cum imi place mie, un căntec de fond de cele betrăneşti, un Ah! suflete ah! ca să-mi a­ duc aminte de pe dind era Marghiolita fată mare. E cam de mult de atunci nu-i vorIJă" adaose el făcend uu semn din ochi. "Na, bel'bantule, Na! ... să-ţi treacă de dorul altora, zise betrăna cucoana Marghio­ liţa, săl'utăndu-1 pe obraz din toată inima, i aşa că plăpănda spiţereasă spăl'ieti:î. îşi aco­ peri faţa cu mănile. Erau hazlii şi totodată duioşi de vezut. aceşti doi 1etrăni bătuti pe cap de bruma ernei, cum in veselia vinului se desmiel'dau ca nişte copii, el suspinănd după t.inereţ,ele trecute, ca nevoincl a-l crede heil'ăn. Lăutal'ii ine;epuse acum căntecul cel de fond: Ah! suflete ah! Era o mane de cele vechi turceşti, lungă., t.răgănată, in care nmnai un a,T't' ,.iN"i o 'j·\I'I"<:"',+n (,1" ('I"J'� T"",;;,!"t'<>r f�,,_ • �s. .. _l,-'{.' ţ -�, t\.-,Vt,!,LJ'...J ,,,-, u. {;ţ. ,,$ ,'l4.- �O ,,,-0.1 'l'l0'C . 1 i..'t f'" • w •• , • 1 1 1 0 a(�, CUC011U. ,�.;e,al1lCH lŞ! apl'UlhC el1i1illeu. -.. ,. A· 1 v" � '1 ' �l Se aşGha JIH1Clnanati.C .Jl1F a !d� peede llici O notă. dilJ căntecul betl'ănese. - Ce-mi spuneţi voi mie, bonjuriştilol'! .. strigâ el cleoclai'ă uităndu··se tint� la mine. Atunci erau vremile ecle lrunoj pe dînd 80 eănta ah! sufletc ah! .. , A tmwj ('l'a tura [1- Oon.,. Li�. MiUl XIH, \Jo!l,l� 7 [50] să trec prag-nl, să m'apropiiu de frumoasa V0- duvă, simţii că mi se tae picioarele. �i doar n'avea nimic de spaimă cucoana Zamfiriţa ; dincontra era veselă, frumoasă, atl'ăgetoal'€:, in să cu toate aceste, nu ştiu pentru ce, t:lŞ ii dorit Ulai bine in momentul acela să llle aflu in gura unui leu, ehcăt dinaintea ci. O! deşigur n 'aş fi îndrăznit niciodată să trec infricoşatul lJl'ag dacă nu m'ar fi chemat ca "ingură snli cuvent de a-mi areta focurile ee sclipeau in depărtare. Dar ele vreme ee me chema, de ce era să me mat tem? Era lUl semu vederat că dintre toti l)e ruine 111 'a găsit mai vrednic de dragostea ci. Iuibăr­ bătăndu-mi deci muna, paşII peste pragul fatal şi iutrăi in cămpul de luptă. - "Mult Stimabilă Doamnă I zrsei eu, aducendu-mi aminte de lecţia inveţată pc ele rost. Decăn.d v'am ve{ut pentru intăia oară cu undiţa in măn'; ..... - Ah! Bine ZICI, respunse ea, tăindu-mi \Tol'ba, eram la undit... Ai împuşcat mult venat atunei? - Am impuşcat ... cum nu ... adică n'am lmpuşcat. .. Dar decand v'am ve{ut fru­ moasă ... - In aclevel' a fost prea frumoaSft di­ mineaţa aceea ŞI cu noroc; am prins trei lini si o ochiană. , - Trei lini şi o ochiană, repetăi' eu ca un echo fără conştiinţă, simţind că mi se bate inima cu putere; apoi revenind la cuventurea întreruptă urmăi cu glas tre­ murător : "Frumoasă ca o {inc'î lUlscutli din spuma apei. .. permiteţi-mi .. > din joc 1lestins ... v d I .. 1 ./'. O' sn epun a pzczoare e . .. JJle"zz........ . era nesuferită stftrea in Cftl'O 1116 niimn i pămentul se i verteu cu mine şi mintea mi se intuneca. Cu toate aceste ca ornul ră­ p ezit odată din deal in vale �I care nu se mai poate opri, băigucam inainte cu­ vinte fiîJ'i.'t şir; şi cine ştie la ce capet aş li eşit, dacă reutăcioasa cucoana Zamlil'iţ.::t nu ar ii sbucnit deodată într'un hohot de ris atăt de nebunesc, in căt imi pierdui cumpătul cu dcsăviisire. Atunci tot ee-mi rernăsese , de spus din cuvăntarca pregătiUj, peri ea fumul din mintea mea; vederile mi se pa­ injiniră, glasul mi se stinse in piept, şi mut, irnprostit, remăsei cu ochii holbaţi, cu g;UI't1 cascată dinaintea rîsului ei fără sfil'şit.- O! moment ingrozitor! '- Atunci simtind că nu-mi rernaue altă ceva de fă- , cut decăt sau să me omor dinaintea ei, sau să fug ea un nemernic, me hotării, in buimaceala mea, pentru fuga nerner­ nică, şi eu vorba {inei neisprăvită, dădui busta in salon, lăsănc1 cămpul de luptă in ştirea lui Dumnezell; insă ciJ,nd să trec îndărăt pragul fata], mEi lovii nas in nas cu nesuferitul cel de Andl'onachi Brustur, cure după ce mEi mesurl1 un moment cu ochii lui incrncişaţ.i} se lipî de uşor lă­ săndu-me să trec pe lăngft el; eal' in urma mea aUZll doue hohote amestecate care se perdeau in intuneric. Salonul vuea de căntecul cel de fond: ah! suflete ah! Ouconul Ştefănică, restur­ l1f\,t pe jil1; pufăea din ciubuc şi sorbea acum din ochi pe madama spiţ.eroasa, eal' eu ca un om gonit din urmă de o }Jotae de lupi, alergrti desperat in odaea ce mi se pregMiRe, intol'sei cheea de doue ori in hroască, şi me culcăi, De astă dată in adevăr n'am inchis ochii noaptea intreagă, , .� .. « [51] petrec�nd�o intr'o scumpă veghiere pentru a-mi-mesura adăncimile ranei. N esfirşită-mi era durerea vezănd risipite intr'o singură clipeală, toate planurile de fericire ce zi­ disem in mintea mea necoaptă. La, ce-mi slujise latineasca, legătoarea cea roşie, ji­ letca de catifea, in care avusesem atăta incredere, dacă nu pentru a fi marture la ruşiuoasa mea neisbanda, intocmai ca armele unui soldat invins, dovedite ne­ trebnice! A doua ZI in spre zori m'am intors pe jos a casă, lăsăn d in urmă respuns că m'am dus la vănat ; eal' baba Ilinca şi-a făcut cruce cănd m'a vezut viind acasă singur şi aşa de schimbat la fată, Trei zile dearăndul n'am voit să pun piciorul il1 camara ei; trei zile dearăndul ani trăit intr'un suspin ş'un neastămper, cănd eată oă a patra zi baba Ilinca care era totdea­ una gazeta noutăţilor, intră in o daea mea ziccndu-mi : - Cuconaşule, veste mare! ... cucoana, Zamfirita se mărită cu cuconu1 Androna­ ehi Brustur l -- Sermana! , ., nu stiea cătă , otravă aceste cuvinte imi versau in inimă! .. Ştirea despre măritarea cucoauei Zam­ firiţei, luăudu-mi ori-ce speranţă de la vi- , , suril e mele dc dragoste, 111C hotării să me resbun asupra, viclenelor răte, de feme­ cască viclenie. Cu ciudă, luăi pu�ca din cuiul lUC dusei la ia�) �i toatft zioa dădui la focuri nenu­ mcmte in stl1h si in vent inciit hietcle l'�î,te J' , năncite nu se pricepcau de unde le vme acest nevinovat potop ele foc. C�tnd lllC intol'sei acas�î" 0ram mat 1'0- cOl'it, însă dentuncÎ ŞI pana astazi n'(l,m mai pus legătoare roşie şi jiletcă ele ca­ tifea. N. Gane. RESBOAELEDINTRE RUSI SI TURCI şi Inriurirea lor asupra Ţerilor noastre. Aşezarea geografică a Romanilor au ho­ tărît in mare parte mersul istoriei lor. Impărtirea lor de ambele laturi ale Car­ paţilor a dat naştere deslrinării lor poli­ tice; locuinţa lor pe cursul Dunării de jos pe de-o parte le-a păstrat naţionalitatea, pe de alta i-au expus la nişte inriuri iu mare parte dăunătoare d esvoltării Ior.") In marea aceasta, de slavi se gl:'LseşLc aruncată ca o insulă naţiunea romănă, Din această pricină Romănii au fost in toate timpurile puternic inriuriţi de slu­ voui; d.eaici provine elementul slavon in limba, obiceiurile şi biserica noastră şi numai elementul latin flt in starc SrL in­ vingă nceasUi puternică il1l'iul'il'c, s:ci, ;.;tH,' l'ucnsc�i, dupi\. veacl!l'i �j i-l8. dee na�tcrc unui popor nou de viţ;\' l'onmnicl:'L. Dar �tceastă inriul'il'e ca una ce a fo;,;t neCOTl- *) Romrmii sunt a�ezaţi jlJ partea rii,glîl'iteanii. It Euro­ pei peste ca·re in vremile veRelllui elc mijloc s'au lii­ \-il, popoltrde shw(Juc care au lIelruos pănă prin ('(1ll­ ll'ul �j Budul aCest€! părţi a lllmii in Boemia. �l GrecHI. agi; [52] ştiută a fost spre binele nostru. Ea ne-a facut ceea ce suntem astăzi, un popor nou, cu dreptul de nazuire la viaţă, la d esvol­ tare şi civilisaţie. Ea a şters de pe noi acea decădere cumplită in care căzuseră Ii.omanii stramosii nostri. precum in apusul , " Euro p ei au sters-o Germanii dăn d nastere , , popoarelor romanice pe care cu drept cu­ vent le privim ca fraţi, N'am fost insă supuşi numai acestei inriuri n econştiute, ci, după ce popoarele slavcrie s'au trezit, ele au inceput a lucra cu conştiinţă a­ asupra noastră şi această lucrare s'au a­ rătat a nu li in totdeauna spre folosul nostru. Astfel Bulgaria, Galiţia, Polonia si insfirsit Rusia venire una după alta să , , s'am estece in trebile noastre lăuntrice si , determinare in mare parte imprejurările istoriei noastre. Din toate aceste j�eri nici una insă nu avu o iru'iuriie atăt de in­ semnată ca Rusia, mai iutăi elin cansa În­ tinderii şi puterii acestei impel'ăţii, apoi 11inc1ci.t pro ducendu-se in un veac mult mai inaintati putea f:ţi, iec in slujba sa toate luminile şi toată ghibăeia politică, ce ca­ racterizează timpurile moderne. Dintre toate ţerile Europei Rusia era pănă mai odinioară singura putere orto­ itoxii neaternatC .. De la cueel'ireD, imperiu-o hii liizantill prin Turci a ramas asupra Ru­ ;.:iei dreptul �i indatorirea de a ap�il', supunere să nu faceţ,i şi să nu săvirşiţi făgădueli şi jurăllJÎnte de supunere." Pentru a cunoaşte mai in grabă respunsul V oevodu­ lui la aceste conc1iţ,iuni Tarii Ioan şi Petru H_�) lctoria ţerii romăl1eşti ed. Gh. loauid, Bucureşti 1879 p. 184 �i urm. Comp. Neculce.l ed. vechie pag. 209 �i 226. iI il' . [56] Il. -_._--- 7) Tr&.tat intre �erbi\n Cantacuzino şi Ioan şi Petru ţdl'ii Rusiei in Mitilineu J. c. lJ. 'il , I I � � I ,si HM e sl)J'e Marea-Ba1ticii trebuca sii clle(�rească nişte teri ce erau in stăpânirea S!!ediei. 0Ul'C acest- ' , scop el se uni cu Polonia şi D1me1ll31'ka. contra tenel'ului rege al Suediei Carol Xll. Pentru a-şi deschide calea in Mal'ea-N eagră, el intreprinde cxpediţiils sale improtiva A­ zowului. Turcii însă ştieau foarte bine că. de la stăpânirea Azowului aterna in mare parte liniştea imperăţ.iei lor. Ei vezuso pe timpul domniei Cazacilor �i a duşmăniilol' lor cu Poarta că aceştia in putine zile puteau cu corăbiile lor să ameninţe chiar Constan­ tinopolul. Cu căt mai mult trebueau să se teamă că această insemnată cetate să nu în­ capă in mănile unui duşman mai puternic şi mai organizat? Tocmai această teamă insă se implini; căci după ce Petru Cel Mare face in lG95 o expec1iţ,.ie zadarnică împro­ tiva AZOWL11ui, in a doua expediţie din 1 G9G reuşeşte a-l cuceri. Deindată el preface toate moscheele din cetate in biserici şi serbează cu mare pomdă sfinţirea Mitropoliei, consa­ erănd astfel şi in mod religios isbănzile pra­ voslavnicului seu popor. Cum pune măna pe Azow, el ia inesm-ile cele mai energice pentru infiinţarea unei f1ote; măreşte şi in­ tăreşte portul de la Paganrok, impune fie­ cărui proprietar de 10000 şerbi să constru­ ească căte o corabie, nescutind chiar pe de­ rici de la o asemenea indatorire, cere de Ia Veneţia mărinari şi construetori de corăbii care incurănd fac, tiă [ilutenHdi. pe apele i\'!u-. . N " A v"I " • ( '! • l'01-1. og1'C .l <} eOl'H,m 1lHl1'!, ,) gaiCl'U Şl 40 de hr'1gal1t.ini. Tureli de'71 vedeau cu eoa mai mare nemulţ,ămire :weastă propă,şire a Rusiei totllŞ erau Jlevoi(,i să Iese l'esboiul cu v v • t t '1 v·, 'l'Y' . aceasta ţara mal cu D"Li pe manlJe uearl- 1V(',ul'U Cli mi�le tluldaţ,ii lui Curol ear(;-şi v0de ineuecnd Hl'tlla1.fl, l'educ5�, la ju·· mei,ate ,Eu ceea ee (>l'a, fără caL sufe;'il1d de liVid:i, �j dl� frig in mijlocul unei iel'l'i foarte grele. Dar incă]Jăţinatul Oal'ol in l1)C de a urma sfatur:Je generalilor sei �i chiar ale lui lVbzeppa care cunoşt0a loel1rile şi a so in� tOctree inapoi, 1:>0 hotăl'eşţl1 a merge inainte [58] cu ori ce preţ, şi ajunge însfîrşit mai cu totul perdut sub zidurile cetăţii Pultava. Asaltul dat nu reuşeşte şi Carol XII trebue să se hotărească la un asediu in regulă. Petru insă vine cu o armată numeroasă şi bine pregătită in ajutorul cetăţii sale şi după, o luptă teribilă invinge cu totul oastea lui Carol, omorindu-i vr'o 9000 de oameni şi prinzend mai pe toţi cei ce remăsese In viaţă. Carol Xl I scapă cu vr'o 1500 de al sei şi fuge in Turcia.' Carol, primit foarte bine de, au torităţile turceşti se aşază in Bender de unde tri­ mite o scrisoare Sultanului in care intre al­ tele ei spune că "deosebittle cetăţi pe care Petru le ridicase la Don şi la Marea Aso­ vului precum şi injghebarea unei mari flote dau indestul pe faţ;ă planurile sale cele duş­ măneşti împrotiva imperăţiei voastre," cău­ tănd prin asemene vorbe să pregătească pe Sultanul pentru propunerile sale de mai pe urmă. Dar şi Ruşii nu Încetează prin am­ basadorul lor de a combate stăruinţele re­ gelui Suedez. Prin silinţele lui Tolstoi se reinoeşte in 1709 N oernvrie tratatul de pace intre Rusia şi Turcia prin care se prevede modul cum Turcii să facă pe Carol X II să easă din statele 101'. Uneltirile lui Carol XII reuşesc însă a schimba pe marele vizir de atunci, punând in locu-i pe Baltagi-Mohamed Paşa, care fiind un om foarte pornit, era mult mai uşor de ademenit la un resboiu eu Rusia. Petru atunci trimite o scrisoare Sul­ tanului in care se jălueşte de purtarea Tur­ ciei faţă cu densul, prin sprijinul dat �i fă­ găduit lui Carol; că el este aliat regelui Au­ gust şi nu va permite ca acesta să, fie su� petat da "Vl'(HUl dClşmtl.ll, cu atătmai putin de Carol duşmanul lor comun, punendu-i in o a doua scrisoare, ca condiţie a mănţinerii păcii, indepărtarea lui Carol din statele sale. Turcii pe de altă parte erau intăriti in ten­ dintele lor resboinice prin vuetele respăndite in mare parte de regele Suediei, despre u­ neltirile Ruşilor; că aceştia ar căuta să atragă in partea lor pe Domnii Moldovei şi a Va­ Iachiei ; că incearcă a revolta pe creştinii din Albania şi altele de aceste. In urma unei şe­ dinti solemne a divanului in care resboiul , cu Rusia este hotărit, ambasadorul Hllsiei este aruncat in inchisoarea de la şepte tur­ uurr, Petru atunci se hotăreşte a declara resboiu Turciei. In manifestul publicat de Petru pentru îndreptăţirea acestui răsboiu se află un loc care aruncă o lumină foarte vie asupra po­ liticei ruseşti; anume după ce Petru atinge prin căteva cu vinte creşterea puterii Otoma­ manilor şi intinderea lor in Europa, el arată cum o mulţime de creştini "Greci, Valachi, Bulgari şi Serbi gem sub jugul barbarilor şi dovedesc prin adănca lor miserie căt se ţin Tureij de tratatele lor." 9) De pe atunci ve­ dem deci cum politica rusască căuta să as­ cundă adevăratul ţel al resboaelor sale cu Turcii, creşterea puterii sale in resărit sub o mască făţarnică, eliberarea crestinilor de sub jugul mahometan. Petru cel Mare, precum este cel d'intăi care avu găndul a deschide Rusia dinspre marea, este şi cel d'intăi care intre­ prinse improti va Turciei l'esboiul sfănt, o a­ dev01'attt cruciată in aparenţă, in care Huşii 9) Zinkeiseu l. c. p. 412 nota 1: Gemunt Barbarol'um jugo O)l)'@sj Gr/l.oci, Vl.lachi, Bulgari Sel'vigae qattnta sit illis religio pactol'u!ll, deterrimae anac miaerJae, experluntur, lllllC minus Regnum Huuglirie notll.bili dumuo !lI'o)mvit. [59] 59 se arătau că luptă numai penţru eomu­ nÎtatea religiei şi-şi varsă sângele cel mai scump al copiilor lor pentru o causă nein­ teresată pe cănc1 in realitate ei prin acest pretext ipocrit căutau să-şi facă interesele lor cele mai de căpetenie. Caracterul de sfănt al acestui resboiu se vede şi din pregătirile lui. In 21 Fevruarie 1711 se ţine in catedrala din Moscva o ser­ bare religioasă in faţa 'I'arului. Doue regi­ mente din gardă erau inşirate inaintea bise­ ricei şi in locul steagului lor cel obicinuit purtau unul roş cu inscripţia "In numele Măntuitorului şi al Creştinătăţii." Deasupra acestei inscripţii se ana o cruce incunjurată de raze cu legenda n in hoc vinces." Petru era atăt de sigur pe victorie incăt el spunea adeseori "că vra să fie ingropat in Contau­ tinopole." Din aceasta se vede că Petru a vea desigur in gănd cucerirea Constantinopolei şi poate chiar restatornicirea imperiului hi­ zantin. III" Diutrc motivele pc care Poarta tl'edea că le are improtiva Rnsiei,pent.J'u a se purta duşmăneşte faţ.ă eu ea, unul era adevel'3J., anume atingerea Tal'ului Petru cu Domnii Moldovei şi a Munt.eniei. Pe atunci dom­ nea in Moldova Dimitrie C�ntemir (ince­ putul anului 1711) Şl 111 Muntenia Con­ stantin Brăncoveanu (1689--1714). Con­ stantin Bl'ăncoveanu ca mai vechiul pare (1 se fi inţeles cu Ruşii Inai de timpuriu. 10) Cel puţin numai din această pricină ne putem esplica pentru ce Turcii voeau numal 10) Neculai Oostin ed. veche p. 10.:1. decăt să-I scoată din scaun şl chiar insăr­ cinase pe Cantemir cu esecutarea acestui plan, făgăduindu-i domnia Munteniei, eal' in Moldova să pună un alt Domn recomendat de densul. 11) . Brăncoveanu simţind aceste uneltiri, se născu intre el şi Cantemir o ură din cele mal neimpăcate, Brănco­ veanu era insă nehotărit in ceeea ce pri­ vea legătura Cl1 Ruşii. Inima sa il trăgea în spre Petru şi el apucase a făgădui Ru­ şilor 30,000 oşti şi zaharea îndestulătoare 12) pentru care primise, de la aceştia 300 de pungi de bani; interesul Însă ei spunea să nu se prea inainteze prmă nu va vedea cum merge rcsboiul incins intre Ruşi şi Turci, pentru a se da apoi in partea celui mai tare. Impărţit astfel Între iubire şi interes, Brăn­ coveanu rurmâ o politică indoioasă care la urma unnelor trehuea să-i pricinuească ne­ norocirea sa. Aceasta insă fu gl'ăLită şi de­ terminată prin următoarea imprejurare: La Curtea lui Hrăncoveanu era un hoer, spa­ tarul Toma Cantacuzino care nădăjduind S�t se facă Domn Munteniei CLl ajutorul Ruşilor, Ul) treeil fiÎ1i�: laPetrrl Cel Mare Cl1 o parte (lin oaste şi cerend de la acesta un corp de ar­ mată, merse impreună cu generalul Reni, şi Iuâ Brăila. Vezend aceasta, Brăncoveanu se Rpărie, căci el voea să. dea ajutor HuşilOl' numai pe ascuns, pentru ca la intămplal'e de infl'ăngere a lor să se poată indrep­ tăţ.i inaintea Turcilor. Superăndu-se foarte mult pentru această părtinire făţ.işă a lui Toma spatal'iul cătră Unşi, el se hotări, pen­ tru a nu da Port,ii nici un soiu de prepus, Jl) Cantemil\ Gesehichkl du OSJn �n. Reiches 1'8g. 7U5' ") Nec. JJlustea p:lg, 48. ") Nec, M,.stea p. 50. [60] ================�========== l') Ioan, Neculcea }J. 335. vrocordat trimite pe mai multi beeri la Poartă spre a păr) pe fostul Demn şi vizi­ rul erezănd mai degrabă aceste păre decăt acele ale lui Mavrocordat pune să-I urmă­ rească pe acesta. Cantemir dimpotrivă, fiind pus de curând Domn in Moldova, se bucura ăncă de toată increderea Porţii şi pe această incredere se şi razimă pentru a înşela pe Turci. Spre a acoperl mai bine uneltirile sale cu Rusia el cere voe de la Poartă ca "să se facă că se ajunge cu Muscalii şi ce ar vedea şi ce ar inţelege de toate să facă ştire Porţii, 16)" Astfel, inşelănd pe Turei, el putea să intre in Înţelegere chiar făţişă cu T:tuşii, Turcii erezend pe Cantemir că se pre� face numai pentru a "iscodi" pe duşmanii lor. Nu numai atăt, dar Capu-Chihaia lui Cantemir din Constantinopole, unul Iano, lua scrisorile ambasadorului rusesc ce era aruncat in inchisoarea celor şepte turnuri şi le trans­ mitea lui Cantemir, eal' acesta le trecea Ta­ rului. Inainte ea Ruşii şă, intre in ţară, Cante­ mir voind să-şi asigure posiţia lui faţă eu Petru inehee cu el prin Luca Vistiernicul un tratat care este reprodus de Ioan N eculcea, hatmanul lui Cantemir, deci unul din oa­ m011U care puteau mai bine să cunoască im­ prejurările. Eată cuprinderea acelui tratat: 1. ,,'.ral'a Moldovei cu Nistrul să-i ile ho­ tarul şi Bugeagul cu toate cetăţile tot a Mol-_ elovei să fie; numai deodată prin cetăţi să aşeze Moscalii oşteni pănă s'a intemeia ţara, eal' apoi S8, lipsească oastea moschicească. II. Bir să nu plătească ţ.ara nici un ban. III. Pe Domn să nu-l ll1azilească impe- 14) Ioan Neculc(:(6 p, 350, 357. NeculC!'i 111ttstea p. 51. Alex. Al1Hn0 IH. [64] 64 RESBOAELE DI�TRE RUŞI ŞI maor, • .� . I cui pistoale, cui rafturi, cui spăngele, mce boer, nice slugă. " 30) Această intoarcere atăt de unanimă a ţerii cătră Petru Pl'OV ine elin două pricini, mai Întăi din identitatea religiei, apoi din reaoa purtare a Turcilor faţă cu noi. Petru Cel Mare era creştin şi imperat, Pentru acele timpuri ideea naţională dispărea cu totul inaintea ideei religioase; nu era ţara şi po­ porul lucrul de căpitenie in ochii mulţimii ci inchinarea cătră, Dumnezeu; deaceea nici se uita la pericolul ce putea veni asupra ţerii din partea Ruşilor. Moldova era apoi o ţară deprinsă a se inchina. Plecase de atătea ori capul inaintea Polonilor şi a Turcilor, incăt a-l mai pleca odată inaintea Ruşilor nu-i părea de loc straniu, cu atăt mai mult că acuma nu era să, se inchine nici unui păgăn nici unui catolic, ci unui creştin adevărat, care mergea să se roage la aceleaşi biserici, se împărtăşea la aceeaşi preoti, postea şi-şi făcea crucea in acelaş fel. Apoi Pen-u OeI Mare mai era şi impărat : acest cuvent il auzise poporul din cea mai fragedă copilărie îmbrăcat in tot farmecul poveştilor, ei umplea sufletul cu ideea măreţiei, resuna la urechile lui cu puterea magică a figurilor inchipuirii, il umplea de spaimă cănd il vedea ca duşman, de o fericire nespusă cănd il vedea ca prieten. Inaintea impăratulni domnul dispărea ca stelele in lumina soarel ui, cu atăt mai IlHlh cănd acest impel'at venea să, uiăntuo poporul romăn de robia cea grea a păgă.llului de 'J'U1'c. Şi intr'adevel' că poporul romăn eăzuse :(�ţă cu Turcii Într'o adeV8rată robie. Nu numai domnii se sehimbau după placul Sulw �O) Nec. Costin p. 114. 26) Acsinte Uricarul p. 137. 26) Ioan Neculcea p. 342. 27) Nec. Costin p. 102. SQ) Idem p. 112. "V) idem p. 123. de sub jugul robiei, atunci era să cază nu numai la mai mare robie ce şi la peirea de­ săvirşită.P") Era insă, cel puţin in M.oldova o partidă indestul de insemnată condusă, de Iordachi Ruset Vornicul care, deşi in principiu pen­ tru unirea cu Ruşii, nu voea să se dee de la inceput in partea lor şi care cerea să mai fi ingăduit Cantemir "pănă li s'ar fi vezut puterea cum le-a merge." 26) Ideile acestei partide sunt representate in cronicarii noştri prin Neculai Costin, singurul protivnic poli­ ticei ruseşti. El bănueşte lui Cantemir că "ştiindu-se pe sine a fi foarte inveţat, n'au socotit ca să intrebe sfat de boerii cei bă­ trăni, ci cu mintea sa cea crudă au socotit de au trimis pe Pricepi Căpitanul din ţara leşască la impăratul Moscului. '(27) Din care pricini adaoge el "au purces toate lucrurile ţerii de'ntăiaşi dată spre răsipă şi fără soco­ teală, 28) dăndu-şi părerea definitivă asupra politicei lui Cantemir prin următoarele cu­ vinte: "Acest bine au agonisit ţerii Dumi­ traşcu Vodă cu socoteala lui cea grabnică' de nu se va mai indrepta in veci." 29) Neculai Costin este atăt de protivnic Ruşilor ineăt el singur dintre cronicari se face resunetul cronicei scandaloase a timpului raportănd un fapt pe care rar :fi. comis ofiţerii ruşi la o masă dată de Petru. După ce au măn cat, cu toţii carne, deşi era postul sfinţilor apos­ toli, mesenii, ingreuindu-so, au mas acolo; 'leară peste noapte aceea n'au scăpat fără pa­ gubă mai nici un boer şi nefurat de Mascali [65] tanului şi că fie care din ei trebuea să plătească sume însemnate vizirilor şi femei­ lor din haremul Sultanului, pe care le scotea de pe spetele ţerii ; dar afară de aceasta era supus la diferite beilicuri şi ângării cătră Poartă, care nu isvorea de aiure deeăt din abuzul celui mai tare asupra celui mai slab. Insfirşit supuşii Porţii, 'I'ătarii năvăleau pe fiecare an, prădau şi jăfueau ţara in modul cel mai neom enos s; eănd Petru venea si , , proclama prin tratatul incheet cu Cante­ mir că ţara nu va plătâ bir nici un ban, că Domnul nu va fi invoit să aibă alte venituri decăt vămile şi ocnele, am voi să vedem ţara stănd in nepăsare, ea care in naivitatea ei copilărească credea in fă­ găduinţele imperatului creştin şi nu se aş­ tepta decăt la o eră de fericire după acea de adăncă nenorocire in care zăcea! Ţerii deci desigur că trebue să-i dăm dreptate dacă o vedem aruncăndu-se in braţele Ruşilor. Dar să cercetăm acuma dacă Domnul ei, care, prin excepţiune, era un principe foarte luminat şi prin urmare dator să cumpenească mai bine lucrurile, poate fi şi el indr eptăţit inaintea istoriei pentru părtinirea sa cu Ruşii. După Ioan Neculcea motivul ce rar fi aruncat pe Cantemir in partida Ruşilor al' fi fost temerea de intrigile lui Brăneo­ veanu care simtind uneltirile lui Can- , temir pentru aMl prinde şi "tocmindu�şi ·1uc1'ul la Constantinopole, să nu-l răpue pe dănsul şi să-I mazilcască.v+') o teamă care pe atunci cănd numai banii jucau un rol la, Constantinopole era indestul de intemeiată. Un motiv, se'nţeleg e mai puţin �I) Ioan Neculeea p 335. Conv. Lit. anul KIH, eOt\lil. U egoist, este dat. de insuş Cantemir in J s­ to ria imperăţiei turceşti: "Tn luna Scheval al anului Hegirei 1122 Cantemir a fost trimis in Moldova cu ordinul de a prinde pe Brănco veanu, prefăcendu-se ca prietenul seu, sau in vre-un alt chip � să-I trimită viu sau n�ort la Constantinopole şi cănd va pune stăpănire pe principatul Valachiei să iee in mănă guvernarea acelei ţeri, eal' pentru M oldova să propună un alt prin­ cipe, a cărui aprobare rernăne păstrată curţii suzerane. Pentru implinirea mai grabnică a acestui plan, Sultanul dă ordin chanului de a pune in slujba lui Cantemir atătea mii de Tatari căt va fi de nevoe. Pe lăngă aceste Sultanul fă­ gădueşte lui Cantemir că-i dă principatul pe viaţă şi nu-i va cere nici tribut nici peşcheş căt timp el va sta in Moldova. După ce această făgăduinţă a fost intărită prin un hati-sheri, Cantemir trece in Mol­ dova impreuna cu hanul Tatarilor. Jnsă puţine zile după venirea sa primeşte o scrisoare de la Ohihaia marelui Vizir, Osman Aga, in care i se cerea indată pentru Sultan şi Vizir peşcheşul obict­ nuit la fie care intrare in domnie; să adune o mulţime de saharea pentru oş­ tile turceşti; să pună podurile in stare cu cea mai mare grăbire; să procure Oa­ zacilol'şi Suedezilor ce stăteau pe lăngă regele Suediei Io euinti pentru earnă, să se găsească el singur impreuna cu oamenii lui la Sf. Gheorghie la Benderv şi âIte ce­ reri tot aşa de ingreuitoare. Ounoscend deci Cantemir de pe aceste roade cat de puţin era de aşteptat de la necredincioşi, el aruncâ legătura cu 'I'urcii şi crezu mai [66] ..... -- - - -� -' - - -- .... .' de cuviinţă a suferi impreună cu Christos, decăt a spera bogăţiile cele înşelătoare ale Egiptului. El trimise un sol credin­ cios la Ţarpentru a-i oferi slujbele sale şi acele ale principatului seu." 32) Deşi poate că ambele aceste motive să fi inriurit hotărirca lui Cantemir, causa mai puternică care l'au indepărtat de Turci, era eonvingerea lui Cantemir despre sta­ rea de decădere in care se aflau Turcii, isvorită din serioasa şi indelungata sa in­ deletnicire cu istoria imperă.ţiei lor. A­ cest spirit intr'adever profetic vezuse de la inceputul decăderii acestui popor, care porneşte de pe timpul seu, un poverniş pe care el nu se va mai pute opri şi in Ruşi el vedea mostenitorul firesc al imperăţiei , , Otornanilor. Istoria aeestei imperăţii pe care el o scrie se imparte in doue perioade, cea de'ntei a creşterii sale pănă la anul 1672; cea de a doua, a decăderii de la acea dată pănă la 1711. Cuvintele cu care el sfir­ şeşte perioada intăia sunt insemnătoare. El zice: "Aceasta fu cea de pe urmă victorie din anul l-Iegirei 611 pănă la 1083, prin care se aduse imperăţiei Otornanilor vre-un fo­ los, sau prin care se adause vechilor mar­ gini ale imperiului vre un oraş sau vre o ţară. După aceasta mai ales pe timpul imperatului Leopold din Germania urmare hătălii infricoşate pe care urmaşii cu greu .Ie-ar crede dacă nu ar fi. dovedite prin autentici.tatea unor documente oficiale şi puterea Otomanilor au slăbit foarte tare prin perderea mai multor regate şi ţeri, prin peirea unor oştiri intregi, precum şi Si) Cantemir, Geschichte des osrn lteichs. p. 765. prin resboae lăuntrice şi impărecheri." 33) Fiind deci Cantemir adănc convins des­ pre resultatul resboiului ce era să isbuc­ nească, anume că va eşt in defavoarea Turcilor, nu ne putem mira de loc de ho­ tărirea principelui nostru de a se da in partea Ruşilor, mai ales că şi la densul mobilul religios era indestul de puternic. Sprijinul pe care Petru cel Mare il aş­ tepta de la Cantemir se zădărnici cu totul ea şi acel făgiJ duit de Brăncoveanu deşi din alte pricini. Oştirea pe care Cantemir trebuea s'o adune, măncâ numai banii trimişi de Ruşi şi nu se mai strinse, căci precum spune N eculai Costin şi N eculai Mustea : "Moldovenii, cum au luat banii de leafă, cum au inceput a-i bea pe la crăşme zioa, eară noaptea se duceau pe la drumuri de jăfuiau pe oameni dece a­ veau, şi la drumuri, şi la bejenii, şi furiş, şi făţiş. Alţii umblau de stricau prisecile oamenilor; eară in oaste n'au mers." 34.) Mai grav insă dceăt aceasta era lipsa za­ harelii. »Oastea Moscalilor flămănzită, pe­ destrimea obosită, caii leşinaţi că nici earbă, nu aveau, inchişi in parcane şi cum vra a eşi indată cădea in mănile Tatarilor; zaharea din urmă nu putea veni, nici de aici din ţară nu avea păne să le dea, nici cu bani să cumpere nu găsea, fiind lipsă de păne pentru lăcustele ce era pe. aice şi mai inainte in vr'o doi, trei ani şi intr'« acel an mănia lui Dumnezeu, căt nici earba pe cămp, nici frunza pe păduri unde căde lăcusta nu remănea, ci era cum e 33) Cantemir 1. c, p. 408. 34) Neculai Costin p. 112 şi Neculai Muatea p. 50 . , .� [67] 67 mai rău. U 55) Din ... a?eastă pricină căzend oastea lui Petru cel Mare in o grea cum­ pănă, ca o resplată pentru cele ce sufe­ rise Carol XII de la Ruşi, Turcii n'aveau decăt să intindă măna pentru' a prinde pe Petru cu toată armata lui, mai ales in urma ciocnirii de la Stănileşti Iăngă Prut unde Petru fiind bătut perduse ori ce spe­ ranţă de scăpare. Vezirul Baltagi-Moha­ med fiind insă tot atăt de fricos la faptă pe căt se aretase de inimos la vorbă, co­ rupt şi prin eate-va pungi de bani pe care insaşi imperăteasa Caterina le aduse in cortul seu, se grt"bl de a incheia pace cu Petru, cu toată opunel'ea regelui Carol XII, care caută in zadar să convingă pe Vizir că poate să prindă pe Petru cu În­ treaga sa armată. Condiţiile acestei păei incheete in 21 Iulie 1711 la Buşi sunt următoarele: Azovul este inapoit cu teri­ torul incunjurător in starea in care se afla. Cetăţile Taganrok, Kameriska �i Samara vor fi dărămate şi Ţarul nu se va mai amesteca in trebile Cazacilor, nici in ale Tatarilor. Nu mai este invoit Ţarului a ţinea in vii­ tor un ambasador la Constantinopole. Ru­ sia nu va opune nici o impedecare intoarcerii regelui Suediei in statele sale. Petru pune zălog doi militari insernnaţi din armata sa pentru indeplinirea credin­ cioasă a tratatului. Această pace este ra­ tificată şi intărită in Aprilie 1712. Acest tratat foarte favorabil Ruşilor, :1") Nec. Mustea. pag. 53. Comp. Miiunich Tagebuch in lIennann (cit. nota 18) p. 123: "und sich durch die versicherungen des Moldauischen Hospodaren Canti­ mir nicht verleiten lassen, in der Hoffuuug Maga.sinc uud soust L� bensmittel genug vor sich zu fiuclen; mit einer von 40,000 Mann bestehendc Armce, ohne Pro­ via.llt i.iber deu .Niest.or gegen die DOJlau zu marchirell. după imprejurările in care fusese incheet, lovea însă in chipul cel mai simţitor pla­ nurile lui Petru cel Mare şi nimicea roada muncei unei vieţi intregi, stăpănirea Ru­ şilor pe Marea-Neagră, incăt trebile pă­ reau că se intorsese earăş la starea de mai nainte, cănd Ruşii nu stăpăneau ăncă Asovul, cu deosebire numai că Ruşii gus­ tase din rodul oprit şi că simţeau acuma mult mai viu perderea Asovlliui d ecăt lipsa lui ele mai nainte. (va urma). A. D. Xenopol. MOS ION ZURBA. , Cantecel comic. dedicat doamnei Lucla Rosetti Roznovanu nascuta Principesa Konaki Vogoridi. (Scena represintă o odae câmpenească, Zurba se prcgă-, teşte de plecare, cu sucmanul pe umeri �i căciula in mană) (Cătră public). Domnul subprefect a pol'Un� cit să mergem astăzi numai dccăt la Pri­ mărie, că are să aleagă un elilegat pentru dipotat. Doamne! Multe rănduri ele 0- pinei am mai rupt pe la uşile primăriilor cu alegerea dipotaţilol' C�îl'muil'ii! Se vede treaba că nu sunt tocmai a cătări.i) de [68] =================�,==,=========== vreme ce şi cărrnuirea ei primeşte ca pe nişte bracuri de tamaslî c. Poate pe, la oraşe să se fi facut cu ei vre-o ispravă, dar pe la noi pe la ţară, cu tQţi dipotaţii şi opincele rupte, trăim tot aşa cum am apucat din bătrăni, şi eată-me's acum şi eu betrăn. Pentru trei zile şosele Zece trebui sit le perzi, Căci te pun la havalele Fel şi soiu ca să lucrezi. Mai faci căte-oleac' ele coasă Subprefectului de plasă, Sau vr o zi de carătură La licheli de prefectură. Ba te duc s'astupi la şanţuri Pe la domnul perceptor, Ori să dregi niscai părlazuri La primar sau ajutor. Fără multă socoteală Te şi toarnă la opreală, Eal' dacă ceva crăcneşti Procurorii nimereşti, MOŞ 1O� ZC:RBA, Tot se scrie prin gazeturi, Ba chiar şi prin monitor, C'am ave cu toţii drepturi Şi bogat şi muncitor. Subprefectul ne mai spune C'avem Constituţiune, Ce-a. fi 'ntr'ensa bun, sau reu, Ştie numai Dumnezeu. 68 Noi ţeranii pe Ia ţară Ca din ve chiu şi azi trăim, Muncind greu iarnă şi vară Numai dări 'ca să plătim. Eal' ogorul meu remăne De eri, azi, şi azi pe măne ; Incăt ţeranii la noi Merg ca racul inapoi. Ia să nu dăm bani pe masă Şfertul cănd s'a implinit, Că jandarul vine 'n casă De ne ie la răfuit, Iţi ie tot ce 'n mănă-i pică Raţă, găscă, dacă ai, Ba te umflă fii de chică ,. Dacă n'ai poftă să dai. Vorbim şi nOI In de noi locuitorii cănd ne intălnim, pe la iarmaroace, pe la crăş­ me sau la lucrul cămpului că dipotaţii noştri se duc pe la Bucureşti numai să facă chefuri pe la hanurile cele mari, şi să-şi pue trebuşoarele lor la cale cu fel şi soiuri de locmalute, înghiţite ca nişte sărmăluţe. Dar şi ei ce-i drept, umbla [69] MOŞ ION ZURB!. 69 , m pe lăngă cărmuiree cea mare mai plecaţi decăt eu pe lăngă domnul subprefect. Me rog! Dacă şi pe denşii ei alege cărmuirea ca şi pe primariul nostru de la sat, cum Doame cartă-mă l''.U să umble hoarţă ? Adică vorbă să fie, Par'că'n ţară nu se ştie, Ca ce fel Zeu, de măn care, E obşteasca adunare 1 Cănd trei părţi din dipotaţi Şi din domnii senatori, Habar n'au cum sunt votati De bieţii alegători. Cu legea electorală Fără, multă socoteală, Un prefect bun poate face Dipotat pe cine-i place. Ia deaceea la guvern Aşa treburi se aştern, De-am ajuns ca vai de noi, Tunşi şi mulşi ca nişte oi! De vreme ce d-nul subprefect ne chia­ mă totdeauna la alegere, se vede treaba că şi Cărmuirea vrea să-şi facă faţ,ă la lume că şi noi cele trei milioane de ţ,e­ rani, avem dragă Doamne, dipotaţii noştri, eal' la alegere, nici ne alegem noi, nici pe cîne vrem noi, ci tot cinstita Oărmuire alege pe cine-i place, covrigari unul şi unul, de cei care dau pe tatul şi pe mnma lor pentru vre-o bucăţică de sluj­ buşoară, sau vre o moşioară eftioară de-a statului in arendă. A poi astfel de cio­ coeşi, care n'au nici o legătură cu ţara, şi nici ştiu ce este ţeranul şi nevoile lui, au me rog să ne facă nouă vre o treabă? Nu de mult a fost in ţară Şi ţeranul dipotat, Insă dar, l'a scos afară Nefiind om învăţat, Noi n'avem inveţătură, Insă nici ştim cum se fură. La concesii n'am votat, Nici budget cole 'ncărcat. Noi n'am pus la dări pe ţară Păn' la paserea ce sboară Nici la slujbe n'am cerut Nici pensii nu ne-am făcut. N'am umplut ţara de jale Prăvălind Domnia 'n vale, Cu haiduci de mahalale Adunaţi tot pe parale! Noi terauii elin buni şi străbuni, ştim una şi bună, oă de-o bucată de vreme, [70] 70 MOŞ ION ZURB A.. decănd a eşit vorba că suntem tot una, ne se sporesc dările intru una şi ne scad mijloacele căt doue; mai cu samă, d ecănd s'au lăţit prin sate pozderia de cănţelă­ rişti, care rod din munca noastră-ştii, mai de hai decăt omizile primavara mugurul şi frunza pomilor! Astă ţară Romănească S'a umplut de logofeţi, Care toţi vor să trăească Din budget cu ori ce preţ. Cei care n'ajung cu nasul Păn' la oala cu budget, Ca să nu ridice glasul, Pe la sate ne-i trimet. Nu vezi pe la primărie Ca primari, sau ca notari, Sau pe la perceptorie, Decăt numai covrigari. Cu-aşa poftă vin să guste Slujbe 'n sate pe la noi, Par' că sunt curat lăcuste Pe lanul cu popuşoi. De nu m'ar ţine mult d-nul subprefect şi să facă ce va face cu dilegatul cela, să me intorc la lucru, că s'a fi dănd in vent Jupănul Naftule Perciunovici, Of! Acum au năvălit jidanii pe la moşii, ştii, C8, corbii la mortăciune. Nu vezi pe la sate decăt rotar, jidan; chelal' jidan, mo­ rar jidan, vatav jidan. Am ajuns şi noi ca d-voastră pe la oraşe, unde nu se poate cumpăra nici icoane pe la biserici decăt tot de la jidan. Vai de moşiile im­ posesuite jidanilor! Pădure, casă, moară, grădină, cănd scap din măna lor, ţi-i mai mare mila să priveşti la ele. Aşa se vede că e lăsat de la Dumnezeu! Pe unde va trece Jidanul, toate să se vestejească şi să ingălbenească in calea lui. Dapoi cine are pecate de a intra in daravere cu denşii! Căt trăeşte munceşte şi tot nu se mai plăteşte. Mai deunăzi vrend să-mi plătesc birul, m'am imprumutat cu un galben de la orăndarul nostru din sat, IdeI Găsco­ viei, cu tocmală, ca pentru unul să-i dau doi, adică unul dobândă plătită inainte şi să-i pun cojocul amanet. Ei bine boeri d-voastră ! Mi-a luat cojocul din spinare şi mi a dat cu o mănă un galben, luăndu-l cu cealaltă inapoi pentru dobăndă, incăt m'am trezit după socoteala lui, făr' de co­ joc, cu birul neplătit şi ăncă dator un galben. Un jidan in toate cele Umblă numai cu-amăgele, Pănă cănd te-a incurcat, Ş'apoi starea ţi-a papat Vecinic şede pe tarabă Şi cum treci. pe loc te'ntreabă: 1 î ! .i "J;. [71] - (imitltnd) "Bade! Ce ai de venzare l G"" ţă e? " asca, l'a a, ouşoar . "Vin aici me rog! Te ştiu, "Că ai poftă de-un rachiu." Te cinsteşte, te 'nverteşte Pănă capu-ţi ameţeşte. Şi cănd scapi din măna lui. Para chioară 'n pungă nu-i : C'ai văndut, c'ai cumpărat, Nu te duci nedesbracat- Precum la un car de oale O măciucă 'i pre destul, Aşa pune-un sat la cale Jidanul cel nesătul. Aceşti oameni din natură Dracul ştie, sunt meniţi, Să urască, şi cu ură Să fie de toţi primiţi! Doamne! Boeri d-voastrăl Oare adeve­ rat să fie dupăcum se aude pe la ţară, că au să se facă şi Jidanii una cu Ro­ mănii l Adică să fie şi ei deacum inainte, primari, judecători, dascali la biserică, pro­ topopi? Halal! N'am ce zice; bine are să mai fie in Ţara Romănească. Oare să se găsească la noi dipotaţi să facă şi una ca aceasta? Mai �tii pecatul! Dacă tTidanii au putut să despartă Marea-Roşie in doue şi să treacă prin ea ca pe uscat, atunci să nu ne facem cruce cu stinga, că sunt in stare să treacă şi prin Adunarea Romă­ nească făcendu-şi o punte de aur.-Să am ertare, cinstiţi boeri! Adică găsiţi d-voastră că s'au dres toate treburile aşa de bine in ţară, incăt numai aceasta l'emăsese ne­ pusă in cale? Ori vorba ceea: pleşuvului ce-i lipseşte? Chitie de mărgăritar! Poftim de vedeţi sătenii Cum trăesc ca modorănii l Moaşă, doctor sau spiţer, Nimic n'au; ca vite per! Vin şi doctori pe la sate, Ba şi domnul procuror, Cănd se 'ntămplă din păcate Să se facă vr'un omor. Avem poduri şi şosele Stricate ca vai de ele; Şi pe drumurile mari Umblănd bande de talhari. Mai sunt ăncă şi comune. Regulate de minune, Cu tot soiul de primari Duşi de nas tot de notari. Apoi biserici stricate Câte vrei găseşti prin sate, [72] Tot ca clirici cănd cetesc, Curat par'că slovinese, Avem ăncă păn' şi şcoale Vecinic cu băncile goale, Cu profesori inveţaţi Buni numai de dipotaţi. Subprefect, jude de pace Meşteri buni care pot face Stăricică bunişoară Numai ştii, din lefuşoară. Şi 'n obşteasca adunare Se intrec care de care Să vorbească mai frumos, Dar să facă legi pe dos. Unde-o doare, unde-o leagă? Vorbesc căte-o iarnă 'ntreagă Ştii, curat nenea Ion, Să nu zică că nu-i om. Eal' străinii totdeauna Cum o 'ntorc şi cum o fac, Că le dăm două drept una, Numai să le fim pe plac. Pe la d-voastră pe la oraşe se vede căt de colo că este eărmuire, ba ăncă sdra .. vănă, Aveţi la nevoe cui să ve jăluiţi : dar pe la noi pe la ţară căt e hăul nu zăreşti viind pICIOr de prefect care dacă nu să ne faca vre-o treabă, batăr să mai sparie slujbaşii cei mărunţei. Prefectul nu calcă prin sate decăt cu comisia ceea, care ne ia copii Ia oaste sau cănd ei pă­ leşte gustul să facă venătoare, puindu-ne pe noi sătenii, S{L alergăm ca copoii prin păduri, după scormoJit epuri, Prefectul cărmue judeţul după cum ei spune su bpre­ fectul, şi subprefectul, după căt se îndură să-i arete primariul, ear bietul primar, fiindcă nime nu-i spune nimic, nu face nici el nimic. De noi işi aduce aminte cărmuirea, cănd e vorba de sporit dările sau de scăpat ţara din vre o belea mare care vine de la cei ce-o cărmuesc. Bună oară mai dăunăzi, cănd năvălise Turcul asupra ţerii cu foc şi sabie in mănă, Noi, indată cum a poruncit Cărmuiraa, in laturi nu ne-am dat, nici la resboiu dosurile n'am bătut, ci am dat piept cu duşmanul peste Dunărea, şi mi se pare că n'am dat ţara de ruşine. Sus la Griviţa pe deal Cine se urca, halal! Că mergea pintre ghiulele Şi o ploae de şrapnele. Multe oase romăneşt], Zac prin văile turceşti! Indărăpt insă n'am dat; Grivlţa tot am luat! La Nicopoli, Smardan, Plevna, Rahova" Vidin, [73] Ănc' a mers bietul ţeran De-a luptat voinic şi'n plin. Pentru steag şi pentru ţară Cănd se cere ajutor, Merge vesel ca să moară 01' şi dind acost POPOI'! MOŞ ION ZUIUlA. Votează ce-i dă 'nainte Ş"apoi face 'n ţară tot. Despre mine pot să easă Precum Stan aşa şi Bran, Cănd la nici unul nu-i pasit Că-i de jac bietul ţeran! Dar ce m'am pus eu cu d-voastră la cisluit! Vremea trece şi domnul subpre­ fect trebue să fie leu paraleu ; şi zeu, nu doresc de loc să ajung şi eu a fi iubit de cărmuire ca boerii cei care nu votează după cum se cere. Dar şi cărmuirea, ştiu că le scoate mahmurul, poruncindu-nc pe sub mănă, să nu ne ducem la lucrul căm­ pului pe la ei, de căt după ce li se scutură bineşor grăele pe lanuri. Cine regulat votează După cum s'a poruncit, Cărmuirea priveghiază Să nu fie asuprit; Eal' acel ce la votare, OaC a face cum vrea el, Vai de densul ş'a lui stare Sunt jertfite ca un miel. Deaceea un cuminte, Nu-şi dă'n cap pentru un vot, Conv. Llt, �Ilnl XU fi cO!>11l. 10 (Inchinăndu-sa), Remăneţi cu bine cinstiţi boeri! Eu me duc răpede la primărie, să fac forma Cărmuirii ca să-şi aleagă dile­ gătul cela. Căt despre noi ţeranii, ştim atăt, că partea noastră sub toate ocărmui­ riIe este una şi aceeaşi: bir, batae, in­ chisoare, havalele şi căte alte multe belele, curat vorba ceea: capul să fie sănătos, că be­ lele curg gărlă l Aşa proşti însă cum sun­ tem, am priceput şi noi cu toate poveştile ce ne spunea d-nul subprefect cănd ne trimetea cu reohiziţii peste Dunărea, că noi s�l.nge am vărsat, cu jidani ne-am in­ zestrat, şi Basarabia din trupul ţerii că s'a tăiat, alipindu se in loc o bucată de păment bulgăresc, ştii, cum ai tăea cuiva un picior sănătos, şi i-ai pune la loc unul de lemn, care niciodată nu se lipeşte de carnea omului, ci totdeauna il face să simtă durere! dud cearcă a se l'ă?ema in el. Pierzend o bucat' de ţară Deşi sănge am versat, Se vede că din afară Impăraţi] ne-au lăsat, [74] Cap plecat, nimo nu tac Dar nici este prea ferit Să n'ajungă prin noroae Ca să fie tăvălit. Umblănd cu caciula 'n iuănă Pe la uşi pe la 'mperaţi, Ei ne-au dat una şi bună, Ca s'avem jidanii fraţi. Cel care doi epuri umblă De odată a impuşca, Totdeauna i se 'ntămplă Nici pe unul de-a mănca. Ne-am hlizit făr' ele sfială Cănd la Nord, cănd la apus, Ş'am măncat ştii o trănteală Vestea 'n lume de s'a dus. La nevoi mari şi durere Ţara n'are ajutor, De căt in acea putere Ce se află in popor! Ioan Janov. Ia�i, 1879 Martie 29. Bocete populare din culegerea făcută de D. l'h BU1'Ctda. *) B O C E T. Fluturaş Din nouraş, Unde mergi şi cui me laşi, Am ărită, Ne-adormită Şi de tine 'n veci lipsită'? Eu aice pe păment Deacum bună nu mai sunt. Un foc mare şi nestins Şi de dorul ten aprins, Amar inima imi frănge Şi sufletul mi-I străpunge. Fluturaşul meu iubit Tu te-ai dus la putrezit In mormentul inegrit, Şi (le lacrimi tot stropit, Ca �i floarea cămpului Din faţa pămentului, Ce de coasă s'a cosit Sau piciorul a sdrobit, Dacă, Dumnezeu ar vrea Să-mi scurteze viaţa mea, Srt me pue-alăturea Cu drăguţul fluturuş !ll1gera:;; de copilaş, Cărăruşa i-aş plivi, Şi de earbă, Şi de nalba, Ca sit-mi vie mai. degrabă. L'aş impodobi cu flori, Cu rouă plină. din nori. Dragul mamei puiu străin M'ai ltLsat in dor şi 'n chin. Tu te duci pe ceea lume, Unele nu te ştie nime. Ai lăsat mamă duioasă Cu inima friptă, arsă. Moarte, moarte unde eşti, *) Velli Ccnv. Lit. No. din lan şi Fevr, an. XtI [75] In ce parte Iocueşti ? Tot te strig, dar nu m'auzi, Şi nimica nu-mi respunzi, Ie-me, ia-rnă �i pe mine Că mi-a fi cu mult mai hine, Lăngă copilaş me pune, Să trăesc făt' ele sfirsit, Căci eu mult l'am mai iubit. Comuna Păuşeşti (Moldova). El o C E T. Dragul mamei băeţel, Tu eşti măndru voinicel. Uită-te la mămutica � , Şi priveşte răndunica De prin ţeri cum a venit Şi la noi cum s'a oprit. Toporaşii toţi 's verzi, Numai tu nici că-i mai vezi. Florile c'or inflori Dară tu ei putrezi, De la noi că te-ai pornit Tu pe toţi ne-ai amarit, Moarte, moarte 'nşelătoaro De inimi sfăşietoare, Pe unde ai venit, De l'ai amăgit, De mi rai răpit? Păminte intunecat, . Cum tu de te-ai indurat Copilul ele .mi-ai măncati . O()i!WJU1 Las« (Moldova), 75 B o C E T. Scoală, scoală voinice], Dragul mamei tinerel, Şi te uită tu la mine De priveşte cum iţi vine, Toată ceata preoţească De la noi să te pornească. An tare te-ai supărat Tu pe mama de-ai lăsat Şi de ea te-ai depărtat, In păment intunecat? Zica bună n'ai luat I De . ce dragă nu grăeşti, Lăngă tine nu priveşti, Cum te plăng surorile Pe toate cărările, Cum te plânge cea mai mare Cu per galben pe spinare, Cum plănge cea mijlocie Cu lacrimi pănă 'u bărbie. Cum. te piănge cea mai n.ică Frunza 'n codru se despieiL Pică jos şi se usucă. Scoală, scoala pe picioare �i fă umbră pe carare P�Ln' la casa ta. din vale, Ca să-ti vezi tu armele, Armele fii gloanţele, Că, decănd tu le-ai lăsat Rugina că le-a mâncat. Comuna Lasa (li-Ioldova). B o C E T. Soţiorule, Bunişorule, Unde tu te duel Şi 'ncotro alnH�j, [76] 76 Cinstea �i umbra mea! Dacă Dumnezeu al' vrea Să me iee şi pe mine Sit J11i.� pue lăngă tine, Că ce 's bună pc-astă lume: Fără sprijin, farh nume ! Primavara c'a venit, Păserile c'au sosit, Dar tu stai inţepenit Şi te duei la putrezit. Cănrl pa serile-or căuta De-arat cine-a căuta, Brazda cine-a resturna Binisor ca dumneta? , Scoală, scoală intr'un cot Şi vezi lumea peste tot, Scoali.'t-te şi mai priveşte C'am remas de izbelişte, De garduri me sprijinesc Pe tot locul me opresc. Din cotro ventul me bate Tot mă frige şi me arde. Bată-te pustia moarte Cum le vindeci tu pe toate, Nu ţi-i frică de voinic Că l'ai făcut de nimic, Ca tine vrednică, Şi mai puternică Nu-i nime pe pământ, Numai Dumnezeu cel sfânt! Plângeţi voi patru păreţi Că deacum stăpân n'aveţi, Plângeţi voi patru unghere Că n'aveţi nici o putere. Plângi tu masă, Plângi tu casă, Că te lasă Sănătoasă. Patru vaci La feţi saraci, Cu drag aş da eu Din sufletul meu, Ba ăncă şi patru boi Ca să să-mi vie inapoi i Da deacum n'a mai veni Nici cu mine n'o, griU. BOC1\.TE PePlLAHE. Căci aşa e scris Ia carte Ca de el să nu am parte! Comuna L"z,J (Moldova). B o C E T. Vine ceata prouţească Ce la noi să te pornească, Pe o cale alungată, Dat-o focul să mi-o bată! Ei sOSI la o făntănă Care are apă lină, Unde morţii toţi s'adună, Acolo să poposeşti Şi să mi te odihneşti, Şi să mi te răcoreşti, Că-i fi ostenit De moarte 'ngrozit. De-acolo ai merge, merge Şi pe urmă ai ajunge La un per rotat Nu de tot uscat, Sus frunza măruntă Jos umbra rotundă. Apoi la un pod de peatră Acolo să 'ntrebi de tată, Eal' la podul de aramă Să 'ntrebi tu de-a ta mamă. Tata, mama n'or respunde Că n'or mai ave de unde. Scoală macar intr'un cot Şi vezi lumea peste tot, Şi-mi vorbeşte trei cuvinte Să-mi aduc de tine-aminte t le pănza de pe picioare Şi vezi moartea 'nşelătoare. le pănza de pe obraz Şi vezi moartea cu necaz. Cănd te-l duci in morment La morţi in negru păment, [77] BOGE,TE POl'OL:Htl!l�SGlUSOHI ALE I,U! l':UAnl!� Jt:\.DDLl<:HCU CATHA COBfACH{ NEGRUZZI, 77 �. I Uşa tu s'o laf;i crăpată Şi fereastra destupată S11, me uit şi eu odată. Veniţi fraţi, veniţi surori De mc 'mpodobiţi cu fiori, Şi-mi stropiţi trupul cu vin Că me duc la loc străin. Drumul ista cine-I face Inapoi nici că se 'ntoarce. Nu te lua după ape Că sunt tot ca una toate Inainte mergetoare Şi 'napoi ne 'ntorcetoare. le-te după sfăntul soare Luminos şi frumos tare, Că-i nainte mergător Şi 'napoi intorcetor . Merge de la răsărit Şi pănă la asfinţit, Şi de la apus După ce s'a dus, Merge eal' la răsărit Păn' la locul cel sfinţi.t; Numai tu deacum nainte - Dumnezeule prea sfinte!­ Nu-i mai fi pe-acest păment Şi-i sta vecînic in morment 1 Comuna Chlţoc (Moldova). Scrisori ale lui Eliade Rădulescu cătră Costachi Negruzzi.? 7)omnul meu! Am primit tJ'f�i preţ,ioase scrisori ale d-tale) la care nişte treburi ce se gl'ămădisel'c ca niciodată pe capul meu, ahie acum me 61'­ tare a-ţi respunde. Am primit dedicaţia Mariei Tudor şi pre­ faţa care-mi laşi la a mea slahă indreptare. Te ineredinţez domnul meu că sunt astfel, incăt n'am ce adăoga sau scoate la nimeri­ tele el-tale idei; eal' incăt pentru limbă este limba autorului lui Movilă; a corespondenţii noastre şi a traducătorului lui Hugo. Se va tipări astfel cum este. Astăzi nu putui să me dau jos in canţelaria tipografiei să scot foile ce s'au mai tipărit, a ţ,i le trimite, căci n'am scăpat nici eu de gripă. Septemăna trecută tipografia mea a fost pustie de lu­ crători din pricina gripei. Pănă acuma pu­ temu să-ţi şi trimit drama lui Hugo; dar săptemăna viitoare cu cea d'intăi ocasie ce voiu găSI voiu trimite toate exemplarele le­ gate ; căci iţi vestesc că se află in tipar coala cea din urmă şi rernăne numai prefata şi indicaţia şi titlu. In cea din urmă scrisoare am prnmt, o scrisoare cătră d. Boleac, şi doue articole de gazetă cătră mine. Me aflu d-nul meu intr'o supărare, căci după cum vei vede in foaea din urmă a gazetei teatrului, acest număr este cel din urmă al acestei foi care Înce­ tează, şi n'aş vre să se zăbovească acest a1'­ ticul. Eu m'am socotit să le hag in scri­ soarea d-lui Boleac şi d-nialui s�. le publice in Curios; dar 11 'am indrăznit pănă ce nu voiu lua respunsul d-tale. Cu el. Aristia am cetit scrisoarea d-tale cătră d-lui şi mi-a plăcut ideea dumitale a traduce pe Taso: dar am luat indrăzneala pentru predilecţia şi dragost.ea ce am avut c5tl'ă poetul esta a cere să am şi eu parte la această tracluctie şi am făcut astfel: pe trei căntul'Î d'inţăi am trM sorţi, şi d-nului Aristia, fi, căzut <:ăntul I, mie II şi d�tale III i [78] 78 pe acest temeiu cel cu căntul 1 va ave şi pe IV, VII, X; .. cel cu al II va ave şi pe V, VIII, XL .. cel cu a] III va ave şi pe VI, IX, XlI ... Eu, domnul meu, traduscsem din Solima deliberata (sic) patru căn turi, şi fiindcă eram singur nu indrăzneain să iau asupra-mi atăta osteneală să-I fac in versuri ci făceam la presă cu bietul d. -Iurdan. Acum cer trei iau indrăzneala să rn'apuc de versuri şi pă .. rerea mea este să luăm tot octava lui Tor­ quato, insă versurile de 14 silabe cele fe­ meeşti şi de 13 cele bărbăteşti căci ImI sunt mai drage aste versuri unde nu mă osteneşte cănd citesc şi unde se odihneşte par'că mai bine la semistih, şi unde mi se pare că le-aş fi ales eu de la inceput pentru versuri serioase româneşti şi asta nu e puţin cuvent să zică cineva că sunt bune. Critica teatrului d-tale mi-a plăcut şi cu toate că sunt doue scrisori deosebite, dar una e transparentă şi vez printr'ensa tot pe autorul celei de-a doilea (sic), CaJ'C lăudănd, dă pe faţă pe autorul atător tipuri de filo­ timie şi ieughenie, carele găndind că se sue la Parnas, se pomeneşte in ţigănia ulădicăi sau după nişte culise pline de unsoare unde toată prajina pute a ieughenie de fanar. Dar de ce să zicem? ,,1'CII e cu reu, dar e mai reu fără reu." Apropo domnul meu, me rog scrie-nu ce se aude pe aicc de mişcări politice? Căci noi nu prea auzim de bine din partea d­ voastră; auz că M. St. ';') 00 Leme ear de turburări mai vijelioase decăt cele de'ntei �i că se plănge că-i e teamă. De vei arăta scrisoarea mea cuiva in pricina aceasta, me rog nu mai spune cine-ţi scrie, şi de ştii ceva inştiinţează-me şi pe mine cu scrisoarea cea de 'ntei. M:e recomand, şi cu vacanţa paştilor m'aş simţi fericit cănd aş pute să scap să vin a te vede. Al d-tale plecată, slllgă, (Iscalitura hpseşto din causa spusă in scrisoare). Bucureşti 1 37, Martie 8. POESII. INTAIU MAIU, Bine-ai venit in ţară frumoasă el-intăi« l!Iaiu, Cu raze dulci din soare cu daruri de la rain! ... Intins'am masă mare sub frasinul umbros, Pelinul curge astăzi ca şipotul voios, Sus căntă in lumină cereştii lăutari J os cuibul se deşteaptă sub tainicul frunzar Şi viforul de earnă, ş'a vieţii griji amare Uitate voiu să fie in fumul de pahare. Dar vai! .. ' degeaba caut la 'mbelşugata masă Să. 'nlătur o g6.ndire ce mintea imi apasă, Ea 'mi zice intru una; că Maiul fuge .. , vine, Că dupa greul ernii vin flori, zile senine, Eal' draga-mi tinereţă 1)'a dus să nu mai vie Precum in vcnt fie duce sctmteia pe vecie! Citind eată. zH.resc colo in v[tlea rourată Un drag de copilaildru ce vesel se desfată,. [79] l'OBr.HL i Şi 'n earbă cum se joacă sub razele din ceriu, Ai zice 'ngemă.nate că's doue primăveri. Ş'am cunoscut fiinţa-mi in el re 'ntinerită, Odraslă nouă'n viaţă de floare-acoperită, Ş'am zis cu bucurie că inteleapta fire Tot bine plăsmuit-au această omenire! Bine-ai venit dar earăş frumoasă zi iutăi M(du Cu tinereţe noue, cu daruri de la raiu l N. Gane. PHIMIT-AN. AZI •• Primit-am azi din ceruri o veste măngăioasă, Era spre zori, in găndu-mi părea că te privesc, Sburănd pe la fereastră o pasere voioasă, Mi-a spus că primăvara se'ntoarce, s'o primesc. o draga vieţii mele, fecioara mea r1ăpăndi'l. Un dor do fericire in mine străbătu ; Tu ce-mi dai ori-ce bine-acea pasere blăndă, Oh I spune-mi n'ai fost tu? N. VolcnU. PE LAC, Pe intinsa vale lacul Doarme-adănc şi liniştit, Eal' in peptul meu resună Glas ele dor nemărginit, Luna blândă s'oglindeşte In al lacului cristal, Luntrea lunecă pe apă, Valu 'ncalecă pe val. Pe intinsa' vale lacul Doanne-adănc şi liniştit, Eal' in pept nu-mi mai resună Glas de dor nemărginit. S'AM ZIS ••• Ş'am zis găndului adese Să nu mai sboare la ea, Eară găndul nici o samă N'a ţinut ele vorba mea. Ce mi-e bună dar pustia Ce 'ntre noi am aşezat Cănd la tine ghndu-mi sboară Zi şi noapte nencetat '? Ah! cănd a� pute, in lanţuri Greu mi-aş stringe găndul meu, Ca să nu mai sboare unde El vrea, insă eu nu vreu. Unde, unde este vremea, Cănd cu dulce ne iubeam, Fericirea cănd in ochii Unul altuea sorbeam? [80] 80 l'OK8;I-B"BLIOGRAl<'.,E-CORE8PONDENTA. Unde-i tinereţa, unde-i Acel ris fără de rost? Uude e sburdălnicia P. .. Toate par'că n'a mai fost. Astfel şi prin depărtare Feciorescul chip al teu, Cu mult mai adenc e par'că Tipărit in găndul meu. Şi acum, ca şi arunce, Impreună noi suntem, Dar purtăm in spate earna, Foc in ochi nu mai avem. Geaba clar cătăm prin Iuiue Unul de-altul adăpost; Să fim unul pentru altul De la cer ursit ne-a fost! v. Soarele urcase-atunce Abia de-o suliţă 'n sus, Eal' acum, trecut de-amează, Merge grabnic spre apus. Ah I şi cine poate spune, Mai incolo ce va fi, Dacă noaptea ce incepe, Vre odată s'a sfirşl ? se M'AM DUS .•• Şi m'am dus, m'am dus departe, De tine să fug mai mult, Să nu te mai ved cu ochii, Glasul să nu-ţi mai ascult. B i b I i O g 1- a fie. Arclliepiscopul şi Mitropolitul Alldreiu Ba­ rou de Şaguna, de Nicolau Popea, op premiat de consistoriul archidiecesei ortodocse romăne a Transilvaniei. 1 vol. 8°. mare de 387 p. Sibiiu 1879. Privire scurtă asupra istortel bisericei 1'0- mane-urtodoese de E. Golubinski trad, din ru­ reşte de Ioan Caracicoveanu 1 voI. de 65 pag. Iaşi 1879. Elemente de topografie de J. JJ1. ]}leWe, in­ giner, profesor la Universitate etc. 1 vol. in 8�. mic de 75 pag. Iaşi 1879. Geografia Căilor-ferate, Partea 1. Europa, de L. Calmar, 1 voI. VIII şi 208 pag. Bucureşti 1879. Dar cu căt Iăsam in urmă Mări mai largi, mai larg pământ, Cu atăta mai aproape De tine părea că sunt. Precum cănd bătrăn e omul Mult mai bine are'n gănd Lucruri din copilărie Decât cele de curend ; Redactor: Iacob Negl'u{{i. CORESPONDENŢA. V-lui Pl. O. Poate .•. lucraţi cu căt se Vii. pute mai mare ingrijire. D·lui N. S. B. Zadarnio! Aşteptaţi o!\l'ăş vre o il1splraţle. Ca sila nu merge. D-lu! H. U. in Iaşi. II1 limba noastră, versuri fără ritm DU merg. O asemenea traducere n'o poate inţelege nici un Romău. Dvlui G. L. Domnule LI Apoi a lua căte o frltsă din ,A. lecsandrt, alta din Şerbănsscu, alta de la altul, şi a le amesteca imprennă, însemnează Il. face pocaH? i D·lui Mer. in Br, Ce bazaconie Il asia pentru Dumnezeu! I Red. == -��._-""'t':':.-:::-"::-�:��-===--==�-==,;::�=2;;::�:�::.'.;.;:.."-;:;:: . zx: .:.::...:""-=:-::'�-;-.!:.:::::�<�;;:<;;�;;::-��-=;::;::�-=:;:;;,;::-:::..��":::.::::.;.��::,::::.!.::::;;�::;::::.c.��� •• �''''--'�'����.�:��.:.::==-= ,},. f N' 1" .ipogra la r aţiona a. j _________________________________________ d [81] Anul xn No 3. CONVORBIRI LITERARE. Apare la 1 a fie carei luni. n. Petrieetcu-aasdeu şi Cuvente elen bătruni. D. Pctriceicu-Hasdeu, Cunente den bătruni, Lunbti 1'0- 1niinâ vorbită intre 1550 -1600. Stud'i�b 1Jaleo[jl'a/ico-l,n­ gtâstic, cu obscrooţiun; ,:filologice de Hugo NchllChrl1'rlt; tomul I. Bucurcsci 18'78, D. Hajdeu ne dă in prccuveutarea eărţ;ii de mai sus 1) următoarele lămuriri in pri­ virea lucrării d-sale : <,Puh]icathUloa do fată J. ., , DU este o brută colecţiune de do oumeute." nTexturile 7i glosele n'au fost pentru noi decăt un simplu material, OII ujntorul căruia, inlăturănd ori-ce teorie H priMi. am putut studia iu «uuoscintă de eauCiii. subt toate raporturile, limba cea vorbită a străbunilor nostri in a dona jumătate ;,t sc­ calului XVI. Intenţiuuca autorului a fost de a pune o serioasă teurie analiticii pe!lfrtt . filologia şi diplomatica nmdud, ;lupii CIIlll, peUll teren difel'it,
    (Romănii au făcut din cea ele pe urm�i. Jl\=î) isvol'esc elin inU\'mplări.le de mai sus Slovele 15, i'I'i,. aşa de des intrebuinţate in vechiul slav, ... ;�'h [84] sunt numai nişte vocale scăzute şi anume s, iVi dintr'un ă original, o dintr'un i ori­ ginal, iJ dintr'un li original, care a avut negreşit mai inainte o rostire potrivită cu Însemnarea lor. Aceste slove au putut preface prea uşor in chipul, cum o vedem astttzi,-vocalele limnezi a, e. i ale limb ei romane, mai intăi ... " prin intrebuintarea lor aşa ele deasă in 1imbele vechi SLavă şi Strbă ş'apoi prin primirea cea mare de elemente sla ve inseşi in limba romană, in sfîrşit prin ortografia greşită din partea scriitorilor slavi Aceste prefaceri s'au inrădăcinat chiar într'un chip r.şa de intins in limbă, incăt i-au dat o faţă foarte deosebită, ele cele­ lalte limbi romane. Obiceiul de a adăugi la fie-care cuvent, ce se sfîrşeşte prin o consoană, un li, sau un o (astăzi 1f,,1�) vine deadreptul ele Ia Stirbi ce scrieau astfel şi ăucă astăzi cei mai mulţi nu pot părăst acest ni/rap pentru limba Romănli: sCl'iind lllăeal' cu slove latine. cu toate, eli acest i sau '1,1 nu arc cel mai mic cuvent etimologic sau vr'un }'lJt cu" vent. oare�cal'e, In tălmăcirea l'ollli:tnii a. Bibliei, publicată de Societatoa Biblică, de la St. Petersburg din annl 1819, un ,i (jer>t slovenesc) se găseşte adăl1git la toate cuvintele ce se sfirşesc prin o consoană: şi au tiso Ull'ă, om'ă, etc. Ol'togratic� cea deosebită, întrebuinţată adeseori de acelaş scriitor in acela� zapis Pentru acela� cuvent·- UIUt mai .gresi. ) \..J , tu, clecăt ceahtltă, deosebitele construcţii sintactice reu nimerite - şi toate aceste greşeli d. Hajdeu le socoteşte in N otan­ deIe sale de nişte forme "jaar!e remal'ca� bile(i-intăresc pe de plin acea ce am zis mai sus si arată foarte limpede că scrii- , ' torii texturilor el-lui H. nu cunoşteau nici ortografia, nici gramatica Iimb ei române, De aici vine incurcătura in intrebuin- ţal'BEL literelor slave pentru limba romănă �i nenumerutele forme greşite" de pildă: 'L, s, .J!. iRI (v pentru acelaş sunet rcmăn ; voza, clO�Lh\ pentru VOT" doat ; 61l1'6n.ţi pen­ tru f)J'1'6ati etc, etc, , .fl=ln pentru m sau Il.' kr.,]l'pul, h,.j(� gOal'e� lTIll,ijl.nka pentru csmpul. lîngoare. m snka : ca d: , ! S'!'JT,ntu, lIl'Ljl'\nzulni 111b.j\nka pentru suntu, ms.nşului, munka, unde vedem litera 1/ iutrebuintată chiar in d oue chipuri, eu o , ' slovă (necorectă) slavă şi cu n, (,)::;:::'!.: doao, noo, VO()) POUI' doat: nos V01i. logofut pr-ntru logoll/. muşii molti. amo. scriso. pO/Îu (prommciaţ,ie ocotit ma,i bine de fl, inceta cu aceste că neştinţa şi prostia 101' cea JVtlai 'ÎIlJlede- i discuţii nefolositoare şi neplăcute. rată] Cft fantasiile sau caprîţiile lor cele mai Dicţioual.'ul nQ stru etimologie: ,1, Elemen� c'udatc1 insfil'ljlit ei\ 1!C(scocirile glosatorilor i telol' slava, maghiare, turceşti, greceşti, (nou) slaJlo-greci sau greco-slaJJi trebue luate drept şi albane{e a lirnbei romlfne eşind peste "egulâ şi lege in stucliile fonologice, gra� puţin timp, ca urmarea Elementelor latine maticale. etimologice etc ale limbei 1'0- publieate in 187G, fHn crezut lmpi1'Îrul1) �i iJli:di!,�j( la >te{une prin pol'Jel'ea, inithtlulllÎ 'j' ett 1H r.i11'=Jlin.,�·"V�tl'ianttJl JlÎ{uin.it lănga JJi{u'}â(� pl'O vine din prututipul l'omi\no-alban ez, vzedu; din cm'c piedula {;,,"te (1emiuut;iv, ln'in sufixul 'nă intocmai ea in 111Je{u. "i1U� "zwischenl'aum" din m�e{u·medillm." Pag. 310 D. H. ne zice ins6]'�it: iÎ ei:i confesiunea de sensuri "blaireau U şi !jhe­ risson" nu ne intimpină ni ei intr'o altă limbă, şi prin urmare trebue să aibă vre-o causa specifică rornănă. Noi credem de a o pute descoperi. Forma iezine l;entru viesure se apropie pănă şi prin sufix de armeanul otni "ariclu, care-cu transitiune fonetică normală 'X. (gh)=z in toate limbele eraniee- corespunde foarte aproape gre­ cului Ex.l'iO� "arielu etc". Noi respund em la, toate născo cirile a­ ceste, 1) că romanul JJie{ure,ie{ure eşure hlaireau, hcrisson, JJieZl;nie, viruinli, ieşui­ nă, ierunie terrier de blaireau, terrier etc .. este curat vechiul slav jazvn eriuaceus, recte meles, jazvina laiibulum (v. Miklosieh Lexicou paleoslo v. 11;1 4) eu mai multe schimbări a sila.hei finale şi prosthesa unui jJ Ia căteva forme; albaneznl ��e�oU),e'- nu �t6aui'ii iji ănoă mfli puţin vied{ulli (lupă d. H. (albanezul � nu se pronunţă nicidecUIrl =d{) se pare a 11 identic cu l'omănul JJie­ {ure; aceste cl1ilintc nu sunt dară nici thracicc, ni<:j arme ne, ei wl111ni eurat slaJ'e; 2) mi avem apharesa literei J.') dară, pros­ ihesa lui )J in eăteva forme sus-citate; 3) mquînâ-nu mze,zaÎllâ "bol'ues el1tl'e elenx cluLmps cont'igus ti uu vine ins:fi rşit de la mze{=lat. med.ius (v. El lat J G4), ci din \'ochiul shLv me.zdilla intervallum; Y. Rl. sln.ve J Hl şi 4!î5 eliv(�Jltul pietur'(J, lli) Sălduşul""'lllia�tiHă olt nml'ui::; p. 254 '?l �E>5. După il H de la 2'.o:i,o·lî·i(;LO� Saldensii it lui PI�()lemett etc Noi credem e[t Să1� ciustIl e JlUlllaÎ o metilthesă. p.cnt.ru SUi .. duşuf.-S!l1tuf;ul=Slatina, vechiul Rlav Sla­ (lla pa]uH. Un �mt vccllin Slildeni:::Sh'iteni' ! \ , I ! I [89] se chiamă astăzi -"{vorul de sus (sărat}; v, Slatmă El slave :316. 1'1) Stuhul. D H. zice p. 25/1: astăzi stujd ,jonc a, cu h=f Numai forma co .. l'eciă stuli e cunoscută in Moldova v, El slave 378. 1\; cnie vrea să aruetească d. H. cu ase- , mene frase ? Meritul d-lui H. al' fi fost mult mai mare oferindu-ue o altă etimologie a euventului iestre. De ee n'a făcut .. o, d-nialui trebue să o stie ! , 1JieJodată Şl niei nu l,.",c,dl� .1"1. �"t ' . ,_ e 1 alO il gt1?c. 21:) 1�,lgJ)gT!e� II. ne ziee: cu;.o .,rentui llJ'e aGEHţi::ui sigurc numai in lim� I,elu ealtiee: il u}ilitil'Onză Clară cu cuventul cI. LL, duter, lJndc 't1?sltJ;Ul arc, reslal/J'cJre etc., ducă DU la un v0chiu ll1allLll steue;', aU';,)!""Ii,:; 18) Zestre, dot, dotation, equipement, II. Glosarul II. P: 267 a 312, etablbsememt. Noi am fost dedus acest 19) acept. D. 1:1. zice: alături cu aştept cuvent, El lat. 3;;2. de la un primitiv lat, indică un compromis ,le etimologie poporană staurus, de la greeul <;':'l.Jp6� pieu, de unde intre accepto şi adspecto de unde ital. aspetto. şi mlat, insiaurum, staurum lat instaurare, Acept nu poate fi alta decăt o formă gre- restaurare etc. irită sau arbitrară pentru aştept şi nu poate A e eastă etimologie L� fost critica Lă do veni niciodată de la lat. accepio, formă ela- alţii inaintea el-lui Hajdcu ; nu tă.gi:1duim sică, ee uu se află in latinul vulgar. nicidecum, că n'a fost prea corectă şi alU 20) acuare "l'efuge, abri." După d. H. pl'OplU;"O num.ri in lipsă de una l1lai bună . de la lat. acquieo formă primitivă pentru ." pentru UH cuvt.ut aşa do insemnat. Gre- acquicsco, păstrată in simplul quieo. [mLu noastl'ft este ol'i �1j cum (l(' ertat) __ o ,Forma si intelesul cuvelltului aâuilre JIU , , �. } , nu va fi nici cea intăi, nici cea de pe ingăduesc nicidecum o del'ivaţ,ie de la lat. o:' - 1 . '1 1 '" l' . I , urrrUL) J)ca a tOţI COl 1:tţl") ·�cal' liI se pare, I acqwcre. eft toemai aeeea, ce d H zice ii! ea, AcÎlIare îlU eslc un cuveni latÎlI, Ce vc- sa p. �GG) nu Se poate efta Ulmi OUl) ee chi.ul slav ltlecati, utecati se fugere, aufugcre, vrea f,(t se arete ca dascal negreşelii 'c, cum (ehul uteei 8e, s:,.; rejugier J' v. El. slavc l. o face d. Hllj u 1:· fiecn.rc prilej 21) C!ill1.�Jlti'ea, altll11!tre, altminte/e, a!i- chiar CUVilltd(� (1, e' mi trele, alm:ntrclc sunt nişt.e forme pupo- "Nu se atlă in ]m118 !lici un silogii"ln [fI ['ane mai 1ll111t sau mai pdţill stricate pentru nici () uîCta i,e',ă, ,,:1' . .1 ti ;-Willl: latiullc pusiLi 1(:, a llmell fe=al,era-mente; nu trebue să găn- cal'e să cotldli;:ă pe un alll serios de :a par <.Iim Jară la. (J analogie cu al el'li-le, al doi- (=::pa1u8) pînii la aperca rJllrCSCL ţ;l el,· la un }lent"lI {l)) [,)('10 eu le final, ee nu sunt exslaura, un.!' GÎ 01 lîilgil H aha un u([aiis in limha poporului. :. . , . 1 o,. '1 i"l!C (�er(�u ntl IlHi- aU10 c't�g yetlx,� sta�t1'us, sansc!·j L slhâ-·- Jlaras 'tare '; OurtiuB, Gr: mdzl:ige 4: p, :2 J 1). Cotly, J.it. G.Iltll XlII. o\tÎal�. J�L (\(,;/.; bard, J1ume a veehilor cI/ntlîreţi celt'ci, ne�' i �l'eşi 1, fiindl�ă bar::;a cete o pa�ere CU dea .. , , . [90] D. f'ETR!CEWU-HAS!>EU ŞI CUVENTE D.&N BITRUNl. oseb're căntătcare I Noi am alăturat cu barzd, El. slave 10, polonezul bag barză neagră, bocian, rusesc. buşană, iSehul bacan; bocan, bosniacul boccjân, malorusesc. buziko, buseli, bu{i!ku cocostărc. Litera r din barză ar fi o adăogire, ca in multe alte cuvinte romăne. 24) biisău violence, pas sion, băs(�ur"t pl. haines, jalousies, băsăos envieux, haineux. D. H. alăturează cu cuvintele de mai sus litvanul baisus, vechiul slav besu daemon, germ anul boese etc., zicendu-ne, că "romănul băsău, in ori ce cas, nu este imprumutat de nicăiri, ci cată să fie la noi o moşte­ nire anti-romană." Băsău raneune, haine, bîsăulă rancune, chagrin, depit, sunt maghiarul bos{u ven­ geance, chagrin, depit, bosşuâllâs vengeance, băsălas chagrin; v. El. magh. 480. 25) bleande emeriHon, falco aesalon; după Pontbriant, (Dicţ.) bleandă epervier. D. H. ne zice ('u increderea cea remar­ cabilă "fiindcă francezul emeriilol1 falco ae­ salon vine de la lat. merula mierlă, tot aşa romănul bleande " emcJ'illon" insemnează pro­ priamente "porumbel", in limba litvană ba­ lcmdis=balcmdias, ele gen feminin, adică in­ tocmai ca a noastră bleande din bălcmde et.c." Nu ne vom indeletnicl cu aceste socotinţe fără nici un temeiu ale d-lui H. si vom ob- I . serva numai, că cuventul blecinde emerillon nu e prea cunoscut; in dicţ. franceza-român a d-nilol' Poienal'uj Aron şi Hill cuventul emerilloll nu e tl'ad�w prin un cw;/jntpro­ priu 1·omăn. Noi vom alătura cu bleande, vechil�l slav hlr:.,diti errare, nugal'i; emerlllon este cea mai mică şi cea mai ager,; a păserilol' r(Jpare/c ŞI insusirea din urmă s'ar potrivi cu inţe­ lesul cuventului slav. 26) bosnat sombre, morose. Busnat, nu bosnat, este = bucndt bufnat joufflu, bouffi, adică posomorit, de la croatul serbeso bucmast, bucman joufflu; v, El. slave. 30 buc. 27) boeiu gozan. D. H. cfr, pentru-r-pe medio-lat. wa{o, valonicul Va{011=fi·anc. ga{on, germ. iuasen, eal' pentru ba pe serb. bus "gazon". Forma română ei pare a fi intermediară." Dar.ă boziu; adică boi. nu este romănul boi. Sambucus ehulus, hieble, (v . El, slave 25), atunce e negreşit serb. bus tige, buisson, busen gazon, cuvinte ce se aduc de la ger­ manul busch, it. bosco etc., dar in acest cas boziu nu e un cuvent român, ca multe al­ tele din Glosarul d-lui H. 28) cr1căreat,ă boue, fange. După d. H. o etimologie poporană foarte interesantă din slavicul grJj\{a noroiu. Ni se pare că inţ",elesul primitiv a cuventului ro­ mân. e dest.ul de desluşit şi că n'ar ave ne� voe de etimologie pop0l'ună dintr'n cLlvel'lt slav. 29) cala bourreau. D. H. zice: "astăzi calriu, cu augmenta­ tivul-{J,II. Forma calo aruncă o neaşteptată lumină asupra acestui cuvent, inlăturănd ori ee etimologie ipotetică. Eate. din punct in punct tiganul kalb Jl negru (: j epitet pe care şi-l dau Tiganii ei inşii", După d. H. Homănii ftl' fi insemnat "ca� lăul" prin un cuvent ţigănesc, Jl ce le este de tot l18CUnoscut i" d. H. are chiar trebuinţă de a eita ,; Patt, dic Zigeuncr, t. 2 p. 107 care serie: "kdIQ"�",Cigain, eal' nu kalo ))ne- [91] r!'ru", cum zice d, H. mal sus. D. H. spri­ b jină această etimologie prin obiceiul ce �fosl mai inainte de a erta TiQ'anii osănditi la , LJ � moarte, cu indatorire de a tace F]njha de cl�lău; clară aceasta nu dovedeşte nimică pentru etimologia cnveutului călău. Terminaţia - ău nu este un suffix a1Jg­ mentativ ci terminatia maghiară 6. care se , , ' preface foarte regulat in ău român. Noi am alăturat in El. maghiare 487 CII cuvântul călă li , maghiarnl ka/oi.· corsaire, pirate, iorban, brigand, ce se poti-i veşte foarte bine cu tălmăcirea cuventului chiar in glo­ sarul d-nului H. prin vechiul slav JU,y,cltel1, adică acel ee munceşte osuienii, 80) ciftuş/î chatte, După d. H. ))0 posteritţlta pl'obabil� din lat. catus pisică1 de und.e cătuşă ca climinn� tiv. cfr. prov, cat, fr. (hat etc. Actualul n08- tru cotOtU poate să :fie din catomll prin a­ similaţ.iunea vocalică a+o=o+o; cfr. noroc din slav. naroku." Cătuşă e polonezul kotus măţi�oară, de unde şi eot6iu cotdc etc. şi n'are a face ni­ nimica cu lat.. calus (la Palladius), fiind i­ dentic cu vechiul german chana, itaI, gatto, gatta, franc. chal, chatte, v. bl. slave 76. 31) căvan, plateau d'une balan ce, este tot una cu cuventul găvan, cu toate că d. H. zice că nu; v. El. slave 118. 32) celar cellier1 lat. cellariu1n nu este un cuvent român, cu toate că d. H. zice1 că ţ.eranii din Muntenia il intrebuinţează pănă astăzi1 poate fiindcă se găseşte la d. Pont­ briant (Dict.) Iăngă cuventul tot aşa de 1'0- măn a celebra, lat. celebrarE' ! Avem cuventul chetar, (het/rie dar din grecul mod. 'l.c:).) .. cir·I)�, ��)')"dpt. 33) chilă/desi" hude)', g]apil' 1) nu este o onomatopeă; 'i cuvăntul e identic cu schilăese, schilălăesc ; v. El. slave 330. :34) Cinghil'easti danseuse, joueuse de harp, DU este nn cuveni romăn. 35) Cocotn.ţă parasite, ccornifleur. D. H. cfr. cuvântul rusesc cigol'î ministro, după alţii "uoUlTcau." In Lex. paleoslov. a lui Mi­ klosich P: 1116 găsim Cigot1� lictor, dară CiocOC111ja n'are a face nimic cu acest cuvent, Ciocotntţă se pare in adevăr a fi forma gre­ cisată 7�oy.r.67'1'�'�E; pl. "ceux qui percoivent les impots des hospodars" şi este dară romănul c.o diU, care arc, adică a avut tocmai acest inteles ; v, articolul nostrn ciocotu, EL slave 50, o (i) tertUl c.el'şut; je demallde, dcltumclc. D. Hajdeu zice: "lat. quaero, Desvoltal'ca formei cerşut-cerşură, de unde apoi cerşesc, cerşit'or, "pe care toate el. Cihac. (p. 49) nu le-a înţeles," este fenomenul fonetic foarte remarcabil al trecerii lui ti (ri sau ry) in 1'9' după cum il vedem in unele dialecte slavice şi la Greci in cel ţaconic." Acest fenomen fonetic foarte remarcabil, de care vorbeşte d. H., fără de a-l dovedi prin o pildă analogă, nu se află pentru limba rol'nănă decăt in inchipuirea acestui domn, căruia ei place a sprijini etimologiile sale cu citat,ii căutate }l căt se poate pe departe", mă­ car că desluşirea se găseşte mult mai fireşte foarte aproape. N oi am fost aretat in ele­ mentele latine p. 49 că forma cerşesc vine de la o formă participială * ce/şit (cesit=quae. situm), de unele s'a desfăşurat forma cerşesc, ce formează participiul in cerşit şi in cerşut. 37) cioae metal, bronze.-După d. H. de-a dl'cptul de 'la itaI. acciajo a,cier=-mlat. acia;, l' I [92] 1 I '1 an�HO- Dar a .... i"vorul tocmai cu kuta, Iw.t\ bufnită. ne , . sapa, deşerte; v. EL slave :'l6. coderiste manche. D. H, zÎee: , Cihac (p. 57) trage cuvântul 39) dreptul lunci lndi l'cntnJ d. H. t:ChilC ntnm;l dec81, rcmăn • v 1 I gla CLlVtmt.m opo striccuă, quasi deminutivă a adeveratei forme c'opiul, ciuuică, din ceclml cuvi/r, sl-veanul este dllpă insu.�l d-nialni O'gamc,'---pentI'll do b 1. , bi, :,f f[J 11101it ilie din rnolitvennikă etc.' , '- couink erc., incăt toate chibzuirile ;,1 !"t A7)' "1/- n" ,1 ;-r,,1 ........... .la... ':t. , d 'Cl.ueZl... �h.'., cane i Il limba c;Jpiilol'j dupa el. lui cotellt, ilebue să fie ideutic rnaghial'ul kutya căne (ce d. EL respinge pe altă. pal't.e ca etimologia lui cotez'u), ele unde �iromănui cufiu căţelj (v. EI. magh. 4�)4), cUyi�nt, 71eCl!­ lecsic011ului de se. feri-i avem: (lrCer��Al1n� cire literală a gel'manuIui Speise'i GloekDn� speise,-din pi:11'tca autorilol' acest ui lecsic. l',Hat. aciariutn rm s'a putnt schimlia J..llC'l­ odată 111 cloae, clciaae după l'egulele fone­ tice a limbei 1'Omi1lJG. ... t\Jlnrea de fntă a .nc:�stl.1i , 1l0scut inuintea Pl!blicatiei Buda, in Glosarul d·hi rium (azzarium), Cange). Din lat: ades bănuI prea mult, că acest Olosal' nu poate să. fie din veacul al XVII. precum 118 in cre­ ciinţ,ează el. H. "fără nici o dovadă sigură" ,-'­ Bau că acest cuvent (ca şi alteJt�) a fost a� clâogit ruult mai Hirziu, d. IL zici�n(1 insll? p. 262: "pal'tea ce;l veche a llUil1U5;CT!Sului cU11l'inde un diction�u' t,lavo-·J·omăn intre foile , . 41�21h cu intel'valm'i nescrl;::e :.,31l COll1- 1 ' l' v v {' v·' ""1 }Jiectate (le )la Ut mana pos,'enoara" ŞI p.,:;\1 : ;leă foile 1--39 sunt pline de ac1notaţillni. nwi ::;les 'lexice, de pe Ia finen secuhllli tre­ cut (!'), "scrise ele diferite m5ni in IvIolrlo'vu." 38) c.ovlrâi chouette, IhilJl d, H l'CU­ yentul provenind necontesfab 1 din' deminLl- nar (v. El. lat. 15), de unde şi it. acciajo. f ..., 1 l' (' E'�'i Q'�'·"f. ()QA) T. acier ; romanui oţet v. ;. "L'" e .'ou.<; vine din acelaş isvor, prin mijlocirea ve­ chiului slav ocehi. Cioae sau acioae metal, bronz de clopote este un cuvent "necunuscnt. pU(Jorului," şi se găseşte numai in lecsiconul de Buda, de unde l'a copiat Polyz, Iszer, Pontbriant, precum aceşti doi din urmă au copiat mai elin cuvânt in cuvent tot lecsiconul (le Buda. Ne-am cîat părerea noastră dep·ve flcest cuveni. EL ve 3:16, In cuventul sp:p, unde zLce"m, ci:i eioae G?dTI.enă a fi curat laC c bus:, adi�ă. o tlPnJcie= [93] ef .. cu aceste cuvinte ŞI vechiul slav kuf5!ka cams. 41) Crier: C01'VenU, cervelle. D. H. zrce : "'] ( • �) v 1 " 1 D. \"/[,wc "p. liij tl'nJ;e cuventul CUn ".'1" k-- 1'1(1. b ,u fr.- Iv 1..;(: i..A. "'.�. şite a giosatorulni d. Il l;entl'u tdrsiil1f, fer­ Sill(i c.iJice, ele la vechiul slav tn'fsa. tn'isina, v u t . v ..., • • '1' ±' t' t t}USi� s(�,a, lrltslnn!i(( panm e rn 113 aC ,1 ce. v. El. slave ,:lf),J. 48) deh mais! lnissez done. ,După d. H. identic cu sanscritul dhik ŞI eu sensul primitiv all .. tinului il/stnmumtum sau strumentum din sltuO,. adică, după el. H. "dichis unealtă (ţ este pentru dechis �i vine de la lat, claudere şi s'a format in analogie cu lat. insel umentum ele la lat. sfruere." Noi nu înţelegem nici de cum unele se [94] găseşte analogia cuvăntului elaiidere ,,:1 in­ chide" cu cuvântul struere ,» zidi"? Dichis, ce are adevăratul inteles de )UCl'U trebuitor; gospodărie il, dichisesc, ,: a i nzestra ClI tot ce trebueşte, c, este noul g't'ce )d;t:1j1�; adrninistration, menage, 3iCtY.i<,l adrninistrer E'Olgnel'. D. H. întăreşte insuş această etimologie zicend la sfîrşitul articolului seu aşa de a­ dănc: "Ast.ăzi dichis se întrebuinţează mai mult in sens de "buna răndueală": a dichisi "ord­ nen im Hause ", "Zncht halten" (după Mol­ nar p. 97)," D. Miklosich n'a tradus Clară ))diki5t'i" pc gllicile prin "yialicum '1 j după părerea d. Il. D tI '" 'j • 1 . ., "'1 1 e 1.:. ne eLa CU pru:ul.l. etimologiei (,"SHd3 [\. Cu.vQutului dichis şi acca a eUY0utl1:l1Lii tt� nea/tă, ce este după d�nialui o "composiţ,iune curat l'Omănel1scă�' de lme�alte = lat. tl1'lO; altera., adică "de toate'i! N oi am indreptat etimologia noastră a cu­ ventulni uneaLtă de la lat, ufensilia (El. lat. 299), care, o mărturisim curat, era greşiă, dară cel puţin nu aşa po{naşă, ea asta de mai sus a d-Iui H.; v. unealtă, El. slave 439. 45) dracila plante epineuse. D. H. efI'. drocila, nllmele dacic al plăntei "quinquefolium" conservat in A pulejus, con­ timpul'anul lui Traian. După d. H. cuventul slav dracte, niciodată cu sufixul .la sau -iZa, e cunoscut numai "SlavilOl' meridionali � şi "n'are nici o stimologie slavică. ({; .,Astăzi se zice la noi mai mult dracină cu finalul -la trecut in -nă intocmai ca in eaml'1n=similo sau in transilvanul nicovană=nicovala = slav. nakovalo. " Dracinl'1, Berberis vulgaris, epine-vinette, vine de la vechiul slav draa, dt'acije Sali unea, vepl'e.�, rusesc. dracie epines, sărbul croat. drac« arbuste epineux, cechul drace pl. epine­ vinerte, noul-slav drai'. dr((�je broussailles. Toate aceste cuvinte se (rag din vorbit" slav d ati scindcre. Cuvântul dracie nu este Cl1l10SLlt .,� 1) . ..Ib<-·-l� � i." .' 'j '.i. , '- ,. . 0 ./...,,' ! _.t.,.� 'b' Romania, dar cunoscut in Ung��l'ia prin stăpânirea Turcilor, deaceea se tii giîS2�,tC in lexiccnul de hL Buda, pe can d (Hcţ fran­ cezo-rornăn �� lui Poicnaru, Aron şi I-liU1 retipărit de Co drescu, nu ştie cum sit tăl­ măcească cu văntul eltiZuque Famiu trebue să fie o formă stricată foarte ciudată ti, cuvăntului turcesc khâdim, albanezul hadhn, haden şi nimi ca altă i (cfr, trecerea foarte deasă lJ1 limba 1'0- mănă n lui f in Iz, aceasta ar fi intorsul). Fa:ml1l şi chiar şi famen după d Il nu poate veni, ori şi fH:;U1, de la forma .;,; /e­ minus şi niciodatti scopitul n'a fost insemnat prin numele do femeie fio in ori ce limbă. , Il ne incJ'celinţcază cu acent prilej "că, l'omănu1 fem1 "It:, ·jlld.<'l mâi'UTIIă" Domnii Molilov'; UO 'VlIrnicul ltr Urelhi!1. LlIr. Xii. 2) "Cuuoseutu-s"'\'!\ ind:l.tii St,pf:tn.VodOC .'a incppntul dnm­ nid sah., cii v" TI Iwi !JUlit plf>eM spre fl' .. boa, ... de­ ,'ăt s"re pact"; ,ii indiltă nu dat (J�tlrjl"r s"le Slea­ guri Ş! Hnt,'r.jl şi <"llpit.>lIl" Mt)'o\l tOfJtill.. 3) V'irnieul Gr, Ul·el,hiă. Miron şi Neculiti Costill după K,.OIllt:l. I I t ] 1, I [99] ca la 40,000 sprijinită şi de o alt;1 numită de a­ dunăturl:1, şi punendu-se el însuşi in fruntea 101' la anul 1467 luna Noemvrie trecii Carpaţii. in Mol­ dova pe la Oituz : eal' in coada armatelor sale purta pe Petru-Vodă şi Berendei, ce acum se in­ voiseră a incăpea amuudoi pe scaunul Domniei, Apucănd in susul Moldovei 81)1'8 Suceava, nimicea totul in cale-i, prădănd, arzend şi ucizănd. Ast­ fel in :: 9 N oem vrie ajunge cu oastea sa şi popo­ seşte in jurul oraşului Roman. Deaici in 7 De­ cembre porneşte inainte, avend grijă mai intăi de a preface in cenuşă Romanul, eal' Luni in 14 De­ cembre ajunge la oraşul Baia. In acest timp Stefan­ Vodă stringe oasteajimprejurul seu şi intărindn-se in Suceava, aştepta, ca oastea ungurească să se În­ curce iu locurile strîmte ale munţilor, şi acolo să o lovească mai eu tărie şi cu mai mare nădejde de noroc. Lucru ee s'a şi intămplat, Cred indată ce Stefan-vodă îl, aâat "din limbi' 4) de sosirea Ungurilor la Baia t. şi eşit J\larţi 14 Decembre spre sară şi in puterea nopţii ajunge la Baia. De sănse, de drum şi de vin L'JlleţiLă, dormea im­ pră,ştiată şi fără grijă armata marelui rege, dind Stefan- Vodă ('iizu ca trăsr�(ctul peste d8nsa. Spre a mări groaza şi confuzia intr'cll::;[\, el insa9i dă foc oraşului Baia. Kron,er, Istvanfl ullgurul şi toţi cronicarii poloni descriu cu infiorare căt măcel8'a făcut atunci. La lumina flacărilor se indl'ge G lUPLi\ groznică projeGLăncl umbrele sini.0',rc In zadar 3e luptă Ungurii cu desnădejduire, căci sunt stri vi ţi de tărie.t Moldovenilor. SfJairl1a cuprinde j!e Unguri, şi remăşiţele acestei măndre ann:tte părăsind şi muuiţlUui şi arme fug illlpl'ăştitte. lVlatei-(jol'vin insu� însoţit de căfÎva curteni abia sC'lpă prin fugă; afulldăndu-se in munţi, trece hotarul şi duce cu si11e in spate trei răni că,pătate la Baia.5) Cănd faptul zilei inceputie a lumina, mai mult de Zt�ce mii de cadavre ungm'eşti, pintre care şi Berendei, zăceau in zapada acum roş:8; eal' acei ce puture fugi prin munţi au căzut prada ţeranilor sculaţi de prin toate satele locului, care ei ucideau cu coase, topoare şi petre. 6) Mai tărziu Mateiu Corvin inchee tradat de ali- 1) i�llr',n �i Neculai Costln; ,,�i priLzead limbă" Gl'. U­ rt'ch,ă 5) ltlliuele acestui oraş există, şi pănă a.Btăzi. e) <:lr. Ll·e.:hla, �:lIrou ŞI l..'iecubJ,i !"'ostiu după. Kromer, ('\,nţă' cu Stefan-Vodă cedăndu-i şi doue cetăţi pe marginea Transil vaniei: Balta şi Ciceul. Dar nu apucase Stefan-Vodă s:' se aşeze in Sucea­ va, in urma resboiului cu Ungurii, că indata şi primi ştirea despre trecerea Nistrului a o mulţime de horde tătăreşti, care Re lăsaseră in jos tocmai des­ pre părţile riului Volga, eal' acum năvălind in M!-ll­ do va ardeau \,i prădau împrăştiind moartea inainea lor. Stringend imprejurul seu oştirea biruitoare ele la Baia porneşte spre a da PApt Tătarilor. La 20 August 1470 intimpină oştirile tătăreşti la Li­ pinţi lăngă Nistru, 7) Acolo intocmindu-şi oştirea loveşte vitejeşte pe Tătari şi-i sfarmă. Reluăndu-le prada făcută in Moldova, scapă pe locuitorii robiţi; robind el insasi mulţime de Tătari, printre caro ş� pe fiul hanului tătăresc de peste Volga numit Mamac.") Astfd încărcat ele biruinţă şi trofee re­ intră in Suceava. Aflănd hanul tătăresc despre n0- norocita soartă a ostirilor sa In şi mai cu saină ele a fiului flcn, trimit.; la Stefan- V od{t o sută dA �oli, (',er(�nd rescL1lJ1peral'ea 13u1ui, "fi.!' la dill protivă [t­ meninţănd ?,Jf ul(�ova cu o toUd,t destrugere. La au­ zirea acestor voi be neDştepLfl.te �i (le fel TIcobici­ nnite ])Bl1tru LIn Domn ca Stefan. el E0 inf'.l1·ii:';, atM, de tare t:ă pe loc elo faţ.ă cu R0lii llonmce�t\: de ucide pe fiul hanului, deslJ;.;ăndu-l in patiTI1'udtţi. Eli!' pe soli ei iJUllo in te,pă, 1ăsălId numaI U11111 c.u nasul şi \l rechile tăiate spre c, merge S{L spue stii­ pănului seu de cele inttunplate �i vezute .. 9) Iu ţam Romă'lea0că i.n epoca aceasta V!r,d Ţep(·'ş este de­ t:'onat căzend captiv in 111ăna Ungurilor. I Radu­ Vocl:t cel Pruraos se sue pe troa cu aju torul Tur­ cilor. Legăturile strînse ale ace,;t.uia cu Tal'cii in­ suflă ingr;jiri lui Stefan-Voită, in inten:lsul căruia era de avea in Domnul ţelii romanE'şti mai mult un prieten şi la nevoe chiar un aliat şi mai cu samă impotr:va Tnrcilor. Drept care Stefan-Vodă porneşte rebboiu aSl;pra lui Radu- V :lC1ă şi-l infrănge sllccesiv in 111:1,i multe bătălii. Apoi cUC8reşte Bu­ cureştii şi R';3ZIllgo�i, K om'·r �i illJihoV1C. 9) M.,'itei�! it',"howsk. c-on'r,llr polon contimpuran. Dh ariuva. ilhorlcă a Romllniei, [100] ----- 10) nlncredinţiind Ţara Romilnci\scă fratelui lui Dracu (!:ta du) Sultanul Mohamed se retrase din l1omiiuiu; �i <'ăud apoi Turcii obse'rvăndu-ir că �i mai n/linte vreme toate biruin ţele asupra ltomănilor aduscră multă perire intre Turci; şi ziceau: "găndeşt,te la aCc�8ta fer:cite stăpău� 1" !iultrllllll le l'espundea: "pănă ciiud Romănii sl!ipăuesc Chilia şi Cetatea-Albă. "carA Ungurii Belgradul ser]rsc, păuă atunci nn vom "pute birui pc crcştiniu• Din l'elat,iullile sCl'bului Coa­ stantin Mihalovjci din Vstrll.vţa., fost cuie;>r sub Mc­ hamed H. Ar, hiva, ist('I'Jdi, a Hom'1nici 11) M�tei MiecoWBchL ,.,) G1'. Urecl.tiă. 13) Stricowclki. JoI) Matei Miecowski, cronic)),!' cDntimlluran. medicuJ curţii polone, in admiral'ea sa pentru Stefan-Vodă, l'elatiiod resboiul de mai SUB, inchee astfel: .0 I S:et'alle băr­ bat minuna,t şi vict.:rios, carc singur dint.re toţi prin­ cipii secolului nostru putaşi căştiga asupra TUl'CI1or o victorie atăt de măreaţă." =;.l==_====.=,�,..,.J!':;=.����rc:."';'=:;��;:':�-"'�·:��:;;:;;!..","-:;:;';:;'!·:.ci.:-��i=·;::';;.� cu 1-- spatele. Locul fiind însă strimt şi desimea mare 12) II se produse confusiunea in răndurile turceşti. A� I coasta tocmai aştepta şi Stefan-Vodă, care răpe­ I zindu-se atunci, cu incordarea vechii vitejii mol­ doveneşti, ei lovi aşa de viguros, incăt Turcii ve­ ! zendu-se ataca ţi şi din faţă" unde credeau puterea 1 moldovenească, şi de la spate loviţi şi mai tare, II se crezure, in negura in care erau, inconjuraţi din toate părţile şi copleşiţi de oastea lui Stefan-Vodă. Panica de care au fost atunci cuprinşi fu aşa de grozavă, incăt incepure a se măcelări intre denşii, crezend fie-care că se apără de un moldovan ce-i stă in dreptul lui. Sfărămănd cu totul oştirea lui Mohamed II, Stefan-Vodă remăne stăpăn pe cămpul luptei. In tot acest resboiu a picat la 100,000 turci, l3) parte ucişi, parte prinşi vii şi puşi in ţoapă de că- tră Stefan-Vodă. Asemenea a picat mai mulţi paşi, eară alţii au fost prinşi vii. Arme, muniţiuni şi bagaje au căzut in măn a Moldovenilor, dintre care / şi pănă la o sută steaguri. Din acestea 36 de stea­ guri cu patru paşi vii Stefan-Vodă i-a trimis ca clar regelui Cazimir. 11) Deasemenea din steaguri trimise şi regelui Matei-Corvin, republicei Vene­ ţiane, Papei de la Roma şi la alţi prinţi creştini. In ziua cănd sOSI la Roma vestea despre frengerea lui Mohamed II, zioa aceea întreagă sunare clopo­ tele tuturor bisericilor slujindu-se Te-deum. Scriu cronicarii străini că de această biruinţă a lui Ste­ fan-Vodă toată creştinătatea s'a bucurat. Dar abia Stefan-Vodă s1i1'Ş1 resboiul cu Turcii şi eu Radu-Vodă, că olăcarii soaesc şi-i aduc ştirea CIUlI cii. Cazacii au năvălit in Moldova. "Indată ee Stefan- Vodă află aceasta porneşte cu oastea spre intîmpinarea Hatmaniiol' Cazacilor J ... obodă şi Na­ livaico, care trecusere Nistrul şi pnstiea toată acea parte a ţerii. La Grumăze�ti pe riul Răut sunt intimpinaţi de oastea moldovenească, care că­ zend noaptea peste Cazaci ei sfarmă şi-! pune pe , 'fr -� -.ţ; jutor cu oaste lui Stefan-Vodă, in resboiul seu Petru-Vodă. Radu-Vodă, alungat de la Domnie de cătră Ste� fan- Vodă, trece Dunărea cerend ajutoare Turcilor. Mahomed II, cuceritorul Constantinopolului, parte pentru a resbuna pe Radu-Vodă" favoritul seu; parte prilej ind pentru cucerirea celor doue cetăţi: Chilia şi Cetatea-Albă, 10) pune de intocmeşte o oştire de 120,000 oameni; dănd ştire pe de altă parte şi Hanului tătăresc se năvălească in Moldova despre mează-noapte. Stefan-Vodă primind ştirea despre pornirea armatei musulmane, ridică toţi lo­ cuitorii din josul ţerii, cu vite cu tot, fie care cu avutul ce putea căra cu sine retrăgendu-i spre munţi in susul ţerii; eal' fănaţe, adăposturi, vege­ taţiuni tot ce putea sluj) omului şi nu se putuse ridica din porunca 1 ni Stefan-Vodă, deveni pradă flacărilor. Stefan-Vodă avănd cu sine 40,000 moldoveni, 5000 secui trimişi de Matei-Corvin şi 2,000 poloni trimişi de regele Casimir, căuta un loc de strim­ toare spre a da pept cu vrăjmaşul, şi tot astfel se retrage pănă la podul-nalt lăngă Vasluiu la, locul ce-i zice Racova, In zioa de 17 Ianuarie 1475 Il) îşi întocmeşte mica sa oştire aşezănd pe Costea Paharnicul la aripa dreaptă, eal' pe cumuatu-seu Hatmanul Şcndl'ea Ia aripa stingă, pe cănd densul se aşezâ la mijloc. După ce-şi intocmeşte astfel oştile fat,it 'n faţă cu Turcii, simulează un atac, fiind ajutat la aceasta şi de o negură deasă ee spre norocul lui se lăsase; căci trimiţend o păr­ ticică de oaste pe la lunea Berladului ee venea la spatele Turcilor, aceasta incepe focul, dar făcănd mai mult larmă prin strigăte, tobe, surle şi bu­ cimne, incăt Turcii crezure dt oastra 11loldovenească i-a apucat pe la spate. Atunci căutare ră.pecle a. Se schimba intorcendu-se cu faţ.a incotro erau cu 100 [101] jOi ( I fugă. Gonindu-i astfel Stefan-Vodă, mulţime de Cazaci au perit la trecerea Nistrului printre care şi un comandant insemnat al lor numit Jura. Lo­ eul unde el s'a inecat so chiamă de cătră locui­ tori şi pănă astăzi "V adul J urăi" ,H\) In urma acestei nout) hiruinţi Stefan se trage cu oştirea in Iaşi, unde spre amintire pune să se zi­ dească biserica Sf. Nicolai numit domnesc, ce există şi pănă astăzi. După aceasta Stefan-Vodă porneşte la Suceava. La marginea oraşului il intimpinare Mitropolitul cu toţii archiereii şi preoţii punendu-i evanghelia şi crucea in mănile sale Domneşti, ca la imperaţii biruitori păgănilor, 1(;) şi inconjurat ele toţi boerii mari şi mici, de bresle şi de intreg norodul, Stefan­ Vodă cu coroana pe cap, in mijlocul bucuriei ge­ nerale, intră in Suceava. 17) Mohamed al n, aâănd de sfărămarea la Racova a biruitoarelor sale oştiri pănă atunci de cătră Stefan-Vodă, hotărî ştergerea Moldovei de pe faţa pămcntului. Un an intreg grămădi la Vama puterile impă- răţiei. Spre a preveni oştirile sale de lipsurile in­ durate anul trecut prin arderea a tot felul de pro­ visiuni de cătră Moldoveni, Mahomed poronceşte, ca toate vasele sale de pe Marea-neagră să fie in­ carcate cu tot felul de provisiuni şi să se lase spre gurele Dunării.!") In acelaş timp el inştiin­ ţează şi pe Hunul U\tăresc să intre in Moldova din susul ei. Stef'an- Vodă indatrt ce află ,despre mie­ şele pregătiri ale Turcilor, porneşte soli la Regele Poloniei, la al Ungariei, la duceJe Litvnniei, la toată creştinătatea cerend ajutor. In timp de 1 G 1.1le dieta Poloniei insistă pe lăngil, regele lor spre a trimite ajutor Domnului moldovenesc, aretănd lui Casimir III perieolul ce ar naşte pentru Polonia din căderea Moldovei, precum şi folosul intru cM Moldova va servI "de părete regatulm despre Turci" 15) Gr Urechiă, Miecowski. loi) (Il". lJl'cch!ă. ") Acesta fiiild mom,Jlltlll culminant ca glorie, ilin Dom­ nia lni Mcfan- Vodă, snnt de părere ca acest moment ;triumfâ\Ol'" să fie represintat in stli.tuă .. - .... ut. ") Din relaţiune!l:, asupra acestei bă\ăhi de I:ătră Sand· ed-tiin nnmit Hodgea-Efcndi} mufti !Il Carţii Otoml\m.>, AI�chiva istorică a Romăniei. Regele insa se mulţăml a inşlra oştirile sale pe hotarele Poloniei şi nu trimite nici un ajutor, nici Matei-Corvin, nimeni. Intr'un moment, to�mai cănd se periclita creşti .. nătatea, care, după mă.rturisirea chiar a lui Moha­ med Il, nu va pute fi cuprinsă decăt numai cănd va deveni stăpăn pe Chilia, Cetatea-Albă şi Bel­ gradul serbesc, 19) Stefan-Vodă părăsit de aliaţii sei, stringe oştirile sale, singurile puteri ce-i re­ mănea» acum. Pe de altă parte porunceşte din nou pustiirea ţerii de jos şi retragerea locuitorilor in fundul munţilor, După ce intocmeşte acestea se aruncă in drumul Tătarilor, ce apucase a intra in ţară. inaintea Turcilor, şi bătendu-i i-aruncă ina­ poi peste Nistru. Dar pe cănd el făptuia această nouă biruinţă, oştirea musulmană mai numeroasă decăt anul trecut, avănd de astă dată in capul ei chiar pe cuceritorul Constantiuopolei, ajunsese la malul (lrr,pt al Dunării, La ştiri atât de primej­ dioase, Stefan-Vodă ţinu de astă dată sfat cu toţi boerii, căpeteniile oştirilor sale. Socotinţa lui era să meargă răpede şi să oprească Turcii, lovindu-i la trecerea Dunării; dar boerii toţi 6i arătare că era pri­ mejdioasă această hotărire a sa, şi că mai bine ar fi să se retragă, după vechiul obiceiu, la loc de strim- toare.>") Ceea ce şi făcu, retdlgend oştirea sa la Valea­ Albă. A colo se fortifică, săpănd şanţuri adenci im­ prejurul taberei," ') inap0ia· acestor şanţuri aşeză al doilea rând de întărituri format din lănţuirea ca­ relor şi umplute g0lurile cu pămcnt, copaci şi spiui. �Q) De asemenea fortifidt toate drumurile şi intri\­ riIe codrului d'imprejur. Pe cinci l)()c1uri aruncate peste Dl�ăl'e, Mohamed trece cu oştirile sale. Dar inainta in ţară pustie fără sa intălneasdt picior de om. O furtună iscată pe Marea- N eagdt inecase 'Parte din provisiuni, incăt foametea incepuse a-i cuprinde inainte de a găSI 19) Din reln.ţinuca serbului Constantin ŢI,'.ichailovi fost c- lliccr l:ld> Molliuned al IL Vezi nota mai SUB. �'») (fi'. Ul'elhiă ") Salld-ed-dill zi� Hut1g a·}':fentli. ") ldem. I [102] oştirea lui Stefan-Vodă, 2�) Un şpion însă aretA Sul­ tanului locul unde stăteau Românii. Sultanul in­ dată ce află aceasta trimise o părticică bună din oastea sa inainte spre a face recunosşterile cuve­ nite, şi descoperind intărite toate poalele cedrului se intorc inapoi Incunoştiinţănd despre aceasta pe stăpănul lor. Mohamed atunci pune in mişcare in­ treaga sa armată cu steagurile fălfăind şi in noap­ tea de 25 Iulie 1476 aşează oştirea in Valea-Albă. A doua-zi in zori de ziuă armata otomană im­ presurâ poalele cedrului in care se afla Stefan­ Vodă cu ai sei. In dimineaţa zilei de 26 Iulie, Turcii incep lupta prin focul artileriei şi săgeţi for­ tănd intăriturile. Dar la aceasta Moldovenii res- , punsere printr'un grozav foc de artilerie "făcend să se cutremure pămentul" � 1) Puterea şi efectele artileriei lui Stefan-Voda fure aşa ele inspăimentătoare pentru vrăjmaşi incăt "chiar "enicerii, al căror obiceiu este de a primi in pept "artileria şi muschetăria duşmană, chiar ei nepu­ "teud a susţine fulgerele tunurilor căzură cu faţa "la păment, (In acel an agă al Enicerilor fuse "Mah1l1ud-Aga 'Irapezunteanul, care mai in urmă "sub Sultanul Baiazed fugi la Gem-Sultan şi apoi "fiind ucis in Angora, de cătră oastea grecească, capul "seu se trimise la curtea lui Baiazed). Vezănd Sul­ "tanul acea neobiclnuită purtare a eniceri10r zise "in chip de mustrare cătră acel agă: "me mir de "fapta a.cestor tineri; oare astfel e dator a face "acel ce incinge sabia voinicească?" Apoi luănd in "mănă buzduganul cel cu şese aripi, dede pintenÎ "calului. Atunci toţi soldaţii pretol'iani pe dată se "aruncare la asalt, fără a se despărţi de glorioa­ "sele urme ale Sultanului." 25) Asalt insă fără suc­ ces, căci lupta ţinu mult timp nehotărită; �6) dar Moldovenii slăbea din ce in ce căzend şi in luptă şi de oboseală, pe cănd Turcii se improspetau m0- reu).n) 23) ." !nrăt l'ultanul in zailar C\'l'ca şi dî.uflt in toate părţlie, fără It pll1e găsi O Ol'lOl( 8'.1l un picior de acel !l-oţl Foame·iea incf11 li Il. rretl e dm (:0 in ce in victorioasa arm.tă, şi nu puţine zde ea umblâ rl!:ticicd in ace", infrJcoş'11ă ţară, cl,l, ă"du·se pe pul­ bere Şl spinI 10 lo,� de saltele �i d� pel"ilJtl ţ,i la mai mulţi de praf umflălldu-se ochii" Saad-ed-din. 9') Jd. m 26) Din re1aţiunea lui Saa"-ed.din. ,e) "ŞI mult! vreme \fiind lesboiulneales" OI'. Urechill.. 2') idem. Insârşit după O apărare vitejeascâ, intăriturile fure luate de cătrlt Turci şi mulţimea lor năvăli înăuntrul codrului. Atunci incepu o luptă dcsnă­ dejduită de pppt la pept intre Români şi Turci, luptând unul improtiva mai multor do-odată. Mă­ celul a fost ingrozitor căci picâ mai toată oastea moldovenească. "Cu toate astea remăşiţa Moldo­ "venilor nu lăsă armele din mănă apărăndu-şi fe­ "meile şi copiii şi făcend ultimele sforţe cu oarba 1.>101' vitejie." �8) Toată valea şi codrul era acoperit de trupuri moldoveneşti nu mai puţin insii zăceau fără suflare şi mulţime de musulmani. "Totuşi multi perire şi elin oastea musulmană "in acel joc mortal, irnpodobindu-se paradisul cu "sufletele lor." �O) Stefan- Vodă vezend pentru inteia oară ucisă şi sdrobită viteaz a sa oaste, desnădăjduit dă pinteni calului şi SI" aruncă in mijlocul vrăjmaşului. O ploae ele săgeţi sunt indreptate spre densul, lovesc calul şi Stefan cade resturnat la păment, Boerii căţi mai remăseseră se aruncă după el, il incunjor şi din pepturi fac un zid de apărare iubi tului lor Domn. Ca prin minune Stefan se ridică nerănit şi inconjurat astfel de puţinii curteni ce-i mai re­ măsese, indemnat de denşii se retrage printr'o deschizătură ascunsă din fundul cedrului. Locul unde a IJicat floarea vitejit'i moldoveneşti s'a numit in urmă, şi pănă in zioa de astăzi, "Resboeni." De la acest resboiu datează şi următOarea le·· genc1ă cu lllama Doamnă şi cu Daniil sihastrul de care vorbeşte şi N eculcea precum şi Principele Can­ temir in istoria. imperiului otoman. - In cetăţuia Neamţu inchisă şi întărită, se afla aşezate vistieria t,erii, Teoctisc mitlOpoiital şi Maria Doamna, 110muritoarea mumă, care cu inima strînsă in pept aşt,'pta vestea despre soarta iubitului seu fiu, cănd in zori de ziuă o ceată de curteni cu Stefan-Vodă in mijlocul lor sa arată sub ziduri. Maria Doamna inăbuşind in inima ei iubirea de mamă pentru o iubire mai inaltă, iubirea tuturor, a Patriei, refuză intrarea fiului seu, zicendu-i: "paserea in cuibul seu piereo Ce să se ducă in "sus se stringă oaste că isbănda a lui va fi" ;;0) Se 2e) baad-t'd.din. 99) idem. 10) Letopisiţile Hatmanului Neculcea. $.:1:._ [103] 103 3.) l'IJGi,lai Costin. 36) Din documeutul citat mai sus. u) ldf>m. n) !dem. tron sub un bogat cort incunjurat de toată nobi­ Iimea polonă aştepta sosirea lui Stefan-Vodă. Domnul Moldovei veni calare, "pe un cal foarte arătos şi mare"?") incunjurat ele boerii ţerii "ear inainte-i steagul cel mare de mătasă roşie şi pe care erau frumos zugrăvite cu aur insemnele ţerii Moldovei. Ceilalti \1oldoveni ai sei, acei ce aveau in Mol­ dova bunuri ereditare, şi alţi toţi curteni mari de frunte, călăreau ţinend fie care in mănă că te un steag mai mic. Atuncî sunănd buciumii regali şi cei moldoveneşti, Stefan-Vodă descălecâ in apro­ pierea tronului maiestăţii regale, apoi apucând cu miinile steagul cel mare, inaintâcu el cătră tron, făcend tot aşa şi ceilalţi ai sei, 36) După aceasta _ Stefan- Vodă se presintă in cortul regal cu steagul inclinat, "eal' in loc de ingenunchiare plecănd capul după o bieei ul seu in asemenea cazuri" 37) pronunţă omagiul cuvenit, după care şi regele coborindu-se de pe tron sărută pe Stefan-Vodă şi-l invită să şadă lăngă densul., In urmă veui omagiul boerilor şi curtenilor moldoveni care presentăndu-se la răn- dul lor pe cănd amundoi suveranii şedeau pe tro­ nuri, pronunţare următoarele cuvinte: "Noi, Ba­ "ronii, vasalii şi toată l'ara Moldovei, in numele "nostru şi al intregei comunităţi a ţerii Moldovii, "depUnf'Ul omagiu serenisirnului principe Domn Ca­ "simir şi urmaşilor sei regi poloni, făgăduind şi "jurănd toată credinţa, supunere şi ascultare ne­ "strămut:ttă, serenităt.ij sale, regatului şi regilor "poloni. Aşa să ne ajute Dumnezeu şi sfănta cruce a lui Chdst. ..... "După aceea, maiestatea re gală pe toţi armaşii şi toată junimea Curţii Domnului Moldo­ venesc ei inaintâ la gradul de cavaleri (chevalier, Ritter. "as) Omagiul depus de Stefan-Vodă şi această nouă legătură a lui cu Polonia, pentru a pute căpăta ajutor a fost insă fării de folos; C[tcÎ murind Ca� simir III ei urmâ pe tron fiul seu Albel't. Acesta uitând prietenia părintelui seu cu Stefan-Vodă iu conferinţa de la Leutschau hotărl cu fraţii sei re� gele ungurilor şi Jucale Litvaniei supunerea Mol� "') \ fZI neeTo1ogltl lui 1-l1.l'fan- Voevod, p"hlicat de D. Cogă.luweuuu iu ÂI'chivllo !tolnăueasGâ '1'01. .1 pag. 29 ed. l 1'11;0, 3») \:tI'. Ure(·hir.. S3) G.r. lIrec.hiă. a4) J)lD dOCllfUf'nul ofhbl ioc-beiat la Co�omea. 15 HE'pt. 14�!), publicat de d. l-lăjll1b h1 arC;'lVil. istvtică It Ro­ !llllniei. duce Stefan-Vodă tot in susul ţerii şi afuudăndu-so in creerii munţilor după mai multe zile şi nopţi, ajunge intr'un mijloc de noapte la chilia sihastrului Daniil") Ostenit şi amărît, marele Domn poves­ teşte sfăntului părinte nenorocirile intămplate ce· l'endu-i sfat. Intr'atăt nenorocirea vîră indceala pănă şi in sufletele mari. Betrănul Sihastru il in­ demnă să stringa oaste nouă căci mila lui Dum­ nezeu este mare şi va birui.- In acest timp oştirea lui Mohamed se imprăş­ tiase in toată ţara arzend tot ce intimpina. Se suise in sus pănă la Suceava unele ucizend locui­ torii remaşi, dă foc oraşului; iuvertejindu-se tot astfel prin Moldova. Dar se lasă in urmă spre Du­ năre ;3�) căci Stpfflll- Vodă ridicănd locuitorii elin sus, întocmise oştire nouă, cu care se luâ după Mohamed, il ajunse şi-l lovi cu furie tocmai a· supra trecerii în Turcia. Apele Dunării deveniră monnentul oştirilor otomane. A stfel Re intoarsa Mohamed din Moldova, fără a-şi pute implini planul, mulţămindn-se eu cucerirea oraşului Caffa şi lito­ ralul SpU pR Marra-17A'lgră luat dR It GenovezÎ. \. ohampd II intrind lJătut in Tnn.:ir: muri in cursul acestui an, lăsiind urmnşilor implinil'A:l vi­ sului Sf'U adicit cuprindAl"An Cr.tăţii-lllhe şi fl Chiliei. Bainzet II unnll�nl lui Mohamed cuprinse aCAste doue cetăţi in anul 14R4 şi de atunci Aehermf\nul a fost perdut pentru Moldoveni şi pănă in zioa de ltstăzL In aIlul 1485 regple Poloniei Casimir al III se lăs fi de la Colomea spre a Stl intălnl eu Stefnn� Vodft. Dup'î fi;Li multe negoţieri intre I1mbasam dorii Poloni şi rvJ:oldoveni, se sti pulă ca Stf'fal1� Vodă să facă omagiul cuvenit carră Casimir ca unui rege, ohligăndu-Re de a fi pUnlrea priAten regelui şi POloniei; pentru care şi regele Casimir va acorda. lui Stefan-Vodă protecţiunea şi ajutorul regatului contra Turcilor .. In zioa de 1 Sf�ptembre 33) la a treia oară dnpă răsăritul soarelui 84) Ilegele Casimir III aşezat pe [104] dovei. 39) Drept care chiamă la arme toată Polonia, Galiţia, Mazowia, pe Ioan de Tiffen magistrul Pru­ siei şi alte provincii.v') In acelaş timp inştiinţă şi pe frate-seu Alexandru ducele Litvaniei, care ri­ dicănd şi el armata cu toată nobilimea sa purcese in ajutorul lui Albert. In imprejurimile Bratla­ vului intălnindu-se ambele armate, in zioa de 26 , Iunie- 1497 apucare calea Moldovei. Mai nainte insă de aceasta regele Albert· spre a adormi pe Stefan-Vodă ei trimise ambasadori, spre a-l incunoştiinţa despre motivul inarmării lor. Dar ascunzend pe cel adevărat, regele comunică Domnului Moldovei, că resboiul este pornit contra Turcilor şi că-I va incepe prin reluarea de la ei a cetăţilor Chilia şi Cetatea- Albă. Stefan-Vodă trimise cătră regele pe Tăut logofătul şi pe Isac visternicul spre a areta mulţămirea domnească, precum şi ajutorul lui Stefan-Vodă la acest resboiu, luănd el pe sama sa şi grija pentru hrana şi apro­ visionarea oştirilor leşeşti in Moldova. Dar abia plecaţi, Albert in loc să indrepteze prin Cameniţa oastea sa cătră gurele Nistrului o indreaptează prin Pocuţia drept spre Moldova. In conferinţa de la Leutschau motivul acestui resboiu se ţlnuse secret intre fraţi, regii: Ungariei, Polo­ niei şi Ducele Litvaniei ; care era detronarea lui Stefan-Vodă şi punerea in locul lui a lui Sigmund, al patrulea frate al lor. Astfel că llobilimea Poloniei cănd a vezut armata indreptăndu-se spre Moldova a simţit adeveratul motiv. Atunci cei mai insem­ naţi dintre ei. a inceput a sUtrui pe Hingă regele lor spre a-l intoarce de la o asemenea hot{tl'irc. Episcopul Creslau Curozvanski de Cracovia pără­ seşte scaunul episcopal şi aleargă cu grabă in ta­ băra unde se afla regele spre a-i iIlvedera peri­ colul la care se expune purtănd resboiu improtiva lui Stefan-Vodă. Regele, departe de a primI sfatul seu il gonI cu mustrări. Stefan-Vodă insii, aflase adeveratlll motiv al acestui resboiu pentru care din nou trimite cătrii Albert pe Teut şi pe Isac care-l intimpiutt lep�·it Nistru cu următoarele cuvinte din partea Domnului Mol­ dovenesc: "De vrei să faci oastea aceasta asupra »lui Stefan-Vodă, n'tră de nici o pricină de vătă- ai) Mlttei Miecowdd ") ldem. "mare, pune-va Stefan-Vodă nevoinţă, că te vei CăI, căci ai. ridicat sabia asupra lui Stefan-Vodă." 4 ') Ca respuns regele Albert pune in lanţuri pe solii români trimiţendu-i la Liov,42) eal' el, in fruntea a 80,000 oaste de frunte sprijinită de o alta de adunătură 40,000, precum şi alţii cu cărucioare pănă la 30,000, trece Nistrul in Moldova. Stefan-Vodă, intărind cetatea Suceava se retrage la Roman, incotro seindrumase oştenii din toate părţile ţerii, Albert inaintănd inănntrul ţerii ajunge la Su­ ceava şi o asediază, dar fără folos, in timp de trei septemăni, căci nu numai că era bine intărită dar şi stricăciunile ce se făceau zidurilor zioa, erau drese şi la loc întocmite in timpul nopţii de cătră vrednicii apăl'ători.Pe cănd Polonii băteau Suceava, Stefan­ Vodă ocupă toate trecătorile in ţară şi drumurile din napoia lor, intărindu-Ie cu armată şi tăind ast­ fel vrăjmaşilor ori ce comunicare. Lipsa şi foa­ metea incepu deindată să se simtă in armata po­ lonă, Părţi dintr'ensa care se lasa in ţară pentru provisiuni erau hărţuite şi sfărămate de oştenii lui Stefan-Vodă. Incăt Polonii acum se simţire prinşi ca intr'o mrejă ne mai putănd merge nici inainte, nici It da inapoi; eal' cât a sta pe loc nici vorbă era. Nobilimea incepuse a cărtl contra regelui lor intăi mai pe tăcute dar la urmll şi mai pe faţă.jSimţind Albert posiţiuunea tristă in care căzuse, prin mij­ loeirea regelui Ungur cerll impăcăciunea cu Stefan­ Vodă, numai să-I lase acum Srt se intoarcă inapoi cu armata sa. Marele Domn se invoeşte cu aceasta; insă cu condiţia ca să nu iee alt drum Polonii de­ căt acelaş pe unde au venit. Dar lui Albert ei era graM să se vază căt mai curend in Polonia şi ne­ socothlcl invoeala făcută cu Stefan-Vodă., croeşte. inapoi in linie dreaptă prin codrii Cosminului. Insă prin aceste părt,i tocmai se retrăsese ţeranii şi lo­ cuitorii din Bucovina; caro acum afltind de apro� pierea Poloni1ol' au inceput a se pune in "apărare. Spre acest slll'şit ei an herestruit la trunchiuri cOw pacii cod1'ului, iucM ciînd a intrat armata polonă a impills pe cei d'intăi spre densa şi căzend co­ pac peste copacI a strivit, incurcat şi prins ca int.r'o reţea intreaga armată.! Atunci se aretal'o şi ţeralliÎ, il) Neculni Coatin. ") 61'. Urecluă. [105] STEFAN.VOEVOD CEI, MARE. 105 armaţi din intămplare care cu ce avea, căzend cu furie peste Poloni strigănd: " Ucide, ucide pe vrăj­ masli tarii." Parte din armată incepu să se intoc- , ' mească de resboiu intr'o luncă din năuntrul co- drului ; dar eată că la margine se arată Stefan­ Vodă. care deşi bolnav purtat in sanie.v") dar in mijlocul oştenilor sei cade peste armatele regelui Albert in zioa de 27 Octombre. In zioa aceea a perit mai toată nobleţa polonă, şi de acolo pănă la Nistru fugăriţii, ce mai remă­ sese din marea armată, după mărturia chiar a cro­ nicarilor poloni, au fost parte ucişi parte prinşi. Soarta Polonilor a fost aşa de desastroasă şi doliul aşa de adănc in Polonia, incăt Dieta a hotărit, ca niciodată AJbert să nu mai pornească resboiu fără învoirea ei, eal' contra Turcilor, fără inţele­ gerea tuturor prinţilor creştini şi fără aprobarea Papei.v') Anul următor Stefan-Vodă luâ ofensiva la răndul seu şi intrănd in Polonia respăndi des­ truc ţi unea in giurul seu şi teroarea pănă la Cra­ covia, "Această ştire ajungend la Cracovia Mercuri "in 16 Maiu, teroarea cuprinse pe toţi, şi unii căt "pe ce erau să fugă, să nu-i fi oprit şi incurajat "regele. ,,,1,5) Oraşele Leopole, Premislia, Radomu, Iaroslav, Prevolska, Buceciul, Kanczuga, afară de alte terguleţe mai mici şi mulţime de sate au fost complect distruse de Stefan-Vodă. Cămpiile Ga­ liţiei devenire pustii de foc şi sabie "năvălire in "Galiţia şi fr.cure un măcel teribil: pe cămp şi pe "drumuri se vedeau zăcend cadavrele celor ucişi"4G) In acest resboiu Stefan-Vodă a avut in oştirile sale şi oşti turceşti şi tătăreşti. După aceasta el se intoarse la Suceava adudmcl cu sine peste 100,000 captivi ce-i aşezâ in ţară, cunoscuţi sub numele de Ruteni. Ori căt de barbar ne-ar păl'O astăzi resboiul făcut in acest chip, atunci insă era in spiritul epocei; tăei nu se inţelegea :prin resboiu tlecăt complecta distl'ucţiune. J alea era prea mare in Polonia şi măl1ia ill'ea putemicit, pentm ca Albert S�L nu caute a�şi l'esbuna .�) Neculai Costill 44) Se stie că .:notîvul cunoscut jt. mod oficial al dlsbo­ iului lui ".lbert era că este in Mutra Turcilor. 45) Matei Miecowski, cl'onic"ll' cont.impuran, vezi archiva istorică a României pllblicală de d Hajdău. 46) Itlem. OQlJ.T. 1;1.\. 1\11141 :rtl1I. cgala U. asupra Domnului Moldovei, spălăndu-şi ruşinea. Pen­ tru care scop stringe din nou oştiri şi intră earăş in Moldova. Stefan-Vodă il lasă să inainteze pănă aproape de Botoşani,' şi acolo iutelniudu-l ei dete bătălie. Soarta şi de astă dală fu crudă pentru Albert; căci bătăndu-l din nou "căruntul erou al Moldovei", cum il numeşte istoricul rus Ca­ ramzin, il fugări cu sfărmăturile oştirii sale pănă in Polonia. Mănia lui Stefan- Vodă contra Polonilor pentru acest resboiu viclean şi nedrept ajunsese la aşa grad că plinşii,.�r erau supuşi tuturor tor­ turelor, Mii de poloni�1Mi'e înjugaţi ca boii la plu­ guri, şi arănd culmile şi laturile dealurilor din spre Botoşani, puse de se semănâ ghindă 47) Pădurea crescută se numi de popor ".Dumbrava Roşie", in amintirea sudorilor de sănge, versate cu aămenarea ei. Cănd suflă ventul printr'cusa, locuitorii d'im­ prejur, păstrănd tradiţia, in imaginaţia lor spun, că aud suspinurile şi ţipetele Polonilor injugaţi, Intăritarea lui Stefan-Vodă nu mai avea margini. Abia sfîrşise el, că asmuţeşte pe Turci şi Tătari, contra Poloniei, care năvălesc şi ei ca la 70,000, pustiind pe unde treceau. Scopul lui Stefan-Vodă insă mai era de a-şi slăbi vrăjmaşii prin lupte intre denşii, ca el in urmă să-i sfărme mai cu inlesnire, Ceea ce şi făcu. Intorcendu-se prin Moldova oastea turcească şi tătărească, oastea moldovenească pre­ făcendu-se că este leşească 48) cade asupra Turcilor şi Tatarilor şi-i sfărâmă astfel că abia scăpare 10,000 l)este Dunăre. Nenorocirile Polonilor din acest res­ boiu au fost aşa de mari, că au perit atăta lume, incăt le-au remaS proverbul: "in zilele lui Albert a perit şleahta." Vezend Polonia pericolul, in care intrase din a� cest resboiu, � căci nu numai că o bMea Stefan� Vodă, dar acum impingea. şi 1)0 alţii asupl'a ei�! căuttt cu ori ce chip a se impăca : llinţelepţin .. ndu-sEl acuma şi incredinţttudu�se că :nu e cu lm� l' tinţl\. de a căpeta vre-o lJace fă.ră a fi in legătură "cu Moldoveni. .. ((4!1) Se intrunire la Cracovht de� legaţii Poloniei, din partea Ungmilol' episcopul elin Urbea�Mare, ambasadorii ducelui Litvan şi a lui 8tefan�V\)dăl care la 19 Aprilie 14B9 semnare pacea. 4') EUBtatie lngofetul. �«) Neculai Coatin. 49) Miltei Mieoowschi. [106] Dunăre, Dunăre, de ce curgi tristă? Pe ţermul Dunării stau aici trei cete: Cea de'ntăiu o ceată turcească, CeR a doua, o ceată tătărească, Cea a treia, o ceată moldovenească. In ceata turcească invărtesc săbiile, In ceata tătărească dau cu săgeţile, EN' Printr'o asemenea politică echilibra totdeauna cu succes forţele sale improtiva duşmanilor, menţi­ nendu-se neclintit pe tronul seu şi păstrănd nea­ tinsă libertatea Moldovei. Dar vrăjmaşii. sei cei mai de temut erau Turcii; drept aceea me­ reu prin ambasadorii sei excita pe toţi Principii creştini să se unească cu el, şi lovind pe Turci, să scape intreaga creştinătate de primejdia ce o amen�ţ7: Pentru aceasta el era Prinţul cel mai iubit crrRepublica veneţiană, pentru care Dogele spunea că şi-ar versa chiar săngele seu. 56) Apărarea creştinătăţii era o intreprindere măreaţă, care in­ flăcăra pe Papa de la Roma, şi care le făcea scump un Principe de reputaţia şi valoarea lui Stefan­ Vodă. Papa Sixtu al IV indemna creştinătatea la luptă, sub pavăza biruitoare a lui Stefan Cel Mare, eal' lui ei scriea că este: "de o virtute atăt de exce-· "lentă şi de merite atăt de strălucite in republica "creştină, '(57) adăugend, "succesele tale înţelepte şi "vite4e contra necredincioşilor Turci, duşmani co­ "muni, au adus atăta glorie numelui teu, incăt "toate gurile il repetă şi toate inimele te slăvesc." 68) Eal' popoarele Europei sub formă de balade il căn­ tau pănă pe coastele Italiei. Intr'o gramatică boe­ mă scrisă de Ioan Blahoslav, publicată la anul 1570, d. Hajdeu descopere şi traduce următoarea baladă căntată de Croaţi pe cheurile Veneţiei: I I I -'56) DÎ;j;r:1I1.1nl Call.1giului din 21 Decembro 1503. vezi' i documentele publicate (le d, }';�nal'c!l. It,) Ptoptel' tu am excellentem ,il'tnteml et praecl!\l'!\ in I�PUblitam lhl'isti&MID m�rit&. I as Hea tnM couh'jO iu:tMelee 'fIll'CItS communea hostea 1, llllpielltel' tJt fOl'titer h�Ct6" ne gestae tantum claritatis i tao nominl addiderl:nt, ot in ore omnimu ms, et con- I aellSU omuium' pludn.um 11111deria.-Alia!ecta !lipIo· I malica. (Carol Vag�er) Biblioteca museului din l'eata , dcacopl!l'ite de d. flnjdeu şi publicate in prefata. do­ cumeJ;lt\l!or lui Stefan cel Mare, de C. ,ll;osarvU. mmr- 50) Din eolaeţlunea de documenta deacop(ll'lte in arohi· vele Veneţi,,! şi publicate de d. Easarcu. 31) Matei MiecowslJhi. �2) Fotino. '8) OI.'. Urechiă M) Din istoria Rusiei do Caramllin. fii) Idem. lleana fiica lui Stefan- Vodă era soţia Prinţu" lui mo�tenitor. II. 100 Stefan- Vodă cuprinse Pocuţia de la Polo ni. Acestea sunt principalele resboae a celui mai mare Domn roman. Din cronicari se vede şi tradiţiunea intăreşte aceasta: la sfîrşitul fie cărui resboiu Stefan-Vodă avea obiceiul de a ridica o biserică pentru amintire, singurele monumente ale vremii. Numărul biseri­ cilor ridicate de el este de 44. La 1502, cănd soseşte la Suceava medicul ve­ neţian Matei Muriano, Stefan-Vodă ei spune că a­ vusese 36 de bătălii, din C�li,y in 34 a fost biruitor şi numai in doue biruit. 5�fo Marţi in 2 Iulie, la o oară după răsăritul soa­ relui anul 15045I) Stefan-Vodă işi dete sfirsitul in Suceava, ajuns la versta de 71 ani 52) după o dom­ nie de 47 ani, 2 luni şi 3 septemănÎ. ;'4) Stefan- Vodă a fost nu numai un resboinic de frunte, ci şi un profund politic. Din cronicarii ţerii şi din cei străini vedem că in acelaş timp, pe cănd densul se purta din loc in loc cu oastea sa, bi­ ruind vitejeşte pe duşmani, ambasadorii sei ţeseau drumurile pe la curţi şi Suverani, avend totdeauna grijă să invedereze in perspectiva marelor avantaje pentru curtea respectivă, dacă ar primi legăturile ce ei propun. Astfel intocmindu-şi relaţiunile, de era ameninţat de ducele Litvaniei, sau de Hanul Tătarilor, aceştia indată aveau la spate şi in coastă pe Ioan III Ţarul Moscvei, aliatul'") şi cuscrullui Stefan-Vodă. 55) Era in resboiu cu Leşii, atunci aliaţii sei Unguri ei trimitea ajutor, descoperindu-i şi planul lui Albert asupra sa. In contra Turcilor duce ca ajutor oaste polonă, in contra acestora oaste turcească, şi astfel in răsboaele sale servindu-se pe rănd de toţi ve­ cinii sei, parte ca ajutol', parte ca neutri, avea totdeauna in parte-i mai mulţi contra unuia, şi cu socoteala aceasta sdrobindu-i unul după ultul. [107] 1 b In ceata moldovenească este Stefan-Vodă, In ceata lui Stefan plănge o fetiţă, Şi plăngend grăsşte: "Stefana, Stefane, "Stefane- Vodă! Ori me ia, ori me lasă t" Oare ce-i respunde Stefan-Vodă? ,,-Frumoasă fetişoară l te-aş lua eu, fetiţo, "Dacă mi-ai fi de potrivă; te-aş lăsa dar imi eşti dragă!" :E;i respunde fetiţa: "Dă·mi drumul, Stefane! "Voi sări eu in Dunăre, in Dunărea adâncă! "Vai, cine me va ajunge voi fi a acelui! Nimeni n'a ajuns pe frumoasa fetiţă, Nimeni, afară de Stefan-Vodă, Ş'a luat pe fetiţă de alba mănuţă: "Fetiţo, sufletele, imi vei fi drăguţă!" Dar gloria numelui seu, cum ei zicea Sixt IV purtat din gură in gură in Europa, trecu din­ colo de marginile ei şi ajunge in Asia. Şahul Per­ siei Uzuu-Hassan cere alianţa Domnului romăn contra Turcilor. Documentele aflate de d. C. Essarcu in archi­ vele Veneţiei aruncă o lumină nouă asupra uego-. tierilor diplomatice a marelui Domn. , Caramzin in istoria Rusiei vorbind despre rela- ţiunile lui cu Ţarul Ioan III il numeşte: " bărbat "in primejdie, mare la suflet in nenorociri, şi mo­ "dest in norocire, pe care o credea orănduită de "la Dumnezeu ocrotitorul virtuţii, el a fost mirarea "stttpăllitorilor şi noroadelor, cu mici mijloace făp­ "tuind mărime"; eal' Matei Miecowschi cronicar po­ Ion şi contimpuran cu Stefan-Vodă scriindu-i fap­ tele sale cele mari inchee in modul următor: "na "tura il făcuse norocos, viclean şi victorios. El a­ "lungase din Moldova pe regele unguresc Matias, "bătut in oraşul Baia cu trei rane la spate. Tot "el-faptă prea minunată !-cu o mănă de oameni ,,1nfrense şi cu ruşine goni din Moldo'�� pe Sul­ "tanul Mohamed cu 120,000 ostaşi. Tot' el cu ar­ "ma in mănă alungase pănă peste hotarele :Mol­ "dovei pe regele polon Ioan Albert .. Tot el a­ "deseori strivI şi cu noroc respinse pe Tătarii "Trans- Volgiani şi pe acei din Crîm. O bărbat "triumfal şi victorios, care birui şi pe toţi regii in­ "vecinaţi I O om fericit, care te buwraşi de toate ndarul'ile, căte natura le dă altora numai prin '"părţi: unii fiind inţelepţi cu viclenie, alţii viteji "cu sublima virtute a dreptăţii, alţii earăş norocoşi "contra duşmanilor... tu singur le avuşi hărăzite "ţie toate de-odată: drept, prevăzător, viclean, bi­ "ruitor asupra tuturor adversarilor 1 Nu degeaba "cată a fi numărat intre eroii secolul nostru." In modul acesta se exprima despre Stefan-Vodă contimpuranii sei, dăndu-i la olaltă numele de vi­ teaz şi înţelept, Sfatul politic dat de el fiului seu Bogdan precum şi boerilor inainte de a muri, prin o incercare de patru secule a dovedit inţelepciunea şi prevederea acestui mare Domn. III. Vornicul Urechiă in Letopisiţul Moldovei spune despre constituţia fisică a lui Stefan-Vodă cumcă: "era om nu mare la stat" adică cum am zice noi de statură de mijloc. Cronicarul Litvan Stri­ cowschi trecend prin aceste ţeri in anul 1575, cănd era ăncă vie imaginea lui Stefan-Vodă in a­ mintirea poporului, spune, că la Bucureşti in iatacul lui Vodă a văzut portretul lui Stefan-Vodă nalt la statură, cu coroana regală pe cap şi cu toiagul (sceptrul?) in mănă, Doctorul veneţian Matei Mu­ riano, medicul lui Stefan-Vodă, intr'o scrisoare a sa cătră Dogele Veneţiei din 7 Decembre 1502 spune despre Stefan intre alte calităţi ale sale, "că e bine constituit la corp." Aceste sunt singurele isvoare ce am găsit, in care să se vorbească despre făptura corpului eroului nostru. Arătarea vornicului Urechiă insă pare cea mai adevărată, fiind sprijinită şi de-o, medicului Muriano ; căci atăt in medicină, pre­ cum şi un medic, cănd spun despre un corp că este bine constituit, inţeleg un corp robust, adică cu peptul şi umerii laţi. Acei care se indeletnicesc cu studiarea corpului omenesc, fie din punctul de vedere ştiinţific, fie artistic, au putut observa, şi de sigur nu odată, că corpurile robuste sunt totdeuna de înălţime mij­ locie sau mai jos de mijlocie; şi niciodată mai sus de mijlocie. Incăt arătarea medicului Muriano se potriveşte şi cu descl'ipţ,ia vornicului Urechiă, ceea ce face că portretul despre care vorbeşte Stricowschi trebuea să fi fost greşit din punctul de vedere al proporţiu- [108] 108 nilor, Indicarea exactă it caracterului staturei in figuri, cănd ele nu sunt in mărime naturală, este partea cea mai grea a desinării lor. In mănăstirea Putna, se află un portret bust a a lui Stefan cel Mare cu Inscripţiunea următoare imprejur: "Acesta este chipul lui Stefan- Vcevod, cel betran, ctitorul acestei rnănăstiri, (fiul lui Bogdan­ Voevod) care au domnit pe pămentul Moldovei 47 de ani; care s'au scos de pe alt chip foarte vechiu, care era aici in această mănăstire din zilele Mări ei Sale, de la anul 1456 făcut, fără de nici o schim­ bare precum se vede, prin osirdia egumenului Pai­ sie la 1797." In acest portret Stefan-Vodă este re­ presentat cu coroana pe cap, şi imbrăcat cu tunică verde cu o floare in fir şi petre scumpe pe pept, amundoue aceste bizantine. El este cu capul ple­ cat şi privirea in jos, sprincenele arcate, ochii ca­ prii, nasul drept, musteaţa subţire şi barba scurtă in furculiţă, gura potrivită şi buzele subţiri. Un per negru buclat ei cade pe umeri, la faţă oacheş. La 1457 Stefan se suise pe tronul Moldovei eal' portretul, vedem că copistul spune, că e datat la 1456, adică la versta de 23 sau 24 ani, care este şi acea ce pare in acest portret. Din puţinele dovezi ce am adus, şi din portretul de la mănăstirea Putna am pute intru cat-va sta­ bili făptura fleică a lui Stefan-Vodă la vărsta a­ ceasta, cum urmează: de statură mijlocie, umerii şi peptul lat, făptura robustă; ochii mărime po­ trivită, căprii, sprincenele arcate negre; fruntea mijlocie; nasul drept, proporţionat ; buzele subţiri, gura potrivită; musteaţă subţire, barba scurtă şi in furculiţă, la coloare negre. Deasemenea perul negru, ondoios şi buclat căzend pe umeri. Peliţa feţei oacheşă. Oaracteristica expresiunil: senină, in genul figurilor, Alexandru cel Mare, August, Na­ poleon 1 etc. IV. Atăt vornicul Urechiă, căt şi medicul Muriano, precum şi toţi căţi au scris despre acest mare Domn, mărturisesc deobşte natura energică a su­ fletului seu. Vornicul Urechiă ne spune despre a­ ceasta: "Era intreg la minte, nelenevos, şi lucrul "seu ştiea să-I acopere; şi unde nu cugetai acolo � il atlai. La lucruri de resboae meşter; unde era "nevoe lnsuşi se vira, ca vE!zendu·l ai sei să se "indrepteze. Şi pentru aceea, rar resbolu de nu "biruea. Aşijderea şi unde-I biruea alţii, nu perdea nnădejdea; că ştiindu-se căzut jos, se ridica dea- ' "supra biruitorilor." Dar cel mai mare exemplu de energie l'a arătat Stefan cel Mare inainte de a muri, Intr'o scrisoare a medicului veneţian Leonard de Masari datată de la Buda, 21 August 150459) povestind ultimele mo­ mente ale Marelui Domn, intre altele spune; că, I Stefan fiind aproape in agonie, boerii se împărţire in doue partide, una susţinend ca candidat la Domnie pe Bogdan-Vodă eară cealaltă pe un alt fiu a lui Stefan-Vodă, aflător la Constantinopol. Ajungend această ştire pănă la Stefan-Vodă, acesta porunceşte slujitorilor de-l ridică cu patul seu, şi-l duc drept in mijlocul boerilor desbinaţi. Acolo a­ proape in agonie, zice scrisoarea "el s'a arătat la "moarte ca şi in viaţă şi sănătate, teribil şi pru­ "dent in acelaş timp" căci; porunci pe dată de tăie capetele boerilor agitători, apoi adreeăndu-se cătră beeri le zise, că: ştie că moare şi nu-i im­ pedică pe denşii ele a alege la Domnie pe ori-care vor voi dintre fiii sei, dar doreşte să aleagă pe acela care crede că este mai in stare de a apăra ţara. Abia sfirşl aceste cuvinte, şi căzu in agonie, două zile după aceasta işi dete sfirşitul. Acesta este un exemplu teribil de energie, care nu poate porni decăt dintr'un suflet puternic şi mare, elin sufletul lui Stefan-Voevod. /' V. Din cercetarea istoriei şi a descripţlunii costu­ melor ni se infăţişează următorul adevăr: 1) Că costumul intr'o familie de popoare nu se schimbă de la popor la popor, ci de la o epocă la alta. II) Că oraşul sau ţara care are in tăi tate intr'o epocă oare-care, prestigiul seu intelectual influinţează a­ supra celorlalte ţeri şi prin forma costumului. III) Clasele de sus sunt acele care primesc mai fără nici o modificare această influinţă a costumului şi al IV) Clasele de jos fiind acele unde străbate mai puţin influinţele de din afară sunt acele care îşi păstrează mai ne alterat costumul, cu toată schim- 69) Vezi documentele publicate de d. C. Essarcn. 1 [109] berea primită deasupra lor in curgerea vremilor. Astfel dacă voim să ştim costumul unuipopor oare­ care din vre-o epocă, este destul să cercetăm, care erau relaţiunile sale cu vecinii şi de unde primea el in�' urea�' telectuală, intru căt nu este el care o "'I��. dă. ,n ti pul evului de mijloc Bizantinii repre- sintau civilisaţiunea in Europa. Abia se stabilesc in sudul şi apusul ei barbarii că indată incep a primi inriurirea bizantină. Regii sunt cei d'intăi fiind verful tuturor claselor. Ooifurile CU pajere sau cu coarne, zalele şi măciucile greoae cu care veniseră sunt părăsite şi pe capul lor aşeza corona de aur in genul bizantinilor,l,in mănă iau sceptrul, eal' corpul il acoper cu tunic\ şi hlamidă şi astfel vedem representat pe Oarol cel M are. Aceasta in timp de pace; in timp do resboiu insă atăt regii căt şi nobilii işi îmbracă in fer tot corpul, care nu este decăt o prefacere a costumului primitiv a barbarilor cănd au invadat imperiul. In secolul al XIII mişcarea literară incepe cu Renaşterea in Italia, inriurirea incepe acum de a­ colo şi roba �'a lungă şi cu gluga ascuţită a Flo­ rentinilor şi a lui Dante, o găsim in acea epocă pănă in cămpiile Poloniei. 60) In secolul al XV Eu­ ropa primeşte inriurirea veneţiană, deîndată vedem şi costumul seu stabilit mai la toate curţile epocei. In secolul următor este Spania care impune curţi­ lor costumul seu. Ear in secolul al XVII Curtea lui Ludovic al XIV a aruncat atăta fast in Europa prin eleganţa şi gustul seu, că a stabilit temelia bunului gust in Franţa; incăt, de-atunci şi pănă astăzi in Europa costumul şi moda se schimbă in raport cu schimbările pornite din Paris. Din remăşiţele portretelor noastre de Domni, ce se mai găsesc ori s'a copiat din vremi se vede, că noi in privinţa costumului, cel puţin la Ourte, inriurirea am primit-o de la Oonstantinopol pănă la sfirsitul secolului al XIV. Toţi Domnii noştri pănă atunci, chiar şi mai tărziu, sunt representaţi in costumul bizantin, cu coroana de aur, tăiată in dinţi, şi in virful lor căte o cruce, sau numai in vîrful dintelui din 11lijloc, eal' la cei­ lalţi căte o floare. Ou asemenea coroană este zugrăvit Stefan- Vot.lă 60) Vezi atlazul costumelor poloneze, publicat Il!, Cra­ covia 18150. la mănăstirea Putna, Numai dintele din mijloc poartă cruce, eal' ceilalţi sârşesc prin o floare de crin, in desenul blazonului regal din Franţa. Tot cu asemenea coroană este la mănăstirea Bistriţa Alee­ sandru cel Bun, Alexandru Lăpuşneanu in Măn. So­ cola (copie făcută la inceputul secolului de pe ori­ ginalul aflător atunci pe păretele bisericei), In bi­ serica curţii de Argeş, tot astfel este N eagoe- Vodă şi mai mulţi Domni. Mitropolitul George din Moldova scrie cit a citit el insaş la 1723 in mănăstirea Neamţ hrisoavele împăratului Manuel Paleologu, care intre alte da­ ruri trimise lui Alexandu cel Bun, i-a trimis şi coroana regală, precum şi Alurghidă port, zice el, care s'a păstrat de toţi Domnii, pănă la Alexandru Lăpuşneanu, Şi intr'adever, că de la acea epocă, vedem şi in vechile portrete domneşti coroana in­ locuită cu gugiumanul, sau alt-ceva după vremi. Ou inceputul secolului al ].. VI, vedem inriurirea costum ului bizantin dispărend de la Domnii noştri, şi primind inriurirea costumului suveranilor Eu­ ropei, trecut in Moldova de la Poloni, ear in Ţara Romănească de la Unguri. Ou inceputul secolului al xvm, ţerile cad cu totul sub inriurirea Turcilor, se rup legăturile noas­ tre cu Europa; eal' Oonstantinopolul, din nou repre­ sinta pentru noi civilisaţia, Costumele, giuvaerele şi toate podoabele ne veneau acum de-acolo. In­ riurirea intelectuală a Europei incepe din nou a­ supra noastră, cu secolul de faţă, şi cu densa d'im­ preună şi costumul. Dar pe cănd această schimbare de imbrăcăminte se intămpla, in mod firesc in clasele noastre de sus, ţeranii păstrează şi pănă astăzi costumul lor, combinat din acela cum sunt representaţi Dacii pe colona lui Traian şi din acela al ţeranilor din cam­ paniile Romei şi Neapolului, mai cu samă acesta din urmă la ţerancele noastre. Stefan-Vodă dar, din cele ce am arătat aici, a­ dică. din portretul seu de la man. Putna, din acel ci­ tat de Stricowschi şi din legea evoluţiunii istorice a costumelor; a trebuit să poarte mai cu samă in infăţişarea sa de Domn, costumul imperaţilor bi­ zantini, adică: ctiroana pe cap, imbrăcat cu tunică, pe umeri chlamida, in mănă sceptrul, eal' la coapsă sabie lungă şi dreaptă cu mănerul in forma crucii. Pentru luptă insă, sigur că atăt costumul seu [110] ,r I l 65) .Necu'ai Custin. 68) Vezi archiva istorică It Romllniei. �') Această bătălie a fost la. 153 L jntre Poloni Ş\ Petrn Vodă.Kar�ş.-Aut 6') Acest fel de tun aminteşte cu totul Mitraliesele Franc.jilor -Am. U) In !lensul orianisA,rii mi1it&re�ti.-A.ut. VIi. z Martin Bielski.s") cronicar polon, scriind despre oastea Moldovenilor la inceputul secolului al XVI, zice următoarele: "Mai nainte ei intrebuinţau un "fel de suliţă cu doue verfuri, unul drept şi ascuţit "ca un stilet, celalalt strimb ca o coasă; trecând "rl\.pede lăngă duşmani, cu verful cel drept stră­ "pungeau, eal' cu cel strimb trăgeau de pe cal, şi "astfel făceau mari pagube. Armurele sunt puţine; "pavezele sunt simple, suliţele fără flamure ; in a­ "cest mod, armata e intunecoasă la vedere. Afară­ "de curteni, mai toţi ceilalţi sunt ţerani, cu şele ne­ "acoperite şi cu scări de stejar; clar voinici in atac cu suliţa ordinea lor de atac nu diferă de acea " , "polonă. Hrana o poartă pe oblencul şelei, anume: "brănză de burduf şi păne albă, precum vezusem "eu insumi in bătălia de la Obertin. 67) Puştele lor sunt bune dar cam grele". Deaici cronicarul de­ scriind peripeţiile acestei lupte ne mai spune "Lua­ "rem atunci de la Moldoveni 50 tunuri mari de "schijă şi toate tunurile mici de fer. Aceste din "urmă erau căte şease sau căte opt la un 10c,68) "pe două roticele uşoare, in căt nimic nu poate fi "mai trebuincios pentru infanterie, care le duce după "sine ori unde merge, le intoarce cum vrea şi in­ "conjurăndu-se cu ele in marşuri, nu se teme nici "de un atac de cavalerie. Tubele sunt astfel incăt "se aprind răpede una după alta, succesiv. Incăr­ "carea e grabnică. Cartuşele sunt invălite in hârtie. "Lungimea tubelor este ceva peste un cot. Gloan­ "ţele sunt ordinare, fie de fer, fie de plumb. Tă­ "tarii năvălesc adesea in Moldova, dar ordinea 69) "Moldovenilor e atăt de bună, incăt in clipă se adun "şi-i resping." Eal' Stefan-Vodă cănd s'a intălnit cu regele Ca­ I zimir la Colomea a ajuns inconjurat de toţi curtenii sei, şi era "pe un cal foarte arătos şi mare.". 6�) EE căt şi al curtenilor sei a trebuit să fie ase1nenat cu acel al Polonilor, Aceasta in afară de cele ce am susţinut, dar se invederează şi din discripţia costumelor făcută de principele Cantemir in ,)Des­ cripţia Moldovei" precum găsim şi in cronicari 61) că intorcăndu-se Turcii din Polonia prin Moldova a căzut asupra lor Moldovenii cu care erau aliaţi şi pentru care se prefăceau că sunt Leşi, Ca să poată insă oastea moldovenească indeplini această prefacere, a trebuit să fie o asemănare de costum. U) H.esboiul 'lui Stefan- Vodă cu Albert Craiul leşesc. Neculai Costin. 62) Descripţia. Moldovei, de principele Cantemir. e�) ld{lID. 84) Vezi arehiv& istoric:l a Romil,nlei. VI. 110 Moldova odinioară era renumită pentru caii sei, intr'atăt că chiar Turcii care posed rasa cailor a­ rabi, aveau de proverb: "Agem dilberi, bogdam barghiri meshurdir" , (2) adică: un ten el' persan şi un cal moldovenesc, sunt mai slăviţi decăt toţi ceilalţi. Aceşti cai, era producere vestită indigenă. Amundoue malurile Nistrului erau pustii de oa­ meni, dar pe care se aflau herghelii insemnate, 63) Eată descrierea lor de cătră pr. Cantemir. \) Caii Moldoveneşti in partea muntelui sunt mici, şi la făptură asemenea celor ruseşti; insă foarte vertoşi şi trai nici la muncă, şi la copite aşa de tari incăt n'au trebuinţă de a fi potcoviţi, măcar de au a merge ori şi la ce drumuri grele. Eal' in partea cămpului sunt caii mai mari şi mai fru­ moşi la făptură, potriviţi la ciolane, mai grabnici şi mai trainici. şi nu sunt iubiţi numai de Leşi şi de Unguri ci şi de Turci, care au de proverb. , . " Proverbul ce am citat mai sus. Paolo Giovio in .Historia sui temporis ab anno 1494 ad annum 1547", publicată la Paris 153364) intr'o relaţiune a sa despre Petru-Rareş vorbeşte astfel şi despre caii moldoveneşti: "Caii lor sunt peptoşi şi vertoşi, dar se desting nu atăt prin ră­ pezeciune căt prin putere şi răbdare; eal' caus a este pentrucă Romănii le despic nările, ca să poată re sufla mai cu inlesnire, incăt calul cel mai ordinar sufere fără oboseală cMe trei zile, chiar vara, focul unei bătălii" [111] Ul Deaici se naşte in noi dou� impl'esiuni deodata, Momentul de acţiune este momentul trecător, care poate fi frumos in natură. De pildă: momentul,­ cănd un general fiind in mijlocul unei lupte, prin gestul puternic şi impunător, prin privirea scăn­ teitoare, prin expresiunea animată şi prin vocea sa care cade ca trăsnetul asupra auzului.s-nu nu­ mai că mişcă pe cei ce-l impresoară, dar privit astfel in acel moment el farmecă imaginaţia şi pare frumos. Un asemenea moment poate fi tratat cu succes in pictură; căci pe lângă mijlocul formelor de care dispune in comun cu sculptura, pictura pentru reali sarea ilusiunii mai posedă eoloritul, lumina, cerul şi spaţiul seu, deosebit de acel al realitătii, Cu un cuveut ea posedă toate mijloa­ cele de representat ca şi in natură; adică: de a ropresenta deodată subiectul şi obiectul, (care să poată forma un tot complect spre producerea ilu­ siunii in noi. Pictura posedănd toate mijloacele de representat ca şi natura, mai puţin cuventul, poate dar să intreprindă realisarea unui asemenea moment, pe cănd in sculptură ori căt de măestrit ar fi representată Într'un asemenea moment figura unui general, gestul şi expresiunea, ce trebue să pară răpede ca fulgerul, puse in bronzul etern imobil fac o contradicţie. Această contradicţie naşte de acolo că arată deodată imaginaţiei, icoana cea mai răpede din natură. eal' ochilor această răpeziciune, o arată imobil continuu. Imaginaţiunea ne spune că in acest moment, acest general comandă o ar­ mată, se află chiar in mijlocul unei lupte cătră care se îndreaptă gestul văzut, Zgomotul şi un cer intunecat de fum trebue să fie in jurul seu, in jurul acestei statue care n'are alt spaţiu decăt acel al natur ei insaşi, f Pe cănd insii imaginaţi unea ne spune toate a­ cestea, ochii văd un cer liniştit, case de-a dreapta şi de-a stănga statuei astfel concepută; eal' llingii generalul representat, in loc de luptător! care 13/1 formeze obiectul şi gradaţiunea expresiunii sale, vedem privitori liniştiţi sau treclltori idiferenţi. Inclit atunci ne pntem intreba cu drept C\lV�l1t) pentru ce atăta chin şi sbuciumare in aceastli ft� gură? La cine strigâ acest general continuu, de fJ. remaa cu gura deschisă? VIII. Precum in urma unui cataclism c�i scăpaţi se innumeră şi se recunosc ; tot astfel şi Românii in urma atător năvăliri, pustiiri şi resbcae continue, abia in epoca de faţă au ajuns să aibă puţin ră­ gaz; căutând a se desvolta in toate ramurile vieţii omeneşti. Abia in epoca actuală dar, am ajuns să putem exprima recunoştinţa şi iubirea noastră pen­ tru marele figuri istorice, căror datorim astăzi exis­ tenţa statului Romăn. Bucureştii au văzut din nou trăind in mijlocul lor sub forma bronzului, nemuritoarea figură a lui Mihai Viteazul, care in cursul unei Domnii abia de zece ani a produs un adevărat vărtej in orient, a indeplinit stăpânirea sub un singur sceptru a Ţerii-Romăneşti, Moldova şi Transilvania. Dacă trădarea Ungurilor nu-l ucideau pe cămpia Tordei, el ar fi avut timp să cimenteze in mod trainic u­ nirea abia realisată, şi astfel istoria posterioară a Românilor ar fi fost cu totul alta, decăt cea ce a fost. Acuma este răndul Iaşilor de a vedea in mij­ locul lor figura celui mai mare Domn Ro măn, Ste­ fan- Voevod. Pe căt Mihai- Viteazu însă pare măreţ in istorie, pe atăta este nerealisată această măreţie in statua­ squestră de pe piaţa Universităţii din Bucureşti Această statuă este opera d-lui Carrier-Beleuse din Paris. Ne mirăm cum acest distins sculptor s'a pătruns atât de puţin in această operă pe de-o parte de figura istorică a eroului ce avea de representat, eal' pe de alta să treacă aşa de uşor alături cu adevăratele principii estetice ce sculptura trebue să infăţişeze, preferind representarea teatrală, care din nenorocire a dat-o �i eroului nostru. Sculptura neavend ca mijloc de representat de­ căt material greoiu şi de sine st�"tătol'� trebue să fie limitată in expresiunile sale; deaceea trebue să tindă mai cu sam!l. la realisarea perfectă a fOl'melo!' plastice şi să fugă de gestui'ile violente care alte� l'eLlZl'l. frumuseţa lor. 'Statl.lal'la grecească, superi­ oară intregii statuării din lume, invederează cu l}naOS acest adev�l' estetic, -1 , 'l �" .... :' 1 �'�( I " It "- .' 1" - , f � [112] care contrazicăndu-se se neutralizează ; şi fac, ca privirea statuei departe de a ne fărmeca, ne aduce suferinţă asistănd la sbuciumarea unei figuri care tinde să sară din loc, dar care continuu stă pe loc. O statuă cu o astfel de expresiune deşteaptă in mintea noastră imaginea muncei chinuitoare. Este munca Danaidelor care vecinic torn apă şi care vecinic nu sfirşesc de a turna:7 Starea de linişte şi de repaus, este momentul psichologic cuvenit Sculpturei. Astfel fiind, sculp­ tura trebue să fugă de momentul trecător şi să tindă Ia infăţişarea lucrului stătător; ca un cuvent, să fugă de representarea unei părţi şi să tindă la representarea unui tot. Expresiunea in statuarie nu este animaţiunea momentului, ci animaţiunea vieţii intregi, şi prin a­ ceasta sculptura monumentală devine superioară picturei; căci tinde la representarea măreţiei, care spune ochilor că este infinită şi minţii că este e­ ternă, cu un cuvent: la expresiunea sublimului. D. Carrier-Belleuse insă, a preferit la concep­ ţiunea acestei statue, să se influenţeze de tendinţa unui realism absurd in sculptură. Deaceea in loc să. reăliseze caracterul măreţ a unui erou, a căzut in contursiunea unui actor de rănd, IX. Poporul nostru pe lăngă epitetele de Mare şi Bun mai numeşte pe Stefan-Vodă, Sfăntul. Semnificarea acestei numiri, diferă astăzi in po­ por, decum era odinioară cea primitivă. Astăzi in genere se crede că poporul a numit astfel pe Ste­ fan- Vodă pentru caracterul seu cel pios ce ar fi avut, zidind 44 de biserici. Fără a atinge intru nimic caracterul pios a Domnului nostru, voim să arătăm cii CU totul altfel era inţeleasă această de­ numire odinioară, Stricowski in trecerea sa prin Moldova, cum am mat zis, la anul 1574 arată că fantasia Romănilor era ăncă aşa de vie despre valoarea acestui Mare Domn, incăt nMoldovenii şi Muntenii cănt despre el negreşit in toate banchetele lor, acompaniindu­ se cu musica alăutei: "Stefan, Stefan-Vodă! Stefan, " Stefan-Vodă I bătea pe Turci, pe Tătari, pe UnG ti suri, pe Galitiani, pe PoIoni.. , " Din causa nel)o� vestitei sale bravure, Românii il socotesc de sfănt, "70) Vornicul Urechiă, in Ietopiseţul seu, earăş ne spune: "Ce după moartea lui, ei ziceau Sfăntul "Stefan-Vodă, nu pentru suflet, că este in măna lui "Dumnezeu, că el ăncă a fost 0111 cu păcate, ci pen­ "tru lucrurile sale cele vitejeşti, care nimeni din "Domni, nici mai nainte, nici după aceea nu l'au " ajuns. " 71) Va să, zică pentru faptele cele mari şi vitejeşti ale lui Stefan-Vodă poporul l'a numit Sfănt. In aceasta vedem remasă ăncă in fantasia poporului atunci, reminiscenţe Romane din timpurile păgă­ neşti. Divinisarea eroilor. Cu influinţa bisericei de Constantinopole s'a strimtat şi fantasia in po­ porul nostru, preschimbăndu-se inţelosul eroic al epitetului sfănt, dat lui Stefan-Vodă. Dar fie intelesul primitiv, fie inţelesul actual; in mintea poporului nostru Stefan-Vodă este divi­ nisat. X. Astfel a fost Stefan-Vodă cel Mare, cel Bun şi cel Sfănt, cel mai mare om al Romănilor, care in timp de 47 de ani, neclintit pe tronul seu, ca stinca neclintită in mijlocul furtunelor, a apărat ţara de toate invasiunile; eal' creştinătatea de in­ vasiunea musulmană. Acesta este Stefan-Vodă, care mulţămită implinirii datoriei ce au avut Romanii, mulţămită talentului ilustrului sculptor insărcinat, il vom vedea din nou pe calul seu in mijlocul nos­ tru. Cu privirea liniştită, gestul demn şi măreţ, espresiunea senină ca a unui semi-zeu, Incăt chiar acei care nu-i cunosc istoria, chiar străinii văzăndu-i Statua, să zică: Acest om a trebuit să fie mare. 70) Fragmente din Stricowski, arclnva istoricii. a R(JlIi�" nici, publtcată de d Hajdeu. �l) De moartea lui Stefan-Vodă. GI.'. Urechi�. I 1 Il. ./ ·1'1 ,1" [113] 1· I "li 1 b POE S L ROLLA, (A)frcd de Ml.s�ef), 1. Nu doriţi voi timpu'n care cerul pe a lumii cale Se primbla şi intre oameni trăea c'un popor de zei? Cănd Venerea Astartee, fiica spumei colosale, Scutmăl1d, fecioară ăncă, lacrimile mumei sale, Inrodea tot universul, impletindu-şi părul ei? Nu doriţi voi timpu'n care Nimfele dulci, mlădioase Fălfăiau sub un cald soare prin a riurilor flori, Zădărind de pe verzi maluri prin lungi hohote vo- ioase Faunii culcaţi in stuhuri dormitănd nesimţitori? Cănd de-a lui Narcis săruturi se eutremurau isvoare? Cănd din mează-zi la noapte pe pămentnl nesfîrşit Hercul au primblat dreptatea sfăntă şi nemuritoare Sub vestmentul seu de sănge dintr'un aprig leu croit? Cănd Silvanii cei şagalnici prin stejar! cu crengi uşoare, Abia inverzite, tainic, lin se legănau in vănt, Şuerănd prin dulci ecouri trecetorului un cănt? Pe cănd totul era sacru, chiar durerea omenească ; Cănd lumea slăvea, ce astăzi vine ca să nimicească; Pe căud mii de zei n'avuse macar un unic ateu; Pe cănd toţi erau ferice, numai singur Prometeu, Care ş'au perdut fiinţa ca Satan, fratele seu? , . -Şi cănd toate-au fost schimbate: cerul, omul şi pn.mentul; Cănd al omeuirii leagăn deveni in.suşi mOl'mentul; Ciinci din NoI'u urgii P(Hl U.omol ruiul rni\udNJ şi eterne Au intins vestmentul morţii cu�a lor vnjnice troone!� Nu doriţi voi thnpu'n eal'e dintr'ml veae de hăl'hăl'ie, Au născut un veac de aur mai fl'\lIGOS şi mai bogat '( Citnd cu Lazl\l' deodată universul yeehiu invie, Şi e'o frunte 'ntinerită peatra groapei au sfannat '1 Nu ve pare reu de timpul, dind a 1lOftfl'tre vechi romanţe lntitldeau al'il)i de aur spre un cel' hW(intiit0l"ţ Q�t,i', l,a. I\lllli �tlI C0!te, dacă-i frate sau amantul SflU frumos. Trupul ei se inveleşte cu per lung ce onduleazr�.. Crucea salbei sale strinsăcioarme'n măna, ei :pi'03 . Să ne-arete, că işi faee rugăGiunea sa divină, i': Şi că o va faCf:1 ăncă şi m{tini ţă;nd se va trezl. Doarme, o priviţi! ee frunte dulce, nobilă, sellin!:! Preculll lllptele se 'ntinde intr'o undă erist .. liIlă, Pe-a ei frumnseţă cerul inocenta respăndl. . -. i Doarme goală ea şi' ulămiA Iăngă hilmă veghiază [116] ..... -.�. E-o vedenie aceasta, nu-l adevărat, Marie 'i. E un vis nebun de care ochii mei se ingrozesc. Totul doarme.c-acsa femee muma ta trebui să fie, E a tlorilor scump miros, e un unt-de-lemn ceresc Care 'n perul ten luceşte, şi roşaţa cea divină De pe fruntea ta. e sănge din inima ta senină? Ba (G tine-va, tăcere! ._- �i pe lespezile mute (TIi pas lung trezeşte-a) nopţii ecbo trist şi adormit. C'o luminii se apropiu două umbre-abia vezute.,. Tu eşti. 111 palide Holla ? şi aici In ee-ai venit? o Famd! nu crai tu gnta ca sit părăseşt: pămentul In acea grozavă noapte clind arehangelul cilzut, Sub mantaon lui de flaetlri, in vezduh luănd aventul Aternat. de-a lui picioare, ca o umbr'aţi dispărut? N'ai versat eli desperare a ta stra�nică urgie, Şi cănd de c(wtăl'i divine deodată te-ai trezit, In,nel bl{tstemul cel elin urmă, n'ai lovit tu cu mănie Fruntea ta sexagel1ară de-un perete invechit? Da, otrava tremurăndă sta pe buzele-ţi uscate; Moartea te ducea cu-a ta.le opere n6numerate, Stiind alăturea eu tine coborise-acea spirală Ce purta fără sfir�il'e sinuciderea-ţi fatală; Prea b6trăn să se deschidă, s'au sdrobit inil11a'n tine Ca o stincă prăbuşită sub al ernii ger turbat. 0, ateu cu barbă albă, ciasul teu sunase bine; Arborul ştiinţei tale era desrădăcinat. Ear măntuitorul ănger s'a uitat surprins la tine Cum mai poate ca să scoată braţul teu cel descarnat Pică,tura cea de sănge, pentru-a fiiadului dat. O! pe ce ocean, in care peşteri lungi, intunecoase, Şi pe ce păduri de laur şi de înverzit maslin, Pe ce vecinică zapadă de pe piscuri mari, gheţoase, Suflă oare aurorei vent mai dulce şi mai lin, Vent de Vest ce resp[indeşte lacrimile tinereţii, Ca acel care sufiase pe-ai tEli peri albi �i sermani, 116 POESIl' ":;:,,,,,,;;,:;c;;;��,,,,;w.� .... -;,c=" ... ,,_�.�_.,.._. -"'-�. '1' Nu-i aşa că mai frumoasă noaptea ne-o infilţjşeaz�,?. I Perul despletit, de ziduri ahiâ merg şi se târesc Şi cit palida lumină impl'eju-i licureazâ, : Prin ascunse coridoare iu sudori de voluptate. Ca. şi cum pe nesimţite duhul serii trist căzend, La o lampă remăşiţe din orgii se mai zăresc. Ar simţi trupul ei tăner sub mantilă tremurănd l? Din murinda ei lumiuă, razele ce-abia lucesc Paşii cuvioşi de preot in amvon nu ne fac ăuci\' Face să apară 'n fundul unui budoar deoparte Inima ca să tresară de-o teroare mai adencă, Pe a mesei faFt roşă cupe pline, cupe sparte. Decât, o fecioară 1 blăndul şi curatul teu suspin. , Apoi uşa 80 inchide sub un ris de veselie. Priviţi florile frumoase şi cea cameră saracit, Cele cărţi, cea furcă mică, creanga sfăntă ce se pleacă Plăngetoare şi smerită pe un crucifix betrăn ; Nu cat oare-a Margaretei timp de nevinovăţie Cole 'n acest raiu de pace, de amor �i modestie? . Oare nu-i curat şi dulce somnul cel copilărese, Pentru care frumuseţa e-un apărător ceresc? Dragostea unei fecioare oare nu-i o pietate Ca amorul providenţei? şi dind te-ai apropiat, Aerul ce bea, deodată nu simţi c'o aripă-l bate '? E gelosul ănger, care o păzeşte necurmat. De nu-i muma ta, 0, spune-mi I palidă şi jlllli:i. Iată, Cine-i dar acea femee lăngă tine [l�ozat1i" Ce priveşte orologiul, apoi focul ee sclipeşte, Clătinănd din cap, ea pare că in gănduri se mun- ceşte? . Aşa de tărziu ce-aştliptă?-Pentru cine, dacă-i muma, Aşa răpede se scoală să deschidă chiar acuma Uşa şi balconuL .. dacă nu iubitului teu tată'?. Tatăl teu, Marie, este mort de-o vrcme'ndelnngatrL. Pentru cine's toate-aceste butelci, 11lasă de orgie Ce cu propria sa mănă pregăteşte-aşa galant '1 Pentru cine candelabre ard, şi cine o sii vie? .. Cine-ar ti, tu dormi in pace, el nu este-al teu amant. Visurile nOl'lţii tale mai dulci decăt ori-ce zi Sunt prea tinere şi ăncă de amot' uu-ţi pot vorbi. A cui e acea mantilă ce-o femee tot intoarce? De noroiu o curăţeşte şi de picături o stoarce; E-o mantilă de fetiţă, e mant.ila ta, Marie. Ale tale măni şi faţă de a ventului urgie Sunt acuma inroşite. Perul teu e ud, şi unde Pe-aşa noapte furtUlloasă ai venit a te ascunde? ,Nq., fi:cea femee, sigur, muma ta nu cred să fie. O! 'nceţi, s'aude sgomot. Femei ll1ulte se ivesc, ·.iD€î!chid uşa j apoi alte femei goale jumătate, [117] POESIl. Floarea raiului frumoasă oh! de ce-ai uscat-o oare? Tu frumoasă Evă blondă, copilă nepăsătoare! A trada ş'a perde totul au fost destinarea ta; Muritor ţ'ai făcut zeul şi mai drag ţ'au fost aşa! De-ai avea şi astăzi cerul, tu l'ai perde ănc'odată, Cunoşti bine că aiurea omul mai mult te-al' iubi; Tot cu el mai doreşti ăncă să mai fii ear exilată, Ca să-I măngăi şi ferice pe-a lui pept să poţi muri! Rolla s'a oprit şi ţintă privea cu un ochiu de jale La frumoasa Mariona dormind pe un pat intins; De găndiri necunoscute şi grozave şi fatale, Un fior pe nesimţite păn' la oase l'a cuprins. Mariona mult costase. Pentru a-i plăti o noapte, RoUa dase nebuneşte ultimul ban şi cuvent, O ştieau a lui prieteni. Insaşi el ş'au zis in şoapte, Ş'au strins măna şi el singur ş'au făcut unjurăment, Că de măini n'o să-I apuce nime viu pe-acest păment. 117 Căt e de frumoasă ăncă l ce comoară minunată! Oh! ce prim sărut amorul pentru ea işi pregăti! Ce fruct bun ne-ar fi. dat poate floricica ei odată, Ce divină frumuseţă şi ce flacără curată Din această lampă sfăntă intr'o zi putea luci! Sărăcie! Sărăcie I tu eşti cruda curtizană Ce pe patul prostituţii ai sverlit acea sermană, Care Grecii ar fi pus-o pe-al Dianei sfănt altar! Priviţi-e-adormind aseară s'a rugat, dar in zadar ... S'a rugat! la cine, Doamne? numai ţie şi la tine In genunchi, cu blănde lacrimi viaţa-i trebui să in- chine. Sărăcie! tu prin venturi şopotind odinioară, Colo 'n mijlocul oftării de mizerie şi jale Ai venit şi intr'o sară murmurat-ai mumei sale: "Fata ta se poate vinde, e frumoasă şi fecioară!" Şi pentru Sabat tu ins uşi ai spalat-o, cum se spală Ori ce trup fără viaţă pentru-al pune in mormenti Tu eşti, care'n acea noapte, speriată, tristă, goală, Sub a fulgerelor flacări, şerpueai pe-al ei vestment ! r �l�::;ea:::� unu;::-:�' I Mizerabilli. fiinţă, fir de earbă, o copllâ, I Sta in racla ei deschisă şi dormind il aştepta. O ruşinea vecmiciei, ce cumplită degradare 1 I Pe-acel pat făr' aparare n'ar fi fost mai bine oare Să sdrobeşti al ei corp tăner sub tăiuşul unei coase, Gătului seu alb şi dulce să-i sfărmi fragedele oase? N'ar fi fost mai bine oare să lipeşti pe dulcea-i faţă Cu-o mănuşă ele fer masca unui val' aprins, etern, Decăt ca să faci o apă limpede la suprafaţă, Beflectănd steluţa, floarea, raza cea de dimineaţă, Pentru-a mărşăvi adăncu-i cu otrăvuri din infern]? Cine, vai! imi poate spune, la ce soartă fericită, A veucl zilnica sa păne, putea fi aici menită? Fruntea ei nu este fruntea fetelor neruşinate. Sub această auroră năşteau razele curate. Cincisprezece ani, sermana! simţurile ei dorm ăncă. '.11 Ea Maria se numeşte, MariOTl e poreclită. Ceea ce-a perdut-o este, vai 1 mizeria adăncă, Nu a aurului sete.�Şi dar eat-o asverlită "; ;z; Cincisprezece ani, Romeo! versta Julietei tale! Pe cănd ve iubeaţi cu flacări, cănd al zorilor lin vent Pe o scară de matasă, căntul păserii din vale, Lungi săruturi, lung adio legăna c'un amor sfănt! Cincisprezece ani e versta, cănd copacul vieţii creşte Pe un spaţiu cald şi dulce din pustiu 'mbălsămat, Auritele lui fructe ambrosie respăndeşte, Şi ca un palmir al Asii aerul curat nutreşte, Ori de căte ori revarsă la vănt velu-i parfumat! Cincisprezece ani e starea, când femeea la creare Au căzut dm cor pe lume atăt de nevinovată, De bogată 'n frumuseţă, incăt vecmicul ei tată, Chiar cu măna lui de aur, au făcut eterna stare! el1nd din cer ţ'a dat puterea să revezî visul vieţii Lăngă mantia fecioarei ce-avea cincisprezece ani 1 Trei ani scumpi şi cei mai măndri din juneţa 'n- căntătoare, Trei ani de delir, beţie, voluptate şi amor, Veneau să se risipească, ca un vis de desmerdare, Ca un cănt ce lasă dulce paserea trecend in sbor. Şi această noapte tristă, noapte ce viaţa curmă, Cănd murindul abia face rugăciunea sa din urmă Pe o buză ingheţată, cănd sermanul condemnat E aşa de cer aproape incăt tot i s'a ertat, Trecea noaptea la o fată pecătoasăşi umilă,- l j 1 f I i ! , [118] Colo 'n casa bestiali1, sub perdeaoa lnărşttvittt, Pentru ca mergând acasă, de pe-acel molatec pat Să aducă mumei sale ceea ce a căştlgat, Voi femeilor n'o plăngeti, voi femei din lumea mare! Voi ce vecînic trăiţi bine in desgust şi in horoare De tot ce ca voi nu este splendid, vesel şi bogat! Voi n'o plângeţi mume hlde, mume.de familii, care Uşele fetelor voastre le inchideţl cu zăvoare, Ascunzendu-le amanţii sub a soţului crivat 1 Ale voastre-amoruri de-aur sunt căutate de poeţi; Insuşi voi strigaţi aceasta,-publice voi nu sunteţi. N'aţi vădut voi ăncă poate spectrul Foamei, cum ridică Căntănd dimineaţa perna şi prostirea mititică, Şi cu venăta ei buză gura voastră atingend, Cerând păne, cu dulceaţă vinde un sărut t1ămănd!? Secole! e drept că astăzi ce vedem că faci in lume S'au văzut şi'n alte timpuri? fluviu, In al tău avent Smulgi cadavrele hidoase şi le duci pe-a mării spume Ca să'noate in tăcere,-ear acest betrăn păment, Care vede omenirea că astfel trăeşte, moare, Sub orbita lui ce calcă in jurul măndrului soare, Spre părintele cel vecmic nu se urcă mai grăbit, Să-I atingă şi deaceasta să se plăngă lui cumplit. Haide dar! astfel să fie, te apropie, te scoală, Tu frumoasă prostituată, sinu-ţi voluptos şi goală. Vinul curge, străluceşte şi al serii vent lin bate, Legănănd perdeaoa albă in oglindele bogate. Noaptea asta e frumoasă,-eu sunt care o plătesc. Crist la cina lui simţit-au nu atăta groază poate, Căt nesaţiu de plăcere azi in inimă simţesc, Să trăească dar amorul, urmat vecInic de beţie! Sărutarea ta ferbinte să respire-aI Spaniei vin! Al vertejului duh vesel, sgomote, căntări, orgie, In spre ăngerul plăcerii să ne ducă pe-a lor sin! Haide să căntăm pe Bachus, amor, visuri, nebunie! I Pentru timpul care sboară, pentru viaţă să'nchinăm! Să trăească libertatea 1 să bem şi in veselie Frumuseţa, noaptea, vinul, aurul se tot căutăm!. . IV. O t Voltaire, dormi tu in pace, şi zimbirea ta dră- cească Oare tot mai sboară ăncă pe scheletu-ţi descarnat? Veacul teu era, se zice, prea copil să te cetească; In al nostru tu afla-vel oamenii ce-ai sămănat, Au căzut asupra noastră edificiul ten cel mare, Ce cu măna-ţi uriaşă zi şi noapte ai săpat. Moartea trebuea acuma să te-aştepte '11 nerăbdare După optzeci ani do curte ce mereu i-ai declarat, Şi azi ve iubiţi, desigur c'un amor drăcesc, turbat. Niciodată nu laşi oare patul nupţial, in care Ve imbrăţişaţi in vermii unui infernal morment, Pentru-a merge ca să primbli fruntea-ţi palidă şi mare Prin casteluri vechi sau schituri in ruine, pe păment? Ce-ţi spun oare toate-acele trupuri mari, in uscăciune, Toate zidurile mute şi altarul pustiit, Care 'n vecinicie suflu-ţi de noroade l'a golit? Ce-ţi spun crucile acele? Atunci Messia ce�ţi spune? Oh t mai curge din el sănge, cănd tu, pentru-al detrona, 'Iremurănd pe a sa cruce, ca o floare ce apune, Al teu spectru mai revine, noaptea, pentru-al clătina? Găndeşti sarcina-ţi că este cu mândrie terminată, Şi cum Dumnezeu cel vecmic lumea după ce-a zidit, Găseşti că lucrarea-ţi este vecinică şi minunatii '? •• Atunci Ia festinul ultim a lui Itolla te invit. Te deşteaptă, căci cinează cineva in astă sară, Cineva la care mandru Voltaire poate să apară. Auzi tu pe acei tineri, cum imbraţişaţi oftează? Şi in stringerea in care a lor braţe să'mpletesc, Viaţa indoită pare intr'un singur tr up ce viază, Oftări lungi, oftări duioase, plângeri mult inăduşite Deschid, tremurând cu taină a lor buze iucălzite, Şi plăcerea, şi uitarea, sărutaudu-i, lor zimbesc. Ei sunt juni, frumoşi şi numai auzind a lor suspine, Cerul, ca un vis de aur, trebui lor I'ă se inchine; 0, priveşti-i! niciodată n'au iubit, ei nu iubesc. Unde-au inveţat acele vorbe dulci şi fhrmecate Care voluptatea 'n sinul lacrimilor sale poate, Are dreptul să ingăne şi să respăndească chiar?, [119] o 1 femee, obiect straniu de suspin şi măngăere, Altar tainic unde numai prin jertfire şi durere Se aude rugăciunea şi blăstemul cel amar 1 Spune-mi tu in care echo, sub ce aer, in ce lume Trăesc toate-acele vorbe vecmice şi fără nume, Ce sunt un delir şi tainic de cinci mii de ani se sting Pe-a amanţilor dulci buze, dind sunt fericiţi sau pIăng? . o 1 Voltaire, priveşte astăzi pe-acest om plin de vl:fă, Ce cu sărutări de flacări umple-acel poetic sin, Măini va sta culcat şi veşted intr'un strimt mor- ment de ghiaţă. Arunca-vei lui atuncea un ochiu de răvnire plin? O, el te-a cetit, n'ai grijă. Nimic astăzi nu-i mai place Nu-i zimbeşte nici speranţa, nici a măngăerii stea. Se va spune cine este Jac şi făr'aţi profana Groapa, chiar in astă seară cu al poţi să mergi in ea. OI blăstem 1 la denşii astăzi nu-i amor, dar sunt doi ăngeri. Ei sunt doue inimi de-aur, care'u caldele lor plângeri Cerul i-ar fi dus in sinu-i pentru frumuseţa lor 1 N'au amor 1 dar ei au plângeri, ascult noaptea ce murmură, Ventul ce frămenră arbori şi puternica natură, Ce tresare de plăcere sub al ve luptăţii sbor 1 Şi mirosuri fuiuegănde şi butelci pe jos stricate, Şi săruturi fără număr şi din ele mai mult poate Un nenorocit ce vecinic urgist-va zioa'n care ... N'au amor! şi pretutindeni spectrul de amor apare! Crezi că dacă avea oare n'o credinţă se slăvească, Lanţul cel mai slab in lume ăncă de l'ar fi oprit, Pe-acest pat venea el oare moartea ca să-şi păn- gătească? Moartea sa 1-0, Iasă-i astăzi o idee căt de mică Că-i o trecere in sinul unui loc hidos, cumplit, Pentr'un om astfel, ce-ţi pasă? el de moarte n'are frică; O va inalţa atuncea pe logodnica sa dulce, Şi o va privi in spaţiu sburănd, cerului cum duce Cheea inimei de aur, sufletul seu curăţit! " 1, ii l' li I I ,1 I Eată dar a ta lucrare, Voltaire, omul teu priveşte Cum l'ai vrut !-Din acest secul rana'ncepe-a s'areta, Căci de eri o aşa moarte noi vedem că se iveşte. Cănd pe-a Romei vechi ruine Brutus făr'a blăstema Cu amar strigă: Virtute tu nu eşti decăt un nume, EI atunci perduse totul, gloria şi ţara sa, Visul seu şi libertatea, tot ce-avea mai scump in lume, Amici, sănge şi amantă şi soldaţii ce iubea; Şi in lucrurile lumii nu mai puse nici O bază. Dar cănd s'au văzut că-i singur, pe o peatră stănd uitat, Ş'au intors spre moarte găndul şi la cer lung s'a uitat. Apoi 01 in minte 'şi trece acest spaţiu nesfîrşit, Unde inima-i intepe să mai vad-o dulce l'aztt, Cănd simţi că-i mai remăne spada, zeii de slăvit. Dar la noi cemail.emăne.noicei fără de credinţe? Pentru cine voi lucrat-aţi pecătoaselor :fiinţe, Când pe sfintele altare aţi tăiat capul lui Christ? Ce-aţi voit ca să culegeţi de pe groapa sa divină, Cănd aţi aruncat la venturi paserea de sânge plină i Oe�att Ct\.znt din sbortt�i fa.lnic in nbii:ml vec�nic tt'ist? Deşertănd potirul vostruj un amor măxeţ de taine Aţi Mut cu inimi pline, voi călugări misterioşi 1 Capul Domnului in umbră luneca pe�a voastre haine Pe cănd somnul cădea dulee pe ai voştri ochi pioşi, Şi dnd orga vibm tainic in a zilei deşteptare, Voi pl'in geamurile de-aut' il cMaţi cu ndmirare. 0, voi I�li iubit cu iltlfletj voi citlugări lnisterjo�i! O! voi schituri părăsite, bolţi de tnănăstiri uitate, Voi sunteţi tăcute ziduri, voi ce ştiţi iubi curat! Sunt a voastre reci pridvoare, care buzele'nfocate Sărutat-au in uimire c'un amor adevărat, Ve deschideţi, şi de-a voastre adănci sinuri aibă parte Acei doi copii ce caut astăzi al plăcerii sbor Pe un pat indemănatec pentru somn ca pentru morte: De-ale voastre ziduri sfinte sfărâmaţi inima lor, Ca să bage 'n ea pedeapsa cuiul ei ingrozitor. Apele botezătoare fruntea lor s'o ude bine; Spune-le că sub genunchii lor cu greu se vor toc! Multe pietre sepulcrale, multe rugăciuni, suspine Pănă ce vor presupune că pot ca şi voi iubî 1 I r 1 I I I j It il1 .�J' jn.f� I .al ... r.r ����� :I!M"ffiI·1·5··ial'··I'lTII . [120] Tocmai lui ce piill' la culme destl'�imata lui fiinţă, Dintr'o zi la alta traiul tot prin crăşme tără.ind, Au disPl'Cţuit viaţa cu aceeaş uşurinţrt Cu care-şi făcea o slavtt ehi/Il' amorul despreţuind '( Lui, care crezuse vecl11ic acest l1ume-o mărşiivie, Oe C!l, un solda.t ce-al'ată tllna sa de vitejie, Voi care sburaţi pe-acolo, răndunelelor uşoare, OI căntaţi, spuneţi-mi astăzi pentru ce trebui să mor? Sinucidere cumplită 1. oh 1 să am eu aripi oare, Cum sub cerul cel albastru le-aş intinde ca să sbor 1. Ceruri şi păment, spuneţi-mi ce sunt zorile plăcute? Şi o zi mai mult ce strică universului antic? O! spuneţi-mi, verzi dumbrave şi voi mări adăncl, tăcute, Cănd cu-a dimineţii focuri orizonul se imbracă, Oe putere-aveţi, cum faceţi? dacă nu simţiţi nimic, Inima do isbucneşte şi genunchiul de se pleacă? .. O 1 pămănt, mireasă cine ţ'a făcut pe măndrul soare? Ce cănt păserile tale? De ce roua-i plăngetoare ? Pentru ce il tale-ainorun mie'mi povesteşti cu dor? Ce vreţi de la mine toate, cănd eu trebui ca se mor? Şi de ce ittoirea tocmai, acest trist şi cumplit nume, In găndirile lui Rolla ne'ucetat reaparea? Ce neonluri stranii, CHra glas şi din ce Jume Veneau s:l'1 murmure ăl1că pe cănd moartea'l aştepta? Cănd in zile dulci de toamnă pe cer soarele apare, Şi zapada pe-a lui urme pare că s'au desgheţat; Umerii de-argint ai nopţii ce invie şi tresare Se acoper de roşeaţă sub intăiul sărutat. Astfel se'nfioară trupul unei tinere fecioare, Cănd in calde seri de vară săngele i s'au aprins Şi dorinţa cea mai mică cănd aripa-i ş'au intins, Nevinovăţiei pune velul seu plin de splendoare. Rege pe pămănt, o soare, lumea e a ta iubită. Lengă tine a ta soră o adoarme fericită; Ai voit ca să ai parte de eterna tinereţă, Pentru ca să verşi asupră-i o eternă frumuseţă 1 Uu grup păcătos de nişte musicanţi pribegi in lume Murmurau colo pe piaţă un ve chiu căntec de amor. Ah! cum ariile triste ce se cănt pe cănd eşti june Lovesc inima in ciasuri de durere şi de dor 1 Cum Ating totul! cum siwţi itnc!1 că slnu uepilrtEtt de tine! Cum pleci fruntea in jos tristă, căt de vec.hiu, atunci iţi par! Sunt in ele�a tale plăngeri, duh al negrelor ruine? Ănger de-amintiri, in ele e oftatul teu amar? Cum sburau atunci ca niştepăseri sprintene, plăcuto, Pe-al amol'urilol' blănde şi copilăreşti pillat! O 1 cum ştiu să redeştepte floarea vremilor trecute, Şi să ne ingl'oape tocmai ele� ce lHH1U legănat! V. Cănd pe case vede Rolla cele 'ntăi scăntei de soare, De fereastra sa deschisă trist şi mut s'au răzemat. Căzuţi grele incepuse a se pune in mişcare. Plecănd palida sa frunte privea rece, nemişcat. Părea valuri lungi de sănge fulgerele sclipitoare. Aşa cum Isus odată strigănd, măna creatoare Au sfărmat in bucăţi velul de pe cerul săngerat, ===-"-'�=C=-�2r'=�""='=---=�=-=--'''''C�'=�''''�-''''''''=''''''''-�''T-='-''","",=,=���.�<,,,,,==-====---,,- __ =-=-=c_-=--=_=-,,--_·�._� Ati voit să faceţi omul dup' a voastră fantasie; I RolIa îşi intoarse capul, pe' Maria să privească. Doreaţi să zidiţi o luma=-Eată lumea ce-aţi creat! Ea era prea obosită şi din nou au adormit. Sunt perfecţi ai voştri oameni, lumea demnă de Astfel amundoi a soartei cruzimi voea să gonească, rnăndrie l Omul in mormentul vecInic, fata'n somnul liniştit. Aţi dat munţilor nivelul şi lumina pe câmpie, Şi din arborul vieţii prea cuminte aţi tăeat, Pe-ale voastre cărări triste totu-i bine măturat ; Totul e frumos,-dar insă aerul vostru e moarte; Vorbe late şi sublime in el se aud vibrănd, VenturiIe necurate le duc şi le perd departe; Mult,i şi mari idoli puternici clătinat-au pe păment, Păserelele din ceruri sunt cuprinse de 'ngrozire. Viclenia este moartă, şi 'n cuventul preoţesc Nu mai cred; virtutea moare; nu cred in Dunmezeire. Nobilii nu mai sunt măndri de-a lor sănge strămoşesc, Sănge, ce prin locuri triste injosindu-l il tăresc. Scena şi găndirea astăzi nu mai sunt estropia te, Deşteptarea omenească in plin soare s'au expus; Dar noroadele vor cere lupta taurilor poate. Azi bogatul in tristeţă şi saracul in măndrie Nu-i nebun ca să-şi zugrume chinul in călugărie; Un jaratic bun aprinde şi sfîrşeşte ca Escousse ... [121] Arăta trufaş şi vesel stinca inimei lui mare, Unde nu crescuse ăncă cea mai pecătoasă floare! Lui, ce nu avuse ăncă vatră, căpătăiu, iubită, Ce trăia sub cerul slobod, sfidănd soarta după plac, Lăsând ventului să poarte tinereţa-i prăpădită, Ca o frunză spulberată dintr'un putrezit copac ! Şi cănd acest om sfirşise de Mut cupa-i amară, Cănd intr'o odae tristi în a sa din urmă oară Căuta un pat de moarte, unde poate blăstema ; Cănd sfirşise tot in lume, cănd a veciniciei noapte Â9tepta a vieţii sale ultime scăntei şi şoapte, Cine oare-acestui bolnav de amor mai murmura? Vulturaşul cănd zăreşte maica lui că-şi ia avăntul, Cu ochi dulci urmând-o, vine păn' la malul cuibului, Cine-i spune, că odată poate părăsi pămentul, Că se va 'nălţa in cerul desvelit in fa ţa lui? Cine tainic ei şopteşte, cine-i dă puteri şi'l cheamă, Când el ăncă de ii sale aripi, ghiare nu-şi dă saruă? Dar el ştie că e vultur; ventul trece, il urmează. Nasc sub soare fiinţi multe, ee eu sufletul căzut, Ca şacalii şi ca şerpii, la 'ntuneric vegeteazii, Murind in noroiul unde şi-a lor mume s'au născut, Cu-a lor păntece co poartă ouNe > I log .- 1\ fi e .. Patrie şi Libertate, poesii vechi şi nouă de G('(lr.ll"- Crt'1ziunu, 1 'VoI. in 8" de IV şi 364 pag. Bucureşti, 1879. ResbeluJ orientale Ilustrat, de Dr. A. P. Alessi şi Massim Pop, profesori. Editor Paul Cieslar in Graz 1878. Din acest op relativ la resboiul recent dintre Ruşi şi Turci au apărut pănă acum opt broşuri, remăind a se mai publica doue pănă la complec­ tare. Broşura este de 3 coaIe in 8" Rau 48 pag, Ele-care broşură cuprinde ilustraţiuni Iitogrufiate şi in colori, şi anume 1>01 tretele persoanelor care s'au distins in diplomaţie sau pe cămpul luptei, tipuri de soldaţi şi tablouri, ce represintă localităţi şi lupte insernnnte precum şi episoade interesante din intămplările resboiului. Preţul opului intreg este 10 1. Il. Abonaţii mai primesc un tablou mare "Ocupaxea Plevnei" care separat costă 2 1. n. Această publicaţie, cu dPOS0bi1'0 de pe la sârşitul broşurei 111, poate sa fie o lectură plăcută pentru ceti: orii deprinşi cu ortograna edmologică şi cu limba in care scriu ăncă literaţii transilvaneni. Esereiţle intuitive, manual pentru inveţătorii şcoalelor poporale române de Ioan Tuducescu, in­ veţător in Lipova, Arad (Ungaria.) ° cărticică, Care cuprinde indeletnicirile, ce sunt de făcut in zilele de'ntăi cu băeţii incepetori, apoi exerciţii intuitive pentru anul 1 �i 11 şi insfitşit exerciţii preiătitoare p�lJ.tru scriere şi cetixe. Căni! o noante mai adăncă .. $j Peste lume va cădea, Din intreaga-i frumuseţă Oare ce va remănea? D.L. L Pe-a pămentului podoabe Noaptea vălul seu tl pus, Ş'au remas frumoase'n lume N llUHti stelele de sus! Dar cănd ţie ţi-am spus dorul Care peptu-mi a sdrobit, Tu cu cruda ta privire Chinul meu mi rai mărit. ,,:E:�ti ,azi lerice ,i�, g�stă dtl1ceaţ6., Ce\ va 'fL,măne să nu găndeşti. , '��' PE-A PAMENTULUI PODOABE •• - -- � [125] 1 Iulie 1879. fI' 1. Apt:.re Ia 1 a fie carei luni. -===����. === RllSBOAELH DINTRE 11U81 SI TURCI şi Inriurtrea lor asupra '1\wHoI' noastre. AC()i�!.ă ['iL ere an �J!)p(aL"o �i străinii in scri-rile L:'7 asupr.; hOl'l1W'lul': TI.. Dan/l,bi,u�s Priecipolit.e« by a brit;�"()h resrrlent London ] fiM. I, p. �U4 Elias Bt{}nault Histoiro pol.tique et soc.ale des prtncipuutes dannbienuus pL,g, 57, Destrilluis, Confidences sur la Tm'(l'li1� l'ftU tras V I;JiJe- Vocii), (ilupvl) la dansuL" 1'J. \::, efI- nouă p. Jj�7; Intr'adevăr caracterul cel mai insemnat al epocei fanariote nu este atăta in faptul că domnii erau de neam grec, căt in modul cum se numeau domnii de Poartă, in mij- 10:1co10 pe care le intrebuinţau pretendenţii pentru a ajunge Ia domnia ţerii, in repeju­ nea ameţitoare cu care se schimbau domnii, se numeau, se mazileau şi earăş se puneau inapoi, in un cuvânt in acea nestatornicie inspăimentătoare, care făcea din domniile ţe­ rilor romăue o adevărată jucărie in mănile Turcilor, Căci este de observat că chiar in asa numita epocă a Fanariotilor domnesc mai , , mulţi principi romăni de viţă cum sunt in ambele {eri Racoviţeştij şi Ghiculeştii,1.i G) din care cei d'intei domues« de patru ori in Mun- v: � rcsuoiu asupra V. Ce urmări au avut acest "') Vezi epl',) f'x€mplu� llI'Igazin 'iStOl'ic pentrj,f duciu nl p, ij'12 F, Aa7'oJ?,. M1\t1,H,1 de h;:,()ri�, ptiucip!>telol' QUllP,HlIiea Bile, 18/), p. 1';.1. I. :Eliade . .l',fIJscurtări {le iRtCl'iR, l"ul1H\nÎio!' t't{i. Oon". Lit, "'''li XliI oo,,;!:; 17, ţerilor noastre? Este o idee foarte respăndită je poporul nostru, de cănd au inceput a se scrie istorie, anume aceea că politica lui Brăncoveanu şi Cantemir ar fi provocat venirea L,nal'ioţllol'. Se pretinde anume cit Turcii 1'0 mai :1\ 0nd incredere in domnii pămGntel1i, ea UDU ce aceştia se dăduseră ir- partea RLLşllor, se ho­ tărcsc ele atunci inainte a ti-imite in ţara noastră Graei diu Fanar, in care Poarta putea să se încreadă mai mult, Cu �.lto cuvinte hainirca lui Brăncoveann şi lhutcmir slujesc de apărare rhlJ'\�ilol' pentru iilcăld,n:ft capi­ tulatlllili!or noa�jtl'l); el au avui; dreptul de a ne trimite domni stră.ini, d0 vreme ro acei pămonteni s'an nretnL duşmani inl[!01'ăţ.iei lor.35) .Această indreptăFre a Turcilor ne pare cu totul nelntei�1eetă. t. [126] �-:; ====- tenis şi de doue OrI in Moldova, ear cei de al doile de cinei OrI in Muntenia şi de patru ori in Moldova. Apoi este de observat că şi inainte de 1711, Poarta numeşte domni stră­ ini in Moldova şi Muntenia. Astfel in 1618 Turcii pun in Moldova pe Gaspar- V odă des­ pre care Miron Cos Lin spune: "Gaspar- V odă era Italian adică Frănc, om neştiutor răn­ duelii şi obiceelor ţerii, fără limbă de ţară, care lucru mai greu nu poate fi cănd nu ştie domnul limba ţerii in care domneşte.P") In 1666 vine la domnie Dl1 ca- Vodă care "era de moşie din Rmnele din ţara grecească şi de copil mic venind in ţară in zilele lui V asile- Vodă au fost la dngheană la abage­ rie, 38)" şi care domneşte el de 3 ori şi fiul seu Constantin de 2 ori. In 1 667 Turcii trimit pe Iliaş- Vodă care "limha ţerii nu ştiea ci tot cu talmaci u gdiea." 3 9) J n 1674 trimit pc D1:miÎLr:'1şc:,. Cantacuzino "din Grecii cei de frunte 11 Tarigradlllui, care destul era cumplit şi vrăjmaş ", şi care domneşte de două ori. Pe acesta il inlocuesc in 1676 cu antonie Roset acărui nume adevărat este Kiriţa Drace, nume curat grecesc. In sfirşit in t 710 vine la domnie N eculai Mavrocordat inaintea lui Dimitrie Cantemir, acărui ori­ gine nimene n'o pune la indoeală. De ase­ mene Şl In Muntenia la 1633 ·vine la domnie Leoll- Vodă Tomşa care după mulţ-imea gre­ cilor ce aduse cu elel1sul pare a :fi şi el ele acelaş neam i in lG58 lVlihnea ni pe care 37) !I'i. lJ. ed. noul!. p. 268 . • S) ido 11. 9. 30) Nefubi Costin pRg J1 Cantacllzin�ştii din Vnlaehia sunt �i ei ele n;,t;nii eunt ăncă aruncati la vInIl";" c8J')eti:i in mintea lor , . o aşezare luminoasă şi sistematică. Ei ved că pentru a njung0 h Serbi, Bulgari şi Greci trebue să treacă intăi prin Romăni. Asupra acestora lŞI vor indrepta privirile, pe denşii CI vor iuLI mai mult, pe denşii ei vor ave in vedere in toate tradatele 101' ulterioare, pentru ai scăpa tai) mai mult do suh ul'i­ cioasa Bllpl'emaţ,ie tm'cească, nu in3ă pOPlIn ai lăsa libcc1�i să 80 tlP3volt.e dl�l)& firea :;�i tendint,cJe lor" 0Î pel1tl'11 ai }June sub () dUi protecţie mult mai periculoasă., aC0ea a Ru� siei; căci dacă politica turcească umbla să ne stoarcă numai căt averea, acea rusească avea o tintă mai adănc5, aceea de a stoarce , chiar meunva poporului nostru, de a stinge in el ori ce spirit de lucrare neatcl'nată şi de des­ vuItare naţională, intr'un cuvent a ne face RGşi. Pentru Domnitorii ce se compromisese atât de reu prin legătura cu Ruşii, urmările ce le avit l'esboiul din 1711 sunt cunoscute. -----------��-�---------�- --- Cantemir se retrase in Rusia cu toată fa. milia sa şi cu un numer de boeri care fusese mai amestecaţi in politica lui, Impăratul Petru il trata foarte bine dăndu-i mai multe mosii Si inăltăndu-l la ran·o(rn] de Kneaz al !, , imperiului l'USCI:;C. Pentru Brăncoveanu ur- mările fUl'e triste, El fu prim" dus la Oon­ stantinopol şi după ce Vi3:d1 Înaintea ochilor sei căzend capul gineri10l" şi a copiilor sei, căzu el insuş sub securea calăului Sultanului Ahmed. R�:i'lKNhd terminat f.wj�"- Pi,';;l'ca do la Bcl� gr!"l(l, 17;]9. 1. Prin l'Pflboiul, descris mai sus, Ruşi] des- hid 1'" . l' C) 1 C n polinca lor asupra penmsu Ci uaioanu- 1 ui. Dai- acel resboiu sfirşiudu-se pon (;rll H.uşi fără folos) era :firesc lucru ca ei :;;6. cante Gat leai curenel a se I'idie:t din cădere:-l lor, ineercănrl din n(Jll soarta arJDdol. Cnuzele aCGt>tui de al doile l'esboiu iTehue dmtato ca niciodată sistemul lor de a aduce lucl'urile astfel incăt dreptul macar ia aparcnţ,ă să :fie in totdeauna in partea lor, Spl ijinit,i iiind ei şi de llişte jmprejurări co,1'e păreau venite inadins pentl'u a-i ajuta in tendinţele Iar; căci este de observat că dacă a fost vre-un popor favorisat prin imprejurări in toate in­ treprinderile sale, apoi este desigur poporul rusesc. Care altul oare ave la indămănă, penţru a masca planurile sl:lJe de cucerire un I t I [129] RESBOAELE DiNTRE RUŞi ŞI TURCI. pretecst ce 80 .. .răta atăt de legiuit ca acela de a scăpa nişte oameni ele aceeaşi credinţă de sub jugul unui popor fanatic şi asupritor? Petru cel Mare vezănd că de-o cam dată planurile sale asupra Marei-Negre au dat. de gl:eş, se intoarce cătră o altă mare aşezată tot la sudul şi spre răsăritul irnperăţiei sale ",-fv'larea Caspică. Această mare udănd ţ.er­ murile Persiei, o ţară care totdeauna au făcut un comcr] foarte intins in Europa, Petru cel Mare dorea să-şi intindă srăpănirca pe coastele ei, pentru a atrage astfel in Rusia o parte a acelui corner], Pentru a realisa pLn11l1 seu j i"e Înfăţişează o ocasie elin ceb Idi:H }Jl'llHClO1ia şi It1ai i!les tratutul secret improtiva 8 doue puteri, Rusia şi Austria, de alianţ,ă cu partida revoltată; pe rle altă se silesc a împăca trebile şi sfătuesc pe Poartă parte intrarea armatei ruseşti in Polonia, să inchidă ochii asupra usurpăl'ilor celor noue insfirşit şi atacul Cl'imeei se hotărese să ale Ruşilor, precum făcuse pănă acuma cu declare resboiu Rusiei, in 28 Maiu 1736. remănereiî acelora in Polonia.. Cauiia care Şi cu toate aceste Ruşii pănă atuncea trăise făcea pe amundoue aceste puteri să sfătuească in relatii dest.ul de bune cu Poarta. După pe Poartă la răbdare, era frica pentru co- pacea de la Pasarowitz cu Austria (1711). merţul lor. Eată ce spune asupra acestui Turcii trimit mulţ,ămiri lui Petru cel Mare punct Feldmareşalul rusesc Mlinnich 111 me· pentru că nu luase parte ]a l'esboiul impl'o- moriile sale asupra resboiului ce ne ocupă: tiva lor. Apoi ei ordonă lui Carol XII se ,;EngJqjii şi Olandejii sare făceau cu pănză- părăsească st,atele lor şi nu dau nici un aju- 1) A':lulte Uricarul p. 162. .\ I I I I I 1 [131] RE8BOAELE DINTRE RUŞI ŞI TURCI. :un n. Inainte de a incepe resboiul inta-e Austria şi Rusia cu Turr..ia se mai face o incercare de a se mănţ.ine pacea prin un congres t.inut la Nimirov. Uuşii propun aice condiţiile sub care ar fi dispuşi a părăSI lupta. Aceste sunt l pacea de Passarowitz (1718) a rapI chiar de la Turci nişte bucăţi de pământ, intre care Oltenia. Amintirea suferinţelor incer­ eate din partea Turcilor erau ăncă Vll 111 sufletele Austriacilor şi la auzul numelui de "Turc" li se increţea carnea, li se revolta inima, incat mintea lor nu era ăncă indestul I de rece, cugetarea lor indestul de limpede pentru a pătrunde in viitorul politicei ru­ teşti şi a vede ce alt soiu de pericole aceasta ascundea in sine. Apoi comerţul ce-l făcea Austria in ţerile noastre şi in peninsula Bal­ canului era cu mult mai neinsemnat decăt astăzi. Gurile Dunării fiind insfirşit stăpă­ nite ele T':l'�'i, fără nici un soiu de amenin­ tare, cel lmţ,in văzută, şi deci chiar puţinul comerţ ce-l făcea pe atunci Austria, Dind cu totul asigurat, intelegem uşor cum de Austria sprijinea politica rusească impro­ tiva Turcilor, pe cănd dinoontra puterile apusene incepuse ăncă de pe atunci a se ingrij) de interesele ]01' in Marea-Neagră şi stăteau alăturea cu Turcii in toate împreju­ rările pentru a-i sprijini faţ.ă cu Rusia. Aus­ tria nu ajunsese ăncă la conştiinţa politicei celei mai potrivite cu interesele sale. Din contra crezend ea că tot din partea Turciei ei va veni peirea, ajuta pe HU7i improtiva acestora, fără a vede că prin aceasta ea lu­ Crează de mai inainte la insaş a el ruină. riile lor şi cu alte mărfuri un comerţ foarte insemnat in Răsărit nu puteau vede cu ochii buni ca Turcii să fie resturnaţi;. căci dacă d. o. Turcii, care ca toate popoarele răsări­ tene işi caută luxul lor in mulţimea haine­ lor lungi, ar :fi ruinaţi, atunci ar trebui ca I mulţi fabricanţi de pănză cu deosebire din Anglia să-şi vendă stativele lor. Mai ales insă se temeau ei de un comerţ rusesc din M area- Neagră spre Marea- Mediterană, inspre care pănă atunci mărfurile ruseşti mergeau prin mănile lor." 2) Austria ind vezend că Poarta au pornit împrotiva Ruşilor, intervine ca mijlocitoare ameninţănd pe aceasta cu resboiu dacă nu va da satisfacere Rusiei Pentru a inţ,elege această politică din partea Austriei, trebue să ne amintim care erau raporturile sale cu Rusia şi cu Turcia la in­ ceputul veaculu trecut. Una ain ţel'i;c: care fusese in totdeauna mai ameninţată de Turci fusese A usti ia. Din ti mpul bătăliei de la Mohaci (1526) cănd peri impreună cu regele Ludovic II şi regatul unguresc, Austri» fu­ sese expusă la cele mai mari primejdii din partea Turcilor, prin apropiata lor vecină­ tate născută. din prefacerea U fl,(J'arie.i in na- , 0 � şalic turcesc. Deatunci Viena deveni telul statornic al cuceririlor otomane şi ea fusese in curgere de un veac şi jumătate incunju­ rată. in două rănduri de armatele turceşti. (in 1529 şi Hi83). Deabia trecuseră căţi-va ani de cănd Austria reuşise a bate şi ea o­ dată pe Turci şi a recăştiga prin pacea de Oarlowitz (1699) I,erile perdute pe timpul irnperatului Oarol V şi apoi ajunsese prin � Tag�buch des russ. Generalfeldm. B. Ch. Grafcu von Muunich etc. in Ernst Hen·mann. Beitrli.ge zllr Gaa­ ehlchte des l"llHSiacben Reiches. Leipzig 1846 p. 158. \ F --- [132] m�8BOAELE DINTRltj .RiJŞl ŞI TURCI. 132 1) abrogarea tuturor tractatelor de mai na­ inte; 2) trecerea tuturor Tatarilor sub stă­ pănirea rusească; 3) recunoaşterea Moldovei şi a Valachiei ca principate neaternate sub protectoratul Rusiei; 4-) libera navigaţie pe Marea-Neagră, Bosfor, Helespont şi Medite­ rana. 3) Aceste propuneri tindeau a implini mai in totul scopurile Rusiei; căci prin con­ diţia d'intei Rusia scăpa de umilitorul tratat de la Prut, pe care dorea să-I şteargă, de se va pute, pănă şi din amintirea omenirei; prin celelalte ea capetă libera navigaţie pe toate mările turceşti, prin urmare in tr'un mod iin­ plicit şi crearea unei ilote pe Marea-Neagl'�i şi pe lăngă aceste se mai adăuga şi mult pretioasa clausulă privitoare pe ţerile noastre, prin care Rusia căuta să-şi deschidă drumul cătră creştinii din peninsula Baleanului, Fiind că un răsboiu, chiar perdut, nu putea expune pe Poartă la un tratat mai ingreuetor, ea se hotăreşte, mai bine decăt a primt fără luptă, o asemene injosire, să incerce din nou soarta armelor. Ea era împinsă la aceasta şi. de a­ genţii puterilor apusene şi mai ales de mar quizul de Villeneuve, ambasadorul Franţiei, care vedeau in libera navigaţie a Ruşilor pe Marea-Neagră spectrul vecinic amenint,ător a comerţului ţerilor lor. 4) Congresul de la Nimil'ow disolvăndu-se in N oemvrie 173 G fără nici un :resultat remasoră armele se ho� tărească. Reshoinl se Încinse in cnrend eu mare vioiciune din ambele părţi, dar in ce priveşte pe Austria ea fă cu desăvîrşire bă� tută şi silită prin pacea de Ia Belgrad a ina�· pol Turciei Belgradul şi Oltenia. Rusia in� 3) Hammer. Histoire de l'empil'c ottoml\ll dare 1 .. collcc" tIou d'ai�tojres compl.otea de tOtle les ti ata e;u-c­ p�ens. III p. 468. 4) l1ammdrj 1. c. iaa, cepu resboiul prin luarea Azowului şi cuce­ rirea Crimeei; eal' in anul de pe urmă a luptei feldmareşalul Mrinnich se indreptă spre Moldova şi după ce bătu pe Turci la Sta­ vutschane in 21 August 1739 10 Hotinul pe care Turcii il părăsise de frică. Auzind aceste Voevodul Moldovei Grigorie Ghica, "puse căirnacam ne Sandul Sturza vol logofet şi pe Iordachi Cantacuzino Deleanul vel co­ mis şi el au purces in jos cu eăţi boeri s'au intemplat cu dănsul. Miinnich trimite pe Constantin şi pe Dumitraşcu Cantemir (din care pe unul voea s11-1 pună principe in Mol­ dova") feciorii lui . Antioh care so instrăinaseră la Rll�i şi aceştia au şi pmce8 prin tură strin­ gena proviant şi bucate turceşti; unde găsea lua şi cai de-a cui era, turceşti şi boereşti, pe toţi ei lua, di le slăbise caii." G) Con­ stantin Cantemir an venit "tot jăcuind pănă la Iaşi" şi au intrat in Iaşi in 2 Septembre 173 9 intr'o Duminică", şi i-au ei"it inainte Mitropolitul şi cu Caimacamii şi cu a]ri beeri care se mai inte.ll1plase şi cu călugărli şi cu neguţito-ii, eu t.oţii i-an eşi t inainte ele la­ turea tergnlni, despre Muntenime (Copou) şi i-au inchinat cheile ţerii şi steagurile slu­ jitorilor, şi s'au impr01.mat eu mare bucurie mergend prin Ia.şi, retrecendu-l boerii pănă Ia Frumoasa şi s'au aşezat arolo cu oastea sa." 7) Peste pnţ,ine zile vine jnsuş Miinnieh in Iaşi 11 şi i-au eşit il!ui nte l'Vliu'opoliiul An� tonic şi cn Oă.im�icfimii şi cu ulţi boe1'1 care se mai. intemplare, fiî.cendu-i mare cinste, pănă l'au adm;; in curţile domn('fŞti; �}i au şezut in laşi o sept0mănă �i căt nu şezut, in Ia�;i in toate zilele chema pc Mitropolitul S} Hu,lnrnrw 1. c, p_ 484 0) Ioan Rectllcea j), �i9. 'J hli'Jl!I. - .� , \ \ , [133] l1ESBOAELE VlNTRF. RUŞ.I ŞI TJt.RGI. şi pe Caimacami şi pe ceilalţi beeri şi-i pu­ nea la masă de-i cinstea." 8) Munnich însă era numai căt un hun militar. De politică in­ deobşte şi de cea rusească indeosebi el nu se prea ocupa cu atăt mai mult d era străin (german). Deaceea il vedem fâcend o mare greşală cănd vine pentru ăntăia oara in atin­ gere cu Moldovenii. In deosebire de Petru cel Mare care la fie ce moment imhrătişa pe Cantemir şi care pusese atătea clausulc favorabile boerilor, in tratatul seu cu Domnul Moldovei, Mrinnich se poartă măndru cu bo­ el'ii şi cu Mitropolitul terii şi impune hoe­ rilor nişte condiţii foarte grele care-i instrăi­ nează indată simpatiile ţerii, ceea ce desigur trebue să ne pară curios pentru un om ce voea să devi nă şi el domn in Moldova.") Mrinnieh se credea pe pămcnt turcesc şi trata Mol­ dova ca o ţară cucerită, pe cănd Petru, mult mai ghibaciu, se arătase ca liberator. Astfel ne spune Hammer că "Miinnieh trata boerii cu o asprime nepotrivită ; cănd Mitropolitul ei oferi spre sărutare crucea şi evanghelia, el nu puse buzele sale decăt pe sfânta carte şi respinse crucea, şi prelatul incepend o cu­ ventare prin vorbele: � Domnul să binecu­ vinteze intrarea şi eşirea ta," 1 0) generalii ruşI ll1cepure a ride de această profeţie." Miinnich impuse apoi ţ,erii Moldovei urmă� toarele oranduiri: 1) Să fie Moldovenii cl'edineioşÎ cu toată inima imperăţiei Rusiei. 2) Să nu aibă Moldovenii respundenţie cu neprietinii imperăţ;iei Husiei. "j ldem p. 4GO. 9) ZJfannst6'in, Memoires sur la rrlu88ie \ eipzig 1771 p 356 Dota, U) Hammsf 1 c, p. 484 OullY. Lli ... nul lUIl eQI01!\ 1'1. 3) Boerii pribegi eu Grigol'ie Vodă să se intoarcă toţi pănă într'un an; eal' carele nu s'ar intoarce pănă la anul bă nu aibă ertare. 4) Douezeci de nm de oaste să armeze ţ.ara şi să o hrănească şi să şauă prin ter­ guri pe unde s'ar socoti. 5) Trei mii de salahori să nu lipsească peste toţi anii, să lucreze pe la cetăţi la ce ar trebui. 6) Pentru oamenii de oaste ce vor fi bol­ navi, să cheltuească cu denşii la aptică, să le dea otet şi usturoiu, 7) Ofiţerilor ce vor fi cu acele douezeci de mii de oaste, eaiăş să le dee ce le-ar trebui. 8) Moscal, Grec sau alţi oameni străini să nu incapă la nici o diregătorie 111 ţară; ei numai eu neguţitorie. 9) Căţ.i beeri şi eăţi slujitori ee n'ar fi la vre-o diregătorie să incaleee să meargă cu toţii la oaste, şi leafă să le dea imperăţia. Eal' birul şi nevoea ţerii ce le-ar fi partea să-şi dea. 10) Nouezeci de pungI de bani să dea padon lui Miinnich acum. 11) O sută de pungi de bani ,0ă dea masă lui :v1ii.nnich in toţi anii, (care bani făcea 12000 de galbeni, de anr, ungureşti. Gal­ benul umbla patru lei pe această vreme). 12) Nimeni să nu tăgăduească bucate sau haine Rau bani turceşti sau greceşti că cu capul lor vor da samă. La aceste "puncturi" adauge Ioan Neculcea reficxiunile următo::r1'8 care arată părerea boe­ rilo1' asupra lor: "Aceste puncturi au dat Mii.nnich boerilol', şi le-au zis, că de nu vor prim! aşa, a da foc tergului; şi i-au făcut cu deb� sila d\) aU iscălit că se 'nt@mplase [134] , t A,. D. Xenopol. (V1\ urma.) flotă acolo. Ruşii pot să facă comerţ in Marea- N eagl'ă, insă numai căt pe corăbii tur­ ceşti. Singura conditie in favoarea Ruşilor este întărirea invoirii acestora ele a ave un resident la Constantinopole cu caracterul pe care ar vrea să, i-l dee Maies. Sa impe­ răteasa şi cu drepturile şi privilegiile resi­ dentilor celorlalte ţ.uteri. Se inţelege de la sine că Moldova trebuea să fie inapo­ ită Porţii incăt şi acest de-al doile răs­ boiu il vedem sfirşiudu-se fără vre-o ishăndă insemnată a politicei lor răsă­ ritene. Totu� este de necontestat că ei pro păşise intru căt-va III această pri­ VIre; aşa ei remăseseră cu cuceririle lor in Persia şi Azowul, dacă nu era ăncă in stăpănirea lor, cel puţin prin dărămarea sa nu mai om nivi un mijloc de apărare in mănile Turcilor. Căştigul insă cel mai insemnat al Rn�ilor n, fost acel dobândit prin tăcerea tractatului asupra Poloniei. Ne stipulandu-se nimic in această privinţă, ei păstrare posiţiunea lor influentă in a­ ceastă nenorocită ţară, care in curend trebuea să cadă J' ertfa, nesocotintei sale si , l a lăcomiei vecinilor ei. Poate chiar că scopurile Ruşilor asupra Poloniei i-au făcut să primească acea pace defavorabilă, căci ei vedeau in Polonia o pradă sigură şi apropietă pentru care prea uşor se ho­ tăl'eau a .jertfI de-o cam dt�tâ planurile lor rmti lndep}\l'tate. RESBOAEU1,; DlNntlll RUŞI Ş! TU1tOI. şi boerii de nu se invoea, şi au iscălit toţi Care mai pe urmă veţi vede la ce au eşit cinstea lui Miinnich, că vinul cel unguresc dulce s'au făcut venin amar şi risul pIăI1S, şi voea cea bună, groază şi frică. Şi oh! oh! oh! bogăţia sărăcie şi lipsă şi blăstem, şi 0- sindă vecinică neuitată şi neinchegată." 11) Această tratare atăt de brutală a boerilor avu însă un bine; ea deschise ochii asupra politicei ruseşti şi dacă s'au format in ţară de pe atunci o partidă anti-rusă aceasta o datorim purtării lui Miinnich. Cu toate că Rnsia bătuse pe Turci in toate intălnirile pacea ce o inchee cu denşii la Belgrad in acelaş moment cu Austria, este din cele mai nefavorabile. Aceasta se es­ plică numai căt prin faptul că Austria fiind greu bătută, şi trebuind să inchee cu Turcii pace cu ori ce preţ ea au tras şi pe aliata ei Rusia in posiţia ei. Cătră aceasta se mai adauge şi teama Rusiei că Austria fiind sdro­ bită să nu inchee cu Turcii un tratat se­ parat după care apoi aceştia să se poată in­ toarce cu toate puterile împrotiva Rusiei; nu mai puţin şi faptul că cabinetul rusesc era pe atunci condus de germanul Osterman, rivalullui Miinnich, care de la inceput fusese împrotiva resbolului şi care voea cu ori ce preţ să-I sfirşească- Ori cum insă al' ii causa aceRtui tratat, faptul că este căt se poate de protivnic Rusiei ll'Ll se poate tăgădul: con� diţiile lui sunt următoarele: Azowul este clă,l'ămat şi tara din prejul'u [ lui remăne pustic, ca o margine despărţitoare intre ambele impcJ'ii. Rusiei ei este oprit, a construI. corăbii pe Marea (le Azow şi pc Marea-Neagră, preC1J111 şi de a intl'cţ,ine o II) Ioan Neculcea p 450. [135] lS� = rml'e. 59) grangur merle dore) galbulus. V. H. zice "D. Oihac cunoscănd numn.l forma cu gr-o trage din lat. galgulus, "merle dore" prin intermediarlll gargur=­ gragur. Noi credem că e mai corect de ,1 derivn. pe grangur=gangur din lat. gra­ culus, lengă care există şi o formă vL11gal'�i, fără r: gagulus, gagula." Noi respundem la aceste intimpin�îri ale el. H" a) că din la,t. graculus avem graur (v. EL lat. 117, b) că forma grangur ca şi aceea. de gcingur (vezi Alecsandri Pasteluri 48) după d-nialui la noi "pantaloni"=grurule de mai sus. 57) gligan, sanglier. După d. H. "din grigan, de unde gligan, ca Gligorie din Grigorie. Cu acest grigal1 cfr. onomatopoeticul "(pu sau ,,(PO, grogne­ ment du cochon, de unde ,,(pu�(j) "grogne", "(P'JI..AOC; "cochon" etc. Onomatopeia rornănă este grig, reduplicatiune infractă (gebro­ chene Redupliktion) din grigri etc. Grig­ an presintă sufixul -an tot aşa ca in po­ poranul miorl-an "pisică" din onomato­ poeticul mîorlă'i etc. Adevăratul cuvent este gângan (v. Cle­ mens, Gram. 91 Iszer Dicţ.) ear nu gligan, formă stricată. Noi am alăturat El. slave 114 gangan, gligan cu cech. kan Magh. kan sanglier; gdngan ar fi dar o redu­ plicaţie; miorlăi nu este o onomatopeic ro­ mănă, ci slov. croat. serb. etc. mermjlatt; v. El. slave 203. 58) Gorgan coUine, tumulus n'a fost niciodată un ouvent ro măn şi nu poate S[1 fie decăt l'usescul kurganii tumulus, de la persanul k6urkhâne monument fune- D. PI!,;TRWElOU.HASDW şr CUVENTE DEN B!TRTJNI. ================== D. Petriceicu -Hasdeu şi Cuvente den bătruni. 'f 55) Ghionoae pivert, picus. Noi găsim in Gramatica lui Molnar" p. 8 gheunoae pic şi p 54 gheiinoh'b "stei­ naxt" ciocan. Intelesul acest de pe urmă nu ne este cunoscut şi nu se găseşte nici intr'un dictionar. In ori ce caz "semni� , ficatiunea fundamentală a tuturor acestor , cuvinte, adică a gheonoaeu, nu este" acel ce bate sau scobeşte", după D. H., cu toate că această pa,sere ciocăneşte cu bo­ tul in coaja copacilor căutănd insecte. Gheonoae vine din croatnl serbul {U1�j((, {una, slovenesc. {olna, cech. {luna picus viri dis, polonez. zoxna merops, vechiul slav 'Zluna avis quaedam, maghiarul zselna pi­ vert de la vechiul slav ,?:liitii flavus, vi- ) ridis (slavul 'Zl==dj-dJe_,=gh), �i tot din a­ celaş izvor se pare a venl şi litvanul genys pic, pi vert, in loc de gelnys de la geltas, gelt6nds galbăn i efI'. şi etimologia lat. picus pic, pi<.:a pie, franc. epeiche, genmulUl specht, la Pott 1, 235, No. 123; 2. 600, Kuhn Zeitschrift 6, 32, 349; v. ghe0110ae, El. slave 119. 56) Giurule pantalon, un este şi mCI n'au fost vr'odată un cuvent romăn. Cum se vede earăş un cuvent ai amatorulâi­ glossator a d-lui H., ftîră indoea,lă de la giur, lat. gyrus, fiindcă pant�tlonii merg imprejur! vezi şi p. 251, unde el. H. efI'. gure colliel' cu pel'sanulgiure "păreche", \ [136] 13G u PE':rRIC1i�ICU·I:IAŞDEU ŞI OUVEN1'l!1 DEN BATRUN1. este pentru gargur, unde r (stricat de mai nainte din l) s'a schimbat in n=gangur, din care s'a făcut grtmgur adăogănd 1· (după ce aceste doue schimbări de mai nainte n'au mai fost simţite), ca in atăte cuvinte rornăne. 60) incindere incendier, embraser, de la latinul incendere, n'a fost niciodată un cu­ vent romăn ce cunoaşte numai cuventul ardere. 61) Intort, intortare entete .obstination. După d. II. de la lat. intortus. Forma si intelesurile acestor doue cUQ , , vinte sunt ne-corecte şi nici nu se află; v. torc-toarce-tors-tort, lat. torquere, El. lat. 282. in tort, intortare trebue să fie nişte forme stricate de Glossatorul d, II. -cel puţin după înţelesul lor·--in loc de intărtai, in­ tărtare, de la lat. in-irritare, v. El. lat. 129. 62) inuincexe vaincre, victoire. Cuventul nu lipseşte in Elementele latine, v. 132, cum o zice d. IL r- 28;:" No. 90, dar noi credem că cuventul e un neologism, deşi se găse�te la Core si şi la alţi talmăcitori grecI. (3) joh.l, şold hanch.e . H, zice "că f;ovăirea lntl'e il şi j,' şold şi jold, e fOlle­ tieeşte iJJtel'esantă. Şi mai instructivă este ctimologia cuventului." Nu inţelegem cum greşeli de ortografie pot :fi interesante pentru fonologie şi incăt pl'i.'lcşte eiimologic� de şold nu jold, noi nm primit cuvclltul deadreptul de la po­ lonezul s{ozdra, cech. 'Zolda, "Zoldra epaule, cuisse de cochon; v. El. slav. 391. 64) jc'i.ţiu fa,uteuil. După d. H. "din gherrnanul sili siege. Forma jilţ ar re­ presinta după d-nialui epentesa lui 1 ca b.lşug, ctovlică etc." Jilţ, ielţ, jeţ sunt adevăratele forme şi vin din cech. zidle, t,l'dlice, chaise, ve­ chiul slav sedalo, sedelo sedes, sedeti-­ stieI'!, sedere, identic cu lat, sedere; v. El slave 159. D. H au tras, Istor. crit.? J. 256, pe jilţ din Iatinul sessus, astăzi e germanul sits. 65) [unice gemsl'le. După d. H. "din punct in punct lat. [unicem cu i lung, \, :Romănul are formele junc, juncă de la lat. juuencus-e; eal' nu şi altele. Junice este din literă in literă, noul slav şi ru­ sescul juntca genisse .- juncă) junec bou­ villon ._- junc-juncan de aceeas tulpină, ca şi cuvintele latine. 66) Lostun rat. După d . IL dintr'un cuvent rornăn perdut lost "gaură", care se regăseşte in albanezul Zoş "loc sub pă­ ment unele se ascunde animalul;'. Numai nişte inchipuiri ale d-lui li.! Lostun 1lguzgan" n'a fost niciodată un cuvent romtm. Nu cunoaştem decăt Iăstun hirundo l'iparia, martinet de rivage, IT, El. slav€: 16G.,-Albl1uczullos, lond'ie gîteJ re­ paire des animaux sauvagesJ este noul slav loz cu acelaş inţeles, de la lozdi po­ nere; v. El. slave 163 la cuv€',ntul lago­ niţă. 67) luom, lua, luotor, prenons, il a pris, pl'eneur. Sunt numai nişte forme stricate in loc ele luăm, luă, luătar. 68) mâr:iucaş boureau, littera.lement celui qui assomme avec la massue. Formă necunoscută! :Romănul măciucă y "'111&._ ..... - - - - ,,� -- ... [137] u PKrR1CElCU·UA,SL'liW ŞI OiJViliNTE DEN BATltUNI. 137 f 1 t I h a fost primit deadreptul din grecescul mo­ dern p,C<:Ţ�o0y.a. 69) Măgură montagne. D-nul H. zi�: "Derivaţiunea propusă de d. Cihac (pag. 152) de la lat. macula "peată" este inad­ misibilă. Rornănul măgură e }Jur şi simplu albanezul măgulă "Mp�<;, collis, cateau. Noi intrebăm pe d. H, de unde vine albanezul magoule, ce se găseşte numai la Reinhold ;,Noctes Pelasgicae 2.35, cănd rornănul măgură este un cuvent foarte cunoseut ? Lit» ba romănă yi albaneză au atăte cuvinte in totul identice, incat cele mai (le multe ori nu bC zice desăvirşit nimica, zicend că cuvăntul rornăn vine de la cel albanez, şi această se internplă eu nu'igurc'i; v, El. slave 182, unde alătnrăm eeu'ăş polonezul magora, ceeh. mahu'n�, o parte (1, mune a Oarpaţilor de la gora, hora, huni unmte. 70) 1nal precipice, bord escarpe, Romănul mal (in loc de meal) n'are alt inţeles decăt rivage, plage, berge, terra in ar gileux, terraÎn forme p(�r alluvions, adică tocmai un inţeles cu totul improtivit cu ventului "munte". Albanezul mallj are chiar înţeiesul de munte mare, m.alljese de ;,10- curi muntoase;') 1nalijesolw( de muntean, mallja{e Montenegrean, il.falijC{e Monte­ negro (efi'. croatul Cerna-gorac, Cerna­ gora). D. Hajueu prirne�te, după profe­ sorul 0, llirschfeld, daeismnJ a cuvent.ulul n�al, prin care acesta vrea siet l'ăspice, (după d. 1-1.), numirile ,,�)aeia },:{aluensisu şi ca· lonia, lrIaluese (Colonin, lMaluensi;,) ex Da­ cia,," D Hajo.eu zice, dupi'\, d. Hirschfeld, că in acest caz forma dacicrL a fost malpa! Pentru de a sprijini aceste ipotese el-sa ne aduce de mărturie nişte nume de 10- calităţi in documente maghiare din vea­ ourile al xnr, al XIV şi al XV precum: Baros-mal, Megy es-mal, Buch-mal etc. Ni se pare că s'ar pute alătura in pri­ virea acestui SUTIX mal pentru aceste lo­ calităţi maghiare, cu mult mai mare cu­ vent şi asemuire de ad ever, vechiul gher­ man mal, malberg, mallobergus, malslaii �v, Grimm, Geschichte d. deutschen Sprache 38V, Schmeller, bayr. ·Wărterbuch 2. 561 sq )" decat dacicul inchipuit ma/pa, mal - n· d "t ItI Iităti � ales tim Cd, oare aces e ocau aţi se ga- besc cl,proape de Buda, adică intr'un lo e, unde Dacii n'au pus niciodată piciorul pe căt .�ti111" D. Gustav Meycr de la Gratz s'a prea grăbit darrt cel puţin, hotă,rind, că chib­ zuirile d-lui Hajdeu sunt de tot sigure! (vezi Allgern. Augsb. Zeit, No. 42, 11 Fevr. 1879) r', hmg in eal'tea Si'\; "Roemer und Rumaenen p. 241 zice: "că d Schuchardt nu este nicidecum de părerea el-lui Hil'sch­ feid pentru cuventnl "mal', ce in ochii d-s::tle este "un adeverat cuvel1t romlin, Il insemnăncl 1'lpage, Poate că d-nul Schuchardt ş'a schimbat părerea. Noi indl'epknYl pc cet-itor spre mal muHă lămurire la articolul nostru mal, EL shwe 183. 71) mamue, epouvantail. D, H. efr medio lat. mO'l'nus ŞI mome­ riurn, germ. lvlum:tne, }llummerei, franc. 'Inomerie, bohem. rnumrai etc. Cu ventul corect este mitrnăie şi 1nomăie şi vine dOttdreptul din grec. mod IJ.lZiJ.OU'IC<:<; mone bourru, franc. momerie, normand momon moine bourru, de la germ. mumme, [138] 158 D. PET;Rl.CElCU.HĂ8DEU ŞI OOVENTE DEN BĂTRONI. ��======================�==========�===================================.=== mummel (V. Iacob Grimm, Mythol. 473). Cuventul n'are a face nimică nici cu mo­ mus zeul caraghios din mitologie, sau mo­ merium din vechiul grec iJ.wp.os, nici cu bă­ garea de samă cea plină de duh a d-Iui G. von der Gabelentz, despre dărdăirea copilărească a nepotului seu cu carea d. H. înveseleşte etimologiile d-sale, 72) mangăr, espsce de monnaie, n'a fost niciodată un cuvent rornăn. 73) măru; poulain. D. H. trage acest cuvent p. 199 şi 291 şi chiar mai iuuinte in Columna lui Tratau 1874 p. 176) de la celticul mannus-s-mandus (după d-nialuij-s­ numai pentru a :fi de o altă părere decăt toată lumea, căci mănş este fără indoeală lat. mansuetus, ital. manso, 1na·n,{o, mansâ ; Y. El. lat. 157 articolul măns, 74) măţele corăbiei, ancre. O tălmăcire a slavului Kotva chat, chaite, ancre. Glos­ satorul-amator araţă earăş ştiinţele sale :filologice, ca la ghidinac, păinichiu etc., că�i acest cuvent n'a avut niciodată in limba romănă inţelesul de "ancre" anchiră. 75) 1na{ăre pois verts. Lecsiconul de Buda scrie ma{ere ce ii corect, şi desfăşurn. cuvcntul in următorul chip: "Mulţi inţeleg prin ma{ere nfasolea" si ca totus să osebească una de cătră alta, , , numesc fasolea "ma{ere de grădină, ma­ {ere de par, eal' aici aretata ma{ere o nu­ mesc bumbule rătu·dă, de cămp, de călată (dilată, cuvent necunoscut in limba 1'0- mănă, eoSte fără inc10eală lat calathus, ve­ chiul grec )(,(D,atho� corbeille)." Aceste tăl­ cuiri au cuvăntul lor. Mdţere, marcedoromăn mdt'{ere, vine din maghiarul me{ei "de champ, champetre", 5 me{ei-borso este pisum sattvum, ca oechul lednlk, slovacul îadnik, maghiarul lendek, lednek=vicia, orobus, (le la vechiul slav l.tdina terra in culta, şi din pricina unei numiri cam nehotarae vedem această in­ curcătură de inţelesuri, ba de fasolă, ba de masere şi deosebitele insemnări de mai sus Mazere nu vine, după d. H, de la albanezul mâdoule pois (după Hahn), mo­ doule (la Xylander), eal' niciodată=mod­ zulă; după d. H. (ce zice că albanezul � este=d{ precum pune viedoule=vîedrule). Cuventul albanez este chiar supus indoelii, la Xyland er se găseşte in parantesă, Rossi nu-l are nicidecum; cfr. alb. mode Ervum hirsutum şi rornănul mă{ărică idern. Trecem mai bine, fără de a le mai co­ menta, celelalte născociri ale d-lui li.; d-sa cfr. intre altele, rnăzărica de mai sus cu !J.a�apc v'" t· t 'd tu ţicnii ca �J\'om:tnll n a pur.:,"' VI' o .a .a coifuri � uisiere l 82) Mocan paysan, imb6cile. D. Il efI'. ital macu "orfan" in Brescia, măcau "băiat" in Val=-T'ellina-vceltic makl maJmn "fecior". Mocan este maghiarul mokany rustre, grossier, sauvage. 83) mojren frtjne, fraxinlls, uu este ŞI nici n'a fost vl"olhti1 mI CLl vent romi/n. 84) 1nolidvu m61eze, pinus brix După it Il "iden:je cu 1'1'. l1u!liJ{e) cu care se intălneşte in p,\l'tea l'adicaH\', poate si in sll1lxul (d=7.l lu, Romăni şi In, CeHi), , , ' . in dialectullanguedocian mele, termen iso- lat in limbele romanice, pe c:,re Diez il derivă din mel-ierce (=n1el larix, q'lasi »hrad dnlee sau ),brp.rl db mir're)," et.j· mologh� wni mUlt dec6,t prohiBI' nt� pl:ill sine i ("'.:1.'8 ('10 vine iI'C,�t {;hi ar impa sibtlâ io con�p:.tr0,tluD El {,�l [P elnluHl 10 m�'.n, lIlidc moi nu!?ot\to veri'!. din .bt. melr:t'e� hue să admitem o origIne ceit/c'i ete.:: Etim0loght d-lni IL este �i mai pro bIe"· nlutlcă,& J.1.folidv, �nolid, moliţf Larix curopaen, <:i01l'\'. :tit. IUlIU l!:lll Olml� li!, Pinus larix este polonezul modrşeu, ccch. modrew. pir mo derevu, Pinus Ia.Ix, de la vechiul slav modră lividus, sanguina suf­ fussus i efr. magh. ueresfenyti Larix euro- , pea, de la vcres roş, fenyu-fenyo brad; v. El. slave 202. 85) moştean indigEme, origi.naire du pays. D H. zice: "E peste putinţă a-l separa de moş "hunic", de unde moşie" proprie­ tate u (1 teralmcllte"avitnm") şi de moş­ neag "hetrăn ", Inţelesul de pămhztean, de proprietar, de clironorn a unei propri etăţi 3, cuventului mostean, trebue sa fie identic. după d H. cu acel de 'moşneag! vezi la elementele turceşti p. 596: moş, moşneag, moaşă etc. de-o parte, şi P: 596-97: moşie, moşean; 1no�inean 1noşnean, moştean, moştenesc pe de altă paTte. 80) Mugur, hOl1rg-eoTl, germe, jbt. D-nul H. zice "D Cihac p. 170 derivă mug:tr din lat. muculus demillutiv din mUClts "muc". Etimologie raclic:d.mente gl'r�ittL Este c.lbaneznl JI1Ugl.l llgerllloglio, jnDe�to. 1'io(010 ramicello etc, (după ROdSi; Halm si X,rhnder n'au cuventul). D H. , . cfr. sanscritul 1nukula hourgeon, hodon (dupa 150h tlingk-H.o th). 1\'oi reputăl'] t {:. �t- . ./� ""_ -.. d.o .·'eştb (lei"'" nCf�lj�rat nimica, tr1'\.gend ivllV(�lltpi 'iriugw (llb�d1ezul rYl.ugul, l{,o�ni1nl1! 'iivugur oreşte foa'l.'�e regula� d.e Jn. o fo:t'i.m� L.�t *' ifil.c1tLs. StdlXll.1 Lt1. �ulus 11�1 est!.::; aocentuat nici el i;li m( .. ca,,' cit '-'vem cVvinte la care ac o 0ent.n 1 lathz 11, fosi; 1'rmht din looul l1li1 [142] WI ca in: popor-spăpidus, avem şi altele, unde �L remas ne schimbat, ca in: scândură = scandăla, uâlbură, holbură ,=� conuoluulus, intocmai ca şi in celelalte limbi romane. 87) Mursec je d evore, je mange comme les bătes sauvages. D, H zice: Do Cihac (p. 174,) derivă din lat. mor­ sicare pe al nostru muşcare, fără, a cu­ noaşte forma mursec, care singură cores­ punde din punct in punct prototipului lat. morsico. OM pentru muşc el provine din forma latină collaterală mordico, in care licuida+dentala-rd-de'naintea lui c au trecut in ş, intocmai aşa ca liquida-l-den­ taIa-nt-in muşcelsemonticelium. Ni se pare că adevărata formă romănă muşc nu s'a putut desfăşura decăt din mor­ sicare (8, ş=rs) şi niciodată din mordicure, cu toate argumentaţiile al e d-lui H. "Dacă forma mursec există pănă astăzi in popor," lucru ce se poate, este forma regulată­ ne stricată şi n'ar dovedi nimica pentru etimologia d-Iui H. a ouveutului muşc. 88) Nalj!lsul, nalsusul de haut en Las, de bas eu haut. D. H. nu ne zice din ce limbă trage acest mixtum COl' positum interesant il fa­ bricantului seu de vocabular, (elite fară indoeală nas jos---nas sus le nez en bas, le nez en hali 1;); se mul ţă,llJ eşte n. bă,ga de Bilma că cnventul lipseşte in ilie1;io1lpre a,ceasta, căci insuşi geniul d-nului H. a dCl'cope"it o etimologie aş�L de ol1,n­ citoFtl'c ! 90) nO'fan, ocean, profondem' de !amer. D_ !-I. zi.(�e: "cr. etimologia propusi'\, de d. Oih��c (p. 1(0) dill OCea11lNt "avec pro­ those (t'un n et syncope du CU. este ab� soluhnnente imposiblă, dovedind aceasta, după ideile d-sah:, şi sfil'şind prin hotă ... W? • [143] D. Pl',TRICl!i'CU·H I,SD U şr eUVENTlJl DEN BĂTRUNI. �f .\ (l ,. t ! , � ! I 1 I 1 rirea, că notan este albanezul uiana "o­ cean", de la ui "apa,«. Părăsind însuşi etimologia noastră de mai nainte n cuventului noian (v. El. slave 217). ne vom margini el h,'tga numai de samă, dacă el. H. trage notan de la albanezul uiana o cean, cum p o ate si1, zică că no­ Ianul seu n'a, primit un n prothetic, (fie pronom.nal, ne proposiiional după d. H.), de care işi bate joc câteva linii mai sus? Albanezul uiana ocean nu se gi:tse�tc nici iutr'un dicţionar, cu acest inteles se află numai in inchipuirea d-Iui H.; este numai ou}, ouje (Hahn), ui (Rossi), ouge (Xylaud.er) ară, de la lat. udum, roruănui ud)' cfr. alb b(j'g ouje şi rornănul a-şi lasa udul IV, El. lat. 29")). 91) Olele! helas ! După el H. "inter­ jecţiune de durere cu i, comunit ::lpro::lpe tu turo!' Iim bilor şi eare ar fi de-aj uns cl] iar ea singură--fie zis in parantez --pentru a resturna faimoFls,1 teorie a lui Fiek despre neprilllitivitatea sonului lla Ario-Europei!" Ole/eu este vechiul R]av ole, l'Uss. ole, hulg. olele, 11::>1. CI'. Sel-o. lele vae l 92) Omide chenllle. Dupi:'!, d. H. "grec. o·IJ.!1:;�;. D-lliaJ ni zice "că este foarte inte­ resant că artieolul grec a l'emas incor­ "porat in forma romănă, negreşit pentru a da mai mult volum disiiabei, pe cănd in strachină=6c;cprJ.Y.t'lC/" vorbă de doe ori mai lungă a perit etc. In cuventul omidă a­ vem curat pl'l)sthesa unui a schimbat in 0, la Macedo-H.omăni in u (unnimtă = o­ midă eruca), ea in mai multe cuvinte 1'0- mâne, efI'. mai ales macedol'omănul: a­ mare=mal'e, alillu=linum, alepure=lepns­ ol'is--arrantu=rado etc. 148 93) plî'tn'chiu cereales en general, surtout une esp e oe de millet. D. H. ne spune "că forma această 1'0- mănit acăt de interesantă; a fost pănă acum n ecunoscută. O credem şi noi! Singura formă ade­ vărată este păril1c=lat. panicum (v. El. lat. 100). Fabricantul Glossator a el-lui H. a vrut asemăna, cum se vede, cu ventul numai d ecăt cu păine, lat. panis i cfr. ghi­ dinac sub No. 54. 94) pepene curcubenos melon d'eau, C11- curbita citrullus. După d, H. pepene nu poate să viiă de la lat. peponem, ci dintr'un tip latin ue clasic pepinem. Latinul peponcm are ca şi grecul 7eE7tO'IC/, accentul pe e cel d'iuteiu ; italianul �i :;;pa­ niolul au mutat accentul tonic (popâne, pe l' euo). Alba.llezul pjeper, pjepfiu, pjepene are a.eebş aecent ca. t?i cuventul l'olllăn. Adject.ivul curcubenos este tot aşa de pu­ ţin romă.n CeL şi curcubetos. 9f)) pespe au del�" ele, au c1eSSlli:' de. D. H. zice: "ln manuscrisul d-lui Sturza se g{tsc�te insă şi forma peste. In Not,m­ deIe sale asupra cl'onicei lui Moxa pag'. 430 el. H. insnşi bagă de samă feluritele ol'togrdii intre preste şi prespe. .1n textu­ riIe XVllI p 111 şi XIX pag. 114 este prespre �l prespe. Toate aceste forme sunt stricate din prestrăopreste-peste (pe=pre)=lat per ex!ra (v. El lat. 215 şi 26-1 stră=extrn), eal' lliciodată--per super, 01' ce al' zice d. H. p. 111 şi 114. Avem formele pre, pe=lat. per; --despre c..=de ex per ;-spre=ex-per; preposiţ.ia la,· I 1 1 I I [144] tină super este romăna asupra = [J,d supra (v. El. lat. 19). Spre vine dară numai din ex-per şi nu din super. In sprinceană, cil, ori că cu­ vnntul este super in cilia, sau =super in gena, preposiţiile super in, care, fiind 11 nite cu cuventul latin, nu mai era sim­ ţite ca prepoaiţii de eMl'ii popor; a fost restrinse sau stricate cu intregul C uvent in sprin, ce nu este de mirare nicidecum şi n'ar dovedi dară nimica in folosul eti­ mologiei d-lui H. spre-ssuper ! 96) pestire lenteur, retard. După d, H. din lat. postire "a merge după a1ti"="a intărzia!v D-nialui zice "că tot prin o=e vine al nostru ghem din lat. glomus ��al. ghiomo etc. In ghem e (c.o.e sună mai ca=le)=o-·­ glomus-a fost schimbat după topiretL lui 1, ca z' din ghz"lzdăc=glans- .. iis, şi nu poat.e să fie clară, alăturht nici intr' vmJel eu pes­ tce�=postl:re. Insfirşit pestire adică apestire, care este formn Cea corectă, J"lU e nicidecum un cu­ veut latin, ci vechi- .. �l shw opo{d'ti tarcl;Q'e, procrastinare, lv. El. slave 2;, şi o a cUQ vcutnlLJi slav a fost schlnlbat in adevcr in e in cu ventul 1'0ndl.n. 07) Pin piu sa,uvage, pinus sylvest.ri�. .D. 11. zice: D. Ciltl:1.c (p. 205) gre�eşte dînd crede că pin nu este la Romăni un ., tenne populaire". Cu toate aceste pin nu este un cuvent popular in Romănia, nici un ţeran nu l':w i Ilţelege şi ăncă mai puţin intrebuinFind macedol'. I<:inu, ce insemnează aşa scris �:i prOllunţ,lt muncă. Macedoromănul are multe cuvinte latine şi altele, ce c1acoro- mănul nu le cunoaşte, de pildă: âmpore -''''-aI'1Jor,jiggitti=�vigi.nti, escua�lsum) skllifură =su]phul', canistră din grecul mod. r.O:'1!(1,pt, albanez. kanistre, de unde a-nul H. trage traistă, Y. No. 123. 98) plătică gardon, cyprinus rutilus Plăticâ, plătită este Pleuronectes platessa, de la polonezul piatujka, germanul plat­ teise, lat. plaiessa, eal' nu Cyprinus rutilus, -germanul ploetşe vine de la polonezul plotka, rusescul plotica ; v. El. slave 261- 99) polegniţa verglas este in loc d.e pa· leJli{('ţ--polediţă; v. El. slave 274. 100) porănb, porumboae pigeou, colornb e. Porânb in loc de porumb este curat o formă greşită şi este dară numai remar­ cabil ca greşaLă! 101) prăstură jument n'a fost niciodată un cuvent 1'0măn. Avem pritsilă, iapă de prăsdi'i, singura, fOl'Iur. corectă.; Y. El. slave 317. lOZ) ră/rec, răfrecătură chiffol. sunt nişte cu vinte LdH'icate de c"Ltră Glossatorul d-lui Hajlleu. Avern freca, lat. fricare, Y. El. lat. 99. 103) a se răşchira şi a se răschira etendl'e l�s eill:s. După d. R. "un neaşteptat paralel 1'0- mă,nese pentru cunoscutul fenomen grec al mutării aspiraţiunii, bună-oară: X.UTpIY. == xuthp'lJ thE/'7CoGac(=1:EAcpouav:, 1:dcpos=thdreos şi altele, adică chyt = cyth, thelp = telph, taph = thap etc. In adever, urmează d-nialui "cele doue forme pe care ni le dă glossa de faţă: răşk (l'ăshc)=răsh (răsch) ne presintă aspiraţiunea mutăndu-se de la s la esau vice-versa, astfel incăt să formeze cu con­ Boana cea aliată un singur ton intim: ş= [145] 145 sh şi X=ch, lăsănd de tot pure pe con­ soanele cele desaliate, intomai ea in fo­ netica greacă, Cu toate acestea, nici c, nici 11, nu sunt aici originale, ci provin dinf, cuventul sunănd propriamente răsftr, o cornposiţinne din particula prefixa 'fUS şi din )ÎT=lat. filum etc." Fenomenul al mutării aspiraţiunii, ca in vechiul grec, nu se poate insuşl şi romă­ nului It, re 1lU este nicidecum un sunet as­ pirat. D, Pontbriant despărţeşte cu tot dreptul amundoue cuvintele re�fir şi răschir ; res­ jÎra=lat. re-ex-filare d efiler (v. El lat 94) şi răschira fi, răscrăeăna picioarele, a îm­ prăştia; răschiitor, răschitor d epănătoare, de la vechiul slav raskriliti expandere, krilo a1[1" bulg. raskrili a intinde aripele, el.iar după, tălmăcirea glossatorului d-lui H.; \. EL slave 307. 104) r(fscumpâr je 111e venge, scumpâr, scu111părător�u je me venge, venge,u', vin­ eti cntif. Tălmr.ch'ile :,weste sunt tot iLşa de gre­ t;,ite, ca şi dovezile d.-Iui H., prin c�re vrea să le apere. In Pmvila lni Vasile Lupnl: să i rl1s­ cumpere judeţul, să'ş't cea/'a r({8cumprlrare, aceste cuvinte insemnează a răsplăti, răs· plătl're::::.a, pedepsi, pedeapsa. 105) rubă chiffon; v. El. shwe 311 reJec. 106) rwnăn tributa.ire, corveable. D. H. face p. 125 in N ot;1nclele sale asupra tex­ tului XXI, fel de fel de citaţii ruseşti, serbe, germane etc. in privirea cuventului rumăn=cIăcaş, insă fără a ştie să-I răspice Textul zice: "şi aşau fost părăt acei rumăni nainte a Domni meale." Căteva linii mai sus cuventul săteni e intrebuintat , in acelaşi inteles. Ţeranul romăn se numeşte insuş el, chiar astăzi, mai vertos romăn : sunt un roman, e un romăn, adică sunt ţeran ro­ măn, el e ţeran romăn,-fără indoeală vo­ ind a se deosebi de stăpănii sei-boeri sau arendaşi--, ce erau mai toţi nişte străini, mai ales pentru densul, şi fiindcă ţcranul era mai inainte şi clăcaş (niciodată rob), in loc de clăcas, adică de ieran, se zicea mai pe scurt ro măn, cuvent ce cuprindea tot. 107) sahaidac fleche tatare n'a fost nici odată un cuvent roman, ci tătar. 108) sămărăt gai, enjoue. Nici cuventul acesta a fost vr'o dată un cuvent romăn, incăt toate chipzuirile d-lui H, in privirea lui şi a inchipuitului cuvent improtivitor posomorît precum şi }'tsupl'a faptului pre­ ţios a constatării şi in limba romănă a pal'tl\.mlei negative albane{e pa=sanscritul apa etc. cad de la sineşi. Pentru etimologia cuventulni posomorît vezi EL shwe 279. 109) săvai quoique, bicn que, au moins. După d H. din să-va "dacă vrea" si libet, de unde săva� prin analogie cu inca�, mai, numai etc. In dicţionarele romăne nu se găseşte şi din limba literară a dispărut de mult, dar poporul de la ţară il mai păstrează pe a-locuri. In vechile noastre tipăriture nu eraI'. D. Cihac nu-l cu­ noaşte." Etimologia latină a d-lui H, este chiar de ris. Conjuncţia să=lat. si nu se uneşte nici c'o particulă, ea cere afară de aceasta şi tot de una conjunctivul verbului (v. El. lat. 237); pentru cuventul gloBBa. ! I I I I . I [146] D. PETTICEICU·UUm.EU ŞI CUVENTE DEN BĂTBU:\'î. 146 -----.a---. ----------�----------�---------- ... � ... - -, t �================-=-================��======�=======================*=== torului efr. croat serb. sav, sua; sue, me­ tathcsă din vas, vsa, use, tot vechiul slav vzs� ornnis. 110) a se scarandivi �tre c1egout�, 1'6- pugner, nu este şi nici n'a fost vr'o dată un cuvănt romăn ; este vechiul slav skarş­ douati sş: abominari, după insuş d. H. 111) Selbezesc je pâlis După d-nul H. "Cu vent foarte remarcabil. Este d eno­ minativ de la salbed , pâle=la.t. stbalbudus cu vo calisarea lui b intre vocale, ca in sebum=seă, subulam-ssulă etc., adică subal­ bidumzzsalbidumzzsulbed (cfr. putndum=pu­ tred, ralleidU1n=rînced,fracid�Îm=fraged etc). Astăzi se zice mai mult sarbed conservănd insă sensul de pâle, pe lcngă, care s'au mai desvoltnt accepţiunile de "fade, insipide, âpre, fiere, reveche, hâve." NecunoscEnd forma salbed=subalbidum, d. Cihac (p 241) derivă pe sa! bed din lat.inul in-sapidus prin aferesa lui in, epentesa lui r şi trecerea lui p in b t' Noi respundem: In sebum şi subula nu este nici o vocalisatie a lui b ci numai o , syncopii. VocH.lisănd pe b (En sub, vom ave tot de una su sau mai bine suu) niei odată se sau sa. Numai ex�alb dus ar ii putut da--salbed, eal' niciodată selbed. Forma selbezesc a Glossatol'uhti d-Iui H., este incorectă, ea atăte altele, in loc de sărbe{esc, după El. noastre In,t. 241, şi pou,te venI numai din lat. in-sapidus, cu r adăogit; la itaI. seipido, sciapido, -negaţiune in lipseşte ca �i la cuventul romăn. lnţ,elesul fundamental al cuvEn­ tului ee,te "fade, insipide, âpre etc, după cuventul latin şi italLn, şi înţelesul de "pâle, hâve" este numai abstras şi figurat ; răspicările d-lui H. sunt dara silite in fo­ losul etimologiei d-sale de la subalbidus. 1 t 2) Semuesc reflechir este in loc de sămuesc şi se află in toate dicţionarele 1'0- măn e ; v. El maghiare 524. Terminaţia ui a in:finitivului in verburi denorninative, de carea vorbeşte d-nul IL, se pare a, :fi forma ova (u-a) a verhurilor slave, ce au ujiYo. la presentul iudicativului ; ori şi cum ea n'are a face nimica cu terminaţia gre­ cească-E6tu""� .ve,,'1. 1 J 3) Slomnu vestibule ele l'eglise. Numai slon barriere, rohaică este cu­ uoscut ; v. El slave 348. 114) Solii, {olZi ecaill e. După d. H "bir.gularul soi; este pen­ tru suld prin influinţa, plura.lului solii, ca mai sus melc'îu din melc, cu atăt mai mult că solZ la singular se intrebuinţează foarte rar. Acest sold nu poate :fi (după d II.) d ecă,t latinul solidum, n partea cea 1 are a Ol'I-cflI'uia lucru" de unde scurtul i a dis­ părut deja. la !{oma,ni, bună-oarfL soldmn pentru solidum in Horaţ,iu etc." Cu toate născocirile aceste foarte in vetate , solZ nu este latinul solidum sau sol'dum, d[tl'ă vechiul slav slUţit succus, mucus pi­ tuita) sqasamma, v. El. s]ave 354; pentru lat. solidum, poftim pc d. Hajdeu, să ci­ tească �trticolul nostru joid, El. slave 160. 115) Spată glaive. Romănul spată glaive nu este lat. spatba, (după d. H), de unde avem spală epaule etc. (v. El. lat. 259) ci grec mod "t 1 [147] > 7 rusescul ';paga, au fost dară de prisos de a face şi această băgare de samă. I 16) Stăuar etalon. După d. H. "pe lengă armăsar şi du­ ualmă. al treilea sinonim romăn pentru "etalon. « Stăvar n'a, avut niciodată intelesul de , armăsar, cu toate că ar pute să-I aibă fără g-reş, căci cuventul vine de la slavă haras, jument; siăuar este .herghelegiul" servus equarius, intocmai după Lexiconul de Buda. şi stauă vine de la vechiul slav stava articulus, stavu compages etc., de la stai/iti consistere (cfr. albanezul stave amas, tas), cum vine germanul stute iapă, de la stehen, toate aceste cuvinte de la rădăcina comuni! indo-europeă sta �i stă. Romănul stavă nu vine dară de la mlat. stalla, ital. stalla, de unde stallone, fr. etalon şi nici nu poate să viă deadrept: . .' }t;: la aceste cUJlinle, cu toate că ne�o incre� dinţeaza. d. H; v. articolul nostru slavii, El. slave 364. 117) Slrâc Cig·ogne. Cuventl1l romăn este stăre de la vechiul slav stntku ciconia, pe lengă forma coco­ stă re idem. 1'. H. zice l\ă: "coco:::cuco in cocostărc vine de la cuco:::cucor de la lat. cicon (cfI'. cucută, alb. kukute=cicuta) " Noi socotim cuventul cucută:::ln,t. cicuta, de eroatul serb kukuta guguta (v. m I:llavc 86), eal' nu de o formă reduplicativi1 (după cum se pare), eUl1l o crede d�IlUl Sdmchul'clt Vocal HL 2115. Cu ventn1 coco cre dem ci:'\,-i :rnaghiarul gagd eigogne, schimbat in coco (poate priu asimilaţie cu cocoş coq), v. El slave 362; albanezul sterkjok clg"ogne este sI avuI ştn'f,ku cu terminaţia albaneză jok şi nu infăţi­ şează forma Întoarsă a romanului cocostărc adica stărk-kcok=stărc-cucor după d H. 118) Surată amie, compagne. După d. H. "Surată din soră, ca fărtat -frătat din frate, formaţiuni quasi parti­ cipiale, analoagc cu slav. pobratimă şi po­ sestrima, " Nu inţelegem nicidecum de ce forma slavă pobratirnă quem fratrem appellamus, posestrima quam sororem appellamus, tre­ bue să fie inriurit asupra formării cuven­ tului surată de la soră soror, cănc1 forma romană ital. camerata, esp. camarada, cfr, camarade (,l'H mult mai apropiată in toate privirile '( D. H. vede peste tot locul a­ nalogie sIr.., unde aceste-ipar tocmai po­ trivite cu răstălmăcirile şi cu etimologiile d-sale. Noi socotim afară de aceasta cu­ ventul surată de o formaţiune destul de proaspătă. Căt pentru cuventul fă1'tat, după d-nu] Hajdeu de la ji'ate-Iat. frater, nu stăm la indoeală de a sprijinl earăş etimologia noastră de la lat. foederatus (v. EL lat. 88), care este 1nult mai corectă şi mai po­ triJlită sub tilale privirile, (v. şi nota noastră 1. la cuventu,l cărnat sub No. 76). Fărtat poate să fie chiar, cum o a băgat de samă şi Diez Gram 1. 137, UIl cuvent foarte vechiu, de la eolonisaţia militară roman<�, ele unde avem l1egre�it şi eu� veutul betn'tI1==.veteranus. 119) Susa,Î't� Sonchus olel'Mcus; v, ,El. shwe 381. 120) a se svii re cuIer, se defier. D. H zice "Paleo-Slav. swi;y. "coIlvolvo", switi j.]( "a se stringe in sine." Astăzi [148] D, P.E1'RWElCU·HASDEU ŞI C(1VENTl'j DEN BATRUNI. se zice sfii. S'a, uitat de cătră Miklosisch intre slavismele limbei rom{me," a se sfii, adică mai corect a se stidi, de unde stiut, sfii, sii avoir honte de g., se mMiel' etc., vine de la vechiul slav stydeti j.Jf erubescere; d-nul Miklosisch nu l'a uitat, v. p. 47; pentru stidesc etc. v. El. slave 367. 121) Şei plaine. Şes, eal' nu şez este lat. sessum, (v. El. lat 273) D H. ne zice, că d-nul Schu­ ehardt primeşte etimologia noastră in Kuhn's Zeitschr, t. 20 P: 251; d-nialui o priveşte însă numai ca provisorie! 122) Şupesc je ravis, je d epouille, D. H. zice: "că Lexiconul de Buda are numai euventul şupariu "sauvage, violent", care reapare in d. Pontbriant (p. 716) sub forma de şupa�u "mievl'e, espiegle, folâtre. " Ce au a face şupariu şi şuparu cu şupesc, adică jupesc, ce este forma eo� rectă ? vezi pentru jupesc El. slave 162, pentru şupariu, şupaiu v. şubred, şuchiat, El. slave 395. 123) taiSl'i'ă, traistră ha vre-sac. D. H. trage acest cuvent de la un pro­ type comun romăno-albanez staristra ce se întălneşte C11 itaI. callestra=cech ta­ nistra=gel'lU tornYster. Taistră, traistră, traistă vine de ]a po� lonezul ta}stra hI;Wl'€H1aC, pi,rus. fa17is!ra, 6ech. tcmxslra, tanejstra, albanez, trdsi'e, trdse etc. g·erm. tornister, de la maghiaml tarisnya havl'e .. sac, de la tar provisIon; v. El. slave 418. Cuventul german t6rmster este in nde� VeI' un Cuvent destul de nou, dar in ori ce caz germanul :fi fost mai aproa.pe de a. imprumuta cuventul de la ital, c anestra, lat, canister, canistrum paner, decăt cechul pentru tanystra lui, dacă etimologiile d-lui H. ar fi drepte. 124) tămbar, esp ece de VEHement n'a fost niciedată un cuvent romăn. 125) tiueană chiffon, asemene. 126) ţiţeiu petit-lait, asemene. 127) ţol, ţoală cilice, habit grossier. După d, H. de la. lat. stola, care al' fi pe­ truns la Romă.ni deja in evul-mediu, fie prin intermediul Bizantinilor, fie prin al Italianilol'. " N li este nici o pildă in limba. romana, că latinul-st-se schimbă in-j-, dinprotiva -st-e foarte statornic, vezi numeroasele pilde El. latine de Ia p. 261 pănă, la p 268. Ţol cergă de lănă proastă, poclit, scoarţă, (oală straiu prost, este turcul djul, vulg. tchul tchoul cergi'l, de cal, etc, noul grec 't'scu),{ housse co1fe; eal' cuventul ţolinâ fe­ mee seărnavă etc., ce d, H. il aJătmoază cu hic eques, hic ju.venum caclu stola la­ bora! (Papinius Sta.til1S silval'um liber 1, 2, 235), este maghial'ul cula paguet, gueux, femme de mauyaise vie. Nu ştim de unde a Juat-o d. H., că ini­ ţial111 c sa.u iI turcesc nu trece la Eomănii de la Dunll,r8 in ţ spre Il sprijinI etimo� logia d .. sale? f)uv�ntl11 l'Omftn vine de la, turcul vulgar iehul, tchoul, de unde şi [ire� cescul ';�:J:;)'(, şi are eLl'ă chiar aceeaşi li� teră iniţială. 128) Urdin je viens j'accours După d-nul II. urd,11. "umblare deasă In cine-vtt sau la care�va loc,--urdinare "scur­ soare fără sănge /ilau cu sănge"�urdiniş [149] diuus (El. lat. 15) este incorectă; sufixul eit't este sufixul maghiar ely sau ely, care trece româneşte in eh't. 130) uture chat-huant, chouette, noctua, nu este şi nici n'a fost vr'o dată un cuvent romăn. Nu ne vom opri dară la toate inchi­ puirile d-lui H. asupra acestui cu vănt, Vom băga de sama numai, că albanezul sumbulă "boabă" noyau, ce d. H. il ci­ tează de la Martin Leake pag. 328 (nici Hahn, nici Rossi, nici Xylander cunosc cuventul ; Hahn are un cuvent soâmpou! ":nod" in parantesă), n'are a face nimica cu romănul sîmbure noyau; v, El. slava 344. 131) văduu, J.'ăduă veuf, veuve, Forma văduu este de tot incorectă in văduv, a doua este in loc de văduvă; v. El. slave 442. 132) uendecare guerison. D. H. zice "că d. Cihac nu cunoaşte semnifica,ţiunea romăneaacă cea vech e de a "cicatl'isa." In adevel' că nu o cunoaştem, fiindctt nu s'a afi9,t in inţelesul prOpriu al cuventului "cicatriser" adică a inchide 6 rană; numai in intelesul abstras a cuventlllui cicdtriser, , adică a tămădul prin inchderea rănii, ar pute să aibă cuventul "a vindeca" o in� tl'ebuinţare cOI'ectă. Dftcă Mitropolitul Do­ softdu intrebuinţ.ează ins�1 cuvel1tll1 cu. il1� ţelesul propriu de "â inchide o lAcmă", a� cest inţeles este numt\i al s�u, ca la multe alte cuvinte intl'ebuintate ele densul. , 133) Zăgdn un grand vautour. Este turcul {agdn milan, mgrec. �C4î'c(VOt; avis venaticae genus (Ducange). D. H. urmeaz�\: "Sinonimul sorliţă, deminutiv din 149 == D. PETRICElCU·HASDEU ŞI CUVENTE DF,N BĂTRUNX. gaura stupului "căci albinele intră şi es adeseori", - urdoare "scurgerea ochilor", in fine - urdă "fromage blanc" sunt toate de la un prototyp "und 1( şi romanul urda, albanezul oudos (v. lam arda 1. 223) şi per­ sanul "unda" formează o strinsa familie lexică!" Urdiniş, gaura stupului, a urdina "a sbura incoace şi incolo", este vechiul slav uletet: avolare, letani]« volatus, noul slav letenica, croatul serb leto entree de la ruche; v. El. slave 44,0. Urdina avoir le d.evcicment, U11 flux de ventre urd6are, uldoare, chassie, este croatul serb ulitati concacare, letaa, litnut?' molle cacare, de la vechiul slav lijâti, lit?' fun­ dere ; v, El. slave 440. Urdă fromage, câş, n'are a face nimica cu aceste cuvinte; v. El. magh. 537. 129) Usturoiu aii, oignon. D. H. zice "D. Cihac derivă cuventul (El. lat. 313) de la lat. ustulare piquer, bruler şi ca ana­ logie logică pentru usturo'îu din ideea" us­ turimeu şi vechiul slav cesmfJt1;� "aii" in legătură cu Cesati $.1Jf. ustura." Noi respundem d-lui H., că vechiul slav cesati s.ţ nu insemnează nicidecum a us­ tura, ci a se despica, cesnovah�, cesnoviHi, quod finditur, eesati pectere, raderc, sca­ bere, (de unde şi cesala noa,stl'ă, v. EL sll1ve 48)1 tocmai ca, geruî.am11 knoblauch =kloblauch ustUl'oÎu (de la klieben, klaîi� ben a despica), fiindoă usturoiul se des­ pică in căţei şi inchipuita analogie a d·lui H. nu se află dară decM in prea bogata închipuire a d-sale. Primim insă, că alăturarea l'omănului (�rdâ�{, htpsicum annuum CU o fOl'mă* ar­ OOll�, Lit.&âii\lli.jtI:r!�uil"l!\ lil, I 1 1 , 1 � [150] r �' '1" .. = 4J _� sar, cu epentesa lui 1 intocmai ca mai sus in ctovlică (cfr. {iu-l-ică in loc de {itl�ică) nu poate fi de căt eumanicul sar" vultm" (Klaproth)." Sorsii« este după părerea noastră curat vechiul slav (}r�f!id, orilica, orUii aquila, cu s prepositiv ; cfr. stur{= turdus (EL lat. 268); v. cuventul EL slave 354. 134) Zechie sarrau, sorte de manteau grossier. 0. H zice "că Ungurii au imprumutat euventul de la Rornăni." D-nialui cfr. cumanul zctga ouirasse, mingr elul pga pele, �i latinul seta, adică deminutivnl se­ tula, renunţănd la etimologia ,,{echid=lat sagulum" (Istor. crit." 1. 257), care-v-fie zis in parantezfi,,-a fost oare-cum ăncă era mai bună Zeche, {eghe, zeghie este cu buna, samă IIHI,ghiar-ul :ţeke un ff.�l de Îm­ brăcăminte scurtă, de ţeran ung'mesc. 135) {gdrburc� hotte .. Acest cuveni nu egte �i nici. n'a f08(: romănesc. Gloss8.torul d-lui H. l'a }U3.t de sigur din psaltirea dhtcOIl .. u1ui (Jol'e8i, CfL­ rele, cum se vede, ;), rnrmmisat itnJ scarpa, scol'nind chim' o formă scarpolu, ce nu se află cu toate că el, H o citează chiar; v. romănul scarpă (El. lat. 245), ce vme din ngrec. oy.dpr;tvt, it, scarpino. 136) Zilesc je passe la vie, Acest verb. ce nu se a.:fl.ă in limbP" ro .. I mănă, este o scol'l1il'e fi, g-lossatorului d-lui Hajdeu, ca atăte altele Însemnate aici. Am s:firşit analysa cărţii el-lui H'l atăt a texturilor şi a g-lossarului I, căt şi a celor 200 cuvinte a Glossarului II. Cet.itorul competent va, pute judeca a­ cuma cu cuget mai bun şi intr'un chip mai corect despre folosul oi pentru limba romăni: indeobste şi pentru studiile îonolo­ gice, gramaticale, paleografice romăne 111 deosebi. N 01 socotim: că asemen ea lucrări, ce purced de la presupuneri de tot greşite pentru de fi, ajunge fireşte la incheeri nu mai puţin greşite, pot aduce mai mult reu decăt bine adeveratei culturi a Iimbei 1'0- mărie, care ar trebui sprijinita cu cea mai mare ingrijire do tot bun ul natriot. J � 1 Un popor se cinsteşte numai in limba sa părintească, căci adevărata istorie ;t culturei sale stă păstl'fLtl:î, in comoara limb ei. Un popor ce uitr, insaş limba sa, se leapădă de dreptul a da şi gla�ml seu in omenire ş'; !:le osindeştc (�nră insuşi a fi numai un priviLol'mut in intemplă,rile zil­ nice ale lumii. Aceste adeveruri a fost uitnte odinioarn la Bucureşti, unile se eredea de H, pnte indrepta limba după nişf0 inchipuiri fa.lşe, presCl':!lnd dicţ,ional'ul A;:;udelniei franceze Sl;m n.ceI a, lni Boiste, izgonind totodatt1 limba 'pop6ruhâ inr,r'un gloBsar ce cuprinde cuvintele aşa ",ise barbare, (fiind neln,tine) invechite şi n.eintrebuinfate mai 1nult! Din norocire a inceput acuma a pără,sl rătăcirile aceste vătămătoare pentru viitorul ţerii. Cartea, c1�nului Hajde"u, tipltrită cu chel� tuelile guvernului, judeoănd cel puţin dupti, inscrisul ce se găseşte pe titlul al doile "Direcţiunea generală a Archivelor Statu� lui, li a luat parte şi la concursul pentru dobendirea pl'emi111ui Nasturel al Acade� miei din Bucureşti, ce nu i-a fost urzit insă urin ,O'lasurile mădulăl'ilol' Institutului. •• 1:> r I [151] D. PETIUCEl'CU·l:IASDEU Şl (iUV1JlN'l'E Il!,,;!'>! BĂ'l'RUN!. 151 Domnul profesor Gustav Meyer de la, Gratz (Austria), EI. publicat in "Allgernei1'le Zeitung" de la Ausgburg, No.42, 11 Fevr. anul eurgetor nişte trăsetari biografice asu­ pl'H, d-lui Petriceicu-Hajdeu şi ne zice in privirea căl'ţ.ii d-sale "Cw1enie den blitruni", că această lucrare trebue să fie imbrătişată atăt din partea filologiei romane indeosebi, căt şi din partea limbisticei indo-germane indeobste ca o publicaţie din cele mai interesante şi din cele mai insemniitoare ce au eşit, incrediriţăndu-ne totodată (după insasi tălmăcirea ad literarn a d-lui H. a articolului d-lui Gustau Mey er "in Romănul din 7 Feuruarie r879)" "că nu aceia sunt in adeuer oameni mari, care asicură o sumă oare-care de noui cunoştinţe ci aceia, care descoper noui terenuri şi noui resurse; la care şi prin care poate cine-va să a­ jungă la noui cunoştinţe!" Ne pricepend bine intelesul acestor cu­ vinte cam intunccate, credem, că d-nul Gustav Meyer este de părere, cfL Cronica romănă a âîlug(I,rului grec J:lihail M6xa de la Chio aSUpl'fl, imperi:tţiei lui Glie Chesar şi a impcl'ăţiei lui .Mavrichie cu­ prinde ni�te intcrnplări istoriceJ ce a fost cunoscute numai cuviosului schimnic de la mănăstil'Cf. Bistriţ,a (Muntenia). Noi nu suntem in stare de a. pute preţul aceste socotinţ,e) d.:wă nu lipsim de H le insemna cercetărilor foarte serioase a seriitorilor istol'iei de mcgr'jl'ie ��i cerceti\.l'ilol' d··nului , Hajdeu----unni sel'iitoJ' istoric ;.:peeial, după al'etcwea, d-lui Meycr, -- mdeo,::elLi. Ori şi eun: d Moxa n'a visat niciocht�i, eă 1'0- maneatlca (Jronict�i lui va fi ImtU;,in. zilele llOa,stre drept temelie pentru studiile fo- nologice, grarnatici\le etc, şi că sorisurile sale vor fi studiate foarte indeosebi in pri­ virea făntănilor sale �i in privirea locului ce i se cuvine in vechia literatură istorică a HOJX1ăniiol',-studii. ce se gătese, cum ne inştiinţeaaă d, H p. 340, prin ingrijirea d-nului Tocileseu. "Honni soit qui mal y pense !" Am păstrat pănă la sfirşit cercetarea cu mai de-a, măruntul a cător-va intrebari destul de serioase, ce d, H. le-a hotărit a priori-intr'un chip necontestabil ca tot­ de-una-s-prin câteva însemnări supplemen­ tare in "Cuventele den bătruni." Am adăogit şi căte-va băgări de samă asupra mai multor forme de substantive, despre care el-lor Diez, Mussafia şi alţii a dat nişte socotinţe ce nu se unesc cu ale noastre. D. Hajdeu zice p. 153 nota, 1. "Pronumele nostru 6, fie' ca numeric, fie ca personal, adică avcn d o duplă in­ trebuinţ.are, dar :fiind acelaşi in fond, pro­ vine din va, dupăcum şi elin a treia per­ soană s ingularit a imlicati vului present pa poporul r. fă,cut tot o "o să fie((="va să fieI(, dupăcum_ din llutghiarul "varos" a­ vem j,ora(, din latinul :vei prin forma 1'0- mănă veche ,,]Jare� s'a născut ,;or�." Este radicala, pl'onominală <.rio-euwpeă va, de unde de asetnenea.: zendicul apa "acela" shwicul OVă-- ava) grecul o'l! fuvn In (1.0-,6-; �l albanezul forum veche api "rtceln" �l )) el" c Urui pe scurt pl'onomimtlul O er:;ie la Rdmitl?i un rest anle-roman / .. Noi l'iSspundem mal inUiiu J) e�i vorba, ,,0 să fie(( mt este llic.ideeum = l'a J.(i Jie, CI ="are să jie", liindcii, J{,olU�l:Hll ;tice [152] --- ----�-----------------:--�------1!.� 152 aşa in loc de "va fi", precum zice ,,0 să fac=am să fac in loc de uoiu face, adică "trebue să fac" cfr. englezul ,,1 shall do"; (v. El. lat. 182); 1) ori nu vine şi nici nu poate veni de la lat. vei prin o formă veche romană uare, ce 80 află numai in inchipuirea d-lui H, fiindcă de la latinul uel avem uer, vre, v. El. 1. 320 şi fiindcă ori+care, pl. de la oară, etc., este latinul hora) v. El. lat. 183. 1. Pentru cuventul 0, adj. numeral, ac­ cus. singul. fem a pronom. pers. conj. etc. am insemnat in Elem, lat. p. 182 ce ur­ mează: 1) O adj. numeral intrebuintat ca articol fem, nedeterminat este lat. una, ele la care silaba inteia un a căzut, lăsănd numai a, ce s'a schimbat in o, prin pornirea prea firească a fie-cărei limbi de a-şi uşura căt se poate mai mult rostirea şi negreşit că-i mai uşor ele a rosti ,,6 femee" decăt "a femee." Unii zic, c' ar fi fost mai inainte intre una şi o o formă mijlocie uă (sunt chiar luai mulţi dintre neologiştii noştri, ce se iau după pilda d-Iui Aron Pumnul, scriind ziă), dar nu numai, că nu se află vr'o for­ mă analoga spre sprijinirea, acestei scur­ tări ciudate uă, darit ea este şi intr'atăta anti-romănă, Încăt negreşit că s'ar fi lăsat mai bine forma una ne-trunchiată (cum s'a lăsat pentru l1umeralul un-una), decă.t a o inlocui pnl1 o formă atD,t de Ul'ită ca uă. 2) 6 accus. sing. fem. a pl'onum. pers. conj.=lat. illam, de unde la-a (efI'. P0l'­ tugh. d), schimbat in o din acelaşi cuvellt. 3) o a treia persoană sing. a indic. pl'es.=lat. uolet (ele la verbul vreu·-lat. uolo) de unde vre, diftongat in vrea (* voale), ura, va, a, schimbat III o din a­ celaş cuvent, 4) o (intrebuinţat mai mult in vorba poporului) in loc de am, ai, are, avem, a})eţi, au, a=habeo etc., urmat totdeauna de conjuncţ, să,' o să fac, o să facă-sant să fac, au, a să facă, in loc de uoiu face -vor face, dara tocmai aceeaşi trecere a lui a in o, ca in celelalte cazuri" IL A rticolul determinat, unit cu sub­ stantivele, este 1 (al) ăl), le, i (ai) pentru mascul., a (ăia), le (a.1e) pentru femininul, adică Iatinul ille, illi, ma, illae. Vedem că articolul fernin, unit cu substantivul, a= illa, nu s'a schimbat in 0, ele vreme ce pronum, pers. conj. illam=-a a trecut in o. Aceasta se răspică băgănd de samă a) că cel inteiu este enclitic, eal' al doile pro­ cliiic ; b) din acest cuvent articolul para­ gogic a n'a avut aceeaşi pornire de a se schimba. in o, ca pronumele pers. conj., care, ca şi adj, numeral, stă singur şi fără nici un sprijin. Ni se pare ăncă, că, nu se iau in des­ tulă băgare de samă prefucerile ee prin o indemanare mai mare, ea bEL nu zicem prin neingrijire, prin lene 80 înfiinţează in rostirea atăto!' cuvinte, şi intr' o limbă, care nu avea nici o literatură, care nici nu se sCl'iea m�icar, sunt deabia daue vea­ curi, aceste schi111b�iri �, poporului sunt. neapărat mult mai insemnătoare, fiindcă le lipseşte indreptarea prin cuventul cel :scris şi ele sfirşesc dară prin a prinde ră­ dăcinR'J chiar in vorbirea mai aleasă. Noi suntem da.ră tot de aceeaşi părere [153] D. PETR1CElO'(J-:HaSD\i< TI ŞI CUVENTE DEN BAT.RU�U. = "==='" Sufixul maghiar 6 se preface 111 singular şi in ăe (ee) la plural 111 15S Ele arată cel mult numai că: ua este= }Ja la sfirşitul cătorva cuvinte. IV. Substantivele feminine ce vm de la forme hl,tine in-Ua, tl'unchiază această 1) nici că o=uă este",=va la inceputul unUl cuvent. 2) l1lCl că o este=ua la sfirşitul unui cnvcnt. ploae, ploaie=lat. plu(v)z'at, (cfr. ploaie= plu(Jl)ia). Auo scris aius, in loc de aU/J­ auă, este macedoromănul atiă, D-nul H. desfăşură auă in următorul chip: ,,·Din latinul uua, de unde 1) oaă prin atr=Oâ, ca in .ploâe" din pluuies (după d-nialui nu pluuia), 2) apoi oauă prin e­ penteticul ii pentru a inlatura hiatul, ca in "rouă", ,,{luă" (par'că nu este hiatus şi in oa-uă I), 3) in sfirşit auă prin confu­ siunea initialului o cu articolul nedefinit o: oauă=o auă, perdut deaceea ca in stra­ chină=o strachină din oO't"P căci nu-i pot numi altfel. Şi ce e mai glu­ met, este, că aflăm deodată că Hei-cules au, deV15nit Zeu dind BGl'ysfhcu care-i ponmeea, au ll1ura; că vedem templul robului HOl" cules 'mălţ.ăndu-se alăture cu mOl'Inentul Rt.r�·· pănului Eurystheu. Bacchus el Ijeu la Thebaj eal' frhţ,ii sei FenLheu, Actt)Ol1 şi LOal c sunt oameni peritol'i de foal11(, , Apoi din zioa decănc1 tu, o lupiter, prin p0ţ,l'ecerile tsle cu muritoare, ai deschis nşile la aceşti oa- tJOll\'. L1t, aum J;'UT �o(,ll! 90, mem, toţi Zeii au voit să te imi teze, 1 şi nu r : numai Zeii de parte bărbătească, dai: ceea ce e şi mai ruşinos, chiar Zeii de parte femeească. Cine nu ştie istoriile lui A nchise, lui Tithon, lui Endymion, Iasion şi ceilalţi? . Dar las�. aceste la O parte, căci aş ave pre / multe de vorbit! .. Jupiter. Să nu spm nimica despre Ganymede, o Momus! m'aş supăra, de-ai atinge pe acest băet, vorbind despre familia sa. MonUlS. Dar să nu ZIC nimici nici despre vulturul care s'au băgat in cer, care se pune pe sceptrul teu rega]j' şi mai că-şi face găinatul I ' pe capul teu ? Să nu vorbesc nimica des, pre dănsul, ca să fac plăcere lui Ganymede? Dar Attis, Corybas, Sabasius, de unde dracu au răsărit aice? Oine e acest Mithras din Media, cu rochie persană, cu tiară, care nu ştie un cuvent grecesc? Cănd ei închini un toast, nu intelege. Scythii şi Getii, vi'\z(�nd cu cătă uşurinţă aceşti oameni au trecut de Zei, nu-şi mai bat capul cu noi, şi se apucă de zeificat pe ori şi cine, do pildă pe Za- '."1 molx�'; un rob, scris in rolurile noastre, făl'h să stim cum s'au strecurat aice. Acestia lot I . I m- nla,i fi do SUf(ll'Ît; a::H' tn, hei! Uf,P de căne,JEgyptene, imbrobodit, eu şervete, cine eşti tu, priotene, şi eLUn pl'etll1zi că e�ti Zeu, de vremo ce urli r ., dar acest taur impes­ triţ,nt do la Mcmpbis'( el este adorat, dă o­ racole, al'e prool,i. Mi-e ruşine "ă mai VOl'­ bese de lbis, de momiţe, de ţ,api şi de mii de alţl Zei şi mni rir1iclilÎ cu care Egyptcnii [158] A.DUNAREA ZEILOR, au cotropit cerul; mă mir, o Zeilor, cum răbdaţi a li se aduce jertfe de-o potrivă cu ale voastre, ba ăncă şi mai mari. Tu, Iu­ piter, cum poti suferi coarnele de berbec, ce ţi s'au pus pe frunte 7 •. lup tel'. Intr'adever, e ruşine ce� ce ne spui des­ pre Egypteni. Insă, o Momus, toate aceste sunt embleme \de�P10e.. care nu trebue să ri­ dem, cănd nu suntem iniţiaţi. lUOlllUS. Pe legea mea, o Jupiter, trebue să fie cineva iniţiat in aceste mistere ca să ştie că Zeii sunt Zei, şi capetele de căni sunt ca­ pete de căni ... Inpiter. Lasă in pace cultul Egyptenilor: vom vorbi altă dată. Ocupă-te despre alţii. MOlllUS. Să vorbim dar despre Trophonius, ,o Iu­ piter, sau şi mai bine despre Amphilot�are fiind fiul unui scelerat ucigaş mamei sale, este aşezat in răndul Zeilor şi dă oracole -in ...... Cilieia, cu minciuni şi prestidigitaţiuni, pentru. doi oboli. O Apollol�, tu ai per- ",,e i-au supărat libertatea vorbei mele. Oa să sfirsesc propun, o Iupiter, de in­ eu viinţezi, un proect de resoluţiune. Iupiter. Citeşte! este ceva adevărat in mustrările tale; trebue să punem capăt acestor abuzuri. ca să nu meargă mai departe! Monms '(citeşte pe tribună): Resoluţiune: Adunarea convocată după lege In sesiunea ei ordinară, in a şeptea zi a lunei, fiind căr- [159] ADUNAREA ZEILOU. 159 multor Jupiter, preşedinte Neptun, Cestori Apolloţ�\' şi Momus, fiul nopţiiţ secretar, '_ Som­ nul, au sprijinit următoarea resoluţiune: Considerănd că un mare număr de străini, nu numai greci dar şi barbari, nevrednici de a impărtăşi cu noi dreptul de cetăţeni ai Cerului, s'au inscris in apelurile noastre no­ minale şi s'au strecurat, nu ştiu cum, pintre Zei, ingreuind Cerul in aşa chip, incăt ban­ chetul Olympului nu mai este decăt o lae de zurbagii, o adunătură confusă de fiinţi neinţelese care vorbesc o mulţime de limbi deosebite; Oonsiderănd că nectarul şi ambrosia is­ tovindu-se de aceasta mulţime de băutori, incepe a lipsi, incăt ele s'au scumpit aşa că un pahar costă o mină; i Considerănd că derbedeii au mers cu 0- brăznicia pănă a llsurpa locul vechilor şi a­ deveraţilor Zei şi a se pune in intăiul rănd, improtiva tuturor obiceiurilor noastre naţie­ nale, şi au pretenţie de a li se aduce pe păment cele mai mari onoruri: Placă Senatului şi Adunării poporului, a se convoca o nouă Adunare la Oiymp, in solsticiul de earnă, in care să se aleagă şepte Cestori, aleşi dintre Zeii cei adevăraţi, trei din vechiul Senat din zilele lui Saturn şi patru dintre cei doisprezece Zei, intre care Iupiter. Aceşti Cestori nu vor intra in func­ ţiune decăt după ce vor depune jurămentul cerut de lege şi VOl" jura pe Styx. Mercur printr'o proclamaţiune va convoca pe toţi acei care pretind că au drept să şadă in Oonsiliul Zeilor. Ei vor(venl int,ovăr�şiţ,i de marturi juraţi şi cu dovezi despre neamul lor, apoi ei se vor presenta unul că te unul inaintea Ce:torilol'l car�' după cercetare ei vor declara Zei, sau iSi vor trimite la mor­ mintele şi monumentele strămoşilor lor. Dacă in urmă vre unul din aceşti reprobaţi, res­ pinşi de cestori, se va prinde că intră in Cer, va fi aruncat in Tartar. Fie-qll;re,Zeu, t nu se, va mai amesteca de \-1 z.: >fi··- F1.J";;.�-t;,},ţJ*'lt�f·it ::, . ' aC1uil, decăt .. de funcţiunea sa specială" Mi- nerva să nu mai facă doctorii; Esculap să nu mai prorocească ; A polloh să nu mal o­ cupe atătea ministere totodată, el işi va opri unul singur, remăind numai prooroc, lăutar' I sau dOftor. Filosofii nu vor mai născoci vorbe fără noimă şi nu vor mai bate cămpii după lu­ cruri ce nu le pricep. In toate templurile, toate altarele in- chinate acelor din Zei ce se vor declara ne­ vrednici de acest titlu, se VGr da jos sta­ tuele lor, şi se vor inlOCUI prin statuele lui Iupiter, a Iunonei, a lui .A pollo, sau a vre­ unui alt Zeu; oraşele lor insă vor pute să le ridice căte un monument pe mormânt, in loc de altar. Acei ce al' refuza să se supue resoluţiunii de faţă şi să se presinte inaintea Cestorilor, vor fi condemnati in lipsă." Acesta este proectul nostru de resoluţiune. Jupiter. E foarte drept, o Momus! Pun la vot: acei care sunt pentru primirea resoluţiunii, bine-voească a ridica măna !-Dar ce ved? Sunt mulţi in această Adunare cărora nu le place să ridice măna. Nu face nimica, .. Poruncesc să se esecute resolutiunea indată! , Acum ve puteţi duce. Oănd Mercur va pu­ blica proclamaţiunea de convocare, veti re"' • t:li [160] 160 ADU1!lAREA ZEILOR. . I veni, inzestraţi de toate semnalamentele voas­ tre şi de dovezi, cu acte constatătoare des­ pl'C numele taţilor şi a mamelor voastre, despre triburile şi patriile de unde sunteţi, şi de dovezi. cum şi pentru pe fapte v'aţi ,\, K5Xt,,4;b-:�� ţi făcut Zei. De nu veţi destoinict să aduceti aceste dovezi, Cestorii 1111 vor mai lua in samă , că posedaţi astăzi templuri pe părnent şi că treceţi de Zei in ochii oamenilor. Alex. Papadopul Calimah . poeSll. ODA t.tn lAORFEU. Morfeu, Morfeu ferice! ai datină cerească, Să 'ngăni cu visuri blănde făptura omenească! In noapte tăinuită năluca-ţi trecătoare Spre lumi de feri cire, p'aripele-i uşoare, Ne ia in sbor cu densa, şi 'n braţe-i Iegănaţi, Cu doruri şi speranţe suntem incununaţi, 91 cine oare 'n viaţi.l, in dulcea rătăcire A unui vis ferke (le taiv leii i uhire N'a, suspinat atlesa cbell1i1.ndu-te cu dor, Sti··l ispiteşti in S Oll1 nu-i , fantastic sburiHol'?! Aşa şi eu acuma, te chem in miez de noapte, 8r,-mi ispiteşti ursita cu dulci şi blăncle şoapte; S(L-llli dai un vis ferice din choru-ţi strălucit, Un vis ele desmerdare, de dor şi de iubit, Pe aripele cărui sburăml uşor, uşor, S't:ljung l'a mea iubit!', de (;a1'e mor de dor! Dintre nori shurănd ca găndul, jerbii dese de scăntei Luminează codrul tainic, unde ploaea ne-a gonit; Eal' la flacăra cerească eu citesc in ochii tei, Că adănc intr'al ten suflet arde dorul de iubit ... Eată vijelia dusă de vertejul nebunatic, B'a'necat in fundul lumii; cerul s'a inseuinat ! Dar privirea-ţi arzătoare din cel codru singuratic Căte vijelii nebune ici in pept n'a ridicat? AU CHLOEN. Tu Chl08, fugi de mine, cum fuge-o căprioară Perdută, prin pădure, pe mama sa cătănd, Şi care la tot pasul de fric1" se 'nfioară, Privind la codrul tainic sau ventul aseultănd. o frunză ce JC mişcă de boaro lcgănată, Şoperla SlItalţ.'litr, il! oarbă fllr;�atiî, O fac să-i bată peptul şi ochii aţintesc, Eal' t.omurănd gennuchf se 'ndoae şi slăbesc! Şi totuşi, 01110e dragii" eu nu alerg la tine Ca leul din pustie, ori tigrul incruntat Să te sfăşiiu ; de mamă mai mult dar nu te ţine, I Căci ţi-a venit .şi vremea, să .. ţi CRuţi un bărbat! HOTOfit, GCl1'iCtl I, oda XXIII. AD LYD'AM. Ah 1 Lydio, că.nd te aud vorbind necontenit De braţul alb al lui Telef, de gătu-i l'umenit, In peptul meu muncit de dor, un foc cumplit s'a­ prinde Ş'o ură. neagră de venin, fiinţa imi cuprinde Şi minţile perdute-mi sunt, obrajii se pălesc, [161] 161 .. Eal' lacrimile intr'ascuns, pe faţJt-mi�il'uosc, Mărturisind cum indelung, cel foc aprins in mine Me roade făr ele milă-adânc, me anle pentru tine! Vapaia �i mai mult me'nciuge, cănd ved umerii tei Rotunzi si albi, cii sunt sdrobiţ] �i plini de venătăi, Ce spun' de jocurile VOflSt1'3, prin vin insufleţite ; uri cănd 'I'elef, iubitul fen, eu minţile l'iil'ite Pe buzele-ţi adăuc inscaumă, nu cearcăn incruntat Atunci cănd dinţii lui de foci ţi muşcă-un sărutat, Oh l dacă-ai vrea :-Olt me asculţi, tu Lydio, pe mine N'ai pune astfel de temein, po dragostea ce-ţi ţine Acel ce-ţi fură sărutări cu chip IlŞft barbar, Pe-a tale buze 'mbălsămate, do-al Venerei nectar] De mii de ori mai fericiţi sunt cei care in pace Iubindu-se, uniţi trăesc, şi cearta nu le place; Ci in senin, netnrburaţi işi torc iubirea lor Al cărui fir nu C cunnat. e1c>dî.t atunci cind. mor 1 lloratiu, Cort CI T, orb Xllr AD PVF'RH'.D THALlARGHUM, Vez! tu cum se ridică Soractul, colo 'n zare Cu fruntea inălbită, cu pălcuri de ninsoare; Eal' cringurtle mute, le vezi cum stau plecate, Abia putcnd stt el ucă povnra crni'n spate Si riarile strinse la sin de gerul crunt, , . Se stavilesc in matcă şi 'ne; emenite sunt?! O 'l'haliarch' amice, cumplitul frig goneşte, Cu lemne focu 'n vatră necontenit hrăneşte Eal' (I'n Sabina urnă cu ochii năsdrăvani Mai dese-ori iţl toarnă, cel vin ele patru ani. Şi Zeilor le lasă pe celelalte toate! Căci ei vor frănge 'ndată furtunele turbate Ce răscolesc in luptă, ai mărilor piămăni A�iL di chipiJ'oşii şi Ullllii cel betl'�1ni 'v OJ' sta in nemişcare. � Apoi eal' te fereşte Sti, ce va fi miine; mai bine te 'np;rijeşte t:iii trngi o folosinţtt, elin fiti care zj Ce somtn milostivă, pe l'ă,nd ţi-o dăruI; ;-"i .:n.t €fd,i {meă teU0l', iube�te şi petn'c0 '... ' v • . '1 ,'.< 1" ,Y..., -" , �' ; {rece Citel dupa tlllcHlleal'gil, eCl C<�uU d ce III u /lhi(;l., het l'fl11 eţii , vuinice, nu ldbt . • • �.. L.' t' ;; te afla -l'0 Iujj�tea tl1l m:Hc:J (lar en.,,, el e, La prcLDnh1iixi. f\desa; J'n,celc Ioemi dute Il caro, dttră seară, 3'::.1I"le IlO tăcute Dllll'l şOApte de'IJt{,ln:re şi uude d\.te-odaU\' A1:iCUDSii 'u intu',)rie, copil" resfCtţ.aHt, rtiZ(�ncll l,lJia Re 111)it�, pe dind tu i'i ră,pe�ti . l' " . besti '�" Si1H ';neh 1, IJ,cene H·l: "me 111 '.,' • Tlo 0.:1,.(, C.utw J� OdA X Ennm ;,.prig�. se duce ciLei fiori de primi'tvariî., Cu lIniei r-,di()ri de vCllturi, ael cuprins p:\mcntul cară; Vasele ce f{rrrr cărm{\, amorţi se pe uscat Legin1Lndu-se pe părghii, cătră mare au plecat; Turma t.ril;t.t\'n aclitposturi, Călllpul neted il doreşte Şi plugarul eu p11\,(;e1'e vatra caldă'şi părăseşte; Eal' cămpiilc 'nverzite, mult voiouse se eleSbl'ac[L, [162] 162 POE SI!. De-a lor haină argintie, cu vel alb de promoroaca. Eată la lumina lunei măndră horă s'a incins, Unde Graţiile blăndo şi cu Nimfele s'au prins; Venerea de la Cythera, stă in fruntea lor jucănd Ele cumpănindu-şi pasul, sbor pămentul atingend ; Ear Vulcan, plin de ardoare, focu'n vatră îşi aprinde Şi la muncă, fără preget, cu Cyclopii lui se prinde. =-Acum să ne 'ncingem fruntea, cu mirt verde sau cu flori? Căci pămentul ne deschide tinerele lui comori; Acum ear sosit' a timpul, o serbare să gătim Şi la umbră in pădure, pentru Faun, să jertfim, Vre-o te neră meoară sau un ied, de vrea mai bine. Moartea sarbedă şi oarbă, alergănd prin lume, vine Şi de o potrivă bate la colibele sărace Sau l'a regilor palate.-Viaţa-i scurtă şi in pace Omul, Sextule ferice, in zadar va căuta Să hrănească lungi speranţe.-In cureud asupra ta Noaptea vecinică veni-va şi'n curenei vei intălnl Mauele, povestea lumii, �i pe Pluton l'ei găsi In in.părăţia-i goală i unde cănd te-i duce-odată Sorţii nu te-or mai alege, la o masă'mbelşugată Să fii tu, cel mai de frunte; nici ai să te'nvredniceşti Pe-acel drăgălaş Lycidas, cu ochi galeşi să-I priveşti, După care tinerimea azi e gata-a se topi Şi'n curend infierbentate, fetele s'or prăpădi. Horaţi«. Cartea 1, oda 1 V. AD SE IPSUM DE OPERE syo. incMnată amic��ltti meu Th. ŞC1'bănescu. Am ridicat acuma, un monument mai tare, Mai trainic ca arama, mai nalt decăt ori care Regală piramidă. Nici criveţul turbat Nici ploaea rozetoare, nici şiru 'ndelungat Al anilor, nici vremea grăbită căletoare, Nu vor pute, vr'odată surpăndu-1 să-I doboare! - Murind, nu pier cu totul, căci din fiinţa mea, O parte, cea mai bună, trăi-va după ea.-. Şi căt la Capitoliu, urca-vor pe-o cărare, Pontiful cu Vestala, in viitor, mai mare Va creşte, a mea fală, tot nou8, ne'ncetat! - Şi eată se va spune, pe ţermul depărtat, Pe care Aufidus cumplitul, greu mugeşte, Şi 'n ţara cea pustie, in care, se vorbeşte, Că Daunus, selbateci ca rege-a stăpănit ; Cum eu, mărindu-mi soarta, intăi am isbutit In căntece latine, să fac cu drag să sune Eoliana liră. O Melpomeno, pune Măndrie dreaptă 'n suflet şi vin cu măna ta Cununa cea de dafin s'aşezi pe fruntea mea. HOl'aţiu Cartea III, Oda XXX. A D NEOBULEN. Ah! sermanele copile, mult mai sunt nenorocite Că nu pot să-şi eate 'n pace de amor, cănd sunt iubite Şi n'au chip a-şi ineca Grijile apăsătoare, Într'a vinului dulceaţă; Ci de-a unchiului dojană tremurând, amară viaţă Sunt silite a răbda! .•. Al Zeiţei din Cithera copilaş cu aripi oare Te-a făcut să-ţi uiţi cu totul Neobulă gănditoare Coşuleţul teu iubit; Eal' lucrările-ţi frumoase, de Minerva măestrite Şi fuioarele bogate, zac prin colţuri părăsite Decănd mintea ţi-a răpit A lui Hebrus din Lipara, frumuseţă strălucită, Care 'n Tibru des işi scaldă, de uleiuri poleită Faţa umerilor sei Şi decăt Belerofonte călăreţ cu mai bun nume, Hebrus, luptător, la fugă ori la pumn n'are in lume Faimă fără de temei. El e vănător ce, aprig pe câmpii nemărginite, Turmele de cerbi, sfioase, se intrece, fugărite, Cu săgeţi ale lovi Şi 'n desişurile negre unde tainic se ascunde Agerul mistreţ selbatec, gata este a pătrunde Făr' de voe a-l robi. lIoraţiu. Ga1"tea III, Oda XII. D. C. Olănescu. [163] 1 " J I PSXCOL OGlA IN LiCEE. - " ;" ,1 , , 'i Peicologia In Liceu. Progj'amele noastre de studiu s'a făcut fără nici un soiu de cunoştinţă, atăt a ne­ voilor invetămăntului in genere, căt şi a acelui de care Romănii ar ave o deosebită trebu­ inţă. Materiile s'a pus acolo pentrucă aşa s'a găsit in programele franceze, fără a fi supuse unei critici, ca şi cănd poporul francez ar fi infailibil, fără a se studia şi programele altor popoare care şi ele au găndit, ba poate chiar mai mult decăt poporul nostru model la in­ veţăment, fără a se cerceta însfîrşit dacă ma­ teriile cuprinse in programele franceze co­ respund la trebuinţele noastre. Fără a intra intr'o cercetare mai amăruntă a programelor noastre ne propunem a areta aici căt de nepotrivită a fost admiterea psi­ cologiei ca obiect de studiu in liceele noastre şi ca materie cerută la esamenele de baca­ laureat. Studiile secundare, incununate prin esa­ menul de bacalaureat, au de scop a introduce in mintea tinerimei o cunoştinţă enciclope­ dică a principalelor ştiinţi cu care se înde­ letniceşte mintea omenească. Cea de'ntăi con­ diţie, pentru ca aceste ştiinţi să fie intr'a­ dever profitabile, este ca ele să fie sigure şi precise, să se infăţişeze mintii tinerilor ca nişte cunoştinţe mai presus de ori ce indo­ eală sau controversă, ca nişte resultate ho­ tărite a ostenelei minţii omeneşti, Trebue să căutăm Il introduce in spiritul copiilor ceea ce ştim şi nu ceea ce este in discuţiune, ceea ce presupunem, căci, mulţămită, silinţa- lor omenirii, avem dobăndite destule cunoş� tiriti positive pentru ca aceste să poată in­ deplint cu prisosinţă cerintele ănteiului in­ veţăment şi să nu avem nevoe a umplea capul tinerimei cu controverse şi nedume­ rrri. Din acest punct de vedere ne pare cu totul greşit a se introduce psicologia ca ele­ ment de studiu in clasele liceale. Psicologia ca şi toată filosofia, afară de logică, este o ştiinţă atăt de controversată incăt mai că nici nu merită acest nume. Nu numai că diferitele şcoli filosofice au psicologia lor precum spiritualiştii, materialiştii, idealiştii; dar apoi :fie care autor are un alt sistem de psicologie şi aceste sisteme sunt toate aşa de deosebite incăt adeseori n'au nici un punct de atingere comun. Spinitualiştii admit spre exemplu teoria facultăţilor sufletului. Her­ bartianii işi bat joc de aceste facultăţi şi de­ rivă toate fenomenele sufletului de la noţiuni sau idei. Spiritualiştii admit libertatea vo­ inţei ca o dogmă mai presus de ori ce con­ troversă, pe cănd materialiştii şi chiar idea­ liştii cei mai mulţi resping această teorie ca o zadarnică închipuire. Deasemene cu cele­ lalte intrebări asupra instinctului, memoriei, spiritualităţii sufletului etc. Asupra tuturor acestora fie care psicologie are respunsurile CI, care nu se potrivesc de loc cu ale unei alteia. Poate că o asemene stare a acestui obiect de studiu nu al' compromite insaşi ştiinţa in ochii tinerimei, dacă controversele şi siste­ mele deosebite n'ar ajunge la cunoştinţa sa cel puţin căt stă pe băncile şcolii, Organi­ zarea invăţămăntului nostru insă şi modul cum. se depun esamenele aduce acest reu la [164] exclusă. al' trehui sau să se introducă un smgnr sistem in invătămentul ei sau să fie cu totul , , , l' i Pc � 1 " pag. 259 nu 2G7 ciocoi'u nu ciooiu claudcr'c nu elaudel'e gospodăriei nu gospodărie OtO(;'i'l(jt� nu O;;:O(K·!J luptittOl'i. Această trehuiuţă sim­ ţită din eC';'1 cu U1:1.i mult, �i f['egucnt� cea mm-\: a 1 LI phdor primiti ve) dep'ind pc lup­ tători ]a o ",t]JlIl1C1'0 din en in ce m:1i eom­ pleetă eătrii calJii 101', şi totodată necesitează OM'�, ldt. !inul ;alU COIIII'I 21. Per.oda idolairiei. SC€lţiUIHllt IL INCEROARI de META]'ISICA. (urmare). , , l' i Pc � 1 [166] -=== 'F .\ "f i , Un mare erou, care prin cucerire uneşte sub stăpânirea sa milioane de oameni de care poate dispune după capriciul seu, este C011- siderat a fi singur mai tare decăt toţi aceştia la un loc, sau prin puterea extraordinară a muşchilor sei, sau prin ajutorul ce-i dau spi­ ritele nevezute asupra cărora el are o putere misterioasă. Cănd eroul moare sufletul seu este prin analogie nu numai mai puternic decăt toate sufletele la un loc ale supuşilor sei morţi, dar ăncă le are ŞI pe aceste la ordinele sale. Acest suflet este ceea ce se numeşte un {eu, şi temerea ce inspiră este in raport eu puterea ce i se atribue. Fiindcă pe la epoca aceasta legă.turile de familie sunt ajunse la un grad relativ mare de desvoltare, fiul eroului este considerat că are incăt-va la disposiţiunea sa puterea ne­ vezutr. a" părintelui seu mort de cătră care nu inectează de a fi iubit şi protejat, Astfel tiind, fiul eroului devine in Iocul rintelui seu, nu in puterea dreptului de moş­ tenire care nu exista ăncă la această epocă, dar pentrucă din toţi iudi v izii poporului el dispune de cea mai mare putere vezută sau nevăzută şi inspiră cea mai mare fr'ică,; de aceea el este in timpul vieţ,ii temut şi ado­ rat aproape ca şi sufletul pă.l'intell1i seu, şi apoi după moart.e este şi el pe deplin zei­ ficat. Cu chipul acesta regii se suc('edează din tată in fiu, fiind UimI după a1t.nl zeifi­ caţi �i iuspirănd c1iu ('o 111 ce mai !Htllt:t t.(�­ mere. Este de observat e:t [.CUlCl"ea d(' reg] eare la inceput este el1usa zeifieăl'ii lor, 01:>1e mai pe urmă la l'ăndul seu mărită, 1)1'1 n er(�·­ dinţ,a eă regii sunt fii de zei. Călld Ull lj()� pOl' se amestecă cu un altul in Ul'UH1, unei cuceriri sau a unei simple migraţiuni, el nu părăseşte zeii SeI proprii, ci pe Iăngă aceştia mai adaoge şi pe acei ai poporul ui celuilalt: căci, chiar dacă resultatul unui rcsboiu do­ vedeşte că, zeii unui pOpOl' sunt poate mai slabi decăt ai celuilalt popor, aceasta nu im­ pedecă ca ei să fie mult mai tari decăt oa­ menii in viaţă, şi prin urmare foarte temuţi de aceştia. Mulţimea regilor zeificati de un singur popor, şi imprumutul de zei ce-şi fac popoarele ce se intelnesc, fac, pe deoparte, ca zeii să se numere cu sutele si cu miile , la acelaş popor, şi pe de altă parte ca aceiaşi zei să fie câte-odată admişi de toate popoa­ rele ce vin in contact. Pe lăngă regi care devin zei de intăiul rang, toţi oamenii in­ semna ţi precum generalii, preoţii, legislatorii, vrăjitorii vestiţi, capătă după moarte un rang insemnat. in lumea nevăzută şi devin astfel seini-zei. Ancă din perioda fetişismului este admis că Rl!fk·te]p mortilor 8e intruI)(�ază ohicînuit 111 'iljlltulo 17i lucrurile lumii văzute. Zeii Şl semi-zcii uu fRC escepţie la regulă; insă ei se intrupează in hlCrU1'1 potrivite cu rangul şi puterea lor. Aşa părintele regelui dom­ nitor, sau căte-odată eroul care a fundat di­ nastia domnitoare, este intrupat in soare; de aceea regele actual este considerat a fi fiul soarelui; şi pl'ecum soarele domneşte prin inl'iul'irea Na asupra aLlllORfcl'ei .şi a supra� fetei piimelltului, tut :lstfel zeul l·especti.v dOlllil{'�t.C :tNUPJ'U tutru'Ol' Hl'il'Îtelol' eo se află in utlllONfOl'ă �i doasllpra păI\l0nt.ulll.i, U II alt zeu OHto iutruuut, iu ucuun si arc la ordiucle , " I " j sale toate suflet.ele ce loclwse sau rătăcesc prin oeeall; un altul insuf1eţeşte o pădure sau llll m nnte şi p0l'Ullceşte la toate sufletele ordinhl'e int.rnpat.e in lucrurile ce se află in t I .................................... ..-.. [167] p , părlul'e sau in nruute ; şi aşa l11:1i dppnl'te. Cu chipul acesta stiipălîireaum'i este Îm­ părţită intre nenumi:'l'a\.i zei şi semi-zei do diferite gradul'i de putere şi mai mult sau mai Pl!i,JD independenţi, C]'edinţ.ele propri acestei periode sunt a­ daose la acele ale periodei felişismului care sunt conservate ăncă in intregime; atăt nu­ mai că temerea şi atenţiunea omului sunt acum indreptate mai cu samă de partea zei­ lor şi a scmi-zeilor; fiindcă aceştia sunt acum cea mai înaltă causă a lucrurilor, Lupta 0- mului contra acestora se face, afară de căteva modificări şi perfecţ.ionăl'i potrivite cu noua situa"iune, prin aceleaşi mijloace ca şi lupta contra sunetelor ordinare de morţi. In timpul constituirii celor întăi popoarf' barbare este obiceiu că, individul ce moare se ingroapă in casa in care a trăit. Tot ast­ fel se urmează şi cu regii. Fiind Însă că sufletul mortului vizitează foarte des casa in care a trăit trupul şi mai cu samă mor­ mental in care zace cadavrul : deaceea şi sufletul regelui este presupus că vine des prin foasta sa locuinţă iu care i 1'0 află, şi morrnentul. Pentru a-l face si mai mult să , vie cănd este chemat, se ]Juno pe morment chipul regelui făcut de peatră sau lemn in care sufletul se intrupează căud este invocat. Acest chip este ceea ce se numeşte un idol. Barbarii care au nevoe să se roage sau să aducă jertfe sufletului regal vin in pelel'i­ nagiu la locuinţ,a acestuia unde el sunt sigmi să-I găsească. Cu chipul acesta Cllsa in eare a trăit şi a murit regele devine templu, mol'­ mentul lui devine altar, dignitorii sau ser­ vitorii lui favoriţi devin ingrijitorii şi preoţii emplului; eară repeţirea pentru aducere l:t- 167 = minte a ceremoniei funebre a regelui dă naş­ te!'p la ceremonia reIigioasă obicinuită ce 130 oficiază in templu. Toate aceste se fac pen­ tru toţi mortii zeif1cat.i, şi astfel templurile ajung a se numera cu sutele şi miile ca şi zeii şi serni-zeii pentru care sunt făcute, Preoţii sunt cei int ăi vrăjitori, fărrnecători şi descăntători ai poporului, pentrucă ei, prin intimitatea lor eu zeii, cunosc mai bine decât ori cine dorinţa şi vointa acestora, şi ştiu prm ce mijloace se poate eăpeta favoarea lor. Funcţiunea principală a preoţilor con­ sistă in a ingrijI ca idolii să aibă totdeauna de mâncat, de Mut, şi toate cele trebuin­ cioase vieţii trupeşti cu imbelşugare; deaceea ei spun m'edincioşilor ce se aducă şi căt să, aducă la templu pentru a impăca mănia zei­ lor. Fiinrlcă la inceput ospeţul favorit şi de rigoare al vitejilor este făcut din carnea duş­ manilor lor învinşi; deaceea şi zeilor, care sunt vitejii vitejilor, li se jertfesc oameni din care preotii pregătesc ospăţul cel mai favorit al zeilor. Se zice că pe cănd s'a descoperit America preoţii templelor din Mec­ sico sacrificau pentru acest scop pănă la 20,000 ele oameni pe an. Fiindcă zeii sunt presupuşi că au aceleaş plăceri ca şi oamenii, deaceea cănd încetează eu totul antropofagia nu se mai săcrifică zeilor decăt viţei, miei, porumbi, etc .. Atăt oamenii căt şi animalele aduse spre sacrificiu sunt injunghiate şi fripte de preoţi pe altar. Este adeverat că fl'jlJ­ turile aceste tot preoţii le mănăncă; insă ti pretind că l.nănăncă numai partea materială a fl'iptul'ilol' care a remas de la masa ido·· luIut, după ee ace,sta a măn cat partea Spil·j­ tualrL a lor, adică sufletele fiinţilor sacrificate. Tot astfel se folosesc preoţ.ii de partea ma� [168] INOEItCAllI DE MET�FlSlOA. .: re !. , partea oamenilor, f-iinr1c!i, nu arCiJlCJ. o pu­ tere asuprn lumii, de�i 'cf,:te et'(,dtol'i11 "i. Este de observat asemÎno că mai tcrziu ci5.nc1 "lODoteist;; ',jl'i1)'1;"O up .. i Rino'UJ' Dumnezeu .... ' "." .i�, . (·i, .f, � .J.'_ 1...1 ) Lt ... 1.. b A şi ereaţ,iunea �i st1ipf:illinc:a Inm' Dum- jlPzeu este o ll'nilo:fcnr.a(,iultu III maI putcmie din zeii politeij:tilol', prC'cum_ m' fi Jupiter. Aelever,·.!ttd (�uII; al "ll'l;'l)il"j}(l" nu i'vJ'.':j � \ 1-1 ',,- (., • �f' ,A, �\ "- t'{� 1, pr;e- put lUI există drept cip proprietate el ,t '" j�.�_.".-J "� fiindcă stăpănirea asupra unui JUf'!'It 1H10t5te al acelui ce l'a făcut, ci al cehi Il,",; deaceea bi�pTmil'ea asupra tribului U aro in viaţă şi după moarte eroul devenit rcg(�, chiar dind este recunoscut că acest erou se scoboară din al�eliîş strămoş comun. O probă indirectă despre aceasta o avem in fabula zeilor la Greei şi Romani. Iuniter este zeul suprem caro impărţeşte stăpânirea lumii eu fraţii sei Neptun şi Pluton, dănd oare-care putere asupra lumii �i fiilor sci, Aec�ti zei punend stDlj{mirc pe lume prin ]JLttc'J'ea lor sunt. sinzuri ten.uti si ad01'uj: de oameni, in t.-, " 5 terială a Muturilor şi ti, banilor aduşi idolului ca ofrandc. Fiindcă zeii sunt pl'esupu�:t că au şi trebuiaţi sexuale, deaceea se sacrifica 101' la temple verginatatea fetelor celor mai frumoase. Se inţelege că zeii. se mulţămesc numai cu partea spirituală a lucrului, lăsănd partea materială pe sama preoţilor. Cănd mai tărziu preoţii incetează in religiunile viitoare de a inlocui pe zei in partea materială a tuturor lucrurilor, ofrandele de valoare a­ duse zeilor servesc in parte şi pentru Între­ ţinerea saracilor; eară fecioarele sacrificate pentru plăcerile sexuale ale zeilor devin simpl u vestale sau călugărite. Din aceste fecioare se nasc obiclnuit in periodele ur­ mătoaro fiii de zeu. D. H. Spencer precum �i alţi inveţ:aţi sus­ ţin că credinţa in zei �:i C1] Irul 101' sunt năs­ cute elin cultul strămoşilor. Aceasta nu este adeverat dGcăt in parte. SG �'tie că inaln�e de consticuirea l'cgatnrilol' fie eare tri b re­ cunoaste tn geJwycun <;tl';;moş C011lllP, din j , ci!Uză că mai J' e care trib este eOl11jJu::; din IJcoboritOI'i; unui singur om. Dacă la rnoal'­ tea twc:,tl,i stl'ămos s'a crezu� că stdletul seu , timp ee Ul'anus \:(A!'{'; e zeilor nu se bucuriei de Jl iei lP1 eul L i : cun j � i · s'a, intrupat de exemplu într'un 111'13, se trans­ mite Ia 8coboritori eredinţa e�, ei f:e trag dintr't:m OUL-urs, şi e1Jial' se erede mai. tă)·ziu că ei sunt creaţi de lill urs-animal. Sunt şi astăzi chiar lnnlte triburi selbntece care cred că strămoşul lor este un urs, Bau un lup sau alt animal; şi indivizii aceluiaş trib, mai cu sa mă (laeă nu sunt antropofagi, sef'orese in genere de a mănea carne din animalul respecti v, de teamă ca să nu măni1,nee din strămoşul ]01'; dar aICI se mărgineşte tot respectul pL'ntru acesta, Strămoşul este in adeV61' recunoscut ca creator; dar fiindcă la dccă,t at.unci. dind lngiiturilp. de familie sunt foarte ; �i aceal�ta HlI �;(;\ lntemplă dceăt C::. J' ;ll'co·"t, 'J'" S' -,' [l' fJ'()-t"l'" (-p' .i!: 'l(-l" ': "(,1)(,,,]'., 1 ',-le" l-'l-J. '. "b't'\...' "---).J�. l' .. ,,! �"�)V� ':J�L "�-,ţ, J'� vI'J,' .J!·iI (�mriliei merge la inceput 1l11rabl cu 0Q!Jedunea 8tatulul, VI incepnt deşi l':Jrintelo poate să dispue cu dreptul forţ.ei ele copji sei mici; insă n11 mai poate ave nici o stăpănire asnpra lm' indată. ce aeeştia au căpetat cu vers tu pu­ terea trebuincioasă pentru a Re apăra chial' contra' părintelui lor; afarii de aceasta cLiar stăpănirea asupra copiilor mici poate fi dis­ putată de un altul mai tare decilt părintele acestora. Mai -- t-ărzÎu insă când sociGtatet'\ [169] - , 169 Pentru Im-lnrRÎt, orI-care ar . )" . 'I? • tllWatl cu nennu'u'ca. hUil.!O'l'!'C zeii inforiori care ocupă t...J . fPl1(;\-,h:lli1c eli ti im pedi ţiile zeilor SUP0- rrori nu se mai schimbă nici el indată, ce eLvlu liChlUritt\ri. Din acest moment nici nici n;t,] ;.mneni 111 ari nu mai devin , Oe aiei in eul_) l'cgiî incep a ii favoriţii 1 !�1)1 \:;,;m'tn�lţ.ii ZGilOl V� pi1ment. La in­ ("'i)!!1 j scoborindu·-(-:c in adever dintr'un rege zeificat, se com,jdel'u a fi scouoritorul zeu earc odatit a luat trup de om. pen­ tnl a inveţa pe oameni diferite arte şi a fvnda un l'ega1! ptltel'ni0 pe cm'e apoi, după intna.t'cerea, sa la eer, l'a lăsat moştenire co- 1,;j101' ee a f:�eut. pe pi:iment, cu o frumoasă nml'i[-oaJ'e, Cătc-odată regele esto fructul anl01'11 lui Ullltl'e mama sa �l un zen atras numai pentru \.:.11 moment de graţiile aceştia. J nclw)LJşte iEi pămentului tl zeilor sunt gra- -Il' I/I'ÎO';[l'J" "0'1""JI11' p] Pf"_",·,D':nrOJ.'ihll z el' J.Ol' J '. ";:.")..1 ... \...(.41 .1.. o'" ... , _.' ....., v 1 il? ..., de la care au primit l'egat.u 1 in deplină_ pro� rr are templurile f!l;vln din ee in ce mai 80- �i i.iai trainice Insă, cănd omul începe 3· ol.servn cu. idol continuă a face mi- Il pnu prc( Ţ;j(-'., 1D aceIn7 templu in timpul niCi; m: . rltor generatii, fără ca templul dee semne Q<3i'lliuă şi idolul semne do slâbicun"'l atunci el Incepe a crede că zeul respectiv trebue să fie nemuritor. N emu­ rirea atribuită mai intăi zeilor celor mai f>U- adică regilor zeifi.caţl; este acordată (Tcpj,vt, zeilor de toate g� adele. Zeii Bupe­ non deveniţi nemuritori nu se I:1Ui schimbă, ! 91 n mi creşte; căci, stăpă- mrea lumei fiind impărtită intre densii Ă , ., n er htch'�,J::Îa ori ce nou venit for- ea ',-'�:� uu -i" 1'" Ci'e(U!'1<> a (uit, casa care era Templurile sunt ]a inceput In care au locuit f;,i s'au imnol'mentat regll :;, In care iocnesc ;mnctele JOI' zeificate. en pro­ gresul architecturei casele regale şi prll1 tU'� deja CoywtitLLÎl (il soeietă(,i \Ta.s1.e ţ:l zate. Sunetele eele mai ]JUternico P1Int zel, '>. şi llUDwru] �':ebl:ol'a wCJ'ge 1(1 ea ŞI numel'ul uamenilor 'l,au ee HW1', Insă a­ ceste suflete coutiru(. V.lh:.:î de a. fi mW'ituare ea �l sunetele O] dinare. tel'izui� fir:I;) cn�(h,\", ,,:1 Illl0nîde se deusr;])csC pl'ili p;.':m'c {fI inuJcmlÎ ea f";; oa:neHiiin vlatii care "tIut , , la cdtul zeilor eli C{-H omului temere mate Fll1 (li-CI) ui de propl'idate I?l mai terziu de kgi. Fiul, dcprinzendu-se a vede t, ,U.leauna 1D lJăeintelc seu nu uuuiui un 1'.' -, v v 1 1 protector nuovoitor dar �j [111 sr,apan absolut care PO:i le ori "und hU 1 ni miecel;;c5" arc CI fîreptuJni el!., (<.�, I':lc'Îdtel') eapi:ltă a- supru ,'oplJwr RC., în.' It care du" [170] l�CEROÂRI DE 'MEl'AFISIOA, prietate, şi el este representantul şi organul prin care z"\ii vorbesc poporului.' Regele este de fapt cel intăi preoti al zeilor cu cari) stă chiar la convorbire câteva ciasuri ale zilei. Pentru înţelegerea limbei zeilor cu care stă la sfat şi de la care se inspiră, regele se a­ jută de interpreti, adică de preoţii propriu zişi ai zeilor. Preoţii fiind deci forrnulatorii dorinţei zeilor şi a voinţei regelui, impărţesc de fapt cu acesta puterea regală, dacă regele insaş nu este preot; şi astfel guvernul re­ gatului este in ori-ce caz teocratic pur. Toate legile fiind făcute de l'cgi şi preoţi sunt considerate a fi expresiunea vointei zeilor. Aşa dar autoritatea guvernanţ.ilor şi legile lor sunt sancţionate prin mănia zei­ lor care e gata să cadă asup.ca neascultă­ torilor, Oamenii care au ranguri mai sociale nu mai sunt in gene':: zeificati, dar totuş ei sunt consideraţi a fi din () rasă de fiinţi care se apropie mai mult de zei decăt de oamenii ordinari; deaceea ei nu se confundă cu aceştia nici chiar după moarte. Pentru a da satisfacţiune acestei idei se crede că viaţa socială de pe pământ se continuă 111- tocmai dincolo de morment ; aşa că cine e rege aici remăne rege şi dincolo de mor­ ment, cine e sclav remăne sclav, şi aşa mai departe .. Fiind insă că locul pe care se află omul in viaţ,â este ocupat de acesta, şi nu mai poate cuprinde nenumăratele regatul'i de morţi care se inmultesc la fie-care genem raţiune ce moare, deaceea se crede că, este o altă regiune foarte frumoasă şi Jntinsă unele numai sufletele morţilor se pot duce pentru a, continua viaţa de pe păment. Acea regiune se crede la inceput a fi o conti. nuare a feţ.ei. pământului in partea despre răsărit, din cauză ca popoarele păstrează o amintire vagă despre regiuni deosebite din­ spre răsărit pe care le-au pi1ră.sit prin emi­ graţ.iune, toate migraţ.innile făcendu se in­ de obşte de la răsărit. la apus. Regiunea in care locuesc morţii nu se deosebeşte la in­ ceput de acea in care trăesc cei vii decăt prin aceea că acolo se află cu mai multă imbelşugare toate cele trebuincioase vieţii, precum venat, fructe, etc. Credinţa in con­ tinuarea vieţii pe cealaltă lume este atăt de puternică la barbari incat abia se poate com­ para, cu credinţa respectivă a crestinilor de astăzi. Astfel in Japonia şi India, zice sir Lubbock, se fac in toate zilele imprumuturi, de bani cu condiţie ca să se plăteaseă pe ceea lume. Tribunalele engleze din India au constatat un fapt foarte curios: o femee be­ trănă, fiind pradată de C111Cl franci de cătră un individ care indată după aceea a murit, a rugat pe fiul seu ca să o ucidă. cu un to­ por pentru ca ea să se poată duce degrabă pe ceea lume să prindă hoţul inainte de a se ascunde şi să-I dee pe măna judecători­ lor deacolo. In regatul Dahome din Africa, zice acelaş autor, regele chiamă din cănd in când căte un sol căruia ei dă poruncă să. se ducă pe ceea lume să spună regelui care a murit cutare noutate ele pe lumea aceasta; şi după aceea omoară solul pentru ca sufle­ tul seu Ră poată pleca unele e trimis. Când regele din Dahome moare, numeroasele sale femei, prietenii, slugile sale se grămă,desc care de care do fie mai intăi ingropat de viu alrtture cu 1'e.o'e1e pentl u a-l servI cel <:) . intăi şi a-i căpeta f�wolTll pe ceea lume.- Cu toate aceste sufletele nu au lJ,ncă pe cee8, re [171] - " .====="=-=.='-===-=-.-=-""'.""�-- lume viaţă vecinică. Ăncă din periodele anterioare se admite că, afară de oare-care escepţ,iuni, sufletul unui individ trăeşte după moarte atăta timp eăt există cadavrul seu, sau macar o parte din acest cadavru; şi că acest suflet poate ti ucis chiar de la inceput prin arderea sau măncarea cadavrului. Se pare că această credinţă a determinat pe Egipteni ca să momifice cadavrele oamenilor şi să le pue la loc de siguranţă, pentru ca aceste să existe indefinit, şi tot atăt să tl'ă­ ească şi sufletele respective pe ceea lume. Egiptenii au momificat asemine cadavre de animale intre care se află mai cu samă şerpi şi crocodili. E probabil că Egiptenii au mo­ mificat pe acele animale care in viaţă erau presupuse că sunt intruparea unor suflete de oameni morti acăror cadavre nu fuseseră , ingropate şi se perduseră, l'ot acestor cre­ dinţe cred că se datoreşte ingrijirea cea mare cu UHl'e s'au conservat la toate popoa� rele vechi, SI1U cadavrele intregi ale oame­ nilor sau cenuşa lor, aceasta fiind conside­ rată ca esenţa cadavrelor, in morminte solid clădite. Fiindcă cadavrul lăsat in voea lui sau chiar pregătit in ori-ce alt chip se des­ compune şi dispare eurend, deaceea toate popoarele politeiste adoptează pentru asigu­ rarea vieţii sufletelor sau sistemul egiptean de a momifica cadavrele, sau acela de ale arde şi a conserva CeJ1U�a lor. JllHiî conser­ varea indefiuită [1, cadavrelor ajunge a latt' să ;;le creadă că sufltele tuturor mortilor sunt , nemuritom-e, dupăcum existenţa indefiuită a templelol' şi a i.dolilor ajunsese mai inainte a suggel'a cl'edinţ,a in nernuril'ca zeilor. Sufletele morţilor locuind acum In ceea bune ml 1'e mai arat� pe păment dccăt in cazuri cu totul esceptionale, Insă, in peş­ teri, in ruine, in prăpăstii, in hulboane, etc. se află. ăncă in permanenţă duhuri care nu lasă ocasia de a speria pe oameni şi de a le face reu. Aceste duhuri trebue să fie şi ele nemuritoare, ele oare-ce se află totdeauna. la postul lor. Pentru a coneilia presenţa per­ manentă pe păment a acestor duhuri cu şe­ derea permanentă a sufletelor morţilor in ceea lume, se admite că cele d'intăi, care odată fusese considerate ca suflete de morţi, sunt de o natură deosebită de a celor din urmă, Cu chipul acesta ajunge a. se forma in această periodă trei feluri de fiinţi spi­ rituale şi nemuritoare, zeii, duhurile şi su­ fletele oamenilor. Oăt despre visuri, umbre şi imagini reflectate acărora falşă interpre­ tare de altă dată este adevărată generatoare a tuturor acestor fiinţi inchipuite, ele incep acum, după ce şi-au implinit rolul a fi altfel interpretate: umbrele ,?i imaginile reflectate de corpurile lueii incep a fi recunoscute ca simple efecte a luminii; eară visurile incep a fi considerate ca prevestiri simbolice date oamenilor de zei sau de alte spirite; dea­ ceea interpretarea visurilor devine o artă pentru prezicerea viitorului; şi prin 'visurile oamenilor mari se fac chiar căte-odată ade­ verate revoluţiuui asupra adevărurilor reli­ glOaRe. Pe la sfil'şitul periodei politeisml.llui sfera de cugetare a omului se lărgeşte foarte mult in urma progresului intelectual al acestuia; C('C'H ce insemnează că marginile lumii reale [172] din feJ'iUUlene '" li � /\r)()li)1.l eli c';,rl d :;1 PUl't'l{,U, PiJlitl'U ca il;;' poată ,j vegl]i�] toe'­ maI de aeok ;,ut.'egc't 101' impel'o,tii ŞI a se bcoborl ta lJOVOO intl' d elipn pă­ ment, ei SUfl" inchipn;ti, ea să ZIC aşa, nun :wl'iani, mni illVizibili mai sUjJl'auatul'd.li d(�· C�tt }n:tlnte. Zeii deşi so intrnnoţje in tm::pnl de !,c;pnos in nlimpul t)j din eel', lin!' fie� "[ t" "'1' t v o ele p oa') POlJ ;j'U W1'ru.La '·ea palîllm-· t.utui, et,(;. al Romanilor, Zeus al celor d'intăi cu Ju­ piter al celor din urmă, �j aşa mai departe. Insă, fiindcă legenda fio-cărui zeu este in realitate biografia denaturată a regelui sau eroului respectiv care a fost zeificat m pe­ rioda idolatriei, şi fiindcă legendele zeilor de la diferite popoarG nu se potrivesc, de­ aceea prin unificarea zeilor acestor popoare legenda aeeluiaş zeu se infăţişează cu mni multe variante; sau dacă nu are variante atunci e plină de absurdităţi, fiindcă este un amalgam inform de mai multe legende con­ tradietorii, Aceiaşi zei fiind odată, stăpăui pe intrcaga lume, puterea lor se mai măreşte tincit cu căt lumea cunoscută devine mai mare. Insă cnnoştinţele geografice progresive lărgesc bnpcră('.ia zeilor pe p�mGnt, cnnoştmţele as­ trononiice imping departe astrele, şi zei a,­ căror locuinţă obicinuită Ol'U mat inainte pe vorfn� unui munte dn unde .se pui ij fa{�e un P1:l� pi\nă Ia ,,(.ele, acum ee aşază m ('.'�l' tocmai dincolo de stelele cele inde- cunoscute in intinderea spatiului, timpului şi a materiei, sunt împinse foarte departe de cătră cunoştinţele experimentale căştigate de om, şi că astfel şi marginile lumii închi­ puite pot :fi irnpinse şi mai departe de pu­ terea lui imaginativă; căci, contrar opiniu­ nilor admise, puterea imaginativă nu poate i niciodată ajunge cu creaţiunile sale decăt, ca să zic aşa, căti-va paşi mai departe de marginile la care au ajuns cunoştinţele ex­ perimentale. Eată acum in ce fel H inriurit lărgirea sferei de cugetare asupra ideilor politeiste, Fie-care popor având zeii sei, şi toate popoarele :fiind la inceput, miei şi aproape egale in putere, se crede că zeii tuturor po­ poarelor îşi impart cam deopotrivă stăpă­ nirea lumii nevăzute ; dar cănd un popor devine foarte mare şi domină pe celelalte, sau dind un popor mare ocupă o întreagă regiune închisă cu margini naturale nU.rlC' il împedecă de a cunoaşte prin contaet puterea tot atăt. de mare a altor popoare, atunci a­ cest popor crede că, zeii sei sunt. ('01 mr­ puternici dint;oţ,i, că ei sunt. adeveraţii �tă­ păni ai lumii intregi, şi d zeii eelorlalte popoare nu sunt poate c1ecăt nişte subalterni insubordonaţi ai celor d'int.ăi, Dup5, ee 8(, admite că aceiaşi zei superiori stăpănesc ton:ă lumea, incoIJe a se crede că, �eii rlifel'iţi a popoarelor veeino deupoh';vi'l puternice CiU'(, vin in contact mI pot fi decăi tot acei 1,e, sub nume tljJel'ite.. A coasl,a. a pi'ovoent raleJismuJ şi apoi contnpil"en tonte popoarele flntice de pe marginea miirci mediterane pe timpnj Grei�il(Jr şi 141 H,nma­ nilol'. ,Astfel, cu toată, deoc:..lhil'ea orlgHw, sau uni:fieat Kronos al Grecilor cn Saturl!' W - [173] 175 e5nd (Hnul aju!:ge la un oal'e·{'a"e gl';ld di' desvolta1'6 a seniirn:;nt01Gl' !Sale estct:cc ŞJ dind iş� f!lce () ldoe Blai i naltă 'li. w;: natutf.. , stl'IUi ... e.!f I",d'V\;jt"rwL !'('J11ru i1 ;,fl'8;1:C P'1 :\' ee;;':.[l. tid' este r<�lJ1")I'>,entar. san eu omene:tt-.' Hau ,':! ilp;nra r1(> �0!,i1, p,av ('u tl'l1Vd de 0,'1 ?1 l apul (le ş\!im, S:,�l eLI �rul"tl \.,P ŞuliH [fi dt <'tii. fazele potrivă provisoi-ii, toate trebue să aibă a­ ceeaşi virtute de a-l atrage, Deaceea este indiferent dacă idolul reproduce chipul o­ menesc sau chipul animalic al zeului. Insă pentru ea acesta să fie atran cu indoite pu­ teri, idolul este făcut aşa ca să aibă deodată toate figurile sub care zeul s'a arătat oarne­ nilor. Cu chipul acesta idolii monstruoşi cu .5gul'}1, jumătate omenească, j umetate anima­ Iică, nu sunt decăt expresiunea şi resuliatul unei ghiMeii rafinate a omului faţă CI1 zeii sei, AeUl<'tă i.otel'pretal'C :�sj·e confirmată fu-in aceea că idolul nu reproduce niciodată figura alr.ii animr l nrl! lucru, decât al aceluia in ,�al'\) zeul, după spLlnerc3 legendcl sale, s'a ; i ,i 1"!, la'· ')(bt:J 1\,,,I'd ()":.;,, Tj'· V' C>.� -11'1' '" I)O� __ .u L J' toi \., '�J... .�'l\.!o . "-'),l.� ,i,0, .r \....1 }�t _ lJ L fi repl,:"c.h.:..;,i cu figurile ",ibe mal sus, pen­ tt'lwă, dup� 8pllsa legendei. cel cl'intăi s'a intl'Upat (:upi'! ce a mlll'it ca om in bou, ce', Je-al��l(lile in şOHn, ŞI cea de-a t.reia in vadi �i apoi in lună. Dacă, un zen &'a intr-upat succesiv in lItai multe :fiint,i san IUCl'llri, idolul FoaLe reproduc0 deoilată j1gnrik tlltllrOl' a, eei,tora. lUl,01'P !'e( arcJ. rIe mai sus ma: este eoniÎt'illată de imprejurarea că acehş zeu nu estn t( t.derl.l!uct, l'epl'ct-icntat prin aeeeaşi com·· bitl::!.ţ,ie de f1f!Ill'i, ee(,a ce al' trelJUI să fie daci't in a.de;uridol111 fir represenia chipul , ohicl:nuij; tll zeu:!!i, şi nu 'U' fi numai un 1n- rC,sde Z81t] (;at cel putin c]'n ;,;\ ': !,C,tJpl! ud ; ,('­ ,md lletm1.1'J d t .J..'� v J ţ' e observat 1118a e�j (0 1 a- car(� 111 1'1< şi lL0 mai astfel putea să,ll)�aa el cioni, etc. eeşti idoli pc'r '1\'0 : Il11lYia1 t�!�Ul'r:. d" om :-:nu nu.nai �lCett d!� animal. Eat{; cum cred CII om rnUl't lllilea fI g�:,it lli:t:!m anir:lhl i"au inalt LlCl'U il! enre SI' inL .llYlS(; ,,:n0;1ll', S"Ti. putcj:L fL 8ilit. Jil'Îr, e\'ocn(lune 8�" se intl':ipCLC 111 h1H�uta de' lemn sau pe:::J;>ă CH'-(� :sămena la (�hip ('11 omul mo['!-, respe(:riv, Am ve'wl apoi că In pel'iod, idolatl'lei ,sufletul regl'1ui ?;(,;hcat, 'pr:te ii adorat Iii vre-Ut,. :.L1limal vi Li il) cal'U i:l'-! :r, :.� apa:se [H'd'n80i" d:::r nu put'� Ii gilsit, eu ;;:ip II rantiî Şi ment ,leeăt:doILll de peiltl';: Uit Ci bC'oborit pe p;;Ulent, �i ;)trmc,1 ;;j luat l"'o\'isoe fig11"it (,men('asd� i.rJiocm.lJ ' .. �el:�tn trn ju��î·. ","�L:pă aL{':(",;", Ş1 :&g;'1"2i de n,o' ninlai -:au cu' 10> 1I1er\!. Tf)�to fig'lltle suh rarc tj'a J1";I;a1', Ha ;c'u la O,�lHcoi fiind deo" care il atrăgea eu a:wmemlJ'ca sa .. A eest idCi} Însă �vea. tlit leşte lumea este fr: nnos, ra Il io s şi călătoreşte cu cai Şl car de foc; Mars care inspiră euraJ luptătorilor esre el insnş l uav, şi. apoi 8><1e inarmat pen­ tru a le pllte da ajutor efectiv la trebuintă ; .\1;'1(>"\,:1 �pl'e 11 p\lte in�piJ'a oamenilor in­ te1cjJ('jl:l1" e"te e� ill�aş inţeleaptă, serioasă şi �:e e!'s; V vD11, are tocmai ('alităţile pe ('are tl'l·bue �ă Iv comunice femeilor penll'Ll R arrnge li! den,.;C'\� pe har1,aţ.i I;li a asigura p'>I'P('!lIDl'( a specje;; \; Ilşa mai depal't,e cu toti zl'ii, Aces\{> forn:e pal'tieIJlm'" :ltl'iJ'ulte zeilo]' prin 11\' 'I.'sit:ateil bu \Ci eonrlucel'i n fc:­ Ilomenelor n:ttul'ei au servit:;;i e18 indHva a lI1odifi('[L pe ici pe colea legendele if.(�ilol', �i a Il.� face ,�ii, eon\.ină t,'l mai multe contra­ ziccll'l �i :1!,,;u,'l1ităţi dc.căt inaillte. Din toate aCl!ste re�mltă cii e fui"ii o}Jiniunea acelora ca:l.'e cred că zeii anti<.:ituţ.ii c1a�iee erau nn- mai nişte personificări a forţelor naturei, şi că :figurile sub care erau representaţi, erau numai nişte ilgmi alegorice pe care vulgul le-a luat drept realităţi. Nu din personificari şi ale­ gorii s'au născut zeii antici; ei ei au dege­ nerat treptat de atunci şi pănă in zilele noastre in simple personificări de a forţelor naturale şi in alegorii. Ba chiar cred, că alegoriile intrebuinţate astăzi, prin aceea chiar că conţin totdeauna Jigul'i omeneşti, nici nu an altă origine decăt credintele politeiste, şi că, in lipsa acestora ele nici nu ar fi fost inventate de om. Omul a putut desigur din cele intăi tim­ puri să deosebească plăcutul de neplăcut, fericirea de n (;n01'OC11'e, binele de reu, El a fost. asemine din cele Întăi timpuri deter­ minat ele egoismul curat sau ele simpatie şi antipatie a face altuia bine sau reu. Dar el n'a si;"ţit decăt foarte terziu trebuinta cu­ rat morală de a se feri să facă reu altuia şi ne a-i face numai hine. A trebuit pen­ tru aceasta ea ideea binelui să se unească cu acea a datoriei. Insă această. din urmă idee s'a fOl'mnt şi s'a elesvoltat la inceput independent de cea d'illtăi. Sentimentul da­ toriei îşi trage originea din sentimentul te� met'ii care sileşte pe omul primitiv a face acte de propit.iare pentru a evita mănia şi a căyt.iga favoarea acelO1' clll'e pot să-i facă i'euo O mal primiti v se simte deci indatorit, prin ii:ica pedept::eÎ ce-1 aştt�aptă, a tace tot aceea ce f�;ee plăcere zeilor, regilor, şi in .:weIo cazuri sem('nilor sei, fărn a �e in;p'î.Ji de binele sau renI CA ar pute rezulta din aceai"ta pentru un altul. Cănd mai terziuj in p61'ioda idolaLriei şi mai cu sarnă ll1 Il po:itel'.llUulni, puterea zeilor se intinde pre .. • [175] 1"5 I tutindene şi aceea a omului nu Însemnează mai nimica, toate regulele de purtare in so­ ci etate sunt considerate a ii espresiunea "\'0- inţei zeilor; de oare-ce legile SUBt făcute şi moravurile eonsfinţite de aceia chiar care sunt in comunicare directă cu zeii şi se in­ spiră de la denşii. Vointa zeilor regulamen- . , tănd purtarea omului sub toate privintele, morala in intelesul cel mai larg al cuventu­ lui, cu noţiunile de dreptate, de datorie, de responsabilitate, de merit, se confundă cu ascultarea de poruncile zeilor; ceea ce în­ semnează că toate aceste noţiuni n'au fost niciodată inainte deosebite, şi nu sunt ăncă la această epocă diferenţiate in capulomului. De altă. pal'te, cu căt instinctul de conser­ vare socială se dec veleşte, regulele de pur­ tare, conservănd caracterul lor religios, 0- b1igă din ce in ce mai mult pe indivizi a-şi face Line unul altuia şi a se ajuta la nevoe. Ou chipul acesta, binele, care n'ave inainte nimica a face cu morala, incepe a :fi obiect al datoriei, şi tinde a deveni obiectul ex­ clusiv al acesteia, şi prin urmare şi al moralei. Dar eu căt binele eă.ştigri, teren, ('<1 obed al moralei, cu atăt zeii, ele la care emană ăncă toate l'egulele de conduită, sunt cvm,iderDţ.Î a fi binevoitori şi generuşi � căci ei il'ebue să fie bllni şi iubituri de l)Îne, de oare-ce poruncesc oamenilor să-şi facă bine unul altuia, Cu chipul acesta, pe căr:c1 zeii sunt eonsidm'a\i a :fi din ee in ce mai mari şi mai puternici, ei sunt., pe de altă, parte, socotiţi din ce in ce mai buni pentru oameni, Zeii mai sunt şi drepţi, de oare-ce ei re8- plătesc cu bine faptele bune, adică ascultarea poruncilor lor, şi cu reu faptele rele" adică, wosupunerea cătră denşii. Fiind insă că a.� eeastă resplătire nu se intămplă de fapt in totdeauna aici pe pământ, ea se continuă, şi se complectează in lumea morţilor. Sfera de cugetare a omului fiind acum foarte lăr­ gită, şi imaginaţia lui trebuind acum să umple şi spaţiurile ce se află sub pământ, s'a aşe­ zat in aceste spaţiuri lumea morţilor care este impărţită in doue regiuni, una destinată pentru locuinta sufletelor celor drepţi, şi alta pentru cei nedrepţi condemnaţi a :fi pedep­ siţi. Pe cănd zen superiori ll1cep a:fi consi­ deraţi ea buni din cauza legilor umanitare ce se fac in numele lor, duhurile cele mICI care cutrieră lumea noaptea continuă u fi esenţial reutăcioase, din cauza că in numele lor nu s'a fscut niciodată ceva bun pentru om in genere . Din contra, pe lf: !gă )'�u Uiţ.ile ce fac din propria lor ini pati vă, ace "te duh uri se J)llll la disnositia tut.rror acelor care vor Ă , sA facă reu a hora, şi mai cu "umil. la dis­ po:-iţ:a vrăjit()J'ilul' \,i fărmecătorilor. ! 'COtie­ birea spiritelor' in hun« şi rele cal (� in ai',c(l,.;'ă periodă abia incepe a se for-ua, c. cJe tfciicat şi ajunge Bă :fie fO1, fOl",t . L el llU<..t c�jn causele leeJiIo.!'i.0siLl.i puternici �i mar bine-v"itvri de�:l�, inainte, este limitat; şi că morala propriu zisă incepe a se dtHil- ! �au, COn1:111ji�.; ua}' ... In "'s�e n.ni I;uţ,in 1, ... OCVp,r[l.l; ea, Hcea.::;�.i:'" ;:;h�)r,. p,,,l'LeqJ'Jt'p' a zei- aeeasta tinzend a de,cnl carac.erul esenţial ŞI esclusiv ... le distil',�\,�tl�\;; al oamenilor. l\:C""II"ilI'''a,l',nsr, ,; t' 0sehiJ'i I'lreeurp ,,� ';i� J.:..1. .... '1-t "-'. ('._'_>'-":"<.J.� - • ....11 _ ... ;t .. ,,� ferenti ,> .. ", (;·p)l" lui ale c�J":) 1 .. p1:11.'i1l1'O" "" �O>'1i' 0_' 1. ... ;' t,4.\. vf..<,.· ._ �_ ,..,.t..., .� "-.,, ...... ! ....,.1 CI 1.,_ V '. tl'e şefii popoarelor şi ceilalţi i.ndivizi. hol do ahă parte, actele şi legib care regulează interesele cetăţenilor făeendu·-se de aceştia SelU de mandatarii lor, o mare parte din 1'e­ gulele de purtare in societat.e Stint scoase de sub autoritatea zeilor; şi astfel lllcepe a se face deosebirea intre drept şi moriila reli­ gioasă. Este adeverat că chiar la Greci şi ht Romani legile �i actele publice se fac sub inriul'irea religiunii poate illai mult c1ecăt se crede; ca la facerea lor se con� suItă augnl'ii �i ol'acuJii, şi se invo1:tcă zeii [177] �" ... � ". 1'1'1 §pll'.ţ.hme,:, rv. Perioa« ]l1f)1)/ltt,iU;:U.l,l.i, p,n,;,:,ă r�C��[�epe mai nici ,..1 !lg�tV:Ul'[t i. .. tre lucr\iri'r; particulare (lin Lmc) credo că a{hi, LLr'() pădure, că un altul stăpăne�te pe;;tc' tn�1.te acele care se găsesc intr'un lac, şi aşa mai departe. .Am văzut prin ce aual/)gie <'Jjunge omul să creadă că su­ fletul ee domneşte peste mai multe altele este acel al unui şef omenesc ce a murit, I şi ca sufletele intripato in lucrurile narti­ calare sunt acele ale oamenii 01' ordinari morţ.i.--LJ. perioda r-oliteismului, puterea de '1ualii",:u"e şi ele generalisare a omului fiind mai. mare decât inainte, se găseşte • 1 .' , 1 . . c<,. mai mu • .te g..urt:tn ',e ucru.r particu- ','d.'O sunt legate intre tlel1sr�e astfel incăt f0rme[Li.l:L un singur grnp mai mare care pare a fi '..:olHlus 0.1'3 o s:ng\l ră voin ţă; şi C'l ehipul acesta se admite eă ests un ::i1ng14 t zen care ::lOLLueţ.te peste intreaga nt!Uo8�'Bl'C\, un altul l)et,ie hmtc Ulflrî!n, un . � altul peste to[\.tă sUIH'afaţi:u p::luentului <;li n�ft mai departe. lnsf�r�it, in perlvcla .nJO­ noteismuJm, omul, <1jungend la un illHre 1 '.1 . 1 t .' 1 1 t ' - -, gr,l'-t '3() uCSVV.·JHre inee ee UeW'", (lese-opere nu. lumea, intl'eatl,'ă fonneazâ, lUi tot ar- ,. mome, In can� fie-cm'c p�r'Ge exibt8, şi se ""·jsl':1 .) corehtÎ,it.:ne cu celel",he TJ. i).l'l,i·, l'. "l v' 11. x f'}Î pentrtl a es plica 'J,ceastă l.L1itatc d.e di­ reeţillue el esto nev0it [>. admite că lumea iutl'citg:\ cete condusă, de voinţa uuui sin­ gur zeu. Acea.stă credil*� 8e furmează fheşte treptat. Astfel, se admite la in­ ceput eă in conducerea lumii prevalează voinţa, 1.1lluia sing1ll' din zeii adm.işi de lwliteişti, f[Lră ca restul zeilor să peardă eu totul sUtpănirea asupra părţilor respec­ tive din lume; intocmai precum m con­ ducerea. unui stat cu organisare feodală prevalea.z3J voinţa regelui, fărr� ca segnioriî vasali aă peardă cu totul dreptul de 5, neputerid � v � . prlI1 n lJJU5Cf;r':3 e01J;d;r�aJ ILd';L \"", C'.IXl ,ele ar It c()l1fluRe de lUi . . rnal e;'l, f;l VO!tH. ca cJ . .;mOilÎ, cons-titutiv al religiei, 1', y " l' 1 ·1' t " , t' a pUC(� aur an aC('Rr',·Jl.a ut' ace se 'u" ;31 fl;venu drept, sancţiune p(:del�'S.elc şi res­ pl�li:]e (J,În lumea. aceasta si din cealaltă. <. 1 .. ·�;-.�-tl.,I,J'I" "(1-:"1'1 -'('·I-,t.-. J-,., e 1(1 t' , .. -y' . ','�'""':; ;u· l,n,.,u '10; p"'lJ?ltl? ,''[; voin'!;;\' ! '�)aterfi8ti\. In. per1\ida urmă­ L()a,re c�u.._, C_ lTl't;ţ:;] l�'eJlf'l H�iJ �r"u () JUHI 11l�ţ �'�e u , p,.terl 2e anah.:mrc "il de ge:ner2,li�;H'('J el :�jnGnl' H11f1et. 1\["1'(,1 de !;rnpr;ri sunt reu, pectiv fOlxate dr:) k';cte lncnuile ce be nfl;i pe 1.ln 1111111[12, de to,âe aee]8 (;G COH­ stitt!lj;'H� 0 p;:i.(iUI'b, toat.e e;J,,'C ;:;c gJ(ă, intr'un h.c Ran Intr:o mare, etc. ]l'iindc8, hlCl'uriic care cons1ituesc un grup :nu�i�i perd pf\TticuhriLtLca 101', deaceea omul Cl'Cek că sufidele acestor lucruri fără a-şi pe!,(�8 indivi.dlwlitatea lor) �\seulU1. de Ull r:mHct nmi mare � i;jtonnai pl'ccum oamenii ce ccn�stjtuesc un fl'ih SfLU lUt popor, fără a perde lHtreag8. lor Ebertatc de voinţă, sunt conduşi de vointa unui singur şef. Cu chil)ul acestH se admita "'1 liil "inO'lrp t,... • ••• iI;:!.! •• o i!:1 u, ... Buflet domneşte peste iO'Lte acele (�l1re î§6 L [178] j ; p lNC1i:.ROARI nE MEl"AFlSlCÂ, ======- =�,-= .. =�-""'.===::::======�= .. _=--- p" dispune de provinciile lor respective Dar mai te rz iu , lumea fiind concepută ca o unitate din ce in ce mai strînsă, şi -rten­ ţiunea omului fiind atrasă din ee in ce mai mult de zeul principal şi mai puţin de ceilalţi zei, puterea ce se atribue celui d'intei creşte treptat pănă absoarbe pe aceea a celorlal t),i zei: cară acestia se 8CO- , , boară treptat din rangul şi puterea lor pănă' ajung simpli ăngeri. adică simpli agenţi sau servitori ai stăpănului suprem; intocmai precum segniorii feodali fljnng cu timpul a perde cu totul dreptul de a dispune de provinciile lor, şi devin simpli servitori privilegiati ai regelui, In această d'intăi fază a monoteismuli.i, imperăţia lui Dumnezeu samănă cu o monarchie orga­ nizată omenească in care regele are ne­ voe pentru indeplinirea '\ ointelor lui de o sumă de agenţi subalterni de diferite ranguri ierarchice. Precum spiritele bune perd neatsrnarea lor pentru a se pune sub ascultarea unuia singur din ele, a lui Dumnezeu, tot astfel spiritele rele sunt puse sub ordinele unui singur şef. Printre aceste spirite Se; llLl­ meră şi zeii la, care se inchină necredin­ cioşii, adică acei ee nu cred in religia mOlloteistl'i elin punctul de vedere al careia se raţionează; căci, toţ.i zeii care caută a trece in ochii oamenilor de stăpăni ai lumii fără să fie, nu pot fi decăt nişte 1'e­ beli, niste dusmanl a lui Dumnezeu cel , , adevera.t singurul sUi.păn a lumii. Şeful spiritelor bune, adici:i. L'umnezeu este principiul binelui, pe c�1,nd �eful spi ritdor rele este principiul feuIni. Cel d'intăÎ crează lumea şi este isvorul feri- cit-ii, al luminii, al yieţH, eu un cuvent a tot ce este frumos şi bun pe lume; pe oăn d cel de-al doile distruge lucrurile bune ŞI este isvorul nenorocirii, al intunericu lui, nl mortii si '} tot ce este urit si reu 116 <-. . .... ., •• ' �f'. .:.) �!.I J '-' � lume. Omul este indemnat la fapte bune de cel d'intăi, şi este impins la fapte rele de cel de-al doile. Principiul binelui şi acel al răului se luptă astfel necontenit pe cămpul lumii exterioare şi pe 3,cel al conştiinţei omului; dar, va veni un timp căud principiul binelui va, fi pe deplin invingeto r, ,:i atunci lumea va intra intr'o ,1 f' , . ' .(; , era ue errcire care nu se va mal r'iUşI. Această credintă o ntimistă se bazează atât , .A. PE, instinctul de conservare a omului din care se naşte nădejdea intr'o fericire vect­ nica, căt şi pe d eprinderea, contractată ăucă din timpul idolatriei, de a considera pe zeii superiori, din care se naşte prin­ cipiul binelui, eu mult mai puternici de­ cat duhurile wici din ca!'e se naşte prin­ cipiul re111ui, Deosebirea radicală ce se face in a­ ceastă periodtt intre spiritele hune şi cele rele este determinată de progresul relativ mare 1;), care a ajuns sentimentele morale ale omului, De altă parte Dumnezeu care a devenit, atât de bun pentru adoratorii sei jncepe a ave oare-care bună-voinţn, şi pentru cei care nu-l adol'ează; căci, instinc� tul de conservare soeială al omului incepe de astă datii, a da nn.ştere la iubirea ele cHuellire, şi prin urmare, la rcgnle de pur� tare bine-voitoare f�Mră indivizii papoul'elor :străine; ins[t aceste reg111e ele purtnre ca �i toa,tc celelalte fiind inspirate şi sanc� ţionate de Dumnezeul iubirea de toţi oa� 1 [179] iii r�ClmO.!RI DE M�TAFr8ICA. menn trebue să fie împărtăşită şi, de Dum­ nezeu. Să se observe însă, că, iubirea de omenire este abia la inceputul desvoltării sale; şi deaceea Dumnezeu, deşi nu este chiar duşmanul celor care nU.-1 adore�Îă, este însă deocamdată foarte părtinitor pen­ tru ad oratorii sei. Ideile şi sentimentele umanitare însă vor primi deplina lor des­ voltare in fazele următoare de monoteis­ mului şi in perio da panteismului. Tot iu­ birea de umanitate indeamna pe credin­ cioşi a convertl la adevărata religie pe necredincioşi, care intrănd odată pe calea adevărului sunt primiţi de Dumnezeul cel adevărat intocmai ca nişte copii perduţi şi l'eg'ăsiţ,i. Aşa dar religiile monoteiste in loc de a fi curat naţionale şi esclusi­ viste ea religiile idolatrico şi politeiste, se adresază la omenirea intreagă ; ceea ce stă in armonie cu ideea unui singur Dumnezeu stăpăn peste intreaga lume. Progresul moralităţii introduce in cultul divinităţii ca cel intăi mijloc de propiţiare, facerea de bine cătră aproapele, curăţe­ nia inime i şi lupta contra patimilor rele aţîţat.e de duhurile rele i pe cănd sacrifi­ ciile care erau odată cel iutăi mijloc de pro­ pitiare perd importanţa lor treptat pănă ajung să fie nişte simple simboluri de iu­ bire şi supunere că r.ră divinitate. Insflrşit, progresul mOl'aliti\ţii illn.i t11'f) de efect cl:t pe ceea 1mne di�par ori ce a,lt.e deoscd biri intre otmeni, afară de acele ce 1'0- Sl.l1t(� din m�ritul Sint demeritul faptelor lor. Monoteismul prrc,um este descris mai sus ei'lte realisat Illai cu samă in religiu­ nea pen.;ană fondată de Zorolistl'U; untle AhriU1an principiul r�ului aproape COUh trabalansează pe Ormuzd principiul bine­ lui; apoi in religiunile chineză, mahome­ tană, evreească ,�i creştină in care prin­ cipiul binelui este infinit mai puternic decăt principiul reului. Asupra acestor două din urmă religiuni voiu face oare­ care reserve. .Iudaismul judecat după cărţile lui sfinte are toate carnetele unei religiuni polite­ iste afara de unitatea Dumnezeirii Şi in a.dever, Dumnezeu! Evreilor, făcend un pact cu Avram, Isaac şi Iacob in favoa­ rea numai a scoboritorilor acestora, este intocmai ca şi zeii politeiştilor un Dum­ nezeu national care duşmăneşte pe toate naţiile afară de rasa evre.ească pentru care păstrează toate favorurile sale" un Dum­ nezeu care departe de a ordona propae garea judaismului la alte naţiuni; nu a­ cordă mai nici o favoare străinului im­ portuu care adoptează această religiune, pentru raţiunea că acest Dumnezeu nu iubeşte pe acel ce umblă pe calea ade­ vărului şi a virtuţii arătate de densul, ci pe acel care este din săngele lui Israel. Ceea ce caracterisează mai cu samă pe acest Dumnezeu naţional este că el fagă­ dueşte să supue intr'o zi toată lumea sub dominaţiunea rasei evreeşti ce va r ernăne tot esdusiviHtă şi in capul ct'ireia se va găsi atunci �'Iesia cel aşteptat Acea::>tă concepţiune strimtă a caradernlui moral �J Dumnezeului eVl'CeRC tJl:!te desigur con� secinţa puţiuei ,lel:!voltari a sentimentelor llmanitart; ale Evreilor; �i judaismul va. fi desigur reformat sau a,bandonat in zioa in c!\re evreii vor simţi in realitate dra­ goste� d" omenÎl'e pe care cste bazat prin- ", L a. • -, Jj_1l11 [180] cipiul social numit ,Jraternitatea tuturor oamenilor," Evreii practicănd o morală îngustă şi totodată avend o co ncepţiuue metafisică inaltă despre causa lumii, adică concepţiunea unui singur Dumnezeu, par a devia de la legea empirică constatată in istoria celorlalte popoare, in virtutea căreia progresul ideilor şi simţimintelor morale merge alăture şi treptat cu pro­ gresul ideilor metafisice. C Il toate aceste se poate ea evreii să nu facă esceptiune la regulă; se poate CH cOllcepţiunea lor metafisică să nu fie in principiu aşa de înaltă pecăt se pare; cu un cuvent, se poate ca Dumnezeul lor unic să nu ilo ge:nentlizal'ea zeilor multipli din pericdu politeismului (generalistLl'e care ar im..Iica o desvoltare intelectuală normală şi o inălţare treptată şi efectivă a ideilor mc­ taflsice), ci să fie un zeu particular ales din mai mulţi zei a unei religii politeiste. Eată consideraţiunile care vin in spriji­ nirea acestei ipoteze: Cel mai ve chiu fapt sigur ee se ştie din istoria Evreilor este că ei au făcnt odată parte, ca l'aSrL �i clasă distinctă, din populaţia Egiptului In a'<\eH.stă, calitate, şi in starea lor de cultură in c11,re erau infcl'iori Egiptenilor, EVJ'(�ii nu er::\:U c1e,�iit cel rl1ult politei'Şti ca p,i Egipten:.: Se �tie insn, că In, pnIitel�,ti :fie�cal'e oral;, ·ne-oal'e bre.\,:'�::t de me:J(�ti: ... si li "'1 sebită in mijlocul populaţiei Egiptului, au putut şi ei ave ca patron special pe unu] din numeroşii zei egipteni, sub protecţia căruia au emigrat din Egipet, �i in numele căruia Moisi ti, legiferat: Evreii s'au putut alipi cu atăt mai tare �i mai esclusiv de acest singur zeu, cu căt ei erau 111ai eu succes persecuta-ţi de Egipteni, �i cu căt prin urmare toţi ceilalti zei părtineau pe aceşti persecutori. Nenorocirile de tot felul, şi luai cu samă starea (te robie la străini in căte-va răn.Iuri «i pers e cuţiunile , , , E" ,. 1 necontenite 8UH�1'lte ne evrer un lteCUl'ge- ren veacurilor următoare au avut asernine de efect alipirea lor mai strinsa c:l,t�·tt Dumnezeul 10i', de căte ori nu avut parte ele linişte şi de bunul traiu, Evrpji au fost totdeauna iHp. iti ti, inaintea imurăs- , r , tierii lot prin lume, i), adopta cu grămada zeii popoarelor vccir.e polit.eiste, tocmai pentrucă inteligent:::,. lor nu se rrdicase efectiv pănă la concepţiunea adcveratului monoteism, J)P, Ia, imnrăstierea lor p rin .1 , . lume pănă astazi, nenorocirile lor care 0: ldipeau catră Dunmezenllor de-o pa,rte, ş;. eontactd lor cu pupoare mou.oteisttl de v,ltit parte, i .. auimpcdec:1t de t1 elevn)}i franc politeiţti, t;;t :t.tăt :r�ll:Li ::lmIt că ei, nC'l,ftăndu-·�;e in. 1;Îtnaţll!ilea rrimit;vi1 in ';::\.1'0 uIte, pupoa,l'c �\.ll ('"pat Polit,jMmul, '1" ·"It· ""yq F,",'" ;:,. 1" ,:('.; '�;l' , ,,� .rl ,. \.,., \I� �,� .... IL.\) \.';1....... cu .1,. '-'�."')'� • .� i } '�li reu iiCU:, ',1' veacJt.ri �i llneI'�:G:()t' )J}O- (�·u eh;pul �.teeRtH,) prin efeetuL UlUI p:;:inderj eleu 'aL: ccnlxa('tnlJ� 1;1 �i căte-odatH, E,H�are clastt a societ;;,ţii �e pune Sfib protocţiunea mai s}Jecitl,hi <'1, umâ gingr,l' zeu, {ară f'a, �ceitsta l'lă impli::e ne·· cun(l:"şl;erca autoeitj,ţii celorLdţi j pn�enw la creştini 8e obieJullefif.e ::1 ii) ��. ('.<1, patron special un 8f2';.'�d; oal'e�e}lrA, Evreii constituinJ o .;lasă oarfH,::ZtN foal'ie ,1(:o� ]le dl)llUl sui:O'cris, " de- tot S'tî. f�lmt! eii. I [181] jiii4 INCEH.CARi Di'l MET.AFBICA. Hll vreii de astăzi au concepţiune de Dum­ nezeul lor ceva mai Înaltă d ecăt aceea ce resultă din cărţile lor sfinte, şi că prin progresul ce vor face in viitor in senti­ mente1e umanitare vor fi şi ei conduşi la concepţiunea celui mai inalt monoteism. Pe cănd judaismul este, ca să, zic aşa) un monoteism nominal avănd aproape toate c:1racterele politeismului, creştinismul judecat după cărţile lui sfinte (afară de vechiul testament) este un monoteism no­ minal aven.d mai toate caractele panteis­ mului. ResGl'văndn-me a reveni asupra, crestinislllului in seetÎunea următoare, VOlU , ' sennlftla nici pl'inc:piile pe caro creşti- nilor le are i11 comun cu panteismulj şi şi ŢlriTl care se deosebeşte de celelalte religii monoteiste. Mai întăi morala creş­ tinisurului este mai umanitară d ecăt a ce­ IOllaJţi monoteişti, de o are- ce ea, comandă in birea u.e aproapele f;ll'i\ deosebire de nn\ionalitate şi de religiune. Apoi UUUl" nezeul creştinilol' ca, şi acel al pa,nteişti.· lor este prctutilldcne present şi a toale­ ştiutor; astfel efi nu numai faptele cele ascunse ale omului, dftr şi gănJmile lui sunt cu siguranţă cunoscute de Dmnnczel1 şi resplătite sau pedepsite după meritll1 sau demcritul lor; pe dind Dumnezeul oclor1alţimonoteişti şi in speeial fiI E- V"r'1"10r :fiind 'm·i l:1utlolJomorf deeăt a("nI ..1, ..... ,j, : .. ' "'" '" 1 al creştinilO1') el eşi poate prin lllvizibilitatea, lui să se nflc faţă b tor;,te faptele pe rare omul 0�\Uht si:" le �\$cunMt de f{tl' a, lui, dar in realitate el poate să nu �e afle faţă la O faptă dată' si de�i �),terl\iunea lui este -4. " 'T atrasă, de rugăciunile !'iau bltl,stemele ffi,· eute eu L\rm11tj şi in genert) de t.oate tua� Ca�v-, tit s.cu.l��Xtl -.j�.�!il;. n� ======= ,======c:�==�� __ nifestările exterioare ale omului, dar el nu cunoaste cu sigurantă intentiunile as- , ., , cunse ale acestui cănd ele nu se trad cază nici macar prin expresiunea figul'ei. De aceea simulaţiunea, minciuna, f(tgădninţele mincin�ase pot fi întrebuinţate pănă la oare-care punct faţă cu Dumnezeul mo­ noteisteiştilor necreştini ; şi deaceea mo­ rala acestora recomandă aproape numai faptele bune ce se pot vede şi cunoaşte; pe cănd morala creştină preţueşte mai mult curăţenia inimei, bunele intenţiuni şi faptele bune ascunse ce se pot face mai cu samă de pustnicii care trăesc punde, Srt miS vezi vei mf.i veIl) ? Sau, şburănd, ca l'ăndunir.a, cu su-cpin de intristilre, Fericirea mea sbura-va, după ce a fost o zi? Nintttct. o ntLlucă indrăzneaţă, tainică Închipuire, Oare intr'ale nopţii umbre, fără teamLi să me'ncrez? ')'0 Va ÎntfUnl prin nogurl, sâiceasa mea privire, Sau enm fuge căprioara) tu ai sit te depărtezi '? ,l'{mon. Apa, lumea şi văzduhul, tot resună 'n armonie. Un glas de privighitoare in sinu-mi s'a deşteptat. Aud tainica murmure prin tufişul clătinat.- Şi simţiri imi turbur mintea, soră, neştiute ţie! Ninetla. Pentru ce fi mea privire vede cu drag şi suspin, Cum se 'nflorează unda, cănd zefirii o sărută? Cum pe-a mele braţe teii ale lor umbre inclin? Soră-mea e tot copilă-s-Iumea-i e necunoscută. Ninon. o voi plante, ° voi crenge, ce incrucişate staţi! O voi fiori din nopţi de vară l şi tu fire'ncăntătoare Ninetia, o voi palmieri mult falnici, a pustiului splendoare, Care 'n venturile calde dragostile ve versaţi! Siloio, Inima-mi stă la'ndoeală ;-·aşa de o samă'n toate 1 Aşa sfinte şi frumoase, aşa gemene surori! Doue sutiete aşa limpezi intr'o inimă legate! Cea mai mare, pun: forma, sorei celei mai micşori. Pali de sunt amundouă şi sfioase de-o potrivă ; Slabe precum e mlădiţa, blonde ca spicul de grău ; G ata să tresalte indată, cum tresaltă o scusiti vă, Cănd de miillă e atinsă.-.IV1inţile-mi sunt fără freu! N'am putut să spui nimica, par'c'aveam in pept o spuză, Şi intreaga mea simţire, o aVe3JU mereu pe buză. Dar ele, ce simpU:ate! eu ce gust s'au arătat l Şi eu vai! De eri sLmuuul, banea şcolii am lăsat. (in"ii L:.\ut şi Iru!!, fomă .-1 dlte-(; ţig,\.l it). Lael't. Cum, d01lUlul meu, fărtt doallu:a? incotro oare ple­ care? IrU8. Ce fel, nici chiar după masă o ţigară nu aI tras j I t I [187] 187 Silvia (imbrăţişănd pe Laen). Ah! tată! ah, scumpe Duce! nu mai pot face un pas Simt puterile-mi sdrobite. (Ninon şi :NiU(:Lh se arată). � I1'US Eată, doamnele viu eară Ninon, m'am ras ndineori ş'am să-ţi fur un sărutat Nu se poate de la masă să te scoli făr'a fi beat? (es prnublăndu-se]. SCENA IV, (Ninon singură, Flora). Ei! Flora, te mai opreşte. -� Unde alergi în fuga mare? Ce veJ! lanţ! ciucuri de am! Spune, ele unde 1" ai? Ninon, (v€"lind fuga). Stăi! arată-le şi mic. - Ah! am alergat prea tare. Dobitoc mai este Irns l-b spune Găsl-h.t le-ai? Adever ! măndră podoabă I eu drept Flora se 'n� gămfeazn, Fiora (cătTă ':�II1011). Voiu Rit-ţi vorbesc la () parte. (o dece intc'un colţ). Ninctta Ce este? vre-un secret? Flora (căil fi .l\ inon). Intoarce-te in odae, şi cite:?Le-ueest bilet, U1I bilet? de unde vine? Pioret 1< Il-mi plăcerea, şi-l aşază Colea 'n colţişorul jsta, lăngă al inindoarci foc. (:l :pu!J€ in Sll) Ninon �'u ştii dar ce e ină,untrn? Eu să ştiu? nu ştiu de loc. C,;jnoll ese fugind). Nineita. Ce ai spus soră-mei de pleacă? Flora (scuţ;d un alt bilet). Poftim, ţine şi citeşte. Ninetia. De ce 'i eu? De vrei, prea bine! in bilet ce se gă­ seşte? Flora. N'am nimic mai mult a-ţi spune, deschide-l şi vei vedea; Dar zăresc pe tatăl vostru-c-Fii cu grijă, draga mea; Iute, inchide-te in casă-mai curând, căci duca vine, NincUa. Dar de ce să intru'n casă? Flora Ca Stt poţi ceU mai bine. (E3. ;nil'ă J n ert şi Bil;'io) S,lvio. Doamnele se depărtează" să nu fie vr'un somn rău? Imi este frică, mon:,igniore, 1'11 cumva să nu stiu place. Laeri. Lasă, lasă-le să fugă ; ascultă şi fii pe pace; Ai să, placi, �i foarte iute, nu te teme, dragul meu, Var, te rog, să nu spui, ca t�nel' mceai curte la frumoase, Prin care mijloace anume, supunea-i cele feroase? Tată, să nu zici de mine: apărarea mi-ai slăbt. Deşi neamul meu se trage din sănge de miază-zi, Dar romanţele amoroase; linguşirile IlIărute, Arta duleilor cuvinte, mie-mi fmnt necunoscute; Meşteşugul de a place, niciodată n'am avut. Voiu trăI sub cer, pe lume, tot aşa cum m'am ni:'tscut. i!C.,.&E4 .. ,j.W · •. 5 .. L tii [188] 188 ViSURI DE COP,L1t. Se poate la amundone, 1ns1\ care e cuventul? D�Va ldt. an�l � GOt\,lb 2�<; 189 Dacă. eu găsesc cu cale, pentru ce tu să nu vrei '? Nu căta, copile dragă, ce zic unii nătărei, Silvio. Dar de căte ori cu vorbe, nu s'a resturnat pămentul. Laeri, Ş'apoi ce imi pasă mie. Tu eşti, Silvic, ele sunt, Tot ce am mai scump pe lume; şi eu rid de-or ce cuvent; Căci sub fruntea sa bălae, tu ai, ştiu destulă minte, Ca onoarea ş'al meu nume, să le ai drept lucruri sfinte. SlZvio. Tata, aş muri mai hine. Nici ,ă mi-ar trece prin gănd. Laeri, Să ne 'nchipuim acuma, că vei place ambelor fete. Sora, cea fără de parte, o să vrea ca să te erte; Şi icoana ta, copile, se va şterge, in curend, De-alte idealuri l101Je, de intăiul care trece. La copii trebuesc visuri nu realitate rece. Cănd te vei schimba la urmă, intr'un domn prea aşezat; Cănd te va vedea, pc tine, cii ceri prănzul regulat; Că precum 01' caro altul, umbli, te 'nverteşti prin casă; Că luănd seara cafeaoa, iţi pui coatele pe masă; 01' ee năluciri ileşerte, insfirşit se risipesc, Şi vei fi iubit ca frate, elupăcum şi eu doresc. Eal' dacii nepotul lrus, va mai vrea iilsurătoare, Are s.rţ deştepte-o ură, de patru ori şi mai mare, Tot clup�, iL lllea dorinţă. Eu le cunosc inima Una să··ţi fie soţie, ceela:itn sora ta Fiul fl'ntelni meu, ţi!}, dau incredl�l'ea mea toatiî" l';u, ep, pentru tine acnma� ca şi un pttl'inte sunt. 'I'u vei şti să�:mi cald in caS�t [Lira a aduce pată; :Nici iţi vei ride de mine şi de pi31'ul meu cărunt. Cine ştii" vre-odată, şi feti�u.-·mi l1ealc�să, Unde-va pe un alt Silvio, va găsl la rendnl seu, De-oCl1mdată graba este so scăpăm \l<3 nătăreu bUB. A sunat oarll măncării, iute domnilor la masă, � ..., -----� ... �- .. � �-�� ,� . � ", '..:"" � ( \\\ � '. :"1 . ' .� . [190] Laert. Doamne sfinte! mi se pare că eal' haina ţ'ai schimbat! Irus. Dar, aceasta-mi stă mai bine, ceelaltă s'a strimtat. (va urma.) L P. Cerchez. RESBOAELE DINTRE HUSI SI TURCI -şi Inriurirea lor asupra Ţerilor noastre. (urmare.) III. R�sboiul terminat prin pacea de la Ouetue-Catnargt 1114. I. In 1762 Catei ina II se sue pe tronul Rusiei, şi un an după aceea moare regele August al Poloniei ; doue imprejurări din cele mai însemnate pentru istoria Europei. Veeinicele certe care insoteau alegerea re­ gelui polon, ieu la moartea lui August III o intindere mult mai mare, sporite fiind ele şi prin desbinarea religioasă a ţarii, prin nouele partizi a le disidenţilor şi catolicilor. In a� narhia cea totală in care cade Polonia, Ca­ terina in unire cu Prusia reuşeşte uşor a face ca prin banii şi armatele sale să s'a­ leagă de rege pe fostul ei favorit Stanislaus Poniatowsky 1764. Partida patrioţilor sub Brallicky incunoştiinţează pe Poartă despre . I pericolul ce aştepta pe Polonia, din amestecul Ruşilor in trebile ei, cerendu-i sprijinul pen- tru a alege un rege din naţiunea lor şi a îndepărta trupele ruseşti din l:-'olonia. Poarta care se deprinsese la amestecul Ruşilor in trebile Polonilor, se mulţămeşte a le da sfaturi binevoitoare asupra necesităţii unirei şi a in- " ţe]egprii intre ei. Â.mbasadnrul Franţiei co- \1 mitele de Vergennes, ie insă in mănă această afacere şi cere prin o notă de la Turci ca să ifle rnesuri energice contra influinţei eres­ eănde a Ruşilor in Polonia; dar şi el pri­ meşte ca respnns observarea, ca trupe străine au fost in toate timpurile in Polonia, că ea pare a le primi de bună voe şi că, a pro­ testa improtiva unui asemene fapt, ar putea păre ca un atac contra libertăţilor republicei. După alegerea regelui Poniatowsky, isbucni.nd un răsboiu civil intre dissidenţi şi catolici care se unesc in eonfidenţia patriotică din Bar, Caterina se oferă de a sprijini eausa celor d'intei, intre care erau şi creştinii or­ todocşi, şi parlamentul dissidenţilor cere el insuş ajutorul Caterinei. Cu toate strigătele de ajutor a eonfederaţilor patrioţi, Turcia re­ măne nepăsătoare, cu atăt mai mult că. Huşii nu cruţ au de loc 'banii pentru a face pe Poarta să închidă ochii asupra incăleărilor lor. Ve­ zănd Polonii că fără bani nu pot dobăndi nimica de la dregătorii turci, trimit şi ei ju­ vaerurile femeilor 101' la sultanele din harem, opunănd astfel corupţia corupţiei şi căutând măcar prin acest mijloc extrem să reuşească in cererile lor. Astfel partida resboinică În­ cepe a spor! in divan, iuteţită :fiind necon­ tenit şi prin insistările comitelui de Vergen- nes. Patrioţii Poloni persecutaţi de Ruşi cău- tase de mai multe ori scăpare pe 1) ămt!nt " -r: 1', ' j t !� .,. . . [191] 191 1) Ilocumente p iviLoare la istoria Romăni.lor de "Eu­ dox'iu Hurmu.zlIki vol Vi Bucul'e�l,i 1878: ..-pioDul rusesc ,aeheru ,k. fut lnve3ti.« '1 • ('Il'· 1'" .. j' � nu � vea pentru :CUŞI ne Csp lea cum de G(�est principe care avuse tot timpul a fug\. j fl Turcia este prins de denşii. Apei el este dus la PlcterslHLl'g "Cll toate onorurile :, 8) .! 1.1)"'Tătcasa ei dămu;;te o tahatieră impo­ chtm�, cu briliante şi primeşte pe fiul seu in corpul c[edeţ,ilol'; apoi ea dă lui Ghica şi deputaţilor munteni o sumă de bani p(l!lltru c.ilătorie !;il insfirşit insărcinează pe acelu a mf'l,:!e la armată spre a incepe negociările (�U Tur-cii şi a cerca ce ar fi ei dispuşi să conceadă Husloi pen!ru inchcerea păcii. 9) Deaceea şi Ruşii sprijinesc candidatura lui G hica la tronul Moldovei În 17 't 4.1 0) Domnul Moldovii Grigol'ie Callii.iah dea­ eunen;; se d ii, in p2ctea Huşilor şi măniincă (,31e 100 de pungi de bani, trimise de Turci pentru cumperare de zaLarea, şi provoacă pe Arnănţ.ii sei a trece la Huşi, ceea re Poarta află.nd ele cu timp il scoate din domnie şi-i tae capul pun�ncl in locul lui pe Constantin Mavl'ocordaL, care este prins la Galaţi de l{uşi şi adus Ia Iaşi, unde moare puţin timp după aceea. In Grigorie Ghica Turcii avend mai mare incredere ca unu] ce fusese pus D01l1ll in Muntenia in urma recomanclaţiei hanului Tătăl'ci'>e, după isbucnirea resboiului in lucul prea tenel'ulul Jdexandl'u Ghica, ei nu cred in trădarea acestuia pănă in mo- 8) Kauuitz ciUră Thugut diu 20 Martie 1870 iu docllm. Hurw. va p. 74. Tot l1�olo la p. 68 se spune; "Was icll elemsclben vor;ttngat. Dur muthmasslich gemeldet el .au nonrdirh de," w�Jh(;h,3Che vVoewod;� Gregorius GMea die HU8sen i," das Lv.ud geZO\C1'll, und naeh g.'uomlll,)ne.r Abreilo vou JUHJu him,eggefiihrt worden, iar. illZW i�ehen ohnzwe;felh,:c besttitt.lgt." ") Kaunitz e. ') hugut 21 Aug. ,7701. c, p. 80. Hammer In p. 595 lllai SpllDI' duprH Ohic8: "le chan (edm Gherai) mourllt empOigOlllle pal' la medecin grec Si­ l"opoulQ, agent du prin ce valaqne.« 10] Kaunitz c. 'Ihugut SCJ,lt 17741. c. p. 105, n [194] 194: RJllRBOAJ1JLE DINTS.E RUSI SI TUltC!. mentul cănd este luat, de Ruşi şi dus la Pe­ tersbul'g.ll) Deputaţii însărcinaţi a merge la "luminatele picioare" ale impărătesei au fost din partea Moldovei: Inokenţiu episcopul de Huşi, Bar­ tolomeuMăzăreanul egumenul Solcăi, Bene­ dict egumen de Moldaviţa, Ioan Paladi biv vel logofăt şi Enaeachi Milca biv vei spă­ tar ; eal' din partea Ţerii Romăneşti Grigorie Mitropolitul U ngro- Vlahiei, Mihai Cantacu­ zino vistiernic şi Nicolai Brăncovanul 10- gofăt, Ei duc cu sine nişte cărţi cătră im­ părăteasa in care înălţarea acesteia merge paralel cu slugăria inchinătorilor. Cartea moldovenească, după ce pune mai presus faptele de acum a "monarhiceştii Măriei Sale" decăt acele ale lui Oonstantin cel Mare improtiva lui Maxenţie, arată cum "la infăţi­ şarea cea coverşitoare de biruinţă a arme­ lor Măriei Voastre cei purtătoare de semnul crucii, atăta s'au cutremurat şi s'au ingrozit păgănii, căt li s'au părut apele Nistrului şi a Dunărei prea desfătate noianuri, la care scăpând căţi au putut de focul armelor, au mesurat adăncimea riurilor, făcendu-se măn­ care peştilor şi paserilor." "Cu glasul de neincetate laude şi eăntări, mulţămim 1'1'0- iţei cei intr'o unime şi a tot puternică, că cu milostivire au privit asupra noastră, in­ tărind inima cea blagorodnică şi auto Cl"ati­ cească a Monarhiei Voastre, spre isprăvirea noastră, ceLor de o credinţă, din robia ju­ gului otomanicesc, şi ca nişte robi prea ple­ caţi şi prea mulţămitori aducem cele prea Il) Hammer III p. 599 "Voiei la tete aba.,tue dl! millldit Gltgori CIl.'limaehi, Woiwode de lI:loldavie qUI s't:st approprie 100 bourses qUl lui livaient ete rem/sell pom' acheter des vivrea e� qui It tr�hi I'empire." \ ezi şi Enachi Kogălniceam� p. 273, 275. Pentru bkiel\ ibid. p. �'21. ferbinţi mulţămirile noastre cătră inalta stă­ pănirea Voastră pentrucă ne-am invrednicit după dorirea cea din mulţi ani a fi sub a­ coperementul V ostru cel puternic." Mai de­ parte după nesfirşite laude care de care mai exagerate şi înălţare pănă la ceriuri a im­ perătesei adaoge cartea: "noi locuitorii Mol­ dovei ca nişte robi prea plecaţi, aducem sti. .. punerea cea robească cu toată bunăvoinţa şi primirea... şi cu genunchile plecate ca nişte ferbinţi rugători cădem la urmele prea luminate/ar picioarelor Voastre. In fine la sfirşit cartea sbueneşte într'un lirism foarte patetic prin cuvintele "o prea blagorodnică imperatriţăjşi prea milostivă stăpână a noas­ tră nu ne părăsi pe noi robii Mărirei V oas­ tre cei de o credinţă, umbreşte-ne ... '1 12) care pune culmea acestui act de o slugărie atăt de injositoare. Cartea ţerii româneşti, ceva mai scurtă dar, deosebindu-se prin a­ celeaşi insuşiri, sărută pănă şi "genunchii ŞI urmele picioarelor tale celor imperăteşti ŞI singure stăpănitoare!" (3) Auzind Turcii de inchinarea locuitorilor Moldovei şi al Munteniei cătră Huşi s'au in­ furiat cumplit asupra lor şi prin un fetwa al Muftiului au fost declaraţi de haini şi daţi in prada şi resbunarea oştilor musulmane. 14) Această purtare nesocotită a Turcilor au a­ runcat şi mai mult pe Romăni in braţele 12) Arh. Rvm. 1�2-1D9. 18) Arh. rom p. 180. 14) KUlllilZ c. "llmgllt 19 lan 1770 l. c. p. 66 Corup Batter MemOlres hiRl.oriqlles et geographlqlles sur l� V .. l;;­ ehie JA>lPZlg 17713 p. 27; .Ccux-ei (les Turcs) vOYl\nt qu'ils n"etai�Llt p ilS en �tat de �'y maint.enir, l'out prefque e"tlerement (1.. vhste, eu l'a biwdolluant allx VR'llq"purs." V lul po� l.ideei lTiscşti ('erea ca ea ",ă, sn indrepte că,­ tră clasa societă\;iî carc i /i.f'ăţişa bi.sel'ica, in llumele ..;ărcla ca V1;;110<1" aşteptând cu drept. cuveni. (lt' la aceasta o ascult8�l'e mai deplină l'l. Âl'h, rom. p. 188� !8) l\rh. rom. p. 192. lt) Vezi jnlba dati\, d@ neguţitOl'Î Ia�ilni Arh. rom. j). 148. pentru această inaltă milostivire ca �de la mic pănă Ia mare, toţi impreună deobşte şi fieşte-carele osebit, să se inferbenteze şi să fie cu silinţă in spre a se areta vrednici unei faceri de bine atăta de mare, plinind eu deadinsul şi din bună inimă desăvîrşit acea datorie a legii şi a creştinescului jură­ ment prin care ei s'au indatorit eătră noi." Făgăduindu-le ",ca după măsura credinţei voastre şi a revnii ce veţi areta pentru slujba noastră, ce este aşa strîns unită împreună cu slujba bisericei lui Christos, voim şi noi ca să impărtim căt�ă voi a noastră milă şi a noastră bunăvoinţă." 1 7) Şi dacă intelesul acestor vorbe putea să infătiseze oare-care � , , greutăţi in manifestul Ecaterinei, el devine foarte limpede şi lămurit in parafrasarea a­ cestuia de c�tl'ă Mitropolit care se Însărci­ nează a spune Iucrnrile mai pe faţă de cum putea să le spue impel'11,tcasu tu tut 'o r Rusii- 101': nul doile �ă ve veseliţi (le bună- voe şi cu intrecere la slujba cea, impărătească, fie care după starea şi puterea sa şi mai vărtos pentru prouiantul imperăteştilor oşti ce au venit spre apărarea noastr;.l." 18) Apoi locuitoriiţel'ilor se aşteptau poate ca pe timpurile lui Pet.ru ca ţara să fie Cu toţul scut.ită de dări şi afară de. vămi �i do ocne "să nu plăt.ească ţara nici un ban." 19) In loc de aceasta vedem pe Romanzow !:lcri­ ind după ce deputatii l'omăni plecase cilj 1"1 Petersburg: >ldl'�pt aeeea siliţi-ve căt veţi pute, a ajuta cu un ciasmaj nainte la, tre� buinţele zaharelei oştilor, ea.l'e ve păz:eS0. Aşişderea să crească venituri] e vistier: !li fără ingreuerea norodltlui; căei păg5nij ce ve 196 [197] 197 şi mai oarbă. Şi clerul nostru se grăbeşte a l'cspunde cu prisosinţă la această inaltă luare in samă prin amestecarea sa in toate trebile, prin redactarea tuturor adreselor cătră au­ toritătile ruseşti, prin usurparea chiar a pu­ terii politice, publicănd şi interpretănd ma­ nifesturile imperăteşti, insfirşit prin' supu­ nerea sa sub autoritatea sinodului rusesc, prin care el cel ,d'intăi dă pilda purtării pe care trehuea s'o păzească tara faţ,ă cu Rusia. � 1) IL După ce Rusia pune astfel deplină stăpă­ ni ee pe ţerile romăne, trebuea să iee mă­ suri pentru organisarea lor şi am văzut mai sns cum baronul de Elmpt spre a se pute apuca de această treabă in deplină cunoş­ tintă, cere de la ţară deosebite lămuriri. Im­ perăteasa Caterina in respunsul ce-l dă de­ putatiunilor romăne spune că "amundoue kne­ jiile Moldovenească şi Muntenească intru toate să fie după a 101' judecăţi şi orăndueli," 22) prin urmare le făgăc1ueşte o deplină auto­ nomie in ocărmuirea lor lăuntrică. Pănă intru căt erau să fie ţinute făgăduinţele imperă­ tesei, se va vede din 'Următoarele. Deputaţii Moldovei şi ai Munteniei infă­ ţişează curţii ruseşti nişte cereri in privinţa organisării viitoare a t,erii, euro insă desigur­ s\ mti nspiJ'ato din iHVOl' rusesc, căci nu l1Ll� mai că sunt improt.i va intereselor ţerii, clară chiar împrotiva intereselor boerilol', care dacă li s'ar :fi lăsat deplina libertate şi ar fi păs­ trat o mult mai mare putere reală şi nea­ temată in OCă.l'lUUirea ţ,erii. Totuş este de 21) .corh. rom, p. 163. n) 1i1'h. l'"m. p. 201. tl{!,,�. L!%. lmuJ :KtTt t/l!>l1\ l!�. observat că Rusia, dorind să pună măn a pe terile romăne, in aparentă cu propria lor in­ voire, şi clasa cea mai insemnată :fiind pe atuneea boerii, se inţ,elege de la sine că ea le incuviinţă mai multe cereri; căci ea ţinea mult ca să nu-i nemultămeaseă, pentru a nu :fi nevoită să întrebuinţeze mijloace silnice prin care s'ar şterge resboiului ce-l susţinea improtiva Otomanilor caracterul de resboiu sfănt, acăruia scop era măntuirea creştinilor de sub jugul musulmanilor şi i s'ar imprima acel de un resboiu de cucerire, care ar com­ promite cu totul pe Ruşi in ochii ereştinilor din peninsula Balcanului. Cererile deputaţilor Moldoveni sunt ur­ mătoarele: 1) "La ocărmuirea ţerii să fie aristocraţie, adică să se aleagă 12 beeri mari din starea ăntăi, care să fie cu aceeaş cinste şi nume de boerie precum şi mai inainte, incepend de la vel Log-ofet. 2) "Dintr'aceşti beeri, 6 să cerceteze şi să hotărească numai judecăţile, ear 6 să a­ dune dajdiile ţerii şi să caute alte pricini, căte vor fi, şi aceşti 12 beeri să fie şezetori in Iaşi. 3) La toate ţinutirile să se rănduească is­ pravnici căte 2, unde vor fi mici ţinuturile, unul judecător, unul stringător dăjdiilor şi pur­ tător de gl>ijă altor pricini. Ear unde vor :fi mari t:inuturile căte 4" eal'ăş cu asemine rău­ dueală, şi aceştia să fie aleşi din starea cea de a doua �t booerilol'. 4) "Boeriile curţii cele de al doHe şi al treile ce se socotesc a fi vechi a ţerii (0- sebit de cele ce se cuvin Domniei) şi zap­ cii cei d'intei şi a doile şi a treile să fie după răndueala cea de de mai nainte, insii [198] .fi din feciori de beeri să se aleagă zapcii, ca printr'aceasta să se silească, a deprinde rări­ dueala curţii şi a ocărmuirii, şi căte puţin să se inalte la cinstea bcerilor, căţi vor :fi vrednici. Eal' căti din feciorii de beeri vor , remănea intru obiceiuri rele, şi nu se vor sin ca să deprinză inveţătura bunei ocăr­ muiri, nicidecum să nu se inalte la treptele boeriilor, ca să nu se strice buna ocărrnuire. Dar earăş să nu rernăe in starea şi răndu­ eala ţărăneăscă, ci să trăească fără supărare, hrănindu-ss din veniturile moşiilor lor, şi dintr'alte osteneli ce vor face. 5) "Toţi boerii ce vor fi aleşi la ocărmu­ irea ţ.erii, atăt acei 12 căt şi cei de al doile şi zapcii, şi ispravnicii ţinuturilor, cănd vor vra să intre la slujbe, intăi să facă jură­ mănt, cumcă vor sluji cu dreptate, fără vi­ cleşug, atăt împărăţiei căt şi patriei şi cum că vor păzt credinţa şi cătră imperăţie şi cătră patrie. 6) "Ocărmuirea şi slujba numitilor beeri, tuturor de obşte, să:fie hotărîtă numai În­ tr'un an, sau in trei ani, incepend de la anul nou, zi intăi a lui Ghenal'e. Eal' la im­ plinirea hotăritei vremi să-şi dee samă pen­ tru slujba ce au făcut şi să o părăsească, după care earăş prin alegere să, primească alt,i hoeri ocărmuirea, cu asemene răndueală, so­ cotindu se a intra la cinstea hOeI'ilor şi la ocărmuirea ţ;el'ii toată pm·teaL081'easd pe l'ănd ;insă, cei vrednici de ocărmuiee) milca!' de vor :fi şi neamuri scăpătate. 7) "Aleşii ocărmuil'ii la sama ce vor da, după implinirea vremii, de se vor vădI cu incredinţ;are cum că au făcut vicleşug, sau jafuri intru a lor ocărmui re, prinştiinţ;ă, unii ca aceia să cază cu totul din cinstea dregătoriilor, şi niciodată să nu :fie primiţi la nici o dregătorie, nici la ocărmuire nici la altă sluj bă căt de mică, ci să trăeaseă după răndueala feciorilor de beeri ce vor fi ne­ vrednici, precum s'au aretat la al 4-le pont. 8) "Intre judecătorii ce vor fi atăt la Iaşi căt şi la alte terguri şi ţ,inuturi, să fie şi căte un pravilar sau din partea politicească sau din partea bisericească om cu ştiinţă din destul la hotărirea pravililor, ca toate jude­ căţile să se hotărească după dreptate pe pravili, 9) "Fiindcă pana acum din nestatornicia ocărmuitorilor, erau şi judecăţile nestatornice şi in multe chipuri se făceau hotăririle, une­ ori răzămăndu-se la obiceiuri a pămentului, alte ori la pravili, şi aceste earăş prefăcea­ du-se după voinţa fie-căruia, din care pricină nu era niciodată statornică hotărîrea judecă­ ţilor, ci celor mai mulţi pricinuitoare de mari pagube şi stingeri cu cheltuelile cele necontenite; drept aceea atăt obiceiurile pă­ mentlllui, căte nu se improtivesc pravilelor, căt şi pl'avilele cele ce sunt incredinţ,ate de multi impel'aţi şi legiuitori, să se alătureze cu obiceiurile pămentului şi cu această 0- Căl'lHUil'e de. aice, să se alcătuească toate in SCrIS; ŞI să se iscălească de cătl'ă toţi, intă� rindu-se �i de eătră prea p'Uternica imperă� teastÎ, 10) ,,:1 udecăt.ilo ce s'au hotăl'it in trecu­ tele vremi, eăie vor fi drepte după l'ăndu­ eala judecăţ;ilol' celor mai inainte, să remăe statornice; eal' cele nedrepte să se judece a doua oară, după l'ăndueala ee se va face de aCUIl1 inainte. 11) "Să se iee un general cu o sumă de [199] S Le - \ 199 � I ! oaste, cătă va :6 din destul pentru paza mar­ .2.'inilol' ţerii, carele să fie sezetor jn Iasi. si L.I " -, � , deaici să rănduească oastea pe la margini, 12) "Slujba cea d'intăi a generalului să fie ocărmuirea oştilor, ce vor fi de paza ţerii, atăt din străini căt şi din locuitori, A doua, prin mijlocirea lui să se trimită la vistieria imperătească daţdule ţer ii. 13) "Pe boerii ce vor fi aleşi la ocăr­ muire fie care cu hotărît nume de boerie, generalul să-i îmbrace cu caftan. 14) "Mademurile ce se vor afla In pă­ mentul acesta să fie in sama generalului şi generalul să rănduească la slujba ]01' pe care va socoti. vrednic, sau din străini sau din pămenteni. 15) "Toate pricinile ţerii ce vor vra să se arete cu anaforale la prea puternica im­ părăteasă să se trimită prin mijlocirea ge­ neralului. 16) "Din feciorii de boeri sau şi din alţi pămenteni, căţi vor VOI să intre la oşteasca răndueală, să nu fie opriţi aflăndu-se vred­ nici. 23) Prin acest proiect de organisare nouă, a Moldovei se încredinţa boerilor un rol pre­ cumpenitor. Lor li se dădea in mării admi­ nistraţia, hotărîrea judecăţilor, stringerea dă­ rilor, cu un cuvent toată puterea politică. Apoi ei se ingl'�jea ca să vină cu tot,ii pe di.nd la ocărmuirea ţ,erli, pentru ca dreptul de a despoia pe popor, in care pe atunci se rezuma administrat,ia, să fie egal impăl'ţ,it intre toţi, neuitănd nici pe cei scăpătaţ-i dintre eI, pentru a-şi pute indrepta averile in caz de nenorocire. Boerii erau atăt de siguri pe "') Arh, rom. p, 202. protecţiunea Tiusiei incăt nu se sfiesc a pune in fruntea cererilor lor cuvântul de aristo­ craţie l Dar cu ce preţ căştigase ei aceste închipuite drepturi? cu jertfirea totală a ne­ atărnării ţerii, care se vede mai ales din dis­ posiţiunea de a se trimite dăjdiile ţerii la vistieria imperătească, in care se cuprinde totala suprimare a neaternării economice a t,erii, de care este in totdeauna strins legată neaternarea politică; apoi in acele "ponturi" se vorbeşte adesa de alegerea ccărmuitorilor, dar nu se spune de cine să se aleagă. Ori cine poate ceti printre rănduri că autoritatea ce-i alege adică ei numeşte este generalul rusesc, care avea şi dreptul de a-i imbrăca cu caftan! Intr'un cuvent generalul, care era să fie şi comandantul unei oştiri in mare parte străine, adică ruseşti, şi mai ales in elementele ei superioare, nu era decăt un domnitor al Moldovei, sub care aşa numita aristocraţie a ţerii trebuea să plece capul, dacă nu voea să vadă resunănd pe spetele sale cnutul rusesc �l să resimtă in măduva ei frigurile Siberiei. Organh;al'ea Munteniei dă mult luai lămurit pe [aţlt scopurile Ru�ilor in privinta ţ.e1'ilor noastre. Sau 03 boerii de aici s'au arătat mai blajini, sau C{t Rusia avea un mai mare in­ teres de a-şi asigura stăpănirea in Valachia ca acea ce era mai aproape de Turci, un lucru este pasitiv că hoerii de aice cer de la imperăteasa totala incol'porare a ţerii in Rusia. Eată cererile lor: 1) /t'ara noastră să se facă tot una cu eparhiile ce stâpăneşte prea puternica im­ perăţia Rusiei şi la vremea păcii ce se va face, nici ca cum să nu se Iese si), cază ea- I I ,1 L [200] 200 răş la tirăneasca cea d'intăi a Agarinenilol'. 2) "De vreme că locul nostru, din nesta­ tornicia Turcilor, au căzut sub desăvirşita neorăndueală, ne rugăm ca să se aşeze in ţara noastră legile şi rănduelile Rusiei pe deplin. 3) "Să se rănduească in ţara noastră, ca să se facă oaste de ţară 20,000 de oşteni, insă 15,000 pedestrime şi 5000 călărime, şi să se ţie din veniturile ţerii ; eal' artileria ce ar trebui cu cele trebuincioase ale ei, ne rugăm ca să ni se dea de la imperăteasca milă, cum şi la vreme de resboiu să trimită imperăţia ajutor ce ar trebui spre apărarea ţarii. Eal' hrana oştii să se dea din ţară, şi să poată intra in boeriile oştii şi Munteni mari şi mici, ca să se deprindă cu ale răs­ boiului. 4) "După ce vor veni in ţara noastră o­ fiteri imperăteşti, să se faca sfat şi socotiri, şi să se facă cetăţi la părţile ce ar trebui, din veniturile ţerii, 5) "Veniturile ţerii , . . să se indrepteze acum după răndueala Rusiei, cum şi pentru vamă să se facă un isvod nou după răn­ dueala Rusiei. 6) "Partea mirenească şi bisericească să fie sub indreptarea sJ. Sinod, după obiceiu­ rile sJ. biserici din Rusia; şi să aibă stă­ pănire mănăstirile asupra ţ,iganiior şi a mo­ şiilor, după a:fiorosirile creştînilor şi după hrisoavele domneşti, care să se şi mai întă­ rească. 7) "Din veniturile terii să se facă academii de epistimii, meşteguri şi limbi. 8) "Fii şi casele boerilor celor mari şi al doile să căştige privilegiile lor şi să se 1111- părtăşească şi din mila imperătească. C) J'd·V" ăndu' 1 � ,,' u ecătorii care se vor ranuui pe_a ţ,inut.uri �i oraşe, să fie [umetate Munteni. 10) "Hocx'ii cum şi alţii ee val' cerc voe să meargă la Rusia, să :fie slobozi, să, nu se oprească de cătră guvcrnorul locului. 11) "Să fie volnici cei din lm-ă ca să l1e� guţitorească pe la alte imperăţii, pe la care solii imperăteşti ce vor fi pe la acele locuri să-i apere ca pe nişte Moscali; şi cei străini aducănd lucruri de altă ţară şi cumperănd de acele ele loc, ce 01' fi cu poslovenie, să se vămuească ca şi la imperăţia Rusiei şi să nu se amestece nici la ehi vernisala locuito­ rilor ce s'ar face prin neguţitorii, afară de cei ce sunt insuraţi aici in 'ţară. 12) " (contine o cerere de uşurare in plata datoriilorj.t") Se hotăreşte apoi ca in Mun­ tenia 4 beeri să :fie in fruntea trebilor şi volnicie să se dee la aceşti 4 boeri ca să judece, să. hotăreaseă, cărţile lor să aibă pu­ tere, ispravnicii ţinuturilor să se supună a­ cestora cum şi toată ţara la ori ce poronci. Eal' generalul să poată porunci acestor 4 boeri la ori ca ar ura, auend voinicie ca să-i şi oprească. 25) Aceste orănduiri nu mai au nevoe de nici un comentar ; mai ales acea prin care boerii cer voe ca cel puţin jumătate dintre jude­ cătorii ţerii să fie Munteni. De unde se in­ ţ,elege că cealaltă j umctate era să fie Ruşi şi aceştia erau să aplice legile ]01', pe care boerii se roagă, să :fie introduse in Munte­ ma. Că aceasta nu o putea face dect.!; in limba lor, se inţ,elege earăş de sine, ineăt rusificarea Munteniei era pe deplin plă.lluită. Astfel ajunsese Ruşii a aduce la implinire ") ld'h, rom, p. 2 io. 25) Arh, rom, 214. • [201] 201 trutatnl lui Petru cn Cantemir, ha să-I ŞI intl'cactt; caci (>('11'11 cel Mare toi. Hi"la 1\1.01- dovei o Ul1Jhlă măcar de neatemare, prin Domnul ei naţional, pe dina prin orăndue­ lele Catei-inei ţerile române perdeau cu de­ săvîrşire ori ce neatărnare şi erau menite a fi rusificate in cel mai scurt timp, Pentru il, da o idee despl'emoctuf cum intelegeau Huşii să ooărmuească aceste (�eri şi spre a vede astfel ce soiu de ingrijire a­ veau să aibă ei pentru nouele provincii a­ dause ilnperăţ,iei 101') ne v'om sluji cit doue documente, in lipsă de altele, care insă a­ ruucă o lumină foarte vie asupra sistemului rusesc. Unul este acel ce priveşte la orga­ nizarea şcoalelor principatului Moldovei in care comitele Romanzow respunde la cererile Mitropolitului in această imprejurare: "că toate cele privitoare la şcoli le las intru buna �o­ cotinţa Preasf. tale şi a celorlalţi ce sunt parte bisericească şi impreună 9i a boerilor ce sunt judecători in Divanul knejiei lholdovei. Eul' căt , '. pentru limba cea gl'e(y�ască, eu neintrănd in cercetare etc. il6)-incăt resul­ tatul stâruinţelor Mitropolitului care se ruga de feldmareşalul ca să-i dee un "ajutol' FJpre mai bună indreptare" 2'1) este că acesta nu vra să se amestece in asemene Iucrui-i. Ce­ lalalt docnment se ocupă cu poliţia ŞI aICe vedem din potrivă o ingrijire prea deamă­ l'untă �i o l)J'ieepere mii1UiliiLă p8ntru a se introduce un sistew inquisitorial: "şi ele-aeum inainte, ori-cine va veal ue af,l,l':1 şi va găz­ du! Ia vrC-Q casă, gazda să tie dator să in­ stiinteze 11e starostele scu illcla.tă pentru acel , , r ..II oaspe, cme Şl de Hudc este, �i cu c(' trea0ă 20) .:'l·h rom. il 234. ") Arh, rom. p. 233. nu venit şi starostele să facii ştire durnisale Agăi, şi dc-I va pr-imi gazda şi-l va lua in ehi7.ăşia lui) Aga să inştiinţeze pe d-nialui Poleovnicul şi Preasf. Mitropolitul. i' 28) Poliţia as pră şi neinzrijire de cultură, eată inceputurile protecţiunii ruseşti asnpra Ro­ mănilor; şi. aceste dane elemente sunt esen­ \,iale in sistemul rusesc, căci ele sunt sprijinul cel firesc al despotismului. �va unna.) A, D. Xe11.opol. o E S I L DE CE ESTI TRISTA •.• De ce eşt. tristă draga mea Cănd Cit sunt Iănga tine? De ce udă gduna ta Ciind eRaţi lung la, mine? Ascultii 'n se< leii dephtate Şoptind vi 'il. l1răgrtla� CLUIl par'di ti in aripp bate Un tainic <\llgeraş, z [202] 202 ==== Şi cerul gingaş ne priveşte Ne binecuvintează, Şi ca o mamă el zimbeşte Cănd micul ei visează. Vezi valea, florile, cămpia Şi verzile coline Cum-îşi spun toate bucuria Că tu eşti lăngă mine. POESU. Ah! tu nu ştii cătă durere Şi căte chinuri vii Şi ce-mi aduce-a ta vedere Şi ochi-ţi albăstrii l .. , Şi tu nu ştii ce suferinţă­ De căte zile 'n rănd De căte nopţi a mea fiinţă Tot sufere plăngentl .. ; Eal' tu eşti tristă draga mea Cănd eu sunt fericit, Şi udă este geana ta Cătănd l'al tău iubit! 1. S. Neniţescu; OH! DACA TU, •• Oh! dacă tu de mult, femee De mult nu me iubeşti Şi ochii tei ş'a lor scăntee Spre mine n'aţinteştil De ce te-arăţi in a mea cale, O ănger răpitor? De schimbi surisul meu in jale Şi jalea mea in dor? Şi de le-ai şti?. şi de ţ'aşi spune, O ănger răpitor, Că mor de suferinţi nebune­ Tot m'ai lăsa să mor! D. Bodescu. o CARTE PLINA DE ENIGME. (Trad din Ii'eodor Lowe). O carte plină de enigme E pentru mine faţa ta; Frumoase poesii sunt scrise Pe toate filele din ea. Dar cănd adănc şi in tăcere Eu vreu in ea ca să cetese, [203] •. ,,"--�----�--� POESI. .Din ochii iei viclenii demoni, .Ah! filele mi le 'nvărtesc. Dimitrie G. Iamamdi. '3 AUGUST. De-ar fi să am mii vieţe şi'n lunga vecinicie, Acea perdută noapte nu voiu pute uita Cănd, prinşi in lanţ de farmeci, intăia armonie De-amor şi fericire in noi se revărsa. Şi intor.-ănd spre mine frumoasa ta privire C'un glas aprins de dormi incet m'ai intrebat "Tu mă iubeşti?", in taină, cuprinşi de nălucire O lungă sărutare de-amor ne-a deşteptat. Era recoare sara şi cerul plin de stele Prin univers găndirea-mi uşor călătorea Pe calea nesfîrşită a fericirii mele Şi apoi eal' lăngă tine arzăndă se oprea. La noaptea cea divina şi plină de dulceaţă Adeseori prin timpuri găndirea-mi s'a oprit ... N'am stat noi mult atuncea şi totuş ani din viaţă, Imi pare că ntr'o clipă atunci s'au mistuit. PARISUL . o tainică lumină Frumoasa lună plină In lume-a respăndit Şi a lumii capitală Cu-o zare ideală Incet a invelit. Mult măndrele-i palate In umbră cufundate Pe rănd, măreţ apar; Ear in a Senei valuri Şi pe amundoue maluri Mii flacăre resar. Colo in depărtare La o fereastră'n zare Luminile se sting; Juneţă şi iubire .De dulcea fericire Lipsindu-se, se string. Paris, Paris te'mbată Şi 'ncăntă şi desfată Pe-a morţii palizi fii! De veci murim prin moarte Şi 'n veci nu avem parte De alte veselii. Parisul străluceşte Şi 'n lume respăndeşte Plăceri, dulci fericiri Şi lumea-i minunată Şi mintea- i fărmecată Do-atăte năluciri, Dar ce�i?.. tăcere mare .•. Napoleon in splendoare 208 [204] De pe mă i'oţu-i tron 1) Intinde r sa mănă A ţerik r stapănă Pe noul Babilon. Cu ochiul seu piveşte Cum falnic străluceşte Parisul seu iubit, El spre hotare 'ndreaptă Urechea şi aşteaptă Vre-un semn de rep:"oito, . l't'liclmel der 'I'apfere ein Zeit-und Charakter­ bilci aus der Geschichte Rumăniens de lV. S{. l'eut"ch7iinarr 1 vol, in 7°. mare 2G2 pag. Viena­ Bucureşti 1879. Raportul Comitetului Societăţlt pentru cul­ tura şi literatura Romănă in Bucovina pe anul 1878. N egdada, epopeă naţională, Partea 1, de Ar. Densuşanu, şase cănturi in doue volume. Bucureşti. 1879. Convorbiri Eeonomiee, de Ioan Ohica, 2 '101. in 8°. 642 pag. Bucureşti 1879. Zadarnic! ţara 'n pace Vi sări altele-şi face Mergănd pe-al soartei val, Credinţa- i restumată Şi mintea liberată Se 'nalţă 'n ideal. Strecurăudu-se căte-va greşeli in articulul d-nului A. Ciha>. din n-rul din Iulie se in­ dreaptă precum urmează: Pag. 136 linia 7 la stinga: incendiar nu incendiar 139 11 şi 16 1nal;;� rndzy7c � " " " nu mnxz, Parisul străluceşte rnt·,xzyk Şi 'n lume reSlJfLUdeşte " 140 " Hl la dreap.: cirdnul1u nu circinun» PIăeeri dulci fericiri " 140 " 24 " " muslit nu nntt;ae Şi lumea-i minunată " 142 " 15 " " niku nu miku Şi mintea fărmecată " 144 " 8 " " pl1lflljca nu P,/.'I,ll�jkll Do-atăte năluciri! �i 14G " 2D " " sqWI'IYVt, nu .. q'l,gurmna H8 r; la stinga: r;t!,jete sof, nu "tydeti j.ifC " " ,) X. " 148 " 38 " " tJermi1.nul Iti' fi fost, nu germaniAl fi fost Di11 sala tribunalului de la, f'ibiin; Darea de samă asupra procesului politic ele ]1resă al el-lui George Baritiu 1 broş. Sibiiu 1879. Elemente de Topografie de 1. M. MeUk. 1 voI. in 8". 75 pag. laşi 1879. Geografia Căilor ferate, Partea 1. Europa, elo 1. Oald), �i că de fapt aşa s'a intemplat In istoria fi- să susţin că, 01' ce popor panteist trebue să fi trecut mai intăi prin pC:l'Îoda monoteis­ multii. Dincontra este dovedit. că polite- . 1 ("; " . 1 R '1 1 ismu :;rl'ljCliOr ŞI aomanlll)[' an (lat naş- t ] c',' , j V V " 1 ere a o nLO�nne pantcls:;a, ca panrclsHlll indian a e;şit deadl'eptul din politcism, şi C!J, Egiptul care n'a apucat a eşl CLi totul din politeism avea o tendinţă tmmifestă dc (t merge pe taica Indiei. Se şt,ie efi popo:ll'clC' panteiste care au tre(�ut şi ucele (';]1'8 j]'au trecut prin monoteisrn au avut, 1'"') CU" '1� Il'] 'f ,,"" ("li 'l'"a "'in It" J";e; .-1 r:> " f>'('l') 81"11; "" lot i�).,,_�J. ,,.Il,,,,,,}. �{\' V,- ";,Ll.Jl.ţ,.!' 'i.,l .. -., iA,::;,'" c'-A<-L; losofie, ali int�eput ăncă du lnult n lisa divinitătileJ contopjnd elite mai multe parţin panteismului. Prin descrierea de mal 'j � V • I l' f� V ' zel 01' pana au :iJUllG ,numi. smgUl'J _21'FI a-l deshraca vl"n(btă de c.aracterul lor omenesc şi personal; pe Căllc1 popoarele eele ele (il doi le, fiind inzestr-ate eu mai JUli1\. ;;pitit fi� ideilor metafisice ain voit f:i:\, :11'8t efi mou«- justific pentru ce am pus perioda pantcis­ mului in ordine cronologică du pă peri oda monoteismului. Prin aceasta inaă 11U V('lU metafisicci ; ŞI �li,;lfel ali modifice, la ordinea zilei sistemele lui Locke, Berkeley, Hume, Kant": Fichte, S('hel!in;'!l Hege], Seh()� penhauer, Hartmann, etc. TGli vccţtin. I'l! toate lH'otest.atiunile unora dintr« Il':;,nsii. n"" ," -j ! moderat noi nu putem cunoaşte cu sigtu'al)�ă deeăt eul şi impresiunile ce acesta primeşte de la lumea exterioară; eât despre această lume, ştim numai atăta că, ea există" dar nu putem şti ce este ea in sine) deşi este foarte probabil ca ea să fie tot de natură, spirituală ca şi eul. Dar idealismul cel mai respăndit şi care prin urmare poate fi privit ca o fază normală a panteismului, este acela după care atât lumea interioară căt şi cea exterioară sunt constituite din O singurii substanţă spi­ rituală, toate fenomenele elin lume fiind nu­ mai nişte manifestatiuni ale acesteia. Acest idealism este sustinut in fond şi de acei , , care cred ca Schelling că "realismul şi ide­ alismul sunt identice in gălldirea absolută, ,( sau ca Hegel că "lumea exterioară este i­ deea care in libertatea sa absolută de a se hotărt a eşit afară din sine insusi," sau ca Schopenhaur şi Hartman că "tJoinfa;( după unul, sau "incoi1ştientul" după altul "este principiul cOnstiluent al lumii intregi, Desfăşurarea istorică descr'isă pănă aici in această secţ,iune represintă in trăseturi largi toată evoluţinnea ideilor metafisice din Eu­ ropa de Ia veacul de mijloc pănă in zilele noastre: Filosofia scolastic�" din evul mediu care la inceput era incol'poratf'. in teologia creştină s'a despărţ.it treptat ele aceasta pă.nă a devenit Cu totul neaternată, Continuatol'ii acestei filosofii au puriticat din ce in ce mai mult monoteismul pănă la Descartes şi Leib­ nit:;; care sunt l'epresentanţii cei mai ilustri a monoteismului in ultima lui fază. rusă, deodată cu aceşti filosofi, gemurI putel'­ mce cn, Giordano Bruno �i Spinoza s'au ri­ dicat de la monoteismul pur la panteism, Deaici incolo toate inteligentele mari şi in- [209] ",.s,/ .E " , 209 iD una singură, ŞI dei'hJ'ă,nănetn-le t.reptat de (Hl'nci it�qil. ACP;-:Î, mod (le li insii. Zel] speeiali dispnr cu totul, ŞI aLnneî :zeiil gellcral cGie e()n:;îd(�Tat a fi deopotrivă lu'csent şi HCCÎV in toate 1·)ăl'ţ.ile cerului, ill- ;., . I rocmai precum f>'.ă, de eincispl'ozece veocuri, Dad, C1'0Ş­ i;inif.n:nul r,8tfeI precmn s'a constituit def1:nitiv nu eorespunde cu aspiraţiunile exaltate ale celor intăi ereştini, şi nu se află la acee:1� înălţime la care este Buddhismul, el totu!;' 11. fost foarte potrivit pentru gra.dul de nultHrli generală, a Europei de pănă acUl 11 , Este H­ deverat că gradul de cultură �L fo<>L in tmele (ori ti J'�IIi'(lPI'; :;:i Îi. l!lwk timjJurl fOftl te jn!'; [214] 214 INCERCARI DE MlI�TAFrSICk mult mai jos chiar decăt in imperăţia ro­ mană, pe dind 1>';;' stabilit. intăi Creştinismul. Dar in acele ţeri 7i in acele timpuri ade­ veratul Creştinism nu era decăt nominal, toti creştinii aceia fiind imbuibati in realitate , , numai de idei politeiste, idolatrice şi chiar fetişiste. Din Iudaism Creştinismul a imprumutat mai cu samă pe Dumnezeu, fiinţă unică, personală, despărţită de lume, cu figură şi caractere omeneşti, atribuindu-i insă iubirea de omenire, ornnipresenţă şi omniştiinţă pan­ teistă. Acestui Dumnezeu insă i-a aplicat într'un mod cam nepotrivit trinitatea brah­ manică, tatăl, fiul şi duhul sfănt, care nu sunt altă ceva decăt Brahma, Vişnu şi Şiva. Este de insemnat că Dumnezeu este 1'ep1'e­ sentat pănă şi astăzi, mai cu sarnă pe fron­ tispiciurile şi bolţile bisericilor creştine din orient, ca un ochiu care in loc de pleoape are imprejur un triunghiu incunjurat de raţe. Acesta este, zic creştinii, ochiul ne­ adomit a lui Dumnezeu care vede toate. In realitate insă este chipul hrahmanic a intreitului Dumnezeu universal, un cerc intr' un triunghiu, chip care a fost scoborit de la înălţimea abstracţiunii indiane pen­ tru a fi inteles de mintea mai puţin filo­ sofică a creştini lor. Tot din religiile pan­ teiste ale Indiei au imprumutat creştinii le­ genda lui Crist, mai multe invăţături, pe Care le-au trecut in evangelii şi mai cu samă morala umanitară şi egalitară, care u'a fost niciodată pe deplin aplicată, apoi scliivnicia şi călugăria cu mortificarea trupului, etc. Intr'un cuvent creştinismul este panteismul indian hultuit pe monoteismul judaic şi ali­ menţat cu reminiscenţ,e politeiste. Secţiunea Y1. Perioâa lYIaterialismului, OeI mai inalt panteism filosofic se preface treptat in materialism. Un exemplu de Cum se face această prefacere treptată poate fi luat din istoria modernă a filosofiei germane. De la Kant, care şovăeşte intru cătva in a­ firmaţiunile sale, pănă la Hartmann, toţi ide­ aliştii germani admit că atăt eul căt şi lu­ mea exterioară sunt constituiţi de o singură substanţă, aceasta fiind de natură spirituală; dar, ideea ce-şi fac aceşti filosofi despre această substanţă, se modifică treptat şi pe nesimţite. Mai Întăi Schelling, filosoful iden­ tităţii ab.olute, consideră substanţa univer­ sală ca un intreg pretutindene compus din toate principiile morale şi intelectuale. Dar fiindcă analisa sufletului omenesc a dat ăneă de mult la iveală mai multe facultăţi şi poate mai multe substanţe, mai multe principii spirituale, şi fiindcă trebuinţa unificării uni­ versale cere ca unul singur din aceste prin­ cipii să fie generatol'ul şi esenţa celorlalte; deaceea Hegel, filosoful panlogismului, cre­ zend că lumea internă este ideea aafltă in sine insaş şi că lumea externă este ideea eşită afitt'ă din sine insaş, admite in reali­ tate că pe lume nu există decăt principiul inteligenţei cu diferitele manifestaţiuni. Mlil ter7:iu Schopenhauer, cu mai multă perspi­ caci tate decăt predecesorii sei descopere că principinl fundamental al sufletului omenesc este voinţa, şi deaceea el admite, pentru trebuinţa unificării metansice, că voinţa este principiul u uic, lucl'ul in sine, esenţa uni­ versului intreg, cu toate că formele sub care E [215] I (it el se manifestă pot să varieze pilnă la ne­ sfirşit. In timpurile .n n urmă d. lhl'tmaull, observând că voinţa, adică determinarea con­ ştiută, este numai o mică parte din deter­ min,area intreg ei activităţi a omului, şi prin urmare o parte nesfirşit de mică din deter­ minarea intregei activităţi a universului, se razimă pe o inductiune mult mai bine jus­ tificată decăt aceea lui Schopenhauer şi ad­ mite că inconştientul, adică, principiul activ ce se determină in mod neconştiut este prin. cipiul universului intreg, deşi acest principiu poate accidental să se manifesteze suh for­ ma de terminării conştiute. "Prin aceasta d. "Hartmann pretinde că uneşte prin o vastă "sinteză idealismul optimist a lui Hegel cu "dinamismul pesimist a lui Schopenhauer; "căci, pentru densul universul intreg, adică "fiinţ,a absolută, nu este nici numai inteli­ "gentil, nici numai voinţă, ei un compus "din aceste doue facultăţi, un ce care 111- "truneşte inţelepciunea perfectă şi cu con­ "ştiint,a perfectă." Dar in reali Late d. Hart­ mann nu face decăt să admită principiul u­ niversal a lui Schopenhauer prefăcendu-I din conştient in inconştient. Este deobservat, de altă parte, că voinţa a fost treptat despoeată de libertatea şi spontaneitatea sa decătră cei din urmă filosofi, pănă cănd a ajuns să fie o adevărată determinare fatală. Mai este de observat apoi că cei patru filosofii care s'au succedat de la Scheling pănă la D. Hert­ marin inclusiv au fost unul după altul fa­ voriţii aproape es ClllS ivi a clasei culte din Germania; ceea ce insemnează că ideile me­ tafisice ale acestei clase au trecut efectiv prin gradele de evoluţiune însemnate la cei patru filosofi.-Dar de la teoria d-lui Rart .. t� � � � man, CUl'C este as',VZl aproape cea mal ravo; rită in Germania, pănă la materialismul pur nu mai este decât un pas de făcut. Şi in adevăr forta universală care după Dvnul , , Hartrnann determină in mod necesar şi ne­ conştiut toată activitatea universală, nu se deosebeşte esenţial de forţa materială admisă de acei ce cred că nu există pe lume decăt substanţă materială, Apoi se ştie că mate­ rialiştii cei mai inaintati nu admit şi ei de­ căt un singur principiu pentru toată exis­ tenţa, şi anume for! a; căci, materia nu este după denşii decăt un nume ce se dă forţei cănd se manifestă simţurilor noastre exte­ rioare. Şi in adevăr aceea ce se numeşte un corp material nu se manifestă nouă de­ căt prin resistenţa ce el opune sforţărilor şi mişcărilor noastre, precum şi prin impresiu­ nea ce el face simţurilor noastre, adică prin cea ce el imprimă moleculelor ce compun organele acestor simţuri; astfel că noi nu cunoastem in realitate decăt forţele unui j . corp material; şi aceasta ne autoriză a crede că corpul insuş nu este nimic alta decăt un complex de forţe determinate. Materialismul pUl' ajuns la acest punct admite deci că prin­ cipiul şi esenţa lumii intregi este forţa; a­ ceasta putend să varieze III manifestaţiunile sale pănă la nesfîrşit, Din cele de mai sus se vede că idea­ lismul spiritualist, care constitue cea din urmă fază a panteismului, este destinat a se transforma in materialism. Dar mate­ rialismul se formează pe une locuri prin trn,nfiformarea celei intăi faze a panteis­ mului, adică a acelei faze in care se ad­ mir e că substanţa mafcric11ă este trupul universului, eară substanţa spirituală, sa;ll II I 1 [216] 216 fel de esplici\'ri; şi atunci, trcbuinţa unέ ficilrii universului de-o parte, şi numel'ul covÎr,;,itol' al fenolJlenelol' esplicate mate­ l'ialiceşte de altri, parte, ne sileşte a ;Hl­ mite prin illclucţ,iune că materia este sub­ stanta lmivcrsnJ�L unică eare se misc:ă 8i 1 ,_ , se transformă prin forţa, sa propne 111 spaţ.iul şi timpul nesJirşit. Să se observe că materÎ;l) spatiul SI -, , timpul care nud inainte erau considerate şi spirit i Ce[L rl'intai fiind totdeauna acce­ sibilă simţurilor şi supusa la legi fatale, cel putin atunci cănd nu este tulburată PI'Îu aeţiune::t vr'unui spirit; eară substanţa spirituală fiind totdeauna netangibilâ şi nesupusă la legi fatale. Odată această de­ osebire făcută, domeniul lumii materiale merge treptat erescend in paguba, dome­ niului lumei spirituale, cu căt �tiinţele ex­ perimentale fac mai mult progres. A stro­ nornia, fisica, chirnia, alungă, treptat spi­ ritul din lumea anorganiea, uelăsănd pen­ tru Dumnezeu c1eeăt cel mult rolu i de creator al acestei lumi irrtr'nn singllf mo­ ment din trecut: dupa, aceea spiritul este treptat alungat din lurnea organică de că­ triL ştiinţele biologice, pănă cănd abia mai mai găseşte un ultim refugiu in creerul omului; insă mai tărziu el este alungat şi din acest refugiu de filosofia determi­ nistă Bjutatft de progresele fisiologice, a psir;o-fisicej şi a sociologiei: cu chipul a­ cestn Hjunge un moment că,nd ştiinţele, chiar dacă nu pot csplîca HlateriaIiceşte toate ferlOtJl numite spiri.tnah\ lusă 1 • -" 'b'1" t . t Jat�ă H â0 :rutre\.7erte 1)081· ldtn Jea 'unOI as "" lJ aLUi'el .,i " '. : �l n (.\ "'1-11 1"',1 f'; ,; �; 1. , 1"'t�..-'0l-i' ,l.t !�'LI.J.�/' bire radicaln intre materie ancn de Dumnezeu e,stel:\u(-Jatul uruv III acest caz, trehuinţa unifiei1,l'E lllliveî'siI!c in loc să decida pe filosofi a admite nu­ mai existenţa substanţei spirituale, ei de­ cide pe une locuri să, recunoască numai existenta substanţei materiale. Insfirşit matel'ialismul actual din Europa este for­ mat deadreptul prin tl'ansfonnal'ea mono .. teisniului, fără să mal fi trecut prin fa­ sele panteismului Dar aceasta nu impe­ de că de a fi bine justificatil ordinea cro­ nologică, ce am adoptat in acest: studiu, punend p erio da panteismulni inaintea pe­ rio d ci materialismului. Cănd matel'ialismul ia nCL�tere prin tl' Nineita (citind). Dacă iubirea poate scuza o nebunie, in numele Lui Dumnezeu prea scumpă domnişoară ... Draga mea, suntem tradate Nitlon. Ce 'ndrăsneală! Ninetta Sunt perdută Ninon, Cine-ar crede aşa curaj 1 Ninetta, Scump o să plătească Flora, CEt mi-a dat acest ravaş, \. Acel lanţ de găt de aur, il primise ca resplată, Ce durere! Ninetta. Ce durere 1 Ninon Sunt cu totul luminată. In grădina englezească el, eri sara, te-a urmat. Ninetta. El cânta pe la fereastră. Ninon, Tu ştii? Ninetia. Da, am ascultat [223] r'1't'llpt.t sa, in haină roşie stacoşie şi cu spa da in ruună; [,ilvio la stiDga.; Spadilla, Quinolla in picior.re) Eată-me suit pe tl'orHHni ca judeditor mai ro are, Inocenţa la picioare�ml poate cere-acum scăjJare lrus, pe calău va face, Silvia pe confesoJ'. Noi vom hotăr! acnma pricinile de onor. Uşierule Quinola, chiamă pe fetele mele. (:�inoll şi Ninett�, intră imbrr\��,te in l'ăSLill'iţe). Ninon. Viu s'aret, Inalte Duce, in faţa .Măriei-Tale, Neclintita hotăl'ire, care, ambole-ml1 luat. 1:0I'1't. Haina de călugărie, cam lumesc s'a 1 res hi 1 ' )1 "c nrn m" Ni'llclia Departe dl� ochii lumii, vom tl'il tot o sit veilip ia mint,? Nii1cUrt. Nu, in vecmica tăcere, noi vrem a ne'nvălu) Dacă 'nşelătorul .nostru, tot semeţ e, ar fi bine, Noi am crede, monsinioro, insuşi regelui a seri. Laert, Regele, dacă i-aş scrie, mi-ar respunds, mi se pare, Că noi suntem prea departe, şi că mult de lucru are, In imprejurarca asta, DU puteam face-aşa dar, Intr'alt fel decăt a scrie numai Domuului Primar. L-am şi scris pe loc, şi probă. e că azi la noi prăn- zests. , (Căt?ă Nij)!)n) Ăugereasca mea inbitfî, se sătuţi pe soţul tEm. (Ciitdi Nj)'etb). Este frate-ten, săruLă-l este şi fti1tele meu. De ce pUmgi, dragă, NineWi, eăci el nu ne pără� Heşte. (Ca�l'iî TUB) Eart�, tu, iubite Irns. Nu sta cu capul ploent; Fii şi tLt fericf) astă;d, ):alna-ţ.i vine minunat. (sIirş't). [229] ;:p ,.; CtQUL ŞI TURTClllCA. 229 CUCUL şi TURTUR\CA. Studiu compamti'v. In Oolumna lui Traian din 1876 pag.44 şi 1878 pag. 301 urm, a comparat d-nul Hăsdeu balada populară: "Cucul şi Tur-tu­ rica" după V. Alecsandri "Poesii populare" pag. 7--9, cu o baladă persană resp. fran­ ceză care se aseamănă intr'adever intr'un mod remarcabil cu cea romănă. Dvnul Hăs­ dea insă lasă chestiunea in atărnare, dacă avem aici un exemplu de imprumutare mu­ tuală, sau de diferite origini? Inainte