CONVORBIRI LI~ERARE No. 8—9 BVCOHEȘTI, AUGUST-SEPTEM3RE 1922 Anul 54 c SCRISOARE Domnule.... Deși scrisoarea D-tale nu comporta un răspuns urgent, sunt totuși rușinat că răspund atât de târziu unei comunica- țiuni gentile : nu știam că te-ai însurat, și de aceea numai acum te felicit și-ți urez casă bună. Iți sunt foarte obligat că ai pus cu încredere în mâna soției D-tale romanul pentrucă, dela un timp, se pare a se fi convins lumea că la Departamentul culturii naționale să vină oameni de cultură: profesori. Si așa s’a început cu D. S. Mvheoinți, s’a urmat cu D. Negulescu și cu actualul Ministru, D-r C. Angelescu. Se îmbunătățește starea materială; se creiază: gradația de merit și cea militară; principiul orelor integrante — deși uneori cu lipsuri și anormalii. ’) 1) De pildă: gradația militară de merit e și nu e o gradape ; orele integrante, fac și nu fac parte dm catedră. Căci, dece: gradația milit. nu se socotește și ea la orele suplimentare ; dece la orele integrante nu se socotește și grad, militară, care se socotește numai la 15 ore, la ca- tedră, dacă și orele integrante fac parte din ea ?... 640 Eliodor Constantinescu Care ar fi dar mijloacele de recompensă ale profesorului ? 1. Gradația. Incontestabil că nu se poate lipsi piofesorul de gradație. Profesoratul e o carieră închisă și unde profesorul n’are nici o perspectivă de înaintare. Directoratul, inspectora- tul... sânt prea puține, spre a fi considerate ca o treaptă de avansare generală. Si atunci s’ar adopta aci școala franceză și anume : Păslrându-se principiul actual al gradației* fixe, s’ar face o derogare de la el, în favoarea profesorilor distinși. Astfel: Ar fi 5 gradați;, ’) socotite ca și astăzi 25°;'o din salariu și la un interval de 4—5 ani. Toată lumea își privește gradația la 5 ani; cel distins însă o poate lua la 4 ani, deci cu un mai înainte. Si rezultatul care ar fi?.. Vor fi profesori, cari nu vor putea ieși la pensie — socotită ieșirea aceasta la 30 ani — cu toate gradațiile. 2. Pentru profesorii cărturari, cari publicând cărți se afirmă pe terenul științific, cum nu toată lumea poate ajunge la Uni- versitate, să se confere acestor profesori, ori maeștri, o avan- sare pe loc, cu un grad special de agregație, numindu-se «pro- fesor agent». Pentru aceștia s’ar creia o gradație specială, nu- mită «gradație de agregație», care n’ar avea nici o legătură cu gradația obișnuită. Și cum nu uităm că ne găsim într’o țară cu urâte mora- vuri politice, unde nedreptatea și b mul plac sânt la locul de cinste, spre a nu se lucra cu părtinire și a se compromite un principiu frumos, s’ar urma astfel: Profesorul, care aspiră la o avansare deosebită, face o ce- rere amănunțită, care se înaintează, prin Direcție, inspectorului de circumscripție. Acesta cercetează și-o înaintează motivat Ministerului, unde se strâng toate cererile, se clasează și se ju- decă de consiliul inspectorilor. Hotărârile și cari vor fi moti- vate, se publică în Buletinul oficial. Deci s’ar lucra cu ușile deschise, la lumina zilei și în acest caz nedreptățile ar fi mai rari- Fără îndoială că în acest caz, ar dispare «gradația de me- rit», concepută după 20 de ani de funcționare, ca profesor, de- oarece ea nu și-ar mai avea rostul. 3. Tot ca o distincțiune, s’ar da la profesori unele însăr 1) In Învăț, francez sunt: 6. Liceul Românesc 641 cinări de ordin școlar și mai mult cu caracter locat, spre a nu suferi școala. Apoi trecerea ca profesor la cursurile prepara- toare, în Universitate. 4. O altă distinctiune ar fi directorul de școli, pentru pro- fesorii, cari au însă aptitudini de director, deoarec nu orice profesor, ori cât de tun ar fi el, poate sâ fie director. Directorul s’ar alege de profesori, dintre profesorii titulari, cu o vechime de 5 ani și pe un period de 3 ani. După expi- rarea lui, el se poate realege. Bine înțeles că Ministerul să poată lua măsuri contra unui Director, care nu-și face datoria. Pentru asemenea funcțiune nu cerem inamovibilitatea din două motive: Intâiu, pentru a da prilej și altor profesori să se afirme și să li se deschidă calea spre inspectorat și având îna- intea ochilor perspectiva realegerii. Directorul să nu se lene- vească. Și să nu se lenevească, pentrucă, astăzi mai ales, cu legea comitetelor școlare, rolul lui e foarte mare. 5. Inspectoratul. Ar fi două feluri: a) Consilieri tehnici, pe circumscripție școalară, câte unul de fie care obiect. Ei sunt onorabili și mereu în legătură cu școala. Obligați a-și vedea de 2 ori pe an pe colegii de aceeaș materie, din circumscripția respectivă, ei sânt aceia, cari culeg informățiunile de ordin școlar, le coordonează și le aduc la cu- noștința inspectoratului. Ei discută metodele, propun măsuri de îndreptare etc. împreună cu Directorii de școli, ei formează ^sfatul cir- cumscripției» : Se adună, o dată pe an, la sediul circumscripției, sub Președenția inspectorului, unde discută viața școlară a șco- lilor, în decursul unui an școlar și se propun Ministerului mă- suri și sancțiuni. Se aleg pe 3 ani, dintre profesorii așa ziși «agregați». Se pot realege. b) Inspectorii. Organele de control și execuție ale Minis- terului. Se aleg prin concurs, dintre profesorii, cu o vechime de 10 ani ca titulari, foști directori și cu serioase lucrări, de pe- dagogie și organizare școlară. Se preferă cei cu studii streine, în această direcție Așa numai va dispare nedreptatea de azi, când «cluburile 542 Eliodor Constantinescu politice» și 'simpatiile ori prieteniile creiate, în Minister», for» mează singura cale spre inspectorat. Inspectorii sunt provizorii și definitivi după tr^i ani. Din- tre inspectorii de circumscripție se aleg inspectorii generali. Directorii de Ministere — învăț, secundar, primar și nor- mal primar, profesional și particular — vor rămâne posturi amo- vibile, la dispozifia Ministerului, care poate numi în ele, sau ins- pectori prin delegație, sau profesori, din afară de administrația Ministerului. Aci se cer oameni de concepție, de inițiativă și de o aleasă cultură. Simple păreri. Altii găsi-vor poate altele și mai bune. Ori- cum ar fi însă, starea de lucruri nu mai poate dăinui. Și nu mai poate, deoarece astă-zi școala nu mai atrage pe nimeni, tî- nărul ne mai având ce căuta acolo, unde nu-i adastă decât grei - tăți mari și nici o perspectivă, nici un ideal altul, decât acela de a fi îmbrățișat o carieră de sacrificii și unde i-se cere să rămână veșnic acelaș tânăr energic și plin de răbdare, cași la începutul carierii, deoarece mediul, în care a-i să te învârtești toată viața, va fi veșnic acelaș! Aceeaș energie, aceeaș răb- dare, aceeaș muncă încordată, dela început și până la sfârșit, într’o carieră de 30 de ani. Și pe când în toate celelalte cari- eri, cu cât îmbătrânești, avansând în grad, ți se mărește răs- punderea, dar munca ți-se micșorează, numai în școală profeso- rul rămâne acelaș, cu mediuf lui de copii sburdalnici și neas- tâmpărați. c) Mediul social. Am văzut ce fel este și-l cunoaștem cu toții. Scăparea nu stă deiât în o cât mai mare conlucrare a școlii cu familia și comitetele școlare își au un mare rol și-o grea răspundere. Fără îndoială că grija «călăuzirii pașilor elevului, în viață*, îi incumbă familiei, căreia îi stă în sarcină: grija sufletu ui și a bunei creșteri ; dar acolo, unde familia se arată neputincioasă, ori în neputință de a o face, atunci când e silit a-și lăsa copi- lul la gazde, să intervină școala, cu toată energia și autori- tatea ei. Să se introducă acel «dosar individual» al elevului, dar luându-se chestiunea in mod serios și căzând în sarcina profe- sorului diriginte, care ar deveni un adevărat profesor al clasei, ?are ar merge până la clasa ultimă. Liceul Românese 643 Se va vedea anume, cari sunt defectele, cu cari vin elevii deacasă; se vor nota și urmări și se vor propune remedii de îndreptare și numai atunci, când un elev va deveni imposibil și a cârui rămânere mai departe în școală, în mijlocul elevilor, ar fi o amenințare și pentru ceilalți — numai atunci să Intervină eliminarea din școală. Ea să fie o pedeapsă extremă, iar nu, ca astăzi, un mijloc comod de... needucație! Dar pentru asta, să se codifice pedepsele, ca în armată, să știe și elevul cam la ce se poate aștepta, Și fiindcă e vorba de educație, să nu se uite că două sunt de căpetenie relele, cu cari vin elevii, în școală: Neres- pectul de legi și regulamente, minciuna și tendința de a trage chiulul școlii. Idei nenorocite, cu cari elevul vine din lumea din afară și cari, spre rușinea noastră, în loc să se oprească la poarta școlii, pătrund înnăuntru, pentrucă și în școală găsesc mai aceeaș mentalitate: Când un elev vede p'ofesori, cari trag chiulul școlii, cari iși părăsesc catedra pentru alte ocupații — ceeace nu se cam petrecea în vechiul liceu—cari fac lecții de mântuială, cari nu ascultă elevii, cum ar trebui, cari persecută și se răzbună; când nu cel mai bun profesor ajunge Director, inspector, dând Ministerul se amestecă în promoția elevilor, cari adesea sunt trecuți «peste capul piofesorului»; când regu- lamentele se schimbă așa de des, că nu se mai pot cunoaște și deci respecta; când elevul începe clasa sub un regulament și o sfârșește sub un altul... dece atunci ar fi altfel, într’un me- diu, care nu contribuie cu nimica la moralizarea vieții lui și a Țării sale 1 Și aci să citez un exemplu, din viața mea de profesor : Intr’o clasă, prind elevi cu jucta, în clasă, la extemporale și printre ei și un elev bun. Dojenindu-1, îmi răspunde următoa- rele : «Domnule profesor, am vrut să fiu om cinstit, dar când am văzut că la extemporale eu abia traduceam 5—6 rânduri, pe când alții, cu jucte, traduceau un număr îndoit, atunci am pus și eu mâna pe juctă» !. $i elevul avea perfectă dreptate! Când viața școlară nu-I poate moraliza, cel mult dacă îi dă părerea de rău că ea nu este ceeace ar trebui să fiie, iată dece ceeace este ajunge tot rostul vieții! Deaci, la unii: scârbă și desgust, la alții, o nevoie de a putea trăi, de a isbuti mai 644 Liceul Românesc bine în viață — cazul elevului cu jucta — iar la cei mai slabi, și deci cei mai mulți : convingerea că «așa e viata», că «așa numai pofi trăi în ea» ! Și alune; cel mult dacă școala ajunge o «ironie amară» a vieții, vorba lui Eminescu : «Vai! Tot mai gândesc la anii, când visam în academii. Ascultând pe vechii dascăli, cărpăcind la haina vremii»... Și cu aceste idei, cu această mentalitate elevul intră în viată, în această viață urâtă și scârboasă, de după răsboiu, unde nu mai e nimic sfânt, unde «egoismul brutal», a înlocuit «idea- lismul frumos clasic» de altă dată. Și atunci de ce ne mirăm că suntem așa precum suntem, dece ne tânguim că generația de astă-zi nu este ca cea de ieri, când ea nu poate fi altfel ? Și atunci, în disperare, în Ioc să luăm taurul de coarne, începem să suspinăm după... clasicism... liceu unitar. Toată lu- mea astăzi strigă : «Vrem liceu unitar, căci în el ne stă toată mântuirea» I. Nu se poate o rătăcire mai mare, crezând că numai prin faptul reîntronării în liceu a clasicismului am și mântuit țara! Dar citească cineva istoria popoarelor lumii și are să vadă că la fel era cași astăzi, lumea romană, după îndelungatele răs- boaie civile, cari au culminat cu asasinarea lui Cezar și că nu- mai legiferând în sensul moralizării vieții, numai așa August a putut duce mai departe, cu încă 400 de ani, o lume, ce intrase în descompunere — ceeace nu e firește și cazul nostru, cu toate că două din simptomele grozave ale acestei boli a început a se ivi: imoralitatea și răsturnarea valorilor. Sunt clasic și am cea mai mare admirație pentru clasicism. Am și eu, cași toțî ceilalți, aceeaș încredere în puterea cea mare educativă a clasicismului, deoarece, după cum am arătat în altă parte, învățământul științific și cel tehnic ’) și mai puțin nu poate el singur forma pe om și înainte de a fi: inginer, chimist, trebuie să fii om, să ai inimă și să nu te lase rece prob- lemele, care agită neamul tău, dar încearcă-se să se aducă li- ceul unitar, cu clasicismul la locul de cinste, ca organizare și rezultatul nu va fi cel dorit, din puntul de vedere educativ, dacă mediul școlar rămâne tot cel de acuma. Incontestabil că valoarta clasicismului este mare, că el îți 1) De pildă America, cu marcantismul ei, așa egoist șt brutal, lip- sit de idealism șl călăuzit numai de interes. Liceul Românesc 645 dă cultura sufletească, de care omenirea are azi atâta nevoie, că el îți dă orizonturi, îți dâ legătura între viața de azi și alta dis- părută, dar care a lăsat urme adânci și vii în viața, pe care o trăim ; îți dâ cultura generală, de care orice om are nevoie, dar în ce măsură și cât va putea el schimba în bine elevul de as- tăzi, dacă viața școlară va rămâne aceeaș ?. Să nu se uite că alta ca atmosfera liceului vechiu și alta a liceului de astăzi. Sa se moralizeze deci viața școlară; să se moralizeze viața socială a Țării... iată cea diniăiu și mai decăpetenie problemă ! Altfel este a vorbi în pustiu. 4. Ministerul. Și cel chemat să facă această schimbare In bine, să mordizeze viața școlară, este celdintâi Ministerul. Ce fel ar trebui să f e, se înțelege ușor din cuprinsul studiului de față: Mai multă grijă de școală, mai puțină politică și politi- cianism, mai multă stabilitate în legi și regulamente; mai mult curaj atunci când e vorba să curețe din școală elementele rele și turbu- lente și cari micșorează viața unei școli. Mai multă metodă și con- tinuitate în lucrări. Astăzi, slavă Domnului, avem inspectori ina- movibili și totuși viața școlară e aceeași : Să se facă cazierul fiecărei școli, cu părțile ei bune și rele. Să se statornicească pentru fiecare școală un plan de muncă, bine definit și care să se urmărească, cu încordare dusă până la încăpățânare. De pildă: școala prezintă lipsuri cu privire la: local, material di- dactic, la gruparea orelor... Directorul nu-i activ; profesorul... nu-și vede de curs, nu notează bine elevii etc- etc. Și lună cu lună, an cu an, să se urmărească prin inspectori, îndreptarea, care nu va întârzia să vină: și Ia nevoe să se aibă curajul a se tăia în carne vie. Cu dreptate însă. Și, cu crearea inspectoratelor de circonscripție lucrul este mai cu putință astăzi decât eri. Se cere însă: muncă, pricepere, prestigiu și un plan bine definit de muncă. Aș vrea să știu câți inspectori inspectează și știu inspecta pe director; câți cercetează registrul de prezență, spre a vedea mersul lecțiunilor și dacă elevii n’au fost împovărați cu lucrări; cum se suplinesc profesorii, de către cine și dece? Cum se notează elevi și de câteori sunt notați pe trimestru — și aci s’ar găsi lucruri sur- prinzătoare— și dece e bine să se dea media: rău, pe întâiul tri- mestru în clasa întâia, sau în celelalte clase, la materii, cari încep ? 4 646 Eliodor Constantinescu Câți inspectori s’au ocupat de viața școlii, de lipsurile ei; au stimulat profesorii, au încurajat, au reconpensat pe cei ceși fac datoria ? A-ți plimba figura pe la școli, a intra în oră, la profesor, cu carnetul în mână și a lua note, a căror urmare nu prea se vede... nu e numai asta rolul inspectorului și al Ministerului. Dar cât timp inspectoratul nu va fi o selecțiune prin concurs, ci de cele mai multe ori «o recompensă a unor neplăceri sentimentale de ordin politic» — mai mult nu putem cere. Și cu aceasta închei studiul de față. Sânt simple păreri, pe cari le arunc în discuție acuma, când o reformă a învățământului e la ordinea z’lei. Și când e vorba de școală, cât mai multă discuție nu strică, deoarece aci, ca nicăeri aiurea, ai deaface cu sufletul, cu partea cea mai delicată a omului. Școala secundară prinde șl ține pe copil tocmai în vârsta, când pubertatea aduce schimbări adânci în alcătuirea schimbării Iui și se cade deci să se cugete serios la îndrumarea acestei clipe hotărâtoare a vieții omenești. Deci mai multă prudență. Astăzi, prin legea comitetelor școlare, ideie pornită de d-1 S. Mehedinți și care, după răsboiu formează legiferarea cea mai să- nătoasă și mai deseamă, în școala noastră, liceele tind să ia o față cu totul nouă; să-și creieze o autonomie și o viață a lor aparte. Se poate dar gândi serios la toate problemele, ce agită viața unei regiuni și deci cele culturale și educative, în primul rând. Se cere numai: pricepere, bunăvoință, răbdare și muncă. Să nu se uite că astăzi, ca niciodată până aci, neamul nostru simte mai mult nevoia de aceste lucruri. Trăim vremuri mari și de adânci prefaceri; suntem Ia începutul căei, care va trebui să ducă spre închegările sufletești, ce au a forma și cimenta sufletul acestei țări. Avem în sânul nostru străini, cari, dacă nu ne pot iubi, ne-ar putea totuși respecta și stima. Să le fim dar superiori în școli, spre a le putea fi superiori în cultură, superiori în moralitate și cinste, superiori în administrație, superiori în cinstea cea de toate zilele. Așa numai ne vom închega, cimenta și menține. I tă de ce astăzi problema școlii e cea dintâi, care se impune. Et nune erudtmini... Eliodor Constantinescu. SCUFUNDĂTORUL (din Schiller) «Hei, care-i destoinic — ostaș sau curtean «în aste — adâncimi să se-afunde î «O cupă de aur arunc în noian — «O și ’nghit fugarele unde. «Acela ce cupa din nou îmi arată «S’o ție, e-a lui drept răsplată!» Cum regele spune, a și aruncat De sus, depe stânca 'negrită Ce-atârnă pe mare, — paharul bogat De-a dreptu ’n carybda cumplită. Și iarăși întreabă: «Ei, care din ceată «îlntruntă genuna ’nspumată ?» Stau pajii, stau nobilii tără cuvânt Și groaza în piepturi se ’nfige. Văd marea sălbatec săltând după vânt Și nimeni nu vrea să câștige.. Din nou iscodește cu glas de poruncă: «Nici unul din toți nu s’aruncă ? Dar încă o vreme rămân neclintiți Apoi, depășindu-și grămada, Un paj cu ochi limpezi și-obraji rumeniți își leapădă haina și spada. La chipeșul tânăr privesc cu mirare Toți nobilii din adunare. 648 Nadeja Cezianu Și cum se îndreaptă spre râpă, fățiș Uitându-se ’n neagra strâmtoare, Noianul de apă o clipă deschis Se ’nchide gemând cu turbare. Cu muget dc tunet in țărmuri se sbate Vârtejul de ape ’nspumate. Și urlă, și fierbe, și clocote-aprins Ca apă cu toc când se-atinge ; Sar spumele până la cer, ș’n întins Talaz pe talaz se împinge. Iar marea ce nu contenește — îți pare Că vrea să mai nască o mare. Avântul sălbatec se curmă ’n sfârșit Și, negru din spuma ușoară, Se întredeschide un șanț nesfârșit Ce pare că ’n iad se coboară. Alunecă ’n treacăt talazuri smucite Prin pâlnia care le ’nghite. 'Nainte ca marea să suie din nou, Cu grabă viteazul se ’nchină Și — țipăt de groază răsună ’n ecou — S’aruncă în noaptea deplină. In pâlnie apa din larg se repede Și-o umple; el, nu se mai vede. Tăcerea se ’ntinde pe apele reci Și numai adâncul murmură. «Senin fie-ți, tinere, drumul de veci»... Se-aude din gură în gură, o o Răzbat din adâncuri mugiri răzvrătite Și clipele par nesfârșite. Coroană regească s'asvârli și să spui: «Acel ce coroana mi-artă, «S’o poarte și țara să fie a lui» — N’aș fi ispitit de răsplată! Ce-ascunde natura cu tainica-i lege Nu trebui un om să deslege. — Scufundătorul 649 Din multe corăbii venite din larg Și-aduse în aste făgașe Rămas-au doar bârne și stâlpi de catarg Să tulbure apa vrăjmașe. Mai clar, tot mai clar, ca un zvon de furtună. Adâncul în clocot răsună. Și urlă, și fierbe, și clocote-aprins Ca apă cu foc când se-atinge ; Sar spumele până la cer și ’n întins Talaz pe talaz se împinge. Cu muget de tunet în țărmuri se sbate Vârtejul de ape ’nspumate. Dar uite ! din negrul vârtej zbuciumat Prin spumele reci se ridică O ceafă voinică și-un braț încordat Vâslește, talazul despică, Și iată-1! In mâna 'nălțată cu fală Arată și cupa regală. Respiră 'prelung cu nesaț, și apoi Salută lumina cerească. «Trăește! E. teafăr ! E aci printre noi!» Iși strigă suita regească. «Din groapă, din iadul ne’nvinselor ape «El duhul știut-a să-și scape!». El, vine de ceata întreagă urmat, Naintea monarhului cade Și ’ntide’n genunche paharul bogat. Copilei gingașe ce șade Alăturea, — regele’n semne'Pvorbește — Ea’l umple cu vin ce sclipește. «Trăiască monarhul!... Și fie voioși «Toți cei de sub bolta cerească ! «Dar jos este groaznic ! Pe zeii miloși «Să nu'ncerce — un om să-i clintească. «Și nimeni și nimeni să nu vrea să vază «Ce-ascund ei prin noapte și groază! 650 Nadeja Cezianu «Mă smulse mai iute decât ai clipi, «Apoi un izvor de sub mare «Sălbatec și rece în piept mă lovi, «Mă strâse curentul mai tare, «Și ca o sfârlează cu iuți rotocoale «Mă’mpinse în voie la vale. «Și-atunci, Dumnezeu către care strigai «Cu glas ce’ncepuse să moară, «M’atrase spre-o stâncă, și eu m’agățai «De-un ram de coral ce-o ’mpresoară. «Pe vârfu-i fusese și cupa oprită — «Altfel ar fi fost nimicită. ^Căci largi adâncimi dedesubt se’ntindeau «In negură deasă, roșcată, «Și dacă urechile nu auziau «Privirea vedea spăimântată «Talauri și zmei înnotând în grămadă, «Cu verzi salamandre de pradă. «Zării cum pe-aproape, în roi fioros «Alături de stânci sfărâmate, «Treceau cacealotul, calcanul spinos, «Ciocanul cu tâmplele late. * «Rânjindu-mi cu dinții, vâslea tot mai tare «Rechinul, hiena de mare. «Acolo, departe de orice-ajutor «Venit dela cei de sub soare, «Acolo, eu, singurul piept simțitor «Stăteam agățat printre fiare: «Departe de zvonul și tarmecul vieții — «In haosul pustietății. «Și-apoi, de odată văzui ’naintând, «Cu gând însetat să mă prindă, «O sută de brațe... și’n groază, scăpând «Coralul din mâna slăbindă, «Vânjoasele ape mă smulseră iară «Trăgându-mă însă’n atară>. Scufundătorul 651 Se miră monarhul și-apoi către el Grăește; Haneș op. cit. p. 29. 4) Singur acest argument nu e însă hotărâtor pentru că versul în chestiune, găsindu-se numai în redacția din .România literară* s’ar putea explica și prin alte ipoteze. 5) Și în Ardeal în „Foaea pentru Minte", cu care Bălcescu avusese legături, se publicase în 1844 un articol despre poezia populară semnat de Andrei Mureșanu p. 201 și urm. 6) Cu mențiunea că e scrisă în închisoarea din Sibiu. O traducere franceză a lui Vaillant in „Poăsies de la langue d’oc" Paris 1851 p. 57—62. 7) Haneș op. cit p. 29 și urm. 8) idem p. 32. Contribuții 667 Bălcescu afecționa atât maximele, încât avea la sine un volum de maxime, pe cari le cataloga după alfabet, ca să le poată întrebuința mai des ’). Amănunte externe ca puncte de suspensie și împărțire în paragrafe 2) n’au importanță. Rămâne asemănarea stilului «Cântării României» cu acel al celorlalte opere ale lui Russo în ce privește armonia și forma frazei și a imaginelor3). Argumentul în sine e destul de fragil: un lucru așa de subtil, așa de greu de așezat într’o formulă nu poate fi decisiv într’o chestie, în care avem nevoie de o sigu- ranță matematică,9 mai ales când e vorba de o literarură înce- pătoare, care-și căuta încă o formă definitivă și punea mai mult preț numai pe ideia propovăduitoare. Cu vre-o 10—15 ani în- namte d-1 lorga într’o lucrare de tinerețe scotea din acelaș stil concluzia câ opera e a lui Bălcescu.6) Prin urmare concluziile d-lui Haneș, ca să fie definitive au nevoie de o completare. Această completare o formează în pri- mul rând scrisoarea lui Alexandri către Bălcescu din 1851,°) în care primul la cerererea celui de al doi.'ea să-i găsească o poezie despre Mihai Viteazul, spune că-i va face el una, care se poate publica «după chipul călugărului Rusu». Această scrisoare a fost considerată în mod greșit. Nu e o ironie a lui Alexandri, care și-ar batea joc de Bălcescu că și-a apropiat o operă ce nu-i aparținea. 7) Alexandri aprobase apariția «Cântării României» în forma știută în «România Viitoare» sau cel puțin acest lucru se făcuse cu știrea lui de oarece îl găsim între colaboratorii revis- tei, unde e desigur autorul unui «Cântec Haiducesc» semnat A.8) Lui Bălcescu, care era bolnav și l-a cântat într’una din cele mai simțite poezii ale lui, nu-i putea face astfel de imputări. Sensul 1) N. I. Apostolescu o carte a lui N. Bălcescu în Revista pentru Istorie, Arheologie și Filologie XI partea Ii 1911 p. 340 și urm. 21 Haneș op. cit p. 33 și 35. împărțirea în paragrafe e o influență a lui Lamenais O. Densușanu Curs de literatură romună II p. 221, 3) Haneș op cit p. 32—35. 4) Cu atât mai mult nu putem primi argumentul Iui N. I- Aposto- lescu tras din asemănarea „ritmului prozei". Ritm și măsură în Revista pentru istorie, arheologie și filologie IX. 1903 p. 262. 5) Schițe diti literatură ed. Șaraga Voi. II p. 96 și urm. 6> Publicată de d. Ovid Densușanu în Noua Revistă Română III p.. 303 și urm., și apoi V- V. Haneș în aceiaș revistă XV p. 74 și urm. 7) Cf. N. 1. Apostolescu, Cântarea României p. 20 8) „România Viitoare* p. 62. 668 1’. P. Panaitescu frazei e altul și trebue luat «a la lettre». Alexandri scrisese o poezie asupra lui Mihai Viteazul și voia s’o publice în același chip, cum publicase Bălcescu «Cântarea României», adică s’o atribue unui călugăr și că el ar fi găsit-o într’o mănăstire. In adevăr își duse proectul la îndeplinire și «Cântecul lui Mahai Viteazul» apărut între poeziile populare poartă o notă, care glă- suește: «Acest cântec l’am găsit scris într’o psaltire foarte ve- «che din biblioteca mânăstirei Neamț. De desubtul cântecului «erau scrise cu slovă călugărească «Scrisu-s’au acest viers bă- «frân de mine ieromonahul Paisie, credincios rob a lui Dumne- .■ Această rugăciune care cuprinde în sine amarul vieții și nevoia de un sprijin în lumea aceasta, arătă pentru vremea noasiră un fapt îmbucu* rător, că există o tendinfă a spiritelor spre relig une, care singură poale mul|uml pe om. — Apariția acestei cârti și răspândirea ei așa de repede, nu numai că e citată dar și tradusă și în alte limbi, arati că omul are ne- voi sufletești care nu se mulțumesc decât pe calea religioasă. Sunt lucruri destul de cunoscute, viata Mântuitorului după cum este înfățișată de Evangheliști. Felul de expunere este atrăgător și cu cât citești- cu atât vrei să știi ce e mai departe. Cred că pentru prima «ară avem a- face cu o astfel de expunere cronologică a viefii Mântuitorului șl mai ales într’o carte de pură literatură, care Iasă la o parte orice discuție privitoare la credință. In afară de unele lucruri cum e de ex; întrebuin- țarea azimei la „Cina cea de taină* cartea prezintă un mare interes și ac putea fi luată și la noi ca model de literatură religioasă. Pr. Rada Fapesca CRONICA ȘCOLARA Despre educația engleză Scrisoarea Vili-a Universitatea engleză: activitatea extra-școlară Începuturile mișcării.—Sufletul ei: John Ruskin.—Note caracteristice șt date din această crucială pedagogică.—Câteva exemple alese pentr» nevoile noastre: Cursuri de popularizare.—Cursuri misionare.— Cursuri profesionale.—Așezăminte sociale și educative, rod din mișcarea extra-universitară. — Comisiuni universitare uvriere.—O pildă duioasă: Toynbeeall.—Variante exemple, din spiritul extra-universitar englez*. Activitatea extra- parlamentară și extra-bisericească.—Exemplele engle- zești ridică dela sine și pentru oricine din noi pro- blema : Rolul misionar al universităților românești și mijloacele pentru inrâurirei poporului mun- citor, din satele și orașele României întregite. întâia scânteie din cea mai nouă mișcare pedagogico-misio- nară engleză, sare din vatra colegiului oxfordian Exeter; anume in anul 1850, prin scrisoarea program a profesorului M. Sewell: L. Binyon : J. Ruskin, p. 65 4) J. Ruskin: The Seven Lamps of Architecture. 5) J. Ruskin : The Stones of venice. 690 C, Mureșanu liticei. Deși pornită de curând, mai dăunăzi am putea zice, spiritu misionar a răspândit-o așa de tare, că întinsurile ei sunt mai mult de cât uriașe: haotice până la disperare. Unde-i Londra mai mi- zeră, acolo aleargă ostașii culturii universitare : unii cu sfatul, alții cu gologanul, cartea, conferința, lecția și toți cu frăție și bună- voință. Lucrul lor înseninează ca o domoală întretăiere de fulgere, tristețea obișnuită a Londrei și suferința adeseori sfâșietoare, în unele cartiere. ' Din activitatea extra-școlară a universităților engleze nu vom înfățișa de cât câteva linii, și din ele două trei rămurele. Din pu- ține date statistice, cetitorul își va lămuri singur întinderea acestei cruciate culturale. Așa unii profesori se laudă cu un fantastic nu- măr de studenți. Doctorul VVichsteed a avut 75000 ascultători1), adică populația unui oraș românesc de rangul întâi. In anul șco Iar 1901=1902, universitatea din Cambridge are 19.000 studenți; în 1907—1908, Oxfordul se ridică la 24.000- Londra, nici ea nu stă în umbră: în anul 1906—1907, are 13.803 studenți; numărul se ridică la 15.623 în 1908—1909. Nu numai numărul, dar mai cu seamă calitatea acestor cursuri e mult impresionantă: fiecare lecție e totdeauna îngrijită ca fond; conferențiarul e specialist în problema respectivă ; cu un meșteșug greu de egalat, problema din prelegere e aleasă din sociologia vre- mii și tradusă cu o minunată artă în psihologia ascultătorilor. Dacă e destul de greu să faci o lecție bună la o clasă din școala pri- mară, liceu ori universitate, unde ascultătorii sunt cam de aceeaș etate, și cu nevoi și aspirații mult asemănătoare, ne închipuim ce greutăți sunt de biruit, la cursurile extra-universitare, unde stu- dențimea înfățișează un admirabil exemplu de mulțime eterogenă. Avântul etic, văzut la o samă de profesori, Iasă mult în um- bră spiritul pedagogic: să fii poate cel mai ales servitor al socie- tății — dascăl la universitate — și să stai în parcuri pe vreme de iarnă, în bătaia vântului, și ceasuri de-arândul, spre a predica mul- țimii cuvântul științei,— e un lucru de neprețuită frumuseță mo- rală. Am însemnat asemenea exemple, nu numai de la facultatea de teologie — așa de rodnică în această țară — dar și dela știință și medicină. Și dacă mai punem că, orice lecție e urmată de întrebări puse de ascultători conferențiarului, și că acuma adeseori poporul vede până și în cei mai buni prieteni ai lui, unelte înșelătoare tri- mese de foștii și actualii asupritori, ne putem închipui la ce înăl- țimi sufletești trebue să se menție profesorul în asemenea greu- tăți. Mi-amintesc cum într’o Duminică, pe când un profesor pre- dica inspirat de forțe misterioase, un glas din norod, se ridică cu întrebarea brutală : Ce partid te plătește ca să vorbești așa ? Nu știu dacă întreruperea a fost, cu bună sau cu rea credință. Profesorul însă i-a răspuns, că din dragul inimei zice așa, și-și duse dămol predica înainte, cu acelaș drag, ca la început. * A A Cronica Școlară 691 Locul și formele, în care apare activitatea extra-școlară a universităților engleze, diferă așa de mult, că numai ochiul atent poate vedea în conferința de la universitate și cursul dintr'un parc popular, două monumente de aceeaș mișcare spirituală. Pentru ușu- rarea discuției, împărțim exemplele alese în următoarele categorii : Cursuri de popularizare. I£le se fac de obicei în colegiile universitare. Luăm exemplu din King's College. In această uni- versitate, avem dimineața și o parte din după amiază prelegeri și lucrări pentru întâia categorie de studenți. Seara, aceleași cursuri pentru categoria a doua: tineri, cari din cauza ocupației, nu-s li- beri în timpul zilei. Intre ora cinci și șeapte seara, apar conferin- țele pentru publicul cel mare, dar, deși gratuite, tot așa de bine organizate, ca și cursurile pentru studenții universității. Vorbesc la prelegerile acestea tot profesorii colegiului, ajutați adesea ori de colegii din alte școli din Anglia, continent și America. Cele- britățile culturei engleze apar adeseaori ca profesori la asemenea cursuri. Baza însă o formează universitatea. Cursurile anumite ca și prelegerile studenților, sunt împărțite In trei termene; toamnă, primăvară și vară. Am înaintea mea pro- gramul pentru termenul al doilea: 16 Ianuarie — 30 Martie, 1922, Sunt anunțate 126 conferinți, formând următoarele despărțăminte: al istoriei, cu opt lecții; al teologiei cu 18 lecții; și așa la rând vin: psihologia, ingineria, științele și studiile slavice, germanice, romanice, etc. De obiceiu, fiecare despărțământ are între șase și opt lecții. Făcând suma, se țin în fiecare an 37» de conferinți pu- blice la King’s College; și dacă purtăm în minte că universitatea Londrei are peste șeaizeci de colegii, înțelegem ce mare belșug de viață sufletească se revarsă în societatea engleză, prin universi- tăți, instituții nu de stat, cl particulare, ca o fabrică ori un res- taurant. E o frumuseță, să privești sara, pe la ora cinci, cum dă năvală lumea din toate categoriile sociale, spre porțile colegiilor ; în aceste vremuri când societatea modernă e amenințată să se rupă în sute de fragmente, universitatea engleză întărește prin cultură, omogenitatea națională. De pildă, îmi stă caldă în inimă impresia de la o conferință asupra colindelor englezești: frumu- seța lor a fost luminată nu numai de cunoștințele vorbitorului spe- cialist în folklore; artiști anume aduși au executat în cor bucăți alese din colindele medievale ; și după ei, sala întreagă — poate la cinci sute de oameni—cântă în cor, colinde naționale, în amintirea Mântuitorului. Asta a fost, cu o lună înainte de Crăciun, de când tinerii engleji prind a colinda măhălălile Londrei, amintind măr- ginașilor prin cântecile lor, ceiace universitatea înfățișează publi- cului, în cele mai îngrijite forme. Poate că ar fi util, să înșirăm cât mai multe din chestiunile înfățișate publicului prin universitate. Cetitorul ar vedea odată cu problemele indicate, și ceva din preocupările sufletești, din Anglia zilelor noastre, și în acelaș timp s’ar familiariza și cu nume, cari 692 C. Mureșanu reprezintă pe o seamă din fruntașii culturei engleze, Dăm loc numai la două despărțăminte: al istoriei engleze și cel al studiilor slavice, din cari o secție se ocupă cu țara noastră. Din aceste două exemple, cetitorul își va lămuri întreaga activitate din cursul unui termen: Ianuarie — Martie. Despărțământul istoriei Anglia în viacul al XVIII-lea 15 lanuar.— Veacul al XVIII-lea în istoria Angliei, oe prof. E, Barker- 1 Februarie.— Viața religioasă de prof. E. W. Wastoa; 8 Febr.— Filosofia de V. F. Storr; 15 Febr. Științele economice de prof. E. Cannan; 21 Febr.— Politica de H. W. Temperley ; 1 Mart. Societatea de prof. J. L, Hammond; 8 Mart. Colonizarea de proi. A. P. Newton; 15 Mart.— Arta și literatura de prof. A, W. Reed. In legătură cu neamul românesc, văd anunțate opt confe- rinți și anume ; șase vor fi ale d-lui R. W. Seton-Waston, iar două ale d-lui Marcu Beza. * • * Tot în categoria conferințelor de popularizare intră și cursu- rile de vară: Iulie — Septembrie. Mai fiecare universitate nu-și în- trerupe activitatea în vacanța cea mare: lucrul merge înainte; numai că în locul studenților tineri, vin cei tomnatici. Faima cea mai mare o au cursurile din Oxford și Cambridge. In cursul anu- lui, aceste universități își trimet profesori misionari in cele mai îndepărtate colțuri ale țării. Vara, mișcarea se inversează, între- gindu-se : universitatea chiamă în umbra colegiilor mat bătrâni și mai tineri, dintre aceia, care în timpul vacanței caută recreație prin cultură. Aici apare și nota internațională : străini din toate continentele, vin în roiuri, spre Oxford și Cambridge; astfel, pe- regrinii îndepărtați vin în strânsă legătură cu spiritul englez, pentru engleji, cursurile acestea sunt un mijloc de unitate și reculegere sufletească, un fel de oracole moderne. Ca exemplu, în vara anului 1918, s’au înfățișat la Cambridge trei mari probleme : a) unitatea între clasele sociale; unitatea imperiului; c) unitatea între biserici. Au ajuns la încheerea ca unitatea e necesară, și trebue realizată, dar nu prin forme externe : lege, politică, ci cu ajutorul forțelor ideale, „adică o unitate vi- tală, care pornește de la suflet, și de aici merge spre forme, și în invers..." Studenții sunt găzduiți cu masa și somnul în colegii unde luxul și belșugul e așa de înălțător; și dacă mai punem, pe lângă influența cursurilor, pe aceea a profesorilor și nu uităm nici at- mosfera de grădină, și sat, cu flori și pădure, din cele două uni- versități, citatul care vine, nu e numai un glas izolat, ci un imn Cronica Școlară 693 al tuturor : „Aici (e vorba de cursurile de vacanță de la Oxford și Cambridge) am învățat să văd mâna divină în minunile vieții organice ; aceste cursuri m’au pus în legătură cu cei mai buni și mai înțelepți oameni; ele mi-au umplut viața cu fericire, și m'au făcut să înțeleg că iubirea e mai prețios lucru de cât logica-1 Pentru sezonul acestor cursuri în viața pedagogică și cea politică, dăm loc unui glas din anul 1920: „Acuma zece ani, si- lințele activității extra-universitare erau îndreptate mai mult spre copil; azi, puțini se vor mai găsi, cari să nu știe, că educația adulților e de o hotărâtoare însemnătate..., mai mult; educația sfârșește cu viața ; și trebuie să mai știm, că cetățenia democra- ției moderne cuprinde nu numai drepturi, dar și obligații, cari trebuesc împlinite cu pricepere" 2). Forța morală, care chiamă entuziaști cu miile e lămurită astfel: «Ne-a adus aici convingerea, că nimic pe pământ nu-i atât de măreț ca omul, iar din om, cel mai prețios lucru e sufletul". Alt scriitor, adaugă în 1921: „Credința în educație, avântul după știință, dorul de a bea din izvorul ei, nevoia de a prinde din cele mai bune gânduri e mai tare decât oricând". încheiem categoria întâi — cursuri de popularizare cu urmă- toarea lămurire : notițele date, sunt numai niște palide pilde dintr o activitate peste putință de înfățișat în întinsurile ei uriașe. De exemplu, la alt colegiu din Londra, anume — University College — văd anunțate în termenul acesta, cursuri despre civilizația engleză înfățișată în cele mai variate aspecte : artistic, religios, filosotic. științific, juridic, economic,... etc, și apoi alte cincizeci și trei de conferințe în legătură cu problemele naționale și internaționale, întâia fiind la 2 Ianuarie, iar ultima la 22 Mart. Amintindu-ne că universitatea Londrei are peste șaizeci de colegii, și că fiecare are o activitate extra-universitară, ne putem face o ideie de un aspect numai, din această mișcare. * * * Cursuri misionare. — In această categorie, apare un element nou : conferențiarul adaugă jertfa apostolică, pe lângă pregătire, pricepere și entusiasm. Misionare sunt apoi prin scopul lor : ele urmăresc ridicarea morală, a celor mai fără de noroc elemente, din societatea engleză. Metoda e influența directă si înseninarea ce o aduce profesorul sau studentul englez, fratelui în agonie mo- rală. Ele se adresează în special sărăcimei. Trebuia de subliniat că, conferința, cartea sau lecția, aici e un simplu instrument. Ținta lor e renașterea spirituală Asemenea școli se țin în cluburi mun- citorești, săli publice, școli și mai cu seamă în biserici, duminica și în cursul săptămânei. Cum Londra are 1.500 biserici cel puțin, 1) The University Extension Bulletin, 1917, No, 31. 2) A. C. Ford: The Univ. Ext. Bulletin, 1920 No. 38. 694 C. Mureșanu și mii de cluburi și săli publice, și parcuri uriașe, se înțelege că cetitorul își va închipui, ce valuri de lume se adapă și se înviorează prin aceste cursuri și lecții misionare. Neuitând că și aici pe lângă profesorii de meserie sunt și reprezentanți ai culturei engleze, apoi studenții (în mișcările spirituale engleze, temeia ține locul de cinste) trecem la altă categorie de cursuri, pe care le etichetăm destul de impropriu: • * * Cursuri profesionale. — Aici se urmărește, pe lângă cultura generală și educația morală, specializarea în anume ramuri de învățământ în legătură cu diferite profesiuni. Scopul lor principal însă e să pregătească pe viitorii conducători ai clasei uvriere, și de aceia se dă în economia programului de lucru, o deosebită atenție științelor sociale și economice. Limba și literatura en- gleză are și aici, ca în orice școală, indiferent de rang și cate- gorie o vădită importanță. Câteva însemnări despre vorbitorul englez, profesor, predi- cator sau orator, sunt absolut necesare, pentru înțelegerea acestor cursuri, in ținta, rostul și înrâurirea lor. Conferențiarul aici e prin excelență uman. Apare în fața ascultătorilor școlari sau egali, ca un umil prieten; nu ca să-i dăscălească, ci ca un sprijin și spre lămurirea unor probleme, pe care o desleagă cu ajutorul clasei, făcând pe fiecare să gândească pentru el și nu să repete — fără folos — raționamentul dascălului. Ferit de mucegaiul academic, bătrânicios și anemic, departe de erudiție făloasă, conferențiarul englez vine între ascultători îm- belșugat de sinceritate și gânduri misionare. Dezbaterile, cari ur- mează, după lecție, sunt un obiceiu de cea mai mare valoare. In acestă fază, lecția devine dramatică : conflicte puternice sunt as- pecte inevitabile ; prin discuții libere se exercită puterile sufletești ale studenților ; suflet se leagă de suflet, iar ca rezultat, pe lângă- un pas mai aproape de chestiune, noi prietenii, și neașteptate scântei, și noi combinații psihice în sufletul fiecăruia, Arta, pe care am văzut-o în asemenea împrejurări, mi-a mers adânc la inimă ; efectul lor nu se poate tâlcui; vorbele oricât de meșteșugite, ar fi doar frunze veștede; între ele și vraja acestor cursuri, e depăr- tarea prăpăstioasă, ca dela vigoarea unui flăcău înflorit de sânge și mușchi, și oasele lui puse pe sârmă, în cutia unui muzeu de anatomie. • • Din activitatea extra-școlară a universităților engleze, au ur- mat și urmează încă cele mai bune foloase, pentru știință și viață_ Fabricele de adevăr au scăpat de o mare primejdie: anume aceea de a sămăna în nouri și fără legături proaspete cu durerea pă- mântului. Studentul deprinde obiceiul de a studia problema nit Cronica Școlară 695 numai din cărți, ci la fața locului, și anume în starea ei născândă ; și odată cu o mai bună metodă de cercetare a venit, ceeace ja urma urmei, e cea mai nobilă țintă a științei, anume legături de frățească iubire între oamenii dela universitate și oamenii din po- por, și așa universitatea e o școală a tuturor, iar nu o instituție unde adevărul servește „câtorva numai, ca să trăiască ușor pe so- coteala, adeseori în dauna celor mulți", Odată cu o nouă înviorare sufletească, a cărei intensitate e fără putință de urmărit, activitatea extra-școlară engleză a ridicat o samă de așezăminte educative, a căror apariție, insamnă mult, nobile și luminoase momente, în istoria pedagogiei moderne. En- glejii le numesc: University Settlements. Prin organizația gene- rală, și nivelul ridicat al cursurilor, ele ar merita cu drept formula Universității Populare dar sunt mai mult decât niște universități: aici, lucrătorul, micul negustor, cetățeanul proletar cu o vorbă, vine și în timpul liber, și anume ca în familia lui; în loc să-și treacă vremea în crâșme, cafenele și alte case, cu aspecte mai mult sau puțin lupanarice, aleargă la settlement, unde are mu- zică, dans, jurnal, un mic muzeu, prieteni și ceai și cafea, în eftine condiții. Cu alte cuvinte, un settlement „e un centru de studii, relații sociale și recreare", și de aceea le numim Căminuri Uni- versitare. Sunt în Londra 43, iar în provincie 30 de asemenea căminuri; cartea de unde îmi culeg datele, îmi atrage atenția, că numărul nu-i complet. Câteva amănunte asupra felului cum e or- ganizat un cămin, ne ajută să înțelegem mai bine activitatea ex- tra școlară a universităților engleze în aspectul ei dinamic. * * * Luăm de exemplu, căminul Toynbee Hali, așezat in estul Londrei. Istoria acestei instituții, înfățișează duioase și nobile pa- gini, din viața studențimei engleze. „Cititorii întâiului cămin uni- versitar sunt studenții engleji, și ucenicii lui Ruskin; el a avut darul să facă interesantă munca pentru norod ; aceasta constitue marea distincție a lui Ruskin, inspiratorul oricărui departament din activitatea socială engleză" ’). In 1867 (Ruskin începe activitatea socială în 1860), Edward Denison, după terminarea studiilor la Oxford, se așeză în estul Londrei, mânat de două gânduri: să studieze problema mizeriei, ajutând și trăind la un loc cu cei in suferință. Dă mare sprijin preotului John Richard Green, și după o scurtă activitate, moare eroic. Spre locul cinstei, alt rând de studenți. In 1875, vine și tâ- nărul profesor și învățat economist dela Oxford, Arnold Toynbee, Noul misionar intră în legături de frăție cu uvrierii, luminându-i cu sfat și ajutor: după ani de-a rândul, prieten de suferințe și B Robert A. Woods: The Social Awakening in London, p. 15. 696 C. Mureșanu alături de suferință și nu dela academici distanțe, Arnold Toynbee se stânge în 1883. Preotul Barnett aleargă pe dată la Oxford după ajutoare; aici, într’un colegiu, tocmai află pe admiratorii lui Tă- ynbee, sfătuind, cum să slăvească mai bine amintirea celui cat.... preotul, om cu experiență, le spune că de vor «ă nu se op- ruie munca lui Toynbee, trebue să vie mulți și aleși, și să mun- cească pentru popor, priu popor și alături de popor. Preotul Bar- nett e înțeles; cu tineretul din Oxford, mai târziu cei din Cam- bridge, vin la lucru în mizeria neagră și umedă a Londrei și pen- tru o mai sigură biruință, ridică cea dintâi cetate morală, întâiul cămin universitar, în amintirea profesorului erou : Arnold Toynbee. Prin lucrul lui, acest cămin rezumă în mic, ceiace activitatea extra-școlară engleză, caută să împlinească în proporțiile arătate. Observăm mai întâi că profesorii căminului sunt tot așa de bine calificați ca și cei din colegiile universitare. Pe lângă cursuri teo- retice, avem și lucrări de seminar și clase tutoriale, în cari nu- mărul studenților e foarte restrâns, așa că profesorul se poate ocupa cu educația și instrucția fiecărui student, deci educație individuală, după cele mai noi principii pedagogice. Afară de pro- fesorii colegiului, vin în fiecare an și alți conferențiari, profesori din aite colegii, ori fruntași din cultura engleză. De exepkil anul acesta, 1921 —1922, căminul Toynbee, va avea următorii confe- rențiari : Lord Haldane, G. B. Shaw, Sir William Beveridge, Prof. H. J. Laski, A. C. Gardiner, Israel Zangwill, și Hugh Walpole. Lorzii, Sirii și Profesorii cu nume, nu sunt numai vizitatorii de ocazie: în fruntea societăților și cluburilor din acest cămin, citim iarăși nume din categoria celor „Sus-Puși" (în Anglia, vorba, subliniată are și culoare morală). De exemplu presidentul clu- bului artistic (Toynbee Art Club) eSir David Murray. In altă so- cietate (Toynbee Poar Man’s Lawyer Society) prezidează Sir John Simon, secretar fiind doctorul A. E. Western. Și așa, cele iz so- cietăți ale căminului universitar, sunt conduse de oameni cunoscuți in cercurile științifice engleze. Căminul are o bibliotecă, ce îm- prumută cărți și acasă, și un mic restaurant, care între 6 și 8 p. m„ procură hrană cu prețuri eftine. Copiem mai jos câteva din cursurile din anul acesta. Din ele cetitorul își va lămuri nivelul cultural al studenților uvrieri, cum. și atmosfera generală a căminului universitar. Cronica Școlară 697 SESIUNEA r1921-192n d z Materia predată Durata cursului Numele profesorului Observațiuni 1 Ștlinți economice . . 3 ani M. Epstein 2 Științl economice . . M — A. Greenwod 3 Ștlinți economice . . 12 lecții G. T. Reid Curs introduct. 4 Istorie industrială . D-ra N. Marks Pentru studente: 5 Istorie industrială . G. Mekensle 6 Literatură modernă . S. Robinson 7 Istoria socială în v. XlX-lea 20 lecții F. H. Darton 8 Desen și pictură . . II • C. Gardiner * 9 Războiul lumii . . . 25 . 10 Istoria universală . . 20 . G. E. Lee 11 Istoria Londrei . . . 10 . F. H. Darton 12 Instroducere în filo- sofie 12 . C. E. Joad 13 Logica și psihologia . 12 „ E. Farmer 14 Științl naturale . . . In fiecare săpt. Dr. E. Daglish 15 Limba franceză . . . * M M l. Small 16 „ germana . . . D. T> gendhat 17 Drama D-na Warshaw |18 Retorica T. Barnard Și așa urmează (19) teoria și practica muzicei, (20) coruri. (21J orhestrație, (22) dansuri populare, (23) gimnastică, (24) hi- gienă, (25) lucru manual- Pe lângă înșirarea cursurilor, credem necesar să dăm sumarul la câteva din ele. Acum, în vremea democrației, problema educa- ției uvrierilor, prezintă mai mult de cât o importanță pedagogică. Fără pregătirea sutletească respectivă, democrația contimporană, aduce tot atâta tolos, ca și reacția demagogică. Luăm de exemplu, cursul No. 6: literatură modernă. Stu- denții lucrători vOr ceti și tâlcui cu ajutorul profesorului, din ur- mătorii autori: Whitman, Ibsen, Shaw, Hardy, Chesterton, Tagore, Maeterlinck. Cursul No. 12, Introducere în filosofic, are sumarul: Lecția No. 1. Ce este filosofia ? „ . 2. Filosofii greci: Platon și teoria ideilor. „ ,3. Aristot. , „ 4. Filosofia modernă; raționalismul și empiricismul.. . .5. Idealismul: Kant și Hegel. „ „ 6. Pragmatismul: W. James și Bergson, , „ 7. Filosofii de azi. „ „ 8. Elemente de tilosofie politică : Hobbes și Locke, „ . 9. Nașterea socialismului. Cugetarea politică con- temporană. „ , 10. Elemente de etică. Utilitarismul și intuițioismul.. , , 11. Elanul vital și filosofia impulsului. 12. Rezumarea cursului. C, Mureșanu Tot așa de bine se prezintă și cursul de logică și psihologie ; evident câ materiile, cari formează specialitatea școlii, anume știin- țele economice și sociale, sunt mult mai îngrijite, Dacă adăugăm, că în imediata apropiere a căminului Toynbee se află o biserică mult încăpătoare, deschisă ziua și noaptea și încălzită iarna, cu cărți înlăuntrul, iar pentru călătorul grăbit, mici predici-sfaturi și lămuriri pentru problemele zilei, afișate pe păreții bisericei, ne facem o mică ideie, de metodele englezești, pentru educarea mun- citorimei. Vrednic de știut e că, în alt colț vecin al căminului, se ridică un muzeu cu o bibliotecă și sală de reviste și jurnale ’). t * Un fapt important pentru sutletul Angliei contemporane, e că spiritul pe care l-am văzut în căminul discutat, nu-i o excepție Onorabilă, caracteristică celor 73 de căminuri universitare, ci comună celor mai multe centre sociale, filantropice și religioase. De exemplu, acelaș lucru îl găsești în biserici, unde după serviciul divin ioarte scurt, încep problemele pământului, în discuții prietenoase și ală- turea de un pahar de ciai. Altă dată, conferinți politice și econo- mice (firește că neîntinate în spiritul de partid) urmează chiar după slujba religioasă. Partea admirabilă e că preotul își alege su- biect de predică problema, pe care el o prezintă in aspectele spi- rituale, iar după terminarea serviciului divin, sala sub conducerea unui fruntaș din viața politică ori culturală, soluționează aceeaș chestiune, în laturea umană. De exemplu, la 29 Ianuarie, în biserica din Kingswoy, au fost, ca totdeauna, trei servicii religioase: la 11 a. m., 3 p. m. și 6.30 p. m. sunt 2000 locuri numerotate. Localul plin. La 11 a. m. predica Duminicei respective ; la 3 p. m. conferința predică: Darul de a vorbi al Mântuitorului, de Harry Duxburg; sara, vi- carul bisericei, Preotul Y. E. Rattenbury dezvoltă subiectul: Are ■evoie democrația de biserică ? După slujbă, discuție liberă sub preșidenția deputatului englez Arthur Henderson. Problema ține la un loc 2000 de oameni, și în casa Domnului, până la zece noaptea. Lucrul se repetă peste o săptămână, Ia 5 Februarie, pro- blema din predica de sară vine cu întrebarea: Este capitalistă biserica modernă ? Aceeaș discuție liberă, acum e sub preșidenția deputatului T. E. Naylor. Evident că exemplele sunt mici mo- mente din chestiunea noastră. Anume, preotul englez, ne dă pildă de activitate extra-bisericească, ce ține Oamenii cu miile în at- mosfera spirituală, iar deputății citați, exemplu de activitate extra- parlamentară, prin cari în reculegerea bisericei, problemele sociale și economice se înțeleg cu adâncime și bunăvoință; și cum, și văii și alții sunt rodul colegiilor engleze, avem prin ei, ca și prin profesorii și studenții, cari au întemeiat și învioriază căminurile 1) Muzeul e ridicat in 1892, donația J. Passmore. Cronica Școlară 699 uvriere, avem bune exemple de activitate extra-școlară, din uni- versitățile engleze. * * * însemnările despre activitatea ext_a-școlară a universităților engleze ne spun, ce ar putea însemna, în educarea mulțimilor, harnicelor mulțimi, din satele și târgurile noastre — activitatea extra-școlară a celor patru universități românești. Căutăm cu toții spre școli ; între ele, locul dintâi îl ține universitatea, școata școlilor; de aici trebuie să pornească în so- cietate suflet nou, nu numai prin absolvenții universității, dar și prin directe și continui legături între universitate și viața națională. Astfel lucrând, și nu numai predicând, dar și înfăptuind acel» instituții educative, care au făcut minuni aiurea, de exemplu : că- minurile universitare, universitatea ar ajunge și la noi, ceia ce-i prin alte părți: o școală a tuturor. Prin ea, și luciul ei misionar, dragostea pentru binele social, adică idealul moral, s'ar întinde peste ținuturile noastre, îndoliate acuma de note de elegie. Contra lor e mijlocul sigur al educației: înțelegând prin aceasta, înrâurirea sistematică a unui popor, a întregului popor, prin cei mai buni din acel popor. Londra, 12 Februarie, 1922. C. Marețanu CRONICA ECONOMICĂ „Contribuțiunile d-lui BlanK la rezolvarea crizei economice" — Lămuriri asupra valorii lor — Importanța ce se dă lucrării. — Apărută mai întâi în limba engleză într’un supliment al ziarului «Manchester Guardian» dedicat «Reconstrucției Europei», prelucrată și publicată apoi în «Archiva pentru știința și reforma socială», reprodusă de aci și răspândiră de cele mai de seamă cotidiane, retipărită în sfârșit într’o foarte ele- gantă broșură și remisă, «în dorința de a contribui la soluționarea problemei economice a Țării» d-lui ministru de Finanțe, lucrarea d-lui Blank a atras, cum lesne se înțelege, atenția generală, atât prin importanța subiectului ce tratează, dar mai cu seamă prin situația de fructe ce ocupă autorul în lumea noastră financiară și industrială, situație care-i atribue o competență atât de desăvârșită în asemenea materie, în cât pare a exclude a priori orice obiecțiune, orice contestație. Cu tot titlul mjdest ce poartă, opera d-lui Blank se prezintă- deci de la sine cu preiențiunea unui plan complect al consolidării noastre economice și se impune ca ultimul și cel mai autorizat cuvânt în mult așteptata deslegare a crizei cumplite în care ne găsim de de la război încoace. De aci nu numai atenție generală, nu numai admirație fără rezerve, dar și încredere oarbă, iluzii și speranțe; — tot de aci însă și datoria de a supune opera d lui Blank unei cercetăr mai deaproape asupra valorii ei reale- In această din nrmă considerațiune să se caute îndemnul la rândurile de față. Conjusia între chestiunea economică, financiară și mone- tară. — Ne oprim un moment chiar la titlu. El nu corespunde cu conținutul, căci în lucrare nu este vorba mai de loc sau, în orice caz, puțin de tot despre rezolvarea crizei economice și de refacerea Cronica Economică 699 economică a țării, ci este vorba aproape exclusiv numai de rezol- varea crizei financiare și de refacerea noastră financiară. Se va zice poate că facem discuție de vorbe și că, în fond, criza eco- nomică și criza financiară sunt identice, sunt acelaș lucru. Or tocmai în aceasta stă una din erorile mari în care persistă majoritatea eco- nomiștilor noștri și în care rătăcește și d. Blank : a nu și da seama Cu una este criza economică și alta este criza financiară și a nu ține mereu seama de această deosebite. In legătură cu aceasta amintim și de neoumerirea in care se găsesc pretinșii economiști cu privire la chestiunea monetară. Nici aci nu se ține seama că ji această chestiune este di’tinctă de celelalte probleme isvorâte din război și că și această chestiune formează o chestiune deosebită, cu deslegare deosebită. Confusiunea ce se face mai cu seamă între problema financiară și cea monetară — inclusive atât de palpi- tanta chestiune a valutei — dovedește în mod tipic ușurința și inconștiența cu care se discută și se tratează în vremurile noastre interesele cele mai vitule ale statului. Sunt, veți zice, chestiuni elementare. Insistăm totuși cu toată tăria asupra lor, de oarece faptul de a ignora noțiunile precize, constitue una din piedicile principale pentru obținerea unor rezultate sigure în deslegarea și a problemei economice, și a problemei finan- ciare și a celei monetare. Nu este locul să facem teorii și să stabilim definițiuni, căci pentru înțelegerea deosebirilor de care am vorbit este destul să amintim că, putem avea criză economtcă fără a avea criză financiară, și invers; tot așa precum unele state au inonetă bună insa sufăr de criză financiară, iar altele pot avea monetă depreciată și finanțe echilibrate. Însuși d. Blank ne arată perspectiva unei situațiuni finan- ciare bune mai înainte ca leul să devie ia. leu; ba d-sa condi- ponează chiar în lucrarea sa asanarea noastră financiară de valoarea țiepreciată a leului. Dar să nu anticipăm. Ceeace ne-a interesat deocamdată a fost precizarea subiectului lucrării d-lui Blank și constatăm că acest subiect este criza financiară și nu criza economică, de oarece ceeace preocupă pe d. Blank este numai asanarea finanțelor statului și nu altceva, iar cu privire la refacerea economică nu găsim în lucrarea sa decât câteva indicațiuni vagi și — o sumă destinată pen.ru comenzile căilor ferate și alta pusă la dispoziția negustorilor români cari au datorii în valută ridicată. Insă, ceeace trebuie remarcat este că, chiar din problema finan- ciară, d. Blank nu vede și nu îmbrățișează decât o singură latură, anume datoria publică internă și externă, căutând mijloace pentru consolidarea celei din urmă și pentru reducerea celei dintâi. Vom vedea însă că