CONVORBIRI LITERARE No. 9. BUCUREȘTI, SEPTEVMRIE, 1912. Anul XLVI. O CONTRIBUȚIE LA BIOGRAFIA LUI NEGRI CÂTEVA SCRISORI ADRESATE PRINȚULUI ION GR. GHIKA IN 1863, - ȘI PRIVITOARE LA AFACEREA MĂNĂSTIRILOR ÎNCHINATE. In momentul în care prin cea mai îndreptățită răsplată a soariei, amintirea lui Negri e rechiemată la ordinea zilei și se simte nevoia unei biografii mai întregite a acestui vrednic Român, ca să putem găsi într’însa pentru noi și pentru generațiile viitoare o pildă vie și rodnică, învățând tuturora dezinteresarea, iubirea de neam, zelul sârguitor în făptuirea unor opere trainice spre folosul țării — vreau prin publicarea unui oarecare material istoric despre el, să aduc și eu o contribuție la alcătuirea acestei așteptate bio- grafii, care mai bine chiar decât tăcuta cuvântare a statuei sale, va însemnă totdeodată o reparație, judecata recunos- cătoare a istoriei, și, ca să vorbesc astfel, o înțeleaptă încercare de „pedagogie națională". Am, într adevăr, în hârtiile familiare, mai multe urme ale activității lui Negri, și le voiu aduce puțin câte puțin, la lumină. Negri fâceă parte din pleiada care cu Alecsandri, Rallet, Anastasie Panu, Zizin Cantacuzino și Cuza, se gru- pase cu entuziasm în jurul acestui Grigorie-Vodă care pentru ei întrupa dorințele Românimei și lucra cu atâta putere de jertfă la îndeplinirea visurilor naționale. Negri a fost ministrul preferit al bunicului meu, confidentul pla- nurilor lui cele mai îndrăznețe spre mărirea țării, agentul obișnuit al trebilor mai delicate inițiate de el spre învierea României. 962 Posed astfel, ca documente de un interes deosebit, instruc- țiunile date de bunicul meu lui Negri, trimis la Conferința din Viena în 1855, și o lungă corespondență din anii 1855 și 1856 când Vodă însărcinase pe Negri cu o misiune spe- cială la Constantinopol; corespondența aceia este prea întinsă și cere prea multe piese complementare ca să între destul de lesne în cadrul unei reviste. Mă voiu mărgini, astăzi, și pentru publicul Convorbirilor, să dau niște scri- sori de ale lui Negri, de dată mai recentă, adresate către fiul Domnitorului său iubit de odinioară, către tatăl meu, Prințul. loan Negri rămăsese, precum se.înțelege, cel mai intim prietin al fiilor aceluia pe care-1 privise ca pe „Mân- tuitorul Neamului" și pe care o moarte tragică îl răpise (Iunie 1857) în floarea vârstei, tocmai în ajunul triumfului ideilor și sforțărilor sale. După această moarte, care ștergea de pe fața pământului capul firesc și recunoscut al mișcărei unioniste, Negri lucră alături cu tatăl meu, alergând febril în toate părțile Moldovei, — la alegerea lui Cuza, ca să fie cel puțin pe scaun, dacă ideea domnitorului străin nu se putea înfăptui, un ucenic încercat al ideilor fostului Domn, un devotat al Regenerărei și al Unirei. Mai pe urmă Negri se găsi, tot alături cu tatăl meu, între cei d’intâi sfetnici și col aboratori ai lui Cuza după Unire. Scrisorile ce le voiu da mai jos, se referă la sfârșitul pe- rioadei ascendente a domniei lui Cuza. Sunt din anul 1863. Tatăl meu, deși foarte tânăr (avea abia treizeci de ani) era pe atunci ministrul afacerilor străine, Negri agent diplomatic la Constantinopol și amândoi lucrau la regu- larea conflictului cu Mănăstirile zise închinate. — Amândoi de altfel erau bine pregătiți pentru tratarea chestiunei. Caracterul lor dădea toate garanțiile pentru o dreaptă soluție a pricinei. — Formația specială nu le lipsea: Gri- gorie-Vodă trimisese pe Negri la Constantinopol în 1855 tocmai ca să se ocupe de aceste mănăstiri. Prințul loan avea la el, în sertarele lui, toate piesele din domnia părintească care priveau subiectul. Afară de O CONTRIBUȚIE LA BIOGRAFIA LUI NEGRI 963 asta; Cuza îl însărcinase în 1859 să facă o anchetă asupra acestor mănăstiri. Instrucțiunile lui Negri și memoriul de înmânat Puterilor sunt opera lui, cu ajutorul d-lui Bengescu. Scrisorile, pe cari le dau aici sunt, ca mai toate ale lui Negri, scrise într’o franțuzească curgătoare, necorectă și puțin îngrijită, dar vioae; sunt două feluri, unele oficiale {No. III, IV, VI), altele cu totul private (No. I, II, V, VII, VIII, IX). Cele oficiale se împart și ele în publice (No. VI) și particulare (No. III și IV, cea din urmă adresată Domni- torului și transmisă în copie tatălui meu). Am pus laolaltă ■clasându-le după ordinea cronologică, aceste scrisori, fie oficiale, fie private ; ele oglindesc limpede și firea lui Negri, și evenimentele de pe atuncea, și starea chestiunei în pricină. Ca să deslușesc mai bine textul scrisorilor publicate ar trebui să dau mai multe însemnări despre chestiunea aceasta atât de complicată, a mănăstirilor închinate. Lucrarea ar fi prea lungă și ar face să întârzie prea mult un articol menit să fie întru câtva un prinos ocazional șt o simplă aducere de material istoric. Voiu da altă dată, probabil cu publicarea corespondenței lui Negri cu Grigorie-Vodă, expunerea desăvârșită a chestiunei, cunoscută și deseori, mai cu seamă în ceeace privește rezultatele sale, apre- ciată greșit și în țară și în străinătate (cu sentimente de altfel diametral opuse aici și acolo). De obiceiu, mai ales in faza ei terminală, pricina a fost înfățișată ca un proces de laicizare, o necesitate de politică internă și externă înfăptuită prin mijloacele regaliane ale unui Stat modern, înfățișare care nu e exactă cel puțin pentru toată dezvol- tarea părței celei d’intâiu a crizei, și care, pentru mine personal ca și pentru mulți, n’ar fi de loc de lăudat, chiar dacă ar aveâ, precum este și adevărat, scuza unei nece- sități vitale într’o țară frustrată de a cincea parte a teri- toriului ei prin manopera neleală a unor beneficiari străini. Intr’adevăr două lucruri au contribuit la apreciarea aceasta: modul destul de neașteptat, după care s’a regulat 964 în sfârșit afacerea, prin mijloace de acest soi și cu oameni având idee de acest gen, și legătura in care măsurile luate în contra călugărilor greci au fost puse cu o adevărată și nenorocită confiscatie, secularizarea averilor mănăstirești pământene. Din contră, acțiunea înpotriva pretențiilor grecești, mai cu seamă precum s’a dezvoltat sub Alexandru-Vodă Ghika al Munteniei, sub Știrbey, sub Grigorie-Vodă al Moldovei,, și sub Cuza până în 1863, eră cea mai îndreptățită chiar pentru cei cari, ca mine, nu admit principiul drepturilor suverane ale Statului asupra bunurilor bisericești. Erâ o acțiune de revendicare, în limite foarte modeste, înpotriva unei colosale excrocherii, făptuită de greci cu ajutorul unor diplomați străini, încercând de a transforma într’o moștenire de proprietate absolută și nețărmurită cu toată agravarea dispozițiunilor de mână-moartă, niște legate usu- fructuare, parțiale și condiționale; în loc de usufruct, pro- prietate deplină și vecinică; în loc de atribuire parțială de venituri, folosirea pretinsă a totalităței și asta numai pentru desfrâul fanarioților și pentru prigonirea catolicis- mului din Palestina; in loc de condițiunile imperative ale actelor ctitoricești în folosul Statului și pentru binele obștesc, disprețul cel mai desăvârșit al acestor stipulațiuni, lăsând chiar în cea mai jalnică părăsire nu numai stabilimentele de binefacere de care aveau porunca ctitoricească de a se îngriji, ci și locașurile sfinte, bisericile și mănăstirile închi- nate care cădeau în ruină; apriga denegare a oricărei îndreptări a stărei de lucruri; refuzul încăpățânat al oricărei compensațiuni pentru nerespectarea actelor de ctitorie și chiar a disposițiunilor decretate de Puteri mai târziu. Iată tabloul întorsăturei ce o luase chestiunea dela 1828 încoace, după ce diplomația, mai ales cea rusească (eu toate că și ea încercase un leac în Regulamentul Organic) intervenise în pricină, în chipul cel mai nenorocit, încurajând, pentru scopuri politice de o parte, prin informații defectoase de O CONTRIBUȚIE LA BIOGRAFIA LUI NEGRI 965 alta, pretențiunile și încercările grecilor, cari vedeau în afacere un fel de răsplată a revoluției din 1821, Și dacă s’a mers în practică, la sfârșit, mai departe decât ar fi trebuit, vina este încă a călugărilor greci cari în apărarea manoperilor lor nelegiuite, au refuzat ori ce transacțiune binevoitoare, sprijiniți fiind, precum știau, de conștiințele cumpărate ale unor pașale turcești (1) și de interesele diplomatice ale unor puteri. Iată cum scriau acești pretinși reprezentanți ai lui Chri- stos, urmași și coreligionari dealmintrelea acelora cari, ca ieromonahul Partenie din veacul al XVIII-lea, găseau stă- pânii lor civili mai binefăcători decât Dumnezeu și tipă- reau cărți creștinești pentru mărirea legei lui Mahomet. I. Le 18'33 mars 1863. Constantinople Mon cher Prince Jean! J’ai demande au Prince la permission de venir le trouver â Galatz pour lui communiquer di verse s choses—je vous demande la meme permission — si elle m’est acordee j’appor- terai avec moi Ies comptes de la chancellerie du trimestre dernier de l’annee passee comme aussi ceux du premier trimestre de cette annfee ainsi que ceux du mois de juillet (1) Umblau, după obiceiul lor, cu „bacșișuri",către demnitarii influenți și cu lingușiri față de sultan. Ca pildă despre lingușirile acelea, dau aicea Începutul unei tânguiri adresate de toți Patriarhii Răsă- ritului către Marele Vizir, în 1855, înpotriva Domnitorilor Români: „Nous soussign^s Ies Patriarches actuels des Grecs de Constanti- „nople et de Jerusalem agissant en leur propre nom et comme fond6s „de pouvoir de ceux d’Alexandrie et d’Antioche, l’ex-patriarche grec „de Constantinople prgsident dela Communaute du Mont-Sinai et Ies „deUgu^s des Communautăs du Mont-Athos, avons l’honneur de soumettre par la presente humble supplique que depuis le jourt for- tuna de l’Avenement de ,S. M. I. Notre Auguste Souverain et Maitre, qui egale Alexandre en splendeur et Plafon en sagesse, qui est le Soleildu clei du Kalifat et la lune de la justice et de P^quiti, etc., etc". 966 passe que vous me demandez et que j’ai cependant envoyes au Ministere depuis longtemps. Les pretres demenent ici grandement et quoique le vote de la Chambre soit bon pour la question, il a ete intempestif car il a donne l'eveil avant que le gouvernement ait pu se mettre en ligne de combat pour en sortir victorieuse- ment. J’ai fait une nouvelle declaration ici, que jamais nous ne consentirions â ce que l’affaire des biens conventuels fut trăite ailleurs que chez nous et par d’autres que nous uniquement — que nous considerions par consequent le pro- tocole i3(i)comme non avenu; parce que d’abord nous ne pourrions nous persuader qu'il put invalider le trăite de Paris qui nous proclame parfaitement autonomes pour nos affaires d’interieur et qu’il n’y avait rien de plus interieur que notre sol — et puis qu’ensuite notre gouvernement ne pouvait ne pas faire attention et prendre en consideration le voeu general du pays â ce sujet ainsi que le vote unanime de la Chambre. Cette question a beaucoup baisse ici-et il faudra nous concerter pour arreter quelque chose de de- finitif et puis ensuite crouler plutât que d’y devier. Dans l’espoir, mon cher Prince Jean, de vous serrer bientât la main, je vous reste mon ancien collegue de la derniere note â Gcedelfa), tout devoue ami. C. NEGRY. II. Ce 13'25 juin 1863, Constantinople- Mon cher Prince, Des mon arrivee, j’ai expedie Bordeano sur le Bosphore pour porter aux ambassades le memoire afin que par la (îl In acest protocol precum se știe, conferința admisese punctul de vedere al Rusiei, favorabil pretențiilor grecești. (2) N’am cunoștință de faptul la care Negry face aluzie. Probabil e vorba de un răspuns virulent dat, în tovărășie cu tatăl meu, unei note „puțin diplomatice" a reprezentantului austriac, Godel de Lannoy. Am în hârtiile bunicului meu o notă a acestui diplomat, din 1856, nu tocmai cuviincioasă, dat fiind că Negri eră pe atuncea ministru și tatăl meu tot secretar de Stat al părintelui s iu. Aluziunea poate se referă la răspunsul, ce a fost dat de ei lui Godel, care protestă în termeni prea aspri în contra concesiunii acordate de Grigorie-Vodă unei companii franceze pentru navigațiunea de pe Prut. O CONTRIBUȚIE LA BIOGRAFIA LUI NEGRI 967 poște d’ajourd’hui on put l’expedier plus loin Ce n’est qu’apres avoir fait matin cet envoi que j’ai rețu votre depeche ainsi qu'une autre du Cabinet Princier qui me disaient d’attendre une autre edition. Le mal n’est pas grand, car si Ies memoires que j’ai remis ne sont point encore envoyes lorsque je recevrai Ies autres, il me sera facile de Ies echanger contre ces derniers. J’ai rencontre le Pere Nil ă Giurgevo, „s’en allant t’en guerre“comme Malbrough, a Paris, muni probablement mieux que ce guerrier chansonne de ce qui est le „nerf de la guerre" comme on dit. Je vous le repete, rien n’y fera et tout se brisera â l’encontre de notre volonte ferme et irre- vocable. Bon courage donc et laissons Ies aller ou ils veulent — c’est nous qui aurons la Victoire—et ce n’est plus qu’une affaire de temps. Je suis sur qu'on ne me demandera plus qu’une chose ici: ce que nous leur donnons aussi pour que je sois preț ă repondre â cela, il serait bon que le Conseil decidât la chose et que vous me fassiez parvenir au plus tot votre decision. Par le prochain courrier deiails officiels au long. Adieu cher Prince Jean et ancien collegue de la derniere note a Goedel. En vous priant de faire agreer â la Pincesse Alexandrine mes plus respectueux hommages je suis tout votre, de tout coeur. C. N^GRY. Mes bannes amiti^s a Monsieur Van Saanen III. 19/31 juin 1863, Constantinople. Particulare. Mon Prince, Je m’empresse de vous transmettre ci jointe en copie la lettre confidentielle que j’ai dcrite â S. A. S. pour Lui faire connaître mes appreciations sur la question des cou- vents et pour la prier de vouloir bien m’informer le plus tot possible de la somme que le gouvernement Princier capitalisera en faveur des communautes. C’est la meme priere que j’ai l’honneur dadresser ă 968 * ♦ Votre Excellence par la prâsente, car ainsi que je le dis dans la lettre â S. A. S. la solution de cette question depend en grande pârtie sinon completeinent de la fixation de cette somme; par consâquent je crois qu’il ne faudra pas tarder â vous prononcer la-dessus le plus promptement que faire se pourra. Veuillez agreer, mon Prince, Ies assurances reiterees de ma plus haute consideration. C. NEGRY IV. Copie. Pera-le 19,31 juin, 1863 Monseigiieur, Par la lettre que j’ai eu l’honneur d’adresser â V. A. S. le 15/27 juin, je L’assurais que d’apres Ies entretiens que j’avais eu ici, Ies Puissances nous 6taient assez favorables dans la question des couvents. Moi comme je Lui disais alors, je ne puis que la repeter aujourd’hui que la solution de cette affaire depend de l’empressement que mettra le gouvernement de V. A. S. â me preciser la somme qu’il est decide ă capitaliser en faveur des Communautes, conformement aux conclusions du memoire. En effet, apres Ies declarations Ies plus solennelles et Ies plus categoriques que j’ai faites ă Aali-Pacha comme aussi aux Representants des Puissances garantes que rien ne serait capable de nous faire devier de la voie que nous nous sommes decides a suivre dans cette affaire ces Mes- sieurs ont fini par comprendre que devant une resistance aussi opiniâtre leurs efforts, mânie reunis,. ne feraient ou’envenimer la question sans produire le resultat qu’ils desiraient atteindre. Aussi sont-ils maintenant beaucoup plus accomodants qu’il y a quelque temps et ia preuve en est que Mr. Novicoff lui-mSme qui reprâsente la Puis- sance la plus directement interessee dans ce differend, m’a presse de questions dans le but de savoir quelle etait la somme que nous voulions donner aux pretres. Rien que cette insistance du representant de la Russie me confirme de plus en plus dans l’opinion, que ces Mes- O CONTRIBUȚIE LA BIOGRAFIA LUI NEGRI 969 sieurs qui pretendaient que Ies Communautes etaient pro- prietaires dans notre pays et que nous ne pouvions Ies deposseder sans commetre une injustice flagrante, semblent s’etre persuades aujourd’hui que cette pretention est r6elle- ment denuee de fondement, et s’appliquent â plaider Ia cause des pretres en se plațant sur le meme terrain que nous. Par consequent, forts de l'avantage que nous avons pris sur ces messieurs dans la question dont il s’agit je crois, Monseigneur, que ma regie de conduite dans Ies negociations qui vont s’engager, est tracee d’avance. Apres avoir de- mande, en remettant le memoire, l'annulation pure et simple du Protocole XIII et aprăs que j’aurai declare ia somnie que nous sommes disposes â offr r aux Communautes, il ne me restera qu a attendre tranquillement la dâcision qui sera prise â cet âgard par Ies Puissances, sur qu’elles ne pourront que consacrer par un acte internațional Ies conclu- sions de notre memoire. II est important, Monseigneur, que la somme que le gouvernement de V. A. S. affectera aux Communautes ne soit pas connue des Consuls et du public, car cette indis- cretion pourrait considerablement nuire â la poursuite de mes negociatios. C. NEGRY. J’ai l’honneur d’etre &. & &. V. 7'16 juillet 1863 Constantinople Mon cher Prince Jean Je vous demande bien pardon de n’avoir pas repondu plus tot â votre bonne derniere lettre. La cause en est que cette question des couvents m’a fait courir depuis mon arrivee ici plus que je n'ai jamais couru â Constantinople. Sir Henry Bulwer et le Comte de Ludolphe s’acharnent apres nous dans cette question. Aussi je suis continuellement chez eux — comme chez Ies autres aussi: de cette fațon, toujours en courses je n’ai rien pu ecrire non plus au Prince Regnant lui meme. J’ai ecrit ă S. A. qu’â plusieurs Ambassades ici, on m’avait conseille de nous adresser directement au Comte 970 de Rechberg â Vienne, qui, eloigne des tripotages qui se font ici et ne subissant aucune influence locale, nous don- nerait certainement raison dans la question des moines grecs que Ies representants de l’Autriche ici. La France et l’Italie ont declare ne reconnaître point Ies moines grecs comme proprietaires. La Prusse nous serait favorable si nous pouvions detacher l’Autriche. Aussi je vous le repete, il faut nous adresser au Comte de Rechberg que Monsieur l'Ambassadeur de France dit n’etre point du tout de meîne opinion ni principes que ceux qui soutiennent Ies moines. La Russie nepeut faire autrement que soutenir le protocole, puisque c’est elle qui l’a propose ; mais elle serait plutot portee vers un accommodemens des parties. je n’ai point encore rețu le pli bleu avec l'indication de la somme ă offrir aux moines-mais en le recevant j’ai l’intention de faire une note â Ali-Pacha en Iui designant cette somme comme notre dernier mot — et puis, avec la dignite que comporte une pareille declaration attendre, quoi que ce soit sans broncher d’un pas et rester ferme quoi qu'il arrive. Le Pere Nil n’a point ete rețu â Vienne par le Comte de Rechberg — il se trouve actuellement â Paris d’apres ce que m’âcrit Alexandry. Je crois qu’il ne fera que depenser de l’argent en vain. Car je crois la France nullement portee ă seconder la mainmorte. Monsieur Breslauer s’en retourne sans avoir pu conclure la convention â laquelle j’ai coupe court — car cette fois encore c’etait Ies memes phrases et arguments orgueilleux que la Porte voulait introduire danscette convention. J’ai mis en avant celle de Temesvar et j’ai declare que c’etait lâ le modele ă suivre. Breslauer vous dira d’ailleurs la chose plus en detail. Je vais bientot poursuivre l’affaire des Comptes: mais jusqu’â ce qu’on Ies traduise en turc, il se passera bien, je le crains, six mois pour le moins. Voila pourquoi je Ies demandais avec tant d’insistance depuis deux ans. Je pense, cher Prince, que pour cette inopportune et malencontreuse affaire des Polonais, vous ne feriez pas mal de m adresser une note en d^voilant leur but et en racon- tant Ies faits, afin que je la puisse lire ici, parce que cette affaire va etre traitreusement exploitee par Ies journaux d’abord jusqu’â ce que la verite se fasse jour. J’ai 6crit dans le meme sens au Prince. O CONTRIBUȚIE LA BIOGRAFIA LUI NEGRI 971 On n’a qu a jeter Ies yeux sur la carte pour voir qu’ef- fectivement cette expedition bien loin d’etre contre la Russie, n’etait que contre nous-mâmes. Quand aurons-nous enfin la paix^ mon Dieu! et quand verrons nous avant toute chose regner chez nous la con- corde et l’amour et la dignite du pays! Nos divisions nous ont affaibli interieurement—deconsidere on ne peut plus â l’exterieur — empeche de rien faire pour notre pays tant beni du ciel sous tous Ies rapports, - et reduits en un mot â etre aujourd’hui, l’enjeu diplomatique de Venise, dela Galicie et d’une foule d’autres combinaisons eventuelles. Voila on nous a reduits cette miserable velleite de la principaute et ces nombreuses candidatures qui feront que nous serons â la merci du premier venu, comme l’a ete la Pologne ! Je me suis demene pendant 25 ans, avec tant d'autres, pour voir un peu de prosperite dans iron pays et qu’y vois-je ă present ? pas meme deux individus qui puissent s’entendre ensemble et qui ne se garent l’un de l’autre comme dans un bois! Oii est lepoque oii Votre Pere en tete nous travaillions unanimement aux grands principes regenerateurs de notre pays! Mais â quoi bon toutes ces douleurs! II parait que Ies nations comme Ies individus ont leur sort ecrit quelque part. Adieu cher Prince Jean et ancien collegue du bon et digne temps. Stamboul m’a vieilli; mais il n’a su m oter mes anciens souvenirs. Tout â vous. de tout coeur C. NEGRY VI. No. 41. le 11/23 juillet 1863. Constant inople. A SON EXCELLENCE LE PRINCE I. GHIKA MINISTRE DES AFFAIRES ETRANGERES etc. etc. etc. Monsieur le Ministre, J’ai deja eu l’honneur d’informer Voire Excellence que j’avais presente des mon arrivee ici, â la S. Porte et aux 972 Ambassades le memoire sur Ies Couvents dedies, tel que je l’avais apporte de Bucarest et avant que je ne fusse prevenu des modifications faites â sa solution. Je ne pou- vais donc faire autrement que d’en soutenir la premiăre r6daction qui d’ailleurs me paraît plus conforme avec la decision prise de donner une fois pour toutes une somme aux Lieux Saints et de n’avoir plus rien â demeler avec eux. 11 me semble sauf meilleur avis que la phrase qui remplace le mot net de secularisation nous lie de nouveau â ces dits Lieux Saints et nous engage â des conditions et obligations qu’il n’etait point sage de livrer ă leur controle ultârieur. Je crois devoir observer encore qu’il ne serait point utile non plus de demander la constatation par protocole — afin d’empecher qu'on ne revienne sur elle — de la tran- saction une fois effectuee entre nous et Ies Egumenes. — Cette demande ne s’accorderait guere avec le rejet du premier protocole et pourrait nous susciter vers la fin meme de I’alfaire des complications qu’il est urgent de prevoir â temps. II faut donc selon moi continuer d’eviter l’ingerence Strângere apres comme avant dans cette question et ne nous y soumettre qui alors seulement qu’on nous l’imposerait par la violence— provisoirement encore jusqu’â des temps meilleurs. Nous placerions, bien entendu, Ies sommes par nous donnâes sous la surveillance et sauve- garde collectives de la S. Porte et des puissances garantes, ainsi que des Principautes-Unies; mais nous arreterions â cela sans rien demander de plus a ces premieres. II me semble bien aussi, Monsieur le Ministre qu’au lieu de tenter â obtenir que le payement des sommes que nous destinons aux Lieux Saints s’effectue granduelie- ment et sans interets, il serait beauconp plus sage de chercher, au moyen d’un emprunt garanti par Ies biens conventuels eux-memes, a se mettre en position de compter et deposer Ies dites sommes aussitot qu’offertes. Ce serait un appât de plus pour la pârtie adverse et pour nous un utile debarras. J’attendes que Votre Excellence m’indique la somme de l’arriere du par Ies Couvents dedies â la Valachie afin de Ie faire figurer ă l'actif de notre offre, et bientot apres j’aurai l’honneur de vous faire parvenir, Mon- sieur le Ministre, copie de ma note â la S. Porte dont reldvent Ies Egumenes grecs, oii en disant notre dernier O CONTRIBUȚIE LA BIOGRAFIA LUI NEGRI 973 înot, j’aurai specialement en vue I’ecole de Constantinople dont nous nous reserveron; la direction--ce qui fait que la clause des 2 boursiers semblera â Votre Excellence comme â moimeme, inutile â y inserer. Je prie Votre Excellence de vouloir bien agreer Ies assurances de ma plus haute consideration C. NEGRY. P. S. Cest sur la somme de quarante millions de piastres que V. E. me donne comme base dans sa deficite du 27 juin âcoul6 que j’agira i C. NEGRY. VII. 12 24 jaillet 1863. Constantinople. Mon cher Prince Jean, Je vous previens qu’il ne nous est gubre utile d’assi- miler Ies Couvents dedies aux nâtres propres parce que d’une semblable rubrique il peut naître de drâles de pretentions de la part des moines grecs, comme entretien d’iceux dans Ies monasteres etc., etc,, etc. Idem point de protocole en aucun cas, parce qu’on peut nous dire: vous demandez un protocole, c’est tres-bien; commencez d’abord par vous souinettre au premier et puis nous verrons pour le second. II faut d’ailleurs autant que possible non seulement ne point demander l'ingerence etrangere dans nos affaires, mais meme repousser celle qui vient sans etre demandee — comme au reste nous l’avons fait par le memoire. II faut donc rester ferme dans ce principe, quoi qu’il arrive — c’est mon opinion. L’Autriche egale l’Angleterre dans son opposition au sujet de cette question des biens conventuels. Aussi, d’apres Ies conseiles qu’on m’a donnes ici de toutes parts j’ai ecrit au Prince qu’il fallait saisir de cette afaire, et di- rectement, le Comte de Rechberg â Vienne, lequel n’est point, paraît-il, de la meme opinion, â propos d’elle, que ses representants d’ici. Ceci pour que l'opposition ne soit pas tres grande, une fois que nous nous serons prononces ; car je vais bientot lancer ma note â la S. Porte dont 974 relevent Ies moines en lui indiquant comine notre dernier mot, la somme, que nous pouvons leur donner. J’attends avec impatience que vous me disiez le chiffre de l’arrier6 que doivent Ies Couvents ă la Valachie pour le faire figurer comme argent comptant bien entendu -et puis ma note est donne. Adieu cher Prince Jean et tout a vous de tout coeur C. NKGRY. VIII. Le 18/30 juillet-Coustantinople. Mon cher Prince Jean, Je vous envoie Bordeano avec le projet de ma note au sujet des biens conventuels. C’est en vain que je vous ai ecrit deux fois pour vous demander quel dtait le chiffre de l’arriere dii par Ies moines grecs â la Valachie. Aussi j’ai pris 1.750.000 piastres du pays, parce que j'aivu que des deux millions figurant dans notre mCmoire, en dedui- sant 250.000 piastres pour Ies ecoles de Constantinople, il restait juste la somme que j’ai indiquCe, laquelle mul- tiplice par dix depuis 1852 jusqu’ă 1862, fait 28 millions de piastres turques. J’ai charge Bordeano de vous entretenir de ma part au sujet de la note, ainsi qu’ă celui de la question en bloc, dans laquelle je ne saurais quant ă moi, changer d’opi- nion. J’y resterai ferme quoi qu’il arrive. L’horizon s’obscurcit, et il est possible que la guerre survienne ; car l’Cchange de notes actuel, m’a bien l’air d’etre tout-â-fait pareil â celui qui preceda Ia guerre d’Orient. Ici I’on s’inquiete car la Turquie va Ctre de la pârtie, bien malgre elle je crois. Cher Prince, j’ai charge Bordeano d’encaisser notre argent pour eviter la dCpense. II vous dira comment j’en- tends finir la question des couvents et vous demontrera le danger de recourir aux puissances pour cette question afin de la faire traiter par un protocole alors que dans notre memoire nous rejetons toute immixtion etrangere. En un mot il vous mettra au fait de mon inebranlable ma- niere de voir lâ-dedans. O CONTRIBUȚIE LA BIOGRAFIA LUI NEGRI 975 Adieu cher Prince Jean. En vous priant de prSsenter mes tres-humbles respects â la Princesse Alexandrine, je vous reste. Tout devoue ami C. NEGRY. IX Le ,, Aout 1863.’Constantinople. Mon cher Prince Jean, Enfin aprds-demain je fais passerle Rubicon â ma fameuse note, suite obligee de votre memoire. II s’agit maintenant de savoir soutenir l'affaire envers et contre tous et conte que conte. J’ai ecrit cette meme phrase â Baligotqui la lira au Prince. Voilă! C’est une bombe qui va tomber tout â coup et eclater alors qu’on s’y attendait le moins. Mais quoique j’aie compte sur quelques eventualites, comme le depart en conge de Sir Henry, pour que le contre coup ne fut pas trop violent—voyant que ces eventualites tar- daient â se produire, je me suis bravement decide â ne plus attendre et samedi notre note sera lue par tout le monde diplomatique. Je prie Messieurs Ies Ambassadeurs de l’envoyer â leurs Gouvernements—De cette fațon la question est ecartee de Constantinople oii le terrain nous est en tous Ies cas, moins propice que partout ailleurs. J’avais aussi compte sur la guerre qui nous aurait laisse Ies coudes en une pleine et entiere liberte. Enfin nous verrons et ce ne sera que plustard que nous comprendrons l’enormite de notre toupet actuel. Audaces fortuna juvat, a dit Horace. Je serai bien aise quant ă moi, apres l’excitation continuelle oii me tient depuis si longtemps cette affaire si je la voyais terminee et puis terminee comme nous l’avons voulu—ce qui serait le plus piquant de l’affaire. Adieu, cher Prince Jean, et tout â vous, de tout coeur. C. NEGRY. Cette lettre est toute pour vous seulement. H A R B A R 11. De trei zile se adun cocorii la slomul Târșii. Ca niște șiruri de mătănii se ițiesc cârdurile lor din zare. Din toate sterițele vânturilor țîșnesc. Unii au rășluit în drum spinări de munți ca zimbrii. Alții au pogonit izbeliștele unde se plămădește crivățul. Atamanii lor au tras cu minciogul pe țărmurile Volgii. Dintru’ntâiu li se înfiripează numai aripele răsfirate ca niște opăcini de pitici. Pe urmă se ațin din ce în ce mai aproape, până ce umbrele lor rătăcitoare izbândesc să se adâncească din lamura cerului în seninul slomului. Atunci zborul lor ostoaie. Și asemenea unor frunze spul- berate în slavă de vârtejurile verii, cobor oblu, în perghe- luri, până ce prind mlaștina în picioroange. In fite-ce toamnă, de Preobejanie, la cel dintâiu adurmec al iernii, ca treziți de un tainic bucium, tăbăr acî de își rânduesc polcurile pribegiei. Căci Târșa e staniștea seinilor. « Arar staniște de zburătoare ca Târșa. Alimănită în fundul unei lunci nărămzii, ca o gușe a Prutului, apele ei cari scânteie în răzarea namiezii ca un uriaș sahan cositorit, atrag de departe luarea aminte a celor din văzduhuri, pe când firul rîului ce se deșiră între două platoșe de dealuri, în sus și în jos, ca un șer-r par de zmeu, îi mână drept ca pe ciripie. Și apoi nicăeri ca în Târșa nu-i loc de zăhărele. In preajma coroanii de stuf ce împodobește fruntea slomului, plevușcă lighioa- nelor mișună. HÂRBARII 977 Satul e tocmai în zarea dealului. Capisteria luncii a- proape pustie. Un singur brîu de drum e pe tot hăul ei. Și de nu ar fi pichetul grănicerilor colo sub dâmbul de ‘sălcii scorburoase de pe malul trențuit, n’ar mai fi alt semn de viață prin împrejurimi decât gârbovul caic al lui chir Lambie ce pirotește în schela de vară sub legănarea undelor. Așâ că în toată tihna își pot face într’aripați Zaporogi Oceania și pe nimeni nu ar turbura cârîiturile lor jalnic de duioase, ca de coconi pribegi, de nu ar fi doi ochi ce iscodesc de pe caic. Doui ochi negri ca granatele de tumbac. Sunt ochii Drinii, fata lui Lambie. Inima ei e turbură ele jalnicele lor cârîituri. Crescută numai pe apă, de un corăbier, -fără mamă, fără rude, departe de lume, Drina eră o fire osebită. Deși fată aproape tomnatică, nu cunoștea mai nimic din ceea ce toți cunosc, chiar cei mai zmeriți. Sufletul ei a- semenea unei tainice pajiști de fân aromit nu fusese fre- mătat decât de adierea umbroasă a dragostei de părinte și tânjea încă după cerbul sprințar ce se cădea să se în- frupte din ea. Nu doar că chir Lambie, ca un palicar ce era, ar fi fost de o strășnicie fără pereche. Dar, fiindcă traiul lor de schimnici nu prea lăsase potecă prilejului. Restrînși a viețui într’o chiliuță cât o scorbură de veveriță, sau pe o punte cât o față de masă, fără rîvnă de măriri și de îmbogățiri, așteptând să picure vremea între o încărcătură și o descărcătură, având drept singur oaspe o potaie de cățel, drept orce cusur o gingirlie și drept orce grădină o șteblă de busuioc grecesc, vasilicâ- eră greu să fie înțețiți de patimi. Zilele lor curgeau tihnite ca undele Prutului. Nici odată nu pomeniseră să-i năvălească mari-ochiu. Când ploaia turnă cu găleata, ei se chirceau în cabină, a Convorbiri Literari — Anul XLVI. 978 M. I. CHIRIȚESCU-PRIÂR ca mieicul ; când stelele luceau în serile calde, ei eșiau pe- punte și cântau ca toți corăbierii: el picura din ghitară ; ea din fizarmonica pieptului. Puțin le păsa care-i schela. Pentru ei plaiul rămânea acelaș. Nici odată nu gândiseră că viața ar fi putut fi și altfel pentru niște colindători. * Dar de când poposeau în schela Târșii, cea mai pustie dintre toate, în care nici odată două șeici nu își dădeau ziua bună, o schimbare se ivî. Un oaspe veni să se adaoge singurătății lor: brigadierul Bârnă. Bârnă eră cap de post la ghecetul grănicerilor. Un soiu de vântură țară și ăst Bârnă. De trei ori reangajat, căci nu se putuse împăca cu altă meserie. Știa toate pe degete. Pe unde nu hoinărise? Din regiment în regiment, din com- panie în companie, din post în post. Nu eră vre-o mândrețe de el. Nici chipeș nu eră. Un soiu de pupă-lapte spânatec. Sub nări abia îi spicuiau vre-o câtevâ tuleie. D’aia îl și porecliseră în chip de râs: brigadirul Trei-mustăți. Da, în schimb mai rar așa pușlamă. Viclean ca o zvârlugă. Și afurisit la mueri!.. Câte case nu spărsese; câte codănace nu lăsase cu inima friptă? Din pricina asta nu-și găsise vatră nicăiri. Hârbar sadea. • Când, Pelicanul lui Lambie zvârlise ancora, Bârnă taman venise la rond. Drina sta la cârmă. — Kalispera căpitane; ceva galete ai adus ? — Pentru pretenl se găsește, răspunse grecul. — Da, cu hârtiile cum stai ? — In regula. Puftim s’a vedeți. Și chir Lambie aruncă un dulap de brad pe mal drept podișcă. Bârnă zdrăngănind sabia ce purta de fudulie, sui pe punte. Căpitanul Pelicanului îi trecu învoirea. Brigadierul HÂRBARII 979 se făcu că citește, dar căuta mai mult la Drina, care se uită în Prut. — Vii din Galați, d’a dreptul ? întrebă el pe grec. — Pe d’a dreptul... — Ceva contrabandă n’ai ? — Ferească sfinto; nu obișnuim... Bârnă se apucă iar de hârtii. Le forfecă, le descântă, și prefăcându-se că ar fi găsit un clinciu lovi cu palma peste ele și zise: — Le lași la mine. Ți le aduc al’dată. Să le mai scotocesc. Apoi, după o clipă de gândire arătând spre Drina: —... Duduia, e fata dumitale... ? Hm !... Nostimă !.. . In urmă luând o înfățișare miiitărească și întinzând mâna Drinii: —... Mă recomand brigadierul Bârnă, șeful postului de grăniceri din localitate... Drina rămase locului. Lambie se puse la mijloc. — Dă (mâna cu domnu aghiotant, Drino. După ce fata se supuse Lambie adăogă. —... Ne faci și câte o cafeluță. Aduci și două galete proaspete pentru pretenii dumisale. — Mai bine ini-ar plăcea un păhăruț de vin grecesc chirie. Ai ? —... Pentru dumneavoastră se găsește. Drino, adu sti- cluța de Tenedos. — In sănătatea duduiei închină Bârnă, răsucindu-jȘi' cârlionții de cocoș golaș. — In sănătatea și la Kerama dela dumneata, răspunse grecul. — N’am, tăie sec brigadierul. Goli două pahare. — Ce a rămas îl iau cu mine, zise Bârnă, vârînd sticla în buzunar ... Dar vr’un pac de tiutiun n’ai pus de o parte ? Lambie făcu semn din cap și îi trecu un pachet. Pe Urmă don șef de post dădu să plece și strînse mâna Drinii de par’că ar fi vrut s’o pritocească. 980 M. I. CHIRIȚESCU-PRIĂR —■ O să ne mai dăm bună ziua. Eu toată vremea sunt p’aci. Căci, sunt dat dracului de slujbă. Nici noaptea nu dorm. Cu hohotii ăștia de peste drum, nu-i rost astfel la graniță. I-am băgat în zavaidoare... Eră pe înserate. După ce caicgiul sfârși robotitul, trase podișca, ca să se rupă de uscat, drept pază ; Drina întinse o masă bondoacă pe piscul șeicii, lângă ghiveciul de busuioc și așeză pe ea o cutie cu sardele, galete, smochine și o cană cu apă în care se înmoaie galetele, și la lumina lunii ospătară. Apa Prutului cipciia duios spre usuuă. Cicoarea zicea pe o coardă în prizlucă. In sat, pe râtul dealului, felinarul dela cârciumă vărsă scântei de luceafăr. Iar sus, în văzduh, se ițiiau jalnice chemările de popas ale pilotului celui dintâiu cârd de bâtlani porniți în pribegie... Până în târziu au stat treji, fără a schimbă vre-o vorbă. Ce ar fi avut să-și spună? Viețele lor erau una. Apoi, Drina își luă în primire așternutul de pe podină și ațipi ; pe când Lambie, bătrân care își pierduse somnul, cugetă la multe și mai ales înapoi spre tinerețe, spre doi ochi ca granatele, aidoma cu ai Drinii, cari se pierdeau departe, mai departe decât cea mai depărtată stea........... Erau ochii mamei pe care Drina nu o cunoscuse, singura lui dragoste, pe care prinzând-o cu un alt corăbier își spălase prăselele cuțitului în pântecele ei. își amintea. Insă așa de turbure îi eră amintirea și atât de trudit trupul, că în cele din urmă, sforăitul lui se unî și el suflării potolite a fetei și tarafului luncii. Dar, spre miezul nopții un bubuit de pușcă ce răsună de trei ori pe ezer, le întrerupse somnul. Un fâlfâit de aripe pripite și un țipăt de cufundar; mărturiseau că brigadierul Bârnă nu dormiă. • A doua zi dimineață, chir Lambie își primeni gherocul și se duse să deă de veste arendașului în slujba căruia venise. HÂRBARIl 981 Drina, zise el, punând piciorul pe uscat, trage scân- dura și să nu dai voe la nimeni pe caic. Iar în gândul lui: Mare porc-dăjcâine, brigadierul Bârnă... Abia fu la jumătatea drumului, că Bârnă se ivi pe țărm cu o țigare de foi între dinți călcând țanțoș, ca un cocostîrc căruia nici prin gând nu iar fi pleznit să-și ude pliscul după vânat. Se apropie de caic. Drina văzându-1 coborî în cabină. Dar Bârnă își cunoștea meseria. O chemă. Ce te ascunzi de mine duduie. Doar n’oi fi joimăriță. Drina rușinată, eșî pe punte. — Căpitanul e p’aci ? Zi-i să iasă o țâră afară, făcu el pe niznai. Patera e la sat, răspunse fata, trasă de limbă. Și te-a lăsat singură! Nu-ți-e urît? De ce să-mi fie ? Bârnă își privi cizmele și pintenii. Izbi carîmbul de vre-o câteva ori cu o vergea de oțel ce ținea în mână și schimbă vorba, care nu se potrivea. — Ați auzit pușcătura de azi noapte? Fata tăcu. Bârnă urmă. — Am tras în niște rațe în raza lunii. Dar n’a căzut nici una, căci am tras cu glonț. Cu glonț e greu să chitești. Dar, la noapte am poruncit să-mi aducă pușca de vână-, toare și traista cu alice. Mâine vă aduc peșcheș. Pre legea mea. Drina ascultă, mereu cu ochii spre apă. Dar graiul ostașului o străpungea ca o baionetă. Văzând că nu se poate înădi, Bârnă, își urmă rondul mai departe. Când fu la întoarcere, iar se opri dinantea caicului. Drina îl urmărise, cu privirea pe furiș. Și tot pri- vindu-1, par’că și-l mai apropiase. Totuși, când el ajunse lângă caic, vru din nou să se ferească de a-i da tprilej de vorbă și îngenuchie în fața ghiveciului de busuioc începând să-i bobicească frunzele. 982 M. I. chirițescc-priAr Bârnă pricepu că fata nu se mai sperie de el. — Fain busuioc. Bine trebue să mai miroa-să, duduie ! — Da, răspunse ea împleticindu-și mereu deștele printre frunze. — Îmi dai și mie un fir? întrebă el. Drina ișovăi. Ar fi vrut să-i dea, căci eră fire filotimă. Insă nu știa dacă se cădea să-i dea. Nedumirită caută spre el ca și cum ar fi vrut să-l facă să înțeleagă ceea ce nu îi putea spune. El se iprilejî îndată de privirea ei, ca să-i facă cu ochiul și zise rîzând: Poți să-mi dai, că nu-i cap de țară. — Are ,să se supere patera, că am rupt. Rupe de unde nu se bagă de seamă, mai de desupt. Mlădiată, ,Drina, îi zvârli o cracă. Insă, neîndemânateca, o atinse de mal și o lunecă în rîu. — Să-ți dau alta, zise ea înciudată. Nu, am s’o prind p’asta. Și, proptindu-se într’un ge- nunchiu, cu vergeaua de oțel scoase craca din șivoi, o scutură de stropi și o înfipse între doi nasturi ai tunicii. Apoi, încurajat de izbânda Iui asupra fetii îi zise cu oare- care taină : — De ce nu pui scândura ? - Nu se poate. — De ce nu se poate? — Așa a zis patera. — Ei, și dac’a zis? ... Mă ceartă. — Par’că o să te vază el............ Fata iar avii câteva clipe de răzgândirc. Pe urmă întrebă: Și de ce să pui scândura ? — lac’așă. Dacă pun, ai să vii aici. Și dacă vin? Nu se poate. De ce nu se poate ? HÂRBAR1I 983 — Pentrucă.........., nu se poate. Dar, la urma urmii, tot o puse. Șarpele luase stăpânire asupra pasării neîndemânatece numai prin săgetătură. Atât așteptă Bârnă. Din trei pași fu pe caic. Și, fără o vorbă o prinse de mijloc pe de asupra brațelor, îi mușcă obrajii1, ■o pupă și se prăvăli cu ea asupra podinii. Nu eră nimeni prin împrejurimi. Numai un bătrân cocor trecea singuratec, prelingând catargul, ca o iscoadă. In căderea lor izbiră ghiveciul care se făcu zob. Potaia zădărnicită din somn începu să latre în vânt. Chir Lambie veni tocmai după namiezi. Când Drina vru să-i așeze dulapul de podișcă, el băgă npânzise=se săturase, plictisise de atâta pânză. Mai în tot Gorjul e un obiceiu lingvistic : pentru a arătă plictiseala, săturarea de un lucru se formează verbe mai dela orice substantiv, mai ales la mâncăruri. Așa de ex. dac’ai mâncat prea deseori ouă, se zice: „ți s’a oăit inimau; sau „ți s’a inipuit iniuia“, dela pui etc. (2) OzcA»i=ochii. cf. ureiche=weche, Costaiche=Costache Petrai- c/ze=Petrache, veiche=veche etc. Epenteza unui i după o vocală și’nnaintea grupului consonantic eh urmat de vocală, e foarte frecventă. Acest i epentetic este in rea- litate metateza lui j (iot), după grupul conso -antic latin cl, care sub influența lui j a devenit c/z; iar acest j și-a păstrat urma trecând înnaintealui cltransformat în ch. Ex. lat ’oculus,=în lat. vulg, oelus devenit or/fzz=ochiu și oichiu. Tot așă : oreclja=ureclja=ureichiă și ureche Clavis=cljavem=chiae=cnee, vetulus=vetlus, vetlum, veclum=vecljiu=vechiu și veichiu. (3) zZ?-?s«s?=dresese (Vezi No. 1 pag. 2). (4) daoage=doage cf. ridogar—dogar. Epenteza unui rt. (5) /zzczr=butoiaș mic. Cf. diminutivul fuciuță. (6) r<îc/zzzz=rachiu. Guturalizarea lui a. (7) de«/z’z=barabeții=vrăbii. Piural dela barabete, brăbete, cu- vânt rusesc. Pentru sing. in e cf. precupete pl. precupeți, dovlete, pl. dovleți, juvete (pește), pl. juveți etc. Alături de aceste forme de sing. in e se găsesc și cu sing. în ț, mai ales la subst. postajectivale sau adjective substantivizate, ca: drumeț, călăreț, cântăreț, etc. (3) yiMroc= noroc, foarte frecvent. (8) slorcit pârtie, perf. pas dela a storci = a strivi, pisă. etc. (9) par’că din pare că se mai găsește și p’aecă prin sincopa lui r. NÂROJI1 1049 Măi trasă o țîră cu ureichea și pricepu de-a bine, că plânge cinevâ la el în bordei. „Și cine puteâ plânge", face el, „la mine’n bordei, decât or muerea mea, or fie mea ? Da, de ce-o fi plângând ? Ia să mă reped eu într’acolo că poate-or fi pățit cevâ.“ Lasă lucru baltă și de loc fu în bordei, un’e le găsi pe amândouă plângând de mama focului. - „Da, ce vă-i, fa, de plângeți? Pă cine jăliți așâ, ca noroadele 1 Că doar nu murii. Ia spune, mă muere, ce ți e ? și tu, Cătrină." — „Aoleo taică, taică........., aleo, bărbate, bărbate.... căn s’o mărită Cătrina noasfă....... și o face și-un copilaș.... și l’o pune cu fostăvița jos lângă ea.......... și-o să cadă săcu- re’nm de-aci, de sus, peste copil.... și o să-l storcească....... văi de noi și de noi.............................................“ lată-I acu și pe bărbat, gogemite omu. — „Ah!........Doamne, Doamne.......... de ce mă mai făcuși muică.................................? Ce mi fii dat să pat eu în viață., să-mi văz eu nepotul meu ăl dintâi storcit de secure..*... Amărâtu-mi de mine............ de ce nu mă iei, Doamne.......?“ Și iac’așă, se puseră câteșitrei pe plâns. Și plângi, și plângi...., că numai contenea. Mai plânseră ei, ce mai plânseră și nu trecu mult, și cam pe la prânzu-ăl mare, numa că veni și Pășite, cu vi- telele dela păscut. Venise și el să ’mbuce ceva și apoi să se gătească de drum, că trebuiă să meargă toată noaptea cu carăle cu boi pân’la târg. Da, ăst Văsile a Iu (i) Ganea erea un flăcău măi dăj- ghcțat (2),fusasc la oștire și se liberase în toamna aia. Dete cu oichii de ei plângând, și: — „Ce vă-i, bia (3),“ face, de plângeți." Și, mache, află pricina plânsului și pusă năcaz (4) pă nărozia lor și pă săcure și ’ncepu a-i ocări și a-le crici (5). (1) a h< = al lui. Lipsă de acord, ca de obiceiu. (2) ' '-= dejghețat = desgețat. Fonetică populară generală prin desimilăți uni vocalice și consonantice. (3) bia interjecție cu înțeles de blândețe și oare cum compătimire cam in sens de neică, dragă. Poate că clemă din slavonul (polon) bit na —bietul, biata!, săracul !. (4) Pusă năcaz = prins: necaz. Foarte frecvent. (5) le crici perf. simplu dela acriei cuiva cu obiectul în dativ. în- semnează a atrage atenția, a bate capu cuiva, a dojeni, a spune mereu aceluș lucru' 1050 ST. STERZSCU • TirimUi) mintea boilor mei, tirimi(i) mintea voastră. Da bine, taică, dumneata, gogemite omu ’n toată firea, te jălești măi rău ca muierile!? Vă plângeți măi rău ca nărojii și nu v'a trăsnit prin cap nici cui (2) să luați săcurea de-aci și s’o puneți altundc. Cum pusasei^ dumneata, tată, săcurea ’n grindă, nu puteai s’o iei deaci, cân’ intrasei (3) la ele în bordei și le găsisei (3) plângând ? Și-apoi nici nu se mărită Cătrina încă, și-o și văzurăți că făcu un copil și-l pusă cu postava lângă ea..........; și căzu săcurea și storci copilu................................ și de aci hai pe plâns. d=Ei! (Vezi pag. 7.) și A bâ o interjecție de chemare, de atras atenția, cam echivalent cu „Ia ’sculta!" sau Ei! (12) zO<=vre-un din vre-un prin apocopă. NĂROJII 1053 —„Ba (i), mă nene, nu’nvățai niciunde, că doar atât lu- cru să poate face țară de (2) multă ’nvățătură. Da, vezi ’mneata (3), măi făcui an (4) la mine ’n sat, în Câlnic, — că (5) de-aci sunt —, un pătîil (6) și-un șopru (7), pe lângă bordeiu meu, la taie’ acas’. Și, de nevoe, multe ’nveți.'* Și-l luară oamenii-ăia acas’ la ei; și, după că măi cins- tiră^ o țâră, se culcă flăcău nost’ la unu din ei, pe blă- nile (9) goale ale unui pat făcut afară. Da, ce să doarmă bietu băiat numa pe blănile goale și fără de ’nvelitoare decât baibaracu lui; și afară, lângă o scuteală (10) de vite, umedă de plouă (xx} și murdară?! Se sturâse (12), săracu, de blănile-alea cu noduri și de nește jurate de stclnite(if^ care-i beșicasă (14) pielea. Ba, către ziuă îl apucă și-un strâfcaH.i$),te nu mai con- tenea. Se sculă omu din pat și-și luă druma pe-'aci ’ncolo. Și se duse, nene; năcăjit foc de lenevia ălor oameni, că nu văzuse la ei, na, nimic odată(if)), decât răchiu; cu (1) 5^=nu. Este negațiunea cea mai întrebuințată singură. (2) Fără de=fără. Prepos. fără e adesea urmată de prepos. de. (3) '>„»e«/roM=adăpost (=scuteală) pentru vite, care,unelteetc. (8) ‘cinstiră (Vezi și No. 5 pag. 17). Se ’ntrebuin^ază ca activ; f. rar ca reflexiv. (9) blănile plur. dela b la nă=sc&nduri mai ales de brad; de fag= tinichea. (10) scuteală=a.d&post. propriu și figurat. (11) plouă Subst. ploaie', iar verbul e a ploiâ. (12) se sturâse perf. simplu dela a se sturi,-îre=a se prăpădea se snopi. (13) stelnițe plur. dela sWrn7d=-păduche de lemn, ploșniță. (14) beșicasă perf. simplu dela a beșică—aveși reflexiv. Păstrează pe e neguturalizat. Cf. Ă«/cd=bășică, (. .nă), bentură etc. Asemenea forme păstrează origina etimologică latinească și româ- nească. Tot așa se zice tiner și tinăr ; nu insă și tinăr. (15) străfgdt=stra.nut, strănutat. Verbul e a străfigă=a strănuta. Acesta e singurul cuvânt întrebuințat cu acest înțeles. (16) nimic orfa/(2)pe ei, că să fi ras cu cuțitu, nu altceva. Și mearsă el ce mearsă, și numa,—așa cam pe la prânzu-ăl mare—, îl apucă, nene, de pe urmă o vijulie (3) cu plouă multă, de credeai că să rupsară bolțile cerului, or se năcăjisă jidovii ăi mari, care țin cu mâinile de tortile ceru- lui, de-1 sprijoană (4) cum li-e dat lor. Intrasă omu ’ntr’o pădure; și pe dreapta era o stână părăsită. De loc (5) se dete la scuteală de di la vale (6) de stână, că ploua cu vijulia bătea de di la deal (7). Și o fi stat el acolo, așa....cam cât s’ar fi dus cu caru cu boi de el de-acas’ pân’ la moară, ’n vale. Plecă el de-aci și ajunse sar a (8) intr’un sat, unde dormi noapte-aia la un creștin, mai tot așă de bine, ca la ăla de unde plecase. A doua zi eră duminică. De dimineață aude clopotele bătând și află că murise un tinăr (9) și că vrea să-l ducă la biserică să-l îngroape chiar de dimineață, că după prânz eră o nuntă ’n sat și nu vreau oamenii și popa să se’ntâl- nească nunta cu mortu, că era piez (10) rău. Se duse și el acolo, la mort, și văzu niște oameni, că vrea să spargă bordeiu pe sus și să scoată tronuAvi) cu mortul că pe ușă n’aveâ loc și tronu-1 făcuseră înăuntru, in bordeiu. (1) îmbiateiîndemnau, pofteau. Foarte ’ntrebuințat (de conjug. I). (2) i»/=jeg, murdărie pe piele. (2) râp^im (jeg) mult de tot, ca mușchiu de pe stânci. De aci adject. imos, râpos=yegos. Cf. mold. slimos, rapănos. (3) vijulie=vijălie. Singurul întrebuințat cu acest Înțeles. (4) sprijoană. Preș. Indic, dela a sprijoni, sau a sprijini, sau și a sprijint=z ține, a prinde, a apucă. Când se aruncă un obiect cuiva, se zice: „Sprijoane-l sau pri/oane-l=prinde-l, ia-1, ține-1, apucă-1. Rareori se ’ntrebuințează cu ’nțelesul de a sprijini, a propti și fig. a ocroti. (5) de Zoc=indată, imediat (vezi No. 1, pag. 7). (6) de di la vale sau di (de) la vale sau la vale—In jos, spre sud, In cursul apei. (7) de di la deal=di la deal, la deal=ln sus, spre Nord, In susul apei. Acestea (4 și 5) sunt foarte ’ntrebuințate cu acest înțeles și mai că nu se ’ntrebuințează alte expresiuni similare. (8) sara—seara prin sincopa lui c ca in masă din measă. (9) tinăr— tânăr. Păstrează pe i ne guturalizat. cf. tinerețe. (10) piez rd«=piază rea. întrebuințat mai mult la mase. (11) Zron=coșcug, sicris. Singurul întrebuințat cu acest Înțeles. NĂROJI1 1055 Cân' văzu una ca asta, se luă cu mâinele de păr și: „Ce năroji", face, „ce năroji!" Se duse-acolo, scoase mortu din tron, scoase tronu sin- gur și ’ntr’o dungă pe ușă; după aia scoarțe mortu singur, îl pune ’n tron, cum fusasă (t) și treaba eră gata. Ii lăsă ’n plata Domnului și vrii să plece mii departe în lumea albă, după ce c’o ’mbucă cevâ la chitimia (2) de cârciuma a lui Mataiche (3) Ti vig. Dar însă după prânz văzu alta și mai boacănă, tot in satu-ăla, la altă margine. (Va urma). ST. STERESCU (1) /z«asar *n 1910 abia a ajuns la 3Oo/oo- Acestei stări i s’a opus însă din partea celor în drept măsuri de higenă ca să scadă cât mai mult mortalitatea și așa se explică de ce nu numai s’a menținut, dar chiar a crescut populația Germaniei. Numărul deceselor a scăzut dela 28 la 17’/0(l. In 1871 la 40 milioane locuitori muriau 450.000 copii pe an, adică lO.7°/«o: in 1910 cu 25 milioane locuitori în plus, mortali- tatea a scăzut la 350.000, adică la S.S’/jj. Mulțumită măsurilor sanitare mortalitatea din primul an al copilăriei s’a redus cu (Presse medi- cal—1911). i. i. x. CRONICA 1059 .MEDICINĂ. O nouă comunicare s’a făcut Academiei de Medicină din Paris asupra eficacităței vaccinului antitific preparat de profesorul Vincent. In cursul unei epidemii serioase de febră tifoidă în Alger profe- sorul Soulie a vaccinat 109 persoane, printre cari mai multi medici, stu- denti și infirmieri. Nici-una din ele, deși au trăit în contact permanent cu bolnavii, nu a contractat febra tifoidă. Profesorul Vincent observă că aceleași rezultate au fost obținute în Franța și în străinătate cu mai mult de 9.000 de persoane. * Doctorul Alexis Carrel din Lyon, șef de serviciu la Institutul Rc- ckefeller din New-York, a făcut la Paris o interesantă conferență, în localul serviciului profesorului Pozzi, asupra rezultatelor, pe cari le-a obținut prin operațiuni de transfuziune a sângelui. Acest procedeu fusese de mult părăsit cu totul, fiind socotit prea periculos, din cauză că sângele se încheagă aproape în totdauna în momentul operațiunei. D-rul Carrel a întrebuințat o technică cu totul nouă; stabilind o co- municare directă dela vâna unei persoane la artera alteia prin mij- locirea unei canule speciale a obținut vindecări senzaționale. Bolnavi inerți, intrați în agonie, s’au colorat în câteva minute, și-au reîmpros- pătat puterea sângelui și cu adevărat s’au sculat din mormânt. Este între altele de citat cazul unui copil nou născut, fiu al unui confrate: eră pe moarte și cu toate acestea, o jumătate de ceas după injecțiunea cu sânge, el s’a pus să țipe de foame, plin de viață și de putere având nevoie de lapte. Acelaș doctor Carrel a comunicat Academiei din Paris rezultatele noilor experiențe, pe care Ie-a făcut asupra vieței țesuturile despărțite de organism. El arătase mai dinnainte, cum fragmente de țesut con- junctiv au putut trăî până la 50 de zile scoase din organism; au murit apoi de infecție microbiană. In lunile din urmă d-rul Carrel a luat țe- suturi musculare din inima unui embrion de pui de găină, în vârstă de 7—18 zile, și le-a introdus într’un mediu de plasmă. La fiecare 3—4 zile le-a scos, le-a spălat bine și le-a pus apoi într’un mediu proaspăt. Aceste fragmente au trăit peste 120 de zile și nu au murit decât în urma unui accident întâmplat în timpul unei spălări, așa în cât se poate spune, că s’a găsit mijlocul de a se păstra indefinit ase- menea țesuturi. Este interesant că ele nu numai au trăit, dar au și crescut prin multiplicarea celulelor: după trei luni volumul lor eră de vreo 15 ori mai mare. Au continuat în afară de aceasta de a bate în toată durata experimentării, ca și cum ar fi la locul lor în organism; din două parcele puse în aceeași cultură, una avea 92 de pulsațiuni pe minut și cealaltă, mai mică, 92. A patra zi au început a bate mai rar. 1060 CONVORBIRI LITERARE Insă după o spălătură serioasă fie au reînceput a bate: una cu 120 de pulsațiuni și cea ialtă cu 60 pz minută! Fragmentele cari se uniau, bateau în mod sincronic. D-rul Carrel ajunge astfel la concluzia, că orice țesut, despărțit de organism, poate fi conservat In stare de viață manifestă permanentă. m. nj PSIHOLOGIE. D-rul Raphael Dubois, profesor la Facultatea de științe din Lyon, publică în Bulletin de l’lnstitut psychologique un studiu, iar care tinde a arătă că spasmul râsului se poate observă și la animale. Astfel, ca și plânsul, el nu se poate consideră ca un gest caracteristic îl omului. D-rul Dubois prezentă pentru susținerea tezei sale și mai multe fotografii. O asemenea cercetare poate deveni foarte interesantă pentru studiul originelor limbagiului omenesc. 2. RECENZII N. IORGA. Rolul tradiției în creșterea femeilor la Români, Văleni- de-Munte. 1912. — Conferința ținută la congresul din 1912 al «Societății ortodoxe naționale a femeilor Române» a fost publicată și împrăștiată în cercuri mai largi. Fapte pline de duioșie sunt puse înnaintea celor ce doresc renașterea poporului nostru. Din ele se vede cât de «băr- bate» au fost Româncele în trecut și ce însemnată parte au luat la desfășurarea vieții noastre naționale. Situația lor în familie eră din multe puncte de vedere chiar superioară celei de azi. Dar și educația ca mame și soții eră superioară. In locul unui feminism incolor, medi- tarea acestor pagini și urmarea pildelor ce se desprind din ele va fi un real progres pentru femeile iubitoare de cultură. E de relevat din broșură și un fapt, pe care mulți îl trec sub tăcere. Autorul amintește că revista socialistă Contemporanul a fost un puternic organ pentru înjosirea bisericei și demoralizarea ce i-a urmat. t. n. ALEXANDRU LUPEANU. De vorbă cu sătenii (gânduri și îndem- nuri), Cluj 1912.— O carte de propagandă educativă, — o culegere de articole ocazionale: Gheorghe Barițiu, Cuza-Vodă, Basarabia, Stroescu, Nu ne dăm legea, O cuvântare despre credință, învățătura și hărnicie etc. Scriitorul e pătruns de nevoile neamului din care face parte și-l sfătuește cu durere de inimă. Afară de unele particularități de limbă, scrisul e literar și vioiu. Schița din urmă «Săraca Nuța lui Vasile» do- vedește îndemânare în descriere și făgăduește și alte încercări. Printre aceste «gânduri și îndemnări» se simte suflarea sănătoasă a luiCarlyle, filosoful cel mai iubit de publicul românesc în timpurile din urmă. O sămânță bună, căzută pe pământ bun. m. cron:ca 1061 G. V. HANEȘ. Cariera Militară, Buc. 1912. Lin tânăr sublocotenent, care se pricepe să mânuiască și condeiul, pu- blică vreo câteva mici studii și prelucrări cu caracter educativ : In armată se făuresc caractere? Educația fizică și morală în armată, Ce se învață in manevre, Idealul militar la scriitori români, Publicul și armata etc. Cine a urmărit progresele socialismului și sindicalismului în școală și în armată în Franța, și cunoaște situația gravă în care poate ajunge acolo dintr’o zi în alta apărarea țării, va ceti cu deosebită bucurie lucrarea tânărului ofițer. Ea e o dovadă că în armata noastră p.:nctul de vedere național și educativ nu e o clipă perdut din vedere, iar doctrina disol- vantă a internaționalilor de tot felul va fi privită cu critica cuvenită. s. N. P. Gedanken und Winke, Berlin 1912. O seamă de aforisme cu privire la viață, artă și filozofie. Autorul, de bună seamă un Român, a trăit în atmosfera culturii germane. Unele cugetări sunt discutabile; altele se citesc cu interes. Cităm câteva în limba originală: In jedem tiefen Gedanken stecken viele Hintergedanken. • Das tragische Schicksal des menschlichen Geistes besteht darin, dass er denken muss, ohne zu wissen, was er zu denken vermag. • In der Kunst ist alles erlaubt: gerade wegen dieser absoluten Freiheit gibt es selten Menschen, die hier etwas zu leisten vermogen. • Da jede wabre Kunst selbst Zweck ist, so kann man die Kunst nie als Mittel treiben. T. tORDĂNESCU. Antichități romane private, Focșani, 1912. O seamă de profesori legați cu tot sufletul de interesele învățămân- tului cearcă să învioreze clasicismul. Nevoia unei astfel de activități n’o mai discută nimeni. E vorba numai de mijloace. Ceia ce făcea sec și mort învățământul de odinioară eră mărginirea la forme exterioare, veșnica analiză de cuvinte și de forme sintactice. Sufletul autorilor citiți eră aproape cu desăvârșire uitat. Azi, și în țară la noi, ca și în alte țări mai vechi în cultură, operele literare sunt privite alături de viața scriito- rului și a epocei în care au apărut. Citirea clasicilor trebue să dea viziunea epocei clasice; de aci nevoia de a împărtăși cetitorului în liniile sale mari viața greco-romană de acum două mii și ceva de ani. D-l lordănescu, unul dintre cei mai meritoși membrii ai învățămân- tului nostru, a scris în vederea copiilor și pentru „orice om doritor de 1062 CONVORBIRI LITERARE cultură» un manual de antichități, însoțit de figuri explicative și planuri ale Romei, Lucrarea corespunde deplin scopului și merită toată lauda. s. n. P. CANCEL. Data epistolei lui Uzun-Hasan către Ștefan cel .Mare și misiunea lui Isak-Beg, Buc. 1912. E o parte din „Relațiile lui Ștefan cel Mare cu Roma, Veneția și Genua". lucrare făcută în Seminarul de istoria Românilor de sub di- recțiunea d-lui prof. D. Onciul și tipărită de „Fundația universitară Carol 1“. Se pomenește deseori de legăturile lui Ștefan cu șahul Per- siei, Uzun Hasan, în urma unei scrisori găsită de Esarcu la Veneția și datată de el cu anul 1474. Nici Uzun nu e Șah, al Perșilor, ci un chan al Turcomanilor, și nici data exactă a scrisorii nu e 1474. Urmărind tot ce se știe despre ambasadorul Isak-Beg (un medicevreu),autorul stabi- lește pas cu pas drumul acestui trimis al chanului, anul adevărat și o sumă de alte fapte interesante pentru istoria epocei,— ca mijlocirea lui Isak între Matiaș craiul Ungariei și Ștefan etc. Lucrarea tânărului autor dovedește deplină libertate în cercetarea materialului. Astfel de încer- cări probează că tineretul de azi poate căpătă în seminarii o disciplină științifică sigură și atârna numai de zelul personal al licențiaților noștri mai distinși, pentru ca munca științifică să ajungă și in țara noastră la o mare înflorire. s. A. G. PAPACOSTEA : Les Depenses publiques—Etude des causes de Vaccroissement des Budgets de l'Etat. Sub acest titlu autorul ne prezintă lucrarea ce i-a servit ca diserta- ție pentru trecerea doctoratului în Științele Economice și Financiare la profesorul Ch. Gide dela Facultatea de Drept din Paris. Lucrarea pri- vește chestiuni de tecnică financiară și budgetară. Studiile de acest fel sunt de obiceiu aride și interesează puțin marele public; însă lucrarea de față se deosebește în această privință de cele mai muie lucrări curente tocmai prin faptul că reușește să se ridice dela simpla colecționare de cifre—care adeseori este opera biurourilor de ministere—la cercetarea înțelesului lor doctrinar, considerând datele statistice ca elemente de experiență în determinarea și interpretarea principalelor doctrine con- temporane de politică financiară, economică și socială. Cu metodă și critică doctrinară și utilizând un bogat și recent ma- terial de informații statistice, studiul ne pune în curent pe scurt, dar complet, cu noile tendințe budgetare din Europa, ca expresiune a ten- dințelor economice și sociale corespunzătoare. Lucrarea e împărțită în trei capitole. Partea întâia e consacrată unui studiu comparativ al evoluției bud- getare din principalele țări ale Europei: Franța, Anglia și Germania, CRONICA 1063 ■din Occident; Rusia și România, din Orient. Autorul constată feno- menul creșterii continui a cheltuelilor Statului, fenomen general în timp și In spațiu și care e cu atât mai vrednic de remarcat cu cât ultimele cifre budgetare ale celor mai multe din Statele europene arată un de- zechilibru între creșterea cheltuelilor de o parte — și creșterea popu- lației, a bogăției naționale și a forței contributive de alta. Surse de cheltueli necunoscute altădată și-au făcut apariția aproape simultan în toate statele și au adus turburate în organizarea budgetelor chiar a acelor state care erau recunoscute prin soliditatea și înțelepciunea ad- ministrației lor. Astfel budgetul Franței, care în 1901 eră de 3.701 milioane, în 1910 ajunge la 4.212 milioane; în 1911 la 4.312 și în 1912 la 4.490 milioane, iar proectul de budget al anului 1913 prezintă la cheltueli suma de 4.664.665.385 fr. (fără ca această cifră să cuprindă cheltuelile Marocului pe care d-1 Poincare le evaluează la 70 milioane). Budgetul Angliei, care mult timp s’a putut menține în echilibru,—fie ■din cauză că Statul nu exercită nici o industrie, fie din cauza politicei de amortizare urmată cu consecvență de toate guvernele —a luat dintr’o- dată proporții considerabile și a atins aceleași cifre ca și budgetele de pe continent. Astfel budgetul anului 1910 se soldează cu un dificit de 26 mii. lire sterline prezentând la cheltueli suma de 157.144.611 lire st., iar budgetul anului 1911 se ridică la cifra de 171.995.668 lire st. In Germania situațiunea budgetară se mai complică și din cauza for- mei politice și constituționale a acestui stat. Germania este un stat fe- deral, al cărui rol constituțional este limitat și al cărui budget se su- prapune budgetelor statelor federate. Imperiul debutează în 1872 la chel- tueli cu un budget de 450 milioane mărci, iar proectul de budget al anului 1912 prezintă la cheltueli cifra de 2.819.363.530. Autorul trece apoi la țările din Orientul Europei. Budgetul rus urmeasă și el regula generală urcând necontenit cifra cheltuelilor. In 1903 această cifră se ridică la 5 miliarde, trece peste 7 miliarde în 1910, iar pe anul 1912 se prevede un spor de 250 mi- lioane. Asupra budgetului României autorul insistă mai mult. După ce face un istoric al epocei turburi dela începutul domniei Regelui Carol, ex- pune în toate amănuntele sistemul financiar al lui P. Mavrogheni, care a pus capăt crizei din 1871 și a făcut posibilă organizarea ulte- rioară a țării, procurând resursele necesare. Dela această dată cheltuelile statului au mers crescând până la 1900, când o puternică criză econo- mică, provenind dintr’un rău an agricol, a provocat criza financiară •care a impus o micșorare a cheltuelilor, de peste 20 milioane. D-l Papacostea expune sistemele care s’au propus cu această o- ■cazie și critică aplicarea, și după remedierea crizei din 1900, a politicei 1064 CONVORBIRI LITERARE așa zise a excedentelor. «De abia acum, zice d-sa, și cu multă greutate își face drum ideia că o bună organizație financiară trebue să tindă la dreapta compensare a cheltuelilor și a veniturilor, fără a avea deficite, dar și fără a căută excedente cu orice preț». In capitolul al Il-lea se cercetează cauzele de ordin general cari au adus creșterea cheltuelilor Statului. Autorul le împarte în două cate- gorii : Unele care au provocat o creștere numai aparentă și altele cari au adus o creștere efectivă. Printre cele dintâiu enumeră: In primul rând, micșorarea puterii de cumpărare a monedei. Informațiile istorice nu lasă nici o îndoială în această privință. In timpul ultimelor secole moneda metalică a suferit o depreciere continuă, care a avut ca rezul- tat o urcare generală a prețurilor. O altă cauză de creștere aparentă este introducerea, în redacțiunea conturilor publice a principiului universalității budgetare, principiu care are de scop să prezinte controlului parlamentar lista integrală a ve- niturilor și a cheltuelilor, fără nici o operație de compensare sau de schimbare de titlu sau de cifre; precum și acela că împiedică crearea micilor budgete independente, rezerve oculte care favorizează admini- strațiunile defectuoase. Această reformă s’a introdus în administrațiunea noastră budgetară abia în ultimele două sesiuni parlamentare. In fine se mai enumeră piintre cauzele de creștere aparentă a chel- tuelelor publice modificările de teritoriu și de populație, precum și în- locuirea sistemului prestațiunilor în natură, impuse de Stat particularilor prin sistemul vărsemintelor în numerar. Cauzele de a doua categorie, acele ale creșterii efective a cheltue- lilor Statului, autorul le subdivide în trei: Unele de ordine economică și financiară, altele de ordine socială și altele de ordine politică. Printre cauzele de ordine economică și financiară se enumără mă- surile de protecție a produselor naționale în potriva concurenței Sirăine precum este stabilirea taxelor de intrare și alocația de prime produ- selor indigene. Autorul studiază aplicarea acestor sisteme în principa- lele state din Europa. Dar categoria cea mai importantă a cauzelor de creștere efectivă este acea a aplicațiunilor socialismului de stat. Este incontestabil că Statul a luat un rol preponderant în societățile moderne. El este considerat ca condiția indispensabilă și cea mai înnaltă expresiune a vieții sociale. Atribuțiunile sale cresc pe fiecare zi în număr și în întindere. Această extensiune crescândă a serviciilor Statului se traduce în domeniul eco- nomiei financiare printr’o extindere crescândă a budgetelor. Vechile servicii ca: instrucțiunea publică, lucrările publice, poștele, telegrafele, etc., capătă pe fiecare zi o desvoltare din ce în ce mai mare. Căile ferate în cele mai multe țări sunt lăsate în întreprindere Statului, precum și un număr mare de alte industrii. Așa de pildă Statul prusian are CRONICA 1065 mine, fabrici de porțelane etc. Statul francez are industrii de covoare (Gobelins), de imprimerie, de porțelan (Sevres) etc.; Italia, Spania, Ungaria și România exercită — chiar industrii mai puțin recomandabile, cum sunt loteriile de Stat și altele. Numai în țările anglo-saxone această mișcare spre monopolizarea marelor industrii a fost mai înceată, în schimb însă acolo a făcut progrese mai însemnate socialismul municipal. Dar cea mai mare creștere a cheltuelilor publice, acea care nu-și găsește echivalent decât în dezvoltarea instituțiuniior militare, este creșterea datorită aplicării legilor așa zise de solidaritate socială. După congresul dela Eisenach (1872), Germania s’a făcut inițiatoarea acestei politice intervenționiste â outrance a cărei cea mai importantă aplicație este legislația asigurărilor care s’a instituit pentru prima oară în 1883. Franța nu a întârziat a intră pe aceeași cale, votând la 5 Aprilie 1910 legea numită «la loi sur les retraites ouvrieres et paysannes», a cărei apli- care strictă va costă cel puțin 300 milioane. O lege similară s’a votat și la noi în ultima sesiune parlamentară. O primă consecință a politicei intervenționiste este mărirea numărului funcționarilor, care a atins proporții uimitoare, mai ales în țările cu or- ganizare democratică; și care prin urmare îngreuiază în mod simțitor budgetul Statulu’. Statistica, dată de autorul studiului de față ne arată că în Franța numărul funcționarilor este de 1.034.776, ceea ce pertru o populație de 39 milioane dă o proporție de 23 funcționari pentru 1.000 de cetățeni. Această proporție, calculată în mod aproximativ pentru celelalte țări, este de 20 pentru Belgia, de 15 pentru Elveția, 14 pentru Danemarca și Italia, 12 pentru Germania și Austro-Ungaria și 8 pentru Marea Britanie. O altă cauză, care a contribuit la creșterea budgetelor moderne, mai mult chiar și decât aplicațiunile socialismului de stat, este dezvoltarea instituțiuniior militare. Creșterea cheltuelilor de această categorie s’a produs cu aceeași intensitate în toate țările mari sau mici și oricare ar fi formele de guvernământ. Exemplul cel mai curios în această privință îl oferă Elveția, care, deși acoperită de neutralitate, a sporit totuși dela 7 milioane cât eră la 1874, la 40 milioane budgetul forțelor militare. D-l Papacostea ne furnizează, cu această ocazie, statistici comparative interesante cu privire ia cifrele înscrise în budgetele principalelor țări din Europa. Capitolul ultim din lucrarea d-lui Papacostea este cel mai interesant. EI cuprinde concluziunile constatărilor și faptelor expuse în capitolele precedente, expunerea critică a principalelor curente de idei care își găsesc aplicare în legislațiunea curentă și oarecari orientări pentru viitor. Autorul se întreabă în acest capitol, dacă este posibil a opune oarecare rezistență acestei tendințe de creștere continuă a budgetelor, dacă cu alte cuvinte este posibil a le reduce intr’o măsură oarecare 1066 CONVORBIRI LITERARE sau măcar a opri pe loc mersul lor ascendent? Pentru o bună parte din cheltuelile enumerate mai sus o reducere sru o stare pe loc nu este posibilă fără a pune țara în afară de progresul general și prin urmare în condițiuni defavorabile în fața concurenței străine. Toate încercările de această natură au rămas zadarnice, ori unde s’au făcut. In ce privește însă cheltuelile necesitate de desvoltarea instituțiunilor militare sau de aplicațiunile socialismului de stat reducerea lor atârnă de progresul ideilor. Și în această privință, pentru cele dintâi, deși ideile pacifice sunt în progres, dsșî s’au luat dispoziții internaționale inte- resante pentru menținerea păcii de către delegații tutulor puterilor din lume, nu numai că suntem încă departe de tjmpul dezarmării dar în afară de Statele-Unite ale Americei, care din cauza situațiunii lor geo- grafice și-au putut impune o diminuare, toate celelalte state înscriu in budget sume mereu crescânde. In ce privește aplicațiunile socialismului de stat ele sunt încă dominante în practica guvernamentală contempo- rană și este puțin probabil vre’o modificare într’un viitor apropiat. To- tuși aceste aplicațiuni nu au pretutindeni acelaș succes. «In Franța și acelaș lucru se poate spune de aproape toate țările Latine, statul nu se bucură de aceeași autoritate și de aceeași încredere ca în Germania». Și D-1 Papacostea citează după profesorul Gide cauzele acestei atitudini antietatiste din Franța. «Statul în Germania, zice d-sa, este reprezentat printr’o dinastie ilustră ale cărui origină se confundă cu acela al țării și care a dus-o la un grad de prosperitate politică și economică cu totul neprevăzută. Statul în Franța timp de un secol n’a putut să se încarneze decât in guverne schimbătoare și care n’au raliat niciodată unanimitatea națiunii. Statul prusian a făcut Germania, statul Francez, cel puțin cel actual n’a făcut Franța. Mai mult încă, francezul bogat sau sărac au fost totdeauna neîncrezători în guvern, ori care a fost el: acesta este un fapt. El detesta să fie controlat, supraveghiat și chestionat. Probă este opoziția ce au întâmpinat nenumăratele proecte de lege a impozitului pe venit și care în țări monarhice și mai puțin democratice ca Franța funcționează de mult. Cauza este că în țările monarhice și cu guvern eșit din sufragiul censitar, contribuabilii au încredere că guvernul lor va ști să se oprească la timp, încredere care lipsește contribuabilului francez». Deci, conchide d-1 Papacostea, inter- vcnțiunea statului nu. are pretutindeni aceiași eficacitate și că în acea- stă privință forma și mediul politic, condițiunile etnice și istorice joacă un rol hotărîtor. Sunt desigur—zice d-sa interese colective cărora in- divizii nu le pot face față, în acest caz intervenția statului este absolut indispensabilă. Dar nu toate interesele au acest caracter, și Statul nu-și poate luă cu succes decât sarcina acelor servicii care sub direcțiu- nea particularilor ar necesită sforțări mai mari și ar da rezultate mai mici. Autorul citează în ^această privință și începuturile unei mișcări CRONICA 1067 antietatiste chiar în Germania, expunând părerile profesorul Ludvig Bernhard dela Berlin, Alfred Weber și Von Vise asupra viitorului po- liticei sociale Germane și decepțiunile cari au înlocuit marele speranțe dela început. Se apreciază prea puțin sub regimul acestei politici inde- pendența cetățenească, libertatea de hotărîre individuală, sentimentul responsabilității și calitățile de rezistență morală, pentru ca să nu între- vedem un viitor mai favorabil liberalismului economic și social. Con- cluzia deci ia care ajunge d-l Papacostea este că sarcinile statului vor fi suportate cu ușurință atunci când se vor repartiza cu echitate asupra tuturor și vor fi moderate, când libertatea va fi regula de conduită a guvernelor. i. i>. 3. REVISTE. LA NATURE. Sept. 1912. Zăpada galbenă. Deseori, in înnaltele alti- tudini alpestre și în înnaltele latitudini polare și chiar în regiuni mai puțin speciale, s’au observat zăpezi colorate în diferite feluri. S’a vorbit mai mult despre zăpada roșie ca fiind cea mai abondentă. Co- loarea e datorită unor specii de algi, între cari, Sphaerella nivalis, mic organism mișcător, lung cam de 25 miimi de milimetru. Pare că unele specii nu devin roșii decât dacă trăesc în zăpadă. Zăpezile colorate altfel sunt mai puțin cunoscute încă. D-l Alp. Me- unier, profesor la Universitatea din Louvain, a studiat o zăpadă gal- benă, găsită în ghețurile Mărei de Kara, pe întinderi mari. S’au gășit în ea multe feluri de organisme. Cel mai abondent fel (99%). este algul Diamylon nivale, numit astfel pentrucă fiecare cuprinde și câte două mari grăunțe de feculă, cari ar putea fi invidiate de cel mai clasic cartof. Pe lângă acest organism abondent, zăpada galbenă studiată mai con- ținea un mare număr de specii tot microscopice, dar cari joacă un rol ajutător; toată această mică lume trăește foarte bine în zăpadă și se hrănește cu pulberile aduse de vânt în cari se găsesc grăunțe de polen de prun și alte vegetale. Tot Meunier a studiat o zăpadă galbenă-verzuie, în care a găsit cam aceleași organisme, dar în cantitate mai mică specia Diamylon, de unde desigur și slăbirea culoarei galbene. In sfârșit, s’au mai găsit zăpadă neagră, zăpadă albastră, zăpadă brun-violetă. Cauzele originale ale tuturor acestor zăpezi sunt foarte variate, p. A. REVUE GENERALE DES SCIENCES. Din 30 Iulie publică o curioasă experiență, a D-rului Lefeuvre, profesor de fiziologie la Rennes, care a 1068 CONVORBIRI LITERARE întrebuințat pentru primit și înregistrat semnalele orare transmise de la poșta de telegrafie fără fir din turnul Eifel la Rennes, de către mușchiul dela un (picior posterior) de broască. Se știe din fiziologie că orice excitație electrică a unui nerv produce în mușchiul corespun- zător o contracție și demonstrațiea în caloratoareie speciale se face mai ales cu mușchiul dela piciorul dindărăt al unei broaște. Printr’o dispoziție anume făcută în aceste laboratoare și de altfel foarte simplă contracțiile mușchiului se pot și înregistra. Astfel că mușchiul de broască cu nervul său constitue un galvaniscop foarte sensibil, care mai are și «avantajul de a înregistra indicațiile ce le procură». Cu o dispoziție pe care o semnalează autorul s’a putut primi și în- registra semnele de telegrafie fără fir prin ajutorul mușchiului de broască între cele 2 localități citate, Paris. — Viennes — la distanța de 3.00 km. «Experiența arată scnzibilitatea mare a aparatului neurc-muscular al broaștei, întrebuințat ca galvanoscop. Mai arată, în deosebi, putința de a înscrie prin acest procedeu original—deși nepractic—semnalele de te- legrafie fără fir. Până astăzi, cu tot numărul mare de cercetări care să găsească un mijloc de a înscrie aceste semnale—ceeace pentru controlul telegramelor ar fi necesar—nu s’a ajuns h rezultate mulțumitoare și sem- nalele în telegrafia Marconi sunt primite prin sunet cu ajutorul recep- toarelor telefonice. i. i. x. REVUE DE METAPHYSIQUE ET DE MORALE. — In numărul din Iulie, d-1 M. Djuvara publică un articol despre «l’education sexuelle», în legătură cu o discuție urmată în sânul «societății franceze de filo- sofic» privitor la această temă. Pentru ce castitatea e o datorie? De ce o relație pur materială poate fi contrară demnității morale a omului? Autorul răspunde: datoria de căpetenie a omului, în care se rezumă toate celelalte, e iubirea și jertfa pentru aproapele. De altă parte însă, nicăeri omul nu poate da într’un chip mai deplin măsura puterii sale morale, decât în familie. In familie și pentru familie, omul devine «pro- prietatea morală» a tovarășului său de viață. De aci, încheierea că ma- riajul nu poate fi decât unic. CRONICA EXTERNĂ O ÎNDOITĂ LECȚIE POLITICĂ I. Decâtva timp ziarele italiene se ocupă de România și de politica guvernului român, cu un interes ce ne onorează in parte, iar în parte ne întristează, fiindcă interesul nu e lipsit de nota ironică, ce încolțește în sufletul oamenilor bine crescuți, când aceștia cred că au creat ingrați. Este evident că Italia se așteptă să găsească în opinia publică românească, dacă nu entuziasm, cel puțin simpatia. Războiul său în Tripolitania puteâ să fie judecat cu asprime de orce popor,—nu de poporul românesc. Și Italia avea dreptate. Dela cele mai depărtate timpuri ale alcătuirei sale po- litice de astăzi, Italia a fost refugiu sau sprijin al Româ- nilor. Poeții, conspiratorii, oamenii politici românii nu sau adresat niciodată în zadar climei blânde, poporului primitor și bărbaților politici ai Italiei. Dela Bălcescu, care a murit la Palermo, scriind paginele istoriei lui Mihai Viteazul, la Vasile Alexandri, care merge la To- rino spre a reprezenta pe Alexandru Ion I și la Paris spre a cere protecțiunea lui Cavour și mai târziu a lui Nigra pe lângă Napoleon III; dela bărbații politici italieni, la școlile italiene; dela arta și literatura italiană, la indus- tria italiană,—niciodată nu ni s’a refuzat nimic. Acesta este adevărul, și trebuie să-l spunem, căci e mult mai ușor a discută, când amândouă părțile sunt de bună credință. E o lecție de istorie și de bună credință, a aminti Ro- 1070 mânilor că într’un moment grav al vieții lor politice, în momentul recunoașterii independenții, Italia a fost cea dintăiu putere semnatară a Tractatului dela Berlin, care n’a mai ținut seamă de clauza admiterii Evreilor în masă, ci a re- cunoscut pur și simplu independența României. Eră prim ministru italian Aggostino Bepretis, iar reprezentantul Ita- liei la București Baronul Fava. Autorul acestor rânduri a avut onoare să audă pe Baronul Fava, pe când eră Am- basador la Washington, descriind emoțiea lui Ion Bră- tianu, când îi comunică fericita știre. Guvernul român se zbăteâ în cele mai mari greutăți: înlăuntru, o Cameră ireductibilă, care cu nici un preț nu vrea să se plece poruncilor Europei; în afară, cabinetele marilor puteri, în cari domnea încă spiritul semitic al lui Wadington și Disraeli, impunând recunoașterea în masă a Evreilor. Băr- batul de Stat român rămase adânc mișcat de hotărârea gu- vernului italian, care era și generoasă și politică. La câțiva ani după aceasta, guvernul român trecea printr'un nou hop. Erâ vorba să se facă tăetura marelui M în ca- nalul Sulina. Deși interesul Europei se confundă cu inte- resul României, în acest înțeles că o Dunăre accesibilă vapoarelor tuturor Statelor eră mai interesantă decât o Dunăre monopolizată de vapoarele engleze, totuși Comisiu- nea Europeană a Dunării primise propunerea Delegatului Marii Britanii și hotărâse să nu facă nimic. Firește, Anglia erâ singura țară pregătită pentru navigațiea pe Dunăre. Vapoarele ei puteau să urce pe canalul Sulina în orce timp, cu ape mari sau cu ape scăzute. Interesul Angliei erâ să nu se mărească taxele de navigație,—pe când inte- resul nostru și al Europei întregi erâ să scadă navlul, prin concurență, și să ajungă la Galați și Brăila, cu înlesnire, vapoarele tuturor statelor, mărind astfel exportul cereale- lor noastre. Eră ministru de externe, la noi, Alexandru Lahovary; ministru de externe italian, Francesco Crispi, reprezentantul Italiei la București, Contele Turinelli. Gu- vernul român începu o campanie diplomatică disperată, CRONICA EXTERNĂ 107! făcând apel la cabinetele europene, să înțeleagă evidența interesului lor și a dreptății noastre. Toată lumea răspun- dea amabilități banale, dar toți se ascundeau după „faptul împlinit". Când însă bătrânul om de stat italian înțelese bine chestiunea și se pătrunse de dreptatea cauzei noastre nu stete un moment Ia îndoială și ne dete tot sprijinul său. Comisiunea Europeană reveni asupra chestiunei, și astfel se putu aduce la îndeplinire mărețul proiet al inginerului sir Charles Hartley. Dar în afară de aceste două fapte precise, cari fac parte din istoria diplomatică a României, câte alte dovezi de iubire nu ne-a dat guvernul italian!... Pe când școlile dela Brest și dela Fontainebleau se în- chideau elevilor noștri, se deschideau școlile dela Livorno și dela Torino. In școala dela Livorno au învățat generații întregi de marinari de-ai noștri. Asupra a 40 sau 50 de locuri, ni se rezervă în toți anii două sau trei locuri, cu toate că cererile naționalilor sunt cu sutele. Și când astfel stau lucrurile, nu este rușinos să vezi ziare românești publicând lista înfrângerilor suferite de Italieni, pe mare și pe uscat, într’un moment in care acest popor duce un războiu victorios, la o distanță enormă, fără a se tângui, fără a cere sprijinul nimănui, fără a se împrumuta la străini, ba chiar fără a împrumută la ai săi, ci numai cu excedente budgetare, cu mijloace’economisite la timp ? Priveliștea pe care o dă astăzi Italia este înnăl- țătoare. Toate luptele de partid s’au oprit, toate urile au tăcut. Socialiștii, republicanii, anarhiștii au intrat sub pă- mânt, amenințați cu exterminarea de masa poporului, care își dă banul și sângele, Casei de Savoia, pentru neapărata cucerire a Tripolitaniei și Cirenaicei. Când cineva urmă- rește de aproape acest războiu, rămâne uimit de admira- bila pregătire a statului major italian, precum și de va- loarea flotei. In aceste împrejurări, ar fi inexplicabilă ținuta unei prese dela noi, dacă nu s’ar ști că toate telegramele relative la 1072 războiu sunt confecționate la Budapesta, într’o oficină suspectă. Firește că guvernul român și presa oficioasă nu pot lua partea unuia dintre beligeranți. Aceasta nu o cere nimeni și suntem încredințați că mai cu seamă nu o cere guver- nul italian, care știe că noi trăim în relațiunile cele mai bune cu poporul și guvernul turc. Dar, din mila lui Dumne- zeu, noi avem și ziare independente, a căror datorie ar fi să cunoască istoria ultimilor 33 de ani, să cunoască și să lumineze opinia publică. Nimic mai detestabil, pentru un popor tânăr ca noi» decât ingratitudinea. Toate greșelile se iartă tinerilor, nu- mai platitudinea sufletească nu. II. Acestea zise cu cea mai deplină sinceritate,—să trecem la a doua lecție politică. Ziarele italienești, cele mai serioase și mai bine infor- mate, recunosc că pacea se menține în Balcani numai grație guvernului din București. Pentru ce? Pentrucă Bulgaria nu îndrăznește să se miște, înnainte de a-și asigura spatele, granița Dobrogei și a Dunării. Este așa sau nu este așa, e altă chestie. Ceea ce e sigur, e că guvernul român vrea menținerea acelui stătu quo în Peninsula Balcanică, pe care atât de mult îl vrea și Italia. Nici România nici Italia nu știu ce soartă ar putea avea Macedonia și Albania, dacă ar eși de sub Imperiul otoman, pe care noi ne permitem să o dis- cutăm în mod cu totul academic și numai fiindcă vine vorba. Dar ziarele italienești se întreabă cu mirare: ce interes pot să aibă, pentru guvernul din București, acei dubioși cuțovalahi din Macedonia, când jur împrejur stau Românii subjugați, în Transilvania, în Bucovina, în Basarabia, fără ea Regatul român să facă ceva pentru ei ? Nu numai nu face nimic pentru ei, dar încă intră în alianțe monstru- oase, încheind convențiuni militare cu asupritorii lor. CRONICA EXTERNĂ 1073 Să ne oprim un moment la aceste convențiuni militare. Presa lumii întregi vorbește despre ele de ani de zile, iar acum în urmă gazetele italienești precizează : acordul cu Turcia există încă dela 1891; el a fost reînoit în primele luni ale anului 1911 (ca să se împlinească 20 de ani) și întărit cu diverse clauze. Tot așa ar fi existând o con- venție militară cu Austro-Ungaria, în virtutea căreia armata romană ar trebui să se miște, în anumite împre- jurări, după un plan al statului major austriac. Va să zică Românii din Regat sunt niște fiare sălbatice care, de îndată ce au frați de ai lor sub stăpânirea altor popoare, se duc să încheie convențiuni militare cu acele popoare, spre a-și jertfi frații. Așa cu Turci, unde se sacri- fică Românii macedoneni; așa cu Ungurii, unde se sacri- fică Românii transilvăneni; așa cu Austriacii, unde se sacrifică Românii bucovineni. Nu ar mai rămâneâ decât Rușii, spre a sacrifică și pe Românii basarabeni. Noi sperăm că presa Europei ne va da în curând și această veselă știre. Nu e nevoie să fie cineva doctor dela Upsala, ca să priceapă că România „nu poate" să încheie asemenea con- vențiuni militare. Interesul ei este tocmai de a nu fi le- gată de nici o putere, de a trăi în bune rapoarte cu toate și de a-și ține cei 300.000 de oameni pentru apărarea exclusivă a intereselor sale momentane. Politica Regelui nostru nu este in contrazicere cu politica intereselor po- porului, cum afirmă Cariere della Sera. Deși Hohenzol- lern prin naștere, el este astăzi cel mai bun român, cel mai cald și cel mai susceptibil dintre noi toți, când e vorba de interesele și de demnitatea României. Dar țara românească poate să aibă astăzi o anumită orientare în politica sa externă. Se poate. Italia nu are și ea, mai mult decât o orientare, o legătură, profund cimen- tată, de ani și de ani, care nu corespunde cu aspirațiile iredentiste ale poporului său? Are. Și iată unde începe a doua lecție politică. Convorbiri Literare — Anul XLVI. fi 1074 Eră președinte al Consiliului, în Italia, Benedetto Cai- roli; ambasador la Paris, generalul Cialdini; președinte al Consiliului în Franța, Jules Fery; ambasador francez la Roma, d-1 de Noailles. Trăia pe atunci un mare bărbat de stat, care înfâptuise o patrie germană, iar acum voiă s’o întărească. Prințul de Bismark luptă din răsputeri să a- tragă pe Italieni către dubla alianță sau să-i învrăjbească cu Franța. El inventă Tunisul, știind foarte bine, că de-1 va ocupă Italia, se va supără Franța, sau de-1 va ocupă Franța, se va supăra Italia. El dorea cu sinceritate să vadă pe Italieni în Tunisia, spre a nu mări prea mult Imperiul colonial francez în nordul Africei. S’ar fi zis că prevedea de atunci incidentul dela Agadir. Bismark îndemnă cu totdinadinsul pe Cairoli să ocupe Tunisia. Omul de stat italian eră un vizionar politic și un suflet curat. El zicea că preferă „Ia politica delle mani nette", la care Bismark răspundea „la politica delle mani nette e la politica delle mani vuote". Pe când guvernul italian respingea ocuparea Tunisiei și pledă menținerea unui statu-quo mediteranian, guvernul francez pregăteă corpul de expediție, dând încă cele mai solemne asigurări guvernului italian. In zadar telegrafia Cialdini dela Paris, că totul e gata pentru ocuparea Tuni- siei; Ambasadorul Franței Ia Roma jură că nimic nu e adevărat, și eră sincer. Când în fine ocuparea se efectuă, toată lumea își rupse gâtul, Cairoli, Noailles și toți vizio- narii. Cu Benedetto Cairoli însă, căzii dela cârma afaceri- lor cel din urmă amic al Franței, iar Italia intră în Tripla Alianță, alături de Germania și de Austria cea odiată, în contra căreia se ridică trecutul, prezentul și viitorul Italiei, Custoza, Trentul și Tirolul, și în fine Albania. Care este morala acestei fabule ? Că fiecare om este mai bun judecător în casa sa decât străinii; că ziariștii din lumea întreagă se aseamănă, iar că unii merită soarta Regelui Midas. CRONICA DRAMATICĂ SUB PERISTILUL TEATRULUI NAȚIONAL Decâte ori îmi port pașii sub frumosul peristil al Teatrului Național, ce pare un leu culcat pe labe, de câteori intru în sala lui scânteietoare de luminele policandrelor, de scăpărările ochilor și ale pietrelor prețioase, decâte ori văd mulțimea privitorilor răpită de fiorul tragic, nu pot să nu mă gândesc și la trecut, la începuturile sfioase ale acestui Teatru ce se ridică astăzi atât de măreț. Și totuși începuturile lui nu sunt atât de îndepărtate. Nici un veac nu s’a așternut peste dânsele. Oamenii de azi le-au uitat; oamenii de mâine nici nu le vor mai cunoaște poate. Mergem înainte, cu privirea îndreptată spre drumurile noi, pe cari trebue să le desfacem prin volnicia brațului nostru. Abia câte un contemplativ își mai rotește ochii îndărăt, pentru a îmbrățișa dintr’odată cărările străbătute cu atâta trudă, popasurile lungi pe care le-am făcut din silnicia îm- prejurărilor, spinii pe care a trebuit să-i smulgem de sub pasul îngreuiat; abia câte un rar iubitor al trecutului oprește din zbor clipa fugară spre a o întrebă de unde vine, spre a-i află rostul adânc, spre a o înțelege și cinsti mai mult, știind din ce osteneală s’a zămislit, din ce lungă și stăruitoare silință s’a închegat, așa zâmbitoare ca un copil, ușoară cau un fulg și sprintenă ca o sburătoare, cum pare tuturor. * « * Sunt dintre acești contemplativi. Nu pot înțelege ceeace e, înainte de a ști ce a fost. Nu pot trece pe sub labele de leu ale peristilului Teatrului Național, fără să mă gândesc că acest leu înainte de a se culcă stăpânitor 1076 E. LOV1NESCU pe cea mai frumoasă piață din București, stătea mărunt și sfios între scândurile unei șandramale dela Cișmeaua roșie, care după multe prefaceri, abia avea o lungime de 18 stânjeni pe o lățime de 9. Când intru în sala, atât de strălucitoare și de împodobită, nu mă pot împiedică de a mă gândi la sofaua de catifea roșie pe care stătea Vodă, și la cele 14 rânduri de bănci de lemif îmbrăcate cu postav roșu. Când privesc la policandru, îmi aduc aminte de sfeșnicele de tinichea cu lu- mânări de seu, ce-și picurau lacrimile pe dușumeaua nelustruită, îmi amintesc și de cei doi țigani ce, printre acte, tăiau mucul lumânărilor. Pe podul Mogoșoaiei sgomot... Se aud lovituri de bice, de arapnice; sosesc caleștele, din care se pogoară jupânițele în- velite în blănuri scumpe. Sala se umple. Dar înfrigurarea cu- prinde deodată mulțimea. Se ridică Selam-Ciaușul, vestind sosirea lui Vodă. Sar țiganii numai decât de înlocuesc lumâ- nările de seu cu lumânări de ceară. Iar lumea toată se ridică în picioare la intrarea lui Vodă-Caragea, care vine să-și vadă fata, pe domnița Ralu, prefăcută în Muză tragică. Actorii jucau incă în grecește, N’aveâ să treacă însă mult, și în acelaș an, în 1819, se dădea cea dintâi reprezentație româneasca. Hecuba, in tradu- cerea lui Nănescu, avii cinstea de a face să răsune pentru întâiași dată limba patriei pe scena din București, prin glasul lui Ion Eliade Rădulescu ce ținea rolul bătrânei bocitoare, și, în răstimpuri, făcea și pe suflerul. înainte, un actor rosti un prolog al poetului Ion Văcărescu, în- chipuind pe Saturn, zeul timpului, cu «ceasornicul de nisip și se- cera, în poziție de sosire vestitoare» și grăind astfel către public : V'am dat teatru, vi-1 păziți Ca un lăcaș de muze Cu el curând veți fi vestiți, Prin vești departe duse. In el năravuri îndreptați Dați ascuțiri la minte; Podoabe limbii voastre dați Cu românesci cuvinte! CRONICA DRAMATICĂ 1077 Din fund se cobora Astrea (zeița Dreptății) «cu cornul îmbelșugării în mână, din care se revarsă toate fericirile asupra binevoitorilor patrioți români», N’a trecut nici un veac de atunci... Unde mai e șandramaua de scânduri, cu băncile de lemn și cu greul miros al lumânărilor de seu? Unde sunt sfioșii copii din școala Măgureanului, cei dintâi actori români ? Și unde ești tu, o Marghioliță Bogdănească, tu, care ai fost cea dintâi femee ce ai rostit românește pe scena unui teatru ? V’ați dus cu toții ca niște umbre, îmbarcate în luntrea eternului vâslaș, Charon... Astăzi avem însă leul culcat pe labe de pe Calea Victoriei, ce’și aprinde lampadarele ochilor de foc în fiecare sară, ca de sărbătoare ; astăzi avem artiști mari ce dau un farmec nebănuit unei limbi pe care o mie de ani n’au rostit-o decât guri țără- nești pentru umilele nevoi zilnice. Astăzi avem pe Nottara și pe Soreanu în locul sfiosului școlar dela Măgureanu, și atâtea artiste în locul Marghioliței Bogdăneasca... Și astăzi se mai zic proloage, dar scrisul naiv odinioară sub pana lui loan Vă- cărescu, prinde aripi sub degetele d-lor Anghel, St. O. losif și Victor Eftimiu. In multe direcții ale activităței noastre ni se poate tăgădui progresul de fapt. Suntem, dealtminteri, latini. Știm deci să ne judecăm cu asprime și cu nedreptate... Dar nu cred că ar putea cineva să ne tăgăduiască uriașii pași făcuți în teatru, într’un timp atât de scurt, atunci când, trecând pe sub labele stăpânitoare ale leului, și ar aduce aminte de umilele î.iceputuri de acum un veac, de mucurile de lumânare, de Ion Eliade Rădulescu jucând pe Hecuba, de băeții de școală făcând pe actorii și de Ion Văcărescu scriind prologuri... E. LOVINESCU. CRONICA ȘCOLARĂ SITUAȚIA INVAȚĂTORILOR-AJUTORI Numărul absolvenților normaliști nefiind îndestulător, s’a căutat în anii din urmă o nouă cale de recrutare pentru învățătorii rurali. Suplinitorii, pe temeiul practicei lor în școli, au fost admiși la concurs spre a putea astfel intră definitiv în corpul didactic. Măsura n’a fost primită fără discuție. Eașâ de grea și de- licată sarcina celui ce iea întâiași dată pe copil de mână spre a-1 educă, în cât e numai de cât trebuință ca „învățătorul" să fi fostei mai întâiu de toate deprins de cineva a „învăță pe alții". Când pentru orice carieră se cere ucenicie, se poate închipui intrarea în cariera școlară fără nici o pre- gătire specială? Evident nu. De aceia, cine doriă înmulțirea școlilor ru- rale peste numărul învățătorilor de azi, trebuia îndată să înființeze alte școli normale, unde să pregătească întâi pe viitorii educatori. Asta nu înseamnă însă că cei ce au ajuns în capul unor școli primare, fără a trece prin școala normală, sunt numai de cât mai pre jos de foștii normaliști. A educă pe altul e la urma urmei o artă ; arta presupune talent, iar talentul se naște. Pestalozzi e dovada cea mai vie. Prin urmare, cei ce au devenit învățători din adevărată tragere de inimă, și au făcut practică vre-o câțiva ani, pot ajunge în adevăr modele de învățători. Așă că a fost un act de dreptate, când s’a deschis și ajutorilor de învăță- tori calea de a ajunge prin concurs învățători definitivi. t CRONICA ȘCOLARĂ 1079 Se mai știe apoi că la unele conferințe anuale, lecțiile fă- cute de acești noi învățători au întrunit cele mai vii aprobări din partea tuturor colegilor lor. Odată intrați prin concurs în cadrele corpului didactic, se ridică însă o nouă chestie: pentru ce aceste elemente nouă să fie puse mai pre jos de cele eșite din școlile nor- male ? înnainte de proba concursului, inferioritatea pregătirii lor puteă lăsă loc liber la multe obiecțiuni. După concurs însă lucrul se schimbă: Dacă ai recunoscut că cineva e vrednic să fie pus în capul unei școale, întocmai ca și normalistul; dacă munca pe care are să o împlinească noul învățător cere acelaș timp și aceeași râvnă se cuvine ca și răsplata să fie aceeași. Socotim deci că salariile acestei categorii de învățători trebuesc puse pe acelaș nivel cu ale colegi- lor lor eșiți din școlile normale. Nu e vorba numai de partea materială. E și o chestie pedagogică la mijloc. In armată erau odinioară ofițeri cari eșiau dintr'o școală inferioară, cea dela Bistrița. Cu toate că erau foarte bune elemente, se simțiâ că apasă un fel de greutate pe cariera lor, de pe urma acestui fel deose- bit de recrutare. Când îi ceri cuiva jertfa sângelui și-l pui să comande în fața frontului, nu e bine să-l mai întrebi unde a învățat să se jertfească. De asemenea si cu învățătorii. Munca lor cere o adevă- rată lepădare de sine, o jertfă de fiecare zi. Pentru a face plăcută această jertfă și a ajuta uitarea de sine, fără de care orice muncă e nerodnică, e pru- dent și pedagogic să se. șteargă deosebirea care pune pe acești noi muncitori în ogorul învățământului mai pre jos de alții. S. M. BIBLIOGRAFIE G. Popa-Lisseanu, Mitologia greco-romană în lectură ilustrată, Mi- nerva 1912. Alexandru Lupeanu, De vorbă cu sătenii, Cluj 1912. George V. Haneș, Cariera militară, București 1912. P. Cancel, Data epistolei lui Uzun-Hasan către Ștefan cel Mare și misiunea lui Isak-Beg, București 1912. . * , Activitatea «Ligei culturale» a Românilor, Văleni-de-Munte 1912. N. Petrescu, Zur Begriffs bestimmung der Philosophie, Berlin 1912. N. P., Gedanken und Winke, Berlin 1912. T. lordănescu, Manual de anticități romane, Focșani 1912. N. lorga, Rolul tradiției in creșterea femeilorla Români, Văleni 1912. S. D. Scraba, Vasile Conta, studiu filozofic, București 1912. C. AI. Ștefănescu, Neguțătorul din Veneția (trad.), București 1912. I. I. Chițulescu, încercări științifice, Ploești 1912. P. I). Petrovici și Gh. H. Ni\inteanuAiâr\ad,ComemorarealuiCostache Negri la Galați, Galați 1912. Alexandrescu-Dorna, Popasierii (Bibi. p. toți), Alcalay 1912: Dr. I. Nistor, Zur Geschichte des Schulwesens in der Bukowina, Cernăuți 1912. Congresul din Constanța al Ligei Culturale, Văleni-de-Munte 1912. CORESPONDENȚA Peste munți. — Mulțumim pentru rectificarea numelui Bonea. Nici cu Țarigrădenii, nici cu Ienicerii dela Roma, ci cu Românii. I. — București. — De lar.a cdprina. X.— lași. — Experiența e bună: acuma va începe pedeapsa greșelilor. T. U.— Câmpu-lung. — Așteptăm.