Apare la întâi a fiecărei luni CONVORBIRI LITERARE No. 7. București, 1 Noembre 1892. Anul XXVI. CALE GREA SCll/ȚA D1XTK O ESCURS/UNE Floase de vre-o zece zile intr'una, așa incăt Iezerul Călă- rașilor incepuse să crească, incepuse să se reverse peste livezile cosite din apropiere. Carele deabia inaintau pe drumul glodos și roțile intrau in noroiu până in butuc. Nori negri acopereau întreaga boltă și ici colo căte o sfoară de ploaie pica deți părea că's tot perdele groase in partea locului. Nimenea nu umbla pe jos fără numai căte un muncitor pri- pășit, cine știe de unde, dar și acela găsia o sdreanță de căruță, care să-l ia pe sus, să-l scape de a-și tiri sSrmanele picioare prin nomolul neclăios. După ce mai stase puțin ploaia, și bălțile de lapoviță se mai răriseră, tot mai zăriai pe căte cineva mergend pe mar- ginea drumului, prin căprița, care după atătea ploi, incepuse să invieze. încolo... numai căruțe. Unii duceau grăul la schelă, alții se intorceau chiuind, după ce vcndusere la obor o chilă, doui- de bucate, și pe drum, nu vedeai, afară de căruțe, decăt stropii de lapoviță, ce săriau din picioarele cailor. O femee cu o zeche neagră in spate, cu o glugă peste ștergar și cu opinci, trecea tăcută p'alăturea drumului, și se uita, par'că buimăcită la trecetori, unde nu vedea pe nimenea mergend pe jos. Lăngă ea mergea un unchiaș, cu un b, respunse scurt moșneagul. «Nu vezi întunecimea de colo... Doamne ferește...» Alăturea erau vreo cinci care încărcate cu grău, acope- rite cu poloage: caii deshămați stau sguliți lăngă zăblăiașul, in care puseseră țăranii grău din transpoartele boerești. Câțiva din oamenii dela căruțe ședeau sub streașină de stuf pe o laviță și scobeau la pepenii ce-i aveau dinainte. «Bun găsit», zise moșneagul și porni să intre in câr- ciumă, ear lelea Ana înainte de a intra, aruncă ochii la cei de față, ca și cum ar căuta pe cineva și mișcă capul in semn de bună seara. Unchiașul intră, după el intră și lelea Ana și se așezară amendoi intr’un colțișor. «Să ne dai o țuiculiță», zise moș Neagu, iși scoase apoi gluga din cap, o scutură odată bine, trânti picioarele, ca să-și scuture și opincile, se mai mișcă in dreapta și in stingă și așteptă țuica șterg&idu-și mustățile. Femeea, leica Ana, sta ghemuită intr’un colț al cărciumei și nu zicea nimic. Un foc de ciocani de porumbi și de tizic, ce ardea intr’un cotlon sub strașină, arunca o licărire de lumină in lâuntru, cu toate acestea cărciumarul, vSzcnd că i-a sosit oaspeți, aprinse răpede o lampă cu gaz, aduse apoi țuiculițele și remase uităndu-se cu milă la sCrmanii drumeți. «De departe veniți?» grăi cărciumarul in cele din urmă. «Tocmai dela munte, din partea Comarnicului, din Pra- hova >, respunse moș Neagu, luând sticluțele de țuică. «Dar ce v’a adus prin partea noastră?» «Necazuri.... necazuri», zise moșneagul ceva mai apăsat. Cu atâta a fost mulțămit cărciumarul, trecu la tișghea și nu se mai amestecă in vorbă cu nimenea. Intr’aceea căruțașii deafară intrară in cârciumă. 516 CALE GREA «A dracilor vreme», grăi unul din ei. «Plouă, știi, boerește, de par’că are să vie potop», adaysc altul. «Să fii la drum, să fii in mijlocul Bărăganului, acolo r^măi ca o vită», urma un al treilea cu vorba. Țăranii se pusere la o mescioară, prinsere la vorbă, și incepurC să plimbe din mănă in mănă o sticlă de țuică de o jumătate de oca. «Plouă, nu se incurcă», incepii unul vorba. »Cum sfinții să nu plouă, căci in satul d’alăturea s'a inecat un cioban, Ion Părvu, băiatul ăla sdravăn de nu avea pereche in toată plasa Borcea». «Că bine zici că d’aia plouă», adause altul, ear moș Neagu ramase cu ochii căscați uităndu-se la cei dela masă. Lelea Ana insă iși puse mana la ochi și lacrimele o podidire. «Așa este măi», grăi un al treilea, «căci știu eu bine că așa este: de căte ori se ineacă cineva, plouă uitat, de par’că nu mai e chip să contenească». «Da ce-i, femee?» se adresă unul mai in virstă cătră lelea Ana. «Te ved că ți s’au umplut ochii de lacrimi». Lelea Ana incepii să plângă, ear moș Neagu apucănd vorba grăi: «Ion Părvu e băiatul ei, ea i-a fost mamă și acum după ce am auzit de năpasta ce a căzut pe bietul Ion, am venit și noi p'aci, adică eu ca bun prieten cu tată-sSu și femeea asta ca mamă, ca să i facem soroacele ca la un creștin adeverat». Leica Ana ofta odată din greu, și toți căruțașii iși În- dreptare privirea cătră biata femee. Un căne urla in dosul cărciumei și o tăcere se făcuse intre toți. Fiecare era par că cuprins de un cutremur de frică. «Du-te, mCi Stoico și alungă potaia de căne din dosul cărciumei, căci par'că-mi țiue capul și mi-e urit să-l aud». Stoica eși afară, alunga cânele și se intoarse. «E javra lui nea Vasile Mirean.... ăla tot cobește, de par’că iți bagă fiori». După căteva clipe, vorba incepii din nou. CALE GREA 517 < Era bun băiat, era vesel și harnic, era un băiat chipeș, cum rar mai vezi printre mocanii pripășiți prin părțile noastre... Dar ce să faci?... Așa ia fost soarta, așa i-a fost scris». «Drept ai tu Stoico, că ce ne este scris tot o pățim, nu știm ce se intimplă pană eșim din sat, apoi ori mergi și te-ajunge ori stai și te-apucă». «Așa e», grăi apăsat moș Neagu. «Eată și băiatul ăsta, era singura bucurie și măngăere a Anei; a mai avut ea un fiâcău, i-a murit in bătae la Plevna, dar ori cum a fost, o moarte așa cu bănuială ca Ion n'a avut. încalțe in bătae ți-ai făcut răndul, și dacă mori fără luminare, nu-i pecat.... dar Dumnezeu să ferească pe oricine de moarte năprasnică». Cei de la masă se uitau cu toții la moșneag și ziserâ : «Doamne păzește...» Mai vorbiri ce mai vorbire intre ei și cu una cu alta se făcu miezul nopții. Ploaia incetase, cerul se făcu senin și căruțașii noștri iși luarS sănetate bună și cu noaptea in cap iși luarS drumul spre Călărași. Era Sâmbătă spre Duminică. Nu se revărsase ăncă de zori, cănd moș Neagu se trezi, vru să deștepte și pe lelea Ana, dar sermana femee nici nu ațipise. «Tu n’ai bcut țuică, Ano!» zise unchiașul. «Țuică imi trebue mie acum ?... Dă-o la pustiu țuică și haid’ să mergem», grăi lelea Ana cu vocea stinsă. A doua zi de dimineață era cerul limpede și numai pe orizont se mai vedeau ici-colea niște nori negri. Moșneagul și cu lelea Ana o luare la picior. • Pe unde călcau lăsau niște urme mari, căci pământul lalomiței se muiase și glodul negru era neclăios. Aceasta insă nu-i jigneau de loc pe bieții bCtrăni și mergeau voinicește, ca cum ar merge pe o cărare bătută dela munte. «Mai poți. . . te mai țin picioarele?» se auzea din cănd in cănd gura bătrâ- nului, dar fără să aștepte vreun respuns pășea țeapen inainte. Iezerul se strimpta din ce in ce pănă remase o gărlă mititică, care se intindea posomorită dealungul drumului. Cănd și cănd leica Ana arunca ochii sei osteniți cătră gărlă 518 CALE GREA și remănea căte o clipă in loc, uităndu-se mânioasă ca la un dușman. După o bucată de vreme ajunseră aproape de niște Lipoveni, cari iși grămădiseră mormanele de pepeni la cape- tele pogoanelor, și deacolo se vedea bine satul R. . .. unde avea să rămână mai mult timp. Moșneagul se opri puțin, se uita la leica Ana și apoi grăi: «Colo e satul». Se vedeau salcâmii dimprejurul caselor și lelea Ana se simția cuprinsă de un fior. Ar fi mers tot cu ochii in pămănt, și par'că, cu căt făcea un pas mai înainte, cu atât ii venea mai greu, i se părea că trupul o atirnă și un foc o ardea la inimă. «11 văd», zise leica Ana și lacrimile ii umplură ochii. Așa pe la două ore se aflau in mijlocul satului. Toate i se păreau pustii lelei Anei. Satul sărăcăcios, portul țăranilor urit, casele neregulate și par’că aproape să se dărâme, gardu- rile părăginite, cu un cuvănt orice vedea ii insufla desgust și amărăciune. Moș Neagu din contră copilărise prin părțile acestea și o groază de amintiri din tinerețe ii veniră in minte. El mergea cu pasul măsurat, se uita in dreapta și in stingă, da binețe celor ce-i eșiau in cale, cum e obiceiul la munte, și intru târziu după ce se desmetici de atâtea aduceri aminte se opri in loc, se întoarse cătră leica Ana, care venia in urma Iui, și grăi: «Acolo trebue să fie casa boerului lorgu, acolo, unde sunt salcâmii mai deși și unde e lumea aceea in curte, acolo trebue să fie curtea boerească». Lelea Ana se șterse la ochi, văzu și ea lumea adunată lăngă niște salcâmi, și par’că ceva o ținea in loc. «Du-te numai dumneata Neagule», zise ea după câteva clipe, «eu te aștept mai la o parte». «Haide femee», adause moș Neagu, «haid' să mergem împreună». Erau înaintea curții boerești. Un logofăt mai in virstă da socoteala muncitorilor dela mașină, unor Olteni sprinteni cari stau in picioare lângă o mescioară de brad. CAI.E GREA 519 Moș Neagu și cu lelea Ana se apropiată de zăbrelele grădiniței, iși luară glugile din cap și se uitau să vadă ce-i și cum treaba boereasă. Socoteala mergea inainte. Intr’un tărziu eși și boerul lorgu cu o biciușcă in mănă, se plimba pe prispa caselor sale boerești, și arunca din cănd in cănd privirea la muncitorii mai indăretnici, cari făceau nazuri la conacele, ce le punea logofătul in socoteală. , zice criticul, Dintre cei mai fericiți cităm pe Eminescu, care, in poesia intitulată • Doina, zice la fiine, in măsura și in rostul poetului popular: Stetane, Maria «Ta. etc. In viața popoarelor insă clipele pot să ție un an, doi ani, chiar trei, dar trec în cele din urmă. Ast-fel și spaima și entusiasmul s’au mai potolit și astă-^i Gion etul crede, c’a sosit timpul să se debaraseze de un predicator atăt de nesuferit ca Eminescu. Un Eminescu încă, — cjice el,— și incă unul, apoi ajun- gem să fim puși fiește care la locul nostru. Așa Iți sare numele in ochi și tot nu-1 veqli! ? Dar să încheiu pentru astă dată. D. lonnescu Gion e supărat pe mine, și-mi mai e și concurent; aceste nu scusă, dar cel puțin explică limbagiul pătimaș al recensiunii publicate de d-sa asupra cărții mele. Cum să ne explicăm insă lipsa de prudență, cu care d. Gion se pronunță asupra scriitorilor citați de mine și in deosebi asupra lui Eminescu! ? A murit omul acesta, nu se mai poate apăra și pentru d. lonnescu Gion nu e destul atât, pentru ca să se simță dator a și alege cu deosebită luare aminte vorbele. Ba iți vine să cre^i une ori, că tocmai fiind-că e mort Eminescu, recensentul lasă frâu liber condeiului seu și că el ar băga bine de seamă la cele ce ^ice, dacă Eminescu ar trăi. E mai ales un lucru, pe care numai acum, după moartea lui Eminescu, putea să-l facă recensentul. Eminescu va fi avend multe scăderi, nimenui insă nu i a trecut prin minte să afirme, că el era necinstit, că era neștiutor, că nu avea ideile și sentimentele lui proprii. Acum, câți-va ani după moartea lui Eminescu, d. Gion vine în sfârșit, să ne spune, că Eminescu a fost chiar un plagiator prost, care a publicat drept poesie originală a sa un sonet 1 disiato riso Esser baciato da cotanto amante, Questi, che mai da me non fia diviso, La bocea mi bacio tutto tremante: Galeotto fu ’1 libro e chi lo scrisse: Quel giorno piu non vi leggemmo avante. Erau singuri, după cum spune ea, și nu bănuiau nimic; citeau o carte de dragoste; cănd ajunseră la scena sărutării. Paul nu mai știu ce face și săruta și el pe Francesca «tutto tremante»; Tâlharul fu cartea, și cel ce o scrise zice sufletul rătăcitor al femeii. — Cum se schimbă numai decăt scena! Cine se mai găndește la incest, la monstruositate ? Doi tineri increzători in ei, citesc împreună, și cănd cartea vinovată le vorbește de amor, de propriele lor simțiri, el o sărută. E o așa de desăvirșită armonie a celor două suflete, in căt sin- gura părere de rău ce o ai ăncă, dacă nu ții seamă de pre- LEON TOLSTOI 565 judecățile timpului, e că Dante nu le-a făcut loc larg in Raiu. Și ce freamfit de dulci vorbe trece in aer, cănd Francesca zice : La bocea mi bacib tutto tremante! Cum te simți numai decăt ridicat intr’o atmosferă senină de impersonalitate! Ceea ce n'a putut să facă binele (fiindcă nu se poate afirma că acțiunea lor e bună) spre a produce sentimente morale, a făcut frumosul, producend sentimente estetice. Propriamente vorbind, lucruri morale sau imorale nici nu există in natură: există numai lucruri frumoase sau urite. De aceea și trebue să ne preocupăm, in artă, de a lăsa morala imediată a lumii la o parte, și a da numai frumosul imediat, spre a ajunge la sentimente estetice complecte, cari ne ridică in sfere ideale și prin chiar aceasta ne duc la morala mediată. Lăsăm pe Pia di Sicna, a cărei analiză presupune o specială cunoștință de Dante. Cașul e insă aproape identic cu cel de sus, și poetul i-a dedicat numai un terțet, *), prin care o purifică in fața posterității. Ca Anna Karenine și ca Natașa sunt toate figurile, ade- vărate. Dolly, Soina, Maria Bolkonsky, Levine și Petre Be- sonkhow sunt făpturi ideale in lume ca și in roman. Nicolae oficiosul și Ivan Iliitch sunt ceva mai vulgari, ba in Moartea lui Ivau Iliitch, autorul merge pănă la mărunțișuri de un na- turalism supărător. Dar asemenea detal uri nu stau niciodată de sine, ci au cuventul lor de a fi,— in specie, spre a face să reeasă adânca milostenie cu care Gherassim, sluga lui Iliitch, îngrijește pe nenorocitul lui stăpân. —Mai departe, Oblonsky, Wronsky, Kouraguine, sunt ștrengari pe jumătate miserabili, pe jumătate oameni de omenie,;— un amestec de bine și de riu, topit in ființe vii, cu o măeastră artă. — De nici unul insă nu se poate zice că nu e estetic. Toți sunt real și frumoși, și astfel toți împlinesc prima condițiune: natura și imitațiunea ei in tot ce arc armonic. •) Ricorditi di me, che son la Pia; Siena mi fe, disfecemi Maremma: Salsi colui che innanellata pria, Disposato m'avea con la sua gemma. 566 LEON TOLSTOI Căt despre sentimentul naturei propriu zisă, a lumii in afară de noi, Tolstoi, ca și Gogol, ca și Tourgheniew, il are Ia cel mai inalt grad. Eată o scenă din Anna Karenive. «Făneața se intindea in poalele dealului cu brazdele de earbă deja cosite și cu mici movile negre de imbrăcăminți țărănești. Levine, apropiindu-se, zări pe coșari cum mergeau scară unul după altul și cum inaintau pe pământul nepotrivit al feneței. Numără 42 de oameni și bagă de seamă că pe unii ii cunoștea, precum pe betrănul Ermilă, in cămașă, cu spatele incovăiat, și pa flecăul Wassia, altă dată vizitiu la el. Tit, dascălul lui in ale cositului, un bătrăn mic și uscat era și el acolea, făcând brazde largi, fără să se plece, și mâ- nuind coasa cn indemănare. Levine se cobori de pe cal, și-l legă in marginea dru- mului, și se apropie de Tit, care numai decăt se duse să scoată o coasă ce-o ascunsese sub un mărăcine, și i-o dete. Mihail Costandin Suțul. Vorvod. Altă iscălitură ilisibilă, (Pecetea Domnească). După condică .... Vel logotet. Ruducanu tiv g. logojit. Condicar, No. 13. — Cartea Domnească a lui Costandin Alexandru Ypsilant, Vodă, prin care orănduește pe biv vel Stolnicu Cnnstantin Socolescu, ispravnic la Sud Vălcea, Anul 1806. Milostiiu biojiciu. Io) Constantin Alexandru Ipsilant, Voevod, i gospod semblia Vlahscoie. Dat-am Domnia noastră carte celui de credință Boerului Domniei mele biv vel Stolnicu Constandin Socoteanu, pe care l’am orânduit Domnia mea ispravnic la Sud Vălcea, impreună cu paharnicul Parlapanis. Deci mergfcnd la numitul județ să aibă a se uni cu tovarășul sCu ca să caute amândoi trebile județului cu silință pentru HĂRȚII VECHI 583 întregimea județului pentru adunarea șl stringerea locuitorilor celor risipiți la locașurile și odihna lor, să păzească dreptatea săracilor locuitorilor intru toate spre a petrece cu toții bine chivernisiți, mulțumiți și fericiți de orice nedreptate și jafuri, urmând poruncilor și povățuirilor ce i s’au dat de cătră Domnia mea, și nu numai Dumnealor să se ferească de orice urmări împotriva poruncilor Domniei Mele, ci și pe Zapcii Dumnealor să nu-i ingăduiască a face vre-o supărare sau vre-un jaf căt de puțin locuitorilor peste poruncile Domniei mele ci și pentru aceia insuși vor avea a da seamă ; și așa slujind cu dreptate și credință intru toate și fi ndu-i slujba cunoscută in faptă va avea milă și cinste dela Domnia mea ; cum și împo- trivă, cănd va face vre-un cusur va cădea in urgia și pedeapsa Domniei mele. Poruncim Domnia mea și voue tuturor locui- torilor acestui județ, Mazili, Breslași, Căpitani și slujitori să fiți cu căzută supunere la orănduiții Boeri de Domnia mea, ca să poată săvirși poruncile Domn ei me'e (Urmează formula finală in slavonește). 1806, Fevruarie I. (iscălit) ho Costandin Alexandru Ypsilant, Voevod. Altă iscălitură indescifrabilă. (Pecetia Domnească). • No. 14, — Const. I. Ipsilante orănduește pe biv vel catninar Const. Socoteanu ispravnic la sud Gorj iu. (Adresă). Cinstitului fi credinciosului Boerul Domniei mele, biv vel că- minar Constandin Socoteanu, ispravnic ot sud Gorjiu, cu sănătate să se dea. Do Constandin Alexandru Ypsilanti, Voevod, Domnul Moldavii șt a Valachiei, Cinstitul și credinciosul boerul Domniei mele, biv vel stolnic Costandin Socoteanu, sănătate, fiindcă te-am mutat cu isprăvnicia la sud Gorjiu in locul paharnicului lordache Mavrodoglu, tovarăș cu clucerul Constandin Brăiloi, ear la •'*84 HĂRȚII VECHI Vălcea in locul Dumitale am orănduit pe căminarul lancu Teohare; deci primind această poruncă a Domniei mele și osebită carte cătră clucerul Brăiloiu, să te scoli să mergi la județul Gorjiu, unde te-ai orănduit ispravnic și intilnindu-te cu tovarășu să petreceți intr’o unire amendoi și d’avalma căutând trebile județului, să v£ siliți spre săvirșirea tuturor poruncilor Domniei mele ce se va da, a nu se intimpla cel mai puțin cusur, ca să vS fie slujba plăcută Domniei mele, și să fii sănătos. 1817, Mai 12. No. 15. — Dela Divanul Prințipatului Țării Rotnănesci, cătră Dumnealui Stol- nicu Constandin Socoteanu. Fiindcă Dumneata te-a orănduit cu isprăvnicia la Sud Romanați in locul Dumnealui paharnicul loan Gănescu, prii- mind această carte a Divanului vei merge acolo la județ și impreunăndu-te cu tovarășul Dumnitale, slugerul Grigorie Brăiloiu, să petreceți intr’o unire amendoi și d’avalma, cău- tând trebile județului să ve siliți spre sevărșirea tuturor po- runcilor, să nu se intimple cel mai puțin cusur ca să vS fie slujba plăcută Divanului. Aceasta. 1808, August 29 zile. (Urmează iscăliturile indescifrabile a 7 boeri Divanesci). Dosi/eiu, Ungrovlachias. Isac Rallet. Barba Văcărescu. (Urmează ăncă 4 iscălituri indescifrabile). No. 16. — Dela Divanul Prințipatului Țării Romănești. S’au dat această carte a Divanului Dumnealui Stolni- cului Costandin Socoteanu, ce s’a orânduit ispravnic la Sud Romanați in locul paharnicului Gănescu; deci mergend la numitul județ să aibă a se uni cu tovarășul seu, să apuce HARȚII VECHI 585 amândoi trebile județului cu silință ca să caute impreună poruncile ce se trimit de la Divan și să silească cu toată sir- guința pentru intregimea județului pentru adunarea și strin- gerea locuitorilor celor risipiți la locașurile și odihna lor, să păzească dreptatea săracilor locuitori intru toate spre a pe- trece cu toții bine chivernisiți, mulțumiți și feriți de ori-ce nedreptate și jafuri urmănd poruncilor și povățuirilor ce i s’au dat dela Divan și nu numai Dumnealor să se ferească de orice urmare împotrivă, ci și pe zapcii Dumnealor să nu-i ingăduiască a face căt de puțin jafuri și mâncătorii, că și pentru aceia vor avea a da insuși seamă; și așa slujind cu dreptate intru toate și cu credință, ii va fi slujba cunoscută in faptă ... Se poruncește și voue tuturor locuitorilor acestui județ, mazili, breslași, slujitori și căpitani, să dați supunere și ascultare la numiții boeri, să poată săvirși poruncile Di- vanului. 1808, August 29. (Aceleași semnături ca la No. (6). Vel logofăt. După condică. No. 17. — De la intăiul Divan al Principatului Valachiei. S'a dat cartea Divanului Dumnealui Căminarului Costan- din Socoteanu, pe carele s'au orânduit la Sud Gorjiu in locul paharnicului Stan Jianu ; deci mergând la numitul județ să aibă a se uni cu tovarășul seu și să apuce amtndoi trebile județului cu silință, ca să caute poruncile impreună ce se trimit dela Divan. Să se silească cu toată sirgumța pentru intregimea județului, pentru adunarea și stringerea locuito- rilor celor risipiți la locașurile și odihna lor; să păzească dreptatea săracilor locuitori intru toate spre a petrece cu toții bine chivernisiți, mulțumiți și feriți de orice nedreptăți și jafuri, urmănd poruncilor și povățuirilor ce s’au dat de cătră Divan ; și nu numai Dumnealor să se ferească de orice urmări împotriva poruncilor Divanului, ci și pe zapcii Dum- nealor să nu-i ingăduiască a face vre o supărare sau vre-un 586 HĂRȚII VECHI jaf, căt de puțin locuitorilor peste poruncile Divanului; că și pentru aceia vor avea însuși a da seamă. Și așa slujind cu dreptate intru toate și cu credință și fiindu-i slujba cunoscută in faptă, va avea mdă și cinste dela Divan ; cum și împo- trivă, cănd va face vre-un cusur, va cădea in urgie și pe- deapsa Divanului. Poruncim și vouS tuturor locuitorilor acestui județ, ma- zili, breslași, căpitani și slujitori să fiți cu căzută supunere la numiții boeri orănduiți de Divan ca să poată săvirși poruncile. 1S08, Octomvrie 21. (Urmează iscăliturile boerilor Divanești). D. al Ungrovl, ’), — losif Argeș, — indescifrabil, — indescifrabil. — Isaae Kalet. No. 18. — Dela intăiul Divan și Comitet al Principatului Valahii, cătră Dumnealui biv vel căminarul Constantin Socoteanu. Fiindcă Dumneata te-ai mutat cu isprăvnicia la Sud Gorj in locul Dumnealui Paharnicului Stănuță Jianu, ear la Romanați unde ai fost pănă acum, s’au orânduit in locul Dumnitale slugerul Costandin Bengescu; priimind această carte a Divanului să paradosești trebile județului Romanațului, ce ți-au fost asupra Dumnitale la Dumnealui slugerul Costandin Bengescu și după aceasta te vei scula de vei merge la județul unde ești orânduit ispravnic și impreunăndu-te cu Dumnealui medeînicarul Răducanu Bengescu, tovarășul Dumitale să pe- treceți intr’o unire amândoi și d'avalma, să căutați trebile județului silindu-vâ spre săvirșirea tuturor poruncilor a nu se intimpla cel mai puțin cusur ca să vâ fie slujba plăcută Divanului. 1808, Octomvrie 20. (Urmează iscăliturile indiscifrabile a trei boeri Divanești) ’) Probabil Dositliei, Mitropolitul care a păstorit dela 1793 pănă la 1810. HĂRȚII VECHI 587 No. ig. — Dela întâiul Divan și Comitet al Principatului Valachiei, cătră Dumnealui biv vel Căminar, Constandin Socoteanu, Fiindcă Dumneata te-ai orănduit halea r) cu isprăvnicia la Sud Vălcea ; după priimirea acestei cărți a Divanului fără de altă indoire cu toată osirdia să îmbrățișezi trebile jude țului, silindu-te ca la vreme să ia toate poruncile bună săvir- șire, a nu se intimpla cel mai puțin cusur, să fie slujba Dumitale plăcută Divanului, Aceasta. 1809, Aprilie, 28. (Urmează iscăliturile). D. al Ungro-jl. Alte patru iscălituri indiscrfrabile. — Barbu VăcUrescu, — lancu Ralet. No. 20. — Dela intăiul Divan și Comitet al Principatului Valahiei. S’au dat această carte a Divanului Căminarului Costandin Socoteanu, care s’a orănduit ispravnic la Sud Vălcea; deci mergând la numitul județ să aibă a se uni cu tovarășul s6u și să apuce amgndoi trebile județului cu silință ca să caute impreună poruncilor Divanului. Să se silească cu toată sirgu- ința pentru Întregimea județului, pentru adunarea și stringerea locuitorilor celor risipiți la locașurile și odihna lor; să păzească dreptatea săracilor locuitori intru toate, spre a petrece cu toți bine chivernisiți, mulțumiți și feriți de orice nedreptăți și ja- furi, urmând poruncilor Divanului, și nu numai Dumnealor să se ferească de orice urmări impotriva poruncilor, ci și pe zapcii Dumnealor să nu-i ingăduiască a face căt de puțin jafuri și mâncătorii locuitorilor, căci și pentru aceia vor avea D lor a da seamă. Poruncește Divanul și vouS tuturor locuitorilor acestui județ, mazili, breslași, căpitani și slujitori să fiți cu *) Halea însemnează . HARȚII VECHI 5S9 ispravnic la Sud Vălcea, impreună cu Dumitrache Chrisoscoleu ; deci mergend la numitul județ, să aibă a se uni cu tovarășul sSu, să se apuce amândoi de trebile județului cu silință ca să caute impreună poruncile ce se trimit de la Divan ; să se si- lească cu toată sirguința pentru intregimea județului, i adu- narea și stringerea locuitorilor celor risipiți la locașurile și odihna lor, să păzească dreptarea locuitorilor intru toate spre a petrece cu toții bine chivernisiți, mulțumiți și feriți de orice nedreptăți și jafuri, urmând poruncilor și povățuirilor ce i s’au dat dela Divan, și nu numai insuși Dumnealui să se fe- reasă de orice urmări impotriva poruncilor Divanului, ci și pe zapcii și oamenii D-sale să nu-i ingăduiască a face vre o su- părare sau vre-un jaf cătuș de puțin locuitorilor, căci și pentru aceia insuși Dumnealor ,vor avea a da seamă. Și așa slujind intru toate cu dreptate și cu credință și fiindu i slujba cuno- scută in faptă, va avea milă ori cinste de la Divan : ear in potrivă făcend vre-o urmare va cădea in urgie și in pedeapsa Divanului și nu se va mai învrednici altă-dată a mai intra la slujbă. Poruncește Divanul și vătașilor de plai, i căpitanilor și slujitorilor, i mazililor și breslașilor cum și voue tutulor locui- torilor de obște să fiți cu căzută supunere și ascultare la nu- miță ispravnici orănduiți de la Divan ca să poată săvirși tre- bile după poruncile Divanului. 1812, Iulie i. (Urmează iscăliturile boerilor de la Divan, in numSr de cinci și una in rusește: Locîbicoff). No. 23. — Ion George Caragea orănduește pe biv vel clucer Stefu ispravnic in locul stolnicului C. Socoteanu. (Adressa) Cinstitului fi Credinciosului Boerul Domniei Mele, Costandin Socoteanu, biv vel stolnic, cu sănătate să se dea Iiu loan George Caragea, Voevod, Bijoiu Milosteiu i Gospod Zetnblie Vlahscoie. Cinstitului și credinciosului Boerul Domniei Mele Cos- tandin Socoteanu, biv vel stolnic, sănătate! Fiindcă aci la 590 HĂRȚII VECHI acel județ am orănduit Domnia Mea, ispravnic in locu-ți, pe Dumnealui cinstitul și credinciosul Boerul Domniei Mele, Stefea, biv vel clucer; deci viind acolea numai decăt să-i pa- radocsești orice trebi și socoteli ale județului iți va fi fost asupră, și apoi să te scoli să mergi acasă-ți așteptând mila Domniei Mele și fii sănătos. 1812, Dekemvrie 4. No. 24. — Cinstitului și Credinciosului Boerului Domniei Mele, C6n standin Socoteanu, biv. vel stolnic, ispravnic ot sud Gorju, cu sănătate să se dea. A» loan George Caragea, Voevod, milosteiu bijeiu i Gospod Zamblia Vlahscoie- Cinstitului și credinciosului Boerului Domniei Mele Cos- tandin Socoteanu, biv vel stolnic, sănătate. Fiindcă din mila Domniei Mele, te-ai orănduit ispravnic la județul Gorjului, in locul credinciosului boerului Domniei Mele Costache Stefă- nescu biv vel serdar, tovarăș cu cinstitul și credinciosul Boe- rul Domniei Mele George, biv vel paharnic ; indată ce vei sosi la județ și impreunăndu-te cu tovarășul D-tale, să imbră- cișați toate trebile județului, și d’avalma căutăndu-Ie să vă siliți spre săvirșirea tuturor poruncilor la vreme ca să nu se intimple cel mai mic cusur, și vă fer.ți insă și de orice cata- hrisiri, și urmări inpotrivitoare la buna-voința Domniei Mele, precum in poruncile de publicație și această deosebită po- runcă, ce in urmă s’au trimis, pe larg se arată; că împotrivă cătuș de puțin urmănd, veți fi căzuți in osindă. Pe locuitorii județului să-i feriți de orice fel de supărări despre rei, zapciilor și alții, să-și aibă odihna lor intru toate pe deplin, și atunci ve va fi slujba cunoscută și apururea împărtășiți de mila Domniei Mele și fii sănătos. 1813, Genarie 18. I HÂRTII VECHI 591 No. 25. — Ion Georgie Caragea Vodă, recunoscănd, meritele repausatului clucer Costandin Socoteanu, hărăzește casei repausatului zece lude scu- telnici. Anul 1816. Milosticei băjieiu I<« loan Georgie Caragea, Voevod, i Gospod Davat Gospodvo mi, cu cuviință fiind după neapă- rată datorie ce o au obladuitorii Domniei, carii de la Dum- nezeu s’au invrednicit a avea puterea aceasta, de a intemeia stările supușilor lor, de vreme ce ochii slugilor caută la mila Domnilor, și totdeauna ostenelile celor ce slujesc cu osirdie și credință la Domni și Patria sa, și se resplătesc prin cuvi- incioase mesuri de câtră stfipănire, sunt roduri plăcute și fo- lositoare care odrăslește fierbințeala, ear pildă indemnătoare celor ce privesc la rodurile resplătirii și inmulțirea de osird- nict credincioși, prin care se slujește Domnii, cum este plă- cut, ear Domnilor drepte laude și inalte fericiri. Drept aceia intre cei cu osirdnică credință fiind fost și răposatul clucer Costandin Socoteanu!, carele au slujit in toată viața sa pănă ce au murit in slujba Domniei și țării cu călduroasă supu nere și destoinică credință cum s’au cunoscut. Umilindu-ne Domnia Mea pentru resplătirea ostenelilor Domniei Sale, am binevoit Domnia Mea și am hărăzit casei reposatului ca să fie printr'această carte a Domniei Mele lude zece scutiți din oameni străini și fără de pricină de dajdie, scutiți și apărați cu.............domnești, ca să-i fie pentru intimpinarea a celor de trebuință aflătoare ale casei, pentru care și poruncim Dom- nia Mea ca să i se păzească mila aceasta in toată vremea și nestrămutat, că așa este porunca Domniei Mele (urmează formula finală in slavonește). 1816, Dechembre 22. (Semnat) loj loan Georgie Caragea Voevod. Altă iscălitură indiscifrabilă. Pecetea Domnească . . • . . . Vel vistier Trecut in condică ...................Medelnicer 592 VOINIC DE PLUMB VOINIC DE PLUMB POVESTE POPULARĂ DIN ARDEAL — Sflrșit — îjle la o vreme se pun muerile se prânzească. Și cum prăn- G y zesc ele, nevasta cea mai mică văzu un ac infipt in grinda casei și intrebâ ea: — Că ce ac e acela, și pentru ce l’au infipt tocmai acolo și nu aiurea? Baba ii răspunde : — Vedeți voi acul acela, de-ar ști cineva precum nu știe, să-I ia și să impungă cu el in cele douăsprezece uși de la cele douăspreze privniți de sub curțile noastre, toate i s’ar deschide, și in pivnița cea mai din năuntru ar afla o butie mare cu douăsprezece ferecături de fer, in care butie se află ascunse : soarele, luna și stelele împăratului roșu. Atăt i-a trebuit porumbului. Cum merseră ele ear in grădină, porumbul se simți la largul lui și numai decăt luâ acul din grindă și pe-aci ți-e calea. Se ascunse apoi intr’un cotuleț al grădinei și cănd era pe inserate, adică, cum s’ar zice, după ce amurgise binișor, impunse cu acu in cele douăsprezece uși de la cele douăspre- zece pimniți, ia soarele, luna și stelele și cănd era liniștea mai mare prin curți se duse cu ele la frații lui. Pe aceștia ii găsi dormind, iute ii trezește și le strigă să-i urmeze. Și s'au dus, s’au dus căt fu draga de noapte ba și in cealaltă zi pănă după ameazi numai poposiră. Dar cum ei mergeau nevasta cea mai mare auzi că Voi- VOINIC DE PLUMB 593 nic de plumb i-a omorit bărbatul și se gătea cu mare manie de resbunare. Ei mergeau in ruptul capului pe niște locuri secetoase pe unde n'ai fi găsit un pic de apă măcar in creștet să fi stat. Cum mergeau ei așa prăpădiți de sete, eată numai că deodată li se arată o fbntănă frumoasă, cu niște apă cum e lacrima de limpede. Fratele cel mijlociu zise: veniți să bem puțină apă, numai putem călători de sete. Voinic de plumb nu-i lasă să bea ci scoase paloșul și făcu cu el semnul crucii prin apă și fdntăna cea frumoasă se făcu tot pietre de-ți era mai mare jalea. Ei insă mersere mai departe. Și cum merserS mai de- parte, de la o vreme detere peste un ret frumos in care se afla de toate florile, din căte dăduse Dumnezeu sfăntu pe a- cest păment. Dar așa un somn i-a ajuns de sub acest ret de stau să pice la pămSnt. Voinic de plumb insă, nu ia lăsat să se culce, deși florile care de care se imbiau să-i apuce in brațe, ci scoase paloșul și dete in semnul crucii peste rSt și indată se făcu tot pietre. Dar din cale nu slăbeau, ci mergeau ca vSntu și sburau ca găndu. Deodată numai ce se pomenește in fața unui per, mândru Doamne! și verde ca iedera cu crăcile pănă la pă- mfint și incărcate cu pere de aur, care străluceau din depăr- tare, cum picurii de rouă strălucesc dimineața in resăritul soarelui. Frații lui, ce să-și aducă ei aminte, ii zisere : apă nu ne-ai lăsat să bem, pe retul cu florile frumoase, ce stau să ne imbrățiseze, nu ne-ai lăsat să ne cujcăm, lasă-ne dar să mâncăm barem din perele acestea frumoase! El insă făr să mai zică o vorbă legănată, se duse la pSr, scoase paloșul, dete cu el in chipul crucii la rădăcina perului și numai decăt se nimici, ca și cănd n’ar mai fi fost. Și abia acum spuse el fraților lui că ce s’ar fi .intimplat cu ei, daca i-ar fi lăsat să bea apă, să se culce sau să mă- nânce din perele acele frumoase, adică indată ar fi murit, Intr’acea smeoaica cea bătrână, scorpioana aflase că Voinic de plumb i-a omorit feciorii și acum și nurorile. Și ne- C. Lit. An. XXVI. No. 7.-36,946. 38 594 VOINIC DE PLUMB căjită foc de pofta resbunării, puse o falcă in cer și una in pămfint și plecă după ei să-i ajungă și să-i omoare. Și venea spulberând norii din cale-i, ear din gură vărsând văpaie de flăcări, ce tot in pârjol prefăcea ce in cale ii sta. Dar Voinic de plumb cănd a plecat de la curțile smei- lor, a mai luat cu sine o perie, o cute de piatră și acul cu care deschisese cele douesprezece uși de la cele douăsprezece pivnițe de unde a scos soarele, luna și stelele. Smeoaica insă (nu mai era departe) nu glumea, se apro- pia, și acum nu mai era departe de ei. Se simția căldura văpăiei flăcărilor, ce ea vărsa. Voinic de plumb văzend că nu e departe de ei pri- mejdia, aruncă peria indărătul lor, și indată s’a făcut o pă- dure mare, mare dinapoiul lor, peste care nu putea străbate scorpioana ci trebuia s’o roadă, ca să-și facă cale prin ea. Dar pănă să roază ea pădurea, copii bătrânului se depărtare binișor. Și cănd se apropia smeoaica a doua oară de ei, Voinic de plumb aruncă cutea cea de peatră, și indată se făcu dinapoiul lor un munte de peatră din pămănt pănă la cer. Acuma avea scorpioana ce să roadă, pănă ce și-o face gaură ca să easă și să alerge după copii bătrânului. Dar și peatra a ros-o, și nu trecu mult, numa ce eară se pomenesc cu ea aproape de ei, ba era pe-aci, pe-aci să-i inghiță dacă n’avea Voinic de plumb acul cel de fer, care il aruncă dina- poiul lor, și indată se făcu un munte de fer din naltul cerului pănă in adincul pământului, de o grosime de nouezeci și nouS de stinjeni,—apoi zise fraților lui: acuma să mergem că numai e nădejde de scăpare. Și norocul i-a bătut, că tocmai intrarC pe poarta lui Moș-călugăr, cănd era aproape să-i imbuce scorpioana. Dar Moș-călugăr, cu minte, iute a inchis poarta după ei, și sme- oaica cea bStrănă a remas afară bătăndu-și fălcile de năcăjită, că n’a putut să grăbiască mai iute, barem numai cu un pas, că apoi erau ai ei. De la o vreme o incepe cu viclenia, și roagă pe Moș- călugăr să-i facă o găurice in poartă, să vadă barem cu un VOINIC DE PLUMB 595 ochiu ce viteji sunt aceia, care i-au omorit feciorii și nu- rorile ei ? După ce i-a făcut și s’a uitat a zis: să-i facă loc mai larg, ca să-i vadă cu amfindoi ochii. După ce a vSzut cu amândoi ochii a zis: ca să-i facă loc să intre la ei să-i mănănce! Moș-călugăr i-a respuns : să-și caște numai gura, că ii aruncă el in gură-i, ca să-i mănănce 1 Și cum căscă ea gura, luâ buzduganul lui Voinic de plumb, care tot in foc a ars de cănd a fost el intăia dată pe aici, și-l aruncă in gura smeoaicei, și aceasta indată se făcu tot praf și cenușă. Voinic de plumb trimise apoi frații acasă cu caii cei de aramă ca să ducă soarele, luna și stelele la împăratul roșu. Le porunci totodată ca să ingrijască de cai ca de ochii din cap și să nu uite nici de părinții lor, cari acum ar fi mai bCtrăni decăt lumea. Sfaturi frumoase, ce-i drept, dar zadarnice 1 Căci ei cum au ajuns acasă se cununară cu fetele impfiratului roșu și se făcură și ei imp^rați și sau hămărit Doamne 1 cași cănd tot prin curți împărătești ar fi crescut. De părinți nu voirS să mai știe, ear caii i-au băgat in niște grajduri Întunecoase fără să le mai poarte de grijă. Voinic de plumb a mai rămas pe la Moș-călugăr.. Odată, intre altele, intreabă pe Moș-călugăr, că mai este cineva pe lume tare ca el ? — O I fir-ar amar de capul teii, să vezi pe năsdrăvanul Voinic de fer ? — Ei I și in care parte a lumii locuește el, intrebâ mai departe Voinic de plumb, să mg duc la el să ne prindem frați de cruce amendoi, că mai puternici ca noi, știu că in lume nimeni nu va fi. — Aici către răsărit, adaugă Moș-călugăr, — unde lesne te îndrept eu, daca chiar ai poftă să mergi. Avea Mpș-călugăr o iapă de patruzeci și patru de ani, o iniărnițâ numai decăt, puse pe Voinic de plumb pe ea și ii 596 VOINIC DE PLUMB dete calea pe aci încolo. Ii spuse insă, ca să lase numai tot după iapă, că-1 va duce ea chiar unde e a poftii. Așa se petrecură toate. Și cănd ajunse Voinic de plumb la Voinic de fer il intrebâ cam răstit, cum găndia el că i se șade unui voinic: — Bună dimineața măi Voinic de fer! Eacă am venit la tine să te intreb— urmă mai departe Voinic de plumb — voești să ne facem frați de cruce, că apoi știu că in lume nimeni nu va fi mai puternic ca noi ? Voinic de fer foarte mult se măhni de aceste cuvinte rostite, cu de care om pământean nu i-a stat in față, și iute scoase paloșul și tot bucăți mi ți 1 tăid pe Voinic de plumb. Apoi porunci argaților Iui de adunară toate bucățile și le băgară intr’o păreche de desagi, le puse pe iapă, o atinse apoi cu dosul paloșului și-i dete calea îndărăt. Moș-călugăr știa prea bine, ce are să se intămple, dar nu i-a spus lui Voinic de plumb. Iapa pănă la porțile lui Moș-călugăr nu se mai opri. Aci rincheză de trei ori. Moș-călugăr ii deschise porțile, apoi luâ de pe la desagii și bucățile din Voinic de plumb, le așăzâ intr’o ladă mare și puse încheietură la incheetură, după aceea le unse cu un fel de unsoare și mai borborosi niște cuvinte năsdrăvenești și i-ar s’a făcut trupul cum a fost mai intăi, ăncă și mai frumos, numai căt era mort. Dar Moș-călugăr ce nu poate cu puterea sfintelor rugăciuni! Mai spală odată trupul cu un fel de apă și indată s’a sculat Voinic de plumb și cum era ăncă așa tălbăcit zise: căt de greu am fost a- dormit! Dar cu atăta nu se mulțumi el, și se hotărî să meargă a doua oară la Voinic de fer, se ruga insă de Moș-călugăr să-l povățuiască cum să cuvine mai bine să se poarte. Moș-călugăr ca totdeauna, il ajuturâ și acuma. Și cum ajunse el la Voinic de fer, cu bună ’ncoace, cu bună ’ncolo se incinse oare care prietenie intre ei. Vorba a- ceea: gura dulce, mult aduce. Și din vorbă in vorbă ajunseră pănă acolo cum s’ar face ei frați de cruce. Voinic de fer ii zise: VOINIC DE PLUMB 597 — Să știi Voinic de plurnb, că atunci ne vom face noi frați de cruce, cănd tu mie mi-i aduce pe Ileana Cosinzeana, doamna tuturor florilor, din cosiță rujă-i căntă! Vorba ceea: cine intră in joc caută să sară. Așa și cu Voinic de plumb. Vrănd, nevrSnd se lega că-i va aduce pe Ileana Cosin- ziana, deși nici de nume nu-i mai auzise, dar me rog, se gândea el, doar nu me voiu da de gol chiar in față-i ? Voinic de fer ii mai zise, după ce se lega: — Să știi insă Voinic de plumb, că dacă nu o vei a- duce și nu ți-i păzi vorba, atunci nici capul nu-ți mai stă, unde-ți stă I Supărat și amărit se depărta el de la Voinic de fer, și calea pare că i se lungise și drumul i era mai greu ca altă dată. Cănd ajunse la Moș-călugăr, acesta cetea din față-i că nu-i a bine, il intrebâ totuș daca a umblat bine sau nu? — O! doamne sfinte, — zise Voinic de plumb — blăs- temat să fi fost ciasul acela, in care am plecat eu la Voinic de fer, căci eu puteam să trăesc și fără ca să me fac frate de cruce cu el. Dar acum uite cum m'a prins in cursele iui, că am incheiat un legămănt cu el, care anevoie l’oiu putea implini. Adecă: să-i aduc eu pe Ileana Cosinziana, doamna tuturor florilor, din cosiță rujă-i căntă, de care eu nici c’am mai auzit vreodată, ear dacă n’oiu aduce-o, mi-a spus, că nu-mi va mai sta capul, unde-mi stă. — Nu te spăria, i respunse Moș-călugăr, din multe te-a mântuit barba mea, dacă vei fi voinic și din asta te va scoate. — Mai intăi și mai intăi să-ți faci o corăbioară — zise tot Moș-căluger,—in această corăbioară să-ți pui o bol- tiță cu tot felul de marfă și negoțuri scumpe, apoi să pleci fără intărziere pe marea resăritului. Pe această mare vei da de un țermure aproape de o cetățue care cetățue e locuința llenei-Cosinziane și din depărtare ți-se arată drept in potro- zul unei mărgele sclipicioase. Aci să te oprești și să deschizi boltița, să aibi insă grijă cum te vei purta cu cumperătorii. I spuse Moș-călugăr dintr’altele cu deamăruntul, cum 598 VOINIC DE PLUMB are să se poarte și că mai cu seamă de ce cumpărători avea el lipsă. Voinic de plumb se puse la muncă și prin multe neca- zuri ajunse el și acolo, luptăndu-se mereu cu valurile mării, care tocmai atunci pare că era mai viforoase. Cum a ajuns la țărmurele dorit, deschise boltița și urmă intru toate sfaturile bătrânului Moș-călugăr. Intr o dimineață, ca in toate diminețile, vine la țărmure o fețișoară frumoasă ca o zină, cu două văscioare in măni, după apă de mare. Voinic de plumb tocmai atunci iși scotea și rănduia mărfurile—cum e obiceiul pe la boltașii noștrii—să le poată privi obștimea. Fețișoara cum le zări, nu se mai putea sătura de ele. Se perduse privindu-le, și uită să se grăbească cu apa de mare, cu de care se spăla in toate diminețile stăpâna ei, care din intimplare era chiar Ileana Cosinziana. Și cănd ajunse acasă cu apa, Ileana Cosinziana o in- trebâ, din ce pricină a intărziat atăta? I-a spuse in nevinovăția ei, că un moș betrăn aci pe țărmure, i-a arătat tot felul de lucruri, care de care mai fru- moase, cum ea n’a mai văzut de cănd maică-sa o imbăiat-o, și de aceea a intărziat. Moșul bătrăn era neguțătorul, adecă Voinic de plumb, care se spălase cu nește ape de pe la Moș-călugăr și se făcu un bătrăn, sbircit de bătrăn ca mama pădurii. Asta fu și se petrecu. Dar Ileana Cosinziana nu se putea suferi să nu-și aibă ea ceva din acele lucruri frumoase, cari străluceau pare-că erau tot aurite și argintărite, precum și era. Se pune și ia doisprezece galbeni și-i dete fețișoarei să meargă să-i cum- pere o păreche de papuci auriți. Dacă s’ar ajunge banii, bine de bine, dacă nu să vie să-i mai dea. Fețișoara se duse drept la neguțător și-i zise; — Moș-bătrăn! împărăteasa Ileana Cosinziana, doamna tuturor florilor, din cosiță, rujă-i căntă, m'a trimes să-i vinzi VOINIC DE PLUMB 599 o păreche de papuci auriți, dintre cei mai frumoși ce vei a- vea dumneata I — V6nd eu draga moșului, grăi neguțătorul, adecă Voinic de plumb, cu bucurie ce Dumnezeu sfantu mi a rân- duit, numai știi,... papucii ăștia’s o marfă gingașă, și doamne ferește! să nu cumva să fie vreo stricare. Mai bine să os- tenească atăta samă chiar înălțata împărăteasă să aleagă care’s pe plăcere, și eu, intrând la invoială poate voiu lăsa și din preț mai jos. Fețișoara ascultă, și i-a împărtășit Ileanei Cosinziane din fir in per, ce i-a zis neguțătorul. Și nu trecu mult, căt ai zice un