Privim ca abonaţi pe D-nii ce vor bine vroi a primi dona nnmere unul dnpă altul. Origina cuvîntuluî riie după Dl Burlă. Intr’o notă la critica începută în. potriva „timpurilor haotice” din „Cultura” No. 1 am zis că nu mă unesc cu metoda D-Burlă, nici cu închierea la care a ajuns D-sa. Acuma voiu arătă pentru ce. D-l Burlă arată că cuvîntul rîie se află la Macedoneni sub vorma pmvia ori ppavvtc, adecă răni a ori rrănie. Chiar de se va fi zicînd astă-zî ast-feliu, totuşi forma adevărată trebue să fi fost r î u i e. D-l Burlă ne spune că nu se află la Macedoneni sunetul î făcut din a accentuat urmat de n, ci că ieste înlocuit prin ă şi anume întemeindu-se pe gramatica lui Diez pe care-1 citează jos pe acea pagină. După cercarea ce am făcut cu un băiet nou venit din Macedoniea la o pînerie aice în Iaşi, am aflat că zic p î n i nu pane şi nu l’am întrebat, cum zic p ă-ne ori pin e, ci am luatpînea în mînă şi l’am întrebat: „Acesteia cum îi ziceţi?” şi mi-a respuns p î n i. Afară de acestea zicea căl-c în iu nu c ăl căni u. Pe urmă un macedonean, D-l Taşcu Iii— eseu în „A scăpa re a aii D i n c e“ întrebuinţază â pentru î aşa că formele mâcăm, pâne se cetesc mîcăm, pine. Prin urmare forma românească comună ieste rînie, care s’a schimbat în dialectul în care n medial urmat de i plus altă vocală s’a prefăcut în o consonantă ori a pierit. Forma rînie s’ar putea explica din răni a, aşa că la Începutul limbei romîn'e am putea presupune forma r a n i a cum face şi D-l Burlă. D-sa căutînd să puie în legătură cuvîntul românesc cu formele r o g n e (franţ), r o g n a (ital. etc) crede cu putinţă să se fi făcut rogne din rania. Pentru a dovedi această prefacere trebuea să arăte că a accentuat urmat de n, etc, etc, iu sfîrşit în aceleaşi condiţii ca cel din rania, se poate preface în o, D-l Burlă n’a îndeplinit această datorie. In adevăr din cît se poate vedea rania ar fi dat raigne în franţuzeşte, căci din rana, la na avem raine, laine; iar n medial urmat de i plus a s’a prefăcut în gn. In italieneşte din rania s’ar fi făcut r a g n e. Pe urmă Brachet spune în dicţionariul săfi etimologic că'forma frauţuzască veche a fost roigne şi arată că după fonetica franceză poate veni cuvîntul din robiginem. Dacă are Brachet dreptate pentru franţuzeşte, şi dacă rog na italie- hesc se poate explica după fonetica limbei respective, nu cerce-1 tez. Destul că din răni a nu se pot explică celelalte forme romanice şi nici nu ştim dacă cuvintele din acele limbi (rogne, etc) au legătură de înrudire cu al nostru. Prin urmare nu mă unesc cu metoda urmată de D-l Burlă, pentru că a părăsit din vedere că fără de regule fonetice nu putem primi vre o schimbare şi nu mă unesc cu închierea D-sale nedovedită, cum că poate fi legătură între cuvîntul rîie, rînie, şi cele din alte limbi romanice: rogne, r o g n a, etc. Ca greşală de metodă privesc şi chipul cum se încearcă D-l Burlă a dovedi că un o original a trecut adese ori în dialectul daco-romîn în î, după dînsul a urmat un n. Din exemplele aduse in font a na, o de după f ieste neaceentuat şi nu ne-a dovedit D-l Burlă că n’a trecut mai întăiu în u, gutîie are altă meteahnă anume un g în loc de c, lucru neobişnuit în româneşte; cuvîntul plămîie are îutăiă o piedecă la o accentuat urmat de n, care se prefăcu în u şi încă din vechi timpuri. Despre alămîie avem de adus înnainte că-î cuvîut strein şi că are şi alte gîtnboase prin-tr'însul, de pildă de ce alămîie şi nu al im î ie cu i după ^pentru că nu-i regulă în româneşte să se prefacă i în ă şi încă în asemenea poziţie. Aşa că nu a dovedit D-l Burlă prefacerea lui o-j-n în în. D-l Lambrior a dovedit că o nasal accentuat din forme că d o m b, potong, etc precum şi din p o n e, 1 o n ă, etc (făcute din pane, lână înnăuntrul limbei romîne) s’a prefăcut în î; dar de aice nu văd vre un chip de a legă formele romanice cu o (rogne, rogna, etc.) de ale noastre, căci schimbarea lui a în o nazal s’a întîmplat după amestecul Romînilor cu Slavii şi nu încă de pe la începutul limbei. Cum că D-l Cihac n’are dreptate, ieste sigur, pentru că înnainte de toate n’a ţinut samă de forma rînie, pe care poate nu o cunoştea. lom Nădejde. €ăiătoriea Popei Anecdotă populară. Popa avea nevoie de dus a doua-zi demineaţă la tîrg, dar a doua-zi trebuiea să slujască, nu se putea. Să 923 — slujască, se intîrziea, că tîrgul aşa-î treaba lui, demineaţâ ieste ce ieste. Slujba, nu-i vorbă, ar fi făcut’o bietul popă cu amîndouă minele, d’apoi pîrdalnicele de păcate nu-î dădeau răzbun; că dacă ierâ popă, ierâ pentru be-serecă, iear a casă avea şi iei femee şi copii ca şi orî-care om. Chiar singur zicea că-i păcat să lese besereca ne slujită, dar să n’ai parte măcar de-o zi de tîrg, apoi la ce dracul mai trăeştî pe lume ?!. Ca să poată face şi slujba şi tîrgul să nu-1 scăpe, se pune sara la cale cu dascălul, să toace maî de demi-neaţă. Dascălul se prinde şi popa se duce mîngîiat a casă. „— Mulţămesc lui D-zeu şi sfintei zile de mîine că „mi-au ajutat să-mi pun treaba la cale, zicea iei. Mîine „voiu face slujba maî din fugă, ce-i de făcut ?!. Ierte-„mă şi D-zeu acuma. Altă dată voiu face-o cit de lată. „Ştifi că n’are să mă ieie dracul chiar mîine. BCU Cluj / Central l ^iversity Library Cluj * * ’ A doua-zi cînd resărea luceafărul, dascălul ierâ la beserecă. Dascălul, inse avea un porc crescut sărăcuţ fără de mamă şi aşa de blînd că se ţinea de dînsul ori unde se ducea, măcar că ierâ cît mi ţi-î juncanul. Cînd s’a dus dascălul la beserecă, porcul s’a luat şi iei după dînsul. întră dascălul în beserecă, întră şi porcul. Dascălul apucă pe scări în clopotniţă porcul remî-ne jos în tinda beserecei. Se uită într’o parte se uită în alta: locul nu-1 cunoştea, pe dascăl nu-1 vedea unde s’a prăpădit; besereca la cea mai mică grohăitură resuna de gîndea eă-1 prăpădeşte. Şedea bietul porc cum îl apucase vremea, cu rîtul cam în sus, spărieat şi aşteptă să vadă în cotro s’o croească. Tocmai în vremea asta vine şi popa zicînd din gură obicinuita rugăciune a întrărei în beserică; „Uşa milostivim deschide-o nouă, Născătoare de U-aed.-pun© 924 mina pe uşă şi cînd împinge, porcul din beser6că trîn-teşte o pufnitură zdravănă, ţuşti! pe uşă şi umflă pe popa călare. Cînd s’a văzut popa pe ’ntunerec luat pe sus, bu-curiea lui!!... Gîndiţî că-î maî putea trece lui prin gînd porcul dascălului; ori s’aştepta să-l ducă la colaci calzi?!.. Vai de sufletul luî! Nu mai ştiea pe ce lume ieste. Gîn-dea că i s’a împlinit veleatul. Remîî dascăle sănătos, că pe mine m’a luat dracul, strigă popa afără din sine. Porcul la fugă....Iar dascălul din clopotniţă nici cu spatele nu ştiea în ce slujbă-i intrase porcul. T. D. Speranţă. Studiul ştiiiiţifîo al limbei romîne . (urmare) R începătoriu se păstrează neschimbat, de pildă: riu din rivus, rar din rarus,roşiii din r o s i o, etc. _ unele dialecte româneşti r de la început se a-spirează, aşa în loc rîpesc se zice hrî pese, tot ast-feliu din rîleţ s’a făcut hrîleţ apoi hîrleţ. In Caza-niea luî Yarlaăm tipărită în Moldova pe Ia 1643, se găsesc forme ca, r r e a, r r a s ă; în documente din vremea lui Mateiu Băsărab se ceteşte rrupe, rriurî; la Macedoneni se zice rrău, rroş. rrădăţină, etc. Din pildele aduse urmează că r începătoriu n’a remas neschimbat in toate dialectele româneşti. mîjJ°ciu adecă aflătorii! intre vocale se păstrează, afară de cînd ieste urmat de i plus altă vocală, precum : p î e ri u-p i e i u, c e ri u-ce i u, s a r i u-s a i u. A mai căzut în vre un dialect şi cînd ierâ urmat de un simplu i precum dovedesc forme ca: p i e r i r e-pi e i r e, sarî-saî pier î,-p i e î? etQ, ■ — 925 — Ieste greu de hotărît ce parte să facem dialectelor şi ce parte analogiilor în această pierdere a Im n şi r înnainte de i neurmat de altă vocală. 0 formă ca cfc-vîntul a î în loc de a n î înmulţitul de la a n, întrebuinţată cel puţin în Moldova de sus nu se poate explică de cît, printr’un dialect în care să fi fost lege prefacere lui n medial în i consonant, cînd ierâ urmat de i simplu. In acel dialect ierau foarte potrivite formele: ţii din ţ i n î, pui din puni, vii din v i e n î, v i n î etc; deşi toate aceste forme afară de ai se pot explică prin înfluin-ţâ persoanei înţăiu: ţi iu, puiu, vi iu, etc. Pentru r lucrul ieste şi maî greu, exemplul cu fă rină ar dovedi căderea luî r înnainte de i, dar dacă se va fi întîmplat maî întaiu prefacerea luî r în n, atunci ar stă alăturea cu arii. Forma fănină ieste întrebuinţată prin Transilvanie a, căci o găsim în Moldova de sus întrebuinţată îutr’o satiră înpoţriva Ungurenilor: BCU CIl / Central University Library Cluj Ungurean cu sucma,n scurt Nu şîde’n Moldova mult! Du-t*, du-ti’n ţara ta Şî-ţî mînîncă fănină Şî-ţî tocheşti slănină, etc. * * * Iod palatal. In limba latină nu se cetea j tidico, jugu m cum le cetim noî acuma, cî îudico, î u g u m, adecă cu un i consonant. Acest iod palatul începătorul s’a prefăcut în limba romînă în unele dialecte pană la j; în altele s’a prefăcut în ge. Din înde co (pop) s’a făcut g î u d e c şi judec, îuro (pop) s’a făcut giur şi j u r, etc. Formele cu g e se află în dialectul moldovenesc, iear cşle cu j la Muntenî şi în limba literară, — 926 — După D-l Lambrior formele cu j au trecut prin cea cu ge, aşa că în această privinţă dialectul moldovenesc cel de la Mâhaciu etc n’ar îmfâţoşâ forme maî vechi. ’ u ^lod mijlociu s’a prefăcut de asemenea în ge apoi în j; une ori înse s’a vocalizat ori a pierit, de exemplu din Majus s’a făcut Maiu (numele lunei), ajec-tare, aieptare. Cu acest prilej se întinde D-l Lambrior în cursul D-sale asupra formei m a r e (adj). De unde ne vine acest cuvînt? D-l Lambrior îl explică din maj o re m cetit maînrem. Intr’un dialect s’a făcut din p i c i o r e ori picioare forma muntenească p i c e r e; tot în acelaşi dialect se va fi făcut din m a Io re saă maioa-r e, mai ere ori m a e r e. Cum că forma mare ori m ai re a fost în româneşte, dovedeşte D-l Lambrior din nişte însemnări ale unui bulgar Şoimirovicî, a «cui cevâ cercetări asupra limbei romîne pe la D-l Hîjdău a citat în Arbiva istorică o listă de 1650. cuvinte romîne puse de Şoimirovicî faţă în faţă cu cele latineşti între aceste cuvinte se află şi Maire—Major. D-l Lambrior mai spune că forma maire se afla la -1 Lambrior mai spune că forma maire se afla la Macedoneni şi acuma. Cum s’a făcut din maire, m a. ... 55 a Iii uiUd. v^ULLL ÎS ii ItiCU L dlll HI aii’ 0 Y re nu ştim. (Pentru lista lui Şoimirovicî, vezi pag. I p. II din Archiva istorică a Ilomăniei.) Consoane guturale şi palatele. .. „ j C înnainţe de a, o, u remas neschimbat şi cînd ierâ începătorii! şi cînd îera mijlocul, precum : carne dm carne m, coc din coquo, cu din cum, păcat din pecato, acul din aculujpăcurariu din pecorariu, etc. , C îucepătoriu sau mijlociu urmat de e sau i simplu sa prefăcut încă din latineşte în c h e, oh i cu un c pa- . 1&tal, apoi în limba romînă c h e, chi a trecut în dialectul macedonian în ţe, ţi, iear la noi în ce, ci. Exemple: facet -faţe şi face, cerbum — ţerbu şi cerbj faciş fa ţi şi faci, etc. Dl. Lambrior credo — 9â? — că. la toţi Romîniî a fost mal întăiu ţ apoi din acesta B’a făcut ce în dealectul de la noi. D-l Hîjdău crede că la toţi Romîniî a fost maî întăiu e e apoi din e e s’a făcut la Macedoneni ţ şi anume întemeindu-se pe un hrisov de la Ştefan Duşan, despotul Şerbilor, de pe la începutul veacului al XlV-lea crede D-l Hîjdău că prefacerea luî c e în ţ s’a întîmplat după începutul veacului al XlV-lea. In adevăr în hrisovul luî Duşan se află c e, numai trebue de ştiut dacă Romîniî de pe lingă Sculări yorbeau dialectul macedonean, singurul lucru hotărîtoriu ar fi chipul cum a fost trătat un c e slav înnainte de i sau e, a fost păstrat orî s’a prefăcut şi iei în ţe la Macedoneni. Ceva care vorbeşte pentru părerea D-luî Hîjdău ieste că ţ făcut din t s’a păstrat şi la noî şi nu vedem de ce nu s’ar fi prefăcut şi îel în ce o dată cu cel făcut din c, după D-l Lambrior. De ce s’ar fi făcut din faţî, faci şi nu s’ar fi făcut şi din toţi, tocî, etc? 0 prefacere a luî c începătoriu orî mijlociu nu s’a întîmplat în româneşte. Forme ca vitrig, aprig se explică prin schimbarea sufixului ic cu ig slav, tot aşa şi în bălţa g în loc de băl tac, o schimbare fonetică n’a avut loc. C începătoriu sau mijlociu urmat de i plus altă vocală s’a prefăcut în ţ. Exemple: glacia — gliaţie, ghîeaţe; aci a—aţe; licia — iţe; s ocio — soţ, etc. G fie începătoriu, fie mijlociu se păstrează înnainte de a, o, u. Exemplele: găină din gal lin am, etc. G fie începătoriu, fie mijlociu s’a prefăcut încă din latineşte în g h e, g h i înnainte de e sau i; apoi g h e, ghi s’au prefăcut în d z la Macedoneni şi în ge, gi la noî. Exemple: generum — dziner şi ginere, etc. care din aceste sunete d z sau g e ieste mai vechiu nu ştim. Lucrul Ieste încă încurcat. Dintre consoanele simple a maî remas h, acesta s’a pierdut în româneşte: habeo, abio, aibă. etc. In alte numere voiu vorbi despre grupele de consoane şi • — 028 — fonetica românească, după D-l Lam- (Va u^mâ). 1. Nădejde. POLIANDRiE. mai soiul «cela de căsătorie în cave femeea are dt cdeliLb B b ţ ‘ a ^ °b'0eiâ ie mult “aî P"îia răspîndit de Sdrfea VUn d! nsăt°ne- Cît desPre gradul socal, poli- andriea poate fi ,pusă intre promiscuitate şi poligamie. In che- Esehimo8fiCsliitglC8 6 8Î.nt 8Înfc» teorie maî nu se încape, rafi Sil• ş' pol,a1ndn ?> Poligami. In insulele Marchize ie??'* Ceil“ P Pini 1» Tibet cea „ai 5.S. 1“. 0"i “ tra8 âi« ras» Cedan «2 *1’ ff Pol!andV- Pe coada Malabaruluî în însula 2t°r * «7.P»liin«e,se gă.e,te sob deosebite P » >’Ne.grn din pătură cea mai de sus din Malabar, feme-ne obiceiu cinci, nrî sas,, HXnKont. »; •>*.. .* _* .•. . ea are obiceifi cinci ori şese bărbaţi; şi are voie să-şi îea ze- ziiel 'Tc«tAd6IISprei-Ze?e’ CUJfie Care bcue?te pe rînd cîte zece mal denMhă t?,*?._ii i * trăcsc de obştii Ue in cea mai mdfe"!!0^^6, Cfe Mrbat are voie s& fie părtaş la 1' T'* Ji°8p0darn de felml acesta.“ Cu alte cuvinte un felia tă oîi^h"-°kCU PoliSaraie. La Todai o fată măritai îhW** W ^ d! dreP,t f femeea Milor mai mici ai lui. Sfî ®?Pa năsfcut ie al fratelui celui mai mare.“ Pe la nor- dnl Indtov „«ij i V- ^‘“i mare. re ia nor- M w, ■ 1 găS ear P°llandrie- Chiar în codul Braminic al lui cumnata 8*lngaC,d versul care da voie fratelui a fecundă cumnata stearpa, o putem chiar privi cu o urmă de poliaudrie. bode Va ^™abllea tibetauă şi în Thibet, fetele skt foarte slo- StaVD Poî!-Le de mărita™ fără ca "«mele să le fie cît de puţin LdrL P<^Iga“,ea nu J« oprită dar de domnit, domneşte pbli- ie oprită dar de domnit, domneşte ' pbli- niea căsătoriei nu îo rin ai f a 'AinA^tX 1- £ — j « ■ O w J./ A A v CA vACA A \ 1 y 1 I’oată cerimoniea căsătoriei nu ie de cît o simplă în-Învoîe,!0^163, martorilor despărţeniea ie gata îndată ce, se invoieşc soţii. „ nCamn fcari sînt o castă de călugări budhişti) fug de fe-mm în ochii lor, în ai funcţiouarilbr înnalţî şi chiar în ai mul-tord intre tibetani, căsătoriea ie lucru îngrozitoriu şi ruşinos. Ie ştiut că aceasta îerâ şi părerea S-luî Pavel. In Tibet numai nourul de jos ^ Bărbaţii se înto- esc mai mulţi pentru a ţinea o casă. De obiceiu tovarăşii — 929 — sînt fraţi şi cel mal mare alege o femeie pentru toţi. Copil numesc tată ori pe cel mal mare ori pe toţi. Adesa poliandriea le însoţită de poligamie. Bărbaţii tovarăşi locuiesc de obiceiu în casa femeie!, copil moştenesc pe mamă, şi în vieaţă sînt proprietatea iei. Cu toată poliandriea, femeiea tibetană ie muncitoare, ţese, munceşte la cîmp, precupeţeşte şi se sileşte să placă tuturor bărbaţilor săi. Aice poliandriea ie aşă de înrădăcinată că nici nu înţelegeau pe V. Jaquemont, cînd îl întrebă dacă ţinînd femela mal mult la unul de cît la altul nu se iscă sfezl.“ ,,In unele regiuni din Himalaia, Arienii d n Indiea au primit poliandriea tibetană, femeile sînt curat o marfă. Vînd fetele cu bucurie, şi vual că li ie scîrbă să cumpere; fratele mal mare cumpără o femee pentru toţi cel mal mici. Aice ca pre-tutindinea femeile nu sîut de feliu jiguite de aceste obiceiuri, nu ie vre o sfadă pentru copil; celîntăiu ie al celui mal mare şi aşă pe rînd. __ ... Urmă de promiscuitate trebue să fie şi obiceiul de a se prostitul în templul vre unei zeiţa; şi pe cari îl găsim aşă de des la popoarele vechi. „La Babilon o lege dată de un oracol poroncea: ca măcar o dată în vieaţă femeiea trebuie să se p rostitu e as c ă străinilor în templul M y 1 iteî pentru un preţ cît de mic. Numai după aceea putea trăi cinstită. La Cipru fetele trebuea să meargă pe ţermul măre! şi să se prostîtuească străinilor.11 ^ In Lidiea şi în Armeniea preutesele singure aveau un felii! de privilegiu deosehit de a fi poiiandre; în unele părţi ale Mediei ierâ o cinste pentru femeie de a avea măcar cinci bărbaţi. (Strabon XI). Selbateciî din insulele Canare ierau poliandri. Strabon povesteşte că în Arabi ea fericită femeile aveau cîte mai mulţi bărbaţi. In o epopee indiană se vorbeşte de o prinţesă care ieră măritată cu cinci fraţi. Cezar povesteşte că Bretonii vechi îeraă poliandri. Şi în ştiinţile sociale ca şi în celelalte se găsesc forme regulate; altele mal pnţin regulate, iear unele chiar monstruoase şi după cum în acelea ie greu de găsit şi tălmăcit pricina tot asemenea ie şi în cele sociale. Aşa de pildă s’ar crede poate că poliandriea le din lipsă de femei, cu toate acestea nu pare a fi aşă căci o găsim şi la triburi în cari nu ie lipsă de femei; ori că ar veni din pricina sărăciei materiale, dar cum explicăm faptul că o găsim şi la cel cuprinşi ori chiar bogaţi.^ Spencer zice că poliandriea ie un tip de căsătorie de pe cînd încă nu ierau regule sociale, şi că a trăit numai pentru că celelalte forme de căsătorie n’au putut prinde loc, cum s’ar zice n’au găsit părnînt — 930 -i potrivit aşa că n’au putut învinge pe cele vechi. Se ştie cit de greă pierd popoarele obiceiurile. Forma de noliandrie cînd femeea are mai mulţi bărbaţi şi bărbatul* mai multe femei ie cea mai apropietă de promiscuitate, cum de pildă la Nairi. Ie de mierat că Încă s’aă păstrat asemenea căsătorii, de vreme ce logic sîntpăgubitoare urmaşilor. Ca şi Ift promiscuitate copilul nu-şî cunoaşte tatâj ie un pas aice căci îl poate presupune măcar de pe asemănare ori de pe spusele mamei, puţin folos Inse de vreme ce bărbatul ie încurcat in mai multe gospodării. Cînd poliandriea nu ie amestecată cu poligamie ie un pas pentru urmaşi cari de sigur vor ti mai bine îngrijiţi. Pasul ie încă mai bine simţit cînd bărbaţii unei femei smt cu toţii fraţi, aşa că fie care copil ieste cel puţin nepot al bărbaţilor şi sentimentul de familie se desvăleşte mai mult. Puţin se poate spune despre inriurîrea ce are poliandriea asupra societăţei. A te aruncă să faci teorii In sociologie ie aproape ca şi cum te-ai aruncă pe mare fără a cunoaşte locurile dăunătoare, aşă că la fie care clipală poţi fi sfărmat. Un lucru ie înse sigur, adecă că sînt societăţi în cari nu pot avea fiinţă de cît unele soiuri de căsătorie. Aşă in Tibet care io o ţară neroditoare ar fi cam greii de ridicat familii numeroase. Mulţi misionari incuviinţază poliandriea, căci alt-feliu, zic iei, ar trebui să fie necontenit râzboae. Un lucru înse ie sigur: că starea femeei în acest soiu de căsătorie numai bună nu ie, a sluji la atîţia stăpînî ie lucru cam greu. Am văzut că bărbaţii se intovărăşeş® ca la nu negoţ la căsătorie, şi pun mînă de la mînă de cumpără o femee, aşă' că iea ie lucrul bărbaţilor. Tot deauna ie privigheată, de lipseşte unul, remîne altul, ceea ce face pe un scriitoriă să zică că ie o fericire pentru femee de vreme ce are hojma cine să-I'fie „companie.1' Asemenea companie cred inse că nu ie de dorit nici duşmanilor.^ Ar fi o greşală de crezut că poliandriea ie un semn de neatîrnare pentru femee, din contra iea îi robită mal reu are vieaţă mai grea de cît în alte întîmplărî. ’ Sofiea Nădejde. Timpurile haotice. (sflrşit). Ce se va întimplâ după stingerea sistemelor planetare din calea laptelui? De uude se formase ne- buioasa gazoasă din care, după teoriea lui Laplace, udam explicat formarea sistemelor planetare ce alcătuesc acuma calea laptelui? Mulţi au stat locului şi n’au găsit respuns la amîndouă întrebările de mai sus; alţii inse au luat samă că din pricina atragereî trebue să se ciocnească între sine sorii stinşi şi prin urmare din acele ciocniri numeroase şi foarte puternice se va face mate-riea cel puţin în stare gazoasă. Ieste cu putinţă ca să se Sntîmple asemenea mişcări în cît chiar atomele să se desfacă în eter şi icar să Be formeze mai tîrziu. S’ar putea deci ca materiea ordinară să iee din cînd în cînd forma de eter. Din nebuloasele formate astfeliu se vor formă cum am arătat sisteme planetare şi din nebuloasa găzoasă se va formă nebuloasă rezolubilă cum ieste calea laptelui. Se petrec aceste fenomene fără să se întrunească vre o dată toate nebuloasele între dînsele, adecă calea laptelui se preface din rezolubilă în nerezolubilă cum şi din potrivă fără să se unească cu alte nebuloase de fe-liul iei? Nu ştim. Poate că prefacerea în eter are loc nnmaî cînd se ciocnesc corpurile din nebuloasele ce formează o insulă. După ce ştim că toate fenomenele din natură se petrec după legi fatale nu poate fi îndoeală că ori de cîte ori se va mai formă o nebuloasă nerezolubilă în totul asemănătoare cu acea din care s’a făcut calea laptelui, se va formă şi un sistem planetar ca al nostru şi că atunci toate fenomenele ce s’au petrecut de la începutul sistemului şi prin nrmare că fiinţele vieţuitoare, negreşit şi oamenii se vor arătă la vremea cuvenită, toate fazele prin care a trecut omenirea se vor mai repetă şi noi chiar vom mai trăi o dată şi încă în totul aşâ cum am trăit şi acuma. Fiind că timpul ieste nemărginit, asemenea nebuloase se vor întîmplâ de nenumărate ori în viitorii! şi de bună samă se vor fi întîmplat şi în trecut. Aşâ ieste în timp, în spaţiul nemărginit încă ar fi aşâ dacă materiea va fi fiind nemărginit de multă. Atunci în — 932 — fie care insulă de eter vor fi sisteme planetare ca al nostru şi anume în deosebite faze; dar îndată ce o nebuloasă ar fi apucat pe calea pe care a apucat a noastră ar fi neştiinţific a presupune că se poate ca acei asemenea nouă să aibă aită soartă în acele sisteme. Cea maî strălucită urmare ce putem scoate din facerea şi peirea lumilor ieste o dovadă că nu ieste D-zeu In adevăr numai să ne întrebăm la ce au folosit şi vor folosi neamului omenesc toate strădănuinţele pentru întemeierea unei civilizaţii statornicită pe dreptate, dacă oamenii cu toată civi iizaţiea lor vor pieri cu desăvîfşire ? La ce atîta chin, atîlâ durere pentru a ajunge la nimicire? Dacă nu-î D-zeu, atunci n’avem de ce ne mierâ de soarta fără de înţeles a omenireî, căci cu materiea în mişcare ieste de prisos otî ce vorbă şi lipsa de judecată şi de plan în lume se vede uşor. Morala ce o tragem ieste că noi trebue să căutăm, cît vom putea ca timpul fericirei pentru omenire să fie dacă nu pentru noi, măcar pentru copiii noştri. Să ne folosim de cli-pala ce ne ieste dată. Acuma să ne întoarcem şi la greşelele D-lui Bel-diceanu. t Pag* 21 numeşte părticelele de eter alome şi pe atomele cunoscute sub acest nume, molecule simple şine spune că ten uitat ea ieste o proprietate a atomelor de eter. ^ La pag. 29 găsim că admite împreună cu d’Assier că vibraţiunile longitudinale ale eterului pricinuesc căldura şi cele transversale lumina. Pe cînd acuma se admite că aceleaşi vibraţiunî pricinuesc o senzaţie sau alta după organele asupra cărora lucrează. La pag. 22 jos admite explicarea atragere! după d’Assier. Acesta îşi închipuie că soarele înnaintînd în spaţiu lasă în urmă o rărire de eter şi că toate planetele sînt împinse de eterul mai îndepărtat şi prin urmare maî des în go’ul de care am vorbit. D-l Beldiceanu acuma şi d’Assier în vremea lui nu bagă de samă că da- 933 — că, cele ce spun D-lor ar fi adevărate, ar trebui Că corpurile aflătoare în partea in cotro înnaintează soarele să fie respinse de eterul îndesit, pe cmd fenomenele se explică parecă s’ar atrage matoriea ordinară după legile statornicite de Newton şi nu ca şi cum cmd s ar atrage, cînd s’ar respinge. La pag. 23 ne spune D-lu Beldiceanu că soarele se învîr teşte necesariamente îujurul u- neî stele centrale necunoscute.^ Că soarele se mişcă în spaţiu s’a dovedit, dar că se învîrteşte m . jurul altei stele, nu. Chipul cum îşi închipuie D-l Beldiceanu formarea şi natura cometelor încă ieste foarte ciudat. La pag. 26 cetim că acolo unde se întîlnesc sferele concentrice pricinuite în jurul sorilor prin mişcarea în jurul osiei lor se produce unfeliude împingere a'atomilor sau moleculelor; acestea echi-librîndu-se se aglomerează şi formează Cometa. Şi la faţa 27 primeşte idede lui Blanqui şi anume; că „Cometele nu sînt nici eter, nici gaz, nicîiicvid, n i ci s o 1 i d, n. i m ic a din ceea ce poate constitui corpurile cereşti, ci o substanţă necunoscută care nu poate să aibă nici una din proprietăţile materiei cunoscute! şi că: „între materiea nebuloasă a sistemelor stelare şi cea a cometelor nu poate fi nimicacomun Una ieste forţă, lumină, greutate, căldură, alta nulitate, ghia ţ ă, g o 1 ş i întuneric." Şi ca dovadă se vede pentru adevărul ideei lui Blanqui ne mai citează încă următoarea bucată: „dacă aceste s u b s t anţ e^(stela^ re şi come tare) ar 6 asemenea, cometele s ar fi amestecat pretutindeni şi-tot dea una cu materiile stelare, p entru a împărţi (?)vi-eăţă cuiele, şi nu arsta totdeauna în t urmă a parte, străine tut, urorstelelorşiprin jieconsistenţa lor, prin deprinderile lor — 934 — vagabonde, şiprin unitatea absolută a substanţei ce le caracterizază.“ . Foarte m’aşi mierâ cum va putea D-l Beldiceanu împacă cele spuse pe faţa 26 cu cele de pe faţa 27 D;sa îea părerile cele mai deosebite şi le pune în şir fără eă-şi dea^ osteneală de a băgă de samă că autorii d-sale se bat în cap. Nu va putea să se apere zicînd că n”^[iaî.a aratat părerile mai multor autori şi a lăsat pe cetitori să aleagă, căci se vede uşor că planul d-sale a fost de a face cunoscută publicului sinteza lamei. Dacă ar fi avut de gînd să facă cunoscut părerile ce-şi-au făcut învăţaţii despre comete, ar fi trebuit să pomenească şi altele mai însemnate de cît gluma lui Blanqui Pentru ori cine va ceti articolul d-luî Beldiceanu, nu va mai remănea îndoială că d-sa a pus alăturea părerea lui dAssier şi a lui Blanqui, crezîndule că se potrivesc! Poate că prin cărţile cetite de d’Assier şi de Blan-qui nu se spunea nimica a cătarileî despre materiea co-metara; dar pentru unul care vorbeşte într’o revistă „ştiinţifică* despre comete, nu ieste îngăduit a c u-m a a nu şti ce s’a aflat prin analisa spectrală, adecă prin cercetarea figurilor colorate ce produce lumina tre-cmd prin prizme. Se ştie că în cometeiestehidro-gen, cărbune şi sodiu şi negreşit şi alte elemente inca,. ^ Cum se poate deci zice că materiea . cometară nu"1 ““ eJer llicî gaz, nici licvid, nici solid ? După cer-cetarile lui Crookes despre a patra stare a materiei, numita de dmsul starea radiantă, se explică destul de bine starea materiei cometare in coadă şi în coamă. Pentru cei ce nu aii auzit încă de materia radiantă voiu spune că această stăre sa deosebeşte prin feliulu mişcă-rei moleculelor. In starea gazoasă descriu moleculele nişte linii frmte, în cea radiantă descriu linii drepte Despre simbuni cometelor iară-şi nu trebue să se prea încreadă cineva în idiele D-luî Beldiceanu, că ar fi nişte aburi (faţa 26), s’ar putea foarte bine ca cel puţin unele comete să aibă sîmburî formaţi din mase meteorice — 935 — Alt fapt care poate da de asemenea o idee despre natura cometelor Ieste că din comete se pot face stele căzătoare şi că s’a dovedit că orbitele cîtor-va comete se potrivesc cu orbitele unor roiuri de stele căzătoare, în această privinţă se putea lumina din cosmografia ele mentară a lui Briot. Aşâ dar în loc de a strînge tot materialul de fapte privitoriu la comete şi apoi a vedea cu ce ipoteză se potriveşte D-l Beldiceanu a luat drept adevăruri mai pe sus de ori ce îndoială părerile greşite şi date de minciună prin descoperiri mai nouă. Ciudată simţire îmi face şi fraza următoare de pe faţa 27. „Uneori cometa nu înfăţoşazăde cit simburele şi coama; adese ori însă, iea se termină prinţ r’o coadă luminoasă, cea-reune ori o mărime extra ordinară.® Se ştie Inse că fie care cometă n’are coadă cînd îi departe de soare şi iear că fie care capătă cînd se află aproape de acest corp ceresc. Ce însamnă fraza următoare: „Această formă o găsim şi în lumea de tot mică; atomii ce se grupează pentru a formă un cristal dafi corpului himic, aceeaşi formă ceo are şi nebuloasa, adecă forma lenticulară, aşadar deosebirea între moleculele hi mi ce şi grupele steloplanetare ce formează o nebuloasă există numai in privirea p r o porţi unei.8' Corpuri h'mice, cristale lentriculare! Bre! Bre! Bre! La faţa 30 cetim: „Formarea continuă a lumilor stelare o dovedeşte apariţiea succesivă de stele nouă.® Dl. Beldiceanu uită că arăfarea unei stele însamnă numai aprinderea iei şi că mai bine s’ar putea explica arătarea de stele nouă prin căderea planetelor pe un soare stîns. în sfîrşit nu vedem cum urmează din faptul citat ceea ce voeşte d-sa să scoată. La faţa 31 „Natura are legi nestrămutate — 936 Varietatea începe înse cu fiinţele însufleţite cari au voinţă sau mai bine zis capricii; omenirea de şi pleacă pe fie care pă-mînt din acelaşi punct ca şi pe celelalte, totuşi abă tîndu-se în drumul pe miî de cărări, a j ung e la deosebite rezul ta te ca viaţă, ca activitate socială; dar numărul oamenilor pe fiecare pămînt fiind limitat, urmează că şi numărul varianţelor de vie aţă, ca activitate socială să fie limitat; universul fiind înse nelimitat, trebue ca acele variante de activitate socială să se repe-teze de miliarde de orî în nesfîrşitul spaţiului şi al timpului. Fie care om de pe o planetă are dar semenii sei perfect identici ca simţire, cugetare şi împrejurări chiar pe alte planete; aceste ediţii omineşti, a-ceştî alter-ego trăesc fără a şti unii de alţii un traiu în totul identic. Privit ast-feliu, omul ieste nesfîrşit, veşnic în timp şi în spaţiu.* w Aceste sînt ideile lui Blanuqi, dar Blanqui credea că voinţa omului ieste slobodă şi prin urmare nu se pune în contrazicere; cum face înse D-l B ldiceanu nu îu-ţelegem. D-sa ca a t e u şi fatalist nu admite de cît spaţiu şi materie, D-sa neagă ori ce forţă şi spune chiar la începutul articolului „D escoperirea cea mai însemnată astăzi în cimpul ştiinţelor fizice, ieste existenţa eterului, fluid imponde-r„ak*l care umple spaţiurile stelare şi ale cărui deosebite moduri de mişcare atribuite până acuma unei forţe, cuvint fără înţeles ce arată ignoranţa omului, produce fenomenele cosmice.* Nu voiu să mă vir în amărunte de aceea nu mai caut dacă cuvîntul forţă n’are înţeles; dar mă mulţămesc să arăt cum D-l Bel-diceanu care ştie că în spaţiu ieste numai materie în miş- — 937 — care „Na tea au v , a putut scrie fără să bage de samă ca se contrazice: ttura are legi nestrămutate; varieta-începe insă cu fiinţele însufleţite c( oiinţă sau mai bine capricii." Cum, cari s e poate ca materiea din care se compun fiinţele vieţuitoare nu ieste tot aşa de inertă ca şi cea ce aloătueşte mineralele? Ce, oxigenul din crierul unui om nu ieste în totul asemana-toriu cu cel din apă? Da că D-l. Beldiceanu admite (şi nici " ieste mer- nu poate face alt feliu) că materiea nervoasa _ A tă şi dacă ţine samă că pentru ca să se deştepte o idee m crieri trebue să fie o mişcare, atunci va vedea că cugetarea şi capriţiile sînt pricinuite în chip fatal, nestrămutat de materiea iu mişcare. D-l Beldiceanu se va vedea silit, prin urmare, a admite că după cum ierâ fatal ca a un timp anume din viaţa nebuloasei să se formeze cne-rui de care vorbim şi să aibă materiea din iei un şir no-tărît de mişcări, tot ast feliu cu ideile, cu voinţa şi^ cu capriţiile. Dacă unde-va în spaţiu ori cînd va în timp se formează o nebuloasă întocmai ca acea dm care sa făcut sistemul nostru planetar şi tocmai în aceleaşi legături cu nebuloasele vecine; atunci istoriea acelei nebuloase va fi o repetare în totul aseminea, cu a sistemului nostru şi oamenii vor avea aceleaşi idei şi^ aceleaşi apucături. etc. ca in nebuloasa noastră. leafă în ce încurcătură i’a băgat pe D-l Beldiceanu deprinderea^ de a nu căuta de s-> potrivesc sau nu autorii consultaţi intre dm- şiî şi cu D*sa. , La pag. 32 vedem că „omul, cind se naşte începe prin căldură şi lumină apoi cînd moare, sfîrşeşte tot prin frig, tot p r 1 n întunerec . . De unde şi pană unde? cum înţelege oare D-l Beldiceanu fraza D-sale? Reu face ne uitând, că aice ierâ vorba de şfi'nţă şi nu de poezie. Fraza D-sale îmi aminteşte de una de ale D-luî Xenopolj „Via ţa ieste lucru serios, pentru că toţi morţii sînt serioş“! Rea deprindem de a so mulţămi cu voibe în loc de cugetări. Ce insamnă cînd zice Blancpii 938 — despre materie» stelară că Ieste forţă, lumină, greutate, căldură; Iar cea cometară: nulitate, ghiaţă, gol şi intu-nerec? Vorbe deşerte aice ca şi la D-l Beldiceanu ! în prescurtare : articolul D-lu! Beldiceanu nu Iesle in armonie cu rezultatele cercetărilor ştiinţifice şi deosebitele păreri ce se amestecă intr’insul sînt nearmonice între dînsele şi ne aminteşte de două sfaturi date de bă-trinul Horatias : „Luaţi materie potrivită cu umerii voştri* şi „să nu samene o scriere cuun tablou pe care am vedea o femee frumoasă pănă la briu, şi jos sfîrşindu-se in coadă de peşte etc,8 Credem că D-l Beldiceanu va cugeta la aceste poveţe aşâ de potrivite. Despre limbă nu mai zic nemică ________ Ioan Nădejde Despre Antropofagie {Sad mîncarca de carne omeneasca). Traducere din sociologica Dr. Letourneau. Simţul moral în crierul omenesc ie rodul unei minţi coapte; nici nu se încape vre-o îndoeală despre aceasta, cînd vedem chiar azi, naţiile cele mai civilisate, în războaiele cu străinii ori chiar civile, veselindu-se cu măcelării întinse. Strămoşii cei vechi, cit şi rasele de azi puţin înnaintute simţi au şi simt încă mai 'puţină mustrare de cuget. în selbătăcie omorîrea, fie în războitt fie în altfeliu ie însoţită adesa de antropofagie. Cîte-odată antropofa-giea ie chiar scopul uciderei. Nici părerea semenilor, nici cugetul făptaşului nu se mişcă peutru un lucru aşâ de mic, mai cu 8amădacă cel mîncatie un duşman, adecă dacă ie din alt trib. A mîucâ un vecin din alt trib, ie chiar o faptă aducătoare de einsbe vitejască. Cît priveşte asemenea lucruri omul ie curat animal; samăuă cu unii dintre peşti, dintre reptile, ba chiar cu unile mamifere, care mînîncă cu plăcere animale de aceeaşi specie cu dînsele. Unele trib iri omeneşti merg aşâ de departe că îngraşă turme de oameni pentru masă, întocmai ca furmicele cu — 939 — miere din Mexic, cari ucid iearaa pe unele dintr’însele al căror pîntece ie plin cu miere. Morala noastră cea fariseească, găseşte ce ie dreptul că asemenea fapte sînt grozave; dar uită să strige în vremeă răz-boaelor, cînd se bombardează tîrgurî pliue cu femei, copii, bolnavi şi bătrîoî, ori cînd într’un războiţi chiar civil, în două trei ceasuri să sfarmă cu maşini de omorît oamenii mii şi mii. Totuşi în ochii omenirei şi ai bunului simţ a omorî o fiinţă omenească ie mai de ocărit, de cît a o minoa cînd ie moartă. Antropofagiea se poate împărţi în mai multe feliurj; cele mai însemnate sînt :'v canibalismul făcut din trebuinţă, canibalismul din lăcomie, canibalismul din furie râsboinică ori răzbunare, cauibalismul religios, canibalismul din iubire fiească; şi o formă mai înaltă: canibalismul judecătoresc. Canibalismul Melanezian. Cel mai respîndit cabinalism ie acel din nevoie. îe întrebuinţat mai pretutindene la rasele selbatice , dar mai cu samă acolo unde vitele de mîncare sînt rari. în insulele oceanului pacific pe continentul australian, unde animalele sînt aşa de puţine ; Australianii hămisiţi omorau bucuroşi femeile ca să le wî-nînce; mergeau chiar pănâ acolo că desgropaii morţii îngropaţi de curînd. Cunningham găsi un piept defemee în sacul unui australian ce-1 însoţea. Unele triburi din Australiea de la a-mieazăzi se slujeau pentru băut cu craniuri de om; trebue de mărturisit însă că aceştiea nu cunoşteau olăriea. După cum ie şi firesc, canibalismul ierâ mai cu samă in floare la cele mai şel-batice triburi australiene cari trăeau ca oarle, şi sub şefi moştenitori. Melanezieniî mai toţi sînt pingîriţi de canibalism. în Noua-Guinee canibalismul ie foarte des. Beccari Pa aflat şi înna-inte (Je dînsul mulţi. Canibalismul Vitienilor îe renumit. înna-inte de a fi creştinaţi tăieau şi frigeau chiar pe cîmpul de bă-tae, duşmanii omorîţx; îngrăşau robi şi-i mîncafi; cîte-odată îşi mîncau femeile. La fie-care masă oficială trebuea să aibă carne de om, şi o numeaâ ,porc lang.“ La ori ce serbare trebuea să aibă carne de om, de ex la sfinţirea unui templu. Cook a aflat aceeaşi patimă pentru carne omenească, la Tannai, şi aceştia ca şiVetienii aveati porci, găini, rădăcini şi fructe cu înbelşugare. Despre canibalismul N e o-C aledonienilor sînt fapte sigure şi neîndoelnice. înnainte de venirea Europeilor nu cung- 940 — şteau alte mamifere de cît un liliac mare. De obieeiu să îndeletniceau cu canibalismul. Pofta de a mîncâ carne de om îerâ pricină de lupte dese între triburi. „Ie multă vreme zicea cîte odată şeful poporului, deciud n’am mîncat carne. Aidem să căutăm.“ Lupta încetă îndată ce scopul îerâ îndeplinit, adecă după ce omorau cîţî-va oameni. Pentru Neo-Caledonienî, carnea omenească îerâ bucate alese, şi o mîncau cu lăcomie. Unii şefî făceau unora din supuşii lor cinstea de a-î mîncâ în familie; şi cîte o dată săraă bucăţele pentru a le păstră. Părerea poporului nu îera de feliu jignită de acest prînz re.gesc, şî-1 găşau chiar foarte glorios. După o luptă reuşită şefii Neo-Caledonienî îşi făceau partea leului, şi trimeteau cîteva bucăţi prietinilor nu tocmai siguri pentru a-şî asigură alianţa lor. Toate acestea dovedesc de ajuns că morala neo-caledoniană nu socotea nici de cum rea antropofagiea. Aveau chiar un instrument anume pentru a tăea carnea omenească; une-orî începeau prînzul cu un joc, ţinîud într’o mînă instrumentul cu care tăeau carnea şi în alta o lance. Despre canibalismul African. . BCU Cluj / Central University Library Cluj Negrii africani ea şi cei din Oceaniea mînîncă fără mustrare de cuget carne omenească, aşâ că antropofagiea a fost găsită mai pretutindenea în Africa locuită de Negri. Cafrii păstori şi agricultori, relativ inteligenţi şi civilizaţi nu obicinuesc canibalismul ; dar în vreme de foamete nu &e dau deoparte, cnm au făcnt Cafrii Mau ta ţi observaţi de Thompson Cîte o dată unele din triburile lor, după ce au fost antropofage de nevoie, păstrează obiceiul de cust. Gardiner au observat un fapt de feliul acesta la Zuluşi. Sîut puţini ani de cînd cîteva triburi de Cafri Basutoşi trăeau numai din canibalism, în mijlocul unui loc roditoriu şi plin de vînat. Ca şi Troglodiţii europeni, strămoşii noştri, iei locueau în peşteri unde aduceau şt’şî mîncau vînatul omenesc. O întîmplare nenorocită îi împinsese la asemi-nea mijloc; dar păstrară obiceiul mai departe, şi la 1868 încă tot nu-1 lăsaseră, câci un călătoriu englez a văzut în peşterile lor oase de om de curînd mîncaţi. Trupul, povesteşte iei, ierâ tăet cu regulă. Falca de jos îerâ desprinsă cu lovituri de topor, capul îera bortit în vîrv pentru a scoate crierul. Oasele cele lungi ierau despicate de-alungul pentru ca să scoată măduva, ca în vrîsta preistorică. De sigar că canibulismul îutîm-plătoriu, de nevoo, nu ie de tot rar chiar la Europenii de azi, după cum ne arata unele îatîmplări de călătorie; dar pentru a — 941 — păstra obeîciul ca Cafrii, trebue să nu-1 fi pierdut de mult. Faniî din Africa equatorială, cari sxnt cei mai mtelegenţi din rasa neagră, obişnuiesc canibalismul. Ei mîcîucă inorţiî, numai şefii, regii şi cei mai însemnţî sînt scutiţi de aceasta soarta. Au îuse obiceiul de a nu mîncâ morţii din tribul lor, ci cumpără pe cei diu triburi străine iear pe ai lor 11 vind, pana azi nici un moralist t a n nu s’a găsit să ocârască acest chip de a întrebuinţa morţii. Mai tot aşâ fac şi N i a rn-N 1 amu de pe Nilul de sus, cari afară de prinşii din resbel mininca şi pe morţii lor părăsiţi, fără rude. Schwein f u r t b fu faţă într’o zi la N1 a m-Niamî la un felia de prînz antropofagie idilic. Intre două eo-libî ale căror uşi îeraii faţă în faţă, ierâ pe o rogojina un copil născut de curînd, care trăgea de moarte. La uşa unei dintre co-libî un bărbat ciuta din mandolină, la cealaltă uşa o baba cu nişte băeţi şi fete pregăteau şi tăiau bostani pentru masa. O căldare cu uncrop clocotit ierâ gata, şi nu aşteptau de cit moartea copilului, care avea să slujască ca hrană de căpetenie.^ a In aceeaşi regiune, Monbutuşii, pastori, lucratori de cimp, locuind o ţară foarte roditoare, şi fiind din o rasa neagra superioară, totuşi sînt canibali hotărîţi. Nu namnca de cit pe prinşi, se ră’sboesc mal necontenit cu triburile mai inferioare, pentru a-şi căpăta vîuat omenesc. Tăind în bucăţi morţii iu cimpul de bătae şi mîuă înnaintea lor ca pe o turma prinşii, cari vor sluji la altă cină. Canibalismul ie o urmă din obiceiurile lor primitive. Ieste ori a fost pe tot pâmîntul şi la toate rasele. Canibalismul în Polineziea şi Maleziea. Studiul canibalismului în Polinziea ie foarte însemnat. ^ lei singur ar fi de ajuns să dovedească că progresul social nu ie o “orbi pretind pesimiştii, le timpul cînd cMtoro Lutopem au cunoscut Polineziea, canibalismul iera pretutmdenea, iu une locuri mai în putere, în altele mai slab. ^ în unele^ insu e ceau cu toată sălbătăciuuea primitivă; m altele iera rar, şi m unile nu mai ierâ de loc, dar se găseau urme m religie şi in 1 bă. în Nou a-Z elan dă, vecină cu Melanezie», de oameni ce nu cunoşteau agricultura, şi cari nu aveau a bitoc domesnic de cît cîuele antropofagiea se facea fara cea ma mică ruşine. Adesea triburile Neo-Zelandeze călătoreau sute de mile ca să se lupte cu alţii pentru a se sătura de carne omenească şi a lua robi meniţi a sluji de mîncare, mai eu sama la serbări mari şi le mese date rudelor. Neo-Zekndezu ierau foarte lacomi de carnea de femee şi de copii, le cimpul de lupta tăeau in bucăţi pe duşmanul învins şi rînit, fără a-1 lăsă să moară înţăiu ori a-1 omori macar, nu mîncau inse pe a! lor, nici nu se atingeau de cei morţi de vreo boală. Femeile luau şi ’iele par-to la aceste prînzurî de canibali, lucru ce nu se obişnuia în celelalte insule, Acest obiceiu aşa de înspăimîntătoriu îu ochii Europenilor de azi, se părea foarte simplu Neo-Zelandezilor. A mînca duşmanii ucişi şi cari, ziceau ei, le-ar li făcut şi lor tot aşa dacă ar fi fost iei biruitori, li se părea lucru cel mai legiut, Chiar re-gulele religioase şi judecătoreşti se amestecau în canibalism. Dacă unul dintre capi ierâ ucişi legea zicea că şi femeea lui să aibă a-ceeaşî soartă. Aşa că o dădeau duşmanului că să o omoare; după ce frigeau trupurile le mîncau cu bagare de samă sub direcţiea preoţilor sau arkişilor, cari gustau mai întăiu. Ţineau mai cu samă să mîuînce ochiul sting al duşmauu'ui; căci în iei şedea sufletul mortului, Waidua, mîncîndu-1 cine-va îşi îndoia fiinţa^ lui. Religiea sfinţise canibalismul, şi în acest obiceiu de a • mitica carne de om, ierâ mai aleş trebuinţa de a mînca carne. Fiînd lipsiţi de mamifere ori ce carne li se părea minunată. „C ar-nea omenească ie fragedă ca hârtie a“ zicea* că-lâtoriuluî E a r 1 un şef blînd şi îndatoritoriu. ' D® pe aceste obiceiuri aşâ de înspăimîntătoare pentru noi Europenii; nu putem însă zice că Neo-Zelandezii ar fi lipsiţi de sentimente. Dacă într’o luptă vre unul dintre prietini ori dintre rude ierâ omorît, simţiau mare jele, ori măcar se prefăceau; îşi tăeau faţa cu scoici şi pietre, tot aşâ arătau şi bucuriea cînd li se întorcea vre un prieten. Purtau la gît figuri de pieatră cu ochi de sedef, în amintirea morţilor pe cari îi jeleau. Toate acestea dovedesc că morala omenească ie lucru foarte schimbătorii!, în toate ţerile fără a deosebi pe cele civilizate, îea sfinţeşte şi a sfinţit o mulţime da lucruri mult mai de ocară de cît canibalismul. (Va urma) Sofiea Nădejde. CUeva consideraţiuni asupra tipuri lor omeneşti* (Sfîrşit.) Afară de tipurile descrise pănă aice, antropologii mai nu* toără cîte-va tipuri nu tocmai bine cunoscute şi mai puţin în- — m — 8eronate de cît tipurile de mai îtmainte. Acestea sîut: tipul pelasgian tipul etrusc, tipul circasian, tipul basc etc, . u Topinard şi alţi antropologi noi nu mai pun îutre tipuri antropologice, grupe de oameni care nu sint în adevăr de cît o amestecătură de mai multe tipuri, deşi poartă acelaşi nume e t-no logic.*) Aceasta mai ales pentru împărţirile mai mari; căci la cele mai mici de multe ori se îea numele etnologic tot odată şi ca antropologic. — D. ex. tipul brun cuprinde ca sub tipuri: tipul berber, tipnl celt, tipul iranian, tipul arab etc. numiri etnologice. Despre tip german, francez, slav etc. nu se mai vorbeşte astă-zi, fiind că asemenea tipuri nu sa află.— Aşa de ex. în Franţiea deşi, din puuct de vedere naţional, unitatea ieste foarte mare, cu toate acestea nu putem găsi un tip antropologic francez. în adevăr la mează-noapte se află urmaşii Belgilor ai Walonilor etc. la resărit ai Germanilor, şi ai B u r g u n z i 1 o r ; la apus al Normanzilor (poate din tipul fittoz); la mijloc Celti (carii ieraii formaţi din amestecarea mai multor tipuri); la miează-zi Aquitani, Basci, Laşei, Saracini, Greci etc.—De asemenea in Rusiea poporul ieste finez sau amestecat cu fineji la miează noapte, mai mult saiî mai puţin mongol prin mal multe loCurî, la miează-zi amestecat ou un tip brun reu cunoscut şi mai peste tot cu un tip oare din foarte vechi timpuri a fost prin Rusiea, Poloniea, Silesiea, Bohe-miea, Moraviea şi Ungariea. — Acest din urmă tip are următoarele caractere: Capul aproape în patru colţuri, ochii acufundaţi ?i mici după faţă, nasul cu spinarea săpată în lăuntră şi cu vir-ul ridicat în sus; gura aproape de nas, cu buzele subţiri şi cu musteţele mari; barba puţină şi sprincenele rari; Aceste caractere de şi se găsesc pintre Slavi, totuşi nefiind destul de respîn-dite, nu putem zice că acesta ar fi tipul Slav adevărat; putem numai zice că şi iei, împreună ou alte tipuri, întră în compunerea poporului Slav. Unitatea de limbă nu dovedeşte unitate de ţip; căci după cum am spus şi mal în urmă, un popor poate luă o limbă care nu ieste a sa, şi jpe aceasta o poate schimba din nou pentru alta. Nici brahicefaliea nu poate fi luată ca dovadă că ar fi un tip Slav; căci: Romîniî, Ungurii, mare parte din Germani, Francejî, Italieni etc. sînt brabicefali. Tip german na *) Etnologia face desorierea oamenilor după cum sînt grupaţi în popoare saă naţionalităţi, fără să stăruiasoă asupra tipurilor din care fac parte. Aşâ de ex. din punct de vedere etnografic împăr-ţim pe Europeni în: Franceji, Germani, Slavi, Turci, etc. pe eînd antropologic în: tipuri blonde, brune etc. — 944 — sâ află, căci poporul german ieste un amestec de tipuri bloude cu alte tipuri. Tip auglez nici atîta nu se află. Limbele popoarelor din tipul mediterauianauca puncte de plecare patra limbi: bos că, caucaziană, seini tă şi-sanscrită. Rădăcinele cuvintelor din aeeste patru limbi, sînt cu totul deosebite unele de altele, ceea ce ne face să zicem că popoarele, la care s’au format aceste limbi, ierau despărţite unile de altele, pe cînd încă nu puteau vorbi şi că limbele s’au format aparte, neatîrnat una de alta. Limba sanscrită, cea mai însemnată din aceste patru, ieste aproape de mama limbelor numite indo-germane. Limbele indo-germane se împart în două grupe: grupa ario-romană şi cea slav o-g e r m a n ă. Din grupa a r i o-ro-ii) a ii â fac parte limbele ariene (iraniană şi indiană) şi gr e-c o - r o m a n e (greacă, albaneză, latină şi celtă). Din grupa slavo-german ă fac parte : limbele slave (rusasoă, bulgară, cehă, poloneză etc). şi limbele ger man e (scandinavă, olandeză, germană propriu zisă, etc.). Ţinînd samă de legătura ce ieste îutre limbele popoarelor localnice ale Europei (afară de limba bască şi finezâ), lim-biştii au dedus că locuitorii Europei ar fi, în total sau cea mai mare parte, Arieni veniţi din Asiea. — Inse după ce s’au făcut cercetări asupra oaselor omeneşti găsite în Europa*) (remăşiţî de oajneni care au trăit cu mult înnainte de timpul pe cînd se pane năvălirea arieană), s’a văzut că părerea limbiş lor nu îerâ în totul adevărată. în adevăr se vede o trecere gradată de la cele mai vechi tipuri omeneşti europene (cunoscute după oasele aflate) până la cele nouă; înse se înţelege că această gradaţie nu ieste neîntreruptă, căci cînd şi cînd se amestecă tipuri străine Notă. *) Tipurile europene sînt ast-feliu clasificate de Topinard: a) Tipul numit de Quatretages şi H a m y: rasa delaCanstadt, în care se pune falca de la N a u 1 e 11 e, scă-fîrliea găsită la Neanderthal, precum şi alte bucăţi de cranii găsite laEghisheim, O 1 m o, Clichy etc. Acest tip îera foarte jos, aşâ în cît nu ieste hotărît lucrul dacă se apropie mai mult de momiţele antropomorfe ori de oameni. Se poate înse că craniul de la Neanderthal să fie un caz de atavismu, adecă să fi fost o repetare a unei forme mai vechi, atunci cînd oamenii ierau acuma mai înaintaţi, b) Tipul de la Cro-Magnon mult mai înaintat de; cît cel de la C a n s t a d t, dar tot dolihocefal. c) Tipul b rahi cefal descoperit la Furchere mai nou de cît cele de înainte, d) Tipurile mezoce fale şi sub-bra bicefale şi mai nouă numiţi împreună rasa de la Furfooz, amîndouă mai puţin numeroase. lăsînd caractere mai mult săfi taaî puţin deosebite, saă tivind o înriurire aşa pe slabă în cît mai nicî nn se cunoaşte schimbare» suferită de, tipul mai însemnat în care oare cum s’a topit cel mai plic. — Aşa în cît nu ieste vre o probă ca să arate că înrinrirea Arienilor să fi fost mai mare de cît introducerea liinbei, a reîir gicî şi a îutrebuiţărei metalelor, fără ca tipul european vechia să fi suferit schimbări însemnate. -— Nici nu se ştie sigur dacă nu cum-vă înriurirea civilizatoare cea mai mare a Arienilor nu s’a făcut încetul Cu încetul prin căi comerciale, fără de năvăliri. Betzius văzînd ca Fipejii sînt b r ah ic e făli, presupuse şi pe Basci de asemiueâ; şi fiind eă SuedejiI pe cariti cunoştea B etz ius îerau mai toţi do le h o c e f a li, iei crezu că urmează sigur că cei mai vechi locuitori ai Europei au fost b rahic efa li, iar cei veniţi măi pe urmă do 1 i h o c e fa lî. — dînd inse s’a văzut ca Bascii sînt dolihocofalI, preşunţi şi cele mâi veclu resturi omeneşti (de la C a n s t a d t şi Or p-M a g-n o ri) de aşeminea dohhocefalf, atunci a trebuit să se primească o părere contrară celei aluî Re tzîus. Tipuri braliicofale au, venit maîpe urţnă; în foarte mic număr îu vrîsta pal e o 1 ifcipâ şi în cea n e o Iii i că, se arătară în maî mare la sfirşitul vrîste î .pietrei, aducînd 6u dînşiî metalele (la început ar fi pa a şi b r o n zul.) — Aceşti nou-veniţi nu s’a dşvedît cS ar â;foşţ-A“ rienî;; — că vor fi fost îh atingere cu Arienii şi vor fi primit limba şi metalele poate, dar că toţi brahicefalii să fi fos t Arieni, a* proape sigur că nu ieste adevărat.*— * Acuma după descrierea aceasta a tipurilor omeneşti, se ved® ca am avut dreptate la începtit să susţinem că se ană cea mai mate amestecătură între oameni, că acei carii poartă aceiaşi nume etnografic, nu sînt nici de cum din acelaşi tip antropolog c, că grupările sînt cu totul îutîmplătoare saă silite. Remîne se spunem ceva despre origina omului.— Se ştie cum arată origina imului drept-credincioşii! N’avem de stăruit mult asupra acestei păreri 1 Sînt şi naturaliştî foarte însemnaţi, carii ne putîndu-se desbărâ de crediuţa într’o putere mai pre sus de toate, zic că tunul formează o singură *) Mulţi din istorici tm prea ţin samă âe aceste înenreă» £ «pun oii siguranţă că locuitorii Europei sînt sa® toţi AriCni (lăsînd lă o parte pe Fineji şi Basci dintre cel veselii şl pe Ebrei, Tutei, Xîngtrri şi Tatari din cei noi) saă foarte puţin amestecaţi; pe cînd lucrul ieste departe de a fi aşâ 1 Aceştia fac ca şi acei carii susţin că Romînii sînt Romîni curaţi î Ar fi bine dacă cestiunele antropologice s’ar putea simplifică ca fracţiile! Dar cu toată părerea de răă nu se poate. 73 i- — specie pogorîfoare dintr’o singură păreche!— Naturalişti' inse carii s’au încredinţat că Darwinismul ieste adevărat, au altă părere în privinţa omului. — După părerea acestor din urmă, singura întemeiată pe probe adevărat ştiinţifice, omul nu-i de cît un animal, rudă în deosebite grade cu toate celelalte animale căci pleacă din acelaşi luc. — S’a arătat în alte locuri în această revistă cum au mers animalele înc^pind de la protoplasma veţuitoare (care nu ierâ nici animal nici vegetal) trecînd la boţurile de protoplasma mai mult sau mai puţin desăvîrşite, apoi la grupe de aceste boţurele cu forme diu ce în ce mai desăvirşite; mergînd tot aşa găsim pe amfioxus lanceolatus (rudă de aproape cu viermii) căruia coarda dorsală îi dă cinstea de a fi rudă de aproape cu părintele tuturor vertebratelor, cu toate că n’are crier! Ţmîndu~ne numai de vertebrate şi anume de liniea dreaptă care merge înspre om, găsim trecerea de la amfioxus la vertebrate cu crieri (precum sînt 1 am preţ ele), a-poî vertebrate cu fălci şi dinţi (squaliî), apoi vertebrate potrivite pentru traiul pe uscat şi după acestea făcînd o săritură mare*) ajungem la marsupiale, de la acestea la lemuriene şi de la lemuriene încetul cu încetul la momiţele catar iniene din care fac parte şi momiţele antropoide; apoi încetul cu încetul trecînd prin forme ca cele de la T he n ay, Sain t-P rest Canstadt, Cr o-Magnoa, Frucfiere, F ur fo oz etc. omul ajunge la gradul cum ieste astăzi. — Nu dăm aice probe că, în adevăr aşa a mers şirul animalelor pănă la om, nici cătran-sformismul ieste adevărat; aceasta s’afăcut aiurea şi s’a făcut cu alte ocazii. — Putem spune atîta că formele prin care trece omul în pîntecele mamei, arată în scurt formele gradate prin care ajungem de la animalele cele mai de jos pănă la om. . W. *) In această schiţare a şirului cum au mers animale pănă lâ Om, se lasă la o parte multe animale, care deşi rude cu omul, dar nu sînt în linie dreaptă. — Schiţarea ieste foarte scurtă ne fiind aice locul ca se ne întindem mult în această privinţă.— G en e logi e a dinului asă cum o arătăm aice, ieste după H a e c kel. Intemeiarea principatului Moldovei. Domnii acestei ţevipănă la Alexandru cel Bun. (sfîrşit) - Innainte de a merge mai departe sînt silit a îndrep-tâ nişte greşeli ce s’aii strecurat în No. 23, s’a tipărit la faţa 909, anul 1460, 1470 în loc 1360 1370. Petru Muşat îerâ fiiul lui Costea Muşat şi frate cu Roman. Pentru mai bună lămurire îeată o schiţă de înrudirea urmaşilor lui Costea Muşat, cum o găsim în cursul de istorie a D-lui Lambrior. Costea Muşat (n’a domnit) U Cluj / Central Univ -si Petru Muşat 1375—1392 y Library Cluj Roman I 1392—1394 Ştefan I 1394—1399 Alexandru cel Bun Bogdan II Romam II şi Ivaşcu D-l Lambrior citează pe Cornides după Şincaî şi arată că regele Ludovic I-iu a dăruit la 1362 satul Zlasd din ţinutul Devei comitelui romîn Vladislav, fiiul lui Muşat din Almaş şi printrînsul fiilor acesfuiea Petru, îoan, Laţcu şi Muşat. Din Şincaî se vede că Petru Muşat şi Roman, amîndoî domni In Moldova, ieraiî fiii lui Costea Muşat. Deci ierâ o legătură între Muşăteşfii carii au a- — §48 — jons la domniea Moldovei şi intre cei elin Traneilvaniea şi iiind că Muşăteştiî din Moldova ierau Răşărabi urmează că şi acei din Transilvaniea ierau Lăsârabi. Petra Muşat a domnit după destronarea lux Iuga Coriatovici de la 1375-1392 şi se deosebeşte prin legă-tbriiWluî bele bone cu Polonii şi în timpul lui s’a făcut d kliăAţă între Poloni şi domnii roroînî în potriva Ungariei. Ciudat'ieste riiimai faptul că D-l Hîjdatîîşi îbcirijxiiie pe âcdle vfefnurî Moldovă ieră vasala Mbbtenîeîl ■ N’am bedVoinţă pentru a mărturisi că Moldova şi Muh-tbnîiea 'afi fost vasale Ungariei şi Poloniei şa- apoi TnrCibi, pentru câ am văzut lucrul dovedit pi in ddculmCntC,1fley-pre o suzeraniţ^ţp a jVjlun.tjşniei apppra Jţţqldoveî n’am auzit pe nimiue spuind ceva afara ‘.dsjD.-lM|dSii şi încă fără să se întemeieze pe vre o dovadă oare car). Petru Muşat a făcut omagii de vasalitate Poloniei la »nnl 1387, să-rutînd crucea din mina mitropolitului o'rtoc ox de la Kiev, ceea ce dovedeşte că,; încercarea Iui Laţpu de a aduce pe Romini la catolicism nu reuşise. Petrii Muşat luă în căsătorie' pe fală regelui' Poloniei şi astfelit legăturile se fSţeufă şi mai strînse. In anul 1388 îrfa^Cunrulă‘re-gPftrPoIodiel'cu 4000" de ruble pentru cari regele) îi che-zăştii lui şi fratelui său Roman v suiturile Halaciulul. ” ' Pe la anul '1392 nu mai domnea Petru ci fr iţele lui Roman, care se întitula „mare gutocrat şi ( omn“ iâl Moldovei de la munte şi pănă: la mare. In lf 93 jură credinţă regelui Poloniei. La 1394 urmă la tror Ştefan fiiul lui Roman, acest Ştefan avu luptă cu Ungnţrii. In anul 1395 făgădui prin boieiii săi credinţă reg«14î Poloniei. Pe la 1|00 donarea în Moldova .Roman al. ţl lea $iul, lui Petrii Muşat,*‘dţki liaşgii fikfrîeţtuţ se încercase 81' paâ^. întflfe' 'otâgtiirî şa puie îel mula pe rion, lîpmâp Muri* în 1401, căcT tot Iu acest aii începe dojnnieă ‘Jiii £$1. I ' h ; ' t 1: "*V- " U • .. ' : i . .. ••>\ j f i >%*. .'«£t miit, î? -£ » i. 11 îî fV > ■ <5 ăl „Udntempdranuîuî“ pentru a lurdină cine ă fostf PMra /iion aşâ de înegrit de dl. Pop Florantin în nuvela d-sale - 949 — istorică (?) , In alt număr voiu arătă ce zice Eudoxiu Hurnmzaehi despre şirul acestor domni păuă la Alexandru, cui Bun, MJ . ,, s ;, , Z Nădejde V ' * ■ • ‘ ■ : l V ' Hunfalvp despre Bomtni $n Moldbvd i fl t/Memmatfea prin^fpatuiuii Cea niaî vecile amindre despre ValaHî in Moldova/ o pune Hurifalvy îp anul 1164. lea’tă ce spune in ădhvXP' la ţaţa ,79/a; cărţeî salfe întitulată: „D ieu R n xâ& 6 && unkl ihheJ Altsipriic h e“ Wieu und Tekdxeri' 1883, faţa în Bistriţa şi spune următoarele: „Gyulă., fiiul lui DBf-' *) Oaliţiea se întindea pe atunci pană la Dunărea încă de pe la 1134, cel puţiij, cînd .ierâ principatul Bîrladuluî Bţjb 8t}verapitate^ Galiţîoj. .. .. • .. . ' ’ . goş, se plînse, că ruda sa Ştefan, fiul lui luga care se unise cu moşu-so Bogdan, cunoscutul câlcătoriu de credinţă, îl alungase pe dineul şi pe feceoriî săi Dragoş, Ştefan, Tatar, Dragomir, Kosta şi Miriskv, şi-î nemicise şi arsese proprietăţile Gyulafalva lîngăapa Maramureşului şi Nyireşul, amîndouă căpătate de bunică so Gyula de la regele Karol, din pricină că nu voiea să se unească cu dmsul. Gyula se rugă la rege să-l puie pe dînsul şi pe fii săi în stăpînirea satelor pomenite mai sus. Regele însăr-cină Voevodul Joan fliul lui Ige voevodul Valahilor şi pe Necolaiu să cerceteze starea lucrurilor ; şi aceştiea mărturi şiră ttoin acest an 1349 că Gyula avea dreptate. într’un document din 1355 întări regele Ludovig da-niea lui Karol ca Dragoş şi ceialţi să răspundă plăţile şi slujbele după obiceiul Valahilor. Din aceste documente se vede lămurit că Bogdan a trecut în Moldova mnainte de 1359 prin urmare din aceste acte urmează că începutul Moldovei n’a avut loc puţin înnainte de 1360, ci cel puţin cu zece ani mai înn-ainte. Aşa dar afară de documentele de la 1360 şi 1365 mai avem încă şi altele mai vechi care aruncă mai multă lumină asupra Romînilor din Maramureş şi din Moldova. 1. Nădejde. Ce ieste şi ce a fost Sahara. ■ ^ Doctorul Oskar Lenzţinula începutul acestui an o conferea-,ţă Ja Viena şi aduse mulţime de dovezi atît din constituţiea fizică de acuma a Saharei cit şi din tradiţii şi autorii vechi că Sahara a început de a fi locuită nu tocmai de mult timp. Oskar Lenz a călătorit prin partea apusană a acestei pustii şi o descrie în modul următoriu : , »După ce trecu lanţul munţilor Atlas cari se întind de la ® j j N-O, ajungi în H a m a d a, o pustie pietroasă, care se întinde de la apus spre resmt şi ieste destul de lată. Coasta din spre ameazăzî a Atlasului se scoboară foarte răpede. Ilamada ieste la 400 de metri deasupra nivelului mirei şi formează o îu - tindere plană format din pieatră de var albastră, pe icî şi colea se află şi căsip galbăn; nu creşte pe dînsa nic! o plantă şi apa lipseşte aproape de tot. Numai pe unde se află năsip adus de vînturi, ori unde ieste locul pe unde curgea o dinioară vre un riu se află plante lemuoase, cu cari se hrănesc cămilele. Piatra de var din Hamada face parte din păturile carbonifere, cum arată rămăşiţele de animale ce se pot afla într’îosa. Din loc in loc se află o regiune numită de Arabi El Serir,şesurî acoperite cu prutidiş. _ . , După o călătorie de patru pănă la cinci zile peste Hamada, ajungi la o oază mică Tenduf, tîrguşor numai de douăzeci de ani, dar care a cîştigat oare care însemnătate. Mulţimea grădinilor şi bogăţiea de apă face din Tenduf un loc de popas foarte însemnat. De aeole pornesc îo fie care an mai multe caravane mari la Timbuctu; locuitorii au multe cămile şi le iuchî-riează neguţitorilor. Hamada se mai întinde ceva şi spre miazăzi de la Tenduf şi se opreşte lingă o mulţime de dune de năsip care formează regiunea numită arăbeşte A r e g. Regiunea ieste formată numai de dealuri de năsip cu vîrfurî ascuţite şi nalte de cîte-va sute de picioare. De departe pare nă te apropii de o regiune muntoasă.Şirul de dealuri se întinde de^la S-V spre N-O. Ieste foarte greu de trecut cu caravanele căci intăiu cămilele trebue să între cu picioarele adîuc în năsip şi al doilea ne fiind statornice nici formele nici locul dealurilor, călăuzii rătăcesc adeseori. Apa se găseşte destul de des sub năsip şi pe unde ieste apă se arată şi puţine plante, chiar turme de antilope şi de gazele se întîlnesc. După ce treci regiunea dunelor ajungi pe un teren drept, cînd pietros, cînd năsipos şi după cîte-va zile ajungi în regiunea e 1 - E g 1 a b, în care se află dealuri şi şiruri de dealuri de granit şi de porfir. La miază-noapte de aceste dealuri pustiea se foamează din stîncî palaiozoice, la amează-zi nu. _ Pe urmă treci cîod printr’un şes năsipos, cînd prin o întina dere pietroasă si întîlneşti mai multe albii de riuri cari se iu- . tind de la răsărit la apus, dar fără apă. > Ajungi apoi în valea cea largă Vad Teii şi in apropiere»: de orăşelul T aude ni, vestit pentru sarea cea multă ce se acoa- • te acolo şi se trimete la Timbuctu şi aiurea,. Lingă Taudeni. s,9> . află şi urmele unui oraş vechiu cu zidiuri făcute din pămînfc şn» drobi de sare se zice că se află şi lemne cari se întrebuinţase-;! ră la clădiri. Se zice că s’au găsit mai multe lucruri de podea- . bă, chiar Oskar Lenz a aflat nişte unelte de pieatră. Pană &-colea Sahara ieste la.250—300 de metri mai .sun de cit W&ffJ Iul mâreî, îu această regiune inse şe pleacă şi ieste numai ** 952 150 de metri. La amiază-zi de T a u d e n i, V a d T e1 i şi V a d Giuf îear se înalţă pămîatul ; treci cînd prin pustii pietroase cmd prin nasipoase exod rin locuri acoperite de dune, ba chiar şi şiruri de dealuri formate ~.........^ ' •*’ ai trecut G i m i a, o întindere ajungi într’o din quarţit se întîlnesc. nupa ce neroditoare acoperită cu bolovani, , „ v, M - v •> cîmjiie pe care creşte halfâ şi, nm tă E l Merai a, adeca oglinda, El Meraia se întinde pana «iIe^neax dnUrmri mari şi numeroase. Unde ieste înse apă multă trebue să ne punte şi animale de asemenea multe. Aceste fluvii se vor fi îîneepttt în perioda- numită de geologi Diluvială, nu adecă eă ar avea ceva-a face cu potopul lui Noiea; îear secarea Jor nu poate, după Dr. Oskar Lenz fi mai veche de cfte-va mii ■ âl°ato ,riuriIe aă izvoarele în partea mijlocie muntoasă şi ndmată a Saltarul şi curg spre marea mediterană şi spre oceanul atlantic şi spre Niger. Po urmă arată că ştim de la scriitorii vechi că Africa din miezul nopţeUîerâloouitâ de mamifere mari, cari nu mai pot află acuma condiţiuni de, traiă. Cartaginenii. întrebuinţau elefanţi jftfri-c&nî in războaie, dovadă că m Tunis pe atunceă îcrâft mult mai multe.plante de. cît acuma. Scriitorii ne spun că :pe atunci trr-ţeati hipopotami şi crocodili in riurilo co se vărsai! în marea mo-diteraiiă, aşa se aflau în Vad Drâa cate acuma n’are apă do cît în partea de sus a cursului său. Oscar Lenz arăta că, I)-r de Iiary a aflat crocodili’ in lacuri ce se află îu pustie f poate caiacele lacuri silit rămăşiţi din fluvii mai vechi. Cămilele fără de câri acuma n ar fi chip de a trăi îu Sahara, pe la începutiţl orei. creştine nu se găseau încă în Africă de' nord şt au fost aduse di ii A si ea prin Egipet, chiar in Egipet au fost aduse tîrziu, d6M Aifă-^i 'ntt Ipdăfe*1^ 1Apă d® cai să treacă bahara pe mieăiiufi, ar ■ trebui pentru fie care cal mai multe cărailî încărcate cu apă. şi cu nutret. Zidirele prieşe ale-Egiptenilor, care se află acuma dnnăiintriil pUStiei^ aă flpsţ de bună samă zidite iu locuri und» puteaă trăi oamenii cw n^Wîfiţăif Mulţinie; de ruine pi • partea de la amiează-zi a Algeriei dovpdeăb că ipra .acolo o cultură înfloritoare. , , . iii partea de la miează-zi ,a Marocului se găsesc pp stînci chipuri de animale ce nu mai trăesc acuma pe acolo, precum e-lefatiţi, hipopotami^ crocodili, girafe^ făcutei d&! pâstbri* smVbdij'ln" vremea'pe'cînd aseminea animale trăieftă încă pe aeoîdl . A)ţă dovadă ne aduce vristâ de pieatră. Africaia avut yrîs!*-H ,de PWătră ca şi, Europă şi e’aă,găsit unelte din, aceiej¥^nţ»rî îpf Egipt» Algerjea, coasta de aur, coasta Şomali, Ia MozpmhiCjŞi Aalăs la Gap.; T)e' curîtid s’aăţgâsit unelf& din' tristă fle,pTea-G’ă în pustiea SahăreiRoblfe la K u f a ra şii L e h z la T aud e ni Gneltole sînt din o pimitră tare,; de-coloare -verâbp h|n©.^ luprale şi în^ totul asomiuea cu cele- aflate : îfi Eujrojia.j Opy/ cu a;rme aşa de proaste ca cele de pioatră -nu,ar fi putut., trăi în pustie, dacă pe atunci , ar li fost acolo ca acuma şi .de bună săină trăiău în regiuni păduroase şi plrno de vînăt. ’ Care să fie pricina pustişrei Şahariei ? I)-r Oskar Lenz' crede că nimicirea pădurelor ce acopereau părţile deluroase din cari izvorau* rlurile-. Prin nimicirea* pădurelor s’ă stricătifctf(iular rea regulată a apelor şi s’au împuţinat ploile^ pătură de 'pSăifrit'1 * negru a fost spulberată, apa s’a împuţinat şi Săhară :ă’ă ŢdftrĂltf'' Se vorbeşte necontenit de o mare care va fi foŞt'în Sâhahk,‘ P'r bonz crede că ău fost mări în periodele vechi geologice1 f d»ifa 954 — cea din urmă în terţiar. Acoperirea deşertului cu năsip ieste fapta vînturilor. Pentru a îndreptă starea lucrurilor din Sakara, pe lîngă marea _ce voieşte să o facă Roudaire la sudul posesiunilor franceze, ar mai trebui după D-r Lenz împădurirea îouălţimelor. Despre drumul de fier care aruui Algeriea cu Senegambiea peste Sahara, crede conferenţiarul că s’ar putea face, dar că de o cam dată n’ar putea aduce destul venit. Duşmanul cel mai mare al civilizaţiei în acele părţi ar fi înse fanatismul musulman ; deşi să nu uităm că şi Europenii dacă merg pe acolo se duc mai numai pentru a despoieâ pe locuitori şi ar fi cam greu să-î primească cine-vâ cu braţele întinse.* X. T>ii:*ooţ.io» urmată <1 e „Contom-poranul". Cu toate câ ne am silit necontenit a arătă lămurit pricinile ce ne-au făcut să dăm direcţiea ce am dat „Contemporanului", tot se găsesc mulţi cari ne fabrică cu totul alte apucături de cît cele ce le avem. Acuma după doi anî de la începutul acestei reviste putem lămuri încă mai bine tendinţele noastre şi a arătă că lupta noastră a fost pentru adevăr şi pentru binele a-cestuî popor din munca căruiea am trăit şi trăim cu toţii. Se înţelege că acei loviţi de noi fără cruţare ori chiar cu cruţare nu ne pot fi de cît duşmani fiind că i-am lovit pe dînşii, cum a trebuit şi fiind că n’au avut cum să ne respundă altfeliu se silesc a ne mînji cu clevetirile lor. Noroc înse că cetitorii noştri în cea mai mare parte au putut să-şi facă idei despre noi şi despre lupta ce am început, cetind scrierile noastre. Ori cum ar *) După conferenţa D-rului Oskar Lenz, aproape traducere. Cu acest prilej să ne gîndim şi la tăierea pădurilor de la noi. Proprietarii se cred în drept a face ce vor eu pădurile lor, ţînînd în samă numai de Interesul zilei de a-zî fără să se gîndească la urmaşi si la ţară. Dacă se vor tăiea tot aşa pădurile apoi mergem pe drumul Sahareî. In ţerile vecine sînt cu totul altfeliu îngrijite şi de adus venit, aduc. Lipseşte la noi mai mult de cît Mate ştiinţa. m — fi avem maî multe lămuriri de dat şi le vom dă înnain-te de a trece în anul al treilea. • Deşi se pare lucru firesc că nu se va putea rîdica poporul romîn în toate privinţile de cît prin adevăr şi dreptate, totuşi părerea oamenilor noştri culţi a fost se vede alta de vreme ce a născocit atîtca fabule şi au urcat aşa de sus oamenii cari n’au făcut alta de cît plagiaturi împodobite cu cele maî neaşteptate greşeli în potriva celor maî elementare cunoştinţî ştiinţifice. Cei ce au cetit „Contemp ara nul “ au văzut că catedre foarte însemnate sînt ţinute de oameni nu numai lipsiţi de cunoştinţî, dar cu desăvîrşire ne doritori de a şti. Ce dovadă maî puternică de lipsă de spirit ştiinţific voiţi de cît faptul că lucrările (?) D-luî Nanianu et comp. au fost timp de peste zece ani întrebuinţate în toate şcoalele din ţară, fără a fi maî nicăieri băgate în samă greşelele ce cuprind şi fără a se luă în samă de cei de sus ciudata metodă pedagogică urmată de autori (?) ? Am avut dovezi că elevii din mulţime de şcoli s’au îmfaţoşat la examene fără a presupune măcar ce caraghiozlîcurî au învăţat în loc de ştiinţă. Am crezut do cuviinţă să nimicim cît ne a fost cu putinţa buruienele cele rele, pentru a face loc unor lucrări maî potrivite cu ştiinţa despre cari vor trată şi cu regulele pedagogiei. Ni sa va zice ca puteam să ne fi mărginit la generalităţi fără să tîrîm îu glod şi să stricăm numele atî-tor oameni cari de rău, de bine tot au muncit cîte ceva şi în ori ce întîmplare tot îerau mai buni de cît acei carii n’au făcut încă neraică. Noi am văzut înse de mulţime de vreme scriindu-se prin jurnale că nu avem cărţi bune de şcoală şi că mulţi profesori nu prea se potrivesc cu locul ce au, etc; dar în tot deauna s’a zis că acestea sîut bîrfele pricinuite din uri politice şi că acei ce le publică uresc naţiea românească şi cîte altele. Prin urmare ne-a remis să arătăm cu nume şi lămurit cine şi c e a greşit, cine şi de unde a plagiat şi shilo-dit şi slava domnului numărul celor prinşi şi daţi pe — 956 — faţa a fost destul de însemnat şi din punctul de vedere al cantităţei şi din al calităţeî. în coloanele revistei aii trecut profesori primari, profesori gimnaziali, liceali şi chiar universitari, chiar şi un ministru a fost prins ca pablicînd în reviste ştiinţifice lucruri cari le cred num®® cei ce so închină încă la Gromolnic, voim să amintim de D-d Aw^liain şi'de D-l Stefânescu carii se uneau cu ideile D-luî Donicîj care caută să afle cum va fi timpul în anul viitoriu de pe aşezarea planetelor! Faptul ce s’a petrecut cu acest prilej în „Revista şţiinţificăf,; acum moarta, ieste'plin de învăţăminte foarte întristătoare. D-rl a ,^ăzut negreşit ce ruşine pentru ţară şi pentru revistă:pregăteau articolele meteorologice ale treimeî dt^r învăţaţi; citată mai sus şi a publicat o traducere a m e toor o lo gi oî coz mice a lui Faye, care sfarpiă' cu. desăvîrşire toate visurile celor ce cred în înriurirea meteorologică a planetelor şi cu toato că articolul s’a publicat, în „Iţe vis ta ştii n ţ,i fim a“ totuşi aceasta n’ai dcşchis Qcliii treimeî de învăţaţi mai sus citată şi aâ urmat',şi mai departe cu nălucirele lor! Faptul citaţ; acuma in urmă arată că ar fi fost de prisos o combatere indirectă a greşelelor, pentru că acei ce şe cred acuma lumina lume! nu şi mai bat capul să cetească şi să lumineze. ( (Va: "urma) /. Nădejde. Slumariul anului U ca al ,.Con te mpOr atfiul ii I “. AtidăxV Varietăţi'(200); Apucături caraghioaze (342); Răsturnarea Chimiei (742); Plagiaturi îd , •. „Naţiunea" (837), (855). Al- C. CuZU; Păriuteluî Damaschin (1151; l)e ce ? (302);. Ruî Damaschin. Via Marea (303); Vis (t£îeî S.N.) (412); D-reî S. N. (463); Monologul hu BarbuTjăutariul (543); Mormîntul mieu t/Dr. C. I. C: )Detunăteseu: -dUn amic alşcolei Ed. Grubcr; G: " yi. P. Florentin: Emil: -^Martin: Constantin Miile: BCU t Mordax. f' ■ - I. Nădejde; Vfnîecarea tuberculozei (240). Horea romînuluî (593). Charta „Romănieî“'~3e D. G. Al. Zamfirol (132). Mumunia, de Ivan Turgenef (3, 43). Cîrma baloanelor (672). Bespuns la adresa D-luî „Verax-Mordax-Vindex.“ (270). Un poefc (Al.' M. Macedonsehi) (336); Monstruozitate istorică (315); Alexandri & A. M. Macedonsehi (424); Flori de Carpaţî (poezii de Z. Antinescu) (490. 621); Monstruosităţî literare!’ şi ştiinţifice .(504) ; împuşcarea o-Bîndiţilor {50y~0 cuşcă de fiare selbatice -(Emile Zola) (ţp3)-Din trecut, poezie (517). Un poem, Unui viteaz, Spartacus, poezii (330); Căsătoriea liberă^ '(361); Nostalgie (372); Căsătoriealiberă şi prostituţia (Ml); Ho-tărîre (459); Căsătoriea liberă (412). (5fiJ); Aprobarea căr(ilor didactice (503); Colindă (513) :1 Căsătoriea religioasă (521) ; Spove-.daniea unul om nou (Dinu Milian) (529): Căsătoriiaiiberă (577) : Gîndiţi (581); Un caz patologic (588) : Spovedaniea unui om nou Dinu Milian (601) ( Căsătoriea mea religioasă (659): Spovedanie a unui, dr»2oife (Dinu Mvlianj'Moartea tatei (681 >; Căsnicie (687); Spoveda-niea u»«l; om nou (Dinu Milian) Mama Novelă istorică de I. Pop. Florentin (4S54. încercări de metafizică materialistă de Vasile Conta (32, 49, 88, 123, 178, 203) ; Teniile (Cordele sau panglice) (70); Studiul ştiinţific al limbei romîne (98, 134, 869,896, 924); Tri-nele (100) ; Ceva despre formele ce are copilul în pîntecele mamei sale (144); Despre înmulţirea Vertebratelor (193, 237); Despre Vulcani (262, 318, 350, 388): Răz-boaele eu Dacii (după de la Berge) (276,291); — 958 — BCU Ck Manuscriptul de la Yoroneţ (Bucovina) despre „Faptele Apostolilor” (299, 392); Nelogica unul profesor de logică (313); Ceva'des-pre conjunctivul romînesc (356); Oazele, descriere geografică de E. Hellmuth (376); Cărţile d-luî Nanianu (406); Fiinţi vieţuitoare în ceie mai mari adincimî ale oceanului (430) ; Ferice de porci şi de celalalte dobitoace (436); De unde vine grindina (464, 485); Despre ardere (518, 526) ; Sînt în lună Vul-caui ori ba? (538) ; Origina fiinţelor vieţuitoare (547, 636, 746, 789, 873) ; Declina-ţiea cu două cazuri în romîneşte (571, 706, 828) ; Coloarea apei şi a aerului (583) ; Ştiinţă la dl. Macedonschi (614\; Oameni cu coadă (629); Lipsă de bun simţ (639); /ReVMSat^alllrafl. 1 (641, 721) ; Despre fami- ]ie^3hSm- MâmîTerF feetaceeT^]; Dialectul' macedonean (708, 736); D-lor de la „Apărătoriul“ (739J ; Cum se moare (trad.) (774);dntîlnirea (trad.) (801)'(“Scenă la facultatea de medicină din Iaşi (825); Inte-meiarea principatului Moldovei.—Domnii acestei ţeri pană la Alex. cel Bun (904); Timpurile Haotice (913,930); Originea cu-vîntului rîie după D-l Burlă (921); Hun-talvy despre Romîni în Moldova şi întemeiata principatulu]ţj(M8> j Dirgfiţia umaţăde „ConteroporanuKri95?‘ Soiiea Nădejde: IaraşT^emT^m^T^upă Manouvrier. Dedicaţie D-luî Maiorescu (14); Un articol din „Timpul” de la 18 Iunie 1882 (21); La un articol din „Voacea Adevărului” (60) ; Jir dovul leşesc (trad.) (213, 321, 243. 2834 : Supunerea femeeîor (dup. St Mill.) (234, 254, 307, 346, 383, 413, 452); Critica piesei „Jidovul leşesc” (368); Unirea face puterea (441); Observări asupra cărţii lui Mill, despre „Supunerea femeei” (510); Crierii lui Gambeta (552); D. Dr. Manouvrier şi . crierii femeei (612); Unor dofemi de la ; „Şcoala Romana” (651); Libertatea femeei în prelegerea D-lui Missir (712); Starea fe-, . jneei la deosebite popoare (785, 808); O lămurire (877); Promiscuitatea, Poliandria t ®tc. (891); Polîandrie (928); Despre An- tropofagie (trad.) (938). ^ Redacţiutiea: Apel (1); Cătră cetitorii uoştri (520); Da- cia viitoare (598). v/ N. Rădeanu: Declaraţie (229).-/ “'T. D. Speranţă: Popa la raiu (lO^Cucul ţiganului (11); /Cartoforul (24) ;/Iuştiînţare (39); ^Judecata (57) ; BeţivcrPŢ67) ţ^Ferariul (§3) ; Baba şi pt5|iăT (l^lXi Ţiganul şi ursoaica (152); Cel ‘■"jumătate urs (163)Ţ'lNafora ţiganului (297) ; Ţiganul la plugŢM^jyUn danciu mort $7o); Ţiganul la vie (418)^Povestea poveştelor (444, 481) ;X)el cu peştele (551); Poclonul ţiga-nilor[579); Poclonul ţiganilor (609); Ţiganul şi cărăuşul (6G6) ^Ţiganul la peşte (654); \ Hulubi ţigăneşti~(689j- Ţiganul la deal (650); ^Mesiea ţiganilor (652) ; 'Popa şi părlaciul (122),; Ţiganul norocos (759) ; Ţiganul cu ''vulpea (768); Ţiganul şiret (780); Ţiganul domn _ (81âŢi ‘Paba şi ţiganul...(815, 845); -©alaraiş-balmuş (850); Povestea nevazutâşi \ neauzită (8ţ£j); Ceva din generalizarea in-y strucţiel în tot poporul, de I. P. Florentini (866); Racii boierului (910) f Călâtoriea pope! (9.22). - ’ Din călătoriile Iul Simbad mărinaiul (116, 127, 13J). — Mâ nădăieam ieă că dlntr’atîţa trebue să fie unul şi al dracului, (Probă de limbă de pe Someşul Mare în Ardeal) (656); Isteaţă şi pace (841). —■» Noutăţi ştiinţifice J[£§i; Descoperirea D-ru-luî Felizet (152); Cărţile d-lul Nanian (191, 232); Ghiaţă lerbinte (339) : Noutăţi ştiinţifice (479); In chestia anghineî (498); Rolul splinei ./500); Ceva despre obiceiurile albinelor ŢTw); Hrănirea artificială (558, 627). Todorică plagiat de C. Negruţi de pe Fe-derico Iul Merimee (63); Tvorenia sviatihu otţevu (94); Isprăvile~pseudo-poetuluî Stan (113); Nfonstruozitate (153) ; Spicuituri lim-bistice din „Higea* (159); Elemente de Geo- Simbad: / HSomeşamul: T. U: Verax: " — — logie, de Simion C. Michaelescu 4223): Monstruozităţi geografice (274); Un schiloditoriu de limbă propăşit la revista „Asachi1. (3641: Adevărul în cărţile noastre de istorie (390, 439f_J)64) ; Romeo şi Iulieta (421) ; Cîte-va cuvinte d-luî Tănase Lup-batrîn (438); Ştiinţa la D-l I. P. Eliadi de la şcoamSo-mîuă din Ploeşti^(461); Petru Aron în istorie şi în „Tinere ţaTuî Ştefan cel Mare“ a D-luî I. P. Florentin (555); Mare descoperire (632); Conferenţa de la Universitate (3Ţ5)> Conferenţa D-luî Hîjdău (698); Con-ferenţa de la Universitate (717); Oameni de-ştepţî (562); Bureţii în „Voacea Romînă din Graiova (665); Co nferenţa de la Universitate (675); Zimbri în cameră (711); Con-feretiţa D-luî Xenopol (despre teoriea Iul Rossler) (731); O domnişoară din tagma prea cinstită a plagiatorilor (771); Baza positivă a artei (782) ; „Univers'aIuT“ gazetă popo-radă pentru litere,,ştiinţe, economie etc. Iaşi BCU t '(793) ; Gşitică (820, 852); Limbă şi ştiinţă în „Universalul11 (832). Villdex: Ce feliu do matematec ieste D. E. Cioca- ne'Ii prof. la şcoală centrală de fete din Bu-. cureştî (184) ; Civilizaţiea engleză şi biciu- . irea fetelor (187). Vedetot: 7Bătae în scoli (399); Geniu necunoscut (6CK)); h. I). Xt'lţopol: < Realism şi idealism (857). *—' X: Un cuib de demoralizare (130); Din voca- btriisnral latin şi roniîn de Ar. Densuşanu (174); Ştiinţa la D-l Macedonschi de la „Li-teratorinl" (3o4); Despre scrisoarea la itgip-teni (433, 630); Augina difterică, cauza şi traf. (633); CăteVa cuvinte asupra Egiptului (865); Ce ieste şi ce au fost Sa-hara ? (950). W: Gite -va consideraţii asupra tip. omineşti ; (18,78,114,172,305,395,667,797, 861, 901* 942); Spiritiştii (514). * Peţitorii (105);Un poet amorezat (210) . * * * Feliurimi (878, 991). , —:--------------------------