Privim ca abonaţi pe D-nii ce vor bine vroi a primi două numere unul după altul. Povestea Nevăzută şi Neauzită. Poveste, Ierâ un împărat care avea trei feciori. v Intr’o zi feciorii împăratului se cer să meargă la vînat. împăratul nu vra să-î lese. Ieî se cer, iei nu. Se cer, nu. Nu şi nu şi nu. Ce să facă băeţiî ? Toată lumea se ducea la vînat şi iei cogemite feciori de împărat să nu se ducă. Haide, cel maî mic se duce la tată-su. — Tată, de ce nu ne dai drumul? — Asta-î treaba mea — Uită-te, toţi care de care se duc la vînat. . • . — Asta-i treaba lor. — Apoi ne pare reă, tata. ■— Asta-î treaba voastră. Atunce ne ducem fără învoire, zice băietul şi porneşte. . _ 0 împăratul tace, parcă n’ar crede; dar cînd se uită pe-o fereastră mal de din dos, numai ce-şî vede fecioraşiî cîrdişorî se duceaă. Dă să-î chieme înnapoî. Nu vin. Strigă. Iei merg. Dacă vede şi vede trimete o slugă după dînşiî cu cuvînt că dacă se duc ducă-se, numai pe la muntele vînât să nu se abată, că-î reă de dînşiî. — Lasă, las, respund băeţiî şi se duc înnainte. Bietul împărat le spunea să nu se ducă pe la muntele vî-năt, gîndea că ieî nu ştiu. Ţi-aî găsit, dracii! ..Chiar de muntele vmăt li ierâ maî mult. Aceea-î mîncâ pe dînşiî. împăratul le spunea ce ştiea iei, iar ieî tot pe gustul lor făceau. S’au dus la muntele vînăt. Cum ierâ muntele vînăt nimene nu ştiea, dar cine se ducea acolo nu se maî întorcea. CTnd ajung iei la muntele vmăt, ce să vadă ? Un munte ca toţi munţii dar plin de vînaturî: cerbi, căprioare, porci sălbateci, jderi, iepuri, vulpi foieau ca furnicele, u’aveaî pe unde călca. Cînd văd ieî atîtea vînaturî, unde se pun pe vînat şi dăî şi dăî şi dăî şi vînează. Asudaseră bieţii băeţî vînînd şi de gătit vînaturile nici că se găteau. Vînau vîrtos. Cum vînau ieî, numai ce se trezesc că înserează. Dau să se ' 68 întoarcă acasă li se par locurile schimbate, nu le maicunoştea Iu cotro să apuce, nu se pricep; mcep a se statui. Unul ZIC® U™’ altul alta, dar din tot sfatul uemic nu iese. Noaptea se apropie-Amurgeşte. Le vine foame. N’au cu^ ce aţiţa foc. Uind au fost ‘pornit de-a“casă toţi aveau scăpărătoare şi acum ^u găscau mcî unul. Parcă le furase cine-va. Pieriseră. Cei de făcut? Se uita unul la altul si string din umere. Şed. „ . Cum şedeau iei, băgară de samă ca se vedea înnamte o zare de lumină. „ . Cel mai mare se duce, dar nu mai vine. , Cei lalţi aşteaptă eît aşteaptă până ce de la o vrem? ce mijlociu se duce şi ml să vadă ce s’a întîmplat. Se duce, dar dus remîua şi iei. Numai cel mititel reţnăsese singur ca un huhurez. Se uită în co.c“ uită In colo. întunerec. Ţipenie de om .. * * Haide într’un noroc. Porneşte şi iei. In caltea ce va fi sa fie. D că şedea De loc nu ierâ mai mare pricopsală. Ş Apucă pe unde apucaseră şi ceialalţt Se uita la zarea cea de lumină şi mergea. Dar cum mergea, vai de ™pul lut, ca orbii Cu minele bojbăiea înuainte şi pana ce puşea o data, cu piciorul cE de două trei ori într’un loc. Alţfeliu putea să deie într’o jidovină să-şi rupă capul, că ierâ un intuoenc maî ddia de cît în iad şi nişte locuri ponoroase şi pî?)^? 4e"fL®^peal sufletul. Dar ce să facă ? Strîngea Şl iei. dm dinţi şi mergea Cum mergea iei, de o dată zarea de lumină nu se nud ve de. Ciuda lui- Dacă ştiea, nu pornea^ macar de Pe loc- Acur« ce-i ierâ bun? Se temea să nu fi rătăcit .cine ştie peji d , pe la dracul în praznic, să-l cate ceialalţi ca learbţ d° ^ călcat bar să n’aibâ, să-i caute pe dînşii pe unde mei nu le-a călcat Pi0i0,l' De-acnma mi-I tot de una, zice iei şi «cepe a merg» mai răncde Numai de o dată: bof! Se Împiedecă şi cade jos Ce ScSrtâe?" Oînd cat» colo ..dr i împiedecat de-o cioată. 6 iea şi iei în spate şi-şi Câtă de drum. •. • Frica îi mai trece ce-va, dar fi apucase ciuda şi ®^due Ş iei cîte-i veneau la gură şi cîte nu suduise de crud îl făcuse mă-sa. Hai- ce, matta jacului. D^eînd aM porait de la locul inieu si la zărea cea de lumină nu mai ajung ^ „ Cînd sfîrşeşte iei vorba de o dată îl apuca parca un fior 883 — răpede şi numai ce se trezeşte într’un hraiu mare, în chip de rasa luucă- de nU'i mat vedeai fundul. , ’ In mijlocul casei ieră o groapă şi în groapă un foc de vr o ODt care de lemne. . „ „ , i » Cîud ajunge băietul colo, ii iese mnamte un om aşâ de in- nalt ca pe cît bătea lumina focului de abiea se vedea pănă la genunchelui la dînsul, se uită şi pe ’mprejur.... , De-asupra focului fierbea cogemite cazan m care din cind în cînd printre bulbucii de uncrop se vedea ieşind şi mar cufun- dindu-M capete şedeafi doi-spre-zece cu foile gata să su- fle în ide; iar pe lîngă păreţi şedeaă legaţi de picioare mulţime de oameni. Pnntre dinşu băietul văzu şi pe fra ţii lui. _ ___ Ce caiiţi aice, măi băiete, întrebă omul cel mare. — Spune ^o poveste nevăzută şi ne auzită. ^ leuca păcătoşii cei leeati de colo nu s’au priceput să spuie Ştu on ba . Băietul se uită în sus la dînsul, şi cind îşi mai arunca o-efali la Mii Juî şi la căzan zise: ţto — Baca ştii spune. . _ leu spun, dar vezi că poveştile se asculta de culcat. — Aşâ? Atunci mă culc şi ieu, zice omul cel lung şi se încolătăceşte împrejurul focului. dinsalîa- Băietul pune cioata jos la capul lui, se aşază pe dmsali gă foc, tuşeşte, mai ghionteşte cu cotele in cei cu foile ş începe^ S In vremea pe cînd iera mama îngreunată cu tata, ce sa ,,vezi,”într’o zi, aşâ prin postul crăciunului, ii vine mamei pofta ,’de pul de graur. ___ Ce spui tu? Uede s’a mai pomenit?.. — Apoi dacă-i aşa povestea----- — Iei, spune ’n nainte. . n — Poftă şi poftă, de se spăriesera toţi megieşii. Ce sa facem noi? Unde se găsim pui de graur? Mama se boceşte, ieu mă bocesc, toţi se bocesc. Cum dra- „cui nu te-1 boci cînd vedeam că mama are sa piearda pe bietul î.tata. w , „ „ _ Ho, destul că mă doare capul. Mai incet. Iei, Ş aP°l!\ — Şedeam şi ieu şi-I dam cbitealâ ce-i de fecut? In pădure poate s’ar găsi d’apoi cine să se ducă in P^ure. Ieu «naşi fi dus n’avea ciue remînea cu mama, ca ieu 1 eram cel ^ _ Ş ”cel de pe urmă, alţi copil n’avuse mama. Bumcu-mieă .Şt hmm - 684 — ”^raii,mitlf,ei- ^ Ias a casă, ce puteau ieî să-î ajute mamei ? ,,oa-i trimet pe dinşn nici vorbă nu ierâ. dus ieu singur. „Am copt vro cîţî-va bolovani şi i-am pus în traistă să iSTăvlmbleie^ U<îătUră ° bUCată de r°g0jinâ ?’aP0Î Pe cal f> „ghieţkî^ I6fi’ m6rg Ş' ajUng k Pădure- Cînd colo, pădureaîn- — Cum ierâ ? — Ingbieţată, dar cum să fie!... Bre, bre, bre! Hai spune. — De o dată nu mă bizuiam, dar cînd mi-am adus amin-„te ca mama pierde pe tata, am opintit o dată calul şi m’arn su-„it pe gbieaţa. Dar ce ghieaţă! Ca stecla. Numai ieu ştiu cum „mergeam. Dar ciuda îmi ierâ şi mai mare. Nici un cuib nu ve-„deam. Iera cit pe ce să mă întorc înnapoi. Cînd de o dată CalUl“I Şi la r"gi' Numer808 to* — Ce? ~ f Cade, calul drePt în caP ŞÎ—Şi rupe gîtul. Vai de mine ' ’la s Tclafl î rUmf? Dă “ C°l0’ dă Pe d'-lo, ieu capul ce” a ŞI_I da“ k dracul> Pua căciulă în gîtul calului şi la drum. — Stăi, măi! si l'.lî V°rb\?! ^arCă aVeam CÎDd! Merg ieu ce mai merg „şi numai ce zăresc gbieaţa crăpată într’un loc Mă dau ios de ne ,"™ch-a: o icbend Acolo Acufund si «Tnr'l1 8 n pep;îd repede cămeşa; dau înnot; mă „acutund şi ajung la cuib. Cînd să ieu puii iei dacă notî Coi " “ si~.^uluî. “ia nu în^e, tg „piciorul, nu, dau cu capul şi intru cu totul. 5 — Tiiil! — Apoi de acuma nu mai spun. — Dar de ce ? „ — Hei! Doară aceea mi-s fraţii şi mă doare „pravesc legaţi dinnaintea mea. Hai da-ţi-le drumul. Zi, bre. ră f^dClndJnîrU ^i10’ hăî'ştî grăuroaica de creastă şi ies afa-„ra. Cmd o caut ieu la guşa, iera plină de pui, încă nu-i fătase. mima să-î Of!! stăi Cît spunea băietul, minunăţiea cel de om lung se zvîrcolea erpele şi sufla prcă vra să-şi deie sufletul S «viţ-colea ca nu mai pot. — 885 — — Cum văd ieu aşa, bucuriea mea. încalec şi acasă. „Cînd mergeam mai fără grijă numai ce,iear bof!! — Iei ? !.. — A căzut calul de i-a sărit căciula cine ştie unde. — Mare comedie I!. — Dau cu pintenii să se scoale, iei pace. Mă dafi jos. Ca-„ut. Ii ierau desbiuate picioarele. Ce să-i fac ? II strâng picioarele la loc, dar nu şed. N’am cu ce le prinde. Să fi găsit de „unde-va să-î bat un cuiiî, ar fi fost bine. Dar de unde, dacă „n’aveam cuţit? Ce dracu-î de făcut? Să mă duc pe jos până „a casă, tîrziu. Mama îl pierde pe tata de tot. M’am suflecat bi-„nişor şi m’am pus să desprind picioarele de la cal. Dacă aveam „cuţit le desprindeam mai lesne. Dar şi aşa... Le-am ros cu din-„ţiî de la cal şi le-am pus la traistă. — Ian auzi ? ! . . — Se înţelege. După aceea mi-am îndesat căciula pe urechi, „am încălecat pe traistă şi mînă. Cînd ajung acasă, numai bine „fătase şi grăuroaica. A mîncat mama pui şi s’a liniştit. — Bodaproste 11. — Peste vr’o trei săptămîni... Ce? Mai ieste ? Cîltl. sit luj — D apoi cum! Peste vr o trei septămmi iera să fie cumă-„triea, dar nu iera făină. Degrabă ieii pun în car şi la moară. „Macin şi pornesc îunapoî. „In urma mea cît fusesem la moară bătuse vîntul şi cînd „ajung la pod o colbărie de mîniea lui D-zeu. Dau să trec se, „îngloadâ boii. Hăis, cea, nu-i chip. Pun sacii la jug şi boii în „car şi haide. Am scăpat. — Dar n’aî să mai găteşti. — Mai stăi. Cînd ajung a casă găsesc pregătiri pentru bo-„tez. Bucuriea mea că puteam fi şi ieu faţă. ,.Dar când colo, în locul tatei, popa vra să boteze pe ma-„ma, Iei vra, ieu nu vrau. Iei vra, ieu nu vrau. Atunci m’am „mînieat şi hăţ pe popa. L’am înşfăcat odată, ieaca aşa cum aşi „lua cioata asta de jos. L’am ridicat cum ridic cioata şi cum „şedea colo cristelniţa cu botezul, de pildă cum şede cazanul „ista aice, l’am izbit de-o-dată drept în cristelniţă, ian aşa, bof ! Atunci băietul trînti cioata în cazan, de săriră stropii cît colo şi peste cei cu foile şi peste omul cel luug şi i-au opărit. Cei cu foile au remas zvîrcolindu-se, iar omul cel lung numai s’a încordat ca un şerpe şi a început a mîrîi de se cutremura pămîutul: Atunci băetul iea pe fraţii lui şi la fugă. Pţnd iese afară, vede că ierâ chi^r pe muntele vîuăţ, — 86« S’aă dus a casă, au mai luat oameni, au strîns vinaturile, au dat drumul celor legaţi şi pe cel lung l’au îngropat acolo şi mormîntul lui iera cogeraite movilă care ieste şi pană astă-zî Iear la muntele vînăt din ziua aceea a putut merge ori-cine şi merg şi acuma. Dacă voiţi vă puteţi duce şi D*atră. T. D. Speranţă Ce-va din generalizarea instrucţiei in tot poporul a d-lui I Florantin. • In Gazeta poporană „Universalul" No. 3i, îatr’un articol întitulat „Genera.lisarea instrucţiei în tot poporul" Dl. Florantin critică în treacăt vr’o patru abecedare, între cari şi pe al mieu. Despre acesta e vorba. sity Tjbray Ciul * „Abecedarul de T. Speranţă, zice dl. Florentin, ase- \ „mene insistă prea puţin asupra eserciţiuluî oral prea- ; „labil, nu indică măcar începutul acestui proeserciţiu şi „atîta mai puţin ordinea şi gradarea lui progresivă/* Iată ce am zis şi ieu în prefaţa Abecedarului asupra execiţiuluî prealabil: „Yor deschide A-„becedariul la lecţia l-a şi va întrebă ce chip ieste a-„cel din capul lecţiei. Elevul va respunde că e ţap. „Va pune pe elev să zică cuvîntuî ţ a p, mai rar. Va „întreba ce sunet se aude la început, la mijloc şi la „sfîrşit, pănă ce va a j unge, elevul singur, să „gasască de ex: că la început e sunetul ţ, la mij-„loc a şi la urmă p. „Şi se va spune că cuventul ţap l’am putea scrie da-„că api şti să însemnăm fie-care sunet cu cîte-un semn pe \ „care să-l cunoaştem tot-de-a-una. Apoi li se va arăta în i „carte că dedesubtul chipului sînt însemnate fie-care su- 1 „nîte, care strînse la un loc dau cuventul: ţap. ,,Sc va spune că cu semnele aceste se pot fâce şi alte „cuvinte dacă se vn schimba, ordinea în care sînfc pu-„se, de ex: ţa, aţa... etc. . „ Tot aşa se va urma şi cu alte ţecţu. ^ Dl. Florantin zico că nu îndic nici măcar începutul acelui proexe. roiţi Îi. D-luî voeşteca vr’o eite-va sepţamînî să li se bată capul copiilor numai cu pro- exerei ţii. , . , • „La copii începători, zice B-lui, exerciţiile preparatoare durează cîte-va septa- mînî şi în acest interval copiii nu cetesc. Adecă în acele cîte-va septămînî copiii vor merge la şcoală numai să se bezmetieeaşcă de cap ch proexerciţu fără să înveţe măcar o buche. ' Ceea ce am zis în prefaţa Abecedarului despre aceste exerciţii pregătitoare ieste de ajuns ca să poata copilul învăţa cu înlesnire a ceti. Nu înţeleg d? ce sâr face numai pentru cetire atîta proexerciţu. Înţeleg sa se facă mai multe exerciţii dacă ar fi vorba demvaţammtul intuitiv al figurilor. D-l Florantin înse nu vocşte ţeasta. lata ee zice D-luî. ,.. A. K1 a u w e 11 premiat pentru asemenea lu- crări (abecedare), a păstrat încă următoarele două Defecte: 1) Exerciţiului prealabil oral nu-i da d e s v o l-”t,aroa cuvenită pentru a fi util, şi 2) Ilustraţiile "lucrate în spiritul excelentului Vog el, depărteze laie da ridul lor natural (de a uşura infinit munca în' văţăturei, atît pentru învăţător cît şi pentru elevi) din contra le întrebuinţeze pentru a învăţă pro începători: 1) a observa; 2) a cugeta; 3) a vorbi; 4) a scrie ,,5) a desemna şi 6, a ceti.“ ^ ^ De aişe se vede că pentru D-l Florantin învăţămla-tul intuitiv al lui Vagei e un defect. Nu ştiu, atnnce, pentru ce îi mai zice lui Yogei oscele nt. In prefaţa Abecedariuluî mieu am propus să se ia^ că exerciţii lecţie eu lecţie, treptat şi numai, ţttş dar * cum să înveţe bă ştie că la nevoe poate să înveţe şi pe-o bucoavnă cu az, buche, înse cum învaţă! Asemenea părere, poate fi cit de psihologică, ferească-mă D-zeu s’o îm-partăşesc. Mai departe, D-l Florantin, zice că nu indic or-titor ^ gradarea Pro°resivă a acestui exerciţiu pregă- Dar ce ordine şi ce grădare ? Voeşte D-lui să fac iiiosone cu elevii din Clasa l-iu ? Ie destul cît am zis, că după ce vor învăţa a ceti se vor exercita a desface propoziţii în silabe şi silabe m sunete ori litere. Ar trebui să cate D-lui t psihologica despre predarea gramaticei la copii. Apoi ieată ce mai zice: , r.},IfCeP9 min4unat cu figuri şi numai cu un singur „felm de litere; înse a ales pre cele scrise şi propune „ca învaţmdu-se cetitul să se urmeze tot o dată şi cu „scrisul; ceea ce prezintă rninţei începătorului enorme ce spune — 889 —' „dificultăţi, şi din această concludentă cauză începerea legografiea e combătută de însemnate autorităţi „pedagogici europene şi americane." Fie ori ce autorităţi. Multe se pot zice şi multe se pot înţelege. Noi să luăm o autoritate mai cunoscută. Mai autoritate de cît c e e a ce vezi cu ochii nici că se poate. încerce Dl. Florantin metoda d-sale într’o şcoală şi apoi să ne spuie la ce capăt va ieşi. Ya face cîte-va septămînî proexerciţiu, cîte-va luni exerciţiu de cetire la litere mici de tipariu, apoi la mari şi pe la sfîrşitul anului (cum ie la noi cam pe la Paşti) elevii vor face proexerciţiu de scriere, apoi exerciţiu şi în sfîrşit pe la e-xamine numai bine vor şti să ţină condeiul în mînă şi să scrie alfabetul. Atunci trece-i în clasa a Il-a. D-sa nu ştie cu cîtă greutate învaţă a scrie acei ce n’au început scrierea de o dată cu cetirea. Din potrivă, faptul scrierei ieste foarte ademinitoriu pentru copil. Dacă dl. Florentin, ca psiholog n’a observat, trebue cel puţin să-şi aducă a minte de pe cînd ie-ra d-lui copil, că dacă nu li se dă copiilor să înveţe litere de scris, atunci iei se năcăjesc să scrie cu cele de tipariu. Această dovadă, că legografiea e bună, ieste mai concludentă de cât acele autorităţi europene şi americane. De vei da copilului să scrie la început, cînd are iei dorinţă, va scrie şi va învăţa a scrie; de nu-i vei da, va învăţă numai cele de tipariu şi-i va părea că a scrie ie cel mai greu lucru de pe lume. Ieată pentru ce am început ieu cu literele de scris şi pentru ce nu mă împac cu proexerciţiile de septămînî. Ce-i în mînă nu-î minciună, vorba Ro-mînuluî. Se duce copilul demineaţă la şcoală şi cînd vine a casă are ce se lăuda că a învăţat un cuvînt a-1 scrie şi a-1 ceti. Unde vor fi acuma acele enorme difi-cultăţipe carile presintă legografiea minţeî în c ep ăt o r iul ui, nu ştiu. w 806 — de în sfîrşit, dl. Florantin, maizice că materialul exerciţiu din abecedariul mieu nu-î destul şi ordinea luî presintămulte lipsuri. —•Cuvintele ce-am întrebuinţat sînt cuvinte de acele cu cari copii sunt deprinşi, aşa în cît, chiar după cercarea ce am făcut să-l aplic, n’am întimpinat nici o greutate. Ca unele sunete sînt mai grele de deosebit de cît altele cind ie vorba de consoane, aceasta o cred maî mult pentru oamenii în vîrstă, cari sînt în stare a le măsura sau oare cum a le cîntări. Dl. Florentin arată că, după vocale, sunetele cele mai uşoare sînt: h, ş v f s z- apoi; m n,_ 1, şi în sfîrşît: t, d, p, b, c’ g, t.’ Pe cînd, dm potriva, pe cît am băgat de samă, sunetele acele pe cari le rostesc copiii, cînd se deprind a vorbi smt: g, b, p, t, c, apoi m, n,; iară h, şi r, pe care d-Jui le pune între cele dintăiu le rostesc copiii tîrziu. Pănă acuma discuţiea asupra acestui lucru o cred neînteme-îeată. Mă gîndeam şi ieu odată că în loc de cu cuvîntul ţ a p, ar fi fost maî nimerit să fi început de pildă cu fes. In urmă înse, am văzut eăpenhru copiî ie tot una a deosebi sunetele din cuvîntul ţap ori'fes. Mă tem ca nu cum-va acele sunete pe cari Dl. Florantin le crede mai grele, tocmai prin faptul scurtimeî lor să fie mai uşoare de deosebit. Totuşi se poate ca la altă ediţie în locul cuvîntului ţa p, să pun fes ori fus numai din pricina că pentru copii se par tot una. Aşa în cît lapsuri-le de grădare şi ordinea materialului de exerciţie re-mine ca o părere a d-lui Florantin. Septămînele d-sale de proexerciţiu sînt cele mai mari lapsuri. i Mul iea o metodă logică drept psihologică, şi crede ca urmează după psihologie. ' Metoda d-lui Florantiu ie una dintre acele metode logice care are toate bunurile afară de unul—acela de a se potrivi cu faptele reale, şi care va fi bună tot de-a-una numai cu condiţiea de a nu fi aplicată. T. D. Speranţă in — 891 — Promiscuitatea, Potiandriea, etc. Ştiu că mulţi vor striga în contra-mi, zioînd ce au şi mai zis altă dată, că nu ie frumos ca o femee să scrie despre asemenea lucruri. Acelora le pot spune să privească împrejur şi vor vedea lucruri cari în adevăr strică moralităţei; pe cînd scrierea mea fiind făcută cu scop ştiinţific nu mă pîngîreşte nici pe mine nici pe cetitori. S’a mai scris în „Contemporanul® despre asemenea chestiuni, dar acum voim a o luâ mai pe larg; şi mai ie de ştiut, dacă asemenea chestiuni nu-şî îndeplinesc mai bine scopul fiind repetate azi sub o formă mine sub alta. Unii cred poate nefolositoare chestiunile ce nu trătează de interesele noastre cele mai pe faţă. Omenirea înse are o mulţime de interese pe cari ori nu le cunoaşte de feliu saă foarte puţin. Copacii de multe ori ascund pădurea; aşa ie şi cu chestiunile sociale, de multe ori societăţile sînt ameninţate de pieire în vreme ce membrii lor habar de grijă n’aă. Cu cît vom cunoaşte mai bine întregile chestiuni sociale ale popoarelor cari trăesc şi cari aii trăit; cu atîta vom avea o idee mai limpede despre acele ale poporului în care trăim. Numai văzînd obiceiurile popoarelor inferioare de azi, cari de sigur sînt în nişte faze pe care noi le-am trecut măcar în parte, nu vom face din trecut o vrîstă de aur, şi un vom crede poveştile bătrî-nilor că de mult ierâ lumea bună, ierâ detreabă, iear câ acum s’a stricat. Innainte de a începe cu feliurite căsătorii omeneşti, să a* runcăm o ochire şi în ramura animalelor. De obiceiu animalele trăesc în promiscuitate, nu se îngrijesc de voinţa femeiei, puterea hotăreşte. Bărbatul nici grijă n’are de copii; femeea îl îngrijeşte de mici, iear în urmă îi părăseşte fără să-i mai cunoască. Sînt bărbaţi la animale cari căută să placă femeei de vreme ce au oare cari podoabe pe cari femeile nu le au, mal cu samă la paseri. Unele animale sînt poligame de ex. cucoşii. Păunii, curcanii, toţi sînt mult mai înpodobiţî de cît femeile lor, aşa cuoo-coşii ce pene strălucitoare au cu feliu de feliu de colori, ce creasta adesa bătută şi mare; mai aii şi pinteni pentru a se putea lupta cu protivnicul ce ar îndrăzni să-le atingă haremul, pe care îl păzesc mai cu multă sirguinţă de cît un oriental. Sînt geloşi pană să se omoare unul pe altul. Cine nu ştie cît sînt de ţanţoşi curcanii ori păunii V Hulubii din contra sînt un model do monogamie. Ce să maî zicem de turturică căreia i-a mers fala îa atîtea popoa're? Nu le dau ca ■ putinţă, după cum vom vedea baladă populară: Vai sărmana turturea Cînd remîne singurea, Căci soţiea şi-a repus Jalea iei nu ie de spus. Cit trăeşte tot jeleşte Şi nu se maî însoţeşte! ÎTece prin flori, prin livede; Nu se uită, nici nu vede. Şi cînd şede cîte-o dată, Tot pe ramură uscată. Umblă prin dumbrav’ adîncă Nici nu bea nici nu mînîncă. i adevăr ştiinţific, lucrul înse ie cu a alte animale. Ieată şi frumoasa Unde vede apă rece Iea o turbură şi trece; Unde ie apa mai rea, 0 maî turbură şi bea. Trece prin pădurea verde; Şi Be duce de se pierde, Zboară pănă de tot cade, Dar pe lemn verde nu şade. Unde vede vînătoriul Acolo o duce dorul, Ca s’o vază s’o lovească Să nu se maî pedepsască. Sau aceasta puţin maî schimbată de cît coa dintăiu: Amărîta turturică Cît remîne singurică Zboară tristă prin pustie, Maî mult moartă de cît vie ! Cît trăeşte tot jeleşte Cu alta nu se ’nsoţeşte Trece prin pădurea verde Dar iea pare că n’o vede. Zboară, zboară păn ce cade Şi pe lemn verde nu şade, Iar cînd stă cîte o dată Stă pe ramură uscată, Orî se pune pe o st încă, Şi nicî bea nicî nu mînîncă, Unde Vede apă rece, Iea o turbură şi trece 1 Unde vede un vînătoriu Cătră iei se duce ’n zbor.... Ie ştiut că papagalul Illinou (psittacus pertinax), ie foarte simţitorii!, a fr în văduvie orî a muri ie tot una pentru iei, îşî jeleşte soţul cu nemîngîerea cea maî adîncă. Tot un caz asemenea s’a observat în grădina plantelor la Paris la o momiţă Uistiti (Hapale jacchus). Ceea ce dovedeşte că nu totdeauna sentimentele şi inteligenţa merg mîuă în mînă : Fără îndoieală că trebue destulă inteligenţă şi pentru sentimente, dar nicî ie maî puţin adevărat că adesa întîlnim oameni inteligenţi cu sentimente înse foarte tocite. Exemple de poliandrie maî nu se găsesc la animale, feme-ea ca maî slabă şi avînd de hrănit puii n’a mai putut sâ-şî robească bărbaţi. Doar la insecte: cum de pildă sînt albinele cari au o organizaţie socială foarte curioasă, aşa pe bărbaţi îndată după reproducere îî omoară. Furmicele şi albinele aă mers pănă acolo că şi-au făcut castă deosebită pentru reproducere. — 893 — La popoarele inferioare unirea sexuală ie tot aşa de bestială ca şi la dobitoace, în starea selbatecă nu se ştie ce ie căsătorie; promiscuitatea ie foarte obişnuită. Australienii trăesc în promiscuitatea cea mai desevîrşită, băieţii de la 13 ori 14 an! fetele de la zece ani trăesc în preună. Sînt cbiar serbări anumite care daă semn că tinerii se pot uni. Cu toate acestea iei sînt şi exogami, adevcă rîpesc femei din triburile streine, aceasta înse o fac mai mult pentru a rîpi roabe pe cari le bat, le ucid şi la nevoie Ie şi mânîncă, căci le-meilor din acelaşi trib cu dînşiî n’ar putea a le face asemenea tratament. Eyre povesteşte aşâ:, „Bărbatul ameţeşte cu o lovitură de douak femeia pe care o întîlueşte departe de tribul iei, pe urmă o tîrîe de păr mai departe, o lasă de se desmeţeşte şi după aceiea o sileşte să meargă în tribul lui. Se înţelege de la sine că dispune de dînsa cum îi place lui. Asemenea rîpire ie lăudată la Australieni şi copiii se exercitează în jocurile lor.„ Căpitanul Harkness spune : “Doi Erulari ne-au spus că la iei nu se cunoaşte legătura, vre unui feliu de căsătorie: bărbaţi şi femei trăesc amestecaţi". La Andameni promiscuitatea ie aşâ de încuviinţată de eătră toţi că un bărbat priveşte ca o insultă dacă o fată îl respinge. In America de Sud nici vorbă de vre un soiu de căsătorie. Indienii din Californiea se unesc fără nici o formalitate, nici au vre un cuvînt în limba lor care să însemne căsătorie. Femeile sînt ale tuturor bărbaţilor din trib. Ei nu sînt geloşi de cît atun-cea eînd femeile ar trăi cu bărbaţi din triburi streine. Chiar poema Mahabarată vorbeşte despre porimiscuitate ca de un obiceiu foarte vechiu, şi nici de feliu ca de ceva batjocoritoriu. Oare care re-măşiţă din acest obiceiu iei sigur acela că în Goa, Pondichery şi câteva tirguri de lîngâ Gange, fetele trebuiea să se prezinte în templul de la Iaggernaut. In Asiea mică s’a obişnuit promiscuitatea în vechime. *) Tradiţiuuea spune că înnainte de Cecrops Grecii trăeau în promiscuitate. Pe atuncea copiii nu-şi cunoşteau de cît mama al cărui nume îl şi purtau, Licurg găsea cuviincios ca bărbaţii să-şi împrumute femeile pentru a avea copii. Platon ocărea pe Minos şi pe Licurg că n’au botărît ca femeile să fie deavalina. So-crat însuşi împrumută pe femeea sa lui Alcibiade. De sigur că şi Romanii ale cărora obiceiuri se asemănau foarte tare cu ale Grecilor, au trecut la început prin faza de promiscuitate. La triburile selbatece se găseşte foarte respîndit obiceiul de a rîpi femeile din alte triburi străine, adecă sînt e x o g a m e; altele le ieau ori le rîpesc din tribul lor adecă sînt endogame. In mul*) Teate faptele sînt luate din autorii citaţi |i m alto articole — 894 — te locuri inse se găsesc amîndouă formele de. ex. Neo-Zelandeiii Cahformeniî. Sînt triburi exogame la cari nu se găseşte obiceiul ripireî femeei. Ie sigur că triburile învingătoare rîpiau de la mvinşî tot ce găseaţi, prin urmare şi femeile pe cari le stăpîneau mai de aproape; iera poate chiar un merit de a-şî fi cîştigat femei prin luptă de la alte triburi. Dacă nu ierâ războiţi în formă macar furau femeea. Innainte ca un bărbat să se însoare i se cere o dovadă oare care de curaj. Herndon spune că la Mahuei un barbat nu poate lua femei înnamte de a se supune unei sehingiu-lri* **entru ca un Daiak să se poată însura trebue să dea dovadă de curaj aducînd un cap de duşman. După colonelul Cre-mony, cînd războinicii Apacbes vin fără victorie, femeile se întoarnă de la iei cu receală şi dispreţ îi mustră de moleciunea lor ori de lipsa, de ştiinţă şi şiriclic, zicîndu-le că asemenea bărbaţi nar trebui să aibă de feliu femei. Ie prea natural că asemenea obiceiuri să aducă după sine acela al rîpirei femeei. Da-ea bărbatul pentru ca să se însoare trebuie să deie dovadă de bravură aducîod trofee de la duşman, de ce n’ar lua femeile ca trofeu ? Crantz^ spune „că la Eschimoşi cînd fata îi cerută se preface^ fi scîrbită, fuge trăgîndu-şi moţocul de păr,“ căci femeile nemaritate arată tot deauna straşnică ură şi neplăcere cînd le peţesc; de frică să nu-şî pieardă renumele. Acela-şi lucru şi la •Boschismani. Fata primeşte propunerea mirelui, prefăcîndu-se a simţi ură şi frică. Burekardt spune ca la Arabii din Sinai mireasa se apără cu ciomagul şi cu pietre şi adesa rîneşte tinerii cu toate că-şi iubeşte peţitorul; căci, după obiceiu, cu cit luptă’ nmşca, se zbate, strigă şi loveşte mai mult,—cu atîtaie mai lăudată de tovarăşile iei. Pidrahita povesteşte de un mire Muzo care după ce se învoise cu părinţii veni să-şi vadă mireasa, şi remase trei zile pentru caso desmierde, pe cînd iea îi respundea cu lovituri de pumn şi de bsţe. După trei zile se domoli şi pregăti mîncare bărbatului. Aşă că chiar opunerea femeei, fie prefăcută fie îunadins dovedeşte obiceiul rîpiriî. Cîte o dată prieteuele se opun •’ iu Sumatra mireasa şi părinţii cred ca o cinste de a împiedeca (ori a se face că împiedecă) pe mire să o iee. Smith spune, că la, Araucanieni femeile la nuntă se ridică cu toatele îeu beţe, pietre, şi ori ce se întîmplâ, şi aleargă să apere mireasa. _ . „ . . Ie sigur că şi bărbaţii din familiea fetei se vor opune căci fata munceşte la părinţi şi le aduce oare cari foloase. De aceea peţitonul ori va munci ceva tatălui fetei ori va plăti cu lucruri de peţ fata. Acest obiceiu îl găsim mai la toţi selbatecii. — 895 — La multe treburi selbateoe se fură fete fără voiea părinţilor, aşa la Gondorî un trib de pe coastele meridionale ale măreî Cas-pice, mirele trebuie să-şi fure mireasa, cu toate că ie în^ primejdie, căci dacă părinţii fetei îl vor găsi pană în trei zile au voie să-l omoare. __ A Figieniî din America sînt endogami, îndată ce tmărul poate face ori fura un feliu de luntre cu care se servesc iei are voie să se însoare; fata trebuie să o fure nu înse din alt trib ci din al lui. Araucanii sînt de asemenea endogatni. Femeile se apără pe faţă, cu beţe şi cu pietre, şi adesa ie silit bietul mire să-şi chieme tovarăşi cu cornul pentru că sâ-i ajute a-şi căpăta femeie. Multe triburi selbateee sînt foarte mărginite în chestiile căsătoriei de. ex. Indienii Finne nu au m limba lor cuvîntul „scumpe ou „iubite®. Idiomul Algonquin n’avea verbul „a iubi.“ Dialectele Americane deosebindu-se de la trib 1*. trib şi acestea fiind exogame, adesa femeea şi bărbatul se înţeleg prin semne : legăturile lor morale sînt aşa de slabe că trăesc ani împreună lără ca unul se înveţe limba celuilalt. . . . După legea lui Mânu măritarea ie exogomă, nu ie voie de luat o femeie ce poartă acela-şi nume cu bărbatul. ^ Kxogamiea ie sigur un semn de bărbărie, cu cit societăţile sînt mai paşnice cu atîta şi exogamiea devine mai rară. Dacă acest obiceiu ierâ stricătorii! vre unui membru al societăţeî, apoi nu încape vorbă că ierâ stricătorii! femeeî. A » „ , „ Acesta ieră maî reu tratată de cit dobitoacele, tintă de păr, bătută fără cruţare, şi de multe ori omontă, aceasta ierâ menirea femeeî îu societatea exogamă. Endogamiea ie un semn al societăţilor paşnice, în cari vieaţa femeeî dacă nu ie bună dar cel puţin ţinteşte spre îmbunătăţire. ^ Ie poate probabil că ţiganii trăesc în promiscuitate; aceasta o dovedesc anecdotele ce se găsesc în popor. Se ^zice^ ca au fost traşi înnaiutea judecăţeî pentru incest, şi iei au mărturisit că aşa ie obiceiul la ţigani. Lucrul nu ie de mierat la nişte triburi barbare şi nomade, venite de prin Indiea unde se ştie că a fost promiscuitate. Sofiea Nădejde, — 896 ~ Studiul ştiinţific al limbeî romîne. ('urmare). Consoanele dentale Consoanele s,t, d, s’aiî prefăcut în ş f -de L Schimbarea 8’a întîmplat şi cu în- leT^Pnlh-K -Cli cel® miJIociî> Vom arăta îndată ce lege deosebita ieste pentru un caz anumit cu t şi cu d. Exemple: dico, zicu; deo, die o zeu—; me dio mied10, miezu, miez; cal di, calzi; ursi, urşi; sap-’ ÎL;i/7-P-V\Ş6pte; -Sic’ teneo, tîenio, ţ emu, ţnfl; tex o, tieso, ţes; toţi, toţi, etc. nilT1^.Cea!tă scbiml>are a avut loc înnainte de i cores-punzâtoriu cu 1 lung clasic ori cu grupa ie făcută din e deschis şi accentuat. înnainte de i făcut din e accentuat urmat de n, mp, mb nu se preface. De pildă se tin de nn K ” + 6’ P®ntru că i_a vemt din e; tinde nu ţmde pentru căi-a venit din e : sin sin- 86 Z1C6a maî de mult senu> senguru şi i sa făcut din e prea tîrziu pentru a putea să se în-timple prefacerea de maî sus. In cuvintele slave nu întîlnim această prefacere ceea oeleYrY^6 că,Romîniî a* Primit cuvinte*slave cu gru- L tY I1’ S\dUpă 06 i6râ Prea tîrzi* ca «« poată să se mtimple prefacerea. Aşa din tin ă, ti să, clădi z i- Yl p © ■“ o s i, c o s i, etc. nu s’a putut face ţ i n ă, ţ i s ă întraYJYH P-?“091?’ c°Şb etc,pentru că cuvintele aii intrat prea tîrziu m limbă. Ilomînib^61^ 56 CMe am V°rbit 8?a întîmP,at la toţi ? T uJ“atd0 i dnPa care vine o accentuat s a jirefacut in ce; D în aceleaşi condiţii s a prefăcut în ge. Exemple: f e t i o 1 o, fecior ; p e t i o 1 o, picior • r o-gat.one, mşaciBuej mentione, «rociuL (™nttll — 897 aceasta avem minciună); credentioso, credincios; deorsum, dioso, gios ;putredione, putregiune; etc. Formele pociu, giumătate, ne arată această prefacere şi înainte de i plus u sau o neaccentuat ; căci trebue să reducem cuvintele de mai sus la formele: p o t i o şi d i u m e t a t e. T, D, S, finali s’au pierdut: t a c e t, tace; etc. Despre schimbările de la Macedoneni voiţi arăta aiurea. Schimbarea lui t mijlociu în d ne aflîndu-se în româneşte, nu putem primi etimologii în cari se vede t înlocuit prin d, acele cuvinte a trebuit să fie luate din vre o limbă în care se obişnueşte asemenea prefacere. Consoanele Ucide. L începătoriu s’a păstrat, afară de atunci cînd a fost urmat de i corespunzătorii! cu i lung clasic ori de grupa ie făcută din e deschis accentuat. In cazul acesta s’ă prefăcut mai întăiu într’un sunet numit 1 muiet şi a-semănătoriu cu cel ce se însamnă în italieneşte cu g 1, apoi, în i consonant. Exemple: li no, îin, in; li ci a, iţe; le p ore, lie-pore, iepure ; libertare, iertare. Această prefacere nu a avut loc înaintea lui i făcut din e accentuat urmat de n, aşa: din lente s’a făcut 1 i n t e si 1 s’a păstrat înainte de acest i; din 1 enem, (lenu), lin*); din lembă, limbă; din leng, ling, etc. L simplu mijlociu dacă nu urmă după dînsuli piu-saltă v o cală s’a prefăcut înr; ie ar dacă ier â'urmat de i plus vocalăs’a prefăcutînl muiet şi apoi îni consonant. *) Acelaşi fenomen de producere la singurit a unei forme asemănătoare cu cazul, în u de la acuz. înmulţit, prin analogie cu deci. a Il-a, s’a mai petrecut şi cu 1 i e p u r, f r a t, ciapter de la Istrieni pentru liepure, frate, pieptene; ori şi la noi cu ş oar e’c, pîn t e c, p ure c, etc, — 898 — _ Exemple: melio, meiu ; fiii o, fîiu; mulierem, muiere; etc. m o 1 a m, moră, moară ; s o 1 e m, soare ; f e 1 i c e, ferice ; s a 1 i r e sărire; s a 1 e m, sare, etc. L duplu mijlociu îu adevăr ar trebui de tractat la grupe'e de consoane, dar mai bine vine aice, căci s’a prefăcut în 1 simplu. Această prefacere s’a întîmplat după trecerea lui 1 în r, căci vedem pe 1 făcut din 1 duplu, păstrlndu-se. Exemple: din c a t e 11 i, catieli, căţieî; etc. Din c a-t i e 1 i nu s’a făcut c ă ţ i e r i pentru că se trecuse vremea prefacereî, cînd ajunsese 11 la 1 simplu. Tot astfeliu cu g a 1-lina care a ajuns la galină şi n’a trecut în gărină. L simplu făcut din 1 duplu s’a prefăcut în 1 muiet, apoi în i consonant cînd îerâ urmat de i simplu chiar. Exemple : g al i n a, gălină, găină ; c a ţ e 1 1 i, căţie-li, căţieî. L duplu din grupa ellam s’a prefăcut în u, după ce a trecut printr’un feliu de 1, ceLisamănâcu 1 barre din limba polonă. Exemple : s t e 11 a m, steauă ; vergellam, ver-geauă, etc. Băgind bine de samă la toate cazurile prefacereî unuî 1 în 1 muiet, vedem că a fost o vreme cînd orî ce 1 aflătoriu în limbă, fie mijlociu, fie începătoriu s’a prefăcut în 1 muiet. In cuvintele unde de pe latineşte s’ar părea că trebuie să se facă aceea-şî schimbare se întîm-plase trecerea luî 1 in r după legea arătată maî sus. A-şâ în soli, moli, săli, felice, etc. nu s’a prefăcut 1 în 1 muiet pentru că pe vremea acestei prefaceri se zicea : s o ri, mori, s ari, ferice. - a _ La toţî Romîniî găsim prefacerea luî 1 în 1 muiet; în i consonant se află maî cu samă în Daciea din stingă Dunărei. Prefacerea luî 1 în r, a lui 11 în 1, aluî 11 în u s’a întîmplat la toţî Romîniî. In elementele străine găsim prefacerea luî 1 în 1 muiet şi a acestuia în i consonant; a luî 1 în r se găseşte în ci te-va cuvinte câre se par streine? dar multe — 899 din acestea nu-s de sigure. Aşa nu putem admite ideia celor maî mulţi că din oloserico italienesc s’ar fi făcut româneşte arşenic. Eemîne ori cum neînţeleasă prefacerea lui s în ş. Am putea admite, dacă cuvîntul ar fi întrat foarte din vechiu şi sub forma olosierico, dar aşa cum se zice de limbiştii noştri nu poate fi. Despre vechimea acestei schimbări voi u vorbi altă dată maî pe larg. In maî multe dialecte din Dacia lui Traian 1 final precedat de u neaccentuat s’a pierdut, se înţelege pre-făcîndu-se în u şi unindu-se cu cel dinainte. Exemple: lupul, lupu; ursul, ursu ; Radul, Radu; etc. * * * N începătorii! remîne neschimbat, neschimbat remîne şi cel mijlociu în limba care a ajuns literară, afară de cazul ce voiu arăta în dată. N mijlociu urmat de i plus altă vocală a trecut în i consonant. Exemple: puniu, puiu(verbul); cuniu, cuiu; că 1 c î n i u, călcîiu; căpătîniu, căpătîiu; etc. La Macedoneni, la Romîniî din Banat, poate şi pe aiurea nu s’a întîmplat asemenea prefacere. _ In privinţa lui n se cunosc maî multe fenomene dialectice. A fost un dialect românesc care a avut mare întindere de tot, în acesta n între două vocale, dacă vocala următoare nu ierâ i plus altă vocală s’a prefăcut în r. Acest dialect îl cunoaştem din scrierile lui Popa Grigore de la Măhaciu din Transilvaniea. Dl. Hîjdău a ştudieat manuscriptele remase de la acesta şi de la alţi cîţî va Măhăceni şi a dovedit că în veacul al XVI-lea i-era în părţile acelea un dialect care între altele se deosebea prin prefacerea lui n în r. Manuscriptul de la Voroneţ în Bucovina, aflat de dl. profesor Creţu şi despre care s’au prea înfierbîntat unii închipuindu-şi-1 din adîncimea veacului de mijoc, încă ieste scris în dialectul de la Măhăciu. Man. de la Voroneţ în cîte-va pri-yinţî ne arată acest dialect maî bine păstrat, poa- - $00 — te să fie de pe la sfîrşitul veacului al XY-lea sau din acel veac. In Istriea se obişnueşte de asemenea prefacerea lui n în r. Inprăştiate pe icî colea găsim urme în Moldova în numele de sat Fîntîrele în loc de Fîntînele şi înnumel Geamăr în loc de Geamăn. (Hîjdău Cuv. din bătrîni p. II pag. U) pe la anul 1453. Cum că ierau forme dialectale se dovedeşte de pe hrisoave aproape contemporane în cari se află formele cu n. De pildă într’un hrisov de la acelaşi domn întîl-nim Fî n t î n e 1 e, G e m e n e ş t i i (an. 1447 tot loc. cit. pag. 13). Pe la 1489 ierâ, cum vedem tot acolo, un om numit B o d e a Eumîrnl care locuia pe lîngă Prut. (Am . pus Rumîrul şi nu Rumărul, pentru că se ştie de sigur că pe atunci se zicea cu î nu cu ă ) Exemple din dialectul de la Măhăciu voifi dă pe următoarele: v e r e-r e a (venerea), domerecă, fdomenecâ), m î r u (mînu mînă mai nou), a ţirea, ţireţî, ţirut (a ţinea etc), 1 u rî (luni), 1 u ra (luna), b i r e (bine), urul [unul), cir e (cine), oamerî (oameni), etc. (Hîjdău Cuv. din bătrînî P. II. pag. 12). a Fără a întră în amănunte, negreşit foarte însemnate, în privinţa acestui dialect, voiu spune numai că deşi dialectul a pierit sub inriurirea limbeî besereceşti în Da-ciea luî Traian, totuşi a lăsat cite-va urme şi în limba literară. Aşa se zice: mărunt (mănunt, macedoneşte n>i-nuntu), că r n n t (cânunt), fereastră (feneastră), p ă-r i n c (păninc), rerunchiu (renunchiii), n im ărui,*) etc. Sînt exemple contrare, adecă în cari, din silinţa dea înlocui pe r cel făcut din n cu n vechiu, s’a greşit şi s’a înlocuit chiar unu r vechiu. Ex : senin (seren), sus p in ă (suspiră), cunună (curună), etc. A dialectală ieste şi căderea luî n din cuvintele i r î u (frenum), g r î ii (granum), etc. R. *) Hîjdău log, cit. (Meva consideraţiunî asupra tlpuri-lor omeneşti. (urmare/ Arabii se arată din cele mat vechi timpuri sub numele de Ari ba şi mai ales de A di ţi. Mai pe urmă se află împărţiţi în două grupe: Iectaniziiîn Iemen şi Ismailiţii în partea de miează noapte a peninsulei. După ce s’au întrunit prin religiea lui Mahomet, Arabii se pun în mişcare şi se respîndesc într’o mare parte din Asiea şi în cea mai mare parte din Africa, fie prin luptă, fie prin amestecare încetul cu încetul printre celelalte popoare. Chiar in Ispa-niea şi Sud-ostul Franţleî au lăsat urme. L a r r e y zicea că tipul arab ieste unul din cele, mai frumoase din lume. lată descrierea acestui tip: Craniul, văzut de deasupra, formează un oval foarte regulat; faţa lungă şi îngustă, formează de asemenea un oval foarte regulat; fruntea nu tocmai mare, mai degrabă mică; nasul aqui-lin, cu vîrful întrecînd nările şi îndoit ca ciocul unui vultur ; bărbiea dată înnapoi, aşa în cît din pricina nasului arcuit şi a bărbiei date înapoi, profilul pare mai mult rotunzit de cît drept. Părul, ca şi barba, ieste neted şi foarte negru strălucitori u, cunoscîndn-se foarte bine liniea de pe unde începe a creşte. Ochii sînt în formă de migdală, negri, cu genele lungi şi negre strălucitoare; rîdicăturile osoase de la sprincene sînt puţin crescute. Săpătura ce se află la rădăcjna nasului^ ieste foarte mică, aşa în cît spinarea nasului formează aproape o singură linie cu fruntea. Gura ieste mică, ou dinţii albi şi drepţi. Urechile bine formate, mai mult mici şi apropiete de cap. Umerele obrazului nu sînt de feliu scoase în afară. Pielea Arabilor ieste curat albă, cînd ieste apărată de vînt şi de arşiţa soarelui, altfeliu se face măslinie mai mult sau mai puţiu închisă. Statura ies te puţin mai jos de cît mijlocie în Arabiea şi aproape înaltă în Al« geriea. Craniul ieste s u b-d olihocefal. Arabii sînt uscăcioşi, vînjoşi, cu gîtul lung şi cu închietu-rile membrelor delicate. In alte privinţî Arabii au parte din caracterele tipului semit, schimbate prin împrejurările în cari aii trăit. Aşa Arabii au o închipuire toarte vie, iubesc mult poeziea, sînt foarte curagioşi şi de obiceiu milostivi; toate acestea nu sînt caracterele obişnuite ale celorlalţi semiţi. Se află un alt tip arab deosebit puţin de acesta. Iată cele mai însemnate deosebiri: _ ^ Pielea mai puţin netedă; nasul mai gros şi cu vîrful rotun- zit şi puţin turtit; trupul şi scheletul mai gros. Aceste caractere amintesc tipul asirian vechiu, din care porte acest al doilea tip arab ieste pogorîtoriu. Saii poate că aceste deosebiri sînt dovadă despre o amestecare cu alte tipuri; căci se ştie că amestecarea cu Arabii ieste urmată de îngroşare. Cea mai însemnată legătură a Arabilor cu celelalto tipuri semite ieste o asemănare de limbă. lipul ebreii samînă în multe privmţi cu tipul asirian. Ebreii de astă—zi inse sint foarte amestecaţi cu deosebite tipuri din pricina împrăştierei lor preste tot pămîutul. După cum am mai spus şi în urmă, Ebreii cu părul roş şi p i 8 t r u i de sigur că numai semiţi nu pot fi! Chiar şi acei negricioşi sau castanii, cari au faţa plină, lată sau râtundă, sau umerile obrajilor scoase in afară, nu sînt semiţi adevăraţi, ci de sigur o amestecătură de deosebite tipuri. Afară de aceasta se ştie că Ebreii. earii tiăeso de un timp îndelungat într’o ţară, samînă în general cu locuitorii acelei ţeri. Nu s’ar putea zice că aceasta s’a făcut din pricina elimei sau a altor împrejurări în cari au trăit cu toţii, căci se ştie că tipurile omeneşti se schimbă foarte puţin şi toarte încet din aceste pricini. Aşa în cît trebue să fim de părerea acelor scriitori carii zic că Ebreii nu mai formează astă-zi na ţ ie,ci o sectă religioasă; adecă în deosebite împrejurări s au amestecat cu Ebreii, tipuri streine, aşa înse că religiea s’a păstrat. ■ ° „ ' nau putem mîntui descrierea tipului „ ebreu fără a vorbi toarte in scurt, ceva despre părerea susţinută de mulţi Ebrei? primită în parte şi de alte naţii; anume că Ebreii ar fi mult mai agen la minte, mult mai m stare de a se ocupă cu lucruri pentru cari se cere multă pătrundere de minte, precum: filosofiea matematecele, eto. i _ Se poate toarte uşor înţelege pentru ce Ebreii au asemenea credinţa. Ga naţie supusă şi plecată spre lucruri cari nu cer multă putere şi curaj, singurul mijloc de a-şi răzbună asupra ce* n^ai ,tari 11 avea în Pretenţieai întemeeată sau neîntemeeată, că Ebrefi aă cap mai bun. Această credinţă şi-a luat începutul mai ales dm vrîsta de mijloc, cînd mai toate naţiile dm Europa aveau gîndul numai la luptă, lăsînd la o parte ne-§oţul.t învăţătură şi toate lucrurile care ascuţesc mintea. Numai Ebreu, carii pierduseră deprinderile războinice se îndeletniceau mai mult cu capul de cit acei carii îngrijiudu-se numai de puterea trupului, iăsau la o parte îngrijirea de a-şi ascuţi mintea. De aice înse nu urma ca, naţiile europene nu ierau în stare de a ajunge la acelaşi grad in privinţa minţei ca şi Ebreii; probă că în timpurile — 90â — mai nouă popoarele apusene, mai ales, au ajuns destul de departe. Apoi Ebreiî, chiar prin feliul deprinderilor lor, fiind împinşi în acele ţeri în cari lipsă, mai mult sau mai puţin, clasa de mijloc, de sigur că pe de o parte faţă cu ţeranii carii n au cînd să înveţe, iar pe de alta cu boerii carii n’ai nevoie, Ebreiî vor părea inaî cu cap. Afară de aceasta nu trebuie^ de uitat că priceperi de feliul acelora ce se cer în negoţ, mai ales în cel mărunt, nu dovedesc o minte tocmai înnaltă. ^ ^ Plecînd de la aceste date, Ebreiî de sigur că s’aă îngimfat şi au mers mai departe de cît faptele. încetul cu încetul unii au ajuns pănă la credinţa copilărească că toţi oamenii mari au fost Ebrei şi că Ebreiî aă să ajungă stăpîniî lumei, prin puterea minţei lor! De multe ori auzim pe unii Ebrei zieînd că Napoleon I, Frederic cel Mare, Horaţiu, Kant, Newton, etc, toţi aă fost Ebrei! Mai curios vine lucrul încă atunci, cînd vezi pe un pretins Ebreu, cu părul roş, pistruiu, mic de stat, cu un cuvînt un adevărat finez, susţiuînd nemărginită capacitate a naţiei ebreeşti şi crezînd că prin aceasta se^ laudă şi pe sine, sărmanul! Dacă aă fost între Ebrei oameni capabili, au fost şi la celelalte naţii, şi dacă s arzice că, ţiniod samă de numărul total, găsim mai mulţi la sută între Ebrei de cit între ceialalţi (ceea ce nu s’a dovedit de nime), s’ar putea lămuri prin aceea că ia celelalte naţii poporul ieste împărţit din pricini economice în mai multe clase şi nu din toate clasele se pot alege oameni de samă, căci n’au mijloace; pe cînd Ebreu formează aproape o singură clasă (din pricini amintite mai in urmă, în parte) şi anume clasa de mijloc, din oare mai ales se pot alege acei în stare de a face cevâ. Afară de acestea mulţi Ebrei capabili, îerau în adevăr un amestec eu alte naţii şi da-toreau puterea minţei lor nu Ebreilor nici naţiei cu care se a-mestecaee, ci amestecului din amîndouă; căci se ştie că cu cit a— mestecul se face între tipuri mai deosebite (se înţelege că nu vorbim de tipurile înjosite ale botentoţilor, negrilor etc) cu atita se capătă oameni cu aplicări mai deosebite (de multe ori inse aplecările sînt şi spre reu). . , A „ Un fapt însemnat încă nu trebuie de uitat, anume ca E-breii de obiceiu sînt mai pri p iţi (am zice pr ecoc i, dacă acest cuvînt n’ar fi aşă de strein) de cît alte naţii. Diu această pricină copiii ebrei la început merg mai răpede de cît alţii, de obiceiu înse iearăşi de multe ori se şi opresc mai degrabă iu cale fără oa să mai poată înainta. . „ , Ne-am abătut cam mult de la şirul descriere! pentru a combate o credinţă greşită dar foarte înrădăcinată; şi fiind că credinţile greşite au tot deauna urmări rele, am crezut foloşi- toriă să ne abatem puţin pentru a statornici un adevăr. N’am avut gînd de a atinge vre un drept de ale Ebreilor şi dacă cineva crede că am greşit în cele ce susţin, îl rog să-mî arate unde am greşit şi îi voiu mulţămi. W. (va urma). * Intemeiarea principatul ai Moldovei. Domnii acestei ţevi pănă la Aleesandru cel Bun. % Cea mai veche pomenire a numelui Moldo-Vlahiea ieste cea de la anul 1241 cînd Ioan Căliman Âsan se numeşte domn al Moldo-Vlahieî. Cum că pe atunci îe-rau Remîn! cel puţin în ţara de jos a Moldovei nu încape îndoiala, alt feliu nu ar fi purtat numele de Vlahiea. Moldova veche adecă cea din veacul al XV şi al XVI-lea n’a fost de la început un singur stat, ci s’a alcătuit din Moldava, ţara de sus, şi din Valahia sau ţara de jos. In privinţa cuvîntuluî Moldova sînt maî multe presupuneri, una a lui Fick, citat de Picofe în cronica lui Ureche, care aduce cuvîntul acesta de la M o 1 d a care însamnă colb, pulbere în limba, gotică. Acelaşi cuvînt se găseşte în numele unui riu Sacson Mu Ide şi în Mol-dau numele unui riu din Bohemia. In acest chip cuvîntul Moldova numele riului nostru s’ar potrivi la înţeles cu Prahova *) care vine de la pr ah care însamnă. în slavoneşte colb, pulbere aşa că Moldova Ia Goţi şi *) Aice ieste locul de a atinge pe cei ce cred că Prahova vine de la latineşte Pra-uva, în care ava va fi însemnat poamă, lear P r a numai iei ştiu ce. Despre h nu-şî bat capul, căci la ce sar împiedeca un om cu gînduri aşa de înalte de o ticăloasa de consoană, pentru ca să afle de unde a venitt- de a-somenea ce le pasă lor de v, dacă a putut sau nu să remîe acolo inca dm latineşte. Asemenea nimicuri nu-i opresc pe dom-piele-lor. r 1 — &05 — Prahova la Slavi ar fi însemnat rifiglodos, col-băios. Dl. Lambrior îa Istoria d-sale zice că ar avea de scos înnainte numai faptul că Moldova ieste un rifi foarte limpede. lefi socot că nici P ra ho v a nu va fi fiind turbure în tot cursul iei şi în tot timpul,^ dar a fost de ajuns că cei ce i-afi dat numele să o fi văzut de o dată turbure, colbăioasă. Cuatît mai mult sintem pentru ^presupunere dintăifi cu cît nu ne mulţămeşte de felifi a doua, a d-lui Hijdăfi, adecă că Moldova ar cuprinde în Bine cuvlntnl M a 1 cu însemnare de m u n t e, (care corespunde cu m a 11 i albanez iearaşi cu înţeles de munte) înrudit cu al nostru mal care îusamnă ceva înalt, ţerm. Astă-zî la noi, pe cît ştiu, se numeşte mal locul unde sfîreşte un rifi cătră uscatul aflătoriu de o parte şi de alta fără deosebire de Ieste pămîntul mai sus de cît apa safi nu. Partea a doua d av a iear nu vine la socoteală pentru că are un v păstrat care ar fi trebuit să cadă, dacă în d av a (dabat) a căzut, de ce n’ar fi căzut în aşâ zisul dava dacic?. Mai bine lăsăm lurul încurcat pănă pe altă dată, dar de o oam dată, dacă ar fi vorba să nehotărîm numai de cît pentru una din cele două presupuneri de mai sus, ne am hotă-rît pentru Moldava gotio şi am admite oă de la Goţi a trecut la vre un alt popor care a prefăcut pe^ a de după d în o. In ori ce caz Romînii n’afi putut să-l prefacă. Apoi în limba romînă a întrat cuvîntul destul de tîrzifi de vreme ce avem M o 1 d o v a şi nu cel puţin Muldoava. 4 , ,, , . Numele Moldo-Vlahiea se găseşte m mai multe hrisoave din veacul al XlV-lea şi al XV-lea ba chiar şi în al XVI-lea într’un hrisov a lui Petru Şchiopul de la 1583. Mai mult se întrebuinţă în hrisoave cu cuprins religios. Cum că Moldo-Vlahiea însemnă două ţeri unite înpreună se dovedeşte de pe descrierea ce face călăto-riul Guillebert de Launoy, care veni în Moldova pe Ia 1421 şi numeşte pe Alexandru cel Bun, domn al Vala-hiei mici şi al Moldovei şi anume se vede din descrierea — 906 — aceea că partea de jos a ţerîî purta numele de Valah ia mică. După Fotino citat de dl. Lambrior ţara de sus cuprindea: Bacăul, Neamţul, Romanul, Suceava, Cîrligă-itura, Hîrlăul, Botoşanii, Dorohoiul, Cernăuţii, şi Hotinul; ear ţara de jos : Soroca, Orheiul, Fălciul, Covurluiul, Putua, Tecuciul, Bîrladul, Vasluiul, Codul şi Benderul. Cum că pe la 1240 sau chiar 1236 Incuiau Romînii în ţara, de jos a Moldovei se vede încă şi de pe istorfea năvălirilor Tătarilor făcută de Fazel-Ullah-Raşid, care scri-ea in Persia şi iesle citat de D-l Hijdău în Istoriea critică Ţ. L P. 68 (vezi Lambr. pag. 52). Acest istoric care lucră după documente oficiale spune că o ordă a bătut în ţara Oltului pe B a z a r as a-b a m (Kasarab-ban), îear Bugek cu alte trupe a trecut munţii, se vede pe la Ovtuz la Kara-Vlaghi şi i-a bătut. Kara-Vlaglui ioraii Valahii negri. Aşa dar Valahiea mică ieră locuită de urniţi Romniî pe la 1236. Valahii aceştea fură numiţi negri, pentru că veneau despre Marea neagră sau se păreau că vin dintr’acolo popoarelor slavice. Slavii îi numeau Morlahî, Grecii au înţeles Mauro-Vlahi, adecă Valahi negri, de acea şi Tătarii şi Turcii i-au numit Ca ra Ulachi şi C arai flahi. Partea de Nord a Moldovei zice dl. Lambrior ieră locuită mai mult de Slavi şi se ţinea de Galiţiea, după cum dovedesc numele riuri şi de munţi, înse populaţiea nu se pare a fi fost aşa de deasă, că după venirea Vlahilor şi aşezarea lor îir aceste părţi de loc. Aceştia avură atîta putere asimilatoare, în cît în curîndă vreme, mai ales după întemeierea. domniei,. absorbiră în sinul tor toate elementele străine de a cărora existenţă avem urme în numirile de localităţi (se înţelege nume ca Bistriţa, Bucovina, Ceahlăul, Tecuci, Bahluiu, Kîrlad, etc. şi nu acele cari sînt formate de Romîni din cuvinte slave ce le aveau în limbă, nici cele formate dxn nume de persoane). Unul din aceste vechi nume date de Slavi ieste şi - m - aoela de Neamţ, care inăteaşi dată s’a dat numai cetâ-ţei, apoi tîrgului de la poale cetăţei şi in sfîrşit ţinutului ai căruia centru administrativ ieară cetate» şi tîrgul Neamţului. Prin cu viatul Nea m ţ, sub deosebite forme, popoarele slavone Înţeleg pe Germani, de la dinşii aft luat Romuiii această vorbă. Getatea Neamţului a fost zidită de cavalerii Teutoni şi stăpimtă la început de dinşii, mod regele unguresc Andrei le-a dat a doua oară ţara Jiîrşei şi o bucată de pămînt peste munte in Gu-mania DL Lawbrior citează atee o bulă a papei Grigo-iiu alai IX din 1232, în care istoriseşte toate fazele prin cari a trecut danie» făcută de regele Audreiu. Papa căspnne călării au ridicat o cetate foarte tar». Această cetate trebuie să fie a Neamţului, aşă rar fi numit Slavi de prin prejur pe margistral calărilor Teutoni. Se ştie că ierâ această cetate intre 1300 şi 1350, adecă înnaiute de intemeerea Moldovei, păci vedem într’o bucată de descriere geografică rusască scrisă in timpul acela că pune „Neamţul" în munţi între oraşele dim tre Nistru, Dunărea şi Car păţi Am spus că partea de sus a Moldovei înnaiute tocă de vesurea Bojnimlor din fiaueuMVŞ Se4 e«i> Ualiţiea, dar se vede că partea minţilor măcar ieră sub Unga-riea, de vreme ce regii lor făceau pe acolo danii. în ţara de jos ierâ cum se ştie dmtr’nn document din Bîrlad din 1134 un principat supus Galiţiei, din document urmează că principatul Birladfilui avea oraşe preţuia: Bîrladul şi Tecuciul ui organizaţie in privinţa vămilor, de vreme ce se hotăneşte ca neguţitorii să răspundă, vama iu n&uAtrul ţerei la Bitiad şi la Tecuci, iear nu la graniţă, aceasta la .aducerea mărfurilor; iear la scoaterea mărfurilor pămîntene, Ungureşti, ruseşti şi bo-beme să nu plătească la Încărcare, ci numai în oraşul OaUcî mic. Se înţelege că acest voevodat a fost sfărmatde Tătari cari cuprinseră toată ţara, care mal p* urmă se numi Moldova. be ştie din documente din vremea aceea, remase de ,at; rpgele Ungariei Ludovic I, că Bogdan, un Voevod ro-mîn din Maramureş, a părăsit ţara, a trecut munţii şi a înfiinţat în Moldova de sus un principat neatîrnat de Ungariea. Regele Ludovic numeşte în 1365 pe Bogdan şi pe dinastiea lui: haini şi lepădaţi de datorie, în-reutăţiţî şi plini de veninul vicleniei, unelte oarbe ale acelei ambiţii neaiftîmpărate, oare îmboldită de Satana, i-a putut amăgi să fugă pe furiş din Ungariea şi să iee de sine şi arbitrarii! în stăpânire o provinţie laterală a Ungariei*). Dintr’un document din 1360, tot de la acela-şîrege se vede că se încercase a bate pe Bogdan şi a-1 alungă dm Moldova şi că Dragoş fiul lui Giula ţinuse cu Ludovic. Pentru această credinţă îî dădu mal multe sate româneşti. In documentul de la 1365 se spune că fiiul voevodulat Sas a pierdut pămînturile şi vasalii din Moldova şi pentru despăgubire ÎI dărui averele ce avuse Bogdan fn Maramureş înnainte de a se haini şi cari fuseseră, se vede, confiscate. Cu acest prilej vedem ce legături de înrudire uerau Între Dragoş, Bale, Sas, (Rula şi alţii. leată tabelul ce găsim în cursul de istorie al D-lui Lambrior. 1) Giula 2) Sas 1 oţl patru fraţi de pe mamă 3) Bdgdan Laţcu ' , Din documentele de la 1360 şi 1365 ştim că Bale Icra finii voivodului Sas, că Bale ierâ frate de pe ma- *) Diploma lui Ludr. I. din 1365 tradusă de Ed. Hurmu-* zacln m „Fragmente din Istoriea Romînilof“. . , — 909 — tnă cu Dragoş, Dragomir, Ştefan fiii lui Giula. Prin urmare Giula a avut cu o femee trei copii; după moartea lui, Sas luă pe aceeaşi femee şi avu cu dînsa pe Bale. Ieatâ acuma, cum închieâ D-l Lambrior cercetarea : 1) Mai mulţi voevozi din Maramureş au venit şi s’afi aşezat in Moldova, domnind fiecare peste o parte din această ţară» 2) Cel mai puternic dintre dînşii, Bogdan, a încercat să se descleşto de sub puterea Ungariei, poate, legîndu-se cu Polonii. 3) Alţii ca I'ragoş, Sas şi fiiul acestuia Bale au ţinut credinţă regelui Ungariei şi aii fost ajutaţi de acesta împotriva lui Bogdan; 4) Bogdan i-a bătut şi a remas singur domnitoriu al Moldovei de sus, pe care o lăsă moştenire urmaşilor săi; 5) Cel din urmă dintre principii alungaţi a fost fiiul lui Sas, Bale, care-şî pierdu pămînturile şi vasalii din Moldova pe la 1365. A Picot citează îu cronica lui Ureche documente m cafi se pomeneşte de cei patru fraţi de pe mamă pană la 1413 cînd remăsese: în vie&ţă numai Bale. .. / Ieată ce se ştie acuma cu siguranţă ^ despre. şirul domnilor. ' , v . ' * * La 1460 se întîmplase trecerea din Maramureş, nu ştim înse anume cînd, la ce an înnainte de 1460, dar se ştie de asemenea că faptul se petrecuse numai cu cîţi- va ani înnainte. . La 1470 îerâ domn în Moldova Laţcu, cum se dovedeşte de pe o scrisoare a Papei Urban al V-lea din 24 Iulie 1370, trimesâ Arhiepiscopului din Praga şi e-piscopilor din Vratislaviea şi Cracovia, (cit.de Eud. Hui-muzachi în „Frag. istorice" pag. 313). Pe la 1372 tot domnea încă, cum se ştie din o bulă papală din acest an. Pe la 1374 nu mai îerâ domn, cum dovedeşte un act de la Iugă Coriatovici dat în Bîrlad Dar chiar în acest an aduse Mircea feciorul lui Radu domnul Munteniei pe Petru Muşat din familiea Besarebilor şi-l puse pe tronul Moldovei după ce mai întăiu bătu pe Iuga şi-l prinse, — 910 Dni actul cel dat de Iuga Ia Bîrlad vedem că Moldova ajunsese până la roarea, de vreme ce acest voevod ne spâne lămurit despre Iac şa Lita vor, locoţutoriul său de la Cetatea Albă, *) Dacă au stăpînit această cetate şi Laţcu, nu ştiu. (va urmă) Toan Nădejde. Rudi boieriuhii. Anecdotă populară. Un boerîu o dată, cîud îerâ la ţară, • Cttm venea spre casă de la eîmp sub sară, Vede-wn ieaz în cale-î şi pe loc gândeşte Că prin ieaz se află racî şi scoici şi peşte, Şî de fac! îndată îeattă-l şi pofteşte, BCU Cluj . Central University Lihrary Cluj Cum ajunge-» casă pe fecior tt chieamă »*“ Măi Ioane, ’i zice, bagă bme samă „Baci să-mi dai: Mi-î poftă. Dar codire multă „Nu-mi prea fă. Porneşte! Ori mai stăl Apcultă: „Ştii ce buni îs racii ?!.. Parcă-i văd pe masă „Boşi, colo cu zamâ.... Ce mîncate aleasă !!.. „Ce mai zâcî Ioane? Cmd s’ar face acum!.... „Iau te da şi-mî adă un păhar de rum.u Bea boierimi rumul, iar Ion porneşte, După raci trimete, mas» pregăteşte; Darboieriul strigă: „Vino păn la mine. „Ai trimes 6âk}&e&? Br&vo! F&arfce bin&! *) Istorie» critică a lui Hîjdăft pag. 91 Făscioare L td, J. 911 — „Teată păhăruţul nişte rum maî pune. „Racii, măî Ioane sînt bucate bune!!.. Pnne rum feciorul şi se duce îeara In colo, ca sluga, după trebî pe-afară Cînd de o dată ’n urmă clopoţelul sună,: „— Yină-aicî, Ioane. Mi-aî făcut’o bună, „Face iear boierul. Racii n’aă adus ? „leu credeam că acuma şi la foc i-au pus. „Trebuiea călare grabnic să se ducă. ”Uită-te, de foame leşin chiar m’apucă. „Şi de-aiee’n ţarină, eh socoţî ie drum! „Ian maî toarnă încaltea vr’un pahar de rftin. A turnat feciorul ş’apoî jos s a dus Şi’n curînd cu vestea iar veni pe sus: __ A venit cu racii, uite chiar acum. __ Bravo! Haide toarnă.. şi-un pahar de rum, Ş’apoî du-te spune să mi-i fiearbă bine „Şi se vii pe urmă iear aici la mine.“ Dusu-s’a feciorul. Ca să-î fîearb’ a spns Şi’nnapoî degrabă la boieria s’a dus. „— Pe minunt îs gata n— Chiar aşa voesc. Inse ştii că racii greu se mistuesc ^ ’„Mă cam tem, pricepi tu, să nu-mî cadă greu. .,Ian maî pune-aice nişte rum să beu, - Toarnă iar feciorul şi boierul bea . Ş’apoî iarăşi zice: ,,Măî, pre legea mea, „Am de raci o poftă să mînînc, un dor!! ,,Umple-mî păhăruţul înnaintea lor. Umple iar, boieriul păhăruţul suge, Şi Ion la cuhne intr’o clipă fuge, — 912 — Şi cu racii gata la stăpînu-î vine. —- Ieată racii gata! o. , V. ,v , . „ ~ Bravo! Foarte bine „oa trăieşti Ioane! Pe mîncafc de-aeum. „Toarcă-mi înnainte şi un păhar de rum“ Cum şedea boieriul aşezat la masă Bea păharul, ş’apoi capu’ncet, îşi lasă Peste mini, şi-adoarme. Dar adoarme dus Lingă raci, cu vinul lingă dînsul pus Iar fecioru-aproape şed.e şi-l prăveşte ^Cum Ia cap cu racii doarme, sforăeşte. ; .. •• Tot ^prăvi feciorul nu ştiu cit prăvi Ş.jJa urmă cum se socoti, S apimă iie ,p-d$tjl- • pumni ,de gustat A gustat şi xekaX, vinul a gustat Pănă cînd mTncetuTtot a deşertat. Cînd^ boieri u’n urmă se trezeşte, cată Racii nu s, garafa vede că-i deşartă. —- Ei, Ioane spune, racii i-am mîncat ? Da, mincat, cucoane, păo v’aţî săturat — Dapoi vin băutam ? _ _ . — Da, băut, băut! ! . Dracul ştie ^ Nu ştiu singur ce-am făcut, „şi-au fost buni, Ioane, racii? n - „ , . A — D’apoî cum!. Lupa raci, atuncia, toarnă-mi nişte rum. T D. Speranţă. — 913 —* St'.- TIMPURILE HAOTICE- Sub acest titlu scrie Dl. N. Beldiceanu, redactorul revistei nouă „Cultura41, un articol in care vorbeşte despre pieirea şi facerea din nou a lumilor. Articolul cuprinde aşâ de mari greşeli in cit datoriea ne tace să le arătăm şi acelor ce nu le-au putut cunoaşte şi singuri. Tot o dată ne vom folosi de prilejul acesta pentru a schiţa si 'bbî ideile ce-&l poate face cinema despre aceste bestii Intemeindu-se p? fapte bine cunoscute în ştiinţă. *) > ABtă-zi se ştie că în iu tinderea cea fără de margini se află materie în mişcare, se ştie că materiea ieste veşnică, adecă fără început şi fără sfîrşit. Mulţi mai cred ca pe lingă materie mai sînt şi puteri nemateriale; dar descoperirile şi teoriile mai nouă "au dovedit, după mulţi cugetători însemnaţi, că nu ie află în lume puteri, ca ceva deosebit, cu fiinţă de sîne statoare şi că tot ce se explică de fizicii vechi prin puteri, ba de atragere, ba de *) lnnainte de toate să fie cunoscut că autoriul acestei critice ieste prieten cu D-l Beldiceanu şi că, dacă socoate foarte reu articolul despre „timpurile haotice", asta nu opreşte de a mărturisi că cercetările ce publică tot D-l Beldiceanu în „Cultura" despre Baita, precum şi inscripţiile ce a cules la faţa locului sîat foarte însemnate atît pentru istoriea ţerei noastre, cît şi pentru împrăştierea cunoştinţelor folositoare m public. Ca să dăm o idee despre îusemnătatea ce au inscripţiile de ia Baiea voiu spune numai că se pare sigur că pe la 1279, adecă prin veacul al XlII-lea îerâ la Baiea o colonie însemnată săsască, de vreme ce aveau beserecă şi îşi puneau pietre săpate la mormiot. Mai tîrziu după întemeierea principatului ierau acolo nobili de vreme ce-şî puneau coroane pe pietrele de la morminte, etc. Toate aceste lucruri le-am văzut din cele 17 inscripţii latineşti şi nemţeşti copiete de D-l Beldiceanu. De asemenea articolul D-lui Sion Gbereî se pare toarte însemnat şi cred că va dovedi multe lucruri neplăcute şoviniştilor noştri. Despre articolul D-lui Burlă avem de gînd să vorbim a nume şi mai pe larg ceva, deşi nu ne unim cu metoda şi cu închierea la care a ajuns D-sa în privinţa cuvîutului r î i e, împingere, ba de electricitate, magnetism şi al'ele multe se poate şi trebue să se explice acuma prin lucrarea ma-tenei in mişcare: . Materiea ieste de două feliurî: eter şi materie 0/ dinar ă. Materie ordinară ieste aurul, argintul pucioasa fierul, oxigenul, azotul şi toate celelalte feliurî de materie simplă, adecă elementele; eter ieste acel gaz foarte rar care împle lumea şi se află şi între părticelele materiei ordinare. Fiziciiji Chemiştiî pot desface materiea ordinară numai pana Ia o margină, şi anume Chemiştiî duc în fenomenele studiete în chemie împărţirea materiei ordinare pă«a la mşte părticele numiţe atome. Aşa dar atom.° Dum-e8c cele mai mici părticele pana la cari se poate desface un element in fenomenele eh e mice. Dacă ne vom închipui toate combinările în care întră hidrogenul, atunci în unele întră numai o părticică,- în altele două, în alte-_ zec®> etc f Ornează nişte grupuşoare cari alcătuiesc corpul format şi se numesc molecule. Se ştie de pil-Oa ca apa se formează din molecule depărtate unele de altele, şi printre carile se mişcă eterul şi că fle caro mq-kcula se alcătueşte din cîte o atomă de oxigen şi cîte două de hidrogen. Milioane de asemene grupuşoare de abiea formează o picăturică caro poate fi zărită cu microscopul ! De asemenea se ştie că amoniacul, adecă gazul ce se topeşte în apă şi care are un miros aşâ de puternic şi de cunoscut, se compuse din molecule formate 5“ C1H 0 ^omă de azot care ţine pe lîngă dînsa trei atome de hidrogen. Dacă ne-am închipui că tot despărţim amoniacul în Cîtimi din ce in ce mai mici, moleculele lui ar fi cele Pr păpticole cari tot ar avea însuşirile amoniacului. Cînd am încercă înse să desfacem chiar mo-Jecnla am desface-o în patru atome, una de azot şi trei de hidrogen şi n’am mai avea amoniac. Acele schimbări sau fenomene cari se petrec în — $15 — corpuri, fără a le strică molecule se ehioamă fia ies; iear cele cari Btrică moleculele vîrînd saă scoţind diu iele atome., se chieamă chemice. Cele di&tSiu nu strică natura corpului, cele de al doilea o strică: zăharul topit, ieste tot zăhar, plnmbul găzos tot plumb remîne; dar zahărul ars, sau plumbul unit cu oxigenul d. ex: oxid de plumb, nu mai ieste corpul de mai innainte ci ce vă nou. Eterul a cărui fiinţă s’a dovedit prin fenomenele luminoase şi călduroase, nu ieste drept vorbind nici: gaz, moi solid, nici lieid, ci într’o stare deosebită, dar se apropie mai mult de gazurî. Părticelele lui sînt ne asemănat mai mici de cît ale materiei ordinare şi nu li se dă numele de atome, ori dacă voim să K dăm acest nunae să, nU uităm a le zice atome de e t e r. • După toate cercetările ce s’au făcut nu s’a putut încă găsi o dovadă că atomele materiei ordinare sînt făcute toţ din eter. Dovezihâ aduse de Loekyer au fost respiu-SBideiviiîţi învăţaţi şia’ă dat altă explicare unora dinfap-teâeanăuBe de dînstd. Ori cum, se crede că materiea ordinara ieste tot eter grupat într’unchip deosebit. Se crede că atomele ordinare sînt formate din mulţime de părticele de eter cari-s înzestrate cu mişcare comună aşa că alu cătueec ca nişte sisteme sau corpuri, după cum şi atomele materiei ordinare alcătuesc molecule şi acestea corpuri cereşti. Dacă în fenomenele cunoscute pănă acuma nu se poate desface materiea ordinară de cît pănă la atome, nu urmează că dacă s’ar putea să o supunem la temperaturi mult mai mari nu am putea-o preface şi în eter. Eterul ieste foarte elastic, cum urmează din îuţala cea aşa de îngrozitoare a lumineî, şi pentru a ne exjfli-oâ această elasticitate sîntem siliţi a admite cu vestitul Secchi că părticelele de eter sînt înzestrate cu mişcare foarte iute de rotire în jurul unei osii, aşâ cum ieste şi pămîntul; astfeliu se poate înţelege elasticitatea eterului, căci s’a dovedit că nişte corpuri cari s’ar mişcă foar-ţe fade în jurul unei oeiî a’ar purta în izbiturile lor In- — m tre tîînseîe ca nişte corpuri cu totul elastice. Asemenea mişcări de rotire se crede că se află şi la atomele ordinare; se mai crede că atomele de eter pe cît şi cele ordinare au şi mişcări tremurătoare sau vibrătoare. Acestea sînt rezultatele la cari se poate ajunge în privinţa materiei fUosofiud asupra celor mai sigure rezultate a cercetărilor făcute de specialişti în feliurite ştiinţi. La întrebarea cum ieste grupată materia ordinară in spaţiul cel fără do margini, primim respunsurl cu de-săvîrşire sigure. Un feliă de grupare elementară ieste aceea cunoscută sub nume de sistem planetar. Ca tip putem lua sistemul solar. Ce vedem în asemenea sistem? Intăiu în mijlocul sistemului un corp mult mai mare de cît toate celelalte din acelaşi sistem luate la un loc : soare le. In jurul acestuia mai multe sute de planete mari şi mici, care se învîrtesc în jurul soarelui, toate în acelaşi senz. In jurul unor planete se mişcă altele mai mici numite satelite, cum ieste de pildă luna noastră. Unele planete au pană la opt luni şi ar fi cu putinţă să aibă unele şi mai multe. In jurul soarelui se învîrtesc şi cometele formate tot din aceleaşi materii din cari-s formate şi planetele şi soarele numai în altă stare, în parte. Unele comete se învîrtesc necontenit în jurul soarelui, altele, ieste cu putinţă sau cel puţin se poate presupune, numai pentru un timp ne cercetează prin sistemul nostru şi apoi ne părăsesc pentru tot-deauna poate. In sistemul nostru solar: soarele ieste găzos acuma, planetele au fost toate găzoase şi luminoase dar s’au recit şi solidificat. Pămîntul şi luna sînt solide aproape de tot. Cel puţin de lună, am putea zice că trebue să fie solidă toată; pămîntul se pare, că-i solid peste tot afară de nişte pungi de lavă ce se afla în coaja lui. Dacă ne dăm samă de starea de az«i a soarelui şi a planetelor, ne putem închipui cum au fost în trecut şi — 917 — cuta va fi în viitoriu. La început, după Kant, Laplace etc, tot sistemul solar formă un siDgur corp găzos, înzestrat cu mişcare de rotire împrejurul unei osii. Această nebuloasă s’a tot mişcurat, s’a recit, s’a turtit la poli şi umflat la equator şi din pricini mecanice a lăsat în dreptul equatorului, la feliurite depărtări, iuele găzoase înzestrate ou mişcare. Din acestea s’au făcut planetele. Planetele, după ce s’au rotunzit şi iele din pricină mişcărei inelului au remas cu două mişcări una în jurul soarelui, alta în jurul unei osii a lor. Din planete s’au despărţit iearăşi inele şi s’au făcut sateliţi; numai la Saturn un inel se vede că a remas tot sub formă de inel, se înţelege însă că şi-a pierdut starea găzoasă. Din Btarea primitivă schiţată aice a ajuns sistemul cum îl vedem astă-zî. Mai tîrziu soarele se va stînge şi planetele vor cădea pe dînsul şi vor face ioară-şî un singur corp ca la început, numai cît acest corp se va reci de tot şi nu va mai da lumină. ( Planetele vor cădea pe soare din pricină că pierd pe fle-care zi din iuţala lor de mişcare în jurul soarelui şi prin urmare în loo de elipse desoriu un feliu de spirală şi vor cădea numai de cît în soare. Soarele îşi va pierde lumina cum şi-au pierdut’o şi planetele, mai încet căci îi m&i mare, dar de bună samă. Toate încercările învăţaţilor de a găsi hn mod să-şi închipuie că soarele nu se va stînge nici o dată au remas zădaruice şi vorremănea. Sisteme planetare ca al nostru sînt foarte multe în jurul nostru, toate stelele sînt sori, centre de sisteme planetare. Un număr de mai multe milioane de asemenea sisteme formează o grupă peste măsură de mare de stele numită calea laptelui. Soarele nostru face parte tot din grupa aceasta. Ce legături sînt între stelele mai vecine, ce grupe formează, cu ce feliă de mişcări sînt înzestrate, care ieste aşezarea năuntrioă în calea laptelui nu se ştie bine. Se pare înse că această cale a laptelui are formă de disc despicat de a latul în două într’o parte. O grupă de sisteme planetare ca această cale a laptulu! se numeşte nebuloasă rezolubilă, adecă care se alcătuieşte din stele, asemănătoare soarelui nostru. Toate sistemele planetare nu-s la feliu, sau cel puţin nu-s de aceea-şi vrîstă. In unele se vede că planetele sînt încă luminoase, de vreme ce se văd şi grupe de stelej în altele se vede o singură stea, deeî se apropie în formă de sistemul nostru; la altele steaua de la mijloc are lumină ca a soarelui nostru, adecă albas* tră, ori galbenă; altele sînt roşe, altele verzi, etc. cele roşe, se crede, că-s aproape de a se stinge. Negreşit că vor fl şi sisteme în cari soarele se va fl stîns, poate şi, de acelea in cari planetele vor fi căzut pe soarele lor. Eterul se întinde nu numai între părticelele materiei ordinare şi între sistemele planetare ce alcătuesc calea laptelui, ci se întinde şi mai departe, foarte departe, în toate părţile in jurul acestei nebuloase rezolubile. La depărtări neînchipuit de mari în eter se află alte nebuloase rezolubile alcătuite din milioane de sisteme planetare şi nebuloase de acelea în care nu se află încă sisteme formate, ci numai gazurî fierbinţi cari se rostogolesc val vîrtej: Multă vreme se credea că nu se pot vedea stole în unele nebuloase, pentru că sînt prea departe, dar că des-coperindu-se telescoape mai puternice se vor desface şi acestea în stele. Acuma prin cercetări făcute asupra lumineî ce ni trimet s’a dovedit că sîift curat gazoase. Trebue să fio şi de acele nebuloase în cari ce vor fi a-flind mai mult sisteme planetare reci şi întunecoase. La întrebarea dacă materiea ieste fără sfîrşit în spaţiu nu se poate da respuns, ar putea să fie nesfîrşită, ar putea sâ fie şi gfirşită numai s’ar cere că să fie îu întinderea fără margine insule de eter despărţite între dresele prin întindere curat goală de materie. Atunci n’ar fi cu putinţă pentru cei dintr’o asemenea insulă să afle ceva de celelalte msule, nici -n’ar avea o insulă asupra alteia atragere sau altă înriure, (va urma). j Năăejd6t — 919 — LMAUMMt. (armare). Apoi îmbla după trebi ca şi cnm nu i s’ar fi întâmplat nimica şi are de făcut lucruri grele, nu gluuvă. Timp de z^ce zile, bărbatul nu părăseşte hamacul, se vaită şi de abiea respunde celor ce vin să-l întrebe de sănătate. Am fost singur martur în două rîndurî la asemenea fapte, la Avraghi şi la Galibî. Doctorul Leblond, Sehom-biirck, comandantul Vidai şi Crevaux văzuse obiceiuri ba acesta la .Enmrilionî, la Rucuaieni şi la Oiampi. N’am aflat să pătimească femeea ceva ■drti aiceastă pricină După zece zile se scoală bărbatul din lehuzie. * * - * Ccpt . Lil _ n a „ Fe meea-moffl iţă din Lo adr a. Se anala acuma la aquarul Vlestrainster, în Londra, oeopilă de şepbe ani, nrimiţă Rrao, care are mai multe caractere twomi-ţeşti. Ieste acoperită peste tot trupul cu păr negru, aspra ; faţa iei eu fălcile foarte scoase înainte ; poate întinde buzele înainte aproape oe şi Şimpauzeul; în sfirşut cu piciorul apucă de pe jos lucrurile cete maî mărunte. S’a crezut că Krao ieste o formă mijlocie între otn şi momită. Nu-î aşa în#e. Ke ane, im antropologist învăţat englez, a căutat’o şi a aflat Că face parte din gemul H o m o, ca şi noi toţi. la adevăr, afară că vorbeşte şi ştie chiar cîte?va cuvinte englereşbi, Krao are mulţime de caractere cnrat omeneşti. Krao ieste de loc din Indo-China, din L a o s ; părinţii iei ierau tot păroşi, cum se 'vede de pe fotografiile lor făcute de călătoriul Bock. Intemeindu-se pe aceste două fapte, K e a n e, Într’un articul din N a t u r e, caută să dovedească că copilul de Care vorbim arată ca îu L a o s ieste o rasă de oameni foarte păroşi, Asefiă- - natorî poate cu Ainoii din Iesso şi din Sachalin. Orî cum ar fi Krao ieste foarte însemnată pentru acei ce cercetează legăturile omului cu rudele sale momiţele superioare. (Luată după Revue scientifique, care 'a luat’o din Revue d’anthropologie]. Slăbiciunea auzului ca pricină a nelu-ăirei aminte a şcolarilor. Un doctor de urechi din Stuttgard scrie in ziarul „Gesundheit“: „In cursul celor din urmă 10 ani am avut prilej să cercetez 4500 de copii in vnsta de la 7 pănă la 14 ani, în privinţa auzului şi anume şi băeţî şi fete. Ieată rezultatele: 1) Urechea sănătoasă şi normală aude la depărtare de 20 — 25 metri şoptitul, dacă-i linişte de ajuns. 2) Turburările auzului sînt foarte respîndite: în şcoalele poporane aud reu cu o ureche sau cu două pănă la 30% ; bine cum se cade aud prea puţini. 3) Copiii din familii bogate aud mai bine, într’un pensionat de fete auzeau reu turnai 10%, 4) Cu cît înnaintează în vrîstă cu atîta turburările auzului se înmulţesc. 5) In şcoalele de la ţară aud copiii mai bine. Ieată ce a aflat mai des: spargerea timpanului cu punoi pănă la 2o%; astuparea ureche! cu materii ceroase la 13%, etc. Cei mai mulţi din aceşti bolnavi nu fu8âse nici o dată cercetaţi de doctori şi nici nu-şî în-chipueau că-s bolnavi; mulţi îerau socotiţi de profesori ca nebăgătorî de samă şi pedepsiţi. Prin urmare orî ce copil neascultătorii! trebue cercetat în privinţa auzulni. Mulţi cepii aud reu şi de aceea nu mai se pare că nu voesc săiee aminte. (NeueWelt No. 12, pag. 156, an. 1882). * - * * DECLĂRARE 4 Subsemnatul n*a compus notele de la poeziea tipărită după vi ea ţa lui Ştefan cel Mare şicel Bun, şi m respunde de dînsele. J. Nădejde.