CONVORBIRI LITERARE No. 3. BUCUREȘTI, MARTIE 1907. Anul XLI. AGRICULTURA IN RUSIA ȘI IN ROAÂNIA După ce Știința s’a războit cu Credința, se pare că, acum, i se caută pricină de un vrăjmaș mult mai puțin isteț, de modesta agricultură. „Știința agronomică e, pentru un proprietar, calea cea mai scurtă către ruină". Iată o părere foarte răspândită la noi. Acum de curând, un distins publicist rus ne-a adus la cunoștință că aceasta e și părerea dominantă în Rusia, țara ce se aseamănă mai mult cu a noastră, din punctul de vedere agricol. Intru cât e această opinie întemeiată ? Aceasta e între- barea ce-și pune un scriitor deplin stăpân pe știința agri- colă, într’o carte apărută zilele acestea și deosebit de inte- resantă pentru noi: La Russic agricole devanl la crise agrairc. Autorul, d. Alexis Yermoloff, a fost, timp de doi- spre-zece ani, ministrul agriculturii al Imperiului rus. Interesul acestui studiu stă, pentru noi, în aceea că d. Yer- moloff ne abate spre alte ținuturi al științei agricole decât acelea ale agronomiei occidentale, ale cărei legi prea adesea ne rătăcesc. Prejudecata că ruina pândește pe agronomi e întemeiată-, zice d. Yermoloff „întru cât se înțelege, prin agronomic, povețile practice ale agriculturii, povețe infailibile în alte regiuni, dar neaplicabile aci, în mijlocul unor condițiuni deo- sebite, cari impun o metodă agricolă specială, potrivită îm- prejurărilor, solului, climei etc“. Convorbiri Literare t an. XLI. 1 246 N. EILIPESCU Și aceste împrejurări sunt atât de deosebite, în Rusia ca și la noi, încât unele concluzii ale științei, pe care eram de- prinși a privi ca legi imutabile și universale apar, acum, Ia noi, ca erori primejdioase. Credeam, până aci, că arăturile mai adânci țintesc a crea un strat mai mare de umezeală. Eroare. Arăturile adânci sunt, la noi, o primejdie în anii secetoși. Eram convinși că pământul nostru negru (ccrnozcmnl ru- sesc) e un pământ mai bogat ca cel din occident. Deșartă iluzie. N’avem un pământ mai bogat, ci numai un pământ mai darnic. Priveam îngrășămintele ca un progres. Iarăși eroare. In- grășămintele chimice nu pot da, la noi, resultatele ce dau aiurea; iar terenurile gunoite sunt mai expuse la primejdia secetelor decât cele negunoite. Sunt aceste afirmări adevăruri certe or simple paradoxe ? Iată cestiunea ce cată a fi deslușită. Care e caracteristica țării noastre din punctul de vedere agricol? In două cuvinte: avem o țărină bogată și o climă ingrată. Solul nostru este, să nu zic bogat — spre a mă feri de eroarea arătată de d-1 Yermoloff—ci foarte darnic. Dar avem o climă nenorocită. Regretatul Lascar Catargi avea obiceiul să zică: „România e o țară bogată... când plouă". Să cercetăm aceste două împrejurări : una foarte favo- rabilă, cealaltă foarte protivnică și să ne dăm seama apoi de urmările ce pot izvorî din împreunarea lor. • Este, în adevăr solul nostru atât de bogat cât merge vorba ? Rezultatele culturii spun: da. Iar constatările analizelor chimice răspund: nu. Rodirea pământului nostru minunează pe străini. Putem dobândi de pe același pământ, fără nici un îngrășământ, re- colte succesive uimitor de îmbelșugate. Asemenea rezultate AGRICULTURA ÎN RUSIA ȘI ÎN ROMÂNIA 247 nu se pomenesc decât la noi și în regiunea ccrnosemnlui rusesc. 1 otuși analizele chimice ne arată că pământul nostru nu e mult mai bogat ca pământurile fertile din Occident, cari totuși n’au virtuțile pământului nostru ! In această privință, găsim următoarele date în studiul d-lor Cârnu-Munteanu și Cornelii! Roman, intitulat: Solul arabil al României. Din 175 terenuri analizate, nu s’au găsit decât 65 bogate în azot, cu 0,15% până la 0,20° „. Toate celelalte sunt in- ferioare. Cât pentru procentul de acul fosforic, analizele îl arată și mai inferior, căci din 175 parcele analizate, numai 20 apar bogate cu un procent de o,2ou.0. Mai vedem că 680 0 din terenurile analizate sunt bogate în potasă. E drept că varul se află, în genere, în cantități suficiente. Conclusia d-lor Cârnu-Munteanu și Corneliu Roman este: „După normele în genere admise ar trebui să se claseze majoritatea pământurilor noastre printre cele ce au nevoe de îngrășăminte azotate, fosfatate și potasice, spre a spori fertilitatea lor". Totuși practica de până azi, dovedește că, în genere, îngrășămintele nu dau. Ia noi, rezultate mulțumitoare. însuși studiile Stațiunii noastre agronomice îngădue o a- tare concluziune. Pământurile renumite din Botoșani și Dorohoi cari, la analiză, dezvelesc un procent de acid fosforic și de potasă foarte mic „sunt capabile de mari producțiuni, fără îngră- șăminte". Pe de altă parte, culturile experimentale făcute Ia școala dela Herăstrău, pe un pământ sărac în acid fosforic, azot și potasă, au dovedit că îngrășămintele himice nu au o in- fluență simțitoare asupra recoltelor. D-nii Cârnu-Munteanu și Corneliu Roman ajung astfel la această încheere: „In ceea ce privește acidul fosforic și po- 248 K FIUPESCV tasa, este neîndoios pentru noi, că procentul de aceste sub- stanțe necesare solului nostru spre a fi trecute printre te- renurile fertile, trcbue să fie inferior celui in genere admis". Ciudat lucru: analiza dezvelește lipsa unor principii mi- nerale. Știința arată că împlinirea acestei lipse prin îngră- șăminte trebue să dea un spor de producțiune. Iar practica dezminte aceste arătări ale științei. Care e cheia misterului? Iată ce caută să lămurească d-1 Yermoloff. In mai multe capitole, el explică „prodigalitatea" ccrno- zcmului (adică a pământului negru din Rusia centrală) care nu e mai bogat, din punctul de vedere al compoziției hi- mice, decât terenurile mult mai puțin productive din alte țări. D-1 Yermoloff explică această ciudățenie a pământurilor noastre negre prin particularitatea lor de a conține o deo- sebit de mare cantitate de humus. E știut că huma e unul din elementele constitutive ale solului. Printre elementele fundamentale ale pământului, prenumărăm nisipurile, provenite din desagregarea mecanică a rocelor calcaroase și quartzoase; argila, datorită descom- punerii rocelor feldspatice; humusul, care e produsul rămă- șițelor vegetale. Huma nu e absorbită de plante. Ea transformă numai elementele minerale ale solului din care se hrănește planta, făcându-le asimilabile. Huma e dar un intermediar între plantă și elementele minerale din cari ea se hrănește. Huma e, oare-cum, bucătarul care gătește, după gustul plantelor, elementele minerale din cari vegetalele își sorb hrana. In pământurile negre, elementele minerale nu sunt în așa proporție încât aceste terenuri să fie privite ca deo- sebit de bogate. Dar gradul în care acele elemente devin asimilabile, prin prezența unei mari cantități de humă, sunt cauza că terenurile negre, dacă n'au o mare bogăție, au o mare prodigalitate. Huma joacă. Ia noi, rolul băligarului care, în pământu- rile din Occident, solubilisează îngrășămintele himice. Acolo, AGRICULTURA ÎN RUSIA ȘI ÎN ROMÂNIA 249 aceste îngrășăminte n’ar produce efect fără băligar. Din potrivă, in terenurile humoase, băligarul e de prisos. Presupunând că pământul negru nu e mai bogat în ele- mente minerale, el totuși oferă plantelor o masă mai abun- dent servită și o hrană mai digestibilă. Dar, ori-cum, vine o vreme când această putere de pro- ducțiune a ccrnozemului slăbește. După recolte, an de an ■ repetate, plantele sleiesc provizia asimilabilă de materii hrănitoare. Rușii obișnuesc, atunci, să refacă... o virginitate pămân- tului prin o abstinență prelungită, recomandând o odihnă de câțiva ani a pământului. In agricultură, cel puțin, eram deprinși a nu prea ne încrede in succesele acestui fel de meremetiseală. In adevăr, numai ignoranții își mai închipuie că pământul se îmbogățește odihnindu-se. Știm că o recoltă răpește anume cantități precize de azot or de acid fosforic. Prin necultură, agricultorul se mărginește a nu mai răpi solului acele ele- mente fertilizante, fără însă a-i da nimic în loc. Nu se re- constitue bogăția pământului decât reconstituindu-i într’un fel oarecare substanțele fertilității sale. Prin odihnă, nu se restitue nimic pământului. Da. dar aceasta e adevărat pentru pământul arabil în general, nu însă pentru cernozem și pentru pământul ne- gru dela noi. Demonstrația aceasta s'a făcut de o seamă de distinși agronomi ruși și d-1 Yermoloff o rezumă în lucrarea sa. Scoarța vegetală a pământurilor noastre, susține acea școală, are unele însușiri ce-i sunt proprii și cari explică influența deosebită ce are asupra solului odihna prelungită. Mai întâi, ea e adâncă, atingând adesea profunzimea de un metru. De aci o primă consecință. E știut că elementele utile, solubile în apă, cari circulă 250 N. FILIFESCU în pământ, se urcă din profunzimi la suprafață prin cana- turile capilare ale solului. Arătura nimicește aceste canale, pe vreme ce în pământul nearat capilaritatea funcționează mai bine și migrațiunea de jos în sus a alimentelor nutri- tive să face mai cu înlesnire. Acest fenomen de capilaritate nu e, de sigur, propriu numai pământului negru. Dar, aci, el îmbogățește pământul , din cauza compozițiunii aproape uniforme a ccrnozcunthri la o mare profunzime, încât ascensiunea umezelei prin capi- laritatc pornește dintr’un sub-sol foarte bogat. Prin urmare, sub-solul alcătuește aci un fel de fond de rezervă pentru fertilitatea pământului. Dar pe lângă că cernozemul are o pătură vegetală deo- sebit de adâncă, el mai înfățișează și o structură fizică specială. Pământul negru când e virgin sau când s’a odihnit timp de mai mulți ani, are o structură specială oarecum gra- nuloasă. Țăranii noștri spun: „pământul măzărat". Și când scot cu plugul pământ nou, ei zic în glumă că „scot icre negre'1. Prin acțiunea plugului pământul își schimbă natura pulverizându-se și atunci se preface în bulgări, de e ume- zeală, și prinde o coajă compactă dacă ploile dăinuesc mai multă vreme. Cernozemul nou sau odihnit ale cărui grăunte bobonate nu sunt încă desagregate, rabdă mai mult timp fără a prinde scoarță; apa ploilor îl răzbește mai adânc; pământul se fo- losește mai bine de ploi și păstrează mai mult timp ume- zeala. Pe timp de secetă, scoarța e ferită de crăpături cari zoresc evaporația. Rușii pun așa preț pe constituția aceasta a pământului nou, pe care noi nici nu o luăm în seamă, în cât dacă des- țelenesc o pârloagă, ei fac arături cât mai puține și tot în aceiași direcțiune (ferindu-se d’a ara d’a curmezișul) și sea- mănă chiar peste fâșiile de pământ încă acoperite cu iarba. Totul e să nu se schimbe țesătura fizică a pământului care, în primii ani după defrișare, dă, în asemenea condi- țiuni, niște recolte uimitoare. AGRICULTURA ÎN RUSIA ȘI ÎN ROMÂNIA 251 Cercetând condițiunile speciale, pe cari natura deosebită a pământului negru le impune agriculturii, am văzut în treacăt, cum împrejurările climaterice au o înrâurire nesă- muit mai mare asupra pământului negru de cât asupra celor- lalte terenuri. Printre condițiunile climaterice, umezeala joacă, când e vorba de pământurile negre, rolul de căpetenie. Recoltele noastre fiind primejduite mai ales de secetă și pământurile noastre negre și clisoase folosindu-se mai puțin de umezeală decât pământurile nisipoase, ni se impun pro- cedeuri de cultură deosebite cu ținta specială de a lupta în contra urmărilor vătămătoare ale secetii, care e flagelul cel mai de temut in părțile noastre. Toate silințele agricultorului trebuesc îndreptate spre păs- strarca apei produse de ploile de toamnă, de zăpezile iernii si de dezghețurile primăverii. Spre acest sfârșit, arăturile joacă un rol de căpetenie. Chestiunea desfundărilor adânci stârnește in Rușia mari controverse. In contra părerii că arăturile adânci grămădesc un strat mai mare de umezeală, s’a ridicat o întreagă școală de a- gronomi. Aceștia susțin că tropicalele călduri ale verii și vânturile toride pătrund la o mai mare adâncime în stra- turile de pământ mobilisat de cât in pământul bătătorit și o usucă mai desăvârșit. Astfel arăturile adânci sunt cu atât mai primejdioase cu cât pământul e mai afânat și cu cât aerul îl poate răzbi mai cu înlesnire. Nimeni, în Rusia, nu tăgăduește aceasta. In anii de se- cetă, arăturile superficiale dau recoltele cele mai îmbelșugate. Dar aceasta e adevărat numai în anii excepționale de secetoși. In vremuri normale, arătura adâncă constitue la noi, ca și în Occident, un rezervoriu neprețuit de umezeală. Dar în afară de arături, mai sunt o sumă de procedeuri de cultură, cari trebuesc luate în seamă. Aci d. Yermoloff dă mai multe povețe practice, pe cari 252 N. FILIPESCU in zadar le-am căuta în literatura agricolă din Occident și cari tocmai d'aceia prezintă, pentru noi, cel mai viu interes. Foarte instructive sunt pentru noi observațiunile privi- toare la pregătirea pământului pentru semănăturile de pri- măvară și de toamnă. Pentru culturile de toamnă să recomandă a se face prima arătură cât de timpuriu și pe un timp nu prea călduros, spre a scăpă de uscarea stratului superficial prin pâclele verii. După prima arătură trebue să se împiedece cu orice preț îmbrăcarea ogorului cu iarbă, căci știm, după expe- riențele lui Deherain, că vegetațiunea produce evaporarea. Trebue cu orice chip să se păstreze toată umezeala în pă- mânt. De aceea ogorul nu poate fi folosit ca în Occident, cu vre-o cultură furageră, ca de pildă de borceag, servind de precedent al grâului. Pentru acelaș cuvânt se condamnă, in Rusia, ingrășăminteie verzi, cari dacă îmbogățesc pământul, în schimb îi răpesc umezeala pe câtă vreme plantele sunt încă prinse de rădăcini. Pentru aceleași cuvinte se introduc de preferință, în aso- lament, prășitoarele înaintea grâului. Tulpinele prășitoarelor fiind mai rare, evaporarea se face pe o scară mai mică. Se recomandă cu dinadinsul prașile și rărițături cât mai dese, nu numai în folosul plantei cultivate, dar și a culturji ur- mătoare care beneficiază de un teren mult mai puțin secat prin evaporare. S’a constatat în Rusia că o cultură de po- rumb sau de floarea soarelui lasă de pe urma ei pământul mult mai umed decât o cultură de plante des semănate. De aceia s’a căutat a se întinde și la graminee metodele de cultură ale prășitoarelor. Sistemul prășitului mecanic al grâului cu instrumente speciale (numite pe franțuzește houe or bhiettc) sistem introdus și în cele două ferme-model dela noi, a dat în Rusia rezultate excelente. Precum se vede, povețele d-lui Yermoloff izvoresc toate din condițiuni speciale ale solului și ale climei din Rusia condițiuni foarte apropiate de cele dela noi. De aci, datoria pentru noi d’a urmări progresele agri- ZILE BELE timpii cei mai vechi era curentă în biserica grecească așa zisă crucea latină. Părintele Christea așează crucea latină „indicând originea noa- stră romană" peste cea grecească, „precum grecească —orientală este și religiunea și ritul neamului ro- mân", pentru ca să obție crucea ro- mânească. Brațele acesteia se ter- mină în trilobi; căci adaogă Sf. Sa „figurile de trifoi sunt de asemeni foarte potrivite în ea, ca simbol al câmpurilor, agriculturei, ocupațiunea de căpetenie și predi- lectă a Românului" (!) Față de marea varietate a crucilor noastre, nu pot fi de părerea Sf. Sale că aceasta este „cea mai iubită formă de cruce la Români". In tot cazul îi lipsește atât avantagiul unei tradiții vechi și neîntrerupte, cât și meritul originali- tății: aceeași formă o întâlnim și la Greci și la Ruși, din vremurile cele mai vechi și până azi. E regretabil de sigur ca Păr. Christea să fi „călătorit prin toate ținuturile locuite de Români" fără să fi observat alte forme mai vechi și mai frumoase. Să ne bucurăm dar de marea bogăție a formelor ce po- sedăm și să nu căutăm să turnăm toate crucile într’acelaș calapod național, fie el ori cât de savant combinat. Variatio delectat... dai cu seamă că nu e simbol creștin care să se fi pre- zentat sub înfățișări mai deosebite ca crucea. Unealtă de tor- 274 AL. TZIGARA-SAMURCAȘ % Lfi t Y •dz £ tură pe care a fost răstignit Mântuitorul, rămâne pentru toți creștinii simbol al Dumnezeirii; sem- nul simbolului însă variază. Căci nu de creștini a fost născocite forma crucei sau instrumentul de tortură. Chiar și legenda de aur ne spune că din natură a fost împrumutat semnul crucei; îl găsim în punctele cardinale, în păsările sburănd cu aripele întinse, omul înotând, etc. Iar crucea Mântuitorului, după aceeași legendă a fost făcută din pomul sădit pe mormântul lui Adam, din a- ceeași tulpină din care și-a croit și Moise toiagul său. Din „lemnul sfânt" al crucei Mântuitorului se mai găsesc și azi, pare-se, mici bucățele pen- tru credincioșii prea creduli. Eșind din domeniul legendelor, e dovedit că semnul crucei se găsește din primele timpuri ale creștinismului, la început însă mai cu seamă sub forma monogramatică. întrebuințarea ei devine liberă și se generalizează în epoca împăratului Constantin. Soția sa, Elena, aduce cu mare pompă dela Ierusalim, în 326, jumătate din crucea pe care fusese restignit Mântuitorul. Evenimentul e sărbătorit încă și azi în ziua crucei (14 Sept., iar la catolici 3 Maiu). Una din formele cele mai vechi ale crucei creștine, crux gammata, (în capul coloanei alătu- rate) se găsesce și pe monumente păgâne din Asia și Europa, cu mult anterioare creștinismu- lui. O vedem pe teracote din epoca myceniană, iar cele două variante următoare pe vase grecești din Thera și pe o fibulă de bronz din Beoția. La Budiști e cunoscută sub numele de svastika, iar la Anglosaxoni fylfot sau filot, va să zică cu mai multe picioare (viele FUsse). De aci și părerea că acest semn n‘ar fi decât schematisarca sau tra- ducerea geometrică a caracatiței, ce într'adevăr SEMNUL CRUCEI se întâlnește foarte des în arta primitivă, și mai ales la My cene. Svastika ar fi simbolizat ideea fecondității, a prospe- rității în lumea antică. Pe monumentele creștine sub acelaș semn păgân se ascundea simbolul dumnezeirii celei noui. O altă formă anterioară erei noastre e crucea cu belciuge cheia Nilului sau simbolul vieții viitoare la Egipteni. Crux capitata sau intmissa (a cincea din coloană) și ur- mătoarea crux commissa sau a lui Antoniu se întrebuința de Romani pentru răstigniri. Variante ale acestora sunt crucea în formă de X a Sfântului Andrei și cea în formă de Y a Sfântului Petru, care pare că a fost răstignit cu capul în jos. Urmează crux bipartita a cardinalilor, și cea fapalâ cu trei traverse. Crucea rusească păstrează o mică traversă jos, care ar reprezintă scândura pe care s’ar fi spri- jinit picioarele Mântuitorului. Crucea în formă de ancoră și cele combinate cu monodrama lui Hristos se întâlnesc mai ales în catacombe și sunt cunoscute sub denumirea de crmes dissimulatae. Incheiu această prescurtată enumerare prin forma nouă și elegantă în proporțiuni născută pe pă- mânt românesc: e crucea Domniței Maria. Această prea frumoasă cruce este într’altele și simbolul „Tinerimii artis- tice*' ; ea a îmbogățit cu multe motive noui arta decorativă românească. La seria de tipuri clasice Românul mai adaugă o nesfâr- șită varietate de forme noui, unele cu totul originale și fru- moase. Poporul nostru, credincios și superstițios totdeodată, atribue crucei o însemnătate deosebită, dăndu-i o întrebuin- țare foarte largă. Dovadă accepțiunile numeroase și variate ce are cuvântul în vorbirea proprie și mai cu seamă în cea figurată ('). Aceste din urmă sunt fără corespondente în alte limbi. Tot atât de numeroase sunt și întrebuințările semnului (*) Cruce = viață, suflet, în poezia populară; ț ajută, ț de aur în casă; Ucigă-1 ț; frate de t; surori de cruce; soarele-n cruci; cu f în sân; f de voinic; a pune ț cuiva sau la ceva; a se pune-j-. Vezi Dame: Dict. roumain-fran^ais. 276 AL. TZIGARA-SAMVRCAȘ simbolului creștin. La tot pasul și în orice împrejurare ro- mânul face semnul crucii. Reprezentările plastice se întâlnesc de asemenea foarte des. Față de numărul lor prea mare se pot împărți, fie după materialul în care sunt executate (lemn, piatră, fier sau me- tale prețioase), fie după locul ce ocupă: cruci de biserică, de drum, de morminte, de fântâni sau de purtat. Și din ca- tegoria celor de lemn voiu da deocamdată câteva probe numai din crucile așezate la răspântii sau la drum, așâ zi- sele troițe. Li s'a dat a- ceastă numire de origină slavonească sau pentru- că pe unele din ele e pic- tată Sf. Treime, sau, ceea ce e mai probabil, pen- trucă mai toate au trei brațe cel puțin. Troițele, prin varieta- tea formelor lor ingeni- oase cât și prin marele lor număr, constitue una din manifestările cele mai interesante ale artei po pulare din țară. De aceea am căutat să le dau aten- Fig. ia masa nude se vând pănntturi. Cumpără dela Zot care a venit iua/oi). SCENA IV ACEIAȘI, ZOE, LEXAGRARIA VLADIMIRKSCU STANCIU tcarc iar a renii lângă Zac ILEANA mume» sale Vezi, mamă, doamna aceasta cu pălăria cât cupola Ate- neului 'Lexagraia e primită tir Pitii fi vorbește afectat eu eh. ZOE E doamna Lexagraria Vladimirescu. STÂNCII* Cum ați zis?.... ZOE Lexagraria!! Dacă nu mai învățați latinește in liceele voa- stre, ce să vă fac ? STANCIU Ba, dacă ați zis Lexagraria.... atâta latinească tot pri. cep-.- dar nu'mi venia să cred. MAMĂ, DRAMĂ ÎN 4 ACTE 291 PITTI Vorbiți ca o mătușică bătrână. MARI A Aveți părere rea de fetele tinere. Seamu maia laiuim hnicjirMn,. PITII Ttiljait Apoi să ducem lăcrămioara la locuri unde se joacă. Au să’mi bănuiască tinerii, dacă o mai opresc aici. MARIA Nu încă. Să mă uit dintăiu la lucrurile aceste de pânză și de borangic cari se văd la mesele de acolo, intrii<,rgu Toitaf Și D-ta, tată, să’mi lași parale ca să pot cumpără și eu ceva. IORGU (ii di funga lui) Iată punga mea. Să mi-o golești de tot. Ce am pus în- tr’însa e pentru ca să fie cheltuit aici. MARIA Așa? Bine că știu. Ai să vezi de mai rămâne măcar un gologan! IORGU sfrt Zoe; Ce mai faci, verișoară ? ZOE Astăzi, numai pozne. Prăd lumea și o înșel. Fur bani. Fur copii. E pentru Calabria. Prin urmare... după Italian, și pistolul! 292 ION G. MICLESCt’ IORGV Minunat. Minunat. Cunoști pe Maria? ~.i,. Ma- rio! Vino să te cunoască vara noastră, Zoe Buhuș ■■ ' /* Maria, o ia cu d&nsa, ii arată foânzăfurele ce le arc de vânzare). PITTI (către Tolpan) Nu ați avea poftă de o țigară ? Aici nu ne dau voe doamnele cari vând, dar puteți trece în biuroul meu. 1ORGU Atuncea te las, Mario. MARIA Cum vrei, tată. Unde ne întâlnim iarăși ? IORGU In salonul de joc . .. Ori, mai bine, vino cu mine să ve- dem unde am să te găsesc. Nu cunosc casa. Să nu fie a- apoi încurcătură. MA111A 7m> Mă duc cu tata puțin, și apoi vin să vă fac alișveriș. (Maria iese cu lorgu fi cu Pitti prin fund. După ce s'an dus, Zac care i-a observai până când au dispărui se duce la ușa odăii in care s'a retras Eliza, fi o chiamă). SCENA VI ELIZA, ZOE ■ ZOE S’au dus’toți și Maria mi a spus că vine îndată să cum- pere dela noi. De acum, să stai aici. MAMĂ, DRAMĂ ÎN 4 ACTE 293 ELI ZA De-abiă mă țin picioarele!.... Zoe, poate nu e bine ce facem. ZOE Ba. e foarte bine. Ai să vezi pe Maria, și nu e bine? ELIZA Am s’o văd? Am s’o văd? ZOE Negreșit că ai s’o vezi. Cum ți-a fost dorința. Cum îți este dreptul. De acum, ce va fi va fi, dar peste câteva clipe ai să ai pe Măria lângă tine. ELIZA Lângă mine?? Ah! Dumnezeule! ține-mă și aceste clipe măcar în viață, căci dacă mă lași... mă tem că nu am să pot ajunge până la ele... - ■ - va™ * lat-o! S C E NA V I ACEIAȘI, MARIA, (merge drept la Zoe care s’a dus spre fund ca să aibă Eliza timpul sâ-și Tind bt jire^ fi-i arată lucrurile de vânzare. ELIZA jilțul jrtvind la Maria) .... Seamănă cu lorgu,—ba, mai mult cu mine. Mai ales cu mine ! Așâ eram la vârsta ei, când m'a luat lorgu. Dum- nezeu a pus pe fața ei câteva din semnele tatălui, dar toate semnele mamei. Numai lorgu nu le vede. Priviți-o, ochilor, că mult ați plâns și n’ați putut-o privi ! ... cine știe cât veți mai plânge până veți avea iar această bucurie? Ba nu! Nu! Oprirea sălbatică nu are să mai fie! Mai mult Convorbiri Literare, au. ALL 4 294 ION G. MICLESCU nu poate dăinui! Nu voi îngădui! Acum mai ales că am văzut-o, acum că m’am răsfățat in mângâierea aceasta, nu mi-o poate lua! A Maria । se uite la ui fie fau^eium ft -ine la Eli.ta să vadă dacă s‘a tuai fntrentat}. ZOE Ce faci, Zoe? Dacă era vorba să leșini, să te bocești, și să nu fii bună de nici o treabă, trebuia să’mi spui dela început și nu mă apucam de nimic. ELIZA lartă-mă. Ai dreptate. Dar, ce vrei? Lacrămile nu în- treabă când isvorăsc și când ne îneacă. Iți mulțumesc pen- tru tot ce ai făcut pentru mine. Mi ai arătat pe Maria. Mi-ai dat raiul,.... fie pentru o clipă numai! ZOE Nu ai ajuns încă la raiu. Mai este până acolo o limbă de pădure. Vino cu mine, să te trec până în capăt. ELIZA Ce spui? Dar ce ai să faci mai mult? ZOE Am să fac. Doar n’am să vă las in aceiași odae, mama cu fiica, și să nu schimbați două vorbe! ELIZA Zoe, dar cum vrei ? Dar, pe urmă, lorgu ? ZOE lorgu! lorgu! la diplomație, lorgu s’a deprins cu faptele îndeplinite! MAMA, DRAMĂ ÎN 4 ACTE 295 ELIZA Să nu-și ocărască apoi copila! Eu, să-i fi atras vro su- părare ! ZOE Dar cum are să-și ocărească fata? Ce vină va avea tata clacă, pe neașteptate, am pus-o eu în fața mamei sale? Doar n’am să o întreb de mai ’nainte! ELIZA Zoe, mă tem.......... ZOE Apoi negreșit, dacă ai să mai stai pe gânduri toată ziua, n’am să pot face nimic. Dar să nu te jeluești pe urmă, dacă nu ai vrut tu să-ți săruți copila. ELISA N’am vrut eu... să-mi sărut copila! Ba vreau! vreau! Nici n’aș putea să mai plec de aici, ori să o las să plece ea având piatra aceasta pe suflet, că ea nici nu mă știe măcar. zo E Atuncea, stai la năframele tale și eu ți-o aduc. ce înapoi la Maria și pe când Edita tfi iea locul ca t>ânsAtoare dinaintea mesei cu năfra- mele. 7-at încett încet atrage pe Maria spre acea masdf MARIA Mai am încă o sută de lei; mai l-am dat gata pe tata. Ce să mai cumpăr? LTn port țărănesc, întreg mi-am cumpă- rat până acum. ZOE Nu ai încă naframe...........Iată năframele sunt dincoace... 2!)6 ION G. MICLESCr (o adun riinabiiea Eihri) Eliso! Ți-au mat rămas năframe, ori le-ai desfăcut toate ? r' Iun w "«A «» "rac la Maria. Nn poate vorbi de fnofiniie. la tinde numai năframele Zoei care îi iede e moți un ea fi îi face semn să se mai stăpânească). MARIA Au mai rămas numai două. Și așa de frumoase amân- două că, zăa! nu știu pe care s’o aleg. A cumpără așa frumusețe de naframe nu se mai cheamă binefacere. Eu am să mă spovăducsc pentru această cumpărătură ca pentru o urâtă lăcomie cu care am păcătuit. ZOE Te vei mărturisi, Mario, dar nu te vei căi. MARIA (rătre Zoe, Și cât am să plătesc pentru amândouă bucățile... Le iau pe amândouă, pentru că nu mă îndur se aleg și să las una. ZOE Cât ai să plătești ? Să ’ntrebăm pe negustoreasa................... Să te prezint, Mario, prietenei mele celei mai scumpe eh™ Iți presint pe Domnișoara Maria Tolpan, Eliso! rEi™ dă ..... Măriei care a întinde fi ea. Fdisa nu mai lasâ mâna Măriei), MARIA Elitei Aș dori să știu ce am să dau săracilor Calabrezi,ca să am voe de a luâ aceste năframe, Doamnă. ELIZA (din fauia emoțintiei îfi face, un pretext de flecare Să mai văd izvodul prețurilor............ca să știu ... r« ■ forte Șl caută frin sertar). ,. MAMĂ, DRAMĂ ÎN 4 ACTE MARIA (cârd Zoe) Nu mi-ai spus, verișoară, cine e doamna aceasta. Ce fru- moasă e! Și cât arată de bună! Dar să nu fie bolnavă, oare? Parcă o văd nu știu cum...., are fața unui om care pătimește. ZOR •Elisth Elisa, Maria întreabă cine ești? SCENA VII. ACELEAȘI, ARBORE, (doctorul Stanei", s'a apro/iat de Eliza ți de Zoe fi fără a se amestecă, ai istă ia ce urmează). ELIZA [ca să un răspundă Zoei) 50 lei face fie care naframă. MARIA 100 amândouă. Tocmai cât mai avem in punga tatei! fScoatt biciui j.-im iei}i-ipun f e mau. Mi-am sfârșit la D-voastră pa- ralele și târguielele. La loc bun le-am sfârșit. (Eitza a „a. frântele; Când Maria vrea sd le tea o prinde, ți a fine de mănă;. MARIA Verișoară, acum vrei ? ZOE Uite-te, bine. ELIZA Nu mă cunoști, drăguță?? MARIA [mirată de atâtea întrebări; Vă asigur că nu. 298 ION O. MICLESCV ZOE Apoi nu te-ai căutat in oglindă, nu vezi nici o asemă- nare! ... E mamăta, Mario ! M ARIA 6. • «'/r mâna E'i-*i> Mama ? ? ?......... (eaută tmfrejiirul ci. .. un ftie, *4 se ducă ori rdMiâ»d (foi strigă) tatei ! (s* duce bcsmciic fi friu ușa de fund zAreftc je lorgu To^an con- vorbind cu Doamna Golea fi cu Ileana. Strigă) ; lată! lorgu aleargă la fief tui ei, ți văzând-o gafa să le fine, o ia fu brațe fi o cercetează cu ochii; ea răsfunde arătând iu sfre masa vânzătoarelor: Mama!! SCENA Vil I. ACEIAȘI, IORGU TOLPAN, DOAMNA GOLEA, ILEANA I olpan (se uită la direcțiunea unde arată Maria recuuoțle pe Etiea. ghicețtc cele pe- trecute) Ai întâlnit-o? Cine a făcut aceasta? MARIA Doamna Buhuș.............. DOAMNA GOLEA tafrofimdu-sc de Mariaj Dar ce ai, Mario? Hai să te duc acasă. Lăsați-mi o, dom- nule Tolpan, v’o fac bine într'un ceas. TOLPAN Vă mulțumesc. Viu și eu să vă petrec până la trăsură. Eu am să mai stau. Mai am ceva de vorbit aici. CMpa», Ma- ria, Doamna Colea, Elena, tos. In tot iimfnl scenei Elisa care căzuse sdrobită într’un ieț, flânge înconjurată de Zoe, Stanciu. Arbore fi alte persoane cari întreabă ce estei. MAMA, DRAMĂ ÎN 4 ACTE 29$> SCENA LX. ZOE, STANCIU, ARBORE, ELISA ZOE Sărmană Elizo! Am vrut să-ți fac bine și iată ce amă- răciuni ți-am făcut! STANCIU Dar cine își putea închipui așa ceva? E lucru nepomenit, neiertat, ca un copil să întoarcă spatele mamei sale! ELISA (tresărind j Nu ocăriți copila! Cum judecați greșit! Copila nu putea face altceva decât ceeace a făcut. Eră datoria ei să facă așa. Trebuia să asculte voința — poruncă ori sfaturi e tot una — a tată-său. Dar ce copii ar mai fi aceia, cari nu ar asculta de tatăl lor. Maria, slavă Domnului, nu e din aceia! A fost crescută de tatăl ei Numai de tatăl ei Ce-i spune tatăl ei, ea e datoare să urmeze. Nu poate fi ocărâtă. Nu. Să nu o ocărăți pe dânsa. Poate pe alții, dar pe dânsa, nu. Sunt destul de nenorocită și așa.nu-mi mai faceți acum și durerea de a găsi vre-o vină copiliței mele. Nu are nici o vină. Nici una. Lăsați-o în pace . . . . Arbore, te rog, vezi, mi-a sosit trăsura ? STANCIU Liniștiți vă dintâi și apoi să plecați. ELIZA Dar atuncea, măcar, să pot fi singură.........cum să fiu singură aici ? ? . . . ZOE Foarte ușor! Închid ușile și iată-te singură. Am isprăvit vânzările. Avem nevoie să fim singure, ca să încheem socotelile. staneîn încet ca EUaa sa uu audă). Spune Iui Pitti că Elizei nu i e bine și să ne lase în pace aici. 300 ION C. MICLESCU STANCIU Bine vă las. Stați cu ea. Cu boala ei de inimă nu se îm- pată toate acestea (iese, la ușA se întâlnește eu lorgu 'lolpan care intră, Ămtlu- doi bărbații se uită tutui la altul cu dis/>lâcere. SCENA X. ELISA ■ ZOE, IORGU IORGU (care nu vede fie Elisa, vorbeție cu Zoe) Dar de ce vă apucați de istorii? Aici, intre străini? Când am lăsat pe Maria cu d-voastră, credeam că o las cu o femee cuminte. V’ați amestecat să faceți niște lucruri la cari nu aveați nici un drept. ZOE Ei, și? La urma urmelor, ce am făcut? Aveam, nu e așa? să las pe Maria ochi în ochi cu mama sa fără să-i spun : „Mario, iată-ți mama" ? IORGU Trebuia să mă întrebați pe mine mai întâi dacă’mi con- vineâ. Nu se dau unui copil sguduiri de felul acesta. E de prisos. ZOE De prisos? Ia dă-mi pace, lorgule. De prisos, când ai o mamă să știi că o ai ? IORGU De prisos, când nu ai mamă, să crezi că o ai. Ca să ai mama nu e de ajuns ca undeva pe lume, să se plimbe ci- neva care poartă acest nume, dar care nu a știut să poarte și această grijă. MAMĂ, DRAMĂ ÎN 4 ACTE 301 ELISA (seriiftca bl fikiaara Cum vorbești, lorgule ? IORGU Ah! Doamna eră aici. Și mai bine! Și fiindcă mă între- bați încă cum vorbesc, apoi să vă răspund. Poate că așa voi avea pace și nu veți mai întinde altă dată curse ca cea de astăzi. E chiar bine să vorbim, doamnă. ZOE Vreți să vorbiți ?... Da... da... vorbiți, lorgule, Eli zo!.. Numai, pentru Dumnezeu, tălmăciți-vă puneți-vă la cale! SCENA XI ELISA. TOLPAN TOLPAN Ce vrea să zică. Doamnă, să ne dați în spectacol cum ați făcut astăzi ? Apoi, vă rog, acestea să se sfârșească! ELIZA A cui e vina dacă aduceți lucrurile așa departe. IORGU Eu le-am adus ? ELIZA Le-ați adus și vreți să le tot duceți înainte! Da. D-voastră. IORGU Poate tot eu le-am pornit ? 302 ION G. MICLESCU ELIZA Nu, am tăgăduit nici odată că vina dela început a fost a mea și numai a mea. IORGU Apoi, atuncea... ELIZA Atuncea ... atuncea cred că după atâta vreme, după atâ- tea suferințe, a sosit și pentru mine timpul să se uite ce a fost, IORGU Ah! da, uitare! V’ar plăcea uitarea... Cum le-ați uitat toate, d-voastră... Ah! lăsați ca cel puțin ca să le țin eu minte. ELIZA lorgule, bine ! Tu nu vrei să ierți ce ț’am făcut. Ești slobod aici... Nu pot zice nimic... Dar copilei, dar Mă- riei ce i-am făcut. IORGU Ah! Am înțeles. De despărțenia de mine v’ați mângâiat de mult. .. dar despărțirea de copilă vă ustură. Apoi, cum v’ați părăsit bărbatul, oare nu tot așâ v’ați părăsit copilul? ELISA l’entrucă am lăsat-o în casa ta, cu tine ? Am mai auzit vorba aceasta din alte guri. In gura ta, lorgule, în tot- deauna sinceră și cinstită în toate rostirile ei,mă surprinde... IORGU Da ați părăsit-o! Căci știați că după actul ce-1 făceați, copila trebuia să rămână ori fără tată ori fără mamă ! MAMĂ, DKAMĂ ÎN 4 ACTE 303 ELIZA Fără mamă nu am crezut și nu cred că un copil poate sta. TOLPAN Ați crezut atuncea că poate stă fără tată. Ei bine, aici v’ați înșelat. Pentruce drepturile tatei ar ti mai prejos de cât ale mamei ? ELIZA Dacă n’ar fi decât pentrucă mama s’a muncit la nașterea copilului ! IORGU Pare că acea muncă a fost cu voia ei ! Apoi munca vrută, nu munca silnică, primește răsplată. Munca vrută pentru mama începe numai după naștere, când își hrănește copilul, când îl îngrijește, îl crește, il învață când ii pregătește un viitor; și ce bine mai pregătiși viitorul Măriei, fugind de acasă! ELIZA Ai dreptate, lorgule .. . Așa e ... . Nu mă împotrivesc. Nu mă apăr... Am fost o soție rea... și soția rea e mumă rea. Amândouă nu fac decât una. IORGU Și de aceea astăzi amândouă sunt pedepsite ! ELIZA Și nu crezi că ai pedepsit de ajuns 15 ani ? IORGU Ce? Sunteți sigură că dacă au trecut peentră d-voastră 15 ani, au trecut de pe capul copilei toate neajunsurile, toate 3’4 ION ceasuri 100 de cai efectivi putere, dela Marte la 13 Oc- tonibre. Adecă o energie considerabilă, care, transformân- du se în forță electrică, se poate întrebuința la : arat, gră- pat, semănat, tăvălugit, rărițat, boronat, secerat, treerat, mă- cinat, pompat, pus în mișcare camioane automobile și alte întrebuințări agricole sau industriale. Făcând socoteala că în afară de lignit, reziduri de pe- trol, lemne cu răzăturile dela ferestrae, care se pot între- buința și ele foarte bine, noi dispunem de fel de fel de erburi, stufuri, păpurișuri, și alte materiale, care se pierd azi, și în definitiv de paele dela circa două milioane de pogoane de grâu anual ale marei proprietăți, vedem dar, că avem cu ce să ne nutrim și vite mult mai multe decât azi, și să obținem și forța motrice colosală de un milion de cai efec- tivi zilnic, energie cu care să putem transforma într’o gră- dină toată țara românească și resolva greaua problemă a irigațiunilor și a industriilor anexe agriculturei. Dacă mai ținem seama, — că aparatul e foarte simplu, în cât se poate cu înlesnire construi în țară și conduce de orcare țăran mai îndemânatic: că el se poate instala oriunde, pentrucă nu consumă apă aproape de loc — putem nutri 324 C. AUMĂNKȘTIAXU speranța foarte legitimă că un mare viitor se deschide a- griculturei noastre și un puternic sprijin ne vine în foarte complexa chestie țărănească. Cu prilejul gazogenului Riche & Brătășianu am crezut că e bine să profit de ocaziune și să întind privirile cam în toată complexitatea ce o comportă acest nou și puternic isvor de energie eftină, tocmai ca să scot în evidență și pe această cale că noi, Românii, suntem dela Dumnezeu in condițiuni și cosmice și telurice, care ne îndreptățesc, cu toată cinstea și seriositatea, să fim printre cele dintâi și cele mai alese neamuri ale lumii, numai dacă am vrea să fim și noi oameni, căci „Dumnezeu dă, dar in obor nu bagă", zice proverbul românesc. Bonn, Ianuarie I907. C. Alimăneștiaxc. O Hon PUBLICAȚIE DE DOCUMENTE SLAVO-ROMÂNE R E C E n ZIU li E— IV (•). încă dela începutul acestei recenziuni, am arătat cum d. St. N. n’a fost în stare, pentru alcătuirea publicației sale, să orânduiască măcar sistematic materialul său documentar. La ce dar, se vor întrebă cu drept cuvânt cetitorii, să mai căutăm în publicația d-lui St. N. acea tehnică spe- cială de elaborare, care se observă în publicațiile științifice întreprinse în domeniul cercetărilor istorice, dacă d-sa n’a fost în stare să îndeplinească o lucrare atât de simplă și ușoară ca aceasta? Aci e bine, credem, să răspundem că nu va fi atât vorba de tehnica specială de elaborare a publicațiilor istorice, — pentru a cărei însușire se cere dela cineva ori aptitudini pe cari d. St. N. nu ie posedă, ori lucrări practice de sc- minarii pe cari d. St. N. nu le-a făcut ; ci va fi vorba mai mult de o altă tehnică, tot specială, dar proprie, până acum cel puțin, numai autorului publicațiet de „Documente slavo- române", pentru a căreia alcătuire d. St. N. a întrebuințat mijloace cu totului tot neobișnuite. Și iată anume despre ce e vorba. La darea în vileag a publicației d-lui St. N., o bună parte din documentele și inscripțiile cuprinse în cartea sa, erau cunoscute cercetătorilor din publicațiile anterioare ale d-lor Kozak (Die Inschriften aus der Bukovina), lorga (Inscripții din Bisericile României), Bogdan (Documente moldovenești, extras din Convorbiri Literare, XXXIX, NNo. 7 10) și (') Vezi această revistă, a. XL, NNo. 11 și 12. Convorbiri Literare, an. XLI. 326 ALEX. LĂPEIMTU altora a căror nume se vor vedea mai jos. Evident insă, că orșicine, deci și d. St. N., e liber și în dreptul său dacă are mijloace și crede că mai poate fi de folos cuiva să retipărească documente și inscripții publicate de alții mai înainte, și aceasta nu numai odată, ci chiar și de două ori în aceeaș publicație, cum am văzut c’a făcut d. St. N. Acest drept însă pentru editorii corecți, deci cu conști- ința răspunderii pentru scrisul lor, e împreunat cu o dato- rie: să mărturisească unde și cine — bine sau rău, indife- rent — a mai publicat izvoarele istorice pe cari ei le reti- păresc, adică să mărturisească tocmai ceeace d. St. X. a căutat să ascundă. Să mergem însă și mai departe: să îngăduim că ceeace pentru unii trebue să fie o datorie de conștiință, pentru alții poate să nu fie, la mijloc fiind cestiune de mentalitate. Cu aceasta însă cestiunea tot nu-i închisă. Căci dacă se poate îngădui o reticență, nu se poate îngădui nimănui sub nici un cuvânt și fără pedeapsa de a nu fi clasat între cei certați cu adevărul: Să afirme. într’o prefață scrisă cel mai curând în toamna anului 1905 ('), despre documentele moldovenești din Arhi- vul Brașovului că „nu sunt cunoscute" p. VI),— când ele au fost cumunicate Academiei Române, în parte, la 1804 și 1899 de d. Gr. Tocilescu (v. Anal. Acad. Rom., ser. II, v. XXVII, adm. și dezb., 103) și, în total, la 10 Decemvrie 1904 de d. I. Bogdan (ibidem, 102 sq.); Să afirme, în acelaș loc și despre aceleași documente, „că văd pentru prima oară lumina", când ele au fost tipă- rite de d. Bogdan într’o publicație pe care d. St. N. a cu- noscut-o mai înainte de a-și fi tipărit cartea sa în între- gime!2), căci, cum am arătat mai înainte, cu evidența coloa- nelor paralele (a. XL din ac. rev., p. 1070 n. t), d sa a îm- prumutat din această publicație date și adnotațiuni istorice ; In sfârșit, să lase nerectificate afirmările dela p. 26 (scri- soarea lui Neacșu dela Câmpulung, No. IX, „se publică cu litere cirilice ca in original pentru prima oară aci") și dela p. 219 (scrisoarea lui Razgon Iștfan, No.XCII „este inedită"), — când amândouă aceste scrisori au fost publicate de d. Bog- (') Dovada o face citarea in aceasta prefață a unui memoriu (în- dreptări și întregiri la Istoria Românilor) al’d-lui N. lorga, apărut în Analele Academici Române (ser. II, t. XXVII) numai în toamna a. 1905. (!) Aceasta s’a îndeplinit în 1906, cum arată de altfel și recenzentul d-lui St. N. din ziarul Cronica (20 Decemvrie 1906). O NOUĂ PUBLICAȚIE DE DOCUMENTE SLAVO-ROMÂNE 327 dan în voi. I din Docnm. privitoare la rel. Terii Românești Ipp. XXXIV și 49), publicație apărută înaintea celei a d-fui St. N. (') și asemenea cunoscută bine acestuia (v. mai sus, p. 1070, n. 2). Câte afirmări, atâtea neadevăruri. Asemenea procede d. St. N. cu cea mai mare parte a in- scripțiilor publicației sale: le tipărește fără să arate unde și de cine au fost publicate mai întâi. Astfel: inscripțiile dela Tismana, Mislea și Cozia (p. 77) au fost publicate de d. Ștefulescu (Tismeana, ed. 2-a. Bu- curești 1903. 92 și 94); epitaful Doamnei Ana dela Bistrița r 1418 (p. 87) = Melchisedec (Notițe istorice și arheologice, București 1885, 62) și lorga (Inscripții, 38—9); inscripția cu privire la moartea lui Ștefan II Vv. Moldovei (p. 97)= Melchisedec (Rev. p. ist., arh. și fii., I (1884), 140, No. 89); epitaful aceluiaș Voevod r 1447 (pp. 97 8)=acelaș {Notițe, 51: epitaful Doamnei Oltea (p. i47)=Iorga (o. c.,61); pisania dela bis. Uspenia din Botoșani (p. T59)=acelaș (o. c., 226) și, mai înainte, Al. Papadopol-Calimach (Anal. Acad. Rom., ser. II, v. VIII, 134); pisania m-rei Pobrata (p. 159)—Mel- chisedec [Notițe, 152) și lorga (o. c., 56): epitaful lui Petru Rareș si al Doamnei sale Elena ip. 160) = aceiași (Notițe, 154 și Inscripții, 56 7); pisania m-rei Bistrița (p. 164)= aceiași (Notițe, 60 și Inscripții, 37I; epitaful lui Ștefan Vodă, fiul Lăpușneanului (p. r64»=Iorga (o. c., 58); epitaful Teo- fanei, fica aceluiaș (p. i64) = acelaș (o. c., 47); epitaful Doam- nei Stana t I5i8’(p. i74»=Kozak (o. c., 116); epitaful lui Gligorcea Vornicul (pp. 202— 3)=acelaș io. c., 2O7);’epitaful Zamfirei lui Ieremie Movilă și al acestuia însuși (p. 206)= acelaș (o. c., 166 și 167); inscripția dela Curtea Veche din București (p. 244l=Musceleanu [Monumentele Străbunilor, 67) și (orga (o. c., 260 1); epitaful, lui Vladislav Vv. dela Deafu (p. 254) lorga (o. c., 100); epitaful Despinei, fiica lui Petru Șchiopul (p. 274) = acelaș (o. c., 16); inscripțiile dela Bucovăț (pp. 280 ij=acelaș (o. <•., 213—4); inscripția lui Vlad Vodă dela Radu-Vodă din București (p. 282)=ace- laș (o. c., inscripția de pe aghiazmatarul dela Mărgi- neni (p. 3O7)=acelaș (o. c., 94! și a. m. d. Față cu aceste, df St. N., va repetă, fără îndoială, măr- turisirea din prefața cărții sale (p. VI): „Am reprodus o (') E menționată în memoriul d-lui lorga citat de d. St. N. în pre- fața cărții sale. 32H ALEX. LAPEDATU sumă de inscripțiuni în text și traducere, inscripțiuni culese de mine de pe Ia diferite mănăstiri și biserici din țară". Da, însă testis unus, testis nullus! Evident că așa fel publicația crește, crește mereu: nu însă spre buna reputație a autorului editor și nici spre folo- sul cetitorului-cercetător, căci acesta, având trebuință de-a consultă inscripțiile Bucovinene, bună oară, se va îndreptă tot la d. Kozak și nu la d. St N., care, de altfel, nu pre- zintă serioasă încredere nici ca editor măcar. Căci ce în- credere poate prezentă un editor care citește „decanul Ha- nos sau Haneș" în loc de „Decaneșul“ (’l și „la Ion" în loc de „Laiot“ ? Operația de augmentare a publicației merge insă și mai departe: se extinde și asupra adnotațiilor istorice, dintre cari unele am arătat n scopul dea se lipi definitiv de puterile creștine. Sfârșitul lui se știe. Ceeace nu se știe destul, e opera de regenerare financiară și ad- ministrativă, pe care o începuse Brâncoveanu in țară. Introducerea dă atâtea și așa de luminoase amănunte asupra acestei opere de reor- ganizare, încât e in adevăr regretabil că acest interesant capitol (50 pag.) n’a fost deslipit de materialul documentar, spre a fi răs- pândit în cercurile cele mai largi ale acelora ce se ocupă de istoria culturei noastre. In deosebi profesorilor de istorie, le este neapărat- trebuincioasă. M. RitntâneH und Aromâne» in Bulgarie» mit 16 Bildern und einer Karte von Prof. G. Weigand (Leipzig, 1907). O continuare a cunoscutelor lucrări ale aceluiași autor asupra dialectelor românești. Trecând din Oltenia in Bulgaria, d. W. constată sfiala țăranului român și «îmbucurătoarea conștiință de sine» a ce- lui bulgar, precum și superioritatea satelor bulgărești asupra celor 340 CONVORBIRI LITERARE românești. De remarcat observarea că grădinăritul l’au învățat Bul- garii dela Turci, minunați profesori în această privință. Capitolul al Il-lea se ocupă cu răspândirea elementului românesc în Bulgaria. începutul emigrației a fost mai simțit în sec. 18-lea; s’a întețit însă în deosebi după regulamentul organic și de atunci du- rează până azi. Din 86.000 Români, câți trăesc azi în Bulgaria, H.70^ sunt născuți în stânga Dunării, deci de curând emigrați. Legați de cetățenia românească n’au mai rămas decât 1409. Cap. III se ocupă cu numele de localități de origine românească în interiorul Bulgariei. De relevat în deosebi e împrejurarea că de jur împrejurul Sofiei sunt o sumă de nume românești de sate în re- giunea numită de Romani Dacia >H*diterranta. Numirile sunt mai toate de origină daco-romană, nu aromână și stau ca dovadă despre existența elementului românesc în aceste ținuturi în sec. 12 și 13-lea Aci, în Balcani, în Dacia mediterranea, nu în apusul peninsulei bal- canice, pune autorul origina limbei române. Cap. IV se ocupă cu răspândirea Aromânilor în Bulgaria și dă numărul colibelor în fiecare localitate. Lucrarea toată are aceleași calități ca și celelalte scrieri ale cu- noscutului filolog și constitue un prețios adaos la literatura privitoare la Români. M. 3. Reviste. Dentsclie Rumlsclmu pe Fevntarie, 1907.— Ilugo Gressmann studiază origina și variantele povestei despre "judecata lui Salomon» a celor două femei, cari reclamau acelaș copil. A plecat din India și această poveste, ca multe altele, căci cele mai multe și mai potrivite variante se găsesc acolo, dar apoi a trecut în China, în Tibet, in Arabia... Se găsește chiar in autorii latini și in picturile murale dela Pompeji. Pentru a 20 variantă autorul citează o gemă din moștenirea D. Cuccis (sic) Cahen din București, după analele Academiei de Inscripțiuni din Paris, pc anul 1880. „Obiectul, de care este vorba, consistă dintr’o agată brună de 15 m.m. lung, pe care sunt pictate șease figuri re- prezentând scena următoare: o figură de statură înaltă, îmbrăcată cu o tunică lungă, stă pe un scaun înalt și ține in mâna dreaptă un copil gol cu capul în jos. îndărătul scaunului o figură mai mică de statură, cu o apărătoare de muște. înaintea omului de pe scaun două femei, una în genunchi, alta cu brațele întinse; la spatele acesteia din urmă, un soldat cu coif, cu scut, gătește sabia. Figura principală, al cărei cap îl încinge o diademă, este un rege, și acest prinț este Salomon, fiul lui David. ( u toată insuficiența desenului.... (sic) cu greu se poate tăgădui aci scena renumitei judecăți, pe care o descrie isto- ria regilor din Iuda ca un semn de înțelepciunea lui“. I. S. F. CROXICĂ 341 Kevue 155 56.717,811 + 7 151,656 împrumuturi hipotecare . » 17.182,277 20 333,174 + 3150.897 Credite personale “ 5-381,464 5 928,772 -r 547 308 Credite cambiale hipotecare . 9-569, '91 10.066,049 4. 496,858 Lombord * 563,449 524,914 - 38,535 Realități » 2 868,248 3.082,729 + 214,481 Efecte publice și acții . . 5.421,163 5-755 i8t + 334,ox8 Capital nevărsat » 120,124 '58,319 38,195 Cont-curent și Giro - 3 894:322 5.092.372 1.198,050 Mobilier . • 1 IO>745 116,918 6,137 Interese rest, si div.conturi debit » 1-494,597 1.222.904 — 271,693 Total . . . k 97-464,474 <10.504,519 4- 13 040,045 PASIVE >904 ig05 fală de 1904 Capital societar k. 11.184,904 12.245,877 î.(160,#73 Fond de rezervă ’ 4 337 638 5.016,388 -4- 678,750 Fond degar. al scris, fonc. „Al- bina" . 1 5 00,000 ^oojooo —• Fond de pensiuni > T. 124,463 1253,995 + 129,532 Scrisuri fonciare „Albina“ . . > 5.606,500 5.995 000 4- 388,500 împrumuturi hipotecare cedate 506,006 1.173,462 4- 667 456 Reescont • 15 39°,951 19.601,394 -L 4.210,443 Dc reportat > 38650,462 45,787,1'6 + 7, 135,704 34S convorbiri literare Rreport. . k 38.650,462 Interese tranzitorii anticipate . k 919 461 Depozite spre fructificare ...» 53519,890 Diverși creditori 2.423,260 Fond de binefaceri . ■ . » 117,082 Dividende neridicate » 23,231 Profit net » 1.811,088 45.787,116 4- 1 077-988 4. 58.592,207 4- 2-584,580 4- 152,086 + 26 259 4- 2-285,303 4- 7-i35,7O4 158,527 5-o72,3i7 161.320 34.984 3,028 474,21.5 Total . . . k. 97.464.474 1 'O-oO+o'Q 4~ 13 040,04 > Elocvența acestor cifre face dc prisos orice comentarii mai ales in această rubrică de natură mai mult informativă. Cu toate acestea e bine să reținem două din ele: capitalul nou societar, angajat in în- treprinderi financiare, și fondul de binefacere repartizat aproape pe de-a’ntregul in scopul promovării intereselor culturale. Cel d’intâiu arată pentru anul 1905 față de anul 1904 un plus de k. 1.060,973, sumă ce stă in raport direct și normal, după cum se poate vedea din tabela de mai sus, cu progresul operațiunilor financiare generale ale Băncilor. De aceea, e suficient de o cam dată să arătăm, spre a vederâ acest progres în anul trecut, că noul capital societar angajat în întreprinderi financiare românești in 2906 e, după calcu- lele publicate in Revista Economică din Sibiiu (No. 7, a. c.) de circa 2.000,000 k. (t.096.000 pentru 15 institute din nou fundate și 926.800 pentru creșteri de capital la 10 institute din cele existente). Așa dar un progres real și imbucurător, care, pentru anul curent 1907, după cele ce s’au anunțat până acuma, va fi cu deosebire însemnat: «Al- bina» singură își va îndoi capitalul societar de până acum, rădicân- du-1 la suma de 2.400.000 k., ceeace va contribui a face din acest institut, sub acest raport, întâia bancă provincială din întreaga Un- garie. Asemenea «Bihoreana» din Oradea-Mare Își va duplifica capi- talul societar, ridicându-1 la 1.200.000 k., iar «Ardeleana» din Orăș- tie și-l va mări în mod simțitor. Cel de-al doilea, fondul zis de binefaceri, repartizat insă pentru promovarea intereselor culturale, a fost în 1905 de 132 000 k. S'a obiectat din mai multe părți că acest fond nu e în raport direct nici cu profitul curat al Băncilor și nici cu nevoile culturale cari se ivesc in toate părțile din ce în ce mai multe și din ce în ce mai urgente. Se pare însă că o parte din conducătorii Băncilor au înțeles înșiși aceasta și că sunt gata a face față atât cerințelor publicului cât și nevoilor culturale. Aceasta o putem vedea din grija cu care câteva bănci s’au grăbit să contribue cu sume Însemnate la marea colectă publică ce actualmente se întreprinde la frații noștri de peste munți in scopul strângerii fondurilor necesare pentru ridicarea Gimnaziu- lui din Brad la rangul de Liceu, — întreprindere la care s’au angajat CBOXIC 341» cu toții cu egal interes, zel și ardoare. Astfel banca din Brad (Crișana) a contribuit cu 50.000 k., «Albina - din Sibiiu cu 10.000 k, iar banca din Orăștie (Ardeleana) cu 20.000 k., — aceasta la Îndemnul părinte- lui I. Moța, care prin „Libertatea" sa, cea mai răspândită și cea mai bună gazetă politică poporală română de peste munți, și-a câștigat în deosebi frumoase merite pentru intensa și stăruitoarea propagandă ce-a făcut și face pentru augmentarea fondurilor Gimnaziului din Brad. De sigur insă că și celelalte bănci se vor grăbi să dea obolul lor pentru această ?i alte opere de cultură națională, căci această datorie, astăzi oare-cum benevolă, mâine, când proiectul de lege pentru în- vățământul primar al Contelui Albert Apponyi va deveni lege, va deveni și ea imperioasă, pentru mântuirea școalei românești de peste munți, atât cât este și cât va mai putea fi in viitor. Pentrucă, cum se știe, acest proect de lege impune Bisericilor intreținătoare a școa- lelor, îndatoriri materiale pe cari ele în starea de azi hotărlt nu le vor puteă suportă, pe de-a’ntregul. Astfel poporul va fi chemat iarăși la sacrificii mari, din cari Băncile vor trebui să suporte o însemnată parte. Atunci ne va fi dat să vedem in ce măsură sunt pătrunși condu- cătorii de acum ai institutelor financiar-economice românești de peste Carpați de spiritul jertfitei pe altarul culturei naționale. M.-N. Din Bucovina. — A’euniunea școlară a ținut la 18 Fevruarie în Cer- năuți (sala Armoniei) adunarea generală și-a luat hotărirea unanimă de a face să apară foaia pedagogică Școala. La propunerea profeso- rului L. Bodnarescul, s’a ales d-1 George Tofan cu unanimitate re- dactor responzabil. Sperăm că atât noul comitet al reuniunei școlare române din Bucovina, cât și tânărul redactor al „Școalei" își vor împlini pe deplin datoria lor. — Profesorul universitar dr. Sextil Pușcariu și-a anunțat prelege- rile pentru semestrul de vară. Va trata: Gramatica istorică a limbei române, iar In seminar „texte vechi"’. Nou numitul lector de limba română d. L. Bodnârescul, va ține un curs pentru începători (străini, cari vreau să învețe limba noastră) și un al doilea curs, în care se vor ceti autori lomâni moderni și se vor face traduceri din limba română in limba germană. —Din regat nue nici un student la această universitate. Ig. NOTIȚA O revistă eșană caută să micșoreze gravitatea faptului literar că un profesor de Universitate a schimbat raportul asupra lucrărilor științifice, pe temeiul cărora se cerea re- comandarea unui candidat la o catedră a Universității din Iași. Revista în cestiune înaintează anume această afirmare: „Nu este adevărat că d. Philippide ar fi schimbat rapor- tul său. că butada lui ar fi avut înțelesul de mărturisire a acestei schimbări". (Viața românească, p. 380, Febr. 1907). Eată acuma toată bucata, pe care ziarul Epoca (10 Febr. 1907). o reprodusese din Monitorul Oficial\-j Febr. 1907, P 94°91- ,,D. Leonardescu, declară că nu a asistat la cursul d-lui Gheorghiu, dar după cum a spus mai Înainte, e convins că d. Gheorghiu știe la- tinește, fiindcă a văzut cum examinează în comisiunile de licență; iar afirmarea d-lui Antonescu, că d. X. Gheorghiu ține curs numai cu doi studenți, nu e exactă, de oarece orele de curs ale d-lui Gheor- ghiu, coincizănd cu acele ale d-lui Leonardescu, d-sa a auzit totdea- una sgoniot in sală, care eră făcut de studenții, cari asistau la cursul d-lui Gheorghiu. D. Negulescu găsește aceste argumente foarte puțin serioase. E trist dacă am ajuns să hotărim valoarea unui profesor după modul cum examinează la licență și după sgomotul pe care-1 fac studenții în sală. De altfel, comisiunea singură trebue să simtă slăbiciunea acestor ar gumente, de vreme ce convingerea sa despre valoarea d-lui Gheor- ghiu e foarte șubredă. D. Philippide, declară că convingerea sa e foarte bine stabilita și că d. Gheorghiu trebue să fie recomandat. D. Negulescu, spune că din nefericire există un fapt material, care dovedește contrariul; e faptul că comisiunea a făcut mui întăiu un ra- port dafavorabil pentru d. X. Gheorghiu, raport pc care apoi l-a su- primat și s’a făcut altul favorabil. D. Philippide cere ca d. Negulescu să dovedească această afirmare CRONICA 351 D. Negulescu declară că acest lucru i a fost spus de d. I.eonardescu. D. Leonardescu declară că n’a spus acest lucru d-lui Negulescu în mori oficial. D. Antonescu declară că, oficial sau nu, acest lucru i l-a spus d. Leonardescu și d sale. D. Leonardescu tăgăduește și susține eâ raportul n’a fost schimbat. D. Negulescu roagă pe membrii comisiunii să nu caute să ascundă un lucru, pe care îl știe toată’lumea și mai bine să caute să 1 explice. D. Philippide recunoaște că in adevăr a schimbat raportul, dar susține că eră in dreptul său să o facă. D. Negulescu.. Cănd își schimbă cineva părerea asupra unui om la interval de câțiva ani, schimbarea se poate justifica prin faptu că și omul sc schimbă in câțiva ani. Ce se schimbă însă în valoarea unui om in timp de câte-va ceasuri ? Se pune la vot concluziunile raportului, adică recomandarea d lui Xenophon Gheorghiu ca agregat la catedra vacantă și se admite cu 7 voturi, fiind a voturi contra (P. Negulescu, T. Antonescu) și o abținere. Drept care s’a încheiat acest proces verbal. Revista eșană a simțit că un raport asupra lucrărilor cuiva e o chestie de onoare literară și probabil de aceia a adus cazul la cunoștința cetitorilor de reviste, iar pentru a veni în sprijinul profesorului, revista afirmă pe seama sa ur- mătoarele : „Nu e adevărat că d. Philipide ar fi schimbat raportul,,. Regretăm că un fapt, așa de penibil, a fost introdus în pa- ginile publicațiilor periodice, care se ocupă de literatură și știință. Răul are însă și o parte bună: cetitorii au acuma documentele în față. Ei vor simți unde este onoarea și unde e lipsa de onoare. BIBLIOGRAFIE Elena Farago. torsuri 1906, Budapesta, edit. Luceafărului. D. A. Sturza Finanțele României in 1906. C. Giuresou și N. Dobresou, Documente și regește privitoare la Constantin Brâncoveanu, Buc. 1907. T. Pamfile. M. Lupescu și E. Mrejeriu. Carte pentru tineretul dela sate, Bârlad 1907, (1,25 b.). Netzhamer (R), Die rumânische Landesvermessung, Buc. 1907, Rum. Lloyd. Ion Palade, Codul Caramea, reprodus după manuscriptul original românesc, Buc. 1907. A. D. Holbau, l'isternicul Taki, Iași 1907. Florian I. Becescu Spre șină (versuri 1902—1904), ed. II, Con- stanța. S. Geza Statul, biserica și școala (trad. de I. N. Pop) cu o prefață de Dr. E. Dăiami, protopop, Cluj 1906. St. Mihăilesou-Stempo. Neurastenic (schiță dramatică într'un act). Buc. 1907. Păr. Icon. A. Cristea. Colecțiuni de predici populare 1 și II, Buc. 1907, » » » » Raport general de starea materială și morală in timp de 10 ani a parohiei Târgul-Ivești, jud. Tecuciu. Alexandrina Mihăesou. Flori de zăpadă, operă postumă. Buc. 1907. Dr. P. Zosin. Progresul Psihiatriei, Buc. 1907. H. Sienkiewlcz. Bartek învingătorul (trad.) Bibi, pentru toți, 1907. Corespondență: V. in pace, Iași.—Asta nu. Poate că ingenui vesel ai izbuti mai bine Locotenent, Ploești.—Nu se susține. Mai mulți...— Adevărul e acolo, unde e „omul" iubitor de adevăr. P. I'.—Nici o teamă. Dușmăniile nu strică decât slăbănogilor. .V. O.-Nu. 1. I'.—Aerolit social. Der Geist, der stets verneint. ..........Autorul sonetelor cu motto «dafs alles vorubersterbc ist alt und alibekannt», e rugat să ne comunice adresa. N.B, Din cauza transcriere! stenogramelor, cu părere de rău, am fost siliți să amânăm publicarea Conferinței d-lui Delavrancea despre „Carducci" in numărul viitor (15 Aprilie). Tot atunci se va începe publicarea studiului asupra Cestiunei agrare, anunțat mai înainte.