CONVORBIRI LITERARE No. 7. BUCUREȘTI, IULIE, 1912. Anul XLVI LA MONUMENTUL LUI COSTACHI NEGRI Printre caracteristicele popoarelor tinere, nepăsarea și exagerația sunt două atribute extreme, de care deo- potrivă s’ar cuveni să ne ferim: să nu uităm pe cei ce ne-au făcut bine, dar, când ne aducem aminte de ei, să nu umflăm laudele. In această notă justă se ține orașul Galați, când ri- dică un monument lui Costachi Negri, după 36 ani dela moarte și 100 de ani dela nașterea sa. Din pleiada de bărbați ce au făurit statul nostru de astăzi, figura lui Costantin Negri se desprinde, vioae, dar nobilă și austeră. Fiu de boier mare, unul din pretendenții la domnie ce avea cei mai mulți sorți de izbândă, cu Lascăr Ca- targiu, el se dete la o parte, când, în seara de 3 Ia- nuarie 1859, în adunarea dela Costachi Rolla, se pro- puse cairdidatura lui Cuza. S’ar zice că o nobilă fa- talitate hărăzise acestor locuri menirea de a da țării pe primul ei ales! Căci Lascăr Catargiu sau Costachi Negri sau Alexandru Cuza erau gălățeni sau din preajma Galațuhii. S’ar mai puteă zice că nicăeri nu răsunară cu mai mare tărie, cuvintele lui Kogălniceanu, decât aci, pe malul înghețat dela Țiglina, când acesta rosti Dom- nitorului, în ziua de 5 Ianuarie, memorabilele cuvinte: «după una sută cincizeci și patru de ani de dureri, de umiliri și de dregadare națională, Moldova a reintrat în vechiul ei drept, consființit prin capitulațiele sale, dreptul de a-și alege pe capul său, pre Domn». Aici, pe ma- Convorbiri Literare,— Anul XLVI. 1 722 DUILIU ZAMFIRESCU lurile bătrânului fluviu, unde tăbărâse divinul nostru împărat, a încolțit cu mai mare putere simțimântul pa- triotic, în momentul renașterii. Și cum s’a dat la o parte dela scaunul domniei, tot cu aceeași modestie și cu același devotament s’a pus Negri în serviciul lui Cuza, primind numai decât să facă parte dintr’o comisiune, cu N. Catargiu (1) și colonelul Mavriki, care să meargă la Poartă spre a notifică Sul- tanului suirea lui in scaunul Moldovei. Eră foarte importantă dar cu mult mai ușoară misi- unea lui Alexandri pe lângă împăratul Napoleon și chiar pe lângă Lord Malmesbury, de oarece, dintre Puterile garante, Prusia, Sardinia, Rusia și Franța ne erau bine- voitoare, Turcia și Austria potrivnice, pe când Anglia evolua către Franța. Costachi Negri, numit Agent ai Moldovei pe lângă Poartă, înlocui lui Fotiades, este numit, la 31 Octomvrie, ad-interim și Agent al Munteniei, în locul lui Aristarchi. Acesta este cel d’intâi act diplomatic al lui Cuza, pentru recunoașterea unirei Principatelor de către Poarta oto- mană. In anul 1860 se săvârși, de către primul Domn român al Principatelor-L’nite, un act de cea mai mare însem- nătate politică: la 22 Septemvrie, Alexandru Ion I porni din Galați către Constantinopoli, spre a se înfățișă su- zeranului său. Vizita aceasta se făcu in cele mai strălucite condițiuni. Nimic din ceremonialul odios al primirei Domnilor vasali nu se aplică vizitei lui Cuza. Domnul român fu găzduit în palatul Emirgian, ca prințul Napoleon și marele Duce Constantin; intră, la audiență, nu prin poarta cea mică, ci prin acea a Sultanului; Padișahul așteptă pe prințul român în picioare; Marele Vizir îl conduse până la ușă; Sultanul îi trimese o sabie de o- noare împodobită cu pietre scumpe, etc., etc. (1) A cărui văduvă trăește și astăzi în Galați. LA MONUMENTUL LUI COSTACHI NEGRI 723 Toată această primire fusese pregătită de Costachi Negri, care, prin darurile sale sufletești, plăcuse ambasa- dorilor, în special celui francez, lui Fuad-pașa și lui Sevfet-pașa. Dar rolul cel mai mare, din întreaga viață politică a lui Negri, fu acela pe care-1 jucă el în momentul unirei. Marii dregători ai Porței; ambasadorii Francei și ai Angliei (D-nii Lavalette și Buhver); consiliul de miniștri din Moldova, cu Panu în frunte; cel din Mun- tenia, cu Manolachi Kostaki; ambele corpuri legiuitoare întrunite pentru deslegarea chestiei rurale, toți și toate își găseau răsunet în marele suflet al acestui român, modest dar înțelept. La 25 Noemvrie 1861, Teodor Calimaki, secretarul lui Negri, aducea la Galați firmanul unirei. De mare însemnătate este iarăși și secularizarea bunurilor mănăstirești, în care Negri a avut de luptat la Constantinopoli cu șiretenia călugărilor și cu influența Rusiei, și cu care ocazie a pregătit importanta sa lucrare Memoire prcsente ă la Commisiou internaționale pour Ies convents dedies. Aceasta este activitatea politică a lui Costachi Negri, schițată în linii mari. Dar C. Negri a fost și scriitor. El a compus Nop- țile venețiane, Strigoiul, Călugărița, și a tradus poeme din Byron și alți autori străini. După detronarea lui Cuza, el s'a retras în castelul său de pe malul Trotușului. In stânca ce se vede și astăzi, bat valurile reci, adu- când de departe melancolia vremii trecătoare. Oamenii ce s’au trudit pentru binele public, mor sceptici și răniți, fiindcă la foarte puțini le este dat să vadă roadele trudii lor și la mai puțini încă să li se recunoască me- ritele, în viață. Așă muri Costachi Negri în 1876. In numele Academiei Române, care venerează me- moria tuturor marilor bărbați ai patriei, viu să mă 724 DUILIU ZAMFIRESCU închin înnaintea imaginei aceluia, care, cu Kogălniceanu și Cuza, a făcut Unirea, Secularizarea mănăstirilor, împroprietărirea țăranilor, pregătind astfel epoca eroică dela 1877 și era de bogăție dela 1912. Ca diplomat, îmi amintesc că Negri este părintele nostru al tuturor celor ce ne-am petrecut o viață printre străini, luptând să apărăm drepturile și prestigiul țării. Dela nimeni nu puteam învăță mai bine arta aceasta, decât dela primii noștri Plenipotențiari: Negri la Cons- tantinopol; Alexandri la Paris, Londra și Turin; Steege la Viena și Berlin. Cu inaugurarea monumentului lui Cuza la Iași, la care Primul și viteazul Rege al României a salutat memoria Primului domn al Principatelor-Unite; cu monumentul de astăzi, ridicat în amintirea lui Costachi Negri, țara noastră începe să dea dovadă de maturitate și de ci- vilizație, căci gratitudinea nu o înțeleg copiii și sălbatecii. DUILIU ZAMFIRESCU MIHAiL SADOVEANT Decând cele de odinioară două principate dunărene, după lupte seculare pentru libertate și unire, își ajunseră în sfârșit ținta dorită, literatura românească mai nouă n’a rămas pen- tru străinătate cu totul necunoscută, căci deodată cu simpa- tiile politice ale Europei apusene s’a îndreptat atențiea ei și asupra străduințelor intelectuale ale acestui tânăr stat. De timpuriu încă poezia poporală, cea de o fnimuseță specifică, își câștigă atenția meritată prin traducători (în Franța prin tra- ducerea lui V. Alecsandri: «Ballades et chants populaires dela Roumanie» 1855, în Germania prin traducerea iui Wilhelm von Kotzebue: «Rumănische Wolks poesie» 1857); dar și poeți ar- tiști la vremea lor au fost traduși, precum acelaș V, Alecsandri, care a cântat tinerei libertăți cântecul de leagăn, D. Bolintineanu, ale cărui poezii în limba franceză nu i-au făcut un renume mai mic decât creațiunile sale românești în patrie, apoi M. Eminescu, cel mai mare talent liric al Țării, precum și alții. Acei doi stăteau mai mult sub influența romanticismului francez, acesta sub influența liricei germane, reprezintată prin Heine și Lenau și de aceea cunoștința și aprecierea operilor lor s’a făcut înna- inte de toate după aceste puncte de vedere. Și alți poeți cu renume și autoritate în patrie au fost introduși în literatura germană de Carmen Sylva prin o traducere frumoasă ca formă și de o profundă resimțire a fondului («Rumănische Dich- tungen», Bonn 1889). Desvoltarea culturală pe toate terenele deși numai la orașe vădită, a produs o bogată generație de talente distinse, sub curentul criticei lui Titu Maiorescu, care odinioară își făcuse studiile sale la școalele germane și care acuma, în toamna vieții sale, conduce și destinele politice ale (1) D-1 profesor Friedwagner fost rector al Universității din Cernăuți a binevoit să trimită C. L. o traducere a studiului d-sale despre Sa- doveanu. 726 M. FRIEDWAGNER Țării, în calitate de ministru președinte. O viată nouă se ivi iarăși cu revista «Sămănătorul» sub conducerea (1904 ș. u.) lui Nicolai lorga. Acolo fiecare talent original găsea găz- duire binevoitoare, primind direcția spre o afirmare mai ener- gică a sufletului românesc în literatură (1). De atunci se mișcă pretutindeni o generație tânără de poeți și scriitori, și precum unii mai vechi (2) fură cunoscuți și iăudați în țările graiului german, prin traducerile operilor alese, așă poate unul sau altul dintr’aceștia va găsi și aici cetitori, căci interesul pentru limba și literatura românească e în o creștere vădită. Unul din cei mai fecunzi și inai cetiți prozatori din gene- rația tânără este Mihail Sadoveanu (3). Cunoscut fiind în toată România din anul 1904 prin «Povestiri»-le sale, el a publicat de atunci alte șaptesprezece volume (4), urmând foarte re- fl) O altă direcție reprezintă «Viața Nouă» a lui Ovidiu Densuseanu (dela 1905). (2) Așa b. o. maestrul stilului, de o fineță plastică franceză. B. Dela- vrancea, A. Vlahuță, /. L. Caragiale, în diferiți ani din revista «Aus fremden Zungen» (cfr. G. Alexici. Istoria literaturi românești, în tra- ducerea germană a lui K. Dieterich, Lipsea 1905). /. L. Caragiale a apărut și la Reclam, unde a apărut și I. Slavici. O consemnare a tradu- cerilor ar da din an în an o listă tot mai mare. (3) Numele de localitate Sadova (slavonește sad = pomăt) e foarte lățit; de aceea s’a format, cu ajutorul sufixului eanu (în slav. bis = Jan) care arată obârșia, numele de persoană adjectival Ia origine. (4) Aci urmează consemnarea scrierilor mai mari ale lui Sadoveanu. Cu excepția celor din urmă, toate celelalte au apărut în editura «Mi- nervei» din București: Povestiri, 1904 ed. II, 1906. Șoimii, 1904, ed. II 1905, ed. III 1910. Dureri înăbușite, 1904. Crâșma lui Moș-Precu, 1905 ed. II 1910. Povestiri din Războia, 1905. Floare ofilită, 1906. Amintirile Căprarului Gheorghiță, 1906, ed. II 1909. Mormântul unui copil, 1906, ed. II 1910. La noi In viișoară, 1907. însemnările lui Niculai Manea, 1907. Vremuri de bejenie, 1907. O istorie de demult, 1908. Oameni și locuri, 1908. Cântecul Amintirii, 1909. Povestiri de seară, 1910. Duduia Margareta, 19)0. Apa morților, 1911. Un instigator, 1912 (Editura «Flacăra»), Cele mai multe din volumele acestea sunt culegeri de nuvele, povestiri și schițe, în număr de peste o sută. Pentr’un conținut nu e, așadar, loc. MtHAIL SADOVEANU 727 pede un volum după altul; între ele mai multe în două sau trei ediții, ceeace nu e un mic succes într’o țară, în care pă- turile societății mai înnalte preferă limba și literatura franceză celei de acasă. In Germania au fost mijlocite pentru cercuri largi «Ionică» prin «Deutsche Rundschau», (Numărul de Ia- nuarie 1907), iar nuvela «Cântecul de dragoste» și alte pove- stiri în traducerea domnișoarei Eleonora Borcia din Sibiu; traducerea (cu o prefață de prof. Dr. G. Weigand) a apărut în biblioteca universală a lui Reclam (Numărul 5.044) (1). Rân- durile noastre, cari se ocupă mai de aproape de poet, însă numai în formă de schiță, vor află poate oarecare interes. Sadoveanu e de origină din Moldava de sus, țara care a dat literaturii românești pe un Eminescu și pe alți poeți renumiți, iar tinerei națiuni un șir de însemnați bărbați de stat; locul său natal e Pașcani, (2) iar reședința acum de mai mulți ani Fălticeni, amândouă orașele nu departe de Târgul-Neamț, pa- tria lui Ion Creangă, neîntrecutul zugrav al vieții poporale moldovenești. (3) Prin faptul acesta modelul, subiectele și co- loritul povestirilor și descrierilar sale părea acum pentru dânsul hotărît de dinnainte. Și nu e nici o îndoială de influnența lui Creangă asupra lui Sadoveanu. «... Pentru dânsul m’am luptat cu pumnul și cu cuvântul împotriva colegilor munteni care nu-1 înțelegeau și nu-1 prețuiau așa cum voiam eu. Pentru mine Creangă era o mândrie, eră un strigăt de luptă» (4) căci înnainte de toate limba lui Sadoveanu e moldovenească, deși în anii din urmă, la sfatul criticei, a evitat tot mai tare și mai tare asemenea provincialisme. Precum Creangă așa și el pare să fi dibuit după expresii poporale, însă într’o măsură cu mult mai mică, în orice caz e un merit că pe lângă toate acestea în genere s’a ferit de neologime franțuzești (5), fără (1) «Răzbunarea lui Nour» cea înfiorător frumoasă, în traducerea preotului bucovinean Victor Zaharovischi din Mahala (Editura proprie 1911.) merită de asemenea o răspândire cât se poate de mare. (2) Pe Șiret, unde se ramifică linia București de linia Leov—Cer- năuți—Iași. (3) Dintre frumoasele basme ale acestuia a fost edat decurând «Harap Alb> de Gustav Weigand, împreună cu o traducere în germană și cu note (I. A. Barth, Lipsea, 1910). (4) Un instigator p. 60 ș. u.: cfr. O. Densușeanu,» Viața Nouă» Vil, 471. (5) Totuși se furișează câte unele, ceea ce o fi una din urmările repejunei, cu care lucrează, așa b. o.: Șoimii p. 11 amantă; 23 peisagiu; Însemnările p. 5 creionul, 7 savantă, 53 Arusou (Arousseau), 146 convoiul (dar aci, după spusa lui, publică hârtii rămase dela altul) ș. a. « 728 M. FRIEDWAG.X’ER de cari astăzi se crede a nu mai ieși la capăt. Limba lui e po- porală, mai ales în înțelesul acela că, ea corespunde fanțaziei, simțirei și logicei poporale că, din țărani nu face târgoveți, precum unii scriitori mai vechi și moderni o fac și la noi în Germania. In personagiile sale găsim adevărați viețuitori dela țară, începând cu boierii nelustruiți și sfârșind cu păstorii, toți dearândul sunt aevea, nu actori sau măști. Moldovenești sunt apoi locurile unde se petrec cele mai multe acțiuni». «Minunată țară a strămoșilor, hrănită cu sânge și cu lacrimi !» zice el în «Amintirile Căprarului Gheorghiță» (153 ; călătoriile sale în «.Oameni și Locuri» ne aduc înnaintea ochilor aceste frumuseți împreună cu retrospectivele istorice. Așă meditând a călătorit prin țară și N. lorga. Muntenia î.i parte cu alte referințe și cu alți oameni e cu siguranță mai puțin cunoscută poetului, Bucureștii ca oraș mare pare a nu-i prea place! Nu- mai câteva povestiri (așa b. o. Ivanciu Leul, Epilogul, Vântn', O povestire de sărbători și î iceputul carnetului lui Neculai Manea) se petrec îi Capitala Regatului român; câteva la cursul de jos al Dunărei, unde s’au luptat eroii; încolo locu- rile sunt târgușoare sau sate Moldovenești, în cari povestitorul a trăit sau pe cari Ie-a vizitat, în orice caz locurile pe care și cetitorul le recunoaște foarte ușor, deși acestea seamănă foarte mult întreolaltă, precum e și în natuiă. Dorul de sat arde nu numai în sufletul soldaților lui, acesta e foarte des- voltat și în sufletul poetului. După dreptul vorbind, capitali sa e vechiul oraș istoric Iași, care se înclină atât de pitoresc cu râpele lui și care amintește vremurile de demult apuse, cu bisericele și turnurile lui. Acolo a absolvit studiile sale și poate tot acolo și-a făcut și serviciul militar. Plecând la Iași și venind dela Iași, acolo trăiesc cele mai multe din persona- giile sale, acolo e centrul celui mai cetit roman al său «Șoimii». Dar chiar frumosul și pacinicul oraș lași, al cărui Teatru Național îl conduce, n’a putut să-i strecoare în suflet impresii îndeajuns pentru a-1 reține în loc. Ca toți poeții lirici, așă și Sadoveanu iubește singurătatea, pădurea, amurgul de seară, firea. De aceea nu ne surprinde, ba chiar presupunem bucuroși, că în zilele când lipsesc reprezențațiile la Teatrul Național, ei se repede spre îndepărtații Fălticeni, unde nici un sgomot nu-i tulbură gândurile și visurile sale. Prin această însușire carac- teristică sc explică fecunditatea cea mare a condeiului său, superioritatea operelor sale și, poate, și unele slăbiciuni. Acolo în liniștiții Fălticeni Lam întâlnit întâiași dată. Și parcă-1 văd încă înnaintea mea cum șade liniștit și tăcut în mijlocul veseliei MIHAIL SADOVEANU 729 celorlalți meseni, cari după un drum lung, părăsit, prin păr- țile acelea părăsite de oameni și cu iarna în spate, cum e pe acolo încă prin zilele lui Martie. După vre-o câteva pocale golite repede unul după altul ne înfierbântaserăm și deveni- serăm din ce în ce mai vioi. Poate că neparticiparea aceea eră numai la aparență; poate că tocmai atunci i se iveau din nou icoane pentru o povestire de a sa, ca bună oară zâmbi- torul crâșmar, care stătea în fund gata să servească, sau va- rianta alteia dintre chipurile ce se părândă adesea prin poves- tirile lui Sadoveanu. Așa, se vede, a stat poetul în crâșma satului și a privit în sufletele oamenilor adunați. Intr’un asemenea loc, de bună seamă, a dat Sadoveanu de prototipul lui Radi- anu (Insemările lui N. Manea), sau de țărani sărăciți, cum e chipul, atât de tragic, al acelui Ion Ursu, care, departe de ai săi, se silește să-și amorțească durerea în cantina unei fa- brici. (Dureri înnăbușite). Una din povestirile sale, Crâșma lui Moș-Precu, e strâns legată de o astfel de crâșmă solitară, unde povestirea se reîntoarce de mai multe ori. De patima beției se sting unele din personagiile sale și se sfărâmă fericirea unor familii. Crâșma e centrul viețeii sătești, unde fiecare se înfă- țișează fără silă; aici se ivesc motive pentru acțiunile lui. Poerul poate fi numit Teniers al Românilor; totuși arta sa nu se reduce la descrierea vieții de taverne. Sadoveanu e mai mult decât un zugrăvitor al viețeii exte- rioare din Moldova sa, el e psiholog și cercetează interiorul. Chiar în «Povestiri»-le sale cele dintâiu acțiunea e neînsemnată și aproape disparentă. Mai mult decât îmtâmplărileîl interesează pe dânsul procesele psihice, și pe noi cu mult mai mult. Cui nu-i plac descrierile stărilor sufletești, sau a icoanelor din na- tură acela multe din povestirile sale le va găsi fără conținut. Prin faptul că zugrăvește viața sufletească a oamenilor săi, dovedește o artă rară, care se desvoltă din ce înce mai mult. Poate că pe Paul Bourget nu l-a cunoscut; de aceea, din feri- cire, i-a rămas necunoscută și maniera chinuitoare de anatomie psihică. De n’a fost deloc influențat de scriitori străini, aceasta e greu s’o spunem. Ion Ursu ne amintește, în ori ce caz, foarte mult naturalismul lui Emile Zola, alții se vor gândi mai adese la Gorki, iar descrierea vieții cazacilor ruși din stepă {Șoimii) ne apropie asemănarea cu celalalt rus—Gogol (1). (1) «Taras Bulba«, cfr. Alexici, Istoria lit. rom. pag. 174. «Biblioteca Minerva» No 16-17 conține trad. rom. a acestei opere de Gogol, dar traducerea pare să fie mai nouă d;cât romanul lui Sadoveanu. Și de 730 M. FRIEDWAGNER Și pentru schița patologică cu mania de persecuție (Un duș- man) s’ar găsi modele («Strigoii» lui Ibsen?) Dar cine, ca Sadoveanu, are ochi deschiși pentru lumea ce-1 înconjoară, vede singur icoanele acestea. Mai aproape e influențat dela cei din țară. Creangă a fost amintit; și ardeleanul Ion Slavici are efecte puternice cu descrierea intuitivă a vieții țărănești. Ar- rămâneâ să ne mai putem gândi și la liricul Coșbuc. «Vântul», povestirea de Crăciun a lui Sadoveanu poate presupune o așă influență. în sfârșit a scociorî peste tot locul după un imbold străin, e a umblă hoinar: poetul soarbe doar toate impresiile și apoi le făurește după bunul său plac. într’o țară de sine stătătoare și lăsată în grija ei, încunjurată de s+răini, cine s’ar putea lipsi de influența contemporanilor renumiți, după ce odată această influență se simte atât de simpatică? întreaga literatură romanească mai nouă înfățișează trăsături foarte co- mune, și o separare după grupe și influențe acuma ar fi încă prea pripită, de nu chiar imposibilă. Ocuparea cu toată dra- gostea de popor, vieața și nevoile lui e comună; un contrast adese mare între el și clasele suprapuse și înstrăinate de dânsul se ivește spontan. Tânăra generație de poeți se țin de glia părintească întocmai ca și țărănimea românească. «Mirosul proa- spăt de pământ umed» lui Sadoveanu îi pare mirezme dulci ca și lui Sandu Aldea «în urma Plugului.» Mirosul de pământ în înțeles figurativ se strecoară printre frunzele celor mai multe scrieri ale sale. Faptul acesta îl trădează pe omul care a prins rădăcini adânci în pământul său. Sadoveanu nu reprezintă poporanismul (1) în înțeles politic. Unde se ivesc sentimente de natura aceasta, ele rezultă dela sine din descrierea firească a referințelor dela țară. Nu e însă nici o îndoială că simpatiile sale le păstrează pentru țărani. In vreme ce vieața orășelelor, cu plictiseala lor, cu funcționarii, cu femeile de-o semieducație plină de pretenții și pofte, apare în povestirile sale ca o lene sub masca ocupației, care ușor duce pe căi rătăcite și care numai cu greu scapă de satiră, poetul petrece cu întreg sufletul său cu țăranii și cu păstorii, scrierea lui Tolstoi «Stăpân și slugă» (asemenea tradusă în românește) amintesc mai multe povestiri de-ale lui Sadoveanu, in cari se descrie raportul de viață dintre boieri și slugi. (1) Împotriva poporanismului în literatură își ridică glasul autorul romanului «Vieața la Țară», Duiliu Zamfirescu in discur»ui său de re- cepțiune la Academie, îndreptându-se în contra lui Slavici, Coșbu■ și Goga; pe Sadoveanu însă, cu dreptul, nu-1 ia intre ei (16 Mai 1900). Respunzându i Titu Maiorescu mai slăbește atacurile aceluia. (Discur- suri XXXIII). MIHAIL SADOVEANL' 731 cu desmoșteniții norocului, cu feciorii din flori ai boierilor, cari sunt nevoiți să stea ca slugi la curtea tatălui sau a fra- telui lor vitreg, cu cei osândiți pe nedreptul sau pedepsiți prea aspru, cu copiii neglijați și cu alți nenorociți de felul acesta. Cât de pătrunzător doar e descrisă femeea aceea săr- mană care, greu bolnavă, trebue să lucreze pe câmpul boierului în locul feciorului ei, înrolat la oaste (Spre Hârlău)! Chiar îndrăznețul Cozma Răcoare, haiducul, care în schimbul unei răsplăți bogate vrea să răpească pe o frumoasă văduva și care apoi este preferat de dânsa instigatorului, chiar aceasta e o figură simpatică. Astfel poetul oriunde se transpune în sufle- tul poporului, pentru care violarea legilor din nevoe sau din nevoea de apărare e mai mult o nenorocire decât o fără de- lege. Despre un strein ciudat, decăzut ( Petrea Străina), care, lihnit de foame, își găsește adăpost la o stână, oamenii zic: «Trebue să fie vre-un biet om peste care au trecut grele va- luri.» In realitate acesta e un băștinaș, care odinioară fusese bine văzut, dar care a căzut în lanțurile desfrâului și a devenit un pungaș și un criminal. In cucoana preoteasă, care-1 găzdu- iește, recunoaște pe drăguța lui de altă dată, părăsită apoi de dânsul. Altul dezertează din armată, deși nu cu gândul acesta, pentru a se răzbună asupra unui boier, care a sedus pe soră-sa; în cearta lor, acesta apărându-se îl omoară; primarul în urmă îl închide și-l maltratează. Doi ciobani îi ajută să fugă, și cetitorul simte că n’ar fi purces altfel decât poetul. Legea, ce-i drept, e împotriva vinovatului, dar morala nu-i pe partea acelora, cari îl urmăresc (imigranții la Brazilia). Un tânăr boier bătuse o slugă până la sânge și când văzuse că aceasta deși avuse prilej, pe vremea unei furtuni, să se răzbune, totuși nuse răzbunase, brutalul stăpân zice umilit: brutele care se îm- bată scuipă și sudue, tot au o leacă de inimă. Îndură palme și umilinți; și iartă..» (Sluga). Astfel un păstor, undesmoștemt copil din flori al unui boier, cruță pe un lup, pentrucă i-i milă de, fiara sălbatică lihnită de foame : «.dacă nu le (mielul și oaia) mănâncă lupul, le mănâncă omul și tot nu scapă ele...» (Copilul nimănui) Servitoarele curții sunt sclave în adevăratul înțeles al cuvântului; chiar și femeile servitorilor cad pradă poftei stăpânilor, fie din simpatie, fie de frică, ele sunt seduse, și apoi urmează răsbunare sângeroasă (Codrul) sau o mânie înnăbușită (Păcat boieresc). Mișcătoarea e iubirea unui chihaia (1) Un meșter al acestei satire e /. L. Caragiale în comedide sale pline de umor și causticitate. 732 M. FRIEDWAGXER față de tânăra sa soție, pe care i-o răpește moartea, fără ca să dee de vina ei. După mulți ani stăpânul său, care prin ple- carea sa subită îi rupsese aceleia inima, îl vizitează iarăși în căsuța sa părăsită, și amândoi își rechiamă cu jale în amintire chipul moartei f Moarta), fără ca văduvul să bănuiască pricina jelirii stăpânului său. Ce-i drept aci boierul pare ca ușuratec, dar nu fără simțire: și de altfel semenii săi rar când sunt în adevăr brutali (Emigranții). Dealtfel boierii orice fac se scuză pentrucă așa este vechiul obiceiu. Ură împotriva lor nu caută să trezească, ba chiar și figuri simpatice nu lipsesc. Cuza Vodă, cel dintâiu domnitor al României închegate, apare ca un om drept, popular, deși nelipsit de cruzime iar Nour din nuvela istorică cu acest nume e un adevărat erou; numai măreției lui sălbatice îi lipsește unele trăsături omenești. Așă o trăsă- tură orientală se găsește și la boierul Siniș (în volumul «O istorie de demult») care-și ține pe nevastă-sa în castel ca pe o prisonieră și poate că încetișor o omoară cu gelozia lui. Apare și o văduvă de boier, mândră și conștiută da starea ei, care de dragul copiilor renunță la iubirea ei, și apoi, dar prea târ- ziu, recunoaște că jertfa ei fusese din cale afară prea mare (Pustiul). Această glorie boierească, bătrână și cu începutul ei de prăbușire ne-o aduce poetul de repețite ori înnaintea ochilor, fără tendență impusă, ci ca un cronicar nepărtinitor, care lasă să vorbească faptele. Descriind feluritele pături sociale, cari trăiesc cu totul se- parate și fără câtuși de puțină înclinare a uneia spre alta, precum e în Apus, unde stările caută să-și mențină timbrul lor numai pe dinafară, căci contrastul din lăuntru dispare tot mai mult, mai ales între clasele care-și câștigă existența, descriind aceste pături Sadoveanu nu e doar un scriitor socialist. El nu încearcă să îndrumeze o schimbare a referințelor, ci le dă numai o ane- voioasă explicare. Când Th. Speranția în scrierea sa «Fete de azi» prezintă crearea unei clase mijlocii prin presiunea de jos, din pricina subitelor schimbări a formelor de vieață, ca o delicată însă irezistibilă aparență, atunci acesta se ocupă de una din cele mai ardente probleme ale prezentului, din Țara sa, cu intenția vădită de a descoperi ranele și de a contribui prin faptul acesta la sanarea lor; punctul său de plecare e cel puțin o problemă etică (1). Poetul nostru pare să n’aibă de- loc o astfel de intenție. Din reședința sa idilică dela Fălticeni el descrie oamenii așă cum sunt sau așa cum i se prezintă. El (1) Cfr, Vieața Nouă IV, 3VI. MIHAIL SADOVEANU 733 deplânge soarta lor, dacă le merge rău, dar nu crede că-i da- toria literaturii să intervină. Și totuși cu greu poate fi mai. mică influiența lui asupra contemporanilor să*. O învățătură care rezultă dela sine nu e poate, mai puțin viguroasă. Sadoveanu și-a câștigat doar inimile tinere ale țării. Scrierile sale se exce- lează prin serioasa lor valoare etică; numai câ'.eva povestiri fac abatere (aci ar fi de numit Hanul boului, Povestea la al șaptelea pahar și sfârșitul însemnărilor lui Manea). Numai unde se vâră fondul de anecdotă și ia forma unei schițe de foileton, cu unicul scop, în aparență, de a înveseli pe cetitor, numai acolo merită reproșul ce i s’a făcut (1). El descrie păturile de mijloc fără preocupare, dar și fără multă înfrumusețare. Apoi preoți, slujbași, învățători și în urmă miliția cu toate gradațiunile ei. în culoarea cea mai rea apar preoții dela țară. Aci trebue că întâmplarea să fi fost deosebit de gravă, căci lealitatea credem că nu e așa de bogată în fi- guri ca popa Ștefan (Intr’un sat odată), care în fața unui muribund străin întreabă, cine îi va plăti îngropăciunea, dă- ruind rachiului mai multă atențiune decât aceluia; sau figuri precum e popa Dumitru, care, în prezența a doi tovarăși, botează o eapă cu vin, după toate formele ritului, fiind încă păgână, la crâșma lui Mos-Precu, în vreme ce sărmana lui soție, deprinsă din copilărie la scene de astea triste, prin beția tatălui ei, tot popă, se zăuită în singurătatea ei și moare părăsită; sau cum e figura popei Ciotică din «.Șoimii», care se ascunde sub laiță în casa unei neveste de țăran, arzându-i călcăii după dânsa, în- să e târât afară deacolo în hohotul sătenilor; precum și alții de asemenea. «Din zece popi doi sunt rași negreșit....», e un loc în numitul roman «Șoimii», și această exagerare puțin amabilă, de bună seamă se va fi estins și asupra acestei stări în genere. Dar și figuri demne de preoți nu lipsesc. Admirabil e redat egumenul mănăstirei Rișca de lângă Fălticeni (Oameni și locuri). Acesta fusese odinioară cioban și acuma încă în adânci bătrânețe se încaeră la luptă cu tâlhari sau îmblânzește un cal sălbatic; sau popa Dumitrache Dăscălescu (în noaptea Anului nou), «un vrednic slujitor al Domnului, cu barba mare- albă, cu ochii șireți, plini de voe bună și împăcare», închide gura unui hulitor de Dumnezeu prin faptul că, îi aduce aminte de copilul lui, care, cu toate că medicul pierduse orice nădejde, (1) Cfr. M. Dragonirescu, Convorbiri (Critice) 1907, p. 183 ș. u. Cu părere de rău, revista nu-mi stă aici la dispoziție. Aflu citația în Vieața Nouă. HI, 95. 734 M. FR1EDWAGNER totuși se însănătoșă, pentrucăti își luaseră refugiul la rugăciuni. Așa dar dușman al preoțiunei nu-1 putem numi pe poet. Poetul dedică micilor slujbași romanul «.Floarea ofilită», o «carte mono- tonă ca și vieața ce închide.» Vieața aceasta de province el o cunoaște până în amănunte din propria experiență, și nici nu eră posibil s’o descrie mai interesantă decum este. în romanul acesta apar felurite chipuri, nici unul respingător, nici chiar jucăușul Neculcea, puține însă simpatice, precum este moșul eroniei Ținea și aceasta însăși. Tot popor mărunt, cu slăbi- ciuni mari, cu inimi bune, dar cu minți înguste. Numai bătrânul Andrieș, minunat ca toți bunicii și bătrânii din povestirile lui Sadoveanu, se ridică deasupra mulțimei micilor orășeni, prin caracterul său natural, și prin iubirea sa mișcătoare cătră ne- poata sa. El unul pare să fie capabil de o faptă energică, totuși i-i greu să înceapă, de vreme ce nenorocita Ținea își ascunde durerea ei, ca să nu-1 întărâte. în așa fel se potrivesc zilele și oamenii în orașul cel mic. Slujbașii se duc la birou, deși nu toți, apoi la crâșmă, încotro îi atrage vinul și crâșmărița. O nuvelă care s’a desvoltat până la un roman. în mai toate pove- stirile politica joacă un rol de tot mic (în contrast cu realitatea); numai în liceul lui Neculai Manea, între alte chipuri destul de interesante, apare un individ, care trece mai departe numai pentrucă agitează la alegeri și denunță (însemnările). Subpre- fecțiii sunt slujbași fricoși, harnici, vornicii atârnă dela reușita alegerilor generale, deaceea reserVați și precauți. Când un jan- darm arestează în sat pe vr’un străin, numai pe motivul că-i necunoscut acolo, vornicul satului nu se bizue să facă vr’o observare. Ei, dar străinul este un trimis al subprefectului, arestarea e pripită deci o greșală, pentru care se dă silința cu o duioșie comică să se coreagă (O mică cercetare). Volnicia celor mari e descrisă minnnat, iar satira, fie cât de ascunsă, e caustică și usturătoare, totuși însă alinată prin umorul care este darul cel mai mare al poetului; ca și Creangă. Scene de capitală lipsesc aproape cu totul. Numai pentru sguduitoarea descriere realistă a bețivului bolnav de piept și a celor două fete ale sale, cari umblă pe drumuri de nevoe (Epilogul), chi- purile vor fi luate din vieața bucureșteană, pe care tânărul poet avuse prilej s’o cunoască în calitatea de slujbași în capitală. Dar această schița a fost îndeajuns ca să și dovedească nu numai puterea lui de a descrie idile dela țară și de a zugrăvi atât de bine cercurile orașelor mici, ci și că e un maestru în descrierea realistă a mizeriei moderne din furnicarul orașelor mari. După adevărul natural și efectul ei, această schiță scurtă MIHAIL SADOVEANU 735 poate, fără îndoiala, să stea alături de descrierile lui Maxim Gorki. In centrul multor povestiri stau femei sau fete. Acestea apar- țin feluritelor pături sociale, cu o foarte mare variație de caractere a căror analiză n’o putem face aici din pricina spa- țiului prea mic. Pentru bătrânul boier Nour (o nuvelă isto- rică, a cărei acțiune se petrece la începutul secolului al XVl-lea. noră-sa înnainte de toate este cea mai bună chizășie, că, el va avea urmași. La fericirea și durerea ei dânsul nu se gândește. El își crește pe nepotul său mult dorit, născut după moartea tatălui lui, numai cu dorința ca acesta să se răzbune asupra duș- manilor, care îi omorîră feciorul. Abia se ridicase băiatul și fu trimis împotriva Polonilor, și când scânteieri de sânge înroșiră cerul întunecat, bătrânul își dete sufletul cu conștiința liniștită că, răzbunarea a reușit. Tânguirea mamei după co- pilul ei pentru dânsul înseamnă slăbiciune femeiască. Resig- narea sărmanei Dochia poate fi motivată prin obiceiurile vremii și ale stării, soarta ei pare cetitorului de o asprime inutila, iar caracterul bătrânului în săibătăcia lui pare exa- gerat. Sfârșitul țiganului îndrăgostit care înduioșează cu vioara lui pe tânăra boeriță, soția stăpânului său (Cântecul de dragoste ). — aduce aminte de «Blăstămul Cântărețului» des Săngers Fluch de Uhiand). Nu mai puțin tragică e vieața cultei boerițe Maria (Pustiul) alăturea de bărbatul ei necioplit; dar ea trăiește mai mult pentru viitorul casei decât pentru fericirea ei. Pe lângă aceste aristocrate, cari sufăr în tăcere, întâlnim și altele, al căror dor de dragoste este mai mare decât frica de bărbat (Subiect de nuvelă) sau de rușine: Cea de adoua soție a boerului Cuciuc (Ispita) îl otrăvește pe bărbatul ei numai ca să poată trăi cu fiastrul; iar acesta înlătură martorul, pe un servitor al său; dar amândoi sunt spânzurați, precum tot la spânzurătoare își sfârșește vieața acea țărancă sărmană, care l’a omorât împreună cu drăguțul ei pe bărbatul ei nesuferit. Aceasta din urmă însă, cu toată sălbăticiunea ei, este mai simpatică decât nobila ei tovarășe de aceiași soarte. Mai puțin tragic decât în nobilime și în popor se finesc rătăcirile de căsnicii în stările de mijloc. Necredința se iartă deși premerge o bătaie bună (Fiorul, Ivanciu Leul), sau bărbații sunt orbi sau indul- genți ca și cu o fatalitate care nu se poate schimbă. Când îi chinuește gelozia, ei se rezbună în limetele legilor, cu răceală (Tu n’ai iubit) sau cu o continuă maltratare, și-și ajung astfel ținta, desfăcându-se de femee prin moartea ei (Apa morților). Numai bărbații din popor, precum este ferarul acela din Un 736 M. FRIEDWAGNER fipet atacă vieața adulterilor. într’o încăierare strașnică cu Za- haria, drăguțul femeii care voește s’o apere de cruzimea băr- batului ei, cade și acesta în valurile sgomotoase ale apei, și amândoi luptătorii se îneacă înaintea ochilor ei (Crâșma lui Moș-Precu). Un alt țăran îl prinde pe prietenul său la femeea lui și-l lovește cu muchea toporului, însă nu-1 omoară, iar vinovata se alege cu o porție de bătae (dușmanii). Mai rău se termină intriga amoroasă îr.tre un fost mare vornic și femeea unui Răzeș, care la mijlocirea aceluia a fost ridicat la rangul da boierie. Rangul acesta însă nu i-a înblânzit sălbătăcia sân- gelui său precum nici prietenia nu-1 împiedică, după o vână- toare, să împuște pe amândoi vinovății. Mai tragică e soartea acelui țăran, care, după o boală grea, închircit, se reîntoarce la casa lui schimbată cu vieața din fabricele orașului, fără voie, ci numai ca să poată scăpa pe ai săi de nevoi. Zărind din depărtare satul său, se oprește în vreme ce inima i se sbate cu putere: să fie oare adevărat ce s’aude că popa, cumătrul său, i-a sedus femeea, pe când el se usca înnădușindu-se în fu- mul gros al fabricei. Din gura copiilor săi, cari nu-1 mai re- cunosc, înțelege adevărul trist și se întoarce îndărăt, fără să-i mai calce vr’odată piciorul în casa Iui, în care acum trăiește femeea cu popa. încotro se duce, nici el nu știe? (Dureri înnă- bușite). Vina adulterului în aceste povestiri nu e numai pe partea femeilor. Ce-i drept, ele sunt ușuratice, mai ales cele din clasa de mijloc, chochete, leneșe și în monotonia existenței romanele pariziene le pregătesc pentru cădere; dar un bărbat fără cultură și fără simțire profundă, o căsătorie fără alegere proprie, o vieață fără iubire, le scuză înparte. Senzualism barbar găsim numai la doamna subprefectului Vasilescu, care la reîntoarcere, după petrecerea bărbatului ei la groapă, își chiamă iubitul acasă la dânsa (Povestiri de seară). Aceasta este o modernă matronă din Efes; dar sfârșitul acesta de adulter pare să fi fost pregătit încă pe vremea când trăia bărbatul ei. In urma lipsei de o pasiune mare sau și numai de o ne- strămutată putere de hotărâre, eroinele celor trei romane ale lui Sadoveanu sunt aproape fără culoare. împotriva săl- băticiei sau a ticăloșiei bărbaților aceste femei de cele mai multe ori nu dispun de nici o rezistență. Cel d’intâiu roman, «Șoimii», se petrece în secolul al XVI-lea (1574). Prin revolta boierilor Ion Vodă cel Cumplit își pierde tronul și vieața. Cei doi frați ai săi împreună cu vr’o câțiva credincioși («Șoimii») scapă, dar se poartă cu gândul de răs- bunare, care însă trăgănează multă vreme. In refugiul lor pe- MIHA1L SADOVEANU 737 trec un timp mai îndelungat la curtea boierului Andrei Davi- veanu, - așa de frumos descris! — unde rănile trupului se vin- decă, însă iubirea din partea amândoror frații neasemeni către frumoasa nepoată a bătrânului, iubirea lor, Ia care fata răspunde, le cauzeașă o rană și mai primejdioasă, în inime. In urmă ei continuă expediția lor aventuroasă și răstoarnă depe tron pe usurpatul Petru Șchiopul, la Iași, după o luptă sângeroasă cu cruzimi îngrozitoare. Trădătorul scapă, dar tronul e recucerit. Dragostea lor către fată îi atrage iarăși la curtea boierului. Fiecare din frați știe de dragostea celuilalt către aceeași copilă (o fică a trădătorului: pe care de altfel îl urăsc), însă nici unul nu și-au mărturisit altuia, și nici ei. Frumoasa Ilinca nu căpătă nici o veste dela cei doi și se usca de dorul lor. Iubirea mistuitoare a celui mai tânăr îl înduioșează pe crudul erou, Nicoară Potcoavă, care renunța la fericirea sa și se întoar- ce înapoi; fratele cel mai tânăr ajunge însă tocmai în momen- tul, când o înmormântează pe fată. Ea se trecuse pe’ncetul de dor, și se pare că mai mult de dorul celuilalt frate mai bătrân. Sălbatecul și răsboinicul erou aude despre aceasta în tabăra Cazacilor, încotro plecase din nou, din vremece domnia nu’l mulțumi. El renunță la aceasta, deoarece și pentru dânsul iubi- rea are mai mare preț decât își poate da seama. — Romanul acesta este, așa dar în cea mai mare parte o poveste de dra- goste și pe lângă toate încă foarte frumoasă. Dar vrajbă aces- tei duble înclinări pe deoparte, pe de altă parte a sfârșitului, care nu corespunde așteptărilor începutului eroic, deoarece nu se ajunge la o soluțiune corespunzătoare caracterului eroului Potcoavă, precum adecă în genere se întâmplă cu romanele isto- rice, de vreme ce întâmplările de căpetenie ale istoriei nu se pot trece cu vederea (1). Mânile poetului îi sunt legate, și el poate cel mult inventă numai complicațiile secundare—precum aici e iubirea celor dai frați către aceeași fată. Intr’un anumit înțeles romanul «Șoimilor» se poate compară întru câtva cu celelalte două, în cuprinsul cărora se găsește ceva comun. Desiluzia unei copile idealiste, în căsătorie, e baza amân- (1) O schiță istorică (o nuvelă fără rezultat) din ultimile decenii ale secolului al XVl-lea este și bucata cea d’intâiu din Vremuri de bejenie, unde un tânăr boier din Moldova își caută iubita fugită, de frica nă- vălirii Tătarilor. Despre nuvela istorică în literatura românească cfr. C. Damianovici în Viața Nouă I, 175 ș. u.; 111, 108 ș. u.; 320 ș. u. IV., 112 ș. u., 207 ș. u. Lipsa aproape totală de cărți și reviste românești la Francfurt îmi va scuză indicarea necompletă a isvoarelor literare, fo- Josindu-mă aici numai din cele ce-mi stju la dispoziție în biblioteca mea. Convorbiri Literare.— Anul XLVI. 2 738 M. FRIEDWAGNER dorura. In «Șoimii» nu s’a ajuns la o așa catastrofă. Eroina moare, în visurile ei copilărești, de dorul drăguțului sau a drăguților, înnainte ca realitatea crudă să fi început să veștejască florile din primăvara iubirii. Cu asemenea visuri pășește și Ținea din «Floare ofilită», în vieața căsniciei. Realizarea acestor speranțe însă e greu posibilă, în urma caracterului lui Vasile Negrea, logodnicul ei. înzestrat cu o cultură foarte modestă, tânăr, dar cam veștejit, și fără altă ambiție decât să se vază î itr’o slujbă din care să poată trăi, e cuprins de plictiseala desperată a orășelului. Tovarășii lui și viața din jurul meselor vesele îl fac să uite mai adeseori de tânăra și tăcuta lui nevastă, care a rămas singură acasă. împrejurările acestea îl fac s’o uite mai adeseori decât vrea dânsul; într’o bună zi o prietenă a ei îi aduce știrea de necredința lui. O boală grea primejduiește vieața nevestei desamăgite în visurile ei, dar noi putem speră că, acesta se va îndreptă, îndată ce i se va însănătoșă ne- vasta. Dar vremea iubirii înfloritoare s’a trecut și nu se mai poate reî.itoarce. Pe deoparte lipsă de experiență și cea mai gingașă considerare, pe de altă parte slăbiciunea de caracter și minte ușuratecă. Dacă bunicul ar fi avut vr’o ideie (ba el nici la sfârșit nu înțelege nimic) atunci el ar fi intervenit de bună- seamă și ar fi mijlocit o apropiere sufletească între cei doi tineri și ar fi împiedecat totala înstrăinare. Dar aici bătrânii sunt orbi. Mai bogat în acțiune și interes este romanul cel de al tre- ilea, Apa morfilor. Se petrece asemenea îutr’un orășel, și eroina are trăsături de caracter pe cari le cunoaștem acum. Dar aceasta e mai energică și încearcă a doua oară norocul vieții fără însă să-l găsească. După cel d’infăiu bărbat un om destul de bun la inimă, dar cu titlu de major și cu manierele unui căprar, se măritase, fără să fi fost întrebată. Numai să scape din casa mamei vitrege, ea nu se împotrivește voiei tatălui ei, și abia târziu de tot înțelege dezolația vieții ei, pecând bărbatul se dedă beției încă mai tare decât înnainte și o respinge. Divor- țului ce urmează premerge separarea conjugală a soților. Fratele ei, care după multe maltratări în casa părintească, dispăruse fără să i se mai audă de nume, se reîntoarce deodată acasă, ca un vagabond greu bolnav. Tatăl său însă care-1 urește din tinerețea sa pentrucă în el vede fructul necredinței soției, îl bate și-l aruncă pe ușă afară. Și acest fiu pierdut, acuma în gura morții îl pândește pe tatăl său, rostogolește cu el stânci la vale, unde apoi amândoi încleștați sunt găsiți morți. Cu greu numai se ridică biata soră din boala care dăduse asupra ei de groază. Un moșier din apropiere care demult o iubește și-și câștigă și MIHA1I. SADOVEANU 739 simpatia ei, se căsătorește în sfârșit cu dânsa. Om bun și cinstit e Voinea acesta, cu simțiri calde, dar fără o cultură mai serioasă. Grijele moșiei il absorb cu totul, așa că, femeea se smite din nou neglijată și nefericită. Visul iubirii—o iluzie pierdută. Cu aceasta se termină romanul. Catastrofa, de se poate să zicem asa, este înlăuntru.—Și aici izvorul nenorocirii se află numai la femee. Fetele, cari se mărită numai ca să scape din casă, nu nutresc dealtfel nădejdi prea mari pentru fericirea căsniciei. Cu majorul Stahu, cel d’intâiu bărbat al ei, într’adevăr nu se putea nimica începe. Apoi soția generalului Hrisanti, al cărei schimb de scrisori ne permite o examinare imediată a carac- terului ei, greșește și o introducere în vieața romanelor dubi- oase astfel că, tânăra femee nici pe bărbatul al doilea nu l’a înțeles. Ea nu împarte grijile și nădejdile lui și se plictisește la moșie tot așa ca înnainte. Aci e desfășurată marea problemă socială a educației copilelor, dovedindu-se enormele pagube ale societății. Din cele trei romaue ale lui Sadoveanu acesta este cel mai mișcător, cel mai bogat de încordări și icoane cari te captivează. Introducerea este cam lungă și lată și începe cu o satiră asupra politicei, care mai pe urmă nu are nici un rost; sfârșitul este slăbit și desiluzionează așteptarea foarte încordată (ca si în «însemnările lui Neculai Manea»). Catastrofa am aștep- tat-o atunci, când cei doi, Voinea și Maria, încă înnainte de logodna lor, la o vânătoare se bucură de frumusețile naturii și de farmecele iubirii: rezbunarea soțului asupra prietenului, în care se încrezuse orb, fără să bănuiască simpatia acestuia secretă. Dar oricât de greu i-i să renunțe la femeea sa și ori- cât de tare îl întristează norocul rivalului său, majorul Stahu nu-i capabil de o așa faptă. El o luase pe Maria fără zestre și o iubise înrr’adevăr; când vede însă că, ea e pierdută pentru dânsul, își căută mângâierea în adâncul pocalelor. O măreață figură e apoi bunicul, precum și decăzutul frate al Măriei, cel respins, este un suflet interesant. Mut și închis, dar cu simțiri profunde. Dragostea cătră mamă-sa nu-i permite să-l părăsească pe tatăl său. El a suferit multă vreme. în sfârșit se reculege. Tatăl său, dragă Doamne tată, știe că a fost numai soțul mâne- sa, care a murit în urma maltratărilor lui: dânsul crede însă să se răzbune și s’o rezbune și pe ea, omorându-1 și murind și el împreună cu acesta. Aici romanul putea să se termine; dar de aci abia începe partea a doua, care se strecoară în sin- gurătatea moșiei ca și-o baltă în nisip. Totuși cartea e bogată în scene mișcătoare, în figuri adevărat omenești și în frumoase descrieri de natură. Numai un adevărat poet poate scrie așa. 740 M. FR1EDWAGNER Vieața ofițerilor și a soldâților, îa războia și pace, e tratată în două volume de povestiri (Povestiri din războia și Amin- tirile Căprarului Gheorghită). Și de altfel scene din vieața dela Manevre sau din războiu se găsesc, la locuri potrivite. Și aici poetul e un observator fin, dând descrieri vioaie, dar aproape fără acțiune. Pe cât de monotonă se prezintă vieața de cazarmă, pe atât de neînsemnate sunt întâmplările de a- colo, pe atât de feluriți oameni, cari sunt descriși până în amănunte cu toată dragostea. Observând și adese ori zâmbind cu mult umor, astfel stă poetul în mijlocul ostașilor și al ofi- țerilor, care trosnesc și vuiesc, și totuși sunt cu inimă bună. Și șarjele superioare nu sunt satirizate. .Mai tare ne captivează vieața din războiu Războiul pentru neatârnare din anul 1877 pentru Români de sute de ani a fost1 cea mai însemnată în- treprindere. Mai mulți poeți au sărbătorit cu avânt și entuziasm faptele mărețe ale armatei dela Plevna, înnainte de toți patrio- ticul cântăreț Alecsandri. Alții văzură nu numai biruința asupra dușmanului secular ci și jertfele nefericite și viețile pierdute, mizeria războiului, precum O. Coșbuc în ziarul unui pierde- vară și. a. Sadoveanu descrie după aceasta (1) unele scene de vieață din tabără, unde umorul nu lipsește, întocmai ca și când o lume țărănească ar fi strămutată pe câmpul de războiu: (2). Nu lipsesc însă scene sguduitoare și gesturi mărețe de eroism. E războiul acelora cari îl poartă și nu acelora cari îl pregătesc. Acest amestec de sguduiri tragice, de dureri tăcute și de dispoziții pline de umor, precum le oferă vieața reală, se re- găsesc dealtfel în scrierile lui Sadoveanu. Țiganul care, de frică să nu fie scăldat, dezertează; învățătorul care-1 căută pe găinar și găsește în odaia soției sale pe primar; trimisul domnitorului care caută să pună mâna pe tâlhari și când colo e predat și desbrăcat de aceștia așa că rămâne în omăt îm- brăcat numai în cămașă, acestea toate sunt povestiri comice; povestirea despre doamna cu manie de desfătări, care își ia copilul cel mic cu dânsa la bal, unde din nebăgare de seamă se schimbă un șipușor de țâță și-l beau la cafea (Adevărul asupra unei otrăviri), aceasta e o grotescă. Nu arareori pove- stiri de natura aceasta se află într’o culegere, unde nici nu s’ar putea bănui și crede, precum vesela vânătoare de lupi (1) Cfr. G. Coșbuc; 'Războiul nostru pentru neatârnare^. (2) Cfr. P. V. H:neș în Vieața nouă II, 179 st. n., aici ibidem I, 167-68. MIHAIL SADOVEANU 741 (Lupul) se află în volumul, care poartă titlul «Dureri înnăbu- șite» după conținutul celor mai multe din ele. Alăturea de descrierea vieții omenești cu feluritele ei forme și împrejurări, poetul dedică descrierilor de narură un loc cuprinzător. Această parte pitorească a talentului său vine la expresie mai ales în descrieri de călătorii sau la începutul multor povestiri. înfățișarea caracteristică melancolică a șesu- rilor românești cu întinsuri lungi și late, fără case, fără sate, unde orice călătorie te provoacă la o reculegere sufletească, unde fiecare întâlnire e un eveniment, fiecare călător un bine- venit tovarăș de drum ; sau pădurile și munții înnalți cu fru- museța și liniștea lor misterioasă, romantică, sau mănăstirile ca niște cetăți ascunse din vremurile apuse, vremuri cari par’că trăiesc încă sau prin semnele lor de vieață vorbesc drumețului înțelegător în glas duios sau trist, trezinJu-se pas cu pas din somnul din amurg; și întinsele câmpii și văile râurilor cu luncile lor de sălcii pletoase și cu lumea paserilor lor; apoi vechile ruine ale cetăților domnești cu splendoarea și vieața lor trecută, toate acestea găsesc în Sadoveanu un pictor superior. Tot așa odinioară Lenau a știut să descrie șesurile din Unga- ria de lângă malurile Tisei și să le redea o viață plină de simțiri. Vânturi și nouri și soare și ceață poetului român îi par ființe însuflețite, pe care le vâră și le încurcă în acțiune pentru a o petrece. Priveliștea de țară este mai mult decât un cadru și mai mult decât un martor, care nu ia parte la întâm- plări. Astfel omul nu numai stă în legătură cu natura care-1 înconjoară, ci el este o parte din ea, chiar cea mai însemnată. Precum un văl de nori cuprinde frumuseța fără contururi a câmpurilor de toamnă românești, astfel o licărire nehotărîtă învălue întâmplările, cari sunt mai mult însemnate decât po- vestite. un fior tomnatec se schimbă în povestiri cu icoane pline de lumină; natura devine oglinda soartei omenești. Aceste descrieri de natură, firești, poate uneori prea întinse, umplu cele mai frumoase pagini din cărțile lui Sadoveanu, unde oa- meni decăzuți, neciopliți se ivesc dintre asemenea culise în lupta lor pentru vieață, el are un succes uimitor în arta lui. Scena de pe malul Dunării în «.Păcat boieresc», unde bătrânul vânător surprinde și pe feciorul boierului cu fata lui, pe care o păzea ca ochii din cap, după ce însuși boierul îi seduse fe- meea, mama fetei, și vrea să-l omoare, dar e împușcat, (o idilă ca și «Graziella», numai că are un sfârșit sângeros), sau unde tatăl și fiul se luptă și se rostogolesc amândoi în pră- pastia înfiorătoare (Apa marților), sau și strașnica luptă între ~42 M. friedwagner Zaharie și bărbatul drăguței Iui, tocmai pe malul râului um- flat, în care amândoi se înneacă (Moș-Precu), precum și alte soluții de conflicte prin forță, nu stau mai pe jos de impresia dramatică a lui Otto Ludwig în «Pădurarul» deși întâmplările sunt de altă natură. Liniște cu soare însă domnește peste re- giunile și în oamenii, pe cari îi întâlnim călătorind (Oameni și locuri) prin Moldova de sus. Puterea de evocare a amintirilor de demult se ivesc aici poate deodată în poet precum și în cetitor. Acest volumaș îmi face impresia unui buchet de flori veștejite, culese cu mâna mea, o scumpă aducere aminte de drumurile și călătoriile din îndepărtata țară. Ființele cari leagă pe om de natură sunt animalele, Ele găsesc în poetul nostru un apărător milos (Cânele, Puica), mai ales caii (Șcigal ș. a.). Schițe, «Un cal și un om», în care se dă o descriere reală a vieții și morții unui cal jupuit, apar- ține celor mai sguduitoare icoane pe cari avem să le mulțumim curentului realist din literatura modernă. O soartă omenească se prăbușește pare că de odată cu neputinciosul animal, de vieața căuia cea omenească se leagă atât de strâns. Sentimentul cald pentru tot ce e frumos și dureros în lumea aceasta, pentru dragostea lui de patrie, cu un trecut atât de sbuciumat, găsește în sfârșit prin Sadoveanu cea mai înnaltă și mai nobi'ă expresie. Să părăsim acuma fondul și să privim forma, tehnica și arta cu care poetul își încheagă povestirile sale, sau cadrele în care le pune. Mai multe volume de cuprins diferit poartă titlul după cea d'întâi bucată, care nu e legată de cele următoare. Unele nuvele, povestiri sau schițe se dau ca pățanii ale poetului, ade- seori ca o povestire și amintire a unui moșneag sau a unui cunoscut oarecare din cercul prietenilor, sau ca împărtășiri ră- mase dela unul care a murit, sau în formă de scrisori. Vari- ația acestor mijloace nu e mare Mai mult decât îmbrăcămin- tea esterioară a povestirilor ne privește clădirea lor, creșterea gradată a interesului, cu o artă desăvârșită, creștere, pe care o găsim în Ivanciu Leul, Păcat boierecc, Codrul, și în mulțe nuvele, care iarăși altora le lipsește, mai ales romanului celui din urmă, Apa morților. In povestirea lui Moș-Precu eroul abia la sfârșit ia locul dințâiu. Fără o acțiune barecare sau fără o desvoltare a acesteia sunt numai câteva schițe, unele diutre ele chiar fără un interes deosebit, precum este întâm- plarea oficerului în rezervvă (Amintire), noaptea neliniștită a unui vornic (Străjerul), istoria unui câne (Puica), precum și altă bucată în forma unui foileton. La o eventuală reeditare a MIHAIL SADOVEANU 743 scrierilor s ar putea crede că ar fi bine de făcut o selecție în sensul acesta, chiar atunci când cuprinsul volumașului ar fi re- dus. Poetul are o bogăție destui de mare de opere frumoase așa că, nu-i va fi greu să jertfească unele pentru a nu slăbi singur efectul celorlalte. Stilul îl vor putea românii aprecia mai bine decât mine. Se admiră mult la el, deși nu din toate părțile (1), «limba curată, poporală, cu un colorit bogat, un extraordinar talent în descrieri pitorești (2);» profunditatea și căldura sentimentului, și această impresie o câștigăm acuma din cele mai d'întâi creațiuni ale poetului. Abstrăgând repeti- rile unor figuri, situații sau tipuri, sau repețirile de dispoziții sau de descrieri, sau raportul indirect dintre loc, pe care une- ori îl ocupă persoane și împrejurări secundare sau sfârșitul pripit și nemijlocit al acțiunii principale, atunci nu putem con- testa lui Sadoveanu o puternică individualitate artistică. Poe- tul doar nu și-a trăit nici jumătate din vieața sa. Domeniul observărilor sale se va lărgi tot mai tare, cunoștința sufletelor se va adânci mai mult și se va impune tratarea grelelor pro- bleme de vieață cu soluția lor și se vor ivi opere estinse în locul schițelor scurte și a nuvelelor. Ceeace însă a spus Goethe despre Victor Hugo, să-i aducem aminte și poetului nostru : cine vrea să-și asigure gloria pentru viitor, acela nu trebue să scrie așa de mult și așă de ușor. Precum Titu Maiorescu (3), care a sfă- tuit pe ațâți poeți tineri în favorul artei și care i-a dat și lui Sadoveanu un sfat, asemenea dorim și noi, ca el să privească acuma și peste hotareli țării sale și prin atingerea cu litera- tura și cultura altor popoare să-și mărească tot mai tare ori- zontul său, fără însă să înceteze, se’nțelege de a-și reînoî mereu puterea sa din vieața și limba poporului românesc. Paști, 1912. MATTHIAS FRIEDWAGNER. (1) Cir.Vieața Nouă II., 15; III, 166; VI., 113; T. Maiorescu Critice III., 271. (2) S. Pușcariu în K. Vollmollers Krit. lahrsbericht uber Fortschritte der roman. Philoiogie VIII, 2, p. 165 ș. u.; IX., 2. 279. (3) Raport cetit in Academia Română 1906, tipărit în Critice III, p. 267 ș. u. (București «Minerva»), MUZA ASTRELOR întruchipare dulce de lumină, hi plăzmuirea visurilor mele Te văd rătăcitoare printre stele Cu trupul gol, cu fruntea ta divină. O, tu mă chemi în țara ta senină Adeseori, în nopțile acele Când genele de lacrimi calde-s grele Și către țărnă fruntea mi se"nclină! Când safletu-mi de trup se va desparte Și va pieri în înnălțimi albastre Cum piere’n zori o lacrimă de rouă; Tu, întâlnindu-l colo’n slăvi, departe, Vei lumină metamorfoza nouă Și mi-l vei duce către alte astre. Paris, Mai 1912 U R A N I A MARMURA. Pe țărmul furtunos, căutătorii Găsiră într’o zi un alb tezaur; O marmură cu care-un attic faur 1 și dobândi olimpicele glorii. Dă sculptorului ramura de laur, Apollon, tu, ce mângâi visătorii! Cerescul chip e luminos ca zorii Și pune’n umbră stelele de aur. A îmbrăcat-o într'un nimb de rază, Un nimb de plete care luminează Ca norii când îi mărginește luna; l-a ridicat spre alte lumi privirea Ce oglindește’n ea nemărginirea, Înmărmurind-o pentru totdeauna! EM. CIO.MAC VRÂBIOANȚA Făceau atâta zarvă învrășmâșitele țopăitoare, în acea dimineață, primenită de gâlgâiala ploaiei de peste noapte, în cât, cu toată toropeala somnului, îmi aruncai privirea pe fereastra dinspre bătătură. Le văzui clădărie pe arie, dând târcoale in preajma unui motan mustăcios, care se depărta liniștit, mormăind a plă- cere, cu prada între dinți, spre stogul de meiu netreierat. Erau multe, puzderie. Multe și neputincioase în fața dușmanului, care se așeza pe brânci cu labele ghemuite, tabetliu, ca și cum s’ar fi pregătit să tragă o lulea de mahorcă. Se învârteau, ca niște sfârleze, pe piciorușele lor subțiri ca bețele de chibrit; băteau năbădăios din aripeoarele lor străvezii; ca și cum ar fi fost niște jucării scăpate din șuruburi; găngureau din cioculețele lor, cam bodocănoase, ca și cum ar fi fost prinse de istericale. Unele se lăsau din salcâm, altele se ridicau spre cren- gile lui; și toate ciripeau; și toate se îmbărbătau la luptă; și toate la un loc, vrăbionți și vrăbioanțe, nu plăteau nici cât un vârf de ghiară a motanului, ... Și, era atâta durere în vaerul lor neputincios!... ... Atâta durere, în acea dimineață fermecătoare!.... Mi se făcu milă. Mă repezii în arie și, — cruzime peste cruzime ..., — înfur- cai degetele după ceafa motanului și îl făcui să lase prada. Era o vietate micuță, pipernicită, cu penele pământii, ca ale puilor de pitpalacă. Când l-am luat in palmă, inimioara îi zvâcnea atât de tare, de spaimă, în cât îi simțiam ticăitul. VRÂBIOANȚA 747 In dreptul șalelor, unde 'se jînfipsese colții motanului, puful îi era năclăit de sânge, încă fierbinte. La rădăcina botului avea două pielițe de caș gălbiu, ca două flencuri de meșină. Cu ochișorii lui, cât niște boabe de neghină, mă privi blând...................................................... Fără îndoială, eră un puișor prostănac și neîndemânatec, care in acea dimineață încântătoare, fusese îmbiat de pă- rinții lui să iasă din cuib, să-și încerce zborul. Și, după durerea cu care ciripea vrăbioanța, și după rotocoalele îndrăznețe pe cari vrăbionțul mi le dădea în jurul capului, pricepui că trebue să fi fost «unicul» sau «cel din urmă»..... Motanul mă privi lung, ca și cum ar fi vrut să-mi facă o învinuire; apoi, se linse pe bot cu limba lui subțire și ascuțită și plecă din nou la pândă, în alt colț al ariei. Iar norodul de vrăbii nu mai contenea cu larma și cu perghelurile. Acum, eu, le eram dușmanul. Ca să le mai potolesc, lăsai puiul pe bătătura ariei și mă trăsei la adăpostul stogului. într’o clipă gureșele dădură buzna asupra lui cu ciripituri și mai zgomotoase,dar de data asta de bucurie........ Unele ciuguleau cu ciocul în pământ, ca și cum l-ar fi îmbiat la mâncare; altele se tăvăliau în țărână, ca în pezmet, ca și cum l-ar fi poftit la joc; altele, țopăiau și săltau din aripe, ca și cum l-ar fi chemat să zboare cu ele spre salcâm. Dar, el, zăcea .nemișcat, pe o coastă; cu aripele pleoștite, cu pleoapele ochilor aproape lăsate, fără privire, gojind a moarte...... Mama lui se apropie, îi prinse ciocul într’al ei și, zmâci ;și... icni, par’că ar fi vrut să-l nutrească ; par’că ar fi vrut să-l să- rute; par’că ar fi vrut să-i sufle din viața ei.... încetul cu încetul se făcu liniște. Celelalte vrăbii zbu- rară iară; se depărtară, ca și cumnimic nu s’ar fi petrecut. La capul bietului puișor nu mai rămăsese de cât mama 748 M. CHIRIȚESCU lui, care nu știa ce să-i mai facă și vrăbionțul uluit, care, și el, țopăia încoace și încolo, fără nici un rost. Apoi, micuțul căscă, pentru cea din urmă dată, ciocușorul lui cel tivit cu caș gălbui, răsfiră aripioarele și rămase nemișcat pe bătătura ariei.................................. Atunci și perechea părinților îl părăsi. Dar, eră atâta jale în zborul lor, în cât, dacă, în după amiaza aceleeaș zile, nu i-aș fi văzut giugiulindu-se, sub arșița soarelui, pe streașină de stuf a pătulului, aș fi fost momit a crede, că acele năpârstoace de păsărele au rupt mai mult din veșnicia durerei de cât namilele de oameni... M. CHIRIȚESCU. COMEDIE ANTICĂ, II ACTE IN VERSORI. (Urmare) ACTUL AL Il-lea SCENA I IRIS —STATILIL’S IRIS Bine ai venit Statiliu! STATILIL’S Cum îți par așâ stăpână ? Vrui din sclavul lui Segestus nici un semn să nu rămână. IRIS Ți-ai privit în apă chipul? STATILIUS Nu, dar totuși n’a rămas Nici o urmă! IRIS Te-or cunoaște. STATILIL’S Nu cred, pentru că m’am ras. Și apoi peruca asta mă ferește .. Doamne sfinte. Cât de greu am câștigat-o ? IRIS O, Statiliu, n’am cuvinte Să-ți admir deșteptăciunea! Totuși nu mă lămuresc... 750 ION AL GECRGE STATILIUS înțeleg ! Bătrânu-i altfel; nici n’au vrut să rătăcesc Pe stăpânul meu, cu toate că puteam... IRIS Ce spui! STATILIL'S Nu crezi? Eu am fost actor; prea bine cu boieli și cu pomezi Reușiam să fiu Emiliu... însă nu e necesar, Mi-ași fi încurcat stăpânul ! IRIS Vrei atuncea așâ dar, Să induci în rătăcire doar pe Saplio?.. STATILIUS Pre-cum zici! (Iniră Efiialos) IRIS (scOțându-] val vârtej din scenă^ Ce mai trei?.. Sunt toate gata! Haide, cară te de-aici ! Lucrurile și văd de cale precum noi am plănuit... Sapho n’a fost la Athena! STATILIUS Pentru ce?.. IRIS (pufnind) S’a ’nbolnăvit!.. STATILIUS Prevedeam!.. E greu nu-i vorbă să rămâi nepăsătoare La iubirea lui Segestus... Omul ăsta-i ca o floare Tu, îl mai iubești?.. IRIS (energică) Statilius !.. STATILIUS (cn o>inceriiate prefăcută) lartă-mă!.. SAPHO 751 IRdS Nu-1 mai iubesc... L’am iubit prea mult odată!., l'am uitat... și nu doresc Nici o rază din lumina ce de-apururi a perit!.. l’am iubit cu toată viața! STATILIUS (ap) Cât de gras te-a mai plătit. IRIS Eu ți-oi sta în ajutoare ; vezi să joci inteligent! Zici c’ai fost actor, atuncea lucru-i lesne ! STATILIUS Evident! Pentru ori și ce întâmplare mi-am compus și o tiradă. IRIS Dar de nu se prinde jocul?.. STATILIUS Un sfârșit de Iliadă. Totuși Aphrodite-i bună... IRIS Să sperăm!.. eu ... STATILIUS Un cuvânt ! Ce te face să fii astfel? Ai făcut vre-un legământ, Pariași cu vre-un prieten pentru jocul nostru?.. IRIS Ba! STATILIUS Ce atunci?.. îl vrei pe Hector!.. IRIS (plecând ochii.) Te rog nu mai întrebă! STATILIUS De acord, căci îmi ajunge!.. Așă dar avem o cale? 752 ION AL-GEORGE IRIS Tu cu-a'mele pân’la urmă, eu de-acum cu ale tale. STATILIUS Toate’s bune! IRIS Dar ia seam când îți faci intrarea! STATILIUS Știu! IRIS Și-acum pleacă! STATILIUS Insă unde? IRIS * Intr’un colț uitat, pustiu, Intr’un colț al casei, poate vei află un loc, lumină Nu e multă ’n ori ce parte.... STATILIUS Nu, mai bine-i în grădină! IRIS Ii auzi? încep să vie!.. Pleacă!.. STATILIUS Da, rămâi cu bine! SCENA II. ( Statilius iese ptiu fund, se inserează tot mai mult.) RECTOR — GLYCE—IRIS și mai târziu ARCHIAS RECTOR (intrând) Sumpă Glyce, .simt că-mi arde tot obrazul de rușine! Bănuiam pe biata Sapho, că iubește pe Segest; l-am făcut și-o mică scenă; ea mi-a zis: «Ca să-ți contest Bănuiala ta nedreaptă... IRIS («lirică) ...Hai să mergem astă seară La ospățul ce-1 oferă!» SAPHO 753 HECTOR Pentru ce mă’ntrerupi? GLYCE Iară Vă certați? IRIS O, cum se poate să mă cert cu un archont? Hector este cel mai darnic și mai bun din Helespont! Poate facem câte-o glumă... HECTOR (cu bunătate) Numai glumă și de aceia Iau drept glumă totdeauna ce îmi trăncăne femeia. IRIS Chiar și ce-ți descântă Sapho?.. Nu mă miră... un bătrân.. HECTOR Un bătrân îți spune verde: du-te iadului! IRIS (copilăroasă) Rămân Ca să-ți fac o boroboață ! GLYCE Lasă-1 Iris ! HECTOR Ce făcui !... Iartă-mi vorbele, frumoaso—vorbele bătrânului — Văd și eu că ai dreptate!.. Eh! ce vrei!., o întâmplare Ce-a făcut-o și pe Iris să nu fie... (ii șoptește ceva la ureche) IRIS (râzând) Nu-i mirare Dacă mi a plăcut aceasta ! HECTOR (?>rei) Spune-mi sincer, ți-a plăcut? Convorbiri Literare.— Anul XLVI. 3 754 ION AL-GEORGE IRIS O, ba bine! GLYCE Ce spui Iris?.. Zău e de nepriceput, Par’c’ați fi copii ! HECTOR (cu 0 melancolie ușoară^. Da, Iris, nu suntem decât copii Și toți oamenii sunt astfel! Ori și cât de tare-ai fi, Ori cât de bătrân ori tânăr subjugat acelei sorți Doar figura ți-se schimbă pân’la stigicile porți, Din hotarul ce desparte omenirea de Apollo, Nici o floare nu-i știută, nici o rază! . . . GLICE. Fugi de-acolo! Sunt lumini și-aici pe lume și-aici este fericire, Nu mai stă nelămurită. Dintr’un picur de iubire Poți ca să desfunzi oceane, dacă știi s’o înțelegi: Nu ’ncerca doar ’ncercatul și furtuna s’o deslegi. Marea lumii are ’n sânu-i mii și mii măgăritare. Ce aruncă din cristale focul florilor solare, Iar pământul de-o ființă cu întregul nostru lut, Poate să-ți deschidă ’n viață cer superb, necunoscut, Diamantele de rouă licăresc neînțelese, Iar izvorul de murmură, valul spunei de și-l țese — Cine merge să-l privească, să ’nțeleagă ce murmură ? . . Nu-’n Olimp e fericirea. . . fericirea-i în făptură! Mulțumit cu ce-ți întinde, cu ce poate să-ți întindă Huma care te susține, lasă-ți sufletul să prindă Ca ’ntr’o mreajă iscusită tot, ce-i zicem bucurie, Tot, ce poate să formeze un crâmpei de poezie, ARCHJAS (care apăruse la uhimele versuri) Ce-i cu tine scumpă Glyce? Din izvoarele iubirii Faci cu Iris și cu Hector teoria fericirii ? . . . GLYCE (ii sare de gât) Te iubesc fiind condusă tot de-aceeași teorie! SAPHO 755 ARCHIAS N’auziți cum suflă vântul ? ... O, pe fațați-ți viorie Numai flori mirositoare, iar în părul tău bălai Nu mai râuri parfumate, Glyce ești o nimfă ! HECTOR Vai! IRIS Pentru ce oftași ?.. , HECTOR Nici nu știu! . . . ARCHIAS Vai ce tare bate vântul! .. . Spune Hector mai departe, te făcui să-ți pierzi cuvântul. HECTOR Nu i nimica ! ARCHIAS Atunci spune unde-i Sapho ? HECTOR Nu ți-am spus ? . . . Mai avea să-și strângă brâul! Eu eram grăbit . .. m'am dus Pân’ la templu și de acolo am venit aici . . . credeam Ca plecat și fără mine . . . IRIS Mai cuminte te vedeam ! HECTOR Ai dreptate ... nu mai vine ! GLYCE Nu-i nimica, vine ea! IRIS Haide Hector, pe terasă, de-acolb putem vedeâ Toată calea pân’la tine! 756 ION AL-GEORGE HECTOR Ce idee nemerită ! (urcă cu Iris pe terasă) GLYCE (inspectând masa) Toate-s gata . . . ’n ulcioare vinul spumegă! IRIS (lui Hector râzând) Păzită f Nu se poate! SCENA III. ANTECENDENȚH — SEGESTUS SEGESTUS Du-te-acasă și sfârșește-ți lucrul ! SLAVL’L (de afară) Bine! SEGESTUS Excelenții mei prieteni, vă salut! HECTOR Mai că îmi vine Să mă duc să o întâmpin ! SEGESTUS Ilector, Sapho a sosit! HECTOR (coboară) Cum se poate! GLYCE Iacă vorbă ! ARCHI AS Ilector trebui pedepsit ; Pentru ce atâta grijă și ne’ncredere ? Mai ieri îmi vorbiâ fără ’ndoială ! HECTOR (declamatorie) Sunt amaruri și dureri. Ce-ar fi bine niciodată să nu-ți fie cunoscute !. SAPHO 757 SCENA IV ANTECEDENȚ1I — SAPHO SAPHO Vă salut! HECTOR O prea frumoaso, Hector vrea să îți sărute Mâna ! SAPHO ( intinzându-i mâna ) Bine, Hector, bine ! IRIS (coboară) Phah ! ce idilă bizară!.. Te salut Olimpe!.. Vântul care bântue pe-afară Te-a adus așa de iute?.. Totuși dorurile tale Pentru Hector nu sunt doruri, ci porunci ! SAPHO iXexeaZs!.. Scumpă Iris, mi-se pare că tu te sfârșești cu zile, Ce dorințe te frământă, ce proecte? IRIS Xsfps ȚIAS ARCHIAS Par’c’ați fi rivale, doamne, ce saluturi! GLYCE Eh, ce vrei, Sunt prăpăstii fără funduri în raporturi de femei ! ARCHIAS ( Clycei ) Numai tu nu ai nimica cu nici una! SEGESTUS ( mușcător ) Prea e bună Și prea tânără să aibă ! 758 ION AL-GEORGE IRIS Alai chemat acum o lună l.a serbarea ta, să facem stabiliri de vârstă?.. Hai?.. ARCHIAS Pentru ce ești astfel ? SAPHO Doamne, nici o grije să nu ai; O să-i treacă... neliniștea... cât mai repede! IRIS Crezi?.. Fie_ Pricepându-te la versuri, o să cânți în poezie Și pe Iris... SAPHO Mai e vobră? SEGESTUS (iris ei, arătându.i pumnul) Ai nevoe de-un calmant. SAPHO Iris poate să formeze subiect interesant, Pentr’o rară comedie... pentr-o intrigă! GLYCE Nu cred! SAPHO Totuși lucrul este astfel, subiectul e concret, (în nepipduri isbucnesc luminile) SEGESTUS (la Sapho) Și costumul ăsta antic!.. Uite azi ești pe deplin Cântăreața legendară... SAPHO (silabisând) Minus cupa de venin!.. SEGESTL'S (intenționat) Mulțumesc pentru plăcerea ce mi-o faci. SAPHO (cochetă ) Mai lămurit? sapho 759 SEGESTUS Eu credeam că ești departe și-am rămas înmărmurit Când văzui că mă’nșelasem SAPHO N’am plecat!.. A doua zi... Dar ți-oi spune mai pe urmă... poate că ne-ar auzi... ARCH IAS Ei, destul acum cu vorba ! Vinul spumegă’n garafe, Dar dorește-un loc mai vrednic !.. Cine i tare în agrafe Poate bea mai mult... iar cine are copciile mici Să îl soarbă cu prudență... dar cu sete! GLYCE (râzând lui Archias care o lasă în pace) Fugi de-aici! (Urcă toți la masă. Orchestra începe în surdină! ARCH1AS Capul mesei pentru Sapho !... Lângă dânsa stă Segest! IRIS (cu n satîsfc. răutăcioasa) Ori ce-am spune vântul bate încontinu dinspre vest! SAPHO (înțelegând aluzia) Dacă vrei, nu-i lucru mare, numai să nu simți plăcere ! ARC HI AS (intervenind) «Nu-i cuminte cel ce tace, nici nebun cel care cere» Știți cu toții zăcătoarea!.. pentru aceea ori și ce Veți pofti, să'mi spuneți numai! GLYCE Nici o grijă nu mai e Despre asta ! ARCHIAS Lângă Hector cine vrea să ia un scaun ? IRIS Oh, ce vorbă ! Bietul Hector cu picioarele-i de Faun Și-ar învineți vecinul. 760 ION AL-GEORGE GLYCE Iarăși Hector, ce-ai cu dânsul? HECTOR Iris, de mai spui o vorbă, vezi să nu te’nnece plânsul! SEGESTUS (ridicând cupa) Și acum în cinstea voastră ! SAPHO (aplecându-se voluptoasă spre e1) Pentru tine! GLICE Pentru voi! HECTOR (cătră Sapho) Pentru tine Aphrodite! SAPHO (puțin plictisita de Hec tor ) Pentru-a cerurilor ploi Ce dau ierburilor vieață! SEGESTL’S (aprinaându-se) Pentru zeii din Olimp, Pentru lira lui Orpheus? SAPHO (lâindu-i vorba cu bunătatea) Pentru asta mai e timp! HECTOR (spre Sapho) Beau în cinstea ta, stăpână! IRIS Dar în cinstea lui Hefest Nu bea nimeni, scumpe Hector? HECTOR Nu ; eu beau pentru Segest. IRIS Bea și ’n cinstea lui Hefestos, ți-e tovarăș... stai să-ți toarne! Amândoi aveți o vârstă și purtați aceleași coroane! SAPHO (lui Hector) Crezi ce-ți spune ? SAPHO 761 SEGESTUS Pentru Hebe! HECTOR Nu cred Sapho ! SAPHO Ești cuminte!... SEGESTUS (fixând pe Sapho) Pentru flăcările negre ce îmi fulgeră ’n nainte, Pentru ținta care-mi toarce fără mil’-al vieți caer! IRIS (intenționat) Din săgețile Dianei, câte nu s’au frânt în aer?... HECTOR (naiv) Vrei să spui despre săgeata ce-o asvârle Cupidon?... ARCHIAS Uite, uite 1 Se topește ghiața de pe Helicon ? (râd cu toții, orchestra tace), SAPHO (iniervenind pentru Hectorj In orgiile nsoțite de ghitare și timpan, Ori de sunete de sistre ori de trestia lui Pan, Lunecând în voluptatea unor clipe neștiute Câte nu-ți mai trec prin minte din durerile trecute!... Un archont cum este Hector, plin de glorii și...averi A luat de toartă cupa idealelor dureri Și turnând din ea otrava într’o cupă de-ambrozic A băut-o pân’ la drojdii ! IRIS Ce frumoasă poezie ! SAPHO Un archont cum este Hector, de viață ’ngârbovit A trecut printr’ale, lumii ca un zeu nebiruit Și iubind din frumusețe amănuntele subtile, Fermecat în nopți senine de concerte de Sybile, Sa plecat în fața vieții stăpânind-o; sa plecat 762 ION AI.-GEORGE Ca un Jupiter în fața unui cer întunecat. Focul ochilor, conturul unei pulpe, sânul tare,— Tot ce bruna Aphrodite într’o caldă inspirare A putut să dea femeiei, femeninei frumuseți,— Au format întreagă ținta fericitei lui vieți. Un archont, cum este Hector, a iubit și noi greșim Dacă-1 torturăm cu vorba, dacă îl învinuim! S’or fi frânt săgeți, nu-i vorbă, din săgețile Dianei, Dar de ce nu întrebarăți spumele Mediteranei, Pentru ce nu întrebarăți al oceanelor suspin, Toate mările Greciei până ’n Pontul-Euxin— Să vă spună cine-i Hector, domnul vastelor imperii Pe poianele de apă?... joacă razele puzderii Pe argintul care-1 poartă răsfirat în părul său! N’ați văzut nici când că poartă un fragment de curcubeu Pe brăzdata-i frunte?... Bine! Spune Iris mai departe, Râzi cu poftă dacă-ți place!... dac’o clipă te desparte De acela pentru care, altădată, ți-ai fi dat Toată viața cred că asta nu-i nici crimă, nici păcat! țOfchesira începe iarăși HECTOR (plângandj Mulțumesc!.. O, bună Sapho! IRIS E ciudat cu toate-aceste, Ca să-și piarză astăzi Hector, cea din urmă din neveste. HECTOR («ăpăcii) Cum ai spus? IRIS O vorbă, Hector! SEGESTUS Prea frumoasă Iris, taci. Pentru-o țintă neștiută toată marfa ți-o desfaci, Toată marfa răutății l SAPHO 763 IRIS Dacă-i vorba de comerț, Vreau să mi-o desfac, nu-i vorbă! SAPHO Dar nu face un sesterț Marfa ta ... IRIS Și aceast’o spune’... SAPHO Cine te cunoaște bine ! HECTOR ( încet lui Archias ) A murit de mult într’însa sentimentul de rușine. ARCHIAS Ei destule glume, vinul se acrește! SEGESTUS Pentru Bachus, Pentru Venus,... pentru Sapho, pentru Glyce și Priapus! (orchestra tace) SAPHO Dar Silenus cui rămâne? GLYGE Cui îl are! HECTOR Ce vorbești ?... Când din trestiea-i măiastră ți-o cânta — întinerești! Flautul, flautul lui Silenus!... sună jalnic și ferbinte Ca o rugă nențeleasă; sună dulce și cuminte. Toate visurile sale, toate vorbele-i de dor Mi-le-a spus când stăm odată cu triremele’n Bosfor! Tremurau pe maluri ulmii, iară stelele pe ceruri Dormitau clipind din gene.— Din tăcutele misteruri Ce le aduceau zefirii, se-auzia himeric, rar, Desprinzându-se un cântec într’un ritm duios barbar. 764 IOX AL-GEORGE Se părea că'n ritmu-acela eră vorba de-o virgină Care genele-și închide subt o rază de lumină!... Faunii-i pândesc cărarea și prinzând-o o despoaie. De întreaga-i tinerețe... Ochii-i varsă lacrimi ploaie!... Cea din urmă’nfiorare a luminii tinereții I-s’a stins pe fața-i pală... In izvoarele vieții A secat întreg șivoiul! .. și pe-un pat de orient Cu podoabe sireene, par’că rupt din firmament. Stă întinsă și ... pătată! ... Insă ritmul flautului Schimbă vorbele duioase și subt arcul cerului Le zăresc cum se’ntrupează ... cum dispar, cum se închee Dând viață, unui basmu, începând o epopee. Le. vedeam ca o beție, ca un scop al altui gând Deslipit de nebunia uriașului pământ! ... Toate stelele, nebune de plăcere, le prindeam Și în sânul lor de aur în fluide se topeau. Flautul, flautul lui Silenus !.. (>>«) (Orchestra începe iarAsi) SAPHO Ce zici Iris, e frumos? IRIS Nu mai zic nimic. ARCHIAS Eh, bravo! Totuși lucru-i curios!... SEGESTUS Toate-s bune, numai una n’o înțeleg... dacă venirăm La acest ospăț, puține din dorințe înplinirăm! Să trăești cât poți mai bine... când ești tânăr—iată totul Pentru-a dragostii scânteie să treci marea cu înnotul, Să o treci, dar când se poate să te bucuri de scânteie Și de focul care arde într’un suflet de femeie. SAPHO înțeleg! Să-ți dau dreptate? SEGESTUS Cred c’o merit! SAPHO 765 SAPHO (Cochetă) Nu se știe! HECTOR (declamând) Dyonisos, varsă-mi astăzi din a cupei vecinicie Cel din urmă picur! GLYCE Hector, crezi că ai trăit destul ?.. HECTOR Cine știe! ARCHIAS Să mori Hector, însă vezi să mori sătul! SAPHO (cu dragoste) Nici o grijă despre asta! HECTOR De mâncări și băutură Nu mă plâng... IRIS Ești gestul mare dela mână până la gură! HECTOR Și ce-ți pasă! ARCHIAS Spune Sapho, cum te simți? GLYCE Desigur bine! -SAPHO (dominând pe Iris) Fericită ca Electra!... Dintr’al urii mărăcine Nici un spin nu mai rămase în iubirea mea de azi!.. IRIS înțeleg, sosi Oreste!... dintr’o turmă de nomazi Ce colindă școala noastră, ți-ai ales pe cel mai harnic Și mai bun de răzbunare! 766 ION AL-GEORGE HECTOR (lui Archias) Pe lunona fii mai darnic Toarnă-mi vin! SAPHO Ia seama Hector, știi că suferi!.. HECTOR De stomac? Când Icar văzu pământul cât un sâmbure de mac, Crezi că ș’a ’nfrânat avântul ?. . SEGETUS Dar se prăbuși in mare! hector Ori acum, ori peste-o clipă!., din a traiului cărare Mi-a rămas puțin în față!., pentru Sapho! (••«) IRIS (>“i H«ior) Pentru tine! HECTOR (insei) Mulțumesc frumoasă nimfă!...*— Tot cu binele-i mai bine! Și mi-e cald... mi-e cald... IRIS Ce vorbă! ARCHIAS Vântul bate ca nebun, E răcoare, scumpe Hector! hector (amefit) E răcoare?... La ce bun? (Orchesta se aude în surdină de tot) Vreau și'n clipele din urmă, numai flăcări, numai foc!. ...Focul fu în totdeauna visu-mi dulce de noroc!... .. .Toarnă-mi vin frumoasă Glyce!... Dacă vâptul dinspre vest Te-a bătu prin țara noastră admirabile Segest Vreau să uit că azi o lună mi’ai făcut și supărare!... Mi-a trecut!.. Deci, pentru... tine! (i»») SAPHO 767 IRIS (luiJIecior) Vezi, să nu zici vorbă mare! HECTOR (impleticindu-se) Scumpă Sapho... mi-e cam lene... nu mai beau, de aceia eu M’ași culca puțin !.. ARCHIAS (ajutându-1) Treci, Hector în apartamentul meu. Poți să dormi cât vrei!... HECTOR Ce bine!... Doar’ o clipă... doară una!.., Mi-a plăcut și somnul prieteni— mi-a plăcut!... întotdeauna Am slăvit... și voluptatea lenevosului Morpheu!... Pentru Hector, însă, cine, o să beie ?.. Cine ?.. IRIS (vlcwîieaaâj Eu! (Hectar iese, Iris suna in disc) Și acum iubiți prieteni... vezi că nu-anzim orchestra! (Efr. iese) Cum ziceam sosi Oreste!.. Să mai moară Clytemnestra Și afacereai făcută!.. Cu Egist e mai ușor! (Vântul a încetat Orchestra se aude foarte tare) Toarnă ’n cupa mea nectarul, pântecosule ulcior! Pentru voi iubiți prieteni! (bea) SAPHO (cu căldură) Pentru tine, scumpă Iris! IRIS Am fost rea, eu, care vecinie, chiar și nunta lui Osiris Am cinstit-o SEuESTUS Pentru Venus! (bea) SAPHO Pentru Venus nu mai bea! ARCHIAS Și de ce ?... 768 ION AL-GEORGE SAPHO Acum Segestus, poți să bei și ’n cinstea mea. (Se ridică ți recită) Beau pentru tine soare, Pentru raza Ce ’n zori deschide-a florilor potire! GLYCE Ce idee fericită! SEGESTUS (recita) Și pentru tine Sapho, pentru tine Co porți în ochi imperii de iubire! ARCHIAS Și ce duo! SAPHO Beau pentru tine soare, pentru holda Ce tremură în valuri mari de aur; GLYCE Mai departe ! segestus Și pentru tine Sapho, pentru tine Al Greciei unic și sfânt tezaur! ARCHIAS Dyonisos, ce din cupă-i toate harurile ’mparte, A fost bun de data asta! (Sapho in fimpul replicei iui Archias ți-a aruncai haina ți a începui dansul) IRIS (urcând spre terasă) Evghe, Sapho! GLYCE (l“i Archias) Pentru tine 1 SAPHO 769 SEGESTUS (aprins, urmărind dansul, lui Archias) Ce mișcări șerpuitoare!., mlădierile-i feline Ar aprinde și’mpetrita temelie a țărânii Ce suportă omenirea!... Ia, priviți mișcarea mânii!.. Cum se 'mlădie de mijloc ca o trestie de vânt Cum privirea-i varsă flăcări.. . câtă lene, cât avânt ! .. . E pământ și are aripi... este suflet fără humă. .. Pare leneșă și uite ca un bob ușor de spumă. .. Ca o floare obosită de furtună se apleacă . .. Se oprește... stă de piatră... se învoltură... și pleacă... Din conturul pulpei sale nici nuanța cea mai mică Nu alunecă greșită... și ce salturi de pisică! Pentru tine împărăteasă a cântărilor! (bea lung) (Pe terasă se vede silueta Iris-ei cum se apleacă peste balustrada chemând pe cineva.) Romani, Ardeți gloriile Romii cumpărate pentru bani!.. Fărâmați de-acum podoaba Forului!.. Sfărâmați statuia Lui Lupercus și-a lui Marte!.. Nu mai spuneți nimănuia Că în Roma legendară, barem umbra frumuseții Sar fi furișat vreo-dată'.. Din izvoarele vieții Nu mai beie nici odată curtezanele romane; Adunați-le splendoarea pe nisipuri caldeiane Și-aprindeți-o ARCHIAS (doinolindu-l) Segestus GLYCE Ce delir! SEGESTUS Ce poezie (Archias țî Glyce râd) IRIS ^cnbunră repede; la urechea lui SegJ Vezi, că joci de-acum Segestus într’un rol de comedie! SEGESTUS Nu ’nțeleg! Convorbiri Literare — Anul XLVI. 4 770 ION AL-GEORGE ~ IRIS Urmează numai! SEGESTUS Toarnă-mi Glyce, toarnă-mi vin? închegați Mediterana în mocirle de venin, Nici corăbii, nici trireme să se legene pe apă! Ia,... priviți... priviți! Din șolduri pulpele i-se-adapă Și din sân făptura ’ntreagă! Evghe, Sapho! pentru tine! Zboră ca o rândunică... râură din mâni... revine... Pe conturele sculptate haina par’că se topește, Vălul cade... îl agită... Se frământă... se rotește!.. Toată patima femeii... toată goliciunea ei... Toate cad, cum curg în noapte jos cereștile scântei... Ia priviți... priviți-i ritmul!.. Cum își mlădie piciorul. Adu sculptore aicea într’o clipă și ulciorul!.. Cerul și-a topit albastrul în cereștile priviri, Are soarele în pieptu-i și pe față trandafiri!.. Ca o floare în bătaia vântului se încovoae Și ca bradul se înnalță: cântăreață evolie. Pentru tine Afrodite, pentru tine... pentru tine!.. STATILIUS (apărut de câteva clipe) Pe luminele vieții mă cutremur de rușine! Archias dispare o clipă și revine. Orchestra iacei SCENA FINALĂ ANTECEDENȚII----STATILIUS (coboară) Așa dar acesta-i fiu-mi, așa dar mă văd aci!... SEGESTUS Cine ești ? STATILIUS Te văd Segestus și nu pot a-ți porunci. Nici a spune-o vorbă blândă! Tu ești, tu ești fiul meu r Ceruri îndurare-acuma! Fi împărat, ori fijpygmeu, N’o să știi în veci ce parte vei avea pân’la sfârșit! SAPHO 771 SEGESTUS Omule, nu bate câmpii! STATILIUS Doamne, trist mi-am ispășit Viețuirea glorioasă! SAPHO Cine-i, cine e streinul? STATILIUS Nic> o vorbă, desfrânato!.. Și dulceața și veninul, Pe întinsul lumii noastre, e cbimeră! O, vai mie! SEGESTUS Lămurește-ne odată, ce dorești?... STATILIUS (crescendo) . Mărinimie, Dac'ai existat vre-odată, vino’n sufletul meu trist Și cerșește-mi îndurarea!.. O, Segestus! IRIS (lui Seg.) Bun artist! STATILIUS Nu te mustră conștiința după banii risipiți, Cu stricatele Greciei?... Ceruri sfiinte, isbutiți A-mi turna o clipă barem, peste suflet liniștirea! Hades, varsă-ți din adâncuri peste disc, pe toată firea Tot ce Hades poate bine ca să verse; nemuriri Ce susțineți cârma lumii, iaduri, harpii, uneltiri Subjugați-i rătăcirea celui mai stricat!.. SEGESTUS Bătrâne Lasă-ți gluma nesărată! STATILIUS (apropiindu-se de Seg,) Așa dară îmi rămâne Drept uneltă de peire, fiul meu; dar cum se poate Să-mi vorbești așa! (șopt. Iui Seg.) 772 ION AL-GEORGE Statiliu! (tare) Cine ’ndreaptă și socoate Vina celor din viață, dacă tu m’ai și uitat ?.. SAPHO Cine e bătrânul ăsta, spuneți-mi adevărat! STATILIUS (lui »««•) Haide, spune-le odată! Pentru ce ascunzi?... SEGESTUS (începând Jocul) Dar eu Nu te mai cunosc! STATILIUS Pe Marte, ăsta-i, ăsta-i fiul meu?...— Nu-s doi ani decând din Roma ai plecat!.. Ți-aduci aminte. La plecarea ta ce lacrimi!.. Ce dureri, ce rugăminte Să te porți pe-aicea bine?.! Doamne sfinte, nu mai am Nici nădejdea de mai bine! La plecare, cum credeam — C’o să te găsesc, Segetus—Și cum te-am găsit!.. O, zei! Rupeți porțile de-aramă de pe câmpii Elizei Să-i ocupe păcătoșii!... Bine, vorba mea nu ți pare Cai m’ai auzit-o?... Ochii, roși de lacrimi și plânsoare Nu-i mai recunoști?... Sunt ochii ce-au privit de-atâtea-ori Peste patul tău nevrâstnic!... Mori Hecate, Pluto mori! Nu mai străjuiți pământul ce-a hrănit pe fiul meu! Desfundați-vă deluvii ! Feciorelnic curcubeu Trageți haina peste față, haina norilor, nici când Nu înveseli tăria!... dacă mă vedeți plângând, Dacă părul alb de vremuri, dacă lutul meu slăbit Vă cerșește ajutorul — e că, fiul meu iubit Nu-și mai recunoaște tatăl! SEGESTUS lartă-mă, acum te văd, Dar nu se putea într’altfel! Cum puteam ca să prevăd Ne-visata ta sosire! sapho 773 STATILIUS Și de-acea fără frică Risipeai averea toată!... SEGESTUS (iris-ei) Tot ce am zidit, îmi strică! IRIS Te înșeli, susține jocul! SAPHO (Glycei) Cum rămânem?... SEGESTUS (>“■ Stau) Un moment, Ești părintele meu, însă, pasul tău inconștient, Vorbele-ți insultătoare, răcnetele tale multe, Cu ce ți-au greșit aceștia, ca să stea să le asculte? STATILIUS Nu cum-va mă scoți pe mine vinovat? SEGESTUS Ba da, te scot! De mi-ai dat averi și viață, nu ți le-am cerut! Socot Că mi-ai fost dator cu ele! STATILIUS Te desmoștenesc! ... SEGESTUS Nu mi pasă! SEGESTUS (bucurându-se in sine) Ce faci ? SEGESTUS Ce-au făcut și alții. SAPHO Dar nu-i bine ce faci ! SEGESTUS (foarte sincer) Lasă. Te iubesc și în credința unei vieți întrezărite 774 ION AL-GEORGE Eu am renunțat la toate! Din simțiri nebiruite, Din simțirile ce nimeni nu le ’nvinge, ini-am făcut Ținta vieții viitoare și-a vieții din trecut. Sapho, te iubesc — nu-mi pasă! O, bătrâne nici nu știi Cât de tare te urăște... fiul tău! SAPHO Ce nerozii! Pentru ce-i vorbești într’astfel; pentru ce mă mai iubești Când știi bine că proectul n'o să poți să-l izbândești? ... la-ți copilul! De sunt Psapha — (Desfrânata cum spuneai —) Sunt femeia pentru care — dacă tu mă cunoșteai — Ai fi-avut mai multă stimă, poate și mai multă milă ! ... Mai rănit adânc stăpâne, dar te iert! ... SEGESTUS Nu fii copilă! SAPHO Prevedeam această clipă!... STATILIL’S (speriat) Nu se poate, prevedeai? ... SAPHO Da; Mă așteptam la toate! Ne-apărat că te gândeai Ca să vii să-ți vezi copilul! Nu credeam să ne găsești La orgie! Eh, dar ce vrei, am greșit!... Mă ierți?... SEGESTUS Glumești! Doamne sfinte, ce rușine! SAPHO Pentru ce rușine?... Dacă Ai iubit ceva în mine și dac a putut să-ți placă Din ființa mea, comoara numai ție cunoscută Pentru mine ești acelaș!... Nebunia e făcută! STATILIUS (prinzând inimîj Cât de bine se preface! SAPHO 775 SAPHO Mă prefac? SEGESTUS Destul de-acum ! la-ți averile și.... haide! STATILIUS Mă gonești? SEGESTUS Noroc la drum ! Când ai dat năvală, dacă n’am putut să te cunosc — Acum nu mai vreau SAPHO Segestus, zău nu te mai recunosc ! Te știam cu mult mai mare și cu mult mai bun la suflet! STATILIUS După căi nemăsurate, Dup’atât amar de umblet Cu durerile iubirii și-ale dorului, în sânge, lată-mă ajuns acuma alungat... SAPHO Segestus, plânge!.. SEGESTUS Și ce-mi pasă! SAPHO Cum ce-ți pasă?.. Te a iubit; așa plătești Celor ce ți-au dat viață?.. Și mai spui că mă iubești!.. Ce-ași găsi și eu în tine, dacă te-ași iubi?.. STATILIUS ( țipând ca din gură de șarpe ) Nu vreu Nici să mai aud de asta ! (lui Seg ) Mă urmezi ?.. SEGESTUS Dar te vei întoarce singur în Italia! îmi pare rău, 776 ION AL-GEORGE SAPHO (lui Stat.) Destul 1 Sunt sătulă de suspine cum de mine ești sătul, într’o vorbă: Dacă Sapho, ar avea și acest capriciu Să iubească pe Segestus — (N’ar fi tocmai mare viciu!) Nu... nici toga ta, nici părul n’ar putea să mă oprească!.. Ci sosirea-ți furtunoasă a putut să-mi dovedească Multe lucruri, pentru-aceea mă lipsesc! SEGESTUS (gaia să mărturisească) O, nu, nu vreau Ca să crezi; ești înșelată!.. STATILIUS (tăindu-i vorba) De te iau, de nu te iau In Italia, de-acuma nu-mi mai ești copil! SAPHO (speriată) Ce zici? Iartă-1, iartă-1 ; nu-i de vină ! STATILIUS (autorita?) Haide, cară-te de-aici! SAPHO Numai eu sunt pentru care... numai eu sunt vinovată; Spune-mi c’ai mințit, o spunemi numai eu... STATILIL'S (menționându-se) Prostituată! SEGESTUS Gluma merge prea departe! SAPHO (rănită) Nu mă doare, spune-mi tot. Eu sunt vinovată ... spune-mi !.. SEGESTUS Pe Mercuriu, nu mai pot Să îndur!... SAPHO 777 SAPtiO Te opresc, stăpâne, e păcat... ce vrei să faci? (cade in genuchi) Sapho-i cea mai vinovată, nu Segestus!.. Iartă-lJ . . STATILIUS (urlând) Taci! Pe Vulcanus, nici iubirea părintească nu mai e In putere să-mi abată hotărârea! Eu plec ! SAPHO (se scoală hotărită) Ce ?.. Fie dar! Ai vrut aceasta!.. Prigonit pentru frumos, Indurând aceeași scară pieptul meu aprins, setos De iubiri cu mult mai calde ca acele din trecut— (iși rupe haina de pe piepi) Vino scumpul meu Segestus, sunt iubirii tale scut ! Și de astăzi înnainte fie-ți pieptu-mi căpătâi Cum iubirea-ți mi-o fi mie... Te-am iubit din ceasu ’ntâi. Din minutul când pe stâncă lângă mare ne-am văzut Te-am iubit, cât niciodată să iubesc n ași fi crezut. Am luptat cu mine însă-mi multă vreme, dar gândirea Ce predonină în toate, își topește strălucirea Când e vorba de durerea unei inimi !.. Am luptat Piept la piept și totuși iată... gândul piere sfărâmat. Te-am iubit peste măsură — nu ți-am spus-o—te-am iubit Și Oracolul din Delphi va rămâne mulțumit. (pauzS) Ștergeți lacrimile dară lasă-ți pasul în neștire, Suntem unul pentru altul și născuți pentru iubire! Rupe-mi floarea de pe gură, rupe-mi floarea de carmin Dătătoare de ispite, de ’nșelare, de suspin, Pentru tine a fost pusă, tu cu gura ta s’o iei— Căci aceasta-i tot ce poate să se ia unei femei. Ce mai zici acum bătrîne; pentru ce ești vesel?.. STATILIUS (îfODÎcj N’am Nici o vorbă împotrivă ... totuși nu mă așteptam La atâta abnegare! Poți să juri pe ce faci ?.. 778 ION AI.-GEORGE SAPHO Bine: Pe puterile Junonei; pe câmpiile senine înflorite ’n nesfârșirea miliardelor de stele, Pe Hecate și pe Hades!.. Sapho nu vrea să te ’nșele! II iubesc mai mult acuma părăsit și ’ntunecat! (Intră Efrialng] EFRIALOS Hector a murit! IRIS (trăsnită) Ah ! Vita ! A murit intoxicat ! De-am pierdut acum partida ce-o jucam, atât mai rău! .. Amuțirăți toți! ... Și totuș nu curg lacrime pârâu Pe obrajii voștrii!... Sapho, tu nu zici nimic?... SAPHO Ce pot!... IRIS Să te duci în orice parte și să-ți cauți un preot; Jurământul de-adineauri, l-ai făcut pentr-o minciună! SAPHO Nu’nțeleg! IRIS Ascultă Sapho!... STATILIUS Spune-i tot! Acum o lună... iris (smulgându-î peni ca depe cap Nu!.. încep de astăzi!.. Sapho, omul ăsta nu-i Emiliu! SAPHO Cine atunci ? SEGESTUS (amenințător) Ascultă Iris!.. sapho 779 IRIS Sclavul lui Segest, Statiliu! sapho (se clatină, pauză mare) Lovitura este mare; dar făceai cu mult mai bine De țineai secretul ăsta, scupă Iris, pentru tine. Negândind de-acum vre-odată ce-am făcut,— (ce am putut Ca să fac) — știu totuși una că, făcui ce mi-a plăcut! Nu-ți impun nimic, Segestus: Ai jucat cu mult talent Ai jucat o comedie pentru dragoste! Regent, Aspirant la tronul care, bietul Hector l’a lăsat Măgulindu-mă cu toate, m’ai iubit și înșelat. Sfâșiat de-acum vesmîntul ce-ți acoperise țelul Tu, desmiardă-1 cum îți place, ori străpunge-1 cu oțelul, Căci stăpân pe tot ce poate să se pună stăpânire Poți să-ți întrupezi aevea idealul de iubire. Din proectele ce Iris le-a făcut cu bietul Hector, N’a rămas nimic, iubite! fi-mi și slugă și protector Eu ți-oi fi asemeni ție— doar acu sunt în măsură Ca să-mi răsplătesc amicii cu iubire și cu ură ! Nu regret nimic, Segestus — ce-am făcut, făcut rămâne. SEGESTUS ('ăzând pe Statilius care se apropie) Tu Statilius de-acuma zi-mi: amice, nu stăpâne! CORTINA ION AL-GEORGE IN RITMUL ANTIC. Cum scoica svârlită pe țărmuri păstrează Deapururea freamătul mării sălbateci, In mine talazul vremii lăsat-a Un suflet Păgân. Poseidon răsară din valuri; Tritonii Să vie cu apa în turmă nebună; Nereus, păstorul, din bucium să sune Cu Glokos pe stânci. In pârtia de spumă din urma corăbii Vâslașii, proptindu-și lopețile grele. Privească tăcuți și plini de mirare Sirene jucând. Iar eu părăsindu-mi pământul și legea Spre mare m’oi duce, spre vecinica mare, Căci astă-zi dorința-mi mă face de-un sânge Cu neamul străbun. Și noaptea când bruma de lună se lasă, Când valuri se sparg și iarăși se’nnalță: Porni-voi stăpân pe mugetul apei Și zeii-delfini. I. PILLAT IN AMINTIREA LUI COSTACHE NEGRI Sunt puțini aceia cari își mai reamintesc de Costache Negri și mai rostesc numele lui. Noi, românii, uităm prea iute, tocmai mărețele figuri ce vecinie ar trebui să le avem în amintirea noastră. „îmi amintesc bine, spune—un tânăr scriitor român (1),— „că într’un lung șir de ani de învățătură, numele lui Co- „stache Negri n’a răsunat nici odată, în clasele școalelor „prin care am trecut. Se spunea uneori despre el sau des- „pre Cogălniceanu, cum spune de obiceiu școlarul la lec- „ția de geografie cu gândul întraiurea că: „Negoiul și „Ceahlăul sunt cele mai înalte vârfuri ale Carpaților”. „Uitarea însă, nu poate învălui pe veci numele figurilor „mari, cari au înfăptuit România de astăzi. Vine vremea „când sufletul se încălzește. Atunci, uitarea se topește, „cum de pe piscurile înalte se topește ceața în bătaia unui „răsărit de soare”. Răsăritul acesta, pare a se ivi acum și pentru Costache Negri ; câteva suflete generoase căutând, prin graiu și prin scris, să reamintească însușirile alese ale acestui nepre- țuit român. Nu e ușor însă, să pui în adevărata lor lumină, aceste calități. E, ca și cum, fiind pictor, și voind să faci portretul unui model frumos, nu ai voi nici să suprimi ceva ; nici, să intri în prea multe amănunte. într’un fel, ai vătăma frumusețea portretului; în celălalt, asemănarea lui (2). Cu cât timpul trece; cu atât, chipul lui Costa- che Negri, apare luminat de un nimb strălucitor. Ima- gina lui, ar fi trebuit deci să împodobească pereții tuturor școalelor, pentru ca ținerile generațiuni să iea pildă dela faptele lui mari și patriotice, și să se inspire, din viața (1) Em. Gârleanu: «Studiu asupra vieței și scrierilor lui C. Negri». (2) G. Missail: «Costache Negri», Ziarul «Românul» 1876. 782 I. BOBESCU acestui „caracter" care a pus în serviciul patriei, dezin- teresarea personală și sacrificiul împins până la jertfirea de sine. Aceasta, ar fi trebuit cu atât mai mult, cu cât, a- devăratele caractere, încep să se întrevadă din ce în ce mai rar. Și lucrul nu e mirare dacă, se uită amintirile trecutu- lui ; dacă, se uită istoria; dacă, încep să se uite și poeziile populare unde, se oglindesc puternic, calitățile poporului românesc și mai ales, integritatea caracterului Iui. S’au ui- tat însușirile sufletești ale Iui Mircea cel bătrân ; vitejia lui Ștefan și a lui Mihaiu ; devotamentul și pietatea soției lui Neagoe Basarab ; dar, mai ales, energia, tăria aceea ex- traordinară de caracter, a mumei lui Ștefan-Cel-Mare ; fe- meia sublimă, care, înăbușind în suflet iubirea de mamă, preferea să-și vadă fiul mai bine mort însă învingător; decât viu, învins (1). Când amintiri de felul acesta se șterg, cum să mai re- nască forța morală, cum să se mai formeze caracterele și să se mai întărească energiile? Când învățătorii, acești îndrumători ai tinerimci, nu caută să Ie arate gloriile nea- mului nostru, și să le reîmprospăteze mintea, cu imaginile mărețelor figuri cari au regenerat România ; cum, voiți, ca numele lui Costache Negri să mai fie rostit și virtuțile lui, luate drept pildă ? Faptul acesta, ca să nu zic, dezintere- sarea aceasta culpabilă, a magiștrilor noștri intelectuali ; a făcut cred, pe Augustul nostru Suveran, cu ocazia Jubi- leului de 40 de ani de Domnie, răspunzând, Rectorului Uni- versității din București, ce-i aducea urări în numele cor- pului profesoral și al studențiinei universitare, să spună, între altele : „Pătruns fiind, că în școală se făurește viitorul Țărei ; „plină de grea răspundere vă este chemarea de oarece, ge- „nerația de mâine, va fi opera voastră. Pregătiți-ne dar, „bărbați cu iubire de țară, cu sufletul curat, cu voința în- „dreptată spre muncă conștiincioasă și folositoare. Nu ui- „tați că caracterele, mai mult decât talentele, hotăresc „soarta popoarelor și că, numai forța morală, le poate apără de învingere și nimiciri"............................ Cuvintele acestea sunt o prevestire mai mult decât un sfat. Sufletul și mintea tinerimei, nu se poate formă mai bine decât, numai când aceștia, vor cunoaște viața și fap- (1) I. Craciunesco: «Le peuple rcumain d’apres ses cliants nationaux» ÎN AMINTIREA LUI COSTACHE NEGRI 783 tele săvârșite de aceia, cari, cu adevărat și-au iubit țara ; și vor căută, cât mai mult, să-și însușiască podoabele lor sufletești. Intre românii cari, și-au iubit neamul și țara, cu o dragoste ce nu cunoștea margini, în primul loc am putea pune pe Costache Negri. Soarta crudă, ce-și arată ironia mai totdeauna, cu sufletele alese ; face, ca patriotul acesta înflăcărat, să vadă prima lumină a zilei la Iași în 1812; an, de tristă amintire, când, o parte a țărei se des- prindea dela sânul patriei mume. Ea avea, să-și continue ironia, în viața lui întreagă. încă de mic copil, rămâne fără tată. Mama sa Zulnia, frumoasa Zulnie, cum' i se zicea, rămasă văduvă de timpuriu se recăsătorește la 1828 cu bo- gatul și învățatul boer Costache Konaki, poetul cel mai gustat al Moldovei, pe acele timpuri. Tatăl vitrig, luă ast- fel, locul tatălui iubit, plecat, prea de vreme, de lângă el. Poetul Konaki, fire sentimentală și delicată, nu a fost însă nu tată vitreg în adevăratul înțeles al cuvântului ; el, iubi mult, pe micul Negri, în care, întrevedea simțiminte nobile și mai târziu voi să-l înfieze, lăsându-i moștenire nu- mele și marea lui avere. Negri, ajuns acum adolescent aprecie mărinimia și dragostea ce-i arătă poetul ; respinse însă, bogăția și numele lui slăvit preferind, bruma de avere, ce-i rămăsese dela tatăl său și nevoind să schimbe, pe ni- mic în lume, numele care îi reamintea, o imagină scumpă. Acest act al adolescenței învedera destul de bine, ce avea să fie Costache Negri mai târziu (1). Firea lui dreaptă, su- fletul lui bun, mintea lui cumpănită, i-a atras încă de co- pil prietenia lui Kogălniceanu, a lui Cuza, cu care viața politică avea să-l lege mai târziu ; dar, mai cu seamă, in- timitatea lui Vasile Alexandri, cu care a rămas nedespărțit până la moarte; fiindcă, nimeni, ca bardul dela Mircești, nu a înțeles mai bine simțimintele nobile și avântul pa- triotic ce colcoteâ în sufletul lui Costache Negri. Cu ace- știa, și-a făcut primele studii ; și tot cu ei, mai apoi, a luat drumul spre Franța patria luminei și a libertăței, ca să completeze cunoștințele căpătate în țară. Ideile înain- tate și mai ales, spiritul de independență, cu cari ș’au um- plut acolo sufletul lor, avea să sufere o crudă dezamăgire la întoarcerea în țară dela prima ciocnire, cu regimul de tristă amintire cunoscut, în Moldova, sub numele de „regi- mul lui Mihail Vodă Sturza”. Urmăriți cu înverșunare, de (1) f). Eolintineanu: V:ața ki Cuza-Vodă». 784 I. BOBESCU Domnitor, din cauza, ideilor ce împrăștiau și mai cu deo- sebire, din pricina caracterului lor cinstit; ei, au îndurat tot soiul de mizerii, și de multe ori și temnițele. Stare de lucruri, care a făcut, pe Mihail Kogălniceanu, colegul de suferințe a lui Negri, să spună celor ce așteptau prin țări străine sfârșirea mai repede a învățăturilor ca să se îna- poieze în patrie: „Sărmani înstrăinați! Câte deziluzii vă așteaptă la mar- „ginea țărei ! câte lupte și câte loviri, în frumoasele voa- „stre sperări !”............................................ Tinerii din aceea generație au avut însă, destulă ener- gie, ca să nu se dea învinși și luptând din greu întocmai ca lucrătorii ce lovesc cu ciocanul în cremene, și-au deschis drumul în viitor și au suit, treaptă după treaptă, scara ce-i ducea la înălțimi (1). Bine înțeles, că simțimintele patriotice, că onestitatea, ce voiau să vadă domnind în funcțiunile publice, că tezau- rul de idei noi, ce adusese de prin școlile apusului ; nu puteau decât, să sperie pe învechiții în rele; cari, în groaza lor nebună, căutară să lovească în „nedușii la biserică-” cum supranumiseră ei pe tinerii înaintați. Mizeriile ce îndurară ne mai contenind, mulți din ei, se hotărîră să plece din țară pentru câtva timp ; mai ales, că nu puteau să dea patriei prinosul muncei lor. Negri, îm- preună cu Cuza și Alexandri, luă drumul Italiei. Vizitară rând pe rând, comorile ce ascunde această frumoasă țară ; admirară, podoabele Florenței, Neapolului, Veneției ; însă gândul lor sbură tot spre patria iubită. La Veneția, în liniștea de țintirim a nopților, lăsă Negri, sbor liber imaginației, să-și dea roadele. Aci, scrise el, acele „Seri” din Veneția, în care se oglindesc ca în undele canalului, inspirațiuni poetice și însuflețiri patriotice de o mare frumusețe; aci, în nopțile senine, când palida lu- mină a lunei, se revărsă în plin, asupra palatelor de mar- mură ; visă dânsul, la patria depărtată, la locurile unde pe- trecuse primii ani ai copilăriei ; suvenire scumpe, pe care, nici frumoasa Italie cu cerul ei deapururea lin și albastru nu putea să i le șteargă din gând. Căci, dorul de țară, l-a urmărit pe Negri pretutindeni și în: „Mănăstirea" o lucrare literară a lui, apărută la Paris, pe la 1840 cuvin- tele, puse în gura pribeagului Corrad, când, zice Moldovei: (1) G. Missail: . Inaugurarea Academiei se făcu la 16 Iunie 1835 (2). Asachi (1) Regulamentul școalelor publice din Principatul Moldovei, sub au piciile Prea Înaltului Domn Mihail Grigoriu Sturdza Voevod. întocmit de Epitropia învățăturilor publice — Iași, 1835. Originalul se află în Bibi. Univ. din Iași. *E publicat în Urcchia, op, cit. IV, p. 389. Anaforaua Epitropiei prin care se recomandă acest regulament, Ure- chia, op. cit. I, p. 286. (2) Asupra inaugurârci: Albina, No. 48 și 49 (20 și 23 Iunie 1835). Se dă in extens cuvântarea Domnului și a lui G. Asachi. Regulamentul prevedea deschiderea Academiei la Golia; s’a instalat totuș în casele GHEORGHE ASACHI 817 ținfi cu acest prilej o cuvântare, expunând mai ales progre- sele înfăptuite în învățământ dela 1828 încoace; 3420 de elevi s’au împărtășit dela binefacerile școalelor din Iași și a celor 6 școli ținutale înființate prin Regulamentul organic. Nefiind încă elevi pregătiți pentru clasele umanioare, co- mitetul Academiei, prin jurnalul din 17 Iunie 1835, decise ținerea unor cursuri de vacanță, pregătitoare, cu două clase «în care se vor împărți după a lor putere elevii institutului și cei noui externi școlari spre a învăță gramatica română, limba latină, geografia, aritmetica, catechismul și caligrafia». Prin jurnalul din 28 Octomvrie 1835, comitetul Academiei (1) alege 21 școlari mai buni din clasa II pentru a formă cu ei clasa I de umanioare. Pe lângă Academie se alipește un in- ternat pentru fii de boieri și de funcționari. — pe când fii de negustori și bursieri continuară a stâ în internatul redus acum dela Trei-Ierarhi, conduși fiind de pedagogi la cursurile dela Academie. In anul următor 1836, prinde a se simți o adiere de os- tilitate împotriva noului așezământ de cultură. Această mișcare acoperită încă plecă chiar de la Mihai Sturza care, înce- pând să se îngrijească de avântul ideilor naționale, urzi un adevărat complot împotriva limbei române. Și anume doi din membrii comitetului academic (de curând introduși) Crassan și Repey, făcură un proect de reformă, prin care voiau ca limba de predare a cursurilor în Academie să fie limba franceză. Ceilalți membri ai comitetului (Săulescu, Asachi, Singurov, și Flechtenmacher) se împotriviră însă (raportul din 28 Iu- nie 1836). Primejdia fu înlăturată deocamdată, dar Sturza introduse pe lângă comitet un procuror al școalelor, pe Costin Veissa, cu ținta de a controla actele comitetului și ale referendarului. Fostul protector al școalelor naționale începe de acum înainte să se arate ca o uneltă mlădioasă în mâinele Rusiei. Printr’un ofis din 2 Noemvrie 1836, (2) Sturza pune în vedere Epi- tropiei între altele să cerceteze dacă profesorii Academiei răspund menirii lor și își exprimă dorința ca limba franceză, mai bogată, să se substitue limbei române. Spătarului Petrache Cazimir în urma anaforalci Epitropiei. (Urechia, op. cit. IV. p. 42s). Actul de fundație e reprodus în C. Erbiceanu și A. D. Xenopol, Serbarea școlară. (1) Comitetul eră compus din G. Asachi, G. Săulescu, V. Fabian, Major Singuroff. (2) Urechia, op. cit. I. 325. Convorbiri Literare. — Anul XLVI. 1 818 E. LOVINESCU Acest ofis domnesc fu înaintat de Epitropie Comitetului A- cademiei care răspunse Epitropiei printr'o foarte lungă și in- teresantă întâmpinare [29 Noemvrie 1836] (1). Comitetul con- stată bunul mers al Academiei, și, sprijinindu-se pe Regula- mentul organic [cap. IX. § 357], se declară cu energie pentru păstrarea limbei române în predarea tuturor materiilor. Această întâmpinare e plină de cele mai frumoase și mai nobile sen- timente; ea face cinste celor ce au iscălit-o. Lupta în jurul limbei naționale în școli avea să continue și în 1837. Prin jurnalul din 19 Martie, Epitropia se dădu de partea comitetului academic, opinând la păstrarea limbei ro- mâne, și pentru înlăturarea oricărei obiecții caută să îmbu- nătățească corpul didactic pe care Vodă îl învinuise ca- incapabil; dispuse deci să se cheme doctorul Petre Câmpeanu, să se întoarcă bursierii de la Viena, să se aducă un nou pro- fesor de 1. și literatura franceză, alese o comisiune pentru compunerea, traducerea și revizuirea cărților didactice și a unui lexicon românesc (2). Și, în adevăr, câțiva profesori buni se adăugară la corpul didactic al Academiei ca: P. Câmpeanu, doctorul Cihac. A. Costinescu, I. lonescu, doctorul Maisonabe, St. Andre etc. Rector al Academiei e numit Maisonabe, censor al Studiilor e Câmpeanu. In anul următor înrâurirea rusească crește și mai mult. Profe- sorul Maisonabe, suspect prin ideile lui liberale, e silit să plece din țară. Se numește de asemenea o comisie compusă din comitetul academic pe lângă care se adaugă doctorii Cuciureanu și Cihac pentru a întocmi un plan de reorganizare a școalelor. Rapor- tul acestei comisii, din 23 Aprilie 1838, nu e iscălit de Asachi și de fapt e o critică a programelor de până acum, întocmite de Asachi. Abia în Octomvrie epitropia supuse Domnului o nouă reformă a școalelor, care însă nu e întărită de iscălitura lui Vodă. Asachi publică Ia 3 Iulie o broșură întitulată „Re- lațiunea istorică asupra școalelor Moldovei* în care face bilanțul școalelor pe răstimpul de zece ani. Lucrurile rămân pe loc până în 1843, când se pregătește (1) Iscălită de Flechtcnmacher, Asachi, Singuroff, Bojinca, Săulescu, e reprodusă de Ureche, op. cit. p. 327. (2) Anaforaua Epitropiei către Domn e reprodusă în Urechia, op. cit. I. p. 326, e iscălită de Veniamin, Canta, Logofl Ghica, și Asachi. Sturza aprobă această anafora. GHEORGHE ASACHI 819 o nouă reformă a învățământului, la care conlucrează și con- sulul prusac Neugebauer. In urma mai multor ședințe ținut de Epitropie si comitet, se elaborează un regulament care după ce sufere observările Domnului, ale lui Neugebauer, și ale Referendarului, e trimes din nou la Comitet pentru redac- tarea definitivă [adresa No. 402 din 11 Iulie 1843]. Tendența acestui proect e reacționară ; sunt mai ales de relevat două puncte, și anume: aț «Dovedindu-se din cercare că mulți din elevi din afară a Academiei sunt fii a părinților nevoe, și, cari nu au chipuri de a întâmpina a lor ținere, asemenea copii nu vor fi vol- nici a urmă decât numai acele două clasuri a gbimnaziei, unde ei vor învăță a ceti și a scrie în a lor maică limbă acele 4 speții de aritmetică, cathechism și principiile moralului.» Ceia ce însemnă înlăturarea copiilor sărăci dela binefacerile culturei; pentru ei școalele primare erau îndestulătoare. E drept însă că aliniatul următor aducea o oarecare îndulcire. «Ocărmuirea va aveă drit de a alege dintre elevii a stării celor neavuți, pro acei cari se vor deosebi prin a lor alese talenturi, pre care îi va crește pe cheltuiala Statului, spre a-i face vrednici a fi în viitorime în slujba deosebitelor ramuri a învățăturilor publice.» Al doilea punct e îndreptat împotriva limbei romîne : b) «Deși limba românească s’au primit a fi limba fundamen- tală în învățăturile Academiei, dar cercarea a dovedit că spre a înlesni elevilor folositoare mijloace de îndeletnicire, neapărat este a se paradosi în toate zilele limba franceză; spre acest scop, în numărul pedagogilor se vor primi doi străini, cari vorghimnasi pe elevi, întru învățare mathemelor de toate zilele, ce vor fi primit în limb, franceză și cea germană.» Acest jurnal e publicat in-extenso de Urechia, împreună chiar cu niște note marginale scrise probabil de Asachi; în ele bătrânul istoric vede lupta lui Asachi împotriva reacțiunii. Mie nu mi se pare într’atît; in ele văd mai ales dorința lui Asachi de a dovedi că toate noile dispoziții pleacă din spiritul Regula- mentului scolastic, al cărui autor era. In 1845 Referendarul Gh. Asachi publică o nouă broșură asupra mersului educației sub titlul «Exposiția stărei învă- țăturilor publice în Moldova* în care pe lângă un istoric al școalelor, atât de obișnuit sub pana lui Asachi, se mai află și un proect de reformă, cu gândul de a întâmpina refor- mele ce stăteau oarecum în aer. In adevăr în luna Ianuarie a acestui an Obșteasca Adu- 820 E. LOVINESCU nare numi o comisie compusă din Vornicul Balș, Vornicul Sturza, Beldiman, C. Negruzzi și Vornicul A. Sturza cu în- sărcinarea de a cerceta pricina neprogresului școalelor. Comisia se adresă firește Epitropiei, cerându-i lămu- riri și îndrumări pentru viitor. Epitropia nu’și prea grăbi răspunsul, cunoscând bine de altminteri intențiile oarecum dușmănoase ale comisiei; într’un târziu îi trimise programele si toate elementele mai mult de ordin statistic, regula- mente, bugete. Abia la 6 Martie Epitropia răspunse comisiei la între- barea de căpetenie: pricinele neprogresului școalelor, care ar fi în faptul că «după toată stăruirea Epitropiei, potrivit cu hotărârea Înaltului Domn, nu s’au putut aduce încă în de- obște condiția care să îndatorească la învățătură regulată pe fiecare tânăr doritor de a intră în vre-o slujbă a Statului. Cu toate astea, Epitropia ia în linie generală apărarea școa- lelor, arătând că chipul lor de organizație e adoptat după organizația școalelor apusane, și că rezultatele, cu toate lips- urile, sunt încă apreciabile. Lupta acum se declară pe față ntre comisie și epitropie. Comisia văzând că nu se poate în- țelege cu Epitropia începu a se adresă individual pe la pro- fesorii din comitetul academic, cerându-le părerea asupra îm- bunătățirilor ce sunt de făcut. Aflând epitropia de acest de- mers, invită pe profesori să-și comunice mai întâiu păre- rile Epitropiei, care în urmă le va da curs. Mai mult decât atât, Epitropia se adresă direct către Obșteasca Adunare plângându-se împotriva comisiei care, în loc de a vizită școa- lele, culesese numai părerile unora din profesori, ce atingeau direcția învățăturilor. Epitropia nu se poate deci uni cu vederile comisiei pre- zentate adunării; de altminteri, comisia se mărginește în rapor- tul său numai la critica școalelor fără să facă vreo propunere de îndreptare. Asachi înaintă adunărei, după cum înain- tase și comisiei, lucrarea sa „Cvestia învățăturii" în care făcea aluzie la înrâurirea obscurantistă a unor din boeri, care «deprinși a consideră dregătoriile aducătoare de câștig ca o clironomie priveligiată a familiilor mari, erau departe de a încuviință un sistem de învățătură publică, care îndănută fără deosebire cu toate acele cunoștințe pe acei avuți ca și pe cei săraci, și de cari acești din urmă deseori se folosiau mai mult; de aceea s’au și insuflat neîncredere în țintirea acestui sistem*. Din aceste rânduri se vede lupta lui Asachi împotriva reac- GHEORGHE ASACHI 821 ționarilor ce voiu să limiteze beneficiile culturii numai la o clasă socială. In acest răstimp își prezintă și comisia raportul său în care ajungea la următoarele încheieri, în ceia ce privește scăderile învățământului. Pricinile sunt: 1. Nepărzirea unei statornice bine organizate sisteme a în- vățăturei, măcar pe un timp de 12 ani. Desele reforme mai ales în facultăți au fost de mare împiedicare. 2. Neimformare de școale începătoare mai înainte de crearea colegiului. Iar mai apoi, publicând și un „Proect pentru reorgani- zarea învățăturilor", comisia își dădu pe față adevăratele sale intenții conservatoare «dregătoriile publice n’ar putea fi încredințate decât la oamenii cu oare care stare, pe când cealaltă parte a cetățenilor se dedă la îndeletnicirele nego- țului și meșteșugurilor și a lucrării pământului de unde ar urma, că dacă am da tot acea învățătură treptelor societății care se găsesc în împrejurări deosebite, ar fi tot așa precum de a supune la una și aceiași hrană vietăți de soiuri deose- bite»- Alte observații de amănunt veneau apoi cu vădita tendență de a lovi în Asachi. Adunarea cerii dela Vodă ca amintita comisie să dureze mai departe, numind în ea și pe Beizedea Grigore Sturza, ceea ce domnul întări. Rând pe rând Sturza numi ca epitropi pe Beizedea N. Șuțu, Aga Lascăr Rosetti și în locul demisionatului Vornic Balș pe Beizedea Grigore. Comisia rânduită de adunare nu se mai putea aduna; fel de fel de piedeci îi amânau reunirea, care se înfăptui în sfârșit spre finele lui Oct. 1845. In loc însă să lucreze, ea intră din nou în neînțelegeri cu Epitropia. La sfârșitul anului Epitropia înaintează un referat către comisie, de un cuprins reacționar. V. A Urechia crede că Asachi n’ar fi avut nici o parte la elaborarea acestui referat care arată între altele că scopul școalelor trebue să fie câș- tigarea cunoștințelor elementare și nu a științelor înalte. Pentru cei săraci, Epitropia cere înființarea de școale reale, «cari vor ținti către lățirea cunoștinței industriele, comerciale și agricole». Totodată mai cere și întemeiarea de școli la sate; cât despre învățământul superior, organizarea lui trebue amânată pe mai târziu. Dealtminteri, limba națională nici nu are toată înmlădierea pentru învățământul academic. In 1847 Domnitorul M. Sturza redeschise chestia limbii na- 822 E. LOVI XESC U ționale. Tendența reacțiunei era distrugerea întregului învăță- mînt secundar. Academia fusese redusă numai la două clase cu îndreptare mai mult spre realism decît spre clasicism. In schimb se întemeiase un liceu francez sub direcția lui Malgouvernd, pentru fii de boeri ; acest liceu se instala pe urmă chiar în aripa Academiei unde era internatul.. . Revoluția dela 1848 concretiză în chip vădit starea spiri- tului public față de măsurele reacționare ale domnitorului. M. Sturza erezii că preintîmpină nemulțumirea obștească, pro- clamând de obligatoare introducerea unui curs de gramatică romînă, în clasele superioare ale Institutului francez (6 Fevr. 1848). Reacțiunea care distrusese Academia Mihaileană avea să di- strugă de fapt și Seminariul de la Socola, prin mijlocirea ne- vrednicului mitropolit Meletie. Ne oprim aci cu istoricul școalelor în Moldova, de oarece aci se oprește și rolul lui Asachi în propășirea lor. In adevăr, la 20 August 1849 bătrânul apostol se retrase din postul de referendar al școalelor. Grigore Ghica îi primi demisia la 3 Sept, recunoscându i meritele și serviciile aduse cauzei învățământului public în Moldova. E. LOVIX'ESCU. FAPTE, RECENZII, REVISTE. 1. FAPTE. BIOLOGIE. Viața și microbii. Se știe că aproape toate viețuitoarele au in intestinul lor o bogată floră microbiană. încă dela primele descoperiri asupra microbilor se pusese întrebarea dacă această simbioză constitue o condiție sine qua non pentru vieața sau dacă poate fi viață și fără microbi. Din lămurirea acestei probleme foarte interesante s’ar putea de- duce mai egzact rolul față de organismul nostru al nenumăratelor specii de microbi ce populează intestinul. Problema mai trebuia cercetată cu atât mai mult cu cât autori ca Pasteur susțineau — teoreticește — că individul cu flora sa intestinală coexistau dela origine și că astfel s’a stabilit «o adaptare naturală perfectă fără de care viața ar fi cu neputință». Cercetări noi se impuneau. îndemnul fu dat mai cu seamă de când Metchnicoff și cu alții au constatat, că chiar în mod firesc sunt unele nevertebrate — scorpioni, omizi, unii viermi și unele larve ș. a. — care viețuesc cu totul lipsite de microbi. Era o excepție dela cele ce credea Pasteur, trebuiau însă exemple din lumea vertebratelor, mai ales a pasă- rilor sau mamiferelor, a căror floră intestinală e foarte bogată în mi- crobi. In acest sens au fost făcute experiențe de Cahendv, al căror rezultat, după 3 ani de cercetări, l-a publicat de curând în Analele Institutului Pasteur. «Din acest studiu reese că vieața fără microbi este posibilă pentru găină, care normal are o bogată floră microbiană și că această viață aseptică nu aduce după sine nici o vătămare organismului.» Rolul de suplinire a sucurilor digestive ce se atribuia microbilor în primele săptămâni, când glandele nu sunt bine desvoltaie, a fost arătat că e nul, de oarece puii au trecut, fără să sufere, această perioadă. S’a constatat însă, că în excremente se găseau mai multe substanțe neutilizate, de unde și consumarea lor de către pasări, în cantitate mai mare. Se pare că microbii ar avea întru câtva -- la pasări cel puțin — un rol efectiv în transformarea și absorbția alimentelor. Dacă animalele de experiență — puii de găină — sunt apoi lăsați In mediul obișnuit, în mai puțin de 24 de ore conținutul intestinului este 824 CONVORBIRI LITERARE cotropit de microbi și — fapt important — puii continuau să crească și să ouă ca și când dela început ar fi fost lăsați in condițiile normale. De acî