CONVORBIB] LITERARE DIRECTOR AL. TZIGARA-SAMURCAS ANUL al 57-lea Ianuarie 19 2 5 MARIA, REGINA ROMÂNIEI . . . C. GANE..................... . M. ROMANESCU.............. M. ROȘEA.................... » PR. I. POPESCU MÂLÂEȘT1 . . . I. N...................... După războiu................. 3 Ada-Kale.....................20 Schitul (Versuri)............32 Când apare omul pe pământ. 33 Din psalmii lui David ... 49 Dicționarul Junimei .... 52 CRONICI: P. PaNaitESCU : Nevoia de o cultură economică, 54. — N. D. GERMANI: So- cietatea națiunilor și menirea ei tn domeniul politicei internaționale, 62. RECENS1I: I. C. FTUTTI: Lovinescu, Istoria civilizației române moderne, 67.—C. P.: Dr. Giorge Pascu, Rumănische Elemente, in den Balkansprachen, 72. — C. GaNE : Panait Istrati, Moș Anghel, 73. — S. M.: George Vâlsan, Povestea unei tinereți 74-t loan Nădejde ; R G. Morfan, biografia Lui, genealogia și albumul familiei Morțun, 75.— N. D. GERMANI: C. Argetoianu, In urmărirea normalizării monetare, 75. REVISTE: Ideea Europeană, 77. FAPTE: PREOT GR. CRIVEANUî O Conferință ^Despre România Modernă* la Mont- pellier, 78. — I. B,: Centenarul romancierului Mauriciu Jdhai, 79. BUCUREȘTI Editura Librăriei SOCEC & Co., Soc. Anonimă Manuscrisele pentru revistă, cărțile pentru recensli, schimbul de reviste, precum și corespondența referitoare la redacția și administrația revistei, se vor trimite Directo- rului revistei, la Fundația Universitară “Carol I, Str. WUson No. 1, București, Telefon 20. % Manuscrisele nepublicate nu se tnapoiasa. Reproduceri din text sau din ilustrații, fără menționarea revistei ■Ant oprita. Abonamentul pe un an 200 lei. Pentru autorități, bănci, societăți, etc. 1000 Lei. Plata directă sau prin mandat poștal se va face numai la Librăria Socec & Comp., Calea Victoriei 21, București. Pentru încasările la domiciliu se percepe o taxă In plus de 20 Lei. Oricine reține un număr se consideră abonat pe un an. DUPĂ RÂZBOIU Șase ani plini s'au scurs dela sfârșitul războiului; șase ani... Timpul sboarâ și sânt atâtea de făcut! Toți ne-am închipuit pacea într’altfel și cu greu unii din noi sar fi gândit că bătrâna noastră Europă se va putea schimba așa de tare. Nici nu ne închi- puiam că atâtea probleme se vor înfățișa deodată. Probleme care taie adânc în vechia rânduială a lu- crurilor, în viața, în obiceiurile și în gândurile noastre. Am văzut prăbușindu-se instituțiuni, căzând ceace cre- deam așezat pe temelii neclintite și am văzut despre- țuindu-se tradiții vechi, și vechi credințe luate în râs. A trebuit să ne obicinuim cu o violență de limbaj care uneori ne cutremură. Am asistat la nivelarea claselor, la ridicarea maselor, la o enormă evoluție într’un timp așa de scurt. Am văzut dispărând multe lucruri frumoase la privire; bună.parte din pitorescul vieței s’a dus, pentru a face loc unor instituțiuni mai practice, dar mai puțin atrăgătoare. Lumea a devenit mai gălăgioasă, mai vulgară; fiecare are mai multe drepturi sau crede că le are. întrucât însă fiecare a profitat din aceste preschim- bări, rămâne încă de văzut. Nu am fost niciodată printre cei cari protestează în potriva progresului real sau contra libertăței bazate pe ordine. Nu aprob întotdeauna, ba deseori deplâng 4 REGINA MARIA chiar deformarea lucrurilor, pentrucă am suflet de artist. Slavă Domnului, însă, că au mai rămas unele singurătăți în care, aceia care găsesc lumea prea plină, pot afla un refugiu, mai ales în țara noastră cu atâtea poteci neumblate. Mi-a trebuit aproape doi ani, după războiu, ca să mă regăsesc, ca să mă obicinuiesc cu împreju- rările vechi-noi, ca să repui, în oarecare măsură, lucrurile în ordine, ca să adaptez pe nazi“ cu „ieri.“ Am pierdut cât mai puțin timp posibil regre- tând, asemuind, deplângând. Sunt din fire un con- structor și constructorii trebue să-și încoarde mușchii, să nu piarză puterea prin tânguiri. Am încercat întotdeauna să prind ocaziile, să trag cel mai bun folos din ele și vecinie sfătuesc pe ceilalți să facă la fel. Mai presus de toate, de plângeri și de slăbiciuni, toate lucrurile au și o parte bună; să căutăm numai a o desprinde, să o întrebuințăm, să ne-o apro- priem. Pacea nu a adus odihnă, ci numai o puternică nouă tensiune, o adaptare la împrejurări vitregi, un efort ca pacea să nu se prefacă din nou în războiu. Noi aparțineam unei părți turburate a lumei, dar Țara noastră a devenit de două ori mai mare ca întinderea ei de odinioară. Acum ne-am întors la ceeace eră din veci al nostru, și deoarece am căpătat aceste largi și noui ținuturi, ele trebue să fie cercetate, înțelese și cuprinse în inimele noastre. Intr’adevăr, în toate privințele viața mea a fost tăiată în două iumătăți: prima jumătate părându-mi-se mult mai îndepărtată decât numărul de ani ce ea îmbrățișează. DUPĂ RĂZBOIU 5 M'am reîntors la Cotroceni, la Copăceni, la Sinaia și la Horezu. Am plutit clin nou în sus și în jos pe Dunăre, am reluat stăpânirea munților, a dealurilor și a șesurilor. Am călărit încă odată dealungul întinselor maluri ale mării. Am privit apusurile de soare, se- cerișurile, troenele de zăpadă ale iernii; am fost aco- perită de praful lungilor, nesfârșitelor drumuri ro- mânești, ce acuma se întind încă și mai departe. Toate scumpele și vechile adăposturi arătate în cartea „Țara mea“ au fost revăzute. Chiar și pe bătrâna mea maică stareță o regăsii încă în viață; ea privi la mine cu un zâmbet sfios, pe deasupra prăpăstiei groaznice a celor doi ani de războiu. întotdeauna îmi pare că e cevâ teamă în fețele pe care le întâlnesc în locurile, care au cunoscut greul jug al dușmanului. 0 îngrijorare urmărește pașii lor: cei doi ani de ocupație și-au lăsat pecetea. Eu am reclădit căsuța dela Copăceni, după tipicul caselor boierești ale vremurilor trecute; i-am dat pridvorul cu stâlpii albi pe care-i visam, cu un larg acoperiș sur-argintiu de șindrilă. Am sădit grădina mea, în fiecare an câte puțin; căci toate merg încet în zilele astea, timpurile fiind grele. Povățuesc pe toată lumea să iubească grădinele, și cu cât mai grea va fi munca, cu atât mai mare și mulțumirea. E straniu și uimitor să vezi cum omenirea în vremuri de pace își cheltuește fără rost tot ceeace și-a agonisit și cu câte opinteli de necrezut alcătuește totul, din te miri ce, în zile de restriște. Se întâmplă așa, în virtutea unei adânci legi de compensare, ce se simte, fără a se puteâ tâlmaci. Sânt prea prinsă $ REGINA MARIA ca să adâncesc rostul lucrurilor, și totuși am învățat și văzut și în parte am priceput atâtea lucruri, dela răsboiu încoace. Și am cugetat gânduri neobișnuite reginelor; dar acum nu vreau să împovărez pe nimeni cu asteâ. Vremea de după răsboiu este ca o lungă conva- lescență după o boală grea. Numai pot fi aceeaș, nu numai pentrucă am îmbătrânit, dar și pentru că s'a făcut o așa mare schimbare într'un timp atât de scurt. Mircea, fiul meu cel mic, răpit la începutul furtunei, nu știe nimic despre acest „post-bellum". El zace rece și tăcut în mormântul său. Nu mi-a fost dat să văd ce-ar fi zis, dacă trăia și avea să înfrunte plăcerile și durerile lumei acesteia. Iar când intru în vechea biserică spre a depune pe mormântul lui florile proaspete ale fiecărui ano- timp, pășind acest prag mi se pare că mă întorc la zilele ce nu mai sânt. Ceilalți copii au evoluat împreună cu mine, fiecare urmându-și ursita, după voia lui Dumnezeu. Toți iubesc țara lor ca și mine; ei au învățat să fie însă mai întreprinzători, căci le-am deschis ochii asupra timpurilor în cari trăim. Suntem con- știenți de schimbările ce ne-au ajuns, rămânând statornici în ceeace credem că e drept. Unele lucruri, pe care visasem să le fac „după războiu," sunt azi imposibile; banii au altă valoare, visurile au luat alte întruchipări. Sunt azi mai tristă decât eram odinioară, dar mai tare și mai liniștită. Am învățat mai bine cum să ajut... Voința mi s'a oțelit; pun mai puțin preț DUPĂ RĂZIJOIU 7 pe părerea altora. Iar pământul, marea și cerul îmi sunt mai dragi ca niciodată, împreună cu toate lu- crurile plăcute, impunătoare și frumoase de pe pământ. Am cutreerat cu timpul toate colțurile țării mele, atât din teritoriile cele vechi cât și din cele noui. Trebuia să le cunosc, să le văd și să pătrund adânc nevoile și nădejdile lor; dar mai am încă mult de făcut. Eu nu pot decât să-mi împlinesc modesta mea misiune, iar pe cei tineri să-i cresc cu idealul de a continuă sarcina noastră. Nu trebue să ne închipuim că suntem indispensabili și căe fără de sfârșit timpul cât ne e dat să lucrăm. Dar, ca să fim muncitori, buni și de folos, trebue să avem încredere în opera noastră. Sunt încă voinică, mintea mi-e vioaie, sănătatea nu mi-e zdruncinată, am multe idealuri; timpul însă zboară cu nepăsare față de truda omenească și cum pot să știu câți ani îmi vor mai fi hărăziți? ca să duc toate acestea mai departe... Am să zugrăvesc acum un tablou nou, un tablou de după războiu, având însă liniștea viziunilor dina- inte de războiu, atât de dragi inimei mele. Pe celălalt povârniș al munților, cari acum nu mai sunt hotare despărțind poporul nostru în două, stă un mic castel pe o stâncă repede și înaintată. Nu e decât o fortăreață rustică din vremuri mai vechi, un castel clădit poate de cruciați, dar mai probabil un punct de apărare de pe timpul năvălirilor turcești. g REGINA MARIA Pe un masiv de dealuri și munți ale căror poale mai joase sunt acoperite cu păduri de brad și de mesteacăn, el se înfățișează puternic și singuratec ca un stejar pus să păzească între șes și munte intrarea unei trecători. Zidurile-i înalte și groase de câțiva metri se ridică deadreptul pe stânca, cu care sunt astfel de îmbinate încât alcătuesc un tot. Mai multe turnuri neregulate răsar din aceste imense ziduri, ce par că nu se mai pot cuceri. O scară strâmtă de piatră cu trepte numeroase aleargă pe o pantă dreaptă spre o ușă greoaie și simplă, singura intrare în cetate, secretă, misterioasă și nebăgată în seamă. Nu are nici o năzuință de frumusețe, nici de arhitectură deosebită; este numai un castel de luptă, puternic și primitiv. Iar dacă are o istorie a sa, a păstrat-o tăinuită în mâna-i singuratecă de piatră. In vremi trecute, cu mulți ani în urmă, când cas- telul eră încă pe pământ străin, am trecut odată pe la poalele acestei ciudate cetățui. Singurătatea ei m'a atras: aș fi vrut să știu a cui eră și dece părea așa de părăsită și neîngrijită. Mă cuprinse un dor să o posed și să-i redau viață. Aceasta fu numai o viziune trecătoare, dispă- rută într'o clipă, ștearsă de praful motorului meu. Nu eră decât o nălucire, un vis, repede înlăturat de alte gânduri. Insă eu niciodată nu am uitat-o: mi se părea tare, așa de impunătoare și de ciudată, prolilându-se cu stânca ei pe fundul împădurit, păzitoare a dru- DUPĂ RÂZBOIU 9 murilor din munți și a celor câtevă sătulețe culcate la picioarele ei. După ce regiunea asta deveni a noastră, una din primele mele vizite a fost la această singuratecă cetățuie, care făcuse o atât de puternică impresie asupra mea. Mă întrebam dacă mai există, temân- du-mă că ar fi putut să fie nimicită. Cu atât mai mult, cu cât și prin această vale dușmanul se nă- pustise asupra noastră. Spre marea mea mulțumire, cetatea rămăsese neatinsă, cu înfățișarea ei răsboinică, sfidătoare, singuratecă, fără viață și aproape fără ochi. Ne-am decis să o explorăm; astfel, plini de nerăbdare am urcat povârnișul greu care duce Ia ea, am suit multe trepte de piatră și, cum îmi procurasem cheia, am deschis tainica poartă, singura intrare în această mi- sterioasă cetate. Ce ciudat dar fermecător mic locaș! O curticică interioară închisă peste tot de ziduri înalte și foarte groase, străpunse ici și colo de mici ferestre; galerii șubrede de lemn, unele așezate chiar sub acoperi?, se află dealungul acestor ziduri. Trepte strâmte și știrbite duc în diferitele turnuri, în nu- meroasele săli boltite, joase, spoite în alb iar altele cu tavane de grinzi grele; edificiul întreg de o so- liditate de necrezut, în bună stare și nici decum în ruină, dar cu totul părâginit și golit ca o inimă părăsită. Un colțișor tăcut și trist dar nemaipomenit de atrăgător, cu o minunată vedere dela fiecare feres- truie. Iar mie mi se părea că avea un suflet ador- mit și doritor de a fi deșteptat. împreună cu copiii mei de îndată am început jq REGINA MAR1A să țesem visuri înjurul acestui Branșau Brâna, stra- niul, singuraticul, fascinantul mic castel, care nu aparțineți nimănui, de care nimeni nu îngrijea, care nu a fost niciodată iubit, nici locuit de când lumea. Brân, Brâna... acest magic, pitoresc, poetic, tainic, mic loc... Și într'o zi — căci acestea sunt cuvintele cu care se începe istorisirea evenimentelor mari și mici —, într’o zi... o solie a orașului Brașov, căruia aparțineți, pare-se, Brân, veni la mine, și cu vorbe asemănătoare celor întrebuințate în decursul tuturor vremurilor la oferire de daruri suveranilor, Brân mi-a fost oferit mie! Brân sau Brâna, mica cetate solitară, ciudată și răsboinică, mica fortăreață mi-a fost oferită mie!. Cu greu putui crede urechilor mele. Dar mise prezintaseră tot felul de hârtii cu peceții și semnături și formule frumos sunătoare, după cum prevede legea. Și eu a trebuit să iscălesc. Totul s'a făcut cu multă ceremonie, multe bune urări și blagos- loviri și frumoase și amabile cuvinte. Apoi solia plecă, lăsându-mâ pe mine cu un pergament fățos și sigilat, și Brân eră al meu, al meu!.... Ca și bătrânul boier, care cu mulți ani în urmă mi-a lăsat vila părăsită din parcul trist și plin de bălării, tot acest gând a îndemnat și comunitatea din Brașov ca micul și singuraticul castel să fie predat în mâini cari să-l îngrijească și să-l deștepte la o viață pe care nu o mai trăise până aici. Mai mult nu știu, dar generosul fapt rămâne; oricare ar li fost motivul lor, ei au venit și mi Iau oferit. De acu în colo, Brâna cea iubită îmi aparține! A fost un moment împunător când m'am dus să iau în primire mica mea cetate. Toți țăranii din DUPĂ RĂZBOI .11 jur se bucurau împreună cu mine. Căci sosirea mea eră un eveniment binecuvântat în viata lor sarbădă și împovărată de griji. Acum singurateca mica cetate și fără de suflet, fără de stăpân se va deșteptă la viată, va privi în jos de pe înălțimea ei, va deveni deodată un punct de razim, un protectorat locuitorilor din împrejurimi, care va avea grijă de bunul lor traiu și de nevoile lor. A venit norodul întreg să mă întâmpine. Toți, în strae de sărbătoare, să-mi ureze noroc,sănătate și viată lungă; au venit să-și exprime mulțumirea că a devenit al meu castelul. Firește că au venit și cu plângerile lor, jalbele lor, căci nu ești regină și mama unui popor numai ca să primești felicitări și să auzi cuvinte de mulțumire! Cu câtă bucurie și cu câtă tragere de inimă m’am apucat să prefac Brânul meu, pentru a fi mai lesne și mai plăcut de locuit în el, lăsând să intre mai multă lumină, reparând coridoarele întunecoase, făcând odăi nouidintot felul de colțuri, întrebuințând man- sardele de lemn, folosindu-mă de goluri uriașe, desco- perind treceri și mici scări ascunse, transformând ciu- datele turnulețe în odăi de locuit; punând însă multă băgare de seamă ca să păstrez înfățișarea severă și primitivă a locului. Aveam un scump bătrân arhitect al casei noastre, moștenit de pe timpul regelui Carol. $i el mereu visase că-i va fi dat într’o zi sâ repare un vechiu castel; acum această mică și fan- tastică clădire a devenit munca sa preferată. El s'a instalat acolo, ca o bufniță într'un zid vechiu, și iși pune toată dragostea, toată îndemânarea să facă un adevărat giuvaer din mica mea comoară. Dar noi nu ne grăbim să isprăvim lucrul, suntem 12 REGINA MARIA ca niște copii cu o jucărie ce ne e dragă și de care nu ne săturăm niciodată; în fiecare an, noi refacem câte cevă, fără a ne permite să schimbăm aspectul original al clădirei. Mica cetate a rămas deci puter- nică și semeață. Dar acum a fost însuflețită: ochii ei sânt des- chiși, este trezită, revenind cu bucurie la viață. In interior zidurile ei văruite și de o înfățișare rustică au fost păstrate; scările sânt încă repezi, strâmbe; încăperile nu toate la fel, clădite după cum eră și stânca, aproape fiecare la o altă înălțime. Trebue să ai grije să nu te împiedici de prag, să nu-ți lo- vești capul de pervazul scund al ușilor. De fapt tot timpul trebue să te uiți cu luare aminte, pentrucă mereu dai de colțuri neașteptate, și niciodată nu știi când vei întâlni o treaptă, un tavan prea jos, o grindă înaintată. Mulți din generația mea au dat din cap, neapro- bând gustul meu pentru o atât de nepractică locu- ință; „la vârsta D-tale“! adăogau cei mai mulți cu nedumerire. Eu însă îl iubesc! și cu asta totul e zis! Ceva copilăresc a rămas poate în inima mea: o dragoste de descoperiri romantice, de aventuri. Eu am tot poftit pe unii din generația mea. să vie numai să-l vază, când eu locuesc acolo. Eu aduc pe copiii mei, pe prietenii lor, sau pe prieteni mai tineri ai mei, cari nu văd altceva decât farmecele comoarei mele! In dosul zidurilor sale, neînchipuit de groase, am strâns o curioasă colecție de lucruri vechi de o înfățișare mai mult sau mai puțin rustică: sculpturi ciudate, chipuri vechi în lemn, piatră sau metal,. DUPĂ BĂZB01U 13 chipuri care se simt la locul lor în acest locaș aus- ter și medieval; stranii și vechi icoane pe funduri de aur, ușor aburite de vreme; vechi covoare, pietre, ulcioare, tronuri, vase de aramă și de alamă și olărie țărănească din diferite regiuni; curioase și vechi colțare și dulapuri, mese grele de ștejar, ne- prinse în cue de fier, și scaune. Dar mai sunt și jel- țuri uriașe și plăcute, sofale și divanuri, ale căror culori și stofe fiind bine alese se armonizează plă- cut cu restul, se împacă desăvârșit cu tovarășii mai severi. Și peste tot Hori; florile cele mai frumoase, cele mai simple: gălbinele și floarea soarelui, alcă- tuind o gamă de portocaliu și galben; apoi tran- dafiri și ochiul boului, dălii, buchete mari înflăcărate de călțunași, enorme și mândre mănuchiuri de iu- biții crini albi; fiecare floare găsindu-și fondul po- trivit, căpătând o însemnătate și mai mare față de zidurile văruite sau pe blidarele și dulapurile înne- grite de vreme, în adâncitele deschideri ale feres- trelor, ieșind din ciudate mici firide, săpate în nes- pusa grosime a zidurilor. Nu am văzut nici o casă care să iubească florile mai mult ca micul meu ve- chiu castel; fiecare colț are nevoe de ele, le pri- mește, le dorește... Toate ceardacurile au cutii pline cu mușcate roșii, și jumătate din curtea interioară a fost despăr- țită și transformată într'o mică grădină presărată cu flori luminoase. Această grădiniță este mândra stăpână a unei fântâne adânci de mai multe sute de picioare. Bătrânul meu arhitect are un talent deosebit pen- tru a clădi cele mai minunate vetre; fiecare din ele este de obiceiu zidită după înfățișarea și mărimea odăii; reg^'a .maria li cele mai multe.sânt adevărate vetre țărănești, vă- ruite, zidite din cărămizi cu tot felul de colțuri și cu policioare eșite, pentruca oalele și bătrânele icoane să poată găsi locșorul lor potrivit, părând că au fost acolo de când lumea și par că anume făcute pentru acel loc anumit. La poalele castelului era o grădină de zarzavat, dealungul unei pajiști umede și de un verde de smarald, unde „nu mă uita“ crește în puzderie. Am transformat grădina într’un fel de răzor de flori, o adevărată orgie de culori, asupra căreia mica ce- tate privește în jos cu un zâmbet în locul încrun- tărei cu care se uită ea altă dată. La anumite zile, cei mai săraci dintre țărani urcă scara cea repede de piatră a castelului și se înghesuiesc în curtea cetăței mele, și acolo, ca în vremuri feudale, le împart grâu, porumb, bani și haine. 0 întrunire mai pitorească de sdrențăroși cu greu se poate închipui: sbârciți bărbați bătrâni cu părul lung, cu cămeși albe și chimire largi de piele și straie de culoarea pă- mântului, femei bătrâne, gălbejite și uscate ca niște înspăimântătoare vrăjitoare se scoboară din îndepăr- tați! lor munți; orfani de războiu cu ochii mari și duioși aduși aci de doicile lor istovite de necazuri, greu împovărate cu nenumărații lor copii, unii și alții răbdători, supuși, îndurători, și cuprinși de o demnitate liniștită în ciuda sărăciei lor lucii. Și toți se îmbulzesc în jurul meu, sărutându-mi mâinele, mânecele sau poalele hainii mele; iar neîn- cetatele lor mulțumiri fac să pară mult prea sără- căcioase darurile mele. Apoi, cu toții pornesc din nou bătrânii. Tremurătoare, băbuțele obosite de griji, mame și copii orfani, toți blagoslovindu-mă DUPĂ RĂ7J JIU 15 cu vorbe înflorite, urându-mi noroc, sănătate, viață .lungă, belșug și o inimă înțelegătoare a sărăciei lor. Rugându-mă să mai viu, să viu mai des, să nu-i uit, să „mă scobor din înălțimea mea“ spre ei și să nu mă țiu de alte lucruri; pe când eu, simțindu-mă umilită, privesc la ei cum scoboară șchiopătând cu micul lor dar treptele cele repezi, împrăștiindu-se pe la sărăcăcioasele lor căsuțe ascunse printre dealuri... Câte odată, întovorășită de unul sau altul din copiii mei, sau de însoțitorii me mai tineri, îmbră- cată în strălucitul costum al ținutului, pe un căluț voinic de munte călăresc peste dealuri, prin poteci înfricoșate și repezi, ce primăvara se prefac în albii de șuvoaie. Atunci se întâmplă ca pe neașteptate să dăm peste unul din acei ciudați, uscați și betegi bătrâni și peste femeile ce se grămădeau în curtea castelului ca să primească pomeni. Ne salută cu bucurie însă cu nedumerire, minu- nându-se ce a putut face pe regina lor să rătăcească! în așa de îndepărtate și până aci nici odată umblate colțuri, pe niște așa de prăpăstioase și rău ținute drumuri. Eu mă opresc și vorbesc cu ei, ei dau din cap și oftează și zâmbesc, și în vorbirea lor ciudată sfârșesc mai totdeauna cu o binecuvântare sau o urare de noroc și dorința lor de a ne revedea pe acolo.... Urcăm mereu pe poteci bătute, în poduri umbrite de brad, întunecoase, tainice, plăcute prin mirosul pătrunzător al reșinei încălzite la soare, prin stufișuri dese și întunecoase sau prin luminișuri cu mușchiu, încinse de brazi seculari, drepți și maestoși și jg KEG1NA MARIA ca o armată de uriași. Munții albaștri, în umbră, alcătuesc un zid atât de impunător, atât de frumos, atât de neschimbat prin puterea și trăinicia lui, încât în inimele noastre se înalță o rugăciune în cinstirea frumuseței! Vecinica și neschimbata frumusețe a ființelor, a culoarei, a firei întregi e pentru mine ca o adâncă religie ce-mi întărește speranța în cealaltă viață, sporindu-mi credința în izbânda adevărului și a bunătății, în înfrângerea răului, a morței... Pe amurg ne întoarcem căutând cu greu drumul peste pietrele alunecoase, iar umbrele noastre se lun- gesc atât de tare, încât noi și chiar caii noștri par'că mergem pe picioroange. La Brân sau Brâna cea iubită, cum îmi place câteodată să numesc castelul meu care prin mine a câștigat viață, am mai stat odată o noapte, la înce- putul iernei, când căzuse zăpada și când o lună plină își lunecă tainic palidele raze în curtea cu grijă păzită, par’că ar fi încercat să descopere tainele pe care le ascundem cu grijă de lumea din afară. Râsboinicul mic castel avea, în noaptea aceia, o înfățișare cu totul deosebită; d’abia se mai zăreâ, era ca un vis, o nălucă a închipuirei mele. Cu o lumâ- nare de ceară în mână, o greoaie lumânare galbenă făcută de maici, mirosind îmbătător a miere, am rătăcit prin cetatea mea, în sus și în jos pe nesfârșitele ei scări drepte, prin bolțile ei așa de joase, pășind cu băgare de seamă peste pragurile ridicate, prin galerii tainice care conduc la turnurile scunde cu mici ferestrui, de unde se poate vedea în jos, spre valea pacinică în râul ce șerpuește ca o potecă strălucitoare. Nici un sgomot; tăcere adâncă, lumea fiind toată adormită, totul alb sub prima haină de DUPĂ RĂZm>IL' 17 zăpada argintie la lumina puternică a lunei. Ce straniu și neînchipuit locșor pentru vremurile noastre atât de grăbite și pline de întâmplări și lupte de tot felul; un loc pacinic și ascuns. Mă simțeam nespus de departe de viața de toate zilele, aproape o străină față de mine însumi, dar atât de îndrăgostită de această lume de altă dată, de această locuință pe care vreau să o împărțescnumai cu acei cari înțeleg farmecul ei precum îl înțeleg eu. Mi-am păstrat aci cu gelozie un traiu ferit de toți acei care sunt prea dedați cu felul de traiu regesc, convențional și prea confortabil. Vai, dar ce frig eră! Ce fantastic să te uiți în jos, atârnat asupra unei înălțimi atât de amețitoare. Și cum picura lumânarea mea mirositoare a miere în bătaia vântului care mă cuprindea din toate col- țurile. Trebui să mă grăbesc să mă întorc jos la focul mare, cu flăcări trosnind în vatra uriașă din lunga și joasa încăpere, care a fost odinioară un fel de pod și unde ceilalți erau întruniți, tăinuind, pove- stind sau ascultând cum șueră vântul în jurul vechilor ziduri. Oh! ce plăcut eră în jurul acelei vetre uriașe, ce părea ca o odaie de mare, cu un acoperiș sub care cu toții puteam să ne ghemuim cât mai aproape de jăratec. Dar veni vremea culcărei și cu toții ne împră- știarăm în odăile noastre din cele patru colțuri ale castelului. Pe scara mea tăinuită, strâmba și repedea scară de piatră, ascunsă în grosimea zidului, cu câte o deschidere la căpătâele ei, am scoborît cu o lampă veche de ulei, asemenea acelora întrebuințate acum câtevâ veacuri de creștini în catacombe. Eu am avut aceiași senzație, că mă cobor într’o catacombă pe 57646. — Convorbiri Literare. 2 18 REGINA MARIA acea scară mică și întunecoasă care duce în jos.... tot la vale ca într’un put- Cum urlă vântul în jurul camerei mele de culcare, o odaie izolată într'unul din turnuri. Albă, cu tavanul scund, are ferestre cu chenare de marmură, rămășițe dintr’o veche biserică bizantină pe care le-am adus din Grecia și care se simt aci ea la ele acasă. Focul pălpăie necontenit în vetrele cele mici și albe; focul flăcărilor umple camera mică cu lumina ce se joacă cu umbra, aurind zidurile albe, făcând să stră- lucească vechile icoane și candelele de argint atâr- nate în fața lor, aruncând lumini neașteptate asupra vălului moale chinezesc, de un albastru închis. într’un colț între cele două ferestre, pe un vechiu capitel de piatră al unui stâlp de biserică, se află un călugăr cioplit din lemn. O înfățișare impunătoare cu o față minunată de schimnic; el este păzitorul tăcut al acestei odăi, tovarășul orelor mele de singu- rătate. 0 lumânare de ceară arde lângă el și un vas persan, cu flori vecinie împrospătate, stă la picioarele lui. El pare a fi în rugăciune, cu capul plecat și ochii închiși, stă ca o întruchipare a răbdărei și a uitărei de sine. Mi-a fost dăruit de mama mea și a fost mutat din casă în casă; însă această odaie cu bolți scunde, împrejurul căreia cele patru vânturi urlă și șueră, cântând înfricoșatul lor cântec, este adevăratul său locaș. Aici și-a găsit însfârșit odihna. Nu mă ia în seamă, dar văpaia roșie a flăcărilor îi dă înfățișeri de viață adevărată. El veghează asupra somnului meu și când mă trezesc în zori de zi, el e acolo tot rugându-se! Eața lui e mai fioroasă și mai impunătoare ca oricând în lumina zorilor. DII* A RAZHOIC 19 a Fost-am oare în stare să redau ceva din farmecul Brânei celei iubite?—Mi-e teamă că nu. Copilul meu, care iubește mai mult Branul, mi-a zis: N’ai sălii nici odată în stare să faci pe cel ce nu l'a văzut, să-l vadă așa cum este într’adevăr. Și mi-e teamă că așa e. Dar eu am vorbit despre el ca un îndrăgostit care își cântă dragostea — e tot ceace pot face. Această dragoste mi-a venit în anii mai ma- turi, în cealaltă parte a prăpastiei care mi-a tăiat viața în două. Astfel că e un fel de simbol pentru mine, un semn că viața se poate începe din nou.... chiar și după răsboiu și surghiun, puțin cam altfel, fără îndoială, dar cu aceiaș energie mereu tânără ș1 cu aceea vecinică împrospătare a credinței și spe- ranței de care, slavă Domnului, este pururea capa- bilă inima omenească... ADA-KALE Un Jankee din continentul nou, a scris odată într’o carte c’ar fi de dorit să învețe omul în viată și puțină fliosofie. Deși cu această știință n’ar ajunge să câștige bani prea din belșug, ar trage totuși din ea adevăruri și foloase, după care bogatul suspină înzădar, neputându-le cumpăra cu toate milioanele lui. Are dreptate Ralph Waldo Trine. Are și nu prea. Cu milioane poți cumpăra kilograme de foloase materiale — și să fiu al dracului dacă nu sunt foloase — iar cu punga goală te alegi abia cu câte-va grame de foloase morale, ale căror fru- museți, pentru a fi înțelese, cer neapărat ajutorul fllosofiei. Ori cum o fi, când flueră vântul prin buzunare, filoso- fezi fără să vrei. Și cum într’ale mele bântue furtuna, m’am pomenit cu încetul aflând un adevăr, din care am tras, firește, foloasele mele. Anume: că traiul nostru efum. Vânt și fum! Cu acest bagaj ușor, trec de atunci prin lume, fără supărare. Azi aici, mâne acolo, nicăiri intim și mult, azi pe pământ și mâine în lună,frâd de durerile mele și plâng de ale tuturor... „Astfel am trecut de-a lumei hotar“ voi putea spune ca poetul, în ziua d’apoi... cât mai târziu, nădăjduesc! Nu că mi-e frică de moarte. N’o alung, nici n’o aștept. Insă n’o cunosc. Pe când viața aceasta — fum, iluzie ce-o fi — o știu din fir în fir. Mă împac în deobște cu ea, și numai rare ori mi se întâmplă să rămân nedumerit. Dăunăzi de pildă, când m’am pomenit, pe neașteptate, cu bani în buzunar! ADA-KALE 21 Câte nu poate face omul cu parale când n’are habar de filosofic. Dar când știe lămurit că totul e deșertăciune, la ce mai sunt bune?.. Doar un lucru îi rămâne... să se scape de ele — și cât mai curând. M’am hotărît deci să le dăruesc Căilor Ferate și m’am pornit la drum. Ținta: Adâ-Kale. Când voiu fi întors, mai voi strânge un crac la cingă- toare și voi citi pe Waldo Trine!.. * ¥ ¥ Să spun adevărat, căci minciuna fără rost este un cusur nesuferit. Am făcut un ocol cam lung. Am luat-o prin Moldova, Ardeal și Banat. România Mare de jur împrejur. Impresiile culese le-am tipărit într’o carte, ce nu se poate citi. O carte ce va porni cu mine în ceia lume. Și asta nu de altceva, decât de frică să nu supăr cumva pe frații noștri de dincolo. Și n’ar fi avut de ce. Căci din întreaga această primblare, viu în amintire mi-au rămas doar două cuvinte: „Kener6ș“ și „Fizetn6“—adă pane și fă-mi plata—precum, dealtfel, și frumusețea sinagogelor, ca dovadă că în orașele Ardealului domnesc lanoș și Israel. Iar culreeratul satelor l-am amânat pe altă dată. Acolo e românimea. Știu. Dar automobil n’am avut, iar de boala mersului pe jos m’au vindecat răsboaiele. Când am spus că m’am hotărît să dăruesc banii Căilor Ferate, am greșit. Mă gândeam că a plăti un bilet de Clasa I, pentru a sta în picioare într’a Il-a, înseamnă a face statului un dar. Insă nu e așa. Dinpotrivă, călătorul e în câștig. Căci în schimbul neajunsului, de a' sta în picioare, Căile Ferate Române, îi dă sfaturi scrise pe pereți. Dc pildă: să nu scuipe, îl învață Direcțiunea, căci «tuberculoza (oftica) și mai toate bcalele contagioase (molipsitoare) se răspândesc prin spută (scuipat)». In afară de învățături de hygienă, mai capătă deci că- lătorul și lecții gratuite de franceză. Toate intră în prețul biletului... și tot el să se plângă? Fără doar —acuma mă gândesc —dacă Direcțiunea Căilor Ferate a avut dinpotrivă în vedere să dea lecții de limba română... ziariștilor de pildă,. ceea ce ar fi o necuviință. 22 C. GANE Ori cum o li, avisul acesta m’a făcut să îndur ușor căldura, înghesuiala și oboseala și să petrec vesel jumăta- tea de ceas dintre Mehadia și Orșova. Am ajuns deci bine dispus la ținta călătoriei mele. De-ași li fost dealtfel cel mai posac om din lume — ceea ce, Doamne păzește, nu sunt — încă trebuia să mă înseninez decum m’am dat jos din vagon. X’am apucat bine să umblu cale de o svârlitură de băț, c’am și dat ochii cu Dunărea, încolăcită între munți. Cunosc cursul acestei ape, din leagăn până la mormânt, De la basjnul din grădina Prințului de Fiirstenberg, de la părăuoașul ce se rostogolește vesel printre pietrele Pădurii Negre, la râul, încărcat cu vase comerciale, ce înconjoară Viena, oglindind în undele sale mândrele-i terase seculari; până la apa uriașă peste care Traian își aruncase podurile, Nicopolc bătrân, unde un Basarab luptase la cot cu un Duce de Bourgogne, Brăila și Galați, bogăția Țării, Ismail vestita cetate și Isaccea, sat sărac, care a fost poate tainica Viei na la răsăritul căreia se desparte râul în trei, pentru a-și curma srălucita carieră în cel mai frumos chip din lume... în- frățirea cu marea. E într’adevăr grandioasă povestea acestei vieți bătrâne, mereu întinerită. Așa cum îl cunosc eu insă, nicăiri nu-și poartă râu frumusețea cu atâta mândrie, ca între Orșova și Severin. Pune Dunărea, în felul ei cum curge acolo, atâta măreție simplă, atâta reculegere parcă, încât te simți pătruns de-un sentiment ciudat-așa ceva cum e când intri întâia dată într’o bătrână catedrală gotică — un nepriceput simțimânt de cre- dința, pe care în ceasurile pierdute îl are până și ateul, când desbrăcat de vanitate, stă singur și umil în fața majestății liniștii! Și astfel, cu suilet copleșit, m’am dus în tăcere dealun- gul Dunării, singur, înspre miază-zi.... până m’am pomenit dc-odată cu un Turc în fața mea, care, așezat pe marginea drumului, își fuma în tihna ciubucul la soare. — Un minaret, în fund, dincolo de apă, se ridica dintre copaci. Această neașteptată arătare, îmi răscoli în inimă do- ADA-KALE rinți dedemult... Sheherazada și Alandin, I.oti și Aziade, ță- rile Profetului, soare și palmieri. — „Cald, Ibrahim" spun Turcului pentru a intra în vorbă cu el. — „Cald", zice „Dar mă chiamă AH". — „Oh! să am iertare! Domnule Aii, n’ai putea să-mi spui unde este Adâ-Kale?4 — „Uite colea, insula din față. Vrei să te duc?4 — „Sigur că vrcu. Dar cum?" — „Cu barca4 spune „că doar sunt barcagiu. D’asta stau aici, să trec călătorii". Aii c bătrân, peste 60 ani, dar c voinic cât doi de două- zeci. Mă învoesc. — „Hai să mergem. Cât punem până acolo?" — „Vre-o zece minute, că e apa liniștită4. Pe o cărărușă, printre stânci alunecoase, ne coborâm la mal. O luntre, legată cu frânghia de un butuc, se legăna pe valuri. înlăuntru, un piciu de vre-o 10 ani, dormea cu fața în sus. — „E copilul d-tale?“ întreb eu pe vâslaș. — „Nu domnule, e al unei femei din Adâ-Kale4 zice. — „Turc?4 — „In Adâ-Kale sunt numai turci4. Ne urcăm. Băețelul se deșteaptă, sare afară din luntre, o desleagă și se urcă din nou, luând în mână cârma, pe când bătrânul, în celălalt capăt, apucă vâslele. începe mișcarea cadențată a lopeților, mânuite cu atâta dibăcie încât sforțarea nu se simte; s’ar părea că mângâe numai suprafața apei. Amintiri dedemult îmi flutură prin gând. Plimbări cu pescarii, pe mările Nordului, în fapta zilei, când e apa netedă ca sticla. Apusuri de soare, când e apa creață. Și furtuni în larg, când apa se umflă, spumegă, se aruncă și se despică și barca saltă în cap de val și iar se cufundă și pânza se pleacă culcată pe mare... grozavele clipe frumoase, când te uiți sălbatec cum se apropie moartea... si admiri. Admiri uriașa luptă ce se dă între puterea oarbă a elementelor deslănțuite și puterea conștientă a omului, a pescarului cu ochii cruzi, ale cărui brațe vânjoase aci mânuesc lopata, aci frag sfoara, strâng și desfășoară pânza!.. Și pe 24 C. GANE urmă, după ce ai ajuns la mal, frumoasa clipa, când strângi bărbătcște mâna noduroasă a învingătorului. Amintiri, Amintiri! Când stai de privești în urmă, icoane din chiar traiul tău par frânturi din alte traiuri. Te încolțește viața și te micșorează. Anii cari trec, scad în loc s’adaoge! — „Dece plângi?1* mă întreabă Aii. — „Eu? Nu..., bate vântul și-mi lăcrămează ochii.** — „Ce vânt? că nici o boare nu se simte!1* — „Ei, o (1 aerul atunci. Nu sunt obișnuit... și zi, e frumos la Adâ-Kale ?“ întrebare făcută doar ca să întorc vorba — căci încolo aveam insula în fața ochilor. Nicăiri, nimic, în toată frumoasa asta de țară românească, nu m’a tulburat cât cotul Dunării la Adâ-Kale. Munți înalți și împăduriți o strâng ca într’o cin- gătoare. Și cum spre Porțile de Eier râul cotește la stânga și munții se împreunează, parc mai mult a ti un lac acolo, din mijlocul căruia se ridică, verde și albă, insula, cu mi- naretul ei, care se înalță, subțire, spre cerul de safir. Cum bătrânul nedomerit încă de ce vânt îmi tulburase ochii, rămăsese tăcut, copilul s’apucă să răspundă el la cuvin- tele mele din urmă: — „Foarte farmos** îmi spuse în româneasca lui stricată. „Eu cunoști bine tot. Dacă Domnu vrei, eu duci cu D-ta s’arăți**. Verbele n’avcau pentru el altă formă decât a doua de la singular. Dar ce are a face. Ochii lui îmi părură buni, îmi plăcu. — „Bine, băețaș. Să-mi fii tu călăuză.** Și cum barca tocmai se apropia de mal, copilul sări iar din ea ca s’o lege de un stâlp, iar bătrânul, după ce-și așeză lopețile înlăuntru, îmi spuse liniștit: — „Îmi plătiți la întors**. 0 vorbă pe care Caron n’ar fi spus-o. Întâiul lucru ce-mi cuprinse privirea, când ajunsei pe insulă, fu plutonul de grăniceri români. Pentru noi cucerirea aceasta e o fală; pentru mâna de turci ce locuește acolo, este o durere. ADA-KALE 25 — „Înainte nu fost grănicer" îmi spuse copilul. „Noi erai Turci". — „Și acuma?" — „Acuma Români. Eu știi românește nu bine. Dar trebui învățat. Domnul înțelegi?" Am trecut și noi pe acolo! Înțeleg, copile, lasă... Cum am intrat pe poarta cetății, înlăuntru, pe dreapta, se întindeau tarabele vânzătorilor de mărunțișuri. Amintiri pentru călători, sau, cum se zic astăzi — pentru că e mai frumos, nu așa? — „Suvenire pentru voiajori". N’am cum- părat nimic, decât o cutie de țigarete. Căci singura industrie din Adâ-Kale fiind cultura de tutun, e în adevăr o amintire locală. Unde mai pui că-ți duce gândul la vremea când cum- părai această marfă, de contrabandă, la Turnu-Severin, și unde pui că mai are asupra altor amintiri, avantajul de a se preface în fum. Adâ-Kale a fost o fortăreață, când în mâinile Turcilor, când într’ale Austriacilor. Se află la punctul unde, înainte de 1916, era granița dintre România, Serbia și Ungaria. In chestiunea Dunării n’a fost amestecată. Din punct de vedere politic și-a avut însă însemnătatea ei, mai ales pe vremuri, când își țineau Turcii aici o puternică avantgardă militară. Astăzi, din acest trecut, au rămas zidurile cetății, mari, încă întregi, cuprinzând mai bine din jumătatea insulei înlăuntru cărora a înflorit un orășel turcesc, cu străzi în- guste, peste care se întind pânze dela casă la casă pentru a feri de soare, cu cafenele multe, în fața cărora Musulmani îndolenți sorb cafeaua și narghileaua, cu geamii, cu hogii și însfârșit cu acele lucruri, supărătoare pentru creștini, femei prea îmbrobodite, prea multe gratii la ferești. Pe strada mare mă opresc să iau masa la un birt de creștini, singurii din insulă. Călăuza, în timpul acesta se hâr- jonea prin praful străzei cu alți copii, poate călăuze și ei. — „Hai piciule" spun după vre-o jumătate de ceas „hai, c’am isprăvit. Să vedem mai departe". Pornim amândoi. Cutrcerăm târgușorul, în dreapta, în stânga, tot ce este de văzut, geamia cu o fântână în față și c’un covor persan înlăuntru, zidurile cetății cu bolți ră- C. GANE 26 coroase și cu ascunzători și în sfârșit, dincolo de zid, malul gol dinspre Vârciorova. De aici, din capătul acesta al insulei, vederea prinde o măreție neînchipuită. Mărturisesc că pe cât îmi place na- tura, pe atâta mă plictisesc descrierile ci. Frumusețea aceasta este pur vizuală. împreunarea de cuvinte nu poate trezi în mintea noastră farmecile ce ni se strecoară în suflet prin oglinda ochilor. Singurul artist în stare să făptuiască minunea aceasta este pictorul. Trec deci... acum, căci atunci am rămas atâta timp privind cum curge apa Dunării între munții României și ai Serbiei, încât călăuza, nerăbdătoare, mă întreabă, ca mai odinioară vâslașul: — „Domnul dormi?" Nu, nu e somn, precum atunci nu era plâns. Visam. Mă gândeam la geniul poporului nostru, la poezile lui populare: „Dunăre, mama vitează", „De când lumea îmi stai de pază!" „Eu cu Dunărea sunt una" „Batem timpul și furtuna!" Mă gândeam—la câte, Doamne! —la istoria acestui rău, din negura zilelor trecute „Trajanus Danubium transit" — până la lumina zilelor mai noi „Kaiserlichkoniglichoesterrei- chischungarischeeinzigprivilegiertedonaudampfschiffahrtsge- sellschaft"'). — „Domnul vizitat oraș" îmi spune copilul văzând că tot nu mă urnesc din loc „Vrei vezi casa Osmană?" — „0 casă înlăuntru? Cum să nu. Mergem la tine". — „l.a mine nu. Acolo sărac. Areți casa bogat". — „Cunoști tu o casă bogată?" Băiatul se înflăcărează: — „Bogat, formos așa formos!.." Bată-te vina, piciule, hai să mergem. Și mă apuc să-l întreb: — „Va să zică voi sunteți săraci. Ce faci tu cu banii pe care-i câștigi? Ii dai mamei, hai?" ’) Glumă? Nu. Citiți „Chestiunea Dunării", de Gr. Antipa. Cultura Națională. 1924, p. 21. ADA-KALK — „Nuuu..." zice el „strângi." „Strângi? Pentruce?" — „Pentru să mergi la Constanța/ — „Ce să faci acolo?" — „Acolo e capitala." — „La București, vrei să spui." — „Nu, La Constanța?" Nu mai pricep. Copilului îi este necaz, pentru că vede că nu-mi poate tălmăci ce vrea. Mă întreabă: — „Domnul știi turcește?" — „Nu puiule. Dar nu e nimic. O să ne înțelegem noi. Ce vrei tu să faci în capitală?" — „Eu? ai pe tata acolo. El scrii să vii, dar nu tri- miți pară. Eu strângi și când ai trei mii duci la Constanța, acolo Capitala Osmanilor, câștigi mult..." — „Ei! micule, Constatinopol, vrei să spui". Băețelul râde până la urechi și bate din palme: — „Constantinopol, da. Acolo câștigi para, trimiți la mama, vii și ea, pe urmă toți împreună, la capitală." Copilule mic! pentru nimic în lume n’aș vrea să treacă o umbră de îndoiala peste nădejdile tale. — „Da" îi spun „foarte frumos. Și odată acolo, ce viată o să mai duceți toți. Dar spune băețaș, cât ai strâns până acuma? — „Două sute de lei" îmi spune el, uitându-se la mine să vadă, e mult sau e puțin. L-am mângâiat pe păr și am întors repede vorba, căci era zadarnic să mă mai întrebe odată, ori e vântul de vină ori ce. In fața unorostrețe care împrejmuiau o livadă, îl văd că se oprește. — „De ce stai aici?", îl întreb. — „Aici e casa formos", răspunde el. Mă uit. Nu văd nimic. Dar însfârșit, să mergem. împin- gem portița și intrăm într’o alee de pruni. Deodată zăresc, în fund, o căsuță albă, mică, curățică. 0 femee, în fața casei, scotea apă dintr’un puț. Era învăluită într’o rochie neagră care o acoperea din creștet în tălpi. Ochii numai străluceau prin crăpătura broboadei. Se întoarse să se uite la mine. Dar privirile acestea supără. Ea mă vede cum sunt, pe când eu 28 C. GANE văd doar o umbră. Copilul a intrat în casă. Eu am ridicat ochii, dinadins, spre un vârf de salcâm... când o văd deodată, c’o mișcare pripită, desprinzându-și vălul din gaică și arătân- du-mi obrazul, drept, față în față! 0 clipă numai. Apoi iar îl prinde la loc și râzând, se apleacă pe fântână să ridice ciutura. Era frumoasă, și prea fusese scurt. Câte minuni, Allah! nu s’o fi ascunzând sub atâtea văluri, în atâtea țări peste care domnește. Aș fi vrut... dar unde echip. Copilul se întoarse din casă c’un bătrân după el. Un turc cu barba albă, mustețile lă- sate în jos, șalvari pentru tot neamul. Se închină și-mi spune, într’o românească aproape cu- rată: „Bine ați venit la noi. Poftim înlăuntru" Acolo, ce să văd, casa cea frumoasă avea numai două încăperi. O bucătărie întâi, prin care trebuia să treci pentru a ajunge într’o odaie care avea, la dreapta, o sobă mare cu cuptor, iar de jur împrejur divanuri îmbrăcate în cit. Atât.- O mesuță, un covor pe jos, fotografii și cărți poștale pe pe- reți. Bătrânul așează pe masă, dinaintea mea, o farfurie c’un măr, o pară și câte-va prune. Apoi apucându-se de fiert o cafea, taifasul începu. E încărcat de ani, necazuri cât lumea, dar Allah are grijă de el. E bine sub domnia românească, însă tutunul era a lor înainte și acum e al statului. Asta e o mare pagubă pentru ei. Eotografiile din pereți mchipuesc pe fiul său din Salonic. Allah nu dă voe să se facă chipuri de oameni, însă..." — „Dece Allah nu dă voe, bătrâne?" — „Păi, din cauza sufletelor, că umblă haihui după moarte și nu mai știu de sunt ale morților sau ale fotografii- lor... De! poate are El dreptate, dar azi nu se mai uită oa- menii la d’al de astea", adaogă Turcul filosof. Dacă-1 văd așa, mă încumet să întreb, cu sfială totuși: — „Mă rog, dar femeia din curte cine e, moșule?" — „E fata mea“ răspunse el cu așa un zâmbet de nimic, încât poate numai mi l’am închipuit. începe cafeaua să fiarbă. Turcul, priceput, toarnă pe ADA-KALE 29 deasupra o linguriță de apă, îi mai dă un clocot, scoate apoi caimacul și-mi întinde o cafeluță spumegândă și gingirlie ca din Adâ-Kale... — „Să vă fie de bine", îmi spune „mă duc să vă aduc o baclava". — „Nu, moșule, te rog. Nu mai iau nimic. Dealtfel tre- bue să plec". — „Nu se poate, Domnule,... așa baclavale nu mâncați Dumneavoastră în Bucureștii". Și esă, închizând ușa după el. Rămas singur mă apuc sa mă uit pe geam. îmi zăresc călăuza în vârful unui prun. Nu știu dece m’apucă un fel de neliniște. Pentru ce a închis ușa ?. Turcul acesta pare foarte de treabă, dar știu eu în ce casă am intrat. Se trec vre-o 10 minute, neliniștea crește, dau să ies afară și întind mâna să apuc cleampa... când de-odată, ca din o mie și una de nopți, ușa se deschide singură și’n chenarul ei mi se arată, cu mâinile întinse ținând tal- jerul de baclavale... fata gazdei, cu capul gol, cu zâmbetul pe buze, părul pe spate, umerii desveliți,.. ispita făcută făptură de femee.......................................... . .............N’a fost vina mea............................... Când am ieșit, bătrânul mă aștepta la ușă. — „Domnule dragă" îmi zice „pentru ce-ai mâncat D-ta, n’ar fi să-ți cer nimic, că doar ți-am fost gazdă. Insă băe- țașul ăsta neastâmpărat mi-a golit un prun. îmi dai și mie un 500 de lei*. — „Scump, moșule", zic. „Dar însfârșit... vorba D-tale, așa baclava nu se găsește în Bucureștii" Deci, fără supărare și fără stimă, i-am întins hârtiuța albastră și mi-am chemat apoi călăuza. Băețelul veni în goană. II cam bănuiam de altfel: Tainice înțelegeri cu moșul, mai știu și eu ce. Când am văzut însă ochii lui cuminți cum se uitau veseli la mine, am înțeles că toată frumusețea acestei case era pentru dânsul livada cu fructe. — „Dacă Domnul vrei", zice „eu pot arăți casa osmana încă mai formos*. 30 C. GAXE Ah, nu! dacă o fi și acolo pruni și baclavale, nu mai ajung in București. Și să-mi petrec viata citind pe Waldo Trine în Adu-Kale, asta nu se poate! * * ¥ Ani trecut din nou prin fața geamiei, pe strada marc pe la tarabele de negustori și am ajuns Ia poarta cetății. Lipit de zidurile din afară, zăresc, pe stânga, un mor- mânt singuratec. întreb al cui este. Copilul se încruntă. Ochii lui veseli capătă o înfățișare de teamă. Și-mi tălmă- cește, în limba Iui greoaie, că a fost odată la ei un Turc foarte bogat, dar rău... cum nu se mai pomenise. Când a murit, oamenii din sat nu s’au învoit să-l îngroape în ci- mitir. L-au îngropat afară, dincolo de ziduri, ca pe un câne ce fusese. De înmormântare își mai amintește și el, deși e mult de atunci... atât de mult... poate mai bine de trei ani Mortul însă, ca să-și răsbune pe locuitori, se scoală noaptea din groapă și-i bagă în speriate. In iiecare noapte se scoală de-1 vezi ici, colo, în toate părțile. E groaza tuturor... L-a văzut și grănicerul român! Eu mă gândeam la poruncile Iui Mahomed — poate să foto- grafiase și Turcul acesta, de umblă acuma noaptea hai-hui. Mă duc într’adins până la grănicer și-l întreb: — „Ai văzut D-ta umblând noaptea pe aicea strigoiul Turcului din mormântul acela? — , Văzut, Domnule, păcatele mele", zice el facându-și cruce“, că de-ar fi fost creștin ași ști ce să-i fac să se liniștească. Dar a fost păgân și nu mă pricep." — ,Pune-i o lumânare, ostașe“. — O lumânare Turcului?" întrebă grănicerul cu ochii holbați de mirare! Vrui să-i tălmăcesc... dar sunt lucruri pe care nu le pot înțelege oameni cu carte, dar încă el... La urma urmei, ce am eu, n’avea decât să nu se fotografieze! * ¥ ¥ Ei, dar a sosit și momentul plecărei. Pe mal, bar- cagiul mă aștepta, cu luleaua în gură. Arunc cu privirea o ultimă îmbrățișare acestui colț de rai și mă urc în barcă. Copilul după noi, apucând cârma în mână. Se ridicase un ADA-KALE 31 vânt ușor. Luntrea se clătina. începea să însereze... abia... Nu vorbirăm de loc. Ajunși pe celelalt mal, Aii, idealul Caron, îmi ceru trei poli. Copilul însă spuse sfios: „Cât Domnul vrei". Când i-am furișat în mână cei doi sutari, pe care de mult acuma mă bucuram să-i dau, băețelului i se urcară Ja- crămile în ochi și se repezi să-mi sărute mâna. O trăsei repede: — „Ce vrei să faci?" — „Para... Allah... para..." îmi răspunse el ceva pe tur- cește și apoi se puse pe râs. Apropiindu-se de mine, îmi zise: — „Osman spui: Pentru o para cedai, Allah dai D-talc un vagon cu para!" Făcu două tumbe, una după alta și, din nou în picioare, își scoase fesul din cap, fluturându-1 în chip de rămas bun. * ¥ ¥ Mani înapoiat pe jos, de-alungul Dunării până Ia Gara Orșova, unde-mi lăsasem bagajul. Am luai trenul spre Turnul Severin și, deși se făcuse aproape întuneric, căldura fiind încă marc, am rămas afară, pe platforma vagonului. In gara Vârciorova—lume destul de multă — aud un glas, ce-mi pare cunoscut, strigând: „Domnu, Domnu !" încerc să înțeleg dacă sunt eu acela și mă pomenesc de-odată, colea pe peron, cu un piciu în fața mea, gura până Ia urechi, fluturându-și fesul... călăuza mică de la Adă Kale! — „Ce faci aici, bre?" — „Am veniți cu barca să vezi trecând Domnul!" Bată-te norocul, viitorule Constantinopolitan! Trenul se pune în mișcare și mă uit la dânsul cum tot fluturându-și fesul, îmi strigă din urmă: — „Allah dai D-tale un vagon cu para!" Dacă mi-ar da, de data aceasta știu ce ași face cu ele.- Aș da jumătate acestui bun copil, să trăiască cinstit, cu familia lui, în capitala lor; iar cu cealaltă jumătate aș aduce la București baclavale din Adâ-Kalâ!. Dar să mi-i dea curând, căci nimic nu trece în lume mai ușor, decât intenția bună. C. Gane. SCHITUL O, sufletul curat, înflăcărat, ce de iubire multă se revarsă și’ntreg se dăruiește, așă, nepregetat, și arde ca făclia, își răscolește glia, râvnind la jertfe supraomenești când peste dânsul brațele-ți boltești! In adâncimea codrilor bătrâni, așă stă schitul proaspăt și stingher, cu două cruci întinse către cer ca niște mâni. Și, știi, sub zidurile văruite, cu horbotă de iederă 'nvelite, i-atâta vis, evlavie, uitare, când, luminos, în sânul lui veghiază opaițul cucernic ce din rază îmbracă’n fir de aur toată bolta. Marcel Romanescu. CÂND APARE OMUL PE PĂMÂNT? Chestiunea cea mai grea și în mare parte încă nedesle- gată a preistoriei e aceea, dacă a trăit omul pe pământ în epoca terțiară, sau la începutul epocei cvaternare și dacă da, posedăm despre aceasta date sigur**, urme indiscutabile și cari sunt acelea? Iar dacă omul n’a ajuns încă la acest grad de desvoltare în cât să se manifeste ca o ființă cugetătoare, să muncească conștient pentru susținerea vieței sale, ce pot fi silexurile cunoscute sub numele eolithos, adecă unelte de piatră din zorile culturii omenești. In 1867, cu prilejul congresului anthropologic și preistoric din Paris s’a adus la ordinea zilei și această chestiune, în legătură cu silexurile din Thenay, obținute dintr’un strat oligocen superior'). Chiar de atunci chestiunea se presintă in strânsă legătură cu aceia a omului terțiar. Savanții, cari au luat parte la desbaterea acestei chestiuni, n’au putut ajunge la o părere unanimă. Nu e nici o mirare. Toate cerce- tările, ce s’au făcut în această privință, erau foarte îndoielnice și nelămurite. Credința generală despre om o sintetizează legenda cu barca lui Noe. Rlainville vorbește încă la începutul sec. XIX despre un înaintaș pithecoid al omului cvaternar, numit anthropopithecus2). Astfel de păreri găsim și mai înainte. Era o teorie împărtășită de mulți cum că înaintea lui Adam a trăit *) Compte-rendu du Congres internațional d’anlhr. el d’arcii. prehist. de Paris 18(57 2) Bull. Soc. Antlir. 1878, p 375. — Revue d’Anthr. 1879, p. 117. 16. — Convorbiri Literare. 3 I)R. MAHTOX ROSKA un popor, asemănător animalelor și răutăciosul Qain și-a ales tovarășa vieței din acest fel de oameni '). Iar alții, ca l'abbo Raț/ propovăduiau cu mare convingere contempora- nilor lor dela 1789, că orangutangul e un om degenerat. Toate acestea teorii s’au născut din cauza, că și ici și colo s’a obser- vat, cum din diferitele strate ale pământului es la suprafață rămășițe de fosile, silexuri, oase despre cari s’a crezut ca sunt crăpate și lucrate intenționat. Nu s’a luat însă în considerare .și nu s!a observat exact, anume din ce strat s’a săpat, așa că cercetările făcute mai târziu cu rigurozitatea săpăturilor sistematice au dovedit, că fosilele, silexurile crezute terțiare, aparțin unui alt strat, iar cele din straturile terțiare n'au nici-un caracter deosebit. Urmele cari s’au considerat drept i-ezultatul unei lucrări omenești, erau de fapt naturale. Întărirea și desvoltarea științelor naturale a ajutat mult în privința clarificării fenomenelor diferite, cari sunt în legătură cu această chestiune. Părerile și reprezentanții lor se desbină curând în doua. Unii—eolithofilii — cred in omul terțiar, cei mai mulți însă — eolithofobii — neagă existența lui. In fruntea eolithofililor stă savantul belgian Aimee Rutot care a și clasificat aceste pseudoartefacte chronologic și conform întrebuințării lor. Am putea zice, că toată istoria din ultimele decenii a acestei chestiuni nu-i altceva, decât lupta pro și contra teoriei lui Rutot. Rutot în privința clasficărei rămășițelor eolitice, ia în considerare în primul rând caracteristicele lor. Acestea sunt: întrebuințarea lor directă, mai bine zis: prelucrarea silexurilor naturale în vederea întrebuințării lor Ia diferite scopuri. La această prelucrare i-au stat omului diferite mijloace la dispoziție, ca retușarea, prin care unealta s’a putut prinde și întrebuința comod (retouche d’accommodation). retușarea rezultată prin întrebuințarea (r. d’utilisation). Pe urmă s’a mai ținut seamă și de împrejurările, în cari s’au găsit. Uea mai importantă întrebare e: in ce scop s’au format aceste unelte, apoi prin ce fel de instrumente s’au lucrat? Rutot deosebește următoarele unelte: U Genesis IV, 17. CÂXD AI’ARE OMCL PE PAMÂNI? 35 1. Piatră de torit (percuteur, Schlagstein), care poate fi naturala și formată pentru acest scop (p. tranchant). 2. ('uțit (couteau, Messer), o lamă simplă, care s’a putut forma utilisabilă și prin retouche d’accommodation. 3. Râzător (racloir, Schaber), care dacă s’a întrebuințat numai într’o singura direcție (numai la dreapta), i s’a retușat numai o lăture a muchii, iar dacă a fost întrebuințat în două direcții, ambele laturi ale muchii au suferit retușare și s’a ivit astfel pe el retușul de întrebuințare (r. d’utilisation). Rutot mi-a arătat în colecția sa din Musee d’histoire naturelle (Bruxelles) bucăți, pe cari retușul de întrebuințare s’a putut constata pentru o jumătate pe latura stângă, iar pentru cealaltă jumătate pe latura dreaptă, ceea ce ar dovedi, că tăișul râzătorului a fost întrebuințat pe jumătate într’o direcție, pe altă jumătate în alta. 4. Sgărăitor (grattoir, Kratzer). 5. Sfredel (percoir, Buhrer). 6. Piatră de aruncat în formă discoidă cu părți proeminente. 7. Scăpărător, X. Nicovală. 9. Retușoar, o piatră mai mică lungăreață, prin care s’au retușat uneltele. Rutot se silește, să ne dovedească prin exemplare Ixdgiene, tasmaniene etc. exactitatea clasificării sale, iden- titatea uneltelor găsite în diferite locuri, modifcarea și între- buințarea lor identică. Dacă seria aceasta de unelte o privim numai din punctul de vedere al posibilității întrebuințării se pare natural și clar tot ce ne spune Rutot. E însă altă întrebare, dacă așa numitele artefacte au eșit din mâna omului, sau trebue să Ie considerăm ca produ- sele naturii. înainte de a merge mai departe, iată straturile geo- logice, în cari s’au aflat eolithe. I. Din epoca terțiară 1. Oligocenul mijlociu (Boncelles, Ardennes = Fagnien 2. Miocenul superior, sau pliocenul inferior (Aurillac Cantal = Cantalien). ') Astfel de numiri se dau in arheologie după localitatea in care au fost găsite mai intăiu resturile culturale ale unei anumite epoci sau subepoci., 36 DR. MARTON ROSKA 3. Pliocenul mijlociu (platoul de creta din Kent = Kentien) 4. „ superior (St. Prest, Eure et Loire = Prestien.) 11. Din cvaternarul vechiu 5. Diluviul inferior a) Reutel, lângă Ipern = Reutelien, b) Maffle „ Ath. — Mafflim, c) Mesvin = MesoinierP). Seria se închee cu cultura numită strepyen, care cu ceea numită mesoinien, ne duce la cultura numită chelleen și se poate considera ca stratul cel mai inferior cultural, cunoscut și acceptat azi fără rezervă. Industria eolithică poate fi: a) veritabilă, dacă s’a găsit în straturi terțiare, sau într’ale diluviului inferior, b) cu caracter eolithic, dacă s’a obținut din straturi cvater- nare mai recente și c) pseudoeolithă, dacă s’a produs într’un mod artificial modern. După acestea să vedem câteva exemplare din eolithele veritabile. Fig. 1. *) Această serie s’a Întregit de către A. Obermaier cu ud strat din locenul vechiu și cu unu din oligocenui superior, numit thpnayen- CANn APARE OMUL PE PĂMÂNT? 37 Eig. 1 represintă industria din Boncelles, numită fagnien '). fig. aceasta a e o. piatră de lovit tare întrebuințată, e o nicovală, c o lamă, d un râzător, e un răzător cu două tăișuri» f e o lamă ascuțită, g un scăpărător mai mare, h și i sunt sfredeli. Fig. 2 presintă câteva bucăți de silex, găsite în Thenay2), ') După H, Obermaier: Der Mensch aller Zeiden, Hg- ’) G. et .4. MortilLel: Musee Prehist )riqua, ed. li, 903, pl. I. 38 DR. MARTOX ROSKA pe baza cărora s’a pornit discuția de către Bourgeois și pe cari le-a considerat ca unelte crăpate cu ajutorul focului. La această figură 1) ne presintă • secția verticală a fântânii săpate de către Bourgeois pe platoul din Thenay. N-rile 2—7) ne presintă silexurile găsite în stratul k, ce se păstrează în museul național francez în St. Germain-en-Laye Fig. 3. Fig. 3. ne arată industria așa zisă cantalien sau puycournien ’) 1. la. 2.2 a. sunt lame întrebuințate probabil 3 e o bucată de silex, probabil cu urme de lovit. Această industrie s’a descoperit de către 1. B. Rames încă în 1877. In 1901. a săpat acolo și Căpitan și s’a ocupat cu ea la fața locului și Verworn, care deosebește în ca două grupuri separate: a) silexuri nelucrate, rostogolite, b) lucrate, cari abia poartă semne de rostogolire. Tot el zice, că aceste silexuri înseamnă o înaintare față de arheolite = silexuri întrebuințate în starea în care i s’au oferit de către natură omului terțiar. Carlos Ribeirc, inginer spaniol, publică încă în 1871 *) Idem pi. IV. CÂND APARE OMUL PE PĂMÂNT? 39 silexuri din Otta (valea fluviului Tajo), considerate ca eșite din mâna omului. La fig. 4, prezint câteva din ele'). Fig. 4. Studiind silexurile atribuite epocilor fagnien, cantalien, prestien etc. din era terțiară, precum și cele din diluviul inferior, putem constata: 1) numai cu unelte avem a face. *) Idem pl. III. 4n DR. MARTON ROSKA armele lipsesc cu desăvârșire; 2) nici-o bucată n’are formă hotărîtă, sunt deci atipice; 3) nu prezintă nici-un caracter al unei lucrări pronunțate; 4) examinând sub-epocile susmen- ționate, nu putem constata nici o urmă de desvoltare; 5) considerând împrejurările, între cari se află, apar pe terito- rii întinse; 6) se găsesc de obiceiu acolo, unde silexul e acasă și se găsește în mari cantități, prin urmare cultura aceasta presupusă e legată de anumite locuri abundente în mate- rial brut. Intru cât ar fi fost eșite din mâna omului, e curios că din vremurile, când lupta omului pentru susținerea sa a fost ceea mai grozavă, nici o urmă de armă nu se află. Fiecare unealtă are un scop anumit. Scopul acesta determină forma uneltei, fără îndoială omul a fost legat și de natura materiei, însă se căznește, se luptă și cum îi crește înțelegerea așa se prefac uneltele sale tot mai per- fecte, potrivit scopului, pentru care au servit. Față de aceasta eolithele arată o stagnare foarte tristă. Ori și cât le-am studia, nu găsim pe ele nici-un semn de o lu- crare, o tehnică hotărîtă, pe când uneltele, despre cari știm, că fără îndoială sunt făcute de om, toate ne arată o tehnică ușor de remarcat. Fiind găsite pe teritorii vaste, întinse și fiind vorba despre începutul începutului, e foarte suspect, că omul s’ar fi înmulțit și împrăștiat într’așa măsură. Mai dubios e faptul, că numai acolo se găsesc, unde silexul se află în natură. Toate acestea sunt considerațiuni, cari ne impun direct, să ne ocupăm cu aceste așa numite unelte și din alte puncte de vedere, să putem constata pe urmă fără îndoială, că oare de om sunt făcute, sau natura le-a produs (lusus naturae). Astfel de cercetări și observări s’au făcut destule. Deja Arcelin, explică provenirea silexurilor eolitice din Maconnais pe cale chimică și fizică '). S’au adus în legă- tură cu puteri vulcanice și atmosferice. S’a observat de exemplu, că silexurile din deșertul Sahara înfierbântate ziua de razele soarelui, noaptea se răcesc și se creapă. Acestora le lipsesc într’o parte retușările și nu se pol com- para cu eolithele adevărate cu desăvârșire. ') Materiaux 1885, p. 193. C\NR APARE OMCL PF. PĂMÂNT? 41 St. Meunier a observat, că silexurile crapă, dacă îngheață și atunci se produc și retușări. Origina eolithelor o explică astfel, că în timpurile glaciare teritoriile cu silex fiind descoperite, au fost expuse înghețării'). Boule, Cartailhac, Laville și Obermaier au observat la fabrica de cureți rea cretei a societății Comp. deCimentes P’rancaise din jurul orașului Mantes, că puterea mecanică a apei e un foarte important factor, care cere să fie luat în considerare, când judecăm eolithele. Prin funcțiunea apara- tului de a curăți creta, aceasta rămâne atârnată în apă, grunjii însă de silex se așează la fundul aparatului, învâr- tindu-se însă acesta, se mișcă și grunjii de silex, și astfel devin exemplare, pe cari le-am putea considera ca eolithe 2). Se înțelege că iuțeala învârtirii influențează totdeauna pro- ducerea exemplarelor mai tare roase, celor mai mici, sau mai mari, precum și celor încolțite. Rutot observă, că abia 5°/o dintr’acestea s’ar putea compara cu eolithele adevă- rate. Și Verworn atrage atențiunea asupra faptului, că în Mantes nu atât învârtirea, cât mai ales sdrobirea prealabilă a grunjilor, precum și aripele turbinei, cari îi crapă grunjii aceștia, joacă rolul cel mai însemnat3). 0 observare asemănătoare cu a Iui Obermaier a făcut și Hahn pe insula Riigen *) într’un asemenea aparat de a cureți creta, observă însă, că aceste exemplare n’au patină și numai bucățile cele mai mici s’ar putea compara cu eolithele originale și intru cât s’ar afla exemplare cu retu- șări acestea nu sunt la locul potrivit. Intre aceste exemplare nu se află bucăți, cari s’ar putea compara cu nudei, cu piatra de lovit, apoi lipsesc retușările d’accommodation, d’application și cele d’utilisation, pe cari le putem constata în oarecare măsură pe eolithele veritabile. Și Capitan, e convins, că obiectele eolithe ale lui Rutot au putut deveni tocmai așa, ca cele din Mantes *). Fritz Wiegers, care s’a ocupat cu eolithele din nordul 1) L’Anttirophologie 1903. 3) Correspondenzblatt 1906, p. 4 —Arhiv. f. Anlhr. n. F. 1 v. p. 75.-86. *) Zeitschrift fflr Etimologie 1906, p. 628. *) Ibidem 1905, pp. 1024, — 35. și 1904. p. 826. Bull. Soc. Anthr. 5. s^rie, voi. VI, p. 373. 42 DR. MARTON ROSKA Germaniei, zice că au devenit în mod natural împreună cu stratul în care se găsesc1). Funcțiunii apei aparține și îmboțeala valurilor pe malurile bogate în cremene, ca pe insulele Riigen, Helgo- land etc. Krause pe insula Riigen2). Koert, pe insula Ilelgoland s) a observat, că marea, primind gata lamele de silex, cari se aleg din cretă, acestea se rostogolesc ici — colo și prin procedura aceasta devin pseudoartefacte cu caracter eolithic. Astfel de observare a făcut și P. Sarasin în Nizza4). Adaog, că astfel de exemplare am adunat și eu din fluviul Sibiu, lângă Turnișor, din pietriș. Tot influenței apei putem atribui și inorenele, cari transportă cremene, cari prin apăsare, frecare produc pseudo- artefacte cu caracter eolithic, cari nu sunt lucrate minuțios și fața lor crepată e ondulată. S’au făcut observări și în alte direcții. H. Breuil a găsit în nisipul eoțen din Belle Assise, lângă Clermont (Oise) niște bucăți de silex cu patină și cu fețe, cari [ușor ne-ar putea înșela. Rntot le și înșiră în timpul de tranziție între eolithicum și paleolithicum6). Astfel de rămășițe a săpat și Commont din strat eoțen lângă Crever-Coeur B). Foarte importante sunt cercetările lui Commont în St. Acheul7). A observat, că în terase se adâncesc în cretă niște buzunare pline cu nisip terțiar, argilă diluvială și s’au ivit prin disolvarea cretei. Prin apăsarea venită de deasupra au căzut în ele grunji de silex, cari s’au lovit laolaltă, s’au crepat și astfel au devenit eolithe. Aici deci căderea și apăsarea în strat a produs eolithelet. In această direcție foarte importante observări a făcut ’) Zeitschrift f. Etimologie 1906 p. 395—408. !) Monatsber. d. Deutsch. Geol. Ges. 1906. No. 7. 3) Naturw. Wochenschr. 1904 Nr. 21. n Jahresber. d. geogr. etbn. Ges. in Zurich, 1909. *' Obermaier •. Der Mensch aller Zeiten, pp. 400—401. •) Ibidem p. 401. ’) XV Congr. prdhist. de France, 1909. Session de Beauvais.. CÂND APARE OMUL PE PĂMÂNT? 43 l 'erioorn în Boncelles, cum au devenit eolithele în strat numaFprin apăsare La flg. 5. 13 e o bucată de silex, care a jucat rolul nicovelii, iar A acela alpietrii de lovit. Blocul A apasă bucata de silex așezată pe blocul B, care s’a crepat in două (X X,) arătând una partea bulbuoasă, iar cealaltă fața negativă, care se potrivește la cealaltă. 44 DR. MARTON ROSKA Tot în strat vedem blocurile de silex la tig. 6. Blocul A apasă bucata de silex, care stă pe blocul B, care astfel se crapă în mai multe părți (X X4). Pe laturile corespunză- toare putem constata suprafața bulbuoasă, respective cea ne- gativă. La fig- 7 blocul A apasă blocul B, care stă curmeziș pe marginea unei a treia bucăți de silex. Prin apăsarea aceasta devin retușări unilaterale pe bucata de silex sem- nată cu x. 7. Verworn a observat in situ și cazul, când un bloc de silex (fig. 8. Nr. 1. A) fiind apăsat pe marginea unui alt bloc (x), execută niște ruperi, crăpări, prin care procedură devin exemplare de pseudoartefacte, cari, găsite separat și între alte împrejurări, s’ar putea considera ca râzătoare încovoiate (encoche, fig. 8 Nr. 2). Se pune chestiunea, că dacă n’au devenit toate eolithele prin apăsarea naturală în strat? Răspunsul lui Verworn e negativ, deoarece altundeva, ca de ex. în Puy de Boudieu, eolithele s’au aflat sporadic. Părerea mea este, că factorul apăsării în strat, precum și acela al căderei (St. Acheul!) a jucat un rol foarte mare în privința devenirii artefactelor eolithice. Tot așa de impor- tanți sunt și ceilalți factori naturali (apa, înghețarea etc.> CÂND APARE OMUL PE PĂMÂNT? 45 După studierea exemplarelor devenite intr’un mod natural, precum și celor considerate ca eșite din mâna omului, Verworn deduce, ca dacă bucata de silex are o față bulbuoasă și dacă j»e ea vedem retușări, cari merg în șir și dacă vedem, că Big. 3. aceste fenomene se pot observa pe 90% din numărul obiec- telor examinate, le putem considera caeșitedin mâna omului. Uită elolithofilul Verworn, că în Boncelles el însuși a constatat, că aceste fenomene se nasc în strat numai prin puteri naturale. Cercetări s'au făcut și ici și colo și chestiunea eolithelor s’a discutat aproape în fiecare congres, de știință preisto- rică. E la ordinea zilei și astăzi. Eolithofilii își aduc dovezi noui, iar eolithofobii stau gata să lupte în contra acestora. In fruntea eolithofililor se luptă și azi Rutot, care crede, că chestiunea e resolvită '), afirmă că omul a trăit pe Pământ dela era miocenă, urmele muncii sale le găsim atât în Europa, cât și în Africa. La mijlocul cuaternarului apare o rasă noua, ale căruia urme sunt uneltele din Strepy, cele mai vechi dovezi ale prezenței omului pe Pământ, cari sunt recu- noscute, ca unelte veritabile. ’) Compte-rendu de la congr. intern, d’anlhr. et d’arch. prehist. Monaco 1907, voi. 1, p. 261. —Bericht iiber Prâhistoriker-Versamnilung am 23. bis 31. Juli 1907. zur Eroffnung des antrhrop. Museums în K61n.— Butoi: Le Prehistorique dans FEurope Centrale. Malines 1911. DR. MARTON ROSKA hi In Tasmania, zice Rutot, au rămas eolithele un timp mai îndelungat, fiindcă reprezentanții acestei culturi au fost împinși pe teritorii, unde n’au putut avea atingere cu cultura neolitică, nici cu aceea a epocelor de metale. Falca din Mauer o așează într’o epocă, când lucrarea in- tențională a pietrii încă n'a fost cunoscută. Origina, rădăcina omului o caută în mijlocul eocenului, sau la începutul oli- gocenului. Din cele până acuma explicate se vede clar, că chestiunea industriei eolithice nu s’a putut deslega nici pe bază strati- grafică, nici pe ceea tehnică, nedovedind aceste două feno- mene exact, că ar fi eșit fără îndoială din mâna omului. Faptul amintit, că sunt atipice, nu s’au desvoltat, apar pe teritorii întinse și numai acolo, unde silexul se găsește în natură, nu poartă semnele desvoltării tipologice și tehnice, nu găsim nicăiri urme de așezare, de viețuire sigură, nu aflăm resturi de schelete de om etc., zic, faptul acesta ne silește, să fim rezervați față de afirmările D-lor eolithofili. Dacă au avut scăpărătoare, cum zice Rutot, unde sunt urmele de foc? Nimeni nu le-a constatat încă! Toate acestea însă nu înseamnă, că omul din punct de vedere Janthropologic nu s’ar fi putut desvolta în era ter- țiară, numai urmele lui nu le cunoaștem încă'). Presupunerea lui Verivorn, că omul a întrebuințat întâiu materialul brut în stare naturală (timpul eolithclor), apoi a urmat timpul arheolithelor, când acest material s’a lucrat în oarecare măsură, însă încă nu e cunoscută formarea convențională a uneltelor, — ca presupunere nu se poate obiecționa. U Rămășițele iopithecus-u\ din mioțen,ca tip fundamental, arată relațiun cu moimele mari anthropomorfe (gorilla. cimpanz, orangutang). i r seria cealaltă de desvoltare cu PHopithecus-ul, ca un alt tip fundame tal, ne conduce la Hylobatide și Uominidi'. CĂXD APARE OMUL PE PĂMÂNT? După cele mai înainte amintite însă nu o putem aplica fără nici-o restrângere nici la eolithele terțiare, nici la cele numite reutelien si mafflien din inferiorul diluviului. Intre silexurile din Mesvin e bătător la ochi numărul relativ mare al nucleilor și lamelor, precum și al uneltelor, sau armelor asemănătoare cu spintecătorul (coup de poing, Faustkeil). Fig. 9. Din Spiennes (Belgia) la fig. 9, prezint: 1) un căzător mai mare și 2) unu dublu. Aparțin culturii numite mesvinien '), care e contemporană cu cultura prechelleenă din Franța. Rămășițele numite strepyen, cari se află într'un strat deasupra stratului mesvinien, sunt cu siguranță contemporane cu chelleenul inferior. Intre unelte acestui strat le găsim loate uneltelele Iui Rutot, apare însă și prima încercare a spintecătorului. Numirile culturale meovinien, strepyen, predielleen înseamnă acelaș grad al desvoltării: primul pas al lucrării tehnice și al formării convenționale a uneltelor, respectivii armelor. Dela acest timp încoace putem vorbi, că omul a trăit .și a muncit pe Pământ. Chestiunea silexurilor numite fagnien, thenayen,canta- ’) După L. /(einAan//.-DerMensch zur Eișzeit, Il.Aufl. Fig. 50. 52. Db. mar ton roska 4S hen, kentien, prestien, reutelien, .și mafflien e încă nedes- legată. Cercetările și studiile lui Z?u^șiale celorlalți eolithofili n au fost zadarnice, fiindcă ne-au lărgit știința cu cunoașterea culturii mesvinien, respective strepț/en, aceasta fiind baza culturii cvaternare, prima pornire înainte a omului, care atunci, în diluviul sau pleistocenul inferior s’a desvoltat deja Intr'atâta, ca să muncească și să se lupte pentru susținerea sa și pentru perfecționarea culturii sale. Cluj. Dr. Marton Roska PSALMUL-103') 1. — De David. — Bine-cuvintează, suflete al meu, pe Domnul, și toate cele din lăuntrul meu, binecuolntați-) numele cel sfînt al Lui. 2. — Bine-cuvintează, suflete al meu, pe Domnul, și nu uita toate câte a făcut pentru tine.— 3. — El este care iartă toate fărădelegile tale, vindecă toate neputințele tale; 4. — Izbăvește din stricăciune viața ta, te încununează cu milă și cu îndurări; 5. — Satură de bunătăți trupul3) tău, înnoește tinerețile tale ca ale vulturului; 6. — Face dreptate Domnul, și judecată dreaptă tuturor celor apăsați. — 7. — El a făcut cunoscute 3) lui Moise căile Sale, fiilor lui Israel faptele sale; 8. — îndurător și milostiv este Domnul, îndelung răbdător și bogat în milă; 9. — Hotar fe-ai pus; peste care nu pot trece, ca să nu se întoarcă să acopere pămîntul; *) Jn traducerea veche româneasca este psalmul 102. J) Sublinierea arată că acele cuvinte nu sunt în originalul ebraic. •) Textul ebraic are cuvîntul: .podoaba ta“. Adică pe om care este o podoabă a făptiirelor, 11 satură de bunătăți. ^Traducerile celelalte diferă una de alta în redarea acestui cuvînt. Am găsit mai potrivit a traduce cu „trupul tău“ așa cum a tradus și versiunea siriacă, Peșito, căci se apropie de înțelesul textului mai mult ca toate celelalte tra- duceri. 57646. — Convorbiri Literare. 50 10 .— ('Iei ce in văi trimiți izvoare, ce printre munți se scurg; 11 .— atfapă toate fiarele câmpului, își sting colunii ') setea lor.— 12 .— Deasupra lor păsările cerului locuesc, dintre ramuri sună glasul lor; 13 .— Cel ce adăpi munții din cămările de sus; din rodul lucrurilor Tale se satură pămîntul; 14 .— Răsări iarbă pentru dobitoace, și verdeață spre folosul omului, ca să scoată pâine din pămînt. 13 .— Și vin ce veselește inima omului, fața lucindu-i mai mult de cît cu untdelemn; și pâine ce inima omului întărește. 10 .— Se satură arborii Domnului, .și cedrii Libanului pe cari i-a sădit, 17 .— unde păsările își fac cuib, și chiparoșii în cari cocostin.nl își are casa lui. 18 .— munții, cei înalți, ce sunt pentru cerbi, stîncile ce sunt adăpost bursucilor. — 19 .— Tacut-a luna pentru vremi, soarele a cunoscut apusul său, 20.— Pui întuneric, se face noapte. în care mișună toate vietățiile pădurei; 21 .— Leii tineri mugesc după pradă, cerînd dela Dumnezeu mincarea lor; 22 .— De răsare soarele ei se st ring, și la culcușurile lor se adună; 23 . Omul iese la lucrul său. și la munca sa pînă seara. 24 .— Cît de mari sunt lucrurile Tale, Doamne! Toate le-ai făcut cu înțelepciune; Plin este pământul de făpturile Tale. 25 .- lată! aceasta este marea, adincă și largă! . Acolo-s târâtoare fără număr, vietăți mici și mari; ) „Colun- cuvînttil vechiu pentru .asin sălbatec* 51 2(5.— Acolo corăbiile umbla, și Leviatanul ') ce l-ai făcut ca să se joace în ea. — 27 .— Toate la Tine așteaptă, să le dai mincare la vreme; 28 .— Le dai Tu, ele adună, deschizi mâna Ta, se satură de bunătăți; 29 . întorci fata Ta, se înfricoșează; iei duhul lor, pier. și in țări na lor se întorc. — 30 .—Trimeți iarăși duhul Tău. se fac și Ta înnoești fața pământului; 31 .— Eie slava Domnului în veac, bucura-se Domnul de lucrurile Sale; 32 .— El, care privește pe pămînt de se cutremură. atinge munții și ei fumegă; 33 .— Voiu cînta Domnului în viața mea, voiu cînta în strună Dumnezeului meu, cit voiu mai fi; 31 .— Plăcută fie Lui cîntarea mea; eu mă bucur de Domnul. 35 .— Piară păcătoșii de pe pămînt! și cei fără delege să nu mai fie! — Binecuvîntează suflete al meu pe Domnul! Alleluia 2) Din ebreește de Pr. Ec. J. Popescu-Mălăești. ‘) Numele vechiu al unei vietăți din apele mărilor.— Este cuvint ebraic și însemnează: „lăudați pe Domnul/— DICȚIONARUL JUNIMEI 10 Spako firma unui sloler din Iași, strada Primăriei. Poreclă data de Pogor lui Vârgolici, fiindcă avea tntr'o vreme specialitatea de a corecta acele scrieri trimise Junimii care, îndreptate și modificate s’ar fi putut pu- blica. Când o voce sau multe din Junimea striga: Să dee la gialăul lui 10 Spako! aceasta însemnează: Să se dee lui Vârgolici spre în- dreptare 1 10 SpaliofO Febr. 1884. înmormântat in 11 Febr.. zi a Junimii. Istrati Titus nasc. In Iași în 15 Iulie 1851. Vinea fn Junimea în 1878. N’a scris nimic. Dispărând deodată, se zice că Titus ar fi făcând acum agricultură în județul Vaslui. f April 1910. lonescu Vasile nasc. în Folticeni in 25 Septembrie 1858. In Junimea dela 1870. Intră în Junimea pe vârful degetelor și se așează într’un colț depărtat. Nu vorbește nici un cuvânt, dar meditează. A scris o gramatică după metoda intituitivă—cuvintele intuițiune, intuitiv fiind foarte la ordinea zilei printre profesorii Junimiști din lași. S’a supărat pe Junimea și numai vine din 1881 fiindcă Junimiștii nu i-an cumpărat scrierile sale intuitive. Junimea Numele vestitei societăți literare. Acest nume a fost propus de Theodor Roselti în iatacul lui Pogor înlr’o Duminecă din primăvara anului 1864 după o prelegere populară a lui Maiorescu. După oare care discuție acest nume a fost admis și de ceilalți patru fundatori: T. Maiorescu, V. Pogor, P. P. Carp, Jacob Negruzzi. — Junimea se numesc și întrunirile societății ce se țin odată pe săptămână, odi- nioară Vinerea (în ziua Venerii, după zisa lui Pogor), dar de vr'o zece ani încoace Sâmbăta. Pân la 1873, Junimea se aduna odată la Maiorescu și odată la Pogor. Dar de când Maiorescu s'a mutat la București al- ternează între casa lui Pogor ș’a lui J. Negruzzi. In anul 1883/4 s’au ținut întruuniri și la Volenli. Kâzckemet Localitate din Austro-Ungaria. In Junimea numele Kezckemel se Întrebuințează pentru toată România transcarpatină. Cuvinte, ziceri. DICȚIONARUL JUMMEt 53 construcții de frase româno-ardelene, amestecate cu nemțească, un- gurească și latinească, precum și scrieri de felul acesla, Junimea le declară pe toate venite din Kăzckemet. Lambrior Alexandru nasc, la Soci (jud. Neamțu) fn Sept. 1845. In Jun. de la 1872, profesor și filolog, vesel și pururea bine dispus. Scrie puțin. Prin urmare e considerat ca om cu minte, mai ales că cunoaște multe anecdote corosive. (Mort la 20 Septembrie 1883) în Iași. Lătrătură în loc de literatură; pronunțare inventata de Caracuda. Gândiri Ju- nimea se vorbesc câte odată lucruri străine Junimii (v. a.) d. ex: când rare ori discuția se întinde asupra politicei, Caracuda care e pru- dentă, nu vrea să se strice cu nimeni, nici să-și dea pe fața părerile, strigă în chor: Lătrătură! Lătrătură! Lazu Nicu nasc. în Bacău sau Piatra la 1845. Trimitea in anii 1871 și 1872 poesii la adresa redacțiunii. Dorind Junimea a face cunoștința sa mai dea- proape și făcându-i-se aceasta cunoscut, el trimise întâi o biografie lunga pe multe coli de hârtie, care a făcut destulă impresiune. După ce se presentă în Iași efectul se micșoră, ba dispăru chiar cu lotul. Refusându-i-se odată câteva poesii el trimise o scrisoare plină de in- jurii nevinovatului director, unde numai de cruce nu-1 înjura.—A dispărut din Iași. In vara anului 1878 redactorul, cu ocasiunea unei călătorii prin munți îl regăsi la Bicaz, unde era subprefect. Cunoștința nu fu refnoită. Ce a devenit Lazu nu se știe. Mai târziu și-a zis Gr. N. Lazu. f 19 April 1898. Leonardescu Constantin născ. în Craiova în 3 Decembrie 1840. In Junimea de la 1879. Filosof eclectic! In această calitate el a fosl poreclit; învățat om. + 20 Aug. HO', Lepadatu Constantin nasc. în Tecuci in 12 Octombrie 1836. In Junimea de la 1867 N’a scris nimic. In genere se ține în mare reserva. Leptura Când intr’o sară vorba vine despre profesorul Suciu, se zice obi- cinuit leptură în loc de lectură și altfel Junimea revine la adevăratele principii ale limbei române, Lewandowski fost telegrafist și mai târziu librar. Cum i-a mers bietului om, de alt- minteri puțin inteligent, cât a diriguit librăria Junimii, numai el știe. Odinioară în vremile cele bune ale librăriei a fost chiar la o aniver- sare. Acum se vede cu părul alb și hainele rupte pe ulițele lașului. 1 N. CRONICI Cronica economică. Nevoia de o Cultură economică Politica și Economia țărănească Nici o dată lipsa noastră de cultură economică n’a eșit mai mult la iveală, ca după războiu. Am intrat nepregătiți în războiul economic, după cum am intrat și în cel mondial. Dar dacă din aceasta am eșit victorioși, nu este mai puțin adevărat, că fără să facem nimica, e greu să întrevedem o nouă reușită, când atâtea probleme economice se prezintă spre deslegare unor oameni nepre- gătiți pentru aceasta. E adevărat, că problemele economice par să apese de-o po- trivă pe popoarele, care au luat parte la războiul mondial, cât și pe cele care s’au ținut de-o parte și este tot așa de adevărat, că mai toate aceste popoare se aflau nepregătite, pentru ca să poată găsi o soluție imediată la greutățile zilnice, ce se iveau în calea lor. La noi însă nepregătirea este mai veche, fie din cauza politicei noastre, fie din cauza școalei, unde ast-fel de probleme trebuiau ordonate, analizate din toate punctele de vedere, dar care totuși n’a fost pusă în stare să-o facă. Obiceiul nostru de a crea și rezolva asemenea probleme în mod prea expeditiv, căutând tot- dauna un efect imediat sau folosindu-ne prea mult de cea ce ve- deam că se făcea în țările din Wccident, ne-a fost fatal. Ar fi totuși nedrept, să nu constat că în ultimul timp se fac sforțări, menite să ne îndrepte pe calea, pe care ar trebui să lucrăm în o epocă ca acea de astăzi. Programul economieo-politic expus nu de mult în parlament reprezintă, în adevăr, o concepție și o muncă, care țin seama de unele nevoi naționale, pe de altă parte acest program pare a fi mult mai puțin subjugat străinătății, de cât cum se petreceau lucrurile înainte de războiu. Dacă am găsi totuși un efect la aceste sforțări, este că prea puține personalități capabile s’au înhămat la muncă, pe terenul economie; iar pe de alta, că forțele contrarii, care îm- CRONICA ECONOMICĂ O.» piedică împlinirea progresului sânt prea numeroase. Bine înțeles, eă în asemenea condițiuni este logic, ca munca să se afirme pe un teren mai strâmt, cu alte cuvinte că programul economic desfă- șurat să îmbrățișeze numai o infimă parte din nevoile noastre post-belice, iar caracterul cam personal sau de partid, care se atribue acestei sforțări, să fie întru cât-va inevitabil. Totuși trebue să constatăm, că legile economice, nu se mai prezintă izolate, ca înainte de războiu, ei fie-care din ele, face parte dintr’un complex de legi, toate ramurile , lucrarea d-lui L. cuprinde în buna parte afirma- (inni pe care le cred exacte, măcar pentru că le-am exprimat și eu înaintea d-sale, ii urez să se răspândească mai mult decât niște ar- ticole pierdute prin reviste. Fiindcă în volumul II d-sa va Irata despre chestia țărănească de care mă ocup și eu de multi ani, îmi permit a-i atrage atenția a- stipra unor concluzii la care am ajuns și pe care, deocamdată, le-am exprimat numai in treacăt in Conv. lit. anul 51 (1919) p. 286-291, in nădejdea că și de astă dală vom fi de acord. loan C. Fititti l)r. Giorge Pascu. /luiminiS'lte Elemente, in eama macedo-romîne. 5. Elementele romine în turca, foarte puțin numeroase, sunt împărțite după aceiași metodă. In partea a doua a scrierii ip. 20-911) autorul ne dă o listă alfa- betică a acestor cuvinte, in număr de 452, dindu-ni-se in dreptul fiecăruia isvoarele și etimologia. Natural, o parte din aceste etimologii sun! cunoscute, alta parte însă sunt cu totul noi. Asupra valorii lor științifice, RF.CENSII 73 unele sunt evidente și convingătoare, altele, ca de obiceiu în această materie, sunt ingenioase și, par discutabile. Romaniștii vor avea, în orice caz, o bază temeinică de discuție, căci lucrarea d-lui Pascu procede cn întregul aparat de erudiție, pe care știința linguislică îl pune astăzi la dispoziția cercetătorilor. Autorul ne afirmă încă odată ca un laborios cercetător în filologie «recunoscut ca atare și pes*e graniță). Lucrarea aceasta constitue un imbold mai mult pentru sprijinirea publicației celei mai importante a d-sale, Dicționarul etimologic al dialectului macedo-romîn, pe care îl așteptăm cu nerăbdare să iasa la lumina zilei. C. P Panait l.slrati: Moș Anghel Domnul Islrali e un sălbatec realist în formă—iar în fond e un idealist din cei mai candizi, din specia cea mai rară, anume din acei cari au darul să descopere în sufletul oricărui om, al celui mai înrădăcinat in rele, părticica lui bună, acea pe care o ține cel mai ascuns, de care poate nici nu'și dă însuși seama, dar care există în fiecare făptura omenească, în fiecare ! In această privință autorul lui „Moș Anghel" urmează cu metodă cu perseverență, opera ce-a început-o în „Kira“, anume de-a ne face să înțelegem ca fiecare om având in el o scânteere de bun sau de frumos, pentru a iubi pe oamenii noștri de noi atârnă să știm a scoate dm noroiul fiecărui suflet, floarea! Iar Domnul Istrati are un deosebit meșteșug de-a culege flori, de-a le pune, mănunchei și a vi le dărui. Dintr’un bețiv el face o fiiință superioară și dintr’un Candif o simpatecă făptură. Un țăran sărac, moș Anghel, a muncit cinstit o viață de ani, s-a înbogățit, s-a însurat, a avut copii și vază in tot și mulțumire in suflet. Și-apoi, cum se întoarce deodată nepraznica roată a norocului, s-an risipit toate, una câte una. Averea îi este furată, casa îi arde, nevasta și copii mor. Singura mângâerc ce-i poate rămâne e uitarea pe care o caută in băutură. Azi, mâne, un an sau doi, și moș Angliei se face un bețiv, nn alcoolic, un alcoolizat. „Uite-te bine la mine" spune el nepotului său „și amintește-ți, de câte ori vei vrea să scuipi un bețiv, că e om curat iubind viața curată, m’am făcut bețiv și bețiv voi muri, din vinii aim/i/mi.'" De ce nu a spus vorba aceasta moș Anghel se înalță în ochii noșlrii. fiindcă, în loc să blasteme pe oameni și pe Dumnezeu, ca atâția alții pentru mult mai mărunte rele, el nu dă vina pe nimeni decât doar numai pe el însuși. petrecut o viața de om, rob ăl acestui hoit, ...și nu mi-am dat o clipă seama că aveam un cap, un creer, o lumină de care putre- gaiul și viermii nu se pol atinge. Căci beția l-a adus într’o astfel de degradare fizică. încât bătrânul nu se mai spală, nu se mai hrănește, nu se mai mișcă; sta trântit po pat și-l mănâncă viermii de.viu. Insa pe măsura ce trupul putrezește, sufletul se înalță. Corpul moare dar creerul trăește. Moșneagul stă și cugetă asupra vieții lui întregi și toată vina nenorocirii, toată o aruncă mimai asupra lui însuși. A vrut ușoara mulțumire a satisfacerilor trupești și nu s-a îngrijit «le sufletul lui: „Douăzeci «le ani de lupta pentru a câșliga o femee frumoasă care doarme mâncând, o casă, care arde ca paiul, vite care dispar, copii care mor, aur care atrage lovituri de măciucă și o cămașe curată care e murdară a doua zi. Toate astea pentru trupul acesta care s-a des- făcut de cap, care-mi e-te strein ca plapoma ce-l acopere!" RECENSII i l Moș Anghel ia o înfățișare de mistic apostol, nu sfântul Anton, sau mai bine încă un demateralizat fumător de opium: „Sunt mort de trei ani... Dar nu sunt liber decât de șase luni, din ziua când pleoapele mele au rămas țintuite asupra veșniciei. Ziua și noaptea tot una’s pentru mine. Eu sunt pretutindeni. Văd toate, simt toate, dar nimic nu mă atinge. — Bucuria și durerea sunt piedicele li- bertății 1“ Suflă un vânt de Clade Farrcre în vorbele aceste. S'a spus că un atare fel de-a se exprima nu seamănă cu a țăranilor. Dar mai întâi moș Anghel e un țăran cu carte, care fusese fruntaș, care citise, in zilele începutului nenorocirii sale. Biblia de trei ori și pe Ecclesiast, dela care învățase că totul este deșărtăciune. numai deșurlăciune. Și apoi, în vorbele lui moș Anghel nu e doar erudițiune, ci numai ecu- mințenie. Cine nu știe cât de cuminte poate vorbi țăranul nostru, n’are decât să mai citească pe Ispirescu. Ca un unchiaș sfătos ce este, deslegat de toate cele pământești și trupești, moș Anghel, povățuind pe nepotul lui, care e însuși autorul, își dă duhul ușurat c’a putut, măcar în clipa morții, să facă prin vorbe un bine cuiva care a fi prins adânci rădăcini. Moș Angel e o carte gândită, sănătoasă, puternica, li lipește însă acea poezie, poezia dunăreană, poezia orientală, care e unul din far- mecele „Kirei.“ Mai puțin vaporoasă, ea e mai zguduitoare. Insă — este doar un Insă. Spuneam, în critica ce-am făcut asupra ,Kirei“, că Domnul Is- trati se deosebește de ceilalți realiști prin felul ce are de-a trece, stam- ponat, asupra obscenităților și vulgarităților vieții, de-a ne face să le înțelegem fără a insista. A rămas de altfel acelaș, și-i mulțumesc in numele acelor cititori cari înțeleg literatura așa cum o înțeleg eu. Totuși — spre mirarea mea—am găsit în „Moș Anghel“ expresiuni prea crude, absolut inutile. Știu. Așa e azi felul de-a seri. Oroarea falsei pudori. Trebue numite lucrurile pe nume. Dacă totuși se poate altfel... Dece n’am face altfel. Din depărtările ce ne despart și dacă vorbele mele ajung până la el, îl rog fierbinte pe Domnul Panail Istrati să-și amintească vorbele mele, că mult înainte de-a fi un realist el e idealist. Și idealistul, sermanul, face și el ce face orice om, dar nu mai spune nimănui I C. Cane George'Vâlsan, Povestea unei tinereți, Cultura Națională, 1924. Un volum de idile într’o vreme plină de vulgarități, atât în viață, cât și în scrisul multor poeți și prozatori. Autorul vede că un pictor, al cărui ochiu prinde nu numai cu- lorilul și formele, ci pătrunde adânc în taina peisajului. Fără risipă de culoare’, dă ceeace este esențial și caracteristic într’o limbă plină de frăgezime. Iar eroii săi sânt suflete candide, care aduc aminte de Grazziella lui Lamartine. Ceeace impresionează în chip cu totul deosebit e nuanța sigură a psichologiei populare, acolo unde subiectul o cere. Dar simplitatea idilică nu însemnează simplificarea datelor vieții. In ultima bucală .Domnul cel grăbit”, autorul ne arată că poate pătrunde cu o privire foarte ascuțită chiar și în părțile ascunse și penibile ale firii omenești. Acest’volum — întâiul de literatură al autorului—dovedește că scriitorul George Vâlsan va putea da literaturii noastre opere de o ampli- tudine din ce în ce mai mare. Iar pentru cetitorul care cunoaște pe clasicii români e o adevărată bucurie că in vremuri atât de tulburi ca concepție estetică, isvorul cel curat al inspirației curge încă cu aceiași undă clara, ca și în trecut. RECENSli Peisajul geografic a căpătat prin această operă pagini de pi- torească superioare celor care au mai scris in direcția aceasta, fără să aibă destulă; pregătire a ochiului, în analiza fenomenilor naturii. loan Nădejde, V. G. Morțun, biografia lui, genealogia și albumul fa- liei Morțun, București 1924. Iată o opera neobișnuită — aproape singulară — în literatura noastră. Un om de erudiție, D-I I. Nădejde, care a cunoscut personal pe V. Morțun și a avut la îndemână o sumedenie de documente și-a luat sarcina de a povesti viața fostului literat și om politic. Mai întâi, biografia e de o simplitate și o sinceritate in adevăr binefăcătoare. Alții au scris cu multă risipă de erudiție biografii volu- minoase, dar caracterul lor laudătiv le scade considerabil valoarea. I. Nădejde aduce în această operă obișnuința eruditului sever, care știe cu documentul, nu biograful, are să vorbească. Capitolele dintâi sânt pagini de istorie contemporană peste care nu va putea trece nimeni dintre cei care urmăresc sau vor urmări evoluția politicei românești de la sfârșitul veacului trecut și începutul veacului de față. Vine apoi la rând o meticuloasă opera de genealogist, care pre- supune nici mai mult nici mai puțin decât munca de cabinet a unui specialist deplin stăpân pe toate amănuntele istoriei, până în colțul lateral ăl vieții de familie. Moștenitorii răposatului Morțun au făcut un act de pietate înles- nind tipărirea acestei interesante opere, iar D-l I. Nădejde a dat la lumină un material istoric și politic, pe caro cercetătorii trecutului nostru îl vor avea toteauna în vedere. S. M. C. Argetoianu: „In urmărirea normalizării monetare. țCinci conferințe} București. Cultura Națională, 1924 p. 124“. Intr'un ciclu de cinci conferințe, ținute succesiv în cursul unui an la București, Timișoara, Craiova, Iași și Galați, D-l Argetoianu des- voltâ ideile coprinse în lucrarea sa „In jurul valutei noastre“, pe care m’am silit sa o apreciez in numărul 11/12 din anul 1923 al acestei reviste. Nu pol decât să admir stăruință, cu care autorul insistă de atâta timp asupra acestei teme, sirguința, cu care caută a convinge cercuri din ce in ce mai întinse de necesitatea reformei valutare și cred că, față de o asemenea muncă, îmi pot exprima nădejdea, ca, revenind odată în fruntea Departamentului Finanțelor, D-l Argetoianu își va face un punct de onoare din traducerea vorbelor sale în fapte pentru binele acestei țări. Nu-mi este îngăduit a analiza aci fiecare din’aceste cinci con- ferințe în parte; dar subiectul principal și comun al lor se rezumă pe scurt astfel: „Valuta noastră trebue odată normalizată; mijloacele pentru această normalizare sânt, pe lângă măsurile obicinuite de ordin economic (intensificarea producțiunei, libertatea comerțului ele., etc.), înainte de toate, sinceritatea monetară; apoi stabilizarea monetara, prin devalorizarea sau mai precis, cum zice autorul, „revalorizarea“ leului nostru și în fine, introducerea unei noi monede, sănătoase, după pilda mărcei „Bentenmark în Germania sau „Schilling'-ului austriac'. Cele cinci conferințe în chestiune, ocupându-se toate de o potrivă cu îndrumarea publicului românesc în aceasta direcțiune, au totuși fiecare în parte un caracter deosebit, desvollând câte o latură specială 7G RECENS1I a problemei comune, o variațiune, care față de un subiect alâl de arid, constitue o plăcere particulară pentru cel, care le citește. In București D-l Argetoianu a vorbit mai cu seamă de raporturile între moneda noastră și fluctuațiunile valutare; la Iași, subiectul său special a fost sinceritatea, la Galați devalorizarea.și la Craiova stabi- lizarea monetară; la Timișoara, în fine conferențiarul a atacat, pentru frații noștri din Banat, latura cea mai practică a acestui vast domeniu: „influența crizei noastre monetare asupra scumpire! traiului**. D-l Argetoianu vorbește, cum o spune de altfel și el singur în introducerea la prima sa conferință, în „numele bunului simț**;' el se exprimă în mod popular, dar nu neglijează niciodată eleganța orato- rică și ceeace impresionează mai cu seamă plăcut. D-sa se folosește de argumentațiuni atăt de clare și hotărâte, încât se cunoaște imediat că este cu desăvârșire stăpân pe materia sa. Insistența cu care revine mereu la chestiunea „sincerilaței bu- gelare** și la aceea a „reformei monetare**, energia, cu care respinge „șolețiunea răbdărei" cu așteptarea unei urcări, chiar lente, a leului nostru, dovedește, că opiniunile autorului nostru-conferențiar izvorăsc din adâncul unor convingeri tari. Și toate aceste însușiri la un loc fac, ca broșura D-lui Argetoianu să fie o lectură atât de instructivă cât de plăcută pentru oricine, caro n’a avut prilejul de a asista la conferințele însăși. N. D. Germani. R E VI ST Ideea Europeană, An. VI, No. 159. „Reforma Calendarului*—saltul de 13 zile al lunii Oclomvre—face din d. V. Băncilă un asprii judecător, care pune la o laltâ pentru susți- nerea cauzei contrare ingenioase temeiuri și simple bănueli. Articolul este aproape un rechizitoriu împotriva măsurii, desigur nepregătite, a St. Sinod. Această „reformă", de o arătare modestă, e prezentată odată ca o „revoluție metafizică" (există dar și răzmerițe metafizice), altadată ca o sdruncinare a bunurilor etnice, ba chiar însfărșil ca un „cataclism" național. E vădit, cred, că ne aflăm in fața unui amalgam curios de considerații religios-metafizice și științific etnografice (faptul netă- găduit al vitalității tradițiilor). Laturea .metafizică" a problemei (de ne-am puica lipsi odată ■ e termenul elastic „metafizica") este, firește, pus în dependență de forma noastră de creștinism, ortodoxia, și astfel „reforma" St. Sinod e înfăți- șată ca o sminteală a religiei poporului, a „metafizicii poporului român" (se pare ca fiece popor își are metafizica sa proprie și nereductibilă). De ce, acum, reforma calendarului a trebuit sa pricinuiască o „spaima metafizică", o răscoală în lumea entităților religiei creștin — ortodoxe? Aci comentarul d. Băncilă îmi pare, sincer vorbind, greu de susținut. Potrivit autorului, timpul și fracționarea lui după sărbători sunt, înlăuntrul creștinismului ortodox, realități „metafizice", sunt ceva absolut, o întocmire neschimbătoare a Divinității. Prin urmare, să luam aminte, pentru ortodoxie, există o succesiune temporală absolută și de asemenea o Împărțire a timpului odată pentru totdeauna, iarăș absolută. Relativitatea timpului nu e creștin—ortodoxă. Deci a accelera succesiunea timpului sau a dislocui punctele de reper statornicite de sărbători este un atentat sacrilegiu la ordinea metafizică a poporului. Așa să fie? Nu numai pentru „metafizica" ortodoxiei, dac pentru orice „me- tafizică" așa numita creștină ordinea metafizică nu cunoaște nici un timp absolut și nici o fracționare absolută iar timpului. Un timp absolut este metafizică bergsonislâ. nu creștin — ortodoxă. Pentru creștinism lumea metafizică este veșnica, netemporală; iar timpul este o iluzie, o contingență materială, o scăpătare. De altminteri, se știe, spiritualul (eternul) și temporalul sunt opuse antitetic. Pentru Dumnezeu timpul este inexistent; tot ce se petrece in lume e un nune stans, un veșnic prezent. Relativitatea timpului este dar constitutiva creștinismului îngenere, și mai ales ortodoxiei, care s’a ținut mai departe de „temporal." Pe scurt, reforma nu e deloc vulnerabilă subt raportul „metafizicii" creș- tine. Din potrivă. Totuș, se va întâmpina, poporul se opune reformei. Se prea poate, însă nu fiindcă orice calendar constituie sâmburele unei religii, ci fiindcă el reprezintă, în adevăr, o mare tradiție social-istorică. Pentru popor, de bună seama, sărbătorile formează scheletul calendarului și de aceea ele sunt sistemul de referență al cronologiei. Săr- bătoarea este un act colectiv, un gest social, și, știut este, că tot ce este social, este și tradițional. Tradiționalul se confundă cu socialul. De asemenea tot ce e tradițional este sacru (tabu), tot pentru cuvântul că e social. Numai modificarea sensului sărbătorilor, nu a cronologiei lor (13 zile distanță) ar putea trece drept o strâmtorare a tradiției; căci de fapt raportul dintre sărbători și cronologie este următorul: sărbătorile hotărăsc cronologia, nu cronologia sărbătorile. Așa bunăoară variația în timp a Paștilor n’a fost privită niciodată ca o dislocare metafizică. Să nu exagerăm, deci. De altminteri, istoricește vorbind, prefacerile mai radicale ale unui calendar au coincidat cu linia suitoare a vitalității unei credințe noui sau regenerate. Prin urmare și această „reformă* ar putea fi tălmăcită la rigore ca o eflorescență a credinței ortodoxe. M. F. O Conferință „Despre România Modernă” la Montpellier. Sâmbătă 13 Decembrie 192$ Profesorul Pover, dela Facultatea de Litere a Uni- versității locale a ținui o conferință despre „România Modernă" cu proiecțmni. Conferința s’a ținut în sala de festivități a Universității, care era plină de ascultători. Conferențiarul — de talie înaltă, cu voce slabă și privire nesi- gură— declară dela începui, că nu va ține o conferință propria zisă asupra României, penlrucă n’o cunoaște îndeajuns, ci va expune câteva impresii de călătorie, făcută în România astă-vară, timp de 15 zile. După ce arată, pe o hartă mică, situația geografică a țării, înainte și după războiul mondial, intinzând asupra „regiunilor anexate11, indică mijloacele de călătorie din Franța în România Cale maritimii, fie Me- diterană, Strâmtori, marea Neagă, Constanța, București. Cale aeriană, deservită de compania de aviație Franco-Română. Cale ferată, prin Italia și Iugoslavia, cu Simplon-Express: sau prin Elveția, Austria și Ungaria cu Orient-Express. Conferențiarul dorind să cunoască configurația geografică și eco- nomică a țării, a intrat în țară cu Simplonul și-a eșit cu Orient-Express. Expunând itinerariul călătoriei sale și-ajungând la „Porțile de fer“. deschide parenteză și amintește de împăratul Traian. de luptele lui cu Dacii, ca apoi să spună, că originea latină a poporului român e con- testată de mulți istorici. Reluând firul călătoriei si ajungând în „șesul Dunărei" amin- tește de „imensele întinderi de grâu și porumb" accentuând că 85 % din populația țării sunt țărani. Ei cultivă grâu pentru export și porumb pentru hrana lor". încearcă să ironizeze hrana țăranului român, care constă din „la mămăligă' și câteva bucăți de ceapă sau usturoin. Grâul e cultivat numai pentru export și este socotit ca bine? De ase- menea e întrebuințat in manifestările religioase ale poporului „ceva din superstiții ie păgâne din vechime". In schimb „la țuica" este foarte mult iubită. In călătoria sa cu trenul e izbit de faptul, că nu întâlnește dese bifurcatii de cale ferată, ca aici în Franța. Și în legătură cu aceasta, arată lipsa de comunicații ferate ca și de șosele accentuând, că și puți- nele șosele sunt aproape impracticabile în timpul iernii". In gări, țărance îți oferă flori și fructe, aranjate artistic". Țăranii și țărancele poartă un costum „pitoresc" dar umblă desculți, la țara ca și la orașe. „Am văzut țăranii desculți chiar pe calea Victoriei în București". „Ei nu cunosc încălțăminte" ! I Ajungând la București, Iasă descrierea lor la o parte și expune călătoria sa la plecare din țară. Arată valea Pravovei bogată în petrol, cu „mii de sonde de-un aspect fantastic", amintește de minele de sare dela Slănic și de pădurile Carpaților, cari cuprind 20 % din întin- derea țărei. In urmă revine la capitala, care la începutul sec. 19 era un târ- guleț de 20000 locuitori, fără șosele, dar care acum e un oraș euro- HAP PE 79 pean în centru, oriental la margini*. Povestește „cum regele Carol la venirea sa în țara, ajungând în București și văzând că diligenta în care era, se oprește în fata unui han, în curtea căruia erau câțiva ți- gani și niște porci, întreabă mirat pe generalul care-1 insoțiâ, ce este casa aceasta? La care generalul răspunse, că e „palatul regal*. Regele a reparat și modificat acea clădire și-a transformat-o în palat regal. Azi, Bucureștii au „clădiri imense* în stil greoi; german. Re- marcă L'niverșilatea și Fundația Universitară Carol, precum și Calea Victoriei. îngustă, curbă, „cu mari magazine, cu teatre, cu o lume fără număr de amatori de plimbare, mai ales între 4—6 d. a. Bucureștii au aproape un milion de locuitori, iar țara întreagă are 12 milioane!!..