Privim ca abonaţi pe I>-niî ce vor bine vroi a primi două numere nnnl după altul. Isteaţa şi Pac©.... Zice că a fost o dată un împărat, gazdă nu tîndală; oiie lui se vedeau şi se cunoşteau dintr’ale altor botezaţi, boii luî ie-raiî cei mai frumoşi în tot satul. Apoi mai avea doară ţerî întregi toate ale luî, că doară de aceea ierâ iei împărat: unele le stăpînise de la tată-su, altele le cîştigase iei vitejeşte, că-î plăceau bătăile. De Ia mumă-sa îi remaşe mult aur şi argint şi a-dimante, putea deci cu drept cuvînt zice că-î bogat cumu-î data. O dată, bai drace că iei face un plug de aur şi merge să are cu iei. Arînd pe cel hotar, ieată vine la iei un moşneag: „Bun lucru, înnăîţate împărate!“ — Moşneagul, dete adecă bineţe. Bun da scump, moşule,8 îî respunde împăratul, care nu pricepuse cum se cade pe bătrîn; se vede că nu ştiea tocmai bine româneşte, ce de alt cum nu-i nici o mierare pentru împăraţi, că doară şi iei au numai un cap, apoi într’un cap numai, nu pot nici iei băgă ati-tea feliuri de limbi cîte neamuri de oameni au în împărăţie ! Beci, împăratul, aşa mai slăbuţ, cum poate iei zdrobi româneşte, zice câtră vîj {—moşneag, se aude pe Someşul mare): „Moşule, ce gîndeşti c’ar fi vrednic plugul acest de aur? „(împăratul credea că vîjul despre plug a zis „bun lucru.“) Darvîjul M respun-se fără pic de gîndire: „Innălţate, împărate, de n’a plouă în luna lui Mai, nu-î vrednic nici o coajă de mălaiu!“ Cu aceste vorbe merse moşneagul mai departe. împăratul se gîndi mult la vorbele moşneagului şi le află de adevărate, căci gîndise precum şi ierâ îutr’adevăr: „De nu va fi ploaie în luna luî Maî, de bună samă că mai mult va fi vrednică o coajă de mălaiu de cît plugul acesta, că din iei nu poţi mîncâ, pe cîrid cu coaja îţî alungi batîr o dată foamea cît de cît.® Deci se pune împăratul şi vinde plugul cel de aur şi cumpără ţinui de fier, cu care tocma aşa de bine lucră pămîntul ca şi cu cel de aur, ba încă maî bine, şi cu banii ce-î remăsese îşi cumpără o moară chiar lîngă casă, că moară nu avea până ’ntr’acea şi se gîndi ce să mai împărţă iei bucate cu alţii pentru măcinat; maî bine să capete iei cîte ceva de la moară! Gîndul nici n’a fost reu de alt cum. După ce avea acum şi moară, se gîndeşte să se însoare, că 65 — 842 — îeră holteiul *) cam stătut şi acum şi avea cu ce-şi ţinea muierea, că doară un împărat are venituri, nu ca noi, dar şi chel-tueii îndoite ca noi, tară îi aducea moara cîştig frumos. Se pune deci şi începe a se cam uita pri’utre cele fete, să vadă care ar fi de iei. Iar se întîlneşte cu moşneagul cel de la arat: — Bună vremea, moşule! — Bună să-ţi fie inima, înnălţate împărate! Da de unde şi pană unde ? — Caut ce n’am, moşule. — D’apoî să fio într’un ceas bun şi cu noroc, înnălţate împărate, dar te rog de una: nu te prea lăcomi la rang, la neam, la avere, la zburdălnicie; D-tale îţi trebue o muiere isteaţă, aşa—ţi caută una, care va fi mai isteaţă; nici nu merge D-ta pe la iele, scrie numai cărţi în toate părţi, revaşe ’n toate oraşe, că vrei să te însori şi vei luâ de nevastă pe fata cea mai isteaţă şi mai cuminte, fie chiar şi dintre oameni de jos, dintre plugari, apoi să văd ieu dacă nu nimereşti bine. — Bine moşule, dar cum voiă şti ieu care-i mai iesteaţă ? — O, Doamne, înnălţate împărate, scrie în toate cărţile şi revaşele aşa, că pe aceea vei lua-o de muiere, careva veni la palatul Măriei tale mai îtităîfi, dar cum, iiicî călare nici pe jos, nici îmbrăcată nici desbrâcată, nici pe drum nici pe delături, nici cu cinste nici fără cinste! — Bine, moşule, dar poate-se una ca asta? —■ Şi de ce să nu se poată? bată-şî capul cine vrea să fie împărăteasă! Merge împăratul a casă, face cum l’a învăţat moşul şi aşteaptă în pace, văzîndu-şl de moară, de moşie şi de împărăţie. Mult şi-aii bătut capul cele fete de crai şi de împăraţi, de grofi şi de baroni, de boieri, şi de fruntaşi din toate satele şi oraşele împăratului, cum să facă să se mărite care- va după împăratul, dar în zădar le fu truda, că nu izbuti nici una. Vestea merse pănă în poporul de rînd, şi ce să vedeţi? Ce nu putură scoate ia cale domnii cei mari şi învăţaţi, o fată de ţeran o să ducă lă îndeplinire! Chiar a doua zi îşi leapădă toate hainele de pe sine şi se îmbracă înţr’un leşteu **) şi astfeliu îmbrăcată prinde o vrabie şi o pune într’un blid, o acopere, se suie călare pe *) In munţii apuseni zic hol teri ti, într’alte părţi hol tei ti şi june, fecior de însurat. **) Leştefi zic prin Reteag, sub Cieeu, lîngă Someşul mare, la reţeaua de prins peşti, care are formă pătrată şi ie prinsă de ce- — 843 — un ţap şi pleacă astfeliu călare^ cu picioarele pe jos şi merge tot di’ntr’o margine a drumului pănă’n ceealaltă. De cătră sară ajunge la palatul împăratului şi întră îu lăuntru. Toţi încep a rî-de de călăriea şi de mersul fetei, dar mai tare de călăriea iei. împăratul nu rîdea, ii plăcea fata că ierâ frumoasă^ şi isteaţă şi credea că va fi şi de neam mare. Deci zice împăratul:^ „le drept c’ai venit, după cum am zis, numai uua tot te strică, să văd cinstea-necinstea, şi, dacă şi aceea ai nimerit’o, încă azi ne cununăm" Fata-i întinde blidele, împăratul ridică cel de deasupra şi vrabiea zbrrr! zboară ca glonţul în -cit împăratul remăuînd înmărmurit scapă blidul din mină de se face tot bucăţele. Iei bine, draga mea, zise împăratul, acum să-mi spui a cui ieşti şi de unde ? ; " — leu, îunălţate împărate, sînt dintr’un sat cu oameni, fata unui Romîn plugariu, după munca lui trăeşc toţi domnii şi le-uioşii din împărăţitsa Măriei Tale. . . „ Prea bine, inse, de oare-ee tu ieşti fată de plugariu, şi ieu numai pentru isteţime te fac împărăteasă, poftesc de la tine ca să te legi că nu vei face nici o judecată, că îndată ce ăi cuteză să faci şi numai una cît de mică, te alung să mergi îndărăpt, aşa pre cum ai venit. .„ Fata se învoeşte şi astfeliu. împăratul o duce la altariu numai de cît, şi-i cunună un cinstit părinte, după cum le ieră legea şi obiceiul, fireşte după ce o îmbrăcară ca pe o fată de împărat, că doară n’or duce-o la siînta cununie, colo înnaintea icoanelor, Doamne fereşte, îeac’aşă! Nu trece multă vreme, după cununie, şi împăratul trebui să meargă la bătaie, să îea vieaţa la vre-o eîte-va mii de oameni buni de lucru, iei, care nici la o muscă nu-î poate da vieaţă. împărăteasa remîne a casă să aibă grija de ună alta, dar mâi cu samă de moară, apoi afar de aceea, cit nu mai are omul de lucru dacă vrea să şi -1 caute, eă doară lucrul nu mai are sfîrşit numai cînd intrăm în mormîutul rece . Unde gluma trece. Intr’o zi ieară merge împărăteasa să mai vază de cea moară că doară nu se poate încrede numai în credinţa morariuliu. Acolo află pe doi oameni sfădindu-se, un Romîn şi un Sas. Românul adecă dusese ceva bucate la moară pe spatele unei mîrţine. le patru eornuri cătră capetele a lor două rude * *) de grosimea degetului, ce. stau cruciş, iear mijlocul crucei ie legat de o rudă, ori mai bine de o furcă lungă; leşteului îi zic în unele lo-curî comiheriu. *) Rudă însamnâ prăjină. NR. — 844 — Sasul iera la moară, îşi dusese bucatele în carul tras de doi boi săseşti. Romînul legase mîrţîna de carul Sasului şi pană ierau amîndoî în moară aceea fătase şi se trăsese mînzul sub car. Sasul nu mai putea bucurie că carul lui a fătat un mînz; nu ierâ chip să-l poată cineva face să priceapă cum că mîuzul nu poate fi de cît de la mîrţîna Romînuluî, iei nu mai da două cu dona că mînzul ie al lui, că sub carul lui l’a aflat, că Romîuul nu a adus de a casă de cît ieapa cu sacul desăgit pe şeaua iear în urma iepei nu ierâ nici un mînz, de cît un Sas care înse ierâ mai mare şi de cît ieapa şi deci nu a putut să fie mînzul acelei iepe, şi cine mai ştie cîte un îndrugă Sasul în prostiea Iui. Vâzînd împărăteasa cearta, uită că n’are drept să facă judecată şi zice cătră cei doi pricinaşi: „Mă, oameni buni, plecaţi amîndoî în două părţi, care cu ce are; tu Sasule cu carul tău, şi tu Romîne cu mîrţîna ta, după care v’a merge mînzul, a ace-luiea să fie, că a aceluiea se cade să fie. Fireşte că pricinaşiî a trebuit să se spue la judecata împărătesei, dar mînzul naibeî, spre năcazul Sasului, merse după mîrţîna Renanului. Acum, vă-zînd Sasul una ca asta, se mînie foc pe Romîn şi pe împăcătoriu, că nu pierduse în vieaţa lui nici un proces şi acum să pieardă, şi chiar faţă cu un Romm şi înnaintea împărătesei! îndată ce veni împăratul a casă, merse şi—î spuse îutîmplarea. împăratul ascultă pira Sasului păna’n capăt, apoi îi spuse verde’n buze că: „Lege mai dreaptă de cît cum i-a făcut Măriea Sa împărăteasa nici un împărat din lume nu le poate face, dar se-şi cam năcăji împăratul vâzînd că nevasta lui se amestecă în lucrurile lui fără slobozenie. ’ De cumva ierau pe atunci advocaţi, ce mai ştii, poate aflau paragraf cu care să arăte că carul Sasului a fătat mînzul, aşa înse, din lipsă de advocat remase dreptatea pe partea Romînuluî, precum o făcuse împărăteasa. Numai atunci se făcu şi Rominului dreptate, ci, cine i-o făcu ierâ eît pe ce să o p aţă cît de reu. împăratul chiemă pe împărăteasă înnainte, îi spuse că mai mult pită şi sare p’o masă nu pot mîncâ şi că iea să segindea-seă în trei zile ce are de gînd să-i ceară, că-i va dâ, ori ce va încăpea pe o căruţă, numai iertare să nu ceară, că iertare nu-i poate da. , „ împăratului fu vorbă sfînţă. A treia zi demineaţa stau căruţfi gata de cale, dinnaintea uşeî palatului. întru una să-şi pună împărăteasa cîte. ceva şi întru una să se urce împăratul, să o petreacă păuă între hotare. Împărăteasa înse nu vrea să primească nemic de la împărat, zicînd că iea nu are ce face cu atâta avere, cîtă ar încăpea într’o căruţă, că se îndestu- — 845 lează numai cu cit va putea iea prinde’n braţe. Nu-şi iea deci chiar nemic fără se pune lîngă împăratul în căruţă şi pleacă, poroncind că ceealaltâ căruţă să nu vină în zadar, cu iei că iea nu o primeşte nici plină, necum goală ! Cîţi-va miniştri încă o petrec până între hotare, în altă trăsură, fiind foarte mâhniţi că trebue să se despartă pentru tot deauna de-o împărăteasă attt de isteaţă şi de cu minte. — După ce ajung între hotare se coboară toţi din trăsură şi încep a-şî luă remas bun. Deşi împăratul o mai întrebă odată; „Dar vezi, muiere, de cere ceva, că ori ce-ţî dau, numai iertare cum ţi-am mai spus — du.4 Atunci iea zice: „Innălţate Împărate, iertare nu-ţi cer, că nu-s vrednică de iea, dar zici că-mi dai ce voiu putea strînge’n braţe? — Dau, ieată aud şi miniştrii miei! Atunci împărăteasa se răpede şi cuprinde pre împăratul în braţe zicînd, „Nnmaî atîta-mi trebuel" Pacea fu gata. Toţi se suiră în trăsuri şi se întoarseră la palat precum şi veniseră, împăratul şi împărăteasa într’o trăsură drăgostindu-se, iar miniştrii într’altă trăsură din dărăpt, clătind din cap şi zicînd: „Isteţă şi pace!“ BCL' Cluj . Central l Ini verşi ty L SoMCŞWtul Baba şi Ţiganul. (sfirşit) * * * A doua-zi cînd îucepuse a se „onizi" de ziuă se trezi. — Dormi, măi fernee? — Ba nu. — Iea pe vremea asta am dat noi ieri noapte de mama. — Iei!... Iean lasă, că parcă tot o văd. — Sărmana, D-zeu s’o ierte, lacomă a mai fost cit ierâ vie şi tot lacomă-i şi acuma! . . . Dar oare ce ’nnegreşte colo lingă culme?... Nu cum-va iear.. .. — Mama !! . — Iean taci ?!. — 846 — — Ea zeu, uită-te bine — Mai aşa!. Chiar aşa ierâ, Baba şedea ’n picioare pe patul din fundul casei şi cîte straie îerau pe culme, rochii de-ale feraeeî, caţaveici, fermenele, bondiţî, cojoace de ale omului, toate le înşfăcase în braţe. — Bre, bre, bre, bre, bre, bre, bre.. — De-acuma, omule, să-i dăm şi straiele de pomană, leu nu mă mai îmbrac cu dînsele. ■— Apoi să le dăm. Le-au dat. Au chiemat pe frate-su. I-au dat straiele toate şi din tot ce avea: din lucruri, din vite, din oi, din toate-celea i-au dat cîta ceva de sufletul babei, numai să n’aibă ce mai cătu la dînşii. ■' ■ * - * * BCU Clu^ . :ntral Univerşit ibr; uj Toată ziua ceiea, cel sărac cu femeiea şi cu copiii cărau cele date de pomană. Popa năcăjâ să mai îngroape baba, iear ţiganul dormea dus. Ostenise cîfc săpase toată noaptea şi tăbîrcise coşcogemite băboiu mort. Cînd înseră, omul îl chiemă la mincare. — Dar ce să mînînc ? , — Mălaiu, găluşte, plachie.... — Dar de unde ?.. — Dela praznicul mamei. — Ce dracul!.. Nu le-aţimaaî gătit? !! ,. — Ba da, dar acestea-s de la praznicul de astă-zi. — Adecă de-atreia zi ?.. — Ba iear a fost ieşit din groapă, zise omul, şi-î spuse tot ce se petrecuse în ziua aceiea şi ce-i dăduse frate-su de pomană. : — Iei! şi-au îngropat’o ieară, făcu ţiganul. — îngropat da!.. Şi bietul părinte cît i-a mai cetit!.. Ierâ pic de apă.. .. — Sărmanul!... — 847 — Cetise într’adevăr bietul popă, d’apoî şi de toată cetaniea cîte o oaie şi cîte-un irmiiic, ba şi lefcurghiî şi serindare, m’aşî prinde şi ieu, zeu ! Chiar singur îşi facea socoteală: , ; ,,Ce mort cu noroc a fost şi babă asta! Bine a mai mers,“ zicea popa cînd se culca. ; Ţiganul Snse din colo, de abiea se sculase şi toţ aşa zicea şi iei: „Bine i-a maî mers popeî!.. Trei piei de pe-un mort!!..“ In sfîrşit, ţiganul zicea că i-a căzut popeî lapte ’n păsat. ; - ' ; . * ' . . . . .. • ; " 9 * ... ! - ’ ' • • Ştiţi ca ţiganilor li-s dragi caii. . s Avea popa an mînz, ştii aşa cam strîjnic cam tretip, gras ca un harbuz şi blînd de nu-ţi mai dăduse ochii a vedea B U Cluj / Central Universîţy Library Cit ; 5 Ţiganului îi căzuse la inimă. Vra să-l facă pe pop» să i-1 deie lui. : :ţ Desgropă baba, o duse la popa, o încăleca pe nţţpz, îi legă picioarele pe sub pîntece mînzului şi-î înnodă degetele în coamă de gîndeaî că-i chiar vie. încă şedLea cam plecată, parcă vrea să deie la fugă. , ...... Dimineaţa, cînd iese popa din casă, mînzul cu baba fuga la dînsul. Popa da să se ferească, mînzul după dineul. Fuge, fuge, şi mînzul şi iei. ; i Cînd să se întoarcă înnapoi, n’are pe unde. Valeu, de? geaba. Măi Ioane, măî Gheorghe, strigă argaţii —pace. Doamne lesuse Hristoase... Sfinţilor Aftanasie şi Chirii şi sfinţilor 'fără de arginţi Cozma şi îiămiean, lermolni,,. Şăr nătate. Se ruga bietul popă şi cinp ştie ce ya fi mai păţit pănă ce-au dat nişte oameni peste dînsul, pă mînzul se vede nici de-o rugăciune nu vra să înţeleagă. •. : Doamne fereşte! ziceau oamenii prin şat.,,A păţjtvCţ şi părintele nostru. Se vede că nu i-a cetit bine şi babă a venit acuma pe capul lui. — 848 — Dar popa ce maî zicea? Vai de sufletul luî!  pus de-a săpat o groapă de trei ori maî adîncă, i-a cetit molitfele cele maî îndrăcite şi a pus de-a bătut cu maiul ţerna deasupra gropei, să nu maî poată ieşi. A făcut iei sfirşit ce-a făcut, numai de pomană nu s’a prea silit să deie. Mai ales de mînz nici n’a gîndit. Luî nu-î venise prin minte că babei ii place mînzul. Nu. Se culcă liniştit parcă bieata babă n’ar fi avut şi iea suflet. * * * Baba înse nu uita. Dorul mînzuluî o aduse pe la miezul nopţei şi o culcă în pat la popa. Gînd se scoală popa demineaţa, dă de ceva rece lîn- gă dînsul. De o dată gîndea-------nu ştiu ce mai gîndea, dar cînd văzu că-î baba sări popa ars, parcă de cînd lumea nu mai fusese culcat. Fugea şi i se părea cîte-un an pănă ce desobidea cîte-o uşă. Cînd s’a văzut afară gîndea c’a scapat din iead. Mai nici a vorbi nu putea. II luase Avram sporiul. Şedea cu oohiî alunaţî şi se tot ferea cînd în coace cînd în colo. I se părea ’că-l înşfacă baba. Mulţime de lume, maî tot satul, se stîrnsese la popa. Şedeau care de care şi îşi făceau cruce dar nime nu îndrăznea să se apropie de babă. Măcar un cuvînt nu ziceau de dînsa. îşi temeau cojocul să nu le vie şi lor rîndul ca pope!. Popa se legă de foceorii babei. Zicea că iei trebuie s’o ieie de-acolo. Feceorii nu îndrăzneau nici iei. Cel bogat abiea scăpase, cel sărac se temea să nu vie şi la dînsul să-î spâne copiii. Ieaca vine ţiganul. — Măi omule, tu m’ai scăpat pe mine de la moarte. Haide să-ţi fac şi ieu o treabă. Lasă-mă să ’n-groap ieu pe mă-ta, să văd nici de mine n’a asculta. — Du-te, du-te,—făcu omul bucuros. — 849 — — Mă duc, dar să ştii că de geaba n’o îngrop ieu. Să-mî deie şi mie ceva. Am să fac cu popa tocmeală.... — Fă ce ştii. Merge ţiganul la popă. — Ascultă, părinte, ce-mî dai mie să—ţî îngrop ieu baba să nu mai ieasă cît va fi lumea ? Iţi dau ce vraî... — Aşa? Atunci îmi dai mînzul cel sur?.. — Ţi-1 dan, bre, şi ieapa ţi-o dau, şi potcapul dacă vraî, numai scapă-mă de osînda asta. Luă ţiganul ieapa cu mînzul şi-i .duse. a casă. Apoi se întoarse la popa, baba ’n spate şi la besereca. Mai săpă ce mai săpă la groapă, puse baba înnăuntru şi o astupă, apoi luă un par de păducel, îl ascuţi şi îl bătu în mormînt drept prin inima babei. Bătea ţiganul şi asculta; iear cînd ajunse parul la inima babei, atunci, spunea ţiganul, s’a auzit o morăi- tură ca de moţam j/Central Un iversity Library Cluj * — Ie strigoaică!!.. Dar în caltea i-am rupt şi ieu pielea, zicea ţiganul. Intr’adevăr că i-a rupt pielea, că după ce i-a bătut parai ca mai ba să mai ieasă baba. Au scăpat oamenii de-o belea şi bietul cel sărac de sărăcie. Ba încă s’a învăţat -şi meşteşug de scăpat de strigoi, că după aceea cum auzeau de vr’un mort că ar fi strigoiu, îi turnau cîto-un par de păducel în inimă şi-î tăieau gustul de ieşit la primblare. Şi astă-zi chiar tot aşa se face. * Ferească D-zeu să fii ştrigoiu! Nici în groapă nu-ţi dau pace. Th. D. Speranţă. Batmniş-BaliHuş* Anecdotă populară. Un ţigan se înnădise la o stînă. S’a fost dus odată din intîmplare şi ciobanii n’au avut de lucru şi l’au chie-mat la masă. Ciobanii ca ciobanii la mîncare mai mult în brîn-ză şi în unt dovedeau. . ...... Cînds’a dus ţigapul, tocmai so întîmplaae! de . «uneau baîa,miş-balmuş. Dar.co bajmuş ? Turnase o liriocă.do mămăligi), într’un ceaun cu unt,. îl frămîntase zdravăn, pusese ceaunul. pe cărbuni ş’apbj numai so; dăduseră, cu, lingurile împrejurul lui de, ţ făceş, .pe, gît n .GbeorgţţuJo- Pe< ţigan, îl apucă ameţală cînd îi dădu do ;gust Din zina.aceea toate ohipuiîile făcea, să; găsasoă prin lej de dus la stînă. în zile de celelalte potrivea de duce»i citet-o: plomţă, mite-o custură, cîtomn suvao făcut «de dîn-sul, iar Simbătă, se ducea să capete de ; sufletul morţilun, Azî meng&immîni .merge, prea-den merge. C^bd se mai duce într’o zi, so ttmpler dc bucurie. Ciobănii îi id*-tăresc să nu mai deie • pe la dîrişiî. . — Doamne, bădicăj să nu Vă fie cu bănat, zice ţiganul, iou p’ăşî yoni de alta...... numai mîncarea ceea care se mînîncă, aşa ştii, din ceaun. — Iţi place!... — U! Iu u .u L. — SpUne ţigancoî să-ţi facă? — Apoi nu ştie! —. Cum nu ştie? — Apoi dă, nu ştie! Dă, nu ştie!.... — Spune-i tu. — Nu ştiu cum se chieamă. .— Balamiş-balmuş. — Balamiş-balmuş, bre!... 851 „Balamiş cu balamale „Cum te-ar pune tetea’n cale „Şi te-ar prinde cam brăţiş „Şi te-ar face balamiş!!.... Doamne, bădica, zeu, adecă nu mi-ţî da şi mie o leacă să-l duc Chirandeî de prubă ?.... — Ba.... da. I-au dat. Luă ţiganul boţul şi porni. Cind ajunge la un pod, ce face, ce drege, scapă boţul în baltă. Dă după dînsul să-l caute. Dă’n coace, dă’n colo, nu-î. Cată’nnainte. Se umple de glod de nu se maî cunoştea de-i ţigan ori dracul şi tot cată. In vremea asta ieaca şi-o trăsură cu un boieriu. — Fugi de-acolo, mă! ţigane, că se sparie caii: — Să trăieşti, Măria ta, dacă nu-1 găsesc.... — Ce nu găseşti ?... ■— Dai Nici nu ştiu ce să mal zic... Am uităt cum se cliioamă. — Dar ce iera?... Cum iera?... — Iera.... uu boţ de aur cît capul mieu!.... — Un boţ de aur!!.,. Auzi, Ioane, fug! de cată şi tu. Viziteul se duce, întră'n glod şi s’apucă şi iei de cătat cu ţiganul. . Nu-!, mă! Ioane? Nud cucoane. Nu-î, bre? Nu-î. — Nu-î, nn-î. Ce dracu-î de făcut ? Haide şi boier iul. începe şi iei, întăiu de pe la margine' a-î învăţa pe dînşiî pănă ce se descalţă de întră şi iei. Caută şi iei, caută. Nemic. Răscolise tot glodul, că îera un pîrăuâş glodos. Apa se’ngroşase parcă iera nişte „cir“. De la o vreme, Ion se lebămetueşte. — Dar, baî cucoane, ce-atîta căutătură la dracul! S’a făcut glodul ista balamiş-balmuş. — Ha! De-aceala, de-aceala, face ţiganul. — Ce de-aceala? — 852 — — De aceala, cum i-a zis, de-aceala iera. — Auzi?!! Ian umflă-1 Ioane...... — Mă rog cucoane! Să fii sănătos! Mă rog...... — Ce mă rog? De ce-ai spus că iera boţ de aur?.. — Apoi dă. La un boieriu ca D-ta ce iera să spun şi ieu.. Th. D. Speranţă. cisxarxc^. (sfîrşit) Povestiri şi biografii din Istoriea veche de G. Dhotnbres şi Gabriel Monod traduse de A. Brandia profesor la liceul din laşi. Ieste o vorbă: nenorocirea nu vine nici o d a tă singură şi mai adevărată vorbă nici nu mai poate să fie. Destul a fost ca autorii povestirilor ori D-l Brînză să se apuce de scris despre preistorie pentru a se îngloda m feliu de feliu de greşeli. De aice pot să se înveţe acei eari-şi închipue că pentru a putea da idei pe scurt despre o chestie ştiinţifică ieste de ajuns să filuească vre o carte şi apoi să prescurteze şi să facă înţeles. Am arătat ce încurcătură s’a mtimplat la împărţirea vrîste-lor şi la deosebirea lor după armele şi uneltele între? buinţaţe. Ieată acuma şi greşeli în privinţa animalelor ce au trăit în vremile acelea, D-l Brînză după ce descrie unelta de ras pieile, din epoca moustierieană, zice: „Animale urieşe, ipopotamul, mamutul, tigrul şi ursul peşterilor, animale cări astăzi au dispărut cu totul sau cari sînt cu mult mai mici de cît o dinioară, ierau atunci soţii înspăimîntători ai omului, care-şi căută scăparea la poalele stîncilor întretăie-te(?) sau în fundul peşterilor. Mai tîrziu se iyiră soiuri — 853 — nouă de animale: calul, leul, renul, cerbul şi zimbrul, un soiu de bou selbatec.“ _ Cum se vede D-l Brinză crede că renul, zi m— b r u 1, etc, nu ierau în timpul epoceî acheuliane şi mou-stieriene şi că s’au arătat în cea solutreeană. Nenorocire înse, că nu-i aşa, renul s’a arătat în Europa o dată cu mamutul şi cu rinoceriul tihorin prin armare nu s’a ivit maî tîrziu cum zice D-l Brînză, ci a remas şi după ce strînsese mamuţii şi rinocerii. Mamuţi tot se mai găseau şi în epoca magdaleniană, dar foarte puţini. . w leată ce zice Hamy în scrierea citată pag. 149. „Din toate aceste descoperiri, urmează că acest rumegătorii!, care s’a ivit m Europa o data cu mamutul şi cu rinoceriul tihorin, pe timpul cînd se formau păturile cunoscute sub nume deforest bed, a trăit pretutin-denea cu mamutul, „în împrejurimile Romei ca şi m baiea Eschscholtz^ pe malurile Olenieî ca şi la Belturbet în Irlanda întovărăşeşte pe elefantul primitiv. Se află împreună în Rusiea asiatică şi în mîliturile vechi ale Europei de mijloc ale Angliei, ale Franţieî şi chiar ale Italiei. Maî mult, se găseşte în peşteri în unele împreună cu mamutul în altele fără dînsul, deci renul a trăit în Europa după pieirea elefantului primitiv (mamut) şi a caracterizat un timp cunoscut sub nume de vrîata renului. — Mai pe urmă s’a retras spre miează noapte unde trăieşte şi acuma. Din aceste rîndurî cari-s o prescurtare din Hamy, se vede cît de reu s’a amăgit D-l Brînză. Zimbrul (B i s o n Europaeus) s’a arătat, după D-l Brinză, maî tîrziu de cît mamutul, în adevăr înse s a ivit în Europa încă în’nainte de mamut şi a trăit nu numai după tragerea renului spre miează noapte, ci şi pă-nă în zilele noastre pe une locuri, cu cîte-va sute de ani in urmă trăiea şi în Carpaţi. Caii se aflau în Europa încă de la începutul epoceî — 854 — quaternare şi nu s’a ivit cum spune D-l Brînză tocmai în epoca solutreeană. ' Altă încurcătură face D-l Brînză cu tigrul peşterilor şi cu leul. D-sa pune un leu mai nou de cît tigrul peşterilor. Lăsînd acuma de o parte alte greşeli ce se mai află în preistorie voiu spune cîte-va cuvinte despre „F o r-marea soc ie ţaţei" pag 10 şi despre „Deosebitele forme de guvern" pag 11. Tot ce am zis în articolul despre „Familie" din No. 21 se poate repetă şi D-luî Brînză. Şi la D-sa vedem că oamenii, cari, se vede, trăieau de o dată împrăştieţî şi nu-şî înmulţeau neamul, formează mai întăiu familii, apoi din familii triburi, etc. Cercetările sociologilor au dus înse la alte idei, dar la ce să-şi mai bată cineva capul cu asemenea lucruri, cînd îi aşa de uşor a fabrica din cap societăţi omeneşti? Despre formele guvernului iearăşi vedem tot aceleaşi idei ca şi în Biblie şi tot atît de greşite. Oare nu ar fi fost mai bine să se lese de o parte aceste două capitole, de cît să se puie şi să vîre astfeliu idei greşite în mintea copiilor? leu cred că da. Negreşit că se vor găsi oameni cari să zică că ideile sociologilor de astă-zi nu sînt încă destui de bine dovedite pentru a fi socotite ca afară de ori ce îndoieală. — Bine, dar oare ideile cuprinse in paragrafele de cari am vorbit acuma în urmă sînt mai sigure, se întemeează pe mai multe fapte observate cu metodă bună, ştiinţifică? Ce, acei ce au fabricat asemenea istorie societăţei şi formelor de guvern au întrebuinţat mai bine metoda formă-reî teoriilor ? Mi se pare că nime nu va putea să zică că teoriile biblice despre familie şi despre guvern sînt mai bune. Noi trebue să alegem dintre două feliuri de explicare pe acela care ieste întemeiat mai bine, şi dacă cu timpul se vor născoci alte teorii mai bune, le vom primi pe acelea. Dar, mărturisesc că nu pricep 'de feliu cum gîndesc actîî cari nu primesc teorii mai nouă sub — «855 — cuvînt ca cine ştie mini poimînîse vor face niţele şi mai bune, în aceiaşi timp se ţin de toate vechiturile, chiar cîmd se vede pe deasupra că n’au nici un tomeiu.—Ce aţi zice do un om care nu ar voi să primească teoriea atomică îmOhemie,-sub cuvînt că nu-i încă deajuns de dovedită, dar s’ar duce la1 biserică de Paşti şi s’ar împărtăşi, ca şi cum teoriile religiei creştine ar fi mal în-temeiete de cît cea atomică? Inchiind, după această îndepărtare de la critica de de' ateuma^ibdfepărtaBe -leitre au .'priveşte' pe B-F Bririză, ci pe alţii, irţă mier db ee f)-l' Brîfiză care a primit ideile ştiinţei in privinţă preistoriei, n’a primit şi pe alo so cio -logiei în privinţa familiei şi a guvernului. Im?scurt: P ov e ştirile traduse de D l Briază ar fi foarte bune, dăcă le-ar lipsi greşelele de cari am vorbit. Cred că la a doua ediţie nu le vom mai îritîlni şi tot o ,dat.â că şi altele destul de numeroase, despre cari nici n’am vorbit, vor fi de asemenea îndroptato şi nu se yor mai lovi cap în cap cu ideile primite acuma sî» ştiinţă. - . ■ ¥cwx. ■ în «ISaţlunoa» (sfîrşit) Bucureşti 7 Maiu 1883. Guvernul englez este convins că d. Lesseps nu posede nici un monopol asupra Canalului Buez şi, la adică, el ar putea să obţină de la guvernul ogiptian un verdict in sensul dorinţelor sale. Tocrtial pentru ca să salveze acest monopol, se pare că acţionarii francezi aă venit la ideea de a construi un canal nou in apropierea celui vechiu, pentru-ca să înlăture toate inconvenientele ce ise impută de către presa englbză. Unul din aceste canale ar servi pentru navigaţia . Der Gegen Kanal In einer Beziehung alletdings kann iiber die Meinjing der en-englischen ltegierung kein zwei* fel besteben: dieselbe ist iibor-zeugt,Herr Lesseps besitze kein Monopol ăuf den Suezkanal, und sie ist auch in der Lage, ein hierauf lautendes Gutach-ten von der gegenwărtigen Ite- S' rung Egyptens zu erwi'rken. en um dieses Monopol zu ret-ten, scbeinen nun die ftăiizosi-sclien Aktionăre auf den Gedan-ken verfalen zu sein; felber ei-uen zweiteto Kanal zur B^îte des — 85$ — din Marea Mediterană in Marea ersten zu bauen, durch welchen Roşie, celelalt ar servi năvilor alle dem letzteren vorgeworfenen ce se întorc din India prin Ma- Uebelstănde behoben wiirden, reau Roşie in Marea Medite- Der eine wiirde fortan zur Fahrt rana- vom Mittelmeere zum Rothen Meere, der andere zu derjenige in entgegengesetzter Ricbtung zu beniitzen sein. Insă Englezii au proiectat o Allein die Englânder haben lucrare cu mult mai uriaşă. Ei bereitş ein vielgroszartigeres ameninţă să construiască un ca- Projekt ausgearbeitet. Sie dro-nal de mai biue de 300kilome- hen damit, einen nicht we- tri, care să inceapă de la Alexandria, să meargă până la Cairo, şi de aci să ajungă pe la Tel-el-Kebir la oraşul Suez.. Prin această lucrare vechiul canal al d lui Lesseps devine cu totul inutil şi dacă vasele engleze nu se vor mai sluji de canalul francez, veniturile lui vor fi aşa de mici, în cât nu vor putea să acopere nici chiar cheltuielele de întreţinere. Anglia singură plăteşte pe fie-care an două milioane de lire sterling taxe pentru năvile sale ce trec prin canalul d-luî Lesseps. * Insă construirea acestui con--tra-canal este o lucrare aşa de uriaşă, aşa de costisitoare, ameninţată de pericule aşa de mari, in cît ne vine anevoie a crede in seriozitatea acestei intreprin-derî. Este mult mai probabil că Englitera se va mulţumi, dacă va isbuti să desfiinţeze monopolul francez şi să iea şi dînsa în administraţia canululuî o parte corespunzătoare cu numărul acţiunilor şi a| păvjlor sale, cari niger als 240 englische Mei-len langen Wasserweg mitten durch Egypten anzulegen, der von Alexandrien nach Kairo und vondort uber Tel-el-Kebir nach Suez fiihren wiirde. Durch einen solchen Kanal wiirde allerdings der alte Suez kanal vollstăndig iiberfliissig werden und, wenn die englischen Schiffe aus dem letzteren wegblieben, so wiirden dessen Einnahmen fortan kaum mehr hienreichen, die Kosten sei-ner Iustandehaltung zu decken. Inzwischen wăre dieser englische Gegenkanal doch ein so riesigesjkostspieliges von so vie-len Gefahren bedrohtes Unter-nehmen, dasz es schwer halt, an den vollen Ernst desselben zu glauben. Es liegt vielmehr die Vermuthung nahe, England wiir-de sich schlieszlich damit be-gniigen, das franzosische Monopol aus den Angeln zu heben und sich selbst in der Verwal-tung und KQutroJe des Kanals so — 85? — străbat zilnic această cale importantă de comerţ. Insă chiar dacă Anglia se va mărgini aci, intrarea ei in administrarea canalului ar insemna o nouă slăbire şi o nouă umilire a Fraudei. Auăax. viei Einflusz gesichert zu seben, als dem englischen Aktienbe-sitze und dem englischen Sehiffs-verkehre in Kaual entspricht. Aber auch in diesen reduzirteren Verhăituissen wiirde die Loşung der Suezkaual-Frage nur eine neue Demiithigung des in E-gypten so tief verletzten franzo-sischen Nationalgefuhle durch England bedeuten. Kealismu şi ldealismu. Veacul nostru păşeşte cu paşi urieşi cătră închinarea materiei. Ori in cotro vom arunca privirea vom vedea aceleaşi curente, mai slabe, sau mai puternice după patul in care curg, dar toate indreptăndti-se cătră una şi aceaşi mare: marenalisoiul. Dacă privim la cea mai inaltâ manifestare a spiritului omenesc, filosofia, o vedem impărţită in doue scoli: fatalismul şi o formă mai ascunsă a acestuia, positivismul. Ambele insă au drept caracter comun că se întemeiază pe studiul materiei şi că idea nu este privită decăt ca o înflorire a aceleia. Cei câ ţi-va re-presentaBţi a scoalelor mai vechi, idealişti sau spiritualişti sunt ca profeţii a căror glas se perdea in pustiu. îndreptarea generală a spiritului fiind in sensul scoalelor noue, numai ele pot avea resunet in minţile mnlţimei. • _ Aceste scoli au desvoltat pănă la un grad ascuţit,^ antagonismul firesc ce exista intre filosofie şi religiune şi cea 4’întei sprijinită şi pe inriuririle corumpătoare ale vieţii civihsate au putut da celei din urmă o lovitură din care nu se va mai ridica. Re-ligiunea basată pe credinţă fără dovezi intr’un secol in care toate se dovedesc, părărăseşte cu încetul conştiinţa omenirii. Ea se retrage ăntei din capetele cele mai puternic constituite, unde este înlocuită prin convingeri ce’i pot ţinea locul; apoi exemplul o alungă şi din acele iu care dînsa ar putea fi singurul element care se manţină in cumpănă puterile sufleteşti. Fără îndoială că religia incepe a se trage din lume şi căte-va biserici părăsite şi căzute in ruină arată cu îngrozire celor ce mai cred in învăţăturile ei viitorul indepăytaţ încă—dar nu mai puţin sigur. — sm — Arta tinde eiitrâ realismu in toate manifestările gale, unde acesta îşi -poate găsi exprimarea: în pictură, sculptură şi roman. Felurile picturel, care înfloresc mai ales în zilele noastre, supt peisajul, jantul şi portretul; toate luate după natură. Pictura religioasă's*U^ trebuit să dispară; şi cea istorică este •iusăr in deplină decădere. Invenţiunea a slăbit, ideile s-’au tocit şi mânu nU mal poată'urma* liniile şterse ale unei palide inebu-puirt,1 ci ® plauo -inaî'bine a imita mărginile bine lămurite a figurilor aievea; Sculptura a* devenit o meserie care produce figuri CC-slujesb lft ornamentarea oraşelor lumeî. Nu inspiraţia ci comanda dă naştere lucrărilor- ef. Romanul, acea epopee in prosă, , care trebue să disvalească jocul pasiunilor omeneşti, a devenit o : scoală experimentală in care se pun şi se desleagâ probleme fisio-logice. El îşi culege figurile ce le pune in mişcare din păturile tot mal joase ale societăţii, unde realitatea apare mal crudă şi mai puţin acoperită,r ear stilul în care este scris loveşte bunul gust şi spcHe TOfînikf ’ Mum1 ar plrtfea fi altfel intr’o societate coruptă pănă in măduva eî, in care coardele tocite ale inimeî şi găadirelitrabuesmBgHduite cu brutalitate pentru a scoate 'din ele un- răsunet răguşit! ; acele manifestări* dle artei iu care imitarea natărel’ nu esbacuputinţă; precum în arhitectură şi în rmisicâ nu întâlnim decât idtioăderei. Nu a cerbă nici un Secol poate nu înfăţişează ca al nostru obogăţie mal iUare de ooiistrucţiunl măreţe şi1 impunătoare ; dar «Iacă sunt şi frumoase e o altă întrebare. O varietate ameţitoarei de forme, o ornamentare încărcată, o amestecătură a tuturor epocelor şi tuturor stilurilor face de tocmai arhitectura noastră , n’aro > nici stil, smeî caracter: N’are de căfc să se gândească cine*, va ia feriiitectura ferului, care tinde din ce în ce să înlocuiască' paacea a pietrei ■ pentru a videacă' formele deşirate, osoase şi oare cum fără oarne ale* UifetectUreî moderne nu se pot asemăUă kitru nimic cu pompa,Jpleuitft&iueia sau eleganţa stilului grecesc sau al colul :gotio. ,Mu8icai 'Cftre împărtăşeşte cu arhitectura caracterul comun de a scoate' formele Sale din adâncul sufletului omenesc, in ce stare se află ea in timpul de faţă ? Wag-ner: care este tot odată şi cel pe urmă compositor al nrnreî scoale dinnainte şi începutul decăderea musicale este încă un puternic geniu care de eăte ori• Se întoarce cătră formele veciniei ale muticei produce- iocă bucăţi de o sublimă frumuseţă- Dar el este in musică un novator şi anume un novator ce şi’a croit o teoria musidală, pe care vra s’o ilustreze prin exemple. El v r a să facă rnwaicâ/ ¥iloioţa au inlocuit inspiraţi», şi asta fiind îndeletnicirea cea-mal ne perse nulă omului, s’inţelege de la sine la ce va ajunge, atunci eăad' in doc de a curge fără voe ca din un izvor nesecat, — 859 — va împinge la lumină ereaţiunile sale sub opintirile noaestrite a e inteligenţei. De acea să se observe că din musica lui Wagner măsura regulată mai că a dispărut, ritmul e _eu totul -capricios, rezolvirea acordurilor nu se mal face după legile naturale 'ale armoniei, ci tinde maî ales a produce un etect original şi neaşteptat. Discipuliî lui Wagner cad toţi in esagerarî neertate; instnr-mentele de păn acuma nu le maî ajung pentru a da naştere irn-presiuneî frumoase; ei introduc tnanguie, clopoţei, tobe de toate • feliurile, tam-tamuri indiane, castagnete, şuere de drum ae ier, imitarea baterei roţilor unui vapor şi deosebite alte u n e l te pro^ ducătoare de vuete, vroind prin această .închipuita bogăţie a ase-cutiuneî să rescumpăre sărăcia invenţiuneî. _ ■ ’ Să cercetăm acuma ştiinţa, mândria veacului nostru, 1SU> Be poate tăgădui că există o puternică mişcare ştiinţifică,o dar- ea.-se îndeletniceşte, mai mult cu întrebărilec mărunte şl euarmănte practice, de căt cu ideile generale şi teoretice. Unde ee^poat© e.-semăna veacul nostru cu acele de namtea lui în măreţia descoperirilor? Se va intimpina poate că intru căt cea ce era mare s’a descoperit odată, nu rămâne pentru noi decât a trage urmările izbânzilor dobândite Apoi cine nu .vede clnar m o asemene mărturisire, adeverirea decădere! ?- Mintea omenească a ajuns deci la culmea inălţimeî ce-i era dat să ajungă; mai sua nu se^poate urca, şi să nu uite că starea pe loc este inceputul decadenţen " . , ----şthnţa, cătră a căror de- Dar căte probleme oare nu întrevede N’au încetat secretele na-a descoperit ea pănă; abam slegare ea nu află insă nici un drum! turei pentru omenire, căci -prin tot ce - . . de abia a ridicat un colţ al vălului a tot, invălitor; ci pateM» minţii sale s’a tocit; ea este bună numai căt pentru a stoarce, din adevăi urile descoperite de alte timpuri, urinările mai îndepărtate, dar nu pentru a adăugi alte cuceriri cătră acele dobândite pănă acum. întrebările concrete insă se apropie de materie care singură represintă concretul in uuiverş. Ştiinţa indeletpmindusa mai ales cu dînsele, se materializază oare cum ea însăşi. ria PŞ* răseşte câmpul teoriei şi a spaculaţiunei, m care^prmţre mu e rătăciri se dădea dm când in când şi peste un margaritar care preţuia fără indoială mult maî mult decât toate pietnle adunate cu multă obosală de generaţiunile actuale. . Care este inţelesul acestei in drept an materialiste in toate ramurile lucrărei intelectuale? Mulţi văd in ea o eră noua in r-storia omeniei a cărei inceput datează nu de mulaşi a căreia sfîrşit nici se poate întrevedea. Se ţin in perspectiva descoperi din*ce iu ce maî mari, mai extraordinare, şi P,oate ,cva„na®^ tuuci se va inehide cartea istoriei neamurilor de astazi, cănd vor ajunge a corespunde intre ele lumile cereşti, cănd s m- — 860 — terplanetare nu vor mai fi o pedecă pentru strebatirea găndireî fiinţilor, ce le locuesc, cănd nu numai pământul, ci cel puţin sistemul solar întreg va avea conştiinţa existenţei sale comune. Aşa susţinătorii progresului absolut. O privire mai rece şi mai întemeieta ar putea descoperi in această stare cu totul alte simtome. Istoria ne poate sluji de călăuză pentru a descoperi inţele-sul mişcărei actuale a minţei omeneşti. Ea s’au mai repetat incă de vr’o trei ori in omenire, sfîrşindu-se in totdeauna prin peirea minţei, in care se ivise. Pentru intăia oară in China, care după o perioadă de idealismu, ajunse la acea actuală a unui realismu inţepeait, din care pare că nu poate să cază, a doua oară cătră sfârşitul vieţii societăţilor vechi cănd filosofia lui Epicuros şi stre-lucirea scoale! ştiinţifice din Alexandria aprinseseră făclia lor pe mormîntul Greciei şi a Romei. A treia oară cănd cultura arabă după-ce revărsă in, lume comorile poesiei şi a arhitecturei sale, dispăru de asemene prin poarta deschisă cătră peire a cultura ştiinţifice. Fără a intra in asemănările sociale intre stările de atunci şi cea de astăzi şi punând alături numai indreptarea minţii, videm, că totdeauna predomnirea spiritului ştiinţific şi peirea celorlalte ramuri de cultură intelectuală a fost simtomul unei căderi neinlăturabile. S’inţelege că viaţa europeană fiind mult mai puternic închegată prin jocul complicat a multor elemente eterogene, peirea ei va fi şi ea maî trăgănitoare. Ea va părea incă a trăi câud de mult poate se vor fi stins în ea puterile de viaţă. Apoi ea pare meuită a avea mai curând viitorul Chinei decât a^el al societăţilor vechi, căci puterea materiajă — care să vină să ucidă şi corpul, din care spiritul va fi dispărut., — nu se vede în preajma ei. Afară doară de nu cresc in jurul caselor şi a palatelor noastre, ca comunişti şi nihilişti, acel element destrugător ce va im-pliui odată faţă cu civilisaţia actuală rolul de cioclu, pe care l’au jucat odată barbara năvălitori faţă cu imperiul roman. Mersul istoriei este fatal; nici o putere in lume nu poate opri fenomenele .... dar omul poate să le întârzie sau să le grăbească. Dacă vroim deci să maî reţinem pe povârnişul decădercî frumoasa noastră cultură, trebue să luptăm din resputeri pentru sprijinirea idealismului. *) A. D. Xenopol *) Tipărim acest articol din „Almanachul soc. acad. soc-liter. „România jună“ Viena, pentru că pu te utipx de felin cu ideile D-luî Xenopol şi-l vom critică, — 861 — Cîteva consideraţiunî asupra tipurilor omeneşti. (urmare). Deci prin aceste locuri trebuie să căutăm pe urmaşii Colţilor căci din toate părerile, părerea lui Cesar Jeste cea mai hotărâtă în privinţa locului pe unde se aflau Colţii propriu zişi. Re-mîne inse de cercetat din ce se compuneau locuitorii aceştei ţerî. Acuma folosîndu-ne de părerea arheologiler aflăm că în general Celţii sînt formaţi din contopirea a trei rase: una care a trăit în timpul pietrei luciete, dolihocefală; alta venită mai pe urmă, din care se găsesc remăşiţi în dolmenele de la L o z e-r e, tot dolihocefală, dar mai puţin de cît cea dintăiu; a treea brahicefală destul de numeroasă în cît în multe locuri caracterele iei sînt mai respîudite, cu atît mai multe că rasa din timpul pietrei luciete se împuţinase. Rasa brahicefală ar fi adus bronzul în Europa. . Luînd tipul Celt în înţelesul m care am vorbit mai sus, adecă restrîns în acea parte a Franţiei pe care cei vechi o numeai! Celtica, îl găsim deosebit de Gali, carii se aflau res-pîndiţi mai ales la nordul Franţiei. Dacă la Romani întîlnim numele Galilor foarte des, iar pe al Celţilor destul de rar, lucrul se poate lămuri prin aceia că Galii formau oare^ cum numai plasa şefilor. Iei avînd sub stăpînirea lor pe Celţt, îi conduseră în mai multe lupte, precum: năvălirea asupra Romei, acea de la Delfi în Galaţiea etc. şi fiind că Galii ierau mai neastîmpăraţi, mai mari la trup, mai deosebiţi de Romani prin aceia că ierau blonzi, şi afară de acestea în cele dintăiu rîndurî ale armatei fiind că ierau mai mult şefi, loviră mai mult luarea a minte a Romanilor şi de aceea găsim mai des numele şi tipul Galilor la istoricii romani, deşi ieste sigur că armata de rînd ierâ compusă mai mult din Celţî. „ , , „ Broc.a dovedeşte că tipul celt ieste mai curat astăzi in A uvergne, iată cum: limba celtă nu se vorbeşte astăzi în Franţiea de cît într’o singură parte, în Bretaniea, sub numele de armorican, bas-breton sau breizad; deci nu se poate tăgădui înrudirea Bretonilor (Bas-Bretons) cu Celţii; înse aceşti Bretoni la carii s’a păstrat limba celtă sînt amestecaţi cu Galo-Bretonii reveniţi din Angliea, carii şi iei ierau veniţi în Angliea din Belgiea, prin urmare înrudiţi cu Galii; dar locuitorii Auvernieî au aproape acelaşi tip ca şi Bretonii, aşa în Cît putem să-î socotim şi pe dînşiî ca Celţii şi încă mai curaţi — 862 — de cit Bretonii, căci Galo-Bretonii nu s’au amestecat cu locuitorii Auvernieî. Iată acuma caracterele locuitorilor Auvernieî (Auver-g n a t s): Iei smt mai mici la statură pe cit Belgienii şi în general de cît Galii, cari am zis că se află mai ales prin nordul fracţiei; părul lor castaniu închis sau chiar aproape negru; o-chir cenuşii, verzi, sau alt felin înse de obiceiu de coloare deschisă (ceia ce dovedeşte de sigur o amestecare cu blonzi; craniul; brachioefab şi cu încăperea maî mare de cît a Parizienilor; fruntea maro* înse partea de dinnaintea craniului nu ieste aşă de,mare ca la Parizieni, în privire cu cea de dinapoi; rîdicătu-rile osoase: ale eprinoenelor sînt foarte mari; la tîmple în loc să fie puţin bulbucate Tn afară, se află de multe ori o săpătură în lăuntrn};; umor ele obrajilor sînt la unii mari şi scoase în afară; fata ieste lată *şi de formă dreptunghiulară, cu falca de jos pătrată; nasul cu muchea mai mult săpată de cît bulbucată şi aşezat intro acufundătufă a feţei, în loc să fie pe o parte mai,ridicată, cum ieste la alte tipuri; — capul ieste mare şi gîtul subţire după mărimea capului, în cît colţurile fâlceî de jos ies mai îniwiiţe.--Aceşti-urmaşi ai Celţiîor sînt musculoşi, puternici, cu minele-iŞi picioarele scurte şi groase. ^ Afară de tipul celt mal sînt în Franţiea şi alte tipuri.— Aşă la nord : se află un tip blond, mai curat în Picardiea, înse se află şi în Ardeni, Şampaniea, Burgundiea, etc. Aceşti blonzi sînt; urcaşi; de ai Galilor, căci samănă foarte bine cu Galii ce se-află închipuiţi pe mormintele romane, mai ales pe al lui Jo-v in us lîngă catedrala de la R e i m s. — Al doilea tip ieste cel Celt curat din Auverniea, — La sudul Franţiei se află mai multe tipuri brune din cari unul pare a fi Grec (căci se ştie că Mar-silieaa fost o colonie foceeană), altul Basc, iar al treilea Berber. Acestea sînt tipurile cele mai însemnate fără să mai vorbim de multe tipuri mai neînsemnate şi de deosebitele lor amestecări. 6. Tipul berber. — Acest tip se află respîndit în toată par-teade miează-noapte a Afrîceî, începînd de la Golful Tripoli până la oceanul Atlantic şi de la marginile de miează-zi ale Sa-barei pănă la Mediterana^— Cele maî însemnate popoară din acest tip sînt: Tuaregii, Kabilii, Berberii, M’zabiţiî, şi S u 1 a h,i I. — Mai de mult tipul berber ierâ maî respîndit, căci ajungea pănă în insulele Canar ie şi după multe caractere găsite la tipurile din Ispaniea, din partea de miează-zi a Franţiei şi cliji inatdele Mediteraneî, trebuie să presupunem că cel mai cunoscut tip prin aceste locuri, a fost berber. —Ieată în scurt cîţe-vă din caracterele acestui tip: — 863-—. Stâtura mai mare de cît mijlocie; trupul bine făcut, mar musculos, mai puţin subţire şi mai puţin sprinten de cît al Ara--bilor. Pielea albă la copiii nu de mult născuţi, se face brună tare prin arşiţa Soarelui. — Părul negru şi drept ieste destul de îmbielşugaţ..— Ochii căprii închişi sau negrii. — Craniul do 1 i h o-cefal; obrazul mai puţin lungăreţ şi nu aşâde regulat oval; ca la Arabi; fruntea dreaptă şi cu o acufundăturâ de a curmezişul la partea de jos; rîdicăturile osoase ale sprincenelor destul de mari; nasul arcuit, cu o acufundăturâ la rădăcină şi la. capăt aşâ , format în cît se văd nările chiar când stă drept. Urechile sînt depărtate de cap.— Berberii iubesc foarte mult neatârnarea, sînt milostivi, muncitori şi economi. — Iei ţin foarte mult la locul în care s’au născut. — Maurii sînt o amestecătură din Berberi şi de alte popoare, întro cari ţinai aler putem ales s Arabi. Vnlnfee*, AMfe caractere ale Maurilor se poate: pune şi îngroşarea cuînnamtarea îu vrîstă,— 7, Tipul semit. — Acest tip ieste unul din cele mai respîn-dite.— Asirienii, vechii, Sirienii, Fenicienii şi Cart a g in e zi î, sînt popoare cari nu mai trăiesc astă-zi sub aceste nume, dar cad după descrierile lăsate de cei vechi,^ după statui etc. ne dau oarecari cunoştinţi despre tipul semit vechiu. Arabii şi E v r e i î formează tipul semit nou. ,, . Topinard, după R a w 1 in son, dă descrierea.. următoare tipului asirian. Fruntea dreaptă, dar, nu mare^sprsţncenele;: deşej ochii mari şi în formă de migdală; nasul a q ui lin,*) gura mare şi cu buzele cam groase; părul des. şi ne^ţt,barba' pl% In pătura aceasta se formează nişte acuşoare , de. calcar, drepte, în formă de fus, cunoscuta sub numele.de s p i c u l e. In acest timp larve creşte şi iea formă de ,«in lindru, din jur în prejur are spicule, numai pe faţa, de deasupra lipsesc. In cnrînd se fa.ce în mijloc ul feţşî, lip,- . site de spicule, o deschidere prin care se poat ă străbate apa îrdăuntrul animalului; această deschidere, se : cu-, noaşte sub numele.de deschidere exli al an tă, adecă deschidere prin care se dă afară apa şi alte maţe?, riî din năuntrul animalului. Tot-o dată pe păreţiţdi» prejur se fac.deschideri numeroase, mai mici, prin cari : întră apa în animal şi iese prin d es c hi d er.ea.! exh a^ lentă; deschiderile de pe lături s’au numit i n h a l a nr te. Celulele entodermului iearâ-şî scot cili, cari prin., mişcările lor împing apa în spre deschiderea cea mai de-su s.— Aşa se fnco S j c an d r a r a p h anu s din ou. Pentru a înţelege alte Spongii trebue să ştim că pelin-gă înmulţirea prin ouă şi sperieatozosrî se mai află la spongii şi o înmulţire prin muguri. Pe laturoa. unei-. spongii care a ajuns aşa cum am văzut la Sycandra ra-phanus se ridică ca un mugur, creşte, se lărgeşte îh partea de sus capătă spicule, îşî formează deschiderea exhalantă şi cele inhalante şi avem ast-feliu două spon-giî lipite una de alta în parte, aşa se pot fabe până la — 676 — un număr foarte mare şi avem o colonie de spongiî, după ce se înmulţesc tare indivizii, uni» sînt aşâ de grămădiţi în cît deschiderile lor exhalante nu se maî fac în afară ci în canalele ce pun în comunicaţie indivizii din colonie. Deschiderile exhalante ale celor de pe la margine, cari pot prin urmare creşte negrămădiţi, sînt maî mari pentru ca să poată dovedi cu darea afară a apei ce a intrat prin deschiderile inhalante ale tuturor indivizilor din colonie. Spongilla fluviatilis trăeşte în ape dulci, lipită pe lemne cari şed mult timp acufundate. Cîte o dată se arată sub formă de rîdicâturî de formă conică ori rămurate, alte orî, în formă de plăci. Coloarea iei Ieste verde şi-i pricinuită de clorofil adecă substanţa ce colorează şi frunzele plantelor. Materiea din care*i compusă ÎI moale; pe suprafaţă are rîdicături conice cu cîte o deschidere exhalantăîn vîrf. Prin aceasta nu se întră de a dreptul în vre o încăpere cu păreţi! formaţi din celule ciliate, ci în nişte canalurî. Prin deşchiderile exhalante iese necontenit apă şi spongiea nu poate trăi dacă nu va sta în apă care să înnoeşte foarte răpede. Toată suprafaţa iei ieste acoperită cu o peliţă cu multe borticele înhalante. Apa ce întră prin aceste deschideri întră' în-tr’o încăpere paralelă cu suprafaţa şi de acolo străbate prin canele în încăperi rotunde înzestrate cu cili vibră-torf. Apa ce iese din aceste încăperi se duce afară prin deschiderea cea mare aşezată în vîrful conului de care ani vorbit. In materiea moale care alcătueşte trupul spongileî se afla nişte firişoare tari şi mlădioase şi nişte spicule silicioase în formă de ace ascuţite la amîn-două capetele, scobite în lăuntru şi împlute cu o substanţă organică. „Dacă două spongile vin una lîngă alta, se lipesc. Iar dacă tăiem una în două sau maî multe părţi, fie care parte trăieşte neatîrnată. „Spongilla şe înmulţeşte prin ouă şi spermatozoariî, — 877 — precum şi prin gemule un felii! de muguri cari ce desprind din organismul în vrîstă.8 Tot între Spongiî ieste şi buretele de spălat (Spongia u s i t at i s si m a. Lamarck] şi Spongia c ommunis Lamarck. Pe la noi se aduc amîndouă fe-liurile cel dintăiu se cunoaşte sub numele de burete fin de spălat şi nu are borte aşa de mari ca buretele cel prost. Partea ce se întrebuinţază la spălat şi la alte trebuinţă ieste scheletul fibros care se află în masa moale a trupului animalului sau mai bine coloniei de animal©-Clasificaţiea Spongiilor nu-i bine hotărîtă, o bjicată de timp se credea că împărţirea după schelet dă grupe fireşti şi se şi împărţeau în: Myxospongiî (fără schelet), Calcispongii (cu schelet calcar), Si 1 ico/-spongiî (cu schelet silicios). Acuma se ţine încă împărţirea veche sau se mai schimbă puţin, dar se aşteaptă încă clasificaţiea naturală a Spongiilor. (va urma) j cluj /Central University I Nădejde O lămurire. In articolul „Starea femeei la deosebite popoare* între al* tele am zis că „ia Evrei starea femeei ie foarte rea, mai cu samă la cei habotnici.8 Mai la vale zic: „Spencer spune că; starea femeei ie mai bună la popoarele industriale şi comerciale de de cît la cele militare.8 Prin o scrisoare sînt învinuită de ne logică; căci „Evreii sînt un popor comerciant şi prin urmare ar trebui ca femeile să fie bine trătate/' Nu-i bine a judecă lucrurile numai la suprafaţă, nici a amesteca generalităţile cu escepţiile. Se înşală cei ce cred că societatea, obiceiurile, ori credinţile merg după logică; puţin să privim în jurul nostru şi ne putem îndată încredinţa de aceasta. Evreii sînt un popor a cărui religie şi obiceiuri stau aproape neschimbate de mai multe mii de ani. Au fost şi iei o dată militari, nevoile emigrărei i-a deprins cu negoţul; religiea înse şi obiceiurile le-au remas mai neatinse. Să nu se uite că Evreii au — 878 — fpst un pepor poligam, şi fiind că pretutindenea unde se află po-ligamiea femeea ie rău tratată şi despreţuită, aşă a fost şi la iei, şi dacă acuma nu sînt poligami ieste că legile Europene nu le-ar da voie, dar despreţul pentru femee tot l’au păstrat. Altă dată vom arătă pe larg starea femee! la Evrei. _ leată ee zice Spencer după ce vorbeşte despre starea feme-i°i la popoarele industriale şi militare: „Ie greu de generalizat fenomenele în a cărora naştere întră factori numeroşi şi complicaţi: Caracterul rasei, credi.uţile religioase, obiceiurile şi tradiţiile lăsefe !de 'trecut, cît şi gradul culturei, sînt desigur nişte factori «ariupot da naştere la neregularităţi, şi pot schimba întru cîtva ooneluziilo.41 Cîţ.deşpre cuvîntul habotnic prin iei am înţeles fanatic; şi n.u. tăgăduesc că toate popoarele ce locuesc azi Europa au fanatici, dar proporţional tot nu aşă de mulţi ca Evreii. „Fraternita-tăteâ“ singură mărturiseşte aceasta spre încredinţare puteţi ceti îtr muMnil de la 20 Mai. Sofiea Nădejde. Vrîsta copacilor. Se spune în toate cărţile de botanică că vrîsta copacilor se poate cunoaşte de pe numărul păturilor . lemnoase concentrice ce au. In ţerile noastre se poate află vrîsta astfeliu, pentru că se face mai pe fie care an numai cîte o pătură, nu se poate însă întrebuinţa tot această metodă pentru copacii din ţerile tropicale şi equatoriale. leată cîte-va fapte. Charancey merse , să vadă ruinile Palenquei, în Mexic, tăie o creangă eâre de pe grosime s’ar fi părut de opt-spre-zece luni taumaî *că găsi optspro zeci pături, adecă atîtea cîte luni, trecuse de la naşterea qrengeî! In anul 1859 la întaiea cercetare a ruinolor, Chareneey pusese de tăiese, pentru cu nonă kmi bîn virisfca manghiorului. De .aice urmează că acei ce au căutat să-şi facă i-deî despre vechimea unor pături de pe tnunohinrile ico-pacilor îngropaţi acolo, au putut să se înşele. In adevăr copacii din păturile ceva mai veohî tcăieau înfix^b felină tropicală, apoi chiar la .copacii din iţerite . noastre se pare că în an»î ploioşi se fae câte două păţarî în foc do una. (Faptele citate precum şi înohierea Isîlnjfc lncte ;din . „lievue seientifi