Privim ca abonaţi pe D-nil ce vor bine vroi a primi dona numere unul după altul.______________ Sporedtmieu unui om nou. CDiaSTTT Mania. Nn ieste ub roman viaţa acestei femei, sau mai bine aşi zice că fiind o parte din vieaţa omenească, parte tristă, fără plăceri şi zguduituri, fără dragoste, tocmai de aceea alcătueşte un roman vorbitoriu ca şi amintirea iei sub a căreia înriurire condeiul scrie azi. Poate aşi putea scrie mult luînd acest subiect şi dacă aşi fi ajutat de talentul care îl au uniia, aşi face un adevărat document omenesc din astă vieaţă pierdută. . Par voiu aşeza treptat, treptat, după cum îmi vin în amintire trăsăturile generale ale acestei femei, ale acestei sfinte. . Pa®a a* ma^ cum ne spune religiunea, acolo unde nu ieste nici durere, nici plînsoare, dacă tu ai mai putea ceti scrisul mieu, desigur că pentru aceasta mi-ai ierta multe... Dar morţii sînt morţi!. ..Alăture cu strămoşii tăi, în ţinti-rimul Bunei-Vestiri, din mama desigur nu a mai remas nemic. Dacă nu aşi putea mai mult cunoaşte mormîntul tău rece, dacă flori nu ţi-am sădit pe iei, ieate că pe cînd florile se trec şi movila groapei cu piatră cu tot piere, amintirea stă adînc tinţuită m mine, desigur mai adine de cit cuele ce-ţi pecetluesc secriul. * * * Crescută şi născută pe vremurile pe cînd deşteptarea intelectuală ierâ în faşă, pe vremurile lui Mihaiu Sturza, Mariea T. a purtat toată vieaţa pecetea acestor vremuri. De mică bolnăvicioasă, crescută cît va timp la o mătuşă din Bucovina, întoarsă din nou a casă, alăture cu o familie numeroasă şi cam strîmtoritâ, fire blîndă şi nevătămătoare iea a crescut încetul cu încetul fără patimi, fără doruri, fără plăceri zgomotoase, fără dureri mari. A văzut îutîmplări mari cari au lâsat’o rece, desigur fiind că_ nu putea înţelege mărimea lor. Revoluţiea de la 1840 a trecut fără s o mişte. Avuse fraţi şi rude cari luaseră 59 — 762 parte şi desigur iea i-a numit nebuni pe aceşti tineri plini de foc cari voieau să-şi scape ţara. Desigur, moşului Kostacln mort nu mult după revoluţie şi din pricina iei, îi spunea mama din preună cu rudele cam aşa : — De ce să te amesteci tu, băieat sărac, fără pui ere, lasă să-şi spargă capul alţii, tu astîmpărâte, căci vei ajunge reu. Crede cum soeoţî, dar stă do-o parte fiind că tu ieşti mic şi cei de sus mari L Şi a sfîrşit’o reu moşul Kostachi, a sfîrşit’o reu, dar şi-a făcut datoriea şi ieu ca şi dînsul revoluţionar, stringînd mina de oase a acestui mort ce nu am cunoscut, îi voiu spune plin de lacrimi: — Moşule bine ai făcut!. .. După spargerea revoluţiei moşul şi cu fraţii S. (unul poet şi academiciean azi) trebuirâ să fugă. In goana ce dădeau bonjuriştilor şiduelgiilor, oamenii o r d i n e i de atunci, bieţii tineri trebuiră să şuiere multe, să fugă pe sub pînte-cele cailor, să se ascundă prin bălţi şi prin codri. Din astă pricină s’a îmboluăvit şi ajungînd la o moşie sigură muri departe de toţi, părăsit de prieteni, uitat de rude poate. O! cum m’aşî duce să văd acest mormînt în care zace moşul Kostachi, revoluţionarul de la 48 şi martirul uitat al unei cauze triumfătoare azi. Şi cu toate acestea sînt sigur că rezvrătitul de ieri, moşul Kostachi, ar zice nepotului său Milian tot aşa cum îi ziceau şi lui la 48 bătrîuiî şi oamenii cu minte. Dar a murit ne atins de glodul cum in ţi ei, bogat de năzuinţe, curat la gînd, dorind libertatea pentru dînsa, şi iu-bind’o întocmai, poate, cum o iubim şi noi nebunii de acum. îmi simt sufletul uşurat, întîlnind acest leş umplut de uitare, că am putut face un bine pe lingă atîta reu, că am scos ţa lumină pe unul din zidarii stărei în care sîntem. In vieaţa mea ieste mai mult negru şi urît de cît frumos. Cu condeiul mieii ades deschid răni uitate, cari căşunează durere. Sînt bucuros că fără să mă întristez fără să lovesc pe cineva am deschis acest mormînt al unui necunoscut şi în oasele din lăuntrul lui am găsit uu martir, un ateu poate. Descoperiţi-vă, tovarăşi, înnaintea Moşului Kostachi ! * * * Ştiind ceaslovul, cum ierâ pe vremea veche, mamă avu pri* 763 — lejul să mai ştie ceva franţuzeşte din una dintre rarele scoale ce începuseră să se întemeeze de străini. Dar nu şezu mult. Mijloacele bunicăi nu ierau mari, apoi mama, nu ierâ din copiii cei iubiţi şi alte fete cereau sâ fie învăţate. Din copilăriea şi tinereţa iei de fată, mama nu mi-a povestit nemic, desigur nu avea ce. In acest mijloc, în care besereca ţinea cea mai mare parte, Joc pentru dragoste nu a fost. Nu ierâ de bună cuviinţă dragostea şi de acea nu a iubit. In simţurile ier nedeşteptate nu a putut străbate cîntecul dulce, pătrunzătorii!, puternic al omului. , Sau poate a iubit, cu dragostea ascunsă în fundul inimei, cu un amor fără patimi, care se şterge cu vremea şi care îţi lasă o amintire dulce în amarul vieţei, amintire pe care o socoţi ca cel mai frumos timp al tinereţe!., . Poate.... Poate .... Dar ciue a străbătut astă inimă închisă? Desigur, nu tata; desigur, nu noi!... îmi spunea de curtea unui boieriu de pe atuncea, care iear-na le punea în copacii gradinei portocale. îmi mai spunea de obrăzniciea altora cari ^şedeau faţă în faţă cu grădina caselor bunicăi. Mama avea obiceiul să se spele cu rouă pe faţă şi de multe ori la fereastă se arătau tinerii, tocmai cmd mama trebuiea să sară un cerdac pentru a întră în grădină. Atîta tot din tinereţa iei. * . . * * . Cînd s’a măritat cu tata, desigur nu l’a luat din dragoste. Credea, cum ierâ pe atunci obiceiul, că părinţii trebue să facă viitoriul copiilor. Nu cu dînsa, ci cu bunica s’a înţeles tata. Om cuprins, proprietarii! de moşie, spătariu, om de cânţelerie, tot în sfîrşit ce ar fi putut face fericirea unei femei. Ierâ mai bătrîn de cit mama eu 24 de ani, dar aceasta nu se baga în samă. Pe-o soră mai mare a mamei o luase unul care ierâ cu cîţi-va ani mai mare de cit bunica. Crescută pentru a-şi face cariera prin măritiş, de vreme ce mama spunea, a ascultat de mamă şi a devenit femeia tatălui nostru. ! * * * Tata se însurase ca să s f î r ş a s c ă odată. Ierâ de 44 de ani, mama de 20; cu cît-va tîmp mai îunaiute avusese o boală grea şi — 764 — singur, îngrijit de slugi, aproape mort, tata a gîndit la bunătăţile însurătoarei. 5 După boală s’a şi pus în practică planul. * * * Dragoste, potrivire, nemic nu i-a unit. Puţin cîte puţin s’au deprins unul cu altul. Tata veşnic hursuz, ruinat din pricina întreprinderilor fără socoteală, călare pe faliment, nu a adus în casă de cît durere, năcaz, grijă. a Mai întăiu prea mîndru pentru a-şî arăta starea, iei cu dreptul îngrijit îşi arăta năcazul trăsnind, înjurînd şi moraliceşte schin-giuind pe aceasta femee simţitoare care nu greşise cu nemic. Cînd începui să-mî dau samă, mama de mult avea într’însa viermele oftigei care îi rodea plămîiî. S’a măritat ca să facă ca toate fetele, dar nu ştiea, sărmana, că-şi va găsi iadul. Tata a ucis’o. Copiii au unit pe vecie pe aceşti oameni nepotriviţi, Amorul necheltuit şi-l revărsă iea asupra noastră, căutînd a se jerfi pentru noi, a nu avea în vedere de cît pe noi. Nici o dată nu ne-a arătat inse ce simţea. O singură dată nu şi-a dat drum slobod simţirilor sale, sărutîndu-ne şi fâ-cîndu-ne alintările care o mamă le dă copiilor săi. Prin somn o dată numai, ieram mare, am simţit buzele fierbinţi ale mamei pe obraz. Şi atîta tot. Nu voiea să ne alinte să ne s t r i c e. In dragostea iei îmi făcea mult năduf. Socotind că nu voiu putea să-mi stăpînesc paşii tot deauna îi împiedeca prin doianele sau sfaturile sale. — Dinule, nu ieşi pe uliţă, să nu te calce trăsurile sau să te muşte vr’un cîne turbat. Dinule, nu alerga cu zmăul ca să nu asuzi şi să receştî. Iu dorinţa iei de-a ,.mă creşte bine11 nu mă lăsa să mă joc cu cine îmi plăcea; ieram nenorocit şi totuşi nu icră iea de vină Lipsa unei educaţii serioase o făcea aşa. Alt-feliu o sfîntă. Săracă, bolnavă, totul a fost pentru noi,— pentru dînsa nemic. Din puţinul cît a avut ne-a dus acolo unde sînţem azi şi cînd a murit, sărmana, cea din urmă dorinţă a fost să-i aducă copiii: A murit nemângîieată că nu şi-a măritat copilele, că pe Dinu nu l’a văzut măcar bacalauriat. „ . Pentru mine avea năzuinţî, fără fumuri: om cinstit şi care să-şi poată agonisi vieaţă. Voiea să mă facă spiţeriu. Nu-i plăcea de feliii apucăturile mele spre poezie, ades îmi spunea că voiu ajunge reu. 765 — Crescută în principii de supunere, tot supunerea mi-o pro-peveduiea şi ascultarea. — Dinule, nu te amesteca cu ceialalţî băeţî, cu feciorii celor bogaţi; tu ieşti sărac, fii ascultătorii! şi vei ajunge departe. Cînd îi făceam fără voie uu neajuns : ^ — Dinule, îmi spunea cu jale, o mamă ai, cruţ’o, căci nu mai are mult de trăit, cîud nu-i mai avea-o vei vedea ce mamă ai avut. Acum am văzut, mamă! Atunci mă bufnea plînsul, mă acaţam de rochiile iei şi mă juram că nu voiu mai face. O rugam să nu vorbească de moarte. _ Şi cu toate aceste ieram nevinovat. Ades făceam lucruri că-tră care ieram împins fără voie, păcate miei, nebunii de copil. Ceream iertare peutru ca să n’o supăr. Totdeauna inse mă apără de tata, căci ştiea că mă va bate. Neajuusurile ce i le faceam nu le spunea uimărui, tot aşa cum neajunsurile căşunate de tata le ascundea în fundul cel mai adine al inimei, pentru ca mai la urmă stringîndu-se multe, să-i sfarme trupul şi vieaţa întocmai cum puiul sfarmă oul ce i’a adăpostit, BCU Cluj / Central Unive itj or; Cluj Ce a fost iea vinovată, dacă mi-a tăiat ca copil aripele năzuinţilor mele V A lucrat cum credea că ie mai bine. A crezut eă aceasta ie calea pe care trebue să meargă peutru a face din mine un om cum se cade. Nitiî o dată nu-i voiu arunca pieatra peutru aceasta. Cînd îmi voiu aminti copilăriea mea înlănţuită, trupul mort al mamei îmi va ti îunaime. Cu gîndul îî voiu deschide pieptul şi dinnaiutea plâmîilor mîucata de oftigă, îmi voiu aminti că pe lingă tata şi ieu am necăjit’o. leu am mîuat’o, poate, mai iute cu un ceas, spre groapă, dîii8a fără voinţă, a rupt multe din penele aripelor mele. Mai vinovat sîut ieu. * ■ * * Dar dacă ar fi trăit acum ? Toate speranţele îeî, stinse. D-zeul în care credea iea, după cum apucase de la părinţi, călcat în picioare de rodul pînte-celui iei. Dinu, în care pusese toată nă* dejdea, prigonit, rezvrătit, vrăjmaş al lurnei din care a ieşit, al 766 clasei de oameni pe cari iea îi credea mai bună. Cariera lui Dinu sfărnată şi dînsul fără grijă plutind pe uudele scandalului nepăsîndu-î de viitoriii. Oh! dacă ar îuviea acum, ar muri de a doua oară. Şi cu toate acestea aveam dreptul să tiu cum sînt. Tata fusese ateu şi revoluţionariu, moşul Kostacbi murise pentru revoluţie. Tata ierâ scolariul lui Vol-ney, tradusese Les Ruines pe care le cetea zilnic şi al cărora titlu îl tălmăcise prin: Sfărî-mările. Ciad a murit tata, mama voi să dee pe foc manuscriptul, pe cuvîutul că iei la înnebunit. Se temea, pe semne, să nu cadă în mina fiiului traducerea tatălui şi să-l înnebunească şi pe Dinu Milian. ^ De ce s’a temut, n’a scăpat. Cu singura deosebire că fiiul a mers mai departe de cit tatăl. In sfîrşit pentru mine am legea moştenirei! * - * * . .. . . Bigotă. O despre aceasta pot spune fără mustrare de cuget că ieră. Pentru ce credea, nu ştiea; inse destul că părinţii şi părinţii părinţilor crezuse. Mi-a făcut, bieata mamă, multe zile amare: închinare de două ori pe zi, Dumineca la beserecă, apoi împărtăşitul şi spoveditul. Trebuea să stau binişor la beserică, să fac cruce cum se cade, căci vecinie ieram ocărit. — Da bine, Dinule, nu ţi—î ruşine să stai aşa la Siinte-le daruri, apoi la Evangelie pare că ierai la bal, îţi venea să joci! — Dinule, nu se stă cu coatele pe strană, Dinule am să te u-recbesc cînd vei ieşi înnaintea Cucoanei Frasîniţa la na fora. De ciuda mamei poate am început să nu cred. Schingiuirea cea mai mare ieră la împărtăşit. Mă punea să mă închin la toate icoanele împărăteşti, apoi în mijlocul beserecei trebuea să cer iei” are de la toţi plecîudu-mă. îmi ieră grozav de ruşine. Apoi pentru ce iertare ? Pare că le făcusem ceva! In loc de plecare şi să spun : I er ta ţ i-m ă; mă trînteam la pămînt de patru ori şi sfârşeam năcazul. ' Mă ocărea uniri a, dar scăpăm, mai ales cum fiind că mă împărtăşisem şi mă iertase nu-i venea la socoteală să mă mustre. — Dinule ai să mă omorî, atîta îmi spunea. Tot pe mine mă punea să daă leturgliiile popei. Pare că văd şi acuma ţidulele pe care ieră scris: „Pomeneşte-i. Doamne, în împărăţiea ceriului pe robii lui D- zeu....şi la urmă şi numele slugei d-voastrâ, Dinu Milian. De multe ori făceam această socoteală. îmi dădea 50 de ba.ni şi ierau 5 nume de pomenit: mama, tata răposatul,surorile şi it u. Dinu Milian îşi lua p ă r â 1 e ş t e pomeneala popei, adecă oprea 10 bani, eît îi venea pe numele lui, pentru h al viţă. _ Dar îmi ieră ruşine ca veşnic să trec prinţie boeiî şi cucoane ca să ajung la altariu. Luam şi pentru cele 4 nume tot iţii leturgbiea. „ . A Gînd m’a prins mama, mi-am adus din noii a mintie de îndeletnicirea luî Lenoveauu. Mai ales că o dată cind ma dăduse de gol popa Alexandru, mama ieră mînieată pe mine, căci îi spusesem ca şi porcul trebue să aibă suflet. Porcul, suflet?... şi ma dat afară. . . A • A mai venit şi istoriea halviţei noîncate pe sama popei, apoi dă Doamne bine!... * * * O dală am dat foc Maicei Domnului. Mă luase la înviere; îmî plăcea să merg căci ieră o plăcere nouă pentru^ mine. L~ moţiunea nu-mî tăiea înse şi somnul, în cît tocmai cînd^Hrisţos înviese, mamei lui de bucurie, îi luase foc perdeaua, atinsă de luminarea lui Dinu Milian. Ieram iconoclast. , . Să li văzut ce nostim ieră: pălălaia rîdicîndu-se spre bolta beserecei, popa trăgînd bucăţi de perdea aprinsă şi casa lui D-geu luminată cu o lumină roşie care punea pe faţa sfinţilor culoarea beţivilor. . u , Cucoanele fugiseră spăriate, mama ruşinată de fapta mea, mă uitase, îndeletnicindu-se cu stingerea. . înlemnisem cu luminarea în mină, ne ştiind ce să fac şi ce îmi vor face. „ . , . Tata care trăiea pe atunci (ieram de 5—6 am) voiea cluar coram populo, să mă înveţe minte. Ca prin urechile acului am scăpat. .„ c De mic mă cunoşteam ce soiu bun voiu fi. Const. MMM- — 768 — Ţiganul eu Vulpea. Anecdotă populară. Un ţigan, ce făcuse, ce dresese, nu ştiu, căpătase cîte-va pâraie. Ce să iacă iei cu dînsele ? Să-şi cumpere ceva. Dar ce să cumpere? Haide la tîrg. In tîrg, se uită ’n colo, ba ’n colo, vede nişte pungi. Hai să-mî cumpăr o pungă. Dar ce ţi-î bună? Dacă n’ai părale ce să puî în pungă?____ Să-mî cumpăr un inel. Ce maî lucru frumos! Cînd îî fi cu dînsul pe deget, se dau fetele ’n vînt!...Dar pentr’un belciugaş aşâ mic să daî atîtea părale!... Maî bine mi-aşî lua o căciulă brumarie. Zeu halal. Yătavul tot căciulă brumarie are şi cînd răcneşte o dată la tine îţi vine să cazi jos, parcă te apasă cine* va de gît. D’apuî dă!... Vătavul maî are şi cal şi şea şi po-clade şi presur şi taftur şi zăbale şi pogî şi scări, de se ’nnalţă ’n iele şi se ridică de gîndeşti că are să deie cu nasul de ceriu. Hei !. De ce dracul nu m’a făcut şi mama pe mine ud vătav să-î pocnesc o dată din bieiu să sară de-un cot de la pămîot!.. Na: Trăsni m’ar sfintul Ilie! Să pocnesc înnaintea mamei!!.. Ce-mî maî dete prin gînd, doară-î mamă aceiea nu-î dracul!.. . Nu-mî maî trebue nici o brumarie. Nu-s sătul ieu de brumă?!. Bietul tata tot de brumă a murit în ziua de bobotează. Să-mî cumpăr mai bine un cojoc gospodăresc colea, să-mi fie trupul odihnit să nu mai am grija frigului şi a iernei. Cînd îl fi cu cojoc pot să bată o sută de vîn-turî, nu-ţi pasă nici de vîut nici de vîntoaică. Puî colo poală peste poală şi şezi mai dihai de cit vodă şi de cît bulubaşa. Iată ce gîndurî se învîrteau prin capul ţiganului cînd de o dată vede pe-un om cu-un puiu de vulpe ’n braţe. — Auleu, mîncaţi-aşi, dar ce-i asta? — Vulpe. ' Dita-i vulpe !!.. — 769 „Vulpea tetei! Măi vulpoii „Parcă-! lup, aşa codoiu. „Dec!... — Nu pune mina ! — Dar de ee ’ncreţeşte botul, bădică ?!. — li ruşinoasă. — Dar de mină de ce apucă? — Dacă pu! mina. — Bădică, n’o vinzi? —* Cum nu! — Dar de ee ibună? — Hei, făcîi alt om care se uita la dînşiî. Cine pune mina pe una de-aciestea, bre, îl vede D-zeu. Face bani, măi!!.Da, face bani. Vezi tu lighioaea asta cîtă-î de mică, te duci deB de dimineaţă de-î dai drumul in pădure, iar tu stai pe loe la margine . şi, cînd începe soarele a asfinţi, numai ce-o vezi că vine aducînd din urmă cit mi-î ţi-i cîrdul de vulpi. Atunci pe legate băete. Le innozî numai cozile la cîte două şi le mii din urmă ca şi cum ar fi înjugate. — Bre! bre! bre!.. Dar cind ii dai drumul mai zici ceva din gură?... — Apoi ce să zici? Zic! şi tu acolo: „Du-te iea- sta după cei ea. , — Du-te ieasta după ceiea.... bădică, ştir ce ?.. Haide că ţi-o cumpăr ieu. Ce să-ţi dau pe dînsa ? Omul spune un preţ şi dur la deal dur la vale se împacă, cu cit, nu ştiu că nu ieram acolo, dar ştiu că ţiganului nu i-au ajuns pârale şi a trebuit să mai vîndă cevâ ca să-î plătească. Ce-a vîndat iar nu ştiu, treaba lui, dar Vulpea a luat’o. Adoua-zi des de dimineaţă, vulpea în braţe şi la pădure. In marginea pădurei, o pane jos în picioare şi începe a o netezi pe spate Apoi: Du-te ieasta după ceiea şi-I dă drumul.. 60 — 770 — Vulpea s’a dus. Ţiganul şede, şede, se uită printre copaci, se uită, aşteaptă, se mai uită la soare de nu cum-va apune, dar nici gînd. Ba încă i se părea maî demineaţă de cît cînd venise, şi pe Jîngă altele îi ieră şi foame. Dar ce să facă ? 1 se painjînise ochii uitîndu-se. Numai vulpi i-se părea că vede. In sfîrşit, uitîndu-se prin huciu, adormi bietul ţigan. Prin vis, cum şedea lungit pe pîntece la pămînt, aude o pîrîiturâ lungă prin desiş, apoi o leacă de linişte şi după aceea o năvală de vulpi de gîndeaî că le aduce apa. , ... , Iei se scoală şiţdă. să le înnoade cozile, dar înnoadă dacă poţi. Iele ierau ruşinoase, încreţeau botul şi-l apucau de mînă ,Ce ie-de făcut? Să nu le lege, se duc dracului; să. le lege, pu ieră chip. Cît cuprindea cu ochii nu vedea'de cît .boturi încreţite gata să-l apuce de mînă. IC : Titrai Univcrsity I ibrarv C ;ij Am prăpădit păralele, . gindea iei-, cînd de o dată bagă de samă că se află în tîrg. Chieamă pe cei doi oameni c.u care vorbise» cînd eămpărase vulpea. Cel care i-o vînduse nu vrea să vie, şedea tot cu vulpea ’n braţe şi zicea că-î ruşinoasă; iar celălalt veni, se apucă de legat şi leagă. Ba de la o vreme şi cele ce ieşeau, din pădure ierau; legi»tei gata.. Ţiganul inumaî le strigă î nce-tişor: bîr, bîr..„ şi-le. ’ndreptâ latdruta. 5 •: ■ Cum rjpesgeaă:iăle îmwfcbipe; -bracul ştie de nude, ca din senin numai ce yiue vătavnl. . - Măi tălhariule«c»m .idorai furat vulpile... — Da, să-mi,, sai^ibobhih dacă le-am, furat, să mor de puşcă să dea D-zeă ...Zice. ţiganul şi numai se pomeneşte de o daţftj.piţş în fiere şi.vulpde închise îutr’un ocol. ... Mă-şa îi fncg, din mînă să vie la mîncare, iar văta-vul se posonţoreşte ,1a ;dînsul să nu şe ducă, şi cum iera călare se răpede la ţigan să-l calce în picioare. 771 — — Valeu, jupi ne Iftime, strigă ţiganul, şi dă s’o rupă de fugă. Atunci se trezeşte. Deschide ochii. Nici vătav, nici vulpi, iei tot culcat la marginea pădureî, dar foamea dracului şi soarele nici a mieazâ nu ierâ. Şezi şi aşteaptă. Şeda iei pănă sara. Mai zice din cînd în cînd: „du-te ieasta după ceiea“ dar de văzut nemică nu se vede. Du-te ieasta după ceiea, dar înnoptează a dracului, întunecă, foame, ba şi frică. Mai şezu iei ce mai şezu şi în sfîrşit zise: Du-te ieasta după ceiea. Nicî/nu-î ieasta, nici nu-i ceiea/1‘ şi porni spre casă. De-acuma chiar să mai vie, ce ţi-s bun e ?!. .Cit ie de ’ntuherec parcă le mai poţi lega?!!... Th. D. Speranţă. BCU Cluj / C cnţralUniverşity Library Cluj O D-şoară din tagma prea cinstită a plagiatorilor. Acei ce îndrăznise a zice că fenaCile sînt pline de prejudiţiî şi neîndrăzneţe,' se văd foarte înşelaţi in pre-dihţile lor. Ieată D-şoară Zăhărescu căre a aVuţ cttraj să-şi facă teză de licenţă in litere luîndu-se după notele D-lui Tocii eseu ori după „Revista de arheologie* Luăm după ,jNaţiunea<£ de la 8 Aprilie 1883 bucăţile puse faţă în faţă de D-l „Gavril“ împreună cu oare cari lămuriri. Cetitorii vor judecă. ^ t ; „D-şoara Zaharescu a mai avut, pe lingă toate acestea, alte greutăţi mult mai mari, cari îi fac onoare, după unii; iar, după noi, îi scad niţel din meritele ce ar fi cumulăt, cîftd le-ar fi nesocotit şi pe astea. Aşa, bunăoară, de-î schimbă pa ici pe Cplşa, fraza neobositului seu profşsor de Epigrafie, a^D-luî Gr. Tftcile-scu. Din pasivă, o face activă une ori, alte ori, din principală o 772 — făcu secundara, s au schimbă subiectul de la plural la singular şi traduce predicatul din „puse pe goană“ în „goni11 si altele mai mărunte. ’ Să dăm esemple. Luăm fără a alege, de unde deschidem teza. Numai, trebue sâ ne dăm truda, gratuita, de a căuta frasa corespunzătoare, în Revista pentru Istorie, etc. a D-lui (Ir. locilescu. TRADUCERE din revista D-lui Tocilescu în ttsa D-şoarti Zăhărescu Prima menţiune despre Tro-esmis o găsim la Ovid. într'o epistolă a sa scrisă din Torni, unde trăia esilat, şi adresată lui C .Pomponius Graecinus care fusese designat consul după ce îl felicită pentru numirea sa... deplînge soarta tristă care Ta osîndit se trăiească sub clima Scitieî, în mijlocul barbarilor Geţi., şi-î zice se întrebe pe fratele seu Flaccus despre tot ce Ovid îndură... căci Flaccus a guvernat 6 dată acele locuri etc. (pag. iOl vezi şi 102). Oraşul Troesmis esistă încă din timpul lui Ovid care într’o scrisoare, adresată de la Torni, unde ierâ ezilat, către G. Pompomus Graecinus, pentru a ’l felicita de designa-rea lui la consulat, poetul se plînge de soarta care l’a condamnat a trăi în Sciţia îutre Geţi; şi tot de o dată ’i spune, că dacă voieşte să’şî facă o idee de cîte sufere, se întrebe pe fratele seu Flaccus, care o dată a fost guvernator în acele locuri... (pag. 209 vezi şi 211). Despre textul inscripţiunilor şi cetirea lor, nu ie de zis nemica; iele sînt luate din Corpus inscripţio num latina-r u m, al lui Modimsen, sau din Revista pentru istorie etc, Explicaţiunea lor însă, deducţiunile trase din iele, aplicarea lor asupra unui caz particular, ieată ce poate diferi după autori, 01 . iei nu staa raport de elev şi profesor. In cazul acesta, nu înţelegem ^pentru ce n’ar fi aidoma şi la unul şi la altul. La mscripţiunea întâia de la pag. 217 a tezei', toată tălmăcirea şi restamăcirea se găseşte în nota (5) de la pag. 112 a Revistei. La alta mscripţiune, de la pag. 220 a tezei, ieată felul traduc-ţiunei. - In rtristă Tiberius Claudius Pompeia-pus în onoarea căruia s’a in- ia teză Personagiul în onoarea căruia ş’a înnălţat acest monu- — 773 In revistă In teză nălţat acest monument, ieste uu personagiu destui de cunoscut. Fiu al unuî cavaler roman, originar din Antiochia... iei se căsători cu Lucila, fiica impă-ratuluî Marcu Aureliu şi văduva ^erus! Pe ’a jumătatea anului 169.. iei urmă apoi pe socrul seu în răsboiul marco-manic, fu trimis, (iri calitate sa de legat) împreună cu Pertinace în contra Catilor, cari ajunseseră pănă la porţile Italiei şi repurtă asupră-le o victorie însemnată puindu’i pe goană din Eetia şi Noric. in 173 iei fu consul pentru a doua oară şi nu părăsi un moment pe Marcu Aureliu (în ultimele sale espediţiuni germanice), fiind chiar presinte la moartea s a, în 180. La început se bucură de stima împăratului (Comod); mai în urmă îusă, temîndu-se de disgraţia lui, se retrase la ţară la Terracina, (de unde nu venea de cît foarte rar în Capitală). După moartea lui Comod, Pertinace îl îndemnă se ocupe tronul; el îusă ştiu să resiste propunerilor amăgitoare ale lui; cum mai târziu refuză şi pe Di-dius Iulianus. (scuzîndu-se pentru vîrsta şi slăbiciunea ochilor). Inînscripţiunea de la Tro-esrais Pompeianus nu poartă titlul de legatus Augusti. ceea ce ieste o probă că iei n’a fost guvernator al Moesiei şi că monumentul s’a fost in- ment ieste Tiberius Claudius Pompeianus, unul din ginerii împăratului Marcu Aureliu; în anul 169 se căsători cu Lucila, fiica acestui impărat şi văduva lui L. Verus. Iei ierâ fiu de senator (C. V.) şi originar din Antiochia. Pompeianus exersa pe rînd mai multe comande militare : luă parte în primul res-boiu contra Marcomanilor... tu trimis împreună cu Pertinace, contra Geţilor, care ameninţau Italia; repurtă asupra lor o victorie strălucită şi—î goni din Retia şi Noric. In 183 iei fu consul pentru a doua oaia şi insoţi pe socrul său Marcu Aureliu în toate espediţiu-nile, fiind presinte chiar la moartea sa (nu a lui) în 180. Sub Comod, Pompeianus se bucură la început de stima împăratului, temîndu-se însă mai tîrziu se nu cază în disgra-ţiea lui, se retrase la ţară. la Terracina. La moartea lui Comod, iei refuză propunerile cele amăgitoare ale lui Pertinace care îl îndemnă a ocupa tronul; tot ast-fel refuză mai tîrziu şi pe Didius Iulianus. In înscripţiunea de mai s u 8, Pompeianus nu poartă titlu de legatus Augusti, probă că iei n’a fost guvernator al Moesiei inferioare şi prin urmare monumentul i s’a în- 774 — nălţat cu ocasiunea consulatu- nălţat în anul 173 cu ocaziu- lui al doilea al său, în 173... nea celui al doilea consulat al etc. (pag. 128, 129, 130 îunaintc). seu...etc. ("pag. 220, 221, 222 iunainte). Ast-fel, D-ra Zacharescu n’a urmat cu toată fidelitatea cerută, după literile originalului seu. Iu loc de ..nu părăsi" pune „însoţi1-. în loc de „puse pe goană11 iea curagiul a z>ce „goni11; îu loc de „in anul 17311, şterge cuvîutu) „anul1- şi. cu oare-care sfieală, se’î recunoaştem aceasta, sene nmnai „în 173“. Mai departe ie vorba de Elianu: In revistă (pag. 121). Iu privinţa epocei consulatului seu, epigrafiştiî nu sîut d e acord... Trebue se recunoaştem (împreuna cu etc.) că M. Pontius Laelianus a fost consul suffectus sub Antouius, cî-ţî-va ani după Erode Atticus, adică după 143, avînd de c o 1 e g pe 0- Mustius Pristus, etc. In teză (pag. 231). In privinţa epoet î consulatului seu, epigrafiştiî sîntdeopi-niuuî da feri te. — Probabil însă că Lielianusa fost consul sufiectus, puţiu după a. 143, sub Autoniu, împreună cu Q. Mustius Pris. cus, etc. iversity I ibrary Cluj Foarte frumos! Numai, cum remîne cu învinovăţirile aduse „Naţiuneî“ de „Romînul11 şi de „Apărătoriul“ în privinţa plagierei mai multor articole de fond, parte după ,,Rominul“, parte după ziare nemţeşti ca „Wiener Allgeineine Zeitung“ şi „Neues AViener Tagbla^t11. Dacă faptul ieste aşa, atunci cum de vedem în aceiaşi ziar critice în potriva plagiatorilor ? Citul se vor deprinde oare scriitorii noştri a nu se împopoţâ cu pene streine? Verax. Cum se moare.*) A fost greu de tot îu Ianuariu. Nu ierâ de lucru; nu fu nici pine, nici foc a sară. Familiea luiMoiisseau a *) Traducere din E m i 1 e Z o 1 a. — 775 — suferit, Femeea H spălătoriţă, bărbatul zidariu. Locuesc la Batignoîles, uliţa Cardinet, într’o casă întunecoasa, care otrăveşte mahalaua. Odaea lor, la rîndul al cincilea, ieste aşa de hrentuită că plouă într'însa prin pod Dar nu s’ar jelui, dacă Charlot, băeţelul lor în vrîsta de zece ani, u’ar avea trebuinţă de hrană buna pentru a creşte. ' , a Copilul îî slăbănog, pentru1 n nemic cade la pat, Cînd îmbla la şcoală, dacă se sileâ voind să înveţe toate de o dată, se întorcea bolnav. ;; Dar pe lingă acestea, foarte deştept, un ştrengăraş drăgălaş de £otpeare-|t statea fa vorbă ca un om mare. Cînd n’au ptad să-r dfee, părinţii plîiîg ca, nişte nebun’. Mai ălns că eopdr thbr ca muştele, de sus până jos în thsă. aşa-î du nesăn^tbasă. Se lucrează la tăet ghieaţă pe uliţu ^ Bă Şi tatăl a putut căpătă de lucru; curăţă şanţurile tăind cu cazmaua, şi sara aducea doi franci. Tot ierâ cu ce sa-şi ţie vieaţa, pănă ce se va începe clăditul. Cluj ^ Dar, într’o zi, bărbatul îiitorcîncîu-se găsi pe Charlot culcat. Mă-sa nu ştie ce o fi avînd. 11 ^ trimesese la Courcelles, la mătuşă-sa, eare-i vînzătoare de strae vecin, să vadă de nu va află o îmbrăcăminte mai călduroasa de cît bluza cea de pînză, care nu-i ţine de felin cald, de vreme ce tot tremură. Mătuşă-sa- n’aveă 'de cit paltoane vechi prea mari, şi băetul a veni# trhhmrînd, ca bat, ca şi cum ar fi băut, Acuma, stă roş de tot pe perina, spune la prostii, i se pare ‘că se joacă la popice şi erata, cîntece. ., . . . ■ w. Mama a atîrnat o bucată de şal dinnaintea ferestrei, ca să astupe UU ochiu stricat;'au remas, numai sus, două ochiuri slobode, pe unde întră o lumină cenuşie gal-bană. Nevoea a golit scrinul: toate albiturile stat la Mpnt-de-Piete. Intr’o sară, ău vîndut o masă şi două scaune. Charlot se culcă jos; dar, de cînd îi bolnav, 1’ăU pus m pat şi încă şi acolo i-î foarte l’eu, căci'au dus şi-au vin-dut lină din saltea încet ineşt. Acuma, tatăl şi mama — 776 — dorm într’un colţ pe un mindiriu pe care nici cînii n’ar voi să se culce. Cu toate acestea, amindoi se uitau la Charlot cum se zbatea in pat. Ce are oare copilul, de bate cîmpiî? Poate l’a muşcat vre un dobitoc ori va fi băut ceva reu. O vecină, doamna Bonnet, a venit; şi, după ce s’a uitat de a proape la copil, zise că are fierbinţală şi recealâ. Se pricepe, bărbatu-sn a murit tot de boala asta. Mama plingea stringînd in braţe pe Charlot. Tatăl iese ca un nebun şi merge să aducă doftor. Aduce imul, nalt, cam nemulţămit, care ascultă la spatele băetuluî, îl bate pe piept, fără să zică nici un cuvînt. Apoi, trebue să aducă Doamna Bonnet de la dînsa plumb şi hirtie, că să i scrie reţetă. Cind ieşea fără să zică un cuvînt, mama îl întreabă. înnecată de plîns. — Ce are, domnule? — 0 pleuresie, respunde doftorul scurt, fără altă lămurire. BC Cluj / Central llniversîtj ibrary Cluj Apoi întreabă şi iei. — Sînteţi înscrişi la biuroul de bine-facere? — Nu, domnule.... N’aveam nevoe, vara trecută. Iear-na ne-a omorît. — Cu atîta mai reu! Şi făgădueşte că va mai veni. Doamna Bonnet împrumută un franc pentru şpiţerie. Cu cei doi franci ai lui Morisseau au cumpărat carne, cărbuni de pămînt şi noaptea aceasta se petrece bine. Pun necontenit cărbuni pe foc. Bolnavul, ca adormit de căldura cea mare, nu mai aiurează. Mînuţele îi ard. Văzîndu-1 zdrobit de fierbinţală, părinţii se liniştesc; şi, a doua zi, sînt îngroziţi, năuciţi, cînd doftorul dă diti cap înnaintea patului, cu mutra unui om care nu mai are nici o nădejde. Timp de cinci zile, nu se făcu nici o schimbare. Charlot doarme, zdrobit pe pernă, in odae sărăciea suflă mai tare, pare că întră cu vîntul, prin bortele acoperişului şi ale fereştei. In sara a doua au vîndut cea 777 — de pe urmă cămeşă a mamei; într’a treia, au mai scos lînă din saltea, de sub bolnav, ca să plătească la spiţerie. Apoi n’au mai avut nemică. Morisseau tot sfarmă ghieaţă; numai, cei doi franci nu ajung. Fiind că frigul prea mare poab omorî pe Char-lot, doreşte să se dezgheţe, deşi ştie că afund nu va mai găsi de lucru. Cînd pleacă la lucru se bucură vă-jsînd uliţele albe; apoi se gîndeşte la băet care se luptă cu moartea sus în rîndul al cincilea şi cere cu înfocare o rază de soare, o căldură de primăvară să măture o-mâţul. Do-ar fi măcar înscrişi la biuroul da bine-facere, ar avea doftor şi doftorii degeaba. Mama a fost la primărie, dar i s’a spus că sînt prea multe cereri şi să măi aştepte. Dar, tot a căpătat cite-va ţidulî pentru pîne ; o doamnă milostivă i-a dat cinci franci. Apoi iar a început lipsa. ' In ziua a cincea Morisseau aduse cei din urmă doi franci. Dezgheţul începu, i-au dat drumul. Atunci, n’avurâ O 1 X ■ * ^ u ‘ u ' 1 .J L L JILI tll t ■ 111 V L l M L \ LţUldl V ă * . v ce sa mai faca, soba remase rece, n avură pîne, nu mai putură luă doftorii. In odaea plină de umezală, de curgeau şurloae pe păreţi, tatăl şi mama tremură, înnaintea copilului care horcăea de moarte. Doamna Bonnet nu mai întră la dînşii, pentru că i simţitoare şi—î vine jele prea mare. Oamenii din casă trec iute pe lîngă uşa lor. Din cînd în cînd, mama apucată de plina, se aruncă pe pat, sărută băetul, ca pentiu a-1 uşura şi a-1 tămădui Tatăl, prostit, stă ceasuri întregi la fereastră, rîdicînd şalul cel vechiu, privind cum curge apa pe uliţă şi cum cade de pe acopereminte. Poate că va ajuta lui Gharlot. Intr’o demineaţă doftorul spune că nu va mai veni. Copilul ieste pierdut. Timpul cel umed l’a gătit, zise iei. Morisseau ameninţă ceriul cu pumnul. Toate feliurile de timp omoară, se vede, pe cei săraci! Iera frig, şi iera reu; se desgheaţă, şi-î şi mai reu. Dacă ar voi femeea, ar aprinde cărbuni în odae şi s’ar dnce cîte trei împreună. S’ar sfîrşi mai degrabă. 778 — Totuşi, mama a mers ieară-şî la primărie; i s’au făgăduit că vor trimete ajutoriu, şi aşteaptă. Ce zi grozavă! L>in pol cade un frig întunecos; într’un colţ plouă; trebue să pue un ciubăr să stringă apa. De a sară n’au msncat nemică. băetul a băut o ceaşcă de ceaiu, adusa de portăriţă. Tatăl litigii masă, acoperindu-şî obrazul cu minele, stă îndobitocit, ii vîjîe urechile, l.a he care zgomot de pas, mama aleargă la uşă, crede că în sfîrşit sosesc ajutoarele făgăduite. Bat şese ceasuri, şi tot n’a sosit nemică. Amurgul îi gloiuros, încet şi înfricoşătorii! ca o agonie. . De o dată, în noaptea care creşte, Charlot bîlbîe cuvinte întretăete: — Mamă... mamă... Mama se apropie, primeşte în fată o suflare tare. Şi nu mai aude nemică; zăreşte nehofărît copilul* cu capul dat pe spate, cu gîtul înţepenit. Strigă, nebună, ru-gîndu-se : — Lumină! iute lumină ?.. Charlot al mieu, vorbeşte mamei! Nu-i luminare, In grabă, freacă chibrituri, le sfarmă între degete. Apoi, cu minele tremurînd, pipăe obrazul copilului. — Dumnezeule! a murit!... Auzi. Morisseau, a murit. Tatăl ridică capul, orbit de întunerec. —- Ei şi! ce vrai ? a murii ... Atîta mai bine. La bocetele mamei, doamna Bonnet s’a arătat în şfîrşit cu lampa. Atunci, pe cînd cele două femei aşezau bine pe Charlot, bătu ciuevâ la uşă: aduceau ajutoriul de la primărie, zece franci, ţidulî pentru pîne şi carne. Morisseau ride ca un prost, zicînd că cei de la biuroul de bine-faceri scapă tot deauna trenul. Şi ce serman trup de copil, slab, uşor ca o pană! Ai fi culcat pe saltea o vrabie omorită de omăt şi luată diu uliţă, şi n’ar fi făcut o rîdicâtură mai mică. Totuşi, doamua Bonnet, care s’a făcut ieară-şî foarte îndatoritoare, le arată că Charlot nu va înviea, dacă vor — 779 posti lingă dînsul. Se arată gata să meargă să aduca carne şi pine, adăugind că va aduce şi luminare. 0 laşa să facă ce va voi Ctnd se înturnă, puse masa şi dădu cîrnaţî fierbinţi. Şi soţii Morisseau flâmînzî, mînincă cu lăcomie lingă mort; faţa lui mică şi albă se zăreşte m umbră. Soba trage, se simt bine. Din cînd în cînd' ochii mamei se im piu de lacrimi, cari cad pe pînea iei. Cfe; cald i-ar fi lui Charlot! Cum ar mîricâ iei de cu plăcere cîrnaţî! : ’ " ' ! . Doamna Bonnet vrea să vegheze mortul numai de cîf. Pe la unul, cîud Morisseau adormi cu capul pe put, femeile fac cafea. PoPesc altă vecină, o cusutoreâsS/. de vr’o 18 anî; şi aceea aduce nişte Tăclliu pe femţltfl ’fefeD şip, ca să dea şi iea ceva. Atunci cele trei femei ffeaW cafea încetişor sorbind cîte puţin, vorbind încet, povestind istorii de morţi ciudate; încet încet vorbesc şi ni ai tare, spun multe despre casă, despre mahala, de crima din uliţa. Nollet. Şi cîte o dată mama se scoală, "vine 8$. vede pe Charlot, pare eă să se încredinţeze ca nil s’ă mişcat. Fiind că au făcut prea tîrziu „declaraţiea“ trebui să mai ţie băetul şi ziua a doua, N’au de cit o odae, trft-esc cu Charlot, mînîucă şi dorm cu dînsul. Din cînd în cînd, îl uită; apoi, cînd îl afli ieară-şî mort, le pare eă l'au pieidut din nou. , In sfirşit, a treea-zî, aduc secriiil, nu mai mare de cît o cutie de jucării, patru seîndurî reu geluite, date degeaba de primărie, pe temeiul adeverinţei de sărăcie. Şi, la drum i merg la. beserică alerglnd, După Charlot merg: tată-su, mă-sa, doamna Bonnet şi ceealaltă vecină, precum şi doi tovarîşl de-aî tătăni-şu. Cu toţii înnoadă. în glod pană la genunchi: Nu maî plouă, dar ceaţa aşa-i de umedă, că udă straele. La besere-câ, se face iute slujba, şi iear pornesc în goană pe paveaua lunecoasă. Ţinterimul îî tocmai la dracu, afară de zidiurî. Se scoboară pe uliţa Saint Ouen, trec bariera, însfirşit ajung. Ţinterimul îi mare, încunjurafc cu zidiurî albe. Creşte iear- — 780 — bă, pămîntul ie bulgăros, in fund ieste un şir de copaci slăbănogi, cari mînjesc ceriul cu chipulrile lor. încet, înnaintează convoiul pe ţerna moale. Acuma, plouă; şi trebue să aştepte în ploae un preut bătrîn, care se hotăreşte să ieasă din besericuţă. Charlot va dormi in groapa obştieî. Se văd in toate părţile cruci răsturnate de vînt, cununi putrezite de ploae, un cimp de sărăcie şi de jale, pustiit, călcat, de abiea cuprinzînd gră-niădirea de trupuri trimese din măhălălî de foame şi de frig. S’a sfîrşit. Dau pămînt peste secriiu, Charlot îi în fundul gropei, şi părinţii se duc, fără să fi putut înge-nuncliia, în glodul în care călcau. Afară, fiind că tot plouă, Morişseau, care mai are trei franci din cei zece dela biuroul de bine-facere, pofteşte pe tovarîşi şi pe vecine să iee cîte ceva, la un crîşmaiiu. Intră se pun la mese, beu două stecle de viii, mînîncă o bucată de brînză de Brie. Apoi mai dau două stecle şi tovarăşii. Cînd îm'rară în Paris ierau cu toţii foarte chefoşi I. Nădejde. Ţiganul şiret Anecdotă populară. - Un ţigan cucernic, cum cu toţii sînt Ruşinos, cuminte, mai aproape sfînt, Cam prin ne ştiinţă se ’ntîmplase o dată De scăpase noaptea tocma ’ntr?o poeată. Cum de probozir* ieră gingaş tare Şi sfiios sărmanul ca o fată mare Aur lingă dînsul chiar putea să şadă N’ar fi întins iei mina, Doamne!.. spre grămadă De-ar fi fost pe-aproape cîne-va să-l vadă; Dar atunci se vede numai de ’ntîmpiare Nu ierâ pe-aproape nimene de zare. Gîşti ierâ ’n poieată, şi n pătul mai sus Ierau curci. Ţiganul cînd colo s’a dus Scobortnd desagii frumuşel din spate Cum ierau de-a rîndul curcele culcate, Căutînd la iele începu să zică: „Ce mai curci frumoase. Doamne, mămulică!... „Curci colea hrănite şi ’ngrăşate bine!. . „Uite cum tot capul pleacă ’njos spre mine! . , „Şi mă tot ochesc, şi mă tot chitesc „Dar păcatul mare... numai nu grăesc... „Zeu că-î grasă curca !.. Hai să văd In ciudă „Cit de grea să fie curca asta crudă?!..* Zise şi ’n picioare se ’nnălţâ de o dată Şi ntr o clipă curca fost a şi luată, Şi ’n desagă iute fost’a grămădită, Nici mai socotită nici mai cîntărită: „Uite bat’o scîrba cum s’a coborît „In desag la mine, lucru neglndit!!.. „Hai de-aici mai bine, Zeu că mi-i cam frică „Nu cum-va să vie cine-va să-mi zică „Vr’un cuvînt obraznic, să mă cam brăzdeze „Nu cum-va prin lume cinstea să-mî păteze/' Cum gîndit’a astfeliu iuti a şi ieşit, Dar ieşind şi-o gîscă apucă de gît Şi ’n desag o puse şi-şi cată de drum; Dar in gînd îşi zise : „Ce voiu face-acum ?., „Dacă-ar fi Bă ’ntrebe cine-va ? Voiu zice: „lea făină pus’am în desagi. Aice „Ie de grîu; la spate-î alt-feliu de făină. „Du te ’ntreabă-ţi bade! Ce mai caţî pricină?... „De respuns, respund ieu, cum li se cuvine — 782 — „Mă pricep ieu lasă nu mă prind pe mine !.. „Mi-î sucesc ieu bine şi mi-; învîrtesc „Şi-î îmbrobod Iasă, precum nici gîndese. „Cată ieî pe dracul? Sar pe capul mieu ?. . „Sară! Las să sară, c’apoî dracu-s ien.“ Deci pre cînd în sine ast fwliu se gândeşte Iat’un oin ' se ’iitîmplâ de-1 şi întilneşte — Du-ţe,’ntreabă.-ţî bade, ce mai coti pripină?.. „In d> sug aice am de grîu...., făină, Zice iuti ţiganul singur ne ’ntrebaţ. : Omul de-a lui grabă înse minunat . . Cum intrase ’n vorbă cam pe ne-aşteptat^: ■ —*. ţiine-X’ zise, bine! Dar colo la spate ?.. ~ îiec L,‘făcu; ţigan ui fâr’a prinde veste, „In desag' la spate alta gîscă Lste “ . Th. I). Speranţă. BCU C . Ural University Libn îuj - Baza pozitiva a arieiL*) . D-l l’djni a vorbit despre, p o e z ie maî -iutăiu, a arătat că materialul întrebuinţat de poeţi şîut cuvintele;.d^că poetul între* buinţînd numai cuvintele a reuşit să arate, limpede şv înţeles ceea ce voea atunci a 'izbutit. Să presupunem că un poet a întrebuinţat 4 |aţ feîîfl -cuvintele în eît cetind scrierile lui nu le pricepem şi că pentru a ne face să-l înţelegem mai bine s’ar fi apucat ori chiar autoriuVorJ altul cineva să facă figuri adecă să ceară ajutoriul pictureî. Negreşit că prin aceasta a mărturisit însuşi poetul că a fost mai pe/jos.;de. cît sarcină.ce-şî luase. Iară a întră în alte amărunte, pentru noi ieste destul să arătăm că cuvintele- fiind materialul pobziei trebae să ţinem samă de ceea ce pot ide înfăţoşa minţe-i. Despre sculptură, » apus că avînd ca materialpieatrasau metalul nu poate, a-tătă de cît lormcle văzute ale lucrurilor şi că *) Conferinţa ţinută de D-l Panu la Universitate în locul celei vestite măi dinainte, adecă: „P o 1 i t i c ă -şi ş t i i n ţ ă“. — 783 — prin urmare sculptorul nu trebue să se încerce vre o dată a im-fâţoşa altă ceva. Dacă forma va fi destul de firească, negreşit că vom simţi înnaintea ieî tot acea mişcare sufletească pe care o simţim înnaintea omului cuprins de patima ce a voit să ne înafă-ţoşeze artistul. Pictura are ca material culorile şi prin urmare trebue să nu se încumeteze a-şî luă subiecte cari nu vor putea fi înţelese numai prin arătarea colorilor. . Pentru a arătă simţirile din oamenii puşi pe pînză pictorul trebue să ne îînfăţoşeze fireşte trăsăturile obrazului şi chipul cum stau. Nu poate şâ se folosascâ de inscripţ'î, etc. Se ştie im ce chip naiv îmfâţoşază zugravii pe sfinţi: vedem un chip care stăueă desăvîrşire liniştit, ca şi cum ar fi de lemn, iar din ,gum lui iese o hîrtie lungă pe care stă scris ceea ce trebuea să so anţelea|ţâ din faţa .ştiutului. ■> D-l Pana ieă o mulţime de exemple şi dovedeşte că .alegorii 1 e şi pictura istorică n’ar trebui să se sîntrebnin-r ţeze, căci nu se pot înţelege fără o explicaţie. Am vagul,.-,/jsiQfc D-8a un tablou pe care ieră o fernee încunjurată de un şerpe, grozav, femeea zimbea. Asemenea tablou ne loveşte înBvaiiîte de-tot prin aceea că nu-i firesc, o femee încunjurată de un şerpe ar arătă cu totul alte simţimente. Gel mult cu oare oare *bună.. -t«ri inţă am putea să ne închipuim eă-i vorba de vre o reprezentaSţe de menajerie cu şerpi îmblînziţî. Dar dacă femeea ar fi goală ? Căutăm îu catalog şi vedem„Eva. ispitită de şerpe“ . .. Se ioţe-lege o femee carc-i Eva, un şerpe oaii-i draeul în picioare, o; iş-: torie întreagă care ne românea neînţeleasă, dacă uu ceteam fir catalog.—Să presupunem că voeşte cineva să îmfăţoşeze*. „moartea lui Cezat’“, ceva putea face? Va zugnăyî un oi» plin de rănfi. purtat pe o pataşcă romană, va zugrăvi case romane şi toţi oă-. menii vor avea arme şi strab cum se purtau pe vremea aceea», dar cura vom şti noi ca mortul ieste Cezar şi nu alt roma»? Acest .lucru nu-1 poate face pictura de aceea nici nu trebue să* se apuce de dînsul. Afară de portrete, pictorul nu poâfce. fşă trac?, teze ce vă i n d i v i d u a 1. Nu mai simţirile generale, poate să de fiieăj înţelese. Alt exemplu de tablou neînţeles,făcâ ajutoriul catalogului ieste următoriul: Vedem uu roman şezînd pe tron, înnaintea lui>• stă o femee cu mutră îngrozitoare, ia. pămînt ae tăvălesc doiea^ meni în chinurile morţei. Ce înţelegem de pe tablou? Că doi oameni mor şi că Romanul de pe tron şi femeea cea de lîngă dînsul nu sînt prieteni ei celor ce mor, de vreme ce nu-i vedem ă-rătînd vre o milă, vre o îngrijire, căutând să dea vreun ajutoriă celor ce se luptă cu moartea. Căutăm în catalog şi vedem că-i vorba de împăratul Neron şi de otrăvitoare» Locusta, cari cercau. — ?84 — otrăvurile menite pentru - Britanicus asupra a doi robi! De unde să ştim noi că moartea celor doî nu ieră de.cit o cercare? etc. Tot ast feliu şi cu muzica, aceasta artă are ca material sunetele muzicale, tot ce nu poate ti arătat prin aceste sunete trebue de lăsat afară. Muzica s’a despărţit din vorbire, căc! vorbirea se alcătueşte din cuvinte cu înţeles pentru minte şi dintr’o intonare care ne dă pe faţa simţirea celui ce vorbeşte, încet încet s’a despărţit partea muzicală din vorbire şi a căpătat vieaţă deosebită. Ca dovadă pentru cele spuse aduce D l Panu faptul că putem înţelege din vorbirea a doî oameni îştr’o limbă streină de ce feliu de simţiri sînt însufleţiţi: dacă se iubesc, ori daci se uresc, etc.... Muzica reuşeşte a ne face să înţelegem din sunete: durerea, ura, iubirea, îustîrşit toate patimile şi simţirile cele puternice, nu poate inse să ne înfăţoşeze iromea fină, zim-betul, pe cînd reuşeşte destul de bine în arătarea sarcazmu-lui adecă a ironiei selbatece, a h oh o t u 1 u i...De aice urmează că muzica nu trebue să caute a arătă lucruri ce nu poate face înţelese. Negreşit că nu-î vorba sâ oprim muzica unde ieste acuma, caute artiştii şi vor reuşi să ne poată arăta şi sentimente mai delicate. Un fapt dovedeşte că muzicanţii au simţit iei singuri unde li-i slăbăciunea; cînd pun muzică la o piesă, în-trebuinţază recitativul, adecă o muzică care nu înfâţoşază nemi-câ şi numai unde ieste de arătat bucurie a, ura, jalea, iubirea, d e 8n ă d ă j d u i r e a, acolo-şi dau toate silinţele. Chiar criticii, cari nu-s de ideile D-l ui Panu, cînd dau samă de o operă, nu zic ?: „La cutare act am deosebit duetul din scena cutare, etc.“ De recitativ nu vorbeşte nimene, căci ieste o împlutură. Tot aşa urmă D-l Panu ori ce artă trebue să aibă o bază pozitivă, cunoaşterea materialului de întrebuinţat şi a efectelor ce poate pricinui; apoi cunoaşterea sentimentelor sau formelor ce are de glnd artistul să arăte? Aşa un pictor va trebui să cunoască „exprimarea e m o ţ i un elo r“, eăcî alt felifi cum le ra pune pe pîuză său cum le va arăta îu marmură. Arta în toată întinderea iei nu mal poate fi întemeeată pe fantazie, ci pe realitate, trebue să fie naturalistă. Păcat că n’a vorbit D-l conferenţiar despre „Politică şi Ştiinţă*, am fi fost foarte doritori de a vedea pe ce ştiinţă se întemeează politică oamenilor noştri de stat. Aşteptam pe altă dată. *) . Verax. *) Conferinţa D-lui Dimitrescu despre „Subiectivism în artă,“ o vom atinge într’un articol despre „Naturalism* în No. viitoriu. — 785 — Starea femeei la deosebite popoare. Studiind diferitele obiceiuri ale popoarelor ie nimerit a începe cu cele mai selbatece, căci atunci vedem mai bine mersul lucrurilor, vedem ce înlănţuire de fapte ie vieaţa omenească şl cit de tataie şi asemănătoare sînt toate. In scrierea de faţă vo-esc a arăta ce soartă are femeea la deosebitele popoare selbatece de azi, cari, oarecum, sînt icoana credincioasă a stărilor prin cari omenirea a trecut. Aice vom vedea că în adevăr vieaţa femeei nu a fost şi nH ie încă în mare parte de cît o adevărată mizerie; adesa ie mai rea de cît a dobitoacelor. Vom vedea încă, ca starea femeei nu a fost nici o dată mai bună de cît ie azi in iLuropa ori în America civilizată; şi că nici nu a stat pe loc privind omenirea în întregime. A mers încet, foarte încet înhunâ-taţmdu-se la unele popoare, la altele stînd pe loc ţi pierind în-preunâ cu naţiea ori cristalizîndu-se ca la Chineji; pe încetul în-se chiar la iei s’a făcut oare cari schimbări, nu ie trătată femeea cu aaea asprime cu oare se tră'ta cu cîte-va sute de ani îu urma. Letourneeu în Sociologie zice: In crierul omenesc ideea de dreptate şi de respect pentru cel mai slab ie rodul unei culturi unnalte, mai necunoscut civilizaţiilor vechi, în timpul cărora omul ie mai mult de jumătate fieară. Peste tot pâmîntul femeea are nenorocirea de a fi mai slabă de cît bărbatul, de aceea tre-bue sa ne aşteptăm a găsi soarta iei cu atîta mai rea cu cît societatea din care face parte ie mai selbatecă.“ Condiţiunea femeei ne poate chiar da un criteriu despre gradul de desvoltare al unui popor. In Austraiiea femeea ie un lucru al bărbatului, ba încă un lucru la care iei nu ţine de feliu. Iea ie vită domestecă care poar-^ sP*nar.f ^'n un l°c în altul puţinul avut ce au şi cîte o dată şi copii. Sapă rădăcini, caută scoici şi face mîncare. Iea singura nu mînîncă de cît remăşiţele ce le asvîrle bărbatul. Ie în voea lui să o prostituească ori cui va vra, pentru cîte-va mărgele ori alte nemicurî de mari preţ la selbateci. La vreme de lipsa o tae şi o mînîucă, fără leacă de milă. Aşâ că ie foarte adevărată zicerea, Gă femeea ie boul bărbatului. In Noua Caledo-me vieaţa femeei ie aşâ de grozavă că «desa se ucide singură. „Obiceiurile raselor primitive (zice Letourneau) se asamănă foarte bine, dar nicăeri mai mult de cît în ceea ce priveşte subjugarea femeei. A fi slab ie un cusur foarte mare, chiar în societăţile civilizate; putem zice că ie o nedreptate neiertată de la începutul desvoltărei omeneşti.*1 La triburile selbatece bărbaţii, de obiceiu, nu fac alta nemic 61 — 786 — de cit vânează, femeea Ie poartă chiar şi armele. In Hotentoţiea femeea face case, împleteşte rogojini, face oale, etc. La cele mai multe triburi cari, de bine de reu, cunosc puţin agricultura, femeea singură lucrează pămîntui. La selbateciî din Âtrica mijlocie femeea sapa rădăcini, păscuşte peşte şi scoici, le pregăteşte şi le dă înnaiutea bărbatului, care după ce se ghiftueşt.e, îi asvîrle re-măşiţele ca la un cine. A munci, acreşte copiii cari odată mari a vor despreţui-o ca şi tatăl lor, a fi prostituată cui va plăcea bărbatului, a mai fi încă bătută şi schigmită pentru cel mai mic lucru: ieată în cîte-va cuvinte vieaţa acestor făpturi nenorocite. In Dar-fur vezi adesa bărbaţii călătorind în linişte pe măgari, iear femeile în urmă pe jos purtînd în spate lucrurile şi copii. „La Cbippeouai despărţeniea se face dînd femeei o ba-t.ae bună şi scoţînd’o pe uşă afară1*. ..Pericui (din Californiea de jos) ieu atîtea femei cîte vor, le pun de lucrează ca nişte roabe, şi cînd sînt nemulţămit de vre una, o alungă Se găsesc înse şi triburi unde femeile sînt mari şi tari, aşa la Lasias iele dau pe bărbaţi de spete afară cînd nu le plac. Lubbock dă o mulţime de exemple din cari putem spune ca aproape toţi selbateciî prostituese fetele şi femeile lor streinilor cu cari' se împacă, fie cu plată, ifie ca prezent. „Pottvabii sînt de o statură mică şi nu frumoşi, dar femeile sînt cu mult mai urîte. GutzLaff spunş că la Coreeni 'îemeilo sînt foarte urîte, pe cînd bărbaţii, ne înfkţoşază tipul cel mai frumos din Asiea.........la iei femeile sînt tratate ca şi vitele* alungate pentru cea mai mică pricină. ■ ‘ Un şef chippewaian- ă zis cătră Hearne: „bemeile au tost făcute pentru ca să muncească; una singură poate duce ori tini cît doi bărbaţi: iele ne fac corturile, ne lucrează şi cîrpesc hainele; şi în sfîrşit ie cu neputinţă de mers departe fără dînsele. Baron ne spune că un Cafru i-a zis: „Femeea ie boul bărbatului, a fost cumpărată şi trebde să muncească.*4 Dacă un Cafru îşi omoară femeea, se apară zicînd că a cumpărat’o o dată pentru tot deauna “ La locuitorii vechi ai lucatanului bărbatul putea vinde femeea, dacă nu avea copii. In Africa orientală, părintele cere pentru fată atîtea vaci, atîtea haine şi braţare cîte poate da peţitoriul. Bărbatul poate vinde femeea, iear dacă un altul i o ripeşte, iei ere a fi dispăgu-bit dîndu-i-se preţul cît ar fi putut lua pa dmsa în iarmarocul de robi. „La Comanşi femeele - însoţesc pe bărbaţi la vînă-toare; iei numai omoară prada, iear iele o tae, o duc, pregătesc pielie, ete,“ - Eschimoşii, după ce omoară prada, nici eu-şi mai bat capul de altă ceva : şi-ar strica renumele, dacă ar scoate o focă din apă. Şi aceasta nu ie din pricina ostenelei, căci femeile fac casele. afară de acoperiş, şi măcar că iele trebue să ridice pietre aşa de grele că le calicesc, bărbaţii privesc cu nepăsare şi nici prin gînd nu le trece să le vie în ajutoriu. Despreţul cătră femee merge pană acolo că îa unele triburi, ca în insulele Tahiti femeile nu aveau voe să-şi fiearbă mâncarea pe acelaşi foc cu ale bărbatului; nici n’aveau voe să se atingă de armele lor ori de vre un lucru ce le fusese în cap. In insulele Marchize le ierâ oprit de-a mînca unele soiuri de bucate numite D-zeeştî. — In Noua-Zelandă ierâ ruşinos ca un bărbat să ducă ceva greu. In Patagoniea bărbaţii ori dorm, ori vînează; toate cele lalte trebl sînt făcute de femei: iele jupesc vînatul, pregătesc pieile, coase din acestea măntăli şi păreţi pentru corturi. Cînd vînatul se găteşte din un loc, strîng corturile, încarcă lucrurile pe cai, dacă nu încap toate mai ieu şi iele şi pleacă în alt loc. — „La Viti, bărbatul are drept să îşî vîndă femeea, ori să o omoare, adesa leagă femeea de un par ori de un copac şi o bate. In linele districte de pe coasta Gabon femeea lucrează pă-mîutul ca pretutindenea, dar după ce şi-a hrănit în deajuns bărbatul, poate face ce va vroi cu remăşiţelo recoltei. Şi aice ca şi la Cafti femeile fac casele. La Svalimaşi, femeile sînt bărbieri, hi-rurgi, iear bărbaţii coasă şi spală. Pretutindenea femeile sînt întrebuinţate cu boii, cu catîriî şi cu măgarii la tragerea greutăţilor. In insulele Marchize femeea n’avea voe să între îu luntre, crezîndu-se că sparie peştele11. ^ La Mongol! femeea deşi nu ie aşa de reu tratată, totuşi iea munceşte mult mai mnlt de cit bărbatul, şi încă mai are şi nefericirea de a avea nu un bărbat, ci pe toţi fraţii acestuiea ; aşâ că nu are un stăpîn, ci mai mulţi. Trebuie să se poarte aşâ ca să placa tuturor. ... ,,In China de şi femeea nu ie tiranizată dar, ie privită ca o fiinţă nevrîsnică, veşnic sub epitropie. t>acă Chinezul n’are de cit fete, zice că n’are copii. Fata chîfieză ie un lucru de vânzare dîndu-sc celui care dă mai mult.'£ Nevasta, zice un autor chinez, nu trebiie să fie în casă de cit o umbră şi un echo.“ In Birma-niea le ie oprit a intra în tribunale, mărturisirile le fac de la uşă. Bărbaţii Birrnam nu dreptul de a înehiriea femeea la streini, lele mai respund cu trupul pentru daţoriea bărbatului ori a părintelui. In Africa femeea ie rar mîncată, mult mai rar de cît în A-ustraliea, din pricină că continentul Âfricei ie plin de vînaţ.^ Cu. toate acestea Baker povesteşte despre un prînz de antropofagi, în-tîmplat la Gondokoro, la la care femeile roabe şi copii slujiră de Bucate. — 788 — La Sitka femeile strâjuesc noaptea în timp ce bărbaţii dorm. La Chinejiî cari sînt reprezentaţi! civilisaţiei mongole; deşi femeile nu sînt aşa de reu trătate, totuşi mai no se deosebesc de roabe. Iele n’au voe să stee la masă cu bărbatul nici cu fiii, ci îî servesc la masă şi le aprind Lulelele. Legea lui Mânu zice : „Femeea în timpul copilărie! atîrnă de tată-su, în tinereţă de bărbatu-su; şi la bătrîneţe de fii. Fe-m eea trebuie în tot deaana să fie veselă, să se închine bărbatului ca unui D-zeu, chiar de î-ar fi necredincios „Bărbatul nu o numeşte altfeliu de cît roabă ori slujnică; iear îea, stăpîne." D 1 Rosetti Teţcanu în „Etude critique sur la condition de la Femmc dans l’Inde Antique" arată foarte desluşit chestiea fe-meei în Indiea de acea nu ne putem opri de a reproduce cîte ceva din opera D-sale : „Atingerea copilului cu matca ie o pîngîrire, aşa că copilul venind pe lume ie necurat. Budra va purta toată vieaţa urma începutului său animal; iear cele trei clase superioare sînt curăţite prin oare cari taine, şi de aceea sînt numite născute din nou. „Acest lacra iea forma de „păcat strămoşesc" în Biblie şi la creştini îl vedem şters prin taina botezului. Bărbatul primea învăţătură celor sfinte, iei ştiea dogmele, îngălbinea cetind Vedele. Fe-meeă care nu ie nemic, ori mai nemic, n’ar nici de cum nevee de o creştere aşa înnaltă. Măritarea îî va da oare care cunoştinţă, iea ie menită să facă copii, barbatu-su ie învăţătoriul iei; iei ie preut, iea servitoare; iei ie făptuitoriul, iea făptura. „Ori cum ar fi purtarea bărbatului, măcar de ar avea legături eu alte femei, şi n’ar avea însuşiri bune, o femee virtuoasă trebue să-l cinstească ca pe un D-zeu: „Femeea să cinstească şi să preţuească pe bărbat şi va fi cinstită îu ceriu. Femeea care voeşte să- stee în acelaşi locaş fericit ca şi bărbatu-su, nu trebue să-î facă nemic supărăcios nici în vieaţa aceasta nici după moarte. Să-şi slăbească trupul de bună voe, trăind de bună voie numai eu flori, cu rădăcini şi fructe; căci pierzîndu-şi bărbatul nu trebuie nici să rostească numele altuiea." „Naşterea unui băet ie însoţită de ceremonii; tatăl îî înfâ-ţoşază unt limpede, miere, şi aur, aducînd rugăciuni zeilor. Fata întră în lume nebăgată îu seamă: o linişţe ca la mort ie în-prejurul leagănului," Nici o taină pentru femei nu ie însoţită de rugăciuni (Mantras): aşa poroneeşte legea „(IX, 18).“ „Bărbatul are datorie cătră D-zeu, femeea are datorie că-tră bărbatu su : iea trebue să cadă la picioarele bărbatului.-lea trebue să uite că are oare care asemănare cu stăpî-nn-su şi să nu-şî amintească de cît de micimea iei. In timp cît ftărfratu-su trăieşte, iea ie şluga lui. Fie-i bărbatul credincios ori — 789 nu, fie reu orî bun, iubeasc’o, ori oropsasc’o, n’are a face: Iei are drept la toate, fără să datorească ceva.“ ' „După legea indieană toţi oamenii nasc pmgîriţi; şi nu se curăţă de cît cetind ,,Veda“. Nici femeea, nici Sudra n’au voe să cetească, aşă că nici unul nici altul n’au voe a fi curăţiţi. „Iudiea a avut şi iea un Cain: Ma-nu l’a făcut bărbat şi femee.“ : (va urma). Sofiea Nădejde. Origina fiinţelor meţuitoure. (urmare) în fig 6 ieste făcut un parameciu, ieată descrierea speciei ParameciumBursaria, după l.anessan : „ Paramaecium Rursuria ieste aproape cilindric şi în, formă de ou.— faţa pe care se află deschiderea ce s'ujişte de gnră ieste puţin mai turtită de cît ceealaită şi are o scohilmă de a lungul, care duce Ia gură. Această deschidere ieste aşezată aproape de un capsat al trupului. Tot trupul ieste acoperit cu perişori tremurători (cili vibratili), subţirei, prin ajutoriul cărora înnoată parameciul. Trupul ieste alcătuit din protoplazmă, dintr’un îmvăîiş şi dintr’un sinibure. Imvălişul ieste foarte subţire, sub dîn-sul se află o pătură de protoplazmă destul de deasă cu puţine granulaţiunî (grăunciore). Pe suprafaţa acestei pături se văd vîrcuşoare cari de bună samă se pot strînge mai uşor şi mai tare de cîf protoplazmă ceealaită. Tot trupul, ataşă de smvăliş şi de pătura de care am vorbit ieafe format diu protoplazmă mai moale, cu multe gră-uncioare, plină de mulţime de corpuşoare streine. Spre mijlocul trupului se vede un sîmbure mare şi lîngă acesta altul mai mic. Aproape de cele două capete ale trupului, înnainte şi înapoi, se află în pătura cea deasă de pto-toplazmă cîîe o beşicuţă plină de liquid şi care se strînge şi se lărgeşte neîncetat. Cind se lărgesc sînt chiar — 790 — lipite de îmvăliş, şi se crede că iepe acolo o deschidere prin care străbate apa din afară; cînd se st ring se văd pornind de la dînsele mulţime de ţcvioare. Deschiderea pe care am numit’o gură ieste eliptică, adecă rotundă şi lungăreaţă, şi printr’însa se întră într’o ţevie care se sfîr-şeşte în năuntrul pro topi azmei celei moî. Prin gură vîră parameciul lucrurile ce mînîncă şi remâşiţele nemistuite le dă afară ori tot pe gură, ori, poate, printr’o suprafaţă vecină cu gura, unde înse nu se află vre o deschidere statornică. “ In privinţa înmulţirei se ştie acuma că se face prin o despărţire de-a curmezişul. S’au mai observat încă şi alte feiiurî de înmulţire, dar nefiiud încă chestia hotărîtă o lăsăm. în fig 7 ieste o Yorticella microstoma, aceasta se lipeşte de pietre sau de alte lucruri printr’un fel iu de coadă în care s’a aflat ea un soiu de muşchiu, sau mai bine o fâşie de protoplazmă prefăcută în'r’un organ care poate strînge animalul ori a-1 l-să în voe. In iăuntnd trupului se vede sîmburele întors în forma de corn. împrejurul giireî care se află la partea de sus, vedem un şir de cili, cari prin mişcarea lor aduc aproape de animal hrana trebuitoare. t Şi Parameciul şi Yorticela fac parte dintre Influzoriile acoperite cu cili sau c i 1 i a t e Altă grupa de infuzoriî se deosebeşte prin aceea că cuprinde a râmai e de acestea, cari ori n’au de feliu cili, ori chiar de au, dar sînt înzestrate cu nişte organe prin ajutoriul cărora sug protoplazmă altor fiinţi microscopice. Aceste organe sînt ca nişte pseudopode şi sînt formate numai din protoplazmă. Lanessan spune în Zoologiea lui că Ray Lankester a descoperit în sîngele unei broaşte nişte înfuzoriî înzestrate cu o membrană mişcătoare, şi că d. scoperitoriul propune să se formeze din aceste infuzoriî un tip nou, al Infuzoriilor o n d u 1 i n e. — 791 — ... Pană acuma am vorbit de animale sau de protiste cari, după părerea naturiştilor, sînt formate am cite o singură celulă. Mulţi au încercat să dovedească ca mlu-zoriile ar fi compuse din celule, dar m zădar;, cel mu s’ar putea zice că nucleul ieste o, celulă închisa m alta care formează corpul. Mai bine cred că nemenm privind infuzoriile ca celule simple, cari înse s au perfecţionat atîta cît a fost cu putinţă unei celule şi de aceea se poate foarte bina înţelege de ce nucleul (simburele) joacă un rol mai însemnat de cît la celulele ce lac parte dm animalele superioare. Fig. 8. In cele dintăiu timpuri ale acâtărei fiinţelor vieţuitoare pe pămînt ierau numai fiinţî formate din cîte o singură celulă, ca cele descrise pană aiee.^ Mai pe urma s’au format din acestea cele întâia fiinţî alcătuite dm mai multe celule. Cu alte cuvinte, în loc ca celulele tinere, formate din una mai veche, să trăească numai puţin împreună, ramaseră la un loc şi formară _ societăţi de celule. Pana astăzi chiar ne-a remas o amintire a acestui fapt la toate animalele şi plantele superioare. In adevăr animalele superioare sînt la începutul vieţei lor simple celule. Apoi din această celulă se formează prin despărţire două, apoi mai multe celule cari formează un organism alcătuit din multe celule numit m o r u 1 a, fiind ca gamănă cu o mură. (Yezî 8), In A vedem oul împărţit — 792 — format pf ’ y’ ° pafrU în C mo rula s’a format Peste un timp se desvoltă liquid în lăuntrul morulei şi drntr’o sferă pLnă se preface într’o sferă swr buroasa. Haeckel numeşte această formă b las tuia In % 9 la A se vede o blastulft, celulele au ' brăton. In B vedem cum sfera începe a ])arte, iar în 0 s’a turtit asâ de tare scos cili vise turti într’o 5 .,■ aşa de tare in cit au aiuns de s au lipit intre dînsele păturile de celule, aşa că din partea pl na de liquid din lăuntrul bl as t ulei ' 1 mas nemică. Ovulul ajuns sub forma din C g a s t r u 1 a, care samănâ a sferă cu o singura deschide Ie * fU păreţi! formaţi An două pături de celule Pă- si cmdii" n a mai re-se numeşte Fig, 9 La toate animalele superioare se pot dovedi aceste forme, toate pornesc de la o simplă celulă, se prefac în morulă, apoi în blastulă, pa urmă în g a-struîă. La animalele al cărora ou ieste simplu, fenomenele se petrec lămurit de tot, la cele Ia cari oul ieste mai conţplicat, de pildă la paseri, ete, lucrurile sînt mai incuieafe; dar ţinmd samă de turburările pricinuite de complîcaţiea oului, cum am mai zis, se poate dovedi că toate animalele superioare trec prin formele arătate maî sus. Are prin urmare dreptate Haeckel, cînd pretinde că cercetarea formelor embrionare, sau istoriea desvoltărei individului, îî dă dreptul de a face istoiiea desvoltărei — 793 — celor mai vechi animale. Calea urmată de individ a fost urmată de neamul de fiinţî din cari face parte. Afară de înfuzorii şi de celelalte protozoariî descrise pană aice, Haeckşl numără tot în acest tip pe bla-s tu Iar ii şi pe gastreade, adecă or ganismele compuse din mai multe celule şi asemănătoare cu formele embrionare bl as tu la şi g astrul a. . Din gastreade se formează tipurile mai superioare, cum vom arătă în curind. . • (va urmă) I. Nădejde. «UNIVERSALUL» ; Gazetă poporană pentru litere, ştiinţi, economie, etc ... Iaşi. BCL' Cli ra___ *sity Library C > .. . .. Cum ştiu unii din cetitorii noştri, a ieşit o revistă tio acest nume.de curînd, în Iaşi. Patorieane cere să spunem fără" îacun-jur şi fără cruţare ce gîndim despre această publicaţie. Nu credem de vre au folos ă încuraja lucrări fără de vre o însemnătate. S’a întrebuinţat metoda aceasta de atîtea zeci de ani şti tot stăm pe loc; critica trebue să fie fărsV de milă. ; Pentru o gazetă, încă poporană, cum vedem că 0 menesc alcătuitorii iei.se cere îunainte de toate limbă curată românească; una pentru că limba noastră ieste destul de frumoasă aşâ cum îi şi nu se cade să o sluţim împestriţînd’o eu tot feliul de cuvinte caraghioaze luate din franţuzeşte sau născocite aşâ de la scriitorii şi apoi chiar de ar fi şi slută, dar pentru ca să fie o gazetă înţeleasă de tot feliul de cetitori trebue să fie scrisă în limba ţereî. Sâ vedem cum îndeplineşte „Universalul*1 această Cerinţă, să căutăm în „Viaţa în Siberiea. Intîmplărilea trei fugari* o traducere a scrierei lui Victor Tissot,. etc. ! „O grozavă agravaţiunede pedeapsă." De ce nu î n-greuere? Apoi, chiar „O grozavă a gravaţiun c,“ nu-i o construcţie după firea limbei noastre şi cînd auzim asemenea legătură de cuvinte ni se loveşte reu auzul. Inchipuiţi-vă eă am zice; „O bună pîne,“ „o frumoasă femee,“ etc. romane- 794 — şte ar fi, .Dar ce voiţi, franţuzeşte se zice „u o e terrible a g-gravat ion de pe,ine,“ Apoi sint întâmplări în cari se zice şi tomăiieşte cu adiectivul înnainte, dar atunci nu se inai pune Şi articolul nehotârît o sau un. S’âr putea de pildă zice : ,gro-js a vă i ng rouero de pedeapsă* Mal jos cetim : „Jan-^armgl,-r.iu tuuică albastră, cu clnvră de aramă, — carg-l înso-ţia, întră la inspectorul (,smptritel“) pentru a-i da hârtiile ^irivitoare la esil^tul înpfedinţat prizei şale.«—Vedem cuvântul'; iu sţiăc 1Or articulat, pentru eâ franţuzeşte se zice: chez l’in-8 p e o t e u r. Această greşală ieşi© făbută de obiceiu do Jidaui, acuma vedem că o pot face şi alţii.. . ^poi ,dev ce „e s i 1 a t u 1“ sau „exilaţi i“ ? Pe urmă: hidos, for sat, gardianilor, resignare, renunţări, corpul seu se d r e s â cu o mişcare de mîndrie, bucle, evadat, grotesc, corosivă, pariez, ex-piuată r ei, unei tinere fete (d’une jeune fiîle), curent, f u m eT gî u d e, 1 u g ubre, impresionau, cu perii lungi (aice luîndu*se după franţuzeşte a tradus „cheveu x“ prin „per i“, uitând că româneşte se zice „păr11 şi prin urmare „cu parul îung“, lâr nu cil „perii lungi"), infamantul, inert, aplică o palmă, (cu asemenea traducere de ce n’am zice franţu-şeşţe : ;montez sur la c h e v r t=.S u e-te pe capră (de la trăsură), ori: p 1 ei u o e i l=p lin o c h i u, ori: Ies doultchetz n§ sout pas, lies şi cîte alt© lucruri frumoa e de cari şi a bătut joc, nu-mî aduc amiute cine, îu „Convorbiri literare.“ V) Frumos d© tot ieste şi: „sunete ascuţite de vioară î u care ci-ne-va cînta cadrilul la Belle Helene.“ Aşa dar o vioară în juca greşală Pvfţre se ciută, frumos; atunci nu s’ar puţea zice şi djn flaut,“ ori „a pipăi la piano.“Mai ieată fare,; după punoştiuţile limbistice ale traducători ului, nu putea sa lipsâscă ; „Aceasta ierâ o scară uesfîrşită de mai bine de pgtru gute de metri.11 Cum veţi voi nu merge de loc, căci dacă am,crede că aceasta stă în locul vre unui cuvînt diunainte ar ,trebui acesta, căci avem drumul. leu ştiu bine îuse că D-l tradueătoriu a văzut franţuzeşte: „C etait une....11 şi a tradus „Aceasta ierâ, ..11 pentru că urma „scară.11 3 .. La, faţa 8 în, articolul intitulat Âf r i c a găsim sclava- giul, peri c o 1 el e; lă faţa 9. „suferinţa de multe ori d e Ce le u e c e sa re vieţeî“, (de mult aşteptam să aflu ce Insamuă [» ayea stil, acuma am văzut îu sfârşit); la,faţa 11, ce-ttjaa;, *,Cjţî ştreiiii n’au primit ospitalitatea cea mai cordială pen-«tţu a ţi, omoriţ» cu laşitate, după ce au ieşit diu cortul unde se .jfUdăp.QSţise.41 Komăneşte însamnă, că streinii, de care-i vorba, au fost ospătaţi şi găzduiţi cu scopul de a fi oihorîţi, pe cînd fraza 795 — em ,re. de franţuzească, deşi cu „p o u r“, însamnă că mulţi strein^ aq Jos ospătaţi, etc şi apoi au fost omorîţi peste puţin timp. Dar şmd că „p o u i“ însamnă „pentru" la ce mai trebuea să se ştie „ înţelesul frazei?! Pe urmă la faţa 12 vedem ieară-şi gardian!, prin urmare ieste de crezut că tot D-l St. 1. Cerchez a Tradgs şi „Viaţa în Siberia”.— „ţJnii regi de triburi afectează o. gală n t ă r i e şi o pompă aşa de mare." . . „Nu putem şti pe a ^oit să zică D-l S. I. Cerchez prin cuvîntul gâlăntărieşi cree că mulţi vor fi păţit tot că noi. . . x oo ir-f fn bucata intitulata: „Rămăşagul sau, o. uoapte Nuvelă glumeaţă-' se află multe germanisme, ceea ce că nuvela a fost.... (cum să zic să nu greMBC ?). J»*» pe nemţeşte. Faptul eu cada cea pe roate de lă ţ&J$~ ta din josul aceleeă-şî feţe dovedesc că autorm auvclbl^eăte din Vieua. Ni s’a spus că D-l Benedict ar fi fin nuvela ăr fi fost luată fără de ruşine dm „Chromk aer Aeit vom căută să ne încredinţăm. De pe acuma inse, cred că in adevăr nuvela ieste „prost“ localizată după nemţeşte. Alte greşeli de limbă nu voiu arătă afară de următoarele: ,Zis şi t -cut“, traducere cinstită dm „Gekagt, gethan !“ şi formele: ,,p u-s ei u, propuse iu, fui u; în cari vedem că sa dăruit «ute un u la nişte forme care nu Pau avut de ciud îs iele. Iu adevar m latineşte avem fui, tăcui, lauda vi, etc adeca.nici Urma de ti şi Domnii de la „Universalul" au făcut „gălăntarieâ de le-au dăruit asemenea podoabă. . •„ Spre a se despăgubi, se vede, de asemenea dărnicie au scris la faţa 31, cred şi aiurea, întăî fără «. , Să ne întoarcem acuma la greşelele curat m protnva ^ înnainte de toate ne îndreptăm la articolul D-lui Boriâo», întitulat; „Buretele de spălat.» Trecem cu desăvirşire peste greşelele de limbă. înnainte de a critica inse, sa aducem la cunoştinţa cetitorilor noştri cîte-va cuvinte ale D-lui Borisor, spre a se putea vedea destul de lămurit că avem dreptate sa-1 mviuovaţim: _ Mulţi luăndu-se după numele seu, vor fa crezut că, este un burete ca toţi ceilalţi bureţi ce cresc şi pe la noi. F inat trist însă pentru.aceea, carii, neţiind samă de progresele făcute de ştiinţă pe fiecare zi, hrănesc lumea, profană, în ale ştnuţei cu ulei părăsite de mult sau la care ţin numai căţî-va încăpăţînaţi, cărţile pe cari au cetit îu tiuereţă au pentru unii după cuin_.se vede un farmec deosebit! Aceia însă ar face mai bine daea.şi-ar păstră această plăcere numai pentru dîuşiî, căci pubhcul vt^i «nai folosit neştiind nimic de cit să zică că ştie cava şi m realitate sa nu ştie nimic.» — 796 leata acuma şi greşala cea mai însemnată, (căci lăsăm pe ce emărunte), la pag 19 cetim :, Entodermul că o tuşeşte canalul digestiv şi produce oele şi spermatozoeriî, ori mai bine spori! (am subliniet ieu „V*'), vom vedea mai departe pentru ce. „ „înmulţirea pe calea sexuală e îndoioasă, deşi Lieberkiihu se pare că ar fi descoperit-o la spongiilc sau bureţi! de apă dulce. Haeckel crede că cea ce se luă drept oe sau spermatozoerî :?*au diferenţiate. De aceea el numeşte acele celule spor! •' Nici Oscar Schmidt, nici Boverbanck, sau Haeckel care s’a ocupat cu această chestiune n’au găsit spematozoerî. Ceea ce se luă ca spermatozoer! ar fi celule ale epiteliului prevăzute cu căte un finşof....* 11 j adevar dacă căutăm în traducerea franţuzască a „ Manu-aiului do Anatomie comparată al lui Cari Gegenbaur® tradus de . pe ediţiea a doua nemţascâ, cetim la faţa 106 Chipurile cum se ; ţace înmulţirea la S p o n g i a r e sînt mai bine eunoscute. La aceste animale ieste o înmulţire nesexuală prin formare de mugu-îa$: ' • Alt.feliâ de înmulţire se întemeează pe nişte ce- lule cajr ieu naştere pe păreţi! sistemului gastrovascular numite ouă, fără să se poată hotărî dacă în adevăr li se cuvine acest nume, de vreme ce nu s’a dovedit cu siguranţă fiiuţa sper-muljii. ... * ir _ Dar îu ediţia a treia nemţască cetini la pag 118 (Grun-driss der v e r g 1 ei c h e n d e n Anatomie von Cari bre gen bau r). „Mai simplu se petrec lucrurile la Spongiî. Părţile sistemului gastral,îmbrăcate de entoderm, deci la.uuele forme numai camerele cu celule înzestrate cu cil! vibratori, dau naştere la producte sexuale. Cîte-va celule din pătura entodermieă pierd cilul, cresc mult mai mari şi se vîră chiar pană în Eetodcrm. Aceste celule siut ovule înzestrate cu mişcări ca de amoebe, fapt ce se petrece şi cu celelalte celule ale Spongiilor. Spermato-zoari! se formează tot din celule de ale eutodermuluî şi se par printre celulele entodermice ca Dişte grămăgioare de celule mai mici înzestrate şi iele cu cîte un cil vibrătoriu. — Ouăle şi sper-matozoari! se deosebesc de celulele celelalte numai prin mărime.14 ^ Dec! Gegenbaur şi-a schimbat părerea în timpul cît a trecut intre ediţiea a doua şi a treea şi negreşit nu aşa fără vre un temeiu. T . v ^ails ji Lanessan, găsim acleaşî lucru, anu- meca la bpongii se află şi ouă şi spermatozoarî şi cărţile autorilor citaţi acuma în urmă sînt a celui dintaiiî din 1881 şi a cşluj de abdoilea din 1882. Ba chiar Lanessan spune că ddntr’o ce- — 797 — lulă se fac mai mulţi spermatozoari cari stau închişi ca într’o beşică. Ieată deci cum s’a înşelat D-l Birisov luîndu-se după cărţi prea vechi. Cetească bucata ce am reprodus din articolul D-sale chiar la început şi va vedea că cele spuse de D-sa, se pot atri--bin măcar în parte. D l Floraiitiu ieste cunoscut cetitorilor noştri prin urthai’eţ nu se vor fi aşteptat la ceva de samă de la articolele P-sale. Alta dată vom mai vorbi, să mai ieasă numere că acuma prea ne-am întins; dar trebue să avem oare care politeţă pentru cei. dintr'un oraş cu noi. . - Verax. Cîteva considerciţiuni asupra tipuri- : lor omeneşti. ■ ; (urmare). , , In America, ca şi în celelalte părţ! ale lumoi, se a-’ flă localnici carii au caractere de ale tipului blond. Aproape sigur iestr că blonzii din America sînt do loc din Duropa şi s’au strămutat în america în timpuri foar- ■ te îndepărtate (despre europenii veniţi în america după-descoperirea iei, nici nu ieste vorba; căci vorbim deaeeiî-blonzi localnici găsiţi acolo la descoperirea Amerifceij.iîleai,î' -tă ce se ştie despre blonzii din America: . ! ' Triburile B o r o n o de pe coastele răsăritene alo v Anzilor din Chili. au o tradiţiune din cere se pare că-se înţelege strămutarea lor din Europa în America. In - . aceste treburi se găsesc oameni cu ochi albaştri şi cb-părul negru, sau cu ochi albaştri şi pârul deschis sau roş. Mandaniî (după Batlin) au părul deschis, dchiîs * căpriî, cenuşii sau albaştri. A tapase a n ii au ochii ^ cenuşii. Lee-Panii se găsesc unii cu pârul blond; ieai: Antisienii şi Couşii au pielea foarte deschisă. ' b) Tipul brun. In acest sub-tip se pot deosebi ~ mai bine de cît în cel blond, tipuri mici. - ^ — 798 — Ţipu] brun curat are următoarele caractere generale prin care se deoseşte de tipul blond curat (se înţelege că nu vorbim şi de caracterele generale ale tipului mediteranean): ochii de coloare închisă, pârul negru curat, pielea albă înse pntîndu-se pir li (întrebuinţăm ouvintul popular ca mai potrivit pentru a arăiâ în scurt, ideeaa-devărată) de grabă de soare, adecă poate deveni mai mult sau mai puţin închisă (la unile tipuri brune, care trăesc în ţări călduroase, pielea ieste aproape neagră). Ieatâ sub-tipurile puse de Topinard în tipul brun: 1. Tipul indian. Acest tip ieste foarte puţin re-spîndit. Se descrie în modul următoriu: Fruntea mare, faţa ovală, ochii orizontali, nasul ne turtit, puţin cam groş la virf, înse cu năiile delicate; părul ieste negru; pielea albă, înse din pricina soarelui se face brună. Aceste caractere le au mai ales brahmanii din M a tt ra, B e narea şi Tannosar şi într’un grad mai mic Ragîpuţii. Aşa dar cea mare parte din locuitorii Indiei nu fac parte din acest tip. Am vorbit în urmă despre un tip, aflătoriu în Indica pe care l’am numit dravidian. Acest tip, socotit de Haeckel ca o specie. *) deosebită, ieste după Topinard o remăşiţă din în-tăifţa năvălire mongolă, precum Jaţii sînt socotiţi ca fâ-eînd/parte din a doua), ori cum ar fi ieste deosebit de tipul indiau descris mai sus. 0 altă parte din popula-ţiunea Indiei ieste un pppor negru, cu statura mică, care se; află. astă-ai grămădit în munţii din mijlocul penin-sul^aub^m^le db; Bţhilî, Maher i, G u n z i şi K unz i, precum şi în, acei de la sud sub numele de: Ie n a di î, Ma,raYerb Ku.rumba, otc. Poate că aceşti Negri să fie- înrudiţi cu acei din Australiea sau poate cu Pappaşiî, cu toate că înrudirea cu aceşti din urmă ieste carţ g**CU de susţinut, cu toate că nici un călătoriţi nu vorl^te; de. oameul-cu părul lînos în Indica. Brahmanii despre capii ani vorbit maj sus fac parte din grupa a - *} Am spus că Haeckel socoate ea specii tipurile omeneşti. — 799 — riană. Aşa dar populaţiunea Indiei cuprinde urmaţoar rele grupe: una mongolă, alta neagră; şi a treia ariana (după Haeekel ieste şi a patra dravidiană). 2. Tip u 1 ţigan. După tipul indian trebuie să vorbim ceva şi despre tipul ţigan. Popprul nomad ţo-spîndit în Europa şi în Asiea, purtând deosebite numiri: Bohemienî, Gitanl, Gypsiî, Z in gări, Ţîgafî etc Ieste acel pe care-1 vom descrie sub numele de tip. ţigan. După limbă, după forma cramulpl (sînt mai de cit mezocefalî şi mal puţin de cit sub-dolihocefalţy unile triburi chiar după fornm fVţel, coloarea pff$49f ■ etc. se apropie foarte mult de tipul ipţţian. Dp vre unul. din triburile ariene rştăcitoăi'e, prip Ibiî^Şfb, mestecat în parte şi cu ceialalţî Îbşg!fi9$i răsînd patriea s’a respîndit în Asiea şi apol^în A. II o v e 1 a c