[3] PRECUVÂNTARE S' auimplvnit 60 de ani dela aparitia primului nU1'năr al "Convorbirilor Literare" din 1 Martie }867. Revista înfilinţată ele "J�inimea" din Iaşi a atins astfel (:ea mai respectobilă 'Vâ1'stă între publicatiile similare, asuru­ rându-şi prin neinir erwpta ei apciriţie locul de frunte, ce de la incepui şi-a cucerit în .mişcarea noastră intelectuală. In vremea atât de' nestatornică de azi mai ales,un ase­ menea eoenimen; cultural merita să fie pus în lumina cuve­ nită, spre a servi drept pildă şi generaţiilor viitoare . .,gedinţa jubilară a ;"Genvorbirilor Literare", din di,tnineaţa Duminicei de 13 1II arUe,a depăşit cti mult cadrul obişnuit al sărbători1"ei unei reviste, l'uând corocterui unei lCLrgi mani­ festări ct inteleGt'ualităţii româneşti. Faţă de n1tmc'intl necşiep­ tat de mare al participanţilor şi al manifestări'lor omagia le ce urmau să se meti aducă revistei, şedintc� p�Lblicc'i s'a ţinut în continuare' şi în Duminicct urmăioar e, de astă. clată sub prezidentia Dor(lfmţlui J acob N egntzzi, singurul swpraoie­ .tuitor dintre cei C'Î)1wi înteme'ietori ai Junimei. Prin cuvân,tăr'ile ţinute, în cele două şedinţe din amfi­ teatrul Fundaţi1/1/1tei Carol 1, de unii din cei mai autorizaţi reprezentomţi ai 'intelectual'itătii noastre, s'a arătat rolul în­ semnat ce "Co1'I!VoTbirile Literare" l-au avut în desf(�şt6rareCt culturală a ultimei §'mnătăti de vec,c. Revista "Junimei" dela Iaşi nu mai poate fi consideraiă ca organul unei societăt'i particulare, devenind exponentul cultural al mândrei genemtii, căreia sedaioreşie Tlsurea Prin­ cipaielor .şi 'interneierea Regatului Român. După filele �'i�gălbenite ale reoistei, ca după inelele con­ centrice ale unui stejar, se 'vor număra sfortările succesive [4] i f i 4 PRECUVÂNTARE l' I! , \ I ale conşli,tnţei româneşti, şi din volumele Conoorbsrilor se 'va desprimde pentru cercetătorii viito1'ului, fi1'ul conducător al progresului c�tlturii noastre. Căci aci, mai desluşit ca ori unde, se qăsesc verigele la;n,tului evolutiei noastre dela 1867 până azi. In tot acest timp Conuorbirile au servit ca busolă de orientare a gândirei, ce aşa de lesne ar fi rătăcit în câmpul încă nedesţelenit al unei culturi nelămurite încă şi ademe­ nită de aiâtea înrâuriri streine şi factice. Aparitia neîntreruptă a revistei -- în aţară de ani1; celor două campanii - constitue deasemeni un titlu de glorie al membrilor "Junimei", dând exemplul cel mai frumos al per­ severenţii, cu atât mai apreciabilă într' o societate aşa de lesne schimbăcioasă ca CL noastră. Dificultăţi de tot soiul, în susţinerea reoisiei, nu au lip, sit; ele au fost inerente dela început, d1,tpă C1,/,m reiese din scri­ soarea diln 1868 a prim1'/'lui ei director, publicată mai la vale; da?" mai ales în vremea, aşa de turbure de după răsboi, men­ tinerea ei a devenit şi mai criiică. In primul rând din cauza numerosdo« noui şi vechi abonaţi, cari, interpretând prea la,j'g desinieresarea proverbială a colaboratorilor revistei, au 1ne1'S până acolo, încât s'au desinteresat şi ei de împlinirea obliga­ tiilor ce le aveau fată de foaia, pe care o primeau. Din această cauză, ncechiiibrarea uenituruor faţă de costul! tiJpantlui era tot mai pronunţată, iar contul desch,i:s la casa editoare, la sfârşitul anului trecui, atinsese o sumă [amtastică. In asemenea condiţii apariţicL ma,i departe a revistei ar ti fost nesiqură, dacă nu am li avut fericirea ca tocmai în aceste momente grele, să î1ttâlnirn sprijinul lU1ninat al câtorva dintre conducătorii vieţei noastre pubiice, cari să intervină pentru menţinerea publicatiei cu ori ce preţ. Aflând pericolul, tu 1. Peirouici, Ministrul Instrucţiunii. un uechiu şi atât de apreciat colaboroior al "Convorbirilor Literare", s'a grăbit să acorde revistei o subvenţie însemnată, căreia a binevoit să-i dea chiar un caracter permanent, înscn:­ ind-o în bugetul amual al Statul'u,i, alături de revista eşană. In acelaş buget d-sa a mai prevăzut suma, de o jumătate ?nilion lei pentru gntpul Maioresc1'/'-Conta-XenopoZ, ce se va ridica la Iaşi, eternieâmd în bronz pe cei kei Convorbirişti dela care au radiat atât ea gâ%diri binefăcătoare în luoneo. românească. [5] PRECUVÂNTARE 5 Tot aşa de qeneros s'a arătat şi Ministrul Cuiieior şi al .Artelor şi sperăm că şi de aci subvenţia va fi fixată prin înscrierea ei în bugetul anuol al acestui departament cu aşer înalte nvtsiuni culturale. Maestrul Goga, pe care salvarea Statului l-a răpit deo­ camdată dela scum-peie-i preocupări artistice, ne uitând însâ că depe culmea-atinsă în domeniul liierilor a P�(,tut trece deadreptul la cele mai înalte trepte ale dregătoriei Statului, a dat tot sprijirvul cuvenit revistei în care s'au. pubiica; atâtea capodopere ale sale. Cărturarul Părinte Lrapaş, deşi conducând un Ministet mai strein de misiunile culturale, a apreciat însă cazul boalei de care sufereau C. L şi, 1ln calitatea sa de Ministnl al Sănă­ tăţii publice, a prescris revistei o ordonamiă înviorătoare. N' aşi putea încheia lista proiecioruor revistei, lără a cita pe oeneraiul. şi iubitul preşedinte al primei şedinţe jubi­ Iare, pe Il-] C. Meissner, cel ce are în sarcina sa îngrijirea dru: murilo« şi a şoselelor - de cari însă poeţii mu. se pot bucura, sborui î1wr'ipat al l1ti Peqas eeroindu-le epve a se ridica în regiunile lor prielnice. In calitatea sa de vechin Jnnimist şi actual Ministru al Lucrărdor Publice, din bugetnl siiu. res­ trâns şi tare împovărat, d-sa a reuşit totuşi să ne smulgă o mică subvenţ'ie, pe care a îndulcit-o p1'intr' o 1'ezoluţie măqu­ liioare. Toate aceste binevoitoare ajntoaTe, pentru. care exprimăm aci qeneroşilor sprijinit ori ai C. L. viile noastre mnlţu1niri, nu. ar fi ajuns să acopere neincasarea abonasnenteior din ul-­ timii ani şi deci să asiqure continuarea apariţiei revistei, dacă Editnra Socec, reprezentată prin directorii ei, d-nii Şaraga şi Schsoare şi p1'in venerabilul d. Bsulinescu, legat de soarta Convorbirilor dela strămutarea lor din laşi la Bucureşti, nu ar fi consimţit să împaytă cu noi dife1'entele, d1tpă cum alături de noi au fost victima prea marei increderi, ce cu toţii am asrui în respectarea angajamentelor din partea abonaţilor noştri. Prin volumul jubila1- ele faţă, reeulto! al celor două şe­ d'inţe festive, cori au pus în evidenţă T(:)lu,l ,pon1Jorbirilor L1:­ terare" şi snyprinzător de marea favoare de care ele se bucură faţă de p1,tblicu,1 cel mai ales, se continnă firul neîntrerupt al [6] 6 PRECUVANTARE publicatiei deacum 60 de ani, cu speranta că, graţie unui spri­ jin real al abonatilor, revista va reveni la mâmdr« tradiţie de odinioară de a se susţone« prin propriile-i mijloace, men­ tinându-şi astfel absoluta independenţă, căreia se datoreşte autoritatea şi succesul de până aci. In vederea asig'urării viitortllui şi el preîntâmp'iltă?'ii ori­ căror eventuale surprize, se institue asociaţia "Amicii Con­ vorbirilor Literare" solidarieând toate energiile şi dispoziţiile favorabile cenaciuiu» Conoorbirisi, pentru. coniumuirea p�tbli­ catiei în cele mai demne condiţiuni. In viitor, când vom dispune de m'ijloace îndestulătoare, vom căuta set ne conformăm nevoilor m'emii de az'i şi să ono­ răm, pe cât posibil, concursul prietenilor reuisiei, pânâ aci absolut deeinieresaţi, asig'ltrând astfel mentinerea regulatet mai ales a rubricelor C1,( caracter inforrrnativ, altfel prea e�c­ puse dispoziţiilor trecătoare ale umor coloborări ocazionale. Ne având menirea ele a se lua la întrecere cu publicaţiile sporadice, motioate ele cele mai multe ori numai de satisfa­ cerea unor ambiţii personale sau de cerinţele eiemere ale ttne1' mode, C. Lioor purta şi în viitor caracterul tradiţional. de revistă-arhivă, dând, printr' o îngrijită selecţionare, publica­ ţiilor sale caracterul de documente imdrurnăioare ale vremii. Prin oolnumeie succesive ale C. L. se va da şi de aci înainte consacrarea definitivâ marilor probleme culturale ale fiecărui an, nelăsând. vre-o chestiune însemnată a gânclirii româneşti fără sâ aibă ecoul ei în cuprinsttl revistei, când mt de aci chiar vor porni initiativele cele mai fericite şi mai rodnice; Nume­ rde C. L. au servit şi vor mai servi în viitor drept cel mai sigur izvor informativ 1) al evolutiei noastre 'intelectuale. Acest caracter documentar al C. L. va fi mai departe păstrat, dându-se totodată o cât mai largâ atentie receneiilor, croni­ câor şi informaţiunilor asupra actualitâţii literare, artistice, şi economice, îmb1,etţişând cât mai larg 'interesele diverse ale publicului. Epoca de tromeiţie, premergătoare a ttnif'icârii şi conso­ li,dârii culturcle a tuturor românilor, este încă în oşiepiarea. fericit ei iviri, ca în preajma Unirei Principatelor, a condu- 1) Tabla de materie a celor 60 de ani ai C. L. va apare la sfâr­ şitul anului, urmând să fie ataşată la volumul de faţă. [7] PRECU V ANT r\ [lE 7 cătordor, cari î1nplinind rolul coriţeilor J umimei de odi­ nioară, să deschidă căile laTgi spre culmile la care aspirăm, l)ri'i}� noua situaţie creată ţăTii în Răsăn:tu,l european. IntTegirea teritorială s'a realizat prin nYzboiul susţinut de ideea 'naţională şi a autodeterminării; un în noua luptă, ce trebue să intreprindem. pentru cuceririle în domeniul in­ telectual şi moral, va trebui să fim conduşi ele noul gând al solidarităţii şi înfrăţirii înke nea1nuri. Căci dupâ succesele ce în această direcţie vom dobândi, ni se va fixa rostul. pre­ destinat în acest colţ al Europei. Se deschide deci şi pentru noi aCU1n, ce� pentru Junimea de altă dată, o eră nouă, în condiţii deosebite insel. Graniţele oficiale dar nefireşti de odinioară, peste cari C. L. a1t reuşit să treacă întotdeauna, menţinând vie solidaritatea dintre fraţii de sub toate împă1-ătiile, fiind acum înlăt�lrate, nim'Î,c nu mai stă în calea �lnitătii culturale a tnituror celor cnprinşi în ho­ tarele naturale ale României de azi. Bieuindu-se deci pe înregistrar-ea succeselor- mai grele din trecut şi 1)e legăturile tradiţionale şi atât; de strânse cu prouinciile azi contopite, C. L. năeuesc nu nU1'lwi să repre­ zinte mai departe rmişcarea culturală Ct tuturOf românilor, dar speră să câştige interesul şi increderea minorităţil01' şi chiar a streinătăţi1:. Incercările oficiale cu asemenea tendinţe neizbu,tind, singură bătr&na reoistă, cu. reputuţia-i de obiecii­ oiiate bine stabilită, poate sâ-şi asume o asemenea sarcină; 'vârsta ei de peste jumătcde ele veac fiinel nu o pedică, cum 01' voi să insinueze unii, ci elimpotrivâ o chezăşie 1nai mult a, experienţii câştiga,te în luptele aprige, ce dela inceput a ştiut să susţie cu succes. După sintpatia şi pTestigi1,tl de �ca1'e C, L. se bucurii în toată ţara - ultimile manifest,dri au dovedit-o mai presus de orice aşteptare - rămâne sâ ne reieoăm şi stTeinc'îtăţii, cu, care n't se imp1tn acum legâtu1-i mai strânse ca în trecut, faţâ de solidaritatea univer'salâ, dela care nic'i un popor nu se moi poate susiraqe asiăei. Colabomree� str'einilor, cUlJwsâîtori ai ţării şi inte'J'esân­ du,-se de chesti'unile noastre vitale, ne este asigumtâ şi prin ca vom inaugura anul n01,,/, al revistei, ce u,nneazâ (lces(;ui volum jubila1-. [8] 8 PRECUVÂNTARE Sperăm că nu» sprijimtl moral şi material al concetă­ ţenilor nu ne va lipsi, spre a putea duce la bun sfârşit această nouă fază s�tb care se prezintă C. L. în continuarea gândul;u/Î; întemeietorilO1" . Cu aceste apăsătoare răspunder; ale prezentului şi cu grija realizări,i nădejdilor într'un viitor cât mai. apropiat, am primit, nu fără sfială, după rodnica conducere a D-lui Mehe­ dinţi, direcţia revistei, în dorinţa de a păstra, cât mai vie atmosfera înviorătoare dela Junimea, pe ai cărei principali reprezentanţi am avut fericirea să-i cunosc mai deaproape. In aşteptarea marilor soli ai generaţiei; de mâine, căreia să-i transmitem nobila moştenire adaptată mers�ll'U,i vremilor de azi, vom urma lozinca cea veche: la C. L. intre/' cine vrea, ră­ mâne cine poate. . Se VCL păstra astfel caracterul de republică a gândirei, ce de la început l-a avut foaia Junimei, pe care au onorat-o cu a lor colaborare Carmen. Sylva şi Regina Maria alăt11,ri de toţi fruntaşii gândirei româneşti. Sub asemenea. auspicii şi cu trecutul lor, ce în parte nu­ mai se oglindeşte în volumul de faţă, soarta C. L. ar trebui să fie asigurată, dacă straturile conducătoare ar fi conştiente {le rOl11,7 ce incwmbă azi patriei noastre şi de datoria fiecăruia dintt"e noi de a a;juta la, a, lui împlinire. Al. Tzlgara-Sarnurcaş [9] Şedinţa festivă din 13 Martie Cuvintarea de deschidere a D-Iui C. Meissner Onorata Adunare, Şedinţa festivă de astăzi, cu prilejul împlinirii a 60 de ani dela apariţia primului număr al "Convorbirilor Literare". avea să se ţie subt preşedinţia singurului în viaţă dintre funda­ torii Iunimei şi ai "Convorbirilor Literare", subt preşedinţia d-lui Iacob Negruzzi. Cu mare părere de rău vă comunic, Doamnelor şi Dom­ nilor' că din pricina unei indispoziţiuni, pe care o sperăm cu totul trecătoare, d-l Iacob Negruzzi n'a putut veni în mij­ locul nostru. Daţi-mi voie să exprim, în numele Domniilor Voastre ale tuturora, adăncul regret că nu se află astăzi în fruntea noastră şi în acest loc tocmai acela, care ar fi fost icoana ·cifră care cu toţii ne-am fi îndreptat privirile cu drag şi veneraţie. Mi s'a facut deosebita cinste de a fi invitat să prezidez această serbătorească intrunire. Mă execut, dar să nu credeţi c,f'sunt recunoscator întămplării ce dă astfel în vileag res­ pectabilul număr de ani ce-l port pe umeri, dar pe care nu mă cred de loc dator să-I precizez. Tot ce pot spune este numai că aniversării, pentru serbătorirea căreia sântem astăzi întruniţi aici, îi lipsesc 12 ani, ca să. coincidă cu vârsta mea [10] 10 c. MElSSNER Mare păcat că bătrănul fondator al bătrănei reviste nu se află aici. Ne lipseşte tocmai acela care timp de decenii a fost şi director, şi redactor, şi secretar de redacţie al "Con­ vorbirilor" . Ne lipseşte tocmai acela, ale căruia cuvinte le-am fi sorbit cu nesaţ şi a căruia prezenţă ar fi făcut să vibreze de emoţie sufletele noastre. Ne lipseşte tocmai unicul reprezentant al acelor înec­ puturi ale Junimei care, după vorba-i consacrată, se pierd în noaptea timpurilor. Ii trimitem d-Iui Iacob Negruzzi prinosul nostru de adâncă dragoste şi veneraţie. Declar şedinţa deschisă cedănd cuvântul d-lui profesor Tzigara.Samurcaş, directorul «Convorbirilor Literare», spre a da cetire scrisorii M. S. Reginei: [11] me5agiul m. 5. Reginei DIRECTORULUI .CONVORBIRILOR LITERAHE" Deputâno, ăin nenorocire, fi oe fată la aniversarea voastră ăe asi ăimineaţă, mă simt ăatoare a vă spune că qânăul meu este cu voi. Cunosc îalnicul trecut al interesantei voastre re­ viste şi sânt părtaşe la mânoria şi mulţumirea cu care priviti ăealunqul celor 60 oe ani împliniţi asi, rea­ mintinău-vă ăe Întemeietorii ei: maiorescu, Rosetti, Carp, pogor şi al. Iacob Ileqtussi. "Convorbirile Literare" ocupă un loc unic În felul lor, În această ţară ăe aşa nenumărate şi binefăcătoare sforţări. Cu plăcere Imi reamintesc astăzi, cât ăe Înflăcărată prietenă a revistei voastre era scumpa mea mătuşe, Regina Elisaveta, şi cât ăe strâns legat era numele Ei oe toate manifestările culturale ale acestei ţări. In umilul meu ărum am căutat să mă lin ăe ur­ mele Ei, recunoscână că aveam atâtea ăe invăţat ăela Rcea, care a ţinut aşa ăe sus făclia luminătoare. Trimit aăunârii inimoasete mele urări ăe viaţă lungă, spre îmbucurarca şi folosul generatiilor viitoare . . L.� [12] \ '1 I I '1 I I \ I I DIRECŢIA "CONVORBIRILOR LITERARE" ŞI INDRUMAREA POPORULUI ROMÂN Ne-am adunat să privim împreună oameni şi fapte de acuma 60 de ani. Fiindcă n'am fost martorul acelor vremuri şi fiindcă de Ia războiu până azi n'am mai stat aproape de "Convorbirile Literare", s'ar fi cuvenit şi de astădată să rămăn deoparte. Domnul director al revistei a socotit însă altfel, iar eu m'am supus pentru un motiv care mi se pare temeinic: aci nu' e vorba numai de o serbare, ci de o socoteală care pr i­ veşte pe lângă generaţia trecută, mai ales generaţia de măne, Iar socoteala e aceasta: Intemeietorii "Convorbirilor", aşa cum "Amintirile dela Junimea" i-au fixat într'un cadru definitiv, au reprezentat prin opera lor o epocă deosebită în desvoltarea culturii româneşti. Reviste au mai fost şi vor mai fi, dar o culminare ca cea din vremea "Junimei" nu mai poate fi, de oarece în viaţa po­ poarelor, ca şi în viaţa indivizilor, nu-i cu putinţă o întoarcere spre minunata armonie şi spontaneitate a tinereţii 1). 1) Părerea aceasta, foarte firească pentru oricine ştie că evo­ luţia culturii unui popor este ireversibilă, a fost exprimată cu ocazia unei scrisori adresate societăţei "România Jună" din Viena, la jubi .. leul din 1911. (Vezi Către noua generaţie, 19'12). -Se releva acolo lâncezirea relativă în care ajunsese viaţa poporului nostru: .In locul marelui avânt care a dus odinioară pe Români Ia Unirea Principatelor şi la Neatârnare, azi - mai peste tot - gânduri răslete şi energii risi .. pite. Pol itica, în mare parte, se rezumă în calificări şi discalificări per­ sonale. Biserica şi Şcoala merg cum merg, dar fără însufleţire. Profe­ sori şi pedagogi avem destui, dar nici un Gheorghe Lazăr. Clerici de asemenea: de la Oradea-Mare până la Dunărea-de-jos, de la Rădăuţi [13] DIRECŢIA ,CONVORBIRILOR LITERARE" Şi fiindcă e vorba de tineri şi tinereţă, ia să vedem aequo anim o care a fost atunci, rostul "Convorbirilor Lite­ rare". * Originalitatea acestei reviste, în clipa când a apărut, a stat in aceea, că ea reprezenta cea mai înaltă potenţă a su­ fletului românesc, doritor de a se cunoaşte pe sine însuşi. Şi iată dovada plpăită : Un tânăr, excepţional de înzestrat, care îşi petrecuse copilăria în Oltenia, în Ardeal, apoi în Viena, Berlin şi Paris, culegând ce i se păruse mai de preţ din toată cultura epocei sale, deşi era lmbrăţisat în Germania de critici care îl ase­ mănau cu Lessing şi deşi era preţuit.de bărbaţi politici, care îi ofe­ reau conducerea organ ului unui partid; deşi îşi văzuse numele pe frontispiciul unei reviste de filosofie, alături de Lassale, scriea totuşi unui prieten din ţară, făcând apel la unirea tinerilor până la Noul-Severin, sânt din belşug, dar nici un Şaguna. Scriitori, slavă Domnului, dar nici un Eminescu sau Creangă. Teatrul îşi caută încă drumul, romanul pare a nu-l fi găsit, critica literară l'a pierdut. In locul judecăţilor impersonale de altădată, azi adevărate "zile ale babe­ lor". De la critică ne-am coborăt la barţă, la mici calomnii politico­ literare, iar unii la snobism şi cei mai mulţi la nepăsare". Amintim această părere fiindcă, în "Altă creştere", în "Politica de vorbe" şi aiurea, s'a văzut că aprecierea aceea pornia de la unele consideraţii etnografice şi din preocupări cu totul obiective. Cei care ar fi putut să. se simtă mai mâhni ţi, erau scriitorii. Totuşi supărarea cea mare s'a stârnit intre critici. Unii dintre ei s'au crezut datori să arăte că Maiorescu nu mai poate sluji ca măsură pentru gustul literar de azi; că Eminescu e al trecutului (nu-i destul de modern), iar Creangă e o valoare prea redusă etc. etc. Totuşi e semnificativ că în anii din urmă tocmai Eminescu a căpă­ tat un prestigiu din ce în ce mai mare, iar dintre prozatorii români, puşi în faţa publicului din Apus, sub forma unei traduceri engleze, cel mai preţuit a fost tocmai Creangă. Aşa dar, şi direct şi indirect, părerea exprimată atunci despre mersul literaturii noastre se dovedeşte a fi încă şi azi corespunzătoare adevărului. Gustul oamenilor de cultură (streini şi români) a rămas neinfluenţat de opiniile celor ce amestecă în critica literară interese neliterare. [14] 14 S. MEHEDINŢI mai de seamă, pentru "reorganizarea principatelor, fundarea universităţii şi intemeierea unei reviste, care să concentreze activitatea literară şi ştiinţifică a oamenilor de cultură din tot cuprinsul pământului românesc". Iar acestea nu erau vorbe de ocazie.; Lăsând la o parte perspectivele ce i se deschiseseră în Germania şi cele care il aşteptau în capitala ţării, unde Cuza îl numise magistrat, tănărul idealist, Tttu Maiorescu, se trezeşte tocmai la Iaşi, director al unui internat de copii răsvrătiţi, apoi al scoalei normale de la Trei-Ierarhi. Vocaţiunea de educator (Căci aceasta a fost axa vieţii lui Maiorescu) biruise de la început orice altă ademenire.v-E drept că tocmai atunci şi Iaşii avuseseră marele noroc să scape de zarva administrativă şi de agitaţia politică, inerentă capita­ lelor, rămănănd tot orizontul liber numai spre cele sufleteşti. Iată în ce împrejurări a început epoca Junimii. Intrebarea era: Cum să pornească tinerii la organizarea culturii româneşti, temeiul cel mai firesc al �reorganizării principatelor"? Voiu aminti un fapt petrecut sub ochii generaţiei de azi, care lămureşte minunat greutăţile vremurilor de atunci. Acuma zece ani, în zilele grele dela Mărăşeşti, când Mol­ dova dintre Prut şi Nistru se deslegase din cătuşele ruseşti, cei care chemau poporul basarabean la o viaţă nouă s'au aflat şi ei într'o mare nedumerire: Care cuvânt va merge mai repede la inima poporului? Şi cine îi va spune acel cuvantf Şi atunci, în sufletul tănărului preot Mateevici (al cărui chip fizic avea o izbitoare asemănare cu Maiorescu din tine­ reţă) a pătruns adânc fiorul marilor răspunderi faţă de fiinţa ce se numeşte Neam, şi şi-a zis in sineşi : - Multe ... multe am avea noi de spus poporului. Dar ce se va alege de neamul nostru moldovenesc, dacă vom lăsa să-i cheme spre o viaţă nouă nişte oameni care baiguesc o limbă neinteleasă de multime î Cum îi vom spune găndul nostru poporului, şi cum ne va spune poporul găndurile sale, dacă ne vom depărta de graiul viu al satelor, punând in mâna plugarilor Cărţi împestritate cu vorbe netnţelese? [15] DJREC'PA ,CONVORBIRILOR LITERARE" 15 Şi iată, din fundul inimii bunului Moldovean, care avea nu numai darul preoţiei, ci şi darul cel de sus al poeziei, is­ bucni ca un fel de manifest cultural (CUVântul e prea sarbăd=­ ar trebui să zic: un fel de înmugurire şi repede înflorire a sufletului moldovenesc), acel minunat imn de slăvire pentru graiul poporului: Limba noastră e o comoara în adâncuri infundatâ. Cu tot sufletul se întoarse deci spre limba vechilor cazanii ... Care o plâng şi care o cântă lângă vatra lor ţăranii. Cam noduroase ca formă, dar vibrante ca simţire, viersurile poetului de la Nistru au fost atunci, fără îndoială, expresia cea mai dreaptă Of, sufletului moldovenesc, chemat spre o re­ înviere culturală şi politică. Tot aşa, dar nu în viersuri, ci în Critice le dela "Convorbiri" a fost răspunsul lui Titu Maiorescu acum 60 de ani: -Voiţi să tndrumati neamul românesc spre o cultură de un nivel superior? Foarte bine 1 Incepeti atunci cu respectul limbei adevărate a poporului. Nu puneţi in mănile tineretului cărţi cu vorbe pocite şi neînţelese. (pentru un cap aşa de logic, ca al lui Maiorescu, a căuta să cărpăceşti limba, adecă ţesătura fină în care se îmbracă gândirea şi simţirea unui popor, veac după veac, eral.1na dintre cele mai absurde încercări). In­ dărăt deci spre graiul cel viu al neamului şi spre tradiţiile sale de veacuri, în tot ce au ele mai omenesc şi mai durabil. Căci, ori câte de bune ar fi intenţiile voastre, croitori de sis­ teme filologice şi sociale, opera voastră este un atentat îm­ potriva vieţii poporului românesc,-dacă nu-i respectaţi nevoile lui sufleteşti şi graiul prin care şi le exprimă zilnic. Iată în câteva cuvinte, care a fost rostul "Convorbirilor Literare" la intemeiere, şi în ce a stat meritul deosebit al lui Maiorescu. De sigur că nu cugeta numai el aşa, ci şi alţii care aveau simţul realităţilor. Dar nimeni nu forrnulase încă atât de limpede $i cu atâta autoritate acest postulat de pedagogie culturală. In Criiicele dela "Convorbirile Literare" au văzut Românii pentru întâia oară ce însemnează logica în evoluţia unei limbi şi ce însemnează adevărul estetic în chestii de literatură. [16] 16 S. MEHEDINŢI De aceea "Convorbirile"au şi ajuns repede organul prin care poporul român începu a-şi manifesta liber personalitatea sa reală. Eminescu în poezie, Creangă în proză, Conta în filosofie, şi alţii, şi alţii... aduc fiecare o nouă unitate de măsură a valorilor. In filologie cu Larnbrior, în istorie cu Xenopol şi On­ ciul se deschid căi nouă, iar Ardeleanul Ioan Slavici şi Mun­ teanul Caragiale se adaugă şi ei Pleiadei de Ia Iaşi, în mij­ locul Căreia, Alecsandri, marele preţuitor al poeziei populare îşi găsise locul său firesc. Nu e deci nici o exagerare, dacă vom afirma că Juni­ mea şi revista sa au exprimat în acel moment cugetul cel mai adevărat al poporului nostru. Se înţelege, nu mă gândesc o clipă Să afirm că Eminescu, Creangă şi toată "pleiada" ar fi creaţiunea lui Titu Maiorescu. Erezia aceasta nu poate trece prin mintea nici unui om cu judecată normală. De când e lumea lume, arta unei epoce este opera artiştilor, nu a criticilor. A crede că un cerc li­ terar creiază literatura, e ca şi cum ai spune că Golfstrom este cauza vietăţilor pe care apa acelui curent le poartă cu sine. Nu. Curentul poate cel multsă împingă înlături, spre "zidul cel rece" al'teoriei, adică să de formeze şi să ucidă câteva vietăţi imprudente, aruncăndu-Ie la fund ca un sediment netrebnic ... Din contra, Maiorescu şi "Convorbirile" au avut meritul de a merge tocmai pe calea normală a neamului nostru şi de a fi fost in momentul critic al autodeterminării noastre cul­ turale expresia cea mai cinstită a sufletului care se simţea românesc şi românesc vrea să fie şi să rămăe. Şi, pentru orice minte chibzuită, este evident că critica e necesară mai ales În vremuri grele, după cum medicina e necesară în :vremuri de epidemii. In timpuri normale, ne e destul şi higiena care previne boalele. Iar din acest punct de vedere, critica preventivă poate avea uneori un rol deciziv, Insă pentru aceasta criticul literar trebue să aibă o sumă de însuşiri în adevăr rare. Mai întâi, să fie un adânc cunoscător al limbei. (Maiorescu în copilărie copiase chiar texte chirilice, pentru a se deprinde cu limba veche. Doar singur Eminescu în generaţiaaceea, dacă mai arătase atâta respect pentr LI limba românească). Trebue apoi să aibă o minte perfect echilibrată şi o simţire aşa de fină, În UIt să perceapă îndată toate nuanţele [17] DIRECTIA ,CONVORBIRILOR LITERARE- 17 false şi să le pună sub ochii scriitorului, dăndu-i astfel ocazie să revină asupra imperfecţiunilor şi să le îndrepteze potrivit cu puterea talentului său. Cât priveşte "categorisirea", adecă aşe­ zarea în categorii a operelor artistice isprăvite, aceasta e o chestie laterală. Clasificarea tablouriIor după dimensiuni, după subiecte, colorit, desemn etc. şi comentarea lor n'a făcut şi nu va face niciodată pictori. Din fericire, Maiorescu a avut într'un grad eminent tocmai insuşirile potrivite cu nevoile acelui moment de criză şi a izbutit să aducă limba şi literatura română în calea ei nor­ mală. Mare şi în veci neuitat merit. Cei stăpăniţi de vanitate şi alte preocupări vulgare nu vor pricepe niciodată cum s'a putut ca un cap aşa de bine Înzestrat în latura cugetării abstracte, să se mulţumească cu rolul) de educator al generaţiei sale. Un cunoscător atât de adânc al filosofiei kantiene, un admi­ rator al lui Pascal, al lui Mill şi Carlyle, să renunţe Ia satisfacţia-de a scrie cărţi, spre a închina partea cea mai bună a vieţei sale profesoratului şi muncii pedagogice de a feri pe scriitori de rătăcirile epocei I Aceia însă, care preţuesc deplin fiinţa numită Neam, sunt fericiţi că Maiorescu, în loc de a scrie cărţi erudite, care ar fi ajuns ca toate operele de erudiţie, nişte simple documente ale trecutului, şi-a întors ochii spre ceva mai bun: a scris câteva opere originale, care au rămas şi vor rărnănea normative pentru cultura românească. A scris acele Critice care au devenit spaima scriitorilor răi; a ţinut acele Discursuri care au ajuns pedeapsa retorilor şi limbutilor, şi a povestit Istoria contimporanâ - un model de obiectivitate pentru toţi cei care Înţeleg menirea educativa a istoriei. Iată rostul "Convorbirilor Literare" şi al criticei lui Ma­ iorescu: din Haos ne-am Îndreptat spre Cosmos. Din desordinea opiniunilor, am ajuns la criterii de apreciere obiectivă În literatură, artă şi în orice manifestare culturală. "Junimea" a fost deci cel dintăi sol mai de seamă, pe care Europa modernă I-a trimis României. - Dar rolul acesta este azi prea evident, pentru ca să fie nevoie să mai stăruim asupra lui. Rezu­ mănd, putem spune: "Direcţia" de Ia "Convorbiri Literare" a însemnat: 81766 2 [18] 18 S. MEHEDINTI '1.- Biruinţa limbei poporului ca limba literară. - Rus­ tica natura a invins.') 2.- Afirmarea unităţii culturale În toată intinderea poporului românesc. - Sub ochii noştri, pentru consideraţiuni de graniţă, s'au creiat în Balcani deosebiri de ortografie între Bulgari şi Sărbi, şi s'a lărgit distanţa dialectelor spre a des­ părţi înadins anume unităţi etnice. Ce s'ar fi întâmplat cu poporul românesc, dacă triumfa limba şi ortografia lui Pumnul în Bucovina, a lui Cipariu în Ardeal şi a lui Eliade în Mun­ tenia? 3.- Pregătirea unităţii politice pe temeiul unităţii cul­ turale. * ,,< Aci ne apropiem de al doilea mare aspect al "Direcţiei" de la "Convorbiri Literare" - cel social-naţional, manifestat mai ales după ce revista s'a mutat în capitala ţării. In latura aceasta iese în plină lumină, ca protagonist al junimei, în­ suşi Mihail, Eminescu. "Generaţia tânără are nevoie de o 8'ingur'ă, directie spirituală pentru ,1, organiza viaţa viitorului". J (Em.inescu, Scrieri Politice şi Literare, vol. 1, 1905) p. 20.) Iată cu ce gănd Eminescu şi Slavi ci au organizat serbările dela Putna, la morrnăntul lui Ştefan cel Mare, luând ca arbitri ai cugetului lor pe conducătorii Convorbirilor .Literare 1)_ Fireşte, după afirmarea deplină a operei lui Eminescu, concepţia aceasta se lămureşte şi se afirmă cu putere şi mai mare. Ai un singur bloc de marmură, zisese Maiorescu în Con­ vorbiri: Cu ce te-ai ales, dacă, în loc de o Minerva, ai scos o caricatură? Ai un singur popor, zice Eminescu în Timpul: Ce viitor politic şi cultural mai poţi aştepta, dacă poporul acela ajunge 1) Vezi Către noua generaţie, ed. II, p. 32�). 2) La Viena, in "România Juna", ideia de unitate se impunea in chip firesc şi prin adunarea tinerilor din toate ţările româneşti. Din Theresianum, Titu Maiorescu scriea colegilor săi din Braşov incă de la 1851 aceste semnificative cuvinte .La reoedere în România UnităI-E deci un fapt netagăduit că unitatea culturală şi politică mijise încă de pe atunci in sufletul celor ce se gândeau la viitor (vezi Titu Maiorescu, p. 143) [19] ! DIRECŢIA "CONVORBIRILOR LITERARE" 19 o,, , un fel de paria, strivit între o "pătură suprapusă", care nu inţelege, şi invazia unor elemente parazitare, care îl copleşesc şi·l ruinează? Cu vasta sa pregătire ştiinţifică, Eminescu a fost cel dintăi care a arătat primejdia degenerării neamului românesc, pe care el îl cercetase "din Boian la Vatra Dornii", din "Săt­ mar păn'la Săcele" şi în toată întinderea pământului românesc. Deaceia, articolele lui programatice devin pentru toţi oamenii de cultură ceeace fuseseră căndva cuvintele lui Fichte pentru întregul popor german. Iar aceasta nu este o apreciere personală, ci un riguros adevăr istoric. lată o dovadă care nu admite nici o replică asupra cugetului junirnei şi al lui Eminescu: Cel mai puternic discurs în Camera, cănd Congresul dela Berlin vrea să ne impună cu brutalitate naturalizarea tuturor streinilor, a fost al lui Titu Maiorescu. Cel mai puternic discurs în Senat a fost al lui Vasile Alecsandri. Cea mai categorică formulă faţă de elementele eterogene a fost a lui Conta ... toţi corifei ai J unimei şi toţi privind problema nu dintr'un meschin interes personal ori de partid, ci din latura senină şi impersonală a istoriei. - Cred că n'a fost şi nu va fi nimeni atât de vulgar la suflet sa atribuie lui Eminescu, Alecsandri, Conta ori Maiorescu sentimentul inferior al -urii, Poetul "Luceafărului" capabil de ură împotriva cuiva ... Ce grozavă impietate! Nu. Nu ura contra altora, ci dragostea adâncă pentru neamul lui Decebal, al Basarabilor şi al Muşatinilor, a fost for­ mula vieţii lui Eminescu. Iată pentru ce, el ajunge Mentorul ne­ contestat al intregului tineret. Sub influenţa ideilor sale) studenţimea universitară înte­ meiază "Liga pentru unitatea culturală a tuturor Românilor", al cărui "Memoriu" a fost redactat aproape în întregime de mâna lui Slavici, prietenul cu care Eminescu îngenunchiase la morrnăntul de la Putna 1). De altfel, însuşi Maiorescu, deşi ministru şi cleei cu răspunderi oficiale imediate, a cetit şi aprobat, 1) '1 M emoriul- publicat în mai multe limbi şi trimis tuturor univer­ sităţilor europene, a fost atribuit subsemnatului, în calitate de prezi- [20] 20 S. MEHEDINŢr înainte de a fi dat la tipar, rnanuscriptul ce cuprindea atatea acuzări la adresa Ungurilor. Şi este semnificativ, că Replica la răspunsul dat de studenţii unguri a fost scrisă de Auret Popooici, tot un ucenic cu trup şi suflet al lui Eminescu,­ după cum ucenici ai lui ajunseseră mai toţi oameni reprezen­ tativi ai epocei în cap cu inflăcăratul patriot Nicolae Filipescu 1). Iată în câteva cuvinte atitudinea istorică a J unimei şi a "Convorbirilor Literare" faţă de Îndrumarea poporului roman până la 1900. Astfel stand lucrul, era firesc ca după lunga şi glorioasa di­ recţie a d-lui Iacob Negruzzi, să urmeze la cărma revistei cins­ titul şi inimosul istoric Ioan Bogdan. Ceeace Eminescu spusese In versuri despre Mircea şi despre 1400, Bogdan o întăreşte n limba simplă a prozei, arătănd reala înflorire a culturii noastre în secolul al XlV şi XV, precum şi necesitatea de a dent al comitetului studenţesc pentru întemeierea Ligei. Cât timp Ro­ mânii au fost încă sub stăpânirea streină, nu era cu putinţă să arătăm că materialul memoriului era împrum utat dela Slavici şi alţi "agita­ tori valahi". După unire însă, am socotit că e o chestie de dreptate elementară, să dăm fiecăruia ce este al său. La cea dintăi ocazie, am rectificat eroarea. Ca răspunsla o notiţă din Universul care imi atribuia din nou scrierea "Memoriului", m'am grăbit să declar că acea lu­ crare era aproape in întregime munca lui Slavici, afară de introducerea pe care, cu lipsa de critică a tinereţei, crezusem că trebue să i-o adaog, alipind-o de opera chibzuită a unui scriitor de atâta merit. (Vezi comunicarea de la Academia Română, 15 Fevruarie 1920, pentru comemorarea lui Maiorescu. - Tita Maiorescu; p. 116). ') Interpretând fals spiritul vesel al criticei familiare din cercul junimei, ad versarii, între alte calomnii: cosmopolitism, ateism, pesimism, germanism etc., au pus pe socoteala direcţiei dela "Convorbiri" şi pornirea spre sistematica negaţiune. Cine urmăreşte influenţa ideilor lui Eminescu şi Maiorescu, atât in "Convorbiri", cât şi în alte organe de publicitate, se poate con vinge lesne, că direcţia naţională şi deci tradiţionalistă, atât de strălucit reprezentată de marele poet şi de criticele lui Maiorescu, a fost consecvent urmată şi de către ucenicii lor. Aşa se explică, intre altele reactiunea împotriva concepţiei materiaJiste a lui Gherea (COIW. Lit. 1890-1900). - Departe şi de pesimism, şi de optimismul naiv, scrii­ torii dela "Convorbiri" au ţinut calea mijlocie, respectănd drepturile criticei doritoare de a afla numai adevărul, şi au considerat grija de naţiune ca suprema datorie a omului elo cultură. (Vezi "Convorbiri Literare" 1901). - [21] DlRECPA ,CONVORBlHILOR L1TEHARE". 2J 'r I cladi pe temeiul trecutului, înainte de a împrumuta elemente culturale dela streini. In sfârşit, la 1907, pe negândite şi pe neaşteptate, s'a în­ tâmplat ca cel ce scrie aci rânduri să fie şi el martor mai de aproape al vieţii Convorbirilor. - Se înţelege dela sine că martorul nu s'a gândit o clipă să se abată dela doctrina lui Eminescu. (După cum Eminescu se lipise de rurali, primind să fie şi revizor al şcoalelor săteşti, tot aşa şi noi ruralii, ne-am lipit cu tot sufletul de doctrina sa, atât de conformă ştiinţei etnografice). Singurul merit, dacă poate fi şi acesta un merit, stă În aceea că am căutat să întărim latura educa­ tivă 1) ca un postulat al progreselor Etnografiei, cerând pentru neamul nostru, atât de ameninţat, o "altă creştere", şi cercând chiar o mobilizare a tuturor energiilor rurale, prin mă­ suri de caracter mai general, când lucrul ne-a stat În putinţă '.l). Aşa dar, toţi cei credincioşi tradiţiei întemeiate acum 60 de ani, toţi am socotit, că, după atâta destrămare na­ ţională, provocată în parte de unele influenţe moderne inevita­ bile, iar în parte de nişte imitator! lipsiţi de critică, trebuia şi trebue să urmeze o perioadă de îndreptare a poporului şi a culturii româneşti, începând cu întremarea organică a ele­ mentului autochton, şi până la şcoala Cărţii, sprijinită pe "şcoala muncii" tradiţionale a poporului nostru. Iată gândul cu care am trăit dela ·1907 până la răsboiu. Ca rurali ce sân tem, am stăruit în calea cea veche a vieţii neamului, fără să ne impresioneze o clipă nici critica eftină a eterogenilor care, necunoscând firea şi limba poporului nostru, nu pot crea nimic viabil, ci-eşi pun toată nădejdea în cons­ trucţii de imitaţie quasi-erudită ; nici rnodernităţile tot aşa de eftine, care umplu azi toate cărările, ademenind doar sufletele amorfe şi pe cele lipsite de echilibru. Noi cinstim şi iubim tot forma veche şi verificată. De apa limpede a literaturii noastre populare şi de apa vie a literaturii lui Alecsandri, Emi­ nescu, Creangă, Coşbuc şi cei de un fel cu ei nu ne vom să­ tura niciodată, cum nu ne săturăm de clasicii tuturor litera- ') Altă creştere şi Poporul. ') Şcoala Poporului (cuprinzând motivarea reformei şcolare din 19'18) şi Duminica Poporului, o foaie menită a ţinea poporul nostru în calea sănătoasă a tradiţiilor sale autochtone, sărit o firească urmare a direcţiei de la Convorbiri. i I ........ --------- . ...- [22] turilor trecute peste "piatra de încercare" a veacurilor.s--Aceasta a fost fără cIintire direcţia "Convorbirilor Literare", ca o con­ tinuare a strălucitei primă veri literare de acum 60 de ani. Recunoastem însă că, după răsboiu, am trecut prin zile grele. "Convorbirile" s'au izbit de piedici la fel cu toate publi­ caţiile culturale. Dacă nu s'a întrerupt firul vieţii lor, meritul este al unor tineri idealişti, cărora le aduc aici omagiul meu de adâncă recunoştinţă. Lor Ii se datoreşte în deosebi că re­ vista Junimii a mers mai departe, până ce munca de împli­ nire a programului cultural, a adus la cârmă acum trei ani pe d-nul Director al Museului de Artă Naţională, care a con­ tribuit să le dea în această latură o reală înnoire şi com­ pletare. Aşa dar, socoteala direcţiei urmate până aici e rotundă: Convorbirile Literare au fost, au rămas şi vor să rărnănă ex­ presia sinceră a sufletului românesc. S'au schimbat doar per­ soanele, dar ţinta a rămas aceiaşi: năzuinţa de a exprima cât mai deplin tot ce este caracteristic în fiinta poporului nostru. Trebue să mărturisim totuşi, că alături de biruinţa literară a Criiicelor, nu putem să vorbim şi de o biruinţă tot aşa de vădită în latura socială-naţională. Sarcina aceasta rămâne aproape întreagă pe umerii ti­ nerii generaţii, dar nu ne îndoim o clipă că ea va corespunde deplin tradiţiei autochtone, reprezentate atât de strălucit prin Eminescu şi ceilalţi corifei ai J unimei. 22 S. MEI-lEDJNŢ J Cu găridul la acest răspuns, urăm tinerilor care vor sta sub steagul "Convorbirilor" cel mai deplin succes. Noblesse oblige - vechimea obligă. Să nu uite că ei au în mănile lor steagul purtat odinioară de cei mai de seamă bărbaţi din epoca renaşterei noastre culturale. Urăm apoi directorului actual, când va trece acel steag in alte măni, s'o poată face cu siguranţa că revista junimii va fi continuată de un tineret nu numai plin de pietate faţă de trecut, dar şi plin de cea mai sfântă grijă pentru viitor. Iar scriitorilor tineri, care, peste 40 de ani, cu părul cărunt vor serba aici centenarul "Convorbirilor Literare", aducăndu-şi [23] DIHECTIA "CONVORBIRILOR LITERARE" 23 aminte de socoteala de azi, le urăm să poată spune cu cugetul Iiniştit : Iată, Poporul român şi Cultura română, sant pentru totdeauna asigurate împotriva tuturor vănturilor şi a tuturor valurilor. In deplină unitate culturală "dela Nistru până la Tisa" să poată mărturisi în faţa statuei lui Eminescu şi lui Maiorescu: V'am ascultat chemarea! Făclia primită dela întemeietorii "Convorbirilor", am păs­ trat-o nestinsă, şi nestinsă vrem să treacă în mănile urmaşilor noştri, cât va fi împrejurul Carpaţilor un popor, un stat şi o cultură românească. S. Mehedinti [24] RÂNDURI JUBILIARE Organele periodice ar fi dintre acele opere omeneşti menite să supravieţuiască persoanelor care le întemeiază. Lansate de oamenii- unei generaţii, aceste organe pot dobândi o viaţă proprie, atrăgând succesiv în făgaşul lor entusiasmul şi lumina mai multor serii de oameni, pe cari îi inserează rând pe rând, alcătuind dintr'lnşii - oricare ar fi varietatea lor individuală­ un lanţ de continuitate istorică. N'ar fi în sine nimic surprinzător ca o revistă literară să ajungă vârsta de 60 de ani, - care nu e prea îndelungată nici pentru o viaţă de om. Totuş cazul "Convorbirilor Literare" la noi în ţară apare ca un fenomen. Mai întăiu, prin raritatea lui. "Convorbirile Literare" au văzut dispărănd toate revistele din acelaş leat cu ele, ba încă şi altele născute cu mult În urma lor. Această longevitate excepţională e cu atât mai frapantă, cu cât falnica revistă n'a înotat niciodată în "fonduri" şi n'a fost nici o publi­ caţie populară, cu legiuni de cetitori. A cunoscut chiar şi peri­ oade de penumbră, când părea gata să înceteze, - şi totuş a supravieţuit. Taina acestei longevităţi minunate rezidă în entusiasmul unora şi în spiritul de jertfă al tuturor care au condus-o şi au făcut zid în jurul ei. Că a existat un atare entu­ siasm şi spirit de sacrificiu în zilele fericite când s'a întemeiat această revistă - care rămâne pururea legată de aşezarea serioasă a temeliilor noastre culturale - lucrul e mai puţin cu­ rios. Partea mai surprinzătoare e că s'au găsit rezerve întinse de elan sufletesc şi după-ce această revistă şi-a încheiat opera ei de căpetenie - opera vechii "Junimi". Entusiasmul pe care "Convorbirile Literare" l'au întâlnit la unii în toate vremurile, chiar atunci când nazuintele nouă Îşi creiau alte organe de [25] r I \ R NDURI JUBILIARE 25 publicitate şi rolul bătrănel reviste părea sfârşit, isvorăşte dintr'unul din cele mai nobile sentimente: cultul suoenirului istoric, care nu se poate mărgini pentru unii, în a te închina pur şi simplu la trecut, lăsăndu-I în ceaţa lui crescăndă, ci te obligă să-i întreţii activ monumentele, prelungindu-le fiinţa in actualitate. De aicea a purces dorinţa de-a păstra această revistă glorioasă, ca o punte între zilele noastre şi cele mai frumoase năzuinţe ale trecutului nostru literar, de-a o păstra ca un loc de consacrare al talentelor, ca imaginea veşnic amintitoare a. traditiilor sănătoase, - ceiace nu exclude totuş, ca fără să faci din această revistă un câmp al experienţelor avansate, s'o ţii În pasul vremii, atât cât îngădue prudenta şi măsura suverană a cuiva care are o slavă ş'un trecut ... Cât de mare era prestigiul acestei reviste şi a strălucit ei­ ei falange de întemeetori, o pot spune eu, ca unul care fac parte din altă generaţie şi care ameţit de lumina fascinantă a ,,]unimei", aproape regretam de-a nu mă fi născut mai de vreme, ca să fi putut participa modest, într'un ungher de sală. la şedinţele faimoasei societăţi. Atingerile mele cu fundatorii "Convorbirilor" şi cu revista însăş, iau proporţii de date în memoria mea. Intăia oară a fost când am absolvit patru clase primare şi când am găsit în teancul de cărţi care formau răsplata oficială a "premiantului intăiu cu cunună", un volum elegant, cu cartoane verzi şi litere de aur, -- numărul jubiliar al "Convorbirilor Literare", după 25 de ani de la apariţie. îmi amintesc ca acum - pe prima pagină a volumului - cele cinci fotografii ale fundatorilor ,,] unimei, şi explicaţiile copioase pe care mi le dădea un unchiu al meu, ­ exemplar unic al junimismului politic în oraşul şi judeţul Tecuci. In special a stăruit asupra a două chipuri: al lui Petre Carp şi al lui Titu Maiorescu, arătăndu-mi în cuvinte întraripate cine erau aceşti oameni superiori. Mai târziu - după un an-doi - am cetit cu deliciu un articol pe care la început îl trecusem cu vederea: Amintiri despre Junimea, de�Iacob Negruzzi, unde se povesteşte cu stilul sfătos şi clasic al autorului, cele dintăiu demersuri pentru înseilarea .. ] unimei (', primele prelegeri populare, viaţa Iaşului de-atuncea, talentul lui Maiorescu etc. etc ... [26] Curând mi-am înfierbântat complect mintea de vraja acelei epoci, cetind tot ce se referea la dansa şi la ocazie chestionând pe acei care ştiau câte ceva, aşa că, multă vreme - până ce am depăşit adolescenta - pentru mine epoca şi saloanele "Juni­ mei" au fost o obsesie tot aşa de puternică, cum pentru visătorii de desfătări elegante, sunt saloanele de la VersaiHes şi epoca marilor regi ai Franţei.... In anii de colegian ceteara cu nesaţiu scrierile junimiştilor "- în frunte cu poeziile lui Eminescu - şi îmi procuram "Convor­ birile Literare" de care mă apropiam ca de-o carte sfântă .... Din cauza "Convorbirilor" mi-am răsturnat aprecierile pe care le făcusem despre profesorii mei de la liceu, considerănd ca o indiscutabilă categorie de elită şi aşezandu-i aparte, pe acei profesori care vedeam că scriu la "Convorbiri". Dacă şi fără colaborarea la revista junimistă pe 1. S. Floru l'aş fi socotit ca un spirit distins, poate că nu s'ar fi întâmplat acelaş lucru nici cu Gh. Pitiş. nici eu Virgil Popescu .... Incris la Universitate, frenezia mea junimistă a fost alimen­ tată de apropierea de Maiorescu, pontifuJ filosofiei univer­ sitare şi totodată cea mai expresivă încarnare a spiritului juni­ mist. In ochii mei superbul magistru nu era numai izvorul de elocintă fermecată care îngrămădea în jurul catredei sale puzderie de ascultători, ale căror capete avide păreau nişte pahare care se imbulzeau spre apa unei surse miraculoase,­ ci tot odată istoricul personagiu care creiase teoria culturii şi a literaturii româneşti adevărate, care-şi strivise adversarii în articole polemice definitive, care lndrumase cei dintăiu paşi ai lui Eminescu, cerăndu-i o perfecţiune artistică, de care Il simţise capabil de la surpriza celor dintăiu versuri pe care le-a trimis la "Convorbiri". Ce să mai spui de beţia bucuriei pe care am simţit-o când am fost chemat de Maiorescu acasă, văzăndu-l că se interesează de primele mele manifestări în domeniul intelectual? Ce să mai spui de incăntarea unei zile neuitate, când ducăndu-rnă să-i cer impresiunea asupra unor încercări filozofice pe care le aşternusem cu teamă, mi-a răspuns cu rostirea lui sacadată : le-am dat d-Iui Bogdan, s'apară in "Convorbiri" I Aşa dar apărearn În "Convorbiri Literare",-este drept nu în acele aureolate de subt direcţia lui Iacob Negruzzi, dar \ r \ 26 1. PETROYICI [27] RA�DUR1 JUBILIARE 27 l I " oricum tot în aceiaşi revistă, condusă în vremea aceia de i�oricul Ion Bogdan! Dacă am istorisit aceste suvenire, asta n'a fost numai pentru plăcerea egoistă a întoarcerilor in trecut, ci fiindcă am socotit că povestea mea mai este şi a altora,-a unei întregi generaţii de oameni care au suferit ascendentul moral al operii junimiste şi-a "Convorbirilor Literare" Acest incomparabil prestigiu este şi el o dovadă a insernnătăţii pe care a avut-o în cultura românească activitatea ,,] unim ei" şi a glorioasei re­ viste care împlineşte 60 de ani. Nu ştiu ce:vor gândi generaţiile viitoare despre opera ,,]unimei" şi despre "Convorbiri". Poate că cu trecerea anilor va slăbi magia unei influ",enţe care se îndepărtează.... Dar în locul acelui răsunet sufletesc, aşa de puternic încă în vremea tinereţii mele, se poate substitui un sentiment de nobilă datorie pentru toate generaţile : acela de-a prelungi la nesfârşit viaţa unui organ cultural, care a făcut atatea servicii, şi-a înfruntat atătea vicisitudini şi care este bine să rămăe=-ca o chestie de mândrie naţională- coextensiv cu evoluţia culturală a ţării noastre, ca simbol al unor directive ferme care triumfă şi care nu cedează. L Petrovîel [28] ROSTUL "CONVORBIRILOR LITERARE" Asistăm la un caz de longevitate excepţională: o revistă literară românească ce atinge vârsta g,e 60 de ani. Sunt numeroase cauzele pentru care la noi revistele nu durează mult . Mai întâi oamenii noştri nu prea au stăruinţă nici răbdare, pe urmă publicul cititor e restrâns şi trebue să-I atragi totdeauna cu farmecul noutăţii. In sfârşit ne aflăm într'o epocă culturală de fermentaţie în care primim cu viteză şi uşurinţă curente şi influenţe de pretutindeni şi de aceia nu există nici prea mare solidaritate între oameni nici continuitate între generaţii. "Convorbirile Literare" au avut norocul să fie animate şi conduse de oameni stăruitori, Patronate mai multe decenii de spiritul disciplinat al lui Titu Maiorescu, având ca director mai bine de un pătrar de veac pe d. Iacob Negruzzi, unul din cei cinci intemeietori ai "Junimei", şi-au scobit o albie adâncă in solul nostru naţional, unde apa, chiar atunci când mai scade, rămâne mai ferită decât apele părăielor de suprafaţă care se usucă la moment. "Convorbirile Literare" au reuşit trecând cu succes de anii mortalităţei maximale în lumea revistelor, -- care e timpul celor doi-trei ani dela apariţie, - au reuşit să constitue o tra­ diţie glorioasă. Aşa în cât, atunci când intemeetorii lor au lăsat conducerea din mână, s'au găsit oameni din altă generaţie care să fie mândri să le ducă mai departe, transrniţăndu-Ie ca un depozit sacru generaţiilor viitoare. Care a fost menirea "Convorbirilor Literare" şi ce operă au făptuit? Revista fundată de "Junimea" de la Iaşi, a introdus re- [29] ROSTUL .CONVORBIRI LOR LITERARE" 29 " I gulă, măsură şi selecţiune în produsele noastre culturale, în deosebi în cele literare. Opera întreprinsă de "Convorbirile Literare" a fost în­ coronată de o izbândă desăvărşită, inlăturăndu-se pentru tot­ deauna confuzia şi dezorientarea, care domneau mai înainte. A fost un moment similar în evoluţia culturii româneşti, cu momentul geologic când s'a prins cea dintăiu coajă solidă pe masa haotică a planetii. "Convorbirile Literare" ne-au dat o primă rotunjire şi o primă pătură solidă. Neapărat, procesul de evoluţie al culturei noastre a mers mai departe, s'au pus şi alte probleme a căror iniţiativă au avut-o alte reviste şi organe de publicitate. Totuşi, nici una nu se poate compara cu iniţiativa de pe vremuri a "Convorbirilor Literare", care n'au stat in serviciul unor directive pasagere, ci a însăşi con­ diţiilor permanente ale culturei româneşti. O întrebare, care s'ar pune acuma, e dacă acea iniţiativă a "Convorbirilor Literare" va rărnănea în viitor un suvenir istoric la care să ne închinăm cu pietate, sau poate să mai aibă o actualitate, poate să mai păstreze putere combativă şi pentru viitor. Eu socotesc că da, deşi rătăcirile împotriva că­ rora au luptat pe vremuri "Convorbirile", sunt apuse pentru totdeauna. "Convorbirile Literare" pot rămănea înainte ca un îndreptar permanent şi sigur faţă de tot felul de rătăciri. Şi chiar dacă n'ar mai participa la tumultul luptelor cotidiene, ele îşi pot avea mai departe rolul unui bătrân patriarch, care planează deasupra vicisitudinilor, dar la care recurgi în momente de cumpănă, care dă supremul îndreptar şi suprema consacrare. Rătăciri literare vor exista şi în viitor, chiar dacă nu vor mai putea apare formele grosiere şi rudimentare care in­ vadau literatura noastră la .aparitia "Convorbirilor". Pe lângă acei care nu se pot sui pe cal, mai sant aceia care sar dincolo de cal. Şi de multe ori se potrivesc formele prirnitivilor cu acelea ale ultrarafinaţilor. De aci nevoia eternă a critic ei Con­ vorbiriste. Am găsit necesar, să punem în faţa tinerimei, acest exemplu de muncă. stăruitoare şi de roade bogate. Re­ vista aceasta, dacă a fost fanionuI unui grup, este astăzi un I l 1 � i [32] 32 r. BIANU găseşte rar în "Convorbiri". Alte datorii mi-au ocupat puterile intr'alte direcţiuni. Am avut însă parte de multe momente şi ceasuri de neuitate delectări sufleteşti în acele întruniri din strada Mercur No. 1, pe cari le lumina şi mintea şi cultura lui, le încălzea cu afabilitatea persoanei lui, Titu Maiorescu. Săntem încă prea aproape pentru a judeca întreagă bine­ facerea pe care au adus-o cult urei româneşti Convorbirile, .Iuntmea şi Tiiu Maiorescu. Cu cât se va depărta timpul lor , cu atât se va vedea mai luminos gigantica influenţă îndreptă­ toare, pe care acest ferment nou a adus-o în frărnântările cul­ turale de atunci, în anii de după Unire ai lui Vodă Cuza, din primele decenii ale domniei Marelui Carol 1. Voiu aminti un singur exemplu: Eram în ultimele clase ale liceului din Blaj - cuibul şi centrul radiant al întregei mişcări de regenerare prin deş­ teptarea conştiinţei rornanităţii neamului. Blajul trăia din căl­ dura sufletelor mari ale lui Samoil Micu, Gheorghe Şincai, Petru Maior, trăia din amintirea adunării naţionale depe carnpul libertăţii din 18,18 cu Simion Bărnuţ, »Îngerullibertăţii". Toate aceste amintiri aveau reprezentare vie în persoana lui Timotei Cipariu, care aşezase pe baze nouă, şi pentru noi singurele bune şi eterne, forma Iim bei culturale româneşti în ortografia şi desvoltarea ei viitoare. Titu Maiorescu, în "Convorbirile Literare" dela Iaşi, a atacat in mod distrugător toate părţile exagerate - adecă rătă­ cirile - şcoalei noastre: ortografia cipăriană, limba din zia­ rele noastre, teoriile juridice ale lui Bărnut. Singura poezie ar­ tistică naţională la noi era a lui Mureşanu şi a lui Bolintineanu cu versurile: Ca un glob de aur, luna. strălucea Şi pe-o vale verde, oştile dormia; Dar pe-un vârf de munte) stă Mihai la masă Şi pe dalba-i mână, frnntea lui se lasă. Acestea şi altele asemenea se cantau cu entusiasm de tine­ ret, fără a se întrebă nimenea despre ciudata situaţie; oştile jos pe-o vale verde, iar Domnul sus tocmai pe un vârf de munte. Ei bine: analiza critică a lui Maiorescu, cu pretenţia că şi În poezie trebueşte logică, a venit să ne distrugă toate aceste [33] .CONVORBIRILE LITERARE" ŞI ARDEALUL 33 iluzii,' să arate că apostolii noştri au făcut unele greşeli, cari rătăcesc, nu luminează minţile. Durerea a fost cu atât mai mare cu cât acel Maiorescu era nepot direct al Blajului: părintele său Ioan Maiorescu - marele dascăl al Olteniei - era fiu de ţăran de lângă Blaj, crescut în acele minunate şcoli. Titu luminat de cultura superioară a arătat rătăcirile de sisteme exagerate, a pus lucrurile la situaţia lor dreaptă şi ra­ ţională, Cine se mai poate îndoi astăzi de aceasta dupăce ade­ vărul este primit şi recunoscut de toată lumea si domină şi conduce toată cultura românească? Aceste fapte reamintite ar putea fi multiplicate la infinit. Iacă pentru ce sărbătorirea Convorbirilor Literare este totdeo­ dată o mare sărbătoare naţională a neamului nostru. L Hianlt i3 [34] SALUTUL SOCIETA ŢU SCRIITORILOR ROMÂN I Glorioaselor .Conoorbiri Literare", care implinesc 60 ani de viaţă, Societatea Scriitorilor Români ţine să le aducă, prin mine, modestele şi respectoasele ei omagii. Dacă 60 ani e o vârstă frumoasă pentru un om, apoi pentru o publicaţie literară şi culturală e aproape un miracol. Şi aceasta nu numai la noi, unde existenţa mijlocie a revistelor literare balansează cam Între şase luni şi un an, dar chiar şi in ţările cu civilizaţie multi-seculara, căci şi acolo colegele de vârstă ale "Conoorbirilor" noastre se pot număra pe degete. Miracolul venerabil ei şi glorioase! existente a "Conoor­ birilor" are totuş o explicaţie: sufletul tntemeetorilor şi sus­ ţlnătorilor ei de până azi. Apariţia revistei n'a fost o Întâmplare, ci o necesitate imperioasă a evoluţiei culturii romanesti. După tatonările inceputurilor eroice ale literaturii noastre, a trebuit sa vie momentul selecţiei şi diferentierilor. Era momentul ho­ tărltor pentru îndrumarea culturii noastre. Intr'un moment providenţial trebuia un om providenţial. A răsărit atunci Titu Maiorescu şi cu el "Conoorbirile Literare". Şi s'a făcut Îndată despărţirea cea mare a apelor. In cazanul în care fierbea lite­ ratura romănească s'a aruncat principiul categoric că arta e artă Înainte şi mai presus de toate, că accesoriile, oricât de bine intenţionate, încurcă zadarnic şi împiedecă desvoltarea artei. "Convorbirile Literare" au făcut, pentru întâia oară ln literatura românească, critică pură pentru artă pură. Cât de puternic şi de rodnic a fost principiul lui Maiorescu, arata întreaga desvoltare ulterioră a literaturii noastre, arată [35] SALUTUL SOCIETAŢII SCmrrORfLOR ROMANI 35 Insăşi ",Convorbirile 'Literare" t care din acest principiu şi prin el au trăit 60 ani cu perspectiva celor mulţi înainte. Acest principiu a adunat în jurul revistei talentele cele mai strălu­ cite pe care le-a produs până acuma geniul neamului românesc. Dacă Maiorescu a fost sufletul "Convorbirilor" stălpii revistei aş putea spune că au fost Alecsandri, Eminescu, Creangă, Caragiale, Coşbuc, Duiliu Zamfirescu, ale căror opere princi­ pale în "Convorbiri" s'au publicat. Cum se vede din o simplă inşirare Intărnplătoare, stălpii Convorbirilor sant Insisi stălpii literaturii româneşti ... Dar principiul maiorescian n'a fost mai puţin rodnic în privinţa desvoltării scriitorului român ca profesionist. Conse­ cinţele indirecte ale acestui principiu au trebuit să fie o dife­ renţiere din ce în ce mai pronunţată între scriitorul diletant, pentru care scrisul e un accident, oricât ar fi el de fericit, şi între scriitorul profesionist care consideră scrisul ca o che­ mare şi o jertfă permanentă, care îşi dărueşte întreaga viaţă creaţiei literare. Astfel principiul maiorescian devine şi pro­ motorul ideei Societăţii Scriitorilor, care s'a înfiinţat mai târ­ ziu pentru apărarea intereselor scriitoriceşti de breaslă mai mult sau mai puţin pronunţată. Breasla aceasta, câtă este şi câtă a fost, e produsă in cea mai mare parte de "Convorbi­ rile Literare". Cei mai mulţi dintre membrii mai vechi ai Societăţii Scriitorilor Români, ca şi mulţi dintre cei mai noi şi-au început activitatea literară în sănul bătrănelor "Convor­ biri". In cei 60 de ani de existenţă, "Convorbirile" au fost cea mai solidă uzină de produse literare şi de şlefuire ele talente. Preamărind trecutul e totdeauna bine să ne găndim şi Ia viitor. Deaceea să-mi fie permis, cu prilejul unei sărbători atât de rare, să-mi exprim o speranţă şi o dorinţă. Cercul )' Con­ vorbirilor" a avut faima celui mai liber criticism. In acest cerc orice critică era bine primită cu anticipaţie şi fără supă­ rare ... Aşa trebue să fie şi azi. De multă vreme epitetul cel mai curent al revistei săr­ bătorite azi este cuvântul "bcltrântl• Chiar şi eu, aproape fără să vreau, am spus odată "bătrâne]e Conoorbiri". Eţ..tetul e cam cu două înţelesuri şi de multe ori înţelesul cellalt prinde consistentă mai adâncă .. Săntem însă azi în vremea când e la modă întinerirea sau reîntinerirea, prin orice mijloace. Ca [36] 36 LIVlU J?EB.HEANU să fie la modă, dar mai Cu seamă ca să rărnăe in fruntea mişcării literare romanesti, mi-aş îngădui să urez venerabile­ lor Convorbiri o nouă tinereţe, entuziastă şi făcătoare de mi­ nuni. Cercul, faimosul cerc al Convorbirilor trebue să-şi redobăndească strălucirea, să redevină acel atelier intelectual unde creaţia literară se destilează în focul critice! vii, priete­ neşti şi totuş necruţătoare ... Acest nou miracol cred că se va putea realiza cu concursul tuturor prietenilor sinceri, vechi şi noui, ai Convorbirilor. $i mai ales cred că se va realiza pentrucă aţi avut buna inspiraţie să încredinţaţi, de cătva timp, conducerea bătrănei reviste.xl-Iui Tzigara-Samurcaş, omul care, pe lângă toate marile sale merite, a mai descoperit pen­ tru sine însuşi şi arta tinereţii eterne. Dăruind Convorbirilor elanul său tineresc, d. Tzigara-Samurcaş îi va putea insufla forţele vii care să schimbe în 110U renume porecla actuală a revistei lui Maiorescu, spre mai mare glorie şi mândrie a li­ teraturii şi culturii. romaneşti. [37] 1. I j' � �I l SALUTUL SINDICATULUI ZIARIŞTILOR Cercetători de fapte, apreciatori ai oamenilor, dornici necontenit de a afla cauza evenimentelor şi a rândui în cadre lămurite resturile şi meritele, noi ziariştii sântem călăuziţi îl1. genere de principiul respectării trecutului şi propăvăduim cu emoţiune cultul eroilor. Sindicatul ziariştilor din Bucureşti, cea mai veche orga­ nizare gazetărească, îşi împlineşte cu osârdie, o datorie de cinste, luând parte la o comemorare ca aceasta. 'I'recutul "Convorbirilor Literare"; munca ce s'a depus in atâta amar de ani întru dăinuirea acestei reviste; talentele, care s'au format; îndrumarea, care s'a dat; şcoala înaltă, şcoala bună, ce s'a orânduit de oondncătorii "Convorbirilor Literare", - toate acestea sânt pentru noi motive de îndemn şi mai stăruitor la muncă şi ele stimulare şi mai hotărîtoare Întru îndeplinirea datoriilor fată de conştiinţa obştei ro­ mâneşti. "Convorbirile Literare" }î'UU fost dintru începutul lor, numai o revistă; ci au fost o mare instituţie naţională .. O mare instituţie de cultură naţională. Iar noi, ziariştii avem mândria, că la această instituţie nu colaborat doi dintre strălucitii noştri înaintaşi. Unul a fost Eminescu. Celalt s'a adăpostit mai puţin în preajma "Junimei" şi a "Convorbirilor", din cauza firii sale mobile şi dorului său neastâmpărat. 'Celalt a fost Gheorghe Panu, Emineseu a fost si viarist, A fost şi de-al nostru. Dacă eu drept cuvânt, s'a spus, �l scrisul lui, cugetarea lui, muzica versurilor lui, au Însemnat pentru toţi şi Însem­ nează pentru tarii şi pentru tot neamul românesc, miniu/nea [38] 38 B. CECROPlDE eminesciană, daţi-ne şi nouă voe ziariştilor să aducem şi nor, aci, azi, omagiile minunatului ziarist Eminescu. A fost Eminescu prin articolele sale de ziar, deschizător­ de drum pentru găsirea, intremarea şi manifestarea întreagă a sufletului naţional. A fost Eminescu teoreticianul ,şi deci Îndrumătorul na­ ţionalismului. li. fost Emineseu în articolele scrise în ziar, evocatorul pasionat al istoriei, fiindcă niciun pas spre pro­ păşiro nu se poate închipui, fără păstrarea sfintelor legături cu trecutul. Şi celuilalt ziarist, care a, trecut pc la "Convorbiri", lui -Gheorghe Panu, îi aducem asemenea omagii. Paun a repre­ zentat mai mult din mobilitatea modernă. A suferit mai in­ tens frământările democraţiei. Dar Panu ,1 fost excelentul ziarist, cult, cercetător şi analist până la cruzime. Simtim însă },ndatorirea, noi cari am învăţat să spunem adevărul întreg, cu oricâto riscuri, dar srtrl spunem, fiindcă prin această disciplină se rânduesc temeiurile morale ale unei naţii, că noi toţi, datorăm toată cinstea, ce se poate da, me­ moriei marelui dascăl, care a fost 'I'itu Maiorescu. Prin el, instituţia "Convorbirilor" a însemnat o direetie nouă şi necesară .. B. Cecropide [39] i ,� 1 -+ I CE DATORESC "CONVORBIRILOR" Am fost solicitat, în calitate de colaborator pe vremuri al "Convorbirilor Literare", să spun şi eu câteva cuvinte. Vă cer dela început ertare dacă ele nu vor avea forma pe care aş dori-o şi care s'ar cuveni să o aibă, cu prilejul sărbătorirei unui cerc intelectual, care a avut o atât de însemnată influenţă, nu numai asupra scrisului românesc, ci şi asupra oratori ei române. Situaţia mea este şi mai ingreuiată, prin împrejurarea că inaintea mea au vorbit dela această tribună oratori, cari au dovedit strălucita inrăurire ce atingerea lor cu "Con'/orbirile" a exercitat-o asupra modului lor de a se exprima. Contez pe bunătatea Domniilor-Voastre şi, spre a o câştiga mai uşor, vă rog să ţineţi seamă de următoarele Împrejurări: întâi, eu nu sant şi n'am fost niciodată orator; al doilea, pre­ cum un judecător, după o lungă carieră de magistrat, văzând necontenit pe oameni sub acelaş unghiu al intremăncărei şi vrăjmăşiei pentru un petic de interes, este fără voia lui, con­ dus spre mizantropie; tot aşa un om care ca mine, e nevoit în fiecare zi să asculte timp de cinci, şease ceasuri, discursuri după discursuri, e fără voia lui, condus spre logofobie. Şi apoi eu nefiind nici avocat, nici profesor, iar la Parlament fiind dator numai să ascult pe alţii, fără să-mi fie îngăduit să plasez un cuvânt, nu e de mirare că am ajuns la un fel de atrofiere a facultăţii vorbirii. In al doilea rând, vă cer ertare pentru caracterul prea personal, oare cum auto-biografic al celor ce vă voiu spune. 'Mi-e imposibil să-I evit, căci vrănd să spun câte-va cuvinte despre înrăutirea pe care cercul "Convorbirilor" II exercita [40] I ! � 1 " 1 t I 1 BRATESCU- VOINEşn 40 asupra scriitorilor, am crezut că nu o pot face mai hine, decât arătăndu-vă înrăurirea lor asupra mea Însumi. Eram băiat de 20 de ani când am venit în atingere cu Convorbirile Literare. DUpă un an de medicină, în care oare­ care dibăcie In mănuirea bisturiului mă făcea să sper că aş putea ajunge un chirurg suportabil, imposibilitatea de a rămâne calm înaintea suferinţelor altora mă gonise dela Facultatea de Medicină şi mă făcuse să mă inscriu la Drept. Băiat de 20 de ani, solicitat de toate ispitele Capitalei, de toate îndem­ nurile tinereţei, cu o fire lipsită de vointa fermă şi ele spirit practic, lipsită şi de sprijinul autorităţii şi sfaturilor unui pă­ rinte, (pierdusem pe tatăl meu cu doi ani mai înainte), e probabil că, urmând şi terrninăndu-mi studiile universitare, aş fi ajuns un avocat mediocru, pentrucă nu aveam multe din însuşirile cerute unui bun avocat şi poate şi pentrucă aveam unele însuşiri neprielnice carierei de avocat. Ca un vas fără cârmaci plutea în acea vreme sufletul meu cand într'o zi, atras de faima cursurilor de filozofie ale lui. Maiorescu, m'am dus să le ascult şi eu. Sunt ani de atunci, mulţi ani, şi totuşi par'că ar fi eri, aşa mi s'a întipărit de neşters in minte impresia. Din prima clipă am simţit Că mă găseam în ceasul cel mai hotărâtor al vieţei mele. De indată viaţa a luat pentru mine un sens cu totul deosebit de cel de până atunci; un sens serios, grav şi demn. Ca după o lunga rătăcire} prin frig, prin mocirlă, pri n ceaţă, prin întuneric, ajuns într'un adăpost curat, cald şi luminos, aşa m'am simţit Frecuentator asiduu al cursurilor maestrului, fără a fi înscris la filozofie, după câtă va vreme, cerăndu-rni ertare pentru îndrăs­ neala mea, i-arn adresat o scrisoare, în urma căreia am fost invitat 5<1 iau parte la seratele filozofice şi literare, ce se ţineau când în căsuţa din strada Mercur No. 1, când În casa veneratului, singur încă în viaţă intemeetor al Convorbirilor, d-l Iacob Negruzzi. Nu mă încerc să vă spun acum (mi-ar fi imposibil să o fac) nemărginita bucurie şi măgulire ce am. simţit. O voi face odată inscris şi atunci, cu toată grija ce se cuvine, voiu arăta amănunţit căt au contribuit Maiorescu şi Cercul Convorbirilor Literare la formarea sufletului meu. Mulţumindu-vă, vă fac deocamdată declaraţia că, dacă in­ semn ceva in literatura ţării noastre, şi dacă ceva din opera [41] CE Di\TOHESC "CONVORBIRILOR" 41 , mea Imi va supravieţui, o datorez în totul împrejurarei venirei mele în ati ngere cu cercul Conoorbirilor Literare în momen­ tul cel mai critic al vietei, A! dacă aş putea, în graba ce-mi impune ora înaintată, să vă arăt grija, răbdarea, dragostea cu care Maiorescu ajuta pe un scriitor la perfecţionarea Iu­ crărilor ce-i aducea, cu ncpretuitele lui sfaturi şi spiritul lui critic de o justete şi de o fineţe cum nimeni nu mai are deja dispariţia lui--=dacă vi l'as putea arăta cum în frac cu pieptul plin de decoraţii, până în ultimul moment, pănă când nu-i mai rămănea decât strictul timp necesar pentru a alerga la Palat, unde era aşteptat, prelungea şlefuirea şi perfectionarea unei poezii.i--aţi înţelege şi adanca-mi emotiune de care mă simt cuprins la evocarea acestor amintiri. Acolo în casa din strada Mercur No.!, graţie nepretuitelor lui sfaturi au căpătat formă definitivă şi Nunta Zamfirei şi Moartea lui Fulqer şi atatea alte bucăţi care constituesc cele mai de preţ podoabe al i� literaturei româneşti. O cutie cubică, de aur masiv şi ermetic inchisă ; cubică spre a nu se putea răsturna, de aur spre a nu rugini, ermetic închisă spre a nu pătrunde intr'ansa nici un bob de praf, aşa părea Maiorescu; când însă deschideai cutia găseai ln­ tr'insa o comoară de duioşie şi de bunătate despre care nimeni nu a vorbit pănă acum. In general, când se vorbeşte despre dansul, se insistă asupra Inteligenţei lui sclipitoare, ITAREA D·LUI JACOB J\EGRUZZ! 51 viaţă am avut colaboratori pe Const. Negruzzi, V. Alecsandri, Titu Maiorescu, Mihail Eminescu, Ion Creangă, Caragiale cu care am lucrat împreună la piese de teatru, V. Conta, N. Gane, Ant. Naum, I. Slavici, Alex. Xenopol, Duiliu Zarnfirescu, Veronica Micle, D. Onciu, Gh. Panu, 1. Bogdan, care după 30 de ani m'a înlocuit pe catva timp la conducerea revistei ; apoi Lambrior, Coşbuc, şi atăti alţi autori chiar din cei ce combătuse cu înverşunare direcţia "Convorl]iri!or" În cei întâi ani ai cxistentii sale, ca Haşdeu, Tocilescu şi atâţi alţii. Să se bage de seamă că nu citez pe nici unul din autorii ce sărit în viaţă şi pe care îi cred cei mai Însemnaţi scriitori ai Ro­ mânilor de astăzi. Ion Creangă, autorul cel mai popular, mi-a mărturisit că de n'ar fi fost "Convorbirile", el nu ar fi avut niciodată ideea să scrie poveştile şi amintirile sale din copi­ lărie. Şi ce păcat ar fi fost 1 Pe mulţi din aceşti autori i-am adus eu la laşi unde se publicau la început ,;Convorbirile" ca de exemplu, pe Eminescu, Bodnărescu, Slavici, Strajan şi alţii care şi-au găsit mijloace de traiu în fosta capitală a Moldovei; până când posturile 'in care au fost numiţi definitiv i-au împrăştiat în mai multe oraşe din ţară: în Bucureşti, Craiova, Dorohoi şi altele. »Convorbirile Literare" au avut ca consequentă reluarea limbei populare în literatură, limbă care se schimbase în una artificială de hatărul Iatinitătii, aceasta mai, ales din cause po­ litice; au avut ca consecinţă în special în ceeace priveşte poesia lirică, întoarcerea la sentimente adevărate; au introdus critica aspră şi dreaptă în locul laudelor reciproce, ce erau atunci la modă; au readus publicul cel mare la dragostea Iite­ raturei naţionale, care începuse să dispară ; şi au dat curaj şi autoritate scriitorilor care nu admiteau latinizarea Iimbei li­ terare, mai ales, precum am spus, din motive politice. Fie ca "Convorbirile" urmând pe calea apucată să aibă un lung şi frumos viitor! Doresc ca mulţi, căt de mulţi, dac'ar fi cu putinţă chiar toţi din actualii colaboratori să se adune după 40 de ani şi să serbeze, aşa cum serbăm noi astăzi, împlinirea a o sută de ani dela infiinţarea "Convorbirilor Literare". Să trăiască! [52] 1 t I INFIINŢ AREA REViSTEI -' "CONVORBIRI LITERARE" Cerăndu-mi-se o contribuţie pentru No. festival Conoor­ birilor Literare la împlinirea celor şeaizeci ani, am crezut că, fiind singurul dintre întemeietori şi cel dintăiu colaborator al Convorbirilor care singur sănt încă în viaţă, cel mai nimerit este să fac cunoscut generaţiei actuale cura a fost înfiinţată revista în Martie 1867. Am descris începutul Conoor­ birilor în scrierea mea: "Amintiri din Junimea", din care repro­ duc aci cele scrise de mine în această privinţă: Maiorescu veni In acea seară cu o propunere care plutea de cătăva vreme în mintea multora din noi şi era foarte naturală în starea în care se găsea societatea. In adevăr cateodata se citea Ia adunările [unimii" vre-o poesie orizinala sau tradusă" n.. '-' t':l '1 discuţiile noastre dăduse lui Maiorescu ocasiunea să scrie câteva studii şi critici întinse, pe care ni le comunicase-erau să rărnăie acestea cunoscute numai in cercul nostru restrâns? Deaceea când Maiorescu îşi arată părerea că ar fi bine să deschidem un mic jurnal literar în care s'ar tipări scrierile cetite şi aprobate de societate, şi în care să putem resuma o parte din discuţiile noastre, ce prezentau un interes general, toată lumea primi fără lungi desbateri propunerea sa. Pogor, entusiast pentru orice inovaţii, proclamă absoluta necesitate a unei reviste şi îşi freca mânele cu plăcere găndind la pole­ micile literare la care viitoarea noastră publicaţie ar putea da loc. Două întrebări se născură atunci: întâi, cum se va numi acest copil al ,,]unimii", şi apoi cine va fi directorul lui -- căci [53] I"-'FlIN"fAREA REVISTE! .CONVOH.Brfi! LITERARE' 53 de greutăţi materiale nu aveam a ne teme: o tipografie nouă şi complectă ne sta la dispoziţie. Inainte încă de a se pune aceste întrebări, eu mă înfundai pe o canapea ce se găsea în coltul cel mai întunecos al salonului - căci simţeam instinctiv că toţi au să cadă pe capul meu. După obiceiul "Junimii" de a se ocupa mai întâi pe larg şi pe întins, cu mare ceartă şi svon de ceea ce este secundar, şi de a hotărî apoi repede lucrurile principale, la început se puse în discuţii numele jurna­ lului, care în definitiv era destul de indiferent. După ce mai multe propuneri, una mai ciudată decât alta, se făcură şi se respinseră, eu zisei din colţul meu: Poate o denumire potrivită ar fi "Convorbiri Literare" ? ... - Bravo, răspunse Pogor de departe! "Convorbiri Literare", nu zice nimic. Cela n'engage a rien! Admis' ... - Primesc şi eu acest titlu, -- declar':'! Maio­ rescu, -- fiindcă este fără pretenţie! ... - Dar care dintre noi ar avea să ia asupra sa directiajurna­ lului? .. , O tăcere generală se făcu şi după câteva momente tot Maiorescu o curmă, strigăndu-mi în gura mare : "Tu ai găsit numele, tu eşti dator să conduci treaba, fii tu redactorul "Convorbirilor Literare 1" Lucrul de care �ni fusese frică se lntămplase, şi speranta mea că mă vor uita W colţul întunecos unde mă ascunsesem nu se realizase. In întăiul moment îmi trec ură prin minte o multime de cauze pentru care vream să refuz: succesul jurna­ lului putea fi îndoelnic, directiunea putea să-mi dea multă muncă şi bătaie de cap: alteuemulţumiri necunoscute mă mai puteau aştepta, dar mai ales aveam ca o presimţire vagă şi nebuloasa că treaba aceasta nu va juca un rol secundar în viaţa mea, şi că acel da sau nu ce voiu rosti, va fi aici tot aşa de însemnat ca şi Ia o căsătorie. Puteau să fie multe si puternice motive contra, dar era unul singur pentru,care le covărşi pe toate. Eram pe atunci amorezat, şi precum e natural, raportam totul Ia pasiunea violentă de care eram stăpânit. Deja sine Îmi veni atunci gândul că noua mea însărcinare, mă va înfăţişa cu mai mari merite în ochii îerneei pe care o iubeam; totodată un jurnal literar îmi da ocasiunea şi locul potriv it pentru a publica oarecare poezioare de amor ce incepusem a compune. Ce minunat mijloc de a comunica cu persoana iubită r ... [54] 1. C. NEGIWZZ[ Pe când stam tăcut şi căutam să lirnpezesc In minte toate aceste gânduri deosebite ce mă grămădeau, Pogor îmi strigă de odată: r.Ce stai aşa mahmur, par'că ţi s'ar fi înecat corăbiile? Noi te căftănim şi tu nu te bucuri? Hai, primeşte şi nu mai face rnarafeturi l" In acest moment începu a cânta ClI glas subţire, ca lăutarii la boerii: "Cu caftan l'am îmbrăcat" ... şi se repezi la mine 8.1 mă ia de subţioare, ajutat de nu ştiu care altul tot atât de vesel ca şi dansul, In vreme ce aceştia mă duceau În pompă prin prejurul odăei, toată] unimea intona în cor căntecul : "Cu caftan l'am îmbrăcat" ... şi in mijlocul răsului general eu făcui declaraţia solemnă că primesc caftanul cu care mă împodobeau. Aşa m'am făcut directorul "Convorbirilor Literare' 1. .. Veselia in societate a fost bună, dar când m'am întors acasă eram foarte preocupat şi o mare parte din noapte, m'am gândit la viitoarea mea însărcinare. A doua zi m'am dus Ja Maiorescu şi am pus cu dansul la cale, să dăm "Convorbirilor Literare" formatul în IV o, să le scoatem de două ori pe lună. cornpunănd fiecare număr din două coli de tipar, sau când n'ar ajunge materia, cel puţin din 11/2, Am mai fixat cu multă modestie preţul abonamentului anual pentru România la un galben, iar pentru Austria numai la patru florini, ţinănd seamă de mijloacele restrănse ale Românilor cu învăţătură de acolo, mai ales ale tinerimii studioase. In sfârşit ne-am hotărât să tipărim jurnalul numai în 300 exemplare. Aceasta iarăşi dintr'un sentiment de modestie, doar n'ar avea aparenţă, că dăm proporţii prea însemnate publicaţiei noastre. Era această modestie o reacţie naturală contra celor ce se făceau în general pe atunci. In cămpul literar totul se lncepea pe mare cu trămbiţe şi surle, par'că ar fi fost cine ştie ce lucrare colosală, şi apoi peste un timp foarte scurt marea întreprindere cădea în baltă, ne mai auzindu-se vorbind de dansa: în curând alta începea aiurea cu aceiaşi pompă şi ostentaţie pentru a Înceta tot aşa de repede. Noi însă căzusem in extrernul contrar; nici preţul abonamentului nu putea acoperi cheltuiala tiparului, mai ales că cele mai multe numere hotărăsem a le trimite gratis, pe la şcoli şi biblioteci române fără mijloace din Austro­ Ungaria, nici 300 exemplare nu puteau ajunge; În fapt am fost curând siliţi să facem o a doua ediţie a celor întâi numere [55] lNFIINTi\HEA llEVlSTEI .CONVOiHlIlH LITERARE" 55 şi cele ur mătoare să le ridicăm la 500 şi chiar 800 exemplare. Cu toate acestea după trecere a caţiva ani, intăiele volume din "Convorbiri" aproape nu se mai găseau de cumpărat şi astăzi tomurile 1- VII se consideră drept cărţi rare după care anticarii evrei fac mare goană. Cel dintăi numar al "Convorbirilor" a apărut cu data 1 Martie 1867 şi a fost expediat în toate părţile. El incepe cu o introducere scrisă de Maiorescu în prezenţa mea Ia dănsul acasă; eu am adaus numai scurtul aliniat final, ş'apoi am hotărât să iscălesc eu întreaga prefaţă in calitate de redactor. Indată după aceasta vine studiul cetit de Maiorescu în j onirnea "Despre Poesia Română", de care am vorbit, apoi o descriere de mine a galeriei de tablouri din Iaşi, şi în sfârşit un apel al societăţii către autori români. Este un sentiment straniu de a vedea pentru întâia oară, scrierile sale tipărite şi numele său publicat pe coperta unei cărţi şi socot că orcine trebue să aibă emoţiuni în momentul acela. Par'că îţi vine să te crezi mai mult decât ai fost cu o zi înainte, mai înălţat, înzestrat cu merite :mai mari. Când însă eşti de 24 de ani şi amorezat, atunci, pe Iăngă acel sentiment de mândrie, se mai adaugă şi altul de dulce speranţă care îţi înveseleşte sufletul şi te cufundă în visuri frumoase, Dar realitatea rece vine grabnic să te desamăgească, Am trebuit să aflu, poate ca şi alţii in posiţia mea, că persoana asupra căreia nădăjduiam că revista condusă de mine va face mare efect, a lăsat-o cu destulă nepăsare netăiată pe masă, ceeace m'a umplut de amărăciune. In schimb însă la o altă persoană se vedea o emoţie afectoasă în faţă când a luat lntăia broşură a "Convorbirilor" in mână; acela era tatăl meu. Şi el trecuse, cu mulţi ani în urmă, prin acele momente de ilusiune pe care vârsta şi experienţa vieţii de mult le redusese la ade­ vărata lor valoare. Dar se vede că pentru fiiul său, orice părinte iubitor trece încă odată prin fazele prin care a trecuj in tinereţele sale. Din partea publicului cetitor pot spune că numărul 1 a! "Convorbirilor Literare" a fost foarte hine primit; nu i s'a făcut in de obşte, nici o altă critică decât asupra numelui, care la mulţi li s'a părut ciudat sau cel puţin neobişnuit. Inceputul scrierii lui Maiorescu a făcut bun efect chiar asupra [56] 56 J. C. NEGHUZZI poeţilor noştri, căci se va băga de seamă că abia cu numărul următor începe o critică destul de aspră cu cita ţii din autorii ro­ -măni. Şi în adevăr dupa No. 2, acei ce s'au simţit atinşi s'au supărat cu atât l1HI'Î mult cu cât, precum am spus, ei nu erau deprinşi la critică ci numai la laude, şi această scuturătură din dulcea mulţumire de sine în care se Iegănau, a trebuit in .adcvăr să fie foarte neplăcută. Când însă au văzut că acea critică nu era numai un fapt izolat şi întâmplător, ci urmează cu regulă şi metodă şi cii pe Iăngă aceasta se mai adauge şi satira muşcătoare, atunci autorii noştri s'au supărat de tot. Unii au luat pana să răspunză, precum Bolintineanu şi Boliac, alţii că Alecsandri s'au plâns în particular de Maiorescu, către cunoscuţii săi, mai ales către mine, clar cei mai mulţi dupa statornicul obiceiu al Bizantinilor, au cercat să ne lovească-> mai ales pe Maiorescu, în interesele noastre de- tot felul şi străine cu totul literaturi i. Nu vreau însă să anticipez asupra acestui subiect, despre care mi se va prezenta ocasiunea să vorbesc mai târziu, şi revin a "Convorbirile Literare". Ocupaţia mea la început nu era tocmai mare, o bună parte din materia pentru mai multe luni o aveam strânsă, şi de partea materială a jurnalului se ocupa administraţia tipografiei, Eu nu aveam decât să revizuesc registrele speciale ale revistei, să fac corecturile şi să întreţin corespondenţa. Dela început m'am pus cu zel şi inimă la treabă şi am găsit plăcere Întru conducerea acestei publica­ truni în numele socetăţii, căci pc atunci "Convorbirile" se soco­ teau a fi organul şi proprietatea junimii ; mai târziu numai s'a schimbat această idee încetul cu încetul, până când deja sine "Convorbirile" s'au considerat de toată lumea al fiind proprie­ tatea directorului lor. Totus lucrul nu era aşa sigur in formă, încât să nu dea loc şi la păreri contrare. Cănd peste 18 ani eu am hotărât să mă mut la Bucureşti, cu "Convorbiri" cu tot, Nicu Ganea era aşa de furios de această hotărâre a mea, Încât după multe şi zadarnice încercări de a mă opri în Iaşi s'a pus cu ciudă sti-mi conteste dreptul da a dispune de "Convor­ biri", sustinănd că jurnalul ar fi al Junimii şi nu al meu personal. Negreşit Că după discuţia urmată in societate, el a rămas singur de părerea aceasta şi a trebuit să cedeze puterii argumen­ telor contrare, dar mania şi măhnirea lui .pentru plecarea mea [57] r 1 jNFffNTAHEA HEVJSTE[ ,CO"VOH.BlRT LlTERARE' 57 din laşi a ţinut încă o bucată ele vreme pănă În sfărşit s'a Iiniştit, Vr'o doi ani după apariţia lor, "Convorbirile Literare" au trecut printr'un moment foarte greu. Câţiva membrii resleti ai Junimei-- însă nu societatea -- se pusese să facă politică cu multă activitate şi au propus În una din întruniri ca să conto­ pim jurnalul literar cu unul politic ce erau pe cale să înfiinţeze. Ei voiau prin aceasta să uşureze cheltuelile şi să mărească interesul jurnalului. politic. Unii propuneau ca foiletonul SEt fie destinat exclusiv literaturei, altii ca politica să ocupe întăile două pagini iar literatura paginele din urmă. Aceştia mersese­ până intru a primi două direcţiuni cu totul separate una de alta: cea politică şi cea literară, ba admiteau chiar ca partea literară să-şi păstreze numele ei special de "Convorbiri", numai şi numai pentru a putea contopi ambele jurnale. Eu m'am opus cu toată. energia Ia aceste propuneri, deşi multora le păreau admisibile. Mi se zicea: de ce ţi-e frică, ce-ţi pasă de intaile două pagini, nu-ţi rămăn celelalte în deplină şi liberă dispoziţie? In seara întâia nu se luă nici o hotărîre. Eu plin de grijă m'am pus de-a doua zi să alerg pe Ia toţi ca SEt cerc să-i conving în particular de primejdia unei asemenea contopiri ; simţeam instinctiv că adrniţăndu-se propunerea, "Convorbirile" se duc pentru totdeauna. In Întrunirea următoare o discuţie lungii a urmat iarăş până când în sfârşit ne-am învoit ca chestiunea să se hotărească printr'un vot în toată forma. Fără glasul lui Maiorescu care numara voturile, se ivi paritate între membrii presenti. Deci dela dânsul atârna soarta "Convorbirilor" şi eu mă uitam în ochii lui cu strângere de inimii de vreme ce şi el păruse a se pleca pentru propunerea contopirii; dar spre bucuria mea, el tşi schimbă părerea la urmă, poate sub influ­ cuta energicelor mele protestări. EI votă pentru statul quo şi astfel "Convorbirile" scăpată cu majoritatea acestui singur vot. Mai tărziu s'a văzut cât de mare dreptate am avut eu atunci ... Foaia politică a încetat şase luni după deschiderea ei, şi cu ea negreşit s'ar fi stins şi foaia literară, pe când "Convorbirile" .au urmat a trai atăţia ani şi trăesc şi astăzi. 1. C. Negruzzi [58] SALUTUL "UNIUNEI INTELECTUALEH Domnule Preşedinte, Uniunea Intelectuală Română nu putea să lase să treacă, fără a spune cuvântul său, această manifestaţie de recuno­ ştinţă şi de pietate faţă ele marii prernergatori, cari au înfiin­ ţat această tribună de apărare a limbii şi a cugetării româneşti. Daca răsfoim trecutul, vedem "Convorbirile Literare" în fruntea mişcării de renaştere naţională şi literară. Cu sentimentul măsurii şi al eleganţei în suflet, fruntaşii junimismului cultural au pornit de aci lupta împotriva exage­ raţiunilor latineşti. Aci dascălul intre dascăli îndruma zilnic tineretul; aci Eminescu îşi cânta durerile, aci tinerii poeţi, Duiliu Zarnfirescu, Coşbuc şi alţii înfăţişau în versurile lor ritmul nou al vieţii româneşti. Aci s'au perindat literaţii dis­ tinşi, cugetătorii senini şi luptătorii vănjoşi, care deopotrivă au făurit România modernă. Theodor Rosetti, Carp, Maiorescu, trei nume luminoase, care reprezintă fiecare în altă direcţie o sinteză şi cristalizează în uriaşele lor personalităţi insuşirile superioare ale neamului nostru. Aceşti trei mari Romani trăesc viu În "Convorbirile Li­ terare", isvorite din conştiinţa lor dar văzătoare ; ai -l-Iea tova­ răş, domnul Iacob Negruzzi şi-a legat numele pentru vecie de "Convorbiri" şi de desvoltarea Academiei Romane. Unirea intelectuală şi sufletească a tuturor Români­ lor în vederea alcătuirii unei conştiinţe omogene, aceasta a fost lozinca "Convorbirilor Literare". [59] \ SALUTUL "UNIUNEl JNTELECTU ALE" 59 Ele într'adevăr nu au cunoscut hotarele vremelnice căci infăptuise înainte de unirea politică, o unitate de gândire şi o rodnică activitate între toţi fiii neamului, răslătiti de vi­ tregia vremurilor. Nu se putea deci ca Rornănia Mare să nu sărbătorească această duioasă aniversare, inchinănd prinos de recunoştinţă "]unimii" care lntrupează o etică de care nu tre­ bue niciodată să ne despărţim. Uniunea Intelectuală Română este fiica sufletească a junimii şi ca atare, aducănd omagiu marei opere înfăptuite/jşi ia placuta însărcinare a sprijini "Convorbirile Literare", cărora le ureaza noui isbănzi În cămpul larg al cugetării ş(al ştiinţei, Alexandrina 6. Cantacuzino CUVANTUL BASARABIEI Doamnelor şi Domnilor, Din Basarabia relntoarsă Ia Patria-Mamă, unde ecoul "Convorbirilor Literare" este viu şi puternic, ca pretutindeni unde vibrează suflet românesc, aduc cuvântul meu de salut şi omagiu acelora cari, în frunte cu venerabilul preşedinte D-l Iacob Negruzi, au purtat şi poartă, din generaţie în gene­ raţie, făclia culturii româneşti, ce a pălpăit din paginile »Con­ vorbirilor Literare"? a căror jubileu de 60 ani îl sărbătorim cu toţii astăzi. In calitate de colaborator al "Convorbirilor" şi în numele Basarabiei reunire pe veci la sâl111_LMuldoY..ei,-in numele acelor arcaŞi şi plăeşi - pe cari marele Ştefan Voevod i-a pus pe vecie străjeri la Graniţa Nistrului hotarnic, - aduc urările mele de viaţă lungă şi prosperitate "Convorbirilor Literare" - atât de strâns legate de tradiţia şi sufletul românesc de peste tot părnăntul Romaniei intregire. J. Buzdugan. [60] I ! .\ nCONVORBIRILE LITERARE" ŞI ARMATA Credinţa că armata este naţiunea însăşi a pătruns de mult in spiritele tuturor. Existenţa castelor separate era o erezie perimată, pe care o perpetuase până în ultimul timp militarismul german. Ea nu găsise însă nici un temei în su­ fletul şi în spiritul latin. Invăţămintele marelui războiu nu au adus astfel nimic nou pentru popoarele care, ca noi, erau de mult pătrunse de adevăratul rost social al oştirei. Armata este, fără îndoială, naţiunea însăşi, ca expresiune de forţă şi ca sinteză a elementelor ei de viaţă şi de spirit de conservare. Armata de astăzi, însă, înţelege să întrupeze naţiunea şi în aspiraţiunile ei superioare de cultură şi de intelectualitate. Ea nu reprezintă numai un pumn incleştat şi o pavăză de oţel strălucitoare dar fără viaţă; ea prinde in oglinda acestui oţel curat toată lumina şi toată armonia sufletului unui popor, şi pulsează, in încordarea puternică il braţului său, ritmul evoluţiei spre civilizaţie şi spre progres. Locul ei este deci pretutindeni, unde spiritul românesc îşi revarsă comoara darurilor sale. Pentru sufletul românesc şi pentru patrimoniul nostru cultural, cei cari s'au grupat întâi în jurul ,,] unimii" şi au con­ tinuat apoi atătea decenii "Convorbirile Literare" au făcut operă mare şi rodnică. Ei neau dat, odată cu conştiinţa indi­ vidualităţei noastre culturale, pe aceea a superioritătei inte­ lectualităţei poporului românesc. Puteri latente se găseau în naţiune, şi se găsea şi originalitate şi dar de creaţiune. Trebuia numai atrasă găndirea românească nouă in ca­ drul celei occidentale şi trebuia, mai ales, ca nota de cul­ tură a timpului să fie Intipărită pe literatura şi fiinţa noastră. [61] T 1 ,CONVOHBlRlI.E LlTERAUE' ŞI ARMATA 61 J 1 r t t Noi trebuia să luptăm, astfel, cu secolele care ne vrăj­ măşiseră până atunci şi să realizăm atât de mult şi atât de bun, în timp atât de scurt, pentru ca să putem avea un rol în civilizaţia contimporană, Pentru a avea acest rol, pentru ca poporul românesc să-I dobândească şi să-I ţină cu vrednicie, cât de hotărîtor şi cât de luminat a fost rolul "Convorbirilor Literare" 1 La sărbătoarea amintirei, care e pentru noi ziua de azi, la această revărsare a recunoştinţei româneşti, oştirea înţelege sste [78] 78 IOAN C. Jo'ILlTT! de prisos a aminti răspunsul ce i-a dat d. Iorga în trei con­ ferinţe făcute, înainte de război, la Vălenii de Munte. A existat, se constata, în pământul nostru, la cei dintâi strămoşi, 'I'racii, un fond străvechi de civilizaţie, a căruia desvoltare a fost curmată de împrejurările vitregi ale evo­ luţiei noastre istorice. Dar, tocmai din cauza acestor rădă­ cini, suntem indrituiti a crede că vlăstare nouă vor răsări Într'un mediu redevenit prielnic şi că. civilizatia va înflori din nou aici, la unul din punctele ei de plecare. Mai târziu, cele 2 principate 'româneşti, Muntenia şi Moldova; au gravitat, în primele timpuri ale fiinţei lor, în orbita influenţei occidentale, după cum au dovedit pe deplin, ele curând, săpăturile el-lui Drăghiceanu la Curtea de Argeş. J1Jste clar că am fi participat şi noi la viaţa apusană dacă nu s'ar fi ivit 'I'ureii la Dunăre. Din cauza acestora am :fost În­ torşi cu faţa la Răs�\!l'jt. Dar şi în această nouă şi iarăş atât de grea situatie, Homânii au adus civilizatiei mondiale o ÎD­ directă, dar capitală. contribuţie: au obosit, nu uzat, printr'o necurmată împotrivire, avântul semilunei şi nu fost astfel gărzile Înaintate ale creştinătătei şi străjerii culturii apusene. In fine, mai târziu iarăş, când puterea otomană a început să slăbească, principatele române au stat În calea germani­ zării Orientului european ele către Austriaei şi a slavizăr ii lui de către Ruşi şi au. garantat astfel viaţa proprie a naţiu­ nilor creştine din sud-estul european şi deci posibilitatea acestora de il aduce în viitor culturii mondiale aportul lor specific. * Dar şi fără de acestea, istoria naţională nu putea ră­ mânea indiferentă Românilor cum îi era spre pildă lui Pogor. Se 1'o1'ma80 însi1. la Iaşi, alături de "Junimea", o aşa zisă "Societate Istorioă" din patru membri numai: Xenopol, Panu, Lambrior şi Cerneseu. Când aceştia au intrat, pe rând, la "Junimea", ei au întâmpinat a.colo concursul cald sufletesc al lui }DmÎnrscll şi P(� acel al curiozităţii ştiint.ifice fi lui 'I'itu Mn iorescu. [79] lSTORIA NATiONALĂ 79 Porecliţii "istorici" de la "J-unimea" au afirmat atât ne­ cesitatea, cât şi utilitatea cercetărilor' privitoare la trecutul românesc. La 1885, în "Convorbirile Literare", s'au tradus câteva pagini din Schopenhauer în care acesta observa că istoria este pentru neamul omenesc ceea ce raţiunea este pentru in­ (livid. După cum omul, mulţumită. ratiunii, 11U este, ca ani­ malul, mărginit numai la intuiţia actualităţii, ci o cunoaste legând-o de trecut, tot astfel Iie care generaţie a unui popor nu poate înţelege actualitatea şi nu poate avea conştiinţă (le­ plină. de sineşi dacă nu-şi cunoaşte istoria. La un om cult se naşte dorinţa de a-şi cunoaşte strămoşii şi evoluţia poporului din care face parte, atât din curiozitate firească, precum şi pentru a se cunoaşte mai bine pe sine însuş.Minunat a spus nu de mult regretatul profesor- uni­ versitar Bogrea, pledând pentru invătământul clasic, că fi­ liatia culturală şi genealogică nu e numai o chestie de pietate şi blazon, ci şi una de viaţă, intelectuală şi naţională. In Oc­ cident există nu numai pentru ţara întreagă, dar şi pentru provincii şi oraşe, asociaţii şi publicaţii periodice pe-ntru oe1'­ cetări istorice. Apoi, asemenea cercetări au o înaltă valoare educativă, Persistenta fondului daco-roman în ciuda amesteeurilor de popoare perindate prin Dacia, extraordinara putere de conservare, etnică a poporului român, constitue temelia pe care trebue să se înalţe edificiul civilizaţiei româneşti. Con­ statarea că. numai vicisitudinile istorice au împiedicat desvol­ tarea unui fond străvechi de cultură; conştiinţa rolului nostru de străjeri ai civilizaţiei apusene; cunoaşterea insusi- 6101' literare şi artistice ale poporului român, -- ia111 izvoarele credinţei că acest popor merită o soartă. mai bună, că are drept la atenţia Apusului şi că în fondul lui se găsesc toate elementele pentru ca, de aci inainte, in împrejurări mai priel­ nice, să-şi adueă aportul specific la civilizaţia mondială. Când ne amintim că la noi s'a adăpostit şi că de noi s'a sprijinit tradiţia euturală grecească a Orientului creştin; că, prin această tradiţie, s'a pregătit terenul pentru inţele­ gerea imediată fi, ideilor marei revoluţii franceze; că mani­ festări culturale şi .sacrificii pentru cultură au fost cu putinţă [80] \ IOAN C. FILITT! in vremuri de restri.şt.e, -. se t.rezeşte in noi simţul datoriei im pe:rioa·5ede a face mai mult şi mai hine în timpurile ele aeum senine. In sfârşit, mai este şi vedoarea praetică a studiilor de is­ torie llation8.1cl .. Starea social-ooonomică de azi l1U se poate inţelege fără CUlIOw;itere.:'t ovoluţiei noastre social-e{',onomice. DEIDă este a- devărat că toate popoarele au t.re.cut sau trec prin aceleaşi faze social-ecP1'O pildă, mai presus de G(){�t1l(» -- şi de a găsi în tn'cutul nostrn rădă.cinile institu­ tiilor 1ibol'ale introduse de curând, sau chia:r republicane dorite de unii. Isforja astfel îl1t.eleas8 dtlVenea un simplu substrat ai fraz(�olog:iei exaltnte până 1;1 comic }\ 48-ti<;:ti1or munteni din extrema sti'ingă, cari vorheau încă, pe vremea apal'iţiei "Con­ vorbirilor", de "Românii .învăţători ai lumii civilizate", 1'3811 de "POporul român, Mesia al întregii omeniri". Mai era însă şi Hâjdău, mm--e]e Râjdău. Tnzest.rat cu o erudiţie vastă pe caro o infă.ţişc1 din bel- � :1 J â Il [81] __ ----.ztF = !5TOWA NATIONALA 81 sug, cunoscător al limbilor slave, inteligenţă vie, ironist fiu, polemist necruţător, fire extrem de susceptibilă, el impresionă, fasclnă, intimida. Ştiind că în atâtea privinţe, mai ales în întrebuinţarea izvoarelor slave, nimeni la noi nu-l putea controlă, lăsa, liber frâu unei bogate imaginatii. Susţinea, cu un impozant aparat ştiinţific şi cu o neintrecntă dialectică, tezele cele mai ciudat» şi, pornind de la baze documentare, făcea construcţiile cele mai fantastice. Citind curioasele lui sinteze, pe deoparte regreţi adeseori că nu pot rămânea, iar de altă parte te întrebi dacii el însuşi credea în ele. Nu ştii dacă erau o batjoeorire a unor cititori pe cari nu-i socotea în măsură de a-l controla, sau dacă el însuşi m'a victima propriei sale funtazii, unui fel de sport în combinarea izvoarelor celor mai disparate. De la el ni-au ră­ mas poveşti strălucite care Întunecă încă libera judecată H unora Impotriva istoriei naţionale astfel concepute şi chiar împo­ trivit fantaziilor uriaşului Hâjdeu, s'au ridicat ,JConvorbirile Literare" prin 2 articole ale lui Gheorghe Panu: unul, intitulat "Studii asupra atârnării sau neatârnării politice a Românilor in deosebite secole", publicat în anii 1872-1874. şi altul (lespre .. Studiul istoriei la Români", apărut la 1874-1875. Se păru o îndrăzneală, nemai pomenită ca 1111 tânăr, cum era Pnl1U pe atunci, să atace până şi faimoasa "Istorie critică" a marelui Hâjdeu, 'I'otus, adevărul era de partea lui Panu. Deşi redus, ca material, la ceea ce se publicase până. atunci, el a fost călăuzit de bunul său simt, de o minte cumpănită şi de spirit critic. Panu combătea, spre pildă, tezele despre distrugerea Da­ cilor de către Romani şi despre retragerea în munţi a popu­ laţiei romanice de la stânga Dunării în timpul invaziilor hUT'­ bare, teze menite să, dovedească originea pur romană a Ro­ mânilor. Indrăznea să. vorbească despre adânoile influenţe datorita unei lungi convieţuiri a Daeo-Romanilor cu Slavii şi despre raporturi de vasalitate ale Principatelor fată de Un­ guri şi Poloni, în primele timpuri ale fiinţii lor. Impotri va "J unim ii" şi il lui Panu in special, s'au ridicat, fireşte, toti acei cari monopolizau patriotismul zgomotos, se ------- [82] 82 IOAN C. FILlTTL intitulau singuri .buni Români şi erau călăuziţi în istorie de sentimente, fără preocupare de cunoaşterea adevărului. ' Meritul lui Panu este tocmai de a fi combătut pe acei eal'i pornesc de la o teză preconcepută, pe care apoi sau o afirmă fără dovezi, sau voesc s'o documenteze cu orice preţ, inter­ pretând greşit sau înlăturând izvoarele contrazicătoare, Me­ ritul lui este de a fi încercat cel dintâi să spue adevărul, ori­ care ar fi el. Notăm că această încercare într'adevăr ştiinţifică a fost in "Convorbirile Literare". Are dreptate venerabilul d. Iueob Negruzzi, în Amintirile sale de la "Junimea", când exprimă părerea de rău că Panu. din exces de scrupule ştiinţifice, s'a 'Iă,sat de istorie pentru care avea o aptitudine specială .. Dovadă este şi lucrarea Set din urmă, intitulată, ,,0 incercare ne mistificare ştiinţifică". Este o critică a cărţii de curând răposatului R.adu Rosetti despre "Pământul, sătenii şi stăpânii în Moldova" şi Cl'e4.l că Panu a fost maiaproape de adevăr decât Rosetti. Panu a fost astfel cel dintâi reprezentant al spiritului critic al "J"unimii" aplicat istoriei naţionale. Pe atunci Alexandru Xenopol se Îndeletnicea deopotrivă cu istoria generală, dreptul, economia politică şi era pretuit la "Jtmimea", între altele, pentru că era gata ori când să facă, prelegeri şi conferinţe cu subiecte din domenii variate. 11]1'a pornit mai mult spre generalizări, spre filozofia istoriei: cu asemenea preocupări a început şi el, sfârşit cariera lui de istoric. In cursul anilor 1870--1878, Xenopol publică. in "Con­ vorbirii", o incercare de sinteză intitulată "Studii asupra stăi-ii noastre actuale". Făcea observaţia că până la inceputul sec. XIX-lea, Ro­ mânia a fost in epoca medievală, a istoriei ei, când rolul pdJlJ­ cipal îl joacă politica, adică raportul de puteri, iar nu factorii economici şi culturali. Formele nouă politice, ca, şiculrura, zicea Xenopol, le-am împrumutat deagata din Apus. Pe când Apusul şi-a găsit singur formele necesare desvoltării sale pe toate tărâmurile, noi am fost ucenicii Apusului. Xenopol exprima. astfel ideea scumpă "Junimii" că îm- [83] ISTORIA N A"PONALĂ prumutasem de aiurea nişte forme nepotrivite eu fondul nostru . Aeeeaş idee se găseşte, mai desvoltată, în prelegerea pe care, din timiditate; n'a putut-o uosti 'I'eodor Rosetti, dar pe care, sub titlul "Despre direeţiunea progresului nostru", a publicat-o în "Convorbiri" la 1874, concomitent deci cu studiul citat al lui Xenopol. 'I'eodor Rosetti n�levA introducerea pripită a formelor nouă şi intreruperea firului nostru istoric. Avea dreptate 'I'eodor Rosetti când zicea că societatea noastre rămăsese, din punctul de vedere al fondului, tot aceea din vremea J{,egnlamentului organic şi că numai formele se schimbase: că în loc de beeri şi ciocoi aveam miniştri, par­ lamentari şi funcţionari de toate treptele. Dar greşea 'I'eodor Rosetti când îşi închipuia că ar fi putut fi altfel. Imprumu­ tarea formelor străine era inevitabilă, după cum fatal era ca fondul să nu se poată adapta decât foarte încet cu forma. Nu s'a adaptat pe deaîntregul nici astăzi. Mai gresca Rosetti, cum se mai greşeşte uneori şi azi, vorbind de ruperea firului istoric prin adoptarea constituţiei de la 1866. Introducerea acestei constituţii la noi, a fost rezultatul firesc al curentelor de idei şi al proectelor de re­ forme din cele 2 principate, măcar de la 1821 încoace. , Mai era un punct asupra căruia Xenopol şi 'I'eodor Ro­ setti se acordau în studiile lor. Xenopol afirma cu dreptate că propăşirea unui popor Se întemeiază pe o bună situaţie materială şi se întreba dacă se: făcuse. ceva pentru a aşeza statul pe o sănătoasă temelie economică. Xenopol observa că pe deoparte, nu se dădea agricuturii atenţia cuvenită şi că, pe ele altă parte, puţinele capitaluri ee aveam nu erau întrebuinţate În activităţi productive. 'I'eodor Rosetti se ocupa şi el în studiul lui, de starea economică a ţăranului, pe care '0 găsea rea pentru că împro­ prietărirea fusese şi insuficientă, şi rău înţeleasă. In loc de a se creea o clasă numeroasă, de proprietari mici dar prosperi, ne Îndrum am spre proletariat agricol. Este curios că problema agrară a fost înţeleasă de frull-' iaşi intelectuali cart erau totodată interesaţi în rezolvirea ei [84] 84 IOAN C. FJLlTT înţeleaptă şi că totuş aceleaşi erori s'au repetat mereu până în zilele noastre. 'I'eodor Rosetti mai spunea că I�umă,rul sporit al func­ ţionarilor pe urma reformelor nouă, nu aducea un serviciu real societăţii, dar constituia o ingreuiare a impozitelor aruncate asupra ţărănimii. Constatăi-ile lui 'I'eodor Rosetti au stârnit, fireşte, protes­ tările noilor beeri şi ciocoi, cari l'au acuzat că batjocoreşte Iibertătile publice şi instituţiile chemate să, asigure fericirea ţării şi că nu vede roadele culese şi progresele realizate. Concepţiile social-economice ale lui 'I'eodor Rosetti se apropiau şi de acelea pe care alt membru eminent al "JlUli­ mei", Mihail Eminescu" le exprima într'o prelegere despre "Influenţa austriacă asupra Principatelor", publicată in ,/Convorbiri", la 1876. Eminescu era un Înfocat iubitor al trecutului românesc. Dar, mai mult poet decât istoric, îşi făcuse despre acel trecut () imagine mai mult romantică decât documentată. Visurile: lui zburau spre cele dintâi veacuri ale vieţii noastre de stat pe care, cu închipuirea, lui de artist, le vedea pline de vir­ tuţile ce lipseau lumii nouă . . Căuta în iluziile despre trecut mângâiere pentru jicnir'ile ce-i aduceau realităţile vremii în care trăia. Panu ne spune că odată ce imaginaţia lui Eminescu proeetase asupra lumii vechi o aureolă mistică" adevărul istoric nu-l mai interesa şi nici nu I-ar fi admis, oricât de documentat, odată ce ar fi fost potrivnic credinţelor lui. Istoria ultimilor 50 de ani, scria cleei Eminescu, pe care mulţi o numesc a regeuerării naţionale, s'ar putea numi mai hine istoria nimicirii răzăşilor şi breslaşilor. Odată (,'U dis­ tragerea acestor tălpi ale rtării, s'au prăbuşit şi stâlpii ei, adică boerii. Ştia ele altfel Eminescu să dea explicaţia fenomenului. Recunoştea că situaţia acelor clase, pe care le numea pozitive, fusese atât de rea sub vechiul regim, încât membrii lor nu S<'l gândeau decât să iasă din ele: ţăranul voia să, fie fecior boe­ Tese, negustorul boer, boerul mie boer mare, boerul mar-i Domn. EJ"a o grămădire generală la porţile privilegiilor v.i ale slujbelor, iar golurile economice le umpleau străinii, [85] ISTORIA NAŢIONALA Aşa. este. Uită numai poetul că, nimicirea răzăşilor IW o scară Întinsă începuse încă din sec, XVI-lea. din cauza im­ prejurărilor economice şi că în St..'C. XIX-lea intrarea Româ niei în viaţa economică europeană trebuia neapărat să duca la nimicirea breslelor. Erau consecinţele inevitabile ale evo­ luţiei economice. De asemenea, era fatal ca golurile economice pe care le lăsau Românii, tot ea o urmare a vechii organizat) i politico-sociale, să le ocupe străinii. 'I'ânguirile şi protestările În aceste chestiuni erau zadarnice, iar revenirea la formele vechi, cu neputinţă. . Soluţia, singura soluţie, o dădea insuş lDminescu: zice» că, trebue muncă şi economie. Dar aceste Însuşiri nu se puteau împroviză când un atavism ele veacuri îndruma spre slujbe şi privilegii. Găsim deci la Xenopol, 'I'eodor Rosetti şi Eminescu, intr-o anii 1870-1887, formulată" în proporţii diferite, aceea,') idee cardinală a ".Junimii" că împrumutasem din Apus veştminte prea largi pentru trupul nostru. Era latura negativă a studiilor lor. Latura pozitivă era că trebuia dată mai multă atenţie ţărănimii, agriculturii :::oi industriilor derivate din agricultură .. Privind mai sus, Xenopol zicea că ţinta străduinţelor 1'0- mâneşti trebue să fie de a contribui la civilizaţia europeana cu un aport specific, izvorât din fiinţa neamului românesc. Dar, pentru aceasta, trebue cunoscut trecutul în toate ramu­ rile evoluţiei sale, drept, instituţii, literatură, artă, pentru ea din pătrunderea. sufletului colectiv românesc să poată răsări () contribuţie caracteristică la cultura mondială .. Această idee o exprimase Xenopol şi în darea. de seamă ee făcuse în "Convorbiri" la 1870 "Cronicei Ruşilor" a. invă­ tatului episcop Melhisedec. Nu importă, zicea el, înşirarea cronologică a domniilor şi războaelor, ei cunoaşterea vieţii colective a întregului popor, în toate manifestările ei. Istoria adevărată este înţelegerea deplină şi raţionată a fenomenelor generale din viaţa popoarelor. Acesta este scopul final al studiilor istorice. Dar, eu toată pornirea lui spre generalizare, Xenopol era un istoric serios şi de aceea adăoga că pentru atingerea SCOP111ui trebue cercetări prealabile în arhive, singurele oare [86] 86 lOA,N C. FILlTTI pot da temeiul documentar indispensabil construcţiei plănuite. Lăudă deci lucrarea lui Melhisedec tocmai pentru contribu­ tiile ce aducea la cunoaşterea vechilor instituţii. Astfel, Xenopol arăta care sunt bazele cercetărilor istorice serioase. Mai întâi amănuntele şi apoi sintezele. Monografii le documentate sunt verigele fără de care nu se poate recons­ titui lanţul evoluţiei unui popor. Dovadă, că, aceasta era concepţia lui Xenopol, St' vede şi din eriticele făcute în "Convorbiri" despre manualele dp istoria Românilor. El denunţă 'tendinţa de a ;preamări o cauză, un grup, sau o persoană, fără fi. cerceta documentele, sau înlăturând pe acele care contrazic teza. Condamna, pe pseudo-istoricii cari, în loc de a se osteni să se informeze direct elin documentele epocei de care se ocupă, se mulţumesc să, se refere la aprecierile altor cerce­ tători cu reputaţie. Critica pe care Maiorescu, în "Beţia de cuvinte", o fă­ cuse la ] 873 lui Ureehia, Xenopol o reia la 1881 cu privire la lucrarea lui Tocilescu despre "Dacia înainte de Romani", Şi aici se făcea paradă de erudiţie variată, grămădind în josul paginilor citaţii de cărţi fără nici o legătură cu subiec­ tul, sau care nici nu fuseseră, eonsultate. Ieşind din domeniul generalităţilor, XenopoJ a publicat în "Convorbiri" trei studii cu privire la istoria Românilor. La 1875, un studiu serios despre jurători.; In 187�), o pătrun­ zătoare critică a teoriei lui Rossler, iar zece ani mai târziu o cercetare obiectivă despre starea ţărănimii în vremea lui Mihai Viteazul. In acest din urmă studiu, critica interpretarea ce Toei­ Iescu dăduse unui document din vremea lui Mihai 'Vodă, numai pentru a atribui marelui Domn faţă de micii proprie­ tati o generozitate care nici nu era în obiceiurile timpului, nici împrejurările n'ar fi îngăduit-o, Xenopol avea euragiu I de a fi obiectiv, arătând că Mihai fusese şi el un spoliator, ca şi alti Domni, arhierei sau boeri puternici: In discuţia dintre Xenopol şi 'I'ocileseu interveni, tot i'n "Convorbiri", Gheorghe Popoviei, răpit prea de timpuriu cer­ .cetărilor de istoria dreptului românesc. Işi exprima rnulţu- [87] ISTORL\ NATIONAL� 81 f r 1 I mirea că "vecluJa apatie fată cu problemele trecutului nostru juridic Încep să dispară". Popoviei a mai dat în "Convorbiri", la 1890, un studiu documentat în care arăta că ocoalele ce cronicele zic că Iuga Vodă a. făcut în Moldova în jurul oraşelor şi satelor, e1'1'l,11 forme de organizare teritorială. Este locul să repet vorba unui erudit profesor de istorie Irancez, că sunt 2 feluri de istorici: "les historiens ehartistes et les historiens fumistes", sau, pe româneşte, istoricii do­ cumentaţi şi istoricii moftangii, Titlul de glorie al "Convor­ birilor Literare" În domeniul istoriei nationale este că toti is­ toricii noştri documentaţi au colaborat la această revistă. De la anul 1881 înainte, îşi publică în "Convol'biri" eru­ ditul Alex. Papadopol-Calimaoh documentate studii despre Harta, lui iR,igas, Sloboziile în România, Istoricul oraşului 'I'ecuei, Desrobirea ţăranilor în Moldova sub Constantin Vodă Mavrocordat şi despre patriarhul 'I'arigradului Atanasie Pa­ telarie, prietenul lui Chiril Lueari. In "iConvorbiri Literare", la 1882, a dovedit d. Al. Plli­ Iippide Ialşitatea cronicei atribuite lui Huru. De la 1884 înainte, publică în "iConvorbiri" conştiuciosul Dimitrie Onciul studiile sale despre Iuga, despre Bogdan şi Dragoş, despre Radu Neg-ru şi originile principatului '['ării Româneşti, şi în sfârşit despre 'I'itlul lui Mircea cel Bătrân, După fnntaziile lui Hâjdeu, se făcea un mare pas spre res­ tabilirea adevărului în privinţa începuturilor vietii de stat a Românilor din stânga Dunării. Cu-toată scrupulozitatea l'ui stiinţifică, s'a mai lăsat totuşi şi Oneiul, in unele părţi, H1- Iluenţat de prestigiul lui Hâjdeu::' ' Cu anul 1885 începe oolaborarea : la "Convorbiri" 11 lui Ion Bogdan, care pune în serviciul istoriei naţionale cunoş­ tinţele lui de slavistieă. Contributiile lui sunt de o deosebită valoare prin vimportanţa subiectelor, îngrijirea cu care pu­ blica documentele, cumpătarea cu care le interpreta, ordinea şi claritatea expunerii. Ni-au rămas de la el, publicate În "Convorbiri", critici ale lucrărilor lui A. Densuşianu, Tocilescu şi Sbierea, în care arăta că limba, română nu putea fi Încă formată când Au- [88] 83 IOAN C. FILlTTI. relian a părăsit Dacia. şi Ci), traducerea cărţilor bisericeşti în limba română nu putea data încă din sec. XII-l&'1,. In 2 studii dovedea că din izvoarele bizantine nu se poate deduce o stăpânire, în care a crezut şi Onciul, a Asă­ neştilor în Dacia şi efi nu se poate vorbi de o Moldo-Vlahie încă de la sfârşitul sec. XII-lea. In alt articol arăta că acel ,,10" din fruntea titulaturii Domnilor români nu era în legăturii nici cu o stăpânire a Asăneştilor în Dacia, nici eu împăratul Ioaniţiu cum credea Xenqpol, ci era numai un împrumut diplomatic al cancelariei voevozilor noştri de la cancelariile tarilor bulgari din sec. XIV-lea. In sfârşit, în darea de seamă, despre lucrarea polonului Krzyzanowski asupra începuturilor 'rării Munteneşti, se ex­ prima pentru întâia oară, indoiala despre existenţa unui Ba­ sarab-ban la 1241. ",Convorbirile Literare" se mai mândresc de CI fi numărat printre colaboratori, deşi numai cu vre-o 2 din lucrările lui S80UJ1 dare, pe Constantin Giurescu, acel far luminos În stu­ diul cron i celor şi al claselor noastre sociale. Opera lui !C. Giurescu este o dovadă strălucită de ce con­ structii solide se puteau face, cu privire la trecutul românesc, prin cercetarea cu răbdare şi obiectivitate a materialului do­ cumentar păstrat înainte de război în arhivele noastre. In privinta istoriei noastre eontimporane, pe lângă sori­ SOli şi documente, s'au publicat În "Convorbiri" şi preţioa­ sele memorii a doi bărbaţi cari au participat de aproape L: viata publică, a României constituţionale. Teodor Văcăreseu îşi desăvârşise prin continuă citii e cultura dobândită în şcoli apusene şi, respectuos de tradtia neamului său, îşi însuşise frumuseţile limbii strămoşeşti. Memoriile, scriseîntr'un stil deosebit de atrăgător, ale acestu i fost mareşal al Curţii, ministru-plenipotenţiar şi vice-prese­ dinte. al ,senatului În vremea regelui Carol, începuseră. a fi publicate în' "Convorbiri" înainte de război. Din nenorocire, pe cât sunt informat, urmaşii lui n'au luat măsuri pentru a pune la adăpost manuscrisul în timpul războiului, aşa că. pare că, trebue să' înregistrăm :';ii această [89] ISTORIA NATIONALA pierdere, cu atât mai simţită la noi unde oamenii politici n'au prea lăsat memorii. Din fericire, a putut fi tipărită în întregime acea minu­ nată istorie politică a României constituţionale, scrisă de 'I'itu Maiorescu sub formă de introducere la discursurile sale parlamentare. Oamenii şi lucrurile sunt judecaţi cu acea pătrundere ascuţită şi ironie fină, dar cu atât mai ustur-ă­ toare, care au caracterizat toată opera scrisă şi vorbită a marelui critic duşman al beţiei de cuvinte. * Nu voi inşira pe toţi istoricii încă în viaţă, colaboratori ai "Convorbirilor Literare". ,Este destul a aminti. pe acel bogat semănător de lucruri nouă, despre istoria naţională, d. Iorga; pe d. Alex, Lăpe­ datu, care uneşte preciziunea faptelor eu perfecta claritate el expunerii; pe savantul bizantinolog d. Russoj pe neobositul cercetător în domeniul numismaticei, d. Moisil. Vorba Franceză: j'en passe et des meilleurs. Dar nu numai prin monogrf'iile, ci şi prin reeensiile ce s'au publicat în coloanele 101', "Convorbirile Literare" au bine­ meritat de la studiul istoriei naţionale. Reeensiile făcute de maeştrii ale căror nume le-am amintit, au fost mai mult. de cât rânduri de laudă sau de critică vagă; au fost, cum trebue să fie reeensiile serioase, adevărate contribuţii la cunoaşterea ehestiei desbătute, prin rectificări şi adăogiri. * In rezumat, tradiţia -serioasă în materie de istorie na­ ţională" inaugurată de Panu la "Convorbiri", a fost respec­ tată peste o jumătate de veac. Inteligentul Panu zicea că sinteza în .istorie este' peri­ culeasă pentru că presupune mai întâi o mare bogăţie de fapte precise şi apoi o riguroasă logică deductivă, . Incercarea lui Xenopol de a scrie o sinteză, a istoriei Ro­ mânilor, a însemnat, desigur, pentru vremea ei, un pas uriaş înainte În cunoasterea istoriei naţionale. [90] 90 JOAN C. FILITTl 1 f­ Ii 1 ­ ; f" ! . Planul lucrării este interesant prin aceea că Xenopol a fost eclectic Între diferitele şcoli istorice. N'a căzui, spre pildă, în păcatul şcolii materialiste care consideră factorul economic ca pe singurul hotărâtor în evo­ luţia istorică. Această. conceptie unilaterală, expusă la noi de Dobrogeanu Gherea, a fost combătută cu caldă convingere in "Convorbiri" de d. Mehedinti la 1895. N'a căzut Xenopol nici în greşala opusă, de a ignora factorul economic. A înţeles cit explicarea procesului istoric ar fi perfect ideală - cum 88 exprima d. Mehedinti - când ar putea ţinea seamă. de toţi factorii, materiali ca şi morali şi de influenta lor reciprocă, Insăş şcoala marxistă. a recunoscut de altfel, că există şi factori ideologici de mare însemnătate. Creştinismul, spre pildă, nu poate fi privit, cum ar voi unii, numai prin prisma unor împrejurări economice. Se recunoaşte că în istoria ome­ nirii există şi un factor de entuziasm pentru adevăr şi drep-. tate, izvorând din idealurile conştiinţei omeneşti. Adeseori oameni de stat, conducători politici în vremuri grele, ca spre pildă ministrul rus Iswolsky în timpul războiului mondial. au rămas chiar cu impresia că "destinele naţiilor sunt eârmuite de idei şi de factori abstracţi şi psihologiei mai mult decât de interese materiale". De altă parte, deşi era preocupat de a da istoriei carac­ ter de ştiinţă pozitivă, Xenopol nu s'a mărginit la expunerea faptelor care se repetă pretutindeni şi totdeauna, de câte ori revin cauzele care li-au dat naştere. Nu s'a mărginit la istoria zisă socială, adică la cercetarea câtorva faze social-economice prin care au trecut sau trec toate popoarele. In afară de aceste faze mari care se înlănţuesc cu o rigurozitate oarecum ştiin­ ţifică, mai sunt şi faptele unice, care nu se repetă, fie că pri­ vesc numai indivizi, fie că se referă la o generaţie sau la o epocă mai lungă, Nici acestea nu pot fi lăsate la oparte. In­ săş şcoala marxistă a recunoscut că dealungul istorici Se ivesciîn toate clasele sociale individualităţi care se ridică, măcar-parţial sau temporar) deasupra intereselor lor de clasă, uneori chiar cu preţul propriului sacrificiu. A mai recunoscut şi repereuţia dealungul generaţiilor a unor acte individuale, Alta este, fireşte, întrebarea ce-şi punea Kant şi de care-mi [91] ISTORIA NAŢIONAL;� 91 1 � 1 i I ! � ( l � I vorbea odată şi Maiorescu intr' o delicată, situaţie politică 1) : dacă nu cumva indivizii şi popoarele lucrează in mod incon­ ştient la realizarea unor intenţii necunoscute ale Firii. Fiindcă, deci, individualităţile şi faptele unice exercită u influenţă asupra evoluţiei istorice, Xenopol n'a căzut nici în greşala acelora cari voese o istorie anonimă, în care să nu fie vorba decât de marile curente colective. Tendinţa spre ano­ nimat în istorie, apare de altfel ca o tendinţă de nivelare de­ magogică, un fel' de teamă de inegalităţi sociale ce ar derivă din cultul strămoşilor. Singurul efect însă pe care amintirea strămoşilor îl mai poate avea în lumea nouă este de a trezi în firile de elită o mai vie conştinţă despre îndatoririle lor sociale. Dar, dacă planul sintezei lui Xenopol era, bun, pentru sinteză însăş nu venise încă timpul. Nu numai în amănunte, dar şi în chestii capitale privi­ toare la istoria noastră, cercetări sârguitoare au ajuns la alte rezultate decât cele admise de Xenopol, sau le discută încă. Fustel de Coulanges a z is: "L'histoire est une soienee qui se fait avec les documente qu'on a et non pas avec les impres­ sions personnelles que chaeun de nous voudrait y porter" 2). Aceasta a fost şi lozinca istoricilor cari au colaborat la "Convorbirile Literare". Pentru acei cari, ea mine, au cunoscut de aproape pe mai multi dintre ei, preţuirea lor porneşte şi din minte şi din inimă. Pentru generaţia care de acum păşeşte în ogorul istoriei naţionale, ei eată să fie pilde şi de pasiune - fără, de care nimic bun nu se face -- pentru cunoaşterea trecutului româ­ nesc, şi de probitate J';ltiinţifică în cercetarea lui. Continuarea, cu acelaş Ioc sacru şi în acel aş spirit, a străduinţelor lor cinstite ca monumentul istoriei Românilor să se poată ridica. odată pe temelia neclintită a adevărului, este cel mai nimerit prinos ce li se poate aduce şi totodată bătrân ei reviste în care şi-au publicat lucrările. Ioan C. Pilitti 1) Cf. articolul meu "Maiorescu la 1913", in Convorbiri Literare, 52, 1920, p. 115-123, :!) La monarchie franque, p. 69. [92] --1' I i I I I "CONVORBIRILE" ŞI LIMBA LITERARĂ În desvcltarea culturei noastre naţionale ,ŞI in deosebi in desvoltarea limbei noastre literare şi a Iiteraturei române Conoorbirile liierare înfăţişază nu numai o perioadă însem­ nată, ci un caz rar, cu însuşiri şi rezultate unice, în felul 101'. lntâi, prin însă-şi d�trat(L lor de peste o jumătate de veac, neîntrerupt, ceea ce nu s'a mai întâmplat la noi Românii, până acum, cu nici o revistă literară, iar în vechiul regat cu nici o publicaţie periodică. Numai în Ardeal, ca un semn vă­ dit al tenacităţiiRomânilor de acolo în lupta lor naţională şi, poate, ca o urmare a mediului cultural mai occidental în care au trăit, a mai dat neamul nostru dovada unei asemenea stă­ ruinţe, întinse peste mai multe generaţii: cele două zia,rp venerabile, Gazeta Transilvaniei şi Telegraful Român sânt chiar mai bătrâne decât Convorbirile. Dale, pe când acestea îşi datorează lunga lor vieaţă faptului că sânt publicaţii ofi­ ciale ale unor organisme oare-cum naţionale şi deci prin chiar aceasta cu însuşirea unei lungi continuităti în manifestările lor - biserica ,şi organizarea politică. a naţiunii pentru cuce­ rirea drepturilor sale -, singure Convorbirile literare sânt până acum la Români unica publicaţie care să-şi fi datorit o aşa de întinsă vieaţă numai consecvenţei, disciplinei şi jert­ felor unui cerc de oameni liber alcătuit, fără nici un sprijin, pe faţă sau ascuns, al vre unui aşezământ oficia] SjH1 al vre unui organism politie. Facem această constatare nu pentru fala celor care au întemeiat revista sau pentru vanitatea celor care au stat în jurul ei, ci pentru sernnificarea sociologică ce o are faptul în [93] ,CONVORBIRILE' ŞI L1�JBA LITERARA 93 "me,ea o manifestare a însuşirilor de voinţă de care e capa­ hil poporul nostru şi ca o întărire a sentimentului de încre­ dere ce trebue să avem în capacitatea de muncă şi de cultură CI naţiunii noastre. Al doilea, "Convorbirile literare" au un loc deosebit în mişcarea noastră literară prin îndrumarea sănătoasă ce au dat acestei mişcări, stutornicind criteriile valorilor reale în lumea creaţiunilor sufleteşti, fixând principiile limbei literare si ale ortografiei sale, introducând spiritul critic constructiv in cultura noastră, obiectivitatea, liniştea, urbanitatea şi pre­ gătirea ştiinţifică apuseană în discutarea problemelor (chiar si a celor politice). Intemeietorii Convorbirilor au elat exem­ plul unei pasiuni dezinteresate pentru cultura naţională, pentru artă şi ştiinţă, pentru frumos şi adevăr, făcând din aceste bunuri ideale o necesitate de vieaţă şi punându-le în însă-şi vieata lor de-asupra tuturor formelor şi aspiratiilor, ca armonia ,şi valoarea supremă a existenţei. Al treilea, e faptul că de la început Convorbirile au cu­ oerit pentru "direcţia nouă" minţile cele mai distinse şi an �;mpat în jurul lor, une-ori chiar au trezit mai tot ce era la noi talent literar şi cugetare filosofică, - pe de o parte Însufle­ tind din nou şi par'eă întinerind, pe marii scriitori ai gene­ raţiei precedente, Alecsandri şi Constantin Negruzzi, iar pe de altă parte dând avânt, prin cultura, prin suggestiile şi prin căldura prietenească şi înţelegătoare a unui mediu su­ perior, la tot ce era atunci Între Români tânără nădejde în sferele culturii, în toate provinciile româneşti: Eminescu, Rlavici, Creangă, Gane, Iacob Negruzzi, Lambrior, Panu, Xenopol, Conta, Ioan Paul, Miron Pompiliu, Matilda Cugler­ Poni, Naum, Şerbănoscu, Scheletti, mai apoi Caragiale şi Duiliu Zamfirescu, în urmă, într'un penultim val, Coşbuc, Popovici-Bănăţoami, Brătescu-Voineşti şi, în cea din urmă undă, Cerna. Cum se explică in vieaţa noastră de acum 50--60 de ani. stăpânită 1:n(';<1 de unele deprinderi bizantine, această soartă a Conoorbirdor: repedea lor autoritate, atracţia par'că mag­ netieă asupra. marilor talente ale vremii, durata. lor neo­ hioinuită .. De-bună-seamă, împrejurări prielnice ale momentului [94] 94 RADULESCU-POGONEANIJ i�toric, pregătit de desvoltarea anterioară, şi ale atmosferei senine a unui centru de culturii ferit de 'sterila agitaţie a febrei politice, au înlesnit această inflorire; cauzele adânei Însă ale unor asemenea fenomene nu pot fi în împrejurări din afară, ci în însuşiri sufleteşti excepţionale ale întemeia­ torilor şi, prin ei, ale intregului cerc grupat în jurul 101'. După atâtia alţii, îngăduiţi-mi a le aminti iarăşi, spre a ne împărtăşi încă odată, din binecuvântata lor influenţă. Intemeietorii Convorbirilor au fost mai întâiu, in hazardul intâlnirii oamenilor din aceeaşi generaţie, inteligente de o rară calitate, hrănite de o superioară cultură la înălţimea ti tot ce putea avea Apusul mai distins; cel puţin despre doi dintre ei se putea zice - ceea ce, poate cu mai puţină drep­ tate, s'a zis nu de mult despre alţii - că erau "mari euro­ peni", prin factura lor sufletească şi prin cultura 00 agonisi­ seră; fără îndoială, ei erau atunci expresiunea cea mai stră­ lucită a cugetării şi a eulturei româneşti. Dar numai aceasta n'ar fi fost de ajuns. Inteligente stră­ lucite mai erau afară de ei, chiar împotriva lor, unele cu fi înfăţişare de cultură seducătoare, Gânditi-vă numai la acel . prestidigitator intelectual, Haşdeu, care, vieaţa lui întreagă, a căutat să dărâme influenţa Convorbirilor şi Fă grupeze in jurul său o mişcare literară. Inteligenţa, ori-cât de scânteietoare, nu e de ajuns spre a crea ceva durabil şi a ţinea laolaltă într'o vieaţă de grup temperamente cu însuşiri adesea divergente. Sânt necesare ş] calităţi de inimă şi de voinţă, care S3, dea căldură, direcţie, unitate, continuitate şi cadru activităţii tuturor. întemeietorii Convorbirilor au avut şi aceste însuşiri de caracter: subordonare a vieţei la o disciplină occidentală, regulă şi urmare în muncii, preţuire a bunurilor ideale mal pre sus de ori-ce bunuri materiale, supunere de-bună-voie la valori superioare într'o comunitate liber aleasă, de dragul lIDO}' idei şi a unei prietenii care se susţineau reciproc. Cât de strânsă era această legătură sufletească şi de ce calitate, o arată un fapt, pe care mi l-a povestit 'I'itu Maio­ rescu. Spre a protesta în potriva unui abuz al unui ministru­ de justiţie, mi se pare - prin anii 1870, ".Junimea" hotărăşte [95] "CONVORBIHILE" ŞJ LIMBA LITERARA 95 Git membrii ei care erau magistraţi să-şi dea demisia, Fărh il li se comunica. despre ce este vorba, li se telegrafiează la CA3i din alte oraşe numai aceste cuvinte: "Juvenis, dă-ţi de­ misia!" - şi toţi, fără hozitare, şi-au dat-o. Erau toţi tineri, aveau încrederea, optimismul şi avântul tinereţii, seninătatea ,f;'l veselia ei, dueând-o, unii din ei, în adunările lor intime, până h fantazie şi exuberantă. în ma­ nifestările lor publice erau însă stăpâniţi de sentimentul răs­ punderii şi de dorinţa de n înălţa vieaţa publică a naţiunei lor printr'o contribuţie personală la cercetarea serioasă a proc blemelor .. la luminarea cinstită a opiniei publice. la stabilirea normelor UlICi vieti de cultură. Nu vanitate literară sau am­ hiţii persoanele erau resortul scrisului şi faptelor lor. ci sco­ puri de educatie naţională. Câteva fapte caracterizează ele la început acest timbru deosebit al activităţii lor în mijlocul societăţii româneşti, Aceşti tineri de mari talente şi de neobicinuită cultură 1111 se gândese 'întâi la dânşii şi nu se îndreaptă Întâi spre politică, ci întemeiază o societate 'Iiterară, în cere, timp de doi ani, inainte de a scoate o revistă, citesc în şedinţele lor săptămâ­ nale mii de poezii române - toate cele publicate până atunci­ "cu scop de a compune pentru juna generaţiune română o antologie în care toate' poeziile să fie, dacă nu mai pre sus ori-ce critică, cel puţin însufleţite de un simtimânt poetic şi ferite de Înjosire în eoncepţiune şi în expresiuni". Din această lectură in comuna. eşit studiul clasic "Despre poezia română", cu care începe numărul 1 al Conoorbirilor şi care pune temeiul eritieei literare în ţara noastră. Aceşti tineri Întemeiază apoi o tipografie şi adresează un ,.,apel la autorii români", vestindu-i că societatea "Ju­ nimea" 80 obliga să tipărească pe cheltuiala ei "ori-ce ma­ nuseript românesc a carui oportunitate se va fi constatat de un comitet ales pentru fie-care op dintre membrii competenţi ai "Junimei", Aceşti tineri introduc apoi încă cevă nou în societatea românească: prelegeri publice organizate metodic, pe care le tin ani de-a-rândul, înfăptuind astfel, cu decenii Înainte şi cu mai multă ordine în gândire, ceea ce vor să realizeze acum aşa zisele "universităţi populare". [96] 96 llADULESCU-I'OGONEA:iU Intemeietorii Convorbirilor simţeau ca o datorie de con­ ştiinţă şi de răspundere personală pentru starea naţiunei lor să pună inteligenţa şi cultura lor în serviciul unei acţiuni de luminare şi educare a spiritului public. În sfârşit, în al treilea rând (;')i, poate, în intâiul) - pe lângă excepţionalele însuşiri de inteligenţă şi cultură, de ea­ racter şi disciplină ale mai tuturor conducătorilor lor -- , membrii acestei grupări au avut norocul, foarte rar, de il aveă în mijlocul lor o personalitate care nu numai (:::..1, coneentră în sine la o potenţă superioară toate aceste calităţi de rasă, dar eră şi un mare orgam'zator şi amimaior, un spirit critic şi filosofic cu largi orizonturi de cultură, ou un echilibru în cugetare şi în faptă, un prestigiu şi un farmec cum rar se întâlneşte: 'I'itu Maiorescu. Pentru el, mai ales, era ea OI necesitate organică o acti­ vitate de educator în stil mare. El este sufletul nouei mişcări de idei, eălăuzitorul culturei publice i'n ce priveşte în deosebi limba şi literatura naţională. în desorientarea generală a claselor noastre cititoare de atunci, simţul pentru ce poate fi frumos in ereatiunile literare şi pentru ce e desvoltare sănătoasă în formele limbei ame­ nintă să se rătăcească, subt influenţa superficialităţii de eul­ tură a multor scriitori şi subt îndrumările absurde ale eti­ mologismului latinizant işi ale fonetismului lui Pumnul. Prin prestigiul 00-1 aVE'AlU, reprezentanţii acestor directii ar fi putut izbuti, cel puţin pentru câtva timp, să îngreuese desvoltarea culturei naţionale, impunând ea limbă literară OI limbă greoaieşi artificială şi săpând astfel, ca. în Grecia de astăzi, o prăpastie intre clasele populare f?i pătura suprapusă, Între limba vie a poporului şi limba scriitorilor. La această cotitură primejdioasă vine la timp T'itu Ma� iorescu. Cu linişte şi urbanitate, dar cu toată tăria necesară, el arată falsitatea şi ridicolul formelor ce pretindeau să 00 impună, spirituluipublic În numele ştiinţei, al patriotismului sau al bunului gust, dărâmă baroeele alcătuiri, aduee din nou limba şi literatura naţională la matca lor firească şi face educaţia adevărată a cugetării şi a gustului claselor condu­ cătoare. Deprins prin profunzimea minţei şi a oulturei sale fii [97] .CONVORBIRILE' ŞI LIMBA LITERARA 97 meargă totdeauna până la, cercetarea principiilor problemelor, dar cu preocupări constante de educator, 01 prin studiile sale statorniceşta în forme lapidare, însă la nivelul înţelegerei tuturor, normele fundamentale ale Iimbei şi ortografiei noastre şi ale unei critice literare constructive, iar prin ,,:Lo­ gica", prin prelegerile şi prin traducerile sale el îndrumează cugetarea filosofică, românească .I)i-i fixeaz[t terminologia. Legând firul desvoltăiii de tradiţia sănătoasă a. prede­ cesorilor şi luminând-o cu razele celei mai înalte culturi a vremei, el face să iasă, la iveală elin nou cele două mari ta­ lente ale generaţiei precedente - care steteau de-o parte, în aiureala scrisului românesc ele atunci, - trezeşte 'în tincrime bunul-simţ, dorinţa de culturii serioasă, priceperea justă a frumosului, respectul adevărului mai pre sus de ori-ce sen­ timent, ori-cât de preţios ar fi acesta, Înţeleg-erea adevărată a iubirei de patrie, care DU se poate Întări prin teorii false şi prin declamatii goale, - ,şi Îndreaptă, privirea celor cu carte spre Iim ha, Iiteratura şi arta populară, ca spre izvoa­ rele şi formele pururea limpezi ,l;ii adânci ale geniului na­ ţional. Prin ideile sale înţelepte şi prin forma clasică în care le înfăţişează (la 25 de 1111i tot aşa de desăvârşit ca şi la 50), el f<-lee astfel elin Conoorbirile liiemre făclia carre luminează o natiune întreagă pe calea culturii, desmeticeştc minţile, echilibrează cugetarea, înlătură rătăcirile şi valorile dubioase, recunoaşte şi stimulează, talentele reale. (.'onvul{JJ;rile literore nu numai că şi-au împlinit cu pri­ sosinţă scopul ce-si propuseseră prin declaraţia redactorului 101' Iacob Negruzzi, "de il servi ea punct de întâlnire şi În­ frăţire pentru autorii na ţionali", ci >- prin studiile lui Tita 1'f aioiescu: Despre poezia română, Asu-pra poeziei FI oasire po­ pulare, Scrierea limJ)ei române, Limba român,c'Zîn, ju,rnalele din Austria, N eoloqismele - au pus temelia desvoltării Iim­ bei ,şi literaturei noastre de atunci încoace, Prin studiile acestea i;;i în genere prin toată comoara ce ne-il lăsat În "Criticele" sale, 'I'itu Maiorescu ne-a dat modele clasice de critică fecundă, de polemică civilizată şi educaroare, de cu­ gotare şi de stil. Să, ascultăm iarăsi câteva din cuvintele lui înţelepte: .'J 71"',-(;01\ \'orbi,'j 1�itcl'are 7 [98] 98 HAD!JLESCU-POGONE.-\:';U "Singura clasă reală la noi este ţăranul român şi realitatea lui este suferinţa sub care suspină de fantasmagoriils ela­ selor superioare", ,,1n toate cestiunile ce se refer la natura limbei, poezia populară mo poate servi de model", "Simţi­ mântui naiv al poporului este compatibil cu ideile cele mai înalte", "Limba în ori-ce manifestare a ei, în gramatică, ca şi în expresiuni şi idiotisme, este un product necesar şi in­ stinctiv al naţiunii ,şi individul nu o poate niciodată modifica după raţiunea sa izolată", "De la sine nu se îndreaptă nimic în capetele unei generaţiuni; căci ori-ce cultură veste rezul­ tatul unei lucrări încordate a inteligenţei libere şi datoria de a afla adevărul şi de a, cam bate eroarea se impune fără şo­ văire fie-cărui om care nu se mulţumeşte cu existenţa sa privată de toate zilele, ci mai are o coardă în sine, ce răsună la fericirea şi la nefericirea, naţiunei din care s'a născut", "Ljmba este o fiinţă organică, şi nu o figură geometaică i ea poate avea gratie şi fără Set aibă simetrie şi regulă paradig­ matică, ca are forma şi desvoltarea liberă a copacului na­ tural şi nu primeşte subjugarea pedantă, precum o încarcă Ludovic XVI la, merişorii de pe terasa din Versailles, ciun­ tiţi în piramide regulate şi - urîte". "Dacă este să vorbim şi să scriem bine româneşte, tl'ebuenea.păred să no dăm oste­ neala de a cunoaşte şi biblia română în frumoasa limbă din secolul al 17 -lea, şi cronicarii noştri, şi poveştile, poeziile şi proverbele populare, Fără această cunoştinţă nu poţi fi scriitor român", l. Răduteseu-Pogo neanu [99] FILOSOFIA JUNIl\�EI Făceti-mi gratia de a nu 111ă, socoti, în acest concert de «locintă, o voce discordantă, şi de a asculta o succintă Pl'f�­ faţă a unui studiu, vrednic a fi mai cuprinzător, căci e la largul său: filosofia la "Convorbiri literare". Irigăduiti-mi ca, unind glasul meu cu acela mui uutorizat şi mai reputat al vorbitorilor precedenti, să închei cu pietate retrospectivă şi nostalgică bilanţul filosofic al revistei ce are meritul puţin obişnuit -lll1ic --la noi, de a fi durat o punte spirituală peste tTei generaţii de cultură românească. După nefericite incidente istorice şi futalităţi adunate toate la un loc, cele dintâi Iicăriri, în cuprinsul românismului, ale unei cugetări neincătuşate iau fiinţă odată cu avântul de redeşteptare dela începutul veacului trecut. Asemenea unui cavaler al Apocalipsei, Gheorghe Lazăr coboară cu freamăt sufletesc în mijlocul nostru şi aduce cu sine cuvântul cel nou al filosofiei Kantiane, împotrivindu-l sensualismului francez al abatelui Condillac, sensualism ce este o moştenire filosofică dela dascălii greci ai Colegiului St. Sava, Lazăr ştia frantuzeşte, însă, credea, că filosofia fran­ ceză "trebue să-şi scoată căciula inaintea celeinemtesti şi prin urmare pe Condillac, cu toate descoperirile sale, nu-l avea de mare lucru în filosofia veacului" (Curierul românesc, 1839). Altminteri, în ciuda aşteptărilor întemein'U�, J. Heliade­ Rădulescu, deşi ucenic allui Lazăr, se simte atras mai ales de simplismul sensualismului lui Condillac sau de o speculaţie aventuroasă, nu numni in filosofie, dar şi în alte discipline; iar Eufroein Poteca, un ,1It pionier a] cugetărri româneşti, se opreşte la punctul de vedere dogmatic, depăşit de Kant, şi pe [100] 100 MIRCEA FLOl1IM, deasupra cercetează filosofia în funcţie ancilară de teologic. In 1829 Eufrosin Poteca nu află altceva mai bun de tradus, pentru a călăuzi lecţiile sale, decât opera obscur-ului profesor din Halle, J. Gott1ieb Heincccius (Heinecke), se pare, fiindcă această operă fusese tradusă înainte "în limba elinească de Dumnealui Marele Ban, Grigore Brâneoveanul". Deci nu se poate încă vorbi de vre-o inrâurire apreciabilă .a filosofiei asupra culturii noastre. Filosofia îşi plimba gon­ dol a singuratică pe apele moarte ale nepăsării publice. Filo­ sofia şovăia Între fiinţă, şi nefiinţă. Prospectoiii rămăseseră în drum. Căci ignoranta, neseriozitatea, lipsa de talent şi de spirit critic, confuzia genurilor, în sfârşit, ncdifercnţierea în gândire pusese stăpânire, fără a întâmpina împotrivire, asu­ pra celor mai mulţi. Scriitorii implorau incluJ,g;ent!'î, invocând drept scuză nelalocul ei patriotismul .şi buna 101' voinţă. PJ'C'a puţini puneau înainte adevăru I şi normele statornice Ce (le­ curg firesc din orice disciplină. evoluată şi cari, d e aceen, se impun obligatoriu oricui se simte chemat IL inrodnici o disci­ plină de cultură. Idolul era cuvântul gol dar solemn. Astfel, lucrarea modestă dar plină de făgăduinţi dela început s'a irosit ca o apă într'un pustiu nisipos. Aproape totul trebuia luat dela. primele elemente şi într'un spirit cu desăvârşire altul. Rodul era gata a se istovi în floare. Şi atunci, în rariştea de cugetare matură, în pocnetul de vorbe goale, în şuvoiul nestăpânit al cuvintelor sonore, in lumea aceea de vântură-vorbe, se înalţă ea o oază "Junimea". O "direcţie nouă", care, mai curând de cât ne îndreptătiau con­ diţiile de viaţă ale trecutului, devine direcţia urrică, sensul unic. Un caz puţin obişnuit de putere ira diantă. Lozinca ".Junimei": adevăr, în toate. ramurile de cultură, este do precădere un consemn filosofic. Căci filosofia ne în­ deamnă a merge tot mai departe, tot mai adânc, până la ultima TInde, până la coloanele lui Hercule - până Ia evi­ denţă .. Gândirea filosofică e alta decât gândirca matematică, filologică, istorică, absorbit;', in mărunţişuri pragmatice; e o gândire, care nici până în clipa ele faţă. n'a găsit la Doi înţe­ legerea cuveniti), "Junimea" prin organul publicistic al "Convorbirilor li­ terare", 'in dorinta de Do pune capăt răului, începe cu luptă [101] FILOSOFIA JUNIMEI i 01 şi osteneală multă opera diseernământului, op,era de vitali­ zare a culturii, de aşezare a fiecărui lucru la locul său, în sfârşit, un război necruţător Împotriva falsificării sufleteşti. Se ridică de netrecut digurile spiritului critic şi ale bunului simţ; se statorniceşte deplin că orişice operă îşi află măsura, nu în criterii din afară - sociale, politice, patriotice, utilita­ riste, ci În normele interioare genului, orice ar fi el: literar, artistic, ştiinţific, religios. Adevărul, de bună seamă, e o mâncare destul de rară, şi încă mai rar cel ce o mistus: dar e o hrană trebuitoare oricărei culturi sănătoase. Veriios non quaerii omqulo«, Şi e lucru ştiut că o societate se judecă după. gradul de respect faţă de dreptate şi adevăr; căci, după cuvântul lui J ohn Locke, dreptatea şi adevărul sunt lE'găturile e011111 1](' , cei doi piloni, ai unei comunităţi naţionale. Ce e o cultură pe temei ele minciunii şi fa lsitate, şi un stat pe temei de nedreptate şi împilduire � Principiul acesta: tiă ascultăm, disciplinându-ne singuri, de legile imanente ale culturii superioare, nu de mobile lătural­ nice: publice sau particulare, - stă şi azi neatins, străjuind Ca un veşnic indemn toate răspântiile de pe Întinsul cugetării româneşti. Aş fi îndemnat a spune chiar: astăzi, când vechi idei de mult osândite sunt ripolinato în gustul vremii, azi, când au prins a mişuna solornonari indoelnici, acest principiu e tot atât dctrebuitor ca la ivirea ".Junimei", fiindcă începe .11 fi dat uitării şi de aceea e primejdie ca totul să ajungă iarăşi vraişte. O nouă ".Junime", o proaspătă solidaritate tine­ reaseă, hotărâtă CI respecta şi a face să. biruiască condiţiile gonoralo ale unei culturi europene, e un dor viu al multora. Piatra. de ascuţit spiritele - nu numai în filosofie - a fost 'I'itu Maiorescu, acea uimitoare personalitate reprezenta­ tivă, care îmbina 'Intre sine calităţi şi virtuţi rare: intelep­ ciune, simţ; al frumosului, bogăţie de cun oştin ţ;e , eleganţă de atitudine, putere de pătrundere, finet.e ele' judecată, i:;;eusinţ;ă. de exprimare. "Cât de atrăgător e omul, dind este .om", cânta poetul Menandru. Şi pentru generatia mea, 'I'rtu Maiorescu a fost mai ales Cugetătorul. Locul ce ocupă. fi]of;ofin. ]a "Convorhiri" DU e vast, Însă 'C SJgTIl'. Ohiill' (ben .n'a clilt o filosofie "originală", Revista a [102] "102 :-.IIRCEA FLORIAN avut beneficiul initiativei fecunde, satisfacţia de 11 fi săltat nivelul de gândire printr'o nouă metodă şi, mai ales, meritul de a fi întemeinicit dreptul la existenţă al filosofiei În cul­ tura noastră. Mişcarea flosofică mai nouă, în ţara noastră, e rodul activităţii din sânul "J unimii". Şi orice s'ar spune, în istoria culturii noastre 'moderne, titlul de mândrie al "J u­ nimei" va fi trezirea interesului pentru cea mai inaltii ex­ presie a culturii: F'ilosofia, . "Junimea" n'a avut dogrnc, ci probleme; n'a impus sis­ teme, ci o rectitudine de cugetare; nu s'a închis în colivia Ulmi fanatism, ci a deschis ferestre spre lumină. De altminteri, în filosofie nu există soluţii dictatoriala. In schimb există o so­ luţie diplomatică, Todnic�i în expediento dialectica -- eloctis mul- de care însă nu putem spune că e filosofia cea mai bună. Şi nu aceasta a fost soluţia ".Junimei" şi nici nu putea fi, căci la "Convorbiri" se gândea bărbăteşte. Filosoful nu e un conferentiar al Infinitului; el nu se hrăneşte cu ambrozia şi nectarul 'zeilor, ci tot cu fapte, dar cu faptele cele mai sub­ stanţiale, cu faptele prime ee sustin orişice gândire respon­ sabilă, Iar filosofia 11U e cu hidra de apă dulce, pe care bio­ logul 'I'rernbley o intorcea pe dos şi totus continua s[1 vie­ ţuească. O filosofie pe dos, cum începe a prinde în tulburata noastră vreme, e o caricatură, el e oricâto vremelnice h iruinţ e. s'ar bucura. Fireşte, la "Convorbiri" a fost un curent dominant: eri­ ticismul Kantian, singura filosofie mai nouă. ce depăşeşte ideologia stearpă a veacului revoluţiei franceze, filosofia prin care omenirea a început a gândi pentru a treia oară, după ce. a gândit întâi prin Socratism, iar a doua. oară prin Cartesia­ nism. Şi anume - precizarea e necesară -;}. fost criticismul, aşa cum se resfrângca în filosofia. mizantropului din Franc­ furt, Arthur Schopenhauer, care pe la 1860 Înviase, după ee aproape 50 de ani, silit de nepăsarea şi neînţelegerea opiniei filosofice, stătuse, furios dar plin de incredere în staaua sa, în obscuritate. Pe la. 1860 ceasul lui Schopenhauer a bătut. Asupra multora Schopenhauer a produs impresia, pe care o are orbul operat de cataractă: au văzut lumina zilei, au avut revelaţia. Ca şi in apus, şi la "Junimea", Schopenhauer ajunge un [103] FILOSOF.lA ]C!\Il\!El 103 penat filosofic, dar nu un idol şi un stricător de suflete. De aceea noi cei de azi nu ... mai înţelegem, cum în Parlamentul micului regat s'a putut aduce "J unimei" naiva învinuire eăe infedată de pesimismul sehopenhauerian. Schopenhaueria­ nismul nu era U11 virus, ci un vaccin profilactic. In sfârşit, să nu uităm, că. una din cele două traduceri în Iranţuzeşte ale operei de căpetenie: "Lumea ca Voinţă şi Prezentare"­ traducere impecabilă - de n'ar fi greşelile de tipar - se dato­ reşte prietenului "Junimii": Zi:6ineCantLwu7.in. " Când "Junimea" începe a-şi desfăşura activitatea rodnică şi disciplinată, constelatia filosofică era următoarea: F'ilosofia speculativă. germană, intrupată ca într'un semizou de F'r. ·Wilh.FiE!gel, se prăbuşeşte după moartea acestuia în 1831. Urmarea (1U fost pe o parte intremaroa materialismului, spri­ jinit pe ştiinţele naturii, cultivate cu :6eJ ele neofit pe atunci, mai ales în Germania, rămasă 'în urmă cu mişcarea ştiinţifică -- incăerarea în jurul materialismului era în toi după 1855; iar pe de altă parte revenirea la un Kant, purificat de tâlmăcirile compromiţătoare ale spoculaţiei ; şi totodată pasiunea pentru Schopenhauer, care îndestula năzuinţele multora, căci el se războia şi cu materialismul, numit de 01 "filosofia calf'elor de bărbieri" şi cu "absurda" speculaţie hegeliană, cerând şi o înţelegere mai dreaptă a Kantismului, In treacăt fie citat. că în anul 1869, când Eminescu ajungea la Viena, slobodul ucenic al lui Schopenhauer, IDd. von Hartmann publica al doilea catehism al "pesimismului": "Filosofia Inconştientu­ lui", care face multă vâlvă. Aceasta în Germania, pentru care ".Junimea" n'a avut, cum s'a afirmat uneori, o preferinţă. exclusivistă. In Franţa se ridica steaua pozitivismului, care e mai mult o metodă şi o categorie logică decât un sistem; iar din Anglia isvora, devenind curentul cel mai revărsat şi liniştit al veacului trecut, ovoluţionismul. Materialismul a avut epigoni şi la noi; exponentul lui original e V. Conta. Dar greşală ar fi, de-am socoti doctrina acestuia drept un materialism pur, după reteta spiţerească a unui C. Vogt, Moleschott şi mai ales a unui Ludwig Biiohner. Căci materialismul lui Conta se uneşte, destul de paradoxal, cu o metafizică, socotită doar o f'ieţiune utilă, şi cu un evolu­ tionism simplif'icat ; pe scurt, e un materialism aparte, pe .: [104] I � , , I I 104 l\IlRCE,\ FLOrUAN li I I care l-aş putea numi - sit venin, verbo -lnaterialism critic, pentru a sublinia inrâurircn spiritului "convorbirist" asupra, lui Conta. Ideia că metafizica e o ficţiune, dar o ficţiune trcbuitoa.o sufletului, fiindcă îl înclestulează într'o lature ce scapă nu numai ştiinţei dar şi credinţei, era un element pozitivist, car« avea să reapară, ca un epilog neaşteptnt, foarte de curând în Fieţionalismul sau ,,:F'iIosofia lui ca şi cum" a neokantiann. lui Hans Vaihingcr. Acesta, în prefata operei eu un titlu atât de bizar, pomeneşte de Conta, printre multi alţii, ca de un precursor. Dar o enumerare, inevitabil sumară, va putea pune în lumină şi mai bine brazda, adâncă, trasă, în ogorul filosofiei noastre de Hevistă; va ilustra, cum a Înţeles Revista să i111- prime filosofiei, după, expresia lui Kant, "mersul sigur al ştiinţsi", julonând astfel drumul pentru cei ce vor veni. Chiar din anul Întâi se dau bogate rezumata ale prele­ gerilor populare, cărora o deosebită shiîlncil'c' le împrumută cuvântul lui 'I'itu Maiorcscll. Urmcnzrt de acelaş: aforisme originale şi traducerea pururea vie a operei cele mai puţin pesimiste a lui Sohopenhauel': "Aforisme penlrn întelepcinnea în viatâ".Mai târziu, în anul XXV, 'I'. Maiorescu tălmăceşte vestita cuvântaro il lui JiJ. du Bois-Reymonc1: "Despre limitele cnnoaşte1'1:i naturii", O mentiun« deosehiUî. pentru "PIOgIC­ sul. Ade1}({rnluii" şi .Din. e:cpe'l"I:entă". Toţi fruntaşii cugetarii noastre contimpol'ane au ilustrat pagineln Revistei - o adevarată Academie, deşi Academia noastră nu are încă o sectie filosofică sau cel puţin una de "ştiinţe morale" - şi doar dela început filosofia şi Acade­ mia au fost inseparabile: Ţ1. Conta: '.CeOl'ia Fat;\lismului (an. IX); Teoria ondu­ laţi ei universale (anii X şi XI); Incercări de Metafizică (ani XIII). Incă din anul lI, AL Xenopol cu lucrări ce unesc istoria şi filosofia; din anul 1882 C. 1.,e(1)01'(1esc11; (1. P. P. Negulescu din 1892 cu "Psihologia Stilului"; d. :C. Ră,dulescu-Motru în­ cepând cu anul 1893; domnii 8. Mehedinti şi C. Hăcluleseu­ Pogoneanu după, 1901; d-l 1. Petroviei din 1905. Deasemenea, rând pe rând, îşi spun cuvântul: M. Strajan, P. Eliade, domnii Şt. Velovan, Gr. 'I'ăuşan, 1. P. F'lorantin, D. Nădejde, [105] FILOSOFIA JUNli\fEl 105 D. G. Antonescu, Const, şi Mih. Antoniade, Mircea Djuval'a. �Mă opresc la anul 1914:; de atunci am avut cinstea de a ])u­ blica şi eu câte ceva. O astfel de lume spirituală nu apune niciodată. E ade­ vărat, că într'o casă, ameninţată. cu dărâmare, 11U mai e timp de Iilosofat, dar Într'o casă, cum e a noastră, în plină muncă ele întărire şi înălţare, filosofia arc să-si rostească. cuvântul ei. Absenţa filosofiei ar deschide un mare gol în construcţia culturii noastre. Hevista"Convorbij'i Literare", păstrătoare a unui principiu sănătos, uneori nesocotit în vremea de faţă, are încă. o chemare în cultura noastră, urmărind mai departe menirea ei. Dar nici nu ascundem adevărul: Revista, deşi păstrează privilegiul tinereţii, se află la o l·u.Rpfinhe şi �:;b'i'i�­ bate o zonă critică: are de făcut racordarea cu a treia gene­ raţie, care e mânată, uneori, de alte gânduri - fireşte, când se întâmplă să gândească - decât eroica generaţie dela 1870. Iritrucât mă priveşte, mi-aşi simţi sufletul plin (le nespusă mulţumire, dacă, prin modestele mele puteri, mi-ar fi dat să -contribui la dosăvârsirea operei începute sau, cel puţin, la păstrarea bunurilor desăvârşit câştigato. Mircea florian [106] ATMOSFERA ARTISTICĂ LA "JUNIMEA" " Iruâurirea binefăcătoare il ".Junimei" s'a, manifestat nu numai prin "ConvOl'birile literare" dar şi prin influenţa di­ rectă, pe care personalităţile elin j urui revistei au avut-o asupra contimporanilor 101'. Din punct de vedere artistic, de pildă" primele decenii ale revistei nu cuprind studii de speculaţiuni estetice sau din domeniul artelor plastice, şi totuşi o indrumare sănătoasă a gustului public tot ae Ia Junimea el pornit. Felul nou de a concepe lumen, din punct de vedere estetic făcea parte din întregul sistem al educaţiei, pe care toţi cei cinci Întemeietori ai J unimci, �;i alături de ei numeroşi alţi membri ai cenaclului, o primiseră în streinătate: unii exclusiv în Germania, alţii, ca Pogor, numai la Paris, iar cei mai mulţi, ca Th. Rosetti, Maiorescu şi Carp, în ambele aceste mari centre de cultură. Din şcoli şi mai ales din .M uzeele cu a lor atunci proaspătăinfluenţă, ei au căpătat noţiuni largi asupra tuturor artelor, chiar fără să. se fi dedat la practicarea lor; numai studiul muzicei I-au urmărit cu asiduitate, Eran rari, cei din generatia întemeietorilor, cari să nu cânte din vre-un instrument, şi lipsa 'in ţară, a concertelor, it căror obişnuinţă. o căpătaseră În streinătate, căutau să, o suplinească prin muzică de cameră, executată de ai lor. Maiorescu ee îndeletnicise, în treacăt numai, eu violoncelul şi eu flautul; Rosetti, Carp, erau foarte huni executanţi ai muzicei clasice la pian, D-l Jacob Negruzzi cânta din flaut; Colonel G. Ske­ letti şi mai ales Nicu Burghele erau cei mai 'inzestrati cu talent muzical. Imi este vie încă azi impresia profundă ce mi-a făcut, ca copil, Burghele şi Petre Carp cântând la pian .. Pe Conu Petraehe am mai avut în urmă ocazia să-I aud in trio cu fiii săi, cari au moştenit dragostea muzicei. , I 1 ( [107] AT.\IOSFERA i\HTlSTICA LA ,)UNI1lF \' '107 Autoritatea muzicală a .Iunirnei era tăcutul şi în rân­ durilaC. L. neconsemnatul Nicu Burghele 1), pe care voioşii Junimei, inspirati de începutul numelui său, îl întâmpinau cu sobrichetul: BâT oiţă, bii«, Eu cânt elin claoirl Fiul acestuia, prictonul Mihni Burghcle, primul nostru ministru plenipotenţiar în Albania şi colaborator al lui Ma­ iorescu la Ministerul ele Externe, ştie să ne istorisească despre faima de bun muzicant pe care tatăl S3.U o căpătase chiar în pensionul din Dresda, unde, în urma neînţelegerii între el .şi profesorul de muzică, acesta, fiind recunoscut nu la înăl­ ţimea c01'in1-<>101' ('1 evului, a fost înlocuit. Şi fiii lui N. Bur. ghele: Mihai şi altii, din seria ele generali pe care bătrânul i-a dat ţării, au moştenit acest frumos dar, cu caro tatăl lor se impunea până târziu, la Bucureşti, în adunările intime ale Junimei. S'a mai ivit în urmă la Iaşi şi "seripcal'Ul 'I'heodor BUTada, poreclit Ghelburda, autor ciudat şi original" - ne in­ formează Dictionarul Junimei al D-lui Negruzzi (C. Il. 1924 p. 388). ]Jl a cutreerat toate provinciile locuite de români ,( din Moravia până, în Asia mică) adunând cânteco .şi instru­ mente muzicale. La Muzeul de artă naţională am salvat o parte din interesanta lui colectie, în care se găsesc mai multe fluere duble, in forma celor antice, .şi un exemplar unic, din osul tibia, acordat in la major, cunoscut numai din cântecele populare ca: F'lu,erCtş de os M�llt zice duios! Dar atât colectiile cât şi muzica lui Burada aveau mai mult interes din punct de vedere etnografie decât al muzicei clasice, care de preferinţă se asculta şi se practica la J un i­ mea, alătnri încă. de aceea a lăutarilor pământeni, singuri re­ prezentanti ai Euterpei la noi, până atunci. .Iunimei îi revine deci meritul ele il. fi introdus djstinc� ţiunea cuvenită in [tria muzicală. românească. ') Născut In Iaşi în '1831, t în Bucureşti la :1\l08, l'igurează in răndul al G-Jea din tabloul Convorbiriştilol' din 1883, reprodus in C, L. 1' a înrnormîntatu şi Gazeta. Dumnezeu să-i orte păcatele! vorbirile din contra se ţinu ţapen, dar cătă vreme, cine Junimea înbetrănestc, Leon nu mai pune mana pc con iu: elu urmează cura începută la Viena cu deosebire că eâ resce proporţionat quantul vinului, sport-seu şi păhărut cognac, ICHp�;a îndobitocesce cu totul, Racovita plea femeea lui la Bucuresci ; numai pare-mi-se efi nu-i pute fiindu că VOI'U să meargă pe la Galati, Brăila. Pogor pentru câteva luni la Paris >,;;i 1:1 cerut congediu. 'I'oţi că oongediul nu-i se va acorda, aţi11e-teNirule In Buc 'esel [125] IAcon NEGRUZZJ către NJCU GANE 125 să. treci în locul seu dacă a trebui să se demisioneze. Vei ave tu doar pe cineva la Bucuresci. Scrie tu singuru Ministrului. Ce-a mai fi � Maiorescu confundăndu-se în advocatlicu, uită frumoasele litere. Melic, Mandrea, Caragiani, Burghelea, Gano? Miluţă s'a dusu la Galati. Potu să du cu «u sin guru Convorbirile în spate l Cu neputinţă fiindu că-i imposibilul In oare perdute când sboară gândirea ta spre timpurile etern perdute dnr etern frumoase ale trecutului, căt de amare şi de dureroase să fi fostu, nu te> mănâncă degitele să mai iei pana în măna şi să. mai ascerni vo nuvelă pe hârfiej Ai cetitu in discursul lui Alexandrescu ele la Bucuresci, cum laudă nuvelele tale, aceasta nu te îndeamnă. � sau ai si tu necontenit nevoie de stimulul nostru pentru n urma ace-ea ce ai îneeputu aşa de frumos rq Găndescu cănd peste vre unu anu, doi se apară la lumină 1U1U frumosu volumul de nuvele ce multămire vei simti singurul Sunt lucruri pornite din inimă cari mângăie Întru câtva suferinţele inimei .. il./;,a rnc ruăngâiu şi eu cu poesiele. Dacă In sufletu-mi se uscă încet încet aceea ce-lu umplea odinioară, acum cautu să înlocuescu deşertul cu visuri poetice trase din lumea în­ chipuirii. M'am aruncatu în braţele baladelor. Domniţa şi Robul e gata în două părţi, dar trebue prelucrată din nou. Ai să ai şi tu plăcere cănd vei ceti-o în Convorbiri. 'I'e rogu, dragă Njcule, mai scrie vo nuvelă. Nu me lăsa, căci toţi me 'Ii Iasă! Iti facu ]e signe de detresse! Ce dracu n'ai inceput aşa de bine că să sfîrşesci de o dată! A propos în scrisoarea mea a călătoriei elin Sviteru, citezu intr'unu locu vcrstn-ile tale (le pc Col do Balme care în cepu �u;;a: FTun:�a verdc lcmnu, USCO!'i" Eaf;â-1n'i-l 176 deal�" urwtu,. Dar nu sciu cum urmează. şi asceptu de la tine ca în gndmicul teu 1'espunsu să-mi ]e citezi. Nu uita. In politică. amu fâcutn toti fiasco ca şi :în nrnOt'll odi­ nioară .. Când se va întoarce odată roata llorocu]ui� Al h�u fra te [126] ALECSANDRI către ANTON NAUM 1 Mireeşti , 11 April1882 Iubite Domnule Naum, Am priimit traducerea căntului IV din Mireio a lui Mistral, am cetit-o şi am expeduit-o Domnului A. de Gagnaud pentru ca să o prezenteze Comitetului felibru din Forcalquier. Sănt încredinţat că va produce mari mulţumiri poeţilor din Provenţa ca un omagiu cătră şeful lor, vestitul Mistral, mai cu seamă că am dat a spera în viitor traducerea completă a poemului provenţal, In programul concursului de Ia Forcalquier se promite: un rameau d' olivier en oermeil ati meilieur recueil de poesies traduites du prooencal dans l'une des autres lanaues neo-romanes: [rancais, italien, espaanol, portu­ gais el roumain. Dorinţa mea ar fi fost ca ramura de maslin să fie câştigată de un român, şi negreşit acea dorinţă s'ar fi realizat dacă aş fi priirnit programul mai de vreme; căci ai fi avut tot timpul de a concura cu o colecţie întreagă de traduceri. Cu toate aceste încercarea D-tale va fi luată în consideraţie la Montpellier şi la Forcalq uier, şi nu mă îndoiesc că veţi dobândi sau o medalie sau o diplomă: hors concours. Pentru satisfacerea ambitiei mele de român aş vrea Însă să mă prezint cu mâna mai plină; iată pentru ce îţi trimit poeziile lui Mistral: Insulele de aur. Ceteşte poemul intitu­ lat Le Tambour d' Aroote, şi de vrei să mă îndatoreşti mai mult de cât aş putea spune, fă traducerea acestei frumoase poezii. f I 1 . J r [127] ALECSANDRl c ătr e ANT')N NAUM 127 Cu înlesnirea de versificaţie ce posezi şi cu simţul estetic cu care eşti înzestrat, vei desăvârşi această lucrare într'o săptămână de zile. Eu plec gioi viitoare, şi mă voiu afla la Montpellier pe la 23 April, stil vechiu, sau 5 Mai, stil nou; aş putea dar primi la vreme traducerea D-tale pentru ca să o prezint însumi Areopagului provenţal. La caz când ai admite propunerea mea şi te-ai pune pe lucru, te îndemn să-mi trimiţi) manuscrisul D-tale la adresa: it Jl11'. Roque= Ferrier, secretaire du Felibriqe, pour remettre a .M1'. V. Alecsandri, Monipeliier - France. In volumul ce-ti trimit (sipe care, te rog, să-I inapoieşti la Mirceşti când nu-i mai avea trebuinţă) mai este încă un poem de-o rară frumuseţă La Princesse Ciemence, care ar merita să fie tradus, dar. .. Să ne revedem sănătoşi peste două luni. Y. Alecsandri Trimite tot Domnului Roque-Ferrier pentru biblioteca de la Societe pour [' etude des langnes romanes, volumele ce aţi publicat, ca o ofrandă din partea Dstale. Il Mirceşti, 14 April, 188� Domnule Naum, Traducerea poemului lui Mistral : Le Tambour d'Al'col{� a sosit la vreme. O ieu cu mine ca să o duc insumi Ia Montpellier, fiind încredinţat că va produce mare mulţămire lui Mistral şi tuturor amicilor şi admiratorilor lui. Să ne vedem dar sănătoşi peste vreo două luni. Al D-tale devotat v. Alecsandri Am primit şi volumul Lis isclo d'or. HOTEL NEVEl' Montpelliel' III 10 Mai 1882 Domnule Naum, Am multumirea de a-ţi face cunoscut că juriul literar de la Forcalquier, ţi-au destinat un condei de aur şi o diplomă pentru traducerile D-tale din poezi ile lui Mistral. [128] 128 IT. ALECSANDRI Eu am răspândit pe aice vestea că ai de gând a traduce întregul poem Mireio, şi am produs o nespusa bucurie printre felibrii din Provenţa. Vezi dar că ţi-ai cam găsit beleaoa cu mine, dar oricum să fie, te felicit din toată inima pentru succesul ce ai dobândit şi îţi doresc ani mulţi tie verdeaţa în suflet pentru ca Să lucrezi la îmbogăţirea literaturii române. Al D-tale confrate V. Alecsandri IV Mirceşu, 1 Iut; ltJ82 Iubite Domnule Naum, Aflând că eşti cam bolnav, îţi trimit prin amicul nostru Iacob Negruzzi, condeiul ele aur ce ţi s'au decernat ca premiu de c,ltră Ateneul Jocurilor Florale din Forcalquier, precum şi o diplomă. Doresc ca aceste obiecte precioase să te găsasca sanatos şi dispus ele a deSăvârşi traducerea Întregului poem, Mireio, a lui Mistral. V ară plăcută şi roditoare În toate. V. Alecsandri V J!firoeşti, 24 Iuni 1) 1882 Iubite Dorrmule Naurn, ----------- M'am bucurat mult că ai priimit pana ele aur şi diploma ce ţi-au decernat Comitetul felibru de la Forcalquier şi sănt fericit că am asistat la triumful D-tale. Primul pas pe calea triurn furilor este cel mai greu, însă l-ai făcut cu vrednicie, şi acum, daca ai vrea să urmezi sfatului meu, ai merge mult mai departe. Când am priirni; În numele D-tale premiul ce ai dobîndit. am mulţămit Comitetului în prezenţa unui public numeros, adăugind că această distingere va indemna negreşit pe compa- 1) Data trebue rectificată: 24 Iulie 1882. [129] CATRE ANTON NAUM 1'29 triotul meu, D-I Naum a intreprinde traducerea intregului poem a lui Mistral, căci spre a traduce pe Mireio, trebuie în adevăr un condei de aur. Cuvintele mele au fost priirnite cu entu­ siasm şi aplaude prelungite, fiindcă Provenţalii sărit in mare şi legitimă admirare pentru scrierile genialului lor poet. Cred dar că, dacă, folosindu-te de Iesnirea versificatoare ce posezi, ai completa traducerea lui Mireio, ai înavuţi litera­ tura noastră cu o operă de mare preţ şi ai câştiga arnicia tutu­ ror felibrilor din sudul Franţei. Şi astfel s'ar întemeia o şi mai puternică legătură între ei şi noi. Pune-te pe lucru, iubite Domnule Naum, fără grabă, pre­ cum ai fost silit să faci pentru Le Tambour d' Arcole, şi înzestrează juna noastră avere literară cu o Mireio româ­ nească. Vei bucura deopotrivă şi România şi Provenţa. In convingere că vei urma îndemnului meu amical, fără a te spăria de greutatea lucrului, te felicit pentru succesul ce ai avut, succes care obligă ca şi nobleţe, Nu renunţa la ideia de a petrece o zi la Mirceşti, singur sau împreună cu Gane; această vizită mi-a face mare mulţămire. Şi mi-a da prilej de a te convinge că eşti chemat a popu­ lariza poezia provenţală intre Români. A] Dvtale confrate V. Alecsandri VI .J!fil'ceşti, 4 act. 1882 Iubite Domnule Naum, Răspunzănd după vechiul tipic la scrisoarea D-voastFă vă fac mai întăi cunoscut că din mila Proniei mă găsesc sănătos de şi cam posomorît din cauza timpului care şi-au pus un hobot pe ochi. Al doile, sper că voiu asista la inaugurarea statuei lui Ştefan cel Mare, dacă sănătatea soţiei mele îmi va permite a mă absenta din Mirceşti; al treile, vă tnştiintee că la Forcalquier s'au cetit numai fragmentul din Mireio ş] Toboşarul de la Arcole; prin urmare numai aceste două bucăţi trebuie să le copiaţi curat spre a le comunica' D-lui 81766 - Con vorbiri Literare 9 [130] 130 V.ALECSANDRI Richaud ; aţi putea Încă adăogi pe lângă ele şi cănticul lui Mozgali care este foarte popular în Provenţa. Cât pentru Niobe e de prisos să o trimiţi la Forcalquier, fiindcă nu au intrat în programul serbărilor literare de acolo. Manuscriptele D-voa­ stră au rămas În dosarul societăţii felibrice din acel oraş şi nu ştiu unde anume se găsesc acum. Apucaţi-vă dar de copiat din nou şi de îndreptat pe ici pe cole, traducerile făcute din Mistral, pentru ca să le trimeteţi cât mai curând D-Iui Richaud. Nu vă uimiţi de cercările de loviri cu copita ale bietului Macedonski, căci acest nenorocit tânăr pătimeşte de boala presumptiunei care îl va duce deadreptul la Mărcuţa. Toate batjocurile ce le aruncă altora cad pe obrazul lui, fiind, sarmanul, victima invidiei negre ce-i roade ficaţii. Păcat de el căci nu lipseşte de oarecare talent. Am sperat un moment că vă veţi fi apucat de tradus întregul poem a lui Mistral, Mireio, lucrare ce v'ar fi popularizat numele in toată partea de jos a Franţiei; paremise că sfânta lene, soţia poeţilor vă împiedică de a o intreprinde. E de regretat. Iarna se apropie grabnic; nu pot sfârşi dar mai bine decât dorindu-vă sănătate şi căldură. V. Alecsandri [131] POGOR către S. BODNĂRESCU 1) 10 Nov. 1887 Iubite Domnule Bodtuirescu, Primescu C[� cea moi vie plăcere propunerea Do. insa nu ca semn de recunoştinţă, ci mai bine ca semn de amicie şi comunitate de idei literare şi filosofice. Profit ânca de acesta ocasiune spre a-ţi aminti că ai uitat cu destioârşire câ există un Jurnal intitulat Con­ vorbiri Literare şi că, pentru a trâi, acest animal are nevoe de areunţe. Trimite dar qreunţe care mai cresc in ogorul ieu. A douedeciea aniversare a fundaţiunei .funimei ur­ mefle a se serba anul acesta cu deosebită pompă. Pentru ca se pată veni toţi membrii din Bucureşti, s'a fixat oa­ canţiile Crăciunuiui. Dioa se va face cunoscut prin invi­ taţia tradiţională. Ea disposiţiuni de pe acum, ca se poţi veni intre noi pe doue trei (,lile şi se bem âncâ odată in sănătatea preţuiiei noastre .funimi. Remân al Ir-le devotat amicu. V. Pogor. 1) Samson, zis şi Samsune, Bodnărescu, (născut in Bucovina la 1840, t Ia 19(2) a fost unul din membrii marcanţi ai Junimei şi numele său revine des in Dicţionarul Junimei al el-lui 1. Negruzzi. [132] 133 J. NEGRUZZI şi T. MAIORESCU NEGRUZZI .către BODNĂRESCU Bucureşti, 1 Dec. 1891 Iubitul meu oechiu amic, Primii vineri al tău plic Ş'am cetit cuprinsa 'ntreg.- Din el cer ooe s' aleg Ş' atât să dan la tipar Pentru, tomul jubiliar Cât potrivit mi-a părea! Primeşte dragostea mea Cum a fost vie ş'intreaga, Căci anii nu pot s'o ştearqâ. L Negruzzi llUNIS1'ERUL CUI-,TELO.R şi al INSTRUCŢIU.KEI PUBLICE CABINE'fUL 1YIJNlS'l'RUI-,UI Domnule Bodnârescu, Ce lel de om e proţesorui de musica vocală la ln­ sUf-alnl Il-tale? 1) Eu creau să dau o mai mare desooliare musicei naţionale în şco alele normale prin chor vocal. Este el capabil pentru aceasta? Cum staţi ct: cartea de citire? Intreaba, fă bine, pe Lacques, dacă primeşte tradu­ cerea lui Hamlet, despre care i-am scris. Al Il-tale T. Maiorescu. 1) S. Bodnărescu era director al Institutului Başotă din Pomărla, pe care l'a dirijat timp de 23 ani. [133] OMAGII CUTREMURUL 8"0, săturat pâ1ruînhd de lUil1ga l�ti robie! 'S'i cu. un muget gToilznic, de arnigâ mânie, El, iremuriind de ura răbdârei di/n trecut Palate şi colibe în praf le-a prefâC'ttt. A1Ji fost!". Abea se şt'ie de locul. unde-mi ţ osi Orase înflorite ce dai-au adăpost La vesele popoare, ce azi, zac îng1'opnle Sub zulurile grele a mândrelor palate. i';fi gemete qrozaue}, suspime; tot s'a shns! Tiicerea e stăpână, căc: moartea a învins! .Acei răma.şi în urmă, s'au dUB încet diln lumie Luând cu ei povara c7'urere'l făTâ nuane, Aiâto. [ericire, şi flori şi veselie :hl- disoăru: d-il/L lume, în oara de 1Jirgie m n��mai valul mârei s'aude 'n depărtare Ce parcă qreu jăleşte cu vocea lui cea mare. Matilda P. Pooi Iasi I [134] AUREL C.' POPOVICI1) Au trecut zece ani de atunci, Ohinuit de aşteptarea zilei, care nu mai voia să vină, mă, coboram de pe pisc la tranşeele săpate pe platoul dela piciorul' muntelui. Sufletul Îmi era copleşit de priveliştea infiorătoarelor lupte ce se desfăşurau de luni de zile neîntrerupt înaintea ochilor mei. Ultimele 1) Domnule Director; Noi, Românii din provinciile unite, cari nu am putut cerceta decât În măsură foarte redusă şcolile româneşti şi nici nu am avut parte de viaţă de Stat românească, putem mai bine judeca ce au însemnat pentru organizarea unitară a conştiinţei naţionale şi a sufletului românesc pu blicaţiunile literare şi ştiinţifice din regat şi în special "Convorbirile literare", care timp de atâtea decenii au împrăştiat razele lor lurninătoare, peste hotarele puse de vre­ murile vitrege, pe tot cuprinsul românismului. De aceea nu poate fi Întrecută de nimeni sinceritatea gla­ sului nostru de recunoştinţă şi nu poate simţi altcineva mai adânc decât noi mândria naţională ce trebue să ne cuprindă pe toţi, când putem sărbători existenţa de şasezeei de ani a unei reviste de aşa înaltă valoare şi solidă tradiţie. Omagiul meu nu cred că l-aş putea arăta mai potrivit, decât contribuind la numărul jubiliar al revistei Dvs., cu evocarea memoriei unui mare cugetător şi luptător de dincolo de munti, decedat acum zece ani, care a ştiut să, se ridice prin spiritul situ ales la înălţimea culturală şi la măsura acelor bogă,ţii sufleteşti, cărora "Convorbirile Iiterare" au ridicat, prin muncă şi talent, o forţă de închegare naţională şi un altar de închinare. ii; Vă rog, Domnule Director, să primiţi asigurarea distinsei mele stime. Iuliu Mania. Bucureşti, 20 Martie 1927. \ t I T [135] UREL C. POPOVIC! 135 acorduri războinice ale unei noi ofensive italiene nereuşite se imprimaseră peste ei în imaginea mea. Bătălia grozavă a două lumi, despărţite prin două tranşee inamice, punea, în urma crudei fatalităţi a întoemirilor omeneşti, fată în faţă. ca duşmani pe fiii aceleaşi ginte latine. Batalioane întregi de flăcăi români aduceau jertfa grozavă a morţii, inconştient, fără ideal, necruţaţi şi nemiluiti de nimeni. Primisem în aceiaşi zi ordinul unui general austriae, care dojenea ofiţerii pentru prea puţin a lor jertfă de viaţă in raport cu jertfele trupei, pe care le găsea vrednice de toată luada. Intre vaetele şi suspinele muribunzilor mi se părea că aud ţipătul de desperare al unui neam nenorocit! Gândul meu în grozavul său sbueium zbura când spre oştirea română, când spre emigranţii transilvăneni din Regat .şi din tările apusene. Sufletul era despărţit de trup. El era la cei de dincolo de tranşee. Victoria acelora o doriâ. Prin' vuietul tuturor victoriilor germane şi austriace, care parcă nu mai voiau să se sfârşească, prin jalea tuturor înfrângerilor italiene, care-mi stăteau în faţă, peste infiorătoarele bubui- . turi ele tunuri şi peste sgomotul paşilor grei ai prizonierilor italieni, îmi răsuna neîntrerupt în ureche, din stâncile săl­ batice printre caci îmi şerpuia cărarea, ca un ecou inviorător, glasul hotărât al lui Aurel Popovici, spunându-mi la ultima întâlnire în Viena: "Vin dim Elveţia, unele le vc'îd clar toate; este sigur: Puterile Centrale nu pot învinge, ele vor [i bă­ tuie"! Cărarea obositoare, luminată în miez de noapte ele reflectoarele electrice, de focul gurilor de oţel şi de exploziile proectilelor, părea mai uşor de străbătut, la gândul că drep­ tatea totuşi va birui, datorită Geniului latin şi perseverentei anglosaxone. Trupul chinuit de trudă nu-şi putea găsi odihnă în acoperământul strâmt de sub stâncă. Imaginea speranţei ademenitoare a înfrângerii propriilor oştiri şi a victoriei ,celor de dincolo" alunga somnul. .Visam visul frumos al înfăptuirii Statului Român din nou născut, falnic, puternic înzestrat cu întreaga pleiadă de ardeleni şi bănăţeni cinstiţi şi altruişti, în frunte cu Aure! Popoviei. [136] 136 ICLlU lIfANIU Dimineaţa mă trezi din somn ca fiecare zi vâjăitul ;iJl,HO­ planelor şi bubuitul tunurilor de apărare, dar mai grozav mă trezi din visarea mea o cartă poştală a lui Alexandru Vaida, care-mi aducea laconic vestea: "Dipsi în urma unei eongestii pulmonare a decedat"! Un proeetil austriac lovise În aripi un aeroplan italian. iAcesta se rostogolea din văz­ duch. Intâi o flacără, apoi un punct negru, pe urmă o Iovi­ tură grea alături pe o stâncă. Nu mi-am elat seama ce f'e întâmpla lângă mine. Sufletul îmi era, copleşit de o dure:re imensă. Mi se părea că văd căzând de pe cer o stea lucitoare, plină de lumină şi de căldură în mijlocul ţipătului ele durere al unui neam întreg! * Istoria luptelor politice din Ardeal şi Banat dela 1890 încoace ese strâns legată de numele lui Aurel Popovrei. Epoca politică începută prin acţiunea "NIemorandului" a ,elat primul prilej lui Aurel Popovici, studentului plin de talent şi de energie, binecunoscut deja prin scrierile sale, să-si ia locul, la care era predestinat, în rândurile luptătorilor na- ţionali. . Deşi personal in legăturile cele mai bune, chiar de ru­ denie, cu pasiviştii şi antimemorandiştii din Banat, el a sus­ ţinut cu trup şi suflet acţiunea celor trei protagonişti: De Raţiu, Lueacisi Coroian, devenind în scurt timp animatorul şi inspiratorul acţiunilor politice şi conducătorul intelectual necontestat al generatiei tinere căreia îi aparţinea. Niciodată temperamente, ideologii şi concepţii politice mai deosebite nu s'au unit mai strâns într'o acţiune POZitiV8j ca cei urei conducători politici cu Aurel Popovici adunati cu toţii sub flamura Partidului N aţional elin Ardeal şi Banat. D«. Raţiu, Lucaci, Coroian, toţi trei energiei în luptă, dar foarte atenţi la impresia exterioară ce ar fi putut să producă acţiunea lor; Aurei Popooici teoretician cu desăvâr­ şire pregătit dar practic în actiune şi totdeauna viu, neeru­ tător în gesturi şi vorbă. Cei trei: aderenţi ai şcolii istorice, totdeauna băgători de seamă ai continuităţii de drept si ;li revendicărilor istorice; ÂU,l'CZ Popoviei: realist condus tOI doauna ele cântărirea fortri pozitive şi r0:1[0, Ei susţinători [137] AUHEL C. POPOVICJ '137 1 al. autoncrmei istorice, el al autonomiei naţionale şi al con­ federaţiunilor bazate pe raportul 'real de forţe. Ei democraţi naţionali până la ultima consecinţă" el conservator naţional cu toată armatura ideologică, şi istorică. Cu toate acestea niciodată vre-un conflict, ori vre-o di­ vergenţă, Între ei. Tintele clare ale unei vieţi naţionale şi de Stat independente şi trebuinta unei acţiuni solidare şi ener­ giee în acest scop i-au unit până la sfârşit. O neperitoare pildă de tolerantă şi concesivitate în folosul binelui comun şi [vi rezultatelor practice. Spiritul său activ, cultura sa vastă, convingerile sale adânci, ridicate până la fanatism şi bunătatea sa de inimă atât de rară în ziua de astăzi, I-au predestinat să conducă un neam şi să-i întemeieze o soartă mai bună. Prestigiul extraordinar de care se bucura se, întemeia Il\:' :1 coste calităţi. In baea aceasta a reuşit să ducă la îndeplinire mari ac­ ţiuni politice şi să dea el însuşi naştere unor mari curente politice, cari într'un moment dat orientau în bună parte nu numai gândiroa politică a românilor de dincolo de Carpaţi, ci şi a unor factori politici importanţi şi chiar hotărâtori din Iiomânia. şi elin monarhia austro-ungară .. Ideia fcdcralizării Austro-Ungariei, acceptată în principiu şi de Arhiducele moştenitor Franz Ferdinand, n'a fost de nimeni în mod atât de eloquent susţinută, prin argumente ,ştiin1;ifice şi istorice ca de Aurel Popoviei, Iredentist şi aderent convins al unităţii nationale, el tindea cu orice preţ şi prin orice mijloc la reali­ zarea acesteia. Spirit practic, cum era, susţinea această ideie 'in cadrul "Gross-Oesterreich"-ului şi în cadrul miei Înţelegeri contra IRusiei, câtă. vreme ea nu i se părea altfel practic po­ sibilă. Dar nu a şovăit nici un moment să îmbrăţişeze calea înfăptuirii unităţii nationale alături de puterile înţelegerii in contra Puterilor Centrale cu sdrobirea Austriei, îndată ce �';\. convins cii pe această cale e posibilă înfăptuirea idealului, său in mod şi mai practic. * Ultima dată 1'al11 văzut in Viena. , lEr'l. la finea primăverii anului 1915. Puterile Centrale • [138] 138 IULIU MANru încheiaseră alianta cu Bulgaria şi ele trebuiau să se decidă ori pentru o înţelegere definitivă cu România, ori pentru crearea prin forţa armelor, prin Sârbia, a unei legături cu Turcia, care nu mai putea fi prevăzută CU muniţiuni pe mare. Puterile centrale aveau lipsă neapărată de concursul Ro­ mâniei, ea Însă. nu voia să-I dea din cauza tratamentului de care sufereau R,omânii elin monarhia Austro- Ungară .. Impăratul Wilhelm a trimis la Viena pe Erzbergcr=­ mai târziu cancelar German - pentru ca luând contact cu reprezentanţii comitetului naţional român din Ardeal şi Banat să determine pe fruntaşii ardeleni să, influenţeze asupra Ro­ mâniei în sensul unei atitudini favorabile Puterilor Centrale. Pentru a face posibil acest lucru, Impăratul Wilhelm se hotărâse a face unele demersuri faţă de Austro- Ungaria şi în special faţă de contele Tisza în scopul de a uşura situa­ ţiunea românilor din Ungaria. In afară de reprezentanţii Românilor din Ardeal şi Banat a fost chemat la Viena şi Aurel Popoviei care se găsea în Elveţia. Incercarea Impăratului Wilhelm a rămas fără rezultat. A trebuit să eşueze pe de o parte din cauza intransigenţei conteluiTisza, dictatorul Austro- Ungariei în acel timp, pe de altă parte din cauza împrejurării hotărâtoare, că, repre­ zentanţii Partidului Naţional au văzut că vremea concesiu­ nilor efemere a trecut. Sentimentul public în Regat ea şi la Românii din monarhia Austro- Ungară spre' ideea unităţei nationale evoluase atât de puternic în cât orice încercare in alt sens, ar fi Însemnat numai o piedică în calea evoluţiei fi­ reşti a lucrurilor. De aceea reprezentanţii Partidului National s'au măr­ ginit a arăta doleantele poporului românesc şi soluţiunile cari s'ar fi putut da chestiunii româneşti în "cadrele monarhiei Austro- Ungare", dar au refuzat caieqoric orice intervenţ'ii la g�tvernul român. în sensul dori; de Impăratul Wilhelrn. "Soluţiunile" propuse erau inadmisibila pentru mentali­ tatea maghiară şi mai ales pentru oligarhia maghiară. Era de prevăzut că ele nu vor fi acceptate de Austro-Ungaria, stăpânită de contele Tisza, iar dacă totuşi ar fi fost acceptate ar fi nemulţumit în aşa măsură pe unguri încât ar fi devenit & [139] AUREL C. POPOVICI 139 defetişti faţă de cauza Puterilor Centrale şi ar fi cauzat ime­ diat dezastrul care ar fi adus fatal Ardealul în braţele Ro­ mâniei 1). Cu această ocazie l-am văzut ultima dată pe Aurel Po­ poviei în Viena. Era tot cel vechiu plin de energie, de avânt şi de optimism. Când am avut ultima conversaţie cu dânsul, mi-a des­ văluit tot gândul său şi ultima sa concluzie. Niciodată nu l-am văzut mai bine documentat; nici odată n'am văzut în­ Iăţişându-se mai clar spiritul său viu, care reacţiona imediat la orice impulsiune. Imi spunea: "Scopul meu a. fost totdeauna realizarea unirii tuturor Românilor. Credeam odată că se va putea face alăturea de Austria şi Germania. Le credeam mai cuminte, dar ce să le fact Austria e slabă, Germania nu vede clar. Chiar dacă ar vrea azi să facă ceva, este prea târziu. Puterile Centrale vor fi bătute. Ohiar dacă ar învinge temporar Puterile Centrale, mai bine sufere România alături de aliaţi pentru cauza civilizaţiei omeneşti, decât să fie învingătoare alături de Puterile Cen­ trale urgisite de toată lumea. Unitatea naţională se va face şi acesta este lucrul principal". Iată ultimele sale cuvinte, sinteza întregei sale gândiri, A trăit, a muncit pentru libertatea naţională şi pentru desă­ vârsirea poporului român. A avut credinţe mari, a luptat pentru ele, a suferit din cauza lor şi a murit visând fericirea şi mărirea neamului românesc. Iuliu Maniu ') Despre demersul împăratului Wilhelm şi răspunsul dat de re­ prezentanţii Partidului Naţional s'a trimis Dvlui 1. 1. C. Brătianu, atunci prim ministru al României, un raport detaliat prin D-l Popescu, pro­ prie laI' de mine, care era întâmplător în Viena. [140] LUI EMiNESCU A. C, Cuz,a. Seninei tale ll'unţi i se cuveni Cunana cea de laur şi stejar ... Acum, când oeasul râspldUrei vlnc, Pe-a dllş/lzanilor jalnice ruine Să se ridice sfântul tât: altar. Căci ieri "la arme" ti-al chemra POporul, Care gemea în lanţurl umllit ... Şi azi, te-aclamă el, biruitorul, Că ţi-a urmat cu vUejie zborul Spre idealul tdu neprihănit. Un veac de prigoniri, sinistru, II ispăşesc păgân ii blestemati, Sântem stăpâni pe risa şi pe -'.\�/S't/'ll, Pe Ceremuş, pe Mureş şi pe lstru. ... Un neam, un singur neam de fraţi. Fii dar slaoit, poet al dez/'{?birei, Poet al idealului visat ... Tu, ee ne-ai dus pe calea nUlntuirei, A biruinţei noastre şi-a Unirei, Poet, ou tauri azi încununat. 1) \) Omagiu rostit Cu prilejul încOl'on'Ll'ei unui bust al Pli-ia Prin per ne, ' n moliciunea lor de puf, Cu trupul descordai ca şi un arc, In somn, fetita 'şi lasă bratul pur Să curgă'n vis ca şipotul în Mai. Bâlaiu! păr în bucle-a râurat Lumină vie până pe covor. Aşa dormind oâeui pe cer un ram In noru-i alb ce n'avea încă foi. Aşa dormind am pomenit un râu Cu muguri mari de stele la un s coc .. Şi m'am mirat şi m'am cutremurat Şi-am împietrit ele teamă să n 'o scol. Ion Pillat [151] ARTRITISM llieronime, frate-al meu Ne pedepseşte Dumneeeu: Ne-am abătut prea mult di/lt cale, Din calea trasă ele scripturi, Pe umeri adunăm ocale Şi sare la încheiet1u"i, ­ Cucern�ce Hieronim, 1 mbătrânim, îmbătrânim.,. Eu, suflu greu, tu sufli greu II ieronime, frate-al meu! Prea multe ori) am stat la cramă Gonind codame printre-araci Şi-am stins prea multe 1nii de raci Ou vin must�t şi cu pasiramă. Acum oftăm şi scârţâim, Cucernice II ieronim! 0, fmte bun al meu, ce zici? N u-i vremea [ierteior urzici? in iarna ce-si coboară slaba Lumină, haidem, în chilii: Sugându-ne, ca w'şii, laba Ne vom topi făclii-făclii, Şi astfel, frate (ossoma! )," Vom hiberna, vom hiberna! V icter Eftimi1lll [152] FILOSOFIA LA "CONVORBIRI LITERARE". Prima mea colaborare la "Convorbiri", colaborare f'ilo­ sofică, fiindcă alta n'am avut, datează din 1892. J1Ja mi-a fost cerută de Titu Maiorescu, cu ocazia cărţii de Psihoţizică, publicată. în româneşte de S. M�hăilescu, un distins profesor secundar şi plăcut diletant în ale filosofiei. Articolul meu nu s'a mărginit să fie o recensie, ci a îmbrăţişat problema psiho­ fizicei în întregime. A fost atunci prima dată, când Maiorescu îmi cerea ceva filosofie pentru "Convorbiri", deşi mă cu­ noştea de mult. Intre anii 1886-1889 eram nelipsit ele la intrunirile literare, ţinute în casa sa din str. Mercur No. 1, iar cu vara anului 1889 începând, pe câtă, vreme am fost la studii în Franţa şi Germania, m'a cinstit cu o corespon­ denţă, regulată. Titu Maiorescu ţinea să fie la curent cu ce lucrez; eu îi raportam în detaliu lecţiile ce ascultam, precum şi toate impresiile pe care le făceau asupra mea diferitele celebrităţi ale vremii de atunci: Jules Soury şi "I'h, Ribot, în Franţa; fiziclogul .Iohannes Ranke, Carl Stumpf, \V. Wundt, in Germania. Cu toate că scrisorile mele erau pentru dânsul, cum îmi declară. mai târziu, ca razele de soare într'o atmos­ feră plumbnrie de toamnă, totuşi o invitare la colaborare n'am primit. "I'itu Maiorescu nu vedea rostul filosofii la "Convor­ biri", mai ales a filosofii ştiinţifice, în care mă pregăteam eu. Articole de filosofie literară ar fi primit bucuros, dar pe acestea nu-i le puteam da. In genere filosofia, în modul cum plănuiam eu sa. o studiez în Germania, îi părea lui 'I'itu Maiorescu nepotrivită nu numai pentru "Convorbiri", dar si pentru mişcarea culturei româneşti. In diferite rânduri am primit din partea sa îndemnul sa mă mărginese a-mi apropia [153] FILOSOFIA LA ,CONVORBIRI LITERARE" 153 , t metoda de cercetare, pentru a fi un bun profesor mai tâzriu, şi să las restul în proporţii reduse. Noi avem de multe altele nevoie, înaintea originalităţii filosofice, imi scria dânsul, In orişice caz, să nu ne vii in ţară: un apax leqomemonl După 1893, inapoiat în ţară, am continuat câţi-va ani încă raporturi strânse cu 'I'itu Maiorescu şi cu cercul din jurul "Convor­ birilor". Asupra rolului pe care filosofia avea să-I aibă în mişcarea culturii naţionale, părerea lui Maiorescu a rămas neschimbată. Românii, pentru multă vreme, aveau datoria, după dânsul, să-şi formeze judecata la şcoala filosofiei, dar de originalităti în ale filosofiei să nu se apuce, fiindcă aci riscul de a cădea în ridicol este prea mare. Poezia, literatura în genere, şi până la un punct istoria, sunt îndeletnicirile de la care putem aşteptă scăpărări de originalitate. Să ne men­ tinem în acestea. Să lăsăm ştiinţa, şi mai ales filosofia ştiin­ ţifică, pentru mai târziu. Din cauza acestei păreri, atât în prelegerile sale, cât şi în publieaţiunile sale, 'I'itu Maiorescu n'a avut un cuvânt de laudă pentru inăintaşii săi în ale filosofiei. Despre Vasile Conta nu vorbea de cât cu compă­ timire. Şi eu toate acestea, activitatea profesională a lui 'I'itu Maiorescu nu - era consecinţa acestei păreri. Maiorescu, gâl1- ditorul pe catedră, contrazicea, pe Maiorescu, îndrumătorul culturei. In lecţiile sale scăpărau multe luminişuri originale. Nici-o cestiune filosofică nu era tratată de c1ânsul în mod absolut obiectiv; în foarte multe, personalitatea sa' avea Ul1 mare amestec. Cu toată precizarea modestiei, lecţiile lui Titu Maiorescu se caracterizau prin suggestii indrăsnete şi ori­ ginale. A fost un moment chiar, când contrazicerea dintre gânditor şi îndrumător ameninta să fie manifestă şi pentru marele public; momentul, când s'a produs polemica cu Gherea, Gherea ridicase o mare problemă" El pretindea că arta a fost în totdeauna în slujba idealului social, şi în special toţi mari artişti modarni au fost simtitori la lupta de clasă. Maiorescu era de părere contrară. Arta, pentru el, avea un domeniu a parte, în care preferinţele politice şi sociale sunt fără impor­ tanţă. Frumosul păstrează o valoare de sine, indiferent de este util sau nu. Polemica era pasionată, pentru marele pu­ blic, fiindcă indirect ea punea în discuţie izvoarele de inspi- [154] 154 C. RAnULESCU MOTRU raţie a ultimilor literaţi români. Gherea susţinea că Emi­ nescu, Vlahuţă, Caragiale, Coşbuc, ete., sunt produsele me­ diului românesc, şi ca atare, numai pe baza cunoştinţei a­ cestui mediu, pot să fie personalităţile lor artistice explicate. Maiorescu, din potrivă, nu acorda nici o importanţă mediului, în explicarea personalităţilor artistice. In special, pentru dânsul, Eminescu fusese liber 'de preocupăr-ile sociale ale vremei. Pentru Il dovedi eroarea lui Gherea, Maiorescu a schiţat o teorie filosofică despre personalitatea artistului; iar elevii săi, colaboratori la "Convorbiri", porniră o mişcare contra întregii direcţii reprezentată de Gherea. Paginile "Convorbirilor" fură câţiva ani de-arândul acoperite de scri­ sul lor. Cum contactul acestor elevi cu magistrul era ştiut de toată lumea, polemica tindea să ia caracterul unei siste­ matizări a însăşi filosofiei "Convorbirilor"; mai ales că elevii depăşiră curând cestiunile de estetică, şi să întinseră în tot câmpul filosofiei. Mişcarea nu merse însă aşa de departe. Maiorescu nu dete precizări noi punctului său de vedere, iar elevii nu ieşiră din negaţiuni şi generalităţi. Polemica se stinse fără a da cititorilor ultimul cuvânt asupra filosofiei de la ,,1Convorhiri". De la 1900 Înainte, înfiinţându-se mai multe periodice, unele specializate chiar filosofiei, "Convorbirile" au neglijat actualitatea filosofică pentru a da mai multă atenţie istoriei şi literaturei. Prin prestigiul trecutului, şi prin seriozitatea direeţiunii pe care au avut-o în tot timpul, ele au rămas cu toate acestea, şi după 1900, revista preferită a multor scriitori filosofi. Chiar scriitorii filosofi, cari în cestiuni speciale îşi îndreaptă colaborarea spre alte reviste, de câte ori este vorba să consacre importanţa unei filosofii pentru cultura româ­ nească, tot la "Convorbiri" recurg. Astfel rezerva lui Maio­ rescu trăieşte mai departe în spiritul acestei reviste sub forma unui criteriu selectiv. Nu tot ce este filosofie, dar tot ce este filosofie legată de sufletul românesc îşi găseşte un loc de cinste În paginile "Convorbirilor". Bătrâna revistă are în tradiţia sa un program frumos, acela de a fi îndreptar al culturei româneşti. C. Rădulescu-Motru [155] CULES DE VIE 1 Azi e zi de sărbătoare, Precisia Sâniâ il/arie: Şi părintele Griporii In boqatele podgorii Are dacă sporitoare La cules de vie. I-au venit culegători Nalli flăcăi şi mândre fete ­ Cete-cete de cu zori .... Ard butuci - văpăi de ruquri, Pâlpâind. ciorchini de salbe, Salbe aurii de struguri .... Iar printre butuci de-aramă Flutură nâframe albe, Aducând de zor la crama Coşuri pline cu ciorchine de mărgean şi de rubine. Iar în crama Printre cade, Unde zac ciorchini în zeal[tă, O bătrână cumsecade, U scaţivă, mică, scundâ, Par' că umblă sa se-ascundă După cade; Sufiecând catrinţa-i udă Şi eu mâneci suflecaie Pân la coate, Ca o neagră vrajitoare - [156] 56 1. BUZDUGAN Scunda, uscaţioa, mic-ş, , Tot vrăjeşte o-o ulcicâ Şi âesoânta'ntr'o căldare - Farmecele-i fermecate. Uite: din unaher rasare Altd . Paparudă Naltă, Cu păr ud şi iea udă: Nas de iască, Ochi de broasca, Cu tângeli de nepre mâni --­ Scofâlcite rădăcini, Par' c-ar fi scăpat din şatră, . In oiupici - de arnici Tot se'noârte lângă vatră, Aruncând în vâlvătae Câte-un sumuep de oreascuri, Tae lemne, Vrejuri tae, Şi făcând ortijite semne, Scotoceşte prin butoae, Cdloând . strugurii sub teascuri . Şi'n ciubâr, ca dintr'o rană Roş ca focul roş de oreasouri, Curoe sânge roş pe oranâ ... II Dar din codru, neagra Noapte, Pe oârarile de sara, Vine, tdinuind în şoapte, La podgoria din ţară. Scapără din cramâ'n cramâ Focuri - fluturi de făclii, Iar pe culmile de-aramă S' aprind stele - mii şi mii. Si zorind pe deal şi văi -Vin culegători în cete: Râs şi chiot de flăcăi, Ţipete de fete ... [157] CUl-ES DE VlE Lângă buţi cu must, ciacaşii Cupe dreg de duşcă, Iar deparie'n zări} puşcaşii, Peste mirişiile coapte, Descârcând jocuri de puşc ă, Sperie tâcerea'n noapte ... III E vestit bâtrâruil preot, Că podgorie mai rară: Cât e oalea'n. Jos pe Reot Şi la deal, pe Prut, cât sete, Vie ca a popii nu e ­ Peste'ntreaa ţară! .. Are poamâ busuioacâ, Fraga, chihlimbar fii Goarnă, Iar când face popa clacâ, La culegători le toarnă Vin cu burghiul bucooin Să curga pârâu de vin! .. Şi vin bun ca vinul popii ­ Tămâios şi raeachie - Să tot cauţi -- să mai fie: Din Lâpuşna - la Saraca-­ Nu e vin - ca vinul popii, Căci de l' ai băut cu oca: Ţi-ai dat capul rob la turci, Şi cârârile'ţi incurci ... IV Dar, vecine, ce să fie, Sus la vie, La părintele Griqorii? Căci la crama îi arde focul Pân'târ ziu, în miez de noapte, Iar de iropotele horii Dudue în noapte locul ... Focul sidrue lacramă: Licurici - scântei de pară Pâipâie ca pe comori, 157 [158] 158 1. BUZDUGAN Aprinzând ciâbuci de scamâ.: Roşii aripe de ceara Flutură la cânidiori V âlvătae pe comori ... Peste deal, peste podgorii. Peirecând la oechea crama, Chiuie culegătorii: Goarne, trâmbiţe de-aramă Hâue peste podgorii Iar parintele Griaorii Intr'o mână C'o faclie de lumină stacojie, Luminând peste podgorii Noaptea neagră şi târ eie, Face slujba lui păgână ­ Câmpeneasca-i liturghie ... Preotul bătrân, în toamnă, Cu lumina- i de ţâolie, Sângerând peste câmpie, Pe culegători - i'ndeamnâ, Presărând corba-i cu glume, Toţi în fata lui să vie: Din ulcica lui cea plină --­ Tremurând-o în Lumină. Să se-mpârtâşeasc'o-Iume, Ca la sfânta liturghie ... v Şi ducând cana la gură Zice el, ca din scriptură: - "Fiilor' de vă zic vouă Din această roadă nouă, Să vă'mpârtăşiti frumos ­ Cu. sângele lui Hristos, E, ca să cinstesc şi eu Pentru toţi - paharul meu, Inchinând lui Dumnezeu! .. [159] CULES DE VIE Pentru cei ce-mi sunt aproape, Peptru cei ce-s duşi departe ­ Peste ţărmuri, peste ape, Fie'n oieaţâ; ţie'n. moarte; Pentru sufletele voastre Pentru clipa oieţei noastre, Eu închin paharul meu ­ Vesnicului Dumnezeu ... Domnului Stăpân pe boltă ­ Ruga mea si-a mea recolta: - Lui, Stâpânului pe vie -­ Peste viaţa mea pustie, Lui din noaptea vie/ei mele, Sub cer desţruneit de stele) I'nalţ cupa, în lumină ­ Inima-mi de patimi plină! .. Lui - întâia Tnea strigare ­ Pentru c'am venit sub soare, Lui şi ultimul suspin ­ Pentru pâmâniescul chin, Lui, Stăpân Necunoscut, Sdrobind cupa mea de lut, In zori - sufletu-mi închin, Pururea, şi'n veci, amin! .. Ion Buzdugan. 159 [160] o ÎNCERCARE NEREUŞITĂ. S'au împlinit cincizeci şi patru de ani de atunci. Pe Titu Liviu Maiorescu îl avusesem profesor Ia .Jnstitutul Academic" din Iaşi, liceu particular întemeiat de un grup de tineri învăţaţi printre cari se afla de pe atunci chiar şi renu­ mitul doctor în filosofie din Berlin. Ne dăduse nouă elevilor institutului şi lecţii de istorie, şi lecţii de limba franceză, in ultima clasă şi lecţii de logică şi de psihologie. Funcţionau în acea şcoală numeroşi profesori de mâna lntâia- e de ajuns să pomenesc nume ca Neculai Culianu, Ioan Melic, Petru Poni - cărora toţi foştii elevi, fără excepţie, le-am păstrat amintiri de adâncă veneraţie şi pietate. Cu toate acestea, nici unul din ei nu se bucura de prestigiul, unic în felul său, a] lui Maiorescu: fascinaţi de elocinţa lui, de glasul lui, de ele­ ganţa gesturilor lui, ne făcuserăm dintr'insul un idol, cu care nimeni nu se putea asemui. La universitate, mai târziu, acelaş lucru. Profesorul de filosofie dela facultatea de litere din Iaşi puse stăpânire pe minţile şi inimele întregii studenţimi. Admiraţia tineretului! pentru el era neţărmurită. Nici atacurile Înverşunate ale ne­ împăcaţilor săi adversari, politici şi literari, mulţi la număr şi puternici, n'aveau darul să stirbească câtuşi de puţin din autoritatea-i asupra entusiastei tinerimi universitare; ba din potrivă, cu cât erau mai vehemente şi mai pătimaşe, cu atât contribuiau la strângerea răndurilor În jurul strălucirei sale personalităţi. E adevărat că dela o vreme şi după ce Maiorescu de mult se mutase la Bucureşti, entusiasmul juvenil, cedănd pasuj judecăţii critice şi obiective, şi-a făcut drum justa observaţie 11 [161] o INCERCARE NEREUŞITA 161 Că, în definitiv, eminentul profesor nu era un creator pe tă­ rămul speculaţiei filosofice. Necontestat că-i aşa. Dar necon­ testat totodată e că rar a fost ocupată o catedră, nu numai la noi dar şi la universităţile străine, de un artist de talia lui Maiorescu. Neîntrecut Irămane, în amintirea tuturor acelora cari au avut norocul să-I asculte, darul său de a limpezi pro­ blemele cele mai abstracte şi transcendentale în forma impe­ cabilă şi de o desăvărşită eleganţă, al cărei secret îl poseda ca nimeni altul. Işi fermeca auditorul. Printre ferrnecaţii din acele zile îndepărtate - mă întorc cu găndul la anul Domnului 1872 - eram şi eu, tânăr student numărănd 18 primăveri, cu iluziile şi aspiraţiile proprii acelei vrăste, Deoarece profesorul atât de admirat era în fruntea n]unimii" şi deci a "Convorbirilor literare", era firesc ca fiecare dintre noi, ucenicii, să hrănească în fundul sufletului său năzuinţa nestăpănită de a se vedea odată şi odată întrodus în cenaclul devenit celebru, în care se adunau oameni ca Petre Carp, Vasile Pogor, Iacob Negruzzi şi atăţia alţii, subt con­ ducerea spirituală a "maestrului maiştrilor". Ceva mai mult. Mai visa fiecare dintre noi să ajungă a-şi vedea slova tipărită în "Convorbiri": culmea aspiraţiilor noastre tinereşti. Puteam eu să mă las mai pre jos? Mă pusei pe scris. Lucrarea menită să vadă lumina în revista al cării redactor era D-l 1. Negruzzi-adică "menită" în închipuirea mea - purta titlul destul de pretenţios, dar ales după îndelungată chib­ zuinţă: "Cugetările unui învăţător de sat". Spre satisfacerea rugăminţii mele, Maiorescu îmi acordă o oră, ca să-i cetesc proza mea. Cu inima strânsă de emoţie şi cu glas şovăitor dădui lectura "Cugetărilor", aşternute în două lungi epistole adresate de cătră învăţătorul meu unui prieten şi coleg în dăscălie. In aceste scrisori preamări am ditiram bie pe de o parte înalta menire a celor chemaţi să făurească sufletele plapănde ale copilaşilor şi să înalţe nivelul intelectual şi moral al între­ gului lor mediu social, pe de alta frumuseţele negrăite ale vieţii simple, patriarhale, curate şi idilice din mijlocul naturii, aşa cum ne-a lăsat-o Dumnezeu. Maestrul mă ascultă cu atenţie, fără să mă întrerupă nici o singură dată. Prinsesem curaj, iar glasul mi se întări din ce în ce. 81766. - Convorbiri Literare 11 [162] C. Meissner. Terminai'. După O scurtă tăcere, mă întreabă: "Când şi câtă vreme ai trăit D-ta la ţară?" Răspund sincer şi naiv: "Până acuma n'am avut încă asemenea prilej". "Aceasta se şi vede lămurit din scrisul D-tale". Sentinţa era rostită şi fără apel. E drept că a mai adăogit un cuvânt de îndulcire - cuvânt pe care mulţi începători, ba chiar şi scriitori mai răsăriti, I-au auzit din gura marelui critic: "Mai păstrează D-ta manuscrisul in saltar; sunt părţi pe care le-ai putea eventual utiliza ... aiurea". N'am mai utilizat, fireşte, nici o parte din această "lu­ crare". Convins de valoarea ei, am dat-o uitării, cum se şi cuvenia. Ea zace probabil în fundul vre-unei lăzi din podul casei. Când împrejurările îmi vor îngădui sau vrăsta mă va nevoi să stau liniştit la gura sobei departe de vârtejul vieţei, atunci va fi sosit momentul să scotocesc printre acele hârtii vechi îngălbenite şi prăfuite şi să regăsesc, poate, "Cugetările". Cu adâncă melancolie şi cu ochii umezi voiu receti atunci aceasta încercare nereuşită. C. MEISSNER 162 , I ! ' I I I ,1 [163] AQUA FORTE - DIN STAMPE ANTICE - Când nu mai pot privi'n arenă la lupta 8tearpă de pigmei, Inchid pleoapele �i-alunec în lumile de Semizei. Răsar atunci din cenuşia oglindă-a Lethei, flori, luceferi, - Vlăstarele Heladei mândre, - în zaua lor de-oiele, teferi, Văd pavăza lui Diomede, turnată de Hefa'istos, Lueind ca soarele i8bândei, în braţul lui de bronz, vânjos. Ostaşi cercaţi în biruinţe, din floarea splendidei Athene, Pornesc pentru rescumpărarea frumoasei, palidei Helene: In toţi fierb ura, răzbunarea vitejilor ce au fost învin�i, Ineleştă pumnii, - în orbite privirile-s cărbuni aprinşi; Nerăbdători, încearcă arcuri, 8ăgeţi înmoae în otravă, .Asupra duşmanilor cheamă, urgia, trăznetul din slavă. Căci s'a aprins în al lui suflet, de jalea soţului rănit, Şi'ntunecatul .Agamemnon, un cap în lauri cărunţit! Şi pentru-a pedepsi trufia a răpitorului din Troia, S'au 8trâns viteji de pretutindeni ce sar când trâmbiţă nevoia. Veni şi Sarpedon, un munte ce-abate fiarele pe brânci, Şi Aias Telamonianul, sfărâmătorul cel de stânci, Şi'nfruntea tuturor, .Achile, frumos ca fulgeru 'n mânie Când coama norilor s'aprinde şi'n noapte fâlfâe-arămie., E toată falnica Heladă: veni şi-armoniosul Neetor : Un fagure de 'nţelepciune îmbărbătând bravura-acestor. Un neastâmpăr de isbândă e 'n valul falnicei oştiri Cum marea saltă agitată, de furtunateci presimţiri. [164] 164 D. NANU Se mi�că scuturi de otele, zid 'viu, ce'n. vijelii nu piere, De care fulqerul s'ar frânge în furtunoasa lui cădere. incepe preqăiireo: luptei: o rugă scurtă către Zei: Pe coifurile de aramă, în aer scapără schintei. Apoi pornesc la drum, - un fluviu ce-a rupt zăgazurile 'n cale; Nerăbdătm'i, struniţi în frâuri nechează caii sub zăbale. Se duc cu ura strânsă 'n suflet, purtaţi de-al răsbunării zeu, De pa?' o apă de 'ntunerec ce 'nghite tot în drumul său! Triremele străbat pe valuri, prielnic Zunecând în larg, Căci vântuZ biruinţii cântă în funiile de caiarq. Iar Pallae-Athene, ea însaf'i, cu ochi de limpede isvoare Infuriat spre Hector mână, oceanul dârjelor popoare. Plutesc pe apele albastre soldati nerăbdători de lupte, De griji şi de nesomn, privirea şi chipurile li sunt supte. Iar când sub revărsarea serii se 'miunecă încetinel Şi colţul lunii în azuru-i, sclipeşte, seceră de-oţel, In zări, cetatea se zăreşte sub facla vastului amurg Şi umbrele de nori, ca fluvii de plumb 8pre turnurile-i curg. S' opresc Helenii ... epioneaeă din ochi, mişcare din cetate. Un dangăt tainic de la turme, în înserarea zilei bate. Ei 8ar tăcuţi, trăgând odgonul, sub stele palid luminaţi, Cu pasuri rare, măeurate, ca lupii '11, stână furişaţi. Pe ţărm, un furnicar de umbre; de cai, de care, de oşteni, Atât norod, - şi numai şoapte: un vânt p?'in miri�ti de coceni ... Departe, focurile - aprinse în faţa mândrei Ilioe !luminează turnuri, ziduri, -- 8'aprinde costul Uromos. D. Nanu [165] t I \ I "MOŞ JAC" "Moş lac'" aşa l'am chemat, şi'l chem de peste ju­ mătate de veac pe bunul meu unchiu; aşa îl chiamă toată droaia de nepoţi şi strănepoti, Tovarăşii vietei lui - mătuşei - îi ziceam" Tanti Maria", prescurtat "1 CLn- Mari". Ea ne-a lăsat mai dăună-zi pentru totdeauna, luând cu ea veselia, nepreţuitele ei glume, izvor nesecat de haz, cari făceau farmecul vietei noastre acolo la moşia Trifeştii vechi, azi Herrneziu, din ţinutul Ieşilor pe malul Prutului. "Mama Convorbirilor" o botezase generaţia Internele­ toare a ,,]unimei" - acea splendidă generaţie renăscătoare a graiului şi culturei româneşti. Şi aveau dreptate să o cheme ,,\iama Convorbirilor" căci "Tatăl Convorbirilor" a fost desigur "Moş fac". Şi dacă soarta nu le-a dăruit alti copii, apoi copilul lor acesta: "Convorbirile" este cel mai frumos şi mai înălţător pro­ dus al veacului trecut. "Convorbirile" a fost făclia care a luminat minţile şi a ţinut aprinsă atât ea decenii flacăra înfrăţirei tuturor românilor. Dumnezeu le-a răsplătit bunul lor gând, munca şi sbuciu­ mul lor hărăzindu-le viaţă destulă pentru a vedea împlinit visul cel mare de aevea: inmănuncherea tutoror românilor. "Tan Mari" a luat însă cu ea şi o parte din sufletul nostru tănăr, căci numai la plecarea ei ne-am dat seama de mulţimea perilor noştri cărunti semn vădit al începutului unui sfârşit. "Moş Jac" a păşit în al 85-lea an. A păşit cu aceeaşi linişte, aceeaşi cuminţenie, acelaş curaj şi hotărîre cu care a străbătut an cu an calea vieţii lui atât de netedă şi frumoasă. [166] Nimeni nu a putut clinti nimic din felul lui de a simţi, de a judeca, de a vedea, de a vorbi. Işi impusese rostul vietei lui şi astfel şi-a croit calea. Şi dacă "Moş lac" ne împărtăşea bucuriile sau mulţumi­ rile lui, necazurile şi durerile a ştiut să le ţie bine închise în sufletul său pentru ca nu cumva să tulbure cât de puţin pe cei din jurul său, pe acei cari l'au înţeles şi iubit atât de mult. Curgea veselă în fiecare an viaţa noastră la ţară, Ia Trifeştii vechi, cele 2 luni pe an vacanţiile unde ne adunam: părinţii mei, noi cei 7 copii şi "Moş jac" cu "Tan Mari". Se iubeau mult cei doi fraţi Leon (tatăl meu) şi "Moş lac". Noi ceşti şapte creşteam sub privigherea şi grija părinţilor noştri, sub povăţuirea şi îndrumarea lui "Moş lac" şi "Tan Mari- în aerul acela curat şi bun de ţară şi în atmosfera şi pilda de atât de frumoase sentimente de dragoste. Revăd în atât de duioasă şi pioasă amintire cum prez i­ dau arnăndoi corurile noastre de copii: Ein lustiger Musica.nte Spatzierte einst am Nil O tempora, o mores etc. sau Frere Jacques Dormez-vous? Sonnez les matines Bim, bam, bom etc. Apoi jocurile noastre "d-ea prinsul", "întrecere la fugă", "Baba oarba" etc. Mă revăd la şcoală nu mă rând zilele, ceasurile şi chiar minutele cari mă despărţeau de plecarea la ţară în vacantie. Cu ce emoţie priveam cum Ion Vizitiul înhăma cei patru cai înaintaşi, Ce fericire pentru mine să pot ţinea in mână biciul acela lung-lung ..... cât îl invidiam şi admiram pe Ion când îmbrăca livreaua maron cu "bumbi de aur". Ii urmăream fiecare gest: înainte de a se sui pe capră făcea semnul crucii, apoi lua hăţurile şi răndaşii plecau de lângă cai, [punea imediat mâna pe acel biciu ",fermecător" îl învărtea atât de abil deasupra capului şi pocnea de tremurau şi caii, şi drept să spun şi eu: - O I atunci Alexandru Makedon şi 166 MIHAI L. NEGRUZZI l j I 1 1 [167] MOŞ JAC 167 Napoleon cel Mare rămăneau pentru mintea mea nişte pitici faţă de Ion Vizitiul. Se mai înhămau şi alte. două trăsuri pentru "Moş Jak" şi "Tan Mari" şi copii, şi 3-4 care pentru a se încărca întreg calabalăcul menaj ului mamei. Ce fră­ mântare, ce mişcare, ce huet! Ce mulţumire pe mine că in acest timp de răscoală generală scăpam de supravegherea mamei şi mă cocotam din trăsură în trăsură în "fund" unde stăteau numai părinţii şi "Moş Jac" şi "Tan Mari"! •.• , La ţară ne aştepta întreg aparatul de vechi şi vrednici servitori, ne aştepta şi acea grădină frumoasă, mare, atât de dragă tuturor dar mai cu seamă lui "Moş J ac". El m'a învăţat să o iubesc şi eu prea mult şi azi mai că nu aş şti care din noi doi este robul întru dragoste a acelui colţ de rai de care mă leagă atătea amintiri numai frumoase. Dar într'o zi ... pentru mine atunci de 14 ani, trăsnet din senin, veste groaznică fără de seamăn: a murit tata - tânăr încă, nici 50 ani împliniţi. Sunt 38 de ani de atunci şi tot nu pot uita groaza ce m'a cuprins. A murit cel mai bun,cel mai blând, cel mai detreabă om ce s'a cunoscut vreodată. "Moş jac" şi-a închis durerea în suflet, ba încă de data aceasta a isbucnit prin nervii săi şi în anul următor a fost singurul an al vieţei lui când nu a venit la Trifeştii lui, trebuind a pleca în străinătate pentru a se îngriji. Il îngrijea şi soarta celor şapte nepoţi, îl îngrijea şi biata mamă, rămasă, acum, at'ât de timpuriu, singurul cărmaciu al vieţii noastre. Cu vădita-i cuminţenie, blândeţe şi voinţă, "Moş Jac" ne-a ţinut strânşi uniţi în jurul mamei şi a lui; marea neno­ rocire nu a putut nimic schimba din dragostea dintre noi, căci tata a rămas şi este încă viu in mijlocul nostru. Plimbăndu-ne prin grădină "Moş Jao" îmi arăta locul unde el copil mic trebuia de Sf. Constantin să spue versuri bunicului "Costaki", banca pe care stătea bunicul cu ciubucul �n gură, şi cum s'a zăpăcit şi a rupr'o de fugă plăngănd amarnic de ruşine. Apoi îmi mai arată locul unde a fost odată - nu de mult, doară 40-50 ani-un copac mare, mare tare, în jurul căru­ ia bunicul Costachi făcuse scări ca să te poti sui să ai privelişte [168] 168 MIHAIL. NEGRUZZI r I frumoasă încolo spre Prut. Cu câte amănunte nu-mi pove­ steşte de timpul când Vodă Mihalachi Sturza şi Domniţa lui au petrecut o vară la Trifeştii vechi la "boer Costaki" pentru Că, cică băile de Prut slujau bine femeilor care nu au copii şi vor negreşit să aibă. Şi câte şi mai câte nu le ştiu de la "Moş Jac" povestite cu anume tâlc şi atât de frumos. Livada de fructe este despărţită de grădina mare cu gard de nue1e şi este o poartă cu lăcată. Cheia o are "Moş Jac". Copac cu copac cunoaşte bine de tot. Ştie precis anul când l'a pus în pământ sau când grădinarul "Leu" sau "Iordachi" l'au hultuit. Grija lui mare este însă la coacerea fructelor: "le fură părdalnicii de slujitori cu duiumul" ... aşa ne spunea nouă nepoţilor şi acum strănepoţilor şi Doamne câte ori l'am prinse !?) cum îşi umplea buzunarile şi se ducea să în­ şire fructele în ciuda lui "Tan Mari" pe dulapurile din odăile lui, unde deseori putrezeau uitate! . '.' . . . . . . . . . Iar seara - în fiecare seară "Moş Jac" şi "Tan Mari" jucau con cina. Noi nepoţii şi apoi împreună cu strănepoţii eram împărţiţi în 2 tabere: unii ..,ţineau" cu "Moş jac" alţii cu .. Tan Mari". Eu făceam parte din tabăra care ţinea cu "Moş Jac" . Se îmulţise cumplit taberele prin năvala strănepoţilor ca şi a bărbaţilor celor 5 surori. Lupta era totdeauna indăr­ jită, dar cel mai des victoria se intorcea în favoarea "Tan Mariei" care era foarte atentă la joc şi avea negreşit:şi mai mult noroc. Concina mare, mică, aşii jucau căndva un mare rol în visurile mele de copil. Cine ar putea crede că această "concină" a contribuit şi ea la strângerea dragostei dintre noi, rămasă atât de vădită şi întreagă! Căci până mai dăunăzi când Tan Mari ne-a pă­ răsit, taberele au continuat să existe, fără să ne treacă prin minte să numărăm anii cari apasă asupra umerilor noştri şi fără' să o spunem pe şleau că nu aşteptăm cu plăcere in­ ceperea luptei "Concinale". Păşind "Moş Jac" în al 85-lea an, "Convorbirile Literare" păşesc şi ele în al 61-lea. Cât de bună a fost îndrumarea dată de redactorul ei la 1867: "Moş Jac", pentru ca să ajungă la această vârstă. Ce mândrie am că el "Moş Jac" a prezidat sărbători- i �" '1 1 • T [169] MOŞ JAC 169 rea celor 60 ani de viaţă împlinită cu atâta cinste, cu atât folos, cu atâta răbdare, împrăştiind lumina, cultura, ştiinţa: "Convorbiri literare". Fără voia mea confund: "Convorbirile" cu "Moş jac" şi cu "Junimea", căci orice s'ar spune, "Moş jac" a fost pulsa, toruI, inima întregei mişcări a tineretului de atunci. Neobosit el aduna orice talent zărit, îl încuraja, stimula şi ajuta chiar pentru că aşa îşi hotărîse rostul vietei lui de la care nimeni şi nimic nu l'a putut clinti. De la înălţimea, de la culmea celor 84 ani împliniţi "Moş J ac" poate privi cu mândrie înapoi hăt departe de când spunea poezii bunicului "Costachi" în acel colţ fermecător din grădina de la Trifeştii vechi; şi urmând calea ce a străbă­ tut, va vedea limpede că "Convorbirile" ca şi toţi nepoţii au rezistat şi păşit în viaţă mai uşor căci el i-a învăţat: munca, dragostea şi măndra mulţumire [a datoriei împlinite. Şi aşa cum strigam din balconul de la ţară când te ră­ tăceşti prin aleele din grădină plimbăndu-te cadentat cu mănele la spate, sau printre copacii cu fructe, umplăndu-ti buzunările, uitând de ceasul dejunului: "Mojac" "Mojac" "Mojac" la masă! aşa îţi strig şi acum in volumul anului J ubilar al "Convorbirilor" "Mojac" "Mojac" "Mojac" să ne rămăi încă mult. Uite, dragă "Moş J ac", că încep să sosească .râstrânepoţi" care trebue să te cunoască negreşit şi apoi de ce nu ai prezida şi jubileul de 70 ani a "Convor­ birilor literare", a vrednicului tău copil? După acea vom vedea. Nu este aşa "Moş Jac"? Hermeziu-Trifeştii Vechi Mihai L. NegruzzI [170] A FOST ODATĂ .Ard ochii astăzi şi privirea E un adânc de duioşie, Din care parcă fericirea Imbietoare va să vie . .Azi gura e trandafirie Şi sbor de fulg îţi este pasul; Primăoăraiec vânt ce-adi'e­ Tremurător 'îţi" este glasul. Pe calea veşnicînnoită .A vremii - clipele se mână, Şi lor o ţintă li-i menită: Din tot - ruine să rămână! S' o stinge flacăra privirii, Şi duioşia se va stinge; U ecă-se-oor şi trandafirii­ Şi'n suflet iarnă grea va ninge! Iar când, cu anii ce s'or duce, Va fi şi "lumea ta" - furată, Vedea-vei pe-un mormânt o cruce­ Spunând atât: a fost odată! Eug. Ciuchi [171] MAIORESCU ŞI "GURA LUMII" AMINTIRE Pe la începutul anului 1915, Titu Maiorescu era încă în depline puteri. De altfel, până aproape de ultimele clipe, acest Hercule al cugetării şi-a păstrat limpezimea minţii. Mai înainte de a se da învins, în faţa puterilor ireductibile şi fatale ale firii, a ţinut par'că să le infrunte, ca să le poată observa şi analiza mai bine în esenţa lor. Mă duceam din când în când Să-I văd. Fiindcă, după moartea soţiei sale îşi vându-se casele din strada Mercur, locuia acum la nepotul său N. Racotă în strada Lustrului, acolo unde astăzi e instalat Ministerul Muncii. Era mai slab, dar nu şi îmbătrănit, Din potrivă, căpătase multă vioiciune în mişcări iar amabilitatea sa inăscută primise o amplificare instinctivă, pornită parcă dintr'o anumită presimţire, pentru-ca intim ii lui să-I iubească şi să-i simtă în urmă golul şi mai mult. Era pentru mine o adevărată jenă să-I văd cum mă con­ duce până în vestibul şi cum - în potriva tuturor prote­ stelor - stăruia să-mi ajute, tinăndu-mi paltonul să mă îmbrac. Pildă neasemuită de superioară urbanitate şi aleasă creştere, care ar folosi nespus de mult celor care te îmbrăncesc azi ca să ţi-a ia înainte, sau duc un deget leneş la pălărie, când tu le faci cinstea să-i saluţi cuviincios. Intr'o dimineaţă din luna Martie 1915 ne aflam în biroul său, D-I S. Mehedinti şi cu mine. La un moment dat, Maio­ rescu deschide sertarul mesei, scoate o revistă şi ne întreabă dacă ştim ceva despre ea, despre conducătorii ei. Apoi, începe să ne citească rar, cu acea vibrare care îmi reamintea liniştea şi seriozitatea orelor de logică şi de [172] 172 1. A. BASARABESCU istoria filosofiei din vremurile bune ale entusiasmului anilor tineri: "Gura Lumii". "Bărbat de stat venerabil. Indeplineşte toate condiţiile temeinice ale unui respect universal; barba albă, trecut peda­ gogic şi literar, pensionar. E tare de-o ureche şi slab de inimă, slab ca un adolescent. Incercănd să astămpere cea mai tur­ bulentă şi mai orientală peninsulă din Europa, şi-a caştigat un renume atestat pe medalii de bronz şi pe mii de cărţi poştale ilustrate, dar a rămas de-atunci cu o groază balcanică atât de violentă încât a tt ebuit să-şi facă geamantan ele, să renunţe la toate carierile strălucite, reunite în olimpica-i per­ sonalitate, şi să plece, să plece repede şi definitiv, ca un om suprins în flagrant delict cu politica externă. Apoi doliu, nenorociri. Sucombarea subită a soţiei, lichi­ darea gospodăriei, risipirea unei biblioteci însemnate, vănzarea de-a valma şi pe oricât a resturilor unui cenaclu ilustru. Acti­ vitatea fostului profesor de filosofie întru a nimici în câte-va ore şi sumar, imaginea fizică a trecutului, mărturisesc o pasi­ une de a se degaja de cele pământeşti, ideală. Lumea se aştepta cu tristeţă la o deslegare dramatică a acestei situaţii sufleteşti, la un act extraordinar, la o conver­ siune istorică, la ceva în raport cu o intelectualitate dusă într'adevăr Ia perfecţie şi de nişte dimensiuni excepţionale. Lumea se înşeală. Filosoful s'a căsătorit". Când isprăvi de citit, închise broşura şi fără să mai a­ şteapte părerea noastră, cu un surâs amar, începu să ne po­ vestească: "Nu-mi aduc aminte căţi ani sunt de atunci. Eram senator. Intr'o dimineaţă, primesc vizita mareşalului Filipescu. De şi îl cunoşteam de aproape, dar n'avea obiceiu să vie pe la mine, mai ales la ora aceea. Faptul m'a suprins, dar m'am gândit: poate Regele Carol l-a trimis să vadă ce fac, îngrijorat, că tre­ cuse mai bine de o săptămână şi lntărziasem să mă duc - cum obişnuiam -la Palat. Şi nici din convorbirea lui plină de banalităţi, n'am putut bănui ce vrea. Atât am observat că Mareşalul, vorbind cu mine, părea că mă studiaza, După masă, pe la patru, altă vizită neaşteptată : Un senator - mi se pa re de laBrăila - D-l Paţuris. Şi acesta tot aşa [173] MAIORESCU ŞI ,GURA LUMIi" 173 mi-a făcut impresia că mai mult mă cercetează decât îşi ju­ stifică prezenţa pentru întâia oară în casa mea. Seara, mă pomenesc la mine cu Carp: - Maiorescule, prepară-te să ţii mâine un discurs la Senat. Nu mă întreba pentru-ce. Aşa cer împrejurările. Ui-te, ţi-am adus şi dosarul. Studiază-I. E vorba de neregulele de la o Prefectură, Fireşte, m'am supus. A doua zi, Senatul plin. Dar nu numai atât: Senatorii în loc să stea Ia locurile lor, s'au strâns grămadă în jurul tri­ bunei, mai atenţi ca de obiceiu, măsurăndu-mă, cercetăndu-mă cu multă curiozitate. Seara, a venit din nou Carp la mine: - Maiorescule, tu ştii pentru-ce te-am îndemnat să vor­ beşti ţ - � - Pentru-că s'a răspândit svonul că ai înebunit. Ba încă se dau şi amănute .... Se spune că prima furie ţi-a venit in cofetărie la Tănăsescu şi că tu, cu un baston, ai vrut să spargi capul patronului. Cofetăria era aproape de mine, în faţa grădinei Epis­ copiei, azi a Ateneului. Am luat pe Carp şi am mers la Tănăsescu. Bietul om, când ne-a văzut, a rămas încremenit. - Domnule Tănăsescu, ne cunoşti'? - Vai, Domnule Carp, Domnule Maiorescu, dar nu ştiu cărei întămplări datoresc cinstea de a vă vedea în prăvălia mea. f-am spus tot. A început omul să se închine, să se jure pe fetele lui că nu ştie nimic, că nici măcar n'a auzit de acest svon. Era o născocire interesată a unor adversari politici de pe atunci. Apoi, marele critic ne arată cu un gest uşor revista care-l defăimase şi zise: "Era cu putinţă să mă reînsor la vârsta mea, mai ales după atătia ani de viaţă lângă femeea pe care numai cine m'a cunoscut de aproape ştie şi cât am preţuit-o şi cum am preţuit-o ?" Apoi, după o pauză: [174] 174 I. A. BASARABESCU - Ei, dar e aşa de lesne să defăimezi. Mai ales în zilele turburi de acum •.. Şi cu fineţea de spirit, care-I caracteriza, schimbă repede subiectul convorbirii, ca să ne facă poate să uităm, sau de teama de a nu cădea în monotonie, de care mintea lui su­ perioară s'a ferit în' totdeauna. I. A. Basarabescu ASFINŢIT Dealul violet Spre hoinarul vânt Işi ridică 'ncet Trupul din pământ. Phoebus prinde gene, Ghinuit de dor ... Fum lungit de lene, Murmur de isvor. Se apleac' o fată, Apă bea din mâni, Ziua-i tnqropată Albă 'nire doi sâni. Leon M. Negruzzi Paris 1926. [175] HOMO SUM Eu oâ iubesc câmpii şi lanuri Şi munţi şi văi, eu vă iubesc, Căci trup din trupul ţărnei-mame Cu voi de-a dreptul mâ'nrudesc. , Nu-i grai mai sacru ca al vostru Şi leagan nu-i mai tihniior Ca sânut culmilor când sborul Privirilor mi-i rotitor, Legat de voi dela'nceputuri Eu ştiu că valul naşte valul Şi' n infinitul năeuinţe! Etern e numai idealul. Dar soare nou îmi prinde otizul.: Şi daoâ-i sorb uimit lumina Şi-o chem în numele dreptătii Şi-o cânt şi nu cunosc hodina, Sânt om - şi omul mă supune. Ce legi, ce forte şi ce zei Cu noaptea lor mai pot să'nfrunte Străfulgerul unei scântei? [176] 176 A.MANDRU 0, par'oă văd O mână 'niinsâ Şi-o iorţd'n. flăcări când şi când Pe şesul timpului [aniorna-i Universală galopând. Şi par'e'aud şi simt aievea Epoci după epoci cum pier Şi cresc din nou ca nişte inimi Soâonind între pământ şi cer. Iar dacă 'n sumbra-mi viziune Subt pumnul Dietii mă 'ncoooi, Asemeni pomului când rodul Ii dă în copt, mă simt apoi. Căci, seara, când în podul palmei V'adun, o'udulmec şi oâbeau, Grădini mi se deschid în suflet Şi forma statuilor iau. A. Mândru. Din volumul de poezii "Infinituri" ce va apare în cursul acestui an. [177] UNII CONVORBIRIŞTI ŞI EVOLUŢIA SOCIALĂ A ROMÂNIEI. Dacă voim să demonstrăm acest adevăr, că spiritul "Convorbirilor Literare" a avut asupra evoluţiei societăţii româneşti o influenţă însemnată, trebue să-i căutăm urmele şi să-i dovedim' înrăurirea, nu numai în disciplinele pur spi­ rituale ale cugetării, ci şi în activitatea zilnică a vieţei sociale, în realizările de ordin practic, ce au modificat această [viaţă. Ca în totdeauna "mens agitat molem"; dar este interesant de văzut, în ce fel acest spirit a frământat această materie ro­ mânească. Fireşte problema e vastă şi nu am aci prilejul de a o trata în amănuntimele ei. Influenţa cercului "Convorbirilor" a fost atât delmare şi atât de răspăndită în diferitele ramuri de găn­ diri şi de activităţi, în cât acum nu pot de cât să lămuresc liniile generale şi să precisez câteva detalii caracteristice. A fost deci un spirit, care a animat acest cerc - "Juni­ mea" din anii de tinereţe ai "Convorbirilor" -.- şi a fost o materie, anume [societatea românească, pe care dânsul a voit să o modeleze. Care a fost, în cea ce priveşte punctul de vedere sociologic, nota dominantă a acestui spirit şi cum se prezenta, în anii de activitate ai "J unimei" această socie­ tate românească? Nota lui dominantă a �fost criticismul, cu imediata lui tendinţă de a reduce la proporţii reale, problemele luate în chestiune. In problemele vieţei de stat se punea deci, ca un imperativ, reducţia la conturul realităţii a soluţiunilor date spre propăşirea acestui stat. Nimic, în materie socială, nu era mai lipsit de romantism, decât spiritul "Junimei". 81766. 12 [178] 178 DINU C. ARION Dar am spus criticism, iar nu scepticism - şi criticismu acesta avea stâlpii !ui de reazăm, pe cari logica îi înălţase şi pe cari îi menţinea. E caracteristic, ca însuşi Maiorescu să fii scris primul tradat de "Logică" in româneşte. Iată deci spiritul, dar ... cum oare se prezenta societatea românească in acea epocă? Astfel cum se poate prezenta o societate, care fără tranziţie, trece, dintr'o organizaţie medie­ vală, într'o alcătuire de stat modernă, printr'un salt în necu­ noscut. Nu trebuie să uităm, că anul 1831 a fost anul Regula­ mentului Organic şi că Regulamentul Organic a fost inchie­ rea epocei feodale româneşti; în fond victoria marei noastre feodalităţi, care-şi căpătase astfel "magna charta" a ei. In contra acestui simbol al trecutului, ce-l întruchipa Regula­ mentul Organic, s'a dus lupta pentru crearea României. Şi s'a dus lupta cu entuziasm pentru cucerirea succesivelor etape, ce trebuiau să alcătuiască bazele statului român. Şi ţinta a fost ajunsă. Statul român, indepedent şi di­ nastie, a fost fundat. Dar entuziasmul creator, indispensa­ bil la fundarea lui, nu putea servi la fundarea societăţii ro­ mâneşti moderne. Acestei societăţi "Junimea" îi aplică for­ mula: "formă fără fond." Deci ni se prezintă problema: faţă de lipsa de fond pentru a umple formele vieţei sociale de stat modern, ce atitudine puteau să aibă oamenii "Junimei"� Trebue să avem în minte un lucru. Printre oamenii aceştia, nu erau numai puri intelectuali. Se găseau şi oameni de acţiune; oameni, cari întruneau pe lângă darul gândirii, chemarea la realizări. Astfel era un Carp, un Maiorescu, un Rosetti. Şi dăn­ ii au înţeles, că nu se cuvenea, singură, critica în dome­ niul speculativ, ci tocmai etica lor occidentală le impunea tentative de îndreptare în domeniul practic. "Noi considerăm, spunea Petre Carp, în discursul său din 4 Decembrie 1884, organizarea acestui stat ca o misiune a generaţiunei noastre, precum crearea lui, a fost misiunea generaţiei de la 48". Şi era logic, ca dansul, conform acestei lozinci, să caute să mfăptuiasră, în domeniul agrar, cea ce Titu Maiorescu 1 J r I I , I I [179] UNII CONVORBIRIŞTI şi EVOLUllA 179 încerca în domeniul cultural: o consolidare cu directive pro prii, ferite de politică. Chestiunea agrară, în statul modern al României, a fost cea mai grea moştenire a stării sale medievale - mai mult încă, a fost prelungirea acestei stări medievale în societatea noastră. Şi dacă în satira junimistă, eram o ţară eminamente agricolă, am fost, în tragedia noastră istorică, un stat cu de­ săvărşire agrar. De acest adevăr Carp şi-a dat seama. Acestui stat agrar îi trebuia o solidă bază agrară, precum îi trebuia tocmai în vederea consolidării lui, predominanţa legilor şi respectul proprietăţii. Şi era just ca însuşi statul să facă gestul menit să-i asigure interna lui întărire, prin vănzarea bunurilor sale ţăranilor - el, care putuse să rămănă proprietar bogat graţie împrejurărilor, ce-l aduse, ferit de frămăntări, în forma lui modernă. Se continua astfel, opera dela 64, se crea astfel, la baza statului, o ţărănime, pe care legiuitorul o vroia, piro nită pământului, dar avută şi neatărnată, peste care, aşa fiind, furtuna, zicea dansul, putea trece fără a-i atinge pute­ rea de viaţă. Părghia acestei reforme era însuşi statul. De cet Pentrucă Carp îşi dădea seamă, că în starea societăţii noastre, singur statul putea precipita şi înfăptui unele mişcări necesare pro­ păşirii acestei societăţi. Pentrucă realitatea, clar văzută, îi arată, că puterea statului, era în fond, în mâna unei puţine clase diriguitoare de oameni luminaţi, a căror datorie era toc­ mai, ca prin mărsurile legale, prin exemplul guvernării lor, prin zelul lor cultural, desbrăcat de patimele politicianismului, să împlinească lipsurile de putinţi şi spirituale şi sociale, cari se arătau subt dânşii. In concepţia de atribuţii a acestui stat, Carp căuta să-i dea drepturi indiscutabile. Nu e o întâmplare, ci este un sis­ tem de a-l vedea in chestia agio-ului partizan al etalonului de aur. Etalonul de aur era un absolut pentru stat, nu un rela­ tiv, ca bimetalismul. Nu e o întâmplare, ci tot un sistem de a vedea legea sa a minelor dând, cea d'intăi statului drept de exploatare a subsol ului peste capul şi voinţa proprietaru­ lui suprafeţei. Ca să ne oprim numai aci.': In realitate această concepţie de patronaj a statului, [180] 180 DINU C. ARION r I era o concepţie aristocratică-cum era însaşi "Junimea", prin înălţimea occidentală a cugetării sale, faţă de societatea de atunci, cu multe caracteristice patriarhale încă. Această socie­ tate trebuia educată, pentru a putea ajunge la o maturitate necesară vieţii mod erne. Educaţia civică dată de cultură, pe bază de criticism, care vedea clar şi de aproape valorile vieţei, prin prizma adevărului, iar nu a "beţiei de cuvinte", e încă un concept al "Junimei", subt marca lui Maiorescu. Spiritul trebuia să creeze oamenii României moderne. E aci o notă literară, filosofică, umanistă pot zice, dar nu sociologică, şi în orice caz demnă de a fi remarcată. Subt ultima guvernare a lui Carp şi a elementelorjuni­ miste, se complectează idea de 89. Pe baza intervenţionismu­ lui de stat se alienează ţăranilor bunurile de mână moartă. Şi ca un ultim ecou, ce nu mai poate răzbi, apare proec­ tul de lege asupra dregătorilor-a acelor cătorva oameni, cari trebuiau să patroneze viaţa descentralizată a României. Darftvremea trecea. Dacă. epoca erei nouă a lui Carp era îndepărtată cu 20 de ani de anul 64, trecuse de atunci alţi 20 de ani până la revolta din 1907. Se năşteau necesităţi sociale şi economice, cari puneau probleme nouă existenţei statului român. Pentru deslegarea lor, se rădică tot dintre Convorbi­ rişti, actualuljministru de domenii, Constantin Garoflid. Criza de la 1907 era un avertisment dat că intrasem în faza ,'statului capitalist Şi11 burghez. Inmulţirea populaţiei pe� deoparte, necesităţile circulaţiunei bogăţiilor pe d'altă partejspărgeau cadrele economice existente. Structura socie­ tăţii noastre trebuia desbrăcată de rămăşiţele feodale încă în fiinţă-căci nu trecuse un secol de la Regulamentul Organic­ şi pusă pe baze de producţie intensă. Trebuia deci organizată proprietetea însăşi, în sens de productivitate, prin dispariţia mai întâi, a celor două forme neproductive: parcela şi lati­ fundiul. Şi la baza proprietăţii, trebuia creată o ţărănime liberă, scăpată de tutela legală 'a statului şi de aşezămintele, cari o legau pământului. O asemenea ţărănime liberă se poate atunci diferenţia prin jocul concurenţei în folosul celor mai apţi. Clasa aceasta de proprietari astfel selecţionată constitue şira spinării a statului. Căci elementele rurale birui- [181] UNI J CONVORBlRJŞTJ şi EVOLUŢIA 181 toare în lupta economică, formează elemente de resistentă şi de ordine socială - oameni intregi, apţi a primi cultura şi a o alia cu demnitate civică; pe d'altă parte pepinieră indispen­ sabilă a claselor burgheze în statul nostru. Elementele rurale neapte de a-şi păstra proprietatea vor forma muncitorimea agri­ colă şi industrială, necesară tocmai unei productivităţi in­ tense, dar liberă şi dansa de: a-şi închiria munca acolo, unde este mai rentabil plătită. Aceste sunt principalele directive ale criticei şi operei lui Constantin Garoflid. Ele constituesc o doctrină născută din metoadele socialismului sciinţific pentru a da roade con­ forme liberalismuluf doctrinar. Ele caută să indr epteze efectele actualelor noastre transformări sociale, iar prin studiul pro­ fund al circumstanţelor noastre proprii, ele continuă tradiţia spiritului realist al "Convorbirilor". Leopold Ranke a scris undeva "Spiritul cel veşnic liber se avântă pe propriile lui căi"! Cât de româneşti au fost căile spiritului "Convorbirilor", ca el în două momente istorice, acel al trecutului de eri, acel al prezentului de azi, să poată să fi avut, asupra desti­ nelor noastre sociale, această profundă influenţă l, Dinu C. Arion [182] STIHURI DE PSAL T NOU Doamne, Tu Tatăl Ca altă dată cu glas înalt de psalt vreau să Te cânt fără cuvânt rotund învăţat, cu suflet curat vreau să te cânt. Şi Doamne, Tu, Cuvânt I Porneşte roată de vânt, să răsune prin lume clopot în hău Numele Tău din cântui meu nou. Şi Doamne, Tu, Duh! Ridică solar pe văzduh hulubui s finţitului foc cu verdeaţa minunii în cioc să se lumineze în sine tot muntele de humă din min e I [183] STIHURI DE PSALT NOU II 183 OI Doamne, Tatd, Doamne! In mine năpddeşte stufos burianui rău pe inima 'mpietrită darab de stană greu. Mă soârcolesc cu gându,l în temniţă de fier nu mi-s de-ajuns eu singur, dar nu ştiu ce să cer. Presims numa ca orbul că trupul mi-ai ursii să pice ca o coajă uscată la cojii. Presimt numa ca orbul ca'n lut duh mi-ai suflat durerea să mă rupă din sgură mai curat. Mi-e frică însă Tată ca'n gândul meu semeţ sub praoila 'mpietririi în cremene să 'ngheţ. Şi dacă nu sunt vrednic de nici un drum ceresc nu mă lăsa '17, uitare pământ să 'nţeienesc. Din arcul bolţii, trâenei mă arde scrum de var şi din ţârâna albă mă tipăreşte iar I Sandu Tudor [184] AMINTIRE DELA UN BANCHET Să nu Vă aşteptaţi la un discurs. Am să vă povestesc o amintire. Multora din generaţia de azi le este - fireşte - necu­ noscută intimitatea dintre colaboratorii strânşi în jurul Con­ vorbirilor Literare. Când aveau prilejul să se adune laolaltă, nu-şi rămăneau. datori cu nimic din glume nesupărătoare Imi stă deşteaptă în minte o scenă care m'a înduioşat mult: La 15 Fevruarie 1910, ospăţul obişnuit al revistei a coincis cu aniversarea a şaptezecea a lui Titu Maiorescu. Atunci au luat parte, la masa dela Bulevard, cei mai mulţi şi cei mai de seamă prieteni ai Convorbirilor. Maiorescu, ca sărbătorit, sta la mijloc. Lângă el, în dreapt.a, Petre Carp. Şi s'au ţinut toasturi pe întrecute. Vă puteţi închipui ce se întâmplă când un talent îşi încălzeşte verbul la flacăra unui sentiment sincer. Au vorbit D-nii Meissner, Mehedinţi, Săulescu, Aurel Po­ povici, P. Missir, Dr. Marinescu, Pangrati, Lupu Costache, Tzigara, Vecerdea din Braşov, şi mulţi alţii. Delavrancea şi-a început cuvântarea lui aşa: - Domnilor, de câte-ori am fost la întrunirile D-voastră, mi-am zis: "Dar prost mai vorbesc eu!" Apoi a cerut cuvântul Petre Carp. Cu expansiunea sinceră de copil, care caracterizează tot­ deauna pe oamenii superiori în momentele solemne, Conu Petrache s'a ridicat în mijlocul unei tăceri sfinte, a pus mâna [185] AMINTIRE DELA UN BANCHET 185 pe umărul lui Maiorescu, s'a aplecat spre el, l-a privit cu bo­ nomie în ochi şi i-a zis: - Maiorescule, eu ştiu când te-ai născut tu... Eram la Iaşi. Acolo mi-a venit ştirea că la Craiova s'a născut unu ... Ma­ iorescu. Aş fi venit să te văd. Şi te rog să mă ierţi că n'am făcut-o, din două pricini: Mai întâi, era o iarnă grozavă. Ză­ padă mare. Tren n'aveam ... Al doilea, fiindcă eram cam mic. Implinisem abia un an .... Apoi îşi închee discursul cu următoarele mărturisiri: - Dragă Titule, tu poţi fi mândru de tine. Poţi fi mândru, pentrucă şi ţara e măndră de tine şi nu te poţi sustrage de la simţul general. Pentru limbă, ai fost un om providenţial. Limba noastră era ameninţată să fie stricată de pretinşi oa­ meni ai ştiinţei. Tu-ca psicholog-ţi-ai dat seama că dacă ştiinţa nu e niciodată mediocră, mediocritâţiie sunt tot­ deauna ştiinţifice ... Eşti măndria generaţiei noastre 1".· Nu voiu mai adăoga nimic. Nu vreau să şterg-cu reflec­ ţiile şi considerentele mele - impresia avută. Vreau, ca şi În sufletul generaţiei de azi să răsară în orice moment, limpede şi curată, icoana vie a acestor sfinţi ai culturii neamului, a celor doi mari îndrumători, cari lipsesc dela sărbătoarea de azi şi a căror lipsă=-mărturisesc sincer-o simţim cumplit in adăncul inimilor noastre. I. A. Basarabescu [186] IN PARC 1 E toamnă, rotogoale, cad frunzele de plop, Infiorând tăcerea cu murmurele lor; Uitat de toţi, pe treapta străvechiului pridvor, Sub aurul grădinei, visările-mi îngrop. Voi, crengi, cari a-fi umbrii-o sub soarele de jar, Şi-aţi tremurat asupra-i vă scuturaţi a lene, Purtându-i amintirea prin lumi aeriene, Cu ori-ce [oae moartă, căzută din frunear. Să simt în jur o horă de foi în vijelie, Asupra-mi, să se-aplece coroaneie de teit .... M' atingă ramul sacru, pe care mâna ei, In goană după fluturi, alunecă zglobie! II E plină ca inima mea, Azi, luna, ce jalnică sue; Pe-un cap nemişcat de statue, Din ramuri, alunec abea! E plină ca inima mea! Cum trece pe albastre poteci, Sub oasteie bolţii chenare, O inimă 'n. flacări ea pare, Brâedând, înălţimile reci. O inimă 'n flăcări, ea pare! r J I I [187] IN PARC III O! vânt năprasnic, vllnt nepotolit, Ce smulgi din ramuri, foae după foae, Dezlanţue a norilor puhoae, S' alunece pe parcul meu slăvit! Ca nişte [lamuri negre să pluteascâ! Să pară zarea 'n doliu cufundată; Prin zidul greu, doar, dragostea-mi curată, Ca sute de iuceferi să zbucneascâl Sub coviltirul saruor de zgură, Ei: singur stau, sub romul ce se {rânge; O! suflă vânt; de-apururii nu-mi vei stinge, Văpaia sârutârilor, pe gură! Artur EIlăşeseu 187 [188] .................................................. �-- "CONVORBIRI LITERARE" ŞI ARDEALUL Nu ştiu dacă s'ar putea constata din registrele administraţiei "r7onvorbirilor Literare" câte exemplare din această revistă au fost trimise în Ardeal în primele două decenii dela apariţie. Dacă s'ar putea face lucrul acesta, ar fi foarte interesant fiindcă s'ar vedea în ce ma­ sură a contribuit direct această publicaţiune la formarea culturei ro­ mâneşti în Ardeal şi în ce drag a fost desvoltată conştiinţa naţională, sub raport cultural, la generaţia ardeleană din acea epocă, care a fost nemijlocita premergătoare strălucitei epoci, în care se proclamase prin ziarul" Tribuna" din Sibiu memorabila lozincă: "Pentru toţi românii soarele răsare la Bucureşti". Nu cred Însă că în primele două decenii "C. L." ar fi fost ras­ pândi te în număr mai mare în Ardeal. Atunci apăreau acolo nişte re­ viste ilustrate după modelul revistelor germane de familie, care puteau satisface mai bine cerinţele de lectură ale intelectualilor ardeleni, Cres­ cuţi în spiritul cult urei germane. "1 După apariţia "Tribunei" la Sibiu (1884) lucrurile s'au schimbat. Sub puternicul Îndemn al lui Ioan Slavici, interesul faţă de mişcările culturale şi literare din "ţară" a crescut şi Ia ardeleni şi atunci desigur că "Convorbirile Literare" au fost cele mai mult cetite acolo. Căt mă priveşte pe mine, eu am fost dintre acei puţini cari au Ncut cunoştinţă cu revista aceasta încă în cea mai fragedă tinereţe. Tatăl meu, care fusese preot în comuna Valle lângă Sălişte, lăsase la moartea sa în anul 1886 pe lângă celelalte reviste de familie şi un şir intreg de colecţii din "Convorbiri Literare". Câte au fost n'aş putea spune, fiindcă după moartea sa au venit greutăţile materiale şi mama mea abia putea să se îngrijească de cei trei orfani minori şi nu-i ardea de reviste şi cărţi. Din nenorocire tocmai "e. L." rătnăseserâ ne­ legate şi astfel rând pe rând singuraticele broşuri au dispărut cu totul din ser-inul de cărţi. Noi, orfanii, eram prea mici ca sa ne dăm seama de pastrarea lor şi desigur că nici nu puteam pricepe nimic din ceeace ceteam în ele. In tot cazul Însă singur faptul că aveam conştiinţa de-a ţinea în mană o revistă din" ţară" şi-a avut efectul său asupra sufletul ui fraged [189] 7 i J � I I ,CONVORBIRILE LITERARE' şi ARDEALUL 189 � I I de copil, cu atât mai vârtos că în casa mea părintească toţi păreţii erau plini cu tablouri din istoria şi viaţa recentă a ... "fraţilor regăţeni" ca să fac o legătură semnificativă cu zilele de atunci şi cu cele de azi. Tablourile acelea stau şi azi la locul lor şi n'aşi înlocui prin nimic in lume: "Luarea Griviţei", "R\9Întoarcerea Dorobanţilor", Generalii şi comandanţii trupelor din campania 1877/78" "Cabinetul de miniştri" care a prezidat această campanie, "Deschiderea primului parlament român" etc. In amintirea acelor zile din copilărie, în care mi-au căzut în mână pentru Întâia dată "Convorbirile Literare", în care mai târziu am avut !?i eu fericirea să public câte ceva, urez acestei publicaţiuni viaţă fără sfârşit şi tot mai infloritoare. Ion Băită [190] MĂ'RIRE VOUA! ţăranilor ostaşi Din munţii suri, cu vârfuri sclipitoare, Şi păn' ,în largul Dunării albastre, Aţi stat în 'umbra văilor sihastre, Legaţi de brazdă 'n grindeni şi ninsoare ... Dar când au vr'ut ordii cotropitoare, Să-şi ducă 'n zbor pe câmpurile noastre, Fiorul crunt al negrelor dezastre, V'aţi ridicat ca 1)ulturii în soare ... Şi v'au căzut din cer, la Mărăşeşti, Cununi de foc, pe-armură şi pe căşti, Şi-adânci puteri să 'ncepeţi viaţă nouă; Aşa precum, de secole v' a dat Porunca lui, un aprig împărat ... Ţărani-ostaşi, în veci mărire vouă! O. Tutoveanu r I t 1 [191] "CONVORBIRI LITERARE" ŞI BIOLOGIA Dacă răsfoim volumele din " Convorbiri literare" publicate in cei 60 ani constatăm că printre diversele articole s'a dat şi celor biologice o largă ospitalitate. In prima linie "Convorbirile" au contribuit mult la po­ pularizarea cunoştinţelor despre viaţă. De sigur au fost şi alte reviste cari au publicat astfel de articole. In "Convorbiri" însă se remarcă mai mult de cât oriunde faptul că cei ce le-au scris sant persoane de competinţă necontestată, specialişti n materie. - Voiu cita câteva din aeeste articole: 1) L Atanasiu: Intru cât un muschiu se poate asemăna cu o maşină. (Se face o paralelă între muschiu şi un motor şi se analizează dynamica, energia consumată, transformările de energie, uzura prin funcţionare a lor etc.) 2) D. Cdluqâreanu, Rolul mic robilor în digestia intesti­ nală (Microbii sunt capabili de a digera alimentele întocmai ca şi sucurile digestive, totuşi ei sunt paraziţi cari consumă o parte din produsele transformate, şi e mai bine să-i gonim din intestin pentru a impedica acumularea otrăvirii lor fabricate de ei). 3) D. Călugăreanu. Hotarele vieţei. 4) Dr. 1. Felix. Prevenirea directă a boalelor (Un ca- pitol din "Progresele igienei până la 1904"). 5) o-. N. Leon. Ereditatea, 6) C. Leonardescu. Darvin şi ştiinţa cootimporană. 7) Dr. G. Marinescu. Câteva consideraţiuni medicale asupra aplicaţi unei hipnotismului şi sugestiunei (Se pronunţă pentru psihoterapie ca metodă de tratament cu observarea că Să nu fie lăsată în mâna şarlatanilor şi empiricilor), [192] 192 A. P. B. 8) Dr. G. Marinescu. Ereditatea normală şi patologică considerată ca factor familiar social. In a doua linie "Convorbirile" e revista în care s'a pu­ blicat un dicţionar sistematic de numirile populare de animale şi plante. In afară de nomenclatura de Dr. Cihac (1852), denumirile paserilor de Marian şi alte câteva note răspăndite prin reviste, până la 1889 nu aveam un dicţionar al animalelor. La această dată G. Crăiniceanu publică în "Convorbiri" : Nomenclatura ro­ măno-latină din istoria naturală", un adevărat dicţionar de 103 pagini cu numiri populare româneşti de animale şi plante. Singurul până azi pentru zoologie, cornplectat cu vocabu­ larul botanic al lui Panţiu, acest dicţionar este' de o mare importanţă atât pentru naturalişti cât şi pentru cei ce se ocupă cu originea cuvintelor româneşti. In anii dinainte de război "Convorbirile" au servit drept tribună de discuţie a chestiunilor transformiste. In anul 1902 profesorul Paulescu publică în revista "Spi­ talul" una din lecţiile sale dela facultatea de medicină din Bucu­ reşti: Generaţiunea spontanee şi Darwinismul faţă cu metoda experimentală. In 1903 profesorul Dr. N. Leon dela facultatea de me­ dicină din Iaşi critică lecţia d-lui Paulescu şi îi reproşează că' nu ţine seamă de ultimele lucrări asupra filozofiei ştiinţelor naturale. In 1904 Dr. Paulescu răspunde şi rămâne la punctul său de vedere că "ştiinţa nu poate admite hypoteze neprobate". In 1906 intervine în discuţie profesorul D. [Voinov dela facuItatea de ştiinţe din Bucureşti, combătând pe prof. Paulescu. Urmează răspunsul acestuia în 1907 şi tot în acest an profesorul Voinov în articolul său plin de documente intitulat »Dovezile" răspunde din nou profesorului Paulescu. Totuş în 1908 Dr. N. Paulescu în articolul Său: "Do­ vezi nevalabile" se arată hotărît contra transformismului : "transformismul, fiind nedovedit şi, pe de altă parte, fiind în contraeicere cu fapte bine stabilite, este o doctrină ţal­ şa care trebue exclusă din ştiinţă". * ". .. [193] .CONVORBIRI LITEIIARE" ŞI BIOLOGJA 193 i I I f ) In "Convorbiri", regretatul profesor V. Babes a publicat articole asupra Tuberculozii, Pelagrei şi Leprei în care exprimă şi păreri originale asupra acestor boale şi mai ales a mijloa- celor de tratare în ţara noastră. ' Nu pot încheia acest scurt rezumat fără a aminti că în "Collvorbiri" s'a publicat "Teoria ondulatiunei universale" a fi­ lozofului Vasile Conta, care are şi o latură biologică. Astăzi chiar când, în afară de revistele biologice de spe­ cialitate, avem reviste de popularizare ca Revista ştiinţifică Adamachi şi Natura, încă naturaliştii pot publica în "Convorbiri" fiindcă această revistă se adresează unui public special doritor de cultură multilaterală. A. P. B. " \ Uf76G. --. Conv or Lir i Literare 13 [194] VECHH COLABORATORI Al "CONVORBIRILOR" Nu e lucru uşor să hotărîm astăzi rolul ce l-a avut în cultura română activitatea literară de la ,:Convorbiri Literare", începută aCU111 şaizeci de ani. Sân tem prea aproape de gene­ raţii ce ne-a precedat şi ale cărei individualităţi de seamă le-am apucat şi noi, ajunse în culmea maturităţii lor. Cine va incerca să scrie mai târziu despre această glorioasă epocă va ajunge, credem, la încheierea că însemnătatea ,,]unimei" a fost cu mult mai mare decât aceia ce i s'a dat până acum, şi că personalităţile ce au contribuit la întemeierea acestei mişcări au un loc mai inalt in lumea literilor şi că nu uitarea trebuie si le acopere ci dimpotrivă strălucirea în dreapta ei lumină. Nu ne luăm aici această însărcinare; ne vom mărgini numai, ca o închinare pe care săntem datori s'o aducem înain­ taşilor, să evocăm figurile lor distinse, pentru a trezi ast­ fel dorul iubitorilor de literatură. să cerceteze o operă cu multe părţi bune, vrednice să trăiască. Societatea "Junimea" ce-şi începuse activitatea cu prelec­ tiuni populare simţea nevoia unui organ de luptă şi de în­ dreptare; el apare în Martie 1867. "Mişcarea literară susţinută inainte cu mult succes de foile literare atât de cunoscute şi preţ uite de toată societatea, a încetat cu totul", zicea primele cuvinte cătră cetitori, Nu că marii scriitori încetaseră din viaţă; trăiau Constantin Negruzzi şi Vasile Alecsandri, D. Bolintineanu şi Grigore Alecsandrescu şi atătia alţii, dar Unirea Principatelor şi viaţa politică cea nouă întemeiată de Cuza- Vodă chemase la a lor înfăptuire pe toţi oamenii de seamă. [195] VECHI! COLABOPATORl AI ,CO"lVORBlRILOH' 195 Misiunea lor terminată, ei se puteau acum întoarce pe câmpul literilor. A fost dat Iaşului, "unde a rămas, zicea acelaş cuvânt cătră cetitori, o inteligentă destul de răspăndită", să se puie În fruntea noii mişcări. "Inceputul este modest, dar redacţiunea sperează că va putea da în curând acestei foi proportiuni mai însemnate prin binevoitorul concurs ce este în drept de-a aştepta din partea tuturor scriitorilor ro­ mâni", sfărsia acelas cuvânt. Speranţa s'a înfăptuit şi cine ar fi putut crede atunci că în atât de scurtă vreme "Convorbirile Literare" aveau să ajungă singura revistă cu viitorul asigurat ca să dea directiune unei intregi epoci literare şi să strângă în jur u-i toate talentele din ţară! Această epocă era prelungirea celei premergătoare, pe care o ilustraseră între alţii V. Alecsandri şi C. Negruzzi. Şi dovadă mai bună este că aceşti mari scriitori, cu faima de mult căştigată, vin să întindă celor tineri braţul lor Încă plin de putere pentru a porni cu dănşii la un drujn lung. Din nefericire Const, Negruzzi, cel care cu dreptate se poate numi întemeetorul prozei r omăneşti, este smuls dintre cei vii înainte de vreme şi el apucă să publice în revista celor tineri numai o singură compunere: Flora româna. Dar Vasile Alecsandri mai iubit de soartă, rămâne încă timp de două­ zeci şi trei de ani, până '0 clipa din urmă a vieţii sale, tova­ răşul celor tineri. Când la 1871 se iveşte pe orizontul poetic Mihail Eminescu, mort apoi cu un an înaintea lui, "Convor­ birile" vor întrupa cu aceste două mari nume aproape toată mişcarea literară din Romania. Cu simţul estetic cu care era Înzestrat, cu spiritul limbii pe care-I stăpanea până 'n cele mai adănci ascunsuri, Alexan­ dr i cu drept cuvânt poate fi chemat intemeetorul poeziei ro­ mâne. Plecând de la adevărul că limba literară îşi trage iz­ vorul din cea pururea vie a poporului, credinţă nestrămutată a întregei mişcări dela "Convorbiri", Vasile Alecsandri rămâne tot acela care la 1840 dăduse atâta farmec limbii române în Doinele sale. Nimica nu se rupe în activitatea unui scriitor; ziua de azi are rădăcină în ziua de eri şi adesea aceasta din urmă poate fi mai senină şi mai bogată decât cea dintăi, Paginile Convorbirilor sant Împodobite cu variatele sale scrieri printre cari cele mai de seamă sărit acele Pasieluri, [196] 196 AL. NAUM în care trăeşte natura şi cerul ţării noastre, ca 'n pânzeIe lui Grigorescu; căci, dacă sufletul artei este acelaş, nicăeri ca 'n această apropiere de nume el nu se simte mai învederat. Acestor gingaşe tablouri, al căror fond e totdeauna un cer senin şi o străvezie lumină, le urma în acelaş timp com­ punerile sale teatrale. Aici iarăs Alecsandri leagă firul tre­ cutului mai depărtat, când intemeiase teatrul român. Tănărul autor al lui Barbu Lâutarul, al lui Iorgu de la Sadagura, al lui Cinei-Cinei şi al atător figuri azi disparute, ne perinda din nou, în simple tablouri, şi alte tipuri 'ce au dus cu ele în mormânt o întreagă epocă. Stan Courigarul, Gurâ-cascâ, lan Pâpiişarui. Cucoana Chiriţa la Paris sau Haimana au înveselit fruntea părinţilor noştri. Dacă uneori în Ginerele lui Hagi Petcu sau în Sfredelul Dracului, Alecsandri localiza piese de valoarea unor dramaturgi ca Emile Augier şi chiar La­ biche, tipurile şi mediul în care se rnişcau personajele sale erau acele din ţara sa. Şi oricăte critice s'ar putea aduce unor astfel de comedii, de una singură este desigur ferit. Că s'a putut găsi pe o scenă a Parisului vreo cucoană Chirită, se poate prea bine; dar cucoana Chiriţa a lui Vasile Alecsandri este a noastră, şi în zadar am căuta să-i găsim imagina într'o literatură streină, A o face cu tot dinadinsul şi a căută anu­ mite apropieri în asemenea materie literară, ar însemna să ajungem la încheierea că toată literatura este un plagiat. Fie şi aşa, umbra marelui nostru poet naţional poate fi impăcată ; ea se găseşte alăturea de Moliere şi Beaumarchais. Farmecul deosebit al acestor opere este originalitatea plastică a limbii, vioiciunea stilului şi dialogului întrerupt adesea de vesele şi săltăreţe cuplete. Cucoana Chiriţa, de pildă, sau Hartă razeşul au în această privinţă un farmec nespus, pe care publicul de acum treizeci de ani îl gusta cu atăta plăcere pe modesta scenă a teatrului naţional din Iaşi, unde tradiţia pie­ selor lui Alecsandri nu se curmase încă. Tot în anii cei dintăi ai "Convorbirilor", Alecsandri trecu la genul mai greu al corne­ diei de moravuri. Boierii şi Ciocoii este una din marile sale lucrări, în care nu numai atmosfera trecutului fanariot ce-şi trăia ultimile zile, ci şi caracterele personajelor, intrigile ce le­ urzesc, pasiunile şi sentimentele de care-s însufleţite şi care sănt etern omeneşti, ne interesează aşa de mult. Nu ştim dacă [197] V ECHII COLABORATORI AI .CONVORBlRILOW 197 se află în toată literatura noastră dramatică un tip aşa de caracteristic în care inteligenţa şi spiritul muşcător al romănu­ lui, al răzeşului în deosebi, să fi fost prins cu atâta măestrie ca în măr eata figură a lui Arbore. După această piesă aşa de originali"! şi bine închegată, Alecsandri se încumetează în dramă, dacă Incum etare se poate numi o asemenea'pornire la un om ce avea talentul teatrului aşa de bine dezvoltat. Să mai stăruim asupra Fâniânei Blandu.ziei, a acestui mărgăr itar a cărui strălucire mai luminează scena teatrului naţional sau asupra lui Ooidiu, exilatul din Tomis? Cu cine �:s'ar putea asemăna şi aice prin delicateta simtirilor, prin limpezimea imaginilor, prin farmecul Iim bii ? Alecsandri, poetul visător al serilor la Mirceşti s'a'Yidi­ cat şi la înălţimea conducătorilor politici ca Negri sau Cogăl­ niceanu, ce-şi jertfiau timp şi avere, interes sau glorie pen­ tru binele şi vaza ţării. Fragmentele din misiunile sale Ia curtea lui Napoleon al III-lea sau Victor Emanuel sant o do­ vadă în această privinţă. Admirator al trecutului, culegătorul celor de pe urmă doine şi balade, scăpate tot de dansul de la pieire, dădea în Legende scenele epice ale lui Ştefan cel Mare. Neuitată a rămas seara dela "Junimea" când Alecsandri ceti Dumbraoa Roşie. Iar când comemorarea unui eveni­ ment glorios sau jalnic al trecutului se făcea la vreo serbare, Alecsandri alerga cu sfatul şi cu lira În mână să se puie ală­ turi de organizatori, ca un profet al vechimii. Aşcl a fost la serbarea lui Grigore Ghica din piaţa Beilicului sau la acea din Putna la 1871. Din paginile "Convorbirilor" din acest an se poate vedea ce a însemnat pentru scriitorii revistei neui­ tatele serbări, în care patriotismul vibra cu atâta putere şi'n care conştiinţa românească în tot ce avea mai talentat, pro­ testa asupra nelegiuirilor streine. Din articole, din poezii, din discursuri se ridica un glas profetic pe care Providenta l-a auzit. Când isbucneste răsboiul dela 1877, tot Alecsandri în­ călzeşte inima ostaşilor noştri, preamărind libertatea cea sfântă pecetluită În sânge. Este un lucru îndestul de ciudat cum activitatea mem brilor dela ,,] unim ea « a fost de multe ori soco­ tită de cosmopolită, cănd vedem atâta entusiasm pentru trecut, atâta credinţă pentru limba vie a poporului, atâta optimism şi iubire pentru tot ce era manifestare naţională. Pentru a întregi [198] 198 AL. NA UM figura poetului în cadrul revistei al cărui jubileu se serbează azi, se cade a ne opri la legăturile ce le-a avut cu Provenţa. Era tot glasul sângelui ce-l mâna pe ţărmurile Mediteranei, căutând o apropiere de geniul latin; el a venit de acolo cu faimosul Câniic al Giniei Latine. Ce şcolar de pe băncile şcolii primare n'a găsit-o în cartea lui de cetire şi n'a învă­ ţat-o pe de rost! Incheind activitatea lui Alecsandri la "Con­ vorbiri", vom spune că ea se amestecă cu însăşi literatura noastră modernă. In acel, "rege al poeziei" noi vedem pe una din cele mai glorioase figuri a renaşterii României, purtato­ rul naţionalismului, întemeetorul limbei poetice, păstrătorul tradiţiei, într'un cuvânt expresiunea geniului românesc. Alec­ sandri trebuie Să rămăie marele educator al naţiunii; copilul din cea mai fragedă vrăstă să-şi încălzească sufletul şi să înveţe a fi bun român din opera sa aşa ele variată. Dar pentru aceasta el trebuie scos din uitare. In cartea copilului, ca şi'n aceia a tănărului şi a omului matur, scrisul Său trebuie să se găsească pe cele dintăi pagini, iar alegerea pieselor celor mai bune din bogata-i operă dramatica să ţie trează pe scenă tra­ diţia numelui şi talentului său, căci ea este tradiţia numelui şi geniului românesc. S'ar părea că apropierea senin ului Alecsandri de rnelanco­ Iicul Eminescu ar fi anume adusă pentru a căuta o comparaţie între amăndoi, ca să coborâm pe unul şi să ridicăm pe altul, precum s'a făcut ele atătea ori şi se face uneori şi astăzi. Insă producţiunile unor individualităţi aşa de mari nu pot fi . comparate. Cercetătorul va trebui să vadă dacii opera lor poe­ tică e turnată în forma eternă a artei. Dacă la unul găsim o adâncime de cugetare şi simtire ce lipseşte ce­ luilalt, ce are în schimb alte daruri, sunt lucruri ce trebuie studiate în sine. Amândoi, talente alese să întrupeze însuşi­ rile ideale ale neamului românesc, au cu toate acestea un punct de asemănare nu în ceeace priveşte felul cum şi-au înfăptuit opera lor, dar în ceeace priveşte izvorul de unele şi-au tras inspiratiunea. Acelaşi fel de-a înţelege arta, aceeaşi iubire pentru popor şi limba lui cea curată, aceleaşi accente faţă de marea problemă a năvălirii streinilor-leagă numele lui Alec­ sandri de acela al lui Eminescu, în munca lor comună. Doina lui Eminescu sau faimosul său marş La Arme au [199] VECI-III COLABORATORI Al "CONVORBlE.ILOR' 199 izvorăt ca şi Adio la Moldooa sau Rdpirea Bucovinei din acelaş fond sufletesc. Epoca lui Ştefan Vodă a fost pentru amăndoi vârful măririi la care a ajuns Moldova, cănd nu că­ zuse încă roabă la nimeni, şi amandoi au descris-o aşa cum au văzut-o şi simţit-o fie în Dumbrava Roşie fie în aceeaşi Doina. Eminescu a dat limbii române un farmec neaşteptat şi o nebănuită frumuseţă. Versurile lui se înnaltă ca stelele ce răsar tremurând din adăncimea mărilor şi-şi împrăştie razele în albastrul infinitului şi al poeziei. De aici farmecul lor misterios ... • ...... It .... ' ........ Din cei cinci întemeietori ai "Junimei" numai Titu Maio­ rescu şi d. Iacob Negruzzi au avut un rol în literatură ; cei­ lalţi trei, preţuitori şi ei ai frumoaselor litere, şi-au îndreptat activitatea în alte părţi. Cercetătorul culturii româneşti va trebui să stăruie asupra lor, pentrucă au avut o mare însem­ nătate în politica sau oratorie, dar va trebui să-i amintească şi pentru încercările lor literare, fie originale, fie traduceri. Teodor Roseti, bărbat cu o cultură aşa de aleasă şi minte cumpănităva adus servicii de seamă în viaţa publică, ca ora­ tor în Parlament sau ocupănd innalte funcţiuni. Despre direcţiunea progresului nostru sau Mişcarea socială la noi, articole publicate îI1 "Convorbiri", ni-l arată drept un , cunoscător ce judecă în lumina adevărului starea lucrurilor din ţara sa. Vasile Pogor, spirit vioi şi inteligenţă scăpărătoare a a vut mai mult influenţă asupra spiritului "J unimei" ; din când în când pana lui s'a încercat în poezii originale şi 'n traduceri din poeţii francezi moderni. Petre Carp care a tradus pe Othello şi Machbeth şi a stă­ ruit de câteva ori şi 'n direcţia criticei, a rămas Să-şi îndrepte în politică activitatea sa. Carp a fost un orator cu forma clară, precisă şi lapidară ; gluma-i tăioasă şi caracterul său statornic dădea înfăţişării sale acea notă caracteristică şi originală, In sfârşit, Titu Maiorescu, cu o cultură filosofică siste­ matică ce n'o avea nimeni pe vremea sa, a fost călăuzul mişcării nouă. După literatura sănătoasă dezvoltată de marii noştri scriitori înaintea anului 1860, "Co nvorbirile" apareau [200] 200 AL. NAUM r: tocmai în vremea când o alta, pornită dela concepţiuni cu totul greşite, fie în judecarea operelor de artă, fie în introdu­ cerea unei limbi artificiale, căutau să îndrepte Într'o direcţie cu totul opusă mişcarea culturii române. EI a atacat fără cru­ ţare şi izbănda a fost totdeauna de partea sa; căci tot ce se întemeiază pe adevăr şi bunul simţ trebuie să izbutească. Şi această izbândă a fost aşa de însemnată mai ales că, în lupta ce se începuse, criticul era un mare orator şi un scriitor cu gustul delicat, cu argumentarea strânsă şi mai cu deosebire cu fraze de o sobrietate şi precisiune pe care În zadar am fi .căutat-o la alţii. Miezul întregei mişcări de la "Con vorbiri" se găseşte anume în scrierea tănărului critic Despre poezia română, un adevărat tradat de estetică ale cărui principii, în ciuda tuturor teoriilor ultra moderne ce stăpânesc produc­ ţiunea artistică astăzi la noi şi aiurea, vor rărnănea totdeauna acele adevărate în judecarea operelor de artă. Potrivit lor, Titu Maiorescu cerne atât productiunile poeţilor noştri celor buni de dinaintea întemeierii "Junimei", cât şi acele create de această mişcare. Unele din aceste opere au fost intrecute mai târziu de operele atător talente mai puternice, este foarte adevărat; dar aceasta nu scade Întru nimic din valoarea ce­ lui dintăi studiu de critică a lui Maiorescu, ale cărui principii rămăn. Maiorescu recunoaşte frumuseţea şi valoarea poeziei populare sau loveşte fără milă În limba rom ană ce se Între­ buinţează În jurnalele din Austria. In contra încurajării me­ diocrităţilor, în contra ereziilor lui Pumnu şi Cipariu şi a erudiţi­ lor fără talent, dar mai cu seamă în contra formei goale fără fond, Maiorescu opune Direcţia nouă în poezia şi proza română, pe care o caracterizează "prin sirnţimăntul natural, prin ade­ văr, prin înţelegerea ideilor ce omenirea întreagă le datoreşte civilizaţiei apusene şi tot odată prin păstrarea şi chiar accen­ tuarea elementului naţional". Se află o pagină pe care cerem voia s'o reproducem pentru înălţimea expresiunii şi aticismu­ lui, în care se arată valoarea formei într'o operă de artă. In­ văţărnăntul ce se poate trage se poate aplica şi astăzi în bună parte la o anumită literatură: "Era într'o sară lină de Mai din anul 1871; dar în salonul, unde se adunase atâta mulţime de oameni, nu se observa frumuseţea naturii renă­ scute: pasiunile politice erau la ordinea zilei şi cu cea mai [201] VECHII COLABORATORI AI ,CONVORBIRILOR' 201 mare încordare se agitauintrebările momentului. In fundul acestei săli, atinsă încă ele razele luminilor, se înalţă pe un piedestal închis o marmură albă, frumoasă irnitare a unei statue antice; şi pe când toţi oamenii erau cuprinşi de dis­ cuţiile lor politice, în mijlocul cuvintelor aprinse, a gesticu­ lărilor vii şi a emoţiunii tuturor, în confuzia acestei mişcări tintite spre un singur punct din viaţa reală, punct trecător, de-o importanţă peste măsură în prezent, de-o nulitate fără măsură în viitor: statuea albă, cu surăsul ei blând, sta senină deasupra haosului; forma ei trecea neatinsă peste valurile timpului: păstrată în trecut, sigură de viitor, ea îşi purtă innaintea noastră cu o linişte supranaturală viaţa-i eternă ". "Da, în lumea fericită a artei timpul nu mai are putere şi nu mai are înţeles, şi cine se înalţă în sfera ei, a ştiut să plăs­ muiască forma frumoasă, acela, ele sigur, dar numai acela, a ajuns pe calea nemuririi". Opera literară a lui Titu Maiorescu nu e bogată, dar pretueşte cât toată critica ce s'a făcut după dansul, şi am putea zice că fiecare studiu al său, scris Ia depărtări destul de mari, au făcut epocă. Se înţelege de la sine că prestigiul căştigat de "Convor­ biri" de la poeţi ca Alecsandri şi Eminescu şi de la un teori­ tician ca Maiorescu au făcut ca literaţii de la "Junimea" să se desvolte sub covărşitoarea lor personalitate. In anii cei dintăi poezia lirică a fost cultivată de George Creţianu, poetul Patriei şi Libertăţii, cu faima de mult cu­ noscută, de Scartat Capşa, un tănăr mort prea de timpuriu, şi mai cu seamă de D-ra Matilda Cugler, lVL D. Cornea, S. Bodnărescu şi N. Schelitti. Colonelul Niculae Schelittl, mort în floarea juneţei, scrie Dedicaţiunea lui Ossian şi Aduna­ rea în Suceava, dar mai presus de toate însemnătatea lui stă în traduceri din lirica germană şi mai ales din Heine. Alături de dansul . încă din cea mai tânără vrăstă, Mihail COf­ nea s'a încercat În poezia lirică, dăndu-ne o culegere de mici poezii de amor, isvorate dintr'o curată simţire. Cornea, care a scris si'n limba franceză, a părăsit curănd literatura pentru a cuceri în barou unul din cele mai strălucite locuri. Statornic Însă a fost Samson Bodnărescu poet, prozator, dramaturg format la şcoala germană. El este acela care pen- [202] 202 AL. NAUM tru întâia oară a dat in limba noastră forma aşa numitului hexametru şi pentarnetru în micile sale compuneti, dar cre­ dem că tot poeziile rimate sunt cele mai trainice din toată opera sa. Căntăret al amorului, Dirnitrîe Petrino, uitat astăzi aproape cu totul, aducea cu sine nu numai zbuciumul sufle­ tului său turnat într'un vers larg de lumină şi umbră, ci şi lacră­ mile Bucovinei de unde venea. Proscris al provinciei sale, el este singurul poet care a cantat, odată cu Vasile Alecsandri. sfăsierea Moldovei şi a protestat În cuvinte inspirate la serba­ rea comernorativă a lui Grigorie Ghica, din Iaşi, în 1875. Dar deasupra tuturor se ridică figura inspirată a lui Nicoleanu. "Convorbirile Literare" deplâng moartea acestui poet de mare talent, ce poate fi numit premergător al lui Eminescu şi-i reproduc din poeziile sale, Căci, vechiu prieten al întemeetorilor ,,] unimei ", Nicoleanu nu publicase nimic în revistă, cât a trăit. Cine nu ştia pe de rost: Albă cu ochii negri şi dulce ca o fee; Un cap blondin de înger pe umeri de femee; Cui nu-i mersese' drept la inimă: Dacă soarta ne'mpăcată sau a cerului mame Te-a ursit să zaci în lacrămi, în durere şi sclăvie .... , Şi cine în faţa nefericirilor ţării mi exclama: Negreşit ş'acum Carpaţii desvălesc o mândr ă frunte, Ş'acum floarea ereşte'n vale, buciumul răsună'n munte Si din culmea ridicată unde ochiul se opreste .Auz Oltul cum suspină. şi Dunărea cum mugeşte .... , Poezia lirică în tot ce are mai personal şi mai intim a fost cultivată mai ales de două personalităţi de seamă. Poet în adevăratul înţeles al cuvăntului, şi numai poet, lesne im­ presionabil, cantăret al pasiunilor trecătoare, colonelul Teodor Şerbănescu e unul din marii nedreptăţiţi în amintirea contim­ poranilor. Puţini la noi s'au exprimat cu atâta sinceritate în bucăţi simple şi scurte şi într'o formă aşa de firească şi po­ trivită CU sentimentul amorului. Căci tocmai prin această sin­ ceritate, ca şi printr'o simţire aşa cie delicată, el se deosebiă de contimporanii săi şi cuceriă inimile tuturor acelora ce-I iu­ beau, fapt ce-a făcut ca poeziile lui, puse adesea în muzică, [203] VECHll COLABORATORI Al ,CONVORBlRILOR' 203 să ajungă populare. A cita numai câteva versuri spicuite din mica lui operă, e destulă laudă ce n'ar putea-o înlocui cele mai meşteşugite cuvinte: .Ah, te-am sărutat odată, Cn atât amor şi foc, Incât luna fermecată Pri vind s 'a oprit în loc. U nde eşti, unde eşti? Inzadar în larga lume Caut să te mai găsesc, Tu I-al cărei dulce nume Şi azi încă 'ngălbinesc, Dacă tu tot mai trăeşti Unde eşti, unde eşti? Venită mai târziu la "Junimea" muza inspiratoare a lui Eminescu, Veronica Mic1e deapă nă firele unui roman trist şi nemăngăiat. Suferinţele izvorite din sufletul său chinui au vibrat până în ultima oră a morţii, când din mâna sa în­ gheţată a căzut candela ce-o ţinea aprinsă veghind la icoana palidului său poet. Nici o notă de veselie ci numai de adâncă intristare; aici Iăsăndu-se pradă sentimentului pentru todeauna : In cenuşă stă ascunsă Foarte-adesea o scântee, Ş'o iubire nepătrunsă Intr'un suflet de femee; Şi de patimă e arsă Inima ce ţi-am dat ţie, Dar iubirea'n ea neştearsă A rămas pentru vecie; arci blestemăndu-şi pasiunea; aici ferindu-se de ispită Sem chernănd-o elin nou: Fugi, îţi zic, C i-a Întrecut. Odată numai s'a putut înfăptui minunea lui ferdinand L Purtat de visul celui mai viteaz dintre înaintaşii Săi şi însufleţit de dragostea de neam a tuturor, Regele ferdinand s'a aruncat în vâltoarea marelui război, din care I-a fost dat ca împreună cu poporul Său iubit să răzbească dincolo de aş­ teptările celor mai îndrăzneţi. [4] A atins culmea culmilor aspirajiilor neamului românesc. A reuşit să întregească deodată trupul vechiului regat cu ţările surori din răsărit, apus şi miazănoapte. Mai mult decât ce EI ne-a hărăzit, nu ne este dat să năzuim. Greu şi plin de jertfe pentru toti a fost drumul spre izbândă. Dintre toti însă Regele învingător a îndurat martirul cel mai cumplit. Inainte de a se război cu altii, a trebuit să se învingă pe Sine, concentrându-Şi toate puterile numai pentru fericirea ţării, pe care astfel numai a putut-o duce la telul cel de mult dorit. . El însă, dintre toti, s'a bucurat mai putin de roadele victoriei Sale: jertfe tot mai dureroase 1 -au întunecat sfârşitul. Azi, un neam întreg, de EI întregit, plânge pe Regele său, ca pe un părinte. La ţăranii şi ostaşii îndureraţi se adaogă cărturarii. Prin inimoasele sale cuvăntări, măestrit cizelate, El Şi-a asigurat pe veci un loc de frunte şi printre cugetătorii neamului. Lacrimile însă, oricât de fierbinti, nu sânt un omagiu demn de El. Luând drept pildă îndurările Sale, poporul, pentru care El S'a' jertfit, este dator, la rândul său, să se închine consolidării operii, ce trebue să perpetueze numele Său. Pe cât de anevoios a fost urcuşul, pe atât de alunecos e povârnişul, Să ne întărim deci cât mai repede pe culmea, pe care El ne-a aşezat. Să dăm dovadă de acelaş «simt al datorii şi al jertfirii de Sine» de care EI a fost călăuzit. «In acest fel vom păşi cu toţii, într'o sfântă unire, la marea muncă pentru îndeplinirea destinelor ţării, după dorintele întregii suflări româneşti». Insuşindu-ne aceste sfaturi, de EI rostite altădată 1), vom aduce supremul omagiu cuvenit unui aşa Rege. AI. Tzigara - Samurcaş ') Convorbiri Literare, Sept. 1924. [5] I 1, I I I . j \, � i 1 I i ESTE SÂNGELE REGESC O fERICIRE? Este sângele reqesc o fericire? Intrebarea ce mi s'a pus, mi-o fac şi eu. După părerea mulţimii, noi, cei de sânge regesc, alcătuim o clasă, o castă ce, cu evoluţia omenirei, cu­ rând se va stinge. Cel puţin aşa ni se� tot spune. Şi nici, măcar, în chip cuviincios: ziarele ne-o trâmbiţează şi tot soiul de broşuri şi pamflete se căznesc să ne dovedească că am ajuns de prisos şi că în curând, într'o lume mai bună, nu va mai fi nevoe de noi. Bineînţeles, toate aceste păreri de îmbărbătare ne sunt transmise cu îngrijire, în plic şi prin cea mai re� pede cale, ca nu cumva să păstrăm vreo iluzie despre noi. Prin urmare, în curând vom deveni o specie tot mai rară, până când, în cele din urmă, nu vom mai deştepta decât interesul unui colecţionar sau al unui anticar. Iar pe cei nedumeriţi, dacă sângele regesc este o fericire, noi îi vom întreba dacă el nu este un ble­ stem? Eu cred că sunt întruparea evoluţiei unei regine; adică am trăit într'o ţară unde regalitatea, nefiind o tradiţie, este o necesitate. Da, o necesitate! Şi o repet chiar în ciuda tuturor acelora care cred' că s'a sfârşit cu noi. Regalitatea îşi are rostul ei; înseamnă ceva prin [6] 6 MARIA, REGINA ROMÂNIEI prestigiul ei, şi mai ales prin şirul inaintaşilor, cari, deşi nu sâni decât tot oameni ca şi ceilalţi, nici mai buni, nici mai răi; nici mai deştepţi nici mai fâmpi; nici mai urâţi nici mai frumoşi, sânt consideraţi drept ceva deosebit, veniţi de departe... dacă nu voim să uzăm de formula obişnuită: "deasupra" celorlalţi. Si de aceia era nevoe de noi în tara unde am . , fost chemat i. Greul drum al vieţii mi-a dat cuminţenia cuvenită, aşa în cât pot să discut asupra tuturor acestor puncte şi să iau parte la desbatere, caşicum n'aş fi decât spectatoare. Dar mai întâi de toate, îngăduiţi-mi să mărturisesc fără făţărnicie, că am încredere în Regalitate, şi deci nu neg specia mea, şi lupt cu convingerea unei credinţi adânci, chiar dacă multora Ii s'ar părea că apăr o cauză pierdută. Una din cele mai mari învăţături, pe care rega­ litatea a desprins-o în cursul veacurilor, este: răb­ darea! O răbdare mare, fără de sfârşit, atotînţelegătoare şi atotertătoare, care este, sau ar trebui să fie, adevă­ rata bază a existenţei regalităţii şi fără de care menirea ei ar fi surpată şi stărpită. Odinioară, contemplând fresca unei familii domni­ toare, zugrăvită pe zidurile unei vechi biserici româneşti, am fost inspirată să scriu aceste versuri, pe cari cu toată neînsemnata lor valoare, le citez, numai fiindcă descriu acea atitudine de "măreţie", pe care încerc să o explic aci. \ Domnitorul este reprezintat în faţa soţiei sale, şi amândoi ţin pe palmele mâinilor lor un chip de bise­ rică; în dosul tatălui un şirag de feciori, iar în urma [7] ESTE S.\NGELE RE';ESC O FER[CIRE? 7 mamei un rând de fete, ce treptat se tot micşorea­ ză. Această frescă mi-a inspirat rândurile următoare: Pe-un câmp de aur adumbrit Tin voevozii pe-a'lor mâni Bisericile; - ei, bătrâni Ca şi povestea ce-au stârnit In tara unde-au fost stăpâni. Cu dânşii -- doamnele-şi petrec Obida anilor ce trec Asupra părului bălai, Şi-asupra frunţilor de crai Cei cari cu stelele se'ntrec. Şi după-o datină străbună Şi fii şi fiice'n rânduri sânt; Stau zi şi noapte'n priveghere Păzindu-şi pururi dreptul sfânt, Pe care spiţa lor îl cere. Pălind sub strângerea coroa nei Ce grea povară pare a fi, Pe \ chipul lor albit apare, Nu însăşi suferinta, ci A sIăvii mândra îndurare. Aceste ultime versuri îndeosebi lasă să se înţeleagă că, dacă acea mândră răbdare a mărirei; care îi susţine, ar slăbi, atunci s'ar prăbuşi totul; căci această răbdare, dcosebindu-i de ceilalţi, îi ţine fiindcă sunt îngrădiţi, li­ mita ţi în drepturile lor, stângeniţi în libertatea lor, în­ cătuşaţi în datinile, care devin pentru ei o grea sclavie. Dar tradiţia lor este totodată şi scutul lor: dacă singuri se leapădă de trecutul lor, ei îşi pierd şi pavăza ce-i apără nu numai împotriva celorlalţi dar şi împotriva propriei lor porniri, a dorinţei şi setei lor de mai mare libertate. Nu e mult decând regalitatea a fost sădită din cea mai slăvită credintă . . [8] 8 MARIA, REGINA RO:VI},�lEI Dreptul divin al regalităţii a încolţit În mine, aşi putea zice, din ceasul naşterii. Am crescut, în credinţă că făceam parte dintr'o clasă deosebită, că fiecare accepta superioritatea noastră şi că îi era dragă acea superioritate' ca ceva de care lumea' nu se poate lipsi. Din jurul a două însemnate centre, Windsor şi Palatul de Iarnă, se trăgeau aceia din care m'am născut şi spre care se îndreptau gânaurile mele, închi­ puirea mea, concepţia mea despre viaţă şi creşterea mea. Acolo am crescut ca o regească făptură, nespus de mică dar convinsă de însemnătatea fiintei mele si . , încredinţată \ că strălucirea noastră, caşi a soarelui, era de o netăgăduită realitate, întemeiată odată pentru tot­ deauna şi fără putinţa de a fi nimicită. Windsor, Balmoral, Osborne, Buckinqham . Palace, Malborough House, Sandringham, Potsdam, Petersburg, Tzarskoe şi nenumăratele mici curţi germane care toate se iau în serios, nu fără a fi în cele mai multe cazuri adevărate centre de cultură, în jurul cărora fiecare din mi­ cile ţări inîloreau încununându-se de gloria lor proprie,­ toate acestea duceau la întărirea ideilor şi. a credinţei despre regalitate şi despre superioritatea ei netăgăduită. Inchipuiţi-vă ce poate simţi cineva, dacă de mic nu cunoaşte decât numai bunurile regalităţii: case măreţe, grădini splendide, trăsuri frumoase şi cai; solda ţi care prezintă arma În faţa lor, deşi nu sânt decât fiinţe mărunte; orchestre militare ce cântă pentru ele, şi iie-. care le iubeşte fiindcă sânt "scumpa mică principesă, copiliţă a Ducelui, nepoţica marei regine Victoria şi a Ţarului tuturor Ruşilor"! Oh! da, aşa a fost pe când eram mică! şi am trăit în această atmosferă ce întărea acest sentiment regesc, care circulă odată cu sângele prin vinele mele şi pe [9] ESTE SÂ.NGELE REGESC O FERICIRE? 9 care, ori care-mi va fi soarta, îl voiu purta cu mine pana în mormânt. Dar neapărat, chiar dela început, tot atâtea incercuiri şi îndatoriri stânjeneau acest sentiment. In faţa ori cui trebuia să te pleci, să fii amabilă şi cât mai putin distrată : "noblesse oblige" ne pătrun­ sese până în măduva oaselor; eram învăţate numai ,.a da şi a lua"; la început mai mult "a lua"; şi de ce creştearn, tot mai mare devenea "a da" faţă de "a lua". Şi deodată te găseai în faţa acelei mari şi grele probleme de a te simţi cu inima şi cu dragostea încă­ tuşate, şi cu libertatea de iubire, oprită. Nu-ţi erau îngăduite libertăţi fără de frâu, nici capricii sau "coup de fete" sau îndrăgostirea după primul voinic. Ştiai bine că orice slăbiciune în această privinţă va fi urmată de turburări nesfârşite, de sdrobirea inimei, câte odată chiar de tragedie; aşa dar erai cu băgare de seamă, pri­ mind soarta grea a regalităţii ca o povară a preroga­ tivelor sale dela care nu te puteai sustrage,' cum nu te puteai lepăda de strămoşi. Aceasta mi-a fost tinereţea. Multe s'au schimbat de atunci...... mai puţine drepturi...... mai multă libertate mai puţină Încredere în reqalitate şi prin urmare şi în măreţia ei; mai puţină "răbdare reqală", mai puţină încredere în "rfoblesse oblige" şi câte odată chiar deloc. Nu sânt de modă veche, nu am idei strâmte, de unii am fost. chiar socotită ca o regină prea modernă. Intradevăr mi-am luat şi eu oare care libertăţi, am înlăturat unele îngrădiri şi m'am schimbat întru câtva. Dar acestea le-am făcut, fiindcă am trăit într'o ţară, unde, după cum am spus mai sus, regii nu erau o tradiţie, ci o necesitate; m'am adaptat condiţiilor pe [10] care le-am găsit, păstrând o măsură a mea între 11a da şi a lua". Ţara aceasta este în plină desvoltare: vechi certuri de familie şi invidii locale au trebuit să fie înăbuşite pentru ca cea mai necăjită, cea mai năvălită, cea mai hărţuită şi cea mai disputată ţară să fie în stare de a progresa şi a se desvolta în tihnă. De aceea a trebuit un şef străin de certurile trecu­ tului, fără legături de înrudire în ţară, fără relaţii; unul care să stea deoparte şi deasupra tuturor şi să aibă o privire mai îngăduitoare, mai înţeleaptă, mai puţin personală şi mai puţin egoistă; unul care ar primi greaua sarcină ca o datorie a vieţii, unul care să facă acestea, cum s'ar zice, din adevărat îndemn. Două generaţii s'au găsit care au avut o reală chemare; două care au crezut în datoria lor, în sarcina lor, în drepturile şi îndatoririle lor, când au primit tronul oferit. Pentru ele sângele reqesc a fost o binecuvântare şi o putere. Este punctul de vedere regal absurd? Poate, pentru spectatori. Dar pentru cei care sperau să treacă făclia dela o generaţie la cealaltă, atâta timp cât ei reprezintă încă o chemare; pentru acei cari au nevoie de un conducător, de, un sprijin, de unul care să aibă «reqeasca răbdare a măririi», - pentru aceia el poate fi o adevărată, şi sîâşietoare tragedie. Este oare sângele regal o binecuvântare? Da şi nu! Este o binecuvântareatâta timp cât ţii calea dreaptă, atâta timp cât crezi în drepturile tale regeşfi, care nu înseamnă altceva decât regale îndatoriri, nimic altceva decât frumosul şi străvechiul «noblesse oblige». t I II ,: I I I i 10 MARIA, REGINA RO�L"NIEI I I f a 1 I J 1';:':' I .� I I • I Hf: �1 , [11] ESTE SÂNGEf.E RE GESC O FERICIRE? 11 In adevăr, dacă, deşi cu amărăciune, Insa cu o măreaţă uitare de sine, iţi închipui să trăieşti pentru cea mai înaltă împlinire a datoriilor, atunci da,-sângele regal este o binecuvântare. El te ajută să stai deoparte, să fii un spectator, care nu trebue să se scoboare în mulţime; îţi ajută să fii veşnic gata pentru a mulţumi cererile unui întreg popor, care caută 'n sus spre tine, slăvindu-te, dar care deasemenea îţi istoveşte viaţa cu vecinicile sale năzuinti, cu vecinicile sale nevoi, cu . vecinicile sale cârteli, cu vecinicile sale bănuieli. Toţi sânt pismătareţi şi neîncrezători: "Un alaiu ne numărat de .însoţitori şi nici un prieten; o mie de glasuri şi nici un' cuvânt al adevărului; o sută de uşi şi nici o cheie". Intr'o legendă, pe care am scris-o, arătam pe un bătrân rege exclamând: "O sută de uşi şi nici o che­ ie" ! .... !. nici un secret, nimic pe care să fii stăpân, decât numai prin voinţa lui Dumnezeu şi a poporului! O vitrină, în care nu eşti la adăpostul privirilor mulţimii. .. Dar când sângele e în adevăr regesc, el primeşte 'acestea, cunoaşte marea lege: nimic pentru nimic, nici un drept fără obligaţiuni, nici o onoare fără inevitabila sclavie ce implică asemenea onoruri. O desigur, o asemenea existenţă pare posacă şi singuratică, rece şi deşartă. Dar eu mă ridic rnândră şi mărturisesc că nu este aşa. Căci, în cele din urmă, fiecare treaptă impune jertfe, îngrădiri şi restrângeri. Muncitorul trebuie să stăruie în ceasurile de muncă, bancherul la tarabă,ţăranul la câmp, cârmaciul la va­ porul său; nimeni nu poate să se lase a fi purtat numai de gustul său; fiecare are obligaţii, pe care trebue să le împlinească cu credinţă, până ce cade sub povara lor. Iar dacă libertatea unui rege e mai mică decât a [12] 12 MARIA, REGINA ROMANIEI celorlalţi muritori, nu-i sânt în schimb mai mari ca oricui şi' onorurile, bunurile, datoriile şi răspunderile? Vecinicul schimb între a da şi a lua; nimic pentru nimic. Copilul regal se naşte cu ideia că lui i se cuvin, înaintea altora, toate în viaţă; că ori unde ar merge primul loc e al lui, lui îi revine jilţulcel mai de seamă; nimeni nu stă în faţa lui să-i împiedece vederea, ni­ meni nu-l împinge, nu-l calcă pe picioare; călătoreşte în voie, mai curat, mai uşor; maşina sa poate trece prin orice îmbulzeală, fiecare îi face loc, nu e niciodată înghesuit; el ajunge cel dintăi şi toată lumea găseşte natural să poată ajunge cel dintâi: fiecare se descopere când el trece, figurile se înseninează, surâs uri îl întâm­ pină, mâni se agită, privirile îl urmăresc cu interes ... el e cel dintăi: nimeni nu-i contestă acest drept; nu e nici o concurenţă, nici o tăgăduire; nici o gelozie, nici o întrecere, nimeni nu-l ofensează nici nu-l dă la 'o parte. Intr'un cuvânt, acestea sânt foloasele, care nu: pot fi decât măgulitoare, şi satisfac orice mândrie. Aceasta e faţa practică, materială a avantajiilor exte­ rioare; dar mai e o lature mult mai profundă, mai sfântă a privilegiilor unui rege. El e şeful, supremul arbitru, inalta curte la care obijduitul poate să se îndrepte, el e părintele poporului său, singurul care poate să răstoarne tot; în el speră desnădăjduiţi! pentru cari e ultima speranţă. El are o '[nimă largă, din care dragos­ tea nu poate fi isgonită; ochiul lui e veşnic treaz, nicio­ dată obosit; mâna-i plină, niciodată nu se deşartă. Aşa este regele faţă de ţara ce are nevoe de el şi-i doreşte ani îndelungaţi. Pe cei de sânge regesc, pe cei ce cred în menirea .. [13] ESTE SANGELE REGESC O FERICIRE', 13 lor, în tradiţia lui "noblesse oblige", aceste avantaje, ono­ ruri, privilegii, drepturi sfinte, îi răsplătesc de dorinţa liber­ tătii si de sacrificiile si izolarea impusă prin situatia , " t care-i sileşte să fie făpturi deosebite. Este sângele regesc o binecuvântare? Da! când eşti gata să trăeşti de-asupra tuturor acestor obligaţiuni; nu! dacă tăgădueşti dreptul din naştere. In cazul acesta devine un blestem. Acela care crede că poate cumpăra libertatea prin , negarea castei sale şi prin respingerea regalităţei, acela nu găseşte nici adevăratul repaus, nici o adevă­ rată compensaţie, nici o adevărată satisfacţie, nici o adevărată fericire, nici măcar pacea; pentru că sângeI e regesc din el chiamă într'una trecutul pe care l-a dis­ preţuit şi care, în contra sacriîiciilor impuse, are un răsunet tocmai în libertatea, ce, în definitiv, nu este altceva decât un cuvânt cu felurite înţelesuri. Libertatea singură nu i-a dat şi nici nu-i poate da ceva. Sângele lui regesc îl stăpâneşte, nu poate scăpa de el, căci curge în vine fără voia lui şi. cu el rămăn toate amintirile lucrurilor care erau poate plictisitoare, severe şi singuratice, dar care erau totuşi nobile şi de preţ şi puternic înrădăcinate în sufletul lui. Cine s'a născut În cătuşele regalităţii, în datinile ei, cu onorurile ei, cu garda ei specială, - nu mai poate scăpa de ele şi nu mai este liber. In cazul acesta, e vădit că sângele regesc nu e o binecuvântare, ci un blestem . [14] , " 1 . \ " i BASARABiA, ROMÂNIA ŞI ITALIA. o insulă ele stâncă puternică de care furia valurilor se frânge, fără a o sfărâma. Astfel ne apare naţiunea română r1\�alqngul veacurilor, mai intâiu între Goţi, Avari, Gepizi, Huni, Tătari, Maghiari, apoi Între Ruşi, Austriaei şi Turci, Dacia a fost ultima din cuceririle Imperiului roman, a devenit cea mai Înfloritoare (Dacia felix), şi a fost cea din­ tâi părăsită în faţa presiunii Barbarilor; şi totuşi, aici ur­ mele romane, după o ocupaţie numai de 165 ani, au rămas mai mult ca oriunde întipărite şi nu s'au şters niciodată. Au plecat legionarii, dar au rămas colonii romani, şi prin generaţiuni spiritul roman a resistat oricărei infiltra­ tiuni a popoarelor ce succesiv, în totul sau în parte, au ocupat acea regiune, care cu drept cuvânt, a meritat numele de bas­ tion al Iatinităţii Îl} Orient. Ea a resistat acţiunei distru­ gătoare a timpului nu mai puţin decât columna ridicată la Roma, care, în făşiile bassoreliefurilor ce o încing, a trans­ mis posterităţii istoria cuceririlor lui 'I'raian şi splendorile triumfului lui. Limba, română arată, directa sa derivare din latineşte tot ca limba italiană, şi în- mod aşa, de evident că nu mai e nevoie de recurs la autorităţi şi disertatiuni de filologi spre a o releva. Imbrăcămintea ţăranului român îşi găseşte modelele in bassoreliefurile columnei lui Traian. România a fost apoi în Orient în veacurile XIV şi XV, tot ca şi Ungaria, bastionul Creştinătăţii. Era pe atunci îm­ părţită în două principate, Moldova şi Valahia, care au fost nevoite să primească inalta suveranitate turcă, obţinând însă [15] BASARABIA. ROMANIA. ŞI IT ALIA 15 dela 'I'urcia, prin tratat, recunoaşterea propriei autonomii şi propriei intorgrităţi teritoriale. Cu vădită violare a acestui trata t, Turcia a cedat Austriei în 1774 1) Bucovina şi Rusiei în 1812 partea Moldovei de la nordul D-:2nării, căreia i s'a dat numele de Basarabia. Gesiunea era viciată de nulitate absolută căci Turcia eedase un teritoriu ce nu-i c:parţinea. La această nulitate iniţială trebue să ne urcăm, căci 0.0 aci derivă evidenta justiţie a suocesivelor revendicări române. Chiar dela întâlnirea dela Erfurt, Napoleon consimţi se către tarul Alexandru, ca Dunărea să devie graniţa sudică a Ru­ siei. Astfel şi România şi-a avut Campoformio al său. Şi aceasta este una din atâtea laturi de asemănare cu Italia ce voiu releva în cursul acestei scrieri. Moldova a protestat şi în 1815 a încercat să ridice ches­ tiunea în Congresul din Viena. Tentativa nu a putut avea alt efect decât de a întrerupe preseripţiunea, deoarece tarul Alexandru domina Congresul şi Metternieh n'avea nici un motiv să-I contrarieze în această afacere. In 1848 asistăm peste tot la o energică redeşteptare a idealurilor de libertate şi naţionalitate. Brătianu publică la Paris un exposeu intitulat "Memoires sur l'Empire d'Au­ triche dans la question d'Orient". In el se arată necesitatea unirei popoarelor contra Austriei şi a desmembrării ei, a reconstituirii Statelor slave şi a unirii într'o singură naţiune a tuturor Românilor. In 1823 cu publicaţiunea din Iaşi a "Cronicei Românilor" de Şincai, România îşi găsi istoricul său, care, cu o critică ştiintificeşte riguroasă, o dovedit continuitatea neamului ro­ mânesc printre atâtea vicisitudini. Sentimentul naţional român merse mereu întărindu-se şi deveni aşa de puternic că în 1865, în ajunul Congresului din Paris, Edgard Quinet exclamă: "Dacă Ştefan cel Mare din Moldova s'ar scula din mormânt, ar găsi ţara sa mutilată ca teritoriu, dar unită în sentimente ca niciodată". Dela războiul Crime ei se poate zice că-şi trage originea unitatea şi independenţa română. Tratatul din Paris, punând I} Istoricul D. Mitrany (The Balkans. A History. Oxford Univer­ sily Press, 1915. scrie: In 1774 Austria a obţinut dela Turcia Bucovina prin falşe _promisiuni". [16] 16 TOYlMASO TITTO:\1 România sub garanţia Puterilor, o liberă de îndoitul jug tur­ cesc şi rusesc. Basarabia în parte fu din nou unită cu Mol- l T' A' v 1 it t J) v «ova, ureia lŞI pastra o suzerarn a e asupra celor două principate, dar a�;8astă suzeranitate era numai nominală pen­ trucă 'I'ureis, era oprită de a trimite acolo trupe fără consim­ ţământn] Marilor Puteri. Cele două. Principate au fost menţinute împărţite după teză susţinută de Austria 2), dar apoi unite prin faptul ale­ gerii aceluiaş principe din amândouă părţile. Astfel aranja­ mentele subtile ale diplomaţiei s'au arătat neeficace, cum au fost şi mai târziu, când, la Congresul din Berlin" a voit să despartă. Bulgaria de Rumelia orientală, precum şi când în atâtea împrejurări a căutat să Împiedice îndeplinirea unităţii italiene. E tocmai cazul de a zice: quod Deus conjuxit homo non separat! H). Micul Piemont, chemat prin geniul Contelui de Cavour să participe la Congresul din Paris s'a arătat foarte favorabil 1) Cuvântul .suzeranitate" este intraductibil. Nu e posibil să se tra­ ducă cu cuvântul suueranitate, care exprimă cu totul altceva. Suvera­ nitatea implică deplină exercitare a puterii, summa potestas; suzerani­ tatea înseamnă o putere mai mult nominală şi teoretică decât reală. Şi într'adevăr unii scriitori de dr-ept internaţiona.l au numit-o Jumătate suoeranitate sau suveranitate necompletă. Eu mai bine aş numi-o aparen­ ţr'i de suoeranitate. Este o formă care dispare în dreptul internaţional modern, în care rămân două forme, ce par că i-ar semăna, dar care în substanta n'au de a face cu ea: protectoratul si mandatul şi care de aceea, cum a .spus pe bună dreptate un jurist francez, nu sunt altceva decât nişte anexiuni mascate In mod ipocrit. 2) Austria era logică în opunerea sa la unire. Pr okescb Osten reprezentantul Austriei la Constantinopol, a remis reprezentantului fran­ cez Thouvenel un memoriu ce se încheia astfel: .Incurajând pe români, cum puteţi să aveti iluzia ca pretenţiunile lor să nu meargă mai depar­ te � Aceasta ar fi contra naturei omeneşti. Obţinută. unirea, Românii vor găai de nesuferit suveranitatea otomană, vor voi independenţa şi apoi anexarea Bucovinei, a unei părţi din Transilvania şi din Banat, Frumoasă afacere pentru Austria ameninţată .dans la moelle de ses os". Thouvenel, transmiţănd memoriul guvernului său, adaugă: .Pu­ nandu-mă în situatia Austriei eu aş raţiona la fel". (Frederic Dame, Histoire de la Houmanie contemporaine, Paris, Alcan, 1900). 3) Amintesc un alt exemplu clasic de vanitatea sforţărilor diplo­ maţiei de a împiedica reveridicăr-ile naţionale ale popoarelor. La t912, când pe neaşteptate s'a primit ştirea că Bulgaria, Serbia, Grecia :;;i Muntenegru, în baza unui acord secret subscris cu un an mai înainte, erau pe punctul de a declara război Turciei, Mar-ile Puteri au notificat la Sofia, Belgrad, Atena şi Cetigne că ori care ar fi rezultatul războ­ iului. ele n'aveau să consimtă. la mărirea teritorială a Statelor, ce ar fi declarat războiul. ' . Evenimentele şi-au luat sarcina să dovedească vanitatea aces­ tei ameninţări. [17] BASARABJA, ROMÂNIA ŞI ITALIA 17 României. A secundat pe Napoleon al III-lea, care-i PJ'[L foarte priincios, în teza susţinută de el a unirei Principatelor şi a contribuit să amelioreze faţă de ea dispoziţiunile şovăiel­ niee ale Angliei. Iritr'un articol al lui E. Panaitescu, Publicat în Nuoua An­ tologia din 16 Octomvre 1924, se aminteşte prorocirea lui Maz­ zini care îndreptându-se către Români le-a zis : "Voi nu veţi avea independenţă, nici libertate, nici justiţie până ce nu va cădea Impăratul din Viena şi '['arul din Petersburg", şi, se aminteşte de asemenea şi afirmaţiunea lui Cavoul' a marelui interes de a Întări în mijlocul ţărilor slave una de naţiona­ litate latină. Eaoul Bossy, într'un articol publicat în irevista România din 31 Ianuarie 1922, extrage din o publicaţiune a lui D. A. Sturdza din Analele Academiei Române (1910-1911), povestirea prunirilor delirante de entusiasm ce a avut în România delegatul piemontez din Comisiunea europeană tri­ mis la Bucureşti după norma tratatului din Paris, referind Între altele la ce spunea într'un raport al său Consulul Fran­ tei: "rCele mai entusiaste ovaţiuni au însoţit pe Comisarul Sa1'­ diniei .şi se explică uşor în urma simpatiilor masselor pentru Regele Sardiniei a cărui politică este favorabilă Unil�ei". Prof. Iorga, care zilele acestea a fost la Roma oaspele nostru iubit, într'o scurtă notă a sa din Studiile asupra Ro­ mâniei" (publicatiunoa Institutului pentru Europa Orientală în Roma 1925) referă că poetul Alecsandri trimis de Princi­ pele Cuza spre a putea obţine de la Puteri recunoaşterea în­ doitei sale alegeri ca Principe al Moldovei şi al Valahiei, a avut la Paris cele mai bune primiri din partea Ministrului Sardiniei, care i-a zis: "Nobila voastră dorinţă va fi realizată şi triumful cauzei italiene va urma la o scurtă distanţă. trium­ ful cauzei române". Şi la 'I'orino Cavour i-a zis: "Nimeni nu se va mai putea opune ca faptul uimitor ce s'a realizat la poalele Carpaţilor să nu se realizeze şi la poalele Alpilor. Iar Victor Emanuel primindu-l În audienţă privată i-a zis: "Du complimentele mele afectuoase principelui Cuza şi spune-i din parte-mi că toate şcolile civile şi militare ale regatului meu sunt deschise pentru români, cari vor fi primiţi în ele ca fraţi". De la Congresul din Paris sărim la războiul ruse-turc [18] 18 TOlvJ:lL-\SO TlTTON! din 1877. In locul Principelui .Cuza domneşte în Principatele­ Unite Principele Carol de Hohenzollern. Mult datorează Ro­ mâniaşi unuia şi altuia. Cel dintâi a reorganizat ţara cu mână de fer. Despre principele Oarol îmi place să refer în mod exclusiv elogiul din izvor francez ce de bună seamă nu poate fi suspectat de parţialitate faţă de un Hohenzollern. Rene Pinon în unul din articolele sale din "Revue des Deux Mondes" ") zicea că România îşi datorează poziţiUllea sa ac­ tuală prudenţei .şi energiei Principelui (mai-apoi 'Rege) Carol şi că vigoarea sa şi vederea sa clară au salvat la Plevna armata rusească. Frederic Dame (Op. cit.) scrie: "Este un fapt de netăgăduit care singur ar ajunge să constitue gloria oricărui suveran. Principele Carol a fost adevăratul creator al armatei române cu o voinţă persistentă, o tenacitate, o solicitudine în toate momentele. Pe când Camerele îşi per­ deau timpul în lupte sterile, Principele îşi urma opera sa impunându-şi programul miniştrilor". La 1877 Rusia a declarat războiu Turciei. Trupele 'I'a­ rului s'au pus în mişcare spre România fără a aştepta în­ voirea ei. Gorceacov a zis că n'avea ce face. In astfel de incurcături, Principele Carol îşi întruneşte Consiliul de Coroană. Aproape toţi se declară protivnici Ru­ siei şi propun ca armata română neputându-se opune la tre­ cerea celei ruseşti, să se retragă la munţi, Numai doi inşi s'au declarat favorabili cooperaţiunei cu Rusia: Rosetti şi Kogălniceanu. Principele Carol îi cheamă la guvern şi face acordul cu Rusia. Foarte interesante în acest sens sunt me­ moriile lui Nelidow (Souvenirs d'apres la guerre de 1877-78) care a fost apoi ambasador la Roma şi colegul meu ca amba­ sador la Paris. Nlelidow fu atunci însărcinat de '['ar să ne­ gocieze trecerea trupelor ruseşti prin România. Iritentiunea 'I'arului Alexandru II de a obţine ştergerea tuturor dispozi­ tiunilor tratatului din Paris contrare Rusiei, considerând aceasta ca o datorie de onoare, era în general cunoscută; de aceea în prima conversaţie ce' a avut N e1idow cu Brătianu, acesta l-a întrebat: "Ne garantaţi că după războiu nu ne re­ luaţi Basarabia?" N elidow care cunoştea intenţiunile Ţarului, nie 1) La Roumanie dans la crise (�anubieJ1ne et balkanique. 15 Iu- 1911. [19] propuse o formulă În doi peri după care Rusia avea aerul de a promite fără a promite în realitate nimic precis, dar În urmarea tratativelor, această formulă fu refuzată şi Rusia a trebuit să promită În mod clar şi astfel Încât să nu se mai admită echivoc, de a garanta integritatea teritoriului român. Şi aci voiu să refer chiar la cuvintele lui Nelidow: "Obliga­ ţiunea de a respecta integritatea teritorului român a fost exprimată în mod lămurit şi Cabinetul din Bucureşti a avut dreptate, când la San Ştefano noi am reclamat retrocedarea Basarabiei, de a ne acuza că ne-am călcat cuvântul şi am lucrat cu rea credinţă. Eu de geaba m'am căsnit să cruţ ţării mele această umilire". Odată învoită trecerea trupelor ruseşti şi garantată in­ tegritatea României, Regele Carol oferi concursul oştirei ro­ mâne contra Turciei. 'I'arul răspunse cu trufie: "Armata ru­ sească n'are nevoie de a fi ajutată de nimeni". Nlu trecu însă mult timp şi Ruşii, în faţa Plevnei, suferiră două în­ frângeri sângeroase. Marele Duce Nicolae telegrafiază dela 'I'ârnova Principelui Carol: "Les Turcs nous abîment" şi cere ajutorul armatei române. Principele Carol se învoi numai decât, luă comanda forţelor ruse-române în faţa Plevnei şi urmarea fu că în mâinele sale s'a predat viteazul comandant turc Osman Paşa. Recunoştinţa rusească se manifestă cu re­ fuzul de a admite pe delegaţii români la tratativele de pac­ cu 'Turcia, care conduseră la tratatul de San Stefano. E ştiut de toţi cum şi pentru ce tratatul dela San Stefano a fost supus revizuirii Congresului dela Berlin 1). Şuvalov se opuse chiar ca delegaţii români să fie asculaţi la Congres. Lord Beaconsfield, replicându-i, observă cu ironie că, după ce au fost ascultaţi Grecii, cari voiau să-şi anexeze teritorii. era greu să nu se asculte şi Românii, cari se mărgineau să ceară ca să, nu li se ia din ce posedau. Acolo, ca în toate '1' , ' I I 1 I t I BA SA':1ABlA, ROMÂNIA ŞI ITALIA 19 1) E zadarnic să referim, din memoriile lui Nelidow, la descrie­ rea primei apariţiuni a lui Bismark În faţa delegaţilor Puterilor (dintre cari mulţi nu-l mai văzuseră până atunci) la recepţmnea ce au avut-o înainte de a se deschide congresul. .Bismarcl, que tous les regards cherchaient n'y etait pas. Tout a coup une porte laterale s'ouvrit et appa­ ru l'immense rigure du Chancelier. Il paraissait encore plus grand que nature dans son uniforme blanc des cuirassiers, avec un immense cas­ que en cuivre a la main, des grandes epaulettes de general, et chausse d'euormes botes hau les. Il paraissait ecraser tous ces petits diplomates". [20] :20 TmlMASO T1TTONI cangresele, deciziunile s'au încheiat după. perdea. Anexarea Basarabiei la Rusia fu rezultatul unui târg Între Rusia 131 Austria. Andrassy era gata să dea vot favorabil propunerii ruseşti, numai ca Rusia să se învoiască la ocupaţiunea aus­ triacă a Bosniei-Hertegovinei şi aceasta să poată fi anexată într'o zi definitiv la monarhia Habsburgilor. Ideia târgului nu era nou. Chiar se poate zice . că. paternitatea priveşte pe Rusia care în 1807 a propus-o Austriei in termeni cam la fel cu ai Austriei, care o propunea acum Rusiei la Congresul din Berlin. Delegaţii ruşi au şovăit, au discutat, dar a tre­ buit să, sfârşească cu acceptarea târgului. A fost ministrul rus de războiu care a spus colegilor săi: "Incheiaţi cu orice preţ, nu suntem în stare de a face război Austriei, trebue să primim orice condiţiune" 1). Aşa a fost decisă anexarea Basarabiei la. Rusia 2). Dela Congresul din Berlin Rusia a eşit cu Basarabia, Germania cu libertatea de navigaţiune pe Dunăre; Austro-Ungaria cu Bosnia- Herţegovina: Anglia cu Cipru; Franţa cu învoirea de' el, ocupa 'I'unisul. Sacrificată a fost numai România căreia i se lua cu forţa Basarabia, şi Italia, de a cărei interese în 'I'unisia nu s'a ţinut de loc cont. Dar Bismarck dăduse o lovitură de maestru. Pusese în duşmănie straşnică Italia cu Franţa şi România cu Rusia. 1) In şedinţa Camerei Deputaţilor la 1 Dec. 1918, eu, după ce am dovedit importanţa părăsirei din partea Austriei a drepturilor sale asu­ pra Sangiacatului şi a poliţiei apelor muntenegrene, ce obţinusem noi, am citat o serie de fapte din cari rezultă că in trecut toate Puterile, cuprinsă şi Italia, aplanuseră calea anexării Bosniei-Herţegovinei. Nu am putut cita precedentele secrete ale Congresului din Berlin, deşi aveam cunoştinţă de ele, spre a nu creia Încurcături ministrului de externe Izvolski care lucra cu mine să facem cât mai intime raporturile între Italia şi Rusia. Dar asemenea precedente, au dat tărie Încheierii la care am ajuns eu: "Toate acestea explică pentru ce mie şi celor ce cunoşteau precedentele, anexarea Bosniei-Herţegovinei n'a făcut numai aceiaşi impresie ce a făcut celor ce nu cunoşteau precedentele sau le cunoşteau parţial sau n'epeNect; şi de aceştia sunt cei mai mulţi în Italia. For-mulaţi-vă, dacă vă place, acuzaţiunile, dar nu în contra mea. Indreptaţi-vă mai mult contra: celui ce nu s'a opus, când era tim­ pul, acestei serii de acte, nu contra mea, care m'am găsit asistând la anexiune când toţi o preparaseră şi consimţiseră şi o toleraseră!" 2) Spre a justifica călcarea angajamentelor luate faţă de Româ­ nia, Gorceacov ieşi. cu ridicolul pretext că garanţia integrităţii era numai faţă de Turcia. Ajuns chiar să lase să-i iese din gură ame­ ninţarea de a ocupa România fii de a dezarma armata română, Prin­ cipele Carol i-a răspuns cu mândrie: "Armata ce s'a bătut la Plevna poate fi distrusă, dar nu desarmată". [21] BASA[{ABIA, RO.\L�NIA ŞI ITALIA 21 Şi într'adevăr, in 1882 Italia a iscălit pactul 'I'riplei Alianţe, iar în 1883 Regele Carol a aderat şi el la acel pact. Lord Beaconsfield spre a consola pe Români, le-a zis că nu era prima dată în politică. Principele Carol fusese adânc lovit ele purtarea Rusiei. Scriind Kronprinzului Germaniei, ruda sa, el se exprimă astfel: "CI'eel că este fără precedent de a te găsi după un război victorios in condiţiuni mai puţin avantajoase de cum erai înainte şi de a trebui să dai aliatului tău, o parte dia ce posedai, după, ce l-ai' susţinut cu credinţă şi cu toate pute­ rilo, în momentele cele mai mitice pentru el". România în schimbul Basarabiei are Dobrogea. Schimbul apăru cu timpul mai puţin desavantajos de cum păruse la început. Dobrogea se dovedi potrivită pentru colonizare şi dobândirea portului .oonstanţa fu preţioasă pentru comerţul român. Aceasta trebue să o recunoaştem în mod imparţial 1 ), . Dela Congresul din Berlin România a eşit regat inde­ pendent. Italia a fost cea dintâi să recunoască noul regat şi ministrul Italiei a fost primul diplomat care a ajuns la Bu­ cureşti. Generalul italian Orero, desemnat să, facă parte din comisiunea de delimitare a hotarelor Dobrogei, s'a distins prin competenta sa. Românii s'au grăbit să perpetueze memoria lui dând numele lui unei străei din Bucureşti, cum azi au dat unei străzi numele lui Benito Mussolini. In tripla alianţă atitudinea Italiei a fost identică cu a României. Politica de acord cu Imperiile Centrale a fost de folos în acea perioadă şi Italiei şi României şi a corespuns in­ tereselor lor, ori ce ar zice azi atâtia cari vorbesc în mod anacronic 2). Dar pe când cele două guverne urmau politica 1) "Constantza est une fenetre sur le monde exle rieur. C'est pal> Constantza que la Roumanie respire". Aşa a scris Rene Pinon în arti­ colele sale ce am mai citat. Aceasta o recunoaşte şi un scriitor român M. R. Şirianu (La question de Transylvanie et l'unite politique roumai­ ne, Paris, Jouve, 1916): "Sans la Doubrouja la Roumanie n'aurait pas les excellents porls maritimes de Constantza, Mangalia et Baltchic, elle ne possederait pas un litoral de plnsieurs cenlaines de kilometr es et n'aur s it pas eu l'occasion de completer ce tte possession par l'heure­ use conquets de la nouvelle Dobroudja (Juillet-Aout 19(3) que la paix de Bucarest lui a donne et que le genie actif de la race roumaine a tr ansfcrmee deja en une province florissante". 2) Eu nu m'am căit niciodată că am continuat ca ministru de externe politica tr iplei alianţe. Pe timpul războiului, am apărat pe faţă [24] TO.\l\L·\SO TITTONI gust 1914 eu mă găsiam la Paris Cel ambasador şi trimeteam ministrului de externe Di San. Giuliano următoarea telegramă: "D-l Manolescu, preşedintele Curţii de Casaţie din Bucureşti mi-a ţinut un lung discurs. După ce a amintit de comunitatea de origină si de marea şi constanta simpatie a poporului român pentru Italia şi de dorinţa generală din România ca să se stabilească, cu Italia raporturi tot mai întinse, mi-a spus că desigur România şi-ar fi declarat neutralitatea, clar că dintr'un moment într'altul evenimentele puteau să o de· termine să se ridice cu hotărîre împotriva Austriei. Presiunea întregului popor român poate din moment în altul să sileaecă guvernul să invadeze Transilvania, cum nu de mult în con­ flictul dintre Bulgaria, Grecia şi Serbia, voinţa poporului român a forţat guvernul să ordone trecerea graniţelor bul­ gare. D-I Manolescu a încheiat: "Situaţia Italiei este identică cu a;' României. Amândouă au Încercat zadarnic să împace prin o alianţă cu rAustria contrastul intereselor. Va veni ziua când se vor produce împrejurările, prin cari în mod fatal România va trebui să pornească o acţiunea în contra Austro­ Ungariei. Şi în mod fatal va fi atrasă şi Italia să facă la fel. E bine aşa dară ca Italia şi România să se strângă una cu alta, căci logica evenimentelor le va obliga să rămână îm­ preună neutrale sau să meargă împreună". Ziua următoare eu am trimis o altă telegramă astfel concepută: "Ministrul de aci al României, fără să, ştie nimic de ceeace îmi spusese D-l Manolesou, a venit să-mi ţie un discurs identic. Italia şi Ro­ mânia trebue absolut să meairgă de acord din cauza perfectei identităţi a intereselor lor şi a acţiunei În consecinţă. Unire" italo-română se impune şi D-l Lahovary asigură că în Ro­ mânia ideia este foarte populară". La 13 August am telegrafiat astfel: "LaJhovary insistă iarăşi, invocând situaţiuni similare, ca între ambele ţări să fie o înţelegere zilnică asupra evenimentelor ce se vor des­ voltă, în aşa fel încât contactul \ neîntrerupt între cele două guverne să le permită, la momentul oportun, o acţiune co­ mună. Marea majoritate a poporului român este ostilă Aus­ triei. Cât pentru sentimentele persoanale ale Regelui Carol, [25] BASARABiA, RO,Li,,,,lA ŞI :TALIA 25 el ŞI III alte împrejurări a dovedit că ştie să le sacrifice în interesul ţării "). Ministrul Di .San Giuliano prin sugostiune şi la sfârşitul lui Septembrie, puţin Înainte de boala care avea să-i priei­ nuească moartea, mi-a comunicat că între el şi Brătianu s'a încheiat un pact prin care Italia şi România se obligă să-şi comunice reciproc tot ceea ce îşi propuneau să facă pe viitor cu privire la război. Di San Giuliano mă avertizează că. acel acord era foarte secret şi că numai Suveranii Italiei şi României şi preşedin­ tele Consiliului Salandra aveau cunoştinţă, şi că nici în Italia nici în România nu se comunicase lucrul miniştailor şi repre­ zentanţilor din străinătate . . Urmând an. 80nnino după marchizul Di San Gruliano, eu am continuat să stărui asupra necesităţii de a avea cu noi România. Pentru ca intrarea în război a Italiei să aibă efecte imediate decisive eu aşi fi voit o of'enaivă concomitentă şi concentrică în contra Austriei deslănţuită de Italia, Serbia România şi Rllsia. La 18 Februarie 1915, am trimis an-lui Sonnino următoarea telegramă: "Este, impresia cercurilor po­ litice de aici că guvernul italian Ve, fi târât în război. Mie îmi pare că participarea noastrăTa război va. trebui să. fie subordonată la două condiţiuni neapărate: 1) Completă Pl'C­ paraţiune militară, mai ales prin aviatie şi prin artilerie, cu enormă Înzestrare de proectile pentru amândouă; 2) Intrarea Români�i În război deodată cu noi. Azi când guvernul pOli/te fi atrasla hotărâri de cari poate depinde viitorul şi existenta tării noastre, este de datoria, mea să repet aceste lucruri, pe cari deja În prima perioadă a războiului le-am spus reg-reta­ tului Marchiz Di San Giuliano". -------- J) Că Manolescu şi Lahovary exprimă sentimentul guvrsrnului şi al poporului român, o confirmă profesorul Nicolae BaziJesc '1], care in cartea sa: "la Roumanie dans la guerre et dans Ia Paîx" (Pa.ris, Alcan, 1(19) zice: "Pour tous ceux qui en Roumanie voulaient UD,El iuterven­ tion contre l' Autrlche, I'intervention de I'Italie etait UIJ" c'.�ndition pre­ ala hle et essentielle, on attendait done avee anxiete la ,if.;clsion finale de celle-ci , .. l'Italie ne doit pas oublier qu'he ritiere "irecte de la vielle Rome, notre mere commune a nous tous les latin =lle a l'obli­ galion 'de relier le Iilrle l' histoire, et refaire l'oeuvre 'k} I gr and Tr-a­ jan .. ,. Tous les roumains ont les yeux rives sur Rq:rr . lf'ur coeur palpite avee precipilation et angoisse, altendant le mut dkisif qUJ d8chaînera les 8venements et leul'. ftpportera le salut" .. [26] 26 TOMMASO 1'1T1'O:-<1 De ce n'a intervenit România deodată cu Italia 7 Expli­ carea o dă. profesorul Bazileseu în cartea ce am citat-o deja şi care are un capitol, al cincilea, intitulat: "Pourquoi la Rou­ manie n'intervint-elle pas en 1915�" şi răspunde la chestiune demonstrând cu o copioasă documentare că dacă România n'a intervenit, spre desiluzia multora, a fost pentrucă rnate­ rialiceşte nu era în situaţia de a interveni, neavând nici arme nici muniţiuni, nici aprovizionări, nici bani. M. R. Şirianu zice că atunci când Italia â intrat în război România era sub impresia retragerei Ruşilor după ofensiva depe Dunaietz şi din Polonia şi că aceasta era aşa de pro­ fundă încât intrarea în războiu a Italiei, n'a fost suficientă ca să, distrugă o asemenea impresiune. Când Italia a intrat în război, Ruşii erau bătuţi şi Ser­ bia îşi retrăgea soldaţii depe frontul dela Drava, Cu toate aceste condiţiuni nefavorabile, cari au permis austriacilor, li­ beraţi pentru un moment de orice preoeupaţiune depe frontul rusesc) român şi sârbesc, să-şi ducă toate forţele contra italie­ nilor,'totuşi interventia Italiei a adus mare ajutor aliaţilor. Viu să refer cuvintele cu care a judecat acest lucru un scriitor român, profesor Basileseu, citat mai sus de mine, într'o notă: "Ce fut l'intervention de l'Italie qui sauve cette fois le monde: _ le râle que l'Italie a joue dans cette guerre est immense, il fUt determinant. L'entree en guerre de I'Italie au mois de i\. ' �915, c'est a-dire au moment ou la Russie battue s'enfuyait a g'L;ands pas, au moment ou le moral des alliâs etait mis a un.e dure epreuve, eut des consequences considerables et fa­ tales, pour les empires centraux: eeux-ci perdirent a cause d'ello tous les fruits de leur grande victoire sur les Ruses",") I�Jl cursul tuturor tratativelor ce au avut loc succesiv ÎlltreUiaţi şi România până la participarea sa la război, doAuă p "�cupări au făcu� să ezite multă. vT'em� ,Gu:er�ul ro� man. Inâ irite de toate lipsa de arme ŞI muniţiuni ŞI apoi teama de\un atac al Bulgariei, în Dobrogea când România ar fi pornit . ontra Austro- Ungariei în Transilvania. Ohestiu- 1) E date ria mea să recunosc în mod imparţial că Rusia şi-a sastifăcut pe d. plin datoria de recunoştinţă ce a vea faţă de Italia. Ofensiva rusea���ă pornită în 1916 după avansarea austriacă -în Tren­ tin, a fost pLlter�lic diversi v care a obligat Austria să r-etragă impor- tante forţe depe ;1frontul italian, . \\ :;;; ;;;;;;; z [27] BASARABIA, ROMANIA ŞI ITALIA 27 nile teritoriale fuseseră regulate încă dela Iulie 1915 prin o comunicare pe care reprezentanţii Antantei din Bucureşti pre­ zentassră Guvernului român şi în care erau arătate concesiu­ nile teritoriale ce se promiteau României pentru participarea sa la război. E adevărat că În urmă Rusia încearcă să retragă angajamentul pentru o parte a Bucovinei şi a susţinut pro­ testele Serbiei contra atribuirei pe seama României a Întregu­ lui Banat; dar aceste divergenţe au fost apoi aplanate, deşi numai încape Îndoială că faptul resolvirei problemei arma­ mentului şi a apărării contra Bulgariei numai pe hârtie, a fost una din cauzele care au determinat mai târziu dezastrul militar românesc. Eu am avut să mă ocup cu intensitate de asemenea ches­ tiuni. In primăvara anului 1916 Brătianu a trimis la Paris În misiune secretă pe colonelul Rudeanu. El văzu mai întâi pe Briand la care găsi cele mai bune dispoziţiuni. Apoi veni la mine. Mi-a spus că Brătianu amintind de constanta mea amiciţie pentru România conta mult pe sprijinul meu. Eu i-am promis-o şi am secundat opera sa cu cea mai mare cor­ dialitate şi râvnă. Briand plin de bunăvoinţă a stăruit să aplaneze toate dificultăţile. S'a înţeles CU J oifre ca să dea generalului Sarrail, capul forţelor aliate la Salonic, ordinul să Înceapă o mare ofensivă împotriva Bulgarilor cu putin Înainte de intrarea în război a României; a obţinut dela Rusia pro misiunea de a trimite un contingent rusesc în Dobrogea şi s'a Înţeles cu Angia pentru trimiterea necontenită în portul Archangelsk de arme şi muniţiuni pentru cari Rusia avea să se Îngrijească să fie trecute În România.' Din nenorocire, armele şi muniţiunile nu au ajuns în Ro­ mânia decât În măsură insuficientă" contingentul rusesc trimis în Dobrogea a fost absolut neîndestulător şi generalul 8arrail, preîntâmpinat in atacul său de Bulgaria, a rămas În defensivă Cu toate ordinele lui J offre şi stăruinţele lui Briand. La 23 Iulie Joffre Întruneşte pe capii misiunilor militare aliate şi pe colonelul Rudeanu şi le comunică dispozitiunile luate ca ar­ mata română şi aliaţii de la Salonic să intre în campanie deodată. In aeelaş timp Briand are o convorbire cu mine şi-mi spune că spre a Învinge ultimele şovăiri ale României e necesar să continue înaintarea rusească în Bucovina şi ca [28] 1) Inlocuirea lui Sarrail a fost cerută cu insistenţă de Anglia, de Rusia, Italia şi România. Purtarea lui Sarrail a dat loc la vii polemi­ ci. Sarrail în apărarea sa a publicat o carte intitulată: "Mon Corn­ iuendement en Orient". Eu nu voi intra In polemică. Eu nu trebuie nici să combat nici să apăr pe SarraiL Uni ajunge să constat că Aliaţii nu au fost în stare să-şi ţie promisiunea făcută Ro maniei şi să ţie ar­ mata engleză pe frontul Salonicului. ' Generalul rus Zaioncikovski, bătut in Dobrogea de Bulgari fiindcă n'a primit fntăriri cerute cu insistentă şi în mod desperat generalului Alexeieff, lăsând comanda, a spus Regelui Român iai care l'a primit In audienţă de concediu: "Majestate, eu n'am fost bătut de armata duş­ mană, am fost bătut de superiorii mei". România să nu aibă să se teamă deloc din partea Bulgarilor. Pentru aceasta să se îngrijească ofensiva Aliaţilor pornită din Salonic. Obiectivul generalului Sarrail trebuia să fie Monastir, de unde avea să caute să se pună în comunioaţiune cu trupele italiene, ee erau la Valona .,;,i Berat. Dar toate aceste dispoziţiuni rămân literă moartă. La 19 August' eu telegrafiez la Roma atrăgând din nou atenţiunea asupra situatiunei foarte primejduite a României . şi reco­ mand Guvernului italian să insiste pentru trimiterea de arme şi munitiuni în România şi pentru trimiterea de trupe ru­ seşti în Dobrogea. Briand insistă cu străşnicie pe lângă Isvolsky în acelaş sens. Din Petrograd se răspunde făcându-se să se exprime de Neratoff ambasadorului Paleologue plângeri cât se poate de vii pentru limbajul supărător ţinut de Briand. Şi astfel Bulgarii pot să atace şi să, bată în Dobrogea forţele ruso- române fără a se preocupa de Salonic 1). România intrase în război in a doua jumătate a lui Au­ gust. Ea a avut prime succese în Transilvania, dar curând se pronunţă ameninţarea bulgară în Dobrogea. Ministrul nostru, in Bucureşti, care mai dinainte pusese în mod opor­ tun în relief necesitatea de a 'lămuri cu orice preţ situaţia îndoelnică dela Salonic, a avut numai decât viziunea exactă a grelei primejdii, în care era România. Şi într'adevăr la 7 Septembrie a telegrafiat că situaţiunea este foarte grea şi că dacă Ruşii nu vor trimite de urgenţă întăriri în Dobrogea şi Sarrail va persista în in acţiune, România este menită să aibă soarta Belgiei şi Serbiei. Trista prevedere se şi adeveri. Numeroase publicaţiuni, în special acelea a documentelor di­ plomatice ruseşti au pus în relief culpele şi responsabilităţile TOM:V1ASO TJTTO'\! 28 J li � I J r: i � [29] .;�- '/ BASARABIA, RO�L\�lA ŞI !TALIA 29 asupra cărora nu trebuie' să mă mai opresc pentru că ar fi un lucru strein de scopul meu. - Pe când repetatele apeluri ale armatei române, a cărei situaţie se agrava din zi În zi, nu primeau răspuns nici dela Petrograd, nici dela Salonic, le dedea ascultare Italia pornind o ofensivă straşnică pe frontul Carso. La 20 Octombrie 1916, ziarul "Adevărul" din Bucureşti scria: ",Cea dintâi care şi-a indeplinit datoria de aliată, a fost Italia, care a simţit solida iitatea ce o leagă de România, România va ţine cont de acest act de amiciţie italiană". ' Trec acum dela acest punct la Conferinţa de Pace sau mai bine la faza a doua a Conferinţei de Pace (dela Iulie şi până la Octombrie 1919) J la care am luat parte ca Ministru de Externe al Italiei. In prealabil trebue Însă să relevez că în toată perioada de timp, ce a precedat intrarea sa în război, atenţiunea României s'a îndreptat necontenit spre Italia. Brătianu în convorbirile sale cu ministrul nostru Fasciotti a insistat mereu asupra identităţii de vederi şi de interese Între România şi Italia, şi s'a arătat, preocupat, căci i se' părea că în Italia nu se dă destulă importanţă raporturilor cu România, pe când el ar fi dorit să se ajungă la legături mai intime nu numai în timpul războiului, dar şi după incheerea păcii. Când a întrat România în război, toţi Suveranii şi Capii Guvernelor aliate trimit telegrame de felicitare. Răspunsurile României sunt călduroase pentru toţi; răspunsul către Italia Însă are un caracter special, căci rcontine nu numai declaraţiile generice ale celorlalte ci şi indicări concrete şi semnificative. Regele F'erdinand telegrafiază Regelui Victor Emanuel: .La realisation de notre but commun, les aspiration natio­ nales de nos deux pays mettent a cote l'une de l'autre l'armce italienne et mon arrnee et renforcent par des liens eneore plus solides et durables I'amitie traditionnelle de nos deux pays. La victoire comme et· definitive consacrera la 0011- fraternite des armes comme deja est consacrâe la confrater­ nite de naissance". Şi Brătianu a telegrafiat lui Sonnino: "Votre Excellence a pu constater que des le debut de la guerre nous n'avons rien negligâ e11 vue d'etablir entre nos deux pays I'unitâ d'action [30] 30 TO�[;-'lASO '1'1'1''1'0:\1 que nous indiquent notre origine commune, nos sentiments et nos grands interets presents et futurs".l) Cu victoria armelor aliate România a fost liberată de invazia duşmană. Conferinţa păcii a stabilit hotarele după padurile bine cunoscute. Cu Rusia 'I'arului chestiunea Basa­ rabiei n'ar fi fost niciodată ridicată, nici nu putea fi. l{evoluţia a fost pentru Rusia un flagel teribil. De aceea s'a făcutposi­ bilă soluţiunea multor chestiuni.· Cu Rusia Ţ'arului n'ar fi fost posibilă independenţa F'inlandei, Letoniei, Estoniei, Li­ tuaniei. N'ar fi fost posibilă nici reconstituirea Poloniei, de­ oarece ştiut era că promisiunile făcute în manifestul Marelui Duce Nicolae Polonezilor la începutul războiului, n'ar fi fost menţinute sub pretextul că nu au fost făcute direct de Ţal'. Din acest punct de vedere se poate zice că revoluţia ru­ sească a făcut un serviciu României şi a scos din încurcătură Europa. După ultima publicaţie a documentelor diplomatice ruseşti e ştiut tuturor ceeace ştiau puţini, şi anume că în 1916 puterile Antantei iscăliseră un pact pentru împărţirea 'I'urciei fără ştiinţa Italiei, aliata lor, fără a cărei interve­ nire n'ar fi avut dreptul de a regula c:hestiunile orientale, şi căutaseră să ţie ascuns Italiei cât mai lung timp posibil acel pact. Acest! pact atribuia Rusiei Constantinopolul şi Strâm­ torile. Dacă, s'3)1' fi aplicat, ar fi consacrat hegemonia rusească, în Orient şi ar fi închis României idebuseul la Marea Nea­ gră. Această eventualitate preocupase de multă vreme pe patrioţii români: în 1877 pe 1. Brătianu, în 1890 pe D. A. Sturdza, în 1891 pe 'I'ake Ionescu, care scria: "Si la Russie reussit, l'Etat romain ne sera plus qu'un souvenir". In Basarabia adunarea populară, (Sfatul Ţării) recu­ noscută deja de Guvernul lui Kerensky, proelamase o Re­ publică democratică şi independentă (1917-18). Mai în urmă, in Martie 1918, rupând orice le;gătură cu Rusia, a hotărât uni. - ') Ca dovadă a amiciţie; it�lo-române se pot aminti difer-ite m�­ nifestatiuni importante din senatele şi camerele celor două ţări, ŞI pri­ mirile 'entusiaste ce au făcut Regele, guvernul, parlamentul şi poporul român celor două misiuni trimise de Italia: cea din 1921 cu mareşalul Badoglio si cea din 1926 cu Alteta Sa Regală Ducele de Spoletto însoţit de acelaş 'mareşal Badoglio. Cu 'ocazia venirii la Roma a unei depu­ tatiuni române istoricul Ureche zicea tnaintsa Columnei lUI TraJaI1: • Noi am venit 'aici a spune Iurnei întregi că Roma este mama noastră". [31] BAS.\RABIA, RO�fANIA ŞI ITALIA 31 rea cu România ce a fost ratificată, apoi de o adunare con­ stituantă. Marea majoritate a Statului Ţării era compusă din re­ prezentanţii ţăranilor, cari nu voiau să ştie de comunism, pentrucă ţineau să posede individual pământul şi voiau o reformă agrară bazată pe împărţirea în folosul lor a lati­ fundiilor ce erau în mânile marilor poprietari ruşi. Obţinând asemenea reformă de la România, ei avură un motiv dublu, naţional şi economic, de a se uni cu ea. Chestiunea Basarabiei.r fără amai face menţiune de di-, feritele discuţiuni şi rezoluţiuni, interlocutorii intâmplate mai înainte, se poate zice că a fost adusă în plenitudinea ei înaintea conferinţei; până la 2 August, când eu, ocupând de puţin timp Ministerul Externelor reprezentam Italia în acea conferinţă. Deşi revoluţiunea bolşevică triumfătoare a răs­ turnat guvernul lui Kerensky, Puterile Antantei care recu­ noscuseră ca guvern de facto pe al amiralului Colciak, care lupta încă eu forţe slăbite contra Sovietelor, nu recunoscută guvernul Sovietelor şi menţineau raporturi cu reprezentanţii regimului căzut care rămăseseră în posesiunea ambasadelor. In palatul Ambasadei ruse din' Rue de Grenelle îşi avea reşedinţa încă D-l Maklakoff, fost membru cu am făcut eu experienţa - odată Încheiată, este irevocabilă". Tommaso Tittoni \ J [38] I 1 LUPTA PENTRU PASTRAREA BASARABIEI Documente diplomatice din 1878 Misiunea lui Ion Ghica şi D. Sturza în străinătate Incep cu aceasta publicarea unei serii de documente ce au aparţinut arhivei lui Mihai Kogălniceanu şi cari privesc activitatea acestuia ca ministru de externe în cursul anului 1878, anul tratatului dela Berlin. Aceste documente nu au văzut până acum lumina tipa­ rului 'şi nu figurează nici în "Cartea Verde" pregătită de Ko­ gălniceanu 1) şi nici în volumul de "Acte şi Documente" pu­ blicat de d-l Vasile M. Kogălniceanu în 1893. Documentele nu vor apare În ordine strict cronologică, ci vor fi grupate În sub-capitole, cari vor trata fiecare câte o latură a acţiunei diplomatice a guvernului român. Dacă am aşezat în fruntea actelor publicate textul tele­ gramei trimisă din Berlin de Ion Brătianu şi Mihai Kogălni­ ceanu, e că am voit să cinstesc în acest număr jubilar"), me­ moria bărbaţilor cari - depărtaţi unul de altul de atătea ori­ se găseau totdeauna alături, atunci când interesele mari ale tărei noastre erau în joc 3). ') Cartea Verde cu actele oficiale diplomatice din timpul minis­ teriatului lui Kogălniceanu fusese tipărită de acesta din urmă la ;Mo­ nItorulOficial" şi cuprindea 339 pagini. Vasile Boerescu, ministrul de ex­ terne ce a succedat lui Kogălniceanu, a oprit răspăndirea volumului, alcătuind o altă Carte Verde, cuprinzând 214 pagini, care a fost pre, zintată Corpurilor Legiuitoare în sesiunea 1380-1881. 2) Articolul de faţă n'a intrat 'din cauze technice, în numărul ju­ hilar (1-4, 1927). 3) Comunicarea lui Ion Bră tianu către Kogălniceanu, după con­ siliul de coroană dela 1 April1877 suna astfel: "Te-am considerat în­ totdeauna ca inteligenţa şi activitatea democraţiei de dincoace de Mil- [39] Prin telegrama aceasta se recunoştea de către trimişii României) că la deschiderea congresului dela Berlin, chesti­ unea Basarabiei era considerată de toate puterile convocate, ca soluţionată în defavoarea noastră. Intelegerea Puterilor în această privinţă se făcuse Însă de mult şi dacă oamenii noştri politici au recunoscut în cele din urmă, că lupta noastră "ad� mirabilă, din punct de vedere romantic, poetic, moral"- cum se exprimă D-I Iorga 3) a iost inutilă, convingerea lor la în­ ceputul acţiunei noastre diplomatice, era tocmai contrarie. Această convingere nu era bazată pe credinţa în posibilitatea unei înţelegeri directe cu Rusia, căci chipul cum aceasta din urmă ne-a împiedicat de a lua parte la Încheierea armistiţiu­ lui dela San-Stefano, felul cum a lansat la Paris şi la Viena chestiunea retrocedărei judeţelor BasarabeneInainte de a se adresa guvernului român, şi însăşi cererea de retrocedare aproape brutală, care nu admitea discuţiune, a făcut pe oa- PASTRAREA BASARABIEI 39 cov. InţeJegem greutăţile şi pericolele în care se găseşte tara. Prin ur­ mare nu ne este permis să facem nici o chestiune personală; şi ca să primeşti, să fie bine înţeles că nu te considerăm ca un simplu se­ cretar de minister, ci ca un bărbat de stat care dacă ştie să facă ab­ negatiune de persoana sa în împrejurările de faţă; cerem şi pretindem să ai toate onorurile datorite vârstei, capacităţei, experienţei şi servi­ ciilor făcute ţărei. Primeşte, şi Dumnezeu să ne ajute să scăpăm cu toţii ţara din pericolul în care se află". Inainte de a primi Ministerul, Kogălniceanu se adresă telegrafic prietenilor săi politici din Iaşi: "Prin această (scrisoare) vă dau seama de cele petrecute, pe larg. Acum vă spun în scurt. Rezbelul este imi­ nent. Speranţe de pace puţine. Toate stăruinţele noastre sunt de a feri România de a deveni teatrul rszbelului. In aceste împrejurări, Domnul şi guvernul mi-au propus ministerul de externe. Ştiţi că această propu­ nere mi se face de patru luni şi pururea am refuzat'o. In împrejurările actuale am socotit că nu-mi este permis a pune chestiunea personală mai sus de datoria către ţară, de datoria de a o scoate din Incurcătu­ riie şi m srastnul în care a condus'o diplom atul ce m'a precedat. Am pus însă la primire două condiţiuni: 1 j ca îndată ce chestiunea interna­ ţională va fi terminată, voiu trece la Ministerul de Interne, că până atunci voiu fi consultat în mod activ în toate cele privitoare pe Mol­ dova şi 2) că îmi păstrez dreptul de a mă consulta cu voi şi a-mi da răspunsul definitiv la două ore astăzi. Aşa dar iată in scurt lucrurile. Spuneţi-mi opin iunea voastră". , 3). Politica externă a Regelui Carol. Ed. II-a p. 284. [40] 40 M. KOGALNICEANU menii politici români să înţeleagă' că singura nădejde de a salva teritoriul nostru consta în ajutorul celorlalte Puteri eu­ ropene. Acţiunea noastră diplomatică, pe lângă cabinetele dela Viena, Berlin, Paris şi Roma, n'a fost susţinută numai prin agenţii noştri acreditaţi în streinătate, Aceasta se explică în parte şi prin faptul că reprezentanţii noştri, simpli agenţi diplomatici ai unui stat nesuzeran, nu aveau piedestalul şi nici autoritatea necesară pentru a angaja o acţiune eficace. La Londra unde se făcea politică antirusă şi de unde credeam că va veni salvarea Basarabiei, nu aveam pe nimeni şi Ca­ limaki Catargi, agentul dela Paris. nu a putut pleca la Londra decât pentru puţine zile în Aprilie şi apoi în Mai. Vasile Alecsandri, stabilit la Mirceşti şi rugat în Februarie să plece în misiune extraordinară la Roma, răspunde cu ezitări lui Ko­ gălniceanu, care îi pregătise banii de drum şi instrucţiunile. La Berlin, G. Vărnav-Liteanu, înduplecat cu greu de Kogăl­ niceanu să primească postul de agent, nu soseşte decât în Martie şi trimite de acolo rapoartele sale atât de luminoase. Dar nu numai penuria de diplomaţi, ci şi situaţi unea politică internă, pozitiune a ministerului Brătianu faţă de Ca­ mere a făcut necesară vizitarea de către oamenii politici ro­ mâni a capitalelor Europei. Camera lui C. A. Rosetti cu toată quasiunanimitatea liberală precum şi Senatul cuprindeau oameni politici cari luaseră poziţiune ostilă faţă de politica externă cabinetului Brătianu. Intre ei Ion Ghica şi Dimitrie Sturza, neutralişti înverşunaţi până la încheierea convenţiunel cu Rusia, au rămas până la urmă convinşi (şi prin aceasta nu prea depărtaţi de credinţa personală a lui Ion Brătianu) Că opunerea României şi apelul ei către Europa trebuiau să sal­ veze Basarabia. Influenţa acestor bărbaţi în Cameră şi Senat a fost considerabilă şi de multe ori guvernul a trebuit să in­ tervină cu toată autoritatea sa, pentru ca majoritatea rău in­ formată si condusă mai mult de sentimente, să se supună. Nici membrii guvernului nu au ezitat să treacă graniţa pentru a se informa în persoană de sentimentele Puterilor faţă de noi şi a linişti întru cât-va majorităţile agitate. Ion � I [41] PASTRAREA BASARABIEI 41 Cămpineanu pleacă în misiune secretă 1) la Berlin în Ianuarie şi se întoarce de acolo descurajat 2). Ion Brătianu, în urma sosirei la Bucureşti a textului trata­ tului dela San-Stefano, nu mai aşteaptă întoarcerea lui Ion Ghica şi D. Sturdza, care sosesc la Bucureşti a doua zi, şi pleacă' Ia Viena la 16/28 Martie, pentru a cere ajutorul Austriei. De acolo, după ce primeşte comunicările lui Kogălniceanu pri­ vitor la ameninţările rusesti de dezarmarea armatei române şi este primit în audienţă de împărat, care îl îndeamnă la mo­ deraţiune, pleacă la Berlin, unde este ţinut la curent cu ma­ nifestările violente ale Camerilor române, iar Kogălniceanu, puţin agreat de majorităţi, îi telegrafiază repetat să grăbească întoarcerea în ţară. Brătianu revine, fără rezultatele ce spera să obţină. Este cert că Ion Ghica şi D. Sturdza au fost trimişi în străinătate să susţină drepturile României în' calitatea de ex­ ponenţi ai sentimintelor Corpurilor Legiuitoare şi ai opiniei pu­ blice române în chestiunea Basarabiei. Colaborarea lor cu guvernul nu avea la baza ei disci­ plina necesară faţă de şeful răspunzător al guvernului şi con­ stituia astfel numai unele episoade, atunci când danşii găseau că miniştrii acceptă vederile lor. Ion Ghica, fost bey de Samos, cunoscător al chestiunilor orientale, era el însuşi cunoscut în Europa şi mai ales la Londra unde fusese în Octombrie 1876 să negocieze încheierea unei convenţiuni comerciale. Ghica e trimis la '10 Ianuarie în misiune specială la Londra pentru ca să vadă întru cât poate conta România pe simpatiile bărbaţilor de Stat de acolo şi să dea acestora un tablou lămurit despre situaţiunea ţărei 3} 1) In instrucţiunile sale către agenţi, Kogăluiceanu dezminţia ca­ racterul politic al voiaj ului lui Câmpineanu, pentru a nu îndârji Rusia care nu voia să audă de amestecul puterilor in chestiunea retrocedărei Basarabiei. La 24 Ianuarie Gorceacof spune generalului Ghica, agentul nostru la Petersburg: "MM. Ion Ghica et Câmpineanu ont sonde il. Vierme et il. Berlin le terrain sur ce point. Ni l'un ni l'autre n'ont re­ cueilli d'encouragements. Au surplus, il est inutile de parler de tout cela". 2) Memoriile Reg-elui Carol voI. XIII p.19; v. N. Iorga, ibid p. 275. 3) Memoriile Regelui Carol voI. XIII p. 4. [42] Inainte de a ajunge acolo, se opreşte la Viena şi neputănd f primit de contele Andassy îi trimite la 1 Februarie un exposeu 1). Tot la Viena se întâlneşte cu ambasadorul Angliei, care ii spune: "Il y a des questions qui ont plus d'importance pour l' Angleterre que la Bessarabie et les Bouches du Danube", 2) Se opreşte puţin la Paris şi soseşte la 18 Februarie la Londra. Acolo Ion Ghica este primit de Primul Ministru şi de Mini­ strul Afacerilor Streine, Însă sentimentele lor binevoitoare pentru România nu se traduc decât prin declaraţiuni vagi­ Tot la Londra, Ghica începe să spere într'un războiu anglo-rus, Intors la Paris, întăreşte dorinţa lui Calimaki Catargi de a pleca la Londra 8) şi soseşte iarăşi la Viena, unde găseşte pe Dimitrie Sturdza. Dimitrie Sturdza fusese în două rânduri ministru În cabinetul Ion Brătianu, înainte de încheierea convenţiei cu Rusia şi dernisiunile sale erau motivate de politica neutralistă ce făcea împreună cu Ion Ghica. Cu toate că de atunci era adversarul guvernului, legăturile sale cu acesta din urmă erau destul de strânse; şi, plecând în misiune la Buda-Pesta şi Viena, capătă Ia 8 Martie de la Kogălniceanu o scrisoare de introducere. către contele Tisza prin care e prezintat: "senateur înfluent, represente fidelement les vues du pays et de son gouvernement" 4). Atât la Pesta, cât şi la Viena, unde agentul nostru Bălăceanu desfăşura o activitate plină de iluzii, ne­ turburate de nici o dezminţire, D. Sturdza îşi întăreşte con- 42 M. KOGALNICEANU 1) "le ne viens pas au nom du gouvernement Roumain, je vous avouerai meme que depuis plus d'un an, mes relations avec les hommes qui sont il la tete des affaires en Roumanie sont tres tendues ; j'etai dans un courant d'idees qui n'est pas celui qu'ils ont suivi" etc. V. Acte şi Documente publ. de V. Kogălniceanu p. 25. 2) Ibid p. 32 ') Acte şi Documente p. 49. "Mr. G. est d'avis qu'il y aurait utilite ă ce que j'aille entretenir ces bonnes dispositions, en ·expliquant el en developpant au nom de notre gouvernement, les demandes que formule votre note circulaire. Peut-etre y aurait il, en effet, un manque de con­ venance ă paraitre laisser l' Angleterre en dehors de notre action dans les circonstances aussi critiques pour nous. C'est ce sentiment que j'ex­ primais deja, lorsque, dans mon dernier telegramme, je vous suggerais l'idee rl'un voyage ă Londres. ') Ibid. p. 28. i t [43] PASTRAREA BASARABIEI 43 vingerea, că printr'o opunere acerbă, Romania va izbuti, cu ajutorul Austriei şi al Angliei, să determine Rusia să renunţe la retrocedarea Basarabiei. In această privinţă documentele No. 2 şi 3, publicate aci şi scrise în intregime de Sturdza sunt caracteristice şi accentele inimoase ce cuprind fac mare onoare memoriei sale. Dar tot din aceste documente, după care urmează apoi la Bucureşti campania aprigă a lui Ion Ghica şi Sturdza contra ministerului, reesă cât de grea era poziţiunea guvernului care ducea o luptă fără sorţi de izbândă 1). Kogălniceanu poate să scrie de la Berlin, în timpul congresului, lui Rosetti: "tous nas efforts n'auront d'autre resultat que de pouvoir aussi dire a la fin de la campagne le fameux mot de Francois I-er: »Tout est perdu hors l'honneur" .2) Scrisoarea No.î4 a lui Sturdza, din 14 Martie, trimisă din Viena, e precedată de alte două scrisori din .11 şi 13 Martie, adresate tot lui Kogălniceanu din Pesta, precum şi de o tele­ gramă din 13 Martie 3). Corespondenţa ziarului "Allgemeine Augsburger Zeitung" de care relatează Sturdza, cuprindea un interviev acordat de Kogălniceanu Ia Bucureşti, prin care acesta nu excludea po­ sibilitatea unui aranjament cu Rusia în chestiunea Basarabiei. Telegramei lui Sturdza care cerea publicarea unei desminţiri în Monitor, Kogălniceanu răspunde telegrafic Ia 14 Martie prin care confirmă punctul de vedere al guvernului: "refus de transiger d'une maniere absolue. Recours a l'Europe et notre energie doublera en tant qu'une ombre d/appui nous sera promise de quelque part que ce soit" 4). Sprijinul ori de unde ar veni, pe care zadarnic îl căuta România prin miniştrii şi trimişii săi, nu'l aduce nici Ion Ghica, nici D. Sturdza; 'şi citind raportul ce dănşii prezintă lui Ko­ gălniceanu la întoarcerea lor în Bucureşti, pe lângă sărăcia 1) Discursuri Parlamentare voL II p. 22. T. Maiorescu scrie: nu­ mai cu un guvern liberal se putea pierde Basarabia fără o adâncă zdruncinare înăuntrul ţărei. � �) Telegrama din 10/22 Iunie. 3) Acte şi Documente p. 28, 29 şi urm. şi 53. ') Ibid. p. 53. [44] de material informativ, înlocuit cu argumentele prea cunos­ cute, rezultă că trimişii ţărei vedeau mai mult salvarea Ba­ sarabiei în războiul "iminent" 1) fără să ştie că războiul nu ameninţa din cauza Basarabiei noastre, ci în vederea unei în­ ţelegeri secrete asupra tratatului de la San Stefano, în intere­ sul englezesc 2). E de înţeles Kogălniceanu când telegrafiază lui Brătianu : "ils m'ont donne un compte rendu de leur rnis­ sion, q u'i!s auraient pu faire sans meme quitter Bucarest". Chipul cum Kogălniceanu a judecat poziţiunea tărei noas­ tre în lupta diplomatică ce a învăluit perioada războiului de la 1877, trece însă de cadrul introducerei ce mi-am permis a face şi va putea forma obiectul unui studiu separat. 44 M. KOGALNJCEANU M. 1. Kogălniceanu. Telegrama lui Ion Brătianu şi Kogălniceanu C. A. Rosetti President ad interim du conseil des minisires Bucaresi 1/13 Juin 1878 Congres se reunit aujourd'hui it deux heures apres midi. Pour aujourd'hui on se bornera it constitution de la Presi­ dence et cu secretariat et echange des pleinpouvoirs. Dernain matin nous presenterons dernande pour notre admission. D'apres apreciations recueillies, la paix est le but principal de tous representants des grandes puissances. Les droits des petits etats courent donc risques d'etre sacrifies ou delaisses pour autres temps. Ceci etant notre cause a peu, de chances pour succes. � j I I. Brătianu Koqălniceanu 1) Ibid p. 51. "Ghica telegrafiază la 11 Martie din Viena lui Kogălniceanu: "Tenei vous pour dit que la guerre aura lieu, si non maintenant mais avant peu et que cette guerre fera reculer Ia Russie plus en arriere qu'ele ne le pense", 2) T. Maiorescu. Di scursuri ParIamen tare, VoI. II p. '124. [45] P ASTRARF.A BASARABIEI Scrisoarea lui D. Sturdza 45 Tl'es conţidentietle Monsieur le Minisire "Vienne, le 14 Mars 1878 Afin que vous puissiez juger vous-rneme de l'importance de la correspondance de l'Allgemeine Zeltung d'Augsbourg, j'ai l'honneur de vous en envoyer un extrait, n'ayant pas pu me procurer le numero meme du journal, C'est parceque le correspondant fait parler le Ministre des Affaires Etrangeres, que cette correspondance a fait tant de. bruit. Perşonnellement je savais a quoi m'en tenir: mais le public - officiel ou non officiel- prend de pareilles relations pour de la bonne monnaie, ­ comme il se laisse induire en erreur par tout ce que les Russes racontent sur le' compte du gouvernement roumain. Comme je me suis mis ici en relation avcc beaucoup de monde hongrois et allemand, j'ai ete vivement interpelle sur cette correspon­ dance, que j'ai traitee, comme je vous le disais, de merrson­ gere. Votre telegramme me servira encore mieux, pour prou. ver, que sous cette correspondance se cache une plume, ins­ piree par la Russie, Les connaissances que j'ai fait ici, m'ont rendu l'avan­ tage precieux de ne plus etre un inconnu a Pesth, mais de traiter avec des personnes deja initiees aux questions. Mr Ion Ghika et moi nous avons eu l'occasion de donner aux membres des delegations des notices, qu'ils nous ont promis de faire valoir dans les discutions. J'ai vu aujourd'hui Mr Tisza. Il est tres bien dispose pour nous, mais tres occupe ici. Il m'a dit, qu'il desire s' en­ tretenir longuement avec moi sur nos affaires a Pesth. Je dois relater, qu'en parlant du congres, il m'a dit - "le congres se reunira probablemenf bientot". Ceci demontrerait, qu'on n'est pas encore aussi sur de la reunion du congres, qu'on aime a le faire croire generalement. Ce qui me parait incon­ testable et positif, c'est que les hommes inities aux affaires politiques sont excessivement inquiets et personne , ne sait jusqu'ou on ira au congres, si on parvient a se reuntr autour du tapis vert. J'ai ete faire une visite ă l'ambassadeur d'Angleterre, [46] 46 !V!. KOGALNICEANU Il est tres bien dispose il notre egard et comprend la situa­ tion difticile dans laquel1e nous nous trouvions au cornmen­ cement de la guerre. Les Anglais regrettent que nous avons ernploye nas forces a sauver la Russie, mais ils considerent comme precieuse la revelatiori de .notre force et de notre energie. "Pourvu que vous ne la mettiez pas de nouveau au service de la Russie", me disait Lord Elliot. G. E. m'a de­ clare, que sans la guerre aussi bien qu'avec Ia guerre, que sans notre participation a la guerre commeavec cette participa­ tion, notre independance etait une chose assuree avant la guerre, comme il l'a repete maintes fois ă notre representant a Constan­ tinople, qui lui repondait=que la Roumanie irait avec celui qui la lui donnerait. II m'a demande ironiquernent, si les Roumains sont aujourd'hui persuades, que les Russes leur ont donne ou leur donneront l'independance, telle qu'elle est desiree,­ et a ajoute qu'on n'a jamais vu dans l'histoire de I'humanite un acte parreillement hideux ă celui de la Russie envers nous, celui de depouiller un allie qui a verse son sang pour Ia sauver d'un grand danger. La question du Danube est con­ sideree comrne une question tres importante pour l'Eu­ rope, Les hommes d'etat avec lesquels je me suis entretenu sur nos affaires me disent, que notre cause est tellernent juste et tellement importante pour l'Europe, qu'on est oblige de la soutenir avec energie: mais q ue nous devons etre Ies premiers a la defendre de toutes nos forces. Un vieux diplomate, excessivement experimente et homme d'esprit m'a dit: "Croyez moi, nous vous soutiendrons, mais c'est a vous a montrer le plus d'energie. Cette energie. vous la montrerez par votre sirnplicite et fermete comme vrais paysans du Danube, et en ne laissant pas un jour de repit a la Russie. Plus vous eleverez la voix, plus vous lui causerez des ennuis et des embarras, plus vous nous mettez en posi- . tion de vous bien defendre,' Celui qui souffre, doit le premier crier et crier fort pour etre dntendu et secouru. Il n'ya pas de position plus detesta bIe q ue celle cree aujourd'hui â la Russie par la question de la Bessarabie: \ il faut la lui renclre encore plus detesta bIe. en montrant Ia Russie â l'Europe des le debut inea­ pable de s'arranger meme avec ses allies d'hier, qu'elle mecon- c� ���� :::::-------"---------==;:-2.":::._=:::::'._� .� �;�,,�::;< - r [47] PASTHAREA BASARABIEI -+7 tente par sa rapacite et şon esprit de conquete et de domination. Protestez contre le traite de San-Stefano fait pour vous aussi sans votre participation, protestez contre le prolongement de l'oc­ cupation russe apres Ia paix, protestez contre le maintien entre leurs mains des chemins de fer, aujourd'hui que Ies opera­ rions de guerre ont cesse, montrez-lui la note de vos reda­ mations pecuniaires, car les pertes subies sont a cause d'elle, Prouvez enfin a l'Europe que la Russie, qui pretend organiser les nations de I'Orient, commence par mecontenter celle dant elle a recu des services eminents. Comme vous le voyez, Monsieur 'le Ministre, tout est entre vos mains, je devrais dire entre les mains des membres du gouvernement. Vous avez une grande et belle tăche ii remplir: sauver l'avenir du pays, le fonder en realite. Ayez I'energie de votre jeune ăge et comme autrefois nous vous suivrons tous en soldats. Je ne puis vous dire comme nous sommes ecoutes, Ce sont de veritables cours de politique roumaine que nous te- 110ns aux membres des delegations, Nous tăchons d'expliqner notre cause sous tous Ies points de vues imaginables. a chacun d'apres la place qu'il occupe-du point de vue national, mili­ taire, politique, generale ou particuliere, horîgroise ou autri­ chienne, commercial, economique. Tout cela interesse a tel point Ies personnes politiques, que ceux qui nous n'avons pas . pu voir desirent parIer avec nous. Aussi nous sommes toute la journee en course. En terrninant je relaterai deux faits importants. L'attache militaire russe d'ici a fortement blarne devant une personne de ma connaissance la cond uite du gouvernement russe a notre egard, en declarant les diplomates russes sans tact ni raison. Il parait que les Russes tătent le terrain pour savoir, s'ils pouvaient prendre au moins la portion de la Bessarabie situee entre le Ialpouch et la mer, "puisqu'alors la Russie ne serait pas riveraine des bras navigables". On m'a questionne sur cet arrangement, j 'ai dit etre persuade de notre refus. Ces deux faits prouvent peut-etre, que la Russie ne se sent pas aussi fort qu'elle le fait croire et qu'elle faiblit de- [48] 48 IvI. KOGALNICEANU vant notre resistance et celle de l'Europe. Le conseil que je recois de' tous cotes, c'est ne pas ceder, se montrer fermement decide il ne prendre aucune compensation, fut-ce merne de ['Europe, qui ne peut laisser Ies Bouches du Danube devenir completernent russes. Veuillez agreer, Monsieur le Ministre, I'assurance de­ mes sentim ents de tres haute consideration. D. Stourdza Raportul lui I. Ghica şi D. Sturdza Bucarest Le 18/30 Mars 1878 Son Excellence Monsieur Michel Koţrainiceano Ministre des Affaires lEtrclngeres Monsieur le Ministre, Nous venons soumettre il votre appreciation les irnpres­ sions que nous emportons de nos relations avec les hommes pol.tiques, dont l'importance soit comme membres de gouver­ nem.ent, soit comme representants ou publicistes, est incon­ testable. L'Europe est decidee il ne pas admettre la suprematie I de la Russie en Orient et considere la Roumanie cornme un element des plus importants dans l'oeuvre qu'elle veut accorn­ plir. Quant au differend concernant la Bessarabie, il n'y a qu'une voix pour blămer les pretentions inqualificabIes de la Russie et proclamer la justice de notre cause. Nous devons cependant ne pas vous Iaisser ignorer, Monsieur le Ministre, que plus d'un homme politique nous a observe. que la Convention du 4[16 Avril 1877 et le Passage .du Danube par nos troupes, \ avaient cree il la Roumanie une position difficile. On nous disait, que par le traite separe avec la Russie, nous avions attenue les benefices et les avantages du Traite de Paris, en vertu duquel nous etions entres dans le droit public europeen, et par notre participation a Ia guerre nous etions devenus de fait les allies de la Russie, Nous avons du reste acquis la conviction, que c'etaient aussi la Ies arguments propages par les agents russes, qui sou- [49] PASTRAREA BASARABIEI 49 tiennent -que l'Europe n'a rien a voir dans une question qui ne regarde apres tout que la Russie et son alliee, - que la Roumanie a perdu le droit d'invoquer le Traite de Paris.s- et qu'il y a au fond une entente parfaite entre la Roumanie et la Russie, car celle-ci s'etait engagee d'obtenir la reconnais­ sance ele l'independance de la Roumanie et une extension de territoire au deja du Danube contre la cession de la Bessarabie. Nous nous somrnes appliques a cornbattre ces idees, Nous avons explique, comment le gouvernement roumain s'etait trouve dans la penible necessite de traiter avec la Russie, afin de ne pas laisser le pays a la discretion des comman­ dants militaires et de sauvegarder l'integrite de son territoire,­ et qu'il etait dans son bon droit, de croire, que les stipula­ tions precises de la convention etaient une renonciation so- . lennelle aux pretentions anterieures et une garantie reelle pour l'avenir. Nous avons explique, combien il eut ete difficile d'agir autrement dans un moment, ou le territoire de la Rou­ manie etait envahi par I'arrnee russe et lorsque les repre. sentants des autres puissances n'avaient d'autres conseils a nous donner, que de menager la Russie. Nous avons rappele­ que le pays lui-merne avait proclame son independance peu de temps apres l'entree de l'arrnee russe dans le double but de ne pas recevoir cette independance des mains de la Russie et de ne pas en faire une question de compensation quelconque. an comprend aujourd'hui cette position difficile et mal­ gre qu'on en deplore les tristes consequences, l'Europe n'a pas oublie la pensee, qui a dicte la position faite a la Rou­ manie, pensee, si nettement definie en 1855 dans le memo­ randum du Baron de Bourqueney par ces mots - soustraire les Principautes a I'influence exclusive dela Russie et en faire une barriere qu'elle ne puisse plus franchir pour aller menacer l'Orient. , Pour ce qui est de la Bessarabie roumaine, nous avons cherche a demontrer, que la Russie n'etait pas en droit de soustraire cette question a l'examen de l'Europe, - que cette question touche a' la fois au traite de Paris et aux interets les plus essentiels des grandes puissances, - que ce territoire a ele pris a la Russie et remis el la Roumanie dans le but 83933 4 [50] 50 M. KOGAL"iICEANU d'eloigner la Russie du Danube et d'assurer la libre naviga­ .tion de ce fleuve, - que l'Europe ne peut consentir aux exi­ gences de la Russie du moment ou la' Roumanie ne veut pas consentir a l'abandon de eette partie' de son territoire. Il s'est forme en Europe une conviction profonde, que la cession exigee par la Russie d'une maniere aussi persistante et aussi bru­ tale aura pour corisequence l'inauguration d'une preponde­ ranee politique sur le Bas-Danube, plus grande et plus forte, qu'elle ne l'etait avant le traite de 1856. Cet acte d'injustice et de ferocite diplomatique a froisse les hommes poIitiques de l'Europe et a souleve l'indignation generale de l'Occident. Les succes de l'armee roumaine ont etonne l'Europe et les hommes les plus competents dans l'art militaire sont per- . suades, que, sans notre concours, les Russes n'auraient pas pu se tenir sur la Tive droite du Danube. On n'attribue plus au­ jourd'hui fi la Roumanie, eomme autrefois, une importance purement economique, accordant peu d'attention fi notre im­ portance politique. On ne doute pas. que Ia Roumanie ne soit un element de premier ordre dans la resistance qu'on doit opposer aux projets de la russification de l'Orient. Le courage et la vivacite, developpes par le peupIe roumain pour la defense de ses droits, sont pour l'Europe une garantie de notre vitalite nationale . . Nous avons la ferme conviction, que notre cause trou­ vera en Europe des defenseurs chaleureux, q ui feront renoncer la Russie aux projets qu'elle nourrit contre la Roumanie. Ce ne sont pas les questions isolees, soulevees par la Russie, quiont ernu I'Europe: mais c'est Ieur ensemble, formant un systeme, qui frappe chaque puissance dans ses interets les plus vitaux. Aucune des questions soulevees par le Traite de San-Stefano, n'a une importance suffisante pour devenir la cause d'une guerre: reunies.celles lesent les interets generaux de l'Europe et de chacune des grandes puissances. Les hommes d'etat de Vierme et de Pesth sont unanimes fi considerer la question de la Bessarabie et du Danube comme etant d'un interet de premier ordre pour l' Autriche-Hongrie Les puissances ne peuvent trouver toutefois le levier de leur action en notre faveur qu'en nous mernes. Aussi il nous a [51] PASTRAREA BASARABIEI 51 de repete ci plusieures reprises, - que notre persistance et notre perseverance pouvaient seules assurer notre succes -que la elef de la question de la Bessarabie etait toute entiere dans la c1etermination de notre gouvernement de s'opposer ci Ia ces­ sion, de refuser toute compensation, de quelque nature q u'elIe soit et de protester contre tous Ies articles du Traite de San­ Stefano, qui decident pour nous sans nous et portent ainsi une atteinte grave ci notre position acquise dans le droit public eu­ ropeen, Il nous a ete souvent repete, que de tels actes ne pour­ raient que nous relever aux yeux de Î'Europe et lui fourniraient des moyens efficaces d'embarasser la Russie et de defenCi'f'e notre'[cause energiquement, Par des ades pareils, la Russie se trouverait dans I'impossibilite de soutenir devant le tribunal de-I'Europe une iniquite, qui n'a d'autre exeuse que la for ce. En un mot, nousavons la conviction, que [notre �cause sera gagnee, si nous persistons dans notre refus de ceder la Bessarabie et si nous declarons ne pas reconnaitre le Traite de San-Stefano en tout ce qui nous concerne. La guerr e parrait imminente. Elle peut eclater d'un mo- ment ci l'autre. Elle sera serieuse et ne se terminera, que lorsque la Russie sera reduite ci l'impuissance de porter periodiquement la perturbation ci la tranquillite de l'Europe el que Ies popu­ lations de:l'Orient seront mises dans Ia position de se deve­ Iopper par elles-mernes et de vivre de Ieur propre vie. L'idee qui predornine en Europe, c'est que l'Angleterre et l'Autriche-Hongrie, pretant leur appui a la Grece et ă la Roumanie, fassent penetrer les idees d'ordres ei de progres en Orient, tout en sauvant Ies populations de la peninsule bal­ canique de I'etreinte de Ia Russie. L'accueil ernpresse que nous avons rencontre de la part des hommes poIitiques hongrois, membres du gouvernement ou deputes, prouve jusqu'a l'evidence, que l'Autriche-Hongrie comprend le danger qui la mena ee, dans le cas Olt la Russie retablirait son influence sur le Bas Danube et les Hongrois savent qu'il y a solidarite dinterets entre leur pays et le notre. Veuillez agreer, Monsieur le Ministre,a cette occasion l'expression de nos sentiments de tres-haute consideration, Ion Ghica, D. Stourdza [52] 52 !vI. KOGALNICEANU Telegrama lui Kogălniceanu A chifţrer 19:31 Mars 1878 Braiiano minisire president de Roumanie Hotel imperial Vienne In Ghika et Demetre Stourdza sont arrives avant-hier soir. J e les ai vu hier; ils m'ont do nne un compte rendu de leur mission, qu'ils auraient pu faire sans meme quitter Bu­ carest. Dans leurs relations verbales, ils tiennent un langage extrernernent energique ; ils nous poussent a Iaire les actes les plus temeraires, sans nous donner la perspective d'un seul soutien de dehors, ferme et positif. l1s n'ont pas ete contents du langage modere de notre protest contre le� traite de San­ Stefano. Aujourd'hui ils tiennent une reunion au Senat, ou senateurs et deputes sont convoques pour ecouter leur compte rendu. En merne ternps, j'ai recu de Pesth une relation sur leurs faits et gestes de la-bas. Cette relation m'est donnee par des deputes roumains des plus dignes de confiance. Il resulte de cette relation que MM. Ghika et Stourdza se sant laisses enduire en erreur par les journaux des groupes oppositionnels Jţ;' du parlement hongrois. Le ministere hongrois et la presse gouvernamentale ne sont guere enthousiastes de leur presence el Vienne, ni de la campagne qu'ils y ont faite au nom de la Roumanie. Le Pesther Lloyd, le journal ministeriel par excela­ Ience, et l'organe particulier du rninistre des affaires etran. geres, bafoue le gouvernernent rournain, et le ministere rou, main en particulier, d'une maniere plus energique que le Nord, et soutient que la Roumanie n'a aucun droit historique sur la Bessarabie, et que la Russie en traitant avec Ia Tur­ quie pour avoir le droit d'occuper pendant deux ans la Rou­ manie etait dans son droit puisque jusqu'a l'heure qu'il est la Roumanie est encore une province turque. Les deputes rou­ mains m'engagent chaudernent il n'accepter qu'avec grande reserve les affirmations de MM. Ghika et Stourdza que l'Autriche-Hongrie nous preterait une assistance energique. Kogălniceanu. ! I 1 I r [53] DOCUMENTE MOLDOVENEŞTI DIN BASARABIA Nimeni nu pune la îndoială însemnătatea, mai ales azi, a înfăptuirei unei istorii naţionale. Ori ce urmă, ori ce mărturisire, ori ce talisman ve care vre­ murile ni le-au strecurat prin cine ştie ce ciudăţenie, ajung, pentru reconstruirea acestui trecut, de-o însemnătate pe care mulţi nici nu o bănuesc. • Prea Sf. Sa Episcop Visarion al Hotinului printre multele îndatoriri duhovniceşti şi păstoreşti îşi. aminteşte şi de aceasta, pe care fiecare din noi ar trebui să o purtăm în minte, peste tot în treburile noastre de fiecare zi: cîte taine nu ar ieşi la iveală 1 Prea Sf. Sa are buna voinţă să ne trimită spre publicare următoarele documente de curând aflate: Sarei scos asernine dipi ispisocu lui Ştefan Vodă din leat 6991 (1483). . Facim ştiri cu această carti pentru adivărat Manoli Prodan şi pentru maica lui Maria fata boerului nostru Mihail Dan că osebit de altă milă a noastră am dat şi am întărit pentru slujba tătini său Mihai Dan ... că tată său au slujit la moşul nostru Alecsandru Vodă. Pentru aceasta să fie ale lor, satul Samoleuca-mare, �i:Samoleuca-mică unde au fost din veci Samoleuca-mare, să fie şi dela noi moşie cu tot venitul ne răsluită niciodinioară în veci ei şi copiilor lor şi nepoţi1or şi răsstrănepoţilor lor şi la tot neamul lor care se va alege mai aproape. Iar hotarul satului Samoleuca-mare s'au început din partea din gios din malul Nistrului undi s'au făcut moviliţă şi s'au pus un hotar de piatră şi drept la deal în muche unde [54] 54 V/SelR/ON, EPISCOP este o zamcă şanţ din pămînt 'şi djacolo tot spre apus, alături cu moşia Hriţăuki ... au purces spre apus printr un lac cu apă, şi deacolo tot spre apus la capul unei zărnci s'au pus hotar piatră şi s'au sfîrşit hotarul Hriţăuki, Şi au purces de acolo hotarul Samoleucii alăturea cu moşia Teleşeucăi, tot spre apus, s'a pus hotar piatra iutr'o aşezătură, şi deacolo tot spre apus s'au pus hotar piatra într'o moviliţă şi deacolo tot spre apus, au trecut pisti o vale ci curgi Ia Teleşeuca şi în deal s'au pus hotar piatră; diacolo pintri movile la capul unii văi s'au găsit hotar vechi de piatră şi s'au sfîrşit Teleşeuca. Si dea" colo au purces spre apus cu moşia Karacicăuţi şi tot spre apus au purces s'au găsit în podiş hotar vechi. Spre apus în valea Căinarului s'au pus hotar piatră, şi de acoIea au purces valea Căinarului drept în sus tot valea Căinarului până în moşia Arioneştilor şi acolo s'au pus stîlp de piatră. Deacolo au purces drept spre mează noapte hotarul Samoleucii-mici alăturea cu moşia Arioneştilor s'au găsit într'o costişă hotar vechi, şi de acolo tot la deal spre miazănoapte s'au pus hotar şi deacolo tot spre miazănoapte alături cu moşia Ario­ neştilor lînga drum s'au găsit hotar vechii, şi de acolo tot spre mezu nopţi pisti o dubină şi pisti o vălcică s'au pus hotar. Si deacolo au trecut pestedubină într'o poenită s'au găsit hotar şi deacolo tot spre mezu nopţii s'a pogorît la malu Nistrului undi iesti o piatră mari în mal În dreptul unei văi de peste Nistru şi s'au sfîrşit hotarul Samoilovcii şi cu Arid­ neştii în maIu Nistrului. Si i-am întărit şi dela noi, ca să-i fie moşie în veci ne­ ruşeită, şi ieste credinţa gospodari ului nostru Ştefan Vodă şi credinţa boerilor noştri mari şi mici. Credinţa boerului nostru Gravici şi credinţa boerului nostru Manoli �.i credinţa boeru­ lui nostru Stanciu Stolnie şi credinţa boerului nostru Vlaicu şi credinţa boerului Ianăş velichii vornic, şi credinţa boerului nostru Constantin părcălab din Cetatea Albă, şi credinţa boe­ rului nostru Toma comisul, credinţa boerului nostru Petre Ponici, şi credinţa boerului nostru Neculai, şi credinţa boe­ rului Vesilinski, şi credinţa boerului nostru Nemiţcazo şi credinţa boerului nostru Cricevici şi s'a dat credincios boe­ rului Mihail, am dat şi i-arn întărit ci să fie dreaptă a ei ocină, neruşeit în veci. Şi s'au scris de marele credincios boerul [55] DOCUMENTE MOLDOVENEŞTI , 55 nostru ve1ichii logofăt Broul (sic) şi s'au întărit cu pecetea noastră. La leat "�rn,, s'au tălmăcit dipi cel sârbesc de mini popa Afanasie din satul Ozăreni din graniţa Kiului cu vorba An­ ghelinii fata 1 ui Stefan Prodan şi nepot lui Vasile Prodan, care femee se află în vrîsta bătrineţilor aproape de suta de ani şi Dumitru sîn AngheIini ca o şăptizăci di ani, şi s'a scris în curtea satului Ozăreni înaintea. stăpân ului satului Cazimir Dembovski, stolnie ]itomirski, şi pentru mai bună credinţă s'au iscălit stăpantul satului cu mâna lui leşeşti ca să fie di credinţă. 1) (ss) Kazimir Dembouski stolnic . . � Iw, Constantin Alexandru Ipsilant voevod,") cu mila lui Dumnezeu domnul ţării Moldovei. Neodihnindu-se sudiţii rusăşti, Gavril Lozonski cu maica sa Maria, poruncit-am de s'au scos şi de faţă la Divan înaintea domniei mele şi a tot sfatul nostru, atât pe dînşii cât şi pe căp(itanul) Ioan Buhuş preot Grigorie şi Gavril Rughi, faţă fiind şi dumnealui dragomanul cinst. consulatului rosesc. După ci s'au cetit anaforaua aceasta, însumi domnia me întrerbănd în cele mai cu amăruntul cercetare, s'au întrebat pe numiţii sudiţi, ce au mai mult a răspunde, şi ei prin scrisorile ci cere, .tot acele neadevărate mărturii şi zisuri numai dela dînşii fără vreo dovadă arătănd, cum şi pre stăpînire (întrebindu-se de au avut vreo dată în moşiile ei mai gios să arată) însuşi ei mărturisind că nici părinţii lor, nici ei, măcar de şi erau cu lăcuinta aproape unii de alţii, nici odată au avut, s'au cunoscut deplin că dumnealor veliţii boeri bine şi cu toată dreptatea au giudecat. ') După cum se vede şi din cuprinsul actului, suretul acesta e o copie, scrisă de un preot ucrainian, cu multe greşeli, după dictare moldovenească, şi întărit de un stolnic din ]itomir, deci din Podolia poionă, care se întindea atunci până în hotarul guvernământului rusesc al Kiului, adecă al Kievului. Suretul este în stăpînirea D-Iui avocat Munteanu din satul Tărnova, judeţul Soroca. ' �) Constantin Al. Ipsilant, voevod, a domnit în Moldova dela 8 ' Martie 1799 pană la Iulie 1801. [56] 56 VISAR10N, EPISCOP Pentru aceia dară şi domnia me asemenea hotărîm, ca căp. Ioan Buhuş cu ai săi, să nu fie mai mult suparat despre arătatii sudiţicu cerire in pricina aceasta, cunoscandu-se că arătatii sudiţi cu acolisire numai, fără vreo dovadă vrednică de credinţă fac aceste nedrepte cereri. Dar mai adăogind ei că 'de s'a mai face cercetare la faţa locului îşi vor pute găsi dovezi agiutătoare la pricina aceasta şi făcând rugăminte ca să li se dee carte de blastăm, să ce­ tiască acolo la faţa locului, făgăduiud cu încredinţare Că, când şi după aceasta nu va mai ieşi vr-o dovadă vrednică de credinţă, apoi ei vor rămâne desăvîrşit odihniţi, pentruca să le lipsască tot prepusul de asuprire,'�rs'au orînduir la prea­ sfinţia sa părintele Mitropolit, ca să ,li se dei cartea cerşită Intărindu-se anaforaua aceasta cu a noastră domnească iscă­ litură şi pecete. Iscălitura domnului. 1800 lanuarie 6 Pecetea. Preindlţaie Doamne, In anul trecut la luna lui Iulie, au venit aice sudeţii ro­ seşti, un Gavril Lozonski cu maica sa Maria, ce s'au numit că este fata unui Simeon Rosanovscki, lăcuitor din satul Bab­ cinţi de peste Nistru, şi prin jalba lor ce au dat cătră dum­ nealui gheneral con sul rosesc au cerut dela Andrunachi Rughi căpitan din ţinutul Sorocăi, nişte scrisori de moşii de aiee din Moldova. După o mărturie ce au arătat ei atunce la Divan dela un ManoIe Ozanovschi, iarăşi trăi tor peste Nistru, sub stăpâ­ nirea Rosiei, cu cuprinderi cum că acel Simeon Rozanovski fiind trăitor peste Nistru la anul 1770, de când sînt trecuţi 29 ani, mergând acolo Andronache Rughi, ar fi luat nişte scri­ sori dela numitul Simeon Rozanovski, adecă, ispisoace dom­ neşti scrise pe pergament, pe care le-ar fi cetit şi însuşi el adecă acel Ozanovski, şi le-ar fi, văzut că sînt drepte a nea­ mului Rosăneştilor şi arătătoare pe moşiile Samolevca-mare şi Samolevca-rnică şi Şalvirii din ţinutul Sorocăi, Pentru care pricină, după cercetarea ce s'au făcut atunce Ia Divan de cătră dumnealor veliţii beeri fiind faţa şi numitul Andronachi Rughi, neavănd ei asupra lui aIte dovezi vrednice de credinţă din care să poată lumina giudecata, că, cu adevărat ar fi luat [57] DOCUMENTE MOLDOVENEŞTI 57 el acele scrisori dela dînşii, şi mai vîrtos şi însuşi Andronachi Rughi, fiind om bătrîn aproape de 90 ani, a priimit giurărnănt înaintea giudecătii, că nici a luat scrisori dela dînşii, nici are ştiinţă de dinsele, Divanul prin carte de giudecată ce i-au dat a hotărît, ca să rămie nesupărat despre dînşii în pricina a­ ceasta, cum pre larg se arată la aceiaş carte de giudecată. Insă tot atunce l'au îndatorit şi pe dînsul Divanul de au dat I zapis la mâna lor, cu această hotărîre, că oricând îl vor do- vedi că are scrisorile aceste si-s tuite (sic) la dînsul sau la alte neamuri a lui, nu numai să fie volnici a le lua, dar încă să intre stăpănitori şi la moşiile lui de aice din Mo ldova. Acum dar, venind iarăşi numiţii sudiţi aice, prin jaloba lor ce au mai dat cătră dumnealui gheneral consul rosesc, au arătat că ei acum au adus îndestule dovezi cu care vor pute dovedi, cum că numitul Andronachi Rughi ar fi luat dela dîn­ şii scrisorile acele, şi face cerire atât pentru scrisori să li se împlinească dela Rughi, cum şi la moşiile de sus arătate ce le stăpâneşte Rughi cu neamurile lui, să intre şi ei stăplnitori, fiindcă ar fi a neamului lor, a Rosăneştilor. După care jalbă a lor vrînd Divanul să aducă pe Rughi aice, au luat înştiin­ ţare cum că el din pricina slăbăciunii bătrlneţilor , este cu totul ieşit din minte şi că nu iaste cu putinţă a mai lua dela dinsul niciun răspuns în pricina aceasta. Şi aşa, văzîndu-se că . se află întru o stare neputincioasă ca aceasta, n'au fost trebuinţă . a se mai aduce pe dînsul, ci s'au adus pe ginerele său căpi­ tanul Ioan Buhuşi şi preotul Grigorie şi Gavril Rughi, neamurile lui, stăpănitorii moşiilor Sarnolevca-mare şi Samolevca-mică, cu care lnfăţosindu-se numiţii sudiţi la giudecată înaintea noastră, unde faţă fiind şi dumnealui dragomanul cinst, consu­ latului rosesc, am intrat în cercetarea pricinei, şi cerând-se la suditi ca să arate dovezile ce au, ei au arătat întâi două măr­ turii dela nişti locuitori tot de peste Nistru de supt stăpânirea Rosiei, însă una diu anul trecut 1798 Dechembrie 5, dela un preotul Matei Dobleaschii din satul Gondav, ca arătătoare că în vremea când Andrunache Rughi ar fj mers la casa lui Simeon Rosanovki de ar fi luat acele scrisori, el ar fi fost faţă acolo, şi ar fi fost scris şi zapisul acel ce ar fi dat Rughi la mâna lui Rosanovskii, pentru luarea scrisorilor. Şi al doilea mărturie din anul acesta aprilie 2, dela patru lăcuitori din satul Bab- [58] VISARlON, EP1SCOP 58 cinti, arătătoare că ei fiind în megieşi e cu casa lui Simeon Rosanovski, în multe rînduri ar fi fost AndrunacheRughi din­ preună cu- fraţii săi Petre şi Toader Rughi ia Simeon Rosa­ novski, ce se nume rude cu dinsul; şi la oarecare vremi s'ar fi auzit cum că Andrunache Rughi ar fi 1 uat dela mai sus nu­ mitul Rozanovski nişti scrisori scrise pe pergament, date lui de stăpînire pe moşii, cu care mărturii nimica nu se pot agiuta ei, căci, cerindu-Ii-se ca să arate zapisul acel ce se arată în mărturie de mai sus a numitului preut, că rar fi scris el atunce din partea lui Rughi pentru luarea scrisorilor, ei au dat răspuns că nu-l au, fiind mai în urmă luat iarăşi de Rughi dela moşul lor Simeon Rozanovski. Şi al doilea, că şi ceialalti lăcuitori iarăşi prin mărturiile lor arată că s'ar fi auzit intr'o vreme pentru luarea acelor scrisori, iară nu adeverează ci) le-ar fi văzut ei de faţă când le-au luat Rughi, şi pentru aceste pri­ cini giudecata n'au putut pune niciun temei pe mărturiile aceste. Au mai arătat o mărturie scrisă Ieseste şi iscălită de Andrunache Rughi [din veleat 1793 dechembrie 10, de când sînt trecuţi şease ani, cu care Andrunache Rughi mărturiseşti pe acel Simeon Rosanovski din satul Babcintii, cum că, cu adevărat iaste şlehtici din Moldova. Pe tatăl său l'a chemat Teorlor şi pe mama lui Iftimia fata Tomiţii, dar strămoşul lui l'au chemat Simeon Rosanovski şi ar fi fost hatman în Moldova, care au şi câteva sate strămoşeşti în raiaua Hoti­ nu lui, Ia care sate ar fi fost şi el părtaşi cu dînşii, cum arată mărturia. Cu această mărturie au vrut anume mai mult suditii a să arăta cum că ar ave răzăşie cu Rughi şi la moşiile aratate de aice din Moldova, de vreme ce ei arata că iaste părtaşi la moşiile din raiaua Hotinului; dar nici cu aceasta nimic nu se pot agiuta. Căci, iarăşi însuşi din mărturisirea lor s'au dovedit că iaste dală mosului său Simeon Rozanovski numai pentru adeverinţa neamului lor, de s'au făcut slehtici, adecă mazili, iară n'au rămas podani, şi nici arată Rughi că ar avea vreo împărtăşire cu dînsul la moşiile din Moldova, ci numai la acele ce le au avut în raiaua Hotinului, depe acel Simeon Rozanovski ce se arată că ar fi fost hatman. Au mai adus ei acum şi pe o femeie, anume Ioana, ce au fost femeie cu al doilea cununie a acelui Simeon Rosa- I I \ [59] DOCUMENTE MOLDOVENEŞTI 59 novski, care şi aceasta arătănd cum că ea ar fi dat scrisorile în mâna lui Rughi, s'au întrebat, cată vreme iaste de când le-au dat, şi unde ei prin jaloba lor din anul trecut au arătat că s'ar fi luat scrisorile la anul 1770, de când sînt trecuţi 29 ani, fimeia aceasta au zis acum înaintea giudecaţi] că mai mult de cât 16 sau 17 ani nu sînt de când le-au dat, care şi dintr'aceasta să vede că arătarea lor pentru luarea scri­ sorilor iaste neadevărată. Cu toate acestea, s'au întrebat şi pe cei de sus arătaţi neamurile lui Rughi, ce au a răspunde împotriva cererii su­ deţilor, şi ei cu totul s'au aparat zicănd că nici o ştiinţă nu au de scrisorile acelea ce le cer ei, nici au auzit, nici le-au văzut la cineva, după cum pot să primască şi giurărnănt, Pentru care cu ţidula înălţimei Tale s'au rînduit la preasfintia sa părintele mitropolitul să facă giurămănt pe aceste ponturi: Intăi că la dinsii nu sint acele scrisori. Al doilea că nici o dată la Andrunache Rughi sau măcar şi la alţii nu le-au văzut. Al treilea că n'au auzit niciodată dela Rughi sau dela- oamenii casăi lui, sau măcar şi dela alţii străini cum că Rughi ar fi luat dela neamul Rosăneştilor acele scrisori. Şi al patrălea, cum că la ştiinţa lor nu este pentru neamul Rosăneştilor Să fi stăpânit vreodată în moşiile acestea Samolevca mare şi Samolevca mică. Iar numiţii oameni trimităndu-se la mitro­ polie, urmare cercetării ce s'au făcut de cătră preosfinţia sa părintele mitropolitul 1), pentru giurămîntul lor, pre larg se arată la înştiinţarea ce s'au făcut cătră înălţimea ta, din patru a aceştii luni dechembrie. Preînălţate Doamne, după toată cercetarea cu amăruntul ce s'au făcut de cătră noi pricinii aceştia, cunoştinţa noastră aşa dă, că jeluitorii aceştia sudiţi, nu au nici o dreptate la cererea lor. Intăi, că nici o dovadă vrednică de credinţă din care să se poată lumina giudecata că cu adevărat ar fi luat Rughi acele scrisori dela neamul lor, nu au. Al doilea, că la cercetarea ce s'au făcut şi în anul trecut la Divan pricinii aceştia, Rughi fiind om bătrîn, aproape de nouăzeci de ani, şi intru toată întregimea minţii lui au priimit asupra sa strasnic giurămănt înaintea, giudecăţii, că nici au luat scrisori dela 1) Mitropolitul Moldovei, Iacob Stamati (1792-1803), [60] 60 vrSARION. EPISCOP dînşii, nici are vreo ştiinţă de dinsele, după cum şi aceştia de acum, neamurile lui care s'au arătat mai sus asemenea mărturisesc cu giuramănt, că nici ştiu, nici le-au văzut, nici au auzit să fie la cineva dintrinşii acele scrisori. Şi, al treile măcar deşi le-ar avea sudeţii la mâna lor acele scrisori, iarăşi, după a pravelii hotărîre, nu pot ei acum să intre stăpînitori pe moşiile de sus arătate. De vreme ce din mărturisirile lor să dovedeşti că acel moş al lor Simeon Rozanovski ieste dus de aice peste Nistru tocmai din vremea când au venit un Minih 2) cu oştile roseşti aice în Moldova, de când sînt trecuţi 60 şi mai bine de ani, şi stăpînire niciodată în moşiile aceste n'au avut. Şi pravila hotărăşte pentru cei ce sînt de faţă până la 30 ani, iară pentru cei înstreinaţi în alte ţări 40 ani. Dacă în curgerea aceştii vremi nu -şi vor căuta lucrul lor, apoi după trecerea vadelei aceştia nu pot să mai ceic (ceară). Cu cât mai vîrtos că locuinţa acelui Simeon Rozanovski au fost nelipsită până la moartea lui cale de un cias sau de două peste Nistru dincolo, cum şi a lui Andrunache Rughi iarăşi lăcuinţă au fost şi iaste şi până acum dincoace în Moldova, în malul Nistrului, aproape unii de alţii, şi cât au trăit acel Simeon Rozanovski în multe rînduri au trecut în Moldova pentru trebuinţele lui, cum şi Andrunache Rughi mergea peste Nistru la trebuinţele sale, şi niciodată cerere sau pricină între dînşii pentru scrisorile aceste, sau pentru moşii, n'au fost după cum nici însuşi jăluitorii aceştia n'au tăgăduit. Apoi, iată, dar, că şi dintr'aceasta vederat se cunoaşte, că Rughi nici o scrisoare dela dînsul n'au luat, căci de-ar fi ştiut el că au dat nişte scrisori ca aceste în mâna lui Rughit sau că ar ave vreo împărtăşire cu dinsul la moşiile aceste, după cum zic acum sudetii aceştie, nu se puate fiind cu lă­ cuinta aşa de aproape unii de alţii, să tacă el în toată viaţa lui şi să nu facă nici o cerere. Noi, Doamne, aşa am socotit a fi cu cale şi cu dreptate şi înştiinţăm, iară hotărîrea cea desă vărşită [rămine la înăl- ţimea Ta. ' Iaşii. - 1799. Dechembrie 13. (urmează iscăliturile boerilor, I cu totul indescifrabile). �) E vorba de generalul rus Mu nich, care în 1739 trece Nistru in Moldova şi cucereşte dela Turci cetatea Hetinului, [61] DOCUMENTE MOLDOVENEŞTI 61 Iw Alexandru Ioan Mavrocordat 1) bojieiu milosti gospodar zemli Moldavskoi. De vreme ci prin jaloba ce a dat domniei mele, Ioan Buhuş căpitan, ginerile lui Andronachi Rughi căpitan, au arătat cum că un Stefan Rughi, fratele socrului său, fiind om sterp făr di copii, i-a dat lui danie şi i-au dăruit părţile lui de moşie ce au avut drepte a sale, în hotarul moşiei Sa­ rnoleuca mare i Samoleuca mică, şi în hotarul moşiei Şalvi­ rova dela ţinutul Soro cii, cum şi alte părţi la raiaua Hotinului, cum pe lângă jaloba sa au scos de au arătat (înaintea a cinst. credincios boerului domniei mele dum. Gheorghi Sturza vel logofăt), şi scrisoarea aceia de danie fiind din anul acesta 86, Octombrie 20, încredinţată şi cu alte multe iscălituri de măr­ turie, şi cerând căp. Ion Buhuş ca să aibă -aş stăpâni dan ia părţii din moşiile aceste Samoleuca mare i Samoleuca mică i din Şalvirova dela ţinutul Soroc ii, întocma după cuprinderea scrisorii de danie ce au arătat, şi să-şi ia şi tot venitul obici­ nuit depe dreptul părţii sale, de pe la toţi din tot, de a zecea, pe obiceiu, şi după hotărîrea ponturilor domneşti. Pentru care scriem Domnia me şi Div i poruncim ca de pela cei ce or fi pricinuitori, ci va fi cu drept pâr la cel puţin, să împliniţi şi să supuneţi pe toţi a urma la tot, întocma pe obicei, şi după hotărîre ponturilor Gpd., ca să nu se păgubască numitul Ion Buhuş căpitan de venitul părţilor sale. Iar de vor ave cineva a răspunde împotriva acestor părţi cu mărturie dumnelo� ispravnicilor de cercetare şi cu scrisori dovezi ce vor avea Să vie la divan. Aceasta poruncim. 1786, Septembrie 22. Pecetea domnească. S'au trecut în condică. Aratare pentru moşii, ce avem dela neamul nostru Rugheştii. , 1790, Noernbre 30. Samoleuca mare î Aceste moşii sînt la tinutul Sorocăi, . � depe Dimitru vătaf za aprozi, feciorul Samoleuca mică J Maroşcăi fata lui Mihail Negel vel Comis. 1) Alecsandru Mavrocordat II Firaris, domneşte în Moldova dela 12 Ianuarie 1785 până la 14 Decembrie 17&>. [62] (' 62 VISARION, EPISCOP Giumătate de sat de moşie Şalvirii tot la ţinutul Sorocăi, depe Saf ta fata lui Burnari (sic) ce au ţinut-o Andronachi Prodan, strămoşul nostru, strănepot lui Dumitru vâtaf za aprozi. Cum se impart aceste moşii pe feciorii lui Osiafie Prodan, ce-i zic Haghi, feciorul lui Andronaohe Prodan, adecă.pe cinci parţi: 1. Ion Rughi 2. Stefan Rughi 3. Iacob Rughi 4. Mihai Rughi S. Măriuţa soră. Partea lui Ion Rughi din Samoleuca mare şi din Samo- Ieuca mică se imparte în trei părţi, adecă, Andronache Rughi Petre Rughi Toader Rughi Măriuţa sora au luat toată partea din moşia Şalviri şi n'are treabă în Samoleuca mare nici în Samoleuca mică. Iereu Grigorie sîn Iacob Rughi. Neştiind eu carte m'au iscălit preotul Grigorie, eu Stefan ' Rughi. Eu Dănilă sin lui Mihail Rughi. Eu Stefan sin lui Iacob Rughi. Partea de moşie ce are căpitanul Andronache Rughi. A treia parte din a cincia parte ce au avut-o Ion Rughi în. Samoleuca mare şi în Samoleuca mică, bez partea din Şal viri, ce s'au dat zestre Măriuţei., . A zecea parte din giumătate de sat din Şal viri din partea lui Mihai Rughi ce o vlnduse lui Toader Macovei şi am răs­ cumpărat-o eu, beza zăcea parte ce a răscumpărat frate-meu Toader Rughi şi apoi au dăruit-o lui Dănilă sin Mihail Rughi. Din giumătate din satul Şalvirii din ţinutul Soro căi , ce . se împarte în cinci părţi, o parte este a me, a căpitanului Andronache Rughi, pe care o am cumpărat dela mătuşa me Măriuţa. Iscălituri: Andro�ache Rughi căp, [63] DOCUMENTE MOLDOVENEŞTI 63 SCRISOARE DE ADEVERIRE Prin această a me scrisoare ce dau la mâna Dumnealui Zamfirache fiul săvirşitului din viaţă căpitan Costandin Titu, ce cu năpaste îi zic şi Muntean, să fie ştiut că numitul Zamfi­ rache să trage din neamul Tituleştilor ci au fost în vremea sa pârcâlab de tîrgul Lăpuşna, şi părintele numitului au fost fiu unui vel căpitan Stefan ci iera drept fiu acelui Titul pârcâlab, pe care acel vel Căpitan îl adevera cu acel nume de vel căpitan o carte domnească ce este la mâna lui Zamfirache cuprinză­ toare pentru o parte moşie Samoleuca. Care parte de moşie este rămasă deja părinţi i moşii şi strămoşii numitului drept a sa stăpânire rămasă din neamul său Titu precum am zis mai sus, şi eu că sunt om bătrîn spre şapte zeci şi trei de ani (mărtu­ risesc) că ace parte de moşie este baştină din neam în neam rămasă iar nu cumpărătură: iară astăzi dacă îi zic numitului Zamfirache Muntean îi cu mare năpăstuire, că dreaptă pore­ elă depe părinţi şi moşi şi strămoşi, este Titul aşa ştiu şi măr­ turisesc fără .... nevatamat că numitul să trage din familia mai sus pomenită şi din oameni cinstiţi. Deci, dar, fiindcă nu­ mitul Zamfirache se află cu lăcuirea de a stânga Prutului în oblastea Basarabiei unde este apucat ca Să-şi arate neamul lui, apoi după toată ştiinţa ce am, ca un om bătrân mărtu­ risesc, că-i drept din neam mai sus numitul Titu iar nu Mun­ tean şi partea de moşie Samolevca în alte părţi de moşie din neamul Tituleştilor ce se vor afla dat stăpânire numitului Zamfirache sînt rămase de baştină dela neamul său, şi spre ... , .. cu a me iscălitură am încredinţat această mărturie poftind şi pe alte ipochimene cinstite de au iscălit întru această mărturie. 1820, iunie 20. Urmează cind adeveriri cu iscălit uri din care şi a isprăv- niciei tinulul Hărlăului. . 1820, iulie 31. Departamentul pricinilor streine. Mărturia aceasta de adeverire Zamfirache Titul s'au cercetat în departament şi văzăndu-se încredinţată de;:: cătră ..... Costandin Popov ispră vnicul ţinutului Hărlăului, pentru aceasta se încredinţează. Nr. 1889. Eşii. 19 August 1820 Adunate de Visarion, Episcopul Hotinului [64] , il i I lj DIN PRIBEGIE Prisonierii Români din Italia în Aprilie 1918. Primăvara anului 1918 era cu deosebire tristă pentru noi, Românii. România fusese silită a încheia armistiţiu şi - isolată cu totul de aliaţii săi prin trădarea rusească - devenise pri­ soniera duşmanilor. Pede altă parte, printre aliaţii noştri se manifesta oare­ care resistentă la ideea desfiinţărei imperiului Austro- Ungar. Pentru unii, era o dogmă necesitatea existenţei Auştro-Un­ gariei. Or, aceasta însemna împiedeearea realizărei unităţei noastre naţionale şi, probabil, împiedecarea ei pentru totdea­ una; căci, dacă nici după acest uriaş răsboiu, care avea să schimbe configuratia Europei, nu ni s'ar fi făcut dreptate, idealul nostru ar fi fost Înmormântat pe vecie. Chestiunea aceasta îngrijorea tot aşa de mult pe Ceko Slovaci, J ugo-Slavi şi Polonezi, De aceea, în cursul lunei Martie 1918, organizaţiile din Paris ale acestor naţionalităţi, înllnire cu Românii, au în­ ceput o mişcare spre a determina pe aliaţi la o politică ho­ tărîtă, în sensul liberărei integrale a tuturor naţionalităţilor subjugate de Austriaci şi 'ele Unguri, deci desfiinţarea impe­ riul Austro- Ungar şi alcAtuirea de State naţionale, cores­ punzătoare situatiei etnice din Europa centrală. Acţiunea Ceko-Slovacilor, Jugo-Slavilor şi Polonezilor era condusă de consiliile lor naţionale, cari - recunoscute de aliaţi - jucau rolul unor guverne provizorii ale naţiunilor respective. [65] _______ ""'n--.-.-_--- . DI:--i PHlBEGIE G5 Pentru Români, greutatea era mare; caci, după armisti­ ţiul încheiat de România, reprezentanţii noştri diplomatici se aflau într'o situaţie neclară - se discuta dacă. România mai este ori nu Stat aliat; - iar o organizaţie corespunză­ toare consiliilor naţionale ale celorlalte trei naţiuni, noi nu aveam. (Consiliul Naţional Român s'a alcătuit, la Paris, mai târziu: la 3 Octombro 1918.) '- Dar, câţiva dintre noi, gru­ paţi, la Paris, în jurul ziarului "La Rou'lncmie", înfiinţat de bunul patriot D-I Paul Brătăşanu (în Ianuarie 1918), şi Co­ mitetul coloniei române din Paris împreună cu alţi Români iubitori de neam, am lucrat în deplină înţelegere - fără a avea nici o organizaţie oficială - colaborând, în sprijinirea intereselor comune, cu reprezentanţii autorizaţi ai Ceko-Slo­ vacilor, Jugo-Slavilor şi Polonezilor. După câteva conferinţe şi Întruniri la Paris şi Londra, am hotărît să ţinem, la începutul lui Aprilie 1918, un mare congres al Naţiunilor subjugate de Austrc-Ungaria, la Roma. Acolo, după informaţiile ce aveam, era mai tenace resis­ tenta la ideea desfiinţăroi Austro- Ungariei; iar principalul partizan al acestei resistente era Ministrul de Externe de atunci al Italiei, Baronul Sonnino. De aceea, când am plecat elin Paris spre a merge la congresul de la Roma, D-l Ed. Beneş (actualul ministru de Externe al Ceko-Slovaciei), pe atunci secretar al consiliului naţional ceko-slovac, îmi spunea: "Va trebui să spargem geamurile la Consulat (Ministerul de Externe italian)". - Nu a fost însă nevoe de aceasta; pentru că, sprijiniţi de eminenţi reprezentanti ai Franţei şi Angliei 1), eongresiştii au câştigat pentru acţiunea lor pe Preşedintele Consiliului de miniştri italian, D-I Orlando.-Acesta, primind, la 11 Aprilie, pe delegaţii congresiştilor, a. declarat că poate 1) Din partea Franţei veniseră la Roma, ca să. sprijine acţiunea congresiştilor, D-I Franklin Bouillon, fost Ministru, Preşedint.ele comi­ siun ei de afaceri streine a Camerei deputaţilor şi D-I Ahert Thomas, fost min iRI ru. Din partea Angliei veniseră; marele ziarist D-I W. Steed, directorul General al ziarului "Times" şi cunoscutul scriitor D-I Seton Watson.- Asupra congresului s'au făcut dări de seamă atunci In toate ziarele mari franceze, engleze şi mai ales în cele italiene. O dare de seamă s'a publicat şi în ziarul La Boumonie (din Paris) la 18 aprilie '1\118. [66] 66 G. G. MHWNESC:U asigura pe naţionalităţile subjugate Austro- Ungariei că Ita­ lia consideră cauza lor ca a ei însăşi. De fapt, după acest congres, politica aliaţilor CU privire la problema desfiintărei imperiului ·tAustro-Ungar s'a clari­ ficat şi, la începutul lunei Iunie, Consiliul superior de dis­ boiu din Versailles a dat expresiune acestei politici, proela­ ruând necesitatea ereărei unui Stat polonez şi simpatia alia­ ţilor pentru aspiraţiunile naţionale ale celorlalte popoare sub­ jugate Austro- Ungariei. Dar, dintre popoarele cari trebuiau liberate de jugul Austro- Ungar, Românii - în urma armistiţiului Încheiat de ţara noastră - nu mai participau la răsboiu, cu unităţi na­ ţionale ale lor 1). Deşi păstrarn intima speranţă că România va relua armele, nu puteam lăsa să lipsească stindardul nostru de pe fronturilo aliate, ci trebuia Eă menţinem situaţia noa­ stră de combatanţi alături de aliaţi. De aci nevoia creărei unor legiuni româneşti pe frontul occidental. Aceste legiuni nu se puteau alcătui de cât din prisonierii români, ardeleni, bănăţeni şi bucovineni ce se aflau ÎL1 ţărjle aliate. In Anglia şi în Franţa erau foarte puţini. In Italia erau mulţi. De aceea, îndată ce lucrările cogresului de la Roma s'au terminat (11 Aprilie 1918), atenţia noastră a fost îndreptată spre prisonierii român i din Italia. t"', * In Italia, toate chestiunile privitoare Ia prisonierii de răsboiu erau date în competenta unei comisiuni speciale (Com: missione per i, prigionieri di querra], care funcţiona la Mi­ nisterul de Război-u, sub presidenţia unui general. Recomandat acestei comisiuni de cătră Ministerul Pro­ pagandei (ce exista atunci), am fost primit cu cea mai mare bunăvoinţă. Cercetându-se registrele prisonierilor de răsboiu din Ita­ lia, s'a Întocmit un tablou numeric de prisonieri români. ---�---- 1) Altfel, individual, Romini numeroşi, atât din vechiul Regat cât şi din provinciile subjugate, luptau pe diferite fronturi; pe frontul francez) pe frontul italian, pe frontul de la �alonic şi chiar in Siberia, unde chiar erau grupaţi în formatiuni unit are româneşti, alături de Ceko-Slovaci. [67] DIN PRWEGIE 67 Datele tabloului acestuia erau grupate pe corpuri de ar­ mată. (zece corpuri de armată: Torino, Alessandria, Genova, Bologna, Ancona, F'irenze, Roma, Napoli, Bari şi Palermo) şi pentru fiecare corp de armată se indicau diversele câ:m­ puri de internare (Reporto d'internamento, în număr de 58), arătâridu-se, în rubrici speciale, câţi ofiteri, . câţi aspiranţi (gradati) şi câţi soldati erau in fiecare câmp de internare. In total, după acest tablou, erau atunci în Italia 108 ofiţeri români şi 26 aspiranţi (gradati) repartizati în 23 de câmp uri de internare 1) şi 17380 soldaţi repartizati în 50 câmpuri de internare 2), plus 124 soldaţi în Albania, deci în total erau 17504 soldaţi 3). După cum am constatat mai târziu, în acest tablou, printre ofiţeri, erau cuprinşi şi câţiva. plu­ tonieri. Din indicatiile acestea rezultă. că prisonierii români erau aşa de împrăştiaţi în numeroase câmpuri de internare, in­ cât devenea extrem de greu a lua contact cu ei şi a-i pregăti pentru formarea legiunei sau legiunelor de luptă pe front. De aceea, din primul moment, am solicitat gruparea tu­ turor ofiţerilor şi gradaţilor (aspirantilor) într'un singur câmp de internare şi gruparea tuturor soldaţilor în câmpuri apropiate din aceeaşi regiune sau într'o garnizoană cu ca­ zarrne îndestulătoare. 1) Anume: Corp de armată Torino, câmpul de internare Exilles (2 ofiţeri); Corp Alessandria, câmpul Fossano (1 ofiţer); Corp Genooa: Cortemaggiore (2 of,); Camaldoli (18 of., 3 aspiranţi); Corp Ancona: Avezzano (7 aspiranţi), Urbania (12 ofiţ.i ; Corp Firenze: Belvedere (1 asp.), Calci (3 ofiţ.): Corp Roma: Asinara (6 ofiţ., 3 asp.), Cassino (10 ofiţ., 7 asp.), Nocera Umbra (t ofiţ.), Montenarba (7 ofiţ.); Corp Napoli: Palla (8 ofiţ.); Corp Bari: Castellana (1 asp.i, Matera (2 ofiţ.), Melfi (5 ofiţ.), Muro Lucano (6 ofiţ.), Venosa (2 ofiţ.); Corp Palermo: Catania Castel Ursino (4 ofiţ.), Cefalu (10 ofiţ.), Milazzo (1 asp.), Terrasini (9 ofiţ., 2 asp.) ŞI Viltoria (1 aspirant). 2) Principalele câmpuri de internare, în cari se găseau grupaţi mai numeroşi soldati români erau: Pizziqohetone (64 kilometri de la Milano pe drumul spre Cremona), unde se găseau 2951 soldaţi; Fonte D' Amore (Provincia Ancona) 1776 soldaţi; Cassino (despre care vom vorbi) 1500 soldaţi; Alessarulria 1339 soldaţi. - Erau şi câmpurf în cari se găseau numai câte 1 soldat (MUTO Lucano pe drumul de la Napoli la Br indisi, Milazzo în Sicilia, nu departe de Messina etc.) sau câte 2 soldaţi (Mel(i, Aderno, în Sicilia, etc). 3) Ulterior numărul lor a crescut. In Septembrie 1918 mi s'a afirmat că erau aproape patru zeci de mii soldaţi români prisonieri în Italia. [68] 68 G. G .. �IIRONE"CC Comisiunea pentru prisonieri de răsboiu a admis ideia aceasta şi s'a declarat gata a o aduce la îndeplinire. Dar, înainte de a se începe ooncentrarea, s'a dispus 0 verificare a stărei de spirit a prisonierilor, V oind a-mi da seamă de aceasta şi eu însumi, iar pe de altă parte, doritor a duce un cuvânt bun acestor bravi ostaşi români, m'am hotărît să vizitez unele câmpuri de pri­ sonieri, Am ales câmpurile de la Cassino şi Camaldoli, în cal' i se găseau grupaţi mai mulţi ofiţeri; iar la Cassino, se aflau şi numeroşi soldaţi (1500). ,Mi se atrăsese' atenţi unea că pe ofiţeri şi aspiranţi 'ii voi găsi totdeauna la câmpurile de internare; pe când pe soldaţi, în genere, nu-i voi găsi, de oare ce sunt repartizati la lucru în regiunea respectivă, mai ales la munci agricole. (Ro­ mânii erau foarte apreciaţi de eultivatorii italieni, fiindcă erau îndemânateci şi înţelegeau uşor limba italiană). Mi s'a dat de la Comisia pentru prisonieri o autorizatie oficială de a vizita câmpurile de internare şi a lua contact cu prisonierii români 1). Am plecat întâiu la Cassino (18 Aprilie 1918). Cassino este un orăşel de 15.000 locuitori pe drumul de la noma la Napoli, la 138 kilometri distanţă de Roma Jde la Cassino până. Ia Napoli mai sunt 111 kilometri). Orăşelul nu prezintă .interes. Dar, în apropiere (la vre-o 5 kilometri) se află, pe o înălţime (520 metri altitudine) ves-. tita monastire .M onie Cassino, fondată în anul 529 d. Hr, Pe lângă interesul istoric şi cultural, Monte Cassino este cele­ bru şi prin frumuseţa panoramei ce se desvălueşte din înăl­ ţime. Vederea se întinde de la. mare până la munţii Abruzzi 1) Iată fextul cărţei de autorizaţie ce mi s'a dat: Tessera di Riconoscimento pel il Sig. Prof. senatore Mlronescu il quale e "l,11tor-izzato a visitare i reparti e i distacamenti la voratori ove Irovinsi prigionleri di nazioualită rumena (ufl'iciali e trup pa). il praf. Mironescu e deI pari autorlzzate ad intrattenersi con detti prigroniert, Roma 1.3 Aprilie HJ18. [69] D!i\ )'f{[HHJIE 69 ,şi priveliştea aceasta este considerată ca una dintre cele mai frumoase din Italia. Dela gara Cassino până la eâmpul de prisonieri sunt Y 1'e-o 6 kilometri. Câmpul de prisonieri de la. Cassino era unul dintre cele mai mari dm' Italia. El era compus din numeroase pavilioane nou construite, clădite anume pentru internarea prisonierilor ,1e răsboiu. Diversele pavilioane erau grupate în două sec­ (juni: o secţiune, destinată ofiţerilor, putea adăposti o mie de ofiţeri; a doua secţiune, destinată soldatilor, putea. cu­ prinde peste trei mii de soldaţi. La intrarea in câmpul de internare, am prezentat cartea mea de autorizaţiune şi imediat, ofiţerul de serviciu ne-a condus 1) la comandantul câmpului, D-I colonel Galliani. Acesta Iusese prevenit de Ministerul de Răsboiu că voi veni s;i m'a primit în modul cel mai afabil. Comandantul mi-a lăudat pe prisonierii români şi mi-a "pus că. are deosebită simpatie pentru dânşii ; iar, de la pri­ someri, am aflat, în urmă, că el le arăta cea mai mare bună­ voinţă. A trimis să anunţe pe ofiţerii şi gradaţii 1'0IDâni ca să se adune la un loc şi a dat de veste la secţiunea soldaţilor ca să se strângă într'o sală mare toţi soldaţii români ce erau prezenţi în câmpul de internare. Din delicateţă şi disereţiune, comandantul a avut buna­ voinţă a hotărî ca să ieau contact cu prisonierii români, fără să fie de faţă cineva din partea comandamentului. câmpului de internare. Iritâlnirea cu bravii ofiţeri şi aspiranţi a fost plină de însufleţire. Bucuria. şi a. lor şi a mea a fost nespus de mare. Pentru prima. oară vedeau pe cineva de acasă, care să in­ tereseze de dânşii, deşi unii erau de câţiva ani prisonieri, Cei mai vechi prisonieri erau din Iulie 1915 (D-l Sabin Popa) şi din August 1915 (D-I Demetru Kovary = Chioreanu), Erau acolo cinci ofiţeri şi nouă gradati 2). Dintre cei cinci ') Am fost insoţit, Ia Cassino, de D·] profesor Benedettode Lucea. 2) Lista oficială cuprindea 10 ofiţeri şi '7 gr'adaţl; prrn urmare in total 17 În Joc de 14; iar ofiţeri mai mulţi şi gradaţi mai puţini de [70] 70 G. G. MIRON Eseu ofiţeri, patru erau din Transilvania şi unul din Bucovina .. Dintre gradaţi, şease erau 'I'ransilvăneni şi trei Bucovineni. In ce priveşte vârsta, cel mai tânăr abia Împlinise 20 ani, iar cel mai în vârstă. avea 33 ani neîmpliniti 1). Ei credeau că am o misiune oficială din. partea 'I'ărei noastre. Le-am spus că nu am asemenea misiune, clar mă' pot Întemeia pe bunăvoinţa guvernulu; italian, pentru ori ce al' fi nevoe. Toţi mi-au spus că sunt foarte bine trataţi în câmpul de internare şi - plini de avânt -mi-au declarat că. nu au altă dorinţă de cât a merge din nou pe front, ca să lupte în rân­ durile aliaţilor pentru triumful dreptătei în lume şi pentru. întregirea neamului românesc. cât am arătat eu aici. lată de unde vin aceste diferenţe: I. In ce priveşte totalul, diferenţa provine din faptul că erau socotiţi aici şi cei 4 pri­ sonieri despre care se arată mai departe că nu au voit să fie trecuţi printre Români Cu aceştia numărul total ar fi dar 18. Deosebirea de unul .în plus derivă din împrejurarea că D-.1 Prelipceanu, despre care se vorbeşte mai jos, nu fusese trecut În lista oficială; - II. În ce pri­ veşte diferenţa În plus şi in minus la cifra ofiţerilor şi gr-adaţilor, (faţă de lista oficială), aceasta provine din împrejurarea că, În lista oficială, unii plutonieri au fost calculaţi printre ofiţeri. 1) Iată lista generală alfabetică cu ind ica tiuni asupra datei naşterei, locului naşterei şi datei când au căzut prisonier-i, după declaraţiunile făcute de ei: l. Ofiţeri (toţi sublocotenenţi de rezervă): 1) Băcilă Pornpei, nă­ scut '17 Sept. 1895, Blaj, prisonier de la 4 Sept. 1917; 2) Cheşcheş Traian, nascut 1 Martie 1896, Poiana Aiud ului, pris. 4 Sept. 1917; 3) Kovary (= Chioreanu) Demetru, născut 4 Noembre 1885, Vezeud (Sat-Mar), pr-is, August 1915: 4) Pop Caridiu, născut 18 Martie 1895, Bucerdea Vinoasă, prisonier 4 Sept. 1917; 5) Turtureanu Emil, născut 7 Ianuarie 1893, Pătrăuţi (Suceava), priz. 28 Ianuare 1918. II Gradati: 1) Brădăţianu Sofronie, n. 14 Mai 1884, Drăgueşti (lângă Cornul Luncei), p.6 Sept. 1917; 2) Creangă Ioanichie, n.l April 1895, Bor-kzo (lângă Braşov), p. Oct. 1916; 3) Domşa Iosif, n. 23 Oct. 1895, Pstzelca, p, 31 Aug. 1917; 4) Morariu Anatolia, Il. 9 lan. 1888, Ocna .Dejului, p. 1 Noembre 1915; 5) Pit.eiu Constantin, n. 6 Mai 1890, Cer­ năuţi, p. 12 Aug. 1916; 6) Popa Sabin, n. 28 Febr. 1893, Porcurea p. Iulie 1915; 7) Prelipceanu Gavril, 11. H Martie 1898, Horodnicul de Jos (Rădăuţi), desertat 10 Oct.1917, - D-l Prelipceanu lipsea din lista oficială, situaţia sa era exceptionată: el mi-a declarat că luptase în armata română ca elev-pluton ie r şi fusese prins de Germani, dus la Bistriţa, degradat, încorporat în armata austriacă 'li trimis pe front, de unde a isbutit a deserla la 10 Oct. 1917; 8) UgJiş Petre, n. 19 Aug. 1885, Pecica Română (Arad), p. p Decembrie 1917;9) Vancea Victor, în 14 Iulie 1897, Dicio S-t Martin, p. 31 Aug. 1917.-- In afară de aceşti ofiţeri şi gradaţi cu care am vorbit, mi s'a spus că mai este în acelaş câmp D-l Lupaştea nu Trandafir (aspirant) n. Mart. 1898, Seret (Buco­ vina), p. 25 Aug. 1910 (iar, În lista oficială, mai figura u ca Români cei patru prisonieri despre care arăt mai departe că trăiau În tre Austro­ Ungari). [71] DIN PRIBEGIE 71 Ei mi-au arătat că. de numeroase ori făcuseră asemenea cerere, dar fără rezultat. Le-am explicat că Guvernul italian nu a admis cererile Iar, pentru că erau consideraţi ca supuşi inamici şi tratatele internaţionale operau inrolarea supuşilor inamici. Dar că, în timpul din urmă, s'a găsit o formulă pentru a înlătura aceasta dificultate. Naţionalităţile, cari au organizaţiuni recunoscute de guvernele aliate, vor fi considerate şi tratate ca naţiuni independente şi, prin urmare, membrii unor asemenea naţiuni vor putea alcătui unităţi de ale lor (legiuni) cari să lupte alături de aliaţi. Le-am spus că ideia aceasta a fost deja apli­ cată. pentru Ceko-Blovaci, .Iugo-Slavi şi Polonezi, iar acuma. sperăm să se aplice şi pentru Români. Le-am arătat că Guvernul italian are toată bunăvoinţa şi • că, în vederea pregătirei unei legiuni române, se vor concentra. la un 10e intâiu ofiţerii şi gradaţii români şi pe urmă soldaţii. Am adăogit că, dacă cumva nu s'ar putea forma În Italia o legiune românească, aveam făgădueli serioase că, se vor putea forma asemenea legiune in Franţa cu prisonierii ro­ mâni din Italia. In adevăr, D-nii Franklin Bouillon şi Albert 'I'homas făgădui seră a stărui - şi erau convinşi că vor obţine - ca guvernul francez să ceară transferarea în Franţa a prizonie­ rilor români din Italia spre a se forma pe frontul francez o legiune românească "). Au fost foarte fericiţi de speranţele bune ce le dădeam şi au insistat mult ea să fac toate demersurile pentru-a se alcătui cât mai repede o legiune română. .Cu entusiasmul tinereţei şi cu optimismul vitejilor, ei manifestau o încredere desăvârşită în isbânda finală a alia­ ţilor. ') D-I Franklin Bouillon cornunicase lucrul acesta guvernului italian, inainte de a pleca Înapoi la Par-is, după congresul de la Roma; şi am motive de a crede că aceasta a influenţat mult pe guvernul italian în favoarea ideei ele a se forma o legiune Română În Italia (căci nu ar fi putut refuza cererea guvernului francez; iar a lăsa să se vadă că ceeace nu se poate face în Italia, se poate face în Franţa uu-i putea conveni Italiei). - In această chestiune, eu înmânasem, Domnului Fr-anklin Bouillon (după propria sa suggestiune) o petiţie, în calitatea sa de Presedinte al comisiunei afacer-ilor streine a Ca- merei Deputaţilor. ' [72] G. C;. M!Tl.UNESCC Aceeaşi dorinţă de a lupta alături de aliaţi şi aceeaşi frumoasă însufleţire ce am găsit în grupul ofiţerilor şi gra­ daţilor, am constatat-o şi în grupul soldaţilor. Ei fuseseră adunaţi într'o sală mare, unde am mers însoţit de ofiţerii şi gradaţii români. Erau acolo 180 de soldaţi români, ceilalţi erau la lucru in fermele învecinate. Ne-am despărţit în stri­ găte de bucurie şi ecoul viguros al marşului naţional "Deş­ teaptă-te Române", intonat cu entusiasm din două sute de piepturi, m'a însoţit până la cancelaria comandantului cârn­ pului. Mi-am luat rămas bun de la. comandant, multumindu-i pentru extrema sa bunăvoinţă faţă de prisonierii români şi pentru primirea atât de binevoitoare ce mi-a făcut 1). Intoroându-mă la Roma, am comunicat Comisiunei pen­ tru prisonieri în ce excelentă stare de spirit se găsesc priso­ nierii români de la Cassino. Am plecat apoi la Genua, ca să vizitez pe prisonierii români internaţi la Camaldoli ,(21 Aprilie 1918). Camaldoli este unul din forturile oraşului Genua. Situat pe o mare înălţime, este accesibil numai printr'o potecă ce şerpueşte în spirală, şi are o lungime de peste patru kilo­ metri. Nici un vehicul nu poate urca această potecă. Nu se poate merge de cât pe jos, sau călare pe asini, deprinşi a sul. la munte. Nu mi se atrăsese atenţiunea asupra acestor împrejurări topografice. Când am ajuns la poalele muntelui, birjarul s'a, oprit şi mi-a arătat drumul pe care trebue să urc pentru 1) Inainte de a trece de la sectiunea ofiterilor la secţiunea s01- daţiJor, am revenit la cancelaria Comandamentului, Cu pr-ilejul acesta, Comandantul mi-a confirmat un lucru pe care mi-I spuseseră ofiţerii, anume: că, in afară de grupul ofiter-ilor şi gradaţilor romani, mai erau, in acelaş cămp de inter-nare, un ofiţer şi 3 plutonieri, cari, de­ şi Români, nu au voit să se separe de pr-isonieru austro-ungar i, ci trăiau in grupul acestora. Comandantul s'a oferit să mă pue în con­ tact cu ei. I-a chemat la cancelarie şi acolo am vorbit, singur, rând pe rând, cu fiecare. - Ofiţel'ld era transilvănean, n.ilitar' de carieră, prisonier din Septembrie 1017. El mi-a declarat că a jurat să fie cre­ dincios Rezelui său şi nu poate călca acest jurământ. Toate obiecţiunile şi explicaţiile mele nu .l'au putut scoate din această hotărâre. - Cei trei plutonieri erau Bucovineni (prisonieri din Mai, Aug. şi Sept. 1017). Pe lângă motivul,pe care îl invoca ofiţerul, ei mi-au indicat dive-rse consider aţiuni, personaje, care li îndemnau să rămăe în pasivitate; acolo unde soarta îi aruncase. [73] DIN PHIBE\�IE 7>3 a ajunge la fort; adăogând pă. nu a fost niciodată pana sus şi nu ştie cum este drumul. Am urcat cu greutate, poteca ne­ :fiind în stare bună . . Inainte de a ajunge la fortul Camaldoli, poteca trece pe lângă fortul Santa Teclaşi prin micul cătun Camaldoli. In apropiere de fort, există un han, construit mai de mult de cătră un antreprenor pentru turişti. In acest han locuiau prisonierii. Nu erau internaţi aci de cât ofiţeri şi gradaţi irredenti. De fapt, erau atunci acolo: Români, J ugo­ Slavi şi Polonezi. La poartă, arătând sentinelei carta mea de autorizaţie, s'a trimis un soldat să caute pe ofiţerul de serviciu. Acesta m'a invitat la cancelarie, unde m'am prezentat Căpitanului, 'Care era comandantul eâmpului de internare 1). Comandantul a trimis să dea de veste prisonierilor ŞI n mers cu mine la dânşii. Intâlnirea cu aceşti viteji Români a fost încă. şi mai însufleţită de cât intrevederea cu cei dela CassÎllo. Am fost cuprinşi de o. bucurie neînchipuită, văzând că vine, în fine, unul din ai lor să se ocupe de dânşii, mai ales că aproape toţi erau de mult prisonieri, unul chiar din primele luni ale răsboiului (D-l Aurel Breban, făcut prisonier de Sârbi, în Decembrie 1914 şi trimis pe urmă de Sârbi în Italia). An ') Inainte de a putea vorbi cu comandantul, a trebuit să aştept cam mult într'o cameră şi păream suspectat. Deja la poartă, ofiţerul de serviciu, când i-arn prezentat cartea mea de autorizaţie, s'a arătat foa:rle surprins şi s'a mărginit a mă invita să intru şi să-I urmez. Ajungind la cancelarie, am fost tntrodus într'o cameră, iar ofiţerul s'a dus, zicănd că merge să vestească pe comandant. Am auzit apoi cum s'a chemat la telefon comandamentul garnizoanei Genua şi a avut loc o lungă conversaţie agitată, în care se cita numele meu. Explicaţia am avut-o în urmă: nimeni nu şi-a inchipuit că eu voi risca greul urcuş până la fort. De aceea, primind cu o zi înainte înştiinţare de la ministerul de răsbotu că voi veni a doua zi să vizitez pr-isonier ii, comandantul garnizoanei Genua (de care depindea şi câmpul de internare de la Cama­ Idoli) a aranjat ca toţi prizonierii români de la Camaldoli să fie aduşi a doua zi după amiază la o cazarmă din oraş, spre a mă întreţine cu ei acolo; iar pe dealtă parte a trimis un ofiţer să mă intâmpine la sosirea în gara Genua şi sa-mi comunice aranjamentul făcut. Dar ofiţerul trimis la gară nu m'a recunoscut, iar eu am stat numai câteva minute In oraş, plecând îndată spre fort (ei se aştepta u să trec pe la comandantul pieţei Genua). Faţă de aceste tmprejurar i, comandantul cimpului de mternare, care era o fire bănuitoare, se temea, in primul moment, să nu fie vre-o substitui-e de persoană. Generalul comandant al garnizoanei Genua l'a îndemnat prin telefon să nu aibă asemenea bănuială. [74] 74 G. G. J\IIRONESCU crezut şi ei, în primul moment, ca şi colegii lor dela Cassino, că am venit acolo, oficial, în numele României, Simtindu-se astfel susţinuţi, ei mi s'au plâns, fără nici o menaj are, contra comandantului câmp ului de internare, care era prea sever Si nebinevoitor, deşi comandantul era de faţă şi ştia puţin ro­ mâneşte (căci trăise eâtva timp în România). Mi-au cerut si'! fa.c să fie readuşi Înapoi la Carnaldoli patru colegi de ai 10l', pe cari căpitanul comandant îi trimisese ca pedeapsă la for· tul Sperone 1). Comandantul a. Încercat să. justifice mă­ sura ce luase contra acestora, spunând că erau nedisciplinati, dar prisonierii au desmintit fără înconjur afirmaţiunile co­ mandantului. Erau de faţă patru ofiţeri şi doisprezece gradati. Dintre cei 4 ofiţeri, unul era transilvănean, iar ceilalţi bucovincni. Dintre gradati, trei erau din Transilvania şi ceilalţi nouă din Bucovina. In ce priveşte vârsta, cel mai tânăr avea 21 ani şi jumătate, iar cel mai în vârstă urma, peste trei luni, :o:·iî împlinească. patruzeci de ani 2). Aceşti bravi prisonieri români din Camaldoli mi-au fă�· cut aceeaşi călduroasă cerere de a li se da posibilitatea să lupte pe front pentru cauza aliaţilor, indisolubil legată (le dreapta şi sfânta cauză a neamului românesc. Ei mi-au arătat că. solicitaseră de repetate ori - şi indi­ vidual şi colectiv - să fie admişi a lupta pe frontul aliat, in­ sistând în această cerere încă mai mult de cât colegii lor de la Cassino. Am expus şi ]01' situaţiunca, aşa cum o oxplicasem cole­ gilor lor de la Cassino şi le-am arătat că sunt serioase spe- 1) Anume: Boohiş Victor, Cinghiţă Cornel. Mironovici Mihail şi Sanciung Emanuel. - Au fost readuşi la Camaldoli chiar a doua zi seara, cum arăt mai departe. 2) Iată lista lor alfabetică, cu indicaţi uni asupra datei naşterei, locului naşterei şi datei când au căzut prizonieri (după declaraţiile făcute de ei); , 1. Ofiţeri (toţi sublocotenenţide rezervă): 1) Breban Aurel, născut la 23 Iulie 1878 in Samostele, prisonier din Decembrie 1914 (făcut pri­ sonier de Sârbi şi, la retragerea armatei Sârbeşli din Serbia) trimis In Italia); 2) Isopescul Claudiu, n. 18 A prii 1894, Frătăuţul Vechiu (Rădăuţi), p. 1� august 1916; 3) Isopescul Modest, n. 31 Dec. 1895, Frătăuţul Vechiu, p.,1.9 August 1917; 4) Sâhlean Nistor, n. 22 Oct.1892, Bucşoasa (Cămpu- lung), p. 12 August 1916. . II. Gradati: 1) Boca Aurelian, n. 14 Mart. 1896, Cernăuţi, p. 12 Aug. 1016; 2) Botezat Traian, n. 2('- Dec. 1803, Bosancea, p. ta Oct.19W; 3) [75] DIN PRIBEGIE "1,) .ranţe pentru curânda formare a unei legiuni româneşti, fie pe frontul italian, fie pe frontul francez. Le-am spus asemenea că, pentru pregătirea formăroi le­ giunei române, am făgăduială că vor fi, în foarte scurt timp, concentraţi într'o singură localitate, deocamdată ofiţerii şi gradaţii români prisonieri din Italia, rămânând a se face ulterior şi concentrarea soldatilor. Ei au primit cu nespusă bucurie ştirile acestea bune, şi, adânc În crezători în triumful dreptătei şi a aliaţilor, au stă­ ruit tot timpul să fac să se intensifice sforţările pentru crea­ rea legiunei româneşti. Unii dintre ei au mers până a-mi declara că nu mai în­ ţeleg' rostul vietei lor, dacă nu pot să-şi verse sângele pentru idealul aliaţilor şi al neamului nostru, explieându-rni - sim­ plu şi nespus de mişcător - că viaţa lor nu le aparţine lor, ci poporului românesc. Am fost viu impresionat' de adâncul patriotism al acestor viteji români. Am simţit odată mai mult ce bogată comoară de energii este vigurosul nostru popor. Tot trecutul de jertfe şi glorie a neamului nostru mi-a fost rechemat in minte şi am avut visiunea clară a viitorului strălucit cătră care merge poporul român. Ne-am despărţit, stăpâniţi cu toţii de o vie emoţiuno şi făcând să răsune hanul şi fortul de melodia scumpă a mar­ şului nostru naţional. A doua zi, la Comisiunea pentru prisonieri de la Minis­ terul de Răsboiu, am comunicat bunele mele impresiuni. Prisonierii români erau într'o stare sufletească, admi­ rabilă şi gata pentru jertfa supremă în susţinerea cauzei aliate, care era şi cauza Românismului. -Chihulcă Lazăr, n. 25 April. 1895, Bosancea, p. 12 Aug. 1916; 4) Ciobota r Artemie, n. 10 Oct. 1894, Herboea, p. 12 Aug. 1916; 5) Drăgan Grigore, n. 28 Sept. 1891, Vatra Dornei, p. '10 Oct. 1916; 6) Giosan Dumitru, n . :3 Oct. 1893, Cioeăneşti, p. 10 Oct. 1916; 7) Hoszu Romul, 11.24 Oct. 1894, Lemeny, p. 26 Oct. 1915; 8) Iliese Anton, n. '1 lan. 1896, Arbore (Rădă­ uţi), p. '12 AUD'. t9113; 9) Juraş George, 11. 5 Mart, :1893, Putna, p. 30 Aug. i910; 10) Lazarovici Andrei, n. 27 Noembre 1896, Părteştii de Jos (Gura Humorului), p. 12 August 1916; 11) Szabo Samuil, ll. 30 August 1893, Er vă sad (Bihor), p.22 Octombre 1915 şi '12) Spătar Aurel, misc, 12 OcL 1887, Sacul (Lug oj), p. 22 Octombre ţ915, .. $# [76] 76 G. G. MIRONESCU De altfel, nimeni nu s'a îndoit niciodată de vitejia şi patriotismul prisonierilor români. Chiar la Comisia de pr i­ sonieri mi s'au citat dovezi edificatoare: au fost, pe frontul italian, cazuri în cari soldati români din armata Austro-Un­ gară, trecând prin ploaia de gloanţe în lagărul italian, au cerut a doua zi să li se dea uniforma italiană şi s'au întors imediat pe front să lupte, alături de italieni, contra asupri­ torilor lor. De aceea, în ce priveşte vitejia prisonierilor ro­ mâni, nu purta nimeni grijă. Ceea ce voiau însă autorităţile italiene să verifice din nou era, dacă nu cumva scoaterea , - şi s'a apropiat mai mult de şef, cu faţa luminată. - In Cepari Gurane, în Cepari ... -- Apoi atunci ... dvs. a să măneţi la noi, domne că- pitan '. c'avem şi noi o leacă de gospodărie ... - Bine Gurane, măi la tine peste noapte ... aşteptăm or­ dine pentru mâine. Apoi brigadierul iar a stat În urmă, ca să se împărtăşască pe încetul, în pasul calului, din bucuria revederii nesperate. I ..... In dreapta, privirea se pierde în ţarina fără hotar, argintată de brumă şi biciuită cumplit de vânt hain; foarte departe, unde ochiul cu greu mai poate desluşi, se Iămureşte-e­ rătăcit în pustia albă - un mănuchiu de pomi, smălţuiti şi ei, dintre care se ridică sfios, către înălţimile senine, un fum alburiu, ca fumul de tămăe, dvstăinuind fiinţa unui adăpost umil. Şi totul pare o fantastică pictură străveche, orănduită într'o arhaică armonie . . . . , In stânga cârn pul e neted pe o bună adâncime, apoi prinde a-l frământa câteva dealuri, cum frărnăntă valurile intinsul apei, iar în fund, şirul pădurilor bătrăne pătrunde adânc în munţii pleşuvi. *